Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0026

E Sua 
inter 


si: 
Ss: 


ză 





ERi ve 


Anu! XLIV Nr. 26 
24 iunie 1928 
% Lei 





- VASILE PÂRVAN 





414. — UNIVERSUL LITERAR 





Dupa un an 








VASILE PARVAN 


Lilele acestea se împlineşte un an de 
la moariea lui Vasile Pârvan, căruia 
soarta ca şi lui Achile, i-a vândut glo- 
ria cu preţul vieţii. Pentru cei care lau 
cunoscut, glasul său grav şi trist mai 
dăinuie încă în amintire ca o melodie 
în luptă cu uitarea. 

Pârvan s'a bucurat întrun timp rela- 
vi scurt de um prestigiu şi de un cult 
din partea intelectualităşii tinere, ce u- 
nora pare aproape de ncinţeles Când 
mă gândesc bine la cauzele unei ase- 
meni religiozităţi, una mi se pare hoiă- 
witoare şi esta aceasta: Pârvan a apă- 
rui. tinerilor ca expresia cea mai desă- 
vârşită a unei idealităţi obzeteşti, 0a- 
ruenii mari în genere nu sunt exemplari. 
Nu-i:poţi lua'ca pildă pentru năzuinţi pro- 
prii, Geniul, întâmplarea stau la tțeme 
lia gloriei lor. Iar acestea nu se pot i- 
mita, De unde indiferența pentru om ca 
ature şi ideea fatalităţii marilor perso- 
nalităţi. D. Iorga a îndepărtat în genere 
dela preocupările sale pe mai toţi elevii 
săi. Căci cine ar fi putut lua vreo pildă 
din extraordinara operă, ce pare efectul 
exclusiv al unei forţe intelectuale unice, 
a acestuia ? Pârvan avea o minte nor- 
mală întrun suflet eroic, Opera sa ni se 
înfățișează ca rodul cotaborării între o 
minte exercitată în toate putinele ei 
o voinţă neînfrântă şi o viaţă tragică, 
toate elemente umane în care ne ve- 
dean sporite propriile moastre condiţii. 
Pârvam navea aerul să sperie cu o îÎn- 
suşire personală. Viaţa lui pare în totul 
o încercare de a înfrânge materia, de a 
atinge: ubtimele putinţe ale spiritului, de 
a rezolva problema vieţii. In Pârvan ti- 
nerimea şi-a găsit idealitatea sa expri- 
mată şi dacă nu fiecare este în stare să 
devină un Pârvan, fiecare vede îm el 
o pildă, adică o formă la care ar putea 
ajunge dacă ar voi să facă aceleasi re 
nunţări. Intr'un cuvânt viaţa lui Pârvan 
stârneşte optimism şi încredere în fa- 
cultăţile normale ale spiritului în vreme 
ce față de d. Iorga, emulaţia devine fără 
nădejdi. 

Ceeaceo impresionează la Pârvan este 
voința eroică de muncă fără să aibă 
capacitatea ei. Pentru d. lorga, minte 
tenomenală, munca este odihnă a spiri- 
tului, grajie, formă minimă de efeort. 
Pentru Pârvan munca este asceză, în- 
trângerea unui trup şubred, luptă îndâr- 
jilă pentru atingerea umui ţel, filosofie 
a vieţii. De uci şi înrâurirea sa. lil este 
un îndemn pentru unii, un simbol pen- 
tru alţii, aproape de sufletul fiecăruia 
ca imaginea desăvârşită a unei putinţi 
proprii. 

Vasile Pârvan este un ambițios, dar 
nu un vanitos. El nu leagă vreo sati 
facţie de elementele operei sale, Sufletul 
său este încordat către obiectul final. 
Intocmai <a medicul care nu se felicită 
pontru isbutirea operaţiunilor în parte, 
ci umnăreşte numai mulţumirea de a 
salva însfârşit o viaţă, aşa şi el nu are 
vanitatea specialităţi, ci înfrigurarea o: 
mului care urmăreşte ceva. Inielektua- 
itatea noastră este anti-ştiinţifică. Pâr- 
van i-a redat cultul pentru ştiinţă, ară- 
tâmdu-i-o ca un instrument pentru me- 
ditaţie. Gândurile despre lume şi viaţă 


la Greco-Romanii din Pontul Stang, suni 
un exemplu. 

In ultima analiză cugetarea lui Pâr- 
van se reduce la o formă lucidă a tem- 
peramentului său etnic. Spirit sănătos 
de ţăran, el are cu o conştiinţă mai în- 
naltă ideea tragicului omului în umi- 
vers şi un respect pentru conștiința u- 
mană, ce-l duce da un cult al amintirii. 
Atât există, pe lume <ât se poate aminti. 
Monumentul, inscripţia sunt viaţă ome- 
nească, Să le însufleţești, înseamnă să-ţi 
creezi sentimentul consolator al perma- 
nenţei gândului în ciuda morţii. Toată 
activitatea lui Pârvan pare îndreptată 





VASILE PARVAN 


către acest scop: insufleţirea pietrelor, 
comemorarea morţilor, aruncarea de 
punți în nimic. EA nu studiază docu- 
mentele cu preocupări îngust prefesio- 
niste. Se întreabă cu criterii psihologice, 
ie utilizează la o reconstrurţie umană, 
îndrăzneala lui este puţin comună. Cu 
criterii preistonice încearcă să  evoace 
un popor. Convins de legăturile sufletu- 
lui cu pământul, chiamă psihologia și 
etnografia într'o cercetare în care ese 
preocupat mai întâi de viață. In mij- 
locul monumentelor sale, savantul se re- 
găseşte într'o continuitate etnică. Intui- 
ţia cea mai îndrăzneață colaborează cu 
cea mai riguroasă metodă. 

După cum în ştiinţă este preocupat 
de a salva cât mai multă viaţă din 
moarte, tot asttel în activitatea mai Li- 
terară Pârvan repuna aceeași problemă 
a gândului. Această operă este come- 
morare, îie că se evoacă sufletul antici- 
lor băștinaşi ai câmpiei dunărene, fiecă 
se pomenesc eroii morţi în războiu sau 
colegii universitari decedați. 

Această idee a permanenţii prin a- 
mintire, exasperată de! o mare durere, 


face din Pârvan uD om cucrite rii pot 
tume. Ei nu preţueşte viaţa ca atare, 
de teama morţii. Vrea să trăiască, dar 
viața. este comerorare, iar cei cari au 
tăcu: nu sunt pomeniţi. Viaţa nu-l bw 
cură în sine, ci ca mijloc de ridicat 
a unui monument. Nu vrea 80 risipea- 
Să, Se ucide ca so poată folosi şi pe 
pragul morţii, are mulţumirea de a și 
că nu va pieri cu totul. O asemenea an 
biţiune amară nu *ste semnul unei de 
şertăciuni, ci dovada unei extraordinare 
adâmcimi a sufletului, turburat ia toţi 
de aceeaşi probiomă dar în moduri mai 
îmblânzite după calitațea spirituală a 
fiecăruia. „Pemtru cel care trăe şte viața 
ca o corvowulă, sau pentru creştinul care 
o priveşte ca o ispilă şi ca o pedeapsă, 
inoartea poate fi cliiar bine venită; pentru 
col ce se ameţește în nimicurile plăcute 
ori supărătoare ale fiecărei zile, moar. 
tea poate fi o întrerupere, admitem 
chiar dureroasă, a ocupaţiilor sale mes 
chine, devenite simpatice printr'o Lungă 
obișnuință. Dar pentru cel care a luat 
viaţa. în cel mai adânc înţeles al ei, can 
a vrut so transforme prin gândurile hi 
inir'o rază de vegnicie, moartea s ss, 
o durere fără margini, sau o cumplită 

absurditate : sau tragedia lui Alexandru 

care mureu la 33 de ani la Babylon pen. | 
trucă îndrăznise a trăi viaţa aşa de in, 
tens cum numai zeii au' voia so trăia 
scă, — sau imposibilitatea logică, dia 
care Platon scoate nemurirea sufletului, 
Suileiul omenegc care sa aiins de ca 
sierne îşi cere nemurirea, sau, dacă nu 
o poate crede, se frânge într'un urie 
imn funerar pentru apunerea zeilor, 
Toată durerea din lume nu poate ajunge 
sentru a plânge un suflet care în vai 
nu se va înfiora de armonia luminei din 
hrmie“. 

Convingerea că Vasile Pârvan era un 
actor şi-au tras-o necunoscătorii viei 
şi operii dui, din înfrăţirea stilizată de 
mască a faţei sale expresive, Doi ochi 
de o profunditate turburătoare şi im 
nică, obnaji cu proeminențe mongoli, 
zoteri, stăpâniţi, un rictus protestant 
in colţul gurii, dispreţuitor, eroic şi co 
pilăros totdeoduată. Această săpare a fe. 
ţii «ste fomna indiferentă a unei mari 
stăpâniri. Pârvan era un mare emotit, 
capabil! de furtuni sufleteşti oculis, Pa: 
tima studiului, durerea în faţa morții 
iau la el solemnitalea impersonală a 
imnului. Nici o înjosire, nicio coniiden: 
ță. Obicinuit cu avânturile mari şi Teri, 
dispreţueşte sentimentalismul sau jo | 
vialitatea. Nu iubeşte pe cei Diazaţi și 
prelinde tuturor ceeace poate fate d 
Prietenii ti sunt numai colaboratorii. 

Cu Vasile Pârvan ţara noastră a pierdut 
una dintre cele mai de seamă persone 
lităţi pe care le-a dat vreodată. Pierde 
mui cu seamă o înaltă expresie a ener- 
giei şi adâncimei sufleteşti autohtone 
iea care sa bucurat în genere de genii 
sclipitoare dar de temperament ink: 
lemt oriental) tocami în clipa în care de 
zamăgită de prea multe minţi sclipitoa- 
te. simţea mevoia unui suflet mare, 






G. CALINEȘCU 











































Fiu de învăţător, Vasile Pârvan sa 
Tăscut în anul 1552 întrun sat din Mol- 
dova de jos, dintro familie care, după 
spusele sale chiur, era originară din Ba- 
srabia. Studiile secundare le face la 
liceul Codreanu din Bârlad, iar cele u- 
nversitare iu Bucureşti. Vasile Pârvan 
urmează, Istoria lHomaănilor şi pare a se 
4 iîclosit mai Mult de staturile lui Di- 
miirie Onciul a cărui probitate ştiinți- 


fică se potrivea mai mult cu spiritul 
Său pozitiv, 
Uportunitatea universitară face pe 


Părvar. să treacă la specialitatea arheo- 
logiei și a istoriei antice pe care le siu- 
diazi în Germania la Lena, la Breslau 
+ șimai ales la Berlin.. Pornit dela istoria 
Homâritor, prin istoria antică, va face 
apoi arheologia şi preistoria ţărilor noa- 
ste, cu tendinţa, caracteristică istoricu- 
lui, de a evoca trecutul. lată de ce Pâr- 
san M'a fost ca atâţi arheologi, mai muut 
un topograf, deşi a trebuit să-şi insu- 
gasi si această indemânare, pe care 
apoi, a trausmis-o şcolarilor Săi, Aşa 
dar, Vasile Pâvvan se pregăteşte ca să 
fa şi devine istoric. El este totdeodată 
secialisi în toate ştiinţele auxiliare, e- 
pate, papirologie, topografie, filolo- 
fe preistorie şi sintelizator al lor într'o 
ipoocupare stupremă. 

Prima lucrare de arheologie este asu- 
jr Salsoviei (1905 Conv. liL.), castel 1ro- 
ea in gurile Dunării, fragment dintro 
jimuită operă Străji romane ia gurile 
Danării. Lucrarea de doctorat intitulată 
Nationalitat der Kaufleute in râmis- 
tim Kaiserriche, Breslau 1919, a deve- 
ii clasică și are o reputaţiune mondia- 
d In acelaş an apare şi cartea asupra 
hi Marc Aureliu, prilej de meditaţie a- 
ra stoicismului şi în genere asupra 
ugetării antice: 

La vârsta de 27 de ani Pârvan era nu 

wiţ profesor universitar şi director al 
uzeului Naţional de antichităţi din 
hueureşti, în locul decedatului Tocile- 
m. La 31 de ani numai, era chemat 
ru în Academia în care câţiva ami 
hi fnainte fusese umil impiegat, De- 

mai în urmă secretar al acestei insti- 
wiiuni, câştigă atâta autoritate încât în 
aice împrejurare cuvântul său este ho- 
Urttor. 


I'acestea, o altă carte pe care o pu- 
Wă în 1911. „Contribuţii epigrafice la 
creştinismulni daco-roman“ esie 


Casa din Perchiu, judeţul Tecuci. în 
care sia născut V. Pârvan 


N IIDU ENI E NR RER NNE DEE 002 MER DRU RD NEI 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


o lucrare capiială asupra prublemei creş- 
tinării noastre. Ea întâmpină obiecţii 
noîntemâiate din partea istoricului 
Hudu Rosetti dela layi (Viaţa Românea- 
scă), 

Isbutind să atragă şi să pregătească 
G serie de tineri, Părvan începe o cam- 
punie sistematică de săpături în Dobro- 
gea. Sapă Ulmetum (191), Histria (1914 
---1916), Tomi (2915) şi în sfârşit staţii 
preistorice ca Piscul Crăsanilor, In acea- 
stă din urmă preocupare esie ajutat din 
1915 de d. ÎI. Andrieşescu. 

Hăzboitul întrerupe un moment lucră- 
rile. Mobiiizat în Moldova şi apoi la O- 
desa, Pârvan își pierde soţia şi unicul 
cupil. Acest evemiinent îl zdruncină a- 
dânc ; viaţa lui devine mai ascetică, 
munca Mai dârză, iar lucrările sale vă- 
dese preocupări filozofice asupra pro- 
ble«mei morţii, 

După războiu organizează o întinsă 
campanie de cercetări arheologice şi 
pvestorice cu scopul pe deoparte de a 
ridica harta arheologică a ţării, iar pe 
de alta de a strânge materialul pentru 
o vastă sinteză asupra Daciei, Crează 
Şcoala română din Homa (cu două pu- 
blicaţii Ephemeris daco-romana şi Di- 
plomatarium italicum) şi pregăteşte un 
periodic de arheologie în 1. franceză, 
Dacia, 

Ultima operă a lui Pârvan este o lu- 
crare monumentală, din nefericire însă 
reâncheiată în felul cum o visa autorul. 
In ea se stabileşte cu toate critivele po- 
sibile, maiales preistorice, ca Geaţii şi 
Dacii sunt umul și acelas popor, că se 
deosebesc de Traci şi că atunci. cânml sa 
făcut cucerirea Daciei, Geţii aveun deja 
o cultură greco-celto-romană remarca- 
bilă, ceeace explică romanitaiea adâncă 
a poporului nostru. 

In Idei şi forme istorice (1921) și Me- 
moriale (1923), Pârvan anunţă o teorie 
a istoriei, dar mai cu seamă cânta cu 
desăvârşită poezie năzuința omului că- 
tre idee, înfruntarea fatalităţii, aminti- 
vea marilor luptători. 

