[RD] Kate Morton_Casa de langa lac

Denisei 


votue/ >i 




fi 

L 






























KATE MORTON 
THE LAKE HOUSE 
Copyright © Kate Morton 2015 
AII rights reserved. 

© Humanitas fiction, 2017, pentru prezenta 
versiune digitală 

ISBN 978-606-779-193-8 (epub) 

editura HUMANITAS FICTION 

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România 

tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 

www .humanitas .ro 

Comenzi online: www.libhumanitas.ro 
Comenzi prin e-mail: [email protected] 
Comenzi telefonice: 0372 743 382; 0723 684 194 






Traducere din engleză şi note de 

SÎNZIANA DRAGOS 





1 

Cornwall, august 1933 


Ploaia se înteţise de-acum şi poala rochiei îi era 
împroşcată cu noroi. Avea să o ascundă mai apoi, 
căci nu trebuia să se afle că ieşise din casă. 

Luna era acoperită de nori, un noroc nesperat, aşa 
că şi-a croit drum prin beznă cât a putut de iute. 
Săpase groapa ceva mai devreme, dar numai aşa, sub 
vălul întunericului, putea să termine treaba începută. 
Picăturile de ploaie desenau rotocoale pe luciul 
pârâului cu păstrăvi, bătând darabana pe maluri. 
Ceva a ţâşnit de sub ferigile din apropiere, dar ea a 
mers mai departe fără şovăială. Cutreierase prin 
pădure toată viaţa şi cunoştea drumul ca-n palmă. 

Atunci, când se petrecuse, ar fi vrut să 
mărturisească, şi poate, la început, aşa ar fi făcut. 
Dar scăpase ocazia şi oricum era prea târziu. Prea 
multe se întâmplaseră: căutările, poliţiştii, articolele 
din ziare care solicitau informaţii. Nu mai avea cui 
spune, nu mai era nimic de îndreptat şi nici nu mai 
putea fi iertată. Tot ce îi mai rămânea era să 
îngroape dovezile. 



A ajuns la locul pe care îl alesese. Pusese cutia 
într-un sac ce atârna neaşteptat de greu şi a fost o 
uşurare să-l lase jos. A îngenuncheat şi a dat la o 
parte ferigile şi ramurile de deasupra ascunzişului. 
Mirosul de pământ îmbibat de apă, de şoarece de 
pădure, de ciuperci şi de vegetaţie descompusă era 
copleşitor. Tatăl ei îi spusese cândva că prin pădurile 
acelea cutreieraseră generaţii de-a rândul, care erau 
de-acum adânc îngropate sub pământul greu. Ea ştia 

/V 

prea bine că era mulţumit să creadă asta. îşi găsea 
mângâierea în continuitatea naturii, în credinţa că 
statornicia unui trecut îndelungat avea puterea să 
aline tulburările prezentului. Şi poate că, în unele 
cazuri, aşa era, dar nu de data aceasta, nu acest fel de 
întâmplări nenorocite. 

A coborât sacul în groapă şi, pentru o clipă, luna a 
părut a se întrezări după un nor. Şi-a înfrânat 
lacrimile ce stăteau s-o podidească în timp ce 
umplea groapa cu pământ. A plânge în momentul şi 
în locul acela era o alinare pe care nu voia să şi-o 
îngăduie. A netezit pământul de deasupra gropii, 
bătătorindu-1 cu palmele şi călcându-1 apăsat cu 
cizmele până când şi-a pierdut răsuflarea. 

Gata! Se terminase! 



I-a trecut prin minte că ar fi trebuit să spună ceva 
înainte de a pleca din locul acela singuratic. Ceva 
despre moartea inocenţei, despre remuşcarea adâncă 
ce avea să o însoţească mereu, dar nu a spus nimic. 
Ba chiar s-a simţit ruşinată de acest gând. 

Apoi a luat-o repede înapoi prin pădure, ocolind cu 
grijă pavilionul pentru bărci şi amintirile lui. Când s- 
a apropiat de casă, se crăpa de ziuă şi ploaia se mai 
oprise. Apa lacului clipocea lovind malurile şi 
ultimele privighetori îşi înălţau cântul de rămas-bun. 
Silviile cu cap negru şi lăcarii începeau să se 
trezească şi un cal necheza în depărtare. Nu avea de 
unde să ştie, dar acele sunete aveau să o urmărească 
mereu, din locul şi din clipa aceea, năpădindu-i 
deopotrivă visele plăcute şi coşmarurile, amintindu-i 
mereu ce făcuse. 


2 

Cornwall, 23 iunie 1933 

Lacul se vedea cel mai bine din salonul Mulberry, 
dar Alice a hotărât că şi fereastra din baie era bună. 
Domnul Llewellyn se afla încă dinaintea şevaletului 
său, lângă pârâu, dar ea ştia că pleca întotdeauna 
devreme ca să se odihnească şi nu avea chef să îl 



întâlnească. Bătrânul era inofensiv, dar excentric şi 
neajutorat, mai ales în ultima vreme, şi se temea că 
prezenţa ei neaşteptată în camera lui ar fi fost greşit 
înţeleasă. Alice şi-a încreţit nasul. Când era mai 
mică, îl iubise enorm, şi el pe ea. Acum, la 
şaisprezece ani, totul i se părea curios, şi poveştile 
pe care i le spunea, şi schiţele pe care i le desena şi 
pe care ea le păstrase cu sfinţenie, chiar şi aura aceea 
de miracol pe care o el o răspândea în jur ca pe o 
melodie. Oricum baia era mai aproape decât salonul 
Mulberry şi fiindcă, în câteva clipe, Mama avea să 
vadă că nu sunt flori în încăperile de la etajul întâi, 
Alice nu mai putea să piardă timp urcând scările. Şi, 
în timp ce un stol de servitoare traversa în zbor holul 
fluturând cârpe de praf, ea s-a strecurat pe uşă şi s-a 
îndreptat grăbită spre fereastră. 

Dar el unde era? Alice a simţit un nod în stomac, 
trecând, într-o clipă, de la încântare la disperare. Cu 
palmele calde apăsate pe geam, scruta peisajul ce i 
se dezvăluia afară: trandafirii roz şi crem, cu petalele 
lucioase de parcă ar fi fost lustruite, piersicile 
minunate atârnând de crengi întinse peste zidul 
umbros al grădinii, lacul lung şi argintiu sclipind în 
lumina dimineţii. întregul domeniu fusese aranjat şi 



împodobit să atingă o perfecţiune fără seamăn, şi 
totuşi era atâta agitaţie peste tot. 

Muzicienii angajaţi îşi potriveau scaunele aurite pe 
podiumul orchestrei şi, în timp ce furgonetele ce 
aduceau mâncarea virau pe aleea de la intrare, 
stârnind praful, cortul pe jumătate înălţat flutura în 
adierea vântului de vară. Singurul punct fix în toată 
această frenezie era Bunica deShiel, care stătea- 
mică şi cocoşată- pe băncuţa de grădină de fier 


forjat din faţa bibliotecii, cufundată în păienjenişul ei 


de amintiri, fără să dea nici o atenţie ghirlandelor de 


becuri rotunde care erau agăţate în copacii din jurul 



Alice a tras brusc aer în piept. 

Uite-1! El era! 

Chipul i s-a luminat de un zâmbet pe care nu şi l-a 
putut înfrâna. Copleşită de bucurie, l-a zărit pe mica 
insulă din mijlocul lacului, ducând un buştean pe 
umăr. Dintr-o pornire nesăbuită a ridicat instinctiv 
mâna să-i facă semn, dar el nu se uita spre casă. Şi 
chiar dacă s-ar fi uitat, tot nu i-ar fi răspuns. 
Amândoi ştiau prea bine că trebuie să se poarte cu 


grijă. 

A apucat cu degetele o şuviţă de păr care îi cădea 
mereu pe lângă ureche şi a început să o răsucească, 



iar şi iar. îi plăcea să-l privească aşa, pe furiş. O 
făcea să se simtă puternică, nu ca atunci când se 
aflau împreună, când ea îi ducea limonadă în grădină 
sau când reuşea să se strecoare ca să-l surprindă 
lucrând în vreun colţ mai îndepărtat al domeniului, 
când el o întreba despre romanul ei, despre familia şi 
viaţa ei, iar ea îi povestea de toate şi îl făcea să râdă, 
străduindu-se să nu se înece în apele adânci ale 
ochilor lui verzi, smălţaţi cu auriu. 

L-a privit încordându-se sub greutatea buşteanului 
înainte de a-1 aşeza în stivă, peste ceilalţi. Era 
puternic şi asta îi plăcea. Nu-şi dădea seama de ce, 
dar acest lucru o atingea intr-un colţ adânc şi tainic 
al fiinţei ei. îşi simţea obrajii fierbinţi: se înroşise. 

Alice Edevane nu era timidă. Mai cunoscuse ea 
băieţi şi până atunci. E drept, nu prea mulţi- în afară 
de balul tradiţional de la mijlocul verii 1 , părinţii ei 
erau extrem de retraşi, preferând să-şi petreacă 
timpul singuri-, dar ea reuşise, uneori, să mai 
schimbe câte o vorbă pe furiş cu flăcăii din sat sau 
cu fiii lucrătorilor de pe moşie, care îşi îndesau 
şepcile pe cap, îşi plecau ochii şi umblau pe domeniu 
în urma taţilor lor. Dar asta era... ei, asta era ceva cu 
totul altfel şi îşi dădea seama cât de emoţionant suna, 


atât de teribil de asemănător cu ceea ce ar fi putut 
spune sora ei mai mare, Deborah, dar chiar aşa era. 

A 

II chema Benjamin Munro. I-a pronunţat numele în 
şoaptă: Benjamin James Munro, în vârstă de 
douăzeci şi şase de ani, venit de la Londra. Nu avea 
pe nimeni, muncea din greu, era scump la vorbă. Se 
născuse în comitatul Sussex şi crescuse în Orientul 
îndepărtat, fiindcă era fiul unor arheologi. îi plăceau 
ceaiul verde, mirosul de iasomie şi zilele dogoritoare 
când se adunau nori de ploaie. 

Nu de la el aflase toate acestea. Căci nu era dintr- 
acei bărbaţi lăudăroşi care să trâmbiţeze despre 
reuşitele sale de parcă fetele nu ar fi fost decât nişte 
chipuri drăgălaşe proptite între două urechi dornice 
să asculte. Ea, în schimb, l-a studiat, a spicuit de ici, 
de colo şi, când s-a ivit momentul prielnic, s-a 
strecurat în hambar şi s-a uitat în registrul 
grădinarului-şef. Lui Alice i-a plăcut întotdeauna să 
facă pe detectivul şi, printre paginile cu însemnările 
atente despre plante ale domnului Harris, a dat de 
cererea de angajare a lui Benjamin Munro. Textul 
era scurt, cu un scris pe care Mama l-ar fi criticat, iar 
Alice l-a parcurs în întregime, memorând părţile 
importante, impresionată de felul în care cuvintele 
căpătau adâncimea şi culoarea imaginii pe care ea şi- 



o crease şi o păstra cu drag, ca pe o floare presată 
între paginile unei cărţi. Asemenea florii pe care i-o 
dăduse el luna trecută. „Uite, Alice, este prima 
gardenie de anul ăsta! 44 Codiţa florii era verde şi 
fragilă în palma lui lată şi puternică. 

A zâmbit amintindu-şi momentul şi a vârât mâna în 
buzunar să mângâie coperta netedă de piele a 
carnetului ei. Era un obicei din copilărie, cu care o 
înnebunise pe maică-sa, de când primise cadou 
primul carneţel la opt ani, de ziua ei. Cât de mult 
iubea caieţelul acela maroniu! Ce deştept fusese Taţi 
când i-1 alesese. Şi el ţinea un jurnal, i-a mărturisit el 
cu o seriozitate pe care Alice o admirase şi o 
apreciase. Sub privirea atentă a Mamei, şi-a scris 
atent numele întreg- Alice Cecilia Edevane- pe linia 
de culoare sepia de pe frontispiciu şi, pe dată, a 
simţit că devenise cu-adevărat o persoană. 

Mamei nu-i plăcea obiceiul ei de a-şi mângâia 
carnetul în buzunar, căci o făcea să pară „vicleană, 
netrebnică 44 , o caracterizare ce nu o deranja pe Alice 
câtuşi de puţin. Dezaprobarea Mamei era chiar un 
câştig; oricum, Alice ar fi continuat să îşi mângâie 
carneţelul chiar dacă acest fapt nu ar fi provocat acea 
încruntare uşoară pe chipul drăgălaş al doamnei 
Eleanor Edevane. O făcea pentru că acel carneţel era 



piatra ei de încercare, un simbol al personalităţii ei. 
Era de altfel şi cel mai apropiat confident al ei şi, 
prin urmare, un bun cunoscător al lui Ben Munro. 

Trecuse aproape un an de când dăduse prima dată 
cu ochii de el. Ajunsese la Loeanneth spre sfârşitul 
verii anului 1932, în timpul acelei perioade 
minunate, calde şi uscate, când, după toată agitaţia 
balului de la mijlocul verii, nu mai aveau nimic de 
făcut decât să se lase toropiţi de dogoarea 
adormitoare. O linişte divină, molatică se pogorâse 
peste domeniu şi chiar şi Mama- îmbujorată şi 
gravidă în luna a opta- îşi desfăcuse nasturii de perlă 
de la manşete şi îşi suflecase mânecile de mătase 
până la coate. 

Alice stătuse toată ziua în leagănul de sub salcie, 
balansându-se leneş şi cugetând la Problema ei 
Esenţială. Dacă ar fi fost atentă, ar fi auzit răzbătând 
de peste tot sunetele specifice vieţii de familie: 
Mama râzând împreună cu domnul Llewellyn în 
depărtare, pe când vâslele bărcii loveau apa în ritm 
molcom; Clemmie mormăind pentru sine în timp ce 
se rotea cu braţele întinse prin iarbă; Deborah 
povestindu-i Doicii Rose toate scandalurile petrecute 
recent la Londra- dar pe Alice nu o interesa decât să 



se asculte pe sine şi nu auzea nimic altceva decât 
bâzâitul molcom al insectelor. 

Ea rămăsese în acelaşi loc mai bine de o oră şi nici 
nu băgase de seamă pata de cerneală neagră de la 
stiloul ei cel nou, care se întindea pe rochia albă de 
bumbac, când el a apărut din crângul întunecat 
îndreptându-se spre aleea arsă de soare. Pe un umăr 
ducea un sac din pânză de cort, iar în mână ţinea 
ceva ce părea a fi o haină şi înainta cu paşi hotărâţi, 
apăsaţi, într-un ritm ce a facut-o să-şi încetinească 
legănatul. L-a urmărit apropiindu-se, frecându-şi faţa 
de frânghia leagănului, pe când se străduia să vadă 
printre crengile aplecate ale sălciei. 

Nu aveai cum să apari la Loeanneth aşa, din 
întâmplare, printr-o ciudăţenie a geografiei. 
Domeniul se afla într-o vâlcea înconjurată de păduri 
dese, împânzite de tufişuri, precum casele din 
poveşti. (Şi din coşmaruri, după cum s-a dovedit mai 
apoi, deşi, la vremea aceea, Alice nu avea nici un 
motiv să se gândească la asta.) Era locul lor însorit, 
căminul a numeroase generaţii din familia deShiel, 
casa străveche a mamei ei. Şi dintr-odată a apărut el, 
un străin, risipind vraja acelei amiezi. 

Alice avea o înclinaţie înnăscută către a-şi vârî 
nasul- i se spusese asta toată viaţa, iar ea o luase ca 



pe un compliment- şi era o trăsătură pe care 
intenţiona să o folosească bine, dar în ziua aceea 
interesul ei era stârnit mai degrabă de plictiseală şi 
de o dorinţă bruscă de a-şi ocupa mintea cu altceva 
decât de curiozitate. Toată vara lucrase din greu la 
un roman de pasiune şi mister, dar cu trei zile în 
urmă, se oprise. De vină era eroina ei, Laura, care, 
după multe capitole dedicate bogatei ei vieţi 
sufleteşti, refuza acum să mai colaboreze. După 
apariţia unui domn înalt, brunet, arătos, purtând 
numele atât de potrivit de lord Hallington, ea îşi 
pierduse dintr-odată toată inteligenţa şi vlaga, 
ofilindu-se de tot. 

Ei bine, s-a hotărât Alice, în timp ce îl privea pe 
tânăr înaintând pe alee, Laura va trebui să mai 
aştepte. Mai erau şi altele de făcut. 

Un pârău îngust străbătea zglobiu domeniul, 
bucurându-se o vreme de soare înainte de a-şi croi 
hotărât calea spre pădure, iar un pod de piatră- 
moştenire de la vreun unchi îndepărtat- îi unea 
malurile permiţând accesul la moşia Loeanneth. 
Ajuns la pod, străinul s-a oprit. S-a întors încet cu 
faţa spre partea din care venise, părând a se uita la 
ceva ce ţinea în mână. O bucată de hârtie? O sclipire 
de lumină? Ceva din mişcarea capului său, privirea 



ce şovăia asupra pădurii dese trădau o şovăială şi 
Alice şi-a mijit ochii. Era scriitoare, se pricepea la 
oameni, ştia să citească slăbiciunile. Ce hotărâre nu 
putea lua, şi de ce? El s-a întors la loc, punându-şi 
palma streaşină la ochi să vadă mai bine drumul 
mărginit de ciulini ce ducea la casa străjuită de garda 
ei credincioasă de tise. Nu s-a clintit şi părea să nu 
facă nimic altceva decât să respire, iar apoi, sub 
privirea ei, şi-a lăsat jos sacul şi haina, şi-a potrivit 
mai bine pe umeri bretelele pantalonilor şi a oftat 
adânc. 

A 

In clipa aceea, Alice a avut una dintre 
străfulgerările ei. Habar nu avea de unde îi venea 
putinţa aceasta de a citi în mintea oamenilor, dar se 
pomenea cu ideile acestea pe neaşteptate şi bine 
conturate. Uneori ştia pur şi simplu anumite lucruri. 
Cu alte cuvinte: acesta nu era un loc dintre cele cu 
care era el obişnuit. însă era gata să-şi înfrunte 
destinul şi- deşi o parte a minţii lui îl îndemna să se 
întoarcă şi să-şi vadă mai departe de drum, înainte de 
a fi ajuns propriu-zis la destinaţie- nu putea, nu avea 
cum să dea cu piciorul sorţii. Ideea era incitantă şi 
Alice s-a pomenit strângând mai tare frânghia 
leagănului, iar gândurile au început să dea buzna, în 
timp ce urmărea mişcările străinului. 



El şi-a luat haina în mână şi şi-a săltat sacul pe 
umăr, continuându-şi drumul către casa ce nu se 
zărea încă. înfăţişarea lui dârză i-ar fi lăsat să creadă 
pe cei care l-ar fi privit superficial că era hotărât şi 
că avea o misiune lipsită de complicaţii. Alice şi-a 
îngăduit un zâmbet uşor, plin de satisfacţie, înainte 
de a-i veni în minte un gând uimitor de limpede ce 
aproape că a facut-o să cadă din leagăn. în clipa în 
care a observat pata de cerneală de pe rochie, a găsit 
soluţia la Problema ei Esenţială. Era atât de simplă! 
Confruntată şi ea cu apariţia străinului misterios, 
Laura- de asemenea înzestrată cu un spirit de 
observaţie mai ascuţit decât al altora- va pătrunde, 
cu siguranţă, dincolo de faţadă şi îi va descoperi 
taina teribilă, trecutul încărcat de vinovăţie şi, într-o 
clipă de linişte, când va îl va încolţi, îi va şopti... 

—Alice? 

Revenind în baia de la Loeanneth, Alice a tresărit, 
lovindu-se cu obrazul de fereastră. 

—Alice Edevane! Unde eşti? 

A aruncat o privire către uşa închisă din spatele ei. 
Amintirile plăcute de astă vară, senzaţia ameţitoare a 
fiorilor dragostei, primele zile ale relaţiei cu Ben şi 
influenţa pregnantă a acesteia asupra scrisului ei, 
toate s-au risipit într-o clipită. Clanţa de bronz a uşii 



se clătina uşor în ritmul paşilor din hol şi Alice şi-a 
ţinut răsuflarea. 

Mama fusese un pachet de nervi toată săptămâna. 
Era ceva obişnuit la ea. Să fie gazdă nu era unul 
dintre talentele ei înnăscute, dar balul de la mijlocul 
verii era o tradiţie de seamă a familiei deShiel şi, 
cum Mama îl iubise enorm pe tatăl ei, Henri, balul se 
ţinea în fiecare an în amintirea lui. întotdeauna se 
ambala straşnic- aşa era firea ei-, dar anul acesta era 
mai rău ca de obicei. 

—Ştiu că eşti acolo, Alice! Te-a văzut Deborah 
acum câteva clipe! 

Deborah: sora cea mare, model de perfecţiune, 
ameninţarea cea mai teribilă. Alice a scrâşnit din 
dinţi. De parcă nu ar fi fost de ajuns ca mama ei să 
fie faimoasa şi lăudata Eleanor Edevane, mai 
avusese şi norocul să vină pe lume după o soră mai 
mare care era aproape la fel de grozavă. Frumoasă, 
deşteaptă, logodită cu cea mai bună partidă din 
sezonul acela... Slavă Domnului că următoarea soră, 
Clementine, era aşa o ciudăţenie de fată, încât prin 
comparaţie până şi Alice părea aproape normală. 

Pe când Mama o pornea grăbită mai departe, cu 
Edwina lipăind în urma ei, Alice a crăpat puţin 
fereastra, lăsând să-i mângâie faţa adierea caldă a 



vântului, îmbălsămată de mireasma ierbii proaspăt 
cosite şi de sarea mării. Edwina era singura fiinţă (şi 
dacă te gândeai, era de fapt un golden retriever , nu o 
persoană de-adevăratelea) care o putea suporta pe 
Mama când era în această dispoziţie. Până şi bietul 
Tata se refugiase în pod cu câteva ore mai înainte, 
bucurându-se, fără îndoială, de tovărăşia tăcută şi 
prielnică a importantelor sale lucrări de istorie 
naturală. Problema era că Eleanor Edevane era o 
perfecţionistă desăvârşită şi fiecare amănunt legat de 
balul de la mijlocul verii trebuia să se ridice la 
înălţimea standardelor ei. Deşi ascunsese acest lucru 
sub o spoială de indiferenţă încăpăţânată, Alice 
fusese mult timp mâhnită că nu avea să se ridice la 
nivelul aşteptărilor mamei sale. Se uita în oglindă şi 
o apuca disperarea văzându-şi trupul deşirat, părul 
banal, de culoarea şoarecelui, cunoscându-şi 
preferinţa pentru personaje mai degrabă imaginare 
decât reale. 

Dar acum nu mai era. Alice a zâmbit când Ben a 
mai aruncat un buştean peste ceea ce se transforma 
într-un rug înalt. Nu o fi ea fermecătoare ca Deborah 
şi nici nu a fost imortalizată ca Mama drept personaj 
al unei mult iubite cărţi pentru copii, dar acum nu 
mai conta. Era cu totul altceva. „Tu eşti o adevărată 



povestitoare, Alice Edevane 44 , îi spusese Ben într-o 
după-amiază târzie, pe când pârâul clipocea răcoros, 
iar porumbeii se întorceau să se culce. „Nu am mai 
întâlnit niciodată pe cineva cu o imaginaţie atât de 
bogată şi cu idei atât de bune. 44 Vocea lui era blândă 
şi privirea aprinsă. Alice se percepea pe sine prin 
ochii lui şi îi plăcea ce vedea. 

Vocea Mamei s-a auzit lângă uşa băii, zicând ceva 
despre flori, înainte de a dispărea după colţ. 

—Da, Mamă scumpă, a mormăit Alice, cu un aer 
superior, plin de încântare, nu te agita aşa, să nu-ţi 
cadă chiloţii-n vine! 

Ce sacrilegiu ispititor era să pomenească de 
lenjeria intimă a lui Eleanor Edevane, şi Alice şi-a 
strâns buzele ca să nu izbucnească în râs. 

A aruncat o ultimă privire spre lac şi a ieşit iute din 
baie, traversând holul în vârful picioarelor până în 
dormitorul ei, pentru a scoate de sub saltea dosarul 
preţios. A fost cât pe ce ca în graba ei să se 
împiedice într-un colţ zdrenţuit al covorului roşu 
BalucfE pe care străbunicul Horace îl trimisese acasă 
dintr-una din peregrinările sale aventuroase prin 
Orientul Mijlociu, apoi Alice a luat-o pe scări, sărind 
câte două trepte deodată, a înşfăcat un coş de pe 



masa din hol şi s-a năpustit afară în lumina puternică 
a zilei. 

Şi trebuie spus că vremea era perfectă. Alice nu s-a 
putut stăpâni să nu fredoneze pe când se îndepărta pe 
aleea pietruită. Coşul se umpluse aproape pe 
jumătate, deşi nu ajunsese încă la pajiştile cu flori de 
câmp, acolo unde creşteau cele mai frumoase şi mai 
neaşteptate specii, în comparaţie cu cele de grădină, 
prezentabile, dar plicticoase, însă Alice pândea 
momentul potrivit. Se străduise întreaga dimineaţă 
să o evite pe mama ei, aşteptând până când domnul 
Harris s-ar fi dus să-şi ia masa de prânz ca să-l poată 
prinde pe Ben singur. 

Când îl văzuse ultima dată, el îi spusese că avea să- 
i dea ceva, iar Alice a râs. El i-a aruncat acel zâmbet 
al lui abia schiţat care îi făcea genunchii să i se 
înmoaie şi a întrebat-o: 

—Ce e aşa de nostim? 

Şi Alice şi-a îndreptat spatele să pară mai înaltă şi 
i-a spus că întâmplător şi ea avea să-i dea ceva. 

S-a oprit îndărătul celei mai mari tise de la capătul 
aleii pietruite: fusese împrejmuită cu grijă pentru 
petrecere, coroana îi era proaspăt tăiată, şi Alice a 
aruncat o privire de după trunchiul ei. Ben se afla 
încă pe insulă, iar domnul Harris era tocmai la 



capătul celălalt al lacului, unde îl ajuta pe fiul său, 
Adam, să pregătească buştenii ce urmau să fie trecuţi 
dincolo cu barca. Bietul Adam! Alice îl privea cum 
se scărpina după ureche. Cândva fusese mândria 
familiei lui, după cum povestea doamna Stevenson, 
puternic, bine-facut şi isteţ, dar, în lupta de la 
Passchendaele, l-a lovit în cap o schijă şi l-a lăsat 
tâmp pe viaţă. Războiul era ceva groaznic, zicea 
bucătăreasa lovind cu sucitorul o bucată imaculată 
de aluat de pe masa din bucătărie, „să răpească un 
flăcău ca ăsta, atât de promiţător, să-l mestece şi să-l 
scuipe ca pe-o jucărie stricată, de nici nu mai zici că 
e el 44 . 

Singura parte bună era, după cum spunea doamna 
Stevenson, că Adam nu se sinchisea de această 
transformare, ci părea mai degrabă uşurat. „Că nu 
se-ntâmplă mereu aşa 44 , ţinea ea să adauge 
întotdeauna, dându-şi în vileag adâncul ei pesimism 
scoţian, „că doar mulţi s-au întors vlăguiţi de orice 
fel de veselie 44 . 

Tata fusese cel care insistase ca Adam să fie 
angajat la moşie. „Aici are de lucru pe viaţă 44 , îl 
auzise spunându-i domnului Harris, cu vocea spartă 
din pricina emoţiei. „Ţi-am mai spus şi altă dată, 



tânărul Adam va avea aici de lucru oricât va avea 
nevoie. 44 

Alice a auzit un zumzet uşor lângă urechea stângă, 
o adiere abia perceptibilă în dreptul obrazului. Cu 
coada ochiului a zărit o libelulă care îi dădea 
târcoale. Era o specie rară, cu aripi galbene, şi s-a 
simţit invadată de un freamăt cunoscut. Şi l-a 
închipuit pe Tata în birou, ascunzându-se de Mama, 
cuprinsă de febra pregătirilor pentru bal. Dacă ar fi 
fost îndemânatică, Alice ar fi putut s-o prindă şi să i- 
o ducă sus pentru colecţia lui, să se bucure de 
plăcerea pe care ştia că i-ar fi produs-o acest dar şi 
să simtă cum creşte în ochii tatălui ei, aşa cum se 
simţea când era mică, când privilegiul de a fi cea 
aleasă- cea căreia i se permitea să intre în prăfuita 
încăpere a cărţilor de ştiinţă, a mănuşilor albe şi a 
vitrinelor- era îndeajuns pentru a o face să treacă 
peste groaza de acele argintii şi sclipitoare. 

Dar acum nu era, de bună seamă, vreme de aşa 
ceva. Chiar şi ideea aceasta era de ajuns ca să îi 
distragă atenţia. Alice s-a încruntat. Timpul avea 
ciudatul obicei să se scurgă cu repeziciune când 
gândurile ei erau acaparate de ceva. S-a uitat la ceas. 
Aproape douăsprezece şi zece. Mai erau douăzeci de 
minute până când grădinarul-şef avea să se ducă în 



magazie ca să-şi mănânce sendvişul cu brânză şi 
murături, după cum îi era tabietul, iar apoi să 
studieze atent paginile de ziar consacrate curselor de 
cai. Omul nu se abătea de la programul lui, şi Alice 
admira acest lucru. 


Dând uitării libelula, a traversat în grabă poteca şi 
a ocolit lacul pe furiş, ferindu-se să traverseze peluza 
ca să nu dea de oamenii care măturau pe lângă drăcia 
aceea complicată care scotea focul de artificii, 
ţinându-se tot prin umbră până când a ajuns la 
Grădina Scufundată. S-a aşezat pe treptele încinse de 
soare ale vechii fântâni şi şi-a pus coşul alături. Era 
punctul de observaţie cel mai potrivit, s-a gândit. 
Gardul viu de păducel din preajmă o ascundea, însă 
îi permitea să vadă destul de bine printre frunze 
pontonul cel nou. 

Pe când aştepta să-l prindă singur pe Ben, Alice se 
uita la două ciori care se roteau pe cerul de deasupra 
ei, albastru ca marea. Privirea i-a alunecat apoi 
asupra casei, unde nişte bărbaţi cocoţaţi pe scări 
împleteau ghirlande uriaşe de verdeaţă pe faţada de 
cărămidă, în timp ce servitoarele legau de streşini, cu 
fire subţiri, lampioane delicate de hârtie. Soarele 
lumina rândul de sus al ferestrelor cu vitralii, iar 


conacul familiei, dichisit şi îngrijit, strălucea ca o 



bătrână încărcată de bijuterii, pregătită să meargă la 
operă, o dată pe an. 

S-a simţit pe neaşteptate copleşită de un val de 
afecţiune. De când se ştia, avusese sentimentul că 
grădina şi conacul Loeanneth existau şi trăiau pentru 

/V 

ea altfel decât pentru surorile ei. In timp ce Deborah 
era atrasă de Londra, Alice nu se simţea nicăieri mai 
fericită, mai împlinită decât aici, aşezată pe malul 
pârâului cu degetele de la picioare înmuiate în 
undele lui line, întinsă în pat înainte de revărsatul 
zorilor, ascultând lăstunii gălăgioşi care-şi făcuseră 
cuibul deasupra ferestrei ei, ori dând ocol lacului, cu 
carnetul strâns sub braţ. 

Pe la şapte ani înţelesese că avea să crească şi că, 
aşa cum se cade, adulţii nu mai locuiesc în casele 
părinţilor. Atunci a simţit că i se deschide în suflet o 
prăpastie de groază existenţială şi a început să-şi 
incrusteze numele oricând şi oriunde avea ocazia: pe 
stejarul tare al cercevelelor ferestrelor din salon, pe 
chitul lucios dintre dalele din camera cu arme, pe 
tapetul cu Hoţul de căpşune- din holul de la intrare, 
de parcă astfel de mici gesturi ar fi legat-o cumva de 
acel loc intr-un fel mai profund şi mai durabil. Când 
Mama a descoperit acest mod deosebit de a-şi 
exprima dragostea, Alice a rămas fără desert o vară 


întreagă, o pedeapsă pe care ar fi îndurat-o 
bucuroasă dacă nu ar fi fost asociată cu nedreptatea 
de a fi considerată vandalism nesăbuit. „S-a mai 
pomenit ca vreunul dintre copiii mei să se poarte cu 
atâta nesocotinţă deşănţată, să facă o faptă atât de 
urâtă şi de lipsită de judecată ? 44 Ruşinea pe care a 
simţit-o şi deznădejdea de a se pomeni descrisă în 
felul acela, de a-şi vedea nevoia pătimaşă de 
posesiune redusă la o prostie oarecare au fost nespus 
de adânci. 

Dar deja nu mai conta. Şi-a întins picioarele să-şi 
privească degetele şi a oftat mulţumită peste măsură. 
Asta fusese demult, trecuse, o idee copilărească. 
Soarele se revărsa poleind frunzele verzi, 
strălucitoare. Ascunsă între crengile unei sălcii din 
apropiere, o silvie scotea triluri stridente şi două raţe 
sălbatice se luptau pentru un melc deosebit de 
gustos. Orchestra repeta o melodie de dans şi muzica 
răzbătea până dincolo de lac. Ce noroc să fie o zi aşa 
de frumoasă! După săptămâni întregi de frământări, 
după ce se studiase revărsatul zorilor şi fuseseră 
consultaţi Cei care Ar Trebui să Ştie , soarele se 
ridicase semeţ, alungând orice nor rătăcit, aşa cum se 
cuvenea în ajunul sărbătorii. Seara urma să fie 



călduţă, vântul să adie uşor, iar petrecerea- la fel de 
reuşită ca întotdeauna. 

Alice simţise magia mijlocului verii cu mult 
înainte să fi împlinit vârsta când i se permitea să vină 
la petrecere, încă de când Doica Bruen o aducea jos 
împreună cu cele două surori ale ei, îmbrăcate în 
rochiţele cele mai frumoase, şi le îmboldea să se 
alinieze ca să fie prezentate oaspeţilor. Petrecerea 
era abia la început, iar oamenii mari, eleganţi, se 
purtau cu o bună-cuviinţă reţinută, aşteptând 
înserarea. Dar mai târziu, când de mult ar fi trebuit 
să doarmă, Alice aştepta să audă cum răsuflarea 
Doicii devine tot mai adâncă şi mai domoală, iar 
apoi se strecura până la fereastra camerei copiilor, 
unde se aşeza în genunchi pe un scaun ca să vadă 
felinarele strălucind în noapte asemenea unor fructe 
coapte, focul mistuitor care părea să plutească pe apa 
argintată de lună, o lume fermecată în care locurile şi 
oamenii erau aproape aşa cum şi-i amintea ea, dar 
nu tocmai la fel. 

însă de data aceasta avea să se afle printre ei. Urma 
o noapte foarte specială. Alice a zâmbit, înfiorându- 
se uşor de nerăbdare. S-a uitat din nou la ceas, apoi a 
scos dosarul pe care îl ascunsese în coş şi l-a deschis 
scoţând la iveală conţinutul lui preţios. Era unul din 



cele două exemplare pe care le bătuse cu greu la 
maşina ei portativă Remington, ultima ei producţie, 
rezultatul muncii ei de un an întreg. Avea o singură 
greşeală în titlu, unde bătuse un „y“ în loc de „u“, 
dar altminteri era perfect. Lui Ben nu avea să-i pese. 
El avea să fie primul care să-i spună că era mult mai 
important să-i trimită exemplarul curat lui Victor 
Gollancz. După publicare, lui avea să-i dea primul 
volum ieşit de sub tipar, cu un autograf chiar sub 
dedicaţie. 

Adio, pui de presură , Alice a pronunţat titlul în 
şoaptă, bucurându-se de fiorul pe care i-1 dădeau 
cuvintele. Era foarte mândră de intrigă: era cea mai 
bună poveste a ei şi era convinsă că avea să-i fie 
publicată. O adevărată poveste poliţistă. După ce 
studiase prefaţa cărţii Cele mai bune poveşti 
poliţiste , îşi deschisese carnetul şi făcuse o listă cu 
toate regulile genului expuse de domnul Ronald 
Knox-. Şi-a dat seama ce greşeală făcuse încercând 
să amestece două genuri distincte, s-a descotorosit 
de Laura şi a luat-o de la început, închipuind, în 
schimb, o reşedinţă la ţară, un detectiv şi o droaie de 
suspecţi pe cinste. Greu a fost să întreţină misterul, 
să facă în aşa fel încât să nu dezvăluie făptaşul. 
Atunci a decis că îi trebuia o placă de rezonanţă, 


adică un fel de Watson pentru Holmes al ei. Din 
fericire, l-a găsit. Şi a descoperit mai mult decât atât. 

Pentru B.M., tovarăş la crimă, complice în viaţă. 

A mângâiat dedicaţia cu vârful degetului. De cum 
avea să fie publicat romanul, toată lumea avea să 
afle despre ei doi, dar lui Alice nu-i păsa. O parte a 
sufletului ei abia aştepta. De atâtea ori fusese cât pe 
ce să-i mărturisească lui Deborah sau chiar lui 


Clemmie, atât era de nerăbdătoare să fie rostit acest 
lucru, dar se ferise să stea de vorbă cu Mama, care 
avea suspiciunile ei, precum bine ştia Alice. Dar se 
cuvenea, într-un fel, să afle cu toţii atunci când 
aveau să citească prima ei carte publicată. 

Cartea se născuse din discuţiile ei cu Ben; n-ar fi 
putut s-o scrie fără el şi acum, după ce pescuise 
ideile din aer şi le dăduse viaţă aşternând cuvintele 
pe hârtie, simţea că luase ceva imaterial, o simplă 
posibilitate, şi îi dăduse substanţă. Alice nu-şi putea 
stăpâni sentimentul că, oferindu-i acest exemplar al 


manuscrisului, făcea ca promisiunea ce plutea 


nerostită între ei să devină mai reală. în familia 


Edevane promisiunile erau importante. Era ceva ce 
ele, fetele, învăţaseră de la Mama, o expresie ce îi 
rămăsese întipărită în minte din fragedă copilărie: nu 



trebuie să faci promisiuni dacă nu eşti în stare să le 
respecţi. 

Din partea cealaltă a gardului viu răzbăteau voci şi 
Alice a strâns instinctiv manuscrisul la piept. întâi a 
ascultat cu luare-aminte şi apoi s-a repezit la gard să 
se uite printr-o mică deschizătură printre frunze. Ben 
nu se mai afla pe insulă şi barca era din nou la 
ponton. Alice i-a zărit pe cei trei bărbaţi stând 
împreună lângă stiva de buşteni. L-a privit pe Ben 
cum bea apă din bidonul metalic, uitându-se cu 
atenţie la mărul lui Adam ce i se mişca atunci când 
înghiţea, la tuleiele bărbii de pe obraz, la buclele 
părului închis la culoare care îi atingeau gulerul. 
Cămaşa i se umezise de sudoare şi Alice a simţit un 
nod în gât: îi plăcea mirosul lui, era atât de natural şi 
de animalic. 

Domnul Harris şi-a ridicat geanta de scule şi le-a 
mai dat nişte instrucţiuni înainte de a pleca, iar Ben a 
încuviinţat din cap, schiţând un zâmbet. Alice a 
zâmbit şi ea, privind cu nesaţ gropiţa din obrazul lui 
stâng, umerii vânjoşi, braţul dezgolit care-i strălucea 
în soarele puternic. El şi-a îndreptat spatele dintr- 
odată, atent la un zgomot ce venea mai de departe. I- 
a urmărit privirea care se muta de la domnul Harris 



către ceva ce se mişca în grădinile pline de vegetaţie 
din spate. 

Printre tulpinile învălmăşite de crini de stepă şi 
verbină, Alice a zărit o mică siluetă abia vizibilă care 
îşi croia drum ţopăind cutezător spre casă. Theo. 
Apariţia frăţiorului ei mai mic i-a sporit zâmbetul, 
dar umbra mare şi întunecată ce se profila în spatele 
lui i l-a stins pe loc. Acum înţelegea de ce se 
încruntase Ben, şi ea simţea acelaşi lucru în legătură 
cu Doica Bruen. Nu o putea suferi deloc, căci nimeni 
nu putea nutri afecţiune faţă de persoane cu 
apucături despotice. De ce fusese dată afară dulcea şi 
drăgălaşa Doică Rose, nu înţelegea nimeni. Se vedea 
cât de la o poştă că ţinea la Theo, de fapt îl iubea la 
nebunie, şi nu era nimeni care să nu o placă. Până şi 
Tata fusese văzut sporovăind cu ea în grădină, în 
timp ce Theo alerga după raţe, iar Tata era un foarte 
fin judecător al caracterelor oamenilor. 

Totuşi, ceva îi intrase Mamei în cap. Cu două 
săptămâni în urmă, Alice o văzuse certându-se cu 
Doica Rose în faţa camerei copiilor, schimbând pe 
şoptite vorbe înfierbântate. Disputa se referea la 
Theo, dar Alice se aflase supărător de departe pentru 
a auzi ce îşi spuneau. Apoi Doica Rose a dispărut şi 
a fost scoasă de la naftalină şi pusă la treabă Doica 



Bruen. Alice crezuse că au scăpat de zgripţuroaica 
bătrână cu bărbia ei păroasă şi sticla cu ulei de ricin. 
Intr-adevăr, simţise întotdeauna o oarecare undă de 
mândrie personală auzind-o pe Bunica deShiel 
povestind cum nesupusa Alice reuşise să o înfrunte 
pe bătrâna doică. Dar acum apăruse din nou, mai 
ţâfnoasă ca niciodată. 

Alice încă se mai gândea cu părere de rău la Doica 
Rose, când şi-a dat seama că nu mai era singură în 

/V 

partea aceea a gardului. In spatele ei a trosnit o 
crenguţă şi a tresărit brusc, răsucindu-se. 

—Domule Llewellyn! a exclamat ea, văzând 
silueta cocoşată cu şevaletul sub un braţ şi un bloc 
de desen mare sub celălalt. M-aţi speriat. 

—Iartă-mă, Alice dragă. Se vede că nu sunt în 
stare să mă apropii pe furiş. Speram că am putea să 
stăm un pic de vorbă. 

—Acum, domnule Llewellyn? 

în ciuda afecţiunii ei pentru bătrân, abia şi-a 
stăpânit o senzaţie de iritare. El nu părea să înţeleagă 
că trecuseră de mult zilele în care Alice stătea lângă 
el să-l privească desenând, când mergeau împreună 
cu barca sau îi destăinuia toate tainele ei de copil în 
timp ce pândeau zânele. Odinioară îi fusese fără 
îndoială foarte apropiat, prieten de nepreţuit când era 



mică şi îndrumător când a început să scrie. De câte 
ori nu alergase la el să-i citească vreo povestioară pe 
care o însăilase, iar el făcea o mare tevatură 
comentând-o cu entuziasm. Dar acum, la şaisprezece 
ani, avea alte preocupări, lucruri pe care nu i le mai 
putea împărtăşi. 

—Vedeţi, sunt destul de ocupată. 

Privirea lui s-a îndreptat spre deschizătura din 
frunziş şi Alice şi-a simţit obrajii încinşi de o căldură 
neaşteptată. 

—Supraveghez pregătirile pentru petrecere, a 
adăugat ea prompt, iar când domnul Llewellyn a 
zâmbit într-un fel care sugera că ştia exact pe cine 
urmărea ea şi de ce, a adăugat: Şi am şi de cules flori 
pentru Mama. 

El a aruncat o privire la coşul ei azvârlit cât colo, 
în care florile se ofiliseră în dogoarea amiezii. 

—Trebuie neapărat să fac asta. 

—Sigur, a spus el, încuviinţând din cap. Şi în mod 
normal nu mi-ar trece prin cap să te întrerup, când 
eşti atât de ocupată să ajuţi la pregătiri. Dar am ceva 
destul de important de discutat cu tine. 

—Mi-e teamă că nu am timp chiar deloc. 

Domnul Llewellyn a părut neobişnuit de 
dezamăgit, iar Alice s-a gândit că în ultima vreme 



păruse destul de posomorât. Nu chiar deprimat, dar 
totuşi absent şi trist. A băgat de seamă că avea 
nasturii de la vestă încheiaţi strâmb şi eşarfa de la 
gât îi era cam ponosită. S-a simţit năpădită de un val 
neaşteptat de milă şi i-a făcut semn cu capul spre 
blocul de desen, încercând să-l îmbuneze. 

—E foarte frumos! 

Şi chiar era. Nu ştia să-l mai fi desenat pe Theo 
până atunci, iar asemănarea era neobişnuită, 
surprinsese liniile copilăreşti ale obrajilor rotunzi şi 
ale buzelor pline, ochii mari, privirea încrezătoare. 
Domnul Llewellyn, dragul de el, ştiuse întotdeauna 
să vadă tot ce era mai bun în ei toţi. 

—Ce-ar fi să ne vedem poate după ceai? i-a propus 
ea cu un zâmbet încurajator. Cândva înainte de 
petrecere? 

Domnul Llewellyn şi-a strâns mai tare blocul şi s-a 
încruntat uşor gândindu-se la ce-i spusese Alice. 

—Dar ce-ar fi chiar la focul de la noapte? 

—Veniţi şi dumneavoastră? 

Asta era o mare surpriză. Domnul Llewellyn nu era 
un om de lume şi de obicei se străduia din răsputeri 
să evite invitaţii- mai ales pe cei care voiau cu tot 
dinadinsul să-l întâlnească pe el. Deşi o adora pe 
Mama, nici ea nu reuşise vreodată să-l momească să 



vină la vreun bal de vară până atunci. Valoroasa 
ediţie princeps a volumului Pragul vrăjit al lui 
Eleanor avea să fie expusă la loc de cinste, ca 
întotdeauna, şi toată lumea avea să se dea în vânt să- 
1 cunoască pe autor. Nu se săturau niciodată să 
îngenuncheze lângă gardul viu ca să caute vârful 
îngropat al vechiului stâlp de piatră. „Uite, Simeon, 
îl văd! Ăsta e ivărul de alamă de pe hartă, exact ca-n 
carte! 44 Şi habar nu aveau că tunelul fusese ferecat de 
ani de zile tocmai ca să fie ferit de cercetările 


oaspeţilor curioşi ca ei. 

A 

In mod normal, Alice l-ar fi descusut mai departe, 
dacă un hohot de râs ce venea de cealaltă parte a 
gardului, urmat de un îndemn prietenesc, nu i-ar fi 
reamintit scopul pentru care se afla acolo: 

—Lasă, Adam! Haide, du-te cu tatăl tău să 


mănânci, nu-i nevoie să-i ridici pe toţi dintr-odată! 


—Bine, a spus ea, atunci pe diseară, la petrecere. 


—Pe la unsprezece şi jumătate, să zicem, sub 


boltă? 


—Da, da! 

—E ceva important, Alice. 

—Unsprezece şi jumătate, a repetat ea, cu o uşoară 
nerăbdare. Am să fiu acolo. 



Dar el nu a plecat, de parcă înlemnise pe loc, cu o 
figură sumbră şi melancolică, privind-o drept în faţă, 
ca şi cum ar fi încercat să-i memoreze trăsăturile. 

—Domnule Llewellyn? 

—îţi mai aminteşti când am mers cu barca de ziua 
lui Clemmie? 


—Da, da, a fost o zi minunată. Ce plăcere! 

Alice s-a aplecat dinadins să-şi ia coşul de pe 
treptele fântânii, iar domnul Llewellyn a părut a fi 
înţeles aluzia, căci atunci când ea s-a ridicat, el 
dispăruse. 

Alice s-a simţit cuprinsă de o părere de rău 
nedefinită şi a oftat adânc. Presupunea că, fiindcă era 
îndrăgostită, încerca aşa, un fel de milă generală 
pentru oricine nu era în pielea ei. Bietul domn 
Llewellyn! Cândva crezuse că e vrăjitor, dar acum 
nu-1 vedea decât ca pe un om cocârjat şi trist, 
îmbătrânit înainte de vreme, încremenit în hainele şi 
obiceiurile victoriene pe care nu voia să le mai 
schimbe. în tinereţe avusese o cădere psihică- acesta 
trebuia să fie un secret, dar Alice ştia o mulţime de 
lucruri pe care nu s-ar fi cuvenit să le afle. Povestea 
se întâmplase demult, când Mama era mică şi 
domnul Llewellyn era prietenul apropiat al lui Henri 
deShiel. Renunţase la viaţa lui profesională din 



Londra şi atunci i-a apărut cartea Pragul vrăjit al lui 
Eleanor. 

Dar ce anume îi produsese căderea, Alice nu avea 
ştiinţă. Aşa că i-a trecut vag prin minte că ar trebui 
să afle, dar nu în ziua aceea, nu era momentul 
potrivit. Nu mai era timp şi pentru trecut tocmai 
acum când viitorul o aştepta dincolo, de partea 
cealaltă a gardului. A mai aruncat încă o privire, Ben 
era singur şi îşi aduna sculele, gata să străbată 
grădina până acasă, ca să-şi ia şi el prânzul. Alice l-a 
dat imediat uitării pe domnul Llewellyn. Şi-a ridicat 
faţa spre soare, bucurându-se de adierea care-i 
mângâia obrajii. Ce bucurie să trăiască această clipă. 
Era de neînchipuit că putea altcineva, altundeva, să 
fie mai fericit. Apoi s-a dus spre ponton, cu 
manuscrisul în mână, îmbătată de senzaţia 
ademenitoare că se află dinaintea unui viitor 
strălucit. 


Cornwall, 2003 


Soarele pătrundea printre frunze şi Sadie alerga cu 
atâta avântare că plămânii îi dădeau ghes să se 
oprească. Dar a continuat totuşi, mai iute, 



bucurându-se de starea de bine pe care i-o dădeau 
propriii paşi, loviturile ritmice, ecoul slab al 
pământului ud, acoperit de muşchi, şi al lăstărişului 
des, strivit în picioare. 

Câinii se făcuseră deja nevăzuţi pe poteca îngustă, 
amuşinând cu boturile în pământ, prelingându-se ca 
nişte picături de melasă printre rugii sclipitori de pe 
margini. Probabil că ei erau şi mai bucuroşi ca ea că 
ploaia încetase, în fine, şi că erau liberi. Sadie 
rămăsese surprinsă cât de mult îi plăcea compania 
lor. Când bunicul i-a propus prima dată să-i ia şi pe 
ei, la început s-a împotrivit, dar Bertie- deja 
îngrijorat de apariţia ei neaşteptată („De când îţi iei 
tu vacanţă? 44 )- s-a dovedit la fel de încăpăţânat cum 
îl ştia. „Pădurile astea sunt destul de adânci pe 
alocuri şi tu nu le cunoşti. Nu-i mare lucru să te 
rătăceşti. 44 Dar când i-a venit ideea să-l roage pe unul 
dintre băieţii din sat să vină cu ea „ca să-i ţină de 
urât 44 , privind-o într-un mod care arăta că era gata să- 
i pună întrebări la care ea nu voia să răspundă, Sadie 
a acceptat pe dată să ia câinii cu ea. 

/V 

întotdeauna alerga singură. Făcuse asta cu mult 
înainte să apară cazul Bailey şi să se aleagă praful de 
viaţa ei de la Londra. Unii oameni alergau ca să facă 
mişcare, alţii alergau de plăcere, dar Sadie alerga de 



parcă ar fi încercat să fugă de propria moarte. Aşa îi 
spusese un iubit al ei mai demult. Şi i-o spusese 
acuzator, aplecat de mijloc, încercând să-şi recapete 
răsuflarea în centrul parcului Hampstead Heath. 
Sadie ridicase din umeri a mirare, întrebându-se ce 
oare să fi fost rău în asta, şi şi-a dat seama pe loc, cu 
surprinzător de puţin regret, că relaţia lor nu avea 
cum să meargă. 

O pală de vânt a mişcat ramurile, împrăştiindu-i pe 
obraji stropii ploii din noaptea precedentă. Sadie a 
scuturat din cap fără să încetinească pasul. Pe 
marginea potecii începuseră să apară trandafirii 
sălbatici, care îşi făceau datoria de a înflori an de an 
printre rugi şi trunchiuri căzute. Ce bine că mai erau 
şi astfel de lucruri! Era o dovadă că pe lume existau 
încă frumuseţe şi bunătate, aşa cum spuneau poeziile 
şi alte platitudini. în meseria ei era uşor să piardă din 
vedere aceste amănunte. 

Tot mai apărea câte ceva în ziarele de weekend de 
la Londra. Sadie zărise nişte rânduri peste umărul 
unei persoane pe când lua micul dejun împreună cu 
Bertie la Harbour Cafe. Adică micul dejun îl lua 
doar ea, căci el bea doar un fel de suc verde cu miros 
de iarbă. Era doar o notă scurtă, pe o singură 
coloană, în pagina a cincea, dar numele lui Maggie 



Bailey i-a atras ca un magnet privirea şi s-a oprit 
brusc din vorbă, scrutând avidă literele mărunte. Nu 
a aflat nimic nou, ceea ce însemna că nu survenise 
nici o schimbare. Şi de ce să se fi întâmplat aşa 
ceva? Cazul era închis. Articolul era semnat de 
Derek Maitland. Se agăţa de povestea asta ca dulăul 
de osul vecinului, aşa era felul lui. Oare nu din acest 
motiv îl şi alesese ea, atunci? 

Sadie a tresărit când Ash a ţâşnit din spatele unui 
pâlc de copaci, tăindu-i calea cu urechile clăpăuge 
mişcându-i-se, cu botul căscat a rânjet larg şi umed. 
S-a străduit să nu rămână prea mult în urma lui, 
strângându-şi pumnii până şi-a simţit unghiile în 
palmă şi a iuţit pasul şi mai tare. Nu ar fi trebuit să 
citească ziarele. Ar fi trebuit să „ia o pauză 44 ca să-şi 
limpezească gândurile şi să aştepte ca la Londra să 
se liniştească lucrurile. Ăsta fusese sfatul lui Donald. 
îşi dădea seama că voia să o ferească de consecinţele 
propriei neghiobii, ceea ce era frumos din partea lui, 
dar, de fapt, era prea târziu. 

La vremea aceea ştirea apăruse peste tot, în ziare şi 
la emisiunile de la televizor, şi nebunia nu se 
domolise nici în săptămânile următoare, ba chiar se 
amplificase destul de mult, de la articolele ce relatau 
comentariile lui Sadie până la supoziţiile răutăcioase 



despre lupte interne în cadrul Poliţiei Metropolitane, 
cu aluzii la diverse muşamalizări. Evident că 
Ashford era furios. Şeful nu scăpa niciodată ocazia 
să-şi trâmbiţeze convingerile despre loialitate, 
trăgându-se de betelia pantalonilor pătaţi la masa de 
prânz şi servindu-le detectivilor adunaţi o rafală de 
îndemnuri stropite cu salivă: „Nimic nu e mai rău ca 
un ciripitor, mă-nţelegeţi? Aveţi o plângere, o ţineţi 
în instituţie. Nimic nu e mai dăunător pentru secţie 
decât poliţaii care ciripesc pe la străini 44 . Şi-atunci 
făcea aluzie la cei mai răi dintre străini, ziariştii, iar 
bărbia lui Ashford tremura de forţa urii sale: „Nişte 
vampiri cu toţii! 44 

Slavă Domnului că nu ştia că Sadie fusese cea care 
ciripise. Donald o salvase, ca şi atunci când făcuse 
primele greşeli. „Ăsta-i rostul partenerilor 44 , îi 
respinsese el cândva mulţumirile stângace, ursuz ca 
de obicei. Şi rămăsese ca o glumă a lor, referitoare la 
scăpările mărunte din conduita ei, căci altminteri era 
extrem de pedantă, dar această ultimă încălcare a 

/V 

regulilor era altceva. In calitatea lui de ofiţer 
superior de investigaţii, Donald răspundea de 
acţiunile subordonatului său şi, dacă a uita să-ţi 
aduci ceva de scris la o discuţie merita o dojană 



blândă, a lăsa să-ţi scape afirmaţia că poliţia a făcut 
o investigaţie de mântuială era cu totul altceva. 

De îndată ce a izbucnit toată povestea, Donald a 
ştiut că ea era sursa. O scosese la o bere la cârciuma 
The Fox and Hounds- şi a sfatuit-o, fără să lase loc 
de proteste, să plece din Londra. Să-şi ia concediul 
la care avea dreptul şi să se ţină cât mai departe până 
când avea să îşi scoată din cap ceea ce o frământa. 

—Nu glumesc deloc, Sparrow, i-a spus el, 
ştergându-şi spuma berii de pe mustaţa sură şi 
ţepoasă. Nu ştiu ce te-a apucat în ultima vreme, dar 
Ashford nu e prost, o să stea cu ochii pe tine ca un 
vultur. Bunicul tău locuieşte în Cornwall, nu-i aşa? 
Pentru binele tău- pentru binele nostru, al 
amândurora- du-te la el şi nu veni înapoi până nu îţi 
limpezeşti mintea. 

Un buştean i-a ieşit în cale pe neaşteptate şi Sadie a 
sărit peste el, zgâriindu-şi vârful adidasului. 
Adrenalina îi circula prin vene ca un sirop fierbinte, 
împingând-o să alerge şi mai avântat. „Nu veni 
înapoi până nu îţi limpezeşti mintea. 44 Uşor de spus, 
greu de făcut. Poate că Donald nu avea habar care 
era cauza lipsei ei de atenţie şi a boacănei făcute, dar 
Sadie ştia prea bine. A văzut dinaintea ochilor plicul 
vârât în noptiera camerei de oaspeţi din casa lui 



Bertie: hârtia frumoasă, scrisul cu înflorituri, şocul 
teribil al mesajului. Socotea că necazurile ei 
începuseră în seara aceea, cu şase săptămâni în 
urmă, când călcase pe blestemata aceea de scrisoare 
lăsată pe preşul de la intrarea în apartamentul ei de la 
Londra. La început fuseseră doar mici greutăţi de 
concentrare, din când în când, mici greşeli uşor de 
acoperit, dar apoi a apărut cazul Bailey, fetiţa aceea 
fără mamă, şi bum! A izbucnit furtuna perfectă. 

Cu o ultimă sforţare, Sadie a alergat până la ciotul 
cel negru, punctul de unde se întorcea de obicei. Nu 
a încetinit până nu a ajuns la el, aplecându-se să-i 
atingă vârful umed şi colţuros, ca apoi să se lase 
moale, cu podul palmelor pe genunchi, încercând să- 
şi recapete răsuflarea. Diafragma i se zbătea şi 
privirea îi era împăienjenită. Simţea durere şi asta o 
bucura. Ash adulmeca prin preajmă, mirosind 
capătul unui buştean acoperit de muşchi care se ivea 
din povârnişul abrupt şi noroios. Sadie a băut lacom 


apă din sticlă şi apoi i-a turnat şi câinelui în gura 


căscată. I-a mângâiat blana întunecată, netedă şi 


lucioasă dintre urechi. 


—Unde e fratele tău? a întrebat ea, iar Ash şi-a 


ridicat capul şi a privit-o ţintă cu ochii lui inteligenţi. 


Unde e Ramsay? 



Sadie a scrutat vegetaţia deasă şi încâlcită din jur. 
Ferigile se căzneau să iasă la lumină, desfacându-şi 
frunzele de pe tulpinile lor spiralate. Parfumul dulce 
de caprifoi se amesteca cu izul de pământ reavăn, 
după aversa care abia se oprise. O ploaie de vară. 
întotdeauna îi plăcuse mirosul acela, mai ales de 
când Bertie îi spusese că era produs de un fel de 
bacterie. Asta dovedea că din ceva rău putea ieşi 
ceva bun, dacă se iveau condiţii prielnice. Sadie avea 
un motiv întemeiat să creadă că acest lucru era 
posibil. 

Pădurea era într-adevăr foarte deasă şi, căutându-1 
pe Ramsay, Sadie se gândea că Bertie avusese 
dreptate. Era posibil să te rătăceşti într-un asemenea 
loc. Asta nu i se putea întâmpla ei fiindcă era însoţită 
de câini, mirosul lor era antrenat ca să găsească 
drumul spre casă, dar i se putea întâmpla altcuiva, 
unei fete naive din vreo poveste. O astfel de fată, cu 
capul plin de idei romantice, ar fi putut cu uşurinţă 
să se aventureze prea departe într-o pădure ca asta şi 
să se rătăcească. 

Sadie nu ştia prea multe poveşti, în afara celor 
foarte cunoscute. Era una dintre lipsurile pe care îşi 
dădea seama că le are în comparaţie cu cei de seama 
ei (poveştile, studiile, dragostea părintească). Până şi 



în dormitorul micuţei Bailey, deşi modest mobilat, 
se afla un raft cu cărţi şi un volum ferfeniţit cu 
poveşti de Fraţii Grimm. Dar în copilăria lui Sadie 
nu existaseră basme spuse duios care să înceapă cu 
„A fost odată ca niciodată... 44 : mama ei nu era genul 
care să vorbească şoptit, iar tatăl nici atât, ambii 
împărtăşind acelaşi dispreţ faţă de tot ce era 
imaginar. 

Cu toate acestea, Sadie, în calitatea ei de cetăţean 
al lumii, aflase suficiente lucruri ca să ştie că în 
poveşti oamenii mai şi dispăreau şi că de obicei asta 
se întâmpla în păduri dese şi întunecate. Dar oamenii 
se evaporau şi în viaţa reală. Pe-asta o ştia din 
experienţă. Unii se pierdeau din întâmplare, alţii 
fiindcă aşa voiau ei: cei dispăruţi nu erau totuna cu 
cei care-şi luau lumea în cap, cei care nu doreau să 
fie găsiţi. Oameni asemenea lui Maggie Bailey. 

—A dat bir cu fugiţii, spusese Donald chiar de la 
început, din ziua când o găsiseră pe micuţa Caitlyn 
singură în apartament, cu mai multe săptămâni 
înainte de a găsi biletul care dovedea că avusese 
dreptate. Răspundere prea mare. Copii, lipsuri 
materiale, viaţa... dac-aş avea câte-o liră pentru 
fiecare caz ca ăsta pe care l-am văzut... 



Dar Sadie nu voise să creadă teoria asta. Şi-a 
construit varianta ei, făcând presupuneri fantastice 
despre scenarii criminale, dintr-acelea ce se găseau 
doar în romanele poliţiste, susţinând că o mamă nu 
şi-ar părăsi copilul aşa, dintr-odată, bătând mereu 
câmpii despre nevoia de a mai cerceta încă o dată 
dovezile, doar-doar aveau să descopere indiciul 
esenţial care le scăpase. 

—Cauţi ceva ce n-o să găseşti niciodată, îi spusese 
Donald. Uneori, Sparrow- nu întotdeauna, fir-ar să 
fie, numai uneori-, lucrurile chiar sunt atât de simple 
pe cât par. 

—Aşa ca tine, vrei să zici. 

—Măgăriţă ce eşti! a râs el, şi-apoi tonul i s-a mai 
îmblânzit, devenind aproape patern, ceea ce pentru 
Sadie era mult mai rău decât dacă ar fi început să 
ţipe la ea: Li se-ntâmplă şi celor mai buni dintre noi 
doi. Faci meseria asta multă vreme şi până la urmă 
se iveşte un caz care îţi intră la suflet. Asta înseamnă 
că ai suflet, dar nu şi că ai dreptate. 

Respiraţia i se mai potolise, dar tot nu dădea cu 
ochii de Ramsay. L-a strigat şi a auzit ecoul 
întorcându-se din cotloane umede şi întunecate: 
Ramsay... Ramsay... Ramsay... ultimul sunet 
stingându-se în depărtare. Dintre cei doi câini, 



Ramsay era cel mai rezervat şi i-a trebuit ceva timp 
ca să-i câştige încrederea. Că era sau nu era corect, 
tocmai din pricina asta pe el îl plăcea cel mai mult. 
Sadie se ferise întotdeauna de afecţiunea uşor 
câştigată. Era o trăsătură de caracter pe care o văzuse 
şi la Nancy Bailey, mama lui Maggie; şi din pricina 
asta credea că se apropiaseră. Se numea folie ă deux 
sau nebunie împărtăşită, adică două persoane cu 
mintea sănătoasă de altfel, care se încurajează una pe 
alta să creadă în aceeaşi iluzie. Sadie îşi dădea seama 
că exact asta făcuseră ea şi Nancy Bailey, fiecare 
susţinuse fantezia celeilalte, convingându-se 
reciproc că în dispariţia lui Maggie era mai mult 
decât se vedea la o primă privire. 

Şi chiar a fost o nebunie. Zece ani în poliţie, cinci 
ca detectiv, şi tot ce învăţase s-a dus pe apa sâmbetei 
în clipa în care a văzut-o pe fetiţa rămasă singură în 
apartamentul ăla îmbâcsit; frumoasă şi fină, luminată 
din spate, în aşa fel încât părul ei blond şi ciufulit 
părea o aură, cu ochii larg deschişi care-i studia cu 
atenţie pe cei doi adulţi care tocmai dăduseră buzna 
pe uşa de la intrare. Sadie fusese cea care se 
îndreptase spre ea, luând-o de mână şi spunându-i, 
cu o voce veselă şi limpede pe care nu şi-o 
recunoştea: 



—Bună, scumpo, ce ai tu acolo pe pijama? Cum o 
cheamă? 

Vulnerabilitatea copilei, nesiguranţa şi slăbiciunea 
ei au izbit-o din plin chiar în locul pe care Sadie îl 
ţinea de obicei la adăpost de orice emoţie. în zilele 
următoare, a simţit în palme urma mâinilor mici ale 
fetiţei, iar noaptea, când încerca să adoarmă, auzea 
vocea aceea plăpândă, tânguitoare spunând: „Mami? 
Unde e mama mea? 44 Şi-o mistuia nevoia arzătoare 
de a îndrepta lucrurile, de a-i aduce mama înapoi, iar 
Nancy Bailey s-a dovedit a fi perechea perfectă. 
Nancy avea o scuză pentru a se agăţa de iluzii şi era 
de înţeles disperarea cu care încerca să găsească 
justificări pentru purtarea nemiloasă a fiicei ei, ca să 
micşoreze spaima micuţei nepoate care fusese 
părăsită în felul acela şi ca să-şi diminueze propria 
vină („dacă n-aş fi fost plecată cu prietenele mele în 
săptămâna aceea, aş fi găsit-o chiar eu mai repede 44 ), 
dar Sadie ar fi trebuit să aibă mai multă judecată, 
întreaga ei carieră, întreaga ei viaţă , de când 
devenise adult, fuseseră clădite pe judecată. 

—Ramsay! a strigat iarăşi. 

Şi, din nou, nimic altceva decât liniştea, tulburată 
doar de foşnetul frunzelor şi de apa ce se scurgea 
printr-un şanţ umplut de ploaie. Zgomotele naturii 



aveau un fel anume de a te face să te simţi şi mai 
singur. Sadie şi-a ridicat braţele deasupra capului. 
Nevoia de a lua legătura cu Nancy o resimţea ca pe o 
durere fizică, ca pe o greutate în piept, ca pe nişte 
degete încleştate şi umede care-i strângeau plămânii. 
Propria ticăloşie o putea suporta, dar ruşinea care o 
năpădea când se gândea la Nancy era zdrobitoare. Şi 
totuşi simţea nevoia disperată să îşi ceară scuze, să-i 
explice că fusese o eroare de gândire, că nu avusese 
niciodată intenţia să-i înşele aşteptările. Donald o 
cunoştea prea bine: 

—Şi, Sparrow, bagă de seamă, îi spusese înainte să 
plece în Cornwall, nici să nu-ţi treacă prin cap să iei 
legătura cu bunica! 

—Ramsay, unde eşti, băiatule? a strigat şi mai tare. 

Sadie şi-a încordat auzul, ascultând: o pasăre 
speriată, fâlfâitul aripilor grele pe sub bolta înaltă a 
copacilor. Prin hăţişul de ramuri privirea i-a fost 
atrasă de un avion, un mic punct alb ce străbătea 
albastrul palid al cerului. Avionul zbura spre est, 
către Londra, şi ea îl privea cu un ciudat sentiment 
de dezrădăcinare. Era greu de acceptat că iureşul 
vieţii, al vieţii ei, continua şi fără ea. 

Nu primise nici o veste de la Donald de când 
plecase. Şi nici nu se aştepta să primească vreuna, 



cel puţin nu încă. Abia trecuse o săptămână, iar el 
insistase ca ea să-şi ia concediu o lună întreagă. 

—Dar aş putea să mă întorc mai devreme, dacă aş 
vrea, nu-i aşa? l-a întrebat ea pe funcţionarul de la 
serviciul de personal, iar fâstâceala tânărului arăta 
clar că era prima dată când i se punea această 
întrebare. 

—Să nu îndrăzneşti... a mârâit Donald după aceea. 
Nu care cumva să te văd pe-aici înainte să fii 
pregătită, că, zău, nu glumesc, Sparrow, mă duc 
direct la Ashford! 

Şi era convinsă că aşa ar fi făcut. Se apropia de 
pensionare şi nu avea de gând s-o lase pe subalterna 
cea ţăcănită să-i strice planurile. Neavând de ales, 
Sadie şi-a făcut bagajele şi-a pornit-o spre Cornwall 
cu coada între picioare. I-a lăsat lui Donald numărul 
de telefon al lui Bertie, spunându-i că semnalul de 
mobil era destul de slab şi sporadic acolo şi-a sperat 
că avea să o cheme înapoi. 

Un mârâit uşor s-a auzit de lângă ea şi a privit în 
jos. Ash rămăsese încremenit ca o statuie, cu privirea 
pierdută spre pădure. 

—Ce-ai păţit, băiatule? Nu-ţi place mirosul celor 
care-şi plâng de milă? 



Şi-a ciulit urechile, blana de pe gât i s-a zbârlit, dar 
nu şi-a clintit privirea. Apoi a auzit şi Sadie, un 
zgomot în depărtare: Ramsay lătra- poate nu chiar a 
pericol, dar oricum neobişnuit. 

De când fusese adoptată de câinii aceştia, Sadie se 
simţea cuprinsă de un sentiment matern ce nu-i 
stătea în fire, uşor stânjenitor. Când Ash a slobozit 
încă un mârâit adânc, a înşurubat capacul sticlei cu 


apă. 

—Haide atunci, a spus ea, lovindu-şi coapsa. Haide 
să-l găsim pe fratele ăla al tău. 

Cât locuiseră la Londra, bunicii ei nu avuseseră 
câini; Ruth era alergică. Dar după ce a murit ea, 
Bertie s-a retras în Cornwall şi a început să-şi iasă 
din ritm. 

—îmi place aici, i-a spus el lui Sadie la telefonul 
care ţiuia. îmi fac de lucru în timpul zilei. Serile sunt 
foarte liniştite, totuşi uneori mă pomenesc că mă 
contrez cu televizorul. Mai rău, am bănuiala că eu 
sunt cel care pierde. 

încerca să glumească, dar Sadie i-a simţit tremurul 


vocii. Bunicii ei se iubiseră încă din adolescenţă. 


Tatăl lui Ruth aproviziona magazinul părinţilor lui 


Bertie din Hackney şi de-atunci fuseseră 


nedespărţiţi. Durerea bunicului era vizibilă şi Sadie 



ar fi vrut să-i poată spune ceva care să i-o aline. Dar 
ea nu s-a priceput niciodată la cuvinte, aşa că în 
schimb i-a sugerat că ar avea mai mult noroc dacă s- 
ar certa cu un labrador. El a râs şi i-a spus că o să se 
mai gândească. A doua zi s-a dus la adăpostul de 
animale. Şi, după cum era de aşteptat, a venit acasă 
nu cu unul, ci cu doi câini şi cu o pisică ţâfnoasă pe 
deasupra. Din ceea ce băgase de seamă în săptămâna 
de când se afla în Cornwall, toţi patru formau acum 
o familie destul de mulţumită, chiar dacă pisica îşi 
petrecea mai tot timpul ascunsă după canapea. 
Bunicul părea fericit, aşa cum nu mai fusese de când 
se îmbolnăvise Ruth. Nici nu se punea deci 
problema să nu se întoarcă acasă cu ambii câini. 

Ash alerga înaintea ei şi Sadie se străduia să nu-1 
piardă din ochi. A băgat de seamă că vegetaţia se 
schimba, aerul devenea mai puţin dens. Pe sub 
copacii tot mai rari, tufişurile profitaseră de lumina 
soarelui şi se îndesiseră în voie. Crengile i se agăţau 
de tivul şortului pe când se străduia să străbată 
hăţişurile. Dacă ar fi avut o imaginaţie mai bogată, 
şi-ar fi putut închipui că încercau să o oprească. 

A urcat cu greu povârnişul, ocolind nişte bolovani 
mari risipiţi ici şi colo, până când a ajuns în vârf şi s- 
a pomenit la marginea pădurii. Sadie s-a oprit, 




cercetând peisajul ce i se desfăşură dinaintea ochilor. 
Nu ajunsese niciodată atât de departe. La picioarele 
ei se întindea un câmp cu ierburi înalte şi în 
depărtare abia se zărea un gard cu ceva ce părea a fi 
o poartă dărăpănată. Şi dincolo de el, aproape la fel, 
o altă întindere cu ierburi întreruptă pe alocuri de 
copaci uriaşi cu frunziş bogat. Sadie a tras aer în 
piept. în mijlocul câmpului, o siluetă de copil, o 
fetiţă care stătea singură, luminată din spate, şi 
căreia nu-i putea vedea chipul. A deschis gura să o 
strige dar când a clipit, copila a dispărut, risipindu-se 
într-o pată de lumină alb-gălbuie. 

Şi-a scuturat capul. îşi simţea mintea obosită. Şi 
ochii la fel. Neapărat trebuia să-şi facă un examen 
oftalmologie. 

Ash, care i-o luase cu mult înainte, s-a oprit şi a 
lătrat nerăbdător către ea, socotind că nu avansase 
suficient. Sadie a luat-o pe câmp după el, ignorând 
senzaţia uşor neplăcută că făcea ceva nepotrivit. 
Senzaţia nu era obişnuită. De obicei, Sadie nu-şi 
bătea capul cu chestii dintr-astea, dar problemele de 
la serviciu din ultima vreme o speriaseră. Iar ei nu-i 
plăcea să fie speriată. Spaima şi vulnerabilitatea erau 
prea apropiate pentru gustul ei. Cu ani în urmă 
hotărâse că problemele se înfruntă, nu se ocolesc. 



Când a ajuns în dreptul porţii a văzut că era din 
lemn, decolorată de soare, crăpată, şi atârna atât de 
coşcovită, încât era clar că stătea aşa de foarte mult 
timp. O plantă agăţătoare cu flori ca nişte trompete 
mov se răsucise şi se înnodase atât de tare în jurul 
stâlpilor, încât Sadie a fost nevoită să se strecoare 
printr-o gaură din lemnul porţii. Liniştit că stăpâna 
lui îl urma, Ash a slobozit un lătrat entuziasmat şi-a 
rupt-o la fugă, pierzându-se în depărtare. 

Iarba înaltă îi atingea genunchii goi, gâdilându-i 
acolo unde sudoarea se uscase. Era ceva în neregulă 
cu locul acela. încă de când se strecurase prin 
spărtura din poartă o cuprinsese un sentiment ciudat, 
o senzaţie inexplicabilă că lucrurile nu erau tocmai 
cum ar fi trebuit să fie. Sadie nu credea în 
presentimente- nu avea nimeni nevoie de un al 
şaselea simţ dacă celelalte cinci funcţionau bine - şi 
cu siguranţă exista o explicaţie pentru această 
ciudăţenie. Trecuseră deja zece minute de când tot 
înainta când şi-a dat brusc seama despre ce era 
vorba. Câmpul era pustiu. Nu lipseau pomii, iarba 
sau păsările, acestea se găseau din belşug, altceva 
lipsea. Nu se vedeau pe nicăieri tractoare care să se 
învârtă de colo-colo, nici ţărani care să repare 



gardurile şi nici vite care să pască, ceea ce era 
neobişnuit prin părţile acelea. 

Sadie a privit în jur, căutând ceva care să-i infirme 
senzaţia. Nu prea departe se auzea o apă curgând şi o 
pasăre, poate un corb, o pândea de pe o creangă din 
apropiere. Un întreg cuprins de ierburi înalte şi 
foşnitoare şi, pe ici, pe colo, câte un copac încovoiat, 
dar nici ţipenie de om cât vedeai cu ochii. 

Cu coada ochiului a zărit o umbră neagră şi a 
tresărit. Pasărea îşi luase zborul de pe creangă şi 
ţâşnea drept spre ea. Sadie s-a ferit ca să nu o 
lovească şi în mişcare s-a împiedicat de ceva. A 
căzut, sprijinindu-se în palme, cu genunchii într-o 
baltă noroioasă de sub o salcie enormă. S-a uitat în 
urmă enervată şi-a văzut că piciorul stâng i se 
prinsese într-o bucată de funie mucegăită. 

Sfoară. 

S-a uitat în sus, mânată de instinct, ori poate şi de 
vocea experienţei- un amestec înspăimântător de 
scene din investigaţiile unor crime mai vechi. Legat 
de ramura cea mai groasă a copacului atârna un 
capăt al frânghiei roase, ce abia se distingea pe 
scoarţă. Lângă Sadie atârna un alt capăt, de care 
stătea agăţată o bucată putrezită de lemn. Nu era deci 
un laţ de spânzurătoare, ci un leagăn. 



S-a ridicat, şi-a şters genunchii plini de noroi şi a 
început să se învârtă încet în jurul frânghiei atârnate. 
Această relicvă a unei lumi în care fuseseră cândva 
copii, prezentă în locul acela pustiu, avea ceva 
tulburător, dar nu-i mai putea acorda atenţie, fiindcă 
Ash o luase din nou la fugă, grija lui trecătoare 
pentru Sadie fiind înlocuită de nevoia imperioasă de 
a-şi găsi fratele. 

Aruncând o ultimă privire spre funii, Sadie a 
pornit-o după el. De data aceasta însă a început să 
vadă lucruri care îi scăpaseră mai înainte: un şir de 
tise sălbăticite formau un gard, neîngrijit şi crescut 
peste măsură, dar cu înfăţişare de gard totuşi; în 
partea nordică, între două pajişti pline de flori de 
câmp se ivea ceva ce semăna cu un pod. Poarta ruptă 
prin care trecuse nu mai părea acum o despărţitură 
rudimentară între două spaţii neumblate, ci un hotar 
greu de distins între civilizaţie şi sălbăticie. Ceea ce 
însemna că bucata de pământ pe care o traversa nu 
era un câmp necultivat, ci o grădină. Sau, cel puţin, 
asta fusese cândva. 

Din partea cealaltă a gardului de tise a răzbătut un 
scheunat şi Ash a lătrat cu putere înainte de a se face 
nevăzut printr-o gaură din gard. Sadie a făcut la fel, 
dar s-a oprit brusc când a ajuns în partea cealaltă. 



înaintea ei se vedea o întindere sinilie de apă 
sclipitoare ca sticla în poiana încremenită. Lacul era 
înconjurat de sălcii şi în mijlocul lui se înălţa un 
morman de pământ, un fel de insulă. Peste tot 
mişunau raţe, lişiţe şi potârnichi şi se simţea un 
miros greu şi reavăn. O încerca o senzaţie 
tulburătoare, stranie, de păsări care pândesc- de ochi 
întunecaţi şi lucioşi. 

Ramsay a urlat din nou şi Sadie a pomit-o după 
sunet de-a lungul malului umed, alunecos din pricina 
găinaţului de păsări adunat în zeci de ani. Păşea 
atentă, mergând pe sub copaci. Ash lătra şi el, 
alarmat, de pe partea cealaltă a lacului, stând pe un 
ponton de lemn, cu botul ridicat spre cer. 

Sadie a dat la o parte pletele unei sălcii 
plângătoare, aplecându-se ca să se ferească de un 
clopot ciudat de sticlă, atârnat de un lanţ ruginit, 
înaintând, a mai dat de încă patru la fel, acoperite de 
murdărie şi pline de pânze ţesute de generaţii de 
păianjeni. A atins uşor cu mâna marginea unuia, 
admirându-i aspectul neobişnuit şi întrebându-se la 
ce ar fi putut folosi. Păreau nişte fructe stranii, aşa 
cum atârnau printre frunze. 

Când a ajuns la ponton, a văzut că Ramsay îşi 
prinsese o labă din spate într-o gaură din lemnul 



putrezit. Era tare speriat. S-a îndreptat spre el iute, 
dar călcând cu grijă pe scânduri. A îngenuncheat, 
mângâindu-i urechile ca să-l liniştească. Nu avea 
nici o rană serioasă şi s-a gândit cum să facă să-i 
scoată laba. Până la urmă, nu a găsit altă metodă mai 
bună decât să-l apuce strâns şi să tragă. Ramsay nu a 
fost prea recunoscător, şi-a înfipt ghearele labelor 
din faţă în lemn şi a lătrat supărat. 

—Ştiu, ştiu eu bine, a mormăit Sadie, unii dintre 
noi nu se prea lasă ajutaţi. 

în cele din urmă a reuşit să-l elibereze, apoi s-a 
trântit pe spate să se odihnească, în timp ce câinele, 
ciufulit tot, dar nevătămat, a fugit cât mai departe de 
ponton. Sadie a închis ochii şi a izbucnit în râs când 
Ash i-a lins recunoscător gâtul. în minte îi încolţea 
un gând firav că scândurile pontonului ar fi putut să 
se prăbuşească în orice clipă, dar era prea obosită ca 
să-i dea vreo atenţie. 

Soarele urcase pe cer şi începuse să ardă, iar 
mângâierea razelor lui era binefăcătoare. Sadie nu 
era nicidecum o fire contemplativă, dar în clipa 
aceea a înţeles ce înseamnă să meditezi. A scos un 
oftat de uşurare, deşi acesta ar fi fost ultimul cuvânt 
pe care l-ar fi ales ca să-şi descrie starea de spirit din 
ultima perioadă. îşi auzea propria respiraţie şi îşi 



simţea pulsul sub pielea subţire a tâmplei, de parcă 
ţinea la ureche un ghioc din care răzbătea vuietul 
oceanului. 

Fiindcă îşi ţinea ochii închişi, lumea înconjurătoare 
era alcătuită numai din sunete: clipocitul apei care se 
lovea de pilonii de sub ea, pleoscăitul şi bălăceala 
raţelor pe când se lăsau din zbor pe luciul lacului, 
scândurile de lemn care pârâiau de dogoare. Ciulind 
urechile, Sadie auzea tot mai bine un zumzet 
constant, ca şi cum sute de motoare minuscule s-ar fi 
pornit să huruie laolaltă. Era un sunet specific verii, 
greu de definit la început, dar până la urmă şi-a dat 
seama; insecte, al naibii de multe insecte. 

Sadie s-a ridicat, clipind din pricina soarelui 
puternic. Până când s-a obişnuit cu lumina, totul a 
fost de culoare albă. Frunzele de nufăr sclipeau, 
asemenea unor dale în formă de inimă, iar florile se 
înălţau către cer ca nişte mâini delicate ce se 
străduiau să prindă ceva. Zburau pe lângă ele mii de 
micuţe vietăţi înaripate. Era deja în picioare şi 
tocmai voia să-şi strige câinii când i-a atras atenţia 
ceva de pe partea cealaltă a lacului. 

în mijlocul unei poieni scăldate de soare se înălţa o 
casă. Era de cărămidă, cu două mansarde gemene 
sub acoperişul ascuţit şi uşa de la intrare ascunsă sub 



un portic. Mai multe hornuri se înălţau pe acoperişul 
de ţiglă şi ferestrele cu vitralii ale celor trei etaje 
parcă făceau conspirativ cu ochiul în soare. O plantă 
agăţătoare cu frunze verzi năpădise lacomă faţada de 
cărămidă şi numeroase păsărele se zbenguiau printre 
crenguţele ei, dând impresia unei vânzoleli continue. 
Sadie a fluierat încetişor: 

—Ce caută o mare doamnă ca tine într-un loc de 
felul ăsta? 

Rostise vorbele abia şoptit, dar vocea îi suna 
străină şi dezagreabilă, iar tonul glumeţ părea forţat, 
o imixtiune în exuberanţa naturală a grădinii. 

Parcă atrasă de un magnet, Sadie a pomit-o spre 
casă, pe lângă lac. Raţele şi celelalte păsări sălbatice 
nu păreau deranjate de ea, moţăiala lor împletindu-se 
cu căldura zilei şi cu umezeală pentru a spori 
senzaţia de atmosferă suprasaturată. 

Când a ajuns pe partea cealaltă a băgat de seamă o 
potecă, năpădită de mărăcini încâlciţi, care ducea 
până la intrare. A râcâit cu vârful adidasului. Piatră. 
Fusese probabil roz-cafenie cândva, ca toată piatra 
folosită în construcţiile din zonă, dar timpul şi lipsa 
de îngrijire o înnegriseră. 

Pe măsură ce înainta, îşi dădea seama că, asemenea 
grădinii, şi casa fusese lăsată în paragină. Din 



acoperiş lipseau ţigle, unele dintre ele zăcând risipite 
pe unde căzuseră, iar câteva geamuri de la etajul de 
sus erau sparte. Cele rămase întregi erau acoperite cu 
un strat gros de murdărie de păsări şi din pervazuri 
stalactite albe se lăsau în jos pe frunzele lucioase. 

Ca şi cum ar fi vrut să-şi dovedească stăpânirea 
asupra grămezilor impresionante de găinaţ, o pasăre 
micuţă şi-a luat zborul de după un geam spart, 
ţâşnind în jos, după care şi-a schimbat brusc direcţia, 
trecând rapid pe lângă urechea lui Sadie. Ea a 
tresărit, dar nu s-a dat înapoi. Păsărelele acelea 
micuţe pe care le zărise şi pe malul lacului erau peste 
tot, intrau şi ieşeau din ascunzişurile întunecate ale 
plantei agăţătoare, părând a se chema una pe alta cu 
gângurituri insistente. Şi nu erau doar păsări, 
frunzişul colcăia de insecte de tot felul- fluturi, 
albine şi altele pe care nu le recunoştea- dând 
clădirii un aspect de efervescenţă, în contradicţie cu 
starea ei jalnică. 

S-ar fi putut crede cu uşurinţă că acea casă era 
goală, dar Sadie văzuse în misiune destule case 
aparţinând unor bătrâni ca să ştie că o casă aparent 
părăsită ascundea adesea o poveste tristă. Un 
ciocănel de alamă fără luciu, în formă de cap de 
vulpe, era agăţat de uşa dărăpănată de lemn şi a dat 



să-l apuce, dar a lăsat iute mâna jos. Ce-ar fi avut de 
spus dacă răspundea cineva? Sadie şi-a îndoit 
degetele unul câte unul, gândindu-se. Nu avea nici 
un motiv să fie acolo. Nici o scuză. O amendă pentru 
încălcarea proprietăţii era tot ce-i mai trebuia. Dar a 
alungat repede acest gând, ştia că-şi face griji inutil. 
Casa din faţa ei era părăsită. Era greu de explicat, 
dar avea un aer, o aură care arăta asta. Ştia, pur şi 
simplu. 

Şi deasupra uşii se afla un vitraliu: patru siluete în 
veşminte lungi, fiecare într-un cadru zugrăvind câte 
un anotimp. Nu era un tablou religios, după câte îşi 
dădea seama Sadie, dar efectul era asemănător. 
Desenul avea o solemnitate- un fel de pietate, 
bănuia ea- care o făcea să se gândească la vitraliile 
din biserici. Sadie a tras mai aproape de uşă lada 
mare şi murdară în care se plantau cândva flori, pe 
marginea căreia s-a cocoţat cu băgare de seamă. 
Printr-o porţiune ceva mai mare de geam curat a 
desluşit ceva ce semăna cu un hol cu o masă ovală în 
mijloc. In mijlocul acesteia se afla un vas de porţelan 
chinezesc, pictat cu flori pe margini şi- s-a căznit ea 
să vadă- cu un model auriu şters şerpuind pe mâner. 
Câteva ramuri subţiri, ţepoase, poate de salcie, erau 
aşezate la întâmplare, şi pe masă erau împrăştiate 



frunze uscate. De o rozetă de stucatură din tavan 
atârna un candelabru de sticlă ori de cristal, oricum 
ceva scump, şi o scară mare cu un covor roşu 
zdrenţuit se arcuia în sus, spre fundul încăperii. Pe 
peretele din stânga se vedea o oglindă rotundă, 
atârnată lângă o uşă închisă. 

Sadie a sărit de pe ladă. în faţa porticului, de-a 
lungul întregii faţade a casei, se întindea o grădină ce 
fusese cândva frumos orânduită şi s-a chinuit să o 
străbată, cu spinii agăţându-i-se de bluză. Simţea un 
miros puternic, dar plăcut- pământ reavăn, frunze 
putrede, flori abia ieşite în lumina soarelui- şi 
bondari mari şi dolofani umblau de colo-colo să 
adune polenul dintr-o puzderie de floricele roz şi 
albe. Mure: Sadie s-a mirat că îi venise această idee. 
Erau flori de mur, peste câteva luni tufişurile aveau 
să fie pline de fructe coapte. 

Când a ajuns la fereastră, Sadie a băgat de seamă 
că ceva fusese scrijelit pe cercevea, nişte litere, un A 
şi poate şi un E, stângaci incrustate acolo şi acoperite 
acum cu muşchi verde închis. A atins cu degetele 
scrijeliturile adânci întrebându-se într-o doară cine ar 
fi putut să le facă. Din tufişurile dese crescute sub 
fereastră ieşea o bucată curbată de fier şi, dând 
crengile la o parte, Sadie a descoperit rămăşiţele 



ruginite ale unei bănci. A privit peste umăr la jungla 

/V 

pe care tocmai o traversase. Ii era greu să-şi 
imagineze că odinioară cineva stătuse confortabil pe 
băncuţa aceea, admirând ceea ce trebuie să fi fost o 
grădină foarte bine întreţinută. I-a revenit din nou 
acea senzaţie ciudată, parcă de rău augur, dar n-a 
luat-o în seamă. Ea se ocupa de fapte, nu de senzaţii 
şi, după întâmplările din ultima vreme, era bine să 
ţină minte asta. Cu mâinile făcute streaşină în 
dreptul ochilor, s-a uitat înăuntru. 

Camera era întunecată, dar pe măsură ce-şi mijea 
privirea, începea să distingă anumite obiecte: un pian 
mare într-un colţ, lângă uşă, o canapea în mijloc cu 
două fotolii dinaintea ei, un şemineu pe peretele din 
spate. Sadie a avut din nou acel sentiment cunoscut, 
plăcut pe care îl încerca atunci când descoperea viaţa 
altcuiva. Considera că astfel de momente erau o 
recompensă a meseriei ei, chiar dacă adesea vedea 
lucruri urâte; întotdeauna o fascinase felul în care 
trăiau alţi oameni. Şi, deşi acesta nu era scena unei 
crime şi ea nu era un detectiv în exerciţiul funcţiunii, 
a început automat să-şi înregistreze observaţiile în 
minte. 

Pereţii, acoperiţi cu un tapet şters, cu modele 
înflorate mov-verzui, erau plini de rafturi îndoite sub 



greutatea a mii de cărţi. Deasupra şemineului stătea 
de pază un portret mare al unei femei cu nasul fin şi 
cu un zâmbet tainic. Pe peretele alăturat se afla un 
glasvand mărginit de draperii groase de damasc. 
Cândva dădea cu siguranţă spre grădină şi soarele se 
revărsa prin ochiurile lui în dimineţile frumoase, ca 
aceasta, aruncând pe covor pete calde şi strălucitoare 
de lumină. Dar nici vorbă de aşa ceva acum. Un 
hăţiş zdravăn de iederă lăsa înăuntru doar puncte 
mici de lumină. Lângă glasvand se afla o masă 
îngustă de lemn cu o fotografie într-o ramă elegantă. 
Era prea întuneric ca să vadă pe cine înfăţişa şi chiar 
dacă lumina ar fi fost mai bună, tot nu ar fi putut s-o 
vadă prea bine din pricina unei ceşti demodate de 
ceai, aşezată pe farfurioară, ce-i stătea dinainte. 

Sadie şi-a muşcat buzele, gândindu-se. Luând în 
considerare capacul deschis al pianului, pernele 
răvăşite de pe canapea, ceaşca de ceai de pe masă, 
încăperea lăsa oarecum impresia că cel ce fusese 
acolo ultima dată tocmai ieşise şi urma să se întoarcă 
dintr-o clipă într-alta. Dar, în acelaşi timp, lumea 
aceea de dincolo de geam părea misterios, 
permanent încremenită. S-ar fî zis că e îngheţată, cu 
tot conţinutul suspendat, ca şi cum aerul, cel mai 
neînduplecat dintre elemente, ar fi fost ferecat pe 



dinafară, cu neputinţă de respirat înăuntru. Mai era şi 
altceva. Ceva care lăsa impresia că încăperea stătuse 
aşa vreme îndelungată. La început, Sadie a crezut că 
îşi forţase ochii prea tare, dar apoi şi-a dat seama că 
aspectul împâclit al camerei se datora prafului. 

Cât de gros era stratul vedea mai bine pe biroul de 
sub fereastră, unde o rază de soare scotea la iveală 
depunerea de pe fiecare obiect: de pe călimară, de pe 
abajurul lămpii şi de pe cărţile deschise aruncate la 
întâmplare. Atenţia i-a fost atrasă de o coală de 
hârtie, un desen reprezentând un copil, un chip 
frumos, cu ochi mari, serioşi, cu buze moi şi cu părul 
care îi cădea pe ambii obraji, încât el (sau ea, era 
greu de spus) arăta mai degrabă a spiriduş de grădină 
decât a copil adevărat. A băgat de seamă că desenul 
era murdărit pe alocuri, cerneala neagră se întinsese, 
liniile groase erau estompate, iar în colţul de jos 
scria ceva... o semnătură şi o dată, 23 iunie 1933. 

Un zgomot puternic din spatele ei a facut-o să 
tresară şi să se dea cu capul de geam. Cei doi câini 
negri au dat buzna gâfâind printre rugi, amuşinându- 
i picioarele. 

—Vă e foame, nu-i aşa? i-a întrebat ea, în timp ce 
un bot umed şi rece îi căuta în palmă. 



Chiar şi stomacul lui Sadie a confirmat ideea, 
scoţând un zgomot slab. 

—Haideţi, atunci! i-a îndemnat ea, coborând de la 
fereastră. Haideţi acasă! 

Sadie a mai aruncat o privire către casă înainte de a 
porni după câini printre tisele sălbăticite. Soarele 
intrase după un nor şi ferestrele nu mai azvârleau 
scântei spre lac. Casa luase o înfăţişare posomorâtă, 
asemenea unui copil răsfăţat care se bucurase să fie 
centrul atenţiei şi acum nu-i plăcea deloc să nu fie 
băgat în seamă. Până şi păsările erau mai neobrăzate 
ca până atunci, împânzind poiana înceţoşată cu 
strigăte ce răsunau înspăimântător, ca nişte hohote 
de râs, şi corul insectelor se auzea tot mai tare în 
căldura crescândă a zilei. 

Suprafaţa netedă a lacului sclipea misterios, 
cenuşiu şi dintr-odată Sadie s-a simţit ca un oaspete 
nepoftit, aşa cum era, de fapt. Greu de spus ce o 
făcea să fie atât de sigură, dar, aplecându-se să 
treacă prin gaura din poartă şi îndemnând câinii s-o 
ia spre casă, şi-a dat seama- cu senzaţia aceea din 
stomac specifică unui detectiv adevărat, pe care 
spera că şi-a însuşit-o- că în locul acela se 
întâmplase ceva teribil. 



4 

Cornwall, octombrie 1932 


Fetele râdeau şi, de bună seamă, au ţipat de bucurie 
când a trecut razant pe deasupra capului Mamei. 
Alice şi-a plesnit palmele de emoţie, în timp ce 
Clementine alerga tropăind după micul planor. 

—Aveţi grijă doar să nu-1 aruncaţi prea aproape de 
copil, le-a atras atenţia Mama, atingându-şi coafura 
să se asigure că fiecare agrafa era la locul ei. 

Dacă auzise sau nu ce i se spusese, lui Clemmie nu 
părea să-i pese. Alerga de rupea pământul, cu 
mâinile ridicate, cu fusta umflată de vânt, gata să 
prindă aeromodelul la cel mai mic semn că s-ar fi 
prăbuşit. 

Un cârd de raţe curioase a ieşit lipăind din lac să 
vadă toată agitaţia şi acum se împrăştia într-un iureş 
de pene şi măcăieli supărate, în timp ce planorul 
ateriza în mijlocul păsărilor, cu Clemmie gonind 
după el. 

Tata zâmbea, ridicând din când în când privirea din 
cartea de poezii pe care o citea. 

—Frumoasă aterizare! a strigat el din scaunul lui 
de lângă lada cea mare şi veche cu flori. Absolut 
minunată! 



Planorul fusese ideea lui. Văzuse o reclamă într-o 
revistă şi l-a comandat imediat, din America. Ar fi 
trebuit să fie un secret, dar Alice ştia de el de luni de 
zile- ea ghicea întotdeauna cu mult timp înainte ce 
cadouri aveau să primească; într-o seară, prin 
primăvară, îl văzuse arătând reclama şi spunând: 
„Uită-te la ăsta, n-ar fi grozav pentru ziua lui 
Clemmie? 44 

Mama nu a fost la fel de entuziasmată, întrebându-1 
dacă într-adevăr era convins că un aeromodel de 
lemn era cel mai potrivit cadou pentru o fată de 
doisprezece ani, dar Tata a zâmbit şi a răspuns că nu 
era o fată de doisprezece ani obişnuită. Şi câtă 
dreptate avea: Clemmie era cu siguranţă altfel. „Fiul 
pe care nu ne-a fost dat să-l avem 44 , îi plăcea Tatei să 
spună, înainte de naşterea lui Theo. Şi avusese 
dreptate şi cu planorul. La masă, după prânz, 
Clemmie sfâşiase hârtia de împachetat şi ochii i se 
măreau pe măsură ce darul ieşea la iveală şi apoi a 
ţipat de bucurie. A ţâşnit de pe scaun şi, în graba ei 
de a ajunge la uşă, a tras şi faţa de masă după ea. 

—Vai, Clemmie, nu... a implorat-o Mama, 
întinzând mâinile să prindă o vază gata să cadă. N- 
am terminat încă, a urmat ea uitându-se rugător la 



ceilalţi. Haideţi să nu mergem afară. Mă gândeam că 
poate ar fi bine să jucăm mima- în bibliotecă... 

Dar era destul de greu să mai faci o petrecere 
aniversară când oaspetele de onoare fugise de la 
locul faptei şi, spre supărarea evidentă Mamei, nu 
mai aveau ce face decât să plece toţi de la masa 
aranjată cu atâta grijă şi să transfere în grădină restul 
activităţilor festive. 

Şi întreaga familie, chiar şi domnul Llewellyn, şi 
Bunica, până şi Doica Rose, s-a împrăştiat pe peluza 
de la Loeanneth, în vreme ce umbrele prelungi ale 
amiezii începeau să se întindă peste iarba de un 
verde închis. Era o zi minunată şi, deşi era toamnă, 
nu era încă frig. Clematitele mai erau încă în floare 
agăţate de zidurile casei, păsărelele ciripeau 
zburătăcind prin poiană, şi până şi bebeluşul Theo 
fusese scos afară într-un coşuleţ. 

Pe câmpurile din vecinătate, un fermier dăduse foc 
ierburilor şi mirosea minunat. Alice se bucura 
întotdeauna de mirosul acela, căci îi amintea de 
schimbarea anotimpului şi, uitându-se la Clemmie 
cum se juca cu planorul ei de lemn, cu soarele 
încălzindu-i ceafa şi cu pământul răcoros sub 
picioare, a avut pentru o clipă o senzaţie paradiziacă, 
de profundă fericire. 


Şi-a scos carnetul din buzunar, grăbindu-se să 
noteze totul despre acea stare, despre ziua aceea şi 
despre cei prezenţi, muşcând capătul stiloului pe 
măsură ce privirea îi aluneca peste casa scăldată de 
soare, peste sălcii, lacul sclipitor şi trandafirii 
galbeni care se căţărau pe poarta de fier. Arăta ca o 
grădină dintr-o carte de poveşti- dar chiar era dintr- 
o carte de poveşti- şi lui Alice îi plăcea tare mult. 
Nu avea să plece niciodată de la Loeanneth. 
Niciodată. îşi închipuia cum avea să îmbătrânească 
în acel loc. O femeie bătrână şi fericită, cu părul lung 
şi nişte pisici- da, cu siguranţă trebuia să aibă câteva 
pisici ca să-i ţină de urât. (Şi Clemmie o să mai vină 
şi ea, dar nu şi Deborah, ea are să fie mult mai 
fericită la Londra, în casa ei impunătoare, cu un soţ 
bogat şi o droaie de servitoare care să-i aranjeze 
hainele...). 

Era una dintr-acele zile, se gândea Alice, scriind de 
zor, mulţumită, când toţi se simţeau la fel de bine. 
Tata făcuse o pauză de la studiile lui, domnul 
Llewellyn îşi scosese haina lui scorţoasă şi umbla de 
colo-colo în vestă şi cămaşă, Bunica deShiel părea 
aproape veselă, moţăind sub salcie. Singura excepţie 
vizibilă era Mama, dar cum ei nu-i plăcea niciodată 



să i se dea planurile peste cap, era de aşteptat o 
oarecare manifestare tăioasă de nemulţumire. 

Până şi Deborah, care de obicei nu se dădea în vânt 
după jucării, considerându-se adultă şi cu maniere de 
domnişoară, s-a molipsit de entuziasmul lui 
Clemmie. Asta a enervat-o fără îndoială, aşa că a 
ţinut morţiş să stea singură pe o băncuţă sub 
fereastra bibliotecii şi, când catadicsea să vorbească, 
o făcea la repezeală, de parcă ar fi avut într-adevăr 
ceva mult mai bun de făcut şi ei trebuiau să se 
socotească norocoşi că decisese să-i onoreze cu 
prezenţa ei. 

—Ia vezi dacă-1 poţi face să se rotească, a strigat 
ea până la urmă, ridicând cutia în care fusese 
ambalat planorul. Scrie aici că dacă ţii elasticele 
corect îl poţi face să se răsucească. 

—Ceaiul e gata, a anunţat Mama, tonul ei critic 
înăsprindu-se pe măsură ce lucrurile luau un alt curs 
decât cel pe care îl plănuise ea. Ceainicul e pregătit, 
dar se răceşte repede. 

Mâncaseră mult la prânz şi nimeni nu prea mai 
avea chef de ceai, dar domnul Llewellyn era un 
prieten credincios, străduindu-se să se conformeze şi 
să accepte ceaşca şi farfurioara pe care Mama i le 
vâra în mâini. 



Spre deosebire de el, Deborah nici nu a luat în 
seamă invitaţia şi a strigat: 

—Haide, Clemmie, mai repede, mai trage-1 odată! 

Clemmie, care îşi fixa planorul în cordonul de satin 
al rochiei, nu i-a răspuns. Şi-a îndesat poalele rochiei 
în chiloţi şi şi-a dat capul pe spate ca să se uite la 
vârful paltinului. 

—Clemmie, a strigat-o Deborah, mai autoritară. 

—îmi daţi o mână de ajutor? s-a auzit răspunsul 
surorii mai mici. 

Deşi era ocupată să-l îmbuibe pe domnul 
Llewellyn cu prăjituri, Mama pândea ca de obicei 
orice semn de pericol şi a replicat, fără să scape vreo 
firimitură pe jos: 

—-Nu, Clemmie. Nici vorbă de aşa ceva! 

Şi s-a uitat către Tata sperând că avea să o susţină, 
dar el era din nou cu ochii în carte, cufundat în 
lumea lui Keats. 

—Las-o să se suie, a liniştit-o domnul Llewellyn, 
nu e nici un pericol. 

Deborah nu a mai rezistat chemării acelei amiezi, a 
azvârlit cutia pe băncuţa pe care stătea şi a luat-o la 
fugă spre copac. Doica Rose s-a lăsat şi ea 
ademenită să îşi împreuneze palmele ca să facă un 
scăunel pe care să se ridice Clemmie. După o mică 



ezitare şi câteva încercări nereuşite, s-a făcut 
nevăzută printre ramurile de jos ale copacului. 

—Fii atentă, Clementine, a strigat Mama, 
apropiindu-se de locul faptei. Te rog să fii atentă! 

Şi se foia sub copac, oftând exasperată, străduindu- 
se să vadă cum se căţăra Clementine prin frunzişul 
des. 

în cele din urmă s-a auzit un chiot triumfător şi a 
apărut un braţ care făcea semne din vârful copacului. 
Alice se căznea să vadă mai bine, orbită de 
strălucirea soarelui de amiază, şi a zâmbit larg când 
sora ei mai mică s-a aşezat la baza celei mai de sus 
ramuri şi şi-a scos planorul de unde-1 legase strâns. 
Clemmie a strâns firele elastice, şi-a ridicat braţul, 
asigurându-se că are cel mai bun unghi şi apoi... 
lansarea! 

Planorul a zburat ca o pasăre, străbătând cerul 
albastru palid, coborând uşor în jos ca apoi să-şi 
revină, când viteza vântului s-a mai domolit şi s-a 
micşorat presiunea asupra cozii şi partea din spate s- 
a putut ridica din nou. 

—Uitaţi-vă! a strigat Clementine, uitaţi-vă acum! 

Planorul a făcut un ocol întins, pe deasupra lacului, 
atât de spectaculos încât până şi domnul Harris şi 



noul grădinar s-au oprit din treabă lângă ponton şi şi- 
au ridicat ochii spre cer. 

Toţi au izbucnit în aplauze când planorul şi-a 
terminat evoluţia şi şi-a văzut mai departe de drum, 
trecând peste apă şi aterizând cu o alunecare uşoară 
pe pajiştea netedă de lângă fântâna de dincolo de lac. 

/V 

In timp ce micul avion se rotea pe deasupra lor, 
lumea întreagă părea că încremenise, încât Alice a 
auzit cu surprindere că micuţul plângea. Bietul 
puişor! Cu toată tevatura, îl uitaseră în coşuleţul lui. 
Obişnuită să se considere un observator, Alice s-a 
uitat în jur, aşteptând să reacţioneze cineva, dar şi-a 
dat seama că ea era singura liberă să sară în ajutor. 
Tocmai era gata să pornească spre coşuleţul lui Theo 
când a văzut că Tata ajunsese la el înaintea ei. 

Unii taţi ar fi considerat că a se ocupa de un 
bebeluş nu era de datoria lor, sau cel puţin aşa 
credea Alice, dar Tata nu era aşa. El era cel mai 
cumsecade tată din lume, blând şi bun şi foarte, 
foarte deştept. Era pasionat de natură şi de ştiinţă şi 
chiar scria o carte despre pământ. De mai bine de 
zece ani tot scria la opera lui şi (deşi ea nu ar fi 
recunoscut făţiş) dacă ar fi putut, acesta ar fi fost 
singurul lucru pe care l-ar fi schimbat la el. Se 
bucura că era deştept şi era, bineînţeles, mândră de 



el, dar îşi petrecea prea mult timp în tovărăşia cărţii 
aceleia. Ar fi preferat să stea mai mult cu ele. 

—Alice! 

O striga Deborah şi ceea ce voia să-i spună trebuie 
să fi fost destul de important, căci uitase să-şi 
arboreze aroganţa obişnuită. 

—Alice, vino repede! Domnul Llewellyn ne 
plimbă cu barca! 

Barca! Extraordinar! Aşa o desfătare rară- barca 
fusese a Mamei în copilărie şi, prin urmare, era 
considerată o vechitură de nefolosit. Alice a zâmbit 
fericită, inima a început să-i dănţuiască şi amiaza i s- 
a părut brusc mai strălucitoare. Chiar că era cea mai 
grozavă zi din câte fuseseră vreodată! 

5 

Cornwall, 2003 


—Ne-am întors! 

Sadie şi-a azvârlit din picioare adidaşii plini de 
noroi în micul hol de la intrarea casei bunicului, 
împingându-i spre perete cu vârful piciorului. In 
căsuţa cocoţată pe faleza stâncoasă mirosea a ceva 
cald şi probabil gustos, iar stomacul ei, privat de 
micul dejun, a dat semne de nerăbdare. 



—Hei, Bertie, nici n-o să-ţi vină să crezi ce-am 
găsit, a strigat ea, zăngănind o cutie de biscuiţi 
pentru căţei pe care a scos-o de sub cuierul de 
haine... Bunicule! 


—Sunt în bucătărie, s-a auzit vocea lui. 

Sadie a mai mângâiat o dată câinii hămesiţi şi a 
intrat. 


Bunicul se afla la masa rotundă de lemn, dar nu era 
singur. O femeie micuţă şi energică cu părul alb tuns 
scurt şi cu ochelari stătea de partea cealaltă a mesei 
cu o cană în mână şi a salutat-o cu un zâmbet vesel. 

—Vai, scuzaţi-mă, a spus Sadie, nu mi-am dat 


seama... 

—Ceainicul e încă fierbinte, scumpo, a zis bunicul, 
respingându-i scuzele cu o fluturare a mâinii. Nu 
vrei să-ţi torni şi tu o ceaşcă şi să vii lângă noi? 
Doamna este Louise Clarke, de la spital, şi a venit să 
adune jucării pentru Festivalul Solstiţiului. A fost 
aşa de drăguţă că ne-a adus nişte tocană pentru cină, 
a urmat el, în timp ce Sadie o saluta şi ea zâmbind. 

—Măcar atât pot face şi eu, a răspuns Louise, 
ridicându-se pe jumătate ca să strângă mâna întinsă 
de Sadie. 

Era îmbrăcată cu nişte blugi spălăciţi şi pe tricoul 
ei, care era verde, la fel ca rama ochelarilor pe care îi 



purta, scria: Se întâmplă şi miracole! Avea un chip 
care părea luminat dinăuntru, de parcă ar fi dormit 
mai bine decât restul lumii; prin comparaţie cu ea, 
Sadie se simţea prăfuită, şifonată şi morocănoasă. 

—Ce treabă grozavă face bunicul dumitale, 
ciopleşte aşa de frumos! Standul spitalului va fi 
minunat anul acesta. Ce noroc pe noi! 

Sadie era cu totul de acord, dar ştiind cât de mult 
ura bunicul să fie lăudat în public, nu a spus nimic. 
L-a sărutat, în schimb, pe vârful capului chel, în timp 
ce se strecura prin spatele scaunului său. 

—Atunci va trebui să pun biciul pe el să se ţină de 
treabă, a spus ea după ce s-a aşezat pe scaun. Tocana 
aceea miroase grozav. 

Louise a zâmbit mândră. 

—Am eu reţeta mea secretă- linte şi dragoste. 

S-ar fi găsit o mulţime de replici la asta, dar Sadie 
nici nu a apucat să se gândească la vreuna, că Bertie 
a sărit să spună: 

—Sadie a venit tocmai de la Londra ca să stea cu 
mine o vreme. 

—în vacanţă, ce frumos! O să mai fii pe-aici peste 
două săptămâni, când începe festivalul? 

—S-ar putea, a răspuns Sadie, evitând privirea 
bunicului. 



Mai înainte, când o întrebase ce planuri avea, ea 
fusese mai mult decât evazivă: „Văzând şi făcând 44 , 
îi răspunsese. 

—Laşi soarta să decidă, a urmat Louise aprobator. 

—Cam aşa ceva. 

Bertie a ridicat din sprâncene, dar s-a răzgândit şi 
n-a mai insistat. In schimb a întrebat-o arătând cu 
capul spre hainele ei pline de noroi: 

—Cu cine te-ai luptat? 

—Ehe, să-i vezi pe ceilalţi! 

Louise a făcut ochii mari. 

—Nepoata mea aleargă, i-a explicat Bertie. E una 
dintre persoanele alea ciudate cărora le place să se 
chinuie. Vremea de săptămâna asta i-a produs 
claustrofobie şi atunci a luat-o la goană pe potecile 
din preajmă. 

—Aşa se întâmplă cu nou-veniţii, a râs Louise, 
ceaţa îi poate apăsa destul de tare pe cei care nu sunt 
obişnuiţi cu ea. 

—Dar vă raportez cu bucurie că azi nu e ceaţă, a 
spus Sadie, tăindu-şi o bucată groasă din pâinea 
dospită făcută zilnic de Bertie. E senin afară. 

—Asta-i bine, a completat Louise, sorbind ultima 
picătură de ceai. La spital mă aşteaptă treizeci si doi 
de copii care ard de nerăbdare să meargă la un picnic 



pe malul mării. Dacă mai amânăm o dată, mă 
pomenesc cu o revoltă în toată regula. 

—Stai să te ajut cu astea, s-a oferit Bertie. Nu 
vreau să le dăm micilor pacienţi motive de revoltă. 

în timp ce el şi Louise împachetau în prosoape de 
hârtie jucăriile sculptate de el, aşezându-le cu grijă 
într-o cutie de carton, Sadie îşi ungea o felie de 
pâine cu unt şi gem. De-abia aştepta să-i povestească 
bunicului despre casa pe care o descoperise în 
pădure. Aspectul ei ciudat şi părăsit o obseda şi nu a 
fost prea atentă la finalul discuţiei lor despre cineva 
din comitetul de organizare, o persoană numită Jack. 

—Lasă că mă duc eu pe la el, spunea Bertie, şi-o 
să-i duc şi o tartă de-aia cu pere care-i place atât de 
mult, să vezi dacă nu-1 conving. 

Sadie a privit pe geamul de la bucătărie, dincolo de 
grădina bunicului, către portul unde zeci de bărci de 
pescuit săltau pe marea vălurită ca o catifea. Era 
remarcabil cât de repede reuşise Bertie să-şi 
găsească locul în noua comunitate. La un an şi 
câteva luni de când se mutase în Cornwall, îşi făcuse 
deja legături atât de trainice, de parcă ar fi locuit 
acolo întreaga viaţă. Sadie nu ştia numele vecinilor 
din blocul în care locuia de şapte ani. 



S-a aşezat la masă, chinuindu-se să-şi amintească 
dacă pe vecinul de sus îl chema Bob sau Todd sau 
Rod, dar gândul ăsta şi-a luat zborul când l-a auzit 
pe Bertie întrebând-o: 

—Hai, Sadie scumpo, spune-ne ce ai descoperit. 
Arăţi de parcă ţi s-au înecat corăbiile. Ce s-a 
întâmplat? Ia spune, a îmbiat-o el, oprindu-se din 
împachetat. 

Ea şi-a dat ochii peste cap, chipurile sâcâită, dar de 
fapt cu afecţiune. Bertie se îngrijora prea tare, mai 
ales când era vorba de Sadie. Aşa făcea de când 
murise Ruth. 

—Vreo comoară ascunsă? Ne îmbogăţim? 

—Nu, din păcate. 

—Prin părţile astea, nu se ştie niciodată, a spus 
Louise, cu toate tunelurile alea ale contrabandiştilor 
săpate de-a lungul ţărmului. Ai alergat în jurul 
promontoriului? 

—Nu, prin pădure, le-a răspuns ea, explicându-le 
pe scurt cum îl pierduseră pe Ramsay şi a trebuit să 
se abată de la cărare ca să-l caute. 

—Sadie.... 

—Ştiu, bunicule, pădurea e deasă şi eu sunt o 
orăşeancă neştiutoare, dar îl aveam pe Ash cu mine 
şi bine am făcut că ne-am dus după el, fiindcă l-am 



găsit cu laba prinsă într-o gaură dintr-un ponton 
vechi. 

/V 

—Un ponton? In pădure? 

—-Nu chiar în pădure, într-o poiană, lângă un fel de 
conac. Pontonul e pe malul unui lac în mijlocul unei 
grădini incredibile, sălbăticită de tot. Ce ţi-ar mai 
plăcea! Erau acolo sălcii şi garduri verzi uriaşe şi 
cred că trebuie să fi fost absolut spectaculoasă la 
vremea ei. Era şi o casă... părăsită. 

—A... casa Edevane, a spus Louise abia auzit. 
Loeanneth. 

Auzindu-1 pronunţat, numele părea o vrajă şoptită, 
asemenea atâtor cuvinte din limba comică-, şi Sadie 
şi-a amintit senzaţia stranie pe care o avusese din 
cauza insectelor, de parcă întreaga casă ar fi pulsat 
de viaţă. 

—Loeanneth, a repetat ea. 

—înseamnă „casa de lângă lac“. 

—Da... a răspuns Sadie, amintindu-şi lacul 
înnămolit şi stolurile de păsări stranii. Da, asta e! 
Dar ce s-a întâmplat acolo? 

—Ceva îngrozitor, a început Louise, clătinând 
abătută din cap. Demult, prin anii ’30... înainte să 
mă fi născut eu. Mama vorbea despre asta- mai ales 
când voia să ne sperie pe noi, copiii, ca să nu 









colindăm prea departe. De acolo a dispărut un copil 
în noaptea unei mari petreceri. Povestea a făcut mare 
vâlvă la vremea respectivă, era o familie bogată şi s- 
a scris mult în presa naţională. S-a făcut o mare 
anchetă, au venit şi şefii cei mari ai poliţiei de la 
Londra. Dar n-a ajutat la nimic. Bietul copil, era 
doar un băieţel, a oftat ea, punând ultima jucărie în 
cutie şi închizând capacul. 

—N-am auzit niciodată de cazul ăsta. 

—Sadie lucrează la poliţie, i-a explicat Bertie. E 
detectiv, a urmat el, cu o doză de mândrie care a 
făcut-o pe Sadie să se crispeze. 

—Ei, asta s-a întâmplat demult, a spus Louise. 
Deşi, cam la zece ani, se mai tulbură apele. Se mai 
găseşte careva să cheme poliţia zicând că a găsit o 
urmă, care nu duce nicăieri, ori mai apare câte 
cineva de te miri unde care susţine că e băiatul 
dispărut. Dar povestea nu ajunge decât în ziarele 
locale. 

Sadie şi-a amintit biblioteca plină de praf, cărţile 
rămase deschise pe birou, desenul, portretul de pe 
perete. Lucruri atât de personale care trebuie să fi 
fost importante pentru cineva. 

—Dar cum de-i pustie casa aceea? 



—Familia a plecat, pur şi simplu. Au încuiat uşile 
şi s-au dus la Londra. Şi-n timp, lumea a uitat cu 
totul de ea. A devenit Frumoasa noastră din pădurea 
adormită. E ascunsă acolo în pădure, nu e un loc de 
care să te apropii fără vreun motiv anume. Se zice că 
era o minunăţie cândva, cu o grădină frumoasă şi un 
lac mare. Un adevărat rai. Dar s-a dus totul de râpă 
când a dispărut băieţelul, ca şi cum n-ar fi fost. 

Bertie a tras aer în piept bucuros nevoie mare, 
plesnindu-şi uşor palmele. 

—Ei, da! Aşa ceva mă şi aşteptam să găsesc când 
m-am mutat în Cornwall! 

Sadie s-a încruntat, surprinsă de reacţia bunicului 
ei, care de obicei era un om foarte pragmatic. Era 
desigur o poveste romantică, dar instinctul ei de 
poliţist nu se lăsa cu una, cu două. Nimeni nu 
dispărea aşa, ca şi cum n-ar fi fost. Fără să 
comenteze reacţia lui Bertie, i s-a adresat lui Louise: 

—Şi ancheta ... a scos la iveală suspecţi, de bună 
seamă? 

—Aşa cred, dar n-a fost nimeni condamnat. Un 
mister total, din câte îmi amintesc. Nici un indiciu 
clar. S-a organizat o căutare foarte amănunţită, 
presupunându-se că băieţelul s-a rătăcit, pur şi 
simplu, dar nu i-au dat în nici un fel de urmă. 



—Şi familia nu s-a mai întors niciodată? 

—Nu. 

—Şi nici nu au vândut casa? 

—Eu ştiu că nu. 

—Ciudat, s-a mirat Bertie, s-o lase aşa, de 
izbelişte, încuiată şi părăsită, atâta vreme! 

—Trebuie să le fî fost foarte greu, a urmat Louise, 
cu toate amintirile. Nici nu-ţi poţi închipui cum e să- 
ţi pierzi un copil. Câtă durere, câtă neputinţă! înţeleg 
foarte bine de ce au fugit de acolo şi s-au hotărât să o 
ia de la capăt într-altă parte. Ca să uite totul. 

Sadie a mormăit a încuviinţare. Dar nu a mai 
adăugat că, după câte văzuse ea, oricât de departe ai 
fugi, oricât ai încerca să o iei de la capăt într-altă 
parte, trecutul tot te prinde din urmă. 

A 

In seara aceea, în camera pe care Bertie o aranjase 
pentru ea la etajul întâi, Sadie a scos din nou plicul, 
aşa cum făcuse şi cu o seară în urmă, şi în cea de 
dinainte. Dar nu a mai citit scrisoarea dinăuntru. Nu 
mai era nevoie, de săptămâni întregi o învăţase pe 
dinafară. A atins cu degetul cel mare scrisul cu litere 
de o şchioapă de pe plic: NU ÎNDOIŢI. CONŢINE 
O FOTOGRAFIE. I se întipărise în minte şi 
fotografia. Dovada. Proba concretă a faptei sale. 



Câinii se foiau la capătul patului şi Ramsey gemea 
în somn. Sadie l-a mângâiat să-l liniştească. 

—Haide, haide, bătrâne, o să fie totul bine, ai să 
vezi! 

Şi i-a trecut prin minte că spusese asta şi pentru ea, 
nu numai pentru el. Cincisprezece ani i-au trebuit 
trecutului s-o prindă din urmă. Cincisprezece ani în 
care se străduise să meargă drept, fără să se mai uite 
în urmă. Incredibil cum, după toate eforturile de a 
ridica o barieră între trecut şi prezent, o scrisoare a 
fost de-ajuns să o dărâme. Dacă închidea ochii, se 
vedea limpede pe sine, la şaisprezece ani, aşteptând 
cocoţată pe gardul jos de cărămidă al casei îngrijite a 
părinţilor ei. Parcă vedea şi rochia ieftină de bumbac 
cu care era îmbrăcată, stratul gros de ruj strălucitor şi 
ochii conturaţi din belşug cu dermatograf. îşi 
amintea cum şi-i făcuse, ţinând în mână ciotul 
murdar de creion, cum i se reflecta chipul în oglindă 
şi ea simţea dorinţa de a-şi face contururi atât de 
groase, încât să o ascundă cu totul. 

Veniseră să o ia un bărbat şi o femeie pe care nu-i 
cunoştea- erau cunoştinţe de-ale bunicilor ei, atât i 
se spusese. El rămăsese în maşină, lustruind volanul 
cu o cârpă, în timp ce ea- dată cu ruj corai ţipător şi 
plină de eficienţă-a coborât şi s-a îndreptat spre ea. 



—’Neaţa, i-a strigat ea, cu veselia stridentă a cuiva 
care ştie că face o faptă bună şi e mândru de asta. Tu 
eşti Sadie, nu? 

Sadie stătuse acolo toată dimineaţa, gândindu-se că 
nu avea rost să rămână în casa goală, incapabilă să 
se gândească unde în altă parte s-ar fi putut duce. 
Când asistenta socială cu părul vopsit cu henna îi 
spusese unde şi când să aştepte, pentru o clipă îi 
trecuse prin minte să şteargă putina. Dar ştia care era 
cea mai bună alegere. O fi fost ea nesăbuită- după 
cum nu mai conteneau să-i spună părinţii ei- dar nu 
era proastă. 

—Sadie Sparrow? a insistat femeia, cu broboane 
mici de sudoare pe puful galben de pe buza de sus. 

Sadie nu i-a răspuns, capacitatea ei de supunere 
avea limite. A strâns din buze, prefacându-se foarte 
interesată de un stol de grauri care se avântau spre 
cer. 

Femeia, în schimb, nu s-a dat bătută. 

—Eu sunt doamna Gardiner, iar cel din maşină 
este domnul Gardiner. Bunica ta, Ruth, ne-a rugat să 
venim să te luăm, că nici ea şi nici bunicul tău nu 
conduc maşina, iar noi am fost bucuroşi să o ajutăm. 
Suntem vecini şi se întâmplă să avem drum pe aici 
destul de des. 



Văzând că Sadie nu spune nimic, a arătat cu capul, 
mai bine zis cu coafura ei aranjată cu fixativ, către 
sacoşa cu logoul British Airways pe care o adusese 
tatăl lui Sadie cu un an în urmă dintr-o călătorie de 
afaceri făcută la Frankfurt. 

—Asta e tot ce ai? 

Sadie a strâns baierile sacoşei pusă alături pe zidul 
de cărămidă şi a tras-o lângă ea. 

—Nu ai bagaj mult. Asta o să-i placă domnului 
Gardiner. 

Femeia a dat să gonească o muscă din dreptul 
nasului şi Sadie s-a gândit la Peter Iepuraşul-. Dintre 
toate lucrurile care ar fi putut să-i treacă prin minte 
în momentul în care îşi părăsea casa pentru 
totdeauna, să se ivească tocmai un personaj dintr-o 
carte pentru copii ! Ar fi putut să fie nostim, doar că 
în momentul acela Sadie nu-şi închipuia că ceva ar 
mai fi putut să fie nostim vreodată. 

Nu a vrut să facă un gest lacrimogen ca acela de a 
se întoarce să privească la casa în care trăise toată 
viaţa, aşa că, în timp ce domnul Gardiner urnea 
vehiculul cel mare de lângă bordură, privirea ei 
neîncrezătoare s-a abătut într-o parte. Acasă nu era 
nimeni şi nici un lucru pe care să nu-1 fi văzut de mii 
de ori până atunci. La fereastra casei vecine s-a tras 




puţin o perdea subţire şi-apoi a revenit la loc, ca un 
semnal oficial că scurtul incident al plecării lui Sadie 
s-a încheiat şi că monotonia vieţii suburbane putea 
să se scurgă mai departe. Maşina domnului Gardiner 
a cotit la capătul străzii, şi au pornit-o spre vest, 
către Londra, spre un nou început în casa bunicilor 
pe care abia dacă îi cunoştea şi care acceptaseră să o 
ia la ei fiindcă nu avea unde să se ducă. 

De sus răzbăteau nişte bufnituri înfundate şi Sadie 
şi-a alungat amintirile, clipind în lumina difuză, 
înapoi în dormitorul alb, cu tavanul înclinat şi cu o 
lucarnă ce dădea spre oceanul întins şi întunecat. Pe 
perete atârna un singur tablou, aceeaşi gravură 
înrămată pe care Ruth i-o pusese deasupra patului la 
Londra: o mare frământată de furtună, un val uriaş 
care ameninţa să înghită trei bărcuţe de pescari. „Am 
cumpărat-o în luna noastră de miere, îi povestise ea 
lui Sadie într-o seară. Mi-a plăcut de cum am văzut- 
o... tensiunea sugerată de valul acela uriaş, surprins 
chiar în clipa când stă să se prăvălească. Pescarii 
curajoşi, îndemânatici, cu capetele drepte care se 
luptă din răsputeri pentru viaţa lor.“ Sadie a priceput 
încotro bătea, Ruth nu a trebuit să-i spună mai multe. 

încă o buşitură. Bertie urcase din nou în pod. 



în săptămâna de când venise la Seaview Cottage-, 
Sadie pricepuse cum stăteau lucrurile. Ziua, bunicul 
ei erau ocupat cu prietenii lui cei noi, cu grădina şi 
cu nesfârşitele pregătiri pentru festivalul ce se 
apropia, dar noaptea era cu totul altfel. Uneori, după 
cină, Bertie urca pe scara şubredă a podului să caute 
o anume tigaie, sau un tel ori chiar o carte de bucate 
de care avea nevoie neapărat. La început se auzeau 
tot felul de bufnituri, pe măsură ce răscolea printre 
cutiile rămase de la mutare şi, apoi zgomotele se 
răreau şi printre scânduri străbătea un miros dulceag 
şi dens de fum de pipă. 

Pricepuse ce făcea el acolo. Bertie dăduse o parte 
din hainele lui Ruth la Oxfam—, dar mai erau încă o 
mulţime de cutii pline cu lucruri de care nu se putea 
despărţi. Erau obiecte pe care le adunaseră o viaţă 
întreagă şi el avea grijă de ele, ca un curator. „Lasă- 
le acolo, că stau bine 44 , a repezit-o el pe Sadie când 
s-a oferit să-l ajute să le aranjeze. Apoi a adăugat, de 
parcă i-ar fi părut rău că fusese atât de tăios: „Nu 
supără pe nimeni ... îmi face plăcere să mă gândesc 
că mai e ceva de-al ei aici, sub acelaşi acoperiş. 44 

Fusese foarte surprinsă când bunicul i-a spus că a 
vândut casa şi că se mută în Cornwall. în toţi anii cât 
fuseseră căsătoriţi, el şi Ruth trăiseră în aceeaşi casă, 


pe care Sadie o iubea enorm, fusese raiul pe pământ 
pentru ea. îşi închipuise că el avea să rămână acolo 
pentru totdeauna, că n-ar fi fost posibil să plece din 
locul unde atâtea amintiri plăcute se perindau prin 
colţurile prăfuite, ca nişte imagini derulate de un 
proiector. Dar, la urma urmei, Sadie nu iubise 
niciodată pe cineva cu dăruirea pe cate o avuseseră 
Bertie şi Ruth unul pentru celălalt, aşa că nu avea 
cum să ştie ce simţea el. Se părea că mutarea aceea 
era ceva ce ei plănuiseră împreună de ani de zile. 
încă de pe când era tânăr, un client de-al lui îi băgase 
lui Bertie ideea asta în cap, povestindu-i despre 
vremea frumoasă din vest, despre grădinile 
minunate, aerul sărat, marea şi tradiţiile bogate de 
acolo. „Dar nu am mai apucat 44 , i-a spus el trist la 
câteva săptămâni după înmormântare. „Mereu îţi 
închipui că ai timp destul până când, într-o bună zi, 
îţi dai seama că s-a scurs tot 44 . Când Sadie l-a 
întrebat dacă nu-i era dor de Londra, el a ridicat din 
umeri şi a răspuns că îi era dor, acolo fusese casa lui, 
acolo se născuse şi crescuse, o întâlnise pe soţia lui 
şi întemeiaseră o familie. „Dar asta a fost în trecut, 
scumpa mea. O să le port pe toate în suflet, oriunde 
m-aş duce. A face ceva nou, totuşi, ceva ce eu şi 



Ruth plănuiserăm să facem... e ca şi cum i-aş da şi 
ei şansa să aibă un viitor. 44 

Sadie şi-a dat brusc seama că aude paşi apropiindu- 
se pe hol, apoi a auzit o bătaie în uşă. A ascuns 
repede plicul sub pernă. 

—Intră! 

S-a deschis uşa şi a apărut Bertie cu o formă de 
tartă în mână. 

Ea a zâmbit forţat, cu inima zbătându-i-se în piept, 
de parcă ar fi fost vinovată de o indiscreţie. 

—Ai găsit ce căutai? 

—Asta era! Mâine am să fac faimoasa mea 
prăjitură cu pere, a urmat el, încruntându-se uşor. 
Dar mi-am dat seama că nu am nici o pară. 

—-Nu mă pricep eu, dar cred că asta poate fi o 
problemă. 

—Ai putea să iei tu nişte pere din sat mâine - 
dimineaţă? 

—Stai un pic... trebuie să-mi verific agenda mai 
întâi... 

—Mulţumesc, scumpo, a răspuns el râzând. 

Apoi a mai rămas acolo, şovăind în pragul uşii, şi 
Sadie şi-a dat seama că mai avea ceva de spus. Aşa 
şi era. 

—Am mai găsit şi altceva acolo. 



A scos din formă o carte cu colţurile îndoite şi-a 
ridicat-o ca să-i arate coperta. 

—Aproape nouă, nu? 

Sadie a recunoscut-o pe dată. Era ca şi cum ar fi 
deschis uşa pe neaşteptate ca să dea de un prieten 
vechi, dintr-aceia cu care ai trecut printr-o perioadă 
extrem de grea şi de dureroasă. Nu-i venea să creadă 
că Ruth şi Bertie o păstraseră. Era greu de crezut ce 
importanţă avusese acea carte de enigme în viaţa ei 
pe vremea aceea, atunci când a venit prima dată la 
ei. S-a închis în camera de oaspeţi din casa 
bunicilor- o cameră mică aflată deasupra 
magazinului, pe care Ruth o aranjase special pentru 
ea - şi-a parcurs-o cu religiozitate pe toată, pagină 
cu pagină, de la cap la coadă. 

—Le-ai dezlegat pe toate, nu-i aşa? a întrebat-o 
Bertie. 

—Da, a răspuns ea, emoţionată de mândria din 
vocea lui. Pe toate. 

—Şi nu te-ai uitat la răspunsurile de la sfârşit. 

—Sigur că nu. 

S-a uitat la resturile zdrenţuite de hârtie de la 
sfârşitul cărţii, de unde rupsese paginile cu 
răspunsuri ca să nu poată, să nu aibă cum să fie 
tentată. Asta era ceva foarte important pentru ea. 



Răspunsurile trebuiau să vină din capul ei, reuşitele 
ei să fie adevărate şi complete, dincolo de orice 
bănuială. încerca, desigur, să dovedească ceva. Că 
nu era proastă sau netrebnică, nu era o „oaie 
neagră 44 , indiferent ce ar fi crezut părinţii ei. Că, 
oricât de grele ar fi fost problemele, puteau fi 
rezolvate, că indiferent cât de mare ar fi fost valul, 
pescarii aveau să supravieţuiască. 

—Ruth mi-a cumpărat-o. 

—Aşa este. 

La vremea aceea fusese darul cel mai potrivit, deşi 
Sadie se suspecta că nu fusese prea recunoscătoare. 
Nu-şi mai aducea aminte ce spusese când i-o dăduse 
bunica ei. Nimic, probabil nu era prea vorbăreaţă pe 
vremea aceea. O mucoasă de şaisprezece ani, toată 
numai neobrăzare şi dispreţ monosilabic faţă de 
oricine şi orice, mai ales faţă de rudele necunoscute 
care îşi făcuseră apariţia s-o salveze. 

—Oare de unde a ştiut? 

—Aşa era ea, bună, blândă şi deşteaptă. Pătrundea 
în sufletul oamenilor chiar dacă ei se străduiau din 
răsputeri să se ascundă. 

Bertie a zâmbit şi amândoi s-au prefăcut a nu băga 
de seamă că ochii lui s-au umezit vorbind despre 
Ruth. 



—S-ar putea să mai ai nevoie de una de-asta cât 
stai pe-aici. Poate să-ţi iei vreun roman de citit. Că 
doar asta fac oamenii în vacanţă. 

—Zău? 

—Aşa am auzit. 

—Atunci poate că aşa am să fac. 

El a ridicat o sprânceană; era curios să ştie de ce 
venise, dar o cunoştea prea bine ca să ştie că nu 
trebuie să forţeze nota. 

—Ei bine, atunci ar fi timpul să mă duc la culcare. 
Nimic nu-i mai bun ca aerul de mare, nu? 

Sadie a încuviinţat din cap, i-a urat noapte bună, 
dar, după ce el a închis uşa, şi-a dat seama după 
zgomotul paşilor lui că se ducea tot în pod, nu înspre 
dormitorul lui. 

Şi în timp ce fumul de pipă trecea printre 
scândurile tavanului şi câinii dormeau tresărind 
lângă ea, iar bunicul se lupta cu trecutul lui sus, în 
pod, Sadie a frunzărit cartea. Era o simplă culegere 
de ghicitori şi enigme, nimic sofisticat, dar o salvase. 
Nu avusese habar că era deşteaptă până când bunica 
nu-i dăduse cartea aceea. Nu ştiuse că se pricepea să 
dezlege enigme şi nici că rezolvarea lor putea să-i 
producă genul acela de bucurie pe care unii copii o 
simt când chiulesc de la şcoală. Dar s-a dovedit că 



era deşteaptă, aşa că o uşă se deschisese şi viaţa i se 
rânduise pe un făgaş pe care nu şi l-ar fi închipuit. 
Crescuse şi depăşise necazurile adolescenţei, îşi 
găsise o slujbă cu enigme adevărate de rezolvat şi cu 
consecinţe care depăşeau cu mult nişte biete frustrări 
intelectuale dacă dădea greş. 

Să fi fost oare o coincidenţă, se întreba ea, că 
Bertie îi adusese în seara aceea cartea care era atât 
de pregnant legată de trecut? Sau ghicise oare că 
vizita ei se lega de întâmplările din urmă cu 
cincisprezece ani care o determinaseră să vină să 
locuiască cu el şi cu Ruth? 

Sadie a scos din nou plicul, uitându-se cu atenţie la 
scrisul îngrijit, la numele şi adresa ei trecute acolo ca 
o acuzaţie. Scrisoarea dinăuntru era propria bombă 
cu efect întârziat, al cărei ceas ticăia de zor în timp 
ce se străduia să o dezamorseze. Trebuia să o 
dezamorseze. Stricase totul şi avea să strice şi mai 
departe, dacă nu era rezolvată. Ce n-ar fi dat să nu fi 
primit niciodată blestemăţia aceea. De ce nu o 
scăpase poştaşul pe jos, ca să o sufle vântul şi s-o 
apuce vreun câine, s-o roadă până nu ar mai fi rămas 
nimic din ea? Sadie a oftat necăjită şi a vârât plicul 
în cartea cu enigme. Nu era naivă, ştia că nu există 
nimic drept. Oricum, se simţea tare nefericită în timp 



ce închidea cartea şi o punea la o parte. Nu era 
corect ca viaţa cuiva să fie dată peste cap de două ori 
de aceeaşi greşeală. 

Soluţia i-a încolţit în minte tocmai în timpul 
somnului. Adormise şi, aşa cum i se întâmpla 
adesea, o visa iar pe fetiţa aceea, în pragul uşii, 
luminată din spate, cu mâinile întinse, strigându-şi 
mama. A deschis larg ochii, trezindu-se brusc. 
Răspunsul (la toate problemele ei- aşa i se părea în 
limpezimea nopţii) era atât de simplu că nu îi venea 
să creadă că îi luase şase săptămâni să-l găsească. 
Tocmai ea, care se mândrea că putea rezolva orice 
problemă. Ar fi vrut ca scrisoarea să nu-i fi 
parvenit... şi cine ar fi putut să susţină că o primise? 
Sadie a dat plapuma la o parte şi a scos plicul din 
cartea de enigme, căutând un pix pe noptieră. 
Destinatar necunoscut la această adresă, a scris ea 
în grabă pe plic, atât de hotărâtă că literele i-au ieşit 
mai ascuţite ca de obicei. A se înapoia expeditorului. 
Şi-n timp ce studia cele scrise, a scos un oftat adânc 
de uşurare. Umerii i s-au îndreptat. Luptând cu 
dorinţa de a privi fotografia încă o dată, a lipit plicul 
la loc cu mare băgare de seamă, încât nimeni nu şi-ar 
fi dat seama că fusese deschis. 



A doua zi, dimineaţa devreme, când Bertie şi câinii 
încă mai dormeau, Sadie şi-a pus echipamentul de 
alergat şi-a pornit-o în goană cu scrisoarea în mână 
pe străzile întunecate şi tăcute. A azvârlit-o în 
singura cutie poştală din sat ca să o facă să dispară 
înapoi la Londra. 

Sadie nu-şi putea stăpâni un zâmbet în timp ce 
alerga de-a lungul promontoriului. Tălpile ei loveau 
pământul cu o energie sporită şi, pe când soarele 
răsărea auriu pe cerul roşiatic, ea se reconforta 
convingându-se că toată povestea atât de neplăcută 
se terminase o dată pentru totdeauna. Din toate 
punctele de vedere, era ca şi cum scrisoarea nu 
ajunsese niciodată la ea. Nu mai era nevoie ca Bertie 
să afle adevăratul motiv al vizitei ei neaşteptate şi s- 
ar fi putut întoarce la lucru. Eliberată de conţinutul 
acelei scrisori care îi întunecase judecata, putea să 
scape pentru totdeauna de cazul Bailey şi de soiul 
acela de nebunie care o apucase. Singurul lucru pe 
care îl mai avea de făcut era să-i spună şi lui Donald. 

Când mai târziu a ieşit din nou, ca să cumpere 
perele cerute de Bertie, Sadie a luat-o pe drumul cel 
mai lung spre sat, peste stâncă, spre postul de 
observaţie şi apoi în jos, pe poteca abruptă dinspre 
apus care dădea pe terenul de joacă. Acesta era, fără 



îndoială, un ţinut foarte frumos. Sadie înţelegea de 
ce se îndrăgostise Bertie de el. 

—Mi-am dat seama imediat, i-a spus el, cu un 
entuziasm renăscut, neaşteptat. Locul ăsta are ceva 
care m-a atras! 

Credea cu atâta convingere că interveniseră nişte 
forţe misterioase, că mutarea lui fusese „menită 44 , că 
Sadie nu a mai avut altceva de făcut decât să 
zâmbească, clătinând din cap, fără să-i mai spună că 
ar putea exista oameni, puţini ce-i drept, care să 
simtă că viaţa de aici nu i-ar atrage câtuşi de puţin. 

Şi-a scos monedele din buzunar şi le-a zornăit în 
palmă, nerăbdătoare. Telefoanele mobile nu prea 
aveau semnal în sat, dar în parc era o cabină 
telefonică şi avea să se folosească de prilejul de a nu 
se afla în raza auditivă a lui Bertie. A introdus 
monedele în fanta telefonului şi a aşteptat, lovindu-şi 
uşor buzele cu degetele. 

—Raynes, s-a auzit în telefon vocea lui 

morocănoasă. 

—Donald, Sadie la telefon. 

—Sparrow? Nu se aude mai deloc. Cum e în 
vacanţă? 

—Grozav, grozav! Odihnitor..., a şovăit ea, căci i 
s-a părut că aşa se cuvenea să se refere la o vacanţă. 



Legătura telefonică era proastă, se auzeau mici 
trosnituri. Cum nici unul dintre ei nu era genul care 
să sporovăiască vrute şi nevrute, s-a hotărât să treacă 
direct la subiect. 

—Uite ce-i, m-am gândit foarte mult şi sunt gata să 
vin înapoi. 

Linişte deplină! 

/V 

—înapoi, adică la lucru. 

—Dar n-a trecut decât o săptămână! 

—Dar mi-a prins foarte bine. Ştii tu, aerul de mare 
şi alte d-astea... 

—Am crezut că m-am exprimat foarte clar, 
Sparrow. Patru săptămâni, fără discuţie. 

—Ştiu, Don, dar, uite... 

Sadie s-a uitat peste umăr şi a văzut o femeie care 
dădea un copil în leagăn. Şi-a coborât vocea. 

—Ştiu că nu m-am purtat cum trebuie. Am luat-o 
pe o pistă greşită, m-am ambalat prea tare şi am 
lucrat prost. Ai avut dreptate, se mai întâmpla şi 
altceva atunci, ceva personal, dar s-a terminat acum, 
am rezolvat şi... 

—Stai un pic... 

Sadie a auzit şi pe altcineva vorbind de partea 
cealaltă. Donald a mormăit un răspuns înainte de a i 
se adresa iar. 



—Auzi, Sparrow, se-ntâmplă ceva pe-aici, i-a spus 
el. 

—Ce? Vreun caz nou? 

—Nu mai pot vorbi. 

—Da, sigur că da, tocmai îţi spuneam, sunt gata 
să... 

—Nu se aude bine, mai sună-ne peste câteva zile, 
ce zici? Cândva săptămâna viitoare. Să stăm de 
vorbă ca lumea. 

—Da, dar eu... 

Sadie a înjurat în receptor când telefonul s-a închis 
la capătul celălalt şi a căutat în buzunar alte monede. 
A format din nou numărul, dar a intrat robotul. A 
mai aşteptat câteva secunde şi a încercat încă o dată. 
Tot robotul. Nu a lăsat nici un mesaj. 

A rămas o vreme aşezată pe o bancă lângă locul de 
joacă. Doi pescăruşi se ciorovăiau pe o grămăjoară 
de cartofi prăjiţi aruncaţi într-o bucată de ziar. 
Copilul din leagăn plângea, iar lanţurile scârţâiau 
ţinându-i isonul. Sadie se întreba dacă ar fi fost cu 
putinţă ca Donald să nu-i fi răspuns intenţionat la 
apeluri. Sigur că aşa făcuse. Apoi, cu monedele în 
mână, s-a dus la cabina telefonică, gândindu-se dacă 
ar mai fi putut să sune pe altcineva. Dar şi-a dat 
seama că nu avea pe cine. Şi-a ridicat de câteva ori 



genunchii la piept, nerăbdătoare. Simţea o nevoie 
dureroasă de a se întoarce la Londra- unde era utilă 
şi unde avea şi altceva de făcut decât să cumpere 
pere. Copilul din leagăn urla din răsputeri de-acum, 
zbătându-se, nelăsând-o pe mama lui să-i şteargă 
faţa mânjită. Lui Sadie îi venea şi ei să facă la fel. 

—Vi-1 dau ieftin, i-a spus femeia când a trecut pe 
lângă ea, cu tonul prefăcut al părinţilor care spun în 
glumă că vor să scape de copiii lor. 

Sadie a schiţat un zâmbet şi a mers mai departe 
către sat, unde a pierdut mai mult timp decât se 
cuvenea să aleagă perele, studiindu-le una câte una 
ca pe nişte infractori aliniaţi, apoi a plătit la casă şi-a 
pornit înapoi. 

Mai trecuse şi altă dată pe lângă bibliotecă, o 
clădire de cărămidă ce se afla pe Strada Mare, între 
casa bunicului şi sat nu era alt drum, dar nu se 
gândise să intre. Nu era genul ei să meargă pe la 
biblioteci. Prea multe cărţi, prea multă linişte. Acum 
totuşi... aranjamentul din vitrină a facut-o să se 
oprească brusc. Era o piramidă făcută din cărţi 
poliţiste, cu coperte negre şi cu numele A.C. 
Edevane scris cu litere groase, argintii. Numele 
autoarei îi era cunoscut, desigur. A.C. Edevane era 
unul dintre puţinii autori ale căror romane poliţiste le 



citeau şi poliţiştii şi devenise o mândrie naţională. 
Când Louise pomenise despre familia Edevane şi 
despre casa lor de lângă lac, Sadie nu făcuse 
legătura. însă uitându-se la afişul de deasupra 
cărţilor- AUTOR LOCAL PUBLICĂ CEL DE-AL 
CINCIZECILEA ROMAN- a năpădit-o emoţia 
aceea unică pe care o simţi când vezi că se leagă 
două lucruri aparent diferite. 

Sadie a intrat în clădire fără să mai stea pe gânduri. 
Un om mărunţel şi foarte amabil cu un ecuson cu 
numele lui agăţat de pieptul cămăşii i-a ieşit în 
întâmpinare, asigurând-o că aveau o secţiune de 
istorie locală, întrebând-o dacă putea să o ajute cu 


ceva anume. 

—De fapt, a început Sadie, lăsând jos plasa de aţă 
cu perele, cred că da. Aş avea nevoie să găsesc tot ce 
se poate despre o casă. Şi despre un caz vechi de 
anchetă poliţienească. Şi, dacă tot sunt aici, aş vrea 
să-mi recomandaţi romanul de A.C. Edevane care vă 
place dumneavoastră cel mai mult. 


6 

Londra, 2003 



Lui Peter era cât pe-aici să-i cadă pachetul din 
mână în timp ce alerga după autobuz. Din fericire, 
neîndemânarea lui de-o viaţă îl învăţase totuşi să nu 
lase lucrurile să-i scape şi a reuşit să-l apuce strâns 
cu cotul, fără să-şi încetinească pasul. Şi-a scos 
abonamentul din buzunar dându-şi părul la o parte 
din ochi şi a ţintit singurul loc gol din autobuz. 

—Scuzaţi, a spus el, fără să se adreseze cuiva 
anume, croindu-şi drum pe culoarul dintre scaune, în 
timp ce autobuzul a pornit opintindu-se. Vă rog să 
mă scuzaţi. Iertare. Pardon. 

Femeia cu buzele strânse a nemulţumire aşezată pe 
locul de la geam s-a încruntat şi mai tare, citind 
ziarul The Times , când autobuzul a luat o curbă şi 
Peter s-a prăbuşit pe locul de alături. Ea s-a foit, 
trăgându-se într-o parte, şi a scos un oftat mic, dar 
accentuat, ca să-şi arate supărarea, lăsând să se 
înţeleagă că el produsese o tulburare şi un deranj. 
Peter bănuia că prezenţa lui putea stârni o astfel de 
reacţie, aşa că această aluzie nu l-a supărat câtuşi de 
puţin. 

—Credeam că pot merge pe jos câteva minute..., a 
început el politicos, lăsându-şi jos geanta şi pachetul. 
Dar e ceva drum de-aici până în Hampstead, mai 
ales pe căldura asta. 



Femeia i-a zâmbit, dar atât de acru, încât orice 
persoană mai puţin generoasă decât Peter ar fi crezut 
că se strâmbă, şi-apoi şi-a întors privirea la ziarul pe 
care l-a scuturat zdravăn ca să-l întindă mai bine. Era 
un fel de a citi care nesocotea pe de-a întregul 
prezenţa tovarăşului ei de drum, dar Peter nu era 
corpolent şi a descoperit că, dacă se lipea mai tare de 
spătar, nu-1 mai atingeau aproape deloc paginile 
ziarului. Ba mai mult, putea şi el să zărească titlurile, 
scutindu-1 de a se mai opri la chioşcul de ziare din 
Hampstead. 

Alice ţinea ca el să fie la curent cu ştirile. Când 
avea chef, îi plăcea să stea de vorbă şi nu putea 
suferi proştii. Asta i-o spusese chiar ea, încă din 
prima zi când începuseră să lucreze împreună. Ochii 
i se îngustaseră vizibil, de parcă ar fi posedat darul 
supraomenesc de a privi pe cineva şi a detecta 
prostia pe loc. 

Peter şi-a aruncat privirea peste pagina a doua 
întinsă la îndemână, chiar în poala lui: ultimul 
sondaj MORI îi scotea pe conservatori la egalitate cu 
laburiştii, şase membri ai poliţiei militare regale 
fuseseră ucişi în Irak, despre Margaret Hodge se 
zvonea că avea să fie numită primul ministru 
responsabil pentru copii în ministerul nou înfiinţat. 



Cel puţin cazul Bailey nu mai figura pe primele 
pagini. Ce lucru groaznic, un copil lăsat singur zile 
întregi, părăsit chiar de persoana care se presupune 
că trebuia să aibă grijă de el. Peter spusese asta într- 
o după-amiază, la ceai, când vâlva produsă de cazul 
ăsta era la apogeu, şi Alice îl luase prin surprindere 
când, cu privirea pierdută deasupra ceştii de ceai, îi 
spusese că nu era treaba lor să judece, dacă nu 
cunoşteau povestea pe de-a-ntregul. 

—Eşti tânăr, i-a spus ea din senin, viaţa o să te 
vindece de presupoziţii naive. Singurul lucru pe care 
poţi să-l presupui e că nu poţi să te bizui pe nimeni. 

Asprimea firii lui Alice fusese o mare încercare la 
început. în prima lună de lucru cu ea, a fost convins 
că urma să fie dat afară, după care a înţeles că aşa 
era firea ei, avea un fel anume de umor, tăios uneori, 
dar niciodată răuvoitor. Problema lui Peter era 


vechea lui seriozitate. Era un defect, o ştia el prea 
bine, şi se străduise să şi-l corecteze, sau cel puţin să 
şi-l ascundă. Dar nu era uşor. Aşa era el de când se 
ştia. Mama şi tatăl lui, fraţii lui mai mari erau cu toţii 
foarte şugubeţi, oricând puşi pe glume, şi în toată 


copilăria lui clătinau din cap, chicotind şi răvăşindu-i 


părul ori de câte ori el nu pricepea vreo glumă, 


minunându-se cu toţii ce pui de cuc- ce pui serios de 



cuc- picase în cuibul lor aşa din senin, scumpul de 
el. 

Această caracterizare îl necăjise pe Peter, dar nu-i 
dăduse foarte mare importanţă. Era drept că fusese 
întotdeauna diferit, şi nu doar în ceea ce priveşte 
sinceritatea. Cei doi fraţi mai mari ai lui erau 
zdraveni şi bine făcuţi şi au devenit bărbaţi la fel de 
zdraveni şi de bine făcuţi, dintr-aceia cărora le stă 
bine cu o bere într-o mână şi cu mingea de fotbal în 
cealaltă. Iar Peter- slăbănog, palid şi înalt, „cu spirit 
de observaţiei Mama lui nu spunea asta ca pe o 
critică, ci mai degrabă cu o undă de uimire că ea şi 
tatăl lui putuseră să conceapă spiriduşul ăsta ciudat 
cu pielea fină şi cu o pasiune neobişnuită şi de 
neînţeles pentru permisul lui de bibliotecă. „îi place 
să citească! 44 le spuneau părinţii prietenilor de 
familie pe un ton la fel de uimit de parcă i-ar fi 
anunţat că fusese decorat cu ordinul Crucea 
Victoria—. 

Lui Peter chiar îi plăcea să citească. Până la opt ani 
citise toată secţiunea de cărţi pentru copii a 
bibliotecii din Kilburn, ceea ce putea fi un motiv de 
mândrie şi sărbătorire, dacă nu s-ar fi ivit obstacolul 
de a mai avea destui ani până să capete mult râvnitul 
permis de adult. Slavă Domnului că domnişoara 


Talbot, care şi-a muşcat buza şi şi-a îndreptat 
ecusonul pe jerseul ei galben, i-a spus- cu o voce 
uşor entuziasmată, faţă de tonul ei blând obişnuit- că 
o să aibă grijă personal ca el să aibă mereu ceva de 
citit. Era o adevărată vrăjitoare, după părerea lui 
Peter, descifra coduri tainice, stăpânea ca nimeni alta 
fişele şi sistemul zecimal Dewey—, deschizând uşi 
către locuri minunate. 

Zilele acelea petrecute în bibliotecă, respirând 
praful stătut şi încins de soare al miilor de poveşti 
(îmbogăţit de mucegaiul sutelor de ani de umezeală) 
fuseseră absolut minunate. Trecuseră douăzeci de 
ani de-atunci şi, totuşi, acum, în autobuzul 168 spre 
Hampstead Heath, Peter era copleşit de senzaţia 
aproape concretă că se afla din nou acolo. Amintirea 
îl străfulgera şi se vedea la nouă ani, costeliv ca un 
mânz. S-a înveselit brusc amintindu-şi cât de întinsă, 
de plină de speranţe şi totuşi cât de sigură şi de uşor 
de străbătut i se păruse lumea atunci când se afla 
închis între pereţii de cărămidă ai bibliotecii. 

Riscând să stârnească un alt oftat de nemulţumire 
al tovarăşei sale de călătorie, şi-a întins mâna pe 
deasupra ziarului ei ca să caute programul în geantă, 
îl vârâse în exemplarul ferfeniţit al Marilor speranţe 


pe care îl recitea în cinstea domnişoarei Talbot şi 
acum îi studia portretul zâmbitor. 

