Tehnium/1988/8810

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

lunară editată de g.c. al u.t.c. ANUL XVIII - NR. 215 10/88

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

LUCRAREA PRACTICĂ

DE BACALAUREAT .

Utilizarea sintetizoarelor de
frecvenţă în radioreceptoare
INIŢIERE M

RADiOELECTRCNICĂ ..

Surse de curent constant
Indicatoare de tensiune

CQ-YO.

Etaje RF de putere
Circuit defazor

HI-FI ...

Decodor stereo

Circuite integrate decodoare

stereo

ATELIER .

Televizoare utilizate ca
monitoare

INFORMATICĂ.

^ Calculatorul electronic între
I două generaţii
f Calculul azimutului şi
elevaţiei
Ceas

Program pentru digitizarea
sunetelor

AUTOMATIZĂRI .

Controlul excitaţiei genera¬
toarelor

LOCUINŢA NOASTRĂ ..

Consumul raţional de ener¬
gie: încălzirea locală

AUTO-MOTO .

Supervizor auto

LA CEREREA CITITORILOR ....
REVISTA REVISTELOR.

Oscilator
Detector
Amplificator
Comutator acustic

CITITORI! RECOMANDĂ.

Incinte acustice HI-FI

SERVICE.

Radioreceptorul SANYO
8U-280A

TELEVIZOARE
UTILIZATE
CA MONITOARE

(CITIŢI ÎN PAG. 10-11)

AR EA SîNTETIZQARELOR
OE FRECVE1ŢĂ

BENEDiCT MOCANU, ŞTEFAN CH1CIOREA, ICSITE,
ALEXANDRU DEGERATU, I. „Microelectronica “

La întreprinderea „Microelectronica" se află în faza finală de
procesare-testare-omologare un set de circuite integrate CMOS la
comandă (cu st om design) destinate sintezei de frecvenţă.

Setul cuprinde patru circuite integrate realizate în tehnologie
CMOS-standard:

— MMC381 — circuit de control şi divizor de referinţă pentru

sinteza de frecvenţă;

— MMC382/383 — divizor special zecimal/binar pentru sinteza

de frecvenţă;

— MMC384 — comparator de fază cu eşantionare şi memorare.

Caracteristicile electrice statice aie acestor circuite se aliniază

la datele de catalog corespunzătoare oricărui circuit din seria
CMOS400Q produsă la „Microelectronica" (vezi Data Book —
1985), exceptînd curentul de alimentare statică.

Circuitul MMC381 a fost conceput pentru ca împreună cu cir¬
cuitul integrat MMC382/MMC383 Să constituie partea centrală a
unui sistem de sinteză de frecvenţă cu buclă calată de fază (PLL).
Sistemul poate să lucreze în regim autonom sau controlat de un
microprocesor.

Circuitul integrat MMC381 conţine un etaj oscilator pilotat cu
cuarţ şi un divizor programabil ai frecvenţei oscilatorului.

Circuitele integrate MMC382/MMC383 sînî concepute astfel în-
cît oricare dintre eie să divizeze frecvenţa oscilatorului comandat
în tensiune. Ambele circuite pot furniza semnale de comandă pen¬
tru un prescaler cu 2 sau 4 rate de divizare. Conţine şi un compara¬
tor de fază şi frecvenţă pentru compararea frecvenţei obţinute prin
divizare cu frecvenţa de referinţă. Aceasta poate fi, eventual, furni¬
zată de circuitul MMC381.

MMC384 realizează compararea fazei unui semnal oarecare cu
semnalul de referinţă cu două tipuri de comparatoare:

— digîtal-analogic de cîştig mare, cu eşantionarea şi memora¬
rea semnalului;

— digital.

Semnatul este mai întîi modulat cu un modulator de fază şi apoi
comparat.

este un semnal care, filtrat printr-un
filtru de bandă (FB), acţionează
asupra oscilatorului comandat în
tensiune (OCŢ).

în acest fel se obţine la ieşirea os¬
cilatorului comandat în tensiune un
semnal de frecvenţă

Divizorul fix (=Q) al frecvenţei de
ieşire F 0 trebuie inclus numai în ca¬
zul frecvenţelor de ieşire mai mari
de 500 MHz.

Divizarea programabilă cu N se
realizează cu ajutorul unui sistem
de divizare programabil ce include
un prescaler (divizor) cu două rate
de divizare P/(P+1),în modul următor
(vezi figura 1 pentru P=10):

— numărătoarele programabile A
şi B sînt încărcate cu codul raportu¬
lui de divizare dorit (N);

— numărătorul A comandă pre-
scalerul să dividă prin (P+1) de A
ori, după care prescalerul divide
prin P de (B—A) ori;

— la sfîrşitul ciclului, numărăto¬
rul B dă comanda de reîncărcare a
raportului de divizare N şi ciclul se
repetă.

Raportul de divizare al numărăto¬
rului programabil este:

N = A(P+1)+(B-A)P = BP+A (1)

Raportul de divizare minim este
impus de funcţionarea corectă, din
punct de vedere logic, a divizorului
programabil în ansamblu (B nu
poate lua valori mai mici decît P),
iar raportul de divizare maxim este

limitat de capacitatea numărătoru¬
lui B.

Pentru cazul cînd prescalerul
rapoartele de divizare 10 şi 11 rW
zultă:

N = 10B+A (2)

unde A ia valori între 0 şi 9 şi
N min = 10B min + A mjn =

= 10x10 + 0 = 100 (3)

Nmax = 10B max + 9 (4)

în cazul cînd este necesar ca sis¬
temul de divizare programabil sa
funcţioneze la frecvenţe mai mari
de 50 MHz, se măreşte raportul de
divizare al prescalerului. De exem¬
plu, pentru un prescaler cu rapoar¬
tele de divizare 100 şi 101,

N = BP + A = 100B+A (5)

unde A ia valori între 0 şi 99 şi
N min = 100B min + A =

= 100 x 100 + 0 = 10 000 (6)

Se observă că în acest caz rapor¬
tul minim de divizare este N min =
10 000, inacceptabil de mare în
multe aplicaţii. 4b

Pentru reducerea în astfel de 5P
zuri a raportului minim de divizare
se foloseşte un sistem de divizare
programabil cu un prescaler cu 4
rate de divizare. în figura 2 este pre¬
zentat principiul de funcţionare a
acestui sistem de divizare progra¬
mabil exemplificat pentru un pre¬
scaler cu ratele 100/101/110/111.

Prescalerul poate diviza cu una
din cele 4 rate, în funcţie de comen¬
zile combinate primite de la numă-

1. PRINCIPIILE DE FUNCŢIO¬
NARE A UNUI SINTETIZOR DE
FRECVENŢĂ

Sintetizorul de frecvenţă este un
bloc în care, folosind o buclă de ca¬
lare a fazei, se obţin semnale cu
frecvenţe multiplu ale unei frec¬
venţe stabile.

Schema-bloc a unui sintetizor de
frecvenţă este prezentată în figura 1.

Frecvenţa de referinţă (F R ), obţi¬
nută într-un oscilator stabil cu
cuarţ, este divizată într-un divizor
fix sau programabil (=M) pînă la va¬
loarea dorită (—), care este compa-
M

rată într-un comparator de fază şi
frecvenţă (C 0 F) cu frecvenţa divi¬
zată corespunzător a semnalului de

ieşire ( Rezultatul comparării

Q-N

C - Q 'N r

+ f R
UNDE

N=P*B+A
EXEMPLU: N=1537
ba

TEHNIUM 10/1988

rătoarele A şi B, astfel încît:

a) dgpă A > B, atunci

N = A-111 + (B-A)-IIO +

+ [C - (B-A)] • 100 =

= 100C + 10B + A (7)

b) dacă A < B, atunci

N = B-111 4- (A-B) • 101 +

= [C - (A-B)] • 100 =

= 100C -MOB + A (T)
unde A şi B iau valori între 0 şi 9.

Se observă că în ambele cazuri se
obţine aceeaşi relaţie pentru rapor¬
tul de divizare. Sistemele funcţio¬
nează corect din punct de vedere
logic dacă C = 10 şi deci
N min = 100-10 + 10-0+0 = 1 000 (8)

Raportul maxim de divizare este
N ma x - 100C max + 10-9+9 = . ,
= 100C max + 99 (9)

Se observă că în această configu¬
raţie N min are valoarea acceptabilă,
de 1 000.

Realizarea unui sintetizor de
frecvenţă cu un număr redus de
componente, fabricate în totalitate
în ţară, a devenit posibilă ca urmare
a producerii de circuite integrate
specializate pentru această funcţie.
Astfel, I.P.R.S.-Băneasa produce
prescalerele DP11 şi DP111, iar
„Microelectronica" divizoarele pro¬
gramabile speciale MMC381 şi
MMC382 (MMC383). Circuitele DP11
(DP111), MMC381 şi MMC382
(MMC383), lucrînd în conjuncţie cu
un filtru de bandă şi un oscilator co¬
mandat în tensiune, realizează un
sintetizor de frecvenţă cu perfor¬
manţe foarte bune. Dacă se impune
ca sintetizorul de frecvenţă să fie de
zgomot foarte mic, se foloseşte
drept comparator de fază şi frec-

C0MENZI

100 / 101 / 110/111

A=DIGITUL UNITĂŢILOR
CODAT BINAR*

B-DiGITUL ZECILOR
CODAT BINAR

SEMNAL |
ioOKHz-29999KHz*

60100 + 89990 K Hz

C-CEILALŢI DIGIT!
CODAT! ’BINAR

j 10,7MHzJ SPRE ETAJE

- DE EXTRAGERE

A SEMNALULUI
UTIL .

OSCILATOR

LOCAL

1 SCHIMBARE
LSUBGAME_.

BLOC DE
CONTROL

TASTATURĂ

IMPULS0R

OPTIC

J REGLAJ FIN FRECVENTA
(± 500Hz}

AFIŞ0R FRECVENTAI
DE LUCRU

0*1*2 Qq °1 °2 D 3

L 4,7M J
5-30p f noopl

MMC 381
XIN ^Vdo \

2x10K

MMC 382

-NC V

Vdd

-DO

CNT

-Dl

-D2

FIN

-D3

CNTB

- A2

CNT A

- Al

- AO

HZL

- NC

- WR

- Vss

CMI^

-&C2

CM2

VCC1

0UT

GND

INDICATOR

SINCRONIZARE

OT^r 1 ]

^~ÎN;i48y

Jfc A * -

L se alege astfel nat sa
acopere gama 60+90MHz

venţă circuitul integrat MMC384
produs de „Microelectronica".

2. RADIORECEPTOR PERFOR¬
MANT REALIZAT CU SINTETI¬
ZOR DE FRECVENŢĂ

Sînt dese situaţiile în care într-un
receptor de tip superheterodină se
impune o stabilitate mare (de cel
puţin 10~ f ’) a frecvenţei de lucru.
Această cerinţă trebuie îndeplinită
în receptoarele de trafic pentru ra¬
dioamatori şi în cele profesionale,
în ultimul timp, această cerinţă este
îndeplinită şi în radioreceptoarele
de larg consum. Ele devin astfel ca¬

pabile să recepţioneze şi emisiuni
de tipul bandă laterală unică (BLU),
la care se estimează că se va trece,
datorită aglomerării tot mai mari a
posturilor de emisie.

Stabilitatea mare a frecvenţei de
lucru se obţine dacă oscilatorul lo¬
cal al receptorului este realizat cu
un sintetizor de frecvenţă. în figura
3 este prezentată schema-bloc a
unui receptor superhetirodina de
clasă superioară cu dublă schim¬
bare de frecvenţă în care oscilato¬
rul local este realizat cu un sinteti¬
zor de frecvenţă. Schema oferă ur¬

mătoarele avantaje:

— cu un singur oscilator local se
acoperă întreaga gamă a frecvenţe¬
lor de lucru pentru care a fost con¬
ceput: 100 kHz + 29,999 MHz;

— se asigură un pas de frecvenţă
de 1 kHz;

— prin alegerea primei frecvenţe
intermediare de 60 MHz se elimină
recepţia pe frecvenţa imagine;

— selectivitatea se asigură cu un
filtru cu cuarţ după a doua schim¬
bare de frecvenţă;

— se obţine sensibilitate mare
datorită amplificării mari în etapele

de frecvenţă intermediară.

Schema electrică a oscilatorului
local realizat cu un sintetizor de
frecvenţă este prezentată în figura
4. Circuitele integrate DP111 (pre-
scaler cu ratele 100/101/110/111) şi
MMC382 (circuit integrat speciali¬
zat ce preia funcţiile divizoarelor A,
B şi C din figura 2) asigură divizarea
programabilă cu N la ieşirea Fv a
circuitului MMC382. Se asigură ast¬
fel rapoartele de divizare necesare
pentru a baleia toată banda de frec-

(CONTINUARE ÎN PAG. 15)

TEHNIUM 10/1988

SURSE DE
CONSTANT

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Această abordare empirică ne
arată că sursele de tensiune con¬
stantă şi sursele de curent constant
nu sînt, de fapt, decît cazuri particu¬
lare de generatoare care, asociate
cu un circuit de sarcină dat, reali¬
zează condiţia r < R, respectiv R < r.

Mai rezultă de aici faptul impor¬
tant că nu putem disocia sursa de
curent constant (tensiune con¬
stantă) de circuitul extern de sar-
cmă pentru care a fost proiectată,
fără riscul de a-i înrăutăţi perfor¬
manţele, respectiv „stabilitatea" cu¬
rentului (tensiunii la borne).

Exemplu. Pentru o rezistenţă de
sarcină R cunoscută, care poate va¬
ria în intervalul maxim 0 4-5 kfl, do¬
rim să realizăm o sursă de curent
constant cu valoarea l 0 = 10,uA. în
plus, ne propunem ca valoarea
reală a curentului să nu scadă cu
mai mult de 1% (respectiv 0,1 mA)
atunci cînd R creşte de la zero la va¬
loarea maximă de 5 kfl.

Conform celor discutate, rezis¬
tenţa internă a sursei va trebui să fie
cu mult mai - mare decît R în întreaga
plajă de variaţie, deci mult mai mare
decît valoarea maximă R max = 5 kfl.
Ultima precizare din enunţ ne obligă
să alegem r > 100 • R max = 500 kn
(de fapt, un calcul riguros ne con¬
duce la condiţia r > 99-R max ). Putem
lua la limita de acceptabilitate
r = 500 kfl Valoarea necesară a lui
E o deducem din relaţia (8), respec¬
tiv E = M 0 = 500 kil-WfjA =5 V.

Practic, sursa căutată poate fi
obţinută legînd în serie o rezistenţă
precisă r = 500 kfl cu un stabilizator
foarte precis de 5 V, a cărui rezis¬
tenţă internă r' să fie neglijabilă în
raport cu r (figura. 5).

O soluţie şi mai bună este cea din
figura 6, unde, pentru a ţine cont de
erorile inevitabile ale mărimilor R, r
şi r', s-a introdus posibilitatea de
reglaj prin intermediul potenţiome-
trului P.

Este uşor de observat că sursa
satisface cerinţele problemei, dar
lucrurile se schimbă radical dacă
încercăm să impunem un alt dome¬
niu pentru rezistenţa de sarcină R.
De exemplu, pentru R variabil în
plaja 0 -f- 100 kfl, circuitul din figura
5 ar avea un curent variabil între
IOaiA şi cca 8,33 mA, deci sursa nu ar
mai putea fi considerată de curent
constant (se impune reproiectarea
pentru noile condiţii date).

3. Dualismul tensiune-curent

O analiză mai atentă a celor ex¬
puse anterior ne conduce la con¬
cluzia că între sursele de tensiune
constantă şi sursele de curent con¬
stant există o pronunţată asemă¬
nare, mai precis proprietăţile pri¬
melor pot fi deduse direct din pro¬
prietăţile celorlalte (şi viceversa)
prin simpla înlocuire reciprocă a
noţiunilor „opuse" tensiune-inten-
sitatea curentului, rezistenţă-con-
ductanţă, scurtcircuit-circuit des¬
chis, serie-paralel etc.

, Acest dualism îşi are originea în
situarea celor două categorii de

CURENT

surse — de tensiune, respectiv de
curent (vom presupune în continu¬
are subînţeles atributul „constant")
— la extremităţile diametral opuse
ale familiei generatoarelor electrice
din punct de vedere al valorii rezis¬
tenţei interne r în comparaţie cu re¬
zistenţa de sarcină R. înseşi relaţiile
(5) şi (9) care exprimă tensiunea la
borne, respectiv intensitatea cu¬
rentului,

de la care am plecat în definirea
surselor de tensiune, respectiv de
curent, devin „identice" prin prisma
dualismului enunţat, adică înlocu¬
ind reciproc tensiunea (U) cu inten¬
sitatea curentului (I), tensiunea în
circuit deschis (E) cu intensitatea
curentului de scurtcircuit (l 0 ), re¬
zistenţele (r, R) cu conductanţele
asociate (g = 1/r, G = 1/R).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

«500kH 10Qk£U

E*5,3V
(r<c1kil)

[ reglaj din P)

Ei E 2

r 1 r 2 r 3 r 4 .

r 1 < r 2 < P3 < r4 :oo

r h) = _L R o-iv

[E=100V IOOjjA no-MOkH QnV) R ' =10M XI

Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU

a) Proprietatea de definiţie

SURSE DE TENSIUNE CONSTANTĂ

Tensiunea la borne (U) independentă de
intensitatea curentului absorbit (I)

b) Condiţia teoretică de realizare Rezistenţa internă nulă,

c) Condiţia practică de realizare

d) Situaţie periculoasă care
impune introducerea protecţiei

e) Conectarea unor rezistenţe/
conductanţe în circuit

Rezistenţa internă neglijabilă în raport cu
rezistenţa de sarcină, r <§ R

Scurtcircuit la borne, R = 0 (intensitatea
curentului absorbit creşte excesiv, pînă la
valoarea maximă l s = E/r)

el) Se pot conecta în paralel cu R rezistenţe nu
prea mici, fără a afecta tensiunea la borne, U

SURSE DE CURENT CONSTANT

Intensitatea curentul*» absorbit (I) indepen¬
dentă de tensiunea la borne (U) .