Prestigiul lui Pârvan în ultimul timp 
este enorm. Intelectuali străini de ar- 
beolopie îl preţuesc ca un Mare cupa 
tător-pont I se fac oferte politice măgu- 
litoare, dar ele sunt respinse cu fermi- 
tate. în acelaş timp, faima sa în străi- 
nătate crește. Tubit la Roma, e primit 
uproape în triumf la Paris și londra, 


V. 


UNIVERSUL ILITERAR. — 415 





Pârvan pe şantier 





iar lumea savantă prenumără școala 
arheologică română printre cele mai 
distinse, 

Moare în vârstă de 45 ani, după o via- 
ță fără alte bucurii decât cele spirituale, 
numai cu durerea de a mu-şi fi putut 
încheia. opera. deplâns de toţi, înăuntru 
și în afară de granițele țării. 


as cice venrssate 


In desele conflicle ce se iscau la Şcoa- 
lu tomână din Roma, Vasile Pârvan se 
purta ca Liga Naţiunilor. La întâia în- 
tăţişare dădea dreptate unei părţi, la a 
doua ceilalie părţi, la a treia se desesiza 
de afacere cu o încruntare budistă în 
colțurile gurii. 


Aduniabi) era la el gestul regal de 
concediere. inu'o zi Şcoala română in- 
vită la masă pe un profesor ge drept die 
lu o Universitate siciliană, După masă. 
«olocviu. Invitatul e obez şi locvace. 
insprezece, douăsprezece, unu n oaptea 
invitavul nu dezarmează. spre de spera- 
"ea tuturor, La, un inoment dat in vitatul 
cască. Pârvan se ridică surâzător şi s0- 
imn (şi toată şcoala îl imită): — Vezi ? 
— Zice — ţi-e somn. Hai să ne culcăm. 
Și eu un gest definitiv, se retrage 


La săpături sau lu excursii îm italia, 
Pârvan se scula foarte de dimineaţă. 
ai leneşi, scolarii nu garabtau deştep- 
tarea precisă, A doua zi la 4 dimineaţa 
Pârvan bătea la usa fiecăruia, proferând 
câte o poreclă. Fra foarte mândru de a- 
ceastă păcăleală. care în fond îi răpea 
un ceas de odihnă. 


Udată pe an Pârvan își ducea pa Pa- 
puaşi 1a animale, Cu alte cuvinte plătea 
membrilor şcoalei române intrarea la 
muzeul zoologic din Villa Borghese din 
Howma. Deasemenea îi ducea întro seară 
Ja Operă, Il plăcea Wagner şi şedea în- 
"un balcon modest alături cu toţi. lşi 
aclucea astfel aminte de anii studenției 
ia Berlin de care vorbia cu multă plă- 
cere. 


- 


SQ, — UNTVENSUL LITERA 





poe za e 





ȘTEFANIA ZOTTOFICEANU 


ZADARNICA ALARMA 


GREERUL 
„De sub prag, din zil, 
„De sub prag, din zid, 
„Die peste tot şi nicăcri 
„Strig, strig ! 
„Ca să deştept dureri, 
"4 
Grecr, fierăstrăn neobosit pe lemnul verei ; 
Osie cântătoare la carul de tăcere-al serei ; 
Clapoţel scuturat pe pământ de zurgălăii stelelot ae cad 
Cum de te-ai rătăcit în oraşul nostru răscruce de iad ? 
Vezi tu, oamenii aicea toți, — tn asta nu ai de unde sto şti; 
Vii doar din necotitele câmpii -- 
Ajung Până la urmă toţi, 
Tot numai fantome de morți, 
Sufletul lovit. mereu Quare, 
Tare, din ce in ce mai tare 
Până când moare. 
Greer tu, semnal prelungit de alarmă 
Sub vatra vieţei în care visurile se destramă, 
Zadarnic truda fa credincioasă mă chiamă 
Să răsădesc în câmpia cerului lăstarul sufletului meu meu 
[de humă, 
În orașul, cu zgomote ca talazuri grele de spumă, 
În care toate sufletele sunt lovite până ce cad, 
De mult am  îngenunchiat pe caldarâmul de iad 
Și'mi sprijin de el trudita frunte, ca pe un sân de mumă. 


ANDREI TUDOR 


„ JURNAL 


Între noi e calea neumblată 
şi stinsă de atâta vreme, 
îmcât nici un zălog n'o mai arată 


și nici un nume numai vrea so cheme, 


ALBIER 


Nu mă mai mâinese iubirile 
și nu mă mai opresc plimbările, 
nici cât o puveste într'o carte, 
cu un înger carc moare singur şi departe, 


Ascult, aci Geasupra plecat, 

cum mă frâng acelâşi din zile vechi 
și nici un soare “ntârziat 

naduce un cântec uitat în urechi. 


Aga mă las trecut şi pustiu, 

de doruri, să rămân în vânt şi târât, 
să mă ştiu aşa singur şi să știu » 
t'o să mor într'o zi de urât. 





IOAN C. GFORGESCU. 


VECERNIE IN TOAMNA 


Tăcere, tăcere ! 
In via îunerară 
se roagă cineva... 
Tăcere, 


Vânt umed pe afară 

cn licăriri de ceară, 
Nici o «lurere, 

Tăcere, 

când apa vremii trece 
în trimbe de rugină... 
„„Toiagul amintirii 

în noaptea asta grea —- 
loveşte dus în Toamna 
ce cade undeva — 

prin lacrimi seci de îrunze 
şi stingeri de lumină, 
Tăcere. 


Din piulgiuri zăvorite, 
ne Săgetează lin — 
metanii lungi da ploair, 
cădelniţind pustiul... 


Cu ochi slăbiţi de veghe — 
ce tremurăn văpaie 

şi abureşte'n singe 

tristețea din odaie ? 


E Toamna, poate, Toamua 
icoană învechită 

ce se răsfiră'n gînduri — 
într'un suspin topită, 
spunînd din noi... tîrziul... 


Nici o părere, 

cînd apa vremii frece 
în trâmbe de rugină. 
Se stinse o lumină! 
Tăcere, iubito, Tăcere]... 


T SAMAIN 


HILDA 


Pălind ca cerul toamnei norvegiene, 
Avea un farmec atractiv din Norduri ; 
In preajmă-i totul se topean acorduri, 
Precum se stinge pasul în troene.. 


Obrazul cei, prin tainică vrăjire, 
Păstra din leagăn fără vre-o Sforțare 
O urmă din a morţilor splendoare; 
Şi râsul îl schimbă'n neleginire. 


In ochii-i limpezi, visul, pătimaşul, 
Plutea tăcut întocmai ca vâslaşul.. 
Şi*n toate un mister lăsa să treacă, 


Cosiţele'mpletindu-şi liniştită i 
Și fiind de glasu:i propriu stânjenită, 
Trăia pentru plăcerea ca să tacă, 


In româneşte de W. |. 


UNIVERSUL LITERAR, — 417 


COJOACA LUI PINTILIE 





— „Da din ce su luat Vruse cu Piutilie 
de îa furat fata, omului ? 

— Dintr'o cojoacă ! 

— „Diuntr'o cojoacă, dinir'o cojoacă, da 
cojoaca a fost cu tâlc! 

— Și cum vine asta ! 

— „Vine aşa că, într'o bună zi Vruse 
sa pomenit că Pintilie opreşie boii în 
bitătura cârciumii. Vruse avea spânzu- 
rate în cui afară, în privdor, două blăni 
de miel. 

— „Câm cât să-ţi dan pe ele negusior 
Vruse ? 

— „Pe blănii ? 

— „Păi pe miei ? Mieii sau mâncat! 
— „Păi la urma urmei pieile tot după 
uiei sunt luate! 

— „Or fi fost dar sa isprăvit! 

— „Să-mi dai 15 poli, 

„ba mai hine să-ţi dau pă ele 100 
de verze că tot e varza acum în sezon, 
— „Blăui pe verze, aşa ceva unagoț nu 
fac ! 

— „Atunci să-ţi dau pă ele prej ca lu 
10 poli. 

— „Din 15 poli nici o lățcae mai jos! 
— „Aşi da şi 15, la urma urmelor, dar 
mă gândesc cu ce maleg din ele? 

— „Cu un cojoc. 

— „Cam greu cu un cojoc — nu sajung 
mânecile ! 

— „Atuuci cu un pieptur. 

— „Cam la asta nam gândit şi cu, cu 
u pieptar, da vezi că în picptaru ăla, 
ca să-l vezi gata, mai intră și cusutu și 
ude mai pui că așa gros cun sunt, mi- 
rmași că m'ași alege şi cu pieplaru! 

— „la şi pă hălana! 

Bilana cra o a treia picle cure se usca 
in soarele auriu «e Septembre în cuiul 
cârciumi! lui Vruse din Gulia. 

— „Suv îau dar vezi, mă gândesc cât 
și mă mai coste şi ea? 


— Incă cinci poli pă d'asupra—cu totu 
douăzeci de poli una peste alta. 

— „Scump, dar nu tace! 

— „Cum nu face ? tu ca mare negustor 
ce le găseşti, dă schimbi boii după modă, 
să nu poţi să dai paralele usieu ? 

—,„Da ce soenteală să aibă boii mei 
cu blănurile «d-tale ? 

— „Asa numai ca să ne tocmim! 

— „Atunci mai zi odată, cât? 

— „Âşa cum am zis — una peste alla, 
douăzeci de poli! 

„Iârgu. sa oprit aici. 

Boii oftau pe nările late, iar pieile lui 
Vruse tănjeau în lumina aprinsă a asfiu- 
țitului. 

Pintilie veni domol spre uarfa spânzu- 
rată în soare, o întoarse şi pă faţă şi pă 
dos, suflă prin ţugniul buzelor în părul 
țeapăn al mielului, plimbă  neslumerit 
palma sewrojită dealungul şirei spinărei 
mortăciunilor, privi o vreme în gol, oftă 
din adâncul chimirului și intră îndoit în 
prăvălie. 

Inserarea îmbucă picile în întunerec, 

In geamul cârciumei fulgeră pripit o 
lumpă. 

Inăuntru tocmeala conteni. 

Inti'o vreme toate trele picile irecură 
pe mormunul verzelor din car şi jugul 
sehinci în ceafa boilor. Vrusce piti para- 
lele în flanclă şi caru lui Pintilie se a- 
fundă în holdele Oneştilor. 


De când cu afacerea en pieile. vărzarul 
Pintilie prinse pică pe Vruse. Ba chiar 
sc socolca cum Sar pulca despăgubi — 
prea cra mare păcăleala cu blănile! 

Printre poşidicul de copii, cârctumarul 
Vruse se grozăvea cu cca cea mai mare 
dintre fete, Veronica, fruntea frumuscţii 
din Gulia, — o mândreţe! 

Fata mai avea pe deasupra şi educaţie. 
Urmase la Pompiliaa uu timp, dar Vruse 
şi-a luat repede seama — prea multă 
carte ar îi înstriinat-o de dragostea de 
casă ! Şi a adus-o în prăvălia din Gulia, 
la tijehea, să dirijeze afacerile, 

Pintilie, flăcău tocmnatec, plin, harnic 
şi cu ceva agonisit, a pus ochii pe ca. 

Înainte de Pompilian tinerii se întâl- 
niseră în porumb, lângă pluta lui Buza- 
vercă, „așteptând“ blaposlovenia părin- 
tească, 

Dar Vruse su împotrivit dârz — prea 
era mocofan Pintilie pentru o fată cu 
carte, cu toată faima lui în sat. 

Tata sa încuminţit, dar Pintilie tot i-a 
pregătit un cui lui Vruse, așteptând «doar 
prilejul. Veronica iânjea ca şi prilejul. 

Veni întâmplarea cu picile de miel. 

Coluc peste pupăză, vărzarul Pintilie 
peste refuzul cârciumarului de a-i da pe 
Veronica în căsătorie, se mai crezut pe 
deasupra și jefuit cu blănile. Preţu l-a 
înumărat ce-i drept, până întro paru, 
dar el şiie cum fa înumărat — cu no- 
duri ? 

După târg, omu su gândit că momen- 
tul era venii. 

Un ţignal tras din rărunehi în răscrn- 
cea de lângă pluta lui Buzavercă, aduse 
pe Veronica iu porumb. Carul aştepta 


SARMANUL KLOPȘTOK 


gol, înclinat într'un răzor de levănţică. 
Pintilie îufăşcă fugara de  pestelei, îi 
prinse buzele arse de grozăvia stratage- 
mei în mușcătura dinţilor cari îi clăn- 
țănea în gingii cu țăcănituri de înfrigu- 
rare, roti hoțeşte privirea pe toată re- 
vărsarea răcoroasă a porumbului şi; pine- 
rile îşi urcă mireasa în car, 

Boii urni încărcătura din loc şi nunta 
se culunilă în nv»apte. 

Acei povestitorul îşi îndopă luleaua, râ- 
zând cu gura închisă. 

— „Și Vruse? întrebă nn curios. 

— „Vruse încotro avea să apuce? le-a 
sărutat cununiile! Dupa asta, socru a 
mai dat din colţ în colţ şi la urma urmei 
i-a făcut vărzarului foae de zestre în 
regulă, prin tribunal. 

— „Vorba e că a pus rumânu mâna pă 
bani şi pă fată? 

— „A pus că a pus! Pintilic s'a lăsat 
de vărzărie, a vândut boii şi a deschis 
cu banii luaţi pă ei și cu firimitură din 
zestre, o fubrică de sifoane în „„Trestieni”. 

-— „Da cununie la Diserică a făcut? 

—,In legi! Prostovanul ajnus, sa cu- 
nunat în mondir nemţesc ! 

— „Da cu cojoaca cum a rămas?! A 
iai dai să-i facă pieptar după ce și-a fă- 
cut monitir nemţese ? 

— „A rămas aşa că Vruse a întors gi- 
nerelui prețu pieilor cu vâri şi îndesat. 

— „Dar cu răzbunarea cum a rămas? 
întrebă din non întrernpătorul cel curios. 

„După furtişagul fctii, Pintilie s'a 
lisat cam greu. După tot veninul pe 
care vărzaru i la axlus lui Vruse cu fur- 
tișagul fetii, vărzarul pretindea, mai în 
urmă, zestrea INTREAGA că, dacă nu. 
îi lasă pe Veronica în prag, numai aşa 
ca sto facă de râs! 

— Si Vruse încat a cârmit-o ? 

— „A întărit foaia şi i-a dat „zestrea 
întreagă“ ! 

— „Si pieile ? 

—, Păi dacă  ouru 
nemţcască, ce etu să 
joaca ? 

A spânzurat la loc 
în cuiul cărciumii de 
rase ! 

— Si Vruse ? 

— „Vruse le-a vândut a doua oară! 


dobândise haină 
mai facă cu co- 


toate irele piecile, 
unde le cumpă- 








418. — UNIVERSUL LITERAR 


PĂSĂRICA 


CONST. VLADESCL 


O scrisoare ce primii acum două zile 
din Franţa, vine să completeze cu două 
fraze lapidane -— cele din urmă, ca îÎn- 
cheiere avuncată în pripă si deslegate 
de restul cuprinsului ei ultimul ca- 
pitol al unui mic roman, şi să contu- 
reze dffinitiv caracterul unui om, tă- 
mas (acum niai mult ca oricând), în- 
descitrabil pentu mine. cel puţin pe 
unele laturi  sulleleşti esenţiale, în 
prezentarea unei personalităţi. 