Când Peter i-a spus lui Alice că are nevoie să-i dea 
liber marţi de dimineaţă ca să meargă la o 
înmormântare, ea a fost curioasă, aşa cum îi stătea în 
fire. Ori de câte ori avea chef, ea îl interoga, 
punându-i întrebări pe care te-ai fi aşteptat mai 
degrabă să le pună un cercetător extraterestru al rasei 
umane decât un exemplar de optzeci şi şase de ani al 
acestei specii. Dacă i-ar fi trecut prin cap, Peter ar fi 
putut să-şi descrie viaţa până în acel moment ca fiind 
atât de obişnuită încât să nu merite vreo atenţie 
deosebită, aşa că, la început, îl enervase curiozitatea 
bătrânei doamne. Se simţea mult mai în largul lui să 
citească despre vieţile şi ideile altora decât să le 
povestească pe ale sale. Dar Alice nu era genul care 
să tolereze vreo împotrivire şi, cu timpul şi cu ceva 
antrenament, el a început să răspundă tot mai bine şi 
mai sincer la întrebări. Asta nu însemna că i se 
urcase la cap, că se credea mai important, ci, mai 
degrabă, că îşi dăduse seama că Alice nu era 
interesată numai de el. Era la fel de curioasă să afle 
obiceiurile vulpilor agere care îşi încropeau existenţa 
în spatele magaziei din grădina ei. 



—O înmormântare? s-a mirat ea, ridicându-şi 
brusc privirea din cărţile pe care dădea autografe 
pentru editorii ei din Spania. 

—Prima din viaţa mea. 

—-Nu o să fie ultima, a spus ea sec, semnând apăsat 
pe cartea din faţa ei. După o vreme se adună destule. 
Când o să ajungi la vârsta mea, ai să descoperi că ai 
dus mai mulţi oameni la groapă decât poţi invita la 
un ceai de dimineaţă. Dar e necesară şi 
înmormântarea, nu se alege nimic bun de-o moarte 
fără înmormântare. 

Peter s-ar fi putut mira de această remarcă, dar nu a 
mai apucat să se gândească la ea, pentru că Alice a 
vorbit mai departe: 

—E cineva din familie? Sau vreun prieten? E mult 
mai rău când moare cineva tânăr. 

Peter a început să-i povestească despre domnişoara 
Talbot, uimit el însuşi de cât de multe îşi amintea 
despre ea, câte amănunte ciudate şi neînsemnate se 
adunaseră în mintea lui de copil de nouă ani. Ceasul 
delicat din aur pe care îl purta, obiceiul ei de a-şi 
freca vârful degetului arătător de cel al degetului 
mare atunci când se gândea la ceva, felul în care 
mirosea a mosc şi a flori. 



—O îndrumătoare, a spus Alice, ridicând din 
sprâncenele argintii, un mentor? Ce noroc ai avut! Şi 
aţi ţinut legătura în tot acest timp? 

—Nu chiar, nu ne-am mai văzut după ce-am plecat 
la universitate. 

—Dar ai mai vizitat-o, totuşi. 

Era o afirmaţie, nu o întrebare. 

—Nu suficient de des. 

De fapt, niciodată, dar îi era prea ruşine să 
recunoască asta în faţa lui Alice. Se mai gândise să 
treacă pe la bibliotecă, chiar voise s-o facă, dar viaţa 
era prea agitată şi nu a mai ajuns. Aflase de moartea 
domnişoarei Talbot din întâmplare. Ajunsese la 
British Library cu o treabă de-a lui Alice şi frunzărea 
la întâmplare SCONUL Newsletter —, aşteptând să i 
se aducă din depozit o carte germană despre 
otrăvuri, când a dat peste numele ei. Domnişoara 
Talbot- Lucy Talbot, căci avea de bună seamă şi un 
prenume- pierduse lupta cu cancerul, iar 
înmormântarea urma să aibă loc marţi, 10 iunie. 
Peter s-a simţit străfulgerat. Nu ştiuse nici măcar că 
era bolnavă. Nici nu avea, de fapt, cum să ştie. Şi-a 
spus că aşa este în firea lucrurilor, copiii cresc şi se 
îndepărtează şi, oricum, acorda prea multă 
importanţă, imaginaţia lui înflorea prea tare prietenia 






cu domnişoara Talbot. îşi închipuia că între ei fusese 
o legătură specială, când, în realitate, ea îşi făcuse 
doar meseria şi el fusese unul dintre mulţii ei cititori. 

—Mă îndoiesc, a spus Alice auzind această 
explicaţie. Mult mai probabil e că, cu cât a întâlnit 
mai mulţi copii cu care nu a putut comunica, cu atât 
mai mult s-a legat de acela cu care a reuşit. 

Peter nu şi-a făcut iluzii că Alice încerca să-i ridice 
moralul. Această afirmaţie era părerea ei îndelung 
cimentată, exprimată cu candoarea ei caracteristică 
şi, chiar dacă îl făcea să se simtă mai bine, pe ea 
oricum nu o interesa. 

Crezuse că discuţia s-a încheiat, dar câteva ore mai 
târziu, când era cufundat în treaba lui zilnică, aceea 
de a transfera ceea ce scrisese Alice la maşină 
dimineaţa pe noul computer la care ea refuza să 
lucreze, a auzit-o întrebându-1: 

—Dar vreo carte de-a mea ţi-a dat vreodată? 

Peter şi-a ridicat ochii de pe manuscrisul cu multe 
corecturi pe care îl transcria. Habar nu avea la ce se 
referea Alice. Nici măcar nu îşi dăduse seama că mai 
era în cameră. Era foarte neobişnuit ca Alice să mai 
rămână prin preajmă în timp ce el lucra, căci ieşea 
cu precizie de ceasornic să-şi rezolve tot felul de 
treburi misterioase despre care nu vorbea niciodată. 



—Bibliotecara ta... ţi-a dat vreodată o carte de-a 
mea? 

Pentru o clipă s-a gândit să mintă. Dar Alice avea 
un fler nemaipomenit pentru necinste. Când i-a 
răspuns că nu-i dăduse, Alice l-a uimit izbucnind în 
râs: 

—Bine a făcut! Nu sunt pentru copii lucrurile 
despre care scriu eu. 

Ceea ce era foarte adevărat. Cărţile lui Alice erau 
romane poliţiste tipic englezeşti, dar nu erau 
nicidecum „drăguţe 44 . Erau genul acela de romane cu 
crime despre care criticii spun că au „încordare 
psihologică 44 şi sunt „ambigue din punct de vedere 
moral 44 , concentrându-se mai mult pe motivul 
crimelor decât pe făptaş sau pe metoda de ucidere. 
Alice rămăsese faimoasă pentru că declarase într-un 
interviu la BBC că o crimă nu era atrăgătoare în 
sine, ceea ce o făcea pasionantă era motivaţia de a 
ucide, factorul uman, patimile şi furiile care pot 
determina săvârşirea acestui act abominabil. Alice 
avea un talent formidabil de a reda acele patimi şi 
furii. Iar ea a încuviinţat din cap atunci când 
intervievatorul a remarcat acest lucru, l-a ascultat 
politicoasă pe când lăsa să se înţeleagă că ea le 



exploata, de fapt, un pic prea mult pentru gustul lui, 
după care i-a replicat: 

—Dar, de bună seamă, nu trebuie să fi comis o 
crimă ca să scrii despre ea, aşa cum nu ai nevoie de 
o maşină a timpului ca să descrii Bătălia de la 
Agincourt—. Este nevoie doar să fii familiarizat cu 
adâncimile întunecate ale sufletului omenesc şi să ai 
vocaţia de a le cerceta până la capăt; şi-apoi nu am 
simţit cu toţii, chiar şi pentru o singură clipă, dorinţa 
de a ucide? a urmat ea, zâmbind aproape suav. 

Imediat după interviu, vânzările cărţilor sale au 
crescut vertiginos, chiar dacă nu mai avea nevoie de 
o astfel de confirmare. Era o scriitoare extrem de 
apreciată de foarte mult timp. Numele A.C. Edevane 
devenise chintesenţa romanului poliţist, iar 
detectivul ei imaginar, Diggory Brent, un fost soldat 
ţâfnos, meşter pasionat de cuverturi matlasate făcute 
din petice, era mult mai iubit de un segment 
însemnat de cititori decât propriul tată. Iar aceasta nu 
era doar imaginea hiperbolică a lui Peter, ci 
rezultatul unui sondaj recent din ziarul The Sunday 
Times . 

—Remarcabil, răspunsese Alice, când agentul ei de 
PR îi dăduse vestea la telefon. 




Şi, apoi, ca nu cumva să creadă Peter că nu o 
interesa nici negru sub unghie dacă era pe placul 
altora, a adăugat: 

—Dar asta nu e, cu siguranţă, ceea ce am 
intenţionat eu. 

Când a început să lucreze cu ea, ca asistent, Peter 
nu-i citise nici una dintre cărţi, dar nu i-a mărturisit 
acest lucru. De fapt, nu citise prea multă literatură 
contemporană. Domnişoara Talbot, care îşi luase în 
serios răspunderea de a furniza în mod ilicit unui 
minor cărţi pentru oameni mari, se gândise dacă nu 
cumva ar fi fost mai bine să înceapă cu lucrări de 
nonficţiune (ce rău ar face minţii unui copil o carte 
de istorie, gândise ea cu voce tare), după care a decis 
că o cunoaştere temeinică a clasicilor era esenţială şi 
i-a scos de pe raft un exemplar din Marile speranţe. 
Iar Peter s-a îndrăgostit de lămpile cu gaz, redingote 
şi trăsuri cu cai şi niciodată nu s-a mai uitat înapoi 
(sau înainte, după caz). 

Nu e de mirare că tocmai dragostea lui obsedantă 
pentru literatura secolului al XlX-lea l-a apropiat de 
Alice. După ce a terminat facultatea, Peter s-a 
pomenit la ananghie- nu existau prea multe slujbe 
pentru absolvenţii de studii superioare cu lucrări 
precum Constelaţia figurativă: Evul Mediu , 



personalitate şi sensibilitate în romanele victoriene, 
1875- 1893 , şi şi-a propus să-şi facă un plan de 
bătaie serios în timpul verii. Dar cum trebuia totuşi 
să-şi achite chiria, mai câştiga câte ceva ajutându-1 
pe fratele său David, care avea o firmă de 
deparazitare. Alice i-a chemat într-o luni de 
dimineaţă, la prima oră; se auzea un zgomot 
ameninţător în zid care n-o lăsase să doarmă tot 
weekendul şi avea nevoie să vină cineva de îndată să 
vadă despre ce era vorba. 

—Ţâfnoasă bătrâna asta, i-a spus David lui Peter 
când s-au dat jos din furgonetă pe strada Heath, 
îndreptându-se spre casa lui Alice. Dar destul de 
inofensivă. Are obiceiul ciudat să te cheme şi apoi 
să-ţi spună ce crede ea că o să găseşti. Şi ceea ce e şi 
mai ciudat e că are dreptate. 

—Cred că sunt cari, a început ea, în timp ce David 
îşi despacheta uneltele lângă peretele ei din dormitor 
şi îşi apropia pâlnia de ascultat de zid. Ceasornicele 
morţii. Xestobium ... 

—.. .rufovillosum, a murmurat Peter în acelaşi timp 
cu ea. 

Şi apoi, pentru că David se uita la el de parcă ar fi 
aiurat, a adăugat: 

—Ca în Inima care îşi spune taina 






—Cine e dumnealui? a întrebat Alice, după o 
scurtă tăcere glacială, pe un ton pe care ar fi putut 
să-l folosească regina dacă ar fi venit pe neaşteptate 
în inspecţie la deratizare. Nu-mi amintesc să fi avut 
un ajutor până acum, domnule Obel. 

David i-a explicat că nu era ajutorul lui, că Peter 
era fratele lui mai mic şi îi dădea o mână de ajutor 
câteva săptămâni până avea să se hotărască ce să 
facă de-atunci încolo. 

—Are şi el nevoie să mai facă o pauză de la cărţile 
alea, a adăugat, nici să fii prea deştept nu-i bine! 

Alice a încuviinţat abia vizibil din cap înainte de a 
se retrage cu paşi răsunători pe scara ce ducea la 
încăperea din pod, despre care Peter a aflat mai 
târziu că era colţul ei de scris. 

David l-a apucat strâns de umăr mai târziu, când se 
aflau într-un separeu plin de fum de la cârciuma Dog 
and Whistle— şi, dându-şi berea pe gât şi adunându- 
şi săgeţile de aruncat la ţintă, l-a întrebat: 

—Aşa deci, ai trezit balaurul şi ai scăpat cu viaţă! 
Dar ce-a fost chestia aia cu inima pe care i-ai spus- 
o? 

Peter i-a povestit despre Poe şi despre povestitorul 
lui fără nume, despre crima atent pregătită pe care o 
comisese, pretenţia lui că e întreg la minte şi 





mărturisirea finală sub imperiul vinovăţiei, în vreme 
ce David, care nu avea nici un fel de înclinaţii 
gotice, continua să tragă la ţintă, nimerind chiar în 
mijloc. După ce şi-a terminat toate săgeţile, i-a spus 
vesel că avusese noroc că Alice nu-1 băgase pe el în 
perete. 

—Că doar cu asta se ocupă, cu crimele. Nu d-alea 
adevărate, sau cel puţin aşa ştiu eu. Ea comite toate 
crimele pe hârtie. 

O săptămână mai târziu a primit scrisoarea de la 
Alice, vârâtă în acelaşi plic cu cecul pentru 
deparazitare. Era scrisă la maşină, cu litera „e“ 
strâmbă, şi semnată cu cerneală albastră. Mesajul era 
simplu. Căuta pe cineva care să-i ţină locul 
asistentului ei cât acesta lipsea. Urma să îl primească 
vineri la prânz. 

De ce se supusese atât de ascultător? Nu-şi mai 
amintea acum, dar putea spune, din câte observase 
de-atunci încoace, că lumea era înclinată să facă 
ceea ce spunea Alice Edevane. La douăsprezece fix 
a sunat la uşă şi a fost condus în salonul verde ca 
jadul de la parter. Alice era îmbrăcată elegant cu o 
pereche de pantaloni de stofa şi o bluză de mătase, o 
combinaţie pe care acum o considera a fi uniforma 
ei, şi purta la gât un lanţ cu un medalion mare de aur. 



Părul ei alb şi vălurit, îngrijit pieptănat spre spate, se 
termina cu câte o buclă ordonat aşezată după ureche. 
Stătea la un birou de mahon şi i-a făcut semn să se 
aşeze şi el pe scaunul tapiţat din faţa acestuia. Şi-a 
împreunat palmele şi a început să-l mitralieze cu o 
serie de întrebări care nu i se păreau nici pe departe 
legate de postul pe care voia să-l ocupe. Tocmai se 
afla în mijlocul unei propoziţii, când ea şi-a aruncat 
privirea spre ceasornicul în formă de vapor aşezat pe 
poliţa şemineului, s-a ridicat brusc şi i-a întins mâna. 
îşi amintea şi acum cât de surprins a fost să o simtă 
rece, parcă era o gheară de pasăre. întâlnirea s-a 
terminat, a spus ea tăios. Avea altceva de făcut 
acum, iar el putea să înceapă lucrul săptămâna ce 
urma. 

Autobuzul 168 a încetinit înaintea staţiei din 
capătul bulevardului Fitzjohn şi Peter şi-a adunat 
lucrurile. întâlnirea aceea cu Alice avusese loc cu 
trei ani în urmă. Ca prin minune, asistentul ei 
permanent nu s-a mai întors şi Peter nu a mai plecat. 

Alice lucra la o scenă deosebit de dificilă, o 
deplasare. Acestea erau totdeauna scenele cel mai 
greu de conceput, căci propria lipsă de substanţă le 
făcea atât de problematice: sarcina aparent simplă de 
a duce personajul din momentul A, plin de 



importanţă, spre momentul B, la fel de important, 
fără a pierde interesul cititorului. Evident că nu 
spusese asta nimănui, mai ales presei, dar la 
păcătoasele astea de scene se bloca şi acum, după 
patruzeci şi nouă de romane. 

Şi-a aşezat ochelarii mai bine pe şaua nasului, a dat 
la o parte ruloul ce ţinea hârtia de scris şi a recitit 
ultimul rând: Diggory Brent a ieşit de la morgă, 
îndreptându-se spre biroul său. 

Formal, clar, precis, şi rândurile următoare ar fi 
trebuit să fie formulate la fel de direct. Ştia prea bine 
manevra. Dai câteva idei legate de tema romanului, 
faci din când în când câte o menţiune despre 
progresul pe care îl face povestea, ca să-i aminteşti 
cititorului că personajul face şi el progrese, şi scoţi 
apoi propoziţia finală care să-l aducă în biroul său 
unde- voilă!- îl aşteaptă următoarea surpriză care 
să-l împingă mai departe în naraţiune. 

Problema era că Alice concepuse până atunci toate 
scenariile posibile şi se plictisise. Iar acesta nu era 
un sentiment cu care să fi fost obişnuită şi nici nu 
intenţiona să-l rabde. Plictiseala, după cum îi 
spusese mama ei, era o stare deplorabilă, specifică 
celor săraci cu duhul. 



Cu degetele încordate deasupra tastaturii, Alice se 
gândea să introducă ceva despre cuvertura din petice 
la care lucra el, ca o alegorie, poate, pentru 
întorsătura neaşteptată pe care o luase cazul. 

Erau şi ele folositoare la ceva, bucăţile alea de 
cârpă. O salvaseră de mai multe ori. Şi când te 
gândeşti că îi veniseră în minte din întâmplare. Se tot 
gândea să-i dea lui Diggory o preocupare, ceva care 
să-i pună în evidenţă instinctul pentru tipare 
ordonate chiar la vremea când sora ei Deborah 
rămăsese însărcinată şi, cu o tragere de inimă 
neobişnuită pentru ea, se apucase să coasă. 

—Mă relaxează, spunea ea, îmi ţine mintea 
ocupată şi nu mă mai gândesc la tot ce poate ieşi 
prost. 

Şi asta i s-a părut a fi exact genul de activitate 
curativă pe care ar fi îmbrăţişat-o un om ca Diggory 
Brent pentru a-şi umple ceasurile lungi de noapte 
ocupate cândva de familie. Iar criticii continuau să 
susţină că acel hobby era o încercare a autoarei de a- 
i îndulci asperităţile, dar nu era adevărat. Lui Alice îi 
plăceau asperităţile şi nu-i suferea deloc pe cei 
hotărâţi să nu le aibă. 

Diggory Brent a ieşit de la morgă, îndreptându-se 
spre biroul său. ... Şi? Degetele i-au şovăit deasupra 



tastelor. Ce urma? Pe măsură ce înainta ...se gândea 
ea... Ce făcea? 

Mintea nu îi funcţiona deloc. Supărată, a împins la 
loc ruloul maşinii de scris, şi-a scos ochelarii şi şi-a 
aruncat privirea pe fereastră. Era o zi caldă de iunie 
şi cerul era albastru, strălucitor. Când era copil, i-ar 
fi fost imposibil să reziste chemării lumii de afară 
într-o zi ca aceasta, cu mireasma ei de frunze încinse 
şi caprifoi, cu asfaltul pocnind de dogoare şi greierii 
pitulaţi în tufişurile răcoroase. Dar Alice nu mai era 
copil de mult şi existau puţine locuri în care ar fi 
preferat să fie, în locul camerei ei de scris, chiar dacă 
inspiraţia o părăsise. 

încăperea se afla în cel mai înalt punct al locuinţei 
ei plasate într-un şir de case victoriene de cărămidă 
roşie, aşa cum erau multe în Holly Hill. Era mică, cu 
tavanul ascuţit şi- după cum povestea agentul 
imobiliar care îi arătase casa- se remarca prin faptul 
că fusese folosită de proprietarul anterior ca să-şi 
ţină mama încuiată acolo. Probabil că bătrâna 
devenise o pacoste. Alice se bucura că nu avusese 
copii. Cumpărase casa tocmai datorită acelei camere, 
dar nu din pricina trecutului ei nefericit. A..., nu, 
mulţumesc! Avusese ea parte de destulă nefericire în 
propria familie şi era destul de imună la nesăbuinţa 



de a confunda istoria cu poveştile romanţate. Poziţia 
camerei o convinsese să o cumpere. Era ca un cuib 
pe vârf de stâncă sau ca un turn de observaţie. 

De la masa ei de scris putea privi în depărtare peste 
întreg cartierul Hampstead, peste parc, dincolo de 
bazinul doamnelor 1 către clopotniţa ascuţită a 
bisericii Highgate. In spatele ei, printr-o fereastră 
rotundă ca un hublou de vapor, vedea în grădina din 
spate, până la zidul de cărămidă năpădit de muşchi şi 
la magazia mică de lemn de la capătul proprietăţii. 
Grădina era sălbăticită, moştenire de la o fostă 
proprietară care lucrase la Grădina Botanică Kew şi 
îşi dedicase viaţa creării unei „Grădini a Minunilor 
Pământeşti 44 în propria curte. Alice o lăsase să 
crească în voie, dar nu din întâmplare sau din 
neglijenţă. Ei îi plăceau nespus pădurile, prefera 
spaţiile care sfidau ordinea. 

Jos s-a auzit yala uşii de la intrare şi scârţâitul 
duşumelelor din hol. Ceva a căzut pe jos cu o 
bufnitură. Era Peter. Nu numai că era stângaci, dar 
picioarele lui lungi mai mult îl încurcau. Alice şi-a 
aruncat privirea la ceasul de mână şi a văzut cu 
surprindere că se făcuse ora două. Nu era de mirare 
că îi era foame. Şi-a împreunat degetele şi şi-a întins 
braţele. S-a ridicat. Ce enervant să piardă o 


dimineaţă întreagă facându-şi scrupule dacă să-l 
ducă pe Diggory Brent din punctul A în punctul B, 
dar acum nu mai era nimic de făcut. în jumătatea de 
secol de când era scriitoare profesionistă învăţase că 
existau zile când cel mai bun lucru de făcut era să 
plece la plimbare. Diggory Brent nu avea decât să-şi 
petreacă noaptea pe tărâmul nimănui între morgă şi 
birou. Alice s-a spălat pe mâini în chiuveta mică de 
sub fereastra din spate, s-a şters pe prosop şi a 
pornit-o în jos pe scările înguste. 

Ştia, desigur, de unde i se trăgea şi nu era doar o 
simplă plictiseală. O sâcâia gândul la afurisita aia de 
aniversare şi la tevatura pe care editorii ei voiau să o 
facă. Era o onoare, numai bune intenţii şi, în condiţii 
normale, lui Alice i-ar fi făcut plăcere o oarecare 
ceremonie, dar cartea mergea prost. Sau cel puţin aşa 
credea ea, că nu-i ieşea prea bine- iar asta era doar o 
parte a problemei: cum ar fi putut să-şi dea seama, 
de fapt? Editoarea ei, Jane, era deşteaptă şi inimoasă, 
dar era atât de tânără şi de intimidată. Nu se putea 
aştepta la o critică serioasă din partea ei. 

în momentele ei cele mai negre, lui Alice îi era 
teamă că nu mai rămăsese nimeni pe lume care să-i 
atragă atenţia când cobora ştacheta. Că asta avea să 
se întâmple până la urmă nu avea nici o îndoială; 



Alice era la curent cu lucrările de acelaşi gen ale 
altor scriitori din generaţia ei şi ştia că întotdeauna 
exista o carte unde se întâmpla aşa ceva: autorul 
începea să nu mai ţină pasul cu obiceiurile şi modul 
de a gândi al lumii moderne. Nu era mereu foarte 
evident- o descriere un pic prea detaliată a unei 
chestiuni tehnice pe care cititorii o considerau bine 
cunoscută, folosirea unui cuvânt formal atunci când 
o prescurtare era la ordinea zilei, o referinţă culturală 
ce ţinea deja de anul trecut- dar era suficient ca să se 
piardă autenticitatea. Pentru Alice, care se mândrea 
cu veridicitatea cărţilor sale şi care fusese copleşită 
cu laude pentru acest lucru în întreaga sa carieră, 
ideea de a i se permite să publice ceva sub 
standardele ei cele mai ridicate era ucigătoare. 

De aceea în fiecare după-amiază o pornea cu 
metroul, uneori în locuri unde nu avea nevoie să 
meargă. Toată viaţa ei, pe Alice o interesaseră 
oamenii. Nu că îi plăcuseră, rareori le căuta tovărăşia 
pentru o nevoie socială, dar îi găsea fascinanţi. Şi nu 
exista loc mai bun de a vedea lumea decât vizuinile 
iepurilor de la metrou. Londra întreagă se perinda 
prin tunelurile acelea, un şuvoi constant de omenire 
sub formele sale cele mai ciudate şi mai minunate, 
printre care Alice se strecura ca o fantomă. Era urât 



să îmbătrâneşti, dar singurul avantaj era mantia de 
invizibilitate conferită de vârstă. Nimeni nu lua în 
seamă o bătrânică sobră aşezată intr-un colţ al 
vagonului, cu poşeta pe genunchi. 


—Bună, Alice! i-a strigat Peter din bucătărie. Masa 
e gata imediat. 

Alice a şovăit pe palierul de la etajul întâi, dar nu a 
putut să-i răspundă strigând şi ea. îi răsunau încă în 
urechi predicile de demult ale mamei ei despre buna- 
cuviinţă. Ce ţi-e şi cu Eleanor, se gândea Alice 
coborând scările, după aproape şaptezeci de ani de 
când nu mai locuiau sub acelaşi acoperiş, tot mai 
stabilea regulile, chiar şi aici, în casa aceasta în care 
nu călcase niciodată. Uneori Alice se întreba ce ar fi 


avut de zis mama ei, dacă ar fi trăit mai mult, despre 
felul ei de viaţă, dacă ar fi fost de acord cu cariera ei, 
cu îmbrăcămintea ei, cu faptul că nu avea soţ. 
Eleanor avusese idei foarte precise despre 
monogamie şi jurăminte de credinţă, doar se 
măritase cu prietenul ei din adolescenţă, aşa că nu 
era cel mai nimerit termen de comparaţie. Prezenţa 


Mamei era atât de intensă în amintirile din copilărie 


ale lui Alice, o atât de pregnantă figură a trecutului 


îndepărtat, că îi era aproape imposibil să-şi închipuie 


că Eleanor ar fi putut să se schimbe odată cu 



vremurile. Pentru Alice, ea rămăsese o femeie 
frumoasă, greu de atins, mult iubită, dar distantă, 
care devenise fragilă la sfârşitul vieţii din pricina 
atâtor pierderi, singura fiinţă după care Alice tânjea 
uneori cu dorul neostoit, amarnic al unui copil 
vătămat. 


Altminteri ea nu era o fire care să-şi dorească în 
mod deosebit comuniunea. Alice trăise singură în 
cea mai mare parte a vieţii, lucru cu care nu se 
mândrea, dar nici nu se ruşina. Avusese şi iubiţi, 
fiecare aducându-şi hainele şi periuţele de dinţi în 
casa ei şi rămânând acolo diverse perioade de timp, 
dar nu era acelaşi lucru. Nu lansase niciodată o 
invitaţie oficială şi nici nu făcuse trecerea mentală de 
la a socoti casa „mea 44 ca fiind a „noastră 44 . Ar fi 
putut să fie altfel- Alice fusese logodită cândva-, 
dar cel de-al Doilea Război Mondial a pus capăt 
acelei întâmplări, aşa cum a făcut cu atâtea altele. 
Aşa e viaţa, cu uşi care se deschid către tot felul de 


posibilităţi şi se închid constant, în timp ce oamenii 


îşi croiesc drum orbeşte. 


Când a ajuns în bucătărie, a găsit o cratiţă aburind 


pe foc, în timp ce Peter stătea în capătul mesei cu un 


teanc de scrisori în faţă. Şi-a ridicat ochii când a 



intrat ea şi a salutat-o chiar când a sunat cronometrul 
de bucătărie. 

—Bună! Ce coordonare perfectă, ca de obicei! 

Ce zâmbet minunat avea Peter, cam strâmb, dar 
întotdeauna sincer. Era unul din motivele pentru care 
îl angajase. Şi pe lângă asta, fusese singurul candidat 
care venise fix la ora indicată. De atunci se dovedise 
foarte destoinic, ceea ce nu era surprinzător, căci 
Alice se considera o foarte bună cunoscătoare a firii 
umane. Acum, cel puţin. în trecut mai făcuse greşeli, 
unele mai grave decât altele. 

—E ceva urgent pe-acolo? a întrebat ea, aşezându- 
se în faţa ziarului pe care îl lăsase deschis de 
dimineaţă la pagina cu cuvinte încrucişate. 

—Angus Wilson de la The Guardian speră să 
aranjeze ceva pentru aniversare. Jane ar vrea să 
accepţi. 

—Cred şi eu! 

Alice şi-a turnat o ceaşcă de ceai Darjeeling 
proaspăt făcut. 

—Cei de la Muzeul de Istorie Naturală te roagă să 
vorbeşti la vernisajul unei expoziţii, ai o invitaţie la 
sărbătorirea a zece ani de la premiera spectacolului 
Death Will Have His Day— şi o cartolină de la 
Deborah care confirmă întâlnirea de vinerea asta 







pentru comemorarea mamei tale. Restul scrisorilor, 
după câte văd, sunt de la cititori- o să mă apuc de 
ele după prânz. 

Alice a încuviinţat din cap în timp ce el îi punea o 
farfurie dinainte, un ou fiert şi pâine prăjită. în 
ultimii douăzeci de ani, Alice mâncase la prânz 
acelaşi lucru în fiecare zi- evident, nu şi atunci când 
mânca în oraş. îi plăcea eficienţa rutinei, dar nu se 
lăsa stăpânită de ea, aşa cum făcea Diggory Brent, 
despre care se dusese vestea că le instruia pe 
chelneriţe cum anume să-i prepare oul. A scos cu 
linguriţa gălbenuşul aproape tare, l-a pus pe pâinea 
prăjită şi l-a tăiat în patru, privindu-1 pe Peter cum 
sorta scrisorile în continuare. 

El nu era prea vorbăreţ, ceea ce era o mare calitate. 
Dar era exasperant atunci când încerca să-l descoasă 
în legătură cu vreun subiect anume, oricum, era 
preferabil asistenţilor mult mai limbuţi pe care îi 
avusese în trecut. A hotărât că-i place cum îi stătea 
cu părul puţin mai lung. Cu mâinile şi picioarele 
slăbănoage şi cu ochii căprui arăta ca un cântăreţ 
englez de muzică uşoară, deşi poate era doar din 
pricina costumului neobişnuit de formal, din catifea 
de culoare închisă, pe care îl purta în ziua aceea. 
Alice şi-a adus apoi aminte. Fusese la 



înmormântarea vechii lui prietene, bibliotecara, de 
aceea întârziase la lucru. S-a simţit ceva mai 
binedispusă, dornică să afle amănunte. Alice fusese 
impresionată când povestise despre femeia aceea, 
îndrumătoarea lui. Gândul i-a zburat înapoi la 
domnul Llewellyn. Nu se gândea prea des la bătrân- 
sentimentele ei faţă de el erau prea legate de vara 
aceea îngrozitoare, aşa că se hotărâse să nu se mai 
gândească la el-, dar când Peter i-a povestit despre 
domnişoara Talbot a lui, despre influenţa ei 
covârşitoare şi cât de mult se ocupase de el în 
copilărie, Alice a fost copleşită de amintiri 
neobişnuit de vii: mirosul nămolului ud de la râu, 
clipocitul gândăceilor de apă din jur, pe când pluteau 
în josul apei în vechea lor barcă, vorbind despre 
poveştile lor favorite. Alice era convinsă că de 
atunci nu mai simţise o mulţumire atât de deplină. 

A mai sorbit încă o dată din ceai, alungându-şi 
gândurile nedorite despre trecut. 

—Ţi-ai condus prietena pe ultimul drum? 

Era prima înmormântare la care participa, aşa îi 
spusese, iar Alice îi răspunsese că avea să fie tot mai 
multe în viitor. 

—Şi-a fost aşa cum te-ai aşteptat? 

—Cred că da. Trist, dar şi interesant, într-un fel. 



—Cum adică? 

—Eu am ştiut-o întotdeauna ca domnişoara Talbot. 
Şi să-i aud pe alţii vorbind despre ea, totuşi, pe soţul, 
pe fiul ei... a fost impresionant, a răspuns el după ce 
s-a gândit o vreme, dându-şi la o parte părul de pe 
frunte. Sună prosteşte, nu-i aşa? Ca un clişeu... 
Adică, vreau să spun, a luat-o el de la capăt, că ea a 
însemnat mult mai mult decât am ştiut eu şi mi-a 
făcut plăcere să aflu asta. Oamenii sunt fascinanţi, 
nu-i aşa, când te apropii mai mult de ei şi afli cum 
sunt alcătuiţi? 

Alice a încuviinţat, zâmbind uşor, mulţumită. 
Descoperise că erau foarte puţini oameni cu-adevărat 
plicticoşi, totul era să ştii să le pui întrebările 
potrivite. Era o tehnică de care se folosea atunci 
când îşi crea personajele. Era ştiut că cele mai 
reuşite personaje vinovate erau cele la care cititorul 
nu se aştepta, dar cheia era motivul. Era bine să 
surprinzi lumea cu o bătrânică ucigaşă, dar 
raţionamentul trebuie să fie impecabil. Dragostea, 
ura, invidia sunt la fel de plauzibile, totul ţine de 
pasiune. Dacă descoperi ceea ce stârneşte patima 
cuiva, restul vine de la sine. 

—Uite ceva diferit! a exclamat Peter, care se 
apucase din nou să deschidă scrisorile cititorilor, iar 



sprâncenele sale închise la culoare s-au încruntat în 
timp ce citea cu atenţie hârtia din mână. 

Ceaiul lui Alice a devenit brusc amar. Nu poţi 
niciodată să te obişnuieşti pe de-a-ntregul cu critica. 

—E una dintr-acelea, nu? 

—Ba e de la un ofiţer de poliţie, detectivul 
Sparrow. 

—Aaa, unul dintr -aceial 

După cunoştinţa ei, erau două feluri de ofiţeri de 
poliţie: cei pe care te puteai bizui să ajute în 
chestiunile procedurale în timpul procesului de 
creaţie şi pisălogii cărora le plăcea să citească 
romanele ca apoi să evidenţieze problemele după 
publicare. 

—Şi ce minune de înţelepciune procedurală ne 
împărtăşeşte detectivul Sparrow? 

—Nu, nu e dintr-acelea... nu e o cititoare 
obişnuită. îţi scrie despre un caz real de dispariţie. 

—Stai, nu-mi spune că ştiu, a străfulgerat-o o idee 
măreaţă şi crede că, dacă aş scrie cum zice ea, am 
putea să împărţim profitul. 

—Despre un copil dispărut, a continuat el, demult, 
în anii ’30, pe o moşie din Cornwall, un caz care nu 
a fost rezolvat niciodată. 



Până în clipa morţii sale, Alice nu a putut să spună 
dacă în clipa aceea s-a lăsat frigul în încăpere, efect 
al vreunei adieri bruşte, sau dacă răcoarea a venit din 
interiorul ei, produsă de impactul cu viaţa adevărată, 
de trecutul care o izbea asemenea unui val ce se 
retrăsese de demult şi stătea la pândă să prindă iar 
fluxul. Căci ştia exact, de bună seamă, despre ce era 
vorba în scrisoare şi că nu avea nimic de-a face cu 
enigmele inteligent construite pe care le imagina în 
cărţile sale. 

O hârtie atât de obişnuită, a băgat Alice de seamă, 
subţire şi ieftină, nici pe departe genul pe care îl 
folosesc de obicei cititorii atunci când îi scriu ei, cu 
siguranţă nu dintr-aceea cu care şi-ar fi dotat ea 
personajul care ar fi avut sarcina de a face să 
explodeze o bombă atât de puternică din trecut. 

Peter citea acum cu voce tare şi, deşi Alice ar fi 
dorit să tacă, nu reuşea să scoată cuvintele cu care să 
i-o spună. Aşa că l-a ascultat expunând un rezumat 
bine făcut al elementelor cunoscute din cazul de 
demult. Inspirat din dosarele de presă, a bănuit 
Alice, sau din mizerabila carte a acelui individ numit 
Pickering. Şi nu aveai cum să împiedici accesul 
oamenilor la documente publice, nu aveai cum să-i 
faci să nu trimită scrisori aşa, din senin, unui 




necunoscut şi să-i trântească pe masă trecutul 
nimicitor cuiva care s-a străduit din răsputeri să nu 
se mai întoarcă niciodată în locul acela, la momentul 
acela. 


—Pare să creadă că ştii la ce se referă. 

Imaginile s-au prăbuşit în mintea ei, una după alta, 
asemenea unor cărţi de joc amestecate în teanc: 
căutătorii intraţi până la genunchi în lacul sclipitor, 
poliţistul cel gras asudând în căldura rău mirositoare 
a bibliotecii, cel tânăr care lua notiţe, Mama şi Tata, 
cenuşii la faţă, dinaintea fotoreporterilor de la ziarul 
local. Aproape că simţea iar cum rămăsese lipită de 
uşile de sticlă, uitându-se la ei, copleşită de secretul 
pe care nu fusese în stare să-l mărturisească, de 
vinovăţia pe care şi-o înăbuşise în suflet de atunci. 


Alice a observat că mâinile îi tremurau abia vizibil 


şi şi-a propus să-şi amintească asta când are să 
descrie efectele şocului, valul îngheţat ce izbeşte pe 
cineva care s-a deprins întreaga viaţă să mimeze 
stăpânirea de sine. Şi-a ascuns în poală mâinile ce-o 
dădeau de gol, ţinându-le strâns una peste cealaltă, şi 
a spus, arătând spre coş cu o mişcare hotărâtă a 
bărbiei: 


—Arunc-o la gunoi! 



Tonul vocii ei era surprinzător de calm, foarte 
puţini oameni aflaţi încă în viaţă ar fi putut remarca 
uşoara inflexiune ce trăda o tensiune ascunsă. 

—-Nu vrei să fac nimic? Nu-i răspund? 

—Nu are nici un rost, nu-i aşa? a răspuns Alice 
privindu-1 în ochi. Mi-e teamă că detectivul Sparrow 
a făcut o greşeală. M-a confundat cu cineva. 

7 

Cornwall, 25 iunie 1933 

Omul vorbea. Buzele i se mişcau, cuvintele se 
revărsau, dar Eleanor nu le putea urmări, nu le putea 
înţelege. Auzea doar câte unul, când şi când:... 
dispărut... rătăcit... pierdut... mintea îi era 
înceţoşată, o ceaţă binecuvântată. De asta avusese 
grijă doctorul Gibbons. 

Pe sub guler i se prelingea un fir de sudoare, 
alunecându-i până pe spinare. S-a cutremurat, 
simţind-o rece, iar Anthony, care stătea lângă ea, a 
strâns-o şi mai tare. Mâna lui mare, atât de 
cunoscută, era aşezată peste mâna ei mică, dar 
devenise cumva străină în ziua aceea, datorită acelei 
întâmplări de coşmar. Băga de seamă atâtea 
amănunte pe care nu le văzuse altă dată: fire de păr 



şi zbârcituri şi vinişoare albăstrii pe sub piele, 
asemenea drumurilor pe o hartă. 

Căldura continuase. Furtuna care îi ameninţase nu 
a mai izbucnit. Tunetul care a bubuit toată noaptea s- 
a rostogolit mai departe spre mare. Mai bine aşa, a 
spus poliţistul, căci ploaia ar fi şters urmele. Tot 
poliţistul, cel tânăr, le-a sugerat că ar fi fost de folos 
dacă ar fi vorbit cu cei de la ziar. 

—Aşa căpătăm o mie de ochi în plus, toţi pe 
urmele fiului dumneavoastră. 

Lui Eleanor îi era greaţă de atâta îngrijorare, era 
înţepenită de spaimă, aşa că s-a simţit uşurată când 
Anthony a răspuns întrebărilor reporterului. îi auzea 
vocea ca venind de departe. Da, băiatul era destul de 
mic, nu avea nici unsprezece luni, dar a început să 
meargă devreme- toţi copiii familiei Edevane au 
mers devreme. Era un copil vesel, voinic şi 
sănătos... avea părul blond şi ochii albaştri...sigur 
că puteau să le dea o fotografie. 

Pe fereastră, Eleanor vedea toată grădina însorită, 
până departe la lac. Acolo se aflau poliţişti şi alţi 
oameni pe care nu-i cunoştea. Cei mai mulţi stăteau 
adunaţi pe malurile pline de iarbă, dar alţii se aflau 
în apă. Lacul era neted ca sticla în ziua aceea, ca o 
oglindă mare argintie, reflectând imaginea ştearsă a 



cerului. Raţele fugiseră şi toată dimineaţa un om 
într-un costum negru şi cu mască de scafandru 
făcuse scufundări dintr-o mică barcă cu vâsle. Asta 
înainte de a folosi cârligele, a auzit ea pe cineva 
spunând. 

Când era mică, avusese o bărcuţă numai a ei. I-o 
cumpărase tatăl ei şi chiar îi scrisese numele pe ea. 
Avea o pereche de vâsle şi o pânză în formă de 
triunghi, şi se plimba cu ea în mai toate dimineţile. 
Domnul Llewellyn îi spunea Eleanor Aventuriera şi- 
i făcea cu mâna din spatele blocului lui de desen, de 
pe malul plin de vegetaţie, când ea trecea pe lângă 
el. Născocea poveşti despre călătoriile ei şi le spunea 
la masă, făcând-o pe Eleanor să bată din palme, pe 
tata să râdă, iar pe mama să zâmbească, nerăbdătoare 
şi încruntată. 

Mamei nu-i plăceau nici domnul Llewellyn, nici 
poveştile lui. Ea ura orice semn de blândeţe, 
numind-o „slăbiciune a firii 44 , iar el avea, cu 
siguranţă, un suflet mult mai bun ca al ei. Avusese o 
cădere nervoasă în tinereţe şi mai suferea încă de 
episoade de tristeţe, pe care Constance le privea cu 
mult dispreţ. Ea nu putea suferi nici ceea ce 
considera a fi „atenţia nesănătoasă 44 cu care soţul ei o 
copleşea pe fiica lor. O astfel de atenţie, susţinea ea, 



nu putea decât să răsfeţe un copil, mai ales dacă 
acesta poseda deja un „îngrijorător spirit de revoltă 44 . 
Şi, pe deasupra, cu siguranţă existau alte lucruri mult 
mai bune pe care putea să-şi irosească banii. Acesta 
era un subiect permanent de dispută între ei, banii 
sau lipsa lor, diferenţa dintre viaţa pe care o duceau 
şi cea pe care mama lui Eleanor ar fi dorit să o ducă. 
In multe seri îi auzea certându-se în bibliotecă, 
mama pe un ton ascuţit, tata răspunzându-i blând şi 
împăciuitor. Chiar se mira cum de putea îndura să fie 
mereu criticat în felul acela. 

—Dragostea, i-a spus domnul Llewellyn atunci 
când a îndrăznit să i se confeseze pe tema asta, nu 
întotdeauna avem de ales unde, cum şi cu cine... iar 
dragostea ne dă curajul să suportăm ceea ce nu ne¬ 
am fi închipuit vreodată că putem. 

—Doamnă Edevane? 

Eleanor a deschis ochii şi s-a pomenit înapoi în 
bibliotecă. Se afla pe canapea, lângă Anthony, care îi 
ţinea mâna cu palma lui mare, ocrotitoare. A rămas 
uimită să vadă dinaintea lor un bărbat cu un carneţel 
cu spirală metalică şi cu un creion după ureche. 
Treptat se trezea la realitate. 

Era reporter şi venise să vorbească despre Theo. 



Şi-a simţit brusc braţele grele în absenţa lui. Şi-a 
amintit prima noapte pe care o petrecuseră doar ei 
doi. El fusese singurul dintre copiii ei care venise pe 
lume mai devreme şi îi simţea călcâiele mişcându-i- 
se în palme, pe când îl ţinea în braţe, aceleaşi 
încheieturi gingaşe pe care cu câteva zile în urmă le 
simţise prin pielea pântecelui său. îi şoptea pe 
întuneric, promiţându-i că îl va ocroti veşnic... 

—Doamnă Edevane...? 

Cu Theo, lucrurile au stat altfel de la bun început. 
Eleanor şi-a iubit toţi copiii- să fim cinstiţi, poate nu 
chiar la prima vedere, dar cu siguranţă până au 
început să facă primii paşi-, dar în cazul lui Theo a 
fost mai mult decât iubire. L-a adorat. După naştere, 
l-a luat cu ea în pat, aşa cum se afla, înfofolit în 
păturică, l-a privit adânc în ochi şi a văzut acolo 
toată înţelepciunea cu care vin pruncii pe lume, 
înainte de a se pierde. S-a uitat şi el la ea, încercând 
să-i destăinuie tainele universului, cu guriţa care se 
închidea şi se deschidea încercând să rostească vorbe 
pe care nu le ştia încă sau pe care nu şi le mai aducea 
aminte. îi amintea de tatăl ei, în pragul morţii. 
Făcuse şi el la fel, privind-o cu ochii lui adânci, plini 
de toate lucrurile pe care nu mai avea cum să le 
spună. 



—Doamnă Edevane, o să vă facem o fotografie. 

Eleanor a clipit. Reporterul. Carneţelul lui o făcea 
să se gândească la Alice. Oare unde era? Şi unde se 
aflau Deborah şi Clementine? Probabil că cineva 
avea grijă de fete. Cu siguranţă nu mama ei, poate 
domnul Llewellyn? Aşa s-ar explica de ce nu îl 
văzuse încă în dimineaţa aceea: cu siguranţă s-a 
oferit să aibă grijă de fete, să le ocrotească, aşa cum 
îl rugase ea mai demult. 

—Bine, atunci, domnule şi doamnă Edevane, a 
spus un al doilea bărbat, trupeş şi roşu de căldură, 
fluturându-şi mâna în spatele trepiedului, vă rog să 
priviţi aici, dacă nu vă e cu supărare. 

Eleanor era obişnuită să fie fotografiată- că era 
doar fetiţa din poveste, fusese pictată, desenată şi 
fotografiată toată viaţa-, dar de data aceasta s-a 
înfiorat. Ar fi vrut să se întindă în pat, pe întuneric, 
şi să rămână aşa, cu ochii închişi, fără să vorbească 
cu nimeni, până când totul avea să revină la normal. 
Se simţea obosită, cumplit de obosită. 

—Haide, iubito, s-a auzit vocea lui Anthony, 
şoptindu-i blând la ureche. Haide să terminăm şi cu 
asta. Te ţin eu de mână. 

—E aşa de cald, a şoptit la rândul ei. 




Mătasea bluzei i se lipise de spate, iar fusta o 
deranja în talie, unde se adunau cusăturile. 

—Uitaţi-vă aici, doamnă Edevane! 

—Nu pot să respir, Anthony. Trebuie să... 

—Sunt aici, cu tine, o să fiu întotdeauna lângă tine. 

—Gata.. .şi... 

Din bliţul aparatului de fotografiat a irumpt o 
lumină albă şi Eleanor a rămas cu privirea pierdută, 
până când i s-a părut că vede o siluetă lângă uşile de 
sticlă. Precis că era Alice, pândind neclintită. 

—Alice, a rostit ea, clipind să-şi limpezească 
privirea împăienjenită. Alice? 

Dar tocmai atunci s-a auzit un strigăt dinspre lac, o 
voce de bărbat, ascuţită şi puternică, iar reporterul a 
sărit de pe scaun, năpustindu-se la fereastră. 
Anthony s-a ridicat iute, urmat de Eleanor, care abia 
se ţinea pe picioarele ei înmuiate brusc, aşteptând în 
timp ce timpul părea să fi încremenit, până când 
reporterul cel tânăr s-a întors, clătinând din cap. 

—Alarmă falsă! a spus el, dezamăgit, scoţând o 
batistă din buzunar ca să-şi şteargă fruntea. Doar o 
cizmă veche, nici vorbă de vreun corp. 

Picioarele ei păreau gata să cedeze. Şi-a întors 
privirea spre uşile de sticlă, dar Alice nu mai era 
acolo. In schimb a dat cu ochii de propria imagine în 



oglinda de deasupra şemineului. Aproape că nu s-a 
mai recunoscut. Ii dispăruse siguranţa de sine 
cultivată cu grijă şi, în schimb, s-a pomenit faţă în 
faţă cu o fetiţă care trăise cândva, mai demult, în 
această casă, dată în vileag, lipsită de bune maniere, 
sălbatică, o fetiţă de care aproape că uitase. 

—Ajunge! s-a auzit vocea lui Anthony. 

Iubirea ei, salvatorul ei. 

—Ai un pic de milă, omule, soţia mea este 
distrusă. Copilul ei a dispărut. Gata, interviul s-a 
terminat! 

Eleanor plutea. 

—Vă asigur, domnule Edevane, că este un 
barbituric foarte puternic. O singură pastilă va fi 
suficientă să o facă să doarmă toată după-amiaza. 

—Vă mulţumesc, domnule doctor. Este epuizată. 

Vocea aceea îi era cunoscută: era Anthony. 

Şi apoi celălalt, doctorul: 

—Nici nu e de mirare, groaznică întâmplare. 
Groaznică de-a dreptul! 

—Poliţiştii îşi dau toată silinţa. 

—Şi credeţi că îl vor găsi? 

—Trebuie să gândim pozitiv şi să avem încredere 
că vor face tot ce le stă în putinţă. 



Mâna soţului său era acum pe fruntea ei, caldă, 
fermă, mângâindu-i părul. Eleanor a încercat să 
vorbească, dar limba îi era moale şi cuvintele 
refuzau să iasă. El i-a făcut semn să tacă. 

—Lasă, iubito. Dormi! 

Vocea lui o învăluia, asemenea vocii lui 
Dumnezeu. Trupul îi era greoi şi lipsit de vlagă, de 
parcă se afunda în nori, străbătându-şi viaţa în sens 
invers, până în vremea de dinainte de a fi devenit 
Mama, dinainte de a fî venit acasă, la Loeanneth, în 
vara când îl întâlnise pe Anthony, în vremea de 
dinaintea morţii tatălui ei, până la timpul nesfârşit al 
copilăriei sale. Avea o vagă senzaţie că pierduse 
ceva şi că ar fi trebuit să caute, dar mintea îi era atât 
de înceţoşată că nu îşi dădea seama ce anume. îi 
scăpa, asemenea unui tigru, cu pete galbene şi negre, 
care se strecoară, fugind de ea, printre ierburile 
înalte din poiană. Era poiana de la Loeanneth, 
pădurea întunecată care licărea în depărtare, şi 
Eleanor întindea mâinile ca să atingă vârfurile 
ierburilor. 

Când era mică avea un tigru în dormitor. îl chema 
Zephyr şi îl ţinea sub pat. îl aduseseră cu ei din casa 
cea mare, smotocit tot la mutare, ceva mai ponosit, 
cu blana lui mândră duhnind a fum. Tatăl tatălui ei îl 



prinsese în Africa, în vremurile măreţe de demult. 
Eleanor auzise deseori despre vremurile de demult, 
tatăl ei îi povestise despre moşia cea mare, unde 
familia deShiel locuia într-un conac mare cu 
douăzeci şi opt de dormitoare şi la intrare nu trăgeau 
dovleci, ci căleşti de-adevăratelea, unele împodobite 
cu aur. Acum nu mai rămăseseră prea multe, doar 
ruinele arse ale casei, dar erau prea departe ca să 
poată fi văzute de la Loeanneth. Dar povestea despre 
tigru şi perlă i-o spusese domnul Llewellyn. 

Eleanor chiar crezuse că povestea era adevărată, că 
Zephyr o adusese tocmai din Africa sub forma unei 
perle pe care o înghiţise şi care rămăsese ascunsă 
între dinţii săi când fusese împuşcat, jupuit, vândut 
şi transportat cu vaporul, timp de zeci de ani cât 
fusese expus cu mândrie în casa cea mare şi-apoi, 
după diverse cârpeli, în Casa de lângă lac, în condiţii 
mult mai modeste. Şi acolo, într-o bună zi, s-a 
întâmplat să i se clatine capul tigrului şi perla i-a 
căzut din gură, pierzându-se în urzeala covorului din 
bibliotecă. Uitată, a fost călcată în picioare, ocolită, 
până când, într-o noapte întunecată, în timp ce toată 
casa era cufundată în somn, a fost găsită de nişte 
spiriduşi veniţi după furtişaguri. Au dus perla în 
adâncul pădurii şi-au aşezat-o pe un strat de frunze, 



unde au tot cercetat-o şi au mângâiat-o, până când a 
fost furată de o pasăre care a confundat-o cu un ou. 

în cuibul din vârful unui copac, perla a început să 
crească tot mai mult, până când pasărea s-a temut că- 
i va strivi propriile ouă şi-atunci a împins afară sfera 
strălucitoare, care a căzut cu un zgomot înfundat pe 
nişte frunze uscate. Acolo, la lumina lunii pline, 
înconjurat de zâne curioase, oul a început să crape şi 
din el a ieşit un prunc, o fetiţă. Zânele au adunat 
nectar să o hrănească şi o legănau cu schimbul ca să 
adoarmă, dar curând nectarul nu a mai fost de ajuns 
şi nici un descântec de-al zânelor nu putea să o 
liniştească. Atunci s-au sfătuit şi au decis că locul 
unui pui de om nu era în pădure şi că trebuia dusă 
înapoi în casă, lăsată la uşă, învelită în frunze. 

Pentru Eleanor, asta explica totul: de ce simţea o 
atracţie atât de mare pentru pădure, de ce era în stare 
să vadă spiriduşi în poiană, atunci când toţi ceilalţi 
nu vedeau decât iarbă, de ce păsările se adunau pe 
pervazul camerei copiilor atunci când era ea mică. 
Mai explica şi furia cumplită, ca a unui tigru, care se 
aduna în sufletul ei uneori, facând-o să scuipe, să 
ţipe şi să dea din picioare, până când doica Bruen i-a 
spus, şuierând printre dinţi, că nu avea să se aleagă 
nimic de capul ei dacă nu avea să înveţe să se 



stăpânească. Pe de altă parte, domnul Llewellyn 
spunea că în viaţă existau lucruri mult mai rele decât 
o toană de furie, care dovedeşte doar că cineva are o 
părere. Şi un ritm, a mai adăugat el, căci altminteri 
ar fi fost cumplit. Spunea că o fată ca Eleanor ar fi 
făcut bine să păstreze aprinşi tăciunii îndrăznelii ei, 
căci societatea urma să-i stingă cât de curând. Iar 
Eleanor se bizuia foarte mult pe spusele domnului 
Llewellyn, căci el era altfel decât ceilalţi adulţi. 


Eleanor nu avea obiceiul de a-şi depăna povestea 
vieţii altor oameni- spre deosebire de Pragul vrăjit 
al lui Eleanor , care devenise cartea mult iubită a 
copiilor de pretutindeni, Tigrul şi perla rămăsese 
doar povestea ei-, dar, pe când avea opt ani, 
verişoara ei Beatrice venise în vizită la Loeanneth cu 
părinţii. Asta nu era ceva obişnuit. Mama lui 
Eleanor, Constance, nu se împăca prea bine cu sora 
ei, Vera. Născute doar la unsprezece luni distanţă, 
cele două surori se aflaseră într-o competiţie 
permanentă, întreaga lor viaţă fiind un şir de lupte, 
sfârşitul uneia declanşând obligatoriu începutul 
alteia. Căsătoria lui Constance cu Henri deShiel- 
văzută la început ca o mare victorie- fusese 
ireparabil umbrită atunci când sora ei (mai mică!) 
făcuse o partidă evident mai strălucită măritându-se 



cu un scoţian proaspăt înnobilat care pusese mâna pe 
avere pe undeva prin Africa. După aceea, surorile nu 
şi-au mai vorbit vreo cinci ani, dar acum se părea că 
ajunseseră la un armistiţiu fragil. 

Intr-o zi ploioasă, fetele fuseseră trimise în camera 
copiilor. Eleanor se străduia să citească Crăiasa 
zânelor de Edmund Spencer (era cartea favorită a 
domnului Llewellyn şi ea voia să-l impresioneze), 
iar Beatrice îşi termina broderia. Cufundată în 
gânduri, Eleanor a fost zguduită de un ţipăt 
înspăimântat. Beatrice sărise în picioare, arătând sub 
pat, cu faţa scăldată în lacrimi. 

—Un monstru... mi-a căzut... acul ...şi-am 
văzut... monstrul acolo! 

Dându-şi pe loc seama despre ce era vorba, 
Eleanor l-a scos pe Zephyr de sub pat, explicându-i 
că el era comoara ei şi că-1 ţinea sub pat ca să-l 
ferească de mânia mamei. Suspinând şi smiorcăindu- 
se, Beatrice avea ochii atât de roşii şi de înlăcrimaţi, 
încât lui Eleanor i s-a făcut milă de ea. Ploaia izbea 
în geam, afară era frig şi mohorât: o vreme perfectă 
de spus poveşti. Aşa că a luat-o pe verişoara ei pe 
pat, lângă ea, şi i-a povestit pe îndelete despre perlă 
şi pădure, despre apariţia ei neaşteptată la 
Loeanneth. Când a isprăvit, Beatrice a râs, 



spunându-i că era o poveste nostimă, bine spusă, dar 
nu se putea să nu ştie că ea apăruse din pântecele 
mamei sale. Atunci a venit rândul lui Eleanor să râdă 
încântată şi, mai ales, uimită. Beatrice era o fată 
simpluţă, cam necoaptă, căreia îi plăceau mai 
degrabă dantelele şi panglicile decât poveştile 
fanteziste. Cum de-i putuse da prin cap să 
născocească o astfel de poveste! Auzi, din burta 
mamei! Mama ei era înaltă şi subţire, se încorseta şi 
se încingea în fiecare dimineaţă purtând rochii care 
nu se şifonau şi, cu siguranţă, nu se lărgeau 
niciodată. Aşa că era cu neputinţă să fi crescut ceva 
în burta ei. Nici măcar o perlă, darămite Eleanor! 

Povestea asta a facut-o să fie mai apropiată de 
Beatrice şi, în ciuda diferenţelor dintre ele, cele două 
fete s-au împrietenit. Eleanor nu avea prea mulţi 
prieteni, în afară de tatăl ei şi de domnul Llewellyn, 
şi noutatea de a avea o fată de vârsta ei cu care să se 
joace era copleşitoare. I-a arătat toate locurile ei 
favorite: pârâul cu păstrăvi din pădure, locul cotit 
unde apa se adâncea brusc, copacul cel mai înalt din 
care, dacă te urcai până sus, în vârf, puteai zări în 
depărtare scheletul ars al casei celei mari. A dus-o 
chiar şi la vechiul pavilion de bărci, locul cel mai 
iubit, unde îi plăcea să-şi petreacă timpul. Era 



convinsă că se distrau de minune, până când într-o 
seară, pe când se aflau în paturile lor apropiate, 
verişoara ei i-a spus: 

—Trebuie să te simţi tare singură aici, aşa de una 
singură, în locul acesta pustiu, unde nu e nimic de 
făcut. 

Eleanor a rămas uimită de cât de greşit vedea 
Beatrice lucrurile. Cum putea să spună aşa ceva, 
când erau atât de multe de făcut la Loeanneth? Cu 
siguranţă că era momentul să îi arate verişoarei jocul 
ei cel mai iubit şi mai tainic. 

A doua zi, înainte de revărsatul zorilor, a zgâlţâit-o 
pe Beatrice să se scoale, facându-i semn să tacă din 
gură şi-a dus-o apoi la lac, în locul unde copacii 
creşteau în voie şi ţiparii lunecau în adâncurile 
întunecate. Acolo a facut-o părtaşă la Aventurile 
nesfârşite ale Bunicului Horace. Jurnalele acestui 
bărbat măreţ se aflau sus în birou, legate cu o 
panglică galbenă. Ea nu ar fi trebuit să ştie asta, dar 
dădea mereu de bucluc pentru că se băga în locuri 
unde nu avea voie şi fiindcă asculta lucruri pe care 
nu ar fi trebuit să le audă, aşa că le cunoştea pe 
dinafară. Ea îşi depăna în minte cele descrise de el, 
călătoriile lui în Peru şi Africa, cele din nordul 
îngheţat al Canadei şi altele născocite de ea. Acum, 



cu ajutorul lui Zephyr, a redat, spre lămurirea şi 
încântarea lui Beatrice, piesa ei de rezistenţă, 
moartea înspăimântătoare a bătrânului, aşa cum 
fusese ea descrisă în scrisoarea adresată „către 
oricine ar fi interesat 44 , ascunsă în coperta din spate a 
ultimului său jurnal neterminat. Beatrice a privit cu 
ochii larg deschişi şi apoi a bătut din palme, râzând 
şi spunând cu o admiraţie ghiduşă: 

—-Nu e de mirare că mama ta zice că eşti o mică 
sălbăticiune. 

—Aşa zice? s-a mirat Eleanor, clipind uimită şi 
destul de încântată de această caracterizare 
neaşteptată. 

—I-a spus mamei că nu crede că te vei adapta 
vreodată la viaţa de la Londra. 

—Londra? a întrebat Eleanor, strâmbând din nas. 
Dar nu mă duc la Londra. 

Mai auzise ea de locul acela şi altă dată- Londra în 
sus, Londra în jos. Ori de câte ori se certau părinţii 
ei, cuvântul era folosit ca o sabie. 

—Mă ofilesc de tot în locul ăsta uitat de 
Dumnezeu, spunea mama ei, vreau să merg la 
Londra! Ştiu că asta te înspăimântă, Henri, dar acolo 
e locul meu. Ar trebui să am de-a face cu oameni de 



rangul meu. Şi nu uita că eu am fost invitată la palat 
odată, când eram tânără. 

Eleanor auzise povestea aceea de o mie de ori fără 
să-i dea vreo atenţie. Totuşi fusese uluită: ştia că 
tatăl ei nu se teme de nimic şi-şi închipuia că Londra 
era un locaş al nelegiuirii şi dezordinii. 

—E un oraş mare, i-a spus el atunci când l-a 
întrebat cum era Londra, plin de lume, de maşini şi 
omnibuze. 

Eleanor simţise o umbră nerostită în răspunsul lui. 

—Şi de tentaţii? 

—Ia te uită! a exclamat el ridicându-şi privirea şi 
uitându-se drept în ochii ei. Unde ai mai auzit una ca 
asta? 

Eleanor a ridicat stânjenită din umeri. Cuvântul 
fusese rostit chiar de tatăl ei, când stătea de vorbă cu 
domnul Llewellyn lângă pavilionul de bărci, iar ea 
aduna frăguţe sălbatice din tufele de lângă pârâu. 

—Pentru unii, a oftat el, da, e un loc plin de 
tentaţii. 

Şi părea atât de trist, încât Eleanor l-a apucat de 
mâini şi i-a spus cu convingere: 

—Eu n-am să mă duc niciodată acolo. Nu o să plec 
niciodată de la Loeanneth! 



Şi acum i-a repetat acelaşi lucru verişoarei ei 
Beatrice, care i-a zâmbit cu aceeaşi milă şi dragoste 
ca Tata. 

—Ei, sigur că ai să te duci, prostuţo! Altfel cum ai 
să-ţi poţi găsi un soţ dacă trăieşti într-un loc ca 
acesta? 

Eleanor nu voia să plece la Londra şi nici să-şi 
găsească un soţ, dar în 1911, pe când avea 
şaisprezece ani, le-a făcut pe amândouă, fără voia ei. 
Tatăl ei murise, Loeanneth intrase pe mâna unui 
agent imobiliar şi mama o dusese la Londra ca să o 
mărite cu cine oferea mai mult. Furioasă că nu putea 
face nimic, Eleanor îşi pusese în minte să nu se 
îndrăgostească. Locuiau la mătuşa Vera, într-o casă 
mare, la marginea cartierului Mayfair. Se hotărâse ca 
Beatrice şi Eleanor să meargă împreună la balurile 
din acel an şi, cum era de aşteptat din partea lui 
Constance şi a Verei, se făcuseră şi planurile de 
bătaie pentru căsătoriile celor două fete. 

Aşa se face că într-o frumoasă după-amiază de la 
sfârşitul lunii iunie, în timp ce ziua de vară trecea 
către amurg, într-un dormitor de la etajul al doilea al 
unei case londoneze, o cameristă cu fruntea 
brobonată de sudoare trăgea de panglicile corsetului 
unei domnişoare îndărătnice, spunând: 



—Staţi liniştită, donşoară Eleanor, altfel cum o să 
pot să vă scot un bust ca lumea, dacă nu staţi 
nemişcată? 

Nici unei cameriste nu-i plăcea să o îmbrace pe 

/V 

Eleanor, ea ştia asta prea bine. Intr-un colţ de 
bibliotecă se afla o gură de aerisire care dădea într-o 
debara unde servitoarele se ascundeau de majordom. 
Eleanor le auzise vorbind, când se ascundea şi ea de 
Mama. Printre adieri vagi de fum de ţigară, a prins 
din zbor unele cuvinte: 

—-Nu stă niciodată locului... pete pe rochii... dacă 
s-ar strădui câtuşi de puţin... dar ce păr, vai de mine! 

Eleanor se uita acum la chipul ei în oglindă. Părul 
chiar îi arăta sălbatic, aşa fusese întotdeauna, o claie 
de bucle castaniu-închis care nu se lăsau îmblânzite 
în nici un fel. Iar efectul, combinat cu mâinile şi 
picioarele ei subţiri şi cu obiceiul de a scruta totul cu 
ochii mari, era de-a dreptul lipsit de cochetărie. Dar 
şi firea lăsa de dorit, după cum i se dăduse de înţeles. 
Doica Bruen ţâţâia şi se plângea cu voce tare că 
„lipsa nuielei 44 şi „păsuirea neîngrădită a unei patimi 
rele 44 făcuseră ca acest copil să fie o mare 
dezamăgire pentru Mama şi chiar mai rău... pentru 
Dumnezeu. 



Sentimentele lui Dumnezeu rămâneau un mister, 
dar dezamăgirea îi stătea mamei lui Eleanor 
întipărită pe chip. 

Şi când vorbeşti de dracu’... Constance deSheil a 
intrat în dormitor foarte elegant îmbrăcată, cu părul 
(frumos, întins, blond) ridicat în vârful capului în 
bucle complicat aranjate, cu bijuterii atârnate la gât. 
Eleanor a zâmbit forţat, arătându-şi dinţii. Dacă şi-ar 
fi vândut bijuteriile acelea, ar fi putut salva moşia de 
la Loeanneth. Mama a dat-o la o parte pe cameristă 
şi a preluat şireturile corsetului. A tras de ele atât de 
tare că a facut-o să gâfâie şi s-a pornit să-i turuie 
numele tinerilor eligibili care aveau să vină în seara 
aceea la balul familiei Rothschild. Era greu de crezut 
că era aceeaşi persoană care evita cu încăpăţânare să 
răspundă la întrebările Tatei despre cumpărăturile ei 
extravagante, pretinzând nepăsătoare: „Ştii şi tu că 
eu nu ţin minte atâtea amănunte! 44 Descrierea era 
cuprinzătoare, nici o trăsătură a posibililor candidaţi 
nefiind considerată prea măruntă pentru a nu fi 
pomenită. 

Cu siguranţă că existau unele mame şi fiice care ar 
fi considerat plăcută această conversaţie, dar Eleanor 
şi Constance nu se numărau printre ele. Pe mama ei 
o simţea străină de-a binelea, fiind o persoană rece, 



distantă, care nu o plăcuse niciodată. Eleanor nu era 
sigură din ce pricină anume (se vorbea printre 
servitori că stăpâna îşi dorise întotdeauna un fiu) şi 
nici nu-i păsa. Sentimentul era reciproc. Dar 
entuziasmul lui Constance era acum debordant. 
Numele verişoarei Beatrice (care, cu timpul, se 
făcuse durdulie şi căpătase o pasiune nesănătoasă 
pentru romanele lui Elinor Glyn -) fusese recent 
menţionat într-un comunicat al curţii regale-- şi 
competiţia devenise brusc mai acerbă. 

— ...fiul cel mare al unui viconte, turuia mai 
departe Constance, bunicul lui a făcut avere dintr-un 
fel de afacere cu Compania Comercială a Indiilor de 
Est... extrem de bogat... acţiuni şi obligaţiuni 
bancare... investiţii americane... 

Eleanor s-a încruntat la imaginea ei din oglindă, 
urând cârdăşia pe care o presupuneau discuţiile de 
acest fel. Toate cuvintele, hainele, toate aceste 
aşteptări ale Mamei reprezentau nişte constrângeri 
de care ea abia aştepta să scape. Simţea că nu e locul 
ei la Londra, oraşul acela cu stucaturi şi pietre de 
pavaj, cu dimineţile ocupate cu probele la rochii la 
Madamme Luciile, în Hanover Square, şi cu trăsurile 
care aduceau în fiecare după-amiază cartoline cu 
invitaţii la ceai şi sporovăială. Ei nu-i păsa câtuşi de 



puţin de sfaturile înflăcărate oferite de revista The 
Lady despre strunirea servitorilor, decoraţiunile 
interioare şi despre cum să scapi de părul nazal prea 
bogat. 

Şi-a dus mâna la lănţişorul pe care îl purta la gât, 
cu pandantivul ascuns sub haine- nu un medalion, ci 
un dinte de tigru montat în argint, primit în dar de la 
tatăl ei. Mângâindu-i marginile netede, atât de 
cunoscute, a rămas cu privirea pierdută, imaginea sa 
din oglindă estompându-se până când nu s-a mai 
văzut pe sine, ci o siluetă cu vagi contururi umane. 
Vocea Mamei a devenit un zgomot slab de fundal şi 
deodată nu se mai afla în această încăpere din 
Londra, ci acasă, în căminul ei adevărat de la 
Loeanneth, lângă pârâu, împreună cu tata şi domnul 
Llewellyn, când totul era bine pe lumea aceasta. 

A 

In seara aceea Eleanor a rămas pe marginea 
ringului de dans uitându-se cum se rotea mama ei. 
Cât de grotesc ţopăia Constance prin încăpere, cu 
buzele ei mari şi roşii, cu pieptul zbătându-i-se şi 
bijuteriile sclipindu-i în timp ce valsa şi râdea cu un 
partener după altul, unul mai rumen la faţă decât 
celălalt. De ce nu se putea comporta şi ea ca orice 
văduvă decentă? Să stea pe un scaun lângă perete şi 
să admire ghirlandele de crini, tânjind în taină să fie 



acasă, într-o cadă cu apă fierbinte, cu patul făcut şi 
buiotă fierbinte în aşternuturi. Cel cu care dansa 
acum îi vorbea la ureche şi, când Constance a râs, 
ducându-şi mâna la decolteu, lui Eleanor i s-au 
perindat prin minte tot felul de lucruri: şuşoteli de- 
ale servitorilor când era ea mică, paşi pe hol în zori, 
bărbaţi necunoscuţi care se întorceau în camerele lor, 
în vârful picioarelor încălţate doar cu şosete. A 
simţit cum i se încordează fiecare muşchi de pe chip 
şi o furie de tigru i-a pătruns mădularele. în ceea ce 
o privea, nu exista un păcat mai mare decât 
necinstea. Cel mai cumplit lucru pe care îl putea face 
cineva era să-şi încalce o promisiune. 

—Eleanor! Ia te uită! a exclamat Beatrice lângă ea, 
cu respiraţia întretăiată, exprimându-şi emoţia, ca de 
obicei, sub forma unei uşoare afecţiuni respiratorii. 

Urmărind privirea verişoarei ei, a dat cu ochii de 
un tânăr foarte vesel, cu bărbia plină de coşuri, care 
se apropia în lumina pâlpâitoare a lumânărilor. S-a 
simţit năpădită de o emoţie soră cu disperarea. Aşa 
să fie dragostea? Ca o tranzacţie? înveşmântarea în 
hainele cele mai frumoase, pomădarea chipului ca o 
mască, dănţuirea în paşi mult repetaţi, întrebări şi 
răspunsuri dinainte pregătite? 



—Bineînţeles că aşa e! i-a răspuns Beatrice la 
întrebare. 

—Dar nu ar trebui să fie mai mult de-atât? Nu ar 
trebui să fie şi un fel de recunoaştere, una reciprocă? 

—Vai, ce naivă eşti, Eleanor! Viaţa nu e o poveste, 
să ştii! Asta e numai în cărţi, dar nu există minuni. 

Nu era prima dată când îi era dor de domnul 
Llewellyn, de când se mutase la Londra. Deşi era o 
împătimită a corespondenţei scrise, păstrând cu 
sfinţenie fiecare scrisoare pe care o primise şi copii 
ale celor pe care le scria în caiete speciale cu 
duplicate, erau momente în care tânjea să stea de 
vorbă de-adevăratelea cu un suflet înţelegător. Ce n- 
ar fi dat pentru mângâierea supremă de a se şti 
înţeleasă! Nu era vorba de minune, ci despre un 
adevăr esenţial. Dragostea în sine, ca fait accompli —, 
mai degrabă decât un aranjament reciproc avantajos 
între două părţi potrivite. Tocmai se întreba în sinea 
ei dacă să-i spună asta lui Beatrice, când a văzut-o 
zâmbind cât de fermecător putea ea, spunându-i 
printre dinţi: 

—Şi-acum, hai cu mine, scumpo, şi ia, te rog, o 
mutră cât mai veselă, să vedem câte capete putem 
răsuci! 






Eleanor s-a dezumflat. Nu avea nici un rost. Nu o 
interesa câtuşi de puţin să atragă ocheade de la 
bărbaţi de care nu-i păsa deloc; bărbaţi care duceau 
vieţi serbede de plăceri egoiste. Tatăl ei spusese 
cândva că săracii pot îndura sărăcia, dar bogaţii sunt 
nevoiţi să se mulţumească cu netrebnicia şi că nimic 
nu măcina sufletul mai tare ca lipsa de preocupări. Şi 
când Beatrice era atentă în altă parte, Eleanor s-a 
strecurat prin mulţime către ieşire. 

A luat-o în sus pe scări, urcând treaptă de treaptă, 
fără o ţintă anume, fericită să fie cât mai departe de 
muzică. îşi făcuse un obicei să iasă din sala de bal 
cât putea de iute şi să cerceteze casa în care se afla, 
ori de câte ori putea. Se pricepea de minune, avea 
destulă experienţă, doar se furişase prin pădurile de 
la Loeanneth facându-se nevăzută în tovărăşia 
fantomei Bunicului Horace. A ajuns pe un palier cu 
o uşă întredeschisă şi s-a gândit că putea foarte bine 
să înceapă explorarea de acolo. 

în cameră era întuneric, dar lumina lunii se 
strecura pe fereastră asemenea mercurului şi Eleanor 
şi-a dat seama că era un fel de birou. Peretele cel mai 
îndepărtat era plin cu rafturi de cărţi şi în mijloc, pe 
covor, se afla o masă mare de scris. S-a apropiat şi s- 
a aşezat. Poate din pricina mirosului de piele sau 



doar a simplului fapt că nu şi-l scosese niciodată din 
minte, gândul a dus-o la tatăl ei, la biroul din 
Loeanneth în care îl găsea tot mai des spre sfârşit, 
cufundat într-o listă de cifre, căznindu-se să 
descâlcească datoriile familiei. în ultimele sale luni 
de viaţă, slăbise foarte mult şi nu mai era în stare să 
colinde cu ea prin poieni şi păduri, aşa cum obişnuia. 
Eleanor luase asupra ei să-i aducă înăuntru lumea de 
afară, adunând tot felul de lucruri dis-de-dimineaţă, 
lucruri pe care i le arăta, ca mai apoi să le ducă la 
loc, povestindu-i tot ceea ce văzuse, auzise şi 
mirosise afară. într-o zi turuia despre vremea 
schimbătoare, când el a ridicat o mână, oprind-o. I-a 
spus că vorbise cu avocatul. 

—-Nu mai sunt bogat, scumpa mea fiică, dar casa 
aceasta e pusă la adăpost. Am avut eu grijă ca 
Loeanneth să nu poată fi vândut niciodată şi să nu 
rămâi niciodată fără casă. 

Când a venit ceasul însă, nu s-a găsit nici un 
document şi mama lui Eleanor a tăgăduit că ar fi 
avut ştiinţă de aşa ceva. 

—Spunea o mulţime de prostii în ultima vreme, a 
îndrăznit ea. 

Aruncând o privire la uşa închisă, Eleanor a aprins 
lampa de pe birou şi un pătrat mare de lumină 



galbenă a apărut pe întinderea mesei. A privit 
obiectele din jur, bătând uşor cu degetele în lemnul 
mesei: un suport de fildeş sculptat, pentru creioane, 
o sugativă, un jurnal cu scoarţe de pânză. Dând de 
un ziar deschis, a început să îi frunzărească leneş 
paginile. Mai târziu, toată această înşiruire de 
întâmplări avea să devină povestea „întâlnirii lor 44 şi 
să capete o aură de sacralitate şi inevitabilitate. în 
momentul acela, totuşi, Eleanor nu făcea altceva 
decât să fugă de rutina şi plictiseala dansului din 
saloanele de jos. Pe când citea titlul unui articol, Doi 
tigri din Orientul îndepărtat sosesc la Grădina 
Zoologică din Londra , nu avea habar că se 
deschisese o uşă. A simţit doar că dintele lui Zephyr 
începe să o ardă pe piele şi că trebuia să vadă tigrii 
aceia cu ochii ei. 


8 

Londra, iunie 1911 

Norocul lui Eleanor s-a ivit două zile mai târziu. Se 
plănuise o vizită la Festivalul Imperiului 22 şi toţi cei 
din casa Verei erau emoţionaţi peste măsură. 


—Când te gândeşti, exclamase Beatrice cu o seară 
în urmă, sorbindu-şi sherry-ul, că vor fi şi africani 
adevăraţi, din triburi, tocmai de-acolo din Africa! 

—Şi o maşină zburătoare, a strigat Vera, şi o 
paradă! 

—Un adevărat triumf pentru domnul Lascelles—, a 
încuviinţat Constance, adăugând plină de speranţă: 
Mă întreb dacă vine şi dumnealui. înţeleg că este un 
foarte bun prieten al regelui. 

Crystal Palace— strălucea în lumina soarelui pe 
când Daimlerul s-a oprit la intrare. Mama lui 
Eleanor, mătuşa şi verişoara ei au fost ajutate să 
coboare din maşină, urmate de Eleanor, care şi-a 
ridicat privirea să admire clădirea spectaculoasă de 
sticlă. Era frumoasă şi impresionantă, aşa cum o 
lăuda toată lumea, şi Eleanor îşi simţea obrajii 
arzând de nerăbdare. Şi nu numai pentru că era 
nerăbdătoare să petreacă o zi întreagă admirând 
comorile Imperiului, ci şi pentru că mai plănuise şi 
altceva. Şi-au croit drum spre pavilionul britanic şi 
au petrecut o bună jumătate de oră căzând de acord 
asupra calităţii superioare a tuturor exponatelor, 
înainte de a trece mai departe la minunăţiile exotice 

/V 

ale coloniilor. In secţia botanică au admirat tot felul 
de flori, în tabăra cadeţilor din colonii au judecat 





siluetele atleţilor, au criticat în amănunt locul 
paradelor. Târându-se în urma lor, Eleanor s-a 
străduit să încuviinţeze grijulie din cap oricând a fost 
nevoie. în cele din urmă, când au ajuns la Labirintul 
Medieval, a găsit momentul. Labirintul era plin de 
lume şi nu i-a fost greu să se desprindă de grup. A 
luat-o pur şi simplu la stânga în timp ce restul a luat- 
o la dreapta, după care s-a întors şi-a fugit pe unde 
intrase. 


A pornit-o grăbită, cu capul plecat ca să nu dea cu 
ochii de cineva care ar fi putut s-o cunoască pe 
mama ei, a trecut pe lângă Arena Sportivă Imperială, 
îndreptându-se către secţiunea agricolă, şi nu s-a mai 
oprit decât la staţia din Sydenham Avenue. A simţit 
că-i tresaltă inima de bucurie. A scos harta pe care o 
luase de pe biroul unchiului Vemon şi a verificat din 
nou traseul pe care îl plănuise noaptea trecută în 
baie. După cât se documentase ea, nu trebuia decât 
să facă semn tramvaiului numărul 78, pe-aici pe- 
aproape, în Norwood Road, şi să-l ia până la 
Victoria Station. Restul drumului putea să-l facă pe 
jos, prin Hyde Park, să traverseze Marylebone Road 
şi să intre în Regent’s Park. Prefera să umble prin 
parcuri. Străzile Londrei erau o lavă de zgomote care 
se revărsa peste oraş şi totul se desfăşura cu atâta 



iuţeală şi furie, că uneori Eleanor chiar avea senzaţia 
că se rostogoleşte peste ea. 

De această dată, totuşi, era prea emoţionată ca să-i 
mai fie teamă. S-a îndreptat grăbită pe trotuar către 
staţia de tramvai, cu inima zbătându-i-se în piept de 
emoţie la gândul că avea să vadă tigrii şi, mai mult 
decât atât, de bucuria copleşitoare că avea să fie 
singură pentru prima dată după săptămâni întregi. 
Tramvaiul 78 venea legănându-se spre ea. I-a făcut 
cu mâna, şi-a plătit biletul cu monedele împrumutate 
de pe biroul unchiului Vemon şi a pornit la drum, 
pur şi simplu. S-a aşezat pe un scaun, stăpânindu-şi 
cu greu zâmbetul. Se simţea matură, curajoasă, o 
aventurieră hotărâtă să înlăture toate piedicile din 
calea ei. Legături pe care le credea pierdute, cu 
copilăria, cu viaţa ei de dinainte, cu propria persoană 
chiar, se reînnodau şi se simţea năpădită de un fior 
asemănător celui care o stăpânea când se juca de-a 
Aventurile Bunicului Horace. Când tramvaiul a 
traversat în cele din urmă podul Vauxhall şi a 
alunecat mai departe pe şine către Belgravia, Eleanor 
a mângâiat pandantivul cu dintele de tigru de sub 
bluză. 

în gara Victoria era un adevărat haos, cu oameni 
care se mişcau în toate direcţiile, o mare de pălării, 



bastoane şi fuste lungi, foşnitoare. Eleanor a coborât 
din tramvai şi s-a strecurat prin mulţime, ieşind în 
strada pe care căleşti şi birje trase de cai se fâţâiau 
de colo-colo să ajungă la timp la vizitele pentru ceai. 
îi venea să sară în sus de bucurie că nu se afla într¬ 
una dintre ele. 

A stat pe loc o clipă să se orienteze şi a pornit-o 
de-a lungul străzii Grosvenor Place. Mergea cu paşi 
repezi şi respira iute. Londra avea un miros specific, 
un amestec neplăcut de balegă şi gaze de eşapament, 
de vechi şi nou şi s-a simţit uşurată când a intrat în 
Hyde Park şi-a simţit mireasma trandafirilor. Doici 
cu şorţuri apretate împingeau ţanţoşe cărucioare mari 
pe nisipul roşiatic al aleii Rotten Row şi întreaga 
peluză era plină de şezlonguri verzi de închiriat cu 
şase penny. Pe lacul Serpentine pluteau bărci cu 
vâsle, ca nişte raţe uriaşe. 

—Suveniruri, luaţi suveniruri! striga un vânzător al 
cărui chioşc era înţesat cu steaguri pentru încoronare 
şi vederi cu noul monument închinat păcii din faţa 
Palatului Buckingham—. 

—Ce pace? obişnuia unchiul să pufnească de 
fiecare dată când trecea cu caleaşca prin faţa 
giganticului monument, a cărui marmură albă 
sclipea pe fundalul de piatră murdară al palatului. Să 




zicem mersi dacă apucăm să trecem de deceniul ăsta 
fără vreun război! 

Şi zâmbea plin de sine, căci nimic nu-i făcea mai 
mare plăcere decât să se gândească la veşti proaste. 

—Haide, tată, nu fi aşa de ursuz, îl dojenea 
Beatrice, după care atenţia îi era de regulă atrasă de 
vreo trăsură. A, ia te uită! Nu cumva aia e trăsura 
familiei Manners? Aţi auzit ce-a făcut lady Diana? 
S-a costumat în lebădă neagră la un bal de 
binefacere unde toată lumea purta alb! Puteţi să vă 
închipuiţi ce furioasă a fost lady Sheffîeld! 

Eleanor se grăbea luând-o pe Bayswater Road, pe 
sub Marble Arch, ocolind Mayfair şi intrând pe 
strada Marylebone. Văzând indicatorul care arăta 
spre Baker Street— s-a gândit din nou la unchiul 
Vernon, căruia îi plăcea să se considere un pic 
detectiv şi să-şi pună mintea la încercare cu Sherlock 
Holmes. Eleanor împrumutase câteva dintre cărţile 
cu acest personaj din biroul unchiului ei, dar nu îi 
plăcuseră prea mult. Aroganţa raţionalismului nu se 
potrivea cu poveştile ei mult iubite. Până şi acum o 
înfuria convingerea îngâmfată a lui Holmes că nu 
exista nimic care să nu se poată explica prin deducţie 
logică. Şi era atât de absorbită încât uitase de fluviul 
de vehicule de care trebuia să treacă pentru a ajunge 



în Regent’s Park. Aşa că a păşit de-a dreptul în 
stradă, fără să se uite la stânga şi la dreapta şi să 
vadă omnibuzul care venea drept spre ea. în clipa 
când uriaşa reclamă pentru ceaiul Lipton se prăvălea 
peste ea, Eleanor şi-a dat seama că avea să moară. 
Gândurile au năpădit-o cu iuţeală: va fi din nou 
alături de tata, nu va mai trebui să-şi facă griji în 
legătură cu Loeanneth, dar, vai, ce păcat că nu a 
apucat să vadă tigrii! Şi-a închis ochii strâns, 
aşteptând să o izbească durerea şi uitarea. 

Lovitura i-a tăiat răsuflarea, dar cineva a apucat-o 
cu forţă de talie şi a tras-o într-o parte, izbind-o de 
pământ. Moartea nu părea să fie aşa cum se 
aşteptase. Sunetele se întretăiau, urechile îi vâjâiau şi 
capul i se învârtea. Când a deschis ochii, a dat de 
chipul cel mai frumos pe care îl văzuse vreodată. 
Eleanor nu avea să recunoască asta în faţa nimănui, 
dar ani de-a rândul după aceea zâmbea amintindu-şi 
cum, în clipa aceea, a crezut că a dat cu ochii de 
Dumnezeu. 

Dar nu era Dumnezeu, ci un băiat, un bărbat tânăr, 
nu cu mult mai mare decât ea, cu părul castaniu şi cu 
o piele pe care a simţit brusc nevoia să o atingă. Se 
afla şi el pe jos, lângă ea, cu un braţ sub umerii ei. 
Buzele i se mişcau, rostind ceva ce Eleanor nu 



pricepea şi o privea intens, uitându-se mai întâi la un 
ochi al ei, apoi la celălalt. Pe măsură ce zgomotul şi 
vânzoleala se înteţeau în jurul lor- căci se adunase 
lumea ca la bâlci- ea se gândea ce gură frumoasă 
avea, după care şi-a pierdut cunoştinţa. 

/V 

II chema Anthony Edevane şi studia medicina, 
chirurgia mai exact, la Cambridge. Eleanor a aflat 
toate acestea la chioşcul de răcoritoare din staţia 
Baker Street, unde a dus-o după cearta cu şoferul 
omnibuzului, şi i-a oferit o limonadă. El trebuia să se 
întâlnească cu un prieten acolo, un băiat cu părul 
negru, cârlionţat şi cu ochelari, genul acela de tânăr 
ale cărui haine- Eleanor şi-a dat seama dintr-o 
simplă privire- par veşnic îmbrăcate în grabă şi al 
cărui păr nu voia niciodată să stea cum era aranjat. 
Ea înţelegea asta foarte bine. L-a plăcut pe dată. 

—Howard Mann, a făcut prezentările Anthony, 
arătând spre băiatul ciufulit, domnişoara este 
Eleanor deShiel. 

/V 

—încântat de cunoştinţă, Eleanor, a spus Howard, 
întinzându-i mâna, ce surpriză minunată! Dar de 
unde-1 ştii pe tipul acesta? 

—Tocmai mi-a salvat viaţa, s-a pomenit ea 
spunând, gândindu-se ce scenariu neverosimil părea. 

Howard nu s-a arătat deloc impresionat. 



—I-auzi! Păi nu e de mirare. Cam astfel de fapte 
face el. Dacă nu ar fi prietenul meu cel mai bun, l-aş 
urî din tot sufletul. 

Conversaţia aceasta nostimă, într-o staţie de 
metrou, cu doi bărbaţi străini, ar fi putut să fie 
stânjenitoare, dar, după cum a descoperit Eleanor, 
salvarea de la moarte avea menirea de a te elibera de 
rigorile obişnuite ale comportamentului. Aşa că au 
stat de vorbă liber şi cu uşurinţă şi, pe măsură ce îi 
asculta, amândoi îi plăceau tot mai mult. Anthony şi 
Howard glumeau unul cu altul, dar într-un fel 
prietenesc şi prin urmare implicând-o oarecum şi pe 
ea. Aşa că s-a pomenit exprimând păreri aşa cum nu 
mai făcuse de mult, râzând, acceptând sau 
împotrivindu-se unor idei cu o îndârjire care ar fi 
îngrozit-o pe mama ei. 

Cei trei au discutat aprins despre ştiinţă şi natură, 
politică şi onoare, familie şi prietenie. Eleanor a aflat 
că Anthony îşi dorea mai mult decât orice pe lume să 
devină chirurg, că voise asta încă din copilărie, când 
o servitoare pe care o iubea nespus murise de 
apendicită din pricină că nu avusese un doctor 
calificat. Howard era singurul fiu al unui aristocrat 
extrem de bogat care trăia pe Coasta de Azur cu cea 
de-a patra soţie şi trimitea bani pentru întreţinerea 



fiului său într-un cont administrat de un bancher de 
la banca Lloyds din Londra. Cei doi băieţi se 
cunoscuseră în prima zi de şcoală, când Anthony îi 
împrumutase lui Howard pălăria lui de rezervă ca să 
nu fie bătut cu nuiaua de către pedagog şi de atunci 
rămăseseră nedespărţiţi. 

—Suntem mai degrabă ca fraţii, a spus Anthony, 
zâmbindu-i lui Howard cu toată căldura. 

Timpul zbura şi, într-una dintre puţinele pauze din 
conversaţia lor, Howard s-a încruntat uşor şi i-a spus 
lui Eleanor: 

—N-aş vrea să stric o întâlnire atât de frumoasă, 
dar mi se pare că cineva îţi cam simte lipsa acasă. 

Eleanor a privit uimită la ceasul tatălui ei (pe care, 
spre disperarea mamei, îl purta de la moartea lui) şi 
şi-a dat seama că trecuseră trei ore de când fugise de 
familia ei, în labirint. Şi-a imaginat-o dintr-odată pe 
mama ei lovită de apoplexie. 

—Da, a răspuns ea mohorâtă. Este foarte posibil. 

—Ei bine, a spus Howard, atunci ar trebui să te 
conducem acasă. Nu-i aşa, Anthony? 

—Da, a spus Anthony, privind încruntat la ceas şi 
lovindu-i uşor cadranul ca şi cum nu ar fi arătat ora 
corectă. Sigur că da. 



Eleanor se întreba dacă ceea ce simţea în vocea lui 
era părere de rău sau doar îşi închipuia. 

—Ce egoişti am fost să te ţinem de vorbă atât de 
mult, când ar fi trebuit să te duci să te odihneşti. 

Brusc, Eleanor a simţit o dorinţă aprigă să nu se 
despartă de ei. De el. Aşa că a început să tragă de 
timp. Ziua se dovedise minunată până la urmă, se 
simţea foarte bine, iar acasă era ultimul loc unde 
voia să se ducă. Bătuse atâta drum, se afla atât de 
aproape de grădina zoologică şi nici nu apucase să 
vadă tigrii. Anthony spunea ceva despre capul ei şi 
despre lovitura ce-o primise în cădere, ceea ce era 
foarte amabil din partea lui, dar, zău aşa, chiar se 
simţea bine, a insistat ea. Un pic cam ameţită, acum 
că s-a ridicat în picioare, dar asta era de aşteptat, era 
aşa de cald şi nici nu mâncase de prânz şi-oh! poate 
dacă ar mai sta încă puţin, să-şi tragă răsuflarea şi să 
aştepte să i se limpezească vederea. 

El a insistat, ea se încăpăţâna. Aşa că Howard a 
fost cel care a luat hotărârea. Scuzându-se cu un 
zâmbet, a apucat-o de braţ, iar Anthony s-a dus să 
achite nota de plată. 

Eleanor a privit după el, era inteligent, bun şi era 
evident fermecat de lume şi de tot ceea ce putea ea 
să ofere. Pe deasupra mai era şi chipeş. Cu părul 



acela castaniu şi cu pielea arsă de soare, cu privirea 
arzătoare de curiozitate şi cu pasiunea de a învăţa. 
Nu era absolut sigură dacă nu cumva faptul că 
tocmai dăduse ochii cu moartea o făcea să creadă 
asta, dar i se părea chiar că străluceşte. Era atât de 
entuziast, energic şi încrezător că părea mult mai 
plin de viaţă decât oricine altcineva. 

—E grozav, nu-i aşa? a exclamat Howard. 

Eleanor a roşit toată, dar nu credea că se dăduse 
atât de tare de gol. 

—E cel mai tare din anul nostru. A câştigat toate 
premiile la absolvire. Dar asta n-o să-ţi spună el 
niciodată, că e tare modest. 

—Da? a întrebat ea, de politeţe, prefacându-se prea 
puţin interesată. 

—Când o să termine facultatea, are de gând să-şi 
deschidă un cabinet pentru nevoiaşi. E ruşinos cât de 
mulţi copii nu-şi pot face operaţii vitale din pricina 
lipsei banilor pentru chirurg. 

Au condus-o în Mayfair cu Rolls-Royce-ul Silver 
Ghost al lui Howard. Majordomul Verei le-a deschis 
uşa, dar Beatrice, care pândea la fereastra 
dormitorului ei, a venit în grabă în urma lui pe scări. 

—Vai, Doamne! Eleanor, a strigat ea dintr-un 
suflet, mama ta e foc şi pară! O, bună ziua! a 



exclamat ea, fluturând din gene, când a dat cu ochii 
de Anthony şi Howard. 

—Beatrice, a spus Eleanor zâmbind, dă-mi voie să 
ţi-i prezint pe Howard Mann şi pe Anthony Edevane. 
Domnul Edevane tocmai mi-a salvat viaţa. 

—Ei, atunci, a continuat Beatrice fără nici o 
şovăire, cred că ar fi bine să rămâneţi la ceai. 

Povestea a fost repetată în timp ce au servit ceaiul 
şi prăjitura de lămâie. Cu sprâncenele arcuite şi 
buzele strânse, Constance fierbea din pricina 
întrebărilor pe care nu le putea pune, în primul rând 
cea legată de motivul prezenţei lui Eleanor în 
Marylebone Road, dar s-a stăpânit şi i-a mulţumit lui 
Anthony. 

—Edevane, a întrebat ea plină de speranţă, Nu 
cumva sunteţi fiul lordului Edevane? 

—Ba da, a răspuns vesel Anthony, luând încă o 
bucată de prăjitură. Cel de-al treilea fiu. 

Lui Constance i-a pierit zâmbetul. („Auzi, cel de-al 
treilea fiu! 44 a fost auzită strigând la Vera ceva mai 
târziu. „A/ treileaW. Ce treabă are al treilea fiu să 
umble pe străzi ca să salveze domnişoare 
impresionabile. Ar fi mai bine să se călugărească, 
pentru numele lui Dumnezeu! 44 ) 



Totuşi, pentru Eleanor acest lucru explica totul. 
Firea lui deschisă, nepretenţioasă, aerul inexplicabil, 
aproape maiestuos pe care îl degaja, felul în care s- 
au întâlnit. Era cel de-al treilea fiu. 

—V-aţi născut să fiţi erou, a spus ea. 

—Asta nu cred, dar mă socotesc foarte norocos că 
sunt al treilea. 

—O, a exclamat Constance cu atâta răceală că 
temperatura în încăpere a coborât cu câteva grade. Şi 
de ce, mă rog, spuneţi asta? 

—Tata are deja un moştenitor şi o rezervă, aşa că 
eu pot să fac ce doresc. 

—Şi ce anume vă doriţi, domnule Edevane? 

—Să mă fac doctor. 

Eleanor a început să explice că Anthony era, de 
fapt, student la medicină şi că îşi dedicase viaţa 
ajutorării celor nevoiaşi, că dobândise tot felul de 
premii importante, dar pe Constance nu o interesau 
aceste detalii, aşa că a întrerupt-o scurt. 

—Cu siguranţă că cineva de rangul dumneavoastră 
nu are nevoie să muncească pentru a-şi câştiga 
existenţa. Nu mi-aş fi închipuit că tatăl 
dumneavoastră ar putea fi de acord cu asta. 

Anthony a privit-o şi duritatea privirii lui părea a 
risipi şi puţina căldură ce mai rămăsese în salon. 



Atmosfera era încărcată. Eleanor nu mai văzuse până 
atunci pe cineva care să-i fi ţinut piept mamei sale şi 
şi-a ţinut respiraţia, aşteptând să vadă ce avea să 
urmeze. 

—Doamnă deShiel, tatăl meu şi-a dat seama, ca şi 
mine, ce se poate alege de privilegiaţii plictisiţi care 
au fost scutiţi de efortul de a-şi câştiga existenţa. Eu 
nu am de gând să-mi irosesc viaţa umblând după 
lucruri cu care să-mi alung plictiseala. Eu vreau să 
ajut oamenii. Vreau să fiu de folos, a urmat el, 
întorcându-se spre Eleanor, şi întrebând-o, ca şi când 
nu ar fi fost decât ei doi în salon: Dar 
dumneavoastră, domnişoară deShiel? Ce vă doriţi de 
la viaţă? 

A 

In clipa aceea s-a produs ceva. A fost o schimbare 
mică, dar hotărâtoare. El era uluitor şi Eleanor a 
înţeles că întâlnirea lor din dimineaţa aceea fusese 
predestinată. Legătura dintre ei era atât de puternică, 
încât îi părea aproape palpabilă. Avea atâtea să-i 
povestească şi, totuşi, în acelaşi timp, se simţea 
pătrunsă de o convingere ciudată, dar edificatoare, 
că nu era nevoie să-i spună nimic. Vedea asta în 
ochii lui, în felul în care o privea. El ştia deja ce voia 
ea de la viaţă. Că nu avea nici cea mai mică intenţie 
să devină o femeie dintre cele care joacă bridge şi 



bârfesc, aşteptându-şi vizitiul să le plimbe cu trăsura, 
căci dorea cu totul altceva, mult mai mult decât 
putea fi pus în cuvinte. Aşa că i-a răspuns doar: 

—Vreau să văd tigrii aceia. 

El a râs, cu chipul luminat de fericire, întinzând 
braţele: 

—Ei bine, asta nu e greu de aranjat. Odihniţi-vă 
capul în după-amiaza aceasta şi vă duc acolo mâine, 
dacă nu aveţi nimic împotrivă, doamnă deShiel, a 
adăugat el, întorcându-se spre mama ei. 

Era clar pentru oricine o cunoştea pe Constance că 
plesnea de împotrivire şi murea de nerăbdare să îi 
interzică acestui tânăr atât de sigur pe el- şi cel de-al 
treilea fiu, pe deasupra!- să o ducă undeva pe fiica 
ei. Eleanor era convinsă că nu mai văzuse să-i 
displacă cineva atât de mult mamei sale, dar 
Constance nu avea încotro. Provenea dintr-o familie 
bună, îi salvase viaţa fiicei ei şi se oferise să o ducă 
în locul pe care tocmai îşi exprimase dorinţa 
fierbinte de a-1 vizita. Ar fi fost nepoliticos să îl 
refuze. Constance a reuşit să afişeze un zâmbet acru 
şi să îngaime ceva ce suna a încuviinţare. Dar era 
numai o simplă formalitate, căci toţi cei prezenţi în 
salon simţeau cum se înclinase balanţa puterii şi, din 



acea clipă, Constance avea să joace un rol foarte 
neînsemnat în curtarea fiicei sale. 

După ceai, Eleanor i-a condus pe cei doi tineri 
până la uşă. 

—Sper să vă mai văd cât de curând, domnişoară 
deShiel, a spus Howard. Acum eu trebuie să mă duc 
să încălzesc motorul, a adăugat el, privindu-1 cu 
înţeles pe Anthony. 

Rămaşi singuri, Eleanor şi Anthony nu mai ştiau ce 
să-şi spună. 

—Aşa... 

—Da... 

—Deci mâine, la grădina zoologică! 

—Da. 

—Dar, te rog să-mi promiţi că nu te mai arunci în 
faţa vreunui omnibuz până atunci. 

—Promit, i-a spus ea, râzând. 

Sprâncenele i s-au încruntat uşor. 

—Ce e? a întrebat ea, revenindu-şi brusc. 

—Nimic, nu-i nimic... doar că-mi place părul 
dumitale. 

—Cum, părul? s-a mirat ea, punând mâna pe claia 
de păr zburlit după toată agitaţia neaşteptată din ziua 
aceea. 

El a zâmbit şi ceva a înfiorat-o adânc, în suflet. 



/V 

—Da, părul dumitale. îmi place foarte mult. 

Şi apoi şi-a luat rămas-bun, iar ea l-a privit cum se 
îndepărta. Când a intrat înapoi şi a închis uşa în 
urma ei, Eleanor şi-a dat seama, pur şi simplu, că 
totul se schimbase. 

A spune că s-au îndrăgostit în următoarele câteva 
săptămâni nu ar fi corect, căci ei se îndrăgostiseră 
chiar din prima zi. Şi rareori s-au mai despărţit în 
săptămânile ce au urmat, profitând de supravegherea 
indulgentă a verişoarei Beatrice. Au mers la grădina 
zoologică, unde Eleanor a văzut în cele din urmă 
tigrii, au pierdut zile întregi în Hampstead, 
descoperind ascunzişurile pline de verdeaţă de pe 
deal şi împărtăşindu-şi secretele, au vizitat Muzeul 
„Victoria şi Albert 44 şi Muzeul de Ştiinţe Naturale şi 
au fost la spectacolele Baletului Imperial de opt ori. 
Eleanor nu mai mergea la nici un bal dacă nu se 

/V 

ducea şi Anthony. In schimb, se plimbau pe malul 
Tamisei, vorbind şi râzând de parcă s-ar fi cunoscut 
dintotdeauna. 

Vacanţa lui era pe sfârşite, iar în dimineaţa când 
trebuia să se întoarcă la Cambridge a făcut un ocol 
să o vadă. Nu a mai aşteptat să intre în casă, ci i-a 
spus, acolo, pe trepte: 

—Am venit cu gândul să te rog să mă aştepţi. 



Inima a început să-i bată puternic, dar a tras aer în 
piept când l-a auzit vorbind mai departe: 

—Dar apoi mi-am dat seama că nu e drept. 

—Cum aşa? Ce nu e? 

—Nu este corect să-ţi cer să faci ceva ce eu nu aş 
face. 

—Eu pot să aştept... 

—Dar eu nu pot, nici măcar o singură zi! Nu pot 
trăi fără tine, Eleanor. Trebuie să te întreb... crezi că 
ai vrea... să te căsătoreşti cu mine? 

—Da, a spus ea zâmbind, fără să se gândească prea 
mult. Da, de o mie de ori da. Sigur că da. 

Anthony a ridicat-o în braţe şi a învârtit-o, 
sărutând-o când a pus-o jos. 

—Nu am să iubesc niciodată pe nimeni altcineva în 
afară de tine, i-a spus, dându-i la o parte şuviţele de 
păr de pe faţă. 

A rostit aceste cuvinte cu o ardoare care a 
cutremurat-o. Cerul era albastru, nordul era opus 
sudului, iar el, Anthony Edevane avea să o iubească 
doar pe ea. 

I-a făgăduit şi ea acelaşi lucru, iar el a zâmbit 
mulţumit, fără să fie surprins, de parcă ar fi ştiut deja 
că era adevărat. 



—Ştii că eu nu sunt bogat, a urmat el, şi nu voi fi 
niciodată... 

—Nu-mi pasă. 

—Eu nu îţi voi putea asigura o casă ca aceasta, a 
spus arătând spre casa impunătoare a mătuşii Vera. 

—Ştii prea bine că nu-mi pasă de astfel de lucruri, 
a protestat ea indignată. 

—Sau un cămin ca acela în care ai crescut tu, la 
Loeanneth. 

—Dar nu am nevoie nici de acela, a spus ea, 
convinsă. Tu eşti căminul meu de-acum încolo. 

La Cambridge au fost fericiţi. Locuinţa lui 
Anthony era mică, dar curată şi Eleanor o făcea să 
arate ca un cămin adevărat. Anthony era în ultimii 
ani de studiu şi stătea aplecat peste cărţi în mai toate 
serile, după cină. Ea desena şi scria. Inteligenţa şi 
bunătatea lui răzbăteau până şi din felul în care se 
încrunta când citea sau din cel în care îşi mişca 
uneori mâinile când studia modul cel mai bun în care 
să facă o anumită operaţie. Mâinile sale erau bune, 
blânde şi dibace. 

/V 

—întotdeauna a fost capabil să facă sau să repare 
tot felul de lucruri, i-a spus mama lui când a întâlnit- 
o prima dată pe Eleanor. Când era mic, nimic nu-i 
plăcea mai mult decât să desfacă ceasornicul preţios 



al tatălui său. Din fericire pentru noi- dar şi pentru 
el-, era mereu în stare să-l facă la loc. 

Viaţa lor nu era complicată, nu mergeau la mari 
petreceri mondene, ci îşi adunau prietenii cei mai 
apropiaţi în grupuri mici, intime. Howard venea 
adesea la masă şi rămânea până târziu în noapte ca 
să stea de vorbă, să râdă şi să dezbată tot felul de 
subiecte la o sticlă de vin; din când în când îi vizitau 
şi părinţii lui Anthony, uimiţi, dar prea politicoşi ca 
să comenteze asupra condiţiilor strâmtorate în care 
fiul lor mai mic şi noua lui soţie aleseseră să 
trăiască, şi domnul Llewellyn, care era un oaspete 
frecvent. Cu înţelepciunea-i obişnuită, cu buna sa 
dispoziţie, cu dragostea paternă ce i-o purta lui 
Eleanor, a devenit curând un prieten apropiat şi 
pentru Anthony. Legătura lor s-a întărit şi mai mult 
când Anthony a aflat că, înainte ca talentul său de 
povestitor să-l transforme din întâmplare într-un 
scriitor de succes, domnul Llewellyn studiase şi el 
medicina (dar nu chirurgia). 

—Şi nu v-a fost niciodată dor să vă reluaţi 
meseria? l-a întrebat de multe ori Anthony, fără să 
poată înţelege ce-1 ţinea departe de menirea sa. 

Dar domnul Llewellyn zâmbea întotdeauna şi 
clătina din cap. 



—Dar am găsit altceva, pentru care am fost mai 
potrivit. Mai bine să las astfel de lucruri în mâinile 
unor oameni pricepuţi ca tine, al căror sânge arde de 
dorinţa de a ajuta şi de a vindeca. 

Când Anthony a terminat cu note maxime 
pregătirea preclinică, primind şi o medalie de merit, 
l-a invitat pe domnul Llewellyn să stea lângă 
Eleanor şi lângă părinţii săi ca să asiste la ceremonie, 
în timp ce rectorul universităţii îşi rostea discursul 
înflăcărat despre bărbăţie şi datorie- „Dacă un 
bărbat nu poate fi de folos patriei, mai bine să 
piară! 4 - domnul Llewellyn s-a aplecat şi, 
strâmbându-se, a şoptit la urechea lui Eleanor, care 
abia şi-a putut stăpâni râsul: 

—Ce tip nostim, mai că mi-aduce aminte de mama 
ta! 

Dar ochii bătrânului străluceau de mândrie când l-a 
văzut pe mai tânărul său prieten primindu-şi 
diploma. 

Anthony nu minţise când spusese că banii nu 
prezentau nici un interes pentru el, aşa cum gândea 
şi Eleanor, dar viaţa are surprizele ei şi s-a întâmplat 
ca nu după mult timp să devină foarte bogaţi. Erau 
căsătoriţi de nouă luni când se aflau în portul 



Southampton ca să-şi ia rămas-bun de la părinţii lui 
şi de la fraţii mai mari, care plecau la New York. 

—Ai fi vrut să mergem şi noi? a întrebat-o 
Anthony în zgomotul de pe chei. 

Iniţial fusese vorba să plece şi ei cu restul familiei, 
dar Anthony nu-şi putea permite costul biletelor şi se 
încăpăţâna să nu-i lase pe părinţii lui să le plătească. 
Eleanor ştia că el se simţea prost, stânjenit că nu-şi 
putea permite astfel de cheltuieli. Dar nu-i păsa 
câtuşi de puţin. Aşa că a ridicat din umeri, spunând: 

—Am rău de mare. 

—Dar New Yorkul este un oraş nemaipomenit. 

—Mie nu-mi pasă unde mă aflu, doar să fiu cu 
tine, a spus ea strângându-1 de mână. 

El i-a aruncat un zâmbet atât de plin de dragoste, 
că i s-a tăiat răsuflarea. Şi în timp ce se întorceau să 
mai facă încă o dată cu mâna, Eleanor se întreba în 
sinea ei dacă era cu putinţă să fie atât de fericită. 
Pescăruşii se azvârleau în apă şi ţâşneau înapoi, 
băieţii cu berete de pânză alergau pe lângă vaporul 
ce se pregătea de plecare, sărind peste obstacolele ce 
li se iveau în cale. 

—De nescufundat! a spus Anthony, clătinând din 
cap în vreme ce impunătorul transatlantic se 
îndepărta. Să nu-ţi vină să crezi! 



Ca să sărbătorească cea de-a doua aniversare a 
căsătoriei lor, Anthony a propus să meargă la 
sfârşitul săptămânii la mare, într-un loc pe care îl ştia 
el. După luni întregi de doliu după dispariţia 
părinţilor şi fraţilor lui în apele îngheţate ale 
Oceanului Atlantic, aveau, în fine, ceva important de 
sărbătorit. 

—Un copil! a exclamat el când a aflat, cu o privire 
uluită. închipuie-ţi! Un amestec minuscul din tine şi 
din mine! 

Dis-de-dimineaţă au pornit de la Cambridge spre 
Londra şi au schimbat trenul în gara Paddington. 
Călătoria a fost lungă, dar Eleanor făcuse un pachet 
cu mâncare şi au luat prânzul pe drum, trecându-şi 
timpul stând de vorbă şi citind, jucând cărţi şi 
întrecându-se în glumă, cu intervale în care stăteau 
liniştiţi unul lângă celălalt, ţinându-se de mână şi 
privind pe fereastră câmpurile care li se perindau pe 
dinaintea ochilor. 

La destinaţie îi aştepta un şofer şi Anthony a 
ajutat-o să se urce în maşină. Au luat-o pe un drum 
îngust şi şerpuitor şi, cuprinsă de căldura din maşină, 
a ajuns-o oboseala călătoriei. A căscat şi şi-a sprijinit 
capul de banchetă. 

—Cum te simţi? a întrebat-o blând Anthony. 



Şi când i-a răspuns că îi era bine, chiar spunea 
adevărul. Auzind de această excursie, la început nu 
fusese prea sigură cum avea să se simtă atât de 
aproape de locul copilăriei ei, dacă avea să suporte 
să-şi amintească din nou de pierderea tatălui şi a 
căminului ei. Totuşi, acum, îşi dădea seama că era în 
stare şi că, deşi nu se putea şterge tristeţea din trecut, 
avea tot viitorul în faţă şi trebuia să profite de el. 

/V 

—îmi pare bine că am venit aici, i-a spus ea, 
aşezându-şi palma pe pântecele uşor rotunjit, în timp 
ce drumul se îngusta ca să urmeze linia ţărmului. Nu 
am mai văzut marea de atâta vreme! 

Anthony a zâmbit, întinzându-i mâna. Ea i-a privit 
palma puternică aşezată peste a ei, micuţă, şi s-a 
întrebat cum de putea fi atât de fericită. 

Legănată de astfel de gânduri a adormit. De când 
era însărcinată i se întâmpla adesea, căci nu se 
simţise niciodată atât de obosită. Motorul maşinii 
huruia, mâna lui Anthony rămăsese caldă peste a ei 
şi mirosul sărat al mării se simţea peste tot. Eleanor 
nu ştia cât timp trecuse până a simţit cum o 
îmboldeşte şi-i spune: 

—Haide, trezeşte-te, frumoasă adormită! 



Şi-a îndreptat spatele şi s-a întins, clipind în lumina 
albastră a zilei calde şi lăsând lumea să capete din 
nou contur dinaintea ochilor ei. 

Respiraţia i s-a oprit. Căci în faţa ei se afla 
Loeanneth, mult iubitul ei cămin pierdut. Grădina se 
cam sălbăticise, casa era mai dărăpănată decât şi-o 
amintea ea, dar tot era minunată. 

—Bine ai venit acasă! i-a urat Anthony, sărutându- 
i mâna. La mulţi ani de ziua ta de naştere, la mulţi 
ani pentru aniversarea noastră... la mulţi ani pentru 
tot ce începe acum! 

Până la ea a ajuns mai întâi un sunet, înainte de a 
vedea ceva. O insectă bâzâia pe geam, cu izbucniri 
scurte, acute de spaimă încremenită, urmate de 
momente de linişte, şi apoi un alt zgomot, mai blând 
dar insistent, un fel de scârţâit neîntrerupt pe care 
Eleanor îl recunoştea, dar nu putea spune ce anume 
era. A deschis ochii şi s-a pomenit într-un loc 
întunecat, doar cu o rază de lumină strecurându-se 
printre draperiile trase. Mirosurile îi erau cunoscute: 
o cameră închisă, ferită de căldura verii, draperii 
groase de brocard, colţuri reci şi întunecate, lumină 
stătută. Şi-a dat seama că era în dormitorul pe care îl 
împărţea cu Anthony. Era la Loeanneth. 



Eleanor a închis din nou ochii. I se învârtea capul. 
Se simţea ameţită şi era extrem de cald. Tot aşa de 
cald fusese şi în 1913, în vara când ajunseseră acolo 
împreună. Amândoi, aproape copii, trăiseră o viaţă 
minunată, ruptă de lumea cea mare şi de vârtejul ei. 
Casa avea nevoie de reparaţii capitale, aşa că s-au 
instalat în pavilionul pentru bărci, locul ei favorit din 
copilărie. Condiţiile erau modeste: un pat, o masă, o 
bucătărie simplă şi o baie micuţă, dar erau tineri şi 
îndrăgostiţi şi erau obişnuiţi să trăiască fără pretenţii. 
Mai târziu, când Anthony era plecat la război şi îi 
era dor de el, când se simţea tristă sau singură ori 
copleşită, se ducea la pavilion, luând cu ea scrisorile 
de dragoste pe care i le trimisese el, şi numai acolo, 
mai mult ca oriunde în altă parte, putea să retrăiască 
fericirea şi adevărul pe care le simţise în vara aceea, 
înainte ca războiul să le spulbere raiul. 

Luau masa afară, mâncând ouă fierte şi brânză 
dintr-un coş de picnic, beau vin sub liliac, în grădina 
împrejmuită de un zid. Se pierdeau în pădure, furau 
mere de la ferma din vecini, pluteau pe râu în 
bărcuţa ei, în timp ce orele treceau pe nesimţite, ca 

/V 

desfăşurate dintr-un val de mătase. Intr-o noapte 
senină au scos vechile biciclete din hangar şi s-au lut 
la întrecere pe aleile prăfuite, râzând, respirând sarea 



din aerul cald, în timp ce luna poleia pietrele încinse 
de soare în timpul zilei. 

Fusese o vară perfectă. Ştiuse asta chiar de atunci. 
Lunga vară însorită, tinereţea lor, dragostea cea nouă 
şi pătimaşă pe care o descopereau; dar mai acţionau 
şi alte forţe, unele mai puternice. Vara aceea a 
însemnat un nou început pentru amândoi, o familie 
tânără, viaţa lor împreună, dar şi un sfârşit. împreună 
cu restul omenirii, se aflau pe marginea unei 
prăpăstii, ritmurile vieţii lor, neschimbate de 
generaţii întregi, urmau să fie zgâlţâite din temelii. 
Unii oameni şi-au dat seama ce avea să se întâmple, 
dar nu şi Eleanor. Viitorul părea departe, de 
neînchipuit. Ea se lăsase bucuros învăluită de 
prezentul minunat şi impetuos unde ceea ce conta 
era clipa. Dar se adunau norii războiului, viitorul 
stătea ascuns în culise... 

Insecta tot mai bâzâia izbindu-se de geamul vitrat 
şi, pe măsură ce revenea în prezent, Eleanor s-a 
simţit năpădită de un nou val de durere. Theo. 
întrebările reporterilor, fotograful, Alice în cadrul 
uşii din bibliotecă. Recunoscuse privirea lui Alice. 
Avea aceeaşi expresie ca atunci când o prinsese 
scrijelindu-şi numele pe pervazuri, sau când o 
trimisese sus bucătăreasa pentru că furase şoricei de 



zahăr din cămară ori când îşi stricase rochia cea 
nouă cu pete mari de cerneală neagră. 

Alice părea vinovată, cu siguranţă, dar mai era 
ceva. Părea că este gata să vorbească. Dar ce ar fi 
avut ea de spus? Şi cui? Ştia ceva? Poliţia o 
chestionase şi pe ea, ca pe toţi cei din casă. Să fi ştiut 
ea ceva despre locul unde s-ar fi putut afla Theo şi să 
nu le fi spus? 

—Nu se poate, s-a auzit o voce din întuneric. Şi ea 
e doar un copil! 

Eleanor nu avusese de gând să vorbească cu voce 
tare şi s-a speriat că rostise cuvintele. S-a forţat să 
vadă prin întuneric. îşi simţea gura uscată- probabil 
din pricina medicamentelor pe care i le dăduse 
doctorul Gibbons. A întins mâna după paharul cu 
apă de pe noptieră şi persoana din umbră a căpătat 
contur: mama ei, aşezată pe fotoliul de catifea maro 
de lângă birou. 

—E vreo veste? a întrebat Eleanor iute. 

—-Nu încă, i-a răspuns mama care scria nişte 
scrisori, cu tocul scârţâind pe hârtie. Dar poliţistul 
acela drăguţ, cel mai în vârstă şi cu un ochi bolnav, 
mi-a spus că au primit nişte informaţii care ar putea 
să le fie de folos. 

—Ce informaţii? 



Tocul scârţâia mai departe. 

—Haide, Eleanor, ştii şi tu că eu nu ţin minte 
amănunte... 

Eleanor a sorbit o gură de apă. Mâinile îi tremurau 
şi-i ardea gâtul. Sigur că despre Alice era vorba. 
Parcă o şi vedea pe fiica ei mijlocie ieşindu-i în cale 
poliţistului care făcea ancheta, cu chipul însufleţit de 
încredere pe când îşi scotea carnetul acela al ei şi 
începea să-i înşire notiţele ei. Observaţii şi teorii de 
care era „absolut convinsă 44 că erau importante. 

Dar poate Alice chiar ar putea fi de folos. Poate că 
a văzut ceva care i-ar putea conduce pe poliţişti către 
Theo. Fata asta avea obiceiul stânjenitor de a se afla 
mereu acolo unde nu ar fi trebuit să fie. 

—Trebuie să vorbesc cu Alice. 

—Ba trebuie să te odihneşti. Pilulele alea de 
dormit ale doctorului Gibbons ar trebui să te 
doboare, sau cel puţin aşa mi s-a spus. 

—Mamă, te rog. 

—Dar nu ştiu unde o fi, a oftat ea. Ştii şi tu cum e 
fata asta. Sigur că ştii, că şi tu erai la fel, la vârsta ei, 
sunteţi la fel de încăpăţânate amândouă. 

Eleanor nu a protestat auzind comparaţia. Şi, dacă 
era să recunoască cinstit, nu putea să contrazică 
descrierea, deşi „încăpăţânată 44 nu era poate cuvântul 



cel mai bun. Erau destule mai potrivite. Eleanor 
prefera să creadă că în copilărie era tenace, chiar 
loială. 

—Atunci chemă-1 pe domnul Llewellyn. Te rog, 
Mamă. El o să ştie unde să o caute pe Alice. 

—Nici pe el nu l-am mai văzut. De fapt, chiar şi 
poliţiştii îl caută. Am auzit că nu au dat de el pe 
nicăieri. S-ar zice că şi-a luat tălpăşiţa. Foarte ciudat, 
dar, de fapt, el nu a fost niciodată de nădejde, iar în 
ultima vreme a fost mai ţâfnos ca o pisică. 

Eleanor a încercat să se ridice în capul oaselor. Azi 
nu avea forţa să înfrunte dispreţul pe care mama ei îl 
nutrea de atâta timp faţă de domnul Llwellyn. O să o 
caute singură pe Alice. Dar capul îi pulsa de durere. 
Şi l-a apucat în mâini şi Edwina a gemut la capul 
patului. 

îi trebuiau doar un minut sau două să îşi revină, 
doar de-atât avea nevoie. Să-şi oprească gândurile să 
se mai învălmăşească, să-şi domolească ameţeala. 
Constance nu făcea altceva decât să semene zâzanie; 
Eleanor era convinsă că domnul Llewellyn nu ar fi 
putut nici în ruptul capului să o părăsească într-un 
moment ca acesta. într-adevăr, în ultimele 
săptămâni, fusese cam neliniştit, dar era prietenul ei 
cel mai drag. Cu siguranţă că era pe undeva prin 



grădină şi avea grijă de fete; asta era singura 
explicaţie a faptului că nu se afla lângă ea. Şi când o 
să dea de el, o s-o găsească şi pe Alice. Căci, oricât 
de înceţoşată i-ar fi fost mintea, oricât de mult şi-ar 
fi dorit să se bage la loc în pat şi să se ascundă sub 
aşternuturi ca să tăgăduiască oroarea acelei zile. 
Eleanor voia cu tot dinadinsul să vorbească cu Alice. 
Fiica ei ştia ceva despre dispariţia lui Theo, era 
sigură de lucrul acesta. 


9 

Cornwall, 2003 

Trecuse aproape o săptămână de când dăduse 
pentru prima dată de Loeanneth şi de atunci Sadie se 
dusese acolo în fiecare zi. Indiferent în ce direcţie o 
pornea pentru alergarea de dimineaţă, ajungea 
întotdeauna în grădina sălbăticită. îi plăcea mai ales 
să stea pe marginea lată a unei fântâni de piatră care 
dădea spre lac şi în dimineaţa aceea, pe când se 
aşeza, a zărit o scrijelitură cu litere strâmbe la baza 
piedestalului întunecat al fântânii: A-L-I-C-E. Sadie 
şi-a trecut degetele peste conturul rece al literelor. 

—Salut, Alice! Uite că ne întâlnim din nou. 



Le găsea peste tot scrijeliturile acestea, pe coaja 
copacilor, pe lemnul cercevelelor, pe podeaua 
alunecoasă şi verde ca muşchiul a pavilionului de 
bărci, pe care îl descoperise şi îl cercetase cu de- 
amănuntul zilele trecute. începuse să simtă ca şi cum 
ea şi Alice Edevane s-ar fi jucat de-a şoarecele şi 
pisica peste timp, senzaţie întărită şi de faptul că, în 
săptămâna aceea, se apucase să citească Porţia rece 
de mâncare , dacă tot se juca de-a vacanţa (ca să-l 
convingă pe Bertie) şi încercase să clarifice lucrurile 
cu Donald (îi lăsase şase mesaje de luni, îl mai 
sunase de nenumărate alte ori, fără să aibă vreun 
semn de la el). Deşi ezitase la început, lectura s-a 
dovedit a fi o îndeletnicire plăcută. îi plăcea 
detectivul morocănos Diggory Brent şi îi făcea o 
plăcere nemaipomenită să pună cap la cap indiciile 
înaintea lui. Era greu de închipuit că femeia cu 
figură aspră de pe coperta romanului fusese cândva o 
mică delincventă, care mâzgălise pereţii căminului 
familiei sale, dar începuse să o îndrăgească într-un 
mod inexplicabil. O intriga şi faptul că o scriitoare 
faimoasă pentru nişte romane poliţiste atât de 
complexe fusese implicată, chiar dacă doar colateral, 
în anchetarea unui caz adevărat, mai ales al unuia 
care nu fusese rezolvat. Se întreba ce fusese mai 



întâi: alegerea genului literar, sau dispariţia fratelui 
mai mic? 

Cum Donald nu dăduse nici un semn toată 
săptămâna, Sadie îşi stăpânea cu greu un sentiment 
de neputinţă şi s-a pomenit gândindu-se la casa 
părăsită şi la copilul dispărut, incitată de mister. Ar 
fi preferat să fi fost înapoi la Londra, să-şi vadă de 
slujba ei, dar orice era mai bine decât să stea cu ochii 
la ceas şi să vadă cum trece timpul. Noua ei 
preocupare nu a trecut neobservată. 

—Ei, ai dezlegat misterul? obişnuia Bertie să îi 
strige ori de câte ori năvălea pe uşă împreună cu 

/V • • • 

cainn. 

Şi avea un sunet sprinţar, dar prudent în voce când 
întreba asta, de parcă i-ar fi făcut plăcere să o vadă 
ocupată. Nu prea reuşise să-l convingă pe deplin cu 
jocul ei de-a vacanţa. Uneori îl surprindea privind-o 
încruntat şi gânditor şi îşi dădea seama că îi stăteau 
pe limbă întrebări despre vizita ei neaşteptată în 
Cornwall, despre absenţa ei foarte neobişnuită de la 
slujbă. Şi ori de câte ori părea gata să rostească acele 
întrebări, ea învăţase să o şteargă din casă, cu 
rucsacul pe umăr şi cu câinii după ea. 

Cât despre câini, ei erau fericiţi. O luau la goană 
înaintea lui Sadie, întrecându-se pe poteca 



şerpuitoare din pădure, după care o luau razna 
împreună, alergându-se prin ierburile înalte, 
strecurându-se pe lângă tise ca să-şi reia cearta cu 
raţele începută cu o zi în urmă. Sadie venea agale 
din urmă, căci cărţile nu erau prea uşoare şi, în 
ultima vreme, rucsacul ei era plin, mai ales prin grija 
noului ei prieten, Alastair Hawker, bibliotecarul 
satului. 

De când îl cunoscuse, o ajutase atât cât i-au permis 
colecţiile lor destul de sărace. Din păcate, nu găsea 

/V 

prea multe. Şi asta din vina lui Hitler. In timpul celui 
de-al Doilea Război Mondial seriile de ziare de 
dinainte de ianuarie 1941 fuseseră distruse de o 
bombă. 

—îmi pare nespus de rău, îi spusese Alastair, nu le 
avem online, dar vi le pot comanda la British 
Library. Dar nu aţi vrea să vă caut altceva ca să 
puteţi începe? 

Sadie i-a spus că era bine şi aşa, iar el s-a pus pe 
treabă, ba lovea concentrat în tastele computerului, 
ba frunzărea fişele vechi din nişte sertare de lemn, 
înainte de a-şi cere scuze şi a dispărea cu paşi vioi în 
spatele unei uşi pe care scria Arhivă. 

—Victorie! a exclamat el la întoarcere, dând la o 
parte praful de pe un teanc de cărţi. Familii faimoase 



din Cornwall , a citit el titlul şi, deschizând la tabla 
de materii, a căutat, urmărind cu degetul, până s-a 
oprit pe la mijlocul listei. Capitolul opt: Familia 
deShiel din Havelyn. 

—Casa care mă interesează pe mine se numeşte 
Loeanneth, i-a replicat ea, nelăsându-se convinsă. 

—Da, Casa de lângă lac, aşa se cheamă, dar ea 
face parte dintr-o moşie mult mai mare. Cred că 
Loeanneth a fost la început casa grădinarului-şef. 

—Şi familia deShiel? 

—Era o familie aristocratică din partea locului, 
extrem de puternică pe vremuri. Aceeaşi veche 
poveste: puterea şi influenţa au dispărut când contul 
bancar al familiei s-a topit. Nişte decizii riscante, o 
serie de afaceri nereuşite, o serie obligatorie de 
scandaluri aristocratice, a urmat el, fluturând cartea. 
O să le găsiţi pe toate aici. 

Sadie a plecat de la bibliotecă înarmată cu un 
permis nou şi lucios de cititor, primul din viaţa ei, cu 
o fotocopie a capitolului opt, Familia deShiel din 
Havelyn, şi cu cartea lui Amold Pickering Băiatul 
Edevane , o descriere frenetică a dispariţiei, având ea 
dubioasa cinste de a fi primul cititor care împrumuta 
cartea din august 1972. A mai luat şi un exemplar 
destul de uzat al romanului Porţia rece de mâncare. 



în după-amiaza aceea, în timp ce Bertie era ocupat 
să facă tartă de pere, Sadie s-a instalat în curtea 
casei, să asculte oftatul şi freamătul mării şi să 
citească despre familia deShiel. Aşa cum îi spusese 
şi bibliotecarul, era o poveste despre măreţie şi 
decădere. Sadie a frunzărit, trecând în grabă peste 
paginile descriind primele câteva sute de ani- 
înnobilarea de către regina Elisabeta I a unui 
deShiel, navigator, care reuşise să prade o mare 
cantitate de aur de la spanioli, împroprietărirea cu 
pământuri, acordarea de titluri nobiliare, destule 
căsătorii, decese şi moşteniri care au urmat- 
devenind mult mai atentă la perioada din jurul anului 
1850, când destinul familiei s-a frânt. Se părea că ar 
fi fost vorba şi de oarece înşelăciuni, ceva legat de o 
plantaţie din Indiile de Vest, de o mare datorie la 
jocul de cărţi şi apoi un incendiu în ziua de Crăciun 
a anului 1878, care pornise din camerele servitorilor 
şi distrusese cea mai mare parte a conacului. în 
treizeci de ani, domeniul fusese împărţit şi vândut 
bucată cu bucată, până când familiei deShiel nu îi 
mai rămăsese decât Casa de lângă lac cu terenul 
înconjurător. 

Familia Edevane reprezenta, după cum a văzut, 
doar un episod mărunt din istoria casei. în ultimele 



trei paragrafe de la sfârşitul capitolului autorul scria 
că ultima descendentă a familiei deShiel, Eleanor, se 
măritase cu Anthony Edevane, în 1911, după care 
Loeanneth a fost renovată şi folosită drept reşedinţă 
de vară. Nu se pomenea nimic de dispariţia lui 
Theodore Edevane, ceea ce a surprins-o pe Sadie, 
dar a constatat apoi că volumul Familii faimoase din 
Cornwall fusese publicat în 1925, aproape cu un 
deceniu înainte de dispariţia băieţelului, de fapt cu 
opt ani înainte de naşterea lui. 

A 

In schimb, autorul pomenea despre faptul că 
Eleanor deShiel fusese sursă de inspiraţie pentru 
Pragul vrăjit al lui Eleanor de Daffyd Llewellyn, o 
carte pentru copii care se bucurase de mare succes în 
primul deceniu al secolului XX. „Dacă nu ar fi 
existat această legătură neobişnuită între Llewellyn 
şi fiica isteaţă a prietenului său, el ar fi rămas un 
simplu doctor, fără să-şi fi descoperit talentul de 
povestitor, păgubind astfel generaţii întregi de copii 
de o poveste atât de îndrăgită. 44 Llewellyn a 
continuat să scrie şi să ilustreze cărţi, iar în 1934 i s- 
a acordat o distincţie postumă pentru contribuţia lui 
în domeniul literar. După cum spunea Alastair 
Hawker, cartea se mai găsea încă, dar nu rezistase 
probei timpului, asemenea altora din acea vreme. 



Sadie a trebuit să-l creadă pe cuvânt. Nu o citise 
când era mică, deşi îi făcea impresia că o primise în 
dar de la bunici, dar mama şi tatăl ei declaraseră că 
era o „prostie 44 , manifestându-se vehement şi 
predictibil împotriva elementelor magice ale poveştii 
şi expediind-o dezagreabil acolo unde erau lăsate să 
moară şi cărţile lui Enid Blyton -. 

Ediţia pe care o ţinea acum în poală fusese 
publicată în 1936. Paginile erau moi şi prăfuite, din 
loc în loc fiind cofiţe lucioase cu imagini care 
începuseră să se păteze pe margini. Erau gravuri, îi 
explicase Alastair lunea trecută când îi împrumutase 
cartea. Era vorba despre o fetiţă care trăia într-o casă 
mare şi pustie, cu tatăl ei- bun la suflet, dar slab de 
fire- şi mama ei vitregă- rece ca gheaţa şi dornică de 
parvenire. Intr-o bună zi, când părinţii erau la 
Londra, fetiţa umbla de colo, colo prin casa bântuită 
de curent şi s-a pomenit dinaintea unei uşi pe care nu 
o băgase de seamă până atunci. Deschizând-o, a dat 
de un om sfrijit, cu părul alb, bătrân ca „însuşi Moş 
Timpul 44 ; pereţii din jurul patului său erau plini de 
sus şi până jos cu hărţi şi peisaje atent desenate. „Ce 
faci aici? 44 l-a întrebat ea, cum era de aşteptat. „Te 
aştept pe tine 44 i-a răspuns el, după care a început să-i 
depene o poveste despre un ţinut vrăjit, îndepărtat, în 


care, cândva, de demult, se făcuse o mare nedreptate 
care tulburase pacea, lăsând războiul şi vrajba să 
domnească. „Există doar o singură persoană care ar 
putea să îndrepte lucrurile, şi aceea eşti tu 44 , i-a mai 
spus el. 

Folosind hărţile, fetiţa a descoperit în grădina 
sălbăticită a casei un tunel prin care a ajuns pe 
tărâmul vrăjit. Acolo s-a alăturat unui grup de 
oropsiţi şi a avut o mulţime de aventuri, luptând să-l 
înfrângă pe uzurpatorul cel rău, readucând pacea şi 
bunăstarea în acel ţinut. Când, în cele din urmă, a 
pornit-o înapoi prin tunel, a descoperit că nu trecuse 
nici o clipă, iar căminul ei se schimbase complet. 
Tatăl ei era fericit, mama ei era încă în viaţă, iar casa 
şi grădina nu mai erau mohorâte. A dat fuga să-i 
povestească bătrânului despre reuşită, dar camera lui 
era goală. Părinţii i-au spus că probabil visase toate 
acestea, şi fata mai că i-a crezut, până când a găsit, 
ascunsă sub tapetul din dormitorul oaspeţilor, o hartă 
a tărâmului vrăjit. 

Aşezată pe marginea fântânii, Sadie a muşcat din 
sendvişul cu brânză pe care şi-l adusese în rucsac, 
ridicând cartea la nivelul ochilor, ca să compare 
ilustraţia din carte cu imaginea reală a casei din faţa 

A 

ei. II rugase pe Alastair să-i găsească informaţii 



suplimentare despre Daffyd Llewellyn, autorul 
cărţii. După cum se spunea în prefaţă, era un prieten 
apropiat al familiei Edevane şi Loeanneth fusese, 
fără îndoială, sursa lui de inspiraţie. Casa din 
desenul lui Llewellyn semăna aidoma cu cea 
adevărată, surprinsese până şi fereastra strâmbă de 
sus, din partea stângă. Lui Sadie îi trebuise o zi 
întreagă de cercetare amănunţită ca să bage de seamă 
că fereastra cu pricina nu era chiar pătrată. A dat 
pagina la ilustraţia notată ca fig. ii , înfăţişând o fetiţă 
cu părul vâlvoi şi haine de-altădată, care stătea lângă 
un stâlp de piatră cu un ivăr de alamă la bază. 
Lumina soarelui era foarte puternică şi Sadie s-a 
căznit să desluşească cuvintele de sub imagine: 
„Acolo, sub salcia cea mai mare, mai întunecată şi 
mai foşnitoare, Eleanor a descoperit ceea ce 
promitea harta bătrânului. «Trage de ivăr», părea că 
şopteşte aerul din jurul ei, «Trage de ivăr să vezi ce 
se întâmplă!» 44 . 

Sadie a azvârlit coaja de pâine a sendvişului unui 
cârd de pui de lebădă insistenţi şi şi-a şters mâna pe 
turul pantalonilor. Din câte îşi dădea ea seama, 
cărţile astea de copii erau toate la fel. Copilul 
singuratic găseşte o uşă care dă într-o lume vrăjită; 
urmează aventuri şi fapte de vitejie. Răul este 



înfrânt, povestitorii bătrâni sunt scăpaţi de vraja sub 
care se află şi binele învinge. S-ar fi zis că mulţi 
copii au visat să scape de copilărie, să poată fi 
stăpâni pe propriul destin. Sadie înţelegea asta prea 
bine. Unii evadau prin fundul unui dulap, alţii prin 
vârful unui copac fermecat, Eleanor descoperise o 
ieşire printr-o trapă din grădină. Spre deosebire de 
altele, pragul lui Eleanor exista de-adevăratelea. 
Sadie fusese foarte bucuroasă când îl găsise marţi 
dimineaţa: ivărul de alamă şi stâlpul, exact ca în 
poveste, ascunse sub o salcie deosebit de noduroasă 
de la marginea cea mai depărtată a lacului. Desigur 
că a încercat să-l deschidă, dar deşi a tras cu toată 
forţa, capacul nu s-a clintit. 

Deşi avuseseră copilării cu totul diferite, Sadie 
simţea că avea totuşi o legătură cu Eleanor Edevane. 
Chiar îi plăcea fetiţa din poveste, cu spiritul său de 
onoare, curaj, gata oricând să facă boroboaţe, era 
chiar genul de fată care i-ar fi plăcut să fi fost şi ea 
în copilărie. Dar mai era şi altceva. Sadie se simţea 
legată de Eleanor şi din pricina unui lucru pe care îl 
găsise zilele trecute în vechiul pavilion de bărci de 
lângă râu. Pătrunsese printr-un geam spart într-o 
încăpere în care se aflau un pat, o masă şi alte câteva 
obiecte simple. Totul era acoperit de praf şi murdărie 



şi de un strat umed, dar, după o căutare amănunţită, 
nu a dat peste nimic folositor, numai de un singur 
lucru care ar fi putut fi considerat pe bună dreptate 
interesant. Un plic ce alunecase pe după tăblia 
patului şi rămăsese uitat acolo mai bine de o 
jumătate de secol. în el se afla o singură foaie de 
hârtie cu un chenar complicat de frunze verzi de 
iederă. Era pagina a doua a unei scrisori cu numele 
lui Eleanor la sfârşit. 

Era o scrisoare de dragoste, scrisă când era 
însărcinată, în care, printre gânduri intime despre 
dragostea care îi salvase viaţa, încerca să-i transmită 
soţului ei schimbările miraculoase care aveau loc pe 
măsură ce pruncul creştea- „un amestec minuscul 
din tine şi din mine ! 44 La început, Sadie crezuse că 
pruncul ar fi putut fi Theo Edevane, până când a 
băgat de seamă nemulţumirea evidentă a lui Eleanor 
că iubitul ei era mult prea departe, că şi-ar fi dorit să 
fie lângă ea, că îi era cumplit de dor de el. Şi-a dat 
seama că scrisoarea fusese probabil scrisă când 
Anthony se afla în Franţa, în timpul Primului Război 
Mondial. După cum citise în Familia deShiel din 
Hevelyn , soţii Edevane avuseseră trei fiice: Deborah, 
născută înainte de război, Clementine după război şi 
Alice, tronc! la mijloc. Aşa că pruncul a cărui 



naştere o aştepta cu atâta nerăbdare Eleanor trebuie 
să fi fost Alice. Plină de pasiune şi de sinceritate, 
scrisoarea dezvăluia cu pregnanţă o altă latură a 
personalităţii lui Eleanor, astfel încât Sadie parcă şi 
auzea, chiar peste nouăzeci de ani, vocea celeilalte 
femei, limpede şi adevărată. 

A închis cu zgomot cartea împrumutată de la 
bibliotecă, stârnind o groază de fire de praf. Soarele 
strălucea pe cer şi se simţea umezeala apei. Lumina 
răsfrântă de luciul lacului dănţuia pe sub ramurile 
plecate, dând strălucire frunzelor de un verde intens. 
Deşi era foarte cald, pe Sadie a cuprins-o un fior, 
uitându-se spre casă. Chiar şi fără legătura sa cu 
Pragul vrăjit al lui Eleanor , locul acela îi dădea 
senzaţia ciudată că nimerise în paginile unei poveşti. 
Cu cât petrecea mai mult timp în grădina de la 
Loeanneth şi afla mai multe despre casa şi oamenii 
care trăiseră în ea, cu fiecare nouă scrijelitură A-L-I- 
C-E pe care o descoperea, cu atât mai puţin se 
simţea ca un oaspete nepoftit. Şi nu putea scăpa de 
senzaţia că acea casă o urmărea. 

Ce închipuire prostească, ridicolă! Ceva ce numai 
Louise, noua prietenă a lui Bertie, ar fi putut crede; 
în mintea ei îl şi vedea pe Donald pufnind 
batjocoritor. Simţea asta din pricina liniştii depline, a 



lipsei locatarilor şi a poveştii ei. Casele nu erau 
făcute să rămână goale. O casă fără nimeni care să o 
locuiască, mai ales una ca aceasta, înţesată încă de 
obiectele familiei, era cel mai trist şi mai inutil lucru 
din lume. 


Sadie urmărea un şir de nori ce se reflectau pe 
geamurile vitrate de la etajul cel mai de sus până 
când privirea i s-a oprit la ultima fereastră din 
stânga. Camera copiilor, ultimul loc unde fusese 
văzut Theo Edevane înainte de a dispărea. A luat o 
pietricică, rostogolind-o gânditoare între degetul 
mare şi cel arătător, cântărind-o alene în palmă. 
Acolo, în locul acela, era cheia problemei. Casa 
aceasta ar fi putut foarte bine să fi fost dată uitării, 
dacă nu ar fi existat povestea legată de ea, grozăvia 
dispariţiei unui copil. în timp, istoria se rostogolise 
de la om la om şi pătrunsese în cele din urmă în 
folclor. Povestea unui băieţel pierdut şi a unei case 
încremenite într-un somn veşnic, ţinându-şi 
răsuflarea, în timp ce vegetaţia grădinii continua să 
crească, revărsându-se peste tot. 

Sadie a aruncat pietricica într-un arc molcom spre 
lac: a căzut cu zgomot. Elementul de basm era, fără 


îndoială, unul dintre cele mai problematice aspecte 

/V 

ale acestui caz. întotdeauna cazurile nerezolvate au 



constituit o provocare, dar acesta avea în plus şi 
elementul folcloric. Povestea fusese povestită şi 
răspovestită de atâtea ori, că lumea ajunsese să-i 
accepte doza de mister. Dacă e să vorbim cinstit, cei 
mai mulţi nici nu voiau vreun răspuns- lumea din 
afară, adică, cei care nu erau direct implicaţi în 
povestea asta; faptul că misterul era irezolvabil îl 
făcea şi mai atractiv. Dar la mijloc nu erau nici 
vrăjitorie şi nici magie, iar copiii nu se făceau 
nevăzuţi aşa, din senin. Se pierdeau, erau furaţi sau 
vânduţi. Chiar şi omorâţi, uneori, dar de cele mai 
multe ori erau daţi sau luaţi. Sadie s-a încruntat. 
Existau pe lume atât de multe umbre de copii 
despărţiţi de părinţii lor, umbre care erau încă 
agăţate de fustele mamelor lor. Dar băiatul acesta 
unde dispăruse? 

Alastair se ţinuse de cuvânt şi comandase copii ale 
articolelor din ziarele epocii, iar Louise, amica lui 
Bertie, care se nimerea să „pice pe la ei 44 ori de câte 
ori intra Sadie în bucătărie, promisese că se va 
interesa printre bătrânii de la spital dacă exista 
cineva care să mai fi ştiut ceva. Sadie a aflat de la 
biroul de cadastru că imobilul se afla în proprietatea 
lui Alice Edevane, dar s-a dovedit că autoarea „din 
partea locului 44 trăia la Londra şi nu mai călcase prin 



sat de zeci de ani, contrar celor susţinute cu mândrie 
de localnici. Sadie găsise o adresă poştală şi îi 
scrisese, fiindcă nu dăduse de o adresă de e-mail. Nu 
primise încă răspuns la nici una din cele două 
scrisori pe care i le trimisese. între timp, era nevoită 
să se mulţumească cu exemplarul de la bibliotecă al 
cărţii Băiatul Edevane de Arnold Pickering. 

Aceasta fusese publicată în 1955 şi făcea parte 
dintr-o serie intitulată Poveşti de mister din 
Cornwall care cuprindea şi un volum despre 
spiriduşi şi despre un vestit vapor-fantomă care 
apărea în golf. Toate acestea nu i-au inspirat nici un 
fel de încredere lui Sadie şi, cu siguranţă, povestea 
lui Pickering trăda mai mult interes pentru intrigi 
decât pentru adevăr. Cartea nu formula nici o teorie 
concretă, preferând să se refere doar la „dispariţia 
misterioasă din timpul sărbătorii de la mijlocul 
verii 44 . Dar cuprindea, totuşi, ceea ce părea a fi o 
înşiruire plauzibilă a întâmplărilor şi trebuia să se 
mulţumească şi cu atât. 

Sadie şi-a scos notiţele, recent strânse într-un dosar 

/V 

pe care scrisese Edevane. începuse să-şi facă 
obiceiul de a le citi zilnic de la cap la coadă, aşezată 
acolo, pe marginea vechii fântâni. Aşa lucra ea 
întotdeauna, reluând fiecare detaliu al unui caz, până 



când îl învăţa pe dinafară. Donald zicea că asta se 
cheamă mai degrabă obsesie (la o halbă de bere, el 
fiind mai degrabă înclinat spre reflexie), dar Sadie se 
gândea că ceea ce pentru unul înseamnă obsesie, 
pentru altul poate să fie abnegaţie şi, dacă exista o 
modalitate mai bună de a descoperi inadvertenţe, 
lipsuri şi discrepanţe în dovezi, ea mai avea până să 
şi-o însuşească. 

Conform versiunii lui Pickering, în noaptea 
petrecerii Theodore Edevane fusese văzut ultima 
dată la ora unsprezece, când mama lui s-a dus în 
camera copiilor. Era ora la care ea îl verifica în 
fiecare noapte, înainte de a se duce ea însăşi la 
culcare, iar băiatul obişnuia să doarmă dus până 
dimineaţa. El avea un somn foarte bun, le declarase 
Eleanor Edevane poliţiştilor, şi rareori se trezea în 
timpul nopţii. 

Vizita ei în camera copiilor în noaptea petrecerii a 
fost confirmată de una dintre servitoare, care o 
văzuse pe doamna Edevane ieşind din cameră şi 
oprindu-se să vorbească puţin cu o altă servitoare pe 
scări. Servitoarea a confirmat şi că era imediat după 
ora unsprezece, pentru că atunci ducea înapoi la 
bucătărie o tavă cu pahare goale de şampanie ca să 
fie spălate pentru ca oaspeţii să le folosească în 



timpul focului de artificii de la miezul nopţii. 
Lacheul de serviciu de la uşa principală a spus că o 
văzuse pe doamna Edevane ieşind din casă imediat 
după ora unsprezece, după care nici un oaspete sau 
membru al familiei nu a mai intrat până la sfârşitul 
petrecerii decât ca să meargă la baie, la parter. 

Doamna Edevane îşi petrecuse restul nopţii la 
pavilionul de bărci, unde musafirii făceau plimbări 
cu gondole pe râul luminat cu lampioane, iar apoi, la 
răsăritul soarelui, după plecarea ultimului oaspete, s- 
a dus la culcare, presupunând că toţi copiii ei 
dormeau, după cum se cuvenea. A adormit repede şi, 
la ora opt, a fost trezită de o servitoare care i-a spus 
că Theo nu era în pătuţ. 

Familia a început să-l caute, dar fără prea multă 
zarvă şi spaimă, ca să nu alerteze oaspeţii care 
rămăseseră peste noapte. Una dintre fiicele familiei 
Edevane- Clementine, cea mai mică- obişnuia 
uneori să iasă pe furiş din casă dimineaţa devreme şi 
se ştia că, uneori, îl mai lua şi pe fratele ei mai mic 
cu ea, dacă acesta era treaz când trecea pe lângă 
camera lui. Şi au crezut că aşa se întâmplase şi de 
data aceasta. 

Cam după ora zece, când se servea micul dejun în 
salon, Clementine s-a întors acasă singură. Când a 



spus că nu ştie unde ar putea fi fratele ei, amintind că 
uşa camerei lui era închisă când trecuse ea pe acolo, 
la ora şase, au chemat poliţia. Băiatul a fost declarat 
oficial dispărut şi a început o operaţiune masivă de 
căutare. 

Deşi Pickering părea a se mulţumi să creadă că 
băiatul a pierit pur şi simplu în noapte, a făcut totuşi 
o sumară trecere în revistă a investigaţiilor poliţiei, 
scoţând în evidenţă două explicaţii oficiale pentru 
dispariţia lui Theodore Edevane: băiatul plecase de 
unul singur şi se rătăcise sau fusese răpit. Ipoteza 
rătăcirii părea să stea în picioare când s-a descoperit 
că dispăruse şi jucăria lui favorită, un căţeluş, dar, pe 
măsură ce căutările se înteţeau fără a fi dat de vreo 
urmă şi luând în considerare faptul că familia era 
bogată, poliţia a ajuns la concluzia că cea de a doua 
ipoteză era mai plauzibilă. La un anumit moment, în 
noaptea sărbătorii de la mijlocul verii, între ora 
unsprezece şi ora opt de dimineaţă, cineva s-a 
strecurat în camera băiatului şi l-a luat. 

Părea o presupunere rezonabilă şi Sadie înclina să 
fie de acord. A privit peste lac, spre casă, încercând 
să-şi închipuie că se afla acolo în noaptea petrecerii, 
aşa cum o descria Pickering: felinare şi torţe, 
gondole cu oaspeţi care râdeau, alunecând pe râul 



luminat de lampioane, cu un foc uriaş în mijlocul 
lacului. Muzică, râs şi zgomotul a trei sute de 
oameni care stăteau de vorbă. 

Dacă băiatul plecase de unul singur- şi Pickering 
cita un articol de ziar în care se spunea că Anthony 
Edevane ar fi declarat că fiul lui începuse recent să 
se dea jos din pătuţ şi că o dată sau de două ori o 
pornise în jos pe scări- cum se putea să nu-1 fi văzut 
nimeni de la petrecere? Pickering făcea aluzie la 
câteva relatări nesigure ale unor oaspeţi care „ar fi 
putut 44 să vadă copilul, dar nu era nimic concret. Şi, 
dacă băiatul de numai unsprezece luni reuşise cumva 
să traverseze grădina singur, cât de departe se poate 
presupune că ar fi ajuns? Sadie nu ştia prea multe 
despre copii şi rezistenţa lor, dar probabil că şi 
cineva care se ţinea mai bine pe picioare ar fi obosit 
destul de repede. Poliţia căutase pe o rază de mile 
întregi, în toate direcţiile, fără să descopere nimic. Şi 
pe deasupra era incredibil să fi trecut şaptezeci de 
ani fără să se ivească ceva, vreun corp, vreun os, 
vreo bucată de îmbrăcăminte. 

Nici teoria răpirii nu era lipsită de probleme. Cum 
ar fi putut cineva să intre în casă, să ia copilul şi să 
plece fără să işte vreo suspiciune? Erau sute de 
oameni care se îngrămădeau în casă şi în grădină şi, 



din câte îşi dădea seama Sadie, nu existau mărturii 
clare că cineva ar fi văzut sau auzit ceva. Şi-a 
petrecut toată ziua de miercuri cercetând casa de jur 
împrejur, să vadă câte ieşiri existau şi, în afară de 
intrarea principală, a mai găsit alte două posibile: 
uşile de sticlă ale bibliotecii şi o altă uşă în spatele 
casei. Biblioteca ieşea cu siguranţă din discuţie 
pentru că în dreptul ei se afla toată lumea, în grădină, 
dar Sadie se întreba dacă nu ar fî fost posibil să fie 
uşa aceea din spate. 

A încercat să se uite prin gaura cheii şi a zgâlţâit 
uşa zdravăn, sperând că s-ar putea deschide; căci, la 
urma urmei, era o diferenţă între a intra prin efracţie 
şi a intra pur şi simplu. în mod obişnuit, lui Sadie nu 
i-ar fî păsat de astfel de nuanţe şi nici nu era nimeni 
prin preajmă care să bage de seamă dacă spărgea o 
broască pentru a intra în casă, dar cu Donald atât de 
supărat şi cu umbra ameninţătoare a lui Ashford, 
care avea puterea- şi poate şi dorinţa- să o dea afară 
din poliţie, s-a gândit că era mai bine să fie cuminte. 
Una era să intre pe fereastra unui pavilion de bărci 
aproape gol şi alta să spargă uşa unui conac mobilat 
complet. încăperea din spatele acelei uşi avea să 
rămână un mister până când i-a cerut lui Alastair să 
îi caute un plan al casei în arhiva comitatului. 



—Sunt mort după hărţi şi planuri de case, i-a spus 
el, ascunzându-şi cu greu bucuria. 

Nu i-a luat mult să găsească ce i se solicitase şi 
astfel, până joi, Sadie a aflat că uşa aceea era intrarea 
servitorilor spre bucătărie. 

Din păcate, informaţia nu era de prea mare ajutor. 
Bucătăria trebuie să fi fost un furnicar în noaptea 
petrecerii. Chiar nu exista nici o posibilitate ca 
cineva să se fi strecurat pe acolo nevăzut, cu Theo 
Edevane în braţe? 

Sadie şi-a aruncat din nou privirea la numele lui 
Alice scrijelit în locul tainic de la baza fântânii. 

—Haide, Alice! a spus ea. Tu ai fost acolo. Dă-mi 
un indiciu! 

Liniştea era copleşitoare. 

De fapt, nu liniştea, căci acolo nu era linişte 
niciodată. Zilnic, de cum se ridica soarele pe cer, 
corul insectelor foind printre trestii cânta cu 
înfrigurare. Lipsa indiciilor era copleşitoare. 

Necăjită, Sadie şi-a dat notiţele la o parte. Era bine 
să cauţi neconcordanţe în dovezi, dar, metoda de 
cercetare se bizuia- oricât ar părea de nostim- 
tocmai pe dovezi pe care să le iei la puricat. Dovezi 
palpabile: declaraţii ale martorilor, ipoteze ale 
poliţiei, informaţii demne de luat în seamă. Dar de 



data aceasta Sadie lucra doar cu elemente dintre cele 
mai puţin plauzibile. 

Şi-a adunat lucrurile, strecurându-şi cărţile şi 
dosarul în rucsac şi şi-a chemat câinii. Ei au venit 
cam fără voie, dar curând au luat-o după ea în timp 
ce îşi croia drum prin grădina din spate, 
îndepărtându-se de casă. Din câte cercetase ea la 
începutul săptămânii, descoperise, pe o latură a 
domeniului, un pârâu care ducea până în sat. 

în câteva zile, cu voia cerului, trebuia să aibă şi 
dovezi mai concrete. Unul dintre lucrurile cele mai 


folositoare din cartea lui Pickering a fost numele 
detectivilor, iar cel mai tânăr dintre ei era încă în 
viaţă şi locuia în zonă. După câte spunea Pickering, 
acesta fusese primul caz al lui Clive Robinson după 
ce intrase în poliţia locală. Avea şaptesprezece ani 
pe atunci şi era ajutorul detectivului Hargreaves, 
inspectorul local de poliţie. 

