Marcu Beza -Din-alte-ţări (1933)

MARCU BEZA 


DIN ALTE ȚĂRI 


— STUDII ȘI IMPRESII — 


Y 


EDITURA ZIARULUI „UNIVERSUL“ 
BUCUREŞTI 
1933 


www.dacoromanica.ro 


: ACELAŞI AUTOR: 


drumuri (epuiza!) 
riajă (roman) 

Anglia. — Impresiile 
nui Literat. 

nantismul Englez. 


nanul Englez Contim- 
orân. 


IN ENGLEZEŞTE: 


ers on the Roumanian 
eople and Literature. 


imanian Proverbs. 
da. 
's of Memory. 


janism in Roumanian 
olklor. 


kespeare in Roumania. 


www.dacoromanica.ro 


DIN ALTE ȚĂRI 


www.dacoromanica.ro 


MARCU BEZA 


DIN ALTE ȚĂRI 


— STUDII ŞI IMPRESII — 


bid 


EDITURA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCURESTI 
1933 


www.dacoromanica.ro 


PREFAȚA 


Parte din paginile ce urmează au format 
subiectul unor conferințe la Fundația Carol 
sub auspiciile Societăţii Scriitorilor Români. 
Acesteia se cuvine a-i mulțumi şi în deosebi 
președintelui ei de-atunci, Liviu Rebreanu, 
pentru grija-i prietinească. 

Celelalte pagini au apărut în ziarul „Uni- 
versul“, căruia nu-i pot aduce o recunoaștere 
mai bună decât mărturisind, că nu le-am 
atribuit o valoare trecătoare, ci una stator- 
nică, şi ca atari doresc să fie judecate. 


M. B. 


www.dacoromanica.ro 


IN AMERICA 


www.dacoromanica.ro 


İn America 


Iși aduce oricine aminte, cum ajunsese 
cândva în multe tari chemarea de faga- 
duintâ a Statelor-Unite. Târani şi mun- 
citori din oraşe grâbirâ nerâbâdâtori in- 
tr'acolo ; până și într'un colt retras din 
Macedonia, unde-mi făceam studiile, 
câţiva elevi dintr'a opta nu mai avură 
astâmpăr să sfârșiască : ce-ar fi putut 
însemna pentru ei o diploma fata de 
vestea unui belșug nemăsurat in Ame- 
rica ? 

Pentru aceste cuvinte şi multe altele, 
am primit cu o bucurie plină de surprin- 
deri invitaţia Clubului P. E. N. din Ame- 
rica — o societate carturareasca, având 
de scop apropierea scriitorilor din toate 
țările. 

Şi, fiindcă m'am dus în asemenea îm- 
prejurări ca un reprezentant al scrisului 
românesc, am crezut că e bine să impar- 
tășesc celor de-acasă impresiile mele, — 


www.dacoromanica.ro 


ceeace mi sa părut mai izbitor si mai 
caracteristic în viata poporului de peste 
ocean. 

Am plect in Mai 1924 pe Berengaria, 
unul din marile transatlantice. Nu e ni- 
mic mai încântător decât o lungă călă- 
torie, pe vreme frumoasă şi pe un vas ca 
acesta — un adevărat palat uriaş, cu nu- 
meroase caturi. Plăcerea-i pe atât mai 
simțită, pe cât uiţi, arunci deoparte gri- 
jile un răstimp, nu te mai preocupi de 
cele zilnice; mănânci, bei, te plimbi și 
cugeti in voe, cu toate la îndemână : aci 
puntea lungă, dând ochilor necontenită 
vedere pe ape, aci biblioteca îngrijit alcă- 
tuită, aci grădina palmierilor, aci salo- 
nul; mai ales acesta din urmă, căptuşit 
în lemn, cu frumoase gobelinuri, cu bol- 
ta de sticlă, în faţă cu estrada, pe care 
cântă muzica după nămiezi şi seara. 

Mi-amintesc de o Duminică. Toţi călă- 
torii, fără osebire de rang, sunt poftiti 
la slujba religioasă. De pe un pupitru, 
infasurat în steagul englez, căpitanul a- 
nuntâ imnurile; şi, pe când fumul coşu- 
lui trece deasupra bolţii cu geamuri, se 
resfiră în lumină, de aruncă umbre ju- 
câuşe împrejur, toți întonează în cor, îm- 
preună cu muzica şi cu marinarii. Se 
înalță glasurile. Cuvintele rugii umile, 


www.dacoromanica.ro 


= 11 — 


aceleași ce vor fi răsunat și în vremuri 
de primejdie, au ceva nespus de solemn 
şi de pătrunzător dinaintea mării fără 
nici un punct de reazem. Doar un cerc 
aburos de zare ce se mută şi fuge odată 
cu noi. Nu-i ca, în alte părţi, ca în Medi- 
terana, de pildă, unde mai întâlneşti cu 
ochii vre-o corabie sau pânză în trecere. 
Aci imensitatea oceanului oprește a- 
tare priveliște ; rareori o întâmplătoare 
apariție stârnește exclamatii de mirare. 
Nu sunt nici insule în drum. 

Un tovarăş scriitor englez aminteşte 
de Atlantis. Insuş numele, cu ciudata-i 
sonoritate, deşteaptă un fior. Că existase 
un continent cu mii și mii de ani înainte 
despre care Platon ne spuse în Timoeus 
ceeace şi el aflase dela Egipteni, că în- 
treg acest continent cu tot ce împlinise 
si mostenise în curs de nesfarsite gene- 
ratii, cazuse prabusit pe veci, e un fapt 
de copleșitoare grozăvie, un simbol nein- 
trecut de zădărnicie umană ! 

Şi firesc e să fi mișcat, să fi turburat 
adânc minţile şi să fi lăsat aluzii cumpli- 
te dealungul veacurilor. Până astăzi fol- 
klorul irlandez și al Indienilor din Ame- 
rica prezintă anume feţe asemuitoare ce 
ne-ar trimite la străvechea catastrofa. 
Pâlcuri de păsări încă, duse de instinct, 


www.dacoromanica.ro 


sboară spre ținutul unde fuse odată, 
Atlantis şi, bătând o vreme din aripi, spe- 
riate şi obosite, cad apoi în apă. Se va fi 
cufundat oare tot? Nu va fi rămas vreo 
fărâmă de uscat, ruptă, deasupra mării ? 
Altfel, de unde atâtea legende ? De unde 
izvorul mesecat de inspiratii cu privire 
la pământuri tâinuite în larg, cum e 
Antilia ori acela care formează subiectul 
marelui poem al lui William Morris Pa- 
radisul Pământesc, în care niște călători 
din Scandinavia pornesc pe ocean în 
căutarea unui salas de tinereţe veșnică ? 

Din convorbirea asupra Atlantidei, 
iese și dorința unuia de a tine o confe- 
rinta asupra acestei chestiuni. Pilda e 
urniata de un predicator-misionar, care 
ne vorbește despre „Gânduri înalte cu 
privire la pacea lumii“. Nu-i deloc ceea- 
ce ne aşteptam. Incepe și mantue prin- 
tr’o rugăciune, chemând la urmă bine- 
cuvântarea lui Dumnezeu asupra tutu- 
ror, cari am avut răbdare să-l ascultâm. 
Aşa ne trecem vremea. O gazetă, ediția 
lui Daily Mail care se tipăreşte pe bord, 
ne aduce zilnic ştiri proaspete. 

Şi pe măsură ce înaintăm, oarecare 
prietenie leagă pe călători; începem a ne 
cunoaşte şi a ne întreba de una de alta. 

Ajungem apoi noaptea în apropierea 
New-Yorkului. 


www.dacoromanica.ro 


Deodată o seamă de reflectoare puter- 
nice acoperă vasul din toate părțile. Noi 
râdem, spunând ca în cinstea noastră, & 
scriitorilor-delegati, se face iluminatia ; 
dar ni se atrage atenţia, că suntem in 
zona prohibitiei, ca se tine o veghe straş- 
nică, spre a nu se scoate pe întuneric 
ceva spirtoase. 

A doua zi, Sâmbătă dimineaţa — toc- 
mai o săptămână dela plecarea din Lon- 
dra — zărim New-Yorkul: încet-încet 
răsare. Iaca statuia Libertăţii, cu fata şi 
cu mâna întoarse către Europa, parcă ar 
fi vroind să zică : „Acolo e acum liberta- 
tea, nu aci, unde n'ai voe să bei ce-ţi 
place !“. Iacă si Ellis Island, spaima e- 
migranfilor, aşa de cunoscută. 

Debarcarea, se face cu multă rânduială, 
— bagajele așezate în ordine alfabetică. : 
A. B. C... Te duci la litera cu care-ţi în- 
cepe numele şi le găsești; o scară rota- 
tivă le coboară în stradă, unde apoi trec 
la rând automobilele şi poartă pe fiecare 
la destinaţie. 

Sunt găzduit la National Arts Club. 
Mă întâlnesc aci și cu scriitorul francez 
Jules Romains, sosit în aceias zi, care 
avea să-mi fie tovarăș de colinde. Bine- 
înțeles, eșim curând, plini de neastâm- 
păr, în oraș. 


www.dacoromanica.ro 


= ji 


Clădirile acestea enorme, văzute din 
larg dimineața, mi se păruseră de o ne- 
aşteptată frumusețe unică; în pâcla 
uşor-coloratâ a mării ele dedeau oraşu- 
lui o arătare fantastică, ridicate parcă 
de vraja unor giganți mitici. Acum, de 
aproape, mă înspăimântă: drepte ca ni- 
şte magazii, fără nici o podoabă arhitec- 
tonică, şi cu scări de scăpare — grele 
scări de fier, puse oricum dinaintea fa- 
tadelor, urâtindu-le, desfigurându-le. 

Ne îndreptăm spre Woolworth Buil- 
ding, desigur cea mai enormâ clâdire din 
lume, închinată negotului: firme şi 
bănci însemnate isi au aci biurourile, fo- 
losind vreo paisprezece mii de functio- 
nari, fara a socoti mulţimea deafară ce 
mișună ziua. 

Acum, în ajunul Duminicii e o liniște 
prielnică vizitei noastre | căci unul din 
multe ascensoare ne iea şi, fără a se 
opri, într'un chip vertiginos, dându-ne 
încă o nebănuită senzaţie, ne ridică la 
catul al cincizeci şi optulea; mai avem 
puține trepte si ne aflăm pe terasa goti- 
că de sus, la o înălțime ameţitoare. Ce 
fior groaznic de adâncuri şi ce privelişte 
întinsă până departe! Marele oraș se 
prelungeşte colo între râul Hudson si 
râul de Răsăsit, cu faimosul pod Broo- 


www.dacoromanica.ro 


= İŞ 


klyn aruncat deasupra. La un moment 
simţim o căldură apăsătoare; fumul co- 
şurilor de jos urca în juru-ne, fără ca 
noi să fi luat aminte. 

Inapoindu-ne, avem răgazul să ne in- 
teresâm şi de Clubul nostru. E mixt, bâr- 
bati și femei stau laolaltă în deplină ega- 
litate şi prietenie. Şi câtă rânduială, câte 
înlesniri de confort, în sala de cetire cu 
numeroase reviste şi gazete, in sala de 
expozitie şi in sala de mâncare! Şi pe 
toti peretii atârnâ pânze, dâruite de pic- 
tori distinşi, cari au fâcut sau fac parte 
incâ din Club. Dintre membrii de azi cu- 
noaştem pe Robert Frost, poetul; pe 
doamna Mary Austin, careintr'o carte 
The American Rhythm caută să întoar- 
că pe scriitorii de-aici, la inspiraţia mai 
firească a băștinașilor Indieni; si pe di- 
rectoarea mult răspânditei reviste săp- 
tămânale Pictorial Review, Ida Clark. 
Aceasta ne cheamă după cină in ate- 
lierul ei. Cum este o fruntaşă in mişcâ- 
rile feministe, ne spune că, două zile 
înainve, avusese loc un ospăț monstru 
de vreo trei mii de femei, toate îmbră- 
cate în alb, şi ne dă lămuriri preţioase a- 
supra tendinței, as zice maniei, femeilor 
americane de a înfiinţa cluburi pentru 
orice fel de cauze, închipuite şi neinchi- 


www.dacoromanica.ro 


puite. La o vreme miile şi miile de ase- 
menea cluburi s'au constituit intr’un su- ` 
pra-club cu numele de National Federa- 
tion, care şi-a impus voinţa în multe îm- 
prejurări şi a pricinuit câteva măsuri 
înalte de reformă. O femee de fapt a în- 
temeiat şi întâia Christian Science 
Church, oarecum o nouă religie cu slu- 
jitori in toatâ lumea ; şi iarâş femeilor se 
datoreşte în bună parte prohibitia al- 
coolului. 

— Aci ati greşit, zice unul din noi, e 
în dauna, voastră. 

— Cum asta ? 

— Apoi, când bărbaţii beau, în clipele 
de expansiune, vă mai puteau lua in câ- 
sătorie ; dar aşa, cu mintea întreagă, 
cam anevoe să-i prindeti. 

Doamna Clark râde, şi, schimbând 
vorba, adaugă: „S'a calculat că, de sar 

pyne unul peste altul toate numerele 
câte apar pe an, ar ajunge la înălţimea 
turnulbi Woolworth. De altfel circulaţia 
periodicelor noastre nu se numără cu ze- 
cile de mii. Un editor american n'ar ti- 
pări o carte, de n'ar fi sigur că va avea, 
cel puţin câteva milioane de cetitori. Veţi 
vedea şi gazetele de Duminică... 

Şi le-am văzut, în adevăr! Tipuri de 
surprinzătoare, neîntrecută monstruozi- 


www.dacoromanica.ro 


tate publicistică. Numai pentru două 
din ele şi ti-ar trebui un vehicul să le 
transporti. Cine le citește? Pe semne fie- 
care caută ce-l interesează şi găseşte, 
încă din prisos, cu ce să-şi umple orele 
Duminicii, care şi aci are un aspect de 
odihnă obşteascâ. Mai mult ca în alte zi- 
le, e o plăcere să umbli, n'aş zice să te 
pierzi, în oraş, căci New-Yorkul are un 
pian foarte simplu. O stradă principală, 
Broadway, străbate dealungul şi de a- 
mândouă părţile avenue-uri, pe unele 
din cari trece trenul deasupra, pe niște 
poduri continue de fier, astupând fereş- 
tile caselor, şi poartă în loc de nume, ci- 
frele 1, 2, 3 şi aşa mai încolo. Multe cine- 
matografe — nuoi și de un fast neobiş- 
nuit, iar otelurile mari într'un stil ceo- 
sebit de acel european. Intri liber în ele 
ca într'o piaţă publică. De jur-impre- 
jur câte o farmacie, bărbierie, tutun- 
gerie, cofetărie, bancă, etc. şi o mulţime 
de oameni cari se perinda necontenit, 
caşicum ar fi, după vorba unui scriitor 
englez, în timp de carnaval sau revolu- 
tie, deși toţi arată prea gravi pentru car- 
naval și prea luxoși pentru revoluţie. 
Dincolo de centru, în direcţia lui Hud- 
son, se începe Riverside Drive, loc de 
plimbare artistocratică. La dreapta se 


2 


www.dacoromanica.ro 


— 18 — 


înalță în şir numeroase apartamente cu 
privirea spre apă; ici-colo iese câte un 
balcon ce pare aproape minuscul, ade- 
sea și fără console, în masivul fa- 
tadelor imense: ridici capul și, dacă se 
iveşte cineva, te cutremuri de spaimă, că 
are să se prabusiasca cu balcon cu tot. 

In cealaltă parte, lângă port, e vestitul 
Wall Street, inima trusturilor şi bânci- 
lor: în aceaş direcţie e şi reşedinţa 
municipiului. 

Primarul ne-a invitat într'o zi să ne ţie 
un discurs. Şi ne-a spus apăsat de lupta 
ce o are cu oamenii puternici ai aface- 
rilor, cari-l împiedică în bunele sale 
nazuinti şi cari, în expresia sa, umblă 
numai după bani, bani, bani. Şi ne face 
o favoare: Toată vremea cât stăm la 
New-York, avem dreptul să călcăm legea 
vitezei pe străzi ; dar, cum asta, presupu- 
nea înainte de orice automobil, am fi fost 
mai mulțumiți să ne fi pus unul la dis- 
poziție și ne-am fi dus noi şi cu mai pu- 
tina viteză. Apoi dă mâna cu fiecare şi, 
oprindu-se la delegatul Francez,—era in 
timpul ocupaţiei Ruhr-ului — îi spune 
în chip de compliment : „Voi, Francezii. 
de v'ati retrage din Ruhr și de n'ati veni 
întruna să ne cereti bani, aţi fi buni 
prieteni cu noi“. 


www.dacoromanica.ro 


— Ce zice? mă întreabă Francezul. 

— Zice, că-i pare foarte bine să te îi 
cunoscut, răspund eu, bucuros că am a- 
coperit o lipsă de tact ce-ar fi putut pri- 
cinui cine ştie ce nemulțumiri. 

Trăiesc la New-York vreo treizeci de 
mii de Români, peste un milion de Evrei, 
mai multi Italieni ca la Roma, mai multi 
Germani ca la Munich. Şi, ceeace-i ca- 
racteristic şi de mirare, toate natiiie se 
grupează laolaltă, reconstituind in mic 
mai toata harta Europei, fara a vorbi de 
Negri, de Sirieni, de Chinezi si de alţii. 

La hotelul Pennsylvania intr’o seara ni 
s’a dat un mare banchet, la care am ti- 
nut cuvantarea de mai jos: 


E o placere osebita pentru mine a va 
saluta in astaseara din partea scriitori- 
lor Români, cari dintru început au îm- 
bratisat din toată inima ideea lui P. E. N. 
Club, având în frunte pe însăș Regina lor 
ca prezidentă de onoare. România e la o 
mare distanţă și puţin cunoscută d-voa- 
stre; dar literatura stă deasupra orică- 
ror margini de loc si de timp. Ba, cu cât 
o literatură e mai distinct-nationalâ prin 
depărtare, cu atât mai interesantă devi- 
ne, complectând intrun fel concepția, 


www.dacoromanica.ro 


— 29 — 


noastră asupra umanităţii. Va amintiţi 
în Pantagruel al lui Rabelais, acea carte 
caracteristică pentru larga vedere a Re- 
nașterii, cum călătorii spre templul lui 
Bambuc ating insfârşit lăcaşul mult 
căutat şi cum marea preoteasă le dă să 
bea vin, care, fiind dintr'aceiaș făntână, 
pare totuși fiecăruia dintr'inşii cu totul 
deosebit. De mi sar îngădui să folosesc 
aci o comparaţie din lumea, oprită a bau- 
turii, aș zice că literatura este ca vinul 
din templul lui Bambuc. Are în fiece ta- 
ră aroma ei proprie, pe care suntem în- 
cântati s'o gustăm. Cum e asta? Ce-i a- 
nume în scrisul unei naţiuni, care, desi 
adânc individual, îl face să fie citit şi în- 
teles şi de alţii? 

Intâiu, toate literaturile europene, ca 
şi a d-voastră, au pornit dintr'aceleaşi 
obârşii ebraice şi clasice. Fără să ne dăm 
seama, aceleași gânduri și simtiminte din 
Biblie şi din operele greceşti şi romane 
străbat adânc ca nişte fire multicolore 
prin țesătura literaturilor noastre. Acea- 
sta le dă o unitate, le apropie deolaltă şi 
aceasta, în chip de exemplu, ne da putin- 
ta nouă în România să gustăm, în origi- 
nal ori în traducere, literatura d-voastră. 
americană, dela notele clare ale Thana- 
topsis până la perspectivele încărcate ale 
lui Henry James. 


www.dacoromanica.ro 


— İİ = 


Apoi, mai este ceva. Suntem înclinați 
deobiceiu sa privim literatura, caşicum 
ar fi una din acele sacre dumbrăvi, pe 
cari cei din vechime le alegeau pentru 
locuinţa zeilor. Vedem proaspătul frun- 
ziş luxos, tremurând la soare, mai prin- 
dem și notele unei stranii muzici; dar 
tot jocul fermecător de culoare şi sunet 
e posibil mulţumită rădăcinilor din pă- 
mânt. Acest fapt s'a uitat foarte adese- 

i; de unde și nevoia scriitorilor mari 
să-l pue la iveală, în trecut. Furipides in 
Bachae a adus unui public rafinat ate- 
nian încântarea simplă a înălțimilor din 
Macedonia, răsunând de vechile che- 
mări tradiţionale către Dionisos, O ase- 
menea solie fu şi aceea a lui Blake în 
vremea, de lâncezire a literaturii engle- 
ze: Se înţelege aci atingerea directă cu 
ratura—natura pătrunsă de sufletul po- 
porului, cum se resfrânge în producţiile 
sale proprii. Acum, acei dintre d-voas- 
stre, cari sau ocupat cu folklorul, știu 
că, unele balade, poveşti şi cântece popu- 
lare din America sunt râspândite mai in 
toată Europa; altele vădesc asemănări 
esențiale ; dar toate, atingând o coardă 
adânc emoţională, pot fi înțelese de ori- 
cine şi în orice vreme. Căci, cum spune 
un proverb românesc : „Din acelaş aluat 


www.dacoromanica.ro 


— 22 — 


sunt făcuţi toţi oamenii“, si, în ciuda 
multelor noastre despârtiri şi osebiri, a- 
vem aceleași bucurii și aceleaşi tristeti şi 
acelaş sfârşit ne aşteaptă pe toţi. Acest 
simplu adevăr de fiece zi, pe care îl ne- 
socotim adesea, creaţiile populare ni-l a- 
duc înainte in mod izbitor, casicum ar 
fi o revelatie. Si aci sta, ceeace este si mai 
evident in literatura inalta, puterea lor 
de umanizare — o putere data noua 
scriitorilor s’o folosim, o putere in ade- 
var, care va prabusi stavilele de neintele- 
gere si prejudecati. 


Noaptea in Broadway, care infatiseaza 
un spectacol neasemuit de reclamă vie in 
fel şi fel de lumini colorate, mișcătoare, 
am văzut un şir de omnibusuri împodo- 
bite, cu lanternele aprinse. In cel dintâi 
așteptau mai mulţi: „Aceştia, îmi lămu- 
reste un prieten, sunt asa zișii Silent 
Callers, plătiţi ca să îndemne si pe alţii 
să urce“; când un omnibus se umple, 
trec intr'altul, şi toate apoi o iau spre 
Chinezi, unde în cadrul de taină, adesea 
cinematografic, se improvizeaza şi sub- 
terane cu fumători de opiu, simulându- 
se crime grozave pentru nervii obosiţi ai 
vizitatorilor. 


www.dacoromanica.ro 


— 93 — 


In părţile italieneşti te simţi in plin 
Neapole, cu dulcele graiu sunandu-ti la 
ureche, cu rufe atârnate dintr’o fereastră, 
într'alta şi cu sticle de chianti, desi goa- 
le, în vitrine. 

De prin strada 2 începe cartierul ro- 
mânesc, căruia nu-i lipseşte nici pitores- 
cul halvagiului. Se anunţă la un loc cu 
slove mari: „Restaurantul Românesc“ şi 
aiuri: „Restaurantul Carmen Sylva‘, 
unde şi intru. Bucătăria cât şi atmosie- 
ra întreagă e aceea de mahala bucureş- 
teană: un taraf alcătuit dintr'un pia- 
nist, un viorist si un tambalist, zic obis- 
nuitele: „Cine bate noaptea...“, „La Ma- 
rita sprâncenată...“, — pe cari un om 
înalt şi gros le cântă din gură în idiș. 
Şi pe când la Italieni băutura ne-a 
fost servită în cești de ceai, să nu atragă 
luarea aminte, la aceştia sticlele se aduc 
liber pe masă ; ci-că ştiu ei să se ia bine 
cu poliţiştii... 

Mai este un colt al New-Yorkului vred- 
nic de amintit: Greenwich Village. Po- 
trivit numelui, are înfăţişarea tihni- 
tă de sat: case joase, în stil deosebit şi 
vesel; curți mai largi cu plopi si cu sal- 
câmi ce împrăștie valuri de parfum îm- 
prejur. Negreşit că, răspunzând la ceeace 
este Quartier Latin în Paris şi Chelsea 


www.dacoromanica.ro 


— 24 — 


in Londra, prezintă şi oarecari trăsături 
de imitație, de parodiere străină : ceai- 
nării cu interioruri decadente, vitrine un- 
de La vie Parisienne și alte foi mai mult 
sau mai puţin suspecte îţi sar în ochi, ca- 
şicum doar ele ar fi simbolizând spiritul 
francez. In fond, totus, sub aparența u- 
şuraticâ, este aci o framantare artistică 
neîntreruptă, din care s'a împărtășit in 
trecut un Edgar Poe, un Irving, un Mark 
Twain ; într'un teatru de aci a debutat 
în zilele noastre si Eugene O'Neil, cunos- 
cutul dramaturg. Te întrebi, însă, ce poa- 
te reacţiona o mână de artiști fata de na- 
vala cumplită după bani, fata de uriaşele 
speculaţii fără scrupul ? 


O romancieră engleză, Rebecca West, 
care tinuse conferinţe în multe oraşe din 
America, mi-a spus într'o zi: „Du-te să 
vezi Salt-Lake City, cetatea Mormoni- 
lor. Nu o să-ţi pară rău'. 

M'am hotârit pe dată, fără să fi cuge- 
tat, că depărtarea într'acolo nu-i mai 
mică decât aceea din Londra la New- 
York. Am pornit din gara Pennsylvania, 
unde nu mi-am putut stâpâni un imbold 
spontan de admiratie pentru buna rân- 
duială, cât şi pentru frumuseţea impu- 
nătoare a clădirii. Acelaş sentiment îl in- 


www.dacoromanica.ro 


— 25 — 


cercasem și față de o altă gară la New- 
York: Grand Central. De pe terasa in- 
trării avusesem într'o noapte ca o reve- 
latie de măreție în alb marmorean, cu 
reflexe vii și cu bolta spațioasă, vânătă, 
punctată cu lumini, închipuind stelele. 
Şi, după ce am văzut și gara din Was- 
hington, m'am convins că e o tendinţă 
generală astăzi în America, de a face din 
aceste locașuri, — unde atâta lume se 
perindează şi petrece adesea lungi clipe 
— niște adevărate palate, nu numai de 
ușurare, de confort, ci şi de plăcere este- 
tică; deoarece nu lipsesc nici podoabele 
în piatră, nici frescurile în bogăţia lor 
îngrijită, alegorică, având încă şi inscrip- 
tii ca cea următoare : 

„Așa-i în călătorie — un om ar trebui 
să poarte cu sine cunostinti, de-ar vrea 
să aducă şi acasă cunostinti“. 

Cu drept cuvânt; că cine ar mai inte- 
lege, de pildă, un oraş ca Washington. 
cine ar pricepe rostul şi însemnătatea lui, 
dacă nu s'ar fi pătruns şi de spiritul a- 
merican, întrupat oarecum în splendoa- 
rea, Capitoliului? Domul său alb se înalţă. 
deasupra, unui prisos de verdeață și pre- 
domină, deşi aleea până la intrare stâ- 
rue într'un aspect provincial, cu mici 
dughene de curiozitâti exotice, cu ti- 


www.dacoromanica.ro 


— 26 — 


gănci-cărturărese ce te cheamă dupa 
misterioase draperii. Intreg Washing- 
tonul şi sta dealtminteri înafara cercu- 
lui întreprinderilor, — se complace în 
atmosfera-i de miniştri, diplomaţi, poli- 
ticiani, funcționari, pe câtă vreme Chi- 
cago e tipul orașului industrial, asemui- 
tor în toate New-Yorkului, vroind încă 
a-l întrece. Deaceea și cetățenii Chicagu- 
lui au tresărit de mândrie, când prima- 
rul a putut vesti acum opt ani: „Suntem 
în fruntea lumii ca centru de căi ferate. 
Patruzeci si şapte de linii, un tren în fie- 
ce minut!“ 

Dela Chicago înainte guşti cu adevă- 
rat sensatia depărtării: merge şi iar 
merge, noapte-zi, trenul asa numit trans- 
continental : el are la urmă întotdeauna 
un vagon-salon, cu masă de scris, foto- 
lii, reviste și gazete, precum si o platfor- 
mă, de unde simţi o deosebită plăcere să 
priveşti locurile ce-ţi fug pe dinainte -— 
sesuri dupa şesuri, rar câte un oraş în 
desvnltare. Când şi când lungi rânduri 
de vagoane portocalii vin încărcate din 
California și trec mai departe, adiind 
parcă în urmă-le mirezme de fructe pâr- 
guite la soare, și iarăş câmpie de nesfâr- 
şită uniformitate, întinsă dincolo de 
râuri ca Missisipi și Missuri și prin mul- 


www.dacoromanica.ro 


— 27 = 


time de state: Illinois, Iowa, Nebraska, 
Kansas, Colorado. Aci prind a răsări, 
prelungindu-se in zare, muntii de cari 
ne apropiem. Cum aratâ şi numele, Ro- 
cky Mountains, sunt mai mult goi, dar 
înfăţişează priveliști neasemuite in ciu- 
dâtenia lor. La un timp, iacâ şi pustiul, 
pe care lau străbătut cu atâtea ane- 
vointi Mormonii. 