Nelu Prunaru cra, printre studenţii 
cei mai sârguitori. în ultimul an al 
facultății de medicină din Paris când 
lam cuhoscut și cu toată deosebirea 
de temperamente si concepţii. traduse 
adesea foarte isbitor îm practica vieţii 
fiecăruia. o prietenie adâncă, nici odală 
desmințţită. ne-a legat din primul ceas 
ul întâlnirii neastre. Ceva ce nu sc 
poate lămuri eu strâmtoarea cuvinte- 
lor, părea că ne apropie, topind în Mu- 
ginile umui fond comun de caldă în- 
giiduinţă asprimea oricărei desbinări 
ce sar fi putut strecura între noi în 
chip nutural printre nepotrivirile a 
două caractere. 

Mereu nedespărţiţi în zile ce ne lăsau 
libere ocupiuiile deosebite, rămânsara 
adesea ora n șir tăinuind pe "'ndeletn. 
cu câte un pahar de bere tinaimite. la 
ună din mesele  însinaie pa trotuarul 
vr'unui bur modest din cartierul Jatin. 

Ne spuneam aşa, mai mult frânturi 


de gânduri. vorbind pe rând fără să 


încingem discuţii, cu câte o reflecţie 
domoală a umuia în chip de concluzie. 
căzută în pauza lăsată de povesteu ce- 
luilait. 

Şi dacă sa întâmplat deseori să-mi 
arăt uimirea, ba chiar să mă cruvesc 
de felul cum amicul meu îmţelegea 
unele rosturi ale vieţii, nu-mi aduc însă 
aminte să fi citit cândva pe figura lui 
un semn de mirare chiar în faţa îm- 
prejurăriior cele mai neaşteptate pen- 
tru oricare altul. 

[ra dealtfel foarte cumpătat la vorbă 
-— despre el mai cu seamă spunea pu- 
ține tucruri — dar asculta cu atenţie 
și părea că toate-l interesează. 

Sa explică poate astfel că trecuse 
o bună vreme de când devenisem destul 
de prieteni încât să încep a mă deprimde 
cu unele cotituri surprinzătoare ale 
firii lui. când aflai, mai mult din în- 
tâmplave. că Prunaru era însurat. 

Fram cu el într'o după amiază de pri- 
măvară. caldă, când, părăsinu zăpuşealu 
restaurantului cu preţ fix înțesat de 
lume, unde mâncasem împreună, ne tâ- 
ram alene paşii către mireasma proas- 
pătă a florilor din: Luxemburg. Aproape 
de porţile grădinii auzii deodată din 
urmă 0 voce de femeie strigându-l pe 
Prunaru, Mai repede și mai curios de 
cât el întorsei capul: O femee micuță 
si  eleganiă, un copil aproape, venea 
inspre noi în fuga mare: Neluu, Neluu.., 
tina prelung femeiușca vioaie ca dintr'o 
muzicuţă de jucărie. cu întreruperi de 
vâsete sloghii şi agitând ca pe un drapel 
o umbreluţă colorată. Nepăsătoare de 
ochii  imduigenii ai trecătorilor din 
cetatea tuturor indulgențelor, drăcuşo- 
rul de femeie se opri dintr'o săritură 
la un pas în faţa noastră şi deabia su- 
flând, cu capul lăsat uşor pe spate în 
nimp ce umbreluţa legănată ca o pen- 
dulă în prelungirea bratelor căzute, 
sublinia parcă cu magistrală, nevinovă- 
ție ritmul şoldurilor provocătoare : „Mă 


vezi. Netu ? Iacă vu sunt!”, râse ca 
răstăţată. Apoi repete. cu gesturi mă- 
runte şi pripive: „Am fost la mama; 
știi că-mi promisese o rochiţă. Ei ce 
crezi ? Na fosti gata“ stârşi mica ară- 
tare cu o svrâmbătură de dispreț. Și 
încă o mie de nimicuri utmară pe ne- 
răsullute rostozolind r-urile, ca un gun- 
gurit de porumbei întro franţuzească 
melodioasă de uuteniică pariziană. 

Pruvaru o privea tăcut trăgând câte 
un fun din ţigarea prinsă în colțul gu- 
rii în timp ce cu îmi plimbam ochii 
nedunieriţi dela unul la altul. 

Când în sfârsit femriu tăcu um Mo- 
ment priețenul se întoarse arătând că- 
tre mine: „Amicul meu... pictorul de 
care ţi-am vorbit mă prezintă el. Apoi 
zâmbind mângâietor: „Mica mea ne- 
vastă” adtăogă Prunari cu un gest mă- 
surat de colecţionar ce-ţi arată un vas 
preţics. 

Mă înelinai deabia ascumzându-mi sur- 
prinderea. 

—- A! exclamă veselă mebănuita ne- 
vastă a prietenului, întinzându-mi sub 
nas o mânuţi parfurmnată. „d-ia eşti 
pictor! Ce bine-mi pure! O să-mi faci 
portretul ! Nu-i aşa Nelu. co să-mi facă 
portretul ? Nu? Nu mi-ar sia bine în- 
tra tablou ?. Şi data luă o poză 
în care, instimetiv, răuşi să pună în 
evidență. cum nu m'aş fi priceput să-i 
ce mai bine, tot ce avea mui avantajos 
şi mai persomal. 

Era întradevăr desăvârșit de pictu- 
rală, și mai mult, nespus de seducătoare. 

Sub sprincenile subţiai și arcuite pre- 
lung spre tâmple pâlpâia flacăra nes- 
tâmpărată a ochilor negrii din umbra 
borvlui pălăriuței în formă de cască, 
trasă sirengăreşte pe-o ureche. Gura, nu 
prea mică, trandafirie si cărnoasă avea 
ceva dim suculența ispititoare a fructe- 
lor proaspete când esti ars de sete si 


un lucru de nedefinit — poate expre- 
siunea satisfacţiei egoiste da stăpâni 
aceste valori laolaltă — sporea infinit 


putevea de seducţiune a unităţii acestei 
îndrăcite făpturi. 

Nelu zâmbind tăcut, păru și el că-mi 
cere din ochi ncrăbdător rezultatul exa- 
menului în care, fără voia mea mă a- 
uâncisen. câteva clipe. 

Făcui dar cu plăcere, în termenii cei 
nai discreţi mărturisirea elogioasă a 
impresiumii mele pe cure soţii părură 
so accepte. ficcare n felul său, cu 
epală aprobure. 

— „Mergem să ne plimbăm prin gră- 
dină“ zise apoi Prunaru către revastă 
apucându-i bratul. — „Tu vii cu noi 9%, 

Dar mica svăpăiată se smuci usor: 

— „Â. nu! făcu ea ca un copil mof- 
furos și depărtându-se un pas: „Mă 
duc să mă îmbrace ; am un ceai cu prie- 
fene“... şi după un scurt salut maliţios 
si o învârtituvră de sfârlează pe un căl- 
câi. ne părăsi... cam toi aşa cum venise. 

Nelu ivi o clipă 'n urma cei, apoi 
întorcându-se îmi luă braţul și ne în- 
dveptarăm dim nou spre grădină. 

După câteva momente de tăcere. pe 
sub castanii alcelor din pare, în cari 
cercam să-mi lămuresc un vag semn 
de întrebare ce-mi rămăsese în minte 
pe urma întâlnirii neaşieptate, priele- 
mul Prumaru, urmărit parcă de ceoul 
propriilor mele gânduri, vorbi cel din- 
tâi : .— Nu cunoscusegi pe nevasiă-mea, 
mă întreabă el. 

— Nici nu stiam că ești însurat, răs- 


punsei căutând prin InLONaţia S10aIsă 
a cuvintelor să nu trezese în mintea 
amicului meu vrun gând înrudit cu 
impresiunea nelămurită ce-mi lăsase 
discreţiunea lui de până ucian asupra 
wvestei căsnicii, 

Prunaru tăcu din nou. rimas pe gân- 
duri. 

-- Cum ţi se pare? reluă el după o 
vrome  Privindu-mă piezia, t 

— Nespus de :trăgălage. zisei cu multă 
convingerea. E toată. primăvară cu S0a- 


re... si sănătoasă vesclic.. E... tovarăș 
ideală... Îngânai încercând să rezum 


părarea mea, 

-— „Bi da, da... firește... mă opri Nelu, 
ca pentru sine. Şi privindu-mă Lung 
peste umăr după câtiva clipe de Lăcere 
în cari păru că vrea să citească adânc 
în năuntirul meu : „E toată primăvară. 
cu soare si cu cirivit de păsărele... Mai 
cu seamă cu ciripit de păsărete,, Li 
copil drăgălaş, nici vorbă... Asa am 45 
şi eu... Si, de bună seamă, aza trebuie 
să gândească toţi câţi o văl. 

Uite, zici, un copil cu suileiul proas 
păt au deschis ochui intâi pe tine, na 
gusiut incă din otmăvurile vieţii. Şi 
ce nu visezi să faci cu mâinile tule din: 
tr'um alvat incă Dnedospit pe care-l poţi 
nvodela după un ideal. 

Te gândeşti că vii acasă, trudit de 
miumca şi necazurile de utură și ea, tt 
tâmpină cu surăsul şi parfumul i 


nereţii.... 
Da da... Toate aslea sunt frumoase — 
în vewsuri nai cu seamă — şi-ţi par de 


o negvăită seducţiune... câtă vreme în- 
cerci mai de departe farmecul lor..da ne 
vasta altuia, bună-oară... Dar se vede 
că ciripitul nu mMeyge fără capul de pă 
săirică... Şi vezi, asta e: Ce te faci cu 
tovarăşi Vieţii când tu urli strivit de 
gr»ul necazurilor şi ea, păsărica. 708 
goleşie duioase  triluri sburând din... 
cracă în cracă ? 

Tăcu, deodată, parcă ar îi spus prea 
mult, 

— Cred că exogerezi, încercai cu. 

„— Nui, făcu «el din cap: trebue să 
ştii căi iubesc nevasta și Simt asta 
"n dosebi, când nu e lângă mine, 

Nu insisiai, văzându-l că recade în 
Lăccue, după ce Sarătase execpţional 
de comuniculiv îi: ziua ceia şi 'm curând 
schimbarăm cu totul vorba. 

Mai târziu aflai povestea împrejură 
rilor în cari se căsătorise, deşi viaţa de 
siucent —- şi n ţară străină — n'ae fi 
fost deloc o garanţie de temeinică gos 
porlărie, : 

Se lăsase robit de drăgălăşiile mi 
«ii tranțuşte întâlnită pe drumul spră 
tasnltate. Aficuţa se lăsase la rândujei 
sedusă, si "n locul consecințelor unui 
proces cu care-l amenințau părinţii fe 
tii, burghezi d» ispravă, prietenul Pr 
naru se hutărise din toată inima la G- 
sătorie. 

Numai după câteva luni însă, fără 
vra pricină apărentă. duceau o viaţă 
în care aniunite constrângeyi conjugat, 
printr'o înţelegere tacită, cedaseră locul 
unor libertăţi  prolivnice ohisnuitelor 
prejudecăţi sociule. , 

Dedusei, cel puţin toate acestea din 
felul cum se întâlneau, se despărțeal 
pe stundă ori în restaurant ca doi tu 
noscuţi cari se văd cu simpatie nun mo 
ment pentru ca să se despartă curâni, 


ecare în drumul lui, fără prea multă 
preocupare & unuia de urma celuilalt, 

Cu wate acestea „în felul său', Pru- 
paru își iubea suţia — cel puţin aşa. — 
mi afimnase de atâtea ori — și grija 
evidentă ce purta de nevoile traiului 
ei pentru care anumite cerinţe de con- 
fort şi cochutărie femenină în desacorăd 
e mijleacele lor erau implinite cu pri- 
vaţii adesea remarcubile din pantea a- 
micului meu veneau să sprijine 
mărturia lui. 

Mi sa întâroplat dese ori în urmă să 
mă întâlnesc pe stradă cu Pauleite lasa 
m numea d-na Prumuruj şi fie că eram 
singur sau cu bărbatul ei, nu uita nici 
cdală să-ini vorbească de portret pe 
tre — zicea ca —- i-l promisese, 

Intro zi Prunaru, deabia ce-mi în- 
tinse mâna şi mă întrebă pe neaştep- 
ww: Bine irate, spune serios nai vrea 
%-i faci portretul cela nevestii? Imi 
bt bate capul: Vrea să-şi vadă chipul 
nemurit de mâna ta şi,.. nu poţi măcar 
spune: că nu e interesuntă figura ei. 
N'a3 putea spune pentru ce evitasem 
îtzeu acest portret şi de ce încă numai 
ca să nu-mi eupăr prietenul, mă slii 
să prinesc. 

— Fără îndoiulă, zisei, e mai mult 
decât interesantă, dar nu ştiam că ţii 
tu să-l aibă. 

Mă privi nedumerit, 

— Spunem numai când să vie ca să 
ţi-o trimit eu la vreme, alt-fel cum e 
& întrun picior. Şi vezi... adăogă el 
tacă ştii cum s8'0 iei sumt sigur că te 
pol scuti altădată de model... Să-ţi po- 
te goală. Are un corp minunat, 

Mă întorsei aproape indieanat de bă- 
niala unei ironii, Figura lui era însă 
srloasă si senină ca de obicei. 

— Vorbeşti prostii, ti zisai încet pe 
w ton de dojană. 

— Zic, dacă vrei... dragul meu, dacă-ţi 
era servi. Eu, ce mă pricep în pictura 
b?.. 

Renunţai să-l înţeleg şi hotărtind chiar 
pa doua zi prima ședință de portret, 
m luarăm cu vorba de altele. 

A doua zi d-na Prunaru veni, numai 
A un ceas mai târziu de ora convenită 
“i în chip de scuze îmi înșiră o mie şi 
Ma de nimicuri. drăguță, vioaie şi gu- 
im de nu pridideam să-i spun şi eu 
is torbuliţă. Cu greu putui s'o aşez lo- 
imlui pe fotoliul de pe o mică estradă 
ji dau o poză. 

Dea început prevăzui că lucrul o Bă 
imtargă greu cu această spilcă de femeie 
ar se frămânita fără o ctipă de as- 
impăr răsucimdu-se în tot chipul în 
maliu, petru ca după ce-mi cerea de o 
li de ori „pardon” la fiecare privire 
ii adresam, co indulpgentă mustrare, 
i zeinceapă sâcâiala, N'a tăcut un mo- 
meat din ciripitul ei, n'a spus un lucru 
k ispravă şi Dumnezeu știe ce-am pu- 
d! prinde pe pânză din imagina aces- 
fipturi neastâmpărată ca 0 veve- 
My care răuși curând să-mi lămurea- 
d cuvintele din Juxemburg ale bie- 
Mut Prunaru : „nespus de seducătoare 
id e nevasta altuia“, 

A doua zi veni şi mai târziu şi-mi 
ta la fel. Fram însă hotărtt la toate 
ncegii le. 
După aite două irei zile în sfârşit cu 
irzieri mereu sporite mă văzui silit 
ifac o mică admonesiaţie. Trebuia 
WM îneleagă că întârzierile acestea, pe 
gi că «rau timp pierdut, amenințau 
eseurlând şedinţele să le înmuițea. 
să la infinit. 
"n ua următoare, văzând că totuş 
nara şi pierzând răbdarea,  plecai 
utasă, 





















După ce prânzii în oraş, mă întorsei 
în atelier, dar care nu-mi fu mirarea 
găsind pe Pauletie cure m'aştepta, ghe- 
muită întrun colţ într'o atitudine de 
pocăință. Când mă pregăteam s'o cert, 
ochii îmi căzură pe un enorm buchet 
de flori către care se 'ndreptau prini- 
ride ei. 