Nu-i fusese greu să afle adresa lui Clive Robinson, 
căci avea prieteni la poliţia rutieră. Sau un prieten, 
cel puţin. Un tip desul de blajin cu care se 
îmbrăţişase într-o seară, cu câţiva ani în urmă, 
ameţiţi fiind amândoi după o petrecere de-a 
poliţiştilor. Nici unul nu a mai pomenit acest 
amănunt de-atunci, dar el era întotdeauna gata să 



îndeplinească cu promptitudine orice solicitare. Ea 
şi-a notat adresa lui Robinson şi, miercuri după- 
masă, s-a dus cu maşina până în apropiere, la 
Polperro. Nu a răspuns nimeni când a bătut la uşă, 
dar vecina de alături a fost foarte amabilă. Clive era 
în vacanţă cu fiica şi cu ginerele lui, dar avea să se 
întoarcă a doua zi. Ştia asta, a completat ea, pentru 
că îi dădea ajutor, ca o bună vecină, adunându-i 
corespondenţa şi udându-i florile până se întorcea. 
Sadie i-a scris un bilet rugându-1 să se întâlnească şi 
i-a dat drumul în cutia poştală. I-a mulţumit femeii şi 
a remarcat cât de frumoase sunt plantele. Lui Sadie îi 
erau tare dragi vecinii ăştia care, ca Doris, erau atât 
de dornici să fie de folos. 

Câinii au luat-o la fugă înaintea ei şi au traversat 
pârâul în locul cel mai îngust, dar Sadie a rămas pe 
loc. Văzuse ceva la mal şi s-a aplecat să scoată 
lucrul acela din nămol, răsucindu-1 între degete. Era 
o piatră netedă, plată ca o monedă, tocmai bună de 
aruncat în apă. Bertie o învăţase cum să le 
descopere, demult, când se dusese să locuiască cu 
bunicii la Londra şi mergeau toţi trei la plimbare în 
jurul lacului din Victoria Park. A azvârlit-o cu o 
mişcare amplă a braţului şi a fost mulţumită când a 
văzut cum plonjează săltând pe suprafaţa apei. 



A mai scotocit printre trestii şi tocmai găsise încă o 
piatră când i-a atras privirea o scânteie de lumină şi 
o mişcare pe malul celălalt al pârâului. Şi-a dat 
seama pe dată ce era. Şi-a strâns buzele şi a clipit 
tare, de mai multe ori. Şi aşa cum se aştepta, când a 
deschis ochii din nou, copilul luminat din spate, cu 
mâinile ridicate ca şi când ar fi cerut ajutor, 
dispăruse. A aruncat piatra, urmărind-o încruntată 
cum se ducea după cealaltă. Când, în cele din urmă, 
s-a scufundat, fără să lase vreo dâră, a traversat şi ea 
pârâul, străduindu-se să nu se uite înapoi. 

Note 

1. în original, Midsummer - sărbătoare de origine 
celtică legată de cultul solar, care se ţinea pentru a 
marca solstiţiul de vară; în perioada creştină aceasta 

/V 

s-a suprapus peste cea a Sf. Ioan Botezătorul. In 
tradiţia englezească au loc petreceri cu dans, 
picnicuri şi se aprind mari focuri în aer liber 
în-cepând din ajunul zilei de 24 iunie. 

2. Covor de lână, ţesut manual de către nomazii din 
tribul Baluch, care trăiesc într-o zonă situată între 
Iran, Pakistan şi Afganistan. 

3. în original, Strawberry Thief- unul dintre cele 
mai cunoscute motive de design textil aparţinând lui 


William Morris (1834- 1896), pictor, arhi-tect, 
scriitor, traducător şi filozof socialist asociat cu 
Frăţia Prerafaelită şi cu Miş-carea Arts & Crafts. (N. 
red.) 

4. Ronald Arbuthnott Knox (1888-1957), preot, 
teolog, autor de lite-ratură poliţistă, teoretician al 
genului. 

5. Vulpea şi ogarii. 

6. In original, charades- joc în care participanţii se 
împart în două grupe şi se mimează, pe rând, cuvinte 
sau expresii care au fost scrise în prea-labil pe 
bileţele ce sunt trase la sorţi. Câştigă echipa care 
ghiceşte cele mai multe interpretări. 

7. Limbă de origine celtică vorbită în regiunea şi 
peninsula Cornwall, în sud-vestul Marii Britanii. 

yv 

8. In original, Peter Rabbit- personaj din 
povestirile pentru copii scrise de autoarea britanică 
Beatrix Potter (1866- 1943). 

/V 

9. In Marea Britanie casele poartă, uneori, un 
nume- aici, „căsuţa cu vedere la mare“. 

10 . Organizaţie caritabilă britanică, ce operează, 
printre altele, magazine second-hand pentru 
strângerea de fonduri. 



11 . în original, Victoria Cross- cel mai important 
ordin militar britanic, instituit în 1856 de către 
regina Victoria. 

12 . Unul dintre cele mai vechi şi mai cunoscute 
sisteme de organizare şi clasificare a publicaţiilor, 
purtând numele creatorului său, Melvil Dewey 
(1851- 1931). 

13 . Buletin profesional al asociaţiei de profil din 
Marea Britanie. 

14 . Bătălia de la Agincourt, din timpul Războiului 
de o sută de ani, în care Henric al V-lea a învins 
armata franceză, a avut loc la 25 octombrie 1415. 

15 . Povestire de Edgar Allan Poe (1809- 1849). 

16 . Dulăul şi fluierul. 

/V 

17 . In parcul Hampstead Heat există un faimos 
centru de înot cu bazine în aer liber, singurul din 
Marea Britanie deschis tot timpul anului. ( N . red.) 

18 . Va veni şi ziua morţii ; din Richard al IlI-lea de 
William Shakespeare. 

19 . Elinor Glyn (1864- 1943), autoare britanică de 
romane şi scenarii de film; unele dintre cărţile ei au 
fost considerate scandaloase, mai cu seamă înaintea 
Primului Război Mondial. 








20 . în original, Court Circular- raport zilnic despre 
activităţile familiei regale britanice, publicat în 
presă. 

21 . Fapt împlinit (în fr., în orig.). 

22 . în original, Festival ofthe Empire- expoziţie cu 
produse din toate ţările Imperiului Britanic, 
organizată în 1911 la Crystal Palace pentru a 
săr-bători încoronarea regelui George al V-lea. Au 
avut loc parade fastuoase şi tot atunci s-au ţinut 
primele întreceri sportive între echipe ale ţărilor 
imperiului. 

23 . Frank William Thomas Charles Lascelles 
(1875-1934) a conceput şi organizat paradele cu 
caracter istoric ale festivalului din 1911. 

24 . Pavilionul expoziţiilor mondiale, clădire de fier 
şi sticlă, cea mai mare din lume la momentul 
construirii sale, proiectată de Sir Joseph Paxton 
(1803-1865). A fost mistuită de flăcări în 1936. 

25 . Referire la monumentul reginei Victoria 
inaugurat la 16 mai 1911. 

26 . Referire la domiciliul imaginar din Baker Street 
nr. 221B al faimosu-lui detectiv. 

27 . Enid Blyton (1897- 1968), faimoasă scriitoare 
britanică pentru copii, autoare a unor cărţi devenite 
clasice. 










10 

Cornwall, 1914 


—Trebuie să găseşti una plată de tot, i-a spus 
Anthony, căutând prin apa mică de la malul pârâului. 
Uite ca frumuseţea asta de-aici. 

Ţinea pietricica ovală între degete, admirând-o şi 
răsucind-o pe toate feţele. Soarele sclipea în spatele 
lui în timp ce o punea în palma nerăbdătoare a 
micuţei Deborah. 

Ea a privit-o uimită, cu părul moale căzut pe 
frunte, mângâindu-i ochii mari, albaştri. A clipit şi a 
pufnit veselă, atât de bucuroasă că nu s-a putut 
abţine să nu tropăie în semn de fericire deplină. Şi 
cum era de aşteptat, piatra i-a alunecat din mână 
căzând în apă cu zgomot. 

Guriţa lui Deborah s-a rotunjit a mirare şi, după ce 
şi-a studiat o clipă palma goală, a îndreptat supărată 
un deget grăsuliu spre locul unde se făcuse nevăzută. 

Anthony a râs, răvăşindu-i părul moale. 

—Nu-i nimic, păpuşa mea. Mai găsim noi şi altele. 

Aşezată pe buşteanul căzut de sub salcie, Eleanor a 
zâmbit. Momentul acesta, aici, însemna totul pentru 
ea. Această zi de toamnă târzie, mireasma mării din 



depărtare, cei pe care îi iubea cel mai mult pe lume 
adunaţi la un loc. în zile ca aceasta, i se părea că 
soarele fusese vrăjit ca să nu mai fie niciodată iarnă 
şi aproape se convinsese că îşi închipuise toată 
grozăvia ... Dar apoi se desprindea de acest moment 
perfect şi se lăsa din nou cuprinsă de panică, o 
spaimă ca o gheară îi răscolea stomacul, căci fiecare 
zi trecea mai iute decât cealaltă şi, indiferent cu câtă 
îndărătnicie se străduia să ţină timpul în loc, el îi 
scapă printre degete, ca apa, ca acele pietricele plate 
ce-i alunecau lui Deborah din mână. 

Probabil că a oftat sau s-a încruntat ori tulburarea 
ei interioară a găsit o cale de-a se arăta, pentru că 
Howard, care stătea lângă ea, s-a aplecat şi a 
îmboldit-o uşor cu umărul. 

—Haide, că nu o să dureze prea mult, i-a spus el. 
Nici nu o să-ţi dai seama când o să se întoarcă. 

—Pe la Crăciun, se spune. 

/V 

—In mai puţin de patru luni. 

—Aproape trei. 

I-a luat mâna şi i-a strâns-o, iar Eleanor a simţit 
fiorul unei presimţiri. Şi-a spus că e o prostie şi s-a 
concentrat, în schimb, asupra libelulei care plutea pe 
deasupra trestiilor poleite de soare. Libelulele nu îşi 
închipuie că pot ghici viitorul; ele doar zboară de 



colo-colo, bucurându-se de soarele ce le încălzeşte 
aripile. 

—Mai ai vreo veste de la Catherine a ta? 

—Da, mi-a scris ca să-mi spună că s-a logodit cu 
un văr cu părul roşu din nord. 

—Nu mai spune?!? 

—Am crezut că dacă mă înrolez o să o 
impresionez, dar din păcate... 

—Atâta minte a avut! Nu te merită. 

—-Nu... mai degrabă am sperat că eu aş putea să o 
merit... a spus el pe un ton glumeţ, dar Eleanor ştia 
că se preface. 

Se îndrăgostise serios de Catherine, după câte îi 
spusese Anthony, era cât pe ce să o ceară în 
căsătorie. 

—Are balta peşte, a spus ea, facându-i cu ochiul 
pentru că îşi dădea seama cât de superficial suna. 

—Da, numai că ea e un peşte foarte frumos. Şi 
poate că dacă mă întorc de la război cu o rană mică, 
dar impresionantă... 

—Cum ar fi un şchiopătat? 

—Mă gândeam, mai degrabă, la ceva de genul unui 
bandaj pe un ochi. Ceva care să-mi dea un aer de 
pungaş. 

—Tu eşti prea drăguţ ca să fii pungaş. 



—Ştiam eu că aşa o să spui! Dar războiul o să mă 
călească, nu-i aşa? 

—Nu prea mult, sper. 

Mai încolo, la pârâu, micuţa Deborah râdea 
încântată în timp ce Anthony îi înmuia degetele de la 
picioare în apa rece. Soarele coborâse puţin şi 
amândoi erau scăldaţi în lumină. Râsul fetiţei era 
molipsitor şi Eleanor şi Howard au zâmbit şi ei. 

—Ce norocos e, a spus Howard serios. Până acum 
nu l-am invidiat pe Anthony- deşi Dumnezeu mi-e 
martor că am avut destule motive-, dar acum chiar 
că-1 invidiez. Să fie tată! 

—îţi va veni şi ţie rândul. 

—Crezi tu? 

—Ştiu eu bine. 

—Da, poate că ai dreptate. Există cineva care să 
îmi reziste? a spus el, bombându-şi pieptul, dar 
încruntându-se apoi. în afară de Catherine, desigur. 

Micuţa Deborah a pomit-o clătinându-se spre ei, 
era mică de statură abia începuse să meargă. A întins 
mâna şi le-a oferit piatra, cu solemnitatea unui gest 
regal. 

—Ce frumoasă e, scumpo! a exclamat Eleanor, 
apucând piatra cu degetele. Era caldă şi netedă şi a 
mângâiat-o cu degetul mare. 



—Ta, a spus Deborah plină de importanţă. Ta-ta... 

—Da, Ta-ta. 

—Haide, micuţă D., a spus Howard, ridicând-o pe 
umeri. Haide să vedem ce fac raţele alea lacome 
acolo, pe lac! 

Eleanor i-a privit îndepărtându-se. Fetiţa gângurea 
şi râdea, bucurându-se în timp ce unchiul Howard se 
apleca şi sălta, croindu-şi drum printre copaci. Era 
un om atât de bun, atât de generos, şi totuşi era în el 
ceva care îl împingea spre solitudine. Până şi simţul 
umorului, obiceiul lui de a face lumea să râdă, părea 
să îl izoleze şi mai mult. 

—Asta pentru că e singur, îi explicase Anthony 
atunci când Eleanor îi spusese acest gând. Nu ne are 
decât pe noi, aşa a fost toată viaţa. Nu a avut fraţi şi 
nici surori, iar tatălui lui nici că-i pasă de el. 

Eleanor avea senzaţia că tocmai de aceea îl plăcea, 
pentru că se asemănau atât de mult, doar că ea 
avusese norocul să-şi găsească sufletul pereche pe o 
stradă foarte aglomerată din Londra, în timp ce 
Howard tot mai căuta. 

—O să fac din ea o mare campioană la aruncat 
pietre, a spus Anthony apropiindu-se. 

Eleanor şi-a gonit gândurile şi a zâmbit. Anthony 
avea mânecile cămăşii suflecate şi, pentru a mia 



oară, ea s-a gândit ce braţe minunate avea, ce mâini 
splendide. Nu cu mult diferite de ale ei, dar capabile 
să pună la loc mădularele rupte ale oamenilor. Sau 
cel puţin aşa asta avea să facă la terminarea 
pregătirii medicale, de îndată ce avea să se termine 
războiul. 

—Nici nu mă aştept la altceva, i-a răspuns ea. Doar 
că mi-e teamă că trebuia să începi să o antrenezi mai 
demult. Are deja unsprezece luni! 

/V 

—învaţă repede. 

—Şi e clar că are talent! 

—Seamănă cu mama ei! 

Anthony s-a aplecat să o sărute, apucându-i faţa cu 
ambele mâini, şi Eleanor i-a sorbit mirosul, prezenţa 
şi căldura, încercând să-şi întipărească clipa în 
minte. 

S-a aşezat pe buştean, lângă ea, şi a oftat mulţumit. 
Cât de mult şi-ar fi dorit Eleanor să fie ca el: sigur, 
încrezător, liniştit. în schimb, ea se frământa tot 
timpul. Cum avea să se descurce după plecarea lui? 
Cum să-i explice micuţei D.? Fetiţa îşi adora tatăl, 
căutându-1 în fiecare dimineaţă, chipul luminându-i- 
se de un zâmbet plin de încântare ori de câte ori 
vedea că, da, bucurie mare, el era acolo. Eleanor nu 
putea să-şi închipuie cum avea să fie prima dată 



când fetiţa avea să îşi caute în zadar tatăl, în 
aşteptarea clipei de încântare. Şi mai rău... în prima 
zi când nu avea să îl mai caute. 

—Am să-ţi dau ceva. 

Eleanor a clipit. Spaimele ei erau asemenea 
muştelor la picnic, le alungai şi ele veneau şi mai 
multe. 

—Nu mai spune? 

El a scotocit în coşul pe care-1 aduseseră de acasă 
şi i-a întins un pachet mic, plat. 

—Ce e acolo? 

—Deschide-1 şi ai să vezi. 

—E o carte! 

—-Nu e. Şi nici nu se cade să ghiceşti aşa, dintr- 
odată. 

—De ce nu? 

—Pentru că-ntr-o bună zi ai să nimereşti şi ai să 
strici toată surpriza. 

—Dar eu nu ghicesc niciodată. 

—Asta e bine. 

—Mulţumesc. 

—Deşi prima dată e mai greu. 

—Atunci am să deschid pachetul. 

—Atunci deschide-1. 



A rupt hârtia de împachetat şi i s-a oprit răsuflarea, 
înăuntru era cea mai frumoasă hârtie de scris pe care 
o văzuse vreodată. Eleanor a mângâiat cu vârful 
degetelor foile netede, mătăsoase, urmărind conturul 
frunzelor verzi de viţă, elegant zugrăvite, care se 
împleteau în chenarul de pe margine. 

—Asta ca să ai pe ce să-mi scrii. 

—Ştiu la ce foloseşte. 

—-Nu vreau să pierd nimic din ce se întâmplă cât 
sunt plecat. 

Cuvântul „plecat 44 i-a readus în minte ceea ce urma 
să se întâmple. Se străduise atât de mult să îşi 
stăpânească îngrijorarea! El era atât de puternic şi de 
sigur pe sine, că voia şi ea să fie la fel, ca să nu-1 
dezamăgească, dar uneori teama ameninţa să o 
copleşească. 

—Nu-ţi place? 

—E minunată. 

—Atunci...? 

—O, Anthony, a început ea, rostind cuvintele ce-i 
veneau ca un şuvoi, ştiu că nu e foarte curajos din 
partea mea, şi că toţi ar trebui să fim foarte tari în 
astfel de momente, dar... 

—Nu cred că pot asculta asta, a spus el, apăsându-i 
un deget pe buze. 



—Ştiu, dar poţi şi trebuie să auzi. Tu eşti mai 
puternic decât oricine altcineva. 

El a sărutat-o, iar ea s-a cufundat în îmbrăţişarea 
lui. Anthony s-a gândit că era puternică. Trebuia să 
fie. Poate că are să se adune de dragul lui Deborah ? 
Şi-a scuturat propriile emoţii şi s-a lăsat învăluit de 
satisfacţia deplină a acestui moment perfect. Pârâul 
susura în drumul său către mare, aşa cum făcuse 
întotdeauna, iar ea şi-a rezemat capul pe pieptul lui 
cald, ascultându-i bătăile regulate ale inimii. 

—Să te întorci acasă, la mine! 

—Nimic nu mă va împiedica. 

—Promiţi? 

—Promit! 


11 

Cornwall, 2003 

Sadie s-a dus acasă, trecând întâi pe la bibliotecă. 
Câinii ştiau deja ce o să urmeze, s-au agitat o vreme, 
apoi s-au liniştit, aşezându-se la colţul clădirii lângă 
vasul de inox cu apă de băut, pe care Alastair 
începuse să-l lase acolo pentru ei. 

înăuntru era destul de întuneric, dar după ce-a 
clipit puţin, Sadie l-a zărit pe bibliotecar după un 



teanc de cărţi, în secţiunea cărţilor tipărite în format 
mare. 

—Am ceva pentru tine, i-a zâmbit el, scoţând un 
plic format A4 din birou. 

—Să fie ce cred eu? 

—Ziarul Polperro Post din ziua de după dispariţie. 

Sadie a fluierat uşor, încântată. 

—Şi asta nu e tot, a urmat el, întinzându-i un teanc 
gros de hârtii legate, cu numele ei scris pe o hârtie 
prinsă cu o bandă elastică. Uite şi Escapade 
imaginare: mame, monştri şi metafizică în literatura 
pentru copii , o teză de doctorat care are un capitol şi 
despre Daffyd Llewellyn şi Pragul vrăjit al lui 
Eleanor. 

Sadie a ridicat din sprâncene. 

—Şi în cele din urmă, dar nu în ultimul rând... 

—Mai ai şi altceva? 

—Scopul nostru e să ne satisfacem utilizatorii. O 
altă hartă a proprietăţii, care include şi planul casei. 
Destul de neobişnuită, mare noroc! Provine dintr-un 
lot de documente care au fost descoperite acum 
câţiva ani. Fuseseră puse într-un cufăr- Dumnezeu 
ştie cine le-o fi lăsat acolo- şi au fost descoperite 
când s-au făcut renovările pentru sosirea noului 
mileniu. Originalele erau foarte deteriorate din 



pricina umezelii, dar au fost trimise la restaurare. 
De-abia s-au întors luna trecută de la arhivele 
comitatului. 

Sadie încuviinţa nerăbdătoare din cap, sperând să-l 
facă să termine mai repede. I-a trebuit multă 
stăpânire de sine ca să nu rupă pe loc plicul şi să-i 
parcurgă conţinutul dintr-o privire, dar trebuia întâi 
să asculte povestea entuziasmată a lui Alastair 
despre cercetări, aşa era înţelegerea! Nu avea 
importanţă că ea făcuse deja un plan foarte 
amănunţit al casei şi al domeniului. Alastair 
sporovăia mai departe şi ea asculta, până când, în 
cele din urmă, a tras aer în piept şi a bâiguit nişte 
mulţumiri şi ceva despre câinii care trebuiau să 
ajungă acasă. 

Pe când ieşea înapoi în soarele strălucitor, cu 
pachetele în mână, se afla într-o stare de ciudată 
fericire. Nu ar fi putut să-şi închipuie nici într-o mie 
de ani că cineva ar putea avea o astfel de satisfacţie 
în urma unei vizite la bibliotecă, oricum nu cineva ca 
ea. 

La câţiva paşi mai încolo, se afla un mic hotel 
zugrăvit în alb, cu ghivece pline de flori la ferestrele 
ce dădeau spre mare şi cu o bancă plasată la intrare. 
Sadie s-a aşezat chiar lângă un afiş pe care scria 



STRICT PENTRU FOLOSUL OASPEŢILOR, a 
rupt nerăbdătoare plicul şi a început să citească 
grăbită. 

S-a dezumflat când şi-a dat seama că nu aducea 
nimic nou. Era clar că de acolo se inspirase şi 
Pickering. Dar cuprindea totuşi două fotografii pe 
care nu le mai văzuse până atunci: una cu o doamnă 
elegantă şi zâmbitoare care stătea sub un copac 
împreună cu trei fetiţe îmbrăcate în rochii albe de 
vară şi cu un exemplar al cărţii Pragul vrăjit al lui 
Eleanor în poală, iar cealaltă cu aceeaşi doamnă, dar 
de data aceasta chipul ei era trist şi tras, cu un domn 
arătos care o cuprindea cu un braţ, în timp ce cu 
celălalt braţ o susţinea de talie. Sadie şi-a dat seama 
că încăperea era biblioteca de la Loeanneth. Era 
neschimbată, până şi desenul înrămat de pe măsuţa 
de lângă uşile de sticlă era acolo. „Părinţi îndureraţi 44 
era titlul articolului, care continua: „Domnul şi 
doamna Anthony Edevane roagă pe oricine deţine 
informaţii despre fiul lor, Theodore, să depună 
mărturie 44 . 

Pe chipul femeii aceleia se citea o durere profundă, 
pe care Sadie o cunoştea bine. Era o femeie care 
pierduse o parte din ea însăşi. Deşi scrisoarea de pe 
hârtia cu chenarul de frunze de viţă fusese scrisă în 



timp ce era însărcinată cu un alt copil, dorul şi 
iubirea exprimate acolo pentru copilul nenăscut 
dovedeau clar că Eleanor era genul de femeie pentru 
care maternitatea era o binecuvântare, iar copiii o 
bucurie. Deceniile care se scurseseră de atunci 
confereau acelei fotografii un plus de semnificaţie. 
Fusese făcută atunci când groaza dispariţiei era 
puternică şi recentă, când Eleanor mai credea că fiul 
ei avea să fie găsit şi că golul dureros produs de 
absenţa lui era doar temporar. Văzând din viitor acel 
moment încremenit pe hârtie, Sadie ştia că nu avea 
să fie aşa. Acea pierdere avea să rămână veşnic în 
sufletul lui Eleanor şi, pe lângă pierderea propriu- 
zisă, avea să fie chinuită şi de nesiguranţă. Să nu ştie 
dacă pruncul era mort sau viu, dacă era ocrotit sau 
suferea, dacă plângea şi el după ea în nopţile lungi. 

A dat ziarul la o parte şi a rămas cu ochii în jos, pe 
pietrele aleii ce ducea spre luciul apei. Fiica lui 
Maggie Bailey plânsese după mama ei. Când Sadie 
şi Donald o găsiseră pe Caitlyn singură în 
apartamentul din Holbom, chipul fetiţei păstra 
urmele şirurilor de lacrimi uscate. Amândoi 
călcaseră peste maldărul de corespondenţă şi 
reclame din spatele uşii şi îi izbise o duhoare atât de 
cumplită, că până şi durului Donald i se făcuse 



greaţă. Pe lada plină de gunoi din bucătărie bâzâia 
un roi de muşte. 

N-avea să uite niciodată cum a dat cu ochii de 
micuţa Bailey- se afla deja pe la jumătatea 
coridorului când i-a apărut în faţă ca o nălucă fetiţa 
cu ochi mari, îmbrăcată în pijamaua ei cu Dora—. Nu 
se aşteptaseră să dea de un copil. Vecina care făcuse 
reclamaţia se plânsese de mirosul urât. Când o 
întrebaseră cine locuia acolo, le spusese că o femeie 
retrasă, că se auzea muzica tare, din când în când, că 
mai venea maică-sa în vizită uneori. Dar nu 
pomenise de nici un copil. După aceea, când Sadie a 
întrebat-o de ce, ea a ridicat din umeri, dând 
răspunsul cunoscut de-acum: „Păi, nu m-aţi 
întrebat 44 . 

S-a prăbuşit cerul pe ei când au descoperit-o. 
Doamne, Isuse Cristoase, un copil singur, o 
săptămână întreagă, încuiat intr-un apartament? 
Donald raportase la secţie, în timp ce Sadie, aşezată 
pe podea cu Caitlyn- aşa aflaseră că o cheamă- o 
îmbia să se joace cu un autobuz de jucărie, căznindu- 
se să-şi amintească versurile vreunui cântec pentru 
copii şi încercând să îşi dea seama cum avea să se 
schimbe cursul anchetei. Fiindcă avea să se schimbe, 
cu siguranţă. în cazul copiilor lăsaţi singuri, se 


mobilizau toate serviciile, poliţia, criminalistica şi 
protecţia copilului, care au venit toate grămadă, 
roind prin micul apartament, măsurând, răscolind şi 
luând amprente. La un moment dat, când s-a înserat, 
fetiţa a fost luată de acolo. 

Sadie nu plângea niciodată din pricina problemelor 
de serviciu, în ciuda grozăviilor pe care le vedea, dar 
în noaptea aceea a alergat mult, străbătând cu paşi 
apăsaţi trotuarele din Islington, prin Highgate, 
traversând parcul întunecos, tot mutând de colo-colo 
piesele puzzle-ului, până s-au învălmăşit într-o ceaţă 
plină de mânie. Sadie era obişnuită să nu se agaţe de 
partea emoţională, umană a anchetării delictelor. 
Meseria ei era să dezlege puzzle-uri; oamenii 
implicaţi erau importanţi doar în măsura în care 
trăsăturile lor puteau fi folositoare acestui scop, fiind 
hotărâtoare în motivaţie, confirmând sau infirmând 
alibiuri. Dar fetiţa aceea cu pijamaua ei mototolită, 
cu părul vâlvoi, ca un cuib de pasăre, şi ochii aceia 
atât de îngroziţi în timp ce o striga pe mama ei, nu-i 
dispărea dinaintea ochilor. 

Ce blestemăţie, tot nu scăpa de ea! Sadie a scuturat 
din cap, ca să-şi şteargă imaginea din minte, furioasă 
pe ea însăşi că-şi lăsase gândurile să-i rătăcească din 
nou la nenorocitul acela de apartament. Cazul a fost 



închis. în schimb, şi-a concentrat atenţia asupra 
portului, a bărcilor care se întorceau de la pescuit, cu 
pescăruşii ce le dădeau târcoale, avântându-se în apă 
şi ridicându-se rapid la loc. 

De vină erau, de bună seamă, asemănările dintre 
cazuri: mame şi copiii lor, pierderea unora de 
ceilalţi. Fotografia lui Eleanor Edevane, chipul ei 
răvăşit de nenorocire, de teamă atunci când a fost 
despărţită de fiul său, o loveau în punctul ei cel mai 
sensibil. îi arătau aceeaşi slăbiciune care îngăduise 
cazului Bailey să i se strecoare în suflet, ţinând-o 
trează nopţile, convinsă că Maggie Bailey nu ar fi 
putut să facă aşa ceva, să plece pur şi simplu, lăsând 
singur un copil de doi ani, încuiat intr-un 
apartament, fără nici o garanţie că avea să fie 
descoperit la timp. 

—N-aş vrea să te dezamăgesc, Sparrow, îi spusese 
Donald, dar asta se-ntâmplă mai des decât ai crede, 
nu oricine poate să fie mamă. 

Sadie nu l-a contrazis. Ştia că are dreptate, ea ştia 
asta cel mai bine. Doar că felul în care Maggie părea 
că-şi părăsise fiica, neglijenţa ei, nu o convingeau. 

—Poate că Maggie nu o fi fost o mamă grozavă, 
dar nu şi-ar fi pus în pericol copilul. Ar fi chemat pe 
cineva, ar fi aranjat ea ceva! 



Sadie avusese dreptate, într-un fel. S-a dovedit că 
Maggie chiar aranjase ceva. Ea dispăruse din viaţa 
lui Caitlyn într-o joi, chiar ziua când tatăl fetiţei 
venea să o ia la el pentru sfârşitul de săptămână, aşa 
cum prevedea custodia. Doar că în săptămâna aceea 
el plecase din oraş la pescuit, în Lyme Regis. 

—I-am spus că plec, a declarat el în camera de 
interogatoriu, ţinând în mână un pahar de plastic. 
Chiar am pus-o să scrie pe un bilet ca să nu uite. Eu 
rareori plec undeva, dar fratele meu mi-a făcut cadou 
o excursie de ziua mea. Şi-a scris asta pe hârtie! 

Omul era copleşit şi, în timp ce vorbea, rupea, fără 
voie, bucăţele de polistiren din pahar. 

—Dac-aş fi ştiut! Dacă mi-ar fi spus! Când mă 
gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla... 

Informaţiile lui alcătuiau o imagine a lui Maggie 
foarte diferită de cea pe care i-o făcuse mama ei, 
Nancy Bailey. Nici nu era de mirare. Ţinea de 
instinctul matern, a presupus Sadie, să-i facă 
copilului său portretul cel mai bun cu putinţă. 
Totuşi, în cazul acesta, a fost extrem de dăunător. Ce 
păcat că Sadie nu l-a întâlnit mai întâi pe tată, pe 
Steve, înainte de a-şi însuşi pe de-a-ntregul 
versiunea lui Nancy. 



—Ştii care-i problema? o întrebase Donald, când 
cazul se încheiase de mult. Tu te-ai împrietenit prea 
tare cu bunica. Greşeală de ageamiu! 

Dintre toate comentariile lui, acesta a fost cel mai 
usturător. Pierderea obiectivităţii, pătrunderea 
emoţiei pe teritoriul judecăţii raţionale - erau cele 
mai aspre critici pentru un detectiv. 

Mai ales un detectiv pentru care această acuzaţie 
este dreaptă. „Nici să nu-ţi treacă prin cap să iei 
legătura cu bunica! 44 Donald avusese dreptate. Lui 
Sadie chiar îi plăcuse bunica, mai ales că îi spusese 
exact ceea ce voise să audă. Că Maggie era o mamă 
responsabilă, grijulie care mai degrabă ar fi murit 
decât să-şi lase copilul nesupravegheat, că poliţia se 
înşela, că ar trebui să caute dovezi că s-a greşit. 

—Dar ce rost ar avea să mintă? îl întrebase ea pe 
Donald, ce ar avea de câştigat? 

El doar a dat din cap şi i-a zâmbit înţelegător. 

—E fata ei, gâsculiţo! Ce-ai vrea să spună? 

Lui Sadie i s-a pus în vedere să nu se mai apropie 
de Caitlyn după ce Steve a depus plângerea, dar o 
mai văzuse încă o dată, imediat după închiderea 
oficială a cazului. Caitlyn mergea de mână cu tatăl ei 
şi cu soţia acestuia, Gemma, în timp ce ieşeau de la 
secţia de poliţie, un cuplu cumsecade, tunşi şi 



îmbrăcaţi frumos. Caitlyn avea părul pieptănat şi 
împletit în codiţe şi în timp ce Sadie îi privea, 
Gemma s-a oprit să asculte ce spunea fetiţa, după 
care a ridicat-o în braţe, facând-o să râdă. 

Era doar o privire furişă, de departe, dar era de 
ajuns ca să îşi dea seama că totul se sfârşise cu bine. 
Cealaltă femeie, cu rochia ei de mătase şi chipul 
blând, cu gesturi drăgăstoase era chiar ce îi trebuia 
lui Caitlyn. Numai privind-o, Sadie îşi dădea seama 
că Gemma era genul de persoană care ştia 
întotdeauna ce să spună şi ce să facă, care avea să 
ştie cu siguranţă cine era Dora şi avea să-şi 
amintească imediat versurile tuturor cântecelor care 
alină şi adorm copiii. Evident că şi Donald gândea la 
fel. 

—Cel mai bun lucru pe care l-a putut face maică- 
sa! I-a spus el mai apoi, la cârciuma The Fox and 
Hounds. Până şi un orb poate să-şi dea seama că 
fetiţei îi este mult mai bine cu taică-său şi cu nevasta 
aia a lui. 

Şi copiii meritau, nu-i aşa, să aibă cele mai bune 
condiţii şi să le fie bine? Că existau, din păcate, 
destule piedici pe lume de care să se poticnească! 

Lui Sadie i-a zburat gândul la scrisoarea pe care o 
aruncase în cutia poştală. Probabil că ajunsese la fată 



de-acum. Ce bine că-şi trecuse adresa clar şi complet 
pe spatele plicului. Fără îndoială că aşa învăţase la 
şcolile acelea cu pretenţii la care mersese. Charlotte 
Sutherland. Era un nume frumos, s-a gândit Sadie, 
nu cel pe care i-1 dăduse ea, dar oricum un nume 
frumos. Suna bine, a persoană educată, de succes. 
Numele cuiva căruia îi plăceau jocul de hockey şi 
caii şi nu-şi muşca limba de teamă să nu spună vreo 
prostie. Pe toate acestea şi le dorise atunci când o 
pusese pe fetiţă în braţele asistentei medicale, 
privind cu ochii împăienjeniţi cum era purtată spre 
un viitor mai bun. 

Din spate s-a auzit un zgomot care a facut-o să 
tresară. Cineva se chinuia să deschidă o fereastră- 
ghilotină înţepenită, care se ridica cu greu. Perdeaua 
de dantelă a fost dată într-o parte şi s-a ivit o femeie 
cu o stropitoare verde de plastic, care, cu un aer 
evident de proprietăreasă, arunca priviri supărate 
spre bancă (STRICT PENTRU FOLOSUL 
OASPEŢILOR), şi mai ales spre Sadie. 

Câinii îşi terminaseră cercetările şi stăteau acum 
tolăniţi, cu urechile ciulite, aşteptând ca Sadie să le 
dea semnalul de plecare. In timp ce Sadie se ridica, 
patroana hotelului turna apă în ghiveciul cu flori 
atârnat chiar deasupra capului ei. Ash şi Ramsay au 



pornit-o înainte spre casa lui Bertie, iar Sadie a luat- 
o după ei, încercând să nu bage în seamă umbra 
luminată din spate a copilului care se ţinea după ea. 

—Tot n-ai rezolvat-o? i-a strigat Bertie, de îndată 
ce a intrat cu câinii în casă. 


L-a găsit în grădina din spatele bucătăriei, cu 
foarfecă în mână şi o grămadă mică de buruieni şi 
rămurele tăiate căzute pe cărămizile de lângă el. 

—E aproape gata! i-a răspuns ea, punându-şi 
rucsacul pe măsuţa de piatră. Mai am doar câteva 
mici amănunte: cine, cum şi de ce. 

—Mici, într-adevăr! 

Sadie s-a proptit de zidul de bolovani care ţinea 
grădina să nu alunece pe povârnişul dealului către 
mare. A inspirat adânc şi a dat încet drumul aerului; 
nu puteai face altceva când dădeai cu ochii de o 
astfel de privelişte. Unduirea ierbii argintii, nisipul 
alb, adunat într-un golfuleţ între două promontorii, 
marea nesfârşită aşternând toate nuanţele, de la 
azuriu la siniliu. Ca într-o carte poştală perfectă. 
Dintr-acelea pe care turiştii bronzaţi le trimiteau 
acasă, să-şi facă prietenii şi rudele invidioşi. Se 
întreba dacă nu s-ar fi cuvenit să cumpere şi ea o 
carte poştală pentru Donald. 

—Parcă şi simţi mirosul fluxului, nu-i aşa? 



—Şi eu care dădeam vina pe câini! 

Bertie a râs, tăind cu precizie o rămurică a unui 
tufiş înflorit. 

Sadie s-a aşezat pe scaunul de lângă el, sprijinindu- 
şi tălpile de marginea stropitorii metalice. Bunicul se 

/V 

pricepea, fără îndoială, la grădinărit. In afară de 
micul pătrat pietruit din mijlocul grădinii, restul 
locului era năpădit de flori şi tufişuri care se 
învălmăşeau laolaltă asemenea spumei pe valurile 
mării. 

/V 

In dezordinea aceea studiată, i-a atras atenţia un 
pâlc de floricele albastre cu o stea galbenă în mijloc. 

—Astea-s nu-mă-uita din Insula Chatham, a 
exclamat ea, amintindu-şi brusc de grădina pe care el 
şi Ruth o făcuseră în spatele casei lor din Londra. 

/V 

întotdeauna mi-au plăcut. 

Pe vremea aceea le ţineau în ghivece de teracotă, 
agăţate de pereţii de cărămidă; era uimitor ce 
reuşiseră să facă pe nouă metri pătraţi şi o singură 
oră de soare pe zi. Obişnuia să stea acolo cu el şi cu 
Ruth serile, după ce închideau magazinul, nu de la 
început, dar mai târziu, după ce stătuse deja la ei 
vreo câteva luni şi se apropia termenul. Cu cana de 
ceai Earl Grey fierbinte în mână, cu privirea ei 



blândă, cu bunătatea ei nesfârşită: „Oricum hotărăşti 
tu, Sadie, scumpo, noi te susţinem! 44 

Sadie a rămas surprinsă de durerea încă vie. 
Uimitor cum putea să o năpădească chiar şi acum, 
după un an. Cât de mult îi lipsea bunica, ce nu ar fi 
dat să fie aici, acum, caldă şi atât de cunoscută, 
aparent nemuritoare. Dar nu, nu aici. Să o aibă din 
nou pe Ruth, dar fără ca Bertie să fi fost nevoit să 
plece din casa lor de la Londra. I se părea că toate 
hotărârile importante fuseseră luate în grădina aceea 
micuţă, înconjurată de ziduri, cu ghivece atârnate, 
atât de diferită de locul acesta deschis, inundat de 
soare. A simţit cum adânc în suflet i se înfiripă o 
mică iritare faţă de schimbare, o toană copilărească 
pe care a înghiţit-o ca pe o pilulă amară. 

—Trebuie să fie frumos să ai o grădină mai mare, a 
spus ea cu o veselie prefăcută. 

Bertie a încuviinţat, zâmbind, şi a arătat apoi spre 
un dosar ponosit pus sub două ceşti de ceai folosite, 
care aveau pe fund ceva ce semăna cu nişte resturi 
de noroi şi iarbă. 

—Tocmai a plecat Louise, ţi-a adus alea... nu ştiu 
dacă o să-ţi fie de folos, dar a crezut că te-ar interesa 
să le vezi, oricum. 



Louise! Sadie s-a zbârlit, dar şi-a amintit iute că 
femeia era o persoană foarte cumsecade care tocmai 
îi făcuse un serviciu. Şi-a aruncat privirea peste 
hârtii, păreau un fel de ziar, făcut de un amator, 
fiecare pe câte o pagină cu titlul Loeanneth Gazette , 
cu litere ce imitau scrierea veche şi având pe 
frontispiciu o schiţă în creion şi cerneală a casei şi 
lacului. Paginile erau pătate şi decolorate, cu câteva 
molii care se străduiau să-şi capete libertatea pe 
măsură ce le deschidea. Hârtia mirosea a mucegai şi 
murdărie, titlurile, totuşi, musteau încă de viaţă, 
anunţând evenimente cum ar fi: Ultimul sosit- un 
băiat în cele din urmă ; Interviu cu domnul 
Llewellyn, faimosul autor; Privelişte rară: fluture 
albastru în grădina de la Loeanneth! Fiecare articol 
era însoţit de o ilustraţie semnată de Deborah, 
Clementine sau Alice, dar textele îi aparţineau, fără 
excepţie, lui Alice. 

Privirea i s-a oprit asupra numelui şi a avut aceeaşi 
senzaţie de încordare ca atunci când dădea de 
numele A-L-I-C-E scrijelit la Loeanneth. 

—De unde au apărut? 

—Unul dintre pacienţii lui Louise de la spital a 
avut o mătuşă care a fost servitoare la Casa de lângă 
lac. Ea nu a mai lucrat acolo din anii ’30, când 



familia Edevane a plecat din Cornwall, dar probabil 
că astea s-au amestecat printre lucrurile ei. Se pare 
că în sala de clasă din pod, unde erau şi camerele 
servitoarelor, se afla o mică tiparniţă. Iar copiii se 
jucau cu ea. 

—Ia ascultă aici! a exclamat Sadie, ridicând hârtia 
să nu-i intre soarele în ochi şi citind cu glas tare: 
INTERVIU CU UN OBRAZNIC FĂRĂ MARGINI: 
ACUZATUL VORBEŞTE! Astăzi publicăm un 
interviu în exclusivitate cu Clementine Edevane, 
care este acuzată de Mama de ,, obrăznicie fără 
margini “ după o întâmplare recentă în care a jignit- 
o pe Doica Rose. ,,Dar chiar arăta grasă“, se pare 
că ar fi fost auzită acuzata strigând în spatele uşii 
închise a dormitorului său. ,,Eu n-am spus altceva 
decât adevărul !“ Adevăr sau denaturare? Rămâne 
să judeci singur, dragă cititorule! Relatare de Alice 
Edevane, reporter de investigaţii. 

—Alice Edevane, păi ea e proprietăreasa casei! a 
spus Bernie. 

—Şi cunoscută, de asemenea, ca A.C. Edevane, 
faimoasă autoare de romane poliţiste. Mi-ar fi plăcut 
să-mi fi răspuns la scrisori. 

—Dar nu a trecut nici măcar o săptămână. 



—Şi ce dacă? s-a răţoit Sadie, răbdarea nefiind una 
din calităţile sale. Sunt patru zile de servicii poştale. 

/V 

—încrederea ta în Poşta Regală este emoţionantă. 

La drept vorbind, Sadie presupusese că Alice 
Edevane avea să fie încântată să primească 
scrisoarea ei. Un detectiv de poliţie de bună credinţă 
care să dorească să redeschidă, chiar şi neoficial, 
cazul dispariţiei fratelui mai mic? Se aşteptase să 
primească un răspuns chiar a doua zi. Chiar dacă, 
aşa cum spunea Bertie, serviciile poştale nu erau 
chiar perfecte, ar fi trebuit să primească deja un 
semn. 

—Oamenii pot avea reacţii ciudate faţă de trecut, i- 
a spus Bertie, atingând uşor cu degetele o mlădiţă 
plăpândă. Mai ales dacă mai e şi ceva dureros la 
mijloc. 

Deşi tonul lui nu se schimbase şi se concentra în 
continuare asupra copacului, Sadie a simţit în 
cuvintele lui jarul unei întrebări nerostite. Era exclus 
să fi ştiut despre Charlotte Sutherland şi despre 
scrisoarea ei care dezgropase trecutul. Un pescăruş a 
ţipat, despicând cerul deasupra lor şi, pentru o 
fracţiune de secundă, Sadie s-a gândit dacă era cazul 
să-i povestească lui Bertie despre fata aceea cu 



scrisul ei atât de clar, de sigur, cu întorsături 
inteligente de frază. 

Dar ar fi fost o prostie să o facă, mai ales că de- 
abia reuşise să scape de scrisoare. El ar fi vrut să 
discute totul în amănunt şi după aceea nu ar mai fi 
scăpat de toată chestia, aşa că a spus în schimb, 
scoţând din rucsac instrumentele cercetării sale şi 
aşezându-şi în poală cărţile de la bibliotecă, dosarele 
de arhivă şi carnetul pe care îl cumpărase de la 
papetăria WHSmith: 

—Am primit până la urmă şi dosarul de presă. Sunt 
câteva fotografii pe care nu le văzusem, dar nimic 
prea folositor. 

I s-a părut că l-a auzit oftând, simţind încrederea 
lui fermă în ea, şi s-a simţit brusc năpădită de gândul 
că el era singurul om de pe lume pe care îl iubea şi 
că ar fi fost tare singură dacă l-ar fi pierdut. 

—Aşa deci, a spus el, ştiind bine că nu trebuia să 
insiste, ştim cu siguranţă că a fost luat, dar nu am 
aflat încă nici cum şi nici de către cine. 

—Aşa e! 

—Ai vreo idee de ce s-a întâmplat asta? 

—Păi, cred că nu se pune problema să fi fost nişte 
răpitori de ocazie. Acolo avea loc o petrecere şi casa 



e destul de izolată, nu e un loc unde să nimereşti aşa, 
din întâmplare. 

—Decât dacă alergi după un câine, desigur! 

Sadie a zâmbit şi ea. 

—Mai rămân două posibilităţi. A fost luat pentru 
că cineva voia fie să obţină bani, fie să aibă copilul. 

—Dar nu s-a găsit nici o scrisoare de 
răscumpărare. 

—-Nu, după cele spuse de Pickering, dar poliţia nu 
dezvăluie întotdeauna astfel de lucruri. Am notat 
asta pe lista de întrebări pentru Clive Robinson. 

—Ai vreo veste de la el? 

—-Nu, dar trebuia să se întoarcă ieri, aşa că ţin 
pumnii strânşi. 

—Hai să zicem că nu a fost luat pentru bani, a 
urmat Bertie mai tăind încă o mlădiţă din copacul 
lui. 

—Atunci pentru copil. Pentru copilul acesta 
anume. Dar nu are nici o noimă ca cineva care îşi 
dorea pur şi simplu un copil să îl aleagă chiar pe fiul 
unei familii bogate, din înalta societate, care avea la 
îndemână toate resursele posibile ca să îl găsească. 

—Pare o alegere prostească, a încuviinţat Bertie, 
cu siguranţă că ar fi fost alte ţinte mai uşoare. 



—Asta înseamnă că cine l-a luat pe Theo Edevane, 
l-a vrut tocmai pe el. Dar de ce? 

Sadie lovea nervoasă cu pixul pe carnetul de notiţe 
din hârtie ieftină, aproape transparentă, iar soarele 
scotea în evidenţă urmele ultimei scrisori pe care o 
scrisese. 

—-Nu are nici un rost, a oftat ea. Până când nu 
adun mai multe informaţii- să primesc răspunsul lui 
Alice Edevane, să vorbesc cu Clive Robinson, să 
înţeleg mai bine cine sunt cei implicaţi şi să 
descopăr cine ar fi avut mijloacele, motivul şi ocazia 
să o facă- totul nu e decât o simplă bâjbâială. 

Din voce îi răzbătea o frustrare şi mai puternică, ce 
nu i-a scăpat lui Bertie. 

—Chiar ţi-ai pus în minte să rezolvi cazul acesta, 
nu-i aşa? 

—Nu-mi plac lucrurile neclare. 

—A trecut atâta timp. Mai toţi cei care i-au simţit 
lipsa acelui băieţel s-au dus de mult. 

—Dar nu asta e problema. A fost răpit. Asta e 
nedrept. Familia lui merită să ştie ce s-a întâmplat cu 
el. Uite-aici, a spus ea, întinzându-i un ziar. Uită-te 
la mama lui, uită-te la chipul ei. Ea i-a dat viaţă, i-a 
dat un nume, l-a iubit. Era copilul ei şi ea a trăit mai 
departe toată viaţa fără el, fără să ştie ce i s-a 



întâmplat, ce a devenit, dacă a fost fericit. Fără să 
mai afle vreodată despre el, viu sau mort. 

—Sadie, scumpo... a început Bertie aruncând în 
grabă o privire pe ziar, dar uitându-se la ea cu uimire 
şi blândeţe. 

—E o enigmă, a urmat ea iute, fără să se poată 
abţine, deşi îşi dădea seama că suna ciudat. Ştii bine 
cum sunt, nu pot să las lucrurile nelămurite. Cum 
Dumnezeu să dispară un copil dintr-o casă plină de 
lume? E ceva ce îmi scapă. Uşi, ferestre, o scară, ca 
în cazul răpirii micuţului Lindbergh—? 

—Sadie, vacanţa asta a ta... 

Brusc, Ash a început să latre şi ambii câini au sărit 
în picioare, luând-o la fugă spre zidul de piatră care 
despărţea grădina de stradă. 

Sadie a auzit şi ea zgomotul, apoi o motoretă s-a 
apropiat de casă şi a oprit. S-a auzit un scârţâit şi o 
bufnitură uşoară, semn că s-a deschis capacul fantei 
pentru corespondenţă din uşă, lăsând să cadă un 
teanc de scrisori pe covorul din holul de la intrare. 

—A venit poşta! a spus Sadie. 

—Lasă că mă duc eu! 

Bertie a lăsat jos foarfecă de tuns şi şi-a şters 
mâinile pe şorţul de grădinărit. I-a aruncat lui Sadie 







o privire uşor încruntată, înainte de a-şi lăsa capul şi 
a dispărea pe uşa bucătăriei. 

Sadie a aşteptat să plece ca să-i dispară zâmbetul. 
O dureau muşchii feţei. Era tot mai greu să facă faţă 
întrebărilor lui Bertie. Nu-i plăcea să-l mintă, păreau 
amândoi nişte caraghioşi, dar nici n-ar fi putut 
suporta ca el să ştie că ea o încurcase atât de rău la 
serviciu. Ceea ce făcuse, să se adreseze presei, era 
jenant, ruşinos chiar. Şi, mai rău, cu siguranţă că el 
ar fi întrebat-o de ce făcuse acel gest care nu-i stătea 
în fire. Ceea ce i-ar fi condus la Charlotte Sutherland 
şi la scrisoarea ei. Şi nici despre asta nu-i putea 
povesti. Nu credea că ar fi suportat să-i vadă chipul 
blând cuprins de milă în timp ce ar fi ascultat-o. Se 
temea îngrozitor că, dacă vorbea despre asta, ar fi 
putut deveni realitate şi s-ar fi văzut din nou înapoi, 
ca atunci, prizonieră în trupul tinerei panicate, 
neputincioase ce fusese, chircită în faţa valului uriaş 
de durere ce se prăvălea peste ea. Dar ea nu mai era 
fata aceea. Refuza să fie. 

Şi atunci de ce se purta aşa? Sadie s-a încruntat. Ce 
făcea? îl lăsa pe Donald să decidă totul în timp ce ea 
lâncezea la nesfârşit ca într-un purgatoriu, aşteptând 
să fie rechemată la slujba la care se pricepea atât de 
bine. Pentru care, ca să reuşească, lucrase al naibii 



de mult. învinsese numeroase greutăţi ca să 
promoveze în grad; şi pentru ce, acum, era atât de 
sfioasă, ascunzându-se la malul mării liniştite, 
încercând să rezolve cazul unui copil căruia i se 
pierduse urma de şaptezeci de ani? 

Sadie şi-a scos telefonul mobil din buzunar, aşa, 
într-o doară, şi s-a jucat cu el azvârlindu-1 uşor dintr- 
o mână într-alta, iar apoi, trăgând hotărâtă aer în 
piept, s-a îndreptat către colţul cel mai îndepărtat al 
grădinii. S-a cocoţat pe zidul de piatră, aplecându-se 
cât mai mult în afară, până când a apărut o liniuţă de 
semnal pe ecran. A format numărul lui Donald şi a 
aşteptat, mormăind: „Haide, haide, răspunde... 44 . 

A intrat direct căsuţa vocală, iar Sadie a blestemat 
în bătaia vântului. Nu a închis ca să încerce mai 
târziu, ci a ascultat mesajul tăios al lui Donald, după 
care şi-a lăsat şi ea propriul mesaj. 

—Bună, Donald, uite, sunt Sadie. Vreau doar să-ţi 
spun că vin la Londra. Mi-am limpezit gândurile şi 
sunt gata să mă întorc înapoi la treabă, de luni într-o 
săptămână. Şi-ar fi grozav să ne vedem mai ’nainte. 
Ştii.. .să-ţi arăt pozele din vacanţă... 

Gluma măruntă i s-a părut chiar şi ei nesărată, aşa 
că spus mai departe: 



—Oricum, dă-mi de ştire când şi unde îţi convine. 
Cândva săptămâna viitoare. 

Şi s-a oprit aşa, cu o afirmaţie pe post de întrebare, 
după care a închis. 

A oftat uşurată, o făcuse şi pe-asta. Acum, dacă 
Bertie avea să o mai întrebe despre planurile ei, 
urma să-i răspundă cum se cuvine: după o scurtă şi 
plăcută excursie în Cornwall, avea să plece acasă, la 
Londra, peste o săptămână. 

Şi-a vârât telefonul la loc în buzunar şi s-a întors la 
locul ei de lângă pomul lui Bertie, aşteptând să se 
instaleze bine-venita linişte sufletească. Dar în 
mintea ei numai linişte nu era. După ce luase taurul 
de coame, în capul ei se înşira o listă de lucruri pe 
care trebuia să le fi făcut altfel. Ar fi trebuit să 
precizeze locul şi ora, ar fi trebuit să fi vorbit mai 
blând, pe un ton mai pocăit, să-i lase impresia că 
fusese ideea lui. 

Sadie şi-a amintit însă de ameninţarea lui că avea 
să se ducă la Ashford dacă nu-i urma cu sfinţenie 
indicaţiile. Totuşi Donald era partenerul ei, era un 
om rezonabil. S-a gândit la binele ei când a forţat-o 
să-şi ia concediu şi ea se învăţase minte, nu avea să 
mai stea de vorbă cu ziarişti de-acum încolo. Dar 
cazul Bailey era închis, dispăruse cu totul din ziare, 



nu se întâmplase nimic rău. (Dacă nu o lua în 
considerare pe Nancy Bailey. Sadie s-a cutremurat 
toată când şi-a amintit privirea femeii auzind că 
investigaţia s-a terminat. „Dar mi-am închipuit că 
mă credeţi că fata mea n-ar fi plecat aşa. Am crezut 
că o să o căutaţi! 44 ) 

Alungând-o pe Nancy Bailey din minte („Nici să 
nu-ţi treacă prin cap să iei legătura cu bunica! 44 ), 
Sadie şi-a spus că făcuse ceea ce trebuia şi s-a 
străduit să creadă asta. 

Noua hartă a domeniului Loeanneth se afla încă în 
poala sa şi şi-a îndreptat atenţia asupra ei, într-o 
încercare hotărâtă de a se gândi la altceva. Era mult 
mai veche decât cea pe care i-o dăduse Alastair- din 
1664, după cum scria în titlu- şi era făcută pe 
vremea când Casa de lângă lac era încă doar o 
dependinţă a conacului de pe moşie. în ciuda 
ortografiei învechite şi a grafiei literelor care făcea 
ilizibile unele cuvinte, Sadie a recunoscut pe dată 
locul, căci îşi petrecuse ultima săptămână studiind 
planul casei în speranţa că va intui cumva traseul 
străbătut în noaptea aceea de răpitorul lui Theo. 

/V 

încăperile şi celelalte spaţii erau toate la locul lor. 



Doar că...Sadie a privit mai atentă. A scos harta 
originală din dosar şi le-a pus una lângă alta ca să le 
poată compara. 

Era totuşi o diferenţă în planul casei. O mică 
încăpere sau o adâncitură, chiar acolo, lângă camera 
copiilor, care nu mai era marcată pe harta mai nouă. 

Ce să fi fost, oare? Un dulap? Existau oare 
dulapuri în perete în secolul al XVII-lea? Sadie 
bănuia că nu, dar chiar dacă ar fi existat, de ce ar fi 
fost trecute în acest plan, şi în altele nu? 

Sadie îşi lovea uşor buzele, căzută pe gânduri. 
Privirea îi trecea de la copacul lui Bertie la câinii 
tolăniţi la baza zidului de piatră şi apoi la mare. 
Ochii i s-au oprit asupra umbrei întunecate a unui 
vapor care se clătina la orizont. 

Şi apoi, străfulgerarea slabă a unei bănuieli. 

Sadie şi-a frunzărit hârtiile până a dat de notiţele 
pe care şi le făcuse din capitolul 8, Familia deShiel 
din Havelyn. 

Şi a găsit... casa era construită pe vremea lui 
Henric al VUI-lea de către un deShiel ce fusese 
cândva navigator şi subtiliza aur din Spania. Mai 
exista şi un alt nume pentru oamenii cu această 
îndeletnicire. 



Tot felul de idei se aprindeau în mintea lui Sadie, 
asemenea focurilor străvechi de avertizare, 
alimentându-se unul pe celălalt: să fi fost vreun 
deShiel pirat... Louise vorbea de contrabandişti... 
de tunele săpate de-a lungul ţărmului din 
Cornwall... tunelul din Pragul fermecat al lui 
Eleanor cu corespondentul lui din realitate... stâlpul 
cu ivărul pe care îl văzuse cu ochii ei... 

—Asta e pentru tine, i-a spus Bertie, reîntors cu 
corespondenţa, întinzându-i un plic. 

L-a luat fără să rostească vreo vorbă, prea 
absorbită de teoria care i se înfiripa în minte, încât 
abia dacă a băgat de seamă numele expeditorului 
scris clar în colţul din stânga al plicului. 

—E de la poliţistul acela, a îmboldit-o Bertie, 
Clive Robinson din Polperro. Nu voiai tu să... a 
şovăit el. Dar ce ai păţit? Arăţi de parcă ai fi văzut o 
nălucă! 

Sadie nu văzuse vreo nălucă, dar avea senzaţia că 
tocmai zărise o umbră. 

/V 

—încăperea asta mică, a spus ea, în timp ce Bertie 
se apropiase şi se uita pese umărul ei, alcovul acesta 
micuţ... cred că s-ar putea să fi găsit locul pe unde 
au ieşit! 



12 

Londra, 2003 


Locul acesta din South Kensington era plin de 
năluci şi tocmai de aceea surorile Edevane îl 
aleseseră ca punct de întâlnire. în fiecare an, luau 
ceaiul la Muzeul „Victoria şi Albert“, să 
comemoreze moartea lui Eleanor, dar se întâlneau 
mai întâi la Muzeul de Istorie Naturală. Tatăl lor 
donase muzeului, prin testament, întreaga colecţie de 
fluturi şi lui Alice i se părea că în clădirea aceea se 
simţea spiritul său mai mult decât oriunde altundeva. 

Era logic să-şi comemoreze părinţii în aceeaşi zi. 
Ei trăiseră o poveste de dragoste cum numai în cărţi 
se află şi pe care lumea o invidiază în viaţa reală, doi 
străini tineri şi frumoşi care se întâlnesc din 
întâmplare, se îndrăgostesc la prima vedere, după 
care sunt despărţiţi, puşi la încercare şi întăriţi de 
Primul Război Mondial. Când erau mici, Alice şi 
surorile ei acceptaseră această relaţie fără să o pună 
la îndoială, crescând ocrotite de devoţiunea 
împărtăşită de Eleanor şi Anthony. Dar era acel soi 
de dragoste care ţinea alţi oameni la distanţă. Cu 
excepţia unui mic dar stabil număr de prieteni, ei 
ieşeau în lume rar şi nu de bunăvoie şi, privind în 



urmă, tocmai această izolare conferea un surplus de 
magie şi atracţie petrecerii lor anuale de la mijlocul 
verii. Când Eleanor a murit pe neaşteptate, atât de 
iute după soţul ei, oamenii au clătinat din cap 
impresionaţi de această tragedie, asigurându-le pe 
fete că: „Desigur, ei aparţineau unul altuia, erau atât 
de uniţi 44 . Dar aceiaşi oameni mieroşi şopteau pe la 
spatele lor: „Parcă n-ar fi putut să suporte să se 
despartă de el! 44 

Alice a ajuns prima la muzeu, ca întotdeauna. Aşa 
era obiceiul, o înţelegere tacită care ei îi dădea 
sentimentul că e punctuală, iar pe Deborah o agita. 
S-a aşezat pe o bancă în holul central şi şi-a vârât 
mâna în poşetă, mângâind coperta tocită de piele 
netedă a carnetului ei, după care l-a scos şi l-a aşezat 
în poală. Asta nu era ceva neobişnuit; de obicei, tot 
ce îi plăcea mai mult lui Alice era să studieze lumea 
şi, în timp, a învăţat că ceea ce, în mod normal, era 
considerat drept iscodeală, trecea drept o distracţie, 
fermecătoare chiar, dacă era făcută cu creionul şi 
hârtia în mână. Astăzi, totuşi, nu avea de gând să ia 
notiţe. Era prea preocupată ca să-şi mai bată capul cu 
străinii. 

Şi-a deschis carnetul, aruncând o privire la 
scrisoarea pe care o pusese înăuntru. Nu a mai 



recitit-o, nici nu era nevoie. Era a doua pe care o 
primea, şi avea un conţinut asemănător primei. 
Poliţista insista din nou să o vadă, dar evitase 
deliberat să-i precizeze cât de multe cunoştea despre 
cazul Edevane (aşa cum îl numea ea). Asta era o 
mişcare înţeleaptă, exact ceea ce ar fi făcut Alice cu 
Diggory Brent dacă ar fi căpătat vreun interes 
deosebit pentru un mister nerezolvat, în timp ce se 
afla în vacanţă în Cornwall. Orice detectiv demn de 
numele lui ştia că, dacă dădea doar indicii vagi, lăsa 
un gol cât mai mare în care să poată cădea un martor 
prea încrezător. Din păcate pentru Sadie Sparrow, 
Alice nu era deloc încrezătoare şi nu avea nici cea 
mai vagă intenţie să se lase amăgită şi să dea în 
vileag ce nu voia. Dar Deborah... 

Alice a închis carnetul şi a început să-şi facă vânt 
cu el. Noaptea trecută se răsucise în pat, întrebându- 
se cum să abordeze chestiunea, gândindu-se ce şanse 
ar fi ca tipa asta, Sparrow, să descopere ceva 
important, încercând să se liniştească că totul se 
petrecuse cu atât de mult timp în urmă, încât nu mai 
era nimic de găsit, dar i-a trecut prin minte că poate 
Deborah primise şi ea o scrisoare. S-a simţit 
străbătută de o panică ce acţiona asemenea unui tăiş 
nevăzut. 



A întors gândul acesta pe toate părţile, după care a 
conchis că incapabilă cum era să ticluiască vreo 
faptă rea, Deborah ar fi înştiinţat-o de îndată ce ar fi 
fost contactată. Având de apărat moştenirea politică 
a lui Tom, ar fi fost îngrozită la gândul că un străin 
oarecare şi-ar băga nasul în istoria familiei şi i-ar fi 
cerut de îndată ajutorul lui Alice. Dar, în dimineaţa 
aceea, în timp ce taxiul îşi croia drum prin cartierul 
St. John’s Wood, i-a trecut prin cap că Deborah ar fi 
putut să aştepte să discute chestiunea aceasta între 
patru ochi. Cum se apropia comemorarea lui 
Eleanor, ar fi putut să vâre pur şi simplu scrisoarea 
în poşetă şi probabil că acum îşi lua inima în dinţi să 
aducă vorba despre ea. 

Alice a respirat adânc, îmbărbătându-se, şi a privit 
din nou spre intrare. Deborah nu se vedea pe 
nicăieri, doar un nefericit în blugi făcea zarvă la uşă. 
Alice îl mai văzuse şi când sosise. Ţinea de mână o 
fetiţă tot în blugi, cu un flanel roz ţipător. Fetiţa 
gesticula şi ţopăia, iar bărbatul- tatăl ei, după cum 
credea Alice- încerca să-i domolească entuziasmul 
în timp ce se străduia să scoată ceva (o sticlă de apă, 
poate? Copiii din vremurile astea par să aibă nevoie 
de multă hidratare) dintr-un mic rucsac pe care-1 
purta. 



Omul era tare agitat acum, dând din mâini către un 
paznic, iar fetiţa nu mai era cu el. Spaima 
copleşitoare a unui părinte care şi-a pierdut copilul; 
Alice o recunoştea prea bine. Şi-a purtat privirea 
dincolo de scheletul uriaş al dinozaurului 
Diplodocus, către scara impunătoare de piatră din 
spatele holului ca o hrubă. Când dăduse cu ochii de 
ea, fetiţa arătase cu o mână într-acolo, în cealaltă 
ţinând o minge dintr-aceea care se lumina când era 
zgâlţâită, de parcă ar fi fost făcută din curent 
electric, şi în ochi i se vedea o sclipire ce-i trăda 
neîndoios hotărârea. Copilul stătea acum în capul 
scărilor, cu obrazul sprijinit de piatra rece şi netedă a 
balustradei, aşezându-şi mingea în dreptul chipului, 
gata să-i dea drumul să se rostogolească. 

Simplu, dragă Watson! Alice a încercat să se 
bucure de senzaţia atât de cunoscută a certitudinii. 
Avusese întotdeauna o memorie bună- chiar mai 
mult decât atât, un talent de a trage concluzii bazate 
pe dovezi concrete, aflate la îndemână. Era o 
înzestrare pe care tatăl ei avea meritul de a i-o fi 
rafinat. Când erau mici, el se juca cu ele, având o 
plăcere neostoită pentru acele jocuri pe care alţi 
adulţi le socoteau plictisitoare. Le lua cu el în 
preumblările sale prin natură, lăsându-le să-i care 



câte un instrument, uneori, dacă aveau noroc, mult 
râvnita plasă de fluturi, şi se oprea adesea, 
aplecându-se la nivelul ochilor lor ca să le arate câte 
ceva. 

—Imaginaţi-vă o întreagă scenă în capul vostru, 
obişnuia el să le spună, nu doar copacul acesta. 
Uitaţi-vă la lichenii de pe trunchi, la găurile făcute 
de ciocănitoare, la frunzele mai firave din locurile 
unde nu ajunge soarele. 

Şi mai târziu, uneori după câteva zile, când se 
aştepta mai puţin, el zicea: 

—Alice, copacul din pădure, zece detalii! 

Şi închidea ochii şi număra pe degete în timp ce ea 
reconstituia scena, imagine după imagine. 

Chiar şi acum simţea ecouri ale emoţiei de a fi 
singura care îl făcea să zâmbească. Şi zâmbea atât de 
frumos, era unul dintr-aceia ale căror chipuri se 
umpleau pe de-a-ntregul de simţirile lor; spre 
deosebire de Eleanor, a cărei educaţie aleasă o făcea 
rigidă şi prudentă. Una din marile enigme ale 
copilăriei lui Alice fusese cum de se putuse ca 
Eleanor, cea din poveste, o fată ca un spiriduş, avidă 
de aventură, să se prefacă într-un adult atât de aspru 
şi de predictibil. Prezenţa covârşitoare a Mamei 
rămăsese o amintire de neşters a copilăriei, încă le 



pândea, aşteptând ca una dintre ele să facă vreo 
greşeală ca să folosească prilejul să le trimită afară 
ca să rămână doar ea cu Anthony. I-au trebuit ani 
îndelungaţi să înţeleagă că mama lor era invidioasă 
pe ele, pe legătura cu tatăl lor, pe dragostea lui 
imensă pentru ele. 

—Da, dar e mult mai complicat, spusese Deborah 
odată când vorbiseră despre asta. 

Alice insistase să-i explice şi, alegându-şi cuvintele 
cu mare grijă, Deborah a continuat: 

—Cred că era invidioasă şi pe el, într-un anume 
fel. Nu-ţi mai aduci aminte, în timpul războiului, 
când noi eram mici, cât de diferită, cât de veselă şi 
jucăuşă era? Cum ni se părea că era mai degrabă una 
dintre noi, decât un om mare, aşa cum erau bunica 
sau doica Bruen? 

Alice a încuviinţat din cap nesigură, dar vorbele lui 
Deborah i-au stârnit amintiri îndepărtate despre 
jocuri de-a v-aţi ascunselea şi poveşti fermecate. 

—Dar după aceea Tata a venit acasă şi noi eram 
înnebunite după el, iar ea parcă ne pierduse. Ea a 
fost cea care s-a schimbat după aceea, a devenit alt 
om, mult mai aspră. Nu a putut... 

Deborah se oprise brusc, de parcă s-ar fi răzgândit. 



—Ei, continuat ea, fluturându-şi mâna, oricum nu 
se putea să fie amândoi favoriţi, nu-i aşa? 

Atenţia i-a fost atrasă de o siluetă cunoscută în 
dreptul uşii; era Deborah, sprijinindu-se de braţul lui 
James. Când au ajuns în hol, Deborah a râs de ceva 
ce-i spunea tânărul ei şofer. L-a bătut uşor pe mână, 
afectuoasă, luându-şi rămas-bun. Alice a răsuflat 
uşurată. Sora ei nu părea nici pe departe să fi primit 
o grenadă prin poştă. 

O clipă după plecarea lui James, Deborah a rămas 
pe loc, în tumultul de oameni care se întâlneau şi se 
salutau în jurul ei. Asemenea tuturor nevestelor de 
politicieni, ştia prea bine să-şi păstreze o înfăţişare 
plăcută, dar Alice putuse întotdeauna să vadă 
dincolo de mască: o uşoară încordare a buzelor, 
obiceiul din copilărie de a-şi ţine vârfurile degetelor 
strânse când era agitată. Dar nici unul dintre aceste 
semne nu se vedea în dimineaţa aceea. Alice simţea 
cum tensiunea i se risipeşte, dar nu şi-a luat privirea 
de la sora ei. Rareori ai ocazia să-i observi 
îndeaproape pe cei pe care-i cunoşti prea bine. 
Deborah era încă înaltă şi impunătoare, deşi se 
apropia de nouăzeci de ani, şi era îmbrăcată cu 
acelaşi model de rochie de şaten pe care îl purtase în 
timpul anilor ’30, încinsă la mijloc, cu nasturi de 



perle din talie până la gulerul de dantelă. Semăna cu 
unul din fluturii Tatei, prinsă în culmea frumuseţii 
sale şi încremenită în timp, veşnic feminină. Tocmai 
opusul lui Alice, îmbrăcată în pantaloni şi încălţată 
cu pantofi zdraveni de piele. 

Alice s-a ridicat şi i-a făcut cu mâna ca să-i atragă 
atenţia. Deborah umbla în baston, aşa că Alice şi-a 
dat seama că o supăra din nou piciorul. Dar era 
convinsă că, dacă ar fi întrebat-o cum stă cu 
sănătatea, Deborah i-ar fi zâmbit şi ar fi susţinut că 
nu s-a simţit niciodată mai bine. Era de neconceput 
ca vreuna din fetele Edevane să recunoască 
slăbiciunea, durerea sau regretul. Stăpânirea 
emoţiilor făcea parte din moştenirea lui Eleanor, 
alături de răspunsul prompt la scrisori şi dispreţul 
pentru exprimarea gramaticală neîngrijită. 

—Iartă-mă că am întârziat, a spus Deborah, 
ajungând în dreptul băncii. Am avut o dimineaţă de 
groază. Aştepţi de mult? 

—Nici vorbă, am avut carneţelul cu mine, oricum. 

—Ai fost să vezi colecţia? 

Alice i-a răspuns că nu fusese şi s-au dus în tăcere 
la garderobă ca să-şi lase Deborah pardesiul. Cineva 
din afară ar fi putut spune că întâlnirea lor era rece, 
dar nimic din starea emoţională actuală a lui 



Deborah nu se trăda. Când se întâlneau, ele nu se 
sărutau niciodată şi nici nu se îmbrăţişau. Alice 
deplângea obiceiul modem de a plânge şi a împărtăşi 
sentimente, iar ea şi Deborah dispreţuiau parada de 
emoţii uşurele. 

—Ia te uită, trebuie să fiţi surori! a exclamat cu 
voce cântată tânărul garderobier, zâmbind larg. 

—Da, a spus Deborah, înainte ca Alice să 
răspundă, ca de obicei, ironic: „Dar de ce trebuie? 44 . 

Adevăml era că semănau mai mult acum, la 
bătrâneţe, decât oricând altcândva în viaţa lor, dar de 
fapt toţi bătrânii le par tinerilor la fel. Decolorarea 
pămlui, a ochilor, pielii, buzelor, pierderea 
trăsăturilor individuale pe măsură ce chipul adevărat 
al persoanei respective piere după masca ridurilor. în 
realitate, ele nu semănau. Deborah era încă 
frumoasă- adică mai arăta încă semne de fmmuseţe- 
aşa cum fusese întotdeauna. în vara în care se 
logodise cu Tom, ultima vară la Loeanneth, apămse 
un articol în The Times în care era descrisă drept cea 
mai frumoasă tânără din acel sezon monden. Alice şi 
Clemmie nu o cmţaseră cu tachinările lor, dar doar 
în glumă. Articolul nu spunea nimic ce nu ştiau deja. 
In fiecare familie cu multe fete se află una care le 
pune în umbră pe celelalte, scrisese Alice în cea de-a 



opta ei carte, Chemarea morţii. Pusese această 
observaţie pe seama lui Diggory Brent, care avea 
darul ciudat de a vedea lumea la fel ca Alice. El era 
bărbat şi, prin urmare, putea emite astfel de păreri 
fără să pară frustrat sau răutăcios. 

Nu, a decis Alice, în timp ce Deborah râdea veselă 
de ceva ce mai spusese garderobierul, sora ei nu 
primise nici o scrisoare de la Sadie Sparrow. 
Uşurarea i-a fost tulburată de ideea că era doar o 
chestiune de timp. Dacă nu avea să găsească o cale 
să-i potolească curiozitatea detectivei, Deborah avea 
să fie cu siguranţă amestecată în chestiunea asta. Din 
fericire, Alice mai ştia câte ceva despre abaterea 
atenţiei. Nu trebuia decât să-şi păstreze calmul şi 
pedanteria, mai mult decât până acum. Alice se 
întreba ce fusese în capul ei când îi spusese lui Peter 
că acea primă scrisoare venise pe o adresă greşită şi 
că ea nu ştia despre vreun un copil dispărut. Nu se 
gândise, se panicase. Aşa că avea de gând să nu mai 
greşească. 

—Eşti bine? Aşa şi arăţi, i-a spus Deborah 
cântărind-o din ochi, în timp ce se întorcea de la 
garderobă. 

—Chiar foarte bine. Dar tu? 



—N-am fost niciodată mai bine! a răspuns 
Deborah făcând semn către holul de la intrare, cu o 
uşoară grimasă de neplăcere pe buze. 

Ei nu-i plăcuseră niciodată insectele Tatei şi nici 
acele de argint, oricât de mult s-a luptat să-şi câştige 
şi ea locul ca să-l ajute când erau mici. 

—Ei bine, a exclamat ea, sprijinindu-se în baston 
cu băgare de seamă. Haide să o facem şi pe asta ca 
să putem merge să luăm ceaiul! 

Cât au văzut colecţia, Alice şi Deborah au vorbit 
foarte puţin, în afara observaţiei că fluturii erau toţi 
la locul lor. Curatorul muzeului îi scosese din 
vitrinele lui Anthony şi-i redistribuise ca să 
îmbogăţească colecţia existentă, dar lui Alice nu-i 
venea greu să-i distingă pe cei la a căror prindere 
ajutase şi ea. Fiecare avea o poveste, parcă şi auzea 
cuvintele blânde ale Tatei în vreme ce privea aripile, 
formele şi culorile atât de cunoscute. 

Deşi Deborah nu se plângea, se vedea clar că o 
supăra piciorul, aşa că Alice a scurtat pelerinajul şi 
au mers peste drum la Muzeul „Victoria şi Albert“. 
Cafeneaua era plină de lume, dar au reuşit să 
găsească o masă într-un colţ liniştit, lângă şemineul 
neaprins din încăperea mai mică. Alice a propus ca 
sora ei să rămână la masă, iar ea să aducă ceaiul. 



Când s-a întors cu tava în mână, Deborah avea o 
pereche de ochelari pe vârful nasului şi, pe deasupra 
lor, îşi cerceta telefonul mobil. 

—Mare blestemăţie! a exclamat ea, împungând 
tastatura cu o unghie roşie. Se pare că nu-1 aud 
niciodată când sună şi crezi că sunt în stare să găsesc 
mesajele? 

Alice a ridicat din umeri înţelegătoare şi a turnat 
laptele în ceşti. S-a sprijinit apoi de spătarul 
scaunului uitându-se cum se ridică aburul din ceaşcă. 
Se gândea că, înainte de a vorbi cu detectiva, ar fi 
înţelept să vadă cât de multe ştia sora ei. Problema 
era cum să înceapă. 

în timp ce Deborah continua să-şi facă de lucru cu 
telefonul, ţinându-1 ba la distanţă, ba în faţa ochilor, 
bombănind în timp ce încerca să citească ce scria pe 
ecran, Alice a început să-şi soarbă ceaiul. 

Deborah s-a încruntat şi a apăsat o tastă. 

—Poate dacă aş... 

—M-am tot gândit la Loeanneth zilele astea... a 
început Alice, lăsând ceaşca jos. 

—Da? a exclamat Deborah, cu o licărire vagă de 
surprindere. 

„Ai grijă 44 , şi-a reamintit Alice, „ia-o binişor 44 . 



—Când s-a întors Tata de la război, îţi aduci 
aminte cât de emoţionată a fost Mama? Cum a 
umplut camera de sus cu toate lucrurile lui preferate: 
microscopul şi insectarele, cărţile, vechiul lui 
gramofon şi discurile cu muzică de dans? Iar noi ne 
furişam sus să-l iscodim pe gaura cheii pe străinul 
acela înalt şi chipeş care se afla printre noi. 

Deborah a lăsat telefonul din mână şi a privit-o pe 
Alice mijind uşor ochii. 

—Vai, Doamne, a spus ea în cele din urmă, cât de 
nostalgice suntem astăzi! 

Alice nu a luat în seamă întrebarea nerostită despre 
motivul acestei stări. 

—Nu este vorba atât de nostalgie, a spus ea. Nu 
îmi este dor de trecut aşa, romantic. Pur şi simplu, 
aduc în atenţie un subiect de discuţie. 

—Tu, cu semantica aia a ta! a urmat Deborah, 
clătinând din cap, amuzată. Doamne fereşte să te 
acuze cineva de sentimentalism! Şi, dacă vrei să ştii, 
chiar îmi aduc aminte. Chiar dansau acolo sus, iar 
noi două încercam să îi imităm. Dar tu, desigur, erai 
atât de împiedicată... a încheiat ea, zâmbind. 

A 

—II proteja. 

—Ce vrei să spui cu asta? 



—Doar că el trebuie să fi fost sleit- de război şi de 
toţi anii cât a fost plecat- şi ea îl ocrotea ca să revină 
la ceea ce fusese cândva. 

—S-ar putea. 

—Şi el a făcut la fel cu ea, mai târziu? Nu-i aşa? 
După întâmplarea cu Theo, a spus Alice, străduindu- 
se să pară indiferentă. Au avut noroc unul cu 
celălalt. Să pierzi un copil. Să nu ştii nimic. Alte 
căsnicii nu ar fi rezistat. 

—E adevărat. 

Deborah vorbea cu prudenţă, mirându-se, fără 
îndoială, de faptul că Alice aducea în discuţie un 
subiect pe care conveniseră tacit să nu-1 atingă 
niciodată. Dar Alice nu mai avea cum să se oprească 
acum. Tocmai îşi pregătea următoarea întrebare când 
Deborah i-a spus: 

/V 

—In noaptea de dinaintea nunţii mele a venit la 
mine în cameră şi mi-a ţinut un mic discurs 
mobilizator. Mi-a citat şi din Corinteni: „Dragostea 
îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, 
dragostea nu pizmuieşte 44 .— 

—Sună destul de sumbru. Ce-o fi vrut să spună? 

—Nu-mi dau seama. 

—Dar n-ai întrebat-o? 

—Nu. 











O undă veche de acrimonie se simţea în vocea lui 
Deborah, deşi se străduia vitejeşte s-o ascundă, şi 

A 

Alice şi-a amintit ceva. înainte de nunta ei, Deborah 
şi Mama erau la cuţite, răstindu-se una la alta, 
obligându-i pe toţi ceilalţi din casă la lungi perioade 
de tăcere. Familia Edevane se întorsese la Londra la 
vremea aceea. Nunta lui Deborah cu Tom avusese 
loc la doar cinci luni după dispariţia lui Theo şi viaţa 
de familie la Loeanneth se încheiase. Şi nu avea să 
se mai reia niciodată, deşi nici unul dintre ei nu ştia 
asta pe atunci; ancheta poliţiei se încheiase, dar ei 
mai sperau încă. Se vorbise să se amâne nunta, dar 
Deborah şi Eleanor susţinuseră categoric să se 
meargă mai departe, conform planului. Acesta fusese 
singurul lucru asupra cărora căzuseră de acord la 
vremea aceea. 

—Mai vrei ceai? a întrebat Alice, ridicând 
ceainicul. 

Nu se aşteptase ca Deborah să pomenească despre 
discuţia cu mama ei dinaintea nunţii. Nu avusese 
intenţia să răscolească dureri vechi şi-i era teamă ca 
nu cumva acest pas greşit să o împiedice să-şi atingă 
scopul. 

Deborah şi-a împins farfurioara cu ceaşca mai în 
faţă. 



—Ne-am distrat tare bine acolo, nu-i aşa? a 
continuat Alice, în timp ce ceaiul curgea gâlgâind 
prin gâtul ceainicului. înainte de Theo. 

—Aşa e, deşi mie mi-a plăcut întotdeauna la 
Londra. Casa aceea frumoasă din Cadogan Square, 
domnul Allan care trăgea Daimlerul la scară, balurile 
şi rochiile şi cluburile de noapte. La ţară nu era prea 
multă distracţie pentru mine. 

—Şi totuşi era frumos, pădurea, lacul, toate 
picnicurile acelea. Şi grădinile... 

/V 

încetişor, încetişor se apropia. 

—Sigur, nu aveau cum să nu fie frumoase. Mama 
avea o armată de grădinari care lucrau din zori până- 


n seară. 


—Ce vremuri! a râs Deborah. Acum abia găsesc pe 
cineva să-mi şteargă de praf poliţa şemineului. 

—Bătrânul domn Harris, el era grădinarul-şef, nu-i 
aşa, şi fiul lui, cel care se întorsese de la Somme cu 
rana aceea îngrozitoare la cap. 

—Adam, bietul de el! 

—Adam, da, şi mai era un tip, sunt sigură că mai 
era cineva. Venise şi se angajase cu contract. 


Alice îşi simţea în urechi bătăile inimii. Zgomotele 


cafenelei păreau tot mai îndepărtate, de parcă vorbea 


dintr-o lampă vidată de radio vechi. 



—Parcă-1 chema Benjamin, Benjamin nu-mai-ştiu- 
cum? 

Deborah s-a încruntat, străduindu-se să-şi aducă 
aminte, apoi a scuturat din cap. 

—N-am nici cea mai vagă idee, asta a fost acum 
multă vreme şi erau atâţia care veneau şi plecau. Nu 
poţi să te-aştepţi să-i ţii minte pe toţi. 

—Aşa e! 

Alice a încuviinţat zâmbind, ascunzându-se după 
ceaşca din care a mai luat o sorbitură de ceai rece. îşi 
dădea seama că îşi ţinuse respiraţia. A simţit o 
uşurare, dar şi o ciudată dezamăgire. Pentru o 
fracţiune de secundă fusese pregătită să o audă pe 

/V 

Deborah spunând: „Munro. II chema Benjamin 
Munro“ şi aşteptarea o emoţionase peste măsură. 
Abia şi-a stăpânit tentaţia de a merge şi mai departe, 
de a o forţa pe Deborah să-şi amintească de el, ca şi 
cum complicitatea surorii ei l-ar fi adus înapoi, 
îngăduindu-i să vorbească despre el şi, prin urmare, 
să simtă din nou ceea ce simţise atunci, demult. Dar 
era o pornire prostească, o nebunie şi şi-a reprimat-o. 
Aflase ce-i trebuia: Deborah nu-şi amintea deloc de 
Ben şi Alice era în siguranţă. Lucrul cel mai înţelept 
acum era să împingă repede conversaţia spre un 



teren mai sigur. Aşa că a început să pună unt pe o 
brioşă şi a întrebat: 

—Ce veşti mai ai de la Linda? 

Alice o asculta numai pe jumătate pe Deborah, 
care începuse să înşire iar lucruri preabine ştiute. 
Povestea plicticoasă a nepoatei rătăcitoare o interesa 
pe Alice doar pentru că avea de gând să-i lase Lindei 
domeniul Loeanneth. Casa o primise moştenire fără 
drept de înstrăinare, iar ea nu avea urmaşi direcţi; cei 
pe care ar fi putut să-i aibă nu erau altceva decât 
mici fantome la căpătâiul patului, în nopţile când nu 
putea dormi, iar vânzarea casei era de neconceput. 

—Pippa şi-a pierdut cumpătul, de bună seamă, 
spunea Deborah mai departe- ea mi-a lăsat mai 
adineauri un mesaj pe telefon- şi nici nu-i poţi face 
vină. Se cheamă un an de pauză, dar Linda e plecată 
de mai bine de cinci ani! 

—Ei, e tânără şi are spiritul de aventură în sânge. 

—Da, dar ştim bine amândouă ce-a păţit stră- 
străbunicul Horace. 

—Nu cred să fie caraibi în Australia. E mai 
probabil că se va consacra plajelor din Sydney decât 
canibalismului. 

—Asta n-o s-o consoleze prea mult pe Pippa, zău 


aşa! 



—Lasă că îşi găseşte ea drumul spre casă până la 
urmă! 

„Când o rămâne fără bani în buzunar 44 , a gândit 
Alice cu asprime, deşi s-a abţinut să rostească 
vorbele cu voce tare. Alice avea mari rezerve legate 
de caracterul Lindei, dar nu discutase niciodată în 
mod deschis despre asta cu sora ei. Şi era aproape 
convinsă că şi ea gândea la fel, dar nu se cuvenea s-o 
critice pe unica nepoată a surorii ei, era o lipsă de 
bună-creştere. Pe lângă aceasta, faptul că Deborah 
rămăsese însărcinată cu mare greutate conferise 
progeniturii ei prăpădite un statut aproape regal. 

—Ai să vezi că o să se întoarcă acasă o altă 
persoană, mult mai bună, datorită acestei experienţe. 

—Sper să ai dreptate. 

Aşa spera şi Alice. Casa de lângă lac era în 
stăpânirea familiei deShiel de secole şi Alice nu avea 
nici cea mai mică intenţie să fie ea cea care să o 
înstrăineze. 

După moartea lui Eleanor, fusese şocată să 
primească moştenire această casă. Moartea Mamei 
fusese un şoc. Se întâmplase în 1946, când războiul 
se terminase. După atâta pierdere de vieţi omeneşti 
şi distrugeri, era de-a dreptul scandalos ca cineva să 
iasă pe stradă şi să-şi piardă viaţa lovit de un autobuz 



care mergea de la Kilburn la Kensington. Mai ales o 
persoană ca Eleanor. Nu era genul de moarte la care 
te-ai fi aşteptat în cazul ei. 

Şoferul autobuzului a suferit nespus. La anchetă îşi 
pierduse cumpătul şi plânsese. O băgase de seamă pe 
Eleanor, declarase el, şi se gândise ce doamnă 
demnă era, aşa îmbrăcată în costumul ei elegant, cu 
geanta de piele. Chiar se întrebase unde se ducea. 
Avea ceva anume în înfăţişare, spusese el, de parcă 
ar fi fost pierdută în gânduri, dar la moment dat un 
copil a început să ţipe în spatele autobuzului şi el şi- 
a luat ochii de la drum, doar pentru o clipă, 
înţelegeţi, doar pentru o fracţiune de secundă, şi a 
auzit imediat o bufnitură. Chiar aşa a zis: o 
bufnitură. Alice parcă îl auzea şi acum când închidea 
ochii. 

Ea nu-şi dorise casa de la Loeanneth, nici una 
dintre surori nu o voise, dar raţionamentul mamei lor 
era limpede: Deborah era bogată, Clemmie murise, 
aşa că rămânea numai Alice. Alice însă o cunoştea 
prea bine pe Eleanor; înţelesese că această moştenire 
ascundea mai mult decât se vedea la o privire 
superficială. în nopţile care au urmat, când o 
învăluia întunericul şi începea să-şi plângă de milă, 
bând prea mult la masa goală din apartamentul ei 



sărăcăcios, cu gânduri prea zgomotoase pentru 
liniştea vremurilor de pace, zidurile pe care le 
înălţase în jurul trecutului începeau să se clatine. 
Aceasta se întâmpla în viaţa ei de dinainte de a se 
apuca de scris, înainte ca Diggory Brent să-i fi oferit 

/V 

ocazia de a-i prelua temerile şi regretele. In nopţile 
acelea i-a devenit clar lui Alice că mama ei o 
pedepsise lăsându-i moştenire Loeanneth. Căci 
Eleanor o învinuise întotdeauna pentru pierderea lui 
Theo, chiar dacă nu o mărturisise niciodată. Şi ce 
pedeapsă mai subtilă putea fi, mai potrivită , decât să 
i se dea un loc pe care îl iubea mai mult decât orice 
pe lume, dar pe care trecutul i-1 înstrăinase pentru 
totdeauna. 


13 

Alice a luat metroul înapoi către casa ei din 
Hampstead. Se anunţase că cineva căzuse sub un 
tren la staţia Goodge Street, aşa că a luat-o pe linia 
Piccadilly până la King’s Cross. în acelaşi vagon cu 
ea se aflau şi doi îndrăgostiţi, înghesuiţi unul într- 
altul la capătul vagonului, printre bagajele celorlalţi 
călători. Fata se sprijinea de băiat, râzând uşor de 
ceva ce el îi şoptea la ureche. 



Alice a surprins privirea unui bărbat scorţos din 
faţa ei. îşi ridicase sprâncenele dispreţuitor, uitându- 
se spre îndrăgostiţi, dar Alice nu a vrut să se alieze 
cu el şi şi-a ferit privirea. Deşi trecuse atâta timp de 
când n-o mai simţise, şi-a amintit cum e iubirea 
atotcuprinzătoare, de oameni tineri. O astfel de 
iubire cuprindea, deopotrivă, frumuseţe şi pericol, cu 
siguranţă. O astfel de dragoste făcea să dispară restul 
lumii, avea puterea să ia minţile şi celei mai 
rezonabile persoane. 

Dacă în vara aceea Benjamin Munro i-ar fi cerut 
lui Alice să moară pentru el, cu siguranţă că ar fi 
facut-o. Dar fireşte că nu s-a întâmplat aşa ceva, ci, 
după cum s-a dovedit i-a cerut foarte puţin. Dar 
atunci nici nu era nevoie să-i fi cerut ceva, căci ea i- 
ar fi dat bucuroasă orice şi-ar fi dorit. 

La vremea aceea, Alice crezuse că îşi păstra foarte 
bine secretul. Copil prostuţ. Se crezuse atât de 
deşteaptă şi matură! Fusese de-a dreptul oarbă, 
iubirea o făcuse să nu mai vadă greşelile, atât pe ale 
ei, cât şi pe ale lui, aşa cum spusese şi William 
Blake că se întâmplă—. Dragostea îi făcea pe oameni 
neînfrânaţi, avântaţi şi liberi. Şi fuseseră văzuţi 
împreună, ea şi Ben. Poate că Deborah nu ştia, dar 
cu siguranţă că altcineva îi văzuse. 


Şi în timp de metroul se zgâlţâia pe şine, i-au 
revenit în minte două voci de demult, emise parcă de 
un radio vechi, cu zeci de ani în urmă. Era într-o 
noapte de iarnă din 1940, în toiul 
bombardamentului, când Clemmie venise la Londra 
într-o permisie neaşteptată şi trăsese în micul 
apartament al lui Alice. La o sticlă de gin, au 
depănat poveşti din război, despre activitatea lui 
Clemmie la Forţele Auxiliare de Transport Aerian, 
istoriile lui Alice despre refacerea locurilor 
bombardate şi, pe măsură ce timpul trecea şi sticla 
de gin se golea, surorile deveneau tot mai 
sentimentale şi a venit vorba şi despre tatăl lor şi 
Războiul cel Mare, grozăviile pe care trebuie că le 
văzuse el şi pe care ele abia acum începeau să le 
înţeleagă. 

—Le-a ţinut bine ascunse, nu-i aşa? a întrebat-o 
Clemmie. 


—Nu ne-ar fi împovărat cu aşa ceva! 

—Dar nu a suflat nici o vorbă. Nici una. Nu-mi pot 
închipui cum să trăieşti aşa nişte grozăvii şi să le dai 
complet la o parte când se termină războiul. Eu parcă 


mă şi văd plictisindu-mi nepoţii până la lacrimi când 


o să fiu bătrână de tot, împuindu-le capul cu 


poveştile mele despre război. Dar Taţi nici vorbă de 



aşa ceva. Nici nu mi-aş fi închipuit că el a luptat în 
tranşee. Noroiul, şobolanii şi groaza de a-şi vedea 
oamenii murind. Cu tine a vorbit vreodată despre 
toate astea? 

Alice a dat din cap că nu. 

/V 

—îmi amintesc doar că a spus că se bucura că avea 
fete şi că nici un copil de-al lui nu avea să fie nevoit 
să lupte în caz de vreun război. Bag seama că nimeni 
nu poate avea dreptate tot timpul, a conchis ea, 
zâmbind şi făcând semn spre uniforma lui Clemmie. 

—Nici măcar Tata, a încuviinţat Clemmie. Dar, 
indiferent ce a spus el atunci, de fapt şi-a dorit un 
fiu. 

—Toţi bărbaţii îşi doresc asta, după cum spunea 
Bunica deShiel. 

Alice nu a mai adăugat şi că bătrâna cea veninoasă 
susţinuse acest lucru în octombrie 1920, imediat 
după naşterea lui Clemmie, reproşându-i mamei lor 
că nu se cuvenea să-şi întâmpine soţul venit din 
război născând o a treia fată. 

—Oricum, tot a avut unul până la urmă, a spus 
Clemmie, şi-a avut fiul mult aşteptat. 

Şi-au rămas tăcute, cuvintele acestea purtându-le 
înapoi în copilărie, la subiectul interzis, pierzându-se 
fiecare în amintirile sale despre trecut, îmbibate de 



gin. Pruncul din apartamentul de deasupra începuse 
să plângă, o sirenă răsuna într-altă parte Londrei, 
Alice s-a ridicat simţind cum se clatină încăperea în 
timp ce aduna paharele goale cu o mână, ducându-le 
către chiuveta din bucătărie, de sub geamul micuţ, 
murdar, pe care erau lipite în cruce benzi de hârtie. 
Stătea cu spatele când Clemmie a spus: 

—L-am văzut pe omul acela în drum spre Franţa, 
pe grădinarul angajat o vreme la Loeanneth. 

Vorbele au pocnit asemenea unui băţ de chibrit 
aprins într-o încăpere rece. Alice şi-a tras pumnii 
strânşi în mânecile puloverului tricotat. Făcându-şi 
curaj, s-a întors către sora ei şi s-a pomenit 
întrebând: 

—Care grădinar? 

Clemmie rămăsese cu privirile pierdute la masa de 
lemn, zgâriindu-i tăblia cu unghia ei scurtă. Nu a 
răspuns, ştiind desigur că nu era nevoie, căci 
amândouă ştiau despre cine era vorba. 

—Allie, a început ea cu numele de alint din 
copilărie care i-a dat fiori lui Alice, e ceva ce trebuie 
să... tot am vrut să... Ceva ce-am văzut eu, demult, 
când eram mici... 

Inima lui Alice a început să bată ca un ceas. Şi-a 
adunat tot curajul, o parte a sufletului ei dorea să 



încheie pe loc acea discuţie, cealaltă parte, cea 
stimulată de alcool, obosită să tot fugă de trecut, 
nepăsătoare în vremurile acelea când moartea şi 
pericolul pândeau pretutindeni, căutând-o parcă. E 
înspăimântător cum alcoolul dă frâu liber 
mărturisirilor. 


—Era în vara aceea, ultima vară. Fusesem la 
spectacolul aviatic cu câteva luni în urmă, iar eu 
eram nebună după avioane. îţi mai aduci aminte cum 
alergam prin toată casa, prefacându-mă că zbor? 

Alice a încuviinţat din cap, simţindu-şi gâtul uscat. 

—Fusesem şi la baza aeriană, cea de dincolo de 
ferma lui Jack Martin. Mai mergeam pe acolo 
uneori, doar ca să mă uit cum decolează şi aterizează 
avioanele, închipuindu-mi cum ar fi să zbor şi eu 
într-o bună zi. O dată am întârziat mai mult, aşa că 
am luat-o pe o scurtătură prin pădure, de-a lungul 
pârâului. Şi-am ajuns la vechiul pavilion de bărci. 

Lui Alice i s-a împăienjenit privirea şi a clipit 
încercând să se uite la tabloul de pe perete, lăsat de 
chiriaşul anterior, o pictură cu un vapor pe o mare 
agitată de furtună. Vaporul chiar se clătina acum. 
Alice îl privea, uşor surprinsă, cum se apleca dintr-o 
parte într-alta. 



—Nu m-aş fi oprit, mi-era foame şi mă grăbeam să 
ajung acasă, dar am auzit o voce înăuntru, o voce de 
bărbat. 

Alice şi-a închis ochii. Ani de-a rândul se temuse 
de clipa aceasta, îşi închipuise diverse scenarii, 
repetase în minte explicaţii şi scuze, iar acum chiar i 
se întâmpla de-adevăratelea şi ea nu ştia ce să spună. 

—Mi-am dat seama că nu era Tata, nici domnul 
Llewellyn, şi am fost curioasă. Nu m-am putut 
stăpâni şi m-am dus la fereastră. M-am suit pe barca 
răsturnată şi am văzut, Alice, fără voia mea, am 
văzut. Bărbatul acela, grădinarul... 

—Fii atentă, a întrerupt-o Alice, sărind să prindă 
sticla de gin de pe masă. 

Sticla a căzut şi s-a spart, iar Clemmie a sărit de pe 
scaun, ştergându-şi hainele, speriată de zgomot şi de 
lichidul rece. 

—îmi pare rău, a spus Alice, stăteai cu cotul... şi 
sticla era să cadă. Am încercat să o prind. 

S-a repezit la chiuvetă şi a adus o cârpă udă, 
stropind cu apă peste tot. 

—Alice, termină! 

—Doamne, eşti udă leoarcă. Să-ţi duc altă cămaşă! 

Clemmie s-a împotrivit, dar Alice a insistat şi după 
ce s-a schimbat de haine şi au şters urmele de apă, 



cheful de destăinuiri trecuse. A doua zi de dimineaţă, 
dispăruse şi Clemmie. Locul de pe podea unde îşi 
întinsese salteaua era gol şi nu lăsase nici o urmă. 

Alice simţise o uşurare atât de mare, încât o 
cuprinsese ameţeala. Nici măcar biletul de pe masă 
nu o putuse domoli: „A trebuit să plec, am zborul 
foarte devreme. Ne vedem când mă întorc. Trebuie 
să vorbim. Ceva important. C.“ 

A mototolit bucata de hârtie făcând-o cocoloş şi i-a 
mulţumit lui Dumnezeu pentru păsuire. 

S-a dovedit însă că Dumnezeu putea fi crud. Peste 
două zile, avionul lui Clemmie a fost doborât în 
ocean, la patru mile de coasta britanică. Aparatul a 
fost adus de valuri la ţărm, dar corpul ei nu a mai 
fost găsit. Se presupune că pilotul s-a paraşutat 
imediat ce avionul a fost lovit , scria în raport. încă o 
pierdere într-o lume care hotărâse că viaţa nu făcea 
doi bani. Alice nu era într-atât de absorbită de 
propria persoană ca să creadă că viaţa altora se 
desfăşura doar ca să tragă ea învăţăminte; ura 
expresia „lucrurile se întâmplă cu un motiv 44 . Existau 
desigur consecinţe a tot ceea ce se petrecea, dar 
aceasta era o cu totul altă poveste. Aşa că a ales să 
considere totul o simplă coincidenţă, moartea surorii 
o cruţase să mai fie implicată în moartea fratelui. 



Alice tot o mai vedea pe Clemmie, tocmai când se 
aştepta cel mai puţin. în zilele de vară, când îşi 
arunca privirea spre soarele puternic care părea să 
arunce scântei; era un punct negru care străpungea 
cerul, desenând un arc frumos, prăbuşindu-se tăcut 
în mare, era fetiţa care alerga, învârtindu-se în 
cercuri cu mâinile întinse, a doua dintre fraţii ei care 
dispărea. „Ah, dacă aş avea aripi, ca porumbeii! Aşa 
aş zbura şi mi-aş găsi liniştea! 44 

Metroul a intrat în staţia King’s Cross şi 
îndrăgostiţii au coborât, îndreptându-se către ieşire. 
Alice abia şi-a stăpânit pornirea de a se lua după ei 
doar ca să mai rămână, chiar şi pentru puţin timp, în 
preajma pasiunii lor năvalnice. 

Dar nu a facut-o, desigur. A luat alt tren pe linia 
Northern şi a coborât în Hampstead, unde a luat 
liftul până la suprafaţă. Nu avea vreme de nostalgii 
şi reverii, trebuia să se întoarcă acasă, să-l 
întâlnească pe Peter şi să pună lucrurile la punct. 
Căldura zilei se mai domolise, soarele îşi mai 
pierduse strălucirea şi Alice a pomit-o pe drumul 
bine cunoscut către locuinţa ei. 

Peter a luat un marker galben şi a subliniat 
rândurile cu grijă. Se afla la sfârşitul unei zile grele 
şi îşi permitea o clipă de exaltare tăcută. Editorul lui 



Alice voia să lanseze pagina web peste o lună şi lui 
îi revenise sarcina de a produce textul- o treabă mult 
mai grea decât s-ar fi zis, din pricina refuzului 
categoric al titularei paginii de a se implica în vreun 
fel în pregătirea ei. 

Nu era nici pe departe simpla idee fixă a unui 
octogenar obişnuit de a refuza să accepte ceva 
ultramodern; de fapt, Alice îşi făcea un titlu de glorie 
din a ţine pasul cu tehnologia. Apariţia internetului 
produsese o mare schimbare în practica poliţienească 
pe parcursul vieţii lui Diggory şi Alice ţinea musai 
ca totul să fie cât mai realist în romanele sale. Ceea 
ce o supăra însă era „încălcarea vicleană 44 a vieţii 
private de către sfera publică. Marketingul îşi avea 
rostul lui, spunea ea, dar atunci când autorul devine 
mai important decât cartea înseamnă că lumea a luat- 
o razna. Dar acum, că se apropia cea de a cincizecea 
aniversare şi directorul editurii o rugase personal, 
fusese convinsă să accepte, dar cu o singură 
condiţie: „Eu nu vreau să am nimic de-a face cu asta, 
Peter! Ocupă-te tu de tot, te rog! 44 

Peter promisese să se ocupe şi s-a apucat de treabă 
cu prudenţă, având grijă să evite în prezenţa ei 
pronunţarea unor cuvinte precum „Online 44 şi 
„platformă 44 . Biografia autoarei a fost uşor de făcut- 



aveau deja un text standard pe care el îl actualiza 
mereu pentru comunicate de presă- şi Peter era chiar 
mândru cu pagina specială pe care o scrisese ca din 
punctul de vedere al lui Diggory Brent însuşi, dar 
acum lucra la secţiunea întrebări frecvente şi 
progresa foarte încet. Problema era că totul trebuia 

/V 

să se bazeze pe răspunsurile lui Alice. In lipsa 
colaborării ei, era obligat să scotocească prin arhive 
după articole din care să culeagă câte ceva pentru 
răspunsuri. 

Se concentrase pe tema scriiturii şi a procesului pe 
de o parte, pentru că ştia că îi va face plăcere lui 
Alice şi, pe de alta, pentru că îi uşura munca. Alice 
nu mai dădea prea multe interviuri în ultima vreme 
şi cele pe care le dăduse se desfaşuraseră cu condiţia 
de nestrămutat că avea să se discute doar despre 
munca ei. îşi păzea intimitatea cu o ardoare pe care 
Peter o suspecta uneori (doar în sinea lui, fără să se 
dea de gol în faţa lui Alice) a se învecina cu psihoza. 

Totuşi, din respect pentru editorul lui Alice, care îi 
trimisese o „listă scurtă 44 de treizeci de sugestii, 
introdusese şi câteva întrebări personale şi, pentru a 
găsi răspunsurile, trebuia să scotocească cu zeci de 
ani în urmă. Arhiva ei personală nu era prea 
ordonată. în timp fuseseră folosite mai multe sisteme 



de arhivare, care îi făceau sarcina şi mai complicată 
Dar iată, în fine, un succes! într-un interviu publicat 
de ziarul Yorkshire Post în august 1956, găsise o 
declaraţie a lui Alice, care, un pic prelucrată, ar fi 
putut fi folosită drept răspuns la una dintre 
întrebările personale problematice: 

întrebare: Ce fel de copil aţi fost? Scrieţi din 
copilărie ? 

Peter a mai citit încă o dată rândurile pe care le 
sublimase. 

Răspuns: Mie mi-a plăcut întotdeauna să 
mâzgălesc şi eram certată că scriam pe pereţi sau 
îmi scrijeleam numele pe mobile. Am avut norocul 
să fiu încurajată foarte mult de un prieten de 
familie, un scriitor cu multe cărţi publicate, care nu 
pregeta îndemnând copiii să se lase pradă fanteziei. 
Unul dintre cele mai minunate cadouri pe care le- 
am primit a fost primul meu jurnal. Mi l-a dăruit 
tata. Cât de mult am ţinut la caietul acela! IIpurtam 
cu mine peste tot şi am căpătat obiceiul de a avea 
mereu un caiet, pe care nu-l las niciodată. Tata îmi 
dădea câte unul în fiecare an. Mi-am scris pe de-a 
întregul primul meu roman poliţist într-un astfel de 
caiet pe care l-am primit când am împlinit 
cincisprezece ani. 



Asta se potrivea de minune. Fredonând uşor, Peter 
a derulat textul documentului pe ecranul 
computerului, căutând locul gol în care să insereze 
răspunsul. Lumina caldă de amiază i se revărsa pe 
tastatură. Afară, pe stradă, un autobuz s-a oprit 
pufăind în staţie şi o femeie cu voce veselă îi striga 
cuiva: „Hai mai repede, grăbeşte-te!“, iar dinspre 
Strada Mare se auzea un muzicant ambulant care 
cânta la chitara electrică o melodie a formaţiei Led 
Zeppelin. 

în mintea sa, Peter îşi strângea deja lucrurile, 
închipuindu-şi drumul lung cu autobuzul către casă 
în compania lui Pip şi a lui Abel Magwitch—, când i- 
a atras atenţia o altă întrebare din text. Sau mai bine 
zis, răspunsul pe care îl pusese el dedesubt. 

A /V 

întrebare: Intr-o clipită a fost primul 

dumneavoastră roman avându-l ca personaj central 
pe Diggory Brent , dar a fost acesta primul 
dumneavoastră manuscris complet? 

Răspuns: Da, sunt printre puţinii autori norocoşi 
care nu au fost nevoiţi să primească nici o scrisoare 
de refuz . 

Peter s-a oprit din fredonat. S-a mai uitat o dată la 
rândurile subliniate. Cele două răspunsuri nu se 
contraziceau neapărat, dar era o diferenţă între a 


termina un manuscris şi a scrie un roman într-un 
caiet de adolescent: ceva îl sâcâia totuşi. 

A frunzărit teancul de fotocopii de pe birou, 
căutând paginile din care luase cea de-a doua 
întrebare şi răspunsul ei. A găsit-o într-un interviu 
din The Paris Review , din 1996, şi a citit mai 
departe. 

/V 

Reporter: Intr-o clipită a fost primul manuscris pe 
care l-aţi terminat, dar cu siguranţă nu a fost primul 
pe care l-aţi început? 

Edevane: Ba chiar aşa a şi fost. 

Reporter: N-aţi pus niciodată creionul pe hârtie ca 
să scrieţi literatură înainte de a vă apuca de Intr-o 
clipită? 

Edevane: Niciodată. Nici nu mi-a trecut prin minte 
să scriu vreo povestire, darămite un roman poliţist, 
decât după război. Personajul Diggory Brent mi-a 
apărut într-o noapte, în vis, şi a doua zi dimineaţa 
m-am apucat de scris. El este, desigur, un arhetip, 
deşi, dacă există vreun autor de romane în serie 
care vă spune că personajul lui nu-i împărtăşeşte 
propriile preocupări şi interese, acela vă minte. 

Peter a auzit ticăitul ceasului de pe poliţa 
şemineului. S-a ridicat, s-a întins, terminându-şi 
paharul cu apă, apoi s-a îndreptat spre fereastră. 



Indiferent cum le răsucea el, cele două interviuri se 
contraziceau. 

S-a întors înapoi la birou. Cursorul de pe ecran 
pâlpâia în dreptul cuvântului „minte 44 . 

Alice nu era mincinoasă. Era din cale-afară de 
cinstită, atât de corectă că era în stare de multe ori să 
ofenseze. 

Această discrepanţă era deci o greşeală. Trecuseră 
patruzeci de ani de la primul interviu, timp în care 
uitase. Alice avea optzeci şi şase de ani. Peter nu-şi 
mai aducea aminte cu exactitate unele momente din 
copilăria lui, deşi nu avea decât treizeci de ani. 

Şi totuşi, nu avea de gând să lase pe web ceva ce 
risca să-i aducă neplăceri lui Alice. Acum nu se mai 
putea scăpa aşa uşor cu jumătăţi de adevăr sau cu 
inadvertenţe. Totul se putea verifica pe loc. 
Inadvertenţele erau prinse asemenea insectelor în 
pânza de păianjen -. Nu mai puteau fi uitate. 

Peter a apăsat încet cu un deget pe tastatură. Nu era 
mare scofală, doar că îl sâcâia chestiunea. Nu putea 
să o întrebe pe Alice de-a dreptul care din interviuri 
era corect. îi promisese că va realiza pagina de web 
fără să o deranjeze şi ţinea prea mult la viaţa lui ca 
să insinueze că spusese o minciună. 

Şi-a îndreptat din nou privirea către monitor. 


Nici nu mi-a trecut prin minte să scriu vreo 
povestire, darămite un roman poliţist decât după 
război... Cât de mult am ţinut la caietul acela! II 
purtam cu mine peste tot şi am căpătat obiceiul de a 
avea mereu un caiet, pe care nu-l las niciodată... 
Mi-am scris pe de-a întregul primul meu roman 
poliţist într-un astfel de caiet pe care l-am primit de 
ziua mea de naştere, când am împlinit cincisprezece 
ani. 

Pe treptele de-afară s-au auzit paşi târşâind. Peter 
s-a uitat la ceas. Uşa de la intrare s-a deschis şi-a 
auzit-o pe Alice strigându-1 din hol. 

—Peter! 

—Sunt în bibliotecă! i-a răspuns el, apăsând pe 
butonul de închidere al calculatorului, iar pagina pe 
care o citea s-a transformat într-un punct electronic. 
Tocmai terminam şi eu treaba. Să fac o ceaşcă de 
ceai înainte să plec? 

—Da, te rog, a spus Alice ivindu-se în uşă. Aş 
avea ceva de discutat cu tine. 

Părea obosită, mai fragilă decât de obicei. I se 
părea că poartă toată căldura zilei în cutele 
îmbrăcămintei, pe piele, în gesturi. 

—M-a căutat cineva? 



—A sunat Jane să întrebe de romanul cel nou, 
Cynthia vrea să vorbiţi despre publicitate şi a mai 
telefonat şi Deborah. 

—Deborah? s-a mirat Alice, ridicându-şi privirea 
alertată. 

—Acum vreo jumătate de oră. 

—Dar de-abia ne-am întâlnit. A păţit ceva? A lăsat 
vreun mesai? 

—Da. 

Peter a dat la o parte dosarele cu interviuri, 
căutându-şi notiţele. 

—E pe-aici, pe undeva. Am notat ca să nu uit. 

Când a găsit bucata de hârtie, s-a încruntat 
descifrându-şi propriul scris. Deborah era 
întotdeauna foarte protocolară când vorbea la 
telefon, dar de data aceasta fusese neobişnuit de 
circumspectă, insistând să-i repete lui Alice mesajul 
ei cuvânt cu cuvânt. 

—A zis să-ţi spun că şi-a amintit: îl chema 
Benjamin Munro. 


14 

Cornwall, 23 iunie 1933 



în ultima dimineaţă petrecută la Loeanneth, Theo 
Edevane s-a trezit odată cu păsărelele. Nu avea decât 
unsprezece luni şi era prea mic pentru a înţelege 
noţiunea de timp, şi cu atât mai puţin era în stare să 
spună cât e ceasul, dar dacă ar fi înţeles şi ar fi putut, 
ar fi aflat că limbile ceasului cel mare din camera 
copiilor arăta ora cinci fără şase minute. Dar Theo 
ştia doar că îi plăcea cum lumina de dimineaţă se 
reflecta pe săgeţile limbilor facându-le să 
strălucească. 

Cu degetul cel mare vârât în gură şi cu căţeluşul de 
jucărie Puppy cuibărit la subsuoară, s-a rostogolit 
mulţumit pe o parte şi a privit prin semiîntuneric 
către locul unde dormea doica pe patul îngust din 
nişă. Nu avea ochelarii pe nas şi în absenţa braţelor 
lor metalice care îi ţineau trăsăturile laolaltă, faţa i se 
prăvălise pe pernă ca un morman de riduri, 
încreţituri şi pungi molatice. 

Theo se întreba unde era cealaltă doică a lui, Rose. 
îi era dor de ea (deşi motivele pentru care îi simţea 
lipsa începuseră să se estompeze deja). Doica asta 
nouă era mai bătrână şi mai aspră şi avea un miros 
care-i gâdila nasul. Purta mereu o batistă umedă 
vârâtă în mâneca neagră de bumbac şi ţinea o sticlă 
de ulei de ricin pe pervazul ferestrei. Şi repeta 



întruna că nu există „nu pot 44 sau că „lauda de sine 
nu miroase a bine 44 . îi plăcea să-l pună în căruciorul 
cel mare şi negru şi să-l plimbe de colo-colo pe aleea 
plină de hârtoape de la intrare. Lui Theo nu-i plăcea 
să stea în căruciorul acela de bebeluşi, mai ales 
acum, când putea merge singur. Chiar încercase să-i 
comunice lucrul acesta, dar nu ştia atât de multe 
cuvinte, iar Doica Bruen i-a spus doar atât: „Taci din 
gură, conaşule Theodore! Nu l-am invitat şi pe 
domnul Obrăznicilă cu noi! 44 


Theo asculta păsările cântând la fereastră, privind 
cum se strecoară zorile pe tavan, când a auzit cum se 
deschide uşa camerei şi s-a rostogolit pe burtă ca să 
se uite curios printre stinghiile pătuţului. 

Şi a zărit-o prin crăpătura uşii pe sora lui mai mare, 
cea cu codiţe lungi şi castanii şi cu obrajii plini de 
pistrui, şi s-a simţit năpădit de emoţie şi dragoste. S- 
a ridicat pe dată în picioare, plesnind cu palmele în 
grilajul pătuţului, făcând să zornăie măciuliile de 
alamă de la colţuri. 

Theo avea trei surori mai mari şi le iubea pe toate, 
dar aceasta era preferata lui. Celelalte îi zâmbeau şi-i 
vorbeau piţigăiat, spunându-i că era un copilaş 
dulce, dar nu erau nici pe departe ca ea. Deborah îl 
lăsa imediat jos dacă devenea prea agitat şi o apuca 



de haine sau de păr, iar Alice ba râdea, jucându-se 
de-a v-aţi ascunselea cu el, ba căpăta o străfulgerare 
ciudată în ochi, de parcă nu ar mai fi vrut să-l vadă 
şi, fără nici un motiv anume, se ridica în picioare şi 
dispărea acolo, sus, unde locuiau adulţii, scriind de 
zor în caietul acela al ei. 

Dar aceasta, Clemmie, nu contenea niciodată să-l 
gâdile, să se strâmbe la el în glumă şi să-i sufle tare 
pe burtică. îl ducea în cârcă peste tot, ţinându-1 
strâns de mijloc cu braţele ei calde şi slabe şi, când îl 
lăsa jos, nu-1 împiedica, aşa cum făceau ceilalţi, să se 
ducă mai departe singur dacă vedea ceva interesant 
de explorat. Nu-i folosea niciodată cuvinte precum 
„murdar 44 sau „periculos 44 sau „nu! 44 Şi când venea la 
el dimineaţa, aşa cum făcea acum, îl lua cu ea la 
bucătărie unde găseau pâini calde lăsate la răcit pe 
grătare şi borcane cu gem de căpşune în cămară. 

Theo l-a smucit nerăbdător pe Puppy şi şi-a ridicat 
braţele sus de tot, clătinându-şi trupuşorul, ca şi cum 
ar fi putut să se ridice din pătuţ dacă s-ar fi străduit 
mai tare. A început să-şi fluture palmele, să-şi 
întindă degetele bucuros, iar sora lui i-a zâmbit în 
aşa fel încât i s-au luminat ochii şi pistruii au început 
să-i joace pe obraz şi, aşa cum se aştepta el, a întins 
braţele şi l-a ridicat din pat. 



Pe când îl purta, hurducându-1, către uşă Doica 
Bruen a sforăit înfundat în pernă, iar el s-a simţit 
năpădit de voioşie. 

—Hai, dolofanule, i-a spus sora lui, umplându-i 
creştetul de sărutări, hai să ne uită la avioane! 

Au pornit-o împreună în jos pe scări şi Theo privea 
zâmbind fericit covorul roşu, gândindu-se la pâinea 
caldă cu unt şi gem, la raţele de pe pârâu şi la 
comorile pe care le va găsi în mâl, la braţele larg 
întinse ale surorii sale care se prefăcea că zboară. Şi, 
în timp ce traversau holul, chicotea zgomotos cu 
degetul cel mare cald şi umed în gură, de bucuria de 
a se simţi fericit şi iubit, chiar în acea clipă. 

Eleanor a auzit scările scârţâind, dar mintea ei 
adormită a amestecat zgomotul în visul ei îndrăzneţ, 
în care se făcea că era maestru de manej într-un circ 
mare şi neorânduit, cu tigri ce nu se lăsau îmblânziţi, 
cu trapezişti care cădeau necontenit, cu o maimuţă 
de negăsit. Şi când s-a trezit, în cele din urmă, la 
realitatea din dormitorul ei, zgomotul era deja o 
amintire îndepărtată, pierdută în hăul întunecos, 
laolaltă cu celelalte rămăşiţe ale nopţii azvârlite de-a 
valma în trecerea de la somn la trezie. 

Se făcuse lumină de-a binelea, era dimineaţă, în 
fine! După luni întregi de organizare, venise şi 



sărbătoarea de la mijlocul verii, dar Eleanor nu a 
sărit din pat cu vioiciune. Avusese o noapte 
interminabilă şi îşi simţea capul ca un burete 
îmbibat. Se trezise pe întuneric şi stătuse aşa ore 
întregi, cu nenumărate gânduri care i se învârteau în 
minte, în camera încinsă. Fiecare oaie pe care a 
încercat să o numere se prefăcea într-o treabă din 
lista celor pe care le avea de făcut în ziua aceea şi 
doar către dimineaţă a reuşit, în cele din urmă, să 
alunece într-un somn agitat. 

S-a frecat la ochi şi s-a întins, apoi a luat de pe 
noptieră vechiul ceas al tatălui ei, căznindu-se să se 
uite la cadranul lui rotund, care arăta mereu fidel 
ora. Nu era nici măcar şapte şi era deja înăbuşitor de 
cald! Eleanor s-a prăbuşit din nou pe pernă. Dacă ar 
fi fost o zi obişnuită, şi-ar fi pus costumul de baie şi 
s-ar fi dus la lac să facă o baie înainte de micul 
dejun, înainte ca ceilalţi să se trezească şi ea să 
trebuiască să redevină Mama. îi plăcuse întotdeauna 
să înoate, să simtă pe piele apa mătăsoasă, 
limpezimea luminii pe suprafaţa unduită, felul în 
care sunetul se îngroşa atunci când îşi cufunda 
urechile sub apă. în copilărie avea un loc preferat, 
foarte adânc, lângă pavilionul de bărci, unde verbina 
năpădea sălbatică malurile abrupte şi aerul mirosea 



dulce a putregai. Acolo apa era minunat de rece când 
ea dispărea la fund, răsucindu-şi trupul tot mai spre 
profunzime, până când se cuibărea printre trestiile 
lunecoase. Pe vremea aceea zilele erau mult mai 
lungi. 

Eleanor şi-a întins braţul, atingând cearceaful lângă 
ea. Anthony nu era acolo. Se trezise, cu siguranţă, 
devreme şi se dusese probabil sus, ca să evite iureşul 
despre care ştia din experienţă că avea să se producă 
în ziua aceea. Până nu demult, s-ar fi îngrijorat să-l 
vadă plecat de lângă ea şi s-ar fi frământat până când 
l-ar fi găsit undeva, singur; dar nu mai era cazul. 
Totul se aranjase cum trebuia şi teama aceea anume 
putea fi lăsată să se stingă. 

De afară s-a auzit huruitul unei maşini de tuns 
iarba şi Eleanor a slobozit un oftat pe care nu ştiuse 
că-1 ţinea în piept. Asta însemna că era vreme bună 
şi-i mulţumea lui Dumnezeu, căci însemna o grijă 
mai puţin. Ploaia ar fi fost un adevărat dezastru. 
Peste noapte auzise tunete şi se trezise prima dată, 
dând fuga la fereastră ca să dea draperiile la o parte, 
îngrozindu-se de ploaia pe care şi-o închipuia afară. 
Dar furtuna se petrecea undeva departe, o perdea de 
fulgere ce luminau cerul în locul zigzagurilor care 



aduceau şiroaie de ploaie. în lumina lunii, grădina 
era neatinsă, năpădită de o tăcere lugubră. 

Uşurată, Eleanor a rămas o vreme în încăperea 
întunecată, privind unduirea lacului, norii argintaţi 
pe margini pe cerul plumburiu, având sentimentul 
tulburător că este singura fiinţă trează de pe pământ. 
Nu-i era necunoscut acest sentiment, îi amintea de 
nopţile acelea când copiii ei erau mici de tot şi, spre 
dispreţul mamei sale, îi alăpta chiar ea, cuibărită 
într-un fotoliu lângă geamul din camera copiilor. 
Mici plescăituri animalice de plăcere, mânuţe 
catifelate pe sfârcul sânului umflat, liniştea imensă a 
lumii din afară. 

Când era mică, şi Eleanor fusese hrănită în aceeaşi 
încăpere, deşi în condiţii total diferite. Neavând 
astfel de porniri atât de „vampirice 44 faţă de copii, 
mama ei o învăţase pe Doica Bruen- mult mai tânără 
pe atunci, dar cu apucături la fel de bătrânicioase- să 
pregătească lapte sterilizat de vacă pentru „micuţa 
străină 44 într-una din acele sticle cu tetină comandate 
special de la magazinul Harrods. Nici în ziua de 
astăzi Eleanor nu putea simţi mirosul de cauciuc fără 
să simtă un val copleşitor de greaţă şi izolare. Doica 
Bruen fusese, desigur, de acord din toată inima cu 
acest tratament şi aducea biberoanele cu o precizie 



militară la intervale stabilite de ceasul cu cadranul 
îngheţat din camera copiilor, indiferent de cerinţele 
zgomotoase ale stomăcelului lui Eleanor. îi prindea 
bine copilei, au căzut de acord cele două femei, să 
înceapă să fie educată în „spiritul ordinii şi 
punctualităţii 44 . Cum altfel ar fi putut să devină 
supusă, să-şi ocupe bucuroasă locul la baza 
piramidei familiei? Aşa se desfaşuraseră zilele sale 
teme înainte ca tatăl ei să o salveze de copilăria ei 
victoriană. El a intervenit atunci când s-a pus 
problema angajării unei guvernante, declarând că nu 
era nevoie, căci avea să îşi educe singur fata. Unul 
dintre cei mai deştepţi oameni pe care i-a cunoscut- 
fară să fi avut o educaţie formală, asemenea lui 
Anthony sau domnului Llewellyn- el era un mare 
învăţat, cu o minte ce reţinea tot ceea ce citea sau 
auzea, care lucra mereu, punând cap la cap tot felul 
de informaţii, căutând să afle tot mai mult. 

S-a lăsat din nou pe perne, punându-şi la mână 
ceasul mult iubit, şi şi-a adus aminte cum stătea în 
poala lui, dinaintea focului din bibliotecă, în timp ce 
el îi citea cu voce tare din Beowulfi -, în traducerea 
lui William Morris şi a lui A.J. Wyatt. Ea era mică, 
prea mică să priceapă pe deplin înţelesul tuturor 
cuvintelor, aşa că moţăia, cu capul sprijinit pe 


pieptul lui şi-i asculta vibraţiile vocii venind 
dinăuntru către în afară, ca un murmur cald, 
reverberat, care răzbătea de peste tot. Era de-a 
dreptul fermecată de flăcările portocalii care se 
reflectau pe cadranul ceasului său şi, din clipa ceea, 
acel obiect a rămas un simbol al siguranţei şi 
mulţumirii absolute care o învăluiseră acolo, lângă 
el, în mijlocul furtunii, în centrul universului care se 
învârtea nebuneşte. 

Poate că taţii sunt întotdeauna mai legaţi de fiicele 
lor? Fără îndoială că Anthony era un erou în ochii 
fetelor sale. Mai ales de când se întorsese din război. 
La început fuseseră intimidate, două mutrişoare 
curioase care se iţeau de după uşa biroului, cu ochii 
larg deschişi, vorbind în şoaptă, dar nu mult după 
aceea au fost de-a dreptul înnebunite după el. Şi nici 
nu era de mirare. El îşi petrecea timpul cu ele în 
poiene, învăţându-le să împletească bărcuţe din fire 
de iarbă, ascultându-le cu răbdare toate plângerile şi 
sporovăielile. Odată, Anthony sărea capra cu 
Deborah şi Alice şi, când i-a venit rândul şi micuţei 
Clementine, s-a prefăcut dintr-odată în cal, luând-o 
la galop prin grădină, în vreme ce toate trei fetele se 
prăpădeau de râs. Şi atunci un musafir, cu care bea 
sirop de mentă pe peluză, a întrebat-o- cu o undă de 



maliţiozitate deghizată în milă- dacă nu o deranja că 
soţul ei era în mod clar favoritul fetelor. Eleanor 
răspunsese că nu se punea problema de aşa ceva. 

Şi era aproape adevărat. După toate privaţiunile 
provocate de război, după cei patru ani nesfârşiţi în 
care fuseseră siliţi să trăiască despărţiţi, să se 
maturizeze şi să-şi asume responsabilităţi noi, să-l 
aibă din nou acasă, unde îi era locul, şi să-i vadă 
întipărite pe chip dragostea sinceră şi uimirea pe 
când se uita la copiii pe care-i aveau împreună era un 
leac a toate vindecător, de parcă avea propria ei 
maşină a timpului, care-i permitea să se întoarcă 
îndărăt spre o epocă a inocenţei. 

Eleanor a luat în mână fotografia pe care o ţinea la 
capul patului, cu ei amândoi în grădina de legume în 
1913. Anthony purta pălăria lui de pai, nouă-nouţă 
pe-atunci. El se uita direct la fotograf, cu un zâmbet 
pieziş, de parcă tocmai ar fi spus o glumă, iar ea îl 
privea cu ardoare. Avea părul legat cu o eşarfa şi 
amândoi ţineau lopeţi în mâini. Era tocmai în ziua 
când săpaseră stratul cu căpşune şi îl stricaseră de-a 

v\ 

binelea. Ii fotografiase Howard Mann. Sosise într-o 
bună zi cu maşina lui Silver Ghost—, curios să vadă 
„dacă nu aţi dispărut pe partea cealaltă a 
Pământului 44 şi rămăsese la ei, în cele din urmă, o 


săptămână întreagă. Au râs şi s-au tachinat şi au 
discutat înfierbântaţi despre politică, oameni, poezie, 
aşa cum făcuseră pe vremuri, la Cambridge. Şi când 
s-a întors, în cele din urmă, la Londra, l-au lăsat cu 
greu să plece, facându-1 să le promită că avea să 
revină curând şi umplându-i portbagajul maşinii cu 
tot ce le mai rămăsese din prima lor recoltă. Privind 
acum fotografia, aducându-şi aminte cum erau 
amândoi atunci, Eleanor a simţit dureros trecerea 
timpului. Parcă era umilită de oamenii aceia atât de 
tineri şi de fericiţi. Atât de siguri pe ei, atât de 
întregi, atât de neatinşi de viaţă... 

S-a mustrat în mintea ei, mânioasă pe sine însăşi. 
Lipsa somnului o făcea melancolică, ca şi agitaţia 
ultimelor câteva luni şi povara zilei ce urma să 
înceapă. A pus cu grijă fotografia la loc, pe noptieră. 
Soarele începea să capete putere de-acum, prin 
draperia de brocard ivindu-se o cunună de punctuleţe 
luminoase. Eleanor ştia că trebuia să se scoale, şi 
totuşi o parte a sufletului ei se împotrivea, agăţându- 
se de ideea iraţională că dacă ar fi rămas în pat, ar fi 
putut cumva să oprească pornirea numărătorii 
inverse, să stăvilească valul să se spargă. „Dar nu ai 
cum să ţii valul în frâu“, îi răsuna în minte vocea 
tatei. Stăteau amândoi la Miller’s Point şi priveau în 



jos către mare, urmărind cum se izbeau valurile de 
pietrele de la piciorul stâncii, după care se domoleau 
şi se lăsau târâte înapoi. „La fel de inevitabil precum 
ziua urmează nopţii. 44 Asta se întâmpla în dimineaţa 
în care îi spusese că era bolnav şi o făcuse să-i 
promită că nu va uita ce reprezintă ea, atunci când el 
nu avea să mai fie, „să nu uiţi să rămâi bună şi 
vitează şi egală cu tine însăţi 44 . Vechiul citat, atât de 
îndrăgit, din Pragul vrăjit al lui Eleanor. 

Eleanor a alungat amintirea aceea şi şi-a adunat 
gândurile. Primii oaspeţi aveau să sosească în seara 
aceea, la ora opt, ceea ce însemna că, pe la şapte şi 
jumătate, trebuia să fie gătită şi pregătită, cu o un 
păhărel de tărie la bord. Vai, dar mai erau atâtea de 
făcut! Fetele trebuiau puse la treabă. Lui Alice avea 
să îi dea sarcina simplă (plăcută, ar fi zis unii, dar nu 
şi Alice) de a umple cu flori vazele din camerele 
oaspeţilor. Deborah s-ar fi descurcat mult mai bine, 
dar în ultima vreme era într-o dispoziţie proastă, 
mereu obraznică şi arţăgoasă, stăpânită de 
convingerea naivă a copilului că face totul mai bine 
decât părinţii săi, iar Eleanor nu avea nici un chef de 
ceartă. Iar, în ceea ce o privea pe Clemmie, biata 
copilă era mai bine să nu se încurce printre 
picioarele lor. Sărăcuţa de Clemmie, cea mai ciudată 



dintre copiii lui Eleanor, ajunsese în perioada aceea 
nelămurită când era stângace ca un mânz, cu dinţi 
mari şi picioare prea lungi, refuzând să se dezbare de 
copilărie. 

Uşa s-a deschis brusc şi a intrat Daisy purtând 
mândră tava de argint cu micul dejun. 

—’Neaţa, doamnă, a salutat-o ea cu o veselie 
stridentă. A sosit, în fine, şi ziua cea mare! 

Servitoarea a pus tava jos, turuind pe nerăsuflate 
despre meniu şi despre musafiri şi despre situaţia 
extrem de tensionată din bucătărie. 

—Când am plecat eu de-acolo, bucătăreasa o 
fugărea pe Hattie în jurul mesei cu o bibilică într-o 
mână şi un facăleţ într-alta! 

Apoi s-a dus să tragă draperiile, lăsând lumina- 
deosebit de strălucitoare- să pătrundă prin ferestre, 
alungând şi cea mai mică urmă a nopţii. 

în timp ce Daisy se pornise nepoftită să-i relateze 
ce se întâmpla pe peluza de jos, Eleanor şi-a turnat 
ceai din ceainicul de argint, întrebându-se cum avea 
oare să înfrunte povara acelei zile. 

Draperiile de la fereastra dormitorului au fost trase 
binişor şi, din locul unde stătea pe băncuţa din 
grădină, Constance a văzut-o pe obraznica aia de 
slujnică, Daisy, agitându-şi braţele ca nişte aripi, în 



timp ce cârâia şi croncănea lângă geam, surzind-o, 
de bună seamă pe Eleanor. Dar las’ că aşa merita! 
Poftim, să stea în pat atât de târziu când avea de 
organizat aşa o petrecere! Dar Eleanor fusese 
întotdeauna un copil nestatornic din cale-afară. 

Constance luase micul dejun cu o oră în urmă. Se 
scula la revărsatul zorilor, acesta era obiceiul ei 
dintotdeauna. Constance nu era lipsită de păcate- 
căci simţise că era de datoria unei femei să rămână 
întotdeauna interesantă-, dar, după cum învăţase în 
copilărie, punctualitatea era o virtute a cărei absenţă 
strică vieţile celorlalţi. O astfel de mojicie nu trebuia 
tolerată. 

Grădina fierbea deja de agitaţie. Constance îşi 
adusese cu ea un teanc de hârtie şi o listă cu 
scrisorile pe care trebuia să le scrie, dar îi era 
aproape imposibil să nu se lase distrasă. Câţiva 
zdrahoni instalau nişte instalaţii complicate de 
artificii pe peluza goală şi începuseră să sosească 
furgonete cu diverse comenzi pentru bucătărie. Mai 
încolo, doi băieţi neciopliţi din vecini, purtând nişte 
ghirlande decorative, nu erau în stare decât să calce 
straturile de flori în picioare, căutând un loc unde să- 
şi fixeze scara. Unul dintre ei, un tip gălbejit cu 
coşuri pe bărbie, făcuse greşeala, când venise, de a o 



aborda pe Constance întrebând-o unde era „şeful“, 
dar Constance a scăpat iute de el, privind în gol şi 
bombănind ceva despre vreme. Senilitatea era o 
mască folositoare. Era drept că-i cam fugeau 
gândurile în ultima vreme, dar nu atât de mult cât 
lăsa să se creadă. Mai putea încă să-şi pună mintea 
să facă lucruri grozave, dacă avea suficientă 
inspiraţie. 

Da, avea să fie o zi bună. Deşi nu ar fi recunoscut 
niciodată cu voce tare, şi oricum nu în faţa lui 
Eleanor, lui Constance îi plăcea balul din mijlocul 
verii. Familia Edevane nu primea oaspeţi adesea, iar 
Eleanor nu reuşise să pună capăt acestei tradiţii, 
slavă Domnului! Această sărbătoare de la Loeanneth 
era momentul culminant al anului, singura răsplată a 
lui Constance pentru că era nevoită să trăiască în 
locul acesta uitat de Dumnezeu, unde duhoarea 
mării, sunetul oribil al valurilor care se zdrobeau 
când bătea vântul dintr-o parte anume erau de ajuns 
să-i îngheţe sângele în vene. Constance ura toate 

A 

zgomotele acestea. Ii aduceau aminte de noaptea 
aceea groaznică, din urmă cu atâţia ani; crezuse că 
scăpase de ele când părăsiseră casa, acum mai bine 
de douăzeci de ani, dar viaţa putea fi crudă uneori. 



Oricum... Ţelul şi emoţiile pregătirilor pentru bal 
îi aminteau de vremuri mai fericite: nerăbdarea pe 
care o simţea în tinereţe, înveşmântată în mătăsuri şi 
acoperită de giuvaieruri, când se dădea cu parfum şi 
îşi ridica părul cu agrafe; momentul intrării, când îşi 
făcea apariţia maiestuoasă, scrutând mulţimea, ca să 
atragă privirea vreunei prăzi demne de cucerit şi apoi 
emoţia urmăririi, căldura ringului de dans, furişarea 
pe coridoarele întunecate ca să-şi primească 
premiul... Uneori, mai ales în ultima vreme, trecutul 
era atât de viu, de real , încât credea chiar şi ea că era 
din nou tânăra aceea. 


O mişcare i-a tulburat visarea şi Constance a simţit 
cum îi dispare zâmbetul de pe chip. Se deschisese 
uşa de la intrarea principală şi apăruse Daffyd 
Llewellyn, împiedicându-se de prag, potrivindu-şi 
pălăria şi proptindu-şi şevaletul pe şold. Ea a rămas 
nemişcată, în umbră. Ultimul lucru de care avea chef 
era să se lase antrenată într-o discuţie cu el. 
Llewellyn se mişca mai încet ca de obicei, de parcă 
l-ar fi supărat ceva. Constance băgase asta de seamă 
şi zilele trecute, când stăteau cu toţii pe peluză şi 
Eleanor le spusese despre distincţia care urma să-i 
fie acordată. Poate avea arsuri la stomac; nu că ar fi 
interesat-o, Constance nu avea timp de pierdut cu 



prostănacul acesta slăbănog. Cum se furişa peste tot 
prin casă şi prin grădină atunci când era ea stăpâna 
casei, cu hainele lui caraghioase şi cu ochii ăia trişti, 
cu poveştile lui ridicole- dădea de el oriunde se 
ducea. Cât despre căderea aia nervoasă a lui...! 
Constance a pufnit cu dispreţ. Omul acesta era lipsit 
şi de mândrie, şi de ruşine. Ce motiv avea să fie 
deprimat? Ea era cea care ar fi trebuit să fie 
îndurerată. El îi răpise copilul, împuindu-i capul cu 
neghiobiile lui despre tărâmuri fermecate şi izbăvire 
ca apoi să îndrăznească să-i batjocorească 
ospitalitatea. I-a cerut soţului ei să-l gonească, dar 
Henri- maleabil şi blajin în toate celelalte privinţe- a 
refuzat s-o asculte. 

Iar acum era rândul lui Eleanor să-l răsfeţe şi să-i 
facă pe plac. Ea îl adora când era mică şi el o iubea 
nespus la rândul lui şi amândoi erau legaţi şi acum 
printr-o prietenie deosebită. Cu câteva săptămâni în 
urmă, Constance îi surprinsese singuri pe o bancă 
din grădină, lângă trandafiri. Eleanor îi povestea 
ceva, cu chipul încordat de durere, iar el încuviinţa 
din cap şi apoi i-a atins obrazul cu degetele şi 
Constance a dedus că Eleanor plângea. Şi atunci şi-a 
dat seama despre ce vorbeau ei. 



Un vânticel cald a început să sufle, împrăştiind 
petalele ca pe nişte confeti. Constance vedea multe 
lucruri acum. Ar fi preferat să-şi fi păstrat tinereţea 
şi frumuseţea, dar nu avea nici un rost să blesteme 
soarta, mai ales că se dovedea că şi îmbătrânirea 
avea avantajele ei. Atunci când şi-a pierdut abilitatea 
de a suci capete, a câştigat capacitatea de a sta 
nemişcată, respirând foarte încet, ca să treacă 
neobservată. Şi astfel vedea o mulţime de lucruri. O 
observa pe Deborah mâncându-i sufletul mamă-sii 
de când se logodise, o văzuse pe Alice cum se furişa 
ca să se întâlnească cu grădinarul acela cu părul 
negru şi ochi de ţigan, nu-i scăpase nici povestea 
aceea dintre Anthony şi doica cea tânără şi drăguţă. 

Ce păcat că Eleanor nu era la fel de atentă ca ea! 
Ar fi putut să descopere mai repede. Constance se 
întrebase cât oare avea să dureze până când să-şi dea 
seama. Ar fi putut, de bună seamă, să-i spună fiicei 
ei ce văzuse, dar oamenii aveau tendinţa să împuşte 
mesagerul şi evident că Eleanor a priceput şi singură 
în cele din urmă, pentru că tânăra doică dispăruse. O 
dăduseră afară pe nepusă masă şi fără prea multă 
zarvă. Drum bun şi cale bătută! Zâmbetele ascunse, 
conversaţiile pe apucate când credeau că nu-i vede 
nimeni... Constance îi văzuse totuşi. O văzuse chiar 



dându-i în dar o carte într-o zi. Ochii lui Constance 
nu mai erau la fel de ageri ca pe vremuri şi nu putuse 
să vadă titlul, dar a ţinut morţiş să se strecoare mai 
târziu în biroul lui Anthony şi acolo, printre fluturi şi 
lupe, a dat de cartea cu coperte verzi. Un volum de 
poezii de John Keats! 

Pe ea nu infidelitatea o deranja- Constance nu 
înţelegea de ce bărbaţii şi femeile nu şi-ar face 
plăcerile dacă le vine la îndemână-, dar discreţia era 
esenţială. Era de datoria celor de rangul lor să facă 
alegerile cuvenite, în aşa fel încât asemenea lucruri 
să nu iasă în afara cercului lor, unde se transformau 
în bârfe. Şi aici era problema! O persoană pe care o 
angajai să te servească nu făcea, de bună seamă, 
parte din acest cerc, şi a te complica în felul acesta 
nu era doar un gest prostesc, ci şi crud. Le băga 
servitorilor în cap idei peste statutul lor şi nu ieşea 
nimic bun din aşa ceva. 

încurajarea poate conduce la păcătuire, iar Rose 
Waters fusese prea mult încurajată, mai ales în felul 
în care se purta cu micuţul Theo. Doica nu 
respectase nici unul dintre standardele profesionale 
cerute, sărutând copilul tot timpul, şoptindu-i mereu 
drăgăstos la ureche, ţinându-1 strâns în braţe în timp 
ce-1 plimba prin grădină, în loc să-l ţină în cărucior, 



aşa cum se cuvenea. Avea un comportament excesiv 
de sentimental, care ar fi putut fi tolerat doar dacă ar 
fi venit din partea unui membru al familiei mai 
grijuliu, nu din partea cuiva plătit să facă un 
serviciu. Şi libertăţile pe care şi le îngăduia nu se 
opreau aici. Rose Waters întrecuse limitele de 
nenumărate ori, culminând cu un moment de 
nebunie când a îndrăznit să-i facă observaţie lui 
Constance că a îndrăznit să intre în camera copiilor 
în „timpul orei de odihnă 44 . Constance era bunica 
copilului, pentru numele lui Dumnezeu, şi nu dorise 
decât să stea lângă pătuţ ca să-l privească pe băieţel, 
să vadă cum i se ridică şi coboară în timpul 
somnului pieptul dolofan, care plesnea de sănătate. 

Noroc că o aduseseră înapoi pe Doica Bruen. Se 
simţea mai veselă doar la gândul acesta. Cât de bine 
îi părea să-şi vadă vechea adeptă revenită în serviciul 
lor şi însărcinată să aibă grijă de Theo! Pe Constance 
o preocupa în mod deosebit micuţul ei nepot, iar 
revenirea la standardele cuvenite era absolut 
necesară. Şi-a pus în gând să stea de vorbă cu Doica 
Bruen ceva mai târziu. Văzuse ceva absolut 
inacceptabil cu o jumătate de oră în urmă. 
Clemetine, copila aia nefericită cu dinţi de cal, 
apăruse de după casă ducând pruncul în cârcă! 



Constance simţea cum o năpădeşte furia. O strigase, 
cu gândul să o certe, dar fata nu o luase în seamă. 

Acum Constance şi-a purtat privirile înapoi prin 
grădină spre locul unde o văzuse ultima dată pe fată, 
care o întinsese spre lac. Maşina de tuns iarba 
zomăia în continuare pe peluza din spatele ei şi ea a 
apucat teancul de hârtie de scris ca să-şi facă vânt cu 
el. Zgomotele mecanice păreau întotdeauna să 
intensifice căldura, iar în ziua aceea urma să fie 
îngrozitor de cald. Pe căldură, oamenii făceau tot 
felul de prostii ciudate, neaşteptate. Nu era 
neobişnuit ca cineva să-şi piardă minţile când creştea 
temperatura. Lui Constance nu-i plăcuse niciodată 
Shakespeare- de cele mai multe ori îl găsea de-a 
dreptul plicticos-, dar într-o singură privinţă avea 
dreptate: mijlocul verii era un timp ciudat şi 
impredictibil. 

Nu se vedea nici urmă de Clementine şi de băieţel. 
Râsul lui Theo îi stăruia încă în minte şi Constance 
simţea cum i se înmoaie inima. Era într-adevăr un 
copil minunat: o fire veselă, cu un zâmbet care i se 
risipea în gropiţe, cu picioruşe dolofane. Uneori se 
întreba cum ar fi arătat celălalt băieţel- cel dintâi- 
dacă i s-ar fi oferit o cât de mică şansă. 



/V 

In după-amiaza aceea avea să stea cu el, să-l vadă 
cum doarme, a decis ea. In ultima vreme devenise un 
obicei, acum că Rose Waters plecase, iar Eleanor era 
atât de ocupată; Doica Bruen îşi cunoştea lungul 
nasului, aşa că nu o mai putea opri nimeni. 

Clemmie a luat-o de-a lungul pârâului, pe poteca 
îngustă cu iarba bătătorită. Erau şi alte căi, mai 
scurte, dar lui Theo îi plăcea să se bălăcească în apa 
mică de lângă punte şi Clemmie voia să-i facă pe 
plac. Pe deasupra, mai era şi sărbătoarea de la 
mijlocul verii şi toată ziua avea să fie un balamuc 
întreg în casă. Cu cât stăteau mai departe, cu atât mai 
bine. Gândind la rece, fără să-şi plângă de milă, i s-a 
părut chiar că nici nu o să le ducă nimeni dorul. 

—Nu-i nimic, noi ne avem unul pe altul, 
dolofanule! i-a spus ea copilului. 

—Ghe-ghe... a gângurit Theo. 

Plină de dragoste, se simţea totuşi năpădită de o 
emoţie pe care o resimţea mai degrabă ca pe o 
pierdere şi îi apuca şi mai strâns picioruşele atât de 
rotunde şi grăsuţe. Chiar dacă îi luase locul, el fiind 
acum mezinul familiei, Clemmie nu îşi putea 
închipui cum ar fi arătat lumea fără fratele ei. 

Soarele îi lumina din spate şi umbrele lor se 
contopeau, cea alungită, a trupului ei lungan, cu 



picioarele lui trecute peste grumazul său. Capul lui 
se ivea peste umărul ei, dar se ţinea bine, şi din când 
în când întindea câte un pumnişor agitat ca să arate 
cu degetul către un lucru pe lângă care treceau. îi 
trebuise ceva timp să se deprindă, dar acum se 
pricepea de minune să se ţină strâns cu picioarele de 
gâtul ei. Şi, dacă avea chef, Clemmie putea chiar să- 
şi întindă larg braţele şi să le rotească prin aer, 
aplecându-se când pe o parte, când pe alta, imitând 
mişcări aviatice complicate. 

Când a ajuns la puntea de stâncă, s-a oprit, a lăsat 
să cadă săculeţul cu mâncare pe care-1 adusese 
(prăjituri pregătite pentru petrecere, furate din 
bucătărie), i-a dat drumul lui Theo să alunece din 
cârca ei, în jos, pe pulpe, drept pe mormanul de iarbă 
cosită de pe mal. El a aterizat, chicotind încântat, şi 
s-a ridicat în picioare. 

—Uite, a spus plin de importanţă, arătând cu 
degetul către pârâu. Uite! 

Şi în vreme ce Theo înainta prin trifoi, clătinându- 
se, către malul înnămolit, ca să se ghemuiască 
printre trestii, Clemmie căuta piatra perfectă pentru 
azvârlit. Trebuia să fie mică, plată şi netedă, dar pe 
lângă asta, trebuia să îi încapă bine între degete. A 
ridicat una cântărind-o în palmă, verificându-i 



rotunjimea marginilor, după care a aruncat-o înapoi, 
căci nu era suficient de netedă. 

Şi a repetat figura de două, trei ori până a găsit una 
care, deşi nu era perfectă, părea mai potrivită. A 
băgat-o în buzunar şi a început să caute alta. 

Alice se pricepea cel mai bine să găsească astfel de 
pietre. Ea era una dintre acele persoane care câştigă 
întotdeauna la jocuri, pentru că acorda foarte mare 
atenţie detaliilor şi nu se dădea niciodată bătută. 
Obişnuiau să petreacă ore întregi aici, alegând pietre 
şi azvârlindu-le apoi pe cele mai bune. Se dădeau de- 
a rostogolul, făceau leagăne din odgoanele lungi şi 
zdravene ale bărcilor şi-şi construiau case de păpuşi 
complicate în orzul sălbatic. Se luau la trântă, se 
gâdilau şi râdeau, îşi oblojeau genunchii cu 
leucoplast şi adormeau, obosite şi asudate, la umbra 
tufelor de cununiţa-miresei, pe măsură ce soarele de 
amiază stingea culorile grădinii. Dar Alice se 
schimbase acum, în vara aceasta, şi Clemmie se 
simţea părăsită. 

A cules o piatră deschisă la culoare cu nişte 
picăţele nostime şi a şters-o cu degetul ud. Asta se 
întâmpla de când se întorseseră de la Londra. Se 
obişnuiseră cu toţii cu obiceiul lui Alice de a se lăsa 
absorbită de carneţelele ei, de lumea închipuită a 



poveştilor sale, dar acum era cu totul altfel. Era 
capricioasă, trecând de la veselie debordantă la 

/V 

tristeţe şi exasperare. îşi găsea mereu scuze ca să 
rămână singură în camera ei- „Trebuie să mă întind 
puţin... Am treabă, trebuie să scriu... Mă doare 
capul... 4 - ca să o şteargă după aceea pe furiş, să nu 
o mai găsească Clemmie. 

Clemmie s-a uitat în urmă, Theo scormonea cu un 
băţ în mâl. A ţipat încântat când un greier a sărit de 
pe o trestie pe alta, iar ea a zâmbit cuprinsă de 
tristeţe. Theo era un copilaş minunat, dar ei îi lipsea 
Alice şi ar fi făcut orice ca să o recâştige, ca totul să 
fie ca înainte. îi era dor de amândouă surorile ei, 
care i-o luaseră înainte, devenind adulte, fără să 
arunce măcar o privire îndărăt; Alice cu mutra aia a 
ei de dimineaţă, Deborah logodită, pe punctul de a se 
mărita. Clemmie se simţea trădată. Ea nu o să fie 
niciodată ca ele, nu o să devină niciodată adult. 
Oamenii mari erau înşelători. Era exasperată de 
indicaţiile lor plictisitoare („Nu acum 44 , „Mai încet 44 , 
„Opreşte-te imediat 44 ), de conversaţiile lor terne, de 
misterioasele dureri de cap, de scuzele pe care le 
inventau ca să nu participe la nici o activitate 
distractivă; şi ura numeroasele trădări mărunte, 
universul de aluzii răutăcioase şi nuanţe în care se 



învârteau, în care una se spunea şi alta se gândea. 
Clementine trăia într-o lume mai limpede, în care 
totul era alb sau negru. Un pilot nu avea prea multe 
alegeri: da sau nu, sus sau jos, bine sau rău. 

—Ba nu, a şuierat ea, contrazicându-se singură. 

Starea ei de spirit stricase deja strălucirea dimineţii 
şi acum îi revenea în minte chiar scena la care se 
străduia să nu se gândească. Trupurile goale ale 
celor doi care se răsuceau şi se mişcau... 

Nu. Şi-a închis ochii strâns, să alunge imaginea. 
Dar ştia de ce îi revenise în minte. Atunci când îi 
văzuse era o zi chiar ca aceasta, ea fusese la baza 
aeriană să se uite la avioane şi se întorcea spre casă. 

Clemmie a izbit cu piciorul în pământ. Dacă s-ar fi 
dus acasă mai devreme, dacă s-ar fi întâmplat ceva 
care să o împiedice să o ia pe scurtătura din pădure 
şi să treacă pe lângă pavilionul de bărci chiar în clipa 
aceea! Scena îngrozitoare, teama şi stânjeneala pe 
care le simţea încercând să înţeleagă ce făceau acolo. 

—Biata de tine, o mângâiase Deborah când i-a 
mărturisit ce lucru oribil văzuse, nemaiputând să 
păstreze secretul. Te-ai speriat groaznic. 

I-a luat mâinile într-ale sale şi i-a spus să nu se mai 
gândească la nimic. Făcuse bine că îi spusese ei, dar 
acum trebuia să-şi scoată totul din minte. 



—O să mă ocup eu de toate astea, îţi promit. 

Lui Clemmie i s-a părut că asta suna ca şi cum i-ar 
fi promis că ar pune la loc o coajă de ou zdrobită, 
dar Deborah i-a zâmbit şi chipul ei era atât de senin 
şi de frumos, vocea atât de sigură, încât toate grijile 
i-au dispărut. 

—Ai să vezi, a asigurat-o Deborah, totul o să fie 
bine. 

Clemmie şi-a zornăit pietrele în buzunar, 
muşcându-şi absentă unghia de la degetul mare. Se 
mai întreba încă dacă nu ar fi trebuit să se fi dus la 
Mama, sau să-i fi povestit Tatei ce văzuse. Când a 
întrebat-o pe Deborah, ea a spus că nu era cazul. I-a 
spus să uite tot, să nu sufle nimănui nici o vorbă. 

—Asta nu ar face decât să-i supere, Clem, şi asta 
vrem noi, să-i supărăm? 

A apucat o piatră ovală, roz, între degetul mare şi 
cel arătător. Clemmie se gândise să se ducă glonţ la 
Alice după ce-i văzuse şi, poate că dacă ar mai fi fost 
la fel de apropiate, s-ar fi dus fără îndoială, dar aşa 
cum stăteau lucrurile, cu distanţa care se instalase 
atât de brusc între ele... Ba nu, făcuse ce trebuia. 
Deborah era genul de persoană care ştia ce să facă în 
orice împrejurare. Ea putea să aibă grijă de tot. 

—Mi-mi? 



Theo o privea îngrijorat, cu chipul lui de copilaş 
ridicat spre ea şi Clemmie şi-a dat seama cât de 
încruntată era. S-a străduit să-i zâmbească şi, după 
ce s-a gândit un pic, el s-a luminat tot, încreţindu-şi 
vesel feţişoara, revenind la expresia de dinainte. 
Clemmie a fost cuprinsă de un amestec de tristeţe, 
bucurie şi teamă. Câtă încredere avea în ea! Câtă 
încredere, ca un singur zâmbet să fie suficient pentru 
a-i schimba starea de spirit pe loc! A luat din nou o 
mină gravă şi lui i-a pierit toată bucuria din ochi. 
Avea putere absolută asupra lui. Pentru Clemmie, 
neputincioasă în atât de multe privinţe, ideea aceasta 
era ameţitoare. Simţea din plin cât de vulnerabil 
putea fi. Cât de uşor i-ar fi fost cuiva rău intenţionat 
să-i înşele buna-credinţă! 

/V 

In acel moment atenţia i-a fost atrasă de maşina de 
tuns iarba, mai degrabă de faptul că i se oprise 
motorul. Zumzăitul ei devenise atât de caracteristic 
dimineţilor de vară, încât nu l-a mai luat în seamă 
decât atunci când zgomotul a încetat şi celelalte 
sunete- pârâul, păsărelele, gunguritul frăţiorului ei- 
s-au auzit dintr-odată mai clar. 