De unde veniau şi incotro se indrep- 
tau ? Povestea lor e vrednică de luare- 
aminte. Spune undeva Creangă: „Vai de 
cel ce se smintește, dar mai vai de cel prin 
care vine sminteala“. Şi sminteala mor- 
mona a venit printr'un Joseph Smith. 
Când era de optsprezece ani i-a apa- 
rut ingerul Moroni şi i-a descoperit exis- 
tenta unei cârti in slove de tainâ. Desci- 
İrarea ei cu ajutorul lui Moroni — ca- 
re pe urmă avu grija inteleaptâ s'o iea 
cu dânsul în ceruri, — a format temeiul 
mormonismului, adâugit şi îndreptat 
prin alte revelații ale aceluiaș înger si 
prezintate lumii în edicte din cele mai 
bizare şi absurde. Implinirea aidoma a 
unor asemenea prevederi a dat naștere 
la prigoniri. Insuş Smith cel inspirat a 
fost omorât, iar toti Mormonii. goniti 
dintr'un stat intr'altul, constrânşi au 
fost a lua drumu! mustiului. La 1874, 
a sosit în valea Salt-Lake, mai întâi 


www.dacoromanica.ro 


un grup de o sută patruzeci şi trei băr- 
baţi și numai trei femei cu doi copii sub 
conducerea lui Brigham Young, care 
şi trimise înapoi o solie cu porunca: ,,A- 
duceti femei cât mai multe şi aduceti-le 
tinere !“, El insuş în calitate de cap spi- 
ritual si trupesc și-a fericit zilele cu 
douăzeci şi patru de neveste, cari se văd 
și astăzi în ilustraţii făcându-i roată în 
chip de constelație, jur-imprejur. 

Orașul atunci nu era; doar un singur 
copac, trunchiul căruia se arată şi azi 
călătorilor. Totuș o bună îngrijire și gos- 
podărie au adus realizarea vorbei din Bi- 
blie: „Deșertul se va bucura și va înflori 
ca trandafirul“. In adevăr, acum e pier- 
dut în verdează, cu lungi străzi în pers- 
pectiva de copaci, cu pârae ce răcoresc 
aerul blând, cu impunătoarele clădiri. 

Vizităm Capitolul, unde în lipsă de alt- 
ceva ni se arată chipuri ciudate de oa- 
meni, patrupede și sburătoare ce natura 
însăşi le-a zugrăvit pe marmora din pe- 
reti și pardoseli. 

Tabernacolul este locaşul de închinare 
al Mormonilor, cu vestita, orgă, şi în for- 
mă, eliptică, încăpând vreo zece mii de 
persoane. In fata templul de granit; el 
are şase turnuri şi pe cel mai înalt se ri- 
dică Moroni, îngerul de veghe al sectei. 


www.dacoromanica.ro 


— 99 — 


Un predicator ne iămurește: „In acest 
templu se celebrează şi căsătoriile noa- 
stre, nu pe viata numai, ci pe totdeau- 
na, că nu există moarte pentru noi“ 

Cineva îl întreabă : 

— Dacă o persoană se întâmplă a se 
căsători de două, de trei ori, e legat oare 
de toate femeile şi în lumea cealaltă ? 

— Acesta-i cazul meu, răspunse el. 
Mi-a murit întâia nevastă și m'am însu- 
rat cu alta; şi, fiindcă au fost bune, ie 
voi tine pe amândouă. 

„— Daca asta se poate după moarte, de 
ce nu S'ar ingadui si in viata de-aci ? 

— Părinţii nostri au admis-o, ascul- 
tând de porunca lui Dumnezeu câtre A- 
braham şi Sara. Dar congresul din Was- 
hington ne-a impiedicat dea lua mai 
multe neveste, şi noi ne-am supus. Ce era 
sa facem ? 

De-oparte, in fata templului, e un mo- 
nument ridicat goenlanlazilor. Nâpasta 
lâcustelor câzuse cândva asupra recoltei 
şi, in urma rugii Mormonilor li s'au tri- 
mis din ceruri goenlanzii, cari i-au mân- 
tuit de lăcuste; dar această pasăre era 
socotită sfântă şi de bâştinaşii Indieni, 
aparitiunea Marelui Spirit, dainuind 
în mările albastre, către Soare-apune... 


www.dacoromanica.ro 


Statele-Unite sunt o ţară în plină for- 
matie, alcătuită dint vreo duzină de ra- 
se, fiecare cu însuşirile şi scăderile sale. 
Ce putere le-ar ţinea pe toate în cum- 
până şi ar statornici oarcare armonie? 
Mai ales că bună parte din lume e im- 
pinsa de nesatioasa dorinţă a castigului, 
care vine şi din însăși avutiile pământu- 
lui american. Spune o vorbă scumpă lor: 

„Experienţa e o pierdere moartă, de nu 
poţi s'o vinzi mai mult decât te-a costat“. 
Deci goană continuă, fără cântărirea 
mijloacelor! Statele-Unite dau un pro- 
cent anual foarte ridicat de crime. 
Legi sunt, negreşit; se votează la Was- 
hington caşi aiurea. Ci vorba noastră: 
„Se înmulțesc lotrii, de când se înmul- 
tesc şi legile“. Ceeace se întâmplă cu ba- 
nii de hârtie: cu cât se tipăresc mai 
multi, atât valuta scade ; astfel şi cu le- 
gile — de ce-s mai numeroase, de ce se 
respectă mai puţin. O pildă avem în pro- 
hibitia alcoolului: fiinteaza numai pen- 
tru săraci, iar cei atinsi în interesele lor 
s'au constituit în cluburi puternice, aju- 
tând și îndemnând încălcările. 

Se vorbeşte de civilizația americană. 
Cuvântul însuș e prea vag. Când un e- 
piscop se găsia la un trib de Indieni, 
voind sa plece undeva pentru câteva zile 


www.dacoromanica.ro 


= 3). = 


si întrebând pe căpetenie, dacă lucrurile 
sale vor fi asigurate în cort, acesta i-a 
răspuns : „Nu e nici-un om alb, până la 
depărtare de o sută mile“. 

Drept e, că Americanii știu a folosi cu 
prisosinta micile invenţii în traiul zilnic: 
o masna de scris, care măsoară totdeo- 
dată şi cuvintele; în omnibusuri pui ba- 
nul de nichel intr’o masinita ce ţi-l 
soarbe parcă; la făntâni, prin staţii, ni- 
şte tuburi lungi de sticlă — strecori in 
stânga un ban, tragi mânerul şi jos iese 
un paharut de carton, din care bei şi pe 
care-l arunci pe urmă. Intr'unele muzee 
n'ai nevoie de ştergar, dacă te speli; ci 
te-apropii de o maşină, calci ca la pian 
şi unde calde de vant bufnesc sus, de-ti 
usucă mâinile. Apoi termenii stiintifici 
abundă în vorbirea curentă, ba chiar şi 
acolo unde n'au ce căuta; iată reclama 
despre o carte: „Când iubeşte un Maur, 
dragostea sa atinge atâtea grade de căl- 
dura... cum veţi vedea din citirea acestui 
roman“, Restaurantele populare dau in 
dreptul mâncării și numărul exact de ca- 
lorii ce-l înghiţi odată cu ea.. 

Grija de laturea materială, a vieții pre- 
domină în tot.. E caracteristic faptul, că 
Woolworth Building, cea mai de seamă 


www.dacoromanica.ro 


clădire negustorească, poartă numele de 
Catedrala Comerţului. 

Curioasă şi perversă această ridicare a 
setei de câștig la rangul unei religii, în 
care zeul Mamon tronează puternic, sub- 
jugând şi presă şi literatură şi artă. Şi 
când la ospătăriile obişnuite strabati u- 
nul câte unul in şir, de-ti alegi singur 
mâncările repede, şi repede trebue sa 
ieşi, pentru a da locul altuia, orice răgaz 
fiind socotit ca o zănatică pierdere de 
vreme ; când în reflexul reclamei învă- 
păiate a lui Broadway mulțimile se zbat 
necontenit ca roiurii întregi de molii; 
cand in Fifth Avenue, printr'o singură a- 
păsare de buton electric întreagă lumea. 
cu automobile cu tot se oprește deodată. 
pe loc şi iarăş, printr'o apăsare de buton, 
porneşte înainte, — ai sensatia dureroa- 
să, că fiecare om aci e o fărâmă dintr'un 
imens mecanism şi că ceace se cheamă 
progres e o abatere dela calea firească. 
și umană. El sdrobeşte orice pornire su- 
fletească, încât scriitori ca Baudelaire şi 
ca Butler au prezis, că sfârşitul lumii va 
veni tocmai printr'acest progres, astfel 
înţeles. E monstrul care, la urma urme- 
lor, își va înghiţi copiii. 

Deaceea să purcedem cu luare-aminte 
și, dacă ni se cântă momitor la ureche de 


www.dacoromanica.ro 


— 33 — 


industrializări, de învestirea capitaluri- 
lor, de întreprinderi, de trusturi, de ac- 
tiuni, de speculaţii, să răspundem : ar fi 
bune şi profitabile, dar nu ele constitue 
progresul adevărat, care cinstește tradi- 
tia, credinţele și creaţiile de arta. Un po- 
por se întemeiază, înainte de toate, pe 
suflet și, departe de a înăbuși marile as- 
piraţii, le dă imbold şi avânt spre ideal. 


www.dacoromanica.ro 


PARLAMENTUL ENCLEZ 


www.dacoromanica.ro 


Parlamentul Englez 


Când asişti întâi la o şedinţă a Came- 
rei Comunelor, rămâi cam deceptionat: 
nu-i ceeace te aşteptai. Incinta strâmtă 
bănci laterale, deputaţii stând cum li-i 
voea: care picior peste picior, care cu pa- 
lăria în cap, care lăsat pe spate. Lipse- 
şte platforma, cât şi tribuna oratorică; 
nu te izbeşte nimic din aspectul teatral, 
arătos, al parlamentelor de-aiurea. 

Insă daca cercetezi mai de-aproape lu- 
crurile, impresia-i cu totul alta. Intelegi. 
că sub această aparenţă nepretentioasâ 
pulsează un spirit constituţional fără 
seamăn, care de veacuri își plâmâdeşte 
singur formele. Orice parlamentar, fără 
exagerarea, de sine şi fără nevoea pozelor, 
nu se poate a nu-și simţi aici răspnderea 
fatâ de o îndelungată tradiţie, coborâtă 
în sufletu-i — nu ca palidă amintire din 
trecut, ci cu tăria unei covârșitoare ac- 
tualitâti. Imperecheri de cuvinte ca „su- 


www.dacoromanica.ro 


— 38 — 
veranitate parlamentară”, „domnia le- 
gii”, „răspundere ministerială”, cari 
se repetă aiuri inconştient, sunând a gol 
ori a lucruri eftin-imprumutate, aici vi- 
brează de un adânc înţeles preciz, căci 
s'au fost realizat pe încetul, anevoe, cu 
sbucium şi cu jertfe. Numai rostirea lor 
e destulă să vrăjiască năluci ale trecutu- 
lui. Şi nu odată, stând în Camera Comu- 
nelor, ajutat şi de cadrul ei neschimbat, 
mi-au tresărit înainte scene hotărâtoa- 
re, desbateri și figuri — mai ales din- 
tr'acelea înrudite preocupărilor cărtură- 
reşti : 

Thomas More, care din paginile Uto- 
piei sale aducea și în politică demnita- 
tea înaltelor sentimente; Gibbon, sceptic, 
păstrând in judecarea evenimentelor 
dimprejur atitudinea unui cunoscător 
al Decăderii şi Prăbuşirii Imperiului Ro- 
man; Burke, insufletit de aceiaş nesta- 
pânită văpae a Reflecţiilor asupra Revo- 
tiei în Franța, zvârlind odată un pumnal 
în faţa deputaţilor cu vorbele: „Asta vă 
așteaptă dintr'o alianţă cu Franţa“; 
Jhon Stuart Mill, începătorul cauzei fe- 
menine, socotite atunci ca un simplu ca- 
pritiu al filozofului. 

E drept, clădirea de azi a parlamentu- 
lui datează din 1834; dar și locaşurile 


www.dacoromanica.ro 


139 


dinainte se aflau in aceias parte de pa- 
mânt, zis Westminster, grupate în preaj- 
ma, şi aparţinând, palatului. Dintru in- 
ceput parlamentul trebuește privit ca O 
lărgire a sfatului regesc — lărgire sa- 
vârşită nu de bună voe. 

Odată, în adevăr, punga statului era 
una cu punga suveranului, căruia, lip- 
sindu-i banii — ceeace se întâmpla cam 
des, nu-i rămânea decât perceperea de 
biruri. Dintrun timp, însă, baronii, deo- 
sebit izbiti, reuşira a se împotrivi la- 
olaltă şi a smulge Regelui John, la 1213, 
Magna Carta, împiedicând printr'una din 
clauze impunerea de taxe fără consim- 
timântul celor interesaţi, sine communi 
consilio. 

Acest hrisov cu drept cuvant faimos 
a înrâurit nespus luptele constitutio- 
nale; a căpătat mai târziu însemnătate 
simbolică — o zeiță ce arăta luminoasă 
şi inspiratoare din trecut căile drepturi- 
lor şi libertăţilor primejduite Nu mai 
mult ca cincizeci de ani în urmă, 1263, 
baronii tot prin răscoală au pus frâu 
vointii arbitrare a lui Enric al III-lea. 
Urmașul acestuia, Edward I, luând in- 
vatatura dela înfrângerea tatălui, găsin- 
du-se şi in mare cumpănă, hotărâ tine- 
rea unei adunări la 1295; şi în chemă- 


www.dacoromanica.ro 


— 40 — 


rile trimise într'acest scop dădu recu- 
noaştere principiului, că „ceeace pri- 
veşte pe toţi, ar trebui să fie de toţi apro- 
bat“. 

Astfel, pornit dela idea consultarii ge- 
nerale, Eduard I a fundat primul parla- 
ment model, cu participarea mai tutu- 
ror claselor societăţii feodale de-atunci : 
baronii, clerul şi comunele. 

Astea din urmă s'au constituit apoi 
separat, în Camera lor, tot mai puter- 
nică, esita biruitoare din lupta impotri- 
va Coroanei, căreia — potrivit tendin- 
tei spre compromis, adânc înrădăcinată 
la Englezi, i-a lăsat de formă unele drep- 
turi, cum e convocarea parlamentului. 

In dimineaţa zilei deschiderii subso- 
lul Palatului Westminster e supus lao 
cercetare, datând încă din 1605. Atunci, 
pe vremea domniei lui James I, nişte fa- 
natici papistaşi având de căpitenie pe 
Guy Faukes, au închiriat o pivniţă de 
sub Westminster, pe care au tixit-o cu 
iarbă de pușcă, spre a zvârli în aer parla- 
ment şi deputaţi. Complotul fu descope- 
rit; dar în amintirea lui de trei veacuri 
încoace la începutul fiecărei sesiuni, deşi 
subteranele Palatului Westminster sunt 
azi în siguranţă şi lumină, totuş inspec- 
torii de poliţie ai amândoror camere şi 


www.dacoromanica.ro 


— 41 — 


vreo cinciprezece ostași cu uniforme de 
muzău se adună în chip solemn şi cu fe- 
linare stinse în mâini coboară colo, de se 
uită, adică se prefac a se uita, după com- 
plotişti, una din multele practice strâ- 
vechi, prinse in tiparele obiceiului, cari 
desvălue, însă, momente istorice însem- 
nate şi tind a păstra legătura cu trecu- 
tul. Intreaga constituţie engleză nu-i 
decât rodul tradiţiei, se întemeiază pe 
înceata, sigura pâşire, treaptă cu treap- 
tă, spre viitor, ţinându-se în cinste, ne- 
ştirbindu-se nimic din urmele inaintasi- 
lor. Şi Tennyson foarte caracteristic de- 
scrie Anglia : 


Tard de faimă dreaptă şi veche, 
Unde încet libertatea se ldfeste 
Din precedent in precedent. 


Mesagiul e citit in Camera Lorzilor cu 
deosebită pompă ; căci se adună colo, 
sub tronul așezat între lampadare de 
bronz, lorzii spiritului şi temporari — 
după expresia consacrată, în caftane 
roșii, apoi reprezentanţii Justiţiei şi 
multe doamne strălucit gătite în rochii 
de seara. 

Dar cu totul înafară de astă ceremo- 
nie, deputaţii strânși ziua dintâi în Ca- 


www.dacoromanica.ro 


meră stau şi așteaptă. La un timp se 
ivește cineva, puriând haină de curte, 
sabie şi în mâna dreaptă o baghetă de 
abanos — emblema slujbei sale, de a- 
ceea şi numele: Black Rod. Inaintează 
putin, se înclină de trei ori si cu voce tare 
pofteste din partea regelui pe deputaţi 
în Camera Lorzilor, unde li se pune în 
vedere a-și alege un președinte. Veniti 
înapoi în incinta lor, directorul parla- 
mentului se ridică dela masă și, fără vor- 
bă, arată doar pe unul din membri, apoi 
pe altul, cari propun şi susțin persoana 
menită presidentiei: The Speaker-elect. 

Nu-i încă Mr. Speaker, nu are dreptul 
să-şi pue toga de mătase, nici deplina pe- 
rucă albă. Pentru astea urmează să ca- 
pete aprobarea suveranului a doua zi, 
când iarăș se repetă scena cu ciudatul 
purtător al baghetei negre; numai cât 
nu are voie acum să intre deadreptul: 
trebue sa bata de trei ori în usa Camerei 
ce-i se închide 'n fata la sosire. 

Odată constituită Camera, încep după 
amiazi şedinţele printr'o rugăciune. Şi 
pe urmă se îngâdue publicului din afară 
să asiste. E deasupra intrării un loc re- 
zervat diplomaților. Văzută de-acolo, in- 
cinta aduce mai mult a capelă, prin băn- 
cile în șir, prin culoarea stejarului ce 


www.dacoromanica.ro 


îmbracă, zidurile, prin lumina domolită, 
de vitralii. Inainte de orice, se impune 
luării-aminte, drept în fund, jiltul cu 
baldachin al Speakerului, zis așa, fiind- 
că rostu-i dintâi fuse acela de interpret 
pe lângă rege, care, numindu-l şi plătin- 
du-l, căuta să-l folosiască adesea ca u- 
nealtâ. In ciocnirile dintre parlament şi 
Coroană unii din Speakeri sau nevoit a 
tine calea împăciuirii; alţii, însă, de inal- 
tă conştiinţă, au luat fățiș apărarea 
drepturilor încâlcate. 

Aşa Thomas More. Ales Speaker pe 
vremea lui Enric al VIII-lea, sa pome- 
nit odată, la 1523, cu o cerere baneasca 
din partea regelui, făcută prin mijloci- 
rea, Cardinalului Wolsey, care a şi apă- 
rut în Cameră, cu întregu-i alaiu să în- 
dreptatiasca nevoea şi urgenţa sumei. 
Dar Thomas More s'a sculat si, fără so- 
văire, a răspuns că cererea nu este potrivi- 
tă libertăţii vechi a Camerei — scena, 
fiind reprezintată astăzi printr'o frescă. 
din Sala St. Ștefan. 

Mai târziu, când James I a ridicat la 
o dogmă politică dreptul divin al rega- 
litâtii, socotind privilegiile parlamentu- 
lui ca niște favoruri, pe cari le-ar fi pu- 
tut retrage iarăş după bunu-i plac, Spea- 
kerul a prelungit şedinţa dela 10 Decem- 


www.dacoromanica.ro 


— 44 — 


brie 1621 până după seară in lumina făc- 
liilor, de s'a redactat un protest, că aceste 
privilegii erau „vechiul drept neîndoelnic 
din naștere și moştenire al supușilor en- 
glezi“. 

A doua zi Regele a cerut să-i se aducă 
procesul-verbal și a rupt cu mâna sa pa- 
gina cu protestul. 

Urmasu-i, Carol I, a împins abuzurile 
despotice şi mai departe. Intr'un rând 
— Ianuarie 1542 — a găsit de cuviinţă 
să aresteze cinci membri mai dârji ai Ca- 
merei și cu o mână de ostași a pătruns el- 
însuşi în incintă s'o facă; dar s'a oprit 
locului mânios : 

„Așa... cum văd, că mi-au sburat pă- 
sările, aştept să mi le trimiteţi, îndată ce 
se vor întoarce“. Apoi, întrebând pe 
Speaker, William Lenthall, despre depu- 
taţii fugiți, acesta căzu în genunchi: 
„Nu am nici ochi să văd, nici urechi să 
aud aici altfel decum îmi poruncește Ca- 
mera a cărei slugă sunt. Şi mă rog de ier- 
tare Majestății Voastre, dacă nu pot da 
un alt răspuns“. Dela data ceea memora- 
bilă stârue și obiceiul ca nici măcar crai- 
nicului Regelui cu bagheta neagră, de 
care am pomenit. să nu-i se îngâdue in- 
trarea în Cameră, dacă nu bate de trei 
ori la uşă. 


www.dacoromanica.ro 


— 45 — 


Astăzi Speakerul se bucură de mare 
vazâ. E chemat sâ tie cumpâna dreaptâ 
intre osebitele grupuri ale parlamentu- 
lui, el-insuşi stând inafara partidelor 
politice ; incât, şi dacâ se schimbâ gu- 
vernul, el este reales. 

Are ca simbol al puterii sale pe aşa zi- 
sul mace, un buzdugan de aramă, sculp- 
tat şi împodobit, sfârşindu-se la capăt 
printr'o cruce. In prezenţa Speakerului 
acest mace se tine totdeauna pe masă, şi 
se mută sub masă, dacă presidează alt- 
cineva; însă, fără de el, nu poate functio- 
na parlamentul..  Deaceia si Cromwell, 
când în ziua de 20 Aprilie 1653 a intrat 
cu suita-i în Cameră de a gonit pe depu- 
taţi, punând mâna pe buzdugan, a zis: 
„Ce să facem cu ast fleac?... Ia-l de-aici!“ 
a poruncit unui soldat. 

La începerea şi terminarea şedinţei 
buzduganul e dus pe umăr de către Ser- 
jeant-at-Arms, un alt personagiu pito- 
resc, însărcinat cu păstrarea ordinei. 
Poartă jachetă neagră, pantaloni scurți 
şi ciorapi de mătase tot negri, pantofi cu 
bucle de-argint şi sabie. Işi are locul pe 
un scaun la intrare şi el este care se aude 
grăind la ridicarea şedinti: Who goes 
home?“ — un răsunet de amintire al tre- 


www.dacoromanica.ro 


— 46 — 


cutului primejdios, când deputatii aveau 
nevoe sa fie escortati până acasă. 

Mai sunt inca trei functionari la Ca- 
mera in uniforma — toga si peruci albe 
— cari stau cu spetele catre Speaker la 
capătul mesei, încărcate de hârtii si to- 
muri; iar în lungul aceleaş mese, la 
stânga — de cum te uiţi, e banca minis- 
teriala; iar la dreapta opoziţia, în expre- 
sia curentă, „opoziţia Majestății Sale“, 
recunoscându-i-se prin aceasta rostul de 
supraveghiere a guvernului. 

Fireşte, partidele politice, cum le stim 
azi, datează dintr'o epocă mai târzie. O- 
dată nici că puteau exista, regele fiind 
el-însuşi statul, impunându-şi voinţa, 
cârmuind cu oamenii ce și-i alegea ; când 
si când se alcătuiau doar clici în jurul 
vreunei personalităţi din simpatie ori din 
interes. După războiul civil, care n'a în- 
semnat decât lupta fatisa dintre Coroa- 
nă și parlament, vedem născându-se şi 
două partide corespunzătoare — despăr- 
tire complicată apoi și printr'un element 
religios. La 1678 susţinătorii parlamen- 
tului şi tolerantei au supus camerei un. 
proect de lege, excluzând dela domnie pe 
fratele regelui Carol al II-lea, James, 
Duce de York, ca fiind catolic. Pe această 
chestie s'a deslântuit o lungă desbatere 


www.dacoromanica.ro 


pătimașă, amândouă partidele poreclin- 
du-se în dispreț Tory şi Whig; Intâiul 
după niște bande papistaşe din Irlanda, 
iar al doilea era numele ce se dedea fa- 
naticilor protestanți scoțieni. In pofida 
agitatiei Whigilor, James a fost procla- 
mat rege la 1685, spre a fi urmat după 
trei ani si jumătate de către William al 
III-lea. 

Acesta a căutat să formeze cabinetul 
din amândouă partidele, fără izbândă; şi 
de atunci în mod general a urmat siste- 
mul de guvernare printr'unul sau altul 
din partide, cari negreșit, sau căznit a 
se întări cât mai mult în vederea puterii. 

Un rol precumpănitor înlăuntrul orga- 
nizatiei partidelor il au ceice se cheamă, 
whipi. Termenul e vănătoresc şi Va folo- 
sit întâi Burke la 1759, când a vorbit de 
stâruintele miniștrilor a-și aduce in ca- 
mera pe toți partizanii whipping them 
in, biciuindu-i încoace. 

Intâiul whip — căci are şi asistenți — 
îngrijește de mecanismul partidului ; al- 
cătueşte în consfătuire cu primul mi- 
nistru programul sesiunii ; şi orândueşte 
desbaterile. Insuşirile-i de căpitenie tre- 
bue să fie tactul şi strategia; să adul- 
mece mişcările opoziţiei, loviturile ce se 
uneltesc în umbră şi să le previe, mai a- 


www.dacoromanica.ro 


— 48 — 


les când e a se hotări prin vot o chestie 
de seamă. Whipul trimite atunci depu- 
tatilor, spre a fi prezenţi, misive ce sunt 
subliniate odată sau de mai multe ori, 
după însemnătatea împrejurărilor. Pa- 
tru linii trase sub rânduri înseamnă 
pentru cine le primește: „Vino sau. rămâi 
pe totdeauna acasă“; cinci linii, că soar- 
ta guvernului e în cumpănă. Whipul gu- 
vernului conseryator trecut a facut o 
glumă în ziua dizolvării trimițând majo- 
ritarilor o chemare cu şease sublinieri : 
„Pe toţi câţi caută să fie realesi îi rog și-i 
aştept în chip confidenital să vie la 2.45 
p. m. Iunie 25“ — ziua deschiderii noului 
parlament. 

Whipul guvernamental are titlul for- 
mal de Patron Secretar al Vistieriei, pre- 
cum însuşi primul ministru are acela de 
Intâi Lord al Vistieriei. Amândouă pos- 
turile bine plătite nu-s decât ramasitile 
unei perioade, când serviau la ungerea 
roților partidului — urâtă perioadă de 
înjosire parlamentară ce corespunde în 
chip semnificativ cu o vădită strălucire 
oratorică. 

Nu mai departe ca în alegerile din 1768 
aflăm dintr'o scrisoare a Lordului Ches- 
terfield că, dorind a obţine canditatura 
unui favorit al său, a oferit L 2.500; dar 


www.dacoromanica.ro 


— 49 — 


îi s'a răspuns din partea spetei obişnuite 
atunci de facatori-deputati, ca toate 
locurile fusesera deja cumparate si cu 
sume mult mai mari. In aceias alegere 
unul din bogatii sustinatori ai Lordului 
Halifax a tratat cu prisosinta la castelul 
sau gloatele de alegatori, cari, dupace 
i-au secat pivnita de tot vinul-portou, 
servindu-li-se claret fin, au strambat din 
nasuri si pe loc au trecut la tabera ad- 
versa, spunand ca n’au sa voteze nicio- 
data pe cine le da sa bea un portou acru. 
De sigur, si atunci femeile cu stare luau 
parte la alegeri. Asa, ne-a rămas pilda o- 
crotitoarei lui Fox, o Ducesă de Westmin- 
ster, care a smuls votul unui măcelar re- 
calcitrant, zăpăcindu-l printr'o sărutare, 
pe când un mecanic Irlandez îi arunca 
exaltatul compliment: ,,Mi-as aprinde 
pipa la ochii tăi!“ Frumoasă va fi fost 
Ducesa şi liber işi va fi întins mrejele is- 
pititoare, că, zice un cântec de-atunci : 


Fafa-i — porumbifa Cytherei, 
Buzele ca mierea cea din Hible, 
Cum să nu dai votul de iubire; 
Numai doar de n'ai vroi parale.... 


Chiar în alegerile din 1784, patru ani 
după Reforma Economică, a lui Burke ce 
izbutise a curma mult din sinecura, din 


4 


www.dacoromanica.ro 


favoritismul, din ruşinoasa corupţie a 
parlamentului, unde şi unul din bucătarii 
suveranului intrase deputat, avem urmă- 
toarea situaţie : 

Tânărul Pitt, adus la putere şi impus 
lumii, trebuind să fie negreșit ales, re- 
gele, miniștrii și vistieria statului au pus 
împreună la bâtae — să zicem aşa, suma 
de L 139.500, de-au cumpărat cincizeci şi 
şease locuri din câte erau scoase la mezat 
şi restul au cheltuit în mită, fără a po- 
meni titlurile de nobletâ şi posturile fă- 
găduite şi împărţite după alegeri. 

De-ar fi continuat aşa, neîndoios că 
parlamentarismul englez ar fi ajuns la 
faliment; însă cu timpul se luară dras- 
tice măsuri eficace. Incât astăzi, dacă 
acelaș parlamentarism e cam scrintit 
aiuria, nu-i vina sistemului, ci faptului 
că-i rău adaptat, abuziv şi nestatornic — 
un fel de cuptor al lui Nastradin Hogea, 
purtat pe roate, de-l întorci cum şi un- 
de-ti convine. 

Incă şi pornirea cârutei parlamentare 
e deandoaselea. Se alcâtueşte guvernul, 
fără consimtimântul sau răspunderea 
obștii; și miniștrii, fiind instalaţi, găsesc 
la îndemână toate mijloacele îngâduite 
şi neîngâduite, spre a-și aduna ori inven- 
ta majoritatile. 


www.dacoromanica.ro 


In Anglia nu-i aşa. Odată cu dizolva- 
rea, se fixează și deschiderea, parlamen- 
tului, cât şi alegerile ce-au loc sub prive- 
gherea guvernului în curs — zic prive- 
gherea, căci, și dacă, ar vrea, n'are putin- 
ta să le influențeze, desfășurându-se in 
deplină rânduială și linişte. In fiecare 
centru de circumscripție vezi numai câte 
un sergent la poartă şi altul înăuntru; 
cetăţenii intră pe rând, işi iau buletinele 
pregătite cu numele candidaţilor, le com- 
plectează şi le strecoară în urnă — o cu- 
tie de otel sigilată. Iar colo sub ochii lor 
stau afișate in slove mari normele vo- 
tării, cari, ştiu ei, sar preface în realităţi 
groaznice fata de cine ar îndrăzni să le 
nesocotiască. Şi în seara, aceleaş zile — 
nelăsându-se urnele umbrelor bântui- 
toare ale nopții — încep a se vesti rezul- 
tatele. Partidul cu mai multe voturi în 
chip natural formează guvernul. In cazul 
unei majorităţi îndoelnice, se recurge 
doar la prerogativa suveranului, care în- 
credinteazâ puterea cui socoate nimerit, 
luând sau nu avizul primului ministru 
în retragere. 