— MĂ îierţi, mu-i aşa ? îngână ea, 
cu mâinile împreunate ca un copil fri- 
cos, oferindu-mi din ochi buchetul. 

Mişcat de gândul delicat cu care spe- 
rase să mă împace, mai cu seamă că 
prețul luchetului la vremea. aceea era 
pentru punga ei un adevărat sacrificiu, 
m'am apropiat, cu blândeţe de vinovată 
şi am mârâiat-o uşor pe păr. Dar nu 
ticusem bine gestul, că deodată miti- 
iica se strânse lângă mine lipindu-şi 
obrazul de pieptul meu într'o mișcare 
de pisicuţă ce caută să fie aliniată. 

Drace ! Mărturisesc că momentul era 
ispititor pe cât de neaşteptat. Pe mâna 
ce-mi apucase simţeam răsuflarea bu- 
zelor ei umede şi un val de sânge cald 
mi se urcasa în față. Mam ridicat to- 
tuz, trezit de gândul prieteniei ce mă 
iega de bărbatul micii vrăjitoare şi de- 
părtându-mă, foarte politicos îi luai 
braţul ca so poftesc în fotoliul unde 
trebuia să pozeze. 

A stat în ziuă aceea mai cuminte şi 
tăcută ca mici odată, 

A doua zi însă na mai venit. 

Prunaru mia întâlnit pe seară, ca 
de obiceiu — „Azi nu ţi-a venit mode- 
lui, îmi zise el, Intârziase și ma mai 
indrăsnit să dea ochi cu tine. 

— Adevărul e, răspunsei, că nu e de 
glumit cu nevasta ta, 

—— Ştiu — îmi căzu el în vorbă — 
știu că întârzie mereu. Ar fi şi mai rău 
dacă n'aș avea grije so scol de vreme 
ca să aibă două ceasuri înainte pentru 
îmbrăcat. Mereu o zoresc. Nu-i vorbă 
şi tu trebue să fii curios... 

-—- Nu dragă, iîncercai să mă scuz.. 

— Nu știi cum so îsi, continuă Pru- 
naru.. De ce să nu faci pentru ea mă- 
car cât pentru altele. Fii mai îngădui- 
tor: N'oi vrea să-mi spui că nu face 
mevastă-mea măcar cât osteneala unui 
tablou, așa cât te-ai necăii cu ea. Ori, 
zise el privindu-mă iscoditor, cu ton 
ușor desamăgit — ţi-a displăcut?... 

-— Isprăveste cu prostiile astea, stri- 
gai la el indignat, M'ai putut crede ca- 
pabil de-o asemenea ticăloşie ?.. 

Prunaru însă conținua să rămână li- 
piztit. 

— Nu fi gagă măi frate — reluă el 
domol — şi nu te încurea în scrupule 
de pristos. Ce mi unul în plus ? Tu 
barim eşti un prioten și un om de îs- 
pravă. Lângă tine sar mai lipsi de alţii 
poate... de nişte secături! Fiindcă nu-ti 


închipui ce gusturi proaste are. Deu- 
nă-zi am văzut-o cu un biet soldat, 
Negeahn încerc s'o fac să  înteleacă. 


Mi-e jale so văd că trage tot lu rău. 
FE păcat fe frumiagețea ei co dă pe 
miini mespălate !'* 

Ascultam încremenit. Pentru întâia 
dată. mă întrebam dacă mă pot lăuda cu 
prietemia acestui om și în câteva clipe 
rocapitulai ceasurile bune petrecute îm- 
preună şi cari atrânseseră tot mai de- 
aproape lepăturile noastre, Dar nimic 
urât nu-mi reveni în minte care să ca- 
dreze cu acenstă  neaşteptată scădere 
morală. Ba mi-adusei aminte cât ds 
frumos se purta cu femeile câmi dese- 
mi căutam împreună soctetatea lor. Pe 
donsupra. înfăţisarea lui foarte plăcută 
ți înlesnise succese ce-l fereau de bă- 
nuiala pricinei care-i silesr pe unii 


UNIT ERSUL LITERAR. --— 419 
bărbaţi la înjositoare indulgenţe față de 
femeile lor. 

-— Dacă mai continui să-mi spui ast- 
fel de lucruri, începiii eu în cele din 
urmă, te las şi mă duc, 

Ridică din umeri, plictisit că nu-l în- 
țeleg şi tăcu... 

Dre timp Prunaru îzi luase doctora- 
tul şi răușise să obţină un posi de in- 
term întrun mic samatoriu din provin- 
cie, la două ceasuri de Paris. 

Ea Nu te întorci îm ţară, lam între- 

-— „Nu pot hotărî pe nevastă-mea să 
părăsească Parisul îmi răspunse e) cu 
a Stabă nuanță de amărăciune. 

Peste două săptămâni după ce-gi lua- 
se în primire postul, mam dus să-l vi- 
ZItez. 

Era mulțumit în odăița lui cu vrafuri 
de cărţi risipite gi mucuri de ţigări a- 
runcate pretutindani. 

Nevastă-sa rămăsese la Paris, nepu- 
tându-se lipsi de aerul Capitalei şi cou- 
fortul camerii de hotel pe care o Llocui- 
seră împreună. 

li spusei că mă pregătesc să petrec o 
lună de vacanţă pe o mică plațe în 
Bretania. 

— s„Ascuită“ îmi spuse el ca ilumânat 
de o idee, De ce nu iei gi pe nevastă. 
mea cu tine? Tot vrea ea să maergă 
unde-va pe vară și singură i-ar îi greu... 

„Stai, nu asa cum îţi închipui, se 
grăbi el să adaoge văzând figura mea 
utuită... 

Ii dau su tot ce-i trebuie de cheltuia- 
4 — că aici pot face economii, dar 
vezi tot ar fi o socoteală mai bună: luaţi 
o cameră împreună şi poate evitaţi și 
restaurantul, Pauletta mea e fală bună 
şi se pricepe, când vrea ea să fie gospo- 
dină.., 

Socotii imutil să mă mai vevolt, dar 
refuzei invocând motive de sănătate și 
altele. 

La plecare îmi deta un plic cu econo- 
miile lui să le duc Paulettei. 

Când m'am întors dela maro dup o 
lună lam găsit la Paris, unde venise 
pentru câteva ore să-şi vadă nevasta. 
Fra nespus de mulţumit când m'a re: 
văzut, 

— Ai petrecut bime îmi spuse el, uite 
ce bine arăţi, Nam să-ți iert însă că 
nai luat şi pe nevastă-mea cu tine. 
A rămas singură aci. Iţi poţi închipui 
cum a dus-o şi pe deasupra m'a costat 
și mai multe parale. 

Mă luase de braţ şi mergeam apre 
hotelul lor să-şi ea nişte țigări de foi 
și rămas bun dela. nevastă. 

D-na Prunaru însă nu era singură şi 
păru foarte stingherită de sosirea noas 
tră. probabil foarte puţin asteptată, 

Un domn tinerel, un student franţuz 
pe cât se părea, fuma tolănit pe divanul 
dintre ferestre. Ta vederea noastră ne- 
cunoscutul sări în picioare și pe figuna 
lui trecu o paloare de spaimă în timp 
ce din ochi căuta un refugiu. 

Nămăsescm pe prag pironit de teama 
celor ce urmau să se întâmple, 

— Mă rog, nu vă deranjaţi rupse 
Prunaru tăcerea, întinzând cu deosebită 
politețe mâma tânărului care s'aştepia. 
desigur la cu totul altceva : „Imi dați 
voie să mă prezint, adăogă amicul meu 
foarte liniştit : doctorul Prunaru”, 

— Soțul meu complectă cu voce de 
faut gâtuit Pauletta. 

— Nu vă supăr Mult rejuă Prunaru. 
Am venit să-mi lau rămas bun, draga 
mea, plec chiar astă-seară... 

Işi sărută nevasta, 

Si îndreptându-se spre un blurou în- 
cepu să. caute cu privirea printre lucru- 


Ir era rima an 


420. — UNIVERSUL LITERAR 


Stariţa Plutonida îşi schimba cu totul 
euvioasa ei față în ziua în care găsi, 
priutre cărțile din chilia Anei, această 
lamentaţie în versuri care arată nu nu- 
mai o înaltă temperatură bărbătească, 
ci şi un nume de fată bine ascuns în 
acrostich : 


Al, uă păsărică 
mult odihna-mi strică, 
iot pricini îmi face, 
nu mă lasăn pace 


Nu Yu ce gând are 
Cu-asi'a ei urmare, 
că prea îmi arată 
faţa “namorată. 


Ivindu-se vine 
aproape de mine, 
Și îmi ciripeşte 
de uâă nnchuneşte. 


Când sto apuc sboară; 
când stau se coboară : 
mici va să se ducă 
nici nu sc apucă 


Astă păsărică, 
ce liniştea-mi strică, 
alifel unu se prinde 
decât laţ a-i tinde... 


4niştea poetalui începe acum să fie 
stricată în timpul nopții de ţipetele păsă- 
ricii care mănâncă bătae. Incă un bine- 
cuvântat wmotiv de fugă. 

Na fost nici o înţelegere între sora 
irită şi Anton. Acesta i-a adus dela 
Râmnienl Vâlcei, haine bărbătești și 
vreme de o săptămână a așteptat-o să i 
le ceură. Pe un zid al chiliei ei, o mână 


scrisese cu plaivasul, un dor şi o  jin- 
duire curată: 


Înwmioavă suspinoasă, 
Nu-ş când te-oiu vedea voioasă, 


„dar mâna fetii ştersese cu grijă cân- 
tecul.. 

Călugăriţele se feresc de vorbe despre 
trupul lor, şi canoanele blestemă florile 
grădinii ce nu sunt îngăduite decât la 
moarte Ce-i puiea da Anci, altceva de- 
cât cântece ? 

Când se întâlnea în livada mânăstirii 
cu ea, a adâncă iubire îl tulbura. Nici 
măcar o sărutare vre'odată. 

— ţi place, soră, lumea mircană ? 

—- Imi place, cinstite bădie. 

—- Atunci de ce ai plecat, soră, de 
acasă ? 

—- Aş fi stat eu mult şi bine, dacă aş 
fi avut ce păzi... 

— Eşti de mult în mânăstire ? 

— De opt ani... Dar mai am un frate 
gemen şi nu-i ştiu de urmă. Umblă prin 
lume gol ca o cireaşă... Şi mult mi-i do- 
rul întreg după el. 

— Nu-ţi e teamă în lume, soră Ana ? 

"— Păcatul «e peste tot „dascăle. Ca şi 
Tosef din Cuperiino, eu cunosc pe omul 
păcătos, cum şi păcatul lui, din depărta- 
re, după miros... 

“Se despărțiră. In chiar noaptea zilei 
aceleia, a pătruns în chilia fetii — Ana 
speriată îi căzu în brațe, fără un cuvânt, 
fără un țipăt, caldă, cum se ridicuse din 
patul ei tare şi socotind nefolositoare 
orice rugăminte abia putu suspina: 

— Trage zăvorul... zăvorul... Doamne... 
Doamne... de-acu sa sfârșit cu mine... 

Se împiedica în vorbe ca în uişte 
scaune 


a ZI Ia 


rile răvăşite pe el. Deschise apoi toate 
sertarele, scatoci pretutindeni. Plictisit 
în cele din urmă se întoarse către ne- 
vastă : 

— Nu știi tiu draga mea unde-mi 
sunt ţigările de foi? Le-am uiţat axi 
într'o cutie. 

Pauleite avu un aer foarte încurcat și 
fără voie privirea ei se îndreptă o clipă 
către scrumniera din fața tânărului, 
unde se consuma încă, restul unei ţi- 
gări de foi. 

Prunaru, privi un moment încruntat 
întracolo apoi, punându-și brusc pălă- 
ria pe cup se întoarse fără să mai spue 
o vorbă şi apucându-mi braţul mă îm- 
pinse afară, = 

Tocmai jos în stradă mă oprii privin- 
du-l întrebător. 

— Ai văzut ? tumnă aprins de mânie 
prietenul pe care nu-l văzusem nici o- 
dată pierzându-și calmul. — Ai  văzat 
pe „tovarăşa vieţii mele“? 


De astă dată în sfârșit credeam că-l 
înţeleg și-i găseam firească supărarea, 
măcar că ishuenea, aşa de târziu. 

— „Auzi, domnule ! continuă Prunaru 
cu gesturi cari voiau să ia de martor 
tot ur:iversul, „Auzi ce lipsă de conşide- 
raţie. Ce nepăsare de bărbatul ei !.., Ce 
egoism. — Erau străine dragă, le pri- 
risem dela un cliemt și fumam dim când 
îm când câte una. Ştia că-mi plac mult 
și totuş ie-a dat! Auzi domnule, să-i 
dea tipului şi ţigările mele!!.., Asta, 
nam să i-o ierţ cu una cu două !,,. 


De doi ani nu mai ştiam ce devenise 
prictenul meu, până acum două zile 
când primii, de la un coleg scrisoarea 
care-mi spune în ultimele ei rânduri 

Desigur ai aflat de moartea doctoru- 
lui Prunaru cu care te vedeam într'o 
vreme foarte des. S'a spânzurat acum 0 
săptămână din pricina nevesti-si care 
fugise cu um. subofițer din colonii. 
































A durat mult ameţeala lui Anton, care 
nu cutora să o sperie cu hotărârea 
luuse. Ana adormea par'că din nou a 
braţele desfăcute, cu picioarele sirânse, 
svflând rcpene, aprinsă. Şi nici n'a simțit 
poate, cum două braţe au apucat-o vân. 
jos şi au scos-o sub stele afară  întro 
fugă cum aumai spaima şi moartea si- 
vârşesc. 

L 


Coarna cocoşilor i-a prins departe 
fugari. Un om cu fes negru şi scund pt 
cap, cu bucle de păr pe tâmple, îmbră 
cat în sutană călugărească, merge în j% 
cu un tânăr bălaiu, în haine negre pret 
largi. Sau deşteptat pădurile şi saude 
svon de apă sau de frunze ce-și spu: 
bună dimineaţa. Cucul se îngână cu pu 
păza. 


„ce câută la cei voinici 

cari-or mai văra pe-aici“, 

Băiatul e foarie guraliv. El ţine har 
gul drumeţului ce pare fermecat şi & 
cultă numai. 

— Sufletul meu, trebue să ne gândin 
să-ți alegi unu nume bărbătesc, Nu-ţi mei 
pot spune Ana, în auzul oamenilor, când 
pcrți asemenea strae... 