Dar chipul i s-a întunecat pe dată. Ştia cine mânuia 
maşina şi ultimul lucru pe care şi-l dorea era să-l 
vadă pe el, pe omul acela. Cât şi-ar fi dorit să 



dispară, să plece cât mai departe de Loeanneth! 
Atunci poate ar fi fost capabilă să uite ceea ce 
văzuse în pavilionul de bărci şi totul ar reveni la 
normal, aşa cum era înainte. 

Clemmie l-a săltat pe Theo pe un şold. 

—Haide, durduliule, i-a spus ea, ştergându-i 
mâinile murdare de noroi. Hai la bord, e vremea să 
decolăm! 

Era un copilaş ascultător, aşa o auzise pe Mama 
spunându-i Doicii Bruen care o înlocuise pe Doica 
Rose cu două săptămâni în urmă („un copil 
ascultător şi foarte blând 44 , tonul ei mulţumit, chiar 
surprins, sugera că cel dinainte, adică Clemmie, nu 
fusese, nici una nici alta). Theo şi-a lăsat baltă 
explorările, fără să se împotrivească, şi s-a cuibărit 
pe umerii ei, cu Puppy strâns în încheietura braţului. 
Ţinându-şi echilibrul, Clemmie a păşit cu grijă pe 
pietre către celălalt mal şi a pornit către baza aeriană 
din spatele fermei lui Jack Martin. Păşea iute, fără să 
privească înapoi, ţinându-1 bine pe Theo de picioare. 

Ben a sărit din maşina de tuns iarba şi s-a aplecat 
să se uite la motor. Lanţul era la locul lui, nu se 
prinsese nimic între lame, terenul pe care voia să-l 
cosească era neted. Cunoştinţele lui de mecanică se 



cam opreau aici. Aşa că tot ce putea să facă era să o 
lase câteva minute să se răcească. 

S-a aşezat, căutându-şi chibriturile în buzunarul 
cămăşii. Soarele dimineţii îi dogorea ceafa, anunţând 
o zi călduroasă. Auzea vrăbiile dregându-şi glasurile 
şi şuieratul unui tren care pleca din gară dis-de- 
dimineaţă. Simţea mireasma dulce a trandafirilor şi a 
ierbii proaspăt cosite. 

Un biplan brăzda cerul şi Ben l-a urmărit cu 
privirea până s-a prefăcut într-un punct minuscul şi a 
dispărut. Şi-a coborât ochii şi a văzut cum soarele 
luminează o latură a casei, ajungând la ferestrele cu 
vitralii de la etaj- unde ştia că se aflau dormitoarele- 
şi s-a simţit cuprins de acelaşi dor dintotdeauna. S-a 
mustrat în sinea sa pentru nesăbuinţă şi şi-a ferit 
privirea, trăgând adânc din ţigară. Sentimentele lui 
nu aveau nici o importanţă, mai rău chiar, erau o 
piedică. Depăşise deja orice limite. îi era ruşine de el 
însuşi. 

Avea să-i lipsească grădina. Contractul său fusese 
încheiat pe o perioadă limitată, ştiuse asta de la bun 
început, doar că nu-şi dăduse seama cât de iute avea 
să se sfârşească şi cât de mult şi-ar fi dorit să mai 
rămână. Domnul Harris se oferise să-l prelungească, 
dar Ben i-a spus că avea alte treburi de făcut. 



—Probleme de familie, adăugase el. 

Bătrânul încuviinţase din cap şi-l bătuse pe umăr, 
în timp ce Adam îşi făcea de lucru prin magazia din 
spatele lor. Avea treizeci şi trei de ani şi-i privea cu 
ochii larg deschişi, ca un căţeluş. Ben nu i-a dat şi 
alte amănunte şi desigur că nu i-a pomenit despre 
Fio şi despre problemele ei, nu avea nici un motiv să 
o facă. Domnul Harris înţelegea mai bine ca oricine 
ce însemnau obligaţiile de familie. Asemenea tuturor 
celor care sărbătoriseră întoarcerea celor dragi din 
Marele Război, el ştia prea bine că băieţii aceia 
veniseră acasă, dar nu aveau să-şi mai găsească 
vreodată locul. 


Ben s-a aplecat pe sub bolta de verdeaţă şi s-a oprit 
lângă iazul cu peşti, şi l-a tulburat brusc o amintire, 
asemenea unei umbre. Acesta era locul unde Alice îi 
citise prima dată din manuscrisul ei. îi mai auzea şi 
acum vocea, de parcă rămăsese întipărită pe frunzele 
din jur şi răsuna din nou, doar pentru el, ca o 
înregistrare la gramofon. 

—Mi-a venit o idee grozavă, spunea ea, plină de 
elan tineresc şi inocenţă, debordând de veselie. Am 
lucrat toată dimineaţa şi nu că vreau să mă laud, dar 
sunt convinsă că o să fie cea mai bună scriere a mea 


de până acum. 



—Nu mai spune! s-a mirat Ben, zâmbind. 

O tachina, dar Alice era prea emoţionată să-l ia în 
seamă. A început să turuie despre subiect, personaje, 
întorsătură, iar intensitatea pasiunii îi transfigura 
chipul, dându-le trăsăturilor sale o frumuseţe plină 
de expresivitate. Nici nu băgase de seamă că era 
frumoasă până nu vorbise despre scrisul ei. Obrajii i 
se îmbujorau şi ochii îi sclipeau, plini de inteligenţă. 

/V 

Şi chiar era foarte deşteaptă. Iţi trebuie un anume 
gen de inteligenţă ca să creezi o enigmă- să poţi 
privi în perspectivă şi să alegi dintre toate scenariile 
posibile, să fii atât de bine organizat. Ben nu avea 
atâta minte. 

La început, se amuzase pur şi simplu de 
entuziasmul ei, îi plăcea să i se spună o poveste în 
timp ce lucra, să dezbată o idee, două, mai mult în 
joacă. Ea îl făcea să se simtă mai tânăr, pasiunea ei 
adolescentină, intensitatea cu care trăia clipa erau 
molipsitoare. Ii alungau grijile lui de adult. 

Era conştient că părinţii lui Alice nu ar fi fost de 
acord ca ei să se întâlnească astfel, dar se gândea că 
nu făceau nimic rău. Şi la început chiar aşa a şi fost. 
Nu-şi închipuise niciodată- nici unul dintre ei n-ar fi 
putut bănui- unde aveau să ducă toate acestea. Dar 
el era mult mai mare decât Alice, el ar fi trebuit să 



aibă mai multă minte, mai multă grijă. Inima omului, 
viaţa, împrejurările- toate acestea erau greu de 
controlat şi, până să-şi dea seama ce se întâmplă, era 
deja prea târziu. 

îşi terminase ţigara, se gândea că ar trebui să se 
apuce din nou de treabă. Domnul Harris îi dăduse o 
listă întreagă de pregătiri pentru petrecere, mai avea 
de făcut grămada de lemne pentru focul de tabără şi 
trebuia să găsească pe cineva care să facă maşina de 
tuns iarba să pornească. 

Ben a privit peste umăr să se asigure că nu-1 vede 
nimeni şi a scos scrisoarea de la ea. O făcuse de 
atâtea ori până atunci, încât marginile îndoite se 
uzaseră şi cuvintele din dreptul lor abia se mai 
vedeau. Ben le ştia pe dinafară, îi răsunau în minte 
ca nişte şoapte. Se vedea că avea talent la scris, ştia 
să mânuiască bine cuvintele. Citea fiecare rând încet, 
cu grijă, şi pasajele care îl bucuraseră până atunci îl 
umpleau acum de părere de rău. 

Avea să-i fie dor de locul acesta. Avea să-i fie dor 
de ea. 

O pasăre a trecut în zbor pe deasupra capului său, 
slobozind un strigăt ca o mustrare şi Ben a împăturit 
scrisoarea la loc, punând-o în buzunar. Avea atâtea 



de făcut şi nu avea nici un rost să se mai gândească 
la trecut. 

—O să fie un foc pe cinste diseară, îi spusese 
domnul Harris, zâmbind şi arătând cu capul spre 
maldărul de lemne pe care le tăiaseră toată 
săptămâna. O să se vadă tocmai din Caradon Hill. 
Ştii, e o vorbă pe-aici, cu cât e mai mare focul din 
mijlocul verii, cu atât mai mare e norocul omului în 
anul ce vine. 

Ben mai auzise asta şi altă dată, de la Alice. 

15 

Cornwall, 2003 


Clive Robinson era un bărbat subţirel, vioi, de 
aproape nouăzeci de ani. Avea fruntea lată, brăzdată 
de riduri şi părul alb şi des, nasul mare şi zâmbea cu 
toată gura. Avea încă toţi dinţii sănătoşi. Privirea îi 
era limpede şi iscoditoare, trădând o minte ageră. Se 
uita la Sadie prin ochelarii săi enormi cu rame maro 
de bachelită pe care ea bănuia că-i avea din anii ’70. 

—Ce căldură fusese în vara aceea! a spus el, 
clătinând din cap. O căldură dintr-aceea care îţi 
pătrunde sub piele şi nu te lasă să dormi. Mai fusese 
şi secetă pe deasupra, săptămâni de-a rândul fără nici 



un strop de apă, aşa că iarba începuse să se usuce. 
Dar nu şi la Casa de lângă lac, să ştii. Aveau o 
mulţime de oameni acolo, grădinari, asta era treaba 
lor. Când am ajuns noi acolo, era totul pus la punct: 
cu lampioane, beteală, ghirlande. Nici nu mai 
văzusem aşa ceva, eu, un băiat de rând. Aşa o casă! 
Era tare frumos. Ne-au servit cu prăjituri la ceai. Poţi 
să-ţi închipui una ca asta? La o zi după ce le 
dispăruse copilul, lor le ardea să ne servească cu 
prăjituri. Nici n-am mai pomenit ceva aşa de frumos, 
erau toate glazurate şi ornate pentru petrecerea din 
seara ce trecuse. 

Sadie luase legătura cu bătrânul poliţist de îndată 
ce primise scrisoarea. El îşi pusese numărul de 
telefon în josul paginii şi ea a dat imediat fuga să-l 
sune, simţind cum o furnică pielea, surescitată din 
pricina descoperirii făcute pe planul casei din 1664. 

—Abia te aşteptam, i-a spus el când s-a 
recomandat la telefon. 

Lui Sadie nu i-a scăpat faptul că acestea erau exact 
cuvintele pe care bătrânul din Pragul Vrăjit al lui 
Eleanor le rostise când Eleanor venise să îndrepte 
răul. Dar, după felul cum îi vorbise, Sadie nu-şi 
putuse da seama dacă se referea la ultimele douăzeci 
şi patru de ore de când îi trimisese scrisoarea sau la 



cei şaptezeci de ani de când cazul fusese închis fără 
să fi fost rezolvat. 

—Eram convins că până la urmă tot o să vină 
cineva, că nu sunt singurul care se mai gândeşte încă 
la ei. 

Vorbiseră puţin la telefon, sondându-se unul pe 
altul, prezentându-şi fiecare experienţa în poliţie 
(Sadie a uitat evident să pomenească de concediul ei 
forţat în Cornwall), apoi s-au referit la caz. Deşi 
stăpânită încă de emoţia noii descoperiri, Sadie s-a 
ferit să-i dezvăluie ipoteza ei despre tunel, 
spunându-i doar că găsea cu greu informaţii şi că 
până acum s-a bazat doar pe relatarea lui Pickering, 
la care Clive a pufnit dispreţuitor şi amuzat. 

—Da, îi cam lipseau informaţiile concrete, a 
încuviinţat Sadie. 

—Ei, nu numai asta i-a lipsit lui, a râs Clive. Nu 
vreau să vorbesc de rău despre morţi, dar mi-e teamă 
că Amold Pickering nu s-a aflat prin preajmă atunci 
când Atotputernicul a împărţit deşteptăciunea. 

A întrebat-o apoi dacă dorea să-l viziteze şi Sadie a 
propus să vină a doua zi. 

—Bine, dar să fie dimineaţa, că la prânz vine fiica 
mea, Bess, să mă ia la o programare, a spus el, 
oprindu-se o clipă, după care a adăugat, cu voce 



joasă: Ea nu este de acord să mă mai ocup de cazul 
acesta. Zice că a devenit o obsesie. 

Sadie a zâmbit cu receptorul la ureche. Cunoştea 
prea bine senzaţia. 

—îmi tot spune că mai bine m-aş apuca de bridge 
sau de colecţionat timbre. 

—Nu vă faceţi griji, nu vă dau eu de gol. Atunci ne 
vedem la nouă. 

Şi aşa s-a făcut că, într-o dimineaţă însorită de 
sâmbătă, a ajuns în bucătăria lui Clive Robinson din 
Polperro, dinainte cu un ceainic plin, biscuiţi 
digestivi şi felii de chec. Pe masă era întinsă o faţă 
de masă brodată, proaspăt călcată. Sadie a fost 
neaşteptat de impresionată, mai ales când a văzut 
mica etichetă cusută de tiv şi şi-a dat seama că era 
pusă pe dos. 

Clive părea sincer bucuros să o vadă, dar pisica 
mare şi neagră cu care convieţuia a fost vădit 
deranjată de această intruziune. 

—Nu o lua personal, i-a spus Clive la sosire, 
mângâind pisica. E încă supărată pe mine că am 
plecat în străinătate. E cam posesivă, Mollie asta a 


mea. 



Pisica îi urmărea cuibărită între două ghivece cu 
ierburi aromatice de pe pervazul însorit al ferestrei, 
torcând morocănoasă şi dând ameninţător din coadă. 

Sadie a mai luat un biscuit şi s-a uitat peste 
întrebările ce-i mai rămăseseră din lista pregătită 
pentru Clive. Se hotărâse să încerce mai întâi marea 
cu degetul, ca să se convingă dacă bătrânul poliţist 
era de încredere şi apoi să-i dezvăluie ipoteza ei: dar 
mai era de văzut dacă îl putea considera o sursă 
valabilă de informaţii. Sadie fusese sceptică asupra 
capacităţii unui bătrân de nouăzeci de ani de a-şi 
aminti detalii dintr-un caz la care lucrase cu 
şaptezeci de ani în urmă. Dar Clive i-a spulberat iute 
îndoielile şi a umplut repede cu notiţe câteva pagini 
din carnetul ei. 

—N-am putut să-l uit niciodată, a spus el turnând 
ceaiul prin strecurătoare. Nu-ţi vine a crede când te 
uiţi la mine, dar să ştii că am o memorie bună. Iar 
cazul Edevane mai ales mi-a rămas în minte. Şi n-aş 
fi putut să mă descotorosesc de el nici dacă aş fi 
vrut. 


Bătrânul şi-a ridicat umerii înguşti, gârboviţi sub 


cămaşa cu guler, călcată cu mare grijă. Aparţinea 


acelei generaţii care acorda mare atenţie înfăţişării. 



—Vezi tu, a fost şi primul meu caz, a urmat el, 
cântărind-o prin lentilele sale groase. Ei, lucrezi şi tu 
în poliţie, înţelegi ce vreau să spun! 

Sadie i-a spus că ştia prea bine. Oricât antrenament 
ai fi făcut, tot nu erai pregătit pentru furtuna şi 
tensiunea primului caz adevărat. La ea, fusese o 
intervenţie pentru violenţă domestică. Femeia arăta 
de parcă luptase zece runde în ringul de box, avea 
faţa plină de vânătăi, cu buza spartă, dar a refuzat să 
depună plângere. 

—M-am lovit de uşă, le-a spus ea, fără să se 
sinchisească măcar să găsească o minciună mai 
originală. 

Proaspăt ieşită din cursurile de pregătire şi abia 
stăpânindu-şi propriile probleme, Sadie a vrut să-i 
aresteze iubitul pe loc. Simţea că o ustură atâta 
nedreptate. Nu-i venea să creadă că nu avea altă 
alegere, că fără colaborarea victimei nu putea face 
altceva decât să dea un avertisment şi să plece. 
Donald i-a spus că avea să se înveţe cu lucrurile 
astea, că o nevastă înspăimântată mergea până în 
pânzele albe ca să-şi apere soţul violent, că sistemul 

/V 

nu le oferea susţinerea necesară ca să plece. încă o 
mai obseda mirosul din apartamentul acela, de parcă 
ieri ar fi fost acolo. 



—Era prima dată când vedeam ce înseamnă 
durerea, a continuat Clive Robinson. Am crescut 
ocrotit când eram mic, am avut o familie fericită, o 
casă destul de bună, fraţi şi surori, bunica stătea şi ea 
la capătul străzii. Nici măcar nu fusesem la o 
înmormântare până să mă angajez la poliţie. Apoi 
am avut parte de destule, ce să-ţi mai spun! 

S-a oprit şi a rămas pe gânduri, încruntându-se la 
ceva nevăzut din spatele ei. 

—Şi-apoi casa aia, oamenii ăia- atât de neajutoraţi, 
cu priviri atât de disperate-, până şi aerul din 
încăperi parcă arăta că se pierduse ceva, a urmat el, 
răsucind ceaşca pe farfurioară, aranjând obiectele de 
pe masă, în timp ce-şi căuta cuvintele. Pentru mine 
era prima dată. 

Sadie a zâmbit uşor, în semn de înţelegere. Nimeni 
altcineva în afară de poliţişti nu se împovărează mai 
mult cu toate ororile vieţii. Poate singurii care văd 
lucruri şi mai rele sunt paramedicii. 

—Deci aţi început cu ipoteza că Theo Edevane a 
plecat singur şi s-a rătăcit? 

Clive a încuviinţat din cap. 

—Asta am presupus că s-a întâmplat. Pe vremea 
aia nimeni nu se gândea la răpiri. Da, mai fusese 
cazul Lindbergh în America, cu un an în urmă, dar 



făcuse vâlvă tocmai pentru că era ceva neobişnuit. 
Eram siguri că o să găsim copilul în câteva ore, căci 
fiind atât de mic, nu avea cum să ajungă prea 
departe. Am căutat până la căderea nopţii, am 
răscolit totul în poiene şi prin pădurile de la 
marginea domeniului, dar n-am dat de nici o urmă. 
Nici un indiciu. A doua zi, am adus scafandri să 
verifice lacul şi când nu s-a găsit nimic, atunci am 
început să ne gândim cine ar fi vrut să-l răpească. 

Aceasta a facut-o pe Sadie să treacă la a doua serie 
de întrebări, pe care şi le notase cu o seară în urmă. 
De obicei se ferea să întrebe de ce , mai ales când se 
afla la începutul unei anchete. „Motivele sunt de 
domeniul romanelor poliţiste 44 , îi plăcea lui Donald 
să bombăne. „De asta se ocupă scriitorii şi detectivii 
din filmele de la televizor. 44 O spunea tăios, aşa cum 
îi plăcea lui, dar avea dreptate. Poliţiştii aveau 
nevoie de probe; ei trebuiau să afle cum s-a săvârşit 
crima şi cine ar fi putut să o facă. A se preocupa 
întrebându-se de ce s-a înfăptuit le distrăgea atenţia 
şi, cel mai adesea, îi inducea în eroare. 

în cazul de faţă însă, cu dovezi atât de puţine, după 
şaptezeci de ani de la comiterea faptei, Sadie şi-a 
închipuit că ar putea face o excepţie. Şi pe deasupra, 
noua hartă schimba situaţia. Spaţiul acela misterios 



din perete, posibilitatea existenţei unui alt tunel care 
să lege casa de lumea dinafară, un tunel care 
dispăruse de mult de pe majoritatea hărţilor şi din 
amintirile oamenilor. Dacă aşa stăteau lucrurile, 
atunci unul dintre cele mai uimitoare aspecte ale 
cazului, cum anume a fost posibil, ar fi putut fi 
elucidat. Şi atunci, probabil şi cine era de vină, căci 
cei care ştiau de existenţa tunelului precis erau puţini 
la număr, dintr-un cerc restrâns. De când aranjase să 
se întâlnească cu Clive, lui Sadie îi tot umbla prin 
minte un citat din Porţia rece de mâncare : „Diggory 
începea întotdeauna cu familia. Era o greşeală să 
presupui că durerea şi vinovăţia se exclud reciproc 44 . 
Aceste vorbe fuseseră rostite înainte de prima vizită 
a lui Diggory Brent la fosta soţie şi la fiica celui 
ucis. 

—Aţi interogat şi părinţii? l-a întrebat Sadie. 

—Acesta a fost primul lucru. Nu aveam nici o 
dovadă ca să-i învinovăţim pe nici unul din ei. 
Ambii aveau alibiuri. Mama băiatului, mai ales, 
fusese văzută tot timpul, ca gazdă a petrecerii. îşi 
petrecuse cea mai mare parte a nopţii la pavilionul 
de bărci, unde se făceau plimbări cu gondolele 
pentru oaspeţi. Tot ce ne-au spus se verifica. Şi nici 



nu avea de ce să nu fie aşa, de ce-ar fi vrut un părinte 
să-şi răpească propriul copil? 

Avea dreptate, dar Sadie nu voia să-i lase în pace 
atât de uşor, deşi începuse să aibă un fel de simpatie 
faţă de Eleanor Edevane. 

—în cartea lui Pickering se lasă să se înţeleagă că a 
existat un interval cam de trei ore între sfârşitul 
petrecerii şi descoperirea dispariţiei băiatului. Unde 
s-au aflat părinţii atunci? 

—Amândoi s-au dus la culcare în acelaşi timp. 
Nici unul nu a ieşit din dormitor până la opt 
dimineaţa, când a venit servitoarea să le spună că 
băiatul nu era în pătuţ. 

—Vreun indiciu că minţeau? 

—Nu. 

—Sau că ar fi acţionat împreună? 

—Ca să-şi răpească propriul copil, vrei să zici? 
După ce îşi luaseră rămas-bun de la trei sute de 
oaspeţi? 

Acum că-1 auzea pe el exprimându-se aşa, suna 
absurd, dar lui Sadie îi plăcea să nu scape nimic. A 
încuviinţat din cap. 

—N-a existat nimeni care să nu spună cât de iubit 
era copilul. Mai mult de-atât, cât de dorit fusese. 
Soţii Edevane aşteptaseră mult timp ca să aibă un 



băiat. Aveau deja trei fete, cea mai mică dintre ele 
avea doisprezece ani în iunie 1933, aşa că venirea pe 
lume a băiatului fusese o mare fericire. Pe vremea 
aia, toate familiile bogate voiau să aibă băieţi, ca să 
aibă cui lăsa moştenire numele şi averea. Acum nu 
mai e aşa. Nepoata mea îmi spune că toţi prietenii ei 
vor să aibă fete- sunt mult mai cuminţi, se îmbracă 
mai nostim, te înţelegi mai bine cu ele, a continuat 
el, ridicându-şi neîncrezător sprâncenele albe. Eu am 
avut fete şi pot să-ţi spun că nu-i aşa deloc. 

Sadie a zâmbit uşor, în timp ce Clive mai lua un 
biscuit. 

—Mă tem că trebuie să vă cred pe cuvânt, a spus 
ea, cercetând atentă lista cu membrii familiei pe care 
i-o dăduse Clive la sosire. Spuneaţi că bunica locuia 
cu familia Edevane? 

Chipul lui Clive, blajin altfel, s-a încruntat. 

—Constance deShiel... o femeie tare nesuferită. 
Una de-aia afectată şi dispreţuitoare care mai 
degrabă te-ar mânca de viu decât să-ţi răspundă la 
întrebări. Doar când am întrebat-o despre fiica şi 
ginerele ei a devenit mai vorbăreaţă. 

—Şi ce a spus? 

—Aluzii mărunte de genul „Lucrurile nu sunt 
întotdeauna ceea ce par a fi“. A lăsat să se înţeleagă 



de mai multe ori că ar fi fost vorba de o infidelitate, 
insinuând ceva despre un fel de aventură, dar nu a 
dat nici un fel de amănunte. 

—Dar nu aţi insistat? 

—Ei, pe vremea aia, mai ales cu cineva din înalta 
societate, şi femeie pe deasupra... erau alte reguli de 
comportament, nu puteam să insistăm pe cât am fi 
dorit. 

—Dar aţi cercetat, totuşi, nu? 

—Desigur, după cum bine ştii, neînţelegerile 
familiale sunt materialul de bază al poliţistului. Sunt 
unii care s-ar preta la orice ca să-şi pedepsească 
soţul sau soţia. Tatăl care vine în vizita legal stabilită 
şi ia copiii ca să nu-i mai aducă niciodată înapoi, 
mama care le împuie capul copiilor cu tot felul de 
minciuni despre tată. Când părinţii se luptă, 
drepturile copiilor sunt adesea neglijate. 

—Dar nu în cazul acesta! 

—Lumea nu mai contenea să ne spună cât de 
apropiaţi erau soţii Edevane, cât de mult se iubeau. 

Sadie s-a gândit o clipă la asta. Căsniciile erau un 
mister pentru ea, care nu avusese parte de aşa ceva. 
Dar i se păreau nişte chestii ciudate, cu secrete, 
minciuni şi tot felul de promisiuni ce apar imediat ce 
zgârii puţin la suprafaţă. 



—De ce ar fi spus Constance deShiel ceva 
neadevărat? Văzuse oare ceva? Sau poate că i se 
confesase fiica ei? 

—Mama şi fiica nu se prea înţelegeau, asta ne-au 
spus mai multe persoane. 

—Şi totuşi locuiau împreună. 

—De nevoie, după câte am înţeles. Bătrâna 
pierduse totul din pricina unei investiţii proaste, 
după moartea soţului ei, şi era nevoită să accepte 
bunăvoinţa fiicei şi a ginerelui ei, a spus el ridicând 
din umeri. Poate că insinuările ei or fi fost doar 
încercări de a băga zâzanie. 

—Tocmai când lor le dispăruse copilul? 

El şi-a fluturat mâna, cu o expresie pe chip care 
sugera că nu l-ar fi surprins nimic, că la vremea lui 
văzuse oameni care făceau tot felul de lucruri. 

—E totuşi posibil să existe şi altă explicaţie. în 
1933, bătrâna suferea de o formă incipientă de 
demenţă. Doctorul ei m-a sfătuit să nu iau în serios 
tot ce spunea ea. De fapt, a urmat el apropiindu-se 
mai tare de ea, de parcă ar fi vrut să-i facă o 
mărturisire pe care nu voia să o audă şi altcineva 
deşi erau doar ei doi, doctorul Gibbons mi-a dat de 
înţeles că doamna Constance nu fusese prea... 
constantă în propriul mariaj şi că era posibil ca acele 



comentarii ale ei să fie, de fapt, nişte amintiri 
confuze mai degrabă decât nişte declaraţii de luat în 
seamă. Se zice că trecutul şi prezentul devin greu de 
despărţit. 

—Dar dumneavoastră ce credeţi? 

El şi-a întins palmele. 

—Cred că era răutăcioasă, dar inofensivă. Bătrână 
şi singură... găsise şi ea pe cineva care s-o asculte! 

—Credeţi că-şi dădea importanţă? 

—Se comporta de parcă ar fi vrut să-i punem mai 
multe întrebări, s-o considerăm născocitoarea 

/V 

vreunui plan infam. îmi vine să cred că s-ar fi 
bucurat chiar dacă am fi arestat-o. Asta ar fi făcut-o 
să primească toată atenţia de care avea nevoie, şi 
încă ceva pe deasupra. 

Clive a cules o firimitură de pe faţa de masă, 
aşezând-o cu grijă pe marginea farfuriei. 

—-Nu e uşor să îmbătrâneşti, să simţi că nu mai ai 
nici o importanţă. Cândva fusese frumoasă, influentă 
... stăpâna casei. Era un portret al ei deasupra 
şemineului din bibliotecă. Teribilă femeie! Parcă şi 
acum mă trec fiori când îmi aduc aminte de ochii ăia 
ai ei din tablou, care parcă mă urmăreau peste tot. 

O privea pe Sadie, lăsând-o să vadă în ochii lui 
ceva din poliţistul dur care fusese cândva. 



—Indiferent ce-a fost, un indiciu e un indiciu! Şi 
Dumnezeu mi-e martor că n-am avut prea multe! 
După aceea, i-am tot văzut pe Anthony şi pe 
Eleanor, păreau un cuplu la fel de solid. 

—Şi apoi? 

—Pierderea unui copil e ca o grenadă care 
explodează în majoritatea familiilor, ăsta e un lucru 
dovedit de statistici, părinţii se despart cel mai 
adesea după o astfel de tragedie, dar ei erau minunaţi 
împreună. El era atât de grijuliu cu ea, de blând şi de 
ocrotitor, se asigura că se odihneşte, o oprea să fugă 
afară cu cei care plecau să caute copilul. Nu o scăpa 
din ochi, a urmat el strângându-şi buzele. Chiar a 
fost o mare nenorocire. Biata femeie, trebuie să fie 
cel mai groaznic coşmar al unei mame, dar ea s-a 
comportat atât de demn. Ştii, ani de zile după ce-au 
plecat de-aici, ea obişnuia să se întoarcă. 

—în sat? 

—Acasă. De una singură. 

Asta era ceva nou. Louise, prietena lui Bertie, 
spusese că nici un membru al familiei nu mai călcase 
pe-acolo de la dispariţia lui Theo. 

—Dumneavoastră aţi văzut-o? 

—Ei, poliţia află asemenea lucruri, auzeam că 
venea cineva la Casa de lângă lac. De câteva ori m- 



am dus pe-acolo, să mă asigur că totul era în ordine, 
să văd dacă puteam să-i fiu de folos cu ceva. Era 
întotdeauna foarte politicoasă, spunea că era frumos 
din partea mea, dar că ea se odihnea doar un pic 
după agitaţia din Londra. Dar eu ştiu, a urmat el 
zâmbind trist, că spera că el avea să vină înapoi. 

—Nu-i trecuse! 

—Cum să-i treacă? Copilul ei trăia, era undeva! O 
dată sau de două ori mi-a mulţumit, spunând cât de 
mult aprecia ce-am făcut cu toţii, cât de mult am 
căutat băiatul. A făcut chiar o donaţie extrem de 
generoasă la secţia noastră de poliţie. Foarte demnă 
era, foarte tristă. 

S-a încruntat, cufundat în amintiri. Când a vorbit 
din nou, avea în voce o undă de regret, de 
amărăciune. 

—Mult timp am sperat că am să-i găsesc copilul. 
Nu puteam să mă împac cu ideea asta, cu cazul 
nerezolvat. Copiii nu pot dispărea aşa, fără urmă, 
nu? Trebuie să fie undeva. întotdeauna trebuie să fie 
o cale, numai că trebuie să ştii unde să cauţi. Ai avut 
vreun caz dintr-ăsta? a întrebat-o el, aruncându-i o 
privire. Te mănâncă de viu. 

—Am avut o dată sau de două ori, a răspuns Sadie, 
gândindu-se la Caitlyn Bailey în holul 



apartamentului, amintindu-şi mâna aceea micuţă, 
caldă şi încrezătoare în palma sa, atingerea părului 
încâlcit al fetiţei când i-a adus cartea de poveşti şi 
micuţa şi-a sprijinit capul pe umărul ei. 

—Aşa mi s-a întâmplat şi mie, a spus el. Şi mi-a 
fost atât de greu fiindcă am avut atât de puţin 
material. 

—Dar trebuie să fi avut nişte ipoteze, totuşi? 

—Au fost nişte piste, unele mai bune decât altele. 
Schimbări recente de personal, o cutie de somnifere 
lipsă despre care credeam că ar fi putut fi folosită 
pentru răpire şi un prieten de familie care a murit în 
împrejurări neobişnuite, un tip pe nume Daffyd 
Llewellyn... 

—Scriitorul... 

—Da, el. Destul de cunoscut pe vremea aia. 

Sadie s-a ocărât în gând că nu deschisese capitolul 
despre Llewellyn din disertaţia de la bibliotecă. Şi-a 
amintit că în introducerea la Pragul vrăjit al lui 
Eleanor se pomenea că i se acordase postum o 
distincţie regală în 1934. Nu se gândise că moartea 
lui survenise atât de repede după dispariţia lui Theo. 

—Dar ce s-a întâmplat? 

—După câteva zile de căutări, ne aflam în josul 
pârâului, ceva mai departe de pavilionul de bărci, şi 



cineva a strigat: „Uite un corp! 44 Dar nu era copilul, 
ci un bătrân. S-a dovedit că fusese o sinucidere. Ne¬ 
am gândit că trebuie să fi fost vorba de o remuşcare, 
că avusese de-a face cu dispariţia băiatului. 

—Şi sunteţi sigur că nu avusese? 

A 

—Am cercetat, dar nu exista nici un motiv. II 
adora pe copil şi toţi cei interogaţi ne-au confirmat 
că era cel mai apropiat prieten al lui Eleanor. Ştii că 
a scris şi o carte despre ea, când era mică? 

Sadie a încuviinţat din cap. 

—Ea a fost distrusă când a aflat, a leşinat. 

/V 

îngrozitor! a exclamat el, clătinând din cap. A fost 
unul dintre cele mai groaznice lucruri pe care le-am 
văzut. 

Sadie a căzut pe gânduri. Dispare un copil şi un 
prieten de familie se sinucide la câteva ore sau zile 
după aceea. 

—Ce coincidenţă! 

—Ai dreptate, dar am vorbit cu doctorul din sat 
care ne-a spus că Llewellyn suferise de anxietate în 
săptămânile dinainte. I-am găsit şi o cutie cu 
barbiturice în buzunar. 

—Le folosea în mod obişnuit? 

—Autopsia a confirmat că luase o supradoză. 
Llewellyn a amestecat medicamentele cu şampanie, 



s-a întins pe malul pârâului şi nu s-a mai trezit. 
Extraordinară coincidenţă, cum spui, mai ales că 
băiatul a fost răpit tocmai atunci, dar nu a fost nimic 
suspect. Cu siguranţă n-avea nici o legătură cu soarta 
lui Theo Edevane. Doar o coincidenţă. 

Sadie a zâmbit reţinut. Nu-i plăceau coincidenţele. 
Din experienţa ei, nu erau decât nişte legături care 
nu fuseseră încă dovedite. Antenele ei au început să 
vibreze. Avea senzaţia că moartea acestui tip, 
Llewellyn, ascundea mai mult decât s-ar fi crezut la 
prima vedere. Clive respinsese desigur această 
posibilitate cu mult timp în urmă, dar Sadie şi-a 
notat în carnet să cerceteze chestiunea: Sinuciderea 
lui Llewellyn- coincidenţă, accident sau implicare? 
Vinovăţie? 

între timp... căzută pe gânduri, lovea carnetul cu 
pixul, încercuind cuvântul „accident 44 . Pentru că, 
desigur, exista şi o a treia posibilitate în cazul Theo 
Edevane, poate cea mai îngrozitoare dintre toate: 
copilul să nu fi părăsit niciodată casa, sau cel puţin 
nu în viaţă. Sadie văzuse cazuri în care copiii 
fuseseră răniţi sau omorâţi- accidental sau nu- iar 
apoi fapta fusese muşamalizată. Cei responsabili 
căutau invariabil să lase să se creadă că fusese vorba 



de fugă sau de răpire, că să abată atenţia de la locul 
infracţiunii. 

Gândurile i-au fost întrerupte de nişte clinchete şi, 
pentru prima dată, a băgat de seamă un ceas mare, 
digital, pe bancheta din spatele lui Clive. Era dintr- 
acela cu cifrele puse pe nişte cârduri mobile de 
plastic. Trei dintre ele tocmai se mişcaseră deodată 
pentru a arăta că era ora unsprezece. Şi-a dat imediat 
seama că se apropia prânzul şi urma să vină fiica lui 
Clive, aşa că trebuia să pună capăt întâlnirii lor. 

—Dar surorile? a întrebat ea cu încăpăţânare. Cu 
ele aţi vorbit? 

—De mai multe ori. 

—Şi-aţi aflat ceva folositor? 

—Cam acelaşi lucru. Băiatul era iubit, nu văzuseră 
nimic neobişnuit, au promis să ne spună dacă aveau 
să-şi amintească ceva folositor. Toate aveau alibiuri 
în seara aceea. 

—De ce vă încruntaţi? 

—Zău? M-am încruntat? s-a mirat Clive, clipind 
din ochii lui albaştri din spatele lentilelor, trecându- 
şi mâna prin părul alb şi ridicând din umeri. Cred că 
am avut întotdeauna senzaţia că cea mai mică ştia 
ceva ce nu ne spusese. Era doar o senzaţie legată de 
stânjeneala cu care se purta. Se înroşea ori de câte 



ori îi puneam întrebări, îşi încrucişa braţele şi nu se 
uita în ochii noştri. Dar insista că nu avea nici cea 
mai mică idee ce i se putuse întâmpla copilului, că 
nu se petrecuse nimic neobişnuit în casă în 
săptămânile precedente şi nu era nici cel mai mic 
indiciu care să sugereze că ar fi avut vreun amestec. 

însă Sadie şi-a permis să se gândească la un motiv: 
invidia ar fi putut fi cel mai evident. O fată care 
fusese mezina familiei timp de aproape doisprezece 
ani, până când i-a luat locul un frăţior, un fiu mult 
iubit. Petrecerea ar fi fost momentul perfect ca să fie 
înlăturat obstacolul, zgomotul şi agitaţia slăbind 
supravegherea. 

Sau poate... (cu siguranţă mult mai probabil decât 
ideea că Clementine Edevane ar fi fost o puştoaică 
sociopată cu porniri ucigaşe?)... Sadie şi-a amintit 
că Pickering scrisese despre obiceiul fetei de a-1 lua 
cu ea pe Theo dimineţile, dar că declarase ferm că 
uşa camerei copilului era închisă când trecuse prin 
dreptul ei în ziua aceea, că nu intrase înăuntru ca să-l 
ia pe frăţiorul ei aşa cum făcea uneori. Dar dacă îl 
luase totuşi şi se întâmplase ceva îngrozitor, un 
accident, şi i-a fost prea frică sau prea ruşine ca să 
spună cuiva? 



—După petrecere a rămas o echipă de curăţenie, a 
spus Clive, ghicindu-i parcă gândurile. După 
plecarea ultimului oaspete şi până în zori, oamenii 
au pus totul la loc, nimeni nu a văzut nimic. 

Dar dacă, după cum bănuia Sadie, ar mai fi fost şi 
o altă cale de a ieşi nevăzut din casă? Şi-a notat 
cuvântul „Clementine“ în carnet şi l-a încercuit. 

—Cum era fata asta, Clementine Edevane? 

—Un băieţoi, ai zice, dar cu farmec. Toate fetele 
Edevane erau un pic ieşite din comun. încântătoare, 
charismatice. Pe mine mă vrăjiseră, mă impresionau. 
Nu uita că aveam doar şaptesprezece ani şi eram tare 
necopt. Nu mai văzusem în viaţa mea oameni ca 
aceia. Totul era foarte romantic, mă gândesc eu 
acum: conacul, grădina, felul în care vorbeau, 
lucrurile despre care discutau, manierele lor rafinate 
şi senzaţia aceea că respectau nişte reguli tacite. Te 
vrăjeau, a urmat el ridicându-şi privirea. Vrei să vezi 
o fotografie? 

—Chiar aveţi o poză? 

Clive avusese ideea, chiar entuziasmat păruse, dar 
acum şovăia. 

—Ei, nu cred că... vezi, e un pic stânjenitor, tu eşti 
poliţist activ... 

A 

—Intr-un fel... 



—Cum adică? 

Sadie a oftat încercând să explice. 

—Am avut un caz... a început ea, şi poate din 
pricina atmosferei liniştite a bucătăriei, a distanţei de 
Londra şi de lumea dezlănţuită, ori a legăturii 
profesionale pe care simţea că o are cu Clive, sau a 
uşurării de a putea, în fine, să destăinuie cuiva 
secretul pe care îl ascunsese cu atâta grijă de Bertie, 
s-a pomenit povestindu-i pe scurt despre cazul 
Bailey, despre cum nu se putuse desprinde de el şi 
încercase să-i convingă pe toţi că era mai mult decât 
părea, despre faptul că nu venise în Cornwall în 
vacanţă, ci în concediu impus. 

Clive a ascultat-o fără să o întrerupă şi când a 
terminat, nu s-a încruntat, nu s-a pornit să-i facă 
morală, nici nu i-a spus să plece, ci doar i-a zis 
simplu: 

—Am citit în ziare. Urâtă treabă! 

—N-ar fi trebuit să vorbesc cu ziaristul ăla! 

—Aşa ai crezut tu că e bine. 

—Nu mi-am folosit judecata, asta e problema, a 
urmat ea, adăugând cu voce plină de dezgust. Am 
avut doar un sentiment. 

—Ei, nu-i nici o ruşine. Uneori „sentimentele 44 nu 
sunt chiar atât de lipsite de importanţă pe cât par. 



Uneori sunt chiar produsul unor observaţii pe care 
nici nu ştim că le-am înregistrat. 

Era amabil. Sadie avea o antipatie instinctivă faţă 
de amabilitate. Poate că metodele de lucru în poliţie 
se schimbaseră de când se pensionase Clive, dar era 
sigură că a încălca regulamentul şi a face declaraţii 
despre o ipoteză nu puteau fi niciodată considerate 
acţiuni acceptabile. Aşa că a zâmbit uşor. 

—Ziceaţi că aveţi o fotografie? 

El a priceput aluzia şi nu a mai întrebat nimic 
altceva despre cazul Bailey. A părut că se gândeşte o 
clipă şi apoi a spus, înclinând din cap: 

—Vin imediat. 

Şi a pornit-o târşâindu-şi picioarele de-a lungul 
holului. Sadie îl auzea cotrobăind şi bombănind 
dintr-o cameră mai îndepărtată a casei. Pisica o 
urmărea, cu ochii ei verzi larg deschişi, cu coada 
mişcându-se uşor, mustrător. Vai, vai, vai părea că 
spune. 

—Ce mai vrei de la mine? a mormăit Sadie. Am 
recunoscut că a fost vina mea. 

A început să se joace încet cu eticheta feţei de 
masă, încercând să-şi ia gândul de la Nancy Bailey. 
„Nici să nu-ţi treacă prin cap să iei legătura cu 
bunica. “ A încercat să alunge senzaţia acelei mânuţe 



calde în palma ei. A aruncat o privire la ceas şi s-a 
întrebat dacă nu cumva Clive se dusese dincolo ca să 
telefoneze la Poliţia Metropolitană. 

Alte două cifre ale ceasului s-au clintit şi s-au 
schimbat şi, în cele din urmă, după ceea ce păruse o 
eternitate, Clive s-a întors arătând, după cum i s-a 
părut lui Sadie, la fel de nervos ca ea. Pe chip i se 
citea o încordare inexplicabilă, deci, dacă nu cumva 
ar fi fost vreun sadic, şi nu părea, atunci nici nu se 
dusese să o reclame lui Ashford. A băgat de seamă 
că nu aducea o fotografie, ci ţinea la subraţ un dosar 
gros. 

—Am aşteptat să văd ce părere ai să-mi faci, a 
spus când s-a apropiat de masă. Vezi, când am ieşit 
la pensie... n-am crezut că o să bage cineva de 
seamă, darămite să-i pese cuiva... aşa că am luat... 

—Dosarul! a exclamat Sadie cu ochii cât cepele. 

El a încuviinţat scurt din cap. 

—Aţi luat dosarul cazului Edevane! 

—L-am împrumutat. O să-l pun la loc când se va 
închide cazul. 

—Sunteţi... 

Chipul i s-a luminat de admiraţie pe măsură ce se 
uita la dosarul aflat acum pe masa dintre ei, doldora 



de stenograme ale declaraţiilor, nume, fotografii, 
cifre, ipoteze. 

—Sunteţi nemaipomenit! 

—Tot nu era de nici un folos, acolo, în arhivă, a 
spus el ridicându-şi bărbia, nimănui nu i-a păsat de 
el. Majoritatea colegilor mei nici nu se născuseră pe 

w 

vremea aia. Asta e cazul meu , a continuat el cu buze 
tremurânde. O treabă pe care n-am terminat-o. 

I-a întins o fotografie mare alb-negru din dosar: o 
familie frumoasă, înstărită, cei fotografiaţi aveau 
coafuri, rochii, costume şi pălării care arătau clar că 
aparţineau anilor ’30. Fusese făcută afară, la un 
picnic, şi stăteau cu toţii pe o pătură cadrilată, pe 
care erau împrăştiate farfurii şi ceşti de ceai, iar în 
spatele lor se afla un zid pe care Sadie l-a recunoscut 
a fi cel din fundul grădinii, de lângă pârâu. în 
mijlocul grupului se aflau Eleanor şi soţul ei, 
Anthony. Sadie i-a recunoscut după fotografia din 
ziar, deşi în această poză păreau mult mai fericiţi şi 
mai tineri. O doamnă mai vârstnică, probabil 
Constance deShiel, stătea într-un scaun de răchită, în 
stânga fiicei sale, iar în dreapta ei, cele trei fete, 
adolescente, erau aşezate la soare, cu picioarele 
întinse şi gleznele încrucişate. Deborah, cea mai 
mare, de o frumuseţe clasică, stătea mai aproape de 



tatăl ei, avea părul acoperit cu o eşarfa, apoi urma 
Alice, a cărei privire pătrunzătoare îi era cunoscută 
din fotografiile de pe cărţile ei; ultima era o fată 
înaltă şi vânjoasă, de vârstă mai mică decât celelalte, 
care trebuie să fi fost Clementine. Părul ei castaniu 
deschis, vălurit şi pieptănat într-o parte, îi atingea 
umerii, dar chipul nu i se vedea prea bine. Nu privea 
în obiectiv, ci zâmbea către un băieţel aşezat la 
picioarele mamei lor. Era micuţul Theo, cu un braţ 
întins către sora lui, ţinând o jucărie de pluş în mână. 

Fotografia a emoţionat-o pe Sadie fără voia ei: 
smocurile de iarbă, umbrele unei amiezi de demult, 
micuţele pete albe ale margaretelor din fundalul 
fotografiei. Era un scurt moment, unic, din viaţa unei 
familii fericite, surprinsă înainte de a se fi schimbat 
totul. Clive îi spusese că familia Edevane era 
deosebită faţă de orice văzuse el până atunci, dar pe 
Sadie a surprins-o mai degrabă naturaleţea acestor 
oameni, a acestei scene. Haina lui Anthony, aruncată 
neglijent în spatele lui, prăjitura pe jumătate mâncată 
din mâna lui Deborah, blana lucioasă a câinelui de 
vânătoare cu ochii la pândă. 

Ea a privit mai atentă, încruntându-se. 

—Dar asta cine e? 



în fotografie mai era încă o femeie, pe care Sadie 
nu o văzuse de la început. Stătea în lumina mai 
estompată, lângă zidul de piatră. 

—E doica băiatului, a răspuns Clive, uitându-se 
atent la fotografie. Rose Waters o chema. 

—Doica... a repetat Sadie căzând pe gânduri. 

Nu ştia mare lucru despre doici şi dădace. Văzuse 
filmul Mary Poppins. 

—Doicile nu dormeau în aceeaşi cameră cu copiii? 

—Ba da, a răspuns Clive. Dar, din nefericire, ea a 
plecat de la Casa de lângă lac cu câteva săptămâni 
înainte de bal. Ne-a luat ceva timp să dăm de ea. Am 
găsit-o în cele din urmă printr-o soră de-a ei din 
Yorkshire. La ţanc am găsit-o: era la un hotel din 
Londra, pe punctul de a pleca spre o altă slujbă, a 
urmat el, scărpinându-se în cap, în Canada, cred. Am 
vorbit cu ea, dar nu ne-a fost de prea mare ajutor. 

—Deci nu a fost nici o doică la Loeanneth în 
timpul petrecerii? 

—Ba da, o înlocuiseră cu Hilda Bruen. O 
zgripţuroaică bătrână, una din doicile alea de demult, 
care nu are altă bucurie decât să hrănească pruncii cu 
untură de peşte, să-i facă să plângă şi să le spună că 
asta le face bine. Era mai tânără decât sunt eu acum, 
dar mie, ca băietan, mi se părea că e matusalemică. 



Mai fusese angajată la Casa de lângă lac pe vremea 
când era Eleanor mică şi au scos-o de la naftalină 
când a plecat Rose Waters. 

—Şi ea s-a aflat acolo în noaptea când a dispărut 
copilul? 

—Chiar în dormitorul lui. 

Asta era o veste mare. 

—Atunci trebuie să fi văzut sau să fi auzit ceva! 

—A dormit dusă, a răspuns Clive, clătinând din 
cap. Se pare că trăsese un gât de whisky ca să nu mai 
audă zgomotul petrecerii. Ceea ce nu era deloc 
neobişnuit, din câte mi-am dat eu seama. 

—Mare ghinion! 

—Aşa e! 

—Dar nu se pomenea nimic despre ea în cartea lui 
Pickering. 

—-Nu, evident. El era un neisprăvit şi nu dădea 
nimeni doi bani pe el, aşa că s-a mulţumit cu ce a 
găsit prin ziare. 

—Dar cum se poate să ţii aşa ceva secret, să nu 
afle presa că cineva dormea în aceeaşi cameră cu 
băiatul? 

—Aşa a insistat familia. Eleanor Edevane a venit 
să vorbească cu şeful meu, cerând să nu se 
pomenească nimic în public despre Hilda Bruen. 



Doica era de mult angajată în familia lor şi ei nu ar fi 
îngăduit să i se păteze reputaţia. Anchetatorului-şef 
nu i-a prea convenit asta, a urmat el, ridicând din 
umeri, dar, cum ţi-am mai spus, erau alte vremuri 
pe-atunci. Unei astfel de familii, din rândul 
aristocraţiei, i se îngăduiau unele lucruri care nu ar 
mai fi posibile astăzi. 

Sadie se întreba câte alte piste se vor mai fi pierdut 
prin astfel de „îngăduinţe 44 . A oftat, sprijinindu-se de 
spătarul scaunului, clătinându-şi pixul într-o parte şi 
într-alta, înainte de a-1 trânti pe carnet. 

—Sunt atât de puţine indicii! 

Clive a zâmbit trist, scuzându-se parcă. 

—Ştii, a început el, arătând spre dosarul 
voluminos, în tot ce e acolo, din sute de declaraţii, 
doar un singur martor credea că ar fi văzut ceva 
folositor. 

Sadie şi-a ridicat sprâncenele întrebătoare. 

—Una dintre invitatele la petrecere a declarat că a 
văzut o siluetă- o femeie- la fereastra camerei 
copilului în noaptea petrecerii. Imediat după miezul 
nopţii, după spusele ei. Chiar în timpul focului de 
artificii. Era cât pe ce să nu ne spună, aşa a declarat. 
Se fofilase undeva cu un tip care nu era soţul ei. 



Sprâncenele lui Sadie s-au ridicat şi mai mult de 
mirare. 

—Zicea că nu şi-ar fi putut ierta dacă băiatul nu ar 
fi fost găsit din cauză că n-a vorbit ea. 

—Şi era un martor credibil? 

—A jurat că era adevărat, dar duhnea a alcool chiar 
şi a doua zi. 

—Să o fi văzut pe doica cea bătrână? 

Clive a clătinat din cap. 

—Mă-ndoiesc. Ea susţinea că silueta pe care o 
văzuse era subţirică, iar Hilda Bruen era destul de 
corpolentă. 

Sadie a luat din nou fotografia. Erau multe femei în 
familia Edevane şi toate erau subţirele. Şi-ntr- 
adevăr, uitându-se la fotografie, a izbit-o faptul că 
Anthony Edevane era singurul bărbat printre atâtea 
femei, în afară de Theo, desigur. Era un bărbat 
chipeş, pe la patruzeci de ani, cu părul blond închis, 
o frunte mare, inteligentă şi cu un zâmbet pe care 
Sadie bănuia că-1 acorda cu uşurinţă celor dragi. 

Privirea i-a alunecat la femeia de lângă zid, 
ascunsă parţial de umbră, în afara unei glezne fine 
care se zărea în lumina soarelui. 

—Dar de ce plecase? Rose Waters, vreau să zic! 

—îi dăduseră drumul. 



—O concediaseră? a întrebat Sadie, ridicându-şi 
ochii alertată. 

—Da, păreri diferite, după câte a spus Eleanor 
Edevane. 

—Ce păreri? 

—Ceva legat de faptul că îşi permitea prea multe... 
totul era destul de vag. 

Sadie s-a gândit o clipă. Suna a scuză, genul acela 
de lucru care se spune atunci când se încearcă să se 
ascundă un adevăr neplăcut. S-a uitat iar la Eleanor. 
La o primă privire, Sadie îşi închipuise că era o 
familie fericită, lipsită de griji, care se bucura de o zi 
caldă de vară. Acum însă i s-a părut că se lăsase 
pradă aceleiaşi admiraţii despre care îi vorbise şi 
Clive. Se lăsase orbită de farmecul, bogăţia şi 
frumuseţea familiei Edevane. S-a uitat la fotografie 
cu mai mare atenţie. Oare trăsăturile frumoase ale lui 
Eleanor Edevane erau tensionate, sau era doar 
imaginaţia ei? Sadie a slobozit un oftat uşor, căzând 
pe gânduri. 

—Şi Rose Waters? Şi ea a declarat acelaşi lucru? 

—Da. Dar era foarte necăjită. A spus că fusese 
dată afară pe neaşteptate şi pe nedrept. O deranjase 
cu atât mai mult cu cât aceea fusese prima ei slujbă 
ca doică. Lucrase acolo zece ani, de când avea 



optsprezece ani. Dar nu a avut ce face, nu-i aşa? La 
vremea aceea nu se punea problema să faci vreo 
plângere. A avut norocul că i s-a dat o recomandare 
foarte bună. 

Plecarea ei, nemulţumirea faţă de nedreptatea ce i 
se făcuse, apropierea de familie şi cunoaşterea 
obiceiurilor membrilor ei... Sadie avea un sentiment 
ciudat. 

—Probabil că a fost şi ea suspectată. 

—Toată lumea a fost suspectată. Toţi şi nici unul. 
Asta era cealaltă jumătate a problemei: nu puteam 
strânge cercul în nici un fel. Când am stat de vorbă 
cu ea, Rose Waters a devenit foarte agitată, şi-a ieşit 
din fire când a auzit ce se întâmplase. Era extrem de 
îngrijorată pentru băiat. După spusele celorlalţi 
servitori, ţinea foarte mult la el. Cei mai mulţi ne-au 
declarat că îl iubea ca pe copilul ei. 

Inima lui Sadie a început să bată mai repede. Clive 
a băgat de seamă. 

—Ştiu că sună ciudat, a spus el, dar se întâmpla pe 
vremea aia, după Primul Război. O generaţie 
întreagă de bărbaţi pierise în noroaiele din Franţa şi 
cu ea şi speranţele de căsătorie ale milioanelor de 
femei tinere. Aşa că angajarea ca doică într-o familie 
era singura lor şansă de a zice că au un copil. 



—Probabil că i-a fost greu să se despartă de un 
băieţel pe care îl iubea atât de mult. 

Ghicind unde o ducea gândul, Clive i-a spus calm: 
—Fără îndoială, dar a iubi copilul altcuiva nu 


înseamnă să îl şi furi. Nu a existat nici un indiciu 


care să o lege de dispariţia băiatului. 


—Dar martora care a văzut o femeie în camera 


copilului... 

Clive a clătinat nesigur din cap, evident de părere 
că, deşi orice era posibil, o astfel de ipoteză era 
nefondată. 


—Nimeni nu a văzut-o, nu a fost la petrecere, iar 
un recepţioner de la hotelul din Londra ne-a spus că 
luase micul dejun acolo în ziua de douăzeci şi patru 


iunie. 

Alibiurile puteau fi şubrede. Existau nenumărate 
motive pentru care cineva putea fi convins să se 
pună chezaş pentru altcineva. Iar faptul că Rose 
Waters nu fusese văzută la Loeanneth devenea 
irelevant dacă ipoteza lui Sadie despre tunel se 
dovedea adevărată. 

Sadie a simţit fiorul miraculos al descoperirii unui 
nou indiciu. Era o senzaţie de care nu credea că avea 
să se sature vreodată. Doica îl iubea pe copil, fusese 
dată afară pe nepusă masă şi pe nedrept, după 



părerea ei; o martoră declarase că văzuse o siluetă de 
femeie în camera copilului. Pe deasupra, Rose 
Waters locuise ceva vreme în casa aceea. Cât timp 
lucrase acolo, nu era imposibil să fi aflat despre 
tunel. De la una dintre fete, de exemplu. De la 
Clementine? Să fi fost acesta secretul pe care Clive 
bănuia că-1 ascundea fiica cea mică a familiei 
Edevane? 

Răpirea băiatului era desigur o măsură extremă, 
dar nu era orice acţiune criminală rezultatul unei 
reacţii extreme? Sadie bătea darabana cu degetele în 
marginea mesei. Concedierea lui Rose Waters era 
importantă. Era convinsă de asta. 

—Să-ţi spun ceva: mare păcat că nu fost ea la 
Loeanneth în noaptea aceea, a zis Clive. Mai multe 
persoane pe care le-am anchetat ne-au spus cât de 
vigilentă era Rose Waters când venea vorba de copil. 
Până şi Eleanor Edevane ne-a spus că aşa ceva nu ar 
fi fost posibil dacă ar mai fi fost la ei Doica Rose. 
Era chinuită de remuşcări, zău aşa! 

—Că o dăduse afară pe doică? 

—Desigur, a încuviinţat el, clătinând din cap. 
Părinţii găsesc întotdeauna un motiv ca să se 
învinovăţească, nu-i aşa? 



A apucat fotografia şi a privit-o cu mare atenţie, 
îndepărtând uşor un fir de praf cu vârful degetelor. 

—Ştii, ea nu a mai venit la conac în timpul celui 
de-al Doilea Război Mondial. La început am crezut 
că din pricina războiului, a măcelului cumplit care a 
dat totul peste cap, dar nici după pace n-a mai 
revenit. De multe ori m-am gândit la ea, întrebându- 
mă dacă nu o fi murit în vreun bombardament. E 
groaznic să gândeşti una ca asta, dar aşa era pe- 
atunci: eram obişnuiţi să moară lumea. E trist să te 
gândeşti la casa aia rămasă pustie, dar e de înţeles că 
s-a ţinut departe de ea. Atâta moarte şi distrugere, 
timpul trecea greu, şase ani grei, nesfârşiţi de război. 
Lumea nu a mai fost la fel când s-a terminat. 
Trecuseră mai bine de unsprezece ani de când 
dispăruse băieţelul. Şi, indiferent ce ar fi aşteptat ea 
acolo, cred că depăşise momentul şi îl lăsase pe 
bietul copil în pace. 

Sadie se întreba dacă el avea dreptate, dacă există 
un moment când încetează şi cea mai mare suferinţă 
cauzată de o asemenea nenorocire. Dacă o jumătate 
de deceniu de război şi austeritate, de distrugere şi 
pierderi poate şterge amintirea unei dureri personale, 
oricât de sfâşietoare. Poate că cineva ar putea învăţa 
să trăiască numai cu amintirea copilului pierdut. 



Orice era posibil. Ca dovadă, cazul Maggie Bailey. 
Şi-a părăsit copilul. („Ba nu, ea n-ar fi făcut 
niciodată una ca asta! 44 a insistat Nancy Bailey. A 
scuturat din cap, ca să scape de vocea aceea.) 

—Ei, a exclamat Clive cu un zâmbet trist, asta e 
tot! Cazul Edevane pe scurt. Mii de ore de cercetări, 
cele mai bune intenţii, zeci de ani de obsesii 
personale şi nici un rezultat palpabil. Nici acum nu 
există piste mai solide ca cele pe care le-am avut noi 
în primele zile ale anchetei. 

Sadie a simţit cum atârna greu între ei ipoteza sa 
nemărturisită. Acum era momentul să vorbească. El 
avusese încredere în ea şi îi arătase dosarul, aşa că se 
cuvenea să-l răsplătească la rândul ei. 

—Aş putea avea eu ceva nou, i-a spus. 

Clive şi-a ciulit urechile de parcă i-ar fi vorbit într- 
o limbă străină, iar el ar fi încercat să desluşească ce 
voia să-i spună. 

—O pistă, adică. 

—Te-am auzit. 

Ochii începuseră să-i strălucească, micşorându-se 
în acelaşi timp, de parcă ar fi încercat astfel să se 
apere de propria înflăcărare. 

—Haide, zi mai departe, a urmat el cu voce gravă. 



A început să-i povestească despre harta pe care i-o 
găsise Alastair, despre vechimea şi originea ei 
necunoscută, despre provenienţa ei neobişnuită, 
trecând apoi la planul casei cu nişa cea mică şi 
neînsemnată şi i-a spus intr-un final despre ipoteza ei 
că ar putea duce la un tunel. 

El a dat viguros din cap şi i-a răspuns: 

—Ştiam că acolo se afla cel puţin un tunel, am 
verificat în primele zile, deşi trapa din grădină fusese 
închisă ermetic, dar nu ştiam nimic despre vreun 
tunel care să ducă spre acea parte a casei- nimeni nu 
a ştiut asta. Şi harta asta de care vorbeşti tu cât e de 
veche? 

—Foarte veche. A fost dosită, împreună cu alte 
chestii, undeva, într-o pivniţă umedă, de unde a fost 
scoasă în timpul unor renovări recente. Toate au fost 
trimise la restaurare şi au ajuns la arhivele 
comitatului. Aşa se face că am dat de ea. 

Clive şi-a vârât mâna pe sub ochelari ca să-şi frece 
şaua nasului. A închis ochii, gândindu-se. 

—Mă întreb dacă ar fi cu putinţă... a mormăit el. 
Dar de ce nu a pomenit nimeni de el? Să nu fi ştiut? 

—Noi nu ştim, i-a reamintit ea. Nu suntem siguri. 
Trebuie să intru în casă şi să verific. I-am scris lui 
Alice Edevane... 



—Ha! i-a tăiat-o el scurt, privind-o în ochi. Mai 
degrabă scoţi apă din piatră decât să primeşti vreun 
ajutor de la ea. 

—M-am gândit eu. Dar de ce? N-ar vrea şi ea să 
afle ce s-a întâmplat, aşa cum vrem şi noi? 

—Habar n-am! De-afurisită? De încăpăţânată ce e? 
Ştiai că e autoare de romane poliţiste? Foarte 
cunoscută. 

Sadie a încuviinţat din cap, cu gândul aiurea. 
Acesta să fie motivul pentru care nu a primit nici un 
răspuns? Oare scrisorile ei să se fi pierdut printre 
sutele de plicuri pe care trebuie că le primeşte A.C. 
Edevane? Scrisori de la admiratori, solicitări de bani, 
chestii de-astea? 

—Cu poliţistul ăla, Brent, a continuat Clive. Am 
citit şi eu câteva. Nu sunt rele. Am încercat chiar să 
citesc printre rânduri să văd dacă nu găsesc ceva 
care să mă ajute în cazul ăsta. Am şi văzut-o la 
televizor cu ceva vreme în urmă. A rămas exact cum 
mi-o aduc eu aminte. 

—Cum adică? 

/V 

—încrezută şi solemnă, enigmatică, stăpână pe ea. 
Avea şaisprezece ani când i-a dispărut fratele, doar 
cu un an mai puţin decât mine, dar era dată naibii. 
Când am anchetat-o, era tare ca o stâncă. 



—Prea tare? 

Clive a încuviinţat din cap. 

—La vremea aia m-am întrebat dacă nu cumva se 
prefăcea. Nu-mi venea să cred că o fată atât de 
tânără putea să fie atât de stăpână pe sine. 
Bineînţeles că, după aceea, i-am văzut şi alte laturi. 
Pe vremea aceea, avantajul meu era că eram foarte 
sfios. Mă strecuram mereu ca o umbră. Asta mi-a 
fost de folos. Şeful meu mă trimisese afară să-i caut 
un alt stilou că al lui rămăsese fără cerneală, şi pe 
când mă întorceam în holul de la intrare am văzut-o 


urcând tiptil treptele şi strecurându-se până la uşa 
bibliotecii unde aveau loc interogatoriile, după care 
s-a răzgândit şi s-a făcut nevăzută, în întuneric. 

/V 

—îşi făcea curaj să bată la uşă ca să spună ceva, 
asta credeţi? 

—Ori asta, ori era grozav de nerăbdătoare să afle 
ce se spunea acolo, înăuntru. 

—-Nu aţi întrebat-o nimic? 


—Şi-a întors spre mine ochii ăia ai ei albaştri şi 


reci şi mi-a spus să nu mai bat apa în piuă şi să mă 


duc mai bine să-i caut fratele. Vocea îi era foarte 


autoritară, dar chipul i se albise de tot, a urmat el, 
aplecându-se mai tare spre ea. După câte ştiu eu, cei 
care au amănunte despre un delict se poartă în două 



feluri: fie se fac nevăzuţi, fie sunt atraşi de cercetări, 
ca fluturii de lampă. 

Sadie a rămas pe gânduri. 

—Trebuie să intru în casa aceea. 

—Sigur că da. Trebuie să intrăm, a spus el privind- 
o în ochi. Nici să nu-ţi treacă prin cap că n-am să 
merg şi eu. 

—O să-i mai scriu încă o dată chiar mâine. 

—Da, dar... a spus el, lăsând impresia că ar mai fi 
avut ceva de adăugat. 

—Dar ce? 

Clive şi-a îndreptat vesta tricotată, ferindu-şi 


privirea. 

—Da, e mai bine să ai încuviinţarea 

proprietarului... 

—Sigur că da. 

—.. .dar ar mai fi şi o altă cale. E un om de pe-aici, 
plătit să aibă grijă să nu intre hoţii sau ceva animale 
pe-acolo. 

—Dar se vede că nu prea-şi face treaba. 

—Ei, oricum ar fi, el are o cheie. 

—Aaa... 


—Aş putea să te pun în legătură cu el, dacă vrei. 
Sadie a tras adânc aer în piept, gândindu-se. Sigur 
că ar fi vrut. Dar urma să plece la Londra peste 



câteva zile şi nu-şi putea permite să calce strâmb 
dacă voia să-l aibă pe Donald de partea ei... 

—Mai încerc o dată, a spus ea în cele din urmă. Să 
văd dacă primesc permisiunea de la Alice. 

—Şi dacă nu... 

—Ştiu unde să vă găsesc. 

16 

Cornwall, 2003 

Nu era nimeni acasă. Pe masă era un bilet în care 
bunicul ei scrisese că era plecat cu treburi legate de 
festival; lângă el se afla un cadou despachetat, o 
bucată de pânză înrămată pe care erau brodate 
stângaci, cu aţă portocalie, nişte cuvinte. Trecutu-ţi 
fie plăcută amintire, viitorul plin de încântare şi 
mister. Prezentul o clipă minunată, care să-ţi umple 
viaţa de adâncă mulţumire. Din cartolina ce însoţea 
darul a aflat că era o binecuvântare celtică şi că 
fusese „făcut cu dragoste 44 de Louise pentru Bertie. 
Sadie a strâmbat din nas şi şi-a trântit o bucată de 
brânză între două felii de pâine. Intenţia era destul de 
frumoasă, s-a gândit ea, dar nu-şi putea închipui ce- 
ar fi spus Ruth despre mesajul acesta. Bunicii ei îi 
displăcuse întotdeauna genul acesta de 



sentimentalisme ieftine şi, din câte ştia ea, Bertie 
gândea la fel. 

S-a dus cu sendvişul la etaj şi s-a aşezat pe scaunul 
de la fereastra camerei ei cu carnetul pe genunchi. 
Clive se codise să-i dea dosarul acasă, dar îi spusese 
că putea să rămână să-şi copieze din el ce dorea. 
Evident că Sadie a acceptat rapid şi scria cu frenezie 
când s-a auzit o bătaie în uşă şi s-a ivit în prag o 
femeie trupeşă, cu bărbie dublă. 

—Sadie, s-a auzit vocea panicată a lui Clive, în 
timp ce alerga după intrusă prin hol, ea e fiica mea 
Bess. Bess, ea e... 

—Partenerul de bridge, a spus Sadie, strângând 


iute hârtiile şi ascunzând dosarul, înainte de a-i ieşi 


în întâmpinare cu mâna întinsă femeii care intra în 


bucătărie. 


Au schimbat câteva cuvinte pe un ton politicos, iar 
Bess şi-a exprimat bucuria că tatăl ei şi-a venit, în 
fine, în fire şi şi-a găsit o preocupare mai 
acceptabilă. Apoi Sadie şi-a cerut scuze şi a plecat, 
promiţând să mai treacă din nou la sfârşitul 
săptămânii pentru o altă „partidă 44 . 

Şi chiar aşa avea de gând să facă. Abia reuşise să 
parcurgă câteva file. Dosarul cuprindea sute de 



documente şi, având atât de puţin timp la dispoziţie, 
se concentrase să facă o cronologie a evenimentelor. 

La două zile după ce Theo Edevane a fost declarat 
dispărut, poliţia a lansat cea mai mare acţiune de 
căutare din istoria comitatului Cornwall. Sute de 
localnici veneau zi de zi la revărsatul zorilor, dornici 
să-şi ofere ajutorul, şi căutau împreună cu un grup 
format din oameni care luptaseră împreună cu 
Anthony în batalionul său din Primul Război 
Mondial. Au scotocit ţărmul, câmpurile şi pădurile 
din preajmă. Poliţia a bătut la uşa fiecărei case pe 
lângă care ar fi putut trece băiatul şi răpitorul său. 

Prin tot comitatul s-au împrăştiat şi lipit afişe cu 
fotografia lui Theo şi, la câteva zile după sărbătoarea 
de la mijlocul verii, părinţii copilului au făcut un 
apel în ziare. Dispariţia a devenit atunci o ştire de 
interes naţional, aprinzând imaginaţia publicului şi 
poliţia a fost bombardată cu informaţii, unele 
anonime. Fiecare pistă a fost cercetată, indiferent cât 
de fantezistă sau imposibilă părea. Pe 26 iunie, 
poliţia a descoperit cadavrul lui Daffyd Llewellyn, 
dar, după cum spusese şi Clive, în ciuda bănuielilor 
iniţiale, nu a fost depistată niciodată vreo legătură 
între sinuciderea scriitorului şi dispariţia copilului. 



Ancheta a continuat pe tot parcursul lunii iulie şi, 
pe data de opt a lunii, au sosit şi poliţişti de la Poliţia 
Metropolitană ca să-i ajute pe poliţiştii locali. Sadie 
şi-a închipuit cum a fost primit ajutorul acesta. Apoi 
a fost rândul legendarului Keith Tyrell, fost poliţist, 
angajat ca detectiv particular de un ziar din Londra. 
Tyrell a plecat după o săptămână fără să fi găsit 
nimic nou care să justifice deplasarea lui în 
Cornwall. Curând după aceea, poliţiştii londonezi au 
făcut şi ei cale întoarsă. Venea toamna, căutările s-au 
mai redus, poliţia nu mai putea să continue fără nici 

/V 

un rezultat. In ciuda celor trei luni de cercetări 
amănunţite, nu se găsise nici un indiciu şi nu se 
descoperise nici un alt martor. 

De-a lungul anilor, poliţia a continuat să mai 
primească uneori câte un indiciu şi le-a analizat pe 
toate, dar nici unul nu a avut vreun rezultat concret. 
Un ziar local a primit în 1936 o scrisoare care se 
pretindea a fi de la răpitorul lui Theo, dar s-a dovedit 
a fi o înşelăciune; în 1938, o ghicitoare din 
Nottingham a declarat că trupul băiatului era 
îngropat sub temelia de ciment a unei case de ţară, 
dar cercetările nu au scos nimic la iveală; în 1939, 
poliţia a fost chemată la un azil de bătrâni în 
Brighton să o interogheze din nou pe Constance 



deShiel, a cărei îngrijitoare nou angajată sesizase că 
bătrâna doamnă plângea fiindcă băieţelul ei scump 
fusese ucis de un prieten de familie. îngrijitoarea, 
care crescuse în Cornwall şi cunoştea cazul, făcuse 
legătura cu cele petrecute şi telefonase la poliţie. 

—Se enervează mereu, le-a spus ea ofiţerilor veniţi 
la azil. Se tot îngrijorează în legătură cu soarta 
băiatului şi vorbeşte necontenit despre somniferele 
folosite ca să-l calmeze. 

Deşi iniţial părea promiţătoare- mai ales ştiindu-se 
de cutia de somnifere care dispăruse în cazul 
Edevane-, pista aceasta nu dusese nicăieri. 
Constance deShiel nu fusese în stare să ofere poliţiei 
nici o informaţie nouă, verificabilă şi la interogatoriu 
se limitase doar la o serie de divagaţii despre fiica ei, 
Eleanor, şi un alt copil născut mort. Interogat după 
întoarcerea lui din vacanţă, doctorul dintotdeauna al 
bătrânei a confirmat că suferea de demenţă într-un 
stadiu avansat şi că povestea cu crima era una din 
cele ce reveneau mereu în mintea ei înceţoşată. 
Cealaltă- le-a mai spus doctorul- era de departe 
favorita ei, o relatare detaliată a unei vizite la rege pe 
care de fapt nu o făcuse niciodată. Şi cu asta 
ajunseseră exact în acelaşi loc ca la sfârşitul lui iunie 



1933. Sadie şi-a azvârlit carnetul cât acolo. Adică 
nicăieri! 

în seara aceea s-a dus iar să alerge. Era cald şi 
uscat, dar ameninţarea ploii plutea în atmosferă. 
Sadie a apucat-o pe una dintre potecile din pădure, 
iar ritmul egal al paşilor o ajuta să alunge gândurile 
care nu-i dădeau pace. Se năpustise să cerceteze 
documentele din dosarul cazului ca şi cum ar fi fost 
posedată („obsedată 44 ar fi spus Donald) şi o durea 
capul de atâta efort. 

Soarele asfinţise când a ajuns în preajma 
domeniului şi verdele ierbii înalte din poiană se 
preschimbase în mov. Câinii erau obişnuiţi să 
meargă mai departe, până la casă, şi Ash a schelălăit 
nesigur când Sadie s-a oprit. Mai rezervat, ca de 
obicei, Ramsay se agita la câţiva metri mai încolo. 

—Mi-e teamă că nu mergem astăzi, băieţi, a spus 
ea. E prea târziu. Nu-mi place să rămân în pădure 
după lăsarea întunericului. 

A găsit un băţ mare şi şi l-a azvârlit până departe în 
poiană ca premiu de consolare pentru ei. Câinii au 
ţâşnit ca din puşcă, sărind şi dându-se de-a 
rostogolul. Sadie a zâmbit, urmărindu-i cum se 
luptau pentru băţ, apoi şi-a mutat privirile spre 
arborii deşi de tuia din depărtare. Lumina pălea, 



greierii ascunşi în iarba de la marginea pădurii îşi 
începuseră colinda de seară şi sute de grauri mici 
ţâşneau deasupra crângului des şi întunecat. 
Dedesubt, ascunsă sub mantia ei de verdeaţă, casa se 
cuibărea pregătindu-se pentru încă o noapte. Sadie 
îşi închipuia ultimele raze ale soarelui care se 
răsfrângeau pe vitralii, întinderea albastră şi 
răcoroasă a lacului, silueta singuratică a 
acoperişului. 

Ierburi înalte îi gâdilau picioarele şi ea smulgea 
câte un fir pierdută în gânduri, rupând frunzele de pe 
tulpină. Surprinzător de plăcută, această ocupaţie i-a 
adus în minte un articol dintr-unul din ziarele 
fetiţelor Edevane, ce cuprindea instrucţiuni despre 
cum se împleteşte o bărcuţă din fire de iarbă. Sadie a 
încercat şi ea, luând două fire pe care le-a împletit ca 
să iasă un fel de ţesătură. Era însă nepricepută, iar 
această activitate şcolărească îi era prea străină. 
Trecuse mult timp de când Sadie nu mai făcuse ceva 
atât de migălos şi de neobişnuit. Aşa că a azvârlit 
firele. 

Şi-a amintit apoi că unul dintre personajele 
romanului de A.C. Edevane pe care îl citea pomenea 
de o vacanţă de vară pe care o petrecuse împletind 
bărcuţe din fire lungi de iarbă. Nu chiar o 



coincidenţă, desigur. Era de înţeles ca un autor să-şi 
scotocească biografia ca să producă gânduri şi 
amintiri pentru personajele sale. La asta se referise 
Clive când spusese că citise şi printre rânduri 
romanele lui Alice, în căutare de indicii care ar fi 
putut scoate la lumină vreun amănunt legat de 
dispariţia lui Theo Edevane. Nu spusese însă dacă şi 
descoperise ceva- dar făcuse această mărturisire cu 
un zâmbet pieziş şi persiflant, de parcă ar fi invitat-o 
pe Sadie să râdă şi ea de încercarea lui disperată de a 
găsi informaţii credibile. Gândurile nu-i dădeau 
pace. Nu cărţile lui A.C. Edevane o preocupau, ci 
posibilitatea ca Alice să fi ştiut ceva important, un 
amănunt pe care să-l fi ţinut secret de-a lungul atâtor 
ani. 

A zărit alt băţ măricel şi l-a luat de jos, lovind 
nerăbdătoare cu el în pământ. Asta să fie fost oare 
explicaţia faptului că Alice nu i-a răspuns la scrisori? 
Să fie ea vinovata? Clive avea dreptate; vinovaţii pot 
fi împărţiţi în general în două categorii: cei care-ţi 
apar mereu în cale străduindu-se să „ajute 44 poliţia şi 
cei care se feresc de poliţie ca de ciumă. Să fi fost 
Alice din a doua categorie? Oare Clive presupunea 
corect că ea văzuse ceva în noaptea aceea şi se 
întorcea în biblioteca de la Loeanneth ca să 



informeze poliţia? Poate Alice fusese cea care îi 
spusese lui Rose Waters despre tunel? Poate o 
văzuse pe doică în noaptea sărbătorii? 

Sadie a înfipt băţul în pământ. Răsucind lucrurile 
pe toate feţele, îşi dădea seama că nu era suficient. 
Chiar dacă Alice îi spusese lui Rose despre tunel, 
asta nu era, desigur, un păcat atât de mare încât să 
mintă, mai ales că era vorba de dispariţia unui copil. 
Dar dacă exista un alt motiv pentru care Alice se 
simţea datoare faţă de Rose Waters să tacă? Sadie a 
scuturat din cap, supărată pe sine însăşi. Exagera, se 
străduia prea tare şi îşi dădea seama de asta. Tocmai 
de aceea avea nevoie să alerge, să-şi înăbuşe 
obiceiul de a construi mereu teorii. 

Ash câştigase cursa şi se întorcea acum la 
picioarele ei, oferindu-i băţul plin de mândrie. 
Gâfâia rugător, împingând-o cu botul. 

—Ei, bine, a spus ea mângâindu-i urechile, încă o 
dată şi apoi trebuie să mergem. 

A azvârlit băţul, facându-i pe câini să latre 
bucuroşi, în timp ce alergau prin iarbă. 

Era drept că, de când plecase de la Clive, Sadie se 
răzgândise asupra ipotezei sale despre Rose Waters. 
Oricum ar fi dat-o, răpirea unui copil era un gest 
prea radical din partea unei femei care era altminteri 



întreagă la minte. Şi din toate declaraţiile- dosarul 
nu conţinea numai una- reieşea că Rose Waters era 
o persoană echilibrată. Toate o descriau ca fiind 
„eficientă 44 , „plăcută 44 şi „veselă 44 , cu un 
comportament ireproşabil. în cei zece ani cât lucrase 
pentru familia Edevane lipsise doar o singură lună, 
chemată pentru „o problemă de familie 44 . 

Chiar dacă fusese dată afară pe nedrept şi ar fi dorit 
să se răzbune pe stăpânii ei, motivul nu părea 
suficient de puternic pentru a o împinge la o 
asemenea faptă. în plus, răpirea propriu-zisă s-ar fi 
confruntat cu nişte greutăţi practice imense. Ar fi 
putut o femeie să acţioneze singură? Dacă nu, cine ar 
fi putut fi complicele ei- Daffyd Llewellyn, sau 
altcineva? Şi cum ar fi putut fi acel cineva convins 
să ajute la punerea în practică a unei răzbunări atât 
de personale? Nu era cu putinţă, umbla după himere, 
încercând să găsească legături acolo unde nu existau. 
Până şi motivul i se părea prea slab acum. Nu se 
făcuse nici o cerere de răscumpărare, ceea ce părea 
cu totul aberant, Rose ar fi trebuit să urmărească o 
compensaţie financiară pentru nedreptatea suferită. 

Tunetul din depărtare părea să fi făcut atmosfera 
mai încărcată şi Sadie şi-a aruncat privirea spre 
orizont. Soarele apunea, luminând departe, spre 



mare, un şir de nori întunecaţi. Venea ploaia. A 
strigat câinii, nerăbdătoare să plece. I se desfacuseră 
şireturile şi şi-a pus piciorul pe o piatră ca să le lege. 
Cine şi de ce îl luase, dar mai ales ce se întâmplase 
cu Theo Edevane? Dacă supravieţuise în vara anului 
1933, ajunsese undeva. Un copil nu poate fi furat 
aşa, cu una cu două, nu răsare de nicăieri fără să 
atragă atenţia. Cineva trebuie să fi băgat ceva de 
seamă. Precis s-au ivit bănuieli, mai ales într-un caz 
ca acesta care făcuse atâta vâlvă în presă. Faptul că 
nimic nu atrăsese atenţia poliţiei în decursul a 
şaptezeci de ani dovedea că Theo fusese foarte bine 
ascuns. Şi locul cel mai bun unde să ascunzi un copil 
e în văzul tuturor, prin născocirea unui scenariu atât 
de credibil încât să nu-1 pună nimeni la îndoială. 

Sadie îşi lega şi cel de-al doilea şiret când i-a atras 
atenţia ceva scrijelit pe piatră. Literele se tociseră cu 
timpul şi fuseseră acoperite de muşchi, dar cuvântul 
îi era foarte cunoscut, căci îl mai văzuse în diverse 
forme în ultimele două săptămâni. ALICE. Dar de 
data aceasta ceva era diferit. încă un cuvânt părea să 
mai fie scrijelit sub el, mai jos, pe piatră. S-a aplecat, 
curăţând muşchiul, în timp ce începeau să cadă 
primii stropi de ploaie. Un alt nume. Sadie a zâmbit. 
ALICE + BEN. VEŞNIC. 



/V 

In casă era întuneric şi încă nu venise nimeni când 
s-a întors Sadie cu câinii, înfriguraţi, plouaţi şi 
flămânzi. Sadie a căutat un prosop uscat pentru Ash 
şi Ramsay şi apoi şi-a încălzit nişte resturi de tocană 
(„linte făcută cu drag 44 ). A mâncat la masa din 
bucătărie, aplecată peste notiţe, în timp ce ploaia 
bătea darabana pe acoperiş şi câinii sforăiau la 
picioarele ei, mulţumiţi peste măsură. După ce a 
terminat şi a doua porţie, Sadie i-a scris cea de a 
treia scrisoare lui Alice Edevane, cerându-i 
permisiunea să intre în casă. S-a gândit dacă era 
cazul să o întrebe de-a dreptul dacă exista vreun 
tunel secret în holul de lângă camera copiilor de la 
etajul al doilea, dar s-a răzgândit. Şi nici nu i-a 
pomenit de Rose Waters sau de cât de mult ar fi 
dorit să discute despre Clementine Edevane, despre 
informaţiile pe care ea le-ar fi putut avea. I-a spus 
doar că avea o ipoteză pe care voia să o investigheze 
şi că ar fi foarte recunoscătoare dacă Alice i-ar 
răspunde. Deşi pierduse ridicarea corespondenţei de 
sâmbăta, şi-a luat umbrela şi a ieşit totuşi, pe 
întuneric, să pună scrisoarea la poştă. Cu puţin 

/V 

noroc, ar fi putut ajunge la Alice marţi. Intre timp ea 
s-ar mulţumi şi cu gândul că scrisoarea e pe drum. 



Dacă tot se afla în sat şi avea măcar o singură 
liniuţă abia pâlpâindă de semnal la telefonul mobil, a 
folosit prilejul şi s-a adăpostit sub copertina 
magazinului general ca să-şi verifice mesajele. Tot 
nu primise nimic de la Donald şi, gândindu-se la 
asta, a preferat să nu interpreteze tăcerea lui drept un 
reproş, ci mai degrabă ca pe un accept tacit pentru a 
se întoarce la lucru aşa cum îi sugerase, după ce avea 
să ia legătura cu el în săptămâna ce urma. 

Apoi, dintr-odată, înainte de a pleca iar prin ploaie, 
i-a dat prin cap să-l sune pe Clive ca să-l întrebe 
despre interogatoriul lui Constance deSheil, de la 
azil, din 1939. Ceva din raportul pe care-1 citise îi 
stăruia în minte, dar nu putea spune ce anume şi din 
ce pricină. Clive s-a bucurat să o audă, dar a fost 
dezamăgit să audă întrebarea. 

—A... asta voiai. Păi n-am aflat nimic. Se ramolise 
groaznic, biata de ea. Ce cumplit să te prăpădeşti 
aşa... îşi petrecea zilele bătând câmpii despre trecut, 
amestecând totul, enervându-se mereu. Nu, Alice 
Edevane e cea care deţine cheia poveştii ăsteia. Cu 
ea trebuie să vorbim. 

Când Sadie a cotit pe drumul îngust de pe stâncă, 
luminile erau aprinse la Seaview Cottage. Bertie era 



în bucătărie şi punea de ceai. Când ea s-a aşezat la 
masă, a mai luat o ceaşcă de pe scurgătorul de vase. 

—Bună, drăguţo, ai avut o zi lungă. 

—Şi eu aş putea spune acelaşi lucru despre tine. 

—Am împachetat douăsprezece cutii de jucării 
care sunt gata de trimis. 

—Trebuie să-ţi fie foame. N-ai mâncat la prânz. 

—Nu mi-e foame, am mâncat ceva când am ieşit. 

Cu Louise, de bună seamă. Bunicul nu i-a spus mai 
mult şi ea nu voia să pară meschină sau băgăcioasă, 
aşa că nu l-a descusut mai departe. A zâmbit- un pic 
cam strâmb- în timp ce el i-a întins o ceaşcă 
aburindă şi s-a aşezat în faţa ei. 

A băgat de seamă că broderia dăruită de Louise era 
agăţată într-un cui lângă uşă. 

—A fost ziua ta şi eu n-am ştiut? 

El i-a urmărit privirea şi a zâmbit. 

—Ei, e un dar aşa, fără motiv. 

—Ce amabil! 

—Louise e amabilă. 

—Mesajul e destul de drăguţ, cam simplist poate... 

—Sadie! 

—Eu ştiu unde-ar fi pus Ruth aşa ceva. Ţi-aduci 
aminte chestia aia înrămată, „Desiderata 4 —, pe care 













o ţinea atârnată de uşa toaletei? a râs ea cu voce 
spartă. 

—Sadie! 

—Ea zicea că dacă nu poţi trece domol prin 
gălăgia şi pripa din closet, atunci ce speranţă mai 
există? 

Bertie a întins braţul peste masă şi i-a apucat mâna. 

—Sadie! Draga mea! 

Sadie şi-a muşcat buza de jos. Cuvintele lui au 
facut-o, în mod enervant, să-şi înăbuşe un suspin. 

—Tu îmi eşti ca o fiică. Mă simt mai apropiat de 
tine decât de propria fată. Ciudat nu? E copilul meu, 
dar n-am nimic în comun cu mama ta. De când era 
mică se tot frământa ce gândesc alţii, era îngrijorată 
că nu facem lucrurile cum „se cuvine 44 , că Ruth sau 
eu o făceam de ruşine dacă nu ne îmbrăcam şi nu 
vorbeam ca ceilalţi părinţi, a urmat el, zâmbind uşor 
şi mângâindu-şi barba scurtă pe care şi-o lăsase de 
când se mutase în Cornwall. Dar eu şi cu tine 
semănăm. Pe tine te consider fata mea şi ştiu că şi tu 
mă socoteşti un tată. Dar Sadie, scumpo, sunt şi eu 
om. 

—Dar aici eşti altfel, bunicule! 

Nu se aşteptase să îi scape aceste vorbe, nu ştiuse 
nici măcar că simţea aşa ceva. Vorbise ca un copil. 



—Sper să fiu. Chiar vreau. încerc să îmi văd mai 
departe de viaţă. 

—Ţi-ai luat şi carnet de şofer! 

—Păi acum locuiesc la ţară! Nu mai pot să mă 
bizui pe metrou ca să ajung din punctul A în punctul 
B. 

—Şi toată vorbăria asta a lui Louise, despre lucruri 
magice care se întâmplă şi să lăsăm universul să 
decidă şi broderia aia de pe perete. Nu sunt genul 
tău! 

—Ba au fost, când eram mic. Doar că uitasem... 

—Atunci oricum nu sunt genul lui Ruth! 

—Ruth nu mai e! 

—Dar e de datoria noastră să ne aducem aminte de 
ea! 

—Am cunoscut-o pe bunica ta, a început el cu 
vocea gâtuită de emoţie, când aveam doisprezece 
ani. Nici nu-mi aduc aminte cum a fost viaţa înainte 
de ea. Suferinţa cauzată de pierderea ei ... m-ar 
doborî dacă aş lăsa-o, a urmat el, sorbind ultima 
picătură de ceai. Broderia aia e un cadou. 

A zâmbit din nou, dar trist, iar Sadie s-a necăjit să 
ştie că ea era pricina. Ar fi vrut să-şi ceară iertare, 
dar, de fapt, nu se certaseră şi se simţea oarecum 
criticată şi era ţâfnoasă, ceea ce o împiedica şi mai 



/V 

tare să se scuze. încă se mai gândea ce să-i spună 
când el i-a luat-o înainte. 

—-Nu găsesc strecurătoarea mea favorită. M-aş 
duce sus să văd dacă dau de ea. 

Sadie şi-a petrecut restul serii aşezată turceşte pe 
podeaua din camera ei. Cu greu a parcurs primele 
trei pagini din Escapade imaginare , până să-şi dea 
seama că acel capitol dedicat lui Daffyd Llewellyn 
era mai degrabă un comentariu asupra cărţii sale 
decât o biografie, şi mai era şi greu de înţeles, pe 
deasupra. Aşa că s-a întors la notiţele pe care le 
luase când vorbise cu Clive, trecând apoi la ziarele 
de copii ale surorilor Edevane. Se gândea la 
convingerea lui Clive că Alice deţinea cheia şi asta i- 
a amintit de scrijelitura pe care o găsise pe piatră în 
după-amiaza aceea. Avea senzaţia vagă că mai 
dăduse undeva peste numele Ben în ziua precedentă, 
dar nu putea să-şi amintească nici în ruptul capului 
unde anume. 

Ploaia se scurgea pe geamuri, aroma dulce a 
fumului de pipă străbătea prin tavan şi Sadie şi-a 
aruncat privirea peste paginile răvăşite, notiţele şi 
cărţile împrăştiate dinaintea ei pe podea. Ştia că 
undeva, în dezordinea aceea, erau detalii care 
aşteptau să fie puse cap la cap, simţea cu toată fiinţa 



ei. Chiar dacă acum era doar o învălmăşeală de 
hârtii. 

A oftat adânc, lăsând deoparte investigaţiile şi 
urcându-se în pat. A deschis Porţia rece de mâncare 
şi a început să citească, străduindu-se să îşi 
limpezească mintea. Până la urmă s-a dovedit că 
proprietarul restaurantului fusese într-adevăr omorât 
şi reieşea tot mai clar că fosta lui soţie era cea care îl 
omorâse. Erau divorţaţi de douăzeci de ani, timp în 
care bărbatul îşi consolidase cariera şi îşi mărise 
averea, în vreme ce fosta soţie se devotase fiicei lor 
handicapate care avea nevoie de îngrijire. Ea îşi 
sacrificase libertatea şi propriile aspiraţii 
profesionale, dar îşi iubea fiica şi acest aranjament 
păruse destul de amiabil. 

S-a aflat că ideea crimei i-a venit când fostul soţ a 
lăsat să se înţeleagă că pleca într-o vacanţă de două 
săptămâni în America Latină- Sadie a început să dea 
paginile mai iute acum. Toată viaţa ei, fosta soţie îşi 
dorise să viziteze Machu Picchu, dar nu putea nici 
să-şi ia fiica cu ea, nici să o lase acasă. Şi faptul că 
fostul ei soţ- care se considerase întotdeauna mult 
prea ocupat şi important ca să dea o mână de ajutor 
la îngrijirea fetei- avea acum de gând să 
îndeplinească pentru sine visul ei cel mare a fost mai 



mult decât a putut ea îndura. Zeci de ani de durere 
maternă, izolarea resimţită de toţi cei care îngrijesc 
bolnavi, acumularea tuturor dorinţelor personale 
înăbuşite o viaţă întreagă au răbufnit, determinând-o 
pe această femeie, foarte blândă de altminteri, să 
ajungă la concluzia inevitabilă că fostul ei soţ trebuia 
împiedicat să facă această călătorie. 

Surprinsă, mulţumită şi ciudat de revigorată, Sadie 
a stins lumina şi a închis ochii, ascultând furtuna şi 
marea agitată, câinii care sforăiau visând la 
picioarele patului. A.C. Edevane trata moralitatea 
într-un mod deosebit. Detectivul ei descoperise 
adevărul despre moartea aparent naturală a 
bărbatului, dar decisese să nu îl dezvăluie poliţiei. 
Diggory Brent se gândea că datoria lui de detectiv 
particular fusese să descopere urma banilor. Ceea ce 
făcuse. Nimeni nu-i ceruse să investigheze şi felul în 
care murise proprietarul restaurantului, mai ales că 
nu plana nici o suspiciune. Fosta soţie dusese o 
povară imensă timp îndelungat, fără nici o răsplată; 
dacă ar fi fost arestată, fiica handicapată ar fi avut o 
soartă mult mai rea. Diggory s-a hotărât să nu spună 
nimic şi să lase justiţia să-şi facă datoria fără el. 

Sadie şi-a amintit ce îi povestise Clive despre 
tânăra Alice Edevane care se furişa pe lângă uşa 



bibliotecii, în timpul interogatoriilor poliţiei, şi cum 
el avusese senzaţia că ea ştia mai mult decât lăsa de 
înţeles, precum şi aluzia lui recentă (oarecum 
disperată) că una dintre cărţile ei ar fi putut conţine 
un indiciu. Porţia rece de mâncare poate că nu 
conţinea indicii despre dispariţia lui Theo Edevane, 
dar sugera cu siguranţă că Alice avea o părere 
nuanţată despre problemele şi misiunea justiţiei. 
Romanul trata pe larg şi relaţia complicată dintre 
părinţi şi copii, prezentând-o ca pe o povară şi 
totodată ca pe un privilegiu- o legătură indisolubilă, 
la bine şi la rău. Şi era clar că Alice nu-i privea cu 
îngăduinţă pe cei care se sustrăgeau de la 
îndeplinirea responsabilităţilor. 

Sadie se chinuia să adoarmă, dar cum mai mereu 
somnul o ocolea, au năpădit-o gândurile legate de 
Rose Waters. Presupunea că era vorba de tot felul de 
chestii despre creşterea copiilor, cum ar fi 
devotamentul şi dăruirea celor care au grijă de ei. 
Dragostea doicii pentru Theo, „ca şi cum ar fi fost 
propriul copil 44 , comportamentul ei impecabil şi, 
brusc, concedierea ei „pe nedrept 44 care o distrusese 
de-a dreptul; martora care jurase că văzuse silueta 
subţire a unei femei în camera copilului, după 
miezul nopţii... 



Pufnind supărată, Sadie s-a întors pe partea 
cealaltă, încercând să-şi limpezească mintea. Fără să 
vrea, i-a venit în minte imaginea picnicului familiei 
Edevane. Soţul şi soţia în centru, cu mult iubitul 
băieţel în prim-plan, cu glezna aceea subţire şi 
piciorul ivite din umbră. I-a venit în minte vocea lui 
Clive povestindu-i cât de dorit fusese băieţelul, cât 
de mult îl aşteptaseră cei din familia Edevane, apoi 
s-a gândit la discuţia din 1939 cu Constance deSheil, 
când bătrâna bătuse câmpii despre Eleanor şi un 
copil născut mort. Poate că nu era o închipuire a 
imaginaţiei ei sucite. Poate că Eleanor rămăsese 
însărcinată între Clementine şi Theo. „Nu era nici un 
secret că îşi mai doreau un copil 44 , declarase unul 
dintre cei intervievaţi în dosarul lui Clive. „Aşa că 
naşterea lui a fost o mare binecuvântare, atât de 
neaşteptată. 44 

Sadie a deschis ochii pe întuneric. Mai era şi 
altceva ce îi atrăsese atenţia. A aprins lumina şi s-a 
aplecat peste marginea patului, răscolind printre 
hârtiile de pe podea după o pagină anume: unul 
dintre micile ziare scrise şi tipărite de surorile 
Edevane la vechea lor tiparniţă. îşi amintea cu 
siguranţă că citise ceva despre Doica Rose. 

Uite-o. 



A luat paginile învechite cu ea în pat: un articol al 
lui Alice în care se descria pedeapsa primită de 
Clementine Edevane pentru că îi spusese Doicii 
Rose că era grasă. Sadie a verificat data, a făcut un 
scurt calcul mintal şi apoi a sărit din pat să-şi caute 
carnetul. A răsfoit paginile până când a dat de 
însemnările privind timpul cât lucrase doica acolo, 
mai ales cea privind absenţa ei vreme de o lună de 
zile în iulie 1932, când fusese plecată pentru „o 
problemă de familie 44 . Datele se potriveau. 

Sadie a privit pe fereastră- stâncile sub lumina 
lunii, marea sinilie, agitată, fulgerul din depărtare- 
încercând să-şi limpezească gândurile. Clive 
spusese: „De ce ar vrea un părinte să-şi răpească 
propriul copil? 44 El se referise la Anthony şi Eleanor 
Edevane, iar întrebarea fusese retorică, pusă în 
glumă, pentru că, de bună seamă, părinţii nu-şi 
răpesc propriii copii. Cum să-i răpească, când îi au 
deja lângă ei! 

Dar dacă nu-i au? 

Sadie a simţit că i se urcă sângele în obraji. în 
minte i se înfiripa un nou scenariu. îşi putea închipui 
un motiv pentru care un părinte ar putea să-şi 
răpească propriul său copil! 



Amănuntele se potriveau, de parcă ar fi fost 
desprinse dintr-un întreg şi aşteptau ca cineva să le 
pună la un loc. O servitoare ajunsă la ananghie... un 
copil fără cămin... o stăpână care nu putea avea un 
băiat... 

Ar fi putut fi o soluţie pentru toată lumea. Până 
când, la un moment dat, nu a mai fost. 

17 

Londra, 2003 

Mesajul era scurt, chiar şi pentru obiceiul lui Alice. 
Ieşise şi avea să se întoarcă mai târziu. Peter se uita 
la bucata de hârtie- nici nu-i venea să-i spună bilet— 
şi se întreba ce ascundea. Alice se purta ciudat în 
ultima vreme. Era ţâfnoasă, chiar mai mult decât în 
mod obişnuit, şi foarte tulburată. Peter bănuia că 
noua carte era de vină, dincolo de tracul auctorial 
tipic la care se cam aştepta, şi că problemele de 
creaţie ale lui Alice erau mai degrabă simptomul 
decât cauza necazurilor ei. 

Avea senzaţia că ştia care era cauza. Paloarea ei, 
când i-a transmis vineri mesajul telefonic al lui 
Deborah şi reacţia ei, ca şi tremurul uşor al vocii i-au 
amintit de atitudinea avută la începutul săptămânii, 



când primise scrisoarea aceea de la un detectiv care 
întreba despre un caz de poliţie vechi, nerezolvat. 
Peter era convins că cele două întâmplări erau legate 
între ele. Mai mult de-atât, era convins că se legau 
de o crimă adevărată din trecutul familiei lui Alice. 
Aflase acum despre băieţelul Theo. Alice încercase 
să ascundă şocul pe care l-a avut la primirea 
scrisorii, dar Peter băgase de seamă cum începuseră 
să-i tremure mâinile şi cum le ascunsese sub masă, 
ferindu-se de el. Reacţia aceasta, combinată cu 
negarea vehementă a conţinutului scrisorii îi 
stârniseră interesul în suficientă măsură ca, în seara 
aceea, odată ajuns în faţa computerului său de acasă, 
să se pomenească tastând cuvintele Edevane... copil 
dispărut în motorul de căutare pe internet. Aşa a 
aflat că fratele mai mic al lui Alice dispăruse în anul 
1933 şi nu fusese găsit niciodată. 

Ceea ce nu ştia însă era de ce oare ar minţi Alice şi 

A 

de ce o afecta atât toată povestea asta. Intr-o 
dimineaţă, când venise la lucru, o găsise nemişcată 
într-un fotoliu din bibliotecă. Inima a început să-i 
bată şi, pentru o fracţiune de secundă, s-a temut de 
ce putea fi mai rău. Era cât pe-aici să se apuce să-i 
facă stângaci respiraţie gură la gură când ea a 
slobozit un sforăit, împroşcând stropi de salivă, şi şi- 



a dat seama că dormea. Alice Edevane nu obişnuia 
să moţăie. Peter ar fi fost mai puţin surprins dacă ar 
fi deschis uşa şi-ar fi găsit-o făcând un dans din 
buric, îmbrăcată în mătăsuri cu monede pe poale. Ea 
s-a trezit tresărind şi el s-a retras iute în hol în aşa fel 
încât amândoi să se poată preface că nu văzuseră 
nimic. El şi-a scos intenţionat pantofii cu zgomot şi 
a zăngănit mai tare umeraşele din cuier, ca să se 
audă, înainte de a intra din nou în bibliotecă unde a 
găsit-o cu creionul roşu în mână citind un capitol din 
carte. Şi acum asta! O ieşire neobişnuită din rutină. 
Doar că Alice Edevane nu îşi strica niciodată rutina, 
cel puţin nu în ultimii trei ani de când lucra cu ea. 

Această întorsătură neaşteptată a lucrurilor era 
descumpănitoare, dar cel puţin îi dădea răgazul să 
termine pagina de întrebări frecvente de pe website. 
Editorii lui Alice îl căutaseră din nou, mai 
nerăbdători pe măsură ce se apropia data apariţiei, şi 
Peter le promisese că avea să le trimită forma finală 
a materialului până la sfârşitul săptămânii. Şi chiar 
plănuia să se ţină de cuvânt. Nu mai avea decât să 
verifice dacă Alice mai scrisese şi altceva înainte de 
romanul Intr-o clipită. Articolul din Yorkshire Post 
din 1956, din care voia să confecţioneze răspunsul, o 
cita pe Alice care spunea că scrisese un întreg roman 



poliţist- primul, de altfel - într-un carnet pe care îl 
primise cadou când împlinise cincisprezece ani, şi 
Peter se gândea că era destul de simplu de verificat. 
Alice îşi păstra cu sfinţenie carnetele, nu mergea 
nicăieri fără carnet şi le păstra pe toate, fără 
excepţie, pe un raft în camera ei de lucru. Nu avea 
decât să se ducă să vadă. 

A pornit-o în sus, pe scări, pomenindu-se că fluiera 
fără voie şi s-a oprit. Nu era necesară o demonstraţie 
de inocenţă. Aşa procedau doar cei ce se simţeau 
vinovaţi şi nu era nimic rău în ceea ce făcea el. Nu 
era interzis să intre în biroul lui Alice, sau cel puţin 
nu i se spusese niciodată aşa ceva. Peter nu intra de 
obicei acolo, dar asta era doar o chestiune de 
împrejurări. Rareori se ivea ocazia. De obicei se 
întâlneau în bibliotecă, iar Peter lucra la masa cea 
mare din bucătărie sau, uneori, în camera destinată 
dosarelor. 

Era o zi foarte caldă şi razele soarelui intrau prin 
fereastra îngustă din capul scărilor. Aerul cald se 
ridicase pe casa scării şi neavând încotro să se mai 
ducă rămăsese pe palier; Peter a fost bucuros să 
deschidă uşa biroului întunecat şi răcoros al lui Alice 
şi să se strecoare înăuntru. 



Aşa cum se aştepta, a găsit carnetele pe raftul de 
sub ediţiile princeps ale traducerilor cărţilor ei. 
Primul era mic şi subţire, îmbrăcat în piele maro, 
moale şi decolorată de vreme. Peter l-a deschis şi a 
văzut pe prima pagină îngălbenită scrisul îngrijit şi 
rotunjit al unui copil conştiincios: Alice Cecilia 
Edevane, opt ani. A zâmbit. Scrisul acela o trăda pe 
Alice cea pe care o cunoştea: încrezătoare, 
formidabilă, hotărâtă în tot ceea ce făcea- o tânără 
perseverentă care avea toată viaţa dinainte. A pus 
carnetul la loc şi s-a uitat mai departe, atingând uşor 
volumele înşirate. După calculele sale, carnetul pe 
care îl căuta trebuia să fi fost cel pe care îl primise în 
1932 şi îl folosise în anul următor. S-a oprit şi a scos 
de pe raft unul destul de mare. 

Peter şi-a dat seama pe loc că ceva nu era în regulă. 
Carnetul era prea uşor pentru mărimea sa şi părea 
prea subţire. Aşa şi era, căci atunci când l-a deschis 
jumătate din pagini lipseau, rămăsese doar cotorul de 
unde fuseseră smulse. S-a asigurat că era într-adevăr 
carnetul din anul 1932-1933 şi şi-a trecut gânditor 
degetul peste rămăşiţele zdrenţuite. Asta nu însemna 
de fapt mare lucru. După câte ştia Peter, o mulţime 
de adolescente îşi rupeau pagini din jurnale. Doar că 
acesta nu era un jurnal propriu-zis. Şi nu era vorba 



de câteva pagini, lipsea mai bine de jumătate din 
carnet. Suficient pentru o ciornă de roman? Asta 
depindea de lungimea romanului. 

Peter a frunzărit primele pagini care 
supravieţuiseră. Ciudăţenia acestei descoperiri 
conferise acestei incursiuni o notă de stânjeneală şi, 
brusc, s-a simţit ca un hoţ. Şi-a reamintit însă că nu 
făcea altceva decât să îşi îndeplinească sarcina. 
Pentru asta îl plătea Alice. „Eu nu vreau să am nimic 
de-a face cu asta 44 , spusese ea când îl însărcinase să 
se ocupe de pagina web, „Ocupă-te tu de tot! 44 

„Doar să găsesc răspunsul 44 , şi-a spus în sinea lui, 
„şi-apoi pun carnetul la loc şi termin cu treaba asta 44 . 

Primele pagini arătau promiţătoare. Păreau să 
conţină observaţii despre familie (Peter a zâmbit 
când a recunoscut în descrierea bunicii- „Nişte 
moaşte îmbrăcate într-o pulbere de veşminte 
bogate 44 - un citat din Marile speranţe .- Şi nişte idei 
pentru un roman cu nişte personaje numite Laura şi 
Lordul Hallington, care erau legaţi într-o poveste de 
dragoste extrem de complicată. Erau şi nişte referiri 
frecvente la cineva numit „domnul Llewellyn 44 , 
despre care Peter bănuia că era scriitorul despre care 
Alice vorbea în interviu, mentorul ei din copilărie. 


Dar apoi intriga s-a oprit brusc, lăsată de izbelişte 
s-ar fi zis, în favoarea unei liste numerotate: Regulile 
domnului Ronald Knox, adaptate după prefaţa la 
Cele mai bune poveşti poliţiste. 

Deşi demodate şi prea didactice după standardele 
contemporane, aceste reguli păreau să vestească o 
nouă etapă în creaţia lui Alice, căci după aceea nu se 
mai pomenea nimic despre Laura şi Lordul 
Hallington (nici despre domnul Llewellyn), 
interacţiunea lor copilărească fiind înlocuită de 
filozofări mai generale despre viaţă şi dragoste, 
serioase şi emoţionant de idealiste prin tonul lor naiv 
de optimism. 

Peter şi-a aruncat rapid privirea peste teoriile 
adolescentine ale lui Alice despre scopul literaturii, 
peste încercările ei de a reda descrierile încântătoare 
de natură din poemele romantice pe care şi le nota ca 
fiind preferatele ei, peste formularea îndrăzneaţă a 
aspiraţiilor ei de viitor: „să dorească cât mai puţine 
avuţii şi să aibă parte de o mare iubire 44 . începea să 
se simtă stânjenit, de parcă s-ar fi uitat pe gaura 
cheii, şi era gata să renunţe la căutare când a dat 
peste ceva ce l-a făcut să tresară. în însemnările lui 
Alice începeau să apară iniţialele BM: „după cum 
spunea BM... 44 , „BM spune că... 44 , „am să-l întreb 



pe Poate nu şi-ar fi amintit numele pe care 

Deborah îl rugase să i-1 transmită lui Alice, dar Peter 
fusese cândva coleg de şcoală cu un băiat numit 
Benjamin şi amândoi îi duceau ziarele unui băcan pe 
care îl chema domnul Munro, aşa că atunci când 
Deborah i-a pronunţat numele, această coincidenţă 1- 
a făcut să-l reţină. Benjamin Munro, omul al cărui 
nume o făcuse pe Alice să pălească. 

Cam în aceeaşi vreme cu apariţia iniţialelor BM se 
părea că Alice începuse să se gândească la un nou 
roman. „O poveste misterioasă, de data asta, un 
adevărat roman poliţist cu o metodă ingenioasă pe 
care să nu o poată ghici nimeni niciodată! 44 Detaliile 
erau înşirate pe următoarele câteva pagini, cu săgeţi 
şi întrebări mâzgălite şi hărţi schiţate în grabă şi 
diagrame- tehnici cunoscute din carnetele ei 
actuale- şi apoi o notă datată aprilie 1933: „Am de 
gând să încep APP mâine dis-de-dimineaţă. Am deja 
în minte primul şi ultimul rând şi o idee clară despre 
tot ce trebuie să se întâmple între ele (datorită, 
parţial, lui BM). Sunt convinsă că pe acesta am să-l 
termin. Simt că e deja cu totul altfel decât tot ce am 
scris până acum 44 . Peter nu avea de unde să ştie dacă 
începuse APP sau dacă îl şi terminase. Sub aceste 
rânduri scrisese ceva cu atâta forţă că se găurise 




hârtia şi mai departe nu mai era nimic. Restul 
paginilor fuseseră rupte. 

De ce să fi distrus oare Alice ciorna unui roman? 
Ea, care păstra cu o meticulozitate aproape 
superstiţioasă orice avea legătură cu crearea unei 
cărţi. „Un scriitor nu-şi distruge niciodată munca 44 , 
declarase ea la BBC. „Chiar dacă nu-i place. A o 
distruge e ca şi cum ai nega existenţa unui copil 
neîndemânatic. 44 Peter s-a ridicat şi s-a întins, privind 
pe fereastra care dădea spre parc. S-ar putea să nu 
aibă nici o importanţă. Erau doar nişte pagini care 
lipseau dintr-un jurnal de adolescenţă. Nişte pagini 
scrise cu şaptezeci de ani în urmă. Dar nu putea să 
scape de senzaţia de tulburare care-1 cuprinsese. 
Purtarea recentă a lui Alice, felul în care a negat 
vechea anchetă poliţienească, reacţia pe care a avut- 
o când i-a transmis mesajul lui Deborah, când a 
pronunţat numele lui Benjamin Munro. Până şi 
micul mister inexplicabil legat de motivul pentru 
care începuse să le spună ziariştilor că nu scrisese 
nimic înainte de primul ei roman publicat. Se 
întâmpla ceva şi Alice era îngrijorată. 

Peter a strecurat carnetul la loc, cu mare grijă să nu 
facă zgomot, ca şi cum astfel ar fi putut anula faptul 
că îl luase de pe raft şi se uitase în el. Şi a decis să 



şteargă pur şi simplu din lista de întrebări frecvente 
chestiunea primei ei scrieri. îi părea rău că nu o 
făcuse de la bun început, în loc să fi venit aici şi să fi 
deschis această cutie a Pandorei. 

Grăbit să plece din mansardă şi să dea uitării toată 
povestea, s-a împiedicat de un lampadar. Poate că 
era doar neîndemânarea sa obişnuită. Oricum, 
lampadarul înalt stătea sprijinit pe postament şi Peter 
l-a trântit într-o parte, facându-1 să aterizeze pe 
biroul lui Alice. A răsturnat şi un pahar, gol din 
fericire, şi Peter s-a dus să-l pună la loc, când a dat 
cu ochii de un plic adresat lui Alice. Asta nu era 
ceva neobişnuit, se aflau în casa lui Alice, la urma 
urmei. Totuşi, corespondenţa era în sarcina lui Peter 
şi aceea era o scrisoare pe care el nu o văzuse. Ceea 
ce însemna că fusese sustrasă din teancul de 
dimineaţă fără ştiinţa lui. 

Peter a şovăit, dar nu mult timp. Alice îi era dragă. 
Nu aveau chiar o relaţie ca de la nepot la bunică, dar 
ţinea la ea şi, în lumina a tot ce se întâmpla în jurul 
lor, se simţea răspunzător. Aşa că a deschis 
scrisoarea, doar cât să vadă de la cine era. Sadie 
Sparrow. Nu era genul de nume— pe care să-l uite 
cineva care lucrează cu cuvintele şi Peter şi-a amintit 
pe dată de scrisoarea pe care o primiseră chiar cu o 


săptămână înainte. Era cineva de la poliţie care 
cerceta un caz vechi legat de dispariţia unui copil. 
Un caz din 1933, adică din acelaşi an în care BM şi- 
a făcut apariţia în jurnalul lui Alice şi a fost 
(probabil) rupt manuscrisul tăgăduit. Peter a avut 
senzaţia sumbră că bucăţile unui puzzle s-au aşezat 
la locul lor, deşi nu se dumirea deloc asupra imaginii 
dezvăluite de acel puzzle. Şi-a lovit uşor buzele cu 
degetele şi a privit din nou foaia subţire de hârtie 
împăturită de pe birou. Asta chiar însemna să-şi bage 
nasul unde nu era treaba lui, cu siguranţă în afara 
fişei postului său. Peter se simţea de parcă s-ar fi 
aflat pe vârful unei stânci, nevoit să se hotărască 
dacă sare sau nu. Scuturând din cap, s-a aşezat şi a 
început să citească. 

Alice s-a hotărât să meargă prin parc. Aerul curat- 
şi-a spus ea cu ceva mai mult decât ironia ei tipică— 
i-ar face bine. Aşa că s-a dat jos din metrou la staţia 
Hyde Park Corner şi a urcat la suprafaţă cu scara 
rulantă. Era mult mai cald decât la începutul 
săptămânii. Nu se simţea nici o adiere şi căldura era 
densă, genul acela de căldură citadină care pare să se 
amplifice în spaţiile dintre asfalt şi clădiri. Liniile de 
metrou, cu şerpii lor şuierători care se târăsc prin 
tunele, scuipând navetişti asudaţi în fiecare staţie, 



păreau scene din Dante. A luat-o pe aleea Rotten 
Row, privind cu atenţie rondurile cu trandafiri, 
simţind parfumul uşor de liliac, de parcă ar fi pomit- 
o pe jos pentru că i-ar fi plăcut să se afle în mijlocul 
naturii, nu ca să mai amâne puţin sarcina 
îngrozitoare care o aştepta. 

Deborah fusese cea care insistase să se întâlnească 
astăzi. După ce Peter i-a transmis mesajul ei 
telefonic (ce fior îngheţat să audă cum asistentul ei 
pronunţă numele lui Benjamin Munro!), a hotărât că 
cel mai bun lucru era să nege. Nu avea nici un motiv 
să se întâlnească cu Deborah în următoarele câteva 
luni. Comemorarea lui Eleanor trecuse, următoarea 
întrunire de familie avea să fie abia la Crăciun, aşa 
era suficient timp ca să se uite toată povestea asta. 
Ca Alice să se asigure că este uitată. Dar Deborah 
insistase, folosind acel gen de forţă blândă pe care o 
poseda ca soră mai mare şi o exersase de-a lungul 
deceniilor cât fusese soţie de politician. 

—Sunt nişte lucruri care trebuie discutate, pur şi 
simplu. 

Indiferent ce ştia Deborah despre Theo, era clar că 
scotocise îndeajuns în memorie, ajungând într-un 
punct care o enerva teribil pe Alice. Oare cât de mult 
ştia Deborah? se întreba ea. Şi-l amintise pe Ben, dar 



ştia oare ce făcuse Alice? Sigur că da. Altminteri de 
ce ar fi insistat să se întâlnească ca să vorbească 
despre trecut? 

—îţi mai aduci aminte de Doica Rose? o întrebase 
Deborah înainte de a închide telefonul. Ciudat, nu-i 
aşa, cum de ne-a părăsit aşa, pe neaşteptate? 

Alice simţise cum se năruiau peste ea zidurile pe 
care le sprijinise atâta timp ca să nu cadă. 
Extraordinar cum se întâmpla totul aşa, dintr-odată! 
(Deşi, de fapt, ea, Alice, fusese cea care stârnise 
interesul lui Deborah cu întrebările ei atunci, la 
muzeu. Dacă şi-ar fi ţinut gura!) Chiar în dimineaţa 
aceea primise încă o scrisoare de la femeia aceea 
detectiv, mai directă decât celelalte şi cu un singur 
element îngrijorător. Tipa asta, Sparrow, îi cerea 
acum permisiunea să intre în casă ca să verifice „o 
ipoteză 44 . 

Alice s-a oprit din mers să privească o libelulă. 
Sympetrum flaveolum. Denumirea latinească îi 
venise brusc în minte. A privit-o cum se îndrepta 
spre un rond din apropiere, un amestec spectaculos 
de flori de vară, roşii, mov şi portocaliu aprins. 
Grădinile erau o adevărată binecuvântare. O albină 
şovăia între flori şi Alice a fost cuprinsă de o 
senzaţie bruscă care i-a invadat tot trupul. I se 



întâmpla tot mai des în ultima vreme. Simţea cum ar 
fi să se strecoare în grădina aceea, cu trupul uşor, 
lipsit de orice durere, să se strecoare pe sub frunzişul 
răcoros şi să stea întinsă pe spate, iar cerul să se 
spargă în ţăndări printre ramuri, ca nişte diamante 
albastre şi strălucitoare, iar urechile să i se umple de 
corul insectelor. 

Dar nu a facut-o totuşi. A continuat să meargă de-a 
lungul aleii, lăsând în urmă grădina şi frântura 
ciudată de amintire. Probabil că are legătură cu 
tunelul, s-a gândit ea, ipoteza asta a lui Sadie 
Sparrow. Sigur că a aflat cumva despre cel de-al 
doilea tunel. Alice aştepta să o cuprindă panica, dar 
tot ce simţea era doar o senzaţie slabă de resemnare. 
Era inevitabil, ştiuse asta întotdeauna. în toată treaba 
asta, avuseseră un noroc nemaipomenit că nimeni nu 
le pomenise poliţiştilor despre tunel. Pentru că în 
1933 Alice nu era singura care ştia de el. Mai erau şi 
alţii. Părinţii, surorile, Bunica deShiel şi Doica Rose, 
căreia au fost nevoiţi să-i spună în iama aceea când 
Clementine reuşise să rămână blocată din pricina 
închizătorii stricate. 

Ajungând în punctul unde Rotten Row se desparte 
şi formează un pod peste lacul Serpentine, Alice a 
încetinit pasul. Dincolo de apă se vedea întinderea 



uriaşă, verde a parcului. Nu putea să o privească fără 
să se gândească la cel de-al Doilea Război Mondial. 
Acolo se puneau saci de nisip şi se făceau răzoare cu 
legume, întreaga suprafaţă fiind folosită în scopuri 
agricole. Acum ideea părea cam caraghioasă, ca o 
întoarcere în vremurile medievale, de parcă o 
naţiune înfometată, lovită necontenit de bombe, ar fi 
putut fi hrănită cu ce producea grădina de legume de 
pe domeniul Maiestăţii Sale. La vremea aceea, 
păruse o idee salvatoare, mai mult, chiar vitală. Fiii 
lui mureau pe capete în ţări străine, bombele plouau 
noaptea peste Londra şi vasele cu provizii erau 
nimicite de submarine înainte de a ajunge la ţărm, 
dar poporul britanic nu trebuia să moară de foame. 
Trebuia să câştige războiul, răzor cu răzor de 
legume. 

Cu câţiva ani în urmă, la Muzeul Militar Imperial, 
Alice surprinsese câţiva şcolari care râdeau pe 
înfundate în faţa unui afiş cu Pete Cartoful— care se 
lăuda că putea face o supă grozavă. Băieţii 
rămăseseră în urma colegilor lor şi, când profesorul 
i-a dojenit, cel mai înalt dintre ei arăta de parcă îi 
venea să plângă. Pe Alice o încercase o bucurie 
răutăcioasă. De ce oare atâtea mărunţişuri rămase de 
pe vremea războiului dădeau impresia că fusese ceva 


distins, original sau manierat, când de fapt fusese 
groaznic şi ucigător? Altădată oamenii erau altfel, 
mai stoici. Se vorbea mult mai puţin despre emoţii, 
încă din copilărie, oamenii erau învăţaţi să nu plângă 
dacă se lovesc, să ştie să piardă, să nu cedeze în faţa 
fricii. Chiar şi Doica Rose, care era blândeţea 
întruchipată, s-ar fi încruntat să vadă lacrimi atunci 
când turna iod pe zgârieturi şi julituri. Copiilor li se 
cerea să îşi ia soarta în mâini când le venea rândul. 
Foarte folositoare obiceiurile acestea, după cum s-a 
dovedit, în vremuri de război, dar mai ales în viaţă. 

Când a izbucnit războiul, toate fetele din familia 
Edevane s-au pus pe treabă. Clementine s-a înrolat 
în Serviciul Auxiliar de Transport Aviatic—, Alice 
conducea un dric transformat în ambulanţă pe 
străzile distruse de bombe şi Deborah coordona 
voluntarele active din Serviciul Voluntar Feminin. 
Dar cea care a surprins cel mai tare a fost Eleanor. 
Deborah şi Alice i-au rugat pe părinţii lor să se 
adăpostească la ţară, dar mama lor nici nu a vrut să 
audă. „Vom sta aici să facem şi noi ce putem, a spus 
ea, nici nu ne dă prin cap să ne eschivăm, nici să nu 
mai pomeniţi de aşa ceva. Dacă aşa fac regele şi 
regina, tot aşa vom face şi noi, nu-i aşa, dragul 
meu? 44 Şi a zâmbit către tatăl lor care deja suferea de 


pleurezia ce avea să îl ucidă, iar el i-a strâns mâna în 
semn de solidaritate. Şi-apoi ea s-a înrolat la Crucea 
Roşie, străbătând întreg cartierul East End cu 
bicicleta, oferind ajutor medical mamelor şi copiilor 
ale căror case fuseseră bombardate. 

Uneori Alice îşi imagina oraşul ca pe o hartă cu 
steguleţe înfipte în toate locurile cu care putea 
pretinde că avea o legătură. Iar harta aceea era 
acoperită, steguleţele îngrămădindu-se unele peste 
altele. Era ceva să îţi petreci cea mai mare parte a 
vieţii în acelaşi loc. Să aduni nenumărate amintiri 
care să ţi se aştearnă în minte în aşa fel încât unele 
zone să capete identitate. Locul era atât de important 
pentru concepţia lui Alice despre lume, încât se 
minuna uneori gândindu-se cum puteau popoarele 
nomade să măsoare trecerea timpului. Cum puteau 
să-şi însemne şi să-şi măsoare evoluţia dacă nu 
foloseau ceva constant care să fie mult mai mare şi 
mai trainic decât ei? Sau poate că nu o făceau deloc. 
Poate că erau chiar mai fericiţi că nu o făceau. 

Unul dintre lucrurile care o intrigaseră cel mai mult 
la Ben era firea lui nomadă. După Primul Război 
Mondial, o mulţime de oameni rămăseseră fără casă, 
oameni trişti, a căror prezenţă pe străzile întregii ţări, 
purtând pancarte prin care cereau de lucru, bani sau 


hrană, întunecase un deceniu întreg. Alice şi surorile 
ei fuseseră învăţate să fie darnice atunci când pot şi 
să nu se uite curioase; fuseseră învăţate să aibă milă. 
Dar Ben nu era ca acei soldaţi lăsaţi la vatră, totuşi. 
Era prima persoană pe care-o cunoscuse Alice care 
trăia astfel din propria alegere. Trecând de la o 
slujbă la alta, fără să aibă mai mult decât putea duce 
în spate. „Eu sunt rătăcitor 44 , îi spusese el, zâmbind şi 
ridicând din umeri. „Tata obişnuia să-mi spună că 
am în vene ceva sânge de ţigan din partea mamei. 44 
Pentru Alice, a cărei bunică avea mereu ceva de spus 
despre ţiganii şi vagabonzii care treceau prin 
pădurile de lângă Loeanneth, ideea asta era curată 
blasfemie. Ea crescuse ancorată în certitudinea şi 
soliditatea istoriei familiei sale. Moştenirea familiei 
tatălui ei, povestea trudei şi spiritului lor 
întreprinzător, construirea imperiului Edevane, şi 
familia mamei, cu rădăcinile ei adânc înfipte în 
bucata de pământ pe care o mai numeau încă 
„acasă 44 . Până şi povestea de dragoste a lui Eleanor şi 
a lui Anthony se învârtea în jurul salvării şi 
restaurării conacului de la Loeanneth. Alice o 
considerase întotdeauna o poveste admirabilă, 
însuşindu-şi bucuroasă pasiunea mamei sale pentru 



Casa de lângă lac. Nu-şi închipuise niciodată că ar 
putea exista şi un alt fel de a trăi. 

Dar Ben era diferit şi o făcuse să vadă lucrurile 
altfel. El nu dorea să deţină nimic, nici să adune 
averi. îi ajungea dacă putea să se ducă liber dintr-un 
loc intr-altul. Când era mic, părinţii lui lucraseră pe 
şantiere arheologice în Orientul îndepărtat şi îşi 
dăduse seama, încă de pe atunci, că posesiunile după 
care jinduiau oamenii în prezentul efemer erau 
sortite pieirii; dacă nu se prefăceau în ţărână, atunci 
rămâneau adânc îngropate sub ea, aşteptând să le 
scoată la lumină curiozitatea generaţiilor viitoare. 
Tatăl lui dezgropase multe astfel de obiecte, îi 
spunea Ben, lucruri frumoase pentru care oamenii s- 
ar fi luptat cândva. „Şi au sfârşit pierdute sau 
aruncate, iar cei ce le-au stăpânit sunt morţi, 
dispăruţi. Tot ce contează pentru mine sunt oamenii 
şi experienţa. Legătura- asta e totul. Acea scânteie 
dintre oameni, legătura invizibilă. 44 Alice se înroşise 
auzind asta. Ştia exact ce voia el să spună, şi mai 
ales o simţea. 

O singură dată îl auzise Alice vorbind cu regret şi 
tristeţe despre lipsa banilor. Ea şi-a amintit de asta 
din pricina emoţiei neplăcute pe care i-o stârnise. 
Crescuse împreună cu o fată, i-a povestit el, o micuţă 



englezoaică cu câţiva ani mai mare decât el, ai cărei 
părinţi lucrau pe acelaşi şantier cu părinţii lui. Ea îl 
luase sub aripa ei, avea treisprezece ani, el opt, şi 
pentru că se asemănau, trăind de-a lungul timpului în 
locuri neobişnuite, se legaseră mult unul de celălalt. 
„Mă îndrăgostisem puţin de ea, desigur, 44 îi spusese 
el râzând, „mi se părea atât de frumoasă cu codiţele 
ei lungi şi ochii ei căprui. 44 Când fata- Florence o 
chema (Fio, cum îi spunea el, şi intimitatea pe care o 
presupunea numele de alint o durea pe Alice)- a 
plecat în Anglia cu părinţii ei, cei doi au continuat 
să-şi scrie scrisori care deveneau tot mai lungi şi mai 
personale pe măsură ce Ben creştea. Fiecare a rămas 
o parte importantă a vieţii nomade a celuilalt şi, când 
Ben a revenit în Anglia, la vârsta de şaptesprezece 
ani, s-au reîntâlnit. Ea se căsătorise la vremea aceea, 
dar a insistat ca el să stea în casa ei ori de câte ori 
trecea prin Londra şi au rămas buni prieteni. „Este 
cea mai generoasă fiinţă 44 , i-a spus el, „extrem de 
loaială, foarte blândă şi oricând pusă pe râs. 44 în 
ultima vreme, totuşi, ea şi soţul ei au dat de greu. 
Aveau o mică afacere pe care se străduiseră să o 
pună pe picioare, folosindu-şi toate economiile şi 
trudind din răsputeri, iar acum proprietarul ameninţa 
să-i dea afară. „Au mai avut şi alte necazuri 44 , i-a mai 



povestit el, „de ordin personal. Sunt nişte oameni 
atât de cumsecade, Alice, cu dorinţe atât de modeste. 
Asta le mai trebuia! 44 Ascuţind foarfecă de altoit, 
Ben a continuat, cu vocea plină de frustrare: „Aş 
face orice să-i pot ajuta! Dar singurul lucru care le 
trebuie sunt banii, şi eu nu posed decât ce am în 
buzunar. 44 

Soarta prietenei sale îl amăra atât de tare şi Alice, 
îndrăgostită până peste cap la vremea aceea, tare ar 
fi vrut să îl ajute. în acelaşi timp însă, se simţea 
roasă de cea mai cumplită gelozie pentru femeia 
aceea (Fio- cât de mult ura diminutivul acela!) care 
jucase un rol atât de important în viaţa lui şi a cărei 
nefericire- la sute de mile depărtare, în Londra- 
avea puterea să-i afecteze starea de spirit, aici şi 
acum. 

Dar timpul are un fel nostim de a domoli până şi 
cele mai intense pasiuni. Ben nu a mai pomenit de 
prietena lui şi Alice, tânără şi, prin urmare, prea 
preocupată de sine, a dat-o uitării pe Fio şi toate 
necazurile ei. Peste trei sau patru luni, când i-a 
mărturisit despre ideea ei de a scrie Adio , pui de 
presură , uitase de-a binelea că el îi spusese că ar 
face orice- absolut orice- ca să facă rost de banii 
necesari pentru a-şi ajuta prietena din copilărie. 



Pe partea cealaltă a lacului Serpentine, un copil 
venea în fugă. Alice a încetinit pasul şi apoi s-a 
oprit, privind copilaşul- băiat sau fată, nu-şi dădea 
bine seama- ajuns la marginea apei, care rupea 
bucăţele de pâine şi le arunca în apă, în timp ce 
raţele se adunau la mal. O lebădă s-a apropiat iute, 
croncănind şi apucând pâinea cu o singură mişcare. 
Se apropiase atât de tare, cu ciocul ei atât de ascuţit, 
încât copilul a început să plângă. Imediat şi-a făcut 
apariţia şi un părinte, aşa cum se întâmplă în astfel 
de cazuri, şi copilul a fost potolit cu uşurinţă, dar 
această întâmplare a facut-o pe Alice să se 
gândească la raţele de la Loeanneth, atât de lacome 
şi de îndrăzneţe. Se întreba dacă mai erau oare acolo 
şi a simţit un nod în gât. I se întâmpla uneori. După 
ani de tăgăduire încăpăţânată, s-a simţit izbită, ca de 
un val puternic ce-i tăia răsuflarea, de curiozitatea de 
a afla în ce stare sunt casa, lacul şi grădinile. 

Când erau mici, la Loeanneth, îşi petreceau verile 
intrând şi ieşind din apă, cu pielea bronzată şi părul 
decolorat de soare. în ciuda plămânilor ei şubrezi, 
Clemmie iubise natura cel mai mult dintre ele, cu 
picioarele ei lungi şi slăbănoage ca de mânz şi firea 
ei întortocheată. Ar fi trebuit să se nască mai târziu. 
Ar fi trebuit să se nască acum, când erau atât de 



multe posibilităţi pentru fete de felul ei. Alice le 
vedea peste tot, deştepte, independente, directe şi 
hotărâte. Fete puternice, neînvinse de prejudecăţile 
societăţii. Felele acestea o bucurau, cu cerceii lor 
atârnaţi în nas, cu părul tuns scurt şi cu 
impetuozitatea cu care tratau lumea. Uneori i se 
părea că ghiceşte în ele spiritul surorii sale. 

Clemmie nu mai vorbise cu nimeni în lunile care 
au urmat dispariţiei lui Theo. De îndată ce poliţia şi- 
a terminat ancheta, ea tăcuse pur şi simplu, amuţind 
cu totul, comportându-se ca şi când îşi astupase 
urechile. Fusese întotdeauna excentrică, dar privind 
înapoi, lui Alice i se părea că spre sfârşitul verii 
anului 1933 se sălbăticise de tot. Abia dacă mai 
stătea pe acasă, dând târcoale aerodromului, lovind 
trestiile de pe marginea lacului cu un băţ ascuţit, 
strecurându-se în casă doar ca să se culce şi asta nu 
în fiecare noapte. De multe ori dormea în pădure sau 
pe malul lacului. Dumnezeu ştie ce mânca. Ouă de 
păsări, probabil. Lui Clemmie îi plăcuse totdeauna 
să dea iama prin cuiburile păsărilor. 

Mama era înnebunită. De parcă durerea pricinuită 
de dispariţia lui Theo nu era de ajuns, acum trebuia 
să-şi facă griji şi cu Clementine, care hălăduia pe 
afară, la voia întâmplării. în cele din urmă, Clemmie 



se întorcea, duhnind a murdărie, cu părul lung şi 
încâlcit, ca să nu mai pomenim de haine. Vara a 
trecut, totul pălea şi se veştejea, toamna era 
apăsătoare şi tristă. Odată cu ea, asupra Loeanneth- 
ului s-a aşternut o durere nesfârşită, de parcă 
întreaga speranţă de a-1 găsi pe Theo dispăruse 
împreună cu anotimpul cald. După încheierea 
oficială a anchetei, însoţită de scuzele poliţiştilor, s-a 
luat decizia ca familia Edevane să se întoarcă la 
Londra. Nunta lui Deborah urma să aibă loc în 
noiembrie şi părea logic ca familia să se 
reacomodeze acolo cu câteva săptămâni înainte. 
Până şi mama, care detesta de obicei să plece de la 
ţară, păruse bucuroasă să scape de tristeţea rece şi 
apăsătoare a Casei de lângă lac. Aşa că au blocat 
ferestrele, au ferecat uşile şi au încărcat bagajele în 
maşină. 

Odată ajunsă la Londra, Clemmie a fost nevoită să 
poarte din nou pantofi. I s-au cumpărat rochii noi 
care să le înlocuiască pe cele rupte sau rămase mici 
şi i s-a găsit un loc la o şcoală de fete cu profil de 
matematică şi ştiinţe. Asta i-a plăcut. După atâtea 
guvernante demodate care nu rezistaseră prea mult la 
Loeanneth, şcoala adevărată i se păruse o 
recompensă, o răsplată pentru că se lăsase înhămată. 



Era oricum o mare uşurare să o vezi scoasă la liman, 
dar Alice a deplâns, în sinea ei, pierderea surorii 
sălbatice. Reacţia lui Clemmie la acea nenorocire 
fusese atât de primitivă, de dură, încât simpla ei 
trăire reprezentase un fel de eliberare. Reîntoarcerea 
ei în lumea civilizată era un semn de acceptare a 
tragediei, facând-o permanentă de atunci încolo, căci 
dacă şi Clemmie îşi pierduse speranţa, atunci 
însemna că într-adevăr nu mai era nici o nădejde. 

Alice mersese mai repede decât plănuise şi simţea 
o durere în piept. E o împunsătură, şi-a spus în sinea 
ei, nu un atac de cord. A ajuns la o bancă şi s-a 
prăbuşit pe ea. S-a hotărât să mai stea acolo ca să-şi 
tragă răsuflarea. Simţea pe piele adierea uşoară şi 
caldă a vântului. în faţa ei era pista de călărie şi, 
dincolo de ea, un loc de joacă unde copiii se căţărau 
pe jucării colorate de plastic, fugărindu-se unii pe 
alţii, în timp ce îngrijitoarele lor, nişte fete cu cozi de 
cal, blugi si tricouri, sporovăiau sub un copac. Lângă 
locul de joacă se afla o incintă cu nisip unde se 
antrenau ofiţerii călare de la cazărmile din 
Knightsbridge. Alice şi-a amintit că acela era chiar 
locul unde se întâlnise cu Clemmie în ziua aceea din 
1938. Aveau dreptate cei care spuneau că, pe măsură 
ce oamenii îmbătrânesc (şi cât de iute se întâmplă 



asta, timpul e aşa de viclean), amintirile din trecutul 
îndepărtat deveneau brusc limpezi şi strălucitoare. O 
fetiţă impecabil îmbrăcată lua lecţii de călărie, 
învârtindu-se în cercuri în incinta cu nisip. Alice şi 
Clemmie stăteau pe o pătură de picnic, discutând 
despre intenţia lui Clemmie de a începe lecţiile de 
zbor. Asta se întâmpla înainte de izbucnirea 
războiului şi viaţa fetelor de familie bună din Londra 
se desfăşura ca întotdeauna, dar circulau veşti peste 
tot, dacă ştiai să asculţi. Iar Alice ştiuse întotdeauna 
să asculte, şi Clemmie părea să ştie şi ea. 

Ajunsă la şaptesprezece ani de-acum, refuzase 
categoric să meargă la balurile sezonului monden şi 
abia o putuseră opri în port, după ce vânduse nişte 
bijuterii de familie ca să poată pleca în Spania să 
lupte alături de republicani în războiul civil. Deşi 
impresionată de tăria de caracter a surorii sale, Alice 
fusese totuşi bucuroasă să o vadă adusă cu forţa 
înapoi acasă. De data aceasta, totuşi, văzând 
încăpăţânarea lui Clemmie, entuziasmul aprins cu 
care flutura anunţul din ziar despre şcoala de zbor, 
Alice îi promisese că avea să facă tot posibilul ca să- 
i convingă pe părinţi să fie de acord. Era o zi caldă şi 
tocmai terminaseră de mâncat; se lăsaseră cuprinse 
de o toropeală plăcută, datorată în parte şi înţelegerii 



la care ajunseseră. Alice se sprijinea în coate, cu 
ochii închişi în spatele ochelarilor de soare, când 
Clemmie i-a spus, aşa, din senin: 

—El trăieşte, să ştii! 

Se dovedea că ea nu-şi pierduse speranţa, de fapt. 

Acum Alice căuta din priviri locul unde stătuseră 
atunci. Era lângă un rond de flori, şi-a adus ea 
aminte, între două rădăcini uriaşe de castan. Pe 
vremea aceea nu era acolo un loc de joacă şi 
îngrijitoarele copiilor, în rochii lungi, cu pălării, se 
adunau pe malul lacului Serpentine, ţinând copiii de 
mână sau purtându-i în cărucioare mari, negre. Până 
la Crăciun, în anul acela, iarba dispăruse, lăsând loc 
tranşeelor săpate în aşteptarea raidurilor aeriene; dar 
în ziua aceea petrecută cu Clemmie, războiul era 
încă departe, cu toate ororile şi moartea aduse de el. 
Lumea era încă întreagă şi soarele strălucea pe cer. 

—El trăieşte, să ştii! 

Trecuseră cinci ani, dar Alice ştia prea bine la cine 
se referea. 

Era prima dată când o auzea pe Clemmie vorbind 
despre Theo de la dispariţia lui şi această destăinuire 
o apăsa cumplit. Iar greutatea responsabilităţii îi era 
sporită de convingerea că sora ei nu avea dreptate. Şi 
totuşi a întrebat-o: 



—De ce spui asta? 

—Aşa simt. 

Fata de pe cal mergea la galop acum şi calul îşi 
scutura coama mândră care îi strălucea. 

—-Nu a existat nici o scrisoare de răscumpărare. 

—Şi ce dacă? 

—Ei, nu-ţi dai seama? Dacă nu s-a cerut 
răscumpărare, asta înseamnă că cine l-a răpit a facut- 
o pentru că l-a dorit. 

Alice nu i-a răspuns. Cum ar fi putut să îşi 
dezamăgească sora cu blândeţe, fără să-i lase vreo 
îndoială? Cum ar fi putut să facă asta fără să-i 
mărturisească prea mult? 

A 

Intre timp, chipul lui Clemmie se însufleţise. Acum 
se pornise să vorbească iute, de parcă aşteptase toţi 
acei cinci ani ca să vorbească şi, dacă se pornise, nu 
trebuia să şovăie deloc. 

—Cred că a fost un bărbat, a spus ea, cineva care 
nu avea copii se afla în trecere prin Cornwall şi a dat 
cu ochii de Theo al nostru şi s-a îndrăgostit 
nebuneşte de el. Vezi, omul acesta avea o nevastă, o 
femeie bună care ar fi vrut şi ea să aibă copii, dar nu 
a putut. Parcă-i şi văd, Alice, bărbatul cu tânăra lui 
soţie. Destul de înstăriţi, fără să fie scorţoşi sau 
îngâmfaţi, iubindu-se unul pe celălalt şi pe copiii pe 



care aveau de gând să-i aibă. Mi-i închipui devenind 
tot mai trişti pe măsură ce treceau anii şi femeia nu 
reuşea să rămână însărcinată. Treptat şi-au dat seama 
că s-ar putea să nu audă niciodată paşi mărunţi în 
holul casei sau râsete răsunând din camera copiilor. 
Tristeţea a cuprins casa şi viaţa lor a rămas văduvită 
de muzică şi fericire şi lumină, până când, într-o 
bună zi, Alice, bărbatul a plecat din Londra cu 
treburi sau ca să se întâlnească cu vreun asociat... a 
urmat ea, fluturând din mână. Oricum, nu are 
importanţă de ce, şi a ajuns la Loeanneth, l-a văzut 
pe Theo şi şi-a dat seama că acesta ar fi copilul care 
i-ar readuce bucuria în suflet soţiei sale. 

Calul care galopa a nechezat tocmai atunci şi Alice 
a văzut domeniul de la Loeanneth cu ochii minţii, 
ogoarele din jur, caii din vecini pentru care 
obişnuiau să fure mere de la bucătărie. Povestea lui 
Clemmie era, desigur, plină de lacune, mai ales că 
nimeni nu ajungea din întâmplare la Loeanneth, şi 
părea inspirată, cel puţin parţial, de necazurile lui 
Deborah („Au trecut deja cinci ani şi tot nu au 
copii 44 , se şoptea pe la colţuri la întrunirile 
mondene). Amintirea privighetorilor de lângă lac la 
crăpatul zorilor a facut-o să se înfioare, în ciuda 



soarelui puternic ce-i ardea pielea. Clemmie nu a 
băgat de seamă. 

—îţi dai seama, Alice? Evident că nu se cuvenea 
să facă asta şi că ne-a produs atâta nefericire, dar e 
de înţeles. Theo era irezistibil. Mai ţii minte cum 
dădea din mâini când era bucuros, de parcă încerca 
să-şi ia zborul? a urmat ea zâmbind. Şi era atât de 
dorit. Şi creştea înconjurat de dragoste, Alice, fericit. 
Era atât de mic când a plecat, probabil că ne-a uitat 
de tot, a uitat că a făcut parte din familia noastră, 
chiar dacă noi nu putem să-l dăm uitării. Şi cred că 
mă pot împăca cu propria durere dacă mă gândesc că 
el e fericit. 


Alice nu a mai găsit nimic de spus la aşa ceva. 
Deşi ea era scriitoarea familiei, Clemmie avea un dar 
de a vedea lumea cu alţi ochi. Dacă era să 
recunoască, Alice fusese întotdeauna uimită (poate 
chiar invidioasă) de imaginaţia surorii ei, de parcă 
propriile pretenţii de creativitate, povestirile ei, 
scornite cu atât de mult efort şi greşeli, ar fi fost puse 
în umbră de originalitatea înnăscută a lui Clemmie. 
Ingenuitatea lui Clemmie era de aşa natură, încât 
punea pe oricine altcineva în postura de brută 
ancorată în realitate. Alice nu voia să joace acest rol, 
aşa că ce rost avea să o contrazică? De ce să distrugă 



fantezia încântătoare închipuită de sora ei: o nouă 
viaţă pentru Theo, o familie iubitoare? Nu era de 
ajuns că ea, Alice, ştia adevărul? 

Dar lacomă cum era, Alice dorea să afle mai mult 
despre povestea lui Clemmie. 

—Unde locuiesc? a întrebat-o ea. Şi cum arată 
Theo? 

Şi, în timp ce Clemmie îşi depăna povestea, Alice 
şi-a închis ochii ascultând, invidiind inocenţa şi 
siguranţa surorii sale. Era un mod atât de ademenitor 
de a gândi, deşi complet greşit. Căci Theo nu avea o 
viaţă nouă, ocrotit de o familie iubitoare într-o casă 
frumoasă. Clemmie avea dreptate, nu existase nici o 
scrisoare de răscumpărare, dar nu ştia ce însemna 
acest lucru. Dar Alice ştia. Lipsa unei scrisori de 
răscumpărare însemna că totul ieşise foarte rău şi 
Theo murise. Ea ştia asta prea bine, căci era exact 
cum plănuise. 

Note 

28 . în original, Dora the Explorer- personaj dintr-o 
serie de desene ani-mate americane. 

/V 

29 . In martie 1932, Charles Augustus Lindbergh 
Jr., fiul faimosului avia-tor Lindbergh, a fost răpit, 
ca după două luni să fie găsit mort. La data 





dispariţiei, copilul avea aproape doi ani. Valul uriaş 
de emoţie şi presiunea societăţii civile au dus la 
apariţia în SUA a aşa-numitei Legi Lindbergh, care a 
trecut răpirile de copii în rândul delictelor federale. 

30 . întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului 
Apostol Pavel, 13.4, Noul Testament, Editura 
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii 
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988. 

31 . Love to faults is always blind / Oarbă la greşeli 
e mereu iubirea - Gomic Verses , VII. 

32 . Personaje din romanul Marile speranţe de 
Charles Dickens (1812-1870). 

33 . Joc de cuvinte - web (engl.) înseamnă urzeală, 
pânză de păinjen, re-ţea; Word Wide Web , reţea 
mondială de documente şi informaţii legate între ele 
care pot fi accesate prin reţeaua mondială de 
internet. 

34 . Cel mai lung poem epic în engleza veche; 
singurul manuscris existent este păstrat astăzi de 
Britith Library, iar cercetătorii plasează scrierea lui 
între secolele X şi XI. 

35 . Silver Ghost („fantoma de argint“) - automobil 
marca Rolls Royce con-siderat cel mai bun din lume 
la vremea fabricării lui, în primii ani ai secolului 
XX. 





36 . Poem în proză al scriitorului american Max 
Ehrmann (1872- 1945). Destul de puţin cunoscut la 
data scrierii sale, în 1927, acest poem motiva-ţional 
a devenit foarte răspândit după ce a fost inclus într-o 
antologie de rugăciuni în 1956, din care a fost 
preluat în diverse forme, in-clusiv ca afiş înrămat. 
Primul vers, în traducere liberă, este „Mergi domol 
prin gălăgie şi pripă şi aminteşte-ţi câtă pace ar putea 
fi în linişte 44 . 

37 . Charles Dickens, Marile speranţe , traducere de 
Vera Călin, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 
1969. 

38 . Sparrow (engl.) - vrabie. 

/V 

39 . In original, Potato Pete- personaj de afiş din 
timpul celui de-al Doi-lea Război Mondial, ce avea 
menirea de a încuraja consumul legumelor de bază 
din producţia internă a Marii Britanii. 

v\ 

40 . In original, Air Transport Auxiliary- 
organizaţie civilă britanică înfiinţată în timpul celui 
de-al Doilea Război Mondial; piloţi civili, în 
majo-ritate femei, transportau arme, bunuri, militari 
si duceau avioane la atelierele de reparaţii. 

41 . Cartier al Londrei aproape distrus în timpul 
bombardamentelor. 





18 


Ziua în care îi venise ideea fusese una ca oricare 
alta. Era începutul primăverii anului 1933, dar era 
frig totuşi, aşa că stătuse toată dimineaţa în debara, 
cu picioarele proptite pe rezervorul de apă caldă, 
citind tăieturile din ziare pe care le ţinea sub cheie în 
cutia de metal filigranat adusă din India de bunicul 
ei, pe care o şterpelise din pod. Găsise un articol 
despre răpirea micuţului Lindbergh din America şi 
asta a facut-o să se gândească la răscumpărări şi 
scrisori de răscumpărare şi la felul în care infractorul 
poate să păcălească poliţia. Tocmai îşi dăduse seama 
(coincizând cu noua ei obsesie pentru Agatha 
Christie) că ceea ce le lipsea încercărilor ei literare 
era o enigmă, o întorsătură complexă, încâlcită a 
evenimentelor, menită să-l inducă în eroare şi să-l 
uimească pe cititor. Şi o crimă. Hotărâse că romanul 
perfect trebuia să pună accentul pe rezolvarea unei 
crime, dar păcălind cititorul, lăsându-i impresia că 
făcea un anume lucru, în timp ce, de fapt, se ocupa 
de cu totul altceva. Apăsându-şi de caloriferul cald 
degetele picioarelor încălţate în şosete de lână, scria 



şi mâzgălea, răsucind pe toate părţile idei despre 
cine, de ce şi, mai ales, cum. 

îşi mai frământa încă mintea cu gândurile acestea, 
dar s-a înfăşurat în haina veche de samur al mamei ei 
şi a pornit să-l caute pe Ben în grădină. Era o zi 
vântoasă, dar el se afla lângă lac, unde săpa un strat 
ascuns în spatele unui gard viu înalt. S-a aşezat pe 
marginea rece de marmură a iazului, înfigându-şi 
tocurile cizmelor de cauciuc în pământul plin de 
muşchi şi a simţit un fior de plăcere când a văzut 
volumul Misterioasa afacere de la Styles— pe care 
i-1 împrumutase ea- ivindu-se din geanta lui. 

Ben se afla în cealaltă parte a grădinii smulgând 
buruieni şi nu a auzit-o apropiindu-se, aşa că pentru 
o clipă Alice a rămas pe loc liniştită. Pe pielea 
umedă a antebraţelor dezgolite ale lui Ben, cu urme 
de pământ, lucea sudoarea. Când şi-a dat de pe ochi 
şuviţele mai lungi de păr castaniu, ea nu a mai putut 
răbda: 

—Am o idee grozavă. 

El a tresărit, întorcându-se iute. 

—Alice! a exclamat, bucuria luând iute locul 
surprinderii. Ce idee? 




—Am lucrat la ea toată dimineaţa şi, deşi nu-mi 
place să mă laud, sunt sigură că e cea mai bună din 
câte am avut până acum. 

—Nu mai spune!?! 

—Ba da! a urmat ea, rostind apoi cuvintele pe care 
mai târziu ar fi dat orice să le poată lua înapoi: O 
răpire, Ben. O să scriu o carte despre o răpire. 

—O răpire? a repetat el, scărpinându-se în cap. A 
unui copil? 

Ea a încuviinţat entuziasmată. 

—De ce ar dori cineva să ia un copil? 

—Pentru că părinţii sunt bogaţi, bineînţeles. 

El a privit-o uimit din cale-afară, de parcă nu ar fi 
fost sigur de legătura dintre cele două idei. 

—Pentru bani, a spus mai departe Alice, dându-şi 
ochii peste cap în glumă. Răscumpărare! 

Vocea îi era ceva mai ascuţită, ca semn de 
distincţie, ceea ce o făcea să pară, în mintea ei, o 
femeie de lume. Şi în timp ce continua să-i descrie 
planul, Alice nu se putea abţine să nu fie încântată 
de nota atrăgătoare de pericol pe care povestea i-o 
conferea, dând impresia că ştia mult mai mult despre 
cum funcţionează o minte criminală. 

—Răpitorul din cartea mea a ajuns la ananghie. Nu 
ştiu acum din ce pricină anume, nu am stabilit încă 



detaliile. Poate că a fost scos dintr-un testament şi şi- 
a pierdut moştenirea sau poate că e cercetător 
ştiinţific şi a făcut o mare descoperire, dar partenerul 
lui de afaceri, tatăl copilului, i-a furat ideea şi a făcut 
o groază de bani din ea, drept care el este cătrănit şi 
furios. De fapt, nici nu are vreo importanţă de ce, 
doar că... 

—...e sărac. 

—Da, şi e disperat. Are mare nevoie de bani dintr- 
un motiv oarecare, poate că are datorii sau vrea să se 
însoare cu o tânără dintr-o familie mai sus-pusă. 

Alice a simţit cum i se încing obrajii, dându-şi 
seama că descrierea ei se asemăna cam mult cu 
situaţia lor. Aşa că a trecut iute mai departe, reluând 
firele intrigii. 

—Ei, indiferent de cauză, are nevoie rapid de o 
groază de bani şi se gândeşte că aceasta ar fi o 
modalitate de a-i obţine. 

—Nu e un tip prea simpatic, a spus Ben scuturând 
pământul de pe rădăcina unei buruieni mari. 

—Ticălosul nu trebuie să fie simpatic. Nici nu e 
conceput aşa. E doar un personaj negativ. 

—Dar oamenii nu sunt aşa, în totalitate răi sau în 
totalitate buni! 

—El nu e o persoană, e un personaj. E ceva diferit. 



—Ei, bine, a ridicat el din umeri, tu eşti scriitoarea. 

Alice a strâmbat din nas. Se ambalase destul de 
tare, dar întreruperea a facut-o să-şi piardă şirul 
gândurilor. Aşa că s-a uitat din nou pe notiţe, 
sperând să nu-şi uite ideea. 

—Doar că, a mai spus Ben, înfigând furca în 
pământ, acum îmi dau seama, e ceva ce nu-mi prea 
place la romanele astea poliţiste ale tale. 

—Ce anume? 

—Trăsăturile îngroşate, lipsa de subtilitate, ideea 
că morala e neambiguă. Dar lumea reală nu e aşa. E 
prea simplist. Parcă ar fi dintr-o carte de copii, dintr- 
un basm. 

Cuvintele lui au izbit-o dureros. Chiar şi acum, la 
optzeci şi şase de ani, trecând pe lângă terenurile de 
fotbal de pe Rotten Row, s-a cutremurat amintindu- 
şi-le. Avusese dreptate, desigur, şi fusese chiar 
vizionar. Acum de ce îl bate pe cum , dar la vremea 
aceea Alice nu a dat nici o atenţie sugestiei lui că 
merită cercetată tema fascinantă a motivaţiei pe care 
o au nişte oameni obişnuiţi pentru a comite o crimă; 
ei îi păsa doar de trucuri şi enigme. A durut-o când i- 
a spus asta, de parcă la ea s-ar fi referit când a spus 
că e simplist, nu la acest fel de a scrie. Afară era frig, 
dar din pricina stingherelii şi a ofensei care o 



aprinseseră, Alice clocotea. Fără să-i ia observaţia în 
seamă, s-a pornit înţepată să depene povestea. 

—Copilul răpit trebuie să moară, desigur. 

—Dar de ce s-o omoare? 

—Să-l omoare, adică. E mai bine dacă e băiat. 

—Da?! 

El a zâmbit amuzat, înfuriind-o şi mai tare. Alice a 
refuzat să-i întoarcă zâmbetul şi a continuat să i se 

/V 

adreseze pe un ton enervant de răbdător. Ii vorbea de 
parcă i-ar fi explicat lucruri pe care el ar fi trebuit să 
le ştie. Şi mai îngrozitor, se purta de parcă i-ar fi 
împărtăşit o chestiune pe care un om de condiţia lui 
n-ar fi putut să o priceapă. Cumplit! Se auzea pe sine 
perorând ca o fetiţă bogată şi răzgâiată- rol pe care îl 
ura din suflet-, dar nu se mai putea opri. 