Conductanţa internă nulă, g = 1/r = 0 (r = =*) *

Conductanţa internă neglijabilă în raport cu
conductanţa de sarcină, g G (r > R)

Circuit extern deschis, G = 0 (R = =)
(tensiunea la borne creşte excesiv, pînă la
valoarea maximă E)

el) Se pot conecta î
conductanţe nu prea mi
mari), fără a afecta intensi

în serie cu G (R)
ici (rezistenţe nu prea
itatea curentului, I

e2) Conectarea unor rezistenţe în serie cu R
duce la scăderea tensiunii pe sarcina R

f) Conectarea surselor în serie/
paralel

g) Eroarea relativă maximă, <
(pentru E şi r constante)

h) Condiţia necesară pentru ca
eroarea relativă maximă să nu
depăşească o valoare e (%)
prestabilită
(pentru E = constant)

f2) Este contraindicată conectarea surselor
în paralel (poate fi pus în pericol circuitul
intern al surselor)

Atunci cînd R variază în plaja R mjn 4- ac
E - U 100

eu < % ) = ^- 100 =7 Tr-ă

hi) La proiectarea sursei pentru domeniul
rezistenţei de sarcină R min 4- <*

e2) Conectarea unor conductanţe în paralel
cu G (R) duce la scăderea intensităţii
curentului prin sarcina G(R)

fi) în general se pot conecta în paralel două
sau mai multe surse, intensităţile curentului
prin sarcină însumîndu-se

f2) Este contraindicată conectarea surselor
în serie (poate fi pus în pericol circuitul extern
de sarcină)

Atunci cînd G variază în plaja G min 4- .se
(n/l l 0 -l „„„ 100 _ 100

1 + G min /g 1 + r/R m

h2) La alegerea rezistenţei de sarcină R
pentru o sursă dată (r = constant)

R > R min = r(100/e — 1)

h2) La alegerea conductanţei de sarcină G
pentru o sursă dată (g = constant)

TEHNIUM 10/1988

m# onstructorii amatori cu¬
nosc bine montajele de tip „VU-me-
tru cu LED-uri“, utilizate pentru in¬
dicarea optică, în trepte, a nivelului
semnalelor de audioirecvenţă de la
ieşirea amplificatoarelor AF, mag-
netofoanelor, casetofoanelor etc.
Alăturat propunem începătorilor
experimentarea unor variante sim¬
ple de „VU-metru“ pentru tensiune
continuă, destinate supravegherii
surselor de alimentare, mai ales
cînd acestea sînt susceptibile de
variaţii importante ale tensiunii în
timp sau în funcţie de condiţiile de
sarcină şi, bineînţeles, cînd consu¬
mul suplimentar al indicatorului nu
afectează semnificativ sursa.

Un exemplu tipic de aplicabilitate
practică îl constituie urmărirea va¬
riaţiilor de tensiune la bornele acu¬
mulatoarelor auto în timpul ex¬
ploatării lor normale pe autoturism,
pe parcursul încărcării suplimen¬
tare de la reţea sau în cazul alimen¬
tării altor consumatori neconven¬
ţionali. Se ştie 6ît este de important
pentru durata de „viaţă" a acumula¬
torului de a nu permite nici încărca¬
rea lui excesivă, dar nici descărca¬
rea sub o anumită limită a tensiunii
la borne.

Indicatoarele propuse în conti¬
nuare nu trebuie şi nici nu pot să în¬
locuiască instrumentele clasice de
măsură în operaţii delicate cum ar fi
formarea sau încărcarea acumula¬
toarelor. Ele pot însă oferi, cu un
efort minim de urmărire şi într-un
mod foarte plăcut, o imagine de an¬
samblu asupra stării bateriei, pu-
nînd în evidenţă valoarea aproxi¬
mativă a tensiunii la borne, ca şi ten¬
dinţele de variaţie la diverse solicitări
mai importante de curent (acţiona¬
rea demarorului, a farurilor etc.).

O primă variantă, arătată în figura
1, a fost proiectată şi experimentată
pentru acumulatoarele auto cu ten¬
siunea nominală de 6 V. Plaja de in¬
dicaţie a fost aleasă între 3,25 V şi
7,75 V, acoperind astfel cu o bună
marjă de siguranţă domeniul uzual
de variaţie a tensiunii la bornele
acestor acumulatoare.

Principiul de funcţionare rezultă
uşor din schema electrică: tensiu¬
nea bateriei este divizată cu ajuto¬
rul unui grup serie de diode (D*,
D-i—D 5 ), LED-urile (1—6) fiind ali¬
mentate decalat, prin intermediul
unor rezistenţe de limitare (R,—Rg),
cu fracţiuni din ce în ce mai mici din
tensiunea totală. Atunci cînd ten¬
siunea bateriei este maximă, U =
,U Max = 7,75 V (s-a ales intenţionat o
! valoare mai mare decît tensiunea
maximă uzuală la bornele acumula¬
toarelor de 6 V), potenţialele punc¬
telor A, B, C, D, E şi F faţă de masă
au valorile indicate în partea de sus
a schemei. Toate LED-urile sînt în
acest caz aprinse la maximum, re¬
zistenţele de limitare R,— R 6 fiind
dimensionate corespunzător.

în exemplul numeric dat s-au
considerat LED-uri cu un curent
maxim de cca 20 mA şi cu o cădere
de tensiune pentru 20 mA de cca 2
V. în plus, s-a presupus că tensiu¬
nea minimă la care LED-urile încep
să ilumineze este de cca 1,7 V. Re¬
comandăm ca aceste supoziţii, care
au de fapt o temeinică justificare
experimentală, să fie verificate pen¬
tru fiecare LED în parte înainte de a
trece la realizarea practică a mon¬
tajului, deoarece mai pot apărea şi
surprize neplăcute (există, de
exemplu, LED-uri de 20 mA care au
căderea maximă de tensiune de cca
1,6—1,7 V). Amatorii care dispun de
alte tipuri de LED-uri pot realiza
montajul dimensionînd corespun¬
zător valorile rezistenţelor R n — R fr

Revenind la principiul de funcţio¬
nare, constatăm, de exemplu, că
pentru U = Um 3x = 7,75 V, potenţia¬
lul punctului F este de 2,45 V. Pen¬
tru ca dioda luminescentă LED 6 să
ilumineze la maximum în acest caz,
căderea de tensiune pe ea trebuie
să fie de 2 V, deci rezistenţa R 6 înse-
riată cu ea va trebui să preia dife¬
renţa de 2,45 V—2 V = 0,45 V, la cu¬
rentul de cca 20 mA. Rezultă de aici
R 6 = 0,45 V/20 mA = 22,5 fl, valoare
notată în paranteză. Practic se

INDICATOARE
DE TENSIUNE

poate lua pentru R 6 valoarea stan¬
dardizată de 22 II (±5 -F 10%)/0,5 W.
în mod similar se procedează şi la
alegerea lui Ri—R 5 , valorile calcu¬
late fiind indicate în paranteze.

Să presupunem acum că tensiu¬
nea U începe să scadă lent, plecînd
de la valoarea iniţială U M o X = 7,75 V.
Primul care va „simţr această
scădere va fi LED-ul 6, deoarece în
serie cu el se află elementul liniar
R 6 . Conform supoziţiei anterioare,
atunci cînd potenţialul punctului F
atinge cca 1,7 V, LED 6 nu va mai
conduce semnificativ, fiind practic
stins complet (implicit căderea de j
tensiune pe R 6 devenind aproxima- I
tiv nulă). Prin urmare, pragul U la |
care LED 6 se stinge complet este I
cu cca 2,45 V — 1,7 V = 0,75 V mai |
mic ca U Max (7,75 V), adică de apro- I
ximativ 7 V. I

Pe parcursul acestei etape, cînd U 1
scade între 7,75 V şi 7 V, potenţialele I
punctelor A, B, C, D, E se păstrează I
aproximativ constante, datorită con- 1

sumului LED-urilor 1—5 (practic I

scad şi ele, dar foarte puţin). |

La scăderea în continuare a ten- 1
siunii U nu ne mai interesează LED |
6, stins complet, chiar dacă la bor- |
nele grupului serie D 5 —D 6 —LED6 I

mai avem încă_ o cădere „reziduală" I
de tensiune. în schimb, vom ob- |
serva că şi potenţialul punctului E
scade, ducînd treptat la stingerea |
lui LED 5, operaţie ce se încheie |j
pentru acelaşi prag de cca 1,7 V,
deci pentru o valoare U cu 3,2 V — *j
1,7 = 1,5 V mai mică decît U Max , res- îj
pectiv pentru U = 7,75 V — 1,5 V = 1

6,25 V. ' I

Din aproape în aproape obţinem |

similar toate pragurile U la care
LED-urile se sting complet (notate
în partea de jos a schemei). \

Precizia cu care indicatorul mar- '

chează, prin stingerea succesivă a
LED-urilor, pragurile de tensiune
menţionate, depinde esenţial de f

căderile de tensiune pe diodele di- |

vizorului D*, Dt—D 5 , Chiar dacă |

pentru U = U Max putem realiza sufi- I

cient de precis potenţialele dorite în I

punctele A, B, C, D, E, F (prin sorta- |

rea adecvată a diodelor), situaţia nu f

se poate păstra decît aproximativ f

pe măsură ce U scade. într-adevăr, |

fiecare LED stins înseamnă o
scădere cu cca 20 mA a curentului
prin diodele ce îl preced, deci o re- I

ducere — e drept, nu prea mare — a |

căderii de tensiune pe aceste diode. |

Experienţa demonstrează că, reali¬
zat cu migală (sortare atentă a dio¬
delor, redimensionarea rezistenţelor
după fiecare diodă înlocuită etc.),
montajul poate asigura lejer o „pre¬
cizie" de ±0,2 V, ceea ce reprezintă
mai mult decît suficient pentru su¬
pravegherea curentă a tensiunii la
born.ele acumulatorului.

Diodele D,—D 5 se vor alege din
seriile 1N4001—1N4007 (sau altele
cu un curent maxim mai mare), iar
dioda D* din seria diodelor de refe¬
rinţă în direct DRD2 (eventual două I
diode IN înseriate), prin sortare
atentă. Rezistoarele R-,—iR 6 pot fi
toate din clasele de precizie de 5% |

sau 10% cu puterea de disipaţie ma- j
xima de 0,5 W. Fiecare înlocuire ex- f
perimentală a unui LED sau a unei ţ
diode din divizor va fi urmată de re- f
tuşarea valorilor corespunzătoare
ale rezistenţelor, precedată de |

măsurători adecvate. I

Este foarte probabil ca tensiunea *
maximă a acumulatorului de 6 V să f
nu atingă practic niciodată valoa- t

rea U M3X = 7,75 V, aleasă aici în mod f
acoperitor. Pentru alte valori infe- Şi

rioare ale lui U max putem coborî co- f

respunzător pragurile de stingere 1

completă a LFD-urilor prin simpla

reducere a căderii de tensiune pe
elementul „balast" D* (sortare pen¬
tru cădere mai mică de tensiune,
eventual înlocuire cu o diodă redre-
soare obişnuită).

De asemenea, în funcţie de scopul
urmărit sau de disponibilităţi, poate
fi redus şi numărul LED-urilor la
cinci, patru sau trei, suprimînd co¬
respunzător una, două sau trei din
diodele D,—D 5 . Diferenţa de ten¬
siune rezultată astfel în divizor va
trebui compensată, desigur, prin
creşterea căderii de tensiune pe ele¬
mentul „balast" D*.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

121011

R 2 U170H r 3 [

1130XL R 4 [

J100X1 r 5 f

J59XL R 6 [

(21011)

(172, SSL)

(135X1)

(97,511)

(6011)

(22,5111

//•

// |

[ledi

E0 2 3

[LED3 j

J[LED4 1

[LED5 3

^LED6 |

Roşu

Galben

Verde

Verde^

LED-ul se sting e |

pen,r “ us [32571

d 2 jd 3

d 4 id 5

h. ■ ” b. I

135011 R 2 027011 R 3 [

1(35011) T{277,5J1)

R40130H R5059iL

1(132,511) Ţ(60il)

LED-ul se _l—
stinge ptU< ^707

TEHNIUM 10/1988

|jfl pH| gm

tale şi a explicaţiilor teoretice, ulte¬
rioare primei prezentări, a condus
pe autor la opinia fermă că montajul
cu grilă la masă realizat cu tetrode
cu fascicul sau pentode cu supreso-
rul legat intern de catod nu merită a
fi reţinut în atenţie şi de aceea dis¬
cuţiile pe această temă se dovedesc,

La frecvenţe înalte, utilizînd tu¬
buri, există două posibilităţi care
asigură o funcţionare performantă a
acestora:

1. tuburi triode RF în montaj cu
grila la masă;

2. tuburi pentode RF în montaj cu
catod la masă.

ETAJE
DE PUTERE

Ing. TUDOR TÂNÂSESCU, Y03-200000/B

Curmare din nr. trecut)

Aşadar, o primă concluzie demnă
de reţinut este că la triode există
posibilitatea practică reală ca —
prin construcţie — să fie realizaţi ^ »**

astfel de parametri încît un amplifi- / \

câtor RF în schema cu grila la masă

să fie lipsit de posibilitatea intrării în f .___j jL «/

oscilaţie oricît de mare ar fi frec- [ .

venţa de lucru şi indiferent de facto- I

rii de calitate ai circuitelor oscilante, n
variaţia parametrilor etc. npUgx

Un asemenea amplificator este M

absolut stabil pînă în domeniul mi- T
croundelor. i

Este drept, performanţele energe- J__

tice. şi cîştigul în putere sînt mai
modeste şi scad cu frecvenţa, dar
pînă la apariţia semiconductoarelor
folosirea acestui tip de etaj a repre¬
zentat una din principalele posibili- mai la prima vedere. Astfel, dacă

tăţi practice (nu singura) prin care vom mări în mod voit capacitatea la

se putea obţine amplificare de pu- intrare prin adăugarea unor conden-

tere în domeniul undelor din ce în satoare, etajul final se va stabiliza,

ce mai scurte. Lucrurile într-adevăr aşa se petrec,

Această proprietate reprezintă, dar mărirea capacităţii de intrare,
anticipăm, „un caz singular", valabil care constituie „capacitate de sar-

numai pentru triode. cină" pentru tranzistorul de atac, în-

Să luăm în considerare acum situ- răutăţeşte în mod considerabil func-
aţia tetrodelor cu fascicul şi a pen- ţionarea acestuia la frecvenţe înalte
todelor în acest montaj. prin scăderea amplificării şi creşte-

Nu mai este necesară introduce- rea necesarului de putere pentru

rea unei figuri noi din care să re- atac.

zulte distribuţia capacităţilor, deoa- în cazul atacului cu circuit acor-
rece grila ecran fiind pusă tot la dat în catod, un dezacord „capaci-

masă, tubul se va comporta ca o tiv" al acestuia contribuie la stabili-

triodă cu „două grile", ambele la zare (invers faţă de etajul cu catod

masă. la masă). Metoda ar putea prezenta

Cuplajul este dat în mod identic interes, dar numai în cazul lucrului
Cgk pe frecvenţă fixă, aşa um este cel al

de raportul , care conform emiţătoarelor profesionale. în cazul
. L 'ak . amatorilor care lucrează în frecvenţă

tabelului 1 este de circa 1 4- 2. variabilă şi pe mai multe benzi,

Pentru un caz concret, de exem- acest aspect nu are valoare.

piu G807, —- = — a* 1 , 7 , iar Formarea circuitelor oscilante pe in-

Cak 7 ’ ’ ductanţe şi capacităţi parazite

Cgk 14

pentru GU50, - = 1,5. Este posibilă şi în acest caz dacă

L ' ak “ 15 luăm în considerare inductanţa fi-

Condiţia de intrare în oscilaţie a nită a conductoarelor de legătură,

etajului este ca acesta să realizeze, Spre exemplificare, în figura 15 se

fie pe frecvenţa de lucru, fie pe o relevă acest aspect numai în partea

frecvenţă superioară (corespunză- de ieşire deoarece partea de intrare

toare, aşa cum vom vedea, acordu- poate fi lipsită de aceste contribuţii

lui pe circuite parazite), o amplifi- într-o primă aproximare,

care mai mare decît 2. Este necesar Se constată formarea la ieşire a

deci ca SZ U >2, iar în cazul unei celui de-al doilea circuit oscilant,

pante de 5 mA/V rezultă Z„=400fî. format din Cag L ; ,+L.w şi C,. primul

Practic această valoare a impe- condensator din filtrul n. Etajul

danţei de sarcină este mai mică de- poate oscila pe una din cele două

cît impedanţele de sarcină optime frecvenţe. De obicei, oscilaţia se

necesare în majoritatea cazurilor, produce pe frecvenţe mai înalte de-

astfel încît pare că un asemenea etaj oarece o serie de aspecte legate de

nu va putea fi scos din starea de os- existenţa altor elemente parazite, in-
cilaţie pe care o atinge foarte uşor. ductanţa din catod şi grilă a fost ne-
în realitate şi în practică împiedi- glijată.
carea oscilaţiilor are loc datorită Materialul de faţă a fost prezentat
elementelor suplimentare introduse succint într-o primă formă la Simpo-

de circuitul de atac. zionul Radioamatorilor YO, Bucu-

Pe figura 14, în cazul atacului cu reşti 1987.
tranzistor, se constată apariţia între La acea dată au fost expuse şi o
catod (intrare) şi masă (grilă) a unor schemă de neutrodinare a montaju-

capacităţi suplimentare în paralel cu lui cu grilă la masă, elaborată de au-

capacitatea Cgk a tubului. Toate tor (fig. 16a), şi schema echivalentă

aceste capacităţi îngreunează condi- în puncte (fig. 16b), care explică

ţia de oscilaţie, iar acest aspect funcţionarea^, acesteia,

poate fi exploatat favorabil dar nu- Acumularea de date experimen-

Fig. 14: Schema echivalentă sim¬
plificată a etajului cu grila la masă
excitat cu tranzistor în catod.

pînă la urmă, sterile deoarece „lipsa
de performanţă" a acestui etaj poate
fi în continuare dovedită şi sub alte
aspecte.

Concluzia generală ce se impune
în momentul de faţă este:

Fig. 15: Formarea în ieşire a celui
de-al doilea circuit oscilant din ele¬
mente parazite Cag, L,,. L.v. C,.

SURSĂ |

EXCITAŢIE 1

1 SARCINĂ
A 1

_ J K

r-T

T I

n - ,

«Cgk

Cgas

.^i

■'

LI Co

Cn c

»»!

. 1

. M

L_J_

Fig. 16a: Schema amplificatorului
cu grila la masă neutralizat (s-a in¬
trodus şi rezistenţa de polarizare a
grilei); fig. 16 b: schema echivalentă
în punte.

TEHNIUM 10/1988

Există o întrebare justificată, a
cărei prezenţă s-a simţit „plutind în
aer“. Aceasta este: ce se poate
spune despre funcţionarea tetrode-
lor simple sau a pentodelor cu grilă
ecran scoasă separat la soclu
(GU50, 813, GK71 etc.) şi care
poate fi conectată nu la catod, ci la
masă direct?

Un studiu în amănunt al acestei
noi situaţii este deopotrivă foarte
dificil şi hazardat pentru mai multe
motive obiective, după cum ur¬
mează.

Tuburile pentode cu supresorul
separat au fost concepute să lu¬
creze în clasă C, cu posibilitatea de
aplicare a modulaţiei pe grila su-
presoare.

Toate eforturile tehnologice şi de
proiectare s-au axat pe o cît mai
bună ecranare a grilei de comandă
faţă de restul electrozilor.

Dispoziţia elementelor de ecra-
•nare în interiorul tubului este axată
pe această direcţie, ecranarea ca-
todului şi a terminalelor sale la so¬
clu constituind un factor secundar.

Lipsa de date de catalog privi¬
toare la noua distribuţie a capacită¬
ţilor într-o asemenea conexiune
este cvasitotală.

în principiu, se poate spune că
funcţionarea în acest regim a unei
pentode (supresorul conectat la
masă) este cu certitudine superioa¬
ră faţă de conectarea la catod, dar
wu este posibilă o comparaţie
P>biectivă a performanţelor în raport
cu_conexiunea catod la masă.