Sunt peste tot 615 deputaţi, iar băncile 
încap numai vreo jumătate din acest nu- 
măr; aşaca doritorii de locuri sosesc din 
vreme să si le ocupe. Şedinţele încep 


www.dacoromanica.ro 


Luni, Marti, Miercuri si Joi la trei fara 
un sfert, ridicându-se la 11 noaptea ; 
Vineri — dela ora unsprezece până spre 
patru și jumătate după nămiezi ; foarte 
rar au loc ședințe Sâmbătă. După cinci 
minute de rugăciune, vin întrebările, în- 
stelate şi neînstelate: întâiele, cerând un 
răspuns oral din partea ministrului res- 
pectiv, trebuesc depuse în scris pe biuroul 
Camerei, însemnate cu un asterisc şi să 
li se lase totdeauna o zi la mijloc, də 
pildă, daca întrebarea e depusă Luni, se 
tipărește Marti şi Miercuri apare în or- 
dinea de zi. Celorlalte întrebări fără as- 
terisc li se pot circula răspunsurile tipă- 
rite chiar a doua zi. Obiceiul întrebărilor 
s'a introdus in 1821 şi a luat proporţii aşa. 
de întinse, că-i s'a pus o limită: un de- 
putat nare voe într'aceiaş zi la mai mult 
ca trei întrebări înstelate, cărora minis- 
trul caută a le răspunde printr'o formulă 
tipică şi scurtă — adesea un simplu „da“ 
ori „nu”, spre a nu ţine peste ora patru, 
când parlamentul se dedă altor preocu- 
pări, în deosebi legiferării, trecerii com- 
plicate a unui proiect cu cele trei stadii, 
numite readings. Intâiul e numai un si- 
mulacru — o foiţă de hârtie, purtând tit- 
lul proiectului, se depune pe biurou, din 
inițiativa ministrului sau oricăruia din 


www.dacoromanica.ro 


deputaţi, fără nici un amestec din par- 
tea Coroanei; așa zisul Consiliu Legisla- 
tiv nu există aici. După discuţii şi desba- 
teri, amănunțit reglementate, dacă pro- 
iectul scapă teafăr ori ştirbit, îi se adaugă 
prescriptia: Soit baillé aux Seigneurs şi 
se înaintează Camerei Lorzilor, unde, a- 
“vând a trece încă prin alte vami de cer- 
cetare, s'ar putea alege cu ceva amenda- 
mente și retrimite Camerei Comunelor 
cu următoarele cuvinte: A cette bille a- 
vecque des amendaments les Seigneurs 
sont assentus. Nu rareori acest dus şi în- 
tors dintre Camere e fatal proectului; 
dacă, însă, are norocul să nu moară, îi 
mai trebue, spre a deveni lege, şi apro- 
barea Suveranului, care se face în chip 
ceremonios. 

Black Rod, ipochimenul cu bagheta işi 
vesteşte sosirea prin cele trei bătăi, con- 
voacă pe membrii camerei în sala de şe- 
dinta a Lorzilor, unde așteaptă dinaintea 
tronului comisarii în roşii caftane. Se 
înclină şi unul din funcţionari citeşte 
titlul proiectului, pe când altul rosteşte 
formulele sacramentale tot în vechea 
franceză, deosebindu-se după caracterul 
proiectului. Dacă-i un proiect particu- 
lar: Soit fait comme il est desire; dacă-i 
public: Le Roy le veult; iar dacă-i finan- 


www.dacoromanica.ro 


a y. ae 


ciar: „Le Roy remercie ses bons sujets, 
accept leur benevolence et ainsi le veult; 
în cazul unui refuzi: Le Roy s'avisera. 

Fireşte, de mult nu sa pronunțat ul- 
tima expresie. Ea reaminteşte de vremea, 
când regele își amâna într'adins sanc- 
tiunea, tocmindu-se oarecum, căutând 
să obtie întâi ceeace el însuşi pretindea 
deia Cameră. 

Deasupra Speakerului e o galerie pen- 
tru reprezentanţii presei. In ce priveşte 
relaţiile lor cu parlamentul, amintesc şe- 
dinta din 4 Aprilie 1928, în care multi 
deputaţi s'au plâns că, afară de Times 
şi două-trei alte gazete, restul nu iau 
deloc în seamă ori menţionează foarte pe 
scurt discuţiile și cuvântările Camerei. 
Câtă mare deosebire! Acum vreun secol 
şi jumătate nici că se îngăduia presei a 
vorbi de aceias Cameră, şedinţele fiind 
secrete. Vedem şi aci carcteristica intre- 
gului parlamentarism englez, şi anume, a 
face concesii, a se adapta nouilor împre- 
jurări, însă treptat şi fără pripă, şi tot- 
deauna cu grija de a nu se rupe firul tra- 
ditiei. 


www.dacoromanica.ro 


PRESA ENGLEZA 


www.dacoromanica.ro 


Presa Engleză 


Dacă, treci bucata de stradă zisă Fleet 
Street cu multele-i desfundaturi spre 
Tamisa si-ti sar în ochi din toate părţile 
numele gazetelor, nu se poate a nu te 
uimi dezvoltarea fără seamăn a presei în- 
tr'o vreme relativ scurtă; căci acum trei 
veacuri se trăia, în bine sau în rău, și 
fără gazete. Infloria pe-atunci viata de © 
cafenele şi cluburi. Acolo se adunau 
oameni de toată mâna, impârtâşindu-şi 
veştile zilei, cari, duse aşa prin graiu viu, 
căpătau adesea proporţii neaşteptate, 
cum am zice: „Din tântar — armăsar“. 

Intr'un rând d. Amery, fostul Ministru 
al Dominiunilor, povestia la Clubul Pre- 
sei din Londra, cum în tinereţea sa, um- 
blând prin Macedonia și luând apărarea 
unei Bulgăroaice, și-a spart umbrela de 
capul unui poliţist Turc; după un an 
nişte briganzi i-au spus privitor la acelaş 
întâmplare, că două batalioane de Turci 


www.dacoromanica.ro 


— 58 — 


au fost respinse de un singur Englez cu 
un baston, şi acesta era descris ca un 
gigant, nespus de fioros. Cam așa se pe- 
treceau lucrurile şi mai de mult. Știrile, 
purtate din gură în gură, crescute și îm- 
podobite, născuseră, nevoea de a fi alese, 
cernute oarecum, şi redate în manuscris 
pe simple foite sub titul de News-letters. 

Asta-i faza dintâi a gazetăriei, care a 
durat inca şi dupăce unul din patronii 
ci, Nathaniel Butter, a avut idea să tipă- 
riască, ştirile în ce a numit el Weecklv 
News la 1622. Exemplul a fost urmat şi 
-de alţii. Insă, dintru început s'a pus ga- 
zetăriei o stavilă serioasă. Curtea de Jus- 
titie cunoscută sub numele de Star 
Chamber — Camera Instelată — ajunsă 
mai mult o unealtă de tiranie regească, a 
oprit prin decret publicarea ştirilor din 
tari străine — decret desfiinţat odată cu 
însăși Camera Instelata la 1641. In 
schimb după doi ani s'a introdus contro- 
lul tiparului, ceeace a prilejuit și fai- 
moasa Areopagitica a lui Milton. In for- 
ma unui discurs către parlament, poetul 
se ridică aci împotriva incatuserii scri- 
sului şi spune între altele despre cărți, 
ca „nu-s lucruri moarte, ci contin in a- 
devăr o putere de viaţă tot aşa de activă 
cași sufletul ce le-a născut. E aproape la 


www.dacoromanica.ro 


en 
— yu — 


fel să omori un om ori o carte bună. O- 
morând un om, se omoară o fiinţă gên- 
ditoare; dar, cine distruge o carte, dis” 
truge însăşi gândirea, imaginea lui Dum- 
nezeu. Mulţi oameni îs doar povară pă- 
mântului, ci o carte bună e chiar sân- 
gele unui spirit ales, imbâlsâmat şi păs- 
trat unei vieţi dincolo de viata“. Şi ast- 
fel continuând, autorul Paradisului 
Pierdut se avântă la una din cele mai 
nobile profeţii asupra libertăţii cuvân- 
tului — într'un viitor îndepărtat, de si- 
gur; că cine s'ar fi gândit atunci la drep- 
tul de a-și spune volnic şi potrivit con- 
științei părerile, în timpul unui războiu 
civil, când vrajmasiile politice erau înte- 
tite şi de atâta sectarism religios ? Ga- 
zetele nu slujiau decât osebitelor gru- 
puri opuse într'o continuă sfidare deo- 
laltă ce se vâdeşte în chiar titlurile ciu- 
date. Una își zicea Porumbita Scotienilor, 
a doua Uliul Parlamentar, alta Bufnița 
Secretă; iar cel mai însemnat din stăpâ- 
nii presei zilei, Căpitanul Needham, era 
el-insuşi tipul aventurierilor, zvârlit la 
suprafatâ de valurile turburi. Partizan 
înfocat al gloatei, rânjia regelui in Mer- 
curius Britanicus; apoi, târât în genun- 
chi dinaintea Majestății, deveni un rega- 
list şi mai înfocat în Mercurius Pragma- 


www.dacoromanica.ro 


— 60 — 


ticus, pentruca din nou să treacă de par- 
tea gloatei si să combată în ziarul, trans- 
format şi el în Mercurius Politicus. 
Acuma, cât privește înfățișarea gaze- 
telor de-atunci, intr'o carte Memoriile 
Prințului Rupert, autorul, Eliot Warbur- 
ton, ne spune, că multi din Cavaliers — 
un fel de garda a regelui — fiind luaţi 
prizonieri, au înghiţit News-Lettters, ti- 
părite numai pentru informarea lor, 
spre a nu cădea în mâinile vrăjmașilor. 
Inchipuiti-vâ aşa ceva cu un ziar de as- 
tăzi ! Fireşte, trebue să fi avut un for- 
mat minim — o singură filă de hârtie 
subțire. Nu cuprindea articole de fond, 
rostul acestora, era îndeplinit de asa zi- 
sele pamflete. Cine doria să-și spue cu- 
vântul în vreo chestie, scotea un pamflet 
şi-l răspândia in public. De asemeni gaze- 
tele nu urmăriau desbaterile parlamen- 
tului, nici discuţiile de interes obştesc, 
mârginindu-se la stiri și la întâmplări de 
un caracter neobișnuit, straniu. Aşa Ma- 
rine Mercury din 1642 povesteşte cu tot 
seriosul de ivirea pe Tamisa a unui om- 
pește și dă numele câtorva marinari ce-au 
stat de vorbă cu monstrul. Mercurius De- 
metricus din 1653 ne spune într'un rând, 
că vântul abătuse pe țărm, lângă Green- 


www.dacoromanica.ro 


— 61 — 


vich, pe o sirenă — aşa de tristă cât îi 
curgeau „picături perlate de lacrămi“. 

Această trăsătură comună ziarelor 
nar fi deloc surprinzătoare, de sar lua 
în vedere spiritul timpului, vădita-i in- 
clinare superstitioasa. 

Lumea înseta după minuni, li se fă- 
ceau semne, tremurau năzăriri în aer, 
stelele cercetate de ochi ştiutori desvălu- 
iau taine — de unde şi rostul precumpă- 
nitor al astrologilor. Ii găsiai în cetăţi şi 
în taberele oștilor, dându-și sfatul ora- 
cular. Carol I, fiind închis, consulta pe 
vestitul Lilly asupra ceasului mai potri- 
vit scăpării; acelaş Lilly, după marele foc 
din Londra, era chemat în Camera Co- 
munelor să lămuriască pricina catastro- 
fei pe baza calculului său astral. Un alt 
prooroc, Solomon Eagles — cum îl des- 
crie Ainsworth în romanul Old St. Paul's: 
„cu ochii mari şi negri ce ardeau le o ză- 
natică lucire“, gol, pe cap un mangal a- 
prins, susținut de pirostii — o groaznică 
arătare, bătea străzile Londrei pe vremea. 
ciumei, îndemnând mulţimea la pocăin- 
tâ, că sfârşitul era aproape. Până şi Elias 
Ashmole, întemeietorul muzeului cu a- 
celaş nume din Oxford, asigura pe Sa- 
muel Pepys — cum ne spune acesta din 
urmă în faimosul său jurnal, îl asigura 


www.dacoromanica.ro 


— 62 — 


că „broaștele si alte insecte cad deagata 
făcute din cer“. 

De bună samă gazetele căutau să mul- 
tumiascâ creduliiatea publicului, fără a 
se preocupa de politică — nici măcar ofi- 
ciala London Gazette apărută la 1665 şi 
care printr'un edict al regelui Carol al 
II-lea a rămas singură în Anglia timp de 
treisprezece ani. La 1696, după ridicarea 
cenzurii, Edward Lloyd, proprietarul unei 
cafenele, a tipărit pentru clienţii săi in- 
teresati in cele marine o foaie cu titlul 
de Lloyd News. A durat numai șase luni, 
fiind totus premergatoarea lui Lloyd's 
List. Atat aceasta cat si London Gazette, 
cari se continua pana astazi, apareau 
numai de două ori pe săptămână. Intâia 
gazetă zilnică a fost Daily Courant in 
1702, cuprinzând o singură foiţă, din care 
pagina doua complect goală: neindoios, 
lăsată in voea cetitorilor so umple cu 
noutăţile dorite să ajungă prietenilor din 
provincie ; cealaltă pagină dedea ştiri, 
fără comentarii, că spunea redactorul ei 
în primul număr: „cetitorii vor avea 
destul bun simţ să adauge ei insis reflec- 
tile“, 

Deci, afara de faptul câ Daily Courant 
eşia zilnic, nu aducea nimic deosebit. Alt- 
fel era cazul cu ziarul lui Daniel Detoe 


www.dacoromanica.ro 


— 63 — 


peste doi ani, la 1704. Din închisoarea 
unde fusese aruncat pentru publicarea 
unui pamflet satiric, romancierul a scos 
Review of the Affairs of Siate, de format 
mic bine-inteles — în care, însă, el ju- 
deca în chip critic starea lucrurilor şi 
împrejurărilor de-atunci, încercând o în- 
râurile politică prin gazetă. Şi mai e ceva 
în legătură cu Defoe. 

Un ziar contimporan, The London Post 
a luat să publice Robinson Crusoe. infâ- 
tisindu-l ca pe o întâmplare adevărată, 
anunțând cetitorilor în slove mari ce a- 
coperiau mai toată pagina întâia, că 
„minunăţiile vieţii acestui om întrec ori- 
ce s'ar fi putut găsi în lume“ ; apoi nu- 
măr cu număr adăuga la curiozitatea 
nerăbdătoare a publicului și dezvăluia, în- 
nainte lungile peripeții. Asa ceva nu se 
încercase încă în presă. Şi, dacă Robin- 
son Crusoe a fost începătorul a ce numim 
astăzi foileton, autorul său a rămas în- 
tâiul mare jurnalist, demn și neînduple- 
cat, cum el-insuşi a scris : 

„Cine s'ar fi hotărind a se deda țintei 
primejdioase a spune adevărul, ar fi să 
proclame războiu omenirii... De mărturi- 
sește crimele oamenilor puternici, aceş- 
tia cad asupră-i cu mâinile crude ale le- 
gii; de mărturisește virtuțile lor, in ca- 


www.dacoromanica.ro 


ga 


zui când le-ar avea, vulgul cârteşte im- 
potrivă-i. Ținând in seamă deci adevâ- 
rul, aşteaptâ-se la suferinti din amân- 
două părţile — atunci ar putea vorbi 
fara teamă, şi acesta-i drumul ales de 
mine“. 

Cuvintele au folosit drept moto urma- 
şilor jurnalişti ; pe liniile trase de către 
Defoe au călcat şi ei în credinţa procla- 
mată cu mult înainte-le, ca „Adevărul e 
puternic, vecin Dumnezeirii“. Fireşte, a- 
cum nu putea fi ţinut sub oboroc. Izbân- 
da revoluţiei din 1688 a stârpit pe tot- 
deauna cenzura; dar se iviau alte greu- 
tati, alte piedici câte născociau inclină- 
rile tiranice ale unor guverne — măsuri 
nesocotite, pe cari au avut să le înfrun- 
te gazetele dealungul vremii în treptata 
lor apariţie, mărginindu-mă la acele din- 
trinsele ce-au supravieţuit si până 
astăzi: 

Morniug Post, la 1772, de un conserva- 
tism viguros, tenace, rămas neclintit di- 
naintea valurilor democratice, condus 
câtva de însuși poetul Coleridge. 

Apoi la 1785 Times, vreo trei ani sub 
numele de Registrar, scos la Blackfriars, 
un colt londonez istoric acesta, unde 
fusese o mânăstire de călugări vestită, 


www.dacoromanica.ro 


un teatru al lui Shakespeare şi o tipo- 
grafie ce a produs ediţia din 1716—1717 
a Bibliei. Ceva din suflul tradiţiei a pă- 
truns negreşit şi pe intemeetorii lui 'Ti- 
mes, cum vedem în veghea și în grija lor 
mândră faţă de ziar, socotit ca un regat 
aparte asupra căruia domnia dinastia lor 
din tată în fiu, numindu-se până azi 
John Walter I, John Walter al II-lea, 
John Walter al III-lea. 

Am sub ochi un Times din 7 Noembrie 
1805 cu vestirea oficială a morţii lui Nel- 
son. Ce depărtare până la Times din zi- 
lele noastre! Numărul paginilor oricât.. 
ar însemna puţin, ci prestigiul, faima, 
greutatea-i netăgăduită — de unde? Cum 
a fost atinsă? Nu prin calcule de siretenie 
financiară, nu prin mâgulirea şi deştepta- 
rea instinctelor urâte ale mulţimii. Inte- 
gritatea şi simţul răspunderii au ferit 
dintru început gazeta de înrăuririle par- 
tidelor. Intâiul John Walter n'a pregetat 
să atace amiralitatea şi fiii regelui, când 
interesele publice o cereau. A suferit în 
schimb amenzi, închisoare; ba, văzându-l 
și mai hotărât, guvernul i-a oprit depe- 
şile străine; dar el a răspuns prin con- 
tramăsuri aşa de ingenioase cât noutâ- 
tile apâreau in Times cu mult inaintea 
celor oficiale. 


www.dacoromanica.ro 


Sub “Walter al II-lea în 1840 ziarul a 
reușit sa desprindă firele unei uriaşe u- 
neltiri de contrafaceri bancare la Paris, 
cheltuind în acest scop mai mult ca 5.000 
de lire. Recunoscători, negustorii din 
City au strâns îndată prin subscripţie 
suma, care totus n'a fost primită; s'au 
creat din ea două burse pentru studenţi 
şi s'a pus o tabelă comemorativă pe una, 
din intrările tipografiei ziarului. 

Intre nouile trăsături introduse de Ti- 
mes ar trebui să pomenim pe corespon- 
denti — speciali ori de război; unii rămaşi 
vestiți ca Sir William Howard din vre- 
mea Crimeii şi Henry Stephan de Blo- 
witz. Când citeşti memoriile acestuia din 
urmă, nu știi ce să crezi... Publicarea re- 
velatiilor unui document secret, care a 
împiedecat aproape un război Franco- 
German la 1875; trimiterea din timp a 
unui tânăr la Berlin să capete loc în 
congresul din 1878, spre a-i fi de folos; 
trăsura-i așteptând undeva cu fereştile 
deschise, pe cari aveau să se arunce co- 
municatiile în bucățele de hârtie subțiri; 
înlocuirea acestui plan cu restaurantul, 
unde se duceau amândoi de-şi schimbau 
pălăriile din cuier — de Browitz luând 
pălăria tânărului prietin cu informaţiile 
ascunse in căptușeală ; destăinuirile a- 


www.dacoromanica.ro 


— 67 — 


supra şedinţelor congresului cât şi Bis- 
mark rămânea nedumerit şi ridica faţa 
de masă, zicând ironic: „Mă uit, dacă 
nu cumva de Blowitz e ascuns“; mai pre- 
sus de toate publicarea tratatului în Ti- 
mes chiar în ziua când congresistii il 
semnau la Berlin; aventuroasa urcare 
până la Ildiz Chiosk şi convorbirea cu 
Sultanul — toate par ca nişte pagini 
dintr'o palpitantă ficţiune. 

Apoi să nu uităm împotrivirea lui 'Ti- 
mes la taxatia publicatiunilor — măsură 
introdusă după Waterlow cu intenţia fe- 
ririi maselor de propagandă radicală, dar 
totodată şi de lumină; gazetele fiind 
scumpe nu puteau fi cetite de oamenii 
săraci. De aceea scria Times: 

„O taxă pe noutăţi e o taxă pe cunoş- 
tintâ, o taxa pe educaţie, o taxa pe ade- 
văr, o taxă pe opinia publică, o taxă pe 
buna ordine și guvern bun“. 

Şi acţiunea sa fu susţinută şi întărită 
de autoritatea lui Dickens în manifestul- 
program al lui Daily News în 1846 până- 
ce o întreagă luptă a gazetelor laolaltă 
aduse desființarea taxei la 1855, ceeace 
dădu putinţa unuia Joseph Moses Levy, 
străbun al Lordului Burnham de azi, să 
reducă, preţul lui Daily Telegraph la un 
penny și să deschidă astfel o nouă fază 


www.dacoromanica.ro 


BB 


presei, căreia s'au adăugat curând şi fe- 
loasele unei alte organizaţii. 

James Grant, redactorul disparutei 
Morning Advertiser, ne spune în The 
Newspaper Press (vol. II p. 326, Londra 
1871) cum s'a prezintat la dânsul într'o 
zi un domn, rugând să-i acorde câteva 
minute. Era Prusian, zise. Ani de zile ser- 
vise drept curier diplomatic pe lângă 
Curțile Europene, încât se împrietenise 
cu multi din lumea guvernantilor. Şi 
credea el, că ar fi în stare să procure ga- 
zetelor din Londra știri telegrafice mai 
sigure, mai repede şi mai eftin ; că fuse 
întâi la Times, unde-i sa răspuns: „Ei 
își pot vedea mai bine singuri de tre- 
buri“. Şi acum venea la el. la Grant, ca 
redactor al lui Morning Advertiser, fa- 
cându-i următoarea propunere: două 
săptămâni să-i trimeată zilnic, fără plată, 
comunicaţii telegrafice de pe Continent, 
spre a judeca el-insuşi şi stabili o com- 
paratie. După două săptămâni, nu nu- 
mai Grant, dar şi directorii celorlalte ga- 
zete, cât şi Times au admis oferta şi ast- 
fel s'a întemeiat ceeace se cheamă astăzi 
Agenţia Reuter. 


Timp de vreo trei decade inlesnirea 
transmiterii noutatilor, desvoltarea mij- 


www.dacoromanica.ro 


loacelor technice, creşterea publicului 
cetitor și realizarea rostului crescând al 
reclamei, trebuiau să aducă presa la o 
rescruce serioasă, când avem un ziar ca 
Daily Mail, apărut la 1896 cu iumătate 
de penny numărul. 

Fundatorul său Alfred Harmsworth, 
apoi Lord Northcliffe, era un om cu multă, 
experiență. De tânăr lucrase în presă; 
scosese încă și alte gazete, dar nici una 
cu izbânda neașteptată, unică, a lui Dai- 
ly Mail — izbândă comercială, bine-inte- 
les, datorită mai ales metoadelor nuoi 
introduse de Northcliffe. 

In adevăr, ziarele dintr'un timp încoa- 
ce aveau o concepţie oarecare, stăruiau 
asupra politicei şi preocupărilor de stat, 
urmărind cu luare-aminte desbaterile 
parlamentare şi discursurile rostite de 
personalitățile zilei. Acestea Northcliffe 
le suprimase, reduse cu mult articolele 
de fond şi acoperi gazeta, cu ceeace avu 
el netăgăduitul flair să vadă, că ar fi plă- 
când publicului — un public în parte fe- 
minin si în parte neştiutor, eşit abia 
după Legea Educaţiei Obligatorii din. 
1870; şi anume: zvonuri, intrigi, sport, 
curiozitati, mâruntişuri şi lucruri de 
sensatie, imitând aci, fără a-l întrece pe 
W. T. Stead, care, ca redactor al lui Pall 


www.dacoromanica.ro 


— 70 — 


Mall, printr'o serie de articole întitulate, 
The Maiden Tribute to Modern Babi- 
fone a umplut Anglia cu răsunetul nu- 
melui său. Apoi Northcliffe, dornic a-şi 
perfecționa sistemul ziaristic, a mers şi 
în America, unde a întâlnit pe Wilton 
Randolph Hearst, un alt magnat, cerân- 
du-i să-i dea pe un expert la conduce- 
rea gazetei. Acesta avea între alţii şi pe 
William Jones, de care pe semne vroia, să 
scape şi de aceea spunea lui Northcliffe: 

„Pe oricare din oamenii mei poţi să-i 
iei, numai pe William Jones, nu“. Şi, fi- 
reste, Northcliffe tocmai pe William Jo- 
nes a pus mâna, de l’a transportat la 
Daily Mail. Se pare că William Jones era 
prea, american de felul său : brusc, mor- 
măia printre dinţi şi nu dedea bună-ziua, 
încât un tânăr eşit dela Oxford Va gra- 
mădit odată intr'un colt: „Ai să zici bu- 
nă-ziua si ai să repeţi mereu pânăce 
ti-oi porunci eu să taci!“ 

Se mai povestește, că un ziarist suind 
cândva împreună cu Northcliffe la Car- 
melite House şi-a scos pălăria, salutând 
respectuos pe băiatul dela ascensor: 
„Hei, ce-i asta?“ făcu Lordul Northcliffe. 
„Mă iau bine, mâine-poimâine poate a- 
junge redactor la Daily Mail“. 

Astea arată, ca Northcliffe nu se în- 


www.dacoromanica.ro 


grijia atâta de calitatea scrisului cât de 
răspândirea foii şi creşterea influentii. 
Ajutat de fratele său Harold Hamsworth, 
Lordul Rothermere de astăzi, şi-a mărit 
întruna sfera întreprinderilor: a mai 
fundat unele periodice nuoi, a mai aca- 
parat pe altele, până când a pus stăpâ- 
nire şi pe Times, preschimbându-l—cum 
zicea lumea, într'o ediţie de trei pence 
a lui Daily Mail. Şi oricât s'ar fi căznit el 
să risipească această impresie, tonul ve- 
chiului ziar s'a resimţit din început : 
nesigur în atitudini, mai violu, însă de 
o vioiciune ambițioasă, pripit uneori în 
lansarea veștilor, cum a fost cunoscuta 
telegramă ce înfățișa pe Lloyd George 
luând de guler în Consiliu pe Clemen- 
ceau şi pe Wilson despârtindu-i. De a- 
ceea, după moartea lui Northcliffe, cu 
toate stâruintele Lordului Rothermere, 
s'au luat măsuri a se trece Times lui 
John Walter din familia întemeietorului 
şi Maiorului Astor, M. P. Şi încă ceva : 
sa alcătuit un comitet din Preşedintele 
Curţii de Casaţie, Guvernatorul Băncii 
Angliei, Preşedintele Societăţii Regale şi 
alții, cari să vegheze la păstrarea tradi- 
tiei şi independentii politice a jurnalului. 

Dar ceeace s'a făcut cu Times — mân- 
dria englezilor, socotit mai mult ca o in- 


www.dacoromanica.ro 


— 72 = 


stitutie naţională, nu s'a putut cu alte 
gazete. | 

Tendinţa de comercializare, lupta din- 
tre jurnalismul de opinii şi jurnalismul 
de simplu câştig a devenit tot mai inten- 
să şi o găsim luminos resfrântă în pagi- 
nile cărții Life, Journalism and Politics, 
a lui G. A. Spender, o figură distinsă în 
presa, engleză. _ 

Cu multă părere de rău mă gândesc la 
Westminster Gazette al său. Nerăbdător 
aşteptam ora după nămiezi, când apă- 
rea pe străzile Londrei în culoarea-i ver- 
de, unică — nu pentru ştiri, ci mai ales 
pentru articolele de fond atât de clare, 
cumpănite şi convingătoare; iar autorul 
lor reprezentând el-însuş cea mai bună 
tradiţie engleză de curtenie şi nepărti- 
nire. In ajunul războiului balcanic, când 
întreaga simpatie a publicului mergea 
către aliaţi, bucuros mi-a, îngăduit totus 
să pun un cuvânt în Westminster pen- 
tru Turcii oropsiti, zugrăviți aşa de ne- 
gru chiar in larga-le insuşire de tole- 
rantâ. 

Acum acest Spender ne spune in me- 
morii cât de gelos era Northcliffe de 
Westminster Gazette. Cum ? Atâtea zia- 
re ale sale, cu milioane de cetitori şi toa- 
te împreună să nu atingă nici pe departe 


www.dacoromanica.ro 


autoritatea morală a lui Spender? Nu 
putea el pricepe, că asta venia tocmai 
din caracterul ei, adresându-se unui pu- 
blic restrâns dar intelegâtor, in pagini- 
le-i verzi tremura, o credinţă, o idee libe- 
rală, fără a fi a partidului liberal. 

Deseori a cercat Northcliffe să câştige 
şi pe Westminster Gazette, dar fără suc- 
ces ; a ținut piept Spender, dar la urma 
urmelor tot a trebuit să cedeze — dacă, 
nu lui Northcliffe deadreptul, presiunii 
altora. S'a retras, Westminster a fost 
preschimbat în ziar de dimineaţă, spre 
a fi curând înghiţit de vechiul Daily 
News. 