—Ştii, băieţii sunt mai valoroşi, din punctul de 
vedere al succesiunii. Moştenesc pământul şi titlul şi 
treburi de felul acesta... 

—Ei bine, băiat să fie! a spus el împăciuitor ca 
întotdeauna, ceea ce a înfuriat-o şi mai tare. Dar de 
ce trebuie să moară, bietul copil? 

—Pentru că un roman poliţist are nevoie de o 
crimă. 

—A, altă regulă de-a ta! a necăjit-o el. 



îşi dădea seama că o jignise şi încerca să o 
îmbuneze. Dar ea nu avea de gând să se lase prea 
uşor. 

—Nu sunt regulile mele, i-a răspuns tăios. Sunt ale 
domnului Knox, publicate în Cele mai bune poveşti 
poliţiste. 

—Aaa, aşa! Atunci e altceva! 

El şi-a scos mănuşile şi a întins mâna după un 
sendviş împachetat în hârtie pergamentată. 

—Şi ce alte reguli mai are domnul Knox ăsta? 

—Detectivul nu trebuie să fie ajutat de un accident 
sau de intuiţii inexplicabile. 

—Sună bine. 

—Nici să apară gemeni sau dubluri, dacă cititorul 
nu a fost pregătit dinainte. 

—Da, seamănă prea mult a înşelăciune. 

—Şi nu trebuie să existe mai mult de o încăpere 
ascunsă sau tunel secret. Regula asta e importantă 
pentru povestea mea. 

—Da? De ce? 

—Ajung eu şi la asta, la momentul potrivit. 

A continuat să înşire regulile, numărându-le pe 
degete. 

—Criminalul trebuie să apară încă de la începutul 
poveştii; cititorul nu trebuie să-i cunoască gândurile; 



şi, în cele din urmă, dar la fel de important, 
detectivul trebuie să aibă un prieten mai prostănac, 
un fel de Watson, care să fie un pic, dar nu excesiv, 
mai puţin inteligent decât cititorul mediu. 

Ben s-a oprit din mestecat şi arătând cu degetul de 
la unul la altul, i-a spus: 

—Bag seama că, în echipa noastră, Watson ăsta 
sunt eu. 

Alice a simţit cum i se umflă obrajii şi nu s-a mai 
putut stăpâni. Era atât de chipeş, cum o privea aşa, 
zâmbind, iar vremea începea să se însenineze, 
soarele se ivea printre nori. îi era pur şi simplu 
imposibil să fie supărată pe el. A pufnit în râs, dar 
brusc expresia feţei lui Ben s-a schimbat. 

Alice s-a uitat în direcţia în care privea el, peste 
umăr, prin locul gol din gardul viu. îngrozită, pentru 
o clipă, a crezut că va da cu ochii de Doica Rose în 
spatele ei. Mai zilele trecute, uitându-se pe fereastră, 
Alice îi văzuse pe Ben şi pe doică stând de vorbă. 
Păreau mult mai apropiaţi decât i-ar fi plăcut ei să 
fie. Dar nu era Doica Rose, ci Mama care ieşise pe 
uşa din spate şi se aşezase pe băncuţa de metal, cu 
braţele încrucişate, şi un rotocol subţire de fum îi 
ieşea din ţigara dintre degete. 



—Nu-ţi face griji, i-a spus ea, dându-şi ochii peste 
cap şi ferindu-şi capul să nu fie văzută. N-o să ne 
dea nici o atenţie... cel puţin nu azi! Se presupune că 
noi nu ştim că ea fumează. 

încerca să pară degajată, dar nonşalanţa din ultima 
jumătate de oră i se risipise. Atât Alice, cât şi Ben îşi 
dădeau seama cât de important era să-şi păstreze 
secretă legătura, mai ales faţă de Mama. Eleanor nu 

A 

era de acord ca Alice să aibă de-a face cu Ben. In 
ultimele câteva luni fuseseră comentarii generale 
despre atenţia cu care se aleg prietenii, iar cu câteva 
seri în urmă a avut loc o scenă deosebit de 
stânjenitoare când Mama a chemat-o în bibliotecă, 
după cină. Pe chipul lui Eleanor se citea o tensiune 
ciudată, în ciuda degajării prefăcute, şi Alice a ghicit 
ce avea să urmeze. 

—-Nu se cuvine, Alice, a început ea, după cum era 
de aşteptat, ca fetele de condiţia ta să-şi petreacă atât 
de mult timp stând de vorbă cu servitorii. Ştiu că nu 
ai nici o intenţie rea, dar nu poţi şti ce idei îşi fac 
alţii. Tata cu siguranţă nu va fi de acord. închipuie-ţi 
cum ar fi să-şi arunce privirea pe fereastra biroului şi 
să-şi vadă fiica în compania cuiva atât de nepotrivit 
precum grădinarul, pentru numele lui Dumnezeu! 



Alice nu credea nici în ruptul capului că Tata ar 
avea asemenea prejudecăţi- lui nepăsându-i câtuşi 
de puţin de deosebirile arbitrare de clasă socială-, 
dar nu a suflat nici o vorbă. Nu îndrăznea. Mama ar 
fi putut să-l concedieze pe loc pe Ben dacă socotea 
ea că face prea multe probleme. 

—Haide, du-te, i-a spus Ben, facându-i cu ochiul. 
Şterge-o de aici, eu ar trebui să-mi văd de treabă, iar 
tu ai o capodoperă de scris. 

—Nu mi-e frică să dau de bucluc, ştii tu! i-a 
răspuns ea, emoţionată de îngrijorarea lui, de atenţia 
nerostită din vocea lui. 

—Nici nu mă-ndoiesc! a urmat el, înapoindu-i 
romanul de Agatha Christie. 

Ea s-a înfiorat când li s-au atins degetele. 

—Să-mi spui şi mie când ai mai născocit ceva la 
povestea ta. Auzi... să ucizi copilaşi! a exclamat el, 
clătinându-şi capul cu prefăcută groază. Ce oroare! 

Autobuzul 9 a trecut prin faţa ei, în timp ce aştepta 
să traverseze Kensington Road. Era unul din 
autobuzele acelea vechi, Routemasters—, cu etaj, şi 
purta pe o latură o reclamă pentru spectacolul Lacul 
lebedelor al companiei de balet Kirov. Lui Alice i-ar 
fi plăcut să vadă spectacolul, dar amânase prea mult 
cumpărarea biletelor. Nu mergea niciodată să vadă 






un spectacol de balet dacă nu putea să stea suficient 
de aproape de scenă ca să audă poantele lovind 
scândura. Excelenţa era rezultatul muncii asidue şi 
Alice nu avea nici un interes să afirme contrariul. 
Ştia că iluzia făcea parte din spectacol, că dansatorii 
se străduiau să dea o aparenţă de uşurinţă; mai ştia şi 
că mulţi dintre spectatori căutau doar 
romanţiozitatea graţiei lipsite de efort, dar ea nu se 
număra printre ei. Ea admira nespus rigoarea 
mentală şi fizică şi considera că spectacolul are mult 
de câştigat de la broboanele de sudoare de pe umerii 
prim-balerinului, de la suspinul de uşurare de la 
sfârşitul soloului balerinei, de la zgomotul înfundat 
al poantelor care loveau scândura în timp ce 
dansatoarea se rotea zâmbind. Era aceeaşi senzaţie 
ca atunci când ghicea eşafodajul din cărţile altor 
scriitori. Ghicirea efortului de construcţie nu-i 
diminua plăcerea, ci, dimpotrivă, i-o sporea. 

Alice nu avea înclinaţii romantice. îşi dorise să fie 
altfel decât mama ei şi îşi impusese asta din 
copilărie, iar între timp lipsa ei de romantism 
devenise o stare de fapt. Povestea favorită despre 
balet a Mamei se trăgea din vara când îl cunoscuse 
pe tatăl lor. 



—Era în 1911, înainte de război, şi lumea era încă 
cuprinsă de vrajă, le povestise adesea Eleanor. 
Locuiam la mătuşa mea, în Mayfair, şi abia îl 
cunoscusem pe tatăl vostru de o săptămână. El m-a 
invitat să vedem baletele ruse, iar eu am acceptat pe 
loc, fără să cer voie mamei, cum se cuvenea. Vă 
închipuiţi că Bunica deSheil era cât pe ce să mă 
dezmoştenească. Vai, dar a meritat cu prisosinţă! Ce 
seară! Ce minunat a fost şi cât de tineri eram! Cât de 
incredibil de tineri! 

Şi spunând acestea zâmbea, gândindu-se că fetele 
ei nu ar putea vreodată să creadă că părinţii lor 
fuseseră şi altfel decât erau în prezent. 

—Nijinski în Le Spectre de la rose a fost ceva 
nemaivăzut până atunci. A interpretat un solo de 
cincisprezece minute- ca un vis. Purta un costum 
mulat de mătase de culoarea pielii, pe care erau 
prinse zeci de petale de mătase, roz şi roşii şi violet. 
O făptură neobişnuit de exotică, atât de frumoasă , 
asemenea unei insecte strălucitoare, pline de graţie, 
gata să-şi ia zborul. Sărea parcă fără nici un efort, 
rămânea în aer mai mult decât e în legile naturii şi 

/V 

părea că nu atinge scena între mişcări. In seara aceea 
chiar am crezut că omul poate zbura şi că orice e 
posibil. 




Dar nu era aşa- s-a încruntat Alice. Era nedreaptă. 
Poate că Eleanor îşi păstrase neschimbat limbajul 
magic din copilărie când venea vorba de soartă şi de 
superstiţii, dar firea ei romantică nu se rezuma doar 
la poveşti de dragoste, cu eroi care trăiesc fericiţi 
până la adânci bătrâneţi, ci avea un mod al ei de a 
privi lumea, un întreg sistem moral propriu. Avea un 
simţ înnăscut al dreptăţii, un sistem complex de 
control şi echilibrare care stabilea măsura a ceva ce 
ea numea „corectitudine 44 . 

Acest instinct de echilibru moral s-a văzut şi în 
ultima conversaţie pe care au purtat-o. Eleanor 
tocmai se întorsese de la teatru unde văzuse 
Inspectorul de poliţie —, la New Theatre şi îi 
telefonase lui Alice pe dată ca să-i spună ce seară 
înălţătoare avusese. Alice, care văzuse şi ea piesa, 
tăcuse o clipă, înainte să-i răspundă: 

—La ce te referi, la fata nevinovată care e 
nedreptăţită şi împinsă la sinucidere, sau la membrii 
odioasei familii Birling, cărora nu le păsa câtuşi de 
puţin de suferinţa fetei şi nu voiau decât să-şi 
salveze pielea? 

Eleanor nu a luat în seamă ironia şi a continuat: 

—Sfârşitul a fost uimitor de neobişnuit, atât de 
potrivit! Fiecare membru al familiei era vinovat în 




felul său şi rămâi cu satisfacţia că adevărul va ieşi la 
iveală. 

Şi îl mai admirase, cum era de aşteptat, pe 
inspectorul Goole, cu toată nesiguranţa lui. 

—Vai, draga mea, a exclamat ea dezamăgită, când 
Alice a sugerat că apariţia lui ar fi trebuit explicată 
mai bine. Dar nu despre asta e vorba, el e un arhetip, 
un simbol, dreptatea personificată. Nu are 
importanţă cum a aflat despre biata fată, nici cine 
sau ce era el de fapt. Tot ce contează este restabilirea 
ordinii corecte. 

Alice a mormăit ceva despre caracterizare şi 
credibilitate, dar Eleanor, obosită, a pus capăt 
convorbirii. 

—Am să te conving eu până la urmă. Reluăm 
discuţia mâine, când ne vedem. 

Dar nu s-au mai văzut niciodată. Eleanor trebuia 
să-i facă o vizită lui Alice, în apartamentul ei din 
cartierul Shoreditch, când a păşit pe carosabil pe 
Marylebone Road şi a fost lovită de un autobuz al 
cărui şofer îşi luase o clipă ochii de la drum. în tot 
acest timp, Alice stătea în bucătăria ei întunecoasă, 
cu o sticlă de lapte proaspăt în refrigerator şi cu 
masa acoperită cu o faţă ca vai de ea, fără să-i treacă 



prin minte că lumea se răstumase în timp ce ea 
aştepta. 

Aici Ben nu avusese dreptate. Alice a clipit, ca să 
alunge durerea bruscă şi neaşteptată. Nu avea nimic 
împotriva preferinţei lui pentru oameni, în 
defavoarea locurilor, numai că oamenii aveau 
prostul obicei să se schimbe. Să plece. Sau să moară. 
Locurile erau mult mai de nădejde. Ele sunt mai 
rezistente. Şi chiar dacă se deteriorează, pot fi 
reconstruite, chiar îmbunătăţite. în oameni nu poţi 
avea încredere că nu dispar. „în afară de cei din 
familie 44 , i-a răsunat în minte vocea lui Eleanor. „De 
aceea am făcut atâtea fete. Ca să fie oricând cineva 
în preajmă. Eu ştiu cum e să fii singură. 44 

îndreptându-se pe Exhibition Road către muzee, 
Alice nu se putea plânge că era singură. Era lume 
peste tot, majoritatea adolescenţi. Alice s-a simţit 
cuprinsă de milă pentru ei, încremeniţi cum se aflau 
în strălucirea albă şi fierbinte a tinereţii, când totul 
pare atât de vital, de esenţial, de important. Se 
întreba unde se duceau oare. La Muzeul de Ştiinţă 
sau la Muzeul „Victoria şi Albert 44 sau poate chiar la 
Muzeul de Ştiinţele Naturii, unde aveau să treacă pe 



lângă insectele care îşi dăduseră ultima suflare în 
lumina soarelui de la Loeanneth? 

—Mi-ar plăcea să nu le omori, spusese Eleanor 
într-o zi, aceasta fiind singura ei aluzie critică la 
adresa Tatei. Pare atât de crud. Nişte creaturi atât de 
frumoase... 

Dar cea care a sărit în apărarea Tatei a fost Alice, 
ce purta mănuşi de asistentă, dar de fapt ura şi ea 
boldurile acelea. 

—Dar natura este ea însăşi crudă, nu-i aşa, Taţi? 
Orice trăieşte trebuie să şi moară. Şi chiar şi aşa, tot 
sunt frumoase. Şi vor rămâne mereu aşa. 

Un grup de fete a trecut în grabă pe lângă ea, 
râzând şi azvârlind peste umăr glume către un băiat 
arătos, cu părul negru, care a strigat ceva nedesluşit 
înapoi. Răspândeau cu toţii valuri de tinereţe şi 
exuberanţă pe care Alice aproape că le vedea. Şi-a 
amintit cum era să fii ca ei. Să simţi pentru prima 
dată o pasiune care făcea totul să pară extrem de 
real. Atracţia exercitată de Ben, atunci, fusese 
implacabilă. Iar reacţia ei atât de puternică, încât ar 
fi preferat să nu mai existe decât să renunţe la el. 
Aşa că nu a luat în seamă rugăminţile Mamei şi a 
continuat să-l vadă, doar că s-a purtat cu mai multă 
atenţie, cu mai multă viclenie ca până atunci. 



/V 

In următoarele câteva săptămâni, în timp ce Ben 
asculta şi mai exclama câte ceva, Alice a desăvârşit 
ideea răpirii perfecte. într-o frumoasă dimineaţă de 
primăvară, când aerul se limpezise după o noapte 
întreagă de ploaie şi păstrăvii săreau în pârâu, ea şi-a 
întins o pătură sub o salcie. Ben săpa gropi pentru 
stâlpii unui gard nou şi Alice s-a aşezat pe burtă, cu 
gleznele încrucişate, legănându-şi picioarele în timp 
ce citea încruntată din carnetul ei de notiţe. 

—M-am gândit, a spus ea dintr-odată, că s-ar putea 
să am nevoie de un complice. Nimeni nu o să creadă 
că criminalul a acţionat de unul singur. 

—Nu? 

—E prea greu, a răspuns ea, clătinând din cap. Prea 
multe detalii. Nu e aşa uşor să răpeşti un copil, să 
ştii. Oricum, nu e o treabă de un singur om. 

—Fă un complice, atunci! 

—Cineva care să ştie să se poarte cu copiii. De 
preferinţă cineva care-1 cunoaşte pe acest copil. Un 
adult în care să aibă încredere, ca să-l poată ţine 
liniştit pe micuţ. 

El i-a aruncat o privire. 

—Nu mi-am închipuit că eşti atât de vicleană. 



Alice a primit complimentul ridicând din umeri, 
sugându-şi îngândurată o şuviţă de păr. Se uita la o 
fâşie ştearsă de nori care traversau cerul albastru. 

Ben se oprise din săpat să-şi răsucească o ţigară. 

—Dar e cam prea trasă de păr, nu crezi? 

Alice şi-a ridicat ochii spre el, mişcându-şi capul în 
aşa fel încât umerii lui să o ferească de soare. 

—De ce crezi asta? 

—Păi, una e ca individul nostru să plănuiască o 
răpire. Bun, e infractor, vrea bani. Dar cum ar putea 
să găsească o a doua persoană, pe cineva în care să 
aibă atâta încredere încât să-i dezvăluie planul lui 
netrebnic, şi care să vrea să se bage în aşa ceva? 

—Nu e greu, are un prieten criminal, pe care l-a 
cunoscut la închisoare. 

Ben şi-a lipit foiţa de ţigară. 

—Prea slab! 

—Atunci un complice cu care cade de acord să 
împartă banii? 

—Trebuie să fie vorba de o groază de bani, e un 
risc prea mare. 

Alice şi-a apăsat capul creionului pe buze, lovindu- 
le uşor în timp ce se gândea. 

—Cum ar putea cineva să fie de acord cu aşa 
ceva...? se întreba ea cu voce tare. De ce ar vrea 



cineva să ajute la comiterea unei asemenea fapte. 
Trebuie să existe o motivaţie şi pentru o femeie... 

—O femeie? 

—Lumea tinde să nu suspecteze femeile, a spus 
Alice, zâmbind cu şiretenie. Nu când e vorba de 
copii, oricum. O femeie ar fi complicele perfect! 

—Ei, atunci sunt îndrăgostiţi, a urmat el, 
îngenunchind la marginea păturii.Oamenii fac tot 
felul de lucruri nesăbuite când sunt îndrăgostiţi. 

Inima lui Alice bătea de parcă ar fi vrut să-i iasă 
din piept. Cuvintele lui erau pline de înţelesuri 
ascunse. De sugestii şi de promisiuni. în ultima 
vreme, tot spusese lucruri dintr-acestea, purtând 
discuţia spre subiecte ca dragostea, viaţa, sacrificiul. 

—îndrăgostiţi... da, a repetat ea, încercând să-şi 
stăpânească tremurul vocii. 

Mintea îi era plină de lucruri pe care le-ar fi făcut 
bucuroasă din dragoste. Simţea cum i se încinge 
pielea de pe ceafa şi era sigură că Ben avea să bage 
de seamă. Aşa că s-a forţat să se gândească mai 
departe la povestea ei, să se concentreze asupra 
intrigii. 

—Sau, cel puţin, el crede că sunt îndrăgostiţi. 

—Păi nu sunt? 



—Din păcate pentru el, nu. Ea are propriile ei 
motive să se implice în treaba asta. 

—De ce, e negustor de carne vie? 

—Vrea să se răzbune. 

—Să se răzbune? 

—Da, pe familia băieţelului. 

—De ce? 

Alice nu se gândise până într-atât. 

—Ei, important e că vrea să-l tragă pe sfoară pe 
tip, a zis ea, fluturând nerăbdătoare din mână. 
Acceptă să-l ajute, fac un plan, fură copilul din 
camera lui şi apoi îl duc într-altă parte. Scriu o 
scrisoare de răscumpărare, dar nu o trimit. 

—De ce? 

—Pentru că... pentru că... 

Să închipuiască o turnură spectaculoasă a 
înflăcărat-o. S-a ridicat în capul oaselor. 

—Pentru că... ai dreptate. Femeia nu vrea jumătate 
din bani. Vrea copilul! 

A 

—II vrea? 

—Da, nu mai vrea să-l dea înapoi, vrea să-l ţină ea. 
A început să se lege de el. 

—Cam repede. 

—Păi el e un copil drăguţ, sau oricum ea îl iubea 
dinainte, că doar e legată de el într-un fel. N-are 



importanţă de ce, ci doar că îl iubeşte. Poate că 
acesta fusese planul ei de la bun început, să-l 
răpească pentru ea. 

—Dar infractorului nostru nu o să-i placă una ca 
asta. 

—-Nu, sigur că nu o să-i placă. El avea nevoie de 
bani, planul el îl gândise şi făcuse deja o mulţime de 
cheltuieli şi se expusese la pericole ca să răpească 
băiatul. 

—Şi? 

—Aşa că se iau la ceartă. Femeia încearcă să ia 
copilul, bărbatul o ameninţă şi se luptă! 

Chipul i se luminează de zâmbet şi suspină, 
încântată şi satisfăcută. 

—Copilul moare! 

A 

—In lupta asta? 

—De ce nu? 

—Doar că pare cam lugubru. 

—Atunci moare în somn... de fapt nici nu are prea 
mare importanţă cum moare. Poate că deja nu se 
simte prea bine şi doarme foarte profund. Sau, poate 
că... a urmat ea ridicându-se în capul oaselor, l-au 
ameţit cu vreun medicament. Au vrut să-l facă să 
doarmă ca să nu aibă probleme când îl răpesc, dar au 
calculat greşit. Somniferele sunt pentru adulţi şi doza 



e prea puternică. îşi dejoacă propriul plan. 
Scrisoarea de răscumpărare nu mai este trimisă şi 
nici unul nu capătă nici copilul, nici vreun sfanţ. Vai, 
Ben... a exclamat ea, apucându-1 cu îndrăzneală de 
mână, e perfecţi 

Traversând la stopul de lângă staţia de metrou 
South Kensington, Alice a zărit un chioşc de flori, 
într-un vas, mai în faţă, se aflau câteva buchete de 
trandafiri şi unul dintre ele i-a atras atenţia în mod 
special, o combinaţie de culori care i-a amintit de 
descrierea pe care mama ei o făcuse costumului 
balerinului din Le Spectre de la rose. Fără să stea pe 
gânduri, s-a hotărât pe loc să-l cumpere pentru 
Deborah, care acum mai mult ca sigur o aştepta, 
uitându-se la ceasul negru din salon, ceasul elegant 
pe care îl primise ca dar de nuntă, aşezat pe poliţa 
şemineului- şi întrebându-se când avea să sosească 
Alice. Dar nici vorbă s-o aştepte pierzându-şi timpul, 
nu-i stătea ei în fire una ca asta. Ea folosea timpul 
înţelept, ocupându-se de corespondenţă, lustruind 
argintăria ocupându-se cu una dintre multele 
îndeletniciri cu care îşi umplu timpul femeile de 
lume de o anumită vârstă şi de o anumită categorie 
socială. 



Un omuleţ cu părul negru cu şorţ de florar dinainte, 
s-a apropiat şi Alice i-a făcut semn către trandafiri. 

—Sunt parfumaţi? a întrebat ea. 

—Foarte ! 

—Natural? a întrebat aplecându-se ca să-i miroasă. 

—Ca ploaia. 

Alice se îndoia. Nu putea suferi stropirea florilor 
cu uleiuri parfumate, dar i-a cumpărat oricum. 
Venise ziua când trebuia să dea seama şi se simţea 
ciudat de nepăsătoare. A aşteptat ca florarul să-i 
înfăşoare florile în hârtie de împachetat şi să le lege 
cu sfoară cafenie şi a pornit-o apoi spre Chelsea, 
studiind florile din mers. Alice era bucuroasă 
gândindu-se că aveau să îi placă surorii ei. Numai că 
satisfacţia ei era uşor umbrită de teama că Deborah 
ar fi putut crede că darul era o încercare de a o 
înmuia. 

Era atât de ciudat să se afle pe punctul de a-şi 
mărturisi taina înspăimântătoare cuiva care o 
cunoştea la fel de bine cum se cunoştea ea însăşi. 
Alice nu povestise ceea ce ştia nimănui, niciodată. 
Imediat după răpirea lui Theo fusese pe punctul de a 
declara poliţiei ce ştia. „Ben a fost 44 , îşi tot repeta 
atunci în minte, mergând până într-acolo încât o 
pornise în vârful picioarelor pe scări şi se furişase 



până în dreptul uşii bibliotecii. „Ben Munro l-a luat 
pe Theo. Eu i-am povestit despre tunel, a fost ideea 
mea, dar eu nu am vrut să se întâmple aşa.“ Şi-a 
închipuit cum s-ar fi schimbat priviri nesigure şi 
aproape că s-a auzit spunând: „L-am văzut eu în 
seara aceea, la marginea pădurii. Plecasem de la 
petrecere să mă plimb. Era întuneric, dar se 
porniseră focurile de artificii şi l-am văzut lângă 
chepengul tunelului. Ştiu sigur că era el. 44 

De fiecare dată, totuşi, s-a oprit, instinctul ei de 
autoconservare fiind prea puternic. Fusese slabă şi 
speriată, aşadar nu-şi pierduse speranţa. Cu siguranţă 
avea să urmeze o scrisoare de răscumpărare, s-a 
gândit ea atunci. Părinţii ei erau bogaţi, aveau să 
plătească suma cerută şi Theo urma să fie înapoiat. 
Ben avea să primească suma care îi trebuia ca să-şi 
ajute prietenii şi nimeni nu avea să afle niciodată ce 
rol a jucat ea. 

Zilele treceau greu şi ea urmărea atât investigaţiile, 
cât şi poşta. O auzise pe una dintre servitoare 
declarând poliţiei că dispăruse o cutie cu somnifere, 
dar, la fel ca poliţia, nu a dat importanţă acestui 
lucru. Abia în ziua a treia, când s-a aflat de 
sinuciderea domnului Llewellyn şi Mama mai avea 
puţin până să fie doborâtă de durere, Alice şi-a dat 



seama că lucrurile stăteau mult mai rău decât îşi 
închipuise ea. îl auzise şi pe doctorul Gibbons 
avertizând-o pe Mama că somniferele pe care i le 
prescrisese erau foarte tari- „Dacă luaţi prea multe, 
nu vă mai treziţi deloc 4 - şi gândul o dusese la după- 
amiaza aceea cu Ben, când ea îl lămurise cât de 
important era să existe ajutor dinăuntru şi îi venise 
ideea folosirii somniferelor pentru a adormi copilul, 
semnalând pericolul ce s-ar fi ivit dacă i s-ar fi 
administrat prea multe. 

Dintr-odată şi-a dat seama ce însemna faptul că nu 
se primise nici o scrisoare de răscumpărare. Dar era 
deja prea târziu. Dacă la început mărturia ei ar fi 
putut conduce poliţia la Theo, nu mai avea nici un 
rost. Şi ar mai fi trebuit să explice de ce aşteptase 
trei zile ca să deschidă gura. Atunci ei şi-ar fi dat 
seama că ea purta răspunderea nu numai pentru 
dispariţia lui Theo, ci şi pentru moartea lui. Şi nu ar 
fi fost iertată niciodată. Cum să o ierte? Aşa că nu a 
spus nimic. A păstrat secretul vreme de şaptezeci de 
ani. Până acum. 

Şi dacă trebuia să spună cuiva, mai bine să-i 
mărturisească lui Deborah. Ele două erau apropiate, 
dar apropierea lor nu se manifesta prin nevoia de a 
petrece tot timpul împreună, ci era ceva cu totul 



diferit, ceva fundamental. Erau făcute din aceeaşi 
plămadă. Şi mai erau încă în viaţă. Iar, aşa cum 
Deborah nu înceta să-i reamintească, ea fusese 
martoră la venirea pe lume a lui Alice. „Nu erai nici 
pe departe ceea ce mă aşteptasem. Roşie şi 
mânioasă- şi goală puşcă! Ce surpriză! M-am uitat 
la tine cum îţi răsuceai gâtul micuţ şi plăpând şi îţi 
strâmbai mutrişoara, aşa cum fac bebeluşii. Mama 
nu ştia că mă strecurasem în cameră şi a rămas 
uimită când m-am apropiat de pat, mi-am întins 
mâinile şi i-am cerut să-mi dea bebeluşul. Ne-au 
trebuit câteva momente foarte tensionate ca să ne 
lămurim. Cât fusese însărcinată, îmi spusese de 
nenumărate ori că vom avea un bebeluş şi că eu 
eram sora cea mare şi era de datoria mea să am grijă 
de el toată viaţa. Şi mi-e teamă că eu am luat-o în 
serios. Aşa că am fost destul de uimită şi groaznic de 
dezamăgită când ea a râs şi mi-a spus că, de fapt, nu 
erai a mea de tot. 44 

Deborah cea bună, blândă şi responsabilă. Ce avea 
să spună când va auzi ce făcuse Alice? îşi petrecuse 
mare parte din săptămâna trecută încercând să 
ghicească. Cu păcatul ei învăţase de mult să trăiască. 
Nu făcuse nimic din răutate sau cu bună ştiinţă. Era 
vinovată pentru că toată povestea fusese ideea ei, dar 



nu era nevoie să facă o destăinuire către poliţie, nu 
acum, cel puţin, era prea târziu pentru aşa ceva, iar 
culpa ei nu era dintre cele care se pedepsesc la 
tribunal. Crimă să fi scris oare?— Şi, pe deasupra, ea 
fusese deja pedepsită. Şi mai era încă. Eleanor 
avusese dreptate. Lumea are un mod al ei de a ţine 
balanţa în echilibru. Vinovaţii pot să scape de 
urmărirea penală, dar nu şi de judecată. 

Oricât s-a străduit să nu semene cu Eleanor, doar 
când şi-a dat seama că simţul dreptăţii pe care îl 
poseda mama ei era corect scrisul lui Alice s-a 
îmbunătăţit simţitor. S-a dezbărat de credinţa 
neabătută în raţionalismul epocii de aur a literaturii 
poliţiste şi l-a lăsat să intre în viaţa ei pe Diggory 
Brent, care a luat locul detectivilor pedanţi, plini de 
ei, care descifrează tot felul de indicii, cu care 
lucrase ea până atunci. Şi povestise lumii- 
ziariştilor, cititorilor-că el îi apăruse în vis, ceea ce 
era aproape adevărat. îl descoperise pe fundul unei 
sticle de whisky în ultimele luni ale războiului. Se 
gândea la Clemmie, la discuţia pe care nu mai 
apucaseră să o poarte despre ceea ce zărise ea prin 
fereastra pavilionului de bărci. încă o mai făcea să se 
cutremure gândul că sora ei mai mică fusese acolo în 
după-amiaza aceea, când i se oferise în cele din urmă 


lui Ben. Fusese atât de mândră de sine când a bătut 
uşor la uşa lui, cu manuscrisul în mână. Agatha 
Christie era singurul autor de romane poliţiste pe 
care-1 ştia ea care îndrăznise să ucidă un copil, şi 
Alice ardea de nerăbdare ca Ben să-i citească 
romanul şi să vadă cât de deşteaptă era, cum ţesuse 
ea în poveste intriga gândită de ei doi. Vocea fetei de 
şaisprezece ani care fusese atunci răzbătea prin 
decenii, ca în ziua când îi venise ideea: 

—Un tunel, Ben, există un tunel secret! 

—Cum adică, pe dedesubt? Pe sub pământ? 

—Ştiu ce vrei să spui, aşa că nu te mai deranja. O 
să zici că e nerealist, simplist, ca în piesele de 
pantomimă. Dar nu e deloc aşa! 

Şi i-a zâmbit apoi, plină de ea, după care i-a 
povestit despre tunelul ascuns, despre ieşirea secretă 
de lângă camera copiilor de la etajul al doilea din 
casa cea mare, despre chepengul cu mecanismul 
străvechi care trebuia zgâlţâit ca să se deschidă, 
despre scara cioplită în piatra tare a zidului, ce ducea 
spre pădure şi către libertate. I-a spus tot ce era 
nevoie ca să scoată pe furiş un copil de la 
Loeanneth. 

Alice ajunsese deja în Chelsea. Oamenii purtând 
plase cu cumpărături de la magazinele de pe King’s 



Road treceau unii pe lângă alţii din toate direcţiile şi 
ceva mai departe se vedeau treptele care duceau la 
casa lui Deborah. Numărul 56 era scris cu vopsea 
neagră, lucioasă pe coloana albă de la intrarea 
străjuită pe treapta de jos de două ghivece cu 
muşcate roşii. Ea s-a îmbărbătat şi s-a îndreptat spre 
casă. 

în mijlocul piaţetei se afla grădina plină de 
verdeaţă a locatarilor—, cu poarta ei neagră de fier 
încuiată care oprea intruşii şi Alice s-a oprit sub o 
ramură groasă de iederă. Era mult mai tihnit aici, 
unde zgomotul străzii principale era estompat de 
clădirile victoriene înalte care mărgineau cele patru 
laturi ale piaţetei. Rândunicile se ciorovăiau în 
ramurile de deasupra, ciripitul lor sunând desfătător, 
ca de pe altă lume, departe de zarva generală a 
oraşului. Prin sticla ornamentală a ferestrei de la 
salonul lui Deborah, Alice desluşea o siluetă înaltă şi 
subţire. Alice Edevane nu era omul care să întârzie, 
mai ales când era aşteptată, dar vai! cât de mult şi-ar 
fi dorit ca de astă dată să o facă! S-ar putea pur şi 
simplu preface că a uitat, să râdă când urma să sune 
Deborah ca să vadă ce e cu ea, să dea vina pe 
bătrâneţe. Căci era totuşi bătrână! Nu vârstnică sau 
în etate sau oricare alt cuvânt considerat mai blând şi 


mai acceptabil. Alice era bătrână şi bătrânilor li se 
acordau unele privilegii. Dar nu, ştia prea bine că era 
doar o închipuire. Orice amânare trebuia să ia sfârşit. 
Venise momentul. 

A bătut la uşă şi a fost luată pe nepregătite când i s- 
a deschis imediat. Şi mai surprinzător a fost că i-a 
deschis uşa chiar Deborah. Era îmbrăcată frumos, ca 
de obicei, într-o rochie de mătase mulată, care se 
lega pe talia ei subţire. Părul îi era prins la ceafa, 
într-un coc elegant, argintiu. 

Surorile s-au salutat cu o înclinare a capului, fără 
să rostească vreo vorbă. Zâmbind uşor, Deborah s-a 
dat la o parte, facându-i semn cu mâna să intre. 

Casa strălucea de curăţenie şi nu era vreo suprafaţă 
pe care să nu se afle superbe aranjamente florale. 
Alice şi-a adus aminte: o florărie din Sloane Square 
avea comandă permanentă să livreze flori proaspete 
din trei în trei zile. A privit buchetul de trandafiri pe 
care îl ţinea în mână. Dintr-odată păreau jalnice, o 
prostie. 

—Poftim, sunt pentru tine, a spus ea întinzându-i- 
le totuşi. 

—Vai, Alice, mulţumesc, sunt minunate! 

—Nu-s mare lucru. O prostie. Mi-au adus aminte 
de mama, de-aia le-am luat, de Njinski... 



—De costumul balerinului, a spus Deborah 
zâmbind şi ducând florile la nas, nu atât să le 
miroasă, i s-a părut lui Alice, cât ca să mai tragă de 
timp. 

Desigur că şi ea se temea de această întâlnire la fel 
de mult ca Alice. Deborah cea blândă nu va putea 
îndura prea uşor discuţia ce urma. 

Alice şi-a urmat sora în salon, unde Maria, 
secretara mai degrabă decât menajera ei, aşeza pe 
măsuţa joasă serviciul de ceai. Apoi s-a îndreptat de 
spate, cu tava sub braţ, şi a întrebat dacă mai doreau 
şi altceva. 

—O vază, dacă se poate, Maria, uite, Alice a adus 
astea. Nu-i aşa că sunt frumoase? 

—Minunate culori, a încuviinţat Maria. Vreţi să le 
pun aici, în salon? 

A 

—In dormitorul meu, mai bine. 

Maria a luat florile din mâna lui Deborah şi a ieşit 
iute, era eficienţa în persoană. Alice abia s-a abţinut 
să nu o cheme înapoi, să o întrebe ce mai făcea 
mama ei sau numeroasele progenituri, doar ca să o 
reţină ceva mai mult. Dar nu a facut-o şi totul s-a 
liniştit în urma Măriei. 

Surorile s-au privit în ochi şi, fără să rostească 
vreun cuvânt, s-au aşezat faţă în faţă pe canapelele 



îmbrăcate în in. Alice a băgat de seamă că pe măsuţa 
dintre ele se afla o carte, cu un semn de piele plasat 
mai către sfârşit. A recunoscut-o pe dată şi a simţit o 
durere în stomac. Tatăl lor ţinea întotdeauna la el 
acel volum cu poezii de Keats, nici pe patul de 
moarte nu l-a lăsat. Văzându-1, i s-au aprins obrajii 
de parcă părinţii lor s-ar fi aflat acolo în salon, 
aşteptând să audă ce făcuse ea. 

—Ceai? 

—Da, te rog. 

Gâlgâitul limpede, jucăuş al ceaiului turnat în ceşti 
era sfâşietor. Alice simţea că i se ascut toate 
simţurile. Auzea până şi o musculiţă, şi pe Maria 
care se mişca în camera de deasupra, simţea mirosul 
vag de ceară de mobilă cu iz de lămâie. Era foarte 
cald în încăpere şi şi-a vârât un deget sub guler ca să 
se mai elibereze de strânsoare. O apăsa greutatea 
mărturisirii ce urma să o facă. 

—Deborah, eu trebuie să... 

—Nu. 

—Poftim? 

—Te rog. 

Deborah a pus jos ceainicul, şi-a împreunat 
degetele apăsându-le cu putere. Apoi şi-a încleştat 
palmele una peste alta şi şi le-a pus în poală. Gestul 



trăda suferinţă. Era trasă la faţă, palidă şi brusc Alice 
şi-a dat seama că înţelesese complet greşit. Că nu 
fusese chemată acolo să discute despre Ben, că sora 
ei era bolnavă, pe moarte chiar, şi că ea, Alice, a fost 
prea preocupată de sine ca să observe. 

—Deborah? 

Sora ei şi-a strâns buzele, cu vocea abia şoptită. 

—Vai, Alice, e aşa o povară! 

—Despre ce vorbeşti, Deborah? 

—Ar fi trebuit să vorbesc de ani de zile. Aşa am 
vrut să fac, zău! Au fost atâtea ocazii de-a lungul 
anilor când am fost cât pe ce să... şi apoi, zilele 
trecute, la muzeu, când ai pomenit de Loeanneth, de 
grădinar. M-ai luat prin surprindere. Nu eram 
pregătită. 

Nu era bolnavă, prin urmare. Sigur că da. Lui Alice 
aproape că-i venea să râdă de instinctul său 
nemărginit de autoconservare. Iat-o deci în 
confesional, căutând încă uşiţa de scăpare. Afară s-a 
auzit un taxi huruind pe stradă. Alice a zărit o umbră 
neagră prin perdelele de voal. Tare ar mai fi vrut să 
fie în acel taxi, să plece departe, oriunde, dar să nu 
mai fie acolo. 



—Theo... a început Deborah şi Alice a închis 
ochii, aşteptând ceea ce ştia că va urma. Eu ştiu ce s- 
a întâmplat cu el. 

După ani întregi de chinuri, după ani întregi în care 
a păstrat secretul, trăind cu acest păcat, s-a terminat. 
Alice se simţea surprinzător de uşurată. Nici măcar 
nu a fost nevoie să îl spună ea însăşi, Deborah ştia 
deja totul. 

—Deborah, a început ea, eu... 

—Eu ştiu totul, Alice. Ştiu ce s-a întâmplat cu 
Theo şi asta mă-nnebuneşte. A fost vina mea, să ştii. 
Tot ce s-a întâmplat a fost din cauza mea. 

19 

Oxford, 2003 

S-a dovedit că Rose Waters avea o strănepoată care 
locuia la Oxford. Margot Sinclair, directoarea unui 
liceu public foarte la modă, era „o persoană foarte 
ocupată 44 . Totuşi secretara ei a reuşit să-i stabilească 
lui Sadie o întâlnire de o jumătate de oră, marţi, la 
ora unu fix. De fapt ea nu a pronunţat chiar cuvântul 
„fix 44 , dar l-a lăsat să se înţeleagă. 

întâlnirea aceasta însemna că încerca marea cu 
degetul- majoritatea oamenilor nu prea ţin legătura 



cu o strămătuşă-, dar Sadie, aţâţată ca un copoi, dar 
fără să aibă prea multe piste de cercetare, a ajuns 
acolo la prânz şi se concentra asupra întrebărilor pe 
care şi le notase. Pregătirea era cheia succesului. îi 
trebuia multă delicateţe şi abilitate ca să o facă pe 
Margot Sinclair să vorbească despre posibila 
implicare a strămătuşii sale în răpirea propriului 
copil nelegitim, un băiat născut în taină şi dat 
stăpânilor ei. 

—Eşti convinsă că nu faci un roman din povestea 
asta? o întrebase Bertie atunci când încercase să-i 
explice această ipoteză. 

Ea l-a privit exasperată. Erau la micul dejun, a 
doua zi după discuţia lor aproape contradictorie şi 
amândoi se străduiau din răsputeri să pară veseli şi 
degajaţi. 

—Bine, bine. Dar mai spune-mi încă o dată de ce 
familia Edevane ar fi vrut să ia copilul lui Rose 
Waters? 

—Pentru că după cea de-a treia fiică a lor, nu au 
mai putut avea alţi copii şi îşi doreau neapărat să 
aibă un fiu. Trecuseră zece ani şi, deşi Eleanor a 
rămas, în fine, însărcinată, în 1931, copilul s-a 
născut mort în anul următor. Asta tot încerca 
Constance să le spună anchetatorilor, dar n-a luat-o 



nimeni în seamă. îţi închipui cât de groaznic trebuie 
să fi fost, cât de nedreptăţiţi trebuie să se fi 
considerat, mai ales ştiind că Rose Waters, doica lor 
necăsătorită, era şi ea gravidă în mare taină, cu un 
copil pe care desigur că nu putea să-l crească. Nu-ţi 
trebuie prea multă imaginaţie ca să-ţi închipui ce a 
urmat. Cu siguranţă că s-au dat peste cap ca să o 
scape de copil, nu crezi? 

El şi-a scărpinat barba, după care a înclinat din 
cap, semn că ar fi fost posibil. 

—Dorinţa de a avea un copil este cu siguranţă ceva 
extraordinar. Mama spunea în glumă că dacă nu aş fi 
apărut eu, ar fi început să ochească pruncii în 
cărucioare de prin parcuri. 

—Doar că Eleanor Edevane nu a trebuit să pună 
ochii pe vreun copil din parc. Ei tocmai îi pica în 
mână un băieţel care avea nevoie de un cămin 
primitor, ca să zic aşa. Şi totul a funcţionat perfect 
până când Eleanor a dat-o afară pe Rose, care s-a 
hotărât să-şi ia copilul înapoi. 

—Cam riscantă mişcare, să o dea afară chiar pe 
mama naturală a copilului. 

—Poate că devenea riscant să mai rămână acolo. 
Tocmai asta am de gând să aflu. 



—Păi, cred că nu e cea mai trăsnită idee pe care ai 
avut-o vreodată, a spus el, oftând căzut pe gânduri. 

—Mulţumesc, bunicule. 

—Acum nu-ţi mai rămâne de făcut decât să o 
discuţi cu cineva care a cunoscut-o pe Rose Waters. 

Pe Margot Sinclair a descoperit-o Alastair. A doua 
zi după ce i-a venit în minte această ipoteză, Sadie s- 
a dus de dimineaţă la bibliotecă şi s-a fâţâit de colo- 
colo pe trotuarul din faţa uşii până când a sosit el şi a 
descuiat uşa. 

—Cafea? l-a îmbiat ea, întinzându-i un pahar cu 
cafea gata făcută, de cumpărat. 

El şi-a ridicat sprâncenele stufoase, fără să 
rostească nici un cuvânt, şi i-a fact semn să intre, în 
timp ce ea îi explica pe nerăsuflate la ce se gândise. 
El a priceput esenţialul şi, când ea a terminat şi şi-a 
tras răsuflarea, i-a spus: 

—Trebuie să găseşti pe cineva care să ştie ce s-a 
întâmplat cu Rose după ce a plecat de la Loeanneth. 

—Asta şi vreau. 

El s-a pus pe treabă, scoţând dosare prăfuite de pe 
rafturi, scriind cuvinte în motoarele de căutare din 
computer, frunzărind printre fişe până când, în cele 
din urmă, a exclamat: „Bingo!“ A spus ceva despre 
un vechi contract de muncă, recensământ, rude 



apropiate, şi apoi a anunţat-o că sora lui Rose 
Waters, Edith, locuise în Lake District, şi avea o 
nepoată care ar putea fi găsită acum în Oxford. Un 
coleg de-al ei de la circulaţie a făcut restul- cu 
siguranţă că îi datora o sticlă de ceva bun la 
întoarcerea la Londra- şi i-a trimis adresa şcolii unde 
lucra nepoata printr-un SMS. „Sper că e legal ce 
faci, Sparrow“, i-a scris el în încheierea mesajului. 

—Cu siguranţă, Dave, a mormăit ea, adunându-şi 
notiţele şi înghesuindu-le în geantă. Cu siguranţă. 

Ceasul de pe bordul maşinii arăta unu fără zece, 
aşa că a încuiat maşina şi a traversat printre 
coloanele cu grifoni, pornind-o de-a lungul aleii de 
la intrare către o clădire care nu părea mai prejos 
decât Palatul Buckingham. Era ora prânzului şi 
numeroşi puşti, fete şi băieţi, îmbrăcaţi cu sacouri şi 
purtând canotiere, se plimbau încolo şi încoace în 
grupuri pe întinderea vastă a peluzei impecabile. 
Brusc, în lumea aceasta- un cer prea însorit, în afara 
lumii prin care se mişca ea- Sadie a simţit că era 


prost îmbrăcată, în jeanşi şi în tricou. Copiii ăia 


străluceau, cu aparatele lor dentare, cu părul strâns în 


cozi groase şi lucioase, cu zâmbetele lipsite de teamă 


şi cu viitorul asigurat. 



A ajuns la corpul administrativ şi a spus cum o 
cheamă unei tinere sobre, care stătea în spatele unui 
birou de lemn închis la culoare. 

—Luaţi loc, vă rog, i-a spus femeia politicos, 
aproape în şoaptă. Veţi fî primită imediat. 

Deşi nu se auzea nici o voce, încăperea pulsa de 
activitate: ţăcănitul furios al degetelor recepţionerei 
pe tastatură, ticăitul ceasului, zumzăitul plin de 
importanţă al aparatului de aer condiţionat. Sadie şi- 
a dat seama că-şi muşca din nou unghia de la degetul 
cel mare şi s-a oprit. Şi-a spus în gând că trebuie să 
se controleze. 

în lumea de afară, în lumea reală , Sadie era 
mândră de lipsa ei de educaţie. „Tu şi cu mine, 
Sparrow, avem şcoala vieţii 44 , îi spusese de 
nenumărate ori Donald, aruncând peste umăr o 
privire dispreţuitoare către „specialistul 44 pe care 
tocmai îl consultaseră. „O sută de bucăţi de hârtie 
care să arate lumii cât de isteţ eşti nu bate chestia 
asta. 44 Era o concepţie foarte convenabilă despre 
viaţă, care echivala educaţia cu bogăţia şi bogăţia cu 
extravaganţa şi extravaganţa cu decăderea morală. 
Concepţia asta o făcea pe Sadie să fie mai bună 
profesional. Văzuse cum oameni ca Nancy Bailey se 
înfiorau şi dădeau înapoi când inspectorul Parr- 



Wilson începea să le vorbească cu accentul lui 
impecabil. Doar atunci când se afla în locuri ca 
acesta simţea că-i dă târcoale gândul mărunt despre 
ceea ce ar fi putut fi. 

Şi-a îndreptat gulerul chiar când minutarul ceasului 
s-a aşezat pe verticală. Era ora unu fix şi uşa biroului 
s-a deschis. Şi-a făcut apariţia o femeie impunătoare 
intr-un costum crem, cu părul castaniu până pe 
umeri şi care a privit-o cu ochii ei albaştri ca marea: 

—Detectiv Sparrow? Sunt Margot Sinclair. Vă rog 
să poftiţi înăuntru. 

Sadie s-a executat, mustrându-se în sinea ei că o 
luase prea repede la picior. 

—Vă mulţumesc că m-aţi primit, doamnă Sinclair. 

—Domnişoară doctor Sinclair, nu sunt căsătorită, 
i-a spus directoarea, zâmbind vioaie în timp ce se 
aşeza la birou, facându-i semn să se aşeze şi ea de 
partea cealaltă. 

—Domnişoară doctor Sinclair, s-a corectat Sadie. 

Nu era cel mai bun început. 

—-Nu ştiu cât de mult v-a spus secretara 
dumneavoastră. 

—Jenny mi-a spus că vă interesează strămătuşa 
mea din partea mamei, Rose Martin-Rose Waters, 
cum s-a numit înainte de căsătorie. 



Directoarea o privea peste ochelari într-un fel care 
arăta interes, dar nu suspiciune. 

—Sunteţi poliţistă. Cercetaţi vreun caz? 

—Da, deşi nu oficial, a răspuns Sadie, dându-şi 
seama că Margot Sinclair era o persoană care punea 
punctul pe i. Şi a adăugat: E un caz închis. 

—Da? s-a mirat directoarea, lăsându-se pe spătarul 
scaunului. Ce interesant! 

—Un copil dispărut, demult, în anii ’30. Dispariţia 
lui nu a fost elucidată niciodată. 

—Presupun că strămătuşa mea nu e suspectă? a 
întrebat Margot Sinclair aparent amuzată de idee. 

Sadie a zâmbit şi ea, sperând că asta indica că este 
de acord. 

—Vedeţi, s-a întâmplat atât de demult şi eu nu ştiu 
de unde s-o apuc, zău aşa, dar speram să aflu ceva 
despre viaţa ei de dinainte de a se fi căsătorit. Nu 
sunt sigură că ştiţi, dar în tinereţe ea a lucrat ca 
doică. 

—Dimpotrivă! Ştiu o mulţime de lucruri despre 
viaţa profesională a lui Rose. Ea a fost unul dintre 
subiectele lucrării mele postdoctorale despre 
educaţia femeilor. A fost guvernantă, a învăţat copiii 
familiilor aristocrate. 

—Guvernantă? Nu doică? 



—Da, aşa a început când era foarte tânără, dar apoi 
a devenit guvernantă şi mai târziu profesoară cu o 
oarecare notorietate. Rose era incredibil de deşteaptă 
şi de ambiţioasă. Nu era uşor pe vremea aceea să 
obţii calificarea necesară ca să-ţi depăşeşti condiţia. 

„Nici acum nu e prea uşor 44 , s-a gândit Sadie. 

—Am un exemplar al lucrării chiar aici. 

Margot Sinclair s-a dus la bibliotecă şi a scos un 
volum legat în piele, oprindu-se o clipă ca să-l 
şteargă de praf. 

—Nu o scot prea des în ultima vreme, dar tema m- 
a pasionat foarte mult când eram studentă. Poate 
părea deplasat, dar Rose a fost şi continuă să mai fie 
o sursă de inspiraţie. în întreaga mea carieră am 
avut-o ca exemplu strălucit de ce se poate face cu 
puţină hotărâre. 

Reîntoarsă la locul ei, Margot a început să-i 
expună entuziasmată tema lucrării sale, în timp ce 
Sadie şi-a ridicat privirea către diplomele înrămate 
care atârnau pe peretele din spatele biroului. Un 
doctorat la Oxford în biologie, o a doua licenţă în 
ştiinţele educaţiei, nenumărate alte calificări şi 
realizări. Sadie se întreba cum o fi să treci prin viaţă 
cu dovezi- cu margini aurite, înrămate în abanos-că 
e ceva de capul tău. Că eşti deştept. 



Sadie avea cincisprezece ani când, la insistenţele 
directoarei ei, s-a învoit să dea examen la şcoala cu 
ştaif pentru fete din oraşul învecinat. încă îşi mai 
aducea aminte de scrisoarea care îi înştiinţa că fusese 
acceptată cu bursă, dar amintirea luase înfăţişarea 
suprarealistă a unui vis. Dar drumul către locul de 
unde trebuiau să cumpere uniforma i-a rămas 
întipărit în suflet ca o arsură. Sadie se dusese cu 
mama ei, care se îmbrăcase cu grijă în ceea ce-şi 
închipuia ea că era o ţinută potrivită, cu nervii întinşi 
la maximum, în timp ce păşea alături de Sadie, 
hotărâtă, ca întotdeauna, să se comporte desăvârşit. 
Totul mergea bine până când s-au pierdut printre 
clădirile şcolii. Programarea lor dura doar o singură 
ora, iar trădătorul de ceas din tumul de piatră o 
irosea deja cu iuţeală. Atunci mama ei a făcut unul 
dintre atacurile ei de panică, pe care toţi le numeau 
de comun acord „astmă 44 . Mama ei era snoabă şi 
perfecţionistă, şi locul impozant, emoţia de a se afla 
la înălţime, teama că întârzierea lor „va distruge 
totul 44 au fost prea mult pentru ea. Sadie a găsit o 
bancă pe care să o aşeze ca să-şi mai revină, şi apoi 
i-a făcut semn unui grădinar care le-a îndrumat spre 
magazinul de uniforme. Au ajuns în ultimele 
douăzeci de minute ale orei alocate lor, pe care 



mama ei le-a petrecut fără să scoată o vorbă, plină de 
reproş, în timp ce o femeie i-a măsurat cu 
centimetrul picioarele, sporovăind degajată despre 
„sacoul de tweed 44 şi „micuţa noastră beretă de 
catifea 44 şi despre alte lucruri pe care Sadie nu-şi 
putea închipui că le va purta. 

Până la urmă nici nu a trebuit să le poarte. în vara 
aceea a cunoscut un băiat arătos, cu maşină şi tupeu, 
şi, până la începerea şcolii, era gravidă. Şi-a amânat 
înscrierea, plănuind să se întoarcă în anul următor, 
dar după un an, ea era cu totul altă persoană. 

Şi chiar dacă Sadie s-ar fi putut mobiliza să se ducă 
la şcoală, la începerea anului şcolar părinţii ei au 
refuzat să o mai primească acasă. Ei le spuseseră 
prietenilor lor că ea îşi termina şcoala în America, 
într-un schimb de experienţă. Cum ar fi fost dacă se 
întorcea cu un an mai devreme? Oricum bursa nu 
cuprindea şi taxele de internat. Ruth şi Bertie o 
asiguraseră că aveau să găsească ei o cale de a 
rezolva totul, dar Sadie ştia că nu ar fi putut plăti 
taxele decât dacă s-ar fi îndatorat foarte tare. Ar fi 
însemnat să le ceară prea mult. Le-a mulţumit şi i-a 
refuzat. Lor nu le-a plăcut hotărârea ei, căci îi doreau 
binele, dar Sadie şi-a promis ei înseşi, dar şi lor, că 
îşi va lua viaţa în mâini, fără să aibă nevoie de vreo 



şcoală cu ştaif pentru asta. Aşa că şi-a terminat liceul 
la seral şi s-a înrolat în poliţie. A fost o surpriză 
pentru bunicii ei, dar nu neplăcută. La vremea aceea 
s-au simţit uşuraţi că nu va sfârşi certată cu legea. O 
vreme i s-a părut un pic cam nasol acolo, mai ales 
după naşterea copilului, când se simţea în cădere 
liberă. 

—Uitaţi, aici găsiţi totul, i-a spus Margot, 
întinzându-i lucrarea peste birou. Nu ştiu dacă vă 
răspunde la toate întrebările, dar cu siguranţă vă veţi 
face o idee mai corectă despre cine a fost Rose. 
Acum am putea să trecem la subiect ? Mi-e teamă că 
mai am o întâlnire peste cincisprezece minute. 

Margot era iute, dar binevoitoare, ceea ce-i 
convenea lui Sadie de minune. Se întrebase cum va 
reacţiona directoarea la întrebările despre viaţa 
personală a lui Rose, cu câtă atenţie va trebui să 
abordeze subiectul, dar timpul trecea nemilos şi 
Margot Sinclair încuviinţa din cap, încurajând-o să 
vorbească fără ocolişuri, aşa că Sadie s-a decis să ia 
taurul de coarne. 

—Domnişoară doctor Sinclair, cred că strămătuşa 
dumneavoastră a avut un copil când era foarte 
tânără, înainte de a se fi căsătorit. Pe când lucra ca 
doică la familia Edevane, în Cornwall. 



A urmat un moment de tăcere mormântală, răstimp 
în care Margot Sinclair părea să mediteze la 
afirmaţie. Sadie se aşteptase ca ea să exclame ceva, 
sau să dezmintă, să nege, dar ea dădea impresia de a 
fi cuprinsă de o oarecare uimire, căci rămăsese 
nemişcată, în timp ce i se mişca un mic muşchi de pe 
maxilar. Cuvintele spuse pe şleau de Sadie atârnau 
greu, poate ar fi fost bine dacă ar fi luat-o mai pe 
ocolite. Sadie se gândea cum să mai îndulcească 
puţin afirmaţia, când Margot Sinclair a tras adânc 
aer în piept, ca apoi să expire cu putere. Ceva din 
înfăţişarea sa i-a atras atenţia lui Sadie. Era desigur 
surprinsă, cum era şi de aşteptat, dar mai era ceva. 
Sadie şi-a dat brusc seama. 

—Ştiaţi deja despre copil, nu? a întrebat-o ea 
uimită. 

Margot nu a răspuns pe dată. Mai întâi s-a ridicat 
de la birou şi, cu toată prestanţa deprinsă la şcoala 
elveţiană pe care o urmase, s-a îndreptat spre uşă să 
vadă dacă era bine închisă. Apoi s-a întors şi a spus 
încet: 

—Acesta a fost întotdeauna un secret de familie. 

Sadie s-a străduit să nu-şi trădeze emoţia. Avusese 
dreptate! 

—Ştiţi când a rămas însărcinată Rose? 



—Spre sfârşitul anului 1931, a început Margot, 
aşezându-se din nou şi împreunându-şi degetele. 
Copilul s-a născut în iunie 1932. 

Era practic data naşterii lui Theo Edevane! 

—Şi totuşi şi-a reluat lucrul la Leanneth la doar o 
lună de la naştere, a spus ea cu vocea uşor 
tremurândă. 

—Aşa e. 

—Şi ce a făcut cu copilul? a întrebat Sadie, 
aşteptând un răspuns pe care îl ştia deja. 

Margot Sinclair şi-a scos ochelarii, privind-o cu 
severitate pe Sadie. 

—Ofiţer Sparrow, sunt convinsă că nu e nevoie să 
vă spun că erau alte vremuri pe atunci. Tinerelor 
care rămâneau însărcinate fără să fie căsătorite nu le 
era prea uşor. Pe lângă asta, Rose nu avea 
posibilitatea să aibă grijă de copil, cel puţin nu la 
momentul acela. 

—Aşa că l-a dat. 

—A fost nevoită. 

Sadie abia şi-a putut ascunde emoţia. Era cât pe- 
aici să-l găsească pe Theo Edevane după atâta timp. 

—Şi ştiţi cui i-a dat băiatul? 



—Sigur că ştiu. Avea o soră în nordul ţării care i-a 
luat copilul şi l-a crescut ca şi cum ar fi fost al ei. Şi 
nu era băiat, ci fată. Şi fata aceea a fost mama mea. 

—Ea...? Cum adică? 

—De aceea Rose a fost atât de amărâtă când a fost 
dată afară de familia Edevane, a continuat Margot. 
Ea simţea că îşi abandonase fetiţa, aşa că şi-a 
revărsat toată dragostea asupra copilului lor, ca să fie 
apoi dată afară pentru un fleac. 

—Dar atunci... a început Sadie, dregându-şi vocea, 
străduindu-se să îşi pună gândurile în ordine, dacă 
copilul ei a a crescut în nord, atunci cine a fost 
mama lui Theo Edevane? 

—Ei bine, detectivul sunteţi dumneavoastră, ofiţer 
Sparrow, dar eu mi-aş închipui că mama lui a fost 
doamna Edevane. 

Sadie s-a încruntat. Nu avea nici o noimă. Fusese 
atât de sigură. Faptul că Eleanor nu a mai putut avea 
un alt copil- un fiu-copilul născut mort, sarcina 
tainică a lui Rose, potrivirea datelor, Eleanor care o 
dăduse afară pe Rose, servitoarea care şi-ar fi luat 
fiul înapoi... Doar că ea nu avusese un fiu, ci o fiică, 
mama lui Margot Sinclair, crescută încă de la naştere 
în Lake District de sora lui Rose Waters. Şi nu avea 
nici o dovadă că Eleanor pierduse sarcina, în afară 



de declaraţiile bâiguite ale lui Constance deShiel. 
întreaga ei ipoteză se prăbuşea ca un castel de cărţi 
de joc. 

—-Nu vă simţiţi bine, ofiţer Sparrow? Sunteţi foarte 
palidă, a spus Margot, apăsând butonul interfonului 
de pe birou. Jenny? Nişte apă, te rog! 

Secretara a intrat aducând o tavă rotundă cu o 
carafa şi două pahare. Sadie a sorbit încet din apă, 
bucuroasă că avea ceva de făcut în timp ce-şi venea 
în fire. Treptat a simţit că-şi revine şi i-au ţâşnit în 
minte întrebări noi. Poate că nu a fost Rose mama lui 
Theo, dar ea fusese totuşi dată afară pe nepusă masă, 
suspect de aproape de momentul răpirii. De ce? 
Dacă nu din cauză că Eleanor Edevane se simţea 
ameninţată de comportamentul ei prea matern, 
atunci ce făcuse oare Rose ca să o deranjeze pe 
stăpâna ei? Trebuie să fi fost un motiv. Oamenii care 
îşi fac bine treaba şi sunt iubiţi de cei pentru care 
muncesc nu sunt de obicei daţi afară. Aşa că a 
întrebat-o pe Margot. 

—-Nu cred că a priceput nici ea vreodată. Ştiu doar 
că a durut-o foarte mult. Mi-a spus că îi plăcuse să 
lucreze la Loeanneth. Când eram mică, venea pe la 
noi şi-mi spunea despre Casa de lângă lac, iar eu m- 
am simţit întotdeauna fascinată de poveştile ei- dacă 



nu chiar invidioasă pe fetiţele care au crescut acolo. 
Rose, povestea în aşa fel, că eram aproape convinsă 
că în grădina lor erau spiriduşi. Ea iubea familia 
Edevane, vorbea frumos despre toţi, mai ales despre 
Anthony Edevane. 

—Aa! 

Asta era ceva interesant. Sadie şi-a amintit că 
atunci când s-a întâlnit cu Clive, acesta i-a povestit 
de discuţia cu Constance deShiel în care ea a lăsat să 
se înţeleagă că se petrecuse un fel de infidelitate care 
ar fi putut avea legătură cu dispariţia copilului. 

—Credeţi că ar fi fost posibil ca ea să devină prea 
apropiată de stăpânul ei? De Anthony Edevane? 

—Adică să aibă o aventură, vreţi să spuneţi? 

Francheţea lui Margot Sinclair a facut-o pe Sadie 
să se crispeze la gândul eufemismului sfios pe care îl 
folosise. 

—Ea îl pomeneşte în scrisorile ei, ştiu că îl admira. 
Era un om foarte deştept şi îi era milă de el, desigur, 
dar nu am avut niciodată impresia că ar fi fost mai 
mult de atât. La un moment dat, pomeneşte că el i-a 
sugerat că ar putea deveni o profesoară bună şi a 
încurajat-o să-şi continue studiile. 

—Dar nu a fost nici o idilă. Nici măcar o 
încercare? 



—Nicidecum! De fapt, după povestea cu sarcina, 
cred că Rose era foarte precaută, ca să nu mai aibă 
probleme sentimentale. Nici nu s-a măritat până la 
aproape patruzeci de ani şi nici nu avem vreun 
indiciu că cineva îi făcuse curte înainte de asta. 

Altă fundătură! Sadie a oftat. Nu mai avea cum să- 
şi ascundă disperarea din voce. 

—Ar mai fi şi altceva la care v-aţi putea gândi? 
Ceva care să explice de ce a plecat Rose de la 
familia Edevane? 

—Ar fi ceva. Nu ştiu dacă ar avea vreo importanţă, 
dar e puţin ciudat. 

Sadie a încurajat-o cu un gest din cap. 

—Rose nu a înţeles niciodată de ce a fost dată 
afară, mai ales că, în mod absolut surprinzător, 
familia Edevane i-a dat referinţe excelente şi un 
cadou foarte generos de despărţire. 

—Ce fel de cadou? 

—Bani. Suficient de mulţi pentru călătoria şi 
studiile care au stat la baza carierei ei viitoare. 

Sadie a încercat să înţeleagă: de ce ar fi dat cineva 
afară, ca să fie apoi răsplătit cu generozitate? Aşa că 
singurul lucru care i-a venit în minte era mita, dar nu 
părea să aibă sens să mituieşti pe cineva care nu avea 
idee despre ce nu trebuia să vorbească. 



S-a auzit un ciocănit şi secretara a băgat capul pe 
uşă ca să-i reamintească lui Margot Sinclair că în 
cinci minute trebuia să meargă la şedinţa comitetului 
director. 

—Ei, bine, a spus directoarea scuzându-se cu un 
zâmbet, mi-e teamă că va trebui să-mi iau rămas- 
bun. Nu ştiu dacă v-am fost de vreun folos. 

Nici Sadie nu era prea sigură, dar i-a strâns mâna 
lui Margot Sinclair şi i-a mulţumit pentru timpul 
acordat. Odată ajunsă la uşă, i-a venit ceva în minte, 
aşa că s-a întors şi a spus: 

—Un singur lucru, domnişoară doctor Sinclair, 
dacă nu vă supăraţi! 

—Deloc. 

—Aţi pomenit mai devreme că lui Rose îi era milă 
de Anthony Edevane. De ce să-i fi fost milă? Ce-aţi 
vrut să spuneţi? 

—Fiindcă tatăl ei avusese aceeaşi suferinţă, ea 
înţelegea prin ce trecea el. 

—Ce suferinţă? 

—Străbunicul meu a avut o experienţă cumplită în 
timpul războiului. Ei, bine, nici nu cred că s-ar fi 
putut altfel. A fost gazat la Ypres şi apoi a fost trimis 
înapoi în tranşee. Nu a mai fost niciodată om întreg, 
cum fusese, aşa spunea bunica. Avea coşmaruri şi 



goluri de memorie, scula toată casa cu ţipetele lui. 
Sindrom de stres posttraumatic se numeşte acum, dar 
pe vremea aceea se ştia doar de şocul obuzului. 

—Şocul obuzului? a repetat Sadie. Anthony 
Edevane? 

—Sigur că da. Rose pomeneşte de asta de multe ori 
în jurnalul ei. Ea a încercat să-l ajute şi, de fapt, asta 
a inspirat-o în teoriile ei de mai târziu despre 
predarea poeziei, a celei romantice în special, 
copiilor de refugiaţi. 

Şocul obuzului. Asta da surpriză! Sadie a derulat 
discuţia în memorie în timp ce se îndrepta spre 
maşină. Nu era de mirare că avea o astfel de boală, 
căci luptase în Franţa ani de zile. Surprinzător era că 
nu dăduse nicăieri de nici o menţiune pe tema asta, 
până acum. Să fi fost ceva ţinut secret? Şi dacă aşa 
stăteau lucrurile, atunci de ce să fi ştiut Rose 
Waters? Poate că, aşa cum spusese şi Margot, tinerei 
doice fiindu-i familiare manifestările, a recunoscut 
simptomele pe care alţii nu le băgau de seamă. Sadie 
se întreba dacă asta era intr-adevăr important sau se 
agăţa doar de iluzii. S-a gândit să sune pe cineva- 
Clive, Alastair, Bertie- să le povestească, să vadă 
dacă ei ar putea aduce vreo lămurire în toată 
povestea asta, dar, când a scos telefonul, a văzut că 



se descărcase. Având un semnal atât de slab la 
Bertie, îşi pierduse obiceiul de a-1 încărca. 

S-a auzit un clopoţel sunând şi elevii intrau în rând 
la ore. Sadie îi privea prin geamul maşinii. Charlotte 
Sutherland mergea şi ea la o şcoală ca asta. 
Fotografia pe care i-o trimisese cu scrisoarea o 
înfăţişa purtând o uniformă de bună calitate, cu 
emblemă pe sacou şi o listă întreagă de realizări 
înşirate dedesubt. (Şi lista era destul de lungă.) Şi 
sacoul era, fără îndoială, de tweed, şi avea şi o mică 
beretă elegantă pentru lunile mai reci. Sadie s-a 
mustrat în sinea ei că era necioplită. Se bucura să şi- 
o imagineze pe Charlotte intr-un loc ca acesta. Ce 
rost ar mai fi avut tot ce a făcut dacă nu pentru a-i 
oferi fiicei ei o şansă pe care ea nu i-ar fi putut-o da 
niciodată? 

Sadie şi-a convins maşina, cu o vorbă bună, să 
pornească şi şi-a trasat sarcina să o dea uitării pe 
Charlotte o dată pentru totdeauna. Scăpase de 
scrisoare, o returnase expeditorului, destinatarul nu 
mai locuia la adresă. Şi se aştepta să simtă şi să se 
comporte ca şi cum nu ar fi primit-o niciodată. Aşa 
că s-a concentrat asupra drumului ca să iasă din 
Oxford şi, de îndată ce a ajuns pe autostrada M40, 
îndreptându-se spre est, către Londra, a început să 



analizeze întâlnirea cu Margot Sinclair, stăruind 
asupra noutăţilor pe care le aflase- recomandarea 
excelentă pe care o primise Rose Waters, răsplata 
generoasă în bani-, răsucindu-le în toate felurile, 
întrebându-se dacă boala lui Anthony Edevane 
schimba situaţia, şi dacă o schimba, în ce fel? 

20 

Londra , 1931 

Mai apoi Eleanor şi-a oferit plăcerea de a lua un 
ceai la Liberty—. Consultaţia durase mai puţin decât 
se aşteptase şi îi mai rămâneau două ore până la 
plecarea trenului din Gara Paddington. Şovăise la 
colţul străzilor Harley Street şi Marylebone Road, 
unde norii plumburii se contopeau cu clădirile 
cenuşii, înainte de a se decide să se binedispună şi să 
oprească un taxi. Aşa că iat-o la Liberty. A mestecat 
uşor cu linguriţa în ceaşcă, făcând rotocoale ca să 
amestece laptele, şi apoi a scuturat-o pe marginea 
ceştii fine de porţelan. A surprins privirea unui domn 
elegant la o masă vecină, dar nu i-a întors zâmbetul 
politicos, întrebător. 

Ce nesăbuinţă din partea ei să-şi fi făcut atâtea 
iluzii, dar nu avea ce face. Speranţa moare ultima. 


Anthony avusese dreptate: doctorul nu avea ce să-i 
facă, doar aceeaşi vorbărie. Uneori Eleanor se 
întreba dacă nădejdea, acea deprindere copleşitoare, 
teribilă, putea să dispară vreodată, sau mai bine zis, 
dacă putea fi curmată. Dacă ar fi posibil aşa ceva, 
lucrurile ar fi mai uşoare, dacă ar fi atât de uşor 
precum răsucirea unui comutator. Dar, din păcate, 
pâlpâirea firavă a speranţei persistă mereu undeva, 
departe, indiferent cât de anevoios e drumul către ea. 

Eleanor a pus linguriţa jos. în sinea ei, ştia că nu 
are dreptate. Anthony îşi pierduse speranţa. Poate nu 
pe câmpiile Franţei, ci mai apoi, într-un anume 
moment, în deceniul care a urmat. Şi asta era 
problema, acesta era motivul pentru care ea nu 
trebuia să se lase bătută. Se întâmplase sub 
supravegherea ei. Nu fusese suficient de atentă, căci 
dacă ar fi fost, cu siguranţă că ar fi băgat de seamă şi 
ar fi făcut orice ca să-l împiedice. Făcuse o 
promisiune şi lui, şi ei înseşi. 

Afară ploua, oraşul luase culoarea ardeziei, totul 
era împâclit. Pe străzi sclipeau întunecat băltoacele 
şi valuri de umbrele negre pluteau deasupra 
furnicarului de oameni. Pe ploaie lumea se mişca 
mai repede, cu feţele încrâncenate, cu privirile fixe, 
fiecare urmărindu-şi ţinta. Era o asemenea goană 



acolo, afară, că Eleanor s-a simţit copleşită de 
oboseală. Aici, în căldura salonului de ceai, 
rămăsese fără vlagă, asemenea unei uscături lăsate în 
voia valurilor unui ocean de încrâncenare care 
ameninţa să o înece. Nu ştiuse niciodată să piardă 
timpul. Ar fi trebuit să-şi fi adus o carte cu ea. Ar fi 
trebuit să-şi fi adus soţul cu ea. 

Se aşteptase ca Anthony să refuze să o însoţească, 
dar a fost surprinsă de vehemenţa lui. 

—Gata, i-a spus, când a pomenit chestiunea 
aceasta prima dată. Te rog, gata. 

Dar Eleanor nu s-a lăsat. De când citise articolul 
din revista The Lancet— se hotărâse să se ducă cu 
Anthony la doctorul Heimer. De fapt, s-a dovedit că 
nu era singura care dorea asta. A durat săptămâni 
întregi până a obţinut o programare şi între timp a 
trebuit să-şi ascundă emoţia şi speranţa, ştiind că era 
mai bine să nu-1 împovăreze pe Anthony prea 
devreme. 

—Gata! 

Nu-şi ridicase vocea, fusese mai degrabă o 
rugăminte şoptită. 

—Asta ar putea să ne ajute, a insistat ea, omul 
acesta, doctorul Heimer a studiat fenomenul, a lucrat 





cu oameni care au aceeaşi suferinţă şi a reuşit, scrie 
aici că ştie cum să vindece... 

—Te rog! 

Cuvintele au căzut ca lovituri de cuţit şi i-au 
retezat vorbele. Nu a privit-o, ci a rămas cu capul 
plecat peste microscop, în aşa fel încât Eleanor nu şi- 
a dat de la început seama că ţinea ochii închişi. 

—Opreşte-te! 

Ea s-a apropiat. I-a simţit izul uşor de transpiraţie, 
amestecat cu miasmele ciudate ale substanţelor din 
laborator. 

—Eu n-am să te las, Anthony, i-a spus cu voce 
blândă, dar fermă, indiferent cât de tare încerci să 
mă îndepărtezi. Mai ales acum, când se pare că am 
găsit pe cineva care ne poate ajuta. 

El a privit-o apoi cu o expresie pe care nu a putut 
să o desluşească. îl mai văzuse îndurerat şi în alte 
dăţi, de prea multe ori ca să le mai ţină socoteala, 
măcinat de coşmarurile care-1 tulburau chiar şi în 
timpul zilei, scăldat noaptea de valuri de sudoare şi 
scuturat de tremurul cumplit ce nu putea fi domolit, 
nici măcar de puterea trupului ei, lipit cu toată forţa 
de al lui. Dar acum era altceva. Nemişcarea. 
Tăcerea. Expresia de pe chipul lui a facut-o să 
tresară, de parcă ar fi fost izbită. 



—Nu mai vreau doctori, a spus el cu o voce joasă 
şi insistentă care nu mai lăsa loc de discuţie. Nu mai 
vreau. 

L-a lăsat în birou şi s-a dus iute jos, aprinsă la faţă 
şi cu gândurile răvăşite. Mai târziu, rămasă singură, 
s-a străduit să-şi amintească chipul lui. Nu se putuse 
stăpâni, şi nu mai scăpase de expresia aceea toată 
după-amiaza, când îşi îndeplinea maşinal treburile. 
Doar în puterea nopţii, pe când el dormea agitat 
alături şi ea stătea trează, ascultând păsările de 
noapte de peste lac, amintindu-şi de seara aceea, de 
demult, când se plimbaseră cu bicicleta peste pietrele 
albite de lună, i-a venit în minte cuvântul potrivit. 
Repulsie, asta era ceea ce citise pe chipul lui. 
Trăsăturile acelea, mult şi îndelung iubite, erau 
schimonosite de un dezgust şi o ură menite doar 
celor mai aprigi duşmani. Dacă această repulsie i-ar 
fi fost adresată ei, Eleanor ar fi acceptat-o, dar ştiind 
că era îndreptată asupra lui însuşi, îi venea să plângă, 
să se vaite şi să blesteme. 

Dimineaţa, totuşi, a devenit din nou blajin. Le-a 
propus chiar să facă un picnic lângă pârâu. Aşa că i- 
a renăscut din nou speranţa şi, chiar dacă tot a 
refuzat să vină cu ea la Londra, cel puţin a facut-o 
zâmbind, pretextând că avea o mulţime de treburi de 



terminat în birou. Şi aşa s-a şi întâmplat. A plecat 
doar cu speranţa care, tot drumul din gara Lowe, i-a 
stat alături în tren, pe scaunul gol de lângă ea, pe 
care ar fi trebuit să stea soţul ei. 

Acum şi-a ridicat ceaşca, privind la cei câţiva 
stropi călduţi de la fund. Le spusese fetelor că se 
ducea la Londra la croitoreasa ei din Mayfair, iar ele 
o crezuseră, pentru că aşa credeau ele că trebuia să 
fie Mama. Căci nu-şi mai aduceau aminte de primii 
ani ai vieţii lor, când Anthony era plecat la război şi 
ea rămăsese singură cu ele la Loeanneth. Cum îşi 
petreceau timpul umblând peste tot pe domeniu, ce 
poveşti le spunea, locurile tainice pe care li le 
arătase. Erau atâtea feţe ale lui Eleanor pe care 
fiicele ei nu le cunoşteau! Uneori le mai scotea la 
iveală, trăsăturile acelea ascunse, şi le întorcea pe 
toate părţile, studiindu-le şi admirându-le de parcă ar 
fi fost nişte pietre preţioase. Şi-apoi le împacheta cu 
grijă şi le ascundea la loc. Şi nu le mai dezvăluia 
niciodată, căci ar fi trebuit să explice de ce se 
schimbase. 

Eleanor nu vorbea cu nimeni despre Anthony. Asta 
ar fi însemnat să înşele încrederea tânărului de care 
se îndrăgostise în vara aceea la Londra, cu douăzeci 
de ani în urmă, şi, poate şi mai cumplit, propria 



convingere fermă că toate aveau să treacă într-o 
bună zi. Şi atunci, când ea va găsi o cale de a-i da 
înapoi o inimă uşoară şi tot ce a pierdut, când se va 
face bine, se va bucura că nimeni, în afară de 
Eleanor, nu a ştiut cât de rău decăzuse. Demnitatea 
lui merita asta. 

Şi de bună seamă ea nu le-a spus nimic fetelor, 
niciodată. Anthony îşi iubea fiicele. în ciuda a ceea 
ce i se întâmpla, era un tată bun şi fetele îl adorau. 
Ele nu-1 cunoscuseră pe tânărul acela cu ambiţii 
excepţionale, pentru ele era doar Taţi şi 
excentricităţile lui le făceau să-l îndrăgească şi mai 
mult. Lungile lui plimbări prin pădure, zilele în care 
dispărea, ca să se întoarcă apoi cu plasele pline de 
ierburi sau de fluturi, comori pe care fetele le studiau 
cu grijă şi îl ajutau să le inventarieze. Spre deosebire 
de Eleanor, ele nu-1 văzuseră cu vechile tomuri 
medicale pe genunchi, încercând, cu ochii închişi, 
să-şi amintească oasele mâinii umane, ale propriei 
mâini, cândva atât de graţioasă, de pricepută şi de 
sigură, care tremura când şi-o lăsa pe carte. El a 
simţit că era cineva în preajmă şi a deschis ochii, dar 
a zâmbit trist, încordat, atunci când şi-a dat seama că 


era ea. 



—Am devenit unul dintr-aceia care încearcă să-şi 
umple timpul cu lucruri fără nici un folos. 

—Nu-i adevărat, i-a spus ea. Doar lucrezi la cartea 
ta de istorie naturală. Faci o pauză de la medicină, 
dar ai să începi iar. Ai să-ţi termini studiile clinice 
şi-ai să fii mai bun ca oricând. 

—Când ai să-ţi dai şi tu seama că e prea târziu? 
Când ai să accepţi că eu nu mai sunt omul acela? Că 
el a murit în Franţa? Tot ce s-a întâmplat acolo, 
Eleanor, alegerile îngrozitoare, deciziile 
monstruoase... 


—Povesteşte-mi despre ele. Spune-mi, te rog, şi- 
am să înţeleg. 

Dar el nu i-a vorbit niciodată, a privit-o numai, 
clătinând din cap, şi s-a întors la cărţile sale. 

Stând în salonul de ceai, atenţia i-a fost atrasă de o 
femeie din dreptul intrării. Era o femeie frumoasă, 
care ţinea de mână un băieţel- cam de trei ani, ar fi 
zis Eleanor- îmbrăcat într-un costum foarte elegant 
de marinar. Avea un chip angelic, cu ochi albaştri, 
obraji rotunzi şi îmbujoraţi, buze arcuite, 
întredeschise, uimit de ceea ce vedea pe lângă mama 
sa în încăperea aglomerată şi puternic luminată. 

Eleanor a simţit cum îi dă ghes dorul acela atât de 
cunoscut- speranţa adusă de un alt prunc. Nu numai 



că spera, tânjea de-a dreptul. Ardea de dorinţa de a 
ţine din nou un copil în braţe, să-i gâdile, să-i sărute 
şi să-i mângâie trupul mic şi plinuţ. Uneori îşi 
amintea de regina din povestea domnului Llewellyn, 
care îşi pierduse copilul şi îşi dorea atât de mult altul 
că era în stare să aibă de-a face cu diavolul ca să i se 
împlinească dorinţa. Dar în dorinţa aceasta, Eleanor 
nu era pe de-a întregul egoistă. O mică parte a 
sufletului său se întreba dacă nu cumva un alt copil, 
un băieţel, ar putea fi chiar ceea ce-i lipsea lui 
Anthony. El le iubea pe fete, dar oare nu toţi bărbaţii 
îşi doresc un fiu care să le calce pe urme? Fără să-şi 
dea seama, şi-a dus mâna la pântecele plat şi tare. 
încă mai aveau momente de tandreţe, atunci când el 
era în firea lui, aşa că era posibil să mai rămână 
însărcinată. Dar, în ciuda dorinţei şi străduinţei sale, 
în ultimii zece ani nu se întâmplase aşa ceva. 

Şi-a impus, cu părere de rău, să-şi ia ochii de la 
femeia şi copilul care se aşezaseră la o masă. Atent 
să se poarte frumos, după cum fusese învăţat, 
micuţul era trădat de ochii lui mari şi rotunzi care 
înregistrau avid toate detaliile acelui loc necunoscut. 
Ea şi-a întors privirea spre fereastră. Norii cenuşii 
coborâseră şi mai mult, iar oraşul părea lugubru, 
înăuntrul salonului se aprinseseră toate luminile şi în 



timp ce Eleanor privea imaginea interiorului cald 
reflectată pe geam şi umbrele fantomatice ale 
trecătorilor care mergeau grăbiţi pe afară, a dat cu 
ochii, din greşeală, de propria imagine. 

Era întotdeauna uimită să se surprindă pe 
neaşteptate într-o clipă de repaus. Femeia care o 
privea înapoi era întruchiparea respectabilităţii şi a 
discreţiei. Stătea cu spatele drept, era îmbrăcată 
elegant, fără stridenţe, cu părul atent aranjat sub 
pălărie. Chipul îi era o mască plăcută ce nu lăsa să se 
întrevadă nimic. O faţă peste care privirea trecea cu 
uşurinţă. Femeia a cărei imagine se reflecta pe geam 
era tot ceea ce Eleanor jurase să nu devină. Oricum, 
nu genul de persoană în care te-ai fi aşteptat să se 
transforme Eleanor Aventuriera. Uneori se gândea la 
ceea ce fusese în copilărie, la fetiţa aceea cu ochi 
mari şi sălbatici, cu părul rebel şi cu un spirit 
neînfrânt de aventură. Şi îi plăcea să-şi închipuie că 
ea mai exista încă pe undeva. Că nu fusese înghiţită, 
ci că, mai degrabă, se prefăcuse într-o perlă şi se 
rostogolise. Şi că aştepta undeva ca spiriduşii să o 
găsească şi ca pădurea să o readucă la viaţă. 

Gândul acesta o tulbura şi Eleanor s-a foit pe 
scaun, aşa cum făcea întotdeauna când o năpădeau 
gândurile negre. Grăbită, i-a făcut semn cu mâna 



chelnerului, a plătit, şi-a luat poşeta şi pachetul cu 
rochia- pretextul plecării de-acasă- pe care o 
cumpărase fără să o vadă prea bine, a scuturat 
umbrela ca să se deschidă şi a păşit în ploaie. 

Când a ajuns la gară, casa de bilete era înţesată de 
lume şi mirosea a haine ude. Eleanor s-a aşezat la 
coada de călători nemulţumiţi, care înainta greu. 

—Am rezervat un bilet, Edevane e numele meu, i-a 
spus ea funcţionarului de la ghişeu. 

Omul a început să caute prin cutia cu bilete, 
mormăind numele pe care le vedea. Eleanor a privit 
în urmă la oamenii care se înghesuiau la coadă. 

—Văd că trenul e plin, a spus ea. 

—Cel anterior s-a defectat, a răspuns omul fără să- 
şi ridice ochii. Am fost asaltaţi toată după-masa de 
călători care au cerut locuri la trenul următor. 
Edevane aţi spus? 

—Da. 

—Le-am găsit, a spus omul de la ghişeu, 
împingând două bilete pe sub grilaj. Mergeţi la 
peronul trei. 

Eleanor a dat să plece, uitându-se la cele două 
bilete pe care le ţinea în mâna înmănuşată. Apoi s-a 
strecurat din nou dinaintea ghişeului şi, când a reuşit 
să-i atragă atenţia funcţionarului, a spus: 



—Soţul meu nu merge cu mine, a fost reţinut. 

Şi mai multe scuze. Le tot improviza în ultima 
vreme, fără să se gândească prea mult. 

—-Nu dăm banii înapoi, i-a răspuns funcţionarul, în 
timp ce îl servea pe bărbatul din spatele ei. 

—-Nu vreau banii înapoi, ci doar să vă dau biletul, 
a spus Eleanor, împingându-i biletul înapoi. Nu-mi 
trebuie. L-ar putea folosi altcineva. 

S-a aşezat în vagon, aşteptând plecarea trenului. Pe 
peron, bărbaţi în costume umblau preocupaţi de 
colo-colo, în vreme ce hamalii împingeau maldăre 
înclinate de bagaje printre călători; grupuri mici de 
oameni săvârşeau ritualurile intime de bun-rămas. 
Privindu-i, Eleanor se gândea că cele mai importante 
momente ale vieţii ei se petrecuseră în locuri ca 
acesta. Mai întâi, întâlnirea cu Anthony şi limonada 
la care o invitase la chioşcul din staţia de metrou 
Baker Street, apoi dimineaţa aceea din anul 1914 
când îl condusese la gară fiindcă pleca la război. 
Arăta atât de minunat în uniformă, şi Howard la fel, 
amândoi tineri şi însufleţiţi. 

Când Anthony îi spusese că avea de gând să se 
înroleze, erau amândoi întinşi pe o pătură lângă 
pârâul de la Loeanneth şi i-au trecut prin minte o mie 
de motive pe care să le invoce ca să-l împiedice. 



—Dar suntem atât de fericiţi! a izbucnit ea. 

—Şi o să mai fim, când am să mă întorc acasă. 

—Dacă ai să te mai întorci! 

Spusese asta fără să se gândească, dar acesta fusese 
primul lucru care îi trecuse prin minte şi, de bună 
seamă, cel mai rău pe care ar fi putut să-l spună. 
Crud, copilăresc, dar adevărat. După aceea şi-a 
reproşat de multe ori. Cei patru ani care au urmat 
aveau să o înveţe ce înseamnă răbdarea, dar, în acel 
moment, teama, panica şi neputinţa de a le stăvili o 
înverşunau. 

—E război, să ştii, nu e glumă. 

El i-a dat la o parte o şuviţă de păr încăpăţânată 
care îi intra în ochi. Atingerea degetelor lui pe 
tâmple a cutremurat-o. 

—Am pregătire medicală, Eleanor, aş putea fi de 
folos. Oamenii aceia, prietenii mei, vor avea nevoie 
de cei ca mine. 

—Dar şi eu am nevoie de tine! Mai sunt şi alţi 
doctori, cu experienţă! 

—Ştii şi tu prea bine că nu-mi doresc decât să stau 
aici cu tine, dar ce s-ar alege de mine dacă nu m-aş 
duce? Cum aş putea trăi cu gândul că nu am ajutat şi 
eu? Cum m-ai privi chiar tu dacă nu mi-aş face şi eu 
datoria? Mai bine mort, decât nefolositor patriei! 



Şi-a dat seama atunci că, orice i-ar fi spus, el tot nu 
şi-a schimbat hotărârea şi gândul acesta parcă îi 
ardea mintea. Simţea gust de cenuşă în gură. 

—Dar promite-mi că te întorci, a spus ea, 
înlănţuindu-1 cu braţele şi îngropându-şi capul la 
pieptul lui, agăţându-se strâns de el, de parcă ar fi 
fost o stâncă în mijlocul mării învolburate. 

—Sigur că am să vin înapoi, a spus el fără nici o 
umbră de nesiguranţă. Nimic nu mă va împiedica. 
Nu am să las să se întâmple aşa ceva. 

în ziua când a plecat, au mers împreună la gară şi 
ea s-a aşezat alături de el în vagon în timp ce se 
urcau şi alţi tineri în uniforme noi. El a sărutat-o şi, 
pentru o clipă, ea s-a gândit că nu o să-l poată lăsa să 
plece. Apoi s-a auzit fluierul şi s-a pomenit din nou 
pe peron, fără el, şi trenul a pornit. Când a ajuns 
înapoi acasă, era cald şi linişte. Focul ardea încet în 
bibliotecă, aşa cum îl lăsaseră la plecare. 

Era atât de linişte. 

Pe măsuţa de sub geam era o fotografie cu ei doi şi, 
în timp ce-i privea chipul zâmbitor, Eleanor se 
străduia să se convingă că el e în camerele de sus sau 
afară, lângă lac, şi că avea să se întoarcă dintr-o clipă 
într-alta şi să o strige din hol să vină. Dar lipsa lui 
era atât de evidentă peste tot, încât Eleanor şi-a dat 



brusc seama cât de lungi urmau să fie zilele, 
săptămânile, lunile, cât de insuportabil de lungi... 

Slavă Domnului că avea copilul, pe Deborah, care 
îi acapara toată atenţia. Nu se putea lăsa pradă fricii 
paralizante când era urmărită de o pereche de ochi 
mari, încrezători, de un sufleţel dornic să zâmbească 
şi care descifra orice expresie pe chipul mamei ei, 
aşteptând semnalul să dea drumul râsului. Dar, 
dincolo de veselia forţată, dincolo de cântecelele pe 
care i le cânta şi de poveştile pe care i le istorisea, 
abia îndrăznea să mai respire. Orice bătaie în uşă o 
făcea să se încordeze. Fiecare veste din sat despre 
moartea unui alt soldat îi străpungea inima, ca apoi, 
în taină, să se simtă uşurată că nu era Anthony. 
Bucuria de a primi o scrisoare şi nu o telegramă cu 
chenar negru nu dura prea mult, când citea data şi îşi 
dădea seama că fusese trimisă cu multe zile înainte 
şi că între timp s-ar fi putut întâmpla orice. 

La început, scrisorile nu dezvăluiau nimic. Erau 
desigur pomenite bombele şi zepelinele distruse, dar 
păreau nişte simple inconveniente, după cum le 
prezenta el. Când s-a confruntat prima dată cu gazele 
nemţeşti, a fost „sub cele mai bune auspicii 44 , căci s- 
a întâmplat să aibă în preajmă un camarad care le-a 
arătat „cât de eficiente erau măsurile preventive. 44 



Eleanor ştia că el încerca să o cruţe şi asta o îmbuna 
şi o înfuria în egală măsură. 

A avut o permisie la sfârşit de săptămână la Londra 
unde s-a dus şi ea, copleşită de emoţie, în tren fiind 
incapabilă să îşi adune gândurile, cu cartea rămasă 
nedeschisă pe genunchi. Se îmbrăcase cu multă 
grijă, dar când a dat cu ochii de el, i s-a făcut ruşine, 
căci era vorba de Anthony, iubirea vieţii ei, şi 
nervozitatea ei, timpul pierdut cu astfel de fleacuri, 
cum ar fi rochia care să-i vină cel mai bine, i se 
părea că ar arăta cumva o lipsă de încredere în ei doi, 
în ceea ce era important cu adevărat. 

Când s-au întâlnit, au început să vorbească în 
acelaşi timp: „Haide să../ 4 , „Presupun că... 44 şi, 
apoi, după o clipă de şovăire dureroasă care făcea să 
pară că- pentru o clipă- se alesese praful de tot ceea 
ce fuseseră ei doi, au început să râdă şi nu s-au mai 
putut opri, izbucnind din nou în hohote la cel mai 
mic semn în timp ce-şi beau ceaiul. După care au 
redevenit ei înşişi, Anthony-şi-Eleanor, şi a insistat 
să-i povestească totul. 

—Totul, fără menajamente, i-a spus ea, disperată 
să pătrundă dincolo de pojghiţa manierată, trădătoare 
a scrisorilor sale către casă. 



Aşa că i-a povestit. Despre noroaie şi despre oasele 
pe care oamenii şi le rupeau, încercând să se târască, 
şi despre cei înghiţiţi de el. Spunea că Somme este o 
maşină de tocat carne şi că războiul este îngrozitor. 
I-a vorbit despre cât de cumplit era „să-şi lase în 
urmă oamenii 44 care mureau. 

După permisia aceea, conţinutul scrisorilor s-a 
schimbat şi nu era sigură că-i părea bine. I-a trecut 
prin minte că ar fi trebuit să fie mai atentă când îşi 
dorea ceva. Cenzura ştergea rândurile cele mai 
cumplite, dar rămâneau suficiente amănunte ca să-şi 
dea seama că situaţia era la fel de sumbră, că 
războiul îi punea pe oameni în situaţia de a face 
grozăvii, dar şi el le făcea altele. 

După moartea lui Howard, tonul scrisorilor lui s-a 
schimbat din nou. Nu mai făcea nici o referire la 
„oamenii lui 44 şi nici nu mai numea pe vreunul dintre 
ei. Şi cel mai rău era că- dacă înainte scrisorile lui 
erau pline de întrebări despre casă, avid să afle până 
şi cele mai mici amănunte despre Deborah şi despre 
fetiţa cea mică, Alice- „Ce mult mi-aş dori să fiu 
acasă. Mă doare că sunt atât de departe de voi. Fii 
tare, iubito, şi te rog să-mi trimiţi o şuviţă din părul 
fetiţei mele 44 - acum ele erau aproape nişte relatări 
statistice, seci, despre ce se întâmpla pe front. Ar fi 



putut fi scrise de oricine, adresate oricui. Aşa că 
Eleanor a trebuit să se lupte dintr-odată cu două 
suferinţe: moartea lui Howard, cu tot cu şocul veştii, 
şi imposibilitatea de a crede, pe de o parte, şi 

pierderea treptată a soţului ei, care era deja atât de 

departe, îndărătul unui zid impenetrabil de politeţe. 

In ziua când s-a întors de tot, pe 12 decembrie 
1918, Eleanor le-a dus pe cele mici la Londra să 
vadă şi ele trenul cu care sosea. în gară se afla o 
orchestră care intona colinde de Crăciun. 

—Şi noi cum o să ştim că e Taţi? a întrebat 
Deborah, extrem de curioasă să ştie mai multe 

despre persoana pe care o cunoştea doar din 

fotografia înrămată de lângă patul mamei. 

—O să-l cunoaştem noi! i-a spus Eleanor. 

Fumul a împânzit peronul pe măsură ce se apropia 
trenul şi până să se risipească, soldaţii au coborât 
împânzind peronul. Când l-a zărit, în cele din urmă, 
în fracţiunea de secundă de dinainte de a li se întâlni 
privirile, a simţit din greu povara anilor. Temerile ei 
se învălmăşeau, asemenea fluturilor în jurul flăcării. 
Se vor mai recunoaşte oare? Va mai fi totul ca 
înainte? Nu cumva s-au întâmplat prea multe? 



—Mă strângi prea tare, Mami, mă doare mâna! a 
spus Alice, care la nici doi ani avea deja admirabilul 
dar al francheţii. 

/V 

—îmi pare rău, scumpo, îmi pare rău... 

Apoi el s-a uitat ţintă spre ea şi, pentru o clipă, a 
văzut ceva în ochii lui, o umbră care avea înfăţişarea 
lui Howard şi a celorlalţi ca el, umbră care apoi a 
pierit când el a zâmbit şi a redevenit Anthony, 
Anthony al ei , întors acasă în cele din urmă. 

Afară s-a auzit fluierul. Trenul se pregătea de 
plecare la ora stabilită. Eleanor privea pe fereastră 
şinele înnegrite de funingine. Fusese atât de minunat 
să-l aibă din nou acasă! Fetele nu se mai săturau de 
el. Foeanneth părea mai strălucitor cu el, totul părea 
mai clar, de parcă cineva ar fi ajustat focalizatorul 
unui aparat de fotografiat. Viaţa urma să se 
desfăşoare lin mai departe, chiar aşa cum îi 
promisese el. Trecuseră mai bine de patru ani, 
războiul fusese câştigat şi ei puteau să recupereze 
timpul pierdut. Şi, dacă uneori îi mai tremurau puţin 
mâinile, dacă se oprea brusc în mijlocul unei 
propoziţii şi trebuia să-şi adune gândurile înainte de 
a continua, dacă se trezea din când în când din 
pricina vreunui vis urât şi refuza întotdeauna să 
vorbească despre Howard, ei bine, acestea erau 



probleme de înţeles şi, cu siguranţă, aveau să se 
rezolve de la sine. 

Sau cel puţin aşa a crezut ea. 

Prima dată când s-a întâmplat se aflau afară, în 
grădină. Fetele fugăriseră raţele şi doica le dusese 
înăuntru să le dea să mănânce. Era o seară minunată, 
soarele părea că şovăie să apună, de parcă nu-i venea 
să încheie ziua. Atârna la orizont, azvârlind pe cer 
panglici roz şi mov asemenea unor frânghii vii şi 
aerul era înmiresmat de iasomie. Scoseseră din casă 
scaunele albe împletite şi Anthony, care îşi petrecuse 
toată după-amiaza amuzându-se cu fetele, îşi 
deschisese, în fine, ziarul pe care şi-l adusese, ca să 
aţipească mai apoi cu el în mână. 

Edwina, căţeluşa cea nouă, sărea la picioarele lui 
Eleanor, tot năpustindu-se la o minge pe care fetele 
i-o dăduseră să se joace şi Eleanor i-o arunca uşor pe 
iarba răcoroasă, râzând cu drag când căţeluşa se 
împiedica de propriile urechi voind să i-o aducă 
înapoi. Apoi o necăjea, ridicând mingea deasupra ei, 
doar pentru plăcerea de a o vedea cum se ridică pe 
lăbuţele din spate şi se roteşte în aer şi încearcă să o 
apuce cu dinţii. Şi avea dinţi tare ascuţiţi. Reuşise 
deja să-i rupă mai toţi ciorapii. Pacostea mică avea 
darul de a face toate năzbâtiile cu putinţă, dar nu era 



chip să te superi pe ea. Era suficient doar să-şi ridice 
ochii mari, căprui şi să-şi întindă capul că Eleanor se 
emoţiona imediat. îşi dorise un câine de când era 
mică, dar mama ei decretase că sunt „bestii 
murdare 44 şi îşi luase gândul. 

Eleanor trăgea de minge şi Edwina, căreia nimic 
nu-i plăcea mai mult decât să se joace de-a lupta, şi- 
a înfipt dinţii şi mai tare în cauciuc. Totul era 
desăvârşit. Eleanor râdea şi Edwina mârâia voioasă 
către minge, după care a luat-o la fugă după o raţă, 
iar soarele sclipea portocaliu pe cer. Dintr-odată, 
Anthony s-a repezit la ele, răcnind din răsputeri. Cu 
o mişcare iute, a apucat căţeluşa, apăsând-o la 
pământ, strângând-o cu mâinile de gât. 

—Taci, şuiera el. Taci! 

Edwina schelălăia şi lătra, raţa a rupt-o la fugă şi 
Eleanor, speriată de moarte, a sărit în picioare. 

—Anthony! Nu! Opreşte-te! 

Era cumplit de speriată, nu înţelegea ce se 
întâmplă. 

—Anthony, te rog! 

Dar părea să nu o audă, de parcă nu ar fi fost acolo. 
Numai când a fugit la el şi s-a prăbuşit alături, 
apucându-1 de umeri, doar atunci Anthony şi-a 
aruncat ochii spre ea. S-a scuturat din strânsoarea ei 



şi, pentru o fracţiune de secundă, a crezut că o să o 
lovească şi pe ea. Avea ochii larg deschişi şi Eleanor 
a zărit din nou aceeaşi umbră pe care o văzuse în 
treacăt pe peron, la întoarcerea lui. 

—Anthony, i-a spus ea din nou, te rog, dă-i 
drumul. 

El gâfâia, cu pieptul zbătându-i-se, cu chipul 
frământat pe rând de furie, teamă şi confuzie. La un 
moment dat, el şi-a mai slăbit strânsoarea, iar 
Edwina s-a putut elibera, schelălăind înfricoşată şi 
adăpostindu-se pe scaunul lui Eleanor. 

Nici unul nu s-a mişcat. Lui Eleanor i s-a părut mai 
apoi că încremeniseră amândoi, parcă în urma unui 
consimţământ nerostit, simţind că dacă ar fi rămas 
nemişcaţi ar fi putut cumva să oprească timpul. Dar 
apoi şi-a dat seama că el tremura şi, instinctiv, l-a 
luat în braţe şi l-a strâns din răsputeri. Era un sloi de 
gheaţă. 

—Haide, haide, s-a pomenit ea repetând, aşa cum 
ar fi spus dacă una dintre fete şi-ar fi julit genunchiul 
sau s-ar fi trezit dintr-un vis urât. 

Mai târziu, au stat unul lângă celălalt în lumina 
lunii, tăcuţi şi uluiţi de ceea ce se întâmplase. 

—îmi pare rău, a spus el. Am crezut, pentru o clipă 
că... Aş fi putut jura că am văzut... 



Dar nu i-a spus ce crezuse că a văzut. De-atunci 
Eleanor a citit articole şi a consultat doctori, aflând 
destul cât să înţeleagă că, atunci când o înşfacase pe 
Edwina, Anthony probabil că retrăia vreo traumă din 
timpul războiului, numai că el nu voia să vorbească 
despre lucrurile care se mişcau în umbră. Şi nălucile 
acelea au revenit. Uneori vorbea cu el şi-l surprindea 
cu privirea pierdută în depărtare, cu maxilarele 
încordate, de frică, la început, iar mai apoi în semn 
de anxietate. în timp, a dedus că trebuia să fie ceva 
legat de Howard, de felul în care murise el, dar 
Anthony refuza să vorbească şi ea nu avea cum să 
afle amănunte. 

Şi-a spus că nu avea importanţă, că îi va trece. Toţi 
pierduseră pe cineva în război, lucrurile urmau să se 
schimbe cu trecerea timpului. Când mâinile nu îi vor 
mai tremura, îşi va relua studiile şi asta va schimba 
lucrurile. El trebuia să devină doctor chirurg, aşa 
cum îşi plănuise dintotdeauna- chiar avea vocaţie. 

Dar mâinile nu au încetat să-i tremure şi lucrurile 
nu s-au schimbat cu trecerea timpului. Ba 
dimpotrivă. Doar că amândoi au învăţat să ascundă 
mai bine adevărul. Au urmat şi coşmaruri violente, 
din care se trezea urlând şi tremurând, strigând la 
cineva să se mişte repede, să plece, să nu mai latre 



câinele. Nu era întotdeauna violent, şi atunci când se 
întâmpla să fie, nu era vina lui, asta o ştia Eleanor 
prea bine. Scopul lui în viaţă fusese întotdeauna să 
ajute şi să vindece, nu ar fi făcut rău nimănui cu 
bună ştiinţă. Şi îl bântuia teama că s-ar putea totuşi 
s-o facă. 

—Dar dacă fetele... a început el, dacă ar fi vreuna 
dintre ele... 

—Şşşşt, îl întrerupea Eleanor, nelăsându-1 să dea 
glas acestui gând absurd. Nu o să se întâmple. 

—Dar dacă...? 

/V 

—Nu se va întâmpla. Nu o să permit eu. Iţi promit. 

—Nu poţi promite aşa ceva. 

—Ba da, pot. 

Chipul îi era schimonosit de frică şi când i-a apucat 
mâinile, tremura tot. 

—Promite-mi că, dacă vei fi vreodată nevoită să 
alegi, le vei apăra pe fete de mine. Şi că mă vei apăra 
şi pe mine de mine însumi. Nu aş putea trăi cu 
gândul că... 

Ea i-a apăsat buzele cu degetele să îl împiedice să 
rostească cuvintele acelea groaznice. L-a sărutat şi 
apoi l-a ţinut strâns în braţe, în timp ce el era 
scuturat de frisoane. Eleanor îşi dădea seama ce îi 



cerea el şi ştia că avea să facă orice ca să-şi ţină 
promisiunea. 


21 

Londra, 2003 

Apartamentul lui Sadie mirosea şi arăta ca unele 
dintre locurile acelea unde era trimisă în misiune. 

—Poţi să citeşti un om după felul cum îi arată casa, 
îi spusese Donald odată, pe un ton neobişnuit de 
pedant, destul de neaşteptat din partea cuiva cu 
înfăţişarea lui mătăhăloasă, şi mai ales din partea 
unuia căruia nevasta îi făcea toate treburile. A 
adunat toate plicurile cu facturi şi reclame 
împrăştiate pe jos şi a închis uşa cu piciorul. Cum 
afară vremea devenise mohorâtă, a aprins lumina, 
dar doar unul dintre cele trei becuri s-a aprins. 

Nu lipsise decât două săptămâni şi peste tot se 
aşezase un strat de praf. Mirosea a acru şi a 
neîngrijit, iar mobila, care nu fusese niciodată chiar 
frumoasă, devenise anostă în absenţa ei, parcă plină 
de reproş şi mult mai ponosită decât şi-o amintea. Iar 
atmosfera de delăsare, lipsă de atenţie şi nepăsare 
era accentuată de planta din ghiveciul de lângă 
chiuvetă. 



—Vai de mine! a exclamat Sadie, azvârlindu-şi 
geanta şi corespondenţa pe canapea şi apropiindu-se 
de biata uscătură. Ia te uită în ce hal eşti! 

O luase cu câteva luni în urmă de la târgul de Paşte 
al şcolii din cartier, într-un acces de entuziasm 
domestic, ca un reproş adresat celui cu care se 
întâlnea din când în când şi ale cărui cuvinte de 
despărţire răsunaseră pe casa scării în timp ce 
cobora: 

—Eşti atât de obişnuită să fii singură că n-ai fi în 
stare să-ţi pese nici de un ghiveci cu flori! 

Sadie a mărunţit frunzele uscate şi răsucite, 
aruncându-le în chiuveta de inox. îl învăţase ea 
minte! 

Zgomotul de afară, traficul şi vocile oamenilor 
făceau ca încăperea să pară neobişnuit de liniştită. 
Sadie a căutat telecomanda şi a pornit televizorul. 
Era o emisiune cu Stephen Fry care spunea ceva 
inteligent şi amuzant şi ea a dat volumul mai încet şi 
s-a dus la frigider. Acolo- tragedie şi mai mare. Era 
aproape gol, în afară de câţiva morcovi încolţiţi şi o 
cutie de suc de portocale. S-a uitat la data expirării şi 
s-a gândit că nu era mare lucru chiar dacă trecuseră 
şase zile, căci fabricanţii erau întotdeauna exagerat 



de precauţi. Şi-a turnat un pahar de suc şi s-a dus la 
masa de lucru. 

/V 

In timp ce computerul se conecta, Sadie şi-a pus 
telefonul la încărcat şi şi-a scos dosarul Edevane din 
geantă. A luat o înghiţitură din sucul cu gust 
înţepător şi s-a aşezat, strâmbându-se din cauza 
zgomotului ascuţit pe care îl făcea modemul care se 
conecta la internet. Tot drumul spre casă, îşi 
desfaşurase în minte întâlnirea cu Margot Sinclair. 
Fusese atât de convinsă că între Rose Waters şi 
Anthony se înfiripase o idilă şi că Theo era copilul 
lui Rose, nu al lui Eleanor, încât îi venea foarte greu 
să digere noile informaţii. Toate piesele puzzle-lui se 
potriviseră atât de bine încât îi trebuia un exerciţiu 
uriaş de voinţă să le desfacă acum şi să o ia de la 
capăt. Poate şi din această pricină se agăţa de ideea 
ei că Anthony Edevane era important. Când i-a 
apărut pe ecran pagina motorului de căutare, a scris 
„şocul obuzului 44 . 

Pe ecran i-au apărut o mulţime de linkuri şi şi-a 
plimbat privirea peste ele până când a dat peste un 
site numit firstworldwar.com care părea a fi demn de 
încredere. Sadie a apăsat pe link şi a început să 
citească. Termen folosit pentru a descrie trauma 
psihică... luptele intense de artilerie ...afecţiuni 



neuronale la soldaţi altminteri sănătoşi mintal. Era 
şi o fotografie în alb-negru a unui bărbat în uniformă 
care se uita drept în obiectivul aparatului de 
fotografiat cu un mic zâmbet trist, cu trupul înclinat 
în aşa fel încât partea dreaptă a feţei se afla în 
umbră. Mai departe scria: Soldaţii ajunseseră să 
recunoască simptomele, dar autorităţile militare le- 
au acceptat cu greu... atacuri de panică, paralizie 
mentală şi psihică, dureri cumplite de cap, vise 
înspăimântătoare... mulţi au continuat să simtă 
aceste simptome ani de-a rândul după aceea... 
tratamentul a fost primitiv, în cel mai bun caz, sau 
chiar periculos, în cel mai rău... 

în josul paginii era un link către o lucrare a unui 
doctor numit W.H.R. Rivers în care îşi prezenta 
teoria formulată pe baza observării soldaţilor răniţi 
de la Spitalul de Război Craiglockhart, între anii 
1915 şi 1917. O mare parte a articolului explica 
procesul de refulare, doctorul Rivers sugerând că 
soldaţii întorşi de pe front care îşi petreceau cea mai 
mare parte a timpului încercând să-şi îngroape 
temerile şi să-şi înăbuşe amintirile puteau să cadă 
pradă acestei afecţiuni mai ales în tăcerea şi 
singurătatea nopţii, când somnul le slăbea stăpânirea 



de sine şi îi făcea vulnerabili la cele mai groaznice 
trăiri. 

Părea verosimil. După câte ştia şi Sadie, totul 
devenea mai intens noaptea. Acela era momentul 
când şi gândurile ei negre scăpau din frâu şi se 
prefăceau în vise care o chinuiau. A citit mai departe 
pe sărite. După cum spunea Rivers, refularea facea 
ca gândurile negative să acumuleze energie, 
materializându-se sub forma unor imagini de vis 
puternice sau chiar dureroase, a unor orori care 
bântuiau minţile cu violenţă. Sadie şi-a notat asta în 
carnet, s-a gândit o clipă şi a încercuit cuvântul 
„violenţă 44 . Doctorul se referea la modul în care 
gândurile treceau prin mintea soldatului, dar acest 
cuvânt îi crea un sentiment incomod, mai ales în 
contextul sorţii misterioase a lui Theo Edevane. 
Fusese conştientă în tot acest timp că mai exista o a 
treia posibilitate, mai sinistră, ca băiatul să nu fi 
plecat de unul singur, nici să fi fost răpit, ci să fi avut 
un sfârşit violent. Atunci când a vorbit cu Clive, se 
întrebase dacă nu cumva Clementine Edevane ar fi 
putut avea vreo legătură, accidentală sau de altă 
natură, cu moartea fratelui ei. Dar dacă ar fi fost 
Anthony? Dacă ar fi fost chiar tatăl lui Theo? 



Sadie a dat paginile înapoi la notiţele pe care le 
luase când vorbise cu Clive. Anthony şi Eleanor îşi 
confirmaseră alibiurile. Eleanor fusese devastată de 
durere în timpul anchetei şi a trebuit să fie sedată în 
săptămâna care a urmat. Clive băgase de seamă că 
Anthony era deosebit de atent şi grijuliu şi că îşi 
proteja soţia cu înverşunare. „El era atât de grijuliu 
cu ea 44 , spusese Clive, „blând şi ocrotitor, 
asigurându-se că se odihneşte, oprind-o să fugă afară 
cu cei care plecau să caute copilul. Nu o scăpa din 
ochi. 44 Sadie s-a ridicat în picioare şi s-a întins. Când 
scrisese lucrurile acestea, luase de bună observaţia 
lui Clive ca pe o dovadă a legăturilor puternice din 
familia Edevane, a iubirii soţilor, a reacţiilor 
normale ale unui cuplu care trăieşte ceva de 
neînchipuit, cu siguranţă nu bănuise nimic urât. Dar 
acum, în lumina noii ipoteze (şi nimic altceva, se 
străduia ea să se convingă, doar o bănuială bazată pe 
altă bănuială) acest comportament căpăta o 
dimensiune mult mai sinistră. Era oare cu putinţă ca 
Eleanor să fi ştiut ce făcuse soţul ei, şi totuşi să-l 
apere? Ar putea o mamă să facă una ca asta? Sau o 
soţie? Ori Anthony o convinsese, păzind-o să nu 
dezvăluie poliţiei ceea ce ştia? 



Şi-a aruncat privirea la ceasul din colţul ecranului. 
Pe drumul de întoarcere de la Oxford, se gândise că 
în seara aceea ar fi putut să se întâlnească cu Donald. 
Trebuia să-şi pună mintea la bătaie ca să-l convingă 
că era pregătită să se reîntoarcă la muncă, nu să 
umble după cai verzi pe internet. Ar trebui să închidă 
computerul acum şi să revină la pagina asta de 
internet mai târziu. Ar trebui să-şi lase deoparte 
carnetul de notiţe şi să facă un duş. Nimic nu arată 
că eşti „gata de lucru 44 mai bine decât o înfăţişare 
îngrijită. Dar i-a atras atenţia o notiţă mâzgălită în 
josul paginii- relatarea lui Clive despre vizitele 
anuale la Loeanneth ale lui Eleanor- şi a citit mai 
departe. Clive spusese că Eleanor revenea la 
Loeanneth în fiecare an cu speranţa că fiul ei ar fi 
putut cumva să se întoarcă acasă, dar aceasta era 
doar o supoziţie a lui. Eleanor nu-i spusese lui Clive 
că asta aştepta, ci doar părerea lui despre motivul ei. 
Şi dacă ea nu s-ar fi aşteptat ca Theo să se mai 
întoarcă pentru că ştia deja că era mort? Dacă 
vizitele ei anuale nu aveau de-a face cu aşteptarea, ci 
erau mai degrabă o comemorare, aşa cum unii 
oameni fac pelerinaje regulate la mormintele celor 
pe care i-au pierdut? 



Sadie a bătut darabana cu pixul pe caiet. Prea 
multe supoziţii! Nicăieri, în nici una dintre discuţiile 
pe care le avusese, nimeni nu folosise cuvântul 
„violent 44 în legătură cu Anthony Edevane şi 
doctorul Rivers se referea la disociere, depresie, 
confuzie, sentimentul soldatului că îi dispăruse 
„lumina 44 , dar totuşi nu menţiona tendinţe violente. 
S-a aşezat din nou şi a mai cercetat alte câteva pagini 
web, citindu-le pe sărite, până a dat de un citat dintr- 
un articol aparţinând unui corespondent de război 
numit Philip Gibbs, care scrisese despre 
reîntoarcerea soldaţilor la viaţa civilă după 
terminarea războiului: 


Ceva era în neregulă. Se îmbrăcaseră din nou cu 
haine civile şi pentru mame şi soţii semănau foarte 
mult cu tinerii care îşi vedeau de treburile lor în 
vremurile de pace de dinainte de august 1914. Dar 
cei care se întorseseră nu mai erau aceiaşi. Ceva 
se schimbase înlăuntrul lor. Cădeau brusc pradă 
unor stări ciudate de spirit, unor momente de 
depresie adâncă ce alternau cu dorinţe arzătoare 
de plăceri. Unii se lăsau uşor în mreaja patimii, 
pierzându-şi controlul, alţii vorbeau cu 
amărăciune, susţinându-şi părerile cu violenţă, 
producând spaimă. 



Sadie şi-a supt buzele şi a recitit fragmentul. 
Brusc... stări ciudate... pierzăndu-şi controlul... 
păreri susţinute cu violenţă... spaimă. Toate acestea 
ar fi putut cu siguranţă să împingă pe cineva să facă 
o greşeală cumplită, să comită o faptă groaznică, de 
care nu ar fi fost niciodată în stare dacă ar fi fost în 
toate minţile. 

Urma apoi un articol despre condiţiile din tranşeele 
de pe Frontul de Vest, cu descrieri ale lipsei oribile a 
condiţiilor sanitare, cu şobolani şi noroaie şi eczeme 
pe picioare, cu păduchi care sugeau carnea putrezită. 
Sadie era atât de absorbită de ceea ce citea, încât, 
atunci când a sunat telefonul, a revenit la realitate 
bulversată, parcă văzând cum dispăreau sub ochii ei 
imaginile noroaielor şi ale masacrelor. 

A ridicat receptorul. 

—Alo! 

Era Bertie, şi vocea lui caldă, atât de cunoscută, era 
ca un balsam. 

—Am sunat să văd dacă ai ajuns cu bine la Londra. 
Nu mi-ai răspuns pe mobil. Parcă fusese vorba că mă 
suni când ajungi. 

—Vai, bunicule, îmi pare rău! 

„Ce scuză neconvingătoare de la o nepoată care nu 
te merită! 44 i-a trecut prin minte. 



—Mi s-a terminat bateria. M-am oprit de câteva ori 
pe drum şi traficul de pe M40 a fost cumplit! Tocmai 
acum am intrat în casă, a continuat ea, închipuindu- 
şi-1 în bucătăria lui din Cornwall, cu câinii adormiţi 
sub masă, şi simţind în piept o senzaţie aproape 
dureroasă. Ce-ai făcut azi? Ce fac băieţii mei? 

—Le e dor de tine. Când m-am dus să mă încalţ, au 
venit plini de speranţă pe lângă mine, gata de 
alergare. 

—Ei, atunci ştii ce trebuie să faci, nu? Drumul ţi-1 
arată ei! 


—Păi nu-mi prea pot închipui cât o să le placă o 
alergare cu subsemnatul, a chicotit el. Mai degrabă o 
târşâială! 

A cuprins-o pe dată părerea de rău. 

—Uite ce-i, bunicule, ştii, aseară... 

—Gata, a trecut! 

—Am fost cam dură. 

/V 

—Iţi este dor de Ruth. 

—Am fost obraznică. 


—Ai criticat pentru că-ţi pasă. 

—Să ştii că îmi place Louise, pare blândă. 

—E o prietenă bună. Am nevoie de prieteni. Nu 
încerc nici pe departe să o înlocuiesc pe bunica ta, să 



ştii! Şi-acum, ia spune-mi, cum a fost întâlnirea cu 
strănepoata lui Rose? 

—N-a fost mare brânză! 

—Copilul nu era deci al doicii? 

—Aşa se pare. 

I-a făcut un rezumat al discuţiei cu Margot 
Sinclair, mărturisindu-i dezamăgirea că teoria ei s-a 
dovedit nefondată şi a terminat cu vestea neaşteptată 
că Anthony Edevane suferea de şocul obuzului. 

—-Nu ştiu dacă are vreo importanţă, dar am mai 
citit şi eu despre asta şi e de neînchipuit că cineva 
poate trece prin asemenea grozăvii fără să-i fie 
afectată viaţa după aia. 

Şi, în timp ce vorbea, s-a îndreptat spre fereastră şi 
a rămas cu ochii afară, în stradă, unde o femeie se 
necăjea cu un copil care nu voia nici în ruptul 
capului să se lase pus în cărucior. 

—-Noi am avut pe cineva în familie care să fi luptat 
în Primul Război Mondial, bunicule? 

—Mama a avut un văr care a luptat pe râul 
Somme, dar locuia departe, în nord şi nu l-am 
cunoscut, dar unchiul meu favorit a luptat în cel de¬ 
al Doilea Război Mondial. 

—Şi era schimbat când s-a întors acasă? 



—Păi, nu s-a mai întors, a fost ucis în Franţa. Ce 
pierdere groaznică. Mama nu s-a împăcat niciodată 
cu asta. Dar dacă-mi aduc bine aminte, vecinul 
nostru, domnul Rogers, s-a întors din Primul Război 
într-o stare groaznică. 

—Cum adică? 

—A rămas îngropat timp de optsprezece ore după 

/V 

o explozie. Optsprezece ore! Iţi poţi închipui? Asta 
se întâmpla chiar pe linia dintre tranşee şi camarazii 
lui nu au putut să-l scoată de acolo, aşa de des 
cădeau bombele. Când, în cele din urmă, au reuşit 
să-l dezgroape, era într-o stare totală de şoc. L-au 
trimis acasă şi l-au internat într-un spital dintr-acelea 
pe care le deschiseseră în conacele de la ţară, dar, 
după câte povesteau părinţii mei, nu şi-a mai revenit. 

—Şi cum era? 

—Avea chipul împietrit într-o expresie permanentă 
de groază. Avea coşmaruri în care rămânea fără aer 
şi se scula încercând să respire. în alte nopţi ne 
trezeau urletele lui cumplite care răzbăteau prin 
pereţi până la noi. Bietul om! Copiii din vecini erau 
îngroziţi de el. Unii obişnuiau să facă pariu cine are 
curajul să meargă să bată la uşa lui, ca apoi să o rupă 
la fugă şi să se ascundă. 

—Dar tu n-ai făcut aşa ceva. 



—Cum să fac? Păi mama m-ar fi jupuit de viu dacă 
ar fi bănuit măcar că aş fi fost în stare de o astfel de 
cruzime copilărească! Şi, pe deasupra, ea ţinea la 
domnul Rogers. îl luase sub aripa ei. în fiecare seară 
avea grijă să-i trimită o farfurie de mâncare, îi spăla 
rufele, se asigura că avea casa dereticată. Aşa era ea, 
avea o inimă tare bună, nimic n-o făcea mai fericită 
decât să-i ajute pe alţii mai amărâţi. 

—Mi-ar fi plăcut să o fi cunoscut. 

—Şi mie. 

—Aş zice că semăna destul de mult cu Ruth. 

Sadie şi-a amintit cu câtă uşurinţă o primise Ruth 
în casa lor când ea nu avea unde se duce. 

—Ce ciudat că spui asta! După moartea mamei, 
când am preluat noi prăvălia, Ruth l-a preluat şi pe 
domnul Rogers. A ţinut morţiş că nu puteam să-l 
lăsăm chiar aşa, de izbelişte. 

—Parcă o şi aud spunând asta! 

Bertie a râs, apoi a oftat, şi Sadie era sigură că, 
după ce aveau să termine convorbirea telefonică, el 
avea să urce din nou în pod ca să scotocească prin 
cutii până să găsească ceva care să-i amintească de 
Ruth. El nu a mai pomenit-o apoi, ci a schimbat 
vorba, trecând la chestiuni prezente, mai tangibile şi 
mai uşor de rezolvat: 



—Ai ceva de mâncare în seara asta? 

Sadie s-a simţit brusc năpădită de emoţie. Asta era 
dragostea adevărată, nu-i aşa? Să ai pe cineva lângă 
tine căruia să-i pese dacă ai ce să mănânci. A deschis 
frigiderul şi a strâmbat din nas. 

—Da, numai delicatese! a spus ea, trântind uşa 
frigiderului. Dar mă duc să mă întâlnesc cu un 
prieten. 

Cârciuma The Fox and Hounds era plină ochi în 
fiecare marţi seara, datorită, mai ales, faptului că se 
afla peste drum de un hostel şi că avea patru ore de 
reduceri pe zi. Mai erau şi alte cârciumi mai aproape 
de Poliţia Metropolitană, pe unde mişunau poliţişti, 
dar Donald socotea că se săturase să-i tot vadă pe 
tipii de la lucru şi că merita să facă vreo doi paşi în 
plus şi să scape de vorbăria de la serviciu. Mult timp 
Sadie a luat de bună explicaţia lui, până când şi-a dat 
seama că o lăsa mereu să vină după el şi întotdeauna 
vorbeau tot despre serviciu, de obicei la iniţiativa lui. 
Era adevărat însă că The Fox and Hounds avea şi cea 
mai ieftină bere de pe malul acela al Tamisei şi că 
Donald era cam zgârcit. Băiat bun, ce-i drept, dar 
cam zgârie-brânză. Marţea era şi ziua când toate cele 
patru fete ale lui veneau la cină şi Donald îi 
mărturisise odată că avea nevoie de un întăritor dacă 



nu voia să-l pocnească durerea de cap de cum călca 
pragul casei. 

—Atâtea ciorovăieli, Sparrow, certuri şi împăcări. 
Nu pricep nimic din toate astea. Ce ţi-e şi cu 
femeile!?! se mira el, clătinând din cap. Sunt de 
neînţeles, zău aşa! 

Asta dovedea că Donald avea tabieturile lui şi, 
când Sadie a pornit-o spre cârciumă, cu stomacul 
chiorăindu-i, era convinsă că avea să îl găsească pe 
bancheta de sub tabloul cu Broscoiul curtezan -. Aşa 
că, atunci când a intrat, un nor de fum plutea 
deasupra separeului. Ea a plătit două halbe de bere şi 
le-a luat cu ea, şi a traversat fără şovăială sala, 
pregătită să se strecoare pe bancheta din faţa lui. 
Doar că locul nu era gol. Harry Sullivan stătea 
tolănit într-un colţ, prăpădindu-se de râs la ceva ce 
tocmai îi spunea Donald. Sadie a trântit berile pe 
masă şi a spus: 

—Scuze, Harry, nu mi-am dat seama că erai şi tu 
aici! 

Ca orice poliţist bătrân, Donald văzuse destule 
ciudăţenii în viaţa lui ca să se mai poată arăta 
surprins. Aşa că cea mai apropiată manifestare de 
uimire era doar o uşoară mişcare a sprâncenelor. 




—Sparrow, a salutat-o el cu o mişcare a capului, 
de parcă nu la insistenţele lui petrecuse ea două 
săptămâni pe coclauri. 

—Don! 

—Credeam că eşti în concediu, Sparrow! a 
exclamat vesel Harry. Te-ai plictisit deja de soare şi 
de surfing? 

—Cam aşa, Sully! a răspuns ea, zâmbindu-i lui 
Donald, care şi-a sorbit ultimele picături de bere şi 
şi-a şters mustaţa cu dosul palmei înainte de a 
împinge halba goală spre marginea mesei. 

—în Cornwall parcă te-ai dus, nu? a continuat 
Sully. Am avut şi eu o mătuşă la Truro şi-n fiecare 
vară, eu cu frate-meu şi soră-mea... 

—Ce-ar fi să te duci să ne mai aduci un rând, Sull? 
i-a spus Donald. 

Tânărul detectiv s-a uitat la berile aduse de Sadie şi 
era cât pe ce să-i spună lui Donald că aveau deja 
destulă bere pe masă, dar şi-a ţinut gura. Nu era el 
prea isteţ, dar şi-a dat seama în cele din urmă. A 
arătat cu paharul spre bar, spunând: 

—Ar fi bine să mă duc să-mi iau şi eu una 
proaspătă. 

—Bravo, du-te! l-a îmbiat Donald blând. 



Sadie s-a dat la o parte ca să poată ieşi Harry din 
separeu şi apoi s-a aşezat în locul lui. Pielea 
banchetei era caldă, un semn concret, trist, ce-i 
confirma sentimentul că fusese înlocuită. 

—Să înţeleg că acum lucrezi cu Sull? 

—Da. 

—Ceva interesant? 

—-Nişte spargeri, nimic special. 

Sadie murea de curiozitate să afle mai multe, dar 
ştia că nu e cazul să insiste. A luat meniul şi s-a uitat 
peste el. 

—Mor de foame. Te superi dacă mănânc şi eu 
ceva? 

—Nicidecum. 

Modernizările ocoliseră cârciuma The Fox and 
Hounds, aşa că meniul cuprindea doar o listă simplă 
de patru feluri, toate servite cu cartofi prăjiţi, aşa 
cum se obişnuia încă din 1964. Atât de mândri erau 
patronii de rezistenţa lor la schimbări, că scriseseră 
acest lucru cu litere de o şchioapă în capul meniului. 
Şi nu mai e nevoie să spunem că Donald era de 
acord din toată inima cu ei. 

—Mai dă-le încolo de tapaşi răbufnise el faţă de 
Sadie de mai multe ori când ajungeau pe la vreun 
local mai îndepărtat, din pricina vreunui caz. Da’ o 



plăcintă de-a noastră ce cusur are? De când s-a făcut 
lumea atât de simandicoasă? 

Chelneriţa s-a apropiat şi Sadie a comandat peşte 
cu cartofi prăjiţi. 

—Dar dumneavoastră doriţi ceva? 

Donald a clătinat din cap. 

—M-aşteaptă acasă la masă! a răspuns el 
posomorât. 

Chelneriţa a plecat şi Sadie a sorbit din bere. 

—Ai tăi sunt bine? 

—Foarte bine. 

—Şi ai fost ocupat? 

—Foarte ocupat. Ascultă, Sparrow... 

—Şi eu am fost ocupată, cu un caz nerezolvat. 

Şi chiar în clipa când spunea aceste cuvinte, lui 
Sadie îi venea să-şi dea palme. Nu avusese de gând 
să pomenească de familia Edevane. Să umble după 
un copil care dispăruse cu şaptezeci de ani în urmă, 
să caute hărţi vechi şi hârţoage ale poliţiei, să stea de 
vorbă cu descendenţii celor implicaţi... asta nu prea 
suna a odihnă şi recuperare, dar, văzându-1 pe Sully 
aşezat pe locul ei, a simţit că o apucă toţi nervii. Ce 
toantă! 

Acum nu mai avea cum să dea înapoi, aşa că s-a 
gândit că cel mai bun lucru era să schimbe vorba, să- 



şi îndrepte greşeala. Dar şi-a dat pe dată seama că 
era prea târziu. Donald îşi ciulise urechile ca un 
alsacian care simte miros de iepure. 

—Caz nerezolvat? Ce caz? 

—A, nu-i mare lucru, zău. Un ofiţer bătrân din 
Cornwall avea nevoie de o mână de ajutor. 

A luat o gură de bere, ca să tragă de timp, ticluind 
o minciună. 

—Un prieten de-al bunicului meu. Ştii, n-am putut 
să-l refuz. 

Şi a început să-i povestească despre cazul Edevane 
înainte ca el să apuce să o întrebe cum de a ajuns la 
el. Mai bine să creadă că dădea o mână de ajutor 
dezinteresat decât că are o obsesie sinistră. El 
asculta, clătinând din cap din când în când, adunând 
de pe masă fire minuscule de tutun. 

—Şi am senzaţia că şocul acesta al obuzului e 
important, a spus ea, în timp ce chelneriţa i-a pus 
dinainte o farfurie cu un peşte prăjit mai mult decât 
trebuia. 

—A, tu şi senzaţiile tale! 

Sadie s-a blestemat în gând pentru cuvântul ales, 
dar nu s-a lăsat păcălită. 

—Dar tu ştii ceva despre asta? 

—Sindromul de stres posttraumatic? Da, am idee. 



Atunci şi-a adus aminte că nepotul lui Donald 
luptase în Războiul din Golf. Colegul ei nu era prea 
vorbăreţ, dar făcuse destule aluzii ca Sadie să 
înţeleagă că Jeremy, nepotul lui, nu avusese ceea ce 
s-ar fi putut numi eufemistic un „război bun“. 

—Mare blestem. Când crezi că ai trecut hopul, te 
loveşte din nou. Groaznică depresie! a exclamat el, 
clătinând din cap de parcă nu găsea cuvintele cu care 
să descrie cât de adâncă era suferinţa nepotului său. 
Nu ca tristeţile obişnuite, ceva mult mai rău. 
Disperare, groază, deznădejde. 

—Şi teamă? 

—Şi asta. Palpitaţii, spaime, coşmaruri care par cât 
se poate de reale. 

—Şi tendinţe violente? 

—Poate şi asta. Cumnata mea l-a găsit cu puşca de 
vânătoare a lui taică-său îndreptată spre uşa 
dormitorului fratelui mai mic. Credea că sunt 
duşmani acolo, a avut o halucinaţie. 

—Vai, Don, îmi pare rău! 

Donald şi-a strâns buzele şi a dat uşor din cap. 

—Groaznică situaţie! Şi ce băiat blând, ce suflet 
bun, şi nu zic asta doar că e băiatul fratelui meu. Ori 
de câte ori era cu fetele mele, stăteam liniştit, a 
urmat el, măturând cu un gest mânios firele de tutun 



de pe masă. Ce grozăvii au fost puşi să facă băieţii 
ăştia! Câte au văzut şi nu le pot uita! Cum să te mai 
comporţi normal după asta? Cum să-i spui cuiva să 
omoare şi apoi să ai pretenţia să revină la normal? 

—-Nu ştiu, a spus Sadie, clătinând din cap. 

Donald a luat halba şi a băut cu nesaţ. Când a 
terminat, şi-a şters mustaţa ţepoasă cu dosul palmei. 
Avea ochii roşii. 

—Don... 

—Ce cauţi aici, Sparrow? 

—Te-am sunat, ţi-am lăsat un mesaj. Nu l-ai 
primit? 

—Credeam că glumeşti... vineri, treisprezece... 
chestii de-astea! 

—-Nu glumeam. Sunt gata să vin înapoi. Dacă mai 
ai încredere în mine... 

—E prea târziu, Sparrow, a spus el cu voce joasă, 
aproape şuierată, aplecându-se spre ea şi aruncând o 
privire spre barul de care se proptise Sully, care 
schimba zâmbete cu o tânără turistă blondă. Ashford 
a deschis o anchetă pe tema dezvăluirilor din cazul 
Bailey. Am aflat asta de la Parr-Wilson, care află 
întotdeauna înaintea noastră. S-a intervenit de sus, 
vor să dea un exemplu, ştii, politică internă... 

—Ei, drăcie! 



—Cam asta e! 

Au rămas tăcuţi o vreme, fiecare cântărind 
gravitatea situaţiei. Don răsucea paharul pe masă. 

—Doamne, Sparrow! Tu ştii că eu ţin la tine, dar 
cum la sfârşitul anului ies la pensie, trebuie să stau 
departe de buclucuri. 

Ea a încuviinţat din cap, pricepând dimensiunile 
problemei. 

—Cel mai bun lucru pe care ai putea să-l faci e să 
te duci înapoi în Cornwall. Şi dacă iese la iveală 
adevărul- oricum nu de la mine- o să poţi, cel puţin, 
să dai vina pe extenuare, să spui că ţi-ai dat seama şi 
că te-ai retras. 

Sadie şi-a frecat fruntea. Simţea în gură gustul 
amar al dezamăgirii şi, brusc, cârciuma i s-a părut 
mult mai zgomotoasă ca înainte. 

—Mă auzi, Sparrow? 

Ea a încuviinţat din cap, fără tragere de inimă. 

—Bravo, aşa că n-ai fost aici în seara asta! Ai stat 
tot timpul în Cornwall, la odihnă! 

—Şi Sully? 

—Nu-ţi face tu griji din pricina lui Sully. După 
cum se hlizeşte cu blondina aia, nici n-o să ţină 
minte cum te cheamă. 

—Offf! Mulţumesc. 



—Ar trebui să te bucuri. 

—Da, sigur că da! 

—Şi-acum dispari de-aici! 

Sadie şi-a luat geanta în mână. 

—Sparrow! 

S-a întors să vadă ce voia. 

—Vezi să mă ţii la curent cu ce mai descoperi în 
cazul ăla nerezolvat! 


22 

Ploua când Sadie a ajuns în cartierul ei, picături 
prelungi, argintii cădeau pieziş în lumina felinarelor. 
De-a lungul rigolelor se formau băltoace pe care 
maşinile în trecere le spulberau spre trotuar. Sadie 
crezuse că goana prin ploaie până acasă avea să îi 
facă bine, dar nu îşi simţea mintea mai limpede decât 
atunci când ieşise de la cârciuma The Fox and 
Hounds, atâta doar că era udă până la piele. Şi îşi 
spunea în sinea ei că, cel puţin, nu putea fi mai rău 
decât atât, că un duş fierbinte putea repara orice. 
Dar, apropiindu-se de blocul ei, a băgat de seamă că 
cineva stătea sub copertina de deasupra intrării. 
Nimeni nu stă în ploaie degeaba, se vedea clar 
persoana aceasta aşteaptă pe cineva: umeri gârboviţi, 



braţe încrucişate, în poziţie de pândă în timp ce el 
sau ea- era greu de distins - se sprijinea de perete. 
Sadie a încetinit pasul şi s-a uitat în sus. Toate 
luminile vecinilor erau aprinse, singurele ferestre 
neluminate erau ale ei, ceea ce însemna că persoana 
care stătea acolo, în întuneric, o aştepta pe ea. 
Oftând hotărâtă, s-a scotocit în geantă după chei şi a 
apucat-o pe cea mai ascuţită. Sadie mai fusese luată 
pe nepregătite şi altă dată- un suspect nemulţumit 
dintr-un caz de abuz de droguri- şi jurase să nu i se 
mai întâmple niciodată. 

Şi-a ordonat în sinea ei să-şi păstreze cumpătul, să 
meargă mai departe în acelaşi ritm, chiar dacă îşi 
simţea adrenalina pulsându-i pe sub piele. în gând îşi 
derula toate cazurile vechi, închise, lista indivizilor 
dubioşi pe care îi întâlnise, vreunul s-ar fi putut 
hotărî că în noaptea aceea era ocazia cea mai 
nimerită să se răzbune. Cu o privire furişă a trecut 
iute în revistă maşinile parcate pe stradă, întrebându- 
se în care dintre ele s-ar putea afla un complice şi şi- 
a amintit, cu groază, că mobilul ei era în casă, la 
încărcat. 

Pe măsură ce se apropia de intrare, valul instinctiv 
de teamă a fost înlocuit de iritare. Nu avea chef să 
facă jocul nimănui, mai ales după toate cele 



întâmplate în seara aceea. A scrâşnit din dinţi şi a 
întrebat fără urmă de şovăială: 

—Pe mine mă căutaţi? 

Persoana s-a întors rapid spre ea. 

—Credeam că sunteţi plecată. 

Era o voce de femeie. Lumina felinarului i-a căzut 
pe faţă, dându-i reflexe portocalii, şi, pentru că Sadie 
nu era nici pe departe la fel de abilă ca Donald, era 
convinsă că surprinderea i se putea citi clar pe chip. 

—Da, m-am întors, am venit chiar azi. 

—Am nimerit bine, nu? a spus Nancy Bailey 
zâmbind uşor. Vă deranjează dacă intru puţin? 

Sadie a ezitat. Doamne! Sigur că o deranja. O 
vizită a mamei lui Maggie Bailey era tot ce-i mai 
trebuia acum, în timpul anchetei, când încerca să nu 
iasă în evidenţă cu nimic. îşi şi închipuia cum ar fi 
fost privită continuarea implicării ei în cazul Bailey. 

—Aţi spus să păstrăm legătura, a adăugat Nancy 
Bailey, să vă spun dacă îmi mai vine ceva în minte. 

Ce prostie! Sadie s-a blestemat în sinea ei pentru 
cât de toantă fusese. îşi aducea aminte când zisese 
asta, când ea şi cu Donald făcuseră ultima vizită la 
Nancy, spunându-i că acest caz era considerat închis 
şi că poliţia nu se mai ocupa de situaţia fiicei ei. 



—Sunt convins că înţelegeţi, doamnă Bailey, nu 
avem cum să-i căutăm pe toţi cei care se hotărăsc să 
plece în vacanţă fără să anunţe. 

Donald fusese cel care îi dăduse această veste, iar 
Sadie stătuse lângă el încuviinţând din cap. Dar când 
au ajuns jos, în stradă, i-a spus că îşi lăsase 
carneţelul de notiţe sus şi a dat fuga înapoi să bată la 
uşa lui Nancy. Ce tâmpeniei Sadie era mânioasă pe 
ea însăşi, dar ce mai putea face acum? 

—Poftiţi înăuntru, a spus ea, deschizând uşa de la 
intrare, lăsând-o pe mama lui Maggie să intre în 
clădire şi uitându-se peste umăr, aşteptându-se să 
vadă pe vreuna dintre iscoadele lui Ashford luându- 
şi notiţe. 

In apartament, televizorul vorbea singur în 
continuare, iar planta tot uscată era. Lumina slabă 
părea de rău augur sau romantică, depinde din ce 
perspectivă era privită. Sadie a adunat rapid lucrurile 
de pe canapea- geanta de voiaj cu hainele 
împrăştiate, scrisorile şi reclamele pe care le 
aruncase acolo mai devreme- şi le-a îngrămădit pe 
marginea măsuţei. 

—Luaţi loc, i-a spus ea, mă duc să mă schimb, nu 
durează mult... 



în dormitor, a început să se mustre în gând, în timp 
ce-şi scotea cămaşa udă şi scotocea printr-un sertar 
după una uscată. Ce rahat / Şi-a şters părul cu un 
prosop, şi-a şters şi faţa şi a tras adânc aer în piept. 
Nu era cea mai deşteaptă treabă să o primească pe 
Nancy în apartamentul ei, asta era clar, dar putea, cel 
puţin, să facă un lucru bun, să folosească ocazia ca 
să rupă această relaţie o dată pentru totdeauna. Cu un 
oftat adânc, plin de hotărâre, s-a întors în camera de 
zi. 

Nancy aştepta pe canapea, bătând uşor darabana cu 
degetele pe blugii ei decoloraţi, iar Sadie a fost 
surprinsă să vadă cât de vulnerabilă şi de tânără 
părea. Nu avea decât patruzeci şi cinci de ani, iar 
părul ei blond cenuşiu îi atârna până pe umeri, cu un 
breton lung şi drept. 

—Un ceai? 

—Ar fi grozav. 

Uitându-se iute prin bucătărie, şi-a dat seama că nu 
mai avea ceai. 

—Dar de un whisky ce-aţi zice? 

—Ar fi şi mai grozav! 

Sadie şi-a amintit cât de mult îi plăcea Nancy. într- 
o altă viaţă, ar fi putut fi prietene. Asta era chiar o 
parte a problemei. A scos două pahare şi o sticlă de 



Johnnie Walker şi le-a pus pe măsuţă. Ştia prea bine 
ce ar fi trebuit să facă: să nu se lase antrenată în nici 
o discuţie despre „dispariţia 44 lui Maggie, să se 
comporte ca şi cum fiica ei plecase undeva şi s-ar fi 
putut să se fi întors acasă în cele două săptămâni cât 
lipsise Sadie, ori să-i spună ceva de genul: „Ai mai 
aflat ceva de Maggie ? 44 Dar nici n-a deschis bine 
gura, că a închis-o repede la loc. Ea susţinuse atât de 
vehement ipoteza că Maggie păţise ceva, că ar fi 
părut incredibil de fals să spună aşa ceva. S-a hotărât 
să o lase pe Nancy să vorbească mai întâi. A turnat 
whisky în pahare şi i-a întins unul şi ei. 

—Da, a început Nancy, am fost să-i cunosc pe cei 
care s-au mutat în apartamentul lui Maggie. 
Apartamentul lor de-acum. Cel de la care îl 
închiriase Maggie s-a hotărât să-l vândă, rapid şi pe 
tăcute, de parcă Maggie nici nu ar fi existat. 

—V-aţi dus să-i vedeţi pe noii proprietari? 

—Am vrut să mă asigur că ştiu ce s-a întâmplat 
acolo. Aşa, să mă asigur... 

Ea nu a mai explicat, dar nici nu era nevoie. Sadie 
ştia ce voia să spună. Să se asigure că ştiu, în caz că 
Maggie se întoarce ...După câte cunoştea ea, celor 
mai mulţi oameni nu le plăcea să cumpere şi să 
trăiască într-un loc unde se făcuse o anchetă 



judiciară, deşi presupunea că abandonarea unui copil 
era mai suportabilă decât o crimă. 

—Şi cum a fost? 

—Au fost drăguţi. O pereche tânără, sunt proaspăt 
căsătoriţi, la prima casă... Mai despachetau încă, dar 
m-au invitat la o ceaşcă de ceai. 

—Şi aţi acceptat, nu? 

—Sigur că da. 

Sigur că da. încrederea lui Nancy în fiica ei era atât 
de nestrămutată, pe măsura eforturilor pe care le 
făcuse ca să dovedească că avusese dreptate, că fiica 
ei nu îşi abandonase propriul copil. 

—Am vrut să mai văd casa o dată. Oricum Maggie 
a mea nu era acolo. Era cu totul alt loc fără lucrurile 
ei. 

Sadie ştia că lucrurile lui Maggie erau toate 
împachetate în cutii îngrămădite una peste alta în 
camera de oaspeţi a lui Nancy, cea pe care o aranjase 
pentru Caitlyn. Nancy arăta de parcă îi venea să 
plângă şi Sadie nu ştia ce să spună. Nu avea nici 
măcar o cutie cu şerveţele ca să i-o întindă peste 
măsuţă. 

—Ştiam că nu are nici un rost, a continuat Nancy. 
Ştiu că a fost o prostie din partea mea. Au fost 
drăguţi, m-au întrebat despre ea, dar am văzut pe 



feţele lor că le era milă de mine, că aveau impresia 
că sunt scrântită. O bătrână tristă şi ţicnită! Ştiu că a 
fost o prostie. 

Sigur că a fost o prostie. Nişte oameni mai puţin 
înţelegători ar fi putut să cheme poliţia, pe motiv de 
hărţuire sau încălcare a proprietăţii. Dar era şi de 
înţeles, totuşi. Sadie s-a gândit la casa de la 
Loeanneth, mobilată la fel la şaptezeci de ani de la 
dispariţia lui Theo, şi la povestea lui Clive despre 
revenirea lui Eleanor Edevane an după an, doar ca să 
fie în locul unde fusese văzut fiul ei ultima oară. Era 
acelaşi lucru, doar că Nancy nu a avut posibilitatea 
de a înălţa un altar pentru fiica ei dispărută. Tot ce 
avea ea era o cameră înţesată cu cutii şi mobilă 
ieftină. 

—Ce face Caitlyn? a întrebat Sadie, să schimbe 
vorba. 

A 

întrebarea i-a luminat chipul. 

—E bine, drăguţa de ea! îi e dor de mama ei. Dar 
nu o văd atât de des pe cât aş vrea. 

/V 

—îmi pare rău. 

Şi chiar îi părea. Când o interogase prima dată, 
Sadie fusese uimită câte fotografii ale fetiţei erau 
împrăştiate prin apartamentul ei. Pe televizor, 
agăţate pe perete, aşezate printre celelalte fotografii 



de pe rafturi. Se părea că petrecuseră mult timp 
împreună, înainte ca Maggie să se facă nevăzută. 
Nancy era cea care avea grijă de Caitlyn când 
Maggie era la lucru. 

—Am senzaţia că le-am pierdut pe amândouă, a 
spus Nancy, frământând marginea pernei de pe 
canapea. 

—-Nu e chiar aşa, Caitlyn va avea nevoie de 
dumneavoastră mai mult ca niciodată, aşa mi se pare 
mie. 

—-Nu ştiu unde mai am şi eu loc. Caty are acum o 
viaţă nouă. I-au făcut o cameră a ei în casa lui Steve, 
plină cu jucării, cu un pat nou cu plapumă cu desene 
cu Dora. Ştiţi, Dora e preferata ei. 

—Mi-aduc aminte, a spus Sadie, venindu-i în 
minte imaginea fetiţei din hol, cu pijamaua roz cu 
Dora. Amintirea a lovit-o ca o durere puternică în 
piept, şi îşi dădea seama cât de mult o durea pe 
Nancy să vadă că fiica ei a fost atât de uşor înlocuită 
în inima fetiţei. 

—E doar un copil. Le-or plăcea copiilor jucăriile şi 
personajele de la televizor, dar ei ştiu prea bine ce 
contează cu adevărat. 

Nancy a oftat şi şi-a dat bretonul într-o parte. 



—Ai suflet bun, Sadie. Nu ştiu ce caut aici. N-ar fi 
trebuit să vin. O să-ţi fac numai probleme. 

Sadie nu i-a mai spus că dăduse deja de bucluc. A 
umplut din nou paharele. 

—Presupun că ai alte cazuri acum. 

—Nu dăm pace răufăcătorilor. 

Sadie s-a gândit dacă să-i povestească despre cazul 
Edevane, doar ca să schimbe vorba, dar a decis că 
asemănările- o persoană dispărută care nu a mai fost 
găsită- nu ar fi de nici un folos. Şi oricum Nancy nu 
o asculta, gândul ei era la Maggie. 

—Ştii ce nu are nici o noimă? a spus ea, lăsând 
paharul jos şi împreunându-şi degetele. De ce ar fi 
părăsit-o Maggie pe Caitlyn după ce a trecut printr- 
atâtea ca să o aibă? 

—Ca să o nască, vrei să zici? a întrebat Sadie 
uimită, căci era prima dată când ar fi auzit despre 
probleme de fertilitate. 

—A, nu, nici vorbă! Ei doi nici nu s-au uitat bine 
unul la altul, mă înţelegi! Chiar a fost necesar să 
planifice nunta mai iute, ştii tu ce vreau să spun... 
Nu, eu mă refer la ce-a urmat după divorţ. La 
custodie. Maggie a trebuit să aducă atâtea dovezi că 
e o mamă bună, a fost nevoită să aducă martori şi să 
rabde toate controalele alea ale celor de la serviciile 



sociale, care îşi notau totul. A fost greu de convins 
tribunalul, că era atât de tânără, dar ea era hotărâtă să 
nu o dea pe Caitlyn. Şi mi-a zis : „Mamă, Caty e fata 
mea şi locul ei e lângă mine. 44 Nancy a privit-o pe 
Sadie cu o privire rugătoare şi cu o expresie oarecum 
triumfătoare, care părea să spună: „Vezi, am 
dreptate! 44 

—Şi-atunci de ce ar fi trecut prin toate astea, doar 
ca să-şi ia lumea în cap după aia? 

Pe Sadie nu a lăsat-o inima să-i spună că o 
înfruntare la tribunal nu dovedeşte nimic. Că erau 
prea puţine divorţurile în care părinţii nu se luptau 
din răsputeri pentru custodia copilului şi că 
înverşunarea lor avea mai puţin de-a face cu 
dragostea pentru copil cât cu dorinţa de a-1 învăţa 
minte pe fostul soţ. Ea văzuse oameni, altminteri 
blânzi şi cumsecade, războindu-se vajnic în tribunal 
pentru un hamster sau un serviciu de tacâmuri, ori 
pentru taboul căţelului Bilbo pictat de strămătuşa 
Mildred. 

—Şi nici nu i-a fost uşor. El avea o situaţie 
financiară mai bună decât Maggie a mea, şi era şi 
recăsătorit. Ea îşi tot făcea probleme că tribunalul va 
decide că doi adulţi într-un cămin, o mamă şi un tată, 
atârnă mai greu decât unul singur. Dar judecătoarea 



a gândit bine până la urmă. A văzut ce mamă bună e 
Maggie. Şi chiar a fost o mamă bună! Ştiu eu ce v-a 
spus Steve, chestia aia, că a uitat s-o ia pe Caitlyn de 
la grădiniţă, dar atunci a fost o neînţelegere, 
întârziase pentru că avea o slujbă nouă şi, când şi-a 
dat seama că nu o să poată face faţă, am început să o 
ajut eu. E o mamă grozavă. Când Caty a făcut doi 
ani, a ţinut morţiş să meargă la mare şi asta chiar 
aveam de gând să facem. I-am tot promis şi am 
vorbit despre asta săptămâni întregi, dar cu o zi 
înainte s-a îmbolnăvit. A făcut temperatură, era 
moale şi mârâită. Şi-atunci ştii ce-a făcut Maggie? I- 
a adus marea acasă! A răscolit depozitul de papetărie 
de la serviciu după materiale şi şi-a petrecut toată 
noaptea făcând valuri din celofan şi carton, peşti şi 
pescăruşi şi scoici ca să aibă Caty ce aduna. A făcut 
chiar şi un teatru de păpuşi cu Punch şi Judy, doar 
pentru Caty. 

Ochii albaştri ai lui Nancy au scânteiat la această 
amintire. Sadie a surâs, dar zâmbetul ei era plin de 

/V 

milă. înţelegea de ce venise Nancy şi s-a întristat. 
Nu avea nici o noutate, voia doar să stea de vorbă 
despre Maggie şi, decât să se ducă la o prietenă sau 
la o rudă, o alesese pe Sadie. Nu era ceva neobişnuit 
ca în timpul anchetelor unii membri de familie să se 



lege prea mult de poliţistul care investiga cazul. 
Sadie se gândea că părea logic ca cineva a cărui 
viaţă fusese dată peste cap de şocul şi trauma unei 
fărădelegi să se agaţe de persoana care părea să 
aducă soluţia, care inspira siguranţă, care deţinea 
controlul şi putea să îndrepte lucrurile. 

Dar Sadie nu mai avea sarcina să o găsească pe 
Maggie şi, cu siguranţă, nu era în stare să îndrepte 
lucrurile. Nici pentru Nancy Bailey, nici pentru ea 
însăşi. Şi-a aruncat privirea spre ceasul electronic de 
pe cuptor. Brusc se simţea cuprinsă de o oboseală 
covârşitoare. Avusese o zi lungă şi plină de 
întâmplări, avea impresia că nu ea, ci altcineva, cu 
mult timp în urmă se sculase de dimineaţă în 

/V 

Cornwall. Ii era milă de Nancy, dar nu făceau 
altceva decât să bată apa în piuă, ceea ce nu făcea 
bine nici uneia din ele. A luat paharele de lângă 
sticla de Johnnie Walker. 

—Uite ce-i, Nancy, îmi pare rău, nu vreau să fiu 
nepoliticoasă, dar sunt foarte obosită. 

Femeia a încuviinţat din cap. 

—Sigur că da, îmi pare rău... mă ia valul, ştii cum 

e... 

—Ştiu. 



—Dar eu am venit să-ţi spun ceva, a continuat ea, 
scoţând din buzunar un carneţel cu scoarţe de piele. 
Am mai scotocit prin lucrurile lui Maggie, poate dau 
de ceva, şi am văzut în jurnalul ei că avea o întâlnire 
cu un bărbat numit MT. Lucrul ăsta a fost mereu 
scris acolo, dar eu nu mi-am dat seama ce înseamnă. 
Acum mi-am adus aminte. E un tip de la ea de la 
serviciu, a spus ea arătând iniţialele cu unghia ei 
roasă până la came. 