în ceea ce priveşte tetrodele sim¬
ple, se poate afirma cu mai multă
certitudine că ele pot funcţiona
după această schemă deoarece
există cel puţin cîteva exemple.
Este vorba de tetroda QBL3,5/2000
Philips de construcţie coaxială spe¬
cială pentru UHF, concepută să
funcţioneze cu grila la masă. Se
poate presupune că în asemenea
cazuri constructorul are în vedere
luarea unor măsuri cu totul de'ose-

bite pentru a optimiza performan¬
ţele etajului avînd în vedere un anu¬
mit regim de lucru.

Cîteva exemplare special stu¬
diate nu ne îndreptăţesc să tragem-
concluzia că toate tetrodele vor
funcţiona performant în cazul
schimbării regimului de lucru op¬
tim, care a stat la baza concepţiei
acestora.

în „superfinalul" articolului de
faţă se vor descrie un montaj expe¬
rimental şi tehnica de lucru care să
constituie o dovadă practică prin
care rezultatele şi concluziile celor
arătate vor putea fi verificate.

înainte de aceasta mai trebuie
spuse cîteva lucruri privind utiliza¬
rea tuburilor de putere tetrode în
domeniul UUS. De asemenea, cî¬
teva consideraţii asupra liniarităţii
amplificatoarelor RF SSB sînt utile.

TUBURI LA FRECVENŢE
ÎNALTE

în paragrafele anterioare s-a ne¬
glijat existenţa inductanţei finite a
conexiunii de catod.

Influenţa acesteia se face simţită
începînd de la frecvenţa de ordinul
a 30 MHz (pentru tuburile de RF) şi
devine supărătoare la frecvenţe de
ordinul a 100 MHz.

Situaţia circulaţiei curenţilor de
intrare şi ieşire prin inductanţa co¬
mună a catodului este arătată în fi¬
gura 17a. Explicaţia în amănunt a
tuturor fenomenelor este destul de
amplă, dar în linii mari se ajunge
printre altele la un efect de reacţie
negativă asemănător cu ceea ce se
petrece într-un tranzistor cu rezis¬
tenţă nedecuplată în emitor func-
ţionînd în AF (fig. 17b).

Necazul este că, fiind vorba de o
inductanţă, efectul de reacţie de¬
pinde de frecvenţă.

O primă măsură ce poate fi luată
este construcţia tubului cu catodul
legat prin două conexiuni distincte
la două picioruşe ale soclului
(6J1P). Se înţelege că este vorba de
tuburi miniatură, cu terminale

foarte scurte. Conectarea în circuit
se face după o schemă ca în figura
18, la care, pentru eliminarea circu¬
laţiei în comun a curenţilor, circui¬
tul de intrare trebuie realizat „flo¬
tant" şi deci necesită un cuplaj in¬
ductiv (link). Această tehnică este
aplicată şi la tranzistoare.

Fig. 18: Realizarea tehnologică a
unui tub cu două terminale de ca¬
tod care permite separarea circu¬
laţiei curenţilor de intrare şi ieşire.

Fig. 17: a) Circulaţia în comun
prin inductanţa finită a conexiunii
de catod a curenţilor de intrare şi ie¬
şire ai unui tub de RF. b) Schemă de
ÂF cu tranzistor şi rezistenţă de
emitor nedecuplată, prin care se
provoacă un efect de reacţie nega¬
tivă.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

L a generarea semnalelor BLU
prin metoda defazării, trebuie asi¬
gurate semnale defazate cu 90°, în
toată banda audio.

Pentru obţinerea unor anumite
defazaje, se pot utiliza celule for¬
mate din amplificatoare operaţio¬
nale şi elemente RC (fig. 1).
Caracteristica de transfer a unei

f semenea celule este de forma:

U 0 = 1 — jcuRC
U| 1 + jtuRC

adică se asigură un cîştig unitar şi
un defazaj ce scade de la zero la
—180°, cînd frecvenţa creşte de la
zero la infinit. Este cazul clasic al
unei celule de tip trece-tot. Forma şi
panta curbei ce arată defazajul în
funcţie de frecvenţă depind de con¬
stantele de timp, adică de produ¬
sele RC din circuit. Aceste con¬
stante de timp determină, de fapt,
poziţia în planul complex a polilor şi
nulurilor funcţiei de transfer. Co-
nectînd în serie mai multe celule, se
obţin circuite cu cîştig unitar şi de¬
fazaje proporţionale cu numărul de
celule.

Dacă două asemenea circuite se
alimentează de la o singură sursă
de semnal, diferenţa de fază dintre
semnalele de ieşire poate fi menţi¬
nută constantă într-o anumită
bandă de frecvenţă.

Montajul din figura 2 asigură la
ieşire două tensiuni egale ca ampli¬
tudine, dar defazate cu 90+2°, într-o
gamă largă de frecvenţe (100 Hz —
10 kHz).

Se utilizează circuitul integrat
/3M324, alimentat cu 5 V.

Primul amplificator operaţional
este conectat ca repetor şi este po¬
larizat printr-un divizor rezistiv.
Pentru fiecare celulă produsul
RC este determinat de relaţia: RC =
1/2î7-f 0 , unde f 0 este frecvenţa la
care celula defazează cu 90°. Valo¬
rile acestor frecvenţe sînt indicate
în figura 2.

La aceste frecvenţe se face regla¬
jul individual al fiecărei celule. Pen¬
tru aceasta se conectează intrarea
şi ieşirea fiecărei celule la intrările
de deflexie orizontală şi verticală
ale unui osciloscop. Se fixează ge¬
neratorul de semnal pe frecvenţele
corespunzătoare şi prin ajustarea
rezistenţelor semireglabile de 5 kfl
se obţin figuri Lissajoux de forma
unui cerc.

Sng. VASILE CIOBĂNIŢA, Y03APG

TEHNIUM 10/1988

.TA

Montajul prezentat se adresează
celor ce posedă un radioreceptor
pe lungimi de undă ultrascurte UUS
monotonie şi doresc să recepţio¬
neze stereofonic emisiunile trans¬
mise în acest mod (bineînţeles, este
necesar şi un amplificator audio de
putere stereo). Modulul necesar se
numeşte decodor stereo şi este
destinat a separa din semnalul ste¬
reo multiplex de la ieşirea demodu¬
latorului MF semnalul audio stereo¬
fonic pe cele două canale: stînga
(L) şi dreapta (R).

In primul rînd, semnalul stereo
multiplex trebuie să asigure corn- '
patibilitatea semnalului atît cu re¬
ceptoarele stereofonice, cît şi cu
cele monofonice; trebuie să con¬
ţină informaţiile ambelor canale

rejectează (elimină) subpur-
obţinîndu-se aşa-zisul sem¬
nal auxiliar stereo fără subpur-
tătoare (conţinînd, de fapt, numai
semnalul diferenţă sub formă de
benzi laterale). Acest semnal se
aplică submodulatorului SM împre¬
ună cu semnalul pilot de 19 kHz şi
după, cum am mai zis, cu semnalul
Sumă (A-FB). La ieşirea submodula¬
torului, prin combinarea spectrelor
introduse, se obţine semnalul ste¬
reo multiplex, care va modula în
frecvenţă purtătoarea principală în
modulatorul principal al staţiei de
emisie MF, va fi apoi amplificat şi
aplicat antenei de emisie (fig. i).

Decodorul pe care îl prezentăm
are principalul avantaj care constă
în faptul că nu foloseşte nici un fel
de bobine acordate pentru reface¬
rea subpurtătoarei de 38 kHz, bo¬
bine ce sînt mai dificil de construit
sau mai greu de procurat. Acestea
sînt înlocuite cu nişte filtre simple
R—C cu caracteristica în „ac de
păr“ (figura 2). Aceste filtre au o re-
jecţie foarte pronunţată şi pot fi
acordate într-o bandă de frecvenţă
determinată cu ajutorul unui simplu

j) cîştig mare format din tranzistoarele
i T, şi T 2 . Acest amplificator are o im-
i| pedanţă măre de intrare (100 kfî)
| astfel îneît nu încarcă supli-
<j mentar ieşirea demodulatorului MF.
| Datorită cîştigului ridicat, te'nsiu-
| nea maximă de intrare este de 5 mV,
| astfel îneît decodorul poate fi folo-
| sit şi la radioreceptoarele care au
I un nivel mic al tensiunii la ieşire. în
| cazul unui receptor cu nivel mai ri-
| dicat, la ieşirea demodulatorului
MF se ajustează nivelul (în sensul
| micşorării lui) din potenţiometrul
J R 0 = 500 kO, astfel evitînd intrarea
jjj etajelor în limitare, deci creşterea
I distorsiunilor.

A[%]

După amplificare, semnalul este
trimis unui etaj selector trece-
bandă care amplifică numai semna¬
lul pilot de 19 kHz (tranzistorul T 3
cu filtrul RC aferent). Semnalul de
19 kHz este apoi injectat în etajul
dublor de frecvenţă (T 4 ) şi deci
adus la frecvenţa de 38 kHz cu aju¬
torul diodelor D, şi D 2 . Acest sem¬
nal este amplificat din nou de către
amplificatorul selectiv constituit
din tranzistorul Tş şi filtrul RC din
circuitul de reacţie. Obţinem astfel
subpurtătoarea care are o bună sta¬
bilitate şi este în fază cu semnalul
recepţionat. Această subpurtă-
toare se aplică matricei demodula¬
torului stereo împreună cu spectrul
de frecvenţă al semnalului stereo
codat. Astfel, informaţiile pot fi se¬
parate în canalul drept şi canalul
stîng. Aceasta se. obţine separînd
informaţia canalului superior (frec¬
venţele ultrasonore) cu ajutorul lui
C 5 şi amesteeînd-o cu subpurtătoa¬
rea de 38 kHz, apoi aplicînd totul

SEMNAL
SUMĂ
(A + B)

SEMNAL DIFERENŢA
MODULAT ÎN AMPLITUDINE

SEMN/lL

PILOŢI

DECODO

STEREO

Fig. 1; Spectrul semnalului stereo multiplex cu subpurtătoare MA suprimată

cu semna! pilot.

INTRARE

potenţiometru. Cînd un asemenea
filtru este folosit în circuitul de
reacţie al unui amplificator cu cîştig
mare, îl face pe acesta să se com¬
porte ca un filtru trece-bandă, nelă-
sînd să treacă decît o bandă de
frecvenţă relativ îngustă. Fenome¬
nul acesta se petrece cînd frec¬
venţa semnalului atinge frecvenţa
de tăiere a filtrului, impedanţa serie
a filtrului fiind atunci foarte mare. în
acest caz, semnalul pe bucla de
reacţie este practic nul şi semnalul
de ieşire atinge valoarea sa ma¬
ximă. In afara acestei frecvenţe, im¬
pedanţa filtrului este relativ mică,
semnalul de reacţie este mare (reac¬
ţia puternică) şi cîştigul amplifica¬
torului scade în consecinţă. Obţi¬
nem un etaj amplificator acordat
fără nici un fel de inductanţe (figura
3).

Problema principală a unui deco¬
dor stereo este refacerea subpur¬
tătoarei de 38 kHz care să fie stabilă
şi în fază cu semnalul pilot de 19
kHz, transmis de staţia de emisie. în
schema noastră (fig. 4), semnalul
pilot este amplificat, filtrat, dublat,
amplificat din nou şi apoi aplicat
matricei de demodulare.

Analizînd schema, vedem că sem¬
nalul stereo multiplex este aplicat
unui amplificator de bandă largă şi

astfel îneît acestea să poată fi sepa¬
rate la recepţie, fiecare acoperind
banda de audiofrecvenţă impusă
unei audiţii de fidelitate. Totodată,
spectrul ocupat de semnalul stereo
multiplex trebuie să fie minim, iar
deviaţia de frecvenţă impusă de
această purtătoare MF să se înscrie
în limitele admise.

La recepţie, spectrul semnalului
audio este 30 Hz — 15 kHz. Se con¬
sideră că acesta este suficient re¬
producerii fidele a unei surse so¬
nore.

Semnalul stereo multiplex se for¬
mează în felul următor: două micro¬
foane şi M 2 captează semnalele
A şi B. în radiodifuziunea stereo, din
motive de realizare a compatibilită¬
ţii, nu se transmit prin canalele de
transmisie chiar semnalele A şi B, ci
combinaţii ale acestora. Semnalele
A şi B se introduc într-un dispozitiv
de adunare şi scădere, dispozitiv în
care au loc adunarea şi scăderea
electrică ale celor două semnale de
audiofrecvenţă. Se obţin un semnal
sumă (A+B) şi un semnal diferenţă
(A-B). Semnalul sumă (A+B) se in- I
troduce direct într-un submodula- 1
tor (SM). Semnalul diferenţă (A-B) |

are acelaşi spectru de frecvenţă ca ’ , i > 1 . ■ i IRC dublu t în -înn .

şi semnalul (A+B). Este necesar Că prcuitul de reacţie; b) răspunsul în frecvenţă al acestui amplificator. IUU

semnalul (A-B) să fie transmis prin I
acelaşi emiţător, adică să moduleze
aceeaşi purtătoare ca şi semnalul
(A+B). De aceea spectrul său de
frecvenţă se translatează deasupra
spectrului de audiofrecvenţă, în do¬
meniul ultrasonor şi se modulează
cu el în amplitudine o subpur¬
tătoare de 38 kHz, care este obţi¬
nută prin dublarea frecvenţei osci¬
latorului pilot de 19 kHz. Deci la ie¬
şirea modulatorului MA se obţin
subpurtătoarea de 38 kHz şi două
benzi laterale cu spectrele cuprinse
între 23 şi 38 kHz şi, respectiv, 38 şi
53 kHz. După aceasta, cu un filtru,

1 ATENUARE

f Fig. 2: a) Schema filtrului RC;

' b) curba de răspuns a filtrului.

TEHNIUM 10/1988

1 5

diodelor D 3 şi D 4 ale matricei demo¬
dulatorului stereo. Dacă matricei i
se aplică numai informaţia conţi¬
nută în canalul superior (peste 19
kHz), la ieşire obţinem numai infor¬
maţia A—B. Dacă se conectează
decodorul la un amplificator audio,
se obţine o informaţie mono pentru
un semnal stereo şi nimic pentru un
semnal mono. Pentru obţinerea
efectului stereo trebuie prelucrată
şi informaţia conţinută de canalul
inferior A+B (sub 19 kHz). Aceasta
se realizează adăugînd informaţia
acestui canal (A+B) la cele obţinute
pe cele două ramuri ale matricei
(vezi figura 4). Făcînd suma şi dife¬
renţa celor două canale (supărior şi
inferior) în circuitul de matriciere
obţinem semnalele corespunzătoare
(stînga şi dreapta), după care rea¬
lizăm o dezaccentuare pe fiecare
canal în parte cu un grup RC. Dez-
accentuarea nu se face direct după
demodulatorul MF, deoarece ar
atenua puternic semnalele aflate
peste frecvenţa de 15 kHz, adică
semnalul pilot şi semnalul auxiliar
stereo (23 kHz — 53 kHz). Din acest
motiv, circuitele de dezaccentuare
sînt plasate la ieşirea decodorului
stereo.

Apariţia unei emisiuni stereo este
semnalizată cu ajutorul LED-ului
din colectorul tranzistorului Tiv,
care se aprinde numai cînd un sem¬
nal de 38 kHz apare în colectorul lui
T 5 . Semnalul este detectat de dioda
amplificat de tranzistorul T 6 şi
ipiicat lui T 7 . LED-ul se aprinde nu-

ai în prezenţa unui semnal de 38
kHz suficient de puternic. Intensi¬
tatea lui luminoasă se ajustează din
semireglabilul R 32 , care limitează
curentul prin LED.

Alinierea decodorului se face co-
nectînd la intrarea sa un receptor
MF. Cablul de legătură se reco¬
mandă a fi cît mai scurt pentru a
evita efectul capacităţii lui parazite,
care ar putea atenua spectrul supe¬
rior de frecvenţe al semnalului ste¬
reo multiplex. Se acordează radio¬
receptorul pe un post emis stereo¬
fonic. Se conectează un osciloscop

Prezentăm în cele ce urmează de-
^codoarele stereofonice produse de
firma TELEFUNKEN (R.F.G.) avînd
Io largă răspîndire în produsele
electronice de tipul radioreceptoa¬
relor, radiocasetofoanelor porta-
Ibile, auto sau staţionare.

1 Circuitul TCA4511 este destinat
1 aparaturii de calitate, iar celelalte
două circuite sînt destinate apara¬
turii Iow cost (de preţ scăzut), deşi
Jparametrii circuitelor sînt excelenţi.
8 Se remarcă tensiunea scăzută de
alimentare a circuitului U2342B,
destinat să lucreze în aparatură
portabilă cu tensiunea de alimen¬
tare scăzută (3,0—4,5 V), de tipul
radioreceptoarelor cu audiţie în
[căşti, radiocasetofoane tip Walk¬
man etc.

Principalii parametri sînt cuprinşi
în tabel, iar în figurile 1, 2 şi 3 sînt
prezentate schemele electrice de
utilizare.

BIBLIOGRAFIE

Catalog circuite integrate TFK,
1987

AMPLIFICATOR

Fig. 5: Stabilizator de tensiune
serie cu reacţie folosit pentru
alimentarea decodorului.

în colectorul lui T 3 şi se reglează
R 12 pînă se obţine o tensiune ma¬
ximă de ieşire. Se conectează apoi
osciloscopul în colectorul lui T 5 şi
se reglează R 2 6 pentru a obţine din
nou o tensiune maximă de ieşire. Se
verifică aici ca frecvenţa să fie du¬
blul celei din colectorul lui T 3 . LED-ul
indicator luminează cînd R 26 este
într-o poziţie optimă şi se stinge
cînd dezacordăm radioreceptorul
de pe postul respectiv. După termi¬
narea alinierii se conectează deco¬
dorul la un amplificator audio ste¬
reo şi se reglează R 6 pînă cînd se
obţine o separare maximă între ca¬
nale. Dacă separarea este insufi¬
cientă, se verifică starea diodelor.

O funcţionare corectă a montaju-

2200 UF
25V 1

u 0UT

lui permite obţinerea unei separări
de aproximativ 40 dB în gama
100 Hz — 10 kHz şi cel puţin 30 dB în
rest. Circuitul se alimentează de la

o sursă de -12,7 V stabilizată, pe
care o prezentăm în figura 5. Con¬
sumul este mai mic de 50 mA cînd
este aprins şi LED-ul indicator.

WtL m

RATE DEC

Ing. A. MATEESCU

'pARM^ETRUL ‘ '-

TCA4511

U2342B

U2343B

Tensiunea de alimentare Da (V)

8—18

1,8—5

3,5—12

Separarea între canale la
f = 1 kHz (dB)

1 Distorsiuni armonice (%)

0,5

0,08

1 Capsula

DIP 18

SIP 9

I Utilizare

Receptoare .
auto şi
staţionare

Receptoare
portabile cu

Ua scăzută

Receptoare
cu baterii şi
staţionare

* 1000p F POlYSTIROL

U 2342 B

mrrrnT.*

VpF

liKn.