La fel s'a întâmplat si cu alte gazete, 
iar de curând şi marele Daily Te- 
legraph al familiei Burnham a încăput 
pe mâinile uni trust, încât îngrijoraţi şi 
membrii Camerei Comunelor au consa- 
crat parte din ședința zilei de 4 April 
1928 măsurilor ce-ar fi de luat în ches- 
tie ; că abia câteva gazete de au mai ră- 
mas independente, între cari Observer 
de Duminică, strălucit condusă de J. L. 
Garvin și Manchester Guardian — pro- 
prietarul ei redactor, C. P. Scott, în vâr- 
sta înaintată de 82 ani continua o con- 
stiincioasa muncă pricepută, cum făcuse 
de 57 de ani. La vârsta de 73 ani, cand 


www.dacoromanica.ro 


prietenii şi colaboratorii i-au prezintat 
un automobil, la refuzat, cerându-le o 
bicicletă nouă, 

Mai tot restul presei e stăpânit de trei 
grupuri capitaliste de seamă — în vede- 
rea câştigului, influentii ori propagandei 
mai mult sau mai putin personale : Fra- 
tii Berry, cu puternice interese mai ales 
în mine de cărbuni şi fier, controlează 
vreo 22 gazete și peste 88 de periodice ; 
Lordul Beavenbrook, venit din Canada 
unde, făcea negot întins de cherestea, 
domină, peste Daily Express, Sunday Ex- 
press și Evening Standard; şi Lordul 
Rothermere, având ca foi mai însemnate 
pe Dail Mail şi Weekly Dispetch. 

Intre aceste firme gazetaresti se dă o 
luptă aprigă, plastic reprezintată de cu- 
noscutul caricaturist Law printr'un vas 
de canibali pornit în larg, unde fiecare 
bue so mănânce pe altul ori să fie el- 
însuşi mâncat. 


www.dacoromanica.ro 


CLUBURILE ENGLEZE 


www.dacoromanica.ro 


Cluburile Engleze 


La 12 Mai 1921 admiratorii lui Dickens 
au sărbătorit centenarul întâiei întruniri 
a Clubului Picwick — un club imaginar, 
născocit şi introdus de Dickens in Pick- 
wick Papers, spre a-şi râde între altele 
de pornirea contimporanilor de a se con- 
stitui în cluburi de tot felul, mai serioa- 
se ori mai năzdrăvane, unde anume oa- 
meni își puteau stâmpăra vreo ambiţie, 
nevoe sufletească sau vreo meteahnâ. 
Erau, de pildă, sublima societate a Bif- 
tecurilor, ai cărei membri își pregătiau 
singuri fripturile, având drept insigne 
un grătar; Mohocii, întâlnindu-se noap- 
tea cu scopul prădării, mărturisit în 
chiar titlul, împrumutat dela un trib de 
sălbateci Indieni ; Clubul Mughouse ce 
avea de principiu călăuzitor: a se bea mult 
şi a se bea cu oala ; Clubul excentricilor, 
care într'o ţară ca Anglia nu-i curios că 
număra peste patruzeci mii de membri ; 


www.dacoromanica.ro 


= 98 — 


Clubul Mincinoșilor, fara trebuinta de 
lamurire ; Clubul crimelor, membrii că- 
ruia, avocaţi şi gazetari, nu tintiau sa 
comită ei-insisi crime — altele, firește, 
decât acelea ale profesiei lor — ci să, le 
studieze ; Clubul bumbilor, adică al la- 
cheilor şi valetilor ; şi aşa mai departe, 
cluburile continuând a se înfiinţa, încât 
astăzi numai în Londra sunt peste vreo 
trei mii. Şi, dacă treci dealungul străzi- 
lor Pall-Mall, St. James, Piccadilly, ai 
priveliștea unică în lume : cluburi se ri- 
dică de o parte şi de alta în clădiri care 
de care mai falnice. Negreşit, aceasta 
este o desvoltare târzie a cluburilor. O- 
bârşia lor, începuturile modeste, trebue 
căutate în vechile taverne, ospătării și 
cafenele de odinioară. 

Cunoastem exact data, când sa des- 
chis cea dintâi cafenea în Londra. La 
1632 unul Edwards, care făcea negot în 
Turcia, aduse cu sineşi pe ragusanul 
Pasqua Rosee, ca să-i pregătiască dimi- 
neata cafeaua. Noutatea băuturii atrase 
pe multi oaspeţi, încât Pasgua Rosee avu 
curând idea, și permisiunea de a o vinde 
şi publicului într'o cafenea ce-i purta 
numele. După patru ani un alt domn, 
Farr, bărbier de meserie, a deschis Cafe- 
neaua Curcubeului — căci avea pe firmă, 


www.dacoromanica.ro 


un curcubeu zugrăvit—în murmurile de 
invidie ale vecinilor, cari se plângeau, că 
băutura, aceea zisă cafea îi turbura „cu 
mirosul ei urât“. Dar cafeneleie au mers 
înainte inmultindu-se, intâmpinând O 
izbândă enormă. Gălăgioase şi pline de 
rautâtile, de scandalurile ce umblau 
prin oraș, țineau la sfat lumea până târ- 
ziu noaptea ; încât la 1674 avem „Petiţia 
Femeilor împotriva cafelei“, în care se 
spunea între altele de influenţa vătămă- 
toare a cafelei asupra bărbaților, că-i fă- 
cea tot aşa de nerodnici caşi deşertu- 
rile de unde era adusâ. 

Neîndoios, trebue să fi fost la mijloc şi 
concurența fata de taverne şi ospătării, 
între cari unele de străveche faimă ca Ta- 
bard-Inn, cântată de poetul Chaucer in 
veacul al paisprezecelea ; apoi The Boar 
Head, Capul mistretului, legat de nume- 
le mucalitului Falstaff; şi mai ales The 
Mermaid, unde întâlnim cel dintâi club 
literar, în 1603, al unui grup de scriitori, 
cari se întruniau a lua masa şi a grăi îm- 
preună. Dar, vă inchipuiti, cât de pre- 
tioase vor fi fost asemenea convorbiri, 
când părtaşi erau oameni de asa osebita 
genialitate ; Ben Johnson, erudit şi ţinut 
în măsura clasicismului; William Sha- 
kespeare, volnic pornindu-şi sborul ima- 


www.dacoromanica.ro 


— 80 — 


ginatiei ; Francis Beaumont şi John Fie- 
cher, neobositi amândoi în desfăşurarea 
episoadelor dramatice. Deaceea şi poeții 
de mai târziu s'au întors deseori cu gân- 
dul spre Mermaid Tavern şi-au căutat să 
recheme neasemuitul clipelor petrecute 
colo de marii lor inaintasi, amintindu-și 
rândurile unuia din ei: 

„Ce lucruri am văzut noi la Mermaid! 
Am auzit cuvinte aşa de inaripate şi pli- 
ne de o flacără subtilă !“ 

Cam în acelaș timp Ben Johnson a în- 
temeiat un alt club, zis Apollo, cu reşe- 
dinta la Taverna Dracului, The Devil's 
Tavern. Era o legendă, cum că St. Duns- 
tan, ocrotitorul, prinsese dracul de nas 
cu un cleşte și-l zvârlise 'ncolo ; iar unde 
căzuse acesta, se ridicase Taverna Dra- 
cului. Aci pe o usa domina bustul lui A- 
polon și salutul versurilor în aur: 

„Bun venit tuturor cari se îndreaptă 
spre Oracolul lui Apolon !“ 

Bine înțeles, oracolul era odaea clubu- 
lui cu o seamă de reguli scrise în latine- 
şte de Ben Johnson. Citez pe unele : ,,Fe- 
meile de caracter să fie primite în club; 
să nu se amestece vinul ; să nu se citea- 
scă poezii insipide“. Insuşi cântăreţul 
oficial al Curtii făcea parte din club, de 
se înfățișa la Taverna Dracului să-şi de- 


www.dacoromanica.ro 


clame odele, trecând astfel — cum se zi- 
cea cu duh: 

„Dela dracu la Curte şi dela Curte la 
dracu“, 

In locul unde se afla taverna, e azi o 
bancă; dar in fata există încă biserica 
sfântului Dunstan, care luase de nas pe 
dracu. Şi, dacă într'o zi de nelucru, când 
mai contenește îmbulzeala, o apuci pe 
Fleet Street şi te uiţi cu luare aminte, 
ganguri se deschid de amândouă părţile 
— inegrite și roase ganguri, ducând în 
curți nebănuite, în așezări de alta data; 
şi la un loc te găsești, nu puţin surprins, 
dinaintea tavernei Cheshire Cheese. 
Intrarea şi scara dinăuntru și tavanele 
joase şi mesele în chip de bănci, toate-s 
cum erau cu veacuri înainte. Atâtea ori 
în ajun de anul nou am nimerit aci, aş- 
şteptând neuitatul spectacol al gloatelor 
de Scotieni, cari, potrivit unui vechiu obi- 
ceiu, vin să aclame cu transporturi vesele 
de beție sunarea miezului nopţii la Sfan- 
tul Pavel; şi pe multi Români, puternici 
ai zilei, miniştri şi deputati, i-am dus la 
Cheshire Cheese, spre a simti—ceeace ne 
lipseşte nouâ — adânca evlavie fatâ de 
trecut. Căci, oricât ai fi de străin, te în- 
demni la reculegere ; măruntele griji in- 
teresate cad, anii de mult se întorc, şi 


6 


www.dacoromanica.ro 


— 82 — 


trâeşti câteva clipe in tovărăşia unor oa- 
meni ale căror scrise dau culoare şi rost 
ideal vieţii. Mai presus ca toţi, în bună- 
tatea chipului sănătos, apare Samuel 
Johnson, cel mai Englez dintre scriitori. 
Anume fapte şi cuvinte ale sale intră ca 
podoabe preţioase în tradiția lui Che- 
shire Cheese. Incă, intr’un rând au bătut 
la Johnson acasă două, femei tinere din 
provincie să-l consulte asupra unei con- 
troverse religioase. Şi le-a zis el: „Fru- 
moaselor proaste, veniţi de seară la ta- 
vernă şi vom lămuri chestia“. Altă dată 
s'a născut discuţia, care ar fi putut îm- 
proviza cel mai bun. cuplet. Unul a rostit: 


I, Slyvester 
Kissed your sister. 


„Eu, Sylvester, 
Ti-am sarutat sora“. 
Celalalt a dat replica : 


I, Ben Johnson 
Kised your wife. 


„Eu Ben Johnson 
Ti-am sărutat nevasta“. 
— Asta nu rimează, făcu Sylvester. 
— Nu, răspunse Johnson, dar este ade- 
vărat. 
La 1764 Samuel Johnson a înființat 


www.dacoromanica.ro 


— 33 — 


ceeace sa numit la început The Club si 
apoi The Literary Club, tovârâşie de căr- 
turari ce-și dau întâlnire din douğ în 
două săptămâni și luau masa împreună. 
A face parte dintr'acest club însemna un 
titlu de mare cinste. Numărul membri- 
lor, mărginit la treizeci şi cinci, cuprin- 
dea între alţii pe istoricul Gibbon, pe ar- 
tistul Reynolds, economistul Adam Smith, 
biograful Boswell, romancierul Goldsmith 
oratorul Burke, care stârnise atâta vâlvă 
cu Reflections on the French Revolution. 
Citez în deosebi această carte, fiindcă 
este în legătură cu un alt club. Incă din 
1689, un grup de liber-cugetători ce-şi zi- 
ceau Societatea pentru comemorarea re- 
volutiei în Marea Britanie, se adunau in 
fiecare an la o cină și la o predică de oca- 
zie, care în 1789 fata de ştirile din Franţa 
luase un caracter foarte solemn. Atunci 
un bătrân inimos Richard Price, soco- 
tindu-se printre „cetăţenii lumii“, a sus- 
ținut, că datoria Englezilor e, nu numai a 
se abtine dela un război cu Francezii, ci 
a se uni cu ei, spre a împiedeca războiul 
orişiunde. Acest întâi răsunet al revolu- 
tiei în Anglia a provocat și răspunsul de 
o înflăcărată elocventâ a lui Burke în 
cartea sa Reflections on the French Re- 
volution. 


www.dacoromanica.ro 


— 84 — 


Dela un timp partea Londrei cu nu- 
mele de City, unde se aflau și cluburile, 
începuse a fi tot mai puţin locuită, lăsată 
numai negotului şi băncilor; mutându-se 
lumea, s'au mutat și cluburile spre apu- 
sul orașului în străzi ca Pall Mall, St. Ja- 
mes, Piccadilly. Acum s'a întâmplat, că 
unele cluburi au crescut atâta în memori 
şi în cerinţe, de-au pus deplină stăpânire 
pe cafenelele şi tavernele in cari obiş- 
nuiau a se întâlni, păstrând adesea și 
numele acestora. Așa, foarte cunoscutul 
astăzi White Club în James Str.,o nu era 
odată decât Casa de ciocolată a lui White; 
în fata clubului Cocoa Tree, era şi el Ta- 
verna Cocoa Tree, pomenitâ de Gibbon, 
iar Byron, intr’o scrisoare din 1619, adică 
un an după izbânda lui Childe Harold, 
ne spune: 

„Am băut cu alti trei prieteni la Cocoa 
Tree dela şease până la patru, ba până la 
cinci dimineaţa“. 

Intre cluburile de această categorie, cu 
local propriu şi cu întreg confortul, tre- 
bue să relevez două, cari au avut o înâu- 
rire deosebită. The Athenaeum, întemeiat: 
la 1830. Păstrează în arătare ideile arhi- 
tectonice scumpe timpului: un portie 
roman-doric, deasupra căruia se înalţă 
statuea Minervei; clădirea de jur împre- 


www.dacoromanica.ro 


jur reproduce friza  Parthenonului — 
cunoscutele procesii albe, fiind aci 
şterse de fum şi de ceaţă. Cum 
intri, la stânga, e sala de mânca- 
re, privind spre verdele unei grădini; 
pereţii impodobiti cu portretele atâ- 
tor oameni de faimă, ce-au fost membrii 
clubului. Sus, cât ţine faţada, rafturile 
bibliotecii mărginite printr'o odae zisă a 
tăcerii. „E sfinţită, îmi spunea cineva, de 
munca rodnică a multor generaţii“. Aci 
vin şi azi să cugete şi să scrie în tihna 
câţiva din fruntașii culturii engleze. Ce- 
lălalt, Savile Club, reprezintă mai restrâns 
pe literati, dintre cari unii duşi trăesc to- 
tuş în lungul tradiţiei printr'anume vor- 
be de spirit, glume, anecdote ; încă şi re- 
licve : o masă ici, colo un scaun ori un 
colt, unde cutare scriitor obișnuia să se 
retragă. Iată, lângă fereastra deschisă 
către parc, Herbert Spencer şedea adân- 
cit într'o carte. Mai la fund câţiva din 
membrii tineri râdeau cu hohote. Filozo- 
ful îi privi urât odată, de două ori, fără 
ca aceştia să-și stăpâniască veselia sgo- 
motoasă ; apoi scoase din buzunar niste 
instrumente, de-şi astuva urechile si 
merse înainte cu cititul. Rider Haggard. 
autorul cunoscut al romanelor de aven- 
turi, mort nu de mult, scrise în autobio- 
grafia sa : 


www.dacoromanica.ro 


— 86 — 


„intro zi eram în mica odae de scris din 
catul întâi cu glastre de ferigi la fereşti. 
Curând Thomas Hardy se ivi si luă în 
mânâ o mare gazetă săptămânală, în care 
era un lung articol asupra romanului său 
din urmă. L’a citit, apoi a venit la mine 
şi mi-a arătat un anumit pasagiu. ,,Fru- 
mos lucru de zis asupra unui om! a ex- 
clamat. Bine, n'am să scriu alte romane“. 
Şi n'a mai scris“. Pe urmă Rider Haggard 
adaugă cu acea, melancolie adâncă a ti- 
neretii rămase înapoi : „Era la Savile o 
masa lângă fereastră, unde un grup de 
prieteni luam masa Sâmbetele... Cei mai 
multi îs morţi, desi Gosse cred se mai 
duce încă. Trebue să se simtă ca un fel 
de monument ridicat pe atâtea mormin- 
te. In ultimul timp, când m'am dus la 
club, nu era nici un suflet, pe care să-l fi 
cunoscut. Aşa, simtindu-mâ izolat şi co- 
vârşit de amintiri, mi-am trimis demi- 
sia. Ci adesea, trecând prin Piccadilly, 
mă uit la masa cea pe fereastră şi mă 
gândesc la multe lucruri“. 

Unele din cluburi numesc ele pe mem- 
bri, drept cinste şi răsplata unui bine ce-l 
vor fi adus vieţii publice ; altele te pri- 
mesc după cerere, nu totdeauna cu uşu- 
rintâ. Poate să te fi înscris de la naștere, 
şi, după o lungă viaţă, să nu fi avut no- 


www.dacoromanica.ro 


rocul a pătrunde. Persoanele comitetului 
işi iau rolul de cerberi neinduplecati: tre- 
bue să te bucuri de unanimitatea votu- 
rilor şi atârni adesea de capritiile unuia 
ori altuia. Două pilde: La Travellers’ 
Club un candidat împlinia toate condi- 
tiile, propus și susținut de membrii in- 
fluenti; alegerea totus a dat multe bile 
negre. Cercetandu-se cazul, s’a gasit im- 
potriva lui faptul că, demult când era 
băiat la şcoala din Eton, fusese pedepsit 
pentru cruzime fata de șoareci. La Books, 
un alt club, candidatul nu era dorit. Co- 
mitetul de doisprezece a votat în contra; 
au eşit, însă, treisprezece bile negre — 
una, mai mult. Ce s'a petrecut? Bătrânul 
servitor al clubului, care-l cunoştea pe 
condidat, a strecurat o bilă neagră, ca nu 
cumva domnul cu pricina să fie ales. 
Majoritatea cluburilor, fiind închise 
femeilor, n'au scăpat şi de aspre atacuri. 
Apoi critica de căpetenie s'a reluat şi 
dezvoltat în romane, adică, bărbatul pe- 
trece la club, uitându-şi nevasta singură, 
acasă, care plictisită închide ochii de o- 
boseală ori, şi mai rău, îl aşteaptă cu 
ocări ce cresc pe măsura, creşterii si ore- 
lor de înapoiere ; bărbatul încă, având 
cine ştie ce planuri amoroase și alte bles- 
tematii, găsește totedeauna un punct de 


www.dacoromanica.ro 


sprijin şi de motivare : „Mă duc la club... 
Am treburi foarte serioase la club“. O 
asemenea învinuire s'a putut înlătura, 
căci femeile își au acum și ele cluburile: 
de amintit ca mai însemnate Forum și 
Lyceum. Activitatea amândorora e îm- 
pârtitâ în grupuri şi grupulete ce se ocu- 
pă fie cu poezia, fie cu muzica, ori cu alte 
subiecte, prelungindu-şi chiar binevoito- 
rul interes si la cunoașterea ţărilor 
străine. 

Am avut și noi la Lyceum un cerc ro- 
mânesc, pe care l'am inaugurat solemn şi 
cu numeroase discursuri; numai cât pre- 
sidenta de obârşie îndoelnică a dispărut 
într'o zi şi la timp, de n'a avut când să 
ne compromită. Dela femei a venit şi ini- 
tiativa injghebârii de cluburi mixte ca 
marele Overseas: orice membru din co- 
lonii, domn sau doamnă, işi poate găsi 
adăpost în frumosu-i palat dând spre 
Green Park. 

Clubul își are şi revista lunară. Secre- 
tara m'a învitat într'un rând să vorbesc 
despre poezia populară şi rar am avut un 
public mai ales și mai simpatic. A plăcut 
pare-se conferința, deoarece am primit 
curând câteva rânduri dela una din au- 
ditoare, care-şi zicea secretara Clubului 
Soroptimistic și mă poftea la un prânz. 


www.dacoromanica.ro 


— 89 — 


„„Soroptimistic ! Ce să fie ?“ mi-am zis. 
Nu auzisem niciodată cuvântul. Totus 
m'am dus şi m'am găsit astfel în capul 
unei mese enorme de vreo şeaizeci de fe- 
mei, și numai femei, cărora a trebuit să 
le tiu un logos. Drept mulţumită m'au 
poftit şi la banchetul anual de peste 
două sute femei, cu stegulete galbene ară- 
tând profesiile respective, între cari am 
notat : Proprietară de garaj, inspectoare 
de puscarii, expertă de găini, crescătoare 
de câini, gustătoare de ceaju, aşa mai în- 
colo. Prezida stăpâna unei case de mode; 
şi smirna lângă ea, la spate, un ipochi- 
men în veștminte multicolore şi nasturi 
lucitori bătea când şi când pe masă cu un 
ciocan de lemn şi striga de răsuna sala: 
„Rog tăcere, acum iea cuvântul onorabila 
cutare...“ 

Cluburi de acestea, fără sediu aparte, 
îs multe; ci să nu uit pe Diletanti — o 
mână de intelectuali întorşi din Italia, 
unde şi-au format gustul, şi constituiți 
în club la 1734. Un scriitor al vremii spu- 
nea, că „însuşirea esenţială pentru a fi 
membru era aceea de a te îmbăta“. O 
glumă, firește. Diletantii știau in ade- 
văr să petreacă, dar şi să aducă, nease- 
muite servicii. Au trimis în Grecia o mi- 
siune arheologică, ale cărei cercetări au 


www.dacoromanica.ro 


alcătuit două volume sub titlul Ionian 
Antiguities, urmate şi de altele ce-au vâ- 
zut lumina cu banii și îngrijirea lor. 

Şi cu un simtimânt de recunoaştere mă 
gândesc, că şi William Martin Leake fă- 
cea parte din Clubul Diletantilor şi lor 
prin urmare le vom fi datorit nu puţin 
pentru Researches in Greece si Travels 
in Northern Greece, nepretuite lucrări 
asupra Românilor Macedoneni. Dacâ 
Dilentantii nu și-au clădit un palat al 
lor, au strâns totuş o seamă de tablouri 
faimoase. Astăzi le expun într'o sală a 
clubului St. James, care o zi pe an li se 
pune în schimb la dispoziţie. Atunci, de 
pe unde sunt, toţi Diletantii vin, se adu- 
nă şi beau laolaltă în amintirea membri- 
lor duși. 

Mai sunt şi cluburi de noapte. Nu ace- 
le, unde obosiţi internaționali își caută, 
sensatii noui, unde perechile se invar- 
tesc epileptic în reflexul mișcărilor unei 
pardosele de sticlă şi văzul unui ceas cu 
minotarele enorme ce arată goana clipe- 
lor neîntrerupt și obsedant până la des- 
nădejde ; nu, sunt și altfel de cluburi : 
The Gargoyle şi The Hambone. Aci se în- 
dreaptă artiștii şi gazetarii să-şi mai 
schimbe din gânduri. Merg pe ulicioare 
dosite, pustii, prinse de grea taină ; toate 


www.dacoromanica.ro 


— 91 — 


lasă impresia că, ajungând si trecând de 
pragul intrării, străbat pe un tărâm de 
groaznice vitii, de neinchipuite perver- 
sitati. Ci bietii oameni, când se găsesc in 
aceste cluburi, nu fac decât să fumeze, 
să bea şi să glumiască — poate mai pă- 
cătuesc și ei cu gândul, cum păcătuește 
oricare din noi, şi fără chiar sa fie la 
vreun club de noapte. 


www.dacoromanica.ro 


CREȘTINISMUL IN ANGLIA 


www.dacoromanica.ro 


Creștinismul în Anglia 


Cum inaintezi spre Canterbury pe 
câmpia bogatâ in plopi, ti se aratâ de- 
parte turnurile catedralei ; şi, dacâ ni- 
mereşti Duminica ori vreo sărbătoare, 
te ajunge şi cântecul de clopote, slăvind 
oarecum mândria oraşului ce-a fost sa 
rămâe până azi scaunul arhiepiscopiei 
Angliei. Strâbati pe o poartă de întări- 
tură în ulicioarele strâmte ale căror case 
— după descrierea lui Dickens, se aplea- 
că înainte, spre a vedea parcă cine trece 
sub ele. Şi plin e tot de mărturia trecu- 
tului. Aci stâlpi arcuiti cresc din pârâu 
susținând un zid cu trei ferestrui — adă- 
postul de odinioară al călugărilor fran- 
ciscani ; acolo te întâmpină perspectiva 
venețiană a locuințelor vechi de tesatori, 
oglindite în apă. Te găseşti pe neaştep- 
tate în largul unei curţi incremenite sub 
liniștea ceea solemnă, caracteristică aşe- 
zămintelor religioase în Anglia, deoparte 


www.dacoromanica.ro 


— 96 — 


cu bătrânii copaci, dealta cu ruinele 
prinse în verdele naturii, fără păsare, şi'n 
mijloc însăși măreţia catedralei. 

Bogatii şi prinoase de aproape zece 
veacuri au intrat în ridicarea, ei piatră cu 
piatră. Dar începutul credinţei simple ce 
ardea în suflete şi se înălța ca fumui de 
tămâe deadreptul spre cer, fără trebuinta 
vreunui templu fastuos, unde şi cum so 
cauţi ? Nu e nici în preajma clădirii, nici 
în lăuntrul ei adumbrit de vitralii — 
în mormintele sculptate, în vrejurile de 
ciubuce împletindu-se pe bolți, ori in 
cripta normandă cu stâlpii migălos si 
măestrit inflorati. Doar o bucată de zid 
roman spune de lăcașul întâi al închi- 
nării Sfântului Augustin şi sus, indosul 
altarului, un jilt de marmoră ce ar fi 
aparţinut aceluiaș sfânt, venit din Roma 
la 597. 

Cu aceste două ramasiti începi să des- 
prinzi capătul firului ; întâmplările se 
leagă, desvăluindu-se din taina depăr- 
tării ca o poveste. 

Fusese pe vremea lui Grigore cel Mare, 
un călugăr încă la Mânăstirea Sfântului 
Andrei pe Muntele Caelian. Odată in 
Foru lui Traian il izbise neomenoasa pri- 
veliste a cârdurilor de böeti vânduți 
drept sclavi împreună cu mărfuri de tot 


www.dacoromanica.ro ° 


soiul. Trei dintr'inşii erau bâlani—obra- 
jii albi, ochii expresiv de nevinovaţi. Gri- 
gore se opri: 

— Din ce parte a lumii ? 

— Din Britania. 

Intâia oară pesemne auzia de aceasta 
tara ; şi vru să ştie, dacă erau creștini. 

„Nu, păgâni 1...“ 

Grigore ofta adânc : 

„Vai, ce păcat de așa luminoase fete sa 
fie în mâinile diavolului!“ Mai întrebă: 

— De ce neam ? 

— Angli... 

Şi, făcând un joc de cuvinte, în latine- 
şte angli şi angeli: 

„Cu drept cuvânt se cheamă Angli, ca 
înfăţişarea lor e de îngeri şi-ar trebui sa 
fie tovarăși ai îngerilor din cer“. Apoi 
sfârşi: „Aleluia! Se va cânta lauda Crea- 
torului in tara lor !“ 

A pornit el-insusi in acest scop. Dar 
pe drum l'a prins vestea alegerii sale de 
papă. Ceeace n'a putut el să îndeplinias- 
că, a trecut în sarcina stareţului Augus- 
tin dela aceeas mânăstire a Sfântului 
Andrei și suitei sale de treizeci călugări. 

Au debarcat pe insula Thanet, aproa- 
pe de Canterbury, unde stăpânia Ethel- 
bert, regele Kentului. Acesta, temător de 
ceva farmece, le-a dat întâlnire în aer 

? 


www.dacoromanica.ro 


liber şi, ascultându-i, a răspuns cu grija 
ferelii de pripă ce caracterizează tradiția 
locului : 

„Frumoase-s cuvintele şi fagaduelile 
voastre ; însă, fiindcă sunt noui şi în- 
doelnice, nu le pot primi, şi lăsa părăsirii 
datinile urmate atâta vreme de neamul 
meu Anglo-Saxon“. 

Totus i-a poftit la Canterbury, îngă- 
duindu-le să predice. Și-au purces ei cu 
toţii, de-au intrat cu alaiu în Canter- 
bury; înainte-le o cruce uriașă de argint 
şi un chip al lui Christos pictat şi aurit 
după obiceiul vremii, cântând în cor o li- 
tanie. 

S'a întâmplat pe urmă, ca Bertha, so- 
tia lui Ethelbert, să fie creștină, din vita 
regească a lui Clovis. 

Prin îndemnurile ei a primit şi Ethel- 
bert botezul în capela Sfântului Martin 
de peste zidurile cetăţii, care dăinueşte 
şi azi joasă şi umilă între morminte. 

Stând colo pe o bancă, ti se infatisea- 
ză catedrala in toată strălucirea-i impu- 
nătoare şi fără voe iti trimiti gândul 
înapoi cu cincisprezece veacuri, când în 
locul ei se înfiripa deabia îmboldul cre- 
dintei ce avea s'o ridice. 

Acum câtiva ani, cu prilejul congresu- 
lui de apropierea bisericilor in Londra, la 


www.dacoromanica.ro 


— 99 — 


care peste trei sute de episcopi au luat 
parte, arhiepiscopul din Canterbury, 
chemându-i în cuprinsul catedralei, le-a 
spus, că din temeiul ei răsare un covâr- 
şitor îndemn la unire. Că sfântul Augu- 
stin aduse aci în adevăr pentru toţi una 
şi aceeas solie de iubire şi de mangaioasa 
nădejde in viata deapoi, înaintea fara- 
mitirii şi întunecării credintii sub noia- 
nul de mâruntişuri dogmatice, purcedând 
cu tact in rostu-i de convertire, după 
inteleptele rânduri ale Papii Grigore : 
„Minţilor greoaie şi aspre li-i cu nepu- 
tinta să-și lase deodată, obiceiurile vechi; 
cine vrea să atingă locul cel mai înalt, 
trebue să urce treptat şi fără sărituri“. 
Jar cât priveşte atitudinea păgânilor 
fata de religia noua ce li se pretindea 
s'o imbratiseze, avem o pildă neasemui- 
tă de poezie şi nedumerire dinaintea mi- 
sterului existenţei în cuvintele rostite de 
sfetnicul regelui Edwin al Northumbriei: 
„Viaţa omului pe pământ, O Rege, mi 
se pare în comparaţie cu vremea necu- 
noscută nouă ca sborul iute al unei vrăbii 
prin casa unde Majestatea Voastră stă 
la masa iarna, când focul pârpâie în mij- 
loc şi-i caldă încăperea, iar furtunile 
ploii şi zăpezii bântuie în afară. Vrabia, 
sburând aci pe o uşă înăuntru şi îndată 


www.dacoromanica.ro 


— 100 — 


pe alta dincolo; cât stâ inâuntru, e scâ- 
pată de vijelia iernatică ; însă, după O 
scurtă durată de vreme frumoasă, îţi 
piere ea din vedere, trecând iarâş din 
iarnă în iarnă. Astfel această viata a o- 
mului apare puţin timp, dar ce va să fie 
ori ce fuse înainte, nu ştim nimic. De 
aceea, dacă astă nuoa doctrine ne spune 
ceva mai sigur, îmi pare drept că meri- 
tă să fie urmată“. 