—Şi credeţi că tipul acesta, MT, ar fi putut fi 
implicat cumva? Că ar fi avut de-a face cu dispariţia 
ei? 

Nancy s-a uitat la ea de parcă ar fi bătut câmpii. 

—Ei, ce minte ai! Eu cred că asta dovedeşte că ea 
nu a plecat nicăieri, oricum, adică nu de bunăvoie! 
După despărţirea de Steve, Maggie nu s-a mai 
întâlnit cu alţi bărbaţi. Credea că nu era corect să o 
zăpăcească pe Caty aducându-i tot felul de persoane 
în casă. Dar MT ăsta era cu totul altfel! îmi 
povestise despre el, vezi, chiar de mai multe ori. 
„Mami, e aşa de chipeş şi tare bun şi nostim 44 , aşa 
mi-a spus. Credea că el ar fi putut să fie alesul. 

—Nancy... 

—Nu-ţi dai seama? De ce-ar fi plecat tocmai când 
îşi făcea atâtea speranţe? 



Sadie se putea gândi la nenumărate motive, dar în 
momentul acela motivele aproape că nu mai contau. 
După cum spunea mereu Donald: gândul la motive 
nu face decât să te distragă. Doar te împiedică să 
vezi ceea ce e chiar sub nasul tău, dacă nu exista o 
explicaţie imediată. Important era că Maggie 
plecase. Găsiseră şi o dovadă de netăgăduit. 

—Dar a fost şi biletul, Nancy. 

—Ei, biletul, a răbufnit Nancy fluturând din mână, 
supărată. Ştii prea bine ce cred eu despre bilet. 

Ştia. Nu dădea doi bani pe el. După cum era de 
aşteptat, Nancy era convinsă că era o făcătură, deşi i 
se spusese de nenumărate ori, în mod convingător, 
de către mai mulţi grafologi, că mesajul chiar fusese 
scris de Maggie. 

—Nu are nici o noimă, a spus Nancy, dacă ai fi 
cunoscut-o tot aşa ai fi gândit şi tu. 

Sadie nu o cunoscuse pe Maggie, dar cunoştea alte 
lucruri. Ştia că se găsise un bilet, că fetiţa era 
flămândă şi speriată când o găsiseră, şi că acum era 
fericită şi la adăpost. S-a uitat la Nancy, aşezată în 
capătul celălalt al canapelei, cu chipul chinuit de 
efortul de a născoci noi şi noi ipoteze despre ceea ce 
i se întâmplase lui Maggie. Se părea că mintea 



omului poseda o capacitate creativă infinită când 
dorea ceva cu tot dinadinsul. 

Lui Sadie i-a venit din nou în gând Eleanor 
Edevane şi copilul ei dispărut. în toate notiţele pe 
care le luase discutând cu Clive, nu reieşea de 
nicăieri că ea avusese vreo ipoteză despre locul unde 
s-ar fi putut găsi fiul ei. De fapt, Clive spunea că se 
purtase cu eleganţă, că lăsase poliţia să-şi vadă de 
treabă, că soţul ei o oprise să dea fuga afară să ajute 
la căutări, că ea hotărâse să dea un anunţ prin care să 
se ofere o recompensă şi făcuse mai târziu o donaţie 
poliţiei, drept mulţumire pentru eforturile depuse. 

Dintr-odată acest comportament i s-a părut lui 
Sadie foarte nefiresc. Atât de diferit de credinţa 
nestrămutată a lui Nancy că poliţia nu avea dreptate, 
atât de opus încercărilor ei neobosite de a găsi noi 
explicaţii. De fapt, pasivitatea lui Eleanor putea fi 
interpretată aproape ca o dovadă în plus că ea ştia 
deja unde se afla copilul ei. Clive nu gândise aşa, 
desigur. El era convins că ea se stăpânea cu o voinţă 
extraordinară şi că a cedat doar la tragedia provocată 
de sinuciderea prietenului ei, Llewellyn. 

Dar de fapt, nu puteai pune bază pe anchetatori să 
vadă dincolo de relaţiile personale pe care le-au 
stabilit cu membrii familiilor, mai ales dacă era 



vorba de un tânăr aflat la începutul carierei. Sadie a 
rămas nemişcată, cu mintea încordată, cântărind 
toate posibilităţile. Să fi fost de fapt donaţia către 
poliţie un fel de scuză că le-a irosit timpul şi 
resursele pentru o cercetare despre care ştia prea 
bine că nu avea să dea rezultat? Că era căutat un 
băieţel deja mort? Care fusese deja îngropat pe 
domeniul Loeanneth? Poate în pădurea care izola 
complet casa? 

—îmi cer scuze. Eşti obosită. Ar trebui să plec. 

Sadie a clipit din ochi. Furată de gânduri, uitase 
complet de musafira ei. 

Nancy şi-a apucat geanta şi şi-a pus-o pe umăr. S-a 
ridicat în picioare. 

—A fost frumos din partea ta să mă primeşti! 

—Nancy... 

Sadie s-a oprit. Ce-ar mai fi fost de spus? „îmi pare 

/V 

rău că nu s-a putut altfel. îmi pare rău că te-am 
dezamăgit. 44 De obicei nu era sentimentală, dar în 
clipa aceea a simţit un imbold copleşitor să o 
îmbrăţişeze. Şi chiar aşa a făcut. 

După plecarea lui Nancy, Sadie a mai rămas pe 
canapea. Se simţea obosită, dar era prea agitată ca să 
poată dormi. S-a blestemat în gând că dăduse înapoi 
la bibliotecă Escapade imaginare înainte de a pleca 



din Cornwall; i-ar fi prins bine un somnifer bun 
acum. Tristeţea celeilalte femei, singurătatea şi 
faptul că se simţea trădată după dispariţia fiicei ei 
lăsaseră o urmă aproape palpabilă în apartament. Era 
păcat că se simţea îndepărtată de Caitlyn, dar Sadie 
se bucura că fetiţa avea un părinte, un tată care o 
iubea, căsătorit cu o femeie dornică să aibă în grijă 
copilul altcuiva. Mai erau şi oameni buni pe lumea 
asta, la fel ca Bertie şi Ruth. 

în vara aceea când a descoperit că era însărcinată, 
au urmat nişte certuri groaznice cu părinţii ei. Ei 
voiau „să nu afle lumea 44 şi i-au cerut „să rezolve 
problema 44 cât mai repede, pe tăcute. Sadie era 
uimită şi speriată, dar refuzase. Atunci totul a luat-o 
razna, tatăl ei a făcut scandal şi a ameninţat-o şi în 
cele din urmă- nu-şi mai aducea aminte bine dacă ea 
sau el dăduse un ultimatum-, plecase de acasă. în 
acel moment au intervenit serviciile sociale, care s¬ 


au interesat dacă exista cineva la care ar fi putut sta 
până se linişteau lucrurile, dacă cineva din familie 
sau dintre prieteni ar putea să o găzduiască. La 
început, Sadie le-a spus că nu avea pe nimeni. 
Numai la insistenţele lor şi-a adus aminte de bunicii 
pe care obişnuia să-i viziteze când era mică. 
Amintiri vagi i-au venit în minte despre drumul la 



Londra cu maşina, prânzurile de duminică şi grădina 
micuţă, împrejmuită cu ziduri. Avusese loc o ceartă 
din câte îşi amintea- asemenea tuturor 
încăpăţânaţilor şi mărginiţilor, părinţii ei se certau 
adesea cu lumea- şi mama ei a rupt legăturile cu 
părinţii săi când Sadie avea vreo patru ani. 

Sadie avea emoţii când s-a văzut cu Bertie şi Ruth 
după atâta timp. Se simţea ruşinată de împrejurările 
în care se întâlneau şi era mânioasă. Rămăsese cu 
spatele sprijinit de zidul prăvăliei, în vreme ce 
domnul şi doamna Gardiner glumeau, ca între 
vecini, cu bunicii la care ei nici nu-i venea să se uite. 
Cea care vorbea era Ruth, în vreme ce Bertie stătea 
liniştit prin preajmă, cu fruntea lui ce trăda 
înţelepciune încruntată, iar Sadie îşi concentra 
atenţia asupra pantofilor, a unghiilor, a cărţii poştale 
înrămate, atârnată deasupra casei de marcat- prefera 
să se uite oriunde, mai puţin la adulţii binevoitori 
care preluaseră recent controlul micului ei univers. 

Şi, în timp ce stătea acolo, analizând cartea 
poştală- o fotografie în sepia a unei porţi de grădină 
de undeva- a simţit copilul mişcând pentru prima 
oară. De parcă am fi împărtăşit taina cea mai 
minunată, eu şi sufleţelul acela ascuns , îi scrisese 
Eleanor lui Anthony pe hârtia bordată cu frunze de 



viţă-de-vie, şi chiar aşa simţise şi Sadie atunci. Doar 
ei amândoi, împotriva lumii întregi. Şi atunci i s-a 
înfiripat în minte ideea că ar fi putut păstra copilul şi 
că, poate, atâta timp cât aveau să fie împreună totul 
urma să fie bine. Dar asta nu avea nici o noimă: ea 
avea şaisprezece ani, nu avea nici un venit şi nici un 
viitor, nu ştia cum să crească un copil- fiind ea 
însăşi un copil-, dar gândul acesta a fost atât de 
puternic, că o vreme i-a luat minţile. Hormonii erau 
de vină, sau cel puţin aşa îi spuseseră asistentele 
medicale. 

Oftând, a ridicat teancul de corespondenţă de pe 
marginea măsuţei şi a început să aleagă facturile, 
dând la o parte reclamele. Aproape că terminase 
când a ajuns la un plic ce nu arăta nici a factură, nici 
a reclamă. Adresa era scrisă de mână, a recunoscut 
scrisul pe loc şi pentru o fracţiune de secundă s-a 
gândit că trebuie să fi fost aceeaşi scrisoare pe care o 
înapoiase săptămâna trecută, că poştaşul greşise şi i- 
o trimisese tot ei, în loc să i-o trimită expeditorului. 
Apoi şi-a dat seama că era altă scrisoare, că 
Charlotte Sutherland îi scrisese din nou. 

Şi-a turnat un whisky. 



O parte a sufletului ei nu voia să deschidă 
scrisoarea, dar cealaltă parte o îmboldea să vadă ce 
conţinea. 

Curiozitatea a învins, aşa cum se întâmplă de 
obicei. 

începutul era foarte asemănător cu cel al primei 
scrisori, formal şi politicos, explicând cine era şi ce 
făcea, ce realizări şi ce preocupări avea, ce-i plăcea 
şi ce nu, dar, când a ajuns la ultimul paragraf, a 
băgat de seamă că scrisul nu mai era la fel de 
ordonat, devenea mai ascuţit şi neorânduit. Câteva 
rânduri i-au atras atenţia: Vă rog să-mi răspundeţi’, 
nu vreau nimic de la dumneavoastră, vreau doar să 
ştiu cine sunt. Nu mă mai recunosc, mă uit în 
oglindă şi nu mai ştiu cine sunt. Vă rog. 

Sadie a scăpat scrisoarea de parcă ar fi ars-o. 
Cuvintele păreau vii. Chiar ea le-ar fi putut scrie cu 
cincisprezece ani în urmă. îşi amintea atât de bine 
durerea acută a senzaţiei de a nu se mai recunoaşte, 
îşi amintea cum se uita, în oglinda din casa lui Bertie 
şi Ruth, la pântecele ei umflat, altădată foarte plat, 
cu senzaţia că acolo, înăuntru, se mişcă o altă viaţă. 
Dar după aceea a fost şi mai rău, căci i se vedeau pe 
piele urmele experienţei prin care trecuse. Se 



aşteptase să fie totul ca înainte şi îşi dădea seama, 
prea târziu, că era imposibil. 

La spital erau sfătuite să nu dea nume copiilor. Se 
spunea că era mai uşor aşa, şi toată lumea avea grijă 
să fie mai uşor. Nimeni nu avea nevoie de scene. 
Dar, indiferent câtă grijă aveau, i-a mărturisit o 
asistentă, tot se mai întâmpla câte ceva. Era 
inevitabil, continuase ea să-i spună cu înţelepciune 
blândă, indiferent cât de bun era sistemul, se mai 
întâmpla câte o scenă. Uneori auzea strigătele unei 
fete cu părul negru ce părea italiancă. „îmi vreau 
copilul! Daţi-mi copilul! 44 Şi alerga pe culoarul alb, 
cu halatul deschis şi privirile răvăşite. 

Sadie nu a strigat, aproape că nu vorbea. Şi când 
Bertie şi Ruth au venit să o ia, când totul s-a 
terminat, a pornit pe culoar îmbrăcată cu hainele ei 
dinainte, cu ochii ţintă la uşă, de parcă nimic nu s-ar 
fi întâmplat şi ar fi putut lăsa toată povestea aceea în 
camera verzuie cu crăpături în pereţi asemenea 
fluviului Nil. 

Lucrând la poliţie, Sadie avusese de-a face cu 
mame foarte tinere şi ştia că acum există agenţii care 
colaborează cu mamele pentru a aranja adopţii. După 
naştere aveau voie să-şi vadă copilul şi să-i pună 
nume, să stea un timp cu el. în unele cazuri, era chiar 



posibil să primească informări despre copil şi chiar 
să-l viziteze. 

Dar pe vremea aceea era altfel. Existau tot felul de 
reguli. Pe când zăcea în pat, cu mâna încă legată de 
monitorul de pe noptiera de lângă ea, cu asistentele 
agitându-se în toate părţile în zarva aceea ce 
urmează după naşterea unui copil, a primit în braţe 
un ghemotoc cald, ciudat, cu mădulare subţirele şi 
pântece rotund, cu obraji catifelaţi. 

Nouăzeci de minute. 

Sadie şi-a ţinut fetiţa în braţe doar nouăzeci de 
minute înainte de a-i fi luată- o mânuţă tremurândă 
peste păturica cu dungi galbene şi albe în care era 
învelită. O mânuţă miraculoasă pe care a ţinut-o şi a 
mângâiat-o o oră şi jumătate, care se agăţase uşor de 
degetul ei de parcă ar fi vrut să o reţină şi, pentru o 
clipă, s-a deschis între ele un hău în care plutea tot 
ce ar fi vrut Sadie să-i spună acelei fetiţe, toate 
lucrurile pe care ar fi vrut ca ea să le afle despre 
viaţă, dragoste, trecut şi viitor, dar asistentele mai 
aveau o regulă şi, înainte ca Sadie să se poată gândi 
sau vorbi, pacheţelul cu dungi galbene şi albe 
dispăruse. Ecoul scâncetului ei încă o mai făcea să 
tresară. Căldura acelei mânuţe o făcea şi acum să se 
trezească scăldată într-o sudoare îngheţată. Chiar şi 



acum, în camera ei de zi, simţea că îi e frig, extrem 
de frig. O singură regulă nu respectase Sadie atunci, 
îi dăduse un nume fiicei ei. 

Berea băută cu Donald şi whisky-ul băut cu Nancy, 
precum şi învălmăşeala emoţiilor o istoviseră de tot 
şi, deşi era doar nouă şi jumătate, aţipise. S-a trezit 
când a sunat mobilul. A clipit în lumina slabă a 
apartamentului, încercând să-şi amintească unde 
pusese blestemăţia aceea de telefon. 

La încărcat. S-a repezit să răspundă, încercând să- 
şi limpezească mintea. îi era plină de copii: pierduţi, 
adoptaţi, abandonaţi. Poate chiar şi ucişi. 

A întins mâna după telefon şi a văzut că avea o 
mulţime de apeluri pierdute, toate de la un număr 
necunoscut. 

—Alo? 

—Detectiv Sparrow? 

—La telefon. 

—Mă numesc Peter Obel. Sunt asistentul 
scriitoarei A.C. Edevane. 

Alice! Sadie s-a simţit străbătută de un val de 
adrenalină. Brusc s-a trezit de tot. 

—Da. 



—Vă cer scuze că vă sun atât de târziu, dar e o 
chestiune mai delicată şi nu am vrut să las doar un 
mesaj. 

Acum urma să o ameninţe că avea să se adreseze 
justiţiei dacă nu o lasă în pace pe şefa lui. 

—Doamna Edevane a primit scrisorile 
dumneavoastră referitoare la dispariţia fratelui ei 
Theo şi m-a rugat să vă sun. 

—Da. 

—Ar dori să stabilească o întâlnire ca să vorbiţi 
despre asta. Vineri la amiază e bine? 

23 

Prima amintire adevărată a lui Alice legată de tatăl 
ei era dintr-o zi petrecută la circ. La câteva 
săptămâni după ce împlinise patru ani, corturile cu 
roşu şi galben apăruseră asemenea unor ciuperci 
uriaşe pe câmpul gol de lângă sat. 

—Dar cum au ştiut că a fost ziua mea? o întrebase 
ea pe mama ei, cu ochii măriţi de încântare, în timp 
ce treceau pe lângă ele. 

Entuziasmul ei a crescut în zilele următoare, când 
au apărut afişe pe ziduri şi în vitrinele magazinelor, 
afişe cu clovni, lei şi ce-i plăcea cel mai mult lui 



Alice- o fată care plutea sus, deasupra tuturor, într- 
un fel de leagăn sclipitor, cu panglici roşii fluturând 
în urma ei. 

Micuţa Clementine avea o infecţie respiratorie, aşa 
că atunci când a venit ziua cea mare, Mama a rămas 
cu ea acasă, iar Alice şi Tata au pornit peste câmp 
ţinându-se de mână. Alice ţopăia pe lângă el, cu 
poalele rochiei noi săltându-i frumos, iar ea, timidă, 
dar pătrunsă de propria importanţă, se gândea ce să-i 
spună. Acum i-a trecut prin minte că trebuie să fi 
fost şi Deborah cu ei, dar mintea ei a preferat să o 
şteargă cu totul din amintire. La sosire au fost 
întâmpinaţi de o duhoare de rumeguş şi balegă, de 
muzică de bâlci, de ţipete de copii şi nechezat de cai. 
Dinaintea lor se afla un cort uriaş, cu o gură 
întunecată, larg deschisă, cu vârful ascuţit înălţându- 
se spre cer şi Alice s-a oprit să se uite cu ochii 
bulbucaţi de uimire la steagul galben, zimţat, ce 
fâlfâia chiar în vârf, în timp ce grauri mititei zburau 
ţinând piept vântului. 

—Ia te uită ce răcneşte! a spus ea, mândră de 
cuvântul cel nou pe care-1 auzise în bucătărie de la 
doamna Stevenson şi murise de nerăbdare să-l 
folosească şi ea. 



La intrare, lumea se înghiontea la coadă, copiii şi 
oamenii mari sporovăind aprins în timp ce-şi ocupau 
locurile sub cupolă, pe băncile proaspăt date la 
rindea. Şi, în timp ce aşteptau să înceapă spectacolul, 
se simţea o tensiune în aer. Soarele ardea şi mirosul 
pânzei încinse se amesteca cu mirosul mulţimii, până 
când, în cele din urmă, o tobă a străbătut bubuind 
arena, facându-i pe toţi să se tragă pe marginea 
băncilor. Maestrul de manej umbla ţanţoş şi pufnea, 
leii răgeau şi elefanţii purtau prin ring femei 
unduindu-se. Alice era transfigurată, doar când şi 
când arunca câte o privire spre tatăl ei, să-i soarbă 
concentrarea, golul obrazului, bărbia proaspăt 
bărbierită. El era încă o noutate, piesa de puzzle care 
lipsise, după care tânjiseră în toţi anii războiului fără 
ca măcar să-l cunoască. Mirosul de săpun de 
bărbierit, cizmele uriaşe din hol, căldura profundă a 
râsului său răguşit. 

După aceea el a cumpărat o pungă de alune şi s-au 
plimbat pe la toate cuştile, băgând mâinile printre 
gratii, deschizându-şi palmele ca să fie linse de limbi 
aspre. Un bărbat vindea dulciuri într-o rulotă vesel 
colorată şi Alice l-a tras de mână pe tatăl ei până 
când s-a lăsat înduplecat. Apoi, cu mere pe băţ trase 
în zahăr ars în mână, istoviţi de căldură şi bucurie, s- 



au îndreptat spre ieşire, unde au dat peste un bărbat 
cu cioate de lemn în locul picioarelor şi o parte a 
feţei acoperită cu o bucată de metal. Alice a tresărit, 
gândindu-se că era o altă atracţie a bâlciului, 
asemenea femeii cu barbă sau a clovnului pitic cu 
joben şi chip trist, vopsit, dar tatăl ei a uimit-o când 
a îngenuncheat lângă bărbat şi a început să 
vorbească încet cu el. Timpul trecea şi Alice 
începuse să se plictisească, izbind cu piciorul în 
ţărână şi ronţăind mărul până a dat de băţul lipicios. 

Au luat-o pe jos spre casă de-a lungul falezei 
stâncoase, marea se zbătea dedesubt şi margaretele 
se unduiau pe câmp, iar tatăl ei i-a explicat că omul 
cu masca de fier fusese soldat, la fel ca el, şi că nu 
toţi avuseseră norocul să se întoarcă la o casă atât de 
minunată ca a lor, la o soţie şi copii frumoşi, că 
mulţi şi-au lăsat câte o parte a trupului în noroaiele 
din Franţa. 

—Dar tu n-ai păţit aşa, a spus Alice îndrăzneaţă, 
mândră că tatăl ei s-a întors nevătămat, că faţa lui 
frumoasă era neatinsă. 

Şi dacă Anthony i-a răspuns ceva, vorbele s-au 
pierdut căci, în clipa aceea Alice, care mergea pe 
marginea stâncii ascuţite, a alunecat şi a căzut, 
rănindu-se la genunchi. Durerea a fost rapidă, 



ascuţită şi a facut-o să verse lacrimi fierbinţi de 
furie, necăjită pe piatra care i-a ieşit în cale şi a 
facut-o să se împiedice. Tata i-a bandajat genunchiul 
cu batista, spunându-i vorbe blânde care i-au alungat 
suferinţa, după care a ridicat-o pe umeri şi a dus-o 
acasă. 

—Tăticul tău ştie să repare totul, i-a spus Mama 
mai târziu, după ce ajunseseră acasă veseli, cu 
chipurile arse de soare, iar ea făcuse baie şi mâncase 
ouă moi în camera copiilor. înainte de a te naşte tu, a 
învăţat la o mare universitate unde merg doar cei 
mai deştepţi oameni din Anglia. Acolo a învăţat să 
vindece oameni, să se facă doctor. 

Alice s-a încruntat, cântărind această noutate, după 
care a clătinat din cap tăgăduind afirmaţia mamei. 

—Tata nu e doctor, a spus ea, nu e ca doctorul 
Gibbons (care avea degetele reci şi îi mirosea gura). 
Tata e magician. 

Eleanor a zâmbit şi luând-o pe Alice în braţe, i-a 
şoptit: 

—Ţi-am spus vreodată că tăticul tău mi-a salvat 
viaţa? 

Şi Alice s-a cuibărit să asculte povestea care avea 
să devină una dintre favoritele ei. Iar Mama i-a 
povestit cu atâta însufleţire că Alice parcă simţea 



mirosul gazelor de eşapament amestecate cu cel de 
balegă, parcă şi vedea strada Marylebone înţesată de 
autobuze, maşini şi tramvaie şi simţea teama mamei 
ei când şi-a ridicat ochii şi a văzut cum reclama 
ceaiului Lipton stătea să se prăvălească peste ea. 

—Alice? 

Alice a clipit. Era Peter, care se învârtea în jurul ei. 

—Nu mai e mult, a spus el. 

Ea şi-a aruncat privirea la ceas. 

—S-ar putea, deşi foarte puţini oameni mai sunt 
punctuali, Peter. Noi doi suntem nişte excepţii. 

încerca să nu-şi trădeze emoţia din voce, dar 
zâmbetul lui blând îi dovedea că nu reuşea. 

—Vrei să fac ceva anume cât e ea aici? a întrebat 
el. Să iau notiţe, să fac ceai? 

„Doar să stai cu mine 44 , ar fi vrut să-i răspundă, „ca 
noi să fim doi, iar ea una singură. Să nu mă simt atât 
de nesigură . 44 

—Nu-mi trece nimic prin minte, a spus ea degajată. 
Dacă stă mai mult de cincisprezece minute, poţi să 
oferi nişte ceai. Nu o să-mi trebuiască prea mult să- 
mi dau seama dacă îmi pierd vremea cu ea. între 
timp, poţi să-ţi vezi de treburi. 

Făcând aşa cum i s-a spus, Peter s-a îndreptat spre 
bucătărie, unde lucrase toată dimineaţa la blestemata 



aia de pagină de web. în lipsa lui, încăperea a 
devenit brusc apăsătoare, prea plină de amintiri. 
Alice a oftat. Toate familiile erau un amestec de 
poveşti, şi totuşi în familia ei părea să fie straturi 
peste straturi de povestiri şi repovestiri, mai multe 
decât în alte familii. Numai că familia lor avea mulţi 
membri şi tuturor le plăcea să vorbească şi să scrie şi 
să se minuneze, aşa încât fusese inevitabil să-şi 
construiască vieţile ca pe un şir de povestiri. Dar 
exista şi un capitol foarte important care nu fusese 
niciodată istorisit. Un adevăr atât de covârşitor, atât 
de mare, încât părinţii ei făcuseră tot posibilul să-l 
tăinuiască. în ziua aceea, la circ, Alice judecase 
greşit când îi fusese milă de omul cu cioate de lemn 
şi masca de fler pe faţă, în timp ce ţopăia pe lângă 
tatăl ei şi se bucura că era întreg. Fiindcă şi Tata 
lăsase o parte din el în Franţa. 

—Mama mi-a spus doar după Ziua Victoriei, îi 
spusese Deborah marţi, în timp ce stăteau împreună 
în salonul ei, bându-şi ceaiul, vina ei inexplicabilă 
atârnând parcă greu în aerul dintre ele. Ne aflam în 
mijlocul pregătirilor pentru petrecere şi Tata se 
odihnea sus. El era foarte aproape de sfârşit şi cred 
că am prins-o într-o dispoziţie melancolică. Am spus 
ceva banal... că ce minunat că s-a terminat războiul 



în cele din urmă şi că toţi tinerii vor putea veni acasă 
să-şi vadă mai departe de vieţile lor, cam aşa ceva, 
dar Mama nu mi-a răspuns. Era urcată pe o scară, cu 
spatele la mine, şi agăţa un steag în fereastră. Am 
crezut că nu m-a auzit. Doar atunci când am repetat, 
am băgat de seamă că-i tremurau umerii şi că 
plângea. Atunci mi-a povestit despre Tata, despre cât 
de mult a suferit el şi cât au suferit amândoi după 
Primul Război. 

Aşezată pe canapea, cu o ceaşcă fină de porţelan în 
mână, Alice era complet buimăcită. De faptul că 
tatăl ei suferise de şocul obuzului, şi mai mult de- 
atât, de faptul că Deborah alesese să-i facă această 
dezvăluire acum, în ziua când se întâlniseră ca să 
vorbească despre Theo. 

—Dar nu a dat niciodată vreun semn că ar suferi de 


aşa ceva, a spus ea. Şi doar au locuit în Londra în 
timpul bombardamentelor, pentru numele lui 
Dumnezeu! I-am văzut de atâtea ori, Tata niciodată 
nu s-a chircit de frica zgomotului. 

—-Nu aşa se manifesta, după cum spunea Mama. 


Memoria îl lăsase şi îi tremurau mâinile din pricina 


expunerii la gaze, încât nu a mai putut termina 


facultatea de medicină şi nu a mai devenit doctor, 


ceea ce l-a deprimat foarte tare. Dar adevărata 



problemă era ceva mult mai grav, ceva ce s-a 
întâmplat acolo şi pe care nu şi-l putea ierta. 

—Ce anume? 

—-Nu a vrut să-mi spună. Nici nu sunt convinsă că 
Mama ştia şi, oricum, el refuza să meargă la vreun 
doctor. Dar orice a făcut el acolo, orice a văzut, 
lucrurile acelea i-au produs coşmaruri toată viaţa şi 
când îl apucau crizele de spaimă, nu mai era în firea 
lui. 

—Nu cred. Eu n-am văzut nici un semn. 

—Aveau o înţelegere. Mama mi-a spus că erau 
extrem de atenţi să ţină totul ascuns de noi şi de 
oricine altcineva. Tata era hotărât să nu aflăm. 
Făcuse prea multe sacrificii, spunea el, ca să nu-şi 
îndeplinească rolul de tată. Mi-a fost tare milă de ea 
când mi-a povestit. Mi-am dat seama cât de singură 
fusese. Eu mi-am închipuit întotdeauna că ei îşi 
ajungeau unul altuia, că ei aleseseră să se izoleze, 
dar dintr-odată mi-am dat seama că ea se retrăsese 
din pricina bolii Tatei. E destul de greu să ai grijă de 
un om bolnav, dar să mai şi ţii boala secretă 
înseamnă să rupi legăturile cu prietenii şi cu restul 
familiei, să te ţii mereu la distanţă. în tot acest timp, 
Mama nu a avut pe nimeni căruia să i se confeseze. 
Din 1919, eu am fost una dintre primele persoane 



căreia i-a mărturisit. După mai bine de douăzeci şi 
cinci de ani! 

Alice se uitase spre poliţa şemineului, unde 
Deborah ţinea o fotografie înrămată a părinţilor lor 
în ziua nunţii, incredibil de tineri şi de frumoşi. în 
mitologia familiei lor, de când se ştia Alice, căsnicia 
lui Eleanor şi a lui Anthony fusese considerată sacră. 
Să afle acum că ei doi au avut atâta timp un 
asemenea secret însemna să îi coboare de pe 
piedestal. Şi mai grav, alimentând indignarea lui 
Alice, era faptul că Deborah ştia lucrul acesta de mai 
bine de şaizeci de ani în timp ce ea nici habar nu 
avusese. Iar asta nu era în firea lucrurilor, căci Alice 
era detectivul familiei, persoana care ştia tot ce nu se 
cuvenea. Aşa că şi-a încordat maxilarul. 

—Dar de ce să fi ţinut secret? Doar Tata era erou 
de război, nu era nici o ruşine. Noi am fi înţeles. Am 
fi putut să îi ajutăm. 

—Sunt de acord cu tine, dar e clar că ea îi 
promisese să nu spună nimănui nimic imediat după 
întoarcerea lui. Şi ştii şi tu cum era ea cu 
promisiunile. Fusese la un moment dat un fel de 
incident, aşa am dedus eu, şi după aceea i-a promis 
că nu va afla nimeni, niciodată. Că nu va trebui să-şi 
facă griji că ne va speria, deoarece ea nu va lăsa să 



se întâmple aşa ceva niciodată. Ajunseseră să îşi dea 
seama când se apropiau astfel de crize şi se asigurau 
că Tata stătea departe de noi până când îi treceau. 

—Cu sau fără promisiune, nu se poate să nu fi aflat 
şi noi! 

—M-am îndoit şi eu la început, dar apoi mi-am 
amintit tot felul de lucruri. Sute de mici sperieturi şi 
gânduri, şi observaţii fragmentate mi-au revenit în 
minte şi mi-am dat seama că, intr-un fel, şi eu am 
ştiut. Am ştiut întotdeauna. 

—Ei bine, eu nu am avut nici cea mai mică idee, 
eu care observ totul atât de amănunţit. 

—Cum să nu ştiu!?! Doar tu eşti detectivul care 
ştie totul dinainte. Dar atunci erai mică. 

—-Nu cu mulţi ani mai mică decât tine. 

—Dar anii aceia contează! Şi, oricum, tu erai mai 
tot timpul pierdută în lumea ta, în timp ce eu stăteam 
cu ochii pe cei mari, atât de dornică să ajung şi eu 
mai repede sus, în stratul lor de aer rarefiat, a 
adăugat Deborah, zâmbind fără nici un strop de 
veselie. Eu am văzut o mulţime de lucruri, Alice. 

—Ce-ai văzut? 

—Uşi care erau iute închise când mă apropiam, 
voci ridicate care tăceau brusc, o umbră pe chipul 
mamei, un anume amestec de îngrijorare şi dragoste 



când Tata era plecat în pădure şi ea îl aştepta să se 
întoarcă. Toate orele petrecute în birou şi insistenţa 
ei să nu-1 deranjăm, drumurile acelea nesfârşite în 
oraş după pachete. Odată m-am strecurat până sus la 
el şi am găsit uşa încuiată. 

—Avea nevoie de linişte! a exclamat Alice, 
fluturând din mână. Dacă aş avea şi eu copii, mi-aş 
încuia şi eu uşa biroului! 

—Da, dar era încuiată pe dinafară, Alice! Şi când 
i-am amintit Mamei lucrul acesta, atunci, după atâţia 
ani, când ea mi-a povestit în cele din urmă despre 
boala lui, ea mi-a spus că încuia uşa la dorinţa lui. 
Că atunci când îşi dădea seama că se apropie o criză, 
mai ales dacă simţea că va fi cu accese de furie, Tata 
nu s-ar fi dat în lături de la nimic ca să nu păţim 
ceva. 

—Dar ce să păţim?! a pufnit Alice dispreţuitor. 
Tata nu ne-ar fi putut face rău. 

Nu numai că gândul acesta era absolut ridicol, dar 
Alice nu pricepea de ce sora ei adusese vorba despre 
aşa ceva, ele ar fi trebuit să vorbească despre Theo şi 
despre ce s-a întâmplat cu el. După câte pricepea ea, 
boala Tatei nu avea nimic de-a face cu Benjamin 
Munro şi cu scenariul răpirii pe care i-1 scrisese ea. 
Aşa că i-a repetat: 



—El nu ne-ar fi făcut rău. Niciodată. 

—-Nu, nu cu bună-ştiinţă, i-a răspuns Deborah. Şi 
Mama a ţinut să precizeze că, în acele crize, era 
furios doar pe sine însuşi. Numai că nu se putea 
controla întotdeauna. 

Dintr-odată, Alice a priceput, ca izbită de un curent 
de aer rece ce pătrunde prin fereastră. De fapt, era 
vorba chiar despre Theo. 

—Tu crezi că tata i-a făcut ceva rău lui Theo? 

—Mai mult decât rău! 

Alice a simţit că fără voia ei gura i se cască a 
mirare şi îi scapă un mic geamăt. Lucruri abia 
bănuite căpătau contur. Deborah credea că tatăl lor îl 
ucisese pe Theo. Tata! Că suferea de un fel de furie 
traumatică provocată de şocul obuzului. Şi că din 
greşeală îl ucisese pe frăţiorul lor cel mic. 

Dar asta nu era cu putinţă, Alice ştia că nu aşa se 
întâmplase. Ben fusese cel care îl luase pe Theo. El 
urmase planul pe care ea îl urzise în manuscris, cu 
intenţia de a trimite o scrisoare de răscumpărare. 
Voia să-i şantajeze pe părinţii ei ca să-i dea banii de 
care avea nevoie ca să o ajute pe Fio, prietena lui din 
Londra care se afla la ananghie. Şi, deşi asta putea 
părea o poveste cusută cu aţă albă, Alice nu se baza 



doar pe o idee, ea îl văzuse în pădure, în noaptea 
aceea, la Loeanneth. 

Ceea ce sugera acum Deborah era absurd. Tata era 
cel mai blând om din câţi cunoştea ea, cel mai bun. 
Nu ar fi putut niciodată să facă aşa ceva, nici chiar 
dacă ar fi fost cuprins de cea mai cumplită furie. 
Gândul acesta era de-a dreptul sfâşietor. Era 
imposibil. 

—-Nu cred! a exclamat ea. Nu se poate! Dacă, să 
zicem, prin absurd, că Tata a făcut ce spui tu, atunci 
ce s-a întâmplat cu Theo? Cu corpul lui, adică? 

—Cred că a fost îngropat la Loeanneth. O fi fost 
probabil ascuns până a plecat poliţia, apoi l-au 
îngropat. 

In ciuda scenariului îngrozitor pe care îl prezenta, 
Deborah părea neobişnuit de calmă, de parcă şi-ar fi 
tras cumva forţa din indignarea lui Alice. 

—-Nu e posibil, a spus Alice, Lăsând la o parte 
violenţa, tatăl nostru nu ar fi fost în stare de o astfel 
de înşelăciune. El şi Mama se iubeau de- 
adevăratelea. Asta era ceva real. Toată lumea vorbea 
despre iubirea lor. Nu. Nu numai că nu mi-1 pot 
imagina pe Tata capabil de o faptă atât de cumplită, 
dar nici nu pot să îmi închipui că el ar fi ţinut un 
secret atât de mare faţă de Mama. Să-l îngroape pe 



Theo, pentru numele lui Dumnezeu, în timp ce ea 
înnebunea de grijă întrebându-se unde ar putea fi! 

—Dar eu nu asta am spus. 

—Dar ce? 


—M-am tot gândit la asta, Alice. M-am gândit atât 
de mult, că mi-e teamă că o să-mi pierd minţile. îţi 
mai aduci aminte cum erau după aceea? La început, 
incredibil de apropiaţi, că nu-i vedeai niciodată unul 
fără celălalt, dar după ce am plecat de la Loeanneth 
şi ne-am stabilit la Londra, între ei se instalase o 
răceală ciudată. Nu era ceva vizibil pentru cineva 
care nu-i cunoştea, era o schimbare subtilă. Parcă 
jucau teatru, fiind foarte grijulii unul cu celălalt. 
Continuau să se arate foarte drăgăstoşi în discuţii şi 
comportament, dar cu un fel de rigiditate, de parcă 
se străduiau să facă ceva ce altădată le venea foarte 


uşor. Şi felul cum Mama îl privea uneori: cu 
îngrijorare, cu afecţiune, dar şi cu altceva, mult mai 
întunecat. Eu cred că ea ştia ce făcuse şi îl apăra. 

—Dar de ce ar fi făcut aşa ceva? 

—Pentru că îl iubea. Şi pentru că îi era datoare. 

Alice şi-a frământat mintea, străduindu-se, din nou, 
să vadă care ar fi legătura. Era o experienţă complet 
necunoscută. Şi nu-i plăcea. Pentru prima dată, după 



zeci de ani, se simţea din nou distribuită în rolul de 
soră mai mică. 

—De ce? Pentru felul în care s-au cunoscut? 
Pentru ideea Mamei că el îi salvase viaţa în ziua 
aceea cu tigrii şi că el i-a salvat apoi şi domeniul 
Loeanneth? 

—Da, dar mai era şi altceva. Asta tot încerc să-ţi 
spun, Alice. Ceva legat de ceea ce a văzut Clemmie 
pe fereastra pavilionului de bărci. 

Brusc căldura a devenit insuportabilă. Alice s-a 
ridicat facându-şi vânt. 

—Alice?!? 

Deci, până la urmă, aveau să vorbească despre 
Benjamin Munro? Amintirea a năpădit-o cu putere: 
felul în care i se oferise în după-amiaza aceea în 
pavilionul de bărci, ca să fie respinsă atât de blând, 
atât de calm, încât îi venea să se târască pe brânci 
într-o gaură neagră şi să rămână acolo până s-ar fi 
făcut una cu pământul şi n-ar mai fi putut simţi 
chinul şi ruşinea de a fi fost atât de proastă, atât de 
trufaşă, atât de copilăroasă. „Eşti un copil minunat, 
Alice 44 , îi spusese el. „N-am mai văzut pe cineva cu 
o minte atât de ageră ca a ta. O să creşti mare, ai să 
colinzi lumea, ai să cunoşti oameni şi nici n-o să-ţi 
mai aduci aminte de mine. 44 



—-Nu te simţi bine? a întrebat-o Deborah 
îngrijorată. 

—Ba da, scuză-mă, doar că am avut un... aşa, 
dintr-odată ... 

„Ai pe altcineva, nu-i aşa? 44 îi trântise ea, aşa cum 
trebuia să facă orice eroină nedreptăţită. Nu credea 
asta de fapt, fusese doar o vorbă aruncată, dar când 
el nu i-a răspuns şi pe chip i-a apărut o expresie de 
milă, şi-a dat brusc seama că avusese dreptate. 

—Aşa, dintr-odată... 

—Sunt destule de asimilat dintr-odată. 

—Da. 

Alice s-a aşezat din nou pe canapeaua îmbrăcată în 
in a lui Deborah, aducându-şi aminte de o expresie 
spusă de o femeie în metrou, pe care şi-o notase ca 
să o folosească într-un roman de-al ei: „Mi-am spus 
că e cazul să-mi pun pantalonii de om mare şi să-mi 
văd de ceea ce am de făcut 44 . Se săturase. Era timpul 
să-şi pună pantalonii de om mare şi să ţină piept 
trecutului. 

—Ai pomenit-o pe Clemmie, a spus ea. Bănuiesc 
că ţi-a spus ce a văzut pe fereastra pavilionului de 
bărci. 



—Da, şi acesta este motivul pentru care nu mă pot 
ierta, a urmat Deborah. Ştii, eu i-am spus Tatei. Eu 
sunt cea care i-am stârnit furia în ziua aceea. 

Alice s-a încruntat. 

—Dar nu văd cum se leagă toate astea! 

—Dar tu ştii ce văzuse Clemmie? 

—Sigur că ştiu. 

—Atunci îţi dai seama cât de răvăşită trebuie să fi 
fost. Ea a venit ţintă la minte, iar eu i-am spus că să 
lase lucrurile în seama mea. In momentul acela nici 
nu-mi dădea prin minte să-i spun Tatei, dar până la 
urmă mi-a fost milă de el şi eram atât de furioasă pe 
ea. Eram atât de naivă şi de nesăbuită. Ar fi trebuit 
să-mi ţin gura. 

Alice era năucită de-a binelea. El, ea , furioasă pe 
cine? Pe Clemmie? Cum ar fi fost cu putinţă ca ceea 
ce se întâmplase între ea şi Ben în pavilionul de 
bărci să-l fi înfuriat atât de tare pe Tata încât să o 
determine pe Deborah să-l creadă în stare să-i facă 
rău tocmai lui Theo? Oftând exasperată, Alice a 
întins mâinile cu palmele deschise, semn că vrea să 
se oprească. 

—Deborah, gata, te rog. A fost o zi foarte grea şi 
simt că-mi crapă capul. 



—Da, sigur că da, biata de tine! Mai vrei o ceaşcă 
de ceai? 

—-Nu, nu mai vreau ceai. Aş vrea să o iei puţin de 
la început şi să-mi spui ce anume a văzut Clemmie. 

Aşa că Deborah i-a spus şi, când a terminat de 
povestit, Alice nu a vrut altceva decât să se ridice şi 
să plece pe dată din acel frumos salon, să fie singură, 
să stea retrasă într-un loc unde să nu o poată tulbura 
nimeni, ca să se adune. Să-şi învie în minte toate 
întâlnirile cu el, toate discuţiile, toate zâmbetele pe 
care le-au schimbat. Avea nevoie să înţeleagă cum 
de fusese atât de oarbă. Pentru că se dovedea că se 
înşelase în tot acest timp. Clemmie nu pe ea o 
văzuse pe fereastră şi Deborah nu avea idee despre 
pasiunea ei pentru Ben Munro. Şi desigur că nu o 
bănuise pe Alice că ajutase la răpirea lui Theo. Ea 
avea motivele ei să-şi amintească numele 
grădinarului după atâta timp. 

Alice nu a mai rămas prea mult timp la Deborah. A 
motivat că e obosită şi i-a promis surorii ei că se vor 
reîntâlni curând, după care a plecat. în metrou a 
rămas nemişcată, zguduită de o groază de emoţii 
care se îngrămădeau să iasă la suprafaţă pe măsură 
ce îşi lămurea cele aflate. 



Nu-i venea să creadă ce neghioabă plină de sine 
fusese! Ce copil disperat, însetat, cufundat în 
propriul univers fusese de nu putuse să vadă ce se 
întâmpla cu adevărat. Clemmie ştiuse, totuşi, şi 
încercase să-i spună în noaptea aceea întunecată din 
vremea bombardamentelor, dar chiar şi atunci, cu 
aproape zece ani mai târziu, când erau amândouă 
femei mature şi războiul le dezvăluise cea mai 
cumplită faţă a omenirii, Alice fusese prea nătângă 
ca să o asculte. Prea sigură că ştie tot ce era de ştiut. 
Şi prea speriată ca nu cumva Clemmie să o fi văzut 
împreună cu Ben. Se înşelase însă. Ar fi fost oare cu 


putinţă să se fi înşelat şi în privinţa dispariţiei lui 


Theo? 


Alice a rămas în metrou toată după-amiaza, fără să 
dea atenţie celorlalţi călători. Crezuse atât de mult 
timp în propria versiune, iar dezvăluirea lui Deborah 
adusese la suprafaţă întrebări sâcâitoare. Interpretase 
întotdeauna lipsa unei scrisori de răscumpărare drept 
un semn că ceva mersese prost. Dar acum, analizând 
lucrurile fără să mai simtă pârjolul vinovăţiei, i se 
părea ceva prea tras de păr, o presupoziţie greu de 
dovedit. Părea o idee ruptă dintr-un roman, şi încă 
dintr-unul de doi bani, pe deasupra. 



Convingerea ei că îl zărise pe Ben în pădure în 
noaptea aceea- lucru pe care îşi bazase toată teoria- 
i se părea acum doar închipuirea unei tinere 
impresionabile care nu-şi dorea decât să-l mai vadă o 
dată. Era întuneric, iar ea se afla destul de departe, şi 
la Loeanneth se aflau în noaptea aceea trei sute de 
străini pentru petrecerea de la mijlocul verii. Era 
posibil să fî fost oricine. Poate chiar nimeni. Pădurea 
putea fî amăgitoare, să arunce umbre şi să-ţi joace 
feste. De nu s-ar fi dus deloc acolo! Câte lucruri nu 
ar fî ieşit altfel dacă l-ar fî aşteptat pe domnul 
Llewellyn, aşa cum îi promisese. în primul rând, 
poate vechiul ei prieten nu ar fi murit atunci. (Acum 
o mai bântuia şi alt gând pe care se străduise mereu 
să-l îndepărteze. Nu se dusese să se întâlnească cu 
el, aşa cum stabiliseră, ca să vorbească despre lucrul 
„important 44 , iar bietul bătrân căzut acolo, lângă 
pârâu, şi-a găsit moartea. Ar fî putut oare să-l 
salveze dacă s-ar fi dus să-l caute, în loc să o ia spre 
pădure?) 

Iar aceste îndoieli au fost ca aprinderea unui băţ de 
chibrit. Scenariul ei părea acum o mare prostie: un 
grădinar a cărei prietenă are nevoie de bani răpeşte 
copilul stăpânului său în noaptea unei petreceri 
grandioase, cu intenţia de a smulge o recompensă. 



Foloseşte un tunel secret şi o cutie de somnifere, 
îndeplinind întocmai planul unei copile de 
şaisprezece ani cu imaginaţie bogată... Era de tot 
râsul. Ben nu era hoţ de copii. Alice se lăsase orbită 
de sentimentul de vinovăţie. Convingerile ei de 
adolescentă se cimentaseră ca betonul fără să mai 
poate fi clintite de judecata adultă. Dar de fapt nici 
nu încercase să le mai clintească. Se străduise cât 
putuse să nu se mai gândească. 

Prin comparaţie, deşi greu de acceptat, versiunea 
lui Deborah era mult mai clară decât cea a lui Alice. 
Exista o logică simplă în înlănţuirea evenimentelor, 
chiar o anume iminenţă. Theo nu plecase de la 
Loeanneth. De aceea poliţia nu găsise nici o urmă în 
pădure. El îşi găsise sfârşitul acasă, în mâinile cuiva 
iubit şi de încredere. O altă victimă a Războiului cel 
Mare şi a ororilor sale. 

Ştiind toate acestea, moartea aceea de demult 
revenea în actualitate, şi acolo, în metrou, în dosul 
ochelarilor de soare întunecaţi, Alice a simţit că o 
ustură ochii. îi curgeau lacrimi pentru fratele cel 
mic, dar şi pentru tatăl ei, un om bun, vinovat de cea 
mai odioasă faptă. în clipa aceea, viaţa i s-a părut 
insuportabil de crudă şi de rece şi brusc s-a simţit 
foarte obosită. Alice nu credea în Dumnezeu, dar i-a 



mulţumit totuşi că sora ei Clemmie murise fără să 
afle. Că murise agăţându-se de închipuirea ei de 
basm despre viaţa fericită dusă de Theo alături de 
perechea fără copii. 

Ruşine şi remuşcare, oroare şi durere, şi totuşi mai 
era şi o altă emoţie care îi dădea târcoale pe când se 
îndrepta în fine spre casă în ziua aceea, una mai 
blândă, pe care se tot străduia să o descifreze. Doar 
spre seară, când a ieşit din staţia de metrou 
Hampstead, şi-a dat seama ce era: uşurare. Atâta 
vreme se învinovăţise că îi spusese lui Ben despre 
tunel, dar după şaptezeci de ani, dezvăluirea lui 
Deborah- posibilitatea ca întâmplările din noaptea 
aceea să se fi petrecut altfel - o eliberase într-un 
anume fel. 

Totuşi, nu această uşurare o determinase să-i ceară 
lui Peter să ia legătura cu Sadie Sparrow, ci 
curiozitatea. Altădată, Alice s-ar fi prăpădit de râs 
dacă i s-ar fi sugerat să încredinţeze unui străin cele 
mai tăinuite amănunte cu privire la familia sa. 
Mândria şi nevoia avidă de intimitate ar fi 
împiedicat-o. Dar acum era bătrână. Timpul se 
scurgea cu repeziciune. Şi, de când vorbise cu 
Deborah, somnul o ocolea, iar mintea ei făcea toate 
combinaţiile posibile şi orice deducţie ducea către 



alta, şi lucrurile sigure din viaţa ei se mişcau 
asemenea bilelor colorate dintr-un caleidoscop ca să 
alcătuiască noi imagini. Trebuia să afle adevărul. 

în toţi anii în care concepuse romane se deprinsese 
să cearnă informaţiile şi să le orânduiască, aşa că nu 
i-a trebuit mult ca să pună faptele într-o anumită 
formă. Dar mai rămâneau goluri, incluzând şi 
chestiunea spinoasă a dovezii, iar Alice dorea să le 
umple. Avea nevoie de întreg tabloul. Ar fi făcut 
singură toate cercetările necesare, dar trebuia să 
înfrunte timpul cu îndrăzneală şi să admită că, la 
vârsta de optzeci şi şase de ani, existau unele 
impedimente fizice. Cu riscul de a gândi prea mult, 
asemenea mamei sale, apariţia unui anchetator 
profesionist, dornic să studieze problema până în 
cele mai mici amănunte, tocmai când Alice avea cea 
mai mare nevoie, părea un noroc nesperat. Şi pe 
deasupra, după câte aflase de marţi încoace, apelând 
la toate cunoştinţele ei din Departamentul de 
Investigaţii Penale, Sadie Sparrow nu i se mai părea 
atât de străină. 

Alice a scos dosarul şi a frunzărit din nou notiţele, 
oprindu-şi privirea asupra informaţiilor pe care le 
adunase despre anchetele recente ale doamnei 
detectiv Sparrow. După câte se vedea, femeia era un 



poliţist excelent, caracterizată de toată lumea ca fiind 
plină de pasiune, tenace şi de-a dreptul încăpăţânată, 
şi nimic nu arăta că şi-ar trata îndatoririle cu 
neglijenţă. Lui Derek Maitland nu-i scăpase nici 
măcar o obiecţie în privinţa corectitudinii ei: asta 
chiar era mare lucru, căci Alice ştia să fie foarte 
convingătoare. Urmărise cazul Bailey în presă, 
fiindcă o interesau întotdeauna poveştile despre 
dispariţiile de persoane. Aflase că fusese închis, 
fiindcă poliţia considerase că mama îşi abandonase 
fetiţa. Dar văzuse apoi articolul care susţinea că era 
doar o concluzie pripită. îşi dăduse seama că cineva 
din Departamentul de Investigaţii Penale ciripise şi 
acum ştia cine. 

Cel mai bine era să fii precaut, iar Alice se oripila 
doar gândindu-se cât de sordid e un şantaj, pentru 
care nu prea ai cum să fii pregătit. Aşa că, având 
avantajul discuţiei cu Derek Maitland, era sigură că 
putea să aibă încredere că doamna detectiv Sparrow 
avea să se ocupe de moştenirea familiei Edevane cu 
discreţie. 

A închis dosarul şi şi-a aruncat privirea la ceas. 
Minutarul se apropia de douăsprezece, ceea ce 
însemna că în doar câteva secunde Sadie Sparrow 
urma să fie în întârziere şi Alice avea să se bucure de 



un meschin, dar plăcut sentiment de superioritate. 
Avea să o domine şi totul avea să fie bine. Şi-a dat 
seama că îşi ţinea răsuflarea şi a clătinat din cap, 
amuzându-se de refugiul ei în superstiţie. Ce 
neghiobie! Să se comporte ca şi cum întreaga reuşită 
a acestei întâlniri, întreaga rezolvare a misterului ce 
plana în familia ei depindea de întârzierea musafirei. 
Alice şi-a adunat gândurile, a apucat pagina din ziar 
cu cuvinte încrucişate, pe care încercase să le 
rezolve încă de dimineaţă, şi privea indiferentă cum 
limba ceasului înainta calmă spre ora douăsprezece. 
Minutarul se pregătea să depăşească ora stabilită, iar 
când s-a auzit bătaia în uşă, Alice a tresărit, oricât de 
tare s-ar fi stăpânit. 


24 

Sadie a rămas pe treptele de la intrare, trăgându-şi 
răsuflarea. Alergase tot drumul de la staţie până 
acolo, ceea ce nu era prea uşor cu pantofii de lac pe 
care-i scosese în ultima clipă din fundul dulapului. 
Erau vechi şi prăfuiţi şi, după cum descoperise mai 
târziu, unul din tocuri abia se ţinea. S-a aplecat să 
şteargă o zgârietură pe care nu o observase mai 
devreme. Picioarele ei arătau de parcă ar fi aparţinut 



altcuiva, unei persoane pe care nu era sigură că o 
plăcea, dar A.C. Edevane era foarte exigentă cu 
îmbrăcămintea şi Sadie nu dorea să o pornească de 
la început cu stângul înfaţişându-i-se în obişnuita ei 
ţinută ponosită. Şi nici nu avea de gând să întârzie, 
oricât de greu i-ar fi fost să alerge în pantofii pe care 
se clătina. A.C. Edevane era foarte pedantă când 
venea vorba de punctualitate. Odată a refuzat să mai 
facă un interviu cu un ziarist care întârziase şi i se 
dusese vestea că dojenise în direct gazda unei 
emisiuni a BBC-ului fiindcă o făcuse să aştepte. 
Sadie ştia toate acestea pentru că îşi petrecuse cea 
mai mare parte a ultimelor două zile şi jumătate 
studiind pe brânci interviuri vechi şi citind tot ce 
găsise despre A.C. Edevane. (Se dovedise o 
îndeletnicire surprinzător de plăcută- Alice Edevane 
avea ceva ciudat de captivant- uşurată şi de faptul că 


îi luase gândul de la cea de-a doua scrisoare a lui 
Charlotte Sutherland). Mai aflase că scriitoarei îi 
plăceau mai degrabă arbuştii decât florile şi a băgat 
de seamă cu o expresie de satisfacţie că pe 
pervazurile geamurilor avea ghivece cu merişor. 
Până aici totul era în ordine. în timp ce-şi îndrepta 
manşetele, Sadie simţea cum capătă încredere. 
Trebuia să conducă discuţia aceasta după toate 



regulile artei şi nu avea să se dea dusă fără să obţină 
informaţiile necesare. 

A ridicat mâna ca să mai bată o dată, dar nici nu a 
atins uşa că aceasta s-a deschis pe loc. De partea 
cealaltă nu se afla Alice Edevane, ci un bărbat de 
vreo treizeci de ani, cu picioare lungi şi barbă rară. 
Parcă era un figurant dintr-un film despre Rolling 
Stones. Sadie a simţit un fior surprinzător, dar nu 
complet neplăcut, de atracţie. 

—Peter? 

—Doamnă detectiv Sparrow! a întâmpinat-o el 
zâmbind. Poftiţi înăuntru, Alice vă aşteaptă. 

Podeaua scârţâia sub paşii lor şi un ceas măsura 
timpul undeva, în încăperile îndepărtate ale casei. 
Peter a condus-o într-un salon elegant, înţesat de 
mobilă, cu o tentă profund masculină. 

Pe un fotoliu lângă şemineul gol stătea o femeie pe 
care Sadie a recunoscut-o imediat: Alice Edevane. 
Aşa cum se întâmplă adesea când te întâlneşti cu o 
persoană celebră în came şi oase, Sadie a avut 
senzaţia unei familiarităţi copleşitoare. Nu era nici 
pe departe sentimentul pasager de dejă-vu , ci 
impresia limpede că o cunoştea. Felul în care îşi 
încmcişase picioarele pe care le ţinea într-o parte, 
modul în care ţinea ziaml, până şi proeminenţa 



bărbiei sale îi erau oarecum familiare', deşi, de bună 
seamă, nu o cunoştea personal, în afara 
numeroaselor interviuri pe care le devorase în ultima 
vreme. I-a venit în minte un citat: „Nu există 
persoană mai plictisitoare decât cea care ia 
recunoaşterea drept prietenie 4 - şi a roşit, dându-şi 
seama că era o replică a lui Diggory Brent dintr-un 
roman pe care-1 citise cu o săptămână în urmă. 

—Alice, a venit doamna detectiv Sparrow, a spus 
Peter făcându-i un blând semn lui Sadie spre un 
fotoliu cu piele verde prinsă din loc în loc cu capse. 
Vă las să vă vedeţi de treabă, sunt în bucătărie dacă 
aveţi nevoie de mine. 

După plecarea lui, ceasul de pe poliţa şemineului s- 
a auzit dintr-odată mai tare şi Sadie a simţit o nevoie 
arzătoare să spună ceva, dar şi-a muşcat limba, 
amintindu-şi un comentariu dispreţuitor pe care îl 
făcuse Alice într-un interviu despre incapacitatea 
oamenilor din ziua de azi de a suporta tăcerea. Sadie 
era hotărâtă să nu lase să i se vadă nici cea mai mică 
urmă de tulburare, căci asta ar fi fost o adevărată 
nenorocire. 

Alice o studia cu ochii ei mici, scrutători care 
păreau neobişnuit de strălucitori pe un chip 
altminteri destul de trecut. Sadie şi-a dat brusc 



seama că erau ochi dintr-aceia care puteau vedea în 
sufletul oamenilor. După câteva secunde care au 
părut nesfârşite, bătrâna i-a vorbit. Avea voce de 
actriţă de teatru, iar dicţia aparţinea unei alte epoci. 

—Prin urmare, a început ea, ne întâlnim, în fine, 
doamnă detectiv Sparrow! 

—Vă rog să-mi puneţi Sadie. Nu vin în calitate 
oficială. 

—-Nu, aşa s-ar părea. 

Sadie s-a oprit brusc. Nu cuvintele în sine o 
surprinseseră- erau pur şi simplu o încuviinţare- ci 
felul în care le spusese. Ochii aceia ştiau într-adevăr 
să vadă. 

—Am cercetat câte ceva despre dumneata, doamnă 
detectiv Sparrow. Sunt convinsă că eşti de acord că 
era prudent să procedez astfel. Mi-ai scris cerându- 
mi permisiunea să intri în casa familiei mele, să 
răscoleşti prin arhive, fără îndoială, şi ţi-ai exprimat 
dorinţa expresă de a discuta despre dispariţia fratelui 
meu. în ciuda profesiei mele, eu sunt o persoană 
foarte discretă, după cum poate ai dedus deja. Nu aş 
fi de acord să discut despre familia mea cu oricine. 
Trebuie să mă asigur că pot avea încredere, şi asta a 
presupus să fac şi eu o mică investigaţie, ca să îmi 
fac o părere despre dumneata. 



Sadie s-a străduit să-şi ascundă groaza sub un 
zâmbet calm, întrebându-se care naiba o fi părerea 
aceea. 

—Am aflat despre cazul Bailey, a continuat Alice, 
şi mai ales am aflat despre discuţia dumitale 
informală cu ziaristul Derek Maitland. 

Sadie a simţit că i se scurge tot sângele din vene şi 
i se adună în vârfurile degetelor unde începe să 
pulseze. Alice ştia că ea făcuse dezvăluirea. Gândul 
a izbit-o ca lumina puternică a unui neon şi, pentru o 
clipă, strălucirea lui fierbinte şi neliniştitoare a 
blocat-o. Şi-a revenit, încetul cu încetul. Alice ştia că 
ea fusese sursa scurgerii de informaţii către presă şi, 
cu toate acestea, o invitase la ea acasă. 

—Ce mă intrigă, doamnă detectiv Sparrow, este ce 
te-a făcut să fii atât de sigură că dispariţia acelei 
femei, Maggie Bailey, nu a fost tratată 
corespunzător? Din tot ceea ce am văzut, nu există 
nici o dovadă care să susţină un astfel de scenariu. 

Sadie nu se aşteptase să discute despre cazul 
Bailey, dar Alice avea, cu siguranţă, un motiv să 
aducă vorba despre el. Ar fi putut să o reclame 
superiorilor ei şi să refuze să aibă de-a face cu ea. 
Dar, în schimb, a invitat-o acasă la ea. Sadie nu 
putea presupune decât că încerca să-i intre pe sub 



piele. Cunoştea şi ea jocul ăsta. Să-l duci pe cel 
chestionat unde vrei tu- ăsta era sportul ei favorit. 
Aşa că a simţit o undă de respect colegial faţă de 
bătrână. 

—-Nu e uşor de explicat. 

Colţurile gurii lui Alice s-au lăsat în jos arătând 
dezamăgire. Răspunsul era slab şi neconcludent. 
Sadie ştia că trebuia să se prezinte mai bine. 

—Pentru început, a continuat ea iute, a fost ceva 
legat de felul cum arăta apartamentul, mici detalii 
care arătau că în aranjarea lui se pusese multă grijă, 
chiar fără bani prea mulţi: pianul fusese vopsit într- 
un galben aprins, însorit, un perete întreg era 
acoperit cu desenele fetiţei, cu numele ei scris cu 
mândrie într-un colţ. Mi-a venit greu să cred că o 
femeie capabilă de astfel de dovezi de dragoste poate 
să-şi abandoneze copilul. Chestia asta nu mi s-a 
părut în regulă şi senzaţia mi-a fost confirmată de 
oamenii cu care am stat de vorbă. 

—Care oameni? 

—Mama ei, de exemplu. 

—Dar, doamnă detectiv Sparrow, a urmat Alice, 
înălţând o sprânceană, e normal ca o mamă să-şi 
susţină copilul într-o astfel de situaţie. Aţi mai 



interogat şi alte persoane care o cunoşteau? Mai avea 
şi un fost soţ, nu-i aşa? V-a confirmat şi el impresia? 

—Descrierea lui nu a fost prea grozavă. 

—Nu? 

—-Nu, dar cu siguranţă un fost soţ nu laudă prea 
mult fosta soţie într-o asemenea situaţie. 

Uşor amuzată, Alice a lăsat să-i scape un mic 
zâmbet. S-a sprijinit pe spătarul fotoliului şi a privit - 
o pe Sadie, împreunându-şi degetele. 

—-Nu poţi pune prea multă bază pe oameni, nu-i 
aşa? Până şi martorul cel mai conştiincios, dornic să- 
ţi facă pe plac şi fără să aibă nimic de câştigat, poate 
face greşeli, împănându-şi mărturia cu amintiri false, 
presupuneri şi păreri în loc de fapte. 

Pe Sadie a dus-o gândul la ceea ce spusese Clive, 
că Alice fusese un personaj greu de descusut în 
1933. Din felul în care se furişase pe lângă uşa 
bibliotecii, senzaţia lui era fie că ascundea ceva, fie 
că era nerăbdătoare să audă ce spuneau ceilalţi. 

—Suntem cu toţii victimele propriei experienţe, a 
continuat Alice, susceptibili să vedem prezentul prin 
prisma trecutului nostru. 

Sadie avea impresia clară că nu mai vorbea la 
modul general. Alice o fixa din nou cu privirea ei de 
pasăre. 



—E adevărat, a spus ea. 

—Lăsând la o parte, pentru moment, declaraţiile 
martorilor, sunt curioasă, doamnă detectiv Sparrow, 
dacă ai avut vreo dovadă care să-ţi îndreptăţească 
bănuiala că i se întâmplase ceva rău acelei tinere 
mame? 

—-Nu, a recunoscut Sadie. De fapt, a existat şi o 
scrisoare, semnată de Maggy, care susţinea ipoteza 
că plecase şi îşi abandonase fetiţa. 

/V 

—îmi aduc aminte, am citit în ziare. Aţi dat de ea 
la o săptămână după ce aţi găsit copilul. 

—Da, când avansasem deja destul cu cercetarea 
altor piste. Nu ştiu cum căzuse şi rămăsese după 
frigider. 

—Dar chiar şi după ce aţi găsit-o, dumneata tot nu 
ai putut să crezi că Maggie Bailey a plecat pur şi 
simplu. 

—Mi-a fost greu să renunţ la ipoteza mea. 

—în aşa măsură încât te-ai dus şi ai vorbit cu 
presa. 

Sadie a privit-o drept în faţă. Nu avea rost să nege; 
Alice nu era proastă. Şi, pe deasupra, Sadie nici nu 
voia să nege. Bătrâna deţinea toate informaţiile 
necesare ca să-i distrugă cariera, iar ea simţea lucrul 
acesta ca pe o eliberare neaşteptată. De când plecase 



în concediu, puţini fuseseră aceia cu care putuse să 
stea de vorbă în mod deschis despre cazul Bailey. 
Donald refuza să audă vreun cuvânt, cu Clive a fost 
nevoită să păstreze un oarecare standard profesional, 
iar pe Bertie nu a vrut să-l dezamăgească spunându-i 
adevărul. Dar acum, putea, dintr-odată, să vorbească 
nestingherită. Nu avea nimic de pierdut: Alice ştia 
tot ce era mai rău. 

—Nu am găsit alt mod de a o menţine pe Maggie 
în atenţia publică. Poliţia Metropolitană închisese 
cazul- nimănui nu-i plac ofiţerii care irosesc banii 
contribuabililor pe cazuri care nu se justifică-, dar 
nu puteam să rabd gândul că i s-a întâmplat ceva şi 
nimeni nu vrea să continue cercetările. 

—îţi vei pierde slujba dacă se va afla că dumneata 
ai fost. 

—Ştiu. 

/V 

—Iţi place munca dumitale? 

—Din tot sufletul. 

—Şi totuşi ai făcut-o. 

—Nu am avut încotro. 

—Eşti o persoană imprudentă, doamnă detectiv 
Sparrow? 

Sadie s-a gândit o clipă. 



—Sper că nu. Cu siguranţă nu l-am abordat pe 
Derek Maitland la întâmplare. îmi place să cred că 
fost o dovadă de responsabilitate faţă de Maggie, 
mai degrabă decât de iresponsabilitate faţă de slujba 
mea, a urmat ea, dând afară aerul din piept cu 
hotărâre. Nu, nu sunt imprudentă. Sunt 
conştiincioasă. Cu o doză de încăpăţânare, poate. 

Şi în timp ce-şi făcea caracterizarea psihologică, 
Peter apăruse din nou în încăpere. Sadie i-a aruncat o 
privire nerăbdătoare, gândindu-se dacă nu cumva 
apăsase pe vreun buton ascuns de evacuare şi el 
apăruse ca să o conducă la uşă. Dar el nu a spus 
nimic, ci s-a uitat întrebător la Alice. Ea a înclinat o 
dată din cap şi a spus: 

—Cred că am dori nişte ceai, mulţumesc, Peter! 

El a părut nespus de mulţumit. 

—A, ce veste minunată! Mă bucur foarte tare. 

Şi, în timp ce ieşea, i-a aruncat lui Sadie un zâmbet 
foarte cald, emoţionând-o, deşi nu era sigură că 
făcuse ceva ca să-l merite. Ciudat, căci nu era deloc 
genul ei. îi trezea curiozitatea, cu părul lui mare şi 
lăţos şi cu manierele lui demodate. Nu putea fi mult 
mai mare decât ea şi părea fermecător intr-un fel 
foarte pedant. Cum de-o fi eşuat el tocmai aici, ca un 
fel de Lurch— modern? 





—E doctor. în literatură, nu în medicină, i-a 
explicat Alice, de parcă i-ar fi citit gândurile. Şi cel 
mai bun asistent pe care l-am avut vreodată. 

Sadie şi-a dat seama că se uitase prea insistent la el 
şi şi-a coborât privirea spre genunchi, de unde a 
scuturat cu putere un fir invizibil de praf. 

—Ai citit vreunul dintre romanele mele, detectiv 
Sparrow? 

—Unul singur, a răspuns Sadie, terminând de 
scuturat praful. 

—Atunci îl cunoşti pe Diggory Brent. 

—Da. 

—Poate nu ţi-ai dat seama că a devenit detectiv 
particular după ce a fost dat afară din poliţie pentru 
ceva foarte asemănător cu recenta dumitale greşeală. 

—N-am ştiut. 

—Ei, vezi, mai demult când propuneau o serie de 
romane, autorii făceau un mic rezumat la începutul 
fiecărei cărţi, dar mai nou editorii nu mai cer asta şi, 
după atâtea volume, am renunţat bucuroasă la 
obiceiul acesta. E greu să prezinţi acelaşi lucru în 
forme noi, aşa că mi-e teamă că devenise o treabă 
destul de neplăcută. 

A 

—îmi închipui. 



—Diggory nu se potrivea cu Departamentul de 
Investigaţii Penale. Era un om foarte hotărât, dar 
avusese nişte nenorociri teribile în viaţă: îşi pierduse 
soţia şi copilul mic, pierderi care, vezi, îi dăduseră 
acea tenacitate ce nu era apreciată de colegi, ca să nu 
mai vorbim de superiori. Am observat că pierderea 
unui copil e de obicei o durere permanentă, 
chinuitoare. 

Nu era prima dată când Sadie avea sentimentul 
ciudat că Alice ştia mai multe despre trecutul ei 
decât ar fi trebuit. A zâmbit evaziv în timp ce Alice 
Edevane continua. 

—Diggory era mult mai potrivit să facă investigaţii 
în afara rigorilor legii. Şi asta nu pentru că ar fi 
încălcat legea, dimpotrivă. Este un om de onoare, 
extrem de conştiincios. Conştiincios - cum ai spus 
dumneata?- cu o doză de încăpăţânare. 

Peter a revenit aducând tava cu ceaiul, aşezând-o 
pe masa din spatele lui Sadie. 

—Cum doriţi ceaiul? a întrebat, şi apoi i-a întins 
graţios ceaşca cu ceai cu lapte şi o linguriţă de zahăr, 
aşa cum ceruse ea. 

—Mulţumesc, Peter, a spus Alice luând ceaşca cu 
ceai negru, fără zahăr. 



A luat o sorbitură, ezitând uşor înainte de a înghiţi, 
ca apoi să lase jos ceaşca, răsucind-o în farfurioară. 

—Şi acum, a urmat ea pe un ton care sugera 
schimbarea subiectului, să trecem la treabă, ce zici? 
In scrisoarea dumitale spuneai ceva de o ipoteză şi 
doreai să intri în Casa de lângă lac ca să cercetezi. Să 
înţeleg că ai descoperit cel de-al doilea tunel de la 
Loeanneth? 

Şi astfel i-au lăsat în pace pe Maggie Bailey şi 
Diggory Brent şi Alice a început discuţia despre 
dispariţia fratelui ei. Sadie era bucuroasă să revină la 
acest subiect, uimită de modul în care ajunseseră 
acolo, dar bucuroasă să continue. 

—Da, a răspuns ea, îndreptându-şi spatele, dar de 
când v-am scris m-am răzgândit. Mă întrebam dacă 
aş putea să vă întreb, în schimb, despre tatăl 
dumneavoastră. 

Alice a rămas nemişcată, aproape fără să clipească, 
de parcă ar fi ştiut ce urma. 

—Poţi să întrebi, detectiv Sparrow, dar eu sunt în 
vârstă şi timpul meu este preţios. Mi-ar conveni mai 
mult şi, cu siguranţă, ar fi mai folositor pentru 
dumneata, dacă ai simplifica şi ai trece direct la 
ipoteza dumitale. Ce crezi că s-a întâmplat cu Theo? 



în cei zece ani de când lucra în Poliţia 
Metropolitană, Sadie era convinsă că nu mai 
întâlnise pe cineva ca Alice Edevane. A făcut tot 
posibilul să nu se fâstâcească. 

—Cred că fratele dumneavoastră a murit chiar în 
noaptea aceea, la Loeanneth. 

—Aşa cred şi eu, a spus Alice părând aproape 
mulţumită, de parcă ar fi fost la un examen la care 
Sadie dăduse răspunsul corect. Mult timp nu am 
crezut, eram convinsă că a fost răpit, dar mi-am dat 
de curând seama că greşeam. 

Sadie şi-a luat inima în dinţi şi a continuat. 

—Tatăl dumneavoastră a suferit după război de 
şocul obuzului. 

Alice nici nu a clipit. 

—Aşa e, deşi din nou trebuie să precizez că am 
aflat acest lucru recent. A fost un secret foarte bine 
păstrat de părinţii mei. Mie mi-a spus sora mea, 
Deborah, care a aflat şi ea abia în 1945, a continuat, 
mângâind cu degetele ei lungi catifeaua de pe braţul 
fotoliului. Prin urmare, doamnă detectiv Sparrow, 
am stabilit că tatăl meu suferea de şocul obuzului, 
am căzut de acord că fratele meu a murit, cel mai 
probabil, la Loeanneth. Cum îţi închipui că se leagă 
cele două? 



Acum era momentul! Sadie a privit-o drept în ochi. 

—Cred că fratele dumneavoastră, doamnă 
Edevane, a fost omorât, din greşeală, de tatăl 
dumneavoastră. 

—Da, a răspuns Alice. Şi eu am ajuns să cred, de 
puţină vreme, acelaşi lucru. 

—Şi presupun că este înmormântat la Loeanneth. 

—Aşa ar fi logic. 

Sadie a răsuflat uşurată. Din experienţa ei, ştia că 
nimănui nu-i plăcea să i se spună că cei apropiaţi şi 
dragi erau în stare să înfăptuiască ceva oribil. îşi 
închipuia cum ar fi fost să fie nevoită să o convingă 
pe Alice, să o ia pe departe şi să-i explice având grijă 
să nu-i rănească sentimentele. Această atitudine 
deschisă era preferabilă. 

—Singura problemă este că nu ştiu cum să 
dovedesc asta. 

—Ei, doamnă detectiv Sparrow, aici te-aş putea 
ajuta eu. 

—Cum? a întrebat Sadie cuprinsă de un entuziasm 
timid. 

—După cât timp s-a scurs, mă îndoiesc să mai fi 
rămas vreo dovadă palpabilă, dar există şi alte surse 
la care am putea recurge. Familia mea este dintr- 



acelea care notează totul. Dumneata obişnuieşti să 
scrii? 

Sadie a negat din cap. 

—-Nu? Nu face nimic, că doar nu secretele 
dumitale vrem noi să le descoperim. Tatăl meu a 
ţinut un jurnal în care şi-a notat totul cu religiozitate, 
iar Mama, deşi nu a ţinut un jurnal, scria foarte 
multe scrisori. Ea a fost unul din acei copii care 
lăsau bilete zânelor- ce gest încântător!-, şi apoi, 
când Tata a plecat la război, imediat după ce s-au 
căsătorit, şi-a făcut un obicei din a scrie regulat. 

Sadie şi-a amintit de scrisoarea de dragoste pe 
hârtie bordată cu frunze de viţă-de-vie pe care o 
găsise în pavilionul de bărci, epistola lui Eleanor 
către Anthony, scrisă pe când el era pe front, iar ea 
era însărcinată cu Alice. S-a gândit dacă era cazul să 
pomenească despre ea, dar interesul ei, văzut prin 
ochii fiicei lor, ar fi putut părea necuviincios. Şi, pe 
deasupra, Alice trecuse deja la alt subiect. 

—In podul casei de la Loeanneth se află un birou 
unde sunt ţinute toate documentele familiei de 
generaţii întregi şi unde obişnuia să lucreze Tata. 
Mai este şi o măsuţă de scris cu capac rulou în 
dormitorul Mamei. De-acolo aş începe. Ea păstra 

/V 

corespondenţa cu religiozitate. îşi scria toate 



scrisorile în trei exemplare, păstrând carnetele 
terminate pe poliţele biroului ei, şi punea fiecare 
scrisoare primită în sertarele aflate de ambele părţi. 
Ele sunt încuiate, dar vei găsi cheia agăţată de un 
mic cârlig aflat în spatele scaunului biroului. Am 
avut eu grijă să aflu toate acestea când eram mică. 
Din păcate, nu mi-am închipuit că s-ar fi aflat ceva 
demn de ştiut printre hârtiile Mamei, şi oricum n-aş 
fi îndrăznit să intru în biroul Tatei. Ne-ar fi scutit de 
tot efortul acesta dacă mi-aş fi băgat nasul pe 
vremuri. Oricum, mai bine mai târziu decât 
niciodată. Nu pot garanta că vei găsi răspunsurile pe 
care le căutăm, dar sunt optimistă. Am auzit numai 
cuvinte de laudă despre talentul dumitale de 
investigator. 

Sadie a reuşit cu greu să zâmbească. Ar fi dorit să 
pară încrezătoare, liniştită. 

—Ai să dai peste tot felul de lucruri căutând. 
Contez pe discreţia dumitale. Avem cu toţii secrete 
pe care vrem să le păstrăm. 

Sadie îşi dădea seama că era şantajată. Politicos. 

—Puteţi avea toată încrederea. 

—Eu mă pricep la oameni, detectiv Sparrow, şi 
sunt convinsă că pot avea încredere. Ai curajul 

A 

convingerilor dumitale. întotdeauna mi-a plăcut 



această trăsătură de caracter. Aş dori să ştiu exact ce 
s-a întâmplat în noaptea aceea. Nu-mi place cuvântul 
„sfârşit 44 , ideea unui final clar poate fi bună în 
literatură, dar este o aspiraţie copilărească în lumea 
aceasta uriaşă a noastră. Sunt convinsă că nu e 
nevoie să-ţi explic cât de mult înseamnă pentru mine 


să găsesc un răspuns. 

Alice s-a întors şi a luat o legătură de chei de pe o 
măsuţă de lângă ea. După ce le-a răsucit de câteva 
ori în mână i le-a întins lui Sadie. 

—Iată cheile de la Loeanneth. Şi ai permisiunea 
mea să cauţi oriunde crezi de cuviinţă. 

—Dacă e ceva de găsit... a spus Sadie, luând 
solemn cheile. 


—Ai să găseşti! Da, excelent! Acum, dacă nu mai 
ai nevoie de altceva, cred că am terminat. 

Sadie îşi dădea seama că întrevederea se încheiase. 
Totuşi, în timp ce Alice îi vorbea despre obiceiul 
tatălui ei de a ţine un jurnal şi despre scrisorile 
mamei, îi venise ceva în minte. Alice părea convinsă 


că în acele scrieri se afla dovada implicării tatălui ei 


în moartea lui Theo. Dacă Sadie putea vedea 


legăturile, atunci cu siguranţă că Eleanor Edevane, 


care ştiuse tot timpul despre boala soţului ei, le 


văzuse şi ea. 



—Credeţi că ar fi fost posibil ca mama 
dumneavoastră să fi ştiut? 

—Sunt convinsă că a ştiut, a răspuns Alice fără să 
clipească. 

—Dar... 

Semnificaţiile erau uimitoare. 

—De ce nu a spus poliţiei? A rămas căsătorită cu 
el. Cum de-a mai putut după aşa ceva? 

—Era bolnav. Nu ar fi făcut una ca asta cu bună- 
ştiinţă. 

—Dar era copilul ei\ 

—Mama mea avea idei foarte precise despre 
morală şi dreptate. Ea credea că o promisiune, odată 
făcută, trebuie ţinută fără şovăială. Probabil că a 
simţit că merita oarecum ceea ce se întâmplase, că 
îşi atrăsese această nenorocire cu mâna ei. 

Sadie nu înţelegea. 

—Cum Dumnezeu să îşi închipuie aşa ceva? 

Alice stătea cu spatele drept, neclintită ca o statuie. 

—A fost un bărbat care a lucrat o vreme la 


Loeanneth, pe nume Munro. 

—Da, Benjamin Munro, ştiu! Aţi fost îndrăgostită 
de el. 



ciuda formidabilei stăpâniri de sine, Alice părea 


uşor surprinsă. Foarte uşor. 



—Ia te uită! Se vede că ţi-ai făcut bine lecţiile! 

—Mi-am făcut doar treaba, a spus Sadie, 
înfiorându-se la auzul acestei replici răsuflate. 

—Ei, nu prea grozav, de data aceasta! 

Alice a ridicat din umeri, care au împuns prin 
mătasea crem a bluzei. 

—S-ar putea să fi avut o pasiune adolescentină 
pentru Ben, dar nimic mai mult. Ştii şi dumneata 
cum sunt tinerii, îşi risipesc sentimentele atât de 
uşor. 

După felul cum a spus acest lucru, Sadie s-a 
întrebat dacă nu cumva Alice ştia şi despre dragostea 
ei din adolescenţă. Despre băiatul care o zăpăcise, cu 
maşina strălucitoare şi zâmbetul care îi înmuia 
genunchii. 

—Benjamin Munro a plecat de la Loeanneth chiar 
înainte de dispariţia lui Theo, a spus ea. 

—Da, îi expirase contractul. 

—Nu avea nimic de-a face cu ce i s-a întâmplat lui 
Theo. 

—Concret, nu. 

—Atunci mi-e teamă că nu înţeleg de ce vorbim 
despre el, a spus Sadie sătulă de atâtea mistere. 

—M-ai întrebat de ce mama mea se simţea 
răspunzătoare pentru ceea ce i s-a întâmplat lui 



Theo, a început Alice, înălţându-şi bărbia. Cu o 
săptămână înainte de petrecerea de la mijlocul verii, 
sora mea mai mare, Deborah, i-a spus tatei ceva ce 1- 
a adus în starea aceea groaznică. Asta am aflat-o şi 
eu de curând. Se pare că în acel an mama mea a avut 
o aventură cu Benjamin Munro. 

25 

Cornwall, 1931 

Eleanor s-a îndrăgostit pentru a doua oară la 
treizeci şi şase de ani. Nu a fost dragoste la prima 
vedere, aşa cum i se întâmplase cu Anthony; în 1931 
era foarte diferită faţă de tânăra care simţise fiorii 
iubirii cu douăzeci de ani în urmă. Dar dragostea are 
multe nuanţe şi lucrurile s-au petrecut în felul 
următor: Londra ploioasă, cenuşie, doctorul de pe 
Harley Street, ceaiul de la Liberty, marea de umbrele 
negre, gara înţesată, locul ei galben, mohorât, în 
vagonul rece şi umed. 

Afară s-a auzit fluierul şefului de gară, trenul era 
gata de plecare la ora stabilită. Eleanor privea pe 
fereastră, plimbându-şi privirea peste şinele înnegrite 
de funingine fără să acorde prea mare atenţie celui 
care a sărit în vagon în ultima clipă şi s-a aşezat pe 



locul din faţa ei. A băgat de seamă doar reflectarea 
chipului său în geam: era tânăr, cu cel puţin zece ani 
mai tânăr decât ea; abia dacă a sesizat vocea plăcută 
cu care îi spunea vecinului său cât de norocos fusese 
să găsească un bilet returnat în ultima clipă, după 
care nu i-a mai acordat nici o atenţie. 

Trenul a pornit într-un nor de fum şi ploaia a 
început să şiroiască pe geamuri atât de puternic, 
încât peisajul de afară a dispărut cu totul. Pe măsură 
ce Londra lăsa locul câmpurilor deschise, Eleanor şi- 
a derulat în minte întâlnirea cu doctorul Heimer, 
întrebându-se dacă îi spusese prea multe. 
Dactilografa micuţă şi înţepată din colţ, care ţăcănea 
la maşina de scris toate spusele ei, o enervase destul 
de mult, iar acum până şi amintirea ei îi producea 
greaţă. Eleanor ştia cât de important era să fie 
sinceră cu doctorii, să le relateze exact ce spunea şi 
făcea Anthony, dar acum, reconstituindu-şi 
descrierile în minte, cântărind cuvintele pe care le 
spusese, simţea povara trădării bărbatului pe care 
jurase să-l ocrotească. 

El nu era doar suma chinurilor pe care le îndura. 
Eleanor voise să-i transmită doctorului cât de blând 
era cu fetele, cât de binevoitor, chipeş şi bucuros era 
pe vremea când îl întâlnise, cât de nedrept era să se 



permită ca războiul să golească sufletul unui om, să-i 
sfâşie urzeala vieţii, lăsându-i doar firele zdrenţuite 
ale visurilor sale din tinereţe ca să şi-o cârpească. 
Dar indiferent de cuvintele alese, nu reuşise să îl 
facă pe doctor să înţeleagă cât de mult îşi iubea 
soţul, nu reuşise să-i transmită că nu dorea altceva 
decât să-l salveze pe Anthony, aşa cum şi el o 
salvase pe ea. Ar fi vrut ca doctorul să o ierte pentru 
nereuşită, dar el nu făcea altceva decât să stea băţos 
în costumul lui gri, cu ochelarii săi cu rame subţiri 
de sârmă, cu creionul apăsat pe buze; încuviinţa din 
când în când din cap şi pufăia, notându-şi uneori câte 
ceva în caietul său cu foi liniate. Cuvintele ei parcă 
nici nu ajungeau la el, ca şi cum ar fi fost nişte stropi 
ce i se prelingeau pe părul lucios ca apa pe penele 
gâştei şi în tot acest timp, în liniştea stătută şi rece a 
încăperii, ţăcănitul maşinii aceleia de scris răsuna ca 
un reproş. 

Nu şi-a dat seama că plângea până când bărbatul 
din faţa ei nu s-a aplecat şi i-a întins o batistă. Ea şi- 
a ridicat privirea surprinsă şi şi-a dat seama că, în 
afară de o femeie vârstnică aşezată pe bancheta de 
lângă uşă, rămăseseră singuri în compartiment. 
Eleanor fusese prea absorbită de gânduri ca să bage 
de seamă că trenul mai oprise în staţii. 



A luat batista şi şi-a şters ochii. Se simţea jenată- 
mai mult decât atât, furioasă- să se pomenească în 
starea aceasta, o femeie înlăcrimată care provoacă 
mila unui străin. A accepta batista acelui tânăr i se 
părea un gest de intimitate şi era pe deplin conştientă 
de prezenţa bătrânei de lângă uşă, care se prefăcea 
preocupată de andrelele ei, în timp ce le arunca 
priviri furişe. 

—Vă rog, păstraţi-o, i-a spus el când a încercat să-i 
înapoieze batista. 

Nu a întrebat-o ce necazuri are şi nici Eleanor nu s- 
a grăbit să-i povestească, i-a zâmbit politicos şi şi-a 
văzut de treaba lui, care- după câte a văzut ea- 
consta în a mânui o bucată mică de hârtie; degetele i 
se mişcau iute şi cu agilitate, împăturind-o în tot 
felul de forme, făcând triunghiuri şi dreptunghiuri, 
răsucind-o şi luând-o de la capăt. Ea şi-a dat seama 
că îl privea fix şi şi-a luat ochii de la el, dar nu a 
încetat să-l urmărească în reflexia din geam. El a 
făcut o ultimă ajustare şi a ridicat hârtia cu o mână 
studiind-o pe toate părţile. Eleanor s-a simţit 
neaşteptat de mulţumită: era o pasăre, cu înfăţişare 
de lebădă, cu aripi ascuţite şi gât lung. 

Trenul se ţâra hodorogind mai departe spre vest şi 
se făcuse întuneric afară, ca pe o scenă după 



terminarea spectacolului. Probabil că Eleanor 
dormise adânc şi mult, căci atunci când s-a trezit 
ajunsese la capătul liniei. Şeful de gară fluiera 
anunţând coborârea şi călătorii treceau grăbiţi pe 
lângă fereastra compartimentului 

Ea a încercat să-şi dea jos bagajele din plasa de 
sus, dar nu ajungea, aşa că el a ajutat-o. Plasa cu 
cumpărături se agăţase. Era o situaţie stânjenitoare şi 
ea era încă confuză după somn, extenuată după o zi 
începută dis-de-dimineaţă. 

—Vă mulţumesc şi pentru gestul de mai devreme, 
a spus ea. Mi-e teamă că v-am stricat batista. 

—-Nu aveţi pentru ce, a spus el cu un zâmbet ce-i 
făcea o gropiţă în obraz. E a dumneavoastră, ca şi 
asta. 

Când a luat plasa, degetele li s-au atins şi privirile 
li s-au încrucişat scurt. După cum şi-a îndreptat 
spatele, după expresia uimită de pe chip, şi-a dat 
seama că i-a străbătut pe amândoi acelaşi fior. A fost 
ca o scânteie electrică, un semn de recunoaştere 
cosmică, de parcă în clipa aceea s-ar fi crăpat urzeala 
timpului şi ei ar fi trecut într-o existenţă paralelă, în 
care erau mai mult decât nişte străini într-un tren. 

Eleanor s-a străduit să-şi ţină în frâu gândurile. 
Prin fereastra vagonului îl vedea pe Martin, şoferul 



ei, pe peronul bine luminat, căutând-o din ochi 
printre pasageri, pregătit să o ia acasă. 

—Bine, a spus ea, cu acelaşi ton neutru pe care l-ar 
fi putut folosi cu o servitoare nouă, vă mulţumesc 
încă o dată pentru ajutor. 

Şi a plecat înclinând scurt din cap, cu bărbia 
ridicată, lăsându-1 acolo, în vagon. 

Dacă nu l-ar fi revăzut după aceea, întâlnirea lor ar 
fi fost cu siguranţă dată uitării. O întâlnire 
întâmplătoare într-un tren, un străin chipeş care 
făcuse un mic gest de amabilitate. Un moment 
oarecare împins într-un ungher al memoriei deja 
pline cu atâtea altele. 

Eleanor l-a văzut din nou peste câteva luni, într-o 
zi înnorată de august. Era o dimineaţă neobişnuit de 
caldă, aerul atârna greu, şi Anthony se trezise cu una 
din durerile lui groaznice de cap. Eleanor îl auzise 
zvârcolindu-se şi răsucindu-se în lupta lui cu 
nălucile care-1 bântuiau în timpul nopţii şi se aştepta 
la ce era mai rău. Şi, din experienţă, ştia că cea mai 
bună apărare era atacul. Aşa că, imediat după micul 
dejun, l-a trimis sus, asigurându-se că ia două 
tabletele de somn din cele date de doctorul Gibbons, 
şi dând instrucţiuni ferme personalului să nu-1 
deranjeze, căci lucra la un proiect important. Şi, în 



cele din urmă, cum era ziua liberă a Doicii Rose, le-a 
chemat pe fete şi le-a pus să-şi caute pantofii, 
întrucât aveau să meargă în oraş în dimineaţa aceea. 

—Vai, nu! De ce? 

Alice era întotdeauna prima care se răzvrătea. 
Reacţia ei nu ar fi putut să trădeze mai multă groază 
nici dacă Eleanor le-ar fi sugerat să petreacă o 
săptămână la galere. 

—Pentru că am de luat nişte pachete de la poştă şi 
aş aprecia o mână de ajutor la cărat. 

—Iar pachete, haide Mama! Cred că n-a mai rămas 
nimic necumpărat din Londra până acum! a 
bombănit ea mai departe. 

—Ajunge, Alice! Intr-o bună zi, cu ajutorul lui 
Dumnezeu, te vei pomeni şi tu stăpâna unei 
gospodării şi atunci tu ai să fii cea care hotărăşte 
dacă e cazul să cumpere ceva pentru bunul ei mers. 

Privirea din ochii lui Alice spunea: „Niciodată! 44 , 
iar Eleanor a fost uimită să se recunoască în expresia 
de încăpăţânare de pe chipul fiicei ei de paisprezece 
ani. Asemănarea o irita şi şi-a îndreptat spatele, 
spunând cu o voce mai ascuţită decât intenţionase: 

—-Nu am de gând să-ţi spun de două ori, Alice. 
Mergem toate în oraş. Am trimis deja după Martin să 



aducă maşina, aşa că du-te imediat să-ţi găseşti 
pantofii. 

Alice şi-a muşcat arogantă buza şi ochii i-au sclipit 
a dispreţ. 

—Da, Mama, a spus ea cu greutate, de parcă nu ar 
fi putut să spună cuvântul suficient de repede. 

Mama. Nimeni nu o îndrăgea prea tare. Până şi 
Eleanor se cutremura câteodată de pedanteria 
necontenită a acestei femei. Nu avea nici un pic de 
haz şi te puteai bizui pe ea să taie orice elan cu o 
predică despre responsabilitate şi siguranţă. Şi totuşi 
era esenţială. Eleanor s-ar fi prăbuşit sub povara 
sfâşietoare a bolii lui Anthony, dar Mama era veşnic 
la datorie. Ea era cea care se asigura că fetele îl lăsau 
în pace pe tatăl lor atunci când avea nevoie şi îl 
supraveghea tot timpul ca să-l sprijine înainte de a se 
prăbuşi. Mama nu se lăsa impresionată că odraslele 
ei o priveau ca pe o zgripţuroaică. De ce s-ar fi lăsat? 
Făcea tot ce era cu putinţă pentru a-şi ajuta copiii să 
devină mai buni. 

Spre deosebire de Mama, lui Eleanor îi păsa foarte 
mult, deplângând curgerea timpului, trecerea acelor 
ani când fetele i se cuibăreau în poală şi-i ascultau 
poveştile, când alerga cu ele peste tot pe moşie, 
explorând şi arătându-le locurile fermecate ale 



propriei copilării. încetase de mult să-şi mai plângă 
de milă. Văzuse familii care fuseseră obligate să-şi 
rezume viaţa la nevoile unui invalid şi ajunsese la 
concluzia fermă că sacrificiul era pur şi simplu prea 
împovărător. Nu voia ca umbra dezamăgirii şi 
disperării lui Anthony să cuprindă şi vieţile fetelor 
lor aflate în plină dezvoltare. Dacă ar fi putut pur şi 
simplu să-i absoarbă ea toate problemele, atunci 
fetele nu ar fi fost afectate şi, într-o bună zi, când s- 
ar fi găsit un doctor potrivit, când s-ar fi descoperit 
tratamentul care să-l vindece, nimeni nu va fi băgat 
de seamă. 

între timp, Eleanor se străduia să nu se afle despre 
starea lui Anthony, aşa cum îi promisese. Tocmai 
pentru a-şi putea ţine această promisiune se asigura 
întotdeauna că făcea suficiente comenzi la magazine 
din Londra. De fapt, ea nu avea nevoie nici măcar de 
jumătate din acele lucruri, dar asta nu avea nici o 
importanţă. Era unul dintre cele mai simple şi 
credibile pretexte pe care le inventase de-a lungul 
timpului pentru a le scoate pe fete din calea lui. Intre 
drumuri la plajă sau expediţii în poiene, le obliga să 
o însoţească în oraş ca să ridice pachetele. Cât 
despre fete, lor li se părea firesc (deşi evident 
supărător) că mama lor era maniacă în privinţa 



cumpărăturilor şi nu se mulţumea decât cu cele mai 
noi mofturi de la Londra. Aşa se întâmpla şi în 
dimineaţa aceea. 

—Deborah, Clementine, Alice! Mai repede! 
Martin ne aşteaptă! 

Şi a urmat vânzoleala obişnuită: fetele au bântuit 
prin toată casa în căutarea pantofilor care păreau de 
negăsit. Mai târziu avea să vină cu siguranţă o 
predică- domnişoarelor, responsabilitate, datoria faţă 
de voi însevă, chestii de genul acesta. Mama se 
pricepea să ţină lecţii. Cum să nu se priceapă, dacă 
avea exemplul perfect al lui Constance. Eleanor 
constata cu uimire ce scorpie devenise, cât de rece şi 
enervantă putea fi. Când le dădea îndemnuri aspre 
să-şi îmbunătăţească purtările, pe chipurile lor se 
citea numai plictiseală şi neplăcere. Mai rău chiar, cu 
excepţia unor mici străfulgerări de durere şi confuzie 
ce apăreau din când în când pe chipul lui Deborah- 
de parcă aproape şi-ar fi amintit de vremurile când 
totul era altfel-, ele nu păreau nicicum surprinse. Şi 
acesta era cel mai înspăimântător lucru pentru 
Eleanor. Fiicele ei nu aveau nici cea mai vagă idee 
cât de mult le invidia libertatea şi le aprecia lipsa de 
deprinderi sociale, căci fusese şi ea cândva ca ele, şi 



ce bune prietene ar fi putut fi dacă lucrurile ar fi stat 
altfel! 

în cele din urmă, fiicele ei au apărut în capătul 
scărilor mult mai ciufulite decât se aşteptase 
Eleanor, dar având fiecare pantofii în picioare, ceea 
ce nu era puţin lucru. Eleanor le-a împins afară unde 
Martin pornise maşina şi s-au îngrămădit toate pe 
bancheta din spate. Şi în timp ce fetele se 
ciondăneau care să stea lângă fereastră şi cine pe 
rochia cui se aşezase, Eleanor şi-a ridicat privirea 
către mansardă, unde Anthony adormise de-acum. 
Dacă ar putea să le ţină departe pe fete toată 
dimineaţa, până după-amiază, cu voia lui Dumnezeu, 
îşi va reveni şi ar mai putea câştiga o parte din zi! 
Uneori, momentele cele mai bune petrecute 
împreună, în familie, veneau după dimineţi ca 
aceasta. Era o îmbinare ciudată de respingere şi 
atracţie, în care profunzimea disperării sale era mai 
apoi egalată de uşurătatea luminoasă a revenirii. 
Acele momente, ca giuvaierurile, erau ecouri rare, 
dar nepreţuite ale omului care fusese înainte. Care 
mai era încă în adâncul sufletului lui, s-a corectat ea. 

Când au ajuns în oraş, cerul se înseninase. Bărcile 
de pescuit se întorceau la mal şi pescăruşii zburau pe 
deasupra mării calme, de culoarea oţelită a ardeziei. 



Când au ajuns pe strada principală, Martin a încetinit 
şi a întrebat: 

—Doriţi să vă las undeva anume, doamnă? 

—Aici ar fi foarte bine, mulţumesc, Martin. 

El a oprit maşina şi le-a deschis portiera să 
coboare. 

—Preferaţi să vă aştept cât vă faceţi 

cumpărăturile? 

—-Nu, mulţumesc, i-a răspuns Eleanor, 
îndreptându-şi fusta pe şolduri, în timp ce briza 
sărată a oceanului îi mângâia ceafa. Sunt convinsă că 
mai ai şi alte comisioane de făcut pentru doamna 
Stevenson şi oricum noi vom sta câteva ore. 

S-a pus de acord cu Martin să se întoarcă la 
douăsprezece şi jumătate, dar, după cum s-a aşteptat, 
fetele au început să protesteze: 

—Două ore întregi, Mama?!? Doar ca să luăm 
câteva pachete? O să murim de plictiseală! 

—Doar nerozii se plictisesc, s-a pomenit ea 
spunând. O stare jalnică, a urmat ea, neluând în 
seamă murmurele lor. Mă gândeam să luăm şi un 
ceai dacă tot suntem aici. Iar voi o să-mi puteţi 
povesti ce-aţi mai învăţat la lecţii. 

Nu prea multe, bănuia Eleanor. Judecând după 
numărul micilor ziare care apăreau, după câte 



sporovăiau servitoarele în loc să-şi vadă de treburi, 
fetele erau mai preocupate de vechea tiparniţă decât 
de învăţătură. Desigur, şi Eleanor făcuse la fel în 
copilărie, dar nu era nevoie ca fiicele ei să ştie. 

înveselite oarecum de ideea de a mânca o prăjitură, 
dacă nu de a vorbi despre lecţii, fetele au urmat-o pe 
Eleanor în cafeneaua unde toate patru s-au simţit 
destul de bine, cu excepţia incidentului produs de 
Clementine. A răsturnat vasul cu lapte şi a fost 
nevoie de o cârpă şi o găleată. 

Din păcate, buna dispoziţie nu a durat prea mult. 
Conversaţia politicoasă şi ceaiul s-au isprăvit când 
Eleanor s-a uitat pe furiş la ceasul moştenit de la 
tatăl ei şi a văzut că mai era încă o oră şi ceva de 
petrecut până la ora stabilită. A achitat nota de plată 
şi a trecut la planul B. Venise pregătită: să treacă pe 
la mercerie, pălărier şi bijutier, şi le-a purtat peste tot 
pe fete pe Strada Mare. Până când s-a interesat 
despre cum ar fi putut fi reparată închizătoarea 
brăţării ei de aur, ele mureau deja de plictiseală. 

—Te rugăm, Mama, a început Alice, n-am putea să 
mergem la mare până termini aici? 

—Da, te rugăm, a urmat şi Clementine, care 
aproape că stricase ceasul cu care se juca. 



—Mama, dă-mi voie să le duc eu, a spus Deborah, 
care la cei şaisprezece ani ai ei începea să-şi ia în 
serios rolul de fiică mai mare şi adult în devenire. O 
să le supraveghez eu, să mă asigur că se comportă 
cum se cuvine şi ne întoarcem să te ajutăm cu 
pachetele înainte să vină Martin. 

Eleanor le-a privit îndepărtându-se, slobozind un 
oftat îndelung înăbuşit. La drept vorbind, se simţea 
la fel de bucuroasă ca şi ele. Timpul îi trecea mult 
mai uşor dacă nu era nevoită să le găsească tot felul 
de preocupări şi să le ţină în frâu. I-a mulţumit 
bijutierului, acceptând sugestia lui de reparare a 
brăţării şi a ieşit din magazin. 

în piaţetă se afla o bancă de lemn şi Eleanor s-a 
bucurat să o găsească liberă. S-a aşezat şi a petrecut 
o jumătate de oră liniştită, urmărind vânzoleala 
locului. în copilărie, Eleanor nu-şi dăduse niciodată 
seama câtă bucurie putea să-i producă unui adult să 
stea pur şi simplu. Lipsa oricăror solicitări şi 
aşteptări, întrebări şi răspunsuri era o plăcere simplă 
şi adevărată. Cu părere de rău a constatat că mai erau 
doar cincisprezece minute până când se întorcea 
Martin să le ia şi că venise timpul să facă faţă 
întâlnirii de la poştă. 



Adică- s-a încurajat Eleanor- venise vremea să-i 
ţină piept dirigintei. Marjorie Kempling era o 
bârfitoare cu o rezervă aparent inepuizabilă de 
lucruri pe care voia să le împărtăşească şi altora. 
Poate şi datorită deselor opriri ale lui Eleanor la 
poştă pentru a-şi lua pachetele, domnişoara Kempel 
ajunsese să considere că amândouă sunt un fel de 
conspiratoare. Era o presupunere greşită pe care 
Eleanor nu o încurajase în nici un fel. Ea nu 
manifesta nici cea mai mică dorinţă să cunoască 
vieţile vecinilor, dar se părea că tăcerea ei rece nu 
reuşea să domolească entuziasmul dirigintei. Şi cu 
cât păstra mai multă distanţă, cu atât mai dornică de 
apropiere se dovedea domnişoara Kempling. 

Pe ultima treaptă a clădirii poştei, Eleanor a şovăit 
un pic. De partea de sus a canatului uşii se afla 
suspendat un clopoţel al cărui clinchet ajunsese să-l 
urască din toată inima. Pentru domnişoara 
Kempling, el suna ca o goarnă de luptă, dar ei i se 
părea o chemare la măcel. Şi-a luat inima în dinţi, 
hotărâtă să intre pur şi simplu şi să scape politicos, 
dar ferm, cu pachetele ei cu tot, fără prea multă 
tevatură. Aşa că a apucat clanţa cu mai multă forţă 
decât ar fi fost necesar şi s-a pregătit să deschidă 
uşa. Şi când tocmai dădea să împingă, clanţa i-a 



scăpat din mână şi, spre groaza ei, Eleanor s-a izbit 
de un bărbat care încerca să iasă. 

/V 

—îmi pare rău, vă rog să mă scuzaţi, a spus ea, 
dându-se un pas înapoi. 

—-Nu aveţi de ce, a fost vina mea, m-am grăbit. 
Am simţit brusc nevoia de aer curat şi de o clipă de 
linişte. 

Eleanor a râs, fără voia ei. A ridicat ochii spre el şi 
nu i-a trebuit mult să-şi amintească de unde îl 
cunoştea. Se schimbase. Avea părul mai lung, mai 
întunecat şi mai creţ, iar pielea îi era mai bronzată. 
Arăta destul de diferit de tânărul îngrijit pe care îl 
întâlnise prima dată în tren. 

—Ne-am cunoscut cumva? a întrebat el zâmbind. 

—-Nu, a răspuns ea imediat, amintindu-şi călătoria, 
batista, fiorul pe care îl simţise când degetele lui le 
atinseseră pe ale ei. Nu cred. 

—Poate la Londra? 

—-Nu, niciodată. 

Fruntea i s-a încruntat uşor, dar el zâmbit ca şi cum 
nu ar fi avut nici o grijă pe lume. 

—Mă înşel, atunci. Scuze. Bună ziua. 

—Bună ziua! 

Eleanor a răsuflat adânc. Incidentul o tulburase 
neaşteptat de mult şi a lăsat să treacă câteva clipe 



până să se hotărască să intre. Clopoţelul a sunat 
vesel şi ea abia s-a putut înfrâna să nu ridice mâna şi 
să-l smulgă. 

Ochii dirigintei s-au luminat când a văzut-o. 

—Doamnă Edevane! Ce plăcere să vă văd! Am 
câteva pachete pentru dumneavoastră. Dar, vai de 
mine, păreţi atât de vlăguită! 

—Bună ziua, domnişoară Kempling. Mi-e teamă 
că tocmai am dat peste un domn pe scări. Câtă 
neglijenţă din partea mea! Sunt puţin tulburată. 

—Vai de mine! Aaa, trebuie să fi fost domnul 
Munro. Veniţi, draga mea doamnă, luaţi loc, să vă 
aduc un pahar cu apă rece. 

Domnul Munro. Era de bănuit că Marjorie 
Kempling ştia cine era bărbatul acela. Lui Eleanor îi 
era ciudă pe ea însăşi că o interesa. Dar îi era şi mai 
ciudă pe valul iraţional de gelozie pe care l-a simţit 
auzind cu câtă uşurinţă i-a pronunţat diriginta 
numele. 

—Dar ce arătos e! a continuat domnişoara 
Kempling, dând buzna înapoi de după tejghea, cu un 
pahar de apă într-o mână. Parc-ar fi din filme! Nu ca 
tinerii ăştialalţi de-i vedem pe-aici. Face de toate, din 
câte înţeleg, umblă de colo-colo şi munceşte pe unde 
apucă. Acum lucrează peste vară la livada de meri a 




domnului Nicholson, a urmat ea, aplecându-se cât 
Eleanor să-i poată mirosi crema grasă de pe piele. 
Trăieşte într-o caravană veche pe malul râului, ca 
ţiganii. Şi dacă te uiţi la el, parcă ar avea ceva sânge 
dintr-acela. Pielea, ochii! 

Eleanor i-a zâmbit scurt, repugnându-i emoţia 
femeii, plăcerea ei pentru bârfa, dar dornică însă, 
fără să-şi dea seama, să afle mai multe. Vai, câtă 
ipocrizie! 

—Nu e el vreun gentleman, a mai spus femeia, dar 
e manierat şi se poartă frumos, o să-mi lipsească 
vizitele lui. 

O să-i lipsească? 

—Da? 

—Păi tocmai de-aia venise adineauri, să-mi spună 
să nu-i mai păstrez scrisorile. I se termină contractul 
cu domnul Nicholson şi pleacă săptămâna viitoare. 
Nu mi-a lăsat nici o altă adresă unde să-i trimit 
corespondenţa. Ce păcat! Tare misterios, omul ăsta! 
Dar eu i-am zis: „Şi dac-o s-aveţi corespondenţă şi 
eu nu o să ştiu unde să v-o trimit ? 44 Şi ştiţi ce mi-a 
răspuns? 

—Nu-mi pot închipui. 

—Mi-a spus că toţi oamenii care îl interesează vor 
şti unde să-i scrie, iar de restul se poate lipsi. 



După asta, nu a mai avut cum să-l uite. 
Domnişoara Kempling îi dăduse suficiente 
informaţii ca să-i stârnească interesul şi în 
următoarele câteva săptămâni s-a pomenit adesea 
gândindu-se la el. Domnul Munro. Numele îi intrase 
în cap şi îi revenea în minte în momentele cele mai 
ciudate. Când mergea în biroul lui Anthony, când le 
supraveghea pe fete pe pajişte, când îşi punea capul 
pe pernă şi păsările de noapte începeau să croncăne 
deasupra lacului. Era asemenea unei melodii care îi 
intrase în memorie şi nu mai putea scăpa de ea. îşi 
amintea căldura vocii lui, felul în care o privise de 
parcă amândoi împărtăşeau vreo glumă doar de ei 
doi ştiută, ce simţise când mâna lui o atinsese pe a ei 
în tren, de parcă aşa ar fi vrut soarta, ca ei doi să se 
întâlnească. 

Ştia că astfel de gânduri nu erau lipsite de 
primejdie şi îşi dădea seama că erau greşite. Fiorul 
nepermis care le însoţea îi dădea această convingere. 
Era uimită şi dezamăgită de reacţia ei. Eleanor nu-şi 
închipuise vreodată că s-ar fi putut simţi atrasă de 
altcineva decât de Anthony şi i se părea oarecum 
înjositor să se găsească într-o astfel de situaţie. Se 
liniştea gândindu-se că era doar ceva trecător, o 
aberaţie, că avea să îl uite curând, că doar ea ştia de 



aceste gânduri şi că nimeni altcineva nu trebuia să le 
afle. Bărbatul plecase de mai multe săptămâni, fără 
să lase vreo adresă. Deci nu era nici un risc adevărat. 
De ce nu s-ar fi lăsat cuprinsă de o amintire plăcută 
din când în când, ce-ar fi putut fi rău în asta? Şi aşa a 
continuat să-şi amintească, uneori chiar să fantazeze. 
Domnul Munro. Zâmbetul acela degajat, atracţia pe 
care a simţit-o când el a privit-o, întorsătura pe care 
ar fi luat-o lucrurile dacă i-ar fi răspuns: „Da, sigur, 
îmi amintesc de dumneavoastră. Ne-am mai 
întâlnit 44 . 

Dar există, desigur, oricând un risc atunci când 
inima îngăduie o clipă de visare, oricât de mică şi de 
nevinovată ar părea. Următoarea dată când Eleanor a 
fost nevoită să le scoată pe fete din atmosfera de la 
Loeanneth a fost într-o minunată dimineaţă senină, 
prima după săptămâni întregi de ploaie măruntă, şi 
ultimul lucru de care avea chef era să se încorseteze 
într-una dintre rochiile ei elegante ca să meargă până 
în oraş. Aşa că s-a hotărât să facă mai bine un picnic. 

Doamna Stevenson le-a împachetat mâncarea de 
prânz şi au pomit-o pe poteca dintre tufele de dafin, 
ocolind lacul până când au ajuns la pârâul care 
trecea prin spatele grădinii. Nevoind să rămână mai 
prejos, Edwina venea gâfâind în urma lor. Era un 



câine minunat, apropiat şi credincios tuturor, dar o 
iubea mai ales pe Eleanor. îi era si mai fidelă după 
întâmplarea cu Anthony, atunci când Edwina era 
doar un pui. Acum drăguţa de ea avea artrită, dar 
asta nu o împiedica să-şi însoţească stăpâna oriunde 
mergea. 

Vremea era excepţională şi, poate pentru că 
stătuseră închise în casă atâta vreme, s-au dus mai 
departe decât mergeau de obicei. La ceva timp după 
aceea, Eleanor şi-a jurat că nu intenţionase în nici un 
fel să ajungă la marginea livezii domnului 
Nicholson. Căci, de fapt, Clementine fusese cea care 
mergea în faţă, alergând cu braţele întinse, şi 
Deborah arătase un loc neted, cu iarbă bogată, sub 
salcia de pe malul apei, spunând: 

—Să stăm aici, e perfect! 

Desigur că Eleanor ştia unde se aflau şi a simţit o 
mică undă de stânjeneală amintindu-şi gândurile 
fanteziste care îi trecuseră prin minte în ultima 
vreme. Dar până să apuce să se împotrivească, să 
sugereze să se aşeze mai departe, în susul pârâului 
sau într-o altă poiană, pătura fusese întinsă şi cele 
două fete mai mari se tolăniseră deja pe ea. Alice se 
uita încruntată în carneţelul ei, muşcându-şi buza de 
parcă i-ar fi reproşat creionului că nu ţine pasul cu 



gândurile ei năvalnice şi Eleanor a fost nevoită să 
accepte că nu se mai punea problema să se mute. Şi, 
de fapt, nici nu aveau un motiv serios. Bărbatul 
acela, domnul Munro- obrajii i se îmbujorau numai 
gândindu-se la numele lui- plecase de săptămâni 
întregi. Doar conştiinţa ei încărcată se lupta cu ideea 
de a se afla în locul acela, lângă ferma aceea. 

Eleanor a despachetat mâncarea din coşul de picnic 
şi a scos bunătăţile doamnei Stevenson. Pe măsură 
ce soarele se ridica mai sus pe cer, toate patru au 
mâncat sendvişuri cu şuncă, mere şi mult prea multe 
prăjituri, şi s-au răcorit cu bere proaspătă de ghimbir. 
Edwina le urmărea toate mişcările cu ochi rugători, 
înşfacând orice firimitură se nimerea pe lângă ea. 

Dar căldura aceea era prea de tot pentru luna 
octombrie! Eleanor şi-a desfăcut nasturii mici de 
sidef de la încheieturi suflecându-şi mânecile o dată, 
apoi încă o dată, ca să se aşeze în falduri ordonate. O 
cuprinsese somnolenţa şi se întinsese pe pătură. Cu 
ochii închişi, le auzea pe fete ciondănindu-se leneş 
pentru ultima felie de prăjitură, dar şi-a mutat atenţia 
mai departe, către clipocitul produs de păstrăvii 
strălucitori care săreau în apa pârâului, către ţârâitul 
greierilor ascunşi la marginea pădurii, către foşnetul 
încins al frunzelor din livada învecinată. Fiecare 



sunet părea amplificat de parcă acest mic petic de 
pământ ar fi fost cuprins de o vrajă, ca într-una 
dintre poveştile domnului Llewellyn din copilăria ei. 
Eleanor a oftat. Bătrânul plecase de mai bine de o 
lună. El se ducea în Italia, după cum îi era obiceiul, 
la sfârşitul verii, în căutare de tărâmuri mai calde 
care să-i aline durerile de picioare şi sufletul lui 
neastâmpărat. Lui Eleanor îi era tare dor de el. în 
lipsa lui, lunile de iarnă erau întotdeauna mai lungi şi 
mai reci la Loeanneth, iar ea era mult mai posacă şi 
mai reţinută fără el. El era singurul om care mai 
vedea în ea fetiţa cu păr sălbatic, încurcat şi spirit 
nedomolit. 

A adormit, alunecând dincolo, şi a visat că era iar 
mică. Se afla în barcă, cu pânzele albe umflate de 
vânt, şi tata şi domnul Llewellyn îi făceau cu mâna 
de pe ţărm. Inima îi era plină de fericire, fără nici o 
urmă de nesiguranţă sau de teamă. Lumina scânteia 
pe valuri şi frunzele străluceau, dar apoi, când s-a 
întors ca să le facă din nou cu mâna, şi-a dat seama 
că se îndepărtase mult şi că lacul nu mai avea forma 
cunoscută, ci se lărgea împingând-o tot mai departe 
de casă şi de familie, şi curentul puternic o smulgea 
de lângă ai ei, apa era agitată, iar barca se clătina 



într-o parte şi într-alta, încât trebuia să se ţină 
zdravăn ca să nu cadă... 

S-a trezit brusc şi şi-a dat seama că era scuturată. 

—Mama! Trezeşte-te! Mama! 

—Ce s-a întâmplat? 

Cerul nu mai era senin. La apus se adunau nori 
mari şi întunecaţi şi se pornise vântul. Eleanor s-a 
ridicat iute în capul oaselor, privind în jur să vadă 
unde-i sunt fetele. 

—Clementine? 

—Ea n-a păţit nimic! Edwina ne îngrijorează! A 
fugit după un iepure acum vreo jumătate de oră şi nu 
s-a mai întors. 

—Jumătate de oră? Dar cât am dormit? a întrebat 
Eleanor uitându-se la ceas. Era aproape trei. încotro 
a luat-o? 

Deborah a arătat cu mâna spre un crâng aflat ceva 
mai departe şi Eleanor a privit intens, de parcă dacă 
scruta copacii cu suficientă hotărâre ar fi putut să o 
facă pe Edwina să apară. Cerul era vineţiu. Eleanor 
simţea mirosul furtunii care se apropia, se amestecau 
căldura şi umezeala. Foarte curând avea să plouă 
zdravăn, dar nu puteau să o lase pe Edwina acolo, 
atât de departe de casă. Era bătrână şi aproape oarbă 



şi cu încheieturile ei înţepenite nu avea să se poată 
pune la adăpost. 

—Mă duc eu după ea, a spus Eleanor hotărâtă, 
adunând lucrurile în coşul de picnic. Nu are cum să 
fie prea departe. 

—Să te aşteptăm? 

Eleanor s-a gândit puţin şi apoi a scuturat din cap. 

—-Nu are rost să ne udăm toate. Du-le pe fete acasă 
şi nu o lăsa pe Clemmie în ploaie. 

După ce le-a gonit pe fete cu instrucţiuni clare să 
nu piardă vremea pe drum, Eleanor a pomit-o spre 
crâng. A strigat-o pe Edwina, dar vântul sufla 
puternic şi i-a risipit vorbele. A pornit-o repede, 
oprindu-se din când în când ca să scruteze zarea, să 
strige şi să asculte, dar nu a auzit nici un lătrat. 

Se făcea tot mai întuneric. A cuprins-o 
îngrijorarea, ştiind că Edwina se va speria. Acasă, 
când era furtună, dădea fuga direct în patul ei, cu 
coada între picioare şi labele peste ochi, aşteptându- 
se la ce putea fi mai rău. 

Un tunet uriaş a umplut valea, norii de furtună se 
aflau acum deasupra ei. Ultimul petic de cer senin 
fusese acoperit de întuneric, iar Eleanor a trecut fără 
şovăire prin portiţa de lemn dintre câmpuri şi a 
pornit-o pe moşia de alături. O pală mare de vânt a 



lovit-o şi un fulger a sfâşiat cerul. Cădeau primii 
stropi grei de ploaie, iar ea şi-a dus mâinile la gură şi 
a chemat-o din nou pe Edwina, dar furtuna îi 
înăbuşea strigătele şi nu a primit nici un răspuns. 

Tunetele se rostogoleau peste câmp şi Eleanor a 
fost imediat udată până la piele. Rochia i se lipea de 
picioare şi se străduia să zărească ceva prin ploaia 
densă. Un trăsnet a lovit în apropiere cu un zgomot 
cumplit şi, cu toată grija ei pentru Edwina, Eleanor 
s-a simţit năpădită de emoţie şi curiozitate. Furtuna, 
pericolul, ploaia, toate acestea se adunau ca să dea la 
o parte carapacea Mamei. Era din nou Eleanor, 
Eleanor Aventuriera. Şi era liberă. 

A ajuns în vârful dealului şi dincolo, la poalele lui, 
pe marginea unui pârâiaş, a văzut o rulotă mică, de 
culoare roşie, cu roţi galbene spălăcite. Ştia cui 
aparţinea şi s-a îndreptat spre ea înfiorată. Era goală 
acum, cu perdelele ponosite trase. Părea destul de 
dărăpănată, dar sub vopseaua scorojită se distingea 
un vechi model cu flori care o împodobise cândva. 
Oare unde se afla el? Cum era să trăieşti în felul 
acesta? Sa fii liber să călătoreşti, să explorezi, să 
fugi. îl invidia pentru o astfel de libertate şi în clipa 
aceea s-a simţit ciudat de supărată pe el. Era o 
nebunie, desigur, căci el nu-i datora nimic. Era doar 



forţa închipuirii ei care îi alimenta senzaţia că fusese 
trădată. 


Eleanor aproape ajunsese la pârâu şi se întreba 
dacă să pornească de-a lungul lui până la Loeanneth 
sau să treacă pe partea cealaltă, când şi-a aruncat 
privirile spre caravană şi s-a oprit brusc. Câteva 
trepte rudimentare de lemn duceau spre o mică punte 
şi acolo se afla Edwina, uscată, vie şi nevătămată. 
Eleanor a izbucnit în râs. 


—Ia te uită, ce fată deşteaptă! Te găsesc aici, 
uscată şi la adăpost, iar eu sunt udă leoarcă! 

Pe dată a simţit o mare uşurare. S-a repezit la 
Edwina şi a îngenuncheat ca să cuprindă în palme 
capul animalului credincios. 

—Tare m-ai mai speriat! Am crezut că ai rămas 
blocată pe undeva. Ai păţit ceva? 

I-a verificat labele să vadă dacă nu era rănită şi 
apoi, mirată, s-a uitat mai îndeaproape la puntea 
instabilă şi îngustă. 

—Dar cum Dumnezeu ai ajuns tu aici? 

Nu a băgat de seamă că uşa rulotei se deschisese. I- 
a auzit doar vocea: 


—Am ajutat-o eu. Am auzit-o scâncind sub rulotă 
şi m-am gândit că i-ar fi mai bine aici, sus. 



Claia lui de păr negru era udă şi era îmbrăcat doar 
în maiou şi pantaloni. 

—Am poftit-o înăuntru, dar a vrut să rămână afară. 
Bănuiesc că vă aştepta pe dumneavoastră. 

Lui Eleanor nu i-a trecut nici un răspuns prin cap. 
Era uluită să-l vadă. Trebuia să fi plecat. Se 
presupunea că lucra într-altă parte. Poşta, scrisorile 
de la cei la care ţinea ar fi trebuit să-l găsească într- 
un alt loc. Şi totuşi, parcă era mai mult decât atât. 
Ceva ca o senzaţie de dejă-vu , dar mult mai 
puternică. O încerca o impresie inexplicabilă, întărită 
poate şi de vremea groaznică, de ciudăţenia acelei 
zile- avea sentimentul că el se afla acolo pentru că 
ea îl adusese, ca prin farmec. Că acest moment 
fusese inevitabil, întâlnirea aceasta în clipa aceasta şi 
în locul acesta fusese provocată de tot ce se 
întâmplase până atunci. Ea nu ştia nici ce să facă, 
nici ce să spună. A privit peste umăr. Vremea era în 
continuare cumplită. Furtuna biciuia câmpul. Se 
simţea rătăcită în pustiu, nici aici, nici dincolo, 
suspendată pe un pod îngust între două lumi. Şi 
atunci el a vorbit din nou şi podul s-a dărâmat. 

—Tocmai aprindeam focul, a spus el. Nu vreţi să 
intraţi până trece furtuna? 



Note 


42 . Roman de Agatha Christie (1890-1976). 

43 . Autobuz roşu, cu etaj, în care accesul e posibil 
prin platforma des-chisă din spate, devenit simbol al 
Londrei. A fost scos din uz de vehicule mo-derne, cu 
aproximativ aceeaşi înfăţişare. Pentru păstrarea 
specificului local, până la începutul anilor 2000, au 
mai fost păstrate câteva astfel de autobuze vechi pe 
liniile 9 şi 15, care traversează zone turistice foarte 
cunoscute. 

44 . Spectacol al Baletelor Ruse conduse de 
Diaghilev, creat special pentru Vaslav Nijinski 
(1890-1950); coregrafia: Mihai Fokin, muzica: Cari 
Maria von Weber, Invitaţie la vals (orchestraţie 
Hector Berlioz), libretul: Jean-Louis Vaudoyer (după 
un poem de Theophile Gautier), decoruri şi costume: 
Leon Bakst. 

45 . Piesă de J.B. Priestley (1894-1984). 

46 . Aluzie la Murder, She Wrote , foarte popular şi 
longeviv serial american de televiziune (cunoscut în 
limba română drept Verdict: crimă), în care eroina 
principală este o cunoscută scriitoare de romane 
poliţiste, Jessica Fletcher, interpretată de Angela 
Lansbury. 







/V 

47 . In orginal, communal garden- un mic parc cu 
bănci şi multă verdeaţă, înconjurat cu gard de fier, 
cu porţi încuiate, pentru uzul exclusiv al celor ce 
locuiesc în vecinătate. 

48 . Mare magazin de pe Regent Street deschis în 
1875 de Arthur Lasenby Liberty, devenit faimos 
pentru produsele sale de lux. La sfârşitul secolu-lui 
XIX devine principalul promotor al stilului Art 
Nouveau. 

49 . Una dintre cele mai vechi şi mai cunoscute 
reviste medicale, fondată în 1823. 

/V _ _ 

50 . In original, The Frog Who Would A-Wooing 
Go- Broscoiul curtezan este eroul unui cântec 
popular englez pentru copii. 

51 . Majordomul din filmul serial de televiziune 
Familia Addams. 







26 

Londra, 2003 


La ceva vreme după plecarea lui Sadie Sparrow cu 
cheile conacului de la Loeanneth puse bine în 
geantă, Alice a ieşit în grădina din spatele casei. Se 
aştemea amurgul şi odată cu umbra înserării se 
lăsase o linişte melancolică. A pornit-o pe cărarea 
pardosită cu cărămidă năpădită de buruieni, băgând 
de seamă câte treburi ar fi trebuit făcute în 
săptămânile următoare. Alice prefera grădinile cu 
personalitate, dar era o diferenţă între specificitate şi 
haos. Problema era că ea nu prea mergea în grădină 
prea des. Cândva îi plăcea tare mult să-şi petreacă 
timpul pe-afară. 

O tufă bogată de iasomie îşi întindea ramurile peste 
potecă şi Alice s-a aplecat să rupă o mlădiţă, 
ridicând-o în dreptul feţei şi inspirându-i mireasma 
de căldură solară. Fără să stea prea mult pe gânduri, 
şi-a desfăcut şireturile. într-un colţ, lângă o tufa de 
camelii, se afla un scaun frumos de fier forjat pe care 
s-a aşezat, scoţându-şi pantofii şi şosetele şi 
mişcându-şi degetele goale în aerul surprinzător de 
îmbălsămat. Un fluture întârziat se învârtea pe lângă 



tufa de trandafiri din apropiere şi gândul a dus-o, ca 
de obicei, la tatăl ei. De când îl ştia ea, fusese 
naturalist pasionat şi nu-şi închipuise niciodată că el 
şi-ar fi dorit altceva. Ştia că odată, într-un trecut 
îndepărtat, studiase medicina şi sperase să o practice, 
dar acest lucru, asemenea tuturor visurilor şi 
dorinţelor părinţilor noştri, exista într-un tărâm mult 
mai puţin real decât prezentul acaparant şi febril în 
care se mişca ea. Acum, totuşi, îşi dădea seama cât 
de mult îl mutilase sufleteşte războiul. îi reveneau în 
minte fragmente de discuţii, bombăneli şi blesteme 
la adresa mâinilor care-i tremurau, a dificultăţii cu 
care se concentra, exerciţiile de memorie pe care le 
făcea cu atâta zel, încercând să-şi păstreze gândurile 
în ordine. 

Alice şi-a mişcat tălpile goale pe cărămizile calde, 
simţind fiecare pietricică, fiecare lujer ofilit de 
floare. Acum pielea îi era sensibilă, nu mai avea 
tălpile din copilărie tăbăcite dejoacă şi de alergat. în 
lungile veri de la Loeanneth mergeau săptămâni 
întregi desculţe şi erau nevoite să scotocească peste 
tot ca să-şi găsească pantofii când Mama le anunţa 
că aveau să facă vreo incursiune în oraş. Alergătura 
nebună prin casă, căutatul pe sub paturi, pe după uşi, 
pe sub scări şi apoi, în fine, descoperirea triumfală! 



îşi amintea atât de bine, că aproape îşi simţea vechii 
pantofi în mână. 

/V 

A slobozit un oftat adânc. încredinţarea cheilor de 
la Loeanneth lui Sadie Sparrow îi trezise o tristeţe 
demult înăbuşită. La moartea mamei ei, când 
moştenise casa, Alice pusese bine cheile şi îşi jurase 
să nu se mai ducă acolo niciodată. în sufletul ei, 
totuşi, îşi dădea seama că acea promisiune era 
temporară, că trebuia să se răzgândească într-o zi; 
Loeanneth era casa ei, căminul ei mult iubit. 

Dar nu se răzgândise şi s-ar fi zis că nu avea să o 
mai facă. Predase altcuiva cheile odată cu sarcina de 
a scotoci prin tainele familiei sale, unei tinere 
detectiv care era entuziastă, dar nu putea să se 
implice sufleteşte, întrucât interesul ei era pur 
teoretic, profesional. Părea a fi un fel de final, o 
recunoaştere a faptului că ea, Alice, nu urma să se 
mai întoarcă la Casa de lângă lac. 

—Ai chef de un gin tonic? 

Era Peter, cu o carafa de cristal într-o mână şi cu 
două pahare în cealaltă. Cuburile de gheaţă răsunau 
ca într-o scenă din piesele lui Noel Coward—. 

Alice a zâmbit mai uşurată decât se aştepta sau 
voia să pară. 

—Nici că mi-aş dori altceva! 




S-au aşezat împreună la măsuţa de fler şi el a turnat 
câte un pahar de gin pentru fiecare. înţepător, 
acrişor, rece ca gheaţa, era tot ce-i trebuia. Au 
sporovăit despre grădină, nimicuri plăcute şi 
politicoase, atât de bine-venite după frământările ei 
din ultima vreme. Dacă Peter a băgat de seamă că 
stătea cu picioarele goale, considerând că era o 
încălcare îngrijorătoare a regulilor ei obişnuite, a fost 
prea politicos ca să remarce cu glas tare. Când a 
terminat băutura, s-a ridicat şi şi-a împins scaunul la 
loc sub masă. 

—Cred că e cazul să mă îndrept şi eu spre casă, 
dacă nu mai ai ceva de făcut, a spus el. 

—Nu-mi trece nimic prin minte acum. 

Peter a încuviinţat din cap, dar nu a plecat, şi Alice 
s-a gândit că nu ar strica un mic semn de 
recunoştinţă. 

/V 

—Iţi mulţumesc pentru astăzi, Peter, pentru că ai 
organizat întâlnirea cu doamna Sparrow şi că ai ţinut 
frontul cât a fost ea aici. 

—-Nu ai pentru ce, a răspuns el apucând o frunză 
rebelă de viţă şi frământând-o în palmă. Sper că a 
fost folositoare întâlnirea, nu? 

—Cred că da. 



—Bine, asta e o veste bună, a urmat el, fără să se 
clintească. 

—Peter? 

—Da, Alice. 

—Mai eşti aici? 

—Uite, trebuie să-ţi spun... a început el oftând. 

—Te rog. 

—Acum, că am terminat pagina web, mă întrebam 
dacă aş putea să-mi iau nişte zile libere, dacă te-ai 
putea lipsi de mine o vreme. 

Alice a fost luată prin surprindere. Peter nu mai 
ceruse liber până atunci şi prima ei reacţie a fost să-l 
refuze. Nu voia să se lipsească de el. Se obişnuise cu 
prezenţa lui şi-i plăcea să-l aibă în preajmă. 

—Aşa... 

—Am ceva important... ceva ce aş vrea foarte 
mult să fac. 

Alice i-a privit chipul şi i-a trecut brusc prin minte 
gândul că bietul băiat nu-i ceruse niciodată nimic, 
făcea tot ce-i cerea fără să se plângă, îi fierbea ouăle 
exact cum îi plăceau ei şi uite cum ea îi făcea viaţa 
amară! Ce nesuferită devenise! Cum de i se 
întâmplase aşa ceva? Ea, care fusese cândva plină de 
o veselie debordantă, care considera lumea un loc cu 



posibilităţi nelimitate? Oare tot aşa i se întâmplase şi 
lui Eleanor? Alice a înghiţit în sec şi a întrebat: 

—Şi de cât timp o să ai nevoie? 

—Cred că trei, patru zile mi-ar fi suficiente, 
inclusiv sfârşitul săptămânii, a răspuns el zâmbind 
uşurat, dar uşurarea lui i-a părut lui Alice aproape o 
acuzaţie. 

I-a stat pe limbă să-l întrebe iute: „Suficiente 
pentru ce? 44 , dar s-a stăpânit la timp. 

—Atunci patru zile să fie! a spus ea, forţându-se să 
afişeze cel mai plăcut zâmbet de care era în stare. Ne 
vedem miercuri. 

—De fapt... 

—Ce e, Peter? 

—Ştii, speram să poţi veni cu mine. 

—în vacanţă? a întrebat ea cu ochii măriţi de 
uimire. 

—-Nu chiar... a râs Peter. Cred că ar trebui să 
mergem în Cornwall, la Loeanneth. Nu neapărat să o 
încurcăm pe doamna detectiv Sparrow în cercetările 
ei, doar aşa, să fim şi noi acolo. Tu ai putea 
supraveghea, iar eu aş putea da o mână de ajutor cu 
jurnalele şi cu scrisorile, să citesc printre rânduri, 
ştii... analiză textuală, asta e ce ştiu eu să fac. 



O urmărea atent, pândindu-i reacţia. Cu o oră în 
urmă ar fi refuzat categoric, dar acum nu-şi găsea 
cuvintele. In timp ce-şi băuseră ginul şi stătuseră de 
vorbă, simţise în adierea amiezii un miros cunoscut 
de pământ îmbibat de apă şi ciuperci, şi-o năpădiseră 
brusc amintirile şi-o anume nostalgie. îşi dădea 
seama că era ceva ce-i lipsea de la Loeanneth, un 
simbol a ceea ce fusese, al vinovăţiei şi ruşinii din 
toţi aceşti ani, şi simţea acut nevoia acelui ceva mai 
mult decât orice pe lume. Ca să fie capabilă de 
uitare, ar fi trebuit să recapete acel ceva. 

Şi totuşi. Să se întoarcă la Loeanneth! îşi 
promisese că nu avea să o facă niciodată... 

Nu se putea decide nicicum. Acest lucru era 
tulburător în sine: Alice Edevane nu putea suferi 
nehotărârea. Dar nu avea cum să nu simtă că 
lucrurile o luau la vale şi că ea scăpa frâiele din 
mână, dar mai ales că, slăbind strânsoarea, nu era 
chiar aşa de rău cum ar fi crezut. 

Peter era tot acolo. 

—-Nu ştiu, a oftat ea în cele din urmă. Chiar nu 
ştiu. 

După plecarea lui Peter, Alice a mai rămas în 
grădină încă vreo oră. A băut al doilea pahar de gin, 
apoi al treilea, ascultându-şi vecinii care îşi urmau 



rutina lor de seară, zgomotele traficului care se 
intensifica şi apoi începea să se domolească pe 
strada de dincolo de gard, în timp ce ultimele păsări 
îşi căutau adăpost. Era una dintre acele seri minunate 
de vară când totul atingea perfecţiunea. Unul din 
punctele culminante ale naturii. Aerul era greu de 
miresme, cerul era vrâstat de nuanţe roz, mov, 
bleumarin, şi în ciuda celor aflate în ultimele zile, 
Alice se simţea cuprinsă de o senzaţie uriaşă de 
pace. 

Când s-a decis, în fine, să intre în casă, a văzut că 
Peter îi lăsase cina pe masă. îi pusese vesela ei 
favorită şi pe stativul de ustensile de bucătărie de 
lângă aragaz era agăţat un bilet cu instrucţiuni despre 
cum să încălzească supa. Se pare că Alice îi făcuse o 
impresie foarte convingătoare de neajutorare. Cum 
nu-i era încă foame, s-a hotărât să citească o vreme. 
Totuşi, în salon, s-a pomenit ţinând în mână 
fotografia familiei ei, făcută la un picnic la 
Loeanneth. Chiar înainte ca lumea lor să se năruie. 
Deşi, ştia acum, începuse să se năruie cu mult timp 
înainte. 

/V 

A privit cu atenţie chipul Mamei. In 1933, Eleanor 
avea treizeci şi opt de ani- bătrână după capul unei 
fete de şaisprezece ani, dar o copilă, după mintea de- 



acum a lui Alice. Era frumoasă, cu trăsături 
uimitoare, iar Alice se mira cum de nu văzuse mai 
înainte tristeţea de pe faţa ei. Uitându-se de data 
aceasta, ştiind despre cazna infinită la care se 
supusese îngrijindu-1 pe Tata, ascunzându-i 
suferinţele, însuşindu-şi dezamăgirile lui, ca şi cum 

A 

ar fi fost ale ei, Alice o vedea cu claritate. Intr-un fel, 
o făcea să pară mult mai atrăgătoare. Atitudinea ei 
trăda reţinere, de parcă îi bântuia ceva privirea, avea 
o umbră pe frunte, o suferinţă, sau poate o sfidare. 
Era fragilă, dar cumva puternică şi fermecătoare. Nu 
e de mirare că Ben se îndrăgostise de ea. 

Alice a pus jos fotografia. Clemmie îi spusese 
uluită lui Deborah ce-a văzut. „Avea doisprezece ani 
şi jumătate, dar era necoaptă pentru vârsta ei. Se 
despărţea cu greu de copilărie. Şi, desigur, Mama era 
cea pe care o văzuse 44 , îi povestise Deborah. Alice şi- 
o închipuia pe surioara ei căţărându-se pe veranda 
pavilionului de bărci, cu mâna pe geam, sprijinindu- 
şi fruntea pe dosul palmei în timp ce se uita pe 
fereastră. Ce nedumerită trebuie să fi fost să-i vadă 
pe Mama şi pe Ben în postura aceea. Şi ce distrus 
trebuie să fi fost Tata când a aflat. Şi Deborah. „Am 
crezut că am s-o urăsc pe Mama toată viaţa după ce 
mi-a spus Clemmie. 44 



—Dar nu ai urât-o. 

—Cum să mai fi putut, după ce s-a întâmplat cu 
Theo? Infidelitatea ei nu a mai însemnat nimic după 
pierderea lui, nu crezi? Presupun că am simţit că 
fusese pedepsită îndeajuns şi mila mi-a fost mai 
puternică decât mânia. Şi, pe deasupra, ea s-a 
devotat din nou Tatei, pe de-a întregul. M-am gândit 
că dacă el fusese în stare să o ierte, atunci puteam şi 
eu să fac la fel. 

—Şi Clemmie? 

—Nu mi-a fost niciodată prea uşor să înţeleg ce 
gândea Clemmie, a urmat Deborah, clătinând din 
cap. Nu am mai vorbit despre asta. Am mai încercat 
o dată sau de două ori, dar s-a uitat la mine de parcă 
aş fi vorbit în dodii. Era atât de absorbită de 
avioanele ei. Uneori mi se părea că ea reuşea să 
plutească deasupra încâlcelilor omeneşti care ne 
ţintuiau pe noi, ceilalţi. 

Aşa să fi fost? Brusc, distanţa tot mai mare între 
Clemmie şi mama lor se vedea într-o altă lumină. 
Alice presupusese întotdeauna că era o parte a 
naturii rebele a lui Clemmie, nu bănuise nici o clipă 
că răceala ar fi fost provocată de ceva atât de 
concret, de traumatic. 



/V 

„Dar eu? 44 abia s-a abţinut să întrebe Alice. In 
schimb a zis, cu mai multă uşurinţă decât simţea cu- 
adevărat: 

—Mă mir de ce nu mi-ai spus şi mie mai demult. 
Nu despre aventură, nu la asta mă refer, ci la toată 
povestea asta. Tata, şocul obuzului, Theo. 

Linia severă pe care o făceau buzele lui Deborah s- 
a frânt. 

—Noi l-am iubit toate pe Tata, dar tu, Alice, tu l-ai 
divinizat. Nu am vrut să fiu eu cea care să-ţi distrugă 
imaginea pe care mereu ai avut-o despre el, a 
răspuns ea încercând fără succes să zâmbească. 
Doamne, asta sună de parcă decizia mea ar fi fost 
ceva nobil, fără să fie de fapt. Nici un pic nu a fost, a 
oftat ea. Nu ţi-am spus, Alice, pentru că ştiam că o 
să mă învinuieşti că i-am stârnit mânia Tatei. Eram 
sigură că ai să dai vina pe mine şi ştiam că ai fi avut 
dreptate şi nu puteam să suport asta. 

Şi apoi a început să plângă, de tristeţe şi vinovăţie, 
recunoscând că se întrebase de mai multe ori dacă nu 
cumva faptul de a fi avut aşa de greu un copil nu era 
o pedeapsă pentru ceea ce făcuse, dar Alice a liniştit- 
o. In primul rând, universul nu funcţiona aşa, şi în al 
doilea rând, reacţia ei era de înţeles pe de-a-ntregul. 
Simţise un devotament arzător pentru Tata şi o 



mânie înfiorătoare pentru Mama. Nu avea de unde să 
ştie ce întâmplări cumplite aveau să dezlănţuie. 

Atâtea piese ale unui puzzle din care fiecăreia îi 
erau cunoscute alte bucăţi. Singura persoană care 
ştiuse totul, pe de-a-ntregul, era Eleanor şi ea nu 
spusese nici măcar un cuvânt. Sadie Sparrow se 
înşela asupra motivului pe care l-ar fi avut Eleanor 
ca să-şi ierte soţul pentru ceea ce făcuse. O întrebare 
nerostită se zbătea în toată discuţia lor: Oare ea nu- 
şi iubise copilul? Dar mama îl adorase pe Theo. 
Nimeni nu ar fi putut să nege asta. Ea a suferit tot 
restul vieţii, reîntorcându-se la Loeanneth în fiecare 
an, şi nu-i reproşase nimic Tatei. „Dragostea e 
îndelung răbdătoare 44 , îi spusese Eleanor fiicei ei 
Deborah în noaptea dinaintea nunţii, ceea ce fusese 
adevărat în cazul ei. Dar ea mai avea şi un alt motiv 
ca să fie necondiţionat de partea soţului ei. Poate că 
doamna detectiv Sparrow nu ar fi putut înţelege, dar 
Alice ştia că o făcuse pentru că Mama credea că era 
vina ei. Că tot ceea ce se întâmplase era o pedeapsă 
pentru că îi făcuse Tatei o promisiune şi că nu se 
ţinuse de ea. 

Alice şi-a aruncat din nou ochii la fotografie. Se 
întreba cât durase oare aventura mamei ei cu Ben. 
Fusese doar un episod pasager, sau se şi iubiseră? 



Când îi povestise Deborah prima dată, Alice se 
simţise jenată. Gândul o purtase imediat la 
pavilionul de bărci şi la după-amiaza aceea când Ben 
o respinsese. Ea îl întrebase dacă avea pe altcineva şi 
după expresia lui pricepuse că aşa era. Dar nu-şi 
dăduse seama şi pe cine avea. 

Şi-i închipuise pe cei doi râzând de ea şi se simţise 
incredibil de nesăbuită. Dar acum nu se mai simţea 
aşa. Emoţiile puternice de demult se estompaseră, 
devenind simple umbre a ceea ce au fost. Ea avea 
cincisprezece ani când s-au cunoscut, era precoce, 
dar naivă, şi se îndrăgostise de primul bărbat matur 
care îi acordase atenţie, luându-i bunătatea drept 
dragoste împărtăşită. Era o poveste simplă şi ea a 
pus-o pe seama tinereţii şi a iertat-o. Mai ştia însă şi 
că Mama nu ar fi râs niciodată de ea. Dimpotrivă, 
acum înţelegea de ce Eleanor reacţionase atât de 
vehement, insistând să nu se lege de cineva atât de 
„nepotrivit 44 . 

Dar nici ea nu era geloasă fiindcă Ben o preferase 
pe Eleanor în defavoarea ei. Cum ar fi putut să fie 
invidioasă pe Mama, care suferise şi pierduse atât de 
multe? Care fusese mult mai tânără la vremea aceea 
decât era Alice acum, care murise de aproape şaizeci 
de ani? Ar fi fost ca şi cum şi-ar fi invidiat propriul 



copil sau un personaj dintr-o carte pe care ai citit-o 
demult. Nu, Alice nu era geloasă, era tristă. Nici 
măcar nostalgică. Emoţia ei nu avea nimic general 
sau inexplicabil. Era tristă că mama ei a suferit de 
una singură. Acum, uitându-se la chipul de demult al 
Mamei, s-a gândit că poate tocmai asta născuse 
atracţia: Ben era bun, blând, atrăgător, fără 
răspunderile pe care le ducea pe umeri Eleanor şi 
care uneori trebuie să-i părut de nesuportat. 

Alice şi-a îndreptat atenţia spre tatăl ei, aşezat la 
marginea păturii de picnic, în spatele grupului, 
îndărătul lui era un zid de piatră şi, uitându-se la 
acea fotografie, lui Alice i-a trecut prin minte că tatăl 
ei fusese la fel de statornic şi de solid în ochii ei 
precum zidurile acelea străvechi de piatră care 
traversau câmpurile de la Loeanneth. Deborah 
spusese că Alice l-a divinizat. Cu siguranţă că îl 
iubise nespus şi preţuise dragostea lui. Dar toate îl 
iubeau şi se luptau să-i câştige afecţiunea. 

Acum îi scruta cu atenţie fiecare detaliu al chipului 
lui atât de cunoscut, încercând să desluşească tainele 
de dincolo de trăsăturile lui mult iubite. Alice nu ştia 
prea multe despre şocul obuzului, doar lucrurile 
obişnuite pe care le aflase toată lumea: tremurături, 
coşmaruri, oameni marcaţi pe viaţă, care se 



ghemuiau când auzeau zgomote puternice. Dar 
Deborah spunea că la Tata nu se manifestase aşa. 
Lui îi fusese afectată puterea de concentrare şi 
mâinile îi erau nesigure, ceea ce era prea grav ca să- 
şi mai poată relua pregătirea pentru a deveni chirurg; 
dar că mai era şi altceva care îl bântuia, o întâmplare 
anume mai degrabă decât povara generală a ororilor. 
O încercare grea de pe câmpul de luptă care avusese, 
la rândul ei, consecinţe distrugătoare pe timp de pace 
pentru familia lor. 

Privirea lui Alice s-a oprit apoi, cum se cuvenea, 
asupra lui Theo. Aşezat la picioarele Mamei, cu 
chipul luminat de un zâmbet încântător în timp ce 
întindea un braţ spre Clemmie. în mână îi atârna 
iubitul lui căţeluş de jucărie şi un necunoscător şi-ar 
fi putut închipui că i-1 oferă în dar surorii sale. Dar 
Theo nu l-ar fi dat nimănui de bunăvoie pe Puppy. 
Oare ce se întâmplase cu acea micuţă jucărie? Ce se 
alesese de Puppy nu avea de fapt nici o importanţă în 
marea hartă a întâmplărilor, dar Alice se întreba 
totuşi. Probabil că scriitoarea A.C. Edevane căuta 
întotdeauna să pună cap la cap fiecare amănunt. 
Rămâneau întrebări mai importante. De la cele de 
bază- Cum se întâmplase? Când a priceput Tata ce 
făcuse? Cum a aflat Mama?- la cea mai stăruitoare, 



din punctul de vedere al lui Alice: Ce i se întâmplase 
oare Tatei de reacţionase aşa? Alice ar fi dat orice să 
se poată întoarce în timp şi să vorbească cu părinţii 
ei, să-i întrebe de-a dreptul, dar nu-i rămânea decât 
speranţa că răspunsurile se aflau în hârtiile de la 
Loeanneth. 

Ea îi încredinţase lui Sade Sparrow sarcina de a le 
găsi, dar i se părea limpede acum că nu putea sta cu 
mâinile în sân. îşi jurase să nu se mai ducă la 
Loeanneth, dar dintr-odată întoarcerea devenise tot 
ce-şi dorea mai mult pe lume. S-a ridicat brusc în 
picioare, pornind de-a lungul bibliotecii, facându-şi 
vânt cu mâna spre faţa încinsă. Să se ducă la 
Loeanneth... Peter îi spusese că nu avea decât să-l 
sune şi să-şi dea încuviinţarea... îşi putea oare 
permite să ţină un legământ pe care îl făcuse în 
fierbinţeala tinereţii, dominată de nesiguranţă şi de 
teamă? 

Alice s-a uitat către telefon şi mâna i-a tremurat. 

27 

Cornwall , 1932 

Ducea o viaţă binecuvântată. Asta înrăutăţea 
lucrurile şi mai tare. Avea o soţie pe care o iubea, 



trei fiice a căror inocenţă şi candoare îi luminau 
sufletul şi acum urma să mai aibă încă un copil. 
Locuia într-o casă frumoasă cu o grădină vastă, la 
marginea unei păduri întinse şi bogate. Păsările 
ciripeau pe ramuri, veveriţele îşi adunau provizii în 
pădure şi păstrăvii creşteau mari în pârâul lui. Era 
mult mai mult decât merita. Milioane de bărbaţi îşi 
pierduseră şansa de a duce o viaţă normală, muriseră 
în noroi şi nebunie; iar oamenii aceia ar fi dat orice 
să aibă ce avea el. Ei muriseră şi erau daţi uitării, iar 
lui norocul continua să-i surâdă. 

A ocolit lacul şi s-a oprit când a dat cu ochii de 
pavilionul de bărci. Avea să rămână întotdeauna un 
loc special. Ce zile simple trăiseră acolo înainte de 
război, când se refăcea conacul şi el şi Eleanor se 
instalaseră acolo, pe malul pârâului. Nu-şi amintea 
moment mai fericit de-atunci încolo. Totul părea atât 
de sigur. Avea un ţel, forţa şi încrederea ce 
decurgeau din faptul că era tânăr, sănătos şi 
neîncercat de soartă. Era convins că putea spune cu 
mâna pe inimă că pe vremea aceea era un om bun. 
Viaţa părea un drum lin şi drept ce se aştemea în faţa 
lui, aşteptându-1 să păşească tot înainte. 

Când s-a întors acasă după terminarea războiului, 
Anthony a petrecut mult timp în pavilionul de bărci: 



uneori stătea pur şi simplu şi se uita la pârâu, alteori 
citea şi recitea scrisori vechi, şi erau zile când 
dormea tot timpul. Era atât de obosit! Uneori credea 
că nu o să se mai scoale niciodată din somn, de 
multe ori ar fi fost fericit să nu se mai trezească 
deloc, dar s-a deşteptat, de cele mai multe ori şi, cu 
ajutorul lui Eleanor, şi-a organizat biroul în 
mansarda casei şi pavilionul de bărci a rămas în 
seama fetelor. Aşa a devenit locul copiilor de joacă 
şi aventuri, iar acum servea drept loc de cazare 
pentru personal. Gândul acesta îi făcea plăcere; 
Anthony îşi imagina cum timpurile şi generaţiile se 
succedau în straturi, nălucile din trecut cedând locul 
făpturilor de azi. Din fericire, clădirile erau mult mai 
trainice decât viaţa unui om. Asta era ceea ce-i 
plăcea cel mai mult la pădurile şi câmpurile de la 
Loeanneth. Generaţii întregi le cutreieraseră, le 
munciseră şi apoi îşi găsiseră odihna în ele. Găsea 
multă mângâiere în permanenţa naturii. Până şi 
pădurile de la Menin crescuseră probabil. Greu de 
închipuit, dar cu siguranţă crescuseră. Oare 
răsăriseră flori pe mormântul lui Howard? 

Uneori se gândea la oamenii pe care îi întâlnise în 
Franţa. Se căznea să nu se mai gândească, dar ei îi 
apăreau de la sine în minte, sătenii şi fermierii în 



casele cărora fuseseră. Oare mai locuiau acolo, se 
întreba, domnul Durând şi doamna Fournier, şi 
nenumăraţi alţii care-i găzduiseră, de bunăvoie sau 
altfel, în toată acea perioadă? După ce se semnase 
armistiţiul şi armele fuseseră în sfârşit lăsate, 
oamenii aceia, ale căror vieţi le tulburaseră, ale căror 
cămine şi gospodării le distruseseră, începuseră oare 
îndelungatul şi anevoiosul proces de reconstrucţie? 
Presupunea că da. Unde să se fi dus? 

Anthony a ocolit gardul viu şi a pornit-o spre 
pădure. Alice voise să vină cu el, dar Eleanor îi 

/V 

născocise ceva de făcut ca să o ţină ocupată. In timp, 
soţia lui devenise expertă în a-i ghici stările 
sufleteşti, erau unele momente când părea că îl 
cunoaşte mai bine decât se cunoştea el însuşi. Şi 
totuşi, în ultima vreme lucrurile păreau că-i scapă de 
sub control. De când Eleanor îi spusese că era 
însărcinată, situaţia se înrăutăţise şi mai tare. Şi asta 
îl îngrijora. Ea crezuse că vestea avea să îl facă 
fericit şi, într-un fel, chiar îl bucurase, dar tot mai 
adesea se pomenea că-i zboară gândul la hambarul 
de la ferma doamnei Fournier. Auzea năluci care 
plângeau noaptea, scâncete de copil şi, ori de câte ori 
lătra câinele, rămânea încremenit şi îşi spunea în 
sinea lui că totul era în regulă, că era doar rodul 



închipuirii sale. Ca şi cum asta ar fi schimbat 
lucrurile. 

Un stol de păsări străbătea cerul şi Anthony s-a 
cutremurat. Pentru o fracţiune de secundă se 
pomenise acolo, pe câmp, în spatele şopronului de 
muls vacile din Franţa, simţind durerea în umărul în 
care-1 lovise Howard. A închis ochii strâns şi a 
inspirat şi expirat de cinci ori înainte de a-i deschide 
puţin, cât să zărească o mică rază de lumină. Se 
concentra să vadă doar câmpul larg, deschis de la 
Loeanneth, leagănul lui Alice, ultima poartă care 
dădea din poiană în pădure. Şi a pomit-o încet, cu 
hotărâre, într-acolo. 

Era bine că plecase singur de acasă. Eleanor 
avusese dreptate, devenea tot mai imprevizibil. Era 
îngrijorat de ceea ce ar fi putut face fără să-şi dea 
seama, de ceea ce ar fi putut auzi sau vedea fetele. 
Iar ele nu trebuiau să ştie ce făcuse el, ce era; nu ar fi 
putut îndura ca ele să afle. Şi chiar mai rău, nu ar fi 
putut suporta ca ele să bănuiască măcar lucrurile pe 
care fusese cât pe ce să le facă, graniţa monstruoasă 
pe care aproape că o depăşise. 

Noaptea trecută fusese trezit de un zgomot în 
dormitorul pe care îl împărţea cu Eleanor; s-a ridicat 
în capul oaselor şi şi-a dat seama că era ceva în 



colţul umbrit de lângă perdea. Era cineva. Inima a 
început să-i bată cu putere. „Ce s-a întâmplat? a 
şuierat el. Ce vrei? 44 Cel ascuns a venit încet spre el 
şi când a păşit în lumina lunii, Anthony a văzut că 
era Howard. „O să fiu şi eu tată 44 , i-a spus el. 
„Anthony, o să fiu şi eu tată, ca tine! 44 

Anthony a închis ochii strâns şi şi-a acoperit 
urechile, simţind cum îi tremură mâinile. Apoi nu a 
mai ştiut nimic, doar a văzut-o pe Eleanor trează, 
ţinându-1 în braţe, iar lampa de pe noptieră era 
aprinsă şi Howard dispăruse. 

Dar avea să vină iar, mereu venea. Şi acum, cu un 
copil pe drum, nu mai avea cum să-l ţină la distanţă. 