10 p F .ŞiY

Tmon^/st

STf

TEHNIUM 10/1988

E. VOICULESCU, S. MICAN

Circuitele descrise în cele ce ur¬
mează reprezintă soluţii simple ale
unei necesităţi reale, frecvent întîl-
nite în practică [1]: redarea/înregis¬
trarea directă a imaginii şi sunetului,
fără modulare-demodulare {proces
ce reduce întotdeauna raportul sem¬
nal/zgomot). Aceste circuite aduc o
îmbunătăţire netă calităţii imaginii şi
sunetului, în plus, dispare problema
demodulării sunetului de pe pur¬
tătoarea de 5,5 MHz la ieşirea de RF
a videocasetofonului. Devin astfel
posibile monitorizarea camerelor de
luat vederi, a programelor înregis¬
trate pe bandă magnetică, utilizarea
receptorului TV ca display pentru
cajculator sau pentru jocuri TV.

în cazul televizorului Cromatic,
această facilitate este asigurată
prin fabricaţie (fig. 1, 2).

Receptorul este prevăzut cu o
mufă audio-video de la care pot fi
culese semnalele de AF şi VF, sau
invers, la care se pot aplica aceste
semnale din afară.

în figura 1, calea de imagine la in¬
terconectarea directă cu videoca-
setofonul, extrasă din schema tele¬
vizorului [2], este redesenată pen¬
tru maximum de claritate.

în cazul redării programului înre¬
gistrat pe casetă, teasiunea Ua V
este SUS, aşa că tranzistorul T 4 ain
modulul audio-video se saturează.
Tranzistorul T 2 , din aceeaşi arie
B342d cu T 4 , este blocat, iar tranzis¬
torul T 3 conduce foarte puţin pe
seama tensiunii de polarizare dată
de divizorul SAY30-R 17 —R 15 . Ori¬
cum, T 3 transmite pe calea de sem¬
nal (marcată cu săgeată) doar com¬
ponentă continuă.

Divizoarele din bazele tranzistoa-
relor T 5 şi T 6 sînt acum alimentate la
circa 12 V, aşa că T 5 şi T 6 conduc.
Semnalul de la ieşirea de VF a case-
tofonului este astfel amplificat pe
calea R 19 ii C 08 —T 5 — baza T 6 , pînă
la modulul video. T 5 , în montaj cu
baza comună, asigură lărgimea de
bandă necesară, iar repetorul pe
emitor, realizat cu tranzistorul T 6 ,
separarea.

Pentru înregistrare, punctul notat
cu U AV este lăsat în gol. Din această
cauza, „tranzistorul T 4 este ca şi ab¬
sent din circuit şi semnalul din emi-
torul tranzistorului T, este transfe¬
rat la intrarea de videofrecvenţă a
casetofonuiui (pentru simplitate, în
schemă nu sînt figurate distinct
mufele VF OUT şi VF IN). Tranzis-
toarele T 2 şi T 3 , ambele repetoare
pe emitor, amplifică în curent, lucru
ce înseamnă că sarcina de 75 Cl de
ia ieşire nu afectează amplitudinea
de 7,5 Vvv a semnalului video.

Pentru semnalul de sunet, schema

electrică la interconectarea directă a
televizorului Cromatic cu videoca-
setofonul este dată în figura 2. Nici
mufa de audiofrecvenţă a videoca¬
setofonului nu este unică, trecerea
cablului din mufa AF OUT în mufa
AF IN nu este însă o problemă. Pen¬
tru ca sunetul înregistrat pe bandă
să fie redat în difuzorul televizorului
U AV —* SUS. Emitorul tranzistorului
VT07 este ridicat la cca 11 V şi tran¬
zistorul se deschide datorită legă¬
turii U AV —R os —R 06 —R 07 . Emitorul
tranzistorului VT06 este ridicat
peste 4,75 V şi deci VT06 este blo¬
cat. Semnalul de la videocasetofon
ajunge astfel la pinul 8 al modulului
audio-video, intră în amplificatorul
de audiofrecvenţă şi este redat.

La înregistrare, punctul U AV este
lăsat în gol, iar semnalul din pinul 9
al modulului audio-video este trans¬
mis la mufa AF IN a videocasetofo¬
nului prin repetorul pe emitor VT06.
Tranzistorul VT07 are emitorul în
gol, deci contează ca întrerupere în
circuit.

Pentru ca televizorul Telecolor să
poată fi folosit ca monitor, sînt ne¬
cesare circuite suplimentare (fig. 3
şi 4), iar tranzistorul T 2392 trebuie
scos din placă. Şi rezistorul R 2392
poate lipsi, din moment ce compa¬
ratorul diferenţial are sarcină în
emitor (1 kH). De altfel, la monitorul
Electronica similar Telecolorului, în
flecurile libere ale tranzistorului
T 2392 sînt aduse firele marcate cu
săgeţi în figura 3.

Pentru redare, U AV —* +12,5 V, aşa
că prin cei 10 kfî tranzistorul comu¬
tator BC172B este saturat şi baza
tranzistorului din dreapta compara¬
torului diferenţial este trasă JOS. Pe
calea videocasetofon — BC172B —
BC252B — tranzistorul din stînga al
comparatorului diferenţial -1 kn —
modulul .video al televizorului, este
redat semnalul de videofrecvenţă în¬
registrat pe casetă.

Schema din figura 3, preluată din
monitorul Electronica 002, nu per¬
mite înregistrarea programului TV
obişnuit. Pentru ca acest lucru să
fie posibil, schema trebuie comple¬
tată cu calea inversă de semnal, ca
în figura 1.

La funcţionarea ca televizor,
semnalul de videofrecvenţă, care
era transferat în mod normal de re¬
petorul pe emitor T 2392 la modulul
video, este condus la tranzistorul
BC252B; acum punctul U AV este în
gol şi tranzistorul din dreapta al
comparatorului diferenţial repetă
semnalul, transferîndu-l, ca şi T 2392 ,
în pinul 2 al modulului video. Tran¬
zistorul din stînga comparatorului
diferenţial are colectorul în gol şi
poate fi ignorat.

Modificînd schema internă a tele¬
vizorului Telecolor ca în figura 4,
este posibilă redarea sunetului de

Fig. 1: Calea de imagine la inter- Fig. 2: Calea de sunet la interco-
conectarea directă TVC nectarea directă TVC Cro-

Cromatic - videocasetofon. matic - videocasetofon.

Schema electrică. Schema electrică.

TVC CROMATIC

Fig. 3: Modulul de comutare al
semnalului imagine care
permite funcţionarea ca
monitor a televizorului co¬
lor.

TEHNIUM 10/1988

' TVC TELECOLOR

MODUL SUNET j
+11,5V |

65> y. ţ ♦ r te

-I-Ll_ife

Fjg. 4:

Modulul de comu¬
tare a semnalului
de sunet care per¬
mite funcţionarea
ca monitor a televi¬
zorului color.

1.■Hi

25VI I
lOOnF

-J00 [ 4r

i r â

JBC BCki I
U72B 172BJ—f—

p Jm p

{VIDEOCASE-

r-%) I TOFON

Ţ. 22/JF 180/1 ^ .ipanal

i25Vpa-(4-r ii -st

Zjţoon it [— \esiri

uii£gf AF

pe o casetă video. în acest scop,
traseul dintre pinul 8 al amplificato-
rului-iimitator şi pinul 10 al modulu¬
lui de sunet se întrerupe şi se inter¬
calează circuitul figurat.

Se obţin astfel două intrări AF de
monitor (pentru audiţie stereo sau
pentru alegerea limbii în care este
vorbit filmul, la cele bilingve).

Tensiunea U AV este generată de
videocasetofon.

Cînd punctul U AV — +12,5 V,
comparatorul diferenţial este trecut
în starea cu tranzistorul din dreapta
deschis şi ce! din stînga blocat. Co¬
mutaţia este asigurată de divizoa-

rele de 33 kfl — 68 kil, care polari¬
zează bazele la 2/3 şi respectiv 1/3
din tensiunea de +12,5 V. Semnalul
de audiofrecvenţă, care a fost făcut
monofonic prin rezistoarele de 180
O şi potenţiometrul de balans de
100 fi, este trecut prin repetorul pe
emitor din dreapta şi transferat ia
pinul 10 al modulului de sunet.

Cînd punctul U AV este lăsat în
gol, are loc redarea programului TV
obişnuit. Atunci tranzistorul din
stînga al comparatorului diferenţial
reproduce în pinul 10 al modulului
de sunet semnalul din pinul 8 al am¬
plificatorului limitator, iar tranzisto¬

rul din dreapta al comparatorului
diferenţial contează ca întrerupere
în circuit.

Dacă se doreşte înregistrarea
semnalului audio de la televizor,
sînt necesare circuite suplimen¬
tare.

Schemele din figurile 3—4 au fost
realizate, testate în receptoare Te-
lecolor şi Elcrom şi se află în pre¬
zent în exploatare.

Coroborînd circuitele anterior
descrise (comutatorul semnalului
imagine şi al celui de sunet de la te¬
levizorul Telecolor cu etajul final
realizat cu tranzistorul BF214, tran¬
zistor cu sarcină distribuită în emi¬
tor şi colector), este posibilă trans¬
formarea unui televizor alb-negru
în monitor TV (fig. 5).

Interconexiunile necesare sînt
exemplificate pe un televizor cu cir¬
cuite integrate (Olt [2,3]):

— terminalul AF (TV) se leagă la
C 2 ii din modulul căii de sunet a te¬
levizorului;

— terminalul VF (TV) — la pinul 2
al modulului AFI — cale comună
(spre pinul 11 al circuitului TDA440).

Pentru redarea programului TV
obişnuit, terminalul U AV este lăsat
în gol; la redarea programului înre¬
gistrat pe videocasetă, el este co¬
mutat manual la tensiunea de +12 V
generată de televizor.

— ieşirea SINCRO se leagă la
C 401 din sincroprocesorul televizo¬
rului;

— ieşirea VF la baza tranzistoru¬
lui T 102 ;

— ieşirea AF la potenţiometrul
de volum R 20 ş din etajul final audio
al televizorului.

Schema a fost testată cu trans¬
formator separator de reţea (1:1) în
televizorul Olt şi, mai simplu, într-un
televizor Sport care încorporează
transformatorul separator (şi tran-

j zistorul final de altfel).

Circuitele funcţionează corect şi
| în prezent.

1 In figura 6 sînt prezentate circui-
1 tul imprimat şi modul de echipare a
I modulului de comutare. A fost
I păstrată în mare parte topologia
| modulului COMUTARE SEMNAL
I din monitorul 002 Electronica.

| în figura 7 este prezentat un am-
| plificator care poate distribui sem-
| nai de videofrecvenţă mai multor
| monitoare sau videocasetofoane,

I de la o singură cameră de luat ve-

I deri sau de la un videocasetofon
unic [4]. Circuitul are banda de tre¬
cere de 30 MHz şi cîştigul maxim în
tensiune 2,5.

Generatorul de curent constant
realizat cu tranzistorul T 6 fixează
curentul static la circa 180 mA,
făcînd etajul de ieşire insensibil la
variaţiile sarcinii (31 (1 ... 157 11). El
reprezintă sarcină activă pentru
Darii ngtonul T 4 —T 5 , măreşte la
circa 100 cîştigul amplificatorului
de bază şi dirijează întreg semnalul
util spre sarcină. Rezistoarele
Rh-.-Rts protejează la scurtcircuit
amplificatorul.

BIBLIOGRAFIE

| 1. M. Rădoi, R. Mateescu, M.

ji Băşoiu, Videocasetofoane, Editura
| Tehnică, Bucureşti, 1987

i Z întreprinderea Electronica, Sche¬
mele electrice ale receptoarelor Cro¬
matic, Telecolor, Monitor 002, Sport,
Olt ş.a., Bucureşti, 1978—1987.

3. M. Silişteanu, L. Cipere, C.
Constantinescu, Lucrări practice
de depanare a receptoarelor de te¬
leviziune, Editura Didactică şi Pe¬
dagogică, Bucureşti, 1982.

4. K.A. Szălessâvu video illes-
I zto erosito, în revista Râdiotech-
1 nika nr. 10 (după Elektor — S.U.A.,
I 1985/7-8), Budapesta, 1987.

TEHNIUM 10/1988

per- . -

Începînd din acest număr, vă propunem o călătorie într-un fel de „ţară a minunilor
care este în prezent lumea calculatoarelor electronice, încercînd să-i pătrundem tainele,
trecînd dincolo de display sau tastatură. Cum vom realiza aceasta? Simplu: însoţind un bit
imaginar prin magistralele de date şi adrese, în memorii sau microprocesor, în universul nu¬
mai în aparenţă rece al cipurilor de siliciu (sau de AsGa etc.), demonstrînd că una dintre
cele mai spectaculoase simbioze ale secolului XX este aceea dintre om şi calculator. Cum a
fost posibilă realizarea ei şi mai ales care este viitorul ei, vom vedea în cele ce urmează...

2 4LCULAT0RUL ELECTRONIC
ÎNTRE DOUĂ GENERAŢII

„Niciodată pe piaţa comercială nu vor fi vîndute mai
mult decît 6 calculatoare!“

HOWARD AIKEN, 1950

Această paradoxală şi incredibilă
afirmaţie — pentru noi, cei din anul
1988 — aparţine creatorului primu¬
lui calculator IBM, MARK 1, operaţi¬
onal 1943! Mai mult decît atît, Alan
Turing, cel care a pus bazele teoriei
calculatorului modern încă din anii
’30, credea, atenţie!, că numai trei
astfel de maşini (calculatoare!) vor
satisface cerinţele în domeniu ale
Marii Britanii!

Vă vine cumva să zîmbiţi? Priviţi
cumva cu ironie aceste preziceri
atît de categorice? înainte de orice,
trebuie să ţinem cont că, în decurs
de numai cîteva decenii, calcula¬
toarele şi-au schimbat caracterul
iniţial, ele devenind un mijloc şi nu
un scop în orice domeniu. Asistăm
în prezent la o revoluţie în ceea ce
priveşte calculatoarele cel puţin la
fel de importantă ca aceea iniţială,
datorată apariţiei lor.

Cum vor fi calculatoarele de
mîine? Cît de rapide? Cu ce fel de
programe? Cît de miniaturizate?
Cu ce componente? Cît de ieftine?
lată numai cîteva întrebări de ex¬
tremă actualitate care îi preocupă
pe specialişti în prezent.

Dar, înainte de a încerca unele
posibile răspunsuri la aceste multi¬
ple întrebări, să ne întoarcem puţin
pe firul istoriei atît de controversate
a acestei minunate maşini,. şi
aceasta pentru că, numai cunos-
cînd etapele de maturizare a copi-
lului-minune al secolului XX, rea¬
lizăm Lmpactul uriaş asupra progre¬
sului tshnic şi vieţii sociale din ulti¬
mele decenii.

Aşadar, să întoarcem timpul
înapoi...

Howard Aiken, în 1943, a pus în
funcţiune primul calculator IBM,
Mark 1: încasetat în oţel inoxidabil
şi sticlă, avea o înălţime de cca 2,5
m, o lungime de 15,24 m şi perfor¬

manţe incredibile! Putea memora
72 de numere şi efectua 3 adunări/
secundă. Scopul acestui calculator
era destul de „modest": să automa-
tizeze cal culele ştiinţifice (mai ales
cele balistice), scop pe care l-a dus
la bun sfîrşit aproape 15 ani, multi¬
plicat în numai 6 e_xemplare. Totuşi
timpul se grăbea. în 1946, un nou
calculator, ENIAC (18 000 de tuburi
electronice cu vid, autori Eckert şi
Mauchly), venea să marcheze o
etapă importantă: viteza de lucru
era deja de 5 000 de adunări pe se¬
cundă! MHHMl

Ceea ce s-a petrecut mar departe
pare puţin anecdotic: conducerea
unei reţele de restaurante şi ceai¬
nării londoneze a înţeles că ar fi
mare păcat să se limiteze utilizarea
calculatoarelor numai la calcule şti¬
inţifice, atîta vreme cît ar fi perfect
posibilă folosirea acestora, bu¬
năoară, ia activităţi de inventarieri,
conturi şi alte operaţii comerciale.
Calculatorul creat special pentru
aceste activităţi a fost unul dintre
cele mai performante ale vremii
sale, deoarece, pentru prima dată,
s-a introdus, fără a fi explicitat, con¬
ceptul de procesare a datelor.

Calculatoarele au ajuns acum să
ocupe în viaţa noastră un loc ex¬
trem de important, deoarece ele au
o calitate esenţială: sînt maşini uni¬
versale, ceea ce le deosebeşte fun¬
damental de alte produse tehnolo¬
gice. Calculatorul care sintetizează
imagini poate fi utilizat de aseme¬
nea* pentru jocuri video, poate fi
programat pentru operaţii comer¬
ciale etc. Motivul acestei versati¬
lităţi constă în aceea că un caiculâ-
tor lucrează cu un lucru comun
oricărei activităţi, anume INFOR¬
MAŢIA.

Totuşi o întrebare rămîne: ce
anume desparte calculatoarele de

tipul ENIAC (pe care ne-am obiş¬
nuit să le numim generaţia I datorită
tuburilor electronice cu vid) de suc-
cesoarele lor mai tranzistorizate,
mai miniaturiza te, mai...? Să fie
oare numai tehnologia de produ¬
cere, care ţinea cont, fireşte, de
progresul tehnic? Fără îndoială că
nu. Şi pentru a răspunde la această
întrebare, să ne amintim de războiul
de ţesut cu cartele perforate al lui
Jaquard sau Mark 1, care, pentru
fiecare pas pe care trebuia să-l facă
maşina, avea nevoie de o instruc¬
ţiune separată pe care o primea de la
suportul extern (cartelă perforată sau
bandă de hîrtie perforată). Calcula¬
toarele din generaţiile următoare
au eliminat acest neajuns. Cum?
Datorită unui matematician de ex-
, cepţie — şi-l numim pe John von
Neumann (1903—1957) - - care. în
iunie 1945, a definitivat proiectul
unui calculator (EDVAC) bazat pe o
cu totul altă concepţie, anume
aceea a programului memorat. în
loc de a-şi lua instrucţiunile din ex¬
terior, calculatorul le va stoca în
propria-i memorie. Acest pas a fost
uriaş, însemnînd cotitura de bază în
concepţia calculatoarelor, aşa fel
încît 3 generaţii succesive (tranzis¬
toare, circuite integrate pe scară
largă şi foarte largă) au purtat nu¬
mele generic de maşini „von Neu¬
mann". Noile arhitecturi interne de
calculatoare (structuri paralele, de
hipercub etc.), definitivate în ultimii
ani, cu performanţe greu imagina¬
bile, nu mai sînt concepute con¬
form principiului „von Neumann",
ele constituind o altă etapă în dez¬
voltarea calculatoarelor (care in¬
clude cipuri noi, materiale noi,
structuri noi, moduri diferite de co¬
municare cu calculatorul etc.),
etapă pe care o vom avea în vedere
mai tîrziu.