Băiatul î; aruncă o privire în care ti 
numai râs Un cuc cânta pe o răsurlaș 
de aproape că i se putea urmări pe 
nele aripei. Soarele urca roșu, și sprt 
el, chiar dela piciorul drumeţilor 
înălțau ciocârlii, ca nişte mingii de m 
net. Întâlneau pe drumul acela  dozoi) 
şi weumblat, tăuni negri ridicaţi pe l 
hele din spaie, ce-şi rostogoleau la suk 
de metri, ca nişte iucrători, bulgării hi 
de Laligă amestecată, plăsmuiţi pe uk 
rimea mereler; furnici negre ce Lin 
câte sase, prin zisip. cadavrul unui Îl 
ture de seară, cu aripile ca bruma $ 
gurelni ; roiuri noui pornite să-şi gă 
că ştiubeie : sau în câte un pat dei: 
şarpele linei Maui, adormit decpule 
îutrun Eden zuzrăvii în biserică, 

Şi chibruini bine Anton, foarte b 
ros de faţa aceasta a lumii a dat 
numele de Teudor, adică Darul lui Da 
nezeu, ce în <lavoneşte se spune Bo 

Când soarele privea de sus toată 
pănântului. Teudor obosit a tras ln 
bră și a desfăcut traista cu bunătăţi 
care se îupnjise Anion. Sau ospătat 
mândoi. şi Veudor a început a cânta 
acolo atâta linişte, încât stingea câul 
cul, şi-l întrista. 

Anton Pann asculta jalea fetii, n 
țivită, dar sinceră şi adâncă. 

L 


Crunşiad ! Cetatea sirânsă între d 
luri sub paza celor șapte sate, se d 
lui, dimineaţa sub ochii umezi de 
torie, chboscală şi dragosie ui Pigarik, 


(continuă în numărul ti 


UNIVERSUL LITERAR, — 421 





| c ealac ea Eslcercarca 








„GENERATIA DE AZI“ 


E necesar să întrerupam seria de 'con- 
siderații asupra problemei acesteia atât 
de discutate, ca să intemwculăm o pagină 
de răspunsuri. Doi dintre reprezentanţii 
elocventei „generaţii de azi”, stau grăbit 
să comenteze articolul nostru din numă- 
rul trecut. fără să aştepte continuarea 
şi concluziile noastre. 

Unul dinre aceşti tineri scriitori — 
care ni sta părut şi cel mai înzestrat în 
momentul debutului, dar pe care nu 
l-am mai urmărit de atunci încoace — 
oferă în „Cuvântul“ un foileton de „pre- 
cizări pentru o discuţie”. 

Mărturisim însă dificultatea unei asl- 
fel de discuţii şi impresia noastră că 
aceste precizări nu-şi merită întocmai 


"numele, D, Mircea; Eliade care e şi unul 


j 


caracterul comun al 


dintre cei mai pasionați mistici, e chiar 
atunci când vrea să pe precis, neliniști- 
tor de aproximativ, Afirmațiile d-sale sunt 
toate dintre cele care, fiecare în parte, 
au nevoie de volume întregi ca să fie 
lămurite, ce să mai spunem dei de a- 
liniate, de paragrafe, de capitole. 

Răspunzând articolului nostru începe 
cu această „precizare", de pildă: 


Problema, e aceasta: exis- 
tă sau nu o spiritualitate 
nouă în tânăra generaţie. 


Noi credem însă că & cazul să ne în- 
țrebăm : 1) dacă e neapărat nevoe ca 


în stânăra genenație“ să fie o „spiritua-. 


ltate nouă? 2) dacă această spiritua- 
litate trebue să aibă un caracter colec- 
tiv ? 

Iată prin urmare sâmbuvi de îndoială, 
intro afirmaţie care pentru un mistic 
ta d. Mircea Eliade, e precisă, 

Am lăsat la o parte a treia întrebare, 
pentrucă tânărul scriitor și-o puna sin- 
Mur : „Ce e o generaţie ?* „O pluralitate 
de personalităţi“, răspunde „precizând“ 
d-sa imediat. E inutil să arătăm că și 
ast răspuns ni se pare foarte vag, 
„Pluralitate de personalităţi“ nu spune 
nimic, căci nu e fixat criteriul după 
care e considerată pluralitatea, (Toate 
„personaliiăţile“ de aceeaşi vârstă nu 
ionmează o genciraţie neapărat, iar dacă 
nu e vârsta criteriul, atunci care 4? Dis- 
culia iși deschide limiite spre infinit). 

E cu atât mai necesar să ne arătăm 
indoială eu cât di. Mircea Eliade pune 
geutale în definirea, personatităţii, pe 
experienței care 
„dă acelasi: numitor întwegei generaţii“, 
(Dar expemi:mţele mari sociale și naţio- 


Dale uu fost comune tuturor indivizilor 
în viaţă, nu nuinai celor dle aceegi vâr- 
stă, prin urmwre revenim la paranteza 
precedentă), 

Din experienţele posibile tânăvul semi- 
tor sa oprit la una singură, pe care pe 
drept cuvânt o consideră esenţială: 
Războiul, 

Și cu asta venim la subieot, fără să 
îi „precizat“, după cum vedeţi, nimic, 


„A fost războiul o criză ? 
E imutil să stăruim. Exis- 
tenţa neamului nostru a 
fost pusă în cumpănă. Des- 
cărcarea de energii, de opti- 
mism brutal şi  desperănii 
nesăbuite, care a urmat — 
era firească, Insomna că e- 
lita tinerii generaţii e în 
căutare de sens. Putea ră 
mâne sensul vieţii genera- 
ţie, precedente—semsul no8- 
tru 2 Co voiau ei? Unii în- 
girea neamului, alţii: ridica- 
rea culturală a poporului, 
alții o literatură naţională, 
un loc în politică, o soţie 
Dogată şi câţiva copii fru- 
Moş, 


Iată un întreg paragraf care, proba- 
bil, a-lui Mimcea Eliade i se pare ex- 
trem de precis die oamece pe el bazează 
o settie de silogisme ulterioare, dar care 
Nouă ri se pare extrem de aproximativ, 
susceptibil de volume întregi de discu- 
ție mai ales că iar lăngeșile bazele acestei 
discuţii, referindu-se la generaţie în ge- 
nere nu numai la cea de scriitori, 

„Descărcarea de energii, de optimism 
brutal şi disperări nesăbuite care a ur- 
mat era iirească“, zice d-sa fără să pre- 
cizeza diacă e vorba de cei care au făcut 
războiul — când fraza încă ar fi discu- 
tabilă, căci nu chiar asta a urmat şi cu 
atât mai puţin „firesc“ — sau. de genera.- 
ţia nouă, 

„inseamnă că elita tinerii generaţii e 
un căutare de sens“ e propoziţia urmă- 
toare foarte vagă și ea, căci cuvântul 
sems e în cazul de faţă fără conţinut, 

„Putea Tămâne sensul vieţii genera- 
raţiei precedente sensul nostru ? se în- 
treabă mai departe. O întrebare bazată 
pe două cuvinte care n'au conţinut fixat 
şi care sunt luate aproximativ. Căci 
încă odată: există o „generație“ prece- 
den ? (Ce există, comun între d. Tu- 
dor Arghezi şi Mihail Sorbul, între Mi- 
Nail Săulescu și d. Lascarov Moldovea- 


nu, d. Gh. Brăescu şi d, Ştetănescu-lsi, 
etc, etc. ? Și mai ales avea aceasta un 
„sens“? Și generaţia care vine de ce nu 
putea uvaa şi ca, acelaş sens ? 

E cavuntenistica misticilor din toate 
timpurile de a lua anumite afirmații 
drept adevăruri dovedite şi de a con- 
strui pe ele edificii ameţitoare, gaia să 
se năruiască la cea mai ușoară isbitură 
în temelie: 

Observaţi numai sfârșitul paragratu- 
lui citat, ca să vedeţi la ce afirmaţie 
poate ajunge cineva care nu respectă 
datele alimentare ale logicei în argu- 
mentare. Incercaţi şi puneţi nume pro- 
prii şi veţi vedea la ce rezultate ajun- 
geţi. 

Când la astiel de confuzii ajung con 
sideraţiile cu. privire la generaţiile pre- 
cedenie, ce să mai vorbim de ce atri- 
bue d. Mircea Eliade celor care vin. 

„Valorile pur spirituale — avându-și 
în potenţele etnice numai un vehicul — 
sunt singurele care ne stăpânesc", scrie 
d-sa şi eu sunt îngrozit că un scriitor 
— care mi s'a părut extrem de intere- 
sant, la “primele articole — poate să 
scrie 0 frază atât de monstruoasă, 

Socotiţi numai 30 gradei de aproxima- 
ție în acel „ne“ (căci: am văzul că nu 
poate corespunde mai da nimic), alte 30 
în cuvântul „stăpânesc“ (nu chiar „stă- 
pânese“ niste valori) încă 60 în „singu- 
rele“ şi cel puţin 20 în „valorile pur 
spirituate“. Incă puţin busola d-lui Mir- 
cea Fliade îl duce în sens invers, la 
punctul de plecare. In orice caze ceeace 
noi am numi dacă asta este expresia 
tehnică, un spirit lăsat la derivă (şi Mis- 
ticismul e întradevăr, mai ales în acest 
sens, un curent). 

%* * * 

D. Peiru Comărnescu ne reproșează în 
„Politica“, faptul de a fi redus discuţia 
dela gencraţia luată în întregime, nuanai 
la acea literară.  Măsturisim că am. 
crezut că e un progres în discuţia acea- 
stă propunere, care mu e a noastră, ci 
a d-lui Nae Ionescu, în „Cuvântul“. Ce- 
neralizând din nou, argumentarea se lă- 
bărtează, 

Si cu d. Petru Comărneseu. mistic și 
d-sa, discuţia merge tot atât de greu: 

Da serie astiel : 

„Şi dacă o bucată de vre- 
me aceste caracteristici n'au 
predominat în statul nostru a 
fost dim vina curentelor gti- 
inţifice, pozitiviste, care au 
atacat credința: în Cel de 
sus", 








422. — UNIVERSUL LITERAR 


Ducând după cum vedeţi problema, cu 
ce! puţin şaizeci de ani în urmă. Sau 


Generația de azi a a- 
dus o restabitire a valorilor 
şi a întreprins cercetarea şti- 
înțifică a trecutului uitat. 
Continuatoare a realităților 
noastre sufleteşti, înţelegă- 
toarea serioasă a sensibilităţii 
metafizice a neamului Nos- 
tru, etc. 


Fără îndoială că e greu de discutat, 
pornind dela afrimaţii care ar avea ne- 
voie de unele precizări. Nouă ni se pare 
de pildă riscat, [oarte riscat să a iei de 
bună părerea că în cultura româească 
a fost nevoe de „generaţia de azi“ (dom- 
nii... care ? domnule Comarnescu ?) ca si 
se întreprindă, în sfârşit o „cercetare şti- 
ințifică a trecutului nostru“, 


„AStăzi plastica şi muzica, 
dansul şi trecutul nu mai 
sunt pe mâna diletanțiior. 


Da, poate, cine ştie, nu e chiar immpo- 
sibil, de... 
In orice caz, vedeţi cât e de greu de 


discuţat cu noua generaţie. Mai ales că 
evită cu o precoce abilitate numale pro- 
prii care singure ar aduce oarecare punc- 
te de reper îm această desarticulată con- 
vorbire. 

De altfel chiar aceşti doi  reprezen- 
tanţi ai generaţiei nu prea sunt de a- 
«cra, ba. chiar par surprinzător de di- 
teriţi (ceeace ar confirma întrun Mod 
nostian părerea noastră că termenul ge- 
neraţie n'are conţinut). 

Astia, pe când d. Mircea Fliade îşi 
însuseşte categoric afirmaţia noastră din 
articolul despre d Gib Mihăescu (Cni- 
versul Literar N. 18u. ce): 

O pildă: Generaţia antra- 
nată de război în jurul var 
stai da 20—25 (adică genera- 
ţia Gândirii). Talente şi pro- 
misiuni; atâta tot, Nici un 
creator de valori, nici un 
formidabil debit de generozi- 
sate, de elan. Să citez nu 
mele atâtora prozatori -i 
poeți ce făgăduiuu opere -- 
rămaşi toţi istoviți. secătuiţi 
mediocrii, etc. 


„dimpotrivă d. Petru Comărnescu, 8 
identifică — fără să precizeze de alite 
— cu generaţia Gândirii. 

Inainte de a incheia uceste rânduri de 
văspumă, e necesară o lămurire. 

D. Mircea Eliade serie... d. Camil Pe- 
feescu vrednic şampion al unui pozti- 
visrm îmtinerit.., afirmaţie pe care m 
luăm dreptul sto amendărm esenţial — 
tar d. Petru Comameseu, afirmă nu fără 
să ne mire foarte mult : 


„Generaţia de azi a produs 
în cultura românească un 
curent către  substanțialism 
“termen iubit de d. Petre 
seu)“. 


tuci e toarie adevira“ că Substanțialis 
mul e parola de trecere, în laboratorul 
irudei noastre spre artă dar ni se part 
discutabil dacă generaţia tânără art 
ceva de-aface cu acest substamțialism. 
CAMIL PETRESCU 


P. S. Comparuţi acum din citatele nvas 
tre cele două ufirmaţii subliniate, care 
reprezintă două opinii extreme şi ră. 
pundeţi dacă nu avem dreptul să renun . 
țim la viitoarele articvle, încheind ca ua 
agreubil ; Duod erut demonstradum. 


| TA S Epoaniacalaaie 





FERNAND GREGH 
DESPRE POEZIA PURĂ 


„Poezia pură nu e decât un element 
al adevăratei poezii și poezia eternă 
nu-i decât un amestec din ceeace sa 
pumit pvezie pură şi din ceeace sar 
putea numi, în lipsa unui alt cuvânt inai 
t-un, poezie umană. 

Când Baudelaire ;pune: 

Mais les bijoux perdus de lantique 
Palmyre, el scrie unul din versurile cele 
mai nostalgice din poezia franceză, unul 
din versurile de poezie pură. cure, în 
urechea mea, răsună cu o putere de e- 
vocare egulă cu aceea a celebrului 
Alexandrin, de care se cam  abuzează, 
(ar putea fi dealilel şi un vers de Gau- 
tier) „La fille de Minos ei de Pasipha€“. 
Dar acest frumos vers „Mais les bijoux 
perdus de lantique Palmyre“ nu e gra- 
tuit şi nu e pur, e condiţionat și e făcut 
prin dezvoltarea unei idei. Această idee 
(dreaptă sau falsă), si pe care Paul 
Souday ar taxa-o de „dolorism', dar care 
e o idee totuşi, e că suferinţa e un divin 
remediu al impurităţii noastre, că dure- 
rea este unica nobleţe. Poezia umană 
este substratul poeziei pure sau, dacă 
preferaţi, iată o altă imagine mai plus 
tică: după cum un port de mare presu- 
pune un „„bhinterland“, o ţară plină de 
pajişti, de păduri, de ferme, de uzine, 
din care scoate și scurge produsele, tot 
astfel şi poezia pură necesită un întreg 


material de senzaţii, de sentimente, de 
idei chiar, pe care-l condensează în unul 
sau două versuri nesfârşit de frumoase. 
Poezia are drepi „hinterland“ poezia 
umană. A nu admite decât poezie pură 
iusemnează a fi ca şi cutare personagiu 
din „Les Facheux“ care voia să facă 
toată Franţa port la mare. Când Vigny, 
în 7 versuri care sunt poate acelea, pe 
cari ar trebui să le păstrăm, dacă arm îi 
condamnaţi să nu păstrăm decât ucest 
măc număr, termină „la Maison du ber- 
ger” prin aceste două versuri. 


Plearant comme Diane au bord de ses 
[Fontaines 
Ton amour faciturue et toujours menac&... 


primul din aceste versuri este prototipul, 
poute, al poeziei pure: sonoritatea sa de 
lucrimă căzând într'o apă sumbră întrece 
vesfârşit sensul. 

Dar acest vers cu un răsunet nelimitat 
este format prin expresșia unui senti- 
ment. cum versul lui Baudelaire e for- 
mat din dezroltareu unei idei. 

a origina poeziei pure se găseşte lot- 
deuuna o emojie sau un gând a cărui lu- 
mină a aprins în poet frumosul vers. 
Un poem numai din poezie pură ar fi 
uu monstru. în sensul etimologic ul cu- 
vâutului. Celui mai lrumos vers (ca 


'ormă) îi trebue un substhut uman,v 
„deie sau un sentiment, ceva care să aibă 
un sens, 

Poezia, cu P mare, face și a făcut bot. 
deauna sinteza poeziei pur. şi a poeziei 
umane . 


Remurcaţi că în majoritalea versurilor 
de poezie pură, este un nume propriu, 
lată exemple i intâmplare. 


La fille de Minos et de Pasiphac,. 

Je tapporte Yenfunt %une nuit d'ldumâa. 

La blanche  Olbossone et la  blanche 
(Camyre 


De unde vine farmecul straniu al aces 
tor versuri? Doar timpul a gters cuvin: 
tele vechi. Aceste cuvinte moarte poartă 
pe ele praful magic al veacurilor moarte, 
şi ochii noştri reiau cecace vechii ome- 
neşti au pus acolv. 

Nu se poate spune că nu uu un Înțele; 
au un înţeles îndepărtat, brusc retnvial 

Pingură pronunțarea acestor nume 
proprii evocă umbre, şi astfel, se poale 
spune că poetul e un vrăjitor, care des 
cântă“. 


UNIVERSUL LITERAR. — 429 


SALONUL OFICIAL FRANCEZ 


. i Pi 3 


Li 





Denys Puech: Hero plângând pe Leandru P. Lenoir:; Inainte de bae 








Raymond Rivoire:; Artemis (bronz) ]. Cormier: Artemis 


pe: 








424. — UNIVERSUL LITERAR 





generaţia ingrată 


Ni se spune că ultima şedinţă a Insti- 
tutului de literatură a fost pateţică. Ar 
trebui să consaltăm pe unul dintre ne- 
numărații membrii ai acestei pepiniere 
de critici, ca să ştim în ce calegorie a 
[stetioei psihofizice intră acest fel de 
mamifestaţii şi ce soiuri de originalităţi 
o caracterizează, 

Domnul Mihail Dragomirescu ar îi ţi- 
nut o cuvântare de încheere profund e- 
moţionantă şi ew un iz (e un termen pe 
care îl agrează în deosebi) personal 
foarte pronunţat. 

— Tată sunteţi aici 1800 de elevi ai 
imstitutului, dintre care 475 de talente 
și 63 de genii. Nu mai vorbesc de gene- 
vaţia ingrată a lui Sorbu, Gregorian, 

Eu bine, sunt în fiecare zi atacat prin 
presă, Revistele îşi bat joc de sistemul 
Mev de estetică pură (Ştiinţa literatu- 
rii în trei volume, Estetica integrală un 
volum, €tc.), 

Am luat parcă locul răposatului Ka- 
linderu, Cu toate acestea nu se ridică ni- 
mini dintre d-voastră să-mi ia, apărarea. 
Glasul nici unuia nu protestează cu în- 
făcărare când orice pazetărus îşi pate 
joc de preşedintele d-voastră. 

Și ducând discret batista la ochi, ca 
să-şi şteangă ochelarii : 

— 1800 de critici dintre care 475 de 
ialente şi 63 de genii, reduși la tăcere 
de câţiva, publiciști buni de puls în bo- 
canul cu spirt. 

Vai, domnule Mihail Dragomirescu, 
întradevăr ingrată generaţie... Şi mai 
ales comodă... De ce să se strice ea cu 
Yreum gazetar util, de dragul câtorva 
principii, acolo ? 


scriitorii şi automobilul 
ice ai eat 


„Unde ne suni visătorii“.,.. 

Unde să fiec, în automobile fireşte. 

Iată, după Liviu Rebreanu, care a 
schimbat democraticul „Chevralei“ des- 
chis, pe o superbă limuzină cenuşie — 
şi pe autorul „Strianei“, conâucând cu 
o superbă desinvoltură pe calea Victo- 
riei, un „Nenault“ (conducere interi- 
oară), 

Mâine, poimâine, la concuu'sul de auto- 
turism, n'ar fi surprinzător să încon- 
jure cel dintâi țara, vreun firav poet, 
dar nu pe Pegas, ci pe un Alfa-Romeo 
de curse. Căci oxice-aţi spune, ne mo- 
dernizăm.,.. 





ARIEL 








Cei Z ChHceuraci 


CARACTERE ȘI 


Se făcea o chetă lu Academia Fran- 
veză; lipsea un lu'lovic de aur; fu bănuit 
că ma contribuit unul din membrii cu- 
noscut prin avariţia Ini. El susținu că a 
dat; cel care făcea colecta zise; „Nu 
l-am văzut. cred“, D. de Fontenelie ter- 
mină discuţia spunând: „Eu am văzut; 
dar nu cred“, 


Cineva îşi petrecea de trezicei de ani 
(oate serile la doamna de..; își pierdu 
soția; se crezu că se va căsători cu cea- 
laltă şi fu încurajat. EL refuză: „N'aşi 
mai şti— spunea unde să-mi petrec 
serile“. 

M,. spunea: „Femeile nau bun decât 
ce au muti bun“, 


Un tânăr sensibil, era batjocorit de li- 
bertini care râdeau de sentimentalismul 
lui. El le răspunse cu naivitate: „E gre- 
şala mea că iubese mai mult femeile pe 
care le iubesc decât pe cele pe cure nu 
le iubesc“? 

e 


D. de Boguemonta cărui femeie era 
prea galantă, se culca odată pe lună în 
cameru doamnei, pentru ca să  previe 
bârfelile în cazul când ea ar îi rămas 
însăreinată. Apoi pleca spunând: „Mi-am 
făcut datoria, vie cine-o vreu“, 


Doumna de B... neputând cu toată tre- 
cerea ei să facă nimic pentru D. de C.. 
omaniul său, om prea mediocru, l-a 
luat în căsătorie. Ca amant nu era din 
cei pe care să-i arăţi. Ca soţ arăţi orice. 


DD. de Vontanson era obiectul princi- 
pal al atenţiilor unui prinț străin, cu 
toate că D. de Voltaire era acolo. Incur- 
cat şi ruşinat că prințul nu se udresase 
deloc lui Voltaire, se apropie de el și-i 
spuse: „Prinţul mi-a spus cutare lucru“ 
(un compliment foarte măgulitor peniru 
Voltaire). Acesta văzu că era o polileţe 
a lui Voncanson şi îi spuse ; „Recunose 
tot talentul dumitale în felul în care faci 
pe prinf să vorbească“, 


M... îmi spunea: „Am renunțat la prie- 
tenia a doi oameni, unul fiindcă na mi-a 
vorbit nici odată de el, altul pentru că 
nu mi-a vorbit nici odată de mine“, 


Un glumeţ văzând la Operă executâu- 
du-se în balet faimosul Qui nourut, ai 
lui Corneille, îl rugă pe Noverre să facă 
să se danseze Maximele lui La Rochefou- 
cauld. 





ANECDOTE 


CHAMFORI 


Doamna de Montmorin spunea fiului 
său : „Jutri în lume, nam decât un sial 
să-ți dau: acela de a fi îndrăgostit de 
luate temei”, 

9 


D. de Lanzun fu întrebat ce-ar ră 
puude soţiei sale (pe care n'a mai Yi 
use de zece ani) dacă ea i-ur serie : „An 
băunt de curând de seamă că sunt Însăr. 
cinată“, EI reflectă şi răspunse : „l-a 
scrie, sunt iîucâtat că aflu că cerul a bi: 
necuvântat însfâvşit unirea moastră. În. 
grijiți-vă sănătatea. Voi veni să vă în 
enrte astă seară“, 


Se discuta la doamna de Luxembourg 
asupra acestui vers al lui Delilie: 


două hârburi se consola 
[între ele“ 


Fură anunţaţi Bailli de  Bretenil ş 
doamuu de Lu Reyniere. „Versul e bu 
zise Mureşala. 


„Șl-aceste 

























Cineva citind o Scrisoare proastă 4 
Jui Blanchard, asupra balonului, în Jon. 
nal de Paris, spuse: „Cu un astlei de 
spivit trebue să te plictisești grozar î 
aer, 


Cineva spunea lui MI... acadenielar: 
„Vă veţi însura întro zi” EL răspuns: 
„Am râs atâta de Academie şi-um ajuns 
mereu mi-e fvică să nu se întâmplea- 
celaș lucru şi cu căsătoria“, 


D. de R.. citea înto surielate tei 
sau patru epigrame contra a tot atâla 
persoane dintre care nici una nu mi 
trăia. Lumea se întoarse apoi spre Î 
de... ca peutru a-l întreba dacă nu a 
şi el ceva cu care să regaleze asistenți 
„Eu, spuse el cu naivitate, toată lu 
mea trăeşie, aşa că nu pot să vă Sp 
nimic“. 


L'Ecluse, cel care a fost în [rus 
„Verietăţilor amuzante“ povestea că 
năr fiind si Fără avere, ajunse la lu 
ville şi obţinu locul de dentist al r 
lui Stanislas, exact în ziua în care 
le își pierdu ultimul dinte. 


]. J. Rousseau fiind la reprezenl 
piesei sale Devin du Village, un cu 
zan în abordă şi-i spuse cu politeți 
„Domnule îmi permiteți să vă fac 
compliment 2“. „Da domnule zise A 
seau dacă e bun“. Omul se duse 
spuse lui Rousseau + „De ce ai dita 
astiel de răspuns 2* „Cumnoaşteţi cesa 
rău zise el, decât un compliment 
făcut 2* 





InlHen-osraa 





0 Sedantaai cie 
CUvasmnie 


Regele Ludovic Filip, în timpul anei 
călătorii în Normandia, oferi o ţigare 
“primarului unui oras, cure îi făcuse o 
primire, înirut! mod cu totul aparte de 
“ăduroasă 

— Ţigara asta, ah! sira Strigă pri- 
marul pătruns de recunoștință, această 
jigare o voi furma-o toată viața mea | 


Inb'o zi, un curtezan spuse ifonuliii 
hi Filip II. regele Franiei : 

_— Dacă vei continua să mă iei în bat- 
cură, te voi sirăpunge cu sabia. 

Înficoşat, butonul merse să se plângi 
Kgelui : 

— Sire, se atentează la viaţa mea. 

— Nai nici o frică, spuse suveranul, 
Dacă cimeva te va ucide, va, îi executat 
de mine însumi cinci mimute apoi. 

—O0h ! Sire, reluă bufonul, Majesta- 
tea voastră nu poate să facă acest lueru 
înti minute înainte ? 


Emil Augier fu întrebat odată, dacă 
la mulţumit «de un nou colaborator al 
stu. 

— Incântat, răspunse el: este o perlă. 
W cite ori sunt în lucru, îi cer avizul. 
E mi-l dă, eu fac tocmai comtra- 
%ul şi succesul! este sigur, 



















Sub regimul ultimului mwege francez, 
slicitator vine să găsească pe un 
balt funcţionar, cuboscurt în acea epocă 
pi lipsa sa de scrupule. Asigurându- 
a că sunt singuri, solicitaţțorul spuse 
wtstuia cu un ae misterios: 

— Dommuli, suntem între noi. lată 
NW0 de franci şi nimeni nu va afla 
dimic, 

la care înaltul funcţionar în chestie 
Hspunse fără să se clintească: 

— Ascultă-mă, domnule, dă-mi 25.000 
dk franci și spune apoi la toaţă lumea. 


Verhaevren era foarte econom. Călăta- 
mi în Olanda cu pictorul spaniol he- 
țșos, se însărcină să cumpere două bi- 
e de tren, dar nu mai găsi decât unul. 
— Ah! Dumnezeule ! spuse €l priete- 
lui său. Am pierdut bileţul tău. 


întro zi un scriitor mediocru spuse 
i Balzac : 

— Am mândria, să poi spune, că sunt 
ful operelor mele ! 

— Bravo ! Atunci, te rog să transmiţi 
milui a-tale toate îielicitările mele, răs- 
puse Balzac. L-ai scăipat de o gravă res- 


pnsabilitate, 


bb caz car 


ROCIIILE SCURTE ȘI TEATRUL, 

Cine ar fi puint să creadă că ro- 
chiile scurte, pe care le impune actuala 
modă, ur putea să uibă o stricătoare 
repevcustune asupra auliţici în sălile 
de spectacol. 

Totuşi, acest lucru a [ost constatal de 
curând de către inginerii însărcinaţi să 
amelioreze lacustica teatrului „Albert 
Ilall“ din londra. 

Sta observat că în ultimii ani, acus- 
tica acestui teatru slăbise întrun most 
foare simţitor. Sa căutat deci săi se afle 
cauzele acestui fenomen, şi explicaţia a 
lust găsilă în cele ce urmează. 

In timpul când femeile purtau vest- 
minte lungi şi ample, sunctele erau „ab- 
sorbite” de către această abundență de 
stofe. Contrariu, simplificându-se îmbră- 
căinintea femenină, mici un obstacol nu 
sa mai opus dezagreabilelor  inconse- 
niente ale ecoului. , 

Atunci administrația  „Albert-Hall”- 
ului sa gâudit să înlocuiască ceeace lip- 
seu spcetatoarelur : sau acoperit pereţii 
sălei cu nişte pânze de a țesătură spe- 
cială. Graţie acestei operaţii,  sonorita- 
tca, fără ecou, a puiut să fie restabilită 
în parte, 


CATE LIMBI DIFERITE SUNT PE SU- 
PRAFAŢA GLOBULUI ? 


Iecorul Schurrer, un savant american, 
sa ocupat mulţi ani cu această  chezti- 
une. După siudii laburioase şi o minu- 
țioasă complicaţiune, a parvenit să, sta- 
bilească totalul limbilor şi idiomelor vor- 
bite pe suprafața pământului, în număr 
de 2.978, 

In acest ansamblu, doctorul Schurrer a 
numărat 860 de limbi distincte, adică de 
vrigină proprie. Din aceste 860 de limbi 
distincte, 48 sunt vorbite în Europa, 155 
în Asia, 424 în Africa şi 117 în Oceania. 


CAŢI METRI DE FIR NECESITA RL- 
ȚEAUA TELEFONICA IN JURUL 
LUMII ? 


Telefonul, devenit o necesitate absolu- 
ii pentru comerț, indusirie şi finanţe! 
este natural ca desvoltarea lui să creas- 
că în ficcare an. 


La sfârşitul anului 1927 sa stabilit că 
pe glob era o reţea de 161 miliarde de 
metri de fir teletonic, aerian sau subte- 
ran. America de Nord — şi iată o nouă 
probă a formidabilei sale activităţi so- 
ciale — deţine și aci partea leului. In- 
ivadevăr, în Statele-Unte, lungimea re- 
țelei telefonice este de  109.412.000.000 
metri. 


UNIVERSUL LITERAR, -— $% 





caricatura zilei 





CONDUCATOAREA ȘCOLEI. -— 
gaţi de seamă, copii, aplecaţ: capul, 
(London Opinion) 


Bă- 


MOMENTUI, OPORTUN 






ARBITRUL. — Dacă-i mai dai încă o 
lovitură în stomac, oprese lupta! 
BOXELURUL.— Ah! Unde, dă Dummne- 
zeu... 
(London Opinion) 


NOROC... 


bca > Ie 


TATAL, — Strengarii mei, îmi dau 
mare satisfacţie ! 
PRIETENUL. —. Da? Adevărat? Cum 
asta ? 
TATAL. — Pentru că nu am trei... 
E (London Opinion) 





48. — UNIVERSUL LITERAR 





MEMORIILE ISADOREI DUNCAN 


in afară de iubire pentru arta ei, Isadora Duncan a avut o mare patimă pentru 
viață, precum și o curiozitate nestatornică. Memoriile sale (dintre cari, dăm mai jos în 
traducere câteva capitole cari conțin puncte de reper ale vieței şi carierei marei dan- 
satoare) au savoarea lucrurilor trăite cu intensitate înainte de a Ți scrise precum şi 
caracteristica marilor existențe : au strâns laolaltă, ca într'un colier, personalitățile de 


marcă ale timpului. 


Această patimă de viaţă i-a fost întoarsă cu cele mai crude realități. Se cunoaște 
tragica şi ciudata ei moarte. De-asemenea, fără posibilitate de ajutor, Isadora Dunran 
„a privit dela o fereastră pe proprii săi copii, înecându-se în Sena. 


INTAIA DRAGOSTE 


Seara debutului meu veni.  Dansai 
în fața unui grup amabil şi entuziast, 
care mă emoţiona. Deabea se sfârşia un 
dans şi strigătele izbucniau : 

„Bruvo, bravo. Încântător. Ce copil;". 
La sfârşitul dansului un domn înalt cu 
ochi pătrunzători, sa ridică şi veni să mă 
imbrăţişeze : 

— „Cun te cheamă, 
ienă ? 

-- „Isadora“ 

— „Şi numele cel mic ?* 

— „Când eram mică, mi se spunea 
dorita. 

— „Ah, Dorita, sărutându-mă pe ochi, 
pe obraji şi pe gură, eşti adorabilă. 

Cineva mă luă de mână şi îmi spuse: 

— E marele Sardou”, 

La drept vorbind tot ce conta în via- 
ja artistică a Parisului era acolo şi când 
wă dusei acasă, acoperită de flori şi o- 
magii, cei trei cavaleri ai mei erau 
Noufflard, Jacques Bangnies și Andrâ 
beaunier. 

Dintre aceşti trei tineri cel care tre- 
buia să devină cel mai bun prieten al 
meu era micul şi palidul Andre Beau- 
nier. Invățasem tocmai să citesc şi să 
scriu  franțuzeşie curgător și Andre 
Beaunier îmi făcea  lecturu în atelier 
după amiazi şi seri întregi. Era în vo- 
cea lui o cadență delicios de dulce. 

Imi citia din Molitre, Flaubert, Thev- 
phile Gautier, Maupussant şi tot el a 
fost cel dintâi, care mi-a cetit Pelleas şi 
Mâlisande de Maeterlinek, 

In fiecare după amiază auziam o lo- 
vitură timidă în uşa atelierului. Era 
Audr6  Beaunier, totdeauna cu o carte 
nouă în mână sau cu o revistă rară. 

Imi încredința toate impresiile, îmi 
spunea genul de literatură, care îl pa- 
siona ; eu cred că numele lui Beaunier 
va rămâne peste veacuri ca al unuia 
dințre scriitorii cei mai distinși ai tim- 
pului său. 

De două ori l-am văzut pe Andre 
Beaunier cuprins de o emoție prolundă. 
Prima oară a fost la moartea lui Oscar 
Wilde. Veni să mă vadă, palid tremu- 
rând într'o stare de prăbuşire interioară. 
Auzisem vorbindu-se vag despre Wilde, 
dar nu știam prea mare lucru. Andrâ 


buna mea prie- 


Cesris reciesie în exizase 





îmi povesti o parte din viața ciudată a 
ivlandezului. Când îl întrebui  pentruce 
Oscar Wilde, fusese închis, el roşi până 
la rădăcina părului şi nu îmi răspunse. 

De fapt nu ştiam nimic despre viaţu 
personală a lui Andre Beaunier. Yenia 
deobiceiu înire 5 şi 6, îmi ciiia sau ne 
plimbam împreună. Într'o zi ne aşeza- 
tăm la un colţ din Bois de Mendou, unde 
se întretăiau patru drumuri. El numia 
drumul din dreapta noroc, pe cel div 
stânga pace, pe cel din faţă imortalitate. 
„Şi cel, pe care suntem noi? îl îatrebai 
eu. — „Dragoste”, îmi spuse Andre cu 
voce scăzută 

-— „Atunci vreau să rămân aici |” — 
„Nu, nu se vonte”, şi plecă înaintea nca 
cu paşi repezi, 

Accnstă prietenie ciudată și pătimașe, 
ținuse mai bine de un an, când cu vo: 
ari — cu toată nevinovăția inimii mele 
— să-i dau o altă expresie. 

Intr'o seară o trimesei pe Mama in 
operă, ca să rămân singură. Cumpăra- 
sem o sticlă de şampanie de cu ziuă. 
Pregătisem masa cu flori și două pahare, 
Imi pusei o tunică transparentă, părul 
îl legasem cu flori şi îl aşteptam pe An- 
dră, cu sentimentele unei noui  Thais. 
Veni, păru foarte mirat, grozav de în- 
curcai şi deodată mă părăsi. Eram sin- 
gură cu florile mele, cu gândul meu 
trist şi am plâns încet şi greu. 

Dacă ţineţi seama că nu aveam decât 
npisprezece ani şi că eram excepţional 
de frumoasă atunci, e greu de găsit un 
înțeles întâmplării âșteia. Mândria mea 
rănită mă îndreptă către alt admirator 
al meu. Era blond, înalt și frumos şi 
deşi îndrăzneţ se arăta timid cu mine. 
Intro seară, după dineu, ma clus într'o 
cameră de hotel. Tremuram și eram fe- 
ricită. Aveam  însfârşit să aflu ce este 
dragostea. Eram în brajele lui, sub un 
potop de mângâieri, cu inima bătând, cu 
fiecnre nerv inundat de plăcere, cu toa- 
tă ființa mea, înotând intr'o bucurie de 
extaz. 

„Mă deștept însfârşit la viaţă îmi spu- 
neam. când deodată el se ridică în pi- 
cioare şi pe urmă căzând în genunchi, 
într'o emoție de nedescris, îmi strigă: 

— Oh; de ce nu mi-ai spus? Ce cri- 
mă, eram gata să fac.Nu, nu trebue să 
rămătu curată. Imbracă-te, îmbracă-te“”, 

Rămâneam iar singură cu singurăta- 
tea şi tristețea dragostei încă neinplinite. 




























ORGOLIU 


Zudarnie dausul meu era cunoscut și 
udinirat de o elită numeroasă, situația 
mea bănească era rea, Suferiam de frig 
şi nc chinuiam zile întregi la gândul 
clirici neplătite. Totuşi în mijlocul ace 
tor lipsuri îmi amintesc că stăteam ces 
suri întregi, singură în atelierul meu în: 
gheţat, așteptând inspiraţia unei mişcări 
noui. Intr'o zi, întrun asttel de ceas up 
domn cu, fața plină, guler de blană și 
inel cu diamant veni să mă vadă: 

— „Viu dela Berlin. Am auzit că dar 
saţi cu picioarele goale  (ţiu minte 
vorba asia ma necăjit grozav) ŞI vreau 
să vă angajez pentru cel mai mare 
music-hali. 

Işi freca mâinile şi strălucia ca deo 
enormă fericire. L-am surprins probab) 
răspunzându-i : 

—- „Mulţumesc, dar nași  consiați 
niciodată, să-mi prezint arta mea peo 
scenă de music-hall“. 

--- „Dar nu înţelegeţi, răcni el. Vă e 
fer cinci suie de mărci pe seară. Vi se 
va face o prezentare magniiică. Prima 
dansutoare cu picioandele goale Di 
erste Bartuss Tânzerin, Kolossal, Kolo 
sal. Das wird so ein Erfolgein. Primii 
desigur ? : 

— „Desigur, desigur că nu, ţipai În 
rândul meu. Nu arta mea nu este d 
music-hall. Am să plec odată la Berli 
dur nădăjduesc să dansez acompaniat 
de orhestra filarmonică, întrun terpli 
al muzicii, nu într'un music-hall cur 
crebaţi şi animale savante. Ce oroare! 
Doamne. Nu, cu niciun preţ”. 

Impresarul  ncamţ, văzând interiorul 
nastru şi hainele noastre vechi, nu toli 
să-şi creadă urechilor. Reveni cât 
zile în şir, îmi oferi o mie de mărci, 
mnânic, îmi spuse Dummes Mădel, pâză 
când mă sili să-i strig, că eu venis 
în buropa, pentru ca să aduc o renașier 
a religei prin dans, pentru ca să da 
coper frumusejea și sfinţenia trupul 
omenesc, prin expresie și. mişcare, ui 
pentru ca să distrez burghezi gravi În 
timpul digestiei. 

—- „Desigur, îi spusei cu energie, t& 
fuz o mie de mărci azi refuz zece mit 
sută de mii. Caut un lucru, pe caredii 
nu-l înţelegi. Am să dansez când 
Berlin, pentru concetăţenii lui Gouthe $ 
ai lui Wagner, dar într'un teatru dem! 

















































+ dei şi cu siguranță peniru mai rani de 
o mic de mărci“, 

Profeţia mea s'a realizat şi acela im- 
„per avu gestul delicat, de a-mi a- 
duce trei ani mai târziu, flori în loju 
mai dela operă. unde orhesira filarmo- 
mică a cântat pentru mine şi unde an 
avat 25.000 de mărci. Îşi mărturisi gre- 
wala : Sie hatem recht Gniidiges Frau- 
liu, Kuss die Hand“. 


INTALA PASIUNE 


ln searu aceen — la opera din Buda- 
pesia —: era în sală, strigând „Bravo” 
« toţi ceilalți un tânăr ungur, cae a- 
rea să transforme casta numlă din mine, 
îtr'o bacantă deslănţuită. Totul cons- 
pia la această metamorfoză,  primă- 
ma, dulceața nopţilor cu lună şi — 
wind dela teatru, — parfumul greu al 
liacului, Entuziasmul publicului, su- 
purile mele în iovărăşia unor tineri 
nsuali şi lipâiţi de griji, muzica ţigani- 
kr, gulașul unguresc cu puprikaş, vinu- 
ic grele, totul mă făcea să văd în 
tmpul meu altceva de cât un instru- 
went, destinat să exprime armonia sfântă 
A muzicii. Sânii mei, care, până atunci 
alea erau infloriţi, se desemnau albi 
ij mirarea, pe care o simţiam mă fericea 
ț mă întrista în acelaş timp. Şoldurile, 
are îmi dădeau înuinte v înfăţişare de 
iai adoloscent, se rotunjiră şi în toată 
lința mea simţeam o imensă impresie 
așteptare, o strigaroce urca din mine, 
șa cărui înţeles îmi era limpede: nu mai 
pleam șă dorm noapea, mă agitam, mă 
itorceam, fierbinte şi dureroasă. Intr'o 
dpă amiază, într'o reuniune de amici, 
“ui deasupra unui pahar cu tokai doi 
wi mari negri, cari străluceau şi îşi 
mrecurau flacăra în mine, atât de încăr- 
li cu arzătoare adoraţie şi pasiune, în- 
dt tot înțelesul primăverii aceleia se 
pia în ei. Bărbatul eru înalt, de o stu- 
kr magnifică, avea părul buclat, negru 
A admirabile reflexe roşietice. Când 
widea Între buzele lui roşii şi 6ensu- 
lucea o dantură solidă şi ulbă. Dela 
lila privire, eram goi, unul în braţele 
idulalt, şi nicio putere pământească, 
n de-ar fi putut opri. 

Ema actor, Ne duserăm, scara, mama 
a cu mine, să-l văd jucând în Romea. 
a excelent și mai târziu avea să de- 
ji cel mai mare artist ul Ungariei. 
ierpretarea pasiunei lui Romeo mă 
[în camera lui. Toată trupa mă pri- 
tu surâsuri curioase. Ne-a însoţit 
ă acasă, unde suparăm împreună. 
pă ce mama adormise um revenit să-l 
pe Romeo în salonul apartamentului 
iu, Jmi spuse că în seara aceea ju- 
pentru mine. Mi-a recitat pasagii 
şi, îngenunchiai înainte-mi şi emo- 


ne-ar 


d inceput Romeo era fericit numai 
dindu-mi, vorbindu-mi despre artă, 
ge teatru, eu eram  faricită să-l 
i Dar am observat că este din ce 
& maj tulburat uneori zguduit. Iși 
pea pumnii, părea bolnav şi atunci 
bi frumoasă se congestiona, ochii 

unflau. Mă simeam şi eu tulburată, 
n! mi se învârtia şi un dor de neîn- 
ki de a-l îmbrăţișa creştea în mine, 
ce într'o seară pierzându-și orice 


eise. După spectacol mă dusei să-l 


stăpânire mă ridică în brațe şi mâ a- 
propie de canapea. 

Dimineaţa, în zori, amândoi părăsirăm 
hotelul și luând în stradă v trăsură cu 
doi cai, plecarăm la ţară, câţiva kilo- 
metri depărtare de oraş. Ne oprirăm la 
coliba unui țăran, unde femeea lui ne 
dădu o cameră largă cu un pat bătrâ- 
nesc. Am rămas acolo toată ziua, Ro- 
meo liniştindu-mi adesea strigătele şi 
uscându-mi lacrimile. Seara la reprezen- 
tație eram zdrobită. Totuşi când îl văzui 
pe lomeo în salonul nostru, era într'o 
astfel de bucurie, încât mă simţii răsplă- 
tită de toate suferințele şi nu mai avni 
decât o dorinţă: să-l îmbrăţişez. Mai 
ales când îmi spuse cu un glas tandru, 
că durerea mea are să înceteze şi că 
voi cunoaște însfârzit Raiul pământean. 

Profeţie, care se realiză. 


UN MARE PRIETEN: STANISLAVSKI 


Cu cât baletul mă umpiuse de uroare, 
cu atât teatrul Staniulawski ma tăcut 
să vibrez de entuziasm. Mă ducesa in 
fiece seară, când nu dansam eu insumi 
şi eram primită cu cea mai mare afecţie 
de toată trupă. 

Stanislawski venia adesea să mă vadă 
şi credea că ar putea să transforme dan. 
surile mele într'o şcoală  coreogrnfică 
pentru teatrul său. Dur i-um spus că 
asta nu se poate face, flecât începând cu 
copii mici. 

Cum Stanislawski era extrem de ocu- 
pai toută ziuu la teutru pentru repetiții, 
uvea adesea obiceiul de a veni să mă 
vadă după spectacol. În cartea lui a 
spus vorbind despre acoste  intâluiri : 
„Binuesc că um obosit-o udesea pe nn: 
can cu întrebările mele: Nu, nu mă o- 
bosia. Simţiam un entuziasm nestăpânit. 

Aerul viu al acestui timp ue zăpadă, 
hrana rusească şi mai ales icrele viude- 
cuseră complet slăbiciunea lăsată de iu- 
bssile mele spirituale de mai înainte. Şi 
acum toată ființa mea aşiepta un bărbat 
puternic.  Văzui în Stanislawski băr- 
batul căutat. 

Într'o seură, îl priviam cu înfățișa “eu 
lui fină, umerii lapgi, părul negru, ar- 
gintut puțin pe tâmple; şi cevu se 1iăz- 
vrălia în mine la gândul că aşi trebui 
să joc totdeauna ucest rol de Egerie. 
Cum era gata să plece, pusei mâinile pe 
umerii lui, le încolăci în jurul gâtului 
său puternic, pe urmă aplecându-mi ca- 
pul îl sărutai pe gură. El la rândul lui 
mă sărută tandru. Dar avea un aer de 
mirare extremă, cu și cum ar fi fost cel 
din urmă lucru, pe care l-ur fi aşteptat. 

lar când încercui să-l upropiu mai 
mult de mine, se scutură și privindu-mă 
consternat îmi strigă: „Dar copilul, ce 
vom face cu copilul ?* 

—. „Care copil? întrebai eu. — „Co- 
pilul nostru desigur, ce vom face cuel? 
Vezi, continuă Stanislawsk: grav, nu 
aşi voi ca un copil al meu să fie cres- 
cut în afară de îndrumarea mea și lu- 
crul ăsta ar [Îi foarte greu în casa meu”. 
Simțul meu pentru ridicol au putu să 
reziste exteaurdinarei seriozităţi, pe ca- 
re o punea îu cuvintele lui şi izbucnit 
în râs. El mă privi neînţelegând nimic, 
mă părăsi şi fugi deulungul culoarului 
hotelului. Râd îucă uneori noapiea de 
întâmplarea asta. Şi totuşi în ciuda râ- 

sului meu eram exasperată și necăjită. 
Inţelegeam însfârşit de ce oameni în- 
tradevăr rafinaţi, pot, după anumite 


UNIVERSUL LITERAR, — 40? 


convorbiri cu femei intelectuale să-și 
sa pălăria şi să se ducă în locuri de re 
putaţie indoelnică. M'am -bătut atunci 
toată noaptea. Dimineaţa, o baie ruseas- 
că mă împrospătă, aburul fierbinte şi 
duşul pece îi redară sistemului meu ner- 
vos calmul lui. 

Şi totuşi — stranie contrazicere — ți- 
nerii bărbaţi, pe care îi îniâlneam in Lo- 
ja mea şi care ar fi dat orice, ca să ob- 
țină favoarea mea mă plictiseau într'a- 
tât, încât cum deschideau gura îmi în- 
ghețau simţurile până la rădăcina ori- 
cărei dorinţi. ni închipui că eram o 
cerebrală. 

Câţiva ani mai târziu îi povesteam în- 
tâmplarea cu Stanislawski soţiei sale, 
cure fu cuprinsă de o veselie nebună și 
strigă : „Dar asta nu mă uimeşte. El 
priveşte viața cu atâta sziozitate, 

Oricare ar fi fost tactica mea, nu că- 
pătam dela el altceva decât un rar să- 
rut, iap pentru rest mă loviam de o re- 
zistență indemânatecă, dela care nu a- 
veam nimic de sperat. Stanislawsk: nui 
mai venia după spectacol la mine, [o- 
tuşi într'o zi îmi făcu o mare bucurie: 
mă luă întro sanie deschisă până la 
un restaurant de ţară, unde niâncarăm 
într'un cabinet particular. Am băut vot- 
ka și şampanie, am vorbit despre artă, 
dar am fost definitiv convinsă, că ar fi 
trebuit să fiu Circe în persoană, pentru 
ca să înving fortăreața virtuţii lui Sta- 
nistawski. 

Auzisem adesea vorbindu-se despre 
primejdiile grozave, pe care fetele ti- 
nere și frumoase le înfruntă intrând în 
capiera teatrală, Dar pentru mine lu- 
crurile erau cu totul altfel şi suferiam 
din cauza excesului de respect şi adimi- 
rație, pe care îl inspiram tuturor, 


GORDON CRAIG 


Iuir'o seași — în 19% — dansam la 
Berlin. Deobiceiu nu dau atenție pu- 
blicului când dansez: îmi face impresia 
unei divinități puternice, care reprezintă 
umanitatea. |n seura aceea totuşi remar- 
casem pe unul din spectatorii primului 
rang de fotolii. Nu il privisem, nu îl vâ- 
zusem, dar uveum conştiinţa prezenţei 
lui, şi când reprezentajia fu terminată, 
un kăzbat exirem de frumos, intră în 
loja mea. Era mânios. 

— „Sunteţi minunată, donanină, sun- 
teţi extraordinară. lar de ce mi-aţi îu- 
vat ideile mele? le ce mi-aţi luat de- 
corutrile ? 

— Ce spuneţi, domnule? Aceste per- 
delu u'basire sunt ale mele. Eu le-um 
inventat, când aveam cinci ani şi n'am 
încetai de atunci să dansez înuintea lor. 

— Nu, sunt decorurile mele ideile 
mele. D-tră sunteţi fiinţa, pe care o vi- 
sam pentru ele. Sunteţi realizarea vie a 
visurilor mele. 


— Dax cine sunteţi d-tră? 


Atunci străinul rosti aceste cuvinte 
extraordinare : 

-- Sunt fiul Fllenei Terry. 

Ellen Terry, idealul meu de  femee! 


Ellen Terry! 

Veniţi, domnule, acasă cu noi, spu- 
se mama. De vreme ce arta Isadorei vă 
interesează atât, — trebue numai decât 
să supaţi cu noi. 

Şi Craig veni la noi. Era într'o agita- 
ți extremă. Voia să-mi explice ideile 


H8. — UNIVERSUL Latiittail 


jui, planurile lui de artă şi mă interesa 
şrozav. Mama, obosită, se duse să se 
culce. Rămaserăm singuri. 

Craig continua să vorbească despre 
arta teatrului. Işi sublinia cuvintele cu 


gesturi. Adesea în mijlocul monologului 
striga : „Dar la dracu, ce faci d-ta, ar- 
tistă mare, trăind în mijlocul famiiiei 
E ubsurd. iu sunt omul, care te-a văzut 
cure te-a inventat. D-ta aparţii regisora.- 
tului meu“, 

Craig era înalt şi suplu, cu un clip 
amintiudu-l pe al mamei sale, dar ca 
trişături şi mai fine. În ciuda taliei lui, 
era ceva femenin în el, mai ales în dce- 
semnul gurii lui cu buze subţiri şi Jeli- 
caie. Buclele blonde, pe care le văzu- 
semi în portretele lui din copilărie erau 
mai închise. Ochii săi de miop scânteiau 
în dosul sticlelor. Numai mânile lui cu 
degete lungi şi vârfurile pătrate îi in- 
dicau forţa. Spunea râzând că are mâini 
de asasin „pentru ca să te gâtuesc, co- 
pila mea“. 

Iipnotizată îl lăsai să-mi arunce un 
mantou pe mica mea tunică albă. Mă 
luă, de mână și coborârâmn grăbiţi. El 
cheină un taximetru şi spuse în cea mai 
bună nemţească a sa: „Meine Frau und 
ich, wir wollen nach Potsdam gehen”, 

Ajunseriim în zori. Ne oprirăm la un 
mic hotel, care tocmai îşi deschidea por- 
ţiie și luarăm cateaua. Pe urmă, fiindcă 
soarele era sus pe cer, ne-am întors la 
Derlin. Ajunşi înapoi la 9 dimineaţa, 
nepuiând să ne  înloarcem la mama, 
pce-um urcat la o prietenă a mea Liisie 
de Brugaire.  Flisle de Brugaire era 
țigancă. Ne primi cu simpaţie, ne servi 
prânzul, îm dădu camera ci şi mă Jăsă 
să dorm până seara, 

Pe urmă Craig mă duse în atelierul 
lui. Era aculo o planşă de lemn imensă, 
neagră şi acoperilă cu foi de trandaliri 
artiticali, El era în faţa mea în picioare, 
în explozia tinereţii, frumuseţii şi geniu- 
lui său. O flacăre de dragoste arse în- 
tre noi şi mă aruntai în braţele lui cu 
ardoarea inagnetică a unui temperament 
adorinit de doi ani şi care aştepta să iz- 
buenească. Pasiunea lui o egala pe a 
mea. Găsisem în el carnea cărnii mele 
sângele sângelui meu. 

Nu ştiu cum îşi amintesc celelalte fe- 
mei de amanţii lor. Imi închipui că 
este corect să te opreşii la cap, la umeri, 
al mâini etc... pe urma să-i descrii costu- 
mul, dar în ce mă priveşte îl revăd tot- 
deauna așa cum mi-a apărut în această 
întâie noapte, când trupul lui alb, flexi- 
bil şi luminos ieși din chrysalida vest- 
mintelor lui și străluci ochilor mei uimiţi 
în toată splendoarea lui. 

Astfel trebue că a fost  Endymion 
când ochii limpezi ai Dianei îi zăriră 
pentru întâia oară silueta sveltă și albă; 
astfel Hyacint şi Narcis, strălucitorul şi 
un înger de Biake decât cu un tânăr mu 


ritor. Ochii moi abia fuseseră încântați 
de frumuseţea lui şi am fost atrasă că- 
tre el înlănțuită, înviusă. Ca două fla- 
cări ce se întâlnese am ars amâdoi în 
acelaş loc. Găsisem însfâşit egalul meu, 
dragostea meu, nu mai eram două ființe 
ci una singură, eram acea unică fiinţă 
despre care Platon vorbeşte în  Fedru, 
două jumătăţi ale aceluiaș suflet. Unirea 
noastră nu cra aceea a doi amanți, ci 
întâlmirea a două suilete surori. Uşorul 
înveliș al cărnii cra într'atât de spirilu- 
alizat de extaz, încât pasiunea terestră 


devine o îmbrăţişare cerească de  îla- 
cări albe şi pure. 
Sunt bucurii atât de complete, atât 


de perfecte încât ar trebui să nu le mai 
supravieţuieşti. O, dece inima mea îm 
brăţişată uu a sburat în noaptea accea, 
ca îngerul lui Blake, prin nori către o 
ultă sieră ? 

In atelierul lui Craig nu cra divan; 
nu era Petrecurăm 
noaptea întinşi pe planşă. El nu avea un 
ban, iar eu nu îndrăzneam să mă duc 
acasă să iau. Am dormit acolo două săp- 
tămâni. Mâncam împreună lucrurile, pe 
care în taină Craig le aducea seara. 

Biata mama mea făcea în acest timp 
anticameră la ambasdă şi poliţie poves- 
tind că un seducător i-a furai fiica, iar 
impresarul meu închunia de grijă. O 
notă apăru în jurnale anunjând că miss 
lsadora Duncn suferă de o maladie a 
gâtului. 


nici de mâncare. 


ISADORA DUNCAN, MAMA 


Cu alternative de sperauță şi desnă- 
dejde ină gândiam uneon la neliniştea 
tinereţii mele, la pribegiite mele prin 
țări depărtate, la descoperirile mele de 
artă şi toate astea nu erau decât un pro- 
log srăvechiu, pierdut în ceaţă, sfârşit 
în aşteptarea copilului — singură capo- 
d'operă la îndemâna unci biete ţărance. 
Era visul culminant a! tuturor ambiţii- 
lor mele. 

De ce draga mea mamă nu era cu 
mine ? Penirucă în numele unei absur- 
de prejudecăţi nu-mi ierta, că nu mă 
căsătorisem. Dar ea cunvscuse căsnicia, 
ea ştia că este imposibilă şi divorțase. 
Peniru ce voia să intru şi eu în această 
capeună, în care ea însăşi fusese atât de 
crud rănită. Mă împotriveam cu toate 
forțele inteligente ale fiinţei mele că- 
sătoviei. Socotiam şi socotesc  măritişul 
drept o instituţie umilioare, care duce 
pe artisi la scandaluri publice şi divorţ. 

Imi aşteptam dar copilul singură, dee 
parte de snaina, Din ce în ce mai snult 
frumosul meu corp se deforma înaintea 
ochilor mei miraţi. Sânii mei mici şi tauri 
cădeau. Picioarele agile erau dinu ce în ce 
mai lente, şoldurile mă dureau. Unde 
crau formele mele tinereşti şi graţioase 





A Ș | A 4 
de naiadă. Unde erau ambițiile: mele? 
Uncori mă simţiam nenorocită şi În 
frântă. Lupta cu viaţa era inegală; de 
când mă gândiam la copilul ce aveă-& 
se nască loată tristețea mi se risipia. ! 
Ceasuri crude de aşiepiare în noapte, 
Rămâi  culeaiă pe partea stângă. Inima 
ți se înăbușe. Te întorci pe partea 
dieaptă nic o ușurare. Te întinzi pe 
spate. Eşii într'una victima copilului, 
curagiosul Perscu. Semăna nai inult cu 
care se sbhate. Incerci cu amândouă mâl 
rile să-l pui la locul lui. Şi nopţile par 
nesiârșite. Vai, cât de greu plătim glo 
ria de a fi mame, i 





Uneori mă gândiam la dansul meu şi 
un regret viu pentru arta mea pierdută 
mă cuprindea. lar atunci simțiam În 
mine trei lovituri de picioruş şi ființa 
gâudinda 
mă : viaje 
dacă nu o palidă imagine a bucuriei ş 
a miraculului vieţii 2%, | 

Insfârșit am născut, Dar ce copil 
Era minunat şi frumos ca o dragoste 
cu ochii albaştrii şi lungi fire de păr 
brun. Miracol între miracole, gura li i 
mică îmi căuta sânul, îl muşca cu pia 
giile lui fără dinţi, sugea și bea laptele 
mamei lui. 


mică se întorcea. Surâdeam 
„La urma urmelor, ce este 























O femei, dece să încercaţi să deveniți Bi 
advoeaie, pictorițe, sculpiorije, cm 2. 
cest miracol există ? Cunasteava netu î: (E 
ceasă inhire atot puiernică, ce dag. 
șeşte iubirea pentru bărbat, Eram ae 
cată, palidă, sfâşiată şi fără polei 
dar micul meu sngea şi striga. Viaţă, rit dia 
jă, viață, Unde cra arta? Arta mal 2 
Toate artele ? Ce îmi păsa mie de ară? 3 ? 
Simţiam că sunt o zeiţă, superioară te 
turor artiștilor. 

















DEE aa Ia 






p. 


ee m. n. 


Fi 


A adalia 


notes Scan zale lia 23 


TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr, 11,