Erau la război de doi ani şi jumătate. Luptele se 
înteţiseră şi ei se învârteau într-o învălmăşeală 
aparent nesfârşită de ostilităţi pe linia frontului 
urmate de retrageri în spatele frontului. Ajunseseră 
să cunoască bine oraşul Warloy-Baillon şi pe 
locuitorii lui şi viaţa devenise cât se putea de 
confortabilă în purgatoriul acela. Se zvonea totuşi că 
se pregăteau de un mare atac şi Anthony se bucura; 
cu cât câştigau mai iute blestemata asta de luptă, cu 
atât mai repede puteau să plece acasă. 

Tocmai se întorsese din ultima zi petrecută în 
tranşee şi stătea la masa de stejar de la ferma gazdei 



lor, domnul Durând, care-i primise de voie, de 
nevoie, savurând un ceai într-o ceaşcă de porţelan, 
nu de tinichea, citind una dintre ultimele scrisori de 
la Eleanor. îi trimisese o fotografie a fetiţelor, 
Deborah şi Alice- mezina, o fetiţă scumpă şi 
dolofană cu un aer surprinzător de aprig şi hotărât. 
După ce a privit-o încă o dată, a băgat cu grijă 
fotografia în buzunarul tunicii. 

Scrisoarea, aşternută pe hârtia pe care i-o dăduse 
el, cu chenar de frunze de viţă, era exact ceea ce-i 
ceruse: o înşiruire de poveşti dintr-o viaţă despre 
care începe să creadă că nu a existat decât în 
închipuire. Să fi fost oare aievea o casă numită 
Loeanneth, un lac cu raţe şi cu o insulă în mijloc, cu 
un pârâu care se învolbura şi se rostogolea prin 
fundul grădinii? Existau oare două fetiţe englezoaice 
numite Deborah şi Alice care îşi petreceau 
dimineţile în grădina de zarzavat plantată de părinţii 
lor, mâncând căpşune până le durea burta? „După 
aceea nu le-a fost bine deloc 44 , îi scria Eleanor, „dar 
ce să le faci? Sunt tare hoţomane când vine vorba să 
dea iama prin grădină. Deborah le îndeasă în 
buzunare şi o îndoapă pe Alice când nu le văd eu. 
Nici nu ştiu dacă să fiu mândră sau să mă supăr! Şi 
chiar dacă le văd, nu mă lasă inima să le opresc. 



Căci ce poate fi mai minunat decât să culegi căpşune 
proaspete? Să le înghiţi pe nemestecate şi să simţi 
cum te topeşti de atâta dulceaţă? Vai, Anthony, să 
vezi camera copiilor după aceea- de la degeţelele lor 
lipicioase, zile întregi a mirosit a dulceaţă caldă de 
căpşune! 44 

Anthony şi-a ridicat privirea şi l-a văzut pe 
Howard în uşa bucătăriei. Surprins într-un moment 
intim, de slăbiciune, a împăturit imediat scrisoarea şi 
a pus-o în buzunar, alături de fotografie. 

—Sunt gata, i-a spus, luându-şi cascheta şi 
aşezându-şi-o pe cap. 

Dar Howard s-a aşezat pe scaunul cioplit aflat de 
partea cealaltă a mesei. 

—Ce faci? l-a întrebat Anthony. 

—Eu nu merg. 

—Unde nu mergi? 

A 

—înapoi, pe front. 

Anthony s-a încruntat, uluit. 

—Glumeşti? Nu ţi-e bine? 

—Nici una, nici alta. Eu plec, dezertez, zi-i cum 
vrei. Plec de-aici cu Sophie. 

Nu se întâmpla prea des ca Anthony să rămână fără 
replică, dar acum nu-şi mai găsea cuvintele. Ştia că 
Howard o plăcea pe menajera domnului Durând. 



Biata fată îşi pierduse soţul în primele săptămâni ale 
războiului. Avea doar optsprezece ani şi un prunc, 
Louis, căruia să-i poarte de grijă, fără vreo rudă sau 
vreun prieten în sat. Nu-şi dăduse seama cât de 
departe ajunseseră. 

—Noi ne iubim, i-a spus Howard. Ştiu că sună 
ridicol în vremurile astea, dar asta-i situaţia. 

Tunurile nu conteneau aici, bubuind mereu în 
depărtare. Se obişnuiseră să simtă zguduiturile 
pământului şi să audă zăngănitul ceştilor pe masă. Se 
învăţaseră de-acum să ignore faptul că fiecare 
detunătură însemna moartea unor oameni. 

Anthony a pus mâna pe ceaşcă, uitându-se cum 
tremura lichidul ce mai rămăsese în ea. 

—Iubire, a repetat el. 

Era atât de ciudat să auzi acest cuvânt, când ei erau 
mai deprinşi să vorbească despre şobolani, noroi şi 
mădulare însângerate. 

—Eu nu sunt făcut pentru război, Anthony. 

—Acum suntem cu toţii. 

—Eu nu. Am fost norocos, dar norocul meu începe 
să mă lase. 

—Trebuie să terminăm ce am început. Dacă un om 
nu poate fi de folos ţării sale, mai bine să moară. 



—Asta e o prostie. Nu cred că am crezut asta 
vreodată. Cu ce sunt eu de folos Angliei? Le sunt 
mult mai de folos lui Sophie şi lui Louis decât 
Angliei, a spus el arătând vag către fereastră. 

Anthony a văzut-o pe Sophie stând cu pruncul pe o 
băncuţă în cealaltă parte a curţii. Ea se juca cu 
băieţelul- un copil adorabil, cu ochi mari, căprui şi 
lăcrimoşi şi cu gropiţe în obraji, care râdea şi 
întindea mânuţele dolofane ca să-i mângâie faţa 
mamei. 

—Uite, pot să-ţi aranjez să-ţi iei o permisie, să 
pleci în Anglia câteva săptămâni. Să te pui pe 
picioare, i-a spus Anthony cu voce scăzută. 

—-Nu mă mai întorc acolo, a scuturat Howard din 
cap. 

—-Nu ai altă alegere. 

—Există întotdeauna o alegere. Plec la noapte. 
Plecăm împreună. 

—Ba vii cu mine acum. îţi ordon. 

—Vreau să rămân cu ea. Vreau să încerc şi eu să 
am o viaţă normală. Să fiu tată, să fiu soţ. 

—Poţi să fii toate astea şi ai să fii , cu siguranţă, 
numai că trebuie să o faci ca lumea. Nu poţi să pleci 
aşa, pur şi simplu! 



—Nici nu ţi-aş fi spus, dar tu îmi eşti mai mult 
decât un prieten, îmi eşti frate. 

—-Nu pot să te las să faci una ca asta! 

—Nu ai de ales. 

—Ştim amândoi ce se întâmplă cu dezertorii. 

—Trebuie să mă prindă mai întâi. 

—O să te prindă. 

—Anthony, prieten drag, a zâmbit Howard trist, 
acolo sunt deja mort. Sufletul mi-e mort şi curând îi 
va urma şi trupul. 

S-a ridicat în picioare, împingându-şi scaunul 
încet, cu grijă. A ieşit din bucătărie, fluierând un 
cântec pe care Anthony nu-1 mai auzise de ani de 
zile, o melodie de dans de pe vremea când erau 
studenţi. 

Fluieratul acela, melodia, degajarea cu care 
prietenul lui îşi semna sentinţa la moarte... toate 
lucrurile teribile pe care le văzuseră şi le făcuseră 
împreună, fatalitatea sorţii, tot ceea ce sacrificase 
Anthony ca să reziste până atunci- intensitatea 
insuportabilă a dorului de Eleanor şi de fetele lui, de 
micuţa Alice pe care nici nu o cunoştea- ameninţau 
acum să-l copleşească. 

Gândurile i s-au învălmăşit şi s-a ridicat pe dată. A 
ieşit în goană din bucătărie, traversând pământul 



acoperit cu iarbă, pe potecile dintre clădirile fermei. 
Mai avea puţin să-l prindă din urmă pe Howard pe 
aleea care trecea prin spatele şopronului vecinilor. 
Prietenul lui ajunsese la capătul potecii şi Anthony i- 
a strigat: 

—Opreşte-te! 

Howard nu s-a oprit, ci i-a strigat în schimb peste 


umăr: 

—-Nu mai eşti superiorul meu! 

Anthony s-a simţit împresurat de un val negru de 
teamă, neajutorare şi mânie care nu putea fi stăvilit. 
Nu putea lăsa să se întâmple una ca asta; trebuia să-i 
pună capăt într-un fel. 

A început să alerge. Nu fusese violent niciodată- 
se pregătea să devină doctor, vindecător-, dar acum 
inima bătea să-i spargă pieptul, iar sângele îi pulsa 
prin vene şi fiecare strop de furie, tristeţe şi frustrare 
resimţite în ultimii ani îi zvâcnea sub piele. Când l-a 
ajuns din urmă pe Howard, i-a sărit în spate şi l-a 
trântit jos. 

Cei doi bărbaţi s-au rostogolit, încăierându-se şi 
luptându-se, străduindu-se fiecare să-i dea o lovitură 
decisivă celuilalt, fără să reuşească. Howard a fost 
primul care a reuşit să lovească, dându-se înapoi ca 
să îşi ia avânt suficient înainte de a-1 lovi cu stânga. 



Anthony a simţit arsura durerii trecându-i din piept 
spre umăr. 

Howard avusese dreptate, nici el, nici Anthony nu 
erau firi războinice, iar toată cearta lor fusese 
surprinzător de istovitoare. Şi-au dat drumul, căzând 
unul lângă altul, pe spate, cu piepturile ridicându-se 
şi coborând în timp ce se străduiau să-şi recapete 
răsuflarea, după ce trecuse clipa de nebunie. 

—O, Doamne! a exclamat în cele din urmă 

A 

Howard. îmi pare rău. Eşti rănit? 

Anthony a scuturat din cap. îşi pironise ochii spre 
cer, care părea mai strălucitor acum, când respira 
sacadat. 

—Dă-o încolo, Howard! 

—Chiar îmi pare rău! 

—-Nu ai mâncare, nu ai provizii... ce e în capul 
tău? 

—Sophie şi cu mine... avem îndeajuns. Ne avem 
unul pe celălalt. 

Anthony a închis ochii şi şi-a pus o mână pe piept. 
Soarele îi ardea plăcut obrajii şi-i făcea pleoapele 
portocalii pe dinăuntru. 

—Ştii că sunt nevoit să te împiedic. 

—Va trebui să mă împuşti ca să mă împiedici. 



Anthony şi-a deschis ochii, clipind în strălucirea 
soarelui. Un stol de păsări, în formă de săgeată, 
zbura pe cerul de un albastru orbitor. Toate lucrurile 
în care crezuse nestrămutat începeau să se fărâme. 
Ziua aceea, strălucirea soarelui, păsările, toate 
acestea ieşeau din atmosfera războiului. De parcă o 
altă realitate se desfăşura acolo, dinaintea ochilor 
lor, iar ei trebuiau doar să se înalţe suficient ca să 
scape de locul acesta numit lume. 

Howard se ridicase de-acum şi stătea cu spatele 
sprijinit de zidul de cărămidă, uitându-se la mâna 

/V 

julită. Anthony s-a dus lângă el. II dureau coastele. 

—Eşti hotărât. 

—Da, suntem hotărâţi. 

—Atunci, spune-mi ce plan ai. Trebuie să ai un 
plan, doar nu eşti atât de prost încât să porneşti prin 
ţară cu o femeie cu un copil în braţe. 

Şi în timp ce Howard îi spunea ce avea în minte, 
Anthony îl asculta, încercând să nu se gândească la 
armată şi la reguli ori la ce i s-ar fi întâmplat 
prietenului său dacă ar fi fost prins. Asculta şi 
încuviinţa din cap, străduindu-se să creadă că ar fi 
putut reuşi. 

—Şi mătuşa asta a lui Sophie stă în partea sudică? 

—Aproape de graniţa cu Spania. 



—Şi o să vă găzduiască ea? 

—Da, îi e ca o mamă. 

—Şi cum o să călătoriţi, ce o să mâncaţi? 

—Am adunat raţiile şi am păstrat ce era în pachetul 
de la Eleanor. Sophie a reuşit să facă rost de ceva 
pâine şi apă. 

—De la domnul Durând? 

—Am de gând să-i las nişte bani, a completat 
Howard, doar nu sunt hoţ. 

—Şi unde ţii toate astea? 

—E un hambar părăsit la marginea fermei doamnei 
Fournier. Are acoperişul găurit de obuze şi plouă 
prin el ca prin strecurătoare. 

—Câteva raţii, o prăjitură şi o pâine nu-ţi vor 
ajunge. Va trebui să rămâneţi ascunşi câteva zile şi 
nici nu ştii ce găseşti pe drum, în sud. 

—Ai dreptate. 

Anthony s-a gândit la depozitul popotei; conserve 
de carne de cea mai bună calitate, lapte condensat, 
faină şi brânză. 

—Vă trebuie mai multe, i-a spus el. Aşteaptă până 
se întunecă. Toţi vor fi ocupaţi să se pregătească 
pentru atacul de mâine. Ne întâlnim în hambar. 

—-Nu, nu vreau să te implic şi pe tine. 

—Sunt deja implicat, doar sunt fratele tău. 



A 

In seara aceea, Anthony a umplut un rucsac cu tot 
ce a putut lua. Era atent să nu fie văzut. Ofiţer fiind, 
avea nişte privilegii, dar nu-şi putea totuşi permite să 
se lase prins într-un loc nepotrivit, cu un sac plin de 
provizii furate. 

Când a ajuns, a zgâlţâit uşa hambarului şi a bătut o 
dată, aşa cum se înţeleseseră. Howard i-a deschis 
imediat; probabil stătuse la pândă în dosul uşii. S-au 
îmbrăţişat. Anthony nu-şi amintea să mai fi făcut aşa 
ceva vreodată. Mai târziu s-a întrebat dacă au avut 
presentimentul a ceea ce urma să se întâmple. I-a dat 
sacul. 

Lumina lunii se revărsa printr-o spărtură din 
acoperiş şi a văzut-o pe Sophie aşezată într-un colţ, 
pe un balot de fân, cu pruncul legat la piept cu o 
pânză tare. Copilul dormea, cu buzele strânse ca un 
boboc de trandafir şi o expresie de concentrare pe 
chipul lui micuţ. Anthony îi invidia pacea, chiar de 
atunci era conştient că nu avea să mai doarmă aşa 
niciodată. A făcut un gest discret de salut către 
Sophie, care i-a zâmbit timidă. Nu mai era menajera 
domnului Durând, ci iubita prietenului său cel mai 
bun. Asta schimba lucrurile. 

Howard s-a dus spre ea şi au vorbit ceva încet. 
Sophie asculta atentă, dând iute din cap din când în 



când. La un moment dat şi-a pus palma mică şi fină 
pe pieptul lui. Howard i-a acoperit-o cu a lui. 
Anthony se simţea ca un intrus, dar nu-şi putea 
dezlipi ochii de la ei. Era uimit de expresia de pe 
chipul prietenului său. Părea mai bătrân, dar nu din 
cauza oboselii. Masca de veselie falsă pe care o 
purtase de când îl ştia Anthony, zâmbetul ca o 
armură ce râdea de lume înainte ca lumea să râdă de 
el dispăruseră. 

Cei doi îndrăgostiţi şi-au terminat discuţia şi 
Howard a venit grăbit să-şi ia rămas-bun. Anthony 
şi-a dat seama că asta era tot. Toată după-amiaza se 
întrebase ce avea să-i zică la despărţire, îi trecuseră 
prin minte tot felul de urări de bine şi păreri de rău, 
adunate de o viaţă întreagă, şi alte lucruri aparent 
nesemnificative pe care nu ar fi avut altminteri 
ocazia să i le spună, dar acum toate dispăruseră. Era 
prea mult de spus şi prea puţin timp. 

—Ai grijă de tine. 

—Şi tu. 

—Şi când o să se termine totul... 

—Da, când o să se termine... 

De afară s-a auzit un zgomot şi amândoi au 
încremenit. în depărtare lătra un câine. 



—Howard, l-a chemat Sophie înspăimântată, în 
şoaptă. Depeche-toi! Alons-y! 

—Da, a încuviinţat Howard din cap, cu ochii încă 
la Anthony. Trebuie să plecăm. 

S-a îndreptat spre Sophie, aruncându-şi pe umăr 
rucsacul de armată şi ridicând celălalt sac de la 
picioarele ei. 

Câinele lătra întruna. 

—Taci odată, a spus Anthony în şoaptă. Ah, taci! 

Dar câinele nu tăcea deloc. Mârâia şi schelălăia şi 
se tot apropia, avea să trezească copilul şi acum se 
auzeau şi voci de afară. 

Anthony a privit împrejur. S-ar fi putut ieşi prin 
golul lăsat de o fereastră lipsă, dar era prea sus ca să 
scoată şi copilul. O uşă deschisă pe peretele cel mai 
depărtat dădea intr-un fel de anticameră mică. Le-a 
făcut semn să o ia intr-acolo. 

S-au îngrămădit în cămăruţa aceea. Era mai 
întuneric fără lumina lunii şi toţi şi-au ţinut 
răsuflarea, ascultând. Treptat li s-a acomodat 
vederea. Anthony a desluşit chipul lui Sophie, 
înlemnit de frică. Faţa lui Howard, care o cuprinsese 
cu braţul, era mai greu de distins. 

Uşa hambarului s-a zgâlţâit şi s-a deschis cu 
zgomot. 





Pruncul se trezise de-acum şi începuse să 
gângurească încetişor. Situaţia nu era deloc veselă, 
dar el nu ştia, era însufleţit de bucuria simplă a unei 
făpturi inocente şi asta îl făcea să râdă. 

Anthony şi-a dus un deget la buze, făcându-le 
semn că trebuie să-l facă să tacă. 

Sophie a început să-i şoptească ceva copilului la 
ureche, dar asta l-a gâdilat şi l-a făcut să râdă şi mai 
tare. „Ne jucăm 44 , spuneau ochii lui întunecaţi şi vioi. 
„Ce nostim! 44 

Anthony simţea cum i se ridică părul pe ceafă. Se 
auzeau paşi apropiindu-se, iar vocile erau mai 
puternice şi mai clare. Şi-a apăsat degetul din nou pe 
buze şi Sophie a scuturat pruncul, şuşotindu-i tot mai 
speriată. 

Dar micuţul Louis se săturase dejoacă şi, flămând 
poate, ar fi vrut să se dea jos din braţele mamei şi nu 
înţelegea de ce nu-1 lăsa. Gânguritul i s-a prefăcut în 

/V 

plânset şi ţipetele lui se auzeau tot mai puternic. Intr- 
o clipită Anthony s-a repezit la Sophie, apucând 
copilul, străduindu-se să-l desfacă din legătura de 
pânză, încercând să-i astupe gura cu palma, să 
oprească zgomotul, să-l facă să înceteze, ca să 
rămână la adăpost cu toţii. 



Dar câinele ajunsese de-acum la cea de-a doua uşă, 
zgâriind lemnul, şi Howard s-a repezit în spatele lui 
Anthony, împingându-1 cu forţă, iar copilul ţipa 
întruna şi câinele lătra. Howard o cuprinsese în braţe 
pe Sophie care plângea şi ea. Cineva smucea de 
clanţă. 

Anthony şi-a scos arma şi a tras aer în piept. 

Când s-a deschis uşa, i-a orbit lumina lanternelor. 
Anthony a clipit şi a ridicat instinctiv mâna. Mintea 
îi era înceţoşată, dar a zărit doi zdrahoni în întuneric. 
Când unul a început să vorbească în franceză, şi-a 
dat seama că era domnul Durând. Celălalt purta 
uniforma militară britanică. 

—Ce se întâmplă aici? a întrebat ofiţerul. 

Anthony aproape că auzea ţăcănitul rotiţelor minţii 
acelui om şi nu a fost surprins să-l audă spunând: 

—Lasă sacul şi dă-te la o parte! 

Howard a făcut ce i s-a spus. 

Anthony a băgat de seamă că pruncul tăcuse şi-şi 
întindea mâinile spre obrajii palizi ai lui Sophie. 
Continua să privească copilul, fascinat de inocenţa 
lui, izbitor de contrastantă cu situaţia sumbră în care 
se aflau. 



Şi în tăcerea aceea şi-a dat seama ce era gata să 
facă, de grozăvia pe care i-o dictase instinctul său 
din clipa groaznică de dinainte. 

A scuturat din cap. Era monstruos. Era imposibil. 
Nu el, nu, cu siguranţă, nu Anthony, care avusese 
întotdeauna încredere în el, în stăpânirea, în 
siguranţa şi grija sa, în puterea de a-i ajuta pe 
ceilalţi. 

Năuc, s-a străduit să-şi alunge gândul acesta şi s-a 
concentrat din nou asupra copilului. Dintr-odată i s-a 
părut că, în lumea aceea din care fusese izgonit 
binele, ar fi trebuit cu toţii să se uite la copilul acela 
preţios, să se minuneze de puritatea lui. „Nu mai 
vorbiţi 44 , ar fi vrut el să spună, „priviţi-1 pe cel mic 44 . 

îşi pierdea minţile, cu siguranţă. Aşa se întâmpla în 
clipele dinaintea morţii. Căci era sigur că aveau să 
moară toţi. A ajuta un dezertor era acelaşi lucru cu a 
dezerta tu însuţi. în mod ciudat, nu i se părea atât de 
rău cum îşi închipuise. Cel puţin avea să se termine 
curând. 

Era obosit, îşi dădea seama, foarte obosit, şi de- 
acum nu mai trebuia să se străduiască să ajungă 
acasă. Eleanor avea să sufere, dar trebuia să se 
obişnuiască, ştia prea bine că avea să se consoleze cu 
ideea că murise încercând să-l ajute pe Howard să 



înceapă o nouă viaţă. Anthony mai avea puţin şi 
izbucnea în râs. Să înceapă o viaţă nouă! Tocmai 
acum, când lumea se prăbuşea din temelii! 

Un zgomot l-a făcut să tresară. Spre surprinderea 
lui, a priceput că se afla tot în hambarul din Franţa. 
Ofiţerul deschisese sacul şi răsturna din el toate 
proviziile furate. Conservele de carne, cutiile de 
tocană Maconochie : - şi cele de lapte condensat s-au 
împrăştiat pe jos- Anthony luase suficiente, în caz 
că Howard şi Sophie ar fi fost nevoiţi să stea ascunşi 
mai multe săptămâni,. 

Ofiţerul a fluierat cu mirare prefăcută. 

—Ia te uită! Se pare că cineva avea de gând să 
plece într-o mică vacanţă! 

—Aşa aş fi făcut, s-a repezit Howard, dacă nu m-ar 
fi prins Edevane. 

Anthony s-a uitat nedumerit la prietenul lui. 
Howard însă nu l-a privit. 

—Ticălosul m-a urmărit. Nu voia să mă lase să 
plec. 

„Mai taci din gură 44 , se gândea Anthony. „Taci 
naibii din gură! E prea târziu! 44 

Ofiţerul s-a uitat la arma din mâna lui Anthony. 

—Aşa să fie? a întrebat el uitându-se la amândoi, 
încercai să-l întorci din drum? 






Anthony nu era în stare să spună ceva logic, 
cuvintele îi zburau ca nişte confeti spulberate de vânt 
şi nu putea să le aşeze laolaltă. 

—I-am zis că n-are decât să mă împuşte, a spus 
Howard dintr-o suflare. 

—Edevane? 

Anthony îl auzea pe ofiţer ca şi cum s-ar fi aflat la 
mare depărtare. El nu mai era în blestematul acela de 
hambar din Franţa, ci era acasă, la Loeanneth, în 
grădina de zarzavat, uitându-se cum se jucau fetele 
lui. El îngrijea grădina pe care o plantase împreună 
cu Eleanor într-o altă viaţă, percepea parfumul 
căpşunelor încinse de soare, simţea căldura soarelui 
pe chip, auzea cântecul copiilor. „Să vii înapoi! 44 îi 
spusese Eleanor în ziua aceea, lângă pârâu, şi el îi 
promisese că avea să se întoarcă. Trebuia să se ducă 
acasă, chiar dacă ar fi fost ultimul lucru pe care să-l 
facă pe lume. Nu numai că promisese, era mai mult 
de-atât: Anthony avea să ajungă acasă pentru că voia 
cu tot dinadinsul. 

—Am încercat să-l opresc, s-a auzit spunând. I-am 
spus să nu fugă. 

Anthony şi ofiţerul l-au flancat pe Howard şi au 
pornit spre tabără. Sophie îi urma plângând şi 
bolborosind pe franţuzeşte, iar Anthony îşi spunea că 



în felul acesta mai trăgea de timp în folosul prietenul 
său. Că nu avea să se termine aşa. Că exista precis 
un mod de a explica totul, ca să-l salveze pe 
Howard, să îndrepte totul. Frontul era la câteva mile 
depărtare, avea destul timp să se gândească la un 
mod de-a ieşi din încurcătură. 

La jumătatea distanţei nu îi venise încă ideea 
salvatoare şi şi-a dat seama că nu mai simţea 
parfumul de căpşune, ci numai duhoarea 
putregaiului, a noroiului şi a murdăriei, iar în gură 
gustul acru al prafului de puşcă. Auzea un câine 
lătrând undeva şi plânsetul unui copil în noapte- de 
asta era sigur. Şi înainte de a-1 putea înăbuşi, l-a 
fulgerat gândul rece, tăios şi gol de orice emoţie că, 
dacă ar fi putut să sfârşească ce începuse, să-l facă să 
tacă pe copilul acela, pe pruncul acela drăgălaş ce 
încă nu cunoştea viaţa, micuţul nici nu ar fi ştiut ce 
se întâmpla. Dacă Anthony ar fi putut să-l facă să 
tacă iute şi cu milă, atunci Howard ar fi fost cruţat. 
Acesta era singurul mod de a-şi salva fratele, şi el a 
dat greş. 


28 

Cornwall, 2003 



Lui Sadie i s-a părut că nu avea nici un rost să mai 
rămână la Londra după ce vorbise cu Alice Edevane. 
Cheile de la Loeanneth o ardeau prin poşetă şi, până 
când a ajuns acasă, se şi hotărâse să plece înapoi în 
Cornwall. A vărsat un pahar de apă pe planta uscată, 
şi-a adunat notiţele şi şi-a aruncat pe umăr geanta 
rămasă nedesfăcută. A încuiat uşa în urma ei şi, fără 
să se uite înapoi, a luat-o în jos pe scări, coborând 
câte două trepte deodată. 

Cele cinci ore cât a durat drumul au trecut 
surprinzător de repede. Peisajele se înşiruiau unul 
după altul într-o învălmăşeală verde, în timp ce 
Sadie se gândea la dovezile pe care Alice sugerase 
că le va găsi în adâncurile casei de la Loeanneth. Se 
făcuse aproape nouă şi jumătate şi se lăsase 
întunericul când a ieşit de pe drumul A33, 
îndreptându-se spre malul mării. A încetinit când s-a 
apropiat de semnul înclinat care indica drumul spre 
pădure şi intrarea ascunsă de la Loeanneth; tare o 
tenta să o ia pe bifurcaţie. Nerăbdarea ei de a se 
apuca de treabă era la fel de mare ca dorinţa de a 
evita sarcina neplăcută pe care trebuia să o înfrunte: 
să-i explice lui Bertie de ce se întorcea atât de 
repede. Parcă îi vedea expresia de neîncredere: „Altă 
vacanţă? 44 Dar la Casa de lângă lac nu era 



electricitate şi ea nu-şi adusese o lanternă şi, cum nu 
voia să evite total întâlnirea cu satul şi cu bunicul, 
tot trebuia să intre singură în gura leului la un 
moment dat. S-a hotărât, prin urmare, să ţină piept 
interogatoriului. 

Oftând şi fără tragere de inimă, a ţinut drumul de-a 
lungul coastei spre sat, unde se făceau pregătiri 
pentru festivalul solstiţiului. Străzile erau 
împodobite cu ghirlande de becuri colorate şi în 
piaţa centrală se puseseră din loc în loc grămezi de 
lemne şi pânză de cort din care urmau să fie 
amenajate standuri. Sadie a condus cu atenţie pe 
străduţele înguste înainte de a începe să urce către 
căsuţa lui Bertie. După ce a trecut de ultima curbă, a 
dat cu ochii de ea, cocoţată pe vârful stâncii, cu 
luminile ei calde sclipind în bucătărie şi cu cerul plin 
de stele dincolo de acoperişul ţuguiat. Scena părea 
ruptă dintr-un film de Crăciun, dar fără zăpadă. Ceea 
ce o transforma pe Sadie în rubedenia băgăcioasă, 
picată din cer ca să tulbure pacea. Şi-a parcat maşina 
pe marginea străzii înguste, şi-a lut bagajul de pe 
banchetă din spate şi a pornit-o pe scări. 

Câinii lătrau înăuntru şi uşa din faţă s-a deschis 
înainte ca ea să apuce să bată. A ieşit Bertie care 



avea un şorţ de bucătărie în faţă şi un polonic în 
mână. 

—Sadie, a exclamat el zâmbind larg. Ai venit 
pentru festival! Ce surpriză minunată! 

Sigur că la festival venise! Ce explicaţie grozavă! 

Ramsay şi Ash au sărit din spatele lui, mirosind-o 
pe Sadie cu o bucurie nestăvilită. A început să râdă, 
îngenunchind ca să-i mângâie drăgăstos. 

—Ţi-e foame? a întrebat-o Bertie, împingând 
câinii în casă. Tocmai mă pregăteam de cină. Haide 
înăuntru şi unge-ţi nişte pâine cu unt până pun eu 
mâncarea în farfurii. 

Toate suprafeţele din bucătărie erau acoperite de 
borcane cu gemuri şi grătare pe care se răceau 
prăjituri, aşa că au mâncat pe masa lungă de lemn 
din curte. Bertie a aprins lumânări în felinare înalte 
de vânt şi, în timp ce flăcăruile lor pâlpâiau şi se 
topea ceara, Sadie a aflat toate noutăţile din sat. 
După cum era de aşteptat, pregătirile pentru festival 
fuseseră pline de intrigă şi dramatism. 

—Dar totul e bine când se termină cu bine, i-a spus 
Bertie, ştergând farfuria cu o coajă de pâine de casă. 
Şi mâine-seară, pe vremea asta, o să se termine totul. 

—Până anul viitor. 

El şi-a dat ochii peste cap, cu prefăcută disperare. 



—Lasă, că nu mă prosteşti tu pe mine, ştiu că-ţi 
place. Uită-te numai cum arată bucătăria ta. Parcă a 
trecut furtuna. 

—Doamne fereşte, a exclamat Bertie cuprins de 
groază. Bate-n lemn! Nici să nu pronunţi vorba asta. 
Ultimul lucru de care avem nevoie e o ploaie! 

—Văd că nu scapi de superstiţii, a râs Sadie, 
aruncându-şi privirea prin grădină şi mai departe, 
spre marea luminată de lună şi spre cerul înstelat. 
Cred că nu e nici un risc. 

—Oricum ar fi, mâine va trebui să o pornim dis- 
de-dimineaţă dacă vrem să fim gata la timp. Mă 
bucur să am încă o mână de ajutor. 

—Dacă tot vorbim despre asta, a început Sadie, 
mi-e teamă că nu ţi-am spus cinstit de ce am venit. 

El a înălţat o sprânceană. 

—Am făcut un pas mare în cazul Edevane. 

—Ia te uită! Nu mai spune! s-a mirat Bertie, 
împingând într-o parte farfuria goală. Povesteşte-mi. 

Sadie i-a vorbit despre întâlnirea cu Alice şi de 
ipoteza la care au ajuns în privinţa lui Anthony 
Edevane. 

—Aşa că vezi, şocul obuzului nu e doar un detaliu, 
până la urmă. 



—Doamne, Dumnezeule, a exclamat Bertie, 
clătinând din cap, ce tragedie!Bieţii oameni! 

—Din câte am dedus, moartea lui Theo a marcat 
începutul sfârşitului. Familia nu s-a mai întors 
niciodată la Loeanneth, a început războiul şi, până la 
sfârşitul lui, Eleanor, Anthony şi fiica lor mai mică, 
Clemmie, au murit cu toţii. 

Deasupra lor a ţâşnit o bufniţă, bătând aerul cald cu 
aripile, şi Bertie a suspinat. 

—E ciudat, nu-i aşa, să dai la iveală taine ale unor 
oameni care nu mai sunt printre noi. Nu e ca în 
investigaţiile obişnuite, unde scopul este să arestezi 
şi să pedepseşti vinovaţii. în cazul acesta nu a mai 
rămas nimeni ca să îşi primească pedeapsa. 

—Aşa e, a încuviinţat Sadie, dar contează 
adevărul. Gândeşte-te la cei care au supravieţuit. Au 
suferit şi ei, merită să ştie ce s-a întâmplat cu- 
adevărat. Dacă ai cunoaşte-o pe Alice, ai vedea ce 
povară a fost să nu ştie. Cred că şi-a trăit tot restul 
vieţii bântuită de întâmplările groaznice din noaptea 
aceea, dar acum mi-a dat cheile de la casă şi mi-a 
îngăduit să caut unde cred eu de cuviinţă. Sunt 
hotărâtă să nu plec de acolo fără să găsesc tot ce e 
nevoie ca să dovedesc rolul jucat de Anthony în 
moartea lui Theo. 



—Ei bine, cred că e grozav ceea ce faci, că ajuţi la 
încheierea acestui caz. Şi ce lovitură! Să rezolvi o 
crimă care a rămas un mister timp de şaptezeci de 
ani. Trebuie să fie un sentiment extraordinar! 

Sadie a zâmbit. Era o lovitură. Şi se simţea 
extraordinari 

—Şi ce frumos din partea Poliţiei Metropolitane 
să-ţi mai dea concediu ca să scoţi la liman povestea 
asta. 

Obrajii i s-au aprins, înroşindu-se brusc. Spre 
deosebire de ea, Bertie, aplecat să-l mângâie pe 
Ramsay, părea inocenţa întruchipată. Sadie nu era 
prea sigură dacă replica lui era cu totul nevinovată 
sau înfăţişarea lui degajată ascundea o întrebare 
nerostită. Oricum ar fi fost, ea l-ar fi putut minţi, dar 
în clipa aceea nu o mai ţineau puterile. Obosise, ce-i 
drept, să se mai prefacă, mai ales faţă de Bertie, 
singurul care-i rămăsese din familia ei, singura 
persoană din lume în prezenţa căreia putea să fie ea 
însăşi. 

—De fapt, bunicule, am avut nişte necazuri la 
slujbă. 

—Cum se poate, scumpo!? a zis el fără să 
clipească. Vrei să-mi spui despre ce este vorba? 



Şi aşa s-a pomenit explicându-i despre cazul 
Bailey: convingerea ei că dispariţia lui Maggie nu 
fusese tratată corect, refuzul de a urma cererea 
superiorilor şi decizia finală de a vorbi cu Derek 
Maitalnd. 

—-Noi avem o regulă de bază: nu se vorbeşte cu 
presa. 

—Dar tu eşti un detectiv excelent! Trebuie să fi 
simţit că ai un motiv întemeiat ca să încâlci 
regulamentul. 

încrederea lui în discernământul ei era 
emoţionantă. 

—Aşa am crezut şi eu. Am fost convinsă că intuiţia 
mea era bună şi mi s-a părut că acesta ar fi singurul 
mijloc să menţin acest caz în atenţia publică. 

—Deci ai acţionat de bună-credinţă, chiar dacă ai 
folosit o metodă greşită. Sunt sigur că şi asta 
contează. 

—Ei, lucrurile nu stau chiar aşa. Ar fi o problemă 
serioasă şi dacă aş fi avut dreptate, dar nu am avut. 
Am făcut o mişcare greşită, m-am lăsat implicată 
emoţional în cazul acesta. Şi acum se face o anchetă. 

—Vai, scumpo! a spus el, plin de compasiune. 
Dacă are vreo importanţă, eu aş paria oricând pe 
intuiţia ta. 



—Mulţumesc, bunicule. 

—Şi Donald? El ştie? Ce zice? 

—El a fost cel care mi-a propus să-mi iau 
concediu. Ca o mişcare anticipativă, să zicem. Aşa 
că, dacă ei află că eu am vorbit, să pot spune că nu 
m-am mai ocupat de caz. 

—Şi o să ajute la ceva? 

—-Nu ştiu ca Ashford să fi fost vreodată îngăduitor 
cu cineva. Aşa că, în cel mai rău caz, o să fiu 
suspendată şi dată afară, dacă are o zi proastă. 

Bertie a clătinat din cap. 

—-Nu mi se pare corect. Mai poţi face ceva? 

—Singurul plan pe care îl am în cap, în afară de a 
mă da la o parte şi de a o evita pe Nancy Bailey, este 
să-mi ţin pumnii strânşi. 

El şi-a ridicat pumnii, încleştându-şi viguros 
degetele bătrâne. 

—Atunci îi ţin şi eu. Şi-ntre timp, ai de rezolvat 
misterul Casei de lângă lac. 

—Aşa e. 

Sadie a simţit cum o cuprinde entuziasmul 
gândindu-se la ziua următoare. Se felicita în sinea ei 
că îi spusese adevărul lui Bertie, când l-a văzut 
scărpinându-se gânditor în creştetul capului: 

—Mă întreb ce-a fost aşa special cu cazul acesta? 



—Cum adică? 

—De ce crezi că tocmai acest caz te-a impresionat 
atât? 

—Ei, mame şi copii, a spus ea, ridicând din umeri. 
Asta e întotdeauna greu pentru mine. 

—Dar ai mai avut cazuri dintr-astea şi altă dată. De 
ce tocmai acesta te-a afectat? De ce acum? 

Sadie era cât pe ce să-i spună că nu ştie, să pretindă 
că era unul din lucrurile acelea inexplicabile, când i- 
a venit în minte prima scrisoare a lui Charlotte 
Sutherland. în clipa aceea, a năpădit-o un val 
puternic de durere, un val pe care îl ţinuse în frâu 
timp cincisprezece ani şi care ameninţa să se 
dezlănţuie. 

—Am primit o scrisoare, a spus ea pe nerăsuflate. 
Acum câteva luni. Copilul... ştii care... are 
cincisprezece ani acum şi mi-a scris. 

Ochii lui Bertie s-au mărit de uimire. 

—Esther? 

Rostit astfel, numele părea o săgeată. Singura 
regulă pe care o încălcase Sadie fusese să-i dea 
fetiţei un nume atunci când i-a văzut mânuţa ivindu- 
se de sub păturica cu galben şi alb. 

—Ţi-a scris Esther? 



„De două ori 44 , s-a gândit Sadie, fără să rostească 
cu voce tare. 

—La câteva săptămâni după ce am început să 
lucrez la cazul Bailey. Nu ştiu cum de a obţinut 
adresa mea, cred că datele oamenilor sunt 
înregistrate şi sunt oferite la cerere şi nu e aşa de 
greu să găseşti o adresă, dacă ştii unde să o cauţi. 

—Şi ce ţi-a spus? 

—Mi-a povestit câte ceva despre ea, că familia ei e 
drăguţă, şcoala bună, ce preocupări are. Şi mi-a spus 
că vrea să mă cunoască. 

—Esther vrea să te cunoască? 

—Nu o cheamă Esther, ci Charlotte. Charlotte 
Sutherland. 

Bertie s-a sprijinit pe spătarul scaunului, cu un aer 
năucit, şi un zâmbet slab i-a înflorit pe chip. 

—O cheamă Charlotte şi ai să te întâlneşti cu ea! 

—Nu, a scuturat Sadie din cap. Nu o să mă 
întâlnesc cu ea. 

—Dar, Sadie, scumpo... 

—Nu pot, bunicule. M-am hotărât. 

—Dar... 

—Am dat-o de bunăvoie. Ce-o să creadă despre 
mine? 

—Erai şi tu tot un copil. 



Sadie încă mai scutura din cap, fără să-şi dea 
seama. în ciuda nopţii calde, a trecut-o un fior. 

—O să creadă că am părăsit-o. 

—Dar te-ai frământat să faci ce era mai bine pentru 
ea! 

—Dar ea nu o să gândească aşa. O să mă urască. 

—Şi dacă nu o să te urască? 

—Uită-te la mine... 

Fără soţ, cu puţini prieteni, până şi planta de acasă 
se usca din lipsă de grijă. îşi sacrificase toată viaţa 
pentru slujbă şi până şi asta era acum nesigură. Nu 
putea fi decât o dezamăgire. 

—-Nu sunt eu bună de părinte! 

—Eu nu cred că ea caută pe cineva care să-i lege 
şireturile. în privinţa asta se pare că a nimerit foarte 
bine. Vrea să-şi cunoască mama biologică, atâta tot. 

—Ştim amândoi că biologia nu garantează că 
gândim la fel. Uneori cel mai bun lucru care i se 
poate întâmpla cuiva e să capete alţi părinţi. 
Gândeşte-te cum aţi apărut tu şi Ruth în viaţa mea. 

Bertie a scuturat din cap, dar nu cu tristeţe. Sadie 
îşi dădea seama că era supărat pe ea într-un fel, dar 
nu putea face nimic. Nu era decizia lui, ci a ei, şi ea 
se hotărâse. Orice ar fi fost, bine sau rău. 



„Asta este 44 , s-a gândit ea dând aerul afară din piept 
cu hotărâre. 

—Ruth obişnuia să spună că dacă ai făcut ce 
trebuie şi a doua oară ai face la fel, atunci e timpul 
să treci mai departe. 

Lui Bertie i s-au umezit ochii. 

—Aşa era ea, înţeleaptă. 

—Şi avea de obicei dreptate. Asta am făcut şi eu, 

/V 

bunicule, am urmat sfatul lui Ruth. In ultimii 
cincisprezece ani am mers mai departe şi totul a fost 
bine. Toate astea s-au întâmplat din pricina scrisorii. 
A înviat trecutul. 

—Dar nu asta a vrut să zică Ruth, draga mea. Ea 
voia ca tu să mergi mai departe fără regrete, să nu-ţi 
renegi trecutul pe de-a întregul. 

—Nu-1 reneg, doar că nu mă mai gândesc la el. Am 
luat hotărârea pe care am luat-o şi nu câştigăm nimic 
dacă dezgropăm trecutul. 

—Dar nu asta faci tu pentru familia Edevane? 

—Asta e altceva! 

—Crezi? 

—Da. 

Şi chiar era altceva. Nu ştia să-i explice cum, dar 
era convinsă. O necăjea îndârjirea lui Bertie, dar nu 
voia să se certe cu el. Şi-a înmuiat tonul şi i-a spus: 



—Uite, trebuie să merg înăuntru să dau nişte 
telefoane până nu se face prea târziu. Ce-ai zice să 
pun ceainicul pe foc şi să fac câte un ceai? 

în ciuda efectului soporific al mării, Sadie nu a 
putut dormi în noaptea aceea. Reuşise, în cele din 
urmă, să şi-o scoată din minte pe Charlotte 
Sutherland- Esther-, dar atenţia i s-a îndreptat spre 
familia Edevane şi Loeanneth. S-a tot răsucit şi 
zvârcolit în timp ce imagini ale verii anului 1933 îi 
bântuiau prin minte. Eleanor aplecându-se asupra lui 
Theo înainte de a reveni în mijlocul oaspeţilor, 
bărcile cu vâsle şi gondolele lunecând în susul 
pârâului către pavilionul de bărci, uriaşul foc ce 
ardea pe insula din mijlocul lacului. 

Era încă întuneric când a renunţat definitiv la ideea 
de somn şi s-a îmbrăcat în echipamentul de alergare. 
Câinii s-au trezit entuziasmaţi când a trecut ea prin 
bucătărie, grăbindu-se să i se alăture. Era prea 
întuneric să se aventureze pe o potecă prin pădure, 
aşa că s-a mulţumit să o ia pe promontoriu, 
recapitulând tot ce avea de făcut când ajungea la 
Loeanneth. Se întorsese acasă la Bertie şi îşi prăjea a 
treia felie de pâine când prima rază a zorilor s-a 
reflectat pe luciul hiatului din bucătărie. Sadie i-a 
lăsat un bilet lui Bertie sub ceainic, şi-a încărcat în 



maşină dosarele, lanterna şi un termos cu ceai şi nu a 
lăsat câinii să se ia după ea. 

Pe măsură ce înainta spre răsărit, orizontul devenea 
tot mai auriu. Marea sclipea de parcă ar fi fost 
presărată cu pilitură metalică şi Sadie şi-a coborât 
geamul ca să poată simţi pe faţă briza răcoroasă şi 
sărată. Ziua de festival avea să fie caldă şi senină şi 
se bucura pentru Bertie. Ii părea bine şi că plecase 
înainte de a se trezi el, nu voia să reia discuţia din 
seara precedentă. Nu că i-ar fi părut rău că îi spusese 
despre scrisoare, doar că nu voia să mai vorbească şi 
gata. Ştia că el era dezamăgit de hotărârea ei de a nu 
se întâlni cu Charlotte Sutherland, fiind convins că 
interpreta greşit sfatul lui Ruth, dar era o situaţie pe 
care el nu putea să o înţeleagă. Cândva, urma precis 
să găsească cuvintele potrivite ca să-i explice ce 
însemna să renunţe la un copil, cât îi fusese de greu 
să treacă peste faptul că exista pe lume cineva, came 
din carnea ei, pe care nu avea să îl cunoască 
niciodată. Pentm moment, cu toate câte o apăsau, era 
prea complicat. 

Sadie a ajuns la indicatorul înclinat, cu vopseaua 
ştearsă de ani şi de vânturile puternice, şi a luat-o la 
stânga. Dmmul ce se depărta de coastă era îngust şi 
asfaltul decolorat era străbătut pe alocuri de 



mănunchiuri de ierburi lungi şi se îngusta pe măsură 
ce intra şerpuind în pădure. Zorile încă nu 
pătrunseseră prin bolta copacilor şi Sadie a fost 
nevoită să aprindă farurile ca să vadă drumul. 
Mergea încet, scrutând marginile năpădite de 
vegetaţie ale drumului, ca să găsească intrarea la 
Loeanneth. După cum îi spusese Alice, porţile de 
fier forjat aveau să fie dificil de reperat. Erau 
ascunse undeva, mai departe de drum, şi 
ornamentaţiile lor complicat întrepătrunse erau, încă 
din vremurile bune ale familiei, năpădite de mlădiţe 
de iederă care coborau din copaci, agăţându-se şi 
încâlcindu-se peste tot. 

Sadie era gata să treacă mai departe când farurile 
au luminat marginea unui stâlp ruginit: şi-a dat 
seama că ajunsese. A dat maşina înapoi, oprind pe 
marginea drumului şi a început să caute printre 
cheile date de Alice pe cea cu eticheta „poartă“. 
Degetele îi erau nesigure din pricina emoţiei şi a 
încercat de câteva ori să potrivească cheia în 
broască. în cele din urmă a reuşit. Poarta era ruginită 
şi înţepenită, dar, atunci când o însufleţea ceva, 
Sadie reuşea întotdeauna să arate o putere fizică 
neaşteptată. A împins porţile cu forţă, deschizându- 
le suficient cât să poată trece cu maşina înăuntru. 



Nu intrase niciodată pe domeniu din direcţia 
aceasta şi, când a ieşit în cele din urmă din desişul 
pădurii, a fost uimită să constate că era intenţionat 
ascuns de restul lumii, vârât în propria lui vale, cu 
casa şi grădinile interioare ocrotite de o perdea 
protectoare de ulmi. A mers mai departe pe aleea de 
la intrare, trecând peste un pod de piatră şi a parcat 
maşina sub ramurile unui copac enorm dintr-o parte 
acoperită cu pietriş năpădit de smocuri îndărătnice 
de iarbă. Soarele abia răsărea când a tras ivărul porţii 
vechi şi a intrat în grădină. 

—Aţi ajuns devreme, a strigat ea către bătrânul 
aşezat pe marginea unei lăzi mari de flori. 

Clive i-a făcut cu mâna. 

—Aştept ziua asta de şaptezeci de ani. N-aveam de 
gând să pierd nici o clipă. 

Sadie îl sunase cu o seară înainte şi-l pusese la 
curent cu întâlnirea ei cu Alice. El o ascultase, uimit 
să afle noua ipoteză, aceea că Theo Edevane ar fi 
fost omorât de tatăl lui. 

—Şi eu care eram sigur că băiatul a fost răpit, a 

A 

spus el când Sadie a terminat de povestit. In tot 
timpul acesta am sperat să-l pot găsi. 



Vocea i-a tremurat şi Sadie şi-a dat seama cât de 
mult suflet pusese în cazul Edevane. Cunoştea prea 
bine sentimentul acesta. 

—Tot ne-a mai rămas ceva de făcut, a continuat ea, 
suntem datori faţă de băieţel să aflăm ce s-a 
întâmplat exact în noaptea aceea. 

Apoi i-a povestit despre chei şi despre permisiunea 
dată de Alice de a face cercetări în casă. 

—Am sunat-o chiar înainte de a vă telefona 
dumneavoastră şi i-am povestit despre interesul 
constant pentru acest caz, i-am spus cât de valoros a 
fost ajutorul dumneavoastră până acum. 

Au ajuns amândoi sub porticul casei şi Sadie se 
lupta să descuie uşa de la intrare. Pentru o clipă a 
avut senzaţia teribilă că broasca era blocată, dar apoi 
s-a auzit ţăcănitul mult aşteptat al mecanismului care 
ceda. Câteva momente mai târziu, Sadie şi Clive 
păşeau pragul în holul de la intrare al Casei de lângă 
lac. 

/V 

încăperea mirosea a mucegai şi aerul era mai rece 
decât se aşteptase. Uşa de la intrare rămăsese larg 
deschisă şi, când s-a uitat peste umăr, lumea de afară 
care abia se trezea la viaţă părea mult mai 
strălucitoare decât înainte. Sadie putea vedea până 



departe, de-a lungul aleii năpădite de vegetaţie, spre 
lacul care sclipea sub primele raze ale soarelui. 

—Arată de parcă timpul a încremenit, casa nu s-a 
schimbat de când am fost noi cu atâţia ani în urmă, a 
spus Clive încetişor, învârtindu-se să vadă din toate 
părţile. în afară de păianjeni. Ăştia nu erau pe- 
atunci. Ei, şi-acum, de unde vrei să începi? a adăugat 
el, privind-o drept în ochi. 

Ea i-a răspuns păstrând tonul respectuos. Ceva din 
casa aceea îndelung ferecată impunea parcă o astfel 
de atitudine. 

—Alice credea că e mai probabil să găsim ce 
căutăm în biroul lui Anthony sau în măsuţa de scris 
a lui Eleanor. 

—Şi ce căutăm, de fapt? 

—Orice ar putea descrie boala lui Anthony, mai 
ales în săptămânile dinaintea sărbătorii de la 
mijlocul verii din 1933. Scrisori, jurnale... o 
mărturie semnată ar fi ideală. 

Clive a zâmbit larg în timp ce ea vorbea mai 
departe. 

—Cred că putem progresa mai repede dacă lucrăm 
separat. Ce-ar fi ca dumneavoastră să mergeţi în 
birou, iar eu să mă ocup de măsuţa de scris şi apoi ne 



reîntâlnim peste câteva ore ca să ne comparăm 
notiţele? 

Sadie a băgat de seamă cât de tăcut era Clive în 
timp ce urcau împreună scările, cum se uita în jur, 
oftând adânc când s-au oprit pe palierul de la etajul 
întâi. îşi închipuia ce însemna pentru el să intre din 
nou în casă după atâtea zeci de ani. Şaptezeci de ani 
în care cazul Edevane rămăsese la fel de viu pentru 
el, în care nu renunţase nici o clipă la speranţa de a 
rezolva misterul dispariţiei lui Theo. Şi se întreba 
dacă în noaptea trecută se mai uitase peste 
cercetările iniţiale şi dacă nu cumva îl sâcâia vreo 
idee neluată până atunci în seamă. 

—Crezi că m-am mai gândit la altceva? a răspuns 
el când l-a întrebat. Tocmai mă duceam la culcare 


când m-ai sunat, dar n-am mai putut să mai dorm 
după aceea. M-am gândit cum stătea el lângă ea în 
timpul interogatoriilor. Tot timpul mi-am imaginat 
că făcea asta ca să o protejeze, ca să nu clacheze 
după dispariţia băiatului. Dar acum mă gândesc că 
era ceva foarte nenatural. Poate stătea de pază, să se 
asigure că nu dădea în vileag ce făcuse el. 

Sadie era pe punctul de a-i răspunde când i-a sunat 
telefonul pe care îl ţinea în buzunarul pantalonilor. 
Clive i-a făcut semn că o ia înainte pe scări către 



biroul lui Anthony şi ea a încuviinţat din cap, 
scoţându-şi mobilul din buzunar. I-a stat inima în loc 
când a văzut numărul lui Nancy Bailey pe ecran. 
Sadie se considera destul de pricepută la despărţiri şi 
se gândise că „La revedere şi ai grijă de tine 44 fusese 
ceva destul de clar: un mod discret, chiar blând de a 
pune capăt oricărei discuţii cu acea femeie. Evident 
că era nevoie să-i spună asta mai clar. Dar nu acum. 
A oprit sonorul telefonului şi l-a îndesat din nou în 
buzunar. Avea să se ocupe altă dată de Nancy 
Bailey. 

Dormitorul lui Eleanor se afla pe coridor doar la 
două uşi mai încolo, dar Sadie nu s-a mişcat. 
Privirea i-a fost în schimb atrasă de un covor roşu, 
decolorat, putrezit pe alocuri, care se întindea în sus 
pe scări. Avea altceva de făcut mai întâi. A urcat 
încă un etaj şi a străbătut coridorul până la capăt. Pe 
măsură ce urcase se făcuse mai cald şi aerul era mai 
uscat. Pe pereţi erau încă atârnate tablouri ale 
diferitelor generaţii de membri ai familiei deShiel şi, 
prin uşile întredeschise, se vedeau încăperi complet 
mobilate, până la cele mai mici amănunte de pe 
măsuţele de toaletă: lămpi, cărţi, piepteni şi oglinzi. 
Era straniu şi se simţea cuprinsă de sentimentul 
puternic, complet iraţional, că trebuia să meargă în 



vârful picioarelor fără să facă vreun zgomot. Dar 
spiritul ei de contradicţie a îndemnat-o să tuşească, 
ca să tulbure liniştea pătrunzătoare. 

La capătul culoarului, uşa camerei copiilor era 
închisă. Sadie s-a oprit dinaintea ei. în ultimele două 
săptămâni îşi imaginase clipa aceasta de multe ori, 
dar acum că se afla chiar în pragul camerei lui Theo, 
totul părea mai real decât îşi închipuise ea. Nu-i păsa 
de obicei de ritualuri şi superstiţii, dar acum a ţinut 
să şi-l readucă în minte pe Theo Edevane, pruncul cu 
ochii larg deschişi şi obrajii rotunzi din fotografiile 
din ziare, reamintindu-şi că încăperea în care urma 
să intre era sacră. 


A deschis încet uşa şi a păşit înăuntru. Aerul din 
cameră era înăbuşitor; draperiile cândva albe, acum 
înnegrite, erau trase şi ciuruite de molii, iar lumina 
se revărsa prin ele nestingherită. Era mai mică decât 
şi-o închipuise. Pătuţul demodat din fier forjat din 
mijloc era o dovadă pregnantă a vârstei şi 
vulnerabilităţii lui Theo Edevane. Era aşezat pe un 
covor rotund, ţesut şi, dincolo de el, lângă fereastră, 
se afla un fotoliu acoperit cu o husă de creton care 
fusese cândva de un galben strălucitor şi vesel, acum 
spălăcit, de un bej posomorât. Nu era de mirare, 
după zeci de ani de praf, insecte şi lumină a soarelui. 



Raftul cu jucării vechi de lemn, căluţul de lemn de 
sub fereastră, copăiţa străveche de baie din colţ: 
toate îi erau cunoscute din fotografiile din ziar şi a 
avut senzaţia stranie că recunoştea totul, de parcă ar 
fi fost o cameră pe care să o fi visat sau de care să-şi 
fi amintit vag din propria copilărie. 

S-a dus să se uite mai bine la pătuţ. Salteaua era 
încă acoperită cu cearceafuri peste care era pusă o 
pătură croşetată, bine întinsă, legată la un capăt. 
Acum era, din păcate, plină de praf. Sadie şi-a trecut 
uşor mâna peste barele pătuţului şi s-a auzit un 
zornăit slab. Una dintre cele patru măciulii de alamă 
se clătina în vârful stâlpului. Acolo a fost aşezat la 
culcare Theo Edevane în noaptea balului. Doica 
Bruen dormea pe patul de lângă peretele îndepărtat, 
sub tavanul mansardat şi afară, pe peluza de pe 
malul lacului, sute de oameni petreceau. 

Sadie şi-a aruncat privirea spre fereastra mică, 
laterală, prin care unicul martor din acest caz 
pretindea că văzuse o femeie subţirică. Oaspetele la 
bal spunea că asta s-ar fi întâmplat pe la miezul 
nopţii, dar se putea să se fi înşelat. Fie că îşi 
închipuise toată povestea- după câte spunea Clive, 
femeia mai mirosea încă a alcool a doua zi de 
dimineaţă-, fie că era vorba o altă fereastră, dintr-o 



altă cameră. Poate că o zărise pe Eleanor în camera 
copilului, care verifica ce făcea Theo, ca de obicei, 
dar dacă aşa ar fi fost, atunci probabil că se înşelase 
asupra orei, căci Eleanor ieşise din cameră la 
unsprezece, oprindu-se pe scări să dea nişte indicaţii 
unei servitoare. Şi alţi martori o văzuseră, chiar 
înainte de miezul nopţii, pe Eleanor lângă pavilionul 
de bărci unde erau ancorate gondolele. 

Un ceas rotund cu cadranul simplu şi alb, cu 
limbile oprite la trei şi un sfert, era agăţat de sus pe 
perete, alături de cinci gravuri cu Winnie the Pooh. 
Zidurile acela văzuseră totul, dar nu puteau destăinui 
nimic. Sadie a privit spre uşă, închipuindu-şi cum s- 
au desfăşurat întâmplările din noapte aceea. La un 
moment dat, după miezul nopţii, Anthony Edevane 
intrase din coridor străbătând camera ca să ajungă la 
pătuţ, aşa cum făcuse şi ea. Şi după aceea ce s-a 
întâmplat? L-a scos pe copil din încăpere sau fapta s- 
a întâmplat chiar acolo? S-a trezit Theo? L-a 
recunoscut pe tatăl lui şi a zâmbit şi a gângurit sau 
şi-a dat în vreun fel seama că vizita asta avea ceva 
diferit, ceva îngrozitor? Când a aflat Eleanor ce 
făcuse soţul ei? 

Privirea i-a fost atrasă de ceva mic şi strălucitor 
căzut pe covor, sub pat, într-o pată de lumină. S-a 



aplecat să vadă ce era: un nasture rotund cu un 
cupidon dolofan pe el. îl răsucea între degete când a 
simţit o mişcare pe piciorul ei. A tresărit, cu inima 
zbătându-i-se, până când şi-a dat seama că era 
telefonul mobil care îi vibra în buzunar. Uşurarea i s- 
a prefăcut imediat în exasperare când a văzut din 
nou numărul lui Nancy Bailey. încruntându-se, a 
închis de tot telefonul şi l-a băgat la loc în buzunar, 
împreună cu nasturele. S-a uitat din nou prin 
încăpere, dar vraja se risipise. Nu şi-l mai putea 
închipui pe Anthony strecurându-se până la pătuţ şi 
nici nu mai auzea zgomotul petrecerii de afară. Era 
doar o cameră veche, goală şi ea îşi irosea timpul cu 
nasturi pierduţi şi închipuiri macabre. 

Dormitorul lui Eleanor Edevane era întunecat şi 
aerul era încărcat de miros de mucegai, tristeţe şi 
părăsire. Draperiile groase de catifea erau trase la 
toate cele patru ferestre şi primul lucru pe care l-a 
făcut Sadie a fost să le dea la o parte, înecându-se cu 
vălătucii de praf care se desprindeau şi zburau în 
toate părţile. A deschis fereastra înţepenită cât de 
mult s-a putut şi s-a oprit să admire priveliştea. 
Soarele strălucea puternic de-acum şi raţele 
forfoteau preocupate. Un uguit înfundat i-a atras 
atenţia şi şi-a ridicat privirea în sus. Ascuns la 



adăpostul streşinii, a zărit ceva ce aducea cu un cuib 
de păsări. 

Şi în timp ce un val de aer răcoros şi proaspăt intra 
pe fereastra deschisă, Sadie s-a simţit năpădită de un 
imbold puternic şi s-a hotărât să-l fructifice. A găsit 
măsuţa de scris cu rulou de pe peretele cel mai 
îndepărtat, chiar acolo unde îi spusese Alice că avea 
să o găsească. Eleanor fusese cea care o făcuse să 
pornească pe drumul acesta; Eleanor, faţă de care 
simţise de la început o atracţie pornită de la 
scrisoarea pe hârtie cu chenar din frunze de viţă. Tot 
ea avea să fie cea care s-o ajute să dovedească ce s-a 
întâmplat cu Theo. Amintindu-şi indicaţiile lui 
Alice, a început să pipăie sub scaun, atingând 
tapiseria zdrenţuită de dedesubt, verificând de-a 
lungul marginilor de lemn. în cele din urmă, la 
îmbinarea dintre scaun şi piciorul din stânga, de la 
spate, a dat peste o pereche de cheiţe ce atârnau de 
un cuişor. Bingo! 

Odată descuiat, ruloul de lemn s-a deschis cu 
uşurinţă, dând la iveală o măsuţă curată, cu un carnet 
de piele şi un suport de stilou aşezate pe suprafaţa de 
scris. Rafturile din spate erau înţesate cu o mulţime 
de carnete şi o simplă frunzărire a unuia dintre ele a 
dovedit că erau volumele de triplicate folosite, după 



spusele lui Alice, pentru corespondenţă. Şi-a trecut 
privirea lacomă peste cotoarele lor. Nu găsea vreun 
indiciu că ar fi fost puse în ordine cronologică, dar 
ordinea de pe masă sugera asta. Familia plecase de la 
Loeanneth spre sfârşitul anului 1933, ceea ce 
însemna probabil că ultimul volum ar fi putut să 
cuprindă lunile de vară din acel an. Sadie l-a scos de 
pe raft şi prima pagină era, desigur, o scrisoare 
datată din ianuarie 1933, adresată cuiva numit dr. 
Steinbach. S-a aşezat pe podea cu spatele proptit de 
marginea patului şi a început să citească. 

Era prima din ceea ce s-a dovedit a fi o serie de 
scrisori către mai mulţi doctori. Toate descriau 
simptomele lui Anthony şi cereau ajutor cu fraze 
elegante şi politicoase, dar nu reuşeau pe deplin să-i 
ascundă disperarea. Descrierile suferinţei lui făcute 
de Eleanor erau impresionante; tânărul entuziast al 
cărui viitor promiţător fusese sacrificat în slujba 
patriei, care se străduise de-a lungul anilor de când 
se întorsese de pe front să-şi revină şi să-şi 
redobândească înzestrările de altădată. Sadie era 
mişcată, dar nu era momentul să deplângă ororile 
războiului. Ea era interesată de o singură grozăvie ce 
trebuia lămurită, şi pentru asta era nevoie să se 
concentreze şi să caute dovezi despre posibilitatea ca 



Anthony să fi fost violent şi despre starea lui de 
dinaintea datei de 23 iunie. 

Dacă scrisorile trimise doctorilor aveau un ton 
rezervat, cele adresate lui Daffyd Llewellyn- şi erau 
multe, nu glumă- erau mult mai personale. Ele se 
refereau tot la situaţia medicală a lui Anthony- Sadie 
uitase că Llewellyn studiase medicina, înainte de a 
lăsa totul baltă ca să se facă scriitor-, dar, eliberată 
de nevoia de a-şi învălui descrierile în termeni care 
să protejeze demnitatea şi intimitatea soţului ei în 
ochii unui medic rezervat, Eleanor putea să scrie 
deschis despre starea lui şi disperarea ei: „Mi-e 
teamă, uneori, că nu se va elibera niciodată, că toată 
căutarea asta a fost în van... Aş da orice să-l pot 
ajuta, dar cum să fac asta când şi-a pierdut voinţa de 
a se ajuta pe sine însuşi? 44 Şi alte rânduri au convins- 
o pe Sadie că era pe calea cea bună: „S-a întâmplat 
din nou astă-noapte. S-a trezit urlând, strigând iar 
despre câine şi despre copil, insistând că trebuie să 
plece pe dată. Şi a trebuit să-l ţin cu toată forţa ca să- 
1 împiedic să dea buzna afară din cameră. Bietul de 
el, când are stările astea, tremură încontinuu şi 
loveşte cu putere, fără să-şi dea seama că eu sunt 
lângă el... Iar dimineaţa este plin de remuşcări. 
Uneori mă pomenesc că-1 mint, pretinzând că m-am 



lovit în timp ce dădeam fuga undeva. Ştiu ce crezi 
dumneata despre astfel de lucruri, şi sunt de acord, 
în principiu, că cea mai bună abordare este 
sinceritatea, dar cu măsură, căci l-ar afecta atât de 
tare dacă ar şti adevărul! El nu ar face rău cu bună 
ştiinţă nici măcar unei muşte. Nu aş putea suporta 
să-l îndurerez atât de tare... Dar nici dumneata nu 
trebuie să-ţi faci griji! Nu ţi-aş fi spus niciodată dacă 
aş fi ştiut că te va face să suferi atât de cumplit. Te 
asigur că nu am nimic. Rănile fizice se vindecă; 
vătămarea spiritului este mult mai rea... eu i-am 
făcut lui Anthony o promisiune şi promisiunile 
trebuie respectate. Doar dumneata m-ai învăţat 
asta../ 4 

Pe măsură ce citea, Sadie îşi dădea seama că 
Llewellyn ştia şi despre aventura lui Eleanor cu 
Benjamin Munro. „Prietenul meu, după cum bizar 
(sau mai degrabă rezervat!) insişti să-l numeşti este 
bine... Desigur că sunt măcinată de sentimente de 
vinovăţie. E frumos din partea dumitale să subliniezi 
diferenţa dintre mama şi mine, dar dincolo de 
cuvintele dumitale generoase, sunt conştientă că 
faptele noastre nu sunt atât de diferite... Dar în cazul 
meu, dacă îmi este îngăduit să mă apăr, eu îl iubesc, 
bineînţeles, altfel decât pe Anthony. Ştiu acum că 



este posibil ca inima omenească să poată iubi două 
persoane în acelaşi timp... 44 Şi apoi, în ultima 
scrisoare: „Ai dreptate, Anthony nu trebuie să afle 
niciodată. Nu numai că i-ar produce o cădere, ci l-ar 
distruge de-a binelea.. . 4t 

Ultima scrisoare era din aprilie 1933 şi carnetul nu 
mai conţinea altele. Sadie şi-a amintit că Daffyd 
Llewellyn obişnuia să locuiască la Loeanneth în 
lunile de vară, ceea ce explica lipsa corespondenţei 
între ei doi. S-a uitat din nou la rândurile scrise 
îngrijit: „Ai dreptate, Anthony nu trebuie să afle 
niciodată... l-ar distruge de-a binelea 44 . Nu era chiar 
o dovadă, dar era interesant. Judecând după 
răspunsul lui Eleanor, pe Llewellyn l-ar fi îngrijorat 
modul în care ar fi reacţionat Anthony aflând despre 
aventura ei. Sadie se întreba dacă temerile lui nu 
cumva alimentaseră depresia care îl împinsese la 
sinucidere. Ea nu se pricepea la lucruri de felul 
acesta, dar nu părea imposibil. în orice caz, s-ar fi 
lămurit momentul sinuciderii- un amănunt neclar 
care o tot sâcâia pe Sadie. 

Şi-a dat seama dintr-odată: Alice îi spusese că 
mama ei păstra scrisorile pe care le primea în 
sertarele aflate de o parte şi de cealaltă a măsuţei. 
Dacă avea noroc, găsea acolo şi scrisorile de la 



Daffyd Llewellyn. Putea afla de ce anume se temea 
el- şi în ce măsură- totul scris cu mâna lui. Sadie a 
descuiat sertarele. Sute de plicuri- zdrenţuite acolo 
unde fuseseră rupte- erau legate în teancuri cu 
panglici colorate. Toate erau adresate doamnei E. 
Edevane, unele bătute oficial la maşină, altele scrise 
de mână. Sadie le-a frunzărit, teanc după teanc, 
căutându-le pe cele de la Daffyd Llewellyn. 

Nu găsise încă nimic când a dat peste un teanc, în 
care, foarte neobişnuit, plicul de deasupra nu avea 
nici adresă, nici timbru. Uimită, Sadie s-a uitat şi la 
restul scrisorilor. Numai vreo două veniseră cu 
poşta, restul plicurilor nu aveau nimic scris pe ele, la 
fel ca primul. Apoi şi-a dat seama. Panglica moale, 
roşie, adierea slabă de parfum şi pudră. Erau scrisori 
de dragoste. 

Nu era exact ce îşi propusese să găsească, dar a 
fost cuprinsă de un fior de curiozitate. Şi, pe 
deasupra, era posibil ca Eleanor să-i fi împărtăşit 
iubitului ei temerile pe care le avea în legătură cu 
starea lui Anthony. A tras de panglica roşie, atât de 
nerăbdătoare să deschidă scrisorile că le-a scăpat pe 
jos. Se blestema în sinea ei că le-a împrăştiat, 
stricându-le ordinea, când ceva i-a atras atenţia. 
Ceva ce nu aparţinea acelui teanc de scrisori. 



A recunoscut hârtia pe dată, chenarul cu frunze şi 
cârcei de viţă de un verde închis care şerpuia pe 
margini, scrisul, cerneala: era identică. Era prima 
parte a scrisorii pe care o găsise când scotocise prin 
pavilionul de bărci, scrisoarea pe care Eleanor i-o 
scrisese lui Anthony când era plecat la război. Inima 
i se zbătea în piept când a început să netezească 
hârtia. Mai târziu, i s-a părut că avusese chiar 
presentimentul a ceea ce urma să descopere, pentru 
că de îndată ce a început să citească, o mică piesă 
pierdută din puzzle, o dovadă pe care nici nu-şi 
dăduse seama că o căuta, îi picase din cer. 

—Sadie? 

Şi-a ridicat privirea tresărind. Era Clive, apărut în 
cadrul uşii, cu un caiet cu scoarţe de piele în mână şi 
o expresie entuziasmată pe chip. 

—A, aici erai! a exclamat el. 

—Aici eram! l-a imitat ea, cu mintea tulburată de 
semnificaţiile a ceea ce tocmai descoperise. 

—Cred că am găsit, a spus el emoţionat, 
îndreptându-se cât de iute îl duceau picioarele sale 
bătrâne ca să se aşeze pe marginea patului, lângă 
Sadie. Uite jurnalul lui Anthony din 1933. Alice a 
avut dreptate, îşi însemna totul cu conştiinciozitate. 
Are câte un caiet pentru fiecare an, plin mai ales cu 



observaţii din natură şi cu exerciţii de memorie. Le- 
am recunoscut din vremurile mele de început într-ale 
poliţiei, când încercam să învăţ cum să-mi aduc 
aminte fiecare amănunt al scenei unei crime. Dar 


mai sunt şi alte însemnări, sub forma unor scrisori 
către cineva numit Howard. Vreun prieten, înţeleg, 
care a fost ucis în Primul Război. Aici am găsit. în 
iunie 1933, Anthony pare să intre într-o altă fază 
întunecată. îi spune prietenului său că simte cum a 
decăzut în ultimul an, că ceva se schimbase, doar că 
nu ştia ce anume şi că naşterea fiului său nu a 
îmbunătăţit lucrurile. De fapt, când m-am uitat pe 
însemările mai vechi, am văzut că pomeneşte de 
câteva ori că plânsetul micuţului îi trezeşte amintiri 
despre ceva ce el numeşte „incidentul 44 , ceva ce se 
întâmplase în timpul războiului. în ultima însemnare 
dinaintea sărbătorii de la mijlocul verii scrie că fiica 
lui mai mare, Deborah, a venit la el şi i-a spus ceva 
care a schimbat totul, explicând sentimentul lui că 
ceva nu era în regulă şi „zdrobindu-i iluzia 44 vieţii 
perfecte. 

—Aventura! a spus Sadie, gândindu-se la temerile 
lui Daffyd Llewellyn. 

—Asta trebuie să fi fost! 



Anthony aflase de aventură chiar înainte de 
sărbătoare. Era cu siguranţă suficient ca să-l 
destabilizeze. De asta se şi temuse Daffyd 
Llewellyn. Acum, totuşi, în lumina a ceea ce tocmai 
citise, Sadie se întreba dacă asta era tot ce 
descoperise. 

—Dar tu? a întrebat Clive, arătând cu capul spre 
plicurile răvăşite pe covor. Ai găsit ceva interesant? 

—Aşa aş zice. 

—Ei, ce anume? 

Ea i-a povestit repede despre jumătatea de 
scrisoare pe care o găsise în pavilionul de bărci, 
scrisoarea lui Eleanor către Anthony, scrisă când el 
era plecat la război şi ea rămăsese singură acasă, 
gravidă cu Alice, şi îngrijorată fiindcă nu ştia cum 
avea să se descurce fără el. 

—Şi? a îmboldit-o Clive. 

—Tocmai am găsit cealaltă jumătate, începutul, 
aici, printre celelalte scrisori ale lui Eleanor. 

—Asta e? a întrebat el arătând spre hârtia din mâna 
lui Sadie. Pot s-o văd? 

Ea i-a dat-o lui Clive care a parcurs-o rapid, 
înălţându-şi uimit sprâncenele. 

—Doamne, Dumnezeule! 

—Da... 



—Ce pasională e! 

—Da... 

—Dar nu e adresată lui Anthony! Uite, scrie aici: 
„Iubitul meu Ben!“ 

—Aveţi dreptate, a spus Sadie. Şi e datată mai 
1932, ceea ce înseamnă că pruncul nenăscut despre 
care scrie ea nu e Alice, ci Theo. 

—Dar asta înseamnă că... 

—Exact. Theo Edevane nu era fiul lui Anthony, ci 
al lui Ben. 


29 

Cornwall , 1932 

Eleanor nu intenţionase să rămână însărcinată şi, 
oricum, nu cu Ben, dar nu a regretat nici o clipă. Şi-a 
dat seama aproape de îndată. Trecuseră zece ani de 
când o avusese pe Clementine, dar nu uitase 
sentimentul. Se umpluse de dragostea năvalnică şi 
uriaşă pentru fiinţa care creştea în pântecele ei. 
Anthony îi arătase cum se vede la microscop, aşa că 
ştia cum sunt celulele, bucăţile şi urzeala vieţii. 
Dragostea ei pentru acel prunc era la nivel celular. 
Erau unul şi acelaşi şi îşi putea imagina viaţa pe care 
o purta în ea. 



Atât de intensă şi de personală era dragostea ei, că 
uita cu uşurinţă că acel copil avea un tată, că nu-1 
adusese pe lume doar prin simpla tărie a voinţei 
sale- mai ales când el era încă atât de mic, atât de 
adânc ascuns. Aşa că el a rămas secretul ei (era 
convinsă că era băiat), iar Eleanor ştia să păstreze 
secrete. Avea o experienţă îndelungată. Ani întregi 
păstrase secretul lui Anthony şi acum pe al ei, de 
când îl întâlnise pe Ben. 

Ben. La început, Eleanor îşi spusese că era pur şi 
simplu o abandonare în voia patimii. Mai demult, 
când era mică, tatăl ei îi dăruise un zmeu, unul 
special adus cu vaporul tocmai din China, şi o 
învăţase cum să-l înalţe. Eleanor iubise zmeul acela 
cu pasiune, iubise cozile lui fabuloase, colorate, forţa 
frânghiilor care-i vibrau în mâini, inscripţiile ciudate 
şi minunate de pe aripi, ce păreau a fi mai degrabă 
ilustraţii decât cuvinte. 

Ea şi tatăl ei au cutreierat toate câmpurile de la 
Loeanneth căutând locul cel mai potrivit ca să înalţe 
zmeul, vânturile cele mai bune care să-l facă să 
zboare. Eleanor devenise obsedată, ţinea un carneţel 
cu însemnări despre zboruri, desena diagrame 
detaliate şi modele noi, ba se trezea în toiul nopţii şi 
repeta în pat mişcările prin care dădea drumul 



zmeului, răsucind cu mâinile bobina închipuită de 
parcă ar fi fost afară, pe câmp. 

—Ai făcut o adevărată patimă, îi spusese Doica 
Bruen cu o privire aspră şi dezgustată, înainte de a-i 
lua zmeul din dormitor şi a-1 ascunde. Patima e un 
diavol şi diavolul fuge când găseşte uşa închisă. 

Eleanor făcuse o patimă pentru Ben, sau cel puţin 
aşa îşi închipuia ea, dar acum era adult, stăpână pe 
propriul eu. Nu mai era Doica Bruen care să-i pună 
zmeul pe foc şi să închidă uşa, aşa că era liberă să 
treacă pragul. 

—Tocmai aprindeam focul, spusese Ben, în ziua 
când dăduse peste el în rulotă. Nu vreţi să intraţi 
până trece furtuna? 

încă mai ploua cu găleata şi acum, că nu mai era 
încălzită de goana după Edwina, Eleanor îşi dădea 
seama cât de frig îi era, udă până la piele. Peste 
umărul lui zărea o mică încăpere care i se părea 
culmea confortului şi căldurii. în spatele ei, ploaia 
cădea în rafale, iar Edwina, lipită de picioarele ei, îşi 
pusese în minte să nu se clintească. Eleanor şi-a dat 
seama că nu prea avea de ales. I-a mulţumit, a tras 
aer în piept şi a intrat. 

Bărbatul a urmat-o, închizând uşa după el, şi pe 
dată răpăitul ploii s-a auzit mai slab. I-a întins un 



prosop şi apoi şi-a făcut de lucru, aprinzând focul 
într-o sobiţă de metal din mijlocul rulotei. în timp 
ce-şi ştergea părul, Eleanor a profitat de ocazie ca să 
arunce o privire în jur. 

Rulota era confortabilă, dar modestă. Fusese 
aranjată simplu, doar cât să dea senzaţia de locuinţă. 
Pe pervazul ferestrei a băgat de seamă că se aflau 
alte păsări dintr-acelea delicate de hârtie pe care îl 
văzuse facându-le în tren. 

—Vă rog să luaţi loc, a spus el. Aprind soba într-o 
clipă. Cam are toane, dar ne-am mai împrietenit în 
ultima vreme. 

Eleanor se chinuia să scape de tulburarea ce îi 
dădea târcoale. Ascuns pe jumătate de o perdea 
trasă, văzuse patul în care dormea el. Şi-a ferit 
privirea, a pus prosopul pe scaunul de răchită şi s-a 
aşezat. Ploaia cădea acum mai domol şi i s-a părut, 
nu pentru prima dată, că era unul dintre cele mai 
frumoase sunete pe care le auzise. Să fie undeva la 
adăpost, cu speranţa de a se încălzi şi a se usca 
curând, în timp ce ploaia răpăia afară, era o simplă, 
dar minunată bucurie. 

Flăcările s-au înteţit şi lemnele au început să 
trosnească, iar el s-a ridicat. A aruncat un chibrit 
stins în foc şi a închis uşa sobei. 



—Eu vă cunosc, a spus el. Din tren, din trenul 
acela aglomerat de Londra, de-acum câteva luni. 
Eraţi în compartimentul meu. 

—După câte îmi amintesc eu, dumneata erai în 
compartimentul meu. 

El a zâmbit şi inima ei a tresărit periculos, 
neaşteptat. 

—Asta nu pot să neg. Am avut noroc să mai găsesc 
un bilet. 

Şi-a şters mâinile de cenuşă pe pantaloni. 

—Mi-am amintit de îndată ce ne-am despărţit la 
poştă. M-am întors, dar plecaserăţi deja. 

Se întorsese, deci. Asta o tulbura şi mai tare, dar 
Eleanor şi-a ascuns neliniştea privind în jur. 

—Locuieşti aici? 

—Deocamdată. Aparţine fermierului la care lucrez. 

—Credeam că ai terminat munca la domnul 
Nicholson, a spus ea, blestemându-se în sinea ei, 
gândindu-se că avea să îşi dea seama că s-a interesat 
în legătură cu el. 

Ben nu a reacţionat în nici un fel şi ea a schimbat 
subiectul. 

—Aici nu e nici apă, nici curent electric. 

—Eu nu am nevoie nici de una, nici de cealaltă. 

—Şi unde găteşti? 



El a făcut semn către sobă. 

—Şi unde te speli? 

El a arătat cu capul spre pârâu. 

Eleanor a afişat o expresie uimită. 

—Mi se pare un loc foarte liniştit, a râs el. 

—Liniştit? 

—-Nu aţi simţit niciodată dorinţa să dispăreţi din 
lumea asta? 

Eleanor s-a gândit la toată stricteţea impusă de 
faptul că era Mama, la cât de mult ura când propria 
ei mamă o încuviinţa aprobator din cap, la vigilenţa 
constantă care îi înţepenise oasele şi-i întinsese 
mintea de parcă ar fi fost prinsă cu elastice. 

—-Nu, a răspuns ea cu o prefăcută uşurinţă pe care 
o exersase de-a lungul anilor. N-aş putea zice aşa 


ceva. 


—Bănuiesc că nu toată lumea simte asta, a spus el 
ridicând din umeri. Doriţi un ceai cât vi se usucă 
lucrurile? 


Eleanor a urmărit cu privirea mâna care arăta către 
o cratiţă de pe sobă. Era frig, la urma urmei, şi avea 
pantofii uzi. 

—Ei, bine, poate doar cât aştept să se oprească 
ploaia. 



El a pus ceaiul la fiert, iar ea l-a întrebat ce era cu 
cratiţa aceea. El a râs şi i-a răspuns că nu avea 
ceainic, dar că acea cratiţă îi ţinea foarte bine locul. 

—Dar nu-ţi plac ceainicele? 

—Ba da, doar că nu am unul. 

—Nici măcar acasă? 

—Asta e casa mea, cel puţin pentru moment. 

—Şi unde te duci când pleci de aici? 

/V 

—In locul următor. Nu am stare, a explicat el. 
Adică nu stau prea mult timp într-un singur loc. 

—Eu nu cred că aş putea suporta să nu am un 
cămin. 

—Oamenii sunt căminul meu, cei pe care îi iubesc. 

Eleanor a zâmbit cam amar. îşi amintea că şi ea 
spusese ceva asemănător cu mulţi ani în urmă, într-o 
altă viaţă. 

—-Nu sunteţi de acord? 

—Oamenii se schimbă, nu-i aşa? 

Nu voise să pară atât de aspră. 

—Totuşi, o casă cu pereţi, podele şi un acoperiş 
deasupra capului, cu încăperi pline de lucruri 
speciale, cu amintiri prin colţuri umbrite, vezi, o 
casă e ceva pe care te poţi bizui. E sigură şi reală 
şi... 

—Onorabilă? 



El i-a întins o ceaşcă aburindă de ceai şi s-a aşezat 
pe scaunul de lângă ea. 

—Da, chiar aşa. Onorabilă, bună şi adevărată, a 
urmat ea zâmbind, jenată că îşi exprimase o părere 
atât de categorică. 

Se simţea dată în vileag, ciudată- cine mai simţea 
aşa ceva pentru o casă? Dar a zâmbit şi el şi şi-a dat 
seama că, deşi nu era de acord, o înţelegea totuşi. 

De mult nu mai cunoscuse Eleanor pe cineva faţă 
de care să se simtă suficient de relaxată ca să întrebe 
şi să asculte. I-a pus tot felul de întrebări despre 
viaţa lui. Crescuse în Orientul îndepărtat, tatăl lui 
fusese arheolog, iar mama o călătoare împătimită, ei 
îl încurajaseră să-şi croiască viaţa cum dorea şi să nu 
se împiedice de rigorile societăţii. Eleanor îşi 
amintea că şi ea fusese aşa cândva. 

Timpul se scurgea ciudat şi nefiresc, de parcă 
atmosfera dinăuntrul rulotei exista dincolo de mersul 
sinuos al lumii de afară. Urzeala realităţii se 
destrămase şi nu mai rămăseseră decât ei doi. De-a 
lungul vremii, Eleanor constatase că era capabilă să 
ghicească ora cu o abatere de maximum cinci 
minute, dar acum pierduse complet noţiunea 
timpului. Şi doar când s-a întâmplat să dea cu ochii 



de un ceas mic aşezat pe pervazul ferestrei şi-a dat 
seama că se scurseseră două ore. 

—Trebuie să plec, a spus ea dintr-odată. 

O astfel de nesăbuinţă nu mai făcuse, era de 
neconceput. Fetele, Anthony, mama... ce aveau să 
spună? 

S-a ridicat şi el, dar pe urmă nici unul nu s-a mai 
clintit. Acelaşi fior ciudat i-a străbătut pe amândoi, 
ca cel pe care Eleanor îl simţise în tren, şi a simţit 
brusc nevoia puternică să rămână, să se ascundă, să 
nu mai plece niciodată. Ar fi trebuit să îşi ia rămas- 
bun, dar în schimb a spus: 

—Ştii, mai am încă batista dumitale. 

—Din tren? a râs el. V-am spus, e a 
dumneavoastră. 

A 

—Nu se poate. înainte era altceva, nu aveam cum 
să ţi-o mai dau înapoi, dar acum.. .ei, bine, acum ştiu 
unde te afli. 

—Da, ştiţi. 

Eleanor a simţit o răceală care-i cobora pe şira 
spinării. El nu o atinsese, dar ea şi-a dat seama cât de 
mult ar fi vrut să o fi atins. S-a simţit brusc ca pe 
marginea unei prăpăstii şi în clipa aceea ar fi vrut să 
se prăbuşească. Mai târziu şi-a dat seama că se 
prăbuşise deja. 



—Parcă eşti mai sprinţară, a remarcat mama ei mai 
târziu în după-amiaza aceea. E de mirare ce poate 
face pentru starea de spirit să fii prins de ploaie. 

Şi în noaptea aceea, când Eleanor s-a urcat în pat 
alături de Anthony şi a dat să-l cuprindă, el i-a 
mângâiat mâna, după care s-a întors pe partea 
cealaltă, iar ea a rămas nemişcată în întuneric, 
reconstituind liniile de pe tavan, ascultând cum 
răsuflarea soţului ei se linişteşte şi se adânceşte, 
încercând să-şi aducă aminte când a devenit atât de 
izolată, văzându-1 cu ochii minţii pe tânărul din tren, 
pe bărbatul al cărui prenume- abia acum îşi dădea 
seama- nu-1 aflase încă, cel care o făcuse să râdă, să 
viseze, să se deschidă- şi care se afla de fapt atât de 
aproape. 

La început, pur şi simplu simţea că trăieşte, după 
atâţia ani. Eleanor nu-şi dăduse seama că se 
împietrise. Ştia că se schimbase în cei peste zece ani 
de când Anthony se întorsese din război, dar nu îşi 
dăduse seama cât de mult o costase hotărârea de a-1 
îngriji, de a-1 ocroti şi a-1 vindeca, de a le feri pe fete 
de rău. Şi apoi a apărut Ben, atât de liber, degajat şi 
vesel. Aventura aceasta însemna evadare, intimitate 
şi plăcere egoistă şi nu îi era greu să îşi spună că era 
o doar o patimă, un balsam temporar. 



Dar simptomele împătimirii- gândurile obsesive, 
somnul tulburat, plăcerea desăvârşită de a mâzgăli 
numele celuilalt pe o foaie de hârtie neîncepută, de 
parcă văzându-1 scris, visarea ar deveni realitate- 
sunt foarte asemănătoare cu cele ale îndrăgostirii, iar 
Eleanor nu a priceput pe dată ce i se întâmpla. Şi 
apoi, nu-şi închipuise vreodată că era posibil să 
iubească doi oameni în acelaşi timp. A fost uimită 
peste măsură când s-a pomenit într-o zi fredonând o 
veche melodie dintr-un balet la care nu se mai 
gândise de ani de zile şi şi-a dat seama că legătura ei 
cu Ben o făcea să se simtă la fel ca atunci când îl 
întâlnise prima oară pe Anthony, de parcă lumea ar 
fi devenit brusc şi surprinzător mult mai strălucitoare 
de cât fusese până atunci. 

Era îndrăgostită. 

în mintea ei, cuvintele păreau uimitoare, şi totuşi 
pline de adevăr. Uitase că aşa era dragostea, simplă, 
uşoară şi veselă. Afecţiunea pe care o nutrea faţă de 
Anthony se adâncise de-a lungul deceniilor şi se 
schimbase; viaţa le aruncase dinainte tot felul de 
piedici şi iubirea se adaptase ca să le poată face faţă; 
ajunsese să însemne să îl pui pe celălalt pe primul 
loc, să faci sacrificii, să ai grijă ca barca peticită să 
nu se piardă în furtună. Cu Ben, dragostea era o 




barcă uşoară cu vâsle în care pluteau liniştiţi 
deasupra tuturor. 

Când a rămas însărcinată, Eleanor şi-a dat seama 
pe dată al cui era copilul. Cu toate acestea, a calculat 
totuşi săptămânile, ca să fie sigură. Ar fi fost mult 
mai uşor dacă ar fi fost copilul lui Anthony. 

Eleanor nu s-a gândit nici o clipă să-l mintă pe 
Ben, şi totuşi nu i-a spus imediat. Creierul omenesc 
are un fel de a aborda problemele complexe 
negându-le şi Eleanor s-a concentrat pur şi simplu 
asupra bucuriei sale: urma să aibă un copil, 
întotdeauna visase să mai aibă unul, un prunc l-ar fi 
făcut fericit pe Anthony. Mai mult de-atât, un copil 
l-ar fi însănătoşit. Ideea aceasta îi intrase în minte de 
atâta timp, încât nu a pus-o nici o clipă la îndoială. 

La început, a refuzat să se gândească la 
paternitatea copilului. Chiar şi când pântecele a 
început să i se rotunjească şi a simţit mişcările 
copilului, Eleanor şi-a păstrat taina. Când s-au 
împlinit patru luni, totuşi, după ce le-a dat vestea cea 
minunată fetelor şi lui Anthony, a ştiut că era 

/V 

momentul să vorbească şi cu Ben. începea să se vadă 
deja. 

Şi pe măsură ce socotea cum să-i spună, Eleanor 
şi-a dat seama că îi era groază, dar nu pentru că i-ar 



fi fost teamă că Ben ar fi îngreunat lucrurile. încă 
din prima zi, atunci, în rulotă, se aşteptase ca el să 
dispară, închipuindu-şi cu tristeţe la ziua când avea 
să-l caute fără să-l găsească. De fiecare dată când o 
pornea de-a lungul pârâului ca să se întâlnească cu 
el, îşi ţinea răsuflarea, pregătindu-se pentru ce putea 
fi mai rău. Cu siguranţă nu pronunţase niciodată cu 
voce tare cuvântul „dragoste 44 . Gândul de a-1 pierde 
era ucigător, dar Eleanor îşi tot reamintea că el era 
un hoinar şi că ea ştiuse asta de la bun început. 
Lucrul acesta făcea parte din atracţia pe care o 
resimţise şi fusese motivul pentru care îşi îngăduise 
să se lase prinsă în toată povestea asta. Faptul că 
prezenţa lui era temporară i se păruse opusul poverii 
pe care o purta ea. într-o bună zi trebuia să plece, îşi 
spunea Eleanor, şi totul avea să se sfârşească. Fără 
nici o datorie, fără nici un regret, fără să se fi produs 
vreun rău adevărat. 

Dar se înşelase, şi acum vedea cât de falsă şi 
nesăbuită fusese degajarea ei. Acum, când trebuia să 
îi dea vestea care avea cu siguranţă să îl facă să 
plece pe iubitul ei rătăcitor, pe cel care nu avea nici 
măcar un ceainic, şi-a dat seama cât de mult ajunsese 
să depindă de el: de mângâierea şi umorul lui, de 
purtarea lui blândă şi ocrotitoare. îl iubea şi în ciuda 



rezolvării practice pe care plecarea lui ar fi produs-o, 
tot nu ar fi vrut să-l vadă plecat. 

Dar Eleanor se mustra în gând că nutreşte speranţe 
deşarte. Cu siguranţă că lucrurile nu puteau rămâne 
la fel. Ea urma să aibă un copil. Era căsătorită cu 
Anthony, el era soţul ei şi îl iubea, acum şi 
întotdeauna. Singurul lucru pe care îl avea de făcut 
era să-i spună lui Ben despre sarcină şi să-l vadă 
cum îşi face bagajele. 

Dar nu s-a gândit la legăturile de sânge, la 
dragoste. 

—Un copil?! s-a mirat el când i-a spus. Un copil! 

Pe chip i se aşternuse o privire neobişnuită, un 
zâmbet de bucurie şi încântare, ba mai mult decât 
atât, de consternare. Şi, chiar înainte ca Theo să se fi 
născut, Ben îl iubea deja. 

—Am făcut un suflet mititel, a spus el, cel care se 
ferise toată viaţa de răspunderi şi obligaţii. Nu mi- 
am închipuit niciodată că o să fie aşa. Mă simt legat 
de copil şi de tine cu o legătură de nezdruncinat. Nu 
simţi şi tu la fel? 

Ce putea să-i spună? Şi ea simţea aşa, de bună 
seamă. Pruncul o lega de Ben printr-o dragoste 
diferită faţă de cea pe care o simţea pentru Anthony, 



de viitorul pe care şi-l închipuise pentru familia ei la 
Loeanneth. 

în următoarele câteva luni, emoţia lui Ben, 
optimismul său şi refuzul de a accepta şi cea mai 
mică aluzie că apariţia copilului ar fi fost altfel decât 
perfectă şi mult dorită au devenit contagioase. 

Ben era atât de convins că totul va fi bine. 

/V 

—întotdeauna lucrurile se aşază cumva, spunea el. 
Mi-am trăit întreaga viaţă lăsând totul să se întâmple 
după voia sorţii. 

Iar Eleanor începuse să-l creadă. De ce nu ar fi 
putut totul să continue după cum începuse, ea şi 
copilul la Loeanneth, şi Ben aici? Dacă funcţionase 
aşa până acum? 

Dar Ben avea alte idei şi în cursul verii, pe măsură 
ce se apropia momentul naşterii, i-a spus că urma să 
plece din caravană. La început ea a crezut că avea să 
plece într-altă regiune din Cornwall, şi gândul acesta 
a ars-o de-a dreptul, dar el i-a dat o şuviţă rebelă de 
păr peste ureche şi i-a spus: 

—Trebuie să fiu mai aproape. Am luat o slujbă pe 
care am găsit-o în ziarul local. Domnul Harris 
spunea că pot să încep lucrul săptămâna viitoare. Se 
pare că există un pavilion de bărci unde poate locui 
uneori personalul? 



Probabil că lui Eleanor i se citea grija pe chip, căci 
el a adăugat imediat: 

—-Nu o să complic lucrurile, îţi promit. Dar trebuie 
să fiu mai aproape, Eleanor, a urmat el, punând 
blând mâinile pe pântecul ei tare şi rotund. Trebuie 
să fiu cu voi doi. Tu şi copilul sunteţi căminul meu. 

Ben a început să lucreze la Loeanneth spre sfârşitul 
verii, în anul 1932. Intr-o după-amiază a apărut pe 
aleea de la intrare pe o căldură înăbuşitoare, arătând 
de parcă nu ar fi avut habar de nimic despre 
domeniul acela decât ce se anunţase în ziar - că era 
nevoie de un ajutor de grădinar. Chiar şi în acele 
momente Eleanor era încredinţată că lucrurile aveau 
să se rezolve într-un fel. Ben avea acum un loc stabil 
de unde îşi putea urmări copilul cum creşte; iar ea 
putea să îl vadă oricând ar fi dorit şi Anthony, dragul 
de el, nu trebuia să ştie niciodată nimic. 

Ea trăia, desigur, într-un paradis al amăgirilor. 
Dragostea, emoţia apariţiei pruncului, vara lungă- 
toate au facut-o să nu vadă realitatea, dar nu i-a 
trebuit mult ca paradisul să-şi piardă strălucirea. 
Apropierea lui Ben făcea ca relaţia să capete 
realitate. Până atunci, el existase pentru Eleanor într- 
un tărâm diferit, dar acum, aici, era ancorat în viaţa 



ei, alături de familie şi păcatul ei, îndelung tăinuit, 
începea să iasă la iveală. 

Greşise înşelându-1 pe Anthony. Eleanor îşi dădea 
seama de asta atât de limpede, şi nu-şi putea imagina 
ce fusese în capul ei. Ce o apucase? Anthony era 
marea ei dragoste. Cu ochii minţii îi revedea chipul 
tânăr şi strălucitor - în dimineaţa aceea de demult, 
când o salvase de sub roţile autobuzului, în ziua 
nunţii când îi zâmbise şi-i strânsese mâna, iar ea 
întrevăzuse viitorul aşternându-se dinaintea lor, în 
după-amiaza aceea la gară, când el plecase la război 
atât de dornic să fie de folos- şi-i venea să se 
încolăcească pe jos şi să moară de ruşine. 

Eleanor a început să se ferească să mai meargă în 
grădină. Era o pedeapsă potrivită; grădina fusese 
întotdeauna locul care îi plăcea cel mai mult la 
Loeanneth, unde îşi găsea odihna şi alinarea şi 
merita să îl piardă. Dar mai avea şi un alt motiv 
pentru care se ţinea departe. Vinovăţia îi alimenta 
teama obsedantă că din greşeală s-a putea da de gol, 
că întâlnindu-se cu Ben ar fi putut să îşi trădeze 
cumva taina. Nu putea să rişte: consecinţele l-ar fi 
distrus pe Anthony. Pleca imediat de lângă fereastră 
doar dacă îl zărea pe Ben umblând prin grădină şi 
noaptea stătea trează, frământându-se ce s-ar fi putut 



întâmpla dacă el şi-ar fi dorit să stea mai mult alături 
de copil decât putea ea să-l lase. 

Dar oricât se învinuia, oricât de mult se căia, 
Eleanor nu putea să regrete această legătură pe de-a- 
ntregul. Şi cum ar fi putut, când fapta ei urma să i-1 
dăruiască pe Theo? Ea îl iubise pe copil din prima 
clipă a sarcinii, dar după ce s-a născut, l-a adorat de- 
a dreptul. Şi nu îl iubea mai mult decât îşi iubise 
fiicele, doar că acum era o altfel de femeie decât 
fusese când se născuseră ele. Viaţa o schimbase. Era 
mai bătrână, mai tristă şi avea mai multă nevoie de 
alinare. Aşa că putea să iubească acest copil cu un 
devotament eliberator. Şi partea cea mai bună cu 
Theo era că, atunci când erau doar ei doi, ea putea fi 
doar Eleanor, Mama dispărea. 

/V 

In toate scenariile pe care le construise şi cu toate 
închipuirile care o măcinaseră nu se gândise nici o 
clipă că situaţia lui Anthony s-ar fi putut înrăutăţi 
după naşterea lui Theo. în timp ajunsese la 
convingerea fermă că un alt copil- un fiu- era tot ce 
îi trebuia ca să se facă bine şi nu mai încăpea nici o 
altă posibilitate în minte ei. Dar se înşelase. 
Problemele au început aproape imediat, când Theo 
avea doar câteva săptămâni. 



Anthony îl adora, luându-1 grijuliu în braţe, 
uitându-se uimit la chipul lui mic şi perfect, dar 
bucuria îi era adesea umbrită de melancolie, de o 
ruşine amară că viaţa lui este atât de minunată în 
timp ce alţii suferiseră atâtea privaţiuni. Şi mai rău 
decât atât, uneori, când copilul plângea, căpăta o 
privire ciudată, lipsită de orice expresie, de parcă ar 
fi fost sustras de alte gânduri tainice care i se 
perindau prin minte. 

Şi în nopţile acelea când el avea coşmaruri- cu 
tremurături îngrozitoare, când striga „Faceţi copilul 
să nu mai plângă! 44 , „Să tacă! 44 şi Eleanor trebuia să- 
şi folosească toată puterea ca să-l împiedice să se 
năpustească pe coridor ca să-l facă chiar el să tacă- 
ea se întreba ce făcuse oare. 


Apoi, când Clementine a împlinit doisprezece ani, 
i-au dăruit un planor. Fusese ideea lui Anthony, o 
idee foarte bună, dar planul lui Eleanor de a evita să 
meargă în grădină s-a dus cu totul. Imediat după 
prânz, Clemmie şi-a despachetat cadoul şi a dat fuga 
afară, aşa că mai rămăseseră doar prăjiturile şi ceaiul 
din partea formală a sărbătorii. Eleanor şi-a spus în 
sinea ei că nu se putea întâmpla nimic rău într-un 
interval atât de scurt de timp şi, învinsă, i-a poruncit 
servitoarei să ducă tava în grădină. 



Era o după-amiază frumoasă, proaspătă, însorită de 
toamnă, s-ar fi putut chiar înota cu puţin curaj. Toţi 
erau pătrunşi de spiritul de sărbătoare, ţopăiau pe 
peluză, lansau planorul, râdeau când era să se 
prăbuşească, dar Eleanor era foarte încordată. îşi 
dădea seama că Ben lucra lângă lac şi îşi făcea griji 
ca familia să nu-1 vadă; se temea că, văzând 
coşuleţul lui Theo, Ben ar fi căutat un motiv să se 
apropie de peluză. 

El promisese că nu va face aşa ceva. Dar teama te 
poate face să te gândeşti la lucruri nebuneşti şi 
Eleanor nu dorea altceva decât să se sfârşească ziua 
aceea, să-şi mănânce prăjiturile şi să-şi bea ceaiul şi 
să se retragă din nou la adăpostul casei. Clementine 
însă avea alte idei. Parcă întreaga familie complota 
împotriva ei. Nimeni nu voia ceai, refuzaseră şi 
prăjiturile şi ea era nevoită să joace rolul Mamei, 
când nu dorea nimic altceva decât să fie singură. 

Şi apoi Clemmie, care se părea a avea darul să 
aleagă exact cele mai nepotrivite momente ca să-şi 
etaleze nesăbuinţa, a început să se caţere în platanul 
cel mare. Eleanor stătea cu sufletul la gură, cu nervii 
la pământ, la limita răbdării. Stătea sub copac, cu 
atenţia concentrată asupra fiicei sale mai mici care se 



căţăra în picioarele goale, cu fusta sumeasă, 
pregătită să o prindă dacă ar fi alunecat. 

Din pricina aceasta nu a văzut când s-a întâmplat. 
Prima care a observat a fost Doica Rose, care a tras 
aer în piept şi a apucat-o de mână: 

—Repede, copilul! a şoptit ea. 

Cuvintele doicii au îngheţat-o. I s-a părut că 
pământul se clatină când s-a uitat peste umăr şi l-a 
văzut pe Anthony îndreptându-se spre coşuleţul 
copilului. Micuţul plângea şi ea şi-a dat seama după 
mersul înţepenit şi bizar că Anthony nu era în firea 
lui. 

Rose o luase deja la fugă pe peluză. Ea era una 
dintre puţinii care ştiau despre boala lui Anthony, 
Eleanor nu-i spusese, îşi dăduse seama singură. Şi 
tatăl ei avusese aceeaşi suferinţă, îi destăinuise ea în 
noaptea când se dusese să-i spună lui Eleanor că 
poate să o ajute dacă este nevoie. 

—Daffyd, a strigat Eleanor, du fetele la barcă! 

Probabil că el i-a simţit spaima din voce, căci i-a 
luat doar o fracţiune de secundă să înţeleagă şi apoi, 
cu vocea lui veselă de povestitor, le-a chemat pe 
Deborah şi pe Clemmie ca să o pornească spre locul 
de ancorare. 



Eleanor a luat-o la fugă, cât pe-aici să dea peste 
Alice care nu se grăbea să plece după surorile ei. 
Inima îi bătea cu putere şi nu se gândea la nimic 
altceva decât să ajungă la Anthony cât mai repede. 

Dintr-o singură privire şi-a dat seama că nu mai 
ştia de el. Plecase în locul acela unde dispărea ori de 
câte ori îl cuprindea întunericul. 

—Copilul! striga el, înnebunit. Opriţi-1, faceţi-1 să 
tacă! 

Eleanor l-a cuprins strâns în braţe, conducându-1 
către casă, şoptindu-i că totul era bine. Când a putut, 
şi-a aruncat privirea înapoi spre Doica Rose şi a 
văzut-o cum îl liniştea pe Theo. Rose i-a întors 
privirea şi Eleanor s-a liniştit ştiind că ea avea să îl 
ocrotească pe micuţ. 

/V 

In noaptea aceea, după ce, cu ajutorul 
medicamentelor, Anthony fusese cuprins de un somn 
adânc, Eleanor s-a strecurat afară din dormitor şi a 
pornit-o desculţă pe culoar. A luat-o cu grijă pe 
scări, atentă să nu se împiedice în covorul Baluch al 
bunicului Horace, cu umbra furişându-i-se pe lângă 
ea pe podea. 

Dalele potecii din grădină încă mai păstrau căldura 
zilei şi Eleanor s-a bucurat să le simtă tăria sub 
tălpile ei moi. Cândva fuseseră şi ele tari. 



Când a ajuns la malul lacului, s-a oprit şi şi-a 
aprins o ţigară. Nimeni nu ştia că fumează. A tras 
fumul adânc în piept. 

îi fusese dor de grădină. Prietena ei din copilărie. 

Lacul clipocea în beznă, păsările de noapte îşi 
fâşâiau aripile, o făptură micuţă, poate o vulpe, a 
ţâşnit din preajma ei brusc, speriată. 

Eleanor şi-a terminat ţigara şi a pornit-o cu paşi 
repezi către pârâu. Şi-a desfăcut nasturii şi şi-a tras 
cămaşa de noapte peste cap. 

Nu era o noapte rece, dar era totuşi prea frig pentru 
scăldat. Dar Eleanor simţea o fierbinţeală în piept. 
Voia să se simtă renăscută. Voia să se simtă vie, 
liberă, neîngrădită. Voia să se piardă, să uite de toţi 
şi de toate. „Nu aţi simţit niciodată dorinţa să 
dispăreţi din lumea asta? 44 o întrebase Ben atunci, în 
rulotă. Da, simţise, mai simţea încă, în noaptea aceea 
mai mult ca oricând. 

S-a scufundat şi s-a lăsat până la fund, simţind 
trestiile reci şi alunecoase pe picioare şi apa grea de 
aluviuni pe mâini. îşi închipuia că era un lemn 
împins de colo-colo de curenţi, fără nici o 
răspundere, fără nici o grijă. 

A ieşit din nou la suprafaţa apei luminate de lună şi 
a plutit pe spate, ascultând sunetele nopţii: 



nechezatul unui cal într-un grajd din preajmă, 
păsările din pădure, susurul pârâului. 

La un moment dat a simţit că nu era singură şi 
cumva şi-a dat seama că venise Ben. A înotat către 
ţărm şi a ieşit din apă, ducându-se să se aşeze lângă 
el pe un buştean. El şi-a scos haina şi a înfaşurat-o 
cu ea. Fără să trebuiască să-i spună că se întâmplase 
ceva rău, a luat-o în braţe, i-a mângâiat părul şi i-a 
spus să nu-şi mai facă griji, că totul avea să fie bine. 
Şi Eleanor l-a lăsat să-i vorbească, pentru că îi fusese 
dor de el, şi uşurarea de a fi din nou în braţele lui, în 
clipa şi în locul acela, era atât de mare că o sufoca. 

Dar Eleanor ştia adevărul. Era asemenea reginei 
din Pragul vrăjit al lui Eleanor , care îşi dorise atât 
de mult un copil, încât fusese în stare să facă un pact 
cu diavolul ca să-l capete. Ea deschisese uşa şi 
păşise dincolo, iubise ce nu se cuvenea, iar acum 
trebuia să sufere urmările. Lumea însemna echilibru 
şi dreptate naturală, aşa că exista întotdeauna un preţ 
de plătit, iar acum era prea târziu să mai închidă uşa 


aceea. 


30 

Cornwall, 2003 



—Fir-aş al naibii! 

Ochii albaştri ai lui Clive se măriseră de tot în 
spatele lentilelor ochelarilor, pe măsură ce îşi dădea 
seama de implicaţiile descoperirii lor. 

—-Nu ştiu de ce nu mi-am dat seama mai înainte, a 
spus ea. 

—Nici nu aveai cum. Eu am fost aici în 1933 şi am 
cunoscut toată familia. Nimănui nu i-a trecut nici 
măcar prin gând, nu s-a făcut nici o aluzie. 

—Credeţi că Anthony ştia? 

Clive a fluierat uşor, cântărind această posibilitate. 

—Dacă a ştiut, atunci toate întâmplările capătă 
nuanţe mai întunecate. 

Sadie s-a văzut nevoită să încuviinţeze. 

—In jurnalele lui nu e nimic? La vremea când 
Deborah s-a dus să vorbească cu el în birou? 

—-Nu ştiu, o fi fost prea învăluit ca să pot pricepe 
eu. 

—Dar în anchetele din 1933? Ştiu că aţi spus că nu 
a existat nici o aluzie că Anthony nu ar fi fost tatăl 
biologic al lui Theo, dar nu a mai fost şi altceva, 
orice altceva? Vreun mic amănunt care la vremea aia 
să nu vi se fi părut important, dar care să conteze 
acum? 

Clive s-a gândit şi după o vreme a spus şovăind: 



—Ceva a fost, nu-mi dau seama dacă are vreo 
însemnătate, mi se pare o prostie să şi pomenesc de 
asta, dar la început, când am făcut primele 
interogatorii, şeful meu le-a recomandat soţilor 
Edevane să se adreseze şi presei. Părerea lui era că 
atrăgând simpatia şi interesul opiniei publice, vor fi 
mai mulţi ochi care să-l caute pe băieţelul pierdut. 
Era o zi înăbuşitor de caldă şi ne aflam cu toţii în 
biblioteca de jos, fotograful, jurnalistul, Anthony şi 
Eleanor Edevane stăteau unul lângă celălalt pe 
canapea, în timp ce poliţiştii căutau prin lac. 
Groaznic a fost, a adăugat el, clătinând din cap. Pur 
şi simplu groaznic. De fapt, Eleanor era cât pe ce să 
leşine şi în clipa aceea Anthony a pus brusc capăt 
discuţiei. Nu i-am făcut vină deloc, dar mi-a rămas 
în minte ce a spus atunci: „Aveţi milă, a spus el, 
soţia mea este distrusă. Copilul ei a dispărut 44 , a 
continuat Clive, privind-o pe Sadie cu îndârjire. N-a 
spus copilul nostru , ci copilul ei. 

—Poate că îşi exprima doar compasiunea, vrând să 
sublinieze reacţia ei mai ales? 

—Nu, nu cred, a zis Clive şi mai aprins. De fapt, 
cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mi se pare mai 
suspect. 



Sadie era tentată să-l contrazică. Pe măsură ce 
Clive era tot mai sigur că Anthony ştiuse că nu era el 
tatăl lui Theo, creştea dorinţa ei de a dovedi 
contrariul. încăpăţânarea ei nu avea nici o logică, pur 
şi simplu nu voia să creadă una ca asta. Până în 
momentul acela, ea şi Alice presupuseseră că 
Anthony îl omorâse pe Theo din greşeală, într-un 
moment de furie cauzată de boala lui, de şocul 
obuzului. Dar dacă Theo, fiul mult aşteptat şi mult 
iubit, nu era de fapt copilul lui şi dacă Anthony 
descoperise cumva adevărul şi aflase despre 
infidelitatea soţiei sale, atunci apărea o posibilitate şi 
mai înspăimântătoare. 

Dacă Donald ar fi fost acolo, Sadie era convinsă că 
ar fi acuzat-o că lăsase ca familia aceasta să-i intre în 
suflet, aşa că, în timp ce Clive continua să înşire alte 
mărunţişuri pe care le observase la Anthony în 1933, 
adaptându-le acum ca să-i susţină noua ipoteză, ea se 
străduia să-şi ţină mintea limpede. Era datoare faţă 
de Alice să nu-şi lase sentimentele personale să-i 
influenţeze judecata. Dar ceea ce susţinea Clive era 
oribil. Cât ar fi trebuit să plănuiască Anthony până 
să aleagă momentul perfect ca să-şi comită crima, 
balul anual, când ştia că soţia lui avea să fie ocupată 
până peste cap să-şi îndeplinească îndatoririle de 



gazdă, iar personalul prea ocupat ca să bage de 
seamă ceva neobişnuit. înlăturarea atât de 
convenabilă a lui Rose Waters, atât de vigilentă, 
după cum se exprimase cu regret Eleanor în 
declaraţia ei către poliţie, care nu ar fi lăsat niciodată 
să se întâmple vreun rău copilului aflat în seama ei. 
înlocuirea tinerei doici cu bătrâna Hilda Bruen, de la 
care te puteai aştepta să se dreagă cu un păhăruţ de 
whisky dacă zgomotul petrecerii îi strica somnul. Şi 
cu Eleanor cum rămânea? Care ar fi fost poziţia ei în 
această ipoteză? 

—Mai credeţi că ea ştia? 

—Sunt convins că ştia. Asta ar fi singura explicaţie 
a refuzului ei de a oferi o răscumpărare. Ea ştia că nu 
avea rost, că fiul ei nu putea fi găsit. 

—Dar de ce ar fi ajutat ea la muşamalizarea 
crimei? De ce nu a spus nimic? A rămas mai departe 
măritată cu Anthony, destul de fericiţi după câte se 
spune. 

—Situaţiile familiale sunt tare complicate. Poate că 
el a făcut alte ameninţări, poate că l-a ameninţat pe 
Benjamin. Asta ar explica cu siguranţă de ce Munro 
s-a făcut nevăzut. Poate că Eleanor a simţit că era 
oarecum vinovată, că infidelitatea ei îl împinsese la 
o astfel de faptă. 



Sadie şi-a adus aminte de discuţia ei cu Alice, care 
spusese despre Eleanor că avea nişte valori morale 
foarte puternice. Probabil că o femeie cu astfel de 
principii se simţea extrem de vinovată că îşi 
încălcase jurămintele matrimoniale. Dar ar fi fost cu 
putinţă să accepte moartea lui Theo ca pe o pedeapsă 
meritată? Nu. Una era să-i ierte lui Anthony un 
accident- chiar şi o astfel de interpretare era o 
exagerare- şi alta era să-i scuze uciderea copilului 
ei. Şi oricât de hotărâtă era să-şi ţină mintea limpede, 
nu putea în ruptul capului să pună laolaltă descrierile 
pe care le citise despre Anthony Edevane- tată 
blând, soţ iubitor, fost soldat viteaz- cu imaginea 
aceasta de monstru răzbunător. 

—Ei, a îmboldit-o Clive. Tu ce părere ai? 

El aştepta nerăbdător să audă că ea e de acord, dar 
Sadie nu se putea pronunţa. Le scăpa ceva. Totul ar 
fi putut căpăta sens, dar mai era o piesă lipsă din 
puzzle, şi aceasta era crucială. 

—Cred că ar fi mai bine să mergem jos, să 
deschidem termosul şi să bem un ceai. Să mai lăsăm 
totul un pic la dospit. 

Clive a încuviinţat din cap, dezamăgit. Soarele se 
revărsa de-acum în cameră şi, în timp ce Sadie aduna 
plicurile împrăştiate, el s-a dus la fereastra deschisă. 



—Ia te uită! e exclamat el. Să fie chiar cine cred eu 
că e? 

Sadie s-a dus lângă el şi şi-a aruncat privirea peste 
priveliştea cunoscută a grădinii sălbăticite şi a 
lacului. Două siluete se apropiau încet pe aleea de la 
intrare. Sadie nu ar fi fost mai uimită nici dacă l-ar fi 
văzut pe Theo însuşi venind cu paşi şovăitori spre 
casă. 

—E Alice, a spus ea. Alice Edevane cu asistentul 
ei, Peter! 

—Alice Edevane, a repetat Clive, fluierând uşor, 
nevenindu-i să creadă. A venit în fine înapoi acasă. 

—M-am răzgândit, le-a spus Alice pe post de 
explicaţie când Sadie şi Clive au întâmpinat-o în 
holul de la intrare şi a făcut din nou cunoştinţă cu 
Clive. 

După ce şi-a adus şefa la destinaţie, Peter a fost 
trimis înapoi la maşină ca să aducă ceea ce ea numea 
destul de misterios „echipamentul 44 . Alice stătea 
acum pe dalele prăfuite din hol cu un aer uşor iritat, 
arătând ca stăpâna unui castel de ţară care ieşise la 
plimbarea de dimineaţă şi tocmai se întorsese, 
nemulţumită de strădaniile personalului ei care se 
foia de colo-colo. 



—Aici ar cam trebui o curăţenie ca lumea. Vreţi să 
mergem în bibliotecă? 

—Haideţi! a încuviinţat Sadie, ridicând din umeri 
uimită către Clive, în timp ce o urmau pe Alice care 
o pornise spre uşa aflată în partea cealaltă a holului. 
Era încăperea pe care Sadie o zărise pe fereastră în 
prima zi când dăduse din întâmplare peste casă, 
locul în care poliţia îşi făcuse ancheta în 1933 şi în 
care Clive povestea că Anthony şi Eleanor se 
întâlniseră cu ziaristul şi cu fotograful a doua zi după 
ce fusese anunţată dispariţia lui Theo. 

Clive s-a aşezat la un capăt al canapelei şi Sadie la 
celălalt. Era praf peste tot, era necesară o curăţenie 
serioasă. Probabil că Alice venise să afle cum 


progresau cu cercetările şi nu era genul de persoană 
care să accepte vreo împotrivire ori să se împiedice 
de un strat de praf. 

Sadie a aşteptat ca Alice să se aşeze pe fotoliu şi să 
înceapă să-i asalteze cu întrebări, dar bătrâna 
doamnă continua să se plimbe tacticoasă de la uşă la 
şemineu şi apoi spre biroul de sub fereastră, oprindu- 
se o vreme dinaintea fiecăruia înainte de a trece mai 
departe. îşi ţinea bărbia ridicată, dar cu ochiul ei 
experimentat de detectiv, Sadie îşi dădea seama că, 
deşi încerca disperată să nu se trădeze, Alice era 



tulburată şi enervată. Şi nu era de mirare. Nici nu 
putea fi ceva mai ciudat decât să ajungi în casa 
copilăriei la şaptezeci de ani de când ai părăsit-o şi s- 
o găseşti cum ai lăsat-o. Şi asta fără să se mai pună 
la socoteală întâmplarea dureroasă care a determinat 
plecarea definitivă a familiei Edevane. Alice s-a 
oprit lângă birou şi a luat în mână desenul cu chipul 
copilului. 

—El e? a întrebat Sadie încetişor, amintindu-şi 
frumuseţea ireală a desenului pe care îl zărise pe 
fereastră în dimineaţa când descoperise casa de la 
Loeanneth. E Theo? 

Alice nu a făcut nici o mişcare şi pentru o clipă 
Sadie s-a gândit că nu o auzise. Tocmai voia să 
repete când Alice a spus: 

—A fost desenat de un prieten al familiei noastre, 
pe nume Daffyd Llewellyn. L-a făcut chiar în ziua în 
care Theo a murit. 

Şi-a ridicat privirea spre fereastră, încordându-şi 
maxilarul. Mărăcinişul încâlcit bloca aproape toată 
priveliştea, dar lui Alice nu părea să-i pese. 

—L-am văzut când a venit cu el de la pârâu. Vara 
obişnuia să stea la noi, în salonul Mulberry de sus. O 
pornea de obicei dimineaţa cu şevaletul în spinare şi 



cu un bloc de desen sub braţ. Nu ştiam să-l fi desenat 
vreodată pe Theo până n-am văzut asta. 

—Ce coincidenţă interesantă, a îmboldit-o Sadie 
cu prudenţă. Prima dată când îl desenează e chiar 
ziua când dispare Theo. 

Alice a privit-o tăios. 

—Coincidenţă poate fi, dar nu aş numi-o 
interesantă. Domnul Llewellyn nu a avut nimic de-a 
face cu soarta lui Theo. Mă bucur totuşi că i-a făcut 
portretul, i-a adus Mamei multă mângâiere în 
săptămânile ce au urmat. 

—Daffyd Llewellyn a murit la foarte scurt timp 
după Theo, nu-i aşa? 

Sadie şi-a amintit discuţia ei cu Clive, bănuielile pe 
care le avusese despre coincidenţa celor două fapte. 

Clive încuviinţa din cap, în timp ce Alice a spus: 

—Poliţia i-a găsit corpul în timpul căutărilor. A 
fost o foarte nefericită... 

—Coincidenţă? a sugerat Sadie. 

—Evoluţie a evenimentelor, a apăsat Alice fiecare 
cuvânt, mutându-şi din nou atenţia asupra desenului, 
cu privirea îmblânzită. Ce tragedie, ce pierdere 
îngrozitoare. Bineînţeles că te întrebi... 

Dar nu a mai spus ce se întreba. 



—Noi toţi ţineam foarte mult la domnul Llewellyn, 
dar el şi Mama erau extrem de apropiaţi. Lui nu-i 
plăcea prea mult tovărăşia altor adulţi, iar Mama era 
o excepţie notabilă. Aşa că a fost o lovitură dublă 
pentru ea când l-au găsit mort la puţin timp după 
dispariţia lui Theo. în mod normal, ea ar fi căutat 
mângâiere în prietenia lui. îi era ca un tată. 

—Era genul de persoană căreia i-ar fi destăinuit 
secretele? 

/V 

—îmi închipui că da. Mama nu avea prea mulţi 
prieteni, oricum nu dintr-aceia cărora li s-ar fi putut 
destăinui. 

—Dar i s-ar fi destăinuit mamei ei? 

Alice rămăsese cu privirea la desen, dar şi-a ridicat 
ochii făcând o grimasă amuzată: 

—Cui? Lui Constance? 

—Locuia cu dumneavoastră, nu-i aşa? 

—N-avea încotro. 

—Dar n-ar fi fost cu putinţă ca mama 
dumneavoastră să i se fi confesat? 

—Nicidecum. Mama şi bunica nu s-au înţeles 
niciodată. Nu cunosc din ce pricină, dar între ele era 
o veche şi adâncă animozitate. De fapt, după ce 
Theo a murit şi noi am plecat de la Loeanneth, 
ultimele legături, şi aşa subţiri, s-au rupt. Bunica nu 



a venit cu noi la Londra. Sănătatea ei era precară, 
fusese destul de confuză în ultimele luni înainte de 
mijlocul verii şi, după aceea, s-a deteriorat şi mai 
tare. A fost internată într-un azil la Brighton unde şi- 
a trăit restul zilelor. A fost unul din puţinele 
momente când am văzut-o pe Mama arătând vreun 
semn de afecţiune pentru ea: a insistat să se găsească 
cel mai bun azil pentru bunica, unde totul trebuia să 
fie perfect. Tare complicate mai sunt familiile, nu-i 
aşa, doamnă detectiv? 

„Mai mult decât ţi-ai închipui 44 , s-a gândit Sadie, 
schimbând o privire cu Clive. El a încuviinţat din 
cap. 

—Ce e? i-a întrebat Alice, uitându-se de la unul la 
celălalt, cu agerime. Aţi găsit ceva? 

Sadie mai avea în buzunarul de la spate al 
pantalonilor scrisoarea lui Eleanor către Ben şi i-a 
întins-o lui Alice care şi-a trecut privirea peste ea, 
ridicând o sprânceană. 

—Da, bine, noi ştiam deja că mama şi Benjamin 
Munro aveau o aventură. 

Sadie i-a povestit apoi despre cealaltă pagină pe 
care o găsise în pavilionul de bărci, în care Eleanor 
vorbea despre sarcina ei. 



—Am presupus că îi scrisese tatălui 
dumneavoastră când era plecat la război. îi spunea 
cât de dor îi este de el, ce greu îi va fi să nască 
copilul fără el, dar când am găsit pagina aceasta sus, 
în casă, mi-am dat seama că-i scria lui Ben, a urmat 
Sadie, şovăind o clipă... despre Theo. 

Alice s-a lăsat încet pe fotoliu şi Sadie a înţeles în 
fine expresia „a i se tăia picioarele 44 . 

—Dumneata crezi că Theo era fiul lui Ben, a spus 
ea. 

—Da, a zis scurt şi apăsat Sadie. 

Nu mai găsea altceva de adăugat. 

Alice a pălit şi a rămas cu privirea în gol, cu buzele 
mişcându-i-se imperceptibil, de parcă ar fi făcut 
socoteli în minte. La Londra i se păruse o persoană 
formidabilă, dar acum Sadie a văzut cât de 
vulnerabilă putea fi. Nu că ar fi părut fragilă, ci mai 
degrabă că, distanţându-se de propria legendă, se 
arăta o fiinţă simplă, cu slăbiciuni omeneşti normale. 

—Da, a spus ea în cele din urmă, cu o undă de 
mirare în voce. Da, e posibil. E foarte posibil. 

—Acest fapt schimbă însă lucrurile, nu credeţi? a 
întrebat Clive, dregându-şi vocea. 

—Nu schimbă soarta fratelui meu, i-a răspuns 
Alice privindu-1 drept în ochi. 



—-Nu, desigur, ce am vrut eu să spun e că... 

—Vă referiţi la motivul tatălui meu. Ştiu ce vreţi să 
sugeraţi şi vă pot asigura că tatăl meu nu i-ar fi făcut 
în nici un caz rău cu bună ştiinţă lui Theo. 

Tot aşa gândise şi Sadie atunci când Clive venise 
cu ipoteza aceasta, dar acum, văzând refuzul 
vehement al lui Alice de a lua măcar în considerare 
această posibilitate, se întreba dacă nu cumva şi 
judecata ei era întunecată. 

De pe hol s-au auzit paşi şi Peter a apărut în cadrul 
uşii, înapoindu-se de la însărcinarea lui misterioasă. 

—Alice, nu ţi-e bine? a întrebat el ezitant. Apoi, 
întorcându-se spre Sadie a continuat îngrijorat, cu 
ochii măriţi: S-a întâmplat ceva? 

—N-am nimic, a răspuns Alice. Totul e în regulă. 

Peter s-a dus lângă ea şi o întreba dacă voia un 
pahar de apă, să iasă la aer curat sau să mănânce 
ceva, dar Alice a respins totul cu o fluturare de 
mână. 

—Haide, zău, Peter, mă simt foarte bine. E doar 
faptul de a mă găsi aici, toate amintirile ce mă 
năpădesc. Uite, a urmat ea, întinzându-i desenul, e 
fratele meu mai mic. Acesta e Theo. 

—Vai, ce desen minunat. Tu l-ai... 



—Sigur că nu! l-a întrerupt ea, aproape pufnind în 
râs. L-a desenat un prieten de familie, Daffyd 
Llewellyn. 

—A, scriitorul! a exclamat Peter, atât de bucuros 
să afle acest lucru de parcă ar fi găsit răspunsul unei 
întrebări pe care voia de mult să o pună. Sigur că da. 
E logic. 

Menţionarea scriitorului i-a amintit lui Sadie că 
discuţia se abătuse înainte de a fi aflat tot ce dorea 
despre momentul sinuciderii sale. Acum se gândea 
că el ar fi putut să se simtă vinovat nu pentru că i-ar 
fi făcut vreun rău lui Theo, ci pentru că nu reuşise 
să-l oprească pe Anthony. 

—Tatăl dumneavoastră era apropiat de Daffyd 
Llewellyn? 

—Se înţelegeau foarte bine, a răspuns Alice. Tata 
îl socotea un membru al familiei, dar pe lângă asta, 
aveau un mare respect profesional unul faţă de 
celălalt, ambii având pregătire medicală. 

Dar mai aveau în comun şi altceva, după câte îşi 
amintea Sadie. Daffyd Llewellyn, ca şi Anthony, nu 
mai putuse practica medicina după o cădere 
nervoasă. 

—Aveţi vreo idee ce a produs căderea nervoasă a 
domnului Llewellyn? 



—-Nu am avut ocazia să-l întreb, am regretat mereu 
asta... aş fi vrut să-l întreb. înainte de petrecerea de 
la mijlocul verii se comportase foarte neobişnuit, dar 
eu aveam alte lucruri în minte şi am amânat prea 
mult. 

—Ar fi putut şti altcineva? 

—Poate Mama, dar ea nu ar fi scos o vorbă, cu 
siguranţă, şi singura persoană care să-l fi cunoscut 
din tinereţe era bunica. Dar să scoţi ceva de la ea era 
o mare realizare! Şi oricum nu se prea înghiţeau unul 
pe altul. Constance nu putea suferi slăbiciunea şi, 
după ea, domnul Llewellyn era demn de dispreţ. Să 
fi văzut ce ciudă i-a fost când s-a anunţat că va fi 
decorat! Noi ceilalţi eram extrem de mândri- îmi 
pare rău că nu a trăit ca să primească personal 
distincţia. 

—El a fost mentorul tău, a spus Peter încet, aşa 
cum a fost domnişoara Talbot pentru mine. 

Alice şi-a înălţat bărbia de parcă ar fi vrut să-şi 
oprească lacrimile, în caz că ar fi îndrăznit să apară. 

—Da, o vreme, a încuviinţat ea. Până când am 
hotărât că am crescut şi nu mai am nevoie de el. Cât 
orgoliu! Dar tinerii sunt întotdeauna atât de 
nerăbdători să scape de cei bătrâni, nu-i aşa? 

Peter a zâmbit trist, aşa i s-a părut lui Sadie. 



Amintirea aceasta trebuie să fi trezit ceva în 
sufletul lui Alice, căci a oftat hotărâtă şi şi-a plesnit 
palmele. 

—Dar să terminăm cu toate astea, a spus ea, 
întorcându-se spre Peter cu o energie nebănuită. Ziua 
de azi nu e pentru regrete, decât dacă vrem să le 
învingem. Ai adus echipamentul? 

Peter a încuviinţat din cap. 

—L-am lăsat la uşa de la intrare. 

—Minunat. Acum crezi că ai putea să găseşti... 

—Chepengul cu ivăr în formă de cap de elan? îl 
caut. 

—Excelent! 

Sadie nu a luat în seamă discuţia despre capete de 
elan şi a luat înapoi scrisoarea când i-a fost întinsă 
de Alice. Nu-şi putea închipui cum era să citeşti o 
scrisoare ca aceea scrisă de propria mamă. Ca o voce 
dintr-un trecut îndepărtat care străbate până în 
prezent ca să complice un adevăr la care ţinuse 
întotdeauna. Şi s-a gândit că era ceva foarte curajos 
să-ţi pui sentimentele pe hârtie şi să le dai altcuiva să 
le citească. 

I-a apărut în minte imaginea lui Charlotte 
Sutherland. Cu toată spaima simţită la primirea 
scrisorilor, Sadie nu se gândise nici o clipă cât curaj 



ii trebuise fetei să le scrie şi să le expedieze. Era 
ceva incredibil de intim în transmiterea 
sentimentelor; şi Charlotte scrisese nu numai o dată, 
înfruntând riscul unei a doua respingeri. Sadie făcuse 
tot ce-i stătuse în putinţă să o respingă de prima 
dată- iar Charlotte fusese oare vitează sau nesăbuită 
ca să mai încerce? 

—Ce nu înţeleg eu, a spus ea mai mult pentru sine 
decât pentru ceilalţi, e de ce ar păstra cineva o 
scrisoare ca aceasta? Una e să o scrii sub impulsul 
momentului şi alta e să o păstrezi pentru totdeauna 
după ce... a urmat ea clătinând din cap. E atât de 
personală, atât de acuzatoare. 

Chipul lui Alice s-a luminat de un zâmbet şi a 
părut că-şi revine. 

—Pui întrebarea asta pentru că dumneata nu prea 
scrii scrisori, doamnă detectiv. Dacă ai scrie, ai şti că 
un scriitor nu-şi distruge niciodată opera. Chiar dacă 
s-ar teme că forţa conţinutului l-ar distruge. 

Sadie încă mai cugeta asupra acestui lucru când s-a 
auzit o voce de afară. 

—Bună ziua! E cineva acolo? 

Era vocea lui Bertie. 

—E bunicul meu, a spus ea surprinsă. Vă rog să 
mă scuzaţi o clipă. 



—Am adus ceva de mâncare, a spus el stând în 
pragul uşii de la intrare. 

Ţinea un coş în mână, în care ducea un termos 
mare şi pâine caldă, proaspăt scoasă din cuptor. 

—Am încercat să te sun, dar nu răspunzi la telefon. 

—Ei, fir-ar să fie! îmi pare rău. L-am pus pe modul 
silenţios. 

Bertie a clătinat îngăduitor din cap. 

—Da, trebuie să te concentrezi. 

Sadie şi-a scos telefonul şi s-a uitat la ecran. Avea 
şase apeluri pierdute, două de la Bertie şi patru de la 
Nancy. 

—Ce-ai păţit, de ce te încrunţi? 

—Nimic, nu are importanţă. 

I-a zâmbit, stăpânindu-şi un val tot mai puternic de 
îngrijorare. Nancy se dovedise insistentă în legătură 
cu dispariţia fiicei ei, dar era neobişnuit să o sune de 
atâtea ori. 

—Haide înăuntru să-i cunoşti şi pe ceilalţi. 

—Care ceilalţi? 

Sadie a început să îi spună despre oaspeţii 
neaşteptaţi, bucuroasă că veniseră. Altminteri avea 
senzaţia că Bertie ar fi încercat să aducă vorba, în 
timpul prânzului, fie de Charlotte Sutherland, fie de 



cazul Bailey, două subiecte pe care Sadie prefera să 
le evite. 

—Ei, ce bine atunci că eu gătesc întotdeauna mai 
mult, a spus el vesel, în timp ce Sadie îl conducea 
spre bibliotecă. 

Alice stătea în picioare cu braţele încrucişate, 
uitându-se la ceasul de mână şi bătând darabana cu 
degetele, iar Clive a răsuflat uşurat când a văzut-o pe 
Sadie înapoi. 

—El e bunicul meu, Bertie, a spus ea. Ne-a adus de 
mâncare. 

—Ce amabil din partea dumitale, a spus Alice, 
apropiindu-se să-i strângă mâna. Eu sunt Alice 
Edevane. 

/V 

Ii trecuse brusc toată nervozitatea şi redevenise 
dintr-odată stăpâna casei, răspândind acel fel de 
autoritate naturală despre care Sadie îşi închipuia că 
se învaţă în familiile bogate. 

—Ce avem în meniu? 

—Am făcut o supă, a spus Bertie, şi ouă fierte tari. 

—Preferatele mele, a răspuns Alice plăcut 
surprinsă, răsplătindu-1 cu o înclinare scurtă a 
capului. Cum de-ai ştiut? 

—Cei mai buni oameni preferă ouăle fierte tari. 



Uimitor, Alice a zâmbit- un adevărat semn de 
apreciere care pur şi simplu a transfigurat-o. 

—Bunicul a făcut tot felul de prăjituri săptămâna 
aceasta pentru standul spitalului la festivalul de 
solstiţiu, s-a băgat Sadie în vorbă, fără nici o 
legătură cu discuţia lor. 

Alice clătina aprobator din cap când Peter s-a 
întors aducând o mică geantă neagră. 

—Eu sunt gata când vrei tu, a spus el, dar văzându- 
1 pe Bertie l-a salutat: A, bună ziua! 

S-au făcut scurte prezentări şi a urmat un moment 
de fâstâceală în care Alice şi Peter se întrebau dacă 
să se apuce direct de ceea ce plănuiau ei, sau să ia o 
gustare. în final au decis că ar fi fost nepoliticos să 
lase să se răcească supa lui Bertie. 

—Minunat! a spus Bertie. Atunci, poate ne arătaţi 
care ar fi locul cel mai bun unde să mâncăm. Cum 
nu ştiam cât de locuibilă mai e casa, am adus o 
pătură de picnic. 

—Foarte inteligent! a spus Alice. Această grădină 
e făcută pentru picnicuri. Acum mi-e teamă că e cam 
sălbăticită, dar sunt câteva locuri minunate pe lângă 
pârâu, nu prea departe ca să mergem pe jos. 

Alice a ieşit din cameră însoţită de Peter şi de 
Bertie, sporovăind animaţi despre uriaşul platan din 



grădină, despre leagănul de lemn şi despre pavilionul 
de bărci din spatele lor. 

—Surorile mele şi cu mine ne petreceam mai tot 
timpul acolo, le spunea Alice, iar vocea i se auzea tot 
mai slab pe măsură ce dispăreau pe poteca pietruită, 
în casă există un tunel care duce până la marginea 
pădurii, dă chiar lângă pavilionul de bărci. Ce ne mai 
jucam de-a v-aţi ascunselea! 

Lucrurile luaseră o întorsătură ciudată şi, pe 
măsură ce s-a lăsat tăcerea, Sadie s-a întors către 
Clive, ridicând uimită din umeri. 

—Cred că ne oprim să mâncăm de prânz. 

—Aşa se pare, a încuviinţat el. Eu o să te însoţesc 
până acolo, dar nu o să pot rămâne cu voi. Fiica mea 
m-a invitat să merg cu ea şi familia ei la un târg de 
antichităţi... 

Părea tare nefericit de această ieşire planificată şi 
Sadie i-a făcut cu ochiul, înţelegătoare. Au pomit-o 
către locul unde îi aşteptau ceilalţi şi, numai când au 
ocolit lacul, Sadie şi-a dat seama că se îndreptau în 
direcţia opusă locului de parcare. Mai mult de-atât, 
şi-a amintit că nu văzuse maşina lui Clive în 
dimineaţa aceea. Şi, oricum, poarta de la intrare era 
încuiată. 



—Clive, a întrebat ea, dumneavoastră cum aţi venit 
aici? 

—Cu barca, a răspuns el. Am o bărcuţă ancorată 
lângă traulerul unui prieten din sat. Aşa se ajunge cel 
mai uşor până aici, mult mai repede decât cu maşina. 

—Şi e mult mai frumos, pun pariu! Ce peisaj 
liniştit! 

—Uneori poţi merge o zi întreagă fără să zăreşti 
vreun suflet, a spus el zâmbind. 

In clipa aceea a sunat telefonul lui Sadie, risipind 
pacea şi calmul. Ea l-a scos din buzunar şi s-a 
încruntat când a văzut cine sună. 

—Veşti proaste? 

—E Nancy Bailey... cazul acela despre care ţi-am 
povestit. 

—Bunica fetiţei, mi-aduc aminte, a spus el. Mă 
întreb ce vrea oare. 

—-Nu ştiu, dar m-a sunat toată ziua. 

—Trebuie să fie ceva important, dacă te sună atât 
de insistent sâmbăta. 

—Poate, dar e obsedată rău de tot. 

—N-o suni înapoi? 

—Nu ar trebui, de fapt. Ancheta e în curs şi dacă 
află şeful că mai ţin legătura cu ea, nu o să-i 



trebuiască prea mult să pună lucrurile cap la cap. Şi, 
pe de altă parte, avem de lucru, nu-i aşa? 

Clive a încuviinţat din cap, dar Sadie şi-a dat 
seama că avea dubii. 

—Credeţi că ar trebui să o sun? 

—-Nu e treaba mea, doar că uneori, când îţi rămâne 
vreun caz la suflet, e pentru că există ceva care încă 
te preocupă. Uită-te la mine, sunt aici chiar şi după 
şaptezeci de ani. 

Telefonul a sunat din nou. Pe ecran a apărut 
numărul lui Nancy Bailey şi Sadie i-a aruncat o 
privire lui Clive. El i-a zâmbit încurajator şi, trăgând 
adânc aer în piept, Sadie a răspuns. 

31 

Sadie i-a ajuns din urmă pe ceilalţi lângă pârâu. 
Pătura de picnic fusese întinsă pe iarba înaltă de sub 
o salcie şi o bărcuţă cu numele Jenny scris pe ea 
sălta uşor în voia curentului la capătul pontonului 
din dreptul pavilionului de bărci. Peter şi Clive 
discutau animaţi, iar Alice, aşezată comod pe un 
scaun vechi, scos cine ştie de unde, râdea cu poftă la 
ceva ce-i spunea Bertie. Sadie s-a aşezat pe 
marginea păturii şi, cu gândurile aiurea, a acceptat o 



ceaşcă de supă. Mintea i-o luase razna, scotocind 
după indiciile pe care se străduise atât de tare să le 
dea uitării în ultimele săptămâni. în evoluţia oricărui 
caz apare un moment critic, când o dovadă anume 
oferă o nouă perspectivă şi totul se vede dintr-odată 
mult mai clar, într-o altă lumină, cu alte legături. 
Ceea ce auzise în urmă cu câteva clipe de la Nancy 
schimba totul. 


—Nu am putut să plec fără să aflu ce ţi-a spus. Ei, 
ce e? a întâmpinat-o Clive. 

Ceilalţi se opriseră din vorbă şi se uitau curioşi la 
Sadie. Iar ei i-a trecut prin minte că toţi cei cărora li 
se destăinuise în legătură cu cazul Bailey şi cărora le 
mărturisise ataşamentul ei exagerat faţă de el se 
aflau adunaţi acolo, în jurul păturii de picnic. 

—Sadie, scumpo, i s-a adresat cu blândeţe Bertie, 
Clive ne-a spus că Nancy Bailey a încercat toată ziua 
să dea de tine. 


Cazul era oficial închis şi ea îşi atrăsese deja o 
mulţime de necazuri fiindcă nu se potolise. Simţea 
că pocneşte dacă nu spune ce aflase. Aşa că a 
răsuflat adânc şi a spus: 

—Nancy mi-a povestit că a primit un telefon de la 
noii proprietari ai apartamentului fiicei sale. 



—Dar cum? Noii proprietari aveau numărul ei de 
telefon? a întrebat Bertie, scărpinându-se în cap. 

—E o poveste lungă. 

—Şi ce i-au spus? 

—Au sunat să-i spună că au descoperit ceva scris 
cu creionul pe muchia mesei din bucătărie. „El a 
fost 44 ... aşa scria acolo. Nu ar fi acordat mare atenţie, 
mi-a spus ea, dar, cum Nancy i-a vizitat destul de 
recent, nu le-a ieşit din minte dispariţia lui Maggie. 

A urmat un moment de tăcere, în timp ce fiecare se 
gândea la cele aflate. 

—Dar cine e el şi ce a făcut? a întrebat Peter, 
neînţelegând nimic. 

Sadie şi-a dat seama că asistentul lui Alice era 
singurul care nu aflase despre rolul jucat de ea în 
cazul Bailey, despre bănuiala ei că era ceva în 
neregulă cu dispariţia lui Maggie, aşa că i-a povestit 
pe scurt despre ce era vorba. Când a terminat, Peter 
i-a spus: 

—Atunci acest el- oricine ar fi- e cel pe care îl 
cauţi. 

Sadie a încuviinţat din cap cu oarecare bucurie; 
Peter presupunea că avusese dreptate să creadă că 
era ceva mai mult decât dubios legat de dispariţia lui 
Maggie. 



—Da, trebuie să descopăr cine este el. 

Alice nu spusese nimic încă, dar atunci şi-a dres 
glasul şi a spus: 

—Când o femeie aflată în pericol spune „El a fost“ 
înseamnă că e sigură că lumea va şti la cine se 
referă. Existau mulţi bărbaţi în viaţa lui Maggy 
Bailey? 

—-Nu existau prea mulţi oameni în viaţa ei, a 
scuturat Sadie din cap. Doar fiica ei, Caitlyn, şi 
Nancy, mama ei. 

—Dar tatăl lui Caitlyn? 

—Ei, bine... 

—E cel care acum are custodia copilului? 

—Da. 

—S-a recăsătorit de când s-a despărţit de mama 
fetiţei, nu-i aşa? 

—Da, acum doi ani. 

—Şi nu mai are alţi copii? 

—Nu. 

Sadie şi-a amintit când o văzuse pe Caitlyn la 
secţia de poliţie: Gemma, cea de-a doua soţie a lui 
Steve, împletise panglici în părul fetiţei, o ţinea de 
mână şi-i zâmbea cu o căldură pe care Sadie o vedea 
chiar de la depărtarea la care se afla. 



—Dar a doua lui soţie pare să ţină foarte mult la 
Caitlyn. 

—Dar el ce fel de om e? a întrebat Alice 
neconvinsă. 

—Steve? Cinstit, binevoitor. Nu îl cunosc prea 
bine. Dar ne-a fost de ajutor în timpul anchetei. 

—Cât de mult v-a ajutat? a întrebat Clive, 
încruntându-se. 

Sadie şi-a amintit cum Steve a fost în fruntea celor 
care o căutau pe Maggie, venind din proprie 
iniţiativă la poliţie ca să dea declaraţii despre 
trecutul şi caracterul ei, zugrăvind poliţiei un portret 
foarte limpede - cel al unei femei iresponsabile şi 
nestatornice, căreia îi plăcea să se distreze şi căreia i 
se părea copleşitoare sarcina de a se ocupa de un 
copil. 

—Foarte mult, a răspuns ea, de fapt l-aş descrie ca 
extrem de folositor. 

Clive a scos un sunet uşor de satisfacţie, de parcă 
răspunsul i-ar fi susţinut o convingere înrădăcinată şi 
Sadie şi-a amintit dintr-odată comentariul lui legat 
de cazul Edevane despre existenţa a două tipuri de 
comportament al celor vinovaţi. începea să o furnice 
pielea. Din prima categorie, spusese el, făceau parte 
cei care se feresc de poliţie ca dracu’ de tămâie, iar 



din cea de-a doua cei ce se oferă să ajute, care îi 
caută de bunăvoie pe ofiţerii de poliţie, plasându-se 


ei înşişi în centrul investigaţiei, ascunzându-şi 




vina. 

—Dar a existat şi un bilet, a spus Sadie dintr-o 
suflare, căznindu-se să nu-şi piardă şirul gândurilor 
ce se aglomerau, pe măsură ce începea să i se 
formeze o nouă imagine. Un bilet scris de Maggie cu 
mâna ei... 

Nici nu a terminat bine de vorbit când şi-a amintit 
cum Steve se plânsese de neglijenţa lui Maggie, 
spunând că uitase că el avea să fie plecat în 
săptămâna cu pricina. Vorbind despre schimbarea 
datelor, el spusese: „Am pus-o să scrie 44 , după care, 
în următoarea propoziţie, a reformulat: „I-am scris 
chiar eu 44 . O mică schimbare, pe care Sadie o băgase 
de seamă chiar atunci. Dar presupusese că era doar o 
greşeală de exprimare. Era supărat şi nu-şi găsea 
cuvintele. Ce mare lucru! Acum se întreba însă dacă 
acea greşeală de exprimare nu avusese mai degrabă 
o conotaţie freudiană. O scăpare ce indica un alt 
moment când el o forţase pe Maggie să scrie cuvinte 
pe care i le dictase el. 

—Să fie el criminalul? a gândit ea cu voce tare. 
Steve? Nu a fost suspect niciodată, nici măcar 



înainte de găsirea biletului. Avea un alibi, şi-a 
amintit ea, excursia de pescuit la Lyme Regis. S-au 
verificat informaţiile pe care le dăduse doar pentru 
că aşa scria la regulament. Totul s-a dovedit corect: 
hotelul, concediul, compania de închiriere a bărcii şi 
asta a fost tot. Acum, în loc să-l absolve de vină, lui 
Sadie i s-a părut că absenţa lui din Londra- o 
excursie care l-a purtat într-o regiune îndepărtată a 
ţării, chiar în momentul dispariţiei fostei sale soţii— 
era extrem de convenabilă. Dar de cel In ciuda 
propriului cod de bune practici, Sadie nu se putea 
abţine să nu speculeze asupra motivului. El şi 
Maggie au fost căsătoriţi cândva, s-au iubit. După ce 
au divorţat nu au avut prea mult de a face unul cu 
celălalt. De ce să o omoare aşa, dintr-odată? 

Vocea limpede a lui Alice Edevane i-a risipit 
gândurile încâlcite: 

—Unul dintre primele mele romane poliţiste cu 
Diggory Brent se baza pe o poveste auzită de la sora 
mea Clemmie. înainte de cel de-al Doilea Război 
Mondial, ne aflam în Hyde Park şi mi-a povestit 
despre un bărbat a cărui soţie îşi dorea atât de tare un 
copil, că el i-a furat unul. Nu am uitat niciodată 
povestea aceea. Căci mi s-a părut absolut posibil ca 
dorinţa unei femei de a avea un copil şi dragostea 



unui bărbat pentru soţia lui să-i împingă să 
săvârşească o faptă atât de dramatică. 

Sadie şi-a reamintit chipul blând, fericit al 
Gemmei, felul în care o ţinea pe Caitlyn de mână 
când au plecat de la secţia de poliţie, felul atât de 
firesc în care şi-a ridicat copila pe un şold. O, 
Doamne, cât de fericită fusese Sadie pentru Caitlyn 
când îi văzuse împreună, cât de uşurată că, în ciuda 
dispariţiei mamei sale, fetiţa căpătase un cămin 
iubitor, cu părinţi care să aibă grijă de ea! 

—Şi ce ai de gând să faci, scumpo? a întrebat 
Bertie, cu voce blândă. 

Da, o listă cu sarcini imediate. Asta ar fî de folos. 
Mult mai utilă decât să-şi tot facă reproşuri. 

—Trebuie să verific din nou alibiul lui Steve, a 
spus ea, să văd dacă ar fi putut totuşi să apară acasă 
la Maggie în intervalul când se presupunea că e 
plecat din Londra. Va trebui să vorbesc din nou cu 
el, dar nu o să fie prea uşor acum, cu ancheta asta în 
desfăşurare. 

—N-ai putea să-l suni pe Donald? Să-l rogi să 
pună el nişte întrebări în locul tău? 

Sadie a clătinat din cap. 

—Trebuie să fiu absolut sigură înainte de a-1 
implica pe el. 



Apoi s-a încruntat, căci o nouă idee i-a venit în 
minte. 

—Va trebui să mă mai uit încă o dată la biletul lui 
Maggie, să-i pun pe cei de la medicină legală să îl 
examineze pentru dovezi. 

—Pentru ADN? 

—Şi asta, dar şi să caute semne de constrângere. 
Biletul a fost deja analizat de experţi grafologi care 
l-au comparat cu alte mostre de scris ale lui Maggie 
şi au spus că erau elemente ce par nefireşti, care 
arată că a fost scris în grabă. Mie mi se părea destul 
de îngrijit, dar ei văd tot felul de chestii pe care noi, 
ceilalţi, nu le luăm în seamă. Puneam graba pe 
seama enormităţii gestului pe care urma să-l facă. 
Avea mai mult sens. 

Biletul era scris pe o cartolină elegantă. Maggie 
lucrase la papetăria WHSmith şi, după câte spunea 
Nancy, deprinsese gustul articolelor elegante de 
papetărie. Din punctul de vedere al lui Sadie, scrisul 
era ordonat, dar în partea de sus a cartolinei era un 
fel de mâzgăleală care o pusese pe gânduri. 

—Şi-a încercat pixul, îi spusese Donald, ridicând 
din umeri. Am făcut şi eu asta de sute de ori. 

Aşa făcuse şi Sadie, dar ceva nu era în regulă. Se 
întreba de ce oare cineva care lăsa impresia că era 



atât de pedant şi-ar fi încercat pixul pe o cartolină 
atât de scumpă pe care intenţiona să o folosească 
pentru un mesaj important? 

—Dar ea nu era în firea ei, îi răspunsese Donald 
când Sadie i-a pus aceasta întrebare. Tocmai se 
pregătea să-şi abandoneze fiica, era sub o mare 
tensiune, şi mă îndoiesc că-i păsa cum mai arată 
hârtia pe care scria. 

Sadie îşi muşcase buzele atunci. Scrisoarea fusese 
o mare surpriză, care i-a spulberat toate ipotezele şi a 
facut-o să pară cam ţicnită. Atât îi mai trebuia, să 
bată câmpii mai departe despre o mâzgălitură pe o 
bucată de hârtie. Totuşi, Nancy fost de acord cu ea. 

—Maggie n-ar fi făcut asta niciodată, ei îi plăceau 
să fie toate frumos făcute şi la locul lor. De când era 
mică ţinea totul în bună rânduială. 

Dintr-odată, mâzgălitură aceea i s-a părut destul de 
importantă. Dacă era cumva o dovadă că mai fusese 
cineva acolo cu Maggie? Cineva care stătuse lângă 
ea, care încercase poate pixul pe hârtie, înainte de a-i 
dicta mesajul pe care urma să-l scrie? 

Sadie le-a împărtăşit toate aceste gânduri celorlalţi, 
îngenunchind în timp ce-şi scotea telefonul din 
buzunar. Din fericire, deşi nu întru totul legal, făcuse 
o fotografie a biletului înainte de a fi înregistrat 



oficial ca dovadă la dosar. Acum căuta printre 
fotografiile din telefon şi când a găsit-o, le-a întins-o 
şi celorlalţi să vadă. 

S-a ridicat apoi în picioare şi a început să se plimbe 
de colo, colo. Ar fi fost cu putinţă ca Steve să fi 
plănuit ceva atât de cumplit şi să înfăptuiască aşa o 
grozăvie? Poate că mintea ei începea să o ia razna şi 
se agăţa de iluzii, dar când s-a uitat la ceilalţi, i-a 
mai venit inima la loc. Un fost poliţist, un scriitor de 
romane poliţiste şi un cercetător cu doctorat. Cu 
toată învăţătura lor pusă la un loc, formau o echipă 
de investigaţii de primă mână şi păreau a fi cu toţii 
de acord că putea fi ceva adevărat în această nouă 
pistă. 

Bertie zâmbea, cu chipul lui blând şi atât de 
cunoscut năpădit de ceva ce părea a fi mândrie. 

—Şi acum ce ai de gând să faci, draga mea? a 
întrebat-o el din nou. Ce o să se întâmple acum? 

Nu mai conta dacă avea sau nu dreptate şi care 
puteau să fie consecinţele, dacă exista chiar şi cea 
mai mică posibilitate ca Steve să o fi forţat pe 
Maggie să scrie biletul acela, dacă ea şi-a dat seama 
că lucrurile aveau să se sfârşească prost şi totuşi şi-a 
făcut suficient curaj cât să lase un indiciu, atunci 



Sadie îi era datoare să cerceteze această dovadă sau 
să se asigure că o face altcineva. 

—Cred că trebuie să raportez ce am aflat, a spus 
ea. 

—Şi eu cred tot aşa, a încuviinţat Bertie. 

Dar nu lui Donald. Se putea prea bine ca acest 
indiciu să nu ducă nicăieri şi nu putea risca să-l bage 
din nou în bucluc din cauza ei. Va fi nevoită să 
meargă mai sus, chiar cu riscul de a se da de gol că 
ea fusese sursa scurgerii de informaţii. în timp ce 
Bertie şi ceilalţi strângeau lucrurile de picnic, Sadie 
a format numărul de telefon al Poliţiei Metropolitane 
şi a cerut să vorbească cu inspectorul-şef Ashford. 

Când ceilalţi s-au întors în sat după prânz, Sadie nu 
a mers cu ei. Clive a plecat cu bărcuţa lui, Jenny , 
imediat după masă, nu înainte de a obţine 
promisiunea fermă a lui Sadie că îi va da de ştire de 
îndată ce va avea vreo veste de la Poliţia 
Metropolitană, iar Bertie, care asigura prima tură la 
standul spitalului, trebuia să se prezinte la datorie la 
ora trei, când avea loc deschiderea oficială a 
standului. El încercase să o ademenească pe Sadie 
promiţându-i brioşe proaspete cu smântână, dar pe 
ea o apuca răul numai la gândul de a fi înconjurată 



de veselie, în timp ce nervii ei erau întinşi la 
maximum. 