Ing. M. GARADCOV

Pînă atunci, maşina „von Neu¬
mann" este încă în „lucru", ea bucu-
rîndu-se de una dintre cele mai pal¬
pitante istorii care s-au scris vreo¬
dată, în numai 30 de ani. Tehnolc
gia componentelor electronice cu
,noaşte o adevărată revoluţie, cînd,
în 1948, la Bell Laboratories a fost
inventat tranzistorul de către Bar-
deen Brattain, Shockley; o dată cu
anul 1959 — cînd apar primele cir¬
cuite integrate la firmele Texas In¬
struments şi Fairchild — începe
treia generaţie de calculatoare şi, în
acelaşi timp, o nouă eră. în 1959
apare primul calculator în între¬
gime tranzistorizat: unitatea cen
trală avea 8 000 de diode şi 4 000 de
tranzistoare şi efectua o adunare în
60 idS. Anii ’60 aduc cu ei minicalcu-
latoarele, primul din serie fiind PDP
1, urmat în 1963 de PDP 5 ale firmei
DEC, cu tranzistoare şi memorii de
ferite. PDP 8, apărut în 1965, efec
tua o adunare în 3,2 fxs. Cîţiva ani
mai tîrziu, se anunţă, datorită circui¬
telor integrate pe scară largă (LSI)
era microinformaticii. Performan¬
ţele încep să se succeadă cu o vi¬
teză uimitoare: 1973 — Intel lan¬
sează microprocesorul 8080 (teh¬
nologie NMos), iar Motorola M6800.
Din 1978 începe marea ofensivă p'
16 biţi: Intel cu 8086, Zilog cu Z 80,
Texas Instruments cu TI 9900, Mo
torola cu M 68000. Apar compo¬
nente noi, victoria în bătălia siliciu-
lui cu arseniura de galiu încă nu a
fost adjudecată, softul evoluează
de la programele în limbaj maşină şi
limbaje mnemonice la programe
evoluate, complexe, la lucrul în
timp real, la programarea structu¬
rată, la manipularea ideilor şi nu a
datelor... A programa devine o artă
a ştiinţei...

Programul calculează azimutul şi
elevaţia direcţiei după care trebuie
orientată o antenă pentru a viza un
satelit geostaţionar. Cunoscînd lon¬
gitudinea şi latitudinea locului
unde este situată antena, precum şi
poziţia orbitală a satelitului, se
poate calcula azimutul direcţiei de
orientare a -ntenei ca fiind unghiul
„a" pe care îl formează direcţia de
vizare a satelitului cu nordul geo¬
grafic:

a -- 180 4- arctg[tg(Lo-Po)/sin (la)]
unde: Lo = longitudinea locului; La
-- latitudinea locului; Po - poziţia
orbitală a satelitului (raportată la
meridianul 0).

Elevaţia antenei „e“, definită ca
unghiul pe care îl face direcţia de vi¬
zare a satelitului cu orizontala, se

calculează cu relaţia:

r cosLa-cos(Lo-Po)-R/(R+D)

e = arctg - -

L ! 1-cos 2 La-cos 2 (Lo-Po)
unde R este raza Pămîntului, iar D
este distanţa de la satelit la Pâmînt;
R/(R+D) = 0,1513.

Cu primul program valoarea azi¬
mutului se calculează faţă de direc¬
ţia N—S; valorile pozitive cores¬
pund unghiului cu care trebuie ro¬
tită antena spre est pornind de la
sud, iar valorile negative reprezintă
unghiul măsurat în grade cu care
trebuie orientată antena de la sud
spre vest.

Cu al doilea program se poate
obţine pe ecran sau pe imprimantă
un tabel cu valorile elevaţiei şi azi¬
mutului direcţiei de vizare a unui
satelit geostaţionar situat între 40
grade longitudine vestică şi 89
grade longitudine estică, din grad
în grad.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 10/1983

Exemplu de calcul pentru primul
program:

Introduceţi coordonatele
GREENWICH ale locului de
observaţie :

1 LATITUDINE NORDICA
GRD=44 MIN=24

2 LONGITUDINE ESTICA
GRD=26 MIN=6

4 LONGIT. ESTICA SATELIT
GRD=60 MIN=6

SATELITUL ARE
ELEVAŢIE: 28 GRD 42 MIN
AZIMUT: 43 GRD 57 MIN

1 REM PROGRAM DE CALCUL
2 REM A AZIMUTULUI SI
3. REM ELEVAGIEI DIRECŢIEI DE
4 REM VIZARE A UNUI SATELIT
5:

10 PRINŢ AT 2,3;"Introduceţi c

oordonatele.GREENWICH ale locu

lui de"'"observaţie :"''"1 LATIT
UDINE NORDICA"

12 LPRINŢ AT 2,3;"Introduceţi
coordonatele"'"GREENWICH ale loc
ului de"'"observaţie' :"''"1 LAŢI
TUDINE NORDICA"

20 GO SUB 280

30 let A=X

40 PRINŢ '" 2 LONGITUDINE EŞTI
l CA"

2 LONGITUDINE EST 31-2 LPRINT " ";A$(K TO K+2>;"=

320 IMPUT Y
330 PRINŢ Y;

332 LPRINT Y;

340 LET X=X+Y/60 / TNT (K/3)

350 NEXT K
360 LET X=X*PI/180
370 LPRINT ': PRINŢ
380 RETURN
350 LET X=R*180/PI
400 LET Y=SGN X
410 LET X=ABS X
420 DIM G( 6)

430 FOR K-~l TO 2
440 LET G(K)=Y*INT X
450 LET X=(X-Y*G(K)>*60
460 PRINŢ G(K);" ";A$(3*K-2 TO
3*K);"

462 LPRINT GCK);" ";A$(3*K-2 T0
3*K) ;" ";

470 NEXT K
480 LPRINT : PRINŢ
490 RETURN

10 REM PROGRAM DE TIPĂRIRE
20 REM A AZIMUTULUI SI
30 REM ELEVAŢIEI DIRECŢIEI DE
40 REM VIZARE
50:

60 PRINŢ "Introduceţi longitud
inea locului"'"de vizare spre sa
telit"

70' IMPUT "Longitudinea (grade)

42 LPRINT
ICA~"

50 GO SUB 280
60 LET L=X
70 LET SA=SIN A

80 LET RR=(6378*(1-SÂ*SA*33245
E-7) J/42139

90 PRINŢ 4 LONGIT. ESTICA S
ATEI. î T"

92 LPRINT '" 4 LONGIT. ESTICA
SATELIT"

100 GO SUB 280
110 LET F=X

120 LET TF=COS (F L)*COS A
130 LET X=TF-RR
140 IF X>0 THEN GO TO 180
150 PRINŢ '"SATELIT SUB ORIZONT
UL LOCULUI"

160 STOP
170 GO TO 90

180 LET D=ASN (X/S QR (1+RR*(RR-
2*TF) > )

190 LET E=ASN (SIN (F-D/SQR (1
-TF*TF)) v
200 LET R=D

210 PRINŢ 'TAB 8;"SATELITUL ARE

212 LPRINT 'TAB 8;"SATELITUL AR
E"

220 PRINŢ '"ELEVAŢIE:

222 LPRINT '"ELEVAŢIE: ";

230 GO SUB 390

240 LET R=E

250 PRINŢ '"AZIMUT: ";

252 LPRINT '"AZIMUT:

260 GO SUB 390

270 GO TO 90

280 LET A$="GRDMIN"

290 LET X=0

300 FOR K=1 TO 4 STEP 3

310 PRINŢ " ";A$(K TO K+2);"=“

120 INPUT “Latitudinea (minute)
= "; 12

130 LET la=PI*(11+12/60)/180
140 CLS'

"POZITA"'"ORBITALA
AZIMUT"

"; 11

80 INPUT "Longitudinea (minute
="; 12

90 LET lo=PI*(11+12/60)/180
100 PRINŢ '"Introduceţi latitud
inea locului"'"de vizare spre sa
telit."

110 INPUT "Latitudinea (grade)

= "?11

150 PRINŢ
ELEVAŢIE
152. LPRINT '
ELEVAŢIE
160 PRINŢ '

162 LPRINT '

170 FOR j=-40 TO 80 STEP 10
180 FOR i=l TO 10
190 LET ii=j+i-1
200 LET po=ii*PI/180
210 LET a=PI+ATN (TAN (lo-po)/S
IN la )

220 LET e=ATN ((COS la*C0S (lo-
po)-.1513)/SQR (1-C0S la*C0S la*
COS (lo-po)*COS (lo-po)))

230 IF ii>0 THEN PRINŢ ii;"E";
232 IF ii<=0 THEN PRINŢ -ii;"W

*234 IF ii>0 THEN LPRINT ii;"E"

'236 IF ii<=0 THEN LPRINT -ii;"
W";

240 PRINŢ TAB 12;INT (e*180000/
PD/1000;

242 LPRINT TAB 12;INT (e*180000
/PD/1000;

250 PRINŢ TAB 22;INT (a*180000/
PD/1000

- 252 LPRINT TAB 22;INT (a*180000
/PD/1000
260 NEXT i
270 LPRINT : PRINŢ
280 NEXT j
290 STOP

9965 GO TO 9981

9971 CLS : PRINŢ ‘'Iniţializare c
eas ex.>09.23.00<"

9972 INPUT a$: IF LEN a$<>8 THEN
GO T0 9972

9974 POKE 63667,VAL a$(l)*16+VAL
a$ (2)

9976 POKE 64668,VAL a$(4)*16+VAL
a$ ( 5)

9978 POKE 63669,VAL a$(7)*16+VAL
a$ (8)

9979 RANDOMIZE USR 65040: PRINŢ
' ' "După NEW apelare cu RÂND USR

65040": STOP

9981 BEEP 1,25: CLEAR 63400: PRI
NT AT 10,3;"Asteptati va rog !"

9982 DATA "F321F8FC01100136F7230
B78B120F83EFDED47ED5EFBC9000000"

9983 RESTORE 9982: READ a$: FOR
n=0 TO 23: LET b$=a$(n*2+l TO n*

» 2+2): LET b=16*(C0DE b$(l)-48-7*
( b$(1)> = "A" ))+CODE b$(2)-48-7*(b

X rogramul alăturat afişează în colţul din
dreapta-sus al televizorului sau monitorului un
ceas ce va indica scurgerea timpului. Modul de
afişare este ore: minute: secunde şi va rămîne
afişat atît timp cît se lucrează la calculator.

După introducerea programului se dă co¬
manda RUN, după care ceasul trebuie iniţializat
la solicitarea programului. Dacă în timpul lucru¬
lui ia calculator s-a introdus comanda NEW,
afişarea ceasului dispare de pe ecran, dar pro¬
gramul poate fi din nou apelat cu comanda
RÂND USR 65040.

Dacă în timpul lucrului, în regiunea de, pe
ecran unde este afişat ceasul ar trebui afişate
alte mesaje, acestea nu vor apărea, fapt ce tre¬
buie avut în vedere de utilizatorul programului.

Acest program este destinat să fie folosit pe
calculatoarele HC-85 sau SPECTRUM.

$(2)> = "A"): POKE 65040+n,b: NEXT
n

9984 RESTORE 9985: READ a$: FOR
n=0 TO 186: LET b$=a$(n*2+l T0 n
*2+2): LET b=16*(C0DE b$(l)-48-7
*(b$(1)>="A") ) +C0DE b$(2)-48-7*(
b$(2)> = "A"): POKE 63479+n,b: NEX
T n

9985 DATA "DDE5F5C5D5E53AB2F83D3
2B2F8C246F83E3232B2F83AB5F8A7CE0
12732B5F8FE60C246F8AF32B5F83AB4F
8A7CE012732B4F8FE60C246F8AF32B4F
83AR3F8A7CE012732B3F8FE13C246F83
E0132B3F8DD2118403AB3F8CD79F83E0
ACD8CF83AB4F8CD79F83E0ACD8CF83AS
5F8CD79F8211858060836C72310FBE1D
1C1F1DDE1C33800F5CB3FCB3FCB3FCB3
FCD8CF8F1E60FCD8CF8C9DDE52A365C1
1800119EB6F260029292919110001060
8 7EEEFFDD7 7 0 0 2 3DD1910F5DDE1DD23C
9"

9986 GO TO 9971

Programe realizate de dr. fiz. DRAGOŞ FĂLIE, ADRIAN VLAD

Vxu acest program foarte simplu puteţi să
faceţi calculatorul dumneavoastră să vorbească.
El va putea reproduce cuvintele ce le introduceţi
în memoria lui, cu o voce gîjîită şi distorsionată.

După ce aţi introdus programul în calculator,
se apasă comanda RUN şi pe ecran apare ur¬
mătorul meniu:

1. ÎNREGISTRARE

2. REDARE

3. STOP

Pentru a digitiza un cuvînt sau o melodie tre¬
buie să introduceţi la borna de cască a calculato¬
rului ieşirea de cască sau de difuzor suplimentar
a casetofonului sau a unui amplificator. Dacă fo¬
losiţi casetofonul, atunci veţi reda cu acesta o
casetă cu muzică; în momentul în care vreţi să în¬
ceapă cuvintele înregistrate apăsaţi pe clapa „1“.
Poziţia potenţiometrului de volum este foarte cri¬
tică şi prin reglarea corectă a acestuia veţi putea
obţine o digitizare cu minimum de distorsiuni. în
cazul în care în locul casetofonului vreţi să folo¬
siţi un amplificator şi să digitizaţi cuvintele ce le
rostiţi la microfon, trebuie, de asemenea, să fiţi
foarte atent la reglarea nivelului de înregistrare.

Opţiunea 3 se apelează în momentul în care
doriţi să terminaţi înregistrarea, dacă aceasta nu
s-a oprit automat prin epuizarea spaţiului de me¬
morie disponibil din calculator.

Cu opţiunea 2 se redau sunetele înregistrate în
difuzorul calculatorului. Se poate obţine o re¬
dare mai plăcută dacă ia borna de cască a calcu¬
latorului se va conecta un amplificator care are şi

: ' J:S

;

un reglaj pentru atenuarea frecvenţelor înalte.

Acest program poate fi rulat pe orice calcula¬
tor compatibil SPECTRUM.

2 CLEAR 32767
5 GO SUB 1000

10 PRINŢ AT 6,6; BRIGHT 1;"DIG
ITIZARE SUNETE"

20 PRINŢ AT 12,7;"1 = INREGIST
RARE"

30 PRINŢ AT 14,7;"2 = REDARE"
35 PRINŢ AT 16,7;"3 = STOP"

40 INPUT e

50 IF e=l THEN G0 T0 100
60 IF e=2 THEN PRINŢ AT 14,11

; FLASH 1;"REDARE": RANDOMIZE US
R 65308; GO TO 10

65 IF e=3 THEN STOP
70 G0 TO 40

100 PRINŢ AT 18,0;"porneşte cas
etofonul apoi apasa orice tasta"

110 PAUSE 0

111 PRINŢ AT 18,0;"

115 PRINŢ FLASH 1;AT 12,11;"IN
REG1STRARE"; FLASH 0
120 RANDOMIZE USR 65280
130 RUN 10
1000 RESTORE

1010 FOR i=65280 TO 65339
1020 READ a
1030 POKE i,a
1040 NEXT i
1050 RETURN

2000 DATA 243,33,0,128,6,8,219,2

54.203.119.32.2.203.254.203.62.1

6.244.203.14.35.124.254.254.32.2
34,251,201

2010 DATA 243,33,0,128,6,8,203,7
0,40,4,62,0,211,254,62,255,211,2
54,203,6,16,240,203,6,35,124,254
,254,32,230,251,201

TEHNIUM 10/1988

ii ii m i ■iifli.Sfli

' " '* ■:

imiţi jil

iils iîj

Ing. VINTILĂ HÎRŞU

acest fel pe T 4 şi T 5 şi deconectînd
excitaţia.

Toate cele trei funcţiuni sînt inde¬
pendente, acţiunea lor fiind dina¬
mică şi conferind întregului sistem
regim optim şi siguranţă.

ELEMENTELE COMPONENTE

Tahogeneratorul este realizat din-
tr-un dinam de bicicletă — maşină
electrică cu fiabilitate ridicată —,
mărindu-i numărul de spire (cu re¬
ducerea corespunzătoare a secţiunii
conductorului de bobinaj), asigu-
rînd în acest fel funcţionarea la tu¬
raţie redusă. După modificare a fost
amplasat de capătul liber al genera¬
torului, care este un alternator auto
de 24 V. Tahogeneratorul se poate
antrena şi cu o curea de transmisie,
urmînd a se conecta elementele divi-
zorului R 2 - P^

Diodele D, 4- D 4 vor trebui să aibă
o tensiune mai mare de 15 V şi un
curent de cca 50 mA.

Tranzistorul Tş va trebui să fie
echipat cu radiator corespunzător
puterii disipate, iar rezistenţa P 3 este

un potenţiometru realizat dintr-un
conductor de oţel sau alte aliaje cu
rezistenţă electrică mărită, dar cu di¬
mensiuni (s; I) ce asigură densitatea
maximă admisibilă de curent şi o
tensiune de cca 1 V — tensiune su¬
perioară valorii ce declanşează con-
ducţia tranzistorului Tg.

Se poate ataşa un instrument de
măsură cu ajutorul căruia să ur¬
mărim tensiunea sursei tampon sau
curentul de încărcare, introducîn-
du-se în circuit cu rezistenţe adiţio¬
nale adecvate (R 6 ; R 7 ). De aseme¬
nea, se poate urmări şi turaţia gene¬
ratorului prin măsurarea tensiunii
furnizate de tahogenerator.

Elementele schemei sînt calcu¬
late pentru tensiunea de 24 V, ca
sursă.fiind folosit un generator auto
de 24 V, iar ca sursă tampon două
baterii de acumulatoare de 150 Ah
la 12 V legate în serie, dar pentru un
amator dornic de performanţe nu
este greu a se modifica şi testa in¬
stalaţia la alte tensiuni şi la alte pu¬
teri.

De foarte multe ori este necesară
alimentarea cu energie electrică a
unor consumatori unde, din cauza
consumului redus cît şi a distanţe¬
lor mari faţă de reţelele de distri¬
buţie a energiei electrice, nu se jus¬
tifică racordarea acestora la siste¬
mul energetic naţional. Microcen-
tralele eoliene sau hidro — ce în
multe situaţii asigură energia elec¬
trică a acestor consumatori — ri¬
dică unele probleme legate de de¬
cuplarea excitaţiei în perioadele de
inactivitate.

Aparatul realizat vine să înlăture
acest inconvenient legat de folosi¬
rea energiei eoliene sau hidro în di¬
ferite situaţii ca: alimentarea staţii¬
lor de radioemisie-recepţie, a staţii¬
lor de analiză şi transmisii meteo, a
punctelor de lucru sau de locuit izo¬
late etc. De asemenea, se mai aplică
acolo unde avem posibilitatea şi
vrem să folosim energie electrică ce
are ca sursă primară energia curen¬
ţilor de aer sau a apei.

Este cunoscut faptul că aceste
forme de energie primară au un
pronunţat caracter aleatoriu, iar
consumatorii au o curbă de sarcină
ce nu poate fi corelată cu posibilită¬
ţile de producere a energiei elec¬
trice. Introducerea acestui aparat
în circuitul excitaţiei duce la decu¬
plarea acesteia în perioadele de
inactivitate (este cunoscut faptul că
o excitaţie consumă 7 4- 10% din ca¬
pacitatea generatorului, iar alimen¬
tarea acesteia în perioadele inac¬
tive duce la epuizarea completă a
sursei tampon), cît şi reglarea cu¬
rentului de încărcare şi a tensiunii
sursei.

PRINCIPALELE FUNCŢIUNI
ALE APARATULUI:

...a) efectuează activarea excitaţiei
numai atunci cînd turaţia generato¬
rului determină debitarea unei ener¬
gii electrice mai mari faţă de cît se
consumă în excitaţie;

b) reglează curentul de în¬
cărcare în funcţie de tensiunea sur¬
sei tampon, limitînd tensiunea sur¬
sei tampon cînd ajunge la nivelul
maxim de încărcare;

c) reglează curentul de în¬
cărcare în condiţiile în care turaţia
este variabilă sau se depăşeşte cu¬
rentul maxim al generatorului.