Regele Edwin s'a şi creștinat curând. 
Misionarii şi-au întins mai zeloși sfera de 
acţiune ; dar între dânşii s'a ivit o ne- 
înţelegere privitoare la supremație: ce 
anume oraş avea să rămâe metropola, 
creştinismului — Canterbury, reprezen- 
tând pe Roma sau York, pe mişcarea, 
celtică ?! Chestia supusă unei desbateri, 
Oswy, un alt rege al Northumbriei, a re- 
zolvat-o printr’un argument foarte ho- 
tărâtor. Aflând că Sfântul Petru era de 
partea Romei, a spus: „Nu mă duc eu 
împotriva aceluia ce ţine cheile raiului, 
de teamă că, ajuns la poartă, nu găsesc 
pe nimeni să-mi deschidă“. 

După moartea Sfântului Augustin a- 
vem pe Theodor ca cel mai de seamă în- 
tre succesorii apropiaţi. Originar din Tar- 
sus, Cilicia, vârsat în grecește şi lati- 
neşte, a venit in Canterbury la 669, im- 


www.dacoromanica.ro 


— 101 — 


preunâ cu prietenul sâu Hadrian, câr- 
turar şi el, să înoiască, vechiul contact 
cu civilizaţia mediteraniana, întrerupt 
prin năvala Saxonilor. A înfiinţat alâ- 
turi de biserică o înaltă şcoală umanistă. 
Inrâuririi sale datorăm şuflul rodnic de 
cercetări pătruns în mânăstiri ca, acele 
din York şi Jarrow care ne-a dat pe Be- 
de — venerabilul Bede, cum îi spun En- 
glezii, autorul întâiei, bogate in infor- 
matii, istorii eclesiastice. 

Insă, din felurite pricini, înclinările 
studioase au început a scădea dintr'un 
timp ; în locu-le ambiţii de stăpânire lu- 
mească s'au încuibat în căpeteniile bi- 
sericeşti, culminând in persoana lui 
Thomas Becket. Prieten şi om de încre- 
dere al lui Enric al II-lea, numit de a- 
cesta arhiepiscop la 1162, curând îi s'a 
pus deacurmezişul. Frâmântarea surdă 
pentru autoritate dintre Stat şi Biserică 
s'a dat acum pe faţă. O seamă de nele- 
giuiri sau comis din partea clericilor. 
Cui aveau să răspundă ? Becket a sus- 
ținut răspicat : „Un laic nu poate fi ju- 
decătorul unui preot al lui Dumnezeu“, 

Regele atunci, luând de temeiu obice- 
iurile pământului cu privire la regula- 
rea raporturilor dintre Coroană şi Bise- 
rica, le-a fixat întrun act — Constitu- 


www.dacoromanica.ro 


— 102 — 


tions of Claredon — pe care, după multe 
sovairi Becket l-a primit, spre a-l respin- 
ge apoi și mai agresiv. Intr'o clipă de 
nestăpânită mânie, regele, aflător în 
Normandia, a lăsat să-i scape cuvintele : 
„Cât este de nenorocit, că stărue în ju- 
ru-i atâţia mârșavi şi că nu se află ni- 
meni să-i răzbune insultele!“ Indată pa- 
tru din cavalerii săi au și pornit la Can- 
terbury, de-au măcelărit pe Becket în ca- 
tedrală, unde-i zice azi Martirodromul. 
Isprava cumplită a stârnit o furtună în 
public — proteste nesfârșite, căzând mai 
ales pe seama regelui. Deși a negat el în 
graiu si în scris orice intenţie de a fi 
vroit moartea arhiepiscopului, după un 
an, la 12 Iulie 1174, a trebuit să apară la 
poarta Canterburylui: a descălecat, şi-a, 
pys vestmant smerit de lână şi descult, 
sângerându-i picioarele pe drum, a luat-o 
spre catedrală. Intâi la piatra unde că- 
zuse trupul arhiepiscopului s'a oprit şi a 
sărutat-o ; a trecut apoi la mormântul 
din criptă și acolo s'a lăsat a fi biciuit de 
toţi clericii strânși împrejur — cinci lo~ 
vituri de fiece episcop şi stareț, si trei de 
fiece călugăr. 

Această pocăință dureroasă a regelui 
se pare că n'a împăcat pe Becket. Din 
lumea-i cerească, spre a-şi vâdi şi mai 


www.dacoromanica.ro 


— 103 — 


mult puterea, prinse a face tot soiul de 
lecuiri miraculoase. Umbra lui cobora, 
mişcându-se de colo-colo în catedrală; 
işi lăsa conturul şi pe unul din stâlpii 
criptei ; se amesteca în certurile dinăun- 
trul Bisericii ; se arăta în visurile slujito- 
rilor ei, aci sfătuind, aci amenințând — 
odată, chiar şi cu o sabie strălucitoare în 
mână şi vorbi unui călugăr: „Vezi ce-i 
scris pe sabie !“ Şi călugărul ceti tare cu- 
vintele : „Asta-i sabia binecuvântatului 
Apostol Petre !“ 

Asemenea bazaconii umblau atunci în 
public, se şoptiau cu înfiorarea de minu- 
natii şi deschideau calea pelerinilor de 
pretutindeni. In cete fără număr; se 
văd tocite pana azi treptele scării ce ur- 
ca spre Capela Trinității, unde zaceau 
moaștele lui Becket, în cosciug de aur, 
înconjurat de nepretuite danii. Ce prive- 
liste de nespusă exaltare vor fi înfățișat 
pelerinii închinători ! Oarecare palidă 
impresie culegem din poetul Chaucer, 
care ne spune în Canterbury Tales, cum 
a purces el-insuşi din Londra cu vreo 
treizeci de alti pelerini, inganandu-si 
popasurile drumului cu numeroase po- 
veşti ce aruncă lumină asupra spiritului 
vremii. Din trăsăturile de ironie ce îm- 
bracă unele tipuri : călugărul solemn in 


www.dacoromanica.ro 


— 104 — 


ținută, dar stricat şi mucalit ; altul de- 
dat mai mult vânatului decât bisericii ; 
al treilea cu traista plină de indulgente, 
căștigând și din felurite relicve ce le 
poartă su sineşi — o pânză presupusă a 
fi vălul Sfintei Marii, o fârâmâ din sigi- 
liul Sfântului Petru, câteva oase de porc 
într'o sticlă — reese că tagma călugă- 
rească scăzuse mult în ochii publicului. 
Incă înainte de uciderea lui Becket ce 
a mărit prestigiul abuziv al clericilor, 
găsim într'o carte, Speculum Eclesiae, a 
lui Geraldus Cambrensis, următoarele: 
Când regele Emeric al II-lea se întorcea 
odată dela vânat, se pomeni cu stareţul 
şi călugării Sfântului Swithin din Win- 
chester, căzându-i în genunchi şi implo- 
rându-l cu lacrămi să-i scape de episcop, 
care vroia să le taie trei din cele trei- 
sprezece feluri de mâncări la cină. „Pe 
Dumnezeul meu, făcu regele, uitati-va la 
aceşti călugări! Socotiam după striga- 
tele lor că le-ar fi ars mânăstirea ; când 
iată ce poveste ! Ducă-se pustiei episco- 
pul, dacă nu le reduce la trei feluri, 
de cari-s şi eu mulţumit la masa-mi re- 
geasca“, 

Atât aiurea, cât si la mânăstirea din 
Canterbury, al cărei loc il insemneaza 
azi ramasiti de singuratice colonade, e- 


www.dacoromanica.ro 


— 105 — 


rau neintrecute ospete sibaritice, Ecouri 
turburi de-atunci stărue încă în tradiţie. 
Aşa, în fundul trecătoarei boltite Dark 
Entry — după spusele din Ingoldsby Le- 
gends — trăia pe vremea lui Enric al 
VIII-lea un canonic. Voios si rumen la 
fata, o ducea strună cu pofta-i, multu- 
mit de bucatele şi prăjiturile jupânesei 
Nelly Cook. Plăcută foc aceasta Nelly 
Cook ; modestă altminteri, ochii plecaţi ; 
totuş își zicea lumea : „Ce treabă are ca- 
nonicul cu astfel de jupâneasă ?!“ In- 
tr'o zi apoi, iată ca sosi la casâ-i o tana- 
ră doamnă : 

— Bun venit, scumpă nepoată! 

— Mulţumim, unchiule dragă ! 

Canonicul o sărută pe buze. Şi-i râ- 
deau ochii femeii. Ci jupâneasa căuta 
pieziş la dânșii. Păreau nu tocmai rude 
şi mai mult decât prieteni. Săptămâni 
întregi ei petreceau acum şi beau vinuri 
alese ; canonicul sorbindu-i glasul ce-i 
zicea dulce cântece de lume. Iar Nelly 
dădea din cap şi 'n patul tinerei ascun- 
dea un vătraiu şi un cleşte, cari nemiş- 
cate stau colo noapte după noapte — 
semn că femeea nu dormia în patul ei. 

Şi cândva, noaptea, auzind Nelly râ- 
sete în iatacul canonicului, se uită pe 
gaura cheii. Ce va fi văzut înăuntru, nu 


www.dacoromanica.ro 


se ştie ; dar a doua zi, Vineri, le puse ceva 
în prăjitură, că amândoi canonic şi femee 
se isprăviră. Nici Nelly nu se mai văzu 
nicăeri ; vaete s'ar fi auzit de sub o les- 
pede la Dark Entry, unde mai târziu 
s’ar fi găsit şi scheletul omorâtoarei. Du- 
hul ei bântuie aci în serile de Vineri, și 
nu e bine să te apropii; o rece suflare o- 
trăvită te duce la pieire. 

In huzurul decăderii lor ajunseseră 
clericii la o viata aparte, membri ai unei 
corporaţii internaţionale ; căci asta era 
de fapt Biserica sub atârnarea Papii. 
Nu-şi mai dau osteneala cu trebile Parla- 
mentului, constituindu-şi adunări ose- 
bite cu numele de Convocatii, desi multi 
ocupau și demnități mari în stat, unii 
chiar cancelari, ca Sudbury și Wolsey. 
Pe acesta din urmă l-a îndepărtat in- 
trun timp Enric al VIII-lea, care, folo- 
Sind prilejul divortului sau, a cautat sa 
scape de amestecul Papii. Intâi in Con- 
vicatii si apoi în Parlament a trecut o 
măsură ce-l învestia și cu supremaţia 
bisericească în Anglia. Cancelarul său 
Thomas More, vestitul autor al Utopiei, 
Sar fi împotrivit. Aruncat in puşcâria 
Turnului Londrei, s'a găsit unul Rich, 
procuror general, care să aducă mărturia 
unei conversații ce-ar fi avut-o cu dân- 


www.dacoromanica.ro 


— 107 — 


sul ; cică, vorbind de anume lucruri ce 
nu le-ar putea săvârşi Parlamentul, 
Thomas More ar fi răspuns: 

„Nici că poate Parlamentul să facă, pe 
rege căpetenia supremă a Bisericii“, pe 
temeiul căror cuvinte a fost osândit. 
Deși răspunzător de moartea lui Thomas 
More, regele își însușise nu puţin din 
ideile acestuia și ale lui Erasmus — idei 
ce nu se împăcau de fel cu superstitia şi 
inşelâciunea bisericească, şi puteau fi 
totodatâ exploatate in favoarea Coroa- 
nei. Intorcându-şi ochii la Canterbury 
şi la câte se petreceau acolo, pe acelaş 
Becket, ajuns un martir si un sfânt de 
zeloasă adorare a mulțimilor, Enric al 
VIII-lea l-a învinuit acum de trădare şi 
l-a dat judecății. Firește, bietul om, du- 
pă trei sute şaizeci și patru ani de odih- 
na veșnică, nu s'a încumetat a se infa- 
tişa la apărare. 

Şi, deoarece nu putea fi omorât a doua, 
oară, i-au luat moaștele şi le-au risipit; 
în vânt. Şi-au ridicat ofrandele dimpre- 
jur — întregi căruțe de nestimate, aură- 
rii şi scumpeturi, de se minunau toţi 
văzându-le eşite pe poarta catedralei. 
Indraznete măsuri, necruțătoare! Fie 
cât de aspru judecate, ele au pregătit 
neîndoios organizaţia de azi în Anglia 


www.dacoromanica.ro 


— 108 — 


ce lasă deplină libertate Bisericii, drep- 
tul orânduirii proprii ; îngădue desvol- 
tarea oricăror secte, credinti şi nâzdrâ- 
vănii religioase, dar sub privegherea şi 
în cadrul autorităţii statului. 


www.dacoromanica.ro 


MEMORIILE 
VICONTELUI GREY 


www.dacoromanica.ro 


Memoriile Vicontelui Grey 


N'am avut cinstea să cunosc pe vicon- 
tele Grey, cât a fost ministru al aface- 
rilor străine ; dar mult regretatul Mișu 
care ştia să pretuiasca oamenii, mi-a 
mărturisit : „E un adevărat gentleman“. 
Această judecată mi-a fost întărită şi de 
alții, relevându-se între însușiri o probi- 
tate înăscută ce surprindea, prin firescul 
ei. In rostu-i înalt, adesea precumpăni- 
tor, multi ar fi așteptat să-l vadă înar- 
mat cu platoşa inşelâciunii, de care ei 
înşii se folosiau; încât rămâneau nedu- 
meriti, anevoe puteau să-l înţeleagă, 
necum să impartasiasca şi credinţa, sa, 
că minciuna — fie şi în relaţiile diplo- 
matice, se răzbună mai la urmă. 

Știind acestea, cu nerăbdare am des- 
chis cartea Vicontelui Grey, apărută în 
două mari volume, sub titlul Twenty- 
Five Years 1892—1916. 

Cum citeşti, pagină de pagina iti des- 


www.dacoromanica.ro 


— 112 — 


văluie personalitatea, omului de cinste, 
atât prin stilul măsurat, ferit de artifi- 
cialitâti, cât mai ales prin felul obiectiv 
de a se privi pe sineşi: nu invinueste, ci 
caută să lămuriască, să desprindă firele 
numeroase, grozav de încâlcite, câte au 
dus la isbucnirea războiului. Incă şi u- 
nele neajursuri proprii nu le ascunde, 
le proectează într'o lumină sfioasă de 
humor ; bunăoară, când la un consiliu 
de miniștri la Paris, a trebuit să cuvan- 
teze intr'o frantuzeasca ce n’o stăpânia 
deajuns, va fi pronuntat-o'in aşa mod, 
că Lloyd George, necunoscâtor al aceleiaşi 
limbi, i-a spus: „Ştii, frantuzeasca ta 
este singura İrantuzeascâ, pe care am 
putut-o înțelege“. Dar te impresionează, 
indeosebi iubirea-i de natură, de acele 
simple bucurii la îndemâna tuturor ale 
cerului, verdetii, păsărilor. In fiece Sâm- 
bătă, lăsând ușurat sarcinile ministeru- 
lui, Vicontele Grey o pornia în zori la 
câsuta-i de ţară. Şi unul din păcatele să- 
vârşite de Abdul Hamid e că i-a stricat 
odată această plăcere mai râvnită la sfâr- 
şitul săptămânii ; stârnise oarecum pe 
neașteptate un ultimatum din partea 
Angliei, silind pe reprezentantul ei dela 
Externe să aștepte răspunsul, care, po- 
trivit năravului turcesc, trebuia să vie în 


www.dacoromanica.ro 


— 113 — 


ultima zi, Duminică 13 Mai, ce-ar îi fost 
să fie închinată multumirii contempla- 
tive a unei păduri, cum adaugă el însuşi: 

„O pădure întreagă de fagi, copacit 
stând aparte, trunchiurile cenușii cres- 
teau drept şi neted dela pământ. Sus, 
deasupra capului, crăcile se împreu- 
nau întrun baldachin; cerul albastru 
abia văzut ici-colo, soarele prefirat între 
foile tinere, verzui ; o boare mișcându-le 
în răstimpuri, foarte domol — aceasta 
era vedenia cunoscută mie din an în an“ 

Ce liniște plină de încântări, liber, din 
prisos dăruite oricui le-ar vroi şi ce con- 
trast faţă cu sbuciumul nesăbuit ome- 
nesc, pornit s'o tulbure în fiece clipă! 
Că, negreşit, ura şi întrecerile vrăjmă- 
şeşti dintre semeni, caşi dintre natii, 
aruncă o ceaţă asupra frumuseţii, ne 
fură soarele dinaintea ochilor. Un ase- 
menea simtâmânt, deseori încercat, va fi 
născut la Vicontele Grey strădania de 
potolire a neînțelegerilor într'o lume ca 
aceea bănuitoare, otrăvită, zăcăuşă, in 
care — după vorba lui: „Nu-i greu a 
spune adevărul, greul e să fii crezut“. 
Rând pe rând şi-a pus el influența şi 
tăria convingerii în cumpăna păcii a- 
menintate cu Algeciras, Agadir, Bosnia 


www.dacoromanica.ro 


— 114 — 


şi Herzegovina şi apoi Balcanii, unde, 
dacă n'a putut opri focul, a izbutit mă- 
car să-l tie locului ; şi, dacă delegaţii bi- 
ruitorilor creștini, veniţi la St. James să 
negocieze, ar fi ascultat de sfaturile sale, 
nu s'ar fi ajuns nici la Tratatul din Bu- 
cureşti, având în el „sămânţa unei vii- 
toare tulburări neînlăturate“. Căci pu- 
tin după aceea s'a şi ivit criza cu Alba- 
nia, înlăturată din fericire, printr'o con- 
ferinta, pe care Vicontele Grey a propu- 
s-o iaras înaintea deslantuirii marei ca- 
tastrofe ; atunci însă zadarnic: ca în 
tragediile antice Pacea s'a opintit din 
greu, sprea fi răpusă la urmă de fata- 
litate. Şi amărăciunea protagonistului 
sar putea ghici în cuvintele ce le auzise 
un prieten rostindu-le, cum sta la ferea- 
stra ministerului, iar jos lumini clipiau 
în amurgul pătruns de suflul războiului: 
„Se sting lămpile în toată Europa; nu 
le-om mai vedea aprinse în timpul vieţii 
noastre“. 

Urmează apoi peripetiile diplomatice 
în rând cu fluctuațiile armelor, mai ales 
demersurile pe lângă ţările neutre. Ce s'a 
petrecut în Grecia ? Cum de n'a putut fi 
stăpânită Bulgaria? Si Turcia? Intr'o 
comunicare oficialâ câtre ministrul En- 
glez în Serbia, datatâ 20 Iulie 1915, citim: 


www.dacoromanica.ro 


— 115 — 


„De-ar părea acum, ori în viitorul a- 
propiat, că s'ar putea obține cooperatia 
Bulgariei sau României cu condiţia ca să 
râmâe Serbia după războiu cu aspira- 
tile ei pentru Bosnia şi Herzegovina şi 
cu larg acces în Adriatica, poziţia stra- 
tegică a capitalei mult întărită, şi situa- 
tia generală de tot superioară aceleia 
când fusese atacată de Austria, cred că 
ar fi culmea imprudentii şi foarte ne- 
cuminte din partea Serbiei să refuze 
Aliaților consimţământul de a face con- 
cesii rezonabile Bulgariei sau României 
în schimbul coperatiei lor“. 

Intr'o altă comunicare, cu opt zile mai 
târziu, către ministrul Englez din Sofia: 

„Guvernul român e doritor să intre 
într'o înțelegere politică, dar nu se poate 
lega să, participe în luptă la o dată fixă 
şi timpurie, în vederea situaţiei militare 
de astăzi. Cerinta pare indreptatita, si 
guvernul Majestății Sale îndeamnă gu- 
vernul rusesc să intre în o asemenea 
înțelegere politică. Pretentia României 
asupra hotarului Prut-Tisa ar fi recu- 
noscută, pe când ea, ne-am aștepta ca, 
între altele, să multumiasca dorinţele 
Bulgariei în Dobrogea şi să discute com- 
binatii militare. Ci să nu se uite, că-i de 
însemnătate să se ţie pregătirile mili- 


www.dacoromanica.ro 


— 116 — 


tare ale României cât de secrete faţă de 
vrajmasii nostri, şi de aceea orice propu- 
nere Bulgariei n’ar putea fi decât ipote- 
tica in forma“. 

Referindu-se la acelaş an, dupace a- 
rată că România ar fi pornit in război 
odată cu Italia, de n'ar fi avut loc înfrân- 
gerile rusești in Galiţia, vicontele Grey 
continuă : 

„Intr'o zi, vara, ministrul României a 
venit să-mi spue că, după idea guvernu- 
lui său, nu era fără primejdie pentru Ro- 
mânia să fixeze o dată anume, spre a 
merge cu Aliaţii. Asta era aşa de adevă- 
rat şi neputinta noastră de a ajuta Ro- 
mânia în caz când ar fi întâmpinat 
greutăţi, aşa de complectă, că n'am tăcut 
alta decât să aprob. Nici că puteam să 
reproșez României pentru hotărîrea ei, 
cu atât mai puţin să încerc a o schimba. 
în fata împrejurărilor“, 

Şi mai departe, la 22 Septembrie, mi- 
ministrului Englez din Bucureşti: 

„Mobilizarea în Bulgaria face urgentă 

consideratia unei înțelegeri defensive 
între România, Serbia şi Grecia. Intrea- 
bă pe d. Brătianu în particular, să-mi 
dee părerile sale într'astă chestie. Fără 
oarecare înţelegere între aceste trei state 
va fi un risc mare de confuzie deplină în 
Balcani...“ 


www.dacoromanica.ro 


— 117 — 


Am citat lucruri, cari ne privesc dea- 
dreptul. Dar mai presus de cele povestite, 
cartea ne aduce şi o învățătură, izvorâtă 
cum este din sufletul unuia de recunos- 
cută bunâ-credintâ, anume că, judecând 
spiritul întreg din Europa, era dat năpăs- 
tuirii să ne ajungă. Şi, cât va dăinui ace- 
iaş neîncredere între popoare, cât sigu- 
ranta fiecăruia se va întemeia pe înar- 
mări ce intretin vie teama deolaltă, nu 
vom fi crutati, scorpia războiului ne va 
rânji drept in fatâ, crunt, hidos şi sfidâ- 
tor. 


www.dacoromanica.ro 


SMARANDA — 
CLASICISMUL și STANLEY 
BALDWIN 


www.dacoromanica.ro 


Smaranda. — Clasicismul 


şi Stanley Baldwin. 


Ataşat militar al Angliei în Bucureşti 
pe vremea războiului fuse colonelul 
Thompson. Mai târziu, când veni la câr- 
mă partidul Muncii, în care și el era îns- 
cris, i se dădu titlul de lord și postul de 
ministru al aviaţiei. In această calitate 
l-am auzit odată, prin clinchetul de cupe 
al unui ospăț mai mult sau mai putin ofi- 
cial, spunând, că mai are ambiția să de- 
vie autor, ceeace s'a întâmplat prin pu- 
blicarea Smarandei. E o carte de amintiri 
și de impresii, privind în chip deosebit 
România. Dintru început lordul Thomp- 
son mărturisește, că sportul nostru na-: 
tional e de a face dragoste; şi, bineînţeles, 
spre a se potrivi obiceiului pământului, 
s'a îndrăgit şi el de o Româncă. I-a răsă- 
rit odată ca o vedenie sub lămpile Pala- 
tului Cotroceni, cu rochia neagră de cati- 


www.dacoromanica.ro 


— 122 — 


fea și cu niște smarangde grele, de unde 
şi titlul cărţii. A cerut apoi s'o cunoască. 
Şi, cum unor păsări pe vremea iubirii li 
se hărăzesc străluciri noui în glas şi în 
pene, tot astfel şi autorul Smarandei ca- 
pătă mlădieri de stil colorate, când vrea 
să-i descrie frumuseţea : 

„Pleoapele, zice el, îi sunt cam plecate, 
genele neasemuit de lungi și de negre a- 
târnă ca niște crăci de sălcii pe un lac“... 

Firește, în primele clipe turburarea 
nu-l îngădue să-i poată băga de seamă 
ochii, dar nu întârzie a ne lămuri, că-s 
căprui şi că posesoarea lor oricum ar 
privi si oricum ar sta, pe un jilt ori pe un 
colt de divan, e ca o floare, mai de graba 
o orchidee. In asemenea împrejurări nu-i 
de fel ciudat, că ne vorbeşte mereu de 
Smaranda, de belșugul parfumurilor ce-i 
aduce în dar, de plimbările împreună 
prin liniștea aleelor, de vizitele nume- 
roase la castelul ei, de o romantâ noctur- 
nă dubioasă, petrecută acolo, în tovără- 
şia încă a unui profesor, a unui poet băş- 
tinaş şi a unei văduve cu chipul „angelic- 
virginal sugerând virtuţi adesea neexis- 
tente“ — toate lucruri scumpe lordu- 
lui, dar prea intime pentru cititori. Dea- 
ceea să trec mai bine la momentele de 
răgaz, când autorul își amintește, că mai 


www.dacoromanica.ro 


— 199 


are şi alt rost decât acela de curtezan. Şi 
atunci aruncă în treacăt observaţiile : 
„Tăranii sunt orientali fără so ştie şi 
membri ai religiei ortodoxe fără s’o do- 
riascâ“; iar cei din pătura noastră de sus 
„prea cosmopoliti pentru a fi buni cetâ- 
teni“, Cu data de 18 August 1915, in- 
seamnă : „Convenţia sa iscalit. Cu cei- 
lalti atașați militari mam dus acasă la 
primul ministru la prânz. Mi-a cerut sa 
iscălesc întâi si a zis, că s'a lăsat in mâi- 
nile noastre în credinţa că făgăduelile 
privitoare la munitiuni se vor tine“. In- 
tr’aceias zi, ieșind pe străzi şi cu mintea 
la convenţia încheiată, vorbii ataşatului 
militar Francez, care mă insotia: „Mă 
simt ca un asasin năimit“; celălalt răs- 
punse: „Așa mă simt şi eu“. 

Ca multe cărţi despre război, autorul 
înfăţişează lucrurile savarsindu-se — o- 
dată ce s'au săvârşit — dupa cugetul si 
prevederea sa. Dovezi nu aduce. Să-l cred 
oare pe cuvânt? Aş face-o, dacă, luând 
seama celor de mai sus, nu mi-aş aduce 
aminte cuvintele lui Shakespeare din 
Midsummer Night's Dream, că îndrăgos- 
titii deopotrivă cu zanatecii si cu poeţii 
sunt plini numai de imaginatie. 


www.dacoromanica.ro 


— 124 — 


Multi oameni de stat ai Angliei, ieşiţi 
dela, universităţi ca cele din Oxford şı 
Cambridge cu vechi temeiuri clasice, au 
păstrat toată viaţa , în legătură cu stu- 
diile tinereţii, vădite preocupări intelec- 
tuale. Fără a vorbi de trecut, e destul să 
pomenesc de Balfour şi de Asquith. Ca 
fruntaşi ai două grupări politice osebite 
au deschis odată în Camera Comunelor 
desbaterile asupra unei controverse și, 
când partizanii din amândouă părţile se 
războiau aprins, deşi în cel mai bun stil 
parlamentar, atât Balfour, cât și Asquith 
s'au furişat pe stradă şi braţ la braţ au 
pornit la club să discute în linişte o ches- 
tie de filozofie grecească. Şi astfel, fără 
să dea uitării trebile publice, au căutat 
adesea o scăpare în regiunile senine ale 
gândirii şi din reculegerile lor au izvorât 
cărţi, pe rostul cărora ei au pus mai mult, 
pret decât pe izbânzile politicei obișnuite. 

Primul ministru Stanley Baldwin vine 
să  întăriască aceasta tradiţie, desi 
în chip neaşteptat. Subliniez înadins cu- 
vântul, deoarece, când luase ocârmuirea, 
toți îl socotiau ca pe un om simplu de a- 
faceri. practic și cinstit, fără predilectii 
carturaresti. Dar peste câtva timp Aso- 
ciatia Clasică îl pofti să prezideze o întru- 
nire anuală şi-i dădu prilejul să surprin- 


www.dacoromanica.ro 


— 125 — 


dă și să farmece publicul mare englez toc- 
mai prin însușirile ce nu-i se bănuiseră. 
Cuvântarea ţinută atunci e cuprinsă în 
volumul de curând apărut în On England, 
revelându-ne pe un Stanley Baldwin a- 
dânc stăpânit de frumuseţile productii- 
lor antice. El însuș ne spune, cum la in- 
trarea-i dintâi în parlament, după larma 
şi sila oratoriei de alegeri, simtia în fiece 
seară nevoea unei lecuiri morale prin ci- 
tiri din Odisea, Eneida și Odele lui Hora- 
tiu. Apoi, arătând ce anume și-a putut 
însuși cu netăgăduit folos din literaturile 
clasice şi ridicându-se la unele idei mai 
generale, găseşte că tăria caracterului 
roman stă în cuvintele pietas și gravitas. 
Ele-s temeiul și imboldul unui patrio- 
tism, care a ţinut sus torta, în ceeace s'ar 
asemui cu o măreaţă cursă eroică : 

„Din câţi au precedat Romei, din câţi 
i-au urmat, nimeni n'a gonit așa depar- 
te, nimeni așa de sigur. Şi când şi-a a- 
juns țelul, torta trecu într'alte mâini, 
cari au dus-o înainte potrivit cu îndem- 
nul şi puterea dintr'inşii, pânăce după 
multe veacuri ni s'a trecut nouă“... 

In spusele primului ministru străbate 
un simţ înalt de perspectivă istorică, fi- 
ind tot odată o recunoaştere şi un în- 
demn; pentruca generațiile ce se vor naş- 


www.dacoromanica.ro 


— 126 — 


te într'un viitor depărtat să poată măr- 
turisi despre noi ceeace cu smeritâ ad- 
miratie mărturisim si noi astăzi despre 
Greci și Romani — căzuţi pieirii şi unii si 
alţii, şi de cât amar de vreme! Şi totus 
peste noianul secolelor auzim încă ecoul 
trecerii lor prin lume — fie chiar într'un 
rând întâmplător de inscripţie latină ori 
întrun singur vers de Euripides, atin- 
gându-ne coardele sufletești cu adaosul 
acela de solemnitate al unor glasuri ce-au 
râs caşi noi de aceleași bucurii și-au 
plâns de aceleași tristeti, şi s'au stins di- 
naintea acelorași taine ale sfârşitului. 
Pentru ilustrarea acestei idei Baldwin 
aduce un strălucit pasaj de cuvinte sim- 
ple, ce tremură totuş în flacăra unei e- 
motii proprii, mișcătoare : 

„Mi-aduc aminte, cu multi ani înain- 
te, stând pe terasa. unei vile frumoase 
lângă Florenţa. Era o seară de Septem- 
brie şi în jos valea se transfigurase sub 
lungile raze piezişe ale soarelui in as- 
fintire. Şi am auzit atunci un clopot, cum 
nu mai fusese nici când pe pământ, sau 
pe mare, un clopot a cărui fiece vibra- 
tie găsia un răsunet înlăuntrul sufletu- 
lui meu. Am zis amfitrioanei mele: ,,A- 
cesta-i cel mai frumos clopot ce l-am 
auzit vreodată“. Raspunse: ,,Da, e un 


www.dacoromanica.ro 


— 127 — 


clopot englezesc“. Şi asa era. Generatii 
întregi, sunetu-i bâtuse deasupra câm- 
pilor engleze, dând orele de lucru şi de 
ruga norodului englez, de pe turnul u- 
nei mănăstiri engleze ; şi veni apoi Re; 
forma, și vreun Italian deştept cumpă- 
rase clopotul a cărui menire se împlinise 
colo, și-l trimise în Valea Arnului, unde 
după trecere de patru veacuri a răsco- 
lit inima unui Englez rătăcitor şi l-a fă- 
cut să doriască de-acasă“. 


www.dacoromanica.ro 


O CARTE 
ASUPRA TREBIZONDEI 


www.dacoromanica.ro 


O Carte asupra Trebizondei 


Unul din profunzii cunoscători ai Le- 
vantului medieval, William Miller, a 
publicat o carte: Trebizonda, Cel din Ur- 
mă Imperiu Grecesc, a cărui istorie, fi- 
ind oarecum un capitol din cea bizanti- 
na, ne-ar privi mai de-aproape ; dar o 
semnalez și pentru faptul, că nu puţin 
din cuprinsul ei se întemeiază pe cerce- 
tările profesorului N. Iorga. Iar și iar au- 
torul, cu o scrupulozitate conştie de 
munca altora, citeazâ in josul paginilor 
Notes et Extraits pour servier à PHistoi- 
re des Croisades, de unde şi scoate amă- 
nunte trebuitoare, spre a-şi İntregi, in 
cumpănita-i îmbinare de culori şi um- 
bre, zugrăvirea trecutului 'Trebizondei, 
înlesnindu-ne totodată, şi priceperea, ră- 
sunetului straniu lăsat în paginile unor 
mari scriitori. 

Aşa, într'una din clipele sale de exal- 
tare, Don Quichotte se vede încoronat cel 


www.dacoromanica.ro 


— 132 — 


putin impârat al Trebizondei. Rabelais 
pune pe grotescul său Picrochole din 
Gargantua să exclame, că printre altele 
ar dori să fie şi împărat al Trebizondei. 
Elibazetanul Marlowe ni-l înfățișează pe 
Tamburlain-Cel-Mare, eroul piesei cu a- 
celaş nume, întrun car tras de regii 
Siriei şi Trebizondei. Iar neintrecutul în- 
tre şarlatani, contele Alessandro Cagli- 
ostro, traficantul de filtre amoroase, şi 
de ape ce netezesc sbârciturile femeilor 
şi dau tărie masculină bătrânilor, şi de 
prafuri alchimiceşti, şi de alte invenţii 
miraculoase, primise de la dascălul său 
Althotas, povata: „Fereşte-te de Trebi- 
zonda !“. 

Ce înseamnă asta? Cum s’ar explica. 
farmecul de strălucire îndepărtată a ce- 
tatli? Gândiţi-vă numai la poziţia ei. 
Retrasă colo între munți şi mare, şi to- 
tuş la o răscruce a Europei şi Asiei, loc 
de purces al caravanelor pe drumul cân- 
tat de poetul englez Etroy Flecker în 
ceeace numeşte el Călătoria de Aur la 
Samarkand. Şi înaintea lui. din vechi 
timpuri, o seamă de negustori şi de a- 
venturieri şi de soli ai diferitelor Curti, 
ca spaniolul Ruy Gonzalez de Clavijo în 
1404, sau perindat într'acolo şi la in- 
toarcere au vorbit şi de Trebizonda, de 


www.dacoromanica.ro 


— 133 — 


aerul ei plăcut, de vita suitoare pe co- 
paci, de intinsele dumbrăvi cu măslini, 
de bogăţia bazarurilor ca niște iarma- 
roace, și de multele trăsături ale unei 
vieţi scăldate în plin orientalism : tihna 
pasivă şi răscolită de voluptâti eterocli- 
te; viclenia ce sărută, dacă nu poate 
mușca ; evlavia în cruci și mătănii grele, 
mergând la pas cu superstitiile şi cu 
rafinăriile cruzimii ; şi toate luxos tra- 
vestite într'un ceremonial de pompă, 
cât sa putut desvolta, fireşte, în cele 
două veacuri și jumătate ale Imperiului 
Trebizondei. 

Infiintat de Alexe Comnenul, dupăce 
Latinii cuceriseră Constantinopolul, e 
de mirare câ dăinuise și atâta, socotind 
uneltirile familiilor aristocratice inlâ- 
untru, cât şi amenințările neîntrerupte 
deafară, a căror pildă luminoasă o a- 
vem în episodul cu Genovezul Megollo 
Lercari. Acesta fuse pălmuit de unul An- 
dronicos, favoritul de iatac al lui Alexe 
TI, şi, nedându-i-se nici o reparaţie, merse 
întâi la Genova şi se întoarse a-şi face 
singur dreptate. Dupăce vesti în stil 
grandelocvent pe Trebizondeni : „Grecii 
trebue să ştie, că nu se vatămă fara de 
pedeapsă un cetățean genovez“, începu 
să prade porturile, să tae prizonierilor u- 


www.dacoromanica.ro 


— 134 — 


rechile şi nasurile, să le tie în sare si sa 
le trimeată lui Alexe Il cu inştiintarea 
că-i va mai aduce asemenea plocoane, 
dacă nu-i predă pe Andronicos. Impăra- 
tul oftă la urmă: „E destul!“ şi se su- 
puse. Ci, când Andronicos veni de căzu 
în genunchi, Lercari-i porunci să se ri- 
dice, că — adause batjocoritor : ,,Cetate- 
nii genovezi nu-și varsă mânia pe fe- 
mei“. Se pare, totus, că acelaș Androni- 
cos își găsise moartea în împrejurări 
foarte misterioase ; si amârât Impara- 
tul recurse la un vrăjitor, care aduse 
trupul înaintea palatului şi mulţimii şi, 
rostind câteva descântece, punându-i în 
gură o bucată de aluat, mortul tresâri 
de jos, destăinui cum și de cine fuse ucis 
şi căzu iar in mutenia-i de ghiata. 

Pe semne minuni de-acestea, fie și în 
Trebizonda, nu se prea intâmplau des. 
Altfel ce-ar fi gândit însuși Imparatul, 
dacă, așa de o poznă, l-ar fi înviat cine- 
va, să audă pe unul din curteni că el A- 
lexe al II-lea fuse „brav ca Samson şi ca 
David, înţelept ca Solomon și ospitalier ca 
Avram“ şi pe un altul, că tot el Alexe II 
omorâse încă şi pe un balaur îngrozitor?! 
Dar asemenea, excese de colachii aiuri- 
toare le îndurăm deajuns si in vremile 
noastre, pentruce i-am mai tine de rau 


www.dacoromanica.ro 


— 135 — 


pe niște panegirişti repauzati de veacuri 
si pe bietii lor împărați, cari nu ştiau 
cum să-şi păstreze zilele ? Un mijloc de 
apărare sitematic întrebuințat fuse cel 
matrimonial : să-şi dee surorile și fetele 
după căpeteniile ţărilor dimprejur —- 
de orice natie și religie, numai să-și poa- 
tă asigura domnia. Şi norocu-le netăgă- 
duit, că dintre bunurile de exploatare 
tot printesele trăgeau mai scump în cum- 
pănă, fiind cerute pretutindeni : încă o 
cauză pentru faima de romantism pă- 
trunzătoare a Trebizondei. Când fiica lui 
Alexe al II-lea, Evdochia, văduvită de 
emirul turcoman din Limnia, sosise la 
Curtea bizantină să se mărite — după 
rânduirile făcute — cu Manuel, moşte- 
nitorul Impăratului Ioan al V-lea, Pa- 
leoulogul, acestuia din urmă i-a plă- 
plăcut atâta prinţesa Trebizondei, încât 
se gândi: la ce-ar mai lăsa-o fiului şi 
n'ar lua-o pentru el să-şi aline poda- 
gra cu aşa mândrete? O altă prințesă 
Trebizondă, Maria, ajunsă soţia lui 
Ioan al VI-lea al Bizanțului, stârnise inca 
şi admirația unui Francez ca Bertran- 
don dela Bracquiére, cunoscător in cele fe- 
meești. Apoi despre prințesa Teodora nu 
ne mărturisește un călător venețian, că 
nu exista pe-atunci alta mai frumoasă ? 
Nu-i mersese vestea până şi în Persia şi 


www.dacoromanica.ro 


— 136 — 


în Mesopotamia, al cărei tânăr domnitor 
Usun Hassan, potrivit unui proverb arab, 
că ochii se înamorează şi de ceeace nu 
văd, numai din câte aude urechea — se 
îndrăgise peste seamă de ea, pentru a 
spune solului din Trebizonda: „Dacă 
stăpânul său i-ar da-o pe Teodora, i-ar 
pune la îndemână, nu numai oastea, ci 
și averea şi persoana-i, ca să-l apere de 
Turci ?“. 

Dar nici frumusețea unei 'Teodore, 
preschimbată de mult în pulbere, caşi a 
tovarăşelor sale de neuitate încântări, 
nu putuserâ ţine stavilă pieirii. Căci în 
scurtă, vreme, la 1461, opt ani dupa lua- 
rea Constantinopolului, Mahomed intra 
biruitor şi în Trebizonda, unde spun ba- 
ladele, una din fecioare în veştmânt ne- 
gru, apărase turnul castelului până la 
urmă şi, când nu mai era nădejde, se 
aruncase de sus — o legendă ce-am au- 
zit-o povestindu-se şi în Macedonia des- 
pre Edesa, Vodena de astăzi. 


www.dacoromanica.ro 


EXPOZIŢIE PLUTITOARE 


www.dacoromanica.ro 


Expoziţie Plutitoare 


In călătoria mea de-acum câţiva ani 
la Constantinopol m'a întristat faptul, 
că Turcilor li sau turtit cu adevărat fe- 
surile ; adică unii şi le-au injumatatit, 
adăugându-le o panglică, spre a părea 
ca niște sapci, iar alţii și-au pus casche- 
te sau pălării. Şi, văzându-i așa, în con- 
trast viu cu șalvarii tradiționali și cu 
viaţa lor deosebită, te covârşeşte ridico- 
lul unor cârmuitori ce-și închipuie că, 
schimbând cuiva fesul, îi schimbi şi ca- 
pul. Totus, în acest neastâmpăr de ne- 
săbuite inoiri, întâlneşti la Turcii de as- 
tăzi şi oarecari iniţiative demne de 
luat-aminte, cum este aceea cu expoziţia 
plutitoare. A sosit în Londra Cara-De- 
niz, un vapor alb, cu fluturări mândre, 
de semilună, ancorând în fata Observa- 
torului Greenwich. M'am dus degrabă, 
să-l văd, şi ce surpriză! In partea din- 
spre pupă s'a rânduit un salon de mos- 


www.dacoromanica.ro 


— 149 — 


tre ale produselor turceşti, cu preţurile 
şi broşurile de lămuriri in englezeşte, 
de partea cealaltâ cobori pe scara İru- 
mos împodobită într'un bazar. Parcă o 
mână de maestru a strâns aci laolaltă 
ciubucuri de lemn aromatic și narghilele 
cu atmosfera de răgaz pitoresc al cafene- 
lelor, și mescioare bătute în sidef, şi tip- 
sii de aramă sculptate, şi mătănii grele 
de chihlibar, şi zovonuri fine ca pânza 
de păianjen, şi mestii brodate cu fir, -— 
atâtea lucruri ce-ţi evoacă un întreg O- 
rient de taină şi de romantism colorat. 
Şi la fiece pas te întâmpină cu zâmbetul 
pe buze, gata să-ţi dee orice deslusiri fete 
tinere, pe cari nu le-ai lua de Turcoaice, 
dacă un legănat molatic al corpului 
şi o sclipire neagră a ochilor nu le-ar 
trăda ; iar la desfătarea privirlor o mu- 
zică pe bord adaoga în râstimpuri şi plă- 
cerea unor prelungi arii înfocate de me- 
terhanea. 

Minunată această idee a Turcilor cu 
expoziţia, numai cât peste o săptămână 
vaporul Cara-Deniz va mișca spre alte 
zări si după el se va risipi și impresia, 
creiata. 

De aceea as inclina spre ceva mai sta- 
tornic, daca-ar fi să urmăm pilda Turci- 
lor. Ba, înfiinţarea unei atari expoziţii a 


www.dacoromanica.ro 


— 141 — 


fost un gând vechiu al meu, împărtăşit 
— fireşte, cu teama sfioasă de a nu fi 
bănuit de cine ştie ce interese — şi oa- 
menilor tari ai zilei, când s'au abătut 
prin Londra. 

Intr'o stradă mai potrivită a oraşului 
s'ar înălța ceeace, după modelul aşezâ- 
mintelor asemuitoare ale coloniilor en- 
gleze, ar purta numele de Casă Româ- 
neasca. In linii modeste la început, ar 
cuprinde o secţie de mostre ale bogăției 
pământului românesc ; altă secţie ar fi 
închinată informaţiei : orice doritor ar 
avea totdeauna la îndemână date şi lă- 
muriri ce i-ar fi de nevoe; aci sar vinde 
si cărți asupra ţării si culturi roastre. A- 
poi amândouă secţiile ar fi adăugite şi 
susținute printr'o varietate aleasă de cu- 
sături şi broderii nationale, cari au pă- 
truns oarecum în gustul publicului en- 
glez. Expoziţia de-acum trei ani în casa 
marelui pictor prerafaelist Millais a fost 
o încercare de neașteptată izbândă : nici 
odată presa londoneză n'a fost mai dar- 
nică în laude faţă de noi. Şi iarăş pavi- 
lionul cu obiecte româneşti a triumfat 
prin vădita-i frumusețe alături de atâtea 
altele, cu prilejul unei expoziţii organi- 
zate de League of Nations Union. 


www.dacoromanica.ro 


Pomenind de această asociaţie, fara 
voe sunt adus a vorbi şi de ea. Infüntatâ 
după război, spre a insufla publicului 
oarecare înţelegere şi entusiasm pentru 
scopurile Ligii, s'a ţinut o vreme în afa- 
ra de tărâmul politic. Mi-aduc aminte de 
câteva conferinţe şi câteva serbări ale et, 
când reprezentantele numeroaselor na- 
tiuni s'au înfățișat gătite în costume na- 
tionale şi-au dansat împreună într'o 
simbolică apropiere obștească. Manifes- 
taţii de acest fel nu puteau mulțumi pe 
unii membri, slabi în cuget dar tari în 
pretenţii, faliti ai diplomaţiei de ifose şi 
de păcate, cari s'au agăţat de anume i- 
dei politice, spre a eşi la iveală; cum ies 
în razele soarelui şi firicelele de colb, ne- 
văzute înainte. Cu o şiretenie bine calcu- 
lată şi-au mâncat adesea coada ceea U- 
nion dela numele asociaţiei, lăsând nu- 
mai League of Nations şi impresia, că ei 
sunt una cu domnii dela Geneva. Dato- 
ritâ acestei confuzii voite, au atras şi de- 
legaţi străini, pentruca să, discute une- 
ori ceeace n'aveau de fel căderea şi price- 
perea — chestii de grijă interna ale al- 
tora, ca minoritățile din Dobrogea, din 
Transilvania, din Cehoslovacia, și aşa 
mai departe. Sau strâns odată în so- 
lemnă adunare la Abersytwith, tara Ga- 


www.dacoromanica.ro 


— 143 — 


lilor. Şi, când unul din fruntași, contele 
Bernstorff, înconjurat de cinstea şi de 
admiraţia, celorlalţi, a început să cuvân- 
teze, câţiva din auditor au întrerupt, 

strigând : „Ce-i cu Lusitania“? Şi nu- 
mai astfel publicul a putut să aflecu 
surprindere mânioasă, că acest Berns- 
torff, trâmbitaşul de astăzi al idealurilor 
pacifice şi umanitare, e acelaș Bernstorff 
de sinistră amintire, care pe vremea răz- 
boiului fuse ambasadorul Germaniei la 
Washington şi ca atare uneltia şi iscodia, 
necontenit, şi nu pregeta să aplaude fă- 
ra niciun scrupul aruncarea la moarte 
prin submarine a mii de femei şi de co- 
pii nevinovaţi. Ciudată, şi nu mai putin 
îndoelnică metamorfoză ! Deaceea un 
ziar ca Times într'un articol de fond cu 
drept cuvânt protesta, spunând: 

„Sunt rezerve şi decente, de cari tre- 
bue să se tie seamă. Şi spiritul Ligii poa- 
te fi în serioasă primejdie, de-ar nesocoti 
realităţile vădite şi simtimintele fireşti 
şi adânci ale bărbaţilor şi femeilor in 
viata“. 

E nevoe sa adaog, ca sunt si altii ca 
Bernstorff si ca vinul nou al Ligii nu se 
pune in astfel de butelii vechi, plesnite? 


www.dacoromanica.ro 


IN HYDE PARK 


www.dacoromanica.ro 


In Hyde Park 


Hyde Park e cunoscut după nume şi 
multora ce n'au fost în Londra. Se întin- 
de rustic în chiar lăuntrul orașului, cu 
viata-i aparte, atârnând de mersul ano- 
timpurilor. Acum în aerul diminetilor 
senine e o plăcere, un rasfat aproape ne- 
așteptat, să te pierzi dealungul pajişti- 
lor şi sub belșugul de frunzisuri: te simti 
undeva la tara, nimic din larma străzi- 
lor nu te ajunge; chiar şi tropăitul ca- 
valcadelor cu sportsmeni și amazoane e 
înecat în pământul moale. De treci pe 
margini, când şi când deasupra grilaju- 
lui perdeluit cu frunze vezi numai im- 
perialele omnibusurilor : șiruri de oa- 
meni, aşezaţi colo, sunt duşi înainte ca 
prin magie. Și, uitându-te împrejur, te 
fură liniștea verde, pătrunsă de păsări 
şi de parfumuri călătoare ; până și Dia- 
na pe havuzul unei făntăni stă cu arcul 
întins încremnită de frumuseţea atâ- 


www.dacoromanica.ro 


— 148 — 


tor lauri, în uriașe buchete, cu bogăţia 
culorilor întârziate. 

După nămiază întâmpini ceva mişca- 
re. Lacul se populează de numeroase 
bărci. Pe aleea de seamă, unde are loc 
Duminică, ceeace se cheamă „parada bi- 
sericii““, adică defilarea cetăţenilor in ja- 
chetâ şi cilindru și cu doamne luxos 
gătite — pe această alee prinde lumea. 
să se plimbe, dintr'un capăt într'altul, 
până la ieşirea dinspre Marble-Arch. 
De o parte întâlneşti grupuri de peripa- 
tetici, obișnuiți ascultători ai discursuri- 
lor în aer liber, aşteptându-şi oratorii, 
cari dintr'un timp se ivesc împreună cu 
pupitrele lor. Şi se așează la rând : cato- 
licul şi protestantul, teosoful şi ateul, so- 
cialistul şi conservatorul... fiecare cu 
programul și cu publicul său. Unul sus- 
tine ritos concepţia imaculată; altul iea 
“drept text al cuvântării începutul de 
psalm : „Toate stelele cerului cântă glo- 
ria lui Dumnezeu...“ şi vrea sa probeze ca 
faptul e ştiintificeşte adevărat, fiece cu- 
vânt din Biblie eşit deadreptul din gura 
Celui-de-sus ; al treilea încă vestește pe 
un nou Mesia : născut în Indii acum pa- 
tru mii de ani, dupăce a trecut prin vreo 
treizeci de vieţi, a găsit de cuviință, spre 
fericirea omenirii, să se mai încarneze o- 


www.dacoromanica.ro 


— 149 — 


data in zilele noastre. Doamne, cate nas- 
batii nu se vântură intr’o palma de pă- 
mant! Si parcă n'ar fi deajuns vorbito- 
rii, mai dai şi de unii ce-ţi vână în ochi 
enorme citate biblice, mai ales privitoa- 
re la păcatul dintâi al lui Adam. Bine de 
perechile tinere, că nu iau seama și se ri- 
sipesc în largul parcului, unde fiece co- 
pac îşi are scaunele — câte două scaune, 
așa de apropiate, chemând pe seară 
momitor, cu dulci făgădueli, sub adapo- 
stul crăngilor prietenoase. Ba uneori tre- 
buie să faci coadă din vreme, spre a că- 
păta un loc în partea ce-i zice „Colţul In- 
drâgostitilor“; şi cu drept cuvânt, căci 
se bucură de o lumină scăzută şi tainică 
şi atâta de prielnică... Deosebesti numai 
umbra paznicului ce-şi poartă de colo- 
colo felinarul şi maşinita biletelor, din 
care tâcâne mereu şi discret, ca nu cum- 
va să-si găsiască clienţii în atitudini prea 
dionisiace. Iar tu, drumet singuratic, de 
nimereşti într'acolo — atârnă, fireşte, de 
toanele in cari te afli: ori te socoti filo- 
zof şi cu mult deasupra unui „instinct 
atât de van“, ori cazi în melancolie, viz- 
muind pe acei ale căror soapte si săru- 
tări te urmăresc din urmă... 

Aceasta-i viata zilnică a parcului. Dar 
el este adesea si locul de expresie al voin- 


www.dacoromanica.ro 


— 150 — 


tei publice in forma obişnuitelor mani- 
iestaţii : oricum ar fi, de mulţumire sau 
de revoltă, culminează toate 'n parc. Ca 
şi rachetele aprinse, detună şi sfârşesc 
aci, ori mai lasă câteva flori de văpae re- 
torică în sufletele publicului împrăștiat. 
Câteva din ele, prin duhul ce le insufle- 
teşte şi prin laturea pitorească, stârue 
mult în amintire, cum a fost acea dintr'o 
Duminică a ,,Pelerinelor Păcii“. 

O seamă de organizaţii femenine, ur- 
mand zelul cruciaților de odinioară, şi-au 
trimis misionarele să colinde satele și, 
luându-le asentimentul, să ceară apoi 
cârmuitorilor o politică de suprimare de- 
săvârşită a războiului. Sosirea lor în parc 
fuse din timp anunţată, şi iată-le acuma! 
Din patru părți în patru alaiuri deose- 
bite, înainteă cărora merge călare câte o 
fruntasa, in tricorn negru-argintat si 
mantie albastră, având emblema păcii : 
un porumbel dalb. Şi urmează şiruri dese, 
mii de femei şi fete cu prapuri şi cu stea- 
guri şi cu placarde ce poartă inscrip- 
tii ca „Războiul e măcel“, „Războiul e in- 
fern“, „Lumea-i o familie. nu cazarmă“. 
Multe sunt obosite. E o plăcere să lâmu- 
reşti profilul nobil al lui Miss Sybil 
Thorndike, vestita interpretă tragică. La 
împreunarea alaiurilor o trupă de tea- 


www.dacoromanica.ro 


— 151 — 


tru înfăţişează alegoric ivirea Păcii în lu- 
me. Apoi încep discursurile din vreo două 
zeci de platforme. Ascultând, afli pe-a- 
locuri şi lucruri caracteristice: unele 
misionare, fiind de săptămâni pe dru- 
muri și surprinse de inundaţii, au luat 
trenul, ori omnibusul, și au ţinut cuvân- 
tări, au votat motiuni ; într'un sat, o bâ- 
trână de optzeci de ani, care şi-a pierdut 
singurul fiu în război, le-a dăruit un 
steag brodat cu mâinile ei. Incolo se a- 
duc şi se repetă obișnuitele argumente 
împotriva războiului, pomenindu-se de 
neîncrederea între popoare, de înarmări 
ce intretin vie teama deolaltă, de nesă- 
tiosii gonitori după concesii... Nu aştept 
să se mântue. O iau spre lac, unde-i un 
ostrov închinat feluritelor păsări — să- 
laş de trăinicie armonică. Şi'n tihna serii 
pare aşa desprins de tot dimprejur, caşi- 
cum n'ar fi o realitate, ci plâsmuirea lui 
Aristofanes din Ornithes cu străvechiul 
dispreț al sburătoarelor fata de noi :' 


„Vicleni totdeauna şı'n toate chipurile sunt 
oamenii“... 


Şi mă gândesc, că pe vremea, poetului 


Grec aceleași nâzuinti de pace continuă 
fură stârnite de războiul Peloponesiac. 


www.dacoromanica.ro 


— 152 — 


Sinistrul amintirii grozăviilor nâştea, 
proectând înainte, tot mai libere, mai 
exaltate, măsuri de viitor, aurite visuri 
pacifice. Nici preocupările femenine în 
acest sens nu lipsiau atunci. Ba Aristo- 
fanes în Lisistrata ne spune de o ligă a 
femeilor, cum sau unit prin jurământ să 
deștepte cu toate farmecele sexului do- 
rintele bărbaţilor, fără a le mulţumi ; să 
renunțe iubirii lor, pânăce nu pun capăt 
războiului. Vor ști femeile noastre să fo- 
losiască inspirația surorilor de-acum 
două mii de ani? Că alta nu rămâne. 
Biata minte omenească e silită deapururi 
să recurgă la utopii. 


www.dacoromanica.ro 


GARDEN PARTY 


www.dacoromanica.ro 


Garden Party 


Din luna Mai începe si tine până spre 
mijlocul lui Iulie ceeace se cheamă sezo- 
nul la Londra. Nu fiindcă inverzesc ar- 
borii, se învoaltă laurii şi se mai lumi- 
nează văzduhul, ci numai în legătură 
cu viaţa mondenă. Deaceea Englezii şi 
Englezoaicele deaiuri, provincialii cu 
grija maritisului fetelor, snobii in- 
ternationali, turiștii pestriti din A- 
merica, vantura-lume de amândouă 
sexele ce-şi  drapează anonimatul, 
uneori danubian, cu titluri de prinți 
şi de conti — toți caută să-şi pe- 
treacă în Londra acest răstimp, găsind 
aci din prisos ceeace le trebue: dansuri 
de zi şi de noapte; jazuri cu negri au- 
tentici, nu spoiti la fata; cluburi noc- 
turne ; teatre cu piese mai picante ori 
cu pehlivănii spectaculoase; expoziţii, 
unde se expun mai mult vizitatorii decât 
tablourile ; sporturi nenumărate pe us- 


www.dacoromanica.ro 


— 156 — 


cat şi pe apa; alaiuri cu mare fast. Su- 
voiul de momeli sardanapalice îi prinde 
laolaltă şi-i duce intr’o continua infrigu- 
rare. Balciul vanitatilor e acum in toiu, 
mai ales prin saloane. Aci — dupa vorba 
lui Thackeray, anume lucruri se stiu si 
se practică, dar nu se vorbesc; precum 
Ahrimanii se închină diavolului, fără a-l 
pomeni. Totuş, prin aluzii, prin glume cu 
subintelesuri, prin cărţi ce-şi datoresc 
vaza momentană usuratatii lor, se intre- 
tine viu flirtul national. Ambitia multo- 
ra, mai de grabă a fetelor tinere, e prezin- 
tarea la Curte, unde pentru câteva clipe 
işi păunează trenele, penele şi giuvaeru- 
rile; se înclină ceremonios, zâmbesc şi 
trec înainte, aşteptându-şi a doua zi plă- 
cerea, de a-și vedea numele și adesea fo- 
tografiile, apărute în gazete. Apoi sezo- 
nul se încheie oarecum printr'un Royal 
Garden Party, a cărui lipsă de formalism 
teapan şi rece mă îndeamnă să-l descriu. 