Dar Alice i-a aruncat lui Bertie unul din rarele ei 
zâmbete şi i-a spus: 

—De când n-am mai mâncat eu smântână 
adevărată din Cornwall! 

S-a încruntat când Peter i-a reamintit cu delicateţe 
de treaba misterioasă pe care avuseseră de gând să o 
facă încă de când veniseră, dar ea a fluturat din 
mână, spunând că dacă tot aşteptaseră atâta timp, 
mai puteau sta încă o zi până să o ducă la bun sfârşit. 
Şi, pe deasupra, ar fi fost mai bine să meargă să se 
cazeze la hotel înainte de începerea festivităţilor, 
când piaţa centrală a satului avea să se aglomereze 
peste măsură. Alice promisese să îi dea un autograf 
proprietarei hotelului, ca singură modalitate de a 
face rost pe nepusă masă de două camere în acel 
sfârşit de săptămână din timpul festivalului. 

Aşa s-a întâmplat că Sadie a rămas singură, 
uitându-se la cele două maşini care dispăreau una 
după alta, în pădure, pe aleea de la intrare. Când nu 
s-au mai zărit, şi-a scos telefonul. Devenise un 
obicei. Nu mai avea nici un apel pierdut, ceea ce nu 
era de mirare, căci dăduse soneria la maximum, aşa 



că l-a pus la loc cu un oftat de profundă 
nemulţumire. 

Sadie nu le spusese tot adevărul celorlalţi când 
zisese că Poliţia Metropolitană era recunoscătoare 
pentru noile informaţii. De fapt, Ashford nu fusese 
nici pe departe încântat să primească telefonul ei şi 
când auzise ce avea de spus, mai că spumegase de 
furie. încă o mai ardea urechea de la cuvintele 
usturătoare pe care i le adresase. Nu ar fi putut jura 
că saliva lui nu străbătuse prin undele 
electromagnetice ca să-i ardă timpanul. Ca răspuns, 
simţise cum o inunda propria furie, dar s-a străduit 
din greu să şi-o stăpânească. L-a lăsat să spună tot ce 
avea de spus şi apoi, cu tot calmul de care s-a simţit 
în stare, şi-a cerut scuze pentru greşeala pe care o 
făcuse şi i-a comunicat că are informaţii noi. El nici 
nu a vrut să audă, aşa că, simţind în stomac golul pe 
care îl ai atunci când pui la mezat slujba la care ţii 
foarte mult, Sadie i-a reamintit că are numărul de 
telefon al lui Derek Maitland şi că nu urma să fie 
bine deloc dacă avea să se dovedească faptul că ea 
avusese dreptate şi că Poliţia Metropolitană nu voise 
să ştie că fusese omorâtă o femeie. 

Atunci el o ascultase, cu răsuflarea şuierândă ca a 
unui balaur, şi când a terminat, i-a spus morocănos: 



—O să pun pe cineva să investigheze. 

După care i-a închis telefonul. Apoi nu a mai avut 
altceva de făcut decât să aştepte şi să spere că vor 
avea amabilitatea să o sune ca să-i spună ce 
descoperiseră. 

Asta era situaţia! Trebuia să admită că existau 
locuri mult mai rele în care să-şi piardă timpul. Casa 
era diferită după-amiaza. După schimbarea unghiului 
în care cădea lumina soarelui, s-ar fi zis că locul 
acela respira uşurat. Agitaţia frenetică a păsărilor şi 
insectelor se domolise, acoperişul se întindea, 
trosnindu-şi încheieturile încălzite cu uşurinţa 
obişnuită, iar lumina ce se revărsa prin ferestre era 
domoală şi mulţumită. 

Sadie a cotrobăit o vreme prin biroul lui Anthony. 
Cărţile lui de anatomie se mai aflau încă pe raftul de 
deasupra biroului, cu numele lui scris frumos, plin 
de speranţă, pe prima pagină. în sertarul de jos a dat 
peste diplomele lui din timpul şcolii: premiul întâi la 
studii clasice, poezie latină şi nenumărate altele, 
într-un colţ din fundul sertarului a găsit o fotografie: 
un grup de tineri cu uniforme şi şepci de studenţi, pe 
unul dintre ei l-a recunoscut ca fiind Anthony în 
tinereţe. Cel de lângă el, care râdea, mai apărea şi 
într-o altă fotografie înrămată de pe birou, un soldat 



cu părul bogat şi negru şi cu o figură inteligentă. Sub 
sticla fotografiei era prinsă bine o rămurică de 
rozmarin şi, după culoarea ei maronie, Sadie îşi 
dădea seama că s-ar fi pulverizat cu totul dacă ar fi 
fost scoasă de acolo. Pe birou mai era şi o fotografie 
înrămată a lui Eleanor, stând în picioare în faţa unei 


clădiri de cărămidă. A ridicat-o 


să se uite mai 


îndeaproape la ea. Fusese făcută la Cambridge, a 
bănuit ea, unde locuiseră înainte ca Anthony să-şi 
uimească soţia salvând casa de la Loeanneth şi 
înapoindu-i-o. 

Jurnalele lui Anthony ocupau un raft întreg din 
biblioteca ce se înălţa pe un perete şi Sadie a scos 
câteva la întâmplare. S-a cufundat în lectură până 
când lumina aproape că a dispărut şi abia mai vedea, 
însemnările sale nu dădeau nici un indiciu că 


Anthony ar fi avut porniri criminale. Dimpotrivă, 
scrisese despre încercările sale de a se „pune pe 
picioare 44 ; de reproşurile pe care şi le făcea fiindcă-şi 
trădase soţia, fratele, patria; erau pagini întregi de 
exerciţii de memorie, aşa cum îi spusese şi Clive, 
pentru a-şi forţa mintea tulburată să se rânduiască la 
loc. Vinovăţia de a fi supravieţuit, în vreme ce alţii 
nu reuşiseră, îl măcina de-a dreptul. Scrisorile lui 
către Howard, prietenul său pierdut, erau sfâşietoare. 



Descrieri simple, pline de eleganţă, a ceea ce 
însemna să trăieşti fără a mai fi de folos , după cum 
se exprima el, simţind că viaţa este un dar nemeritat, 
furat de la alţii. 

Era impresionantă recunoştinţa pe care o simţea 
faţă de Eleanor şi adânca lui ruşine, dar şi mai 
cumplite erau aluziile la groaza că le-ar putea din 
greşeală pricinui vreun rău celor pe care îi iubea cel 
mai mult pe lume. Tu, dragul meu prieten, ştii, mai 
bine decât oricine, că sunt în stare de asta. Sadie s-a 
încruntat. (Cum adică? Să se refere la ceva anume 
sau poate voia să spună doar că prietenul lui îl 
cunoştea foarte bine?) 

Mai reieşea cu claritate că îl obseda neputinţa sa de 
a-şi continua specializarea în chirurgie. După tot ce 
s-a întâmplat în Franţa, doar asta aveam în minte. 
Singurul mod în care puteam să fiu de folos era să 
mă sigur că supravieţuirea mea avea un rost, să mă 
întorc acasă, în Anglia, să lucrez ca doctor şi să ajut 
mai mulţi oameni decât am nenorocit. Dar nu reuşise 
şi lui Sadie îi era cu adevărat milă de el. Văzuse şi ea 
ce pedeapsă era să trăiască fără munca pe care o 
îndrăgea atât de mult. 

S-a răsucit cu scaunul rotativ, de lemn, înţepenit, 
ca să privească restul încăperii întunecate. Era un loc 



singuratic, trist şi cu iz de mucegai. A încercat să-şi 
imagineze cum se va fî simţit Anthony, ferecat într- 
un astfel de spaţiu, întovărăşit doar de demonii şi 
dezamăgirile sale, temându-se în permanenţă că îl 
vor copleşi. Şi avea dreptate să se teamă, căci asta s- 
a şi întâmplat în cele din urmă. 

Moartea lui Theo fusese cu siguranţă un accident. 
Chiar dacă Ben Munro era tatăl lui Theo şi chiar 
dacă Anthony aflase despre infidelitatea lui Eleanor 
şi se lăsase cuprins de gelozie, a ucide copilul soţiei 
sale era o crimă cât se poate de abominabilă. 
Oamenii se mai schimbă, în viaţă se întâmplă tot 
felul de lucruri, dar lui Sadie nu-i venea să creadă că 
el ar fî fost în stare de aşa ceva. Faptul că era 
conştient de starea lui, groaza că ar fî putut fî capabil 
de violenţă, eforturile pe care le făcea să o ţină în 
frâu, toate acestea contraziceau ipoteza lui Clive că 
el comisese cu bună ştiinţă o crimă atât de cumplită. 
Paternitatea lui Theo nu avea nici o importanţă. 
Faptul că moartea lui Theo s-a petrecut odată cu 
descoperirea aventurii soţiei sale era o simplă 
coincidenţă. Sadie s-a încruntat. Coincidenţă. Iarăşi 
cuvântul acesta enervant. 

A oftat şi şi-a întins braţele. începuse să se lase 
amurgul lung de vară. Greierii îşi porniseră cântările 



de seară în cotloanele ascunse ale grădinii arse de 
soare şi umbrele din casă începuseră să se lungească. 
Căldura înmagazinată peste zi se aşezase neclintită şi 
grea, aşteptând ca răcoarea serii să o domolească. 
Sadie a închis jurnalul şi l-a pus la loc pe raft. 
închizând încetişor uşa biroului lui Anthony, s-a 
strecurat pe scări în jos ca să-şi caute lanterna. A 
cercetat rapid ecranul telefonului- nu primise încă 
nimic - şi apoi s-a îndreptat din nou către măsuţa de 
scris a lui Eleanor. 

Habar nu avea ce căuta, ştia doar că îi lipsea ceva, 
şi nimic nu era mai potrivit ca scrisorile lui Eleanor 
ca să pornească. Voia să înceapă cu scrisorile de 
dinaintea naşterii lui Theo şi să le citească pe toate 
cu speranţa de a descoperi acea informaţie vitală prin 
prisma căreia să se reaşeze brusc toate legăturile. A 
început cronologic, renunţând la lectura după 
numele expeditorului, ci luând triplicatul lui Eleanor 
şi căutând apoi răspunsul la fiecare scrisoare în 
parte. 

Mergea greu, dar Sadie avea timp suficient, nu 
trebuia să meargă nicăieri şi avea mare nevoie să se 
gândească la altceva. Se străduise să-şi scoată din 
minte cazul Bailey şi pe Ashford şi reînviase lumea 
lui Eleanor. Era limpede că dragostea lui Eleanor 



pentru Anthony era temelia vieţii ei, o mare iubire 
umbrită de groaza şi nedumerirea permanentă create 
de starea lui îngrozitoare. A găsit scrisoare după 
scrisoare adresate numeroşilor doctori, în care cerea 
la nesfârşit ajutor, pe un ton măsurat, dar cu o 
nestrămutată hotărâre de a găsi un tratament. 

Dincolo de rugăminţile stăruitoare, Eleanor era în 
culmea deznădejdii, ceea ce reieşea clar din 
scrisorile adresate lui Daffyd Llewellyn. Mult timp 
el fusese singurul căruia i se destăinuise în legătură 
cu umilinţa şi disperarea lui Anthony. Fetele nu ştiau 
nimic, nici servitorii, se părea, cu excepţia câtorva 
persoane remarcabile, de mare încredere. Nu ştia 
nici Constance, pentru care atât Eleanor, cât şi 
Daffyd Llewellyn simţeau o veche ostilitate. 

Eleanor pomenea de mai multe ori că îi făcuse lui 
Anthony promisiunea de a-i păstra taina şi nici nu 
încăpea discuţie să îşi încalce cuvântul. Pentru restul 
lumii, crease un basm în care ea şi soţul ei trăiau fără 
nici o grijă: ea era ocupată cu casa, el cu studiul 
naturii şi cu producerea unei opere însemnate. Scria 
misive vesele celor câţiva prieteni ai lor despre viaţa 
la Loeanneth, pline de remarci nostime, critice 
uneori, despre fiicele ei una mai excentrică decât 
cealaltă. 



Sadie admira tenacitatea şi încăpăţânarea lui 
Eleanor, clătinând din cap, gândindu-se ce sarcină 
înnebunitoare şi imposibilă îşi luase. Daffyd 
Llewellyn o îndemnase şi el să vorbească deschis cu 
cei din jurul ei, mai ales de la începutul anului 1933, 
când îngrijorarea său a devenit mai profundă. Se 
preocupa ca întotdeauna de starea lui Anthony, dar 
atunci a început să-i fie frică şi pentru băieţelul a 
cărui naştere declanşase ceva îngrozitor în mintea 
soţului ei. 

I se acutizase o mare suferinţă produsă de nişte 
amintiri despre o întâmplare îngrozitoare din timpul 
războiului, când îşi pierduse cel mai bun prieten. E 
ca şi cum totul o porneşte la vale. Ii este necaz pe 
norocul lui şi regretă imens că nu poate profesa ca 
medic. Şi totul i se amestecă în minte cu amintiri din 
război, mai ales cu un anume „incident". II aud 
strigând în somn, spunând că trebuie să plece şi să 
facă să tacă şi câinele, şi copilul. Şi apoi, câteva 
săptămâni mai târziu: După cum ştii, Daffyd, m-am 
interesat şi eu discret de câtăva vreme. Am rămas 
uluită când nu am găsit numele lui Howard pe lista 
eroilor, aşa că am făcut ceva cercetări. Vai, Daffyd, 
e groaznic! Bietul om a fost împuşcat în zorii zilei de 
ai noştri! Am găsit pe cineva care a luptat în acelaşi 



regiment cu Howard şi cu Anthony şi persoana 
aceasta mi-a spus că Howard a încercat să 
dezerteze şi că Anthony l-a împiedicat. Dragul de el, 
trebuie să fi crezut ca va putea să-l acopere, dar e 
clar că a intervenit un alt ofiţer şi lucrurile nu au 
ieşit bine. Cel cu care am vorbit mi-a spus că 
Anthony a suferit foarte mult şi, cunoscându-mi 
soţul, sunt sigură că se va fi învinuit la fel de tare ca 
şi cum el însuşi ar fi apăsat pe trăgaci. 

Faptul că aflase motivul spaimelor nocturne ale lui 
Anthony nu explica însă de ce se înteţiseră la vremea 
aceea şi nu o ajuta pe Eleanor în sarcina 
împovărătoare de a-1 linişti şi a-1 aduce înapoi la 
realitate. El îl adora pe micuţul Theo, scria ea, şi 
teama că ar fi putut să-i facă vreun rău îi producea o 
mare disperare şi chiar îl făcea să spună, în cele mai 
cumplite clipe, că ar fi vrut să termine cu toate 
astea. 

Nu-l pot lăsa , scria Eleanor, nu pot să îngădui ca 
toate speranţele şi visurile acestui minunat om să se 
sfârşească în acest fel. Trebuie să îndrept lucrurile 
cumva. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt 
mai convinsă că doar vorbind despre ce s-a 
întâmplat cu Howard va reuşi să scape în cele din 
urmă de teroarea care-l chinuie. Am de gând să-l 



întreb direct despre acel „incident", trebuie să o 
fac, dar nu înainte de a se linişti toate pe aici. Nu 
înainte de a-i pune la adăpost pe toţi. 

în acest vârtej cumplit, singura lumină din 
existenţa lui Eleanor, singurul ei refugiu era Ben. Ea 
îi spusese desigur lui Daffyd Llewellyn despre el şi, 
de asemenea, i se destăinuise lui Ben despre starea 
lui Anthony. Ceva din natura nomadă a lui Ben, 
scria Eleanor, poate chiar lipsa lui de rădăcini, îl 
făcea să fie persoana cea mai nimerită cu care să 
împărţi o taină. Să nu-ţi închipui că discutăm despre 
asta prea des. Avem destule de vorbit. El a călătorit 
atât de mult, copilăria lui e ca o comoară de 
povestiri despre oameni şi locuri, iar eu de-abia 
aştept să le aud. E şi acesta un fel indirect de a 
evada, chiar dacă pentru scurt timp. Dar pentru 
cazurile când trebuie pur şi simplu să mă descarc, el 
este singurul, în afară de tine, dragul meu Daffyd, în 
care pot avea încredere. Când vorbesc cu el e ca şi 
când aş scrie pe nisip sau aş striga în bătaia 
vântului. Este atât de reţinut, încât sunt sigură că îi 
pot spune orice fără să se audă mai departe. 

Sadie se întreba ce părere avea Ben despre starea 
lui Anthony- mai ales despre ameninţarea posibilă 
pe care o prezenta pentru Eleanor şi bebeluş, care era 



copilul său , la urma urmei. Scrisoarea pe care o 
găsise Sadie în pavilionul de bărci era o dovadă clară 
că Ben ştia că băieţelul era al lui. A atins cu degetele 
teancul de scrieri trimise de Ben lui Eleanor. Până 


atunci Sadie se ferise să le citească. I se păruse că 
încălca o limită dacă îşi băga nasul în scrisorile de 
dragoste ale altcuiva. Dar acum, totuşi, se părea că 
trebuia să arunce o privire. 

Dar a făcut mai mult de-atât, le-a citit pe toate. Şi 
când a ajuns la ultima scrisoare în încăpere era 
întuneric de-a binelea, iar în casă şi în grădină era 
atâta linişte că se auzea marea în depărtare. Sadie a 
închis ochii. Mintea îi era obosită şi agitată 
deopotrivă, o ciudată combinaţie de stări 
contradictorii şi tot ce văzuse, citise şi auzise în 
timpul acelei zile se amesteca şi se învălmăşea: 
Alice povestindu-i lui Bertie despre intrarea în 
tunelul de lângă pavilionul de bărci, Clive şi bărcuţa 
lui- „modul cel mai uşor de a ajunge ... poţi merge 
o zi întreagă fără să zăreşti vreun suflet 44 , 
promisiunea lui Eleanor faţă de Anthony şi grija ei 
pentru Theo, poveştile lui Ben despre propria 
copilărie. 

Se gândea şi la Maggie Bailey, şi la ce ar fi cineva 
în stare să facă pentru a-şi feri copilul de rău, la 



Caitlyn şi la felul în care Gemma îi zâmbise, la 
dragostea puternică pe care o putea simţi cineva 

/V 

pentru un copil care nu era al lui. Ii era milă de 
Eleanor, care în decurs de o săptămână îi pierduse şi 
pe Theo, şi pe Ben, şi pe Daffyd Llewellyn. Şi îi tot 
revenea în gând caracterizarea pe care Alice i-o 
făcuse mamei ei: „Credea că odată făcută, o 
promisiune trebuie ţinută cu orice preţ...“ 

Nu mai era vorba despre descoperirea unui indiciu, 
ci despre punerea laolaltă a mai multe detalii 
mărunte. Ca în clipa când soarele aruncă o rază şi o 
pânză de păianjen, ascunsă privirii mai înainte, 
capătă o strălucire de fire de argint fin împletite. Iar 
Sadie şi-a dat brusc seama cum se lega totul şi a 
înţeles ce se întâmplase în noaptea aceea. Anthony 
nu îl omorâse pe Theo, nici cu premeditare, nici din 
greşeală. Pur şi simplu, nu-1 omorâse. 

32 

Cornwall, 23 iunie 1933 

Focul ardea pe insula din mijlocul lacului. Flăcările 
portocalii săltau zdrenţuite pe fundalul înstelat al 
cerului şi deasupra păsările ţâşneau ca nişte umbre 
negre. Fui Constance tare îi mai plăcea sărbătoarea 



din miezul verii. Era una dintre puţinele tradiţii ale 
familiei soţului ei pe care le respectase. Nu pierduse 
nici o ocazie de a face o petrecere şi focurile, 
lampioanele, muzica şi dansul, lepădarea de inhibiţii 
le facea şi mai atractive. Lui Constance nu i-a păsat 
deloc de toate superstiţiile familiei deShiel despre 
reînnoire şi prefacere, alungarea spiritelor rele şi alte 
asemenea, dar anul acesta se întreba dacă nu ar fi 
totuşi o urmă de adevăr în ele. Constance avea de 
gând să facă un pas important pentru ea însăşi. După 
aproape patruzeci de ani, se hotărâse, în cele din 
urmă, să renunţe la o veche animozitate. 

Şi-a dus mâna la inimă. Durerea ştiută era încă 
acolo, ascunsă între coastele ei, asemenea unui 
sâmbure de piersică. După ce le tot înăbuşise tip de 
zeci de ani, amintirile îi reveneau în ultima vreme. 
Ce ciudat era că putea uita ce mâncase la cină cu o 
seară în urmă, dar se putea regăsi în vârtejul 
întâmplărilor din camera aceea, în zorii acelei zile, 
când i se sfâşiase tot trupul. Servitoarea cea netoată 
se mocăia cu nişte cârpe, bucătăreasa îşi suflecase 
mânecile până deasupra coatelor ei julite, cărbunii 
pocneau în foc. Pe coridor, bărbaţii discutau ce ar fi 
de făcut, dar Constance nu-i putea asculta, vocile lor 
erau acoperite de vuietul mării. Vântul bătuse tare în 



dimineaţa aceea şi, pe măsură ce lumea începuse să 
se mişte în întunericul nedesluşit din jurul ei, într-o 
învălmăşeală de mâini aspre şi voci ascuţite, 
Constance dispăruse sub mişcarea neostoită a 
valurilor acelea blestemate. (Cât ura sunetul acela! 
Chiar şi acum o înnebunea.) 

După aceea, în golul neîndurător al săptămânilor ce 
au urmat, Henri chemase mai mulţi doctori, cei mai 
buni din Londra, şi toţi căzuseră de acord că 
întâmplarea fusese inevitabilă- cordonul ombilical 
era strâns în jurul gâtului micuţului- şi că ar fi fost 
cel mai bine pentru toţi să fie dat uitării acest 
incident nefericit. Dar Constance nu uitase şi era 
convinsă că nu aveau dreptate. „Incidentul 44 putuse fi 
evitat; pruncul ei fusese omorât din nepricepere. Din 
nepriceperea lui. Desigur că doctorii au fost cu toţii 
de partea lui, căci era de-al lor. Natura nu e 
întotdeauna dreaptă, o consolau ei, unul mai 
linguşitor decât celălalt, dar ea ştia mai bine. Dar 
nimic nu-i putea împiedica să mai încerce o dată. 

Să îţi strângi buzele şi să îţi înăbuşi orice emoţie. 

Cu cât vorbeşti mai puţin, cu atât mai repede trece! 

O să fie bine data viitoare. 

Şi au avut dreptate. Douăsprezece luni mai târziu, 
când s-a născut Eleanor şi moaşa i-a adus-o să o 



vadă- „E fetiţă! 6 - Constance a privit-o din cap până 
în picioare, suficient cât să vadă că era udă şi 
stacojie şi că ţipa, după care a dat scurt din cap, 
întorcându-se cu spatele şi poruncind să-i fie adusă o 
ceaşcă de ceai fierbinte. 

Şi a aşteptat să fie cuprinsă de sentimente, de valul 
de dragoste maternă şi de tânjirea care o cuprinsese 
prima dată (ah, feţişoara aceea durdulie, ca de ceară, 
degetele lungi şi fine, buzele dulci şi pline care nu 
vor rosti nici un sunet niciodată!), dar zilele treceau, 
una după alta, sânii i s-au umflat şi au durut-o, apoi 
suferinţa fizică a dispărut şi nici nu şi-a dat seama 
când a trecut timpul şi doctorul Gibbons a declarat 
că era sănătoasă şi că lăuzia se terminase. 

Până atunci, totuşi, ceva se întâmplase pe tăcute 
între ea şi copilul abia venit pe lume. Fetiţa plângea 
şi ţipa, refuzând să se domolească ori de câte ori o 
lua Constance în braţe. Ea se uita la chipul 
schimonosit de plâns al copilului şi nu i-a venit în 
minte nici un nume potrivit. Aşa că a rămas în seama 
lui Henri să-i dea numele, s-o ţină în braţe şi să o 
plimbe, până când s-a dat anunţul şi a apărut doica 
Bruen cu recomandările şi principiile ei educative 
impecabile. La vremea când a mai intervenit şi 
Daffyd Llewellyn cu toate poveştile şi poeziile sale, 



Constance şi Eleanor se înstrăinaseră de tot. în timp, 
ea şi-a sporit ura faţă de omul care îi răpise nu unul, 
ci doi copii. 

Dar- a oftat Constance- acum se săturase să mai 
fie furioasă. Prea mult îşi înăbuşise ura topită în 
timp, care i se cimentase în suflet atât de mult, că o 
înţepenise şi pe ea. în vreme ce orchestra începea o 
melodie veselă şi lumea se învârtea pe ringul de dans 
luminat de lampioane, împodobit cu ghirlande de 
salcie, ea a străbătut mulţimea până la mesele unde 
chelnerii ofereau băuturi. 

—Doriţi un pahar de şampanie, doamnă? 

—Mulţumesc. Şi încă unul, vă rog, pentru un 
prieten. 

A luat cele două pahare pline ochi şi s-a îndreptat 
spre băncuţa de sub boltă. Nu avea să fie uşor- 
vechea ei antipatie îi era la fel de cunoscută ca 
propria imagine reflectată de oglindă -, dar venise 
momentul să renunţe şi să se elibereze de ea, precum 
şi de mânia şi de durerea care o stăpâniseră. 

Şi, ca un făcut, Constance a dat cu ochii de Daffyd 
Llewellyn la marginea mulţimii. Se îndrepta direct 
către chioşcul de verdeaţă, ocolind petrecăreţii, de 
parcă ar fi ştiut că îl aştepta. Şi lucrul acesta îi întări 
lui Constance convingerea că făcea ceea ce trebuia. 



Avea să fie politicoasă, blândă chiar, să-l întrebe de 
sănătate- ştia că avea arsuri la stomac- şi să-l 
felicite pentru realizările lui din ultima vreme şi 
pentru distincţia ce urma să o primească. 

Colţul buzelor îi tremura a zâmbet. 

—Domnule Llewellyn! l-a strigat ea, cu o voce 
mai ascuţită ca de obicei, ridicându-se şi facându-i 
cu mâna. 

El s-a uitat împrejur şi a încremenit, surprins să dea 
cu ochii de ea. 

Prin mintea lui Constance a trecut pentru o clipă 
imaginea lui din tinereţe, a doctorului strălucitor şi 
chipeş cu care se împrietenise soţul ei. Şi-a adunat 
forţele. 

—Mă întrebam dacă ai o clipă liberă, a spus 
şovăitoare, dar s-a stăpânit, hotărâtă să se elibereze. 
Speram să putem sta puţin de vorbă. 

Constance îl ademenea cu un pahar de şampanie, 
chiar sub bolta de verdeaţă, în locul unde trebuia să 
se întâlnească cu Alice în cincisprezece minute. Fata 
avea un al şaselea simţ când venea vorba să afle 
unde era Ben Munro şi Eleanor îl rugase să o ţină 
departe de el în noaptea aceea. 

—Te rog, Daffyd, îi spusese ea, Alice o să strice 
totul dacă apare unde nu trebuie. 



El a acceptat, doar pentru că Eleanor era ca şi 
copilul lui. O iubea de când era mică. O păpuşică 
înfăşată, ca un accesoriu permanent în braţele lui 
Henri, şi apoi, mai târziu, când se făcuse mai mare, 
călărind pe umerii lui sau ţopăind pe lângă el. Ar 
mai fi semănat oare atât de mult cu tatăl ei dacă nu 
şi-ar fi petrecut atât de mult timp cu el în copilărie? 
Nu avea de unde să ştie, dar semăna, şi Daffyd o 
iubea cu atât mai mult. 

—Te rog, i-a spus ea, apucându-1 de mână. Te 
implor, nu pot face asta fără tine. 

Iar el s-a învoit, de bună seamă. 

De fapt, avea rezerve serioase faţă de ideea 
aceasta. Grij a ce i-o purta lui Eleanor îl împingea la 
disperare şi îi provoca o mare suferinţă. Arsurile lui 
la stomac se cronicizaseră de când aflase, iar vechea 
lui depresie, răul care ameninţase cândva să-l 
doboare, revenise. El văzuse cu ochii lui ce li se 
poate întâmpla femeilor care şi-au pierdut copiii. 
Aşa că planul acesta născut din disperare căpăta sens 
doar în orele lungi ale nopţii. 

Discutaseră de numeroase ori şi ea îşi descărcase 
sufletul în faţa lui; o implorase să se mai gândească, 
dar ea rămăsese de neclintit. îi înţelegea loialitatea 
faţă de Anthony- îi cunoştea pe amândoi de când 



erau tineri şi suferea, ca şi ea, pentru cumplitele 
încercări îndurate de soţul ei- şi îi împărtăşea 
temerile pentru Theo. Dar să facă un astfel de 
sacrificiu! Trebuia să existe şi o altă cale. 

—Arată-mi-o şi o voi urma, i-a spus ea. 

Dar indiferent cum sucea şi răsucea piesele puzzle- 
ului, nu putea să găsească o soluţie care să o 
mulţumească, fără a face cunoscute problemele lui 
Anthony, lucru pe care ea îl refuza categoric. 

—I-am făcut o promisiune, spunea ea, şi tu ştii cel 
mai bine că promisiunile nu sunt făcute ca să fie 
încălcate. Doar tu m-ai învăţat asta. 

Daffyd a certat-o când i-a adus acest argument, la 
început mai blând, apoi mai serios, încercând să o 
facă să înţeleagă că logica ce anima universul lui 
imaginar, acele fire luminoase pe care le împletea ca 
să-şi creeze poveştile nu erau suficient de puternice 
ca să susţină meandrele vieţii omeneşti. Dar ea nu se 
lăsa convinsă. 

—Uneori, tot ce putem face este să iubim în tăcere, 
îi spusese ea, iar el se consolase, în cele din urmă, cu 
gândul că nimic nu era veşnic, că ea ar fi putut să se 
răzgândească oricând, că poate era o soluţie 
potrivită, un adăpost temporar mai sigur pentru 
micuţ. 



Aşa că a făcut ce i-a cerut. A aranjat să se 
întâlnească cu Alice în noaptea petrecerii, să o 
împiedice să apară acolo unde nu trebuia ca să nu le 
zădărnicească planurile. Eleanor contase pe 
curiozitatea înnăscută a fetei care să o facă să supună 
şi se pregătise toată ziua, evaluând posibilităţile, 
anticipând problemele, dar nu prevăzuse apariţia lui 
Constance. De regulă, Daffyd se străduia să se 
gândească la Constance cât mai puţin cu putinţă. Ei 
nu se înţeleseseră niciodată, nici chiar înainte de 
întâmplarea groaznică din noaptea aceea. în timp ce 
Henri îi făcea curte, Daffyd urmărise de la distanţă 
cum ea îl juca pe degete pe prietenul lui. Cu atâta 
cruzime şi nepăsare! Şi totuşi Henri era îndrăgostit 
până peste cap. El crezuse că avea să o poată 
îmblânzi, că atunci când avea să accepte să se 
căsătorească cu el, urma să se sfârşească cu 
nestatornicia ei. 

Daffyd nu punea la îndoială durerea lui Constance 
după pierderea copilului. I se frânsese inima şi 
avusese nevoie să dea vina pe cineva, aşa că ura ei 
că s-a abătut asupra lui. Nu contase că numeroşi 
doctori îi explicaseră despre cordonul ombilical şi o 
asiguraseră că rezultatul ar fi fost acelaşi indiferent 
cine ar fi asistat-o la naştere, ea tot nu voia să-i 



creadă. Nu-1 iertase pe Daffyd pentru rolul pe care îl 
avusese. Dar nici el nu îşi putuse ierta şi nu a mai 
practicat medicina după aceea. Pasiunea lui pentru 
meserie se stinsese în dimineaţa aceea cumplită. Era 
obsedat de chipul copilului, de căldura înăbuşitoare 
şi umedă a încăperii, de jalea lui Constance, care nu 
se putea dezlipi de copilul născut mort. 

Şi acum ea se afla dinaintea lui, cu un pahar de 
şampanie în mână, voind să-i vorbească. 

—Mulţumesc, a răspuns el, acceptând paharul şi 
luând o înghiţitură mai mare decât ar fi trebuit. 

Şampania era rece şi acidulată, iar el nu-şi dăduse 
seama cât era de însetat, de agitat din pricina 
misiunii pe care o avea de îndeplinit. Când a 
terminat de băut, Constance îl studia cu o expresie 
ciudată pe chip, surprinsă fără îndoială de setea lui 
neobişnuită. Apoi acea expresie a dispărut şi i-a 
zâmbit. 

—Mie mi-a plăcut întotdeauna sărbătoarea de la 
mijlocul verii. Orice e posibil la vremea asta, nu 
crezi? 

—Mi-e teamă că e prea multă lume pentru gustul 


meu. 



—Poate la petrecere, dar eu mă refeream aşa, în 
general. La ideea de reînnoire, la posibilitatea de a o 
lua de la capăt. 

Comportamentul ei avea ceva alarmant. Daffyd şi- 
a dat seama că era la fel de nervoasă ca el. A mai 
luat o gură de şampanie. 

—Ei, dar tu ştii mai bine decât oricine ce înseamnă 
să o iei de la capăt, nu-i aşa, Daffyd? Ce trecere ai 
făcut! Ce şansă uimitoare ai avut! 

—Am avut noroc. 

—Henri era atât de mândru de realizările tale 
literare, ca şi Eleanor- ei, ea adoră pământul pe care 
calci! 

—Şi eu am îndrăgit-o peste măsură. 

—O, da, ştiu. Ai răsfaţat-o îngrozitor. Toate 
poveştile alea pe care i le-ai spus, cartea pe care ai 
scris-o despre ea... 

Ea a râs uşor, după care a devenit brusc serioasă. 

—Am îmbătrânit, Daffyd, mă pomenesc tot mai 
des gândindu-mă la trecut. Şanse risipite, oameni 
pierduţi. 

—Toţi păţim la fel. 

—Voiam să te felicit pentru distincţie, pentru 
medalia regală. O să fie o recepţie la palat, bănuiesc, 
nu? 



—Aşa cred. 

—O să te întâlneşti cu regele. Ţi-am spus vreodată 
că era să mă bucur şi eu de acest privilegiu când 
eram tânără? Dar, din păcate, m-am îmbolnăvit, şi s- 
a dus sora mea, Vera, în locul meu. Astfel de lucruri 
nu pot fi evitate, desigur. Viaţa e plină de tot felul de 
întorsături. Succesul tău, de exemplu- o 
extraordinară preschimbare a cenuşii în trandafiri! 

—Constance... 

—Daffyd, a urmat ea trăgând aer în piept şi 
îndreptându-şi spatele, sper să fii de acord că a venit 
vremea să lăsăm trecutul în urmă. 

—Eu... 

—-Nu putem să ne agăţăm la nesfârşit de 
resentimente. Vine o vreme când trebuie să ne 
hotărâm să acţionăm mai degrabă decât să 
reacţionăm. 

—Constance, eu... 

—-Nu, te rog să mă laşi să termin, Daffyd. Mi-am 
imaginat de atâtea ori cum va decurge această 
discuţie. Aşa că trebuie să-ţi spun până la capăt. 

El a încuviinţat din cap, iar ea a zâmbit scurt, 
mulţumită, şi a ridicat paharul. Mâna îi tremura uşor, 
Daffyd nu-şi dădea seama dacă din pricina emoţiei 
sau a vârstei înaintate. 



—Aş vrea să bem pentru acţiune, pentru îndreptări, 
pentru reînnoire. 

Au ciocnit paharele şi au băut, Daffyd aproape 
dând peste cap ultimele picături de şampanie. Se 
simţea confuz, copleşit. Ceea ce se întâmpla era atât 
de neaşteptat, încât nu ştia ce să spună: toată 
vinovăţia şi durerea acumulate o viaţă întreagă i s-au 
răscolit în suflet şi ochii i s-au împăienjenit. Era prea 
mult pentru o noapte şi aşa încărcată cu alte sarcini 
împovărătoare. 

Frământarea lui trebuie să fi fost vizibilă, căci 
Constance îl studia, urmărindu-1 îndeaproape de 
parcă l-ar fi văzut pentru prima dată. Şi poate din 
pricina aceasta el simţea că se clatină. Brusc i s-a 
făcut cald. Era înăbuşitor. Prea multă lume se agita 
de colo-colo şi muzica era prea puternică. 

—Daffyd! a exclamat Constance încruntându-se. 
Nu arăţi prea bine! 

El şi-a dus mâna la frunte ca şi cum ar fi vrut să se 
calmeze. A clipit, încercând să-şi limpezească 
privirea, să nu mai vadă nimburi de raze. 

—Să-ţi aduc un pahar de apă? Ai nevoie de aer 
curat! 


—Aer... a spus el cu gâtul foarte uscat, cu vocea 
răguşită. Te rog! 



Peste tot vedea oameni, chipuri, voci 
învălmăşindu-se şi era bucuros să se poată sprijini de 
braţul ei. Nici într-o mie de ani nu şi-ar fi putut 
închipui că vreodată avea să fie Constance aceea 
care să-i dea ajutor. Şi totuşi, se temea că ar fi putut 
să cadă fără sprijinul ei. 

Au trecut printre oameni care râdeau şi i s-a părut 
că o zăreşte pe Alice în depărtare. A încercat să 
spună ceva, să-i explice lui Constance că nu putea 
merge prea departe, că avea de făcut nişte treburi 
importante, dar limba i se înmuiase şi nu putea rosti 
cuvintele. Mai avea timp. Eleanor îi spusese că nu se 
întâlneau înainte de miezul nopţii. Avea să facă aşa 
cum promisese, doar că avea nevoie de un pic de aer 
curat mai întâi. 

Au luat-o pe poteca de după gardul viu până când 
s-au îndepărtat de mulţime. Simţea cum inima îi bate 
să-i spargă pieptul. Era mai mult decât arsurile 
obişnuite la stomac sau decât anxietatea lui, îşi 
simţea pulsul bubuindu-i în urechi. Era de bună 
seamă din pricina vinovăţiei, a amintirilor din 
dimineaţa aceea de demult legate de neputinţa lui de 
a salva băieţelul. îl apăsa gândul că tocmai 
Constance era cea care să caute împăcarea. Daffyd 
simţea o nevoie copleşitoare să plângă. 



I se învârtea capul. Auzea tot felul de voci, multe, 
gălăgioase, îndepărtate, dar una dintre ele străbătea 
pe deasupra lor, ajungându-i la ureche: 

—Aşteaptă aici, odihneşte-te o clipă. O să-ţi aduc 
nişte apă. 

Brusc s-a simţit rece ca gheaţa. S-a uitat în jur. 
Persoana care-i vorbise dispăruse. Era singur. Unde 
se dusese? Cine să se fi dus? Parcă fusese cineva cu 
el? Sau îşi închipuise? Era obosit, istovit din cale- 
afară. 

Mintea i se învălmăşea în vârtejul sunetelor 
dimprejur. Parcă auzea peştii care-şi plesnesc cozile 
în lacuri întunecate, picăturile misterioase în adâncul 
pădurii. 

A văzut ca prin ceaţă pavilionul de bărci. Se aflau 
prea mulţi oameni acolo, care râdeau şi chiuiau, 
hârjonindu-se în bărcile luminate de lampioane. 
Avea nevoie să stea singur, să respire, să-şi revină în 
fire. 

O să meargă puţin mai departe, în cealaltă direcţie, 
de-a lungul pârâului. Acolo era locul lui preferat. Ce 
zile frumoase petrecuseră acolo- zile lungi şi 
însorite- cu Henri şi, mai apoi, cu micuţa Eleanor, 
ţopăind pe lângă ei, încântându-i cu perspicacitatea 
sa. Daffyd nu avea să uite niciodată expresia lui 



Henri când îşi privea fiica, un exemplu de adoraţie 
absolută. încercase de nenumărate ori să deseneze 
expresia aceea, dar nu reuşise niciodată să o aştearnă 
pe hârtie. 

S-a împiedicat, dar şi-a revenit, îşi simţea 
picioarele foarte îmbătrânite. înmuiate, ca şi cum 
ligamentele se prefăcuseră în cauciuc. S-a hotărât să 
se aşeze o vreme. Nu prea mult timp. Şi-a căutat în 
buzunar pastilele pentru arsuri la stomac, a luat una, 
a vârât-o în gură şi a înghiţit-o. 

Pământul de sub el era răcoros şi umed şi şi-a 
sprijinit spatele de trunchiul puternic al unui copac. 
A închis ochii. Asemenea unui fluviu năvalnic după 
ploaie, pulsul îi bătea iute, ritmic. Iar el se simţea ca 
o barcă împinsă de vâltoare, ţâşnea, se învârtea şi 
sălta. 

Daffyd vedea chipul lui Henri acum. Cât de distins, 
de blând! Eleanor avea dreptate. Uneori a iubi de la 
distanţă era tot ce puteai spera. Şi, desigur, era mai 
bine decât să nu fi iubit de loc. 

Oh, dar era atât de greu! 

Apa clipocea lovindu-se de mal şi respiraţia lui 
Daffyd Llewellyn s-a domolit. Trebuia să se 
întâlnească cu Alice, îi promisese lui Eleanor. Avea 
să se ridice în câteva clipe. Mai rămânea doar câteva 



minute, pe pământul tare şi răcoros de sub el, lângă 
copacul credincios, cu briza uşoară care-i mângâia 
obrazul. Şi cu chipul lui Henri în minte, vechiul lui 
prieten, care-1 chema, facându-i semn cu mâna, iar 
Daffyd avea să îl urmeze curând... 

Uitându-se la ceasul de mână, Alice mai să se 
ciocnească de bunica ei. Bătrâna mergea foarte 
repede şi părea neobişnuit de surescitată. 

—Apă, a spus către Alice, cu obrajii înroşiţi şi 
ochii arzători, am nevoie de apă! 

în alte condiţii, Alice ar fi fost suficient de intrigată 
de energia neobişnuită a bunicii ei, asta i-ar fi stârnit 
curiozitatea, dar nu în noaptea aceea. întregul ei 
univers se năruise şi era prea ocupată să-şi înece 
propria ruşine şi durere ca să se mai minuneze de 
ciudăţeniile celorlalţi. Doar puternicul ei simţ al 
datoriei o făcea să meargă acum să se întâlnească cu 
domnul Llewellyn. Lui Alice nici nu-i venea să se 
mai gândească la discuţia lor din dimineaţa aceea: 
fusese atât de dornică să se descotorosească de el, să 
plece să-i arate manuscrisul lui Ben, atât de mândră. 
Ce greşeală s-a dovedit! 

Doamne, îi venea să moară de ruşine! Alice s-a 
aşezat pe băncuţa de sub boltă şi şi-a ridicat 
genunchii la piept, nefericită de-a dreptul. Nu voise 



să vină deloc la petrecere, preferând să-şi lingă 
rănile de una singură, dar Mama insistase. 

—Doar nu o să stai bosumflată în casă toată 
noaptea! îi spusese ea, pune-ţi mai bine rochia cea 
mai frumoasă şi vino afară cu toată familia. Nu ştiu 
ce te-a apucat şi de ce a trebuit să alegi tocmai 
noaptea asta, dar n-am să îngădui aşa ceva, Alice! 
M-am zbătut din cale-afară să organizez petrecerea 
şi nu-ţi permit să o strici cu toanele tale! 

Şi aşa se făcea că se afla aici, copleşită de 
suferinţă. Ar fi preferat să-şi petreacă noaptea 
întreagă în dormitor, ascunzându-se în aşternuturi, 
încercând să uite ce proastă fusese, ce proastă 
nesăbuită! Şi numai domnul Llewellyn era de vină. 
Până când reuşise să scape de bătrân în dimineaţa 
aceea, îşi închipuise că nu mai avea timp să-i arate 
lui Ben manuscrisul, domnul Harris şi fiul lui se 
puteau întoarce dintr-o clipă într-alta. Şi atunci a 
preferat să i-1 ducă direct la pavilionul de bărci mai 
târziu, în după-amiaza aceea. Aşa, se gândea ea, ar fi 
putut să fie singuri, în fine. 

îi ardeau obrajii când îşi amintea. Cum urcase 
scările în fugă ca să-i bată la uşă, debordând de 
entuziasm şi încredere. Cu câtă grijă îşi alesese 
hainele şi îşi aranjase părul! Cum se dăduse cu 



parfumul mamei pe sub nasturii bluzei şi pe la 
încheietura mâinilor, aşa cum o văzuse făcând pe 
Deborah. 

—Alice! exclamase el, zâmbind (încurcat, îşi 
dădea ea seama acum, dar în momentul acela 
crezuse doar că era şi el la fel de emoţionat ca ea. 
Umilinţa o ustura şi acum.) Nu aşteptam oaspeţi. 

El a deschis uşa pavilionului de bărci şi ea a trecut 
pragul, încântată de dâra de parfum pe care o lăsa în 
urmă. Era plăcut înăuntru, unde era loc doar pentru 
un pat şi o bucătărioară simplă. Alice nu mai intrase 
niciodată în dormitorul unui bărbat şi a trebuit să se 
înfrâneze să nu se holbeze ca un copil prostuţ la 
plapuma neglijent împăturită la marginea patului. 

Deasupra se afla un cadou mic, dreptunghiular, 
împachetat simplu, dar cu mare grijă, şi legat cu o 
bucată de sfoară, cu o cartolină făcută dintr-unul din 
animalele lui de hârtie. 

—Asta e pentru mine? a întrebat Alice, amintindu- 
şi că îi promisese să-i dea ceva. 

El i-a urmărit privirea. 

—Da, dar nu e mare lucru, doar un mic semn de 
încurajare pentru scrisul tău. 

Alice mai avea puţin până să plesnească de 
bucurie. 



—Că tot vorbim de asta, a spus ea, înainte de a se 
avânta într-o descriere emoţionată a felului cum 
terminase manuscrisul, uite-1, abia ieşit de sub tipar! 

Şi i-a îndesat în mână exemplarul pe care îl făcuse 
special pentru el. 

—Am vrut să fii tu primul cititor. 

El se bucura peste măsură pentru ea şi zâmbetul lui 
larg a făcut să-i apară o gropiţă în obraz. 

—Alice, asta e grozav! Ce realizare! Prima carte 
din multe câte vor urma, să ţii minte cuvintele mele! 

Iar ea se simţea atât de matură, bucurându-se de 
laudele lui! 

El i-a promis că o s-o citească şi, pentru o clipă, 
Alice şi-a ţinut răsuflarea, aşteptându-1 să deschidă şi 
să citească dedicaţia, dar el a aşezat-o pe masă. Tot 
acolo se afla o sticlă cu limonadă şi ea s-a simţit 
brusc mistuită de sete. 

—Aş fi în stare să ucid ca să beau ceva, a spus ea 
alintându-se. 

—Nu-i nevoie să ucizi, i-a răspuns el turnându-i un 
pahar. O împart bucuros cu tine. 

Şi în timp ce el şi-a abătut atenţia într-altă parte, ea 
şi-a desfăcut nasturele de sus al bluzei. El i-a întins 
paharul şi degetele li s-au atins. Un fior electric i-a 
străbătut şira spinării. 



Fără să-l slăbească din ochi, Alice a luat o 
sorbitură. Limonada era rece şi dulce. Şi-a lins uşor 
buzele. Acum era momentul. Acum sau niciodată. 
Cu o mişcare iute, a pus paharul jos, înaintând spre 
el şi luându-i faţa în mâini, s-a aplecat să-l sărute aşa 
cum visase că avea să facă. 

Preţ de o clipă a fost perfect. I-a adulmecat mirosul 
de piele tăbăcită şi mosc, cu un iz uşor de sudoare, 
iar buzele lui erau calde şi moi şi ea a simţit că i se 
taie picioarele pentru că ştiuse că aşa trebuia să 
simtă, ştiuse dintotdeauna... 

Dar, dintr-odată, flacăra s-a stins. El s-a tras înapoi, 
privind-o drept în ochi. 

—Ce s-a întâmplat? Cu ce am greşit? 

—Vai, Alice! 

Pe chip i se citeau surprinderea şi îngrijorarea. 

—Alice, îmi pare rău! Am fost atât de prost. Nu 
mi-am dat seama. 

—Dar ce vrei să spui? 

—Am crezut... nu m-am gândit... a urmat el, 
zâmbind blând şi trist. 

Din expresia lui se vedea că abia acum pricepea şi 
că îi era milă de ea. Atunci a înţeles şi Alice. A izbit - 
o pe loc. El nu avea asemenea sentimente. Şi nici nu 
avusese vreodată. 



El vorbea mai departe, cu convingere, cu 
sprâncenele încruntate şi ochii plini de blândeţe, dar 
lui Alice ecoul umilinţei îi răsuna puternic şi 
neabătut în urechi. Din când în când se mai domolea 
şi mai auzea frânturi de consolări banale: „Eşti o fată 
minunată ... atât de deşteaptă... o scriitoare 
minunată ... ai un viitor extraordinar înainte... o să 
întâlneşti pe altcineva...“ 

Era însetată şi ameţită, trebuia să dispară de acolo, 
din locul acela unde se făcuse de ruşine, unde 
bărbatul pe care îl iubea, singurul bărbat pe care 
avea să-l iubească vreodată , o privea cu milă şi 
părere de rău şi-i vorbea pe tonul acela cu care 
oamenii mari încearcă să-i domolească pe copiii 
buimăciţi. 

Alice a ridicat paharul şi şi-a terminat limonada, cu 
toată demnitatea de care a fost capabilă. Şi-a luat 
înapoi manuscrisul cu dedicaţia ridicolă şi a pornit-o 
spre uşă. Şi atunci a băgat de seamă geamantanul. 
Mai târziu, gândindu-se la lucrul acesta, avea să se 
întrebe dacă era ceva în neregulă cu ea, dacă, chiar şi 
atunci când i se frângea inima, o părticică a 
sufletului ei se putea distanţa de realitatea 
emoţională a momentului ca să facă observaţii. Şi 
mai târziu chiar, când avea să ştie mai multe despre 



Graham Greene, urma să îşi dea seama că era doar 
un ciob mic de gheaţă pe care toţi scriitorii îl au în 
inimile lor. 

Geamantanul era deschis şi plin de teancuri de 
haine. Hainele lui. îşi făcea bagajul. 

Fără să se întoarcă spre el, l-a întrebat: 

—Pleci? 

—Da. 

—De ce? 

Vai, oribilă vanitate! Dar a simţit că-i revine 
speranţa că el o iubea totuşi şi că din această pricină 
se simţea nevoit să plece. Din respect pentru 
tinereţea ei şi din datorie faţă de familia care îl 
angajase. 

Dar nu era aşa. 

—E vremea să plec. A venit, de fapt, mai demult. 
Contractul meu s-a terminat acum două săptămâni. 
Am mai rămas doar ca să ajut la pregătirile pentru 
bal. 

—Şi unde ai să te duci? 

—-Nu sunt sigur încă. 

El era nomad, călător, de bună seamă. Nici nu se 
prezentase vreodată altfel. Şi acum pleca. Dispărea 
din viaţa ei cu aceeaşi uşurinţă cu care apăruse. 
Dintr-odată i-a venit un gând. S-a răsucit spre el. 



—Există altcineva, nu? 

Ben nu i-a răspuns, nici nu era nevoie să o facă. 
Putea să-şi dea seama că aşa era din privirea lui 
tristă. 

încuviinţând ameţită din cap, fără să-l mai 
privească, a ieşit grăbită din pavilion. Cu capul sus şi 
privirea aţintită înainte, păşind calm. 

—Alice, cadoul tău... a strigat el, dar ea nu s-a mai 
întors. 

Doar când a trecut de cotitura potecii şi-a strâns 
manuscrisul la piept şi a rupt-o la fugă spre casă, cât 
a putut de repede, cu ochii plini de lacrimi. 

Cum de se putuse înşela atât de tare? Aşezată pe 
băncuţa de sub boltă, în timp ce oaspeţii petreceau în 
jurul ei, Alice tot nu înţelegea. îşi derula în minte 
toate întâlnirile lor de-a lungul anului. Fusese 
întotdeauna atât de bucuros să o vadă, o ascultase cu 
atenţie vorbind despre scrierile ei, despre familie, îi 
dăduse chiar sugestii atunci când se plângea de 
Mama, de neînţelegerile pe care le aveau, încercase 
să micşoreze distanţa dintre ele. Alice nu mai 
întâlnise pe nimeni căruia să-i pese atât de mult de 
ea, care să o înţeleagă aşa de bine ca el. 

Era adevărat că el nu o atinsese niciodată aşa cum 
ar fi vrut ea şi se gândea cu uimire la ce auzise de la 



Deborah despre bărbaţii tineri şi intenţiile lor 
imorale, de desfrâu, dar ea socotise pur şi simplu că 
era prea manierat. Şi asta era problema. Presupusese 

/V 

prea multe. In tot timpul acela, văzuse doar ceea ce 
dorise să vadă: propriile dorinţe ce se răsfrânseseră 
tot asupra ei. 

Oftând necăjită, Alice a privit în jur după domnul 
Llewellyn. Aştepta de mai bine de un sfert de oră şi 
nu se vedea pe nicăieri. Ar fi trebuit să plece. După 
ce s-a târât afară ca să se întâlnească cu el, nici 
măcar nu s-a deranjat să vină la ora stabilită. 
Probabil că uitase, sau avea o companie mai plăcută 
şi întârzia. L-ar învăţa minte să apară în cele din 
urmă şi să vadă că ea nu mai era acolo. 

Dar unde să se ducă. La gondole? Nu, erau prea 
aproape de pavilionul de bărci. Nu dorea să mai 
pună piciorul acolo niciodată. în casă? Nu, servitorii 
mişunau pretutindeni, toţi spioni ai Mamei, bucuroşi 
peste măsură să-i raporteze că Alice nu ascultase 
poruncile. Pe ringul de dans? Nici vorbă! Nu se 
putea gândi la ceva mai neplăcut decât să-şi rupă 
călcâiele şi să chiuie asemenea celorlalţi netoţi- şi, 
mă rog, cu cine ar putea dansa? 

Ei, asta era problema. Adevărul îngrozitor. Nu 
avea nimic mai bun de făcut şi nici pe nimeni cu 



care să se întovărăşească. Nu era de mirare că Ben 
nu o iubea. Nici nu avea ce iubi. Mai erau zece 
minute până la miezul nopţii, focurile de artificii 
aveau să pornească în curând şi Alice era singură. 
Lipsită de orice nădejde şi de prieteni, nu avea rost 
să continue aşa. 

Se privea pe sine însăşi, ca şi cum s-ar fi aflat 
undeva, la înălţime. O siluetă stingheră, tragică, 
înveşmântată în rochia cea mai frumoasă, care-şi 
ţinea genunchii strânşi la piept, o fată pe care 
întreaga familie o înţelegea greşit. 

De fapt arăta cam ca o mică imigrantă rămasă pe 
chei după o lungă călătorie pe mare. Cu umerii 
povâmiţi, capul aplecat, gâtul subţire şi drept... O 
fată hotărâtă, copleşită de o mare pierdere. Toată 
familia îi fusese răpusă (cum? oribil, tragic, detaliile 
nu contează, pentru moment), dar, cu o hotărâre de 
nestrămutat, îşi pusese în gând să le răzbune 
moartea. Alice şi-a îndreptat spatele, pe măsură ce o 
idee nouă îi încolţea în minte A băgat încetişor mâna 
în buzunar şi a început să mângâie coperta 
carneţelului. Se gândea. 

Fata era singură pe lume, neconsolată, părăsită şi 
uitată de toţi cei în care crezuse, dar avea de gând să 
răzbească. Alice avea să se asigura de asta. S-a 



ridicat imediat în picioare, îmboldită de o scânteie de 
entuziasm. Respiraţia i se înteţise şi ideile i se 
învârteau în minte ca nişte fire strălucitoare pe care 
trebuia să înceapă să le împletească. Trebuia să se 
gândească. Să facă un plan. 

A 

In pădure. Acolo trebuia să meargă. Departe de 
larmă, departe de petrecăreţii aceştia nesăbuiţi. 
Acolo urma să se concentreze ca să facă planul 
următoarei ei povestiri. Nu avea nevoie nici de Ben, 
nici de domnul Llewellyn, nici de ceilalţi. Ea era 
Alice Edevane şi era scriitoare. 


Plănuiseră să se întâlnească în pădure, la cinci 
minute după miezul nopţii. Doar după ce-1 văzuse 
aşteptând-o acolo, chiar în locul în care promisese, 
Eleanor şi-a dat seama că-şi ţinuse răsuflarea toată 
noaptea, aşteptându-se ca totul să iasă prost. 

—Bună, a spus ea. 

—Bună. 

Ciudat de formal. Dar cum altfel s-ar fi putut duce 
la bun sfârşit sarcina îngrozitoare ce-i aştepta? Nu s- 
au îmbrăţişat, ci şi-au atins, mai degrabă, braţele, 
coatele, încheieturile mâinilor, mimând timid 

/V 

afecţiunea cu care erau obişnuiţi. In noaptea aceasta 
totul era diferit. 

—Ai avut vreo problemă? a întrebat el. 



—M-am întâlnit cu o servitoare pe scări ceva mai 
devreme, dar era destul de agitată să adune paharele 
de şampanie pentru miezul nopţii. Nu mi-a dat nici o 
atenţie. 

—Poate că e bine. E o dovadă că erai în locul acela 
înainte. Dă mai puţin de bănuit. 

Eleanor s-a cutremurat la auzul cuvintelor „locul 
acela 44 , „mai puţin de bănuit 44 . Cum de se ajunsese 
aici? S-a simţit năpădită de o senzaţie ameţitoare de 
panică şi derută care ameninţa să o doboare. Lumea 
pe care o lăsase în spate, pădurea înconjurătoare, 
petrecerea de dincolo, totul se învălmăşea. Se simţea 
complet ruptă de tot. Nu mai existau nici pavilionul 
de bărci luminat de lampioane, nici oaspeţii care 
râdeau şi flirtau, înveşmântaţi în mătăsuri, nici lacul, 
casa sau orchestra; acum exista doar acest fapt, 
plănuit de ei, care păruse la început atât de 
acceptabil, atât de logic. 

O petardă a şuierat în spatele lor, străbătând cerul 
tot mai sus, până a explodat şi o ploaie de scântei 
roşii s-a revărsat în lac. Ca un îndemn la acţiune. 
Focul de artificii trebuia să dureze treizeci de 
minute. Eleanor îi ceruse pirotehnistului să facă un 
spectacol la care să nu poată rezista nimeni şi le 



îngăduise şi servitorilor să participe. Daffyd o ţinea 
ocupată pe Alice. 

—Haide la treabă, a spus ea. Nu avem prea mult 
timp. O să mi se vadă lipsa. 

Eleanor se obişnuise cu întunericul din pădure şi 
acum îl putea vedea bine. Pe chipul lui se citea 
regretul şi un fel de împotrivire, ochii lui căutau să 
desluşească într-ai ei un semn de şovăială. Cât de 
uşor ar fi fost să dea înapoi. Să-i spună „A fost o 
greşeală 44 sau „Să ne mai gândim 44 . Şi să plece 
fiecare pe drumul său. Dar ea şi-a luat inima în dinţi 
şi a pomit-o către chepengul care ducea la ieşirea din 
tunel. 

Poate că el nu avea să o urmeze, s-a gândit ea cu 
speranţă. Şi atunci s-ar fi putut întoarce singură, 
lăsând pruncul adormit la locul lui, revenind în 
mijlocul petrecerii ca şi cum nu i-ar fi păsat de nimic 
pe lumea asta. S-ar fi putut trezi a doua zi de 
dimineaţă şi la următoarea întâlnire ca şi Ben aveau 
să clatine amândoi din cap amuzaţi, nevenindu-le să 
creadă, uimiţi de nebunia care-i cuprinsese şi prostia 
pe care ar fi putut să o facă, de parcă fuseseră vrăjiţi. 
O folie ă deux- o iluzie smintită a amândurora. 

Dar de îndată ce acestea i-au trecut prin minte, 
entuziasmând-o şi uşurând-o, şi-a dat seama că 



nimic nu urma să se rezolve de la sine. Anthony se 
simţea mai rău ca niciodată. Theo era în pericol. Şi 
acum, printr-o întâmplare de neînchipuit, cu efect 
de-a dreptul distrugător, Deborah şi Clemmie 
descoperiseră legătura ei cu Ben. Simplul gând că 
fiicele ei ştiau că îl înşelase pe tatăl lor o făcea să 
dorească să se prefacă într-un fir minuscul de praf şi 
să dispară, ceea ce era un semn de slăbiciune şi lene 
şi nu folosea la nimic decât să-i sporească sila faţă 
de ea însăşi. Nu, acest plan cumplit, de neimaginat, 
era singurul mod de a opri dezastrul. Şi, mai mult 
decât atât, era exact ceea ce merita. 

Eleanor a tresărit. Ceva se mişcase în pădure, era 
sigură. Zărise- sau poate auzise- ceva în întuneric. 
Să fi fost cineva acolo? Fuseseră văzuţi? 

A scrutat copacii dimprejur, fără să îndrăznească să 
respire. 

Nu era nimic. îşi închipuise doar. 

Era conştiinţa ei încărcată. 

Oricum, nu avea rost să tărăgăneze. 

—Hai, iute, a şoptit ea. Vino după mine pe scară, 
iute. 

Când a ajuns jos a păşit într-o parte, să-i facă loc şi 
lui în tunelul de cărămidă. El închisese chepengul de 
deasupra şi era întuneric beznă. Eleanor a aprins 



lanterna pe care o ascunsese acolo şi l-a condus prin 
tunel către casă. Mirosea a putred, a mucegai şi a mii 
de aventuri din copilărie. Brusc şi-a dorit să fie din 
nou copil, fără alte griji decât să-şi umple zilele 
nesfârşite, pline de soare. Un suspin îi ardea gâtul, 
ameninţând să îi scape din piept, dar a scuturat din 
cap mânioasă, blestemându-se pentru această 
slăbiciune. Trebuia să fie mai puternică. Aveau să 
vină lucruri şi mai rele. De dimineaţă aveau să 
înceapă căutările, urma să fie chemată poliţia. Aveau 
să înşire anchete şi cercetări, şi Eleanor trebuia să-şi 
joace rolul sinistru, iar Ben să dispară. 

Ben. îi auzea paşii în urma ei şi i-a revenit în minte 
gândul usturător că urma să îl piardă şi pe el. Că în 
câteva minute el urma să plece şi nu avea să-l mai 
vadă niciodată... Nu, Eleanor şi-a încleştat 
maxilarul, căznindu-se să se concentreze doar asupra 
mersului. Pas după pas, s-a oprit doar când a ajuns la 
treptele ce duceau la intrândul din casă. A îndreptat 
lanterna spre uşă şi a tas adânc aer în piept. în 
intrând aerul era greu, cu iz de pământ şi firele de 
praf se vedeau suspendate în fasciculul de lumină. 
De îndată ce aveau să treacă dincolo de uşă, nu mai 
era cale de întoarcere. îşi aduna forţele ca să urce, 



când Ben a apucat-o de mână. Surprinsă, s-a întors 
spre el. 

—Eleanor, eu... 

—Nu, i-a spus ea cu o voce neaşteptat de ternă, 
Ben, te rog nu... 

—E groaznic să-ţi spun la revedere. 

—Atunci nu o face. 

După cum i s-a luminat dintr-odată chipul la 
lumina lanternei, Eleanor şi-a dat seama că o 
înţelesese greşit, că el crezuse că îi sugera că nu 
trebuia să plece. Aşa că s-a grăbit să adauge: 

—Nu-mi spune la revedere. Fă doar ce trebuie. 

—Dar trebuie să existe o altă cale. 

—-Nu există. 

Şi chiar că nu era, dacă ar fi existat, ar fi găsit-o. 
Eleanor se tot gândise, până când simţise că-i 
explodează creierul de atâta efort. îi ceruse şi 
domnului Llewellyn să vină cu o soluţie, nici el nu 
fusese capabil să găsească o alternativă acceptabilă. 
Nu era nici o cale care să-i mulţumească pe toţi. Aşa 
că acest plan fusese tot ce putuse născoci, ceva 
pentru care ea urma să poarte întreaga vină. Theo 
avea să fie nedumerit la început, chiar nefericit- 
Dumnezeu s-o păzească!-, dar era mic şi avea să 
uite. îl credea pe Ben când îi spunea că o iubeşte, că 



nu voia să trăiască fără ea, dar el era nomad şi avea 
nestatornicia în sânge; tot ar fi plecat până la urmă. 
Nu, ea trebuia să sufere cel mai mult, să sufere 
pentru pierderea lor, de dorul lor, aşa cum lunii îi 
lipseşte soarele, întrebându-se mereu ... 

„Nu, nu te gândi la asta! 44 Cu toată tăria voinţei 
sale, Eleanor şi-a tras mâna dintr-a lui şi a luat-o în 
sus pe scări. Ar fi trebuit să se concentreze să vadă 
dacă făcuse tot ce era nevoie ca să pună planul în 
aplicare. Dacă porţia suplimentară de whisky fusese 
suficientă ca să o facă pe Doica Bruen să doarmă 
adânc, dacă domnul Llewellyn se întâlnise cu Alice 
care fusese foarte ţâfnoasă toată seara. 

Ajunsă în capul scărilor, s-a uitat pe vizorul ascuns 
din uşa secretă. Avea ochii împăienjeniţi şi a clipit 
mânioasă ca să şi-i limpezească. Holul era gol. în 
depărtare se auzeau bubuiturile focurilor de artificii. 
S-a uitat fugitiv la ceas. Mai erau zece minute. 
Aveau timp destul. 

Simţea mânerul tare, foarte real. Acum era 
momentul. Ştia că era inevitabil, dar refuzase să şi-l 
închipuie, concentrându-se, în schimb, asupra 
problemelor organizatorice, nepermiţându-şi să îşi 
imagineze ce avea să simtă în acest moment crucial. 



—Mai spune-mi încă odată ce fel de oameni sunt, a 
spus ea încetişor. 

Vocea din spatele ei era caldă, tristă şi resemnată, 
ceea ce era cel mai rău. 

—Sunt cei mai buni, a spus el. Sunt foarte harnici, 
inimoşi şi veseli, la ei miroase întotdeauna a 
mâncare bună. Poate să mai lipsească vreun lucru, 
dar din casa lor dragostea nu lipseşte niciodată. 

„Unde îl duci? 44 ar fi vrut să-l întrebe, dar îi ceruse 
lui Ben să-i promită că nu îi va spune niciodată. Căci 
nu avea încredere în ea însăşi. Totul avea să fie bine, 
cu condiţia ca ea să nu ştie unde să-l caute. 

Ben a pus mâna pe umărul ei. 

—Te iubesc, Eleanor. 

Ea a închis ochii, cu fruntea sprijinită de lemnul 
tare şi rece al uşii. Ştia că el ar fi vrut să o audă 
spunându-i acelaşi lucru, dar asta i-ar fi adus pieirea. 

încuviinţând uşor din cap, a tras ivărul complicat şi 
s-a strecurat în holul pustiu. Şi în timp ce focurile de 
artificii răsunau încă deasupra lacului, aruncând 
lumini roşii, albastre, verzi prin ferestre, peste 
covoare, ci au intrat în camera copiilor. 

Theo s-a trezit brusc. Era întuneric şi doica lui 
sforăia în patul din nişă. S-a auzit o bufnitură 
înfundată şi un val de lumină verde s-a revărsat prin 



perdelele subţiri. Se mai auzeau şi alte zgomote, 
vesele, erau oameni mulţi, undeva departe, afară. 

/V 

Dar altceva îl trezise. îşi sugea degetul cel mare, 
ascultând concentrat, şi apoi a zâmbit. 

A ştiut că era Mama chiar dinainte de a ajunge în 
dreptul pătuţului. L-a luat în braţe şi el şi-a cuibărit 
căpşorul sub bărbia ei. Era acolo un locşor unde 
încăpea de minune. Ea îi şoptea vorbe de alint la 
ureche şi el şi-a ridicat mâna stângă să-i mângâie 
faţa. A suspinat mulţumit. Theo o iubea pe Mama 
mai mult decât pe oricine pe lume. Surorile lui erau 
mai nostime, iar Tata putea să-l ridice cel mai sus, 
dar era ceva special în parfumul Mamei, în sunetul 
vocii ei şi în felul în care îi mângâia uşor faţa cu 
degetele. 

Dar s-a mai auzit încă un zgomot şi Theo şi-a 
ridicat capul. Mai era şi altcineva în încăpere. Ochii i 
se deprinseseră de-acum cu întunericul şi a văzut un 
bărbat în spatele mamei. El s-a apropiat zâmbind şi 
Theo şi-a dat seama că era Ben, cel din grădină. îl 
îndrăgea foarte mult pe Ben. El îi făcea animăluţe 
din hârtie şi îi spunea poveşti care se terminau 
întotdeauna cu gâdilituri. 

Mama îi şoptea blând la ureche, dar Theo nu 
asculta. El avea treabă să se ascundă după umărul ei, 



încercând să-i atragă atenţia lui Ben. Mama îl ţinea 
mai strâns ca de obicei şi el s-a răsucit să scape. Ea 
l-a sărutat de mai multe ori pe obraz, dar Theo s-a 
dat în lături. Se străduia să-l facă pe Ben să 
zâmbească. El nu voia să stea în braţe, ci să se joace. 
Când Ben a întins mâna să-l mângâie, a chicotit în 
ciuda degetului mare ţinut în gură. 

—Şşşşt, îi şoptea Mama, şşşşt! 

Vocea ei suna altfel şi lui nu-i prea plăcea. A 
privit-o îndelung, dar ea nu se mai uita la el. Arăta la 
ceva de sub pătuţ. Theo s-a uitat la Ben cum se 
apleacă şi se ridică din nou, cu o geantă pe umăr. Nu 
era ceva cunoscut, aşa că nu s-a mai gândit la ea. 

Ben s-a apropiat apoi şi şi-a ridicat mâna să-i 
atingă obrazul Mamei. Ea a închis ochii şi şi-a 
sprijinit capul de mâna lui. 

—Şi eu te iubesc, i-a spus. 

Theo le-a privit chipurile. Stăteau amândoi 
neclintiţi, fără să rostească vreun cuvânt şi el încerca 
să ghicească ce o să urmeze. Când Mama i l-a dat lui 
Ben în braţe, Theo a rămas surprins, dar nu s-a 
supărat. 

—E timpul! a şoptit ea, şi Theo şi-a aruncat 
privirea spre ceasul mare de pe perete. 



El nu ştia exact ce era timpul, dar aflase că venea 
de la ceas. 

Au ieşit din camera copiilor şi Theo se mira fiindcă 
nu ştia unde se duc. Nu era ceva obişnuit să plece 
din dormitor noaptea. Şi-a supt degetul mai departe, 

/V 

atent, aşteptând să vadă ce urmează. In hol era o uşă 
pe care n-o mai văzuse până atunci, dar acum Mama 
o ţinea deschisă. Ben s-a oprit şi s-a aplecat spre ea, 
şoptindu-i ceva la ureche, dar Theo nu i-a auzit 
vorbele. A gângurit şi el încetişor şi a zâmbit 
mulţumit. După care Ben a pornit cu el şi uşa s-a 
închis încet în urma lor. 

Era întuneric. Ben a aprins o lanternă şi a luat-o în 
jos pe scări. Theo s-a uitat înjur după Mama. Dar nu 
o vedea. Poate că se ascundea? Să fi fost un joc? Aşa 
că se uita plin de speranţă peste umărul lui Ben, 
aşteptând ca ea să apară brusc, să zâmbească şi să-i 
spună: „Bau ! 44 Dar nu a apărut. Nici atunci şi nici 
mai târziu. 

Lui Theo i-a tremurat buza de jos şi ar fi vrut să 
plângă, dar Ben îi vorbea şi vocea lui îl făcea să se 
simtă în siguranţă. Şi era ceva liniştitor în ea, ceva ce 
îi aducea aminte cum căpşorul lui se potrivea perfect 
în spaţiul de sub bărbia Mamei, cum pielea lui 
Clemmie mirosea ca a lui. A căscat. Era obosit. L-a 



ridicat pe Puppy şi l-a aşezat pe umărul lui Ben, şi 
apoi şi-a pus capul pe el. Şi-a strecurat degetul în 
gură, şi-a închis ochii şi a ascultat. 

/V 

Era mulţumit. Ii cunoştea vocea lui Ben la fel de 
bine cum îşi cunoştea familia, într-un fel special, cu 
o cunoaştere la fel de veche ca lumea însăşi. 

33 

Cornwall, 2003 

Era întuneric beznă, doar lumina albă a farurilor 
mătura drumul ce se aşternea dinaintea lor. Peter nu 
prea ştia de ce se aflau acolo, în acel moment, în 
pădurea de lângă Loeanneth, în loc să meargă în sat 
să petreacă la festival. I-ar fi plăcut mai degrabă să 
se afle dinaintea unei farfurii de tocană de peşte, cu 
o halbă de mied făcut în partea locului, dar Alice era 
pe cât de încăpăţânată, pe atât de misterioasă. 

—De acord, nu e ideal să mergem pe întuneric, 
spusese ea, dar n-am încotro, trebuie. 

A 

întrebarea era de ce nu merseseră acolo mai 
devreme, aşa cum plănuiseră. 

—Doar nu era să mă apuc de treaba asta cu un 
detectiv şi cu bunicu-său pe lângă mine. E ceva 
personal. 



Răspunsul era parţial adevărat, căci Alice era una 
dintre cele mai discrete persoane pe care le cunoştea. 
Se întreba de ce îl luase chiar şi pe el , dar lista cu 
lucrurile de care îi ceruse să facă rost pentru 
călătoria aceasta, „echipamentul 44 , cum insista ea să 
spună, arăta destul de clar că fusese chemat pentru 
forţa braţelor. Reuşise să facă rost de tot ce îi ceruse, 
ceea ce nu era uşor aşa, pe nepusă masă, dar Peter 
era priceput şi nu voise să o dezamăgească. 

Era clar că treaba asta era foarte importantă pentru 
ea, căci îl sunase acasă, vineri seara, destul de târziu, 
şi îl anunţase că se mai gândise şi că voia să vină şi 
ea cu el în Cornwall. Vocea îi era neobişnuit de 
agitată, răguşită chiar, şi lui îi trecuse prin minte că 
poate după plecarea lui se mai tratase cu câteva 
pahare de gin tonic. 

—-Nu îmi place goana pe şosele, Peter, a spus ea, 
înainte de a-1 anunţa că avea să fie gata, aşteptându- 
1, a doua zi dimineaţa la ora cinci. E mai bine să o 
pornim la drum înainte ca traficul să se aglomereze, 
nu crezi? 

El a încuviinţat şi era gata să închidă telefonul 
când ea a continuat: 

—Peter... 

—Da, Alice. 



—Crezi că poţi să faci rost de o cazma şi de o 
pereche de mănuşi bune de grădinărit? Am ceva de 
făcut acolo. 

Tot drumul stătuse lângă el, încremenită, cu un aer 
aproape consternat, refuzând cu încăpăţânare orice 
sugestie de a face o oprire ca să ia o gură de aer, să 
mănânce, să bea sau să-şi întindă picioarele. Nu avea 
chef de sporovăială, ceea ce-i convenea lui Peter. A 
pus audiobook-ul Marile speranţe , l-a deschis la 
capitolul unde rămăsese şi a dat sonorul mai tare. 
Fusese atât de ocupat în ultimele două săptămâni că 
nu avusese timp să termine de citit romanul, dar 
acest drum lung îi oferea ocazia perfectă să îl 
asculte. Când s-au apropiat de sat, i-a propus să se 
ducă direct la hotel şi să se cazeze, dar Alice i-a 
răspuns tăios: 

—-Nu, nici nu mă gândesc. Trebuie să mergem 
direct la Loeanneth. 

Atunci i-a spus şi despre cheia pe care voia să i-o 
caute. 

—Sus, la etaj, se află o uscătorie şi în podeaua din 
spatele stativului este o scândură care se mişcă. O să 
o vezi pentru că are un cârlig care arată ca un cap de 
elan. Sub scândură o să găseşti o punguţă de piele. E 
a mea şi am nevoie de ea. 



—Am înţeles, a spus el. Scândura, cârligul cu cap 
de elan, punguţa de piele... 

Era la fel de hotărâtă când s-au alăturat celorlalţi la 
picnicul de prânz. îl pusese să care „echipamentul 44 
cu el, nerăbdătoare să o pornească prin pădure cu 
prima ocazie, dar apoi Bertie, bunicul lui Sadie 
Sparrow, se oferise să o însoţească la festival şi ea 
acceptase fără şovăire. în alte împrejurări, Peter ar fi 
fost absolut consternat, dar în dimineaţa aceea 
văzuse ceva ce ar fi putut explica situaţia 
neobişnuită. Nu era sigur, dar i se părea că Alice îl 
plăcea pe Bertie. îl asculta atentă când vorbea, râdea 
la glumele lui şi încuviinţa tot ce-i povestea. Acesta 
nu era cu siguranţă comportamentul ei tipic, ea nu 
lega prea uşor prietenii, mai bine zis nu lega deloc. 

Oricare ar fi fost pricina, se întorseseră în sat, se 
cazaseră la hotel şi Alice a vrut să dea o raită pe la 
locul de desfăşurare a festivităţilor. Peter se scuzase 
şi o ştersese de unul singur. Toată după-amiaza îi 
umblase ceva prin minte, un fleac, şi voise să se 
oprească la bibliotecă să-l verifice. Dar acum iată-i 
în puterea nopţii, pornind pe aceeaşi potecă pe care 
fuseseră mai devreme, ocolind lacul şi îndreptându- 
se către pavilionul de bărci. Când au ajuns la pârâu, 
Alice nu s-a oprit, îndemnându-1 să meargă mai 



departe către pădure. Peter se cam temea, 
întrebându-se cât de înţelept era să ducă o 
octogenară în pădure în toiul nopţii, dar Alice i-a 
spus să nu-şi facă griji. 

—Cunosc pădurea asta ca pe propria palmă. Nu 
uiţi niciodată locurile unde ai crescut. 

Pentru a mia oară Alice i-a mulţumit lui Dumnezeu 
că Peter nu era vorbăreţ. Nu avea nici un chef să 
vorbească sau să explice, nu voia nici un fel de 
conversaţie. Tot ce o interesa era să meargă înainte 
şi să-şi amintească ultima dată când a umblat pe 
poteca aceasta prin pădure. Deasupra lor, din 
întuneric, a ţâşnit o pasăre de noapte şi şi-a reamintit 
sunetele din acea noapte, cea din urmă cu peste 
şaptezeci de ani, când se strecurase până acolo să-l 
îngroape: nechezatul calului, clipocitul apei, zborul 
silviilor. 

S-a împiedicat, dar Peter a prins-o de braţ. 

—Ai păţit ceva? 

Era un băiat bun. Pusese foarte puţine întrebări şi 
făcuse tot ce îi ceruse. 

—Nu mai avem mult. 

Au mers mai departe în tăcere, prin urzici, 
traversând poiana unde se ascundea chepengul 
tunelului, au trecut de iazul cu păstrăvi. Alice simţea 



o bucurie ciudată să se afle din nou la Loeanneth, în 
mijlocul pădurii, în noaptea aceasta. Era chiar cum 
îşi închipuise în cea precedentă, când se afla în 
biroul ei de la Londra, ascultând ticăitul ceasului de 
pe poliţa şemineului, când scânteia dorului pentru 
locul acesta se transformase în flacără şi o făcuse să- 
1 sune pe Peter. Şi asta nu pentru că se simţea din 
nou tânără, nici vorbă, ci mai degrabă pentru că, 
pentru prima dată după şaptezeci de ani, îşi 
permisese să-şi aducă aminte că fusese tânără. 
Fusese fata aceea prostuţă, speriată, îndrăgostită. 

în cele din urmă au ajuns la locul pe care Alice îl 
alesese atunci, locul în care vina ei stătuse îngropată 
în tot acest timp. 

—Să ne oprim aici, a spus. 

A simţit mirosul de şoarece de pădure şi de 
ciuperci şi amintirea a lovit-o cu forţa unui val, atât 
de puternic încât a trebuit să se sprijine de braţul lui 
Peter. 

—Mă întreb dacă ai putea să sapi, a spus ea, să faci 
o săpătură în pământ, spre deosebire de alte săpături 
pe care le-ai mai făcut pentru mine. 

Dragul de el, n-a pus nici o întrebare, ci a scos doar 
cazmaua din sacul pe care îl adusese, şi-a pus o 



pereche de mănuşi de grădină şi s-a apucat să sape 
unde i-a arătat ea. 

Alice a îndreptat lanterna ca să-i lumineze locul, 
îşi ţinea răsuflarea, amintindu-şi noaptea aceea, 
ploaia care cădea, noroiul de pe poalele rochiei care i 
se lipea şi de încălţări. Nu a mai purtat-o niciodată 
după aceea. De îndată ce s-a întors în casă, a facut-o 
ghem şi a ars-o cu prima ocazie. 

Se străduise să meargă pe câmp în ciuda ploii. Ar 
fi putut să o ia prin tunel. Nu i-ar fi fost prea uşor să 
deschidă uşa singură, mai ales din pricina acelui ivăr 
ciudat, dar s-ar fi descurcat. însă nu voise să meargă 
pe unde fusese Ben. Era sigură că el îl luase pe 
Theo, atât de mult credea în propria ipoteză şi o 
îngrozea gândul că altcineva ar fi putut pune 
lucrurile cap la cap, descoperind astfel rolul pe care 
îl jucase ea. 

—Alice, poţi să mişti puţin lanterna? a rugat-o 
Peter. 

—Iartă-mă! 

Lăsase lumina lanternei să plutească odată cu 
gândurile şi a îndreptat-o din nou unde trebuia. 

Un pocnet ascuţit. Cazmaua se izbise de ceva tare. 



Peter s-a lăsat în genunchi şi a scos pachetul din 
groapă, desfacându-1 din ceea ce mai rămăsese din 
sacul de pânză în care îl pusese ea cândva. 

—E o cutie! a exclamat el, privind-o uimit. O cutie 
de metal! 

—Aşa e. 

El s-a ridicat în picioare, scuturând pământul de pe 
capac cu mâinile înmănuşate. 

—Vrei să o deschid? 

—Nu, s-o ducem la maşină. 

—Dar... 

De îndată ce o văzuse, inima începuse să îi bată 
nebuneşte, dar reuşea să-şi stăpânească vocea. 

—-Nu e nevoie să o deschidem acum. Ştiu exact ce 
se află înăuntru. 

Sadie şi-a croit drum prin mulţimea de la festival. 
Străzile ce se împreunau formând piaţa centrală a 
satului erau pline de standuri unde se vindeau 
porumb fiert, haine, plăcintă cu came de porc şi 
prăjituri. Focuri ardeau în butoaie şi departe, în port, 
pontonul plutitor era încărcat cu artificii ce urmau să 
fie aprinse la miezul nopţii. Alice şi Peter stăteau la 
hotelul din colţul Străzii Mari, în clădirea aceea albă, 
cu coşuri de flori agăţate de-a lungul pereţilor, cu 
proprietăreasa îngâmfată, dar lui Sadie i-a trebuit 



mai mult decât îşi închipuise să-şi croiască drum 
prin mulţime. Spera să-i găsească acolo, şi nu afară, 
printre petrecăreţi. Murea de nerăbdare să le 
împărtăşească ce aflase despre moartea lui Theo, 
voia să o liniştească pe Alice şi să-i spună că 
Anthony era absolvit de vină. 

Telefonul suna, îl simţea vibrând în buzunar. L-a 
scos cu greu, cât pe ce să dea peste ea un puşti cu o 
vată de zahăr. Sadie s-a uitat la ecran şi a văzut 
numărul Poliţiei Metropolitane. 

—Sparrow! 

—Donald? 

—Haide că de data asta ai reuşit să stârneşti un 
întreg cuib de viespi! 

Sadie a încremenit pe loc, pulsul i-a luat-o razna. 

—Ce s-a întâmplat? Aţi vorbit cu bărbatul ei, cu 
Steve? 

—Păi acu’ e acu’! E în arest. A mărturisit tot. 

—Cum?? Stai aşa, să mă duc într-o parte unde e 
mai linişte! 

Uşor de zis, greu de făcut, dar în cele din urmă 
Sadie a reuşit să dea de o firidă în zidul de piatră al 
portului unde s-a putut adăposti de gloată. 

—Spune-mi ce s-a întâmplat! 



—Ashford a chemat-o mai întâi pe cealaltă soţie. A 
pus-o pe Heather s-o interogheze, ce mai face 
Caitlyn, ştii, chestii d-astea, uşurel şi prietenos, şi- 
apoi a întrebat-o dacă mai are şi alţi copii şi dacă ar 
mai vrea să aibă. Şi s-a dovedit că ea nu poate avea 
copii. 

Sadie şi-a apăsat urechea cu mâna liberă. 

—Cum aşa? 

—Ea şi soţul ei s-au chinuit mai bine de un an să 
facă un copil, după care s-au dus şi la doctor să facă 
analize. 

Era exact cum bănuiseră ei în timpul prânzului, la 
Loeanneth, acelaşi scenariu pe care Alice îl folosise 
în prima ei carte cu Diggory Brent, povestea pe care 
i-o spusese sora ei cu atâţia ani în urmă. 

—Aşa că el s-a dus şi i-a făcut rost de un copil? 

—Da, cam aşa stau lucrurile. A spus că nevastă-sa 
a fost distrusă când a aflat că nu poate avea copii. 
Visase întotdeauna să aibă un copil, o fetiţă, mai 
mult decât orice pe lume. Când a văzut că nu rămâne 
însărcinată a fost distrusă şi toate pilulele alea pentru 
fertilitate au zăpăcit-o şi mai tare. Era cât pe ce să se 
sinucidă, zicea el, şi voia să o vadă mulţumită. 

—Găsindu-i o fiică! Soluţia perfectă, doar că fetiţa 
avea deja o mamă! 



—La interogatoriu, a mărturisit tot, ne-a spus ce-a 
făcut, unde putem să-i găsim cadavrul. Vacanţă de 
pescuit, fir-ar el să fie! Am trimis scafandri acolo. 
Criminalul tipic, la prima faptă! A plâns, a jurat că 
nu e un om rău, că n-a vrut să iasă aşa, n-a vrut să 
ajungă până acolo. 

Sadie şi-a strâns buzele înverşunată. 

—Ar fi trebuit să se gândească la asta înainte de a 
o pune pe Maggie să scrie biletul ăla, înainte s-o 
omoare! 

Clocotea de mânie. Cum răsucea paharul acela de 
polistiren în timpul anchetei, cum se dădea drept tată 
iubitor, fost soţ persecutat, îngrijorat şi confuz, 
dornic să facă orice era nevoie ca să o găsească pe 
fugara iresponsabilă, când el ştia exact unde o 
dusese. Ce îi făcuse. 

Maggie ştiuse ce avea să i se întâmple. La un 
moment dat, în timpul confruntării cu el, probabil 
că-şi dăduse seama. El a fost, scrijelise ea disperată. 
El a fost. Folosirea timpului trecut era îngrozitoare, 
dar cât de curajoasă! Singura ei mângâiere trebuie să 
fi fost că fetiţa, după toate aparenţele, nu văzuse ce i 
se întâmplase mamei ei. 

—Şi nu v-a spus şi ce-a făcut cu fata în timp ce el 
se ocupa de Maggie? 



—I-a pus filmul cu Dora Exploratoarea şi nici nu 
s-a clintit. 

Şi pentru că fetiţa era în casă, Maggie nu a făcut o 
scenă, din dorinţa de a-şi apăra fiica de ceea ce şi-a 
dat seama că urma să se întâmple. Pentru a doua 
oară în seara aceea, Sadie s-a minunat până unde 
poate merge un părinte ca să-şi protejeze copilul 
iubit. 

—Uite ce-i, Sparrow... s-a auzit vocea lui Donald, 
devenită brusc şovăitoare. 

—Şi şi-a lăsat fiica singură în casă timp de o 
săptămână! 

—Cică a crezut că o să vină bunica, că o să fie 
găsită mult mai repede. Că urma să se ducă chiar 
el... 

—Va trebui să i se spună şi lui Nancy Bailey. 

—Au trimis deja un poliţist. 

—Deci ea a avut dreptate tot timpul. 

—Da. 

—Fata ei nu a dat bir cu fugiţii. Maggie n-ar fi fost 
în stare de aşa ceva. Aşa cum a spus Nancy. 

A fost ucisă. Şi ei fuseseră cât pe ce să-l scoată 
basma curată pe criminal. Sadie se simţea uşurată şi 
răzbunată, dar şi revoltată, tristă pentru că asta 



însemna că nu mai era nici o şansă ca fiica lui Nancy 
să revină acasă. 

—Şi ce-o să se întâmple cu Caitlyn? 

—Acum au luat-o cei de la protecţia copilului. 

—Şi după aia? 

—-Nu ştiu! 

—Nancy o adoră, a urmat Sadie, ea avea grijă de 
copil când Maggie mergea la lucru. A făcut şi o 
cameră la ea acasă pentru Caitlyn. Copilul trebuie să 
trăiască cu cineva din familia lui. 

—O să notez asta în raport. 

—Trebuie mai mult decât să scriem în raport, 
Donald. Măcar atâta lucru putem face pentru fetiţa 
asta. Am lăsat-o o dată de izbelişte, aşa că trebuie să 
ne asigurăm că nu se mai întâmplă şi a doua oară. 

Sadie nu avea de gând să o lase pe Caitlyn să 
dispară înghiţită de sistem. Se pricepea prea bine să 
fie rotiţa neunsă şi era bucuroasă să scârţâie oricât de 
tare până se asigura că lucrurile decurgeau cum 
trebuia. 

Şi tocmai când îşi punea în gând să apeleze la toate 
relaţiile pe care le avea, să nu cruţe nimic până când 
Caitlyn nu avea să fie dată în grija lui Nancy, a zărit 
prin mulţime două persoane cunoscute. 

—Bine, Don. Hai că trebuie să închid! 



—Bine, Sparrow, înţeleg. Ar fi trebuit să te ascult 
şi... 

—Nu-ţi mai face probleme! Vorbim mai târziu, 
doar te rog să-mi faci un serviciu. 

—Bine. 

—Asigură-te că fetiţa rămâne cu bunica. 

A închis telefonul şi l-a băgat în buzunar, croindu- 
şi drum prin mulţime cât a putut de repede spre locul 
unde îi zărise pe Alice şi pe Peter. S-a oprit o 
secundă, uitându-se în toate părţile până a dat cu 
ochii de părul alb al lui Alice, care să-i indice unde 
erau. 

—Alice, a strigat ea, fluturând mâna pe deasupra 
mulţimii. Peter! 

Ei s-au oprit uitându-se miraţi în jur, până când 
Peter, fiind cu un cap mai înalt decât toată lumea, a 
dat cu ochii de Sadie şi a zâmbit. Şi scânteia aceea s- 
a ivit din nou. Fără nici o îndoială. 

—Detectiv Sparrow! a exclamat Alice uimită, când 
Sadie a ajuns în dreptul lor. 

—Ce mă bucur să vă găsesc! a rostit Sadie, rămasă 
fără suflare. Ben a fost, el a fost de la bun început! 

Atunci a băgat de seamă că Peter ducea o cazma 
într-un sac agăţat pe umăr şi că Alice ţinea în braţe 



un fel de cutie măricică. Bătrâna părea s-o strângă şi 
mai tare. 

—Ce tot vorbeşti acolo? a întrebat ea. 

—Ben a fost cel care l-a luat pe Theo. Nu a fost 
tatăl dumneavoastră, Anthony. El e nevinovat. 

—Bate câmpii! i-a spus Alice lui Peter. Ajut-o 
cumva, Peter, nu vezi că vorbeşte aiurea? 

Sadie a scuturat din cap, era încă emoţionată după 
discuţia cu Donald şi avea nevoie să se liniştească, 
să o ia de la capăt, să-i facă să înţeleagă. 

—N-am putea să mergem undeva să stăm de 
vorbă? Undeva unde să fie mai linişte? 

—Haide la hotel, a spus Alice, dar mă îndoiesc că 
va fi linişte acolo. 

Sadie şi-a ridicat privirea spre hotel. Alice avea 
dreptate, nu aveau cum să scape de zgomot acolo. 
Atunci i-a venit în minte curtea lui Bertie, sus, 
deasupra satului, cu priveliştea spre mare. 

—Veniţi cu mine, ştiu eu un loc perfect. 

Deşi Bertie era încă la festival, lăsase lumina 
aprinsă la intrare şi uşa descuiată. Câinii mişunau pe 
lângă nou-veniţi, adulmecându-i curioşi, după care 
au decis că nu erau duşmani şi s-au luat după ei în 
bucătărie. 



—Vreţi o ceaşcă de ceai, ceva? a întrebat Sadie, 
amintindu-şi vag că rolul de gazdă implică unele 
obligaţii. 

—Eu cred că o să am nevoie mai degrabă de un 
pahar cu ceva, a spus Alice. Cu ceva mai tare. 

Sadie a găsit o sticlă de sherry în fundul unui raft 
din cămara lui Bertie, a luat câteva pahare şi i-a 
condus pe ceilalţi afară, în curte. Luminiţele aprinse 
de-a lungul zidurilor de piatră ale grădinii sclipeau 
şi, în timp ce Alice şi Peter şi-au tras scaunele lângă 
masă, Sadie a aprins lumânările din felinarele de 
vânt şi a turnat fiecăruia băutură în pahare. 

—Aşadar, a început Alice, fără chef să-şi piardă 
timpul cu politeţuri, ce e povestea asta cu Benjamin 
Munro care mi-ar fi luat fratele? Credeam că 
stabiliserăm deja. Tata... cu şocul obuzului de care 
suferea... 

—Da, a spus Sadie, aşa gândeam şi cu siguranţă a 
jucat şi asta un rol, dar Theo nu a murit în noaptea 
aceea. L-a luat Ben, care nu a acţionat singur. El a 
plănuit totul împreună cu mama dumneavoastră. 

—Ce tot spui? 

Alice şi-a pus mâna pe capacul cutiei de metal pe 
care o adusese. Era murdară de pământ şi într-o 
clipită Sadie a făcut legătura cu cazmaua lui Peter, 



dar nu a dat importanţă acestei ciudăţenii şi a mers 
mai departe. 

—Am avut dreptate că boala tatălui dumneavoastră 
era o ameninţare, dar am greşit crezând că el i-a 
făcut vreun rău lui Theo. Ben şi Eleanor au decis că 
pruncul trebuia protejat şi tunelul, petrecerea, focul 
de artificii, toate acestea le-au oferit ocazia cea mai 
nimerită să-l facă dispărut. E totul în scrisorile lor. 
Cel puţin dacă ştii cum să le citeşti. Eleanor se dădea 
de ceasul morţii, dar nu a găsit alt mod de a-1 feri pe 
Theo. Pe tatăl dumneavoastră nu îl putea părăsi, îl 
iubea, şi îi promisese că îi nu avea să îi dea suferinţa 
în vileag. Aşa că nu vedea altă scăpare. 

—Şi Ben era tatăl biologic al lui Theo, a spus 
Peter, care încuviinţase din cap în tot acest răstimp. 
Cea mai nimerită persoană căreia să i-1 încredinţeze. 

—Singura persoană! a subliniat Sadie. 

—De asta nu a vrut ea să ofere o răscumpărare, a 
completat Alice, făcând legătura între fapte cu 
iuţeala şi precizia la care te-ai fi aşteptat de la o 
scriitoare care urzea poveşti poliţiste de aproape o 
jumătate de secol. Asta m-a obsedat mereu. Nu am 
înţeles de ce a refuzat atât de categoric. Spunea că 
ocazia de a obţine nişte bani scoate la iveală tot felul 
de disperaţi şi de oportunişti şi tulbură apele. Acum 



totul capătă un alt înţeles: nu voia ca lumea să 
înceapă să-i caute pe Ben şi pe Theo, nu voia să fie 
găsiţi! 

—Şi explică de ce nu a vrut să se pomenească 
nimic în presă despre neglijenţa Doicii Bruen, a 
urmat Sadie, şi de ce a avut grijă ca Rose Waters şi 
poliţia locală să fie răsplătiţi cum se cuvine. 

—Zău, asta n-am ştiut-o! s-a mirat Alice. 

—Rose a fost distrusă când a fost concediată şi nici 
nu e de mirare- fusese dată afară tocmai pentru că 
era atât de grijulie. Nici nu s-ar fi pus problema ca 
Eleanor să-şi pună planul în aplicare dacă Rose ar fi 
avut grijă de Theo. Când a plecat, i-a dat 
recomandări strălucite şi o sumă frumuşică cu care a 
putut să-şi plătească studiile şi să-şi facă o viaţă. 

—A recompensat-o, a spus Peter. 

—Aşa-zisa răpire a fost o plămădire a minţii sale, 
aşa că s-a asigurat că toţi cei care au avut de suferit 
de pe urma ei au fost recompensaţi pentru pierderea 
veniturilor sau pentru orice alt necaz pricinuit. 

—Da, asta seamănă foarte bine cu ceva ce-ar fi 
făcut Mama, cu simţul ei de dreptate, care era 
principiul ei călăuzitor. 



—Şi după aceea? a întrebat Peter. Ben l-a scos pe 
Theo prin tunel şi l-a dus departe de Loeanneth. 
Credeţi că l-a crescut de unul singur? 

Alice s-a încruntat, răsucind paharul de sherry în 
mâini. 

—Ben a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. 
A fost ucis în timpul Debarcării din Normandia, 
bietul de el, ce nedrept să moară aşa, chiar aproape 
de sfârşit. Şi fusese pe front mult timp, sora mea, 
Clementine, l-a întâlnit în Franţa, în 1940. 

—Theo era încă mic în timpul războiului, a spus 
Sadie, calculând în minte. Avea doar şapte ani când 
a izbucnit. Dacă Ben a plecat pe front de la început, 
nu a avut cum să-l crească pe Theo, doar dacă nu s-a 
însurat şi l-a lăsat cu cineva. 

—Sau dacă Theo nu a ajuns în altă parte. 

—Ceea ce nu ne dă mai multe speranţe decât 
aveam la început, a conchis Alice. 

Toţi au fost cuprinşi de o deznădejde la care a 
contribuit şi Ash, care a oftat adânc în somn. Sadie a 
umplut din nou paharele şi au băut tăcuţi. Din 
depărtare străbătea tumultul îndepărtat al festivalului 
care se înteţea în preajma miezului nopţii. 

—Dar scrisorile, a întrebat Alice în cele din urmă, 
nu ai găsit ceva în ele? Ceva din care să se înţeleagă 



unde s-au dus Ben şi Theo după ce au plecat de la 
Loeanneth? 

—Nu, din câte mi-am dat eu seama. De fapt mama 
dumneavoastră a ţinut morţiş ca Ben să nu-i spună 
unde se duceau. 

—Poate că i-a dat totuşi vreun indiciu. 

—Nu cred. 

—Ceva mai subtil, ceva personal care să-ţi fi 
scăpat. 

Sadie nu putea face faţă încăpăţânării lui Alice. 

—Merită să ne mai uităm încă o dată, a spus ea, 
mă duc să iau dosarul din casă. Am luat câteva 
scrisori cu mine. 

Când a ajuns ea în bucătărie, Bertie tocmai intra pe 
uşa din faţă. 

—Bună, Sadie! a salutat-o el, cu un zâmbet obosit, 
dar fericit. Am reuşit să scap până nu s-a dezlănţuit 
petrecerea de tot. Ce-ai zice să cinăm? 

Sadie i-a explicat că Alice şi Peter se aflau în curte 
şi vorbeau despre cazul Edevane. 

—Am făcut o nouă descoperire, dar una care a 
deschis o listă întreagă de alte întrebări. 

—Atunci să pregătim cina pentru patru persoane. 
Sunt gata imediat! 

—Dar n-ai obosit să tot serveşti tartă cu pere? 



—Nicidecum! Auzi ce sacrilegiu! 

Şi în timp ce Sadie scotea dosarul din rucsac, 
Bertie fredona uşor pe lângă ceainic. 

—Dar cu chestia cealaltă? a întrebat el, aşezând 
pliculeţe de ceai în ceşti. Ai mai aflat ceva de la 
Poliţia Metropolitană? 

Sadie i-a spus pe scurt ce aflase la telefon de la 
Donald. 

—Aşa deci, a exclamat el trist, dar cu o uşoară 
satisfacţie, ai avut dreptate! Ţi-am spus eu că 
instinctul nu te înşală, a urmat el clătinând din cap 
cu o expresie de milă. Biata femeie, bietul copil! Şi 
sper că-ţi capeţi slujba înapoi? 

—De asta nu sunt sigură. Ashford ştie că eu am 
vorbit. Nu cred că o să-mi scuze purtarea, indiferent 
cum au ieşit lucrurile până la urmă. Va trebui să 

/V 

aştept. Intre timp... a spus ea ridicând dosarul şi 
făcând semn cu el peste umăr, către cei din curte. 

—Desigur. Vin şi eu în câteva minute. 

Sadie s-a apropiat în timp ce Alice îi spunea lui 
Peter: 

—Ştii, am rămas mereu cu impresia că l-am văzut 
pe Ben în pădure în noaptea aceea. 



—Şi de ce nu le-ai spus nimic celor de la poliţie? a 
întrebat Sadie, aşezându-se la loc pe scaun şi 
împingând dosarul către mijlocul mesei. 

O pală de vânt a mişcat firul cu beculeţe atârnate 
de-a lungul zidului facându-le să zornăie pe piatră. 
Pentru o clipă, Alice a întors capul. 

—Eu n-ar fi trebuit să mă aflu acolo, a spus ea, cu 
umbrele căzându-i pe obraji, eu ar fi trebuit să mă 
întâlnesc cu domnul Llewellyn la ora aceea, la 
petrecere. Mereu mi-am reproşat ceea ce i s-a 
întâmplat, întrebându-mă dacă nu cumva lucrurile ar 
fi fost altfel dacă aş mai fi stat încă puţin să-l aştept. 
Vedeţi, mai devreme, în ziua aceea, venise la mine, 
cerându-mi să ne întâlnim. Insistase că avea ceva de 
discutat cu mine. Eu l-am aşteptat puţin, dar el nu a 
mai apărut. 

—Asta e o altă coincidenţă care mie nu-mi place, a 
spus Sadie încruntându-se. E ceva în neregulă cu 
moartea domnului Llewellyn. El îi era foarte 
credincios mamei dumneavoastră, ştia ce avea de 
gând să facă, ce însemna sacrificiul pe care îl făcea 
ea- şi nu mi se pare în regulă că el a ales să-şi pună 
capăt vieţii chiar atunci, în locul acela. 



—Ai dreptate, a spus Alice. Nu are nici o noimă. 
Dar depresia, ca toate afecţiunile mintale, nu e o 
boală raţională. 

—Dacă am şti mai multe despre depresia lui! a 
exclamat Sadie, ridicându-se şi mergând de colo- 
colo pe dalele de cărămidă. Despre prima lui cădere, 
când s-a lăsat de medicină şi s-a apucat de scris. 
După câte ştiu eu, când cineva ia o hotărâre atât de 
mare, care-i schimbă viaţa, mai e şi altceva, mai 
există nişte motive. Dacă am şti ce a fost, poate ne¬ 
am lămuri mai bine. 

Peter a ridicat o mână şi a spus: 

—De fapt, cred că aş putea eu să vă răspund. 

Sadie s-a întors să se uite mai bine la el. Alice l-a 
privit peste ochelari. 

—Tu, Peter? 

—Astăzi, la Loeanneth, când aţi vorbit despre 
căderea nervoasă a lui Llewellyn întrebându-vă ce ar 
fi putut să o producă, mi-am amintit vag că citisem 
ceva despre asta într-un curs, la universitate. Aşa că 
am intrat după-amiază la bibliotecă şi am dat peste 
un domn foarte amabil... 

—Alastair, a continuat Sadie. 

—Chiar el, care se întâmpla să aibă cartea nimerită 
chiar acolo, pe biroul lui. O primise printr-un schimb 



interbibliotecar şi o împacheta, pregătindu-se să o 
înapoieze, când am dat cu ochii de ea. Chiar a fost 
una dintre cele mai nemaipomenite coinci... 

—Nu spune una ca asta! 

— ... întâmplări fericite! Avea un capitol despre 
Llewellyn şi Pragul fermecat al lui Eleanor , cu o 
analiză foarte interesantă referitoare la principiile 
kantiene ale simbolurilor... 

—Peter! i-a retezat-o aspru Alice. 

—Da, da, scuze! Autorul punea în discuţie faptul 
că povestea lui Llewellyn poate fi interpretată ca o 
alegorie a întâmplărilor din propria viaţă, mai ales a 
căderii nervoase pe care o suferise în tinereţe, când 
fusese nevoit să consulte într-o situaţie de urgenţă la 
moşia unui prieten şi îi murise pacientul. 

—Un copil? a sărit Sadie. Pacientul erau un nou- 
născut? 

—De unde ştii? a întrebat Alice. Ce copil? Al cui? 

Privirea lui Sadie s-a încrucişat cu a lui Peter. A 
zâmbit în semn de înţelegere. 

—Crezi că era copilul lui Constance? 

—Da, a răspuns Sadie năpustindu-se la masă. Da, 
da, da! 



A început să răsfoiască cu febrilitate dosarul, în 
timp ce lumânările din felinarele de vânt pâlpâiau în 
spatele ei. 

—Asta explică totul, a spus Peter încet, ca pentru 
sine. Tensiunea dintre ei, duşmănia pe care ea o 
simţea pentru el. Mai ceva ca domnişoara Havisham! 

Asocierea a iritat-o pe Alice. 

—Peter, a sărit ea enervată, ce naiba are Dickens 
de-a face cu toată tărăşenia asta? 

Peter s-a întors spre ea, cu ochii strălucitori. 

—Când lucram la pagina ta de web, mi-ai spus să o 
fac fără să te bat la cap, şi a trebuit să găsesc un 
răspuns la o întrebare. Aşa că m-am uitat într-unul 
dintre jurnalele tale, din biroul de sus. 

—Aşa, şi? 

—Acolo scriai despre bunica ta, descriind-o ca pe 
„Nişte moaşte îmbrăcate într-o pulbere de veşminte 
bogate 44 , care e un citat din Marile speranţe. 

—Foarte probabil, era o zgripţuroaică căreia îi 
plăcea să se îmbrace în rochiile alea pompoase din 
vremurile ei de glorie- dar pot să vă spun că nu într- 
o rochie de mireasă! Şi, pentru numele lui 
Dumnezeu, ce are asta de-a face cu un copil? 

—Uite, am găsit! a exclamat Sadie, smulgând 
pagina unde îşi notase câte ceva dintr-a doua discuţie 



a poliţiei cu Constance, la azil. „Asistenta medicală 
spunea că bătrâna tot vorbea despre Eleanor şi 
despre un băieţel nou-născut care murise. Am crezut 
că Eleanor mai avusese vreun copil născut mort 
înaintea lui Theo, dar nu despre Eleanor era vorba/ 4 

Alice a tras aer în piept. 

—Deci era copilul bunicii! 

Sadie a încuviinţat din cap. 

—Şi Daffyd Llewellyn a fost doctorul care a 
asistat-o la naştere. Asta explică totul. Relaţia lui cu 
Constance, cauza depresiei sale, motivul pentru care 
s-a lăsat de medicină şi şi-a găsit alinare în scrierea 
de poveşti pentru copii... 

—Explică şi firul poveştii din Pragul vrăjit al lui 
Eleanor , a spus Peter. Bătrânul chinuit de păreri de 
rău, ferecat în afara regatului său, regina cea haină a 
cărei suferinţă după copilul pierdut stârneşte o iarnă 
perpetuă, fetiţa, Eleanor, a cărei inocenţă este 
singura suficient de puternică să vindece ruptura... 

Peter s-a oprit, lovindu-şi uşor bărbia, căzut pe 
gânduri. 

—Singurul lucru pe care nu-1 explică însă este de 
ce s-a sinucis la petrecerea de la mijlocul verii, în 
1933. 



—Dar el nu s-a sinucis, a spus Alice calmă, cu 
ochii ţintă la Sadie. Nu s-a sinucis, nu-i aşa? 

—-Nu, a răspuns Sadie zâmbind, înfiorată de 
plăcerea de a vedea cum se aşază totul la locul 
potrivit. Nu, nu cred. 

Venise rândul lui Peter să se scarpine în cap. 

—Dar ştim că a murit dintr-o supradoză de 
barbiturice. Au existat probe, un examen medical. 

—A existat însă şi o cutie de somnifere puternice 
furată din casă în seara aceea, a spus Alice. Mult 
timp am crezut că s-au folosit somniferele pentru 
Theo, ca să-l ţină liniştit 

—Dar nu a fost aşa, a continuat Sadie. N-ar fi fost 
greu, doar câteva pastile dizolvate într-o băutură şi 
voilăl Pentru că pierderea copilului o rodea de zeci 
de ani şi voia să... 

—Să se răzbune, i-a luat Peter vorba din gură. Da, 
înţeleg ce spui, dar trecuseră patruzeci de ani, de ce 
ar fi aşteptat atâta timp? 

Sadie a reflectat puţin. Ramsay îi făcuse onoarea 
să-şi pună capul pe piciorul ei şi ea s-a aplecat să-l 
scarpine sub bărbie. 

—Ştii, a spus ea, căzută pe gânduri, tocmai am citit 
o carte în care se punea această întrebare. O femeie 
şi-a ucis soţul din senin după ce-1 răbdase ani de-a 



rândul. în cele din urmă a determinat-o un fleac. El 
se hotărâse să plece în vacanţă chiar în locul unde ea 
visase toată viaţa să meargă şi acesta a fost motivul. 

—E din Porţia rece de mâncare , a spus Alice, 
dând aprobator din cap. Unul dintre romanele mele 
cele mai tainice, oricum favoritul meu. Dar care să fi 
fost motivul bunicii, totuşi? După câte îmi aduc eu 
aminte, domnul Llewellyn nu avea de gând să plece 
în nici o vacanţă exotică. 

—Dar el anunţase ceva, a sărit Peter, chiar tu ai 
pomenit azi de asta! I se acordase o distincţie regală 
pentru literatură, şi chiar ai spus că bunicii tale nu i-a 
picat prea bine vestea. 

—Distincţia regală! a exclamat Sadie. 

—Distincţia regală, a repetat Alice. Constance s-a 
străduit toată viaţa să pescuiască o invitaţie la palat, 
să se învârtă în cercurile regale. în tinereţe chiar 
fusese invitată, dar nu se putuse duce. De câte ori n- 
am auzit noi povestea asta în copilărie! Şi nu şi-a 
revenit niciodată după dezamăgirea asta, a urmat 
Alice cu un zâmbet trist. E motivul perfect. Nici eu 
n-aş fi putut să gândesc unul mai bun. 

Au rămas tăcuţi, ascultând vuietul oceanului, 
zgomotele îndepărtate ale festivalului, bucurându-se 
de rezolvarea misterului. Alţii n-aveau decât să 



folosească alcoolul şi drogurile, se gândea Sadie, 
nimic nu era mai stimulant ca dezlegarea unei 
enigme, mai ales una atât de neaşteptată ca aceasta. 

Dar momentul de gândire a fost de scurtă durată. 
Alice- o femeie pe placul lui Sadie- şi-a îndreptat 
spatele şi a tras dosarul spre ea. 

—Ei, bine, a început ea, după câte îmi amintesc, 
căutam un indiciu despre locul unde l-a dus Ben pe 
Theo. 

Peter a ridicat o sprânceană privind-o pe Sadie, 
amuzându-se amândoi cu îngăduinţă, dar au făcut 
ceea ce li se spusese, adunându-se din nou la masă 
ca să răscolească în dosar. 

După o vreme, negăsind nimic folositor, Alice a 
spus: 

—Mă întreb dacă ar fi vreun indiciu în 
comportamentul Mamei, adică în faptul că se 
întorcea în fiecare an la Loeanneth... a continuat ea, 
încruntată. Dar nu, nu avem nici un motiv să credem 
că Ben ar fi continuat să trăiască în Cornwall şi nici 
că i l-ar fi adus pe Theo la Loeanneth, chiar dacă ar 
fi locuit în zonă, a spus ea mai departe, oftând 
dezamăgită. Mai degrabă ar fi putut să fie un un fel 
de veghe, un mod de a se simţi mai aproape de Theo. 
Biata Mama, oare cum e să ştii că ai un copil 



undeva, sânge din sângele tău! Câtă curiozitate, cât 
dor! Nevoia de a şti dacă era iubit şi fericit trebuie să 
fi fost sfâşietoare! 

Bertie, care tocmai apăruse în curte cu o tavă 
încărcată cu tartă de pere şi patru ceşti de ceai i-a 
aruncat lui Sadie o privire plină de înţelesuri. 

Sadie s-a uitat aiurea, alungându-şi din minte 
imaginile cu Charlotte Suhterland în sacoul ei de 
şcoală şi cu mânuţa aceea ivită ca o stea de sub 
păturica de spital. 

—Presupun că, dacă se hotărâse să dea copilul, nu 
mai putea decât să se ţină de hotărârea luată. Aşa era 
corect. Să o lase să-şi vadă de viaţa ei fără 
complicaţii. 

—De viaţa lui, a corectat-o Peter. 

—Da, de viaţa lui, a repetat Sadie ca un ecou. 

—Ce pragmatică eşti, doamnă detectiv Sparrow! a 
exclamat Alice uimită. Probabil că scriitorul din 
mine presupune că toţi părinţii care renunţă la copiii 
lor trebuie că se mai agaţă de un mic sâmbure de 
speranţă că într-o bună zi, cumva, li se vor încrucişa 
cărările din nou. 

Sadie îşi mai ferea încă privirea de Bertie. 



—Dar pot fi cazuri când părintele se gândeşte dacă 
nu cumva copilul ar putea să fie dezamăgit de el, să 
fie, în primul rând, supărat şi jignit că a fost dat. 

—S-ar putea să ai dreptate, a spus Alice, luând 
articolul de ziar din dosarul lui Sadie şi uitându-se la 
fotografia lui Eleanor, făcută sub copacul de la 
Loeanneth, cu cele trei fetiţe în rochii de vară 
adunate în jurul ei. Dar mama mea a avut 
întotdeauna curajul propriilor convingeri. Nu mă 
îndoiesc că, dacă l-a dat din motivele pe care ea le 
credea cele mai îndreptăţite, ar fi fost suficient de 
curajoasă în faţa posibilităţii ca el să condamne 
decizia ei. 

—Vai de mine! 

Toţi şi-au îndreptat privirea spre Bertie care se 
clătina deasupra mesei cu o farfurie cu tartă de pere 
într-o mână şi cu o ceaşcă de ceai în cealaltă. 

—Bunicule! 

Peter s-a mişcat cel mai repede, repezindu-se să îi 
ia din mâini tarta şi ceaiul înainte să le scape. L-a 
aşezat pe Bertie pe un scaun. 

—Ce-ai păţit, bunicule? 

—Da, eu, doar că... ei bine, nu e nici o 
coincidenţă, lumea foloseşte mereu incorect cuvântul 
acesta, nu-i aşa? Vor să spună că ceva e o înşiruire 



remarcabilă de evenimente, dar uită, aşa acum am 
făcut şi eu, că există o legătură cauzală. Nu e nici o 
coincidenţă, ci doar o surpriză, o foarte mare 
surpriză! 

Se înroşise tot, vorbea fără noimă, şi pe Sadie a 
cuprins-o brusc un val de spaimă gândindu-se că 
ziua aceea îl obosise peste măsură şi că era pe 
punctul de a face un atac. Dragostea şi teama se 
împleteau, luând forma stăruinţei. 

—Bunicule! s-a răstit ea. Ce tot spui acolo? 

—Pe femeia asta, a răspuns el, arătând cu degetul 
fotografia din articolul de ziar, eu am întâlnit-o 
cândva, când eram mic şi lucram în prăvălia 
părinţilor mei, în timpul războiului. 

—Dumneata ai cunoscut-o pe mama mea? a 
întrebat Alice. 

—Ai întâlnit-o pe Eleanor Edevane? a întrebat şi 
Sadie, aproape în acelaşi timp. 

—Da, de câteva ori. Deşi nu ştiam cum o cheamă. 
Obişnuia să vină în prăvălia noastră din Hackney, 
când făcea muncă voluntară. 

—Aşa e, a spus Alice încântată, a lucrat în cartierul 
East End în timpul războiului. A ajutat copiii rămaşi 
fără adăpost după bombardament. 



—Ştiu, a urmat Bertie, zâmbind cu toată gura. Era 
tare bună. Una dintre clientele noastre cele mai 
fidele. Venea întotdeauna în prăvălie şi cumpăra 
câteva mărunţişuri, fleacuri de care cu siguranţă nu 
avea nevoie şi eu îi făceam o ceaşcă de ceai. 

—Ei, bine, asta chiar că e o coincidenţă! a 
exclamat Peter. 

—-Nu, a răspuns Bertie râzând, asta tot încerc să vă 
spun. Desigur că e o surpriză să îi văd fotografia 
după atâta timp şi să-mi dau seama că e legată de 
toată povestea asta de la Loeanneth în care s-a băgat 
nepoata mea, dar nu e atât de întâmplătoare pe cât aţi 
crede. 

—Bunicule!?! 

—Păi din cauza ei m-am mutat eu aici, în 
Cornwall, ea mi-a băgat ideea asta în cap, în primul 
rând. Aveam o fotografie deasupra casei de marcat, 
o ilustrată de la unchiul meu, cu o uşă mică de lemn 
într-un zid de cărămidă al unei grădini, acoperit de 
iederă şi ferigi şi ea a văzut-o odată şi mi-a povestit 
de grădinile din Cornwall. Şi eu am tot descusut-o, 
că aveam o carte a cărei acţiune se petrecea în 
Cornwall şi locul acela mi se părea ca vrăjit. Mi-a 
povestit despre Curentul Golfului şi despre plantele 
exotice care creşteau acolo. Şi n-am uitat-o 



niciodată. Acum că mă gândesc, cred că mi-a 
pomenit chiar şi de Loeanneth, deşi nu i-a spus pe 
nume. Mi-a povestit că se născuse şi crescuse pe o 
moşie faimoasă pentru lacul şi grădinile ei. 

—Incredibil, a exclamat Peter, şi când te gândeşti 
că după atâţia ani, nepoata dumneavoastră a 
descoperit casa ei părăsită şi a devenit obsedată de 
acest caz! 

—Ei, nu chiar obsedată! l-a corectat Sadie. 
Interesată! 

Bertie nu i-a luat în seamă, cufundat în amintirea 
discuţiilor pe care le purtase demult cu Eleanor 
Edevane despre Loeanneth. 

—Când vorbea, mă făcea să cred că era un loc 
magic, cu sarea şi marea, şi tunelurile 
contrabandiştilor şi tot felul de spiriduşi. Spunea că 
există acolo şi o grădină în miniatură, un loc 
desăvârşit, liniştit, cu un lac cu peştişori aurii în 
mijloc. 

—Da, sigur că era. Ben Munro a facut-o. 

—Ben Munro? 

—Unul dintre grădinarii de la Loeanneth. 

—Ei, ia te uită! a exclamat Bertie ridicându-şi 
capul. Asta chiar că e ciudat! Păi aşa îl chema pe 



unchiul meu, unchiul pe care îl iubeam cel mai mult, 
care a murit în cel de-al Doilea Război Mondial. 

Alice s-a încruntat, iar Peter a întrebat: 

—Dar unchiul dumneavoastră a lucrat la 
Loeanneth? 

—Nu sunt sigur, dar s-ar putea, cred. El a făcut tot 
felul de munci. Nu era genul care să prindă rădăcini 
într-un loc. Ştia o mulţime de lucruri despre plante. 

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi Alice s-a încruntat 
şi mai tare. 

—Trebuie că era un alt Benjamin Munro. Ben- cel 
pe care l-am cunoscut noi la Loeanneth- nu putea să 
fie unchiul nimănui. Fusese singur la părinţi. 

—Păi aşa era şi unchiul Ben. Că el nu era unchiul 
meu de sânge. Era doar un bun prieten al mamei. 
Crescuseră împreună şi rămăseseră foarte legaţi. 
Părinţii lor fuseseră arheologi care călătoreau peste 
tot. Ben şi mama s-au cunoscut când familiile lor 
lucrau în Japonia. 

Toţi au tăcut şi aerul din jurul lor părea încărcat de 
energie. Liniştea a fost sfâşiată de o pocnitură uriaşă 
şi apoi a urmat fâsâitul primei petarde de artificii 
aruncate deasupra portului. 

—Dar dumneata unde te-ai născut, Bertie? a 
întrebat Alice, aparent într-o doară. 



—Aaa ... bunicul a fost adoptat când era foarte 
mic, şi-a amintit Sadie. 

El îi povestise despre mama lui şi despre faptul că 
nu putea rămâne însărcinată, despre cât de bucuroasă 
fusese când apăruse el în cele din urmă, cât de mult 
o iubise şi cât fusese de iubit. Asta se întâmplase pe 
vremea când Sadie venise să stea la ei şi o ajutase să 
nu sufere după decizia de a renunţa la copil. Dar 
după aceea povestea îi ieşise din minte. Fusese o 
perioadă atât de năucitoare, atâtea gânduri şi 
sentimente îi acaparaseră atenţia, iar Bertie vorbea 
mereu despre părinţii lui cu atâta dragoste şi căldură 
încât uitase pur şi simplu că nu erau părinţii lui 
biologici. 

Bertie mai vorbea încă despre mama lui, Fio, şi 
despre unchiul Ben, fără să sesizeze că Alice se 
ridicase foarte tăcută şi pornise să ocolească masa, 
îndreptându-se spre el. I-a apucat faţa cu mâini 
tremurânde. Fără să rostească vreo vorbă, ochii ei îi 
analizau trăsăturile, studiindu-le rând pe rând. A 
slobozit un strigăt înăbuşit şi Peter s-a repezit să o 
sprijine. 

—Bunicule! a exclamat Sadie din nou, uimită de-a 
binelea. 

—Bertie! a strigat Peter. 



—Theo! a spus Alice 

Se mai aflau încă în curtea casei când stelele 
apuneau pe rând şi zorile aruncau o panglică de 
lumină la orizont. 

—El îmi scria mereu, a spus Bertie deschizând o 
cutie de lemn pe care o adusese din pod. 

A scos un teanc de scrisori, prima datând din 1934. 

—Cu mult timp înainte ca eu să ştiu să citesc, dar 
mi le citeau tata şi mama. Uneori veneau şi cu mici 
daruri, sau animale făcute din hârtie ca să mă 
distreze. îmi scria de oriunde umbla să lucreze şi 
chiar de pe front. V-am spus doar, era unchiul meu 

A 

favorit. întotdeauna m-am simţit foarte apropiat de 
el. Ca o legătură de familie, s-ar putea spune. 

—Ştiu prea bine ce vrei să spui, a repetat Alice, ca 
pe o mantră. Şi eu am avut acelaşi sentiment când 
ne-am întâlnit azi dimineaţă. O senzaţie de 
familiaritate. De parcă te-aş fi cunoscut într-un fel. 

Bertie i-a zâmbit şi ochii i-au strălucit. 

—Dar ce mai e în cutie, bunicule? a întrebat 
încetişor Sadie, dându-şi seama că le-ar prinde bine 
să schimbe vorba. 

—Ei, tot felul de nimicuri, a răspuns el, amintiri 
din copilărie. 



Şi a scos un căţeluş ponosit de jucărie, o carte 
veche şi o mică salopetă de bebeluş. Sadie a observat 
că îi lipsea un nasture şi i-a scăpat un strigăt de 
surpriză. Şi-a băgat mâna în buzunar şi a scos 
micuţul cap de îngeraş- nasturele pe care îl găsise la 
Loeanneth. Se potrivea perfect. 

—Dar mama şi tatăl dumneavoastră v-au povestit 
vreodată despre părinţii dumneavoastră adevăraţi? a 
întrebat Peter. 

/V 

—îmi spuneau o poveste, a răspuns Bertie 
zâmbind, despre un tigru şi o perlă. Când eram mic, 
eram foarte încântat să cred că fusesem adus din 
Africa sub forma unui giuvaier fermecat; că fusesem 
născut în pădure, hrănit de zâne şi apoi lăsat în 
pragul casei părinţilor mei. 

A scos un lănţişor din cutie, cu un medalion din 
colţ de tigru atârnat de el şi i-a mângâiat fildeşul 
tocit. 

—Mi l-a dat unchiul Ben şi, după mintea mea de 
copil, era o dovadă că povestea era adevărată. Şi 
când m-am făcut mai mare, nu am mai întrebat. 
Sigur că mi-ar fi plăcut să ştiu cine erau, dar părinţii 
mei adoptivi mă iubeau- nici nu aş fi putut creşte 
într-o familie mai fericită- şi m-am împăcat cu ideea 
de a nu şti. 



Şi a privit-o din nou pe Alice, cu ochii strălucind 
de o emoţie adunată o viaţă întreagă. 

—Dar tu? a întrebat-o el, făcând semn cu capul 
spre cutia de metal, încă murdară de pământ, aşezată 
pe masă dinaintea ei. Eu ţi-am arătat comoara mea! 

Ea a scos cheia din punguţă şi a descuiat cutia 
filigranată, ca să scoată la iveală două teancuri 
identice de hârtie. Adio, pui de presură , stătea scris 
pe prima pagină, de Alice Edevane. 

—Acesta-i un manuscris! a spus el. 

—Da, singurele exemplare ale primului roman pe 
care l-am scris în întregime. 

—Şi ce caută în cutie? 

—Un scriitor nu-şi distruge niciodată opera, a spus 
Alice. 

—Dar de ce să stea îngropată în pământ? 

—Asta-i o poveste lungă! 

—Poate o să mi-o spui într-o bună zi! 

—S-ar putea să ţi-o spun. 

Bertie şi-a încrucişat braţele, prefacându-se supărat 
şi pentru o fracţiune de secundă Sadie a recunoscut 
unul dintre gesturile lui Alice. 

—Cel puţin spune-ne despre ce este vorba, nu s-a 
lăsat el. E tot o carte poliţistă? 



Alice a râs. Primul râs liber, nereţinut pe care îl 
auzea la ea. Sunase tinereşte, melodios. 

—Vai, Bertie... a dat ea să spună. Adică Theo! 
Nici nu m-ai crede dacă ţi-aş spune! 

34 

Londra, 1941 

Venise de îndată ce auzise unde căzuseră bombele 
peste noapte. Trecuseră doi ani de când primise 
scrisoarea care nu cuprindea altceva decât vestea că 
se înrolase şi o adresă din Hackney. Până atunci, 
Eleanor reuşise să se ţină la distanţă. Activitatea ei 
din timpul războiului o adusese destul de aproape de 
el, în aşa fel încât, ori de câte ori vedea băieţi pe 
străzi, îi privea cum joacă arşice sau aleargă după 
comisioane în pantalonii lor scurţi cafenii şi cu 
pantofii scâlciaţi, şi îşi închipuia că unul dintre ei era 
chiar el. Când a citit în ziare despre bombardament, 
când s-a dus la muncă în dimineaţa aceea şi i s-a dat 
lista străzilor devastate unde trebuia să se ducă, s-a 
răsucit pe călcâie şi a rupt-o pur şi simplu la fugă. 

Strada ciuruită era plină de moloz, de pietre şi 
cărămizi, de mobilă distrusă, dar Eleanor şi-a croit 
drum. Un pompier a salutat-o cu o mişcare a capului 



şi ea i-a răspuns politicos. îşi ţinea pumnii strânşi- 
prosteşte şi copilăreşte, dar oarecum folositor- şi 
nodul din gât i se mărea şi mai tare pe măsură ce 
trecea pe lângă fiecare casă bombardată. 

Nu se mai aşteptase nimeni la un alt război. Când îi 
ceruse lui Ben să nu mai ia niciodată legătura cu ea, 
insistând că nu trebuie să ştie unde îl dusese pe 
Theo, nu îşi închipuise că viitorul avea să arate aşa. 
îşi spusese că era suficient, că trebuia să fie de ajuns 
să ştie că el se afla în grija unor oameni pe care Ben 
îi aprecia; că băiatul ei- copilul ei frumos- creştea 
fericit şi la adăpost. Dar nu ştiuse că avea să fie încă 
un război. Asta schimba lucrurile. 

Eleanor nu avea de gând să-i spună lui Anthony că 
se dusese acolo în ziua aceea. Nu avea nici un rost. 
Mergea doar ca să se asigure că nu fusese 
bombardată şi casa aceea, dar nu trebuia să intre. 
Oricum nu avea nici un gând să îl vadă pe Theo. în 
acelaşi timp, simţea povara unei fapte greşite. Nu îi 
mai plăcea să aibă secrete, secretele lor- ale ei şi ale 
lui Anthony- aproape că îi distruseseră. 

Crezuse că descoperirea legăturii ei amoroase avea 
să îl doboare, dar nu se întâmplase aşa. La câteva 
zile după ce aflase, el venise la ea calm şi îi ceruse 

/V 

să îl părăsească. îşi dăduse seama deja că Theo nu 



era fiul lui şi spunea că dorinţa lui era ca ea să aibă o 
nouă şansă de a fi fericită. Se săturase să mai fie o 
povară, să îi împovăreze pe cei pe care îi iubea cel 
mai mult pe lume. 

Dar cum ar fi putut ea să facă una ca asta? Să plece 
cu Ben şi cu Theo, să o ia de la capăt? Nu ar fi putut 
niciodată să-şi părăsească fiicele şi nici să le ia de 
lângă Anthony. Pe deasupra, îşi iubea soţul, 
întotdeauna îl iubise. îi iubea pe amândoi , şi pe 
Anthony, şi pe Ben, iar pe Theo îl adora, dar viaţa nu 
era un basm şi erau momente când nu puteai avea tot 
ce îţi doreşti, oricum nu totul deodată. 

/V 

In ceea ce-1 privea pe Anthony, faptul că aflase 
despre legătura ei cu Ben părea să-i fi luminat într- 
un fel drumul. Spunea că asta făcea ca viaţa lui să fie 
mai puţin desăvârşită, că plătise un preţ şi că 
parcursese o parte a drumului spre ispăşire. 

—Ispăşire pentru ce anume? spusese ea, 
întrebându-se dacă avea să fie cinstit cu ea în cele 
din urmă. 

—Pentru totul, că am supravieţuit, că m-am întors 
acasă, la toate acestea. 

Dar ea era desigur conştientă că nu-i spunea tot, că 
el vorbea- încriptat, ce-i drept- despre umbra uriaşă 
ce îl bântuia. După ce Theo fusese pus la adăpost, 



departe de Loeanneth, îl întrebase, în cele din urmă, 
despre Howard. La început el a fost furios şi mult 
mai tulburat decât îl văzuse ea vreodată, iar, în cele 
din urmă, cu timpul, după ce l-a luat cu binişorul, i-a 
confirmat povestea pe care ea o bănuia. I-a povestit 
totul, despre Howard, Sophie şi copilaşul ei, Louis, 
despre noaptea din şopron, când fusese pe punctul de 
a-1 ajuta pe prietenul lui să evadeze, şi mai ales 
despre graniţa cumplită pe care era cât pe ce să o 
încalce. 

—Dar nu ai încălcat-o! l-a consolat ea, în vreme ce 
el plângea cu capul pe umărul ei. 

/V 

—Am vrut să o fac şi era s-o fac. îmi mai doresc şi 
acum, uneori, să o fi făcut! 

A 

—Ai vrut să-l salvezi pe Howard. II iubeai. 

—Trebuia să-l fi salvat. 

—Nici el n-ar fi vrut să o faci, oricum nu în felul 
acesta. El o iubea pe Sophie şi iubea şi copilul. Se 
considera tatăl lui Louis, şi un părinte se va sacrifica 
întotdeauna pentru copilul său. 

—Dar dacă ar fi existat o altă cale? 

—-Nu a fost alta. Te ştiu eu bine: ai fi găsit-o dacă 
ar fi existat. 



Anthony a întrezărit atunci o micuţă scânteie de 
speranţă în ochii ei, o scânteie plăpândă care-i 
spunea că Eleanor avea dreptate. 

—Dacă ai fi procedat altfel, a continuat ea, atunci 
aţi fi fost amândoi împuşcaţi. Howard a judecat bine, 
el a văzut limpede lucrurile. 

—Dar s-a sacrificat pentru mine! 

—Tu ai încercat să-l ajuţi, ai riscat mult ca să-l 
ajuţi! 

—L-am trădat. 

La asta nu a mai avut ce-i spune. A rămas pur şi 
simplu lângă el, în timp ce îşi plângea prietenul 
pierdut. în cele din urmă, i-a strâns mâna cu tărie şi 
i-a şoptit: 

—Dar pe mine nu m-ai trădat. Mi-ai făcut o 
promisiune. Mi-ai spus că nu vei lăsa nimic să te 
împiedice să revii acasă. 

Mai era un secret pe care nu i-1 destăinuise - 
adevărul despre ce se întâmplase cu Daffyd. 
Anthony îl iubise şi nu ar fi putut răbda să ştie ce 
făcuse Constance. Dar Eleanor găsise cutia goală de 
pastile în dormitorul mamei ei şi îşi dăduse seama. 
Iar Constance nici nu se sinchisise să nege. 

—A fost singurul mod, a spus ea, singura şansă de 
reînnoire. 



După aceea, relaţia lui Eleanor cu Constance- 
niciodată prea grozavă- a devenit imposibilă. Nici 
nu se punea problema ca bătrâna să se mute cu ei la 
Londra, dar nu putea fi totuşi abandonată. Nu pe de- 
a întregul. Eleanor s-a interesat peste tot până a găsit 
căminul de la Seawall. Era scump, dar merita fiecare 
bănuţ. 

—Nici nu există un cămin de bătrâni mai bun în 
toată Anglia, are o poziţie minunată, i-a spus sora- 
şefa în timp ce îi prezenta clădirea. Chiar pe faleză. 
Nu este nici o cameră din care să nu se audă cum se 
rostogolesc valurile oceanului. 

—Este chiar ce trebuie, spusese Eleanor în timp ce 
semna formularul de internare. 

Şi chiar aşa fusese, pe bună dreptate. Vuietul 
nestăvilit al oceanului pentru tot restul zilelor ei era 
exact ceea ce merita Constance. 

Eleanor a cotit şi a intrat pe stradă, aproape 
ciocnindu-se de un poliţist ce venea pe bicicletă. A 
cuprins cu privirea casele până a ajuns la băcănie. 
Respiraţia i s-a mai calmat când a văzut afişul 
glumeţ de pe faţadă: „Chiar mai deschis ca de 
obicei 44 . S-a simţit uşurată pe dată. Nu fusese lovită. 

Dacă tot ajunsese acolo, Eleanor s-a hotărât să 
arunce o privire în vitrină. Aşa că a înaintat până 



când s-a apropiat suficient ca să se uite pe fereastra 
asigurată cu fâşii de bandă adezivă. A văzut numele 
prăvăliei scris ţanţoş în susul vitrinei şi cutiile de 
conserve frumos aranjate pe raftul dinăuntru. 
Clădirea avea două caturi, iar ferestrele aveau 
perdele asortate. Era o casă frumuşică. Confortabilă. 
Eleanor îşi închipuia cu cât efort se ţineau curate 
vitrina şi copertina în timpul raidurilor aeriene. 
Clopoţelul a răsunat uşor când a deschis uşa. Era o 
prăvălie micuţă, dar surprinzător de bine 
aprovizionată, având în vedere lipsurile. Se vedea că 
cineva se străduia să aibă lucruri bune de oferit 
cumpărătorilor istoviţi de război. Ben îi spusese că 
prietena lui, Fio, avea o forţă de nestăvilit. „Ea nu 
face niciodată lucrurile pe jumătate. 44 Acesta fusese 
unul dintre argumente- alături de asigurarea că 
prietena lui era bună, blândă şi cinstită- care o 
ajutaseră pe Eleanor să o îndrăgească pe această 
femeie pe care nu cunoscuse, dar căreia urma să-i 
încredinţeze o parte atât de însemnată a inimii sale. 

/V 

In prăvălie era foarte linişte. Mirosea a ceai 
proaspăt şi a lapte praf. După tejghea nu se afla 
nimeni şi Eleanor şi-a spus că acesta era un semn. 
Văzuse ce era de văzut şi era momentul să plece. 



Pe peretele din spate al prăvăliei se afla o uşă 
întredeschisă şi ea s-a gândit că probabil dădea în 
casă- locul unde el dormea noaptea şi mânca la 
masă, râdea şi plângea, ţopăia şi cânta, căminul în 
care trăia. 

Inima începuse să-i bată cu putere. Se întreba ce ar 
fi fost dacă ar fi îndrăznit să arunce o privire dincolo 
de uşa aceea. Eleanor s-a uitat peste umăr şi a văzut 
pe geam o femeie care împingea un cărucior negru 

/V 

pe stradă. In prăvălie nu mai era nimeni. Nu avea 
altceva de făcut decât să se strecoare pe uşa 
deschisă. Tocmai trăgea adânc aer în piept când din 
spatele ei s-a auzit un zgomot. S-a răsucit şi a dat cu 
ochii de un băiat care se ivea de sub tejghea. 

L-a recunoscut pe dată. 

El stătuse pe jos în tot acest timp şi acum o privea 
uimit. Avea o claie de păr drept, nisipiu care îi cădea 
pe ochi asemenea unui castron cu budincă răsturnat 
şi purta un şorţ alb legat în jurul mijlocului. Era prea 
lung pentru el şi fusese îndoit ca să-i vină bine. 

Avea aproximativ nouă ani. Nu, nu aproximativ , ci 
chiar nouă ani! Mai precis, nouă ani şi două luni, era 
micuţ de statură, dar nu slab şi avea obrajii rotunzi. 
I-a zâmbit cu toată gura lui Eleanor, ca şi cum ar fi 
fost convins că lumea e un loc minunat. 



—Scuze că v-am făcut să aşteptaţi, a spus el. Mi-e 
teamă că nu prea mai avem lapte astăzi, dar avem 
nişte ouă grozave pe care tocmai le-am primit de la o 
fermă din Kent. 

Eleanor simţea că o cuprinde ameţeala. 

—Ouă, a bâiguit ea, ar fi bune nişte ouă! 

—Unul sau două? 

—Două, te rog. 

Şi-a scos carneţelul cu cupoanele de raţie şi, în 
timp ce băiatul s-a întors spre coşul de pe raftul din 
spatele tejghelei şi a început să înfăşoare ouăle în 
bucăţi de ziar, ea s-a apropiat de el. îşi simţea inima 
bubuind să-i spargă pieptul. Dacă ar fi întins doar 
puţin mâna, ar fi putut să-l atingă. 

Şi-a împreunat palmele strâns pe tejghea, ca să 
reziste tentaţiei. Deodată a băgat de seamă o carte. 
Era ponosită, cu colţurile îndoite şi fără copertă. Nu 
o văzuse acolo când intrase în prăvălie, probabil că 
băiatul o scosese când ieşise din ascunzătoare. 

—îţi place să citeşti? 

El i-a aruncat peste umăr o privire vinovată, iar 
obrajii i s-au îmbujorat pe loc. 

—Mama mea zice că sunt un geniu înnăscut. 

Mama mea\ Eleanor s-a cutremurat. 

—Nu mai spune! 



El a încuviinţat din cap, încruntându-se uşor, 
continuând să împacheteze cu atenţie cel de-al doilea 
ou, răsucind colţurile hârtiei ca la bomboane. Apoi 
le-a pus pe amândouă pe tejghea şi a îndesat cartea 
pe un raft sub tejghea. S-a uitat la Eleanor, 
spunându-i solemn: 

—De fapt, nu am voie să citesc când am grijă de 
prăvălie. 

—Şi eu făceam la fel când eram de vârsta ta. 

—Şi v-a trecut de-atunci obiceiul acesta? 

—Nu prea. 

—Nici mie nu cred că o să-mi treacă, de fapt. Pe 
asta am citit-o deja de patru ori. 

—Ei, atunci cred că o ştii aproape pe dinafară. 

El a zâmbit, încuviinţând cu mândrie. 

—E despre o fată care trăieşte într-o casă mare şi 
veche de la ţară şi descoperă pragul tainic către o 
altă lume. 

Eleanor s-a ţinut de marginea tejghelei ca să nu 
cadă. 

—Fata asta trăieşte într-un loc numit Cornwall. Aţi 
auzit de el? 

Ea a încuviinţat din cap. 

—Şi aţi fost acolo vreodată? 

—Da, am fost. 



—Şi cum e? 

—Miroase a ocean şi totul e verde. Sunt grădini 
extraordinare, pline de plante ciudate şi minunate pe 
care nu le poţi vedea nicăieri altundeva în Anglia. 

—Aşa e, a răspuns el, cu ochii strălucind. Adică 
aşa mi-am închipuit şi eu. Şi unchiul meu mi-a spus 
la fel. El a fost acolo, să ştiţi. Şi zice că există de- 
adevăratelea case aşa mari ca asta din cartea mea, cu 
lacuri şi cu raţe şi cu tuneluri secrete. 

—Eu am crescut într-o casă ca asta. 

—Vai, ce norocoasă sunteţi! Unchiul Ben, care e 
acum pe front, mi-a trimis cartea aia poştală. 

Eleanor s-a uitat spre locul arătat de băiat. O 
fotografie în sepia a unei porţi de grădină năpădită 
de vegetaţie era lipită pe casa de marcat. „Amintiri 
magice! 44 scria în colţul din dreapta jos cu litere 
înflorate 

—Credeţi în magie? a întrebat-o el serios. 

—Cred că da. 

—Şi eu la fel. 

Şi-au zâmbit unul altuia, într-o clipă de perfectă 
armonie, şi Eleanor a simţit că se află în pragul a 
ceva ce nu prevăzuse şi pe care nu-1 putea descrie 
cum se cuvine. Totul părea posibil. 



Dar apoi atenţia le-a fost atrasă de un zgomot şi o 
femeie a dat buzna pe uşa din spatele prăvăliei. Avea 
părul negru tuns scurt şi cârlionţat şi un chip vioi cu 
buze pline şi ochi strălucitori- genul acela năvalnic 
care umplea toată încăperea şi o făcea pe Eleanor să 
se simtă slabă şi străvezie. 

—Ce faci aici, scumpule? 

I-a ciufulit părul băiatului şi i-a zâmbit cu o 
dragoste imensă. Apoi s-a întors către Eleanor. 

—V-a servit Bertie cum se cuvine? 

—A fost foarte amabil. 

—Sper că nu v-a reţinut de la treabă? Flăcăul ăsta 
al meu e aşa de vorbăreţ, că e în stare să te 
zăpăcească, dacă îl laşi. 

Bertie a râs şi Eleanor şi-a dat seama că asta era o 
glumă de-a lor. 

A simţit o durere în piept şi a întins mâna să se 
apuce de tejghea. O apucase brusc ameţeala. 

—-Nu vă simţiţi bine? Sunteţi cam palidă. 

—Nu am nimic. 

—Sunteţi sigură? Bertie, ia du-te tu să pui 
ceainicul pe foc, scumpule! 

—-Nu e nevoie, a spus Eleanor, trebuie să plec. Mai 

/V 

am o mulţime de lucruri de făcut. Iţi mulţumesc 



pentru ouă, Bertie. O să le mâncăm cu plăcere. Nu 
am mai văzut de mult timp ouă de-adevăratelea. 

—Fierte tari! A zis el, doar aşa sunt bune ouăle! 

—Sunt cu totul de acord. 

Clopoţelul a răsunat din nou când ea a deschis uşa 
şi prin minte i-a fulgerat o amintire: într-o zi, cu zece 
ani în urmă, deschisese uşa oficiului poştal şi dăduse 
peste Ben. 

—O să vă fac o ceaşcă de ceai când veniţi data 
viitoare, a strigat băiatul după ea. 

Eleanor s-a întors şi i-a zâmbit. 

—Mi-ar plăcea foarte mult. Chiar foarte mult. 

35 

Londra, 2004 

S-au întâlnit la Muzeul de Istorie Naturală, aşa 
cum obişnuiau mereu de ziua lui Eleanor. Nu s-au 
îmbrăţişat, nu obişnuiau aşa ceva, dar s-au luat la 
braţ, fiecare sprijinind-o puţin pe cealaltă în timp ce 
făceau turul de rigoare. Nu au rostit nici un cuvânt, 
ci au mers împreună tăcute, cufundată fiecare în 
propriile amintiri despre Anthony, Loeanneth şi 
toate lucrurile pe care le învăţaseră, prea târziu ca să- 



1 mai ajute, dar încă la timp ca să aducă puţină 
alinare în propriile vieţi. 

Ceilalţi li s-au alăturat mai târziu ca să ia ceaiul la 
Muzeul „Victoria şi Albert“. Până şi Bertie venise 
din Cornwall. 

—Nici nu mă gândesc să lipsesc, i-a răspuns când 
Alice i-a telefonat să-l invite. Şi oricum, tot aveam 
de gând să vin la Londra. E şi o anume inaugurare la 
care trebuie să fiu... 


El ocupase deja o masă când şi-au făcut apariţia 
Deborah şi Alice şi le-a făcut semn cu mâna. S-a 
ridicat în picioare, zâmbind, îmbrăţişându-le pe 
fiecare în parte. Ce ciudat, se gândea Alice, în timp 
ce Deborah îi mângâia obrajii lui Bertie şi râdea, că 
repulsia lor pentru atingerile fizice nu se extindea şi 
la fratele lor mai mic. De parcă, fiindcă nu 
petrecuseră prea mult timp împreună, ar fi simţit 
nevoia fizică să acopere toţi acei ani de absenţă. Sau 
poate din pricină că îl pierduseră atunci când era atât 
de mic şi dragostea pe care o simţeau pentru el cerea 
o exprimare tactilă, aşa cum un adult nu se poate 
abţine să nu întindă braţele ca să ia un copil. Oricum, 
ele îl adorau. Şi atunci i-a trecut prin minte cât de 
fericită ar fi fost Eleanor să ştie că se regăsiseră. 



Apoi a venit şi Sadie, cu un teanc de hârtii în braţe. 
Mergea grăbită ca de obicei, cu capul plecat, în timp 
ce încerca să orânduiască hârtiile. 

—Scuze, a spus ea când a ajuns la masa lor. Nu a 
venit metroul. Am întârziat. Asta e viaţa mea în 
momentul actual, încerc să termin totul la timp 
pentru marea inaugurare. Sper că nu v-am făcut să 
aşteptaţi. 

—Deloc, a spus Deborah zâmbind drăgăstos. Şi 
noi de-abia am sosit. 

—Uite-1 şi pe Peter! a spus Bertie făcând semn cu 
capul spre intrare. 

Sadie i-a întins hârtiile lui Alice. 

—Am subliniat tot ce-am putut găsi, dar nu a fost 
mare lucru. Doar câteva chestii minore de procedură. 
Vai, Alice, a exclamat ea, zvârlindu-şi geanta pe jos 
şi trântindu-se pe scaun. Ce grozavă e! 
Extraordinară! N-am putut s-o las din mână! 

Alice s-a arătat încântată, dar nu surprinsă. 

—Mă bucur că cea de-a cincizeci şi una carte s-a 
dovedit a fi mai captivantă decât cea de-a 
cincizecea! 

Peter s-a apropiat de masă şi s-a aplecat să o sărute 
pe Sadie pe obraz. Ea l-a apucat de cămaşă şi l-a 
sărutat din nou. 



—Cum a fost? l-a întrebat ea. Ai luat-o? 

—E chiar aici, a răspuns el, arătând spre rucsac. 

—Cum de-ai reuşit? Mie mi-au spus că durează cel 
puţin încă o săptămână. 

El a zâmbit misterios. 

—Am eu metodele mele! 

—Cred şi eu! 

—Să ştii că are! Şi să mai ştii că el este asistentul 
meu, s-a repezit Alice, aşa că nici să nu-ţi treacă prin 
cap să mi-1 furi! 

—Nici n-aş îndrăzni. 

—Haide, dă-i drumul atunci, a intervenit Bertie. 
Nu ne mai ţine în şah. Dă-ne-o s-o vedem! 

Peter a scos un pachet dreptunghiular din rucsac şi 
a desfăcut foiţa dinăuntru. Metalul a sclipit cu luciri 
argintii când a ridicat plăcuţa să le-o arate. 

Alice şi-a pus ochelarii şi s-a aplecat să citească ce 
era gravat pe ea: S. Sparrow, detectiv particular. 
Sunaţi la uşă pentru a fi primiţi. Apoi şi-a dat jos 
ochelarii şi i-a băgat în toc. 

—Ei, a spus ea, e concisă şi asta-mi place. La mine 
nu ţin numele alea sofisticate cum ar fi Vrabia din 
mână sau Ochi de şoim ... 

—Sau Fiecare pasăre pe limba ei. 

—De fapt, mie ăsta mi-a plăcut, a spus Bertie. 












—Din păcate, nu mă pot lăuda că l-am propus eu, 
ci Charlotte, a adăugat Peter. 

—Vine şi ea? 

—-Nu astăzi, a zis Sadie. Are prea multe lecţii. Dar 
a promis că se va strădui să ajungă sâmbătă seara la 
deschiderea agenţiei. 

—Ei bine, atunci, a spus Bertie, cu un zâmbet în 
care se împleteau mândria, satisfacţia şi o deplină 
mulţumire, ce părere aveţi? N-aţi vrea ca de data asta 
să lăsăm ceaiul şi mai bine să bem ceva mai 
spumos? Mi se pare că avem multe de sărbătorit! 

Note 

52 . Noel Coward (1899-1973), actor britanic, 
muzician şi dramaturg de mare succes, cunoscut mai 
ales pentru comedii de moravuri. (. N . red.) 

53 . Grăbeşte-te! Să mergem! (în fr., în orig.) 

54 . Conserve de tocană de legume cu came folosite 
pentru raţiile ali-mentare ale armatei britanice în 
timpul Primului Război Mondial. 

55. Toate aceste posibile denumiri provin din 
proverbe şi jo-curi de cuvinte care fac referire la 
păsări, implicit la numele lui Sadie Sparrow. 








Mulţumiri 


Trebuie să aduc mulţumiri imense, ca întotdeauna, 
multor oameni. Nepreţuita Annette Barlow a citit, a 
evaluat şi a comentat mai multe variante ale 
manuscrisului decât ar fi trebuit, iar Maria Rejt a fost 
mereu extrem de amabilă, atentă şi înţeleaptă. 
Amândouă sunteţi nişte pietre nestemate şi faceţi ca 
publicarea unei cărţi să devină o adevărată bucurie. 

Cea mai sinceră recunoştinţă se îndreaptă către 
dragii mei prieteni de la Allen & Unwin, Australia, 
mai ales către Christa Munns, Karen Williams, Tami 
Rex şi Andy Palmer, care m-au copleşit din nou cu 
entuziasmul şi priceperea lor; către Aii Lavau şi 
Simone Ford pentru priceperea lor şi atenţia la 
detalii, către Wenona Byme, pentru nenumăratele ei 
calităţi uimitoare, şi către Robert Gorman pentru 
credinţa lui nestrămutată în mine şi în cărţile mele. 

Cele mai adânci mulţumiri mult preţuitei mele 
echipe de la Pan Macmillan, Marea Britanie, care îi 
include pe Eloise Wood, Sophie Orme, Josie 
Humber, Geoff Duffield, Anna Bond, Stuart Dwyer, 
Jonathan Atkins, Katie James şi Anthony Forbes 
Watson, care răspândesc energie şi competenţă; le 



muţumesc de asemenea lui Rachel Wright şi Kate 
Moore pentru atenţia lor şi lui Liz Cowen pentru 
cunoştinţele ei uimitoare. 

Vreau să îi amintesc pe toţi cei de la Atria, SUA, 
pentru pasiunea şi priceperea lor extraordinară: mai 
ales pe Lisa Keim, Judith Curr şi Carolyn Reidy, 
precum şi pe Kimberly Goldstein, Isolde Sauer, Lisa 
Sciambra şi Hilary Tisman. Şi minunata mea echipă 
din Canada- Kevin Hanson, David Miliar şi Rita 
Silva. 

Sunt recunoscătoare tututor editorilor şi 
traducătorilor excepţionali prin ale căror eforturi 
cărţile mele sunt citite în limbi pe care eu nu le 
cunosc; editurii Bolinda, din Australia, şi lui 
Caroline Lee pentru producerea unor ediţii audio 
nemaipomenite, şi fiecărui librar, bibliotecar, ziarist 
şi cititor în parte care mi-a acceptat romanele- căci 
până nu este citită, o poveste este doar o sumă de 
semne negre pe o pagină albă. 

Familia şi prietenii mei m-au ajutat foarte mult. 
Julia Kretschmer primeşte mulţumirile mele pentru 
că mi-a fost alături încă de la început, încurajându- 
mă atunci când povestea era doar un amalgam de 
piese de puzzle care păreau că nu se vor aşeza 
niciodată la locul potrivit; agenta mea Selwa 



Anthony, pentru generozitatea, grija şi atenţia ei 
inimitabilă; Di McKean pentru că a fost un aliat 
rezonabil, calm şi organizat, Mary-Rose MacColl şi 
Louise Limerick pentru solidaritatea lor 
scriitoricească pe care am apreciat-o foarte mult, 
Herbert şi Rita Davies, pentru că mi-au fost mentori 
străluciţi şi dragi, Karen Robson, Dalerie Patterson 
şi Di Morton pentru că mi-au dăruit timpul lor 
preţios. 

Aş vrea să fac aici o menţiune specială pentru 
Didee, a cărei dragoste şi compasiune neţărmurită 
este întotdeauna un exemplu viu al sacrificiilor pe 
care o mamă le poate face pentru copiii ei. 

Şi cel mai mult aş dori să le mulţumesc soţului 
meu, Davin, care este deştept, nostim şi blând, şi 
celor trei fii ai mei, Oliver, Louis şi Henri care şi-au 
unit forţele ca să mă facă un om şi un scriitor mai 
deschis, mai complex, mai vulnerabil, mai curajos şi 
(sper) mai bun. 

Lista completă a cărţilor consultate pentru scrierea 
acestui roman este mult prea lungă să o includ aici în 
întregime, dar le-aş enumera pe cele mai folositoare 
şi mai des consultate: The Perfect Summer: England 
1911, Just Before the Storm de Juliet Nicolson, The 
Victorian House de Judith Flanders, Talking about 



Detective Fiction de P.D. James, The Reason Why: 
An Anthology of the Murderous Mind, editor Ruth 
Rendell, For Love and Courage: The Letters of 
Lieutenant Colonel E.W. Hermon , editor Anne 
Nason, A War of Nerves de Ben Shephard şi 
Testament of Youth de Vera Brittain (din care am 
spicuit spusele asprului vicecancelar: „Dacă un 
bărbat nu poate fi de folos patriei, mai bine să 
piară! 44 ) 

Pagina de internet www.beaumontchildren.com 
mi-a oferit informaţii despre procedurile de 
investigaţie, iar www.firstworldwar.com cuprinde o 
sumedenie de materiale despre şocul obuzului. Este, 
de altfel, chiar prima pagină de internet pe care o 
consultă Sadie după întâlnirea cu Margot Sinclair. 
Am citit pe internet multe relatări despre 
experienţele tinerelor care consimt să îşi dea copiii 
în adopţie. Majoritatea erau anonime şi le rămân 
recunoscătoare celor care au avut curajul să îşi 
împărtăşească poveştile. 

Ţinutul Cornwall rămâne o extraordinară sursă de 
inspiraţie pentru mine şi a fost o reală plăcere să 
petrec acolo, în imaginaţie, atât de mult timp.