MODUL DE FUNCŢIONARE

a) Tensiunea furnizată de taho¬
generator este redresată şi filtrată,

apoi prin divizorul de tensiune for¬
mat din R 2 , P 2 este^aplicată tranzis¬
torului T 3 . Cînd tensiunea depă¬
şeşte o anumită valoare, intră în

Folosirea cît mai raţională a combusti-
biiiior constituie una din cele mai
probleme ale contemporaneităţii. în
sens apariţia in Editura Tehnică a
„Prevenirea risipei de combustibil", ela
borată de prof. dr. ing. IWihail
constituie o iniţiativă demnă de menţio¬
nat.

Cartea urmăreşte să pună ia îndemîna
celor care folosesc automobiiul un su-
mum de cunoştinţe cu caracter .practic,
stăruindu-se asupra circumstanţelor care
măresc consumul de combustibil cum
sînt: întreţinerea deficitară, reglajele inco¬
recte, exploatarea defectuoasă, neaplica-
rea întocmai a măsurilor profilactice de
prevenire a defectărilor eîc. Totodată se
oferă cititorului un ghid practic privind
descoperirea şi remedierea operativă, pe
traseu, a defecţiunilor care afectează
consumul. în sfîrşit, dar nu de ultimă im¬
portanţă, se prezintă impactul pe care îl
are maniera de conducere asupra perfor¬
manţelor de consum.

Tratată cu înalt profesionalism, bine or¬
ganizată şi cu o grafică elocventă, lucra¬
rea constituie un ajutor valoros pentru
cei care urmăresc conservarea ia nive¬
luri minimale a performanţei de consum
a autovehiculelor.

conducţie T 3 cît şi grupul T 4 , T 5 ,
care are ca sarcină excitaţia gene¬
ratorului. La scăderea turaţiei,
scade şi tensiunea de comandă a
tranzistorului T 3 , iar excitaţia este
deconectată.

b) Limitarea tensiunii de în¬
cărcare se realizează în felul ur¬
mător: la depăşirea tensiunii de 24
V se deschide DZ24, producînd o
cădere de tensiune pe potenţiome-
trul P-i, tensiune ce la un anumit ni¬
vel determină apariţia stării de con¬
ducţie a tranzistorului T-,, blocarea
lui T 4 şi T 5 , deci scoaterea din func¬
ţiune a excitaţiei. Nivelul este reglat
cu P-, şi este superior tensiunii de
deschidere a diodei DZ24.

c) Limitarea curentului de în¬
cărcare este iniţiată de căderea de
tensiune de pe potenţiometru! P 3 ,
tensiune ce este proporţională cu
valoarea curentului de .încărcare.
Atunci cînd această tensiune depă¬
şeşte un anumit nivel, tranzistorul
T 2 intră în conducţie, blocînd în

TEHNIUM 10/1988

(URMARE DIN PAG. 3)

venţă cu pas de 1 kHz, şi anume în¬
tre 60 100 şi 89 999. Circuitul inte¬
grat MMC381 include oscilatorul de
referinţă de mare stabilitate pilotat
de un rezonator cu cuarţ de 4 096
kHz şi un divizor programabil care
este programat să dividă cu 4 096
pentru a se obţine un semnal cu
l frecvenţa de 1 kHz. Acest semnal
Ieste folosit, ca semnal de referinţă
(F r ), în comparatorul de fază şi
frecvenţă inclus în circuitul integrat
MMC382 şi conectat intern la sem¬
nalul de comparat (Fv).

Din comparatorul de fază şi frec¬
venţă se intră într-un circuit
„pompă de sarcină", realizat cu
tranzistoarele T-, 4- T 4 , care conver¬
teşte diferenţa de fază între semna¬
lul de referinţă (F R ) şi cel de compa¬
rat (Fv) într-o tensiune folosită la
polarizarea diodelor varicap din os¬
cilatorul comandat în tensiune. Cir¬
cuitul format din Ct R, şi C 2 repre¬
zintă filtrul de buclă, care asigură
stabilitatea buclei; valoarea rezis¬
tenţei R determină factorul de
amortizare al buclei. Oscilatorul
comandat în tensiune este realizat
cu tranzistorul BFW10 şi circuitul
oscilant format din diodele BB139 şi
bobina L cu o priză la 1/3 faţă de
masă.

Ieşirea F/16 a circuitului MMC382
furnizează un semnal cu frecvenţa
de 40 ori mai mică decît cea a osci¬
latorului de referinţă, deci de 256
kHz, util în sursa de alimentare,
dacă aceasta include un stabiliza¬
tor de tensiune în comutaţie.

Blocul de control asigură stabili¬
rea şi afişarea frecvenţei de lucru;
tot aici, codul BCD al frecvenţei de
lucru este translatat în sus la 60

MHz pentru a fi înscris în oscilatorul
local (vezi figura 5).

De la un tahogenerator se pri¬
mesc perechi de impulsuri decalate
în timp, care, prelucrate în circuitul
U 9A , stabilesc sensul de numărare,
dependent de sensul de rotaţie. Im¬
pulsurile de ceas de la tahogenera¬
tor, trecute sau nu printr-un divizor
cu 8 (U 4B ), în funcţie de nivelul logic
pe buş-ul U/D, incrementează sau
decrementează numărătorul for¬
mat din circuitele U 10 4 U 14 la ieşi¬
rile căruia se găseşte înscrisă, în
cod BCD, frecvenţa de recepţie în
kHz. Circuitul U 7 asigură număra¬
rea înainte sau înapoi a numărăto¬
rului cu 4 implementat cu circuitul

Ui*

Circuitele U 8BC , U 9B şi U 6 for¬
mează un limitator de capete de
bandă, la 100 kHz şi la 29,999 MHz.
Prin intermediul circuitului U^, la
pornirea aparatului se asigură în¬
cărcarea în numărător a frecvenţei
de lucru de 100 kHz.

Circuitele U 15 —U 19 formează un
multiplexor necesar pentru a rea¬
liza în mod secvenţial afişarea frec¬
venţei de lucru înscrisă în numă¬
rător, precum şi înscrierea acesteia
(cu o translaţie de 60 MHz în sus) în
oscilatorul local. Semnalele de co¬
mandă necesare multiplexării (vezi
figura 6 ) se obţin din semnalul de
referinţă de 1 000 Hz generat de cir¬
cuitul U 3 din oscilatorul local,
utilizînd circuitele U 4A şi U 5 .

Afişarea se face utilizînd circuitul
U 2 o (MMC4011), care converteşte
codul BCD în cod pentru afişare cu
7 segmente, necesar afişorului cu
diode electroluminescente.

Circuitul U 2 i asigură un salt cu 6
în cazul înscrierii în oscilatorul lo¬
cal a cifrei corespunzătoare zecilor

Uyj *5V ^

de megahertzi.

Dacă nu se dispune de tahogene¬
rator, generarea impulsurilor de
ceas necesare numărătorului din
blocul de control se poate realiza
utilizînd circuitele U^ şi U 9A , ce de¬

vin disponibile în acest caz (vezi fi¬
gura 7). în acest caz, dacă la aprin¬
dere comutatorul U/D se află pe po¬
ziţia Up, repectiv Down, numărăto¬
rul se încarcă cu frecvenţa de
29,999 MHz, respectiv de 100 kHz.

TEHNIUM 10/1988

i recînd prin fazele de încălzire cu
„vetre deschise" şi cu „cămin". încălzirea
locală s-a stabilit la SOBĂ, care este con¬
siderată o perfecţionare a căminului.
Soba a început să fie utilizată aproxima¬
tiv din secolul al XlV-lea, fiind executată
la început din piatră, cărămidă şi lut,
pentru ca apoi să se execute din
cărămidă placată la exterior cu plăci ce¬
ramice. Sistemul de încălzire cu sobe s-a
perfecţionat repede, secolul al XVII-lea
marcînd industrializarea sobei _ metalice
sub forma sobelor din fontă. în multe
gospodării se mai găsesc şi astăzi sobe
din fontă al căror exterior este împodobit
cu ornamente, soba avînd astfel şi un rol
estetic, nu numai funcţional.

Sobele servesc la încălzirea uneia sau
mai multor încăperi, în principal prin
convecţie sau prin conducţie şi radiaţie.
Ele pot fi mobile sau stabile (fixe).

Pentru locuinţe încălzite local se
adoptă sistemul cu sobe în care se pot
arde lemne, cărbuni, petrol, gaze natu¬
rale, rumeguş, coceni etc.

Ca orice sistem de încălzire, încălzirea
locală cu sobe are avantaje şi dezavantaje
proprii. Astfel, soluţia cu sobe necesită
cheltuieli reduse de investiţie, dar mari în
exploatare: încălzirea fiecărei încăperi
se face la dorinţă: unele sobe sînt volu¬
minoase, ocupînd mult spaţiu atît prin
forma lor, cît şi prin zona de protecţie din
jur; se asigură o încălzire puternică în ju¬
rul lor, în timp ce în zonele dinspre colţu¬
rile pereţilor exteriori cu ferestre tempe¬
ratura este cu 5—6°C mai mică; sobele se
amplasează de obicei lîngă unul din pe-,
reţii de mijloc ai locuinţei, din necesita-
ea ca hornul (coşul) să fie cît mai
aproape de coama casei. Oricum, avan¬
tajele şi dezavantajele puse, în balanţă se
echilibrează, dovadă fiind faptul că so¬
bele reprezintă sistemul de încălzire cel

îi răspîndit.

în continuare prezentăm modul de
executare a unei sobe cu acumulare de
căldură — TERACOTA şi a uneia fără
imulare de căldură — SOBA CU RU¬
MEGUŞ.

SOBA DE TERACOTĂ

Soba de teracotă se caracterizează
printr-o mare capacitate de înmagazi-
nare a căldurii, focul putîndu-se face
continuu sau de mai multe ori pe zi. La
un singur foc de 2—3 ore pe zi,'soba de
teracotă poate acumula căldura nece¬
sară pentru a menţine încăperea în- -
călzită timp de'10—14 ore pe zi, în func¬
ţie de temperatura din exterior. Randa¬
mentul mediu al sobelor de teracotă este
de 63%, relativ mare faţă de cel al cămi¬
nelor, care este de 20—30%.

Din punct de vedere al circulaţiei de
:aer în încăpere, o dată cu arderea com-
;bustibilului se produce şi o pătrundere
jorară de aer rece egală cu de 3—5 ori vo¬
lumul încăperii, mai mare la utilizarea de
|combustibili gazoşi, respectiv gaz me-

PĂRŢI COMPONENTE

| Conform figurii 1, o sobă de teracotă
cuprinde următoarele: soclul (1), corpul
sobei (2), focarul (3), cenuşarul (4), uşa
focarului (5), uşa cenuşarului (6), căi in-
iterioare de fum (7), cupola (8) şi racordul
1 ia coş (9). în tabelul 1 prezentăm carac¬
teristicile pieselor ceramice pentru so¬
bele de teracotă.

{ Soclul se execută din zidărie de
cărămidă placată la exterior cu cahle de
soclu, care sînt de colţ (fig. 2) şi laterale
(fig. 3). ,

Corpul sobei are două părţi distincte:
!învelişul din plăci ceramice smălţuite şi
I căptuşeala de zidărie din interior. Corpul
|sobei se alcătuieşte concomitent din zi-
Idărie şi plăci ceramice smălţuite. Plăcile
[ceramice ale teracotei (sau cahle, cum li
fse mai spune) au faţa aparentă glazurată
leu glazuri transparente sau opace, mono
Isau policrome. Cahlele sînt: de colţ (fig.
|4) şi curente (fig. ,5). Corpul sobei se în-
| chi.de la partea superioară cu elemente
Iceramice ce alcătuiesc aşa-zisa cupolă
^sau cornişă. Ca şi soclul, cupola cu¬
prinde elemente de colţ (fig. 6) şi curente
j(fig- 7).

| Focarul este partea din sobă în care
1are loc arderea combustibilului. El se
lexecută din zidărie cu cărămizi refrac¬
tare sau cărămizi normale pline arse.
pi La arderea cu lemne sau cărbuni foca-
|rut trebuie să aibă o înălţime de 500—700
|mm, în funcţie de mărimea sobei.

| La arderea cărbunilor inferiori, care
produc cenuşă multă, precum şi a unor

CONSUMUL

miONAL

K ENCZGle-

ÎNCĂLZIREA

MIRCEA MUNTEANU,
Oţelu-Roşu

LOCALA

deşeuri neaglomerate (paie, coceni de
porumb, stuf, crengi etc.), focarul se
face cu un cenuşar mare dedesubt, în
care să se poată introduce o cutie meta¬
lică, ce are rolul de a colecta cenuşa di¬
rect de pe grătar. Cînd în materialul de
combustie arderea se propagă de sus în
jos, focarul mai trebuie să aibă la partea
superioară şi un canal de aducţiune a ae¬
rului secundar.

în cazul arderii.de combustibili gazoşi
sau lichizi, arzătorul sau injectorul se
montează în centrul focarului, deasupra
grătarului, care, dacă incomodează, se
poate scoate.

Cenuşarul reprezintă spaţiul liber de
sub focar. în cenuşar se colectează rezi¬
duurile de la arderea combustibilului so¬
lid. Cenuşarul trebuie să fie atît de mare
îneît să preia cel puţin cenuşa rezultată
în urma arderii combustibilului din
cursul unei zile.

între focar şi cenuşar se montează un
‘grătar, de obicei mobil. Acesta este for¬
mat dintr-un ansamblu de bare sau plăci
şi bare, constituind un suport plan pe
care se arde combustibilul. Pe lîngă fap¬
tul că permite trecerea cenuşii prin spaţi¬
ile dintre barele grătarului sau prin golu¬
rile din placa de grătar, în stratul de com¬
bustie se distribuie aer.

W 1 *

3 8

Pentru focarele sobelor de uz casnic,
grătarele se execută de obicei din fontă,
sub formă de grătar cu un singur rînd de
bare paralele.

Uşa focarului şi a cenuşarului (fig. 8a
şi 8b) se executa de obicei din fontă pe
rame separate şi se utilizează la închide¬
rea focarului şi cenuşarului sobelor de
teracotă. O garnitură completă de uşi se
compune din: uşa focarului (1), rama uşii
focarului (2), grătarul de protecţie sau
placa de închidere (3), uşa cenuşarului
(4), rama uşii cenuşarului (5), închizător
sau mîner (6), colţare de fixare (7), cîrli-
gul (8) şi axul de rotire (9).

Pe lîngă sistemul cu uşi separate, fa¬
bricile producătoare livrează ansambluri
unitare care înglobează într-un contur
atît uşa focarului, cît şi pe cea a cenuşa¬
rului.

Căile interioare de fum, pe care le vom
denurrîi în continuare „fumuri", se con¬
struiesc din cărămidă subţire, arsă sau
chiar din cărămidă refractară, de 2 sau 4
cm grosime. Pereţii fumurilor, primind
căldura de la gazele de ardere, asigură
transmiterea acesteia spre suprafaţa so¬
bei. Pentru curăţarea de funingine a fu¬
murilor sau de alte depuneri antrenate
de gazele de ardere sub efectul tirajului,
căile de fum au guri de curăţare închise
cu capace din material ceramic, (fig. 9).
Fumurile sînt astfel alcătuite îneît să acu¬
muleze cît mai multă căldură, motiv pen¬
tru care cel puţin un perete al lor trebuie
să fie spre exteriorul sobei.

La arderea de combustibili solizi cir¬
culaţia gazelor din ardere se face în sis¬
tem de meandre verticale sus-jos (vezi fi¬
gura 10). Sobele în care se arde combus¬
tibil gazos trebuie să aibă căiie de fum în
meandre orizontale stînga-dreapta, dar I
continuu ascendente (fig. 11). La arde¬
rea cărbunilor, fumurile trebuie să aibă
secţiune mai mare decît la arderea cu
lemne sau combustibil gazos. Pe lîngă
sistemele prezentate în figurile 10 şi 11,
sobele de teracotă pot avea fumurile în
spirală ascendentă (vezi schematic în fi¬
gura 12).

Racordul la coş. Gazele arse la capătul
drumului lor prin teracotă trebuie să
ajungă la coş. Legătura dintre teracotă şi j
coş se face cu un tub de pămînt ars, nu- i
mit olan (fig. 13). Nu recomandăm utili- j
zarea de tuburi metalice, mai ales din j
tablă subţire, deoarece, datorită rugini-
riî, permit ca o parte din gazele arse să 1
ajungă în încăperi. Aceste gaze arse,
chiar dacă uneori nu sînt simţite de foca-
tari, au, mai ales la arderea gazului me¬
tan, un efect dezastruos asupra finisaju¬
lui încăperii, favorizînd exfolierea stratu¬
rilor de zugrăveală executată cu lapte de
var. Gazele arse pătrunse în încăpere
contribuie la murdărirea pereţilor, a per¬
delelor, a draperiilor, într-un cuvînt a în¬
tregului ansamblu de piese din încăpere
sau din locuinţă.

Reglarea debitului de căldură al sobei
de teracotă se face prin mărirea sau mic¬
şorarea cantităţii de combustibil ars sau
prin obturarea parţială a secţiunii de tre¬
cere prin olan spre coş. ATENŢIE! Am
menţionat obturarea parţială, care se
execută conform celor prezenţate în fi¬
gura 14a şi nu ca în figura 14b, prin reali¬
zarea căreia se obturează complet trece¬
rea gazelor arse spre coş.

AMPLASARE, CONDIŢII DE

SIGURANŢĂ Şl ALEGEREA

SOBELOR DE TERACOTĂ

Sobele de teracotă se construiesc ,
pentru încălzirea uneia sau mai multor

m 'mm

margine protectoare

I încăperi. Astfel, se întîinesc sobe cu su¬
prafeţele laterale într-o singură în¬
căpere, sobe ce au suprafeţe în două-trei
încăperi sau altele din care aerul încălzit
se distribuie prin canale îg mai multe în¬
căperi.

O atenţie mare se va acorda la închide¬
rea cu zidărie lîngă teracotă atunci cînd
aceasta se construieşte pentru încălzi- 4
rea mai multor încăperi. Recomandăm a I
respecta detaliul A din figura 15, adică a
închide cu zidărie doar la o margine, şi
nu a celui marcat cu B. Dacă închiderea
se va realiza ca în detaliul B, se pierde
mult din suprafaţa de cedare a căldurii,
scopul nefiind a încălzi local peretele, ci
aerul din încăperi.

Amplasarea sobelor de tercotă faţă de
pereţii combustibili neprotejaţi ai în¬
căperii se face la distanţa de minimum
380 mm. Dacă teracota se amplasează
într-o locuinţă ce are pereţii din zidărie
de cărămidă, înlocuitori, BCA, sau din L
panouri de beton, distanţa dintre faţa te¬
racotei şi perete trebuie să fie de mini- j
mum 120—150 mm. Distanţa de la faţa L
superioară a sobelor ia tavanul încăperii •
trebuie să fie de minimum 450 mm.