Se ţine la Buckingham Palace. Pe lân- 
gă intrarea mare, dinaintea fântânii cu 
statuia de aur a Reginei Victoria, mai 
sunt şi altele. Tixite toate de lume: ne- 
poftitii se grămădesc să caşte ochii la şi- 
ragul poftitilor. Şi de-ai cinstea să fii în- 
tre aceştia din urmă, ti se cere numai sa 
înapoezi carta de invitaţie şi eşti lăsat în 


www.dacoromanica.ro 


— 157 — 


plină voe. Grâeşti cu cine-ti place ori te 
pierzi liniştit prin multime şi aştepti. Pe 
la 4 dupa namezi coboară din palat M, S. 
Regele în redingotă cenușie, cu o garoafă 
la butonieră, și M. S. Regina, toată în alb. 

Pe măsură ce înaintează, se adună 
grupuri în juru-le; pânăce treptat, în 
cântecul mai potolit a două muzici mili- 
tare, își fac drumul spre cortul înadins 
pregătit, cu serviciul întreg de aur, pen- 
tru luarea ceaiului ; după care Majestă- 
tile-Lor trec mai în fata sub un baldachin 
galben şi purpuriu, sprijinit pe nişte pi- 
cioare de bambu tintuite cu argint — da- 
rul Indienilor câtre Regele Edward, când 
era încă print. La câţiva pași se ridică 
prelung cortul-bufet al diplomaţiei. Nu 
mai putin ca vre-o 50 de Legatii sunt re- 
prezintate. Când cu risipa turnului Ba- 
bel, nu se vor fi amestecat atâtea limbi 
câte se vorbesc aci; totus, nu-i un pro- 
gres de-atunci, câ vezi pe-aceşti diplo- 
mati strânși prieteneste la un loc? Ce 
vor fi gândind și uneltind pe-ascuns în- 
tre dânșii, e altă socoteală. Şi laolaltă cu 
ei, printre multele categorii de oameni — 
capi religioși, politiciani, scriitori, avo- 
cati, militari, industriasi, rentieri — se 
disting în deosebi, eşind la iveală, figuri 


www.dacoromanica.ro 


— 158 — 


din breasla actoricească, ceeace nu te 
miră : e veche și cunoscută apropierea 
dintre actori, mai ales actriţe, şi diplo- 
mati ; și unii şi alţii jucând, după împre- 
jurări, anumite roluri. In arara de luxu. 
veştmântului femeesc obișnuit, cu rochea 
redusă, ce arată cât mai mult din ispita 
pulpelor in ciorapii fin şi lucios traşi, e 
atâta prisos de imbinâri exotice ale oas- 
petilor, adâugând fiecare şi mărind res{a- 
tul minunat de culori, cum rar s'ar putea 
intâlni undeva. Scântee colo nestimatele 
dintr'un turban asiatic, fâlfâe aci liber 
in creturi burnuzul african, ard in belşu- 
gul broderiilor pe chimonouri nâscocirile 
măiestre chinezești, iar dintre vâluri mâ- 
tăsoase răsare şi profilul oacheş al vreu- 
nei İrumuseti indiene. Ba, nu lipsește 
nici pitorescul ciudateniilor, că anume 
fiice ale Albionului se gătesc într'un fel 
ce desfide însăși noţiunea îmbrăcării, al- 
tele apar în costumele purtate cândva, de 
bunicile străbunicilor : ai crede că un 
duh poznas ar fi insufletit manchenile 
din muzeu și le-ar fi dat aci drumul ; iar 
câțiva domni parcă s'ar fi strecurat ai- 
doma dintre paginile lui Dickens, iti vine 
să le zici pe nume: D-le Pickwick sau 
d-le Micawber ! Acest conservatism în a- 
rătare pare-se a fi împreunat uneori şi 


www.dacoromanica.ro 


— 159 — 


cu oarecari metehme, deși anevoe le poli 
prinde legătura. Aşa, mi-amintesc de u- 
nul Sir Edwin Lawrence. Infatisarea-i 
victoriană ascundea o ură nemasurata 
împotriva lui Shakespeare. Cheltuise 
bani pentru tiparirea unei carti, din cu- 
prinsul căreia trăgea când si când nume- 
roase broşurele, inundând toate chioş- 
curile şi vitrinele, cu acelaș titlu strigă- 
tor: Bacon este Shakespeare. Un altul, 
nu ştiu prin ce împrejurări, ajunsese a 
nutri sub haina-i de modă arhirăsuflată 
o grijă turburătoare de trebile Muntene- 
grului. Să nu te fi apucat a cârti cumva 
Muntenegrul, că te urmăria prin toate 
gazetele; şi de-ai fi scris vreun articol 
politic, fără a fi luat în seamă că soarta 
şi fericirea Europei atârnă de Muntene- 
gru, te pomeniai cu o scrisoare dela el: 
„Toate bune, dar Muntenegru...“ şi-ti a- 
lătura şi o cârtulie a sa privitoare la 
Muntenegru, de trimiterea căreia uitând 
mai târziu, o primiai și a doua şi a treia 
şi a patra oară. Tipurile acestora nu se 
mai văd astăzi. Cu moartea lor s'a mic- 
şorat numărul, şi aşa scăzut, al excentri- 
cilor simpatici. 
Dar să nu-mi uit vorba cu Garden 
Party-ul. Dupăce se retrag Majestâtile- 
Lor şi se mai râreşte lumea, e bine s’0 iei 


www.dacoromanica.ro 


— 169 — 


prin largul parcului. Cărări tăinuite se 
deschid, punți rustice pe afundâturile u- 
nui lac ; păpurișul tremură de viaţa ina- 
ripatelor. Şi nimereşti pe neştiute în lu- 
minişuri prinse intre copaci bâtrâni — 
platani şi ulmi cu crăngile până jos, 
mângâind iarba ce are şi moliciunea și 
reflexul unui covor persan. Muzicile din 
urmă nu se mai aud. Te acoperă de oda- 
tă fiorul singuratatilor verzi şi uiţi cu to- 
tul de viaţa socială. 


www.dacoromanica.ro 


UN ROMAN 
ASUPRA BUCUREȘTILOR 


www.dacoromanica.ro 


Un Roman asupra Bucureștilor 


Geoffrey Moss, autorul unor cărţi de 
oarecare succes popular, a publicat la 
1927 romanul New Wine. Dece-l va fi 
chemand asa, nu pricep. Titlul nu reese 
din cuprins ; afară numai de-ar fi vorba 
de vinul ce se bea din prisos la Rat Mort, 
cabaretul bucureștean, unde se petrece 
acțiunea. Acum, firește, cabaretul e ca- 
baret — o imitație parisiană ; îl stăpâne- 
şte un Rus; are de conducător artistic 
pe un Negru; iar cântăreaţa eroină, care 
deși măritată îşi zice Miss Toni Malone, 
s'a născut în Franța, a fost Engleză mai 
mult sau mai puţin, deasemeni Austria- 
că şi azi e naturalizată Româncă. Un ast- 
fel de local şi cu astfel de lume s'ar fi pu- 
tând găsi în orice oraş internaţional, nu 
are nimic deosebit cu Bucureștii. Legă- 
tura stă în privirile ce le aruncă pe delă- 
turi autorul :ecouri şi reflexe slabe din 
viața Capitalei ajung în cabaretul din 


www.dacoromanica.ro 


— 164 — 


fata Cişmigiului, datoritâ mai cu seamâ 
lui Miss Toni. 

Atraşi de sclipirea ochilor ei bruni în 
fata palidă, numeroşi noctambuli isi fac 
drumul într'acolo. Deosebim întâi pe 
Grigorescu; se cheamă şi Henry, mai 
poartă şi monoclu. Tip levantin cu ceva 
poleială şi cu o metodă anume in urmă- 
rirea femeilor, spunând că toate cad la 
cine ştie să aștepte. In contrast avem 
pe arhitectul Etienne Epurescu, slab şi 
nervos. Singura pomenire a Parisului îl 
face să ofteze : 

„Oh, Domnişoară, să fi devenit pari- 
sian, să, iubeşti frumosul, să fii arhitect 
şi să trâeşti la Bucureşti !“, 

Dar ce l-a adus de-acolo? se întreabă; 
apoi tot el: 

„Oh, Domnisoara... Şi-i povesteşte, cum 
a venit să iea parte la concursul pentru 
arcul de la Şosea. Credea el, că va fi un 
adevărat arc de triumf, un arc al eterni- 
tatii, când colo, ceva ca pentru film ; din 
întâele zile crapă şi dispare capul uneia 
din figuri, şi stă acum la Şosea în văzul 
străinilor — „o imensă infamie de bețe 
și gips“. 

Henry cu răbdarea, și Etienne cu nea- 
stâmpărul său nu izbutesc să impresio- 
peze pe Miss Toni. Dar într'o noapte vine 


www.dacoromanica.ro 


— 165 — 


un tânăr Englez, care aduce parcă o a- 
diere neobișnuită în rutina cabaretului. 
Intâmplător pică dinspre Cișmigiu, un- 
de-i place mult să umble, şi vezi: 

„Era întuneric şi bătaie de apă și lu- 
mini... ca în Veneţia. Şi-am auzit atunci 
muzica dansului. Grozav suna de frumos 
şi părea că tresare din vârfurile copaci- 
lor. Ştii colţul acela dincoace de lac... 
Bărcile mișcau înainte și înapoi, în rând 
des, prinzând reflectiile cand într'o par- 
te, când într'alta, și apa între ele se fă- 
râma în sclipiri tremurătoare de argint 
şi de aur...“ 

Graind aşa, orele trec. Prind a se fu- 
rișa zorile. Englezul are automobil și o ia 
pe Miss Toni la plimbare dealungul şo- 
selei ce arăta „ca un drum de oţel între 
copaci“. Şi a treia noapte iaras intră el in 
cabaret și-i spune atunci, că-l cheamă 
Philip Wycherd şi că se află de cinci luni 
în Bucuresti, ca secretar al Legatiei. Si 
se apropie tot mai mult. Merg împreună 
la Mosi, dându-ni-se cu acest prilej o 
descriere a bâlciului și a unui joc — de- 
sigur jocul călușarilor : 

„In mijlocul mulţimii adunate câţiva 
oameni executau un dans încet de jur- 
împrejurul unui bătrân lăutar. Purtau 
haină albă, brâne colorat tivite, curela- 


www.dacoromanica.ro 


— 166 — 


şe'n picioare şi cingători crucişe de bro- 
derie. Pălăriile lor erau împodobite cu 
panglici şi cu fluturi. Săltând în jurul 
bătrânului, cântau și izbiau de pământ 
bâtele lor lungi. Auditorul de țărani bă- 
tea din palme și aclama. Dansul părea 
nesfârșit. Uneori oamenii se opriau, lo- 
vindu-şi bâtele deolaltă. Apoi cu un stri- 
gat porniau iaras”. 

Alta data Philip cu Miss Toni se pierd 
undeva la tara să contemple rasarirea 
lunei, amandoi stapaniti de imboldul iu- 
birii. Si la un moment: 

„Buzele sale întâlniră pe-ale ei. Fu 
luata prin surprindere. Mai tare o stran- 
se. Lumea din juru-i se sterse. Buzele ei 
pe nesimţite se topira“... 

Intelegem acum, daca nu titlul, ilus- 
tratia de pe coperta romanului: pe trei 
fasii in chip de conuri, colorate galben, 
rosu si albastru, sunt proectate umbrele 
unei perechi ce se imbratiseaza. Dar 
chiar în seara ceea Miss Toni îl conjura 
să n'o mai vadă, să pue capăt întâlniri- 
lor : 

„Ascultă Philip... Mai socotit tot- 
deauna femee onestă. Nam nimic să-ţi 
dau—nici nu trebue să te iubesc“. Işi dă, 
seama de greşala ce a făcut, nemărtu- 
risindu-i, că e măritată. El crede, însă, că 


www.dacoromanica.ro 


— 161 — 


refuzul vine tocmai din grija ei să nu-i 
strice cariera, diplomatică; şi deaceea se 
şi duce a-și prezinta demisia ministrului 
său, Edward Hartopp. Acesta e dibaciu 
şi cuminte. Tine la Philip, care până a- 
tunci nu avusese nici o încurcătură sen- 
timentală — nu puţin merit, judecă mi- 
nistrul, considerând mania clasei de sus 
bucureștene pentru străini şi străinism. 
Prin ajutorul prefectului capătă lămu- 
riri privitoare la Miss Toni şi într'o seară, 
când ea şi cu Philip sunt gata de călăto- 
rit împreună, intră pe neaşteptate în ca- 
baret. O întreabă: 

— Ti-a văzut prietenul pașaportul ? 

-— Dece ? 

— Dece, în adevăr! Dar l-a văzut? 

Şi, luându-i aproape cu sila paşapor- 
tul, dă cetire faptului, că este măritată, 
şi că trâeşte cu soţul ei... Zdrobit, Philip 
pleacă. Şi, rămas fata ’n fata cu ea, 
zice ministrul: 

— Mi ’nchipui, asta-i o tragedie. 

— Nu, d-le, gresiti. Nu tragedie. Nu... 
ci numai o melodrama. 


www.dacoromanica.ro 


DUILIU ZAMFIRESCU 
ŞI ION CREANGĂ IN 
ENGLEZEȘTE 


www.dacoromanica.ro 


Duiliu Zamfirescu 


şi lon Creangă in Englezeşte 


Impărtăşind cândva unui scriitor Ro- 
mân gândul de a da Viaţa la Ţară a 
lui Zamfirescu în englezeste, aceasta m’a 
întâmpinat deodată : „Ce ? Asemenea, ve- 
chituri ?“, Pomenesc faptul, deoarece 
este caracteristic pentru mulţi scriitori. 
Obisnuiti a privi numai opera lor si a ce- 
lor de-aproape, ajung să piardă oarecum 
simţul perspectivei : uită adesea, ca lite- 
ratura română — fie cât de tânără, — 
are totuş o tradiţie, înăuntrul căreia nu 
se pot judeca lucrările după vârsta lor. 
Ba dimpotrivă, sunt momente când, în- 
tors cu ochii cercetători spre inaintasi, 
ești silit a le spune: 


„S'a întors mașina lumii: cu voi viitorul 
trece. 


Noi suntem iarâş trecutul“... 


www.dacoromanica.ro 


— 172 — 


Firește, vremea cerne şi spulberă unele 
produse literare, dă însă vigoare şi tine- 
rete altora ; cum ar fi, de pildă, Poeziile 
lui Eminescu, Amintirile lui Creangă şi 
Viaţa la Tara. Aceasta din urmă a eşit în 
englezeşte, la 1927, sub numele de Sasha 
fiindcă titlul original nu s'a crezut po- 
trivit aici. Apoi, faţă de un roman a cărui 
apariţie atârnă numai de putinţa desfa- 
cerii în publicul mare, editorul are drep- 
tul să-și aleagă si un titlu mai izbitor la 
ochi. Chestia, este, am fost eu îndreptăţit 
să-l prezint într'un veştmânt englez? Pe 
lângă nota lui specific românească, are el 
şi acel suflu adânc uman, care să-l im- 
pue cetitorilor străini? Răspunsul ni-l 
aduc, şi încă din prisos, dările de seamă 
ale presei engleze, care nu pot fi bănuite 
de nici o părtinire, și alcătuesc astfel cel 
mai bun şi mai sigur criteriu de apre- 
ciere. 

Bookman, revista literartă de frunte, 
scrie printre altele : 

„Treptat lumea romanului răsare în- 
tr'un şir de portrete vii. Sasa însăși, du- 
când grija fratelui mai mic, devotată iu- 
bitului, pământului și ţăranilor. O seni- 
na şi nobilă figura, deşi tulburată de 
dragoste, ne captiveazâ şi ne stăpâneşte 
simpatia dintr'un capăt intr'altul: nici 


www.dacoromanica.ro 


— 173 — 


când mai mult însă, ca în momentul 
când işi îndeamnă ospetia cu oferte de 
miere şi dulceaţă. Caracterizarea în tot 
e admirabilă. Vreo şase linii redau pe o 
guvernantă engleză privită de un Român 
şi în câteva pagini autorul creiază pe un 
păstor neuitat, un poet, a cărui tragedie 
e mai mult indicată, decât povestită“. 

Atât Country Life, cunoscuta revistă 
londoneză, cât şi Times din Ceylanul în- 
depărtat notează sub iscălitura unei ro- 
manciere : 

„Simplu, totuş cu multe dibace trăsă- 
turi, se povestește intoarcerea lui Matei, 
spre a lua conducerea moşiei...“ Şi după; 
schitarea subiectului, recensenta mân- 
tue : 

„Răscoala ţăranilor în contra unui 
proprietar nedrept şi prădalnic serveşte 
de fond serios unei fermecătoare iubiri“. 

Mult râspânditul ziar de seară in Lon- 
dra, Daily News, observă : 

„Sufletul autorului e cu ţăranii şi cu 
boerii vechi, şi ne dă ca urmare o pove- 
ste sinceră de iubire pe câmpiile romé- 
neşti, spusă aşa de simplu încât numai 
celor prea sofisticati ar putea să nu le 
placă“. _ 

Dundee Courier and Advertiser : 

„Cartea-i scrisă într'un fel rar adop- 


www.dacoromanica.ro 


— 174 — 


tat de scriitorii nostri, şi în această pri- 
vintâ are un interes deosebit. Dă o icoa- 
nă a, vieţii românești de ţară și Sașa, e- 
roina, e un caracter atrăgător și cu pă- 
trundere zugrăvit. 

Nottingham Journal : 

„Iată un roman de un distins autor Ro- 
mân, care ne duce de mână în regiuni 
necunoscute. Simpla viata sătească e aşa 
de pitoresc redată şi într'o limbă aşa de 
artistică, încât pentru o vreme trăim cu 
acești țărani umili, impartasindu-le via- 
ta pe câmp și la vatră“. 

Apoi Times Literary Suppliment, care 
se bucură negreşit de cea mai înaltă vază, 
şi care nu-i defel darnic în laude, con- 
chide : 

„Ceeace păstrează vie opera, nu-i atât 
valoarea documentară, cât excelenta-i 
artistică. Sasha e una din poveștile pas- 
torale răsărite direct din pământul pe 
care autorul l-a iubit cu pasiune. Simti 
din întâiele cuvinte, că satul Comăneşti 
şi fiece suflet din el — boeri, ţărani, ma- 
gistrati si chiar animale — au trăit in 
inima autorului si ca fiecare scenă a fost 
o amintire de afectie. Ceeace încântă pe 
cetitor în tot e puternica simplicitate şi 
emoția sinceră cu care figuri şi scene 
sunt conturate“, 


www.dacoromanica.ro 


— 175 — 


Afară de două-trei foi, presa românea- 
scă nici ma pomenit măcar de aparitia 
cărţii lui Creangă: Recollections and O- 
ther Tales, 1930, cuprinzând „Aminti- 
rile“, „Capra cu Trei lezi“, „Harap Alb“ 
şi „Ivan Turbincă“. 

Totus un autor ca Ion Creangă, tăl- 
măcit în englezeşte, pune in discuţie o 
seamă de chestiuni literare. Pe lângă a- 
ceea că face parte dintr'o serie întreagă 
de traduceri, cari, mai presus de orice pro- 
pagandă trecătoare, sunt menite a vorbi 
în chip statornic străinilor de viaţa şi 
de sufletul românimii, te întrebi oarecum 
nedumerit: ce va fi adus el, Moldoveanul 
sfătos, cetitorilor unei vechi culturi înde- 
părtate ? Caracteru-i specific țărănesc, 
radacinile-i adânci în pământul naşterii, 
sunt oare în dauna sa ? Au avut dreptate 
criticii Români să-l pretuiascâ aşa cum 
Pau prețuit, aşezându-l între clasicii no- 
ştri de frunte ? 

Până azi mi-au ajuns la îndemână nu- 
mai recenziile din Anglia. 

Times Literary Supplement, dupăce 
reproduce câteva rânduri lămuritoare 
din prefața mea, scrie : „Ion Creangă are 
stil autentic popular, cu sevă şi umor, a- 
semuitor în multe privinti cu acela lui 
Gogol. Proza sa e intretesutâ cu prover- 


www.dacoromanica.ro 


— 116 — 


be și întorsături de vorbă ţărăneşti şi 
multe crâmpee de folklor işi găsesc dru- 
mul în povestire. Intr’adevar cele trei bu- 
câti ce complectează volumul nu-s decât 
poveşti populare infrumusetate, ultima 
— Ivan Turbinca, fiind o variantă a le- 
gendei franceze Jean Soldat. In totul a- 
ceasta este o carte atrăgătoare, de un ca- 
racter neobișnuit, dibaciu şi simpatic 
tradusă“. 

Manchester Guardian, în suplimentul 
său de Crăciun: „Pentru unii cetitori po- 
vestirea cu legături în tradiţie are o deo- 
sebită atracţie. Aceştia vor gusta tradu- 
cerea din-romaneste Recollection and o- 
ther Tales a lui Ion Creangă, căci, pe 
langa desfatatoarea naratiune a zilelor 
timpurii ale autorului, sunt in carte trei 
povești tradiţionale — toate pe deplin 
vrednice de a fi citite, afară, de interesul 
ce-l prezintă în găsirea de asemănări cu 
poveştile altor naţiuni. Cetind pe Crean- 
ga ne simţim bucuroși că nu la amagit 
dela învăţătură observaţia tatălui său în 
copilărie: „Dacă-ar fi să iasă toţi învă- 
tati, n'am mai avea cine să ne tragă ciu- 
botele“. 

Yorkshire Post se exprima in termenii 
urmatori: ,,Viguroase si cu savoare, pli- 
ne de umor si caracter uman, aceste a- 


www.dacoromanica.ro 


— 177 -- 


mintiri ale lui Creangă redau icoana 
strălucit colorată a unui sat moldovan 
din veacul trecut. Poveştile ce urmează 
au stofa din care toate poveștile popu- 
lare îs făcute; dar în fiecare din ele simţi 
personalitatea isteatâ şi vie a povestito- 
rului“. 

Revista Bookman, în marele număr i- 
lustrat de Crăciun și sub semnătura, 
d-nei A. C. Dawson-Scott, fundatoarca 
lui P. E. N. Club, scrie : „Păcat că „Amin- 
tirile“ lui Creangă nu s'au publicat în- 
trun volumaş aparte, căci îs urmate de 
câteva încântătoare poveşti ce-ar fi con- 
stituit un dar de sărbători pentru copii. 
Aşa cum îs împreună, le-ar putea lipsi 
popularitatea pe care o merită. Totus e 
frumos că suntem în stare a ceti în en- 
glezeşte opera acestui distins Roman“. 

Everyman, revista sătămânală, spune: 
„Amintirile sunt povestirea atingătoare 
a copilăriei într'un sat moldovenesc. Au- 
torul are un element de ceva apropiat ge- 
niului“. 

Apoi Northern Echo din Darlington : 
„D-na Lucy Byng a tradus pe Ion Crean- 
gă din simpla dragoste de a-l traduce. Cu 
un simtâmânt de recunoștință o salutăm 
şi-i aprobăm gustul. Ion Creangă schi- 


12 


www.dacoromanica.ro 


— 178 — 


teazâ viata ţărănească moldovana cu O 
pană ce te mișcă sub puterea geniului“. 
Cum vedeţi Zamfirescu şi Creangă, ca 
ceilalţi scriitori, pe cari i-am dat până 
acum în englezeşte, Carageale, Slavici, 
Ion Popovici-Banateanu — mărginin- 
du-mă la morţi, puși sub judecata, sub 
cercetarea scrutătoare a criticei străine, 
nu ies întru nimic scâzuti; din contră, 
vădesc însușiri alese, trainice, ridicând 
printr'înșii scrisul românesc la un nivel 
de cinste european. 


www.dacoromanica.ro 


LA MOARTEA UNUI 
DIPLOMAT 


www.dacoromanica.ro 


La Moartea unui Diplomat 


Frântura neamului de peste Dunăre, 
care dădu românimii atâtea individuali- 
tati alese, ridicase în frunte si pe acela 
ce am avut durerea să-l pierdem, pe Ni- 
colae Mişu. Obârșia sa trebueşte aminti- 
tă, fiindcă ne lâmureşte două trăsături 
caracteristice : modestia şi simţul măsu- 
rii drepte. Că fusese ministru în felurite 
centre, că reprezintase Ţara la marea 
Conferinţă, din Paris, că ajunsese pe ur- 
mă sfetnicul Coroanei, în toate împreju- 
rările rămase acelaş om simplu, cumpă- 
nit și nespus de binevoitor către oricine, 
fără osebire de rang, numai să fi fost ci- 
neva de cinste şi de cuviinţă. Pe iscusitii 
purtători de măști patriotice ; pe geam- 
başii de afaceri, sărind lesne dela intere- 
se obşteşti la câștiguri proprii; pe vână- 
torii de influenţe, cu gluma ieftin-lingu- 
şitoare sau cu veninul calpmniei ; pe toţi 
câţi vorba populară îi aseamănă cu un 


www.dacoromanica.ro 


— 182 — 


cărbune, care, de nu te arde, te inegre- 
şte — Mișu avea intuiţia puternică de a-i 
cântări la moment, şi-i primia totdeau- 
na cu acelaş zâmbet dispretuitor ce-l 
păstra şi fata de coconaşii diplomaţiei. 

Pentru cine i-ar cunoaşte, aceştia din 
urmă, ar alcătui un fond de umbră, spre 
a scoate şi mai la iveală strălucirea dis- 
părutului. 

Mi-aduc aminte, în preziua războiului 
balcanic un ministru al nostru declara- 
se presei londoneze, că România e atât 
de complect-apusană, încât n'are nici o 
legătură, cu sudul Dunărei ; un altul, a- 
dus în vremuri de cumpănă dinaintea u- 
nui rege străin să-i arate pe hartă tinutu- 
rile românești din Macedonia, rămase 
cu ochii holbati de neştiintâ; un al trei- 
lea, căruia pe departe i-atrăsesem aten- 
tia asupra numeroaselor greșeli de gra- 
maticâ românească într'un raport al său, 
îmi răspunse răstit: „Ei, domnule, ce 
crezi d-ta, aicea merge după gramatică?“ 
Şi pe câţi încă nu i-am văzut suferind în 
străini de origina lor valahă! Aveau obra- 
zul prea subțire şi dintr'o zi într'alta în- 
cercau stranii metamorfoze, devenind 
care print, care conte sau duce; adău- 
gindu-și adesea și la numele preschim- 
bat oarecare savoare exotică. 


www.dacoromanica.ro 


— 183 — 


Astea-s deajuns, spre a vădi imensa 
depărtare până la unul ca Mişu. El cu- 
noştea deplin împrejurările traiului şi 
dezvoltării românismului de pretutin- 
deni. Socotia o datorie de conştiintâ a se 
familiariza şi cu spiritul deosebit, res- 
frânt mai ales în literatură, al poporului 
în sânul căruia trimis era ca reprezen- 
tant. Aşa străbătuse el, deprinzând lim- 
bile, ceeace s'a fost zâmislit mai expresiv 
în scrisul ţărilor umblate — Germania, 
Ungaria, Bulgaria. La Constantinopor 
purcese și cu turceasca; dar trebui să 
plece în Anglia, unde, drept amintire a 
contactului cu Islamul, aduse o placă zu- 
grăvită cu infloritoarele slove în aur ale 
Profetului : 

„In numele lui Alah, Indurătorul, Mi- 
lostivul !“, 

Sub cumintenia acestei invocatii de u- 
mila încredere ce şi-o aninase în odaia 
din Londra, întâia sa grijă fu să caute 
un profesor. Și metodic, răbdător, ajun- 
se curând să-și redacteze singur notele 
intr’o bună englezească, înlăturând ast- 
fel şi zăbava şi nedelicateta unei cores- 
pondente duse până acum într'o limbă 
neinteleasâ, decât numai în traducere, 
lui Foreign Office. Apoi la rând îşi facura 
drum în rafturile bibliotecii sale como- 


www.dacoromanica.ro 


— 184 — 


rile unei întregi literaturi — cărţi, de 
cari el însuși aflase ori îi pomenisem eu 
în treacăt, începând cu Shakespeare la 
Gibbon, şi până spre cei moderni, ca 
Wells, Shaw, Galsworthy. 

Să mai vorbesc şi de cultura-i clasică ? 
In conversații obişnuite şi în discuţii 
gândul său își lua volnic sborul pe tărâ- 
murile de bogății antice şi aducea înapoi 
cu el o pildă mai potrivită, o comparaite 
ce lumina clar ca giuvaerul orice nedu- 
merire sau punct de controversă. Anume 
din autorii Greci — bătrânul Herodot, 
tragicul Euripides şi mai ales vizionarul 
Plato, erau pentru el, in prospetimea tex- 
tului original, o încântare continuă şi O 
răcoroasă mângâere în clipele de tristetâ. 

Cu asemenea pregătire Mişu urcase la 
o treaptă, unde şi diplomaţia nu mai e 
un sport, nici înfumurarea mondenă, 
nici încrezuta viclenie de a spune alta 
decât ce cugeti şi nici fastul de ospete ce 
amestecă spuma internaţională cu spu- 
ma şampaniei din cupe ; ci o îndeletni- 
cire mult prea serioasă, în care esti ţinut 
să-ţi măsori patriotismul după cele mai 
înalte criterii statornice şi, dincolo de 
orice tranzacţii politice, să fii tâlmaciul 
întregului tău neam. 

De aceea şi impresiile lăsate pe urmă-i 


www.dacoromanica.ro 


— 185 — 


la Londra stârue încă vii, pierderea-i 
fiind înconjurată de mulţimea simpatii- 
lor, și dinaintea mormântului deschis eu 
simt genunchii închinându-se de recu- 
noştintâ, pentru tot sprijinul ce mi-a 
dat, fără vreun aer de ingaduinta, cald, 
prietenos, adânc intelegâtor de re- 
prezintarea culturii românești în Anglia. 


www.dacoromanica.ro 


ELEUSIS 


www.dacoromanica.ro 


Efeusis 


Inafara zidurilor Atenei, de lângâ ve- 
chiul cimitir Cheramic, o pornesc spre 
Eleusis al cărui nume răsună în suflet 
cu plăcerea atâtor cetiri îndelungate. 
Că-i drumul anevoios, că se ridică vâr- 
tej praful stârnit, cine se mai gândeşte, 
când închipuirea poate vrăji întreg fas- 
tul de sărbători al trecutului! Aici, pe 
acest drum socotit sacru se îndrepta o- 
dată alaiul solemn: întâi păşiau efebii 
şi ierofantii în vestminte liturgice, scân- 
teind de bogăţia culorilor, fruntile în- 
cinse cu mirt, şi urmau în grupuri mistii, 
precum şi cei dornici de inițiere; şi mul- 
timea spectatorilor, poposind când şi 
când dinaintea altarelor înadins pregă- 
tite, unde împreună cu fumul jertfelor 
se ridica şi imnul de slavă şi în râstim- 
puri sbucnia în tăria glasurilor: Iaccho, 

accho!— zeul a cărui statue călătoria cu 
dânșii pe un car împodobit şi al cărui 
duh era invocat să le coboare în suflete 


www.dacoromanica.ro 


— 190 — 


harul extazului. Şi străbăteau aşa tre- 
câtoarea Daphni pe sub dealuri şi dea- 
lungul mării, pânăce târziu noaptea li se 
desvăluia in văpaea tortelor fugare si 
templul Eleusis, dominând imprejuri- 
mile. Intrau pe unde-s astăzi rămăşiţele 
marilor Propilee şi se opriau în stânga 
lângă vestitul put Calihoron. Il vezi încă 
la un nivel scăzut. In construcţia gurii 
sale rotunde, neatinse, alcatueste un te- 
meiu sigur de apropiere cu trecutul. Pe 
marginea-i de piatră nimerise Demetra 
în oboseala rătăcirii dureroase şi veni- 
seră fiicele regelui din Eleusis, de o găsi- 
seră aci mirate şi o luaseră cu ele să-i 
dea sălaș de cinste în palat. Și pe urmă, 
când stăpânul infernului se învoise a-i 
trimete înapoi câtva timp fiica răpită, în 
bucuria ei zeiţa binecuvântase Eleusis 
cu darul belşugului nepretuit, revelân- 
du-i tot odată şi rostul misterelor. 

De atunci înainte pioase fecioarele ve- 
niau să danseze în preajma putului ma- 
gice dansuri; bineînţeles, cu închinarea 
întâielor fructe şi întâielor spice de aur 
Demetrei şi Persefonei — neîntrecute, 
frmecătoare întrupări amândouă ale ro- 
dirii pământului, care doarme, . nutrin- 
du-se o vreme, spre a se trezi apoi în re- 
vărsarea de bogății fără margine. Insusi 


www.dacoromanica.ro 


— 191 — 


cultul trebue sâ fi fost simplu de tot, rus- 
tic, cândva; însă dintr’un timp descaleca 
aci şi Dionisos cu suita-i voioasă de satiri 
şi de bacante, şi cu el pătrunse deasupra 
trebuintelor materiale, şi o preocupare 
adâncă: grija vieţii de-apoi, grijă pe care 
Eleusis a isbutit s’o multumiascâ si sa 
astâmpere oarecum teama de moarte, 
de sfârșitul negru, fără liman, ce mocnia 
în lume. Prin ce mijloace, prin ce atin- 
gere măiestrită a sufletelor, apropiate 
setos şi umil de lăcaşul misterelor? In- 
tre altele se înfățișa in chip dramatic 
trecerea prin viaţă şi ridicarea zeului în 
veșnicie; volnic și fericit ca zeul acela, 
scăpat de câtuşele mărginirii pământeşti, 
putea ajunge orice iniţiat: suprema nă- 
zuintâ era să se împărtășească de nemu- 
rire, să devie una cu zeitatea, ceeace se şi 
simboliza prin celebrarea așa zisei căsă- 
torii sacre. 

Impotriva practicei din urmă se în- 
dreptaseră părinţii bisericii, aducându-i 
vina unor neauzite urgii. Pe dreptate? 
Cine știe... Poate către sfârşite să se fi 
pierdut simţul înaltei concepţii. Eleusi- 
niene, rămânând numai formele, su- 
puse lesne pervertirii. Dar în vremea 
bună misterele wau insuflat decât cu- 
vinte de preţuire şi de recunoştinţă cu- 
geătorilor Greci: 


www.dacoromanica.ro 


— 192 — 


„Fericit acelce a văzut aste rituri, ex- 
clamă Pindar, înainte de a fi coborât în 
mormânt; el cunoaște ţinta vieţii, el cu- 
noaşte izvoarele-i divine!“ 

Tot aşa Sofocles. „Câştigul serbării 
Eleusiniene, adaugă Aristoteles, e şi do- 
bândirea de speranţe fericite cu privire 
la sfârșit, speranțe că viata-ne de apoi va 
fi mai bună şi că nu va fi zăcând în intu- 
neric şi uratenie“. Iar când i-a murit lui 
Plutarch o fiică scumpă, el scrise soţiei 
„să-şi amintiască simbolurile mistice ale 
riturilor de iniţiere“, cari o vor împiedeca 
să mai cugete la încetarea sufletului. 

Știind acestea, simţi ceva deosebit sa 
treci lângă peştera lui Hades, căscată în 
umbră, sugerând locuinti adânci subte- 
rane ale zeului; și să urmezi înainte, de 
amândouă părțile templului, scările în 
piatră, pe cari suiau şi coborau mistii şi 
neofitii în calea inițierii, pânâce straba- 
teau în chiar taina-tainelor din Teleste- 
rion. Se rezema el pe o seamă de stâlpi, 
cărora li se disting urmele, temeliilor şi 
câtorva din capitelele fărâmate jos. în 
mijlocul unei tăceri grele de risipă. Tre- 
sari numai de tâşnirea şopârlelor. Sin- 
gură primăvara de mai cearcă să îmbra- 
ce ruina, cu muşâtel, cu ierburi, cu deco- 
rul frunzelor de-acant. Colo un leandru 


www.dacoromanica.ro 


— 193 — 


în plină strălucire! Şi pretutindeni a- 
ceias lumină blândă ca odinioară; ace- 
laş senin al văzduhului şi al apei cu târ- 
muri limpede conturate 'n zare; şi acelaş 
parfum, abia ghicit, al İnflorirei galbene 
de mâslini. 

In triumful acesta nepâsâtor al natu- 
rii e mângâios gândul, că n'a pierit cu 
desăvârşire doctrina Eleusiniană, că tră- 
eşte pribegitâ 'n lume, că tresare încă la 
un neam aproape miraculos ivit între 
munți şi mare, de amândouă părţile Du- 
nărei. Invaluit se găsește in basme de 
İnsotiri amoroase între divinităţi şi făp- 
turi umane; și deadreptul sub forma de 
ritual în alaiul fetelor ce petrec pe mi- 
rele in chip de lut, cântându-i de jale: 


Caloian, Ian 
Trup de dician... 


Apoi şi mai expresiv în lirismul de 
frumuseți neintrecute al eroului ,,Mio- 
ritel“ — tânărul pâşunilor singuratice, 
în a cărui mistică logodire cu însăşi 
moartea întreaga fire dimprejur iea 
parte. 


www.dacoromanica.ro 


TEMPLUL DIN LUXOR 


www.dacoromanica.ro 


Templul din Luxor 


Vaporul se oprește noaptea pe Nil. Ştiu 
că plutesc veacuri multe înapoi şi aştept, 
răbdător. In zori apare colo resfrânt de 
râul Osiric muntele apusului Tebei. 

„E rosu-auriu, îmi zic; parcă mar fi 
închizând intr'insul atâtea sâlaşuri mor- 
tuare!' 

Pe celalt țărm începe a se desluşi gru- 
pul de impunătoare coloane ce-au fost 
cândva templul din Luxor. Mă duc să-l 
văd in linitşe, mai către seară... 

Nu intru pe vechiul portal, unde ajun- 
gea înainte alea sfinxilor dela Karnak; 
căci nu s'a curatit inca dâmbul intr’a- 
ceastă parte, având asupra-i şi piedica 
unei moschei. Dar e scos la iveală tot 
adaosul facut de Rames al II-lea, care 
în vanitatea-i neîncăpătoare și-a ridicat 
Si aici siesi obeliscurile şi statuele uriașe 
în granit — una cuprinzând in mic, dar 
maestrit sculptata, si figura iubitei sale 


www.dacoromanica.ro 


— 198 — 


soţii, Nefertari. De jur-imprejur, şi pilo- 
nul şi zidurile şi stâlpii arată în reliefuri 
izbânzile regelui, precum şi solemnitatile 
şi prinoasele închinării aduse zeilor. Ori- 
cât le-am cerceta si le-am tălmăci de 
clar, e greu minţii să împărtăşiască su- 
flul vremilor acele. Prea se îndepărtează, 
prea-i adânc noianul ce ne desparte de 
apogeul faraonic, când bogății fără sea- 
măn curgeau dealungul Nilului, când şi 
cadentele omerice prindeau ecoul Tebei 
strălucite. Cum, şi prin ce mijloace să 
rechemi fastul alaiurilor cu bărci sacre 
pe Nil, ritualul preoţilor magi şi cântă- 
retelor din sistre, poleiul marmorei invâ- 
păiate sub lumini?! Răpuse de mult sunt 
porțile de cedru, zmulse nestimatele ce 
încrustau lemnul, șterse polihromiile 
fantastice ale zidurilor, pierite şi sim- 
boalele cultului — discul înaripat, cără- 
buşul renăscător din sine; încât tem- 
plul, zidit de Amenhotep al III-lea, acum 
vreo treizeci şi patru de secole, rămâne 
golit şi stingher în pădurea încremenită 
a stâlpilor ; curtea, largă, pronaosul, di- 
ferite încăperi, și la fund sanctuarul tai- 
nic, unde regele singur are intrare, cu 
dreptu-i de fiu trupesc al zeului Amen- 
Ra 


Dinastia egipteană socoate-se divină. 


www.dacoromanica.ro 


— 149 — 


Linia moştenirii o păstrează femeea. De 
aceea Amenhotep al III-lea, vlăstarul u- 
nei mame străine de sânge, Mutemua, 
prezintă într'o sală a templului naşterea, 
şi creșterea sa, ca fiind mai mult sau mai 
putin miraculoase. Reliefurile ici-colo nu 
se prea lămuresc. Avem însă, înaintea lui 
Amenhotep al III-lea, pe Hatesu, care 
simte şi ea nevoea să-şi indreptâtiascâ 
prin aceleași mijloace titlul de regină în 
templu-i funerar, numit azi Deir-El- 
Behari. Alăturând şi îmbinând orna- 
mentatia ieroglifică din amândouă lo- 
curile, putem reconstitui oarecum În- 
treaga legendă; 

Amen-Ra stă pe tronu-i gânditor. Te- 
huti cu sborul iute al păsării ibis vine și 
îi spune de o neasemuitâ frumuseţe e- 
gipteană. O cheamă Mutemua și-i însăşi 
soția regelui. Şi Tehuti purcede înapoi, 
urmat de Amen-Ra, care pătrunde în 
palat sub înfățișarea regelui. Tine într'o 
mână sceptrul şi într'alta emblema vie- 
tii. Parfumuri neobișnuite umplu iata- 
cul, unde hodineşte întinsă Mutemua. 
Deşteptatâ atunci, vede pe Amen-Ra în 
toată splendoarea zeiască şi sufletu-i se 
îneacă in plăceri. După o vreme Tehuti 
iarăș apare și vestește pe Mutemua de 
nașterea lui Amenhotep, al cărui corp îl 


www.dacoromanica.ro 


— 200 — 


găteşte acum zeul Knum, plamaditorul 
de oameni. Şi, când vine pe lume copilul, 
Isis îl prezintă lui Amen-Ra. Acesta îl 
primește grăindu-i : „Vino, vino în pace, 
fiu al soarelui !... Apoi mai multe zeițe o- 
crotitoare îl iau în seamă, de-l îngrijesc, 
până ajunge să-și pue îndoita coroană 
egipteană. 

Uneori marele preot al templului tre- 
bue să fi personificat pe zeul Amen-Ra, 
bucurându-se în adevăr de asemenea îm- 
preunare amoroasă ; căci avem în acest 
sens un număr de povești, răspândite si 
înafara Egiptului. Așa, bunăoară, tra- 
ducerea din ebraica ce o dă M. Gaster in 
Studies and Texts: 

Era în Amac o femee de aşa mândrete, 
că toţi o slâviau, socotindu-o fara pere- 
che. Deseori ea trecea la templul lui Aşi- 
lin. Intr'o zi preotul Matan o văzu şi-şi 
pierdu aproape mintile dupâ ea. Când 
veni odată să aprindă tămâie, Matan îi 
vorbi : „Am fost trimis la tine de zeul A- 
silin“. Femeea se veseli şi-i răspunse lui 
Matan: „Spune-mi, te rog, tot ce ştii si 
nu-mi ascunde nimic“. Matan zise: 
„Fie-ţi cunoscut, că Aşilin doreşte sa vie 
și să aibe copil cu tine, că nu este alta 
mai vrednică“. Femeea grăi bucuroasă : 
„Orice-mi poruncește Aşilin voi face si 


www.dacoromanica.ro 


— 201 — 


nu-l voi lipsi de nimic“. Matan urmă a- 
tunci : „Dacă asculti de Aşilin, du-te şi 
vorbeşte soțului său ; și, de nu-i este cu 
bănat, vino la templu intr'o noapte şi vei 
dobândi copil cu Așilin“... 

Nu-și are aci obârşia şi începutul A- 
lexandriei? Nu-i aduce Nehtinav ştire O- 
limbiadei de iubirea lui Amen-Ra şi nu 
trece noaptea la Olimbiada aidoma în 
chipul zeului ? Rodul insotirii lor, cuce- 
ritorul Alexandru Machedon, află mai 
târziu aceasta si se dă ca moştenitor fi- 
resc al tronului egiptean, mergand sa 
ingenunche si oracolului din Siva. E 
drept, nu coboară pana la departarile 
Tebei ; ci pune de ridica in templul ei un 
sanctuar hou — cum spune inscriptia: 
„un monument de locuinţă al tatălui A- 
men-Ra“, pe care atâţia stăpânitori ina- 
inte şi după Alexandru nu vor să-l cins- 
tiască. 

Insuşi urmașul întâiului ctitor, acel 
mare vizionar care-i Amenhotep al IV-lea, 
înlătură tot vâlmâşagul de zei egipteni 
şi în locu-le ridică un simplu mono- 
teism, anticipând idea Vechiului Tes- 
tament şi cântându-l în cuvinte asemui- 
toare Psalmistului: 


»lubirea-ti pe cer e măreață, 
O veșnice Aten, izvor al vieții 


www.dacoromanica.ro 


— 202 — 


Când sui înălțimile zării, 

Tu umpli de frumuseți lumea. 
Cât ti-este de minunat rostul 
Adânc şi necunoscut nouă, 
Unic zeu, a cărui viriute 
Creat-a pământul...“. 


Nu-i proslăvirea soarelui ca atare, ci 
puterii vii ce zâmisleşte şi întreţine to- 
tul. Deopotrivă cu Iehova, totuş, zeitatea 
are încă multă netolerantâ. Propovădui- 
torul ei nu îngădue fiintarea altor culte; 
strică pretutindeni ori inlocueste orice 
inscripţie pomenitoare a lui Amen-Ra, 
preschimbându-şi el-insuşi numele de 
Amenhotep in Akenaten. Dar această, re- 
formă religioasă nu ţine decât vreo doi- 
sprezece ani, cât vietueşte autorul ei, şi 
se aşează iarâş vechea rânduială. 

După vremuri apoi se perindă nea- 
muri, Persani, Creștini, Arabi, cari se iau 
la întrecere privitor la jaf şi risipă. Şi as- 
tăzi, umblând în templu şi privind înde- 
lung, am simtimântul unei zdrobitoare 
tristeti, pe care Yam încercat şi printre 
ruinele din Baalbeck. Iată, gândesc, ce- 
au lăsat în urmă mileniile credinţei 
omeneşti: o gramadire de ziduri si stâlpi, 
cu statui fărâmate, cu reliefuri ciocănite 
până la nerecunoastere — toate nă- 
pădite greu de pustiul tăcerii, pe care în 


www.dacoromanica.ro 


— 203 — 


acest anotimp nici șerpii şi scorpionii 
nu-l turbură; dorm amortiti între pie- 
tre. Numai târziu vocea unui muezin 
adie. les în curtea templului, de-l văd 
sus, în pălimarul moscheii, cântând: 

„E un singur Dumnezeu și Mohamed, 
profetul său...“ 

Cu mâinile amândouă la urechi, repetă 
chemarea dinaintea apoteozei de lumini 
ale apusului: ca in vremile demult 
Amen-Ra părăseşte pământul; în barca-i 
de aur coboară tărâmurile morţii, spre 
a se înapoia iaras mâine. Şi muezinul 
tot mai tare: 

„E un singur Dumnezeu şi Mohamed, 
profetul său...“ 

Biete crainic al rugii! Câţi înaintea ta 
n'au proclamat un Dumnezeu, acelaş în 
esență, dar îmbrăcat felurit! Şi fiecine, 
închipuindu-și că el numai a pus stâpâ- 
nire pe adevăr, a lovit fără crutare in 
premergători. Rând pe rând şi-au surpat 
unul altuia altarele, pânăce și Dumne- 
zeu, întărâtat și mânios, a desăvârşit prin 
cutremure opera de năruire a făpturilor 
sale. 


www.dacoromanica.ro 


ANTIOCHIA 


www.dacoromanica.ro 


Antiochia 


Demult voiam să merg în Antiochia. 
Amânarea, datorită anevointii drumului, 
creşte acum râvna ce o simt, apropiin- 
du-mă. Dar la intrare, desi-i văd scris 
numele, nu înclin a crede şi mă întreb: 
„Să fie oare Antiochia ?!” Ure o grădină 
părăsită și stau dinaintea unei lungi 
scări, întinse către un geamlâc. 

„E aci hotelul?” 

O tânără in şalvari portocalii îmi 
zâmbeşte de sus şi-mi face semne. O ur- 
mez, câteva, clipe îi sună galentii pe du- 
șumea, şi mă duce într'o odae cu două 
paturi — nu fac amândouă împreună cât 
unul singur bun; plăpămi decolorate, un 
lighian căscat lângă perete, şi în aer mi- 
ros vag de pivniţă. Scot din buzunar şi-i 
arăt o hârtie, pe care însemnasem ho- 
telul. 

— Nu.... Acesta-i jos, în târg. 

— E o greşeală. zic. Si sunt așteptat 
acolo, trebue să mă duc.... 


www.dacoromanica.ro 


— 208 — 


Ea tot îmi surâde. ci în ochi îi licăre- 
şte o părere de rău. 

Celalt hotel are deasupra câtorva trep- 
te o verandă, iar îndărâtul porţii îs ani- 
nate scoarte ca niște perdele. Ridicân- 
du-le, pâşesc întrun salon, folosit şi de 
trapezărie, în care dau numeroase uși, 
acoperite iarâş în draperii. Ar fi beznă. 
desăvârşită, dacă tavanul, înălţat la mij- 
loc în chipul coșului unui vapor, n'ar lăsa 
puţină lumină. Iatacul meu, spaţios în 
goliciunea-i, are trei paturi, deși unul 
mi-ar ajunge. 

les degrabă în oraș, pe calea mai în- 
semnată a bazarului, spre un pod. Vechi- 
mea i-a pus în amândouă laturile tufe 
de burueni. Gălbuiu Orontele trece sub 
el și sub cafenele în terase, fără oameni. 
Două mori păzesc cu lemnul roţilor o- 
prit din mers... cine știe de câtă vreme! 
Dincoace albesc morminte, dincolo se a- 
funda ulicioarele dughenilor: pantofarii, 
cazangii, croitorii, selarii — după bresle, 
între cari găini se plimbă şi ciugulesc in 
voe. Câte-un platan adăpostește cetăţeni 
în scăunașe, dedati tablelor şi narghile- 
lelor. Mai departe locuinti joase întind 
cafasuri una spre alta, mai-mai să se a- 
tingă. Arată pustii de atâta liniște. Vreo 
cadână tresare miratâ, de-şi trage vă- 


www.dacoromanica.ro 


— 209 — 


lul pe obraz. Totul e amortit in datina 
turcească... 

Dar eu am venit să caut Antiochia de 
altădată şi n'o găsesc. Umblu mereu. 
Abia în curtea Seraiului găsesc o statue 
fara cap şi trei sarcofage: unul prefăcut 
în jghiab de vite; cineva mai ştiutor şi-a 
prins în zidul casei un fronton de mar- 
mora sculptată: aiuri o coloană porfirie 
culcată la pământ. Inaintez şi în susul 
așezărilor, de unde privesc oraşul: acope- 
rișuri cenușii, cu puţine cupole şi mo- 
schei, grămădite între râu şi muntele 
Silpius, pe înălțimile căruia întărituri 
crestează cerul — ramasiti ale Cruciati- 
lor. Inaintea lor, totus, stăpâniseră Bi- 
zantinii, cu tot avântu-le de ctitorie şi 
înfrumusețare. Mă urmăreşte ca o taină 
şi mă apasă această prăbuşire în genune 
a unui întreg trecut. Până târziu noap- 
tea, mă gândesc: Unde sunt monumen- 
tele? Unde-i templul Zeului Fulgerător, 
înălțat cândva de Perseu? Unde uriaşa 
statue de bronz aurit, înfățișând geniul 
Antiochiei? Unde alea cu îndoit şir de 
porticuri a lui Irod? Unde Cherubimul 
ce-l aduse Titu din templul Ierusalimu- 
lui? Unde teatrul durat de Traian? Un- 
de palatul împărătesc şi muzeul şi biblio- 
teca, şi atâta prisos de viaţă îndelungă, 
câtă năzui a se perpetua în artă? 


www.dacoromanica.ro 


— 210 — 


Dimineaţa de pe veranda hotelului 
bag seama la doi episcopi ortodoxi, cu o- 
bișnuitul cavas înainte-le. Mă iau după 
ei la, biserică. Incepe slujba în arăbeşte; 
rar şi vreo psalmodiere greacă. Albul 
pereţilor și stâlpilor e pătat de umezeală. 
Trei policandri mici, negricioşi, la mij- 
loc; dealungul iconostasului stau înlem- 
niti cu aripi frânte, niște porumbei; de 
cari atârnă candele după gustul arab; 
şi de candele atârnă ciorchini de bronz. 
Pe lângă sfeşnice de rând, sunt şi cutii 
pline cu nisip, unde se aşează lumână- 
rile aprinse. 

Aceasta tine astăzi locul vechii Biserici 
Aurii, pe care scriitorii o descriu ca una 
din minunatiile timpului. Nâruirea ei, 
cât și celorlalte monumente, se poate nu- 
mai atribui deselor cutremure, ce bântue 
Antiochia? Dimpotrivă, nesiguranța zilei 
de mâine, nu stârnește și mai vârtos da- 
rinta înfrigurată de petreceri a lumii, 
într'o vreme când orice criteriu moral e 
sdrobit, când spiritul creștin introdus nu 
atinge întru nimic luxul, destrăbălarea, 
uşurinţa flecara și schimbăcioasă? Chiar 
și un episcop, Pavel de Samosate, plă- 
teşte oameni să-i aplaude predicile in 
biserică, și pe străzi e urmat de femei 
ce-i cântă slava. Şi nu e nimeni să se 


www.dacoromanica.ro 


— 211 — 


mire! Anormalul ajunge firesc; ba un 
prilej mai mult de a vorbi, a dezbate 
şi a se imbata cu subtilitâti înșelătoare. 
Nu e idee cât de năzdrăvană, pe care să 
mo imbratiseze unii sau alții, grupându- 
se în secte. Ebionitii socotesc drept fala 
sărăcia. Nicolaitii vreau a-şi împărtăşi 
femeile şi căpetenia lor își duce într'o zi 
sotia-i frumoasă în public, grâind: ,,5’o 
aibă cine o dorește!“ Milenarii aşteaptă 
după o mie de ani împlinirea fericirii 
pământeşti. Adamitii aspiră la nevino- 
vatia paradisiacă a întâiului om şi se 
închină, goi-golaşi în biserică. Ci răul 
merge înapoi la însăşi obârşia oraşului : 
ostaşi de-ai lui Alexandru Machedon îl 
așează aci în răscrucea drumurilor ce 
leagă trei continente şi apoi se adună. 
atraşi în el oameni de tot felul; precum 
se adună mărfurile şi curtizanele de preţ 
şi roabele, vândute la mezat. 

Seleucos Nicator e os de zeu. Mamă-sa, 
Laodice, plăcuse mult lui Apolon, de 
când acesta o văzuse în depărtata Ma- 
cedonie şi-i lăsase drept amintire un inel 
gravat cu ancoră. Şi rodul iubirii lor, 
Seleucos, întâiul împărat al Antiohiei mai 
târziu, născuse cu semnul unei ancore 
pe coapsă. E concepţia divină, a dinastiei, 
care indague insotirea celor mai apro- 


www.dacoromanica.ro 


— 212 — 


piate rude; până într'atâta, că una din 
printesele Antiochiei se mărită la rând 
cu patru Împărați de aceias familie, cel 
din urma fiind chiar ginerile ei, Antio- 
chos al X-lea. Cu toate influentele a- 
siatice şi egiptene, Antiochienii se pre- 
tind Eleni, isi insusesc traditii si nume 
elnesti. Targul Iopolis, care precede An- 
tiochiei si intra apoi in cuprinsul ei, isi 
trage origina din Io, indragostita divi- 
na, silita de ura geloasa a Herei sa pribe- 
giasca in lume. 

Pe iubirea dintre un zeu si o frumoasă 
muritoare se întemeiază deasemeni și le- 
genda Dafnii, în vecinătatea Antiochiei. 
Pornind într'acolo, nimeresc cete de ti- 
neri eşiti a sărbători carnavalul. Unii 
mefistofelic travestiti, cu fete ascunse ori 
inegrite, cu tălăngi în cingătoare, alear- 
gă și sar înainte, deschizând cale prin 
mulțime; vin alţii in costume siriene 
de bărbaţi și femei; poartă flori şi plante 
verzi, şi în mâini ridică buzdugane şi 
săbii; şi toţi dansează la răsunetul de 
clarinete și tobe grele.iNeîndoios, că, ast- 
fel de mascarade insotiau odată și alaiu- 
rile ritualelor pâgâneşti dealungul aleei 
sacre, mărginite atunci de altare şi co- 
lonade de fântâni, ca mult cercetata 
Castalie a oracolului, şi de vile somptu- 


www.dacoromanica.ro 


— 213 — 


oase — până la izvoarele Dafnii. Ele curg 
şi acum din muntele pietros și cad revăr- 
sate în şivoae line, în trâmbe argintii, în 
volburi spumoase; şi deasupra lor tre- 
mură liane sclipitoare, și cresc stejari bă- 
trâneşti, împreună cu duzi, cu plopi şi 
cu sălcii, dând locul cinstei oleandrilor 
—enorme buchete înflăcărate, cum le-am 
văzut şi la Delfi, unde tot lui Apolon 
era dedicat un sanctuar şi o fantana o- 
racolară, zisă tot Castalia... 

Dar avan şi neîndurător bâtu vântul 
pustiirii. Nu se află nici urmă de tem- 
plul, în care Julian Apostatul întârzia- 
se pe gânduri amare. Unde să mai pur- 
ceadâ închinătorii? Şi la ce zei, dacâ-s 
goniti şi lăsaţi risipei? Tace, amutitâ şi 
vocea profetică a Castaliei. Numai tu 
singură esti in viata şi neperitoare, 
Dafni! Demult, de când neamul dacic 
stăruia încă, numele tău a trecut şi pe- 
ste Dunăre. Și lumea te cunoaște, de te 
invoacă si până azi in scurte cuvinte 
raslete: 

»Dafine, Dafin 
Te-am curatit 
Si te-am grijit, 
Dafine...“ 


Ori sta şi spune de tineretea-ti râpi- 
toare si de Apolon zvăpăiatul; cum Va in- 


www.dacoromanica.ro 


— 214 — 


cins iubirea şi nu ti-a dat râgaz; silnic 
te-a urmărit; şi, când să te cuprindă, tu 
te-ai rugat, Dafni, să fii ceeace nu erai, 
şi te-ai preschimbat în oleandru cu par- 
fumul amar? Dar tovarâşele tale de fru- 
musete şi de vârstă te-au compătimit, 
Dafni! N'au vroit să te lase veşnic prin- 
să de scoarța unui trunchiu și cu dorul 
neîmplinit. Deaceea chemat-au înapoi 
pe Apolon şi lau pus a-ţi grăi şi a-ți 
cere — blând acum şi pocăit, să, ieşi din 
copac, să te apropii şi să-i dai florile gu- 
rii şi sânilor fecioriei tale dulci, 


de soare nevăzute, 
de vânt nebătute... 


Şi tu te-ai învoit atunci, Dafni! Şi 
astfel, tesându-ti povestea în fire de aur, 
s'au bucurat fetele și se bucură încă, 
laolaltă cu tine, de bucuria neasemuită 
a dragostei împărtășite. 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


. In America, 
. Parlamentul Englez. 
. Presa Engleză. 


Cluburile Engleze. 


„ Creștinismul in Anglia. 


Memoriile Vicontelui Grey. 


. Smaranda, de Lordul Thompson. — Clasicismul 


şi Stanley Baldwin. 


. O carte asupra Trebizondei. 

. Expoziţie Plutitoare. 

, İn Hyde Park. 

. Garden-Party. 

. Un Roman Englez asupra Bucureştilor. 

. Duiliu Zamfirescu şi Ion Creangă in englezeste. 
. La moartea unu Diplomat. 

. Eleusis. 

, Templul din Luxor. 

. Antiochia. 


www.dacoromanica.ro 


IN PREGĂTIRE : 


Cartea cu Amintiri. 
Ruva (roman) 
Intre două Lumi (roman) 


Urme Româneşti in Răsă 
tul Ortodox. 


Palestina şi Ţările Invec 
nafe. 


www.dacoromanica.ro 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ 
STR. BREZOIANU 23—25, BUCUREȘTI 


PREŢUL 60 LEI 


www.dacoromanica.ro