Combustibilul solid (de obicei lemne
sau cărbuni) pentru o zi se depozitează
la o distanţă de minimum 500 mm faţă de
sobă şi nu în faţa uşii focarului sau a ce-
nuşarului. Combustibilul lichid se va de¬
pozita tot lateral, la aceeaşi distanţă, dar
în nici un caz deasupra sobei.

Conductele instalaţiei de gaz metan se
vor amplasa, conform normativelor, la
loc vizibil, lîngă perete. Difuzorul confu-
zor al arzătorului trebuie să se potri¬
vească cît mai etanş în orificiul din cor¬
pul teracotei.

Mărimea sobei de teracotă, caracteri¬
zată prin suprafaţa utilă de degajare a
(căldurii, se alege în funcţie de necesarul
de căldură al încăperii în care se ampla¬
sează. în tabelul 2 prezentăm suprafaţa
utilă a sobei în funcţie de numărul de
plăci, iar în tabelul 3 suprafaţa de în¬
călzire în funcţie de suprafaţa încăperii,
considerînd că înălţimea de la pardo¬
seală la tavan este de 3 m.

EXECUTAREA SOBEI DE TERACOTĂ

După analizarea posibilităţii de în¬
călzire în încăpere şi luarea hotărîrii de
executare a sobei de teracotă, stabilim
dimensiunile acesteia conform tabelelor
2 şi 3.

Pentru explicarea modului de execuţie
a sobei de teracotă am ales-o pe cea cu
meandre verticale sus-jos, cu suprafaţa
de încălzire de 3,7 m 2 , adică soba cu'8
plăci la un rînd şi 7 în înălţime, amplasată
într-o cameră cu suprafaţa de 20 m 2 , în
colţul unei clădiri la parter.

MATERIALE

In continuare trecem la confecţiona¬
rea a 176 de agrafe (după modelul pre¬
zentat în figura 16a), necesare la prinde¬
rea între ele a plăcilor de teracotă şi a 12
buc. (ca acelea din figura 16b) necesare
în timpul montării plăcilor.

Mortarul pentru înzidire se poate pre¬
para într-o ladă pentru mortar, în cuva
unei roabe sau chiar pe o tablă plană. Ar¬
gila se amestecă cu nisipul în proporţie
deî—1, după care se introduce apă şi se
amestecă pînă se obţine o consistenţă
de lucru mai vîrtoasă. Mortarul aşezat pe
o suprafaţă plană înclinată cu 25—30°
nu trebuie să curgă, deoarece prin
curgere pe parcursul lucrului ne creează
numai necazuri (plăci murdărite, plăci
tasate neuniform etc.).

Soba trebuie să aibă un fundament
destul de solid pentrun a prelua greuta¬
tea ei (aproximativ 500 kg). Dacă soba se
execută după montarea parchetului,
este bine ca sub ea să se aşeze o placă de
azbest. Aceasta este necesară pentru ca
la un exces de căldură să nu se topească
bitumul în care de obicei este fixat par¬
chetul. Tot ca. măsură de prevedere şi

pentru a ne uşura o muncă viitoare este
bine a zugrăvi cu lapte de var pe perete în
spatele teracotei. La executarea teraco¬
tei uneori nu acordăm importanţă aces¬
tui amănunt, dar cît chin şi murdărie sînt
dacă la prima zugrăvire trebuie spălată
huma din spatele ei!

(CONTINUARE ÎN NR. viitor)

— plăci ceramice: soclu lateral 4 buc.;
soclu colţ dreapta 2 buc.; soclu colţ
stînga' 2 duc.; placă curentă 28 buc.;
placă de colţ 28 buc.; cornişă colţ
dreapta 2 buc.; cornişă colţ stînga 2 buc.;
cornişă laterală 4 buc.; burlan (olan) 1

kbuc.; capac 1 buc.;

r — material metalic: 1 garnitură com¬
pletă de uşi; 23 m sîrmă oţelită (ideal ală-
mită) de 2,5 sau 3 mm; 1 buc. grătar; 1
buc. tablă de 0,75 mm cu dimensiunile de
150 x 200 mm;

— materiale diverse: cărămizi nor¬
male (240 x 115 x 63) din argilă arsă 70
buc.; cărămizi de 4 cm grosime 60 buc.;
cărămizi de 2 cm grosime 45 buc. sau
ţigle solz 35 but:.; argilă 8—10 găleţi; ni¬
sip 8—10 găleţi; plăci de faianţă sau gre¬
sie 0,30 m 2 (la nevoie pentru placat la
partea superioară); 200 g oxid de fier
roşu sau oxid de fier galben ori oxid de
crom verde, în funcţie de culoarea smal¬
ţului de pe cahle.

Pentru executarea sobei de teracota
sînt necesare următoarele scule: o ladă
pentru mortar, două găleţi de 10 I fiecare,
o sapă pentru preparat mortarul, o mis¬
trie, un şpaclu, o nivelă cu bulă de aer,
metru sau ruletă, creion, un dreptar de
1,5 m, două rigle de 40 cm şi două de 60
cm, un ciocan de zidar, un cleşte cu fălci,
o şurubelniţă, o piatră de polizor cu gra-
nulaţie mai mare, o daltă pentru metal,
un cuţit mare sau un ciocan de zidar cu
lamă lată, asemănătoare cu cea a teslei,
12 agrafe (fig. 16b) şi eventual o ramă
pentru înzidirea plăcilor ceramice.

EXECUTAREA PROPRIU-ZISĂ A '
SOBEI

Prima grijă trebuie să fie eliberarea lo¬
cului în care se va executa soba de tera¬
cotă. După procurarea materialelor şi
eliberarea locului se trece la înlăturarea
marginilor de protecţie ale plăcilor cera¬
mice. înlăturarea marginilor se face cu
ajutorul ciocanului de zidar sau cu al
unui cuţit mare. Această operaţie reco¬
mandăm a se executa în curte şi nu în în¬
căpere. deoarece se degaja muii praf

AU®?S ^ f¥IS li f a lSl

Dispozitivul supervizor original, a
cărui construcţie se va descrie în
cele ce urmează, este destinat creş¬
terii siguranţei circulaţiei auto şi op¬
timizării regimului termic de funcţio¬
nare a motorului autovehiculului,
realizînd următoarele funcţii:

a) Sesizarea şi alarmarea sonoră
a următoarelor evenimente :

— baterie de acumulatoare uzată,
regulator de tensiune pentru încărca¬
rea bateriei defect sau contacte im¬
perfecte la bornele bateriei;

— presiune ulei scăzută sub li¬
mita admisibilă;

— nivel de lichid de frînă scăzut
sub limita admisibilă;

— frînă de mînă în funcţiune;

— şoc tras.

Cu ajutorul unui microîntrerupă-
tor, alarma sonoră se poate anula în
cazul acceptării de către conducător
a unora din situaţiile de mai sus.

b) Sesizarea şi indicarea optică a
următoarelor evenimente :

— temperatură exterioară sub li¬
mita de formare a poleiului t < 0°C;

— risc de funcţionare cu motor
rece, fără ecran obturator la priza
de aer faţă, pentru două praguri de
temperatură la alegere: t < ti —
pentru mers în afara localităţilor;
t < t 2 — pentru mers în localităţi;

— risc de funcţionare cu motor
prea cald, prin uitarea ecranului ob¬
turator montat la priza de aer faţă
pentru aceleaşi praguri de tempe¬
ratură ca în cazul precedent: t > ti
— pentru mers în afara localităţilor;
t > t 2 — pentru mers în localităţi.

Funcţiile listate la punctul (a) şînt
utile întrucît anulează timpul scurs
între apariţia unui defect şi sesiza¬
rea lui pe cale optică sau prin mani¬
festări anormale ale autovehiculu¬
lui. Se evită astfel consecinţe grave
pentru siguranţa circulaţiei şi sta¬
rea tehnică a autovehiculului, cum
ar fi pierderea totală a lichidului de
frînă sau a uleiului.

■ Alarma sonoră, deşi neselectivă,
este mai eficace decît cea optică.
Ea acţionează şi cînd becul averti¬
zor este ars.

Auzul sesizează şi defectele de
scurtă durată care indică de obicei
o stare de defect incipientă.

Martorii optici sînt greu sesizabili
ziua, în special dacă sînt luminaţi de
soare. Şi în acest caz alarma sonoră
îşi dovedeşte utilitatea. Ea elibe¬
rează în toate situaţiile pe conducă¬
tor de grija observării bordului, per-
miţîndu-i să se concentreze asupra
circulaţiei. La prima alarmă sonoră,
el va analiza semnalizările optice,
identificînd rapid defectul apărut.
Ea exclude, chiar pentru începători,
circulaţia cu frînă de mînă în func¬
ţiune sau cu şocul tras.

Funcţiile prezentate la punctul
(b) sînt legate de valoarea tempera¬
turii exterioare. Ultimele două
funcţii sînt utile în special pentru
motoarele răcite cu aer (Oltcit, Tra-
bant), optimizîndu-se regimul de
funcţionare şi prin aceasta puterea,
cuplul motor, consumul de com¬
bustibil etc.

Semnalul de alarmă sonoră este
generat în mod intermitent de către
două generatoare. Primul este for¬
mat din comparatorul diferenţial 1 ,
rezistoarele R15—R18 şi conden¬
satorul C2 şi oscilează pe o frec¬
venţă de bază de cca 1 kHz, coman-
dînd direct etajul amplificator al
tranzistorului T2. Al doilea generator,
format din comparatorul diferen-

âuro

Dr. ing. NICOLAE MARINESCU

ţial 2, rezistoarele R19—R22 şi con¬
densatorul C3, oscilează pe o frec¬
venţă infrasonoră de cca 2 Hz si asi¬
gură intermitenţa semnalului audio
pe care îl divizează în pachete de
semnale emise numai cînd tranzisto¬
rul de ieşire al comparatorului
2 este blocat. La rîndul său, genera¬
torul al doilea este comandat de cir¬
cuitul NAND—TTL, format din dio¬
dele D7—Dl7, R23, D6 şi TI. Orice
punere la masă a uneia din intrări
blochează tranzistorul TI şi declan¬
şează astfel alarma sonoră intermi¬
tentă.

Se menţionează că în tehnica

auto modernă stările de defect sînt
semnalizate întotdeauna prin închi¬
derea unui circuit spre masa auto¬
vehiculului.

Anularea alarmei sonore se face
prin deschiderea microîntrerupăto-
rului K2. Frecvenţele sus-amintite
şi mărimea rezistenţei R26 au fost
astfel alese încît alarma sonoră să
fie uşor şi sigur auzită de condu¬
cătorul autovehiculului, dar fără a fi
ţ enervantă sau şocantă. Dacă nici
una din diodele de intrare nu este
pusă la masă, tranzistorul TI este
saturat, ieşirea comparatorului 2 de
asemenea saturată, ieşirea compa¬
ratorului 1 blocată şi tranzistorul T2
blocat la rîndul său.

Intrările comparatoarelor 3 şi 4
sînt aplicate pe diagonalele punţi-^
lor R1, R2, R6, R7 şi, respectiv, R1,Ş
R2, R3, R4 (K1 deschis), alimentate
„cu tensiune stabilizată parametric
de grupul R11, Dl, CI. Potenţiome-
trul R8 se ajustează astfel încît
dioda luminescentă verde D4 să se
aprindă atunci cînd temperatura
termistorului R2 este de 0° C. Poten-
ţiometrul R5 se ajustează în aşa fel
încît ieşirea comparatorului 4 să se
blocheze pentru o temperatură
foarte puţin mai mare decît limita ti
prescrisă de fabricantul autoturis¬
mului.

Termistorul R2 se montează în
faţa autoturismului, cît mai aproape
de sol, în priza de aer de răcire a
motorului sau radiatorului aces¬
tuia, Pe ecranul obturator destinat
anotimpului rece se montează o
pastilă magnetică, iar în dreptul ei
(cu ecranul montat) un contact co¬
mutator K3 de releu reed.

Dacă temperatura termistorului
scade sub limita ti, rezistenţa sa
creşte şi tranzistorul de ieşire din
comparatorul 4 se saturează. în
lipsa ecranului cu pastilă mag ne-*:
tică contactul 1—2 al comutatorului®
K3 este închis şi dioda galbenă intră^
în conducţie, curentul ei fiind furni¬
zat prin rezistorul R12. Conducăto¬
rul este astfel atenţionat şi, montînd
ecranul obturator cu pastilă mag¬
netică, deschide contactul 1—2 şi
închide contactul 1—3, stingînd
astfel dioda D3. Dacă temperatura
termistorului creşte peste limita ti,
tranzistorul de ieşire al comparato¬
rului 4 se blochează şi, în prezenţa
ecranului, se aprinde dioda D2
roşie prin rezistorul R13. O înlătu¬
rare a ecranului în această situaţie
aduce comutatorul K3 în starea ini¬
ţială. stingînd dioda D2.

în concluzie, dioda D2 roşie cere
conducătorului să scoată ecranul
întrucît afară este prea cald, iar
dioda D3 galbenă solicită montarea
ecranului la scăderea temperaturii
exterioare. O dată executate mane¬
vrele respective, nici una din dio-

xivnn- n B @i

7*i

T%1 "O 1” >

TEHNIUM 10/1988

dele D2, D3 nu este aprinsă, aşa
cum rezultă din tabel.

Experienţa arată că motoarele cu
răcire cu aer se încălzesc greu în-
sezonul rece în trafic urban, cu dru¬
muri scurte, ceea ce conduce ja
consumuri mari de combustibil. în
această situaţie este indicat ca li¬
mita de temperatură care cere mon¬
tarea ecranului să fie mai ridicată
(t2 > ti), fapt ce se obţine uşor prin
şuntarea rezistorului R4 cu grupul
R9, R10 prin închiderea contactului
de microîntrerupător K1.

Supervizorul a fost realizat şi ex¬
perimentat pe un autoturism Oltcit
Club, stabilindu-se ti = 10° C pen-

TEHNIUM 10/1988

■

| Amplificatorul de frecvenţă
| intermediară ai receptorului
din radiocasetofonul PHI-
LIPS 22RR722 este constituit
din două etaje cu tranzis-
toare BF495.

j Primul etaj primeşte sem¬
inalele de 10,7 MHz sau 452
kHz prin rezistorul R779 şi
transferă semnalul amplificat
prin C614. De remarcat fap¬
tul că acest etaj este cu sar¬
cină RC, dar selectivitatea în
AM este asigurată de filtrul
piezoceramic XR507. Al doi¬
lea etaj are ca sarcină trans- i
formatoare acordate pe cele
două frecvenţe intermediare,
după care sînt plasate dio¬
dele de detecţie şi discrimi¬
nare a semnalului.

Dacă amplificarea a scă¬
zut, verificaţi condensatoa¬
rele C613, C614, C618, după
ce au fost controlate tensiu¬
nile de polarizare.

Tranzistoarele pot fi înlo-
icuite cu BF214 sau BF215.

Enache Roland — Turda

Este şi natural ca recepto¬
rul FESTIVAL să piardă din
calităţile electrice după mulţi
ani de funcţionare.

Depanarea trebuie să în¬
ceapă cu verificarea tensiunii
de alimentare.

Puntea redresoare, dacă
se încălzeşte, trebuie înlocu¬
ită cu patru diode 1N4007,
alimentarea fiind aplicată
printr-un rezistor de 10—30
n. Tubul 6X2 se înlocuieşte
cu două diode punctiforme
EFD108 sau 1N4148. Diodele
se conectează chiar în inte¬
riorul montajului pe termina¬
lele soclului.

Tuburile finale 6P14P se
înlocuiesc direct cu tipul
EL84.

Potenţiometrul poate fi
spălat cu spirt, iar după usca¬
rea spirtului aplicaţi o pi¬
cătură de ulei la îmbinarea
axului cu corpul potenţiome-
trului.

Li# Uş

CgjOUupF J ISkllĂ

.^%rZ7J2

frânţi

R76 t= ^ ~%73 î

maimjjm j

mpt m

$T t -’ ,e n R 75 k!

„ 120pF y WkQ 7

Magnetofon FU S

Vtn «1 «w.

II» m\

\Tg-r6H2Fl
] Re7~ 10kă \

—H \ h

n CnrlOgF \

Jpr%g\ 27kn

Titr6fmn v

7sI7

Grasu Alexandru Timişoara

Blitzul METZ502 foloseşte un
acumulator de 6V/3Ah.

în convertor tranzistoarele de pu¬
tere sînt AD103. Verificaţi starea re-
zistoarelor de valoare mare, cel mai
frecvent ele sînt cauza creşterii tim¬
pului între descărcări.

FEHNIUM 10/1988

■

□

" r

■

Angelescu Teodor —
Suceava

Ca depanarea recepto¬
rului ETIUD să poată fi
executată raţional, pu¬
blicăm desenul circuitului
imprimat şi plantarea pie¬
selor pe acest circuit. Ru¬
perea terminalelor bobi¬
nelor de pe bara de ferită
este o operaţie frecvent
realizată de cei care în¬
vaţă să scoată montajul

din cutie sperînd totdea- E
una că un defect electric
'i poate fi lesne observat pe *

„partea celaltă".

ii Bobinele de pe bara de n
ferită reprezintă elemente
ale circuitelor oscilante :
(şi de cuplaj) de la intra- I
ă rea radioreceptorului,
it Astfel, L-i = 90 de spire; 8
L 2 = 240 de spire şi L 3 = 4 I
il spire.

1 325 35 / 1*26 ,

Nicolaescu Sandu — 1

(1 Giurgiu ]

Vă prezentăm tuburile j
I cinescop alb-negru de i

i producţie sovietică ce J

1 echipează receptoarele de

televiziune. I

1 Indicativul fiecărui tub |

este format din cifre — li¬
tere, cifre şi iar litere. !

I Primele cifre indică j

dimensiunea diagonalei
ecranului tubului în cenţi- j

M ietri, literele LK arată că j
jbul este cu deflexie j
lectromagnetică, cifra ur- J
1 mătoare indică modul de
■ construcţie a tubului, iar j
I ultima literă B arată că tu- f
1 bul este destinat televiziu- |
1 nii_ alb-negru.

în tabel sînt indicate; jj
. tensiunea de filament, |
II tensiunea de accelerare,
tensiunea de negativare, |
tensiunea de anod şi ten- i
siunea de focusare.

100 4
= C7±
0,01 MK

C2 z

0,01 MK,

VT2

KT BOOM

Montajul este pilotat cu un cuarţ de 9 MH;
ia care frecvenţa se poate deplasa cu ± 8 kHz
Nivelul semnalului de ieşire este 1,5 V.

Bobina L, are 10 spire, iar bobina L 2 are 25
de spire CuEm 0 0,20, bobinate pe carcase cu
diametrul de 7 mm.

RADIO, 2/1988

>77-

KT3/53

variabifă în funcţie de apropierea unui obiect
metalic. Semnalele de la cele două oscila¬
toare sînt aduse la a treia capsulă NAND care
furnizează un semnai AF la ieşire, diferenţa
între frecvenţele celor două oscilatoare. L-,
este, de fapt, o bobină de la un transformator
FI din radioreceptoare, L 2 se construieşte în-
tr-un tub de aluminiu (cu pereţi subţiri), cu
diametrul de 6—8 mm şi lungimea de 950 mm.
Această ţeavă se îndoaie în formă circulară, la
care capetele nu trebuie să se atingă.

, în acest tub se introduc 18 spire (induc-
tanţa — 350 /uH).

FUNKAMATEUR. 3/1988

DETECTOR

Avînd la bază un circuit de tip CDB400, se
construiesc două oscilatoare cu frecvenţa
de aproximativ 100 kHz. Primul oscilator
LiC^Ca are frecvenţa fixă, iar al doilea os¬
cilator în care intră bobina L 2 are frecvenţa

AMPLIFICATOR

Acest amplificator foloseşte un tranzistor MOSFET — GaAs de
tip CF300, 3SK121 MRF96. Pentru un canal din banda 5 TV ampli¬
ficarea este de aproximativ 22 dB, cu un factor de zgomot de 1,5
•dB.

AMATERSKE RADIO, 3/1988

CF..
S30..
3SK ..
MRF96;

COMUTATOR

Di o 3 1N4148,1N914 stb

IN 4004

Anclanşarea sau declanşa¬
rea releului este dictată de
starea circuitului basculant.

Circuitul basculant este
comandat, la rîndul său, de
etajul amplificator de micro¬
fon.

Fiecare impuls acustic de¬
termină o modificare de stare
a releului.

RADIOTECHNIKA, 11/1987

BC107...109
BC147...149
BC182...184 stb.

TEHNIUM 10/1988

Cărţile şi articolele publicate de firme
producătoare şi realizatori independenţi
de incinte acustice propun celor intere¬
saţi o multitudine de scheme de reţele de
separare pentru a-şi construi incinte
acustice de înaltă fidelitate cu două sau
mai multe căi (ref. 1—5).

După cum se ştie, aceste reţele asi¬
gură redarea fidelă, de către difuzoarele
specializate care echipează incintele
acustice, doar a acelor secvenţe ale
semnalului acustic ce sînt cuprinse în
domeniile de frecvenţe pentru care ele
au fost proiectate să funcţioneze optim.

Evident, este de dorit ca intrarea şi ie¬
şirea din funcţiune a fiecăruia dintre di¬
fuzoare să se producă instantaneu, la
acele frecvenţe ce coincid cu extremită¬
ţile domeniului său de redare fidelă
(frecvenţa de tăiere). Practic însă, noi
putem să ne apropiem doar de acest de¬
ziderat prin filtre ce atenuează cu 6 dB/
octavă, 12 dB/octavă, 24 dB/octavă etc.
răspunsul fiecărui difuzor în exteriorul
frecvenţelor limită ale fiecărui domeniu,
ceea ce duce la funcţionarea simultană a
cîte două difuzoare şi, implicit, la distor-
sionarea semnalului. Preferarea unei re¬
ţele alcătuite din filtre de o anumită ate¬
nuare ori de atenuări diferite este deter¬
minată atît de calitatea şi preţul compo¬
nentelor electronice încorporate, cît şi,
îndeosebi, de calitatea difuzoarelor utili¬
zate.

Totuşi modelele experimentale arată
fccă, chiar în cazul utilizării unor compo-
rnente de performanţe deosebite, incin¬
tele acustice realizate pe baza scheme¬
lor de reţele de separare propuse în majo¬
ritatea literaturii de specialitate nu cores¬
pund prevederilor standardelor HI-FI.
Aceasta deoarece reţelele respective nu
pot asigura în exploatare nici o atenuare
de 3 dB în vecinătatea frecvenţelor de
tăiere stabilite şi nici atenuarea pentru
care au fost proiectate, precum nici dife¬
renţe de maximum ±4 dB între maximul
şi minimul caracteristicii amplitudine-
frecvenţă a incintei acustice.

Elementul esenţial în realizarea de in¬
cinte acustice HI-FI, neglijat chiar şi în
ref. 1, 2, îl constituie sistemul atenuator
introdus la toate difuzoarele, exceptîn-
du-l pe cel de frecvenţe joase (woofer).

Scopul sistemului atenuator este mul¬
tiplu:

1) egalizarea impedanţelor nominale
ale difuzoarelor utilizate (care, conform
standardelor, sînt date cu o toleranţă de
±15%), spre a asigura o impedanţă egală
la intrarea reţelei de separare avînd difu¬
zoarele conectate;

2) protejarea difuzorului de frecvenţe
înalte (tweeter) faţă de pulsuri aleatoare
de tensiune;

3) atenuarea semnalului pentru a
obţine tonalitatea preferată pentru fie¬
care difuzor.

Rezultatele introducerii sistemului ate¬
nuator sînt majore asupra performanţe-,
lor incintei:

a) se obţin variaţii minime ale impedan-
ţei incintei cu frecvenţa semnalului
acustic (doar teoretic această impe¬
danţă este independentă de frecvenţă);

b) se obţine o liniaritate maximă a ca¬
racteristicii amplitudine-frecvenţă a in¬
cintei (care pentru unicate prezintă dife¬
renţe între maxim şi minim inferioare ce¬
lei prevăzute în standardele HI-FI, ceea
ce le situează între cele mai bune incinte
HI-FI realizabile la costuri accesibile).

Sistemul de atenuare constă din două
rezistenţe R^ R 2 conectate în serie şi,
respectiv, în paralel cu difuzorul de im¬
pedanţă- nominală R (fig. 1). Rezistenţa
echivalentă a ansamblului difuzor-sis-
tem atenuator, Re=(R+R 1 )R 2 /(R+R 1 +R 2 ),
trebuie să fie egală cu R pentru ca intro¬
ducerea rezistenţelor R,, R 2 să nu modi¬
fice impedanţa de intrare R a reţelei de
separare (valoare cerută de funcţiona¬
rea rezonantă a circuitelor oscilante ale
reţelei).

Valori orientative ale rezistenţelor R 1t
R_ 2 sînt date în tabelul 1. Preferarea de
către constructor a unuia sau a altuia
dintre seturile R 1t R 2 (ori a unor seturi de
valori intermediare) este determinată de
cea mai bună audiţie muzicală oferită de
incintă în testări preliminare. De notat că
valorile lui R 1t R 2 din tabelul 1 iau în con¬
siderare valori de 4 fl şi respectiv 8 O
pentru R, ce corespund la rezistenţe ale
bobinei difuzorului (R b ) de 3,7 fl şi res¬
pectiv de 6,7 H.

în realitate însă, valorile lui R sînt date
cu o toleranţă de ±15%, implicată de to¬
leranţa de aproximativ ±10% a lui R b .
Drept urmare, pentru a asigura valoarea
R pentru impedanţa de intrare a reţelei
de separare, constructorul incintei tre¬
buie să determine în prealabil valoarea
reală a impedanţei nominale a fiecărui

Hl-I

Fiz. A.C. CONSTANTIN

difuzor şi să adauge sau să scadă din va¬
lorile lui R, din tabel cantitatea prin care
R măsurat diferă de 4 O sau 8 SI în minus
şi,_respectiv, în plus.

Întrucît impedanţa nominală a unui di¬
fuzor corespunde unei frecvenţe supe¬
rioare frecvenţei de rezonanţă a difuzo¬
rului, măsurarea sa implică un montaj ce
conţine un generator de audiofrecvenţă.
Pentru cei ce nu pot beneficia de acest
instrument, propun ca substitut măsura¬
rea lui R b pentru fiecare difuzor utilizat.

în cazul în care ne propunem să
echipăm o incintă acustică cu difuzoare
avînd R = 4fl ±15%, valorile măsurate
ale lui R b sînt cuprinse între 3,3 fl şi 4,1 fl
şi ele sînt asociate cu valori ale lui R cu¬
prinse între 3,4 SI şi 4,6 SI. Se observă că
valorile obţinute pentru R b se pot corela,
cu erori minime, cu cele ale lui R, dacă
ele sînt inferioare sau egale cu 3,7 îl.
Creşterea mai rapidă a lui R faţă de cea a
lui R b peste această valoare face nece¬
sară o prezicere aproximativă a valorii R
ce corespunde la R b măsurat şi, implicit,
testări suplimentare ale sistemului atenu¬
ator realizat în atare condiţii. Laborioa¬
se, aceste testări sînt necesare întrucît
de precizia cu care sînt determinate re¬
zistenţele R 1t R 2 depinde asigurarea cla¬
sei HI-FI a incintei. Rezistenţele R 1( R 2 se
realizează prin ajustarea rezistoarelor
ceramice de putere existente în comerţ
sau prin bobinări pe suporturi ceramice
(alte tipuri de rezistoare pot produce in¬
cendierea incintei la o utilizare îndelun¬
gată).

O remarcă suplimentară se impune,
anume că un acelaşi sistem atenuator nu
este folosibil la difuzoarele diferitelor căi.
ale reţelei de separare chiar dacă ele pre¬
zintă acelaşi R, şi aceasta datorită distri¬
buirii diferite a puterii acustice pe fiecare
difuzor.

Propus pentru construirea de incinte
acustice unicate, sistemul atenuator
descris poate fi folosit, de asemenea,
pentru transformarea în incinte HI-FI a
incintelor acustice de serie cu mai multe
căi, neprevăzute cu comutatoare. Astfel
de incinte fie că nu posedă sisteme ate¬
nuatoare, fie că posedă doar unul, şi
anume pentru tweeter. Atenuatorul folo¬
sit nu poate însă asigura clasa HI-FI a in¬
cintelor decît accidental, datorită tole¬
ranţei de ±15% a impedanţei nominale a
difuzoarelor, care poate implica dife¬
renţe de peste 1 SI (pentru R = 4 îl) şi res¬
pectiv 2 n (pentru R = 8 O) între difuzoa¬
rele ce echipează fiecare incintă, pre¬
cum şi între tweeter-ele incintelor de se¬
rie, în condiţiile în care R, are o valoare
fixă. Aducerea unei astfel de incinte în
clasa HI-FI se realizează prin măsurarea
impedanţelor nominale ale difuzoarelor
ce o echipează, stabilirea valorilor co¬
respunzătoare ale lui R, pentru sistemul
atenuator al fiecărei căi şi conectarea
acestor sisteme. Demontarea şi monta¬
rea incintei în acest scop au fost descrise
în alte referinţe (ref. 3).

Consideraţiile prezente asupra rolului
sistemelor atenuatoare în asigurarea
clasei HI-FI a incintelor acustice cu mai
multe căi au rezultat din testări minuţioa¬
se, efectuate cu aparatură adecvată, ale
performanţelor incintelor acustice cu
trei căi echipate cu reţeaua de separare
din figura 2 (cea mai conformă cu teoria)
şi cu difuzoare HI-FI autohtone, cu pute¬
rea de 20 VA şi 40 VA (ref. 4).

Frecvenţele de tăiere pentru care
aceasta a fost concepută sînt f, = 800 Hz,
f 2 = 5 000 Hz.

| Valorile componentelor electronice ce
I au asigurat obţinerea acestor frecvenţe
I sînt date în tabelul 2, iar detaliile eon¬
ii structive ale bobinelor în tabelul 3. Un
i compromis a fost necesar între valorile
| standard ale condensatoarelor utilizate
j şi valorile C 1t C 2 necesare pentru atinge-
| rea frecvenţelor fj, f 2 impuse de calităţile
I difuzoarelor folosite. Astfel, pentru R = 4
| fl (8 fl), valoarea C, a fost obţinută prin
| conectarea în paralel a două (1) conden-
| satoare electrolitice nepolarizate, prese-
I lectate, tip EN5257, de 15 jxF/63 V şi tole-
1 ranţă 20—50%, în timp ce valoarea Cjr s-a

obţinut prin conectarea în paralel a' trei
(2) condensatoare PMP de 2,2 ,uF/100 V.
de asemenea preselectate.

Bobineie L 1f L 2 se realizează din sîrmă
CuEm 01,1 mm, rulată tensionat pe su¬
porturile (de preferinţă dure) schiţate în

L 2

zC 2

C2 S

L21 R2-H

figura 3 şi dimensionate conform tabelu¬
lui 3. Bobinele se impregnează (de exem¬
plu în lac de transformator) şi se usucă la
cald pentru a-şi menţine inductanţele ne¬
modificate.

Reţeaua de separare din figura 2 a fost
utilizată cu succes şi pe incinte acustice
dotate cu alte tipuri de difuzoare HI-FI,
fapt care o recomandă constructorilor
amatori de incinte acustice HI-FI. Ea a
fost de asemenea extinsă la reţele de se¬
parare pentru incinte acustice cu patru
căi, cu rezultate la fel de bune.

De notat că sistemul atenuator din fi¬
gura 1 asigură clasa HI-FI a incintelor
acustice nu numai prin introducerea sa
în reţeaua de separare descrisă în figura
2, ci prin introducerea sa analoagă în
orice tip de reţea de separare ce asigură
atenuări de minimum 12 dB/octavă pe fie¬
care cale.

BIBLIOGRAFIE

1. M.D. Huli, Building HI-FI systems,
editată de Philips & MBLE, 1977

2. D. Weems, How to design, build
and test complete speaker systems,
1978

3. „Tehnium" nr. 9/1987, pag. 8

4. „Tehnium" nr. 2/1987, pag. 8

5. Colecţia revistei „Tehnium".

277

mu?

7777!

ar/

gr/

1 11

§f/

|f/

! i—r

U -W jH

mt 1 1

R =

4 fl

R = 8 SI

Rî(fî)

R 2 (fl) ■

R, (fl) Ra(lî)

2 ‘1 40

.. 4

4 1 24

8 16

C, (n F)

C 2 (fxF)

Li (mH)

L 2 (mH)

R = 4 fl

6,8

i’i 7 n

0,184

R = 8 fl

2,75 141

0,500

Nr. spire

h(mm)

0i (mm)

0e (mm)

, R = 4 fl

L 1

286

l 2

110

R = 8 fl

425

15 *

1 73

l 2

200

TEHNIUM 10/1988

ILiE CRISTIAN - jud, Prahova

Tubul PL500 este bun, înroşirea
anodei este provocată de lipsa
semnalului pe grila de comandă,
deci 'oscilatorul de linii nu funcţio¬
nează. Va trebui şă verificaţi acest
etaj. Nu puteţî cumpăra aparatura
direct de la întreprinderea con¬
structoare.

TRANDAFIR GHEORGHIŢĂ —
jud. Bacău

Alocarea canalelor TV, atît în FIF
cît şi în UIF, se face în baza unor
convenţii internaţionale.

Schimbarea dimensiunilor dia-
metrelor elementelor de la antenă
schimbă lărgimea benzii de frec¬
venţă recepţionată.

Am publicat amplificatoare UIF.

TOFAN VLAD - Ploieşti

Apariţia unui post din US peste
programul UUS este determinată
de dezacordarea circuitelor FI-MF,
deci a celor pe 10,7 MHz.

NEMETH ZOLTAN - Braşov

Nu puteţi modifica miniorga ca să
funcţioneze cu tiristoare.

Vă recomandăm să vă confecţio¬
naţi o altă orgă cu tiristoare pentru
puteri mari.

SAVA EMILIAN — jud. Neamţ

Reacordarea circuitelor oscilante
cale comună plus sunet va elimina
suprapunerea emisiunii MF peste
programul TV. Nu puteţi modifica
un amplificator de canalul 2 TV
pentry canalul 11 TV.'

SZOKE ZOLTÂN — Tg. Mureş

Lîngă bobinele de deflexie se afiă
mici bare magnetice şi din poziţio¬
narea lor se elimină porţiunea întu¬
necată de la marginea ecranului.

ZA HA EMIL - Gravifa

Alimentarea amplificatoarelor de
antenă se poate face prin cablul de
coborîre folosind filtre LC.

Pentru aparatul „Alfa" cumpăraţi
bara de ferită cu bobinele fixate pe

DINU NÎCOLAE - jud. OSt

Utilizarea unei singure alternanţe
reduce consumul mediu de ener¬
gie, dar orice energie consumată
este înregistrată de contor.

BOLDURA ION — jud Hune¬
doara

Vom publica schema electrică a
unui amplificator FI 5,5 MHz şi 6,5
MHz.

LEAHU ANTON — Jud Alba

Localitatea Abrud, str. V I. Lenin
5, oferă colecţia „TehniurrT 1975—
1988.

MUNTEANU LAURENŢIU - Gluj-

Napoca

Construiţi amplificatoare după
scheme experimentate, nu imagi¬
nate de dv.

Fiecare bandă de frecvenţă im¬
pune o anumită tehnologie în reali¬
zarea aparaturii.

CLIPICI GHEORGHE - Bucu¬
reşti

Nu deţinem deocamdată docu¬
mentaţie pentru filtrul de la electro¬
cardiograf.

DODU GARSAN - Bucureşti

Deconectaţi toţi consumatorii şi
vedeţi dacă motorul se încălzeşte
singur; dacă da, trebuie rebobinat,
dacă nu, se stabileşte cauza exte¬
rioară.

LUNGU COSTÎCĂ — Roman

Nu deţinem documentaţia solici¬
tată.

MUSTEŢEA ADRIAN - jud
Vrancea

Verificaţi realizarea montajului.

MARFSUC MIHAIL - Galaţi

La magnetofonul „Kashtan" se
pot folosi şi boxe cu impedanţa de
8 n, dar rezultatele sînt mai mo-

ŢOCA LEONARDO - Bucureşti

Ori comutatoful ori chiar un ele¬
ment din joc s-a defectat; trebuie
făcută o verificare tehnică de către
un specialist.

Dacă se deconectează bobinele
de deflexie în ţimpul funcţionării te¬

levizorului, fasciculul de electroni
va bombarda centru! ecranului, dis-
trugînd substanţa şi producînd pata
neagră.

• CRĂCIUN OViDIU - Cîmpina
Verificaţi ce tip de circuit integrat
foloseşte în decodor şi eventual în¬
cercaţi' înlocuirea cu un circuit au¬
tohton.

Nivelul mic la înregistrare este
determinat de deteriorarea unui
condensator electrolitic din pream-
plificator.

MERTICÂRU ANDREI — Bucu¬
reşti

Controlul diodelor LED poate fi
făcut cu tranzistoare nu cu tiris¬
toare. Revedeţi colecţia „Tehnium".
TQMÂ BOGDAN - Brăila
La motor trebuie să puneţi o pică¬
tură de ulei şi condensatoare la bor¬
nele de alimentare.

DRAGOMIR DANIEL - jud. Dolj
Stabilizarea tensiunii se poate
face cu un tub stabilovolt.

La radioreceptor verificaţi legă¬
turile la bobina de antenă.

FOTIADE VICTOR - Galaţi
între cele două magnetofoane
apare o diferenţă între vitezele de
antrenare a benzii. Trebuie stabilit
care nu funcţionează normal.

BARCAN BOGDAN — jud.
Neamţ

înlocuiţi PGL85 cu PCL82. ÂA)

DĂNILOAIA SORIN - Comă-^
neşti

.Realizaţi divizorul cu CDB490,
492 sau 493.

t»t-.v«bbb

TEODORESCU AN¬
DREI — Bacău

Radioreceptorul
:i SANYO 8U-280A aco¬
peră banda undelor
medii 535 — 1 605 kHz
şi benzile de unde
scurte 2,3—7,3 MHz şi
! 8—22 MHz.

Semnalul de frec¬
venţă intermediară este
de 455 kHz. Alimentat
I cu 9 V din baterii, re¬
ceptorul debitează o
putere audio de 400
mW.

___

--AMA——4

Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: mg, 1LIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr: fte. ALEXANDRU MĂRGUIESCU

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
L!A“ — SECTORUL EX-
PORT-fMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI