John Katzenbach — Razboiul lui Hart

JOHN 


ATZENBACH 


K 


ACUM ÎNTR-O ECRANIZARE EXCEPȚIONALĂ, 
CU BRUCE WILLIS SI MARCEL IURES 


JOHN 
KATZENBACH 


Razboiul lui Hart 


Original: Hart's War (1999) 
RAO International Publishing Company 
2004 


Această carte le este dedicată lui Nick, Justine, 
Cotty, Pheobe, Hugh şi Avery 


PROLOG 
Cerul nopţii 

Acum el e doar un bătrân căruia îi place să rişte. 

De la distanţă, numără trei vârtejuri distincte ce 
umpleau spaţiul dintre suprafaţa lină a apelor albastre 
de la marginea GulfStream-ului şi norii cenuşii-negri, 
care se deplasau încet către apus, prevestind furtuna 
ce avea să vină la sfârşitul după-amiezei. Vârtejurile 
de apă erau ca nişte conuri înguste de întuneric, 
învolburându-se cu toată forţa de care erau capabile şi 
suratele lor de pe uscat - tornadele. Totuşi, erau mai 
puţin discrete: nu izbucneau dintr-o dată, terifiant, ca 
furtunile de pe uscat. In schimb, creşteau din 
inexorabila acumulare de căldură, vânt şi apă, pentru 
ca, în final, să se întindă ca un arc între nori şi ocean. 
Văzându-le cu câtă putere înaintează, bătrânului i se 
părură maiestuoase. Erau vizibile de departe şi astfel 
mai uşor de evitat. Tocmai asta făcuseră celelalte 
ambarcaţii, îndreptându-se către malul fluviului uriaş, 
care curgea de la nord spre apele calde caraibiene. 
Bătrânul rămăsese singur pe mare, legănat de ritmul 
lent al valurilor, motorul bărcii sale nu scotea niciun 
zgomot, iar cele două undiţe pe care le aruncase mai 
devreme stăteau nemişcate pe suprafaţa de cerneală a 
apei. 

Se uita ţintă la cele trei spirale şi îşi spuse că 
vârtejurile erau poate la cinci mile depărtare, dar 
vântul care trecea prin fiecare dintre aceste pâlnii, 
depăşind două sute de mile pe oră, putea parcurge cu 
uşurinţă această distanţă. Apoi îşi dădu seama că 
vârtejurile îşi găsiseră ritmul şi că, deveneau mai 
uşoare şi dintr-o dată mai iuți. Păreau că dansează 
împreună în timp ce se îndreptau către el, ca doi 
dansatori nerăbdători ce îşi tăiau calea unul altuia pe 


ringul de dans, ca pentru a atrage atenţia unei femei 
frumoase. Unul se oprea şi aştepta răbdător în timp ce 
ceilalţi doi se mişcau încet în cerc, apoi, dintr-o dată, 
se apropiau unul de altul, în timp ce celalalt se dădea 
la o parte. „Un menuet, se gândi el, dansat de curtenii 
de la o curte renascentistă.” Clătină din cap. Ceva nu 
era în regulă. Se uită, din nou, la pâlniile întunecate. 
„Un cadril, poate, într-un hambar de ţară, cu muzica 
de vioară plutind în aer?” Dintr-o dată, o rafală 
năbădăioasă de vânt a făcut ca un fanion de pe 
furcheţi să se mişte cu putere, cu un zgomot puternic, 
înainte de a-şi lua zborul parcă înspâimântat de 
vânturile ce veneau către el neîndurător. 

Bătrânul trase repede în piept o gură de aer 
fierbinte. 

„Mai puţin de cinci mile, îşi spuse el. Mai degrabă 
trei.” 

Vârtejurile de apă puteau străbate acea distanţă în 
câteva minute, dacă asta şi-ar fi propus. Chiar şi cu 
motorul mare de două sute de cai putere din spate, 
care l-ar putea propulsa pe pescar prin valuri cu 
treizeci şi cinci de noduri, ştia că deja ar fi prea târziu. 
Dacă furtuna ar fi vrut să-l prindă, ar fi făcut-o. 

El percepu dansul lor ca fiind elegant, stilizat. Dar 
era plin de energie. De entuziasm. Avea ritm şi 
încordare. Făcu un efort şi îşi imagină, pentru o clipă, 
că vântul purta sunetele unei melodii. Zbuciumul a 
zeci de cornuri, tam-tamul tobelor şi avântul sălbatic 
al instrumentelor cu coarde. O rapidă şi decisivă 
secvenţă muzicală de chitară. Se uită în sus, spre 
cerul întunecat, la norii negri şi imenşi, aducători de 
furtună, ce înaintau greoi către el prin aerul albastru 
al Floridei. „Muzica unei orchestre mari”, îşi spuse el. 
Asta este. Jimmy Dorsey şi Glenn Miller. Muzica 


tinereţii lui. Muzica izbucnea cu entuziasmul şi forţa 
specifice jazului, cu alămurile ţipând în voie. 

Bubuitul unui tunet îi ţintui privirea şi, în depărtare, 
văzu dunga de lumină a unui fulger pierzându-se pe 
suprafaţa oceanului. Vântul se înteţea în jurul lui, 
şoptindu-le parcă un avertisment parâmelor. Se uită 
încă o dată către vârtejuri. „Două mile”, îşi spuse. 

Fugi şi vei supravieţui. Stai şi vei muri. 

Zâmbi pentru sine. „Nu este încă timpul meu.” 

Printr-o mişcare sigură şi rapidă răsuci cheia în 
contact, pornind puternicul motor Johnson, care parcă 
îl mustra, aşteptându-i nerăbdător comenzile, plin de 
reproş pentru că îşi încredinţase viaţa capriciilor unui 
buton electronic şi unui motor. Barca s-a întors cu 
jumătate de cerc, lăsând furtuna în urmă. O scurtă 
rafală de ploaie îi udă cămaşa de doc şi simţi gustul 
proaspăt al picăturilor pe buze. Se mişcă repede către 
prova şi trase în barcă cele două undiţe. Ezită pentru 
un moment, uitându-se către vârtejurile de apă. Acum 
erau la o depărtare de o milă, mari şi terifiante, 
privindu-l parcă de sus, uimite parcă de cutezanţa 
omului neînsemnat de la picioarele lor. Forţele gigan- 
tice ale naturii fuseseră oprite din drumul lor de 
insolenţa lui, ezitând, şocate de provocarea lui. 
Oceanul îşi schimbase culoarea, din albastru-închis în 
negru-cenuşiu dens, ca şi cum ar fi încercat să ajungă 
la furtună şi să se amestece cu ea. 

Bătrânul râse când se auzi încă un tunet, mai 
aproape, ca o bubuitură de tun, explodând în aer. 

— Nu mă poţi prinde, îi strigă vântului. Nu încă. 

Apăsă acceleraţia. Barca ţâşni cu furie prin valuri, 
motorul scoase zgomote înalte ca nişte râsete 
sfidătoare, prova se ridică apoi reveni la orizontală, 
alunecând pe suprafaţa oceanului, îndreptându-se mai 


aproape de țărm, unde cerul era limpede. 

Cum îi era obiceiul, stătuse în larg mult după ce 
soarele apusese. Furtuna se abătu departe pe mare, 
creând, poate, probleme vapoarelor mari ce îşi croiau 
drum prin Strâmtoarea Florida. În jurul lui aerul se 
liniştise, o dată cu apariţia primelor stele pe cerul 
adânc al nopţii. Era încă foarte cald, chiar şi în larg, 
iar aerul îl înconjura cu o strângere alunecoasă şi 
umedă. Nu mai pescuia, de fapt nu o mai făcuse de 
ore. În schimb, stătea pe un răcitor la pupă, ţinând în 
mână o sticlă de bere rece pe jumătate plină. Profită 
de ocazie şi îşi reaminti că se apropia ziua în care 
motorul va refuza să mai pornească sau mâna nu îi va 
mai fi atât de rapidă pe cheia de contact şi o furtună, 
ca aceea din ziua respectivă, îl va învăţa o ultimă şi 
fatală lecţie. Acest gând îl făcu să ridice din umeri. El 
se gândi că a avut o viaţă plăcută, plină de succese şi 
de momente fericite - toate datorate unui uimitor 
noroc întâmplător. 

„Viaţa este uşoară, îşi reaminti, când ai fost la un 
pas de moarte.” 

Batrânul se întoarse şi privi spre nord. Dinspre 
Miami, la cincizeci de mile distanţă, se vedea o lumină 
slabă. Dar în jurul lui, întunericul era total, deşi avea 
parcă o consistenţă ciudată, lichidă. Credea că, din 
cauza insuportabilei călduri şi umidităţi, în Florida 
plutea în aer încordarea. Uneori, când se uita spre 
cer, tânjea după nopţile clare din Vermontul natal. 
Acolo întunericul i se păruse întotdeauna bine aşezat, 
întins la maximum pe firmament. 

Aşteptase în larg momentul în care să poată privi în 
abisul de deasupra, fără a fi deranjat de lumina şi de 
zgomotul oraşului. Impunătoarea Stea a Nordului, 
constelaţiile îi erau la fel de familiare ca sunetul 


respirației nevestei sale în somn. Le distingea, 
încurajat de statornicia lor. Orion şi Cassiopeea, Ares 
şi Diana, zeiţa vânătorii. Hercule, eroul, şi Pegas, calul 
înaripat. Cele două care, cele mai uşoare dintre toate, 
Carul Mare şi Carul Mic, primele pe care le învățase 
când era mic, acum mai bine de şaptezeci de ani. 

Trase puternic în piept aerul umed şi fierbinte, apoi 
rosti cu voce tare, cu un accent sudist, grav, care nu 
era al lui, ci aparținuse odată, cu mulţi ani în urmă, 
cuiva pe care îl cunoscuse bine, dar nu pentru mult 
timp: „Găseşte drumul spre casă, Tommy, vrei?” 

Cuvintele acelea aveau un ritm vioi, aproape ca un 
cântecel. După mai mult de cincizeci de ani, sunau 
încă în urechea lui cu acelaşi ton zeflemitor, aşa cum 
se întâmpla odinioară, prin aparatul de 
intercomunicaţie al bombardierului, acoperind şi cel 
mai asurzitor zgomot al motorului şi pe cel al 
exploziilor puternice de afară, provocate de artileria 
antiaeriană. 

Şi răspunse cu voce tare, aşa cum o făcuse în acele 
vremuri de zeci de ori: 

— Să nu-şi facă nimeni nicio grijă. Pot găsi baza şi 
legat la ochi. 

Dădu din cap. Cu excepţia acelei ultime dăţi. Atunci, 
toate capacităţile sale, cititul semnalelor radio, 
orientarea după punctele astronomice, ghidarea după 
stele cu ajutorul octantului, niciuna nu i-a mai fost de 
ajutor. Auzi vocea din nou: „Găseşte drumul spre casă, 
Tommy, vrei?” E 

„Îmi pare rău, le spuse el fantomelor. În loc să 
găsesc drumul spre casă, am găsit moartea.” 

Mai trase un gât de bere, apoi ţinu sticla rece lipită 
de frunte. Cu mâna liberă căută în buzunarul cămăşii, 
unde pusese o pagină ruptă din ediţia de dimineaţă a 


ziarului New York Times. Se opri din scotocit exact 
atunci când ajunse cu degetul la hârtie. Își spuse în 
sinea lui că nu mai era nevoie să o citească din nou. 
Își putea aminti titlul; REPUTAT PROFESOR MOARE 
LA VÂRSTA DE 77 DE ANI; I-A INFLUENŢAT PE 
PREŞEDINŢII DEMOCRAŢI. 

„Acum, îşi spuse, eu trebuie să fi rămas ultimul care 
ştie ce s-a întâmplat cu adevărat”. 

Respiră adânc. Își aminti dintr-o dată o discuţie pe 
care o avusese cu cel mai mare dintre nepoți, când 
băiatul avea numai unsprezece ani şi venise la el cu o 
poză în mână. Era una dintre puţinele fotografii pe 
care le avea bătrânul din acea perioadă din tinereţe, 
când nu era cu mult mai tânăr decât nepotul său. Il 
arăta pe el lângă o sobă de fier, citind foarte atent. Pe 
fundal, era patul său de cazarmă din lemn. Nişte haine 
ponosite din lână atârnau pe un raft. Mai era o 
lumânare stinsă pe măsuţa de lângă el. Era foarte 
slab, aproape cadaveric, şi părul îi era tuns scurt. În 
poză, avea un zâmbet şters pe faţă, ca şi cum ar fi citit 
ceva comic. Nepotul îl întrebase: 

— Când a fost făcută, bunicule? 

— În timpul războiului. Când eram soldat. 

— Ce ai făcut? 

— Am fost pilot pe un bombardier. Cel puţin, pentru 
o vreme asta am fost. Apoi am fost numai prizonier, 
aşteptând să se termine războiul. 

— Dacă ai fost soldat, ai omorât pe cineva, bunicule? 

— Ei bine, am ajutat să fie aruncate bombe. Şi, 
probabil, acestea au omorât oameni. 

— Dar tu nu ştiai? 

— Exact. Nu ştiam sigur. 

Dar aceasta era, bineînţeles, o minciună. 

Se gândi mai apoi: „Ai omorât pe cineva, bunicule?” 


Şi apoi răspunsul onest: „Da, am omorât. Am omorât 
un om. Şi nu cu o bombă aruncată din avion. Dar este 
o poveste lungă.” 

Simţi necrologul în buzunar, când pipăi materialul 
cămăşii cu mâna. „Şi acum pot să povestesc”, îşi zise 
el. 

Bătrânul se uită încă o dată spre cer şi suspină. Apoi 
se întoarse la treburile lui, descoperind mica 
strâmtoare din Whale Harbor. Ştia toate balizele de 
navigare pe de rost, ştia fiecare luminiţă a țărmului 
Floridei. Ştia curenţii locali şi când vine fluxul şi 
refluxul, putea simţi cum alunecă barca prin apă şi îşi 
dădea seama şi dacă s-ar fi abătut de la traseu fie şi 
foarte puţin. Scrutând întunericul, călătorea încet, dar 
sigur, cu încrederea totală a unui om care merge 
noaptea pe întuneric, prin propria casă. 


I 
Visul recurent al navigatorului 

De-abia se trezise din vis, când tunelul ce trecea pe 
sub Baraca 109 se prăbuşi. Era chiar înainte de a se 
crăpa de ziuă şi plouase mult, cu întreruperi, de la 
miezul nopţii. Avusese acelaşi vis ca de obicei, un vis 
care părea aproape real despre ceea ce i se 
întâmplase în urmă cu doi ani. În acel vis, el nu văzuse 
convoiul, în acel vis, el nu sugerase să se întoarcă şi să 
atace, în acel vis, ei nu fuseseră doborâţi. 

Şi, în acel vis, nimeni nu murise. 

Raymund Thomas Hart zăcea chircit în patul său de 
campanie. Era un tânăr slab şi tăcut, cu o înfăţişare 
neatrăgătoare, al treilea din familia sa - după tatăl şi 
bunicul său - care purta numele sfântului. Işi simţea 
sudoarea adunată în jurul gâtului, cu toate că noaptea 
de primăvară era încă rece. În cele câteva clipe 
înainte ca bârnele de lemn, care se aflau la aproape la 
doi metri sub pământ, să pocnească sub greutatea 
solului îmbibat cu apă şi înainte ca aerul să se umple 
de fluierăturile şi de răcnetele gărzilor, ascultase 
răsuflarea greoaie şi sforăiturile bărbaţilor care 
dormeau în paturile de lângă el. În cameră mai erau 
alţi şapte oameni şi el îi putea recunoaşte după 
sunetele distincte pe care le făceau noaptea. Un om 
vorbea deseori în somn, dând ordine echipajului său, 
care murise de mult, altul se tânguia şi uneori 
plângea. Un al treilea avea astm şi, când vremea se 
înrăutăţea, horcăia toată noaptea. Tommy Hart 
tremură puţin şi îşi trase pătura gri şi subţire până la 
gât. 

Revăzu toate detaliile familiare ale visului, de parcă 
ar fi fost proiectat ca un film în întunericul din jurul 
său. În vis, zburau într-o linişte totală, fără sunet de 


motor, fără şuieratul vântului, alunecând doar prin 
aerul care părea un lichid transparent, benefic, până 
când auzea în difuzor vocea cu puternic accent texan 
a căpitanului: 

— Ei bine, băieţi, afară nu-i nimic în care să merite 
să tragi. Tommy, găseşte drumul spre casă, vrei? 

În vis, el s-ar fi uitat în jos pe hărţile şi pe schiţele 
sale, la octant, ar fi citit indicatorul vitezei vântului şi 
ar fi văzut o linie roşie mare pe valurile albastre ale 
Mediteranei, indicând drumul spre casă. Şi siguranţă. 

Tommy Hart tremură din tot corpul, din nou. 

Ochii îi erau deschişi în noapte, dar, cu toate 
acestea, văzu soarele reflectându-se din pata albă de 
spumă a valurilor de dedesubt. Pentru un moment, îşi 
dori să poată transforma acel vis în realitate, apoi 
realitatea în vis. Pur şi simplu să le schimbe între ele. 
Nu i se părea o dorinţă deloc nerezonabilă. „Folosind 
căile de comunicare aferente, se gândi «el. 
Completând, conform regulamentului militar, 
formularele standard în trei exemplare. Navigând prin 
birocraţia specifică din armată. Salutând în poziţie de 
drepţi şi cerându-i comandantului să semneze cererea. 
«Transfer, domnule: Un vis în realitate. O realitate în 
vis.»” 

În schimb, ceea ce se întâmplase în realitate era că, 
după comanda căpitanului, el se târî până în conul 
protector din plexiglas al avionului de tip B-25, pentru 
a arunca o ultimă privire împrejur, să vadă dacă poate 
observa linia de lumini a coastei siciliene, pentru a fi 
complet sigur de poziţia pe care o aveau. Ei zburau 
jos, la mai puţin de două sute de picioare deasupra 
oceanului, sub orice rază de acţiune a radarelor 
germane şi goneau cu mai mult de două sute cincizeci 
de mile pe oră. Ar fi trebuit să fie romantic şi amuzant, 


şase tineri într-un automobil sport pe un drum de ţară 
bătut de vânt, inhibiţiile - lăsate în urma ca şi 
scârţâitul de cauciuc după o demarare în trombă. Dar 
nu fusese aşa. In schimb, fusese riscant, ca patinajul 
pe o pojghiţă de gheaţă când nu cunoşti grosimea 
gheții. 

Se ghemuise în conul avionului, lângă locul pe unde 
se aruncau bombele şi aproape de mitraliera de 
calibru 50 cu două ţevi. Fusese, pentru un moment, ca 
şi cum ar fi zburat singur, suspendat deasupra 
valurilor albastre, separat de restul lumii. Fixase linia 
orizontului, căutând ceva familiar care să-l poată ajuta 
să se orienteze pe hartă, un punct care să îi servească 
drept sprijin în găsirea drumului către bază. In cea 
mai mare parte navigarea lor se baza pe presupuneri 
şi pe estimări. 

Dar, în loc să găsească vreo creastă de munte care 
să-i arate unde se aflau, ceea ce putuse să vadă, chiar 
la limita câmpului său vizual, erau inconfundabilele 
linii de nave comerciale şi o pereche de distrugătoare, 
care se mişcau alertate înainte şi înapoi, precum nişte 
câini de stână ce-şi păzesc oile de lup. 

Ezitase doar o clipă, făcând în minte, rapid, toate 
calculele. Zburau de mai mult de patru ore şi erau la 
finalul raidului lor aerian. Echipajul era obosit, 
nerăbdător să ajungă la bază. Cele două distrugătoare 
erau apărătoare formidabile, chiar în faţa celor trei 
bombardiere care zburau aripă la aripă, în soarele 
dupa-amiezei. Își spusese în acel moment: „Doar 
întoarce-te şi nu spune nimic - vapoarele vor fi în 
afara razei vizuale în câteva secunde şi nimeni nu va 
şti nimic”. 

Dar, în loc să facă asta, acţionase exact aşa cum 
fusese învăţat. Se auzi vorbind cu o voce oarecum 


străină: 

— Căpitane, ţinte la aripa de la tribord! Distanţa de 
aproximativ cinci mile. 

Din nou, urmă o scurtă perioadă de linişte, apoi se 
auzi replica: 

— Ei bine, să fiu al naibii, Tommy, nu eşti tu ăl mai 
drăguţ?! Să-mi aduci aminte să te iau cu mine la 
vânătoare în vestul Texasului! Ai nişte ochi, Tommy! 
Cu ochi aşa de ageri ca ai tăi, băiete, nu poate scăpa 
niciun iepure de noi cât vezi cu ochii. Vom face acum 
o tocăniţă de iepure pe cinste. Nu-i nimic mai gustos 
pe lumea asta, băieţi... 

Orice ar mai fi spus căpitanul, Tommy Hart se 
supuse şi se târi afară din tunelul îngust din mijlocul 
avionului, lăsându-l pe sergentul de artilerie să-şi 
preia atribuţiile. 

Era conştient că Lovely Lydia se înclina puţin spre 
dreapta şi ştia că mişcările acesteia erau imitate de 
The Randy Duck la stânga lor şi de Green Eyes de 
dincolo de tribord. Se întoarse pe scăunelul metalic 
din spatele pilotului şi copilotului şi se uită din nou la 
hărţile lui. Işi spusese: „Acesta este momentul”. Şi-ar 
fi dorit să aibă rolul artileristului, dar ei erau cei care 
conduceau zborul şi li se dăduse pentru această 
misiune încă un membru în echipaj. Stând în picioare, 
putea privi printre cei doi piloţi, dar ştia că va avea de 
aşteptat până în ultimele secunde, pentru a-şi intra în 
rol. Unii aviatori preferă să vadă ţinta ridicându-se. El 
se gândea mereu că acest lucru era similar cu a privi 
moartea în ochi. 

— Artilerist! Eşti gata? Vocea căpitanului crescuse 
în intensitate, dar nu părea deloc ezitantă: Nu voi 
muşca decât o bucată mică din băieţii ăştia, aşa că hai 
să facem utilă deplasarea noastră aici! 


Prin difuzoare se auzise cum râdea. Căpitanul era 
un personaj popular, acel gen de persoană care avea 
umor în orice situaţie, oricât de dură ar fi fost. Le 
risipea mai toate spaimele cu accentul său texan 
puternic, ce nu părea niciodată scos din sărite sau 
măcar uşor iritat, atunci când focul artileriei 
antiaeriene exploda în jurul avionului şi mici bucăţi 
mortale de metal roşu-încins se izbeau de cadrul de 
metal al Mitchell-ului, de parcă bătea în geam un 
vecin nervos. Nici cele mai neînsemnate temeri, 
Tommy ştia, nu puteau fi, totuşi, pe deplin 
înfrânte.Tommy Hart închise ochii în noapte, 
încercând să-şi îndepărteze toate amintirile. Dar nu 
putu. Niciodată nu putuse. 

Auzi din nou vocea căpitanului: 

— Bine băieţi, pornim! Cum e vorba prietenilor 
noştri mâncători de lămâi!'? Tally ho! Acum e cineva 
aici care ştie ce naiba vor să spună cu asta? 

Cele două motoare Wright Cyclone cu paisprezece 
cilindri începură să urle când căpitanul le forţă mult 
peste limita lor. Viteza maximă a Mitchell-ului se 
presupunea că este două sute optzeci şi patru de mile 
pe oră, dar Tommy Hart ştia că ei depăşiseră de mult 
acea graniţă. Veneau din direcţia soarelui cât puteau 
ei de bine, la altitudine joasă, iar el se gândi că, 
probabil, avionul arăta frumos, negru în bătaia tuturor 
armelor din convoi. 

Lovely Lydia se scutură uşor când trapa bombelor 
se deschise şi, apoi, din nou, se năpusti spre cer 
fugind de valul de foc al tunurilor care o aşteptau 
nerăbdătoare. Un praf negru umplu aerul şi motoarele 
urlau sfidător. Copilotul strigă ceva de neînțeles, când 


' Limey (engl.) - apelativ dat în trecut marinarilor englezi care, 
pentru a nu se îmbolnăvi de scorbut, mâncau lamâi (n.red.). 


avionul spintecă văzduhul spre linia vapoarelor. 
Tommy se ridicase din scaun, în sfârşit privind prin 
fereastra carlingii, ţinându-se de o balustradă de 
metal. O fracțiune de secundă observă direcţia 
primului distrugător german, care lăsa în urmă o dâră 
albă în timp ce se învârtea precum un balerin într-o 
piruetă, iar fumul din toate armele sale se ridica în 
aer. 

Lovely Lidia a fost lovită o dată, apoi încă o dată, şi 
a început să zboare în derivă. Privind înainte, în 
direcţia vapoarelor, şi încercând să scoată aparatul 
din calea ploii de bombe ce se năpusteau asupra lor, 
Tommy Hart îşi simţi gâtul uscat şi scoase nişte 
sunete pe jumătate strigate, pe jumătate murmurate: 

— Lasă-le în pace! dar vocea se pierdu în zgomotul 
motoarelor şi al artileriei ce bubuia în jurul lor. 

Avionul căra şase bombe de două sute cincizeci de 
kilograme şi tehnica de bombardare a unui convoi nu 
era diferită de cea folosită la antrenamente, cu 
singura deosebire că acolo ţinta nu poate riposta. 
Artileristul avea să ignore zona de nord a bom- 
bardamentului, care nu era prea eficientă, şi să 
ochească fiecare ţintă, să lanseze o bombă, apoi să 
pregătească avionul pentru următoarea. Totul se 
petrecea rapid şi înspâimântator: viteză şi teroare 
amestecate. 

Când treaba era făcută cum trebuie, bombele 
ricoşau de pe suprafaţa apei şi se înclinau spre ţintă 
exact ca o bila de bowling spre popice. Artileristul era 
un tinerel imberb de doar douăzeci şi doi de ani, de la 
o fermă din Pennsylvania, care crescuse împuşcând 
căprioare în pădurile natale şi era foarte bun la ce 
făcea, foarte calm, foarte liniştit, nerealizând că 
fiecare fracțiune de secundă îi apropia de moarte, la 


fel cum îi apropia de inamicul pe care voiau să-l 
distrugă. 

— Unul s-a dus! izbucni în interfon vocea din conul 
avionului. Doi s-au dus! Trei! Lovely Lidia se înclina 
spre proră, sfâşiată de forţa gloanţelor îndreptate spre 
ea, de lansarea bombelor şi de forţa inerţiei proprii: 
Toate au fost eliminate! Scoate-ne de aici, căpitane! 

Motorul dădu din nou rateu, în timp ce căpitanul 
trase de manşă, ridicând bombardierul în aer: 

— Turela din spate! Ce vezi? 

— Iisuse! Căpitane! Unul lovit! Nu, trei! Nu, la 
naiba, cinci lovituri! lisuse! Dumnezeule, Dumnezeule! 
L-au doborit pe Duck! O, nu, şi pe Green Eyes! 

— Ţineţi-vă bine, băieţi! spuse căpitanul. Vom fi 
acasă la cină. Tommy, verifică! Spune-mi ce vezi 
acolo, în spate? 

Lovely Lidia avea o mică fereastră, ca o bulă de 
pexiglas pe acoperiş, menită să servească drept 
observator pentru navigator, deşi Tommy prefera să 
se ducă în partea din faţă a avionului. Aici era o 
treaptă mică de metal, pe care o folosea pentru a se 
ridica şi a împinge ferestruica; aruncă o privire în 
spatele lor şi văzu o imensă spirală de fum, ieşind din 
vreo trei dintre navele convoiului şi o mare explozie 
roşie dinspre petrolier. Dar atenţia acordată de el 
succesului muncii lor a fost de scurtă durată, din 
cauza a ceea ce avea să vadă imediat şi care l-a 
înspăimântat mai mult decât orice în acel 
bombardament - nu viteza, nu urletul motoarelor, nu 
peretele de gloanţe prin care trecuseră. Ce a văzut el 
era inconfundabilul roşu-portocaliu al flăcărilor ce 
ieşeau din eşapamentul motorului, prelungindu-se de- 
a lungul aripii. 

Strigă în interfon: 


— Motorul din dreapta! Motorul din dreapta! Foc! 

Se auzi numai replica nonşalantă a căpitanului: 

— Ştiu că sunt în flăcări, a naibii treabă, 
bombardier... 

— Nu, la naiba, noi suntem în flăcări! 

Flăcările ieşeau din carenaj, înălțându-se spre cerul 
albastru, umplând aerul de fum negru. „Suntem morţi, 
se gândi Tommy atunci. Într-o secundă sau două, sau 
poate cinci, sau zece, flăcările vor atinge tuburile de 
alimentare şi se vor întoarce în rezervorul din aripă, 
care va exploda.” 

Din acel moment îi trecu teama. Era o senzaţie 
foarte stranie să te uiţi la ceva care se întâmplă foarte 
aproape de tine şi să îţi dai seama că asta este, de 
fapt, propria moarte. El simţi că tresare uşor, ca şi 
cum, frustrat că nu poate face nimic, se resemna. Şi, 
în aceeaşi secundă, avu un sentiment ciudat, vag de 
dor şi de îngrijorare pentru mama sa, pentru fratele 
său, care era undeva, în Pacific, şi pentru sora sa, şi 
pentru cea mai bună prietenă a acesteia, care locuia 
în josul străzii lor, în Manchester, şi pe care o iubea 
mult, cu devotament şi se gândi cum ar fi suferit toţi 
mai mult şi pentru mai multă vreme decât avea el să o 
facă, deoarece ştia că explozia ce avea să aibă loc va fi 
rapidă şi fatală. Şi în acele clipe de visare auzi vocea 
căpitanului strigând pentru ultima dată: 

— Ţineţi-vă bine, băieţi, vom încerca să aterizăm pe 
apă! și Lovely Lidia începu să coboare, direct către 
valuri, care erau singura lor şansă reală de scăpare, 
să se prăbuşească în apă şi apoi să stingă focul înainte 
ca avionul să explodeze. 

I se părea că lumea din jurul lui nu striga cuvinte 
cunoscute, sunete care să aparţină acestei lumi. Era o 
larmă de trosnituri ieşite din cercul flamând al 


flăcărilor din iad. Mereu îşi spusese că, dacă s-ar 
întâmpla să plonjeze în apă, el se va adăposti sub 
placa de metal din spatele scaunului copilotului, dar 
nu a avut timp să ajungă acolo. In schimb, s-a agăţat 
disperat de o bară metalică, zburând deasupra 
albastrului Mării Mediterane la aproape trei sute de 
mile pe oră şi privind lumea în acel terifiant moment, 
ca un navetist nonşalant din Manhattan care stă 
agăţat de uşa trenului, aşteptând ca acesta să 
oprească în gară. 

Tremură din nou în patul lui de campanie. 

Şi-a amintit strigătul sergentului în turelă. Tommy 
făcuse un pas ezitant către trăgător pentru că ştia că 
acesta era blocat în propriul scaun şi centura de 
siguranţă nu se mai desprindea, se stricase probabil în 
urma impactului şi acesta cerea ajutor. Dar, în acea 
secundă îl auzi pe căpitan strigând către el: 

— Tommy, ieşi! Doar ieşi! Il ajut eu pe lunetist! 

Nu se auzea niciun fel de zgomot dinspre ceilalţi. 
Ordinul căpitanului a fost ultimul lucru pe care îl 
auzise de la vreunul dintre membrii echipajului de pe 
Lovely Lidia. Fusese surprins să constate că trapa 
laterală se deschise şi încă şi mai surprins că vesta de 
salvare funcţiona, ajutându-l să plutească în sus şi în 
jos pe suprafaţa apei precum o jucărie. lInotase, 
îndepărtându-se de avion, apoi se întorsese şi 
aşteptase să vadă cum ies şi ceilalţi, dar niciunul nu a 
făcut asta. li chemă o dată: 

— leşiţi! leşiţi! Vă rog, ieşiţi! 

Apoi pluti, aşteptându-i. 

După câteva secunde, Lovely Lydia se înclină în 
faţă, cu botul în jos, şi alunecă uşor sub suprafaţa 
apei, lăsându-l singur în mijlocul mării. 

Întotdeauna l-a tulburat acest lucru. Considera că 


toţi ceilalţi - căpitanul, pilotul, artileristul şi amândoi 
trăgătorii - fuseseră mai rapizi şi mai inteligenţi decât 
el. Toţi erau tineri şi atletici, se sincronizau bine între 
ei şi erau pricepuţi. Erau abili şi eficienţi, buni 
trăgători atât cu arma, cât şi cu mingea de baschet şi 
el ştiuse dintotdeauna că ei erau adevărații războinici 
de pe Lovely Lidia, în timp ce despre el credea că era 
doar un simplu student, firav, un pic neîndemânatic, 
dar bun la calcule şi estimări, care crescuse cu ochii la 
stelele de pe cerul Vermontului natal şi, în acest fel, 
mai mult din greşeală decât din patriotism, devenise 
navigator şi încercase să o scoată cu bine la capăt. El 
se considera o piesă din angrenaj, o anexă a aparat- 
ului de zbor, în timp ce ei erau cei care zburau şi cei 
care ucideau - adevărații bărbaţi în bătălie. 

Nu înţelesese de ce a supravieţuit, iar ceilalţi, care 
păreau atât de puternici în comparaţie cu el, muriseră. 

Şi aşa pluti singur pe mare aproape douăzeci şi 
patru de ore, apa sărată amestecându-se cu lacrimile 
lui, la limita delirului, înotând cu disperare, până când 
un vas de pescuit italian l-a scos din apă. Erau oameni 
duri care l-au tratat cu o gentileţe surprinzătoare. 
Pescarii l-au învelit într-o pătură şi i-au dat un pahar 
de vin roşu. Încă îşi mai putea aduce aminte cum îl 
ardea pe gât când l-a băut Şi, odată ajunşi la țărm, şi- 
au făcut datoria şi l-au predat germanilor. 

Asta era ceea ce se întâmplase cu adevarat. Dar în 
visul său adevărul se risipea întotdeauna, înlocuit de o 
realitate mult mai fericită, unde toţi supravieţuiseră şi 
se strânseseră sub aripa avionului, spunând bancuri 
despre comercianții arabi din jurul bazei lor din 
nordul Africii şi visând la ceea ce vor face în viaţă 
când se vor întoarce în America, la prietenele sau la 
nevestele lor de acolo. Se gândise uneori, când încă 


mai trăiau şi ceilalţi, că toţi cei din echipajul de pe 
Lovely Lydia erau cei mai buni prieteni pe care îi va 
avea vreodată şi, alteori, se gândise că, după război, ei 
nu se vor revedea niciodată. Nici măcar nu bănuia că 
motivul pentru care nu-i va mai vedea vreodată va fi 
că aceştia vor fi morţi şi că el va fi în viaţă, fiindcă 
acest lucru nu i se păruse plauzibil. 

În patul sau de campanie, se gândi: „Ei vor fi cu 
mine întotdeauna”. 

Unul dintre ceilalţi prizonieri se răsuci în pat, 
scârţâitul lemnului nelăsând să se înţeleagă ce spunea 
omul care vorbea în somn, toate acele bolboroseli 
contopindu-se într-un oftat aproape feminin. 

„Eu am supravieţuit şi ei au murit.” 

Deseori îşi blestema ochii pentru că l-au trădat când 
au zărit convoiul. Se gândea în mod absurd că, dacă s- 
ar fi născut cu o vedere foarte proastă sau chiar orb, 
în loc să fie înzestrat cu un simţ al văzului ieşit din 
comun de puternic, toţi ar fi fost încă în viaţă. Ştia că 
nu face bine gândind aşa. In schimb, şi-a jurat că, 
dacă va supravieţui războiului, într-o zi va străbate 
toata ţara până în vestul Texasului şi, după ce va 
ajunge acolo, va intra adânc în acea zonă împădurită 
şi sălbatică, va lua o puşcă şi va începe să omoare 
iepuri. Toți iepurii care îi vor ieşi în cale. Toţi iepurii 
de pe o rază de câteva mile. Se vedea împuşcându-i cu 
zecile, cu sutele, cu miile, un mare măcel în rândul 
iepurilor. Să ucidă iepuri până va cădea la pamânt de 
oboseală, cu muniţia terminată, cu ţeava puştii 
înroşită. Înconjurat de atâţia iepuri morţi, cât sa-i 
ajungă căpitanului pentru o eternitate. 

Ştia că nu va putea să adoarmă la loc. 

Aşa că se întinse pe pat şi asculta cum picaturile de 
ploaie loveau acoperişul de metal, răsunând ca nişte 


împuşcaturi. Şi printre acele zgomote din depărtare se 
auzi o bubuitură slabă. Câteva momente mai târziu, 
izbucniră fluiere şi strigăte frenetice, toate în 
inconfundabila germană a paznicilor lagărului. Își 
dădu picioarele jos din pat, încercând să se încalţe, 
când auzi izbituri în uşa barăcii şi: „Raus! Raus! 
Schnell!” Va fi rece afară, pe platoul de defilare, şi 
Tommy Hart se întinse spre vechea sa jachetă de zbor 
din piele. Oamenii din jurul său se grăbeau să se 
echipeze, luându-şi pe ei îmbrăcămintea de lână şi 
cizmele de zbor, roase şi rupte, în timp ce lumina 
timidă a zorilor răzbatea prin ferestrele murdare ale 
barăcii. În graba sa de a se echipa, o lăsă deoparte pe 
Lovely Lidia, cu echipajul său cu tot, ei dispărură 
într-un loc special din memoria sa, iar el se alătură 
mulţimii de oameni ce se îndreptau spre ceața umedă 
care se lăsase în acea dimineaţă peste lagărul Stalag 
Luft 13. 

Sublocotenentul Tommy Hart îşi târșâi picioarele 
prin noroiul de culoarea cafelei cu lapte de pe platoul 
de defilare. Rumoarea începuse cu câteva minute 
după adunare - Appel în germană - şi acum, ori de 
câte ori trecea un gardian prin dreptul lor, bărbaţii 
începeau să fluiere şi să se plângă. 

Nemţii, în cele mai multe cazuri, îi ignorau. 
Ocazional, un Hundfurer, cu fiorosul lui câine 
ciobănesc alături, se întorcea la grupul de oameni şi îi 
ameninţa prin gesturi că îi va da drumul bestiei, lucru 
care avea darul de a-i potoli pe aviatori, dar numai 
pentru câteva minute. Luftwaffe Oberst Edward Von 
Reiter, comandantul lagărului, trecuse repede în 
revistă mulţimea de oameni cu câteva ore în urmă, 
oprindu-se numai când a fost abordat de ofiţerul 
superior american, colonelul Lewis MacNamara, care, 


cu mare rapiditate, îi prezentă toate plângerile. Von 
Reiter îl ascultă pe MacNamara pentru aproximativ 
treizeci de secunde, apoi îl salută uşor, ridicând două 
degete spre borul şepcii şi îi făcu semn ofițerului să se 
întoarcă la locul lui în fruntea prizonierilor. Fără a le 
mai arunca nici măcar o privire oamenilor din curte, 
Von Reiter dispăru în direcţia Barăcii 109. 

Prizonierii mormăiau şi călcau apăsat cât era ziua 
de lungă. Kriegie era felul în care se autointitulau ei, 
o prescurtare a cuvântului german Kriegsgefangene, 
care tradus liber înseamnă „capturat în război”. Să 
stai în picioare, aşteptând, era, în acelaşi timp, 
plictisitor şi epuizant. Erau sentimente cu care se 
obişnuiseră, dar pe care le urau, totuşi. 

Erau aproape zece mii de prizonieri de război ai 
Alianţei în acel lagăr, împărţiţi în mod aproape egal în 
două tabere, de nord şi de sud. Aviatorii americani - 
ofiţeri cu toţii - erau în tabăra din sud, pe când 
englezii şi ceilalţi aliaţi erau în tabăra din nord, la un 
sfert de milă depărtare. Trecerea dintre cele două 
tabere nu era neobişnuită, dar era dificilă. 

Era nevoie de o escortă, de un gardian înarmat şi de 
un motiv foarte bine întemeiat. Bineînţeles, un motiv 
bine întemeiat putea fi obţinut prin pasarea câtorva 
ţigări unui „copoi”, aceasta era denumirea pe care le- 
au dat-o prizonierii gardienilor care patrulau prin 
lagăr şi care erau înarmaţi numai cu nişte sonde de 
fier ce semănau cu nişte săbii şi pe care le foloseau să 
facă găuri în pământ. Paznicilor cu câini li se spunea 
folosindu-se numele lor oficial, deoarece câinii speriau 
pe toată lumea. Nu era niciun fel de zid în jurul 
lagărului, dar fiecare tabără era înconjurată de un 
gard înalt de peste şase metri. Pe ambele părţi era 
câte un rând de sârmă ghimpată de la un capăt la 


altul. La fiecare cincizeci de metri de-a lungul gardului 
se aflau turnuri de pază din lemn. Acestea erau 
ocupate în permanenţă de trăgători de elită, 
incoruptibili şi complet lipsiţi de umor, echipați cu 
pistoale automate Schmeisser, pe care le ţineau 
atârnate de gât. 

La trei metri în interiorul gardului principal, nemţii 
delimitaseră o zonă cu ajutorul unor ţăruşi din lemn. 
Aceasta era limita. Oricine o depăşea se presupunea 
că are intenţia de a evada şi era împuşcat. Cel puţin, 
asta era ceea ce comandantul le spusese fiecăruia în 
parte la sosirea în lagăr. Realitatea era că paznicii 
lăsau să treacă prizonierii care purtau o cămaşă albă 
cu o cruce mare roşie pe ea, pentru a recupera o 
minge de baseball sau de fotbal care se rătăcea în 
acea zonă, chiar dacă uneori, pentru amuzament, 
lăsau câte un prizonier să treacă, apoi trăgeau focuri 
în aer sau la picioarele lor. Să meargă până la limita 
demarcată de nemți era una dintre activităţile 
preferate ale prizonierilor; aviatorii făceau ture 
interminabile până la limita captivităţii lor. 

Soarele de mai răsări devreme, încălzind feţele 
oamenilor adunaţi pe terenul de defilare. Tommy Hart 
bănuia că ei stăteau deja în formaţie de aproape patru 
ore, în timp ce, cu răbdare, ofiţeri şi soldaţi germani 
treceau prin faţa lor, îndreptându-se către tunelul 
prăbuşit. Soldaţii cărau lopeţi şi târnăcoape. Ofițerii 
erau încruntaţi. 

— Este blestematul ăla de lemn, se auzi o voce din 
formaţie. Se udă, putrezeşte şi nu mai poate să ţină 
nimic. 

Tommy Hart se întoarse şi îl văzu pe cel care 
vorbise, un bărbat vânos din Virginia de Vest, copilot 
pe un B-17, al cărui tată crescuse muncind într-o mină 


de cărbune. El presupuse că acesta, în a cărui voce 
monotonă se simţea nemulţumirea, avusese un rol 
important în planul de evadare. Oameni care aveau 
cunoştinţe despre sol - fermieri, mineri, excavatorişti, 
Chiar şi un director de firmă de pompe funebre care 
fusese doborât deasupra Franţei şi care locuia în 
baraca alăturată - erau înscrişi pe lista celor implicaţi 
la numai câteva ore de la sosirea în lagăr. 

El nu făcuse niciun efort de a evada din tabără. Şi 
nici nu avea o dorinţă prea mare de a încerca măcar, 
spre deosebire de mulţi alţii. Nu era vorba că nu voia 
să fie liber, dar ştia în sinea lui că, pentru a evada, 
trebuia să coboare într-un tunel. 

Şi nu putea face acest lucru. 

Bănuia că frica de spaţii închise i se trăgea de când, 
odată, se închisese din greşeală într-un dulap din 
pivniţă, la vârsta de patru-cinci ani. Petrecuse zece 
ore îngrozitoare în întuneric, căldură şi lacrimi, auzind 
vocea mamei lui strigându-l, dar el era aşa de panicat, 
încât nu i-a putut răspunde. Probabil că nu ar fi putut 
spune că sentimentul de teamă pe care-l simţise din 
ziua aceea era claustrofobie, dar, de fapt, asta era 
cauza. Se înrolase la forţele aeriene în parte din cauză 
că şi în cele mai strâmte unghere ale avionului, se afla 
totuşi în spaţiu deschis. Ideea de a fi în interiorul unui 
tanc sau al unui submarin era, de departe, mult mai 
înspăimântătoare pentru el decât gloanţele inamice. 

Deci, în ciudata şi nesigura închisoare internaţională 
Stalag Luft 13, Tommy Hart ştia un singur lucra: dacă 
vreodată va ieşi de aici o va face pe poarta principală. 
Deoarece nu va cobori niciodată de bună voie într-un 
tunel. 

Acest fapt îl făcea să se considere mulţumit - chiar 
dacă nu era lumea în care ar fi dorit să trăiască, mai 


mult resemnat - să aştepte sfârşitul războiului, în 
ciuda rigorilor de la Stalag Luft 13. Câteodată era 
mobilizat ca pândar - pentru a sta undeva de unde 
putea să fie cu ochii pe unul dintre copoi, un fel de 
sistem de avertizare rapidă gândit de ofiţerii care se 
ocupau cu securitatea taberei. Orice neamţ care se 
mişca prin tabără era în permanenţă urmărit şi 
observat de paznicii ale căror câmpuri de observaţie 
se suprapuneau şi care foloseau diferite metode de 
semnalizare. Bineînţeles, copoii ştiau că sunt urmăriţi, 
astfel că încercau tot ce le stătea în putere să scape 
de spioni, alternându-şi constant ratele şi căile pe care 
le urmau. 

— Hei! Fritz Unu! Cât timp ai de gând să ne ţii aici 
în picioare? 

Vocea aceasta bubuia cu O autoritate 
inconfundabilă. Bărbatul acela era un pilot de 
vânătoare din New York, un căpitan. Răbufnirea era 
adresată unui neamţ solitar, îmbrăcat în uniformă 
cenuşie, cu o şapcă moale de campanie trasă pe frunte 
- ţinuta standard a unui copoi. Erau trei copoi cu 
numele de Fritz şi întotdeauna li se adresau după 
nume şi număr, ceea ce îi irita la culme. 

Soldatul se întoarse, privindu-l ţintă pe căpitan. Apoi 
păşi mai aproape de bărbatul care stătea în poziţie de 
repaus în primul rând. Nemţii adunau fiecare bloc al 
formaţiei în rânduri de câte cinci, ca să-i numere mai 
uşor. 

— Căpitane, dacă nu aţi săpat, atunci nu ar fi fost 
nevoie să staţi aici, zise el într-o engleză impecabilă. 

— La naiba, Fritz Unu! răspunse căpitanul. N-am 
săpat. Asta era, probabil, încă unul dintre sistemele 
voastre proaste de canalizare care s-a surpat. Ar 
trebui să îi lăsaţi pe câţiva dintre noi să va arătăm 


cum se face treaba. 

Neamţul clătină din cap: 

— Nu, Kapitan, acesta era un tunel. Este o 
nesăbuinţă să evadați. Doi oameni au plătit cu viaţa 
până acum. 

Ştirea i-a amuţit pe piloți. 

— Doi oameni? îl întrebă căpitanul. Dar cum? 

Copoiul ridică din umeri: 

— Săpau. Pământul cade peste ei. Rămân prinşi 
acolo. Îngropaţi. O pierdere. O prostie. Işi ridică o idee 
tonul vocii, privind formaţia de inamici: E o tâmpenie. 
Dummkopf! Se aplecă şi luă o mână de pământ 
noroios, pe care îl strânse între degetele lungi, 
aproape feminine: Acest pământ. Bun pentru plantat. 
Să produci mâncare. E bun. Bun şi pentru jocurile 
voastre. Şi ele sunt bune... arătă el spre terenul de 
atletism al împrejmuirii. Dar nu este îndeajuns de tare 
pentru tunele. Neamţul se întoarse din nou spre 
căpitan: Nu vei mai zbura, Kapitan, decât după 
război. Dacă trăieşti. 

Căpitanul din New York îl privi sever, şi, într-un 
final, spuse: 

— Ei bine, mai vedem noi, nu-i aşa? 

Copoiul schiţă cu indolenţă un salut şi plecă mai 
departe, oprindu-se numai când ajunse la capătul 
formaţiei. Acolo urmă un scurt schimb de cuvinte cu 
un alt ofiţer. Tommy Hart se aplecă înainte şi îl văzu 
pe Fritz Unu întinzând mâna în care i se strecuraseră 
rapid vreo două ţigări. Bărbatul care îi pasase ţigările 
era un căpitan de bombardier din Greenville, 
Mississippi, vânjos, scund şi zâmbăreţ, pe nume 
Vincent Bedford; era negociatorul şi comerciantul-şef 
al formaţiei şi pentru talentele de care dădea dovadă 
fusese poreclit Trader Vic, după faimosul restaurator. 


Bedford avea un accent puternic de sudist, 
tărăgănat, atrăgător. Era un excelent jucător de 
pocher, un jucător de baseball mai mult decât 
rezonabil, care petrecuse ceva timp în ligile 
neînsemnate. Inainte de război, vânduse maşini; şi 
asta părea ceva care i se potrivea. Dar lucrul la care 
se pricepea cu adevărat era comerţul în Stalag Luft 
13, schimbând ţigări şi bomboane de ciocolată, cutii 
de cafea adevărată care veneau fie în coletele Crucii 
Roşii, fie în pachetele din State, pe haine şi alte 
bunuri. Sau lua hainele care erau în plus şi le schimba 
pe mâncare. Niciun schimb nu era peste puterile lui 
Vincent Bedford şi foarte rar ieşea în pierdere dintr-un 
asemenea troc. Iar în cazul extraordinar în care aşa 
ceva s-ar fi întâmplat, instinctele-i de cartofor îl 
scoteau din impas. Un joc de pocher putea să îi 
realimenteze stocul la fel de bine ca un pachet de 
acasă. Părea să scoată la schimb şi alte articole; 
întotdeauna ştia cel mai nou zvon, întotdeauna afla 
ştirile de pe front cu puţin înaintea celorlalţi. Tommy 
Hart presupunea că în decursul activităţii lui pusese 
cumva mâna pe un aparat de radio, dar nu era sigur 
de asta. Insă ştia că în Baraca 101 Vincent Bedford 
era omul pe care trebuia neapărat să-l observi. Într-o 
lume în care oamenii aveau foarte puţin, Vincent 
Bedford avea pusă deoparte o avere, mă rog, cel puţin 
pentru un lagăr de prizonieri de război: vrafuri de 
cafea şi alimente, şosete de lână şi izmene lungi şi 
orice altceva ar putea face viaţa în lagăr mai uşoară. 

În rarele momente când Trader Vic nu era 
preocupat de negoţ, se lansa în descrieri grandioase, 
idilice ale orăşelului din care venea, întotdeauna 
reproduse în vorba tărăgănată a Sudului, domol, cu 
dragoste. De cele mai multe ori, ceilalţi aviatori îi 


spuneau că se vor muta şi ei în Greenville după război, 
chiar şi numai pentru a-i închide gura, pentru că 
discuţiile despre acasă, nu contează cât de elegiace ar 
fi fost ele, insuflau un dor de casă înnebunitor. Toţi 
bărbaţii din lagăr trăiau pe culmile unei disperări sau 
ale alteia, iar gândul la State nu făcea nimănui niciun 
bine, deşi era aproape singurul lucru la care se 
gândeau. 

Bedford îl privi pe neamt cum se îndepărtează, apoi 
se întoarse şi îi şopti ceva aviatorului care se afla 
lângă el în formaţie. 

A durat doar câteva secunde ca vestea să treacă 
prin grup, apoi spre formaţia vecină. 

Oamenii prinşi în tunel se numeau Wilson şi O'Hara. 
Amândoi erau adevăraţi şobolani de tunel. Tommy 
Hart îl ştia vag pe O'Hara; decedatul ocupase un pat 
în baraca lor, dar în altă încăpere, astfel că nu era 
decât unul dintre cele două sute de chipuri înghesuite 
în clădire. După informaţiile care acum treceau în 
şoaptă de-a lungul rândurilor de prizonieri, cei doi 
coborâseră în tunel noaptea trecută foarte târziu; în 
timp ce fixau bârnele de suport, pământul moale se 
prăvălise în jurul lor. Fuseseră îngropaţi de vii. 

Şi, conform informaţiilor obţinute de Bedford, nemţii 
s-au decis să lase cadavrele celor doi acolo unde i-a 
surprins pământul. 

Discuţia şoptită a lăsat imediat loc vocilor pe ton 
ridicat de furie. Formaţiile de oameni păreau să 
prindă repede viaţă: liniile se îndreptară, umerii erau 
traşi în spate. Fără să primească vreun ordin, oamenii 
trecură în poziţie de drepţi. 

Tommy Hart făcu şi el la fel, dar nu fără a arunca o 
ultimă privire de-a lungul rândurilor, acolo unde 
stătea Trader Vic. Era trăsnit de ceea ce vedea, puţin 


neliniştit dintr-o cauză care îi scăpa, pe care nu putea 
să o pună în cuvinte. 

Apoi, înainte să aibă timp să evalueze ce anume îl 
deranjase, căpitanul din New York strigă cu voce tare: 

— Ucigaşilor! Criminali nenorociţi! Sălbaticilor! 

Alte glasuri din alte formaţii au prins mesajul, iar 
cerul împrejmuirii se umplu de strigăte de indignare. 

SAO? păşi în faţa formațiilor, apoi se răsuci şi se uită 
ţintă la oameni cu o căutătură care părea să ceară 
disciplină, deşi propria furie era evidentă în privirea 
cenuşie a ochilor şi în încleştarea maxilarului. Lewis 
MacNamara era de mult timp în armată, colonel de 
aviaţie având peste douăzeci de ani în uniformă, care 
foarte rar avea nevoie să ridice tonul şi care era 
obişnuit să fie ascultat. Un bărbat rigid care părea că 
vede prizonieratul ca pe o altă misiune militară dintr- 
un lung şir de asemenea misiuni. In timp ce 
MacNamara luă poziţia de repaus cu faţa spre 
prizonieri, cu picioarele niţel depărtate, cu mâinile 
prinse strâns la spate, doi soldaţi traseră piedicile 
armelor, un act în mare parte ameninţător şi suficient 
de convigâtor, astfel că oamenii din formaţie ezitară şi 
încet-încet se liniştiră. 

Nimeni nu credea cu adevărat că soldaţii vor 
deschide focul asupra aviatorilor adunaţi acolo. Insă 
nimeni nu era absolut sigur de acest lucru. 

Comandatul lagărului, urmat îndeaproape de o 
pereche de ajutoare care păşeau cu grijă prin noroi, 
cu cizmele lor lustruite, îşi făcu apariţia, ceea ce 
provocă fluierături şi injurii, studiat ignorate de Von 
Reiter. Fără un cuvânt către SAO, comandantul se 
adresă formațiilor: 


2 SAO, Senior American Officer (engl.), ofiţer american superior 
(n.tr.). 


— Acum vă vom număra. Apoi sunteţi liberi. Se opri, 
apoi adăugă: Numărătoarea va fi cu doi oameni mai 
puţin! Prostie! Piloții rămaseră tăcuţi, în poziţie de 
drepţi: Acesta este al treilea tunel în ultimul an! 
continuă Von Reiter. Dar este primul tunel care i-a 
costat pe oameni viaţa! Comandantul striga, cu vocea 
otrăvită de frustrare: Alte încercări de evadare nu vor 
mai fi tolerate! Făcu o pauză, apoi îi privi rând pe 
rând; ridică un deget osos şi gesticula asemenea unui 
profesor înţelept în faţa clasei sale neascultătoare: Nu 
a existat niciodată o evadare reuşită din lagărul meu! 
Niciodată! Şi nici nu va fi vreuna! Se opri din nou, 
trecându-şi privirile peste prizonierii adunaţi: Aţi fost 
avertizaţi, spuse el, în concluzie. 

În tăcerea de moment care s-a lăsat peste formaţii, 
colonelul MacNamara a făcut un pas înainte. Glasul 
sau avea aceeaşi greutate precum cel al lui Von 
Reiter. Stătea drept, postura sa fiind un portret al 
perfecțiunii militare. Ar fi fost ciudat ca uniforma lui 
zdrenţuită şi ruptă pe alocuri să îi diminueze statura 
impozantă. 

— Aş dori să profit de aceasta ocazie pentru a-i 
aminti Oberet-ului că este datoria sub juramânt a 
fiecărui ofiţer să încerce să evadeze din mâinile 
duşmanului. 

Von Reiter ridică mâna, tăindu-i vorba colonelului: 

— Nu-mi spune mie de datorie, zise el. Evadarea 
este verboten! 

— Această datorie, aceasta cerinţă, nu este cu 
nimic diferită pentru oamenii Luftwaffe-ului care sunt 
ţinuţi prizonieri de ai noştri, adăugă tare MacNamara. 
Şi dacă un pilot din Luftwaffe ar muri în încercarea 
sa, ar fi îngropat de camarazii săi, cu toate onorurile 
militare! 


Von Reiter se încruntă, deschise gura să răspundă, 
dar se opri. Aprobă uşor din cap, aproape 
imperceptibil. Cei doi bărbaţi se priviră lung unul pe 
celalalt, de parcă s-ar fi luptat între ei pentru ceva. O 
înfruntare a voinţei. 

Apoi comandantul făcu un semn ca SAO să îl 
însoţească şi se întoarse cu spatele către oamenii 
adunaţi acolo. Cei doi ofiţeri dispărură din ochii 
prizonierilor, mărşăluind în direcţia porţii principale, 
care ducea spre birourile lagărului. Instantaneu, în 
capătul fiecărei formaţii apărură copoii şi începu 
procesul familiar şi laborios al numărării aviatorilor. 
Pe la mijlocul strigării listei, prizonierii au auzit prima 
explozie  bubuind profund: soldați nemți plasau 
încărcaturi de-a lungul tunelului prăbuşit, umplându-l 
cu pământul galben nisipos care îi ucisese pe cei doi 
americani. Tommy Hart se gândi că ceva nu e în 
regulă, că nu e cinstit să te înrolezi să zbori în 
văzduhul imaculat, fără să ţii cont de cât de periculos 
este acest lucru, pentru ca mai apoi să mori singur, 
sufocându-te, prins la trei metri sub pământ. Dar nu 
zise asta cu voce tare. 

Tunelul care ieşea din Baraca 109 fusese ascuns sub 
o chiuvetă din camera de baie şi, după ce o lua direct 
în jos, o cotea abrupt la dreapta, îndreptându-se spre 
gardul de sârmă ghimpată. Dintre cele patruzeci de 
barăci din împrejmuire, 109 era cel mai aproape de 
perimetru. Pentru a ajunge în siguranţă la linia 
întunecată de plopi înalţi, care semnalau marginea 
unei păduri tipice Bavariei, cei care săpau în tunel 
trebuiau să îşi croiască drum prin mai mult de o sută 
de metri de pământ. Tunelul ajunsese la mai puţin de 
o treime. Dintre cele trei tunele săpate în ultimul an, 
acesta ajunsese cel mai departe şi ducea cu el cele 


mai mari speranţe. 

Ca aproape oricare alt kriegie din lagăr, până la 
prânz Tommy Hart mersese până la limita 
împrejmuitoare a lagărului şi se uitase la rămăşiţele 
tunelului, încercând să îşi închipuie cum fusese pentru 
cei doi oameni prinşi sub pământ. Incărcăturile de 
dinamită plasate de soldaţii nemți au lăsat pământul 
întors, iarba mânjită cu noroi, iar pe alocuri mici 
cratere, acolo unde exploziile făcuseră ca tavanul 
tunelului să se surpe. Un echipaj de pază a turnat 
ciment la intrarea în tunel din Baraca 109. 

Oftă cu zgomot. În apropiere stăteau alţi doi piloţi 
de pe un B-17, care, în ciuda vremii blânde, erau 
îmbrăcaţi în haine groase din piele de oaie, căptuşite 
cu blană şi care cercetau şi ei acelaşi peisaj. 

— Nu pare aşa de departe, zise unul din ei, oftând. 

— Aproape, aprobă  însoţitorul său, mormăind 
printre dinţi. 

— Foarte aproape, zise primul pilot în pădure, 
printre copaci, apoi găseşti drumul spre oraş şi eşti pe 
calea cea bună. Trebuie doar să ajungi la gară şi la o 
linie care merge spre sud. Sari în orice mărfar cu 
destinaţia Elveţia şi eşti pe drum. La naiba! E aşa de 
aproape! 

— Ba nu-i deloc aproape, interveni Tommy Hart. Şi e 
mult prea vizibil din turnul de nord. 

Amândoi piloţii ezitară, apoi aprobară din cap, de 
parcă şi ei ar fi ştiut că îi trădează ochii. Războiul are 
un fel de a micşora sau a extinde distanţele, în funcţie 
de ameninţarea care te paşte dacă treci prin spaţiul 
respectiv. Tommy credea că este întotdeauna greu să 
vezi clar, mai ales când e în joc viaţa ta. 

— Şi totuşi aş vrea o şansă, cât de mică, zise unul 
din bărbaţi. Probabil era puţin mai vârstnic decât 


Tommy, oricum, mult mai voinic; nu se răsese, iar 
şapca de campanie era trasă până la sprâncene: Doar 
o şansă. Cred că, dacă aş reuşi să ajung pe partea 
cealaltă, unde nu mai e sârmă, ei bine, la naiba, nimic 
pe lumea asta care să mă mai oprească, atunci... 

— Poate doar vreo două milioane de nemţălăis, îl 
întrerupse prietenul său. lar tu nu vorbeşti deloc 
germana, oricum, unde o să te duci? 

— Elveţia. Frumoasă ţară. Numai vaci şi munţi, şi 
căsuţele alea dichisite... 

— Cabane, zise celălalt. Acolo le zice cabane. 

— Aşa. Cred că două săptămâni sunt de ajuns, mă 
fac gras şi frumos, mâncănd numai ciocolată. Tablete 
de ciocolată, mari şi gustoase, servite de o fetiţă 
blondă de la fermă, cu părul strâns în codițe, ai cărei 
părinţi nu sunt prin apropiere. Apoi direct acasă, în 
State, unde iubita mea ar face bine să-mi facă o 
primire de erou, aşa să ştii. 

Celălalt pilot îl plesni peste braţ. Jacheta de piele 
înăbuşi sunetul. 

— Visătorule! îi zise el. Se întoarse apoi spre Tommy 
Hart: Eşti aici de multă vreme? îl întrebă el. 

— Din noiembrie, patruzeci şi doi, răspunse Tommy. 

Amândoi piloţii fluierară a mirare: 

— Uaa! De multişor. Ai scăpat vreodată? 

— Nici măcar o dată, răspunse Tommy. Nici pentru 
un minut. Nicio secundă. 

— Omule, continuă pilotul de pe B-17, nu sunt aici 
decât de cinci săptămâni şi deja am luat-o razna aşa 
de rău, încât nu ştiu ce naiba o să fac. E ca şi cum aş 
avea o mâncărime, ştii, chiar în mijlocul spatelui, 
acolo unde nu poţi să ajungi cu mâna. 


3 Krauts, în limba engleză, în original, mod injurios de referire 
la un german (n.tr.). 


— Ai face bine să te obişnuieşti, răspunse Tommy. 
Ăştia care încearcă să scape mor repede. 

— N-am să mă obişnuiesc niciodată. 

Tommy aprobă din cap. „N-am să mă obişnuiesc 
niciodată”, se gândi el. Închise ochii şi îşi muşcă buza, 
răsuflând cu greu. 

— Uneori, zise el moale, trebuie să îţi găseşti 
libertatea aici... şi îşi atinse fruntea cu degetul. 

Unul din piloţi aprobă în tăcere, dar celalalt se 
întoarse spre tabăra principală: 

— Hei, îi atenţionă el, ia uite cine vine! 

Tommy se răsuci rapid şi zări doisprezece oameni 
mărşăluind în formaţie strânsă peste întinderea largă 
a terenului de exerciţii. Era evident că oamenii se 
gătiseră în cele mai de soi haine din Stalag Luft 13: 
purtau cravată, cămăşile şi hainele erau călcate, iar 
pantalonii aveau o dungă ireproşabilă. Uniformele de 
gală ale prizonierilor din lagăr. 

Fiecare bărbat din grup avea un instrument muzical. 
Soarele de mai se reflectă deodată în alama unui 
trombon, sclipind puternic. Un toboşar îşi trecuse o 
singură baretă în jurul taliei, astfel că toba îi atârna în 
faţă şi, pe măsură ce oamenii se apropiau, începu să 
bată un ritm rapid, metalic, precum un răpăit. 

Şeful echipajului se găsea puţin în faţa lor. Ochii 
erau aţintiţi drept înainte, privind prin gardul de 
sârmă la pădurea de dincolo. În mâini avea două 
instrumente, un clarinet, pe care îl ţinea în dreapta şi 
o trompetă ce strălucea, lustruită până ajunsese să 
aibă un luciu brun-auriu. Toți oamenii păstrau 
formaţia,  mărşăluind repede la unison, şeful 
strigându-le din când în când o cadență peste răpăitul 
tobei. 

Nu luă mai mult de câteva clipe ca această ciudată 


pleiadă să atragă atenţia celorlalţi prizonieri. Oamenii 
începură să se reverse dinspre barăci, împingându-se, 
umăr la umăr, să vadă ce se întâmpla. În faţa câtorva 
barăci de pe margine erau ofiţeri care îngrijeau nişte 
grădiniţe, însă, atraşi de zgomot, îşi lăsară la pământ 
uneltele improvizate şi li se alăturară spectatorilor. Un 
meci de baseball, care de-abia demarase în curtea de 
exerciţii, se întrerupse. Mănuşi, bâte şi mingi fură 
lăsate pe teren, iar jucătorii se îndreptară şi ei spre 
mulţimea adunată în urma bărbaţilor care mărşăluiau. 

Şeful plutonului era un bărbat scund, cu început de 
chelie, subţire şi musculos ca un luptător la categoria 
cocoş. Părea netulburat de sutele de aviatori care se 
materializaseră în spatele său, continuând să 
mărşăluiască, având privirea aţintită drept înainte. 
Striga în mod repetat cadenţa: „Dreptul, dreptul, 
drept, stâng, dreptul...”, în timp ce plutonul făcu o 
răsucire scurtă la stânga, ce ar fi pus în umbră şi o 
brigadă de instructori militari de la West Point, şi se 
apropie de linia de demarcaţie. La ordinul lătrat al 
şefului - „Pluton... Oprirea!” - s-au oprit la câţiva 
metri de sârma ghimpată, picioarele lor bătând la 
unison în praful moale. 

Mitraliorii germani din cel mai apropiat turn şi-au 
îndreptat armele în direcţia bărbaţilor. Păreau curioşi 
şi puşi pe treabă în acelaşi timp. Ochii de-abia li se 
vedeau sub căştile gri de oţel pe care le purtau, 
ivindu-se deasupra ţevii armei. 

Tommy Hart îi privea, dar mai apoi îl auzi fără să 
vrea pe unul din piloţii de pe B-17, care stătea mai 
într-o parte, şoptind cu un fel de disperare mută: 

— O'Hara. $mecherul ăla de irlandez care a murit în 
tunel aseară. Era un tip din New Orleans, ca dirijorul 
orchestrei de jaz. S-au înrolat împreuna. Zburau 


împreună. Cântau împreună. Cred că el era cel cu 
clarinetul... 

Dirijorul se întoarse spre oamenii săi şi le strigă: 

— Orchestra de jaz a prizonierilor din Stalag Luft 
13... atenţie! Cei din formaţie îşi loviră călcâiele unul 
de altul: Luaţi poziţie! ordonă el. 

Muzicanţii se aranjară rapid într-un semicerc, cu 
faţa la sârma ghimpată, spre cicatricea care marca 
pământul, acolo unde se termina tunelul și unde 
rămăseseră îngropaţi cei doi. Bărbaţii duseră 
instrumentele la gură, aşteptând semnalul dat de 
dirijor. Saxofoane, tromboane şi cornuri franceze 
aşteptau cu atenţie. Beţele toboşarului deasupra tobei. 
Un chitarist mângâia lemnul instrumentului şi ţinea o 
pană în mâna dreaptă. 

Privirea dirijorului orchestrei de jaz trecu peste 
chipurile tuturora, cântărindu-i pe rând. Brusc, el făcu 
stânga-mprejur, întorcându-se cu spatele la muzicanți. 
Făcu trei paşi în faţă, ajungând chiar lângă 
împrejmuire, apoi, cu o mişcare rapidă, îşi sprijini 
clarinetul de sârma ghimpată. Se ridică din nou în 
picioare, salută scurt instrumentul, apoi făcu stânga- 
mprejur. Un moment, păru că se clatină uşor, în timp 
ce îşi relua poziţia în faţa muzicanţilor. Tommy Hart 
observă că buzele bărbatului tremurau uşor, în timp 
ce ducea încet trompeta la gură. Lacrimi şiroiau pe 
obrajii saxofonistului şi ai unuia dintre cei de la 
trombon.  Muzicanţii păreau să ezite, iar tăcerea 
încremeni văzduhul. Dirijorul făcu un semn din cap, îşi 
umezi buzele ca să le liniştească parcă, ridică mâna 
stângă şi începu să ţină ritmul: 

— La ultima bătaie, zise el. Chattanooga Choo- 
choo. Să fie vioi! Să fie plin de viaţă! Unu, doi, trei şi 
patru... 


Muzica izbucni, explodând ca o stea în aerul ce-i 
înconjura. Se ridica spre cer, deasupra gardului de 
sârmă ghimpată, deasupra turnului de pază, zburând 
ca o pasăre în azurul pur, dispărând apoi, topindu-se 
în depărtare, în spatele lizierei care promitea 
libertatea, mereu aproape şi totuşi de neatins. 

Înstrumentiştii cântau cu furie, cu o intensitate 
nestăpânită. În câteva secunde, frunţile li se 
îmbrobonară de sudoare. Instrumentele se îndoiau şi 
se legănau în ritmurile muzicii. Din când în când, unul 
dintre membrii orchestrei păşea în centrul semicercu- 
lui, pentru un solo, dominând sincopa, desprinzându- 
se de ansamblu prin melancolia saxofonului sau prin 
energia tensionată a chitarei. Făceau acest lucru fără 
vreun semn din partea dirijorului, mai mult ca o 
reacţie la valul de muzică pe care îl creau, cu o 
intensitate ţinând de vremurile bune, răspunzând de 
parcă o mână trimisă din Rai îi încuraja, bătându-i 
uşor pe umăr. Chattanooga Choo-choo trecu ca un 
râu direct în That Old Black Magic, apoi în Boogie 
Woogie Bugle Boy of Company B - moment în care 
dirijorul trecu în faţă, acoperind cu ţipetele trompetei 
sale celelalte instrumente. Muzica a continuat, 
dezlănţuită,  neîngrădită, neîntreruptă, coborând, 
legănându-se, inexorabilă prin forţa sa, fiecare 
melodie trecând firesc, armonios, în următoarea. 

Adunarea uriaşă de prizonieri rămase stană de 
piatră, ascultând în linişte. 

Grupul cântă fără întrerupere aproape treizeci de 
minute, până când membrii formaţiei deveniră stacojii 
la faţă, ca nişte alergători obosiţi de efort, rasuflând 
din greu. Când ajunseră la ultimele acorduri ale lui 
Take the A Train, dirijorul, cu fruntea transpirată, îşi 
luă mâna stângă de pe trompetă, ridicând-o deasupra 


capului, apoi tăie aerul deodată, iar formaţia se opri 
ca unul. 

N-au fost aplauze. Dinspre mulţimea de oameni nu 
se auzi nici măcar un sunet. 

Dirijorul privi spre membrii orchestrei, apoi dădu 
din cap încet. Sudoarea şi lacrimile i se prelingeau, 
făcând să-i lucească obrajii, iar buzele i se încreţiră 
într-un început de zâmbet, în semn de apreciere 
pentru ceea ce au făcut, dar încă strâmb din pricina 
tristeţii. Tommy Hart nu a auzit ordinul, dar grupul a 
trecut brusc în poziţie de repaus, ţinând instrumentele 
la piept ca pe nişte arme. Dirijorul merse spre un 
trombonist, îi dădu acestuia trompeta, apoi făcu 
stânga-mprejur, mărşăluind repede spre sârmă, de 
unde ridică clarinetul. Cu faţa spre pădure, spre 
lumea largă din spatele barierei de sârmă ghimpată, 
dirijorul duse instrumentul la buze şi suflă fără grabă 
o singură gamă. Tommy nu îşi dădea seama dacă omul 
improviza sau nu, însă asculta cu atenţie cum notele 
clare, perfecte ale clarinetului dansează prin aer. 
Tommy se gândea că muzica era ca ciripitul păsărilor 
care hălăduiau toamna în lanurile de grâne din 
Vermont, locul lui de baştină, imediat înainte de 
marea migraţie spre sud. Când le alarma ceva, se 
ridicau toate în văzduh la unison, bătând aerul pe loc 
o clipă, apoi întinzându-şi deodată aripile şi, 
adunându-se laolaltă, zburau în stoluri înspre soare. 
Asta făceau acum trilurile clarinetului. Se ridicau, 
căutându-şi o forma, o organizare, apoi dispăreau în 
depărtare. 

Ultima notă era foarte înaltă, foarte singură. 

Dirijorul se opri, coborând încet instrumentul de la 
gură. Preţ de o clipă, strânse clarinetul la piept. Apoi 
se răsuci brusc şi strigă un ordin: 


— Orchestra de jaz a prizonierilor din Stalag Luft 
13... atenţie! 

Formaţia se restrânse, ca piesele bine îmbinate ale 
unei maşinării complexe. 

— În coloane de câte doi... stânga-mprejur! Vă rog, 
toboşar... Inainte marş! 

Orchestra de jaz a început să se îndepărteze de 
gard. Dacă înainte marşăluiseră rapid, acum se 
mişcau încet, cu măsură. O cadență funerară, fiecare 
picior ezitând imperceptibil înainte de a pune talpa pe 
pământ. Ritmul ţinut de toboşar era unul lent şi trist. 

Mulțimea de prizonieri se rupse în două, lasând 
formaţia să treacă printre ei, aproape târându-se, atât 
de încet se mişcau, apoi strânseră rândurile în urma 
lor, prizonierii se întorceau fără tragere de inimă la 
orice activitate puteau găsi, pentru a trece de 
următorul minut, de următoarea oră, de următoarea zi 
de prizonierat. 

Tommy Hart privi în sus. În turn, cei doi paznici 
germani continuau să-şi aţintească mitralierele spre 
mulţime. Rânjeau. Lui Tommy îi trecu prin minte că ei 
nici nu bănuiau că, pentru câteva momente, chiar sub 
ochii şi armele lor, deveniseră din nou cu toţii liberi. 

Înainte de numărătoarea de după-amiază, Tommy 
avea ceva timp liber, aşa că se întoarse în dormitor că 
să îşi ia o carte. Fiecare baracă de la Stalag Luft 13 
era construită dintr-o combinaţie de lemn prefabricat 
şi scândură, rece şi plină de curenţi iarna, sufocantă 
vara. Când ploua, iar oamenii erau nevoiţi să stea 
înăuntru, încăperile prindeau un iz de igrasie, un 
miros înţepător de sudoare şi înghesuială. În fiecare 
baracă erau paisprezece camere şi în fiecare cameră 
dormeau opt oameni în paturi de campanie. Prizonierii 
au învăţat că, dacă mută câţiva centimetri unul dintre 


pereţii de scândură, pot crea astfel spaţii între pereţi 
ce puteau fi folosite pentru a ascunde obiecte care să-i 
ajute să organizeze evadările, de la uniforme refăcute 
ca să aducă a costume obişnuite de haine, până la 
târnăcoape şi topoare folosite de cei care săpau 
tuneluri. 

Fiecare baracă avea o mică încăpere pentru baie 
dotată cu o chiuvetă, însă duşurile se găseau în altă 
clădire, undeva, între lagărul de nord şi cel de sud, iar 
prizonierii aveau nevoie de escortă pentru a le folosi. 
Aşa că nu erau folosite prea des. Fiecare baracă avea 
şi o singură toaletă care funcţiona, dar numai noaptea, 
după stingerea luminilor. În timpul zilei, prizonierii 
foloseau privatele de afară. Acestea erau cunoscute 
sub numele de Abort şi puteau fi folosite de până la 
şase oameni deodată. Ele confereau un grad de 
intimitate - scaunele de lemn lăcuit erau separate de 
paravane de lemn. Nemţii furnizau cantităţi suficiente 
de var, iar detaşaţii la Abort frecau cu sârguinţă zona 
cu săpun puternic dezinfectant. Fiecare Abort 
deservea două barăci şi era plasat între acestea. 

Deţinuţii îşi găteau singuri şi în fiecare baracă 
funcţiona o sobă cu lemne, într-o bucătărie 
rudimentară. Nemţii furnizau nişte raţii minime, mai 
ales cartofi, nişte sângerete cu un gust groaznic, napi 
şi kriegsbrot - pâinea neagră, tare, de război care 
părea să hrănească toată națiunea. Prizonierii erau 
bucătari  inventivi, obţinând diverse gusturi din 
aceleaşi alimente, amestecându-le şi potrivindu-le în 
diverse feluri. Pachetele cu mâncare trimise de rude 
sau de Crucea Roşie constituiau baza meselor. 
Oamenii erau întotdeauna flămânzi, dar foarte rar 
erau morţi de foame, deşi multora distincţia li se 
părea îngrozitor de mică. 


Stalag Luft 13 era o lume în altă lume. 

In fiecare zi se ţineau cursuri de artă şi de filozofie, 
aproape în fiecare seară se organizau spectacole 
muzicale în Baraca 112, care fusese denumită 
Luftclub; exista chiar şi un teatru cu propria trupă de 
actori. Momentan, se juca The Man Who Came to 
Dinner, cu recenzii fabuloase în ziarul lagărului. 
Prizonierii aveau parte de competiţii atletice îndârjite; 
la softball, rivalitatea dintre echipa de elita a Taberei 
de Sud şi una din lagărul de nord, al britanicilor, 
devenise deja legendară. Britanicii nu înțelegeau întru 
totul multe dintre subtilităţile jocului de baseball, însă 
doi dintre piloţii din lagărul lor jucaseră înainte de 
război în echipa naţionala de crichet şi au învăţat 
repede. Exista o bibliotecă ce conţinea o colecţie 
eclectică de clasici şi romane polițiste. 

Cu toate acestea, Tommy Hart avea propria colecţie 
de cărţi. 

În momentul în care Pearl Harbour fusese 
bombardat, Tommy era la mijlocul celui de-al treilea 
an la Drept, la Harvard. În timp ce unii dintre colegii 
săi au preferat să îşi amâne înrolarea până la 
absolvire, la sfârşitul anului şcolar, Tommy s-a 
alăturat fără mare tam-tam unei cozi ce se formase la 
o secţie de recrutare de lângă Faneuil Hall, în centrul 
Bostonului. Pe actele de recrutare a trecut şi aviația, 
la nimereală, şi, câteva saptamâni mai târziu, traversa 
Harvard Yard cu valiza în mână, îndreptându-se spre 
T, făcu un drum cu maşina la South Station şi luă un 
tren spre Dotham, Alabama, apoi urmă nişte cursuri 
de pilotaj. 

La scurt timp după ce a fost prins, a completat un 
formular pentru Crucea Roşie Internaţională, prin 
care familia lui era anunţata că este încă în viaţă. A 


lăsat necompletată o mare parte din formular, pentru 
că nu prea avea încredere în nemţii care urmau să se 
ocupe de document. Dar în josul paginii era un spaţiu 
care cerea OBIECTE SPECIALE NECESARE. Pe acest 
rând scrisese, mai mult din glumă: Edmund - 
Principii de Drept, ediţia a Il-a, 1938, Editura 
Universităţii din Chicago. Spre marea lui surprindere, 
când a sosit la Stalag Luft 13, cartea îl aştepta acolo, 
deşi fusese trimisă prin poştă de organizaţia YMCA?. 
În prima noapte petrecută în lagăr, Tommy a strâns la 
piept volumul cel gros, în care se ascundeau 
precedente legale, ca un copilaş care îşi ţine în braţe 
ursuleţul preferat, şi pentru întâia oară de când a 
văzut limbile de foc peste aripa dreapta a avionului 
Lovely Lydia, a îndrăznit să spere că va supravieţui. 

Principiile lui Edmund au fost urmate în 
succesiune rapidă de Elemente de procedură 
criminalistica ale lui Burke şi de alte texte despre 
prejudicii, testamente şi acţiuni civile. Tommy 
obținuse lucrări de istoria Dreptului şi un volum la 
mâna a doua, dar foarte valoros, despre viaţa şi 
opiniile lui Oliver Wendell Holmes. De asemenea, 
ceruse şi o biografie şi un volum din Operele alese 
ale lui Clarence Darrow. Era interesat în special de 
faimoasele pledoarii ale acestuia. 

Aşa că, în timp ce alţii desenau sau învățau roluri şi 
se dădeau în spectacol pe scenă, Tommy Hart a 
studiat. Își imaginase fiecare curs din anul terminal şi 
îl urmase întocmai. Își scria singur simulări de 
examene, oferea argumente şi acte legale, dezbătea 
ambele aspecte ale fiecărei probleme pe care o găsea, 


4 YMCA, Young Men's Christian Association, Asociaţia Tinerilor 
Creştini, organizaţie pentru tineret, care oferă cursuri (uneori 
şi cazare pentru cei care călătoresc) (n.tr.). 


creând pledoarii convingătoare pentru a contracara 
poziţia fiecărei părţi în toate disputele pe care şi le 
putea imagina. 

Şi în timp ce toţi ceilalţi plănuiau să evadeze şi visau 
la libertate, Tommy învăţă Dreptul. 

O dată pe saptămână, vinerea dimineaţa, îl mituia 
pe unul dintre Fritzi cu vreo două ţigări pentru ca 
acesta să îl conducă în partea britanică, unde era 
întâmpinat de comandantul de aviaţie Phillip Pryce şi 
de ofiţerul de zbor Hugh Renaday. 

Pryce era trecut de vârsta a doua, unul dintre cei 
mai batrâni bărbaţi din ambele lagăre, slab, palid, cu 
părul alb, cu vocea răguşită şi cu pielea ridată, părând 
că îi atârnă pe braţe. Intotdeauna părea că depune 
foarte mult efort să respire, trăgându-şi mereu nasul 
cel roşu, indiferent de starea vremii, fie din pricina 
unei răceli, fie a unui virus care ameninţa să se pre- 
schimbe în pneumonie. 

Inainte de război, Pryce fusese unul dintre marii 
avocaţi ai Londrei, membru al unei firme foarte vechi 
şi foarte respectate. Hugh Renaday, colegul său de 
cameră de la Stalag Luft 13, avea pe jumătate vârsta 
lui, numai cu un an sau doi mai mare decât Tommy; 
purta o mustață mare, stufoasă. Cei doi bărbaţi 
fuseseră prinşi împreuna când bombardierul lor 
Blenheim a fost doborât deasupra Olandei. Cu vocea 
sa aristocratică, cu tonuri înalte, Pryce sublinia 
adesea că se afla la Stalag Luft 13 dintr-o teribilă 
eroare. Era, zicea el, un loc pentru cei mai tineri. El s- 
a găsit în acel bombardier, pentru acel zbor fiindcă 
devenise din ce în ce mai frustrat; în fiecare noapte îşi 
trimitea oamenii în misiuni periculoase care îi costau 
viaţa, aşa că, într-o noapte, în ciuda ordinelor foarte 
clare, a luat locul unui puşcaş bolnav de pe Blenheim. 


— O alegere proastă, asta a fost, mormăia Pryce. 

Renaday, un bărbat scund şi îndesat, deşi trupul său 
de jucător de rugbi pierduse deja, datorită dietei din 
lagăr, kilograme bune, contraataca: 

— A, dar cine vrea să moară în pat, acasă? 

La care Pryce răspundea: 

— Dar, dragul meu băiat, toţi vrem asta. Voi, tinerii, 
aveţi nevoie de perspectiva pe care ţi-o dă vârsta. 
__Renaday era un canadian trecut prin foc şi pară. 
Inainte de război, fusese detectiv pentru poliţia 
provincială din Manitoba. La o săptămână după 
înrolarea sa în RCAF”, a primit vestea că a fost 
acceptat în poliţia călare a Canadei“. În faţa unei 
asemenea alegeri - pe de o parte, avea posibilitatea să 
urmeze cariera pe care şi-o dorise dintotdeauna, iar, 
pe de alta, să rămână în aviaţie - Renaday şi-a amânat 
trecerea la Mounties fără prea mare tragere de inimă. 
Intotdeauna îşi încheia conversațiile cu Pryce, zicând: 

— Ai vorbit ca un bătrân. 

Vinerea era ziua în care cei trei se întâlneau pentru 
a discuta diverse subiecte juridice. Renaday avea 
atitudinea unui poliţist, clar şi direct, doar faptele 
contau pentru el; întotdeauna căuta cea mai strâmtă 
cale prin orice caz sau argument. Pryce era exact 
opusul, un maestru al subtilităţii. Celui mai în vârstă îi 
plăcea să  monologheze pe tema aristocrației 
conflictului, pe seama naturii de-a dreptul princiare a 
distincţiilor dintre fapte şi lege. Adesea, Tommy Hart 
servea ca punte între cei doi, croindu-şi drum printre 
intelectualismul lui Pryce şi pragmatismul convins al 
celuilalt. Era parte din educaţia sa, aşa credea el. 


5 RCAF, Royal Canadian Air Force, Aviația Regală Canadiana 
(n.tr.). 
s Royal Canadian Mounted Police sau Mounties pe scurt (n.tr.). 


Spera că prăbuşirea tunelului nu îl va împiedica să 
participe la această sesiune săptamânală. Uneori, 
după ce descopereau un radio dosit sau alte obiecte 
de contrabandă, germanii ferecau lagărele drept 
pedeapsă, iar oamenii erau nevoiţi să petreacă zile 
întregi închişi în barăci. Erau întrerupte drumurile 
între cele doua lagăre. Odată, a fost anulat un meci de 
fotbal între echipele din nord şi din sud, spre furia 
englezilor şi uşurarea americanilor, care ştiau că îi 
aşteaptă un adevărat măcel; preferau să joace mai 
degrabă baschet sau baseball, aici aveau măcar o 
şansă în faţa britanicilor. 

Săptămâna aceasta, cei trei plănuiseră să discute 
răpirea Lindbergh. Tommy urma să pledeze în 
apărarea tâmplarului, Renaday reprezenta statul, iar 
Pryce era arbitru între cele doua părţi. Se simţea 
nepregătit, constrâns nu numai de fapte, dar şi de 
poziţia sa. Se simţise mult mai în largul lui cu o lună 
înainte, când discutaseră detaliile crimei Wright-Mills. 
Şi a fost mult mai încrezător în sine în plină iarnă, 
când discutaseră aspectele legale ale crimelor victo- 
riene ale lui Jack Spintecătorul. Spre marea sa 
bucurie, prietenii săi englezi au fost în permanenţă în 
apărare în timpul acelei dezbateri. 

Tommy luă din raftul de lângă pat exemplarul său 
din Elementele de procedură criminalistica ale lui 
Burke şi ieşi din Baraca 101. Chiar de la începutul 
şederii sale la Stalag Luft 13, Tommy a proiectat şi a 
confecţionat un scaun folosind cutiile de lemn în care 
Crucea Roşie livra coletele în lagăr. Scaunul aducea 
cu unul stil Adirondack şi, pentru o piesă de mobilier 
de lagăr, era foarte admirat şi imediat copiat. Scaunul 
prezenta câteva caracteristici importante: nu era 
nevoie decât de şase cuie ca să îl ţină în picioare şi era 


chiar foarte confortabil. Uneori, Tommy se gândea că 
acesta era singura contribuţie reală pe care o adusese 
la îmbunătăţirea vieţii din lagăr. 

Își mută scaunul în soarele amiezii şi deschise 
cartea. De-abia termină de citit un paragraf când 
lângă el apăru cineva; ridică privirea în timp ce auzi 
familiarul mod de a vorbi tărăgănat al celor din 
Mississippi: 

— Hei, Hart, ce zici de ziua asta aşa frumoasă? 

— Nu cred că aş putea s-o numesc o zi frumoasă, 
Vic. E doar o altă zi. Atât. 

— Eh, pentru noi, poate e doar o altă zi. Dar a fost 
ultima zi pentru doi dintre ai noştri. 

— E adevărat... 

Pentru a-l vedea mai bine pe Vincent Bedford, 
Tommy a fost nevoit să îşi ridice mâna la ochi, ferindu- 
i de soare. 

— Unii... unii simt nevoia, ştii, Hart? Sunt mânaţi de 
marea dorinţă. Îi doare atât de tare, încât încearcă 
orice ca să iasă afară. Şi la ce bun? In camera mea e 
un pat gol, iar cineva scrie acum o scrisoare care va 
aduce multă durere unor amârâţi de acasă. Alţii se 
uită la gardul de sârmă ghimpată şi îşi dau seama că 
cea mai bună modalitate de a trece de el este să 
aştepte. Să aibă răbdare. Alţii văd altceva. 

— Tu ce vezi, Vic, atunci când te uiţi la gard? îl 
întrebă Tommy. 

Omul din Sud rânji: 

— Acelaşi lucru pe care îl văd întotdeauna, oriunde 
aş fi. 

— Şi care e acela? 

— Văd o oportunitate, avocatule! 

Tommy ezită, apoi răspunse: 

— Şi ce oportunitate te aduce la mine? 


Vincent Bedford îngenunche, astfel încât ochii îi 
erau la acelaşi nivel cu ai lui Tommy. Ţinea în mână 
doua cartuşe de ţigări americane nou-nouţe. Il 
împunse pe Tommy cu cartuşele: 

— Hart, ştii bine ce caut. Vreau să fac un schimb. Ca 
întotdeauna. Tu ai ceva ce eu vreau. Eu am o gramadă 
din ceea ce îţi trebuie ţie. Pur şi simplu, încercăm să 
ajungem la o înţelegere. O oportunitate reciprocă, aş 
zice eu. Un aranjament care promite satisfacţie 
ambelor părţi. 

Tommy scutură din cap: 

— 'Ţi-am mai spus, nu-l dau la schimb. 

Bedford  zâmbi, arborând un aer de falsă 
surprindere: 

— Toţi şi toate au un preţ, Hart. lar tu ştii asta Eu 
ştiu asta. La naiba, când te gândeşti, asta spun şi 
cărţile tale de Drept, pe fiecare pagină, nu? Şi, 
oricum, de ce credeţi cu toţii că e aşa de important să 
ştii cât e ceasul? Aici, în locul ăsta, nu e vreun timp 
special. Ne trezim la aceeaşi oră în fiecare zi. În pat, 
seara la fel. Aşa că spune-mi, Hart, de ce ai atâta 
nevoie de afurisitul ăla de ceas? 

Tommy îşi privi ceasul marca Longines de pe mâna 
stângă. Pentru o fracțiune de secundă carcasa de oţel 
reflectă o rază de soare. Era un ceas excelent, cu limbi 
şi un mecanism cu pietre semiprețioase. Era precis şi 
parcă imun la şocurile şi loviturile războiului. Dar, mai 
important decât toate acestea, pe spate erau gravate 
cuvintele „Te voi aştepta” şi inițiala L. Tommy nu tre- 
buia decât să asculte ticăitul slab al ceasului, pentru 
a-şi aduce aminte de tânara care i-l făcuse cadou în 
permisia de dinaintea îmbarcării. Bineînţeles, Bedford 
habar nu avea de toate acestea. 

— Nu e vorba de timpul pe care îl măsoară, zise 


Tommy drept răspuns. E vorba de timpul pe care îl 
promite. 

Bedford râse în gura mare: 

— Omule, ce naiba vrei să spui cu asta? Vic îi zâmbi 
din nou: Să zicem ca aranjez să-ţi vezi prietenii ăia 
englezi de câte ori ai chef? Pot face asta. Să zicem că 
o să primeşti un pachet în plus în fiecare săptămână? 
Pot face şi asta. De ce ai nevoie, Hart? Mâncare? 
Haine călduroase? Poate ai nevoie de cărţi? Chiar un 
radio. Pot să-ţi fac rost de unul. Şi încă de unul bun. O 
să poţi să asculţi adevărul şi nu vei mai fi nevoit să 
pleci urechea la clevetirile şi la zvonurile care mişună 
pe aici. Doar să-mi spui care-i preţul. 

— Nu e de vânzare. 

— La dracu’! Bedford se ridică, iritat: Habar n-ai ce 
pot să vă aduc cu un ceas ca ăsta. 

— Îmi pare rău, îi tăie vorba Tommy repede. 

O clipă, Bedford păru că mărăie, apoi înlocui repede 
aerul de frustrare cu un alt rânjet: 

— Va veni timpul, avocatule! Va veni timpul când vei 
accepta mai puţin decât îţi ofer eu azi. Ar trebui să ştii 
şi singur când un târg e copt. Nu aş vrea să ajung să 
fac târg cu tine când o să ai într-adevăr nevoie de 
ceva. În asemenea situaţii, întotdeauna ieşi în 
pierdere. 

— Niciun târg. Nu azi. Nici mâine. Ne mai vedem 
noi, Vic! 

Bedford ridică din umeri, cu un gest exagerat. Părea 
gata să mai spună încă ceva, când amândoi auziră 
fluierul ascuţit pentru apelul de după-masă. Copoii se 
materializară lângă fiecare rând de barăci, strigând: 
„Raus! Raus!” iar oamenii începură să iasă din 
clădiri, îndreptându-se încet către terenul de paradă. 

Tommy Hart intră înapoi în Baraca 101 şi puse la 


locul său cartea de Drept. Apoi se alătură puhoiului de 
oameni ce mărşăluia sub soarele după-amiezei spre 
locul de adunare. 

Ca de fiecare dată, se adunară în rânduri de câte 
cinci. 

Copoii îi numărau, mergând printre rânduri, 
încercând să se asigure că nu lipseşte nimeni. Era un 
proces obositor, meticulos, pe care germanii păreau 
să îl accepte cu abnegaţie. Tommy nu reuşea să 
înţeleagă cum de nu erau plictisiţi de moarte de 
exerciţiul efectuat de două ori pe zi, un exerciţiu de 
aritmetică primară. Bineînţeles, în monologul său 
interior, a fost nevoit să admită că în ziua în care doi 
oameni muriseră în tunel, era foarte posibil ca 
soldatul care greşea numărătoarea să se găsească 
într-un tren de trupe spre frontul de est. Aşa că 
paznicii erau atenţi şi meticuloşi, chiar mai mult decât 
le permiteau firile lor, oricum, atente şi meticuloase. 

Când numărătoarea a fost încheiată satisfăcător, 
soldaţii se întoarseră în faţa formațiilor, dând raportul 
unui Unteroffizier delegat în ziua respectivă pentru 
această sarcină. La rândul său, acesta îi dădea 
raportul comandantului. Von Reiter nu participa la 
fiecare Appell. Dar el trebuia să dea ordinul de liber. 
Prizonierii găseau această aşteptare cu totul şi cu 
totul enervantă, în timp ce Unteroffizier dispărea pe 
poarta din faţă, îndreptându-se spre biroul lui Von 
Reiter. 

În aceasta după-masă, aşteptarea părea 
interminabilă. 

Tommy aruncă pe furiş o ocheadă spre formaţie. 
Observă că Vincent Bedford era prins într-o discuţie 
cu doi oameni mai încolo. Reveni cu privirea în faţă şi 
văzu că Unteroffizier se întorsese şi vorbea cu SAO 


MacNamara. Tommy de-abia desluşea o expresie de 
îngrijorare care apăru brusc pe chipul colonelului, 
apoi MacNamara făcu rapid o întoarcere şi ieşi pe 
poartă, împreună cu neamţul, dispărând în biroul 
comandantului. 

Se scurseră zece minute înainte ca MacNamara să 
reapară. Îşi reluă imediat locul în fruntea formațiilor 
de aviatori. Dar apoi păru să ezite o clipă înainte să 
vorbească cu voce tare: 

— Prizonier nou! 

MacNamara făcu din nou o pauză, de parcă ar fi 
vrut să mai adauge ceva. 

Dar în acea ezitare de moment, atenţia prizonierilor 
a fost atrasă de un aviator american ce tocmai ieşea 
din biroul comandantului, flancat de o parte şi de alta 
de soldaţi înarmaţi cu puşti-mitralieră. Acesta era un 
bărbat înalt, cu un cap mai înalt decât gardienii care îl 
escortau, zvelt, îmbrăcat cu haina îmblănită şi casca 
moale ce constituiau uniforma unui pilot de vânătoare. 
Mergea repede, bocancii lui din piele ridicau praful de 
pe drum, şi se opri în poziţie de drepţi în faţa 
colonelului MacNamara, unde salută atât de corect, 
încât părea că desenase salutul cu compasul. 
Prizonierii tăceau, holbându-se înainte. In acele 
secunde, singurul lucru pe care l-a auzit Tommy Hart 
a fost accentul inconfundabil de Mississippi, fiecare 
vorbă a lui Vic trădând o uluire de netăgăduit: 

— Fir-aş al naibii!... zise cu glas tare Vincent 
Bedford. E un negrotei! 


II 
Mingea la gard 

Sosirea locotenentului-major Lincoln Scott la Stalag 
Luft 13 îi bulversase pe prizonieri. Timp de aproape o 
săptămână, Scott a luat locul libertăţii şi al războiului 
ca subiect favorit de conversaţie. 

Foarte puţini dintre prizonieri aveau măcar bănuiala 
că aviația armatei americane antrena piloţi de culoare 
la Tuskegee, Alabama, şi încă şi mai puţini ştiau că 
aceştia intraseră în luptă deasupra Europei spre 
sfârşitul anului 1943. Unii dintre prizonierii veniţi mai 
de curând, în principal piloţi şi membri ai echipajelor 
de pe aparatele de zbor B-17, vorbeau despre 
zborurile avioanelor de vânătoare P-51, strălucitoare, 
metalizate, care  spărgeau formațiile urmărind 
disperate Messerschmidt-uri, şi despre felul în care 
luptătorii din 332 purtau însemne distinctive, roş- 
negre pe coada avioanelor. Oamenii de pe 
bombardierele acestea avuseseră mărinimia dată de o 
anumită experienţă în acceptarea celor de la 332; 
după cum arătau, dezbatere după dezbatere, pentru ei 
chiar nu avea nicio importanţă cine erau sau ce 
culoare aveau aceştia, atât timp cât luptătorii puneau 
pe fugă atacatoarele 109; şi asta pentru ca să mori 
făcut bucățele de tunurile duble cu diametru de 
douăzeci de milimetri instalate pe aripile boante ale 
unui Messerschmidt sau să mori într-un B-17 cuprins 
de flăcări era o treabă urâtă, înfricoşătoare. Însă în 
lagăr nu erau prea mulţi astfel de piloţi şi prizonierii 
încă nu se puseseră de acord dacă un negru poseda 
inteligenţa, abilitatea fizică şi curajul necesare pentru 
a pilota avioane de război. 

Scott însuşi părea că nu realizează că prezenţa sa 
stârneşte asemenea discuţii zgomotoase, uneori chiar 


certuri în toata regulă. În seara când a sosit în lagăr, i- 
a fost atribuit patul din Baraca 101, care fusese 
ocupat până atunci de clarinetistul mort în încercarea 
de evadare. Scott îi salută pe ceilalţi din cameră într-o 
manieră evazivă, îşi aşeză sub pat puţinele lucruri pe 
care le avea cu el, apoi se întinse pe locul lui şi 
rămase tăcut pentru tot restul nopţii. 

Nu venea cu poveşti de război. 

Şi nici nu oferi voluntar vreo informaţie despre 
persoana sa. A rămas necunoscut felul în care a fost 
doborât, precum au rămas necunoscute oraşul de 
baştină, antecedentele sale, viaţa lui întreagă. In 
următoarele zile de la venirea lui în lagăr, câţiva pri- 
zonieri făcură eforturi să intre în vorbă cu el, dar 
Scott descuraja politicos, dar ferm orice încercare. La 
masă, îşi făcea sandvişuri simple din ce primea de la 
Crucea Roşie. Nu invita pe nimeni să le împartă cu el 
şi nici nu cerea altcuiva să împartă ceva cu el. Folosea 
singur tot ceea ce primea. Nu participa la discuţiile 
din lagăr, nu s-a înscris la lecţii, la cursuri sau la vreo 
altă activitate. În a doua zi a şederii sale la Stalag Luft 
13, a obţinut de la biblioteca lagărului o copie 
zdrenţuroasă şi ruptă din Căderea Imperiului 
Roman a lui Gibbons, iar de la YMCA, o Biblie; pe 
amândouă le citea în linişte, la lumina soarelui de 
afară, cu spatele rezemat de peretele barăcii, sau pe 
pat, aplecat spre una dintre ferestre în căutarea 
razelor palide care se filtrau prin geamul murdar, 
acoperit de obloane, al barăcii. 

Pentru ceilalţi prizonieri era un personaj cu totul 
misterios. Erau surprinşi de atitudinea lui distantă. 
Unii găseau că e arogant, traducând acest lucru într-o 
serie de poante mai puţin subtile. Alţii găseau că 
solitudinea lui este neliniştitoare. Toți prizonierii, 


chiar şi cei care-i semănau iui Tommy Hart şi care ar 
fi putut fi consideraţi nişte singuratici, se bazau şi 
aveau nevoie unul de altul, chiar şi numai pentru a se 
convinge încă o dată că nu erau singuri în universul 
mărginit de gratii care era Stalag Luft 13. Lagărul 
crea unele dintre cele mai ciudate stări psihice: nu 
erau criminali, dar erau la închisoare. Fară susţinerea 
celorlalţi şi fără a avea ceva care să le reamintească în 
permanenţă că aparţin unei alte lumi, ar fi fost 
pierduţi. 

Dar, în aparenţă, Lincoln Scott părea imun la toate 
acestea. 

Până la sfârşitul primei sale săptămâni la Stalag 
Luft 13, atunci când nu era cufundat în istoria lui 
Gibbons sau în Biblie, Scott începuse să îşi petreacă 
ziua plimbându-se de-a lungul marginilor lagărului. 
Ocol după ocol, ore în şir. Mergea grăbit de-a lungul 
potecii prăfuite, cu un picior păşind pe linia de 
demarcaţie, cu privirea înfiptă în pământ, exceptând 
pauzele ocazionale, când se oprea, se răsucea în loc şi 
se uita spre liziera de pini ce se profila în depărtare. 

Tommy îl privise: îi aducea aminte de un câine legat 
în lanţ, care se mişca întotdeauna la limita extremă a 
teritoriului său. 

Era unul dintre cei care, la început, încercaseră să 
intre în vorbă cu locotenentul Scott, dar nu a avut mai 
mult succes decât ceilalţi. Intr-o după-amiază călduţă, 
cu puţin înainte de a fi dat ordinul de adunare pentru 
numărătoarea de seară, Tommy l-a abordat pe 
locotenent în timp ce acesta îşi făcea cu conştiin- 
ciozitate unul dintre tururile sale pe marginea 
lagărului. 

— Hei, ce mai faci? începuse Hart. Numele meu este 
Tommy Hari. 


— Bună, îi răspunse Scott. 

Nu îi întinse mâna şi nici nu se prezentă. 

— Te-ai acomodat cât de cât? 

Scott ridică din umeri: 

— Se poate şi mai rău, mormăi el. 

— Când vin oameni noi e ca şi cum ţi s-ar aduce 
ziarul acasă, numai că doua zile mai târziu decât 
trebuia. Tu ştii ultimele veşti şi, chiar dacă nu mai 
sunt de actualitate, tot e mai bine decât ce avem aici, 
zvonuri şi tâmpenii oficiale pe care le auzim la radiou- 
rile ilegale. Ce se întâmplă cu adevărat? Cum merge 
războiul? Se aude ceva despre invazie? 

— Câştigăm, îi răspunse Scott. Şi nu se aude nimic 
de invazie. Doar o mulţime de oameni în Anglia. 
Aşteptând, ca şi voi. 

— Ei, nu chiar ca noi, zise Tommy râzând larg, 
indicându-i un echipaj înarmat cu mitraliere postat în 
turnul de pază. 

— E adevărat, zise Scott. 

Locotenentul mergea fără întrerupere şi fără a 
ridica ochii din pământ. 

— Bine, dar trebuie să ştii ceva, îl mai descusu Hart. 

— Nu, veni replica, nu ştiu. 

— Bine, insistă Tommy, să zicem că merg lângă tine 
şi îmi spui tot ce nu ştii. 

Această cerere aduse pe buzele negrului un zâmbet 
imperceptibil aproape, doar o ridicare uşoară a 
comisurilor; răsuflă vrând parcă să îşi ascundă râsul. 
Apoi, momentul de intimitate apărut între ei se 
împrăştie la fel de repede cum venise. 

— Prefer să mă plimb de unul singur, zise Scott un 
pic tăios. Oricum, mulţumesc că m-ai întrebat. 

Apoi îşi continuă drumul, iar Tommy se opri locului, 
privindu-l cum merge mai departe. 


A doua zi era vineri şi, după apelul de dimineaţă, 
Tommy reveni în patul său. Dintr-o cutie de lemn 
ascunsă sub pat, scoase câteva pachete de Lucky 
Strike dintr-un cartuş care îi parvenise în ultimul colet 
de la Crucea Roşie. Luă şi o cutie mică de metal pe 
care scria EARL GREY TEA! şi o tabletă de ciocolată, 
aproape întreagă. În buzunarul hainei, dosi o cutie 
mică de lapte condensat. Apoi adună laolaltă mai 
multe foi de hârtie maro, pe care de obicei lua notițe, 
cu un scris de mână strâns, înghesuit. Pe acestea le 
puse între paginile unei cărţi vechi despre dovezi 
judiciare. 

leşi în faţa Barăcii 101, căutându-l pe unul dintre cei 
trei Fritz. Dimineaţa era caldă, iar soarele făcea ca 
ţărâna de culoare galben-cenuşie să radieze. 

În schimb, dădu cu ochii de Vincent Bedford, care 
mergea dintr-o parte în alta, cu o expresie hotărâtă 
aşternută pe chip. Bedford se opri, iar expresia i se 
schimbă iute într-una de anticipație; se apropie rapid 
de Tommy: 

— Hart, fac afacerea şi mai avantajoasă pentru tine, 
zise el. Eşti greu de convins. Ce-ţi trebuie ca să îmi dai 
ceasul? 

— N-ai tu ce-mi trebuie mie. Are valoare 
sentimentală. 

Bedford pufni a dispreţ: 

— Sentiment? O fătucă de-acasă? Ce te face să crezi 
că vei ajunge acasă întreg? Şi ce te face să crezi că ea 
te aşteaptă, dacă te întorci? 

— Nu ştiu. Speranţa? Increderea? îi răspunse 
Tommy, râzând uşor. 

— Yankeule, lucrurile astea nu prea au valoare în 


7 Earl Grey Tea, ceai Earl Grey, celebră marcă englezească de 
ceai (n.tr.). 


lumea asta a noastră. Singurul lucru care contează 
este ceea ce ai chiar acum. În mână. Ceea ce poţi 
folosi imediat. Poate că mâine nici nu există. Pentru 
tine, pentru mine, poate pentru noi toţi. 

— Vic, eşti un cinic! 

Omul rânji: 

— Ei, poate că aşa e. Nimeni nu mi-a mai zis asta 
până acum. Dar n-am să neg. 

Mergeau încet printre două barăci şi ieşiră la 
marginea terenului de exerciţii. Tocmai începea un 
meci de softball, dar pe partea cealaltă a terenului şi 
amândoi bărbaţii observară figura solitară a lui 
Lincoln Scott, care se plimba pe margine. 

— Nenorocitul! zise printre dinţi Bedford. Astăzi 
chiar trebuie să fac ceva legat de situaţia asta. 

— Ce situaţie? se interesă Tommy. 

— Situaţia cu negroteiul ăsta, răspunse Bedford, 
întorcându-se spre Hart şi privindu-l de parcă era 
incredibil de tâmpit să nu vadă ceea ce era evident 
Tipul ăsta ocupa un pat în camera mea şi asta nu-i 
bine. 

— Ce nu-i bine? 

Bedford nu-i răspunse direct: 

— Cred că va trebui să-i spun bătrânului 
MacNamara, apoi el o să-l mute pe negrotei în altă 
cameră. Tipul ar trebui ţinut undeva, de unul singur, 
separat de noi, ăştialalţi. 

Tommy clătină din cap: 

— Se pare că poate să facă asta şi singur, fără să-l 
mai ajutaţi şi voi, zise el. 

Trader Vic ridică din umeri: 

— Nu-i bine. Şi oricum, ce ştie un yankeu ca tine 
despre  negrotei? Nimic. Absolut nimic. Bedford 
tărăgăna fiecare vocală, dând fiecărui cuvânt o 


importanţă deosebită: Hart, fac pariu că de-abia dacă 
ai mai văzut unul până acum, ce să mai vorbim să 
trăieşti cu ei, aşa cum facem noi, în Sud... 

Tommy nu răspunse pentru că era ceva adevăr în 
cele spuse de Bedford. 

— Şi ce am ajuns să ştim despre ei nu e bine deloc, 
continuă Trader Vic. Mint. Mint şi te trag pe sfoară, 
fir-ar ai naibii, tot timpul. Sunt nişte hoţi cu toţii. Mulţi 
dintre ei sunt violatori şi criminali. Nu toţi. Dar o bună 
parte. Acum, eu nu zic că n-ar putea fi soldaţi buni. E 
posibil, pentru că ei nu văd lucrurile exact aşa cum le 
vedem noi, albii, şi, probabil, pot fi educați cum 
trebuie să omoare, şi cred că ar face chiar treabă 
bună, la fel ca şi cu tăiatul lemnelor sau cu repararea 
unei maşinării, cu toate că să piloteze un Mustang nu-i 
prea văd. Pur şi simplu, nu sunt la fel ca mine şi ca 
tine, Hart. La naiba, poţi să vezi asta doar privindu-l 
pe tipul ăsta cum merge pe marginea lagărului. Şi 
cred că ar fi mult mai bine dacă batrânul MacNamara 
şi-ar da seama de asta înainte să se întâmple vreun 
necaz, pentru că eu îi cunosc pe negrotei şi 
întotdeauna apar belele, oriunde-ar fi. Crede-mă. 

— Ce fel de belele, Vic? La naiba, suntem cu toţii 
închişi aici, e la fel pentru oricare dintre noi. 

Vincent Bedford izbucni în râs, scuturându-şi capul 
într-o parte şi-n alta: 

— Asta o fi adevarat, Hart, că suntem cu toţii prinşi 
aici, deşi râmâne de văzut, nu-i aşa? Dar că e la fel, 
asta nu mai e adevarat Nu, domnule! Nu e deloc la fel! 

Vincent Bedford arătă spre gard: 

— Sârma e aceeaşi. Dar fiecare o vede altfel. Tu o 
vezi într-un fel, eu o văd altfel, iar bătrânul o vede în 
alt mod. Chiar şi tipul nostru care face perimetrul, 
cred că şi el a început s-o vadă în felul său. Ăsta este 


miracolul vieţii, Hart; oricum, m-aşteptam ca un 
yankeu atât de educat şi de pretenţios ca tine să îşi 
dea seama de asta. Nimic nu e la fel pentru doi 
oameni de pe pământul ăsta. Niciodată. Poate doar 
moartea. Tommy reflectă că, din câte spusese 
Bedford, această ultimă observaţie era, probabil, cea 
mai aproape de adevăr. Înainte să îi poată răspunde, 
Bedford îl bătu pe umăr: La naiba, Hart, probabil te 
gândeşti că am mintea înceţoşată de prejudecăţi, dar 
nu-i aşa. Nu sunt unul dintre călăreţii KKK, cu glugă 
albă pe cap, care flutură steagul american şi mestecă 
tutun. Nu, domnule. De fapt, întotdeauna i-am tratat 
bine pe negri. Tratează-i ca pe nişte oameni. Asta mi-e 
felul. Dar îi cunosc eu pe negrotei şi ştiu că aduc 
numai necazuri şi exact asta o să se întâmple şi aici. 
Vic se întoarse cu faţa la Tommy şi îl cântări din 
priviri: Ai încredere în mine, continuă Trader Vic cu 
un hohot de râs scurt. O să se abată numai belele pe 
capul nostru. Imi dau seama de asta. Cel mai bine ar fi 
să stăm separați. Zâmbi din nou; Tommy rămase 
tăcut, iar Bedford pufni în hohote de râs: La naiba, 
Hart, ştii, aş pune pariu pe bani serioşi că în timpul 
marelui Război de Independenţă străbunicul meu a 
tras asupra strămoşilor tăi o dată - de două ori, numai 
că afurisitele voastre de manuale yankee nu mai 
pomenesc despre asta, nu? Norocul nostru că nimeni 
din neamul Bedford nu prea a stat în calea trăgătorilor 
de elită. 

Tommy zâmbi: 

— Prin tradiţie, cei din familia Hart au ştiut 
întotdeauna să se ferească, zise el. 

Bedford izbucni iarăşi în râs: 


e KKK, Ku Klux Klan, în SUA, organizaţie de rasişti albi care 
comit crime violente împotriva afro-americanilor (n.tr.). 


— Ei bine, Tommy, zise el, ăsta e un talent preţios. 
Păstrează vie tradiţia neamului şi ţine arborele 
genealogic în viaţă secole de-acum înainte. Incă 
zâmbind, se depărtă cu un pas: Ei bine, am să mă duc 
acum să vorbesc cu colonelul. Daca te răzgândeşti, îţi 
vii în fire şi vrei să facem schimbul ăla, ştii că sunt 
întotdeauna gata de afaceri douăzeci şi patru de ore 
pe zi, chiar şi duminica, pentru că acum am senzaţia 
că bunul Dumnezeu e cu atenţia în altă parte şi nu mai 
are grijă de această turmă. 

De pe terenul de joc, câţiva prizonieri începură să 
strige înspre ei, făcându-i semne din mâini lui Vincent 
Bedford. Unul dintre ei agita o bâtă de softball şi o 
minge deasupra capului. 

— Hei, se auzi accentul de Mississippi, cred că va 
trebui să amân discuţia cu şeful ăl mare până după- 
amiază, fin'că băieţii ăştia au nevoie de cineva care să 
le arate cum se joacă un meci de baseball. Ne mai 
vedem noi, Hart! Vezi ce faci ca să te răzgândeşti... 

Tommy îl privi cum aleargă spre teren. 

Din direcţia opusă, auzi un glas care aparţinea în 
mod clar unui american, strigând 
„Keindrinkwasser!” într-o germană stâlcită. Apoi 
auzi acelaşi strigăt drept răspuns dintr-o baracă aflată 
la câţiva metri mai încolo. Expresia germană însemna 
„apă nepotabilă”; aceste cuvinte erau scrise de 
nemţălai pe butoaiele de oţel utilizate pentru 
evacuarea deşeurilor. Totodată, reprezenta şi formula 
de avertizare pe care o foloseau kriegies pentru ca 
prizonierii din barăci să ştie că se îndrepta spre ei un 
copoi, dându-le astfel oamenilor implicaţi în planurile 
de evadare timpul necesar pentru a-şi ascunde 
activitatea, fie că era vorba de săpături sau de 
fabricarea de acte false. Bineînţeles, copoii erau 


rareori mulţumiţi că sunt numiţi deşeuri. 

Tommy Hart se grăbi spre locul de unde se auzeau 
vocile. Spera că acela care fusese zărit să fie Fritz 
Unu, pentru că dintre toţi copoii, el era cel mai uşor 
de mituit. Nu se mai gândi la ceea ce îi spusese 
Bedford. 

A fost nevoie de şase ţigări ca să îl convingă pe Fritz 
Unu să îl conducă în Tabăra de Nord. Cei doi bărbaţi 
trecură umăr la umăr de poarta lagărului, intrând în 
spaţiul care separa cele două tabere. De o parte, era o 
baracă pentru gărzi, apoi, lângă ea, baraca birourilor 
comandantului. In spatele lor erau duşurile cu apă 
rece, o construcţie din cărămidă şi mortar. Două gărzi 
cu puşti atârnate de gât fumau afară. 

Dinăuntrul duşurilor, Tommy Hart auzea voci 
cântând. Britanicilor le plăcea să cânte în cor. 
Invariabil, cântecele lor erau extrem de neruşinate, 
mai mult decât obscene sau fantastic de ofensatoare. 

Tommy încetini şi îi ascultă. Bărbaţii cântau Pisici 
pe acoperiş”. Tommy recunoscu imediat refrenul: 

„O, pisici pe acoperiş, pisici pe ţiglă... 

Pisici cu sifilis şi pisici cu hemoroizi...” 

Fritz Numărul Unu încetinise şi el: 

— Englezii nu ştiu cântece normale? îl întrebă el 
calm. 

— Nu prea cred, îi răspunse Tommy. 

Vocile răbufnind din cabinele de duş se lansară într- 
un nou cântec cu titlul La dracu cu toate "°. 

— Comandantului, zise blând Fritz Numărul Unu, nu 
cred că îi plac cântecele englezilor. Când ofiţerii 
britanici sunt la duş, comandantul nu le mai permite 
soţiei şi fiicelor sale să îl viziteze în acest birou. 


° Cats on the Roof (engl.) (n.tr.). 
10 Fuck All of It (engl.) (n.tr.). 


— Războiul e un iad, zise Tommy. 

Fritz Numărul Unu îşi duse iute mâna la gură, 
acoperind-o de parcă ar fi tuşit, în realitate pentru a-şi 
stăpâni un zâmbet: 

— Cu toţii trebuie să ne facem datoria, zise el cu un 
chicotit ascuns, oricum am vedea războiul. 

Cei doi trecură pe lângă o clădire din blocuri de 
zgură. Acesta era „frigiderul” - barăcile de pedeapsă - 
cu douăsprezece celule de ciment gol, fără ferestre 
ascunse înăuntru. 

— E gol acum, zise Fritz Unu. Se apropiau de poarta 
taberei britanice: Trei ore, locotonente Hart. Este 
suficient? 

— Trei ore. Ne întâlnim în faţă. 

Copoiul îi făcu un semn unui paznic să deschidă 
poarta. Tommy îl putea zări pe ofiţerul de zbor Hugh 
Renaday aşteptându-l de cealaltă parte a porţii, aşa că 
se grăbi spre el. 

— Ce mai face comandantul? îl întrebă Tommy, în 
timp ce treceau grăbiţi amândoi prin tabăra 
britanicilor. 

— Phillip? Ei bine, din punct de vedere fizic, pare 
mai slăbit ca niciodată. Nu reuşeşte să scape de 
răceala asta sau ce naiba o fi şi, în ultimele nopţi, a 
tuşit, o tuse productivă, urâtă, toată noaptea. 
Dimineaţa însă face pe viteazul şi nu mă lasă să îl duc 
la doctor. Bâtrân încăpățânat! Să se înveţe minte, 
dacă moare pe-aici. 

Renaday vorbea cu un accent canadian dur, 
răspicat, cuvinte care erau uscate şi bătute de vânturi 
ca regiunile vaste de prerie care erau „acasă” pentru 
el, dar în mod contradictoriu, vorbele sale erau atinse 
de acel anglicism care reflecta anii petrecuţi la RAF". 


u RAF, Royal AirForce, Aviația Regală a Marii Britanii (n.tr.). 


Ofiţerul de zbor făcea paşi lungi, care îi trădau 
nerăbdarea, ca şi cum călătoria de la un loc într-altul 
era un inconvenient, ceea ce era cu adevărat 
important pentru el era locul de unde cineva venea 
sau locul unde ajungea, iar distanţa dintre ele era 
doar un motiv de iritare. Era lat în umeri şi îndesat, 
musculos, deşi viaţa în lagăr îi mai luase din 
kilograme. Purta părul mai lung decât majoritatea 
oamenilor din tabără, provocând parcă păduchii şi 
puricii să îl infesteze. Nici unii, nici alţii nu dăduseră 
încă dovadă de atâta nesăbuinţă. 

— Oricum, continuă Renaday în timp ce coteau după 
un colţ, trecând pe lângă doi ofiţeri britanici care 
greblau sârguincioşi pământul într-o grădiniţă, e al 
naibii de fericit că astăzi este vineri şi că ne vizitezi. 
Nici nu pot să-ţi spun cu câtă nerăbdare aşteaptă 
întâlnirile acestea. De parcă, folosindu-şi creierul, ar 
învinge starea mizerabilă în care se află. Renaday 
clătină din cap şi adăugă: Altora le place să vorbească 
despre casă, dar lui Phillip îi place să analizeze 
cazurile astea. Cred că îi aduc aminte de ceea cea 
fost odată şi ceea ce va fi, probabil, când se va 
întoarce în ţară. Ar trebui să stea în faţa unui şemineu 
călduros, iniţiindu-şi discipolii în complexităţile cine 
ştie cărei probleme de Drept, având în picioare papuci 
de mătase şi un halat de casă de catifea verde, sorbind 
ceai dintr-o ceaşcă din cele mai fine. De fiecare dată 
când mă uit la bătrânul ăsta amărât, nu-mi pot 
imagina ce naiba a avut în cap când s-a urcat la bordul 
nenorocitului de Blenheim. 

Tom zâmbi: 

— Se gândea probabil la acelaşi lucru la care ne 
gândeam şi noi. 

— Şi care ar fi putut fi acela, iubite prieten atât de 


învăţat? 

— Că nimic rău nu avea să ni se întâmple, în ciuda 
volumului uriaş şi aproape constant de dovezi 
convingătoare care arătau exact contrariul. 

Renaday izbucni într-un râs puternic, rezonant, care 
îi făcu pe câţiva dintre ofiţerii-grădinari să ridice capul 
din pământ, acordându-le o clipă de atenţie înainte de 
a reveni asupra parcelelor de țarină galben-cafenie 
bine greblate. 

— Ăsta-i adevărul amar de la Dumnezeu, yankeule! 
Scutură capul, purtând încă un surâs pe buze, apoi 
facu un gest: lată-l pe Phillip! 

Comandantul de aviaţie Phillip Pryce stătea aşezat 
pe treptele unei barăci, cu o carte în mână. În ciuda 
căldurii, peste umeri avea aruncată o pătură subţiată, 
de culoarea măslinelor verzi, iar şapca moale era 
tuflită pe ceafă. Ochelarii îi alunecaseră pe vârful 
nasului, făcându-l să arate ca o caricatură a unui 
profesor, şi ronţăia capătul unui creion. Când îi văzu 
pe cei doi venind spre el, le făcu semn cu mâna ca un 
copil la o paradă. 

— A, Thomas, Thomas! spuse el ca de obicei, 
încăntat. Ai venit pregătit? 

— Întotdeauna sunt pregătit, domnule judecător, 
răspunse Tom Hart. 

— Să ştii că încă mai suferim, continuă Pryce, în 
urma lecţiei usturătoare pe care ne-ai dat-o, mie şi lui 
Hugh, în cazul lui Jack şi al crimelor sale cumplite. 
Dar acum suntem pregătiţi să ne luptăm cu tine cu 
unul dintre cazurile voastre de senzaţie. Cred că era 
rândul tău, ce zici, cu bâtele? 

— La bâtă, zise Renaday, în timp ce Hart şi Pryce îşi 
strângeau mâinile cu căldură. Lui Tommy i se păru că 
strânsoarea fermă a comandantului era poate puţin 


mai slabă decât de obicei: Se spune la bâtă, Phillip. 
Nu cu bâtele. Arbitrul spune: „La bâte!” şi toate 
celelalte şi aşa porneşte totul. 

— Hugh, un sport de neînțeles. Nu prea diferit în 
privinţa asta de hocheiul vostru aiurit, dar îndrăgit în 
aceeaşi măsură. Să alergi pe gheaţă ca scăpat din iad, 
în frig, încercând să loveşti un disc de cauciuc fără 
nicio vină într-o plasă şi în acelaşi timp să te fereşti de 
loviturile aproape mortale ale rivalilor. 

— Graţie şi frumuseţe, Phillip. Forţă şi perseverenţă. 

— Ah, calităţile britanice! 

Râseră împreună. 

— Hai să stăm afară, propuse Pryce. Avea o voce 
calmă, generoasă, plină de entuziasm şi cu inflexiuni 
meditative: Soarele e aşa de plăcut! Şi, după toate 
astea, nu este ceva cu care noi, britanicii, suntem 
obişnuiţi aşa că, în ciuda faptului că ne aflăm aici, în 
mijlocul tuturor acestor orori ale războiului, ar trebuie 
să profităm de mărinimia temporară a Mamei Natură, 
nu? 

Iarăşi zâmbiră tustrei. 

— Daruri din fostele colonii, Phillip, spuse Tom. 
Puțin din bogăţia noastră, doar o mică răsplată pentru 
că aţi reuşit să trimiteţi peste ocean în '76 toţi 
generalii ăia idioţi făcuţi grămadă, ca să profite de 
strălucirea Lumii noastre Noi. 

— Voi ignora această interpretare greşită, dintre 
cele mai nefericite şi copilăreşti, a unui moment cu 
siguranţă minor în istoria ilustră a marelui nostru 
imperiu. Ce ne-ai adus? 

— 'Ţigări. Americane, minus jumătatea de duzină cu 
care l-am mituit pe Fritz Numărul Unu... 

— Cred că preţul său a crescut; ciudat, mormăi 
Pryce. A, tutunul american! Cel mai bun din Virginia, 


garantat. Excelent. 

— Nişte ciocolată... 

— Delicios. De la  faimoşii Hershey din 
Pennsylvania... 

— Şi asta... 

Tommy Hart îi înmână comandantului cutia de ceai 
Earl Grey. Ca să-l obţină fusese nevoit să facă schimb 
cu un pilot de vânătoare, care fuma ţigară de la ţigară, 
două pachete de ţigări pe zi, dar preţul i se păru infim 
când văzu faţa comandantului încreţindu-se într-un 
zâmbet larg. Pryce începu imediat să cânte: 

— Aleluia! In excelsis gloria! Şi noi, care eram 
condamnaţi să refolosim de atâtea ori cutia aia obosită 
de aşa-zis Darjeeling. Hugh, Hugh, comori din colonii! 
Bogăţii mai presus de cele mai fanteziste visuri. 
Perspectivele unui ceai ca la carte! Un desert care să 
îţi taie pofta de mâncare, o ceaşcă de ceai adevărată, 
dintr-o bucată, urmată de o ţigară! Thomas, îţi suntem 
profund îndatoraţi! 

— Coletele, răspunse Tommy. Ale noastre sunt mult 
mai bune decât ale voastre. 

— Adevărat, din păcate. Nu că noi, prizonierii, nu 
am aprecia sacrificiile pe care le fac compatrioţii 
noştri, dar... 

— Nenorocitele de pachete americane sunt mult mai 
bune, îl întrerupse Hugh Renaday. Pachetele britanice 
sunt de-a dreptul groaznice. Conserve dezgustătoare 
de scrumbie afumată şi surogate de gemuri. Ceva ce 
ei numesc cafea, dar care cu siguranţă nu este. 
Groaznic! Pachetele canadienilor nu sunt chiar aşa de 
rele, dar cam lasă de dorit în ce priveşte chestiile care 
îl interesează pe Phillip. 

— Prea multe conserve de carne. Insuficient ceai, 
decretă Pryce cu prefăcută tristeţe. Carne la conservă 


care arată de parcă a fost tăiată din crupa calului lui 
Hugh. 

— Probabil aşa a şi fost. 

Râseră din nou, apoi Hugh Renaday luă cu el 
ciocolata şi cutia de ceai şi intră în baracă, să 
pregătească ceaiul. Intre timp, Pryce îşi aprinse o 
ţigară, se lăsă pe spate şi, închizând ochii, lăsă fumul 
să iasă pe nări încet-încet. 

— Phillip, cum te simţi? se interesă Tom. 

— Prost, ca întotdeauna, dragul meu băiat, răspunse 
Pryce fără să deschidă ochii. Mă mândresc cu 
consecvenţa stării mele fizice. Întotdeauna proastă. 
Deschise pleopele şi se aplecă puţin în faţă: Măcar 
ăsta funcţionează ca lumea, zise el lovindu-şi fruntea 
cu degetul. Ai pregătit apărarea pentru tâmplarul 
acuzat? 

Tommy dădu din cap în semn că da: 

— Am făcut-o. 

Pryce zâmbi din nou: 

— Ai vreo idee? Nouă, vreo idee nouă, adică? 

— Voi cere o schimbare a locului de judecată. Cu 
vehemenţă. Apoi plănuiesc să aduc drept martori nişte 
experţi în substanţe lemnoase sau oameni de ştiinţă 
simandicoşi, care să îl atace pe omul lui Hugh, acel 
aşa-numit expert în lemn. Chiar presupun că nu există 
aşa ceva şi, la naiba cu tot, dacă nu găsesc şi eu unul 
de la Harvard sau Yale care să depună mărturie cum 
vreau eu! Pentru că mărturia legată de scară este cea 
care ne omoară. Pot găsi o explicaţie pentru 
certificatele în aur, pot explica şi mare parte din 
celelalte lucruri. Şi martorul care spune că scara nu 
putea fi făcută decât din lemn din garajul lui 
Hauptmann - o mare parte din caz se bazează pe acea 
depoziţie. 


Pryce aprobă din cap cu un gest larg: 

— Continuă! Există foarte mult adevăr în ceea ce 
spui. 

— Vedeţi, scara de lemn - asta mă obligă să îl chem 
la bară pe Hauptmann, în apărarea sa. Şi când ajunge 
acolo, în faţa tuturor aparatelor de fotografiat şi a 
ziariştilor, în mijlocul acestui circ... 

— Deplorabil, sunt cu totul de acord... 

— Şi vorbeşte cu accentul acela... toată lumea îl 
urăşte. Din momentul în care deschide gura. Cred că l- 
au urât atunci când a fost acuzat, bineînţeles. Când i-a 
dat drumul cu accentul lui străin... 

— Cazul se alimentează atât de mult din ura asta, 
nu-i aşa, Thomas? 

— Da. Un emigrant. Un bărbat rigid, genul brută. 
Are tot ce-i trebuie ca să fie urât Pe loc. Pune-l în faţa 
juraţilor acestora şi e ca şi cum îi provoci să îl 
condamne. 

— Un şoarece de om, ce mai! Un client dificil. 

— Da. Dar eu trebuie să găsesc un mod de a 
transforma punctele lui slabe în avantaje. 

— Nu-i aşa de uşor. 

— Dar e crucial. 

— A, eşti foarte perspicace. Şi cum râmâne cu 
ciudata identificare făcută de faimosul aviator? Când 
acesta susţine că recunoaşte vocea lui Hauptmann ca 
fiind vocea pe care a auzit-o în cimitirul întunecat? 

— Ei bine, această depoziţie este revoltătoare pe 
faţă, Phillip! Faptul că e capabil să recunoască după 
ani de zile mai puţin de cinci vorbe spuse de un om... 
Cred că i-aş fi pregătit o surpriză colonelului 
Lindbergh la interogatoriul încrucişat. 

— O surpriză? Cum aşa? 

— Aş fi pus trei sau patru bărbaţi cu accent puternic 


în diferite părţi ale încăperii. Şi i-aş fi pus să se ridice, 
unul după altul, să spună: „Lasă banii şi pleacă!” exact 
aşa cum a susţinut el că a zis Hauptmann. Procurorul 
va obiecta, bineînţeles, iar judecătorul va găsi că este 
o acţiune nedemnă... 

Pryce râdea cu toată gura: 

— A, dar niţel teatru, nu? Te-ai da puţin în spectacol 
în faţa adunăturii aceleia de reporteri oribili. Ai 
dezvălui o minciună. Îmi imaginez foarte clar toata 
scena. Tribunalul este înţesat, toţi ochii sunt pe 
Thomas Hart, hipnotizaţi de felul în care îi 
manipulează şi îi conduce pe toţi aceşti bărbaţi, şi se 
întoarce spre faimosul aviator, întrebându-l: „Sunteţi 
sigur că nu era dânsul? Sau dânsul? Sau acesta, 
poate?” Judecătorul trânteşte  ciocănelul cerând 
ordine, iar ziariştii se reped spre telefoane. Ai crea un 
mic circ numai al tău pentru a face faţă circului ridicat 
împotriva ta, corect? 

— Exact. 

— Ah, Thomas, într-adevăr eşti destinat să fii un 
mare avocat. Sau poate chiar aghiotantul diavolului, 
dacă murim cu toţii aici şi ajungem în iad. Dar ţine 
minte: ai grijă. Mulţi oameni din acel public, din acel 
juriu, şi judecătorul însuşi îl consideră pe Lindbergh 
un sfânt. Un erou. Cavalerul perfect. Trebuie să ai 
mare grijă când demaşti ca mincinos un om perfect în 
ochii publicului. Ţine bine minte lucrul acesta! Iată-l şi 
pe Hugh cu ceaiul. Că tot vorbeam de perfecţiune! 
Pryce apucă ceaşca de lichid fierbinte, din care se 
ridicau aburi calzi, şi o duse la nas, îmbătându-se în 
mireasma vaporilor: Acum, zise el, încet, dacă am fi 
avut... 

Tommy vâri mâna în buzunarul hainei după cutia de 
lapte condensat, simultan terminând fraza 


comandantului: 

— ... nişte lapte proaspăt? 

Phillip Pryce râse: 

__— Thomas, fiule, ai să ajungi foarte departe în viaţă! 
Işi turnă o cantitate generoasă în ceaşca de porțelan 
alb, apoi sorbi îndelung, cu o plăcere vădită; îl privi 
peste ceaşcă pe Renaday: Hugh, acum că am fost bine 
„uns” de yankeu, nu-mi rămâne să sper decât că şi tu 
te-ai pregătit la fel de bine? 

Renaday îşi turnă mai cu economie lapte în ceaiul 
său şi aprobă viguros din cap: 

— Bineînţeles, Phillip! Deşi am fost pus într-o poziţie 
semnificativ mai puţin avantajoasă de către prietenul 
nostru american care ne-a mituit atât de indecent, m- 
am pregătit la fel de bine. Dovezile de care dispun 
sunt copleşitoare. Banii de răscumpărare - acele 
inconfundabile certificate în aur - găsite ascunse în 
casa lui Hauptmann unde fuseseră ascunse. Scara 
care pot să dovedesc că a fost construită din 
scândurile propriului său garaj. Lipsa unui alibi 
credibil... 

— Şi lipsa unei mărturii, îl întrerupse prompt Tom 
Hart. Chiar şi după ce a fost supus unui interogatoriu 
sever ore şi ore de-a rândul. 

— Acea mărturisire sau lipsa ei, interveni Pryce, 
este îngrijorătoare, Hugh, nu? De asemenea, este de-a 
dreptul surprinzător faptul că nu a putut fi obţinută. Ai 
crede că omul ar ceda în faţa presiunilor poliţiei 
statului. De asemenea, ai crede că ar fi plin de 
remuşcare pentru că a luat viaţa acelui copil nefericit. 
Îţi închipui că aceste presiuni, dinăuntru şi dinafară, 
ar fi aproape insurmontabile, mai ales pentru un om 
fără prea multă educaţie. Şi că, în timp, va apărea 
această confesiune, care ar aduce atâtea răspunsuri şi 


care ne-ar elibera de atât de multe semne de 
întrebare. In schimb, acest muncitor simplu îşi 
menţine inocenta fără să se clintească măcar... 

Canadianul dădu din cap aprobator: 

— Mă surprinde că nu au reuşit să îl doboare. Eu aş 
fi reuşit şi nu fără a recurge la ceea ce voi numiţi 
crimă de gradul trei. Acum, recunosc că o mărturisire 
ar fi de ajutor, poate chiar ar fi importantă, dar... 
Hugh Renaday se opri şi îi zâmbi lui Tom: Dar nu am 
nevoie de ea. Nu chiar. Omul vine la tribunal 
purtându-şi vinovăția ca pe o mantie. Învăluit în 
vinovăţie. Complet echipat cu vină. Insărcinat cu 
vină... Renaday îşi umflă stomacul şi-l lovi cu palma; 
cei trei bărbaţi pufniră în râs: Mie nu mi-a rămas mai 
nimic de făcut, poate doar să îi aduc funia să se 
spânzure. 

— De fapt, Hugh, menţionă Tommy, în New Jersey e 
preferat scaunul electric. 

— Ei, zise ofiţerul de zbor, rupând un cub de 
ciocolată şi molfăindu-l înainte de a-i da tableta de 
ciocolată şi lui Pryce, atunci ar trebui să îl aibă 
încălzit şi gata de zbor. 

— Probabil că le este greu să găsească voluntari 
pentru treaba asta, Hugh, izbucni Pryce. Chiar şi cu 
războiul ăsta. 

Hohotele de râs ale comandantului se preschimbară 
într-o serie de atacuri de tuse, care dispărură de-abia 
când omul luă o gură de ceai, ceea ce aduse iarăşi un 
zâmbet pe chipul său ridat. 

„Argumentaţia a mers bine”, se gândea Tommy, în 
timp ce el şi Fritz Unu se înapoiau, trecând prin zona 
dintre cele două tabere. Câştigase anumite puncte, 
cedase altele, se luptase din greu pentru fiecare 
problemă de procedură, pierzându-le pe cele mai 


multe, dar nu fără să lupte. Pe ansamblu, era 
mulţumit. Phillip Pryce hotărî să amâne deliberarea 
verdictului şi să permită alte discuţii săptămâna 
următoare, spre dezamăgirea teatrală a lui Hugh 
Renaday care acuză cu amărăciune, dar în glumă, cum 
că mita dată de Tommy îi înceţoşa viziunea prietenului 
lor, de obicei extrem de pătrunzător. Aceasta era o 
plângere pe care niciunul dintre cei trei nu o luă în 
serios. 

După ce merseră unul lângă altul un minut sau 
două, Tommy observă că neamţul părea neobişnuit de 
tăcut. Fritz Unu era bucuros să îşi folosească 
abilităţile lingvistice, de multe ori sugerând, în 
particular, că după război se va pune pe treabă şi va 
face bani de pe urma acestora. Bineînţeles, era greu 
de spus dacă Fritz Unu voia să spună: după ce vor fi 
câştigat războiul sau după ce îl vor fi pierdut. 
„Intotdeauna era extrem de dificil, se gândea Tommy, 
să spui cu precizie cât de fanatici erau majoritatea 
germanilor de rând.” Ofițerii Gestapo care vizitau 
ocazional lagărul - mai ales după încercări eşuate de 
evadare - îşi afişau vizibil înclinațiile politice. Un copoi 
precum Fritz Unu - sau comandantul, până la urmă - 
era mult mai greu de citit. 

Se întoarse spre german. Fritz Unu era înalt, ca şi 
el, şi subţire. Principala diferenţă era că pielea lui 
părea mai sănătoasă decât cea a prizonierilor, care 
după câteva săptămâni la Stalag Luft 13 aveau 
chipurile livide, gălbejite. 

— Ce-i cu tine, Fritz? "Ţi-a mâncat pisica limba? 

Copoiul ridică privirea, întrebător, interesat de 
expresie: 

— Pisica? Ce înseamnă aceasta? 

— Înseamnă: de ce eşti aşa de tăcut? 


Fritz Unu dădu din cap: 

— Pisica te ţine de limbă. Isteaţă expresie. O voi ţine 
minte. 

— Aşadar, care-i problema? 

Neamţul se încruntă şi ridică din umeri: 

— Ruşii. Astăzi, zise el moale. Fac loc pentru un alt 
lagăr pentru prizonierii din Alianţă. Noi îi luăm pe ruşi 
şi îi folosim pentru muncă. Trăiesc în corturi la 
aproape un kilometru depărtare. De cealaltă parte a 
pădurii. 

— Şi? 

Fritz Unu îşi cobori glasul, rotindu-şi privirile în jur 
pentru a se asigura că nimeni nu-l aude: 

— Locotenente, îi muncim pe ruşi până la moarte. 
Pentru ei nu există pachete de la Crucea Roşie cu 
conserve cu carne sau ţigări. Doar muncă. Muncă 
foarte grea. Mor cu zecile. Cu sutele. Sunt îngrijorat: 
dacă Armata Roşie află vreodată cum i-am tratat pe 
aceşti prizonieri, răzbunarea lor va fi foarte dură. 

— Eşti îngrijorat că atunci când vor apărea ruşii... 

— Nu vor avea mila faţă de noi. 

Tommy aprobă din cap, gândind: „Aşa meritaţi”. 

Inainte să apuce să spună ceva, Fritz Unu îi întinse 
mâna, oprindu-l locului. Erau cam la zece metri 
depărtare de poarta care dădea spre tabăra de sud, 
dar Fritz Unu nu voia să traverseze mica distanţă. 
Uitându-se la stânga, Tommy înţelese de ce: o coloană 
lungă, şerpuitoare de oameni se îndrepta spre ei şi 
Tommy realiză că vor trece chiar prin faţa intrării în 
tabăra americană. Se opri, privind totul cu un amestec 
de curiozitate şi disperare, gândindu-se: „Aceşti 
oameni nu sunt cu nimic diferiţi. Şi ei au vieţile lor, un 
cămin, o familie, speranţe. Dar sunt oameni morţi, 
care trec pe lângă mine”. 


Soldaţii germani care păzeau coloana purtau 
uniforme de luptă. Pistoalele automate erau 
îndreptate spre şirul de oameni obosiţi. Din când în 
când, câte unul dintre ei striga: „Schnell! Schnell!” 
îndemnându-i să se grăbească, dar ruşii se mişcau în 
ritmul lor, cu grijă, chinuitor de încet. Mărşăluiau 
frânţi de oboseală. Tommy vedea boala şi durerea care 
sălăşluia în spatele bărbilor încâlcite, în ochii lor 
înfundaţi în orbite, bântuiţi de groază. Își ţineau 
capetele plecate, fiecare pas înainte - o nouă agonie. 
Din timp în timp unul dintre ei sau poate doi, ridica 
ochii spre gardienii nemți, zicând ceva în propria 
limbă, şi atunci Tommy zărea furia, sfidarea din 
priviri, amestecate cu resemnare. Era martorul unuia 
dintre cele mai neobişnuite conflicte: oameni acoperiţi 
de zdrenţele traiului greu şi lipsurilor, totuşi neînvinşi 
de condiţia lor, neînvinşi chiar ştiind că nu au nicio 
speranţă. Ruşii se târau încet înainte, îndreptându-se 
spre următorul minut, care nu însemna decât că sunt 
cu şaizeci de secunde mai aproape de moartea 
inevitabilă. 

Lui Tommy i se puse un nod în gât, nu mai putea 
respira. 

Dar, în acel moment, văzu un lucru remarcabil: 

În tabăra americană, imediat după gard, Vincent 
Bedford era în mijlocul unui meci de softball. Ca toţi 
ceilalţi jucători şi ca şi restul prizonierilor, sudistul 
zărise şi el înaintarea căznită a ruşilor. Majoritatea 
americanilor stăteau pe loc, fascinaţi de scheletele 
care se vânturau prin faţa ochilor lor. 

Dar nu şi Bedford. Cu un strigăt, lăsă să-i cadă bâta 
în ţărână; dând din mâini şi strigând cu furie, Trader 
Vic se întoarse şi alergă înapoi spre cea mai apropiată 
baracă, trântind uşa grea de lemn în urma sa. 


Pentru o clipă, Tommy rămase confuz, fără să 
înţeleagă ce strigase Bedford. Dar imediat se lamuri 
pentru că sudistul ieşi din baracă aproape la fel de 
repede precum dispăruse, numai că acum avea în 
braţe pâini nemţeşti. ipa către ceilalţi prizonieri: 
„Kriegsbrot! Kriegsbrot!” cu accentul său 
inconfundabil. Apoi, fără a mai aştepta să vadă dacă 
mesajul său a fost înţeles, Vincent Bedford alergă 
înainte spre poarta lagărului. Tommy observă cum 
gardienii germani îşi îndreaptă brusc armele spre el. 

Un Feldwebel neamţ, purtând o şapcă moale de 
campanie, se rupse din echipa care asigura paza porţii 
şi,  gesticulând, se duse glonţ spre Bedford. 
Feldwebel-ul urla: „Nein! Nein! Ist verboten!” 
Alergând spre pilotul american, Feldwebel-ul se lupta 
să îşi scoată pistolul Mauser din toc. Se opri în faţa lui 
Bedford, chiar când acesta ajunse la poartă. 

Coloana de ruşi încetini şi mai tare, capetele 
întorcându-li-se în direcția din care venea zgomotul. 
Acum de-abia se mai mişcau, în ciuda ordinelor 
insistente din partea gardienilor: „Schnell! Schnell!” 

Feldwebel-ul îl fixa furios cu privirea, cu ochii mijiți 
de ură ca şi cum, în acea fracțiune de secundă, 
americanul şi neamţul nu mai erau un prizonier şi 
temnicerul său, ci doar duşmani de moarte. 
Feldwebel-ul reuşi într-un final să scoată arma şi, cu 
o viteză fulgerătoare, ca un şarpe în atac, sprijini gura 
pistolului în pieptul sudistului: 

— Ist verboten! repetă el cu duritate. 

Tommy întrezări curajul sălbatic din privirile lui 
Bedford. 

— Verboten?  glăsui acesta, tărăgănând ascuţit 
unicul cuvânt, cu buzele dezlipite într-un rânjet. Ei 
bine, ia ghici, amice? Du-te dracului! 


Bedford păşi iute pe lângă neamţ, ignorând total 
arma. Cu o singură mişcare, plină de graţie, duse 
braţul înapoi şi pasă în adâncime, aruncând una dintre 
pâini peste gardul de sârmă ghimpată. Pâinea se 
răsuci în aer, profilându-se pe cer, de parcă era trasă 
cu un compas, până ateriză direct în mijlocul 
prizonierilor ruşi. 

Coloana de ruşi parcă explodează. Fără a-şi părăsi 
formaţia, se întoarseră cu toţii spre tabăra americană. 
Imediat ridicară braţele, iar glasurile se ridicară în 
după-amiaza de mai. Strigau făra încetare: 

— Brot! Brot! 

Feldwebel-ul german trase piedica pistolului cu 
degetul mare; peste rugăminţile ruşilor, Tommy auzi 
sunetul metalului lovit. Ceilalţi gardieni îşi încărcară 
pistoalele. Însă rămaseră pe loc, fără ca vreunul din ei 
să facă o mişcare spre Bedford sau spre coloana de 
ruşi. 

Bedford se întoarse cu faţa la Feldwebel şi îi spuse: 

— Da’ de ce nu te relaxezi, amice? Mâine îi puteţi 
omori pe toţi. Dar astăzi măcar, o să mănânce şi ei 
ceva. 

Afişa un zâmbet larg şi aruncă altă pâine peste gard, 
apoi încă una. Feldwebel-ul îl ţintui cu privirea un 
moment, apoi ridică din umeri cu un gest teatral. 
Încet, îşi puse pistolul la loc în tocul său. 

De-acum, zeci de prizonieri ieşiseră din barăci, cu 
braţele pline de pâini germane. Oamenii s-au aliniat la 
gard şi în câteva minute se porni o ploaie de pâine 
peste prizonierii ruşi, care, fără să rupă rândurile, 
adunau fiecare firimitură. Tommy îl urmări pe Bedford 
cum arunca ultima pâine, cum se dă un pas înapoi, cu 
braţele încrucişate pe piept, zâmbind larg. 

Germanii nu au intervenit. 


După câteva momente, Tommy observă o singură 
pâine care nu ajunsese la ţintă. O scurtă, acesta era 
termenul din baseball pentru o aruncare care era 
destinată să pice puţin mai aproape decât ţinta. 
Această pâine căzuse la vreo patru metri de coloana 
de oameni. În aceeaşi clipită, Tommy observă un 
soldat rus la marginea coloanei de prizonieri, mic ca 
un iepure, care zărise şi el pâinea. Omul păru ca ezită, 
cumpănind faptul că niciun alt prizonier nu rupsese 
rândurile pentru a aduna pâinea prețioasă. In acea 
secundă, Tommy îşi închipuia ce era în mintea omului 
aceluia, mintea care calcula, evaluând şansele. Pâinea 
era viaţă. Ruperea rândului putea însemna moartea. 
Un pericol. Un risc. Dar un premiu valoros. Ar fi vrut 
să îi strige:,,Nu! Nu merită!” dar nu reuşea să îşi 
aducă aminte rusescul niet! 

Şi în această fracțiune de ezitare, soldatul ţâşni 
brusc din coloana de prizonieri, se aplecă, cu mâinile 
întinse după bucata de pâine. 

Nu ajunse la ea. 

O singură rafală a unui pistol automat străpunse 
văzduhul, trecând peste tipetele prizonierilor. Soldatul 
rus se înclină înainte, câzând la câţiva paşi de 
preţioasa bucată de pâine. Mai zvâncni încă o dată, 
arcuindu-şi spatele în agonie, o pată întunecată de 
sânge împrăştiindu-se în praful din jur, apoi rămase 
nemişcat. 

Coloana de prizonieri păru să se cutremure pe toată 
lungimea ei. În loc de strigăte de indignare, ruşii 
deveniră imediat tăcuţi. Domnea o tăcere îmbinată cu 
ură şi furie. 

Gardianul german care trăsese merse încet lângă 
corpul căzut şi îl împinse uşor cu cizma. Trase cuiul 
armei, aruncând încărcătorul care acum era gol, 


înlocuindu-l cu unul nou. Apoi făcu un semn scurt spre 
doi oameni din coloană, care pâşiră încet din rând, 
traversară mica distanţă şi se aplecară să ridice 
cadavrul. Ambii bărbaţi îşi făcură încet semnul crucii 
deasupra inimii, însă unul din ei, cu ochii ridicaţi spre 
gardianul neamţ, întinse mâna şi apucă pâinea 
aducătoare de moarte. Soldatul rus avea pe faţă un 
rânjet care-i dezvelea sălbatic dinţii, ca un animal 
încolţit aproape doborât, un sconcs sau un bursuc, 
gata să se apere cu colții şi cu ghearele sau cu ce-i 
mai rămăsese. Apoi prizonierii apucară cadavrul, 
ridicându-l pe umeri ca pe un soi de premiu sinistru. 
Se întoarseră la şirul de oameni, dar numai după ce îl 
ţintuiră cu priviri grele pe gardianul criminal timp de 
câteva momente. Lui Tommy Hart îi era teama că 
nemţii ar putea deschide focul asupra întregii coloane; 
căuta rapid un loc unde să se poată ascunde la nevoie. 

— Raus! ordonă neamţul. 

În vocea lui se simţea puţină nervozitate. Şirurile de 
oameni se chinuiră fără prea mare tragere de inimă să 
se aranjeze la loc în formaţie, apoi porniră din nou. 

Dar de undeva, din adâncul coloanei, un singur glas, 
anonim, începu un cântec lent, trist. Profunde, 
rezonante, versurile străine, ciudate urcau deasupra 
prizonierilor, ridicându-se peste zgomotul înăbuşit al 
picioarelor târșâite. Niciunul dintre germani nu luă 
vreo măsură imediată pentru a opri cântecul; acesta 
continua şi, deşi cuvintele erau de neînțeles pentru 
Tommy, însemnătatea lui era evidentă. Până la urmă 
cântecul se pierdu, căci coloana dispăru în pinii din 
depărtare. 

— Hei, Fritz, şopti el, deşi ştia deja răspunsul. Ce 
cântă? 

— Era un cântec de mulţumire, răspunse încet Fritz 


Unu. Şi un cântec de libertate. Copoiul scutură din 
cap: „Probabil că este ultimul său cântec, traduse el. 
Cel care cântă nu va ieşi cu viaţă din pădure.” 

Apoi îi arată lui Tommy poarta unde Vincent Bedford 
rămăsese în picioare. Sudistul urmărea şi el cum se 
pierd în depărtare soldaţii ruşi. Zâmbetul îi dispăruse 
de pe chip; Bedford ridică mâna dreaptă şi îşi atinse 
marginea chipiului. Un mic salut 

— Nu cred, mormăi Fritz Unu în timp ce se grăbi să 
le facă semn celor de la poartă să deschidă, nu cred că 
amicul nostru Trader Vic ar trebui ridicat în slavi 
pentru bravura lui. A dat dovadă de nesăbuinţă 
riscându-şi viaţa pentru un rus care va muri azi, 
mâine. În orice caz, în curând. Dar a fost foarte 
curajos. 

Tommy aprobă din cap. Şi el gândea la fel. Dar era 
şi mai surprins de faptul că Fritz Unu ştia porecla din 
lagăr a lui Vincent Bedford. 

Pe când poarta taberei de sud se închise în urma lui, 
Tommy îl întrezări pe Lincoln Scott. Pilotul de culoare 
se profila în depărtare, la marginea liniei de 
demarcare, cu ochii spre locul unde ruşii intraseră în 
pădurea întunecată. Ca întotdeauna, Lincoln Scott era 
singur. 

Cu puţin înainte ca germanii să întrerupă curentul 
electric pe timpul nopţii, Tommy se întinse pe patul 
său din Baraca 101. Sprijini pe genunchii ridicaţi o 
carte despre procedura penală, dar îşi dădu seama că 
îi este imposibil să mai asimileze proza aridă a 
manualului. Rezumatul cazului era mai degrabă 
plicticos şi lipsit de imaginaţie, iar mintea o luase 
razna, gândindu-se la tribunalul din Flemington şi la 
procesul care avusese loc acolo. Işi aduse aminte de 
ceea ce îi spusese Phillip Pryce despre ura care stătea 


la baza procedurilor legale şi îi trecu prin cap că tre- 
buia să existe posibilitatea de a schimba toată situaţia 
aceea. Se gândi că cei mai buni avocaţi găsesc 
întotdeauna o modalitate de a profita de orice forţă 
exterioară îndreptată spre client. 

Într-o cutie de lângă pat ţinea câteva capete de 
creion; se răsuci sub pătură, întinzându-se după unul 
dintre ele şi după o coală de hârtie. Își notă acest 
ultim gând şi se hotărî să reexamineze cazul 
tâmplarului. Zâmbi de unul singur, la gândul că acesta 
era un act minor de disperare legală, pentru că faptele 
pe care Hugh Renaday se baza cu foarte mare 
încredere erau ca un bumerang ce se putea întoarce 
împotriva lui. Totuşi, a fost nevoit să recunoască, 
Phillip era un om al subtilităţilor, iar o argumentaţie 
care să şocheze ar putea să îi folosească pentru a 
abate atenţia de la dovezi. „Aceasta ar fi o lovitura 
importantă”, gândi el. Se întrebă ce fel de reputaţie şi- 
ar câştiga avocatul care l-ar elibera pe Bruno Richard 
Hauptmann. Chiar şi în această simulare a cazului. 

Își privi ceasul de la mână. Orele la care nemţii 
stingeau luminile erau surprinzător de neregulate. 
Pentru nişte oameni care făceau totul cu 
meticulozitate şi care erau enervant de previzibili, 
acest fapt era neobişnuit şi aproape inexplicabil. 
Bănui că în baracă nu mai aveau mai mult de treizeci 
de minute de lumină. 

Își scoase ceasul şi îl întoarse pe spate; citi 
inscripţia trecându-şi degetul peste litere. Inchise 
ochii şi descoperi că poate să facă abstracţie de 
sunetele şi de mirosurile din lagăr; inspiră adânc şi se 
regăsi în Vermont. Există tendinţa de a idealiza 
momentele speciale petrecute acasă - prima dată când 
el şi Lydia s-au sărutat, întâia oară când a simţit în 


palmă linia plăcută a sinului ei, clipa în care a ştiut că 
o va iubi orice-ar fi, indiferent de ce i se va întâmpla 
lui. Dar se luptă să alunge aceste amintiri, preferând 
să viseze cu ochii deschişi la zilele obişnuite, din 
copilărie. Își amintea cum pescuia într-un mic cot al 
râului Mettawee, unde apele sculptaseră un golfuleţ în 
care găseai peşti mari şi de care se pare că numai el 
aflase; avea vie în minte imaginea păstrăvului lucios 
care tocmai se ridicase spre muscâ şi muşcase 
momeala. Sau ziua de început de septembrie, când o 
ajutase pe mama lui să îi facă bagajele pentru colegiu, 
împăturind fiecare cămaşă în parte de vreo două-trei 
ori înainte de a o aşeza frumos în valiza cea mare, de 
piele. Pe atunci avea numai paisprezece ani, era 
emoţionat cum nu se poate şi nu înţelesese exact de 
ce mama lui îşi tot ştergea lacrimile de pe faţă. 

Își închise strâns ochii. „Zilele acelea obişnuite erau, 
de fapt, cele cu adevărat minunate”, se gândi el. Zilele 
minunate erau spectaculoase. Evenimente ce trebuiau 
rememorate. 

Înspiră adânc şi deschise ochii încet. 

Lui Tommy îi scăpă un oftat prelung, de-abia auzit 
„Trebuie să ajungi într-un loc ca acesta, înţelese el, ca 
să înţelegi cu adevărat.” Scutură puţin capul, 
întinzând mâna spre manual, şi gândurile lui se 
concentrară asupra textului, ca o turmă de vite 
mânate spre staul de un bici imaginar şi de vorbe 
aspre. 

Stătea întins aşa, concentrat asupra legii care 
guverna o dispută dintre o corporație de fabricare a 
hârtiei şi angajaţii săi, veche de mai bine de zece ani, 
când auzi primul strigăt mânios venind dintr-altă 
cameră din Baraca 101. 

Zgomotul îl făcu să se ridice imediat în capul 


oaselor. Roti capul, ca un câine ce prinde mirosul pe o 
adiere de vânt, întorcându-se cu totul spre locul de 
unde venea gălăgia. Auzi încă un strigăt, apoi un al 
treilea, apoi zgomotul înfundat al mobilierului lovit de 
pereţii subţiri. 

Cobori din pat; la fel făcură şi colegii săi de cameră. 
Auzi o voce zicând: „Ce naiba se petrece?” Dar până 
să fie rostită această întrebare, el se îndrepta deja 
alergând pe coridorul central care străbătea în 
lungime Baraca 101, spre zgomotul încăierării. De- 
abia avu timp să conştientizeze cât de neobişnuite 
erau toate acestea: în toate lunile petrecute la Stalag 
Luft 13 niciodată, nici măcar o dată, nu văzuse sau 
auzise ca doi oameni să se ia la harţă. Nici măcar la 
pocher sau din cauza unei lovituri aiurea la baseball. 
Nu existaseră dispute pe terenul de baschet, acoperit 
cu zgură, nici dispute legate de interpretarea 
Neguţatorului din Veneţia. 

Prizonierii nu se luptau. Ei negociau. Ei dezbăteau. 
Ei luau în piept micile înfrângeri din lagăr, nu pentru 
că erau soldaţi antrenați să respecte disciplina 
militară, ci pentru că înțelegeau implicit că erau cu 
toţii în aceeaşi barcă. Personalităţile care se ciocneau 
găseau, invariabil, modalităţi de a-şi rezolva pro- 
blemele sau se evitau pe faţă. Daca fierbea cineva de 
furie, aceasta era furia provocată de gardul de sârmă 
ghimpată şi de germani, de ghinionul care îi adusese 
în locul acela, deşi majoritatea îşi dădeau seama că, în 
felul lui, acest ghinion care îi doborâse din înaltul 
cerului era cel mai mare noroc al lor. 

Tommy alergă spre locul de unde veneau vocile, 
auzind furia şi ura dezlănţuite. li era greu să priceapă 
motivul încăierării, în spatele său, coridorul se umplea 
de gură-cască, dar Tommy era iute de picior, aşa că 


era unul dintre primii care ajunseră în camera lui 
Trader Vic. 

Ceea ce văzu acolo îl lăsa înmărmurit. 

Un pat de campanie era întors pe dos, sprijinit de un 
altul. Într-un colţ era aruncat un dulăpior de lemn cu 
uşiţa deschisă, plin cu cartuşe de ţigări şi conserve de 
alimente. Câteva haine erau împrăştiate prin cameră, 
iar pe jos erau înşirate mai multe cărţi. 

Lincoln Scott stătea în picioare de unul singur, cu 
spatele lipit de unul din pereţi. Respira cu greu, şi îşi 
ţinea pumnii strâns încleştaţi. 

Ceilalţi colegi de cameră făcuseră zid în faţa lui 
Vincent Bedford. Sudistului îi curgea sânge din nas, 
pe lângă colţul gurii, prelingându-se pe bărbie. Se 
lupta cu patru bărbaţi, care încercau să îl imobilizeze, 
prinzându-i mâinile la spate. Bedford era roşu la faţă, 
cu ochii sălbătici: . 

— Negroteiule, eşti un om mort! strigă el. Mă auzi, 
băiete? Mort! 

Lincoln Scott nu zise nimic, ci se holbă la Bedford. 

— Am să te vad murind, băiete, urlă Bedford. 

Tommy se simţi împins fără menajamente la o parte 
şi, în timp ce îşi reluă poziţia, îl auzi pe unul dintre 
prizonieri ţipând deodată: 

— Atenţie! 

În acelaşi moment, zări figura inconfundabilă a 
colonelului MacNamara care era însoţit de maiorul 
David Clark, ofiţerul său executiv şi al doilea ca rang 
în lagăr. Toţi oamenii îşi pocniră călcâiele laolaltă şi 
salutară; cei doi ofiţeri îşi făcură loc în centrul 
încăperii, evaluând rapid pagubele cauzate de bătaie. 
Faţa lui MacNamara se înroşi imediat, dar colonelul 
îşi păstră un ton neutru şi surprinzător de calm. Se 
întoarse spre un locotenent-major pe care Tommy îl 


ştia vag, dar care era unul dintre colegii de cameră ai 
lui Trader Vic: 

— Locotenente, ce s-a întâmplat aici? 

Bărbatul făcu un pas înainte: 

— A avut loc o încăierare, domnule. 

— O încăierare? Te rog, continuă! 

— Căpitanul Bedford şi locotenentul Scott, domnule. 
O dispută legată de anumite articole care, susţine 
căpitanul Bedford, au dispărut din dulapul său 
personal. 

— Da. Continuă. 

— A avut loc un schimb de lovituri. 

MacNamara dădu din cap, pe chip păstrând o 
expresie de mânie stăpânită. 

— Mulţumesc, locotenente. Bedford, ce ai de spus în 
această chestiune? 

Trader Vic, cu umerii traşi în spate, păşi în faţă cu 
deplină stăpânire de sine, în ciuda aspectului său 
răvăşit: 

— Domnule, îmi lipseau câteva lucruri personale. 
Furate. 

— Ce lucruri? 

— Un aparat de radio, domnule. Un cartuş de ţigări. 
Trei tablete de ciocolată. 

— Eşti sigur că îţi lipsesc? 

— Da, domnule! [in un inventar foarte atent tot 
timpul, domnule. 

MacNamara aprobă din cap: 

— Sunt convins, zise el băţos. Şi crezi că 
locotenentul Scott a comis acest furt? 

— Da, domnule. 

— Şi l-ai acuzat de acest lucru? 

— Da, domnule. 

— L-ai văzut când a luat aceste articole? 


— Nu, domnule. Bedford ezită puţin: M-am întors în 
dormitor. El era singurul kriegie aici. Mi-am făcut 
inventarul meu de seară... 

MacNamara ridică mâna, curmându-i vorba. Se 
întoarse spre Scott: 

— Locotenente, ai luat ceva din dulapul lui Bedford? 

Scott vorbea puţin răguşit, părea uşor tensionat 
astfel că Tommy crezu că locotenentul încearcă să îşi 
stăpânească emoţiile. Privea drept înainte, nu fixa pe 
nimeni, ci doar peretele din faţa lui, iar umerii şi-i 
ţinea traşi înapoi. 

— Nu, domnule. 

MacNamara îşi miji ochii, aţintindu-l cu privirile pe 
pilotul de culoare: 

— Nu? 

— Nu, domnule! 

— Susţii că nu ai luat nimic de la căpitanul Bedford? 

Fiind întrebat de trei ori acelaşi lucru, Lincoln Scott 
se răsuci puţin şi privirea lui o întâlni pe a colonelului 
MacNamara: 

— Corect, domnule. 

— Aşadar, căpitanul Bedford este nedrept? 

Scott ezită, evaluând întrebarea înainte de a 
răspunde. 

— Nu vreau să mă pronunt asupra a ceea ce este 
sau nu căpitanul Bedford, domnule. Eu doar afirm că 
nu am luat niciunul dintre lucrurile care îi aparțin de 
drept. 

MacNamara se schimonosi uşor batjocoritor la auzul 
acestui răspuns. Cu degetul arătător îndreptat spre 
pieptul aviatorului, spuse: 

— Scott, vreau să te văd mâine-dimineaţă după apel 
în camera mea. Bedford, pe tine am să te văd... pentru 
un moment, o fracțiune de secundă, comandantul 


şovăi. Apoi spuse tăios: Nu, Bedford, am să te văd pe 
tine mai întâi. Imediat după apelul de dimineaţă. 
Scott, mă vei aştepta afară şi când voi termina cu el, 
te văd şi pe tine. Intre timp, vreau ca locul să fie lună 
de curăţenie. Şi asta în cinci minute. In ce priveşte 
incidentul de astă-seară, nu vor mai exista ieşiri ca 
acestea. Absolut niciuna! Aţi înţeles? 

Bedford şi Scott aprobară încet din cap şi 
răspunseră la unison: 

— Da, domnule. 

MacNamara se întoarse pe jumătate spre ieşire, 
apoi se răzgândi. Se îndreptă brusc spre locotenentul 
pe care îl interogase iniţial: 

— Locotenent, zise el tăios, făcându-l pe ofiţer să se 
îndrepte în poziţie de drepţi. Vreau să îţi iei o pătură 
şi orice altceva îţi este de trebuinţă pentru noaptea 
aceasta. La noapte vei ocupa patul maiorului Clark. 
MacNamara se răsuci spre cel de-al doilea în rang, 
după el: Clark, în seara aceasta cred că ar fi 
recomandat... 

Dar maiorul îi curmă vorba: 

— Absolut, domnule, şi salută lovindu-şi calcâiele. 
Nicio problemă. Imi iau pătura. 

Maiorul se adresă apoi tânarului locotenent: 

— Urmeaza-mă, zise el grăbit. Apoi se întoarse spre 
Tommy şi spre ceilalţi prizonieri care blocau coridorul: 
Spectacolul s-a terminat! zise el tare. Inapoi la 
paturile voastre. Acum! 

Prizonierii, inclusiv Tommy Hart, se conformară 
repede, împrăştiindu-se pe coridor ca nişte gândaci de 
bucătărie când se aprinde lumina. Timp de câteva 
minute, de unde se afla, Tommy auzi sunetul paşilor 
pe podeaua de scândură a coridorului central. Apoi se 
lasă o tăcere apăsătoare, urmată brusc de întuneric, 


căci germanii întrerupseseră curentul electric. Bezna 
din barăci deveni una cu negura nopţii şi se revărsă 
calm precum cerneala peste lumea din Stalag Luft 13. 
Singura lumina era raza reflectorului din turnul de 
pază, care trecea hieratic peste gardul de sârmă 
ghimpată, peste acoperişurile barăcilor, cercetând 
umbrele lagărului. Singurul zgomot era sunetul 
depărtat şi familiar al unui raid de bombardament 
asupra fabricilor dintr-un oraş învecinat, amintindu-le 
oamenilor, care se chinuiau să se afunde în cine ştie 
ce coşmaruri avea să le aduca somnul, că multe 
lucruri importante şi de mare însemnătate pentru ei 
toţi se petreceau în altă parte. 

În dimineaţa următoare, lagărul vuia de zvonuri. Se 
vorbea că amândoi bărbaţii vor fi trimişi la carceră, 
alţii veneau cu ideea că vor apărea în faţa tribunalului 
ofiţerilor pentru a lămuri disputa legată de aşa-zisul 
furt. Unul chiar a zis că a auzit de la o sursă sus-pusă 
că Lincoln Scott va fi mutat de unul singur într-o 
cameră, altul spunea că Bedford se bucura de 
susţinerea întregului contingent de sudişti şi că, 
indiferent de ce va face colonelul MacNamara, zilele 
lui Lincoln Scott erau numărate. 

Cum se întâmpla de obicei, niciunul dintre zvonurile 
mai extravagante nu era adevărat. 

Colonelul MacNamara s-a întâlnit între patru ochi cu 
fiecare din cei doi. Lui Scott i s-a spus că, atunci când 
se va elibera un pat, va fi mutat în altă baracă, dar 
MacNamara nu avea de gând să îi ordone niciunuia 
dintre oamenii săi să îşi schimbe locul pentru a-i uşura 
viaţa pilotului de culoare. Lui Bedford i s-a spus că 
acuzaţiile sale sunt nefondate atâta timp cât el nu 
avea dovezi credibile, susţinute de martori oculari, că 
i-a fost furat ceva. I s-a ordonat să îl lase în pace pe 


Scott până când va putea fi efectuată mutarea. 
MacNamara le-a ordonat amândurora să încerce să se 
înţeleagă până când situaţia va fi remediată. Le 
reaminti amândurora că sunt ofiţeri într-o armată 
aflată în plin război, astfel că sunt supuşi în 
permanenţă disciplinei militare. Le spuse că se 
aşteaptă de la ei să se comporte ca nişte gentlemeni şi 
că el consideră chestiunea încheiată. Această ultimă 
sugestie demonstra pe deplin, la adevărata 
dimensiune, furia colonelului şi, era clar, prizonierii 
căzură unanim de acord când auziră acest lucru, că, 
indiferent cât de mult se urau acum cei doi, era infinit 
mai rău faptul că erau chiar în capul listei negre a 
colonelului MacNamara. 

În următoarele zile în lagăr domni neliniştea. 

În aparenţă, Trader Vic reveni la obişnuitele sale 
târguieli şi negocieri, iar Lincoln Scott se întoarse la 
lecturile şi la plimbările sale solitare la marginea 
lagărului. Tom Hart însă bănuia că în interior se 
petreceau mult mai multe cu ambii bărbaţi. I se părea 
foarte curios, de fapt, de-a dreptul incitant. Viaţa într- 
un lagăr de prizonieri era extrem de fragilă; orice 
fisură în lacul protector de civilizaţie pe care şi-l 
creaseră singuri devenea un real pericol pentru toţi. 
Rutina îngrozitoare a încarcerării, stresul experienţei 
de a fi doborâţi din cer, teama că au fost uitaţi sau, 
mai rău, că sunt ignoraţi, exista în umbra fiecărei 
clipe. Se luptau în permanenţă cu izolarea şi cu 
disperarea, fiindcă ştiau cu toţii că acestea erau 
duşmani la fel de mari ca şi germanii. 

Era pe la mijlocul unei după-amieze plăcute: soarele 
îşi arunca razele peste culorile şterse şi obosite ale 
lagărului, sclipind de-a lungul sârmei ghimpate. 
Tommy, cu o carte de drept sub braţ, tocmai ieşea 


dintr-un Abort, cu gândul de a-şi găsi un colţişor 
călduţ în care să se aşeze să citească. Pe terenul de 
exerciţiu era în toi un meci de softball; peste 
comentariile şi fluierăturile care acompaniau un meci 
de baseball se ridicau vocile jucătorilor, amestecându- 
se din când în când cu zgomotul loviturii bâtei în 
minge şi cu sunetul înăbuşit al mingii prinse în 
mânuşă. Pe partea cealaltă a terenului, Tommy îl zări 
pe Lincoln Scott mergând pe lângă linia de limită. 

Negrul se afla cam la zece metri în spatele 
apărătorului din dreapta, cu bărbia în piept, ca de 
obicei, păşind egal, însă uşor chinuit. Tommy se 
gândea că Scott începe să semene din ce în ce mai 
mult cu inşii care trecuseră pe lângă lagăr şi 
dispăruseră în pădure. 

Ezită, apoi se hotări că merită să mai facă un ultim 
efort să îi vorbească pilotului de culoare. Bănuia că, 
de când cu disputa din baracă, nimeni nu-i mai vorbise 
lui Lincoln Scott altfel decât într-o manieră formală. 
Se îndoia că Scott, indiferent de cât de puternic se 
credea el, putea să mai menţină mult timp acea com- 
binaţie de izolare autoimpusă şi ostracizare fără să o 
ia razna. 

Aşa că Tommy, bine intenţionat, traversă tabăra, 
fără a şti prea bine ce îi va spune lui Scott, gândindu- 
se însă că cineva ar trebui să-i vorbească. Pe măsură 
ce se apropia, observă că apărătorul din dreapta, care 
se întorsese şi îl urmărise cu privirea când trecea, era 
chiar Vincent Bedford. 

Mergând în direcţia lor, Tommy auzi un vâjâit 
distant, acompaniat imediat de o cascadă de huiduieli 
şi ţipete. Se răsuci şi zări forma albă a unei mingi de 
softball desenând o parabolă graţioasă pe cerul 
albastru al Bavariei. 


În aceeaşi clipă, Vincent Bedford deveni din nou 
atent la meci şi alergă înapoi câţiva paşi. Dar mişcarea 
mingii prin aer era prea rapidă, chiar şi pentru un 
expert ca Bedford. Mingea ateriză cu o bufnitură 
uşoară un pic mai departe în spatele lui şi, ridicând un 
norişor de praf, se rostogoli imediat, depăşind limita 
lagărului chiar lângă sârmă. 

Bedford se opri brusc, la fel şi Tommy. 

În spatele lor, cel care lansase lovitura făcuse deja 
turul tuturor bazelor strigând în gura mare, în timp ce 
colegii săi de echipă îl ovaţionau, iar ceilalţi apărători 
vociferau peste pătratul de zgură spre Bedford. 

Tommy Hart îl văzu pe Bedford cum rânjeşte: 

— Hei, negroteiule! îl strigă sudistul. 

Lincoln Scott se opri. Ridică încet capul, 
îndreptându-şi atenţia către Vincent Bedford. Își miji 
ochii. Nu răspunse chemării sudistului. 

— Hei, o mână de ajutor, ce zici, băiete? îi mai zise 
Bedford, arătănd spre mingea de softball care se afla 
lângă gardul de sârmă ghimpată. 

Lincoln Scott se întoarse şi zări mingea. 

— Hai, măi băiete, ia naibii mingea aia odată! strigă 
Bedford. 

Scott dădu din cap în semn că da şi făcu un pas spre 
linia-limită. 

În acea secundă, Tommy realiză ce era pe cale să se 
întâmple. Pilotul de culoare era cât pe ce să păşească 
peste limită pentru a recupera mingea fără să îşi pună 
mai întâi jacheta albă, cu o cruce roşie pe spate, pe 
care germanii le-o dăduseră tocmai pentru astfel de 
situaţii. Scott părea să nu îşi dea seama că soldaţii 
înarmaţi cu mitraliere din cel mai apropiat turn îşi 
aţintiseră deja armele asupra lui. 

— Stai! ţipă Tommy. Nu! 


Piciorul pilotului de culoare păru să ezite în aer, 
deasupra sârmei subţiri a liniei de demarcaţie. Scott 
se răsuci spre zgomotele disperate. Tommy alerga 
spre el, dând din mâini: 

— Nu! Nu! Nu păşi! ţipă el. P 

Incetini în dreptul lui Bedford. Il auzi pe Trader Vic 
mormâind printre dinti: 

— Hart, fir-ai tu să fii de yankeu prost... 

Scott înlemnise pe loc, aşteptându-l pe Tommy să se 
apropie. 

— Ce este? îl întrebă negrul ţâfnos, dar cu o tentă 
de nelinişte în glas. 

— Trebuie să îţi pui nenorocita de jachetă dacă vrei 
să treci peste limită fără să fii împuşcat, zise Tommy 
pe nerăsuflate. Arătă înapoi spre terenul unde se juca 
baseball şi împreună îl văzură pe unul dintre jucători 
cum aproape aleargă înspre ei, purtând cu el jacheta 
care flutura în urma lui: Dacă nu ai crucea roşie pe 
spate, nemţii pot să tragă asupra ta. Fără niciun aver- 
tisment. Asta-i regula. Nu ţi-a zis nimeni? 

Scott clătină puţin capul dintr-o parte în alta: 

— Nu, spuse el încet, privind pe lângă Tommy la 
Bedford. Nimeni nu mi-a spus de jachetă. 

Atunci îi ajunse şi kriegie care aducea haina: 

— Trebuie să vă îmbrăcaţi cu asta, domnule 
locotenent, zise omul, doar nu vreţi să vă sinucideţi. 

Lincoln Scott continuă să privească fix pe lângă ei, 
direct la Vincent Bedford, care se găsea la câţiva paşi 
mai încolo. Bedford îşi scoase mănuşa de baseball şi 
începu să o maseze, frământând pielea mănuşii încet, 
cu convingere. 

— Aşa, strigă din nou Trader Vic, ne-aduci mingea 
aia, băiete, sau ce? Stăm pe loc aici. 

Tommy se răsuci în loc, întorcându-se spre Bedford: 


— Ce naiba încerci să faci, Bedford? L-ar fi împuşcat 
înainte să facă şi-al doilea pas! Sudistul ridică din 
umeri şi nu răspunse; continuă însă să rânjească larg. 
Asta ar fi fost crimă, Vic, strigă Tommy. Şi ştii foarte 
bine asta! 

Bedford clătină din cap: 

— Ce naiba tot îndrugi acolo, Tommy? Eu n-am făcut 
decât să-i cer băiatului aici de faţă să ne arunce 
mingea înapoi, fin'că el era mai aproape. Bineînţeles 
că m-am gândit că o să aştepte să-i aducă cineva 
jacheta. Orice natărău ştie că trebuie să îmbraci haina 
asta dacă vrei să treci de linie. Nu-i aşa? 

Lincoln Scott se răsuci încet şi îşi îndreptă privirea 
spre echipajul cu mitraliere care îl urmărea cu mare 
atenţie de sus, din turn. Întinse mâna şi apucă jacheta 
însemnată cu crucea roşie pe spate. O ţinu o clipă în 
mână, apoi înălţă jacheta în aer, ca soldaţii nemți să o 
poată vedea. 

Apoi o lăsă în țarină. 

— Hei, zise kriegie. Nu face asta! 

În aceeaşi clipă, Lincoln Scott păşi peste firul liniei. 
Își menţinu atenţia îndreptată spre echipajul din turn. 
Aceştia făcură un pas înapoi, ghemuindu-se în spatele 
mitralierelor. Unul dintre soldaţii germani trase 
piedica mitralierei, scoțând un sunet metalic, ascuţit, 
care reverberă în aerul încremenit al lagărului, în timp 
ce restul îşi prinseră centurile cu încărcătoare, gata 
să-şi alimenteze armele. 

Cu ochii pe soldaţii cu mitraliere, Scott traversă 
mica distanţă până la gard. Întinse o mâna în jos şi 
apucă mingea, apoi merse încet înapoi la linie. Paşi 
ţeapăn peste fir, le aruncă nemților din turn o ultimă 
privire dispreţuitoare, apoi se întoarse spre Vincent 
Bedford. 


Bedford încă mai rânjea, dar zâmbetul îi era 
aproape stins şi părea fals. Işi puse la loc mânuşa pe 
mâna stângă şi lovi cu pumnul în palmă de vreo două- 
trei ori. 

— Mulţumesc, băiete, zise el. Acum arunc-o aici, ca 
să putem relua jocul. 

Scott se uită la Bedford, apoi la minge. Ridică încet 
privirea, trecând cu ochii pe lângă Bedford, spre 
centrul careului de base-ball, pe partea cealaltă a 
terenului unde stâtea prinzătorul, un arbitru kriegie 
şi următorul jucător la bătaie. Scott prinse bine 
mingea în palma dreaptă, apoi, păşind brusc pe lângă 
Tommy, făcu jumătate de săritură înainte şi proiectă 
mingea cu o singură aruncare salbatică. 

Aruncarea lui Scott se duse în linie dreaptă, ca o 
ghiulea din tun, peste terenul prăfuit, spre baza 
principală. Sări o dată în careu înainte de a plesni în 
mănuşa surprinsă a prinzătorului. Până şi Bedford 
rămase cu gura căscată văzând viteza şi lungimea 
aruncării. 

— La naiba, băiete, spuse Bedford, încercând să îşi 
mascheze surpriza. Da’ ştiu că ai mână, nu glumă! 

— Aşa e, zise Scott, am. 

Apoi îi întoarse spatele şi, fără să mai scoată un 
cuvânt, îşi reluă plimbarea singuratică pe marginea 
lagărului. 


III 
Abort 

A treia zi de la incidentul cu mingea, la puţin timp 
după răsăritul soarelui, Tommy Hart tocmai se trezea 
cu greu dintr-un somn plin de vise, când sunetul 
ascuţit al fluierelor îl puse din nou în alertă. Zgomotul 
şterse o scenă din vis în care prietena lui, Lydia, şi 
căpitanul din West Texas care murise stăteau pe mica 
verandă a casei sale părinteşti din Manchester, 
aşezaţi unul lângă altul în balansoare, amândoi 
făcându-i semn să li se alăture. 

Îl auzi mormăind pe unul dintre bărbaţii din cameră: 

— Dumnezeule, ce-o mai fi de data asta? Alt tunel? 

În timp ce începură să se audă zgomotele bocancilor 
lovind podelele de scândură, un alt glas veni cu 
replica: 

— Poate e un raid aerian. 

Interveni o a treia voce: 

— N-are cum. Nu se aud sirene. Trebuie să fie un alt 
tunel, fir-ar să fie! Nu ştiam că sapă la alt tunel. 

Tommy îşi îmbrăcă pantalonii şi îi lăsă să-i scape: 

— Noi nu trebuie să ştim. Niciodată noi nu trebuie 
să ştim. Numai regii tunelului şi planificatorii evadării 
ştiu. Plouă afară? 

Unul dintre cei care vorbise deschise obloanele. 

— Burniţă. Rahat! Rece şi umed. Omul de la 
fereastră se întoarse spre restul echipajului din 
dormitor şi, pe un ton zglobiu, adaugă: Doar nu se 
aşteaptă să zburăm prin supa asta! 

Această afirmaţie a fost imediat întâmpinată de 
obişnuitul amestec de râsete, gemete şi fluierături. 

Din patul de deasupra sa, Tommy auzi un pilot de 
vânătoare cum se minunează cu glas tare: 

— Poate că cineva a încercat să treacă prin gard. 


Poate că de-asta se face atâta gălăgie. 

Una dintre primele voci răspunse cu un pufăit 
sarcastic: 

— Numai la asta vă sta gândul vouă: că o să treacă 
cineva de gard de unul singur. 

— Pur şi simplu suntem gânditori independenţi, 
răspunse pilotul de vânătoare, făcându-i celuilalt semn 
cu mâna în joacă. 

Câţiva dintre piloţi râseră. 

— Tot ai avea nevoie de aprobare de la comitetul de 
evadare, zise Tommy, ridicând din umeri. Şi, după 
eşecul cu ultimul tunel, mă îndoiesc că vor da cuiva 
permisiunea să se sinucidă. Chiar dacă ar fi vorba de 
un jocheu de Mustang ca tine. 

La acest comentariu se auziră câteva mormăituri de 
aprobare. 

Afară, fluierăturile continuau, laolaltă cu zgomotul 
făcut de bocancii soldaţilor ce alergau în formaţie. 
Prizonierii din Baraca 101 au început să îşi caute 
puloverele de lână şi hainele de aviator, care atârnau 
pe sfori întinse de la un pat la altul, în timp ce 
strigătele gardienilor îi îndemnau să se grăbească. 
Tommy îşi legă strâns şireturile de la bocanci, îşi 
apucă şapca roasă de vreme şi se îndreptă în viteză 
spre şuvoiul de prizonieri care ieşeau ca şi el din 
dormitoare. leşind pe uşa barăcii, îşi ridică faţa spre 
cerul de culoarea cenuşei şi simţi ploaia măruntă pe 
obraji şi un fior de frig pătrunzându-i în oase prin 
lenjerie, pulover şi haină. Își băgă capul între umeri în 
faţă şi o porni spre locul de adunare. 

Dar ceea ce văzu aproape că îl opri în loc. 

Abort-ul aflat între Baraca 101 şi Baraca 102 era 
încercuit de două duzini de soldaţi germani îmbrăcaţi 
în haine lungi de iarnă, purtând pe cap obişnuitele 


căşti de metal care acum luceau umezite de burniţă. 
Cu priviri aspre, dar totuşi prevăzătoare, soldaţii 
stăteau cu faţa la prizonierii aliaţi, cu mâna pe puşcă, 
gata să tragă. Arboraseră o ţinută de parcă aşteptau 
un ordin. 

In Abort exista o singură intrare, în capătul cel mai 
apropiat al clădirii din lemn. Von Reiter, comandantul 
lagărului, stătea chiar în faţa uşii, purtând aruncată 
pe umeri o haină lungă de culoare gri, căptuşită cu 
satin roşu, potrivită mai degrabă pentru o seară la 
Operă. Ca de obicei, comandantul ţinea în mână cra- 
vaşa sa de călărie pe care de data aceasta o plesnea 
repetat de carâmbul cizmelor de piele, impecabil date 
cu cremă de ghete. Fritz Unu, foarte atent, era la 
câţiva paşi, într-o poziţie rigidă. Von Reiter îl ignoră, 
urmărind cum trec prizonierii prin faţa lui. Cu 
excepţia ticului nervos cu cravaşa, Von Reiter stătea 
drept precum unul dintre plopii care străjuiau la 
marginea pădurii din depărtare, fără a lua în seamă 
frigul sau ora nepotrivită. Ochii comandantului 
treceau peste rândurile de oameni care se încolonau 
pe terenul de adunare, ca şi cum dorea să îi numere el 
însuşi pe toţi sau ca şi cum ar fi recunoscut fiecare 
chip care trecea pe lângă el. 

Oamenii se adunară şi rămaseră în poziţie de drepţi, 
cu spatele la Abort şi la detaşamentul de soldaţi care 
îl înconjurase. Câţiva prizonieri încercară să se 
răsucească pentru a vedea ce se petrece în spatele lor, 
dar ordinul:  „Privirea-nainte!” veni din mijocul 
formaţiei ca un lătrat. li făcu pe toţi mai nervoşi; 
niciunuia nu-i plăcea să ştie că oameni înarmaţi 
stăteau în spatele lor. Tommy ascultă cu atenţie, dar 
nu putea să îşi dea seama ce se petrece în Abort. 
Clătină imperceptibil din cap şi şopti ca pentru 


nimeni, dar pentru toţi în acelaşi timp: 

— Al naibii loc să sapi un tunel. Cui i-o fi trecut 
chestia asta prin cap? 

Un bărbat din spatele lui îi răspunse: 

— Bănuiesc că geniile cu care ne-am obişnuit. 
Situaţia normală... 

— Dusă pe copcă... glăsuiră câţiva la unison. 

Apoi un altul din formaţie adăugă: 

— Da, dar cum naiba l-au găsit nemţălăii? Oameni 
buni, e cel mai bun şi cel mai prost loc în care să sapi. 
Dacă poţi să suporţi putoarea... 

— Da, dacă... 

— Unii sunt dispuşi să se târască şi-n rahat numai să 
iasă de aici, zise Tommy. 

— Eu, unul, nu, veni răspunsul. 

Insă imediat o altă voce se revoltă: 

— Măi, dacă aş putea să scap de aici, m-aş târî prin 
chestii mai dezgustătoare decât asta. Hei, aş face-o fie 
şi numai pentru o permisie de douăzeci şi patru de 
ore! Numai o zi, Doamne, măcar juma’ de zi de partea 
cealaltă a afurisitului ăstuia de gard. 

— Eşti dus, frate, zise primul. 

— Da, poate. Dar nu o să fiu cu mintea mai întreagă 
dacă rămân în nenorocitul ăsta de lagăr. 

Câteva voci murmurară aprobator: 

— Ia uite-l şi pe bătrân, şopti unul dintre aviatori. 
Uite-l şi pe Clarkie. Parcă le ies flăcări din ochi. 

Tommy Hart îl zări pe SAO şi pe cel de-al doilea în 
rang păşind în faţa formațiilor, apoi trecând pe lângă 
oameni, înspre Abort. MacNamara înainta cu 
impetuozitatea unui sergent de instrucţie de pe 
câmpurile de paradă de la West Point. Maiorul Clark, 
ale cărui picioare păreau a fi jumătate din cele ale 
superiorului său, se zbatea să ţină pasul. Ar fi fosto 


privelişte niţel comică, dacă nu ai fi observat privirile 
lor grave. 

— Poate ei o să afle ce se întâmplă, mormăi aceeaşi 
voce. Adică, sper. Deja am luat apă la bocanci. De-abia 
îmi mai simt degetele. 

Dar un răspuns imediat nu părea să fie la ordinea 
zilei. Oamenii rămaseră în poziţie de drepţi timp de 
încă treizeci de minute, din când în când dezmorţindu- 
şi picioarele, încercând să reziste frigului, dar 
tremurând din toate mădularele. Din fericire, nu mai 
burniţa, dar deasupra lor cerul se lumină vag, o dată 
cu răsăritul soarelui, dezvăluind o lume plumburie. 

După aproape o oră, prizonierii îi văzură pe 
colonelul MacNamara şi pe maiorul Clark cum îl 
însoțeau pe Oberst Von Reiter şi, trecând de poarta 
principală, cum dispăreau cu toţii în clădirea 
birourilor lagărului. Încă nu fuseseră numărați, lucru 
care, pentru Tommy era o adevărată surpriză. Nu ştia 
ce se petrece, iar curiozitatea lui era stârnită la 
maximum. Orice lucru care ieşea din rutina vieţii în 
lagăr, credea el, trebuia primit în felul său. Orice era 
altfel, orice le amintea că nu sunt izolaţi. Intr-un fel, 
spera că nemţii au descoperit un alt tunel. Ii plăceau 
actele de sfidare, chiar dacă nu se prea simţea în stare 
să le iniţieze. I-a plăcut când Bedford le-a aruncat 
pâinea ruşilor. A fost încăntat, deşi surprins, de 
nesăbuinţa lui Lincoln Scott la linia de demarcaţie. li 
plăcea orice îi amintea că nu este doar un kriegie, ci 
o persoană. Dar aceste lucruri era puţine şi rare. 

După o perioadă lungă de aşteptare, Fritz Unu veni 
în capul formațiilor. Ridicând glasul, anunţă: 

— Pe loc repaus. Numărătoarea de dimineaţă va mai 
întârzia doar câteva minute. Aveţi voie să fumaţi. Dar 
nu părăsiţi formaţia. 


Căpitanul din New York îi strigă: 

— Hei, Fritz! Lasă-ne şi pe noi să ne ducem la 
toaletă. Unii dintre noi trebuie să se ducă urgent. 

Fritz Unu îşi scutură capul cu vehemenţă: 

— Nu e permis. Nu încă. Verboten, zise el. 

Prizonierii protestară, dar se relaxară. Mirosul 
fumului de ţigară adie în jurul lui, împresurându-l. Cu 
toate acestea, Tommy observă că Fritz Unu, care în 
mod normal ar fi trebuit să „palmeze” imediat o ţigară 
de la unul dintre prizonieri, rămase la locul lui, 
căutând prin mulţimea de oameni. După câteva 
secunde, Tommy văzu că Fritz Unu l-a găsit pe cel pe 
care îl căuta, iar copoiul înainta spre oamenii din 
Baraca 101. 

Fritz Unu se apropie de Lincoln Scott: 

— Locotent Scott, îi zise neamţul pe un ton normal, 
dar scăzut, vă rog să mă însoţiţi în biroul 
comandantului. 

Pilotul de culoare şovăi o clipă, apoi făcu un pas 
înainte: 

— Dacă doriţi, zise Scott. 

Pilotul şi copoiul traversară rapid terenul de 
adunare şi trecură de poarta principală. Doi gardieni 
le deschiseră poarta, având grijă să o închidă imediat 
în urma lor. 

Un moment-două, formaţiile de prizonieri rămaseră 
tăcute. Apoi brusc se înălţară voci, ca vântul înaintea 
unei furtuni. 

— Ce naiba? 

— Ce vor nemţii de la el? 

— Hei, ştie cineva, pentru numele lui Dumnezeu, ce 
se petrece? 

Tommy nu zise nimic. De acum, curiozitatea lui 
creştea, aţâţată de vocile din jurul său. „E foarte 


ciudat, se gândi el. Ciudat pentru că este ceva ieşit din 
comun. Ciudat pentru că până acum nu s-a mai 
întâmplat nimic de genul acesta.” 

Oamenii continuară să bombăâne şi să mormăie 
printre dinţi încă o oră. Lumina dimineţii răzbătuse pe 
cer şi căldura zilei se făcea deja simțită. Nu mai era 
mult, observă Tommy. Oamenii erau înfometați. Mulţi 
dintre ei aveau nevoie la toaletă. Cu toţii erau uzi şi 
îngheţaţi. 

Şi toţi erau extrem de curioşi. 

Câteva minute mai târziu, Fritz Unu reapăru. 
Gardienii îi deschiseră poarta, iar Fritz trecu de ea, pe 
jumătate alergând înspre prizonierii din Baraca 101. 
Fritz Unu era puţin cam roşu la faţă, dar 
comportamentul său nu trăda absolut nimic din ce se 
întâmpla. 

— Locotenent Hart, zise el, tuşind cuvintele parcă, 
vă rog să veniţi cu mine în biroul comandantului. 

Chiar din spatele său, Tommy îl auzi pe unul dintre 
prizonieri şoptind: 

— Tommy, ia vezi, ce naiba se întâmplă, da? 

— Vă rog, locotent Hart, imediat, vă rog, se rugă 
Fritz Unu. Nu îmi place să îl fac să aştepte pe Herr 
Oberst Von Reiter. 

Tommy păşi înainte lângă copoi. 

— Ce se întâmplă, Fritz? îl întrebă el cu voce joasă. 

— Va rog să vă grăbiţi, locotente! Oberst vă va 
explica totul. 

Fritz Unu deja depăşise poarta. 

Tommy privi pe furiş în jurul său. Poarta scârţâi 
închizându-se în urma lui şi pe Tommy îl încercă 
senzaţia distinctă că trecea printr-o uşă de a cărei 
existenţă nici nu ştiuse vreodată. Reflectă o clipă dacă 
senzaţia pe care a trăit-o în acea secundă era la fel cu 


ce simțeau piloţii care se catapultau din avioanele lor 
lovite, rostogolindu-se liberi ca păsările cerului în 
aerul rece, curat, tot ce le fusese până atunci familiar 
şi sigur dispărând deodată în acea clipă de panică, 
lăsându-le numai dorinţa fierbinte de a trăi. Se hotări 
că era acelaşi lucru. 

Inspiră adânc şi se grăbi să urce treptele de lemn 
spre biroul comandantului, bocancii săi lovind 
podeaua cu zgomotul unei rafale de puşcă. 

Pe perete, exact în spatele biroului comandantului, 
stătea la loc de cinste obligatoriul portret color al lui 
Adolf Hitler. Artistul îl surprinsese pe Fuhrer privind 
în depărtare, exaltat, de parcă ar fi căutat în zare 
viitorul idealizat al Germaniei şi l-ar fi văzut ca fiind 
unul perfect şi prosper. Tommy Hart credea că puţini 
nemți mai aveau aerul acesta. Aparate de zbor B-17 
ziua şi Lancaster noaptea, în valuri repetate, fac 
viitorul să pară mai puţin roz. La dreapta portretului 
lui Hitler era agăţată o fotografie mai mică a unui 
grup de ofiţeri germani lângă rămăşiţele arse şi 
îndoite ale unui Tupolev de vânătoare. În centrul 
grupului din fotografie recunoscu un Von Reiter cu 
zâmbetul pe buze. 

Cu toate acestea, comandantul nu zâmbea când 
Tommy ajunse în mijlocul micii încăperi. Von Reiter 
era aşezat în spatele biroului său de stejar, cu un 
telefon în dreapta, având câteva hârtii împrăştiate pe 
sugativa din faţa sa, lângă omniprezenta cravaşă. 
Colonelul MacNamara şi maiorul Clark stăteau în 
picioare, în stânga comandantului. Nu era nici urmă 
de locotenentul Scott. 

Von Reiter îl fixă pe Tommy peste birou şi luă o 
sorbitură din ceaşca sa de porțelan delicat plină cu 
cafea aburindă. 


— Bună dimineaţa, locotenentule, rosti el. 

Tommy îşi lovi calcâiele şi salută. Aruncă o privire 
spre cei doi ofiţeri americani, dar aceştia stăteau mai 
la o parte, în poziţie de pe loc repaus. Şi ei aveau 
aşternută pe chip o expresie severă, rigidă. 

— Herr Oberst, răspunse Tommy. 

— Superiorii dumitale au să-ţi pună câteva întrebări, 
locotenente, zise Von Reiter. 

Vorbea o engleză excelentă, cu un uşor accent însă; 
vorbea la fel de bine ca Fritz Unu, deşi copoiul putea 
trece probabil drept american cu argoul pe care îl 
prinsese hălăduind prin lagărul american. Tommy se 
îndoia că aristocraticul Von Reiter era interesat să 
înveţe versurile de la Pisici pe acoperiş. Tommy se 
răsuci puţin pentru a sta faţă în faţă cu cei doi 
americani. 

— Locotenente Hart, începu fără grabă colonelul 
MacNamara. Cât de bine îl cunoşti pe căpitanul 
Vincent Bedford? 

— Vic? răspunse Tommy. Păi, stăm în aceeaşi 
baracă. Am făcut diverse schimburi cu el. Întotdeauna 
el iese cel mai bine. Am vorbit cu el de câteva ori 
despre casă şi m-am plâns de vreme sau de mâncare... 

— Locotenente, este unul dintre prietenii tai? 
interveni abrupt maiorul Clark. 

— Nu mai mult sau mai puţin decât oricine altcineva 
din lagăr, domnule, răspunse scurt Tommy. 

Maiorul aprobă din cap. 

— Şi, continuă imperturbabil colonelul MacNamara, 
cum ai caracteriza relaţia dumitale cu locotenentul 
Scott? 

— Nu am aşa ceva, domnule. Nimeni nu are. Am 
încercat să mă apropii de el, dar asta a fost tot. 

MacNamara se opri, apoi întrebă: 


— Ai fost martor la altercaţia dintre cei doi, care a 
avut loc în dormitorul acestora? 

— Nu, domnule. Am sosit la faţa locului după ce 
oamenii au fost separați, cu câteva secunde înaintea 
dumneavoastră şi a maiorului Clark. 

— Dar ai auzit amenințările? 

— Da, domnule. 

Ofiţerul american dădu din cap: 

— Mi s-a spus că apoi a avut loc un incident la linia 
de demarcaţie... 

— Nu aş spune că a fost un incident, domnule. Poate 
o neînțelegere legată de reguli care ar fi putut avea un 
rezultat fatal. 

— Pe care, mi s-a spus, ai  împiedicat-o 
atenţionându-l pe locotenentul Scott. 

— Poate. Totul s-a întâmplat foarte repede. 

— Ai zice că acest incident a dus la creşterea sau la 
exacerbarea unor sentimente tensionate între cei doi 
ofiţeri? 

Tommy ezită. Habar nu avea unde vor să ajungă cei 
doi ofiţeri, dar îşi spuse că e bine să îşi păstreze 
răspunsurile scurte. li era clar că atât americanii, cât 
şi neamţul erau foarte atenţi la tot ceea ce spunea. Se 
avertiză singur, în gând, să fie precaut. 

— Domnule, ce se petrece? întrebă el. 

— Răspunde doar la întrebare, locotenente. 

— Existau diferenţe între cei doi, domnule. Cred că 
erau de natură rasială, deşi domnul căpitan Bedford a 
negat acest lucru într-o conversaţie pe care am avut-o 
cu el. Dacă incidentul a crescut tensiunea dintre ei 
sau nu, n-aş putea spune. 

— Se urau unul pe altul, corect? 

— Nu aş putea să vă răspund. 

— Căpitanul Bedford urăşte oamenii de culoare şi nu 


a făcut niciun efort pentru a-i ascunde acest fapt 
locotenentului Scott, nu este adevărat? 

— Domnul căpitan Bedford le spune verde-n faţă, 
domnule, în legătură cu o mulţime de lucruri. 

— Crezi că se poate spune, întrebă măsurat 
colonelul MacNamara, că, în modul cel mai probabil, 
locotenentul Scott s-a simţit ameninţat de căpitanul 
Bedford? 

— Probabil i-ar fi fost greu să nu o facă. Dar... 

Maiorul Clark pufăi o întrerupere: 

— Acest negru este aici de mai puţin de două 
săptămâni şi deja avem de-a face cu o încăierare în 
care el sare la un alt ofiţer, ba chiar unul superior, 
avem acuzaţii de furt, care probabil sunt bine fondate, 
apoi un aşa-zis incident la gard... se opri brusc, apoi 
întrebă: Eşti din Vermont - corect, Hart? Din câte ştiu 
eu, nu există probleme cu negrii în Vermont, corect? 

— Da, domnule. Sunt din Manchester, Vermont. Şi 
nu ştiu să avem probleme, domnule. Dar momentan nu 
ne aflăm în Manchester, Vermont. 

— Asta este evident, locotenente, zise Clark tăios, pe 
un ton puţin mai ridicat, nervos. 

Von Reiter, care până atunci tăcuse, intră şi el în 
vorbă: 

— Colonele, judecând după modul atent în care 
răspunde întrebărilor dumneavoastră, cred că 
locotenentul este o alegere potrivita pentru sarcina 
aceasta. Locotenente, eşti avocat, nu soldat, este 
adevărat? 

— Când m-am înrolat, eram în ultimul an la Drept, la 
Harvard. Imediat după Pearl Harbour. 

— Aa! Von Reiter zâmbi, dar fară veselie: Harvard! 
O instituţie pe bună dreptate faimoasă pentru nivelul 
de educaţie pe care îl oferă. Eu am absolvit 


Universitatea din Heidelberg. Intenţionam să ajung 
doctor, până când ţara m-a chemat. 

Colonelul MacNamara tuşi şi îşi drese glasul: 

— Locotenente, ştiai de faptele de vitejie ale 
căpitanului Bedford? 

— Nu, domnule. 

— A primit Flying Cross cu distincţie şi ramuri de 
stejar, Purple Heart şi Silver Star!? pentru acţiunile 
sale deasupra Germaniei. Şi-a făcut turul de douăzeci 
şi cinci, apoi s-a oferit voluntar pentru un al doilea tur. 
Mai mult de treizeci şi două de misiuni înainte de a fi 
doborât... 

Von Reiter îl întrerupse: 

— Un aviator decorat, impresionant, locotenente. Un 
erou de război. Comandantul purta şi el la gât, pe o 
panglică, o cruce neagră, strălucitoare, de fier, cu 
care se juca acum în timp ce le vorbea: Un adversar 
pe care orice luptător al aerului îl respectă. 

— Da, domnule, zise Tommy. Dar nu înţeleg... 

Colonelul MacNamara luă aer în piept şi apoi vorbi 
pe un ton mohorât, de-abia stăpânindu-şi furia: 

— Căpitanul Vincent Bedford din Forţele Aeriene al 
Armatei SUA a fost ucis aseară, la ceva timp după 
stingere, în Stalag Luft 13. 

Tommy rămase cu gura căscată: 

— Ucis, dar cum... 

— Ucis de locotenentul Lincoln Scott, zise scurt 
MacNamara. 

— Nu-mi vine să cred... 

— Locotenente, există dovezi, interveni abrupt 
maiorul Clark. Suficiente pentru a-l trimite chiar 
astăzi în faţa Curţii Marţiale. 

— Dar... 


12 Medalii americane. 


— Bineînţeles, nu vom face acest lucru. Cel puţin nu 
astăzi. Dar cât de curând. Ne aşteptăm să formăm 
imediat un tribunal militar în faţa căruia să fie 
prezentate acuzaţiile împotriva locotenentului Scott. 
Germanii... - şi aici MacNamara făcu un mic gest spre 
comandantul Von Reiter - au fost de acord să ne 
permită să facem acest lucru. In plus, ei vor accepta 
sentinţa acestei curţi. Oricare ar fi aceasta. 

Von Reiter dădu din cap: 

— Noi cerem doar ca eu să fiu lăsat să detaşez un 
ofiţer care va observa toate detaliile cazului, pentru ca 
acesta să poată raporta rezultatul superiorilor mei la 
Berlin. Şi, bineînţeles, în caz că va fi nevoie de un 
detaşament de tragere, noi îl vom pune la dispoziţie. 
Cu siguranţă, voi, americanii, veţi fi prezenţi la 
execuţie, deşi... 

— O execuție? izbucni Tommy. Domnule, cu 
siguranţă, glumiţi! 

Dar nimeni nu glumea, un adevăr pe care Tommy îl 
înţelese imediat. Luă aer în piept. Începu să 
ameţească şi se chinuia să se stăpânească. Își dădu 
seama că ridicase vocea când întrebă: _ 

— Dar ce vreţi de la mine, domnule? Întrebarea îi 
era adresată colonelului MacNamara. 

— Dorim ca tu să-l reprezinţi pe acuzat, locotenente! 

— Eu, domnule? Dar eu nu sunt... i 

— Ai cunoştinţele de Drept necesare. In dormitor ai 
o sumedenie de lucrări de Drept, cu siguranță vei găsi 
acolo ceva legat de justiția militară. Iar sarcina 
dumitale este relativ simplă. Trebuie doar să te asiguri 
că drepturile militare şi constituționale ale 
locotenentului Scott sunt protejate când se face 
dreptate. 

— Dar, domnule... 


Maiorul Clark interveni muşcător: 

— Uite ce e, Hart! E vorba de un caz simplu. Avem 
dovezi. Avem martori. Avem motivul. Avem ocazia. 
Avem ura acumulată. Şi chiar nu vrem o afurisită de 
răzmeriţă atunci când restul lagărului va afla că un 
nenorocit de negro... Începu, apoi se opri, făcu o 
pauză şi reformulă propoziţia: când lagărul va afla că 
locotenentul Scott a ucis un ofiţer extrem de popular 
şi bine ştiut, foarte respectat, decorat şi dedicat 
cauzei noastre. Şi l-a omorât într-o maniera brutală, 
sălbatică. Locotenente, nu vom permite linşările. Nu 
atâta timp cât noi suntem la comandă. Germanii, de 
asemenea, vor să împiedice acest lucru. Astfel, e 
nevoie de un proces. lar tu vei fi o parte foarte 
importantă. Cineva trebuie să facă spectacol 
apărându-l pe Scott. Iar acesta, locotenente, este un 
ordin. De la mine, de la colonelul MacNamara şi, de 
asemenea, de la Oberst Von Reiter. 

Tommy Hart trase adânc aer în piept: 

— Da, domnule, zise el. Am înţeles. 

— Bine, dădu din cap maiorul Clark. Mă voi ocupa 
personal de acuzare. Cred că putem programa 
procesul peste o săptămână sau peste zece zile cel mai 
mult. E bine să încheiem acest episod cât mai repede, 
comandante! 

Von Reiter aprobă: 

— Da, zise neamţul, trebuie să ne mişcăm cu 
seriozitate. Pare nepotrivit să ne grăbim. Dar o 
întârziere prelungită ar crea la fel de multe probleme. 
Trebuie să ne mişcăm cât mai rapid posibil. 

Colonelul MacNamara se întoarse spre comandant: 

— În cursul după-amiezei vă voi prezenta numele 
ofiţerilor selectaţi pentru tribunalul Curţii Marţiale. 

— Excelent! 


— Şi, continuă colonelul, cred că putem să încheiem 
cu bine toată chestiunea până la finele lunii. La 
începutul lui iunie, cel mai târziu. 

— Şi acest lucru este acceptabil. Deja am chemat un 
om pe care îl voi desemna ca ofiţer de legătură între 
procedurile dumneavoastră şi Luftwaffe. Hauptmann 
Visser este pe drum. Va ajunge aici într-o oră... 

— Mă scuzaţi, domnule colonel, zise Tommy calm. 

MacNamara se întoarse în direcţia lui: 

— Da, locotenente? Ce este? 

— Ei bine, domnule, Tommy ezita, înţeleg perfect 
nevoia de a încheia totul cât mai rapid, dar am câteva 
doleanţe, domnule. Dacă se poate... 

— Ce este, Hart? Clark vorbea repezit. 

— Ei bine, domnule, trebuie să ştiu exact în ce 
constă această „dovadă” pe care o aveţi. Şi numele 
tuturor martorilor. Nu vreau să par lipsit de respect, 
domnule maior, dar trebuie să inspectez personal 
locul crimei. S-ar putea să am nevoie de cineva care 
să mă ajute să pregătesc apărarea. Chiar şi pentru un 
caz atât de clar cum este acesta. 

— Cineva care să te ajute? Dar pentru ce? 

— Cineva cu care să împart greul. Acest lucru este 
ceva tradiţional în toate cazurile de omor, domnule! 

Clark se încruntă: 

— Poate aşa stau lucrurile în State. Date fiind 
circumstanţele noastre aici, la Stalag Luft 13, nu sunt 
convins că acestea sunt necesare. La cine te-ai gândit, 
locotenente? 

Tommy trase din nou aer în piept: 

— M-am gândint la Ofiţerul de zbor Hugh Renaday 
de la RAF. Se află în Tabăra de Nord. 

Clark scutură din cap: 

— Nu cred că este o idee bună să îi implicăm pe 


britanici. Aceasta este problema noastră, iar rufele nu 
se spală decât în famili. Iese din discuţie... 

Dar Von Reiter lăsă să îi treacă pe chip un zâmbet 
uşor: 

— Herr maior, zise comandantul, cred că ar fi 
înţelept să-i fie dat locotenentului Hart orice ajutor în 
sarcina dificilă şi delicată pe care i-aţi desemnat-o. In 
acest mod, orice comportament impropriu va fi clar 
evitat. Cererea sa de a avea un ajutor nu este deloc 
iraţională, nu? Locotenente, ofiţerul de zbor Renaday 
are experienţă în asemenea chestiuni? 

Tommy făcu semn din cap: 

— Da, domnule. 

Von Reiter îi răspunse: 

— Atunci cred că el ar fi o propunere excelentă. Şi, 
colonele MacNamara, ajutorul său nu va însemna că 
un alt ofiţer de-al dumneavoastră va trebui să fie 
compromis din cauza acestui incident nefericit şi de 
rezultatul său inevitabil. 

Tommy se gândi că aceasta era o afirmaţie extrem 
de interesantă, dar nu zise nimic. 

SAO îl scrută pe neamţ, evaluând fără grabă ceea ce 
tocmai spusese comandantul. 

— Sunteţi foarte corect, Herr Oberst. Este perfect 
logic. Şi dacă avem un ofiţer britanic implicat, în loc 
de un alt american... 

— Este canadian, domnule. 

— Canadian? Cu atât mai bine. Cererea dumitale 
este aprobată, locotenente. 

— Locul crimei, domnule. Am nevoie să... 

— Da, sigur că da. Imediat ce este ridicat cadavrul... 

Tommy era surprins: 

— Cadavrul nu a fost ridicat? 

— Nu, Hart. Germanii vor trimite un pluton imediat 


ce domnul comandant va da ordinul. 

— Atunci vreau să vad locul crimei. Chiar acum. 
Înainte să fie deranjat ceva. Locul a fost pus sub pază? 

Von Reiter, purtând încă o umbră de zâmbet pe faţă, 
aprobă: 

— De la nefericita descoperire a rămăşiţelor 
căpitanului Bedford, nu s-a umblat acolo, locotenente. 
Personal vă asigur de acest lucru. In afara de mine şi 
de cei doi superiori ai dumitale, nimeni altcineva nu a 
examinat locul. Exceptându-l, poate, pe acuzat. 

Continuă să zâmbească: 

— Trebuie să îţi spun că cererea dumitale este exact 
cea înaintată de Hauptmann Visser atunci când am 
vorbit cu el dis-de-dimineaţă. 

— Şi dovezile, domnule maior Clark? întrebă 
Tommy. 

Maiorul îşi arată colții, fixându-l pe Tommy cu 
dezgust. 

— Le voi aduna şi ţi le voi pune la dispoziţie cât mai 
curând posibil. 

— Mulţumesc. Dar mai am o cerere, domnule. 

— Altă cerere? Hart, sarcina ta aici este foarte 
simplă. Tu trebuie să protejezi onorabil drepturile 
acuzatului. Nici mai mult, nici mai puţin. 

— Bineînţeles. Dar cred că ar trebui să vorbesc cu 
locotenentul Scott pentru a face acest lucru. Unde îl 
pot găsi? 

Von Reiter continua să zâmbească, evident încântat 
de stânjeneala ofiţerilor americani: g 

— A fost escortat la carceră, locotenente. Il poţi 
vedea după ce inspectezi locul crimei. 

— Împreuna cu ofiţerul de zbor Renaday, vă rog, 
domnule. 

— Cum ai cerut. 


Pe biroul lui Von Reiter se găsea un interfon ca o 
cutioară, iar comandantul se întinse spre el şi apăsă 
un buton. În biroul alăturat se auzi o sonerie şi 
imediat se deschise o uşă, iar Fritz Unu intră în 
încăpere. 

— Caporal, îl vei însoţi pe locotenentul Hart în 
Tabăra de Nord, unde împreună îl veţi găsi pe ofiţerul 
de zbor Hugh Renaday. Apoi îi vei escorta pe aceşti 
doi la Abort, te rog, unde ai descoperit cadavrul 
căpitanului Bedford, şi le vei oferi ajutorul tău, dacă 
este cazul. După ce au încheiat inspecția cadavrului şi 
a zonei proxime, te rog să îl duci pe locotenentul Hart 
să îl vadă pe deţinut. 

Fritz Unu salută scurt: 

— Jawohl, Herr Oberst! lătră el în germană. 

Tommy se întoarse spre cei doi ofiţeri americani. 
Dar înainte să mai poată spune ceva, MacNamara îşi 
ridică mâna la chipiu într-un salut prelung: 

— Locotenente, eşti liber, zise el încet. 

Phillip Pryce şi Hugh Renaday erau în dormitorul lor 
din tabăra britanică atunci când Tommy Hart îşi făcu 
apariţia la uşă, însoţit de Fritz Unu. Intr-un colţ al 
încăperii, Pryce se legăna într-un scaun de lemn cam 
din topor, cu spătar drept, stând cu picioarele 
sprijinite de o sobiţă pântecoasă din oţel negru. Într-o 
mână ţinea un ciot de creion, iar în cealaltă avea o 
carte de cuvinte încrucişate. Renaday stătea la câţiva 
metri mai încolo, citind un exemplar zdrenţuit din 
colecţia Penguin, Crimele ABC ale Agathei Christie. 
Amândoi ridicară privirile când Tommy apăru în 
pragul uşii şi văzându-l zâmbiră imediat. 

— Thomas! aproape strigă Pryce. Neaşteptat! Dar 
întotdeauna bine venit, chiar şi neanunţat! Intră, 
intră! Hugh, uită-te în dulap, repede, să îl tratăm pe 


invitatul nostru cu nişte bunătăţi! Mai avem nişte 
ciocolată? 

— Bună, Phillip, zise repede Tommy. Hugh! De fapt, 
nu mă aflu aici într-o vizită de curtoazie. 

Pryce îşi trânti picioarele pe podea cu o bufnitură: 

— Cum adică? A, foarte interesant Şi, după expresia 
îngrijorată de pe chipul tău tânăr, e vorba de ceva 
important, fac prinsoare. 

— Tommy, care-i problema? întrebă Hugh Renaday, 
ridicându-se în picioare. Se vede, ei bine, se vede că 
se întâmplă ceva. Hei, Fritz! Te rog, ia vreo două 
ţigări şi aşteaptă-ne afară, ce zici? 

— Nu pot să vă las, domnule Renaday, zise Fritz 
Unu. 

Hugh Renaday făcu un pas înainte în timp ce Phillip 
Pryce se ridică şi el în picioare. 

— Tommy, e vreo problemă acasă? Cu ai tăi sau cu 
faimoasa Lydia despre care am auzit atâtea? În mod 
sigur nu... 

Tommy scutură violent din cap: 

— Nu, nu. Nu acasă. 

— Atunci ce s-a întâmplat, băiete? 

Tommy se roti pe loc. Ceilalţi ocupanţi ai barăcii 
erau afară, ceea ce era un mare noroc pentru el. Nu 
se aştepta ca ştirea despre crimă să rămână un secret 
mult timp, dar îşi dădea seama că este înţelept să 
ascundă acest eveniment cât mai mult posibil. 

— A avut loc un incident în tabăra americană, zise 
Tommy. Ofiţerul superior american mi-a ordonat să 
ajut la „investigaţie”. N-am găsit un cuvânt mai bun. 

— Ce fel de incident, Tommy? îl întrebă Pryce. 

— Un om a murit, Phillip. 

— Sfinte Sisoe, asta sună a belea! izbucni Hugh 
Renaday. Cum putem să te ajutăm, Tommy? 


Tommy îi zâmbi canadianului mătăhălos: 

— Păi, Hugh, de fapt m-au autorizat să te iau ca 
ajutor. Trebuie să vii chiar acum. 

Renaday era surprins: 

— De ce eu? 

Lui Tommy i se lăţi un zâmbet uriaş pe chip: 

— Pentru că lipsa de activitate este locul de joacă al 
diavolului, Hugh. Iar tu ai stat pe bară prea mult timp. 

Renaday pufni: 

— Asta-i chiar drăguţ, zise el, dar nu este un 
răspuns. 

— Cu alte cuvinte, dragul meu compatriot canadian, 
deşi puţin cam prea direct, întrerupse voios Pryce, 
Tommy te va lămuri în curând. 

— Mulţumesc, Phillip. Exact. 

— Pot să te ajut cu ceva între timp? întrebă Pryce. 
Nerăbdător nu este un cuvânt îndeajuns de potrivit 
pentru a descrie entuziasmul meu. 

Tommy îi zâmbi: 

— Ba da. Însă va trebui să discutam despre asta mai 
târziu. 

— O, Tommy, eşti tare secretos. Mi-ai stârnit 
interesul, care şi aşa era destul de mare. Nu ştiu dacă 
inima mea ramolită poate să suporte aşteptarea prea 
mult timp. 

— Phillip, ai răbdare cu mine. Lucrurile sunt abia la 
început. Am primit autorizaţie ca Hugh să mă ajute. A 
fost doar o presupunere, dar, pe moment, nu am 
crezut că îmi vor permite să îmi iau un ajutor. Cel 
puţin, nu oficial. Mai ales că era vorba de un ofiţer 
britanic, cu grad superior. Şi mai ales unul care 
înaintea războiului a fost un avocat faimos. Dar Hugh 
te va informa asupra tuturor lucrurilor pe care le vom 
afla, apoi putem să discutam. 


Pryce dădu din cap în semn că înţelege: 

— Prin voi, aş fi direct implicat în tot ce se petrece, 
conchise el. Dar chiar şi fără detalii, înţeleg unde vrei 
să ajungi. Atunci, să înţeleg că acest deces e destul de 
important? Poate are o importanţă politică? 

Tommy aprobă în tăcere. 

Fritz Unu îşi târşâi picioarele neliniştit. 

— Te rog, locotenente Hart. Domnul Renaday este 
gata. Ar trebui să ne îndreptam spre Abort. 

Atât ofiţerul canadian, cât şi britanicul fură luaţi 
prin surprindere: 

— Un Abort? întrebă Pryce. 

Tommy păşi în încăpere şi îi strânse mâna lui Pryce: 

— Phillip, zise el încet, îmi eşti deja un prieten mai 
bun decât aş fi putut spera vreodată să am. In 
următoarele zile voi avea nevoie de toată experienţa şi 
de toate talentele tale. Dar Hugh va trebui să fie cel 
care îţi va transmite detaliile. Imi pare rău că trebuie 
să te fac să aştepţi, dar nu văd altă cale. Cel puţin, nu 
încă. 

Pryce zâmbi: 

— Dar, dragul meu băiat, înţeleg perfect. Aiureli 
militare. Voi aştepta aici ca un soldat perfect ce sunt 
la dispoziţia ta. Incitant? Ceva cu adevărat altfel. A, 
încăntator! Hugh, ia-ţi haina şi întoarce-te cu 
amănunte! Până atunci, mă voi încălzi la foc şi îmi voi 
lăsa mintea să zburde, plină de nerăbdare. 

— Iţi mulţumesc, Phillip, spuse Tommy. 

Apoi se aplecă uşor în faţă şi îi şopti lui Pryce la 
ureche: 

— Lincoln Scott, pilotul de vânătoare negru. Şi îţi 
aduci aminte de băieţii Scottsboro? 

Respirația precipitată a lui Pryce degeneră într-o 
tuse uscată. Dădu din cap în semn că a priceput: 


— La naiba cu vremea asta umedă! Îmi aduc aminte 
de cazul acela. Infam! Grăbeşte-te, mai zise el. 

Renaday tocmai îşi băga braţele vânjoase în haină. 
Luă cu el şi un creion şi un carnet subţire şi extrem de 
preţios de hârtie de desen. 

— Sunt gata, Tommy, anunţă el. Hai să mergem. 

Cei doi aviatori, cu Fritz Unu lângă ei, care-i tot 
îndemna să se grăbească, mergeau spre tabăra 
americană. Tommy Hart îl puse la curent pe Renaday 
cu tot ceea ce aflase şi el în biroul comandantului şi îl 
informă pe scurt şi despre încăierare şi despre 
incidentul de la gard. Renaday ascultă cu mare 
atenţie, punctând din timp în timp cu câte o întrebare, 
absorbind detaliile cazului. 

Ajunşi la poarta Taberei de Sud, Renaday îi şopti: 

— Tommy, ultima dată când am cercetat scena reală 
a unei crime a fost acum şase ani. Şi crimele cu care 
ne confruntam în Manitoba... Cowboy beţi care se 
luptau cu cuţitele prin baruri. De obicei nu era mult 
de cercetat, pentru că vinovatul era evident, stătea 
acolo, mânjit de sânge, de bere şi de scotch. 

— Hugh, nu-i nicio problemă, zise Tommy liniştitor. 
Eu n-am fost niciodată la locul unei crime. 

Se pare că apelul de dimineaţă fusese făcut până la 
urmă, cât timp Tommy fusese chemat în biroul 
comandantului. Oamenii fuseseră puşi pe liber, dar la 
locul de adunare încă se mai vânturau prizonieri, 
fumând, aşteptând, conştienţi că se întâmplă ceva ieşit 
din comun. Paznicii nemți nu rupeau cordonul strâns 
din jurul Abort-ului. Prizonierii îi priveau pe nemți; 
germanii îi priveau, la rândul lor. 

Când Tommy, Hugh şi Fritz Unu se apropiară de 
latrină, grupuleţele de aviatori se dădură la o parte. 
Escadronul de pază îi lăsă să treacă. Insă Tommy 


şovăi la intrare: 

— Fritz, întrebă el, tu eşti cel care l-a găsit pe 
căpitan? 

Neamţul aprobă din cap: 

— La puţină vreme după ora cinci azi-dimineaţă. 

— Şi ce ai făcut când l-ai găsit? 

— Imediat am dat ordin la doi Hundfuhrer care 
patrulau perimetrul lagărului să vină la Abort şi să nu 
mai lase pe nimeni să intre aici. Apoi m-am dus să îl 
informez pe comandant. 

— Cum se face că ai găsit tocmai tu cadavrul? 

— Am auzit un zgomot. Eram chiar lângă Baraca 
103. Nu m-am mişcat prea repede, locotenente. Nu 
eram sigur ce anume îmi aud urechile. 

— Ce fel de zgomot? 

— Un țipăt. Apoi nimic altceva. 

— De ce ai intrat în Abort? 

— Mi s-a părut că de aici a venit zgomotul. 

Tommy făcu un gest afirmativ: 

— Hugh? 

— Ai mai văzut pe altcineva? începu canadianul. 

— Nu. Am auzit nişte uşi închizându-se, dar atât. 

Renaday deschise gura, gata să pună a doua 
întrebare, apoi se răzgândi. Medită un moment, apoi 
ceru: 

— După ce ai descoperit cadavrul, Abort-ul a fost 
părăsit pentru o scurtă perioadă de timp. Cât timp a 
trecut până te-ai întors cu cei doi Hundfuhrer! 

Neamţul ridică ochii spre cerul oţelit, încercând să 
cronometreze: 

— Mai mult ca sigur, câteva minute, domnule ofiţer. 
Nu am vrut să fluier şi să dau alarma fără a-l informa 
pe comandant. Soldaţii erau lângă gard, lângă Baraca 
116. Câteva secunde, poate un minut, ca să le explic 


caracterul imperios al situaţiei. Cinci minute, poate. 
Deci, în total, am lipsit cel mult zece minute. 

— Eşti absolut sigur că nu mai era nimeni prin 
preajmă când ai descoperit mortul? 

— Eu nu am văzut pe nimeni, domnule Renaday. 
După ce am găsit cadavrul, după ce m-am convins că 
într-adevăr căpitanul Bedford este mort, am cercetat 
rapid interiorul clădirii la lumina lanternei. Dar încă 
era noapte şi există multe locuri dosnice unde se 
poate ascunde un om. Aşadar, nu pot fi absolut sigur. 

— Îţi mulţumesc, Fritz. Încă un lucru... Copoiul făcu 
un pas înainte: Vreau să ne faci rost de un aparat foto. 
Treizeci şi cinci de milimetri, cu film cu tot. Cu blitz şi 
cu cel puţin o jumătate de duzină de lămpi. Chiar 
acum. 

— E imposibil, domnule ofiţer! Nu ştiu să fi... 

Instantaneu, Renaday se apropie de el, împingându- 
şi faţa spre nasul slăbănogului de neamt: 

— Sunt sigur că ştii cine are aşa ceva. Acum, fugi şi 
adu-l încoace fără să faci tam-tam şi să afle şi alţii ce 
se întâmplă aici. Ai înţeles? Sau ai prefera să ne 
ducem direct în biroul comandantului şi să i-l cerem 
personal? 

Preţ de o clipă, Fritz Unu păru cuprins de panică, 
prins la strâmtoare între datorie şi dorinţa de a fi 
corect. Într-un final, se lăsă păgubaş: 

— Unul dintre gardienii din turnul de pază este 
fotograf amator... 

— Zece minute. Ne găseşti înăuntru. 

Fritz Unu salută, se răsuci pe câlcâie şi se îndepărtă 
în grabă. 

— Hugh, asta a fost o mişcare isteaţă, zise Tommy 
Hart. 

— M-am gândit că vom avea nevoie de fotografii. 


Apoi Hugh se întoarse spre Tommy şi îl apucă de braţ: 
Dar uite ce este, Tommy! Până la urmă, care este 
treaba noastră aici? 

Tommy clătină din cap: 

— Nici eu nu sunt sigur. Tot ce pot să îţi spun este 
că Lincoln Scott va fi acuzat de crima comisă în 
Abort. lar maiorul spune că ei au toate dovezile 
necesare pentru a-l condamna. Cred că noi ar trebui 
să încercăm să îl ajutăm pe cât ne stă în puteri. 

Şi cu aceasta, cei doi bărbaţi ajunseră în dreptul uşii 
latrinei. 

— Gata? îl întrebă Tommy. 

— „Tot înainte, brigada uşoară, răspunse Hugh. Ei 
nu caută motive...” 

— „... Ei doar execută şi sunt gata să moară”, 
completă Tommy refrenul. 

Consideră că în acest moment versurile nu erau 
prea fericit alese, dar ţinu această părere doar pentru 
sine. 

Abort-ul era o clădire îngustă, cu o singură uşă la 
unul din capete. Podeaua de scândură a clădirii era 
ridicată deasupra pământului la vreun metru, astfel 
încât, pentru a intra, trebuia să urci câteva trepte 
tăiate grosolan. Spaţiul de dedesubtul privatelor 
adăpostea butoaie uriaşe de metal vopsit în verde în 
care se colectau deşeurile. Erau şase cabine, fiecare 
cu propria uşă şi cu pereţi despărțitori care să asigure 
intimitatea celor care le foloseau. Scaunele erau 
cioplite dintr-o esenţă tare şi erau lustruite de vreme 
şi de curăţarea aproape continuă. Aerisirea era 
asigurată de mici ferestruici cu grilaj, deschise chiar 
sub linia acoperişului. De două ori pe zi, soldaţii 
detaşaţi la Abort cărau butoaiele cu deşeuri într-o 
zonă aflată într-un colţ al lagărului, unde deşeurile 


erau arse. Ceea ce nu ardea era aruncat în şanţuri 
special săpate şi apoi acoperit cu var. Varul era 
probabil singurul lucru pe care nemţii îl furnizau din 
abundență prizonerilor. 

Un străin care păşea într-un Abort pentru prima 
dată era copleşit de mirosul greu, fetid, dar prizonierii 
se obişnuiseră cu el; la câteva zile de la sosirea lor la 
Stalag Luft 13, aviatorii aflau că Abort-ul era unul 
dintre puţinele locuri din lagăr unde te puteai bucura 
de câteva minute de solitudine relativă. Majoritatea 
prizonierilor urau însă cel mai mult lipsa hârtiei 
igienice. Germanii nu furnizau niciun pic, iar coletele 
venite de la Crucea Roşie conţineau strictul necesar, 
organizaţia preferind să expedieze alimente. Astfel că 
prizonierii foloseau orice bucăţică de hârtie de care 
puteau face rost. 

Tommy şi Hugh se opriră în cadrul uşii. 

Miasma familiară le pătrunse în nări. În Abort nu 
exista curent electric, aşa că interiorul era întunecos, 
luminat doar de afară, de cerul cenuşiu care îşi filtra 
strălucirea palidă prin ferestruicile cu grilaj. 

Inainte să păşească înăuntru, Renaday fredonă 
câteva note, un fragment dintr-o melodie fără nume. 

— Tommy, zise el, ia gândeşte-te o clipă! Era ora 
cinci dimineaţa, corect? Aşa a zis Fritz? 

— Exact, răspunse Tommy, păstrând un ton scăzut. 
Ce naiba căuta Vic aici? Toaletele din barăci erau încă 
operaţionale. Nemţii nu închid ţevile decât pe la 
mijlocul dimineţii. Iar aici ar fi fost întuneric beznă. Cu 
excepţia reflectorului din turn; clădirea intra în raza 
lui... când?... la un minut, poate la fiecare nouăzeci de 
secunde. N-ai vedea nimic. 

— Aşadar, n-ai veni aici decât dacă ai avea un motiv 
foarte bine întemeiat... 


— lar mersul la toaletă nu este un asemenea motiv. 

Ambii bărbaţi dădură din cap, în semn de 
încuviinţare. 

— Ce anume căutăm, Hugh? 

Hugh oftă: 

— Ei bine, la şcoala de poliţie te învaţă că locul 
crimei îţi poate spune absolut tot ce s-a întâmplat, cu 
condiţia să cauţi îndeaproape. Hai să vedem ce găsim 
pe aici. 

Ambii trecură pragul Abort-ului. Tommy privi în 
stânga şi în dreapta, încercând să înţeleagă ce s-a 
petrecut acolo, neştiind însă sigur în acel moment ce 
anume căuta. Trecu în faţa lui Renaday şi o luă 
înainte. Înainte de a ajunge în dreptul ultimei cabine 
din şir se opri locului, arătând spre podea. 

— Ia uite aici, Hugh, zise el încet. O urmă de 
bocanc. Mă rog, o parte dintr-una. 

Renaday îngenunche lângă locul indicat de Tommy. 
Pe podeaua de scândură a latrinei se profila clară 
urma unui vârf de bocanc îndreptată spre ultima 
cabină. Canadianul atinse urma cu delicateţe. 

— Sânge, decretă el. Işi ridică ochii încet, 
îndreptându-şi privirile spre uşa ultimei cabine. Cred 
că acolo e, zise el inspirând rapid. Verifică mai întâi 
uşa, vezi dacă mai găseşti ceva. 

— Cum ar fi? 

— Cum ar fi o amprentă de sânge. 

— Nu. Nu văd aşa ceva. g 

Hugh scoase caietul de desen şi creionul. Incepu să 
schiţeze cu mişcări repezi interiorul latrinei. Totodată, 
marcă pe schiţă forma şi direcţia urmei de bocanc. 

Tommy împinse încet uşa cabinei, ca un copilaş care 
se duce dimineaţa în dormitorul părinţilor. 

— Iisuse, şopti el brusc. 


Vincent Bedford era aşezat pe scaunul privatei, cu 
pantalonii traşi în jos, la glezne, pe jumătate 
dezbrăcat. Trunchiul îi era rezemat de perete, iar 
capul îi atârna uşor în partea dreaptă. Ochii îi erau 
larg deschişi de groază. Pieptul şi cămaşa erau 
murdare de sânge închegat. 

Avea beregata taiată. Pielea îi atârna pe partea 
stângă a gâtului. 

Unul dintre degetele lui Trader Vic fusese tăiat 
aproape de tot şi atârna inert într-o parte. Obrazul 
drept era adânc crestat, iar cămaşa îi era pe jumătate 
ruptă. 

— Bietul Vic! spuse Tommy. 

Cei doi aviatori rămăseseră cu ochii pironiţi pe 
cadavru. Amândoi văzuseră moartea în jurul lor şi o 
văzuseră în formele ei cele mai oribile; nu simțeau 
repulsie pentru ceea ce vedeau acum în Abort. 
Senzaţia pe care o încercau amândoi în acel moment 
era alta: erau şocaţi de situaţia în sine. Amândoi 
priviseră oameni făcuţi bucăţi de gloanţe, explozii şi 
şrapnel;  evisceraţi, decapitaţi şi arşi de vii de 
capriciile războiului. Amândoi zăriseră organele 
interne şi celelalte rămăşiţe  sângerânde ale 
trăgătorilor din turelă care fuseseră spulberaţi din 
cochilia de plexiglas în care muriseră. Dar toate acele 
morţi surveniseră în timpul luptei, unde se aşteptau cu 
toţii să vadă moartea în forma ei cea mai brutală. În 
Abort era cu totul altceva; aici, un om care ar fi 
trebuit să fie viu, era mort. Să mori violent pe scaunul 
de toaletă era ceva în acelaşi timp şocant şi cu 
adevarat înfricoşător. 

— Iisuse! zise Hugh. 

Tommy observă că buzunarul de la pieptul cămăşii 
lui Bedford era deschis într-un colţ. Bănui că acolo îşi 


ţinea Trader Vic pachetul de ţigări. Se aplecă peste 
cadavru şi bătu uşor cu degetul în buzunar. Era gol. 

Continuară să examineze împreuna cadavrul. 
Tommy era nevoit să îşi tot reamintească să măsoare, 
să evalueze, să citească portretul din faţa sa ca şi cum 
ar fi citit un manual; cu atenţie, cu un ochi critic. Işi 
aduse aminte de toate cazurile de criminalistică 
despre care citise în atât de multe texte şi cum adesea 
cel mai mărunt detaliu putea fi un indiciu esenţial. 
Vinovăţia sau nevinovăția unui om atârna de cele mai 
mici elemente. Perechea de ochelari care a căzut din 
haina lui Leopold. Sau era vorba de Loeb? Nu-şi mai 
aducea aminte. Cu corpul lui Bedford în faţă, se 
simţea ca peştele pe uscat. Incercă să reconstituie 
ultima conversaţie pe care o avusese cu sudistul, dar 
şi aceasta părea pierdută. Işi dădu seama că şi acest 
cadavru, aşa cum era înghesuit în privată, devenea 
pur şi simplu unul dintre multele cadavre. Un coşmar 
măturat sub covor, alături de o mulţime de oameni 
morţi, mutilaţi, care bântuiau visele celor rămaşi în 
viaţă. leri a fost Vincent Bedford, căpitan. Pilot de 
bombardier, decorat şi renumit comerciant al 
lagărului. Acum era mort, fără a mai fi parte din viaţa 
lui Tommy Hart. 

Tommy lăsă să-i scape un oftat prelung, obosit. 

Cercetă în continuare scena crimei. 

Şi de-abia acum observă ce nu era tocmai la locul 
lui. 

— Hugh, zise el pe un ton scăzut, cred că am dat de 
o problemă. 

Renaday îşi ridică iute privirea de pe foaia de desen. 

— Şi eu, zise. E clar că... dar nu apucă să termine 
fraza. 

Se auzi un zgomot venind de afară. Se auzeau voci 


ridicate, tăioase şi insistente, vorbind în germană. 
Tommy îl apucă pe canadian de braţ: 

— Să nu sufli o vorbă, îl avertiză. Trebuie neapărat 
să vorbim mai încolo. 

— Neapărat Vorbim mai încolo despre asta, îl 
asigură Renaday. 

Cei doi se îndepărtară de latrină şi păşiră afară, în 
aerul rece, păstrând încă în nări mirosul Abort-ului, 
păstrând în minte imaginea ororii; dar imediat acestea 
îi părăsiră ca nişte bobiţe de rouă care pică de pe 
frunze. Fritz Unu stătea lângă uşa de la intrare, 
înlemnit în poziţie de drepţi. In mână, lipit de pulpa pi- 
ciorului, ţinea un aparat foto cu blitz cu tot. 

La un pas-doi mai încolo stătea un ofiţer german. 

Era micuţ de înălţime şi destul de pipernicit; părea 
puţin mai în vârstă decât Tommy, probabil se apropia 
de treizeci de ani, deşi era greu de spus, pentru că 
războiul îmbătrâneşte oamenii în feluri diferite. Avea 
părul tuns scurt, negru ca tăciunele, deşi era înspicat 
prematur cu fire albe pe la tâmple; purta un balonzaid 
la fel de negru ca şi părul, care ascundea o uniformă 
Luftwaffe foarte bine călcată, dar care totuşi nu-i 
venea prea bine. Era foarte palid, iar obrazul îi era 
însemnat chiar sub ochiul stâng de o cicatrice 
roşiatică. Ofiţerul purta o barbă rară, foarte bine 
îngrijită, ceea ce îl surprinse pe Tommy. Ştia că 
ofiţerii de marină din armata germană obişnuiau să 
aibă barbă, dar nu văzuse niciodată până acum un 
aviator cu barbă, nici măcar una ca a acestuia. Ochii 
ofițerului păreau că aruncă săgeți, privirea lui îşi tăia 
parcă drumul spre interlocutor. 

Ofiţerul se răsuci lent înspre cei doi kriegie, iar 
Tommy observă că nu avea mâna stângă. 

Neamţul se opri, apoi îi întrebă: 


— Locotenent Hart? Ofiţer de zbor Renaday? 

Amândoi bărbaţii luară poziţie de drepţi. Germanul 
le răspunse la salut: 

— Sunt Hauptmann Heinrich Visser, se prezentă. 

Vorbea o engleză fluentă, cu un foarte uşor accent şi 
însoţită de un sâsâit aproape imperceptibil. Il privi 
ţintă pe Renaday: 

— Dumneata ai zburat cu un Spitfire, domnule 
ofiţer? întrebă el din senin. 

Hugh scutură capul: 

— Un Blenheim, veni răspunsul. Al doilea pilot. 

Visser clătină din cap: 

— Bun, zise el printre dinţi. 

— Are vreo importanţă? se interesă Renaday. 

Pe chipul neamţului trecu un zâmbet crud. Când 
zâmbea, cicatricea părea ca îşi schimbă puţin 
culoarea. lar zâmbetul era strâmb. Cu mâna dreaptă 
făcu un gest spre braţul care îi lipsea: 

— Un Spitfire a făcut asta. După ce l-am ucis pe unul 
dintre membrii echipajului, pilotul a reuşit să mă 
surprindă venind prin spatele meu. Păstră un ton egal, 
controlat: lartă-mă, adăugă, căutându-şi cu mare 
atenţie fiecare cuvânt. Suntem cu toţii prizonierii 
propriilor nefericiri, nu-i aşa? 

Lui Tommy această întrebare filozofică i se păru mai 
degrabă potrivită la un dineu, la o sticlă de vin de 
calitate sau de lichior fin, şi nu în faţa latrinei, în 
prezenţa înfiorătoare a unui cadavru. Evident, nu rosti 
cu glas tare acestea. In schimb: 

— Cred că dumneata, Hauptmann, vei îndeplini 
rolul de ofiţer de legătură? Ce implică asta, mai 
precis? 

Hauptmann Visser se relaxă, tropăind momentan 
pe loc, în pământul noroios. Nu purta cizmele de 


călărie pe care le preferau comandantul şi aghiotanţii 
săi. În schimb, avea în picioare o pereche de cizme 
negre utilitare, foarte bine lustruite. 

— Sarcinile mele includ supravegherea tuturor 
aspectelor cazului, apoi realizarea unui raport complet 
către superiorii mei. Convenţia de la Geneva ne face 
responsabili de starea fiecărui prizonier din Alianţă pe 
care l-am prins. Dar aici, acum, eu nu mă ocup decât 
de ridicarea cadavrului. Atunci probabil că putem să... 
cum se spune? Să comparăm notițele? Cu primul 
prilej. 

Hauptmann Visser se răsuci spre Fritz Unu: 

— Acest soldat v-a furnizat un aparat foto? 

Hugh făcu un pas în faţă: 

— În investigarea unei crime, este ceva normal să se 
facă fotografii ale cadavrului şi ale locului crimei. De 
aceea i-am cerut lui Fritz să facă rost de acest aparat. 

Visser aprobă din cap: 

— Da, este adevărat... 

Zâmbi. Prima impresie a lui Tommy era că acest 
Hauptmann părea un om periculos. Tonul vocii sale 
părea blând şi reconfortant, dar ochii spuneau o cu 
totul altă poveste. 

— Dar numai într-o situaţie de rutină. Din păcate, 
această situaţie nu este nici pe departe una de rutină. 
Aceste fotografii ar putea să ajungă în afara limitelor 
lagărului. Ar putea fi utilizate în scopuri 
propagandistice. Nu pot să permit aşa ceva. 

Intinse mâna spre aparatul foto. 

Tommy crezu că Fritz Unu mai are puţin şi leşină. 
Își ţinea pieptul încordat, şira spinării rigidă, iar faţa îi 
era albă ca varul. Dacă îndrăznise cumva să respire în 
prezenţa Hauptmann-ului, Tommy nu avea cum să-şi 
dea seama. Copoiul împinse imediat aparatul înspre 


ofiţer. 

— Nu m-am gândit, Herr Hauptmann, începu Fritz 
Unu. Mi s-a spus să îi asist pe domnii ofiţeri... 

Visser îi reteză vorba cu o fluturare laconică a 
mâinii: 

— Sigur că da, caporal. Dumneata nu puteai 
prevedea pericolul aşa cum pot eu. Se întoarse din 
nou spre cei doi ofiţeri aliaţi: Tocmai de aceea sunt eu 
aici. 

Visser tuşi, scoțând un sunet uscat, delicat. Se 
întoarse şi îi făcu semn unuia dintre soldaţii înarmaţi 
care încă mai încercuiau Abort-ul. li înmână acestuia 
aparatul de fotografiat. 

— Te rog, asigură-te că ajunge la proprietarul său. 

Gardianul salută, îşi trecu cureluşa aparatului peste 
un umăr şi reveni la poziţia sa de santinelă. Apoi 
Visser scoase un pachet de ţigări dintr-unul din 
buzunarele de la piept. Extrase din pachet o singură 
ţigară cu o dexteritate surprinzătoare, puse pachetul 
la loc în buzunar şi scoase la iveală o brichetă 
metalică, pe care o aprinse imediat. 

Trase prelung din ţigară, apoi îşi ridică privirea, 
ridicând uşor din sprânceană: 

— Aţi încheiat inspecția? 

Tommy înclină afirmativ capul. 

— Bun, zise germanul. Atunci caporalul vă va însoţi, 
pentru a-l vedea pe... aici ezită, apoi, încă zâmbind, 
zise: pe cel pe care îl aveţi în grijă. Eu voi finaliza aici. 

Tommy Hart reflectă o clipă, apoi îi şopti 
canadianului: 

— Hugh, tu rămâi aici. Fii cu ochii pe Hauptmann. 
Şi află ce vrea să facă el cu cadavrul lui Bedford. 

Se uită înspre neamţ: 

— Cred că este imperativ ca un doctor să examineze 


cadavrul căpitanului Bedford. Cel puţin aşa vom fi 
siguri de aspectele medicale ale acestui caz. 

— Ai dreptate, zise Hugh aproape în şoaptă. Fără 
fotografii. Fără doctor. E ca dracu'! 

Hauptmann Visser ridică din umeri, fără să bage în 
seamă înjurătura canadianului, deşi mai mult ca sigur 
o auzise. 

— Nu cred că ar fi practic, având în vedere 
dificultăţile împrejurării în care ne aflăm. Totuşi, voi 
examina personal mortul. Dacă voi considera că 
cererea dumitale este justificată, voi trimite după un 
doctor german. 

— Un doctor american ar fi mai bun. Numai că noi 
nu avem unul. 

— Doctorii sunt nişte piloţi de bombardier foarte 
proşti. 

— Spuneţi-mi, Hauptmann, aveţi cunoştinţe despre 
investigaţiile criminalistice? Cum Îi spuneți 
dumneavoastră? Kriminalpolizei? îl întrebă Tommy. 

Visser tuşi din nou. Îşi înălţă faţa, continuând să 
zâmbească puţin strâmb: 

— Aştept cu nerăbdare următoarea noastră 
întâlnire, locotenente. Poate vom discuta mai pe larg 
această chestiune. Acum, vă rog să mă scuzaţi, se 
pare că sunt foarte multe de făcut şi prea puţin timp 
disponibil. 

— Foarte bine, Herr Hauptmann, răspunsese 
Tommy Hart cu răceală. Dar i-am ordonat ofițerului de 
zbor Hugh Renaday să rămână aici şi să fie martor la 
ridicarea cadavrului căpitanului Bedford. 

Ochii lui Visser aruncară din nou săgeți spre Tommy 
Hart. Dar fizionomia nu trăda nimic sub zâmbetul 
liniştitor. Şovăi, apoi: 

— Cum doreşti, locotenente. 


Şi acestea fiind spuse, neamţul urcă treptele, trecu 
pe lângă Tommy şi intră în Abort. Renaday se grăbi 
să-l prindă din urmă. Acum, că ofiţerul ieşise din 
câmpul său vizual, Fritz Unu îi făcu lui Tommy semne 
disperate cu mâna ca acesta să îl urmeze, astfel că cei 
doi porniră să traverseze din nou lagărul. Grupuleţele 
de prizonieri care mai zăboveau pe terenul de sport le 
făcură loc să treacă. În spatele lui, Tommy Hart îi auzi 
pe soldaţi cum murmură întrebări şi speculaţii, 
probabil, primele vociferări de furie. 

În carceră, la uşa celulei numărul şase, era postat 
un singur gardian înarmat cu un pistol automat 
Schmeisser. Tommy bănui că tânărul nu avea mai mult 
de optsprezece, nouăsprezece ani. Şi, deşi era în 
poziţie de drepţi, gardianul părea nervos, aproape 
speriat din pricină că se află atât de aproape de 
prizonieri. Tommy suspectă că nu era un 
comportament ieşit din comun. Unii dintre gardienii 
nou-veniţi, dintre cei mai tineri şi mai puţin 
experimentați soseau la Stalag Luft 13 atât de 
manipulaţi de propaganda împotriva Terrorfliegers - 
aviatorii groazei, conform hărţuielii permanente a 
crainicilor nazişti - din armatele aliate, încât credeau 
că toţi prizonierii sunt nişte sălbatici însetaţi de sânge, 
nişte canibali. Bineînţeles, Tommy ştia că războiul 
aerian al aliaţilor era într-adevăr unul bazat pe 
îngemănarea dintre sălbăticie şi teroare. Raidurile 
incendiare, efectuate pe timp de zi şi de noapte 
asupra centrelor populate ale oraşelor nu puteau trece 
drept altceva. Era uşor de ghicit că apropierea de 
Terrorflieger-ul de culoare îl făcea pe adolescent să 
ţină degetul pe trăgaciul Schmeisser-ului. 

Tânărul gardian se dădu la o parte fără a scoate o 
vorbă, oprindu-se doar ca să tragă zăvorul uşii, iar 


Tommy păşi pe lângă el în celulă. 

Pereţii şi podeaua erau din ciment. Exista un singur 
bec în mijlocul tavanului şi o singură fereastră într-un 
colţ al cămăruţei de doi pe trei. Era plin de igrasie şi 
înăuntru era mai frig cu cel puţin zece grade prin 
comparaţie cu atmosfera de afară, chiar şi pe vremea 
aceasta închisă, ploioasă. 

Lincoln Scott stătea într-un colţ, cu genunchii 
strânşi la piept, rezemat de peretele opus celui lângă 
care se afla patul ruginit de metal, de altfel singura 
piesă de mobilier din încăpere. Se ridică imediat în 
picioare când îl văzu intrând pe Tommy, nu tocmai în 
poziţie de drepţi, dar destul de aproape, rigid şi 
ţeapăn. 

— Bună ziua, locotenente, zise destul de rece 
Tommy, aproape oficial. Am încercat să mă prezint 
alaltăieri... 

— Ştiu cine eşti. Ce naiba se petrece? îl întrebă 
direct Lincoln Scott. Era în picioarele goale, îmbrăcat 
doar cu pantaloni şi o cămaşă. 

In celulă nu era nici urmă de haina de piele sau de 
bocanci; omul se chinuia din greu probabil să nu 
tremure. 

Tommy ezită: 

— Nu ţi-au zis... 

Scott îl întrerupse: 

— Nu mi-a zis nimeni nimic! Am fost scos din 
formaţie şi luat pe sus in biroul comandantului în 
dimineaţa aceasta. Maiorul Clark şi colonelul 
MacNamara mi-au cerut să le predau haina şi 
bocancii. M-au interogat timp de o jumătate de oră 
legat de cât de mult îl urăsc eu pe ticălosul ăla de 
Bedford. După asta, mi-au pus câteva întrebări despre 
ce am făcut aseară şi apoi am fost adus sub escortă de 


doi nemți în acest loc minunat. Eşti primul american 
pe care îl văd de la evenimentele de azi-dimineaţă, în 
afara de colonei şi de maior. Aşa că, locotenente Hart, 
te rog spune-mi ce dracu' se petrece! 

Glasul lui Scott era o îmbinare de furie abia 
stăpânită şi de confuzie. Tommy a fost luat pe 
nepregătite: 

— Stai să mă lămuresc, rosti el măsurat. Maiorul nu 
te-a informat... 

— Hart, doar ţi-am zis. Nimeni nu mi-a zis nimic! Ce 
naiba caut eu aici? Pus sub pază... 

— Vincent Bedford a fost ucis azi-noapte. 

Pentru un moment, gura lui Scott se deschise fără 
să scoată vreun sunet, iar ochii i se lărgiră, înainte de 
a strânge pleoapele şi a-l ţintui pe Tommy Hart cu o 
privire neşovăitoare: 

— Ucis? Aici? 

— Maiorul Clark m-a informat că tu eşti acuzat de 
această crimă. 

— Eu? 

— Corect. 

Scott se lăsă pe zidul de ciment de parcă ar fi fost 
lovit. Pilotul de culoare inspiră adânc, se stapâni şi 
reveni în poziţia ţeapănă dinainte. 

— Eu am fost însărcinat să te ajut să îti pregăteşti 
apărarea împotriva acestei acuzaţii. Tommy şovăi, 
apoi adăugă: Şi trebuie să te avertizez că acesta este 
considerat un delict pentru care se primeşte pedeapsa 
cu moartea. 

Lincoln Scott clătină din cap înainte de a răspunde. 
Stătea drept. Ochii îi erau ţintă la Tommy Hart. Vorbi 
încet, măsurat, cu tonul un pic ridicat, dând parcă 
greutate fiecărui cuvânt cu o furie care răzbătea 
dincolo de zidurile reci de ciment ale celulei, de 


gardianul şi de automatul său şi trecea mai departe, 
peste rândurile de barăci, sărind peste gardul de 
sârmă ghimpată, în spatele pădurii, traversând 
întreaga Europă, spre libertate: 

— Domnule Hart... zise el, fiecare cuvânt vibrând în 
mica încăpere, dacă ar fi să nu credeţi nimic, măcar 
credeţi atât despre mine: nu l-am omorât eu pe 
Vincent Bedford. Poate că am vrut, în sinea mea. Dar 
nu am făcut-o. Lincoln Scott trase aer în piept: Sunt 
nevinovat, declară el. 


IV 
Dovezi convingătoare 

Pe moment, Tommy a fost luat pe nepregătite de 
convingerea cu care se apăra Lincoln Scott. Realiză că 
uimirea lui era vizibilă, probabil, pentru că aviatorul 
de culoare izbucni imediat: 

— Hart, ce-i cu tine? 

Tommy clatină capul: 

— Nimic. 

— Mincinosule! pufni Scott. Ce naiba te-ai aşteptat 
să zic, locotenente? Că l-am omorât pe nenorocitul ăla 
de rasist? 

— Nu... 

— Atunci, ce? 

Tommy trase încet aer în piept, încercând să-şi pună 
ordine în gânduri: 

— Nu eram sigur ce-mi vei spune, locotenente Scott! 
Încă nu m-am gândit temeinic la întrebarea asupra 
vinovăţiei sau nevinovăţiei tale. Important mi s-a părut 
faptul că eşti acuzat de crimă. 

Scott expiră cu zgomot şi făcu câţiva paşi, cât îi 
permitea celula minusculă, zgribulindu-se pentru a se 
apăra de frigul umed: 

— Pot ei să facă asta? întrebă deodată. 

— Ce să facă? A 

— Să mă acuze de crimă. Aici... Işi mişcă braţul, 
dorind parcă să cuprindă întregul lagăr în acest gest. 

— Da, cred că da. Teoretic, încă ne aflăm sub 
comanda propriilor ofiţeri şi încă suntem membri ai 
armatei, deci suntem supuşi disciplinei militare. 
Bănuiesc că, teoretic, ai putea să argumentezi că ne 
aflăm în luptă şi de aceea suntem controlaţi de re- 
gulamente speciale care implică... 

Scott scutură din cap: 


— Nu are niciun sens, zise el repezit. Decât dacă 
eşti negru. lar atunci e perfect logic. Fir-ar să fie! Ce 
naiba le-am făcut eu lor? Ce dovezi pot avea împotriva 
mea? 

— Nu ştiu. Tot ce ştiu este că maiorul Clark a zis că 
există dovezi solide pentru a te condamna. 

Scott pufni dispreţuitor. 

— Rahat! Cum naiba pot exista dovezi când eu n-am 
avut nimic de-a face cu moartea afurisitului ăstuia? Şi 
până la urmă, cum s-a întâmplat? 

Tommy deschise gura să răspundă, dar se opri la 
timp: 

— De ce nu vorbim despre tine mai întâi, propuse el. 
Spune-mi ce s-a întâmplat aseară. 

Scott îşi sprijini spatele de zidul de ciment al 
carcerei, privind o clipă spre ferestruică, adunându-şi 
gândurile. Apoi oftă încet, îşi întoarse privirea spre 
Tommy şi ridică din umeri: 

— Nu sunt prea multe de spus. După numărătoarea 
de după-amiază, m-am plimbat puţin. Apoi am mâncat, 
singur. Am stat în pat şi am citit până când nemţii au 
stins lumina. M-am întors pe o parte şi am adormit. M- 
am trezit o singură dată în toiul nopţii. Trebuia să 
merg la toaletă, aşa că m-am sculat din pat, am aprins 
o lumânare şi m-am dus la toaletă. Mi-am făcut 
nevoile, apoi am revenit în dormitor, m-am urcat la loc 
în pat şi nu m-am mai trezit până când au început 
nemţii să fluiere şi să strige în gura mare. Până să mă 
dezmeticesc, am ajuns aici. Cum ţi-am zis. 

Tommy dorea să îşi imprime fiecare cuvânt în 
memorie. Se înjură în gând pentru că uitase să îşi 
aducă un carnet şi un creion. Îşi promise să nu mai 
repete niciodată greşeala aceasta. 

— Te-a văzut cineva când te-ai trezit? 


— De unde să ştiu eu? 

— Păi, mai era cineva în toaletă? 

— Nu. 

— Ce făceai acolo, atât de târziu? 

— Ţi-am spus... 

— Nimeni nu se trezeşte şi începe să bântuie 
noaptea, nu aici, nu în condiţiile acestea - doar dacă 
eşti bolnav sau nu poţi dormi pentru că ţi-e frică de 
coşmaruri. Poate acasă ai face aşa, dar nu aici. Aşa că 
zi-mi: care a fost motivul real? 

Scott zâmbi în treacăt, dar nu pentru că i se părea 
ceva amuzant. 

— Nu a fost vorba de un coşmar, în sine, răspunse 
el. Asta dacă nu consideri situaţia mea a fi un coşmar, 
ceea ce, bineînţeles, este o posibilitate. Mai degrabă o 
acomodare. 

— Ce vrei să spui? 

— Ei bine, Hart, începu Scott încet, rostind clar şi 
răspicat fiecare cuvânt. Nu avem voie să ieşim afară 
după lăsarea întunericului. Verboten, nu? Nemţii te- 
ar putea lua drept ţintă. Bineînţeles, ai noştri tot ies 
afară. Se furişează afară din barăci, se feresc de 
„nevăstuici” şi de reflectoare şi intră în alte barăci. 
Tipii care muncesc la tunel şi cei din comitetul de 
evadare, lor le place să lucreze noaptea. Întâlniri 
clandestine şi echipaje de lucru secrete. Dar nimeni 
nu trebuie să ştie cine sunt şi unde lucrează. lar eu, 
într-un fel, sunt un soi de şobolan de tunel, foarte 
specializat. 

— Nu mă prind. 

— Bineînţeles că nu. Nici nu mă aşteptam să o faci, 
spuse Scott cu furie abia stăpânită. Apoi continuă, 
vorbind domol, măsurat, ca şi cum i-ar fi explicat ceva 
unui copil recalcitrant: Albilor nu le place să împartă 


toaleta cu un negru. Desigur, nu e vorba de toţi albii. 
Dar o mare parte dintre ei, suficient de mare. lar cei 
cărora nu le place, ei bine, pentru ei e ceva personal. 
De exemplu, căpitanul Vincent Bedford. Pentru el era 
ceva personal. 

— Ce ţi-a zis? 

— Mi-a zis să-mi găsesc un alt loc. Bineînţeles, nu 
există alt loc, dar acest detaliu infim nu părea să îl 
deranjeze prea mult. 

— Şi cum i-ai răspuns? 

Lincoln Scott râse pe un ton ascuţit: 

— N-am răspuns. l-am spus să se ducă dracului, 
atât. Scott trase aer în piept, cu ochii aţintiţi pe chipul 
lui Tommy: Poate că pentru tine este o surpriză, nu, 
Hart? Ai fost vreodată în Sud? Acolo le place să fie 
totul separat. Toalete pentru albi şi toalete pentru 
negri. Şi oricum, dacă ies afară şi încerc să folosesc 
Abort-ul, pot fi împuşcat de vreun soldat mai nervos. 
Aşa că ce fac eu? Aştept până când toata lumea a 
adormit, mai ales nemernicul ăla, până când nu mai 
aud pe nimeni trecând pe coridor şi atunci o pornesc 
şi eu. Fară să fac vreun zgomot. Bănuiesc că poţi să-i 
spui o uşurare secretă. Sau măcar una care nu atrage 
prea mult atenţia. O uşurare care îi evită pe toţi cei ca 
Vincent Bedford din lagărul ăsta. De-asta eram treaz 
şi bântuiam la miezul nopţii. 

Tommy aprobă din cap: 

— Inteleg. 

Scott se întoarse spre el mânios, apropiindu-şi faţa 
de cea a lui Tommy. Ochii scăpărau printre pleoapele 
aproape închise şi fiecare cuvânt rostit era încărcat de 
furie. 

— Nu înţelegi nimic! scuipă el vorbele. Habar n-ai 
cine sunt! N-ai idee prin ce am trecut ca să ajung aici! 


Eşti ignorant şi inconştient, Hart, eşti ca toţi ceilalţi! 
Şi nici nu-mi închipui măcar că ai avea vreo înclinaţie 
reală ca să înveţi. 

Tommy făcu un pas înapoi, dar se opri. Simţea cum 
începe să clocotească în el un alt fel de furie, aşa că 
ripostă: 

— Poate că e aşa cum spui, zise el rece. Dar în acest 
moment, eu sunt singurul lucru care stă între tine şi 
plutonul de execuţie. Poate că ar trebui să ţii minte 
chestia asta. 

Scott îi întoarse brusc spatele, stând cu faţa spre 
peretele de ciment îşi sprijini fruntea de suprafaţa 
umedă, îşi ridică braţele, lipindu-şi palmele de 
cimentul neted; părea că se ţine în echilibru, ca şi cum 
tălpile picioarelor nu erau pe pământ, ci pe o sârmă la 
circ. 

— Nu am nevoie de ajutorul tău, zise ca pentru sine. 

Tommy încă purta înăuntru ecoul furiei sale, iar 
prima sa reacţie era de a-i spune pilotului de culoare 
că el nu are nimic de obiectat şi de a ieşi pe unde 
intrase. Era absolut încăntat să revină la cărţile sale, 
la prietenii lui şi la rutina vieţii pe care şi-o crease în 
lagăr, lăsând pur şi simplu fiecare minut să se adauge 
la cel dinainte, pentru a se aduna într-o oră, iar 
acestea într-o zi. Aşteptând mereu să se încheie 
perioada de detenţie. Să se încheie, oferindu-i-se 
posibilitatea de a trăi, după ce i se întâmplaseră atât 
de multe care nu-i prevestiseră decât moartea. Uneori 
se gândea că într-un fel sau altul îi reuşise 
cacealmaua, câştigând un joc de pocher unic, inedit, 
iar că acum, ţinând strâns în braţe câştigul, aşa 
modest cum era, nu voia să intre din nou în joc. Nici 
măcar nu voia să tragă cu ochiul la mâna de cărţi pe 
care i-o întindea crupierul. Ajunsese într-o situaţie 


curioasă şi neaşteptată în viaţă. Trăia înconjurat de o 
lume unde existau pericole şi ameninţări aproape în 
fiecare acţiune, indiferent cât de simplă sau de lipsită 
de importanţă ar fi fost. Insă nefăcând nimic, 
râmânând perfect calm şi neobservat pe această mică 
insulă care era Stalag Luft 13, putea supravieţui. Ca 
un om ce fluieră pe lângă gardul cimitirului... Ar fi 
dorit să-i spună toate acestea lui Scott, dar se 
răzgândi. 

Inspiră adânc, ţinând aerul în piept. 

Şi în clipa aceea îşi dădu seama de ciudăţenia 
situaţiei: doi oameni puteau sta unul lângă celălalt, 
respirând acelaşi aer, dar unul dintre ei simţea 
parfumul viitorului şi al libertăţii cu fiecare răsuflare, 
pe când celalalt era cuprins de amărăciune şi de ură. 
Şi frică, pentru că frica este fratele mai laş al urii. 

Aşadar, în loc să îi spună lui Lincoln Scott să se 
duca naibii, Tommy îi răspunse, pe un ton egal: 

— Te înşeli. 

Scott nu făcu niciun gest, dar îl întrebă: 

— Mă înşel? Cum? 

— Toată lumea din lagărul acesta are nevoie de 
ajutor într-o anumită măsură, iar în acest moment tu 
ai nevoie de ajutor mai mult decât oricine altcineva. 
Scott rămase tăcut, ascultându-l: Nu trebuie să mă 
placi, îi zise Tommy. Nici măcar nu este nevoie să mă 
respecţi. Din partea mea, poţi să mă urăşti la culme. 
Dar în acest moment ai nevoie de mine. Şi ne vom 
înţelege mult mai bine o dată ce o să pricepi acest 
lucru. 

Scott păru cufundat în gânduri preţ de câteva clipe, 
înainte de a vorbi. Rămase cu capul lipit de perete, 
dar cuvintele erau rostite clar: 

— Mi-e frig, domnule Hart. Mi-e foarte frig. Aici e 


frig de crapă pietrele şi de-abia mă stâpânesc să nu-mi 
clănţăne dinţii. Ce zici de asta pentru început: mă poţi 
ajuta să obţin ceva călduros de îmbrăcat? 

Tommy dădu din cap: 

— Ai haine de schimb, în afara celor pe care ţi le-au 
luat azi-dimineaţă? 

— Nu. Am doar hainele în care am fost prins. 

— Nu ai şosete sau un pulover primite de acasă? 

Lincoln Scott râse de parcă ideea în sine era 
ridicola: 

— Nu. 

— Atunci îţi fac rost de ele de altundeva. 

— 'Ţi-ş fi recunoscător. 

— Ce mărime porţi la pantofi? 

— Doisprezece. Dar aş prefera bocancii mei. 

— Mă ocup de asta. Şi de haina de piele. Ai mâncat? 

— Nemţii mi-au dat o bucata de pâine veche şi o 
cană de apă de dimineaţă. 

— Bine. Şi mâncare. Şi nişte pături. 

— Domnule Hart, mă poţi scoate de aici? 

— Voi încerca. Nu promit nimic. 

Pilotul de culoare se întoarse spre Tommy şi îl 
măsură cu privirea. Lui Tommy îi trecu prin minte că 
probabil la fel i se îngustau ochii de concentrare şi 
când ţintea un avion german. 

— Promite-mi ceva, Hart, zise Scott. Doar n-o să 
mori din asta. Arată-mi de ce eşti în stare. 

— Tot ce pot să îţi spun este că voi face tot ce-mi va 
sta în putere. După ce plec de aici, mă duc să vorbesc 
cu MacNamara. Dar sunt îngrijoraţi... 

— Îngrijoraţi? În legătură cu ce? 

Tommy ezită, apoi ridică din umeri: 

— Au folosit cuvintele razmeriţă şi  linşaj, 
locotenente! Le este teamă că prietenii lui Vincent 


Bedford s-ar putea să se răzbune pentru moartea lui 
înainte ca ei să convoace tribunalul, să audă dovezile 
şi să ajungă la un verdict. 

Scott aprobă încet din cap. Zâmbi maliţios: 

— Cu alte cuvinte, preferă să organizeze ei înşişi un 
linşaj, dar la momentul potrivit, şi vor să-l facă să pară 
cât mai oficial cu putinţă. 

— Aşa se pare. Treaba mea este tocmai să împiedic 
ca lucrurile să se întâmple după planul lor. 

— Nu cred că asta te va face prea popular, observă 
Scott. 

— Hai să nu ne facem griji din pricina asta. Să ne 
concentrăm asupra cazului. 

— Au un caz? 

— Aceasta este următoarea mea sarcina. Să aflu 
acest lucru. 

Scott se opri, răsuflând din greu, aproape ca un om 
care alergase într-o cursă. 

— Domnule Hart, fă tot ce poţi, zise el încet. Nu 
vreau să mor aici. Nu mă înţelege greşit. Dar, dacă 
vrei părerea mea, nu prea cred că ai ce face, oricum 
nu contează, pentru că toata lumea deja şi-a format o 
opinie, verdictul a fost deja dat. Verdict! Ce cuvânt 
stupid, Hart! Ce cuvânt, cu adevărat stupid. Ştii că 
vine din latină: a spune adevărul. Ce gogoaşă! Ce 
minciună! Ce minciună nenorocită! 

Tommy nu zise nimic. 

Scott îşi privi deodată mâinile, întorcându-le pe o 
parte şi pe alta, de parcă le-ar fi examinat culoarea. 

— Niciodată n-a contat, Hart, mă înţelegi? 
Niciodată! Scott ridică vocea: Fir-ar să fie, niciodată! 
Negru înseamnă vinovat, orice ar fi. Aşa este de când 
lumea. Poate că aşa va fi întotdeauna 

Scott îşi trecu palma peste lâna cafenie a cămăşii de 


lucru. 

— Cu toţii am crezut că uniforma aceasta va 
schimba lucrurile. Toţi, absolut toţi, ca nişte cretini. 
Oamenii mor, Hart; mor greu şi unii dintre ei au o 
moarte oribilă, dar ultimele lor gânduri se îndreaptă 
către casă, spre a aduce o schimbare pentru toţi cei 
pe care îi lasă în urmă. Ce minciună sfruntată! 

— Voi face tot ce pot, îl asigură din nou Tommy, dar 
apoi se opri, realizând că orice ar spune acum va suna 
patetic. 

Scott ezită iarâşi, apoi îi întoarse încet spatele: 

— Apreciez ajutorul tău, zise el. Indiferent ce va ieşi. 
Resemnarea din vocea pilotului de culoare implica nu 
doar că nu se mai aştepta să îl poată ajuta cineva, dar 
că orice ajutor n-ar mai avea niciun efect; ambii 
rămaseră tăcuţi o clipă, până când Scott zise amar: 
Ştii ce e de-a dreptul comic, Hart? Am fost doborât pe 
întâi aprilie. Întâi aprilie, o mie nouă sute patruzeci şi 
patru. De Ziua Păcălelilor. Eu l-am nimerit pe unul 
dintre nazişti, iar partenerul meu, pe celălalt; am 
rămas fără muniţie înainte ca ticăloşii ăia să sară pe 
noi. Cei doi tipi pe care i-am împuşcat noi n-au reuşit 
să se paraşuteze. Am doborât două ţinte sigur. Am 
crezut că i-am păcălit, dar se pare că m-am înşelat. 
Cine râde la urmâ... Până la urmă, m-au prins. 

Tommy Hart era pe cale să mai pună o întrebare, 
orice numai să îl ţină pe pilot de vorbă, când auzi 
zgomot de paşi şi voci venind din coridorul carcerei, 
din spatele uşii groase de lemn a celulei. Amândoi se 
răsuciră spre uşă. 

În celulă intrară patru bărbaţi, aliniindu-se la 
perete. Colonelul MacNamara şi maiorul Clark erau 
chiar în faţă, în timp ce Hauptmann Heinrich Visser 
şi un caporal cu un carneţel de stenografiere stăteau 


în spatele lor. Cei doi ofiţeri americani răspunseră la 
salut, apoi Clark făcu un singur pas înainte: 

— Locotenente Scott, zise el oficial, din nefericire, 
este de datoria mea să te anunţ că eşti acuzat oficial 
de omorârea cu premeditare a căpitanului Vincent 
Bedford din Forţele Aeriene ale Armatei Statelor 
Unite, astăzi, douăzeci şi doi mai, o mie nouă sute 
patruzeci şi patru... 

Visser traducea în şoaptă pentru stenograf, care 
scria de zor. 

— ... După cum ai fost informat, sunt sigur, de către 
avocatul dumitale, acesta este un delict capital. Dacă 
vei fi condamnat, tribunalul fie va da o sentinţă ca 
dumneata să fii ţinut în izolare până când autorităţile 
militare ale Statelor Unite vor putea să te ia în 
custodie, fie va ordona execuţia dumitale imediată, 
care va fi îndeplinită de germani. O sesiune 
preliminară a tribunalului a fost programată peste 
două zile. Atunci vei putea să-ţi susţii nevinovăția. 

Clark salută şi păşi la loc. 

— Nu am făcut nimic! izbucni Lincoln Scott. 

Tommy luă poziţie de drepţi şi vorbi răspicat: 

— Domnule, locotenentul Scott neagă că ar avea 
vreo legătură cu uciderea căpitanului Bedford! El îşi 
afirmă inocenţa fără echivoc, domnule! De asemenea, 
locotenentul Scott cere restituirea obiectelor sale 
personale şi eliberarea sa imediată în lagăr. 

— Imposibil, răspunse Clark. 

Tommy Hart îşi îndreptă atenţia către colonelul 
MacNamara: 

— Domnule! Cum vă aşteptaţi ca locotenentul Scott 
să îşi pregătească apărarea în faţa acestor acuzaţii 
eronate dinăuntrul unei celule de carceră? Nu este 
cinstit. Locotenentul Scott este nevinovat până când 


este dovedit vinovat, domnule! Acasă, chiar având în 
vedere gravitatea acuzațiilor, locotenentul ar fi fost li- 
mitat la zona barăcilor în aşteptarea procesului. Nu vă 
cer nimic mai mult. 

Clark se întoarse spre MacNamara, care părea să se 
gândească la aceasta cerere: 

— Domnule colonel, nu puteţi... Cine ştie ce 
probleme creăm? Cred că cel mai bine pentru toţi este 
ca locotenentul Scott să râmână aici, unde este în 
siguranţă. 

— În siguranţă până aranjaţi un pluton de execuţie, 
domnule maior, scăpă Scott printre dinţi. 

MacNamara îi străpunse cu privirea pe cei doi 
locotenenţi. Ridică mâna. 

— De ajuns, ordonă el. Locotenente Hart, în 
principiu, dumneata ai dreptate. Este important să 
menţinem toate regulile militare de care dispunem. Cu 
toate acestea, ne aflam într-o situaţie cu totul 
specială. 

— Specială, pe dracu', zise Scott, săgetându-l pe 
ofiţerul în comandă. Doar justiţie în stilul lui Jim Crow. 

— Ai grijă cum vorbeşti cu un ofiţer superior! ţipă 
Clark; el şi Scott aproape că îşi arătară colții unul 
altuia. 

Tommy păşi în faţă: 

— Domnule! Unde am putea să plecăm? Ce poate el 
să facă? Suntem cu toţii prizonieri aici. 

MacNamara se opri un moment, în mod clar pentru 
a evalua alternativele. Se înroşise la faţă, iar maxilarul 
îi era încordat, ca şi cum s-ar fi luptat cu faptul că 
solicitarea perfect îndreptăţită era contrabalansată de 
insubordonarea aviatorului de culoare. MacNamara 
trase aer în piept şi până la urmă vorbi pe un ton jos, 
controlat. 


— Bine, locotenente Hart. Locotenentul Scott va fi 
eliberat în custodia dumitale după numărătoarea de 
mâine-dimineaţă. O singură noapte în carceră, Scott. 
Trebuie să fac un anunţ în lagăr şi va trebui să 
eliberăm o cameră pentru el. Singur. Nu va avea 
contact cu alţi militari. In această perioadă, Scott se 
va limita la zona din jurul barăcii sale, exceptând 
momentele când se află în prezenţa dumitale şi este 
implicat în chestiunile legitime ale apărării. Ii dai 
cuvântul de onoare că vei respecta întocmai ceea ce 
am stabilit? 

— Absolut. 

Lui Tommy nu îi scăpă faptul că acest aranjament 
era nici mai mult, nici mai puţin, ceea ce îşi dorise 
Vincent Bedford. Inainte de a fi ucis. 

— Scott, am nevoie şi de promisiunea dumitale, zise 
MacNamara printre dinţi, apoi adăugă: Ca ofiţer şi ca 
gentleman, bineînţeles. 

Lincoln Scott continuă să îi fixeze pe colonel şi pe 
maior. 

— Bineînţeles... zise el. Ca ofiţer şi ca gentleman. 
Aveţi cuvântul meu, veni răspunsul biciuitor. 

— Foarte bine, atunci vom... 

— Domnule, îl  întrerupse Tommy. Obiectele 
personale ale locotenentului Scott, domnule! Ii vor fi 
restituite? 

Maiorul Clark clătină capul: 

— Nu îi vor fi restituite. Locotenente, găseşte-i 
altceva de îmbrăcat, pentru că nu veţi vedea 
încălţările şi haina decât la proces. 

— Care este motivul, domnule? se interesă Hart. 

— Ambele articole de îmbrăcăminte sunt mânjite de 
sângele lui Vincent Bedford, răspunse ironic maiorul 
Clark. 


Nici Lincoln Scott, nici Tommy Hart nu avură 
răspuns la această înştiinţare. In colţul celulei, 
scârţâitul tocului zgâriind hârtia stenografului încetă 
imediat ce Heinrich Visser îi traduse ultimul schimb 
de cuvinte. 

Când Tommy ieşi din clădirea carcerei, după-amiaza 
târzie înnegurase cerul şi începuse să plouă uşor, cu 
picături reci. Nimic nu prevestea altceva; vremea nu 
avea de gând să se schimbe. Își băgă capul între umeri 
şi îşi ridică gulerul hainei, grăbindu-se spre poarta 
taberei americane. Il zări pe Hugh Renaday 
aşteptându-l cu spatele rezemat de zidul Barăcii 111. 
Hugh fuma cu furie - Tommy îl prinse terminând o 
ţigară şi aprinzându-şi una nouă de la chiştocul 
nestins al celeilalte - şi privea cerul. 

— Primăvara întârzie întotdeauna acasă, ca şi aici, 
zise melancolic Hugh. Când crezi că se face în sfârşit 
cald şi vara nu e departe, exact atunci ninge. Sau 
plouă. Sau ceva se întâmplă. 

— La fel este şi în Vermont, zise Tommy. Nimeni nu- 
i spune primăvară. Un interludiu vâscos, alunecos, 
inutil, murdar, da, dar nu primăvară. 

— Eh, cam de asta avem parte şi aici, spuse Hugh. 

— Cam aşa. 

Zâmbiră amândoi: 

— Ce ai aflat de la infamul nostru client? 

— Neagă că ar avea de a face cu crima. Dar... 

— Ah, Tommy, dar este un cuvânt teribil, îl 
întrerupse Hugh. Oare de ce mă îndoiesc că îmi va 
face plăcere să aud ce urmează? 

— Pentru că atunci când MacNamara şi Clark au 
valsat anunțând că acuzaţia oficială este în curs de 
pregătire, Clark a declarat că haina şi bocancii lui 
Scott sunt pline de sângele lui Vincent Bedford. 


Bănuiesc că asta au vrut să spună mai devreme când 
au declarat că au suficiente dovezi pentru a-l 
condamna. 

Hugh respiră încet: 

— Asta este o problemă, zise el. Sânge pe bocanci şi 
o urmă de talpă însângerată în Abort. La naiba... 

— E chiar mai rău de atât, spuse Tommy pe un ton 
moale. 

Hugh pufni, căscând puţin ochii. 

— Mai rău? 

— Da. Lincoln Scott avea obiceiul să îşi părăseasca 
baraca în toiul nopţii ca să folosească toaleta. Se 
furişa din dormitor până la latrină pentru a nu ofensa 
sensibilitatea ofiţerilor albi care nu doreau să împartă 
toaleta cu un negru. A ieşit şi aseară, aprinzând - con- 
venabil — o lumânare ca să îşi găsească drumul. 

Hugh se sprijini descumpănit de perete. 

— Iar problema este... începu el. 

— Problema este, îi prinse Tommy ideea, că, foarte 
probabil, l-a văzut cineva. Aşa că, la un anumit 
moment azi-noapte, Scott nu era în dormitor şi pe 
undeva prin lagăr există un martor care va depune 
mărturie în acest sens. Clark va argumenta că atunci a 
apărut ocazia de a-l ucide pe Bedford. 

— Probabil că acel drum la toaletă a fost cel mai 
periculos din viaţa lui. 

— Şi eu cred la fel. 

— l-ai explicat toate acestea lui Scott? 

— Nu. N-aş zice că prima noastră întâlnire a mers 
prea bine. 

Hugh se uită întrebător la prietenul său: 

— Nu? 

— Nu. Locotenentul Scott nu are încredere în 
şansele lui de a i se face dreptate. 


— Ce a... 

— El crede că oamenii deja şi-au format o opinie. Şi 
eu cred că are dreptate. 

— Aşa zic şi eu, mârâi Renaday. 

Tommy ridică din umeri: 

— Vom vedea. Deci, tu ce ai aflat? Ce zici de Visser? 
Pare... 

— Puțin altfel decât ceilalţi ofiţeri Luftwaffe? 

— Da. 

— Asta este şi impresia mea, Tommy. Mai ales după 
ce l-am urmărit în Abort. Fac prinsoare că omul a mai 
văzut şi alte crime. A cercetat locul ca un afurisit de 
arheolog. N-a fost centimetru pătrat pe care să-l scape 
din vedere. Şi nu a scos un cuvânt. Nici măcar nu a 
arătat că ar şti că sunt şi eu pe acolo; doar o singură 
dată şi asta m-a luat prin surprindere. 

— Ce a zis? 

— A făcut un semn spre urma de bocanc, a privit-o 
gânditor un minut bun, de parcă ar fi fost un soi de 
limbaj pe care încerca să îl înveţe, apoi a ridicat 
privirea spre mine şi mi-a zis: „Domnule ofiţer, vă 
sugerez să luaţi o coală de hârtie şi să copiaţi aceasta 
urmă cât de fidel posibil”. Bineînţeles că am făcut 
întocmai. De fapt, am făcut vreo două schiţe. Câteva 
desene ale poziţiei cadavrului şi planul Abort-ului. 
Am desenat rapid şi cadavrul lui Bedford, cu locul 
rănilor. Am încercat să surprind cât mai multe detalii. 
Am rămas fără hârtie, aşa că Visser i-a ordonat unuia 
dintre soldaţi să îmi aducă un caiet nou din biroul 
comandantului. Cred că o să ne fie de folos în zilele ce 
urmează. 

— Foarte ciudat, observă Tommy. De parcă ar vrea 
să ne ajute... 

— Aşa părea. Dar n-am încredere în el nici cât negru 


sub unghie. 

Tommy îşi lasă capul pe spate, rezemându-l de 
peretele barăcii. Marginea acoperişului era îndeajuns 
de lată ca ploaia să nu le ude feţele. 

— Ai văzut şi tu ce am văzut eu în Abort? întrebă 
Tommy. 

— Aşa cred. 

— Vic nu a fost omorât în Abort. Nu ştiu unde a fost 
ucis, dar în niciun caz acolo. Cineva l-a pus acolo. Dar 
nu acolo l-a omorât sau nu l-au omorât. 

— Exact la asta ma gândeam şi eu, zise iute Hugh, 
zâmbind. Tommy, ai ochi de vultur. Am văzut că pe 
cămaşa lui Vic era sânge, dar nu şi pe coapse. Şi nici 
pe scaunul toaletei sau pe podea, în jurul lui. Atunci, 
unde naiba e tot sângele? Omul a avut gâtul tăiat, ar fi 
trebuit să fie o baltă de sânge. Am cercetat mai 
îndeaproape rana de la gât. Imediat după ce Visser s-a 
uitat la ea. Visser s-a comportat ca un om de ştiinţă 
adevărat: a şters puţin sânge şi a măsurat adâncimea 
rănii cu mâna lui cea bună. Jugulara era tăiată. Dar 
cuțitul s-a oprit după câţiva centimetri. Cinci, 
maximum. Poate chiar mai puţin. Visser n-a zis o 
vorbă, dar s-a întors spre mine ţinându-şi degetul 
mare şi arătătorul depărtate cam aşa - Renaday ridică 
mâna şi îi demonstră lui Tommy. Apoi mai este şi mica 
problemă a degetului tăiat aproape în întregime, şi 
rănile de cuţit de pe braţe... 

— Parcă s-ar fi luptat cu cineva care avea un cuţit. 

— Da, Tommy. Sunt răni de apărare. 

Tommy dădu din cap: 

— O scenă a crimei care nu este o scenă a crimei. 
Un neamt care pare să fie de partea cui nu trebuie. 
Cred că se ridică ceva întrebări. 

— Adevărat, Tommy.  lIntrebările sunt bune. 


Răspunsurile sunt şi mai bune. l-ai văzut pe 
MacNamara şi Clark. Crezi că va fi suficient să 
aruncăm o umbră de îndoială asupra cazului lor? 

— Nu. 

— Nici eu nu cred asta. Hugh îşi mai aprinse o 
ţigară, urmărind fumul care se unduia înspre cer, apoi 
cercetând jarul din capăt: înainte să fim doborâţi, lui 
Phillip îi plăcea să spună că mai devreme sau mai 
târziu buruienile astea o să ne omoare. Poate că aşa 
este. Dar mi se pare că pe lista lucrurilor fatale, ele 
sunt undeva pe locul cinci sau chiar şase. Cu mult în 
urma nemților sau a unei boli mortale. Nu mai ştiu 
nici eu. Şi în acest moment mă întreb dacă nu cumva 
mai există câteva lucruri pe care le-am putea adăuga 
pe lista asta. Cum ar fi: noi doi. 

Tommy aprobă din cap, în timp ce îşi vâri mâna în 
buzunar după pachetul lui de ţigări. 

— Te rog să-i relatezi totul lui Phillip. Să nu omiţi 
niciun detaliu. 

Lui Hugh îi înflori un zâmbet pe faţă: 

— Ştii ce mi-ar face? M-ar pune la zid şi m-ar 
executa cu mâna lui dacă aş uita ceva. Săracul de el, 
acum probabil se agită în dormitor, ca un copil în 
Ajunul Crăciunului. Își termină ţigara şi aruncă 
chiştocul pe jos: Atunci, ar fi bine să plec şi eu, să nu 
cumva să leşine de atâta aşteptare şi curiozitate câtă 
bolboroseşte în el. Mâine? 

— Mâine te vei întâlni cu locotenentul Scott. Să vad 
în acţiune ochiul tău de poliţist! 

— Desigur! Deşi cred că mi-ar fi mai uşor dacă ar fi 
tăietor de lemne. Şi beat, dacă tot punem problema 
aşa. 

Când intră în dormitorul unde locuise Trader Vic 
până atunci, Tommy fu întâmpinat de o tăcere 


mormântală şi de priviri duşmănoase. Cei şase soldaţi 
rămaşi în acel dormitor îşi împachetau laolaltă 
bunurile sărăcăcioase, pregătindu-se pentru mutare. 
Paturi, cearşafuri subţiri, aspre, din dotarea nemților; 
hainele pe care le primiseră în pachete; vase de gătit 
şi alimente date de Crucea Roşie, toate erau adunate 
pe jos, în grămezi. Oamenii luau până şi saltelele de 
paie de pe paturile de campanie, împăturindu-le 
pentru a fi transportate mai uşor. 

Tommy se îndreptă spre colţul lui Lincoln Scott. Pe 
cele trei cutii de lemn care se voiau a fi o măsuţă, 
Tommy zări o copie a Bibliei şi exemplarul din 
Căderea Imperiului Roman a lui Gibbons. Înăuntrul 
cutiei de deasupra se găsea rezerva de alimente a lui 
Scott - toate conservele de carne şi legume, de lapte 
condensat, cafea, zahăr şi ţigări pe care le acumulase 
pilotul de culoare. Scott avea şi o cheiţă mică de metal 
cu care deschidea conservele; folosind capacul de oţel 
al unui butoi de deşeuri german, locotenentul își 
făcuse o tigaie cu mâner cu tot, un mâner turtit, tot 
din oţelul unui asemenea butoi, bine înţepenit într-o 
fantă a capacului. Scott înfăşurase o cârpă veche în 
jurul mânerului pentru o priză mai bună. Prin aceasta, 
Lincoln Scott dădea dovadă de ingenuozitate kriegie 
tipică. Energia de a face ceva din nimic era poate 
singurul lucru pe care prizonierii îl aveau în comun. 

Pentru o clipă, Tommy rămase în picioare lângă pat, 
plimbându-şi privirile peste agoniseala amârâtă a 
locotenentului. În secunda aceea, înţelese şocat cât de 
puţin aveau de fapt prizonierii. Hainele de pe ei, ceva 
mâncare, câteva cărţi rupte. Erau cu toţii săraci lipiţi 
pământului. 

Lăsă lucrurile lui Scott. De cealaltă parte a 
încăperii, doi bărbaţi făceau ordine într-o ladă de 


lemn. Lada în sine constituia o privelişte cu totul 
neobişnuită. Evident, fusese construită de un tâmplar 
care se asigurase că toate colţurile se potrivesc cum 
trebuie şi care şmirgheluise suprafeţele de lemn, 
netezindu-le orice asperitate. Numele, rangul şi 
numărul lui Vincent Bedford erau sculptate cu litere 
înflorite în lemnul deschis la culoare. Cei doi oameni 
erau ocupați, separând alimentele de îmbrăcăminte. 
Şi, spre surprinderea lui Tommy, unul din ei scoase la 
iveală dintre haine un aparat de fotografiat Leica de 
treizeci şi cinci de milimetri. 

— Astea sunt lucrurile lui Vic? întrebă el. 

O întrebare prostească, pentru că răspunsul era 
evident. 

Vreo două secunde nimeni nu răspunse. Apoi: 

— Păi ale cui să fie? 

Tommy se apropie de cei doi. Unul din ei tocmai 
împăturea un pulover bleumarin. Era din lână 
veritabilă, gros, cu împletitură strânsă. „Din dotarea 
marinei germane”, se gândi Tommy. Până acum mai 
văzuse un asemenea pulover doar o dată, pe un 
membru al echipajului unui submarin care fusese 
aruncat pe țărm în Africa de Nord, nu prea departe de 
baza lor. Arabii care  descoperiseră cadavrul 
marinarului şi îl transportaseră la americani în 
speranţa unei recompense s-au luptat din greu pentru 
pulover. Era foarte călduros, iar uleiurile naturale din 
lână îl făceau impermeabil. La Stalag Luft 13, în toiul 
unei ierni bavareze nemiloase, puloverul putea 
reprezenta un bun valoros pentru prizonierii care 
dârdâiau de frig. 

Tommy continuă să cerceteze bogăţiile adunate. Se 
abţinu să nu fluiere apreciativ vazând averea lui 
Trader Vic. Numără peste douăzeci de cartuşe de 


ţigări. Într-un lagăr unde ţigările erau deseori valuta 
preferată în schimburi şi trocuri, Bedford era milionar 
- de mai multe ori. 

— Trebuie să existe şi un radio, zise el un moment 
mai târziu. Şi unul bun, nu mă îndoiesc. Unde este? 
Unul din bărbaţi făcu semn din cap, dar nu răspunse 
imediat. Unde este radioul? întrebă din nou. 

— Nu-ţi băga nasul unde nu-ți fierbe oala, Hart, 
mârâi cel care umbla printre lucruri. E ascuns. 

— Ce se va alege de lucrurile lui Vic? se întrebă 
Tommy. 

— 'Ţie ce-ţi pasă, locotenente? Celalalt prizonier se 
întoarse brusc: Adică, nu e treaba ta, Hart. N-ai 
destule pe cap cu apărarea negroteiului, a 
criminalului ăluia? 

Tommy nu răspunse. 

— Ticălosul, izbucni unul din ei. Ar trebui să-l 
împuşcăm, chiar mâine. 

— Spune că nu ela făcut-o, zise Tommy. 

Aceasta afirmaţie a fost întâmpinată de fluieraturi şi 
de câteva pufnituri aproape furioase. Pilotul american 
care îngenunchease în faţa lăzii ridică o mână, voind 
parcă să îi reducă la tăcere pe cei din încăpere: 

— Sigur. Bineînţeles. Asta spune el. La ce te 
aşteptai? Băiatul n-avea niciun prieten, iar Vincent era 
popular printre noi. Şi să fiu al naibii, dacă aştia doi se 
plăceau, din primul minut - şi după ce s-au încăierat, 
băiatul probabil s-a gândit că mai bine îi vine el de hac 
lui Vic, înainte să îl termine Vic. Exact ca o afurisită 
de luptă între câini, locotenente. Adică, pentru ce au 
fost antrenați piloţii de vânătoare? Pentru un pilot nu 
există decât o singură regulă, esenţială, care nu poate 
fi încălcată cu niciun preţ: Trage primul! Dinspre 
oameni veni un murmur de aprobare; pilotul se uită 


spre Tommy şi continuă să vorbească pe un ton egal, 
tensionat, plin de mânie: Hart, ai văzut vreodată un 
cerc Lufberry? 

— Ce anume? 

— Un cerc Lufberry. La antrenamentele de zbor ţi se 
vorbeşte despre asta din prima zi. Probabil şi cei de la 
Luftwaffe află despre asta din prima lor zi de 
antrenamente pe aparatele 109. 

— Eu nu am fost decât pe bombardiere. 

— Ei bine, continuă pilotul, vorbind cu amărăciune, 
un cerc Lufberry îşi ia numele după Raoul Lufberry, 
eroul din Primul Război Mondial. Pe scurt: doi piloţi 
încep să se urmărească unul pe altul într-un cerc din 
ce în ce mai strâns. Un fel de carusel, ca la bâlci. 
Numai că... cine aleargă pe cine? In orice caz, ajungi 
într-un cerc Lufberry, iar pilotul care reuşeşte să se 
întoarcă mai repede, agâţându-l pe celălalt, fără să se 
oprească sau să îşi piardă cunoştinţa câştigă. lar 
celălalt moare. Simplu. Oribil. Ăsta este un cerc 
Lufberry şi exact în această situaţie erau Vincent şi 
negroteiul. Singura problemă este că a câştigat cine 
nu trebuie. 

Bărbatul se întoarse cu spatele. 

— Ce se va alege de lucrurile lui Vic? întrebă iarăşi 
Tommy. 

Fără să se întoarcă măcar, pilotul ridică din umeri: 

— Mâncarea? Colonelul MacNamara ne-a spus să o 
împărţim între noi. Între cei din Baraca 101. Poate 
avem şi noi un mic festin, cu complimentele lui Vic. Ar 
fi un mod ideal de a-l comemora, nu? O noapte în care 
nimeni din afurisita asta de baracă să nu adoarmă cu 
burta goală. Oricum, ţigările se duc la comitetul de 
evadare, oricine naiba ar fi ei, şi aceştia le vor folosi 
ca mită pentru cei trei Fritz sau pentru oricare alt 


copoi german care acceptă mită. La fel şi aparatul de 
fotografiat şi radioul, şi mare parte din haine. O să le 
predăm lui MacNamara şi Clark. 

— Asta e tot? 

— Astea? Nu! Vic mai are vreo două ascunzători 
prin lagăr. Probabil de vreo două, trei ori mai mult 
decât vezi aici. La naiba,Hart! Vic era un om plăcut. 
Nu îl deranja să împartă toate astea cu noi, ştii ce 
vreau să zic, nu? Băieţii din baraca asta mâncau mai 
bine, nu le era aşa de frig iarna şi aveau întotdeauna 
ţigări după pofta inimii. La naiba, avea grijă de noi, nu 
glumă! Vic avea să ne scoată pe toţi vii din războiul 
ăsta, într-o singură bucată, iar negroteiul ăla pe care 
tu-l ajuţi ne-a luat şansa asta. 

Bărbatul se ridică, răsucindu-se rapid şi îl fixă pe 
Tommy cu privirea: 

— MacNamara şi Clark în persoană au venit aici, ne- 
au zis să împachetăm că ne mutăm în altă parte. 
Trebuie să-l lăsăm pe negrotei de unul singur, mă rog, 
exceptându-te pe tine, poate. E mai bine pentru el, 
Hart. Nu cred că nemernicul de negrotei ar fi trăit 
până la proces. Vic era unul de-ai noştri. Cel puţin 
omul ştia care-i sunt prietenii şi avea grijă de ei. 
Pilotul se opri, ascuţindu-şi parcă privirea: la zi-mi, 
Hart. Tu ştii cine sunt prietenii tăi? 

Era aproape întuneric când Tommy Hart se 
reîntoarse în celula lui Scott. Reuşise să îl convingă pe 
unul dintre neîncrezătorii săi colegi de dormitor să îi 
dea un pulover de culoarea măslinelor verzi, pe gât, 
pe care îl primise de acasă şi care îi prisosea. 
Obţinuse şi o pereche de bocanci din dotarea armatei, 
mărimea lui Scott, din rezerva modestă a prizonierilor 
care se ocupau cu distribuirea coletelor de la Crucea 
Roşie. Colecţia de haine era menită să ajungă la 


prizonierii nou-veniţi în lagăr, care aveau uniformele 
sfâşiate în urma paraşutării din avioanele lovite. De 
asemenea, luase cu el două pături subţiri de pe patul 
lui Scott, împreună cu o conservă de carne, nişte 
piersici la conservă şi jumătate kriiegsbrot, aproape 
mucegăită. Paznicul de la intrarea în celulă păru că 
ezită să îl lase înăuntru cu toate lucrurile acestea, dar 
Tommy îi oferi două ţigări,  cumpărându-şi 
permisiunea. 

Umbrele deja năpădiseră celula, furisându-se prin 
singura ferestruică, iar aerul era rece, întunecat. Din 
tavan sclipea becul gol, chior, aruncând o lumină 
slabă, luptându-se în zadar cu negura nopţii. 

Ca şi înainte, Scott era ghemuit pe podea, într-un 
colţ. Se ridică în poziţie de drepţi când Tommy intră în 
celulă. 

— Am făcut şi eu ce am putut, explică Tommy, 
înmânându-i hainele. 

Scott le luă cu un licăr de entuziasm în ochi: 

— lisuse, zise el trăgându-şi puloverul pe el şi 
încălţând bocancii, aruncându-şi mai apoi o pătură pe 
umeri şi aproape din aceeaşi mişcare apucând 
conserva de piersici. 

Rupse capacul şi sorbi conţinutul dulce, lipicios, 
dintr-o singură înghiţitură. Apoi porni la treabă cu 
conserva de carne. 

— Nu te grăbi, îl sfătui încet Tommy. Te vei simţi 
mai sătul aşa. 

Scott se opri cu mâna în aer, ţinând cu degetele o 
bucată de carne destinată să-i ajungă direct în gură, 
cât mai repede. Pilotul de culoare reflectă la ceea ce îi 
spusese Hart, apoi aprobă din cap: 

— Ai dreptate! Dar sunt mort de foame, Hart. 

— Locotenente, tuturor ne e foame, tot timpul. Ştii 


asta. Întrebarea este: în ce măsură? Acasă, când ziceai 
că eşti „mort de foame”, asta însemna probabil că 
trecuseră vreo şase ore de la ultima masă, iar acum 
eşti gata să te aşezi din nou la masă şi să te înfrupţi. 
Friptură la cuptor, poate. Cu legume gătite în abur şi 
cartofi natur, şi cantităţi uriaşe de sos. Sau friptură la 
tigaie cu cartofi pai. Şi cantităţi uriaşe de sos. 
Bineînţeles, aici „mort de foame” e mult mai aproape 
de adevăr, nu? Nu sunt doar câteva cuvinte, o frază pe 
care o folosim din obişnuinţă, fără măcar să ne 
gândim ce înseamnă de fapt. Nu e deloc aşa. 

Iarăşi, Scott se opri din mâncat, de data aceasta 
mestecând încet, cu grijă. 

— Ai dreptate, Hart. Mai eşti şi filozof pe deasupra. 

— Stalag Luft 13 scoate la iveală latura mai 
contemplativă a firii mele. 

— Asta din pricină că singurul lucru de care nu 
ducem lipsă este timpul. 

— Adevărat. 

— Cu excepţia mea, poate, zise Scott. Apoi ridică din 
umeri şi reuşi să schiţeze un zâmbet: Pui fript, zise el 
uşor. Apoi râse zgomotos, un singur hohot: Pui fript cu 
legume verzi şi piure de cartofi. După-amiaza de 
duminică tipică negrilor, când, după ce mergeam la 
biserică, predicatorul era şi el invitat la masă. Fir-ar 
să fie, era aşa de gustos, cu puţin usturoi prin cartofi 
şi piper pe pui doar aşa, să pişte un pic. Cu pâine de 
porumb şi o bere rece sau un pahar de limonadă 
proaspăt făcută, ca să meargă mai uşor... 

— Şi sos, adăugă Tommy. lInchise ochii visător 
pentru un moment. Mult sos, untos, frumos 
mirositor... 

— Da. Mult sos. Genul acela de sos care este atât de 
cremos, încât de-abia poţi să-l torni din vasul lui... 


— Poţi să vâri o lingură în el şi râmâne în picioare. 

Scott râse din nou. Tommy îi oferi o ţigară pe care 
aviatorul de culoare o primi. 

— Se zice că astea îţi taie pofta de mâncare, zise el 
inhalând fumul. Mă întreb dacă o fi adevărat. Scott îşi 
lăsă privirea să îi alunece pe conservele goale: Crezi 
că îmi vor da pui prăjit la ultima cină? întrebă el. 
Adică, nu e o tradiţie în acest sens? Condamnatul 
primeşte ceea ce cere înainte de a se înfăţişa în faţa 
plutonului de execuţie. 

— Asta e departe, zise brusc Tommy. N-am ajuns 
acolo încă. 

Scott clătină din cap, fatalist: 

— În orice caz, Hart, îţi mulţumesc pentru mâncare 
şi haine. Voi încerca să te răsplătesc cumva. 

Tommy inspiră adânc: 

— Spune-mi un lucru, locotenente Scott. Dacă tu nu 
l-ai ucis pe Vincent Bedford, atunci cine a făcut-o? Şi 
de ce? 

Scott se întoarse cu spatele. Scoase un rotocol de 
fum înspre tavan, urmarindu-l cum pluteşte diafan 
prin aerul rece până se risipi în întunericul din ce în 
ce mai pronunţat. 

— N-am nici cea mai vagă idee, răspunse el tăios. 

Își strânse pătura în jurul umerilor, apoi se ghemui 
încet în colţul celulei, ca şi cum ar fi coborât într-un 
lac cu ape liniştite şi întunecate. 

Fritz Unu aştepta afară, la intrarea în carceră, 
pentru a-l escorta pe Tommy înapoi în tabăra 
americană. Copoiul fuma şi îşi târâia neliniştit 
picioarele. Aruncă ţigara pe jumătate fumată când 
dădu cu ochii de Tommy; acesta a fost puţin surprins 
pentru că se ştia că Fritz Unu este un împătimit al 
tutunului, întocmai ca Hugh, fumând de obicei ţigările 


până îşi ardea degetele înainte de a le arunca, mai 
degrabă împotriva voinţei sale. 

— Este târziu, locotenente, zise neamţul. În curând 
se va da stingerea. Trebuie să ajungi în tabără. 

— Atunci hai să mergem, îi zise Tommy. 

Cei doi mărşăluiră prudent spre poartă sub privirile 
unei patrule de soldaţi cu mitraliere aflaţi în cel mai 
apropiat turn de pază şi ale unui Hundfuhrer cu 
câinele său, care tocmai se pregătea să verifice 
perimetrul. Câinele îl lătră o dată pe Tommy, dar a 
fost redus imediat la tăcere cu o smucitură a lanţului 
de metal cu care era legat. 

Poarta se închise în urma lor cu un scârţâit, iar cei 
doi îşi continuară drumul în tăcere, traversând terenul 
de adunare, îndreptându-se spre Baraca 101. Tommy 
se gândea că probabil mai târziu va avea mai multe 
întrebări pentru Fritz Unu. Dar în momentul de faţă, 
era teribil de intrigat de ritmul rapid de mers al 
neamţului. 

— Trebuie să ne grăbim, îi reaminti soldatul. 

— Dar ce-i cu graba asta? îl întrebă Tommy. 


— Nicio grabă, răspunse Fritz, imediat 
contrazicându-se: Ar trebui să fii la tine în dormitor. 
Repede. 


Ajunseră la aleea dintre barăci. Cea mai rapidă rută 
spre Baraca 101 era pe aici. Insă Fritz Unu îl prinse 
de mână pe Tommy, trăgându-l spre Baraca 103. 

— Trebuie să o luăm pe aici, insistă neamţul. 

Tommy se opri locului. Arătă înaintea lor: 

— Acesta este drumul bun, zise el. 

Fritz Unu îl trase din nou de o mână: 

— Şi pe aici vom ajunge la fel de repede. 

Tommy îl privi ciudat, apoi cercetă aleea cufundată 
aproape în totalitate în întuneric. Reflectoarele erau 


aprinse şi unul dintre ele îşi plimbă raza de lumina pe 
acoperişul barăcii celei mai apropiate. In conul de 
lumină, Tommy văzu burniţă şi ceaţă. Apoi realiză ce 
se găsea la capătul acelei alei, imediat după colţul 
ultimei barăci, un pic în afara câmpului său vizual. Era 
Abort-ul în care fusese găsit cadavrul lui Bedford. 

— Nu, zise Tommy brusc. Pe aici trebuie să o luăm. 

Își trase braţul din strânsoarea lui Fritz cu o 
smucitură şi o apucă pe aleea întunecată, plină de 
umbre misterioase. Copoiul ezită numai o secundă, 
apoi i se alătură. 

— Te rog, locotenente Hart. Vorbea în şoaptă: Mi s-a 
spus să te aduc înapoi pe drumul cel mai lung. 

— Ţi s-a spus? Cine ţi-a spus? se interesă Hart, 
continuând să meargă înainte. 

Amândoi avansau din umbră în umbră, calea lor 
fiind luminată doar de lumina slabă care răzbatea din 
interiorul  barăcilor, unde mai funcţiona încă 
electricitate şi, din când în când, de conul de lumină al 
reflectorului. 

Fritz Unu nu răspunse, dar nici nu mai era nevoie să 
o facă. Tommy Hart trecu de colţul clădirii şi îi zări pe 
cei trei bărbaţi care stăteau în faţa Abortului: 
Hauptmann Heinrich Visser, colonelul MacNamara şi 
maiorul Clark. 

Cei trei ofiţeri se răsuciră spre ei. MacNamara şi 
Clark fură cuprinşi instantaneu de mânie, în timp ce 
Visser doar rânji uşor. 

— Nu ai autorizaţie să te afli aici, izbucni Clark. 

Tommy luă poziţie de drepţi, salutând scorţos: 

— Domnule maior! Dacă aceasta are ceva de-a face 
cu actualul caz... 

— Locotenente, eşti liber! zise Clark. 

Dar în timp ce rostea acest ordin, din interiorul 


Abort-ului ieşiră trei soldaţi germani care se 
opinteau cu o folie de cauciuc lungă, închisă la 
culoare. Tommy realiză că în sacul cauciucat era 
ambalat cadavrul lui Vincent Bedford, ascuns privirilor 
nepoftite. Cei trei soldaţi coborâră cu atenţie cele 
câteva trepte şi lăsară jos povara. Apoi luară poziţie 
de drepţi înaintea lui Hauptmann Visser. Acesta dădu 
un ordin de neînțeles în germană, iar cei trei ridicară 
din nou cadavrul. Il cărară după colţul clădirii şi 
dispărură din vedere. In acel moment, un alt soldat 
german apăru la intrarea în Abort. Acesta purta un 
şorţ negru de măcelar şi ducea cu el o perie pentru 
curăţat, plină de spumă. Visser lătră încă un ordin 
către acest soldat, care îl salută, apoi se întoarse 
înăuntrul Abort-ului. 

Clark făcu un pas înainte, spre Tommy. Avea vocea 
puţin sugrumată de furie. 

— Repet: locotenente, eşti liber! 

Tommy salută încă o dată, apoi se îndreptă repede 
spre Baraca 101. Se gândea că a văzut câteva lucruri 
interesante - unul dintre gândurile care îl zgândăreau 
fiind ideea curioasă că a durat peste douăsprezece ore 
pentru a ridica rămăşiţele pământeşti ale lui Bedford 
de la locul unde fusese descoperit. Dar şi mai curios 
era faptul că germanii curăţau Abort-ul. Aceasta era 
o sarcină pe care o îndeplineau prizonierii. 

Se opri chiar în faţa intrării în baraca sa, respirând 
greu. „Dacă mai era vreo dovadă rămasă în Abort, 
acum a dispărut cu totul”, îşi spuse el. Pentru o clipă, 
se întrebă dacă nu cumva Clark şi MacNamara 
observaseră şi ei că Trader Vic fusese ucis în cu totul 
alt loc. Nu era sigur de talentele celor doi de a „citi” 
locul unei crime asemenea celei investigate în 
dimineaţa aceea. 


Dar era sigur de un lucru: Heinrich Visser 
observase. 

„Întrebarea, îşi continuă el firul gândurilor, era dacă 
neamţul împărtăşise observaţiile sale şi ofiţerilor 
americani.” 

Avea toate motivele să se simtă extrem de obosit 
după aceasta zi, dar semnele de întrebare şi 
nelămuririle pe care le adunase în minte îl ţinură treaz 
în patul său cu mult după ce se stinseră luminile, mult 
după ce toţi ceilalţi alunecaseră într-un somn tulburat 
de propriile coşmaruri. De mai multe ori închise ochii, 
încercând să facă abstracţie de sforăituri, de sunetul 
respiraţiilor, de întuneric, numai ca să îi apară 
înaintea ochilor cadavrul lui Vincent Bedford, 
înghesuit în cabina Abort-ului, sau imaginea lui 
Lincoln Scott, ghemuit în colţul celulei sale. Într-un 
mod ciudat, toate imaginile legate de ziua aceea şi 
care îl ţineau treaz erau reconfortante, şi aproape îl 
făceau să se simtă bine. Erau diferite, erau altceva - 
unice. Era un entuziasm, o emoție ataşată de ele care 
îi făceau inima să bată mai tare, îi ascuţeau mintea. 
Când adormi în final, ultimul gând care făcu trecerea 
spre somn era cel al plăcutei întâlniri care îl aştepta a 
doua zi de dimineaţă, cu Phillip Pryce. 

Însă nu lumina răsăritului îl trezi. 

Ci o mâna aspră, care i se lipi pe gură. 

Trecu direct din somn în frică. Sări pe jumătate din 
pat, dar presiunea mâinii îl împinse înapoi. Se zbătu, 
încercând să se ridice, dar se opri la auzul vocii care îi 
sâsâia la ureche: 

— Nu te mişca, Hart. Nu te mişca... 

Vocea era moale, alunecoasă. Pe moment parea că- 
şi aude sângele pulsând în urechi. Se întinse la loc pe 
pat. Mâna îi acoperea în continuare gura. 


— Ascultă-mă, yankeule, îi spuse vocea pe un ton o 
idee mai sus de şoaptă. Nu te uita în sus. Nu te 
întoarce, doar ascultă-mă. Şi n-ai să păţeşti nimic. Poţi 
să faci asta? Dă din cap dacă da. 

Tommy făcu întocmai. 

— Bun, zise vocea. 

Tommy înţelese ca bărbatul statea în genunchi 
lângă patul lui, chiar în spatele capului, învăluit în 
întuneric. 

Nici măcar razele ce răzbăteau de la reflectoarele 
de afară, reuşind să penetreze obloanele de lemn, nici 
măcar acestea nu îl ajutau să vadă cine îl ţine atât de 
strâns. Își dădu seama că omul îi ţinea mâna stângă 
peste gură. Nu ştia unde este dreapta lui. Şi nu ştia 
dacă are vreo armă la el. 

Deodată, auzi o a doua voce, şoptind din cealaltă 
parte a patului. Era uimit, iar corpul probabil îi 
tremura puţin, căci mâna i se strânse şi mai tare peste 
gură. 

— Întreabă-l, ceru a doua voce. Întreabă-l odată! 

Bărbatul de lângă el mărăi încet: 

— la spune-mi, Hart! Eşti un soldat bun? Poţi să 
respecţi ordinele? 

Tommy dădu din nou din cap. 

— Bine, şopti vocea, şuierând uşor. Ştiam eu. Pentru 
că, vezi tu, asta vrem şi noi de la tine. Asta e tot ce ți 
se cere. Să respecţi ordinele pe care le-ai primit. 
Acum, îţi aminteşti care sunt ordinele tale? 

Tommy continuă să dea din cap. 

— Ordinele tale, Hart, sunt să ajuţi să se facă 
dreptate. Nimic mai mult. Nimic mai puţin. Vei face 
asta, nu-i aşa, Hart? Vei ajuta să se facă dreptate? 

Încercă să vorbească, dar mâna îl împiedica. 

— Doar dă din cap, locotenente. 


Ca şi înainte, aprobă din cap. 

— Noi doar ne asigurăm că vei face asta, Hart. 
Nimeni nu vrea să vadă că nu se face justiţie. Te vei 
convinge că s-a făcut dreptate, da? 

Tommy nu se mişca. 

— Ştiu că aşa vei face, şuieră vocea pentru ultima 
oară. Cu toţii suntem siguri de asta. Toţi cei de aici... 
Tommy simţi cum bărbatul din stânga lui vrea să se 
îndepărteze de pat, către uşa dormitorului: Nu te 
întoarce. Nu vorbi. Nu aprinde nicio lumânare. Rămâi 
acolo, Hart. Şi ţine minte că ai o singură misiune: să 
respecţi ordinele... zise bărbatul. 

Îl mai strânse o dată, cu putere, apoi îi dădu drumul 
şi se pierdu în întuneric. Tommy auzi uşa deschizându- 
se, apoi închizându-se la loc. Încercmăd să îşi recapete 
suflul, ca un peşte aruncat brusc din mare pe uscat, 
Tommy rămase întins pe pat cum i se spusese, 
începând să perceapă din nou, încetul cu încetul, 
zgomotele obişnuite ale nopţii. Dar îi luă ceva timp ca 
să îşi domolească bătăile inimii. 


V 
Ameninţări 

Tommy nu suflă o vorbă. Din barăci, prizonierii 
ieşeau cu nemiluita pentru Appell-ul de dimineaţă. 
Cerul se luminase puţin, trecând de la un cenuşiu- 
stins, metalic, la un orizont de argint care aducea 
speranţa unei zile mai senine. Nu era atât de frig 
precum fusese în ziua precedentă, dar aerul mai 
păstra o umezeală neplăcută. In jurul său, ca 
întotdeauna, oamenii se plângeau, oamenii protestau 
nemulţumiţi, oamenii mormăiau obscenităţi, în timp ce 
alcătuiau formaţiile de cinci rânduri, pregatindu-se 
pentru procesul laborios al numărătorii. Copoii 
treceau printre rânduri, de la un capăt la altul, 
strigând numere în germană, luând-o iarăşi de la 
început şi repetându-le atunci când pierdeau şirul sau 
erau distraşi de întrebarea vreunui kriegie. Tommy 
asculta cu atenţie vocile, făcând un efort să 
recunoască în fragmentele de cuvinte care veneau 
dinspre aviatorii din jurul său glasurile celor doi 
bărbaţi care îl vizitaseră în acea noapte. 

Stătea în poziţie de repaus, prefăcându-se relaxat, 
încercând să pară plictisit aşa cum fusese în atâtea 
alte dimineţii, în realitate, întins ca un arc, tulburat de 
o anxietate nefamiliara pe care, dacă ar fi fost puţin 
mai vârstnic şi mai copt la minte, ar fi recunoscut-o ca 
fiind frică. Dar era o spaimă cu totul diferită faţă de 
spaima cu care el şi toţi ceilalţi prizonieri erau 
obişnuiţi: frica universală de a zbura direct într-o 
rafală de urmărire cu trasoare şi de a exploda. La 
gândul că cei doi care îl vizitaseră la pat noaptea 
trecută îl priveau chiar în acest moment, Tommy 
simţea nevoia să se răsucească pe călcâie, să 
cerceteze ochii celor care îl înconjurau în formaţie. Se 


uita pe furiş în jur, aruncând câte o privire când în 
dreapta, când în stânga, încercând să îi identifice pe 
cei doi care îl sfătuiseră că treaba lui era să respecte 
ordinele. Ca întotdeauna, era înconjurat de cei care 
zburaseră în toate aparatele de luptă posibile. In 
Mitehell şi Liberator, Fort şi Thunderbolt, Mustang, 
Warhawk şi Lightning. 

Cineva era cu ochii pe el, dar nu ştia cine anume. 

Fluierăturile şi neplăcerile acelei dimineţi erau 
aceleaşi ca în oricare altă dimineaţă. Rândurile 
inegale de aviatori americani nu erau cu nimic diferite 
de felul în care se prezentau în fiecare dimineaţă - 
numai că doi oameni erau absenţi. Unul era mort. 
Celalalt era la carceră, acuzat de crimă. 

Tommy răsuflă încet, încercând să se stăpânească să 
nu tremure. Își simţea inima bătând aproape la fel de 
repede ca noaptea trecută când se trezise cu o mână 
astupându-i gura. li vâjâia capul, iar pielea îl ustura, 
mai ales spatele, de parcă l-ar fi ars privirile celor pe 
care îi căuta în mulţime. 

Aerul dimineţii era rece - şi deodată i se păru că are 
gustul pietricelelor şlefuite pe care le scotea de pe 
fundul apelor repezi ale unui râu de acasă, ca să şi le 
pună sub limbă pentru a se răcori într-o amiază toridă 
de vară. Închise pleoapele pentru o clipă, imaginându- 
şi ape repezi, întunecate, clocotind cu spume albe, 
tâindu-şi drum printre stâncile de la Battenkill sau 
White River, ape care cădeau din colții Munţilor Verzi, 
topite din zăpezile târzii, alergând acum nebuneşte 
spre lacurile de acumulare din Connecticut sau 
Hudson. Această imagine îl linişti. 

Undeva, aproape, auzi un copoi mormâind numere. 

Deschise încet ochii şi văzu că numărătoarea era pe 
terminate. Privi peste teren şi, ca la un semn, îl zări pe 


Oberst Von Reiter, însoţit de Hauptmann Heinrich 
Visser, ieşind din clădirea birourilor, trecând de 
cordonul de gardieni ai lagărului, înţepeniţi cu toţii în 
salut, îndreptându-se înspre poarta principală şi spre 
aviatorii adunaţi în formaţii. Ca întotdeauna, Von 
Reiter era îmbrăcat cu o meticulozitate rigidă, fiecare 
dungă a uniformei sale impecabil croite spintecând 
parcă aerul; lui Tommy îi trecu prin minte că în timp 
ce Oberst înainta, cutele bine presate ale uniformei 
scoteau un zgomot asemănător unei săbii rotindu-se 
prin aer. Pe de altă parte, Visser era mai puţin aranjat, 
puţin mototolit chiar, de parcă noaptea trecută 
dormise în uniformă. Mâneca goală a pardesiului era 
prinsă în ace, dar tot flutura puţin în mers. 

Tommy urmări ochii Hauptmann-ului şi observă 
că, pe măsură ce acesta se apropia, trecea în revistă 
cu privirea rândurile de prizonieri, evaluând şi 
măsurând oamenii în timp ce ei luau poziţie de drepţi. 
Avea senzaţia ca Visser îi priveşte cu mânie, o mânie 
pe care o ascundea cu mare grijă, nereuşind însă prea 
bine. „Von Reiter, reflectă Tommy, cu toată alura lui 
milităroasă de prusac, desprins dintr-un afiş de 
propagandă, nu era decât un temnicer glorificat. Dar 
Visser, Visser era duşmanul.” 

Colonelul MacNamara şi maiorul Clark ieşiră din 
formaţie pentru a se confrunta cu cei doi ofiţeri 
germani. Urmă un mic schimb de saluturi şi o 
conversaţie şoptită, apoi MacNamara se răsuci spre 
ei, făcu un pas în faţă şi se adresa adunării: 

— Domnilor! strigă MacNamara. Orice zgomot de 
fond printre prizonieri se opri brusc; oamenii îşi 
întinseră gâturile înainte pentru a nu pierde o vorbă 
din ce avea de zis ofiţerul superior: Aţi aflat până 
acum de uciderea mizerabilă a unuia dintre noi. A 


venit timpul să punem punct tuturor zvonurilor, 
istorisirilor şi  vorbelor aruncate aiurea care 
înconjoară acest eveniment nefericit! 

MacNamara se opri, aşteptând până când privirile îi 
căzură pe Tommy Hart: 

— Căpitanul Vincent Bedford va fi înmormântat cu 
onoruri militare astăzi la amiază, în cimitirul din 
spatele Barăcii 119. La scurtă vreme după aceasta, 
bărbatul acuzat de moartea sa, locotenentul Lincoln 
Scott, va fi eliberat din carceră în custodia avocatului 
său, locotenentul Thomas Hart din Baraca 101. 
Locotenentul Scott va fi arestat în dormitorul său din 
acea baracă, exceptând momentele când va fi implicat 
în cercetările legitime pentru pregătirea apărării sale. 

MacNamara îşi mută privirea de pe Tommy, înapoi 
spre rândurile de oameni: 

— Nimeni nu are voie să îl amenințe pe locotenentul 
Scott! Nimeni nu are voie să Îi vorbească 
locotenentului Scott decât dacă are ceva pertinent de 
spus! Locotenentul Scott este în arest şi trebuie tratat 
ca atare! M-am făcut înţeles? 

La întrebarea sa, mulţimea îi răspunse tăcând. 

— Bine, continuă MacNamara. Locotenentul Scott 
va apărea în faţa unui tribunal al Curţii Marţiale, 
pentru o audiere preliminară, în maximum douăzeci şi 
patru de ore. Procesul său este programat pentru 
săptămâna viitoare. 

MacNamara ezită, apoi adăugă: 

— Până când tribunalul ajunge la o concluzie, 
locotenentul Scott trebuie tratat cu politeţe, cu 
respect, prin tăcere! In ciuda sentimentelor voastre şi 
a dovezilor strânse deja, el va fi presupus nevinovat 
până când un tribunal militar hotăreşte contrariul! 
Orice abatere de la acest ordin va fi pedepsită cu 


asprime! 

Colonelul stătea cu spatele drept, cu umerii traşi 
înapoi, cu picioarele puţin depărtate şi mâinile prinse 
la spate. Forţa ordinelor sale era ca un ocean care îi 
îneca pe prizonieri. Nu se auzi nici măcar un mârâit 
din liniile din spate. 

Tommy răsuflă încet. Era convins că ofiţerul n-ar fi 
putut să facă o declaraţie mai puţin favorabilă 
clientului său. Chiar şi cuvântul „nevinovat” fusese 
spus cu un ton care presupunea exact opusul. Ar fi 
vrut să iasă din rând şi să spună ceva în apărarea lui 
Lincoln Scott, dar îşi muşcă buzele şi îşi domoli acest 
impuls care ştia prea bine că nu ar fi fost nimănui de 
ajutor, ba chiar ar fi dăunat cazului său; aşadar, nu 
zise nimic. 

MacNamara aşteptă un moment, apoi se îndreptă 
spre ofiţerii germani. Se salutară, Von Reiter ridicând, 
ca de obicei cravaşa de piele la cozoroc, apoi plesnind- 
o cu zgomot de carâmbii cizmelor lustruite. 

Maiorul Clark mărşălui în faţa formaţiei, mişcându- 
se ca un boxer de talie mijlocie care tocmai îşi 
încolţeşte adversarul lovit şi aruncat în corzi. Cu faţa 
la oameni, răcni: 

— Liber! 

Prizonierii se  răspândiră în tăcere prin toate 
colţurile lagărului. 

Fritz Unu nu era de găsit, fapt ce îl surprinse pe 
Tommy, dar una dintre celelalte „nevăstuici” era 
informată asupra ordinului care îi permitea să meargă 
în partea britanica a lagărului. După ce Tommy îl 
„unse” cu vreo două ţigări ca să-l rupă de la ceea ce 
soldatul considera a fi o datorie esenţială - făcea de 
santinelă în jurul Barăcii 121, scurmând din când în 
când pământul cu piciorul - copoiul îl escortă pe 


Tommy până în Tabara de Nord, trecând de poartă, de 
birouri, de duşuri şi de carceră, rând pe rând. 

Hugh Renaday îl aştepta lângă sârma ghimpată, 
păşind agresiv dintr-o parte în alta în stilul său 
caracteristic, învârtindu-se într-un spaţiu mic şi 
fumând întruna. Se opri şi, când îl văzu pe Tommy 
grăbindu-se spre el, îi făcu semn cu mâna. 

— Sunt nerăbdător să aflu tot, domnule avocat. 
Haide, Phillip este excitat ca un dulău în călduri. Are 
câteva idei... 

Hugh se opri, în mijlocul acestui torent de vorbe, 
cercetând chipul prietenului său: 

— Tommy, arăţi groaznic. Ce s-a întâmplat? 

— Se vede chiar aşa? veni replica lui Tommy. 

— Eşti palid şi tras la faţă, prietene. N-ai putut să 
dormi? 

Tommy reuşi să schiţeze un zâmbet: 

— Mai degrabă, cineva n-a vrut ca eu să dorm. 
Haide, să vă pun la curent pe tine şi pe Phillip. 

Hugh tăcu mâlc, dădu din cap şi iuți pasul. Tommy 
zâmbi în sinea lui, admirând încă o dată una dintre 
calităţile cele mai preţioase ale prietenului său. Nu 
mulţi, atunci când le este stârnită curiozitatea, sunt în 
stare să tacă şi să înceapă să analizeze detaliile. Este 
o calitate care te poate face să pari mai degrabă 
taciturn, decât chibzuit. Tommy se întreba dacă Hugh 
este la fel de eficient în ce priveşte observaţiile şi 
emoţiile sale în carlinga bombardierului. „Probabil că 
da”, conchise el. 

Pe Phillip Pryce îl găsiră în dormitorul pe care îl 
împărțea cu Renaday, aplecat cu pioşenie de călugăr 
asupra unui birouaş rudimentar de lemn, scriind de 
zor pe o foaie de hârtie cu un creion mic şi subţire ca 
un ac, pe care îl ţinea bine strâns între degetele sale 


de o delicateţe aristocratică. Își ridică privirea şi tuşi 
cu putere, când cei doi intrară. Pe marginea mesei se 
afla un chiştoc de ţigară, încă aprins, iar scrumul era 
împrăştiat pe podea. Pryce zâmbi, îşi căută ţigara, o 
ridică şi începu să o agite prin aer ca un dirijor de 
filarmonică, dirijând crescendoul unei simfonii. 

— Foarte multe idei, băieţi, foarte multe idei... Apoi 
îl privi mai atent pe Tommy şi zise: Ah, dar văd că în 
interval de câteva ore s-au întâmplat mai multe. Ce 
informaţii noi ai pentru noi, domnule avocat? 

— Am avut onoarea de a fi fost vizitat la miezul 
nopţii de ceea ce eu consider a fi drept comitetul de 
veghe de la Stalag Luft 13, Phillip. Sau poate 
reprezentanța locala a Ku Klux Klan-ului. 

— Ai fost ameninţat? întreba Renaday. 

— Nu. Mai degrabă, mi s-a adus aminte... 

Tommy se lansă într-o scurta descriere, istorisindu- 
le cum a fost trezit de cineva care i-a astupat gura cu 
mâna. Descoperi că simplul fapt de a le povesti celor 
doi prieteni ai săi ce i s-a întâmplat îi risipise mare 
parte din ecourile anxietăţii care îl tulburase. Dar era 
îndeajuns de inteligent ca să înţeleagă că senzaţia de 
bine era falsă, aşa cum probabil era şi frica sa. Se 
hotări într-o măsură mai mare sau mai mică să 
menţină un anumit grad de prudenţă, o poziţie undeva 
între cele două extreme - frică şi siguranţă. 

— „Să urmezi ordinele”... asta mi-au zis. 

— Ticăloşii, îi scăpă lui Hugh. Nişte laşi. Ar trebui să 
mergem cu asta direct la SAO şi... 

Phillip Pryce ridică mâna, oprindu-şi colegul de 
dormitor în mijlocul frazei: 

— Hugh, băiete... În primul rând, nu vom dezvălui 
nicio informaţie - nici chiar despre ameninţări şi 
intimidări - celor din opoziţie. Asta ne slăbeşte. Şi îi 


face pe ei mai tari. Corect? Se întinse după o altă 
ţigară, înlocuind-o pe cea pe care o neglijase până 
acum, o aprinse, apoi scoase câteva fuioare prelungi 
de fum, privindu-le cum se destramă în drumul lor 
spre tavan: Te rog, Tommy, dacă vrei să începi. O 
descriere completă a tot ceea ce ai văzut şi ai făcut 
după ce te-ai despărţit de Hugh. Şi, dacă poţi, te rog, 
încearcă să reproduci toate conversațiile pe care le-ai 
purtat, cuvânt cu cuvânt. Atât cât îţi permite 
memoria... 

Tommy încuviinţă din cap. Nu se grăbi. Se folosi de 
toate amintirile pe care le avea şi îşi reconstitui 
activităţile din seara precedentă. Hugh se sprijini de 
unul din pereţi, cu braţele încrucişate pe piept, atent, 
încercând să absoarbă tot ce avea de spus Tommy. 
Pryce rămase cu ochii ridicaţi spre tavan, rezemat de 
spătarul scaunului, făcând scândurile de lemn să 
scârţâie în timp ce se legăna uşor. 

Când Tommy încheie, se uită spre englezul mai în 
vârstă care se oprise din legănat şi se aplecase înspre 
el. Pentru un singur moment, lumina slabă care se 
filtra prin fereastra murdară îi dădu o alură 
întunecată, umbrită, ca a unui om care se scoală din 
pat după o luptă cu moartea. Apoi, la fel de brusc, 
această expresie cadaverică se risipi şi chipul angular, 
aproape academic reveni la normal, luminat de un 
zâmbet maliţios, complice: 

— Şi zici că aceşti oaspeţi nocturni te-au numit 
„Yankeu”? 

— Da. 

— Ce interesant! Ce alegere interesantă de cuvinte! 
Ai mai detectat şi alte caracteristici specifice 
sudiştilor în felul lor de a vorbi? O tărăgănare lentă, 
şuierând consoanele poate, sau vreo expresie colorată 


care ar trăda apartenenţa lor geografică? 

— Vorbeau în şoaptă. O şoaptă poate uneori ascunde 
inflexiunile şi accentul. 

Pryce încuviinţă: 

— Adevărat. Dar cuvântul „yankeu” nu face asta, 
corect? Ba chiar imediat te îndreaptă în direcţia cea 
mai evidentă, nu? 

— Da. Unul din Nord nu ar folosi niciodată acest 
cuvânt. Nici cineva din Vest 

— Modul acesta de adresare te face să emiţi 
anumite presupuneri. Te face să tragi anumite 
concluzii. Te face să te gândeşti la ceva anume, nu 
crezi? 

Tommy îi zâmbi prietenului său: 

— Într-adevar, aşa este, Phillip. Într-adevăr. Şi tu ce 
anume sugerezi? 

Pryce strănută cu zgomot dar îşi reveni cu un rânjet 
satisfăcut. 

— Ei bine, zise el domol, savurând fiecare cuvânt în 
timp ce vorbea. Experienţa mea este cam aceeaşi cu a 
lui Hugh. Din o sută de cazuri, nouăzeci şi nouă 
implicau un tăietor de lemne care a comis o 
brutalitate aparent evidentă, un caz simplu. In 
general, ceea ce este evident este şi adevărat... 

Făcu o pauză, lăsând zâmbetul să îi joace pe chip, 
trăgându-i colțurile gurii în sus,  ridicându-i 
sprâncenele, încreţindu-i fruntea. 

. Dar întotdeauna există acea situaţie, una într-o 
sută. lar eu nu am încredere în cuvintele şi limbajul 
care te conduc la concluzii, în loc să îţi bazezi 
raţionamentul pe fapte. 

Pryce se ridică de pe scaun şi păşi prin cameră, 
mânat brusc de ideile ce îi veneau în minte. Deschise 
un mic dulap făcut dintr-o cutie goală şi scoase la 


iveală ceaiul şi ceştile. 

— Phillip, zise Tommy, simțindu-se uşurat pentru 
prima dată în acea dimineaţă, eşti o vulpe şireată. Ai o 
idee, nu? Despre ce este vorba? 

— Nu, nu. N-am ajuns încă acolo, răspunse Pryce, 
aproape chicotind. Nu cred că voi specula mai departe 
până nu aflu mai multe. Tommy, dragul meu băiat, mai 
aruncă un lemn în sobă şi haide să ne luăm ceaiul. Am 
făcut nişte însemnări care cred că te vor ajuta cu 
chestiunile de procedură care vor apărea. [i-am 
sugerat şi câteva piste pentru cercetări... 

Pryce ezită, apoi adăugă, pe un ton cât se poate de 
serios, astfel că aceste vorbe căpătară o anumită 
greutate în mintea lui Tommy: 

— Cred că următoarele câteva ore vor fi critice. Se 
vor întâmpla mai multe lucruri care vor influenţa acest 
caz. Ai grijă de clientul tău atunci când va fi eliberat. 
Hugh, bazează-te pe instinctele tale. Cred că ar fi 
înţelept ca noi toţi să ne fixăm în minte convingerea că 
locotenentul Scott este nevinovat. 

Ceilalţi doi încuviinţară. Pryce trase aer în piept: 

— Convingerea este o chestiune ciudată pentru un 
avocat al apărării, Tommy. Nu este necesar să crezi în 
clientul tau pentru a-l apăra. Unii spun că este mai 
uşor să nu ai o opinie, că încrederea şi cinstea nu fac 
decât să întunece detaliile legii. Dar în această situaţie 
nu cred că se aplică interpretările obişnuite. In cazul 
nostru, apărarea locotenentului Scott, cred că trebuie 
să crezi din toata inima în nevinovăția sa, indiferent 
de cât de dificil este acest lucru. Bineînţeles, o dată cu 
această convingere vine o mai mare responsabilitate. 
Viaţa sa va fi cu adevarat în mâinile tale. 

Tommy aprobă: 

— Când îl văd din nou, voi căuta adevăral, zise el 


destul de pompos, ceea ce îl făcu pe Phillip Pryce să 
zâmbească, ca directorul unei şcoli de băieţi puţin 
amuzat de excesul de zel, fără îndoiala sincer, al 
elevilor săi. 

— Tommy, băiete, cred că suntem cam departe de 
descoperirea adevărului. Dar ar fi înţelept să începem 
să îl căutăm. Minciunile sunt întotdeauna mai uşor de 
găsit decât adevărul. Poate că reuşim să dezvăluim 
câteva minciuni. 

— Aşa vom face, răspunse Tommy. 

— Ah, iată şi atitudinea demnă de un american. 
Slavă Domnului pentru asta! Aşa te vreau! 

Pryce tuşi şi râse, apoi se întoarse spre ei: 

— Tommy, Hugh, încă un lucru. Un lucru esenţial, 
cel puţin aşa cred eu. 

— Ce este? 

— Găsiţi locul unde a fost ucis Trader Vic. Locul 
acela vă va spune multe. 

— Nu prea ştiu cum să fac asta. 

— Îl vei găsi dacă vei face ceea ce trebuie să facă un 
adevarat avocat pentru a înţelege acest caz. 

— Ce anume? 

— Să te pui pe rând în pielea tuturor celor implicaţi. 
Victima. Acuzatul. Şi nu îi neglija pe cei care sunt pe 
post de judecători. Pentru că exista o sumedenie de 
motive care stau la baza acuzării unui om, şi o groază 
de motive pentru care este dat un verdict şi este 
esenţial ca tu să înţelegi complet toate forţele care 
lucrează cu atâta sârguinţă înainte ca evenimentul să 
aibă loc. 

Tommy încuviinţă. 

Pryce luă un ceainic şi îl balansă cu putere prin aer 
ca să îşi dea seama dacă are apă în el, apoi îl puse pe 
plita de pe soba de fontă. 


— Faimosul tăietor de lemne al lui Hugh poate să fie 
întins pe podea, duhnind a alcool, cu un pistol 
descărcat în mână. Dar cine i-a dat arma? Cine i-a 
turnat în pahar? Şi cine l-a înjurat, stârnind 
încăierarea? Şi, mai important încă, cine va câştiga 
sau va pierde în urma morţii amantului care zace pe 
podeaua barului? 

Pryce zâmbi din nou, un zâmbet larg adresat lui 
Renaday şi lui Hart. 

— Toate forţele, Tommy. Toate forţele. 

Se opri, apoi adăugă: 

— Pe cuvântul meu, nu m-am mai distrat aşa de bine 
de când afurisitul acela de Messerschmidt ne-a luat în 
vizor. Hugh, e gata ceaiul? Pentru o clipă, zâmbetul 
englezului păru să i şteargă de pe buze: Bineînţeles, 
probabil că tânărul domn Scott nu găseşte situaţia la 
fel de fascinantă. 

— Probabil că nu, zise Tommy. Pentru că eu încă 
mai cred că vor să îl execute. 

— Asta e problema în război, mormăi Hugh 
Renaday, în timp ce pregătea ceainicul şi ceştile 
ciobite. Întotdeauna există un afurisit de ticălos 
mârşav care încearcă să te omoare. Cine vrea lapte în 
ceai? 

Gardianul de la intrarea în celula lui Lincoln Scott îi 
lăsă pe cei doi aviatori să intre, fără să scoată o vorbă. 
Era aproape de miezul zilei, deşi interiorul cenuşiu al 
celulei îţi dădea impresia că e dimineaţă devreme. 
Tommy bănuia că ordinul de aşa-zisă punere în 
libertate al lui Scott va fi pus în practică în curând, 
dar se gândi că ar fi mult mai interesant să îl 
chestioneze pe Scott acum, cât se afla în starea de 
nelinişte pe care i-o creau izolarea şi austeritatea 
carcerei. Îi împărtăşi gândurile sale lui Hugh care 


dădu din cap şi îi răspunse: 

— Lasă-mă să vorbesc şi eu cu el. Să mă folosesc de 
abordarea banală, dar sigură a poliţistului de 
provincie, ce zici? 

Tommy a fost de acord. 

Când Tommy şi Hugh intrară în celulă, aviatorul din 
Tuskegee făcea flotări într-un colţ. Scott executa 
exerciţiile precis - trupul se ridica şi cobora la loc ca 
un metronom - şi număra cu voce tare. Cuvintele 
reverberau în spaţiul închis, umed. Auzindu-i intrând, 
ridică privirea, dar nu se opri până nu ajunse la o sută. 
Apoi se împinse în palme şi se ridică în picioare, 
cercetându-l pe Hugh, care îi întoarse căutătura cu 
aceeaşi intensitate. 

— Acesta este... ? întreba Scott. 

— Ofiţer de zbor Hugh Renaday. El este prietenul 
meu şi a venit să ne ajute. 

Scott întinse mâna, scuturându-i-o pe a lui Hugh. 
Însă aviatorul de culoare nu-i dădu drumul imediat. În 
schimb, rămaseră aşa o secundă sau două, în tăcere, 
în timp ce pilotul negru cerceta fiecare trăsătură a 
feţei canadianului. Hugh îi răspunse cu o privire la fel 
de scrutătoare. 

Apoi Scott îi zise din senin: 

— Aţi fost poliţist, nu? Inainte de război. 

Hugh încuviinţă. 

Brusc, Scott dădu drumul mâinii lui Hugh. 

— Bine, domnule poliţist. Puneţi întrebările pe care 
le aveţi. 

Hugh lăsă să-i treacă un zâmbet pe faţă: 

— De ce crezi ca am întrebări pentru dumneata, 
locotenente Scott? 

— Altfel de ce ai fi venit până aici? 

— Păi, e clar că Tommy are nevoie de ajutor. Şi dacă 


Tommy are nevoie de asistenţă, atunci ai nevoie şi 
dumneata. Este vorba de o crimă, ceea ce înseamnă 
dovezi, martori şi proceduri. Nu crezi că un fost 
poliţist poate ajuta, cu toate acestea? Chiar şi aici, la 
Stalag Luft 13? 

— Bănuiesc că da. 

Hugh aprobă: | 

— Bun, zise el. Imi pare bine că am lămurit acest 
aspect chiar de la început. Locotenente, sper să îmi 
lămureşti şi alte lucruri. Acum, putem spune că 
victima, căpitanul Bedford, te ura, corect? 

— Da. De fapt, domnule Renaday, el ura cine eram şi 
ceea ce reprezentam. Nu mă cunoştea pe mine, ca 
persoană. Pur şi simplu ura ideea în sine. 

Hugh dădu din cap: 

— O distincţie interesantă. Ura ideea că un om de 
culoare poate fi pilot, asta vrei să spui? 

— Da. Dar probabil era ceva mai profund chiar şi 
decât asta. Ura faptul că un om de culoare aspira şi 
excela într-un domeniu rezervat de obicei albilor. Ura 
progresul. Ura realizările. Ura ideea că am putea fi 
egali. 

— Deci, în după-amiaza când a încercat să te 
ademenească să treci peste linia-limită, această 
acţiune nu a fost direcţionată împotriva dumitale ca 
persoană, ci mai mult împotriva a ceea ce reprezinţi? 

Scott ezită, apoi răspunse: 

— Da. Aşa cred. 

Hugh zâmbi: 

— Atunci, acei nemţălăi cu mitraliere nu te-ar fi 
făcut praf pe dumneata, ci doar un ideal? 

Scott nu răspunse. 

Hugh zâmbi maliţios: 

— Spune-mi, locotenente, este mai puţin dureros să 


mori pentru o idee? Oare este sângele tău altfel 
colorat dacă mori pentru un concept? 

Iarăşi, Scott rămase tăcut. 

— Pot să te întreb, locotenente: urai şi dumneata 
într-o manieră similară? Nu-l urai, de fapt, pe 
căpitanul Bedford, în schimb urai ceea ce considerai a 
fi viziunea învechită şi prejudecățile pe care el le 
întrupa? 

Ochii lui Scott se îngustară; făcu o pauză înainte să 
răspundă, de parcă devenise deodată precaut: 

— Uram ceea ce el reprezenta. 

— Şi ai face orice ca să învingi aceste prejudecăţi 
odioase, corect? 

— Nu. Da. 

— Păi, care e? 

— Aş face orice. 

— Înclusiv să mori pentru asta? 

— Da, dacă aş crede că o fac pentru cauză. 

— Vorbeşti de cauza egalităţii? 

— Da. 

— E de înţeles. Dar ai omori în numele acestei 
cauze? 

— Da. Nu. Nu este aşa de simplu şi dumneavoastră 
ştiţi asta, domnule Renaday. 

— A, locotenente, te rog, spune-mi Hugh. 

— Bine, Hugh. Nu este aşa de simplu. 

— Serios? De ce nu? 

— Avem o conversaţie despre cazul meu sau vorbim 
în general? 

— Sunt atât de separate, locotenente Scott? 

— Da, Hugh. 

— Atunci spune-mi: în ce fel sunt diferite? 

— Pentru că eu îl uram pe Bedford şi voiam să ucid 
orice ideal rasist pe care el îl reprezenta, dar nu l-am 


omorât pe el. 

Hugh se rezemă de peretele celulei. 

— Înţeleg. Bedford reprezintă tot ceea ce tu vrei să 
distrugi. Dar nu ai profitat de această oportunitate? 

— Corect. Nu eu l-am omorât pe ticălos! 

— Dar ti-ar fi plăcut să o faci? 

— Da. Dar n-am făcut-o! 

— Înţeleg. E al naibii de convenabil pentru tine că a 
murit, nu-i aşa? 

— Da! 

— Un noroc, nu? 

— Da! 

— Dar nu eşti tu cel care l-a ucis? 

— Da! Nu! La naiba! Poate că am vrut să-l văd mort, 
dar nu eu l-am omorât! De câte ori trebuie să vă spun 
lucrul ăsta? 

— Cred că de mai multe ori. Lui Tommy îi va fi greu 
să prezinte o asemenea distincţie în faţa unui tribunal 
militar. Aceştia sunt nişte obtuzi notorii când vine 
vorba de asemenea subtilităţi, locotenente, zise Hugh 
sarcastic. 

De acum, Lincoln Scott era vânăt de furie. Se vedea 
în muşchii încordaţi ai gâtului care ieşeau în evidenţă 
ca nişte linii călite într-o oţelarie infernală. Ochii îi 
erau larg deschişi, iar maxilarul ieşit înainte; furia 
părea că se scurge pe trupul său o dată cu sudoarea 
care îi năpădise fruntea. Hugh Renaday era la câţiva 
paşi distanţă, sprijinit de peretele celulei. Corpul său 
părea relaxat, moale. Din când în când sublinia o idee 
cu o fluturare a mâinii sau dându-şi ochii peste cap, 
privind spre tavan, luând în derâdere parcă 
tăgăduielile aviatorului de culoare. 

— Dar ăsta este adevărul! Cât de greu poate fi să 
pledezi pentru adevăr? aproape strigă Scott, cuvintele 


lovindu-se de pereţii goi ai celulei. 

— Şi ce relevanţă are adevărul? răspunse moale 
Hugh. 

Această întrebare păru că îi taie respiraţia pilotului 
de culoare. 

Scott era aplecat înainte din talie şi replica aceasta 
îl lăsă cu gura căscată, ca şi cum forţa cuvintelor 
adunate pentru a răspunde îi blocase gâtul ca nişte 
navetişti care se grăbeau din cale-afară să prindă 
trenul la o oră de vârf. Pentru un moment se răsuci 
spre Tommy, cerându-i parcă ajutorul, dar nu zise 
nimic. Tommy îşi ţinea gura. li trecu prin minte că 
sunt toţi trei luaţi la bani mărunți, cercetaţi din cap 
până în picioare în această cămăruţă: înălţimea, 
greutatea, văzul, tensiunea şi pulsul. Dar poate mai 
important, aici şi acum se stabilea dacă erau de partea 
celor buni sau a celor răi în acest proces declanşat de 
o crimă violentă şi inexplicabilă. 

Hugh sparse cu entuziasm tăcerea care se aşternuse 
în cameră: 

— Aşadar, zise el repezit, ca un matematician care 
se apropia de finalul unei ecuaţii kilometrice, ai avut 
motiv. O grămadă de motive. Motive din plin, nu-i aşa, 
locotenente? Şi deja ştim că ai avut ocazia, pentru că 
deja ai recunoscut asta inocent, în faţa tuturor celor 
care se ridică împotriva dumitale că ai părăsit dor- 
mitorul în toiul nopţii cu pricina. Tot ceea ce lipseşte 
este mijlocul. Mijlocul de a realiza crima. Şi îi 
suspectez pe omologii noştri că examinează această 
întrebare chiar în momentul de faţă. 

Hugh îi aruncă lui Scott o privire pătrunzătoare. 
Continuă să vorbească în termeni enervanţi, direcţi: 

— Locotenente Scott, nu crezi că e mai logic să îţi 
recunoşti crima? În multe privinţe, nimeni nu te va 


condamna. Vreau să spun, cu siguranţă, prietenii lui 
Bedford vor fi indignaţi, dar cred că putem să pledăm 
că ai fost provocat. Provocat. Da, Tommy, cred cu 
adevărat că aceasta trebuie să fie abordarea noastră. 
Locotenentul Scott trebuie să recunoască sincer ceea 
ce s-a întâmplat... a fost o luptă dreapta, nu-i aşa, 
locotenente? Adică, el împotriva dumitale. În Abort. 
Pe întuneric. Ai fi putut fi dumneata în locul lui... 

— Nu l-am ucis pe căpitanul Bedford! 

— Tommy, putem să  pledăm pentru lipsa 
premeditării. Divergenţe ca între bărbaţi care până la 
urmă au dus, inevitabil, la o încăierare tipică. Armata 
are de-a face cu aşa ceva mai mereu. Omor prin 
imprudenţă, de fapt... probabil o să facă vreo douăzeci 
şi cinci de ani, muncă silnică, nimic mai mult... 

— Nu ma ascultați! N-am omorât pe nimeni! 

— În afară de germani, bineînţeles... 

— Da! 

— Duşmanul? 

— Da. 

— A, dar Bedford nu era un duşman de acelaşi 
calibru? 

— Da, dar... 

— Înţeleg. Este perfect în regulă să îi omori pe 
nemți, dar e greşit să îl omori pe celalalt? 

— Da. 

— Locotenente, nu prea are sens ceea ce spui 
dumneata! 

— Nu l-am omorât! 

— Ba eu cred că da! 

Din nou Scott deschise gura ca să răspundă, dar se 
opri. Îl privi pe Hugh Renaday, răsuflând din greu, ca 
un om care se luptă cu valurile şi curenţii oceanului, 
chinuindu-se să ajungă la siguranţa de pe țărm. Părea 


că ia o decizie interioară, apoi vorbi, într-o manieră 
rece, dură, pe un ton egal şi direct, o voce care trăda 
patima abia stăpânită, vocea unui om antrenat să se 
lupte şi să ucidă. 

— Dacă m-aş fi hotârât să îl ucid pe Vincent Bedford, 
zise Lincoln Scott, nu aş fi făcut acest lucru în secret. 
L-aş fi omorât în văzul tuturor. Şi aş fi făcut-o cu 
ăsta... 

Cu aceste vorbe, Scott păşi mai aproape de 
Renaday, executând un croşeu de dreapta, oprindu-se 
la timp pentru a nu-i atinge faţa canadianului. 
Lovitura era sălbatică, iute ca fulgerul, trimisă cu 
acuratețe şi brutalitate. Pumnul încleştat al aviatorului 
era la câţiva centimetri de bărbia lui Renaday şi acolo 
rămase. 

— Asta aş fi folosit, zise Scott, aproape în şoaptă. Şi 
nu aş fi făcut-o în secret. 

Hugh se zgâi la pumn preţ de o secundă, apoi întâlni 
privirea scăpărătoare a pilotului de culoare: 

— Eşti foarte rapid, zise el calm. Te-ai antrenat? 

— Mănuşile de aur. Campion la categoria uşoară 
pentru Vestul Mijlociu. Trei ani la rând. N-am fost 
niciodată învins în ring. Mai multe knock-out-uri 
dintr-o lovitura decât pot să număr. 

Scott se întoarse spre Tommy: 

— M-am lăsat de box, explică el înţepat, pentru că 
îmi afecta educaţia. 

— Şi studiile tale? se interesă Hugh. 

— După ce mi-am luat licenţa magna cum laude de 
la Universitatea Northwestern, am obţinut titlul de 
doctor în psihologie educaţională la Universitatea din 
Chicago, îl lămuri Lincoln Scott. De asemenea, am 
studiat ingineria aeronautică, deşi nu au legătură una 
cu alta. Am urmat acele cursuri pentru a deveni 


aviator. 

Lăsă pumnul şi mâna să îi cadă pe lângă trup şi făcu 
un pas înapoi, aproape întorcându-le spatele acestor 
doi albi, oprindu-se însă şi privindu-i direct în ochi, pe 
fiecare în parte: 

— Şi nu am omorât pe nimeni, doar germani. Aşa 
cum mi-a ordonat ţara. 

Cei doi bărbaţi îl lăsară pe Lincoln Scott în celula sa 
şi merseră în Tabăra de Sud. Tommy inspiră adânc; ca 
întotdeauna, pereţii înguşti ai celulei de carceră îi 
trezeau o uşoară senzaţie de nelinişte, amintindu-i că 
trebuie să îi fie frică. Carcera era limita; încă puţin şi 
ar fi răbufnit claustrofobia sa latentă. Nu era o 
peşteră, un dulap sau un tunel, dar avea ceva din 
aspectele întunecate, negative ale fiecăruia şi acest 
lucru îl agita, stârnind în sufletul său vechile spaime 
ale copilăriei. 

În secţiunea americană a lagărului se aşternuse o 
linişte ciudată; pe terenul de exerciţii nu mai era 
obişnuitul număr de oameni, iar în jurul perimetrului 
lagărului nu se mai plimba nimeni. Vremea se 
îmbunătăţise din nou, cerul bavarez fiind străpuns pe 
ici, pe colo de raze de soare şi pete de albastru, 
aruncând o strălucire vie asupra pinilor din pădurea 
apropiată. 

Hugh păşea înainte hotârât, rapiditatea cu care-şi 
mişca picioarele oglindind calculele din mintea sa. 
Tommy Hart ţinea pasul lângă el astfel că erau umăr 
la umăr - o pereche de bombardiere de talie mijlocie 
zburând în formaţie strânsă, de acoperire. 

Pentru un moment, Tommy îşi înălţă privirile spre 
cer. Își imagină şiruri de avioane aşteptându-şi rândul 
pe pistele din Anglia, Sicilia şi Africa de Nord. Işi 
închipui zgomotul hârâit, egal, al tuturor motoarelor 


pornite, un muget imens, uniform de energie, 
crescând în intensitate şi forţă, făcut de falangele de 
avioane care alergau pe pistă şi se desprindeau 
anevoie de sol, încărcate cu bombe grele, avântându- 
se în văzduh. Zări deasupra sa o coloană de lumina ce 
îşi croise drum prin pătura subţiată a norilor şi îşi 
spuse că, în diverse colţuri ale lumii, existau 
comandanţi de zbor care, stând în birourile lor sigure 
şi privind acelaşi soare, se gândeau probabil că e o zi 
frumoasă ca să trimită tineri să ucidă sau să moară 
pentru ţară. „Aceasta era o problemă simpla”, îşi zise. 
Nu prea era loc de întors. Nu prea aveai de ales. 

Iși cobori privirile şi medită la ceea ce văzuse şi 
auzise în carceră. Trase aer în piept şi îi şopti 
însoţitorului său: 

— N-a făcut-o el. 

Hugh nu răspunse preţ de câţiva paşi, lăsându-şi 
picioarele să străbată câţiva metri buni din suprafaţa 
noroioasă a lagărului. Apoi vorbi la fel de încet, ca şi 
cum ei doi împărtăşeau un secret important: 

— Nu. Nici eu nu cred asta. După ce mi-a plasat 
pumnul în faţă, nu. Acum asta chiar are logică, zic eu, 
dacă există ceva pe aici care să aibă logică. Dar nu 
asta este problema, nu-i aşa? 

Tommy scutură din cap şi răspunse: 

— Problema este că în prezent totul pare să îl 
învinovăţească pe el. Chiar şi vehemenţa cu care 
neagă că l-a omorât pe Bedford sugerează că el ar fi 
criminalul. Pe deasupra, ai văzut, nu ţi-a fost greu să îl 
întorci cum ai vrut tu. Chestia asta mă face să mă 
întreb ce fel de martor va fi Lincoln Scott în apărarea 
sa. 

Tommy gândi: „Când în aparenţă adevărul susţine o 
minciună, oare nu este şi reversul valabil?” Dar nu îşi 


exprimă aceasta idee. 

— Încă nu am discutat despre sângele de pe pantofi 
şi haină. Acum, Tommy, cum naiba a ajuns acolo? 

Tommy mai făcu câţiva paşi, meditând la această 
problemă. Apoi răspunse repede: 

— Păi, Hugh, Scott ne-a spus că se furişează 
noaptea afară ca să meargă la toaletă. Nimeni nu se 
furişează din dormitor încălţat cu o pereche de bocanci 
grei, care fac mult zgomot pe podelele de scândură 
veche, nu? Ai trezi toată ţara în felul ăsta. Şi nimeni nu 
se culcă îmbrăcat în haina de aviator, chiar dacă e 
frig. Fac pariu că şi-a agăţat-o de un cui bătut în 
peretele dormitorului, la fel ca toţi ceilalţi în acea 
încăpere. La fel ca tine, aşa cum fac şi eu în fiecare 
seară. Cât de greu ar fi fost pentru cineva să „împru- 
mute” aceste haine? 

Hugh mârâi. Apoi zise: 

— Fac prinsoare pe următoarea bucată de ciocolată 
pe care o primesc la pachet că exact aici voia să 
ajungă şi Phillip mai devreme. O înscenare. 

— Perfect, dar de ce? 

Hugh ridică din umeri: 

— Asta îmi scapă, Tommy. N-am nici cea mai vagă 
idee. 

Cei doi continuară să meargă în ritm alert, până 
când Hugh deschise din nou vorba: 

— Tommy, unde ne grăbim aşa? 

— La înmormântare. Şi după aceea vreau să găseşti 
pe cineva şi să îl interoghezi. 

— Şi cine este acest cineva? 

— Doctorul care a examinat cadavrul lui Vic. 

— Nu ştiam că l-a examinat cineva. 

Tommy încuviinţă: 

— Cineva l-a examinat. În afară de Hauptmann 


Visser. Noi trebuie doar să-l găsim pe acest doctor. lar 
în acest lagăr nu există decât vreo doi sau trei 
candidaţi logici. Se află cu toţii în Baraca 111, unde 
sunt localizate serviciile medicale. Într-acolo te vei 
îndrepta. Eu voi asigura escorta pentru locotenentul 
Scott. Nu am să-l las să traverseze lagărul de unul 
singur... 

— Am să te însoțesc şi eu. Nu cred că va fi prea 
plăcut. 

— Nu, răspunse Tommy, bravând mai mult decât era 
cazul. Am să fac asta de unul singur. Vreau ca 
implicarea ta să nu fie făcută publică, măcar până 
obţinem prima audiere. Şi mai important de altfel este 
să ne asigurăm că nimeni nu află de Phillip şi modul în 
care el ne ghidează. Dacă într-adevăr este vorba de o 
înscenare, de o conspirație, este mai bine ca cel care 
trage sforile să nu ştie că adversarul său este unul 
dintre cei mai buni avocaţi de la Old Bailey. 

Hugh era de acord: 

— Tommy, începu el zâmbind puţin, ai şi tu ceva 
viclenie în tine. Şi zicând acestea, izbucni într-un 
hohot de râs, fără a fi prea amuzat totuşi: Ceea ce 
este, probabil, un lucra foarte bun, zise ca pentru sine 
în timp ce iuţiră pasul, având în vedere cu ce ne 
confruntăm aici. Orice ar fi chestia asta. 

Canadianul mătăhălos mai făcu câţiva paşi, apoi 
întrebă: 

— Bineînţeles, Tommy, apare o întrebare care nu-mi 
dă pace: Despre ce naiba de conspirație vorbim noi 
aici? Hugh se opri brusc; îşi ridică ochii din pământ, 
uitându-se în zare peste terenul de exerciţii, peste 
linia de demarcare, dincolo de turnurile de pază şi 
echipajele lor de soldaţi cu mitraliere, trecând de 
gardul de sârmă ghimpată, cu ochii la lumea de afară: 


Aici? Mă întreb, oare despre ce e vorba aici? 

Tommy îi urmări privirea, peste gardul de sârmă. 
Pentru o clipă se întrebă dacă aerul va fi mai plăcut 
atunci când va fi eliberat. Despre asta scriau 
întotdeauna poeţii: gustul dulce al libertăţii. Se luptă 
cu nevoia de a se gândi acasă. Imagini din 
Manchester, mama şi tatăl său aşezaţi la masă într-o 
seară de vară sau Lydia mergând cu bicicleta pe 
trotuarul prăfuit din faţa casei sale într-o după-amiază 
tomnatică, atunci când în briza răcoroasă se simte izul 
aproape imperceptibil al iernii ce urmează... Avea 
părul blond care îi cădea în şuviţe aurii pe umeri; 
Tommy simţi impulsul de a-l atinge, de a-l mângâia, ca 
şi cum ea ar fi fost aievea acolo. Aceste imagini se 
loviră de el şi pentru o singură clipă lumea aspră şi 
murdară a lagărului începu să se şteargă din ochii săi. 
Dar imediat visul se risipi, la fel de repede precum 
venise. Îl privi pe Hugh, care părea că aşteaptă un 
răspuns la întrebare, aşa că îi spuse, cu o mică ezitare 
şi îndoială în glas: 

— Nu ştiu. Nu încă. Nu ştiu. 

Un prizonier nu moare, el doar suferă. 

Un regim alimentar inadecvat, maniera obsesivă în 
care se aruncau în sport sau teatru improvizat, sau în 
orice altă activitate pe care o alegeau ca să treacă 
timpul, sentimentul straniu de anxietate la gândul 
întoarcerii acasă, combinate cu neadaptarea la viaţa 
în prizonierat, frigul permanent, umezeala şi mizeria, 
igiena precară, susceptibilitatea la boli, plictiseala 
contrazisă de speranţă, care la rândul ei era 
contrazisă de gardul omniprezent - toate aceste 
lucruri confereau vieţii o incredibilă fragilitate şi 
durere. Ca tusea lui Phillip ce nu avea de gând să se 
vindece, prizonierii erau în permanenţă intimidaţi de 


moarte, însă aceasta rareori venea şi bătea la uşă 
cerându-şi birul înfricoşător. 

În cei doi ani petrecuţi în lagăr, Tommy nu fusese 
martor decât la vreo douăsprezece decese, iar 
jumătate dintre cei care muriseră fuseseră oameni 
care o luaseră razna şi încercaseră să fugă la miezul 
nopţii, murind agăţaţi în sârma ghimpată a gardului, 
cu foarfece improvizate în mână, sfâşiaţi de rafala 
mitralierei unui Hundfuhrer. Şi de-a lungul anilor 
mai fuseseră câţiva care sosiseră la Stalag Luft 13 
după ce suferiseră răni teribile când se prăbuşiseră cu 
avioanele lor şi fuseseră apoi inadecvat trataţi în 
spitalele germane. Consecvenţa bombardamentelor 
aliate zi şi noapte a limitat cantitatea de medicamente 
şi antibiotice atât de preţioase pentru germani şi 
foarte mulţi dintre chirurgii lor cei mai buni muriseră 
deja în spitalele din prima linie, tratând răniții de pe 
frontul rusesc. Dar politica Luftwaffe faă de 
ocazionalii aviatori aliaţi care păreau să fie supuşi 
riscului din pricina rănilor sau a bolilor era să 
aranjeze repatrierea lor prin Crucea Roşie elveţiană. 
De obicei, aceasta se realiza înainte ca nefericitul pilot 
să moara. Luftwaffe prefera ca prizonierii care aveau 
boli terminale sau răni fatale să moară în grija 
elveţienilor, astfel, ei erau mai puţin vinovaţi. 

Nu îşi aducea aminte de vreo ocazie în care un 
prizonier să fi fost înmormântat cu onoruri militare. 
De obicei, înmormântările se desfăşurau simplu sau cu 
un discret moment comemorativ, ca onorurile pe care 
orchestra de jaz le adusese unuia dintre membrii săi. 
Era surprinzător că Von Reiter permitea funeralii mi- 
litare; germanii voiau ca prizonierii să gândească 
precum nişte prizonieri, şi nu ca nişte soldaţi. Era 
mult mai uşor să păzeşti un om care se gândeşte la el 


însuşi ca la un prizonier, decât să păzeşti un om care 
se consideră un războinic. 

La răspântia prăfuită formată din două barăci şi 
aleile convergente, Tommy îi indică lui Hugh direcţia 
în care se găsea baraca-spital, apoi se grăbi pe aleea 
îngustă dintre 119 şi 120, care îl ducea spre cimitir. 
Deja auzea vocile venind de după colţ, dar încă nu 
ajunsese suficient de aproape pentru a desluşi clar 
cuvintele rostite. 

Tommy încetini pasul, ocolind Baraca 119. 

Lângă mormântul pregătit în pripă se adunaseră 
peste trei sute de prizonieri, aranjaţi în formaţie. 
Tommy îi recunoscu aproape instantaneu pe toţi cei 
din Baraca 101 şi pe mulţi dintre ceilalţi aviatori, 
probabil câte un reprezentant din restul clădirilor. 
Lângă careurile de prizonieri stăteau în repaus şase 
soldaţi germani, înarmaţi cu puşti semiautomate. 

După cum se aştepta, sicriul lui Trader Vic fusese 
încropit din scândurile cutiilor în care erau livrate 
coletele de la Crucea Roşie. Lemnul uşor era 
materialul de construcţie preferat pentru aproape 
toate obiectele de mobilier din tabăra americană, dar 
Tommy se gândi cu ironie că nimeni nu se aştepta ca 
aceste scânduri să alcătuiască vreodată propriul 
coşciug. La capul sicriului erau trei ofiţeri: 
MacNamara, Clark şi un preot care citea Psalmul 23. 
Preotul fusese doborât deasupra Italiei cu o vară 
înainte, când îşi luase puţin cam prea în serios sarcina 
de a îndruma un grup de aviatori dintr-o echipă 
specializată pe bombardiere uşoare şi alesese să 
zboare într-una din incursiunile deasupra oraşului 
Salemo într-o vreme când trupele antiaeriene 
germane de la sol erau încă active, iar luptătorii 
germani mai aruncau încă rafale în aer. 


Avea o voce monotonă, ascuţită, care reuşea să 
strice farmecul şi rezonanţa faimoaselor versuri ale 
psalmului. Când recita „Domnul este pastorul meu...” 
o făcu în aşa fel, încât Dumnezeu chiar părea un 
cioban pus să aibă grijă de o turmă de oi, şi nu 
Domnul care are grijă de cei aflaţi în pericol. 

Tommy ezită, neştiind dacă să se alăture formațiilor 
sau să privească totul de pe margine. În acel răstimp, 
auzi o voce de lângă el, care îl luă cu totul prin 
surprindere: 

— Şi ce anume aştepţi să vezi, locotenente Hart? 

Se răsuci brusc spre autorul întrebării. 

Hauptmann Heinrich Visser era la câţiva paşi 
distanţă, fumând o ţigară cafenie, rezemat cu spatele 
de Baraca 119. Neamţul ţinea ţigara ca pe o săgeată, 
ridicând-o anevoie la buze, bucurându-se însă de 
fiecare fum tras. 

Tommy luă aer în piept: 

— Nu mă aştept la nimic, răspunse el încet. Cei care 
se duc undeva cu anumite aşteptări sunt în general 
recompensaţi văzând exact lucrul pe care l-au 
anticipat. Eu sunt aici ca simplu observator şi orice 
văd aici este ceea ce am nevoie să văd. 

Visser zâmbi: 

— A, zise el, replica unui om deştept. Dar nu a unui 
militar. 

Tommy ridică din umeri: 

— Atunci, bănuiesc că nu sunt soldatul perfect. 

Visser scutură din cap: |. 

— Vom vedea, probabil. In zilele ce vor urma. 

— Şi dumnevoastră, Hauptmann? Sunteţi soldatul 
perfect? 

Neamţul clătină din cap: 

— Din nefericire, nu. Dar am fost până acum un 


soldat foarte eficient. Remarcabil de eficient. Dar nu 
perfect. Cred că aceste lucruri nu sunt tocmai la fel. 

— Engleza dumitale este foarte bună. 

— Mulţumesc. Am locuit mult timp în Milwaukee, cu 
mătuşa şi cu unchiul meu. Poate, dacă aş mai fi stat un 
an sau doi, m-aş fi considerat mai mult american decât 
german. Îţi poţi închipui, locotenente, că eram destul 
de priceput la jocul de baseball? Neamţul privi în jos 
spre braţul care îi lipsea: Bănuiesc că acum nu mai 
sunt. Chiar dacă aş fi avut... Aş fi putut rămâne. Dar 
nu am făcut-o. Am ales să mă întorc în patria mama la 
studii. Şi astfel am fost prins şi eu în evenimentele 
măreţe care au avut loc în ţara mea. 

Visser îşi aruncă privirea spre înmormântare: 

— Colonelul MacNamara, zise germanul încet, 
măsurăndu-l cu mare atenţie. Impresia mea inițiala a 
fost că este un om care crede că viaţa de prizonier la 
Stalag Luft 13 reprezintă o pată în cariera sa. Un 
eşec. Uneori, când mă priveşte, nu pot să spun dacă 
mă urăşte, laolaltă cu toţi germanii, pentru că aşa a 
fost învăţat, sau dacă mă urăşte pentru că îl împiedic 
să îmi mai ucidă compatrioţii. Şi cred că, poate, pe 
lângă toate aceste sentimente de ură, MacNamara se 
urăşte şi pe el însuşi. Dumneata ce crezi, locotenente 
Hart? Este un SAO pe care îl respecţi? Este el genul 
de conducător care dă un ordin şi oamenii îl urmează 
imediat, fără întrebări, fără a ţine cont de vieţile lor şi 
de propria siguranţă? 

— Este un ofiţer superior şi este respectat. 

Neamţul nu îşi întoarse privirea către Tommy, dar 
râse: 

— A, locotenente, ai deja calităţile unui diplomat. 

Trase un singur fum din ţigară, prelung, apoi aruncă 
chiştocul în ţărână, stingând jarul sub botul cizmei: 


— Oare ai un viitor şi în avocatură, mă întreb? 

Visser zâmbi, apoi continuă: 

— Şi mă mai întreb dacă asta ţi se cere cu adevărat. 

Hauptmann-ul se întoarse spre Tommy: 

— O înmormântare nu este întotdeauna numai un 
sfârşit, nu-i aşa, locotenente? Nu este acesta doar 
începutul a ceva nou? 

Zâmbetul lui Visser se strâmbă în colţul gurii, tras 
de vechile cicatrici. Apoi se întoarse cu spatele, 
aţintindu-şi iarăşi ochii pe procesiune. Vocea 
pastorului trecuse la citirea unui fragment din Noul 
Testament, povestea despre pâini şi peşti, o alegere 
foarte proastă pentru că probabil le făcea poftă 
tuturor prizonierilor prezenţi, înfometați cu toţii. 
Tommy observă că nu era niciun steag peste coşciug, 
însă haina de piele a lui Vic, cu stindardul american 
cusut pe mânecă, fusese împăturită cu grijă şi pusă în 
centrul sicriului. 

Pastorul termină de citit, iar formaţiile luară poziţie 
de drepţi. Din rândurile de oameni se desprinse un 
trompetist, umplând aerul cu sunetele triste ale 
instrumentului său. Pe măsură ce acestea se topeau în 
văzduh, un pluton de soldaţi germani păşi în faţa 
formațiilor, îşi ridicară puştile la umăr şi traseră o 
singură salvă spre cerul limpezit aproape în întregime 
acum, ca şi cum ar fi urmărit să risipească norii negri 
ce mai rămăseseră, dezvăluind în toată splendoarea ei 
cupola albastră a cerului. 

Zgomotul împuşcaturilor avu un ecou scurt. Lui 
Tommy nu îi scapă faptul că zgomotul salvei ar fi fost 
acelaşi dacă cei şase soldaţi ar fi fost adunaţi într-un 
pluton de execuţie. 

Din formaţie rupseră rândurile patru bărbaţi care, 
ajutându-se de frânghii, coborâră sicriul lui Trader Vic 


în groapa proaspăt săpată. Apoi maiorul Clark le dădu 
ordinul de împrăştiere, aşa că oamenii se îndepărtară 
în grupuleţe, în direcţia zonei centrale a taberei. 
Câţiva, destui, îi aruncară priviri piezişe lui Tommy 
Hart. Dar nimeni nu sufla un cuvânt. 

La rândul său, Tommy întâlni multe priviri, 
răspunzându-le cu o căutătură dură. Bănuia că şi cei 
care îl ameninţaseră cu o seară înainte erau printre 
aviatorii care se perindau prin faţa lui. Dar cine 
anume erau, despre asta nu avea nici cea mai vagă 
idee. Ochii nimănui nu trădau vreo ameninţare. 

Visser îşi mai aprinse o ţigară şi începu să fredoneze 
Aupres de ma Blonde, o melodie franţuzească cu un 
ritm săltăreţ în contrast evident cu solemnitatea 
funeraliilor. Era ca o insultă. 

Deodată, Tommy îl zări pe maiorul Clark venind spre 
el. Faţa lui Clark era rigidă, cu mandibulă împinsă 
înainte: 

— Hart, zise el direct. Nu eşti bine venit aici. 

Tommy luă poziţie de drepţi: 

— Căpitanul Bedford a fost şi prietenul meu, 
domnule maior, răspunse el, deşi nu era absolut sigur 
că această afirmaţie era adevărată. 

Clark nu îi răspunse, în schimb se întoarse spre 
Hauptmann, salutându-l: 

— Hauptmann Visser, vă rog să vă ocupați de 
eliberarea locotenentului Scott, acuzatul, în custodia 
locotenentului Hart. Acum este un moment potrivit, cu 
siguranţă. 

Visser salută, zâmbind: 

— Cum doriţi, domnule maior. Mă voi ocupa de asta 
imediat. 

Clark aprobă. Se uită din nou la Tommy: 

— Nu eşti bine venit, zise iarăşi şi se îndepărtă. 


În spatele lui, Tommy auzea prima mână de pământ 
căzând pe capacul sicriului lui Trader Vic. 

Hauptmann Visser îl escortă pe Tommy Hart înapoi 
la carceră pentru a-l elibera pe Lincoln Scott. Pe 
drum, ofiţerul german le făcu semn unor gardieni cu 
cască de metal pe cap şi lui Fritz Unu să îi însoţească. 
Continuă să fredoneze melodioare vesele, alerte, de 
cabaret. Cerul se întindea albastru deasupra lor, 
ultimele fuioare de nori cenuşii alergau speriate spre 
est. Tommy privi în sus şi observă dungile albe ale 
unor aparate B-17 ce traversau cerul. Nu mai era mult 
până să fie atacati, îşi zise el. Dar încă erau prea sus, 
poate la vreo cinci mile distanţă, şi încă relativ în sigu- 
ranţă. Când coborau la altitudini mai joase pentru 
raidurile de bombardament, atunci erau în cel mai 
mare pericol. 

Se uită spre clădirea urâtă, joasă a carcerei şi îşi 
dădu seama că la fel era şi pentru Lincoln Scott. 
Pentru o clipă, se gândi că pentru el era mai bine să 
rămână în celulă, dar imediat, la fel de repede precum 
venise, gândul acesta dispăru. Se semeţi, îndreptându- 
şi spatele şi realiză că situaţia cu care se confrunta nu 
era cu nimic diferită de situaţia de deasupra, a 
aviatorilor din aer. O misiune, un obiectiv, călătoria 
ameninţată pe parcursul întregului drum. Mai aruncă 
o ultimă privire spre cer şi se gândi că nu poate, nu 
are voie să realizeze mai puţin decât cei care zburau 
acum deasupra lui. 

Scott se ridică în picioare în clipa în care Tommy 
intră în celulă: 

— La naiba, Hart, sunt gata să ies de aici, îl luă el în 
primire. Ce iad! 

— Nu ştiu sigur ce ne paşte de acum încolo, 
răspunse Tommy. Bănuiesc că va trebui să le luam pe 


toate pe rând, pe măsură ce se ivesc. 

— Eu sunt gata, insistă Scott. Vreau doar să scap de 
aici. Ce-o fi o fi. 

Pilotul de culoare părea încordat, ca un arc gata să 
plesnească. 

Tommy încuviinţă: 

— Bine, atunci. Vom traversa tabăra direct spre 
Baraca 101. Te vei duce direct în dormitorul tău. 
Odată ajunşi acolo, ne vom gândi la următorul pas. 

Scott aprobă din cap. 

Când ieşiră la lumina zilei, acuzatul clipi des. Pentru 
o clipă îşi frecă ochii, încercând să înlăture întunericul 
care i se lipise pe ochi în carceră. Sub braţul stâng 
ţinea toate hainele sale şi pătura, astfel că mâna 
dreaptă îi era liberă. Strânse pumnul cu putere, gata 
să îl lanseze într-un croşeu ca acela pe care îl ţintise 
spre Hugh Renaday în acea dimineaţă. Pe măsură ce 
ochii se adaptară la lumina de afară, Scott părea că se 
îndreaptă, că îşi recapătă statura atletică, iar când 
ajunseră la poartă, Scott păşea deja cu precizie 
militară, părând de departe că mărşăluieşte undeva, la 
marginea terenului de paradă de la West Point, 
pregătindu-se să defileze prin faţa unui grup de 
demnitari importanţi. Tommy rămase lânga el, la 
rândul său flancat de doi gardieni, la un pas în urma 
lui Fritz Unu şi Hauptmann Visser. 

Ajungând la poarta de lemn şi sârmă ghimpată ce 
dădea spre Tabăra de Sud, ofiţerul german se opri. 
Urmă un schimb rapid de cuvinte cu Fritz Unu, care îl 
salută, apoi adresă câteva cuvinte celor doi gardieni. 

— Doreşti o escortă până la baraca dumitale? îl 
întrebă el pe Lincoln Scott. 

— Nu, răspunse simplu Scott. 

Visser zâmbi: 


— Poate că locotenentul Hart vede importanţa unei 
escorte? 

Tommy aruncă o privire scurtă prin gardul de sârmă 
ghimpată către tabără. Se vedeau câteva grupuleţe de 
oameni; totul părea normal. Pe teren, câţiva jucau 
baseball, iar alţi prizonieri se plimbau pe marginea 
taberei. Vedea oameni sprijiniți ici şi colo de câte o 
baracă, citind sau doar discutând între ei. Câţiva se 
prăjeau la soare, profitând de vremea mai caldă. 
Nimic nu indica faptul că avusese loc o înmormântare 
cu mai puţin de o oră mai devreme. Nimic nu sugera 
furie sau mânie. Stalag Luft 13 arăta ca întotdeauna. 

Şi asta îl îngrijoră pe Tommy. Trase are în piept: 

— Nu, zise el într-un final. E bine aşa. 

Visser oftă adânc, aproape batjocoritor. 

— Cum doriţi, pufni, cu ochii la Tommy. Este destul 
de ironic, nu? Eu vă ofer protecţie împotriva propriilor 
camarazi de arme. De-a dreptul ciudat, nu crezi şi 
dumneata, locotenente Hart? 

Întrebarea lui Visser era mai mult retorică, iar 
Tommy oricum nu avea de gând să îi răspundă. Visser 
rosti câteva vorbe în germană şi gardienii înarmaţi se 
dădură la o parte. Fritz Unu le făcu şi el loc să treacă. 
Era încruntat şi părea agitat. 

— Pe mai târziu, atunci, mai zise Visser. 

Fredonă câteva acorduri dintr-o melodie 
necunoscută lăsând să îi treacă pe faţă zâmbetul său 
crud, de acum familiar. 

Apoi ofiţerul se opri, se întoarse spre soldaţii care 
aveau în grijă poarta şi cu o mişcare largă a singurului 
braţ pe care îl mai avea le făcu semn să deschidă 
poarta. _ 

— Locotenente, până aici ne-a fost. Sa mergem. În 
pas de marş, zise Tommy. 


Umăr la umăr, cei doi o luară din loc. 

Când Tommy auzi primul fluierat, poarta de-abia 
începuse să se închidă în urma lor. Acestuia i se mai 
alătură încă unul, apoi un al treilea şi un al patrulea, 
sunetele ascuţite învălmăşindu-se laolaltă, cutreierând 
lagărul în toată lungimea şi lăţimea lui în câteva 
secunde. Prizonierii care jucau baseball se opriră şi se 
întoarseră spre ei. Înainte să fi parcurs cinci metri, 
normalitatea aparentă ce domnise peste tabără a fost 
înlocuită de zgomotele bocancilor grăbiţi şi de 
bufniturile şi zdrăngăniturile uşilor trântite. 

— Ține ochii drept înainte, şopti Tommy, dar nu era 
necesar, căci Lincoln Scott se semeţi şi mai tare, 
păşind cu hotârârea reînnoită a unui alergător de 
cursă lungă care zăreşte linia de sosire. 

În faţa lor se vedeau mulţimi de oameni năvălind din 
barăci, mişcându-se la fel de repede de parcă 
fluieraturile „nevăstucilor” îi chemau la un Appell sau 
sirenele antiaeriene dăduseră alarma. În câteva 
secunde, sute de oameni se adunaseră într-o mare 
fremătătoare, nealcătuind atât o formaţie, cât o 
baricadă. Mulțimea - Tommy nu era încă sigur dacă 
nu cumva era vorba de o gloată organizată - se 
adunase chiar în calea lor. 

Nici Lincoln Scott, nici Tommy nu încetini, 
apropiindu-se de adunare. 

— Nu te opri, îi suflă lui Lincoln Scott. Dar nici nu te 
certa cu ei. 

Din colţul ochiului prinse un semn de încuviinţare 
abia perceptibil din partea pilotului din Tuskegee, 
însoţit de un mormăit: înţelegea. 

— Ucigaşule! 

Nu putea să spună cu exactitate de unde venise 
vocea, dar oricum de undeva din mijlocul şuvoiului 


clocotitor de oameni. 

— Criminalule! se alătură un alt glas. 

Dinspre oamenii care le blocau calea începu să se 
ridice o larmă înfundată. Vorbe furioase şi ură se 
amestecau cu diverse epitete injurioase şi fluieraturi. 
Furia creştea în intensitate pe măsură ce ei înaintau. 

Tommy îşi ţinea privirea îndreptată înainte, sperând 
că va da peste unul dintre ofiţerii superiori, dar nu era 
nici urmă de ei. Observă că Scott încetinise puţin, deşi 
afişa aceeaşi hotarăre ca mai-nainte. Pentru o clipă, 
lui Tommy îi trecu prin minte că sunt ca o corabie 
care pluteşte cu viteză înspre un țărm stâncos, 
nebănuind sau neluând în considerare faptul că se vor 
sfărâma. 

— Fir-ai al dracului de negrotei criminal! 

Se aflau acum la cel mult trei metri de masa de 
oameni. Nu ştia dacă zidul viu se va deschide pentru a 
le face loc sau nu. În acea secundă, îi zări pe câţiva 
dintre cei cu care împărțea dormitorul. Erau oameni 
pe care îi considera prieteni; nu apropiaţi, dar totuşi 
prieteni. Ei erau cei cu care împărțea mâncarea şi 
cărţile, şi ocazionala reverie despre viaţa de acasă, 
momente împărtăşite de dor şi speranţă, vise şi 
coşmaruri. În acel moment, nu credea că îi vor face 
vreun rău. Bineînţeles, nu era sigur de acest lucru 
pentru că nu ştia prea bine cum îl privesc ei acum. 
Dar credea că s-ar putea ca sentimentele lor 
contradictorii, cu siguranţă, să-i facă să ezite în aceste 
clipe şi aşa, lovindu-se din când în când de umărul lui 
Scott, schimbă direcţia, pentru a se îndrepta direct 
spre ei. 

Îi auzea respiraţia lui Lincoln Scott: gâfâia uşor în 
ritmul impus de cadenţa paşilor. 

Alte voci şi insulte reverberară în jurul lui, cuvintele 


traversau spaţiul dintre aviatori mai repede decât îl 
puteau duce pe el picioarele. 

Auzi pe cineva spunând: 

— Ar trebui să încheiem asta chiar acum! 

Şi, mai rău, un cor de aprobări. 

Ignoră amenințările. In acea clipă îşi aduse brusc 
aminte de vocea uluitor de calmă a căpitanului său din 
Texas, acum decedat, în timp ce o conducea pe Lovely 
Lydia printr-o furtună de foc şi moarte şi care, fără a 
ridica măcar tonul, vorbea liniştit în difuzorul 
bombardierului: „La naiba, băieţi, doar n-o să lăsăm 
oleacă de necaz să ne vie de hac, nu?” Şi se gândi că 
aceasta era tot o furtună şi trebuia să zboare direct 
prin mijlocul ei, exact cum a făcut şi căpitanul lui, 
chiar dacă ultima îl costase nu numai viaţa sa, ci şi 
vieţile tuturor celor aflaţi la bord, cu excepţia uneia 
singure. 

Şi aşa, fără să îşi încetinească pasul, Tommy o luă 
direct prin mulţime. Erau atât de aproape unul de 
altul, de parcă ar fi fost legaţi cu funii invizibile. 
Împreună cu Scott se năpustiră asupra celor care le 
blocau calea. 

Mulțimea ezită. Tommy văzu cum colegii săi de 
dormitor dau un pas înapoi şi le fac loc să treacă, 
formând o mică deschidere în forma unui V. În acea 
breşă se avântară el şi Scott. Imediat fură învăluiţi din 
toate părţile, căci mulţimea se lipi la loc în spatele lor. 
Dar oamenii din faţa lor le făceau loc; iar partea asta, 
deşi strâmtă, era suficientă pentru ca ei să poată 
înainta în continuare. 

Apropierea oamenilor îi păli ca un vânt. Vocile din 
jurul lor se mai domoliră, fluierăturile şi epitetele se 
pierdură; se chinuiau să înainteze prin masa de 
oameni într-o tăcere totală, stranie, care era poate mai 


rea decât zgomotul insultelor de mai adineauri. Lui 
Tommy i se păru că nimeni nu-i atinge, însă era dificil 
să păşească înainte, la fel de greu cum îţi este să treci 
prin ape repezi, unde curentul şi puterea râului te 
împinge şi te trage de mâini, de piept. 

Şi, deodată, erau de partea cealaltă. 

Ultimii din mulţime le făcură loc şi Tommy zări 
brusc drumul spre barăci, neblocat de nimeni. Era ca 
şi cum ar fi ieşit cu avionul dintr-un nor negru şi plin 
de fulgere într-un petic de cer senin, sigur. 

Încă mărşăluind, în tandem, Tommy şi Scott se 
îndreptară grăbiţi spre Baraca 101. În urma lor, 
mulţimea rămase tacută. 

Scott respira ca un om care a boxat cincisprezece 
runde. Tommy de-abia acum realiză că respiraţia lui 
sacadată, şuierătoare o dubla pe cea a pilotului de 
culoare. 

Nu ştia de ce anume a întors puţin capul în acel 
moment, dar oricum, a făcut-o. Doar o mică răsucire a 
gâtului şi o privire aruncată spre dreapta. Şi în acea 
căutătură scurtă, îi surprinse pe colonelul MacNamara 
şi pe maiorul Clark, în spatele unei ferestre murdare 
dintr-o baracă alăturată, ascunşi aproape cu totul 
vederii, urmărind înaintarea lor prin tabăra 
americană. Tommy a fost deodată cuprins de o 
indignare aproape incontrolabilă, îndreptată către cei 
doi ofiţeri superiori, pentru că ei permisesem ca 
ordinul lor expres să fie contrazis. „Nimeni nu are voie 
să îl amenințe... tratat cu politeţe... ”, asta era ceea ce 
în termeni foarte clari ceruse MacNamara. Şi acum 
era martorul încălcării acestui ordin direct. În acea 
secundă, Tommy era gata să se întoarcă şi să se ducă 
la cei doi comandanţi, cuprins de indignare şi de o 
dorinţă de confruntare. Dar în toiul acestui acces subit 


de furie auzi un alt glas care îi vorbea, sugerându-i că, 
poate, aceasta nu a fost decât o lecţie foarte 
importantă, ceva ce ar trebui ţinut doar pentru sine. 

Se decise să urmeze sfatul acestei voci. 

Tommy le întoarse spatele, nu înainte de a se 
asigura că MacNamara şi Clark şi-au dat seama că îi 
văzuse iscodind la fereastră. Cu negrul lângă el, urcă 
treptele de scândură ale Barăcii 101. 

Lincoln Scott a fost cel care a deschis vorba: 

— Ei bine, spuse el încet, e rău. 

La început, Tommy nu era sigur dacă aviatorul 
vorbeşte de caz sau de încăpere, pentru că se putea 
spune acelaşi lucru despre amândouă. Tot ce 
acumulaseră ceilalți prizonieri care  împărţiseră 
dormitorul fusese ridicat. Nu mai rămăsese decât un 
singur pat de lemn acoperit cu o saltea de paie de un 
albastru murdar. O singură pătură cenuşie fusese 
lăsată deasupra. Lincoln Scott îşi aruncă pe pat 
păturile şi hainele pe care le avea cu el. Deşi 
încăperea era luminată difuz de afară, becul din tavan 
ardea. Masa şi dulapul improvizate se găseau la capul 
patului. Pilotul se uită înăuntru şi descoperi că 
proviziile sale şi cele două cărţi se află la locul lor, 
neatinse. Singurul lucru care lipsea în mod 
inexplicabil era tigaia făcuta de el. 

— Putea fi şi mai rău, declară Tommy. 

De data aceasta a fost rândul lui Scott să se întoarcă 
spre el, încercând să ghicească dacă se referea la 
cazare sau la cazul său. 

Ambii tăcuseră un moment, apoi Tommy întrebă: 

— Aşadar, când te-ai culcat la loc, după ce te-ai 
întors din preumblările tale la toaletă, unde ţi-ai pus 
haina de pilot? 

Scott făcu un gest spre uşă: 


— Chiar aici, zise el. Fiecare avea câte un cui. 
Fiecare îşi punea haina aici. Aşa ne era mai uşor să ne 
îmbrăcăm cu ele când se declanşau sirenele sau 
fluierele. 

Scott se aşeză obosit pe pat, luând Biblia în mână. 

Tommy se apropie de perete. 

Cuiele lipseau. In placa de lemn a peretelui erau opt 
găuri micuţe, aranjate în grupuri de câte două la vreo 
jumătate de metru distanţă, dar atât. 

— Unde îşi punea Vic haina? 

— N-o să-ţi vină să crezi, lângă a mea. Noi eram 
ultimii doi în linie. Fiecare folosea întotdeauna acelaşi 
cui pentru că voiam ca atunci când e nevoie, să ne 
putem lua haina în grabă. De aceea sunt distanţate, 
perechi. 

— Unde crezi că sunt acum cuiele astea? 

— Habar n-am. De ce le-ar fi luat cineva? 

Tommy nu-i răspunse, deşi ştia prea bine motivul. 
Căci nu doar cuiele lipseau. Era un argument. Se 
răsuci spre Scott care începuse să întoarcă paginile 
Bibliei: 

— Tatăl meu este preot baptist, îi explică Scott. 
Biserica Baptistă Muntele Sion din sudul oraşului 
Chicago. Şi întotdeauna îmi spunea că Sfânta Carte 
îmi va fi călăuză în vremurile grele. Cât despre mine, 
eu sunt mai sceptic decât el, dar nu vreau să refuz cu 
totul Mesajul. 

Degetul pilotului se strecură între paginile cărţii şi, 
cu un gest scurt, o deschise. Privi pagina şi începu să 
citească primele cuvinte pe care îi căzură ochii. 

— Matei, Capitolul şase, versetul douăzeci şi patru: 
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va uri 
pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul şi îl va 
nesocoti pe celălalt”. 


Scott izbucni în râs: 

— Bănuiesc că e adevărat. Tu ce crezi, Hart? Doi 
stăpâni? Închise Biblia cu zgomot, apoi răsuflă 
prelung: Bine, atunci care este următorul pas? Acum, 
că am trecut dintr-o celulă într-alta, ce mă aşteaptă? 

— Din punct de vedere al procedurii? Mâine ai o 
audiere. O prezentare oficială a acuzațiilor. Iţi declari 
nevinovăția. Vom avea ocazia să examinăm dovezile 
strânse împotriva ta. Apoi, săptămâna viitoare începe 
procesul. 

— Un proces! Interesant cuvânt pentru a descrie 
situaţia. Şi, domnule avocat, care este abordarea 
dumitale? 

— Îi întârziem. Le punem la îndoială competenţa. 
Invocăm legalitatea procedurilor. Cerem mai mult 
timp pentru a intervieva toţi martorii. Susţinem că 
exista un conflict de jurisdicție în ceea ce priveşte 
acest caz. Cu alte cuvinte, folosim fiecare chichiţă ca 
armă, pe cât de bine putem. 

Scott încuviinţă, dar în mişcarea capului său se 
simţea un început de resemnare. Îl privi pe Tommy: 

— Oamenii aceştia, acum, în tabără, se adunaseră 
cu toţii şi strigau la noi. Apoi, când am trecut printre 
ei, tăcerea. Am crezut că vor să mă omoare. 

— Aşa am crezut şi eu. 

Clătină din cap, lăsându-şi ochii în pământ: 

— Ei nu mă cunosc. Nu ştiu nimic despre mine. 

Tommy nu-i răspunse. 

Scott se lăsă pe spate, cu privirile aţintite în tavan. 
Pentru prima oară, Tommy simţi un amestec de 
nelinişte şi de îndoială în spatele atitudinii combative 
a pilotului. Pentru câteva clipe, Scott ramase cu ochii 
pironiţi la scândurile văruite ale tavanului, apoi la 
becul care ardea în centru. 


— Ştii, aş fi putut să fug. Aş fi putut să scap. Şi acum 
n-aş mai fi fost aici. 

— Ce vrei să spui? 

Vocea lui Scott era calmă, hotârâtă: 

— Vezi tu, noi deja ne îndepliniserăm misiunea 
noastră de însoţire. Îndepărtaserăm vreo două atacuri 
asupra formaţiei şi apoi îi însoţisem înapoi la bază. Ne 
îndreptam spre casă, Nathaniel Winslow şi cu mine, 
cu gândul la o masă caldă, poate un joc pocher, apoi 
un somn bun. Atunci am auzit S.O.S.-ul. Ca un om care 
se îneacă şi care strigă la oricine ar fi pe mal să îi 
arunce o frânghie. Era un B-17 care zbura la altitudine 
joasă, cu două motoare oprite şi jumătate de coadă 
distrusă. Nici măcar nu făcea parte din regimentul 
nostru, era responsabilitatea altui avion de vânătoare. 
Nu a noastră, 332. Nu a noastră, înţelegi? Aşa că nu 
eram obligaţi să facem nimic. Şi aşa nu prea mai 
aveam combustibil şi muniţie, dar nenorocitul avea 
şase aparate Focke-Wulf după el. Şi Nathaniel n-a 
ezitat deloc, nici măcar o clipă. Imediat a întors 
Mustangul şi mi-a strigat să mă iau după el, şi s-a 
năpustit asupra lor. Hart, avea mai puţin de trei 
secunde de muniţie. Trei secunde. Numără-le: una, 
două, trei. Doar pentru atât timp a putut să tragă. Nici 
eu n-aveam mai multă. Dar, dacă nu le săream noi în 
ajutor, toţi tipii ăia mureau. Doi împotriva a şase. 
Trecuserăm noi prin situaţii mai grele. În prima rundă 
şi Nathaniel, şi eu am lovit câte unul, o împuşcătură 
cu efect care le dispersă atacul; B-17 reuşi să scape, 
iar FW-urile veniră după noi. Unul se luase după 
Nathaniel, dar l-am doborât la timp, înainte să se 
alinieze şi să-l arunce în aer. Dar cu asta, basta. Nu 
mai aveam muniţie. Trebuia să ne întoarcem şi să o 
luăm la fugă, şi ştii cum e, cu motoarele astea Merlin, 


niciunul dintre afurisiţii de nemți nu avea cum să ne 
mai ajungă. Dar cum ne pregăteam noi să o tulim spre 
casă, Nathaniel observă cum unul din cei doi se ia 
după B-17 şi iar îmi strigă să-l urmez după ei. Ce 
puteam face? Să-i scuipăm? Să-i înjurăm? Dar vezi tu, 
pentru Nathaniel, pentru noi toţi e o chestie de 
mândrie. Niciun bombardier aflat sub protecţia 
noastră nu va cădea, niciodată. Pricepi? Niciunul. 
Zero. Niciodată. Nu când al 332-lea e pe fază. Nu 
atunci când eşti în paza băieţilor din Tuskegee. Când 
suntem cu ochii pe tine, să fiu al naibii, dacă nu ajungi 
întreg acasă, indiferent câte avioane trimite Luftwaffe 
împotriva noastră. Asta e promisiunea noastră. Niciun 
pilot de culoare nu va pierde un alb din pricina 
vreunui nemţălău. Aşa că Nathaniel strigă din spatele 
primului FW, doar ca să îl atenţioneze că e şi el acolo, 
încercând să îl convingă pe neamţ că e mort dacă nu- 
şi ia tălpăşiţa. Nathaniel e un jucător de pocher dat 
naibii. A terminat facultatea câştigând alocaţiile 
băieţilor de bani gata. Jocul lui preferat era stud-ul cu 
şapte cărţi. Iţi făcea o cacealma de nu te vedeai nouă 
jocuri din zece. Avea o expresie, ştii la care mă refer, 
expresia aia: „Eu am ful, aşa că nu te pune cu mine”, 
când de fapt el avea doar o pereche amărâtă de 
şeptari... 

Lincoln Scott trase aer în piept: 

— Bineînţeles că l-au ucis. Celălalt FW a venit dintr- 
o parte şi l-a ciuruit. L-am auzit pe Nathaniel prin 
radio, urlând în timp ce cădea. Apoi s-au luat după 
mine. Mi-au făcut o gaură în rezervorul de 
combustibil. Nu ştiu nici până acum cum de n-am 
explodat. leşea fum, eram în picaj şi, probabil, şi-au 
folosit tot restul muniției trăgând în mine, pentru că 
au dispărut. M-am paraşutat cam la o mie cinci sute 


de metri. Şi acum mă aflu aici. Am fi putut fugi, dar n- 
am făcut-o. Şi afurisitul de bombardier a ajuns cu bine 
acasă. Ei întotdeauna se întorceau cu bine. Poate că 
noi, nu. Dar ei se întorceau cu bine. 

Scott clatină încet din cap: 

— Oamenii ăştia, adunaţi aşa. N-ar fi aici astăzi dacă 
al 332-lea regiment i-ar fi avut în pază. Nu, domnule. 

Scott se ridică de pe pat, ţinând Biblia strâns în 
mână. Fără să vrea, folosi tomul îmbrăcat în copertă 
neagră pentru a gesticula spre Tommy, punctându-şi 
cuvintele: 

— Nu îmi stă în fire, domnule Hart, să fug de 
responsabilităţi. Nu îmi stă în fire să las lucrurile să 
mi se întâmple, aşa, pur şi simplu. Hart, eu nu sunt 
genul de negrotei de casă, care să-ţi care bagajul, să- 
şi dea jos pălăria în faţa ta, „Da, domnule”, „Nu, dom- 
nule”... Toate prostiile astea procedurale de care mi-ai 
vorbit - foarte bine. Trebuie să dovedim chestiile 
astea, Hart, tu eşti avocatul, hai să le dovedim. Dar 
când te gândeşti, eu vreau să lupt. Nu l-am omorât pe 
căpitanul Bedford şi cred că a venit timpul ca toată 
lumea să afle lucrul acesta! 

Tommy îl ascultă cu mare atenţie, reţinând tot ceea 
ce spunea Scott şi modul în care spusese toate 
acestea. 

— Atunci cred că ne aşteaptă o sarcină dificilă, 
spuse el moale. 

— Hart, în viaţa mea nimic nu a fost uşor până 
acum. Lucrurile care merită nu sunt uşoare. Tatăl 
meu, predicatorul, îmi spunea asta în fiecare 
dimineaţă, în fiecare seară. Şi avea dreptate atunci, şi 
are dreptate şi acum. 

— Bine. Pentru că dacă tu nu l-ai omorât pe 
căpitanul Bedford, cred că trebuie să aflăm cine a 


făcut-o. Şi de ce. Şi nu cred că asta va fi o sarcină 
uşoară, pentru că nu am nici cea mai vagă idee de 
unde să începem. 

Scott aprobă din cap şi deschise gura ca să 
răspundă, însă, înainte ca vorbele să fie rostite, pilotul 
fu distras de zgomotul unor bocanci care păşeau 
grăbiţi pe coridorul de afară. Zgomotul egal se opri 
chiar în faţa uşii şi o clipă mai târziu aceasta fu dată 
de perete cu un pocnet. Tommy se întoarse iute spre 
intrare şi văzu că în hol erau MacNamara şi Clark, 
laolaltă cu alţi şase ofiţeri. Tommy îi recunoscu pe doi 
ca fiind foşti colegi de cameră de-ai lui Trader Vic şi 
Lincoln Scott. 

MacNamara păşi primul înăuntru, dar se trase mai 
într-o parte. Nu zise nimic, ci doar îşi încrucişă 
braţele, observând scena. Clark, ca întotdeauna, era 
imediat după el şi trecu rapid în mijlocul încăperii. 
Maiorul se uită mânios la Tommy, apoi îl fixă pe 
Lincoln Scott cu o căutătură furioasă, aspră: 

— Locotenente Scott, şuieră Clark, încă mai negi 
acuzaţiile care ţi s-au adus? 

— Da, domnule, răspunse Scott cu aceeaşi putere. 

— Atunci nu vei obiecta dacă facem o percheziţie? 

Tommy Hart făcu un pas în faţă: 

— Bineînţeles că obiectăm! Sub ce articol al legii 
consideraţi dumneavoastră că puteţi intra aici să-l 
percheziţionaţi pe locotenentul Scott? Aveţi nevoie de 
un mandat. Trebuie să arătaţi la audiere de ce, cu 
mărturie şi cu dovezi care să susţină necesitatea unei 
percheziţii! Obiectăm! Domnule colonel... 

MacNamara nu zise nimic. 

Clark se răsuci mai întâi spre Tommy, apoi iarăşi 
spre Lincoln Scott: 

— Nu văd care este problema. Dacă într-adevăr eşti 


nevinovat, după cum susţii, atunci ce ai de ascuns? 

— Nu am nimic de ascuns! răspunse tâios Scott. 

— Dacă are sau nu ceva de ascuns, asta nu este 
relevant! Tonul lui Tommy era ridicat, insistent: 
Domnule colonel! O percheziţie este nedreaptă şi 
evident nu are nimic de-a face cu Constituţia! 

Colonelul MacNamara vorbi în sfârşit cu o voce 
rece, înceată: 

— Dacă locotenentul Scott obiectează, atunci vom 
ridica această problemă la audierea de mâine. 
Tribunalul va decide... 

— Poftiţi, zise Scott iute. Nu am făcut nimic, deci nu 
am nimic de ascuns! 

Tommy se uită fioros la Scott. 

Pilotul îl ignoră şi îl sfidă pe Clark: 

— Vă rog, domnule maior, zise el. 

Maiorul Clark, cu alţi doi ofiţeri lângă el, se apropie 
de pat. Pipăiră rapid salteaua umplută cu paie, apoi se 
uitară printre cele câteva haine şi pături. Lincoln Scott 
se dădu câţiva paşi mai în spate, rămânând de unul 
singur, cu spatele rezemat de peretele de lemn. Cei 
trei ofiţeri răsfoiră Biblia şi Căderea Imperiului 
Roman şi examinară măsuţa improvizată. In acea 
clipă, Tommy realiză că oamenii făceau cea mai 
superficială percheziţie din câte văzuse până acum. 
Niciunul dintre obiectele pe care le inspectau nu era 
scrutat îndeajuns. Pe deasupra, nici nu păreau 
interesaţi de ceea ce faceau. Îl năpadi un sentiment de 
nelinişte şi izbucni iarăşi: 

— Domnule colonel, îmi repet obiecţia faţă de 
această intruziune! Locotenentul Scott nu se află într- 
o poziţie în care să renunţe în deplinătatea facultăţilor 
sale mintale la drepturile sale constituţionale în ce 
priveşte percheziţiile şi capturile ilegale! 


Maiorul Clark păru că îi zâmbeşte lui Tommy: 

— Aproape am terminat, zise el. 

MacNamara nu răspunse la cererea lui Tommy. 

— Domnule colonel! Nu este drept! 

Deodată, cei doi ofiţeri care erau cu maiorul Clark 
ridicară colţurile patului de lemn. Cu un hârşâit, 
mutară patul cu vreo douăzeci de centimteri mai la 
dreapta, trântindu-l la loc pe podeaua de scândură cu 
o bufnitură. Aproape în acelaşi timp, maiorul Clark se 
aşeză într-un genunchi şi începu să cerceteze podeaua 
expusă. 

— Ce faceţi? întrebă Lincoln Scott. 

Nimeni nu-i răspunse. 

In schimb, Clark desprinse brusc una dintre 
scânduri şi o ridică dintr-o singură mişcare. O bucată 
de scândură fusese tăiată, apoi pusă la loc. Tommy 
recunoscu imediat ce era: o ascunzătoare. Spaţiul 
dintre fundaţia de ciment şi podeaua de lemn era înalt 
cam de vreo nouă, zece centimetri. Când de-abia 
sosise la Stalag Luft 13, aceasta era una dintre 
ascunzătorile preferate ale prizonierilor. Pământul 
excavat din tunele de evadare, marfă de contrabandă, 
aparate radio, uniforme recroite să pară haine civile 
pentru evadări planificate, însă niciodată duse la 
capăt, provizii de hrană pentru evadări - toate erau în- 
ghesuite în spaţiul gol de sub podeaua fiecărei 
încăperi. Dar ceea ce pentru prizonieri părea 
convenabil, nu scăpase ochiului vigilent al 
santinelelor. 

Tommy îşi aminti cât de mândru a fost Fritz Unu în 
ziua când a descoperit una dintre ascunzători, pentru 
că acea simplă descoperire l-a dus la găsirea a peste 
două duzini de asemenea locaţii în dormitoare diferite 
din alte barăci. Drept urmare, prizonierii 


abandonaseră ideea de a dosi lucruri sub podea, ceea 
ce îl frustra teribil pe Fritz Unu, care căuta în aceleaşi 
locuri, mereu. 

— Domnule colonel! se auzi strigând. Este nedrept! 

— Nedrept, ai? răspunse maiorul Clark. 

Maiorul vâri mâna în spaţiul de sub podea şi, 
zâmbind, scoase la iveală o lamă lungă, făcută de 
mână. Lama avea cam treizeci de centimetri lungime, 
iar unul din capete era înfăşurat într-un material 
textil. Bucata de metal fusese îndreptată şi ascuţită; 
prindea o sclipire malefică de lumină. 

— Recunoşti asta? îl întreba Clark pe Lincoln Scott. 

— Nu. 

Clark rânji: 

— Sigur că nu. Apoi se răsuci spre unul dintre 
ofiţerii care stăteau mai aproape de uşă. Dă-mi să văd 
tigaia aceea. Ofiţerul întinse brusc tigaia improvizată 
de Lincoln Scott. Ce zici de asta? Este a ta, 
locotenente? 

— Da, zise Scott. De unde o aveţi? 

Era evident că maiorul nu avea de gând să răspundă 
la întrebare. În schimb, se întoarse, ţinând într-o mână 
tigaia şi în cealaltă cuțitul. Se uită ţinta la Tommy, dar 
cuvintele îi erau adresate colonelului MacNamara: 

— Priviţi cu atenţie, zise el. 

Încet, maiorul desfăcu cârpa ciudată pe care Scott o 
folosise pentru a face mânerul tigăii. Apoi, la fel de 
încet şi de meticulos, desfăşură şi mânerul cuţitului. 
Apoi ridică la vedere ambele bucăţi de cârpă. Erau din 
acelaşi material şi aveau lungimi aproape identice. 

— Par să fie la fel, zise tăios colonelul MacNamara. 

— Cu o singură diferenţă, domnule, veni replica lui 
Clark. Aceasta - o ridică pe cea cu care fusese 
înfăşurat mânerul cuţitului - aceasta pare să fie pătată 


cu sângele căpitanului Bedford. 

Scott se îndreptă rigid, ramânând cu gura căscată. 
Parcă ar fi vrut să zică ceva. În schimb se răsuci şi îl 
privi pe Tommy. Pentru prima dată, Tommy desluşi în 
privirea lui ceva ce aducea a frică. Şi în acea clipă îşi 
aduse aminte de cele spuse de Hugh Renaday şi 
Phillip Pryce. Motivul. Ocazia. Mijlocul. Cele trei 
colţuri ale triunghiului. Dar atunci când discutaseră, 
mijlocul lipsea din ecuaţie. 

Acum, nu mai putea spune acelaşi lucru. 


VI 
Prima audiere 

A doua zi de dimineaţă, la Appell, prizonierii se 
adunară în formaţii ca de obicei, mai puţin Lincoln 
Scott. Acesta stătea mai departe, în poziţie de repaus, 
cu mâinile prinse la spate şi picioarele puţin 
depărtate, la zece metri distanţă de ceilalţi, aşteptând 
să fie numărat ca orice alt prizonier. Pe chip avea o 
expresie absentă, dură, ţinea privirea îndreptată 
înainte, fără să se uite în dreapta sau în stânga pe tot 
parcursul numărătorii, până când maiorul Clark le 
dădu liber în stilul său caracteristic. Se răsuci imediat 
pe călcâie şi se grăbi spre Baraca 101, dispărând 
înăuntru pe uşa de lemn fără să adreseze un cuvânt 
măcar altui kriegie. 

Pentru o clipă, Tommy se gândi să îl urmeze, apoi se 
răzgândi. Cei doi nu discutaseră încă nimic despre 
descoperirea cuţitului - în afară de faptul că Scott 
nega că ar şti ceva despre cuţit Tommy îşi petrecuse 
noaptea în dormitorul său, dormind pe apucate printre 
coşmaruri, trezindu-se de mai multe ori cu un 
sentiment de disperare şi de neputinţă care îl 
împresura parcă în întuneric. Acum se îndreptă iute 
spre poarta principală, făcându-i semn lui Fritz Unu să 
îl însoţească. Il văzu pe soldat observându-l şi părând 
că ezită, de parcă ar fi vrut să nu dea ochii cu el; Fritz 
evident nu acţionă asupra impulsului, ci se opri 
aşteptându-l. Cu toate acestea, înainte să ajungă lângă 
copoi, Tommya fost interceptat de maiorul Clark. 
Maiorul rânjea batjocoritor, fără măcar a încerca să îşi 
ascundă sentimentele: 

— Hart, la ora zece dimineaţa. Tu şi Scott, şi 
canadianul care vă ajută sau oricine altcineva crezi tu 
că ţi-ar fi de folos. Vom fi în sala de teatru a lagărului. 


Cred că vom juca în faţa unui public numeros. Locuri 
în picioare, nu, ce zici, Hart? Ce fel de actor eşti 
dumneata, locotenente? Crezi că poţi să faci un spec- 
tacol reuşit? 

— Fac orice ca să captez atenţia oamenilor, domnule 
maior, îi răspunse Tommy sarcastic. 

— Aşa e, spuse Clark. 

— Domnule maior, îmi veţi furniza o listă cu dovezile 
şi una cu martorii? Aşa cum cere legea militară. 

Clark încuviinţă: 

— Dacă vrei... 

— Da. De asemenea, aş avea nevoie să inspectez 
dovezile incriminatorii. Probele materiale. 

— Cum doreşti. Dar nu văd care... 

— Exact asta vreau să spun şi eu, domnule maior, îl 
întrerupse Tommy. Ceea ce dumneavoastră nu vedeţi. 

Salută şi, fără a aştepta un ordin, se răsuci brusc pe 
câlcâie şi o luă spre Fritz Unu. Dar înainte să facă trei 
paşi, auzi glasul maiorului explodând ca un obuz în 
urma sa: 

— Hart! 

Se opri şi se întoarse cu faţa spre maior: 

— Domnule? 

— Nu ţi-am dat încă liber, locotenente! 

Tommy luă poziţie de drepţi: 

— Îmi pare rău, domnule, zise el. Am avut impresia 
clară că discuţia noastră s-a încheiat. 

Clark aşteptă vreo treizeci de secunde bune, apoi îi 
răspunse la salut: 

— Asta-i tot, locotenente, zise el ofuscat. Până la 
zece dimineaţa. Să vii la timp, adăugă el. 

Incă o dată, Tommy se întoarse spre Fritz, 
îndreptându-se către el cu paşi grăbiţi. Înţelese că îşi 
asumase un mare risc, însă unul calculat. Era mult 


mai bine ca maiorul Clark să fie furios pe el, astfel 
atenţia lui nu va mai fi concentrată asupra lui Scott. 
Tommy oftă adânc. Credea că pentru pilotul de 
culoare nu putea să fie mai rău; şi pentru a nu ştiu 
câta oară de când fusese descoperit cuțitul, Tommy se 
simţi cuprins de o descurajare profundă. Se simţea de 
parcă ar fi avut doar o vagă idee despre ceea ce face - 
de fapt, i se părea că nu făcuse nimic - şi îşi dădu 
seama că, dacă nu va veni cu o schemă genială, 
Lincoln Scott va sta în faţa unui pluton de execuţie 
german. 

În timp ce mergea, se gândea că era o idee bună să-l 
caute pe adevăratul criminal, numai că nu era sigur 
care era primul pas care trebuia făcut. In secunda 
aceasta, îi era dor de sarcinile simple de navigaţie pe 
care trebuia să le îndeplinească la bordul lui Lovely 
Lydia. „Găseşte un marcaj, foloseşte o hartă, notează 
un punct de referinţă, fă nişte calcule simple folosind 
rigla de calcul, foloseşte sextantul pentru a lua 
măsurători, apoi trasează cursul spre zona sigură. 
Citeşte stelele ce sclipesc pe firmament şi găseşte 
drumul spre casă.” Lui Tommy i se părea că fusese 
uşor. lar acum, în Stalag Luft 13, se confrunta cu 
aceeaşi problemă, dar nu era sigur ce instrumente să 
utilizeze pentru a naviga. Păşea grăbit, simțind cum 
umezeala dimineţii se evaporă în aerul din jur. „O zi 
bună pentru zbor, îşi zise. Dar era o contradicţie. E 
mai bine să te trezeşti şi să dai cu ochii de ceaţă, 
lapoviţă şi furtuni sălbatice. Pentru că, dacă aveai 
parte de o zi caldă, luminoasă, senină, asta însemna că 
vor muri oameni.” I se părea că moartea este mai 
uşoară în zilele plumburii, reci, în momentele de 
înfiorare ale sufletului. 

Fritz Unu îşi târşâia picioarele, făcându-şi de lucru 


în aşteptarea lui. Făcu semnul cum că vrea să fumeze, 
un V cu doua degete, pe care mai apoi le duse la buze. 
Tommy îi dădu vreo doua ţigări. 

Soldatul aprinse una şi o puse pe cealaltă cu mare 
grija în buzunarul de la piept. 

— Acum, că a murit căpitanul Bedford, nu prea mai 
prind ţigări americane, zise el, privirea-i urmărind cu 
tristeţe fuiorul de fum care se înălța din jarul ţigării. 
Copoiul zâmbi istovit: Poate ar trebui să mă las. Mai 
bine mă las decât să fumez porcăria de tutun pe care 
ni-l dau. 

Fritz Unu păşea lângă el cu capul în pământ, lăsând 
impresia unui câine mare şi schilod care tocmai a fost 
certat de stăpân. 

— Căpitanul Bedford nu ducea niciodată lipsă de 
țigări, zise el. Şi era foarte generos. Avea grijă de 
prietenii săi. 

Tommy aprobă, dar deodată intră în alertă, 
realizând ce spunea neamţul. 

— Asta au zis şi oamenii din dormitorul lui. 

„Aproape la fel”, îşi spuse Tommy. „Cuvânt cu 
cuvânt.” 

Fritz Unu continuă: 

— Căpitanul Bedford era plăcut de mulţi dintre voi? 

— Aşa se pare. 

Neamţul oftă, continuând să meargă repede pe 
lângă el: 

— Nu sunt aşa de sigur de asta, locotenente Hart. 
Căpitanul Bedford era un om foarte deştept. Trader 
Vic era o poreclă foarte potrivită. Uneori oamenii sunt 
prea deştepţi. Nu cred că oamenii deştepţi sunt 
întotdeauna aşa de plăcuţi pe cât cred. Pe deasupra, 
în râzboi, să fii atât de isteţ, nu e o idee prea bună. 
Asta cred eu. 


— De ce spui asta, Fritz? 

Copoiul vorbea moale, cu capul plecat: 

— Vezi dumneata, războiul e plin de greşeli. De prea 
multe ori, moare cine nu trebuie, nu-i aşa, locotenente 
Hart? Cei buni mor, iar cei răi rămân în viaţă. 
Nevinovaţii sunt cei ucişi. Nu cei pătaţi. Mor copilaşi, 
aşa cum au murit cei doi verişori mititei ai mei, dar nu 
mor generalii. Fritz Unu schimbase registrul şi vor- 
bele lui deveniseră mai aspre: Sunt atâtea greşeli, 
încât de multe ori mă întreb dacă Dumnezeu ne 
priveşte cu adevărat. Nu cred că este posibil să 
păcăleşti greşelile războiului, oricât de isteţ ai fi. 

— Crezi că moartea lui Trader Vic a fost o greşeală? 
îl întrebă Tommy. 

Neamţul clătină din cap: 

— Nu. Nu asta vreau să spun. 

— Atunci ce vrei să spui? îi ceru brusc Tommy, deşi 
vorbea aproape în şoaptă. 

Fritz Unu se opri. Ridică iute privirea şi se uită 
direct în ochii lui Tommy. Părea gata să răspundă, dar 
în aceeaşi clipă privi peste umărul lui Tommy, cu ochii 
aţintiţi la clădirea birourilor de unde comandantul 
administra tot lagărul. Gura îi era puţin deschisă, ca şi 
cum cuvintele îşi făceau curaj să iasă. Apoi, pe 
neaşteptate, închise gura, nemaizicând nimic şi clătină 
din cap: 

— IÎntârziem, zise el printre dinţi, aproape fără a-şi 
dezlipi buzele. 

Desigur, această afirmaţie nu însemna nimic, pentru 
că nu aveau unde să întârzie - în afară de întâlnirea de 
la zece, dar mai erau câteva ore bune până atunci. 
Neamţul făcu un gest scurt, vag, spre tabăra britanică 
şi îl grăbi pe Tommy în acea direcţie. Dar nu îndeajuns 
de repede pentru a-l împiedica pe Tommy să arunce o 


singură căutătură peste umăr înspre clădirea adminis- 
traţiei, unde îi zări pe treptele de la intrare pe 
comandantul Edward Von Reiter şi pe Hauptmann 
Heinrich Visser, absorbiți cu totul într-o discuţie 
aprinsă, amândoi la limită, gata să ridice glasul, 
mânioşi. 

Phillip Pryce şi Hugh Renaday îl aşteptau pe Tommy 
chiar la intrarea în tabăra britanica. Ca întotdeauna, 
Hugh nu stătea locului, aproape alergând în cerc în 
jurul englezului mai în vârstă care îşi ascundea cât de 
cât nerăbdarea — era ceva mai subtil, ghiceai 
nerăbdarea în felul în care îşi ridicase sprâncenele şi 
îşi mişca buzele. În ciuda dimineţii superbe, cu soare 
strălucitor şi temperaturi din ce în ce mai ridicate, 
Pryce era învelit cu o pătură ce îi dădea un aer 
demodat, o apariţie aproape victoriană. Tusea lui 
părea imună la vremea primăvăratică, pentru că vor- 
bele îi erau punctate de accese de tuse uscată: 

— Tommy, începu Pryce pe când americanul se 
apropia de ei în grabă. Haide să ne plimbăm puţin în 
această dimineaţă excelentă. Ne plimbăm şi vorbim. 
Intotdeauna am zis că mişcarea stimulează imaginaţia. 

— Phillip, am veşti proaste, îi răspunse Tommy. 

— Ei, eu am veşti interesante, interveni Hugh. Dar 
vorbeşte tu mai întâi, Tommy. 

Cei trei începură să se plimbe pe marginea 
perimetrului, chiar pe lângă linia de demarcaţie a 
taberei britanice, iar Tommy îi puse la curent cu 
descoperirea cuţitului: 

— A fost plantat acolo, fu concluzia lui. Tot 
spectacolul a fost orchestrat ca un act de magie 
ieftină, de carnaval. Puf! Arma crimei. Presupusa 
armă a crimei. M-a enervat la culme felul în care Clark 
l-a ademenit pe Lincoln Scott să fie de acord cu 


percheziţia. Pun la bătaie asigurarea mea militară că 
ei deja ştiau că acolo se află cuțitul. Apoi au realizat 
scena asta, chipurile percheziţie prin lucrurile lui 
Scott, nu că ar avea multe, şi deodată: puf! Bum! Au 
dat la o parte patul şi au găsit o scândură desprinsă. 
Scott probabil nici nu ştia că există o ascunzătoare 
sub podea. Numai cei vechi în lagăr ştiu de ele. 
Intregul spectacol a fost complet transparent... 

— Da, zise Pryce dând din cap, dar teribil de eficace. 
Bineînţeles, nimeni nu vede această transparenţă, dar 
zvonul că a fost găsită arma crimei va otrăvi şi mai 
mult atmosfera. Şi mai are şi toată patina legalităţii, 
pe deasupra. Desigur, Tommy, problema constă mai 
puţin în cum a fost „plantat” şi mai mult în de ce. 
Acum, poate că acest cum ne va duce şi la de ce, dar 
adesea şi reversul e adevărat. 

Tommy clătină din cap. Era puţin fâstăâcit, dar vorbi 
repede pentru a ascunde acest lucru. Incă nu ajunsese 
să înţeleagă acest salt în logica argumentului: 

— Nu am un răspuns la asta, Phillip. In afară de 
ceea ce este evident: pentru a închide toate portiţele 
prin care ar putea scăpa Lincoln Scott. 

— Corect, zise Pryce, gesticulând cu mâna în aer. 
Ceea ce mie mi se pare extrem de interesant este că, 
încă o dată, părem să fim puşi într-o situaţie 
neobişnuită. Tommy, nu vezi ce s-a întâmplat până 
acum, cu fiecare aspect al acestui caz? 

— Ce anume? 

— Distincţiile dintre adevăr şi minciună sunt foarte 
fine. Aproape imperceptibile... 

— Te ascult, Phillip. 

— Ei bine, în fiecare situaţie, cu fiecare dovadă care 
a apărut până acum, Lincoln Scott este împins în 
poziţia penibilă de a aduce o explicaţie alternativă la 


ivirea unui nou fapt. Este ca şi cum tânărul nostru 
pilot trebuie să se lupte cu toate, zicând: „Acum, fiţi 
atenţi voi, lăsaţi-mă să vă dau o altă explicaţie rezo- 
nabilă pentru asta şi pentru ailaltă, şi pentru asta”. 
Pare domnul Scott capabil de aşa ceva? 

— Deloc, mormăi Hugh. Nu mi-a fost greu să îl 
întorc pe dos, iar eu sunt de partea lui. Şi se pare că a 
fost de-ajuns ca maiorul Clark să zică: „Dacă nu ai 
nimic de ascuns...” şi Scott a şi căzut în capcana 
întinsă. 

— Nu, se arătă Tommy imediat de acord. Este un tip 
foarte inteligent şi întotdeauna puţin cam prea furios 
şi, evident, mult prea încăpătânat. E un luptător, un 
boxer şi cred că este obişnuit cu confruntările directe. 
Chiar şi cu cele violente. Cred că aceasta este o 
combinaţie nefericită de însuşiri pentru un acuzat. 

— Într-adevăr, într-adevăr, zise Pryce, dând din cap. 
Şi asta nu te face să-ţi mai pui o întrebare, două? 

Tommy Hart ezită, apoi răspunse în forţă: 

— Un om este ucis, iar acuzatul este negru, 
singuratic şi nepopular, ceea ce face din el un ţap 
ispăşitor acceptabil, teribil de convenabil pentru 
aproape toţi cei implicaţi, şi există un vraf de dovezi 
evidente împotriva lui care este greu de contracarat. 

— Un caz perfect, ai zice? 

— Până acum, perfect. i 

— Fapt ce ar trebui să te pună pe gânduri. In 
experiența mea, cazurile perfecte sunt rare. 

— Trebuie să creăm un scenariu care să nu mai fie 
perfect. 

— Exact. Aşadar, cum stăm? 

— Mai mult decât rău, zise Tommy, zâmbind 
malițios. 

Englezul zâmbi şi el: 


— Da, da, aşa pare. Dar nu sunt întru totul convins 
de chestia asta. In orice caz, nu crezi că a venit 
momentul să  transformăm unele dintre aceste 
dezavantaje în beneficiul nostru? Mai ales 
comportamentul agresiv al domnului Scott? 

— Sigur. Dar cum? 

Pryce râse cu poftă: 

— Nu este asta veşnica întrebare? Aceeaşi pentru un 
avocat, ca şi pentru un comandant de trupă. Acum, 
ascultă-l pe Hugh pentru o clipă! 

Tommy se întoarse spre canadian care mai avea 
puţin şi izbucnea în râs. 

— Eu aduc veşti bune, chiar dacă sunt neobişnuite 
în Stalag Luft 13. Am avut atât de puţine dintre 
acestea, Tommy! L-am găsit pe cel care a examinat 
cadavrul căpitanului Bedford exact acolo unde ai zis tu 
că se află, în baraca-spital. 

— Bun. Şi ce a zis? 

Hugh continua să zâmbească: 

— Mi-a zis numai lucruri dintre cele mai 
neobişnuite. Mi-a spus că MacNamara şi Clark i-au 
ordonat să pregătească mortul pentru funeralii. 1 s-a 
spus să nu execute niciun fel de autopsie. Dar tipul nu 
s-a putut abţine. Şi ştii de ce? Este un băiat tânăr, 
ceea ce voi în State numiţi un „golgheter”, un 
locotenent ambițios care a fost decorat în luptă, dar 
căruia nu-i prea place să respecte nişte ordine cretine 
şi care, printr-o coincidenţă, şi-a petrecut ultimii trei 
ani lucrând la morga unchiului său din Cleveland, 
Ohio, pentru a face economii ca să-şi platească 
studiile la Medicină. A fost înrolat imediat după ce a 
terminat primul semestru. Anatomie de bază, ştii 
despre ce vorbesc, şi tot tacâmul. Deci, apare cadavrul 
ăsta şi băiatul este, hai să zicem, curios din punct de 


vedere „academic”. Interesat de chestii fascinante 
precum rigor mortis şi lividitate. 

— Până acum sună bine. 

— Ei bine, puştiul a făcut cea mai interesantă 
observaţie. 

— Care este...? 

— Nu tăierea gâtului l-a omorât pe căpitanul 
Bedford. N-a murit din cauza cantităţii imense de 
sânge care a ţâşnit prin jugulara tăiată. 

— Dar rana... 

— O, aceea a fost rana care l-a omorât, da. Dar 
lovitura nu a fost aplicată aşa... Hugh se opri, ridică 
mâna la gât, ţinând un cuţit imaginar, apoi trase 
foarte repede dintr-o parte în alta, mimând tăierea 
gâtului. 

— Sau aşa... 

De această dată, Hugh se postă în faţa lui Tommy şi 
tăie aerul dintre ei, ca un copil care se preface că se 
luptă cu sabia. 

— Bine, dar asta este... 

— Asta am crezut noi. Mai mult sau mai puţin. Dar 
nu, doctorul nostru în devenire crede că lovitura de 
graţie a fost, lasă-mă să-ţi arat... 

Hugh se duse în spatele lui Tommy şi pe neaşteptate 
îl înconjură cu braţul drept, prinzându-l pe american 
sub bărbie cu antebraţul, în aceeaşi secundă 
ridicându-l parţial de la pământ, folosindu-se de şold 
pentru a-l smuci, astfel că Tommy ajunse brusc pe 
vârfuri. În aceeaşi mişcare, Hugh aduse mâna stângă 
strângând un cuţit imaginar pe care îl implantă într-o 
parte a gâtului lui Tommy, chiar sub osul maxilarului. 
O singură lovitură puternică, nu o tăietură, ci mai 
degrabă o lovitura cu vârful imaginar al lamei. 

Canadianul îi dădu drumul lui Tommy. 


— Iisuse! exclamă Tommy. Aşa a fost? 

— Întocmai. Ai observat ce mână ţinea cutitul? 

— Mâna stângă. Tommy zâmbi: lar Lincoln Scott 
este dreptaci! Cel puţin, cu mâna dreapta a vrut să te 
lovească atunci, în celulă. Fascinant, domnilor! Fas-ci- 
nant, fir-aş al naibii! Tommy pufni înjurătura, făcându- 
i pe cei doi să rânjească la el. Şi doctorul nostru în 
pregătire? Pe ce anume şi-a bazat aceasta concluzie 
bine venită? 

— În primul rând, este vorba de mărimea rănii, apoi 
de marginile rănii. Vezi tu, o tăietură arată altfel decât 
o înjunghiere, chiar şi pentru un ochi nu foarte exersat 
şi doar parţial educat. 

— Şi un student la Medicină din primul an a văzut 
asta? 

Hugh rânji din nou, punctându-şi răspunsul cu un 
hohot scurt de râs: 

— Un student la Medicină extrem de interesant. Cu 
o pregătire unică. 

Pryce zâmbea şi el: 

— Spune-i, Hugh. Asta este partea delicioasă, 
Tommy. Pur şi simplu delicioasă. Un fapt care poate fi 
comparat cu o felie de friptură de vacă în sânge şi o 
lingură generoasă de budincă de Yorkshire. 

— Sună bine. Zi! 

— Băiatul nostru de la morgă s-a ocupat de toate 
înmormântârile gangsterilor din Cleveland. De toţi cei 
care au fost omorâţi de mafia locală. Toţi, până la 
unul. Şi se pare că au avut ceva necazuri înainte de 
război, să zicem din pricina intereselor conflictuale 
din acest minunat oraş. Doctorul nostru în devenire s- 
a ocupat de trei cadavre care aveau gâtul tăiat la fel 
şi, curios din fire cum este, l-a întrebat pe unchiul său 
despre ele. Şi, în mod cu totul convenabil, unchiul i-a 


explicat că un criminal profesionist nu va tăia 
niciodată gâtul victimei. Ar fi prea mult sânge. Prea 
multă mizerie. Şi mult mai greu. Şi de multe ori, 
nenorocitul cu gâtul despicat mai are destulă energie 
ca să scoată un pistol şi să tragă câteva focuri, ceea 
ce, evident nu pică bine pentru asasinul care încearcă 
să-şi facă ieşirea, prin stânga scenei. Aşa că ei 
folosesc o tehnică diferită. Un stilet cu lamă lungă 
împins în sus, aşa cum v-am demonstrat în drum spre 
creier, lama taie corzile vocale astfel că singurul 
zgomot care poate fi auzit este un mic gâlgăit, 
răsuceşti lama de vreo două ori ca să amesteci bine 
materia cenuşie şi omul cade la podea mort. Mort de-a 
binelea. Şi este curat. Aproape fără sânge. Dacă o faci 
exact ca la carte, singurul risc este să-ţi rupi puţin 
cămaşa, căci lama trece peste braţul cu care îţi ridici 
victima de la podea. 

— Şi evident, zise Tommy nerăbdător, lovitura este 
aplicată... 

Hugh îi termină propoziţia: 

— ... Din spate. Nu din faţă. Cu alte cuvinte... 

Tommy interveni: 

— ... Un asasinat, şi nu o luptă. Un atac pe la spate, 
nu o confruntare. Cu un stilet. Interesant! 

— Exact, zise Hugh râzând. După cum am spus, 
veşti bune. S-ar putea spune multe despre Lincoln 
Scott, dar nu pare să fie genul de om care îţi înfige 
cuțitul pe la spate. 

Pryce aprobă, ascultându-i. 

— Şi acest gen de omor mai are un aspect fascinant. 

— Care este acela? întrebă Tommy. 

— Este exact aceeaşi metodă de a reduce un om la 
tăcere, aşa cum este ea predată de Brigăzile de 
comando ale Maiestăţii sale. Curată. Fără zgomot. 


Eficace. Rapidă. Şi, extrapolând, probabil că este 
predată şi de omologii noştri americani la Jandarmi. 
Sau undeva în cadrul serviciilor de natură mai 
clandestină. 

— Cum de ştii chestia asta, Phillip? 

Englezul şovăi înainte de a răspunde: 

— Mi-e teamă că am ceva pregătire în tehnicile de 
comando. 

Tommy rămase cu gura căscată, zgâindu-se la 
avocatul fragil: 

— Phillip, sincer să fiu, nu prea te văd într-o unitate 
de comando. 

Râse în timp ce vorbea, dar când Pryce se întoarse 
spre el, râsul îi pieri, căci zări chipul prietenului său, 
palid, lipsit de culoare în lumina puternică a zilei, lovit 
de o durere care părea să se ridice din străfundurile 
fiinţei sale. 

— Nu eu, zise Pryce, aproape înecându-se. Fiul meu. 

— Ai un fiu? îl întrebă Tommy. 

— Phillip, sări şi Hugh, niciodată n-ai zis nimic.:. 

Pryce ridică mâna pentru a opri iureşul de întrebări 
al celor doi. Preţ de o clipită, englezul păru atât de 
palid, încât devenise parcă translucid. Pielea luase o 
culoare bolnăvicioasă, de carne de peşte. In acelaşi 
timp, făcu un pas spre ei, dar se împiedică şi Tommy şi 
Hugh se întinseră spre el, să îl prindă. Iarăşi ridică 
mâna, şi, deodată, Pryce pur şi simplu se aşeză în 
colbul cărării de la marginea lagărului. Se uită cu 
tristeţe la cei doi aviatori şi zise încet, cu durere în 
glas: 

— Dragii mei băieţi. Dragii mei, Tommy şi Hugh. Am 
avut un fiu. Phillip Junior. 

În colţul ochilor îi apărură primele lacrimi. Vocea îi 
tremura. Pryce zâmbi printre lacrimile care începură 


să îi alunece pe obraji, de parcă această tristeţe pe 
care o purta în suflet era, într-un mod ciudat, 
amuzantă: 

— Hugh, cred că el este motivul pentru care mă aflu 
aici, acum. 

Hugh se aplecă mai aproape de prietenul său: 

— Phillip, te rog... 

Pryce clătină capul: 

— Nu, nu. Ar fi trebuit să vă spun adevărul cu luni în 
urmă. Dar am ţinut totul în mine. Sunt cam rigid, ştiu. 
Prea orgolios. N-am vrut să fiu o povară şi mai grea 
decât sunt deja... 

— Dar nu eşti o povară, zise Tommy. 

El şi Hugh se lăsară în jos şi se aşezară lângă 
prietenul lor, care începu să le povestească în timp ce 
ochii priveau dincolo de gard, înspre lumea de afară: 

— Elizabeth a mea a murit chiar la începutul 
războiului. Am rugat-o să se ducă la ţară, dar era tare 
încăpătânată. Tare drăgălaşă, dar încăpătânată, cred 
că de asta o şi iubeam atât de mult. Era neînfricată şi 
nici măcar nu i-a trecut prin cap să îi permită unui 
caporal austriac să o scoată din casa ei, oricâte 
bombardiere ar trimite ei încoace. Aşa că i-am spus că 
atunci când sună sirenele să se ducă la metrou, dar 
uneori prefera să se ascundă la noi în pivniţă. Casa a 
fost lovită în plin de o bombă de cinci sute de livre’. 
Cel puţin nu a suferit... 

— Phillip, nu e nevoie... zise Hugh, dar englezul 
zâmbi numai, şi clătină din cap. 

— Aşa că a rămas doar Phillip junior şi cu mine. lar 
el se înrolase deja. Nouăsprezece ani şi era ofiţer 
confirmat în Garda Neagră. Toţi numai kilturi şi 


'3 Livra, unitate de măsură a greutăţii în Marea Britanie, egală 
cu 435g (n.tr.). 


cimpoaie scoțând acel zgomot supărător pe care 
scoţienii îl numesc muzică, tradiţie. Vedeţi voi, mama 
lui era scoțiană, şi cred că puştiul credea că i-o 
datorează. Garda Neagră, clanul Fergus şi Clanul 
McDiarmid. Cu toţii bărbaţi neînfricaţi. Au fost 
antrenați ca trupe de comando, au luptat la Dieppe şi 
St. Nazaire. Phillip junior se întorcea acasă în 
permisie şi îmi arăta unele dintre tehnicile mai 
neobişnuite pe care le învățase, inclusiv cum să reduci 
la tăcere o santinelă - exact ceea ce vedem noi aici. 
Îmi aduc aminte cum îmi povestea despre instructorul 
lor, un scoţian nervos, mărunţel, cu părul roşu ca 
focul, de-abia înţelegeai ce spune, atât de pronunţat 
era accentul lui; scoţianul îşi încheia întotdeauna 
expunerile despre metode de ucidere cu fraza: 
„Domnilor, ţineţi minte: întotdeauna să fiţi ordonaţi”. 
Lui Phillip junior îi plăcea la nebunie chestia asta. „Fii 
ordonat”, îmi zicea când tăiam friptura la cină. Apoi 
fidea. O, şi avea un râs aşa frumos! Râdea din tot 
sufletul, cu toată fiinţa, zgomotos. Pur şi simplu, 
vedeai cum se ridică în el ca un vulcan şi apoi 
explodează. Îi plăcea să râdă. Chiar şi când juca rugbi 
în timpul şcolii, râdea de nu mai putea, deşi îi curgea 
sângele din nas. Când a murit mama lui, am crezut că 
nu va mai fi la fel de vesel, nu se va mai bucura la fel 
de viaţă, dar chiar şi cu acea tristeţe în suflet, era de 
neoprit. Se bucura cu fiecare răsuflare. Şi, la rândul 
său, era foarte iubit. Nu numai de mine, tatăl său 
plicticos şi care-i era, bineînţeles, devotat, dar şi de 
colegii de şcoală, şi de toate tinerele fete la întâlnirile 
mondene, apoi de oamenii al căror comandant era, 
pentru că toţi ştiau că este nevinovat, strălucit şi de 
încredere. Un băiat care devenea bărbat. Părea că se 
maturizează cu fiecare minut care trece, iar eu 


aşteptam cu nerăbdare să văd ce-avea să-i ofere viaţa. 

Pryce trase aer în piept: i 

— Trupele de comando aveau o regulă. In spatele 
liniilor inamice, dacă erai rănit, erai lāsat în urmă. O 
regulă afurisită, asta. Dar bănuiesc că esențială. 
Grupul este întotdeauna mai important decât 
individul. Ţinta şi sarcina sunt mai importante decât 
un singur om. Decât o viață. 

Pryce se înecă: 

— Dar ştiţi voi, continuă el, ăsta nu era stilul 
băiatului meu. Nu. Phillip junior nu era aşa. Mult prea 
loial. Un prieten nu-şi abandonează niciodată 
prietenul, oricât de rea ar părea situaţia; ăsta era el. 
Un prieten pentru toţi. . 

Hugh privea şi el atent dincolo de gard. In ochi avea 
o expresie de parcă tocmai ar fi zărit în depărtare 
preriile de acasă, chiar în spatele plopilor de la 
marginea pădurii bavareze. 

— Şi ce s-a întâmplat, Phillip? întrebă el încet. 

— Căpitanul său a primit trei gloanţe în picior, i l-au 
rupt în ultimul hal, îţi dai seama, iar Phillip n-a vrut să 
îl lase. Erau în Africa de Nord. Nu era prea departe de 
Tobruk, acolo unde Rommel şi Montgomery au produs 
un dezastru. Aşa că Phillip al meu îl cară pe 
comandantul său zece mile! prin afurisitul ăla de 
deşert încins cu Afrika Korps peste tot în jurul lor, 
chiar în spatele lor; căpitanul ameninţa la fiecare milă 
că el se împuşcă, ordonându-i lui Phillip să îl lase 
acolo. Bineînţeles că Phillip nu a făcut asta. Au mers 
toată ziua şi mare parte din noapte, ajunseseră la vreo 
două sute de iarzi!* de liniile britanice când, în sfârşit, 
îl lăsă pe căpitan în seama altor doi din echipă. Erau 


'+ Milà, unitate englezească de măsură a distanţei, egală cu 1,6 
km (n.tr.). 


germani care patrulau peste tot în noapte, liniile erau 
atât de nesigure, încât nu ştiai cine este prieten, şi 
cine este duşman. Foarte periculos. Puteai fi împuşcat 
de ambele părţi. Aşa că el şi-a trimis echipa înainte, cu 
căpitan cu tot, iar el a rămas în urmă să le acopere 
retragerea, ultimul om, cu o mitralieră şi grenade. Le- 
a spus tuturor că apare şi el. Ceilalţi au ajuns cu bine. 
Phillip, nu. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat. Dispărut în 
misiune, înţelegeţi voi, nici măcar declarat mort 
oficial, dar, bineînţeles, eu ştiu adevărul. Am primit o 
scrisoare de la căpitan. Un om tare de treabă. 
Profesor la Oxford, de altfel, îi citise pe toţi clasicii şi 
predase ceva latină şi greacă înainte de război. Mi-a 
povestit că dinspre locul unde Phillip se poziţionase, s- 
au auzit nişte explozii şi împuşcături de mitralieră. Mi- 
a spus că Phillip trebuie să se fi luptat cu disperare, cu 
toate că nu avea sorţi de izbândă, pentru că zgomotele 
de mitralieră s-au auzit o vreme, cu furie, îndârjite, 
suficient de mult pentru ca restul echipei să ajungă în 
siguranţă la ai noştri. Asta era Phillip. Şi-ar fi dat viaţa 
de bunăvoie pentru alţii, dar nu şi-ar fi vândut ieftin 
pielea. Nu, nu Phillip. Cred că a fost nevoie de o 
grămadă de nemţălăi ca să îl omoare până la urmă. 
Căpitanul şi-a pierdut piciorul. Dar a rămas în viaţă 
pentru că băiatul meu l-a salvat. Pe Phillip l-au 
medaliat cu Crucea Victoria. Dar el şi-a pierdut viaţa. 

Pryce clătină iarăşi din cap: 

— Era frumos băiatul meu. Perfect, nemaipomenit, 
minunat. Era un alergător foarte bun. Alerga enorm 
de mult. Când era mai mic, îl vedeam pe terenul de joc 
la sfârşitul unui meci, când toţi de-abia îşi mai trăgeau 
sufletul, el sărea bine-mersi, râzând în gura mare, fără 


'5 Yard, unitate englezească de măsură a distanţei, egală cu 90 
cm (n.tr.). 


niciun efort. Pur şi simplu de dragul de-a o face. Şi 
cred că aşa se şi simţea, chiar până în ultima clipă, 
chiar şi atunci când nenorociţii îl înconjurau, iar 
muniţia era pe terminate. Hugh, în ziua în care am 
primit acea scrisoare de la căpitanul său, orice urmă 
de speranţă s-a spulberat, nu am mai vrut decât să 
omor cât mai mulţi nemti. Să omor nemti şi să mor şi 
eu. Să îi omor pentru că mi-au luat totul. Hugh, de 
aceea m-am urcat în Blenheim lângă tine. lar 
trăgătorul pe care l-am înlocuit? Nu era bolnav cu 
adevărat. Nu. Eu i-am ordonat să nu se urce în avion, 
pentru că voiam să manevrez personal mitralierele. 
Era singurul mod prin care ştiam cum să-i omor pe 
nenorociţi. 

Pryce oftă din tot sufletul, ducând mâna la obraz, 
atingând delicat lacrimile ce îi curgeau pe obraji. Se 
uită la Tommy şi la Hugh: 

— Voi doi îmi amintiţi de Phillip, în feluri diferite. 
Era înalt şi înclinat spre învăţătură, ca tine, Tommy. Şi 
era puternic şi atletic, ca tine, Hugh. Acum, fir-ar să 
fie, să nu cumva să îmi muriţi vreunul din voi. N-aş 
putea suporta. 

Phillip Pryce trase aer în piept. Cu mâneca tunicii îşi 
şterse lacrimile de la ochi: 

— Cred că inimii mele rănite, zise el încet, răsuflând 
greu la fiecare câteva cuvinte, i-ar face tare bine să îl 
vedem viu şi nevătămat pe tânărul şi nevinovatul 
nostru domn Scott. Acum, haideţi să ne concentrăm 
asupra audierii din această dimineaţă. 

Lincoln Scott stătea stingher pe marginea patului 
său din dormitorul gol când intră Tommy, însoţit de 
Hugh şi de Pryce. 

Era cu puţin înainte de zece dimineaţa, iar pilotul de 
culoare ţinea pe genunchi Biblia nedeschisă, cuvintele 


din ea având parcă puterea să iasă prin scoarţa de 
piele închisă la culoare de trecerea anilor şi să ajungă 
în inima lui prin palme. Se ridică atunci când îi văzu 
intrând pe cei trei. li salută din cap pe Tommy şi pe 
Hugh, apoi îl scrută curios pe Phillip Pryce. 

— Alte ajutoare din Insulele Britanice? întrebă el. 

Pryce făcu un pas spre el, întinzându-i mâna: 

— Exact, băiete. Exact. Numele meu este Phillip 
Pryce. 

Scott îi strânse ferm mâna. Dar în acelaşi timp 
zâmbi, de parcă auzise o glumă. 

— Ceva amuzant? se interesă Pryce. 

Pilotul de culoare îşi plecă în jos capul: 

— Într-un fel, da. 

— Şi ce este aşa de amuzant? 

— Nu sunt băiatul dumneavoastră, zise Scott. 

— Poftim? 

— Aţi spus: „Exact, băiete...” Ei bine, nu sunt băiatul 
dumneavoastră. Nu sunt băiete pentru nimeni. Sunt 
un bărbat. 

Pryce înclină capul într-o parte: 

— Nu cred că înţeleg prea bine... 

— E vorba de cuvântul băiete. Când îl chemi pe un 
negru băiete, este un mod de adresare înjositor. Te 
referi la el ca la un sclav. Ceva învechit. Aşa îmi 
spunea căpitanul Bedford tot timpul, încercând să mă 
calce pe coadă, zise Scott pe un ton egal, dar marcat 
de o stăpânire rece, tensionată, pe care Tommy o 
recunoscu din conversațiile lor dinainte. Desigur, de 
când m-am înrolat, nu a fost el primul ticălos care să 
mă insulte în acest fel şi, probabil, nu va fi nici 
ultimul. Dar eu nu sunt băiete nici pentru 
dumneavoastră şi nici pentru oricine altcineva. 
Cuvântul este ofensator. Nu ştiaţi? 


Pryce zâmbi: 

— Ce interesant! zise el cu un entuziasm 
nedisimulat. Ceea ce în limba ţării mele este un 
termen nevinovat de adresare prietenească, pentru 
domnul Scott are o cu totul altă conotaţie. Fascinant! 
Spuneţi-mi, locotenente Scott, mai sunt şi alte cuvinte 
în engleza vorbită care au sensuri pe care ar trebui să 
le ştiu? 

Scott părea puţin luat prin surprindere de reacţia lui 
Pryce: 

— Nu sunt sigur, zise el. 

— Păi, dacă mai găseşti vreunul, te rog să îmi spui. 
Uneori, când vorbesc cu tânărul Tommy aici de faţă, 
mă gândesc că am făcut o mare greşeală acum vreo 
două secole când v-am permis vouă, americanilor, să 
vă însuşiţi minunata noastră limba maternă. N-ar fi 
trebuit în ruptul capului să o împărţim cu voi, nişte 
aventurieri şi pierde vară. 

Pryce vorbea repede, cu veselie. 

— Şi de ce vă aflaţi aici? îl întrerupse Scott brusc. 

— Dar, dragul meu... Pryce reuşi să se oprească la 
timp: Dragul meu camarad? Acest termen este 
acceptabil, locotenente? 

Scott făcu un semn de aprobare. 

— Ei bine, mă aflu aici pentru a aduce din umbră un 
mic ajutor şi puţină expertiză. Şi înainte să intri în 
mica şedinţă din această dimineaţă, voiam să te 
întâlnesc personal. 

— Şi dumneavoastră sunteţi tot avocat? 

— Într-adevăr sunt, locotenente! 

Scott îl privi chioriş, nevenindu-i să creadă că omul 
subţirel din faţa lui este avocat. 

— Şi doreaţi să mă examinaţi? Ca pe o vită? Sau ca 
pe un monstru de la bâlci? Ce aţi venit să vedeţi aici? 


aruncă întrebările aproape cu furie, arzând parcă 
aerul din încăpere. 

Pryce, senin, ezită o clipă, ca un comedian înainte 
de a lansa poanta. Apoi îl fixă pe aviator cu o privire 
pătrunzătoare: 

— Mă aşteptam să văd un singur lucru, locotenente, 
zise el încet. 

— Şi care este acesta? răspunse Scott pe un ton cam 
piţigăiat. 

Tommy vedea că încheieturile mâinii în care ţinea 
Biblia se albiseră de încordare. 

— Nevinovăţie, răspunse Pryce. 

Scott trase aer în piept: 

— Şi cum anume vedeţi acest lucru, domnule Pryce? 
Oare nevinovăția este ca o haină de pilot pe care o 
îmbrac dimineaţa sau atunci când este frig? Se află în 
ochi sau pe faţă, sau poate în felul în care iau poziţie 
de drepţi? Este o atitudine afectată? Poate un zâmbet? 
Vă rog, spuneţi-mi, cum se poartă un om pentru a-şi 
arăta nevinovăția? Pentru că aş vrea să ştiu. M-ar 
ajuta în situaţia în care mă aflu. 

Pryce părea încăntat de întrebările aruncate în 
direcţia lui ca nişte rafale. 

— Îţi arăţi nevinovăția prin faptul că nu pretinzi să 
fii ceva ce nu eşti. 

— Atunci nu veţi avea nicio problemă, răspunse 
Scott, pentru că ăsta sunt eu. 

Pryce încuviinţă: 

— Poate. Locotenente, întotdeauna eşti atât de 
mânios? Întotdeauna îţi scoţi ţepii la cei care vor să te 
ajute? 

— Nu. Da. Pilotul pufni: Sunt cine sunt. Acceptaţi- 
mă aşa cum sunt sau lăsaţi-mă-n pace. 

— A, bineînţeles, o atitudine americană. 


— Sunt american. Oi fi eu negru, dar sunt american. 

— Atunci poate că ar fi înţelept din partea ta, şi aici 
Phillip Pryce făcu un gest spre Tommy, să ai încredere 
în compatriotul tău care încearcă să te ajute. 

Privirea lui Scott se îngustă, concentrându-se 
asupra aviatorului englez. 

— În timp ce toţi ceilalţi compatrioți ai mei încearcă 
să mă omoare? întrebă el cu vădit sarcasm. Am învăţat 
că încrederea le este dată mai curind celor care o 
câştigă, şi nu celor care o cer. O câştigi în condiţii 
stresante. În aer, când zbori aripă la aripa şi vântul 
încearcă să te doboare. O câştigi când plonjezi printr-o 
formaţie de  Messerschmidt-uri. Nu este uşor de 
obţinut şi, odată obţinută, nu este uşor să o pierzi. 

Pryce izbucni în râs: 

— Absolut! zise el. Ai perfectă dreptate! 

Se întoarse spre Tommy şi Hugh: 

— Locotenentul este şi filozof, Tommy! Ai omis să-mi 
spui asta. 

Scott încă nu ştia la ce să se aştepte de la acest 
energic, deşi cam slăbit gentleman englez care râdea, 
tuşea, îşi pierdea suflul şi, evident, se distra purtând 
această conversaţie. 

— Dumneavoastră sunteţi avocat? îl întreba el din 
nou, puţin neîncrezător. 

Pryce reveni imediat cu faţa spre el. Timp de câteva 
secunde lungi, îl privi drept în ochi. Şi când în sfârşit 
începu să îi răspundă la întrebare, o făcu pe un ton 
grav, jos, puternic: 

— Sunt. Şi sunt cel mai bun pe care-l vei întâlni 
vreodată. Uite ce sugerez eu să faci în această 
dimineaţă. Tommy, fii foarte atent! 

Pentru o clipă, Scott şovăi. Dar, pe măsura ce 
comandantul de zbor continua să vorbească, începu să 


aprobe din cap. Tommy şi Hugh li se alăturară astfel 
că toţi trei se strânseră laolaltă în jurul englezului, 
ascultând sugestiile sale. 

Teatrul din Stalag Luft 13 era amplasat în centrul 
lagărului, imediat lângă baraca unde erau livrate 
coletele de la Crucea Roşie şi corespondenţa, în 
vecinătatea clădirii improvizate pentru a sluji ca 
spital. Era ceva mai larg decât barăcile de dormit şi 
mai scund, un cuptor când temperaturile erau ridicate 
şi un veritabil frigider iarna. Cu toate acestea, la 
fiecare spectacol era plin ochi, de la concertele 
formaţiei de jaz a lagărului până la Prima pagină, 
spectacol prezentat pe scena uşor ridicată, cu 
lumânări aprinse pe post de lumini de rampă, în 
sfeşnice realizate din conserve de carne. Din când în 
când li se prezenta un jurnal de ştiri de propagandă 
germană sau un film cu fete bavareze care cântau 
fericite - toate fiind proiectate de o maşinărie 
depăşită, mofturoasă, care de multe ori rupea filmul în 
fâşii - spre deliciul prizonierilor. Cele mai bune locuri 
din faţă erau construite din cutiile de lemn care 
prisoseau. Altele erau pur şi simplu scânduri 
neşlefuite, bătute în cuie pentru a crea strane complet 
neconfortabile. Unii îşi aduceau paturi ca să stea mai 
bine, înghesuindu-se cu spatele rezemat de pereţii 
subţiri din lemn. 

Exact când limbile ceasului la care râvnise atât de 
mult Vincent Bedford arătară ora zece dimineaţa, 
Tommy păşi prin uşile duble care dădeau în teatru, 
flancat de-o parte şi de alta de Hugh Renaday şi de 
Lincoln Scott. Cei trei păşeau în acelaşi ritm, cu 
umerii traşi în spate, cu uniformele, în limita 
posibilităţilor, presate şi curate. Bocancii loveau cu 
fermitate scândurile podelei. La unison, cei trei o 


luară direct pe intervalul din centrul sălii, cu privirile 
drept înainte, cu pas alert, păstrând formaţia, ca o 
gardă ce poartă drapelul la parada militară. 

Sala era plină până la refuz. Oamenii se 
înghesuiseră în fiecare colţişor şi nişă a sălii, umăr 
lângă umăr, încercând să vadă cât mai bine. Alţii 
rămăseseră afară, grupuri de piloţi adunate în faţa 
ferestrelor, ascultând numai. Capetele prizonierilor se 
întoarseră ca nişte piese de domino când acuzatul şi 
apărătorii săi trecură pe lângă ei. La baza scenei 
fusese construită o bară rudimentară, cele două mese 
ale părţilor aranjate una lângă alta, cu faţa spre o 
masă mai lungă, cu trei scaune, situată chiar în 
mijlocul scenei. Fiecare scaun era ocupat de un ofiţer 
superior al lagărului, cu Lewis MacNamara în mijloc. 
Colonelul se juca nervos cu un ciocănel de lemn 
deasupra unei bucăţi pătrate de lemn. Un ciocănaş 
improvizat pentru judecător. Maiorul Clark, însoţit de 
un alt ofiţer pe care Tommy îl recunoscu de la 
percheziţia efectuată cu o seară înainte, se aşezase 
deja la masa acuzării. În colţul îndepărtat al scenei, 
era aşezat Hauptmann Visser, însoţit din nou de un 
stenograf. Se lăsase pe spătarul scaunului, 
rezemându-se de perete, cu o expresie uşor amuzată 
pe chip. Prizonierii îi făcuseră ceva loc, aşa că Visser 
şi stenograful erau izolaţi, uniformele lor de culoare 
cenuşie ieşind în evidenţă în marea de haine verzi şi 
scurte de piele cafenii pe care le purtau piloţii 
americani. 

Sala, care până să apară ei zumzăia de nerăbdare, 
se cufundă în tăcere când intrară cei trei. Fără a zice 
nimic, Lincoln Scott şi Hugh se aşezară la masa 
apărării. Tommy, încadrat de cei doi, rămase în 
picioare cu ochii la colonelul MacNamara. Într-o mână 


ducea câteva cărţi de Drept şi un carnet de notițe în 
cealaltă. Brusc le trânti pe masă cu o bufnitură care 
sună ca ecoul unei mortiere îndepărtate. 

Colonelul MacNamara îi privi de sus pe cei trei, 
ţintuindu-l pe fiecare în parte, apoi zise oficial: 

— Putem să începem, locotenente? 

Tommy dădu din cap: 

— Da. Dumneavoastră aveţi de gând să prezidaţi, 
domnule colonel? 

— Da. Ca SAO, este datoria mea să... 

— Obiectez! zise tare Tommy. 

MacNamara îl privi fix: 

— Obiecţie? 

— Într-adevăr. Există potenţialul ca dumneavoastră 
să fiţi chemat ca martor în această chestiune. Aceasta 
intră în conflict cu calitatea de juriu. 

— Martor? MacNamara părea puţin nedumerit şi 
vag enervat. Cum adică? 

Înainte ca Tommy să poată răspunde, maiorul Clark 
sări în picioare: 

— Este absurd! Domnule colonel, în calitate de 
comandant al sectorului american se impune ca 
dumneavoastră să prezidaţi aceste acţiuni. Nu văd ce 
mărturie puteţi depune... 

Tommy îl întrerupse: 

— Într-un caz capital, apărarea trebuie să aibă răgaz 
suficient să aducă dovezi - orice fel de dovezi - care ar 
putea ajuta cazul. Orice altceva ar fi nedrept, 
anticonstituţional şi o procedură potrivită mai degrabă 
pentru nemernicii cu care ne luptăm, decât pentru un 
american liber! 

Cu aceste ultime cuvinte, Tommy se răsuci, dând din 
mână spre Heinrich Visser şi stenograful care scria de 
zor, deşi fruntea i se înroşise puţin. Visser lăsă 


scaunul la loc, cu picioarele pe podea, părând gata să 
se ridice, dar nu o făcu. In schimb, privi direct înainte 
şi continuă să îşi fumeze ţigara. 

MacNamara ridică mâna: _ 

— Nu voi limita apărarea, aveţi dreptate. In ce 
priveşte potenţiala mea mărturie, ei bine, asta rămâne 
de văzut Vom vedea cum vom soluţiona această 
problemă la momentul potrivit. 

În timp ce vorbea, făcu un semn din cap înspre 
Visser. 

Tommy încuviinţă şi el. În spatele lui, în mulţimea 
de prizonieri, auzi câteva cuvinte mormăite, dar 
acestea fură curmate de numeroase atenţionări. 
Oamenii voiau să nu piardă nimic. 

MacNamara continuă: 

— Astăzi suntem aici doar pentru o pledoarie. 
Locotenente, după cum ai cerut, maiorul Clark a 
întocmit o listă de martori şi probe. Vă rog, haideţi să 
începem. 

Maiorul Clark se întoarse spre Tommy. Făcu un gest 
spre bărbatul aşezat lângă el: 

— Locotenente Hart, acesta este căpitanul Walker 
Townsend. Dânsul mă va asista în acest proces. 

Căpitanul Townsend, un bărbat atletic, zvelt, cu păr 
de culoarea nisipului ce începuse să se rărească şi cu 
o mustață desenată parcă din creion, se ridică pe 
jumătate din scaun, înclinând uşor capul spre cei trei 
de la masa apărării. Tommy nu-i dădu mai mult de 
treizeci şi ceva de ani. 

— Se va ocupa de martori şi probe. Toate pregătirile 
le veţi face prin dumnealui, continuă maiorul Clark pe 
un ton milităros. Cred că pentru moment, asta este tot 
ce avem, domnule colonel. Putem trece la 
înregistrarea pledoariei. 


MacNamara ezită, apoi zise cu voce tare, 
pătrunzătoare: 

— Locotenente Lincoln Scott, eşti acuzat de 
omorârea cu premeditare a căpitanului Vincent 
Bedford. Oficial, cum pledezi? 

Scott sări imediat în picioare pentru a răspunde, dar 
îşi tinu gura câteva secunde. Când vorbi până la urmă, 
o făcu hotărât cu voce tare, puternică. 

— Domnule! Vocea lui umplu întreg auditoriul: 
Nevinovat, domnule judecător! 

MacNamara părea gata să răspundă, însă Scott nu-i 
dădu prilejul, răsucindu-se pe jumătate pentru a fi cu 
faţa şi la publicul de prizonieri. Vocea lui se înălţă 
precum vocea de predicator a tatălui său, vibrând în 
aerul de deasupra tuturor: 

— Este adevărat că l-am disprețuit pe Vincent 
Bedford! Din prima clipă când am sosit în acest lagăr, 
el m-a tratat ca pe un câine. Mai rău ca pe un câine! 
M-a insultat. M-a chinuit. M-a înţepat cu nume 
obscene, încărcate de ură. A fost un rasist absolut şi 
m-a urât la fel de mult, pe cât am ajuns şi eu să-l 
urăsc. Voia să mă vadă mort din momentul în care am 
ajuns aici! Toţi cei de aici au auzit cum a încercat să 
mă omoare, vrând să mă facă să trec linia de 
demarcaţie. lar la toate acestea, eu nu am avut nicio 
reacţie! Oricine altcineva de aici ar fi avut o justificare 
pentru a se lua la bătaie cu Vincent Bedford şi poate 
chiar pentru a-l omori pentru ceea ce a încercat el să 
facă! Dar eu nu am făcut aşa ceva! 

Maiorul Clark ţâşni în picioare, dând din mâini, 
încercând să atragă atenţia Curţii. Incepu să strige: 

— Obiectez! Obiectez! dar vocea lui Scott era mai 
puternică, iar aviatorul de culoare câştigă. 

— Am venit aici ca să ucid nemți! strigă Scott, 


întorcându-se brusc şi arătându-l cu degetul pe Visser. 
Germani ca el! 

Faţa lui Visser păli instantaneu; lăsă brusc ţigara 
din mână şi o stinse sub talpa cizmei. Se ridică pe 
jumătate în scaunul său, apoi se lăsă la loc. Il fixă pe 
negru cu o privire plină de ură. Scott îi răspunse cu o 
privire la fel de intensă. 

— Poate câţiva dintre cei din lagăr au uitat de ce ne 
aflăm aici, zise el cu voce tare, trecând cu privirea de 
la MacNamara, la Clark şi apoi la mulţimea de 
prizonieri. Dar nu eu! 

Făcu o pauză, lăsând liniştea abruptă să cuprindă 
teatrul. 

— Am fost al naibii de bun la ucis duşmani! Pe avion 
aveam pictate nouă svastici până să fiu doborât. Scott 
privi peste raidurile de oameni. Şi nu sunt singurul. 
De aceea ne aflăm aici! 

Apoi se opri din nou, ca să răsufle, pentru ca 
următoarele cuvinte să vibreze în tot teatrul. 

— Dar cineva din Stalag Luft 13 are alte planuri în 
cap! Şi acel cineva l-a omorât pe Vincent Bedford... 

Scott se semeţi. Impunse aerul cu degetul: 

— Poate eşti tu sau tu, sau omul de lângă tine... Pe 
măsură ce vorbea, Scott indica la întâmplare în public, 
fixându-l pe fiecare kriegie selectat cu o căutătură 
pătrunzătoare: Nu ştiu de ce Vincent Bedford a fost 
omorât... Trase aer în piept şi apoi strigă: Dar am de 
gând să aflu! 

Apoi se răsuci la loc, cu faţa la MacNamara; 
colonelul se făcuse stacojiu - cu toate acestea asculta 
cu mare atenţie fiecare vorbă rostită de pilotul de 
culoare şi părea că a reuşit să îşi adune toata mânia, 
ascunzând-o undeva, în străfundurile fiinţei sale. 

— Nevinovat, domnule colonel. Nevinovat. 


Nevinovat. Nevinovat! Nici cât negru sub unghie 
vinovat! 

Apoi se aşeza pe scaun pe neaşteptate. 

Imediat încăperea explodă într-un Babel de voci, 
răbufniri de discuţii animate prin care prizonierii 
adunaţi reacţionau la vorbele lui Lincoln Scott. In mod 
cu totul ciudat, colonelul MacNamara permise să 
continue zarva timp de un minut înainte de a începe să 
bată cu ciocanul în masă, cerând ordine şi linişte. 

— Bună treabă! şopti Tommy direct în urechea 
negrului. 

— Asta o să le dea ceva de gândit, răspunse Scott, 
iar Hugh se luptă să nu rânjească. 

— Ordine! strigă MacNamara. 

La fel de repede precum izbucnise, larma începu să 
se risipească, şi dintr-o dată nu se mai auzi decât 
ciocănelul care lovea lemnul. In tăcerea care se 
lăsase, Tommy se ridică în picioare. Făcu un mic gest 
spre Scott şi Hugh, pentru ca şi ei să se ridice. Cei trei 
îşi pocniră călcâiele, luând poziţie de drepţi. 

— Domnule! strigă Tommy cât îl ţineau plâmânii. 
Apărarea va fi gata să înceapă la opt fix în ziua de 
luni, imediat după Appell-ul de dimineaţă! 

Cei trei salutară în acelaşi timp. MacNamara dădu 
uşor din cap fără a scoate un cuvânt şi îşi duse două 
degete la frunte, răspunzând la salut. Apoi acuzatul şi 
cei doi apărători se răsuciră pe călcâie şi, în aceeaşi 
formaţie ca la intrare, se îndreptară spre ieşire, 
mărşăluind pe intervalul dintre scaune din centrul 
sălii. Zgomotul greu al bocancilor lor a fost urmat de o 
tăcere  mormântală. Tommy vedea pe chipurile 
prizonierilor înghesuiți în teatru expresii de surpriză, 
confuzie şi îndoială. Exact ceea ce sperase că va 
obţine cu micul lui spectacol. De asemenea, anticipase 


supărarea care avea să i se citească pe faţă maiorului 
Clark şi reacția mai calculată a colonelului 
MacNamara. Cu toate acestea, expresia care îl luă cu 
totul prin surprindere a fost cea a asistentului lui 
Clark, Walker Townsend - un zâmbet maliţios, 
aproape încântat. Căpitanul părea - într-un mod 
ciudat - de parcă tocmai auzise cine ştie ce veste bună 
- aceasta era reacţia diametral opusă celei la care se 
aşteptau în urma provocării pe care o aruncaseră. 

Şi cum mergea înainte, se simţi străbătut de un fior, 
aproape ca o săgeată de gheaţă ce i se împlântă în 
inimă, la fel ca prima răsuflare îngheţată dintr-o 
dimineaţă de iarnă acasă, în Vermont. Dar lipsea 
seninul acelor vremuri, înlocuit de o pâclă ce întuneca 
totul. Undeva, în acel public, cu faţa la el, stătea 
adevăratul motiv pentru care Vincent Bedford murise. 
Era convins. Şi acest om probabil nu era foarte 
entuziasmat de ameninţarea pe care o făcuse publică 
Lincoln Scott. 

Şi ar fi putut să facă ceva. 

Tommy întinse mâinile şi împinse uşile, 
deschizându-le, ieşind rapid din teatrul aglomerat, 
grăbindu-se să ajungă la soare, în acea zi târzie de 
primăvară la Stalag Luft 13. Se opri brusc, inspirând 
profund aerul, aerul împrejmuit de sârmă ghimpată, 
ruginit, mânjit, impur, aerul captivităţii. 


VII 
Ruleta cu şoareci 

După audiere, îl lăsară singur pe Lincoln Scott la el 
în dormitor. Pilotul de culoare era electrizat, 
entuziasmat, impulsionat de modul în care se 
desfăşurase întrunirea. Le strânse mâinile lui Tommy 
şi lui Hugh Renaday, apoi brusc se aruncă la podea şi 
începu să facă flotări. Au stabilit să se întâlnească 
puţin mai târziu în cursul zilei pentru a pune la cale 
următorul lor pas; Tommy îl lăsă pe aviatorul din 
Tuskegee dansând uşor parcă într-un colţ al încăperii, 
boxând cu nişte adversari imaginari, aruncând 
croşeuri de stânga şi upercuturi, folosindu-se de faptul 
că lumina strălucitoare a zilei se filtra prin ferestrele 
dormitorului şi arunca umbrele necesare ca adversari. 

Hugh surprinse un copoi lângă Baraca 105, care 
cine ştie ce făcea acolo, scurmând pământul cu botul 
cizmei, făcându-şi pur şi simplu de lucru. Soldatul le 
ceru trei ţigări pentru a-i însoţi pe cei doi înapoi în 
tabăra britanică, unde intenționau să îl informeze şi pe 
Phillip Pryce despre sesiunea de dimineaţă. Tommy 
negocie cu el şi ajunse la două ţigări, aşa că cei trei 
traversară rapid terenul de exerciţii, îndreptându-se 
spre poarta principală. Tocmai începuse un meci de 
baseball; pe marginea terenului erau câţiva care 
făceau exerciţii de gimnastică, numărându-şi mişcările 
cu voce tare. Ambele grupuri luară o mică pauză când 
îi văzură - neoprindu-se din ceea ce făceau, ci doar 
încetinind ritmul, cu atenţia împărţită. Tommy se 
pregăti sufleteşte pentru un atac verbal, dar nimeni 
nu le zise nimic: nu tu fluieraturi, obscenităţi sau 
epitete urâte. 

Luă acest lucru drept un semn bun. Dacă reuşeau să 
semene o urmă de îndoială printre prizonieri cu 


ajutorul discursului lui Lincoln Scott, atunci era bine. 
Poate că aceleaşi întrebări prindeau rădăcină şi în 
minţile celor trei judecători. 

Işi dorea să ştie mai multe despre cei doi ofiţeri care 
stătuseră de-o parte şi de alta a lui MacNamara la 
tribunal. Işi promise să nu uite să se intereseze cine 
erau, de unde veneau şi cum de ajunseseră la Stalag 
Luft 13. Se întrebă dacă nu cumva circumstanţele 
capturii fiecărui kriegie nu erau o modalitate de a afla 
cine erau aceştia cu adevărat sau ce ar putea deveni. 
Se gândi să îl întrebe pe Phillip Pryce despre asta. Își 
dădea seama că trebuie să îl înţeleagă mai bine pe 
SAO pentru ca, atunci când avea să se sfârşească 
totul, se îndoia că ceilalţi doi judecători vor vota 
împotriva lui. Își aduse aminte ce îi spusese Phillip 
Pryce în prima zi - „toate forţele implicate” - şi îşi 
promise să aibă o mai mare grijă pentru a putea 
rezolva această problemă. 

De-abia acum realiză că păşea foarte grăbit, 
aproape alerga, apăsat de greutatea atâtor lucruri pe 
care trebuia neapărat să le facă. Se gândi că şi Hugh 
este probabil bântuit de aceleaşi temeri, pentru că 
robustul canadian ţinea pasul cu el fără să crâcnească. 
Totuşi, soldatul german se târa după ei leneş, astfel că 
cei doi îi făcură semn de mai multe ori să se 
grăbească. 

— Tommy, zise Hugh încet, trebuie să găsim 
adevăratul loc unde a avut loc crima. Cu fiecare oră ce 
trece, devine din ce în ce mai „rece”. Omul pe care îl 
căutăm noi a avut şi are ocazii gârlă să acopere totul. 
Sincer să fiu, chiar mă îndoiesc că vom mai găsi 
vreodată scena crimei. 

Tommy aprobă, dar zise: 

— Am eu o idee, dar trebuie să mai aşteptăm puţin. 


Hugh pufni şi clătină din cap: 

— N-o mai găsim niciodată, repetă el aceeaşi idee. 

Poarta se deschise pentru ei - Tommy observă că 
paznicii obişnuiţi de la poartă se deprinseseră cu 
drumurile lor dintr-o parte în alta, ceea ce putea fi un 
atu valoros, deşi nu-şi dădea seama cum anume. 
Continuară prin zona dintre tabere. Din clădirea 
duşurilor se auzea cineva cântând; Renaday începu şi 
el să fredoneze fără să vrea - amândoi recunoscură 
cuvintele cântecului Mademoiselle din 
Armentieres, urlate ca de obicei la volum maxim: 

„...Mademoiselle din  Armentieres, parlez-vous? 
Mademoiselle din Armentieres, parlez-vous? Made- 
moiselle din Armentieres! 

Nu-i futută de trei ere, al naibii parlez-vous...” 

Ca multe alte cântece englezeşti, acesta era încă din 
vremea Primului Război Mondial şi devenea din ce în 
ce mai obscen. 

Tommy era atent la cântec când auzi deodată 
ordinul aspru adresat în germană, venind de undeva, 
din spatele lor, peste toată hărmălaia de la duşuri: 

— Halt! 

Copoiul aruncă instantaneu ţigara din gură şi luă 
poziţie de drepţi. Hugh şi Tommy se răsuciră în 
direcţia vocii. Zăriră un aghiotant numai în cămaşă 
care aproape alerga pe treptele clădirii 
administrative, traversând drumul prăfuit spre ei. 
Acesta era un lucru cu totul ieşit din comun. Ofițerii 
germani nu apăreau în faţa prizonierilor decât în 
uniformă completă şi, în niciun caz, nu lăsau vreodată 
impresia că sunt în grabă, cu excepţia momentelor 
când primeau ordin de la un ofiţer de rang superior. 

Aghiotantul se grăbi spre ei. Vorbea o engleză 
stâlcită, care suna mai mult a germană, dar reuşi să se 


facă înţeles: 

— Hart, te rog cu mine. Tu, Renaday, înapoi la 
casă... 

Şi îi arătă tabăra britanică din faţa lor. 

— Despre ce este vorba? îl întrebă Tommy. 

— Cu mine, te rog, zise aghiotantul. Dădu din mâini 
pentru a sublinia urgenţa situaţiei: Nu vrea să ţinem 
aşteptare, te rog... 

— Dar eu vreau să ştiu despre ce este vorba, 
răspunse Tommy. 

Faţa ofițerului german se schimonosi şi, enervat, 
aghiotantul dădu din picior, ridicând un norişor de 
praf: 

— Ordin. Vezi comandant Von Reiter. 

Sprânceana stângă a lui Renaday se arcui intrigată: 

— Ei, asta e interesant, zise el încet. Se întoarse 
spre copoiul care nu se mişcase din loc: Bine, Adolf, 
hai să mergem! Tommy, te voi aştepta împreuna cu 
Phillip. O convocare foarte curioasă, asta, adăugă el. 

Ofiţerul german păru extrem de uşurat că Tommy 
venea cu el de bunăvoie, iar la intrarea în clădirea 
administraţiei, îi ţinu uşa ca să intre. Când păşi 
înăuntru, funcţionarii ridicară curioşi privirea din 
hârtiile de pe birourile lor, dar, observând că este 
urmat de ofiţerul german, îşi văzură mai departe de 
ale lor cu conştiinciozitate. Birocraţii militari germani 
erau minuţioşi şi de neclintit şi, mai mult decât orice, 
uneori părea că urau ingeniozitatea şi creativitatea 
prizonierilor lor. Tommy a fost împins uşor în direcţia 
biroului comandantului, ceea ce îl făcu să se oprească 
brusc, să se răsucească pe calcâie şi să îl fixeze pe 
aghiotant cu o privire tăioasă. Când ofiţerul se 
retrase, lăsând jos mâinile, Tommy se întoarse din nou 
în direcţia biroului şi traversă băţos distanţa care îl 


despărţea de uşă, pe care o deschise şi intră. 

Comandantul îl aştepta în spatele biroului său. În 
faţă fusese amplasat pentru Hart un singur scaun, 
deloc confortabil; acesta se aşeză la îndemnul lui Von 
Reiter. Imediat ce luă loc însă, neamţul se ridică în 
picioare pentru a-l domina. Şi Von Reiter era numai în 
cămaşă, o cămaşă bine croită şi scrobită, sclipind albă 
în lumina care intra pe fereastra ce dădea spre cele 
două tabere. Gulerul ţeapăn îl cam strângea de gât. 
Ordinul Crucea de fier pe care îl avea strălucea 
contrastând cu albul imaculat al cămăşii. Haina 
uniformei atârna într-un cuier pe perete, iar lângă ea 
era agăţată o curea de piele neagră, lucioasă, cu un 
Luger în tocul de pistol. Comandantul se apropie de 
haină şi scutură o scamă imaginară de pe rever. Apoi 
se întoarse spre Tommy. 

— Locotenente Hart, începu el încet, merge bine 
treaba? 

— Herr comandant, nu suntem decât în faza de 
început, răspunse Tommy cu atenţie. Şi cu siguranţă 
Hauptmann Visser vă poate pune la curent cu toate 
detaliile de care aveţi nevoie. 

Von Reiter aprobă şi reveni la scaunul său. 

— Hauptmann Visser este cum spuneţi voi? [ine 
legătură? 

— Își ia munca foarte în serios. Este un om foarte 
atent. 

Von Reiter aprobă imperceptibil: 

— Locotenente, eşti aici de multe luni de zile. Unul 
dintre cei vechi, cum spun americanii. Spune-mi, 
domnule Hart, viaţa la Stalag Luft 13 ţi se pare... 
acceptabilă? 

Această întrebare îl surprinse pe Tommy, dar 
încercă să nu o arate. Ridică din umeri cu o mişcare 


exagerată: 

— Sincer, mai degrabă aş vrea să fiu la mine acasă, 
Herr comandant. Dar sunt fericit că încă sunt în viaţă. 

Von Reiter încuviinţă şi zâmbi: 

— Aceasta este calitatea pe care o au toţi soldaţii, 
nu-i aşa, Hart? Oricât de aspră este viaţa, este mai 
bine să te bucuri de ea, pentru că pe timp de război 
moartea este atât de uşor de întâlnit, nu crezi? 

— Ba da, Herr comandant. 

— Hart, crezi că vei supravieţui războiului? 

Tommy trase aer în piept. Aceasta era o întrebare 
pe care niciun kriegie nu o punea şi la care nu dădea 
răspuns, pe care nici măcar nu o exprima, nici în 
glumă, pentru că ea era cheia spre toate spaimele lor 
de necontrolat, adânc cuibărite în suflet. Spaimele 
care te trezeau în toiul nopţii, sufocat de coşmaruri. 
Spaimele care te făceau să rămâi cu ochii la gardul de 
sârmă ghimpată în lumina zilei. Întrebarea aceasta 
invoca numele şi chipurile tuturor celor care au murit 
în plin zbor şi ale tuturor celor care încă mai erau în 
viaţă, dar sortiţi să piară în secundele, minutele, orele 
şi zilele ce aveau să vină. lar Von Reiter pusese 
această întrebare direct, fără ocolişuri. Răsuflă încet 
şi răspunse vag, forțându-se să nu se gândească la 
asta, la cea mai rea întrebare din câte i se putea pune: 

— Astăzi sunt în viaţă, Herr comandant Sper să fiu 
şi mâine. 

Ochii lui Von Reiter îl sfredeleau. „Rigiditatea lui, 
gândea Tommy, maschează un om de o mare forţă 
intelectuală şi de o convenţionalitate intransigentă. 
Asta este întotdeauna o combinaţie periculoasă.” 

— Fără îndoială, şi căpitanul Bedford gândea la fel 
în ultima zi a vieţii sale. 

— Nu ştiu ce gândea el atunci, răspunse Tommy, 


dar, bineînţeles, aceasta era o minciună, pentru că el 
ştia prea bine. 

Von Reiter continuă să îl fixeze pe Tommy cu o 
privire neclintită. După un moment de tăcere, îşi 
continuă seria de întrebări: 

— Spune-mi, Hart, de ce americanii îi urăsc pe 
negri? 

— Nu toţi americanii. 

— Dar mulţi dintre ei, nu? 

Tommy încuviinţă: 

— Da. Aşa se pare. 

— Şi de ce stau lucrurile aşa? 

Tommy clătină din cap: 

— E complicat. Nu sunt sigur care ar fi răspunsul. 

— Nu îl urăşti pe locotenentul Scott? 

— Nu. 

— Îţi este inferior, nu? 

— Nu pare să fie. 

— Şi, de asemenea, crezi în nevinovăția lui? 

— Da, cred. 

— Dacă a fost acuzat pe nedrept, aşa cum susţii, 
atunci avem mari probleme. Foarte multe probleme. 
Atât în ce-l priveşte pe comandantul tău cât şi pe 
mine. 

— Sincer să fiu, nu m-am gândit niciodată la asta, 
Herr comandant. Poate aşa este. 

— Este adevărat. Locotenente, ai dat dovadă de 
înţelepciune examinând această întrebare. Dar, poate, 
pe de altă parte, el este cu adevărat vinovat şi 
dumneata nu faci decât să îndeplineşti un ordin. 
Americanii sunt întotdeauna dornici să arate lumii cât 
de corecţi şi de cinstiţi sunt ei. Vorbesc de drepturi şi 
de legi, şi de strămoşii lor îndrăgiţi, cu tot cu actele 
lor. Thomas Jefferson şi George Washington şi 


Declaraţia Drepturilor Omului. Însă eu cred că ei uită 
de ordine şi de disciplină. Aici, în Germania, avem 
ordine... 

— Da, am văzut. 

— Şi aici, în Stalag Luft 13 avem ordine. 

— Aşa cred. 

Von Reiter se opri din nou. Tommy se fâţâia în 
scaun, nerăbdător să plece. Nu înţelegea ce urmărea 
comandantul şi, neştiind acest lucru, nu se simţea în 
largul său de teamă că ar fi putut să divulge informaţii 
fără să vrea. 

Neamţul râse scurt: 

— Şi uneori cred că în justiţie, pentru americani 
spectacolul este mai important decât adevărul. Nu eşti 
de acord, locotenente? 

— Nu m-am gândit la acest lucru. 

— Serios? Von Reiter îl privi întrebător: Şi studiezi 
legile voastre? 

Tommy nu răspunse. Von Reiter zâmbi din nou: 

— Locotenente Hart, spune-mi, pentru că sunt 
nerăbdător să aflu: ce este mai periculos, dacă Scott 
este vinovat sau dacă este nevinovat? 

Tommy ezită, fără a da un răspuns. Simţea cum 
începe să transpire şi cum sudoarea i se scurge pe 
piele, iar încăperea devine din ce în ce mai încinsă. 
Voia să plece, dar era lipit de scaun. Vocea lui Von 
Reiter era tăioasă, dar pătrunzătoare. In acea clipă, 
înţelese că Herr comandant era, de fapt, un om care 
vedea secretele din secrete, şi îşi spuse că uniforma 
bine călcată şi postura dreaptă a comandantului erau 
la fel de înşelătoare ca şi privirile criptice, 
întrebătoare ale Hauptmann-ului Visser. 

— Periculos pentru cine? îl întrebă Tommy precaut. 

— Care rezultat va duce la pierderea mai multor 


vieţi. Vinovat sau nevinovat, locotenente? 

— Nu ştiu. Nu este treaba mea să ştiu asta. 

Von Reiter lăsă să-i scape un hohot de râs 
duşmănos, aprobă din cap, apoi ridică încet o foaie de 
hârtie de pe biroul său, contemplând-o o clipă în 
tăcere, înainte de a continua: 

— Vermont este locul de unde vii, nu? 

— Da, este. 

— Nu se deosebeşte cu mult de Bavaria. Aveţi 
păduri imense şi ierni aspre, nu-i aşa? 

— Într-adevăr, are foarte multe păduri frumoase şi o 
iarnă lungă, foarte grea, zise el încet. Dar nu este ca 
aici. 

Von Reiter oftă: 

— Eu nu am ajuns decât până la New York. Şi doar o 
singură dată. Dar am vizitat Londra şi Parisul de 
foarte multe ori. Înainte de război, bineînţeles. 

— Eu nu prea am călătorit. 

Comandantul privi îndelung pe fereastră: 

— Dacă locotenentul Scott este găsit vinovat, crezi 
că SAO-ul vostru va cere ca eu să îi pun la dispoziţie 
un pluton de execuţie? 

— Ar trebui să îl întrebaţi chiar pe el. 

Comandantul se încruntă. 

— Nimeni nu a scăpat vreodată de la Stalag Luft 13, 
zise el încet. Numai cei care au murit, ca nenorociţii 
aceia în tunel. Şi acum, cei precum căpitanul Bedford. 
Eu zic că va rămâne aşa, nu crezi, locotenente? 

— Niciodată nu încerc să ghicesc ce ne rezervă 
viitorul, răspunse Tommy. 

— Aşa va rămâne! zise cu putere Von Reiter. 

Apoi se îndepărtă de la fereastră: 

— Locotenente Hart, ai o familie care te aşteaptă 
acasă? 


— Da. Desigur. 

— O soţie? Copii? 

— Nu, nu încă. 

Şovăi când răspunse. 

— Dar există o femeie, nu? 

— Da. Acasă. 

— Sper că vei trăi să o revezi, zise Von Reiter. 

Îi făcu semn cu mâna, dându-i de înţeles că 
întâlnirea s-a terminat. Tommy se ridică şi porni spre 
uşă, dar Von Reiter îi mai puse o ultimă întrebare, ca 
şi cum atunci şi-a adus aminte, pe moment: 

— Cânţi, locotenente Hart? 

— Să cânt? 

— Ca englezii. 

— Nu, Herr comandant. 

Von Reiter ridică iarăşi din umeri, râzând cu toată 
gura: 

— Poate ar trebui să înveţi. Aşa cum am făcut eu. 
Poate după război voi scrie o carte cu toate notele şi 
versurile cântecelor obscene ale englezilor şi poate 
aşa voi face ceva bani ca să îmi trăiesc frumos 
batrâneţile. Comandantul râse zgomotos: Uneori 
trebuie să învăţăm să acceptăm chiar şi lucrurile pe 
care le urâm, zise el. 

Apoi se întoarse cu spatele la Tommy, privind pe 
fereastră la cele două tabere. Tommy ieşi rapid pe uşa 
biroului, fără a-şi da seama dacă tocmai a fost 
ameninţat sau avertizat, gândindu-se că şi una, şi alta 
implică aceeaşi primejdie. 

Grăbindu-se spre baraca unde stăteau Renaday şi 
Pryce, Tommy trecu pe lângă jocul de ruletă cu 
şoareci care tocmai începea într-unul din dormitoare. 
Vreo şase ofiţeri britanici luaseră loc în jurul unei 
mese, fiecare având în faţă o grămăjoară modestă de 


ţigări, ciocolată sau alte alimente. Produse pentru 
pariuri. În mijlocul lor se afla o cutie de carton, cu 
găuri decupate în părţi. Bărbaţii strigau, glumeau, 
insultându-se şi tachinându-se fără milă. Obscenităţile 
americanilor tind să fie scurte şi brutale. Ale 
britanicilor, din contră: englezii păreau încăntaţi să 
folosească un limbaj exagerat şi înflorit în atacurile lor 
verbale. Atmosfera era suprasaturată de ele. 

Dar la un semnal al crupierului, un pilot slăbănog, 
cu o barbă bogată, îmbrăcat cu o pătură de culoare 
gri, legată în jurul brâului ca un kilt, oamenii amuţiră. 
Apoi, o dată ce se făcu linişte totală, crupierul săltă 
capacul cutiei de carton şi pe marginea cutiei apărură 
două lăbuţe minuscule, apoi se iţi boticul fremătător al 
unui şoricel. i 

Ruleta cu şoareci era foarte simplă. Impins puţin de 
la spate şi încurajat de crupier, şoricelul sare pe tăblia 
mesei, priveşte în jur la oamenii încremeniţi în 
aşteptare, perfect nemişcaţi şi care-şi ţin răsuflarea. 
Singura regulă era că nimeni nu avea voie să atragă 
şoricelul, în niciun fel; şoricelul kriegie, speriat cum 
era, o lua până la urmă într-o direcţie, alergând spre 
cel pe care îl considera cel mai puţin ameninţător. Cel 
care era cel mai aproape de şoricel era declarat 
câştigâtor. Bineînţeles, problema cu acest gen de 
ruletă era că, adesea, şoricelul încerca să scape 
printre doi bărbaţi, ceea ce ducea la o groază de 
dispute glumeţe, în încercarea de a stabili care au fost 
intenţiile reale ale şoricelului, în afară de libertate, 
evident, care de altfel era întotdeauna singura lui 
dorinţă şi speranţă. 

Tommy privi jocul câteva momente, până când 
şoricelul încercă în van să scape, apoi se grăbi spre 
prietenii săi, când jocul se destramă în râsete şi în 


discuţii aprinse. 

Când ajunse la uşa dormitorului, văzu că înăuntru, 
pe lângă Pryce şi Renaday, mai era cineva. Toţi trei 
ridicară privirile spre el. Necunoscutul era un tânăr cu 
părul închis la culoare, dar cu pielea albă, subţire ca 
Pryce, cu încheieturi înguste şi pieptul scobit, ceea ce 
îi dădea alura ciudată a unei păsări în spatele ochela- 
rilor lui cu rame de metal. Zâmbea puţin spre stânga, 
întregul său corp părea că trage în acea direcţie. Se 
ridicară în picioare toţi trei, iar Tommy păşi mai 
aproape. 

— Tommy, el este un prieten, zise Hugh puţin 
oficial. Colin Sullivan. Din Insula de Smarald. 

Tommy îi strânse mâna: 

— Irlandez? 

— Într-adevăr, răspunse Sullivan. Irlandez, pe 
Spitfire, adăugă el. 

Lui Tommy îi veni greu să şi-l închipuie manevrând 
un avion de vânătoare, dar nu zise nimic cu voce tare. 

— Colin s-a oferit să ne ajute, cu generozitatea-i 
caracteristică, zise Phillip Pryce. Arată-i, băiete! 

Irlandezul se aplecă şi Tommy observă că de sub pat 
se iţea colţul unui bloc de desen. 

— De fapt, îi zise Sullivan lui Tommy, sunt irlandez, 
am pilotat un Spitfire şi am mai făcut şi trei ani 
plictisitori la Şcoala de design din Londra, înainte de a 
mă implica în toată aiureala asta patriotică şi care m-a 
adus aici. 

Sullivan deschise blocul şi îi înmână lui Tommy 
primul desen. Era o viziune întunecata a cadavrului lui 
Trader Vic, aşa cum fusese înghesuit în cabina Abort- 
ului, redată cu măiestrie prin haşurări gradate cu 
cărbune. 

— A trebuit să lucrez cu detaliile pe care şi le 


amintea Hugh, zise Sullivan zâmbind. Şi, desigur, ţi-ai 
dat şi tu seama că poporul canadian, fiind un popor 
viteaz şi mai neşlefuit, sălbatic precum pieile-roşii şi 
cu imaginaţia unui bivol, nu posedă înclinația naturală 
spre poezia descrierii, aşa cum o au mulţi dintre 
compatrioţii mei, printre care mă număr şi eu, zise el 
aruncându-i un zâmbet fugar lui Hugh Renaday, care 
se strâmbă, dar era, evident, încântat. Aşa că asta-i 
cam tot ce am putut face, având în vedere resursele 
limitate... 

Lui Tommy i se păru că desenul reda perfect postura 
victimei. Pe acea coală de hârtie, Sullivan surprinsese 
o imagine de coşmar, brutală. Irlandezul folosise nişte 
culori expresive, pentru a reda urmele de sânge de pe 
trupul neînsufleţit al americanului. Acestea contrastau 
dramatic cu tonurile sumbre, întunecate ale umbrelor 
de cărbune. 

— Bine, dar este nemaipomenit! zise Tommy. Vic 
arăta exact ca în desenul tău. Mai ai şi altele? 

— Aye!6, sigur că da, zise Sullivan cu un rânjet 
satisfăcut. Poate că desenele astea nu reprezintă 
întocmai ceea ce avea în gând bătrânul meu profesor 
de desen din facultate, dar întotdeauna ne ţinea nişte 
lecţii minuţioase despre cum trebuie să folosim ceea 
ce găsim, şi, deşi prefer o fraulein dezbrăcată, 
pozând provocator cu un zâmbet care zice multe... 

Îi înmână lui Tommy al doilea desen. Acesta 
reprezenta rana de la gât, cea atât de discutată. 

— Am lucrat cu el la ăsta, zise Hugh. Acum tot ce 
trebuie să facem este să i-l arătăm yankeului care a 
examinat cadavrul, pentru a ne asigura că este corect. 

Tommy trecu la alt desen, o schiţă a interiorului 


16 Aye, interjecţie afirmativă, specifică dialectului din nordul 
Irlandei (n.tr.). 


Abort-ului, cu distanţe şi amplasamente. O săgeată 
înflorită, cu o pană migălos desenată indica locul 
urmei de bocanc pe podea. O schiţă finală o refăcea pe 
cea făcută de Hugh urmei de bocanc. 

— Mult mai bine decât eforturile mele stângace, zise 
Renaday rânjind. Ca de obicei, totul a fost ideea lui 
Phillip. Bineînţeles, ştia că eu şi Colin suntem prieteni, 
dar, evident, mie nu mi-a trecut prin cap să îl pun la 
treabă la cazul nostru. 

— E distractiv, zise Colin Sullivan. E mult mai 
interesant decât desenele care au turnul de nord-est 
drept subiect! Ştiţi, acesta este cel care are cea mai 
bună lumină după-amiaza; este turnul pe care toţi cei 
din clasele de arte plastice din lagăr îl desenează cu 
conştiinciozitate în fiecare zi, când nu plouă, desigur. 

— Sunt impresionat, admise Tommy. Acestea ne vor 
ajuta foarte mult. Nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc. 

Sullivan ridică din umeri. 

— Acasă, în Belfast, zise el vorbind încet, ei bine, hai 
să-ţi zic în felul următor, domnule Hart: sunt irlandez 
şi catolic, şi doar asta ar trebui să îţi spună că am fost 
tratat ca un negrotei - probabil la fel de mult ca 
Lincoln Scott în State. Deci, asta e. Sunt extrem de 
încântat să vă ajut. 

Tommy a fost luat pe nepregătite de vehemenţa 
subţiraticului irlandez. 

— Acestea sunt excelente, zise el din nou. Era cât pe 
ce să continue lauda, când a fost întrerupt de un glas 
rece şi egal, venind de undeva din spatele său. 

— Dar există o greşeală, zise vocea. 

Piloții aliaţi se răsuciră în loc şi dădură cu ochii de 
Hauptmann Visser încadrat în tocul uşii, privind până 
în partea cealaltă a camerei, la desenul din mâna lui 
Tommy. 


Niciunul dintre cei trei nu răspunse, lăsând tăcerea 
să se rostogolească în spaţiul îngust, umplând 
dormitorul ca un miros neplăcut, adus de un vânt slab. 
Visser păşi înăuntru, cu ochii la desen, cu o privire 
cercetătoare, atentă. În singura mână pe care o avea, 
căra cu el o mapă mică de piele maronie, pe care o 
puse pe podea, la picioare, apoi se aplecă înspre ei, 
arătănd cu indexul desenul care reprezenta scena 
crimei. 

— Chiar aici, zise el, întorcându-se spre Renaday şi 
Sullivan. Asta este greşită. Urma de bocanc era la 
câteva zeci de centimetri mai încolo, mai aproape de 
cabina Abort-ului. Chiar eu am măsurat distanţa. 

Sullivan încuviinţă. 

— Pot să modific, zise el pe un ton egal. 

— Da, modifică, domnule ofiţer de zbor, zise Visser, 
ridicându-şi privirile de pe desen, privindu-l direct în 
ochi pe Sullivan. Pilot pe Spitfire, aţi spus. 

— Da. 

Visser tuşi: 

— Spitfire este un aparat excelent Un adversar pe 
măsura lui 109. i 

— Adevărat, zise Sullivan. [Îmi închipui că 
dumneavoastră, Hauptmann, l-ați experimentat pe 
propria piele. Irlandezul indică brațul lipsă al 
neamţului: Şi nu în sensul bun, fac prinsoare, adăugă 
Sullivan rece. 

Visser aprobă din cap. Nu răspunse, dar păli uşor; 
Tommy observă că îi tremură buza de sus. 

Sullivan trase adânc aer în piept, ceea ce nu 
schimbă cu nimic aparenţa sa firavă şi pământie. 

— Îmi pare rău pentru accidentul dumneavoastră, 
Hauptmann, zise el, iar glasul rasună cu inflexiunile 
şi accentul specific ţării sale. Dar eu cred că vă 


numărați printre cei cu adevărat norocoşi. Niciunul 
dintre piloţii de pe 109 pe care i-am doborât vreodată 
nu au reuşit să se catapulteze. Sunt cu toţii în Valhalla 
sau oriunde altundeva credeţi voi, naziştii, că ajungeţi 
atunci când vă daţi duhul pentru patrie. 

Cuvintele irlandezului veneau ca nişte lovituri. 
Neamţul îşi îndreptă umerii şi îl privi pe tânărul artist 
cu o ură nemascată. Însă vocea nu îi trada furia pe 
care probabil o simţea, căci cuvintele rămaseră egale, 
de gheaţă. 

— Poate că este adevărat, domnule Sullivan. Visser 
articula cuvintele încet: Totuşi, sunteţi aici la Stalag 
Luft 13. Şi nimeni nu ştie cu siguranţă dacă veţi mai 
revedea vreodată străzile Belfastului, corect? 

Sullivan nu-i răspunse. Cei doi se duelau din priviri, 
fără compromisuri, apoi Visser îşi îndreptă atenţia 
asupra desenului şi zise: 

— Mai este un detaliu pe care l-aţi greşit în desen, 
domnule Sullivan... 

Neamţul se răsuci puţin, spre Tommy Hart: 

— Urma de bocanc. Era îndreptată în direcţia opusă. 

Visser arăta cu degetul pe schiţă: 

— Era îndreptată în această direcţie. 

Arăta spre spatele Abort-ului, unde fusese 
descoperit cadavrul. 

— Acesta, continuă la fel de rece Visser, este un fapt 
extrem de important, cred că vă daţi seama. 

Iarăşi, niciunul dintre piloţii aliaţi nu manifestă vreo 
reacţie. Şi în această tăcere, Visser se întoarse spre 
Phillip Pryce: 

— Dar dumneata, comandante Pryce, ai văzut deja 
acest lucru şi nu mă îndoiesc că îi înţelegi adevărata 
semnificaţie. 

Pryce nu făcu decât să îl privească pe neamţ, care îi 


zâmbea răutăcios, întinzându-i schiţele lui Tommy 
Hart. Neamţul se aplecă şi scoase din mapa de piele 
un dosar mic, de culoarea nisipului. 

— Mi-a luat ceva timp să obţin acest dosar. Dar când 
l-am obţinut, în final, ah! mi-a aţâţat curiozitatea. Un 
material destul de interesant de citit 

Heinrich Visser se uită la dosar. Zâmbetul i se 
pierdu, citind: 

— Phillip Pryce. Comandant de zbor, Grupul 56 de 
bombardiere grele, cu baza în Avon-on-Trent. 
Confirmat în RAF, 1939. Născut la Londra, septembrie 
1893. Studii la Harrow şi Oxford. A absolvit printre 
primii cinci în promoţia sa la ambele instituţii. A servit 
ca aghiotant de aviaţie pentru Statul Major în primul 
război. Întors la vatră, decorat. Admis în barou, iulie 
1921. Partener principal în firma londoneză Pryce, 
Stokes, Martyn and Masters. A pledat în cel puţin 
douăsprezece procese de crimă, toate fiind dintre cele 
mai senzaţionale, ajungând pe prima pagină a ziarelor 
şi în atenţia publicului; nu a pierdut niciodată... 

Heinrich Visser se opri, se uită spre englez, fixându-l 
cu privirea. 

— Nu a pierdut niciodată, repetă neamţul. O 
activitate exemplară. Deosebită. Remarcabilă. Şi, 
probabil, destul de bănoasă, nu? La vârsta dumitale, 
parcă nu era nevoie să te înrolezi, ai fi putut rămâne 
acasă în timp de război, bucurându-te de privilegiile 
poziţiei dumitale, odihnindu-te printre atâtea succese 
răsunătoare. 

— Cum aţi obţinut aceste informaţii? îl întrebă brusc 
Pryce. 

Visser clătină din cap: 

— Doar nu vă aşteptaţi să vă răspund la această 
întrebare, nu, domnule comandant de zbor? 


Pryce trase aer în piept, ceea ce îi stârni o tuse 
seacă, şi scutură din cap: 

— Bineînţeles că nu, Hauptmann. 

Neamţul închise dosarul, îl puse la loc în mapă şi îi 
privi pe rând pe toţi cei adunaţi acolo: 

— Nu aţi pierdut niciodată într-un caz capital. O 
realizare fenomenală, chiar şi pentru un avocat atât de 
proeminent ca dumneavoastră. Şi acest caz, în care l- 
aţi asistat atât de bine şi de discret pe tânărul 
locotenent Hart? Nu credeţi că va fi primul 
dumneavoastră eşec? 

— Nu, i-o tăie Pryce. 

— Încrederea dumitale în prietenul american este de 
admirat, zise Visser. Nu sunt sigur că este împărtăşită 
mai departe de aceste ziduri. Visser zâmbi: Deşi, după 
spectacolul din această dimineaţă, poate că exista 
câţiva care îşi reevaluează părerile. 

Visser îşi luă marfa şi şi-o puse sub braţul ce îi mai 
rămăsese: 

— Tusea dumitale, domnule comandant de zbor. 
Pare destul de serioasă. Cred că ar trebui să o trataţi 
înainte de a se înrăutăţi, zise rapid neamţul, apoi, cu 
un singur semn de la revedere făcut din bărbie, Visser 
se răsuci pe călcâie şi părăsi încăperea, blacheurile de 
metal ale cizmelor sale ţăcănind ca o mitralieră pe 
podeaua de lemn. 

Cei patru piloţi aliaţi rămaseră un moment cufundaţi 
în tăcere, până când Pryce rupse liniştea: 

— Uniforma este de Luftwaffe, zise el subţire, dar 
omul face parte din Gestapo. 

Mai târziu în acea după-amiază, Tommy se grăbea 
spre Tabăra de Sud, îndreptându-se către cortul care 
adăpostea  „policlinica” pentru a-l intervieva pe 
asistentul din Cleveland care făcuse autopsia. Era 


tulburat de apariţia lui Visser. Pe de altă parte, 
neamţul părea că încearcă să îi ajute - fapt dovedit de 
corectarea desenelor lui Sullivan. Dar în tot ceea ce 
spunea era o urmă de ameninţare inconfundabilă. 
Pryce, mai ales, fusese afectat de intenţiile 
nemărturisite ale Hauptmarui-ului. 

Croindu-şi drum printre umbrele care se lăsaseră 
peste aleile dintre barăcile locuite, Tommy Hart se 
surprinse gândindu-se la jocul de ruletă cu şoareci pe 
care îl urmărise ceva mai devreme. Se hotări că nu 
poate să simtă decât simpatie pentru amărâtul de 
şoricel. 

In faţa barăcii-spital stăteau vreo doi aviatori, 
fumând. li făcură loc, lăsându-l să treacă, iar unul din 
ei i se adresă când trecu prin dreptul său: 

— Hei, Hart, cum merge? 

Într-una din micile săli de examinare, îl găsi pe 
locotenentul Nicholas Fenelli. Săliţa era mobilată cu o 
măsuţă, câteva scaune cu spătar şi o masă mai lungă, 
acoperită cu un cearşaf alb dintr-un material aspru la 
pipăit Un singur bec lumina încăperea. Pe două rafturi 
bătute în cuie pe unul din pereţi, se afla o gamă de 
medicamente - sulfuri, aspirine, substanțe 
dezinfectante - şi creme, bandaje şi comprese. 
Selecția era modestă; toți prizonierii erau conştienţi 
că a te Îmbolnăvi sau a fi rănit era extrem de periculos 
la Stalag Lufit 13. O boală normală putea foarte uşor 
să se complice din lipsă de medicamente, în ciuda 
eforturilor Crucii Roşii de a ține un dispensar bine 
dotat. Prizonierii aliaţi credeau că nemţii le şuteau 
preţioasele medicamente pentru spitalele lor aflate în 
aceeaşi situaţie, dar acest zvon era dezminţit de 
comandanții Luftwaffe, care ironizau aceste acuzaţii. 
Cu cât îi ironizau mai mult, cu atât prizonierii 


deveneau mai convinşi că sunt furati. 

Din spatele mesei sale, Fenelli ridică privirea spre 
Tommy când acesta îşi făcu intrarea: 

— Aha, omul momentului, zise el întinzându-i mâna. 
La naiba, ai făcut un spectacol grozav de dimineaţă. Ai 
un bis pregătit pentru luni? 

— Lucrez la asta chiar acum, răspunse Tommy. Privi 
în jur: Ştii ce, n-am mai fost niciodată aici... 

— Hart, eşti un norocos, zise cam brusc Fenelli. Ştiu 
că nu-i grozav. Tot ce pot face este să tratez un 
furuncul, poate să curăţ câteva băşicuţe sau să pun în 
ghips o încheietură ruptă. Mai mult de atât, ei bine, ai 
dat de dracu”. 

Fenelli se lăsă pe spate, aruncă o privire pe 
fereastră şi îşi aprinse o ţigară. Făcu un gest spre 
medicamente: 

— Hart, să nu te îmbolnăveşti! Cel puţin până nu îi 
auzi venind pe Ike sau pe Patton cu o coloană de 
tancuri după ei. 

Fenelli era scund, dar lat în umeri, cu braţe lungi, 
puternice. Părul său negru, cârlionţat, îi atârna peste 
urechi; ar cam fi trebuit să se bărbierească. Avea un 
zâmbet deschis şi o atitudine îndrăzneață, se vedea că 
e un om care are încredere în sine. 

— N-am de gând, zise Tommy. Aşadar, vei fi doctor? 

— Corect. Imediat ce scap de aici, mă întorc la 
Medicină. N-ar trebui să am probleme la orele de 
anatomie generală după câte mi-au văzut ochii pe-aici. 
Cred că am văzut toate părţile corpului omenesc, de la 
degetele de la picioare, la mate, la creier, toate 
expuse special pentru mine de afurisiţii de nemţălăi. 

— Acasă ai lucrat la morgă... 

— l-am povestit despre toate astea amicului tău, 
Renaday. Numai adevărul. Şi să ştii că nu e un loc de 


muncă aşa de rău cum credeţi voi. Poţi să fii sigur de 
ceva: lucrul la morgă e un serviciu plăcut, permanent. 
Nu va fi niciodată lipsă de morţi. În orice caz, după 
cum i-am zis amicului tău canadian, la naiba, n-aş vrea 
să îl calc pe coadă, ai văzut ce umeri are? În orice caz, 
i-am zis, imediat ce am văzut rana aceea de cuţit în 
gâtul lui Trader Vic, am ştiut imediat ce s-a întâmplat. 
Nici n-a fost nevoie să mă uit la ea mai mult de o 
secundă, că am ştiut. Dar totuşi am cercetat-o atent. 
Am mai văzut de-astea până acum şi ştiu şi cum a 
ajuns acolo, şi chiar n-am nicio problemă să spun asta 
oricui se arată interesat. 

Tommy îi dădu lui Fenelli schiţa rănii pe care o 
făcuse Colin Sullivan. Americanul aprobă repede din 
cap: 

— Hei, Hart! Da' tipu' ăsta ştie să deseneze, nu 
glumă. Da. Exact aşa arăta. Chiar şi marginile, măi, le- 
a făcut la fix. Nu erau tăiate, cum ai fi tentat să crezi, 
ci doar un pic zdrenţuite acolo unde a intrat cuțitul, 
bang! Apoi l-a mişcat în interior... 

În timp ce vorbea, Fenelli imită lama pătrunzând în 
gât. Tommy trase aer în piept, închipuindu-şi ultima 
secundă de panică pe care o trăise Trader Vic când 
fusese prins de la spate. 

— Deci, dacă te chem la bară... 

Fenelli îi înapoie desenul: 

— Sigur. Nicio problemă. Poate îl enervez niţel pe 
Clark. Dar omul ăla chiar o cere. Tipul de carierist 
militar cu un băț în fund. la mai dă-l dracului! 

Fenelli râse cu poftă: 

— Hei, zise el rânjind, sari cu chestia asta luni? Nu-i 
rău deloc, Hart! Nu-i rău deloc! Afurisitul ăla de Clark 
n-are nici pe departe ce ai tu aici. 

— Luni, nu, răspunse Tommy. Dar foarte curând. 


Crezi că îţi poţi ţine părerile pentru tine? îl întrebă el. 
Orice s-ar întâmpla când Clark o să înceapă parada de 
martori şi probe... 

— Vrei să spui să-mi ţin gura şi să nu împrăştii 
vestea că Vic a îndesat-o precum un borfaş de rând, pe 
o stradă întunecată de la mine de-acasă? Sigur! Poate 
că nu înveţi prea multe ca angajat al unei morgi în 
Cleveland, dar în orice caz, înveţi să-ţi ţii gura. 

Tommy îi întinse mâna: 

— Ţinem legătura, zise el. Numai să nu pleci pe 
undeva. 

Doctorul în devenire râse în hohote: 

— Hart, eşti de groază! 

Tommy era gata să iasă pe uşa dispensarului, când 
Fenelli îşi aduse aminte de un lucru: 

— Hei, Hart, încă un lucru! Il ştii pe tipul care stătea 
lângă Clark? 

— Townsend cred că îl chema? 

— Ăla. Ştii ceva despre el? 

— Nu. Aveam de gând să mă îndrept spre baraca lui 
chiar acum. 

— Îl cunosc, zise Fenelli. Am venit aici în acelaşi 
timp, cu acelaşi transport. A fost pilot pe Liberator, 
doborât deasupra Italiei. 

— Are o poveste? 

Fenelli zâmbi: 

— Hart, toată lumea are câte o poveste, ce naiba, nu 
ştii? Dar nu cred că ăsta e lucrul care o să ti se pară 
interesant la căpitanul Walker Townsend, nu, amice. 
Fenelli imită un uşor accent sudist: Ştii ce a fost 
căpitanul Townsend în State, înainte de a ateriza aici? 

Tommy nu zise nimic. Fenelli continuă să 
zâmbească: 

— Ce zici de adjunctul  procurorului-şef al 


districtului Richmond, Virginia? Asta era şi poţi să faci 
prinsoare pe toate ţigările pe care le ai că ăsta este 
motivul pentru care Clark l-a aşezat lângă el. 

Tommy răsuflă încet. Pentru el, era perfect logic. 

— Şi încă un detaliu picant, Hart, pe care mi-l 
amintesc din cele două zile petrecute împreună cu 
Townsend în acelaşi camion în drum spre lagăr. Omul 
îmi spunea că a reprezentat acuzarea în toate 
procesele de crimă în Richmond. Şi îmi mai zicea că a 
dat mai multe pedepse cu moartea în Virginia decât a 
omorât în misiunile de bombardare, înainte de a fi 
doborât. De parcă era ceva amuzant în asta. 

Fenelli îşi vâri mâna în buzunarul de la cămaşă şi 
scoase o ţigară pe care o şi aprinse, scoțând rotocoale 
de fum în aer. 

— Am crezut că e bine să ştii cu cine te lupţi, Hart! 
Şi, cu siguranţă, nu e vorba de idiotul de Clark. Mult 
noroc! 

Tommy îl găsi pe căpitanul Walker Townsend în 
dormitorul său din Baraca 113; lucra la un careu de 
cuvinte încrucişate dintr-o carte mototolită, plină cu 
asemenea jocuri. Căpitanul aproape terminase careul, 
scriind fiecare cuvânt cu creionul, apăsând doar foarte 
uşor pentru ca odată completat să poată fi şters şi 
schimbat pentru o conservă de carne semipreparată 
sau o tabletă de ciocolată cu un alt kriegie plictisit. 

Townsend ridică ochii de pe carte şi zâmbi zărindu-l 
pe Tommy. Îl întrebă imediat: 

— Hei, locotenente! Spune-mi un cuvânt de zece 
litere pentru eşec? 

— Ce zici de „rahat-pe-băţ”? propuse Tommy. 

Townsend izbucni în râs, trădând o voce mult mai 
puternică decât părea să poată produce corpul său 
firav. 


— Hart, nu-i rău deloc, zise el. A 

Accentul său era clar sudist, însă foarte uşor. li 
lipseau  prescurtările şi distincţiile Sudului care 
marcau atât de pregnant modul în care vorbea Vincent 
Bedford şi mulţi alţii. Inflexiunile vocii lui erau mai 
blânde, mai ritmice, ca tonurile unui cântec de leagăn. 

— Eşti ascuţit la minte. Dar nu ştiu cum se face că 
nu cred că redactorii de la New York Times s-au 
gândit la asta când au făcut careul... 

— Atunci ce zici de înfrângere! sugeră Tommy. 

Townsend se uită puţin la careu, apoi zâmbi: 

— Merge, zise el, apoi puse cartea şi creionul pe 
pat. La naiba, urăsc chestiile astea. Intotdeauna mă 
fac să mă simt prost. Bănuiesc că trebuie să ai una din 
acele minţi care funcţionează în stilul acesta. Oricum, 
când ajung acasă, nu mai pun niciodată mâna pe 
vreunul. 

— De unde eşti dumneata? îl întrebă Tommy, deşi 
ştia deja răspunsul. 

— Din statul Virginia. Chiar din capitala, Richmond. 

— Ce ai făcut înainte de război? îl întrebă Tommy. 

Townsend ridică din umeri, zâmbind: 

— Tot felul de slujbe mărunte. Apoi mi-am luat 
diploma în Drept şi am început să lucrez pentru stat. 
Era un serviciu bun. Program fix şi un salariu frumuşel 
la sfârşitul săptamânii, şi mă aştepta o pensie bună 
când voiam să mă retrag la bătrâneţe. 

— Procuror de stat? La ce? Achiziţii funciare şi 
reglementari zonale? 

— Mai mult sau mai puţin, răspunse Townsend, 
zâmbind. Bineînţeles, nu aveam aceleaşi avantaje ca 
tine. Nu. N-am ajuns până la Harvard. Am făcut la 
seral, la colegiul nostru local. Toata ziua lucram în 
magazinul tatălui meu - vindea utilaje agricole, 


undeva, pe la marginea oraşului. Mergeam la şcoală 
seara. 

Tommy încuviinţă. Şi el zâmbea, sperând că îl va 
face pe Townsend să creadă că a înghiţit gogoşile lui. 

— Harvardul e supraestimat, zise el. Cred că înveţi 
Dreptul mult mai bine în alte locuri, mai puţin 
pompoase. Majoritatea colegilor mei nu erau 
interesaţi decât să-şi ia diploma pentru a face imediat 
bani. 

— Ei, zise Townsend ridicând din umeri, mie tot mi 
se pare un loc minunat în care să îţi faci studiile de 
Drept 

— Ei, zise Tommy, măcar eşti absolvent. Deci, ai mai 
multă experienţă practică decât mine. 

Townsend dădu din mâini vrând să zică: „Ce naiba 
să-i faci?” 

— Probabil nu foarte multă, cu procesele-exerciţiu şi 
altele asemenea în Boston. Hart, oricum, tribunalul 
acesta militar nu se compară cu ceea ce aveam noi pe- 
acasă. 

„Nu, se gândi Tommy. Fac prinsoare că nu, dar 
rezultatul este acelaşi.” Evident, nu zise asta cu glas 
tare. În schimb, îl întrebă: 

— Pai, ai o listă de martori pentru mine. Şi aş vrea 
să văd şi probele, dacă se poate... 

— Te aştept de azi-dimineaţă, de la audiere - trebuie 
să recunosc, ai făcut treabă bună acolo. Locotenentul 
Scott părea că dă în clocot cu o indignare demnă de 
un nevinovat. Da, domnule. Aşa a fost. Trebuie să-ţi 
spun că de la ceilalţi prizonieri nu am auzit decât 
îndoieli şi întrebări, toata ziua, ceea ce este exact ceea 
ce urmăreai, fac pariu. Dar, bineînţeles, n-ai văzut 
probele în cazul acesta, aşa cum le-am văzut eu. 
Dovezile nu mint. Dovezile nu ţin discursuri frumoase. 


Ele nu fac decât să arate vinovatul cu degetul. În orice 
caz, îmi scot pălăria în faţa ta, locotenente Hart! Ai 
avut un început frumos. 

— Spune-mi Tommy. Toată lumea aşa îmi spune. 
Exceptându-i pe maiorul Clark şi pe colonelul 
MacNamara. 

— Ei bine, Tommy, trebuie să te felicit pentru 
această prima zi. 

— Mulţumesc. 

— Dar, după cum te aştepţi, eu mă voi strădui să îţi 
fac viaţa o idee mai grea de acum încolo. 

— Nici nu mă aşteptam la altceva. Începând de luni 
dimineaţă. 

— Exact. Luni dimineaţă, la opt fix, cum ai zis. Doar 
ca să ne înţelegem: n-am nimic personal cu tine. Eu 
doar urmez ordinele. 

Tommy trase adânc aer în piept. Mai auzise undeva 
fraza asta. Când răsuflă din nou, se gândi că singurul 
lucru de care era absolut sigur era faptul că înainte de 
încheierea procesului lui Lincoln Scott lucrurile aveau 
să ia o turnură personală. În special în ce-l priveşte pe 
căpitanul Walker Townsend, care turna numai 
minciuni fără să clipească măcar. 

— Sigur ca da. Înţeleg perfect, răspunse el. Acum, 
lista? Probele? 

— Pai uite, le am chiar aici, zise Townsend. Scoase 
de sub pat o cutie mică făcută din lemn de plută. De 
aici scoase o haină de piele pentru aviatori, o pereche 
de bocanci căptuşiţi cu piele de oaie şi cuțitul 
improvizat. Cele două fâşii de material, una de la 
mânerul tigăii şi cealaltă de la cuţit erau înfăşurate 
laolaltă. Townsend le luă şi pe acestea şi le întinse pe 
pat. 

Tommy le cercetă mai întâi pe acestea. Townsend se 


lăsă pe spate în scaunul pe care era aşezat, fără să 
zică nimic, privind chipul lui Tommy, pentru a-i citi 
reacţiile. Hart îşi aduse aminte de jucătorii de ruletă 
cu şoareci, care atunci când crupierul elibera şoricelul 
încremeneau, fără nicio expresie pe chip, 
îndemnându-l în gând pe animăluţul speriat să se 
mişte în direcţia lor. Şi el adoptă cam aceeaşi faţă. 

În mintea sa nu exista loc pentru nicio îndoială. Cele 
două fâşii de cârpă erau la fel, iar cea de pe lamă 
părea să fie pătată de picaturi mici de sânge la unul 
din capete. Observă toate acestea, apoi puse fâşia la 
loc pe pat. Luă cuțitul şi îl măsură cu atenţie. Era 
făcut dintr-o bucată plată de metal, de aproape cinci 
centimetri lăţime şi lung de treizeci şi cinci. Vârful era 
triunghiular, dar numai una dintre laturi fusese 
ascuţită ca un brici. 

— E aproape o sabie mai mică, zise Townsend. Se 
prefăcu impresionat, tremurând de frică: A naibii 
armă a crimei, eu aşa zic. 

Tommy încuviinţă, punând cuțitul la loc pe masă, 
ridicând apoi bocancii. li întoarse cu tălpile în sus, 
inspectând talpa plată de piele care fusese cusută de 
feţele moi, căptuşite cu blană. Observă că petele de 
sânge erau localizate în principal pe botul bocancilor. 

— E bine că e aproape vară, remarcă Townsend. Ar 
fi fost chiar păcat să nu-i poarte cineva dacă era iarnă, 
nu-i aşa? Bineînţeles, afurisita asta de vreme germană 
este mai imprevizibilă decât mi-am închipuit. Într-o zi 
suntem afară şi ne încălzim la soare de parcă am fi 
într-o drumeţie prin Roanoke sau pe o plaja din 
Virginia. În următoarea zi, suntem la Appell şi ne 
clănţănesc dinţii-n gură de frig ce e. Parcă nu poate să 
se hotărască să se facă odată vară. Nu e ca acasă. În 
Virginia avem ierni blânde şi primăveri timpurii. Cam 


acum înfloreşte caprifoiul. Caprifoiul şi liliacul. Şi 
văzduhul se umple de o mireasmă dulce... 

Tommy puse bocancii la loc pe pat şi, cu grijă, ridică 
haina de aviator. Acum observă de ce Lincoln Scott nu 
remarcase petele de sânge când îşi luase pe el haina 
după ce se trezise pe întuneric în fluierăturile şi 
strigătele nemților. Pe manşeta stângă erau nişte pete 
mici de sânge şi o dungă mică lângă guler, pe aceeaşi 
parte. O pată mai mare se afla pe spate. Intoarse 
haina când pe-o parte, când pe alta de câteva ori la 
rând, apoi clătină încet din cap şi oftă din rărunchi. 

— Acasă, probabil aş susţine că aceste obiecte au 
fost luate ilegal, fără a fi respectată procedura de 
rigoare. 

— Nu cred că este un argument care ar ţine aici şi 
acum, Tommy, zise Townsend. Poate acasă, dar... 

Tommy îl întrerupse: 

— Dar nu aici. Ai dreptate în această privinţă. Cum 
rămâne cu lista? 

Townsend scoase din buzunarul de la piept al 
cămăşii o foaie de hârtie pe care erau scrise zece 
nume şi numărul barăcii în care se aflau. l-o înmână 
lui Tommy, care o primi fără să citească numele şi o 
ascunse în buzunarul său de la haină. 

— Bănuiesc că este prematur să începem să vorbim 
despre sentinţă, zise el. Adică, azi cred că am reuşit să 
împiedic o linşare. Dar ar trebui să discutăm 
posibilităţile, dat fiind rezultatul cel mai probabil, nu 
crezi, căpitane? Cu o privire înfiptă în ochi, Tommy 
arătă probele aranjate pe pat. 

— Tommy, te rog... Spune-mi Walker. Şi da, cred că 
este prematur, aşa cum zici. Dar eu sunt dispus să 
purtăm aceste discuţii mai încolo. Poate luni după- 
amiază, ce zici? 


— Mulţumesc, Walker. Am să revin asupra acestei 
probleme. Şi îţi mulţumesc pentru că eşti atât de 
rezonabil în chestia asta. Cred că maiorul Clark este... 

Townsend îl întrerupse: 

— Puțin cam dificil? Temperamental, poate? 

Râse, iar Tommy, zâmbind fals, i se alătură: 

— Asta e, cu siguranţă, zise el. 

— Maiorul a stat în lagăr prea mult timp. Ca noi toţi, 
de altfel, pentru că până şi un minut aici e prea mult. 
Dar el şi colonelul chiar au stat prea mult. Mult, mult 
prea mult, aş zice eu. Şi tu eşti aici de mult timp, 
Tommy, din câte mi s-a spus. 

Tommy se bătu cu palma pe piept acolo unde pusese 
lista. 

— Ei bine, zise el făcând un pas înapoi. Mulţumesc 
încă o dată. Mă duc din nou la muncă. 

Walker Townsend înclină uşor din cap, apoi se 
întinse după careul de cuvinte încrucişate. 

— Tommy, dacă ai nevoie de ceva, orice din partea 
acuzării, nu ezita să vii să mă vezi, oricând vrei tu, zi 
sau noapte. 

— Apreciez asta, zise Tommy. 

„Mincinosule”, îşi spuse însă în gând. Făcu un semn 
aşa-zis prietenesc cu mâna şi se îndepărtă în grabă. 
Luă o gură de aer proaspăt, gândindu-se că pentru 
prima oară de când văzuse cadavrul lui Trader Vic în 
Abort, de-abia acum avea probe solide în loc de vorbe 
goale, oricât de bine ar fi fost ele rostite, probe care îl 
convinseră că Lincoln Scott este absolut nevinovat de 
uciderea aviatorului. 

Cadranul luminos al ceasului pe care îl primise în 
dar de la Lydia arăta zece minute după miezul nopţii, 
când Tommy ieşi prudent din căldura relativă a 
patului său şi simţi răceala podelei pătrunzându-i prin 


şosetele subţiri de lână, până în măduva oaselor. Se 
aşeză pe marginea patului pentru o clipă, ca un 
scafandru care aşteaptă momentul potrivit pentru a se 
arunca în apă. În dormitor zgomotele nopţii îl 
împrejmuiau cu o constanţă familiară, aceleaşi 
sforăituri, accese de tuse, scâncete şi horcăieli venind 
dinspre oamenii pe care îi ştia de luni de zile şi pe 
care totuşi nu-i cunoştea aproape deloc. Întunericul 
păru că-l învăluie şi, pe moment, se luptă cu un 
sentiment de panică, reminiscență a claustrofobiei 
sale. Nopțile păreau întotdeauna să se strângă în jurul 
lui, precum dulapul în care s-a închis când era copil. 
Era nevoie de un efort conştient de voinţă pentru a-şi 
aminti că întunericul din dormitor nu era acelaşi cu 
cel din dulapul copilăriei. 

Unul dintre reflectoarele turnului de pază trecu 
peste fereastra acoperită cu obloane de lemn; lumina 
puternică pătrunse printre crăpături, desenând umbre 
pe peretele opus, dar numai pentru câteva secunde. 
Lumina era bine venită; îl ajuta să se orienteze în 
cameră şi să împingă amintirile de coşmar ale 
copilăriei care îl bântuiau în întuneric, în spaţii 
închise. 

Aplecându-se, îşi luă bocancii de sub pat. Apoi 
localiză cu mâna stângă haina de aviator şi mucul unei 
lumânări înfipte într-o conservă goală. Nu aprinse 
lumânarea, preferând să aştepte următoarea tură a 
reflectorului pentru a ajunge la uşâ şi apoi afară, în 
coridorul barăcii. 

Tommy nu avu mult de aşteptat până când lumina îi 
arată drumul. Când se ivi momentul prielnic, Tommy 
se ridică, ţinând în mâna bocancii, haina şi lumânarea, 
făcu trei paşi mari spre uşă şi trecu pragul, închizând 
uşa după el. Se opri în coridor pentru o clipă, 


ascultând în urma sa, asigurându-se că nu a trezit pe 
nimeni. În afara celor câtorva zgomote obişnuite, 
domnea liniştea. Căută în buzunarul pantalonilor şi 
scoase un singur băț de chibrit pe care îl frecă de 
perete. Aprinse lumânarea şi, mişcându-se ca o fan- 
tomă, merse în vârful picioarelor până la capătul 
coridorului, îndreptându-se spre camera lui Lincoln 
Scott. 

Aviatorul negru dormea ghemuit în patul său izolat, 
însă insistența mâinii lui Tommy pe umărul său îl făcu 
să sară ca ars. 

Pe moment, Tommy se şi văzu pocnit de un croşeu 
de dreapta al lui Scott. Scott se răsuci în pat, 
îndrugând obscenităţi. 

— Linişte! şopti Tommy. Sunt eu, Hart. 

Apropie flacăra lumânării de faţa sa. 

— Iisuse, Hart, mormăi Lincoln Scott. Am crezut... 

— Ce? 

— Nu ştiu. O belea, în orice caz. 

— Poate că asta şi sunt, continuă Tommy, vorbind 
moale. 

Scott se aşeză pe marginea patului: 

— De fapt, ce cauţi aici? 

— Fac un experiment, răspunse Tommy. Rânji 
satisfăcut. O mică reconstituire. 

— Ce vrei să spui? 

— Simplu, zise Tommy, vorbind tot pe un ton blând. 
Haide să ne imaginăm că asta este noaptea în care a 
murit Vic. Mai întâi, îmi arăţi exact cum te-ai trezit şi 
ce mişcări ai făcut în noaptea aceea. Apoi vom încerca 
să ne dăm seama unde a fost Vic înainte să apară mort 
de-a binelea în Abort. 

Capul negru al lui Scott se mişcă aprobator: 

— E logic, zise el, încercând să alunge somnul care 


îi închidea pleoapele. Cât e ceasul? 

— Putin după miezul nopţii. 

Scott îşi frecă faţa cu mâna: 

— Da, cam aşa a fost şi atunci, zise el. Nu am un 
ceas, aşa că nu pot să spun cu exactitate ce oră era. 
Dar era întuneric beznă, era linişte, încât aş zice că e 
corect aşa. Poate puţin mai devreme sau o oră, o oră 
şi ceva mai târziu de atât, dar nu mai mult. În niciun 
caz nu era aproape de răsărit. 

— Cadavrul lui a fost descoperit chiar înaintea 
zorilor. 

— Eu m-am trezit mai devreme. Sunt sigur. 

— Bine, zise Tommy. Deci, te-ai trezit... 

— Patul meu se afla cam tot aici, continuă Scott. 
Înainte erau opt paturi suprapuse, câte patru pe 
fiecare parte. Eu eram cel mai aproape de uşă, aşa că 
singura persoana pe care trebuia să am grijă să nu o 
deranjez era tipul de deasupra mea... 

— Bedford? 

— El era pe partea cealaltă a camerei. Patul de jos. 

— L-ai văzut? 

Scott clătină din cap. 

— Nu m-am uitat, răspunse el. 

Tommy era cât pe ce să îl întrerupă pe aviator, căci 
pentru el această replică nu avea nicio logică, dar 
şovăi şi îl întrebă în schimb: 

— Ai aprins lumânarea la pat, aici? 

— Da. Am aprins-o, apoi am ascuns flacăra în căuşul 
palmei. După cum am zis, n-am vrut să îi trezesc pe 
ceilalţi. Mi-am lăsat bocancii şi haina... 

— Unde anume? 

— Bocancii i-am lăsat la picioarele patului, iar haina 
în cui, pe perete. 

— Ai văzut vreunul din aceste articole? 


— Nu. Nu m-am uitat. Şi nu aveam niciun motiv să 
suspectez că cineva le-ar lua. Aveam de gând să îmi 
fac treaba şi să mă bag la loc în pat cât mai repede cu 
putinţă. Toaleta nu este departe de aici şi voiam să nu 
fac niciun zgomot. M-am dus în picioarele goale. Deşi 
era al naibii de rece... 

Tommy încuviinţă, încă tulburat de ceva, apoi 
alungă acest gând şi zise: 

— Bine, hai să mergem. Arată-mi exact ce ai făcut în 
noaptea aceea - cu singura diferenţă că de data asta 
îţi vei lua bocancii şi haina cu tine. Mişcă-te în acelaşi 
fel, cu aceeaşi viteză. 

Verifică limbile ceasului,  cronometrându-l pe 
aviatorul de culoare. 

Fără zgomot, Scott se ridică în picioare. Ca şi 
Tommy, îşi luă bocancii în mână. Puțin îndoit din 
mijloc, se îndepărtă de pat. Făcu un gest spre locul în 
care ar fi dormit atunci ceilalţi prizonieri, apoi indică 
peretele pe care atârna acum haina lui, în singurul cui 
care mai exista. Mişcându-se fară zgomot, urmat însă 
de Tommy, Scott traversă camera din doi paşi mari şi 
deschise uşa. Tommy observă că, spre deosebire de 
majoritatea uşilor din baracă, balamalele acesteia 
fuseseră unse. Uşa scoase un singur scârţâit, dar 
Tommy nu-l consideră ca fiind suficient de tare pentru 
a trezi chiar şi un om ce doarme iepureşte. lar când se 
închise la loc, se auzi un clic metalic, la fel de 
inofensiv. Erau pe coridor. 

Scott îi făcu semn spre singura toaletă. Era 
amplasată într-o cabină improvizată, puţin mai mare 
decât un dulap, la numai şase metri de dormitorul lui 
Scott. Tommy ridică lumânarea deasupra capului 
pentru a lumina drumul. Picioarele lor păşeau aproape 
fară zgomot pe podelele de scândură. 


Ajunşi în faţa toaletei, Scott spuse: 

— Am intrat înăuntru. Am folosit toaleta, apoi m-am 
întors în cameră. 

Tommy privi cadranul verzui al ceasului. Nu 
trecuseră mai mult de trei minute din momentul în 
care Scott s-a ridicat de pe pat. Se răsuci şi se uită 
înapoi, de-a lungul coridorului. Pentru o clipă, 
stomacul i se strânse şi i se puse un nod în gât. Frica 
lui de spaţii închise îl încolţea. Dar se luptă cu 
senzaţia de rău şi se concentră asupra problemei 
prezente. Singura ieşire din baracă era tocmai în 
capătul celalalt. Se gândi că pentru a merge de la 
toaletă direct afară trebuia să treci pe lângă o sută de 
oameni adormiţi în spatele a douăsprezece uşi închise. 
N-aveai cum să ştii cine te-ar putea auzi. Daca era 
cineva treaz? Atent? 

— Şi nu ai văzut pe nimeni? întrebă el din nou. 

Scott se întoarse şi el cu faţa spre uşa care dădea 
afară, scrutând întunericul. 

— Nu. Ţi-am zis. Nimeni. 

Tommy ignoră ezitarea din glasul negrului şi arătă 
înainte. 

— Bine, zise el încet. Cam atât despre ceea ce ai 
făcut tu. Acum hai să vedem ce ar fi putut face Trader 
Vic. 

Cu bocancii în mână, cei doi se întoarseră înapoi şi o 
porniră de-a lungul coridorului, folosind lumina slabă 
a lumânării pentru a vedea pe unde calcă. La intrarea 
în Baraca 101, Tommy se opri, gânditor. Reflectorul 
reveni asupra barăcii, luminând pentru un moment 
treptele de la intrare. Tommy se uită înapoi, înspre 
uşile dormitoarelor. Reflectorul era afară, mai în 
stânga, iar asta însemna că lumina în întregime acea 
parte de clădire, exact partea în care locuiau toţi trei: 


el, Lincoln Scott şi Trader Vic. Realiză că era posibil 
ca cineva să sară pe una dintre ferestrele de pe partea 
dreaptă a clădirii; doar o porţiune din raza luminii 
ajungea până aici, fiind blocată de clădirea în sine. 
Insă era imposibil ca cineva să se mişte printre 
prizonierii  adormiţi, prin spațiile înguste din 
dormitoarele de pe partea aceea, doar dacă aveau 
ceva aranjat dinainte. Era absolut sigur că bărbaţii 
care plecau noaptea să sape la tunel, mai ales cei care 
au murit îngropaţi de vii de curând, locuiseră în acea 
parte a barăcii. Toţi ceilalţi - membrii din comitetul de 
evadare, fasificatorii, spionii, indiferent de motiv - 
trebuiau să îi avertizeze pe prizonierii din dormitorul 
respectiv în legătură cu fereastra pe care aveau de 
gând să o folosească. Aceasta, credea el, încălca toate 
principiile legate de secrete militare. Deşi oamenii 
erau de încredere, era totuşi un risc stupid. De 
asemenea, îi identifica pe cei care lucrau târziu 
noaptea, altă încălcare a siguranţei. 

„Aşadar, se gândi Tommy, măsurând, evaluând, 
punând diverşi factori cap la cap cât de repede putea, 
simțindu-se ca la şcoală, înainte ca profesorul să scrie 
pe tablă cu creta o întrebare-surpriză, oricine ar fi 
vrut să iasă afară din Baraca 101 în toiul nopţii şi tre- 
buia să facă acest lucru fără a atrage atenţia 
compatrioţilor săi sau a nemților îşi asuma riscul de a 
ieşi pe uşa de la intrarea în baracă.” 

Reflectorul mai trecu încă o dată peste baracă, 
lumina filtrându-se rapid prin crăpăturile uşii, topindu- 
se apoi în întuneric, la fel de repede cum apăruse. 

Nemţilor nu le plăcea să folosească reflectoare, în 
special în nopţile când britanicii bombardau ţinte din 
apropiere. Chiar şi cel mai incult neamţ îşi dădea 
seama că, din aer, reflectoarele ar putea lăsa impresia 


că lagărul este un depozit de muniţie sau o fabrică. Un 
pilot de pe un Lancaster, obosit după lupta cu rai- 
durile piloților de vânătoare ale aviaţiei germane, ar 
putea greşi, trântind încărcătura sa de bombe chiar în 
capul lor. 

Aşa că reflectorul avea o traiectorie aleatorie, ceea 
ce îl făcea şi mai de temut pentru oricine se aventura 
să treacă de la o baracă la alta în miez de noapte. Era 
foarte greu să cronometrezi reflectoarele, pentru că 
nu respectau niciun program. 

Tommy trase aer în piept. Daca erai prins în lumina 
reflectorului, erai probabil ca şi mort. 

In cel mai bun caz, ar fi declanşat fluieraturile şi 
urletele nemților şi, dacă ridicai mâinile în aer 
suficient de repede, înainte ca vreun Hundfuhrer sau 
vreun paznic din tum să te ţintească cu un Schmeisser 
automat, primeai probabil doar vreo două săptămâni 
de carceră. Dacă erai prins, compromiteai şi tunelul 
sau întâlnirea sau orice alt scop pentru care erai 
afară. Aşa că Tommy considera că nu exista un motiv 
obişnuit pentru a ieşi din baracă după stingere. 

Răsuflă adânc, şuierând uşor. 

„Nimic obişnuit nici în ce priveşte escapada lor”, se 
gândi el. 

Tommy îşi închise haina de aviator şi se aplecă să îşi 
lege şireturile, îndemnându-l pe Scott să facă la fel. 

Scott zâmbi. Un zâmbet relaxat, un fel de „La dracu' 
cu toate” rânjit al războinicului care era învăţat cu 
pericolul. 

— E riscant, nu, Hart? şopti el. Nu vrem să ne 
prindă. 

Tommy încuviinţă din cap: 

— Nu asta e problema Problema e să nu ne omoare. 
Nu prea vreau să fiu împuşcat, zise el. Îl ardea gâtul şi 


i se uscase gura: Nu acum... 

— Niciodată, zise Scott rânjind. 

Tommy se gândi că Scott se simţea mai pilot de 
vânătoare ca nicicând, cel puţin din momentul în care 
sărise din avionul în flăcări. Înnodându-şi şireturile, 
negrul îl întrebă: 

— Unde mergem mai întâi? 

— La Abort. Apoi ne întoarcem niţel. 

— Ce căutăm, de fapt? întrebă Scott. 

— Exact? Nu ştiu. Dar posibil? Căutăm un loc unde 
cineva s-ar simţi în largul lui să comită o crimă. 

Şi acestea fiind zise, Tommy se întoarse spre uşă. 
Suflă în lumânare. Respiră egal, ritmat, încordat ca un 
alergător gata să înceapă cursa. Imediat ce reflectorul 
lumină faţada barăcii, prinse mânerul uşii, o deschise 
şi, urmat de Scott, se avântă în întunericul dens, 
rămas în urma razei reflectorului. 


VIII 
Un loc care ar înlesni o crimă 

Tommy alergă repede înainte, cu paşi mari, apoi se 
aruncă înspre Baraca 102, făcându-se una cu peretele, 
răsuflând greu, lipindu-se nemişcat de panoul de lemn 
al clădirii. Privi cum lumina  reflectorului se 
depărtează de el, dezvăluind haotic colţurile şi 
marginile barăcilor, ca un câine ce adulmecă prada la 
marginea cine ştie cărui tufiş de măceş. I se păru că 
lumina reflectorului este vie, diabolică. Trase aer în 
piept în timp ce raza de lumină ezită pe acoperişul 
barăcii vecine, apoi, în loc să treacă mai departe, spre 
alte barăci, începu se să întoarcă spre el în mod 
inexplicabil, urmând înapoi aceeaşi rută. Se strânse în 
el însuşi, mort de frică, îngheţat în această poziţie, 
fără a mai putea face vreo mişcare, în timp ce lumina 
se târa încet spre el, apropiindu-se, inevitabil. Raza de 
lumină ajunsese la un metru distanţă, malefică, 
cercetând locul, parcă bănuind că el este acolo, fără a 
şti precis unde anume, jucând cu el o versiune mortală 
a de-a v-aţi ascunselea. Simţi mâna lui Scott cum îl 
prinse brusc de umăr şi îl trase în jos fără 
menajamente. 

Tommy căzu pe pământul rece şi se simţi tras într-o 
groapă de lângă baracă. Se târî înapoi ca un crab. 

— Capul la cutie, şopti Scott. 

Îl împinse pe Tommy cu faţa spre pământ exact la 
tanc: lumina reflectorului trecu pe clădirea de lângă ei 
chiar în momentul acela.Tommy închise strâns ochii, 
aşteptând să audă fluierele şi strigătele gardienilor 
care manevrau reflectorul din turn. Pentru o clipă, 
crezu că aude sunetul inconfundabil al glonţului care 
intră pe ţeava puştii - apoi doar tăcere. 

Foarte încet, îşi ridică faţa din țarină, având încă 


urma gustului uscat, uşor mucegăit, pe buze. Lumina 
reflectorului era acum aţintită asupra acoperişului 
clădirii vecine, sărind apoi peste el, cercetând în 
depărtarea ascunsă de întuneric, poate că vâna o 
pradă specială. Tommy răsuflă încet, oftând aproape. 
Apoi îl auzi pe Scott lângă el, vorbind în şoaptă pe o 
voce care evident ieşea dintr-o gură întinsă de 
zâmbet: 

— Fir-ar să fie, a fost pe-aproape. 

Se răsuci spre el, reuşind să distingă doar silueta 
pilotului de culoare. 

— Trebuie să te mişti mai rapid când vezi că vin 
belelele spre tine, şopti Scott. Bine că nu eşti pilot de 
vânătoare. Rămâi la bombardierele tale, solide şi 
sigure. În bombardiere nu e nevoie să ai reacţii chiar 
aşa de iuți. Şi când te întorci înapoi în State, ar fi bine 
să nu te apuci de sporturi de contact. Pentru tine 
fotbalul!” şi boxul nu sunt bune. Golful ţi s-ar potrivi. 
Şi pescuitul. Sau poate ar fi mai bine să nu faci sport, 
să şezi frumuşel şi să citeşti cărţi. 

Tommy se încruntă. Simţi cum se ridică în el dorinţa 
de întrecere. La colegiu şi mai apoi ca student, Tommy 
fusese un jucător de tenis excelent. În plus, copilărind 
în Vermont, devenise un schior excelent. Ar fi vrut să 
spună şi el ceva despre capacitatea de a sta pe 
marginea unei prăpăstii acoperite de zăpadă, cu 
vântul de gheaţă pătrunzând prin hainele de lână, 
cercetând cu privirea cine ştie ce cărare abruptă, 
despre senzaţia de abandonare totală în momentul în 
care îşi dădea drumul în jos, peste buza prăpăstiei. 
Era nevoie de un soi de iresponsabilitate şi curaj. Dar 
ştia că nu se putea compara experienţa lui cu a te 
urca în ring, faţă în faţă cu un alt bărbat gata de 


v Fotbalul, aici e vorba de fotbalul american (n.tr.). 


bătaie, aşa cum făcuse Lincoln Scott. Aceasta era ceva 
mult mai primar, şi nu era sigur că ar fi în stare să 
facă aşa ceva. 

Deodată îi trecu prin minte că erau multe întrebări 
despre el însuşi care cereau un răspuns şi pe care 
amânase să şi le pună. 

— Hart, o să fii în regulă? întrebă brusc Scott. 

— Sunt bine, răspunse Tommy, alungind întrebările 
acestea din imaginaţie. Sunt doar puţin înfiorat. Atât. 

Scott ezită, încă puţin amuzat, apoi adăugă: 

— Bine, domnule avocat. Arată-mi drumul. Strângem 
rândurile. Aripă la aripă. 

Tommy se ridică în picioare, recăpătându-şi simţul 
orientării. Trase adânc aer în piept, inhalând parcă 
vapori negri şi realiză că trecuseră aproape doi ani de 
când nu mai ieşise afară din baracă în toiul nopţii. 
Lagărele de prizonieri de război îţi insuflau cea mai 
simplă rutină posibilă: luminile se stingeau la puţină 
vreme după căderea întunericului. Te aşezai în pat. 
Adormeai. Te luptai cu coşmaruri şi terori ascunse 
numai în subconştient. Te trezeai când se crăpa de 
ziuă. Te ridicai din pat. leşeai la apel. Şi o luai de la 
început. 

În lunile de zile pe care le petrecuse la Stalag Luft 
13, au fost, poate, o duzină de raiduri aeriene pe timp 
de noapte, suficient de aproape pentru a fi declanşate 
sirenele lagărului, dar nemţii nu construiseră niciun 
fel de buncăre în cadrul lagărului şi nici nu le-au 
permis oamenilor să îşi construiască ei unul, aşa că 
prizonierii nu se împrăştiau prin întuneric căutând 
protecţie din calea propriilor bombe. In schimb, la 
prima alarmă, nemţii trimiteau „nevăstuici” prin lagăr, 
care încuiau imediat ieşirile din barăci. Frica lor era 
că prizonierii vor încerca să se folosească de raiduri 


ca diversiuni pentru a evada şi aici, probabil, aveau 
dreptate. Întotdeauna se găsea câte un prizonier care 
să fie gata să rişte totul dintr-un impuls. Evadarea era 
un narcotic puternic. Bărbaţii care erau dependenţi ar 
fi putut folosi orice oportunitate - chiar şi atunci când 
înțelegeau că nimeni nu a avut succes până atunci în 
încercarea de evadare din Stalag Luft 13. Germanii 
ştiau lucrul acesta şi încuiau uşile la prima alarmă. 
Aşa că aviatorii aşteptau bubuiturile bombelor în 
tăcere, în barăcile lor, panicaţi la culme, ştiind că 
oricare dintre bombele din arsenalele pe care odată le 
cărau chiar ei prin văzduh ar putea face una cu 
pământul barăcile, ucigându-i pe toţi cei aflaţi 
înăuntru, aproape ca o erată la o ediţie mai veche a 
unei cărţi. 

Tommy nu ştia de ce nemţii nu îi închideau în barăci 
în fiecare noapte. Dar cert este că nu o făceau. 
Probabil pentru că ar fi fost nevoiţi să închidă şi 
ferestrele, ceea ce ar fi luat ore întregi. Şi atunci 
prizonierii şi-ar fi construit uşi false şi trape prin care 
să iasă în noapte. Aşa că, în timpul raidurilor, uşile 
erau încuiate, dar ferestrele erau lăsate deschise, ceea 
ce, bineînţeles, nu prea avea sens. Tommy presupunea 
că nimeni nu ştia ce ar face prizonierii dacă lagărul ar 
fi bombardat cu adevărat, aşa că el credea că 
exerciţiul de închidere a uşilor era inutil. Totuşi, 
nemţii făceau acest lucru, fără nicio explicaţie. Tommy 
bănuia că urmau o regulă Luftwaffe, rigidă şi 
inviolabilă, chiar dacă era cu totul absurdă. 

Ochii i se adaptară încet la întunericul care îl 
înconjura. Formele şi distanţele care în timpul zilei îi 
erau atât de familiare, acum căpătau foarte greu 
formă şi substanţă. Tăcerea nopţii îl învăluia cu totul; 
brusc deveni conştient de respiraţia egală a lui Scott, 


aflat lângă el. 

— Hai să mergem, zise pilotul din Tuskegee blând, 
dar insistent. 

Tommy dădu din cap, dar mai aruncă o ultimă 
privire spre cerul de deasupra lor. Luna era aproape 
plină, întinzând voaluri de lumină palidă în calea lor, 
dar el căuta stelele.  Numără  constelaţiile, 
recunoscând aranjamentele familiare de deasupra ce 
alcătuiau pânza delicată care era Calea Lactee. Era ca 
şi cum ai revedea un prieten vechi, zărindu-l de 
departe cum se apropie de tine, ridicând pe jumătate 
mâna ca să-ţi facă un semn de salut. Își dădu seama că 
trecuseră luni întregi de când nu mai stătuse sub cerul 
liber, citind istoria constelaţiilor din înalturi. Işi 
reaminti că el este navigatorul şi, cu o ultimă privire 
spre punctişoarele sclipitoare de sus, ţâşni înainte, 
îndreptându-se spre Abort. 

Cei doi merseră în zigzag din umbră în umbră, 
mişcându-se repede spre miasmele inconfundabile de 
var şi reziduuri ce emanau din Abort. Mirosul stătut, 
familiar, care înainte ca oamenii să ajungă prizonieri 
aici era copleşitor şi dezgustător, era acum pentru 
prizonieri ceva obişnuit, parte din rutină, aşa cum era 
mirosul de şuncă prăjită duminica dimineaţa. 

Sub paşii lor, pământul umed bufnea stins. Nu 
schimbară o vorbă până nu ajunseră la intrarea în 
Abort, unde Tommy ezită, îngenunchind într-o umbră 
mai profundă, căutând următoarea mişcare. 

— Încotro, domnule avocat? îl întrebă Scott printre 
dinţi. Ce anume cauţi? 

Tommy îşi strânse pleoapele, mintea zbârnâindu-i în 
căutarea soluţiei. După un moment, se întoarse spre 
Scott şi îi şopti: 

— Tu eşti cel puternic fizic. Bun. Acum imaginează-ţi 


că trebuie să îl cari pe Vincent Bedford. În stilul 
pompierilor, aruncat pe umărul stâng. Ce greutate o fi 
avut? Să zicem, şaptezeci de kile? Şaptezeci şi ceva? 

— Cred că şaptezeci şi ceva, şaptezeci şi cinci 
maximum. Era un ticălos slăbănog. Dar mânca mai 
bine ca noi toţi. Era de talie mijlocie. 

— Bine. Şaptezeci şi cinci, atunci. Dar e mort. Scott, 
cât de departe poţi să cari cadavrul ăsta? Pe umărul 
stâng. 

— Nu l-aş pune pe umărul stâng... 

— Ştiu asta. 

În întuneric, distinse capul pilotului mişcându-se 
afirmativ: 

— Nu prea departe. Probabil mai departe decât ai 
crede, pentru că adrenalina ar pompa în trupul 
criminalului, ceva de speriat. Totuşi, nu prea departe. 
Oricum, nu e ca şi cum ai căra vreun amic pe care vrei 
să-l salvezi. Aşa, poate vreo zece metri. Puțin mai mult 
sau mai puţin, în funcţie de cât de agitat ai fi. 

Tommy măsură distanţa în minte. Incepu să 
calculeze o ecuaţie, folosind distanţa, introducând ca 
termeni reflectorul cu raza lui haotică de lumină şi 
proximitatea barăcilor. Trebuia să existe un loc, 
credea el, îndeajuns de aproape ca ucigaşul să aleagă 
acest Abort pentru înscenare, şi nu un altul. Şi un 
drum spre Abort care era destul de sigur. 

Dădu din cap ca pentru sine, însă răspunsul la 
întrebarea: „De ce?” îi scăpa încă. 

— Trebuie să se ferească din raza reflectorului şi de 
patrulele de la gardul de sârmă, trebuie să nu scoată 
niciun sunet pentru a nu trezi vreun kriegie, şi aici e 
locul unde ajunge. Aşa că unde mergem noi, 
locotenente? îl întrebă Tommy. Ai voie să ghiceşti de 
trei ori. 


Scott şovăi o secundă, răsucindu-şi capul dintr-o 
parte în alta, cercetând întunericul de jur împrejur, 
apoi şopti: 

— la-te după mine! 

Şi fără să aştepte o reacţie din partea lui Tommy, 
pilotul de culoare o luă la fugă, traversând aleea 
dintre cele două barăci, trecând de intrarea în Abort. 
Încetini şi, mişcându-se cu grijă pe lângă peretele 
Barăcii 102, ajunse la capătul clădirii. Tommy alerga 
şi el ca să ţină pasul. 

De unde stăteau ascunşi în umbră, vedeau amândoi 
gardul, la treizeci de metri mai încolo, încercuind şi 
terenurile de exerciţiu şi de adunare. In bezna nopţii 
se ridica un turn de pază, la alţi cincizeci de metri de 
ei. În lumina diafană a lunii, vedeau profilurile a doi 
gardieni, sus, pe platformă. Tommy ştia că turnul este 
dotat cu un reflector, care acum era scos din 
funcţiune, şi cu o mitralieră de calibru treizeci. Se 
cutremură. Era cât pe ce să deschidă gura când 
Lincoln Scott vorbi în locul său, şoptit: 

— Nu în partea asta. Nu cu nemţălăii ăia acolo sus. 
E prea riscant. 

De undeva din întuneric se auzi lătratul câinelui ce 
însoțea un Hundfuhrer, doar pentru a fi liniştit de 
stăpân o clipă mai târziu. Cei doi americani se făcură 
una cu zidul. 

— Atunci, în cealaltă parte, zise Tommy. Mai lung 
drumul, dar... 

— ... mai sigur, completa Scott. 

Imediat începu să se întoarcă de unde porniseră. 
Mişcându-se fără zgomot, le luă aproape un minut 
pentru a ajunge din nou în faţa Barăcii 102. În stânga 
lor, de partea cealaltă a curţii, se ridicau treptele spre 
Baraca 101, din care ieşiseră mai devreme. 


Lincoln Scott făcu un pas spre treptele Barăcii 102, 
dar imediat se retrase. Mişcarea lui îl făcu pe Tommy 
să se lipească bine de perete şi, în câteva secunde, se 
lamuri şi de ce: reflectorul care le dăduse de furcă la 
început avea din nou chef de joacă, luminând aiurea 
colţul unei alte barăci aflate nu prea departe. 

„Aceeaşi problemă idioată ca şi în partea cealaltă”, 
se gândi deodată Tommy. Işi simţea respiraţia 
sacadată. Reflectorul însemna moarte. Poate nu una 
sigură, dar în orice caz posibilă; uri lumina aceea cu o 
furie subită, absolută. 

Se lăsă în genunchi, privind cum ochiul de lumină 
cercetează perimetrul, tăind întunericul ca un paloş. 

Scott se ghemui şi el lângă Tommy: 

— Mă îndoiesc că a luat-o pe aici, remarcă el. Mai 
ales că ducea în spate un cadavru. 

Tommy se întoarse pe jumătate, privind de-a lungul 
coridorului de umbre care ducea la Abort. 

— Nu cred că a fost omorât pe undeva prin 
apropiere. Prea mult zgomot. Prea aproape de atâtea 
ferestre. Dacă Vic ar fi tipat, fie şi numai o singură 
dată, l-ar fi auzit cineva. Ar fi putut să se audă şi 
încăierarea. Dar problema este că nu văd cum poţi să 
cari în spate un cadavru ocolind clădirea printr-o 
parte sau cealaltă. Atunci, cum naiba a ajuns aici? 

— Poate că nu l-a cărat ocolind clădirea, conchise 
Scott. Ştii, cei din comitetul de evadare sau săpătorii 
în tunel se confruntă cu aceeaşi problemă - toţi cei din 
Baraca 101 care au nevoie să iasă noaptea şi să îşi 
vadă de ale lor, corect? 

— Corect, zise Tommy, luminându-se. 

— Ei bine, asta înseamnă că există o altă rută. Una 
de care nu ştiu decât puţini oameni, zise Scott. Numai 
cei care au nevoie de ea. Scott îşi întoarse gâtul, 


privind pe lângă Tommy; întinse mâna şi arătă de-a 
lungul Barăcii 102: Trebuie să existe un loc îngust 
prin care se pot târi pe dedesubt, zise el şoptit. 
Trebuie să existe. Pentru a traversa dintr-o parte în 
alta a barăcii ăsteia... Scott nu mai continuă. In 
schimb, începu să se mişte încet pe lângă baracă, 
cercetând baza clădirii. În dreptul celei de-a patra 
ferestre, închise de altfel cu obloanele, se ghemui 
brusc şi şuşoti către Tommy: Hart, vino după mine! 

Şi cu aceste cuvinte, pilotul se târî deodată sub 
marginea clădirii, picioarele dispărându-i ca înghiţite 
de pământ. 

Tommy se lăsă pe pământul tare, aplecându-se şi 
aruncând o privire sub Baraca 102. Pentru un moment 
nu detectă decât o vagă idee de mişcare sub baracă, 
de-abia apoi realiză ca era Scott care se târa pe sub 
scândurile podelelor. IÎntunecimea spaţiului îngust de 
sub Baraca 102 era copleşitoare. Trase aer în piept, 
simțind spaţiul acela cum îl ajunge parcă şi îl apucă de 
guler. Inima i-o luă razna, bătând cu putere, iar 
fruntea începu să îi dogorească. Se sufocă şi îşi spuse: 
„Nu poţi să intri aici”. 

Nu găsea un cuvânt care să descrie teroarea ce îl 
cuprinse. Era o frică profundă, bine înrădăcinată în 
inima lui, care îi cobora în stomac, învârtindu-se şi 
înnodându-i măruntaiele. Își scutură capul. „Nicio 
şansă, îşi zise. Nu aici.” 

Se forţă să se uite din nou în micul tunel şi văzu că 
Scott deja traversase baraca de-a latul şi ieşise pe 
partea cealaltă. Era destulă lumină pentru ca Tommy 
să distingă gura de ieşire de la celălalt capăt. Un tunel 
subţirel pe care dacă nu îl căutai, nu aveai cum să ştii 
că este acolo. Baraca nu avea mai mult de nouă metri 
lăţime, dar lui Tommy i se păru un drum imposibil de 


lung. Scutură din nou capul, dar peste vocea 
interioară, care îl îndemna să nu-l urmeze pe Scott, se 
auzi şoapta grăbită a acestuia: 

— Haide, Hart! La naiba! Mai repede! 

Iși spuse: „Nu este un tunel. Nu este o cutie. Nu 
este nici măcar un vagon de metrou. Este doar o 
cămăruţă înghesuită cu un tavan scund. La lumina 
zilei, n-ar prezenta nicio problemă. E ca şi cum te bagi 
sub o maşină ca să umbli la transmisie”. 

Se auzi din nou, de data aceasta mai insistent: 

— Haide, Hart! Sa mergem! 

De-abia acum îşi aduse aminte Tommy că ideea de a 
ieşi la plimbare la miezul nopţii îi aparţinea întru totul. 
El se gândise să caute adevăratul loc al crimei. Totul 
era din vina lui. Işi dădu seama că era musai să facă 
acest lucru şi astfel, încercând să îşi limpezească 
mintea de toate temerile şi spaimele lui, fixându-şi 
privirea asupra ieşirii de la capăt, se aruncă sub 
clădire, târându-se cu viteza unui om disperat. 

Se târî înainte, lovind cu mâinile pământul afânat de 
sub baracă. Se lovi de câteva ori cu capul de podelele 
de deasupra, dar se forţă să o ţină tot înainte, simțind 
deja în gură gustul oribil al panicii, amenintând să îi 
împietrească toţi muşchii. Pentru o clipă, se crezu 
pierdut, i se păru că a dispărut ieşirea. Își închipui 
cum se îneacă şi se luptă împotriva valului de frică. 
Pierdu noţiunea timpului, fără să poată spune dacă 
era aici, în tunel, de câteva clipe sau de câteva ore, şi 
începu să tuşească şi să se înece, mergând tot înainte. 
Simţea cum îl cuprinde panica, se gândi că leşină, 
apoi se trezi brusc afară, rostogolindu-se din tunel, 
fiind prins de Scott, care îl trase în picioare. 

— Doamne, Hart! şopti pilotul de culoare. Ce naiba e 
cu tine? 


Tommy deschise gura, încercând să îşi recapete 
suflul, ca un om salvat din talazurile sălbatice ale 
mării. 

— Nu pot, zise el încet. Spaţii închise. Claustrofobie. 
Pur şi simplu nu pot. 

li tremurau mâinile şi sudoarea îi curgea pe faţă 
şiroaie. Avea frisoane, de parcă noaptea devenise 
răcoroasă dintr-o dată. 

Scott îşi petrecu mâna după umerii lui. 

— Eşti întreg, zise el. Ai reuşit. Hai, că n-a fost chiar 
aşa de rău. 

Tommy clatină din cap. 

— Nu mai fac asta niciodată, zise el. 

Respirând agitat, îşi ridică ochii şi  cercetă 
întunericul care îi înconjura de pretutindeni. Să ajungi 
deodată pe aleea dintre două barăci nefamiliare era 
comparabil cu a ajunge pe altă lume. Deşi în realitate 
nu prea existau diferenţe, totuşi locul părea ciudat, 
unic. Aruncă o privire de-a lungul aleii. 

Şi atunci zări ceea ce credea că trebuie să vadă. 

Barăcile fuseseră amplasate în stil tipic nemtesc, 
rând după rând. Dar Baraca 103 era puţin mai 
aproape de Baraca 102. Era acolo o buturugă dintr-un 
copac gros care fusese tăiat atunci când se nivelase 
terenul pentru lagăr, iar clădirea fusese împinsă mai 
aproape de baraca adiacentă. Forma de V de la 
convergenţa celor două barăci crea un loc mai 
întunecat. Arătă în acea direcţie. 

— Uite acolo, zise el. Hai să mergem! 

Cei doi se furişară din nou de-a lungul barăcii până 
când ajunseră la colţ. Aici dădură peste nişte parcele 
cultivate; prin întuneric se zăreau vag formele unor 
zarzavaturi de grădină. Dar zona era mult mai bine 
protejată de întuneric decât restul barăcilor. Marginea 


acoperişului se interpunea în faţa lunii. Spaţiul îngust 
părea că sfidează reflectorul, care acum staţiona pe 
acoperişul unei barăci de vizavi, luminând aleea, însă 
în acelaşi timp dând naştere şi mai multor umbre. lar 
gardul de sârmă ghimpată, cu patrulele sale şi cu 
turnul de pază, fusese împins mult în afară pentru a 
ocoli alte buturugi. Se opri ca trăsnit, când îşi dădu 
seama că şi în timpul zilei, locul acesta primeşte mai 
puţina lumină. lar asta îl făcea un loc foarte ciudat 
pentru grădina unui kriegie. 

Tommy analiza situaţia. Un loc bun de ascunzătoare. 
Un loc liniştit. Foarte întunecat. Merse puţin înainte, 
apoi se întoarse, realizând că este complet mascat de 
întuneric, în timp ce oricine ar fi trecut pe alee era 
foarte bine profilat pe fundalul luminat de reflectoare. 
Dădu din cap doar pentru sine şi vorbi în gând, de 
unul singur. Un loc ce părea să aibă toate calităţile de 
care avea nevoie un criminal. 

Tommy simţi cum îl cuprinde un val de satisfacţie 
entuziasmată, deşi îl supăra o întrebare rămasă încă 
fără răspuns: de ce ar veni Trader Vic aici? Ce l-a 
atras în acest loc, aici, unde îl aştepta cineva cu un 
stilet? 

Ceva îl adusese pe Vincent Bedford între cele două 
barăci. Ceva ce el considera a fi sigur. Sau foarte 
profitabil. Oricare dintre acestea putea fi o pleaşcă 
pentru Trader Vic. Dar aici nu îl aşteptase decât 
moartea. 

Tommy se răsuci încet, privind barăcile din jurul 
său. Se lăsă într-un genunchi, trecându-şi mâna prin 
bulgării de pamânt din grădină. 

„Şi de ce a fost nevoie să fie mutat după ce a fost 
omorât? Pentru criminal ar fi fost mai puţin riscant să 
îl lase exact unde a fost ucis. Numai dacă prin 


apropiere exista ceva asupra căruia nu voia să atragă 
atenţia.” 

— Ce crezi? şopti Scott. Ăsta e locul? Pare a fi cel 
mai bun loc să cureţi pe cineva fără mare tămbălău. 

— Cred că mă voi întoarce aici în timpul zilei, 
răspunse Tommy, dând din cap. Sa văd ce e de văzut. 
Dar aş zice că locul ăsta este, foarte probabil, locul 
crimei. 

— Atunci hai să ne cărăm naibii de-aici! 

Tommy se ridică: 

— Bine, spuse el. 

Înainte de a face un pas, Scott îl prinse de braţ. 

Ingheţară amândoi. 

— Ce-i? şopti Tommy. 

— Am auzit un zgomot. Şşş! 

— Ce? 

— Şşş! 

Ambii se lipiră din nou de zidul clădirii cât putură de 
tare. Tommy îşi ţinea răsuflarea, încercând să şteargă 
din noapte orice urmă de zgomot. Şi în această tăcere, 
auzi zgomot de paşi. Inconfundabil, dar rapid; nu-şi 
putea da seama din ce direcţie veneau. Respiră uşor şi 
auzi încă un zgomot, ca un hârşâit sau fâşâit. Işi 
muşcă buza de jos. i 

Scott îl trase pe Tommy de mânecă. li duse un deget 
la buze, făcându-i semn să tacă, apoi îi explică prin 
semne să se ţină aproape de el. Pilotul de culoare 
începu să se deplaseze prin întunericul aleii, ca o 
pisică, grațios, dar cu o grabă de netăgăduit. Lui 
Tommy i se păru că Scott era foarte bine antrenat, 
mişcându-se extrem de abil, fără zgomot. Încercă să 
ţină pasul cu el, păşind cu mare grijă în speranţa că 
zgomotul paşilor săi va fi absorbit de noaptea ce-i 
împresura. 


Dar fiecare mişcare pe care o făcea părea să 
producă un zgomot asurzitor. Își simţea bătăile inimii, 
şi îşi răsuci capul, câutând în întuneric sursa 
zgomotelor care îi urmăreau. I se părea că fiecare 
umbră prinde viaţă, fiecare colţişor de întuneric 
păstrează în el forme nedefinite. Fiecare picătură de 
negură închidea în ea un gest ameninţător. 

Lui Tommy i se păru că aude pe cineva respirând, 
apoi îşi închipui că aude nişte bocanci păşind cu 
zgomot pe terenul de exerciţii din apropiere, apoi îşi 
dădu seama că erau doar năluci toate, cu excepţia 
bubuitului înfiorător al inimii sale. 

Ajunseră în final la micul tunel; mâinile lui Tommy 
începură să tremure. Gâtul uscat îl împiedica să mai 
zică ceva. 

Scott se opri şi, aplecându-se spre Tommy, cu palma 
căuş în dreptul urechii acestuia, îi şopti: 

— Sunt absolut sigur că ne urmăreşte cineva. Dacă 
este un nemţălău, nu putem să îl lăsăm să descopere 
pasajul de sub baracă. O să-şi dea seama că prizonierii 
îl folosesc în scopuri proprii şi mâine îl astupă cu 
ciment. Nu putem face asta. Trebuie să o luăm prin 
faţă. Ne ferim de reflector cum putem. 

Tommy încuviinţă din cap, uşurat că nu trebuie să 
traverseze din nou pasajul cu pricina. Şi cu acest 
sentiment, înţelese că observaţia lui Scott era justă. 
Tommy se linişti: măcar Scott încă mai gândea ca un 
soldat. Dar în acel moment, nu ştia ce îl sperie mai 
tare: pasajul de sub Baraca 102 sau faptul că trebuiau 
să se ferească de reflector, sau alternativa de a 
aştepta pe loc pentru ca cel care îi urmărea prin 
noapte să îşi facă apariţia. Toate variantele păreau la 
fel de rele. 

— Poate este unul de-ai noştri, îşi continuă Scott 


firul ideii. Şi poate asta e chiar mai rău... lăsă 
cuvintele să se piardă în aerul rece. 

Aruncând o singură privire înapoi, Scott se furişă în 
faţa  Barăcii 102. Tommy îl urma îndeaproape, 
aruncând din când în când câte o ocheadă peste umăr, 
imaginându-şi diverse forme ivindu-se în spatele lor în 
noaptea neagră. In faţa barăcii, Scott se aplecă şi 
aruncă o privire după colţ. Aproape instantaneu, 
pilotul se răsuci înapoi, spre Tommy. 

— Lumina e îndreptată în partea opusă! zise el în 
şoaptă, dar cu pretenţia unui strigăt. la-o din loc, 
acum! 

Fără să ezite, Lincoln Scott ţâşni de după colţ, 
ocolind scările spre Baraca 102, agitându-şi mâinile, 
alergând întins până la uşa Barăcii 101, ca un mijlocaş 
care identifică un gol în linia apărării. Tommy porni 
imediat după Scott, mişcându-se repede, deşi nu prea 
reuşea să ţină pasul cu acesta. Văzu lumina reflectoru- 
lui îndepărtându-se de ei, negura fiind acum o 
binecuvântare, şi nu adăpostul demonilor. Apoi îl văzu 
pe Scott urcând spre uşa de la intrarea în baraca lor, 
sărind toate treptele deodată, apucând clanţa şi 
deschizând uşa cu putere. Reflectorul îşi schimbă 
brusc direcţia, pornind într-o cursă cu obstacole, 
trecând peste clădirile de lemn, peste pământul gol, 
venind direct spre el; Tommy îşi luă avânt, zburând 
ultimii paşi înaintea razei de lumină, rostogolindu-se 
prin uşa deschisă. Scott închise uşa şi căzu şi el lângă 
Tommy. lInstantaneu, o rază de lumină traversă 
exteriorul Barăcii 101, apoi merse mai departe, uitând 
de prezenţa lor de partea cealaltă a uşii. 

Amândoi stătură în tăcere, trăgându-şi sufletul. 
După mai bine de un minut, Scott se ridică într-un cot. 
În aceeaşi clipă, Tommy pipăi în jur după lumânarea 


pe care o lăsase înainte de a pleca, apoi scoase din 
buzunarul cămăşii un chibrit. Chibritul prinse viaţă 
când îl zgârie de perete; lumânarea arunca acum o 
lumină slabă pe zâmbetul satisfăcut al negrului. 

— Hart, mai ai vreo aventură planificată pentru 
astă-seară? 

Tommy clătină din cap: 

— Nu, mi-a ajuns pentru azi. 

Scott încuviinţă, rânjind: 

— Ei, bine, atunci ne vedem mâine-dimineaţă, 
domnule avocat. Râse cu poftă, şi dinţii îi sclipiră 
reflectând lumina lumânării: Mă întreb cine ne 
urmărea? Un nemţălău? Sau poate altcineva? Scott 
pufni: Te cam pune pe gânduri, nu? 

Apoi dădu din umeri, se ridică în picioare, 
dominându-l pe Tommy. Își scoase bocancii şi dispăru 
lipăind pe coridor, fără să mai zică nimic altceva. 

Tommy se aplecă să îşi scoată şi el bocancii, 
meditând la acelaşi lucru. „Prieten sau duşman? Şi 
cum să-i deosebeşti?” Încercând să îşi dezlege 
şireturile, realiză că încă îi mai tremurau mâinile. li 
luă un minut să se liniştească. 

Era o dimineaţă senină, călduţă, promițând alte zile 
de primăvară; doar la orizont se profilau câţiva 
norişori albi şi pufoşi, plutind pe cerul albastru ca 
nişte bărci cu pânze pe o mare îndepărtată - era genul 
de dimineaţă care făcea ca războiul să pară o realitate 
iluzorie. Părea să îi tulbure şi pe germani; rezolvară 
rapid numărătoarea de dimineaţă, dovedind ceva mai 
mult decât eficienţa lor obişnuită. Prizonierii se 
împrăştiară alene prin lagăr, unii dintre ei strângându- 
se în grupuleţe, pierzând vremea împreună, fumând 
pe terenul de adunare, prinşi de discuţiile legate de 
ultimele zvonuri de pe front, bârfind şi spunându-şi 


aceleaşi bancuri pe care şi le-au mai spus, zi de zi, 
timp de luni, uneori ani, la rând. Alţii erau mai activi şi 
încropiseră deja un joc de baseball. Câţiva îşi dădură 
jos cămăşile şi traseră nişte scaune la soare, 
bucurându-se de căldură, alţii se plimbau pe marginea 
lagărului, de parcă ieşiseră în parc, cu toate că 
soarele se reflecta în sârma ghimpată, amintindu-le 
unde se aflau de fapt. 

După cum se aştepta, Tommy Hart îl zări pe Lincoln 
Scott grăbindu-se spre Baraca 101, intrând înăuntru 
de unul singur, fără să privească în stânga sau în 
dreapta, revenind la el în cameră, la Biblia şi 
singurătatea lui. Apoi începu să refacă în minte 
traseul lor de noaptea trecută. 

Incercă să nu atragă atenţia asupra sa, deşi ştia, 
plin de regrete, că, probabil, atitudinea lui relaxată 
atrăgea mai mult atenţia. Dar nu avea ce să facă în 
legătură cu asta. Se mişca încet, cu mintea în altă 
parte. Ignoră tunelul de sub Baraca 102, încercând să 
nu cedeze impulsului de a-l cerceta la lumina zilei. Era 
o problemă cu acest tunel, dar încă nu şi-o formulase 
complet în minte. Numai că, precum multe alte lucruri 
cu care se întâlnise aici, ceva i se părea extrem de 
bizar. Era undeva o conexiune, o înlănţuire de fapte pe 
care nu o înţelegea în întregime. În plus, nu voia să 
afle nimeni că el şi Scott localizaseră această rută 
care trecea pe sub barăci. 

Işi continuă liniştit drumul prin dreptul Barăcii 102, 
târându-şi picioarele prin praf, oprindu-se din când în 
când pentru a fuma o ţigară, cu spatele rezemat de 
zidul clădirii şi cu faţa la soare. În timpul zilei, 
distanţa părea mică. Înghiţi cu greu, cutremurându-se 
la amintirea nopţii precedente, când alergaseră să 
scape cu viaţă din calea reflectorului. 


După ce mai zăbovi câteva minute, Tommy se 
întoarse şi o porni repejor pe aleea dintre cele doua 
barăci. Ziua V-ul creat de buturugă era şi mai vizibil şi 
îl surprinse faptul că nu îl observase până acum. 

Tommy ezită puţin înainte să se apropie de locul 
unde se terminau cele două barăci. Se răsuci brusc pe 
călcâie, încercând să vadă dacă era urmărit sau nu, 
dar era imposibil de spus: la una din intrări, stătea un 
kriegie care îşi cârpea şosetele, acul cu care 
împungea firele de lână reflecta lumina soarelui; un 
altul era aplecat, citind o carte aproape ferfeniţă, total 
absorbit de poveste, în faţă Barăcii 103, doi oameni 
aruncau o minge de baseball de la unul la celălalt, fără 
prea mare tragere de inimă, iar la numai câţiva paşi 
distanţă, trei prizonieri erau prinşi într-o discuţie care 
părea să necesite foarte multe gesticulări şi râsete 
zgomotoase. Alţi prizonieri treceau pe alee, unii 
mergând încet, alţii mai repede, de parcă ar fi avut 
vreo întâlnire urgentă; îi era imposibil să spună dacă îl 
spionează vreunul dintre ei. Rezemându-se de 
peretele barăcii, îşi aprinse o alta ţigară, încercând să 
se piardă neobservat în atmosfera de rutină a 
lagărului. Fuma încet, aruncându-şi privirile în toate 
părţile, studiindu-i pe prizonieri şi, când fu mulţumit 
întru totul de ce văzu, aruncă chiştocul ţigării. Apoi se 
întoarse brusc şi se îndreptă direct spre punctul unde 
se uneau cele două barăci. 

Grădiniţa pe care în întuneric de-abia o putuse zări 
părea aproape abandonată. Nişte cartofi şi legume 
verzi se chinuiau să prindă rădăcini. Era ceva cu totul 
neobişnuit: majoritatea grădinilor prizonierilor erau 
foarte bine îngrijite, cu o dedicație vecină cu 
fanatismul; cei care lucrau pământul erau devotați 
micilor lor parcele, nu numai din pricina produselor pe 


care le obțineau şi care îi ajutau să-şi suplimenteze 
rațiile mizere venite prin coletele Crucii Roşii, ci mai 
ales pentru că te ocupau perioade lungi de timp. 

Această grădina era altfel. Era la umbră şi părea 
lăsată în paragină. Fusese săpată, dar bulgării de 
pamânt nu fuseseră nivelaţi. Plantele ar fi trebuit 
urgent plivite. Tommy se aplecă, rezemându-se în 
genunchi şi pipăi pământul. Era umed, reavăn, exact 
cum se aştepta având în vedere că razele soarelui nu 
pătrundeau până aici. Solul avea un miros vag de 
mucegai, de stricat. 

Privi țarina brună. Daca în acest loc s-ar fi vărsat 
sângele unui om, pentru criminal ar fi fost foarte 
simplu să se întoarcă a doua zi şi să îl amestece cu 
pământul. Totuşi, cercetă cu atenţie terenul care 
începea de la marginea Barăcii 103. 

Apoi se opri şi inima începu să îi bată mai tare. 

Rămase cu ochii pironiţi pe o scândură cenuşie de 
lemn, lustruită de vreme, de pe peretele barăcii, aflată 
chiar deasupra solului. Peretele era mânjit cu o 
picătură care cursese, lăsând o dungă minusculă, dar 
evidentă. Aproape castanie. Uscată. 

Tommy se ridică brusc în picioare. Avu prezenţa de 
spirit de a se răsuci în loc, verificând încă o data dacă 
era urmărit. Îi studie cu privirea pe fiecare dintre 
bărbaţii care se găseau în câmpul său vizual. Observă 
că era foarte posibil ca niciunul dintre ei sau, 
dimpotrivă, toţi să fi fost atenţi la el şi la ceea ce 
făcea. Își făcu nişte calcule rapide în minte, apoi se 
întoarse din nou la pata pe care tocmai o observase. 
Trase adânc aer în piept. Daca această pată era ceea 
ce credea el că este şi dacă s-ar fi apropiat de ea, ştia 
că acest lucru i-ar fi atras atenţia omului care îl ucise 
pe Vincent Bedford; iar el era sigur că nu voia să 


atragă nimănui atenţia. Se gândi că există o distincţie 
foarte fină între a apăra un om prin dezminţire - 
atacând probele aduse împotriva lui şi oferind alte 
explicaţii pentru acţiunile acuzatului - şi momentul în 
care apărarea adoptă o alta tactică. Intoarce foaia şi o 
ia pe un drum mult mai periculos, unde degetul 
acuzator indică o alta persoană. Tommy ştia foarte 
bine care sunt riscurile dacă păşeşte spre peretele 
barăcii. 

Aruncă o privire împrejur. 

Apoi, ridicând din umeri, îşi croi drum printre 
răsadurile neîngrijite de legume până lângă zidul 
Barăcii 103.  Îngenunche, întinzând mâna spre 
scândura de lemn, pipăind cu buricele degetelor 
dunga maronie. 

Prima atingere îl convinse ca este vorba de sânge 
uscat. 

Privind în jos, îşi trecu degetele prin pământul 
moale. Orice alte semne cum că cineva fusese ucis aici 
dispăruseră deja, dar scândura aceasta mai păstra 
mărturie. Nu era mult, dar era totuşi ceva. Incercă să 
îşi imagineze secvenţa pe timp de noapte. Omul cu 
stiletul. Vic cu spatele întors. Lovitura rapidă, 
executată în stilul unui asasinat 

Gândi în felul următor: Vic probabil s-a zbuciumat şi 
a căzut, lăsându-se moale în braţele ucigaşului său, cu 
capul căzut în piept, lăsând viaţa să i se scurgă din 
trup, inconştient, cu ghearele morţii strângându-i-se 
rapid în jurul inimii. 

Tommy se cutremură, apoi se întoarse din nou spre 
perete. Înţelese că aceeaşi potrivire de unghiuri 
datorită căreia acel locşor era întunecos făcuse ca 
ploaia să nu ajungă aici şi să spele pata de sânge. I se 
păru o ironie a sorții şi îl amuza într-un mod ciudat. 


Pentru o clipă, Tommy nu mai ştiu ce să facă mai 
departe. Dacă l-ar fi avut pe artistul irlandez lângă el, 
l-ar fi rugat să facă o schiţă a locului. Dar îşi dădu 
seama că şansele ca el să ajungă în Tabăra de Nord, 
să îl găsească pe Colin Sullivan, apoi să se întoarcă 
împreună cu el pe poarta principală şi să găsească 
pata de sânge neatinsă erau foarte slabe. Era mai bine 
să presupună că este urmărit. 

Aşa că se aplecă şi apucă de un capăt al scândurii; 
trase cu putere. Se auzi un pârâit când lemnul slăbit 
cedă. 

Se ridică la loc în picioare, ţinând în mână bucata de 
lemn. Rupsese scândura în aşa fel, încât pata de sânge 
era chiar în mijloc. Privi în jos şi observă că, deşi 
peretele fusese foarte puţin deteriorat, acest lucru era 
totuşi vizibil. Se întoarse cu spatele spre Baraca 103 şi 
realiză că cel puţin o duzină de prizonieri se opriseră 
din activităţile lor şi îl priveau atenţi. Spera că feţele 
lor nu afişau decât curiozitatea tipica unui kriegie, 
trezită de fascinația pentru tot ce era câtuşi de puţin 
neobişnuit sau diferit, orice ar fi putut rupe firul 
obositor al rutinei de la Stalag Luft 13. 

Puse scândura pe un umăr, ca pe o puşcă şi se 
întrebă dacă nu cumva tocmai făcuse ceva teribil de 
nesăbuit şi, evident, periculos. „Bineînţeles, se gândi 
el, războiul însemnă exact asta: să te pui în 
permanenţă într-o poziţie riscantă. Asta era partea 
uşoară. Partea complicată era să supravieţuieşti 
tuturor riscurilor pe care ţi le asumai.” 

Merse până la capătul barăcii şi văzu că unul dintre 
cei care se juca aruncând mingea de base-ball era 
chiar căpitanul Walker Townsend. Acesta îi adresă un 
salut din cap şi, evident, observă scândura rezemată 
de umărul lui Tommy, dar nu îşi întrerupse jocul. În 


schimb, se întinse şi prinse mingea în aer cu o mişcare 
elegantă, exersată. Mingea se lipi de mănuşa de piele 
a căpitanului cu un zgomot scurt, ca o plesnitură. 

li aduse scândura pătată de sânge lui Lincoln Scott 
care, atunci când Tommy intra pe uşă, îşi ridică 
privirea surprins, apoi fu încântat să-l vadă. 

— Buna ziua, domnule avocat, zise el. Pui la cale 
alte escapade? 

— Am refăcut traseul nostru de aseară şi uite ce am 
găsit, răspunse Tommy în loc de bună ziua. Poţi să o 
păstrezi în siguranţă? întrebă el. 

Scott apucă scândura din mâinile lui Tommy şi o 
răsuci pe toate părţile, inspectând-o cu atenţie: 

— Aşa cred. Dar ce naiba vrea să fie? 

— Dovada că Trader Vic a fost ucis între Baraca 102 
şi Baraca 103, exact acolo unde am bănuit. Cred că 
ăsta este sânge uscat. 

Scott zâmbi, dar clătină negativ din cap: 

— Se poate. Dar poate să fie noroi. Sau vopsea. Sau 
Dumnezeu ştie ce. Nu ai cum să verifici, nu? 

— Nu. Dar nici oponenții noştri nu au. 

Scott privi scândura puţin sceptic, dar măcar dădu 
din cap afirmativ: 

— Chiar dacă este sânge, cum dovedim că este al lui 
Bedford? 

Tommy zâmbi. 

— Locotenente, trebuie să gândeşti ca un avocat, îl 
sfătui el. Nu ştiu dacă trebuie să facem asta. Noi pur 
şi simplu sugerăm acest lucru. Ideea este să creezi 
îndeajuns de multe îndoieli asupra fiecărui aspect al 
cazului împotriva ta, pentru ca întreaga lor structură 
să se duca de râpă. Asta este un element important. 

Scott încă nu părea convins. 

— Mă întreb a cui o fi gradina aceea? întrebă Scott, 


atingând uşor cu degetele bucata de lemn rupt şi 
întorcând-o pe toate feţele. Ne-ar putea da un indiciu. 

— Ar putea, admise Tommy. Deşi bănuiala mea este 
că ar fi trebuit să aflu asta înainte de a atrage atenţia 
asupra acestui loc. Acum nu prea mai avem şansa ca 
cineva să ne spună cinstit a cui este, cel puţin nu cred 
asta. 

Scott încuviinţă, se întoarse şi ascunse scândura sub 
patul său de campanie. 

— Mda, zise el încet. De ce m-ar ajuta cineva pe 
mine? 

Pilotului îi dispăru veselia. Era de parcă fusese 
brusc rupt din norii lui de abstracții şi readus cu 
picioarele pe pământ. Își roti ochii prin cameră, pe 
lângă Tommy, examinând apatic fiecare dintre cei 
patru pereţi de lemn, închisoarea lui din mijlocul unei 
alte închisori. Tommy simţi că Scott fusese dus pe altă 
lume, şi când se reîntorsese, se reîntorsese şi la 
atitudinea sa furioasă, de om singur având întreaga 
lume împotriva sa. Tommy nu îi reaminti că deja există 
un număr de oameni care îl ajutau. In loc de aceasta, 
se îndreptă spre uşă pentru a părăsi încăperea, dar 
înainte să poată face un pas în acea direcţie, Scott îl 
opri cu o privire feroce, însoţită de o întrebare amară: 

— Aşadar, ce mai urmează, domnule avocat? 

Tommy se opri înainte de a răspunde: 

— Păi, în mare parte muncă de rutină. Eu îi voi 
intervieva pe câţiva dintre martorii acuzării şi voi afla 
ce naiba au de gând să spună, apoi voi discuta cu 
Phillip Pryce şi cu Hugh Renaday despre ce strategii 
trebuie să urmăm. Slavă Domnului cu Phillip! Cred că, 
de fapt, el este cel care ne aduce într-o poziţie avanta- 
joasă. În orice caz, după ce voi fi făcut asta, noi doi 
vom începe să ne pregătim serios pentru luni de 


dimineaţa, pentru că sunt sigur că Phillip deja 
schiţează un scenariu pe care va dori să îl urmăm 
întocmai. 

Scott încuviinţă, pufnind uşor. 

— Nu ştiu cum naiba, zise el încet, dar nu cred că va 
fi chiar aşa de dramatic ca data trecută. 

Tommy se afla deja la jumătatea drumului spre uşă, 
dar în cuvintele lui Scott era atâta frustrare, încât se 
întoarse spre el şi îl întrebă deschis: 

— Care este problema? 

— Tu chiar nu vezi care este problema? Hart, eşti 
chior? 

Tommy ezită, păşind din nou spre centrul încăperii: 

— Eu văd că noi am strâns dovezi şi informaţii care 
pot demasca eforturile acuzării drept nişte minciuni... 

Scott clatină din cap: 

— Ai crede că adevărul este de ajuns. 

— Am mai vorbit despre asta până acum, zise 
Tommy tranşant. Foarte rar este de ajuns. Nu numai 
într-un tribunal, dar şi în viaţă. 

Scott ofta şi bătu darabana pe coperta de piele a 
Bibliei. 

— Deci, putem să demonstrăm că Bedford nu a fost 
omorât în Abort. Putem sugera că a fost omorât într-o 
manieră similară unui asasinat. Putem argumenta că 
arma reală a crimei nu este acel cuţit care a fost aşa 
de al naibii de bine „plantat” aici - deşi nu putem 
explica de ce sângele lui Bedford sau al oricui altcuiva 
se afla pe el. Putem susţine că bocancii şi haina mea 
de aviator au fost furate în noaptea cu pricina de 
adevăratul criminal - dar acest adevăr va fi greu de 
înghiţit pentru orice judecător, nu? Bănuiesc că putem 
ataca toate aspectele cazului înaintat de acuzare. Şi 
cu ce ne alegem noi din asta? Ei au încă cea mai tare 


probă. Proba care mă va aduce în faţa plutonului de 
execuţie. 

Scott îşi scutură capul dintr-o parte în alta. 

Tommy se uită cu atenţie la pilotul de vânătoare şi 
pentru prima dată de când îl întâlnise în celula de 
carceră, se gândi că este un om foarte complicat. 
Scott se aşezase în pat, ghemuit, cu umerii aduşi în 
faţă. Era întruchiparea unui sportiv care ştie că jocul e 
pierdut, deşi mai are ceva timp pe cronometru. lar 
scorul este insurmontabil, indiferent de ce se mai 
întâmplă de acum înainte. Își ridică pumnul masiv şi 
îşi frecă tâmpla dreaptă. Aventurierul îndrăzneţ şi plin 
de încredere din seara trecută, bărbatul care s-a trezit 
pentru a ieşi la vânat în beznă şi în pericolul pe care îl 
prezenta lagărul noaptea, acesta dispăruse fără urmă. 
Pilotul de vânătoare care a condus misiunea nopţii 
dispăruse, fiind înlocuit de un om descurajat, 
resemnat; un om în plină putere, rapid, dar care era 
încătuşat de situaţie. Tommy avu revelaţia faptului că, 
cel puţin în parte, istoria era o parte a cazului ridicat 
împotriva lui, ca orice altă probă. 

— Ce-i asta? îl întrebă el. 

Scott oftă prelung, apoi zâmbi ca un războinic: 

— Ură, zise el. Tommy nu-i răspunse, aşa că pilotul 
de culoare continuă după o mică şovăire: Ai idee cât 
de obositor este să fii urât de atâţia oameni? îl mai 
întrebă el. Tommy făcu semn că nu: Nici nu mă 
aşteptam să ştii, zise Scott plin de amărăciune. Își 
îndreptă spatele, de parcă ar fi prins avânt: Oricum, 
iată ceea ce este adevărat şi ceea ce ei pot să dove- 
dească, fără umbră de îndoială: l-am urât pe Bedford 
şi el m-a urât pe mine, iar acum el e mort. Ura este 
singurul lucru de care au nevoie. Fiecare martor pe 
care îl cheamă în proces, fiecare probă - Hart, chiar 


nu contează cât de false sunt - vor fi susţinute de 
această ură. Şi fiecare decizie care se va lua în acest 
„proces” care începe luni, ei bine, şi asta va fi marcată 
de aceeaşi ură. Hart, toţi mă urăsc. Până la unul. O, 
sigur, bănuiesc că sunt oameni în lagăr cărora oricum 
nu le pasă prea mult şi unii care ştiu că grupul meu de 
piloţi de vânătoare le-a salvat pielea de câteva ori, iar 
aceşti oameni mă tolerează. Poate ar fi chiar înclinați 
să îmi acorde favoarea de a se îndoi. Dar când ajungi 
la miezul problemei, ei toţi sunt albi, iar eu sunt 
negru, şi asta înseamnă ură. De ce crezi că lucrurile 
vor sta altfel luni, în ciuda tuturor demonstrațiilor 
noastre? Niciodată nu s-a schimbat nimic. De când a 
fost luat în lanţuri primul sclav de pe prima corabie de 
sclavi şi scos la mezat nu s-a schimbat nimic. 

Tommy deschise gura să zică şi el ceva. Era ceva în 
emfaza cuvintelor lui Scott care îl irita la culme şi era 
nerăbdător să-i spună asta. Dar Scott ridică mâna ca 
un poliţist de circulaţie în mijlocul intersecţiei, tăindu- 
i vorba: 

— Hart, nu te învinovăţesc pe tine. Şi nu cred că eşti 
neapărat unul dintre cei mai răi, ştii? Şi cred că 
încerci din răsputeri să mă ajuţi. Şi apreciez lucrul 
ăsta. Pe bune! Dar uneori stau aici, aşa cum stau 
acum, şi îmi dau seama că n-o să m-ajute cu nimic. 
Zâmbi, scuturându-şi capul: Aşa că, Hart, continuă el, 
vreau să ştii că nu te învinovăţesc pentru ce se va 
întâmpla, orice-ar fi. Eu doar dau vina pe toată ura 
asta. Şi ştii ce e amuzant? Şi tu o ai. Tu, şi Renaday, şi 
Pryce. Poate nu la fel de mult ca MacNamara şi Clark 
sau ca amărâtul ăsta care a murit, Bedford, dar şi tu o 
ai, undeva în tine, probabil undeva unde nu o poţi 
vedea sau simţi. Dar ura este acolo, exact aceeaşi ură. 
Şi dacă stau bine să mă gândesc, această ură pe care 


mi-o porţi mie şi celor ca mine, ei bine, poate asta te 
va împinge să faci ceva. Sau să nu faci, e tot una. 
Poate nu ceva extrem de măreț sau de important, 
esenţial, dar ceva, în orice caz. Ca de exemplu: să nu 
pui o întrebare-cheie. Să nu faci valuri. Cine ştie? Dar 
până la urmă, poate că, dacă îmi salvezi pielea, dacă 
mă salvezi, preţul care îţi va fi cerut să-l plăteşti va fi 
mult prea mare. Probabil că Tommy arăta surprins, 
pentru că Scott râse din nou, clătinând din cap: 
Trebuie să înţelegi, domnule Alb din Vermont care a 
studiat la Harvard. Este în tine şi n-ai ce să faci ca să 
scapi de ea, continuă Scott, discursul lui căpătând pe 
moment un ton zeflemitor, de băşcălie, cu un puternic 
accent de negru din Sud... Şi când va veni sfârşitul, 
ura asta va fi în continuare prezentă. Diavolul ăsta 
împeliţat, ura asta teribilă. Aşa că ajungi să nu mai 
faci pasul pe care aveai de gând să îl faci dacă aş fi 
fost unul de-al tău, un alb. Pur şi simplu, n-o să vrei să 
te bagi în aşa ceva... Nu, domnule... Scott respiră 
încet, readucându-şi vocea la inflexiunile de om educat 
de dinainte, cu care era obişnuit Tommy: Inţelege, 
Hart, nu-ţi port pică! Tu faci tot posibilul şi eu 
apreciez asta. Cel puţin, crezi că faci tot posibilul. 
Numai că eu înţeleg cum trebuie natura acestei lumi 
în care trăim. Om fi noi închişi după garduri de sârmă 
ghimpată aici la Stalag Luft 13, dar natura umană nu 
se schimbă. Ştii, aceasta este şi problema cu educaţia. 
N-ar trebui să iei băiatul de la fermă să îl scoţi din 
mediul său. Îi deschide ochii şi ceea ce vede nu este 
întotdeauna ceea ce ar dori să vadă. Cum sunt negrii 
şi albii. Şi ce se întâmplă? Ceea ce se întâmplă 
întotdeauna. Pentru că nu există în lume o dovadă 
care să fie la fel de puternică precum dovezile create 
de ură şi prejudecăţi. Scott făcu un gest spre scândura 


marcată cu sânge pe care o ascunsese sub pat: Mai 
ales o bucată de lemn, zise el în final. 

Tommy medită o clipă la discursul pilotului de 
culoare, apoi ridică din umeri: 

— Nu-mi trece prin cap decât un singur lucru, 
răspunse el. 

Scott zâmbi: 

— Îţi trece prin cap? Atunci eşti mai isteţ decât mi- 
am închipuit, Hart. Şi care este acesta? 

— Cineva l-a urât pe Trader Vic mai mult decât tine. 
Tot ce trebuie să facem este să descoperim acea ură. 
Cineva l-a urât pe Vic îndeajuns pentru a-l omori, 
chiar şi aici. 

Scott se lăsă pe spate, pe pat, râzând în hohote. 

— Ei bine, Hart, zise el printre râsete, ai dreptate, 
ce pot să zic? Dar mi se pare mie că în acest război, o 
crimă este cel mai uşor lucru de făcut. Şi nu sunt chiar 
aşa de convins că are de-a face cu ura, nu 
întotdeauna. Deseori, mi se pare că are de-a face cu 
cât de convenabil ar fi. Scott rosti ultimul cuvânt pe 
un ton sarcastic, apoi continuă: Dar ceea ce spui tu 
deschide nişte posibilităţi noi. Chiar dacă sunt 
improbabile. Lincoln Scott iarăşi se întinse, ca un om 
obosit, apoi se ridică anevoie în picioare şi merse mai 
aproape de Tommy: Hart, întinde mâna, îi ceru el 
brusc. 

Tommy i-o întinse, gândindu-se că era un moment 
tare ciudat să dea mâna unul cu altul. Dar nu asta voia 
Scott. În schimb, îşi puse şi el mâna lângă cea a lui 
Tommy. Negru şi alb. 

— Vezi diferenţa? îl întrebă Scott. Nu ştiu ce am 
putea zice ca să îi facem pe toţi din tribunalul acela să 
uite acest lucru. Nici măcar pentru o secundă. Nici 
măcar pentru o secundă nenorocită. Scott se întoarse 


cu spatele, dar se opri şi se răsuci din nou spre 
Tommy: Dar încercarea va fi distractivă. Şi nu sunt 
genul care să se dea bătut fără măcar să încerce să 
lupte, ştii asta, nu, Hart? Inveţi asta în ring. O înveţi 
într-o clasă de liceu unde eşti singurul negru de acolo 
şi munceşti al dracului de mult, mult mai mult decât 
toţi colegii tăi albi dacă vrei să nu pici la examene. Am 
învăţat chestia asta la Tuskegee, când instructorii albi 
îi eliminau din program pe cei de culoare - tipi care 
zburau de zece ori mai bine decât orice pilot alb - pur 
şi simplu pentru că nu îi salutau suficient de repede pe 
terenul de defilare. Şi în noaptea dinainte de a pleca la 
luptă, când mai aveam câteva ore până să ne 
desprindem de sol, gata să murim pentru ţară, băieţii 
buni din branşa locală a Klanului au crezut că e de 
cuviinţă să-şi ia rămas-bun de la noi în stil tipic sudist: 
dând foc unei cruci imense chiar la marginea bazei 
noastre. Tot ce pot să-ţi zic este că a fost o noapte 
luminoasă; albii din poliţia militară care păzeau baza 
n-au considerat necesar să cheme pompierii pentru a 
stinge focul. Şi asta ar trebui să îţi spună ceva. Înveţi 
toate astea într-un lagăr de prizonieri, unde, 
„negroteiule” este primul cuvânt pe care îl auzi când 
intri pe poartă, şi să nu-ţi imaginezi că iese din gura 
vreunui nemţălâu! Să pierzi, asta este inevitabil, 
poate. La naiba, Hart, cu toţii suntem datori cu o 
moarte şi dacă acum mi-a sunat ceasul, ei bine, aşa să 
fie! Dar n-am să mă las, fără să nu dau şi eu o lovitură- 
două. Poate plasez şi un pumn. Vezi tu, îţi păstrezi 
demnitatea luptând din greu, mergând tot înainte. 
Asta îmi zicea tatăl meu, predicatorul, duminica 
dimineaţa. Indiferent cât de mic e pasul pe care îl faci, 
mergi tot înainte. Chiar şi atunci când deja ştii 
rezultatul. 


— Nu cred că... Începu Tommy, dar Scott îi reteză 
iarăşi vorba. 

— Acesta este luxul unei atitudini de alb, evident. 
Atitudinea mea are o altă culoare, zise Scott. 

De data aceasta, întorcându-i spatele lui Tommy, 
locotenentul se întinse spre pat pentru a-şi ridica 
Biblia. Însă, în loc să se aşeze, Scott se îndreptă spre 
fereastra dormitorului, rezemându-se de un perete şi 
privi afară, deşi Tommy nu putea spune la ce anume 
se uita Scott aşa deodată. 

Pe coridor, de partea cealaltă a uşii lui Lincoln Scott 
aşteptau vreo şase prizonieri. Când Tommy păşi afară 
şi închise uşa în urma lui, cei şase se lipiră deodată 
unii de alţii, formând un zid şi blocându-i calea spre 
ieşire. Tommy se opri locului, cercetându-i pe oamenii 
aliniaţi în faţa lui. 

— Are cineva vreo problemă? îi întrebă el încet. 

Pe moment nu-i răspunse nimeni, apoi unul dintre 
bărbaţi făcu un pas înainte. Tommy îl recunoscu: 
fusese unul dintre colegii de cameră ai lui Trader Vic, 
iar numele său se regăsea pe lista cu martori pe care 
Tommy o purta în buzunarul de la piept. 

— Asta depinde, răspunse prizonierul. 

— Depinde de ce anume? 

— Depinde de ce ai de gând să faci, Hart. 

Omul se postase în mijlocul coridorului. Își încrucişă 
braţele pe piept. Ceilalţi se aranjară ca o falangă în 
spatele lui. Nu exista îndoială în ce priveşte 
ameninţarea din ochi sau din atitudinea lor. Tommy 
trase adânc aer în piept, încleştându-şi pumnii. Își 
spuse că nu e bine să se piardă cu firea. 

— Eu doar îmi fac treaba mea, zise el încet. Voi ce 
faceţi? 

Colegul care vorbise era clădit ca un butoi, mai 


scund decât Tommy, dar cu gâtul şi braţele mai 
groase. Era nebărbierit. Își turti pe ceafă boneta 
moale: 

— Eu te verific pe tine, Hart. 

Tommy păşi înainte: 

— Nimeni nu mă verifică pe mine, zise el rece. 
Acum, dă-te dracului la o parte. 

Grupul de oameni se strânse şi mai tare, blocându-i 
calea. Cel care vorbise păşi înaintea lui Tommy, cu 
pieptul umflat, astfel că pe cei doi îi mai despărţeau 
numai câţiva centimetri. 

— Ce-i cu scândura aia, Hart? Cea pe care ai rupt-o 
din Baraca 103? 

— Asta e treaba mea. Nu a voastră. 

— Ei bine, aici te  înşeli amarnic, răspunse 
prizonierul. De data asta îşi sublinie cuvintele 
împungându-l pe Tommy de trei ori cu degetul în 
piept; Tommy făcu un pas înapoi: Ce e cu scândura 
aia? Are ceva de-a face cu ticălosul care l-a omorât pe 
Vic? 

— O să afli când află toată lumea. 

— Nah! Cred că o să aflu chiar acum. 

Bărbatul înaintă, la fel şi falanga din spatele său. 
Tommy le studie feţele. Ii recunoscu aproape pe toţi; 
erau dintre cei care jucau baseball cu Vic sau care îl 
asistau în schimburile sale. Spre surprinderea lui 
Tommy, unul dintre ei, care era mai în spate, era chiar 
şeful formaţiei de jaz care condusese concertul 
omagial pentru prizonierul care murise în tunel. Nu 
ştia ca Vic să fi fost prieten cu vreunul dintre 
muzicieni şi acest lucru îl făcu să ezite pentru un 
moment. 

Cel care vorbise îl împunse din nou cu degetul, 
atrăgându-i atenţia. 


— Nu te-aud, Hart. 

Nu răspunse, dar în spatele său auzi deschizându-se 
deodată uşa camerei lui Scott. Nu se întoarse, dar fu 
conştient de prezenţa din spatele său şi bănui, 
judecând după feţele prizonierilor, că Scott venea spre 
ei. 

Bărbaţii tăcură, iar Tommy îi putu auzi respirând în 
timp ce aşteptau cu toţii să se întâmple ceva. După un 
moment, cel care vorbise rupse tăcerea: 

— Scott, du-te dracului! Vorbeam cu purtătorul tău 
de cuvânt aici de faţă. Nu cu tine. 

Scott ajunse lângă Tommy. Acesta fu surprins să 
distingă în răspunsul pilotului un amestect inedit de 
asprime şi amuzament: 

— O să se lase cu bătaie? întrebă el încet. Pentru că 
mi-ar plăcea şi mie, dacă aşa stau lucrurile. Chiar mi- 
ar plăcea, pentru că ştiu pe cine aş pocni prima dată. 
Nu veni niciun răspuns, iar Lincoln Scott pufni în râs: 
Mda, zise el. Cred că mi-ar plăcea o bătaie ca lumea. 
Ştii, chiar şi cu sorţi potrivnici. De săptămâni de zile 
stau închis aici, fără să fac prea multă mişcare; cred 
că o bătaie este exact de ce am nevoie. Poate că o să 
mă ajute să scap de tensiune înainte să mergem luni la 
tribunal. Mi-ar prinde bine. Zău că da. Ce ziceţi, 
domnilor? Cine e gata să începem? 

Din nou se lăsă o tăcere mormântală, apoi fostul 
coleg de cameră al lui Vic se dădu un pas înapoi. 

— Fără bătaie, zise el. Nu încă. E împotriva 
ordinelor. 

Scott râse iarăşi. Un hohot de râs dur, egal, fără pic 
de umor. 

— Al naibii de rău, conchise el dezamăgit. De-abia 
aşteptam... 

Tommy  zări pe faţa  prizonierului confuzie 


amestecată cu mânie. Însă nu observă frică; probabil, 
omul se gândea că e pe potriva negrului. 

— Îţi vine ţie rândul, îl ameninţă omul pe Scott. 
Numai să nu te împuşte naibii înainte să ajung eu la 
tine. 

Inainte ca Scott să-i poată răspunde, Tommy îl arată 
brusc cu degetul pe prizonier. 

— Eşti pe afurisita aia de listă, zise el tăios. 

Omul se întoarse surprins spre el. 

— Ce listă? 

— Lista martorilor. 

Tommy se uita din nou la feţele oamenilor de 
dinaintea lui. 

Incă doi dintre ei erau pe lista acuzării. Unul fusese 
şi el coleg de cameră al căpitanului ucis, iar celălalt 
ocupa un pat într-un alt dormitor din Baraca 101, spre 
ieşirea pe coridor. 

— Şi tu, şi tu de asemenea, le zise Tommy cu un aer 
repezit, oficial. De fapt, sunt bucuros că sunteţi aici. 
Mi-ar fi luat ceva timp să dau de voi. Ce aveţi de gând 
să mărturisiţi luni? Vreau să ştiu şi vreau să ştiu 
imediat. 

— Du-te naibii, Hart! Noi n-avem nimic de zis, spuse 
cel care stătea în camera aflată spre ieşirea de pe 
coridor. 

Era locotenent şi sosise la Stalag Luft 13 de mai 
bine de un an. Fusese secund într-un B-26 Marauder 
care fusese doborât lângă Trieste. 

— Aici te înşeli, locotenente, spuse Tommy rece, 
încărcând cuvântul „locotenente” cu aceeaşi intonaţie 
pe care ar fi dat-o unei obscenităţi. Eşti obligat să îmi 
spui exact ceea ce vei spune luni. Dacă nu mă crezi, 
atunci mergem să-l căutăm pe domnul colonel 
MacNamara şi dânsul te va informa personal. 


Bineînţeles, eu aş fi obligat, la rândul meu, să îl 
informez despre această mică reuniune. S-ar putea să 
interpreteze acest lucru ca o încălcare o ordinului său 
direct. Nu ştiu... 

— Du-te dracului, Hart! repetă omul, mai puţin 
convins acum. 

— Nu. Tu să te duci dracului. Acum răspunde-mi la 
întrebare. Ce ai de gând să spui, locotenente... 

— Murphy. 

— Aşa. Locotenent Tim Murphy. Mi se pare că vii 
din Massachusetts. Springfield, dacă îmi aduc bine 
aminte. Nu departe de statul meu de baştină. 

Murphy îşi feri privirea, enervat: 

— Ai o memorie bună, spuse el. Bine, Hart. Voi fi 
chemat să depun mărturie despre încăierarea şi 
despre celelalte confruntări dintre Scott, aici de faţă, 
şi decedat. Ameninţări şi alte afirmaţii cu caracter de 
ameninţare făcute în prezenţa mea. Şi colegii mei vor 
vorbi despre acelaşi lucru. E bine? 

— Da. Am priceput. Tommy se răsuci spre colegul de 
cameră al lui Vic. Corect? 

Omul dădu din cap în semn că da. Un al treilea 
ridică şi el din umeri a completare. 

— Ţi-a pierit glasul? îl întrebă Tommy pe cel de-al 
treilea. 

— Nu, zise bărbatul cu un accent inconfundabil din 
Vestul Mijlociu. Am şi eu voce. Şi am s-o folosesc luni, 
ca să îl văd pe negrul ăsta condamnat odată. 

Locotenentul Murphy privi pe lângă Tommy, direct 
la Scott. 

— Nu-i aşa, Scott? întrebă el. 

Pilotul de culoare nu zise nimic, aşa că locotenentul 
Murphy pufni în râs. 

— Asta rămâne de văzut, declară Tommy. Nu aş face 


prinsoare pe ultimul meu pachet de ţigări. Aceasta 
era, evident, o dovadă de bravadă, dar Tommy se simţi 
totuşi bine când rosti cuvintele uşor pompoase; se 
întoarse spre ceilalţi bărbaţi de pe coridor: Aş vrea să 
aud vocile voastre, ale fiecăruia dintre voi, una câte 
una. 

— Pen’ ce dracu’? îl întrebă unul dintre cei care nu 
ziseseră nimic până acum. 

Tommy zâmbi diabolic: 

— E o chestie amuzantă cu vocile astea. O dată ce ai 
auzit una, mai ales una laşă, care te ameninţă în toiul 
nopţii, ei bine, nu uiţi aşa ceva, nu? Adică, vocea, 
cuvintele spuse, sunetele, toate ţi se vor imprima în 
minte pentru multă vreme. Şi n-ai cum să uiţi o 
asemenea voce, nu? Chiar dacă nu ai un chip clar pe 
care să i-l alături, tot nu vei uita acea voce. 

Îi privi pe rând, inclusiv pe şeful orchestrei. 

— N-ai glas? îl întrebă el deodată. 

— Nu, răspunse şeful formaţiei de jaz. 

Apoi el şi doi dintre bărbaţi se răsuciră brusc pe 
călcâie şi mărşăluiră rapid spre ieşire. Niciunul dintre 
ei nu era înalt, cu toate acestea păşeau hotârât. Şi 
dacă pronunţau anumite cuvinte cu accent tipic din 
Sud, aşa cum făcuseră cei doi care îl vizitaseră în 
noaptea aceea de pomină, în niciun caz nu le rostiseră 
de faţă cu Tommy. 

Colegul de cameră al lui Trader Vic privi spre Scott. 

— Ajungi tu pe mâna noastră într-o bună zi, spuse 
el. Îţi promit... Tommy îl simţi pe Scott lângă el, 
încordat ca un arc... negroteiule, îşi încheie bărbatul 
fraza. 

Tommy făcu un pas în faţă, blocându-l pe Scott şi 
explozia pe care credea el că o va aduce cu sine 
acesta. Aproape că îşi lipi faţa de cea a colegului lui 


Vic, nas în nas. 

— E un vechi proverb, zise Tommy încet, aproape în 
şoaptă. Sună cam aşa: „Dumnezeu îi pedepseşte pe cei 
cărora le răspunde la rugăciuni”. Poate vrei să 
meditezi puţin la asta. 

Omul îşi miji ochii pentru o fracțiune de secundă. 
Apoi, în loc să răspundă, rânji, făcu un singur pas 
înapoi, scuipă cu sete pe podeaua de lemn, chiar la 
picioarele lui Tommy, apoi execută o stânga-mprejur 
precisă, militărească şi se îndepărtă de-a lungul 
coridorului, urmat de ceilalţi din grup. 

Tommy privi după ei până când uşa de la intrare se 
deschise şi se trânti închizându-se după ei. 

Scott râsuflă încet. 

— Cred că ne vom lua la bătaie, zise el. Înainte să 
mă împuşte. Se opri, apoi adăugă: Restul? Vezi, Hart, 
exact despre asta vorbeam. Ura. Nu e prea frumos să 
dai nas în nas cu ea, nu? 

Scott nu aşteptă un răspuns, ci dispăru la el în 
cameră, lăsându-l pe Tommy singur pe coridor. 
Tommy se sprijini de unul din pereţi, recăpătându-şi 
suflul. Era pătruns de o emoție ciudată şi se simţea 
copleşit de amintirea unei perioade de dinainte ca el şi 
grupul său de artilerişti să plece în Europa. Zburau în 
formaţie deasupra coastei New Jersey-ului, într-o zi de 
primăvară ca aceasta, deplasându-se spre Hanscom 
Field, lângă Boston, spre punctul de unde aveau să-şi 
înceapă zborul peste Atlantic. 

Erau în avionul din vârful formaţiei, iar căpitanul din 
vestul Texasului privea prin geam New York-ul care se 
aşternea la picioarele lor, monologând rapid, 
entuziasmat să vadă zgârie-norii din Manhattan 
pentru prima oară. 

— Hei, Tommy, strigase el prin difuzor, unde naiba e 


podul ăla mare? 

Iar Tommy îi răspunse, rizând: 

— Domnule căpitan, au o grămadă de poduri aici în 
New York şi toate sunt mari. Vorbiţi de George 
Washington? Priviţi spre nord, domnule căpitan! Cam 
la vreo zece mile mai sus pe râu. 

Urmase o pauză scurtă, în timp ce căpitanul căutase 
din priviri podul cu pricina, apoi aparatul Mitchell 
plonjase deodată cu botul în jos. 

— Hai, măi băieţi, zise el, hai să ne distrăm niţel! 

Formaţia o urmă pe Lovely Lydia în jos spre râu; 
zburau chiar pe deasupra râului Hudson, crestele albe 
de spumă ale valurilor molcome sclipind sub aripile 
lor. Căpitanul conduse tot grupul pe sub un pod, 
motoarele lor reverberând în timp ce conducătorii 
auto de pe pod rămăseseră cu gurile căscate, oprindu- 
se în trafic; Tommy zbura atât de aproape de ei, încât 
observă ochişorii unui băieţel agitat care le făcea 
vesel semn cu mâna. Difuzorul pârâia de râsetele şi 
strigătele membrilor echipajului. Prin radio se auzea 
şi corul piloților din celelalte bombardiere din 
formaţie. 

Cu toţii ştiau că ceea ce făcuseră era extrem de 
periculos, ilegal şi nesăbuit şi că cel mai probabil 
aveau să fie sancţionaţi la următorul punct de control, 
dar erau tineri cu toţii şi credeau că în acea după- 
amiază frumoasă şi răcoroasă, aceasta era o idee 
excelentă şi excentrică în acelaşi timp. Singurul lucru 
care ar fi făcut cascadoria şi mai nemaipomenită, ar fi 
fost nişte fete frumoase care să o admire. „Bineînţeles, 
se gândi Tommy, aceasta se întâmpla cu luni de zile 
înainte ca oricare dintre ei să afle de moartea 
însingurată şi urâtă care îi aştepta pe mulţi.” 

Privi coridorul gol al Barăcii 101 din Stalag Luft 13 


şi îşi aduse aminte de acel moment, şi îşi dori să poată 
să simtă gustul adrenalinei încă o dată. Risc şi 
bucurie, în loc de risc şi frică. Se gândea că asta era 
ceea ce îi furase războiul. Imprevizibilitatea inocentă a 
tinereţii. 

Tommy oftă adânc, alungă amintirea din minte şi 
merse spre capătul coridorului. Bocancii săi stârneau 
ecouri în spaţiul acum gol. Deschise uşa şi păşi în 
praful pământului de lagăr, orbit pe moment de 
lumina puternică a soarelui. Își ridică mâna pentru a- 
şi proteja ochii şi zări doi bărbaţi care stăteau la 
câţiva paşi distanţă unul de celălalt, amândoi cu ochii 
pe el. Unul era căpitanul Walker Townsend, care 
abandonase  mănuşa de baseball. Celălalt era 
Hauptmann Visser. Era clar că cei doi avuseseră un 
schimb de cuvinte. Dar conversaţia lor încetase o dată 
cu apariţia lui Tommy. 


IX 
Lucruri care nu sunt ceea ce para fi 

Până la amiază, Tommy termină de intervievat restul 
martorilor convocați împotriva lui Lincoln Scott; toţi i- 
au zis doar lucruri evidente, elemente ale aceleiaşi 
poveşti - incidente provocate de furia şi duşmănia 
dintre cei doi, care depăşeau sfera lagărului. De fapt, 
vorbeau mai mult despre situaţia care exista acasă, în 
State. 

Toţi prizonierii de pe lista de martori a căpitanului 
Townsend observaseră ura afişată de cei doi. Unul 
dintre ei îi povesti lui Tommy cum îl văzuse pe Trader 
Vic luând Biblia lui Scott, necăjindu-l, alegând la 
nimereală pasaje din Cartea Sfântă şi oferind 
interpretări rasiste ale Cuvântului Divin, insulte care 
păreau să îl facă pe aviatorul de culoare să 
clocotească de mânie. Un altul declară că l-a surprins 
pe Scott rupând în două bucata de cârpă care avea să 
devină mai târziu mânerul tigăii şi mânerul cuţitului. 
Un al treilea prizonier descrise scena în care cei doi se 
luptaseră, atunci când Bedford îl acuzase pe Scott de 
furt, şi cât de repede a reacţionat aviatorul din 
Tuskegee, pocnindu-l pe Vic în nas cu un croşeu de 
dreapta. Dacă Scott l-ar fi lovit în maxilar, zicea acest 
kriegie, Bedford ar fi căzut lat chiar acolo. 

Hoinărind prin lagăr, singur cu gândurile sale, în 
ciuda prezenţei altor cinci mii de aviatori americani, 
Tommy puse cap la cap fiecare mărturie şi admise că 
încrederea şi convingerea de care dădeau dovadă 
căpitanul Townsend şi maiorul Clark erau bine 
fondate. Nu avea să le fie atât de greu să îl 
portretizeze pe Scott ca fiind un criminal. Într-adevăr, 
neîncercând să le fie pe plac celor din jur, rămânând 
mereu distant şi independent, pilotul de culoare se 


comportase în mod consecvent într-o manieră care, 
cel mai probabil, avea să îi facă pe prizonieri să îl 
creadă capabil de acest tip de crimă. Era cel mai 
simplu salt al imaginaţiei: de la singuratic la criminal. 

Tommy lovi ţărâna cu vârful bocancului şi reflectă: 
dacă Scott şi-ar fi făcut prieteni, dacă ar fi fost 
deschis, comunicativ - atunci majoritatea prizonierilor 
ar fi ignorat culoarea pielii sale. Tommy era sigur de 
asta. Dar, însingurat, izolându-se chiar din primul său 
minut la Stalag Luft 13 - indiferent cât de justificată 
era această comportare - Scott îşi crease premisele 
propriei tragedii. Într-o lume în care toţi se luptau cu 
aceleaşi spaime, boli, moarte şi izolare, cu aceeaşi 
foame, mâncare şi libertate, Scott s-a comportat altfel 
şi asta, în aceeaşi măsură ca şi neîncrederea pe 
motive de culoare, era sursa urii aţâţate împotriva lui. 

Tommy se convinse că acuzaţia de crimă era 
sprijinită de antagonisme care, din perspectiva 
acuzării, reprezentau probabil nouăzeci la sută din 
cazul lor. Petele de sânge, faptul că a lipsit din 
dormitor în noaptea crimei, descoperirea cuţitului - 
toate aceste lucruri luate laolaltă schiţau un portret 
convingător. Numai când ajungeai să examinezi 
fiecare element în parte, se destrăma puţin supoziţia 
iniţială. 

„Puțin, gândi el. Dar nu de tot.” 

Il tulbura o îndoială bolnăvicioasă şi îşi muşcă buza 
de jos, gânditor. 

Tommy se opri locului, scrutând preţ de o clipă cerul 
albastru de deasupra lui, privirea tipică a penitentului 
care îşi caută direcţia spre Cel de Sus. Zgomotele 
normale ale lagărului îl înconjurau, dar se depărtară 
în timp ce Tommy se concentră mai tare, analizând 
situaţia. In acel moment îşi spuse că o mare parte din 


viaţă aşteptase ca totul să i se întâmple de la sine. 
Credea orbeşte - chiar dacă eronat - că a fost un 
participant pasiv în multe situaţii. Acasă. La şcoala. În 
armată. Era ferm convins că reuşise să rămână în 
viaţă până acum mai mult prin accidente norocoase 
decât încercând să îşi croiască drum de unul singur. 

Inţelese, în final, că nu mai putea să lase prea mult 
ca viaţa să i se scurgă la întâmplare. Cu siguranţă, 
Lincoln Scott nu putea. 

Mergând alene, îşi clătină capul, oftând adânc. I se 
părea că nu este cu nimic mai aproape de a înţelege 
de ce a fost omorât Trader Vic decât era în dimineaţa 
crimei. Şi, fară abilitatea de a se ridica în faţa Curţii şi 
a oferi o alternativă, Tommy ştia că şansele lui Scott 
erau infime. 

Pe peretele Barăcii 105 căzuse o rază de soare, 
făcând baraca să strălucească şi să pară aproape 
nouă; se îndreptă spre acest loc. Se sprijini de zidul 
clădirii şi se lăsă încet în jos, până se aşeză pe 
pământul tare, întorcându-şi faţa spre căldură. Pentru 
un moment, soarele îi încinse ochii şi îşi puse mâna pe 
frunte. De unde stătea, vedea prin gardul de sârmă 
ghimpată pădurea din depărtare. De undeva, de la 
distanţă, se auzea ceva şi Tommy se aplecă în acea 
direcţie, încercând să îşi dea seama ce era. După 
câteva clipe, identifica zgomotele ca de tunet şi 
trosniturile unui copac care era tăiat; bănui că imediat 
după linia întunecată a arborilor de la marginea 
pădurii, trebuiau să fie prizonierii ruşi care defrişau. 
Nu va trece mult timp până când se vor auzi 
zgomotele ciocanelor şi ale ferăstraielor, când va 
începe probabil construcţia unui nou lagăr, pentru alţi 
prizonieri din Alianţă. Fritz Unu îi spusese acest lucru, 
şi nu se îndoia că dungile albe cu care aparatele B-17 


brăzdau cerul în timpul zilei şi tunetele profunde ale 
raidurilor britanice asupra instalaţiilor din apropiere 
pe timpul nopţii însemnau că germanii prindeau noi 
echipaje aliate cu o frecvenţă deprimantă. 

Pentru un răstimp îndelungat, ascultă sunetele 
şterse care veneau din pădure; presupunea că acestea 
erau produse de oameni care îndeplineau munci 
obositoare, oameni nemâncaţi, bolnavi, aproape în 
pragul morţii. Tremura, imaginându-şi cum era viaţa 
pentru prizonierii ruşi. Spre deosebire de aviatorii 
aliaţi, ruşii nu locuiau în clădiri. În schimb, oricare ar 
fi fost vremea afară, ei se adăposteau sub şoproane 
improvizate şi prelate găurite, întinse ca nişte corturi, 
în spatele unor garduri temporare de sârmă ghimpată 
încolăcită. Fără toalete. Fără bucătării. Fără un 
adăpost real. Câini cu colţi băloşi şi gardieni cu 
degetul pe trăgaci supraveghindu-i îndeaproape. Nu 
se aplicau niciun fel de reguli ale Convenţiei de la 
Geneva după ce erau capturați. Nu era ceva 
neobişnuit să auzi din când în când dinspre pădure 
zgomotul scurt al unei puşti sau o rafală de mitralieră; 
toţi prizonierii de aici ştiau însemnătatea acestora: un 
rus îşi dăduse până la urmă obştescul sfârşit şi făcuse 
cu siguranţă ceva ca să îl grăbească. 

Tommy clătină din cap şi se gândi: moartea trebuie 
să li se pară o eliberare acestor amărâţi. 

Apoi privi spre gardurile înalte de sârmă ghimpată 
care închideau Stalag Luft 13 şi îşi dădu seama că, 
pentru unii de aici, închisoarea era ca moartea. 

Tom avu sentimentul că i se strânge stomacul, de 
parcă zărise ceva surprinzător. Privi din nou gardul. 
Nu e un loc rău, îi trecu deodată prin minte. Turnul de 
pază dinspre nord era la vreo cincizeci de metri 
depărtare, iar cel dinspre sud la şaptezeci şi cinci. 


Reflectoarele lor nici nu se intersectau aici. Şi nici 
mitralierele montate în turnuri nu băteau până aici. 
Cel puţin, aşa credea pentru că nu era un expert în 
acest domeniu, deşi alţii în lagăr erau. 

Dintr-o dată îi veni o idee: „Dacă aş fi un membru al 
comitetului de evadare, acesta ar constitui un loc care 
ar merita toata atenţia”. Își îngustă ochii, încercând să 
ghicească distanţa de la pădure. „Minimum o sută de 
metri. Cât un teren de fotbal. Chiar dacă reuşeai să 
treci de gard cu un patent improvizat, era totuşi prea 
departe pentru oricine care nu dorea să rişte totul pe 
o clipă de libertate. Sau... ?” 

Tommy ridică un pumn de pământ fărâmiţat, nisipos 
şi îl lăsă să i se scurgă printre degete. Nu era pământ 
bun. Ştia lucrul acesta căci discutase cu cei care 
lucraseră la tunele eşuate. Mult prea tare şi prea 
uscat, pământ instabil. Intotdeauna se sfărâma, cădea 
peste tine. Era vulnerabil la sondele copoilor. Se 
înfioră la ideea de a săpa sub suprafaţa pământului. Ar 
fi sufocant, foarte cald, murdar şi foarte periculos. Din 
când în când, copoii puneau mâna pe câte un camion 
greu, încărcat cu oameni şi materiale şi îl conduceau 
în jurul lagărului, pe marginea perimetrului. Credeau 
că, astfel, greutatea va face ca eventualele tunele 
subterane să se prăbuşească. O singură dată, cu mai 
mult de un an înainte, avuseseră dreptate. Își aminti 
furia întipărită pe chipul colonelului MacNamara când 
munca de atâtea zile şi nopţi fusese distrusă atât de 
simplu. 

Era aceeaşi expresie de frustrare şi disperare pe 
care colonelul a afişat-o cu câteva săptămâni în urmă, 
când cei doi oameni care săpau au fost îngropaţi de 
vii. Tommy mai privi o dată spre gard. „Nu există cale 
de ieşire, îşi spuse. Cu excepţia celei mai rele 


posibile.” 

Şi atunci, în acea clipă, se întrebă dacă lucrurile 
stăteau într-adevăr aşa. 

În stânga lui se ivi brusc un ofiţer cu o sapă de 
metal în mâna care lucra pe o parcelă mică de 
grădină, plantând cu sârguinţă straturile de pământ 
întors. Pe toată lungimea Barăcii 106 se găseau o 
droaie de astfel de grădinuţe. Toate erau foarte bine 
întreţinute. 

„Pământ, îşi zise el, pământ nou. Pământ nou 
amestecat cu cel vechi!” 

Ar fi vrut să sară în picioare, să arunce o privire mai 
de-aproape, dar stăvilindu-şi emoţii ce îl cuprindeau 
ca un lasou aruncat în gând în jurul ideilor care îi 
apăreau în minte, Tommy rămase nemişcat. 

Respiră adânc, încet, expirând ca un om care urcă la 
suprafaţă venind dinspre fundul apei. Își lăsă bărbia în 
piept, încercând să pară că este pierdut în gândurile 
sale. În realitate, ochii săi treceau dintr-o parte în alta, 
cercetând cu de-amănuntul zona dimprejur. Ştia că 
cineva îl urmăreşte. De la o fereastră. De pe terenul 
de sport. De pe cărarea de lângă perimetru. Nu ştia 
exact cine, dar ştia că este urmărit. 

Deodată, din faţa barăcii auzi un fluierat ascuţit, 
sunetul care în locuri mai fericite însemna că o fată 
frumoasă trece prin faţa ta. Aproape imediat după 
aceea, se auzi sunetul unui container de metal pentru 
deşeuri care fu închis de două ori. Apoi se auzi o voce 
de kriegie strigând: 

— Keindrink wasser! cu un accent distinct 
american. 

„Cineva din Vestul Mijlociu”, realiză Tommy. 

Își întinse mâinile, ca un om care tocmai s-a trezit 
din picoteală, apoi se ridică în picioare, scuturându-şi 


pantalonii de praf. Observă că ofiţerul care se ocupa 
de gradina de vizavi dispăruse, iar acest lucru îl făcu 
extrem de curios, deşi se strădui să ascundă acest 
lucru. Câteva minute mai târziu, Fritz Unu apăru 
mărşăluind de după colţul barăcii. Copoiul nu încerca 
să se mişte prin lagăr fără a fi observat; ştia prea bine 
că prezenţa lui fusese depistată de aviatorii desemnaţi 
ca pândari în acea zi. El pur şi simplu le reamintea 
prizonierilor că este acolo şi, ca întotdeauna, este vi- 
gilent. Când îl văzu pe Tommy, se îndreptă imediat 
spre el. 

— Locotenente Hart, zise el rânjind, poate ai o 
ţigară pentru mine? 

— Buna, Fritz, răspunse Tommy. Da, dacă mă 
însoţeşti până în tabăra britanica. 

— Atunci două ţigări, zise Fritz. Una pentru fiecare 
direcţie. 

— De acord. 

Neamţul luă o ţigară, o aprinse, trase adânc fumul 
în piept şi-i dădu încet drumul afară. 

— Ce zici, locotenente, crezi că războiul se va 
încheia în curând? 

— Nu. Cred că va ţine o eternitate. 

Neamţul zâmbi, făcându-i semn să purceadă la drum 
spre poarta principală. 

— În Berlin, zise copoiul moale, nu se vorbeşte de 
nimic altceva în afară de invazie. Şi cum trebuie ea 
respinsă în mare. 

— Mie mi se pare că sunt îngrijoraţi, din ce-mi spui, 
răspunse Tommy. 

— Au multe motive de îngrijorare, răspunse atent 
Fritz. O zi ca aceasta ar fi tocmai bună, nu crezi, 
locotenente? Pentru lansarea unui atac. Probabil asta 
îşi imaginează Eisenhower şi Montgomery, şi 


Churchill, la Londra. 

— N-am de unde să ştiu. Singurul lucru la care mă 
pricep este să pilotez un avion. Aceşti domni m-au 
consultat extrem de rar în ce priveşte planurile lor. Şi, 
oricum, Fritz, planificarea invaziilor e o altă mâncare 
de peşte. 

Pe moment, Fritz Unu păru nedumerit: 

— Nu înţeleg aceste cuvinte, zise el. Ce are a face 
mâncarea de peşte cu manevrele militare? 

— Fritz, este doar o expresie. Înseamnă că nu am 
pregătire şi nici interes în acest domeniu. 

— Mâncare de peşte? 

— Da. 

— Voi ţine mine. Cei doi îşi continuară drumul spre 
santinelele de la poartă, care îşi ridicară privirile când 
îi auziră apropiindu-se: M-ai ajutat din nou, 
locotenente. Într-o zi voi vorbi cu adevărat ca un 
american. 

— Nu e acelaşi lucru, Fritz. 

— Acelaşi lucru? 

— Nu e acelaşi lucru cu a fi american. 

Copoiul scutură din cap: 

— Locotenente Hart, suntem ceea ce suntem. Numai 
un prost îşi cere scuze. Şi numai un prost refuză să 
tragă foloase din ceea ce i se oferă. 

— Adevărat, răspunse Tommy. 

— Nu sunt prost, locotenente. 

Tommy trase aer în piept şi cântări rapid ce voia să 
spună de fapt neamţul, ascultând atent la tonurile mai 
subtile, încercând să vadă sugestiile din spatele 
cuvintelor. 

Cei doi mărşăluiau în acelaşi pas spre tabăra 
britanică. Chiar înainte de a ajunge la poartă, Tommy 
întrebă pe un ton calm, care masca însă o preocupare 


recentă: 

— Ruşii care construiesc noul lagăr... cât mai au 
până să termine? 

Fritz clătină din cap. Continuă să vorbească pe 
acelaşi ton încet, aproape şoptit: 

— Câteva luni, poate. Poate mai mult. Sau poate nu-l 
vor termina niciodată. Mor prea repede. La fiecare 
câteva zile sosesc la gara din oraş trenuri care aduc 
câte un nou detaşament. Sunt duşi în pădure pentru a 
prelua lucrul de la cei care au murit. Se pare că nu 
există limită la numărul de prizonieri ruşi. Lucrul 
merge încet. Zi după zi, la fel. Copoiul se înfioră uşor: 
Sunt mulţumit că mă aflu aici. 

— Nu mergi până acolo? 

— Am fost, o dată sau de două ori. Este periculos. 
Ruşii ne urăsc foarte tare. In ochii lor, se vede clar că 
îşi doresc să fim morţi cu toţii. Odată, un Hundfuhrer 
a dat drumul câinelui în lagăr. Un doberman uriaş. O 
bestie feroce, locotenente Hart, mai mult lup decât 
câine. Tâmpitul, a crezut că le dă o lecţie Ivanilor. 
Idiot! Fritz Unu zâmbi fugar, dând din cap: Nu avea 
pic de respect. Asta e o prostie, nu crezi, locotenente 
Hart? Trebuie să îţi respecţi întotdeauna duşmanul. 
Chiar dacă îl urăşti, trebuie să îl respecţi, nu? Ca să 
revin: câinele a dispărut. Prostul stătea lângă gard, 
fluierându-l şi chemându-l: „Aici, băiete! Aici, băiete!” 
Idiot! A doua zi dimineaţă Ivanii au aruncat pielea. 
Atât mai rămăsese din el. Mâncaseră tot restul. Cred 
că ruşii sunt nişte animale. 

— Vasăzică nu mergi niciodată acolo? 

— Rareori. Uneori. Dar nu prea des. Dar vezi tu, 
locotenente Hart... 

Fritz Unu aruncă o privire de jur împrejur pentru a 
verifica dacă e vreun ofiţer german prin apropiere. 


Fără a zări vreunul, din buzunarul de la piept al tunicii 
sale scoase la iveală un obiect de alamă lucitoare. 

— ... Poate vrei să facem un târg? Acesta ar fi un 
suvenir excelent când te vei întoarce în America. Şase 
pachete de ţigări şi nişte ciocolată, poate două, ce 
zici? 

Tommy întinse mâna şi luă obiectul de la Fritz. Era o 
cataramă de curea, mare, grea. Fusese lustruită cu 
grijă, aşa că secera şi ciocanul roşii care erau ştanţate 
pe metal străluceau în lumina soarelui. Tommy o 
cântări în mână şi se întrebă pentru o clipă dacă Fritz 
o schimbase pe pâine sau dacă pur şi simplu o luase 
de la cureau unui rus mort. Gândul îl cutremură. 

I-o înmână îndărăt: 

— Nu-i rea, zise el. Dar nu e ceea ce caut eu. 

Copoiul aprobă din cap: 

— Trader Vic, zise el cu un zâmbet maliţios, ar fi 
văzut valoarea obiectului şi mi-ar fi achitat preţul. Sau 
mi-ar fi făcut o ofertă aproape la fel de avantajoasă. Şi 
atunci el ar fi plecat cu profit. 

— Făceai multe afaceri cu Vic? îl întreba Tommy 
într-o doară, deşi asculta cu urechile ciulite răspunsul. 

Fritz Unu şovăi. 

— Nu este permis, zise el. 

— Multe lucruri care se întâmplă nu sunt permise, 
veni replica lui Tommy. 

Neamţul încuviinţă: 

— Locotenente, căpitanul Bedford căuta întotdeauna 
suveniruri din război. Articole diverse. Era dispus să 
facă schimb pentru orice. 

Tommy încetini pe măsură ce se apropiau de 
intrarea în tabăra britanică, dând din cap gânditor, 
realizând că soldatul încearcă să îi spună ceva, iar 
Fritz Unu întinse mâna şi îi atinse braţul. 


— Orice, repetă neamţul. 

Brusc, Tommy se opri. Se întoarse şi îl cântări din 
priviri pe Fritz Unu. 

— Tu ai găsit cadavrul, nu, Fritz? Chiar înainte de 
Appell-ul de dimineaţă, nu? Fritz, ce naiba căutai tu 
acolo la ora aceea? Era încă întuneric şi niciun 
german nu se aventurează înăuntrul gardului după 
stingere, pentru că gărzile din turnuri au ordin să 
împuşte pe oricine mişcă în lagăr. Atunci, de ce te 
aflai tu acolo, când puteai foarte bine să fii omorât de 
semenii tăi? 

Fritz Unu zâmbi: 

— Orice, şopti el. Apoi clătină din cap: Te-am ajutat 
acum, locotenente, dar dacă spun mai multe, situaţia 
ar deveni extrem de periculoasă. Pentru amândoi. 

Copoiul  gesticulă spre poarta dinspre tabăra 
britanică, care se deschise ca să îi lase să intre. 

Tommy avea o grămadă de întrebări nerostite; îi 
trecu neamţului şi cea de-a doua ţigară după cum 
fusese înţelegerea şi apoi, după o mică ezitare, îi puse 
în palmă şi restul pachetului. Fritz Unu mormăi o 
mulţumire surprinsă şi rânji cu toată gura. Apoi îi făcu 
semn lui Tommy să o ia înainte şi îl privi pe american 
cum trece în tabăra britanică, căutându-i pe Renaday 
şi Pryce, cu capul plin de idei. Niciunul dintre ei nu 
băgă în seamă un grup de ofiţeri britanici, cărând 
fiecare prosoape, săpun şi nişte haine de schimb, care 
se îndrepta în direcţia opusă, spre duşuri. Doi gardieni 
germani neînarmaţi, plictisiţi şi cu ţinuta neglijentă, 
cu capetele plecate de parcă ar fi fost rupţi de 
oboseală, îi escortau pe bărbaţii care tropăiau veseli 
prin praful de la poarta principală, începând un nou 
cântecel deocheat. 

— Foarte curios, zise Phillip Pryce, lăsându-şi capul 


pe spate, scrutând cerul după un aer pierdut, apoi 
aducându-şi capul în poziţie normală, fixîndu-l pe 
Tommy cu privirea sa pătrunzătoare. Cu adevărat, 
este extrem de interesant. Te îndoieşti cumva că 
încerca să-ţi spună ceva? 

— N-am nici cea mai mică îndoială, răspunse 
Tommy, lovind pământul cu piciorul, ridicând un 
norişor de praf. Cei trei se adunaseră unul lângă altul, 
sprijiniți de una din barăci. 

— N-am încredere în Fritz, în niciunul dintre Fritzi, 
nici în Numărul Unu, Doi sau Trei, şi nu am încredere 
în niciun nemţălău, în general, mârâi Hugh. Indiferent 
de ce ar zice el. De ce ar vrea să ne ajute? Răspunde- 
mi la asta, domnule avocat! 

Pryce tuşi aspru o dată sau de două ori. Stătea 
aşezat în bătaia soarelui, cu pantalonii suflecaţi, cu 
ambele picioare cufundate într-un lighean îndoit de 
oţel în care reîmprospăta la intervale regulate apa 
fierbinte. Ridică un picior, cercetându-l cu atenţie. 

— Băşici, bubiţe şi o mică infecţie, zise el cu un 
zâmbet larg, rebel. Tuşi uscat: Dumnezeule, mă 
desprind pe la cusături, băieţi. Nimic nu pare să 
funcţioneze cum trebuie. Zâmbi din nou, răsucindu-se 
spre canadian: Hugh, ai dreptate, bineînţeles! Dar pe 
de altă parte, ce motiv ar avea Fritz să ne mintă? 

— Nu ştiu. E un ticălos viclean. Şi întotdeauna 
pescuieşte avansări şi medalii sau ce naiba le dau 
nemţii oamenilor lor pentru a-i recompensa. 

— Un om care îşi urmăreşte interesul? 

— Absolut, pufni Hugh. 

Pryce încuviinţă, se întoarse înapoi spre Tommy, 
care anticipă ceea ce avea de zis englezul şi i-o luă 
înainte: 

— Dar, Hugh, zise el iute, asta sugerează că îmi 


spune adevărul. Sau măcar încearcă să mă împingă în 
direcţia corectă. Chiar dacă e neamţ, cu toţii suntem 
de acord că Fritz nu-şi urmăreşte decât propriul 
interes, în principal. Şi el vede tot ce se petrece în 
lagăr ca pe o oportunitate. O viziune similară cu a lui 
Trader Vic. 

— Deci, întrebă Hugh, despre ce bănuieşti că 
vorbea? 

— Păi, ce ne lipseşte? Ce avem nevoie să aflăm? 

Hugh zâmbi: 

— Două lucruri: adevărul şi mijlocul de a ajunge la 
el. 

Pryce aprobă. Se răsuci spre Tommy şi vorbi cu o 
ardoare neaşteptată: 

— Cred că asta ar putea fi important, Tommy. Chiar 
foarte important De ce era Fritz în lagăr înainte de 
ivirea zorilor? Ar fi putut plăti cu viaţa această mică 
excursie dacă ar fi fost observat de unul dintre 
adolescenţii ăştia pe care nemţii îi postează în tur- 
nurile de pază. Şi nu mi se pare că Fritz este genul de 
domn care ar risca să moară accidental decât dacă 
răsplata este pe măsură. 

— O răsplată personală, adăugă Hugh. Nu cred că 
Fritz face prea multe pentru patria-mamă, doar dacă îi 
iese şi lui ceva. 

Pryce bătu din palme o singură dată, de parcă ideile 
care îi inundau capul erau la fel de calde ca apa pe 
care şi-o turna peste picioarele betege. Dar când 
vorbi, o făcu încet, cu o chibzuială care îl uimi pe 
Tommy: 

— Să zicem că prezenţa lui Fritz le implică pe 
amândouă? Pryce îşi strânse mâna pumn şi îl agită 
cu un sentiment de triumf: Eu cred, domnilor, că am 
fost puţin nesăbuiţi. Ne-am petrecut timpul gândindu- 


ne la uciderea lui Trader Vic şi la acuzaţiile aduse lui 
Lincoln Scott exact în maniera în care dorea opoziţia. 
Poate a venit timpul să ne uităm la toate acestea un 
pic altfel. 

Tommy Hart oftă: 

— Phillip, iar eşti criptic şi puţin obtuz. 

— Dar ăsta mi-e stilul, dragul meu! 

— După război, zise Tommy, cred că te voi ruga să 
mă vizitezi în State. O vizită de lungă durată. Şi într-o 
zi te voi obliga să stai pe sobă în magazinul 
Manchester General în mijlocul iernii, când zăpada s-a 
aşternut de doi metri la fereastră şi să asculţi nişte 
localnici cum vorbesc despre vreme, despre recolte, 
despre sezonul de pescuit de la primăvară şi dacă 
puştiul ăsta, Williams, pe care l-au luat cei de la Red 
Sox va ajunge ceva în liga mare. Şi vei descoperi şi tu 
că yankeii vorbesc concis şi întotdeauna la obiect. 
Oricare ar fi acela. 

Pryce izbucni în râs, întrerupt de tuse. 

— O lecţie de sinceritate, la asta te-ai gândit? 

— Da. Exact. Drept la ţintă. 

— A, o frază cu iz american. 

— Şi o calitate de care avem nevoie luni dimineaţă 
la ora opt fix, când începe procesul lui Scott. 

Hugh rânji: 

— Are dreptate în privinţa asta, Phillip. Ascultă la 
mine: vecinii noştri din sud sunt direcţi. Mai ales 
MacNamara, SAO-ul. El e de la West Point şi probabil 
are regulamentul militar tatuat pe piept. Nu va avea 
niciun efect să sugerăm ceva în timpul procesului. 
Omul are o imaginaţie limitată. Trebuie să fim 
riguroşi. 

Pryce păru deodată cufundat în gânduri. 

— Da, da, aşa este, zise el încet, dar mă întreb... 


Vlăguit, de-abia respirând, englezul ridică mâna, 
nelăsându-i pe ceilalţi doi să vorbească. Ambii 
observară că mintea îi lucra cu febrilitate în spatele 
ochilor care nu aveau astâmpăr. 

După o lunga pauză, Pryce începu încet: 

— Cred că trebuie să reevaluam crima în întregime. 
Ce ştim? 

— Ştim că Vic a fost omorât într-un loc ascuns, la 
doar o alee depărtare de locul unde a fost găsit 
cadavrul. Ştim că trupul neînsufleţit a fost descoperit 
de un soldat neamt care nu avea ce căuta în lagăr la 
acea oră. Ştim că arma crimei şi metoda de omor sunt 
altele decât ceea ce va susţine acuzarea... Tommy se 
opri, apoi adăugă: Pe lângă aceste elemente, avem 
pantofii însângeraţi ai lui Lincoln Scott, haina de 
aviator cu pete de sânge pe ea, o armă care şi ea 
prezintă pete de sânge, deşi mă îndoiesc că a fost 
folosită cu adevărat... Tommy oftă, continuând: Şi 
avem mărturii legate de animozităţi şi ameninţări. 

Pryce încuviinţă încet din cap: 

— Poate că ar fi înţelept să examinăm toţi aceşti 
factori separat. Hugh, ia zi-mi: ce îţi spune faptul că 
trupul a fost mutat? 

— Că locul crimei l-ar compromite pe criminal. 

— Crezi că Lincoln Scott ar muta cadavrul mai 
aproape de baraca în care stă? 

— Nu. Asta n-ar avea niciun sens. 

— Dar faptul că Vic a fost pus în Abort are logică 
pentru cineva. 

— Cineva care a avut nevoie să se asigure că scena 
crimei nu va fi cercetată. Şi, dacă te gândeşti bine, 
cine ar face o investigaţie mai mult decât superficială 
a cadavrului din Abort? Acolo pute... 

— Visser a făcut-o, mormăi Hugh. Nu a părut să-l 


deranjeze defel. 

— A! rânji Pryce. O observaţie interesantă! Da. 
Tommy, cred că este în regulă să presupunem că, în 
ciuda uniformei sale de Luftwaffe, Herr Visser este de 
la Gestapo. Şi, pe deasupra, un poliţist experimentat. 
Nu cred că cel care a mutat corpul lui Vic ar fi avut 
cum să anticipeze venirea lui Visser. Probabil a presu- 
pus că rigidul şi înţepatul Von Reiter se va ocupa de 
scena crimei. Acum, credeţi ca Herr Oberst Von 
Reiter ar fi cercetat cu atenţie Abort-ul? Nu prea 
pare probabil. Dar asta nu face decât să ne ducă la a 
doua întrebare: dacă criminalul a intenţionat să evite 
cercetarea unei anumite locaţii... ei bine, de cine se 
ferea: de nemti sau de americani? 

Tommy îşi ridică o sprânceană: 

— Phillip, problema este că de fiecare dată când zic 
şi eu că am făcut progrese, apar noi întrebări. 

Hugh pufni: 

— Exact. De ce nu poate fi mai simplu? 

Pryce îl atinse pe canadian pe braţ: 

— Dar vezi tu, Hugh, să-l acuzi pe Scott este simplu. 
Şi aici se află minciuna, dacă vrei. Pryce izbucni într- 
un hohot de râs care se transformă în tuse, dar încă 
zâmbitor şi bucuros, desfătându-se de fiecare data 
când reuşeau să rezolve o problemă complicată, se 
întoarse spre Tommy: Şi apariţia inexplicabilă şi 
întrucâtva surprinzătoare a lui Fritz Unu la locul 
crimei? Asta ce ne spune nouă? 

— Că Fritz a avut un motiv foarte bine întemeiat 
pentru a se afla acolo. 

— Crezi că schimbul ilicit de produse de 
contrabandă i-ar fi scos afară pe Vic şi pe Fritz la 
miezul nopţii, expunându-se amândoi unui risc enorm? 

— Nu, zise Tommy înainte ca Hugh să apuce să 


deschidă măcar gura. Nici măcar pentru un minut. 
Pentru că Vic reuşise deja să dea la schimb tot felul de 
articole ilegale. Aparate de fotografiat. Radiouri. 
Suveniruri. „Orice...”, aşa a zis Fritz. Dar chiar şi cele 
mai speciale achiziţii pot fi rezolvate la lumina zilei. 
Vic era doar expert în asta. 

— Deci, ce putea să îi scoată afară pe Fritz Unu şi 
pe Vic, în mijlocul unor pericole considerabile, trebuie 
să fi fost ceva extrem de valoros pentru amândoi... 
Pryce avea un aer gânditor: Şi ceva despre care era 
mai bine să nu se afle în lagăr. 

— Tu presupui că ei doi au ieşit după acelaşi lucru. 
Nu ştim asta, zise Tommy brusc. 

— Dar suspectez că trebuie să gândim aşa, zise 
Pryce cu hotarâre. Se întoarse spre Tommy. Vezi ceva 
în toate acestea, Thomas? 

Şi, într-adevăr, Tommy vedea ceva. „Ceva despre 
care era mai bine să nu se afle...” Prin minte îi trecu o 
idee de-a dreptul electrizantă. Tocmai se pregătea să 
vorbească în momentul când gândurile tuturor celor 
trei prieteni fură brusc întrerupte de strigăte şi de 
declanşarea alarmei, venind din afara gardului, de 
dincolo de poarta principală. Deodată, cei trei se 
întoarseră spre zgomot şi chiar atunci îngheţară la 
auzul unei rafale de mitralieră, detunătura armei 
despicând văzduhul dupa-amiezei. 

— Ce mama naibii... începu Hugh. 

Aproape instantaneu, dintr-o clădire a 
administraţiei, ieşi un detaşament de gărzi, cu 
uniformele aruncate în grabă pe ei, dar cu arme în 
mâini. Soldaţii îşi înghesuiau căştile de metal pe cap, 
încercând în acelaşi timp să îşi închidă şi nasturii de la 
tunică. Detaşamentul o luă brusc din loc, alergând pe 
drum, trecând de biroul comandantului, cu un 


Feldwebel ce le striga ordine, imprimându-le ritmul. 
Nici nu plecară bine aceştia, că cel puţin o jumătate 
de duzină de copoi năvăliră pe poarta principală, 
fluierând şi ţipând obscenităţi şi ordine urgente 
printre fluierături. Sirena care era folosită de obicei 
când începeau raidurile aeriene fusese şi aceasta 
declanşată. Tommy, Hugh şi Pryce îl zăriră pe Fritz 
Unu printre cei din grup. Neamţul îi văzu şi, dând din 
mâini, strigă la ei: 

— În formaţie! Alinierea! Alinierea! Raus! Schnell! 
Imediat! Trebuie să numărăm! 

Cuvintele acestea nu mai aveau nimic din veselia 
obişnuită a lui Fritz. Vocea era piţigăiată, insistentă şi 
cu ton de comandă, îl indica pe Tommy: 

— Tu! Locotenente Hart! Va trebui să stai deoparte 
şi să fii numărat cu britanicii! 

Din nou se auzi o rafală de împuşcături. 

Fără nicio altă explicaţie, Fritz Unu alergă până în 
mijlocul taberei, continuându-şi suita de ordine scurte. 
În timp ce traversa tabăra, terenul de defilare începu 
să se umple de aviatori britanici, care mai de care 
căznindu-se să îşi îmbrace haina, să îşi pună bocancii 
în picioare, să-şi îndese boneta pe cap, grăbindu-se 
spre Appell-ul neaşteptat. Tommy se întoarse spre cei 
doi prieteni ai săi, numai pentru a-l auzi pe Phillip 
Pryce şoptind un singur, minunat, dar teribil cuvânt, 
unul capabil să-ţi oprească inima în piept: 

— Evadare! 

Aviatorii britanicii stăteau în poziţie de drepţi în 
curtea lor de adunare de aproape o oră, iar copoii se 
mişcau de la un capăt la altul al şirurilor de oameni, 
numărând şi luând-o de la capăt, înjurând în germană, 
refuzând cu încăpățânare să răspundă la întrebări, 
mai ales la cea mai importantă dintre toate. Tommy 


era la vreo şase metri de la ultima formaţie de oameni, 
flancat de o parte şi de cealaltă de alţi doi ofiţeri 
americani, care fuseseră prinşi ca şi el în tabăra 
britanică în momentul în care s-a descoperit tentativa 
de evadare. Tommy abia îi recunoştea pe cei doi 
americani; unul era un campion de şah din Baraca 
120, care îi mituia adesea pe paznici să îl lase să 
treacă unde era competiţia mai bună. Celălalt era un 
actor zvelt din New York care fusese luat de britanici 
pentru una din producţiile lor teatrale. Fostul pilot de 
vânatoare se pare că trecea drept o blondă răpitoare 
dacă era gătit cu o perucă făcută de ei, machiaj ieftin 
şi o rochie neagră de seară refăcută de croitorii 
lagărului din bucăţi de uniforme purtate şi rupte, şi 
tocmai de aceea era cerut de ambele teatre din lagăr. 

— Tot nu-mi dau seama ce naiba se întâmplă, şopti 
şahistul, dar nemţii par extrem de supăraţi. 

— Vorbesc mult. Şi vreo două dintre formaţiile de 
colo par să fie mai mici cu vreo doi oameni, răspunse 
actorul. Crezi că ne mai ţin mult timp aici? 

— Parcă nu-i ştii pe afurisiţii ăştia de nemți, 
interveni moale Tommy. Dacă acolo unde ieri stăteau 
zece oameni, acum sunt doar nouă, păi trebuie să 
numere de o sută de ori, să se convingă că aşa este... 

Ceilalţi doi americani mormăiră a încuviinţare: 

— Hei, zise printre dinţi campionul la şah, ia uite 
cine vine! Şefu' ăl mare în persoană. Iar ăla mititel pe 
lângă el, nu e şi el un şef mai mic? Tipul care trebuie 
să ţină un ochi pe proces, nu, Hart? 

Tommy se uită în direcţia indicată şi îl zări pe 
Oberst Von Reiter, roşu la faţă, îmbrăcat în uniformă 
completă, de parcă tocmai fusese întrerupt în drum 
spre o întâlnire importantă, coborând treptele clădirii 
în care îşi avea biroul. În urma lui venea imediat, în 


stilul său caracteristic, puţin şifonat, Hauptmann 
Heinrich Visser. În contrast cu privirea grea şi 
pătrunzătoare, cu postura dreaptă a lui Von Reiter, 
Visser părea să aibă pe chip o expresie vag amuzată. 
„Dar zâmbetul abia schiţat al lui Visser poate fi foarte 
bine interpretat ca şi cruzime, gândi Tommy, ceea ce 
probabil spunea multe despre genul de om care era 
Visser.” 

Cei doi ofiţeri erau urmaţi de un pluton de gardieni, 
toţi înarmaţi cu semiautomate sau puşti. Aceştia 
încadrau un grup de aproape două duzini de ofiţeri 
britanici, în diverse stadii de dezbrăcare - inclusiv doi 
care erau goi-puşcă. Unul dintre prizonieri şchiopăta 
uşor. Cei doi în pielea goală aveau câte un rânjet 
imens întins pe faţă. Toţi păreau veseli şi mai mult 
decât mulţumiţi de ei înşişi, în ciuda faptului că erau 
împinşi înainte cu mâinile prinse după ceafă. 

Actorul şi campionul de şah văzură contrastul dintre 
germani şi englezi în acelaşi timp când îl observă şi 
Tommy. Dar şahistul şopti: 

— Mâncătorilor de lămâi li se pare un soi de glumă, 
dar fac pariu că Von Reiter nu e de aceeaşi părere. 

Ofițerii şi ceilalţi oameni prinşi trecură de poarta 
principala şi se opriră în faţa formațiilor de aviatori 
britanici. Ofiţerul Britanic Superior, un pilot de 
bombardier mustăcios, cu o faţă rotundă, jovială, cu 
părul roşu, înspicat, păşi în faţă, ordonându-le celor 
din formaţie să stea în poziţie de drepţi. Câteva mii de 
călcâie se loviră unul de celălalt cu precizie. Von 
Reiter se uită urât la OBS, apoi se întoarse spre 
rândurile de aviatori: 

— Voi, britanicii, aveţi senzaţia că războiul e un joc? 
Un fel de sport, cum ar fi crichetul sau rugbiul? 
întrebă el cu voce tare, iritată, care venea în valuri 


peste capetele celor adunaţi. Voi credeţi că noi ne 
jucăm de-a războiul? 

Furia lui Von Reiter cădea ca o furtună peste 
capetele lor. Nimeni nu îndrăzni să mai spună ceva. 
Până şi captivii prinşi din spatele său tăcură. 

— Voi chiar luaţi totul în glumă? 

Din mijlocul formaţiei, se auzi un singur glas 
strigând cu un accent Cockney fals, batjocoritor: 

— Orice ca să mai scăpăm de afurisita de 
monotonie, şefu'! 

Lumea râse, dar râsetele le muriră pe buze sub 
privirea tăioasă a lui Von Reiter. Ochii îi scăpărau de 
mânie. 

— Vă asigur că înalta Conducere a Luftwaffe nu 
consideră evadarea un subiect de glumă. 

Dintr-o altă secţiune, un alt glas, de data aceasta cu 
inflexiuni irlandeze, îi răspunse: 

— Păi, atunci, băiete, te-ai cam făcut de cacao de 
data asta! 

Alte râsete, curmate aproape instantaneu. 

— Oare? întrebă rece Von Reiter. 

OBS-ul făcu un pas înainte. Tommy îl auzi 
răspunzând încet, întru câtva în cotradictoriu: 

— Dar, stimate comandant Von Reiter, vă asigur, 
nimeni nu glumeşte... 

Von Reiter plesni în aer cravaşa, tăind replica 
ofițerului britanic. 

— Evadarea este interzisă! 

— Dar, domnule comandant... 

— Verboten! 

— Da, dar... 

Von Reiter se întoarse spre adunare: 

— Chiar astăzi am primit noi directive din partea 
superiorilor mei de la Berlin. Sunt extrem de simple: 


aviatorii aliaţi care încearcă să evadeze din lagărele 
de prizonieri de război de pe teritoriul Reich-ului vor fi 
trataţi de acum înainte ca terorişti şi spioni! O dată ce 
aţi fost prinşi, nu vă veţi mai întoarce la Stalag Luft 
13! Veţi fi împuşcaţi pe loc! 

Adunarea se cufundă în tăcere. OBS-ului îi luă 
câteva secunde să răspundă, pe un ton egal, rece: 

— Îmi permit să îl avertizez pe Herr Oberst că ceea 
ce sugeraţi dumneavoastră este o încălcare directă a 
Convenţiei de la Geneva, la care Germania este unul 
dintre semnatari. Un asemenea tratament al 
personalului aliat evadat ar constitui o crimă de război 
şi oricine se angajează într-un asemenea 
comportament va ajunge până la urmă el în faţa 
plutonului de execuţie. Sau cu funia de gât, Herr 
Oberst. Asta este o promisiune! 

Von Reiter se întoarse spre ofiţerul britanic. 

— Eu am ordinele mele! răspunse el la fel de rece. 
Ordine legale! Şi nu îmi vorbiţi dumneavoastră mie de 
crime de război! Pentru că nu Luftwaffe aruncă în 
fiecare noapte bombe incendiare şi cu explozie 
întârziată deasupra oraşelor pline de oameni inocenți! 
Oraşe în care locuiesc femei, copii şi bătrâni! În mod 
expres, împotriva Convenţiei dumitale de la Geneva! 

Pe când vorbea, Von Reiter îi aruncă o privire lui 
Hauptmann Visser, care făcu semn că a înţeles şi 
latră imediat un ordin gardienilor care îi păzeau pe 
aviatorii britanici implicaţi în încercarea de evadare. 
Nemţii îşi încărcară imediat armele. Se auzi un clic 
metalic rău prevestitor. Soldaţii din plutonul care îi 
încercuia pe ofiţerii britanici ridicară armele la umăr, 
în poziţie de tragere. 

Câteva secunde interminabile, adunarea rămase în 
tăcere absolută. 


Cu faţa palidă, tensionată, OBS păşi brusc înainte, 
despicând liniştea mormântală: 

— Ne amenințați cu masacrul unor oameni 
neînarmaţi? strigă el. 

Vocea luă brusc un ton ascuţit, aproape feminizat de 
frică şi teroare. Aproape fiecare cuvânt exprima 
panică. 

Von Reiter, încă stacojiu la faţă, dar arborând acea 
răceală enervantă pe care ţi-o aduce superioritatea în 
arme, se întoarse către OBS: 

— Comandante, nu mi-am depăşit limita. lar eu nu 
fac decât să urmez ordine directe. De la cele mai 
înalte niveluri din Berlin. Să nu mă conformez ar 
însemna să ajung şi eu în faţa plutonului de execuţie. 

OBS-ul păşi mai aproape de neamţ: 

— Domnule! strigă el. Suntem cu toţii aici ca 
martori! Dacă îi ucizi pe aceşti oameni... e o crimă. 

Von Reiter îl săgetă cu privirea pe englez: 

— Să îi ucid? Crimă? Îndrăzneşti să îmi vorbeşti mie 
de crime! Voi, cu atacurile voastre cu bombe 
incendiare asupra civililor fără de apărare! 
Terroriliegers! 

— Von Reiter, ai să ajungi în ştreang dacă dai 
ordinul de tragere! Eu am să-ţi fac laţul, cu mâinile 
mele. 

Von Reiter trase aer în piept, calmându-se. Se uită 
la OBS iritat. Apoi zâmbi crud: 

— Dumneata, comandante, eşti ofiţerul lor superior. 
Această încercare  nesăbuită de evadare este 
responsabilitatea dumitale. Te oferi plutonului de 
execuţie în schimbul vieților acestor oameni? Ofiţerul 
britanic rămase cu gura căscată de uimire şi nu 
răspunse pe loc: Mie mi se pare un schimb corect. 
Viaţa unui singur om pentru a salva vieţile a două 


duzini! 

— Ceea ce sugeraţi dumneavostră este o crimă, 
răspunse ofiţerul. 

Von Reiter ridică din umeri: 

— Războiul este o crimă, zise el pe un ton oficial. Eu 
doar vă cer să luaţi o decizie pe care ofiţerii trebuie să 
o ia frecvent. Veţi sacrifica un singur om pentru binele 
mai multora?  Dumneata? Repede, comandante! 
Decizia dumitale! 

Comandantul lagărului înălţă cravaşa în aer, ca şi 
cum ar fi fost gata să ordone deschiderea focului. 

Rândurile de aviatori britanici erau când compacte, 
când se unduiau, de parcă s-ar fi aflat în bătaia unui 
vânt puternic. Voci începură să se ridice cu furie. Într- 
unul din turnurile de pază din apropiere o mitralieră 
se întoarse în direcţia lor, scoțând un zgomot 
înfiorător. 

Cei aproape douăzeci de evadați păreau că au intrat 
la apă. Când ieşiseră de la interogatoriu toţi zâmbeau 
larg, acum erau palizi, holbându-se la armele 
îndreptate în direcţia lor. 

— Domnule comandant! strigă ofiţerul superior 
britanic. Să nu faci un gest pe care mai târziu îl vei 
regreta! 

Von Reiter îl privi cu atenţie pe ofiţer 

— Să regret? Să regret omorârea inamicului care la 
rândul lui îmi omoară oamenii? Ce găseşti tu demn de 
regretat în asta? 

— Te avertizez! strigă ofiţerul. 

— Aştept decizia ta! Le iei tu locul? 

Tommy trase cu ochiul la Heinrich Visser. Neamţul 
nu putea să-şi ascundă plăcerea. 

— Cred că au s-o facă, şopti cineva din apropiere. La 
naiba, chiar o vor face! 


— Nu, e o cacealma, şopti maestrul la şah. 

— Eşti sigur? îl întrebă Tommy în şoaptă. 

— Nu, răspunse acesta. Deloc. 

— O vor face, repetă vocea de mai înainte. Chiar o 
vor face! Am auzit că au omorât un om din altă tabără, 
care a încercat să evadeze. A ieşit printr-un tunel, l-au 
bătut preţ de câteva săptămâni. L-au executat sub 
pretextul că era spion. Atunci nu am crezut, dar 
acum... 

Von Reiter făcu o pauză, făcând astfel să crească 
tensiunea în jurul său. Soldaţii lui erau cu degetele pe 
trăgaci, aşteptând ordinul, în timp ce aviatorii 
britanici adunaţi stăteau înlemniţi de spaimă. 

— Ei bine, comandante! spuse ofiţerul britanic. Le 
voi lua locul! 

Comandantul lagărului se întoarse încet, coborând 
cravaşa cu un gest larg. O mână o lăsă să se sprijine 
pe un pumnal de ceremonie pe care îl purta la curea. 
Tommy surprinse acest gest şi privi hipnotizat arma 
de ceremonie. Apoi văzu cealaltă mână a lui Von 
Reiter cum trece peste cizmele impecabil lustruite. 

— Ah, spuse el încet. O decizie curajoasă, dar 
prostească. Von Reiter făcu pauză, parcă pentru a 
savura momentul: Dar în acest caz, nu va fi necesar, îi 
spuse el ofițerului britanic, dar înainte ca el să poată 
protesta din nou, Von Reiter se întoarse şi strigă către 
Heinrich Visser: Hauptmann! Fiecare om care a 
încercat să evadeze prin clădirea  duşurilor, 
cincisprezece zile în carceră! Doar pâine şi apă! 

Spaima care-i cuprinsese pe cei de faţă se spulberă 
ca împrăştiată de vânt. Unul dintre ei scoase un hohot 
de plâns. Altul se agăţă de braţul unui vecin, cu 
genunchii tremurându-i înfiorător. Un al treilea înjura 
supărat, amenințându-i cu pumnul pe germani. 


Apoi comandantul se întoarse către ofiţerul superior 
britanic. 

— Acum ai fost avertizat! spuse el cu mânie. De 
acum încolo nu vom mai lăsa să scape atât de uşor pe 
cine va mai încerca să evadeze! Ridică din nou vocea, 
adresându-li-se tuturor aviatorilor Alianţei: Următorul 
care va încerca să evadeze şi va fi prins în afara 
perimetrului, va fi împuşcat! Vă promit eu asta! Să vă 
fie clar! Nu a existat nicio evadare încheiată cu succes 
în acest lagăr şi nici nu va fi vreuna! Aceasta este casa 
voastră pe perioada războiului. Reich-ul nu va risipi 
din valoroasele sale resurse pentru a vâna piloţi ai 
Alianţei evadați! Aceasta este limita resurselor pe care 
suntem dispuşi să le consumăm. În timp ce vorbea, 
Von Reiter îşi descheie nasturele de la buzunarul de la 
haina militară şi caută ceva înăuntru; scoase la iveală 
un singur cartuş de puşcă, pe care îl arătă întregii 
adunări spre exemplificare; după un moment, el se 
întoarse spre ofiţerul britanic: Este un ultimatum, 
spuse el dur. Şi, bineînţeles, nu vor mai putea 
beneficia de duş cei din tabăra britanică pentru 
următoarele două săptamâni. 

Cu acestea, comandantul lagărului făcu gestul de 
liber către cei adunaţi în curte, se întoarse pe călcâie 
şi, acompaniat de ceilalţi germani, ieşi din perimetrul 
taberei. Tommy Hart surprinse rânjetul lui Veisser. De 
asemenea, mai observă şi faptul că Hauptmann îl 
văzuse stând mai la o parte. 

— Am crezut că o vor face pe bune, şopti actorul din 
New York. Iisuse, a fost chiar pe punctul de..! 

— Nu mai spune! replică maestrul la şah. Absolut! 
Apoi lansă altă întrebare: Hei, credeţi că MacNamara 
şi Clark, în tabăra noastră, ştiu despre directiva asta? 
Despre ordinul de a trage fără somaţie? Credeţi că 


este o cacealma complexă a nemților? Poate pentru a 
ne speria? 

— Ei bine, au reuşit cu succes, spuse actorul, 
răsuflând uşurat ca după o mare spaimă. Eu nu cred 
că este nicio cacealma. Dar vă spun eu asta: 
MacNamara şi Clark ştiau despre aceste ordine, cu 
siguranţă. Chestia este că nu le pasă - nici cât negru 
sub unghie. 

— Acesta este un război, vă amintiţi? le spuse 
Tommy. 

Ceilalţi doi îl aprobară în tăcere. 

Phillip Pryce era aplecat deasupra unui ceainic uzat 
din oţel, în care fierbea apa pentru ceai, iar Hugh 
Renaday plecase să încerce să descopere ce se 
întâmplase cu tentativa de evadare. Tommy abia putea 
distinge un grup de voci care cântau un cunoscut 
cântec „a cappella” în altă cameră a barăcii. Fluieratul 
ceainicului păru că se contopeşte cu cântecul şi, 
pentru un moment, Tommy privi în jur şi se gândi că 
lumea revenise la un fel de normalitate. 

— Am făcut ceva progrese, cred, îi spuse el lui 
Pryce. 

Batrânul încuviinţă: 

— Tommy, prietene, mi se pare că avem multe 
motive să fim suspicioşi şi prea puţin timp pentru a 
afla adevărul. La ora opt dimineaţa, luni, tu vei fi 
aşteptat să începi batălia pentru salvarea lui Scott. Te- 
ai gândit care îţi va fi strategia de început? 

— Nu încă. 

— Poate că ar fi înţelept să te apuci. 

— Totuşi, mai sunt atâtea lucruri pe care nu le ştim! 

Pryce făcu o pauză, trebăluind deasupra ceştilor de 
ceai. 

— Ştii ce mă deranjează la acest caz, Tommy? 


— Te ascult. 

Bâtrânul părea că face toate lucrurile atent, cu 
foarte mare grijă. Examină frunzele de ceai de pe 
fundul fiecărei ceşti, cu mare atenție. Ridică ceainicul 
clocotind de pe plită. Adulmecă aburii ce ieşeau din 
ceainic. 

— Am sentimentul că este altceva decât ceea ce 
pare a fi. 

— Phillip, te rog, explică-mi! 

— Sunt prea bătrân şi prea slab pentru toate astea, 
spuse el, zâmbind forţat Cred că este demonstrat 
ştiinţific faptul că o dată cu înaintarea în vârstă se 
dezvoltă şi un simţ aparte pentru depistarea 
conspiraţiilor. A şiretlicurilor. Sherlock Holmes nu era 
tânăr, nu? 

— Ei bine, oricum nu era bătrân. Doctorul Watson 
era bătrân. Holmes avea în jur de treizeci de ani. 

— Chiar aşa, chiar aşa. Şi el ar fi suspicios, nu-i aşa? 
Adică toate astea sunt prea cusute cu aţă albă în 
favoarea acuzării. Doi oameni se urăsc. De vină este 
rasismul. Unul din ei moare. Supravieţuitorul trebuie 
neapărat să fie şi vinovatul. Quod erat 
demonstrandum. Sau ipso fado. Expresii latine 
pompoase care definesc situaţia. Dar niciunele nu-mi 
sunt prea clare. 

— Sunt de acord cu tine, dar nu mai avem timp de 
explorări. 

— Mă întreb, spuse Pryce ridicând dintr-o 
sprânceană, dacă nu cumva toate astea fac parte 
dintr-un scenariu. 

Tommy era pe cale să răspundă la întrebare când se 
auzi pasul apăsat al cizmelor lui Hugh pe coridorul 
barăcii. Câteva secunde mai târziu uşa se deschise 
larg şi canadianul se grăbi să intre, tot numai un 


zâmbet. 

— Ştiţi ce au încercat să facă nenorociţii ăia? spuse 
el aproape strigând. Era o încântare copilărească în 
atitudinea lui. 

— Ce? întrebă Tommy. 

— Ei bine, fiţi atenţi: acest grup mergea la duş în 
fiecare zi la aceeaşi oră, acelaşi minut, de aproape 
două săptămâni, fie soare, fie ploaie, cântind aceleaşi 
cântece care îl deranjau pe Von Reiter... 

— Da. Treceam mai tot timpul pe lângă ei, spuse 
Tommy. 

— Ei bine, Tommy, aşa oi fi făcut tu, dar azi au fost 
cu zece minute mai devreme decât de obicei. Şi cei doi 
soldaţi care îi păzeau erau doi prizonieri îmbrăcaţi în 
nişte haine ce aduceau cu uniformele nemţeşti. Au 
intrat la duşuri şi jumătate din ei s-au dezbrăcat şi au 
început să cânte ca de obicei. Cealaltă jumătate s-au 
echipat şi însoţiţi de paznicii falşi s-au îndreptat către 
pădure... 

— Sperând că nimeni nu va observa nimic! izbucni 
Pryce în râs. 

— Exact, continuă Hugh. Şi poate că le-ar fi ieşit 
faza dacă pe drum nu ar fi apărut un neamţ pe o 
bicicletă. El a observat că paznicii nu purtau arme şi s- 
a oprit, oamenii au rupt-o la fugă spre pădure şi s-a 
stricat jocul! 

Hugh dădu din cap: 

— Al naibii de inteligent. Aproape că a funcţionat. 

Toţi începură să râdă în hohote. Părea încântător de 
absurd pentru o evadare şi, în acelaşi timp, fabulos de 
ingenios. 

— Nu cred că au ajuns prea departe, spuse Pryce, 
tuşind. Până la urmă uniformele i-ar fi dat de gol. 

— Ei bine, nu chiar, Phillip, spuse Hugh. Trei dintre 


ei - adevărații autori ai tentativei de evadare - aveau 
pe dedesubt haine civile, pe care plănuiau să le 
îmbrace în pădure. De asemenea, aveau şi acte de 
drum false. Sau aşa mi s-a spus. Ei erau cei care 
trebuiau să reuşească. Ceilalţi erau doar de acoperire, 
să le dea bătăi de cap nemţălăilor. 

— Mă întreb, spuse Tommy, dacă toţi ar fi ştiut de 
acest nou ordin al comandantului lagărului, ar mai fi 
fost vreunul care să fie dispus să rişte? 

— Ai dreptate aici, Tommy, spuse Hugh, una e să te 
tragi de şireturi cu nemţii şi alta e să stai două 
săptămâni la carceră... şi să tremuri de frig nopţile. 
Dar cu totul alta este situaţia dacă te pun în faţa 
plutonului de execuţie. Crezi că e o cacealma? Eu nu 
cred... 

— Da, ai dreptate, spuse încrezător Tommy. Nu pot 
împuşca în stânga şi în dreapta prizonieri de război. 
De ce? Ar fi groaznic. 

Pryce aprobă din cap şi întrerupse conversaţia 
ridicând mâna în aer: 

— Un prizonier de război se presupune că este în 
uniformă şi se impune să se identifice cu nume, grad 
şi număr dacă este întrebat. Un om în costum care are 
acte false? Acel om poate fi uşor luat drept spion. 
Când nu mai eşti una, eşti cealaltă, nu e cale de 
mijloc, iar nemţii sunt cei care decid drept care te iau. 
Pryce respiră adânc: Noi împuşcăm spionii fără 
somaţie, la fel fac şi nemţii. Se uită de aproape la cei 
doi aviatori şi aprobă uşor. Nu am nicio îndoială că 
Von Reiter va face exact asta pe viitor, spuse el. Eu 
cred, prieteni, că, oricât de inteligenţi or fi fost, noi 
suntem acum în pericol. Pericol pe care poate nu l-au 
prevăzut. Von Reiter poate că nu e unul dintre 
fanaticii nazişti cu cămaşă maro, dar cu siguranţă este 


ofiţer german. Daţi-i lui Von Reiter un ordin direct şi 
foarte clar şi veţi vedea că îl va executa ca la carte. 
Fără nicio întrebare. 

— Asta, îl întrerupse Tommy, dacă a primit într- 
adevăr un astfel de ordin. Poate doar îi place să facă 
pe grozavul. 

Hugh aprobă: 

— Tommy are dreptate, Phillip. 

Pryce zâmbi: 

— Tommy, mi se pare mie că înveţi foarte repede. 
Bineînţeles, pentru noi nu are importanţă dacă el a 
primit sau nu acest ordin - atâta timp cât stăm 
cuminţi. Dar gloanţele... ei bine, gloanţele sunt destul 
de reale, nu? Şi Von Reiter reuşeşte astfel să-şi vadă 
împlinit visul cu plutonul de execuţie. Singura metodă 
de a testa adevărul este să evadezi... 

— Şi să fii prins, termină Tommy propoziţia. 

Pryce suspină: 

— Von Reiter este un om inteligent. Nu-l subestimaţi 
doar pentru că arată ca o păpuşă costumată pentru 
bâlci. Avocatul tuşi din nou şi apoi adaugă: Un om 
crud, cred. Crud şi ambițios. Caracteristici pe care le 
împarte cu camaradul său, slinosul de Visser. Un 
amestec periculos ... 

Pe măsură ce vorbea, toţi trei auziră zgomot de paşi 
pe coridor. Cizme ce loveau parchetul de lemn cu 
precizie. 

— Gărzi! tresări Hugh. 

Înainte ca vreunul din cei doi să poată răspunde, uşa 
camerei se deschise violent, în prag apărând Heinrich 
Visser. În spatele lui era un om foarte mic de statură, 
un pitic, ce avea aproape un metru jumătate, purtând 
un costum negru prost croit. Omul privea interiorul 
camerei din spatele unor ochelari groşi. Imediat în 


spatele lor erau postați patru soldaţi germani 
înarmaţi. 

Visser intra în cameră, privind către cei trei oameni: 

— Ah, poate că suntem angrenaţi într-o discuţie 
strategică? O discuţie de importanţă majoră despre 
fapte şi despre lege, comandante? 

Visser îi adresase întrebarea lui Pryce: 

— Tommy are multă muncă de făcut şi foarte puţin 
timp la dispoziţie. Noi îi împărtăşim din experienţa 
noastră. Asta nu ar trebui să te surprindă, 
Hauptmann, replică Pryce. 

Visser mişcă uşor din cap. Işi puse degetul de la 
singura mână pe bărbie în semn că se gândeşte. 

— Şi progresezi, comandante? Apărarea 
locotenentului Scott începe să capete formă? 

— Avem puţin timp, aşa că ne punem întrebări. Noi 
căutăm încă răspunsuri, îi spuse Pryce. 

— Ah, ca şi mulţi alţi adevăraţi gânditori, spuse 
Visser meditativ. Şi dumneata, domnule Renaday, cu 
spiritul tău de poliţist, ai găsit ceva solid care să ajute 
în rezolvarea cazului? 

Hugh se încruntă la german. Gesticulă, aratând prin 
cameră, şi spuse: A 

— Aceşti pereţi sunt fapte. In afara de asta, nu am 
multe să vă spun, Hauptmann! 

Visser zâmbi, ignorând insulta din vorbele și din 
tonul canadianului. Lui Tommy nu-i plăcu deloc faptul 
că Visser nu reacţionă la insulte. Era ceva foarte 
periculos ascuns în zâmbetul acestuia. 

— Şi dumneata, domnule Hart, ai ajuns să depinzi 
mult de domnul Pryce? 

Tommy ezită, neputând să-şi dea seama unde bătea 
germanul cu întrebările astea. 

— Analizele sale sunt bine venite, răspunse el cu 


precauţie. 

— Este liniştitor să ai de partea ta un asemenea 
expert, nu? Un faimos avocat, când propria expertiza 
în acest tip de probleme este, din păcate, atât de 
limitată? insista Visser. 

— Da, aşa este. 

Neamţul încuviinţă. Pryce tuşi de doua ori, ţinându- 
şi mâna la gură. Visser se întoarse către batrân, ca şi 
cum ar fi fost atras de sunet. 

— Sănătatea dumneavoastră, comandante, se 
îmbunătăţeşte? 

— În niciun caz în locul acesta mizerabil, bombăni 
Hugh energic. 

Pryce îl fixă o clipă cu privirea pe camaradul său 
canadian, apoi replică: 

— Sănătatea mea este bună, Hauptmann. Tusea 
mea persistă, după cum puteţi vedea. Dar sunt 
rezistent şi aştept cu nerăbdare să îmi petrec şi restul 
de timp care mi-a mai ramas de stat în acest loc, până 
camarazii mei vor apărea la poarta lagărului şi vă vor 
împuşca pe toţi. 

Visser râse de parcă Pryce ar fi spus un banc. 

— Aţi vorbit ca un adevărat luptător, spuse el, 
continuând să rânjească. Dar mă tem, comandante, că 
masca dumneavoastră de luptător curajos încearcă 
doar să acopere suferinţa provocată de boală. 
Stoicismul dumneavoastră în faţa unei astfel de boli 
este admirabil. 

Se uită lung la Pryce, iar zâmbeţul i se topi într-o 
privire adâncă, de gheaţă, în care se putea citi ura 
imensă. 

— Da, continuă Visser încet, iritant. Mă tem că eşti 
mult mai bolnav decât laşi să se vadă. Mult mai 
bolnav. 


— Sunt bine, repetă Pryce. 

Visser îl dezaprobă: 

— Nu cred, comandante! Nu cred. Cu toate acestea, 
lasă-mă să ţi-l prezint pe colegul meu: acest domn este 
Herr Blucher de la Crucea Roşie Elvețiană... Visser se 
întoarse către bărbatul cel scund, care salută pocnind 
din calcâie şi înclinând din cap către prizonieri. Herr 
Blucher... continuă Visser, a sosit chiar astăzi direct 
de la Berlin, unde este membru al Legaţiei Elveţiene. 

— Ce mama naibii... începu Pryce, dar apoi se opri, 
fixându-l pe neamţ cu o privire foarte rece. 

— Este împotriva interesului înaltului Comandament 
al lagărului ca un mare avocat ca dumneavoastră să 
moară aici din cauza condiţiilor de viaţă ale 
prizonierilor de război. Noi suntem extrem de 
îngrijoraţi de persistenţa bolii dumneavoastră, coman- 
dante, şi din cauza lipsei de dotări medicale pentru 
tratament, a fost luată decizia să fiţi repatriat. Veşti 
bune, domnule Pryce. Plecaţi acasă. 

Cuvântul acasă păru să aibă un ecou ciudat în 
neobişnuita linişte ce se aşternuse. 

Pryce rămase mut în mijlocul încăperii. Luă cu greu 
poziţie de drepţi, încercând să aibă o alură cât mai 
milităroasă cu putinţă. 

— Nu te cred, spuse el cu repeziciune. 

Visser dădu din cap: 

— Ah, dar este adevărat. Chiar în acest moment într- 
un lagăr din Scoţia, un ofiţer naval german, capturat 
de inamic, şi care suferă de aceeaşi boală ca şi tine, 
este anunţat de către reprezentantul elveţian de acolo 
că va fi, la rândul lui, repatriat. Este un târg foarte 
simplu, comandante. Prizonierul nostru bolnav pentru 
prizonierul lor bolnav. 

— Nu te cred, repetă Pryce. 


Omul care fusese prezentat drept Herr Blucher făcu 
un singur pas înainte. Vorbea întrerupt într-o engleză 
cu accent german: 

— Este adevărat, domnule Pryce. Eu vă voi însoţi cu 
trenul până în Elveţia ... 

Pryce se întoarse brusc către Herr Blucher: 

— Tu nu eşti elveţian nici de-al dracu’, spuse el 
scuipând. Apoi se răsuci către Visser: Minciuni! spuse 
el imediat. Ale dracului minciuni, Visser! Nu este 
niciun schimb! Nu este niciun târg! 

— Ah, replică Visser mieros, dar te asigur eu, 
comandante, că este adevărat. Chiar în clipa asta un 
ofiţer naval căruia îi va fi dat să se întoarcă în sânul 
familiei sale... 

— Minciuni! Minciuni sfruntate! îl întrerupse Pryce, 
ţipând. 

— Dar, domnule Pryce, te înşeli, spuse afectat 
Visser. Credeam că vei fi încântat la auzul unei astfel 
de veşti. 

— Mincinos mizerabil ce eşti! îi strigă Pryce. Se 
întoarse către Tommy Hait şi Hugh Renaday şi pe faţă 
i se putea citi disperarea. 

— Phillip! ţipă Tommy. 

Pryce făcu un pas nesigur către Tommy şi se agăţă 
de reverul hainei tânărului bărbat. 

— Vor să mă omoare, spuse Pryce încet. 

Tommy dezaprobă din cap, iar Hugh trecu printre 
cei doi şi se repezi către Visser. Îl împunse cu degetul 
în piept: î 

— Te cunosc, Visser! spuse canadianul. Iți cunosc 
faţa! Dacă ne minţi, îmi voi petrece fiecare secundă 
din fiecare zi a fiecărei luni din câţi ani mi-au mai 
rămas de trăit pe acest pământ încercând să te fac să 
plăteşti pentru asta! Nu te vei putea ascunde, nazist 


nenorocit, deoarece voi fi ca un coşmar pentru tine, 
până te voi prinde şi te voi omori cu mâinile mele! 

Neamţul cu o singură mână nici nu clipi. În schimb, 
privindu-l direct în ochi pe Hugh, îi spuse încet şi 
răspicat: 

— Comandantul îşi va face bagajul imediat şi mă va 
însoţi. Herr Blucher va avea grija de el în timpul 
călătoriei. 

Visser îşi redirecţionă atenţia către Phillip Pryce: 

— Comandante, nu e timp să vă luaţi pe îndelete 
rămas-bun. Vă veţi îmbarca imediat. Schnell! 

Pryce începu să-i răspundă, apoi se opri, întorcându- 
se din nou către Tommy Hart. 

— Îmi pare rău, Tommy. Am sperat că noi trei vom 
ieşi pe poarta principală ca oameni liberi. Ar fi fost 
minunat, nu? 

— Phillip! se înecă Tommy, nemaiputând continua să 
spună ce avea de gând. 

— Voi veţi fi bine, continuă Pryce. Fiţi uniţi! Şi 
promiteţi-mi că veţi supravieţui! Indiferent ce se va 
întâmpla, voi, băieţi, veţi trăi! Am aşteptări mari de la 
voi amândoi şi, chiar dacă nu voi mai fi aici, asta nu 
înseamnă că voi nu vă veţi duce misiunea până la 
capăt! 

Mâinile lui Pryce începură să tremure şi vocea îi 
tremura. Frica batrânului umplu încăperea. 

Tommy mişcă din cap dezabrobator: 

— Nu, Phillip, nu. Vom fi împreună în continuare şi 
îmi vei arăta Piccadilly şi... care era restaurantul 
acela? Exact aşa cum ne-am promis. Totul va fi în 
regulă, ştiu eu asta. 

— Ah, Simpson de pe Strand. Parcă şi simt gustul 
acum. Deci, Tommy, tu şi Hugh va trebui să mergeţi 
fără mine şi să închinaţi un pahar de vin în numele 


meu. 'Ţineţi minte, nimic ieftin! Hugh, fără bere! Un 
vin bun roşu. Ceva dinainte de război şi scump, de 
culoarea vinurilor din Burgundia. Ceva care să valseze 
printre papilele gustative şi care să alunece lin pe gât. 
Asta sună bine... 

— Phillip! Tommy abia se mai putea controla. 

Pryce îi zâmbi şi le mai spuse: 

— Băieți, promiteţi-mi că nu-i veţi lăsa să-mi arunce 
corpul neînsufleţit undeva, la marginea vreunei 
păduri, unde animalele să-mi mănânce oasele batrâne. 
Obligaţi-i să vă dea cenuşa, poate o veţi împrăştia într- 
un loc frumos, după ce toate astea se vor termina. Imi 
place să cred că măcar rămăşiţele mele vor putea res- 
pira aer de libertate... 

Visser îi întrerupse brusc: 

— Nu mai e timp! Comandante, pregăteşte-te! 

Pryce se întoarse şi se încruntă la german: 

— Exact asta şi fac! îi răspunse acesta. Apoi se 
întoarse din nou către camarazii săi: Mă vor împuşca 
în pădure, spuse el uşor. Vocea sa îşi recăpătă 
vigoarea şi vorbea acum cu un soi de resemnare; 
Pryce era mai mult iritat de iminenta sa moarte decât 
înfricoşat: Tommy, iată ce vor încerca să vă spună, 
şopti el. Vor spune că am încercat să fug. Că a fosto 
luptă şi că au fost forţaţi să facă uz de armă. Va fi o 
minciună şi voi veţi şti lucrul acesta... 

Visser îi întrerupse din nou, zâmbind în aceeaşi 
manieră în care o făcuse atunci când Von Reiter 
ameninţase că îi va împuşca pe aviatorii britanici care 
vor încerca să evadeze. 

— Un schimb de prizonieri, spuse Visser. Nimic mai 
mult. Aşa că sănătatea comandantului englez nu mai 
este responsabilitatea noastră. 

— Nu mai minţi! spuse Pryce arogant. Nimeni nu te 


crede şi te face să pari penibil. 

Zâmbetul lui Visser păli: 

— Sunt un ofiţer german, spuse el grav. Eu nu mint! 

— Pe dracu' nu o faci, înjură Pryce. Minciunile tale 
umplu încăperea cu o duhoare insuportabilă. 

Visser făcu furios un pas înainte, apoi se opri. Se 
holbă la Phillip Pryce cu o ură sinceră: 

— Plecăm, spuse el abia abţinându-se să nu 
izbucnească.  Plecăm, acum! In acest moment, 
comandante! 

Pryce se agăţă încă o dată de Tommy: 

— Tommy, şopti el, asta nu e o coincidenţă! Nimic 
nu e ceea ce pare a fi! Sapă mai adânc! Salvează-l, 
prietene, salvează-l! Mai mult ca niciodată, cred că 
Scott este nevinovat! 

Doi soldaţi germani păşiră în încăpere pentru a-l lua 
pe Pryce, gata să-l târască afară. Bătrânul englez se 
supuse voinţei acestora. Apoi se întoarse către Hugh 
şi Tommy şi le spuse: 

— Acum sunteţi pe cont propriu, băieţi. Şi nu uitaţi: 
mă  bazez pe voi să  supravieţuiţi războiului! 
Supravieţuiţi! Orice s-ar întâmpla! 

El se întoarse din nou către germani: 

— In regulă, Hauptmann, spuse el extrem de calm 
pe neaşteptate. Acum sunt gata. Fă cu mine ce ai de 
gând. 

Visser încuviinţă din cap şi le făcu semn gărzilor. 
Fără niciun alt cuvânt, Pryce păşi pe coridor. Tommy, 
Hugh şi ceilalţi aviatori britanici din baracă îi urmară. 
Pryce nu se întoarse nici măcar o dată în timp ce acea 
ciudată procesiune traversa curtea lagărului. Nici 
măcar nu ezită atunci când trecură de poartă, iar 
santinelele erau cu degetul pe trăgaci. Chiar lângă 
barăcile comandanților era un Mercedes negru care 


aştepta cu motorul pornit. 

Visser deschise una din uşi şi o ţinu deschisă pentru 
englez. Blucher, „elveţianul”, ocoli maşina şi urcă pe 
uşa opusă. 

Dar Pryce se opri pentru o clipă în uşa maşinii şi tot 
pentru o clipă se răsuci şi aruncă o ultimă privire 
către lagăr, unde Tommy şi Hugh stăteau neputincioşi 
şi asistau la dispariţia prietenului lor. Tommy îl 
surprinse zâmbind trist şi îi făcu un ultim gest de adio 
cu mâna. Mai mulţi aviatori începură să-l ovaţioneze, 
oprindu-se brusc când unul din nemți îl împinse brutal 
pe Pryce pe bancheta din spate a automobilului şi nu-l 
mai putură vedea. 

Cu un zgomot puternic, motorul maşinii acceleră. 
Roţile răscoliră pământul ridicând nori de praf. 

Şi Visser urmări cum maşina dispărea în direcţia 
pădurii. Apoi, neamţul cu o singură mână se răsuci pe 
câlcâie victorios, având pe faţă un imens zâmbet. Se 
uită pentru o secundă în direcţia lui Tommy şi a lui 
Hugh, apoi se îndreptă către clădirea administraţiei. 
Uşa de lemn se închise în urma sa. 

Tommy aşteptă. O linişte bruscă şi copleşitoare îl 
cuprinse, aducând cu ea ură şi resemnare. Aproape că 
se aştepta să audă zgomotul unei arme descărcându- 
se. 

— Fir-ar al dracului! spuse Hugh încet, după câteva 
momente. 

Tommy observă că pe obrazul canadianului îşi 
făcuseră apariţia câteva lacrimi. 

— Suntem pe cont propriu, yankeule, adăugă Hugh. 
Nenorocit de război! Al dracului de nenorocit şi 
blestemat şi împuţit de nenorocit de război! De ce 
oricine merită cu adevărat să trăiască moare în 
blestematul ăsta de război? 


Vocea lui Hugh era plină de tristeţe. Tommy, care 
nu era sigur că poate vorbi fără ca vocea să îi trădeze 
lacrimile din ochi, tăcu. Recunoscu, de asemenea, că 
nu are absolut niciun răspuns la întrebarea lui Hugh. 

Tommy de-abia îşi mai târa picioarele prin umbrele 
tot mai lungi ale acelei după-amieze, simțind primele 
semne de răcoare alungând căldura ultimelor raze de 
soare. Se forţă să se gândească acasă, şi nu la Philip 
Pryce. Incercă să-şi imagineze Vermontul în acel 
început de primăvară. Se gândi că era o perioadă 
plină de speranţe şi de aşteptări, după o iarnă aspră. 
Fiecare fir de iaibă ce iese din solul noroios, fiecare 
boboc de floare ce se luptă să se deschidă pe ramurile 
copacilor ţinea în el speranţă. Primăvara, râurile se 
umflau din cauza zăpezilor topite şi îşi aminti că Lydiei 
îi plăcea să meargă cu bicicleta pe malul Battenkill- 
ului sau într-un loc apropiat de Mettawee, locuri în 
care se străduise să prindă păstrăvi în după-amiezele 
de vară, privind cum apa înspumată şi învolburată 
trecea anevoios printre stânci. Era ceva înviorător în a 
privi formele sinuoase şi puternice pe care le lua apa 
în acele momente; era o imagine plină de viaţă şi care 
vorbea de zilele mai bune ce aveau să vină. 

Scutură din cap şi suspină. Amintirile legate de locul 
său natal dispăreau încet. Aproape fiecare kriegie 
avea o imagine de acasă de care se agăța şi pe care se 
putea bizui în momentele de disperare şi singurătate, 
o iluzie despre cum ar putea fi dacă ar supravieţui 
războiului. Dar aceste familiare vise cu ochii deschişi, 
dintr-o dată îi părură de neatins lui Tommy. 

Se opri în mijlocul platoului de instrucţie şi rosti cu 
voce tare: „Este deja mort”. Putea vedea cadavrul lui 
Pryce întins pe jos în pădure, iar falsul elveţian 
Blutcher stând deasupra lui cu pistolul său Luger 


fumegând. Nu se mai simţise atât de brutal abandonat 
de când o văzuse pe Lovely Lydia alunecând în va- 
lurile Mediteranei, iar el se luptase singur cu ajutorul 
vestei de salvare să se menţină la suprafaţă. Ceea ce 
dorea să-şi imagineze era casa lui, fata lui şi viitorul 
său, dar tot ceea ce putea el să vadă erau barăcile 
sumbre din Stalag Luft 13, omniprezenta sârmă 
ghimpată ce-l înconjura şi recunoaşterea faptului că, 
de acum, în coşmarurile sale va apărea o nouă 
fantomă. N 

Zâmbi pentru un moment de ironia sorții. In 
imaginația sa i-l prezentă lui Phillţp Pryce pe vechiul 
său căpitan din vestul Texasului. Era lucrul care i se 
păruse cel mai potrivit în acel moment, care să-l 
împiedice să cedeze nervos şi să izbucnească în plâns. 
Se gândi că Phillip va fi rigid şi formal, la început, în 
timp ce căpitanul din Texas va fi sociabil, un pic cam 
îngâmfat, dar în acelaşi timp vioi şi entuziast. Şi 
parcă-i şi vedeau pe cei doi strângându-şi mâna şi se 
gândi că, probabil, le-ar fi luat puţin timp ca să ajungă 
să se înţeleagă unul pe celălalt - Phillip, bineînţeles, s- 
ar fi plâns că vorbesc limbi complet diferite - dar că 
vor găsi multe lucruri care să le placă amândurora, şi 
nu ar fi trecut mult până să înceapă să-şi spună 
bancuri şi să se bată prieteneşte pe spate. 

După ce trecu de colţul clădirii, îndreptându-se spre 
Baraca 101, Tommy îşi imagină prima conversaţie 
între cele două fantome. Ar fi fost destul de amuzantă, 
se gândi el, până când cei doi ar fi realizat câte lucruri 
au în comun. Zâmbi scurt, dulce-amar. Dar acest 
zâmbet nu trăda faptul că ar fi mai puţin încordat, ci 
era mai degrabă un zâmbet care avea în el un 
oarecare strop de speranţă. 

Chiar atunci auzi primele voci nervoase. Răzbatea o 


mânie profundă, o cascadă de furie şi obscenităţi. I-a 
luat mai puţin de o secundă pentru a recunoaşte vocea 
celui care ţipa - cu toate că nu putea înţelege chiar 
toate cuvintele. 

Începu să alerge, sprintând pe lângă barăci şi, când 
se apropie îndeajuns de intrarea în Baraca 101, îl 
observă pe Lincoln Scott suit pe ultima treaptă. In faţa 
sa erau adunaţi între şaptezeci şi cinci şi o sută de 
prizonieri, toţi privind în sus la aviatorul de culoare, 
într-o neliniştitoare tăcere. _ 

Faţa lui Scott era contorsionată de furie. Își ridicase 
un deget în aer şi arăta în direcţia celorlalţi: 

— Sunteţi laşi! urlă el. Până la ultimul! Laşi şi 
trişori! Tommy nu ezită; se repezi înainte către el; 
Scott îi ameninţa cu pumnul: Mă voi lupta cu fiecare 
dintre voi. Câte cinci o dată! La naiba, mă voi lupta cu 
toţi o dată, laşilor! Haideţi! Cine vrea să fie primul! 
Scott luă poziţia de luptă. Tommy putu să-i observe 
privirea cu care îl măsura pe fiecare în parte gata de 
lupta: Laşilor! strigă el din nou! Hai, care vrea o 
bucată din mine? 

Masa de oameni părea că dă în clocot, agitându-se 
înainte şi înapoi, ca apa dintr-un ibric care atinge 
temperatura de fierbere. 

— Cioroi nenorocit! strigă o voce din mulţime. 

Scott se răsuci spre locul de unde venise vocea: 

— Cioroiul e gata! Tu eşti? Hai, fir-ai al dracului să 
fii! Cine va fi primul? 

— Du-te la dracu’! Criminalule! O vei încasa de la 
plutonul de execuţie al nemților! 

— Aşa crezi tu? replică Scott cu pumnii încă 
încleştaţi în poziţie de atac. Ce, nu eşti îndeajuns de 
bărbat încât să mă înfrunţi? li vei lăsa pe nemți să 
facă munca murdară în locul tău? Laşilor! cotcodăci el 


batjocoritor la adresa tuturor. Hai! îi provocă el din 
nou. De ce să mai aşteptaţi? Nu sunteţi suficient de 
bărbaţi? 

Mulțimea începu să înainteze şi Scott se aplecă un 
pic luând poziţia de luptă a unui boxer, gata să 
încaseze, dar să şi dea. Regula de bază a boxului: 
trebuie să încasezi una pentru a da una, iar Scott 
părea pregătit să facă acest schimb. 

Tommy se apropie şi cu o voce pe cât posibil de 
convingătoare şi impunătoare strigă: 

— Ce naiba se întâmplă aici? Scott tresari uşor când 
auzi vocea lui Tommy, dar nu răspunse nimic, 
rămânând în poziţie de luptă. Ce se întâmplă? întrebă 
Tommy din nou. 

Ca un înotător de performanţă el îşi făcu loc prin 
mulţime şi, când ajunse în mijlocul lor, recunoscu doar 
câteva din feţele celor prezenţi; unii dintre ei erau 
programati să depună mărturie la proces, oameni care 
fuseseră prietenii şi colegii de baracă ai lui Vic Trader, 
dirijorul orchestrei de jaz şi chiar şi câţiva dintre 
colegii lui de dormitor. Acestea erau feţele celor 
furioşi şi Tommy era sigur că în această mulţime se 
aflau şi cei care-l ameninţaseră. 

Mulțimea surprinsă îl lăsă să înainteze şi el se opri 
la prima treaptă a Barăcii 101 şi se întoarse către 
mulţime. Lincoln Scott era chiar în spatele lui. 

— Ce se întâmplă? întreba el din nou. 

— Întreabă-l pe cioroi, rosti o voce din mulţime. El 
este cel care vrea să se bată. 

Tommy nu se întoarse către Scott, dar, în schimb, se 
aplecă către cel care vorbise: 

— Te întreb pe tine, spuse el brusc. 

Urmă un moment de ezitare, apoi omul răspunse: 

— Ei bine, eu cred că negrul ăsta culegător de 


bumbac nu prea înţelege anumite opere de artă de pe 
aici... Câţiva oameni începură să râdă. Şi pentru că nu 
prea se pricepe la artă, ei bine, el a ieşit din baracă cu 
chef de ceartă, provocându-i pe toţi aici de faţă la 
bătaie. La naiba, chiar era pregătit să o încaseze. S-ar 
fi bătut cu fiecare prizonier din lagărul ăsta în parte, 
poate mai puţin cu tine, Hart! 

Inainte ca Tommy să poată răspunde ceva, o altă 
voce se auzi răcnind de la aproape cincizeci de metri: 

— Atenţie! 

Prizonierii se întoarseră şi-l zăriră pe colonelul 
Lewis MacNamara şi pe maiorul Clark, care înaintau 
cu repeziciune spre mulţimea de oameni. Căpitanul 
Walker Townsend se agita între ei, oprindu-se la 
margine pentru a privi toată tărăşenia. Aproape în 
acelaşi timp, un grup de şase paznici germani îşi 
făcură apariţia, îndreptându-se chiar din direcţia din 
care, cu câteva secunde mai devreme, apăruse şi 
Tommy. Erau înarmaţi cu puşti şi se deplasau în 
formaţie, izbind cu putere bocancii de pământul uscat 
al lagărului. Erau conduşi de Hauptmann Visser. 

Nemţii şi cei doi ofiţeri superiori americani ajunseră 
în faţa intrării Barăcii 101 aproape în acelaşi timp. 
Soldaţii germani erau cu armele pregătite, iar Visser 
stătea în fruntea plutonului. Prizonierii luară poziţie 
de drepţi, înlemnind în locurile în care erau. 

MacNamara se deplasă încet prin mulţime, în timp 
ce în jurul său se lăsă o linişte mormântală atunci 
când începu să-l examineze pe fiecare pilot în parte. 
Era ca şi cum ofiţerul şi-ar fi imprimat în memorie 
numele şi identitatea fiecăruia. Visser rămăsese 
nemişcat la câţiva paşi mai în spate, aşteptând să vadă 
ce are de gând MacNamara să facă. SAO se deplasa 
nervos exact cum ar fi făcut un comandant ce şi-ar fi 


inspectat unitatea care are rezultate slabe. Faţa îi era 
roşie, era gata să-şi piardă cumpătul, dar arăta cu atât 
mai nervos, cu cât îi erau mai calculate toate 
mişcările. Îi lua câteva minute să ajungă la treptele 
Barăcii 101, unde mai întâi îl privi pe Tommy, fixându- 
l cu o privire rece, apoi pe Scott, pentru ca în cele din 
urmă să revină cu privirea pe Tommy. 

— În regulă, spuse el încet, cu o voce care-i trăda 
furia. Hart, te rog explică! Ce naiba se întâmplă aici? 

Tommy salută scurt şi răspunse: 

— Eu am ajuns numai cu câteva momente mai 
devreme, domnule! Caut răspuns la aceeaşi întrebare 
ca şi dumneavoastră. 

MacNamara dădu din cap: 

— Înţeleg, spuse el încet, chiar dacă era evident că 
nu înţelegea nimic din ceea ce se întâmpla acolo. 
Atunci poate locotenentul Scott va avea bunăvoința de 
a mă lămuri. 

Scott salută şi el scurt. Ezită de parcă şi-ar fi cautat 
cuvintele, apoi răspunse: 

— Domnule! l-am provocat pe aceşti oameni la 
bătaie, să trăiţi! 

— La bătaie? întrebă MacNamara. Pe toţi? 

— Da, domnule. Pe oricât de mulţi ar fi fost necesar. 
Câţiva. Toţi. Pentru mine nu contează. 

MacNamara îşi scutură capul nedumerit: 

— Ce motiv ai avea să faci acest lucru, locotenente? 

— Uşa mea, să trăiţi! 

— Uşa ta? Ce e cu uşa ta, locotenente? 

Scott făcu o pauză. Trase adânc aer în piept. 

— Priviţi şi dumneavoastră, domnule, răspunse el. 

MacNamara se pregăti să-i răspundă, apoi se opri. 

— Foarte bine, spuse el. 

Făcu un pas înainte şi imediat auzi vocea lui 


Heinrich Vissen. 

— Colonele, cred că este mai bine să te însoțesc. 

Neamţul îşi făcu loc prin mulţimea de bărbaţi care 
se dădea la o parte din calea sa. Visser urcă treptele, 
făcându-i semn lui MacNamara. 

— După tine, te rog. Arată-mi pentru ce e în stare un 
om să facă un gest atât de disperat. 

Scott îl privi pe neamţ cu dispreţ: 

— O bătaie este o bătaie, Hauptmam. Uneori riscul 
asumat nu are relevanţă pentru a lua decizia să te 
baţi. 

Visser zâmbi: 

— Acesta este principiul unui om curajos, 
locotenente! Nu al unui om pragmatic. 

MacNamara îi întrerupse brusc: 

— Scott, condu-ne! Acum, dacă se poate, te rog! 

Tommy a fost ultimul care a intrat în Baraca 101. 
Grupul de oameni se deplasă pe coridor până la ultima 
uşă care era cea a lui Scott. Se opriră cu toţii şi 
rămaseră cu ochii pe uşa de lemn. 

Cu urme adânci de cuţit cineva gravase: MORI 
CIOARĂ KKK. 

— Şi nu-i nici prea corect gramatical, spuse Scott cu 
tristeţe. 

Visser făcu un pas înainte, îşi scoase mănuşa de pe 
singura mână şi cu mişcări atente trecu cu degetul 
peste literele scrijelite în uşă. Nu spuse nimic şi apoi, 
cu grijă, ajutându-se de dinţi, îşi puse mănuşa la loc. 

MacNamara avea faţa tumefiată. Se întoarse către 
Scott: 

— Ai vreo idee, locotenente, cine anume a scris 
aceste cuvinte pe uşa ta? 

Scott dădu din cap: 

— Am plecat din cameră doar pentru a merge la 


Abort. Am lipsit doar câteva minute. Când m-am 
întors, mesajul era acolo. 

— Şi te-ai gândit că trebuie să-i tragi la răspundere 
pe toţi cei care îţi ies în cale? întrebă MacNamara, 
spumegând din ce în ce mai mult de furie cu fiecare 
cuvânt pe care-l rostea. Şi nu ai nici cea mai vagă idee 
cine ţi-a scrijelit uşa? 

Scott ezită, apoi încuviinţă din cap. 

— Da, domnule, spuse el. Exact 

In spatele lor, se auzi dintr-o dată zgomot de uşi şi 
de paşi apăsaţi. Toţi cei adunaţi în faţa dormitorului 
lui Scott se întoarseră şi-l zăriră pe comandantul Von 
Reiter, care mărşăluia pe coridor înspre ei. Era însoţit 
de doi ofiţeri, amândoi ţinând nervoşi mâinile pe 
armele automate. În spatele lor, încercând să treacă 
neobservat, dar nerăbdător să vadă ce se întâmplă, 
era Fritz Unu. 

Comandantul lagărului înaintă până la câţiva 
centimetri de uşă. După un lung moment de tăcere în 
care privise cuvintele de pe uşă, se întoarse către 
MacNamara, căutând o explicaţie. 

MacNamara nu ezită. 

Arătând cu degetul către comandant, vorbi clar şi 
răspicat: 

— Acesta este lucrul despre care v-am avertizat, 
Herr Oberst! Dacă nu am fi ajuns atât de repede eu 
şi locotenentul Hart, am fi asistat la un linşaj! 

MacNamara se întoarse către Scott: 

— Locotenente, cu toate că îţi înţeleg furia... 

— Nu încercaţi să vă scuzaţi în faţa căpitanului, 
domnule... începu Scott să-i răspundă. 

MacNamara ridică o mână, făcându-l astfel să tacă: 

— Avem de dus la bun sfârşit un proces. Avem o 
procedură de urmat! Trebuie să respectăm anumite 


regulamente! Nu vreau să am de-a face cu o revoltă! 
Nu voi tolera niciun linşaj! Şi nu-ţi voi permite să te 
angajezi în nicio luptă! Se întoarse către Von Reiter: 
Te-am avertizat, comandante, că această situaţie este 
periculoasă. Te avertizez din nou! 

Von Reiter îşi sâsâi replica la fel de furios ca şi 
interlocutorul său: 

— Trebuie să menţii controlul asupra oamenilor tăi, 
colonele MacNamara! Sau, în caz contrar, voi fi nevoit 
să iau măsuri extreme! 

Cei doi adversari se priviră cu ură. Apoi, brusc, 
MacNamara se întoarse către Tommy. 

— Vei începe luni la ora opt dimineaţa! Şi - se 
întoarse către Von Reiter - vreau o uşă nouă în 
maximum o oră! Ai înţeles? 

Von Reiter vru să-i răspundă, apoi se opri şi 
încuviinţă din cap. Schimbă câteva cuvinte în germană 
cu un subaltern, care salută bătând din călcâie şi se 
îndepărtă pe coridor. 

Comandantul german spuse: 

— Da. Vom avea grijă şi de acest lucru. 
Dumneavoastră, domnule colonel, veţi lua măsuri 
pentru a împrăştia mulţimea de afară. Corect? 

MacNamara încuviinţă: 

— Mă voi ocupa personal de asta. 

Ofiţerul superior american făcu o pauză, apoi 
adăugă: 

— Dar Oberst poate vedea şi el ameninţarea la care 
suntem supuşi cu toţii. Necazurile sunt iminente. 

— Dumneavoastră vă veţi ţine oamenii sub control! 
îi replică tăios Von Reiter. 

— Voi face tot ceea ce îmi stă în putere, răspunse 
sec MacNamara. 

Tommy gândi repede şi făcu un pas înainte: 


— Domnule! spuse el. Eu cred că ar fi mai potrivit ca 
locotenentul Scott să poată beneficia de supraveghere 
douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Sunt 
dispus să mă mut cu el în cameră. Apoi se întoarse 
către ofiţerul german şi adăugă: Dar cred că nu poate 
exista o pază de corp mai bună decât ofiţerul de zbor 
Renaday. Aş dori să am permisiunea de a-l muta din 
tabăra britanică pe toată perioada procesului. 

Von Reiter se gândi pentru un moment, apoi 
încuviinţă: 

— Dacă asta doreşti, noi nu avem nicio obiecţie din 
partea conducerii lagărului... 

MacNamara scutură din cap: 

— Probabil că este o idee bună, spuse el. 

— Hauptmann Visser, te vei ocupa de transfer, 
ordonă Von Reiter. 

— Da, spuse Tommy, privindu-l cu totală lipsă de 
simpatie pe un anume ofiţer german. El este bun la 
transferuri. 

Se gândi că, dacă, în acea secundă, ar fi avut ocazia 
să-l ucidă pe Visser, ar fi făcut-o cu plăcere, deoarece 
tot ceea ce putea vedea cu ochii minţii era faţa lui 
Phillip Pryce când fusese forţat să se urce pe bancheta 
din spate a maşinii pentru a fi apoi omorât cu sânge 
rece. 

Von Reiter măsură cu grijă ura ce se simţea între 
Tommy şi Visser, dând din cap: 

— Bine! îi spuse el lui MacNamara. Dă liber 
oamenilor! Este aproape timpul pentru apelul de 
seară. 

Germanii se întoarseră apoi toţi odată şi se 
îndepărtară pe coridor. MacNamara aşteptă o 
secundă, apoi se întoarse către Tommy Hart şi Lincoln 
Scott: 


— Locotenente Scott, ai scuzele mele, spuse 
MacNamara. Nu mai este nimic ce aş putea eu spune. 

Scott încuviinţă şi apoi salută: 

— Vă mulţumesc, domnule, spuse el. 

Apoi MacNamara se răsuci şi porni pe urmele 
germanilor pe coridor. Pentru câteva momente 
Tommy şi Scott rămaseră în hol. 

— Te-ai fi luptat cu ei? îl întrebă Tommy. 

— Da, răspunse Scott brusc. Bineînţeles! 

— Şi nu crezi ca asta este exact ceea ce îşi doresc 
ei? continuă Tommy. 

— Da, probabil că ai dreptate, concluzionă Scott. 
Dar nu aveam de ales. 

Tommy nu-i răspunse, deoarece nici el nu vedea altă 
alternativă. În schimb, spuse: 

— Cred că ar fi o idee bună să încetăm a mai face 
exact ceea ce duşmanii noştri se aşteaptă să facem. _ 

Scott deschise gura să-i răspundă, apoi ezită. In 
final aprobă din cap: 

— Ai mare dreptate în felul tău, Hart. Sunt de acord 
cu tine. 

Scott stătea încă lângă uşă. 

— Apreciez oferta ta, spuse el. Dar eu pot... 

Tommy îl întrerupse: 

— Pot pune un pat lângă perete şi Hugh ar putea să 
stea lângă uşă. În cazul în care cineva va încerca ceva 
noaptea. Nu sunt mulţi care ar avea vreo şansă sau 
care să fie dispuşi să rişte să treacă de el pentru a 
ajunge la tine. 

Scott începu din nou să vorbească, se opri şi apoi 
încuviinţă din cap. 

— Mulţumesc, spuse el. 

Tommy zâmbi. 

Observă că era pentru prima dată când auzise 


aceste cuvinte din gura aviatorului de culoare şi când 
ele chiar aveau o doză de sinceritate în ele. Îi indică 
peretele pe care îşi va pune patul. 

— Imi voi aduce lucrurile, spuse el şi apoi făcu o 
pauză. 

Un sentiment rece şi înfiorător îi trecu în acel 
moment prin tot corpul. 

Ochii lui Tommy cercetară camera, căutând puţinele 
zone libere din aceasta. 

O teamă subită îl cuprinse. Ochii lui Tommy 
cercetară încăperea. 

— Ce este? îl întrebă Scott, alarmat de privirea lui 
Tommy. 

— Scândura. Scândura cu sângele lui Vic. Cea care 
dovedeşte că a fost omorât în afara Abort-ului şi apoi 
mutat acolo. Cea pe care ţi-am lăsat-o mai devreme. 
Tommy continuă să se învârtă prin cameră, căutând-o: 
Unde naiba o fi? 

Scott se duse spre cel mai îndepărtat colţ. 

— Aici am dus-o, spuse el încet. Era chiar aici când 
am plecat la Abort. 

Amândoi au putut observa însă că scândura 
dispăruse. 


X 
Lemn de foc 

Chiar după obişnuitul Appell de seară Tommy Hart 
şi Lincoln Scott se îndreptară direct către camera 
colonelului MacNamara. Cei doi mergeau de-a lungul 
curții în ritm alert, dar fără să facă zgomot, direct 
spre Baraca 114, fără să vorbească între ei sau cu 
altcineva, trecând pe lângă grupuri mici de prizonieri 
care se pregăteau de cină. Cei mai mulți strângeau cu 
grijă diverse produse extrase din coletele Crucii Roşii, 
punând la un loc ce era comestibil - conserve de carne 
şi de cârnaţi, legume şi fructe uscate şi omniprezentul 
lapte condensat numit Klim, care era baza oricărui sos 
pe care l-ar fi putut găti. În după-amiaza aceea, 
germanii îi aprovizionaseră cu nişte pâine neagră şi 
uscată şi cu o cantitate, oricum insuficientă, de napi şi 
cartofi mucegăiţi. 

Un bucătar kriegie mai întreprinzător putea inventa 
mâncăruri incredibil de variate din alimentele pe care 
le găseai într-un pachet de la Crucea Roşie (ruladă din 
carne de porc din conservă cu garnitură de gem de 
căpşune şi fructe conservate, spre exemplu). Bucătarii 
care aveau succes cu combinaţiile lor publicau noile 
reţete în avizierele din Stalag Luft 13, iar aceste 
reţete erau încercate şi perfecţionate în zeci de 
moduri în tot lagărul. Aviatorii înlocuiseră mâncarea 
de cazan cu invențiile, iar flecare kriegie nou-venit 
învăţa să gătească şi să mănânce încet, încercând să 
facă în aşa fel în care fiecare înghiţitură, oricât de 
bizar i-ar fi fost gustul, să-i trezească amintirea 
vreunui fel mâncat în împrejurări mult mai bune şi, în 
acelaşi timp, să o facă să dureze mult mai mult decât 
ar fi meritat. În Stalag Luft 13 nimeni nu înfuleca. 

În timp ce parcurgeau culoarul barăcii, Tommy 


aruncă o privire spre Scott. Ca întotdeauna, Scott 
mărşăluia băţos, cu o încordare a feţei care exprima 
furie şi agresivitate stăpânite. Tommy se gândi că 
Scott avea un soi de duritate enigmatică pe care el 
nici măcar nu începuse s-o înţeleagă. Ţâşnea dintr-un 
puț adânc pe care Tommy se îndoia că-l va putea dibui 
vreodată. În aceeaşi clipă se întrebă la ce se gândeşte 
aviatorul negru când îl priveşte. Scott avea 
capacitatea rară de a-l face pe cel care-l însoțea să 
pară mai mic. Tommy credea că această calitate se 
datorează celor văzute de un om în viaţă şi modului în 
care sunt asimilate cele văzute, iar Lincoln Scott, cu 
siguranţă, văzuse multe. Cât despre el, nu credea că 
Vermontul şi Harvardul egalau călătoriile pe care 
Lincoln Scott le făcuse, cu toate că ambii ajunseseră 
în acelaşi loc în acelaşi moment. De un lucru era 
sigur: Scott tot nu arăta ca un prizonier de război. 
Poate pierduse din greutate - asta era inevitabil, dat 
fiind regimul alimentar simplu şi lipsit de varietate - 
dar nu avea în ochii săi negri şi jucăuşi nicio urmă de 
resemnare sau de răbdare şi acesta constituia propriul 
lui mod de a învinge. 

În ceea ce-l priveşte pe el însuşi, Tommy se întrebă 
dacă Stalag Luft 13 distrusese luptătorul din el, aşa 
cum îi topise kilogramele. Işi pierduse dorinţa? 
Încrederea? Combativitatea? Calitățile care îl fac pe 
un tânăr să privească viaţa cu speranţă? Işi punea 
uneori aceste întrebări, căutând să afle dacă va mai fi 
în stare să se folosească de aceste însuşiri când va 
avea mare nevoie de ele. 

„În special acum, se gândi el, când Phillip Pryce s-a 
dus şi numai amintirea lui mi-a mai rămas, să-mi 
spună când să mă folosesc de ele.” Tommy îşi muşcă 
buza de jos, luptându-se cu emoția. li era la fel de 


greu să şi-l imagineze pe Phillip mort pe cât de greu îi 
era să creadă că e încă viu. Era ca şi cum englezul 
fusese smuls din viaţa lui Tommy şi murise, deşi, în 
realitate, nu avea nicio dovadă. Îi făcuse cu mâna şi 
apoi dispăruse. Nicio explozie. Niciun foc. Niciun țipăt 
după ajutor. Nicio picătură de sânge. Imaginea 
zâmbetului încăpătânat, neînfricat, pe care Phillip îl 
purta pe faţă în acel ultim moment, rămas în mintea 
lui, era ca o lovitură puternică în stomac. 

Tommy mergea repede şi cadenţat alături de 
Lincoln Scott, dar se simţea singur. 

— O să vorbeşti tu, Hart? Sau trebuie s-o fac eu? 

Agresivitatea abia stăpânită a lui Scott îl smulse pe 
Tommy din gândurile sale. Răspunse rapid. 

— O să încep eu, dar ai grijă ca MacNamara să ştie 
ce simţi, înţelegi ce spun? 

Scott aprobă din cap: 

— Da, zise el coborându-şi vocea. Fii un gentleman, 
unul foarte şucărit, dar nu spune ceva care să-l 
ofenseze pe nenorocit, pentru că el e judecătorul şi ar 
putea alege să acţioneze în procesul de mâine ca şi 
cum ar fi vremea răfuielii. 

— Eşti pe-aproape, zise Tommy. 

Ajunse la uşa ofițerului superior american şi ciocăni 
de trei ori. 

În clipa în care se opriră aşteptând, Scott mormăi: 

— O să fiu un gentleman, Hart. Dar ştii, am început 
să obosesc să mă controlez tot timpul. Uneori mă 
gândesc că o să mă stăpânesc până în momentul în 
care îi voi auzi dând comanda pentru a mă împuşca. 

— Nu sunt sigur că te-ai controlat prea bine până 
acum, îi răspunse Tommy încetişor, iar Scott pufni, 
amuzat. 

Auziră o voce îndemnându-i să intre şi Scott 


deschise brusc uşa. Lewis MacNamara era aşezat pe 
pat, descălţat, cu o pereche de ochelari de vedere 
zgâriaţi şi strâmbi coborâţi pe vârful nasului. Alături 
de el, pe pătură, avea o farfurie de tablă pe jumătate 
plină cu nelipsita fiertură a prizonierilor, iar în mână 
ținea un exemplar făcut ferfeniţă din Marile 
speranţe de Dickens. Tommy recunoscu pe dată 
această combinaţie. Atitudinea tipică a unui kriegie 
faţă de mâncare: ia o gura, mestecă încet, citeşte un 
paragraf sau două, mai ia o gură. Uneori se părea că 
timpul era un inamic mai afurisit decât germanii. 

MacNamara lăsă încetişor romanul jos, privindu-i cu 
interes pe cei doi vizitatori care se apropiară până în 
centrul micii încăperi, unde se opriră în poziţie de 
drepţi. SAO ocupa, în virtutea rangului, una dintre 
puţinele încăperi cu doua paturi. În mod ciudat însă, 
maiorul Clark, colegul său de cameră, lipsea. Tommy 
avu prezenţa de spirit să arunce o privire în jur, 
gândindu-se că ar putea vedea poze lipite pe pereţi 
sau obiecte lăsate prin vreun colţ, ceva, orice care să-i 
fie de folos în a descifra personalitatea ofițerului 
superior. Dar nu găsi absolut nimic. 

— Domnilor locotenenţi... zise MacNamara, 
atingându-şi fruntea ca răspuns la salut. Va rog, pe loc 
repaus. De ce vă aflaţi aici? 

— Domnule, dorim să raportăm un furt, răspunse 
iute Tommy. 

— Un furt? 

— Exact. 

— Spuneţi, vă rog. 

— O probă foarte importantă pe care am descoperit- 
o şi pe care voiam s-o aduc mâine la proces a fost 
luată din camera domnului Scott. Bănuim ca furtul a 
avut loc în timp ce se războia cu indivizii din faţa 


Barăcii 101. Domnule, dorim să protestăm împotriva 
acestei acţiuni. 

— Ai spus probă. Ce fel de probă? 

Tommy ezită, iar ofiţerul superior adăugă rapid: 

— Nu e niciun inamic aici, domnule Hart. O să 
păstrez cu stricteţe secretul cu privire la orice 
informaţie pe care mi-o vei furniza. 

— Sunt sigur că o veţi face, domnule. 

Tommy spuse asta, dar nu o crezu niciun moment. 
Nu îndrăzni să-i arunce o privire lui Lincoln Scott. 

— Bine. Vocea lui MacNamara avea în ea o fermitate 
care ar fi putut ascunde iritare, dar Tommy nu era 
sigur. Intreb din nou: ce fel de probă? 

— Era o bucată de scândură, domnule. Ruptă din 
peretele unei clădiri. Avea pe ea urme foarte clare de 
sânge ale lui Trader Vic. Cred că profesioniştii le spun 
urme dispersate. i 

MacNamara vru să deschidă gura, dar se opri. Işi 
trecu picioarele peste marginea patului şi îşi privi o 
clipă degetele răşchirate, ascunse de ciorapii rupți. 
Apoi se îndreptă, ca şi cum ar fi devenit mai atent. 

— Zici că era o scândură? O scândură pătată cu 
sânge? 

— Da, domnule. 

— De unde ştii că era sângele căpitanului Bedford? 

— Asta este singura concluzie posibilă, domnule. 
Nimeni altcineva nu a sângerat atât de mult pe aici. 

— Asta e adevărat. Şi, după dumneata, ce dovedea 
scândura asta? 

Tommy ezită înainte de a răspunde: 

— E o probă-cheie a apărării, domnule. E legată de 
locul în care Trader Vic a fost omorât şi contrazice 
perspectiva acuzării asupra crimei. 

— Era de la Abort? 


— Nu am spus asta, domnule. 

— Era din altă parte? 

— Da, să trăiţi! 

— Şi ce crezi că dovedeşte asta? 

— Domnule, dacă putem dovedi că locul în care s-a 
comis crima a fost altul, atunci integritatea 
rechizitoriului poate fi pusă sub semnul întrebării. Ei 
susţin că domnul Scott l-a urmărit pe căpitanul 
Bedford afara din Baraca 101 şi că apoi s-au înfruntat, 
lupta având loc între clădiri, în dreptul Abortului. 
Probele care indică un scenariu diferit vin în sprijinul 
locotenentului Scott, domnule. 

MacNamara  încremeni din nou, cântărindu-şi 
cuvintele: 

— Ceea ce susţii este corect, locotenente. Şi acum 
această probă nu mai este? 

Inainte ca Tommy să poată răspunde, Scott izbucni: 

— Da, să trăiţi! A fost furată din camera mea. 
Săltată, extrasă, şutită, dosită sau şparlită! Ce cuvânt 
doriţi, domnule. Exact în momentul prielnic, când m-a 
pus dracu' să întorc spatele! 

— Măsoară-ţi vorbele, locotenente! 

Scott se holbă la ofiţerul superior american. Apoi 
cuvintele îi ţâşniră mai încet: 

— În regulă, colonele. O să-mi măsor vorbele. Cu 
siguranţă nu mi-ar plăcea să ajung în faţa plutonului 
de execuţie cu dracu' pe limbă. Ar putea ofensa 
simţurile delicate ale cuiva. 

MacNamara îl străfulgeră cu privirea pe Scott, dar 
ridică din umeri ca un soi de acceptare a furiei 
aviatorului negru, ca şi cum indignarea acestuia era 
un lucru complet lipsit de importanţă. Tommy băgă de 
seamă lucrul ăsta în tăcere, apoi făcu un mic pas 
înainte, subliniindu-şi cuvintele cu gesturi energice ale 


mâinii. 

— Domnule, vă amintiţi că într-o anumită măsură 
toate astea au pornit de la acuzaţiile lui Trader Vic că 
locotenentul Scott i-a furat ceva. Cu siguranţă, o bună 
parte din animozitatea dintre ei îşi avea rădăcinile în 
acel incident. Acum însă victima este locotenentul 
Scott, iar ceea ce a dispărut e mult mai important 
decât orice amintire de război, pachet de ţigări sau 
baton de ciocolată! 

MacNamara ridică mâna şi dădu uşor din cap: 

— Sunt conştient de asta. Ce vreţi să fac? 

Tommy zâmbi: 

— Domnule, cred că ar trebui cel puţin să fie 
întrebat fiecare membru al acuzării, sub prestare de 
jurâmânt. La urma urmelor, ei sunt cei care au de tras 
foloase de pe urma acestei acţiuni ilegale. Aş mai 
crede că, pe lângă asta, ar trebui să-l chestionăm pe 
fiecare martor al acuzării, pentru că toţi aceşti indivizi 
par să aibă aceleaşi resentimente faţă de locotenentul 
Scott, ca şi căpitanul Bedford. Şi aş mai crede că ar 
trebui să amânăm procesul de mâine. Mai mult, aş 
crede că furtul acestei probe-cheie întăreşte 
prezumția de nevinovăție a lui Scott. In multe privinţe 
furtul este dovada de facto a completei sale 
nevinovaţii. Cu siguranţă, este la fel de probabil ca 
scândura să fi fost furată de adevăratul ucigaş. 
Consider că ar trebui să respingeţi imediat acuzaţiile 
aduse locotenentului Scott. 

— În niciun caz! 

— Domnule! Apărarea a fost împiedicată de acţiunile 
ilegale şi imorale ale unora, chiar aici, în lagăr! Asta 
indică... 

— Ştiu ce indică, locotenente! Dar nu dovedeşte 
nimic. Şi nu există nicio dovadă că această probă a 


existat cu adevărat sau că ar fi condus la rezultatele 
dramatice pe care le afirmi. 

— Domnule! Aveţi cuvântul de onoare al unor 
ofiţeri! 

— Da, dar dincolo de asta... 

— Cum? interveni Scott. Cuvântul nostru e mai 
puţin relevant? Mai puţin important? Mai puţin 
adevărat? Nu cumva nu are aceeaşi greutate? Poate 
vă gândiţi că al meu e mai puţin valoros. Dar cuvântul 
de onoare al lui Hart are aceeaşi culoare ca şi cel al 
maiorului Clark sau al oricui altcuiva din Stalag Luft 
13! 

— N-am spus asta, locotenente. Nu e nimic din toate 
astea. Dar lipseşte legătura. 

MacNamara vorbi blând. Aproape ca şi cum ar fi 
încercat să fie împăciuitor. 

— Unii ofiţeri m-au văzut când aveam scândura, 
interveni Tommy. 

— Cine? De ce nu sunt cu tine aici, acum? 

Tommy revăzu într-o clipă feţele colegilor de cameră 
ai lui Trader Vic şi pe ale membrilor orchestrei de jaz 
care îl întâmpinaseră pe coridor în Baraca 101. Se 
gândi că probabil ei erau cei care furaseră scândura. 
Şi ştia că ar minţi în legătură cu furtul. Dar ştia şi cine 
nu ar fi putut să mintă. 

— Nu ştiu sigur cine erau. 

— Crezi că-i poţi găsi? 

— Nu. Cu excepţia unuia. 

— Şi cine ar fi acela? 

— Căpitanul Walker Townsend, domnule. 
Procurorul-şef. El m-a văzut cu dovada în cauză. 

Numele acesta îl făcu pe ofiţerul superior să 
pufnească şi să se ridice în picioare. Pentru câteva 
secunde păru să fie cufundat în gânduri. Se depărtă 


de cei doi, merse spre unul dintre pereţii cămăruţei, 
apoi se întoarse şi, făcând câţiva paşi mari înapoi, se 
găsi din nou în faţa celor doi locotenenţi. Tommy îl 
putea vedea socotind, aproape ca şi cum ar fi trecut în 
revistă pagubele unui avion după luptă, încercând să 
decidă dacă va mai putea zbura. Incă o dată Tommy 
înregistră reacţia ofițerului superior, ca şi tot ce 
spusese acesta. Spera că şi Lincoln Scott este la fel de 
atent. 

Brusc, MacNamara îşi flutură mâna în aer, ca şi cum 
ar fi terminat ecuaţia în minte şi scria rezultatul. 

— În regulă, domnilor. Vom rezolva aceasta 
problemă înainte de şedinţa de mâine. Veţi putea pune 
întrebările, probabil căpitanul Townsend şi acuzarea 
vor avea câteva răspunsuri pentru dumneavoastră. 

MacNamara îi privi pe cei doi tineri. Se încruntă şi 
zâmbi în acelaşi timp, însoţindu-şi gesturile cu o 
uşoară scuturătură a capului. 

— S-ar putea să fi dat lovitura, locotenente Hart. 
Una exactă şi bine plasată. Dacă va produce mari 
pagube acuzării, asta rămâne de văzut. Dar voi fi 
foarte atent la problema asta. 

Tommy dădu din cap aprobator, deşi nu era sigur că 
îl crede pe colonel şi se îndoia că Scott va lua asta 
altfel decât ca pe o minciună sfruntată. Salută. Incepu 
să se întoarcă spre ieşire. Dar Scott, lângă el, ezită. Pe 
Tommy îl trecură fiorii gândindu-se la ce vrea Scott să 
spună, dar văzu că aviatorul negru arată cu degetul 
spre romanul lăsat deschis pe patul lui MacNamara. 

— Vă place Dickens, domnule? îl întrebă deodată. 

Pe faţa colonelului MacNamara se citi un aer de 
surpriză înainte de a răspunde. 

— De fapt, ăsta este primul pe care am avut timp să- 
l citesc. Cât am fost tânăr, n-am fost niciodată prea 


atras de ficţiune. Esenţiale erau istoria şi matematica. 
Acestea erau chestiile care te ajutau să ajungi la West 
Point, iar lecturile de genul ăsta nu erau cele care te 
ţineau acolo. Cred că nici măcar un curs în care să fie 
nevoie să citeşti Dickens nu se ţinea acolo. Şi, desigur, 
n-am avut timp în toată copilăria şi în toţi anii de 
şcoală cât am acum, mulţumită nenorociţilor de 
nemţălăi. Până acum însă pare interesant 

Scott aprobă din cap. 

— Şi activitatea mea şcolară a fost dominată de 
literatura tehnică şi de manuale, domnule, zise el 
zâmbind. Dar tot mi-am făcut timp pentru clasici, 
domnule. Dickens, Dostoievski, Tolstoi, Proust, 
Shakespeare. A fost nevoie să citesc şi Homer şi 
câteva tragedii greceşti. E greu să fie considerat 
cineva bine educat fără a avea lecturi fundamentale 
din clasici, domnule. Aşa m-a învăţat mama. Ea e 
profesoară. 

— Asta se prea poate să fie adevărat, locotenente, 
răspunse MacNamara. Nu mi-am pus problema chiar 
în termenii ăştia. 

— Adevărat? Sunt surprins. Ei bine, fără nicio 
legătură cu asta, Dickens era un scriitor foarte 
interesant, să trăiţi, continuă Scott. Este un lucru 
foarte important de avut în minte când citeşti cele mai 
importante opere ale lui. 

— Care anume, locotenente? îl întrebă MacNamara. 

— Nimic nu este aşa cum pare la prima vedere, 
răspunse Scott. In asta constă geniul lui Dickens. 
Noapte bună, domnule! Lectură plăcută, mai adăugă 
el. 

Cei doi tineri aviatori ieşiră din camera ofițerului 
superior american. 

În timp ce ieşeau din Baraca 114 întunericul se 


furişa în jurul lor, transformând lumea în cenuşiul pal 
şi indistinct al apusului. Gardurile de sârmă ghimpată 
din jurul lagărului păreau tot atâtea dâre de creion 
negru scrijelite pe resturile de lumină ale zilei. Cei 
mai mulţi prizonieri erau deja în dormitoare, 
pregătindu-se de culcare şi aşteptând răcoarea nopţii 
care se strecura inexorabil în lagăr. Cei doi mai 
zăreau câte un aviator grăbindu-se mai puţin din 
cauza aerului tot mai răcoros, cât din cauza 
amenințărilor nopții.  Intunericul putea însemna 
oricând moarte, mai ales dacă încăpeai pe mâna unui 
puşti nervos şi puţin instruit care făcea de patrulă 
înarmat cu un pistol automat. Tommy se uitase, prin 
primele umbre ale serii, spre un foişor din apropiere şi 
văzuse că doi haidamaci se odihneau acolo cu armele 
sprijinite alături de ei, de parc-ar fi fost la bar. Dar 
amândoi haidamacii îi priveau cu mare atenţie, 
aşteptând ca ei să păşească mai vioi. 

— N-a fost rău, Hart, zise Scott. Privirea sa o urmă 
pe a lui Tommy spre foişor, de unde cei doi soldaţi 
germani îi priveau: Mi-a plăcut mai ales partea cu 
întoarcerea acuzațiilor. N-o să ţină, bineînţeles, dar l-a 
enervat şi i-a dat subiect de gândire pentru la noapte, 
când nemţii vor stinge lumina. Mă bucur. 

— Merita să încercăm. 

— În situaţia asta orice merită încercat. Şi ştii cui i- 
ar fi plăcut? Bătrânului insular, cel pe care l-au 
transferat. Pryce ar fi admirat manevra, chit că n-ar fi 
mers. 

— Cred că ai dreptate, îi răspunse Tommy. 

— Dar nu sunt prea multe trucuri pitite la fundul 
butoiului, nu-i aşa, Hart? 

— Nu. Dar îl mai avem pe Fenelli, doctorul în 
devenire. Mărturia lui ar trebui să arunce câteva 


îndoieli asupra lucrurilor. Şi când va termina el, îl va 
încurca de tot pe căpitanul Townsend. Dar aş fi vrut să 
avem şi altceva. Ceva concret. Poate chiar adevărata 
armă a crimei. Vreun martor. Ceva. Ceva convingător. 
De asta era blestemata de scândură atât de 
importantă. 

Scott dădu din cap: 

— Ar fi frumos. 

Mai făcură câţiva paşi, apoi Tommy îl întrebă pe 
aviatorul negru: 

— la spune-mi Scott, ce crezi despre MacNamara? 

Scott ezită, apoi puse şi el o întrebare. 

— Cum adică? Vrei să spui ca ofiţer? Ca judecător? 
Sau poate ca fiinţă umană? Care dintre ele? 

— Toate. Sau oricare dintre ele, la care vrei să 
răspunzi. Haide, Scott, zi-mi ce impresie ai? 

Tommy putu să vadă un mic rânjet apărând pe 
buzele aviatorului de culoare. 

— Ca ofiţer e un militar profesionist, ca la carte. Un 
ofiţer de carieră care îşi doreşte avansarea şi probabil 
că fiecare secundă pe care trebuie s-o petreacă aici Îi 
mănâncă zile din viaţă. E complet uitat, în vreme ce 
colegii lui de la West Point sunt afară şi fac ceea ce 
fac cei educați acolo, adică în principal trimit oamenii 
la moarte şi apoi îşi prind medalii în propriul piept, 
bucurându-se de ascensiune în grad. Ca judecător, ei 
bine, trebuie să fie mai mult sau mai puţin acelaşi gen 
şi totuşi îşi va curba de câteva ori spinarea în anumite 
momente ca să pară drept. 

— Sunt de acord, zise Tommy. Dar e o diferenţă 
între a fi drept cu adevărat şi a părea că eşti drept. 

— Bingo, îi răspunse Scott liniştit. Acum, ca 
persoană. Ei bine... Hart, ai vreo idee câţi Lewis 
MacNamara am întâlnit în viaţa mea? 


— Nu. 

— Zeci. Sute. Prea mulţi ca să-i mai număr. 

— Nu cred că înţeleg. 

Scott oftă şi dădu din cap: 

— MacNamara este genul care în public neagă 
vehement că ar avea cea mai mică prejudecată, dar 
care trage ştacheta în sus imediat ce un negrotei 
ameninţă că e în stare să treacă peste ea. Vorbeşte 
despre dreptate şi egalitate, despre atingerea standar- 
delor cerute, dar adevărul e că standardul pe care 
trebuie să-l ating eu e foarte diferit de cel pe care 
trebuie să-l atingi tu, Hart. lar al meu întotdeauna 
devine niţel mai dificil când sunt gata să-l ating. Am 
văzut mulţi MacNamara în şcolile la care am fost, din 
şcoala primară din cartierul de sud din Chicago până 
la universitate. MacNamara era polițistul irlandez 
care se plimba prin cartierul meu strângând mită şi 
punându-i pe toţi la punct. Era directorul din şcoala 
primară care ne făcea să împărţim trei elevi un 
manual şi ne împiedica să luăm cartea acasă peste 
noapte ca să studiem, dacă voiam. MacNamara era 
acolo când m-am înrolat şi am primit instructajul de 
bază. El era ofiţerul care s-a uitat pe diplomele mele, 
inclusiv pe cea de doctorat, şi apoi mi-a sugerat să mă 
fac bucătar. Sau portar la spital. Orice, numai să fie 
umil şi lipsit de importanţă. Şi pe urmă, când am luat 
cea mai mare notă la examenul de intrare în şcoala de 
pilotaj, tot un MacNamara a fost cel care a cerut să 
mai dau examenul o dată. Pentru nu ştiu ce neregulă. 
Singura neregulă a fost aceea că i-am depăşit pe toţi 
albii. Apoi, când în sfârşit am fost admis, MacNamara 
era acolo, în Alabama. Mă aştepta. Ţi-am mai spus: în 
afara taberei de instrucţii se ardeau cruci, iar înăuntru 
ne confruntam cu standarde de netrecut. Orice 


MacNamara de acolo te-ar fi exmatriculat pentru o 
singură greşeală la un examen scris. Ai fi fost 
debarcat pentru orice eroare făcută în aer, oricât de 
mică. Vrei să ştii de ce băieţii din Tuskegee sunt cei 
mai buni piloţi de luptă din trupele aeriene? Pentru că 
trebuia să fim. Cum am spus, Hart, un set de reguli 
pentru tine, altul pentru mine. Şi vrei să ştii ceva 
nostim? 

— Nostim? 

— Ei bine, zise Scott zâmbind, nu e chiar nostim. 
Hai să-i zicem ironic, bine? 

— Bine, zi! 

— Ei, bine, atunci află că, dacă o să spunem 
lucrurilor pe nume, e mult mai simplu pentru mine să 
mă descurc cu orice Vincent Bedford din lume decât 
cu vreun MacNamara. Cel puţin Trader Vic n-a 
încercat niciodată să ascundă cine era şi ce simţea. Şi 
nici n-a pretins vreodată că e drept când nu era. 

Tommy aprobă din cap. Cei doi mergeau prin aerul 
răcoros. Era o prospeţime în briza serii, una care-i 
trezea amintiri din Vermont 

— Cred că e foarte greu pentru tine, Scott. Greu şi 
frustrant, zise încet Tommy. 

— Ce? 

— Să te vezi una-două urât de fiecare persoană pe 
care o întâlneşti şi să fii al dracului de suspicios cu 
privire la tot ce se întâmplă. 

Scott dădu să răspundă, ridicând mâna dreaptă 
pentru a tăia aerul, dar se opri la jumătatea gestului, 
cu mâna întinsă înainte. Zâmbi din nou. 

— Aşa e, zise el, apoi tuşi scurt. E, într-adevăr, o 
sarcină dificilă. Își scutură capul, încă rânjind: Una 
care, aşa cum ţi-ai dat şi tu seama, pare să-mi ocupe 
fiecare clipă în care sunt treaz. Își îndreptă spatele, 


izbucnind brusc într-un hohot scurt de râs: Aici m-ai 
prins, Hart. Se pare că te subestimez întruna. 

Tommy ridică din umeri: 

— N-ai fi primul, zise el. 

— Dar tu să nu mă subestimezi, zise Scott. 

Tommy scutură din cap: 

— Asta e singurul lucru pe care mă îndoiesc că-l voi 
face vreodată, Scott. S-ar putea să nu te înţeleg şi, 
poate, nici să nu te plac. S-ar putea chiar nici să nu te 
cred pe de-a-ntregul. Dar să fiu al naibii dacă te-aş 
subestima vreodată. 

Scott zâmbi, apoi râse din nou. 

— Ştii ceva Hart? zise el deodată. Trebuie să 
recunosc că mă surprinzi încontinuu. 

—Lumea e plină de surprize. Nu e niciodată chiar 
aşa cum pare. Nu asta i-ai spus şi tu lui MacNamara 
despre lumea lui Dickens? 

Scott continuă să zâmbească şi să dea din cap: 

— Vermont, care va să zică? Ştii, n-am fost niciodată 
pe-acolo. Am fost în Boston o dată, dar era pe- 
aproape. [i-e dor? Se opri, îşi scutură capul, apoi 
adăugă: Asta e o întrebare prostească, pentru că 
răspunsul e clar. Dar am întrebat, oricum. 

— Mi-e dor de toate. De casă. De iubită. De amici. 
De soră-mea mai mică. De nenorocitul meu de câine. 
Mi-e dor de Harvard, pentru Dumnezeu, asta chiar n- 
am crezut că o s-o spun vreodată cu voce tare. Ştii de 
ce mi-e dor? De mirosuri. N-am crezut că libertatea 
are un miros al ei, dar uite că are. Dar îl simţi în aer, 
de fiecare dată când se porneşte vântul. Proaspăt. Era 
în parfumul iubitei mele când am scos-o la plimbare, 
la prima întâlnire. Şi în mâncărurile pe care le făcea 
mama duminica dimineaţa. Câteodată ies din barăci şi 
tot ce văd este sârma ghimpată, şi atunci mă gândesc 


că nu voi mai ieşi de aici şi că nu voi mai mirosi 
vreuna dintre acele arome vreodată. Nici măcar 
pentru o clipă. Deloc. 

Cei doi mai făcură câţiva paşi, până la intrarea în 
Baraca 101. Acolo Scott se opri. Cercetă împrejur să 
vadă dacă sunt urmăriţi. Se părea că sunt singuri 
acolo, în ultimele clipe ale zilei, înainte ca negura să 
cuprindă lagărul. Scott scormoni în buzunarul de la 
piept şi scoase o fotografie crăpată şi ştearsă de 
vreme. Îi aruncă o privire lungă, după care i-o înmână 
lui Tommy. _ 

— Am fost norocos, zise Scott încet. În dimineaţa 
ultimei mele misiuni am înhăţat poza lor şi am îndesat- 
o în costumul de zbor, chiar în dreptul inimii. Nu ştiu 
de ce. N-am mai făcut-o niciodată înainte. Dar sunt 
foarte bucuros că o am. g 

O lumină slabă venea dinspre uşă. Intoarse 
fotografia astfel încât lumina să cadă pe ea. Era un 
prim-plan cu o femeie tânără, brună şi graţioasă, care 
stătea într-un balansoar în sufrageria unei case 
cochete şi bine mobilate, legănând un prunc în braţe. 
Tommy se uită lung la fotografie. Observă că ochii 
femeii erau vii şi plini de bucurie. Mâna dreaptă a 
copilului era scoasă din scutece şi atingea obrazul 
mamei. 

Se simţi un mic tremur în vocea lui Lincoln Scott 
când adăugă: 

— Nu ştiu dacă li s-a spus că sunt în viaţă. E tare 
greu, Hart, să-ţi închipui că persoana pe care o iubeşti 
crede că eşti mort... se opri. 

Tommy îi dădu înapoi fotografia. 

— Minunată, spuse el. 

Era un răspuns necesar, dar nu mai puţin adevărat. 

— Sunt sigur că armata i-a informat că eşti 


prizonier. 

Scott dădu din cap: 

— Da, cred că da. Dar în cazul ăsta ar trebui să crezi 
şi că aş fi primit vreo scrisoare sau vreun pachet - 
ceva de acasă. Nu am primit. Niciun cuvânt. Mai 
aruncă o privire lungă pe fotografie înainte de-a o vâri 
în buzunar. N-am văzut niciodată copilul. S-a născut 
după ce am trecut oceanul. Asta face să-mi fie mai 
greu să-mi închipui că e adevărat. Dar este. Probabil 
că plânge foarte mult. Eu aşa făceam când eram mic 
sau cel puţin aşa îmi spunea mama. Cred că mi-ar 
plăcea să trăiesc să-l văd, fie şi numai o dată. Şi mi-ar 
plăcea să-mi văd soţia. Ezită o clipă, apoi adăugă: 
Bineînţeles, asta nu are nicio importanţă pentru tine, 
pentru MacNamara, Clark, căpitanul Townsend, nemți 
sau pentru oricine altcineva din blestematul ăsta de 
loc. Nici chiar pentru Trader Vic. Probabil că şi el voia 
să se întoarcă în Mississippi la fel ca oricine altcineva. 
Mă întreb cine îl aştepta acasă. 

— Şeful lui de la magazinul de maşini la mâna a 
doua, zise Tommy. 

Intr-un dormitor se juca bridge, cu tot atâţia chibiţi 
câţi jucători. Spre deosebire de pocher sau cupe, 
ambele cu mult mai mulţi participanţi şi cu şi mai 
mulţi băgători de seamă, jocul de bridge decurgea 
mult mai liniştit, până la ultimele mâini, care 
declanşau discuţii intense şi zgomotoase despre modul 
în care fuseseră jucate cărţile. Prizonierii iubeau 
discuţiile în contradictoriu la fel de mult precum 
iubeau jocurile; era o altă cale de a face din tânţar 
armăsar, prelungită la maximum ca să consume 
momentele frustrante ale prizonieratului. 

Uşa de la camera lui Scott, cu scrijeliturile 
jignitoare, fusese înlocuită, după cum promiseseră 


germanii. Dar când cei doi se apropiară, o găsiră 
întredeschisă. Tommy ar fi putut fi surprins, dar auzi 
pe dată murmure şi frânturi de cântec răzbătând din 
dormitor şi recunoscu vocea aspră a lui Hugh Renaday 
din mulţimea de tonuri false şi versuri obscene. 

Intrară şi îl găsiră pe canadian în timp ce îşi 
pregătea locul în care să doarmă. Puținele lucruri ale 
lui Tommy erau date la perete, cărţile de Drept erau 
înghesuite sub pat, câteva haine atârnate de o 
frânghie între două cuie. Nu era mare lucru, dar 
scăzuse din austeritatea dureroasă a camerei. Hugh 
punea pe perete un calendar vechi. Faptul că era de 
anul trecut nu avea mare importanţă. Mai important 
era portretul femeii îmbrăcate sumar şi bine dotate, 
cu ochi de ciută, care împodobea pagina lunii 
februarie a anului 1942. 

— Nu se poate fără februarie, zise Hugh retrăgându- 
se şi savurând imaginea. M-a costat două pachete de 
ţigări. Sunt hotârât să dau de ea după război şi s-o cer 
în căsătorie. La zece secunde după ce ne-om cunoaşte. 
Şi n-o să accept un refuz. 

— Caraghios, zise Tommy, cu ochii  pironiţi 
admirativ pe divă. Nu prea arată a canadiancă. Tare 
mă-ndoiesc că a mestecat vreodată untură de balenă 
sau că a aruncat un harpon după o focă. Iar în ce 
priveşte echipamentul, ei bine, nu pare să fie prea 
adecvat iernilor nordice... 

— Tommy, prietene, cred că n-ai prins şpilul. 

Râse, iar Tommy râse şi el. Apoi Hugh întinse braţul 
şi dădu noroc cu aviatorul negru, scuturându-i energic 
mâna. 

— Mă bucur că sunt aici, colega, zise el. 

— Bine-ai venit pe Titanic, îi răspunse Scott. Se 
întoarse şi se îndreptă spre patul sau, dar se opri; 


pentru o clipă rămase încremenit, apoi se răsuci 
înapoi spre Hugh: De când eşti aici? întrebă el brusc. 

Candianul păru surprins, apoi dădu din umeri: 

— Cred că de vreo jumătate de oră. Nu mi-a luat mai 
mult să despachetez şi să-mi aşez lucrurile. Fritz Unu 
m-a adus încoace, după Appell-ul din Tabăra de Sud. 
Ne-am oprit şi am semnat ceva la Visser, pe urmă la 
unul dintre adjuncţii lui Von Reiter. In principal, 
chestii cu cifre. Hârţogărie. Cred că voiau să se 
asigure că ţin bine numarătoarea în ambele lagăre. N- 
aveau chef s-o apuce la goană, cu fluierele-n gura şi cu 
alarmele pornite, căutând pe cineva care a schimbat 
tabăra. 

— Ai văzut pe cineva când ai sosit? îl întrebă Scott 
deodată. 

— Sa văd pe cineva? Bineînţeles, erau prizonieri 
peste tot. 

— Nu, vreau să spun aici, înăuntru. 

— Aici? Niciun suflet, îi răspunse Hugh. Uşa era 
închisă cum trebuie. E nouă, am băgat de seamă. Dar 
ce te frământă, colega? 

— Asta, zise Scott, arătănd către un colţ al camerei. 

Tommy se dădu mai aproape de Scott. Văzu deodată 
spre ce arăta aviatorul de culoare. Sprijinită de perete 
în colţul îndepărtat al dormitorului se afla scândura de 
lemn dispărută, care era însemnată cu sângele lui 
Trader Vic. 

Parcurse distanţa dintr-un salt, înhățând bucata de 
lemn şi răsucind-o rapid în mâini, pe faţă şi pe dos, 
pentru a o examina. Apoi Tommy ridică privirea spre 
Lincoln Scott, care rămăsese în mijlocul camerei. 

— Uită-te şi tu, zise el cu amărăciune. 

Tommy aruncă scândura spre Scott, care o prinse 
din zbor. O întoarse de câteva ori, cum făcuse şi 


Tommy. 

Dar Hugh fu primul care vorbi: 

— Tommy, prietene, care dracu' e problema? Scott, 
ce-i cu bucata aia de lemn? 

Scott îşi scutură capul şi murmură o înjurătură. 
Tommy îi răspunse la întrebare: 

— Asta-i tot ce mai avem, zise el. La fel de bine 
putea fi pusă pe foc. Azi-dimineaţă era o probă 
principală. Acum nu mai e nimic. Doar lemn de foc. 

— Nu m-am prins, zise Hugh. 

Luă lemnul din mâinile lui Scott. Acesta îi explică: 

— Cu puţin timp în urmă, Tommy a descoperit o 
scândură chiar din peretele Barăcii 105, acoperită cu 
sângele lui Trader Vic. Aveam dovada că fusese ucis în 
altă parte, nu acolo unde a fost găsit cadavrul. Dar 
cineva a făcut tot ce-a putut în ultimele ore să fure 
bucata din camera asta şi să curețe urmele de sânge 
de pe ea. Probabil a turnat apă fiartă pe ea, în fiecare 
crăpătură, pe fiecare aşchie, apoi a frecat-o cu 
dezinfectant. 

Hugh ridică scândura şi o duse la nas, amuşinând. 

— Ai dreptate. Miroase a leşie şi a săpun. 

— De parc-ar fi venit de la Abort, zise Tommy. Şi 
mă prind pe un cartuş cu ţigări că, dacă mergem la 
Baraca 105, găsim altă bucata de lemn fixată în locul 
de unde a fost smulsă asta. 

Scott dădu din cap: 

— Nu fac prinsoare, zise. La naiba! Zâmbi maliţios: 
Nu sunt proşti, adăugă precaut, cu fiecare silabă 
încărcată de tristeţe. Proşti ar fi fost dacă s-ar fi 
rezumat la a fura scândura. Dar s-o fure, să curețe 
toate urmele şi s-o pună la loc, asta a fost o mişcare 
deşteaptă, nu-i aşa, poliţistule? 

Se uită la Hugh, care dădu din cap şi continuă să 


inspecteze scândura. 

— Dac-aş avea un microscop, zise el încet, sau chiar 
şi numai o lupă! Poate aş găsi urme care au scăpat 
operaţiunii de curăţare. 

Tommy dădu din mâini neajutorat. 

— Un microscop, aici? întrebă el cinic. 

— Îmi pare rău, zise Hugh dând din umeri. La fel de 
bine puteam să cer şi un covor zburător, să ne ducă 
acasă. 

— Sunt al naibii de isteţi, continuă Scott, 
întorcându-se spre Tommy. Azi-dimineaţă aveam o 
probă clară. Acum nu avem nimic. Ba nici chiar atât. 
Şi zbang! S-au dus dovezile noastre pentru mâine- 
dimineaţă, avocate. Şi, cu asta, orice speranţă de a 
amâna procesul. 

Tommy nu răspunse nimic. Nu mai avea sens să 
adauge vreun cuvânt. 

— De fapt, interveni Hugh, acum aveţi o problemă. 
I-aţi spus lui MacNamara despre furt? 

Tommy îşi dădu seama dintr-o dată ce însemna un 
fost poliţist. 

— Da. Fir-ar al dracului! Acum avem o scândură 
care nu arată aşa cum am pretins noi. Bucata asta de 
lemn este la fel de periculoasă acum ca orice altă 
probă a acuzării. La dracu, n-o putem păstra, 
pretinzând că avea sângele lui Vic pe ea. Nimeni n-ar 
crede asta, nici pentru o secundă. Tommy se întoarse 
spre Scott: Acum avem scândura, dar faptul că o avem 
ne transformă într-o pereche de mincinoşi. 

Hugh zâmbi: 

— Dar s-ar putea să vă creadă dacă o ţineţi mai 
departe că a fost furată. 

În timp ce vorbea, Hugh luă scândura şi o sprijini cu 
grijă de pat. Apoi, în timp ce cuvintele lui se pierdeau 


între pereţii dormitorului, ridică brusc piciorul drept şi 
îl repezi în bucata de lemn. Lovitura puternică rupse 
scândura în două. O a doua lovitură, la fel de 
puternică, o transformă în surcele. 

Tommy se strâmbă, ridică din umeri şi zise: 

— Maşina de gătit e la capătul coridorului. 

— Atunci am ceva de gătit, răspunse Renaday. 

Adună bucăţile de lemn şi ieşi din încăpere. 

— Cred că scândură e încă furată, zise Scott. Mă 
întreb dacă nemernicii care au furat-o s-au gândit atât 
de departe. 

— Mă îndoiesc că au prevăzut că o vom distruge, 
răspunse Tommy. 

Se simţea destul de stânjenit că făcuseră una ca 
asta. „Primul meu caz real, gândi el, și distrug proba”. 
Dar înainte de a fi avut şansa să cântărească un picuţ 
cât de moral fusese ceea ce tocmai făcuseră cu două 
lovituri bine plasate, Lincoln Scott vorbi: 

— Mda. Probabil că mizau pe faptul că vom fi oneşti 
şi vom juca după reguli, pentru că asta am făcut până 
acum. Necazul e, Hart, că nimeni altcineva nu pare să 
joace la fel. Ia gândeşte-te: scrijeliturile de pe uşă. 
Cineva a ştiut ca asta mă va scoate din cameră. 
Cineva a ştiut că voi reacţiona în felul prostesc în care 
am făcut-o, provocându-i pe toţi la bătaie. KKK şi 
negrotei. Ca şi cum ai flutura un steag roşu în faţa 
unui taur. Şi chiar aşa m-am simţit, dând buzna afară, 
gata să mă bat cu tot lagărul, dacă ar fi fost nevoie. Şi, 
în timp ce mă făceam de râs, cineva s-a strecurat aici 
şi a şterpelit singura probă solidă pe care o aveam. Pe 
urmă, de îndată ce m-am întors iar cu spatele, pac - 
au adus-o înapoi. Dar compromisă ca probă. Şi chiar 
mai rău, pentru că scândura aia aşezată într-un colţ 
ne-ar fi făcut să părem în ochii lui MacNamara şi ai 


întregului lagăr drept doi mincinoşi. 

Lui Tommy îi trecu prin minte un gând 
înspâimântator. Inspiră încet, privindu-l fix pe Lincoln 
Scott, care continua să vorbească. Aviatorul negru 
oftă adânc. 

— Expertiza cade. Jalnica noastră dovadă e distrusă. 
Toate minciunile devin credibile. Toate adevărurile 
par incredibile. 

Tommy îşi dăduse seama, în acel moment, că, încet 
şi sigur, erau înghesuiți într-o poziţie în care tot ce 
mai rămânea din apărarea lor erau negaţiile lui Scott. 
Își dăduse brusc seama că, indiferent cât de tari ar fi 
fost, rămâneau totuşi extrem de vulnerabili. Şi orice 
discrepanţă, orice nepotrivire, puteau transforma tăria 
acelor negaţii în arme întoarse împotriva lor. 

Vru să spună toate astea, dar se opri când văzu 
expresia de disperare de pe faţa lui Lincoln Scott. 1 se 
păru, în acel moment, că furia şi frustrarea lui Scott îl 
părăsiseră în bună parte, lăsând în urmă doar o 
enormă şi inexprimabilă tristeţe. Umerii lui Scott 
căzură înainte. Își duse o mână la ochi, apăsându-i cu 
putere. Tommy îl privi lung şi îşi dădu seama, în acea 
clipă, de ce aviatorul negru îi tratase pe toţi cu 
răceală şi îi ţinuse la distanţă, încă din prima clipă de 
captivitate în Stalag Luft 13. Își dădu seama că nu e 
nimic mai dureros şi mai însingurător în lume decât să 
fii diferit şi izolat şi că singura apărare a lui Scott 
împotriva invidiei şi a rasismului, despre care ştia că-l 
aşteaptă, era să-şi învingă mai întâi propria mânie, ca 
un soldat ce era. 

Tommy îşi dădu seama că totul în acest caz era o 
capcană. Dar cea mai rea capcană era cea pe care 
Scott şi-o întinsese singur. Nepermiţând nimănui să 
ştie cine e cu adevărat, făcuse ca celorlalţi să le fie 


mai uşor să-l distrugă. Pentru că nu le-ar fi păsat. 
Nimeni nu ştia de soţia şi de copilul care-l aşteptau 
acasă, nici de tatăl său, predicatorul, care-l îndemnase 
să-şi continue studiile până la cel mai înalt nivel, sau 
de mama sa care îl sfătuise să-i citească pe clasici. 
Lincoln Scott i-a făcut pe toţi ceilalţi să creadă că e 
diferit când, de fapt, nu era chiar aşa diferit, nici pe 
departe. 

„Trebuie să fie îngrozitor, gândi Tommy, să crezi că 
lemnul şi cuiele pe care le-ai strâns pentru a ridica 
pereţi vor fi folosite pentru propriul sicriu.” 

— Aşadar, domnule avocat, ce-a mai rămas? Nu prea 
mult, nu-i aşa? _ 

Tommy nu răspunse. Îl privi pe Scott punându-şi 
mâna pe frunte, ca şi cum l-ar fi durut capul. Când îşi 
retrase mâna, îl privi pe Tommy. Cuvintele sale erau 
pline de îngrijorare, iar Tommy îşi dădu seama cât de 
greu trebuie să fie pentru cei obişnuiţi să privească 
prin cătare sau pe cerul liber pentru a-şi găsi inamicul 
şi a-l distruge să se trezească dintr-o dată că trebuie 
să facă faţă unei situaţii atât de confuze ca aceea în 
care se afla detestatul Scott. 

— Unii par să se bage singuri în încurcătură, doar 
ca să se asigure al naibii de bine că prăpăditul de 
negrotei sfârşeşte împuşcat. Şi pare al dracului de 
sigur şi că au un blestemat de plan care se desfăşoară 
rapid. 

Apoi, fără a mai scoate un cuvânt, Scott se aruncă 
pe pat, acoperindu-şi ochii cu antebraţele groase, 
oprind lumina sâcâitoare a singurului bec din 
încăpere. Ramase în aceeaşi poziţie, fără să facă nicio 
mişcare şi fără să tresară când Hugh se întoarse în 
cameră. Stătu aşa, fără să mişte, ca un om țintuit, 
până când germanii tăiară curentul, aruncându-i pe 


cei trei bărbaţi în obişnuitul întuneric deplin al 
lagărului pentru prizonieri de război. 

Acele de pe cadranul fluorescent al ceasului dăruit 
de Lydia se apropiau de miezul nopţii, iar Tommy 
constată că nu poate dormi, copleşit de o nervozitate 
neobişnuită, nu foarte deosebită de teama pe care o 
simţise în ajunul primei sale misiuni de luptă. Simţea 
îndoiala, frica, frustrarea faţă de capriciile vieţii care 
îl aduseseră în această situaţie. Uneori se gândise că 
adevărata vitejie era chiar dobândirea abilității de a 
acţiona, de a face ceea ce trebuia făcut faţă de 
sentimentele astea care îl îndemnau să găsească un 
loc mai sigur în care să se ascundă. Ascultă zgomotele 
slabe pe care le scoteau în somn ceilalţi doi, 
întrebându-se pentru o clipă de ce nu erau şi ei la fel 
de surescitaţi şi nu găseau somnul la fel de nepotrivit. 
Presupuse că în respiraţia lui Lincoln Scott se putea 
distinge resemnarea, iar în cea a lui Hugh Renaday, 
împăcarea. 

Nu simţi niciunul dintre aceste sentimente. 

Se gândea la faptul că nimic nu mersese cum 
trebuie de când Fritz Unu găsise cadavrul lui Trader 
Vic. Rutina instaurată în viaţa de lagăr - importantă şi 
pentru gardieni, şi pentru captivi - fusese profund 
deranjată şi ameninţă să fie distrusă dimineaţă, când 
va începe procesul aviatorului negru. 

Reflectă puţin la această idee, dar asta nu-l făcu 
decât să devină şi mai nedumerit. I se părea că sunt 
atâtea straturi de ură încât, pentru o clipă, se simţi 
disperat în faţa oricărei încercări de a le pune în 
ordine. Cine era urât mai tare? Scott? Germanii? 
Lagărul? Războiul? Şi cine ura? 

Tommy expiră încet şi se gândi că întrebările astea 
erau nişte armuri fragile, dar erau tot ce avea. Cu 


ochii deschişi în noapte se zgâi la tavanul 
dormitorului, dorindu-şi să facă asta acasă, privind 
cerul şi găsind pe sclipitoarea perdea celestă acelaşi 
drum pe care îl văzuse când era copil. Era ciudat, îşi 
dădu el seama, să treci prin viaţă crezând că, dacă 
unii ar putea găsi un drum familiar prin înaltul 
cerului, atunci ar crede că acelaşi drum poate fi 
descoperit printre mlaştinile şi râpele pământului. 

Acest gând îl făcu să zâmbească amar căci 
recunoscu în el influenţa lui Phillip Pryce. „Ceea ce-l 
făcea pe Phillip să fie un avocat atât de bun, gândi 
Tommy, era faptul că tot timpul se afla, din punct de 
vedere psihologic, cu un pas sau doi înainte.” Unde 
ceilalţi vedeau numai fapte brute, Phillip vedea uriaşe 
tablouri cu detalii din cele mai subtile. Nu ştia dacă va 
putea vreodată să aibă talentele lui Pryce, dar se 
gândise că, dacă ar deprinde măcar câteva, tot ar fi 
mai bine decât să nu deprindă niciuna. 

Tommy se întrebă: „Ce-ar fi spus Phillip despre 
dispariţia şi apariţia neaşteptată a bucății de lemn?” 
Respira încet. Phillip ar fi spus că trebuie să vedem 
cine ce are de câştigat. „Acuzarea ar câştiga”, îşi zise. 
Dar atunci Phillip ar fi întrebat: „Şi cine altcineva?” 
Oamenii care-l urăsc pe Scott pentru pielea lui; şi 
aceştia ar câştiga. Cei care nu ar avea de câştigat ar fi 
cei din apărare şi germanii. 

Continuă să inspire şi să expire rar. 

„Asta era o combinaţie ciudată”, gândi Tommy. Apoi 
se întrebă: „De partea cui sunt ceilalţi?” 

Nu ştia răspunsul la această întrebare. 

Ca o rafală violentă de ploaie ce se abate asupra 
unui lac rece de munte, provocând clăbuci în apele 
liniştite, Tommy dansa printre toate gândurile 
contradictorii care-l frământau. Unii voiau ca Scott să 


fie executat din cauză că era negru. Unii voiau ca 
Scott să fie executat pentru că era ucigaş. Unii voiau 
ca Scott să fie executat din răzbunare. 

Inspiră adâne, ţinându-şi răsuflarea. 

„Phillip avea dreptate, îşi dădu el seama deodată. 
Privesc lucrurile de-a-ndoaselea. Adevărata întrebare 
este: Cine îl voia mort pe Vincent Bedford?” 

Nu ştia. Dar cineva ştia, iar el încă n-avea nicio idee 
cine. 

Întrebările produseră un vacarm în capul său, aşa 
încât, atunci când sunetul înfundat al paşilor din 
spatele uşii închise a dormitorului ajunse în sfârşit la 
urechea sa, se sperie. Era un sunet înăbuşit, al unor 
oameni în ciorapi deplasându-se cu grijă, pentru a 
păstra secretul deplasării. 

Simţi brusc un nod în gât şi inima începu să-i bată 
cu putere. 

Pentru o clipă crezu că vor fi atacați şi se ridică într- 
un cot, gata să dea alarma pentru Scott şi Renaday. Își 
întinse mâna în întuneric, căutând ceva care să poată 
servi ca armă. Dar în clipa aceea de ezitare paşii 
părură să se audă mai slab. Se aplecă înainte, 
ascultând încordat, şi îi auzi pierzându-se grăbit pe 
coridorul central. Răsuflă din nou adânc, încercând să 
se liniştească. Consideră că era doar un kriegie 
oarecare, nevoit să folosească, târziu în noapte, 
singura toaletă din interior. Aceeaşi toaletă care 
provocase atâtea necazuri. 

Apoi se răzgândi şi îşi spuse că era greşit. Erau două 
sau, mult mai probabil, trei rânduri de paşi dincolo de 
uşă. Trei oameni încercând să se deplaseze în linişte, 
cu un singur scop. Nu un aviator singuratic ce se 
simţea rău. Apoi îşi dădu seama că sunetele nu 
fuseseră urmate de acela al apei trase la toaletă. 


Tommy se dădu jos din pat în linişte şi merse în 
vârful picioarelor prin cameră, ca să fie sigur că nu-i 
va tulbura pe colegi. Işi lipi urechea de lemnul gros al 
uşii, dar nu putu auzi nimic altceva. Întunericul părea 
desăvârşit, cu excepţia luminii palide a unui proiector 
rătăcit ce mătura pereţii exteriori şi acoperişurile, 
trecând prin crăpăturile obloanelor de lemn ce 
acopereau ferestrele. 

Incet şi cu precauţie, deschise foarte puţin uşa, ca 
să se poată strecura prin ea fără zgomot. Ajuns în 
coridor se ghemui, încercând să se ascundă. Se târî 
încetişor, pe burtă, atent la orice zgomot. Dar în locul 
zgomotului se trezi cu un licăr de lumină în ochi. În 
capătul clădirii, la intrarea îndepărtată pe care el şi 
Scott o folosiseră pentru propria escapadă nocturnă, 
Tommy văzu flacăra unei lumânări. Lumina era la fel 
cu cea a unei stele singuratice şi îndepărtate. 

Rămase nemişcat, privind lumânarea. La început nu- 
şi putu da seama câţi oameni aşteptau lângă uşă, dar 
nu era numai unul. Reuşi să distingă raza 
proiectorului chiar când se apropia de intrare. 
Reflectorul se învârtea înfricoşător prin tot lagărul. 
Chiar în acea clipă lumânarea fu stinsă. 

Auzi scârţâitul uşii din faţă a Barăcii 101 care se 
deschise, iar după câteva secunde micul zgomot 
înăbuşit cu care fu închisă. 

„Doi oameni”, se gândi el. Apoi se corectă brusc. 
„Trei oameni.” 

Trei oameni au ieşit pe uşa din faţă la câteva minute 
după miezul nopţii. 

Au folosit lumina unei lumânări, aşa cum făcuse el 
cu Scott, ca să-şi încalţe ghetele de zbor în timp ce 
aşteptau să treacă raza proiectorului. Apoi, la fel cum 
făcuse şi el cu Lincoln Scott în urmă cu câteva nopţi, 


s-au aruncat în întuneric, deplasându-se la adăpostul 
ei. 

Respiră din nou lung şi adânc. „Trei era foarte 
riscant”, se gândi el. Un grup prea mare şi greu de 
coordonat ca să se strecoare afară. Unul era cel mai 
uşor, dacă te mişcai cu grijă şi răbdare. Şi în doi, aşa 
cum îşi dăduse seama când fusese cu Scott, era dificil. 
Trebuiau să lucreze coordonat, ca două avioane de 
luptă lansând un atac: un avion la conducere, celălalt 
acoperindu-i flancul. Doi oameni aveau tendinţa să 
vorbească între ei, fie şi în şoaptă. In doi creştea 
considerabil şansa de a fi prinşi. 

Dar trei oameni, ieşind unul după celălalt, ca şi cum 
ar plonja dintr-un bombardier lovit într-un cer plin de 
proiectile şi de avioane în picaj şi căzând liber înainte 
de a li deschide paraşuta, trei era foarte riscant, 
aproape nebunesc. Trei oameni vor face prea mult 
zgomot, fără doar şi poate. Trei oameni vor găsi mult 
mai puţine locuri întunecate în care să se poată 
ascunde. Mişcarea exagerată a trei oameni era foarte 
susceptibilă de a atrage atenţia haidamacilor din 
foişoare, indiferent cât de adormiţi şi de neatenţi ar fi 
fost. Trei însemna un risc enorm. 

Aşadar, recompensa pentru cei trei trebuia să fie 
foarte mare. 

Se ridică lipit de zid, înainte de a se strecura înapoi 
în dormitorul lui Scott. 

Trei oameni pe coridor furișându-se afară în noapte. 

Trei oameni riscându-şi vieţile în ajunul procesului. 

Tommy nu ştia cum se leagă aceste lucruri, dar se 
gândi că ar fi bine să afle. Numai că nu ştia cum. 


XI 
Opt fix 

Unul dintre copoii mai puţin eficienţi numărase 
pentru a treia oară formaţia aviatorilor, iar când 
începu din nou trecând printre cele cinci şiruri cu 
monotonul său ein, zwei, drei, fu întâmpinat de către 
prizonierii aliniaţi cu obişnuitele miorlăituri, insulte şi 
chirăituri generale. Oamenii tropăiau mărunt în aerul 
umed şi rece al dimineţii, făcut şi mai vitreg de o briză 
tăioasă care bătea dinspre nord. Cerul de deasupra lor 
era de un gri-vineţiu, brăzdat de două dungi roşietice 
la orizontul dinspre miazănoapte, încă o dovadă a 
faptului că în Germania vremea părea a nu se putea 
niciodată decide, părând să fie prinsă pe vecie între 
iarnă şi primăvară. Tommy îşi băgă capul între umeri 
să se apere de vânt, dârdâind uşor în lumina slabă a 
primei ore de după răsărit şi întrebându-se unde 
dispăruse căldura zilei precedente, încă plin de 
îndoială cu privire la adunarea fixată la opt dimineaţa. 
Chiar în dreapta sa, Hugh ţopăia ca să-şi pună sângele 
în mişcare şi îl înjura pe copoi: i 

— Numără bine de data asta, idiot nenorocit! In 
stânga lui Tommy, Lincoln Scott stătea nemişcat, ca şi 
cum frigul şi umezeala nu l-ar fi afectat. Obrazul 
aviatorului negru strălucea, de parcă ar fi plâns. 

Copoiul ezită, holbându-se la carnețelul pe care nota 
cifre. Acest gest de ezitare, indicând faptul că ar putea 
începe a cincea oară numărătoarea, aduse o cascadă 
de obscenităţi şi de ameninţări inutile din partea 
prizonierilor aliaţi. Chiar şi Tommy, care de obicei 
rămânea tăcut în timpul acestor vociferări, mormăi 
pentru sine un „Hristoase, hai odată...” în timp ce o 
pală ascuţită de vânt îi pătrunse prin jacheta jerpelită 
din piele. 


Dar se opri când auzi vocea din spatele său 
spunându-i încetişor: 

— Hart? Poate am ceva pentru tine. 

Impietri şi rămase aşa, aşteptându-se mai mult la o 
insultă. Vocea părea familiară şi, după un timp, îşi 
dădu seama că venea de la un căpitan din New York, 
care locuia într-unul dintre dormitoarele de pe partea 
cealaltă a coridorului. Căpitanul fusese pilot de luptă, 
ca şi Scott, fiind doborât în timp ce escorta avioane B- 
17 într-un raid asupra Marelui B, cum se numea 
Berlinul în jargonul aliaţilor. 

— Incă mai cauţi informaţii, Hart? Sau ai destule? 

Tommy dădu din cap, dar nu se întoarse către omul 
aflat în rândul din spatele lui. Lincoln Scott şi Hugh 
Renaday rămaseră şi ei la fel de nemişcaţi. 

— Ascult, zise Tommy. Ce vrei să spui? 

— Ce mă călca pe nervi, pricepi, continuă pilotul, e 
felul în care Bedford reuşea să obţină întotdeauna 
orice îi trebuia cuiva. Mai multă mâncare. Mai multe 
haine. Mai mult din toate. Aveai nevoie de aia, găseai 
la el. De ailaltă? Şi p-aia o găseai la el. Şi pentru orice 
lua mai mult decât erai dispus să dai. Nu părea cine 
ştie ce cinstit. Se presupune că fiecare avem prin 
traistă mai mult sau mai puţin aceleaşi lucruri, dar, cu 
siguranţă, nu era cazul pentru Trader Vic. 

— Sunt conştient. Uneori, părea să fie singurul 
kriegie din lagărul ăsta care nu slăbise nici măcar un 
gram, răspunse Tommy. 

Celălalt mormăi în semn de aprobare: 

— Ei, zise căpitanul, bineînţeles că, pe de altă parte, 
cu siguranţă că nici n-a sfârşit-o în mod obişnuit. 

Tommy aprobă din cap. Asta era adevărat, dar, 
desigur, nu era nicio garanţie că nu vor sfârşi cu toţii 
morţi ca Vincent Bedford. Nu spuse asta cu voce tare, 


deşi ştia că nu e prea departe de ceea ce gândeşte 
fiecare aviator când se trezeşte şi, cu siguranţă, nici 
de ce apărea în visurile multora dintre ei. Era unul 
dintre crezurile prizonierilor de război: „Nu vorbi 
despre ceea ce te înspăimântă, căci, cu siguranţă, se 
va întâmpla”. 

— Aşa e, zise Tommy. Dar parcă voiai să-mi spui 
ceva? 

Dintre rânduri, din dreapta lui Tommy, se pornise 
un cor de ţipete şi bombăneli furioase. Tommy îşi 
închipui că, din nou, copoiul care număra greşise. 
New-yorkezul ezită, ca şi cum ar fi cântărit bine ceea 
ce avea de spus. Apoi mormăi vreo două înjurături, 
semn că, dacă avusese vreo reticenţă, aceasta fusese 
învinsă: 

— Vic a făcut, chiar înaintea morţii, vreo două 
tranzacţii care mi-au atras atenţia, zise el. Nu numai 
mie, la naiba! Au mai remarcat vreo doi băieţi că era 
foarte ocupat. Vreau să spun, mai ocupat decât de 
obicei, iar de obicei el era ocupat tot timpul, dacă- 
nţelegi ce vreau să spun. 

— Spune mai departe, zise Tommy încet. 

Pilotul de luptă pufni, ca şi cum amintirea i s-ar fi 
părut dezgustătoare. 

— Omule, unul dintre lucrurile pe care le avea l-am 
văzut doar o dată, dar îmi amintesc că m-am întrebat 
cine naiba ar vrea aşa ceva? Mi-am închipuit că 
trebuia să fie un soi de suvenir al timpurilor grele, 
'telegi, dar sigur era unul neobişnuit, pen'că, dacă l-ar 
fi găsit nemţălăii în vreuna dintre blestematele de 
percheziţii prin clădiri, am fi plătit al dracului de 
scump, aşa că eu, unul, nu l-aş fi luat, dar... 

— Ce tot spui acolo? întrebă Tommy, probabil pe un 
ton mai ridicat decât de obicei, dar totuşi încet. 


Căpitanul din New York se opri din nou, apoi 
continuă: 

— Era un cuţit. Ca un cuţit, dar era special. Cam la 
fel cu cel pe care Von Reiter îl poartă când îşi îmbracă 
uniforma aia de mers în vizită la şefi. 

— Ca un pumnal? Foarte subţire şi lung? 

— Exact. Şi, în plus, era special pentru SS. Am văzut 
că avea unul din craniile alea cap de mort pe mâner. 
Chiar de nazist. De fapt, asta era şmecheria. Ăla 
probabil că se primeşte numai dacă faci ceva ieşit din 
comun pentru ţara-mumă, 'ţelegi. Cum ar fi să arzi 
cărţi, să snopeşti în bătaie femei şi copii sau să 
împuşti ruşi neînarmaţi. Oricum, eu, unul, nu l-aş fi 
luat de suvenir. Nu, dom'le! Eşti prins cu el în traistă, 
nemţii sunt în stare să te bage două săptămâni la 
carceră. Ei iau în serios ţinuta de paradă. Nemţii ăştia 
n-au pic de simţ al umorului. 

— Unde l-ai văzut? 

— Îl avea Vic. L-am văzut doar o dată. Eram la el în 
cameră, jucând cărţi cu colegii lui, când a venit cu 
pumnalul. N-a spus pentru cine e, dar a făcut să pară 
ca şi cum careva ar fi plătit din greu pentru el. O mare 
tranzacţie, am impresia. Cineva dorea rău de tot 
cuțitul acela. L-a pus deoparte, cu restul prăzii sale, n- 
aş putea spune pentru cine era. Nu prea m-am mai 
gândit la asta până când Vic a murit şi s-a auzit că 
fusese ucis cu un cuţit. M-am întrebat atunci dacă n-o 
fi chiar cuţitu' ăla. Apoi am auzit că era ceva 
improvizat de Scott. După care am auzit un zvon că 
poate n-a fost şi am început să mă gândesc iar la 
cuțitul ăla. Oricum, nu ştiu dacă ţi-e de ajutor sau nu, 
Hart, da’ am crezut că te-ar interesa. Aş vrea să fi 
ştiut pentru cine era. Asta ar fi fost de mult mai mare 
ajutor. Oricum, e ceva. Undeva, în lagărul ăsta jalnic, 


un pumnal SS. M-aş gândi la asta, de-aş fi în locul tău. 
Şi-ar fi şi ceva nemaipomenit dacă s-ar dovedi că 
Trader Vic a fost omorât cu o armă pe care o vânduse. 

— De unde crezi că o avea? 

Căpitanul din New York zâmbi, pufnind uşor: 

— Numai un copoi avea aşa fineţuri, Hart. Doar se 
ştie. 

Tommy dădu din cap. Fritz Unu, desigur! 

Auzi, în acea clipă, o ezitare în vocea căpitanului, 
care continuă: 

— Mai e un lucru care nu-mi dă pace. Nu ştiu dacă-i 
important sau nu... 

— Dă-i drumul, zise Tommy. 

— Ar putea să nu fie nimic. Vreau să zic, cine mai 
ştie de căcatul ăsta? 

— Ce era? 

— Îţi aminteşti, acu’ vreo două săptămâni, când 
tunelul de la 109 s-a prăbuşit? Cel în care doi tipi au 
fost surprinşi şi au murit? 

— Bineînţeles. Cine nu-şi aminteşte? 

— Mda, chiar. E sigur ca naiba că MacNamara şi 
Clark îşi amintesc. Cred că ei contau pe nemernicul 
ăla. Oricum, chiar în timpul ăla Vic era foarte ocupat. 
Vreau să zic - ocupat de tot. L-am văzut tupilându-se 
afară la miezu' nopţii, nu numai o dată. 

— Cum de ştii toate astea? 

Căpitanul râse scurt. 

— "Aide, Hart, sunt câteva întrebări pe care nu ţi-ai 
dori să le pui, în afară de cazul în care ai vreun motiv 
special. Uită-te la mine, omule! N-am mai mult de unu 
optzeci. Abia am trecut baremul fizic pentru piloţi cu 
înălţimea mea. Şi pe vremuri eram mecanic la metrou. 
Acuma asta ar trebui să-ţi spună că poate pentru că 
nu sunt aşa mare şi înalt ca un student, aşa cum 


sunteţi tu şi cu Scott, cineva ar fi putut avea, din când 
în când, câte o treabă speciala pentru mine. Pricepi, 
genu' de treabă la care nu e mare avantaj să fii înalt; 
tre’ să nu te superi prea tare că te murdăreşti pe 
mâini şi îţi e al dracului de folositor să fii obişnuit să 
stai sub pământ. 

— M-am prins, zise Tommy, dând din cap. 

Pilotul continuă: 

— Ştii, în noaptea în care au murit tipii ăia, eu 
trebea să fiu cu ei. De n-ar fi fost sinusurile mele 
iritate, acu’ eram şi eu îngropat în țarină. Împreună cu 
ei. M-am gândit mult la asta. 

— Norocos. 

Pilotul făcu o pauză, apoi continuă: 

— Mda, aşa cred. Norocul e o chestie ciudata. 
Câteodată e tare greu să spui cine-l are şi cine ba, 
pricepi ce vreau să zic? Uite-l pe Scott. Intreabă-l pe 
el de noroc, Hart. Toţi piloţii de luptă ştiu ce e 
norocul. Sau nenorocul. Orice ţi-ar fi pregătit soarta, 
îţi pune deoparte şi ceva noroc. Intră în fişa postului. 

— Aşadar, ce vrei să spui cu asta? 

— Spun doar atât: am auzit, dintr-o sursă care chiar 
e de încredere, că Trader Vic pusese mâna pe ceva 
marfă deosebită, chiar în perioada aia. Marfă pe care 
niscai băieţi dinăuntru ar fi găsit-o foarte valoroasă. 
Cum ar fi acte de identitate nemţeşti, permise de 
trecere şi ceva bânuţi. Mărci din Reich şi alte chestii 
de genul ăsta. Şi a mai venit şi cu o chestie foarte 
interesantă: un Mers al trenurilor. Pe bune, o 
adevărată afacere informaţia asta. Acuma, nu e ăsta 
tipul de informaţie care poate veni dintr-un singur loc 
şi care costă al dracului de mult, şi pentru obţinerea 
căreia niscai oameni de p'aci ar face orice? Şi chiar 
orice vreau să spun. 


— Când i-am văzut împărțind bunurile lui Vic după 
ce a fost ucis nu era nimic de felul ăsta, zise Tommy. 

— Nu. Şi nici n-ar fi putut fi, pentru că lucruri ca 
acelea de care vorbesc mergeau direct la cine trebuie. 
Indiferent cât de bine şi-ar fi ascuns marfa, 
documentele şi hârtiile, şi căcaturile alea ar fi fost 
foarte periculoase. Şi n-ai fi putut fi niciodată sigur că 
neamţul de la care venea marfa nu va da buzna peste 
tine cu gaşca de haidamaci, răscolindu-ţi bârlogul. Iar 
dacă găseau vreunul dintre lucrurile alea, probabil că 
ar fi înhăţat tot ce-aveai înainte de a te trimite la 
carceră pentru următorii o sută de ani, aşa că era 
marfă pe care ai fi vrut s-o plasezi destinatarului al 
dracu' de repede, pricepi? Băieţii care aveau ce face 
cu marfa aia ştiau ei bine ce-i de făcut şi ar fi trecut la 
treabă fuguţa, pricepi? 

— Cred c-am înţeles... începu Tommy, dar fu 
întrerupt imediat de căpitanul care stătea în spatele 
lui. 

— Da’ n-ai cum, pen'că nici io nu m-am prins. Tipii 
ăia au fost omorâţi în tunel şi p'ormă, imediat, Bedford 
a făcut rost de toate hârtiile alea de valoare, orarele şi 
prostiile alea de care avea nevoie comitetul de 
evadare care, apropo, nici nu ştiu din cine era format. 
Chiar şi când săpam n-aveam habar cine dracu' plă- 
nuia să dea reprezentaţia. Tot ce-i interesa era câţi 
metri am săpat şi câţi mai aveam de săpat. Dar ştiu 
asta: şi-ar fi dat ce aveau mai scump pentru hârtiile 
alea... 

Pilotul râse din nou pufuind, de parcă ar fi făcut din 
greşeală o glumă. 

— La dracu', zise el deodată, chiar arătau cu toţii ca 
nenorocitul de nazist Visser, care se furişează p'aici şi 
e tot timpul cu ochii lui porcini pe tine, Hart. 


Chiar şi Tommy zâmbi gândindu-se la asta. New- 
yorkezul tuşi, apoi continuă: 

— Da' cred că marfa a devenit inutilă pentru oricine 
ar încerca să evadeze, pen'că nemţii aruncă acum saci 
cu nisip în tunel, ca să-l astupe. Sincronizarea s-a cam 
dus. Vreau să zic, aveau nevoie de marfă înainte ca 
nenorocitul de tunel să fie săpat. Cu săptămâni 
înainte, aşa încât falsificatorii să aibă timp să 
pregătească documentele şi croitorii - hainele pentru 
evadare, iar tipii care se pregăteau s-o tulească să 
poată memora Mersul trenurilor şi să exerseze 
pronunția pe nemţeşte. Nu după, cum le-a adus Vic. 
Poate tu reuşeşti s-o descâlceşti p'asta, Hart. Da’ eu 
nu pot şi nu mi-o pot scoate din cap, mă enervează. 

Tommy dădu din cap, dar nu răspunse imediat, gân- 
dindu-se bine. 

— Încă mai sapi? întrebă el deodată. 

Căpitanul ezită, apoi răspunse cu un tremur în voce: 

— Nu trebuie să răspund la întrebarea asta, Hart, 
iar tu ştii că nu trebuia s-o pui. 

— Îmi cer scuze, îi răspunse Tommy. Ai dreptate. 

Bărbatul avu o uşoară ezitare, apoi continuă: 

— Da’ ce dracu', Hart, vreau s-o tai de-aici. Aşa de 
tare vreau s-o tai, încât uneori mă gândesc că asta e 
mai important ca orice. N-am fost închis niciodată şi 
sunt al naibii de sigur că nici nu voi mai fi vreodată. 
Când m-oi întoarce în Manhattan, îţi spun io, n-o să 
fac niciun pas pe-alături, jur. Când munceşti sub 
pământ numai la asta te gândeşti. Cu tot nisipul şi 
praful de-acolo, închis, abia respirând şi abia văzând 
câte ceva îţi spun, e ca şi cum ţi-ai săpa propriul 
mormânt. Tragi spaima morţii. 

În clipa aceea Hugh, care se străduia să prindă 
cuvintele pilotului, interveni: 


— Poate vreunul dintre prietenii lui Vic ar putea da 
nişte răspunsuri despre locul unde se află acum cuțitul 
ăla şi documentele dispărute, ce zici? 

Căpitanul new-yorkez izbucni într-un râs scurt şi 
ciudat, pe jumătate tuşind, pe jumătate pufnind 
amuzat: 

— Prietenii lui Vic? Prieteni? Omule, întotdeauna o 
dai în bară. 

— Ce vrei să spui? îl întrebă Tommy. 

Pilotul se codi, apoi zise încet: 

— Îi ştii pe toţi tipii ăia, cei care-i taie calea lui Scott 
întruna? Colegii de cameră ai lui Vic şi ceilalţi? Cei 
care fac tot timpul necazuri? 

— Mda, îi ştim, zise Hugh amârât. 

— Ei bine, obişnuiesc să spună că erau prietenii lui 
Vic. Că Vic avea grijă de ei şi toate alea. Dă-mi voie să- 
ţi spun, astea-s bazaconii. Căcat sută-n sută. Bune 
pentru o explicaţie oarecum plauzibilă pentru ce i-au 
făcut lui Scott, dar pe care mulţi dintre noi, cei de-aici, 
nu o acceptă, zău aşa. Da’ să-ţi zic io ceva, Hart. 
Trader Vic nu-l ajuta decât pe Trader Vic. Pe nimeni 
altcineva. Vic n-avea prieteni. Niciunul. De niciun fel. 
Se opri, apoi adăugă: S-ar putea să vrei să te mai 
gândeşti la asta. 

Din faţa rândurilor, un aghiotant german strigă: 

— Achtung! Atenţie! 

Tommy ridică uşor capul şi văzu că Von Reiter 
sosise în faţa formaţiei şi primea onorul de la copoii 
care reuşiseră, în sfârşit, să termine numărătoarea. 
Toţi prizonierii erau prezenţi şi numărați. Altă zi 
înăuntru era gata să înceapă. MacNamara fu chemat 
în faţă, unde, după obişnuitul raport scurt între ofiţerii 
comandanţi, se întoarse şi comandă ruperea 
rândurilor pentru aviatorii aliaţi. In timp ce formaţia 


se împrăştia, Tommy se răsuci repede, pentru a 
încerca să-l prindă pe căpitanul din New York, dar 
pilotul se topise deja în masa de prizonieri care se 
agitau în jur, înainte de a-şi începe noua zi în 
captivitate. Doar că ziua asta aducea cu ea 
promisiunea de a fi foarte diferită de cele anterioare. 

Tommy nu se deplasase mai mult de zece metri 
printre aviatorii care se împrăştiau, când se auzi 
strigat pe nume. Se întoarse şi îl văzu pe Walker 
Townsend fluturându-şi mâna spre el. Se opri, 
simţindu-i pe Hugh Renaday şi pe Lincoln Scott 
apropiindu-se de el, şi îl priviră toţi trei pe căpitanul 
din Richmond care se repezea spre ei. Avea pe buze 
obişnuitul său zâmbet strâmb, iar şapca îi era împinsă 
spre ceafă, dându-i un aer relaxat, în contrast cu 
vântul muşcător în bătaia căruia stăteau cu toţii. 

— Căpitane? zise Tommy. 

— 'Neaţa băieţi, răspunse Townsend vesel. Al naibii 
de sigur, vom fi bucuroşi să ajungem acasă, în 
Virginia. Aici e ca naiba, ar trebui să se-arate vara şi 
totuşi dimineaţa asta parc-ar fi de iarnă. Cum de vrea 
cineva să trăiască în ţara asta? Ia zi, Tommy, sunteţi 
gata pentru uvertura micului nostru spectacol? 

— Mi-ar prinde bine ceva mai mult timp, îi răspunse 
Tommy. 

— Ei, lasă, îmi pare că şi până acum ai fost grozav 
de ocupat, răspunse Townsend. Şi nu cred că cineva 
are de gând să amâne ceva. Oricum, mă întrebam 
dacă mă poţi însoţi până mai încolo, lângă Baraca 122, 
unde colonelul MacNamara vrea să ne spună un 
cuvânt-două înainte de evenimentele din dimineaţa 
asta. 

Tommy ridică privirea inspectând şirul de barăci. 
Baraca 122 era dintre cele mai izolate. 


— Domnule Renaday, ne poţi însoţi şi dumneata! 

— Chiar şi Scott, dacă e ceva legat de caz, zise 
Tommy. 

Pe faţa lui Walker Townsend apărură mici semne de 
iritare, înainte de a-şi relua rânjetul. 

— Desigur. E normal. Domnilor, cred că îl facem pe 
ofiţerul nostru superior să ne aştepte... 

Tommy aprobă din cap şi îl urmară cu toţii prin 
lumina şi frigul dimineţii. După câţiva metri Tommy 
încetini puţin. Îi făcu un semn discret din cap lui Hugh 
Renaday, care înţelese imediat, acceleră puţin şi 
începu să păşească lângă procuror, rupând deodată 
liniştea. 

— N-am fost niciodată în Virginia, căpitane. 
Dumneata ai fost vreodată în Canada? Nouă ne place 
să credem că atunci când Dumnezeu a făcut celelalte 
ţări doar exersa, dar când a făcut Canada I-a ieşit, în 
sfârşit, cum trebuie... 

Tommy lăsă câţiva paşi între el şi cei dinainte, iar 
Lincoln Scott, observând manevra, i se alatură. 

— Această mică întâlnire n-ar fi trebuit de fapt să 
aibă loc, nu-i aşa, Hart? îl întrebă aviatorul de culoare. 

— Bineînţeles. Ţine ochii mari şi urechile bine 
deschise... 

— Şi gura închisă? 

Tommy ridică din umeri şi aprobă din cap. 

— Nu strică niciodată să-ţi ţii cărţile ferite de ochii 
celorlalţi. p 

— Asta e atitudine de alb, Hart. In cazul meu, adică 
date fiind circumstanțele, ai putea spune, ei bine, 
rareori ajută. Dar asta e o distincție mai complicată. 
Ar trebui să vorbim despre ea în condiții mai bune. 
Presupunând că voi scăpa din toate astea cu viață. 

— Presupunând că vom scăpa toți cu viață din toate 


astea. 

Scott izbucni în râs: 

— Da, destul de adevărat. Nu e criză de oameni 
morţi în războiul ăsta. 

Cu toţii îl puteau vedea pe ofiţerul superior 
american plimbându-se prin faţa intrării în baracă şi 
fumând grăbit. Lîngă el stătea maiorul Clark, învăluit 
şi el în fum de ţigară amestecat cu aburul cenuşiu şi 
vaporos pe care fiecare dintre ei îl scotea când respira 
în aerul rece. MacNamara trase un ultim fum, lung, 
apoi strivi mucul sub cizmă. Avu loc un schimb scurt 
de saluturi şi ofiţerul superior american îi aruncă o 
privire tăioasă lui Walker Townsend. 

— Credeam că o să-l aduci doar pe locotenentul 
Hart, zise MacNamara nemulţumit. Aşa suna ordinul 
meu. 

Townsend dădu să răspundă, dar fu silit să se 
oprească, pentru că MacNamara tăie orice încercare 
cu o mişcare scurtă a mâinii. Se întoarse către Lincoln 
Scott şi Tommy Hart. 

— Am fost derutat de acuzaţiile voastre, zise el 
deodată. Implicaţiile furtului probei sunt considerabile 
şi ar putea ameninţa integritatea şedinţei programate 
în dimineaţa asta. 

— Da’ domnule, începu Tommy. Tocmai de aceea o 
amânare ar... 

— N-am terminat, locotenente! 

— Imi cer scuze, domnule. 

MacNamara îşi drese glasul: 

— Cu cât mă gândesc mai mult la această problemă, 
cu atât mai clar mi se pare că, aducând-o în faţa 
Curţii, în faţa întregii populaţii din lagăr şi a 
reprezentanţilor germanilor, nu ar face decât să 
înrăutăţească situaţia. Tensiunea creată în lagăr 


datorită crimei şi acum, cu apropierea procesului, 
după cum o arată şi confruntarea de după 
descoperirea scrijeliturilor de pe uşa lui Scott... Ei 
bine, domnilor, sunt îngrijorat. Foarte îngrijorat. 

Tommy îl simţi pe Scott gata să spună ceva, dar 
aviatorul negru îşi înghiţi replica, iar MacNamara 
continuă să vorbească. 

— Prin urmare, locotenente Hart, locotenente Scott, 
am luat asupra mea sarcina de a-l chema pe căpitanul 
Townsend şi de a-l informa ce învinuiri aţi adus. El mă 
asigură că niciun membru al acuzării şi niciun martor 
pe care plănuieşte să-l aducă să depună mărturie nu a 
fost implicat în vreun fel în acest pretins furt. 

— Haide, Tommy, toţi am mai adunat câte-un lemn 
de foc, asta tre' să fie... zise Townsend bine dispus, 
întrerupându-l pe colonel, fără a fi admonestat. N-am 
avut nici cea mai mică idee că ar fi ceva legat de cazul 
nostru. 

Tommy se răsuci către Townsend. 

— N-ai avut pe dracu”! zise el. M-ai urmărit până 
acolo şi m-ai văzut smulgând scândura din perete. Ai 
ştiut precis ce făceam. Şi ai fost la fel de îngrijorat că 
şi Visser a văzut acelaşi lucru... 

— Păstrează-ţi  cumpătul,  locotenente! interveni 
Clark. 

Townsend continuă să-şi scuture capul: 

— Nici vorbă de aşa ceva, zise el. 

Tommy se întoarse spre MacNamara: 

— Domnule, obiectez... 

Colonelul îl reduse din nou la tăcere: 

— Obiecţia dumitale e consemnată, locotenente. 
Dar... se opri, măsurâăndu-l pe Scott pentru o clipă, 
înainte de a-şi întoarce privirea spre Tommy şi de a 
rosti răspicat, cât să oprească în loc vântul rece, este 


decizia mea ca problema acestei scânduri însângerate 
să fie închisă acum. Dacă a existat, probabil, a fost 
luată din greşeală drept lemn de foc şi arsă, din 
păcate, de vreun nevinovat care nu era conştient de 
semnificaţia ei. Asta dacă a existat cu adevărat, căci 
nu a rămas nicio dovadă concretă, cât de mică, pentru 
a demonstra asta. Domnule Hart, poţi totuşi să întrebi 
ce vrei la proces, dar nu va fi nicio vorbă despre 
această presupusă probă, în afară de conexiuni 
independente. Şi vom asculta orice întrebare pe care 
ai putea-o pune despre ea în particular, feriţi de ochii 
germanilor! M-ai înţeles? 

— Colonele MacNamara, este greşit şi incorect. 
Protestez... 

Scott fierbea, dar dădu în clocot la auzul respingerii 
scurte a plângerii lor. Păşi înainte, cu pumnii strânşi 
pe lângă corp, cu falca împinsă înainte, gata să-şi 
reverse furia, dar nu întâlni decât o privire neclintită a 
ofițerului comandant. 

— Locotenente Scott, şopti MacNamara cu răceală, 
ţine-ţi gura! E un ordin. Avocatul tău a vorbit pentru 
tine, iar continuarea dezbaterii nu va face decât să-ţi 
înrăutăţească situaţia. 

Una din sprâncenele lui Scott se ridică, inchizitorial: 

— Înrăutăţească? întrebă el liniştit, controlându-şi 
furia cu cine ştie ce fringhii şi parâme, lacăte şi lanţuri 
interioare. 

Întrebarea pusă într-un cuvânt căzu în tăcerea care-i 
înconjura. Nimeni nu schiţă un răspuns. 

MacNamara continuă să îi fixeze rece pe cei trei 
membri ai apărării cu privirea sa imobilă. Lăsă liniştea 
să mai domnească un timp, apoi ridică încet mâna 
către cozorocul şepcii, ostentativ, cu un gest care 
exprima propria furie reprimată. 


— Sunteţi toţi liberi până la opt fix, zise privindu-şi 
ceasul, ceea ce înseamnă peste cincizeci şi nouă de 
minute. 

Apoi MacNamara şi Clark se întoarseră şi o apucară 
spre intrarea în baracă. Porni şi Townsend, dar 
Tommy ridică mâna dreaptă şi îl apucă pe căpitan de 
mânecă. 

Walker Townsend se răsuci ca o barcă cu pânze 
intrată într-o briză puternică şi ajunse cu faţa spre 
Tommy, care îi spuse doar un cuvânt înainte de a-i da 
drumul: 

— Mincinosule! îi şopti Tommy bărbatului din 
Virginia. 

Căpitanul deschise pe jumătate gura ca să-i 
răspundă, apoi se răzgândi. Se răsuci şi se îndepărtă 
repede, lăsându-i pe cei trei membri ai apărării singuri 
la marginea barăcii. 

Scott îl privi pe căpitan îndepărtându-se, apoi 
respiră adânc şi se sprijini cu spatele de peretele 
Barăcii 122. Băgă mâna cu grijă în jacheta de zbor, 
scoțând un baton de ciocolată pe jumătate mâncat. 
Rupse din baton trei bucăţi mici, dându-le câte una lui 
Tommy şi lui Hugh, înainte de-a şi-o îndesa în gură pe 
cea mai mică dintre ele. O vreme trioul se feri de vânt 
sprijinindu-se de clădire, lăsând savoarea batonului 
Hershey topit în gurile lor să le trezească papilele 
gustative. 

Tommy lăsă ciocolata să se topească de tot înainte 
de a înghiţi. 

— Mersi, zise el. 

Scott rânji: 

— Ei bine, asta a fost o întâlnire aşa de amară, că 
mi-am închipuit că avem nevoie de ceva să ne 
îndulcească vieţile, iar ciocolata asta era tot ce aveam 


la mine. 

Râseră toţi trei de glumă. 

— M-aş avânta să prezic ceva, băieţi, zise Renaday, 
şi anume că n-ar trebui să ne aşteptam să ni se 
permită prea multe pe durata procesului ăstuia. 

— Ne, zise Scott scuturând din cap. Dar tot o să ne- 
arunce nişte oase acolo, nu-i aşa, Hart? Nu pe cele 
mai importante, cu carne pe ele, ci din alea mici, cele 
mai mici. Vrea să pară corect Ce-am spus mai 
devreme? Un linşaj. Dar unul corect. Scott oftă: La 
dracu', a fost haios. Bine, poate nu chiar haios, dar 
amuzant. Mai puţin faptul că mi se întâmplă mie. 

Își scutură capul. Tommy aprobă: 

— Am învăţat ceva, totuşi. Ceva la care nu mă 
gândisem suficient. N-ai observat, Scott? 

Aviatorul negru înghiţi şi îl privi pe Tommy o clipă, 
amuzat. 

— Dă-i înainte, avocat, zise el. Ce era de observat? 

— MacNamara era îngrijorat cu adevarat de modul 
cum vor decurge lucrurile în faţa germanilor, nu? 
Vreau să spun, ne aflăm aici, departe de ochii oricui 
din lagăr, iar el vorbeşte despre a-i ţine pe nemți la 
distanţă de orice informaţie. Mai ales de aceea că 
Trader Vic a fost ucis în alta parte decât la Abort. 
Acum îmi dau seama că e destul de interesant, pentru 
că, dacă te gândeşti bine, ceea ce vor ei cu adevărat 
să le arate nenorociţilor de nazişti este cât de corecţi 
suntem noi în procesele noastre, cu şira spinării al 
dracului de ţeapănă. Nu opusul. 

— Cu alte cuvinte, zise Scott încetişor, crezi că 
înscenarea asta pentru a fi condamnat face parte din 
spectacol? 

— Mda. Dar trebuie să indice exact opusul. Asta 
vrea să zică, o înscenare care nu arată ca o înscenare. 


— Ei bine, chiar dacă e aşa, cu ce mă ajută asta pe 
mine? 

Tommy se opri: 

— Asta-i întrebarea-cheie, nu-i aşa? 

Scott aprobă din cap. Pentru o clipa păru adâncit în 
gânduri. 

— Cred că am mai învăţat şi altceva. Dar, desigur, n- 
avem timp să facem ceva în legătura cu asta, adăugă 
aviatorul de culoare. 

— Ce-i asta? întrebă Renaday. 

Scott privi către cer: 

— Ştii ce nu-mi place mie la nenorocita asta de 
vreme? întrebă retoric, apoi îşi răspunse imediat. Că 
în clipa în care apare soarele îţi poţi scoate cămaşa şi 
poţi simţi căldura, şi te gândeşti că poate mai e vreo 
şansa, iar pe urmă te trezeşti a doua zi şi zici că s-a 
întors iarna şi nu se mai vede nimic altceva decât 
furtuni şi vânturi reci. Oftă, scoase din nou batonul de 
ciocolată şi mai rupse câte o bucată pentru fiecare: S- 
ar putea să nu mai am nevoie de asta pentru prea mult 
timp, zise el, apoi se întoarse către Hugh. Ce-am 
învăţat din această mică adunare, zise el încet, este 
ceva ce ar fi trebuit să presupunem de la început. Că 
procurorul-şef este gata să mintă în legătură cu ce a 
văzut, chiar şi în faţa ofițerului comandant Ar trebui 
să ne dăm seama ce altă minciună a mai pus la cale. 

Observaţia îl luă pe Tommy prin surprindere, dar 
totuşi, după ce reflectă un moment, consideră că este 
foarte corectă. Se avertiză: „E o minciună undeva”. 
Doar că nu ştia unde era. Dar asta nu însemna că nu 
trebuie să fie pregătit. Tommy îşi privi ceasul. 

— Ar fi bine s-o luăm din loc, zise el. 

— Să nu întârziem, zise Scott. Cu toate că nu cred 
că punctualitatea în cazul de faţă e o idee chiar 


grozavă. 

Hugh zâmbi şi arată spre cel mai apropiat foişor. 
Doi soldaţi îngheţaţi se îngrămădiseră în el, bătuţi de 
vânt: 

— Ştii ce-ar trebui să facem, Tommy? Să aşteptăm 
până când toată lumea se adună la proces şi pe urmă 
să ieşim pe poarta principală, cum au încercat şi 
britanicii aceia. Poate n-o să observe nimeni. 

Scott râse: 

— Probabil că n-am ajunge prea departe. Mă 
îndoiesc că sunt prea mulţi negri care se plimbă prin 
Germania în clipa asta. Mi-e teamă că nu suntem 
prinşi în măreţul plan al naziştilor. Aşa că ar putea fi 
cam delicat pentru mine să circul pe-afară dacă 
evadez. Scott continuă amuzat: Nu-i ăsta cel mai al 
dracu' lucru, dacă stai să te gândeşti? Sunt probabil 
singurul tip din întregul Stalag Luft 13 pe care nemţii 
nu trebuie să-l păzească. Vreau să spun, unde m-aş 
putea duce? Cum m-aş putea ascunde? E cam greu 
pentru mine să mă amestec cu localnicii şi să trec 
neobservat, nu credeţi? Indiferent cum aş fi îmbrăcat 
sau ce fel de acte false aş avea, tot cred că n-aş face 
mulţi purici pe-afară. 

Se dezlipi de perete, şi se întinse cu un rânjet pe 
faţă: 

— E timpul să mergem, domnule avocat, zise Scott. 

Tommy aprobă din cap. Il privi pe aviatorul negru şi 
gândi că ar fi grozav dacă l-ai avea pe Scott de partea 
ta în orice bătălie aeriană. Se întrebă cum l-ar fi tratat 
bătrânul căpitan din West Texas pe aviatorul din 
Tuskegee.  N-avea idee despre prejudecățile 
căpitanului sau dacă măcar acesta avea prejudecăţi. 
Dar ştia cu siguranţă un lucru. Căpitanul avea propriul 
mod de a evalua talentele cuiva şi puterea de a-şi 


păstră sângele rece în situaţii dificile, iar la acest 
capitol, credea el, Lincoln Scott i-ar fi câştigat 
admiraţia. Tommy se îndoia că ar putea părea la fel de 
calm, după toate cele ce i se întâmplaseră lui Scott, 
dacă situaţiile s-ar inversa. „Dar totuşi, se gândi el, 
Scott avea dreptate cu privire la un lucru: situaţiile lor 
nu s-ar putea inversa niciodată.” 

Prizonierii erau înghesuiți pe fiecare centimetru 
pătrat din clădire, ocupând fiecare scaun şi blocând 
intervalele. Ca şi înainte, mulţimi de oameni 
înconjurau pe dinafară fiecare fereastră a barăcii, 
căznindu-se să vadă şi să audă ce se petrecea 
înăuntru. Prezenţa germană era şi ea ceva mai 
numeroasă, cu copoi răspândiţi prin mulţime şi cu un 
pluton de soldaţi înarmaţi şi purtând căşti, adunaţi 
lângă uşa principală. Germanii păreau la fel de curioşi 
ca şi prizonierii lor, deşi, ceea ce pricepeau din ce se 
întâmpla, era, cu siguranţă, limitat de limbă şi de 
obiceiuri. Promisiunea întreruperii vieţii monotone din 
lagăr era atractivă pentru toţi şi niciunul dintre 
paznici nu părea nemulţumit că primise această 
misiune. 

Colonelul MacNamara, flancat de ceilalţi doi ofiţeri 
membri ai tribunalului, statea în mijlocul mesei 
principale. Visser şi stenograful care-l însoțea erau pe 
aceeaşi latură ca şi data trecută. Un singur scaun de 
lemn, cu spătar înalt, fusese pus în centrul zonei 
libere, pentru martori. Mesele şi scaunele pentru 
apărare şi pentru acuzare erau aşezate la fel, doar că 
de data asta Walker Townsend ocupa scaunul mai 
impunător, în timp ce maiorul Clark stătea lângă el. 

La opt fix, Tommy Hart, Lincoln Scott şi Hugh 
Renaday, imitând din nou zborul unor avioane de 
luptă, mărşăluiră prin uşile deschise şi apoi prin 


intervalul principal, cu bocancii de zbor lovind 
scândurile de lemn ale podelei în cadență de mitra- 
lieră. Aviatorii care le stăteau în cale se retraseră să le 
facă loc, apoi reveniră în poziţiile de dinainte. 

Acuzatul şi cei doi apărători ai săi îşi ocupară 
locurile la masa lor fără să scoată vreun cuvânt. 
Pentru un timp nu se întâmplă nimic, colonelul 
MacNamara aştepta ca murmurele şi foielile să 
înceteze. După câteva clipe, în sala de tribunal 
improvizată se făcu linişte. Tommy aruncă pe furiş o 
privire către Visser, cât să observe că stenograful 
germanului stătea aplecat înainte, cu creionul fixat de 
carneţel, în timp ce ofiţerul se legăna din nou pe 
picioarele din spate ale scaunului său, părând foarte 
nonşalant, în ciuda atmosferei încordate din încăpere. 

Vocea puternică a lui MacNamara îl făcu să-şi 
concentreze atenția asupra ofițerului superior 
american. 

— Suntem adunaţi aici, astăzi, în virtutea Codului de 
justiție militară al Statelor Unite, pentru a audia cazul 
Armata Statelor Unite contra Lincoln Scott, 
locotenent-major, acuzat de uciderea cu premeditare a 
căpitanului Vincent Bedford, din Forțele Aeriene ale 
Statelor Unite, în timp ce ambii erau prizonieri de 
război, sub jurisdicția autorității germane Luftwaffe, 
aici în Stalag Luft 13... MacNamara se opri, doar ca să 
arunce o privire celor adunați în salā: Vom începe 
acum... începu el, dar se opri în mijlocul propoziției, 
când Tommy ţâşni în picioare. 

— Aş obiecta, zise Tommy brusc. 

MacNamara îl privi pe Tommy încruntat. 

— Aş vrea să reînnoiesc obiecţia mea cu privire la 
proceduri. Aş vrea să reînnoiesc cererea mea de a 
obţine mai mult timp pentru pregătirea apărării. Nu 


înţeleg, Onorată Instanță, de ce ne grăbim aşa cu 
procesul acesta. Chiar şi o mică amânare ne-ar per- 
mite o revizuire mult mai amănunţită a faptelor şi a 
probelor... 

MacNamara îl întrerupse cu răceală: 

— Nicio amânare, zise el. S-a mai discutat despre 
asta. Ia loc, domnule Hart! 

— Foarte bine, domnule, zise Tommy, aşezându-se. 

MacNamara tuşi, iar în sală se instală liniştea. 

— Vom începe cu rechizitoriul... 

Tommy ţâşni din nou în picioare, dând scaunul în 
spate şi pocnindu-şi călcâiele. MacNamara îl fixă cu 
răceală. 

— Obiecţie? 

— Într-adevăr, Onorată Instanță, răspunse Tommy. 
Aş vrea să reînnoiesc obiecţia cu privire la începerea 
procesului în acest moment, deoarece, potrivit 
regulamentului militar al Statelor Unite, locotenentul 
Scott are dreptul să fie reprezentat de un membru plin 
al baroului. După cum Onorata Instanță cunoaşte 
foarte bine, eu nu am obţinut această poziţie, în timp 
ce redutabilul meu oponent da, zise arătând spre 
Walker Townsend. Acest lucru creează din nefericire 
condiţii nefavorabile, în care acuzarea are un avantaj 
nejustificat în privinţa expertizei. Aş vrea să solicit ca 
lucrările să fie amânate până când locotenentul Scott 
va avea un avocat pe deplin calificat, care ar putea să- 
l sfătuiască mult mai eficient cu privire la drepturile 
sale şi la tacticile prin care s-ar putea opune acestor 
acuzaţii nefondate. 

MacNamara îl privi din nou pe Tommy, în timp ce 
tânărul navigator se aşeza la loc. 

Lincoln Scott îi şopti, cu o voce în care se simţea o 
voioşie pe care încerca s-o ascundă de cei care stăteau 


cu ochii pe ei. 

— Mi-a plăcut asta, Hart. Chiar că mi-a plăcut. N-o 
să meargă, desigur, dar mi-a plăcut. Şi oricum, ce să 
fac eu cu alt avocat? 

La dreapta lor se ridică Walker Townsend. 
MacNamara făcu semn cu capul spre el, iar cuvintele 
senine şi uşor accentuate ale procurorului umplură 
aerul. 

— Ceea ce sugerează colegul meu nu este 
nerezonabil, Onorată Instanță, cu toate că aş susţine 
că locotenentul Hart şi-a demonstrat deja destul de 
bine capacităţile sale la bară. Dar cred că în timpul 
pregătirii apărării au primit o asistenţă semnificativă 
de la un ofiţer superior britanic, un foarte cunoscut 
avocat al acestei națiuni, domnule, foarte 
experimentat în diverse probleme de procedură 
criminalistică... 

Tommy se ridică brusc, tâindu-i vorba sudistului: 

— Şi care a fost scos în grabă din lagăr de către 
autorităţile germane! li aruncă o privire lui Visser: Şi, 
probabil, ucis! 

Acest cuvânt lovi adunarea, producând rumoare şi 
confuzie. Un amestec de voci se revărsă în sala. Visser 
însă nici măcar nu se clinti. Își căută totuşi una dintre 
țigările sale lungi şi maronii, pe care o scoase şi şi-o 
aprinse lent, manevrând cu grijă pachetul şi bricheta 
cu singurul său braţ. 

— Nu există nicio dovadă pentru asta! răspunse 
Townsend, ridicând uşor vocea. 

— Într-adevăr, adaugă colonelul MacNamara. lar 
germanii ne-au dat asigurările lor... 

— Asigurări, domnule? îl întrerupse Tommy. Ce 
asigurări? 

— Autorităţile germane ne-au asigurat că s-a 


procedat la repatrierea în siguranţă a comandantului 
Pryce. 

Tommy simţi o furie rece ca gheaţa răscolindu-i 
stomacul. Pentru o clipă fu aproape orbit de revoltă. 
Își dădu seama că nu era niciun motiv pentru ca 
ofiţerul superior american din Stalag Luft 13 să aibă 
cunoştinţă despre plecarea lui Phillip Piyce din lagăr. 
Pryce era sub jurisdicţia britanică, care îşi avea 
propriul comandament. Că MacNamara primise o 
asigurare, indiferent de ce fel, însemna numai că era 
implicat într-un anume fel în această plecare. Această 
recunoaştere îl şocă şi pentru un timp privi înainte în 
gol, încercând să înţeleagă ce înseamnă acest lucru. 
Dar nu avea timp de reflecţie, aşa că izbucni deodată: 

— Ei sunt inamicii noştri declaraţi, domnule! Orice 
asigurare pe care v-ar da-o ar trebui interpretată 
ţinând cont de asta. Se opri, apoi întrebă: De ce aţi 
crede că ei nu ar minţi? Mai ales ca să acopere o 
crimă? 

MacNamara îl ţintui din nou pe Tommy cu privirea. 
Bătu de câteva ori cu ciocanul său improvizat, cu toate 
că prizonierii din sală tăcuseră deja. Zgomotul sacadat 
avu un ecou uşor. 

— Ştiu acest lucru, locotenente, nu este nevoie să-mi 
reaminteşti. Nicio amânare! izbucni el. Rechizitoriul 
de deschidere! Ofiţerul superior american se întoarse 
spre Walker Townsend: Eşti gata, căpitane? 

Townsend aprobă din cap: 

— Atunci puteţi începe! Fară alte întreruperi, 
locotenente Hart! 

Tommy dădu să deschidă gura, ca şi cum ar fi vrut 
să răspundă, cu toate că, de fapt, nu avea nimic de 
spus şi realizase ceea ce-şi propusese, adică să-i 
avertizeze pe toţi cei din lagăr că nu va fi chiar o 


bagatelă condamnarea lui Scott. Se aşeză, încă 
tulburat de cele auzite. li aruncă pe furiş o privire lui 
Townsend, care părea să fie uşor enervat de primele 
salve ale apărării. Dar Townsend era un veteran, 
Tommy putuse observa asta, atât în sala de tribunal 
cât şi în luptă, aşa că în câteva momente reuşise să se 
calmeze. Făcu vreo câţiva paşi mari spre centrul sălii, 
întorcându-se pe jumătate, astfel încât se adresa 
tribunalului, aviatorilor adunaţi în sală şi, parţial, 
observatorilor germani. Era gata să înceapă, când o 
uşoară rumoare se produse în spatele încăperii. Cu 
coada ochiului Tommy îl văzu pe Visser trântindu-şi 
scaunul şi ridicându-se în picioare. Făcu la fel şi 
stenograful, atrăgând imediat atenţia. MacNamara şi 
restul membrilor tribunalului se ridicară cu toţii, ceea 
ce îl făcu pe Tommy să întindă mâna şi să-l tragă pe 
Scott de mânecă. Se ridicară amândoi, în timp ce se 
auzi un tropăit monoton al unor cizme impecabile, 
coborând pe intervalul principal. Se întoarseră pe 
jumătate şi îl văzură pe comandantul Von Reiter, 
însoţit ca de obicei de doi aghiotanţi, pătrunzând în 
sala de tribunal improvizată. 

MacNamara fu cel care vorbi primul. 

— Comandante, zise el. Nu ştiam că aveţi de gând să 
asistați la această şedinţă. 

Von Reiter aruncă o singura privire spre Visser, a 
cărui faţă deveni brusc înspâimântată, apoi vorbi, 
făcând un semn precipitat cu mâna: 

— Dar, colonele MacNamara, oportunitatea de a 
asista la faimosul stil american de a face justiţie e o 
raritate! Din păcate, îndatoririle nu-mi vor permite să 
asist la întregul proces. Dar voi fi încăntat să vin când 
voi avea răgaz. Desigur, dacă asta nu constituie o 
problemă. 


MacNamara lăsă un mic zâmbet să-i traverseze faţa: 

— Bineînţeles că nu, comandante! Sunteţi bine venit 
oricând. Doar că aş fi vrut să va rezerv un loc. 

— Voi fi încântat să râmân în picioare, zise Von 
Reiter. Şi, te rog, reţine că Hauptmann Visser este 
observatorul oficial al Reich-ului, după cum a stabilit 
înaltul Comandament Luftwaffe. Prezenţa mea este 
numai... ei bine, cum să spun? Numai pentru a-mi 
satisface curiozitatea privind aceste probleme. Fiţi 
buni şi continuaţi. 

Von Reiter zâmbi şi se deplasă către una dintre 
laturile încăperii. Câţiva prizonieri se dădură repede 
la o parte să-i facă loc, înghesuindu-se într-ai lor, 
pentru a nu intra în contact cu severul comandant 
german, ca şi cum aerul vechii aristocrații pe care 
acesta îl avea ar fi fost un soi de boală, de care 
democraţii soldaţi-cetăţeni ai aviaţiei americane era 
mai bine să se protejeze. Von Reiter păru conştient de 
agitaţie şi se sprijini de zid cu un aer preocupat. 

Ofiţerul superior american îşi reluă locul, 
îndemnându-i şi pe ceilalți să facă la fel. Apoi îi făcu 
semn din cap lui Walker Townsend: 

— Erai pe punctul de a începe, căpitane... 

— Da, domnule. Voi fi scurt, Onorată Instanță. 
Acuzarea intenţionează să demonstreze că între 
locotenentul Lincoln Scott şi căpitanul Vincent 
Bedford a avut loc un conflict rasial, începând de la 
venirea în lagăr a primului. Acest conflict s-a 
manifestat printr-un număr de incidente, inclusiv o 
bătaie în lege, atunci când căpitanul Bedford l-a 
acuzat pe locotenentul Scott că i-a furat ceva. 
Numeroşi martori vor susţine asta. Convingerea 
acuzării este aceea că domnul Scott, temându-se 
pentru propria viaţă, în urma amenințărilor 


căpitanului Bedford, şi-a confecţionat o armă, l-a 
pândit pe Bedford şi l-a înfruntat la Abort, între 
Barăcile 101 şi 102, într-un moment în care toţi 
prizonierii trebuiau să stea în camerele lor. S-au 
luptat, iar căpitanul Bedford a fost omorât. Locotentul 
Scott, o vor arăta probele, a avut dorinţa şi mijloacele 
de a comite acest omor, Onorată Instanță. Dovezile pe 
care le va aduce acuzarea sunt copleşitoare. Din 
păcate, nu există o altă concluzie logică a 
evenimentelor care au avut loc. 

Walker Townsend lăsă ultima propoziţie să umple 
încăperea. Aruncă o privire scurtă spre Von Reiter, 
apoi din nou către MacNamara. Apoi se aşeză. 

MacNamara aprobă, apoi se uită la Tommy Hart: 

— Domnule Hart? Expunerea preliminară, te rog. 

Tommy se ridică, căutându-şi în minte cuvintele, 
copleşit de indignare şi de revoltă. Respiră adânc, 
ceea ce-i permise timp de o secundă, nu mai mult, să 
gândească şi să-şi ţină în frâu nervozitatea. 

— Onorată Instanță, zise el cu un uşor zâmbet, cu 
privire la această problemă, apărarea îşi rezervă 
dreptul de a face această expunere preliminară până 
la încheierea cazului de către acuzare. 

MacNamara îl privi aspru pe Tommy. 

— Acest lucru este neobişnuit, zise el. Nu ştiu... 

— Avem acest drept, în conformitate cu codul 
militar, de a amâna expunerea, zise Tommy repede, 
fără să aibă habar dacă are dreptate sau nu. Nu avem 
nicio obligaţie de a dezvălui acuzării strategia înainte 
de a veni timpul potrivit pentru a o prezenta. 

MacNamara ezită din nou, apoi ridică din umeri: 

— Cum doreşti, locotenente. Atunci vom trece la 
audierea primului martor. 

In stânga lui MacNamara, comandantul Von Reiter 


făcu un pas înainte. Ofiţerul superior american se 
întoarse către el, iar germanul, având încă un zâmbet 
uşor în colţurile buzei superioare, vorbi: 

— Înţeleg că i se permite locotenentului Hart să nu 
expună strategia în acest moment? Că poate aştepta 
un moment mai avantajos? 

— Da, aşa este, Herr Oberst, îi răspunse 
MacNamara. 

Von Reiter râse sec: 

— Ce inteligent! zise el, arătând vag spre Tommy. 
Dar vai, asta mi s-ar fi părut cel mai interesant de 
ascultat. Aşadar, colonele, dacă-mi permiteţi, mă voi 
întoarce mai târziu. Căci sunt la curent cu cele 
susţinute de acuzare în privinţa locotenentului Scott, 
dar replicile formulate de locotenentul Hart mă 
interesează mult mai mult. Comandantul german 
ridică doua degete spre cozorocul caschetei schiţând 
un salut: Cu permisiunea dumitale, colonele... zise el. 

— Desigur, comandante. 

— Hauptmann Visser rămâne în grija dumitale. 

Visser, care se ridicase din nou în picioare, îşi lovi 
scurt călcâiele. Sunetul avu ecou deasupra mulţimii. 

Von Reiter, urmat ca întotdeauna de cei doi 
aghiotanţi credincioşi, ieşi din sala de judecată, 
urmărit de ochii prizonierilor aliaţi. Când zgomotul 
cizmelor sale se stinse, MacNamara strigă: 

— Chemaţi primul martor! 

În timp ce Townsend ieşea în faţă, Tommy îl privi şi- 
şi spuse că ceea ce văzuse părea extrem de teatral. 
Avusese senzaţia că urmărise o piesă bine jucată, 
interpretată de mari actori, dar într-o limbă ciudată şi 
de neînțeles, şi, deşi putuse înţelege cele mai multe 
dintre lucrurile care se petrecuseră, semnificaţia 
atotcuprinzătoare a cuvintelor îi scăpase. Considera 


că aceasta era o senzaţie foarte ciudată. 

Apoi strecură această senzaţie într-un sertar 
interior, pentru a o examina mai târziu, şi se 
concentră asupra sosirii primului martor. 


XII 
Prima minciună 

Acuzarea îşi construise fără ezitare cazul împotriva 
lui Scott, pe parcursul întregii zile, exact aşa cum se 
aşteptase Tommy. Rasismul afişat al lui Bedford, 
provocări, ironii, acuzaţii şi prejudecățile Sudului 
extremist înşirate în poveste după poveste, de martor 
după martor. În paralel cu asta, a construit portretul 
aproape invariabil al lui Lincoln Scott, ca om izolat, 
singuratic, furios, care a fost momit în acţiunea 
criminală de batjocura constantă a lui Trader Vic. 

Problema, aşa cum o vedea Tommy, era că a-i spune 
unui om „negrotei” nu era o crimă. Nici să-i spui 
„negrotei” unui om care şi-a pus în mod repetat viaţa 
la bătaie pentru echipaje de albi nu era o crimă, chit c- 
ar fi trebuit să fie. Crimă era să ucizi şi, de-a lungul 
zilei, tribunalul, observatorii germani şi toţi prizonierii 
prezenţi din Stalag Luft 13 nu au auzit nimic altceva 
de la martori decât ceea ce ei toţi considerau că ar fi 
un motiv suficient pentru acel act ucigaş disperat. 

Se legau diabolic de bine: Trader Vic a fost un 
nenorocit necugetat, iar Scott nu era capabil să ignore 
asta. Sau să stea deoparte. Aşa că l-a ucis pe sudist 
înainte ca Bedford să aibă ocazia să-şi pună propria 
ură criminală în acţiune, aşa că acum Scott trebuia să 
moară pentru că acţionase primul. Tommy se întrebă 
dacă asta nu era doar o variaţiune pe marginea unei 
piese care fusese deja jucată de zeci de ori în 
tribunalele locale, din Florida până în Georgia, în 
Carolina de Nord şi în cea de Sud, prin Tennessee şi 
Arkansas, Mississippi şi Alabama. Peste tot pe unde 
drapelul sudist continua să fluture. 

Procesul s-a întins până după-amiaza târziu, iar 
Tommy a mâzgălit câteva notițe pe una dintre 


preţioasele sale bucăţi de hârtie, încercând să 
pregătească o contra-ofensivă şi gândindu-se cât de 
puternic era dosarul acuzării. Menghina în care Scott 
fusese prins era de-a dreptul imposibil de manipulat: 
indiferent cât de revoltător fusese tratamentul la care 
Trader Vic îl supusese pe aviatorul din Tuskegee, tot 
nu era suficient pentru a justifica o crimă. In schimb, 
situaţia se transformase în cea mai subtilă dintre 
temerile pe care le resimţeau membrii albi ai forţelor 
aeriene: că Lincoln Scott era, într-un fel sau altul, o 
ameninţare pentru toţi. O ameninţare pentru viitorul 
lor şi o ameninţare pentru vieţile lor, toate astea 
pentru că - lucru de neiertat - era dotat cu o piele 
diferită. Lincoln Scott, în ciuda inteligenţei sale, a con- 
stituţiei atletice şi a aroganţei sale, devenise un 
inamic mai mare decât germanii care umpleau 
foişoarele. Tommy crezu că acesta era punctul forte al 
acuzării şi nu îi era deloc limpede cum ar putea să-l 
distrugă. Ştia că trebuie să-l facă pe Scott să pară 
unul de-al lor. Un simplu kriegie. Un prizonier de 
război. Suferind la fel. Temându-se de aceleaşi lucruri. 
Însingurat şi deprimat, întrebându-se dacă va mai 
ajunge vreodată acasă, la fel cum se întreba fiecare 
om din lagăr. 

Problema era, îşi dădu seama Tommy, că atunci 
când îl va pune pe Scott să depună mărturie, aviatorul 
negru va fi el însuşi, inevitabil: colţos, puternic şi 
hotârât, dur şi nedispus să facă deloc compromisuri. 
Lincoln Scott nu va fi mai dornic decât ar fi un spion 
capturat de Gestapo să pară la fel de vulnerabil ca toţi 
ceilalţi. Şi Tommy se gândi că erau puţine şanse ca 
vreunul dintre oamenii care se chinuiau să audă 
fiecare cuvânt din declaraţia martorilor să înţeleagă 
că în Stalag Luft 13 erau, de fapt, la fel. Nici mai buni, 


nici mai răi decât alții. _ 

Reuşise, credea el, să facă paşi înainte. Începuse 
prin a scoate de la fiecare martor declaraţia că 
niciodată Scott nu deschisese ostilitățile împotriva lui 
Vic. Apoi subliniase, folosindu-se de fiecare dintre cei 
care depuseseră mărturie, că Scott nu avea nimic 
special. Nu avea mâncare în plus, nici privilegii. Nimic 
din ce i-ar fi putut face viaţa mai uşoară, dar multe din 
ce i-ar fi putut-o face mizerabilă. Şi asta din cauza lui 
Vincent Bedford. 

Dar în timp ce toate acestea ar fi putut ajuta, nu 
puteau atinge  esenţialul acuzării. Simpatia era 
neîndoielnică, iar Tommy ştia asta. Dar simpatia nu 
ţinea loc de apărare, mai ales pentru un om nevinovat. 
De fapt, înţelese că, într-un anumit fel, înrăutăţise 
situaţia. Fiecare kriegie din lagăr se întrebase, într- 
un moment sau în altul, care este punctul în care ar 
ceda. Momentul în care toate temerile şi lipsurile pe 
care le trăiau zilnic le vor depăşi şi ultima brumă de 
stăpânire de sine. Văzuseră cu toţii, când unii o 
luaseră razna şi încercaseră s-o şteargă. Cei norocoşi 
sfârşiseră la carceră, cei mai puţin norocoşi în gropile 
din spatele Barăcii 113. Exact asta căuta acuzarea, 
punctul slab al lui Scott. 

In faţa lui, colonelul MacNamara asculta juramântul 
martorului. Bărbatul ridică mâna şi jură că va spune 
adevărul, exact aşa cum ar fi făcut şi într-un tribunal 
obişnuit. Tommy se gândi că MacNamara era un om 
pedant, atent la detaliile şi la subtilităţile care creau 
impresia autenticităţii. Voia ca totul să pară normal, 
nu o făcătură de proces dintr-un lagăr de prizonieri de 
război. 

— Menţionaţi-vă numele pentru stenogramă, tună 
MacNamara, ca şi cum ar fi fost o stenogramă oficială, 


în timp ce martorul se aşeza ţeapăn în scaun şi Walker 
Townsend începu să se apropie de el. 

Martorul era unul dintre colegii de cameră, Murphy, 
locotenentul din Springfield, Massachusetts, care îl 
înfruntase pe Tommy pe coridor. Unul dintre oamenii 
care le făcuseră cele mai mari necazuri în ultimele 
săptămâni. Era un tip subţiratic, abia trecut de 
douăzeci de ani, cu câţiva pistrui din copilărie încă pe 
obraji. Părul îi era roşu-închis şi îi lipsea un dinte, 
lucru pe care încerca să-l ascundă când zâmbea, dând 
feţei un aspect asimetric. 

Tommy îşi consultă notițele. Locotenentul Murphy 
se afla la mijlocul listei de martori pe care i-o dăduse 
Townsend, dar era chemat acum peste rând. 
Ameninţări şi tensiuni între decedat şi acuzat. Oricum, 
nu se iubeau prea tare. Asta observă Tommy că îşi 
notase. Ştia, de asemenea, că Murphy fusese unul 
dintre cei care îl văzuseră cu scândura plină de sânge, 
dar bănui că locotenentul ar minţi în legătură cu asta 
dacă ar fi fost întrebat. 

— Acesta va fi ultimul martor al zilei, anunţă 
MacNamara. Nu-i aşa, căpitane? 

Walker Townsend aprobă din cap: 

— Aşa este, domnule, răspunse el. 

Un zâmbet uşor îi flutură pe buze. Procurorul ezită, 
apoi îl puse pe Murphy să descrie cum ajunsese în 
Stalag Luft 13. Il puse, de asemenea, să ofere câteva 
informaţii sumare despre el, combinând cele două fire, 
astfel încât povestea lui Murphy să îi pară fiecărui om 
din încăpere asemănătoare cu a sa. 

La început, Tommy n-a fost foarte atent. Era încă 
frâmântat de ideea că fusese aproape de adevăr în ce 
priveşte modul în care murise Trader Vic, cu toate că 
motivul încă nu-i era clar. Mai dificil era să facă să 


reiasă această versiune alternativă din declaraţia 
martorului, iar despre modul în care ar fi putut face 
asta nu avea nicio idee. Scott era cel care-l însoţise în 
vizita nocturnă la locul în care credea că avusese loc 
omorul. Dar Scott ar fi fost ultima persoană pe care ar 
fi vrut s-o audă spunând povestea asta din postura de 
martor. Ar fi părut părtinitor şi de necrezut. Ar fi fost 
ca şi cum nu făcea altceva decât să mintă pentru a se 
apăra. Fără scândura însângerată care să o susţină, 
povestea n-ar fi părut altceva decât o minciună nu 
prea bine ticluită. 

Aproape că-i era rău. Adevărul este subţire. 
Minciunile sunt groase. 

Tommy oftă, respirând adânc, în timp ce Walker 
Townsend continua răbdător să pună întrebări despre 
viaţa obişnuită a lui Murphy, care răspundea la fiecare 
cu mult zel. 

„Pierd”, gândi el. 

Şi mai rău! Cu fiecare minut, un om nevinovat face 
câte un pas spre plutonul de execuţie. 

Privi cu coada ochiului către Scott. Își dădu seama 
că aviatorul negru înţelege asta. Dar pe faţa sa 
rămăsese întipărită aceeaşi expresie de furie bine 
stăpânita. 

— Şi acum, locotenente, zise Townsend mai apăsat, 
aratând către omul de pe scaunul martorului şi apoi 
oprindu-se, ca şi cum ar fi încercat să dea mai multă 
greutate întrebării sale, eşti din Massachusetts, nu-i 
aşa? 

Tommy, încă tulburat de toate gândurile 
contradictorii care nu-i dădeau pace, încă nu era atent 
decât pe jumătate. Townsend avea stilul ăsta al 
întrebărilor, apatic, molcom, un soi de abordare 
gentilă şi nonşalantă care cufunda apărarea într-o 


stare de acalmie şi neatenţie. Tommy înţelesese că 
procurorii iubeau amploarea mărturiei, la fel de mult 
pe cât iubeau şi teatrul. Zece oameni spunând 
constant acelaşi lucru, iar şi iar, erau mai buni decât 
unul singur care l-ar fi spus pe un ton teatral. 

Dar următoarea întrebare îi atrase atenţia lui 
Tommy. 

— Şi acum, locotenente, Massachusetts este un stat 
bine cunoscut în cadrul federaţiei pentru atmosfera 
emancipată din punct de vedere rasial, nu? 

— Aşa este, căpitane. 

— Nu de aici a fost recrutat unul dintre primele 
regimente alcătuite în întregime din negri ca să lupte 
în Războiul dintre State, pe care unii dintre noi îl 
consideră marele Război de Secesiune? O trupă foarte 
valoroasă, sub comanda unui pe drept faimos 
comandat alb? 

— Aşa este, da, domnule... 

Tommy se ridică: 

— Obiectez! Domnule colonel, ce nevoie avem de o 
lecţie de istorie? 

MacNamara îşi flutură mâna. 

— O să permit divagaţii, zise el, atâta timp cât 
acuzarea atinge mai repede subiectul. 

— Mulţumesc, răspunse Townsend. Mă voi mişca 
mai repede. Dumneata, locotenente Murphy, eşti din 
Springfield. Ai locuit toată viaţa în acel minunat oraş, 
din acel stat renumit pentru că a fost locul de naştere 
al revoluţiei noastre, nu-i aşa? Bunker Hill, Lexington 
şi Concord - aceste locuri importante sunt toate în 
apropiere, nu-i aşa? 

— Da, domnule, în partea de est a statului. 

— Şi în timpul copilăriei nu era ceva neobişnuit 
pentru dumneata să intri în contact cu negri, nu-i aşa, 


domnule? 

— Exact. Cîţiva învățau la liceul meu. Şi erau câţiva 
care erau angajaţi unde lucram şi eu. 

— Aşadar, dumneata domnule, nu eşti rasist? 

Tommy sări din nou de la locul lui: 

— Obiectez! Martorul nu poate conchide despre el 
însuşi! De ce... 

— Căpitane Townsend, te rog să treci la subiect, îl 
întrerupse MacNamara. 

Townsend dădu din nou din cap: 

— Da, domnule. Ceea ce vreau, domnule, este să 
arăt acestui tribunal că nu există nicio conspirație 
sudistă care să acţioneze împotriva locotenentului 
Scott. Nu audiem doar oameni din statele care au ieşit 
din federaţie, aşa-zisele state ale sclavilor. Vreau să 
spun, Onorată Instanță, că oameni provenind din state 
cu o lungă tradiţie în coexistenţa armonioasă cu alte 
rase sunt dispuşi... nu, doritori aş îndrăzni să spun, să 
depună mărturie împotriva locotenentului Scott. 
Aceştia au fost martori la acţiuni pe care acuzarea le 
consideră cruciale pentru şirul evenimentelor care au 
condus la acest foarte josnic omor... 

— Obiectez! sări Tommy ţipând. Căpitanul ţine o 
pledoarie prin care încearcă să stârnească instanţa. 

MacNamara îl ţintui cu privirea pe Tommy: 

— Ai dreptate,  locotenente, accept  obiecţia. 
Căpitane, pledoaria s-a terminat. Continuă cu 
întrebările. 

— Aş arăta mai departe că numai pentru că cineva 
provine dintr-o anumită regiune a Statelor Unite nu 
are dreptul să pretindă că spune adevărul mai mult 
sau mai puţin, colonele... 

— Acum, domnule Hart, dumneata ţii pledoarii. 
Tribunalul poate hotărî integritatea martorilor fără 


asistenţă. Aşază-te! 

Tommy se aşeză cu greu, iar Lincoln Scott se aplecă 
spre el şi-i şopti: 

— Armonie rasială, pe mă-sa! Murphy îi dădea cu 
„negrotei” în sus şi-n jos la fel ca Vic. Numai accentul 
era diferit, atâta tot. 

— Îmi amintesc, zise Tommy. Pe coridor. S-ar putea 
să-i reamintesc asta la audiere. 

Townsend se deplasase încet spre masa acuzării. 
Maiorul Clark scotoci dedesubt şi scoase de acolo 
tigaia din tabla înnegrită pe care Scott o meşterise ca 
să-şi prepare mâncarea. Maiorul i-o înmână lui 
Townsend, care se răsuci şi se apropie de martor. 

— Acum, locotenente, îţi prezint o probă pe care am 
introdus-o printre dovezi. Recunoşti asta, domnule? 

— Da, căpitane, răspunse Murphy. 

— Cum de o recunoşti? 

— Am fost de faţă cfnd locotenentul Scott a fabricat- 
o, domnule. Era în colţul camerei comune pe care o 
împărţeam cu toţii în Baraca 101. A croit-o dintr-o 
bucata de metal scoasă din una dintre lăzile cu 
deşeuri ale germanilor, să trăiţi. Am văzut şi alţi 
prizonieri făcând la fel, dar îmi amintesc că mă 
gândeam că Scott trebuie să fie specialist în 
prelucrarea metalelor, pentru că ăsta e cel mai reuşit 
exemplar de tigaie pe care l-am văzut în lunile de când 
sunt aici. 

— Şi ce ai mai observat apoi? 

— Am văzut că i-a mai rămas o bucată de metal, pe 
care începuse să o modeleze sub o altă formă. Folosea 
o bucată de lemn ca să netezească metalul, domnule. 

— Te rog să spui tribunalului ce ai mai văzut apoi. 

— Am părăsit camera, să trăiţi, pentru puţin timp. 
Când m-am întors, l-am văzut pe locotenentul Scott 


înfăşurind mânerul acestei bucăţi de metal într-o 
bucată de cârpă veche. 

— Ce părea să fi meşterit acolo? 

— Un cuţit, să trăiţi. 

Tommy sări: 

— Obiectez! Sugerează concluzia. 

— Se respinge, mugi MacNamara. Continuă, 
locotenente. E 

— Da, domnule, zise Murphy. Imi amintesc că l-am 
întrebat pe Scott, chiar atunci, pentru ce naiba îi 
trebuia chestia aia. Blestemata de armă era aproape 
la fel de mare ca o sabie... 

— Obiectez! 

— Pe ce bază? 

— Asta este o interpretare, colonele. 

— Nu, nu este. Te rog, continuă. 

— Vreau să spun, reluă Murphy, că n-am văzut 
niciodată pe cineva din acest lagăr fabricând ceva 
asemănător... 

Townsend se deplasase din nou până lângă masa 
acuzării. Maiorul Clark îi înmână lama din metal turtit. 
Procurorul o ridică înaintea ochilor, aproape ca lady 
Macbeth, apoi tăie de câteva ori aerul dimprejur. 

— Obiectez! strigă Tommy din nou. Histrionii ăştia... 

MacNamara dădu din cap: 

— Căpitane Townsend... 

Sudistul zâmbi: 

— Bineînţeles, Onorată Instanță. Acum, locotenente 
Murphy, acesta este obiectul pe care îl fabrica 
locotenentul Scott atunci când l-ai văzut? 

— Acesta, răspunse Murphy. 

— L-ai văzut vreodată folosind acest cuţit ca să-şi 
pregătească mâncarea? 

— Nu, domnule. Ca şi noi ceilalţi, are un mic 


briceag, care este mult mai eficient. 

— Prin urmare, Scott n-a folosit niciodată lama asta 
cu vreun scop legitim? 

— Obiectez! Tommy era din nou în picioare. 

— Aşază-te! Pentru asta suntem aici, locotenente 
Hart. Răspunde la întrebare, locotenente Murphy. 

— Nu l-am văzut niciodată folosind lama asta cu 
vreun scop legitim. Nu, domnule. 

Townsend ezită uşor, apoi întrebă: 

— Şi, când l-ai văzut pe locotenentul Scott 
confecţionând lama asta, l-ai întrebat la ce-i foloseşte? 

— Da, domnule. 

— Şi care a fost răspunsul său, locotenente Murphy? 

— Ei, domnule, îmi amintesc exact cuvintele lui. 
Erau: „Pentru apărare”. Aşa că l-am întrebat de cine 
trebuia să se apere, iar Scott a zis: „De nenorocitul ăla 
de Bedford”. Astea au fost cuvintele lui, domnule. Imi 
amintesc exact. După care mi-a spus răspicat, fără să-l 
mai întreb, „Trebuie sa-l omor pe nemernic înainte de 
a ma omori el pe mine!” Asta a spus, domnule. L-am 
auzit, limpede ca lumina zilei! 

Tommy se ridică aruncându-şi scaunul înapoi, aşa 
încât îl trânti cu zgomot la podea. Ţeapăn, ţipă: 

— Obiectez! Obiectez! Colonele, e scandalos! 

MacNamara se aplecă înainte, cu faţa înroşită, de 
parcă ar fi fost întrerupt în mijlocul unei munci foarte 
solicitante. 

— Ce anume este scandalos, locotenente? Cuvintele 
pe care clientul dumitale le-a rostit? Sau altceva? 
cuvintele ofițerului superior american erau pline de 
dispreţ. 

Tommy respiră adânc, fixîndu-l pe MacNamara cu o 
privire la fel de dură ca cea pe care i-o aruncase 
acesta. 


— Domnule, obiecţia mea este dublă. Mai întâi, 
această mărturie este o surpriză completă pentru 
apărare! Când a fost întrebat despre ce va depune 
mărturie, martorul a răspuns:  „Ameninţări şi 
animozitate...” MNu era vorba despre această 
presupusă conversaţie! Cred că fabulează! Minciuni 
fabricate, menite să influenţeze incorect... 

— Poţi încerca să verifici asta sub jurământ, 
locotenente. 

Walker Townsend, zâmbind uşor, cu o sprânceană 
pe jumătate ridicată, îl întrerupse: 

— Ei bine, Onorată Instanță, nu reuşesc să văd care 
este surpriza, dacă o fi aşa ceva. Omul i-a spus 
locotenentului Hart că va depune mărturie despre 
ameninţări. Or exact asta este ceea ce tocmai ne-a 
spus locotenentul Murphy. O ameninţare. Nu este 
sarcina acuzării să se asigure că locotenentul Hart se 
pregăteşte cum trebuie, căutând să afle informaţii 
suplimentare de la martor înainte de proces. L-a 
întrebat ceva pe acest martor şi a primit răspunsul. 
Trebuia să întrebe mai departe, dacă ar fi luat în cal- 
cul că această depoziţie poate fi atât de periculoasă... 

— Onorată Instanţa, acesta este un atac incorect! 
Obiectez! 

MacNamara îşi scutură capul: 

— Încă o dată, locotenente Hart, mă vad nevoit să te 
rog să te aşezi. Vei avea ocazia să-l audiezi pe martor. 
Până atunci, linişte! 

Tommy nu se aşeză, ci rămase în picioare. Strânse 
marginea mesei pe furiş, ca să se poată menţine în 
acea poziţie. Nu îndrăznea să se uite în ochii lui 
Lincoln Scott. 

Walker Townsend ţinea în sus cuțitul pe care-l 
meşterise. 


— „Trebuie să-l omor pe nemernic”, strigă el, 
tunetul din vocea sa fiind accentuat de tonul liniştit de 
până atunci. Şi când a spus asta? 

— Cu o zi sau două înainte de a fi omorât căpitanul 
Bedford, răspunse Murphy prompt. 

— Omorât cu un cuţit! zise Townsend. 

— Da, domnule! răspunse Murphy rapid. 

— O profeție! exclamă Townsend. lar acum aceasta 
lamă, a locotenentului Lincoln Scott, este pătată cu 
sângele căpitanului Vincent Bedford! 

Se plimbă spre masa acuzării şi trânti cu forţă 
cuțitul pe tăblia mesei. Sunetul răsună în toată 
încăperea. 

— Martorul vă aparţine, zise el, după ce făcu pauza 
potrivită pentru a obţine efectul scontat. 

Tommy se ridică, ameţit de revoltă, îndoială şi 
confuzie. Deschise gura, dar MacNamara ridică mâna 
şi-i taie vorba. 

— Cred că ar trebui să aşteptam până dimineaţa cu 
audierea martorului, locotenente. Ne apropiem de ora 
Appell-ului de seară, nu-i aşa, Hauptmanni 

Pentru prima oară Tommy se întoarse spre 
germanul înarmat. I se păruse că totul durase o oră. 
Visser dădea aprobator din cap. Părea să ezite o clipă 
înainte de a răspunde. În schimb, se uită cercetător, 
preţ de câteva secunde lungi, la locotenentul Murphy, 
în timp ce copilotul se foia pe scaun, stânjenit. Apoi 
Visser cercetă fară grabă încăperea, examinându-i 
atent pe Tommy Hart şi pe Lincoln Scott, după care îşi 
mută privirea asupra acuzării şi, în sfârşit, înapoi la 
colonelul MacNamara. 

— Ai dreptate, colonele, răspunse Visser. Probabil 
că acesta este momentul potrivit pentru a înceta. 

Visser se ridică, iar stenograful de lângă el îşi 


închise cu zgomot carnetul cu note. 

MacNamara trânti ciocanul său improvizat: 

— Atunci, pe mâine. Ne vom reuni fără întârziere, 
imediat după ce se va termina numărătoarea de 
dimineaţă! Locotenente Murphy? 

— Da, domnule!? 

— Nu îţi este permis să discuţi cu cineva despre 
mărturia dumitale. Ai înţeles? Cu nimeni. Acuzare, 
apărare, prieteni sau duşmani. Poţi vorbi despre 
vreme. Poţi vorbi despre armată. Despre mâncarea 
mizerabilă sau despre războiul ăsta mizerabil. Dar 
despre acest caz nu ai voie să vorbeşti. Ai înţeles ce 
am spus? 

— Da, domnule! Desigur. 

— Bine atunci, zise MacNamara, tăios. Poţi pleca. 
Toţi puteţi pleca, zise el, uitându-se spre cei din 
încăpere. 

Se ridică şi toţi prizonierii ţâşniră în picioare, 
privindu-i pe membrii instanţei cum se ridică de la 
mese şi ies în grabă din încăpere. Erau urmaţi de 
maiorul Clark şi de căpitanul Townsend, care nu-şi 
putu stăpâni rânjetul când trecu pe lângă Tommy. 
Apoi ieşiră în ordine, Visser şi cei mai mulţi dintre 
germani. Unul sau doi copoi rămase discret în urmă şi 
îi îndemnau pe prizonieri să iasă, iar strigătele lor 
grosolane sfâşiau aerul undeva, în spatele lui Tommy: 

— Raus! Raus! Puteţi pleca! 

Tommy închise ochii o clipă să se gândească. Apoi îi 
deschise şi se întoarse spre Lincoln Scott şi Hugh 
Renaday. Scott privea pierdut, cu ochii fixaţi pe 
scaunul gol al martorului, ţeapăn, fără să clipească. 

Hugh se aplecă înainte: 

— Ei, zise el încet, asta a fost o lovitură nepermisă, 
nu? Cum demonstrăm că nenorocitul ăsta minte? 


Tommy dădu să răspundă, deşi nu ştia bine ce vrea 
să spună, dar fu întrerupt de Scott. Vocea aviatorului 
negru era uscată, stinsă. Răsună cu un ecou slab în 
încăpere. Erau singuri. 

— N-a fost o minciună, zise el cu voce slabă, ca şi 
cum fiecare cuvânt pe care-l spunea era dureros. E 
adevărat. E exact ce i-am spus ticălosului ăluia uscat. 
Cuvânt cu cuvânt. 

Când terminară Appell-ul de seară şi se întoarseră 
în camera lor din Baraca 101, Tommy fierbea. Trânti 
uşa în urma lor şi se răsuci să-l privească în ochi pe 
Lincoln Scott: 

— Puteai să-mi fi spus, ce dracu', zise el, ridicând 
vocea treptat, ca un motor care este ambalat. Ar fi fost 
bine să ştiu că ai ameninţat cu moartea victima unui 
omor chiar înainte de a fi ucisă! 

Scott dădu să răspundă, dar se răzgândi. Dădu din 
umeri şi se aşeză greoi pe marginea patului sau. 

Tommy îşi vântură pumnii strânşi prin faţa 
aviatorului de culoare. 

— Arăt ca un idiot prăpădit! izbucni el. lar tu arăţi a 
ucigaş! Mi-ai spus că nu ştii nimic despre nenorocitul 
de cuţit, iar acum aflu că tu ai făcut nenorocirea aia! 
De ce nu mi-ai spus? 

Scott îşi scutură capul, ca şi cum ar fi refuzat să 
răspundă la întrebare. 

— Imediat după ce i-am spus cuvintele alea lui 
Murphy, l-am dosit în locul în care-mi ţin trusa de 
prim ajutor. A dispărut în dimineaţa următoare. Apoi l- 
am mai văzut când Clark l-a scos din ascunzătoarea 
aia de sub pat, de care habar n-aveam. 

— E minunat, zise Tommy furios. O poveste grozavă. 
Sunt sigur că toţi o vor crede... 

Scott privi din nou în sus, gata să răspundă, dar se 


răzgândi. 

— Cum dracu' ai vrea să te apere cineva dacă nu-i 
spui adevărul? întrebă Tommy furios. 

Scott deschise gura, dar nu reuşi să scoată vreun 
cuvânt. Îşi ţinu capul aplecat, ca pentru rugăciune, 
până când reuşi să ofteze adânc, şoptind un răspuns: 

— Nu vreau, zise el. 

Tommy rămase surprins, cu gura căscată: 

— Cum? 

Ochii lui Scott se ridicară lent, fixându-l pe Tommy: 

— Nu vreau să fiu apărat, zise el încet. Nu am 
nevoie de apărare. Nu-mi doresc asta. Nu ar trebui să 
fiu în situaţia de a fi apărat! Nu am făcut nimic! Nimic 
altceva decât să spun adevărul! lar dacă aceste 
adevăruri nu îţi sunt bune la nimic, ei bine, eu nu pot 
face nimic! 

Cu fiecare propoziţie Scott se încordase, la final 
ridicându-se în picioare, cu mâinile strâns împreunate. 

— L-am ameninţat pe nemernic! Ce-i rău în asta? M- 
am dat în spectacol fabricând un cuţit. Asta nu e 
împotriva blestematului de regulament, pentru că nu 
există niciun regulament! I-am spus că-l voi omori. 
Trebuia să spun ceva, ce Dumnezeu! Nu puteam să 
stau liniştit, nebăgând în seamă nimic din ce făcea şi 
zicea nemernicul! Trebuia să-l avertizez cumva pe 
Bedford că nu sunt un negru moale, îngrozit şi 
ignorant, pe care să-l poată el teroriza şi pune la 
pământ la orice oră şi în orice zi din blestemata lui de 
viaţă! Trebuia să-i bag în cap nenorocitului că pentru 
mine nu conta că eram singur aici. N-aveam de gând 
să mă trag în vreun colţ smiorcăindu-mă şi înghiţindu-i 
toate mitocăniile, ca toţi ceilalţi. Nu sunt sclav! Sunt 
un om liber! Pentru că singurul lucru din lumea asta 
pe care nemernicii ca Bedford îl pricep este violenţa. 


Aia pe care vor să ţi-o aplice ei ţie! Sunt laşi dacă te 
dai la ei, iar asta era tot ce făceam! 

Scott rămase împietrit în mijlocul camerei, fierbând. 

— Acum înţelegi? îl întrebă pe Tommy. 

Tommy stătea în picioare, chiar în faţa pilotului 
negru. Feţele lor erau doar la câţiva centimetri 
distanţă. 

— Nu eşti liber, zise el hotărât, subliniind fiecare 
cuvânt cu o mişcare fermă a mâinii. Nici tu, nici eu şi 
nici altcineva de aici nu suntem liberi! 

Scott îşi scutură capul energic: 

— Poate că eşti prizonier, Hart. Poate că şi Renaday 
este. Şi Townsend, şi MacNamara, şi Clark, şi Murphy 
şi toţi ceilalţi poate sunt. Dar eu nu! M-au doborât şi 
m-au închis aici, iar acum s-ar putea să mă trimită în 
faţa plutonului de execuţie pentru ceva ce n-am făcut, 
dar nu, domnule, niciodată nu mă voi considera un 
prizonier! Nici măcar pentru o clipă, pricepi? Sunt un 
om liber, pentru moment aflat în spatele sârmei 
ghimpate. 

Tommy dădu să răspundă, dar se răzgândi. Asta era 
problema, dacă ar fi fost să fie pusă într-o propoziţie. 
Problema lui Scott era mult mai mare decât o simplă 
acuzaţie de omor. 

— Ai avut vreodată, în viaţa ta, încredere într-un om 
alb? îl întrebă el deodată. 

Scott făcu un pas înapoi, de parcă ar fi fost lovit de 
întrebare: 

— Ce? 

— Ai auzit bine, zise Tommy. Răspunde la întrebare. 

— Ce vrei să spui cu încredere? 

— Ştii precis ce vreau să spun. Răspunde la 
întrebare! 

Ochii lui Scott se micşorară şi ezită înainte de a 


răspunde. 

— Niciun negru, în lumea de azi, nu poate face ceva 
fără ajutorul unor albi bine intenţionaţi. 

— Ăsta nu e un răspuns! 

Scott dădu din nou să vorbească, apoi se opri şi 
zâmbi. Dădu din cap. 

— Ai dreptate. Se opri din nou. Răspunsul este nu. 
N-am avut niciodată încredere într-un om alb. 

— Dar ai fost dispus totuşi să le accepţi ajutorul. 

— Da. În şcoală, mai ales. Iar biserica tatălui meu 
mai beneficia uneori de fonduri de binefacere. 

— Dar fiecare zâmbet pe care l-ai schimbat cu un 
alb şi orice strângere de mână a fost o minciună, nu-i 
aşa? 

Lincoln Scott oftă amuzat. 

— Da, răspunse el. Intr-un fel, da. 

— Şi când ne-am strâns noi mâinile, şi asta a fost o 
minciună, nu? 

— Poţi s-o iei şi aşa. E simplu, Hart E o lecţie pe 
care o înveţi încă din copilărie. Daca vrei să te ridici şi 
să fii cineva, trebuie să te bizui numai pe tine! 

— Ei bine, zise Tommy încet, bizuindu-te numai pe 
tine, aş spune că proiectele tale de viitor s-au cam 
redus în ultimele zile. 

Nu făcu nicio încercare să-şi ascundă sarcasmul, 
ceea ce-l enervă pe Lincoln. 

— Asta poate că aşa este, răspunse Scott, dar cel 
puţin, când îl voi auzi pe comandantul plutonului de 
execuţie dând ordinul, voi şti că nimeni niciodată nu 
mi-a furat ceea ce e mai important decât viaţa mea. 

— Ce ar putea fi mai important? 

— Demnitatea. 

— Îţi foloseşte-al dracu' de mult când eşti mort! 

— Aici  te-nşeli, Hart. Pe de-a-ntregul. Aici e 


diferenţa dintre noi. Vreau să trăiesc la fel de mult ca 
şi tine, şi ca oricare altul de aici. Dar nu voi fi 
altcineva pentru a supravieţui. Pentru că asta ar fi o 
minciună mult mai mare decât cele rostite de martor. 
Sau ca altele. 

Tommy se gândi la cele spuse de Scott şi-şi scutură 
capul. 

— Eşti un om foarte greu de înţeles, Scott. Tare 
dificil. 

Scott zâmbi enigmatic: 

— Presupui că vreau să fiu înţeles. 

— Bine. Am priceput Dar mi se pare că tu nu vrei să 
lupţi cu acuzaţiile astea decât în termenii tăi. 

— Asta e calea pe care o cunosc. 

— Ei bine, ascultă-mă când îţi spun că va fi nevoie să 
facem altceva, pentru că aşa cum stau lucrurile acum, 
nu vom câştiga. 

— Asta înţeleg, zise Scott cu amărăciune. Dar ce nu 
reuşeşti tu să înţelegi este că sunt tipuri diferite de 
victorii. A câştiga într-o făcătură de tribunal ca ăsta s- 
ar putea să nu fie tot atât de important ca a refuza să 
mă schimb! 

Tommy era şocat şi nu reuşea să dea replica. Dar 
liniştea bruscă lăsată între cei doi fu întreruptă de 
Hugh Renaday. Stătuse sprijinit cu un umăr de perete, 
privind şi ascultând toate cuvintele pe care şi le 
aruncaseră cei doi. Acum păşi spre ei, clătinându-şi 
capul: 

— Sunteţi doi nebuni daţi naibii, zise el pe un ton 
ridicat. Şi amândoi orbi, ca nişte lilieci. 

Cei doi se întoarseră spre canadian, care rânjea 
aproape ca un nebun în timp ce vorbea. 

— Niciunul din voi nu poate să vadă lucrurile pe de- 
a-ntregul. Pricepeţi? 


În acel moment Scott se mai lumină: 

— Dar tu o să ne spui, nu? 

— Da, într-adevăr, pufni Hugh. Unde-i Phillip Pryce, 
când are cineva cu adevărat nevoie de el? Ştii ce, 
Tommy, dacă e mort şi te priveşte acum de undeva de 
sus, nenorocitul de insular probabil că e şocat de 
cuvintele tale. 

— S-ar putea să fie aşa, Hugh. Lămureşte-mă! 

Hugh se legănă o clipă, apoi îşi aprinse o ţigară: 

— Tu, Lincoln, vrei să întorci lumea cu susu-n-jos! 
Vrei schimbare, atâta timp cât nu eşti tu cel care se 
schimbă. Iar tu, Tommy, eşti atât de îmbrobodit de 
jucatul după reguli, încât nici nu poţi să vezi cât de 
nerezonabile sunt! Şi sunteţi amândoi nebuni. Şi 
oricum, niciunul din voi nu se comportă ca şi cum ar fi 
sănătos. Arătă spre Lincoln Scott: Ai făcut din tine 
omul perfect pentru a fi acuzat, nu-i aşa? Vreau să zic, 
cineva din lagărul ăsta voia să-l omoare pe Trader Vic 
şi a şi făcut-o, iar p'ormă nici nu se putea să faci ceva 
mai potrivit pentru el decât să-ţi pui curul tău prăpădit 
la bătaie ca să arunce vina pe tine! Este? 

Scott aprobă din cap: 

— Nu e cel mai elegant mod de exprimare. Dar e 
destul de adevărat. Sau cel puţin aşa pare. 

— Şi, aş îndrăzni să spun, ai făcut tot posibilul ca lui 
Townsend să-i fie uşor să te condamne. 

Scott aprobă. 

— Dar... începu el. 

Hugh îşi scutură capul: 

— Haide, nu mă lua pe mine cu dar şi poate, şi cu 
toate rahaturile astea! Nu este decât o soluţie pentru 
situaţia asta, iar aceea este victoria, pentru că, atunci 
când se va termina cu vorbăria, numai asta va mai 
conta! Nu cum ai câştigat, nici de ce şi nici măcar 


când. Dar trebuie să câştigi, şi cu cât îţi dai seama de 
asta mai devreme, cu atât va fi mai bine pentru toţi! 

Scott nu se mişcase. Aprobă din cap. 

— Poate, zise el. 

— Ba e al naibii de exact! Gândeşte-te la asta! Ai 
fost atât de ocupat să dovedeşti că eşti mai bun decât 
oricare altul de aici, că ai uitat să mai observi cât de 
mult te asemeni celorlalţi! Iar tu, Tommy, n-ai făcut ce 
ai spus că ar trebui să facem. Sa ripostăm! Foloseşte 
blestematele astea de minciuni împotriva lor! 

Hugh tuşi zdravăn: 

— Nu te-a învăţat Phillip niciun lucru, ce naiba!? 

Privi capătul ţigării, apoi dădu un bobârnac jarului, 
strivindu-l cu piciorul de podea şi îndesându-şi restul 
ţigării pe jumătate fumate în buzunarul de la piept al 
bluzei. 

— Mi-e foame, zise el. Şi cred că e timpul să 
mâncăm, şi uite că io stau aici cu voi, să faceţi pe 
nebunii. Asta mă depăşeşte. Amândoi vreţi să câştigaţi 
şi vreţi să câştigaţi cinstit, la dracu’, de parcă altfel n- 
ar fi cinstit. E un nenorocit de război! Oamenii mor în 
fiecare secundă din zi şi din noapte! Nu e un meci de 
box, cu regulile făcute de marchizul de Queensberry! 
Războiţi-vă, ce dracu’! Încetaţi să mai jucaţi corect! 
Până nu vă puneţi împreună capetele la treabă şi nu 
reuşiţi să înţelegeţi asta, nu sunteţi decât nişte 
sifilitici. 

— Blestem, zise Scott zâmbind. 

— Bine, pufni Hugh. Blestem, dacă preferi. 

— Aşa grăit-a Mercutio, dându-şi duhul, continuă 
Scott. „Blestem pe neamurile voastre, Capulet şi 
Montague!” 

— Ei bine, nenorocitul de Mercutio şi nenorocitul de 
Shakespeare le-au potrivit al dracului de bine! Hugh 


se duse la patul său şi scoase un pachet cu alimente 
de la Crucea Roşie: Ce dracu’! zise el, de parcă 
sărăcăciosul pachet l-ar fi luat prin surprindere. Tot ce 
mi-a mai rămas e unul dintre îngrozitoarele pachete 
ale Crucii Roşii britanice. Ceai slab, somon fără niciun 
gust şi mizerii! Tommy, sper că ai ceva mai bun de- 
atât. Din State. Pământul Abundenţei. 

Tommy se gândi o clipă, apoi întrebă: 

— Hugh, ce era în porţiile germanilor pentru seara 
asta? 

Hugh îl privi mirat: 

— Ca de obicei: kriegsbrot şi unul dintre 
îngrozitorii ăia de cârnaţi cu sânge. Phillip obişnuia 
să-l ia şi să-l îngroape în grădină, chiar dacă nu aveam 
altceva de mâncare. Nu putea să-i mânânce. Nici eu 
nu pot. Şi niciunul dintre cei pe care îi cunosc, 
indiferent cu ce l-ar amesteca. Cum reuşesc nemţii să 
înghită aşa ceva, mă depăşeşte, zău. 

„Sângerete”, se gândi Tommy. Era baza mâncării pe 
care germanii o dădeau prizonierilor, iar aceştia o 
refuzau sistematic, chiar şi atunci când erau hămesiţi. 
Cârnatul era o chestie dezgustătoare, un mał gros, 
umplut cu resturi de carne amestecate din belşug cu 
sânge de la abator, cărora li se dădea consistenţă, 
credeau prizonierii, adăugându-li-se rumeguș. 
Indiferent cum era gătit, tot gust de deşeuri avea. 
Mulţi îl îngropau, cum făcuse şi Pryce, considerând că 
ar putea fi un bun fertilizator. Trupele de teatru 
britanice şi americane îl zdrobeau câteodată şi îl 
foloseau ca recuzită pentru vreo scenă în care trebuia 
să apară sânge. 

Se întoarse brusc spre Scott: 

— Ai gustat vreodată din el? 

Aviatorul negru se arătă surprins, apoi scutură din 


cap: 

— L-am luat o dată sau de două ori, am încercat să 
găsesc un mod de a-l prepara, dar, la fel ca toţi 
ceilalţi, l-am găsit prea al dracului de dezgustător. 

— Dar ai luat raţia, nu? 

— Da. 

Tommy dădu din cap. 

— Hugh, zise el încet ia vreo două ţigări şi du-te de 
vezi dacă găseşti pe careva care a luat cârnatul. Cea 
mai proastă şi mai respingătoare bucată de sângerete 
german pe care o poţi găsi, cumpăr-o şi adu-o încoace. 
Am o idee. 

Hugh, derutat, ridică din umeri. 

— Fie cum zici tu, zise el. Deşi cred că te-a ameţit 
sângele. 

Își pipăi bluza să se asigure că are ţigări şi se 
îndreptă spre coridor. 

De cum se închise uşa, Tommy se întoarse spre 
Lincoln Scott: 

— Aşa este, zise el. Hugh are dreptate. Dacă nu ai 
nicio obiecţie, cred că acum e timpul să încetam să 
mai jucam după reguli. 

Scott ezită înainte de a aproba. 

Colonelul MacNamara îi reaminti locotenentului 
Murphy că se afla încă sub jurâmânt, în timp ce 
aviatorul îşi reluă locul pe scaunul din centrul sălii 
improvizate de judecată şi se pregătea sesiunea de 
dimineaţă pentru continuarea procesului. Toţi ocupau 
aceleaşi poziţii ca în ziua de dinainte, apărarea, 
acuzarea, sute de prizonieri înghesuiți pe scaune şi 
printre rânduri, Visser şi stenograful în colţul lor 
obişnuit. Feţele scorţoase ale celor din completul de 
judecată tronau peste toţi. 

Murphy aprobă din cap, se răsuci în scaun 


încercând să se aşeze mai confortabil şi apoi aşteptă 
apropierea lui Tommy Hart, cu un uşor zâmbet pe 
faţă. 

— Springfield, Massachusetts, nu-i aşa? 

— Exact, răspunse Murphy. Născut şi crescut. 

— Şi spui că ai lucrat alături de negri? 

— Din nou exact. 

— Zilnic? 

— Zilnic, da, domnule. 

— Şi ce fel de activitate se desfăşura acolo? 

— Familia mea era coproprietara unei instalaţii de 
prelucrare a cărnii, domnule Hart. Un laborator mic, 
local, dar aveam contracte cu numeroase restaurante 
şi şcoli din oraş. 

Tommy se gândi o clipă, apoi continuă încet. 

— Procesarea cărnii? Cotlete şi jamboane? 

Murphy rânji: 

— Da, domnule. Cotlete atât de groase şi de 
suculente, că nici nu era nevoie de cuţit ca să le tai. 
Muşchi şi spată, chiar şi vrăbioară, bucăţi atât de 
dulci, încât aproape că aveau gust de bomboane. 
Cotlete de miel, de porc. Hamburger, cel mai bun din 
stat, fără nicio îndoială. Doamne, ce n-aş da pentru o 
bucată d'aia acum, perpelită la flacără... 

Întreaga adunare râse şi vociferă la auzul vorbelor 
aviatorului. O undă de murmure trecu prin încăpere, 
toate variaţii pe aceeaşi temă, ca şi cum un om i-ar fi 
şoptit următorului, „Ce n-aş da pentru o friptură în 
sânge, cu ceapă şi ciuperci gratinate”... 

Tommy aşteptă să se potolească vacarmul. Zâmbea 
şi el: 

— Procesarea cărnii poate fi o treabă destul de 
murdară, nu-i aşa, locotenente? Vreau să spun: 
animale  măcelărite, măruntaie, sânge şi blană. 


Trebuie să scapi de toate astea, ca să rămâi doar cu 
părţile bune, nu? 

— Aşa merge treaba, locotenente. 

— A scăpa de toate chestiile astea murdare, 
dezgustătoare, asta era treaba negrilor, nu-i aşa, 
locotenente? Slujbele bine plătite nu erau ale negrilor 
ăstora cu care lucrai dumneata, nu? Ei erau cei care 
se ocupau de treburile murdare, nu? De mizeriile cu 
care albii nu voiau să aibă de-a face. 

Murphy ezită, apoi ridică din umeri. 

— Se pare că asta voiau să facă. 

— Sigur, răspunse Tommy. De ce-ar vrea cineva 
ceva mai bun? 

Locotenentul Murphy nu răspunse la această 
întrebare. Sala de judecată se cufundă încă o dată în 
linişte. 

Tommy se mişcă prin faţa locotenentului Murphy, 
învârtindu-se pe loc, mai întâi întorcându-i spatele, 
apoi răsucindu-se brusc către el. Intenţiona să-l 
deranjeze pe individ cu fiecare mişcare pe care o 
făcea. 

— Spune-mi,  locotenente Murphy, cine este 
Frederick Douglass? 

Murphy se concentră o clipă, apoi scutură din cap: 

— Nu sunt sigur. Nu e vreun general din garda lui 
Ike? 

— Nu. De fapt, zise Tommy încet, a fost multă vreme 
rezident în statul dumitale. 

— N-am auzit niciodată de el. 

— Asta nu mă surprinde. 

Walker Townsend sări în picioare. 

— Onorată Instanță, zise el pe un ton neliniştit şi 
exasperat. Nu reuşesc să-mi dau seama care este 
subiectul acestei audieri. Locotenentul Hart trebuie 


totuşi să-l întrebe pe martor despre ce a declarat la 
proces. S-a plâns de lecţiile de istorie oferite ieri de 
acuzare, iar astăzi revine cu întrebări despre un om 
care a murit cu decenii în urmă... 

— Colonele, acuzarea a subliniat „emanciparea” 
rasială a locotenentului Murphy. Eu nu fac decât să 
mă bazez pe asta. 

MacNamara miji ochii, apoi spuse: 

— O să accept aceste întrebări, dacă spui odată ce ai 
de gând, locotenente! 

Tommy aprobă din cap. La masa apărării, Lincoln 
Scott îi şopti lui Hugh Renaday: 

— Ăsta e unul dintre oasele pe care ni le lasă nouă. 

Oprindu-se un moment, Tommy se întoarse spre 
Murphy, care se foi din nou în scaun. 

— Cine este Crispus Attucks, locotenente? 

— Cine? 

— Crispus Attucks. 

— N-am auzit niciodată numele. Alt bărbat din 
Massachusetts? 

Tommy zâmbi: 

— Ai ghicit, lococtenente! Acum, dumneata spui că 
nu eşti rasist, domnule, dar nu poţi să identifici negrul 
care a murit în infamul masacru de la Boston, şi al 
cărui sacrificiu a fost celebrat de către părinţii 
fondatori în momentul acela crucial al istoriei noastre. 
Nici numele lui Frederick Douglass nu-l recunoşti, 
marele aboliţionist, dintre ale cărui scrieri multe au 
fost tipărite chiar în statul dumneavoastră. 

Murphy îl privi furios pe Tommy, dar nu răspunse. 

— Istoria n-a fost punctul meu forte în şcoală, zise el 
cu amărăciune. 

— Evident! Acum, mă întreb ce alte lucruri despre 
negri nu mai cunoşti. 


— Ştiu ce l-am auzit pe Scott rostind, răspunse 
Murphy piţigăiat. Şi asta-i mult mai al dracului de 
important decât nişte lecţii de istorie. 

Tommy ezită, apoi dădu din cap: 

— Într-adevăr. Pare că nu eşti foarte isteţ, nu-i aşa, 
locotenente? 

— Ce? 

— Deştept. 

Tommy dădu drumul întrebărilor rapid, prinzând 
momentul potrivit şi ridicând vocea: 

— Vreau să spun, ai fost nevoit să vezi de afacerea 
familiei, nefiind destul de isteţ ca să faci ceva pe cont 
propriu, nu? Cum te-ai calificat pentru şcoala de 
ofiţeri? Taticu' ştia pe cineva care a tras nişte sfori? Şi 
şcoala aia la care ai zis că erau şi negri. Pariez că nu 
luai note la fel de bune ca ale lor, nu-i aşa? Şi erai 
fericit punându-i pe negri la măturat în timp ce făceai 
bani, este? Pentru că, dacă le-ai fi dat vreodată o 
şansă, te-ai fi temut că vor face o treabă al dracului de 
bună în comparaţie cu a ta, aşa-i? 

— Obiectez! Obiectez! urlă Walker Townsend. Pune 
zece întrebări deodată! 

— Locotenente Hart! începu colonelul MacNamara. 

Tommy îşi lasă faţa în jos, mai aproape de a lui 
Murphy: 

— Îi urăşti pentru că te înspâimântă, nu-i aşa? 

Murphy nu răspunse nici de data asta. Fierbea. 

— Locotenente Hart, te avertizez, zise MacNamara 
lovind ciocanul cu putere. 

Tommy se retrase de lângă martor, fără să-l piardă 
din vedere, privindu-l drept în ochi. 

— Ştii ce, locotenente Murphy, pot să-ţi spun la ce 
te gândeşti în clipa asta. 

— La ce? întrebă Murphy printre dinţii încleştaţi. 


Tommy zâmbi: 

— Eee... te gândeşti: „Trebuie să-l omor pe 
nemernic...” nu-i aşa? 

Murphy îşi miji ochii. 

— Nu, zise el. Nu. 

Tommy aprobă din cap, încă rânjind: 

— Sigur că nu. 

Rămase drept şi gesticulă spre auditoriul îngrămădit 
şi spre prizonierii agăţaţi de ferestre ca să asculte 
fiecare cuvânt: 

— Sunt sigur că toţi cei de aici cred această negaţie. 
Absolut. Trebuie să mă înşel sută la sută... Sarcasmul 
răzbatea din fiecare cuvânt al lui Tommy: Sunt sigur 
că nu te-ai gândit „trebuie să-l omor pe nemernic...” şi 
că ai primit doar o miime din abuzurile la care Trader 
Vic l-a supus pe Lincoln Scott în fiecare zi de la 
sosirea ultimului în Stalag Luft 13! 

— El a spus-o, reveni Murphy. Eu, nu. 

— Sigur că a spus-o, răspunse Tommy. Dar n-a spus: 
„O să îl omor pe nemernic” sau „Trebuie să-l omor pe 
nemernic” sau „Am de gând să-l omor pe nemernic la 
noapte”. N-a spus niciunul dintre lucrurile astea, nu-i 
aşa, locotenente? 

— Nu. 

— A spus ceea ce oricine altcineva ar fi putut spune, 
dacă ar fi fost în aceeaşi situaţie. 

— Obiectez! Îl îndeamnă pe martor să speculeze, 
ţipă Townsend. 

— A, atunci retrag, interveni Tommy. Căci sigur nu 
am vrea ca locotenentul Murphy să facă speculaţii cu 
privire la ceva. 

MacNamara îl privi furios pe Tommy. 

— Ţi-ai făcut numărul, zise el. Ai terminat cu 
martorul acesta? 


Tommy scutură capul: 

— Nu chiar. 

Merse la masa acuzării şi luă cuțitul. 

— Acum,  locotenente Murphy, aveaţi obiceiul, 
dumneata sau altcineva din baracă, să mâncaţi alături 
de locotenentul Scott? 

— Nu. 

— În toate celelalte camere oamenii îşi împart 
mâncarea şi gătesc cu rândul, nu? 

— Aşa se pare. 

— Dar Scott era exclus? 

— Nu părea dornic să ia parte... 

— Ah, desigur. Prefera să flămânzească de unul 
singur, pe socoteala lui. 

Murphy îl privi din nou furios, dar Tommy continuă. 

— Aşa că el mânca singur. Presupun că îşi pregătea 
singur mâncarea. 

— Da. 

— Prin urmare, n-ai putea şti ce cuţit folosea la 
diferite operaţii pentru pregătirea mesei, nu-i aşa? 

— Avea un briceag. L-am văzut folosindu-l. 

— L-ai privit întotdeauna pregătindu-şi masa? 

— Nu. 

— Deci, n-ai nicio idee dacă ar fi putut folosi sau nu 
în vreo ocazie acest cuţit de fabricaţie kriegie? 

— Nu. 

Continuând să ţină cuțitul în mână, Tommy se 
îndreptă spre masa apărării. Hugh se aplecă şi luă de 
jos un pachet mic, pe care i-l dădu lui Tommy. Acesta 
lăsă cuțitul, apoi luă pachetul şi se întoarse către 
martor. 

— Eşti un expert în ce priveşte carnea, locotenente. 
De fapt, familia dumitale are o firmă de preparate din 
carne. Norocul dumitale, cred. Mi-ar displăcea să fiu 


nevoit să mă gândesc cum te-ai descurca cu propriile 
forţe... 

— Obiectez! strigă Townsend. Locotenentul Hart 
insultă martorul. 

— Locotenente, zise cu raceală colonelul 
MacNamara, te avertizez. Nu mai insista pe calea 
asta. 

— Bine, colonele, zise Tommy scurt. Cu siguranţa 
mi-ar displăcea să insult pe cineva... 

Zâmbi dispreţuitor spre locotenentul Murphy, care îl 
privea la rândul lui cu o furie prost deghizată. 

— Acum, locotenente, fii atât de drăguţ şi spune-ne 
ce este asta. 

Murphy întinse mâna neîncrezător şi luă pachetul de 
la Tommy Hart. Îl desfăcu grăbit şi se strâmbă. 

— Sângerete german, zise el. Toată lumea ştie. 
Porţie standard de la nemți. 

— Vrei să-l tai? 

— Nimeni din cei pe care-i ştiu în tot lagărul ăsta nu 
îl mănâncă. Oamenii preferă să flămânzească. 

— Ai mânca dumneata, expert în carne şi în 
procesare a cărnii, aşa ceva? 

— Nu. 

— Ce conţine cârnatul ăsta, locotenente? 

Murphy îşi miji din nou ochii: 

— Greu de spus. Cârnatul pe care-l facem la noi în 
State e gros, solid şi preparat cu grijă. Igienic. Nimeni 
nu se îmbolnăveşte din ce pregătim noi şi trimitem pe 
piaţă. Ăsta, ei bine, cine ştie? O grămadă de sânge de 
porc şi alte deşeuri, îndesate la grămadă în bucăţi de 
maţ. N-ai vrea să afli ce-ar putea fi înăuntru. 

Cârnatul era aproape gelatinos. Avea o culoare 
maroniu-închis, cu tente roşietice şi mirosea greu. 

Tommy luă pachetul şi scoase cârnatul, ţinându-l 


sus, ca să-l vadă cei din sală. Se auzi un val de râsete 
stânjenite. 

Apoi Tommy se întoarse la masa apărării. Luă cuțitul 
fabricat de kriegie, apoi apucă una dintre preţioasele 
sale bucăţi de hârtie. Inainte ca acuzarea să înţeleagă 
ce se întâmplă, Tommy înfăşură hârtia în jurul 
mânerului cuţitului, acoperind cârpa deja pătată. Ţinu 
cuțitul în sus, teatral, în timp de Walker Townsend 
sări în picioare şi strigă încă o dată: 

— Obiectez! 

Tommy îl ignoră şi nu băgă în seamă nici bătăile de 
ciocan izbucnite brusc de la masa judecătorului. In 
schimb, prăbuşi brusc cuțitul, cu putere, peste 
cârnatul gros, tăindu-l în două. Apoi îl mai ciopârţi de 
două ori, asigurându-se că mânerul înfăşurat în hârtie 
este brăzdat de urmele aşa-zisei cărni. Incăperea păru 
să se umple cu un miros puternic de gunoi, iar 
prizonierii de lângă masa apărării protestară când 
duhoarea îi lovi. 

Tommy ignoră obiecțiile care curgeau de la masa 
acuzării şi se îndreptă direct către locotenentul 
Murphy. Ridică vocea deasupra celorlalte zgomote şi 
făcu tăcere cu întrebarea: 

— Ce vezi pe hârtie, locotenente? Pe hârtia din jurul 
mânerului. 

Murphy se blocă mai întâi, apoi răspunse: 

— Arată de parcă ar fi sânge, zise el. Pete de sânge. 

— Aproape aceeaşi cantitate de sânge care a pătat şi 
cârpa, şi despre care acuzarea susţine, fără nicio 
dovadă, că aparţine lui Trader Vic! 

Retrăgându-se de lângă martor, Tommy strigă: 

— Nu mai am întrebări. 

Luă cuțitul şi desfăşură hârtia de pe mâner, ţinând-o 
deasupra capului, aşa încât toţi să poată vedea 


semnele care o brăzdau. Apoi se îndreptă spre Walker 
Townsend şi îi înmână hârtia. Procurorul clătină din 
cap dezaprobator, cu gesturi largi. Împlântă cuțitul cu 
vârful în tăblia mesei şi îl lăsă vibrând ca un diapazon 
în sala care era din nou tăcută. 


XIII 
Ultimul martor al acuzarii 

La Appell-ul din dimineaţa următoare, Tommy îl 
reperă pe Fritz Unu numărând flancul formaţiei de 
prizonieri. Nu-l scăpa din ochi pe copoi, ignorând 
ploaia uşoară care-i păta pielea maronie a jachetei de 
zbor cu dungi umede şi negre. Când maiorul Clark îl 
salută pe Oberst Von Reiter şi văzu înclinarea din cap 
a colonelului MacNamara, întorcându-se apoi brusc şi 
strigându-le să se împrăştie, Tommy se strecură prin 
mulţimea de aviatori, tăindu-şi drum spre locul în care 
Fritz şi alţi câţiva copoi erau adunaţi, la marginea 
terenului de instrucţie, fumând şi împărţindu-şi 
treburile zilnice. Când Tommy se apropie, germanul 
ridică privirea, se încruntă şi se îndepărtă imediat de 
ceilalţi. 

Tommy se opri în apropiere şi îi făcu semn copoiului 
cu un deget ca un profesor dur care are de-a face cu 
un elev leneş. Fritz Unu privi împrejur neliniştit, apoi 
din câţiva paşi fu lângă Tommy. 

— Ce este, domnule Hart? întrebă el grăbit. Am 
multe sarcini de îndeplinit în dimineaţa asta. 

— Sigur că ai, îi răspunse Tommy. Ce, mai e vreun 
colţ care trebuie inspectat a zece milioană oară? 
Trebuie să te furişezi urgent pe undeva? Haide, Fritz, 
ştii că singurul spectacol de aici pe ziua de azi e 
procesul lui Scott. 

— Tot am îndatoririle mele, domnule Hart. Toţi 
avem. Chiar şi cu procesul. 

Tommy ridică din umeri ostentativ, arătându-şi 
neîncrederea: 

— Bine, zise el. N-o să-ţi răpesc decât un minut, 
două din timpul tău preţios. Doar vreo două întrebări, 
pe urmă poţi să te întorci la treburile alea al dracului 


de importante. Tommy zâmbi, se opri o clipă, apoi 
întrebă cu voce tare, să se audă şi acolo unde erau 
adunaţi ceilalţi copoi: In regulă, Fritz. Vreau să ştiu de 
unde ai luat cuțitul şi când anume i l-ai dat lui Vic. Ştii 
despre care cuţit vorbesc - arma crimei... 

Fritz Unu păli şi îl apucă pe Tommy de braţ. 
Scuturându-şi capul, îl trase pe aviatorul american la 
adăpostul unei barăci, unde îi răspunse supărat şi cu 
ceva mai mult decât o uşoară nervozitate: 

— Nu se poate să mă întrebi una ca asta, 
locotenente Hart! N-am nicio idee despre ce 
vorbeşti... 

Tommy întrerupse răspunsul şuierat cu o replică 
ascuţită: 

— Nu mă lua de fraier, Fritz! Ştii perfect despre ce 
vorbesc. Un cuţit german de paradă. Poate model SS. 
Lung şi subţire, cu un cap de mort la capătul 
mânerului. Foarte asemănător cu cel pe care Von 
Reiter îl poartă când se găteşte ca să meargă la cine 
ştie ce întâlniri importante. Trader Vic a vrut unul şi 
tu i-ai făcut rost, nu cu mult timp înainte de a fi ucis. 
Cam cu două zile înainte, cel mult. Vreau să ştiu ce-i 
cu el. Vreau să ştiu cuvânt cu cuvânt ce ţi-a spus Vic 
atunci când aţi făcut tranzacţia, unde trebuia să 
meargă şi la cine trebuia să ajungă. Vreau să ştiu tot 
ce-ai făcut. Sau poate preferi sa-i pun aceste întrebări 
Hauptmann-ului Visser? Pun pariu c-ar fi tare 
interesat să afle de cuţit. 

Germanul se trase înapoi, de parcă ar fi fost izbit, 
lipindu-se de peretele barăcii. Părea bolnav. 

Tommy respiră adânc, apoi adăugă: 

— Ehe, pe un pachet de Lucky că e interzis să-i dai o 
armă unui prizonier de război. Cu atât mai mult o 
chestie  dichisită, specialitate nazistă, un pumnal 


primit în dar de la ţara-mumă... 

Fritz Unu se răsuci privind peste umărul lui Tommy, 
să se asigure că nimeni nu s-a apropiat suficient ca să 
asculte conversaţia. 

Era clar că înţepenise când îl auzise pe Tommy 
rostind numele lui Visser. 

— Nu, nu, nu, răspunse clătinându-şi capul într-o 
parte şi în alta. Locotenente, nu înţelegi cât de 
periculoasă e chestia asta! 

— Ei bine, răspunse Tommy cu cel mai lipsit de 
expresie ton posibil, de ce nu-mi spui? 

Vocea lui Fritz Unu tremură, iar mâinile îi erau 
nesigure în timp ce gesticula: 

— Hauptmann Visser ar pune să mă împuşte, şopti 
el. Sau să fiu trimis pe frontul rusesc, ceea ce e 
acelaşi lucru. Exact acelaşi lucru, în afară doar de 
faptul că s-ar putea să nu fie atât de rapid, doar puţin 
mai rău. Să dai o armă unui aviator aliat e verboten! 

— Dar ai făcut-o? 

— Trader Vic a insistat foarte mult. La început l-am 
refuzat, dar numai despre asta vorbea. Suvenir, aşa 
mi-a promis. Nimic mai mult! Avea un client deosebit, 
zicea, dispus să plătească foarte mult. Avea nevoie de 
el fără întârziere. În ziua aceea. Imediat! Mi-a spus că 
are o valoare foarte mare. Mai mare decât orice altă 
tranzacţie pe care-o făcuse vreodată. 

Pe moment, Tommy simţi un nod în gât, gândindu-se 
la sângele rece al celui care îi făcuse farsa supremă 
lui Trader Vic, punându-l să îi aducă un cuţit cu care 
urma să îl ucidă. Tommy îşi simţi gura uscată, aproape 
deshidratată, când se gândi la asta. 

— Cine îl voia? Pe cine avea în spate Trader Vic? 

— Nu înţeleg avea în spate... 

— Pentru cine făcea târgul? 


Fritz Unu îşi scutură capul: 

— L-am întrebat. L-am întrebat nu doar o dată, dar 
n-a vrut să-mi spună numele. Dar a spus că e un târg 
pentru bombonica lui. Astea i-au fost cuvintele, 
locotenente Hart. Bombonica! Nici asta n-am înţeles 
până când nu mi-a explicat. 

Tommy se încruntă. Nu se putea hotări dacă să-l 
creadă pe de-a-ntregul pe copoi. Nici dacă nu trebuie 
să-l creadă. Undeva între. Şi, cu siguranţă, nu s-a 
dovedit un târg ţuţ pentru o persoană. 

— Bine, deci nu ştii numele. Dar de unde ai furat 
cuțitul? De la Von Reiter? 

Fritz Unu negă: 

— Nu, nu, n-aş fi putut face asta! Comandantul Von 
Reiter e un om deosebit! Aş fi fost mort de mult sau 
luptând cu Ivanii, dacă nu m-ar fi luat cu el când a 
primit ordinul de mobilizare. Eram doar un mecanic în 
echipa lui de zbor, dar ştia că am talent la limbi 
străine, aşa că l-am însoţit. Şi aşa moartea a rămas 
acolo, în Rusia! Moarte. Iarnă, frig de înţepeneşti şi 
moarte, locotenente Hart! Numai asta ne aştepta în 
Rusia. Comandantul Von Reiter m-a salvat! N-o să-l 
pot răsplăti niciodată pe deplin pe comandantul Von 
Reiter! Dacă reuşesc să supraviețuiesc războiului, va fi 
numai datorită lui! Iar aici îl slujesc cât pot de bine. N- 
aş fura niciodată de la el! 

— Atunci de la cine? 

Fritz negă din nou. Şopti răspunsul disperat, în 
cuvinte şuierate, ca aerul care ţâşneşte dintr-un 
cauciuc înţepat: 

— Să furi asta de la un ofiţer german, apoi să-l vinzi 
unui aviator aliat înseamnă ordin de execuţie! Ai 
încăpea direct pe mâinile Gestapo-ului! Mai ales dacă 
Hauptmann Visser ar descoperi asta! 


— Aşadar, nu l-ai furat? 

Fritz continuă să nege: 

— Hauptmann Visser nu ştie de pumnalul ăsta, 
locotenente Hart! Bănuieşte ceva, dar nu e sigur. Te 
rog, nu trebuie să afle! Aş avea multe necazuri... 

În tremurul uşor al vocii copoiului, Tommy descifră 
clar că nu ar fi numai Fritz cel care ar avea de suferit 
dacă acest târg ar ieşi la iveală. Aşa că puse 
întrebarea-cheie: 

— Şi cine altcineva, Fritz? Cine altcineva ar mai 
avea necazuri? 

— N-o să spun. 

Tommy se opri. Putea să vadă tremurul fălcii lui 
Fritz, aşa că presupuse că ştie răspunsul. Fritz i-l 
spusese deja. Şi, se gândi Tommy, probabil era doar 
un singur om în lagăr care ar fi putut face rost de acel 
pumnal fără să-l fure. Se hotărî să-l înghesuie în 
continuare pe copoi. 

— Spune-mi despre comandant şi despre Visser, 
întrebă Tommy deodată. Se... 

— Se dispreţuiesc reciproc, îl întrerupse Fritz. 

— Zău? i 

— E o ură din adâncul sufletului, îngrozitoare. Intre 
doi oameni care lucrează împreună de luni de zile! 
Dar nu au nimic altceva în comun decât dispreţ. 
Dispreţ şi ură fără margini unul faţă de celălalt. 
Fiecare ar fi nespus de bucuros să vadă o bombă 
aliată căzând în poala celuilalt 

— Cum s-a ajuns la asta? 

Copoiul ridică din umeri oftând, dar vocea îi 
tremura, aproape ca unei băbuţe: 

— Visser este nazist. Şi-ar dori ca lagărul să fie sub 
comanda lui. Fiul poliţist al unui profesor de provincie. 
Numărul de înscriere în partid al tatălui său este mai 


mic de o mie. Îi urăşte pe toţi aliaţii, dar în principal 
pe americani, pentru că a trăit cândva printre voi, şi 
pe piloţii de luptă britanici, pentru că unul dintre ei l-a 
lăsat fără braţ. Nu suportă faptul că Oberst Von 
Reiter îi tratează pe toţi prizonierii cu respect! 
Comandantul Von Reiter provine dintr-o familie veche 
şi importantă, care a servit Wehrmacht-ul şi apoi 
Luftwaffe de-a lungul a multe generaţii. Niciun strop 
de simpatie între ei! N-ar trebui să vorbesc despre 
chestiile astea, locotenente Hart! Nicio vorbă mai 
mult. 

Tommy aprobă. Nu îl surprindea foarte mult 
situaţia. Işi scărpină obrazul, simţindu-şi tuleiele care 
crescuseră, apoi mai puse o întrebare, surprinzându-l 
pe copoi: 

— Cu ce te-ai ales, Fritz? Când ai livrat cuțitul. 

Fritz Unu se scutură, ca şi cum un acces de friguri îi 
străbătuse corpul.  Picăturile de ploaie sau 
transpiraţia, ceva începuse să i se prelingă pe frunte, 
iar cuvintele continuară să iasă tremurat: 

— Nu m-am ales cu nimic, zise el agitându-şi capul 
înainte şi înapoi. 

Tommy pufni: 

— Asta e complet ilogic! Îmi spui că ăsta a fost un 
târg, cel mai mare, şi că Trader Vic avea deja un 
cumpărător aşteptând nerăbdător să-şi dea şi pielea 
de pe el, iar acum îmi spui că nu te-ai ales cu nimic în 
schimb? Rahat! Cred că ar trebui să vorbesc cu Visser. 
Sunt sigur că are tot felul de metode extrem de 
ingenioase şi precis neplăcute ca să obţină 
informaţii... 

Fritz Unu îl prinse imediat de braţ pe Tommy: 

— Te rog, locotenente Hart, te implor! Nu vorbi cu 
Hauptamann-ul despre asta. Mi-e teamă că nici 


Oberst Von Reiter nu va mai fi în stare să mă apere! 
— Şi atunci, ce-ai căpătat? Care a fost schimbul? 
Fritz Unu îşi lăsă capul pe spate, privi cerul, de 

parcă l-ar fi durut brusc ceva. Apoi îi şopti lui Tommy: 

— Plata trebuia să se facă în noaptea în care a fost 
omorât căpitanul Bedford! 

Vocea copoiului era atât de joasă, încât Tommy a 
fost nevoit să-şi încordeze auzul. 

— Trebuia să ne întâlnim pe întuneric, în noaptea 
aia, ca să-mi plătească. Dar n-a mai ajuns la locul de 
întâlnire. 

Tommy inspiră încet. Aşa se explica prezenţa 
copoiului în lagăr după stingere. 

— Ce trebuia să primeşti? insistă Tommy. 

Fritz Unu se îndreptă deodată, sprijinindu-se cu 
spatele de peretele barăcii, ca şi cum Tommy l-ar fi 
împuns cu o armă în piept. Își scutură capul. Respira 
greu de parcă ar fi alergat. 

— Nu mă întreba asta, domnule Hart! Nu pot spune 
mai mult. Te rog, te implor, viaţa mea depinde de asta 
şi altele, de asemenea, dar nu-ţi pot spune mai mult 
de-atât. 

Tommy văzu lacrimi în colţul ochilor copoiului. Faţa 
îi devenise palidă, aproape cenuşie, ca şi cerul de 
deasupra. Avea înfăţişarea unui bolnav care 
agonizează, înspăimântat la vederea morţii care îi dă 
târcoale. Tommy fu surprins şi se dădu uşor înapoi, ca 
şi cum faţa lui Fritz Unu l-ar fi înspăimântat şi pe el. 

— Bine, zise el. Deocamdată e în regulă. O să-mi ţin 
gura. Deocamdată! Nu promit nimic pe mai departe, 
dar deocamdată asta va rămâne între noi. 

Germanul se scutură din nou şi zâmbi recunoscător, 
plin de uşurare. Apucă mâna lui Tommy şi i-o scutură 
cu putere: 


— N-o să uit niciodată asta, locotenente Hart. 
Niciodată!  Copoiul se dădu un pas înapoi, 
îndepărtându-se de Tommy: îţi râmân dator, 
locotenente Hart! Nu voi uita asta. 

Şi spunând acestea se îndepărtă repede. Tommy 
urmări capul lui Fritz Unu legănându-se, încercând să- 
şi dea seama dacă observase cineva conversaţia. Pe de 
o parte, Tommy ştia că tocmai căpătase suficiente 
informaţii ca să-l şantajeze pe Fritz Unu, probabil pe 
toată durata războiului. Dar, pe de alta parte, era mult 
mai asaltat de întrebări decât înainte. Iar o întrebare 
era mai importantă decât toate celelalte: care era 
plata pentru arma care fusese întoarsă împotriva lui 
Vic? Îl privi pe Fritz Unu traversând în grabă terenul 
de exerciţii şi se întrebă cine altcineva ar mai putea 
avea răspuns la această întrebare. Își privi repede 
ceasul de mână şi simţi un fior de singurătate 
străbătându-i inima. Pentru o clipă se întrebă ce oră 
era acasă, în Vermont, şi nu îşi putu da seama dacă e 
mai devreme sau mai târziu. Apoi alungă acest gând 
nepotrivit, dându-şi seama că, dacă nu se grăbeşte, va 
întârzia la şedinţa din acea zi. 

Prizonierii se îmbulzeau deja în sala improvizată de 
tribunal, blocând trecerile printre rândurile de 
scaune. După cum se temea, toţi ceilalţi erau la 
posturi. Completul de judecată - în spatele mesei 
principale, acuzarea - aşezată şi  aşteptând 
nerăbdătoare, Lincoln Scott şi Hugh Renaday - în 
scaunele lor. Hugh avea o expresie de îngrijorare. 
Retras într-o parte, Hauptmann Visser fuma una 
dintre ţigările lui subţiri şi maronii, în timp ce 
stenograful de lângă el bătea nervos darabana cu 
creionul. Tommy îşi croi drum spre centru păşind 
peste picioare întinse, împiedicându-se de o pereche 


de bocanci de zbor şi gândindu-se că, făcându-şi 
apariţia de unul singur era cu mult mai puţin 
spectaculos decât atunci când intrase împreuna cu 
ceilalţi doi, în formaţie. 

— Ne-ai făcut să te aşteptam, locotenente, zise cu 
răceală colonelul MacNamara când Tommy se apropie 
de mijlocul încăperii. Opt fix înseamnă exact opt fix. 
Pe viitor, locotenente Hart... 

Tommy îl întrerupse pe SAO: 

— Imi cer scuze, domnule. Dar am avut nişte treburi 
foarte importante pentru apărare. 

— Se poate, locotenente, dar... 

Tommy îl întrerupse pe MacNamara din nou, fiind 
absolut sigur ca asta îl va înfuria pe ofiţerul 
comandant. Dar chiar nu-i păsa: 

— Prima şi cea mai importantă obligaţie a mea este 
faţă de Lincoln Scott, domnule. Dacă absenţa mea a 
provocat o întârziere, ei bine, în aceeaşi măsură 
demonstrează clar, încă o dată, domnule, nefericita 
grabă în care se desfăşoară acest proces. Bazându-mă 
pe o informaţie care abia mi-a parvenit, îmi voi reînnoi 
obiecţia cu privire la continuarea procesului. Voi cere 
timp suplimentar pentru investigaţii. 

— Ce informaţie? întrebă MacNamara. 

Tommy se deplasă încet până în faţa mesei acuzării 
şi lua cuțitul pe care îl făcuse Scott. Il răsuci de câteva 
ori în mână, apoi îl aşeză la loc, ridicându-şi privirea 
către MacNamara: 

— E legată de arma crimei, colonele! 

Cu colţul ochiului Tommy îl văzu pe Visser devenind 
mai ţeapăn în scaun. Germanul aruncă ţigara pe 
podea şi o strivi cu tocul cizmei. 

— Ce este cu arma crimei, locotenente? 

— Nu am posibilitatea să vorbesc deschis, colonele. 


Nu fără investigaţii suplimentare importante. 

Căpitanul Townsend se ridică din scaunul său, cu 
glasul plin de încredere: 

— Onorată Instanță, cred că apărarea caută 
amânarea de dragul amânării. Consider că, în lipsa 
unor motive clare care să facă amânarea necesară, ar 
trebui să continuăm... 

MacNamara ridică mâna: 

— Ai dreptate, căpitane. Locotenente Hart, așază-te 
la locul dumitale! Cheamă următorul martor, căpitane 
Townsend! Şi, locotenente Hart, să nu mai întârzii 
vreodată! 

Tommy ridică din umeri şi-şi ocupă locul. Lincoln 
Scott şi Hugh Renaday se înclinară amândoi spre el. 

— Despre ce tot vorbeşti? îl întrebă Scott. Ai aflat 
ceva de folos? 

Tommy îi răspunse şoptit: 

— Poate. Am aflat ceva, dar nu sunt sigur că ne e de 
folos. 

Scott se îndreptă: 

— Minunat, murmură pentru sine. 

Luă ciotul de creion de pe masa jupuită şi lovi cu el 
în suprafaţa de lemn. Scott îşi fixă privirea asupra 
primului martor al dimineţii, un alt ofiţer din Baraca 
101, pe care MacNamara îl punea să depună 
jurâmântul. 

Tommy îşi verifică notițele. Acesta era unul dintre 
martorii care îl văzuseră pe Scott pe coridorul 
principal al barăcii în noaptea omorului. Ştia că avea 
să urmeze cea mai grea mărturie. Un ofiţer care nu 
avusese vreo relaţie specială cu Scott sau cu Trader 
Vic şi care va spune Curţii că l-a văzut pe aviatorul 
negru afară din cameră, făcând ceva pe întuneric, cu o 
lumânare în mână. Ceea ce urma să descrie martorul 


erau acţiuni care ar fi putut fi ale oricui. Luate 
separat, erau nevinovate. Dar în contextul nopţii în 
care avusese loc omorul, erau condamnabile. 

Tommy respiră adânc. N-avea nicio idee cum să 
atace această mărturie. In principal, pentru că era 
adevărată. Ştia că în câteva clipe acuzarea va avea 
deja schiţate cele mai importante tuşe ale cazului - că 
în noaptea morţii lui Trader Vic, Lincoln Scott a fost 
pe afară, nu tremura, ca de obicei, în patul lui de cam- 
panie sub o pătură subţire, de fabricaţie germană, 
visând la casa lui, la mâncare, la libertate, ca orice alt 
captiv din Tabăra de Sud. 

Işi muşcă buza de jos în timp ce căpitanul Townsend 
începea calm audierea martorului. În momentul acela 
se gândi că procesul semăna puţin cu şederea pe 
nisipul unei plaje, chiar acolo unde se opresc valurile 
sparte, în punctul în care forţa aproape risipită a 
valului mai poate totuşi să frâmânte şi să tragă 
nisipul, făcând totul nesigur şi instabil sub picioare. 
Cazul acuzării era ca un curent de adâncime, trăgând 
încetişor deoparte tot ce era stabil şi în momentul 
acela nu avea nicio idee cum să-l pună pe Lincoln 
Scott înapoi pe pământ sigur. 

Puțin după prânz, Walker Townsend îl chemă pe 
maiorul Clark în scaunul martorului. Era ultimul de pe 
lista acuzării şi, bănui Tommy, va fi cel mai important. 
Cu toată furia dezlănţuită a lui Clark, Tommy 
presupunea că mai are o urmă de calm care va ieşi la 
iveală în depoziţia lui. Ar fi acelaşi calm care i-a per- 
mis să controleze avionul B-17 lovit, în flăcări, şi să 
aterizeze pe câmpul unei ferme din Alsacia, salvând 
astfel viețile celor mai mulţi dintre membrii 
echipajului. 

Când numele său fu strigat de către procurorul din 


Virginia, maiorul Clark se ridică vioi de pe locul său de 
la masa acuzării. Cu spatele drept, traversă repede 
încăperea, apucând Biblia care îi fusese oferită şi jură 
cu glas tare să spună adevărul şi numai adevărul. Apoi 
se aşeză pe scaunul martorului, aşteptând cu 
nerăbdare prima întrebare a lui Townsend. 

Tommy îl privi pe maior cu atenţie. „Sunt unii 
oameni, îşi spuse el, care izbutesc să-şi suporte 
prizonieratul cu demnitate militară.” Uniforma lui 
Clark era ponosită, peticită şi rărită în numeroase 
locuri, după optsprezece luni de prizonierat în Stalag 
Luft 13, dar felul mândru în care o purta făcea să pară 
proaspăt curățată şi călcată. Maiorul Clark era un 
bărbat scund, cu o figură aspră, inflexibilă şi lipsită de 
umor, şi Tommy nu se îndoia că este un om care şi-a 
croit drumul în viaţă limitându-se la exigenţele impuse 
de datorie şi bravură. Ar îndeplini-o pe una şi ar 
dovedi-o pe cealaltă chiar şi numai pentru un singur 
motiv. 

— Domnule maior Clark, începu căpitanul 
Townsend, vă rog să spuneţi Curţii cum aţi ajuns în 
acest lagăr pentru prizonieri de război. 

Maiorul se aplecă înainte, gata să-şi înceapă 
depoziţia, aşa cum făcuseră toţi ceilalţi prizonieri care 
fuseseră martori, dar Tommy se ridică: 

— Obiectez! zise el. 

Colonelul MacNamara îl privi: 

— Ce înseamnă asta? întrebă el cu cinism. 

— Maiorul Clark este membru al acuzării. Cred că 
acest simplu fapt e suficient ca să-l împiedice să 
depună mărturie în acest caz, domnule colonel. 

MacNamara îşi scutură capul: 

— Poate acasă, da. Dar aici, date fiind condiţiile şi 
situaţia unică, voi permite fiecărei părţi oarecare 


libertăţi privind oamenii pe care îi cheamă să depună 
mărturie. Rolul maiorului Clark în acest caz a fost mai 
mult decât acela de ofiţer de investigaţii. Obiecţia se 
respinge. 

— Atunci am o a doua obiecţie, domnule colonel. 

MacNamara îl privi uşor exasperat: 

— Şi care ar fi aceasta, locotenente? 

— Obiectez cu privire la relatarea de către maiorul 
Clark a modului în care a ajuns aici. Curajul maiorului 
Clark pe câmpul de luptă nu face obiectul procesului. 
Singurul lucru la care slujeşte este crearea unei 
credibilităţi exagerate pentru maior. Dar, cum sunteţi 
pe deplin conştient, domnule colonel, oamenii curajoşi 
sunt capabili să mintă la fel de uşor ca şi laşii. 

MacNamara îl fulgeră cu privirea pe Tommy. Faţa 
maiorului Clark era imobilă şi dură. Tommy înţelese 
că maiorul va interpreta ceea ce tocmai auzise ca pe o 
insultă, şi tocmai asta intenţionase. 

Colonelul trase adânc aer în piept înainte de a 
răspunde: 

— Nu întinde prea tare coarda, locotenente! 
Obiecţia rămâne respinsă. Căpitane, continuă, te rog! 

Walker Townsend zâmbi scurt: 

— Cred că tribunalul l-ar putea cenzura pe 
locotenent, domnule, pentru atacarea integrităţii unui 
confrate ofiţer... 

— Doar continuă, căpitane, mormăi MacNamara. 

Townsend aprobă şi se întoarse iar spre maiorul 
Clark: 

— Spuneţi-ne, vă rog, domnule maior, cum aţi ajuns 
aici? 

Tommy se lăsă pe spate, ascultând cu atenţie cum 
maiorul Clark descrie raidul de bombardament soldat 
cu aterizarea forţată a avionului său. Clark nu era nici 


lăudăros, nici modest. Era doar sincer, disciplinat şi 
exact. La un moment dat refuză să descrie anumite 
manevre în care B-17 se putea folosi doar de unul 
dintre motoarele sale, pentru că, zicea el, informaţia 
este tehnică şi ar putea folosi inamicului. Spuse asta şi 
arătă spre Heinrich Visser. Reieşea un lucru, pe care 
Tommy îl găsi intrigant, dacă nu critic, şi anume că 
Visser fusese primul care-l interogase pe maior, 
înainte ca acesta să fie trimis în lagăr. Visser fusese 
omul care pusese întrebările la care Clark refuzase să 
răspundă, întrebări despre caracteristicile avionului şi 
despre tacticile forţelor aeriene. Acestea fuseseră 
întrebări standard, şi toţi aviatorii ştiuseră să-şi 
deconspire doar numele, gradul şi numărul plăcuței de 
identificare. Mai ştiuseră şi că oamenii care căutau 
aceste răspunsuri erau din poliţia secretă, indiferent 
cum s-ar fi prezentat ei. Dar ceea ce i se păru 
interesant lui Tommy a fost faptul că atât Clark, cât şi 
ceilalţi ofițeri superiori din lagărul american 
cunoşteau duplicitatea lui Visser. 

Tommy îi aruncă o privire germanului cu un braţ. 
Visser Îl asculta neclintit pe maiorul Clark. 

— Aşadar, domnule maior, izbucni brusc Walker 
Townsend, a existat un moment în care, ca parte a 
îndatoririlor oficiale, ați fost solicitat să investigați 
uciderea căpitanului Vincent Bedford? 

Tommy îşi roti ochii către martor. „Am ajuns şi aici”, 
se gândi el. 

— Da. Aşa este. 

— Spuneţi-ne cum s-a întâmplat. 

Pentru moment maiorul Clark se întoarse către 
masa apărării, ţintuindu-i pe Tommy şi apoi pe Lincoln 
Scott cu o privire aspră, necruțătoare. Apoi, încet, îşi 
începu povestea, ridicându-şi vocea astfel încât îl 


depăşi pe căpitanul Townsend şi ajunse la fiecare 
kriegie din încăpere şi la cei aninaţi de ferestre şi 
adunaţi la uşi. Clark descrise cum fusese trezit în 
orele dinaintea zorilor de alarma copoilor - nu îl 
identifică pe Fritz Unu ca fiind copoiul care găsise 
cadavrul - şi cum intrase cu grijă la Abort şi primul 
lucru văzut fusese cadavrul lui Vincent Bedford. Spuse 
adunării că primul şi singurul suspect fusese Lincoln 
Scott, date fiind înfruntările, animozitatea şi luptele 
dintre cei doi. Povesti şi cum a descoperit petele 
roşietice de sânge de pe ghetele de zbor ale lui Scott, 
care-l dădeau de gol, ca şi cele de pe umărul stâng şi 
de pe mânecile jachetei de piele, atunci când aviatorul 
negru fusese chemat în biroul comandantului Von 
Reiter. Celelalte elemente ale cazului, spuse Clark, au 
apărut imediat. Colegii de cameră ai lui Trăder Vic i- 
au spus despre cum meşterise Scott arma crimei, 
dându-i informaţii şi despre ascunzătoarea de sub 
scândurile podelei unde fusese dosită. 

Clark sublinie fiecare element al acuzării. Vorbi pe 
larg, calm, convingător, cu o hotărâre de buldog, dând 
credit şi greutate  depoziţiilor celorlalţi martori. 
Tommy nu obiectă la nimic din cele spuse de maior, 
nici la portretul acuzator pe care îl alcătuise. Ştia un 
lucru: maiorul, cu toată rigiditatea şi apucăturile 
milităreşti, era un luptător, la fel ca şi Lincoln Scott. 
Dacă Tommy l-ar înfrunta în orice moment cu obiecţii, 
ar răspunde ca un sportiv; fiecare mică luptă nu ar 
servi la altceva decât să-l facă mai puternic şi mai 
motivat să-şi atingă scopul. 

Dar audierea de către apărare era o altă problemă. 

Când maiorul Clark îşi încheie depoziţia, Tommy 
rămase tolănit în scaun, atent la tot ce se întâmplă în 
jur, ca o cobră în iarba înaltă. Ştia ce trebuie să facă. 


Un singur punct vulnerabil în povestea solidă şi 
convingătoare spusă de maior. Doar să atace acel 
punct şi să-l facă să arate ca o minciună, iar restul se 
va prăbuşi. Cel puţin aşa spera şi ştia unde avea să 
lovească. Ştiuse din primul moment în care examinase 
probele. 

Îi aruncă o privire lui Scott. Aviatorul negru rotea 
din nou ciotul de creion între degete. Tommy îl urmări 
cum, deodată, luă creionul şi notă pe unul dintre 
preţioasele petice de hârtie: „De ce?” 

Era o întrebare bună, se gândi Tommy. Una al cărei 
răspuns îi scăpa totuşi. 

— O ultima întrebare, maior Clark, spunea Walker 
Townsend. Aveţi vreo neînțelegere personală cu 
locotenentul Scott sau cu negrii, în general? 

— Obiectez! 

Colonelul MacNamara dădu din cap spre Tommy 
Hart: 

— Locotenentul are dreptate, căpitane, îi atrase el 
atenţia lui Townsend. Întrebarea este tendenţioasă şi 
irelevantă. 

Căpitanul Townsend zâmbi: 

— Ei bine, probabil este tendenţioasă, colonele, zise 
el. Dar irelevantă, mă tem că nu prea este. 

Zise asta în timp ce se întorse spre auditoriu, 
jucându-şi rolul pentru prizonierii adunaţi. Nu era 
nevoie ca maiorul Clark să răspundă la întrebare. Prin 
simplul fapt că îl întrebase, Townsend răspunsese în 
locul lui. 

— Mai ai şi alte întrebări, căpitane? îl întrebă 
MacNamara. 

— Nu, domnule! răspunse Townsend sacadat, de 
parcă ar fi salutat. Martorul vă aparţine, locotenente._ 

Tommy se ridică încet, de la masa apărării. Il 


măsură cu privirea pe maiorul Clark şi văzu că stătea 
încordat în scaun, aşteptând prima întrebare. 

— Domnule maior, ai vreo calificare anume în 
investigația criminalistică? 

Maiorul Clark nu răspunse imediat: 

— Nu, locotenente. Dar fiecare ofiţer superior din 
armată este obişnuit cu investigarea disputelor şi a 
conflictelor dintre oamenii aflaţi sub comanda sa. 
Suntem pregătiţi să descoperim adevărul în astfel de 
situaţii. Un omor, deşi este destul de neobişnuit, e 
doar o extensie a disputei. Procesul este acelaşi. 

— Şi încă ce extensie, aş spune! 

Maiorul Clark ridică din umeri. 

— Prin urmare, nu ai pregătire de poliţist? continuă 
Tommy. Nu ai fost niciodată învăţat cum se cercetează 
locul crimei, nu-i aşa? 

— Nu. E adevărat. 

— Şi nici nu ai vreo calificare anume în colectarea şi 
prelucrarea probelor, nu? 

Maiorul Clark ezită, apoi răspunse foarte convins: 

— Nu am nicio calificare, aşa este. Dar acest caz nu 
cerea vreuna. A fost clar ca lumina zilei, chiar de la 
început. 

— Aşa zici dumneata. 

— Da, locotenente. Chiar aşa zic. 

Faţa maiorului Clark se înroşi uşor, iar tălpile nu-i 
mai erau aşezate pe podea, ci cu călcâiele uşor 
ridicate, de parcă se pregătea să ţâşnească. Tommy îşi 
dădu răgaz să interpreteze faţa şi poziţia maiorului şi 
consideră că omul este precaut, dar încrezător în sine. 
Se duse la Scott şi Renaday şi îi şopti canadianului: 

— Dă-mi desenele alea. 

Hugh trase de sub masă cele trei schiţe cu locul 
crimei desenate de artistul irlandez care era prieten 


cu Phillip Pryce. I le dădu lui Tommy. 

— Înfundă-l pe fanfaronul ăsta, îi şopti el, destul de 
tare, încât orice kriegie cu auzul ascuţit putu 
distinge. 

— Domnule maior Clark, zise Tommy cu voce tare, o 
să-ţi arăt trei desene. Primul înfăţişează rănile de pe 
gâtul şi mâinile căpitanului Bedford. Al doilea arată 
poziţia corpului în încăperea de la Abort. Al treilea 
este chiar planul Abort-ului. Te rog să le studiezi şi 
să-mi spui dacă ţi se pare că redau corect ceea ce 
dumneata ai văzut în dimineaţa de după crimă. 

Walker Townsend era în picioare: 

— Aş vrea să le vad şi eu, ceru el. 

Tommy îi întinse cele trei desene maiorului Clark, 
apoi îi făcu un semn cu mâna căpitanului. 

— Poţi să priveşti peste umărul său, căpitane. Dar 
nu-mi amintesc ca dumneata să fi fost prezent la locul 
crimei de la Abort, aşa că mă îndoiesc că poţi 
determina acurateţea acestor imagini. 

Townsend îl privi ameninţător şi se deplasă în 
spatele maiorului Clark. Ambii examinară cu atenţie 
fiecare desen. Tommy îl văzu pe căpitanul Townsend 
înclinându-se uşor înainte şi începând să vorbească la 
urechea maiorului: 

— Nu vorbi cu martorul! strigă el. 

Cuvintele lui bubuiră în liniştea sălii. Tommy făcu 
furios câţiva paşi, cu un deget întins spre faţa lui 
Townsend: 

— Ai avut ocazia de a discuta cu martorul, acum e 
rândul meu să-l interoghez. Nu încerca să-l influenţezi 
în timpul audierii mele! 

Ochii lui Townsend erau îngustaţi, fixându-l pe Tom 
Hart. În atmosfera încărcată de furie interveni 
colonelul MacNamara, surprinzându-l pe Tommy, căci 


se dovedi a fi de partea lui. 

— Locotenentul are dreptate, căpitane. Trebuie să 
păstrăm procedurile de desfăşurare a procesului pe 
cât de corect este omeneşte posibil. Vei avea o a doua 
ocazie, printr-o reaudiere. Acum te poţi retrage, 
lăsându-l pe locotenent să continue. Cu toate astea, 
domnule Hart, aş vrea să văd şi eu imaginile acelea. 

Tommy aprobă din cap şi i le întinse lui MacNamara, 
care le inspectă cu atenţie. 

— Se potrivesc cu ce îmi amintesc eu, zise el. Acum, 
maior Clark, răspunde la întrebare. 

Clark ridică din umeri: 

— Şi eu aş spune la fel, colonele. Par să fie destul de 
exacte. 

— Nu te grăbi, zise Tommy. N-aş vrea să fie vreo 
greşeală evidentă. 

Clark se uită la desene din nou. 

— Par să fie desenate de cineva priceput, zise el. 
Felicitările mele artistului. 

Tommy luă cele trei desene şi le ridică deasupra 
capului, ţinându-le aşa încât auditoriul să poată vedea 
despre ce este vorba. 

— Nu e nevoie de asta, mormăi MacNamara, înainte 
ca Walker Townsend să aibă timp să obiecteze. 

Tommy zâmbi: 

— Bineînţeles, îi zise el colonelului, apoi se întoarse 
către maiorul Clark. Domnule maior, în urma 
cercetării locului crimei, la Abort, în urma examinării 
cadavrului lui Trader Vic şi în urma probelor recoltate 
ca dovezi în acest caz, ai putea, te rog, să spui Curţii 
cum consideri că a avut loc acest omor? 

Tommy se sprijini cu spatele de masa apărării, 
aproape aşezat, încrucișându-şi braţele şi aşteptând 
ca maiorul Clark să-şi spună povestea, încercând să-şi 


ia un aer de neîncredere. De fapt, întrebarea îl făcea 
să fie neliniştit. Phillip Pryce îl învățase de mult regula 
că nimeni nu întreabă vreodată ceva într-un proces 
dacă nu ştie răspunsul la întrebare. Iar acum îi dădea 
frâu liber acuzatorului principal al lui Scott, pentru a 
descrie modul în care murise Trader Vic. Ştia că e un 
fel de joc de noroc, dar se bazase pe vanitatea şi pe 
combativitatea maiorului Clark şi ştia că ofiţerul cel 
ţanţoş va cădea în capcana pe care i-o întinsese. 
Bănuia că maiorul nu văzuse primejdia din schiţele de 
la locul crimei. Şi, mai presupunea Tommy, maiorul 
habar n-avea că afară aşteaptă Nicholas Fenelli, 
medicul legist, care ar putea contrazice tot ce era pe 
cale să spună Clark atunci când Tommy îl va chema ca 
martor şi îi va arăta imaginile, exact aşa cum făcuse în 
infirmeria improvizată. Iar în acest conflict, credea 
Tommy, negările insistente ale lui Scott vor căpăta 
forţă şi vor părea brusc mai apropiate de adevăr. 

Clark se opri, apoi zise: 

— Să descriu crima? 

— Exact. Spune-ne cum s-a întâmplat. Date fiind 
investigaţiile dumitale, desigur. 

Walker Townsend dădu să se ridice, dar rămase 
aşezat. Pe faţa avea un rânjet discret. 

— Foarte bine, răspunse maiorul Clark. Iată ce cred 
că s-a întâmplat... 

Tommy îl întrerupse: 

— Credinţa asta se bazează pe interpretarea 
probelor de către dumneata, nu-i aşa? 

Maiorul Clark pufni: 

— Da, aşa este. Pot continua? 

— Desigur. 

— Ei bine, căpitanul Bedford era, după cum ştie 
toata lumea, un om de afaceri. Eu susţin că 


locotenentul Scott l-a văzut pe Bedford ridicându-se 
din patul său în toiul nopţii cu pricina. Bedford îşi 
asuma riscul de a merge afară după stingere, asta e 
clar, dar el era un om hotârât şi curajos, mai ales dacă 
era vorba de un câştig substanţial. Câteva clipe mai 
târziu, folosind o lumânare, Scott i-a luat urma, 
furişându-se după el, având cuțitul ascuns sub haină, 
fără să ştie că a fost observat de ceilalţi. Presupun că, 
dacă ar fi ştiut asta, s-ar fi răzgândit... 

— Ei bine, interveni Tommy, asta este bănuiala 
dumitale, nu? Nu este ceva dedus pe baza probelor. 

Maiorul Clark aprobă: 

— Bineînţeles. Ai dreptate, locotenente. O să încerc 
să mă abţin să-mi mai exprim bănuielile. 

— Asta ar fi de mare ajutor. Acum, zise Tommy, el îi 
ia urma... 

— Exact, locotenente. Scott s-a luat după Bedford 
până la Abort, unde s-au înfruntat. Pentru că erau 
înăuntrul clădirii, niciun sunet scos în timpul luptei n- 
a ajuns în dormitoarele din Barăcile 101 sau 102. 

— Lipsa aceasta a zgomotelor este teribil de 
convenabilă, îl întrerupse Tommy din nou. 

Nu se putea abţine. Tonul încrezut, atotştiutor, al 
maiorului era prea supărător ca să-l treacă cu 
vederea. Maiorul Clark îl privi furios: 

— Locotenente, dacă a fost convenabilă sau nu n-aş 
putea şti. Dar ştiu că interogând oamenii din barăcile 
alăturate a reieşit că nimeni nu a auzit vreun zgomot 
de luptă. Era târziu. Oamenii dormeau. 

— Da, zise Tommy, vrând să-i spună şi „mulţumesc”. 
Continuă, te rog. 

— Folosind lama pe care o confecţionase, Scott l-a 
înjunghiat pe căpitanul Bedford în gât. Apoi l-a târât 
pe cel ucis în cel de-al şaselea compartiment, unde i-a 


fost descoperit corpul mai târziu. Apoi, fără să ştie că 
hainele îi erau pătate cu sânge, s-a întors în 
dormitorul său. Atâta tot, locotenente. Clar ca lumina 
zilei, cum am spus. Maiorul Clark zâmbi: Următoarea 
întrebare, adăugă el. 

Tommy se îndreptă spre el: 

— Arată-mi, zise el. 

— Să-ţi arăt? 

— Arată-ne cum a avut loc această luptă, domnule 
maior. la cuțitul. Vei fi Scott, iar eu voi fi Bedford. 

Maiorul Clark se ridică sprinten. Căpitanul 
Townsend îi întinse cuțitul. Maiorul îi făcu semn lui 
Tommy. 

— Stai aici, zise el. 

Apoi se aşeză la un metru, ţinând cuțitul în mână 
cum ai ţine o sabie. Apoi, cu încetinitorul, mimă o 
lovitură spre gâtul lui Tommy. 

— Bineînţeles, zise maiorul, eşti mult mai înalt decât 
căpitanul Bedford, iar eu nu sunt aşa înalt ca 
locotenentul Scott, aşa că... 

— Poate ar trebui să schimbăm rolurile? zise 
Tommy. 

— Bine, răspunse maiorul Clark. 

Îi dădu cuțitul lui Tommy. 

— Aşa? îl întrebă Tommy, imitând felul în care 
simulase lovitura şi maiorul adineauri. 

— Da. Destul de exact, zise maiorul. 

Zâmbea în timp ce juca rolul victimei. Tommy se 
întoarse spre căpitanul Townsend: 

— Ai ceva împotrivă, domnule procuror? 

— Pare în regulă, zise omul din Virginia. 

Tommy Hart făcu semn spre scaunul martorului. 

— Bine, zise el în timp ce maiorul Clark îşi reluă 
locul. Şi după ce i-a tăiat beregata lui Trader Vic, 


Scott l-a împins într-o cabină, nu? Şi apoi a ieşit din 
Abort? Aşa crezi? 

— Da, zise maiorul tare. Exact. 

— Atunci spune-mi, cum se face că are sânge pe 
partea stângă a jachetei, în spate? 

— Poftim? 

— Cum se face că are sânge pe partea stângă din 
spate a jachetei? 

Tommy se duse la masa acuzării, luă jacheta de zbor 
a lui Scott şi o ţinu ridicată, ca să o vadă toţi. 

Maiorul Clark ezită. Obrajii i se îmbujorară: 

— Nu înţeleg întrebarea, zise el. 

Tommy ripostă: 

— Este foarte simplă, domnule maior, zise el cu 
răceală. Pe partea din spate a hainei este sânge. Cum 
a ajuns acolo? În toata declaraţia dumitale în care ai 
descris crima şi apoi în reconstituirea pe care am 
făcut-o în faţa Curţii, nu ai sugerat niciun moment că 
locotenentul Scott a întors spatele către Bedford. Cum 
a ajuns sângele acolo? 

Maiorul Clark se foi în scaun: 

— Poate că a trebuit să ridice corpul înainte de a-l 
târi în cabină. Ar fi trebuit să-şi folosească umărul şi 
aşa ar fi putut ajunge sângele acolo. 

— Nu eşti un expert în astfel de lucruri, nu-i aşa? Nu 
ai deloc cunoştinţe despre locul crimei. Sau despre 
petele de sânge, nu-i aşa? 

— Am mai răspuns la asta. 

Walker Townsend se ridică în picioare. 

— Onorată Instanţa, zise el. Cred că apărarea... 

Colonelul MacNamara ridică mâna: 

— Dacă ai vreo problemă, o poţi aborda când e 
rândul dumitale. Deocamdată lasă-l pe locotenent să 
continue. 


— Mulţumesc, domnule colonel, zise Tommy, 
surprins de  hotârârea de care dădea dovada 
MacNamara. 

— Bine, maior Clark. Să presupunem că a fost nevoit 
să ridice corpul, cu toate că nu asta ai spus prima 
oară. Acuzatul este stângaci sau dreptaci? 

Clark ezită, apoi răspunse: 

— Nu ştiu. 

— Ei bine, dacă a ales să-şi folosească umărul stâng 
pentru acest efort deosebit, n-ar trebui să fie 
stângaci? 

— Ba da. 

Tommy se răsuci cu faţa spre Lincoln Scott: 

— Eşti stângaci, locotenente? îl întrebă brusc, pe un 
ton foarte ridicat. 

Lincoln Scott, cu un zâmbet pe faţă, reacţionă rapid, 
înainte ca Walker Townsend să aibă timp să obiecteze. 
Sări în picioare şi strigă: 

— Nu, domnule! Dreptaci, domnule! 

Apoi îşi strânse pumnul mâinii drepte şi îl tinu 
ridicat în faţa lui. Tommy se răsuci din nou, brusc, 
spre maiorul Clark: 

— Prin urmare, zise el. Poate crima nu s-a 
desfăşurat astfel. Nu exact aşa. 

Maimuţări cuvântul pe care-l spusese maiorul, cu tot 
sarcasmul de care putea da dovadă în voce. 

— Ei bine, răspunse Clark, poate nu exact... 

Tommy ridică mâna, tăindu-i vorba. 

— Este suficient, zise el. Mă întreb ce altceva nu s-a 
mai întâmplat exact cum ai sugerat. De fapt, mă 
întreb dacă s-a întâmplat ceva exact, aşa cum credeţi 
dumneavoastră că s-a întâmplat! Tommy aproape că 
strigă ultimele cuvinte, apoi îşi ridică umerii şi mâinile 
într-un gest  întrebător, umplând încăperea cu 


sentimentul vag că ar fi incorect să condamni un om 
fără nicio certitudine: Nu mai am întrebări, zise el, cu 
tot disprețul pe care îl putu aduna. Nu pentru acest 
martor! 

Se îndreptă teatral spre scaunul său, făcând zgomot 
când se aşeză. Cu coada ochiului îl văzu pe 
Hauptmann Visser concentrându-şi atenţia asupra 
audierii acuzării. Germanul avea acelaşi zâmbet uşor, 
răutăcios, pe care Tommy şi-l reaminti din alte situaţii. 
Visser îi şopti ceva stenografului, care mâzgăli pe data 
cuvintele Hauptmann-ului pe foaia de hârtie. 

Din scaunul alăturat, Lincoln Scott şopti: 

— Binişor lucrat. 

De partea cealaltă, Hugh scrise pe hârtia din faţa lui 
numele Fenelli, urmat de câteva semne de exclamaţie 
îngroşate. Poliţaiul canadian ştia şi el că asta urma şi 
avea pe buze un zâmbet de satisfacţie. 

In spatele lor se auzea murmur de voci. Prizonierii 
se aplecau unii către alţii, ca spectatorii unui meci 
care comentau acţiunea din teren înainte de faza 
decisivă. Colonelul MacNamara mai permise un timp 
discuţiile, apoi izbi puternic de trei ori cu ciocanul său 
improvizat. Faţa lui devenise imobilă. Nu cu furie, dar 
evident cu supărare, cu toate că era greu de spus care 
e cauza: fragilitatea acuzării sau gesturile teatrale ale 
lui Tommy. 

— Alte întrebări? îl întrebă rece pe Walker 
Townsend. 

Căpitanul din Virginia se ridică încet. Ceva în felul 
liniştit şi sigur în care se mişca îl făcu pe Tommy să 
devină brusc neliniştit. Crezuse că Townsend va zbura 
în derivă, încercând să menţină altitudinea şi direcţia 
după ce rămăsese fără un motor. 

Scuturându-şi capul şi zâmbind strâmb, căpitanul 


Townsend răspunse: 

— Nu, domnule, nu mai avem întrebări pentru 
maior. Mulţumesc, domnule. 

Asta captă atenţia lui Tommy. Singurul lucru de 
care fusese foarte sigur era că Townsend va fi nevoit 
să reabiliteze mărturia maiorului Clark. Şi mizase pe 
faptul că orice efort de a-l face pe Clark să pară că 
ştie despre ce vorbeşte ar servi numai să pară şi mai 
evidentă lipsa lui de competenţă în investigaţii 
criminalistice. Tommy simţi o teamă neaşteptată, nu 
foarte diferită de cea simțită în seara din urmă cu 
câteva luni, în Lovely Lydia, la întoarcerea către 
bază, când bombardierul fusese atacat de un avion de 
luptă, iar fulgerul torpilei lansate de Focke-Wulf 
despicase cerul albastra de lângă ei. Fusese nevoie de 
toată îndemânarea pe care o avea bătrânul căpitan din 
West Texas pentru a se ridica în norii din apropiere şi 
a scăpa de înspăimântătorul avion. 

Apoi Townsend se întoarse aruncând o privire 
apărării, după care se uită la aviatorii înghesuiți în 
încăpere. 

— Mai aveţi şi alţi martori? întrebă MacNamara. 

— Da, colonele, mai avem, zise cu grijă căpitanul 
Townsend. Un singur martor, apoi vom considera că 
am încheiat expunerea cazului, domnule. Vocea lui 
Townsend crescu rapid în intensitate, căpătând forţă 
şi fermitate cu fiecare cuvânt, aşa încât la final fu 
aproape un strigăt: în acest moment, domnule, 
acuzarea îl cheamă să depună mărturie pe 
sublocotenentul Nicholas Fenelli! 

Hugh Renaday izbucni: 

— Ce mama dracului?! 

Lincoln Scott lăsă creionul să cadă pe masă, iar 
Tommy Hart aproape că amuţi brusc. Simţi culoarea 


scurgându-i-se din obraji. 

— Locotenent Nicholas Fenelli! strigă colonelul 
MacNamara. 

Se produse agitaţie printre aviatori pe măsură ce se 
dădeau în lături ca să-i dea voie să treacă fostului 
student la Medicină. Tommy se răsuci în scaun şi îl 
văzu pe Fenelli înaintând ferm spre zona liberă din 
central sălii, cu ochii aţintiţi asupra scaunului mar- 
torului, evitând cu grijă să schimbe vreo privire cu 
Tommy. 

— Ce dracu’ mai e şi asta? şuieră Renaday alături. O 
blestemată de ambuscadă! 

Tommy îl privi pe Fenelli apropiindu-se. Era clar că 
îşi periase cât putuse uniforma, se bărbierise cu o 
lamă nou-nouţă, îşi pieptănase părul negru sârmos şi- 
şi aranjase mustaţa subţire, parcă trasă în creion. În 
faţa sălii Fenelli salută brusc, apoi puse mâna pe 
Biblie, să jure că va spune adevărul şi numai adevărul. 
Tommy se simţi hipnotizat de apariţia doctorului, de 
parcă scena desfăşurată în faţa lui era jucată cu 
încetinitorul. Dar chiar când Fenelli ridică mâna 
pentru a depune jurământul, Tommy îşi reveni din 
surpriză şi ţâşni în picioare, trântind cu pumnul în 
masa din faţa sa: 

— Obiectez! Obiectez! Obiectez! 

Cel care urma să depună jurâmântul se opri, fără să 
privească spre Tommy. Walker Townsend se duse în 
faţa tribunalului, iar colonelul MacNamara se aplecă 
înainte în scaunul său. 

— Formulează motivul obiecţiei, locotenente, zise 
MacNamara cu răceală. 

Tommy respiră adânc: 

— Numele acestui om nu apare nicăieri pe lista de 
martori a acuzării, Onorată Instanță! Prin urmare, nu 


poate fi chemat să depună mărturie fără ca apărarea 
să aibă ocazia adecvată să discute despre mărturia 
sa... 

Walker 'Townsend se întoarse pe jumătate spre 
Tommy, întrerupându-l: 

— Dar, locotenente Hart, nu eşti cinstit! Doar 
cunoşti prea bine implicarea domnului Fenelli în acest 
caz şi l-ai audiat pe îndelete! De fapt, sunt încredinţat 
că şi dumneata aveai de gând să-l chemi ca martor. 

— Este adevărat, domnule Hart? întrebă 
MacNamara. 

Tommy se înmuie. Se simţi derutat. N-avea nicio 
idee despre motivul pentru care acuzarea l-ar chema 
pe Fenelli să depună mărturie, mai ales ţinând seama 
de ce va spune acesta despre natura rănilor suferite 
de Trader Vic şi despre tipul de armă care le 
produsese. Dar era ceva în neregulă şi foarte pe- 
riculos, iar Tommy luptă împotriva necunoscutului: 

— Este adevărat că l-am interogat pe locotenentul 
Fenelli. Este adevărat că am intenţionat să-l chem ca 
martor... 

— Atunci nu reuşesc să înţeleg cum poţi obiecta, 
locotenente, îl repezi MacNamara. 

— Tocmai am discutat această problemă în timpul 
depoziţiei maiorului Clark, locotenente! Date fiind 
circumstanţele neobişnuite în care ne aflăm, Curtea 
consideră că e important să acorde ambelor părţi 
câteva libertăți, menținând totuşi integritatea 
procesului. 

— Nu este corect, domnule! 

— Cred că este, locotenente. Domnule Fenelli, te rog 
să-ți iei locul! Căpitane Townsend, continuă, te rog! 

Pentru o clipă Tommy simţi din nou că ameţeşte. 
Apoi se aşeză în scaun. Nu îndrăzni să se uite în vreo 


parte, la Lincoln Scott sau Hugh Renaday, cu toate că 
îl auzi pe canadian mormăind obscenităţi. Scott însă 
stătea împietrit, cu ambele palme lipite de masă, cu 
venele de pe dosul mâinilor proeminente şi rigide. 


XIV 
A doua minciună 

Sublocotenentul Nicolas Fenelli se aşeză stângaci pe 
scaunul martorului, răsucindu-se de câteva ori în 
căutarea unei poziţii mai comode şi sfârşind prin a se 
apleca uşor înainte, cu mâinile sprijinite deasupra 
genunchilor în căutarea echilibrului. Nu aruncă nicio 
privire spre Tommy Hart, Lincoln Scott sau Hugh 
Renaday, a cărui faţă purta semnele clare ale unei 
furii extreme. În schimb, nu-şi luă ochii de pe 
căpitanul Townsend, care se postă cum putu mai bine 
între Fenelli şi apărare. 

— Locotenente, începu Townsend încet, cu vocea 
moale şi îngăduitoare, ca un profesor care încearcă să 
ajute un elev strălucit, dar timid, te rog să ne spui 
tuturor celor care suntem adunaţi aici cum se face că 
ai deprins cunoştinţele necesare pentru a examina 
victimele omorurilor. 

Fenelli dădu din cap şi porni să spună povestea pe 
care le-o spusese şi lui Tommy şi lui Hugh, despre 
morga unchiului său din Cleveland, unde lucrase 
înainte de a se duce la Facultatea de Medicină. Vorbi 
fără hotărârea şi bravada pe care le afişase când îl 
interogase Tommy. Acum era direct, modest, dar 
spunea tot şi, mai ales, fără înfloriturile pe care le 
folosise atunci. 

— Foarte bine, zise Townsend, ascultând calm 
cuvintele lui Fenelli. Acum spune Curţii cum s-a făcut 
de ai ajuns să examinezi rămăşiţele decedatului. 

Fenelli dădu din cap aprobator: 

— Era sarcina mea să pregătesc trupul căpitanului 
Bedford pentru înhumare, domnule. Am mai îndeplinit 
această însărcinare în alte câteva ocazii nefericite. În 
timp ce-mi făceam treaba am remarcat rănile de pe 


corp. 

Din nou Townsend mişcă discret şi aprobator din 
cap. Tommy stătea liniştit pe locul său, observând că 
Townsend nu întreba nimic despre ordinul pe care 
Clark i l-a dat lui Fenelli de a nu examina cadavrul. 
Dar până acum Fenelli nu se abătuse de la ceea ce 
aştepta Tommy. Însă n-avea să mai dureze mult până 
să o facă. 

— Şi acum, a existat un moment în care domnul 
Hart te-a abordat, având nişte schiţe ale locului 
crimei, şi te-a întrebat despre modul în care a murit 
căpitanul Bedford? 

— Da, domnule, îi răspunse Fenelli repede. 

— Şi ai avut păreri despre crimă pe care i le-ai 
împărtăşit? 

— Da, domnule, i le-am spus. 

— Şi sunt părerile din acel interogatoriu aceleaşi cu 
cele de azi? 

Fenelli se opri, înghițind în sec, apoi zâmbi palid: 

— Ei bine, nu chiar aceleaşi, zise el cu o uşoară 
ezitare. 

Tommy fu imediat în picioare: 

— Onorată Instanță! îl tinti el direct pe MacNamara. 
Nu ştiu precis ce se petrece cu acest martor, dar 
schimbarea lui bruscă de atitudine nu-mi miroase a 
bine! 

Colonelul MacNamara aprobă: 

— Poate că aşa e, locotenente. Dar omul se află 
acum în faţa tuturor, sub jurâmânt. A jurat să spună 
adevărul. Trebuie să auzim ce are de spus înainte de 
a-l putea judeca. 

— Domnule, ce naşte din pisică... 

MacNamara zâmbi, întrerupându-l: 

— Înţeleg ce vrei să spui, locotenente, dar totuşi îl 


vom asculta pe acest om! Te rog să continui, căpitane 
Townsend. 

Tommy rămase în picioare, apăsând cu pumnii 
strânşi şi albiţi masa apărării. _ 

— Aşază-te, domnule Hart! zise MacNamara. Îţi vei 
putea expune motivele la momentul potrivit! 

Tommy se prăbuşi pe scaunul său. 

Căpitanul Townsend aşteptă, apoi îl întrebă: 

— Ei bine, locotenente Fenelli, permite-mi să mă 
întorc puţin în timp. A venit un moment, ulterior 
conversaţiei dumitale cu domnul Hart, în care ai 
vorbit cu mine şi cu maiorul Clark? 

— Da, domnule. 

— Şi, în timpul acestei conversații, ai avut ocazia să 
examinezi probele  acuzării? Adică acel cuţit 
improvizat,  meşterit de locotenentul Scott, şi 
articolele de îmbrăcăminte pe care le avem azi aici? 

— Da, domnule. 

— Iar domnul Hart nu-ţi arătase aceste lucruri, nu? 

— Nu, domnule. Mi-a arătat numai desenele pe care 
le pregătise. 

— Acele desene ţi s-au părut suficient de corecte? 

— Da, domnule aşa mi-au părut. 

— Incă ţi se mai par astfel? 

— Da, domnule. 

— Este ceva în acele desene care contrazice ceea ce 
crezi că s-a întâmplat cu căpitanul Bedford, dată fiind 
propria examinare a corpului? 

— Nu, domnule. 

— Acum spune Curţii ce ai ajuns să crezi despre 
crimă. 

— Ei bine, prima impresie, ştiţi, când am văzut 
corpul căpitanului, a fost aceea că domnul Bedford 
fusese omorât printr-o înjunghiere de la spate, ceea ce 


este exact ce i-am spus şi domnului Hart. Mai 
credeam atunci şi că arma crimei era un obiect lung şi 
subţire... 

— I-ai spus asta domnului Hart? Că arma crimei este 
subţire? 

— Da, domnule. Am presupus că omorul a fost 
înfăptuit de către un om care folosea un stilet foarte 
subţire sau un cuţit asemenea unui şuriu. 

— Dar nu ţi-a arătat acest cuţit, nu-i aşa? 

— Nu, domnule. Nu-l avea. 

— De fapt, nu ai văzut niciodată această armă, nu-i 
aşa? 

— Ei bine, aici, nu. 

— Aşa este. Aşadar, nu există niciun fel de dovadă 
că acest al doilea cum îi spui... 

— Stilet. Sau şuriu, căpitane... 

— Aşa. Această armă a asasinului. Nu ai văzut-o 
niciodată. Nici măcar nu există vreo dovadă că există. 

— Nu, din câte ştiu. 

— Bine. Townsend se opri, respiră adânc şi apoi 
continuă: Aşadar, te-ai gândit la început că acest omor 
ar fi putut fi înfăptuit cu un cuţit care pare să nu 
existe... Asta crezi şi acum? 

Tommy se ridică iute: 

— Obiectez! izbucni el. 

Colonelul MacNamara îşi scutură capul: 

— Căpitane Townsend, zise el tăios, încearcă să-ţi 
formulezi întrebările într-o formă acceptabilă. Fără 
toate opiniile astea inutile. i 

— Bineînțeles, Onorată Instanță. Imi cer scuze, zise 
Townsend, apoi se uită la locotenentul Fenelli, dar nu- 
şi reformulă întrebarea, ci făcu numai un gest uşor cu 
mâna, de parcă l-ar fi încurajat să răspundă. 

— Nu, domnule. Nu este chiar ceea ce cred acum. 


Când am văzut cuțitul aflat în posesia acuzării, cel pe 
care dumneata şi maiorul mi l-aţi arătat ieri, ei bine, 
am fost capabil să determin că rănile suferite de 
căpitanul Bedford puteau fi compatibile cu acea 
armă... 

Lincoln Scott murmură: 

— Posibil compatibile... asta-i minunat. 

Tommy nu-i răspunse, concentrându-se în schimb 
asupra fiecărui cuvânt care părea să se târască singur 
de pe buzele lui Fenelli: 

— A existat vreun alt motiv pentru care ai crezut 
mai întâi că rănile suferite de căpitanul Bedford erau 
făcute cu acel cuţit special? îl întrebă Townsend. 

— Ei bine, domnule, da. Rănile de acel tip erau 
asemănătoare celor pe care le-am văzut în timpul 
practicii la morga din Cleveland, domnule. Pentru că 
eram familiarizat cu tipul acela de arme şi cu rănile pe 
care le fac, cam asta am conchis la repezeală. Am 
greşit. 

Townsend zâmbi auzind exprimarea greoaie a lui 
Fenelli. 

Dar după mai multă reflecţie... 

— Da, domnule. Mai multă reflecţie. Vreo două 
reflecţii. Am văzut că pe faţa căpitanului mai erau şi 
nişte contuzii. Am bănuit că s-ar fi putut întâmpla să fi 
fost lovit de un pumn, cu putere, care l-a trântit de 
peretele de la Abort, expunând acea parte a gâtului 
unde a fost descoperită rana principală. In această 
stare vulnerabilă şi probabil de inconştienţă, un fel de 
zăpăceală, înţelegeţi, a fost folosită lama pentru a-l 
omori, îmi face impresia că printr-o lovitură venită din 
spate. Cel puţin aceasta a fost impresia de la început. 
Poate ne-am înşelat. Tre' să mă fi înşelat, probabil. S- 
ar putea să se fi întâmplat aşa. Nu sunt expert. 


Walker Townsend îl aprobă din cap. Îi era imposibil 
să-şi ascundă zâmbetul satisfăcut de pe faţă: 

— Aşa este. Nu eşti expert. 

— Asta am zis. Nu sunt expert, repetă Fenelli. 

Studentul din Cleveland se foi de câteva ori în 
scaun, apoi adăugă: 

— Cred că poate ar fi trebuit să mă fi dus la domnul 
Hart şi să-i fi spus că mi-am schimbat părerea, 
domnule. Trebea să mă fi dus, chiar după ce am vorbit 
cu dumneata. Imi cer scuze pentru asta, dar n-am avut 
timp, pentru că... 

— Desigur, îi tăie Townsend vorba în grabă. Acum 
mai am doar o singură întrebare, locotenente, zise 
Townsend tare. S-a făcut atâta caz de treaba asta cu 
stângaciul şi dreptaciul... 

— Da, domnule. 

— Când ai examinat cadavrul era vreun indiciu în 
privinţa asta? 

— Da, domnule. Din cauza contuziilor şi a rănilor de 
cuţit şi după ce am vorbit cu dumneata m-am gândit 
că indiferent cine l-a ucis pe căpitanul Bedford 
probabil a fost ambidextru, domnule. Sau cam aşa 
ceva. 

Townsend dădu discret din cap: 

— Ambidextru este cineva care este la fel de capabil 
să-şi folosească mâna dreaptă sau pe cea stângă, nu-i 
aşa? 

— Aşa este, domnule. 

— Ca un boxer foarte talentat? 

— Presupun că da. 

— Obiectez! se ridică iar Tommy în picioare. 

Colonelul MacNamara îl privi lung şi ridică mâna 
pentru a-l opri pe Tommy. 

— Da, da, ştiu ce-o să zici, locotenente Hart. Aceasta 


este o concluzie la care martorul nu poate ajunge. 
Absolut corect. Din păcate, domnule Hart, este o 
concluzie care apare ca evidentă întregului tribunal, 
zise el făcându-i semn lui Tommy să se întoarcă la 
locul său. Mai ai întrebări pentru locotenentul Fenelli, 
căpitane? 

Townsend zâmbi, îi aruncă o privire maiorului Clark 
şi îşi scutură capul. 

— Nu, domnule. Nu mai avem întrebări. Martorul vă 
aparţine, locotenente Hart. 

Tremurând de mânie, cu mintea plină de toate 
senzațiile posibile de furie şi de trădare, Tommy se 
ridică şi, pentru câteva clipe lungi, nu făcu decât să se 
uite insistent la martorul aşezat în faţa sa. Imaginaţia 
sa era înceţoşată de sentimente confuze, toate trecute 
prin filtrul roşu al mâniei. Tommy îşi muşcă buza de 
jos, nedorindu-şi nimic altceva decât să-l linşeze pe 
Fenelli. 

Voia să-l facă de râs şi să îl dovedească în faţa 
întregului lagăr ca fiind trădătorul lipsit de onoare, laş 
fără o fărâmă de curaj, aşa cum Tommy şi credea că 
este. Căută plin de mânie prima întrebare care l-ar fi 
înfăţişat adunării ca pe Iuda, aşa cum îl considera 
Tommy. Respira greu şi zgomotos, dorindu-şi ca prima 
întrebare să fie năucitoare. 

Deschise gura pentru a trage prima salvă, dar se 
opri, caci văzu, cu colţul ochiului, expresia de pe faţa 
lui Walker Townsend. Căpitanul din Virginia stătea 
aplecat uşor înainte. Nu atât rânjind, cât radiind 
nerăbdare. În acel scurt moment, Tommy îşi dădu 
seama de un lucra pe care îl consideră important: 
ceea ce aşteptau căpitanul Townsend şi maiorul Clark 
nu era ceea ce spusese deja Fenelli în depoziţia sa. 
Era ceea ce el urma să spună atunci când Tommy va 


da drumul în sală primei întrebări furioase. 

Tommy respiră adânc. Privi în jos la Hugh Renaday 
şi la Lincoln Scott. Putea jura că cei doi ar fi vrut ca el 
să-l taie pe doctorul mincinos în bucăţi mărunte. 

Dădu încet drumul la aer, apoi privi dincolo de 
Fenelli, la colonelul MacNamara: 

— Domnule colonel, zise el, cu un zâmbet discret şi 
prefăcut pe faţă. E clar că schimbarea părerilor 
locotenentului Fenelli ia apărarea complet prin 
surprindere. Am vrea să cerem amânarea şedinţei 
pentru mâine, ca să putem discuta strategia. 

Căpitanul Townsend se ridică: 

— Domnule, mai este aproape o oră până la Appell- 
ul de seară. Cred că ar trebui să continuăm atât de 
mult cât vom putea. Este timp mai mult decât necesar 
pentru ca domnul Hart să pună câteva întrebări şi 
apoi, dacă este nevoie, să continue mâine dimineaţă. 

Tommy tuşi. Își încrucişă braţele la piept şi îşi dădu 
seama că tocmai evitase o capcană. Problema era că 
nu îşi dădea prea bine seama care era capcana. Privi 
în lateral şi observă că maiorul Clark îşi strânsese 
pumnii. 

MacNamara păru suspect de îngăduitor cu ceea ce 
se petrecea. În schimb, începu să-şi legene capul 
înainte şi înapoi. 

— Locotenentul Hart are dreptate, zise el încet. Mai 
e mai puţin de o oră. Nu e chiar suficient timp, iar 
lucrurile de genul ăsta e mai bine să nu fie despărțite 
în două. Ne vom retrage acum şi vom relua dimineaţă. 

Se întoarse spre Hauptmann Visser, care era 
aşezat lângă unul din pereţi, şi îl anunţă cu o voce 
iritată, fără nicio plăcere: 

— Am putea fi mult mai eficienți, Herr 
Hauptmann, şi am putea ajunge la o mult mai rapidă 


şi corectă concluzie, dacă nu am fi nevoiţi tot timpul 
să ne întrerupem pentru aceste apeluri ordinare. Aţi 
vrea să-i aduceţi asta la cunoştinţă comandantului Von 
Reiter? 

Visser aprobă din cap: 

— li voi preciza acest lucru, colonele, răspunse el 
sec. 

— Foarte bine, zise MacNamara. Locotenente 
Fenelli, te rog să ţii minte că, la fel ca şi ceilalţi 
martori, eşti sub jurământ, şi nu vei discuta despre 
mărturia dumitale sau despre orice alt aspect al 
acestui caz cu nimeni. S-a înţeles? 

— Bineînţeles, domnule, răspunse grăbit Fenelli. 

— Atunci suntem liberi până mâine, zise 
MacNamara ridicându-se. 

Ca şi data trecută, Tommy, Scott şi Hugh Renaday 
aşteptară ca încăperea să se golească, rămânând 
tăcuţi la masa lor până ce ultimul ecou al ghetelor 
dispăru din încăperea cavernoasă. Lincoln Scott 
privea drept înainte, cu ochii lipiţi de scaunul gol al 
martorului. 

Renaday se împinse în masă şi vorbi primul: 

— Mincinos nenorocit! zise el furios. Tommy, de ce 
nu te-ai dat la el? Să-i smulgi beregata aia mincinoasă! 

— Pentru că exact asta voiau şi ei. Sau, cel puţin, la 
asta se aşteptau. lar ceea ce a spus Fenelli a fost 
destul de grav. Şi poate că ceea ce se pregătea să 
spună avea să fie şi mai rău. 

— De unde ştii? răbufni Renaday. 

— Nu ştiu, zise Tommy sec. Bănuiesc numai. 

— Ce putea să spună ca să fie mai râu? 

Tommy ridică din nou din umeri: 

— Era evaziv când spunea toate acele minciuni, cu 
grămezi de „poate”, „tre' să” şi „,poa' să”. Dar poate 


că n-avea să mai fie atât de nehotarât dacă l-aş fi 
întrebat despre vizita pe care i-o făcuseră Townsend şi 
Clark. Se poate ca următoarea minciuna să ne fi 
înfundat pe noi. Dar e numai o presupunere, repet. 

— A naibii de periculoasă munca asta de dat cu 
presupusul, amice, zise Hugh. Asta-i dă ticălosului 
ăluia prăpădit toată noaptea să se pregătească pentru 
măcel. 

— Nu ştiu, zise Tommy. Cred că o să-i fac o mica 
vizită după cină. 

— Dar MacNamara a spus... 

— La dracu’ cu MacNamara, răspunse Tommy. Ce 
naiba poate să-mi facă? Sunt deja prizonier de război. 

Răspunsul aduse un uşor zâmbet trist pe faţa lui 
Lincoln Scott. Dădu din cap, dar nu vorbi, părând că 
vrea să ţină închise în el toate gândurile teribile care 
trebuie că-l măcinau. Un lucru era evident: poate 
colonelul MacNamara, într-adevăr, nu putea să-i facă 
mai mult rău lui Tommy, dar putea să-i facă lui Lincoln 
Scott. 

Vremea se însenina, burniţa rece şi agasantă 
încetase şi era o mică promisiune de vreme mai 
blândă înainte de Appell-ul de seară. Tommy stătea 
răbdător lângă Lincoln Scott în timp ce erau iarăşi şi 
iarăşi numărați. Se întrebă pentru o clipă de câte ori îl 
număraseră germanii în anii săi de şedere în Stalag 
Luft 13 şi îşi promise că, dacă se va întoarce vreodată 
acasă, în Vermont, nu va mai permite niciodată cuiva 
să-l numere cu voce tare. 

Privi în jur, căutându-l pe Fenelli printre aviatorii 
încolonaţi, dar îi fu imposibil să-l localizeze. Tommy îşi 
închipui că trebuie să fie pitit prin rândurile din spate 
ale formaţiei, la cea mai mare distanţă posibilă de cei 
din Baraca 101. Asta nu schimba nimic pentru Tommy. 


Avea de gând să aştepte până în clipa dinainte de 
stingerea luminilor, pentru a-și începe adevărata 
căutare. Revizui ce avea să-i spună pretinsului doctor, 
încercând să obţină combinaţia potrivită de furie şi 
înţelegere care să-l facă pe Fenelli să-i spună de ce îşi 
schimbase povestea. Clark şi Townsend îl atinseseră 
într-un punct sensibil, Tommy ştia. Dar cum anume nu 
era sigur, şi asta trebuia să afle. Mai trebuia să afle şi 
ce avea de gând Fenelli să spună de dimineaţă. 

In afară de întreprinderea asta recunoscu că e lipsit 
de aproape orice atu. Până în prezent nu avea nicio 
dovadă. Singurul martor al apărării era Scott însuşi. 
Scott şi ceva elocvenţă la care Tommy ar putea face 
apel. Işi scutură capul. Nu era prea mare oferta. Se 
aştepta ca Scott să fie un martor groaznic şi avea mari 
dubii cu privire la propria abilitate de a atinge pe 
cineva cu orice fel de discurs pasional - cu atât mai 
puţin pe colonelul MacNamara şi pe ceilalţi doi 
membri ai tribunalului. 

Auzi strigatul de „pe loc repaus” din faţa formațiilor 
şi îi urmă pe Scott şi pe Hugh, întorcându-se şi 
traversând terenul pentru ceremonii spre Baraca 101. 
Nu dădu nicio atenţie zumzetului de voci dimprejur. 

În timp ce mergeau pe coridorul central al barăcii 
Hugh spuse: 

— Trebuie să mâncăm ceva. Dar mă prind că nu e 
mare lucru prin cămară. 

— Daţi-i bătaie, zise Scott. Mi-a mai rămas un 
pachet aproape întreg. Luaţi ce vreţi şi preparaţi-vă 
ceva Mie nu prea mi-e foame. 

Hugh dădu să răspundă, dar se opri. Amândoi, şi el, 
şi Tommy, ştiau că e o minciună, pentru că în Stalag 
Luft 13 toţi erau flămânzi tot timpul. 

Scott făcu un pas înaintea celor doi şi deschise uşa 


camerei lor. Intră, dar se opri după ce făcu doar câţiva 
paşi. Înapoia lui Tommy şi Hugh se opriră şi ei. 

— Ce este? întrebă Tommy. 

— Am avut din nou oaspeţi, zise Scott sec. Să fiu al 
dracului dacă nu. 

Tommy se strecură pe lângă umerii largi ai 
aviatorului negru. Observă că Lincoln Scott se zgâia la 
ceva şi Tommy se aştepta la un alt semn de cruzime. 
Dar ceea ce văzu îl ţintui locului şi pe el. 

Înfipt în cadrul de lemn tăiat grosolan al patului lui 
Tommy, chiar deasupra pernei ferfeniţite, reflectând 
lumina crudă a becului din tavan, era un cuţit 

Nu un cuţit. Cuţitul. Capul de mort din vârful 
mânerului părea să rânjească drept către el. 

Hugh îşi făcuse şi el loc în faţă. 

— Ei bine, era şi timpul ca cineva de-aici să facă 
nenorocitul de lucru care trebuia, mormăi el. Asta tre’ 
să fie, Tommy băiatule, arma crimei. Şi acum, slavă 
Domnului, o avem! 

Cei trei bărbaţi se apropiară încet de cuţit 

— A mai fost deranjat ceva? întreba Tommy. 

— Nu prea pare, răspunse Scott. 

— Vreun bilet? 

— Nu. Din câte văd, nu. 

Tommy îşi scutură capul: 

— Trebuia să fie un bilet, insistă el. 

— De ce? întrebă Hugh. Blestematul ăsta de lucru 
vorbeşte singur. Poate că pilotul ăla, tipul din New 
York cu care ai vorbit prima oară despre asta, poate el 
e binefăcătorul nostru anonim. 

— Poate, zise Tommy îngrijorat. 

Întinse mâna şi scose precaut lama din lemn. 
Strălucea în mâna lui de parcă ar fi avut o voce a sa, 
pe care, într-un fel, o şi, avea. Îl ridică şi îl inspectă de 


aproape. Fusese curăţat de orice pată de sânge sau de 
altceva, aşa încât părea nou-nouţ. Îl cântări în mână. 
Era uşor, şi totuşi rezistent. Plimbă un deget în sus şi 
în jos pe cele două tăişuri. Erau ascuţite ca briciul. 
Vârful nu i se tocise, după ce-i tăiase gâtul lui Trader 
Vic şi fusese înfipt în lenmul patului lui Tommy. 
Mânerul era de onix negru, lustruit până la reflexe 
strălucitoare şi, cu siguranţă, lucrat de un artizan. 
Capul de mort avea o culoare albă ca perla, aproape 
translucid. Pumnalul părea să vorbească simultan 
despre ritual şi teroare. „Este un obiect înfricoşător, 
se gândi Tommy, care conţine un amestec oribil de 
simbolism şi de intenţii ucigaşe.” Era, îşi dădu seama 
deodată, cel mai valoros lucru pe care îl ţinea în 
mâinile sale de luni de zile, apoi, la fel de repede, îşi 
dădu seama că nu era adevărat, că oricare dintre 
cărţile sale de Drept era mult mai importantă şi, în 
felul ei, mult mai periculoasă. Zâmbi şi îşi dădu seama 
că era un învățăcel idealist. 

— Ei bine, asta e prima fărâmă de noroc pe care am 
avut-o, exclamă Hugh. Ceva surpriză pentru 
locotenentul Fenelli mâine, aş zice. Luă pumnalul din 
mâna lui Tommy, îl cântări şi adăugă: Urâtă treabă, 
chestia asta. 

Scott întinse mâna şi luă şi el cuțitul. Rămase tăcut 
până când i-l înapoie lui Tommy. 

— Nu prea cred, zise el tăios. 

— Ce vrei să spui? îl întrebă Hugh. 

— Asta e nenorocita de armă a crimei, în regulă? 

— Da. Asta se poate să fie adevarat. Şi apare aici 
aşa, misterios? Chiar în cel mai întunecat moment? 
Cel puţin aşa ar putea spune un poet slab. 

— Se poate. Dar poate că era şi momentul ca cineva 
să fi văzut cât de al dracului de nedreaptă a fost toată 


treaba asta azi! izbucni Hugh. Cineva s-a gândit, în 
sfârşit, să niveleze un pic terenul de joc. Ce drept 
avem noi să ne plângem de asta? 

— N-ai vrut să te referi la noi, Hugh, ai vrut să te 
referi la mine, răspunse Scott încet. 

Hugh pufni, dar dădu din cap uşor, în semn de 
aprobare. 

Scott se întoarse cu faţa spre Tommy: 

— Nimeni din lagăr nu vrea să mă ajute. Niciun om. 

— Ne-am mai certat pe tema asta, îi răspunse 
Tommy. Nu ştim dacă ceea ce spui e adevărat. Cel 
puţin nu suntem siguri. 

Scott îşi dădu ochii peste cap: 

— Sigur. Daca aşa vrei tu să crezi. 

Apoi privi din nou pumnalul de ceremonie: 

— Uită-te la cuțitul ăsta, Tommy! Semnifică răul şi a 
slujit deja o cauză rea. Poartă în el moartea. Acum, 
ştiu că s-ar putea să nu fii chiar aşa de credincios, cu 
încăpăţânarea ta de yankeu din Vermont şi toate cele 
- mustăci în timp ce vorbea - şi, de fapt, îmi place să 
cred că eu sunt mult mai modern decât bătrânul meu 
tată, predicatorul, care se urcă în amvon în dimineţile 
de duminică şi îi place să proclame cu voce tare şi 
răspicată că orice lucru de pe pământ care nu este 
legat direct de Cartea Sfântă are o valoare 
nesemnificativă sau nulă, dar totuşi, Tommy, Hugh, 
uitaţi-vă la obiectul ăsta şi vă veţi da seama că nu ne 
va aduce nimic bun şi, cu siguranţă, nici adevărul pe 
care-l aşteptăm. 

— Eşti al dracului de filozofic şi insuficient de 
pragmatic, zise Hugh. 

— Poate, răspunse Scott. O să vedem, nu-i aşa? 

Tommy nu zise nimic. Puse cuțitul pe patul său după 
ce îi mai mângâie o datâ mânerul. Chiar şi curăţat, nu 


era greu de imaginat cum un expert manevrând o 
astfel de armâ ar găsi-o uşor de împlântat în gâtul 
unui om, în stil comando, sfârtecând laringele în drum 
spre cutia craniană. Se cutremură. Era un stil de a 
ucide care părea dificil şi neobişnuit, cu toate că, dacă 
ar fi fost să calculeze, ar fi găsit că în război era o 
diferenţă nesemnificativă între a împlânta un pumnal 
în gâtul unui om şi a arunca din cer asupra lui o 
bombă de două tone. Dar Tommy era obsedat de 
imaginea ultimelor secunde ale lui Trader Vic şi se 
întrebă dacă omul de pe Mississippi simţise vreo 
durere sau dacă fusese surprins şi uşor confuz simțind 
cuțitul împlântându-se în el. 

Tommy se înfioră. „Scott avea dreptate, se gândi el. 
E un obiect malefic.” Işi dădu seama imediat că atunci 
când îl va arăta la proces dimineaţă, chiar în faţa 
ochilor Haupiman-ului Visser, probabil că o să-l 
coste viaţa pe Fritz Unu şi poate că Visser ar cere 
acelaşi preţ şi comandantului Von Reiter. În cel mai 
bun caz cei doi s-ar îndrepta curând spre frontul din 
Rusia, ceea ce însemna mai mult sau mai puţin acelaşi 
lucru. Tommy ştia că, cel puţin în privinţa asta, Fritz 
spusese adevărul. Şi Visser şi-ar da seama că nu există 
decât o cale prin care cuțitul a ajuns în lagăr. Tommy 
avu straniul sentiment că lama care se odihnea pe 
pătura sa cenuşie era capabilă să-i ucidă pe cei doi 
germani chiar şi fără să le atingă pielea. 

Se întrebă dacă persoana care strecurase cuțitul în 
dormitorul său ştia aceste lucruri. Fu cuprins brusc de 
suspiciuni. Pentru o clipă se uită la Lincoln Scott şi se 
gândi că aviatorul negru mai degrabă avea dreptate 
decât se înşela. Apariţia neaşteptată a cuţitului la ora 
asta târzie s-ar putea să nu le fie de ajutor. Avu 
aceeaşi senzaţie cu cea trăită în sala de judecată când 


se stăpânise să-l bombardeze pe Fenelli cu întrebări. 
„O capcană? se întrebă el. Dar o capcană din partea 
cui?” 

Își scutură capul: 

— La dracu', zise el. Cred că e timpul să merg să am 
o mică discuţie cu fostul nostru martor, zise el. Cel pe 
care am mizat atât de mult. Poate că e timpul să-l 
întreb, în particular, de ce şi-a schimbat povestea. 

— Mă întreb ce dracului i-au promis, zise Lincoln 
Scott. Cu ce poţi mitui un om aici? 

Tommy nu răspunse, cu toate că o consideră o 
întrebare interesantă. Intinse mâna, luă cuțitul şi îl 
înfăşură într-unul dintre relativ puţinii ciorapi intacţi 
din lână kaki pe care îi avea. Apoi îl îndesă în 
buzunarul interior al jachetei sale de zbor. 

— Îl iei? întrebă Lincoln Scott. De ce? 

— Pentru că, îi răspunse Tommy liniştit, mi-a trecut 
prin minte că asta este adevărata armă a crimei. Şi ce 
i-ar împiedica pe maiorul Clark şi pe căpitanul 
Townsend să se arate aici în următoarele câteva 
minute, aşa cum au mai făcut şi înainte, şi să facă una 
dintre percheziţiile lor ilegale, pretinzând în şedinţa 
de mâine că aveam la noi nenorocitul ăsta de stilet de 
zile întregi? Şi că singura persoană care a avut 
vreodată cuțitul era Lincoln Scott? 

Niciunul din ceilalţi doi nu-şi imaginase această 
posibilitate. Lincoln Scott zâmbi trist: 

— Ai devenit suspicios, Tommy, zise el. 

— Am un motiv bine întemeiat, răspunse Tommy. 

Îl urmări pe Scott întorcându-se, cu umerii prăbuşiţi 
sub greutatea celor ce i se întâmplaseră, şi azvârlindu- 
se în patul său, unde rămase nemișcat. 

„Arată resemnat”, se gândi Tommy. Poate pentru 
prima dată crezu că vede ceva asemănător înfrângerii 


în umbrele dinapoia ochilor pilotului de culoare şi i se 
păru că auzise deznădejdea în tonul fiecărui cuvânt 
rostit. 

Încercă să nu se gândească la asta când ieşi în seara 
timpurie căutându-l pe Fenelli, doctorul mincinos 
care, gândi el, ar putea fi, în felul lui, la fel de 
periculos ca şi cuțitul pe care-l ascundea la piept. 

Lumina scădea cu repeziciune în timp ce Tommy îşi 
croia drum prin lagăr către baraca-spital. Era acel 
moment nehotărât al zilei când cerul abia mai 
aminteşte de lumina soarelui, acoperindu-se cu 
semnele nopţii. Aproape toţi prizonierii erau deja 
înăuntru, cei mai mulţi ocupați să-şi prepare cina în 
condiţiile improprii de acolo. Cu cât un bucătar mai 
kriegie era mai conştiincios şi mai inventiv să 
încropească din alimentele puţin variate masa de 
seară, cu atât se vedea mai bine cât de sărăcăcioasă 
era, de fapt, hrana. Trecând pe lângă o baracă, 
Tommy putu simţi omniprezentul miros al cărnii din 
conservă puse la prăjit. Il rodea stomacul, cum se 
întâmpla tot timpul de când era prizonier de război. 
Şi-ar fi dorit cu disperare o felie, înmuiată şi mustind 
de grăsime, pusă pe o bucată proaspătă de 
kriegsbrot, şi totuşi îşi promise că, dacă se va 
întoarce vreodată acasă, nu se va mai atinge niciodată 
de vreo bucăţică de carne conservată. 

Un singur bec strălucea prin fereastra murdară a 
barăcii-spital şi îl observă imediat ce dădu colţul 
Barăcii 119. Preţ de o secundă se uită dincolo de 
clădiri, printre sârme, la cimitirul modest. Se gândi că 
permisiunea de a-i îngropa pe cei morţi dincolo de 
sârmă era o cruzime intenţionată a germanilor. Era o 
bătaie de joc la adresa fiecărui kriegie ce tânjea după 
casă şi după libertate. Singurii oameni care nu mai 


erau prizonieri se aflau la doi metri sub pământ. 

Tommy privi mânios şi trase adânc în piept, cu 
supărare, aerul rece dimprejurul său. Apoi săltă 
repede pe treptele de lemn ale barăcii-spital, 
împingând uşa şi năvălind înăuntru. 

Un kriegie solitar stătea înapoia biroului, în aceeaşi 
poziţie în care Tommy îl găsise prima dată pe Nicholas 
Fenelli. Omul îşi ridică privirea tăioasă: 

— Care-i treaba, amice? întrebă el. Acu' se-ntunecă, 
tre’ să fii în baraca ta. 

Tommy păşi înainte, ieşind la lumină din umbra de 
lângă uşă. Văzu tresele de căpitan de pe jacheta 
bărbatului şi aruncă un salut leneş spre ofiţer. Nu-l 
recunoscu pe individ, dar reciproca nu era adevărată. 

— Eşti Hart, nu-i aşa? 

— Exact. Il caut pe... 

— Ştiu pe cine cauţi. Dar am fost azi acolo şi am 
auzit ordinele colonelului MacNamara... 

— Ai un nume, căpitane? îl întrerupse Tommy. 

Ofiţerul ezită, dădu din umeri, apoi răspunse: 

— Desigur. Carson. Ca şi pe cercetaş. 

Întinse o mână, iar Tommy i-o scutură. 

— Bine, căpitane Carson, să încerc din nou. Unde-i 
Fenelli? 

— Nu-i aici. Şi are ordine să nu vorbească nici cu 
tine, nici cu altcineva. Iar tu ai ordine să nu încerci să 
iei legătura cu el. 

— Eşti la cutie de mult, căpitane? Nu te cunosc. 

— De două luni. De fapt, am venit chiar înaintea lui 
Scott. 

— Bine atunci, căpitane, hai să-ţi vând un pont. Om 
fi noi tot în armată şi încă om mai avea noi uniforme, 
salutând şi strigând pe fiecare după grad, dar ştii ce? 
Nu-i acelaşi lucru. Unde-i Fenelli? 


Carson îi răspunse: 

— A fost mutat. Ei mi-au spus că, dacă vii să întrebi, 
să nu-ţi spun. 

— Pot s-o iau din baracă în baracă... 

— Şi poţi să fii împuşcat de vreun soldat din foişor... 

Tommy dădu din cap. Căpitanul avea dreptate. Dacă 
nu i se spunea unde să meargă, nu avea nicio şansă s- 
o ia din cameră în cameră căutându-l pe Fenelli. Nu în 
puţinul timp rămas până la stingerea luminilor. 

— Ştii unde e? 

Căpitanul negă. 

— Şi aceşti ei care ţi-au spus ce să zici dacă vin 
încoace, n-or fi cumva maiorul Clark şi căpitanul 
Townsend, aşa-i? 

Omul ezită, ceea ce îi dădu răspunsul lui Tommy. 
Căpitanul Carson ridică din umeri. 

— Mda, zise el. Ei erau. Şi tot ei l-au ajutat pe 
Fenelli să-şi ia lucrurile. Şi mi-au zis că va trebui să-l 
ajut pe Fenelli aici după ce se termină procesul şi 
lucrurile revin la normal. Aşa au zis, că revin la 
normal. 

— Aşadar, îl vei ajuta pe Fenelli? Ai ceva 
experienţă? Mă refer la problemele medicale. 

— Bătrânul meu a fost doctor de ţară. A condus un 
mic dispensar în care obişnuiam să lucrez vara. Şi am 
fost în anul pregătitor la Medicină la Universitatea din 
Wisconsin, aşa că presupun că sunt calificat ca şi toţi 
ceilalţi. Chiar mă întrebam, de ce nu e niciun doctor 
adevărat pe-aici. Vreau să zic, poţi să găseşti câte-un 
om de aproape orice altă profesie... 

— Poate doctorii sunt destul de deştepţi să nu urce 
într-un B-17... 

— Sau într-un Thunderbolt. Eu n-am fost, zâmbi 
Carson. Ştii, Hart, nu vreau să pic în chestii d'astea. 


Dac-aş fi ştiut, ţi-aş fi spus. La dracu”, cred că nici 
măcar lui Fenelli nu i-au spus unde-l mută. lar el ştia 
că vei trece pe-aici în seara asta, aşa că mi-a zis să-ţi 
spun că-i pare al naibii de rău pentru azi... Carson 
privi o clipă împrejur, verificând încă o dată că erau 
singuri: Şi a lăsat un bilet. Trebuie să înţelegi, Hart, 
tipii ăia doi nu-l pierdeau pe Fenelli din ochi. Il păzeau 
de-a dreptul. Nu mi s-a părut că era prea fericit să fie 
cărat în altă baracă. Şi, cu siguranţă, nu a fost deloc 
fericit în legătură cu mărturia de azi din faţa 
tribunalului, dar n-a vorbit despre asta nimic, nici cu 
mine. A reuşit însă o mâzgălitură, pe care a plasat-o... 
Carson se căuta în buzunar în timp ce vorbea. Scoase 
un bileţel de hârtie jerpelit, împăturit în două. I-l 
înmână lui Tommy. Nu l-am citit, zise Carson. 

Tommy dădu din cap, despături bucata de hârtie şi 
citi: 

„Îmi pare rău, Hart. Trader Vic avea dreptate într-o 
privinţă: totul în blestematul ăsta de loc e un târg. 
Târg bun pentru unii, dar poate rău pentru alţii. Sper 
să reuşeşti să ajungi acasă întreg. Când toate astea se 
vor sfârşi, dacă ajungi prin Cleveland, caută-mă, ca să 
îmi pot cere scuze cum se cuvine.” 

Nu semnase biletul. Era mâzgălit în grabă, cu un 
creion negru subţire. Tommy îl citi de trei ori, 
memorând fiecare cuvânt. 

— Fenelli a zis să-ţi spun să-l arzi după ce l-ai citit, 
zise Carson. Tommy dădu din cap: 

— Ce ţi-a spus Fenelli? Despre locul ăsta. Mă refer 
la dispensar. 

Căpitanul ridică din umeri teatral: 

— De când am ajuns aici, nu face decât să se plângă. 
E scârbit ca dracu’ pentru că nu reuşeşte niciodată să- 
i fie vreunuia de folos, pentru că nemţii fură 


medicamentele. A zis că ziua în care se va retrage din 
slujba asta şi se va întoarce la cărţile şi la studiile sale 
va fi cea mai bună din viaţa sa. A zis că asta urmăreşti 
şi tu. Aşa e, Hart? Că citeşti cărţile alea de Drept. Mi-a 
zis să fiu deştept şi să fac şi eu la fel. Să iau cărţi de 
medicină şi să mă apuc de studiu. Avem o grămadă de 
timp, nu? 

— E singurul lucru pe care se pare că-l avem cu 
prisosinţă, zise Tommy. 

Răcoarea şi întunericul nopţii cuprinseseră lagărul 
când Tommy se întoarse sub apăsătorul cenuşiu-închis 
al cerului. O ultimă lumină fumurie se mai vedea la 
orizontul dinspre miazănoapte. Mai erau doar câţiva 
rătăciţi care, întorcându-se la dormitoare, aveau, ca şi 
Tommy, şepcile trase bine pe cap, gulerele ridicate 
pentru a-i apăra de palele reci ale vântului care sufla 
pe cărările dintre barăci. Toţi mergeau repede, 
nerăbdători să ajungă înăuntru înainte să se facă 
noapte de-a binelea. Drumul său dinspre baraca-spital 
îl purtă pe terenul de adunare, acum gol şi pustiit de 
temperatura în scădere. In stânga sa văzu că ultimul 
pătrar al lunii, un ciob de argint, abia se vedea peste 
linia copacilor de dincolo de sârmă. Își dori să fi putut 
zăbovi până când stelele vor începe să clipească şi să 
strălucească familiar, insuflându-i vechiul sentiment 
de prietenie pe care i-l dăduseră de-atâtea ori. 

Dar, în schimb, în timp ce puţinii oameni care mai 
erau pe-afară treceau în grabă pe lângă el, păstră 
ritmul rapid şi capul aplecat. Apropiindu-se de Baraca 
101, aruncă o privire peste umăr, spre poarta 
principală. Ceea ce văzu îl făcu să ezite. 

Lângă poartă era o singură lumină electrică, sub 
umbrele slabe. În conul încă neconturat de lumină pe 
care îl arunca, Tommy descoperi silueta 


inconfundabilă a lui Fritz Unu, care-şi aprindea o 
ţigară. Presupuse că era pe cale să iasă din post. 

Tommy se opri brusc. 

Să-l vadă pe copoi la o ora atât de târzie nu era 
chiar neobişnuit. Copoii erau tot timpul atenţi la 
ultimele mişcări de prin lagăr, temându-se să nu aibă 
loc întâlniri clandestine sub ochii lor, la adăpostul 
întunericului. Aveau de ce se teme, bineînţeles. Nu 
puteau să prindă vreo mişcare, dar asta nu-i făcea mai 
puţin vigilenţi. 

Tommy iscodi o clipă în jur şi observă că era 
aproape singur, cu excepţia a două siluete ce se 
îndreptau spre barăci în partea cealaltă a taberei. In 
momentul acela luă o decizie ştiind că era, fără 
îndoială, pripită. 

Se întoarse brusc cu spatele spre Baraca 101 şi se 
repezi să traverseze terenul de adunare, făcând un 
zgomot înfundat când lovea cu ghetele noroiul uscat. 
Când ajunse la douăzeci de metri de poarta principală, 
Fritz Unu depistă mişcarea şi se întoarse cu faţa spre 
Tommy. În întunericul din ce în ce mai dens, Tommy 
era anonim, doar o siluetă întunecată mişcându-se în 
viteză, şi văzu un amestec de alarmare şi nelinişte pe 
faţa copoiului, de parcă s-ar fi speriat de arătarea 
venind spre el prin umbrele nopţii. 

— Fritz! îl strigă Tommy brusc, fără să-şi coboare 
vocea. Vino încoace! 

Germanul păşi în afara luminii, aruncă o privire 
rapidă împrejur, să vadă dacă nu e cineva pe acolo, 
apoi se apropie în grabă. 

— Domnule Hart! Ce este? Ar trebui să fii în baraca 
dumitale. 

Tommy căuta în interiorul jachetei de zbor. 

— Am un cadou pentru tine, Fritz, zise el apăsat. 


Copoiul păşi mai aproape, încă îngrijorat: 

— Un cadou? Nu înţeleg... 

Tommy scoase din jachetă pumnalul de ceremonii, 
înfăşurat în ciorapi. 

— Ăştia-mi trebuie, zise el, păstrând ciorapii. Dar tu 
ai nevoie de asta. 

Spunând acestea, înfipse cuțitul în pământ la 
picioarele neamţului. Fritz Unu se holbă la cuţit 
pentru o clipă, cu un aer de uluială pe faţă. Apoi se 
aplecă şi îl apucă. 

— Poţi să-mi mulţumeşti altădată, zise Tommy, 
întorcându-se în timp ce Fritz Unu se ridica rânjind 
larg. Şi poţi fi sigur că îţi voi cere ceva într-o zi. Ceva 
important. 

Nu aşteptă ca germanul să-i răspundă. În schimb, 
fără să ezite, o rupse la fugă înapoi prin curte, şi nu se 
mai întoarse nici măcar când ajunse la intrarea în 
Baraca 101. Trânti uşa dormitorului în urma lui, 
sperând că a făcut o treaba bună, dar nefiind foarte 
sigur de asta. 

Niciunul dintre cei trei bărbaţi din dormitorul 
Barăcii 101 nu dormi bine în noaptea aceea. Toţi 
avuseseră coşmaruri din care se treziseră leoarcă de 
transpiraţie nu numai o dată. Nicio răsuflare liniştită, 
niciun sforăit uşor, nici urmă de odihnă adevărată în 
lunga noapte bavareză. Niciunul dintre cei trei nu 
spuse nimic, în schimb, fiecare dintre ei tresărise şi 
rămase întins în pat, singur cu gândurile şi spaimele, 
cu obsesiile şi cu furiile sale, fără a se putea linişti nici 
amintindu-şi scene familiare, calde şi sigure de acasă. 
Tommy credea, stând lungit treaz, că, probabil, pentru 
Scott era cel mai rău. Hugh, ca şi Tommy, înfrunta 
numai eşecul şi frustrarea. Pentru ei înfrângerea era 
doar psihologică. Pentru Scott era la fel, dar ceva mai 


mult de atât. Ceva fatal probabil. 

Tommy se răsucea şi tremura sub pătură. Pentru 
câteva clipe se întrebă dacă va putea continua 
vreodată Dreptul dacă, în prima ocazie de a pleda, 
lasă un om nevinovat să încapă pe mâna plutonului de 
execuţie. Trase adânc aer în piept. Înţelese, în 
întunericul din dormitor, că toţi sorții le erau 
potrivnici. Inşelătoriile şi minciunile puse la cale 
împotriva  aviatorului negru, fiecare amănunt al 
cazului care era atât de revoltător. Dacă va permite 
tuturor acestor rele să câştige şi să-i viaţa lui Scott, nu 
va mai fi niciodată capabil să se prezinte în faţa 
vreunui tribunal, să apere vreun om sau vreo idee. 

Detesta acest gând și se tot răsuci în pat, încercând 
să se convingă de faptul că, pur şi simplu, era infantil 
şi naiv, şi că un avocat mai experimentat, ca Phillip 
Pryce, ar fi în stare să accepte înfrângerile în aceeaşi 
măsură ca şi victoriile. Dar înţelese de asemenea, în 
străfundul sufletului, că nu era ca prietenul şi 
mentorul său şi că o înfrângere în acest proces ar fi 
prima şi singura lui înfrângere. 

Găsi că e înspaimântător să fii prins în capcană, 
prizonier în spatele gardului de sârmă ghimpată, şi 
totuşi să te afli la răspântie. Brusc îşi regăsi 
imaginaţia  năpădită de fantomele echipajului 
bombardierului. Oamenii din Lovely Lydia erau în 
cameră cu el, tăcuţi, inchizitoriali. Înţelese că avea în 
acel zbor doar o singură sarcină, pentru care 
contaseră cu toţii pe el: să găsească drumul sigur spre 
casă. Nu o făcuse. 

Ca o ironie, consideră că şansele de succes erau 
aceleaşi pentru Lovely Lydia, când se întorsese şi se 
apucase să bombardeze direct fiecare echipaj din 
convoi, ca şi pentru Lincoln Scott, închis de inamicii 


ţării sale doar pentru a afla că aliniaţi împotriva sa 
erau oamenii care ar fi trebuit să-i fie prieteni. 

Tommy se aşeză pe spate, cu ochii deschişi, 
holbându-se în tavan, ca şi cum ar fi putut privi cerul 
şi stelele prin scândurile de lemn şi prin acoperişul 
subţire. 

„Cine ştie adevărul despre uciderea lui Trader Vic? 
se întrebă el. Cineva ştie, dar cine?” Răsuflă din nou 
adânc şi continuă să reflecteze la toate aspectele, de 
mai multe ori, de la cap şi de la coadă. Se gândi la ce 
spusese Lincoln Scott mai devreme, repetat: „Nimeni 
din lagăr nu dorea să-mi dea o mână de ajutor.” 

Îi veni pe neaşteptate o idee şi oftă din tot sufletul. 
Era ceva atât de evident, încât se întrebă de ce nu se 
gândise mai devreme. Şi, probabil, pentru prima dată 
în noaptea aceea reuşi un uşor zâmbet dureros. 

Oamenii din Baraca 101 se treziră în zgomotele 
neplăcute ale fluierelor şi în tipetele germane: „Raus! 
Raus!” întrerupte de bubuituri în uşile de lemn. Se 
rostogoliră din paturile lor, aşa cum făcuseră în atâtea 
alte dimineţi, trăgându-şi hainele pe ei şi gonind pe 
coridorul barăcii spre Appell-ul de dimineaţă. Dar 
când ieşiră în curte fură întâmpinați de priveliştea 
neobişnuită a unui pluton de soldaţi germani 
înveşmântaţi în haine cenuşii, aşezaţi în formaţie în 
faţa barăcii. Aproape douăzeci de oameni, înarmaţi cu 
puşti. Un Feldwebel vânjos era la picioarele scărilor, 
cu faţa încruntată, dirijând traficul ca un poliţai băţos. 

— Hei, voi din Baraca 101, aliniaţi-vă acolo! Raus! 
Fuga! Niciunul nu merge la Appell! 

Feldwebel-ul făcu semn către doi Hundfuhrer care 
smuceau de lanţurile câinilor întărâtaţi făcând 
animalele să sară nervoase, să mârâie şi să latre. 

— Ce dracu’ se-ntâmplă aici? întrebă Scott în 


şoaptă, aşezat lângă Tommy în mijlocul oamenilor 
adunaţi din Baraca 101. 

— Ştiu, răspunse Hugh pentru el. E o nenorocită de 
percheziţie a barăcilor. Ce dracu-şi închipuie nemţii că 
vor găsi? Nu fac decât să ne irosească timpul! 

Hugh îşi manifestă această ultimă frustrare, 
adresând-o sergentului german care se lupta să aşeze 
prizonierii în rânduri bine aliniate: 

— Hei, Adolf! Ia măsuri şi cercetează privata! S-ar 
putea ca cineva tocmai să înoate spre libertate! 

Ceilalţi oameni din Baraca 101 izbucniră în râs şi 
vreo doi aviatori aplaudară simţul umorului de care 
dădea dovadă canadianul. 

— Linişte! ţipă Feldwebel-ul. Fără vorbe! Atenţie! 

Tommy se răsuci cât putu şi îl văzu pe Hauptmann 
Visser 

Însoţit de faţa palidă a lui Fritz Unu, apărând din 
spatele formaţiei alcătuite din germani. 

Feldwebel-ul vorbi în germană şi unul dintre 
kriegie traduse cu voce joasă, trecând cuvintele de-a 
lungul şirurilor de oameni: 

— Prizonierii din Baraca 101 sunt toţi prezenţi şi 
numărați, Hauptmann! 

— Bine, zise Visser. 

Îi făcu semn lui Fritz Unu: 

— Începeţi percheziţia. 

Fritz lătră un ordin şi jumătate dintre soldaţii 
înarmaţi din echipă se desprinseră şi intrară în 
baracă. După o clipă, Fritz şi Visser îi urmară. 

— Ce caută de fapt? şopti Scott. 

— Tunele. Mizerie. Radiouri. Contrabandă. Orice 
neregulă. 

Din interiorul barăcii se auzea zgomot de picioare 
tropăind, bufnituri surde şi pârâituri, pe măsură ce 


oamenii treceau din cameră în cameră. 

— Găsesc vreodată ceva? 

— De obicei, nu, răspunse Hugh, apoi zâmbi. Nemţii 
nu prea ştiu cum să facă o percheziţie ca lumea, zise 
el. Nu ca un poliţai. De obicei doar sfâşie lucrurile, fac 
o mizerie cruntă şi se întorc supăraţi. Aşa se întâmplă 
tot timpul. i 

— De ce au ales baraca asta? In dimineața asta? 

— Nişte întrebări cu adevărat bune, răspunse Hugh. 

„Nişte întrebări cu adevărat bune”, îşi repetă 
Tommy pentru sine. 

După câteva minute, în timp ce prizonierii 
rămăseseră în şiruri aproximativ ordonate, îi văzură 
pe soldaţii germani începând să iasă din baracă. 
Haidamacii ieşeau singuri sau câte doi şi aproape toţi 
erau cu mâinile goale, rânjind prosteşte şi scuturându- 
şi capetele. Tommy observă că cei mai mulţi soldaţi 
din formaţie erau în vârstă, mulţi la fel de bătrâni ca 
Phillip Pryce. Ceilalţi, desigur, erau incredibil de 
tineri, abia dacă atingeau vârsta adolescenţei, cu 
uniforme care nu li se prea potriveau şi atârnau jalnic 
de pe membrele lor tinere. După alte câteva secunde 
înăuntrul barăcii izbucni un țipăt de mulţumire. Mai 
trecu o clipă şi apoi un om ieşi zâmbind cu un aparat 
de radio improvizat, camuflat într-o cutie goală de 
cafea. Germanul îl ţinu ridicat, cu un aer de încântare 
pe faţa sa bătrână şi zbârcită. Chiar în spatele lui mai 
era un soldat, având abia o treime din vârsta 
bătrânului. Şi el zâmbea şi părea fericit. La câteva 
rânduri în spatele său, Tommy auzi un aviator 
mormăind: 

— Ah, la dracu’! Mi-au luat radioul! Fiu de javră! Am 
dat trei cutii de ţigări pe el! 

Probabil ultimii ieşiţi din baracă erau Fritz Unu şi 


Heinrich Visser. Ofiţerul german cu un singur braţ se 
încruntă spre Tommy. Cu singura sa mână arătă spre 
Tommy, Hugh şi Lincoln Scott, ţintuindu-i pe rând cu 
arătătorul lui ascuţit. Visser nu-l vedea pe Fritz Unu 
care stătea alături, dar puţin mai retras, dând uşor din 
cap. 

— Voi trei! zise el tare. Un pas înainte! 

Fără niciun cuvânt, cei trei păşiră în faţa formaţiei. 

— Percheziţionaţi-i pe ăştia trei! Acum! ordonă 
Visser. 

Tommy îşi ridică mâinile deasupra capului şi unul 
dintre soldaţii germani începu să-l pipăie. Acelaşi 
lucru li se întâmplă şi lui Lincoln Scott şi lui Hugh 
Renaday, care râse când fu atins. 

— Hei! zise Hugh, stând faţă în faţă cu Visser. 
Hauptamann, spune-le haidamacilor tăi să nu mai fie 
aşa prietenoşi şi ceva mai puţin familiari. Gâdilă! 

Visser îl privi pe canadian, fără să dea vreun semn 
că ar gusta gluma. Nu zise nimic. Apoi, după o 
secundă, se întoarse spre soldatul care terminase 
percheziţionarea lui Tommy. 

— Nein, Herr Hauptmann’, zise haidamacul, 
ridicându-se şi salutând. 

Visser dădu din cap. Păşi mai aproape de Tommy, 
privindu-l în ochi. 

— Unde ţi-e proba, locotenente? 

Tommy nu răspunse. N 

— Ai ceva care-mi aparţine, zise el. Il vreau înapoi. 

— Te înşeli, Hauptmann. 

— Ceva ce probabil intenţionezi să foloseşti în 
dimineaţa asta la proces. 

— Am spus: te înşeli, Hauptmann. 


18 Nimic, domnule căpitan. (în germană, în original; greşeală a 
autorului, care probabil a vrut sa spună Nichts) (n.tr.). 


Germanul se dădu înapoi. Părea să se gândească la 
ce urma să spună, apoi deschise încet gura, dar fu 
întrerupt de un strigăt venit din spate. 

— Ce se întâmplă? 

Toţi oamenii se  întoarseră şi îl văzură pe 
comandantul Von Reiter însoţit de colonelul 
MacNamara şi de maiorul Clark, urmaţi de obişnuita 
gaşcă de aghiotanţi preocupaţi, înaintând în viteză, 
depăşind în pas grăbit formaţia de soldaţi care 
înţepeniseră brusc în poziţie de drepţi. 

Von Reiter se opri în faţa oamenilor adunaţi. Faţa îi 
era uşor congestionată, iar cravaşa de călărie pe care 
îi plăcea să o poarte cu el se mişca nervos în mână. 

— Nu am dat ordin de percheziţie pentru această 
baracă! zise el tunător. Ce se întâmplă? 

Heinrich Visser îşi pocni călcâiele, clinchetul 
cizmelor răsunând în ceața dimineţii. 

— Eu am ordonat această percheziţie, Herr Oberst. 
De curând am căpătat o informaţie care m-a făcut să 
cred că aici se desfăşoară o acţiune de contrabandă! 
Prin urmare, am ordonat percheziţia imediată, din 
proprie iniţiativă! 

Von Reiter îl privi pe Visser cu răceală: 

— A, zise el încet. A fost ideea ta. Şi nu crezi că 
trebuia să fiu informat? 

— Am considerat necesar să acţionăm rapid, Herr 
Oberst. Aveam de gând să vă ţin la curent cu 
desfăşurarea evenimentelor. 

Von Reiter îşi îngustă privirea: 

— Sunt sigur. Şi ai descoperit vreo acţiune de 
contrabandă? Orice alte dovezi de activităţi ilegale? 

— Da, Herr Oberst! răspunse iute Visser. Un radio 
ilegal. Camuflat într-o cutie goală de cafea! Evident 
împotriva regulamentului şi ordinelor dumneavoastră! 


La un semn din cap făcut de Visser, soldatul mai 
bătrân păşi înainte, întinzându-i radioul 
comandantului lagărului. 

Von Reiter zâmbi maliţios: 

— Foarte bine, Hauptmann! 

Se întoarse către MacNamara şi Clark: 

— Radiourile sunt verboten! Ştiaţi asta. Trebuie să 
vă controlaţi oamenii! 

MacNamara nu răspunse, iar Von Reiter se întoarse 
din nou către Visser. 

— Şi ce alte obiecte periculoase ai mai găsit la 
percheziţie, Hauptmann? Ce altceva care să poată 
justifica întreruperea programului obişnuit al lagărului 
ai mai găsit? 

— Asta e tot, Herr Oberst. 

Von Reiter dădu din cap: 

— Acesta este un radio care-ţi poartă noroc, 
Hauptmann, zise el, mult mai încet decât înainte. 

Von Reiter zâmbi cu toată afecțiunea pe care un 
aligator o poate avea când dă de un animal care s-a 
aventurat prea aproape de marginea apei, dar care 
totuşi se află dincolo de limita la care fălcile puternice 
şi hrăpăreţe ale bestiei pot ajunge. Apoi se întoarse 
spre Tommy: 

— A, domnul Hart! Tânărul apărător. Nu e rândul 
dumitale în dimineaţa asta? Cel puţin aşa sunt 
informat. 

— Aşa este, Herr Oberst. 

— Excelent. Pentru că îndatoririle îmi permit, o să 
încerc să asist la o parte din prestaţia dumitale. 

— Suntem deja în întârziere, interveni colonelul 
MacNamara. Vă rog, putem continua cu procesul? V- 
am avertizat, comandante, că spiritele se cam 
înfierbântă în lagăr, iar oamenii aşteaptă nerăbdători 


nişte răspunsuri! Cer ca această problemă să fie 
rezolvată corespunzător! 

Von Reiter dădu din cap: 

— Americanii sunt întotdeauna în goană după 
răspunsuri la toate întrebările lor, colonele. Noi, 
germanii, suntem mult mai obişnuiţi să ne mulţumim 
doar cu ce ni se spune. 

— Asta e problema voastră, zise MacNamara pe un 
ton tranşant. Acum, vă rog, putem trece la treburile 
noastre? 

— Bineînţeles, răspunse Von Reiter. Cred că 
Hauptmann-ul a terminat treaba aici. Nu? 

Visser ridică din umeri. Nu făcea mai nimic să-şi 
mascheze frustrarea care mocnea în el. Tommy 
înţelese pe dată că Visser căutase arma crimei. Cineva 
îi spusese în ce baracă să caute şi îi spusese probabil 
şi în care anume dintre încăperile barăcii să caute 
personal. Tommy găsi toate astea foarte interesante, 
dar şi amuzante, căci îl văzuse pe germanul cu o mână 
incapabil să-şi ascundă insatisfacţia şi furia că nu 
găsise ce căutase. Tommy aruncă priviri scurte spre 
Clark şi MacNamara, întrebându-se dacă şi ei erau 
surprinşi de lipsa de succes a percheziţiei, dar nu putu 
citi nimic pe feţele lor, aşa că nu fu sigur dacă e aşa. 
Dar ştia că cineva din lagăr era surprins că Heinrich 
Visser nu avea arma crimei în mână în acest moment. 
Şi că germanul nu se apucase să scrie deja raportul 
către superiorii săi de la Gestapo din Berlin, ceea ce s- 
ar fi putut traduce foarte bine atât prin arestarea 
comandantului, cât şi a lui Fritz Unu. Tommy observă 
că aceştia doi mergeau împreună, îndreptându-se spre 
terenul de adunare şi părând adânciţi într-o 
conversaţie intimă. 

Locotenentul Nicholas Fenelli îşi făcu din nou loc, 


înaintând către scaunul martorului prin intervalul 
dintre rândurile supraaglomerate _ de banci 
improvizate care gemeau de prizonieri. In urma sa se 
puteau auzi voci comentând. IÎncăperea fierbea de 
discuţiile care se purtau cu glas scăzut, lucru care îl 
făcu pe ofiţerul superior american aflat în faţa sălii să 
izbească ciocanul cu putere. Fenelli nu se bărbierise 
de dimineaţă; bărbia îi era plină de pete întunecate. 
Uniforma mototolită era îmbrăcată neglijent. Sub ochi 
avea cearcăne de nesomn, iar lui Tommy i se păru un 
om nefamiliarizat cu minciuna, dar totuşi, în mod 
ciudat, hotărât să mintă. 

MacNamara îi aminti lui Fenelli că rămâne sub 
jurământ, apoi îi făcu semn lui Tommy să înceapă. 

Tommy se ridică de la masa apărării. Îl putea vedea 
pe doctor încă răsucindu-se în scaunul său, pentru ca, 
în final, să îşi îndrepte umerii, în aşteptarea atacului. 

— Locotenente, începu Tommy încet, cu vocea 
fermă, îţi aminteşti conversaţia pe care am avut-o la 
scurt timp după ce domnul Scott a fost arestat pentru 
această acuzaţie? 

— Da, domnule. 

— Şi îţi aminteşti că îmi spuneai atunci că presupui 
că omorul a fost comis de un om aflat în spatele 
căpitanului Bedford, înarmat cu un cuţit îngust şi 
foarte ascuţit. Un tip de cuţit care în mod normal nu s- 
ar putea găsi în acest lagăr? 

— Da, domnule. 

— Nu ţi-am influenţat în niciun fel acea opinie, nu-i 
aşa? 

— Nu, nu m-ati influenţat. 

— Şi nu am putut să-ţi arăt acel cuţit, corect? 

— Da. 

Tommy se întoarse şi se înapoie la masa apărării. 


Căută printre cărţile sale de Drept şi printre hârtii, 
insistând asupra fiecărei mişcări pe cât de teatral 
putea. Era conştient că undeva, în lateral, Townsend 
şi Clark se aplecaseră în faţă amândoi, în expectativă, 
şi îşi dădu seama imediat că ăsta era momentul pe 
care îl aşteptau. Bănui că şi Visser, din locul său de 
observator, din partea cealaltă a încăperii, ca şi 
întregul complet de judecată, erau la fel de 
nerăbdători să-i vadă următoarea mutare. Se răsuci cu 
viteză, arătându-şi ambele mâini, goale. 

— Dar acum nu mai eşti sigur de acele opinii, nu-i 
aşa? 

Fenelli ezită, se uită la mâinile lui Tommy, îşi uni 
pentru o clipă sprâncenele, apoi dădu din cap: 

— Nu. Ar fi adevărat. Cred. 

Tommy lăsă să treacă o clipă înainte de a continua. 

— Nu eşti expert în crime, nu-i aşa, locotenente? 

— Nu. Nu sunt. Asta le-am spus şi lor, zise el, 
arătănd spre acuzare. 

— Acasă, în State, crima asta ar fi fost investigată de 
către detectivi criminalişti profesionişti, aşa e? Care 
ar fi fost asistați în culegerea probelor de către 
analişti ai locului crimei specializaţi, adevărat? Iar 
autopsia lui Trader Vic ar fi fost făcută de un patolog 
judiciar experimentat şi competent, nu este şi asta la 
fel de adevărat? 

Fenelli ezită, cu un aer de nesiguranţă pe faţă, ca şi 
cum i se spusese să se aştepte la ceva de la Tommy, 
iar acum dădea de cu totul altceva. Căpitanul 
Townsend se ridică, dându-se uşor înapoi de la masa 
acuzării. Colonelul MacNamara se uită în direcţia lui: 

— Ai vreo obiecţie, căpitane? îl întrebă el. 

— Ei bine, s-ar putea, domnule, zise Townsend încet, 
încercând fără succes să-şi ascundă ezitarea din voce. 


Pur şi simplu mă întreb unde vrea să ajungă 
locotenentul cu acest şir de întrebări. Ceea ce s-ar fi 
făcut cu privire la acest caz acasă, în State, nu e chiar 
relevant pentru problema pe care o avem azi aici. 
Suntem în război, iar circumstanţele în care ne aflăm 
sunt extraordinare... 

MacNamara dădu din cap şi se uită la Tommy: 

— Întrebările astea, domnule Hart... 

— Dacă aş putea avea puţină îngăduinţă, Onorată 
Instanță. Va deveni clar imediat. 

— Repede, te rog! 

Tommy zâmbi, îl privi pe Fenelli şi zise: 

— Aşadar, răspunsul dumitale ar fi... 

Fenelli ridică din umeri: 

— Ai dreptate, locotenente Hart. Lucrurile ar sta 
altfel acasă, în State. Acest caz ar fi fost preluat de 
experţi adevăraţi, în toate chestiile. 

— Mulţumesc, zise Tommy repede, făcând un semn 
uşor din cap către omul de la morgă. Nu mai am 
întrebări pentru acest martor, Onorată Instanță. 

Pe faţa lui Fenelli apăru un rânjet de surpriză. Cu o 
privire amuzată MacNamara se holbă la Tommy. 

— Nimic altceva? îl întrebă el. 

— Nu. 

Tommy făcu un gest spre Fenelli, arătând că poate 
pleca. 

— Martorul e liber. 

În timp ce Fenelli se ridică în picioare, îi cercetă pe 
SAO şi pe ceilalţi doi membri ai tribunalului. 
MacNamara zise: 

— Numai o secundă, locotenente. Acuzarea mai are 
ceva de adăugat? 

Townsend ezită, apoi scutură din cap. Avea şi el un 
aer foarte confuz. 


— Nu, domnule, în acest moment acuzarea a 
încheiat. 

— Martorul e liber. 

— Da, domnule! zise Fenelli, râzând. M-am cărat! 

Acest comentariu iscă un val de râsete printre 
prizonierii din sală, iar MacNamara apelă din nou la 
ciocan. Fenelli traversă încăperea grăbit aruncând 
doar o privire spre Tommy, care o luă drept una de 
mulţumire. Apoi sala se linişti. 

MacNamara vorbi primul: 

— Acuzarea a încheiat? îl întrebă el pe Townsend. 

— Da, domnule. După cum am spus, în acest 
moment am încheiat acest caz. 

Ofiţerul superior american se întoarse spre Tommy 
Hart: 

— Nu ai ţinut expunerea preliminară. Vrei s-o faci 
acum? 

Tommy zâmbi: 

— Da, domnule. Pe scurt, domnule... 

— Asta ar fi bine. 

Tommy tuşi, apoi vorbi tare. 

— Aş profita de această ocazie pentru a le reaminti 
membrilor tribunalului, acuzării şi tuturor oamenilor 
din Stalag Luft 13 că locotenentul Lincoln Scott se află 
azi aici doar pentru că e acuzat de această crimă. 
Constituţia noastră garantează că până ce acuzarea 
dovedeşte asta, fără putinţă de tăgadă, el este 
nevinovat.. 

Walker Townsend se ridică, întrerupându-l pe 
Tommy. 

— Domnule, nu e puţin cam târziu pentru o lecţie de 
educaţie civică? 

MacNamara aprobă din cap: 

— Discursul dumitale, locotenente... 


Tommy îi tăie vorba: 

— Dar acesta este, Onorată Instanță. Apărarea este 
pregătită să înceapă. 

Puțin surprins, MacNamara ridică dintr-o 
sprânceană şi scoase un suspin de uşurare. 

— Foarte bine, zise el. Putem continua conform 
planului. Ai de gând să-l chemi acum ca martor pe 
locotenentul Lincoln Scott? 

Tommy făcu o pauză, apoi scutură din cap: 

— Nu, domnule. 

Se făcu linişte preţ de o clipă, iar MacNamara se 
uită uimit la Tommy: 

— Nu? 

— Exact, domnule. Nu în acest moment. 

Townsend şi Clark se ridicaseră amândoi din nou, 
dar nu vorbiră. 

— Ei bine, întrebă MacNamara brusc, ai vreun alt 
martor? Acum aşteptam cu toţii mărturia locotenentul 
Scott. 

— Aşa m-am gândit, domnule colonel, răspunse 
Tommy cu un zâmbet. 

Ochii i se luminară, de parcă s-ar fi amuzat şi, într- 
un fel, chiar se amuza. Dar în adâncul inimii sale nu 
simţi decât brutalitatea  ucigătoare, rece şi 
nedisimulată, a gestului pe care urma să-l facă, 
fiindcă, pentru prima dată de la începerea procesului, 
era pe cale să dea o lovitură care nu fusese anticipată 
nici de acuzare, nici de judecători, şi asta i se părea 
oarecum necinstit, dar minunat. Ştia că fiecare dintre 
cei din sala de judecată crezuse că acuzarea nu-i mai 
lăsase altceva de făcut decât să prezinte declaraţiile 
furioase de nevinovăție ale inculpatului. 

— Ei bine, atunci pe cine? întrebă MacNamara. 

— Nu, domnule. Apărarea nu-l va chema pe 


locotenentul Scott. Nu acum. Tommy se întoarse brusc 
şi arătă spre colţul încăperii, strigând: Acum apărarea 
îl cheamă să depună mărturie pe Hauptmann 
Heinrich Visser! 

Apoi Tommy îşi încrucişă braţele la piept, cu inima 
bubuindu-i de satisfacţie, lăsând impresia unei insule 
de linişte într-o sală de judecată răvăşită brusc de 
vocile cuprinse de o exaltare frenetică. 


XV 
Un ofiţer şi un om de onoare 

Tommy fu oarecum mulţumit de vacarmul care se 
crease în sala de judecată. Se părea că fiecare are o 
părere şi simte nevoia imediată de a o exprima cu glas 
tare.  Curiozitatea,  nervozitatea şi surpriza se 
amestecau în vocile celor prezenţi. Fu nevoie de 
câteva apeluri foarte hotărâte din partea colonelului 
MacNamara pentru a potoli mulţimea de prizonieri 
adunaţi în neîncăpătoarea sală de teatru. Printre 
aviatori, domnea o fascinaţie de nedescris. Deşi 
judecarea lui Lincoln Scott pentru uciderea lui Vincent 
Bedford era deja cel mai bun spectacol la îndemână, 
dintr-o singură lovitură Tommy îl făcuse mai palpitant, 
în special pentru sutele de oameni copleşiţi de 
plictiseala şi de grijile prizonieratului. 

Când MacNamara ţipă a zecea oară: „Linişte!”, 
oamenii se potoliră îndeajuns pentru a se putea 
continua procesul. Walker Townsend era deja în 
picioare, fluturându-şi larg mâinile. La fel şi maiorul 
Clark, a cărui faţă, de obicei uşor îmbujorată, era 
acum aproape purpurie, iar Tommy se gândi că arată 
ca un om gata să explodeze. 

— Onorată Instanță, ţipă Townsend. Asta este de-a 
dreptul ilegal! 

MacNamara trânti din nou ciocanul, chiar dacă în 
încăpere era destulă linişte pentru a continua. 

— Protestăm în cel mai energic mod! insistă 
căpitanul din Virginia. Să chemi un membru al unei 
puteri inamice ca martor într-un proces american este 
revoltător! 

Tommy rămase liniştit un moment, aşteptând ca 
MacNamara să mai lovească o dată cu ciocanul, ceea 
ce SAO şi făcu, întorcându-se apoi către apărare. 


Tommy făcu un pas înainte, gestul lui făcând mai 
multe pentru a linişti sala din spatele său decât toate 
ciocanele  trântite de conducătorul tribunalului. 
Prizonierii se sâsâiră unii pe alţii şi îşi concentrară 
atenţia spre ce se întâmpla în faţă. 

o Domnule colonel, începu Tommy încet, motivul 
pentru care această cerere este socotită ilegală e 
ridicol. Întreaga procedură este ilegală! Căpitanul 
Townsend ştie asta, iar acuzarea a profitat deja de 
înlesnirea legilor ordinare de care este guvernata o 
Curte de justiţie militară. Protestează doar pentru că a 
fost surprinsă nepregătită. La începutul acestui proces 
aţi promis atât apărării cât şi acuzării că îi vor fi 
acordate câteva libertăţi fiecărei părţi, pentru a 
descoperi adevărul! S-a promis, de asemenea, că 
apărarea va putea chema să depună mărturie pe 
oricine ar putea ajuta la dovedirea nevinovâţiei. Nu 
fac decât să reamintesc Curţii aceste promisiuni. Şi să 
reamintesc Curţii, de asemenea, că ne aflăm aici în 
circumstanţe unice şi speciale şi că este important 
pentru toţi să vedem lipsa de părtinire a sistemului de 
justiţie aplicată democratic. Şi mai ales pentru inamic. 

Își încrucişă din nou braţele gândindu-se că acest 
mic discurs ar fi fost mult mai bun dacă ar fi avut o 
orchestră de suflători susţinându-l din spate cu 
Minunata Americă”, şi ar fi avut şi dublul efect de a- 
l înfuria pe MacNamara şi de a-i asigura o poziţie de 
pe care Tommy nu ar mai fi putut fi dat jos. Se uită 
insistent la ofiţerul superior american, fără a încerca 
prea mult să-şi ascundă zâmbetul de satisfacţie. 

— Locotenente, îi răspunse MacNamara cu răceală, 


19 America the Beautiful - poem patriotic american scris de 
Katharine Lee Bates în 1893 şi pus pe note de compozitorul 
Samuel Augustus Ward 17 ani mai târziu (n.tr.). 


nu trebuie să-i reaminteşti tribunalului de îndatoririle 
şi responsabilităţile sale pe timp de război. N 

— Mă bucur să aud asta, Onorată Instanță. Incântat 
să aud asta. 

Tommy ştia că dansează periculos prin preajma 
deciziei de comportament sfidător la adresa Curții. 

— Onorată Instanță, zise Walker Townsend supărat, 
tot nu pot înțelege cum de această Curte permite unui 
ofiţer al armatei inamice să depună mărturie! Aş zice 
că nu veţi putea avea niciodată siguranţă că ceea ce 
va spune ar fi adevărat! 

Imediat ce vorbi, Townsend păru să realizeze ceea 
ce spusese. Înţelesese prea târziu ce greşeală făcuse. 
Cu o singură propoziţie insultase doi oameni. 

— Curtea este pe deplin capabilă să determine 
adevărul celor spuse de orice martor, căpitane, 
indiferent de originea acestuia şi de motivele pe care 
se sprijină afirmaţiile lor, îi replică dur MacNamara, 
mult mai caustic decât o făcuse înainte, când îi 
spusese acelaşi lucru. 

Tommy se uită pe furiş la Heinrich Visser. Germanul 
stătea în picioare. Faţa îi era palidă, iar falca 
încordată. Ochii i se îngustaseră, dar îl privea pe 
Walker Townsend, nu pe Tommy. Arăta ca un om care 
tocmai fusese pălmuit de un rival. 

Tommy aproape că se aşteptase la aşa ceva. Visser 
era, probabil, înfuriat că este chemat să depună 
mărturie. „Dar, bănuia Tommy, era, cu siguranţă, mult 
mai revoltat de faptul că integritatea sa nazistă, 
nepătată, era pusă la îndoială. Nimic nu era mai 
enervant decât să te pomeneşti făcut mincinos înainte 
de a fi avut şansa de a rosti vreun cuvânt.” 

MacNamara îşi frecă bărbia şi nasul, apoi se 
întoarse spre germanul cu o singură mână. 


— Hauptmann, zise el încet. Sunt tentat să permit 
acest lucru. Doriţi să depuneţi mărturie? 

Visser ezită. Tommy îl putu vedea cântărind o 
mulţime de factori în secundele acelea. Dădu să 
deschidă gura pentru a răspunde când, din spatele 
încăperii, se auzi brusc o voce bubuitoare. 

— Hauptmann-ul va depune mărturie, cu 
siguranţă, colonele! 

Deodată toate capetele se întoarseră pentru a-l 
vedea pe comandantul Von Reiter stând în picioare în 
faţa intrării. Păşi înainte, cizmele sale negre de 
călărie, lustruite, lovind scândurile de lemn ale 
podelei ca o rafală de mitralieră. 

Von Reiter ajunse în faţa sălii de judecată, îşi lovi 
călcâiele şi schiţă un salut în timp ce se înclină: 

— Bineînţeles, colonele, zise el apăsat, 
Hauptmann-ului îi va fi interzis să divulge orice 
informaţie militară importantă, înţelegi? lar la 
întrebările care ar putea compromite secrete de 
război nu va putea răspunde. Dar, în ceea ce priveşte 
cele cunoscute de el în legătură cu crima, ei bine, cred 
că priceperea sa ar fi de mare folos pentru tribunal, în 
găsirea adevărului cu privire la acest eveniment 
nefericit! 

Von Reiter, pe jumătate întors, dădu din cap către 
Visser înainte de a adăuga: 

— Şi pot confirma personal integritatea sa, colonele! 
Hauptmann Visser este un ofiţer cu multe decoraţii! 
Este un om de o deosebită onoare şi merită un respect 
deplin din partea subordonaţilor săi! Fiţi amabil şi 
treceţi la procedura de depunere a jurământului. 

Visser păstră o faţă nemişcată, de jucător de pocher, 
şi păşi înainte încet, vădit neîncrezător, ba chiar 
foarte neîncrezător, îşi închipui Tommy, pentru că 


acum avea binecuvântarea lui Von Reiter şi evalua, 
fără îndoială, cum ar putea comandantul să capete un 
avantaj strategic din mărturia sa. Il salută scurt pe 
comandant, se întoarse spre colonelul MacNamara şi 
zise: 

— Sunt pregătit, colonele. 

Ofiţerul superior american împinse Biblia către el, 
apoi îl îndemnă arătănd spre scaunul martorului. 

— Domnule, mai încercă o dată căpitanul Townsend, 
protestez încă o dată... 

MacNamara se strâmbă şi scutură din cap: 

— Martorul este pregătit, locotenente Hart. Să 
vedem ce poţi afla de la el. 

Tommy aprobă din cap drept răspuns la această 
provocare personală. Observă un uşor zâmbet 
răuvoitor pe faţa lui Von Reiter, în timp ce 
comandantul luă poziţie pe un loc din dreptul unei 
ferestre, aşezându-se pe marginea scaunului şi 
aplecându-se înainte, ca şi prizonierii din lagăr, 
nerăbdător să asculte fiecare cuvânt. Apoi Tommy se 
întoarse cu faţa spre Visser. Pentru o clipă încercă să 
surprindă limbajul nevorbit al germanului, încercând 
să îl citească după aspectul feţei, îngustimea ochilor, 
poziţia fălcii şi modul în care îşi încrucişase picioarele. 
„Visser e un om al mâniilor şi al urilor profunde”, se 
gândi Tommy. Problema pe care o avea el acum era să 
caute printre ele şi să le găsească pe cele care l-ar 
putea ajuta pe Lincoln Scott, cu toate că înţelesese, fie 
şi numai din privirea furioasă pe care Visser i-o 
aruncase lui Townsend că, prin punerea sub semnul 
întrebării a integrităţii sale, acuzarea îl ajutase deja 
pe Tommy în încercarea de a-l cunoaşte pe adevăratul 
Visser. 

Tommy îşi drese glasul: 


— Doar pentru consemnarea oficială, Hauptmann, 
ne poţi da numele întreg şi gradul? A 

— Hauptmann Heinrich Albert Visser. In prezent, 
sunt căpitan în Luftwaffe, recent numit în lagărul 
treisprezece, al aviatorilor prizonieri de război aliaţi. 

— Sarcinile dumneavoastră de aici le-ar include şi 
pe cele administrative? 

— Da. 

— Şi de securitate? 

Visser ezită, apoi dădu din cap: 

— Bineînţeles. Suntem cu toţii însărcinaţi cu asta, 
locotenente. 

„Da, gândi Tommy, dar tu mai mult decât ceilalţi.” 
Când vorbi cu voce tare, nu-şi urmă gândul. 

Visser îşi păstră vocea egală, fermă şi suficient de 
ridicată pentru a ajunge la mulţimea abia redusă la 
tăcere. 

— Şi unde ai dobândit cunoştinţele de engleză? 

Visser se gândi, ridică uşor din umeri şi răspunse: 

— De la şase la cincisprezece ani am trăit în 
Milwaukee, Wisconsin, în casa unchiului meu. Avea un 
magazin. Când a dat faliment, în timpul Marii Crize, 
întreaga familie s-a întors în Germania, unde mi-am 
continuat studiile, cizelându-mi în continuare engleza. 

— Aşadar, când aţi părăsit America? 

— În 1932. Nu era nimic acolo pentru familia mea, şi 
nici pentru mine. lar în patria noastră aveau loc 
evenimente importante, la care eram nerăbdători să 
luam parte. _ 

Tommy dădu din cap. Își putea imagina cu uşurinţă 
care erau evenimentele: cămăşi maro, arderea cărţilor 
şi jaful. Pentru o clipă îl privi pe Visser cu atenţie. Ştia 
de la Fritz Unu că tatăl lui Visser era deja membru al 
partidului nazist atunci când adolescentul se întorsese 


în Germania. Şcoala şi Tineretul Hitlerist”? fuseseră 
probabil preocupările sale de bază. Tommy se avertiză 
să înainteze prudent cu întrebările, până când va reuşi 
să scoată de la Visser ceea ce-i trebuia. Dar 
următoarea întrebare nu fu nici uşoară, nici potrivit 
aleasă: 

— Cum ţi-ai pierdut braţul, Hauptmann? 

Faţa lui Visser era inflexibilă, nepăsătoare, de parcă 
privirea glacială din ochii săi ar fi fost cel mai bun 
mod de a ascunde furia care mocnea dedesubt. 

— În apropierea coastei Franţei, în 1939, răspunse 
el rece. 

— Un Spitfire? 

Visser dădu drumul unui zâmbet uşor, crud: 

— Avionul britanic Spitfire are un singur motor, un 
Rolls-Royce Merlin, şi poate să atingă o viteză de 
peste 450 de kilometri pe oră. Este dotat cu opt 
mitraliere de calibrul 50, cu foc secvențial, patru pe 
fiecare aripă. Unul dintre aceste avioane formidabile a 
reuşit să mă surprindă în timpul unui zbor de escortă, 
o sarcină de rutină. O întâlnire foarte nefericită, cu 
toate că am reuşit să mă paraşutez în siguranţă. 
Totuşi, braţul mi-a fost zdrelit de un glonţ, iar la 
spitalul din zonă a fost amputat. 

— Aşa că zborul nu mai era posibil. 

Visser râse, de parcă ar fi auzit o glumă: 

— Aşa s-ar părea, locotenente. 

— Dar atunci, în 1939, nu doreai să-ţi închei cariera 
militară. Cu siguranţă, nu în acel moment, când 
Germania înregistra succese însemnate. 

— Succesele noastre, cum le spui, au fost cele mai 
invidiate din lume. 


2 Hitlerjugend - organizaţie de tineret a Partidului Naţional 
Socialist (în original Hitler Youth) (n.tr.). 


— Şi nu ai vrut să te retragi, în ciuda rănii, corect? 
Erai tânăr, erai ambițios şi voiai să continui să iei 
parte la această operă măreaţă. 

Germanului îi luă un timp să răspundă. Mai întâi îşi 
măsură cuvintele: 

— Este corect, zise după câteva secunde. Nu voiam 
să fiu tras pe dreapta. Eram tânăr şi, în ciuda rănii, 
încă în putere. Puternic atât fizic cât şi în inimă, 
locotenente. Erau multe la care am crezut că pot 
contribui. 

— Aşa că ai fost recalificat, nu? 

Visser ezită din nou: 

— Cred că nu e nimic rău în a spune da. Mi s-a făcut 
un nou instructaj şi mi s-au dat noi sarcini. 

— Şi aceste noi instructaje n-aveau nimic de-a face 
cu pilotajul, nu? 

Visser zâmbi şi îşi scutură capul: 

— Nu, n-aveau nimic de-a face cu pilotajul, 
locotenente. 

— Aţi fost instruit în operaţiuni de contraspionaj, 
adevărat? 

— Nu, la asta n-o să răspund. 

— Bine, zise Tommy grijuliu. Aţi avut ocazia să 
studiaţi tehnici şi tactici ale poliţiei moderne? 

Visser se opri din nou, gândindu-se înainte de a 
răspunde: 

— Am avut aceasta ocazie. 

— Şi aţi căpătat această calificare? 

— Am fost bine instruit, locotenente. Am terminat 
întotdeauna orice şcolarizare - fie că a fost şcoala de 
zbor, studiul limbilor sau tehnicile juridice - printre 
primii. Acum îndeplinesc, pe cât îmi stă în puteri, 
orice noi îndatoriri îmi sunt date de superiorii mei. 

— Iar una dintre aceste îndatoriri a fost investigarea 


necazului care ne aduce aici. Uciderea căpitanului 
Bedford. 

— Asta este evident, locotenente. 

— De ce a fost uciderea unui ofiţer aliat, dintr-un 
lagăr pentru prizonieri de război, aşa de importantă 
pentru autorităţile germane? De ce le-ar păsa 
superiorilor dumneavoastră? 

Visser ezită o clipă: 

— Nu răspund la această întrebare, răspunse el. 

Un murmur de voci se auzi din sală. 

— De ce nu? întrebă Tommy. 

— Aceasta ar fi o problemă de securitate, 
locotenente. Nu voi spune nimic în plus. 

Tommy îşi încrucişă braţele, căutând să afle o altă 
cale spre acest răspuns, dar era incapabil să se 
gândească rapid la una. În sinea sa, observă că exista 
o singura soluţie la problemă: dacă uciderea lui 
Trader Vic n-ar fi fost oarecum importantă pentru 
germani, n-ar fi trimis niciodată în lagăr un om de 
talia lui Visser. 

— Locotenente, zise MacNamara cu duritate, te rog, 
continuă chestionarea martorului! 

Tommy dădu din cap, întrebându-se de ce era aşa 
mare grabă, apoi spuse: 

— Aşadar, dintre toţi oamenii audiaţi ca martori şi 
dintre toţi cei implicaţi în acest caz până în momentul 
de faţă, nu ar fi corect să spunem ca dumneata eşti 
singurul calificat pentru investigaţii şi proceduri 
criminalistice? De fapt, singura persoana competentă 
care a examinat cadavrul lui Trader Vic şi locul 
crimei? Singurul expert adevărat care a investigat 
aceasta crimă? 

— Obiectez! strigă Walker Townsend. 

— Se respinge! răspunse MacNamara, la fel de 


rapid. Poţi răspunde, Hauptmann! 

— Ei bine, locotenente, răspunse fară grabă Visser, 
compatriotul dumitale, ofiţerul de zbor Renaday, are 
ceva abilităţi şi pricepere, dată fiind experienţa sa de 
bază în forţele de poliţie rurală. Comandantul de 
echipaj Pryce, care nu mai este alături de noi, avea 
cunoştinţe temeinice cu privire la aceste chestiuni. S- 
ar părea că, de asemenea, căpitanul Townsend este, şi 
el, foarte bine instruit cu privire la aceste proceduri. 
Germanul zâmbi şi aruncă o săgeată acuzării: Ceea ce 
nu face decât să-mi trezească suspiciuni cu privire la 
motivul pentru care ar încerca să instrumenteze acest 
caz în modul comic şi ridicol în care a făcut-o... 

Townsend lovi cu ambele mâini în masa acuzării, se 
ridică în picioare şi urlă: 

— Obiectez! Obiectez! Obiectez! 

Visser se opri, afisând un zâmbet ironic de falsă 
politeţe. În spatele lui Tommy, prizonierii începură din 
nou să discute aprins. 

Bătând întruna cu ciocanul, colonelul MacNamara 
reuşi să reinstaureze ordinea în sală. Se întoarse spre 
Hauptamann-ul Visser şi îi spuse cu răceală: 

— Hauptmann, ar fi de mare folos dacă ai răspunde 
numai la întrebările adresate, fără consideraţii 
auxiliare. 

— Bineînţeles, Herr colonel, îi răspunse germanul. 
Să-mi reformulez exprimarea: investigația pe care am 
făcut-o la locul crimei şi probele existente până acum 
sugerează un şir al evenimentelor diferit de cel 
înfăţişat aici. Aşa este mai bine, Onorată Instanță? 
Poate trebuia să elimin cuvintele „comic” şi „ridicol?” 

Visser reuşi să dea cuvintelor o notă de dezgust. 

— Da, răspunse MacNamara. Desigur. 

Lui Tommy i se păru că ura adunată în sală era 


aproape palpabilă. „Cel mai bine ar fi să se risipească 
urgent”, îşi spuse el. 

Işi drese vocea cu zgomot: 

— Daţi-mi voie să lămuresc ceva, haideţi să lămurim 
cu toţii un lucru, înainte de a trece mai departe, 
Hauptamann. Dumneavoastră ne urâţi, nu-i aşa? 

Visser zâmbi: 

— Îmi pare rău, nu înţeleg. 

— Pe noi, zise Tommy rotindu-şi braţul ca să 
acopere mulţimea prizonierilor adunaţi în sală. Doar 
pentru că suntem americani. Sau englezi. Sau alţi 
aviatori aliaţi. Ma urăşti pe mine. li urăşti pe căpitanul 
Townsend, pe ofiţerul de zbor Renaday, pe colonelul 
MacNamara şi pe fiecare ins aflat în încăperea asta. 
Nu e aşa, Hauptmann? 

Visser se codi, ridică din umeri, apoi aprobă din cap: 

— Sunteţi inamici. Trebuie să-i urăşti întotdeauna pe 
inamicii ţării-mamă. 

Tommy respiră adânc: 

— Ăsta e un răspuns prea simplu, Hauptmann. 
Sună ca răspunsul învăţat pe de rost de un elev. Ura 
dumitale pare ceva mai mare. 

Visser întârzie, căutându-şi cuvintele cu grijă, 
rostindu-le cu voce rece, fermă şi egală: 

— Niciun om care a fost rănit, cum am fost eu, care 
şi-a văzut familia - mamă, tată, surori - ucisă în 
bombardament, aşa cum am văzut-o eu, care şi-a 
văzut prietenii murind, cum i-am văzut eu, şi care îşi 
aminteşte toate ipocriziile şi minciunile îndrugate de 
ai voştri nu se poate feri de sentimentele de furie şi 
ură, locotenente. Probabil că ăsta e un răspuns mai 
bun la întrebarea dumitale? 

Răspunsul lui Visser era îngheţat ca o ploaie de 
iarnă. Fiecare cuvânt avusese rezonanţă în sufletele 


oamenilor de faţă, pentru că existau anumite aspecte 
în cele rostite pe care le trăiseră și ei, la rândul lor. În 
acel moment Visser reuşi să reamintească fiecăruia că 
dincolo de sârma ghimpată lumea era cuprinsă de 
furia omuciderii, devenind toţi conştienţi că nu mai 
participă la această furie. 

— Trebuie să fie greu pentru dumneata, îi spuse 
Tommy încet, să te afli aici, însărcinat să ţii în viaţă 
oameni pe care ai prefera să-i vezi morţi. 

Buzele lui Visser se curbară uşor într-un zâmbet 
dezagreabil: 

— Asta e o simplificare exagerată, locotenente Hart, 
dar e adevărat. 

— Aşadar, dacă ar fi să murim mâine, eu sau 
căpitanul Townsend, sau colonelul MacNamara, sau 
oricare dintre oamenii de aici, din Stalag Luft 13, asta 
te-ar face să te simţi mai bine? 

Zâmbetul lui Visser nu se clinti nici măcar un 
milimetru: 

— Asta este aproximativ adevărat, domnule Hart. 

Tommy se opri puţin, apoi întrebă: 

— Aproximativ? 

Visser aprobă din cap: 

— Singura excepţie, domnule Hart, ar fi, desigur, 
clientul dumitale. Aviatorul Schwarze, Scott. De el 
nu-mi pasă în niciun fel. 

Comentariul îl prinse pe Tommy cu garda jos. Puse 
întrebarea următoare  nechibzuit, fără să o 
cântărească prea mult: 

— De ce? 

Visser îşi ridică uşor umerii, ca şi cum prin acest 
gest ar fi câştigat puţin timp, ca să dea vocii un ton 
batjocoritor: 

— Noi nu credem că negrii sunt oameni, zise el 


calm, fixându-l pe Lincoln Scott în timp ce vorbea. 
Restul, da, voi sunteţi duşmanii. El însă este doar o 
fiară mercenară angajată de forţele voastre aeriene, 
locotenente. Nicio diferenţă faţă de câinele unui 
Hundfuhrer patrulând pe lângă gardul de sârmă al 
lagărului. Te poţi teme de câinele ăla, locotenente, ba 
poate chiar îl respecţi, pentru dinţii şi ghearele sale, 
pentru devotamentul faţa de stăpân. Dar nu rămâne 
totuşi decât o fiară bine antrenată. 

Tommy nu fu nevoit să se întoarcă pentru a-l vedea 
pe Lincoln Scott încordându-şi spinarea şi încleştându- 
şi pumnii. Speră că aviatorul negru o să reuşească să- 
şi stăpânească furia. Dinspre prizonierii adunaţi în 
sală Tommy auzi frânturi de discuţii, ca o pală de vânt 
ce trece printre crengile copacilor, şi ştiu că Visser 
tocmai îl ajutase să ducă procesul lui Lincoln Scott pe 
un teren foarte important. 

Pentru o clipă îşi frecă bărbia: 

— Ce face ca un om să fie om, Hauptmann? 

Visser nu răspunse imediat. Lăsa un zâmbet să i se 
aşeze pe faţă. Cicatricile pe care le avea pe obraji de 
la întâlnirea cu avionul Spitfire aproape străluceau. În 
fine, dădu din umeri: 

— E o întrebare complexă, locotenente. Una care i-a 
bântuit timp de secole pe filozofi, clerici şi oameni de 
ştiinţa. Desigur, nu te aştepţi ca eu să fiu în stare să 
răspund aici, astazi, în acest tribunal militar. 

— Nu, Hauptmann. Dar m-aş aştepta să fii în stare 
să ne spui tuturor propria definiţie. Definiţia 
personală. 

Visser făcu o pauză, gândindu-se, apoi răspunse: 

— Sunt mulţi factori, locotenente Hart. Simţul 
onoarei. Curajul. Devotamentul. Acestea ar trebui 
combinate cu inteligenţa. Cu capacitatea de judecată. 


— Calităţi pe care locotenentul Scott nu le are? 

— Nu într-o măsură satisfăcătoare. 

— Te consideri un om inteligent şi educat, 
Hauptmann? Un om valoros? 

— Bineînţeles. 

Tommy decise să rişte. Era furios auzind 
răspunsurile îngâmfate ale fanaticului german şi se 
strădui să se stăpânească, pentru a-şi păstra un 
anumit calm în voce şi în întrebări. În acelaşi timp, 
spera că mai are încă exerciţiul căpătat în şcoală, cu 
zece ani în urmă. Profesorii de atunci îi spuneau 
deseori că există întotdeauna o rațiune pentru care 
trebuie să memorezi anumite capodopere şi că, într-o 
zi, un citat s-ar putea dovedi important. Își închipui că 
acum este una dintre zilele acelea. 

— A, un om educat şi inteligent ar trebui să-i 
înţeleagă pe clasici, presupun. Spune-mi, 
Hauptmann, cunoşti următoarele: „Arma virumque 
cano, Troiae qui primus ab oris Italiam fato 
profugus...”? 

Visser se holba la Tommy Hart: 

— Latina este o limba moartă, dintr-o cultură 
coruptă şi decadentă. Nu se regăseşte printre 
cunoştinţele mele. 

— Aşadar nu recunoşti... dar Tommy se opri. Ei bine, 
dă-mi voie să-ţi spun... se roti brusc, jucându-şi şansa. 
Locotenente Scott? îl strigă el cu vocea ridicată. 

Scott ţâşni în picioare. Îl privi pe german cu un 
zâmbet nemilos: 

— Mie mi se pare că orice om cu adevărat educat ar 
recunoaşte primele versuri din Eneida lui Virgiliu, 
zise Scott tăios. „Cânt luptele viteazului, care, izgonit 
de ursită de pe țărmurile Troiei, şi-a pus cel dintâi 


piciorul pe malurile Laviniului, în Italia.. .”2! Vrei să 
continuu, Hauptmann? „..multum iile et terris 
iactatus et alto Vi superi, saevae memorem 
Iunonis ob iram...” Asta înseamnă: „pe multe mări şi 
pământuri a mai fost zvârlit de urgia zeilor şi de mânia 
neiertătoarei lunone”.2 

Lincoln Scott stătu nemişcat recitind versurile 
poetului. Sala de tribunal rămase tăcută, un lung 
moment tensionat, apoi Scott, încă având în privire 
furia abia reţinută, vorbi cu glas tare, egal, fără să-şi 
ia ochii de pe german: 

— O limbă moartă, desigur. Dar versurile pot grăi la 
fel de mult azi ca şi în urmă cu secole. Scott făcu o 
pauză, apoi adaugă: Dar, domnule Hart, poate că nu e 
cinstit să-l întrebi pe acest om cu înaltă educaţie ceva 
despre o limbă pe care nu o cunoaşte. Aşadar, 
Hauptmann, poate îţi foloseşti cunoştinţele pentru a 
identifica asta: „Es irr der Mensch, so lang er 
strebt...” 

Visser îi zâmbi răutăcios lui Lincoln Scott: 

— Sunt încântat că locotenentul i-a citit şi pe clasicii 
germani. Faust-ul lui Goethe este lectură obligatorie 
în colegiile şi în universităţile noastre. 

Scott păru parţial mulţumit: 

— Dar nu şi în ale noastre, în America. Ar putea 
Hauptmann-ul să fie atât de amabil şi să traducă 
pentru public? 

Faţa lui Visser păli abia perceptibil. Aprobă din cap: 

— „Omul cade în greşeală, în strădania sa...”, zise 
germanul tăios. 

— Sunt sigur că înţelegi ce a vrut poetul să spună cu 


2 Vergiliu - Eneida, Biblioteca pentru toţi, 1964, p. 1, traducere 
de Eugen Lovinescu (n.ir.). 
22 Idem (n.tr.). 


asta, Hauptmann, zise Scott. 

Apoi aviatorul negru se aşeză, făcându-i lui Tommy 
un uşor semn din cap. Tommy observă că Walker 
Townsend era hipnotizat de scena care avusese loc. Il 
privi pe german. Visser părea foarte calm pe dinafară, 
neafectat de schimbul de replici. Se îndoi că aşa 
stăteau lucrurile şi pe dinăuntru. Tommy se gândi că 
Visser era un actor în aceeaşi măsura în care era şi 
poliţist şi bănui că ceva din puterea lui Visser stă în 
abilitatea de a-şi masca sentimentele. Tommy respiră 
adânc şi îşi reaminti că Visser a rămas la pândă, 
încordat şi extrem de veninos. 

— Aşadar, Hauptmann, a fost un moment în care ai 
fost chemat la Abort, unde a fost descoperit cadavrul 
căpitanului Bedford... 

Visser se răsuci în scaun şi dădu din cap. 

— A, zise el, am terminat cu întrebările filozofice şi 
ne-am întors în lumea reală!? 

— Pentru moment da, Hauptmann. Te rog, explică- 
le tuturor celor adunaţi aici ce ai putut deduce la 
Abort, la locul crimei. 

Visser se lăsă pe spate: 

— Pentru început, locotenente, locul crimei nu a fost 
Abort-ul. Căpitanul Bedford a fost omorât în alt loc şi a 
fost transportat apoi la Abort, unde corpul i-a fost 
abandonat. 

— De ce spui asta? 

— Era o urmă de talpă de gheată însângerată pe 
podeaua de la Abort. Era orientată spre cabina în 
care se afla cadavrul. Dacă omorul ar fi avut loc acolo, 
atunci urma de sânge ar fi fost orientată spre ieşirea 
din Abort. În plus, petele de sânge de pe cadavru şi 
din jur arătau că victima sângerase în altă parte. 

Walker Townsend se ridică, deschise gura, păru să 


se gândească mai bine şi se aşeză la loc. 

— Ştii unde a fost ucis de fapt Trader Vic? 

— Nu. N-am descoperit locul. Cred că s-au luat 
măsuri ca să fie mascat. 

— Ce altceva ai mai aflat din examinarea corpului? 

Visser zâmbi din nou, continuând să vorbească pe 
un ton satisfăcut şi sigur. 

— După cum ai sugerat şi înainte, locotenente, se 
pare că lovitura care a luat viaţa căpitanului a fost 
dată din spate, de cineva care avea un cuţit cu o lamă 
îngustă cu două tăişuri. Un pumnal, bănuiesc. Iar 
această armă era în mâna stângă a atacatorului, după 
cum bănuiţi. Asta e singura explicaţie posibilă pentru 
tipul de rană din gâtul victimei. 

— Arma despre care acuzarea pretinde că a fost 
folosită în comiterea crimei? 

— Ar fi produs o rană mare, neregulată, o 
spintecătură. Nu tăietura exactă pe care a suferit-o 
căpitanul Bedford. 

— Şi nu ai văzut această armă, nu-i aşa? 

— Am cCăutat-o. Fără succes, zise rece Visser. O 
armă de tipul ăsta ar fi verboten. Prizonierilor de 
război nu li se permite să deţină astfel de arme. 

— Aşa deci, Hauptmann. Omorul nu s-a petrecut 
acolo unde pretinde acuzarea, nu s-a întâmplat aşa 
cum pretinde acuzarea că s-a întâmplat, nu s-a făcut 
cu obiectul pe care acuzarea îl socoteşte a fi arma 
crimei şi a lăsat dovezi clare ce arată o desfăşurare a 
evenimentelor complet diferită. Nu este ăsta rezu- 
matul mărturiei dumneavoastră? 

— Ba da. O expunere precisă, domnule Hart. 

Tommy lăsă nerostit ceea ce era mai evident. Dar îşi 
lăsă cuvintele nerostite destul de mult pentru ca 
fiecare kriegie din încăperea sufocantă - cei atârnaţi 


de fiecare fereastră şi cei adunaţi afară, cărora li se 
povestea în amănunt declaraţia martorului - să poată 
ajunge la aceeaşi concluzie. 

— Mulţumesc, Hauptmann. Foarte interesant. 
Martorul vă aparţine, căpitane. 

Tommy se duse şi se aşeză, în timp ce Walker 
Townsend se ridică din scaun. Căpitanul din Virginia 
părea liniştit, afișând şi el un zâmbet uşor. 

— Să lămurim un lucra, Hauptmann. Dumneata îi 
urăşti pe americani, cu toate că ai trăit aproape zece 
ani ca american... 

— Urăsc duşmanii, da, căpitane. lar dumneata eşti 
duşmanul ţării mele. 

— Dar ai avut două ţări... 

— Am avut, căpitane. Dar inima mea aparţinea doar 
uneia. 

Căpitanul Townsend îşi scutură capul: 

— Asta pare foarte evident, Hauptmann. Şi acum 
mai crezi că Lincoln Scott este un animal? 

Visser aprobă din cap: 

— Este rapid. Este puternic. A fost, evident, bine 
antrenat să citeze mari scriitori. Dar ocupă o poziţie 
mai joasă decât cea umană. Un leopard e rapid, 
căpitane, iar o focă poate fi învățată de îngrijitor să 
facă figuri minunate. [i-aş reaminti, Herr Kapitan, 
că în urmă cu mai puţin de un secol stăpânii de sclavi 
din ţara dumitale ar fi spus, foarte probabil, acelaşi 
lucru despre proprietatea lor ce muncea pe câmpurile 
de tutun din zori până-n seară. 

Townsend păru brusc derutat de ultima propoziţie. 
Nazistul îl înfuria. Arogant şi de neclintit, absolut 
convins de opiniile sale şi neimpresionat de vreo 
dovadă contrarie. Tommy putu simţi furia 
procurorului, iritat de încăpăţțânarea şi aroganţa 


tonului lui Visser, dar nesigur cu privire la gradul în 
care acestea dăunau cazului său. Tommy speră că 
Townsend va aluneca în mocirla convingerilor 
nazistului. 

Dar Townsend nu făcu asta. În schimb, îl întrebă: 

— De ce ar trebui să credem ceva din cele spuse de 
dumneavoastră? 

Visser îşi strânse umerii: 

— Nu-mi pasă câtuşi de puţin ce crezi şi ce nu crezi, 
căpitane. Pentru mine nu e absolut nicio diferenţă 
dacă-l împuşcăm pe locotenentul Scott sau nu, cu 
toate că aş prefera s-o facem, pentru că nu este demn 
de încredere. Asta, desigur, nu e chiar greşeala lui. E 
o caracteristică a rasei sale. 

Townsend îşi arătă colții: 

— Nu e nicio diferența pentru dumneata, 
Hauptmann, dar totuşi ai acceptat să depui mărturie, 
să juri că spui adevărul şi apoi să spui că Scott nu a 
comis aceasta crimă... 

Visser îşi ridică singura sa mână, oprindu-l pe 
Townsend. 

— Căpitane, nu asta am spus, răspunse, uşor 
amuzat. Nici măcar nu am sugerat aşa ceva. 

Townsend se blocă. Ridică o sprânceană, fixându-l 
astfel pe impenetrabilul nazist. 

— Ai spus... 

— Ce am spus, căpitane, a fost că pentru ochi 
antrenați era clar că acea crimă nu s-a produs aşa 
cum pretinzi dumneata că s-a produs. N-am zis nimic 
despre Scott. De fapt, pentru mine el rămâne 
principalul suspect şi e foarte probabil să fi comis 
crima, indiferent cum a fost comisă în realitate. 

Townsend zâmbi: 

— Spune-ne cum ajungeţi la concluzia asta, 


Hauptmann... 

Tommy se ridică fulgerător: 

— Obiectez, Onorată Instanță! 

MacNamara însă îşi scutură capul: 

— Dumneata ai deschis cutia asta cu viermi, 
locotenente. Acum trebuie să suporţi. Stai jos! Lasă-l 
pe Hauptmann să depună mărturie. Vei avea ocazia 
să adresezi câteva întrebări după ce căpitanul 
Townsend îşi va încheia audierea. 

— Folosind priceperea dumneavoastră, bineînţeles, 
Hauptmann, adăugă Townsend iute. 

Germanul se răsuci în scaun, gândindu-se înainte de 
a răspunde. 

— Proba petelor de sânge de pe hainele 
locotenentului Scott este grăitoare. Mai ales petele de 
pe jachetă, care prin locaţie sugerează că cineva a 
cărat corpul aruncat pe umăr. Asta deja s-a discutat 
aici. Şi, în ciuda gesturilor teatrale de calitate pe care 
locotenentul Hart ni le-a oferit în legătură cu lama 
făcută de Scott, era clar că acea armă a fost folosită la 
omor... 

Townsend îl întrerupse: 

— Dar ai spus... 

— A, am spus că lovitura ucigaşă a fost dată cu 
cealaltă lamă. Cea care nu poate fi descoperită. Dar 
căpitanul Bedford a suferit şi răni care pot fi numite 
de apărare, pe mâini şi pe piept. Acestea sugerează că 
s-a luptat, chiar dacă pentru scurt timp, cu un om aflat 
în faţa lui. Unul care, foarte probabil, avea asupra lui 
acest cuţit manufacturat. 

Townsend păru pentru o clipă confuz. 

— Dar de ce ar purta cineva două... 

Visser îl întrerupse: 

— Cuţitele nu s-au aflat la o singură persoană, 


căpitane. Dovezile arată clar că în acest omor au fost 
implicaţi doi oameni. Ar trebui să spun: un om însoţit 
de lacheul ucigaş, negrul Scott. Unul care a stat în 
faţă, atrăgându-i atenţia căpitanului Bedford, în timp 
ce al doilea, care a lovit fără zgomot, s-a apropiat din 
spate. 

Sala de judecată fu cuprinsă de larmă, prizonierii 
neputând să se abţină de a se întoarce spre vecini, 
pentru a-şi exprima în şoaptă şocul şi surpriza produse 
de declaraţia uluitoare. Vocile aviatorilor izbucniră 
într-un val confuz şi nervos, care se sparse deasupra 
oamenilor din faţă. Tommy nu se întoarse spre 
niciunul din cei doi oameni de lângă el, dar observă în 
schimb câteva reacţii interesante. Townsend părea să 
fi rămas pentru moment perplex, cu gura 
întredeschisă. Visser îşi recăpătase pe de-a-ntregul 
aerul plin de importanţă, stând tolănit şi degajând 
superioritate. Retras într-o parte, Von Reiter îşi 
îngustase ochii şi părea extrem de îngândurat. Iar în 
mijlocul tribunalului, colonelul MacNamara pălise, cu 
o faţă marcată de îngrijorare şi teamă. 

În clipa aceea, Tommy se gândi că opinia arogantă a 
nazistului spunea ceva diferit fiecărui om. 

Vociferările incoerente ale celor prezenţi îl treziră 
până la urmă pe colonelul MacNamara din şoc. Începu 
din nou să bată energic cu ciocanul şi să strige pentru 
a instaura liniştea. Larma se potoli rapid. 

In tăcerea bruscă Walker Townsend făcu câţiva paşi. 
Afişa zâmbetul său de cobră. 

— Înţeleg, Hauptmann, înţeleg. Un om avea o 
armă. Un om singur a fost văzut prin preajmă în 
noaptea crimei. Un om purta ghetele şi jacheta pătate 
cu sânge a doua zi. Un om ura într-atât încât să ucidă. 
Motivaţie. Oportunitate. Mijloace. Dar dumneavoastră 


credeţi că doi oameni au comis crima. Şi vă funda- 
mentaţi această presupunere fantastică pe excelenta 
pregătire pe care aţi primit-o în armata germană... 
Townsend strecură o pauză lungă între cuvintele sale, 
apoi vorbi cu un accent tipic sudist: Ei bine, astea-s 
potecile iadului, Hauptmann. Nu-i nicio mirare că 
voi, nemţii, pierdeţi aşa rău afurisitu' de război! 

Visser se încordă brusc în scaunul său. Zâmbetul îi 
dispăru de pe faţă. 

Townsend făcu un gest larg cu mâna spre german. 

— Nu mai am întrebări pentru acest expert, zise el 
sarcastic. Poţi să-l iei înapoi, Tommy. Pentru ce naiba 
ţi-o folosi! 

Townsend făcu rapid câţiva paşi, întorcându-se la 
locul său şi trântindu-se în scaun. 

Tommy se ridică, dar nu se mişcă de la masa 
apărării. 

— Foarte scurt, Onorată Instanță, zise el aruncându- 
i o privire scurtă lui MacNamara. Hauptmann, încă o 
dată, de ce vă aflaţi aici? 

Visser spuse tăios: 

— Sunt aici pentru că m-ai chemat, locotenente. 

— Nu, Hauptmann. De ce eşti aici? In acest lagăr. 
Acum. De ce? 

Visser tăcu. 

— De ce germanii privesc omorârea căpitanului 
Bedford ca pe un eveniment care cere investigaţii? Şi 
de ce ar trimite ei în acest lagăr pe cinevă atât de 
important cum se pare că eşti dumneata? 

Visser rămase din nou tăcut, dar nu şi colonelul 
MacNamara. Vocea sa bubui: 

— Locotenente! Ai încercat să pui aceste întrebări şi 
mai devreme şi ai fost refuzat. Iar ele sunt dincolo de 
scopul acestei a doua audieri. Nu le accept! 


Colonelul MacNamara respiră adânc: 

— Hauptmann Visser, eşti liber! Îţi mulţumim 
pentru declaraţii. 

Germanul se ridică şi deveni centrul atenţiei, 
salutând brusc tribunalul şi aruncând o privire 
încruntată spre ofiţerul său superior. Visser se 
întoarse la locul lui şi îşi reluă rolul de observator. 
Scoase una dintre ţigările lui maronii subţiri dintr-o 
tabacheră de argint, apoi se aplecă spre stenograful 
de lânga el, care se scotoci o clipă, după care îi dădu 
un foc. 

Colonelul MacNamara aşteptă, apoi se întoarse spre 
Tommy: 

— Ce altceva mai ai pentru noi, locotenente? 

— Un ultim martor, domnule colonel. Îl chemăm în 
acest moment pe locotenentul Lincoln Scott, zise 
Tommy hotărât. 

MacNamara dădu din cap, dar apoi se răzgândi şi 
scutură capul. Il privi pe comandantul Von Reiter 
înainte de a-şi întoarce ochii către Tommy: 

— Acuzatul va fi ultimul martor, locotenente? 

— Da, domnule. 

— În cazul ăsta îl vom audia mâine dimineaţă. În 
felul ăsta vom avea timp pentru audieri, reaudieri şi 
pentru pledoariile finale. Apoi ne vom retrage pentru 
deliberare. 

Zâmbi, fară să fie amuzat: 

— Asta va da ambelor părţi ceva timp suplimentar 
de pregătire. 

Apoi lovi ciocanul cu forţă, încheind şedinţa. 


XVI 
Un ordin surprinzător 

Numărătoarea de dimineaţă părea interminabilă. La 
fiecare greşeală, la fiecare întârziere şi de fiecare data 
când un copoi îşi relua paşii de-a lungul rândurilor 
aviatorilor aliaţi mormăind numere, oamenii înjurau şi 
se înfuriau, dar îşi păstrau poziţiile, de parcă 
rămânând nemişcaţi ar fi grăbit operaţiunea. Vremea 
veşnic nehotărâtă se schimbase încă o dată. În timp ce 
griul ceţos al zorilor se dispersa, soarele se înălța 
nerăbdător pe un cer senin şi albastru, acoperindu-i 
cu căldură pe prizonierii agitaţi. Când operaţiunea se 
încheie, formaţiile se rupseră rapid şi mulţimi de 
oameni se îndreptară spre clădirea tribunalului, 
întrecându-se să obţină cele mai bune locuri din sală. 
Tommy privi masa de oameni şi-şi dădu seama că 
întregul lagăr se va aduna la proces în ziua aceea. 
Aviatorii entuziasmați se vor înfige în toate locurile 
disponibile ale clădirii. Vor atârna la ferestre şi se vor 
îmbulzi în faţa uşilor, încercând să găsească un loc din 
care să poată şi să audă, şi să vadă. Stătu pe loco 
clipă, fiind, probabil, singurul om din lagăr care nu se 
repezea, nu era grăbit. Era puţin nehotărât şi poate 
chiar mai mult decât puţin emoţionat gândindu-se la 
ce va face şi la ce va spune în acea zi, întrebându-se 
dacă ceva din toate astea va avea singurul efect 
necesar pentru salvarea vieţii lui Lincoln Scott. Pilotul 
negru stătea lângă el, urmărind şi el migraţia din 
lagăr în direcţia tribunalului, cu faţa nemişcată, şi 
având privirea metalică pe care o adopta aproape 
întotdeauna în public, dar cu ochii împrăştiind săgeți 
în jur, observând aceleaşi lucruri ca şi Tommy. 

— Ei bine, Tommy, zise Scott încet. Presupun că 
spectacolul trebuie să continue. 


Hugh Renaday era şi el acolo. Însă canadianul se 
uita pe cer, scrutând cu privirea largul orizont 
albastru. După o clipă, spuse încet: 

— Vedeţi, într-o zi ca asta, cu vizibilitate nelimitată, 
dacă te uiţi în sus suficient de mult, aproape că poţi 
uita unde eşti. 

Tommy şi Lincoln Scott îşi întoarseră amândoi ochii, 
urmând privirea canadianului. După o clipă de tăcere, 
Scott râse tare. 

— La dracu', cred că ai ceva dreptate. Făcu o pauză, 
apoi adăugă: E aproape ca şi cum preţ de vreo două 
bătăi de inimă te-ai putea păcăli că eşti liber din nou. 

— Ar fi frumos, zise Tommy. Chiar şi iluzia libertăţii. 

— Ar fi frumos, repetă Scott încet. E unul din acele 
rare lucruri din viaţă pentru care minciuna e mult mai 
încurajatoare decât adevărul. 

Apoi cei trei bărbaţi îşi coborâră ochii înapoi pe 
pământ, la sârmă, la foişoare şi la câini - lucrurile 
care le aminteau încontinuu cât de fragile sunt vieţile 
lor. 

— E timpul să mergem, zise Tommy. Dar nu trebuie 
să ne grăbim. De fapt, zic să ne arătăm un minut mai 
târziu. Exact un minut. Doar cât să-l necăjim pe 
încuiatul ăla de MacNamara. La dracu’, lasă-i să- 
nceapă fără noi... 

Asta îi făcu pe ceilalţi doi să râdă, chiar dacă nu 
găsiră că e o strategie prea bună. În timp ce traversau 
terenul de adunare, toţi cei trei oameni auziră deodată 
pornindu-se un zgomot de şantier, venind din 
păduricea din apropiere, din partea mai îndepărtată a 
gardului de sârmă. Un fluierat îndepărtat, nişte 
strigăte, bocănitul ciocanelor şi zgomotul sacadat al 
ferăstraielor de mină. 

— Nenorociţii ăştia au fost aduşi devreme, nu? 


întrebă Scott retoric. Şi o să-i ţină la lucru până târziu. 
Asta te face să te bucuri că nu te-ai născut rus, zise el, 
apoi zâmbi strâmb. Da, probabil că e distractiv pe 
undeva. Credeţi că vreunul dintre nenorociţii aceia e 
bucuros că nu s-a născut negru în America? În fapt, pe 
ei nemernicii de germani îi muncesc până la epuizare. 
Eu? Eu trebuie să-mi fac griji că voi fi împuşcat de 
compatrioţii mei. 

Işi scutură capul şi continuă să facă paşi mari, 
regulaţi. In timp ce mărşăluiau prin curte, la un 
moment dat aviatorul negru se uită la cei doi albi, 
zâmbi şi spuse: 

— Nu mai fiţi aşa posomorâţi, Tommy, Hugh! Am 
aşteptat ziua asta încă de când am fost acuzat de 
crimă. De regulă, linşajul negrilor se petrece altfel. De 
obicei n-avem ocazia să ieşim în faţa tuturor şi să le 
spunem cât de al dracu' de tare greşesc. De obicei, 
suntem doar tăbăciţi în linişte şi sugrumaţi pe tăcute, 
de-abia reuşind să scoatem un chiţăit de protest. Nu şi 
în linşajul de faţă. 

Tommy ştia că ăsta era adevărul. 

Cu o seară înainte, după încheierea mărturiei lui 
Visser, cei trei se întorseseră în Baraca 101 şi se 
duseseră în dormitor. Hugh pregătise o cină modestă, 
tot din carne conservată, prăjită alături de un terci de 
legume din conservele de la Crucea Roşie, obţinând 
un gust care era undeva între grăsime şi fiertură şi 
care nu se asemăna cu nimic din ce încercaseră până 
atunci, ceea ce era, până la urmă, un lucru bun. Era 
tipul de amestec care ar fi fost revoltător acasă, în 
America, dar aici, în Stalag Luft 13, era aproape o 
delicatesă. 

Printre îmbucături, Tommy zisese: 

— Scott, trebuie să fim siguri că te-ai pregătit 


pentru mâine. Mai ales pentru interogatoriul... 

Şi Scott îi răspunsese, în timp ce înfuleca bucăţi din 
invenţia culinară a lui Hugh, de parcă i s-ar fi făcut din 
nou foame, gândindu-se la perspectiva de a depune 
mărturie: 

— Tommy, toata viaţa m-am pregătit pentru ziua de 
mâine. 

Astfel, în loc să discute despre cele două cuțite, 
despre pete și despre provocările rasiste ale lui Trader 
Vic, Tommy îl întrebase deodată pe Scott: 

— Lincoln, spune-mi ceva. Acasă, când erai copil şi 
era sîmbătă după-amiază, când soarele strălucea şi 
era cald, şi nu aveai nicio treabă de făcut - ştii tu, gata 
cu corul, cu temele - ce ai fi făcut? 

Lincoln Scott se oprise din mâncat, întorcându-se 
treptat în timp. 

— Vrei să zici, în timpul liber? Când eram copil? 

— Exact. În timpul tău. 

— Tatăl meu, predicatorul şi mama mea, profesoara, 
nu credeau cu adevărat în timpul liber, zisese el, 
zâmbind. „Mâinile leneşe sunt terenul de joacă al 
Diavolului!” Nu o dată am auzit asta. Era întotdeauna 
timp de lucrat la ceva care urma să mă facă mai 
deştept, mai puternic, mai... 

— Dar... îl întrerupsese Tommy. 

Scott dăduse din cap. 

— Întotdeauna exista un „dar”. Ăsta e singurul lucru 
pe care poţi conta în viaţa. Apoi izbucnise într-un 
hohot de râs: Ştii ce-mi plăcea să fac? Să mă furişez în 
gara de mărfuri. Era acolo un turn de apă imens, iar 
eu mă suiam pe el, aşa că puteam să văd întreaga 
panoramă a împrejurimilor. Înţelegi ce spun? De unde 
mă cuibăream se putea vedea tot sistemul de şine. Se 
numeşte cabină de supraveghere. Tren după tren 


zăngănind, tone de fier puse în mişcare prin răsucirea 
unui contact electric, ducând vite spre târg, 
îndreptând porumbul şi cartofii pe o linie ce-o apuca 
spre est, dispărând la timp pentru a nu întâlni trans- 
portoarele de oţel venite dinspre munte. Era ca un 
dans complicat, iar eu mă gândeam că oamenii care 
conduc staţia de triaj erau ca îngerii lui Dumnezeu, 
mişcând totul prin lume după un plan măreț nescris. 
Toată viteza aceea, mărfurile sosind şi plecând, făra 
sfârşit, fără oprire, fără o pauză de respirat măcar. 

Cele mai măreţe fapte ale omului desfășurându-se 
fără orpire. Lumea modernă. Progresul la picioarele 
mele. 

Oamenii rămăseseră tăcuţi pentru o clipă, înainte ca 
Hugh să-şi fi scuturat capul: 

— Pentru mine era sportul, zisese el. Hochei cu 
băieţii pe câte-o baltă îngheţată. Dar tu, Tommy? Era 
întrebarea ta. Ce făceai când aveai timp? 

Tommy zâmbise: 

— Ceea ce îmi plăcea să fac e ceea ce m-a adus aici, 
zisese el încet. Mi-a plăcut să urmăresc stelele de pe 
cer. Sunt diferite, înţelegeţi? Par să se mişte extrem 
de puţin în timpul nopţii şi în timpul anului. Schimbare 
de poziţie. Unele strălucesc mai intens. Altele mai 
slab, după care îşi revin. Imi plăcea să privesc în sus, 
la constelații, şi să văd infinitul nopţii... Ceilalţi 
rămăseseră tăcuţi, iar Tommy ridicase din umeri: Dar 
ar fi trebuit să am un alt hobby. Cum ar fi prinsul 
fluturilor sau hocheiul, ca tine, Hugh. Pentru că după 
ce superiorii din aviaţie au aflat că mă pot orienta 
după stele, ei bine, următorul lucru de care îmi 
amintesc e că eram într-un bombardier, zburând 
deasupra Mediteranei. Bineînţeles, cele mai multe 
ieşiri erau la lumina zilei, aşa că folosirea talentului 


meu de a găsi un curs după poziţia stelelor era, vai, 
limitată! Dar ăsta e modul de a gândi în trupele 
aeriene şi asta m-a făcut să aterizez aici. 

Amândoi râseseră. O glumă legată de armată merita 
tot timpul un zâmbet. Dar după câteva secunde 
zâmbetele dispăruseră şi se instalase tăcerea până 
când Lincoln Scott spusese: 

— Ei bine, poate vei fi în stare într-o zi să ne arăţi 
calea de ieşire de aici. 

Hugh aprobase din cap: 

— Aia ar fi o zi fericită, zisese el şi fusese ultima 
oară când vorbiseră despre acel subiect sensibil, cu 
toate că în noaptea lungă care urmă gândul acela nu 
se depărtase nicio clipă din mintea lui Tommy Hart, în 
timp ce somnul îl ocolise, iar el se concentrase doar 
asupra tribunalului şi asupra dramei care îi aştepta 
dimineaţă. 

Ofiţerul superior american bătea darabana cu 
degetele pe masă, nefăcând mai nimic pentru a-şi 
ascunde enervarea, în timp ce Tommy, Hugh şi Scott 
îşi făcură loc printre aviatori. Intervalul central era 
atât de plin de prizonieri, încât orice încercare de a 
pătrunde în formaţie, aşa cum făcuseră până atunci, 
ar fi fost zădărnicită de mulţimea revărsată, care abia 
avu loc să se strângă pentru a-i lăsa pe cei trei oameni 
să treacă. Murmure, şoapte şi câteva comentarii cu 
voce joasă se ridicară în urma lor ca un uşor siaj alb 
trezit în urma unei bărci cu pânze. Tommy nu ascultă 
cuvintele, dar observă tonurile diferite, unele furioase, 
altele încurajatoare sau doar confuze. 

li aruncă o privire scurtă comandantului Von Reiter, 
care ocupa acum un loc chiar în dreapta lui Heinrich 
Visser. Comandantul german se legăna uşor în 
scaunul său, cu un rictus abia sesizabil. Visser însă 


avea faţa ca de piatră, impasibil, Tommy nu ştia încă 
sigur dacă Visser fusese de ajutor sau făcuse cazul 
mai dificil, dar îi făcuse un serviciu de preţ, şi anume 
le reamintise tuturor prizonierilor cine era adevăratul 
inamic, ceea ce, dacă ar fi comparat, Tommy 
considera că era mai de folos decât orice altceva ar fi 
sperat. Problema care mai rămânea de rezolvat era să- 
i facă pe oamenii din Stalag Luft 13 să-şi amintească 
faptul că Scott era de partea lor. Unul de-al lor. „Şi 
asta, credea Tommy, ar fi destul de dificil, poate chiar 
imposibil.” 

— Trebuia să fiţi la posturi, gata pentru proces, 
împreună cu noi, ceilalţi, domnule Hart, zise cu 
răceală colonelul MacNamara. 

Tommy nu răspunse observaţiei, mulţumindu-se să 
spună: 

— Suntem gata să începem, domnule colonel. 

— Atunci vă rog să o faceţi, zise MacNamara. 

Vorbele sale erau deosebit de reci. 

— În acest moment apărarea îl cheamă să depună 
mărturie pe locotenentul Lincoln Scott, din 
Regimentul de aviație 332! zise Tommy cât de tare 
putu, ridicându-şi vocea peste capetele tuturor 
oamenilor adunaţi. 

Scott se ridică de la locul său de la masa apărării şi 
parcurse distanța până la scaunul martorului din trei 
paşi mari. Apucă în grabă Biblia care îi fu întinsă, 
depuse jurământ să spună adevărul şi numai adevărul 
şi se trânti în scaun. Privi în sus către Tommy, cu 
nerăbdarea boxerului care era, aşteptând semnalul de 
începere. 

— Locotenente Scott, spune-ne cum ai ajuns în 
Stalag Luft 13. 

— Am fost doborât. Ca toți ceilalți. 


— Şi cum s-a întâmplat că ai fost doborât? 

— Un Focke-Wulf s-a agăţat de coada mea şi n-am 
reuşit să-l scutur înainte de a trage o lovitură 
norocoasă. Şi cu asta basta. 

— Nu chiar, zise Tommy. Să încercăm altfel: a fost 
un moment când, după ce terminaseşi patrularea de 
rutină şi te îndreptai către bază, ai auzit un mesaj de 
la un B-17 lovit şi avariat, care cerea ajutor prin 
radio? 

Scott făcu o pauză, apoi dădu din cap: 

— Da. 

— Un apel disperat? 

— Cred că da, domnule Hart. Era singur şi pierduse 
două motoare, plus jumătate din stabilizatorul din 
coadă, aşa că avea probleme. Probleme mari. 

— Pierduse două motoare şi era încă atacat? 

— Da. 

— De o jumătate de duzină de avioane inamice? 

— Da. 

Tommy se opri. Înţelese că fiecare om din public ştia 
exact care fuseseră şansele oamenilor din bombardier 
în clipa în care ceruseră ajutor de la oricine i-ar fi 
putut auzi. Cele mai mici pe care le-ar fi putut avea un 
aviator. Moartea era la numai câteva secunde de ei. 

— lar dumneata şi colegul dumitale de regiment v- 
aţi dus amândoi în ajutorul acestui avion avariat? 

— Aşa am făcut. 

— Nu erai obligat s-o faci? 

— Nu, răspunse Scott. Presupun că nu, din punct de 
vedere teoretic, domnule Hart. Avionul aparţinea unui 
grup care nu se afla printre cele pe care fuseserăm 
însărcinaţi să le protejăm. Dar dumneata şi cu mine 
ştim că aceasta este doar o consideraţie pur teoretică. 
Normal că trebuia să le sărim în ajutor. Aşadar, a su- 


gera că nu eram obligaţi, ei bine, e o declaraţie 
nechibzuită, domnule Hart. Nu ne-am gândit că am 
avea de ales în acea situaţie. Pur şi simplu am atacat. 

— Înţeleg. Nu te-ai gândit că aveai de ales. Doi 
contra şase. Şi câtă muniţie mai aveai când ai plonjat 
în atac? 

— Pentru câteva secunde. Doar cât să trag vreo 
două rafale. 

Scott se opri, apoi continuă: 

— Nu văd de ce trebuie să trec prin asta, domnule 
Hart. N-are nicio legătură cu acuzaţiile care mi se 
aduc. 

— O să ajungem şi la ele, locotenente. Dar toţi 
ceilalţi care au depus mărturie au explicat cum au 
reuşit să aterizeze în acest lagăr şi aşa vei face şi 
dumneata. Aşadar, ai atacat forţe inamice net 
superioare ştiind tot timpul că nu ai muniţie suficientă 
pentru a trage mai mult de o şarjă sau două? 

— Aşa este. Am reuşit, eu şi colegul meu, să 
doborâm un Focke-Wulf la primul atac şi am sperat că 
asta îi va face să se retragă. N-a mers. 

— Ce s-a întâmplat? 

— Două avioane de luptă s-au încurcat cu noi şi 
două au urmărit bombardierul. 

— Şi apoi ce s-a întâmplat? 

— Am reuşit să-i speriem pe cei doi. Am trecut în 
spatele lor şi cu ultima muniţie am mai doborât unul. 
Apoi am plecat după cele rămase. 

— Fără muniţie? 

— Ei bine, chestia asta mai ţinuse înainte! 

— Ce s-a întâmplat de data asta? 

— Am fost doborât. 

— Şi colegul dumitale de formaţie? 

— A murit. 


Tommy se opri, lăsând remarca să-şi facă efectul 
asupra celor din public. 

— Şi B-17? 

— A ajuns acasă. Cu bine şi în siguranţă. 

— Cine zboară în regimentul 332? 

— Oameni de peste tot din State. 

— Şi ce vă face deosebiți? 

— Suntem cu toţii voluntari. Niciun recrutat. 

— Şi altceva? 

— Suntem toţi negri. Antrenaţi la Tuskegee, în 
Alabama. 

— S-a pierdut vreun bombardier protejat de cei din 
regimentul de luptă 332, în atacuri ale avioanelor 
inamice? 

— Nu încă. 

— Dece? _ 

Scott ezită. Işi ţinuse ochii aţintiţi asupra lui Tommy 
de-a lungul schimbului de replici şi nu se mişcară nici 
acum, în afară de o privire lungă pe care o aruncase 
spre public, după care se întoarseră asupra lui 
Tommy. 

— Am convenit cu toţii, când am luat în primire 
aripile. Am făcut o regulă. Un crez, s-ar putea spune. 
Niciun alb pe care noi eram însărcinaţi să-l protejam 
nu avea să moară. 

Tommy se opri, lăsând afirmaţia să producă efect 
asupra mulţimii liniştite din încăpere. 

— Şi acum, când ai ajuns aici, continuă Tommy, te-ai 
împrietenit cu vreun alt kriegie? 

— Nu. 

— Niciunul? 

— Exact. 

— De ce? 

— Nu am avut niciodată un prieten alb, locotenente 


Hart. Nu m-am gândit că e cazul să încep aici. 

— lar acum? Ai vreun prieten acum, locotenente 
Scott? 

Ezită din nou, ridicând uşor din umeri, apoi zise: 

— Ei bine, domnule Hart, cred că acum te-aș 
considera pe dumneata şi pe ofiţerul de zbor Hugh 
Renaday oarecum aproape de această categorie. 

— Şi asta-i tot? 

— Da. 

— Dar căpitanul Vincent Bedford... 

— L-am urât. El m-a urât. Culoarea pielii mele părea 
să fie motivul acestei uri, domnule Hart, dar bănuiesc 
că s-a mers mai departe. Când se uita la mine, nu 
vedea un om singur, aruncat în aceleaşi împrejurări ca 
şi el. Vedea un inamic de secole. Un duşman mult mai 
mare decât orice german cu care s-ar afla în război. 
lar eu, trebuie să recunosc, din păcate vedeam în el 
cam acelaşi lucru. El era omul care îi luase sclavi pe 
strămoşii mei, îi torturase şi îi pusese să muncească 
până la epuizare. Era ca şi cum ai fi fost confruntat cu 
un coşmar care nu te-ar fi afectat numai pe tine, ci şi 
pe tatăl şi pe bunicul tău, şi fiecare generaţie de 
dinainte. 

— L-ai ucis pe Vincent Bedford? 

— Nu. Nu l-am ucis! M-aş fi luptat cu el cu plăcere şi 
dacă, în acea luptă, ar fi murit, n-aş fi fost trist. Dar 
să-l fi urmărit în noapte, cum sugerează aceşti oameni, 
să mă strecor şi să-l atac pe la spate ca vreun laş 
nevolnic şi vrednic de dispreţ? Nu, domnule. N-aş face 
nici acum şi niciodată un astfel de lucru! 

— Nu ai face-o? 

Scott stătea aşezat aplecat înainte, iar vocea sa 
răsună în sala de judecată. 

— Nu. Dacă m-am bucurat când am auzit că a făcut- 


o altcineva? Da. Da, m-am bucurat! Chiar şi când m-au 
acuzat pe nedrept, înăuntrul meu am fost totuşi 
recunoscător pentru ce s-a întâmplat, pentru că eu 
cred că Vincent Bedford era rău! 

— Rău? 

— Da Un om care trăieşte în minciună, aşa cum a 
făcut el, e rău. 

Tommy se opri. Ce auzise în vocea lui Scott avea un 
efect diferit de cel pe care credea că intenţionase să-l 
producă aviatorul negru. Dar simţi o furnicătură prin 
şira spinării, căci tocmai înţelesese ceva în legătură cu 
Vincent Bedford şi se îndoia că mai fusese înţeles de 
altcineva, exceptându-l, probabil, pe cel care îl 
omorâse. Tommy se opri pentru o clipă, aproape 
nehotărât din cauza acestei revelații. Apoi îşi reveni şi 
se întoarse cu faţa spre Scott, care aştepta nerăbdător 
întrebarea următoare: 

— L-ai auzit pe Hauptmann Visser sugerând că ai 
asistat pe altcineva la comiterea acestei crime... 

Scott zâmbi: 

— Cred că toţi cei de aici ştiu cât de nebunească e 
această sugestie, domnule Hart. Care au fost cuvintele 
Hauptmann-uluil „Comic” şi „ridicol”. Nimeni în 
acest lagăr nu are încredere în mine. Şi nu e nimeni în 
lagăr în care eu să am încredere. Nu în privinţa unei 
conspirații nebuneşti de a omori un alt ofiţer. 

Tommy aruncă pe furiş o privire către Visser, a 
cărui faţă se înroşise şi care se foi jenat pe locul său. 
Apoi îi întoarse spatele clientului său. 

— Cine l-a ucis pe Vincent Bedford? 

— Nu ştiu. Ştiu doar pe cine vor să dea vina. 

— Pe cine? 

— Pe mine. Scott ezită încă o dată, apoi adăugă cu 
voce tare, cu toată ardoarea unui predicator invocând 


cerurile: Războiul ăsta este plin de oameni nevinovaţi 
care mor în fiecare minut şi în fiecare secundă, 
domnule Hart. Dacă acum e rândul meu, cu toate că 
sunt nevinovat, atunci aşa să fie! Dar sunt nevinovat 
faţă de aceste acuzaţii şi aşa voi rămâne până în ziua 
în care voi muri! 

Tommy lasă cuvintele să străbată sala de judecată, 
producând un ecou deasupra mulţimii de prizoneri. 
Apoi se întoarse spre Walker Townsend: 

— Martorul vă aparţine, zise el liniştit. 

Căpitanul din Virginia se ridică şi se deplasă încet 
către centrul încăperii. Își ţinea o mână la bărbie, 
frecându-şi firele de barbă, cu aerul unui om care-şi 
cântăreşte cuvintele cu atenţie. In faţa sa Tommy îl 
putu vedea pe Scott, drept în scaunul său, tensionat, 
dar puternic, aşteptând prima întrebare a procuroru- 
lui. Nu era nicio urmă de emoție în ochii lui Scott, 
doar atenţia şi concentrarea pilotului de luptă. Tommy 
îşi dădu seama în acea clipă de ce Scott trebuie să fi 
fost atât de eficient în spatele manşei Mustang-ului 
său. Aviatorul negru avea capacitatea unică de a se 
concentra numai asupra luptei care urma. „E un 
luptător adevărat, se gândi Tommy, şi în felul lui mult 
mai profesionist decât ofiţerii de carieră în a nu se da 
batut.” Singurul om din sala de judecată pe care 
Tommy îl credea în stare să se concentreze tot atât de 
bine era Heinrich Visser. Diferenţa era aceea că 
încrâncenarea lui Scott se datora virtuţii, în timp ce 
aceea a lui Visser era a unui fanatic devotat. „Într-o 
luptă dreaptă, se gândi Tommy, Scott ar fi mai mult 
decât pe potriva lui Visser şi mult mai capabil decât 
Walker Townsend. Problema e că lupta nu este 
dreapta.” 

— Hai să repetam asta încet şi cu grijă, locotenente, 


începu Townsend, cu nişte cuvinte aproape 
mângâietoare. Să vorbim mai întâi despre mijloace... 

— Cum doreşti, domnule căpitan, răspunse Scott. 

— Nu negi, nu-i aşa locotenente, că arma prezentată 
de acuzare a fost făcută chiar de dumneata? 

— Nu neg. Am fabricat într-adevăr acel cuţit. 

— Şi nu negi că ai rostit acele declaraţii 
amenințătoare, nu-i aşa? 

— Nu, domnule. Nu neg. Am făcut acele declaraţii 
într-o încercare de a face puţin loc între mine şi 
căpitanul Bedford. Am sperat că amenințându-l va 
păstra distanţa. 

— Asta s-a întâmplat? 

— Nu. 

— Aşadar, avem numai cuvântul dumitale că aceste 
declaraţii nu erau ameninţări reale, ci o încercare de 
a... cum ai spus, „a face distanţă”? 

— Aşa este, răspunse Scott tăios. 

Walker Townsend dădu din cap, dar mişcarea 
demonstra clar că înţelegea ceva oarecum opus faţă 
de ceea ce spusese Scott. 

— Şi în noaptea omorârii căpitanului Bedford nu 
negi, locotenente, că te-ai ridicat din patul dumitale şi 
că ai trecut prin coridorul Barăcii 101, nu? 

— Nu. Şi asta este aşa. 

— Foarte bine. Acum, domnule, nu negi că ai forţa 
de a fi ridicat corpul căpitanului Bedford şi de a-l căra 
o anumită distanţă... 

— Nu am făcut asta... îl întrerupse Scott. 

— Dar ai forţa necesară, locotenente? 

Lincoln Scott se opri, se gândi o secundă şi apoi 
răspunse: 

— Da. Am forţa necesară. Cu fiecare braţ, căpitane, 
şi pe oricare dintre umeri, de asemenea, dacă pot să 


anticipez următoarea dumitale întrebare. 

Walker Townsend zâmbi uşor dând din cap: 

— Mulţumesc, locotenente. Desigur că ai făcut-o. 
Acum să ne oprim puţin asupra motivului. Nu ţi-ai 
ascuns disprețul pentru căpitanul Bedford, nici măcar 
după moartea sa, nu-i aşa, domnule? 

— Nu, aşa este. 

— Ai spune că viaţa ţi-a fost îmbunătăţită de 
moartea lui, aşa e? 

Fu rândul lui Scott să zâmbească palid: 

— Ei bine, poate doreşti să reformulezi întrebarea, 
căpitane. Dacă e viaţa mea mai bună pentru că nu mai 
trebuie să-l înfrunt pe nenorocitul ăla nebun în fiecare 
Zi... ei bine, da. Dar acesta este un avantaj iluzoriu, 
căpitane, atunci când zilele cuiva pot fi numărate de 
un pluton de execuţie. 

Walker Townsend îl aprobă din cap: 

— Sunt de acord cu asta, locotenente. Dar nu negi 
că în fiecare zi în care voi doi aţi fost împreună în 
acest lagăr Vincent Bedford ţi-a furnizat un motiv 
pentru a-l ucide, nu? 

Scott îşi scutură capul: 

— Nu,  căpitane, nu este adevărat. Acţiunile 
căpitanului Bedford mi-au furnizat motive să-l urăsc 
pe el şi ceea ce reprezenta. Mi-au furnizat un motiv 
să-l înfrunt, să-i arăt că nu voi fi intimidat sau 
descurajat de declaraţiile sale rasiste. Chiar şi când a 
încercat să mă facă să depăşesc linia de demarcare 
pentru a returna mingea aceea, lucru care m-ar fi 
costat viaţa, de n-ar fi fost strigătele locotenentului 
Hart, totuşi acel act şi altele mi-au dat un motiv să 
lupt cu căpitanul Bedford. A lupta, a înfrunta şi refuzul 
de a fugi şi de a tremura, acceptând pasiv 
comportamentul său nu constituie un motiv de omor, 


căpitane, în ciuda nevoii dumitale de a le considera 
astfel. 

— Dar l-ai urât... 

— Nu omorâm întotdeauna ceea ce urâm, căpitane. 
Nici nu urâm întotdeauna ceea ce omorâm. 

Townsend nu continuă imediat cu o altă întrebare, 
iar liniştea se instală în sala de judecată. Tommy abia 
avu timp suficient să se gândească la faptul că Scott 
se descurca destul de bine, când o voce stridentă 
izbucni din mulţimea din spatele său, răspândindu-se 
prin încăpere. 

— Mincinosul! Nenorocit de negru mincinos! 

Un inconfundabil accent sudist mutila fiecare 
cuvânt. 

— Ucigaşule! Asasin blestemat şi mincinos! ţipă o a 
doua voce, dintr-o altă parte a sălii. 

Apoi, la fel de rapid, izbucni un al treilea strigat, 
doar că de data asta cuvintele parcau îndreptate spre 
oamenii care începuseră să ţipe. 

— Este adevărul! strigă careva. Nu poţi recunoaşte 
adevărul când îl auzi? 

Aceste cuvinte aveau un ton jos, bostonian, pe care 
Tommy îl recunoscu din zilele petrecute la Harvard. 

Într-un colţ al încăperii era un zgomot de paşi 
târâiţi, de opinteli şi de înghionteli. Tommy se întoarse 
şi uitându-se spre mulţimea de prizonieri văzu doi 
aviatori gata de bătaie. In câteva secunde zarva 
produsă de furie şi de controverse izbucni în mai 
multe locuri din sala cea mare, iar oamenii înghesuiți 
începură să se împingă şi să gesticuleze. Părea că trei 
sau patru lupte erau pe punctul de a izbucni înainte de 
a începe colonelul MacNamara să-şi izbească furios 
ciocanul al cărui zgomot opri cascada de voci furioase. 

— La naiba! Ordine! ţipă MacNamara. O să evacuez 


sala, dacă nu puteţi menţine disciplina! 

Feţele celor din încăpere părură să se înroşească, 
continuând să se agite, scufundându-se apoi într-o 
tăcere ruşinată. 

Colonelul MacNamara  menţinu puţin tăcerea 
tensionată înainte de a ameninţa mulţimea de 
prizonieri. 

— Observ că există divergențe de opinii şi că 
sentimentele sunt puternice, zise el sec. Dar trebuie 
să păstrăm ordinea! Un proces militar trebui să fie un 
eveniment public, pentru toţi cei care asistă! Vă 
previn, nu mă faceţi să iau măsuri pentru a preveni 
alte izbucniri nelalocul lor! Apoi MacNamara făcu 
ceva care, pentru Tommy, păru neobişnuit - ofiţerul 
superior american se întoarse brusc spre comandantul 
Von Reiter şi zise: Acesta este exact lucrul despre care 
v-am prevenit în repetate rânduri, Herr Oberst! 

Von Reiter dădu din cap, aprobând cele spuse de 
MacNamara. Apoi SAO se întoarse din nou spre 
Walker Townsend şi îi făcu un semn discret să 
continue. 

Însă ceva îl uimi pe Tommy în acea clipă. Până 
atunci, de fiecare dată când avusese loc cea mai mică 
întrerupere a procedurilor, MacNamara intervenise 
prompt şi furios cu ciocanul. 

„De fapt, se gândi Tommy, singurul lucru de care 
MacNamara părea foarte capabil era acela de a trânti 
ciocanul de masă, pentru că, în mod sigur, nu era prea 
abil în privinţa procedurilor criminalistice.” De data 
asta totuşi lui Tommy i se păru că ofiţerul superior 
american aproape aşteptase izbucnirea şi permisese 
ca tensiunea să crească până aproape de punctul 
critic înainte de a cere impunerea ordinii. Era, pentru 
Tommy, aproape ca şi cum MacNamara ar fi aşteptat 


izbucnirea de furie. 

Consideră acest lucru foarte curios, dar nu avu timp 
să reflecteze mai adânc asupra lui, căci Walker 
Townsend lansă imediat o altă întrebare: 

— Ceea ce vrei dumneata, locotenente Scott, este ca 
acest tribunal şi toţi oamenii care te ascultă aici să 
credem că în noaptea când a fost omorât căpitanul 
Bedford, într-un anumit moment după ce ai ieşit pe 
coridor şi ai fost văzut umblând pe întuneric, te-ai 
întors în patul dumitale şi nu ai observat că o 
persoană necunoscută ţi-a luat jacheta de zbor şi 
ghetele din locul în care stăteau de obicei şi că ţi-a 
furat din sac sabia asta pe care ai fabricat-o. A luat 
deci toate astea şi le-a folosit la uciderea căpitanului 
Bedford şi apoi le-a adus înapoi în cameră, iar dum- 
neata nu ai observat sângele cu care erau pătate? Asta 
vrei să credem cu toţii, nu-i aşa, locotenente? 

Scott ezită, apoi răspunse sigur: 

— Da. Exact. 

— Minciuni! strigă o voce din spate, ignorând 
avertismentele lui MacNamara. 

— Lasă-l să vorbească! veni răspunsul aproape 
instantaneu. 

Ofiţerul superior american întinse din nou mâna 
după ciocan, dar o linişte adâncă se instaură din nou 
în sala de judecată. 

— Nu crezi că asta e cam cusută cu aţă albă, 
locotenente? 

— Nu ştiu, căpitane. Nu am comis nicio crimă, nici 
acum nici vreodată în trecut! Aşa că nu am experienţă. 
Pe de altă parte dumneata, domnule, ai instrumentat 
multe cazuri de omor. Poate că ar trebui să ne dai 
răspunsul. Nu a fost niciunul dintre cazurile 
instrumentate de dumneata neobişnuit? Surprinzător? 


Intâmplările nu au fost niciodată misterioase, iar 
răspunsurile greu de găsit? Eşti mult mai priceput 
decât mine, căpitane, aşa că probabil ar trebui să 
răspunzi la aceste întrebări. 

— Nu sunt aici ca să răspund la întrebări, 
locotenente! răspunse Townsend, cu o furie 
strecurându-i-se în voce, probabil, pentru prima oară. 
Dumneata depui mărturie. 

— Ei bine, căpitane, răspunse Scott cu răceală, 
căutând să provoace furia şi făcând-o, consideră 
Tommy, aproape perfect, convingerea mea este că 
pentru asta suntem lăsaţi pe pământul ăsta. Ca să 
răspundem la întrebări. De fiecare dată când vreunul 
dintre noi s-a urcat în avion să meargă în luptă, 
răspundeam la întrebări. De fiecare data când dăm 
piept în viaţă cu adevărații duşmani, fie ei germani 
sau sudişti rasişti şi ţicniţi, răspundem la întrebări. 
Cam asta este toată viaţa, căpitane! Dar poate aici, în 
cuşcă, închis, în spatele gardului de sârmă ghimpată, 
ai uitat toate astea. Ei bine, eu sunt al dracului de 
sigur că nu am uitat! A 

Townsend ezită din nou. Își scutură încet capul, apoi 
porni înapoi către masa acuzării. Era la jumătatea 
distanţei când se opri şi se uită din nou la Scott, ca şi 
cum şi-ar fi dat seama de ceva, de ceva care-l făcuse 
să se răzgândească. Tommy recunoscu imediat despre 
ce e vorba. Era o capcană, dar nu putea face nimic. 
Speră că Scott va descifra şi el gesturile teatrale. 

— A, locotenente, atunci mai am doar o ultimă 
întrebare, dacă nu te deranjează. 

Tommy se întinse brusc şi împinse de pe masă una 
dintre cărţile sale de Drept. Aceasta căzu pe podea cu 
un zgomot înfundat, care le atrase atenţia lui Scott şi 
lui Townsend. 


— Scuze, zise Tommy, aplecându-se după carte şi 
făcând cât mai multă agitaţie cu putinţă. N-am vrut să 
te întrerup, căpitane. Continuă, te rog. 

Townsend îl privi ameninţător, apoi repetă: 

— Atunci mai am doar o ultimă întrebare... 

Ochii lui Lincoln Scott îi întâlniră pe ai lui Tommy 
pentru o fracțiune de secundă, semn că înţelesese 
avertismentul lui Tommy, apoi dădu din cap câtre 
procuror. 

— Care ar fi aceea, căpitane? 

— Ai fi dispus să minţi pentru a-ţi salva viaţa? 

Tommy se împinse în scaun ridicându-se în picioare, 
dar colonelul MacNamara anticipase obiecţia şi făcu 
semn fluturându-şi mâna energic în faţa sa, pentru a-l 
opri pe Tommy. 

— Acuzatul va răspunde la întrebare, zise el repede. 

Tommy se strâmbă şi simţi că i se strânge inima. 
Considera că asta e cea mai proastă întrebare, un truc 
învechit al procurorului, unul pe care Townsend nu l- 
ar fi putut folosi niciodată într-un tribunal adevărat, 
dar acolo, în tribunalul-fantomă din Stalag Luft 13, era 
permisă, ca ultimă nedreptate. Nu era nicio cale de a 
răspunde la întrebare, Tommy ştia. Dacă Scott zicea 
da, făcea ca orice altceva spusese să pară o minciună. 
Dacă Scott spunea nu, atunci fiecare kriegie din 
audienţă, fiecare om care a simţit în ceafă răsuflarea 
rece a morţii şi ştia că e teribil de norocos să fie încă 
în viaţă, va crede că minte cu privire la asta, pentru că 
a rămâne în viaţă merita orice preţ. 

Tommy îl privi o clipă în ochi pe Lincoln Scott şi se 
gândi că aviatorul negru sesizase pericolul. Era ca şi 
cum ai trece prin strâmtoarea înspăimântătoarelor 
Scylla şi Charybda. Nimeni n-o putea face fără nicio 
pierdere. 


— Nu ştiu, răspunse Scott încet dar ferm. Ştiu doar 
că am spus adevărul aici, astăzi. 

— Aşa spui dumneata, zise Townsend pufnind şi 
scuturându-şi capul. 

— Într-adevăr, izbucni Scott. Aşa spun eu! 

— Atunci, zise Townsend, încercând cu succes să-şi 
încarce cuvintele cu o combinaţie mortală de frustrare 
şi evidentă neîncredere, pentru moment nu mai am 
nicio întrebare pentru acest martor. 

Iși reluă locul. 

Colonelul MacNamara îl privi pe Tommy. 

— Doreşti o reaudiere, avocat? întrebă el. 

Tommy se gândi o clipă, apoi scutură din cap. 

— Nu, domnule. 

Ofițerul superior american privi în jos către Lincoln 
Scott. 

— In cazul ăsta eşti liber, locotenente. 

Scott se ridică, se rāsuci şi salută scurt tribunalul, 
apoi, cu umerii drepţi, se duse înapoi la locul său. 

— Altceva, domnule Hart? întrebă MacNamara. 

— Apărarea a încheiat, domnule colonel, zise 
Tommy cu voce ridicată. 

— În regulă atunci, zise MacNamara. Ne vom reuni 
în această după-amiază pentru declaraţiile finale ale 
ambelor părţi. Domnilor, aceste declaraţii trebuie să 
fie scurte şi la obiect! 

Trânti ciocanul cu putere. 

— Sunteţi liberi! zise el. 

Se creă un vacarm pe măsură ce oamenii se ridicau 
şi, în momentul acela de confuzie, răsună o voce: 

— Hai să-l împuşcăm acum! 

Fu întâmpinată de o a doua voce, la fel de înfuriată, 
strigând: 

— Sudişti nemernici! 


Se produse învălmăşeală, fiecare împingând şi 
trăgând,  exprimându-şi părerile contradictorii şi 
frustrările. Tommy îi văzu pe prizonieri împiedicându- 
se unii de alţii. Unii erau gata de bătaie. Nu era sigur 
cum se împărțea lagărul în problema vinovăţiei sau 
nevinovăţiei lui Lincoln Scott, dar era clar că oamenii 
erau plini de nervozitate. i 

MacNamara ciocăni mai departe. Intr-o clipă se lăsă 
liniştea. 

— Am spus că sunteți liberi! strigă MacNamara. Şi 
am vorbit serios! 

Privi furios mulţimea de prizonieri dezlănţuiţi, 
aşteptând o clipă în liniştea încăperii, apoi se ridică şi, 
călcând apăsat, se deplasă din spatele mesei 
tribunalului, păşind printre aviatori şi privindu-i pe 
fiecare cu atenţie, în felul acela propriu, care dădea 
impresia că face legătura între numele şi faţa 
fiecăruia. În spatele său se auziră câteva mormăieli şi 
ceva mai multe vorbe aprinse, dar acestea se topiră pe 
măsură ce oamenii se strecurau afară din încăpere, în 
lumina amiezii. 

Singur cu gândurile şi cu necazurile sale, Tommy se 
plimba pe lângă gard. Ştia că ar fi trebuit să fie în 
baracă, înarmat cu creion şi hârtie, notându-şi 
cuvintele pe care în după-amiaza aceea le-ar fi putut 
folosi pentru a încerca să-i salveze viaţa lui Lincoln 
Scott, dar mările neliniştite din adâncul inimii îl adu- 
seseră afară, în lumina soarelui înşelător. Mergea de-a 
lungul Curţii, cu pasul măsurat după adunările şi 
scăderile pe care le făcea în minte. Simţea căldura în 
ceafă şi ştia că e amăgitoare, căci vremea se va 
schimba din nou şi ploaia cenuşie va înghiţi lagărul 
destul de curând. 

Ceilalţi prizonieri care se mai aflau afară, pe terenul 


de adunare sau plimbându-se împrejur, nu îl 
incomodau. Niciunul nu îl opri, nici să-l înjure, nici să-i 
ureze noroc, nici măcar să schimbe câteva cuvinte 
despre frumoasa dupa-amiază care îi împresura cu 
aceeaşi tenacitate ca şi sârma ghimpată. Tommy se 
plimba singur. 

„Un om care trăieşte în minciună...” se gândi 
Tommy la cuvintele cu care Scott îl descrisese pe 
Vincent Bedford. Înţelese un lucru privitor la cel ucis: 
nu fusese niciodată un târg la care Trader Vic să fi 
participat fără să iasă în avantaj, cu excepţia 
ultimului, iar acela fusese cel care-l costase viaţa. „Un 
preţ mare, gândi Tommy într-un impuls de cinism. 
Dacă Trader Vic a înşelat pe cineva într-o tranzacţie, 
ar fi fost acesta un motiv suficient ca să fie omorât?” 
Tommy se plimba mai departe, întrebându-se: „Vic 
schimba mâncare, ciocolată şi haine călduroase, 
țigări, cafea şi, ocazional, un radio sau poate un 
aparat foto. Ce altceva?” 

Tommy aproape că se opri. Trader Vic schimba 
informaţii. 

Tommy privi spre pădure. Trecea prin spatele 
Barăcii 105, pe lângă locul ascuns în care credea că 
era adevăratul loc al omorului. Ucis şi apoi mutat. 
Măsură distanţa între peretele din spatele barăcii 
până la sârmă, apoi privi mai departe, printre copaci. 

Pentru o clipă se simţi apăsat de îndoielile 
momentului. Se gândi la Visser şi la oamenii care se 
învârteau prin preajmă noaptea târziu, la cei care îl 
amenințau pe Scott, în pofida ordinelor disciplinare, la 
toate probele indicând în mod cu totul exasperant 
acelaşi vinovat, la Phillip Pryce, îndepărtat rapid din 
peisaj. Toate gândurile astea îl năpădeau şi se simţi de 
parcă s-ar fi împotrivit unui vânt puternic, unul care 


J 


arunca spumă de pe crestele albe ale valurilor şi 
dădea apei o culoare întunecată, anunțând apropierea 
unei furtuni. Își scutură capul şi se mustră: „Ai 
petrecut prea mult timp holbându-te la curenţii de la 
picioarele tale, în loc să priveşti în depărtare”. Credea 
că asta era o observaţie de genul celei pe care ar fi 
făcut-o Phillip Pryce. Dar se simţi din nou copleşit de 
toate întâmplările. 

În reveria sa se auzi strigat pe nume şi pentru o 
clipă i se păru că era Lydia, chemându-l din grădina 
din faţă, îmboldindu-l să vină afară, căci plutea în aer 
un miros de primăvară din Vermont şi era păcat să nu- 
l adulmeci. Dar când se întoarse văzu că Hugh 
Renaday era cel care îl striga. Scott stătea aproape de 
el şi îi făcea semne. Tommy îşi privi ceasul pe care îl 
purta la mână şi văzu că se apropia ora de începere a 
declaraţiilor finale. 

Chiar şi Tommy fu obligat să accepte că Walker 
Townsend era elocvent şi convingător. Vorbi cu glas 
scăzut, pe un ton aproape hipnotizant, ferm, hotărât, 
cu un uşor accent sudist, dând cuvintelor sale o 
credibilitate iluzorie. Arăta că dintre toate detaliile 
crimei singurul negat pe deplin de către Lincoln Scott 
fusese omorul-însuşi. Păru încântat să arate că 
aviatorul negru acceptase aproape toate celelalte 
elemente ale crimei. 

Ca toţi cei din lagăr, înghesuiți în fiecare centimetru 
pătrat al sălii, ascultând cuvintele lui Townsend, lui 
Tommy i se păru că ideea de nevinovăție se îndepărta 
de Lincoln Scott încet, dar sigur. În felul său propriu, 
dar hotârât, căpitanul Townsend făcea să fie clar că 
nu exista decât un singur suspect în acest caz şi unui 
singur om i se putea atribui vinovăția. 

Numi eforturile lui Tommy simple perdele de fum, 


menite să distragă atenţia de la Scott. Motivă că 
posibilităţile juridice din lagăr nu făceau decât ca 
dovezilor şi circumstanțelor să nu li se poată acorda 
întreaga importanţă. Nu avea decât dispreţ pentru 
mărturia lui Visser, cu toate că era atent să sublinieze 
nu ceea ce spusese germanul, ci modul în care o 
făcuse, lucru care era cel mai bun mod de a diminua 
importanţa celor spuse. 

Şi, în sfârşit, veni ceea ce Tommy fu obligat să 
accepte cu amărăciune, dată fiind măiestria cu care 
Walker Townsend o făcea. Nu îl acuză pe deplin pe 
Lincoln Scott de uciderea lui Trader Vic. Căpitanul din 
Virginia ridicase vocea, pentru a fi sigur că nu numai 
completul de judecată, ci şi fiecare kriegie care îşi 
încorda auzul reuşea să distingă. 

— Cine dintre noi, Onorată Instanță, s-ar fi 
comportat, cu adevărat, diferit? Căpitanul Bedford a 
făcut multe pentru a-şi atrage propria moarte. El l-a 
subestimat de la început pe locotenentul Scott, zise 
Townsend hotărât. A făcut asta pentru că era, aşa cum 
am auzit aici, un rasist. Şi s-a gândit, în modul laş în 
care o fac rasiştii, că ţinta sa nu va riposta. Ei bine, 
domnilor, cu toţii am văzut, dacă nu altceva, atunci 
faptul că Lincoln Scott este un luptător. El singur ne-a 
spus cum sorții de izbândă nu l-au influenţat atunci 
când a fost să intre în luptă. Şi astfel, s-a repezit la 
Vincent Bedford aşa cum s-a repezit la acele avioane 
care îi stăteau împotrivă. Că a rezultat moartea este 
de înţeles. Dar, domnilor, doar pentru că noi putem 
înţelege acum cauzele acţiunilor sale, nu putem socoti 
că e mai puţin răspunzător, nici că este mai puţin de 
disprețuit. Intr-un fel, Onorată Instanță, aceasta este 
cea mai simplă dintre situaţii: Trader Vic a primit ceea 
ce merita după modul în care s-a purtat. lar acum 


trebuie să-l judecăm pe locotenentul Scott cu un 
standard egal! L-a găsit pe Vincent Bedford vinovat şi 
l-a executat! Acum noi, ca oameni civilizaţi, democrați 
şi liberi, trebuie să facem acelaşi lucru! 

Cu un semn din cap către colonelul MacNamara, 
Walker Townsend se aşeză. 

— E rândul dumitale, domnule Hart, zise ofiţerul 
superior american. Fii scurt. 

Tommy se ridică: 

— O să fiu, Onorată Instanță. 

Păşi în faţa auditoriului şi îşi ridică vocea doar atât 
cât să poată fi auzit de toţi. 

— Este un lucru pe care noi toţi, fiecare om din 
Stalag Luft 13, îl înţelegem, Onorată Instanță, iar 
acela este nesiguranța. Este ruda cea mai săracă a 
războiului. Nimic nu este cu adevărat sigur până când 
nu este consumat şi, chiar şi atunci, de multe ori, 
rămâne învăluit în confuzie şi în conflict. Acesta este 
cazul şi în ceea ce priveşte moartea căpitanului 
Vincent Bedford. Ştim de la singurul expert adevărat 
care a investigat locul crimei, chiar dacă este nazist, 
că supoziţiile acuzării nu sunt susţinute de probe. Şi 
ştim că negarea locotenentului Scott rămâne 
necontrazisă de către acuzare şi neclintită de 
reaudieri. Şi astfel, membri ai Curţii, vi se cere să 
luaţi o decizie la care să nu existe apel, care să fie 
finală, în privinţa certitudinii, până în cele mai 
subiective dintre detalii. Detalii copleşite de îndoieli. 
Dar nu există nicio îndoiala cu privire la un pluton de 
execuţie german. Nu cred că puteţi ordona asta fără 
convingerea absolută că Lincoln Scott este vinovat! 
Nu puteţi ordona asta pentru că nu-l plăceţi sau 
pentru că nu are culoarea cea buna, sau pentru că 
poate cita din clasici, în timp ce alţii nu pot. Nu puteţi 


ordona asta, pentru că o pedeapsă cu moartea nu se 
poate baza pe altceva decât pe cele mai limpezi, 
absolute şi indubitabile dovezi. Moartea lui Trader Vic 
nu se apropie suficient de aceste standarde. 

Tommy se opri, încercând din greu să mai găsească 
altceva de spus, crezând că nu reuşise să se apropie 
de elocvenţa de profesionist a lui Townsend. Aşa că 
adăuga un ultim gând: 

— Suntem cu toţii prizonieri aici, Onorată Instanță, 
fără a şti cu siguranţă dacă vom trai să apucăm ziua 
de mâine sau pe cea de poimâine, sau pe cea care 
urmează după aceea. Dar aş spune că luând viaţa lui 
Lincoln Scott în aceste împrejurări veţi ucide câte 
puţin din fiecare dintre noi, la fel de eficient cum ar 
face-o un glonţ sau o bombă. 

Şi spunând acestea se aşeză. 

În spatele lui vocile se dezlănţuiră brusc, mai întâi 
murmure, urmate de strigăte şi de ţipete, apoi de 
certuri gata să se transforme în lupte. Prizonierii 
răspândiţi prin sală  împingeau şi trăgeau, 
înfruntându-se cu furie. Primul gând al lui Tommy fu 
că declaraţiile finale, a lui Walker Townsend şi a lui, 
nu făcuseră nimic pentru a reduce tensiunea dintre 
oameni şi că, probabil, întăriseră şi mai mult 
convingerile pe care oamenii deja le aveau. 

Din faţa încăperii ciocanul răsună din nou. 

— Nu va fi nicio revoltă! ţipă colonelul MacNamara. 
Şi niciun linşaj! 

— Să speram că nu, îşi şopti Tommy în barbă, 
zâmbind crispat. 

— Faceţi ordine! strigă MacNamara. 

Dar dură aproape un minut ca prizonierii să se 
potolească şi să se calmeze oarecum. 

— În regulă, zise MacNamara, când liniştea ocupă în 


sfârşit încăperea. Aşa e mai bine. 

Își drese glasul cu o tuse forţată şi prelungită. 

— Tensiunea şi diferenţa de opinii, atât de evidente 
în privinţa acestui caz, au creat circumstanţe 
deosebite, vorbi MacNamara, ca şi cum s-ar fi aflat pe 
terenul pentru defilare. Prin urmare, după o 
consultare cu autorităţile Luftwaffe - MacNamara făcu 
semn cu capul spre comandantul Von Reiter, care 
atinse cureluşa din piele lucitoare a caschetei, într-un 
salut binevoitor - am decis următoarele: vă rog să 
înţelegeţi. Acestea sunt ordine directe din partea 
ofițerului care vă comandă şi vor fi ascultate! Oricine 
va nesocoti ordinele va face arest o lună de zile! 
MacNamara se opri din nou, lăsând ameninţarea să 
plutească în aer: Ne vom aduna din nou aici, la ora opt 
fix, mâine dimineaţă! Atunci se va da verdictul! În 
această noapte vom delibera. După anunţarea 
verdictului, întregul contingent de prizonieri se va 
deplasa direct pe terenul de adunare, pentru Appelr-ul 
de dimineaţă! Direct! Nu se va face nicio excepţie! 
Germanii au fost binevoitori și au acceptat o amânare 
a numărătorii de dimineaţă pentru a se putea ajunge 
la o concluzie în acest caz! Nu va fi nicio răzmeriţă, 
nicio lupta, nicio discuţie despre verdict, până ce 
numărătoarea se va încheia. Veţi rămâne în formaţie 
până când veţi primi ordinul de împrăştiere. Germanii 
vor lua măsuri de securitate suplimentare pentru a 
preveni declanşarea oricărei acţiuni neautorizate! 
Sunteţi avertizaţi. Vă veţi comporta ca nişte ofiţeri şi 
ca nişte oameni de onoare, indiferent care va fi 
verdictul nostru! S-a înţeles? Aceasta era o întrebare 
care nu avea nevoie de răspuns: Opt fix. Chiar aici, 
toata lumea. Este un ordin. Acum sunteţi liberi. 

Cei trei membri ai completului de judecată se 


ridicară, odată cu ofiţerii germani. Prizonierii făcură la 
fel şi începură să iasă afară. 

Walker Townsend se aplecă spre Tommy, 
întinzându-i mâna. 

— Ai făcut o treaba bună, locotenente, zise el. Mult 
mai bună decât ar fi putut cineva să spere de la un tip 
aflat la primul caz serios. Trebuie să te fi instruit bine 
la Harvard. 

În tăcere, Tommy strânse mâna procurorului. 
Townsend nici măcar nu-l luă în seama pe Scott, 
întorcându-se şi alăturându-se maiorului Clark. 

— Are dreptate, Tommy, zise Scott. Şi îţi sunt 
recunoscător, indiferent de ce vor decide ei. 

Dar Tommy nu-i răspunse nici lui. 

În schimb simţi un fior străbătându-l pentru că, în 
sfârşit, în clipele din urmă, credea că întrezărise 
motivul adevarat pentru care Trader Vic fusese ucis. 
Era aproape ca şi cum adevărul ar fi plutit în faţa lui, 
vaporos şi insesizabil ca întotdeauna, aproape invizibil 
şi mereu alunecos. Tommy ridică brusc mâna, respiră 
adânc sperând că în sfârşit ceea ce descoperise era, 
dacă nu pe de-a-ntregul un răspuns, măcar o parte a 
lui. 


XVII 
O noapte pentru reglarea conturilor 

Scott deschise primul vorba când se întoarseră, în 
sfârşit, în camera lor din Baraca 101. Pilotul negru 
părea când deprimat şi nervos, când meditativ, dar 
totuşi vioi, plin de sentimente contradictorii şi fără a fi 
foarte sigur cum ar trebui să reacționeze în lunga 
noapte care îi aştepta. Traversă camera în grabă 
schiţând lovituri cu pumnii asupra unor adversari 
imaginari, dansând în spaţiul gol dinaintea sa, apoi se 
întoarse şi se sprijini de perete, ca un om în runda a 
zecea care găseşte frânghiile şi speră pentru o clipă 
sau două să găsească adăpost de asaltul adversarului. 
Se uită la Hugh, tolănit pe patul său ca un muncitor 
obosit după o zi de muncă lungă şi grea, apoi la 
Tommy, care dintre ei trei părea cel mai nepăsător şi 
totuşi, în mod bizar, cel mai nedumerit. 

— Presupun, zise Scott aproape meditativ, că ar 
trebui să sărbătorim, pentru că asta e ultima mea 
noapte de... 

Ezită, zâmbi uşor trist, apoi îşi termină propoziţia: 

— ... Ultima mea noapte de un anumit fel. De 
nevinovăție? De libertate? De acuzare? Nu, asta nu 
prea se poate. Şi presupun că nu e prea nimerit să zic 
libertate, pentru că suntem cu toţii închişi aici şi 
niciunul dintre noi nu e liber. Dar e ultima noapte de 
ceva, şi cred că asta e destul de important. Aşadar, ce 
credeţi? Destupăm şampania sau coniacul Napoleon 
de o sută de ani? Punem la grătar nişte cotlete? 
Facem un tort de ciocolată şi-i punem lumânări? Orice 
ne-ar putea prinde bine în noaptea asta. 

Scott se dezlipi de perete şi se apropie de Tommy 
Hart. Îl atinse pe umăr într-un fel în care, dacă Tommy 
ar fi fost mai atent, ar fi recunoscut probabil prima 


manifestare spontană de afecţiune pe care aviatorul 
negru o avusese de la sosirea sa în Stalag Luft 13. 

— Hai, Tommy, zise el încet, cazul e încheiat Ai 
făcut ceea ce trebuia să faci. În orice lume civilizată ai 
fi reuşit să creezi îndoieli rezonabile, lucru cerut şi de 
lege. Necazul e că acum noi nu trăim într-o lume 
civilizată. Scott se opri, respirând adânc înainte de a 
continua: Cred că acum tot ce ne mai rămâne de făcut 
este să aşteptăm verdictul pe care îl ştiam chiar din 
dimineaţa în care a fost găsit cadavrul lui Vic. 

Ultima afirmaţie îl trezi, în sfârşit, pe Tommy din 
letargia în care căzuse de la sfârşitul şedinţei de 
tribunal din acea zi. Privi în sus către Lincoln Scott şi 
îşi scutură uşor capul. 

— Încheiat? zise Tommy. Lincoln, cazul abia a 
început. 

Scott îl privi amuzat. 

Din pat, aproape sfârşit, Hugh zise: 

— Acum Tommy chiar ai reuşit să mă pierzi de 
client. Început? Cum? 

Tommy îşi izbi violent pumnul de palma deschisă şi 
apoi, exact ca Scott, începu să simuleze nişte lovituri 
de box, învârtindu-se, executând câteva directe şi 
aruncând apoi un energic croşeu de stânga în spaţiul 
din faţa sa. Singurul bec prăpădit din tavan care ardea 
îi aruncă pe faţă fâşii de lumină îngroşate. 

— Ce fac? întrebă el deodată, oprindu-se în mijlocul 
camerei şi rânjind nebuneşte spre ceilalţi doi bărbaţi. 

— Te comporţi ca un nebun zănatic, zise Hugh, 
reuşind să zâmbească. 

— Box cu umbre, răspunse Scott. 

— Aşa este. Perfect adevărat! Şi asta este exact ce s- 
a întâmplat în ultimele zile. 

Tommy îşi duse o mână la frunte, îndepărtând şuviţa 


de păr care-i căzuse în ochi, apoi cobori mâna cu 
arătătorul lipit de buze. Se strecură până la uşă, o 
deschise cu grijă şi privi afară pe coridor, să vadă 
dacă cineva îi pândeşte sau trage cu urechea. Dar 
coridorul era gol. Inchise uşa şi se apropie din nou de 
ceilalţi doi, cu un aer exagerat de mulţumit pe faţă. 

— Am fost un nebun că n-am înţeles mai devreme, 
zise el încetişor, deşi fiecare cuvânt părea rostit cu 
ardoare. 

— Să înţelegi ce? îl întrebă Scott. 

Hugh îl încurajă să vorbească. Tommy păşi mai 
aproape de ceilalţi doi şi le spuse în şoaptă: 

— Ce ştim noi că tranzacţiona Trader Vic, chiar 
înainte de moartea sa? 

— Cuţitul care l-a ucis. 

— Exact. Exact. Cuţitul. Cuţitul de care aveam 
nevoie. Cuţitul pe care l-am avut, apoi l-am dat şi pe 
care Visser părea foarte interesat să-l găsească. 
Cuţitul ăla blestemat. Cuţitul ăla al naibii de 
important. Bun. Şi ce altceva? 

Ceilalţi doi se uitară unul la altul. 

— Ce vrei să spui, începu Scott. Cuţitul era cel 
important... 

— Nu, zise Tommy, scuturându-şi capul. Cuţitul era 
în atenţia tuturor, asta aşa e. L-a ucis pe Vic. Fără 
îndoială. Dar ceea ce a reuşit Bedford să dobândească 
pentru un om necunoscut din acest lagăr era la fel de 
important! Pilotul de luptă, tipul din New York, ne-a 
spus că l-a văzut pe Vic cu bani germani şi cu hârtii 
oficiale, plus un Mers al trenurilor... 

— Da, dar... 

— Un Mers al trenurilor! 

Lincoln şi Hugh rămaseră tăcuţi. 

— Pur şi simplu mi-a ieşit din minte pentru că, la fel 


ca toţi ceilalţi, mă gândeam la cuțitul ăla nenorocit! 
Dar de ce ar avea vreun kriegie nevoie de un Mers al 
trenurilor, în afară de cazul în care s-ar gândi să 
prindă un tren? Dar asta e imposibil, nu? Nimeni n-a 
evadat vreodată din lagărul ăsta! Pentru că şi dacă ai 
putea trece cumva de gardul de sârmă și apoi ai tăia-o 
prin păduri să ajungi în oraş fără să te descopere 
cineva, după care să reuşeşti să ajungi la gară, ei na, 
până la şapte şi un sfert sau la cât o veni pufăind 
trenul care se îndreaptă spre Elveţia şi spre libertate, 
zona va fi înţesată cu nemţălăi, iar haidamacii din 
Gestapo vor umbla după fundul tău prăpădit, pentru 
că alarma va fi răsunat deja aici, în drăguţul de Stalag 
Luft 13! Asta este. Ştim asta cu toţii! Şi mai ştim cu 
toţii că faptul că nimeni n-a reuşit vreodată să iasă de 
aici îi roade pe colonelul MacNamara şi pe pipernicitul 
lui amic, Clark, de luni de zile. 

Apoi Tommy îşi cobori vocea cu încă o octavă, aşa 
încât cuvintele lui fură rostite ceva mai mult decât 
şoptit. 

— Dar ce este mâine altfel decât de obicei şi nu a 
fost niciodată astfel? 

Ceilalţi îl priviră din nou miraţi: 

— Mâine un singur lucru e altfel, şi este un lucru pe 
care acest proces l-a solicitat germanilor. Altfel faţă 
de orice altă zi de când suntem aici. Ia gândiţi-vă! Ce 
nu se schimbă? Nici de Crăciun, nici de Anul Nou. Nici 
în cea mai senină zi de vară. Nici în blestemata de zi 
oficială de naştere a lui Adolf Hitler! Care e lucrul 
care nu se schimbă niciodată? Numărătoarea de 
dimineaţă! Acelaşi moment. Acelaşi loc. Acelaşi lucru 
în fiecare zi! Ziua de ieri, ziua de mâine. Trei sute şi 
şaizeci şi cinci de zile pe an, plus anii bisecți. Ca 
orologiul, apare soarele şi apoi nenorociţii de nemți ne 


numără în fiecare dimineaţă. Mai puţin mâine. Pentru 
că germanii au fost de acord, cu amabilitate, să amâne 
Appell-ul, pentru că toată lumea e îngrijorată că 
pronunţarea verdictului în acest caz va provoca o 
revoltă! Nemţii, care niciodată nu au ieşit din rutina 
lor blestemată, o fac mâine! Aşadar, mâine şi numai 
mâine, număratul va fi întârziat. Cât ? O oră? Două 
ore? Toate nenorocitele astea de formaţii pe cinci 
rânduri, menite să le permită nemților să ne numere 
mai uşor! Ei bine, mâine formaţiile nu vor fi alcătuite 
până târziu după ora obişnuită. g 

Scott şi Hugh se uitară unul la altul. In ochii lui 
Tommy era ferocitate. Părea molipsitoare. Trecu rapid 
şi în ochii celorlalți. 

— Spui că... începu Scott. 

Dar Tommy termină în locul lui: 

— Mâine vor lipsi câţiva oameni din formaţie. 

— Zi mai departe, Tommy, zise Scott, ascultându-l. 

— Înţelegeţi, dacă numai un om sau doi, poate chiar 
trei sau patru o tulesc, ei bine, probabil că ar putea fi 
acoperiţi când defilează copoii încolo şi-ncoace printre 
rânduri - cu toate că asta nu s-a întâmplat niciodată. 
Presupun că se poate găsi o cale să le dai la start 
avansul de vreo doua ore de care au nevoie. Dar mai 
mulţi? Ce-ai zice de douăzeci? Treizeci? Cincizeci? 
Dac-ar lipsi atâţia ar sări în ochi din prima secundă a 
Appell-ului, iar alarma ar răsuna. Aşadar, cum le-ai 
da timp suficient, mai ales când nu pot sări toţi 
cincizeci în primul tren care se plimbă prin gară? 
Când e nevoie să se-mprăştie şi să prindă trenuri pe 
parcursul întregii dimineţi? 

Hugh  îndreptă un deget către Tommy, dând 
aprobator din cap. 

— E al dracului de plauzibil, zise el. Absolut al 


dracului de plauzibil. Trebuie să întârzii numărătoarea 
de dimineaţă! Doar că tot nu văd ce treabă are 
moartea lui Vic cu o evadare. 

— Nici eu nu ştiu, zise Tommy. Nu încă. Dar sunt al 
naibii de sigur că are legătură şi o să aflu în noaptea 
asta! 

— În regulă, sunt de acord cu asta. Dar cum se 
potriveşte aici faptul că Scott va da ochii cu plutonul 
de execuţie? întrebă Hugh. 

Tommy îşi scutură capul. 

— Altă întrebare bună, zise el. Şi un alt răspuns pe 
care o să-l aflu la noapte. Aş fi dispus să pariez pe 
ultimul meu pachet de ţigări că cineva pregătit şi 
dornic să-l ucidă pe Trader Vic ca să scape din locul 
ăsta nenorocit, în mod sigur nici nu s-ar gândi de două 
ori înainte de a-l lăsa pe Lincoln pradă unui pluton de 
execuţie german. Un pluton de execuţie foarte furios. 

Această propoziţie nu atrase niciun răspuns din 
partea celorlalţi, pentru că adevărul ei era limpede ca 
lumina zilei. 

Cadranul fosforescent al ceasului pe care i-l dăduse 
Lydia arăta că mai sunt câteva minute până la ora unu 
a dimineţii când Tommy Hart auzi primele zgomote 
slabe de mişcare pe coridorul de lângă camera lor. Din 
clipa în care germanii stinseseră lumina în tot lagărul, 
cei trei bărbaţi stătuseră cu rândul lipiţi de uşă, 
încordându-se să prindă şoaptele oamenilor ce se 
îndreptau spre ieşire, făcând cât mai puţin zgomot 
posibil. Aşteptarea fusese riscantă. Nu numai o dată 
Tommy fusese nevoit să-şi reprime impulsul de a-i lua 
pur şi simplu pe ceilalţi şi să iasă afară. Dar îşi 
amintise că în altă noapte se trezise auzind oameni 
îndreptându-se spre ieşire şi presupusese că acelaşi 
trio ca şi atunci era pe lista prizonierilor care-şi 


încercau în acea dimineaţă şansa de a fi liberi. 
Urmărirea era o idee mai bună decât o ieşire în curte 
împreună cu ceilalţi, în faţa pericolului reprezentat de 
reflectoare şi de soldaţii iuți de trăgaci, fără ca măcar 
să ştie încotro să se îndrepte. Tommy bănuia în care 
dintre barăci era mai probabil să fie fixat locul de 
adunare pentru evadați: fie 105, unde se comisese 
omorul, fie 107, baraca de alături. Deşi nu erau cele 
mai apropiate de sârmă şi de pădure, nu erau nici cele 
mai îndepărtate. 

Tovarăşii lui stăteau pe marginile paturilor, fără să 
scoată un cuvânt. Tommy le putea vedea feţele, la 
lumina ţigării lui Hugh. 

— Acolo! şopti Tommy. 

Ridică o mână în aer şi se lipi mai strâns de uşa 
groasă din lemn. Auzea şi cea mai mică vibraţie a 
paşilor pe podeaua de scândură. Își închipui ce se 
întâmpla pe coridor, la câţiva centimetri distanţă. 
Prizonierii trebuie să fi ştiut clar ce au de făcut şi 
trebuie să-şi fi pregătit deja cele necesare evadării. 
Trebuiau să poarte haine croite în aşa fel, încât să-i 
facă să pară civili. S-ar putea să care o servietă sau un 
geamantan. Probabil au strâns provizii de hrană. 
Actele de identitate false, permisele de muncă şi de 
călătorie, poate chiar şi bilete de tren trebuie să fi fost 
cusute în buzunarele interioare ale jachetelor. Nu era 
nevoie de cuvinte, dar fiecare om, în tăcere, în sinea 
lui, trebuie să fi exersat câteva fraze memorate, în 
germană, în speranţa că le vor fi suficiente pentru a 
ajunge la graniţa elveţiană. Urmând un ordin precis, 
se vor opri la uşă, vor aştepta să treacă raza de lumină 
a reflectorului, apoi vor ieşi repede. „Nu vor risca să 
aibă o lumânare în noaptea asta”, se gândi Tommy. În 
schimb, fiecare om trebuie să fi numărat câţi paşi sunt 


de la dormitorul său până la uşă. 

Tommy le făcu semn celorlalţi. 

— Niciun cuvânt, zise el. Niciun cuvânt. Pregătiţi- 
vă... 
Dar Scott, în mod neaşteptat, îşi întinse mâinile şi-i 
înşfăcă pe ceilalţi doi aducându-i mai aproape, aşa 
încât feţele lor erau la numai câţiva centimetri şi le 
şopti brusc, cu o voce tăioasă. 

— M-am gândit, Tommy, Hugh... începu el lent, 
asigurându-se că vorbele îi sunt dure şi clare, e ceva 
ce trebuie să avem tot timpul în minte noaptea asta. 

Cuvintele lui îl facură pe Tommy să se oprească, 
aproape înfiorându-l. 

— Ce? întrebă Hugh. 

Tommy îl auzi pe Scott inspirând adânc, ca şi cum l- 
ar fi apăsat greutatea cuvintelor pe care voia să le 
spună, creând o povară pe care niciunul dintre ei nu o 
prevăzuse. 

— Au murit oameni ca să se ajungă la noaptea asta, 
şopti el. Oameni au muncit din greu şi apoi au murit în 
mizerie pentru a le da altora şansa libertăţii. Au fost 
prinşi doi oameni sub darâmăturile tunelului, în timp 
ce săpau, chiar înainte de a ajunge eu aici... 

— Aşa este, aprobă Hugh discret. Am auzit de asta 
şi dincolo, în celalalt lagar. 

Scott ezită, luându-şi avânt înainte de a spune pe cât 
de încet şi totuşi pe cât de răspicat putu: 

— Trebuie să ne amintim de acei oameni! Nu putem 
să le dăm planurile peste cap celor care o şterg în 
noaptea asta! Trebuie să fim atenţi... Foarte atenţi! 

— Trebuie să descoperim adevărul, îi replică Tommy 
tăios. 

Putu să vadă doar capul lui Scott mişcându-se în 
semn de aprobare. 


— Asta aşa este, zise el. Trebuie să descoperim 
adevărul. Dar trebuie să ne amintim costul său. Alţii 
au murit. In noaptea asta se plătesc nişte datorii şi 
trebuie să ţinem minte asta, Tommy. Aminteşte-ţi, la 
urma urmelor, că suntem totuşi ofiţeri în trupele 
aeriene. Am depus jurământ că ne vom apăra ţara. Nu 
pe mine. Asta e tot ce spun. 

Tommy înghiţi cu greu. 

— O să-mi amintesc, zise el. 

Se simţea de parcă tot ce trebuia să facă în acea 
noapte devenise, pe neaşteptate, mult mai dificil. 
„Mizele sunt mari”, îşi spuse el. 

Hugh rămase tăcut o secundă, după care şopti: 

— Ştii, Scott, eşti un soldat şi un patriot al naibii de 
bun, şi ai dreptate. lar toţi nemernicii ăştia care au 
minţit şi au trişat probabil că nu merită ce zici tu, 
chiar dacă ai dreptate. Şi acum, Tommy, tu eşti 
navigatorul... 

Deodată, Tommy văzu un zâmbet larg pe faţa lui 
Scott. 

— Aşa e, Tommy. Tu marchezi drumul. Noi te vom 
urma. 

Nu putea spune nimic. Nesigur de nimic în afară de 
faptul că toate răspunsurile zac undeva, în negura din 
faţa lor, Tommy deschise cu grijă uşa dormitorului şi 
porni furișându-se pe coridor, simțind că cei doi 
tovarăşi ai săi îl urmează la câţiva paşi în spate. Nu 
era în aerul din jurul lor nimic altceva decât bezna 
nopţii şi frica paralizantă dată de nesiguranţă. 

Parcurseseră jumătate din culoar când o mică dâră 
de lumină se filtră prin crăpături în timp ce raza 
reflectorului mătură uşa din faţă. In acele fracțiuni de 
secundă, Tommy surprinse trei forme strânse la un 
loc. Apoi, la fel de repede cum trecuse lumina, 


dispărură aruncând din nou baraca în beznă. Dar 
Tommy văzu prin întuneric ceea ce bănuia: trei 
oameni plonjând tăcut, în oceanul nopţii. Nu putu 
spune cine erau, nici nu văzuse cum erau îmbrăcaţi 
sau ce duceau cu ei. Văzuse doar traiectoria mişcării. 
Se avântă rapid înainte. 

Odată ajunşi la capătul coridorului se ghemuiră, 
aşteptând şi ei trecerea luminii. În afară de răsuflările 
celor doi oameni de lângă el, Tommy nu auzea nimic. 

Nu aşteptară mult. Lumina reflectorului ajunse la 
uşă, păru să ezite o clipă, apoi trecu mai departe, 
cioplind felii de întuneric din alte barăci. În clipa 
aceea Tommy se ridică şi apucă mânerul uşii, apoi o 
deschise şi plonjă în noapte, cum o mai făcuse, 
repezindu-se la adăpostul umbrelor lungite lângă 
baracă. Ceilalţi doi erau chiar în spatele său şi, când 
se lipiră cu toţii de peretele Barăcii 103, respirau mult 
mai greu decât s-ar fi aşteptat, dată fiind distanţa 
mică pe care o parcurseseră. 

Tommy cercetă în jur, încercând să-i găsească pe cei 
trei oameni care ieşiseră înaintea lor, dar nu putu să-i 
dibuiască în noapte. 

— La dracu”, şopti el. 

Hugh îşi şterse fruntea. 

— Nu sunt sigur că îmi place să fiu Codaşul Charlie 
pe-aici, în noaptea asta, răbufni el, dar cuvintele fură 
urmate de un zâmbet. 

Tommy dădu din cap, simțindu-se ceva mai uşurat la 
auzul vocii dure a canadianului. „Codaşul Charlie” era 
expresia nu tocmai elegantă a piloților de luptă 
britanici pentru ultimul om dintr-o formaţie de atac de 
şase avioane - cea mai periculoasă şi mai ucigătoare 
dintre poziţii. Războiul începuse deja de un an când 
comandamentul de zbor ordonase alternanţa în 


formaţia de baza a zborului, schimbând-o într-un V 
asemănător celui cu care se avântau germanii în 
luptă, în locul aripii alungite care lăsa ultimul om 
descoperit. Nimeni nu supraveghea spatele Codaşului 
Charlie şi mulţi piloţi muriseră în 1939, pentru că 
germanii care zburau cu Messerschmidt-uri n-aveau 
decât să se strecoare în spate, nevăzuţi, să tragă o 
rafală şi să o şteargă, înainte ca aripa să se poată 
întoarce şi să înfrunte pericolul. 

— Lasă, nu-i nimic, adăugă Hugh. Şi acum, încotro? 

Tommy îşi miji ochii pentru a vedea mai bine în 
noapte. Era senin şi rece. Cerul era plin de stele şi o 
felie de lună strălucea deasupra liniei îndepărtate a 
copacilor, conturând siluetele soldaţilor înarmaţi cu 
mitraliere din foişoare. Cei trei oameni care ieşiseră 
înaintea lor dispăruseră. 

— Poate sunt pe lângă baracă, cum au făcut data 
trecută, Tommy? şopti Scott. Poate au luat-o pe acolo. 

Tommy îşi scutură capul şi îl cuprinseră fiorii, 
gândindu-se. 

— Nu, zise el, binecuvântând negura de smoală care 
îi învăluia. Prin faţa şi pe urmă lateral pe lângă 105. 
Urmaţi-mă. 

Fără să aştepte un răspuns, cei trei se aplecară şi 
porniră mai departe, sărind scările de la 103, 
furișându-se prin spaţiul deschis, urmând apoi 
îndeaproape aleea îngustă dintre barăci. 

De cum depăşiră pericolul trecerii prin partea 
expusă din faţă şi intrară în aleea sigură, Tommy auzi 
un mic zgomot înăbuşit urmat de o înjurătură şoptită, 
dar disperată. Fără să se oprească bâjbâind în 
întuneric, văzu silueta unui om la câţiva metri distanţă 
chiar în faţa Barăcii 105. 

Omul se chinuia să adune conţinutul unei valize care 


se răsturnase pe pământ. Stătea aplecat, mişcându-se 
dezordonat, înhățând mica valiză şi câteva lucruri de 
nedesluşit care căzuseră din ea apoi imediat ţâşni 
înainte, dispărând din raza lor vizuală. Tommy îşi dădu 
seama pe dată că acesta era cel de-al treilea om din 
trioul care pornise înaintea lor. Cel de-al treilea om, 
care înfruntase cel mai mare pericol. 

Ca pentru a pune capăt acestei ameninţări, o rază 
de reflector căzu pe locul în care cu câteva secunde 
mai devreme omul scăpase valiza. Lumina păru să 
danseze în jur, legănându-se înainte şi înapoi, de 
parcă ar fi fost doar pe jumătate curioasă. Apoi, după 
câteva secunde, se hotări şi trecu mai departe. 

— Ai văzut? şuieră Lincoln Scott. 

Tommy dădu din cap. 

— Ai vreo idee unde merg? întrebă Renaday. 

— Eu bănuiesc că în Baraca 107, zise Tommy. Dar 
nu vom putea fi siguri până ce nu vom ajunge acolo. 

Bâjbâind în jurul aleii, învăluiţi în beznă, cei trei se 
îndreptară spre intrarea din faţa a barăcii alăturate. 
Aerul era nemişcat şi lipsit de orice sunet. Era atâta 
linişte, că Tommy se gândi că fiecare zgomot pe care-l 
fac, oricât de mic, era sporit, ca într-o trompetă, până 
la urletul unei alarme. E foarte dificil să te deplasezi 
în linişte într-o lume în care zgomotele auxiliare 
lipsesc. Nu erau zgomotele din apropierea oraşului, de 
maşini şi autobuze, şi nici măcar bum-bum-ul unui 
bombardament îndepărtat. Nici măcar vocile glumeţe 
ale soldaţilor din foişoare sau lătratul vreunui câine al 
vreunui Hundfuhrer nu străbateau noaptea, pentru 
a-i ajuta să-şi acopere paşii pe care-i făceau. Pentru o 
clipa îşi dori ca britanicii din Tabăra de Nord să 
izbucnească într-un cântec deşănţat. Orice ar fi putut 
acoperi mai bine micile zgomote pe care le făceau. 


— Bine, şopti Tommy, aceeaşi schemă ca şi data 
trecută, doar că acum vom merge unul câte unul. Pe 
lângă faţadă şi pe urmă în umbra din partea laterala. 
Eu primul, apoi Lincoln şi pe urmă tu, Hugh. Nimeni 
nu se avântă. Fiţi atenţi! Suntem mult mai aproape de 
foişorul de lângă teren. S-ar putea să fi auzit ceva şi 
poate că se uită încoace. Şi mai este, ca de obicei, 
unul dintre blestemaţii ăia de câini, lângă poarta din 
faţă. Aveţi răbdare şi aşteptaţi până când sunteţi 
siguri că nu e nicio primejdie. 

— Bine, zise Scott. 

— Blestemaţii ăia de câini, mormăi Hugh. Crezi că 
pot mirosi cât sunt de speriat? 

Canadianul îşi înăbuşi un uşor hohot forţat de râs: 

— N-ar trebui să fie al naibii de greu să-mi detecteze 
parfumul acum. lar dacă blestematele alea de lumini 
se apropie mai mult, veţi putea să-mi mirosiţi izmenele 
de la doi kilometri. 

Asta îi făcu pe Tommy şi pe Lincoln să zâmbească, 
împotriva voinţei lor. 

Canadianul îl apucă pe Tommy de braţ. 

— Tu ia-o înainte, Tommy, zise el. Scott va fi chiar în 
urma ta, iar într-un minut sau două vin şi eu. 

— Aşteaptă până când eşti în siguranţă, repetă 
Tommy. 

Apoi se deplasă mergând pe vine până în faţa 
barăcii, chiar în ultima umbră de la marginea zonei 
expuse. Acolo se opri şi se pipăi ca să se asigure că 
încălţările sunt în regulă şi că jacheta era bine închisă, 
apoi îşi trase şapca mai bine pe cap. Nu purta nimic 
care să scoată vreun clinchet şi nimic care să-l poată 
împiedica să se furişeze. Își făcu un inventar sumar, 
căutând ceva care l-ar fi putut trăda, dar nu găsi 
nimic. Se gândi, în acea clipă de ezitare, că ajunsese 


departe, fără să atingă ţinta, dar câteva lucruri care îi 
fuseseră ascunse erau acum mult mai aproape. 
Fiecare fărâmă de rațiune din el protesta împotriva 
expunerii la riscul de a fi descoperit de reflector, de 
câini, de soldaţii înarmaţi, dar Tommy ştia că aceste 
voci precaute erau laşe şi îşi dădu seama şi că, 
furișându-se printre germani în momentul acela, putea 
fi cel mai puţin periculos lucru pe care îl avea de făcut 
în acea noapte. 

Tommy respiră adânc şi îşi luă avânt. Privi în sus, 
strânse din dinţi şi, fără să-i avertizeze în vreun fel pe 
ceilalţi, se lansă spre intrarea în Baraca 105. 

Picioarele stârniră câţiva norişori de praf şi aproape 
se împiedică atunci când lovi cu gheata marginea unei 
brazde de pământ. Avu revelaţia că era aceeaşi brazdă 
de care se împiedicase şi omul care trecuse înaintea 
lui, dar ca un buldozer abătut din drum pentru 
moment, îşi recâştigă echilibrul şi ţâşni înainte. 

Respirând cu greu, se furişă după colţ, lipindu-se de 
perete şi de întunericul ocrotitor. Își trase sufletul o 
secundă sau două. În urechi îi bubuiau tobe, probabil 
la fel de tare ca sunetul unui motor de avion, care se 
liniştiră treptat. 

Tommy îl aşteptă pe Scott să parcurgă acelaşi 
traseu, lăsând liniştea să plutească în jurul său. Își 
încordă privirea şi auzul, apoi îşi întoarse ochii spre 
uşa din faţă a Barăcii 107. In timp ce privea şi asculta, 
auzi inconfundabilul sunet al unei voci americane. Se 
aplecă în direcţia sunetului, iar ceea ce auzi nu îl 
surprinse. 

Vorbele unui om traversară bezna, chiar dacă 
fuseseră rostite în şoaptă: 

— Numărul treizeci şi opt... 

Apoi se auzi un sunet discret şi îndepărtat, când 


cineva ciocăni de două ori în uşa de lemn a barăcii. 
Tommy se căzni să vadă prin noapte şi surprinse uşa 
deschizându-se şi un om aplecat urcând scările din 
faţă două câte două şi strecurându-se înăuntru. 

Își dădu seama imediat de ce fusese aleasă Baraca 
107. Uşa din faţă era la adăpost de luminile 
reflectoarelor, ca şi cum ar fi fost protejată de un scut, 
aproape o pată neagră, din cauza plasamentului 
terenului de adunare şi al celorlalte barăci. Nu era 
atât de aproape de sârmă ca Baraca 109, dar distanţa 
suplimentară nu era o piedică. Oricum, cei care 
planificau evadări nu alegeau niciodată barăcile cele 
mai apropiate de libertate, pentru că acestea erau 
barăcile cele mai des inspectate de către copoi. 
Tommy văzu că pădurea era la numai şaizeci de metri 
de ultimul rând de sârmă. Alte tunele aproape că au 
atins această distanţă, ştia asta. Şi, îşi dădu seama 
Tommy, Baraca 107 mai avea şi avantajul de a fi în 
partea dinspre oraş a lagărului. Dacă un kriegie 
evadat reuşea să ajungă în pădure, putea s-o ţină tot 
înainte, în loc să încerce să se orienteze cu o busolă 
improvizată în adâncul întunecat al pădurii bavareze. 

Tommy se lipi şi mai mult de perete, aşteptându-l pe 
Scott. Ştia de ce întârzie: raza unui reflector lumina 
zona pe care tocmai o traversaseră, mişcându-se 
înapoia lor şi încercând să măture aleile dintre barăci. 

În timp ce Tommy aştepta, auzi o altă şoaptă şi o 
nouă bătaie dublă în uşă. Uşa de la 107 se deschise 
brusc, din nou. Dibui doi oameni care veneau din 
partea cealaltă a taberei. 

Raza reflectorului se retrase spre Baraca 101, iar 
Tommy auzi zgomotul apăsat al ghetelor lui Scott, 
venind din faţa clădirii. Prinsese momentul. Aviatorul 
negru se împiedică şi el, iar când se aruncă alături de 


Tommy mormăi: 

— Iisuse Hristoase! 

— Eşti întreg? 

Scott trase aer adânc în piept: 

— Încă viu şi periculos, zise el. Dar era al dracului 
de aproape. Reflectorul e peste tot în față la 101 şi 
103. Nemernicii! Totuşi, nu cred că au văzut ceva. 
Doar un comportament tipic nemţesc. Hugh va fi 
aici într-un minut sau când haidamacii ăia cu 
lumina o vor plimba prin altă parte. Vezi ceva? 

— Da, zise Tommy în şoaptă. Oameni intrând în 
107. Şoptesc un număr, ciocănesc de două ori şi uşa 
se deschide. 

— Un număr? 

— Da. Tu eşti patruzeci şi doi. Eu sunt patruzeci şi 
unu. O minciunică, dar ne va permite să trecem de 
uşă. lar Hugh, dacă reuşeşte totuşi să ajungă aici, 
poate fi patruzeci şi trei. 

— S-ar putea să-i ia ceva timp. Luminile erau pe 
aproape. Şi e ceva în drum... 

— Şi eu era să cad... 

— Sper că a văzut asta. 

Cei doi bărbați aşteptara. Puteau distinge numai 
conul de lumină mişcându-se fără încetare peste 
teritoriul pe care tocmai îl traversaseră, vânând 
bezna. Ştiau că Hugh este ghemuit, îmbrăţişind 
peretele şi aşteptându-şi şansa. Părea mult mai 
departe decât probabil era, dar, în sfârşit, lumina se 
îndepărtă. 

— Acum, Hugh! şopti Tommy. 

Auzi bocănitul ghetelor lui Hugh, în timp ce 
greoiul canadian tâşni înainte în beznă. Şi apoi, 
dintr-o dată, o bufnitură adâncă, o înjurătură 
înăbuşită şi tăcere. Brazda de care se împiedicaseră 


şi ei ii jucase aceeaşi festă şi lui Renaday. 

Dar canadianul nu se ridică imediat. În schimb, 
Tommy auzi un scâncet slab. 

— Hugh? şopti el pe cât de tare putu. 

Urmă un moment de linişte, apoi amândoi auziră 
accentul distinct al canadianului. 

— Îmi sângerează genunchiul, icni el. 

Tommy se strecură lângă colţul barăcii. Îl văzu pe 
Hugh încă întins la pământ, la vreo cinci metri 
distanţă, strângându-şi disperat în mâini genunchiul 
stâng. 

— Aşteaptă, şuieră Tommy. Venim să te luăm! 

Scott era alături de Tommy, gata să se arunce în 
beznă, când brusc un con de lumină strivi aerul 
deasupra capetelor lor, forțându-i să se arunce la 
pământ. Reflectorul lovi acoperişul Barăcii 105, apoi 
se deplasă ca o şopârlă în jos pe perete, spre ei. 

— Nu mişcaţi, şopti Hugh. 

Lumina păru să se îndepărteze de Tommy şi de 
Scott, apoi rămase aninată chiar dincolo de locul în 
care era întins Hugh, încă ţinându-şi genunchiul, dar 
nemişcat, cu faţa îngropată în ţărâna rece. Reflectorul 
mai avea doar câţiva centimetri până la gheata sa, 
fiind aproape să-l descopere. Canadianul păru să se 
întindă după întuneric, de parcă ar fi fost o pătură 
ocrotitoare pe care ar fi putut s-o tragă peste el. 

Pentru o clipă lumina rămase aşa, conturând neclar 
silueta prăbuşită a prietenului lui Tommy. Apoi, 
leneşă, ca şi cum s-ar fi jucat cu ei, se îndepărtă câţiva 
metri, înapoi către Baraca 103. 

Hugh rămase neclintit. Incet, îşi întoarse faţa din 
ţărână spre locul din beznă în care, la câţiva metri 
depărtare, Tommy şi Lincoln Scott îngheţaseră pe 
poziţii. 


— Lăsaţi-mă! zise el încet, dar hotărât. Nu mă pot 
mişca prea bine, la dracu'. Luaţi-o înainte! 

— Nu, răspunse Tommy, menţinându-şi vocea cât de 
jos putu, dar pe un ton imperios. O să te luăm când se 
depărtează lumina. 

Reflectorul se opri din nou, luminând terenul la 
câţiva metri de Hugh. 

— La naiba, Tommy, lăsaţi-mă! Sunt terminat pentru 
noaptea asta! Kaput! 

Scott întinse mâna şi atinse braţul lui Tommy. 

— Are dreptate, zise Scott. Trebuie s-o luăm înainte. 

Tommy se răsuci către pilotul negru: 

— Dacă lumina aia cade pe el, o să-l împuşte! Nu-l 
las aici! 

— Dacă lumina aia cade pe el, în treizeci de secunde 
locul ăsta o să fie un furnicar de nemti! Şi tot iadul va 
cobori pe pământ. 

— N-o să-l las! Am mai lăsat pe cineva odată, n-o să 
fac asta din nou! 

— Du-te acolo, şuieră Scott, şi o să îl omori, o să te 
omori şi pe tine şi Dumnezeu ştie pe cine, în noaptea 
asta. 

Tommy se întoarse disperat către Hugh. 

— E prietenul meu! şopti el îndurerat. 

— Atunci poartă-te ca un prieten! îi răspunse Scott. 
Fă ce spune el! 

Tommy se întoarse, inspectând umbrele pentru a-l 
dibui pe Hugh. Reflectorul continua să se învârtă prin 
preajmă, împrăştiind lumină la doar câţiva metri de 
canadian. Dar ceea ce văzu îl ului pe Tommy, şi poate 
la fel şi pe Scott, căci Tommy simţi strânsoarea 
puternică a aviatorului negru pe braţul său. 

Hugh se răstumase pe burtă şi se mişca cu o 
încetineală calculată, în agonie. Se târa înainte, 


îndepărtându-se de partea din faţă a  barăcii, 
îndreptându-se constant, dureros, dar fără ezitare, 
către terenul de adunare. Se îndepărta de prietenii lui, 
care ar fi putut încerca să-l ajute, şi de oamenii care 
îşi croiau drum spre Baraca 107. Se îndepărta, de 
asemenea, şi de raza reflectorului, ceea ce era doar o 
uşurare de moment, pentru că intră hotărât în larga 
deschidere din centrul lagărului. Era o zonă neutră, o 
întindere neagră, fără vreun loc în care s-ar fi putut 
ascunde, dar Tommy ştia că Hugh îşi dăduse seama 
că, dacă va fi descoperit acolo, nu îi va alarma imediat 
pe germani cu privire la ce se petrecea în aleile 
întunecate dintre barăci. Problema era că nu exista 
nicio cale de întoarcere rapidă din zona centrală într- 
una mai sigură. În timpul nopţii, în orele rămase, ar fi 
putut reuşi să se învârtă pe acolo, târându-se înapoi 
spre Baraca 101. Dar era mult mai probabil ca Hugh 
să fie obligat să aştepte în zona deschisă până când va 
veni dimineaţa sau până va fi descoperit, şi fiecare din 
aceste variante însemna moartea sa. 

Tommy mai reuşi doar să distingă silueta neclară a 
canadianului înfruntând pământul rece în timp ce îşi 
croia drum pe teren. Apoi Tommy se întoarse spre 
Scott şi îi arătă spre intrarea în Baraca 107. 

— Bine, zise el. Acum suntem numai noi. 

— Mda, răspunse Scott. Noi şi cine-o mai fi 
înăuntru, aşteptând. 

In tăcere cei doi bărbaţi îşi croiră drum spre umbra 
adâncă de lângă scările de la intrarea în Baraca 107. 
Se opriră acolo o clipă. Şi Tommy Hart, şi Lincoln 
Scott se simțeau ca nişte trădători. Tommy aruncă o 
privire înapoi, în direcţia în care se târâse Hugh, dar 
nu mai reuşi să distingă silueta prietenului său, care 
fusese, din fericire sau nu, înghiţit de întuneric. 


Tommy întinse mâna, ciocăni de două ori şi şopti: 

— Patruzeci şi unu şi patruzeci şi doi... 

Fu un moment de pauză, apoi uşa scârţâi uşor, când 
cineva dinăuntru o deschise. 

Se aruncară înainte şi intrară în baracă. Tommy auzi 
o voce alarmată, dar totuşi şoptită, zicând: 

— Hei! Voi nu sun... apoi se stinse. 

El şi Lincoln Scott stăteau în picioare chiar după 
uşă, uitându-se de-a lungul coridorului. 

Scena care îi întâmpină era mai mult decât stranie. 
Câteva lumânări pâlpâiau slab, înşirate la fiecare trei 
metri. Prizonierii erau aliniaţi pe coridor, toţi aşezaţi 
pe podea şi cu picioarele trase sub ei, ca să 
economisească spaţiul. Douăzeci şi cinci de oameni 
erau îmbrăcaţi cu ceea ce ei sperau că va putea trece 
drept îmbrăcăminte de civil, cu uniformele modificate 
de către croitorii lagărului, vopsite în combinaţii 
ingenioase de cerneluri şi vopsele, aşa încât nu mai 
aveau culorile kaki şi oliv-gălbui atât de familiare 
armatei Statelor Unite. Mulţi oameni, ca şi cel pe care 
Tommy îl dibuise părăsind Baraca 101, aveau mape 
sau serviete. Unii aveau băşti muncitoreşti şi ţineau în 
mâini false truse de scule. Orice „accesoriu” care i-ar 
fi putut face să arate că ar fi cu totul altceva decât 
ceea ce erau de fapt 

Omul care deschisese uşa era încă în uniformă. „Nu 
va ieşi în noaptea asta”, îşi dădu seama Tommy. Văzu, 
de asemenea, că la fiecare câţiva metri erau şi oameni 
de serviciu, îmbrăcaţi încă în uniforme. Cu totul 
trebuie să fi fost aproape şaizeci de oameni întinşi pe 
jos de-a lungul coridorului barăcii. Dintre aceştia pro- 
babil vreo două duzini erau prinşi în planul de evadare 
şi îşi aşteptau rândul. 

— La dracu', Hart! şuieră omul de la uşă. Nu sunteţi 


pe listă! Ce căutaţi aici? 

— Poţi să-i spui misiune pentru descoperirea 
adevărului, îi răspunse Tommy tăios. 

Nu mai zise nimic, dar păşi peste picioarele 
ultimului om aflat în aşteptare, pornind de-a lungul 
coridorului. Lincoln Scott porni şi el, chiar în spatele 
lui Tommy. Lumina slabă a lumânărilor arunca umbre 
lunguieţe şi ciudate pe pereţi. In timp ce ei treceau, 
prizonierii rămaseră tăcuţi, fără să zică nimic, dar 
urmărindu-i cu privirea pe cei doi oameni care 
înaintau. Era ca şi cum Tommy şi Lincoln ar fi intrat în 
ritualul secret ţinut de vreun ordin călugăresc 
neobişnuit în miez de noapte. 

În faţa lor văzură un mic con de lumină venind din 
closetul cu o singură cabină din fundul barăcii. Un 
kriegie ieşi de acolo ducând o găleată improvizată 
plină cu pământ, pe care o dădu unuia dintre oamenii 
în uniformă care stăteau în apropiere. Își dădură 
găleata din mână în mână şi, la un moment dat, 
dispăru în unul dintre dormitoare. Arătau ca o brigadă 
de pompieri de modă veche, transportând apă ca s-o 
arunce în foc. Când trecu pe acolo, Tommy trase cu 
ochiul şi observă că găleata era ridicată spre o gaură 
făcută în tavan, unde o altă pereche de mâini o înhaţă. 
Ştiu că acolo sus, în spaţiul strâmt de sub acoperiş, 
pământul era împrăştiat, iar găleata goală avea să se 
întoarcă, trecând din mână în mână înapoi spre closet. 

Tommy se îndreptă spre uşă. Feţele oamenilor erau 
brăzdate de teamă, marcate de tensiunea nopţii şi de 
luminile pâlpâitoare ale lumânărilor. O altă găleată 
plină cu pământ fu ridicată dintr-o gaură făcută în 
podeaua singurei băi a barăcii. 

Tunelul pornea în jos chiar sub WC. Prizonierii- 
ingineri reuşiseră să ridice cabina cu totul şi să o mute 


câţiva metri într-o parte, făcând o deschizătură de 
aproape un metru pătrat. "Ţeava de scurgere cobora în 
gaură, dar era acoperită la capătul liber. Era clar că 
oamenii din Baraca 107 dezafectaseră toaleta pentru a 
săpa tunelul. Pentru moment Tommy fu plin de 
admiraţie pentru această strategie. Apoi auzi o voce 
ascuţită, furioasă, venind din lateral. 

— Hart! Fiu de târfă! Ce dracu’ faci aici? 

Tommy se întoarse şi dădu cu ochii de maiorul 
Clark. 

— Ei bine, domnule maior, răspunse el cu răceală, 
caut nişte explicaţii. 

— O să te alegi cu câteva acuzaţii, locotenente! se 
răţoi Clark, păstrându-şi în continuare tonul vocii 
scăzut, dar fiind incapabil să-şi mascheze furia. Acum 
treci naibii înapoi în coridorul ăla şi aşteaptă până 
când terminăm aici! Ăsta e un ordin! 

Tommy îşi scutură capul: 

— Nu în noaptea asta, domnule maior. Nu încă. 

Clark păşi în spaţiul îngust, apropiindu-şi faţa de a 
lui Tommy. 

— O să vă... începu el, dar fu întrerupt de Lincoln 
Scott, care îşi împinse înainte umerii largi şi împunse 
cu un deget pieptul pipernicit al maiorului, oprindu-l 
din drum. 

— O să ne ce, maiorule? O să ne împuşti? 

— Da!  Interveniţi într-o operațiune militară! 
Nesocotiţi ordine de luptă! Asta este o infracţiune 
gravă. 

— Ei bine, zise Scott cu un zâmbet înfuriat pe buze, 
se pare că sunt destul de eficient să adun acuzaţiile de 
tipul ăsta. 

Alături se auziră câteva râsete înăbuşite, o izbucnire 
provocată probabil în egală măsura de tensiunea 


nopţii şi de cele spuse de Scott. 

— Nu mergem nicăieri până nu aflăm adevărul! zise 
Tommy, împingându-şi faţa mai aproape de cea a 
maiorului. 

Faţa lui Clark se legănă, contorsionată de furie. Se 
întoarse către câţiva prizonieri care stăteau în 
apropiere, chiar după intrarea în tunel. 

— Luaţi-i! şuieră Clark. 

Bărbaţii părură să ezite şi, în secunda aceea 
încordată, o altă voce se ridică, surprinzător de 
ghiduşă şi acompaniată de un râs hohotitor: 

— La dracu', domnule maior, nu poţi face asta! Şi o 
ştim cu toţii. Pentru că tipii ăştia doi sunt la fel de 
importanţi ca şi toţi ceilalţi aflaţi aici în noaptea asta. 
Singura diferenţa e că ei nu ştiau. Aşa că eu cred că 
nu sunt aşa de proşti precum ai crezut, nu-i aşa, 
domnule maior? 

Tommy privi în jos şi văzu că omul care vorbise era 
aplecat peste marginea tunelului. Purta un costum 
albastru-închis, arătând ca un om de afaceri oarecum 
dubios. Dar rânjetul său era inconfundabil - de 
Cleveland. 

— Salve, Hart, zise timid locotenentul Nicholas 
Fenelli. Nu m-am gândit că te voi mai vedea până 
când nu vom ajunge înapoi în State. Aşadar, ce zici de 
noile ţoale? Cam dure, nu? Crezi că fetele de acasă 
vor face coadă ca să mă întâlnească? 

Fenelli, încă zâmbind, arătă spre haina costumului. 

Maiorul Clark se întoarse furios către medicul 
lagărului. 

— Locotenent Fenelli, nu e treaba ta! 

Fenelli scutură din cap: 

— Aici te înşeli, domnule maior. Şi fiecare aviator 
de-aici o ştie. Chestia asta e treaba tuturor. 


Chiar atunci o altă găleată cu pământ apăru la 
intrarea în tunel. Maiorul Clark avea de ales între a da 
pământul mai departe şi a-i înfrunta pe Tommy Hart şi 
pe Lincoln Scott. Clark îi privi aprig pe cei doi 
locotenenţi şi pe Fenelli, care rânjea liniştit spre el. Le 
indică celor de alături să ia găleata, ceea ce aceştia şi 
făcură, legănând găleata pe lângă Tommy şi Lincoln. 
Apoi Clark se aplecă şi şopti către cei din tunel: 

— Cât mai e? 

Dură aproape un minut de tăcere pentru ca 
întrebarea să fie transmisă mai departe în tunel şi încă 
un minut pentru ca răspunsul să se întoarcă. 

— Doi metri, zise o voce imaterială, ridicându-se din 
groapa din podea. Ca şi cum am săpa un mormânt. 

— Daţi-i înainte, zise maiorul, încruntându-se. 
Trebuie să rămânem în grafic! 

Apoi se întoarse către Tommy şi Lincoln: 

— Voi doi nu sunteţi bine veniţi aici, zise el rece şi 
calm, regăsindu-şi parcă liniştea în timpul care se 
scursese până să primească din tunel răspuns la 
întrebarea sa. 

— Unde este colonelul MacNamara? întrebă Tommy. 

— Unde crezi? întreba Clark, apoi îşi răspunse 
singur. În dormitorul său, deliberând alături de ceilalţi 
doi membri ai tribunalului. 

Tommy făcu o pauză, apoi întrebă: 

— Şi scrie şi o cuvântare, nu? Ceva care să amâne şi 
mai mult Appell-ul de dimineaţă, nu-i aşa? 

Clark se strâmbă, dar nu răspunse. O făcu Fenelli. 

— Am ştiut că eşti suficient de deştept să-ţi dai 
seama, Hart, zise el cu un uşor zâmbet. I-am spus asta 
maiorului, când m-a agăţat prima oară ca să 
modificăm puţin declaraţia mea. Dar el n-a crezut că 
ai putea să-ţi dai seama. 


— Gura, Fenelli! zise Clark. 

— Sa modificaţi? întrebă Tommy. 

Clark nu răspunse. Se întoarse către Tommy, cu faţa 
imobilă, luminată de lumânările care accentuau 
roşeaţa de furie care îi colora obrajii. 

— Ai dreptate, sfârşitul procesului ne-a dat o ocazie 
nemaipomenită, pe care am ales să o valorificam. Să 
profităm de ea. Dar asta e tot ce ne-a dat. O ocazie, 
acolo. Acum ţi-ai primit răspunsul la întrebare. Dă-te 
deoparte! Nu mai avem timp de pierdut, mai ales cu 
tine, Hart, şi nici cu tine, Scott. 

— Nu te cred, zise Tommy. Cine l-a omorât pe 
Trader Vic? întrebă el insistent. 

Maiorul Clark îndreptă un deget spre Lincoln Scott. 

— El a făcut-o, răspunse el dur. Toate dovezile îl 
indică pe el. Aşa a fost de la început. Şi asta va fi şi 
concluzia tribunalului de mâine dimineaţă. Poţi să fii 
sigur de asta, locotenente. Şi acum dă-te dracului la o 
parte! 

O altă găleată se ridică din gaura din podea şi fu 
apucată de un kriegie care o dădu în tăcere mai 
departe pe coridor. Tommy era prea puţin conştient că 
mulţi dintre oamenii din spatele lui se dăduseră mai 
aproape, încercând să asculte cuvintele rostite 
deasupra intrării în tunel. 

— De ce a fost ucis Vic? întrebă Tommy. Vreau 
nenorocitele astea de răspunsuri, domnule maior! 

Pentru moment toţi oamenii strânşi pe coridor şi cei 
din tunel părură să se oprească, lăsând ecoul 
întrebării să străbată spaţiul îngust şi să distribuie 
fiecărui kriegie aceeaşi îndoială. 

Clark îşi încrucişă braţele la piept. 

— Nu vei mai primi niciun răspuns de la mine, 
locotenente, zise el. Toate răspunsurile de care ai 


nevoie au fost date în timpul procesului. Toţi cei de 
aici ştiu asta. Acum dă-te în lături şi lasă-ne să 
terminăm! 

Maiorul părea de piatră. De neclintit. Tommy se 
văzu deodată dezorientat, neştiind ce să facă. I se 
părea că este aproape de a putea explica tot ce se 
întâmplase în lagăr în ultimele săptămâni, dar nu ştia 
de unde să înceapă. Maiorul se transformase cu 
obstinaţie într-o minciună tare ca piatra, iar Tommy 
nu ştia cum să treacă peste acest obstacol. Il simţi pe 
Lincoln Scott agitându-se lângă el, aproape înfrânt de 
obstacolul din faţa sa. 

Tommy căută mai departe, încercând să gasească 
următoarea mutare, următoarea manevră, dar fu 
întâmpinat în adâncul său de o pustietate confuză. 
Ştia că nu poate compromite operaţiunea de evadare. 
Nu ştia ce ameninţare ar putea face, ce pârghie putea 
trage, cu ce invenţie putea veni pentru a putea urni 
ineditul blocaj apărut. Se gândi chiar în acea secundă 
că în celalalt capăt al tunelului nişte oameni se 
pregăteau să scape, iar adevărul avea să plece o dată 
cu ei. 

Şi chiar când gândul i se strecură în inimă Nicholas 
Fenelli răbufni din nou, brusc: i 

— Ştii ce, Hart? Maiorul n-o să te ajute. Il urăşte pe 
Lincoln Scott la fel de mult ca şi Trader Vic, şi, 
probabil, pentru aceleaşi motive nenorocite. Probabil 
că vrea să fie acolo, să vadă plutonul de execuţie 
nemtesc luând ţinta. La dracu’, mie îmi pare că ar fi 
chiar dispus să dea comanda de foc... 

— Gura, Fenelli! zise Clark. Ăsta e un ordin strict! 

Tommy privi în jos la omul care dorise să fie doctor 
şi care acum ridica din umeri, ignorându-l din nou pe 
maior. 


— Vrei nişte răspunsuri, Tommy? Ei bine, mi se pare 
că va trebui să sapi foarte adânc după ele în noaptea 
asta. 

Tommy simţi o răcoare bruscă în încăpere, de parcă 
ar fi păşit într-un val de aer rece. 

— Nu pricep, zise el nesigur. 

— Ba pricepi, cu siguranţă, răspunse Fenelli cu un 
alt râset uşor, chicotit, şi cu un rânjet dispreţuitor 
îndreptat spre maiorul Clark. Hai să-ţi spun altfel, 
Tommy... 

Doctorul scose o bucăţică de hârtie albă. Tommy 
văzu numărul douăzeci şi opt scris cu creion negru în 
mijlocul biletului. Se uită la Fenelli. 

— Eu sunt douăzeci şi opt, zise Fenelli încet. Pentru 
a obţine acest număr n-am avut de făcut decât să 
schimb puţin mărturia mea la proces. Poate să mint 
puţin. Doar ca să vă slăbesc apărarea. Desigur, ei nu 
s-au aşteptat la micul tău plan cu Visser. Nu s-au 
aşteptat deloc. Ai fost chiar isteţ. Oricum, Tommy, tipii 
din faţa mea, ei bine, ei nu sunt nişte nenorociţi rataţi 
ca mine, care au plătit ceva pentru locul lor la coadă. 
Mulţi dintre ei sunt băieţi buni, Hart. Sunt câţiva 
forjori, câţiva ingineri, câţiva şobolani de galerie. Ei 
iau numerele mai bune, nu? Ei sunt tipii care au pus la 
cale chestia asta şi au făcut toată treaba cu adevărat 
grea şi aproape tot restul. Aproape tot, dar nu chiar 
tot restul. Aşa că dă-mi voie să te întreb ceva, 
Tommy... Zâmbetul lui Fenelli păli instantaneu, fiind 
înlocuit cu o privire dură, tăioasă, care spuse la fel de 
multe ca şi cuvintele care urmară: Sunt doar un 
mincinos şi am luat numărul douăzeci şi opt. Aşadar, 
ce crezi, unde ar putea fi oamenii dispuşi să omoare 
pentru a ţine secret acest tunel? Crezi că ar putea fi 
chiar în fruntea listei? 


Tommy fu cât pe ce să întrebe dar cum? când 
descoperi răspunsul. 

Un junghi de spaimă, rece şi dureros, i se înfipse 
adânc în inimă, oprindu-i-se în stomac. Simţi 
transpiraţia pornindu-i pe tâmple, la subraţ, iar gâtul i 
se uscă instantaneu. Ştiu că mâinile începuseră să-i 
tremure şi că muşchii coapselor i se contractau de 
groază. 

Lângă el Scott trebuie să fi înţeles panica ce pusese 
stăpânire pe Tommy, pentru că zise încetişor: 

— Intru eu. Nu poţi cobori acolo. Ştiu asta. Aşteaptă 
aici. 

Dar Tommy îşi scutură capul cu putere. 

— Nu te vor crede, chiar dacă vei reuşi să afli 
adevărul. Dar vor trebui să mă creadă pe mine. 

Din locul în care se afla, lângă intrarea în tunel, 
Fenelli îl aprobă: 

— Aşa e, Scott. Tu eşti cel ameninţat cu plutonul de 
execuţie. Nu ai nimic de pierdut dacă minţi. Dar sunt 
şanse bune ca toţi tipii de aici, cei care nu pleacă în 
noaptea asta, ei bine, se prea poate ca ei să creadă ce 
spune Tommy. Pentru că el e unul de-al lor. Inchis de 
al dracului de multă vreme şi la fel de alb ca şi ei. Imi 
pare rău, ăsta e adevărul. 

Scott păru să se încordeze, braţele îi erau ţepene. 
Apoi dădu din cap aprobator, cu toate că era clar că 
făcuse eforturi mari pentru a accepta. 

Tommy păşi înainte. 

Maiorul Clark i se aşeză în cale. 

— Nu voi permite... începu el. 

— Ba da, îi vei permite, îi zise Scott cu răceală. 

Nu fu nevoie să mai spună altceva. Maiorul îl privi 
pe pilotul negru, apoi se dădu înapoi repede. 

— Acoperă-mi spatele, Lincoln, zise Tommy. Nu voi 


lipsi mult. Sper. 

Nu aşteptă să audă aprobarea aviatorului negru. 
Ştiind că, dacă ar ezita o clipă, n-ar mai fi capabil să 
se forţeze să facă ceea ce acum ştia că trebuie să facă, 
Tommy se apropie de tunel. Existau din loc în loc 
lumânări puse în suporturi cioplite de mână care 
luminau intrarea în groapa îngustă. Legată de cabina 
WC-ului era o bucată de cablu telefonic german, 
groasă de o jumătate de centimetru, probabil furată 
din lada vreunui camion, dar destul de puternică 
pentru a ţine greutatea unui om. Tommy se aşeză pe 
marginea tunelului. Omul de sub el aduse sus o 
găleată plină cu pământ, apoi se strecură înapoi, 
coborând prin pereţii tunelului. Tommy înhăţă cablul 
şi, apărat de amintirea marilor spaime din copilărie şi 
a coşmarurilor, se lăsă încet în hăul rece care aştepta 
sub el. 


XVIII 
Capătul tunelului 

O dată ce atinse fundul galeriei, Tommy crezu că n-o 
să mai poată respira. Fiecare centimetru cu care 
cobora în pământ părea să-l lipsească de aer, aşa 
încât, atunci când ajunse în sfârşit cu vârfurile 
picioarelor pe pământul tare, la şapte metri adâncime, 
respiraţia aproape că i se transformase în gâfâieli 
spasmodice, şuierătoare şi înecăcioase, de parcă 
pieptul îi era prins sub o stâncă uriaşă. 

Erau doi oameni care lucrau în spaţiul îngust, 
aproape o anticameră la capătul adevăratului tunel, 
lată de doi metri şi înaltă de cel mult un metru şi 
jumătate. Feţele le erau luminate de două lumânări 
fixate în cutii goale de conserve. Lumina slabă părea 
să lupte împotriva umbrelor care amenințau să 
cuprindă întregul spaţiu. Amândoi bărbaţii aveau 
frunţile îmbrobodite de transpiraţie, iar obrajii le erau 
brăzdaţi de praf şi de oboseală. Unul din ei era 
îmbrăcat cu un costum nu foarte diferit de cel pe care- 
l purta Fenelli şi era aşezat înapoia unor foale 
improvizate, pompând din greu. Foalele produceau un 
fâşâit slab când se pompa aer în tunel. Tommy 
consideră că acest kriegie trebuie să fie numărul 
douăzeci şi şapte. Celălalt om avea pe el doar lenjeria 
de corp. Era scund, îndesat şi musculos. Sarcina sa 
era să ia fiecare găleată cu pământ scoasă din tunel şi 
să o ridice pentru a o da mai departe. 

Omul în costum vorbi primul. Nu se opri din 
pompatul la foale, dar uluirea i se citi în fiecare 
cuvânt. 

— Hart! lisuse, amice, ce dracu' cauţi aici? 

Tommy îl privi prin lumina pâlpâitoare şi văzu că 
omul care pompa era pilotul de luptă din New York, 


omul care îl ajutase pe terenul de adunare. 

— Răspunsuri, gâfâi Tommy, apoi arată spre tunel. 
Acolo înăuntru. 

— Întri în tunel? întrebă new-yorkezul. 

Tommy aprobă din cap: 

— Trebuie să aflu adevărul. 

Se îneca zdravăn cu fiecare cuvânt rostit. 

— Adevărul e acolo? Despre Trader Vic? 

Tommy dădu din nou din cap. 

Omul continuă să lucreze, dar păru surprins. 

— Eşti sigur? Nu m-am prins. Tunelul şi moartea lui 
Vic? Maiorul Clark n-a zis nimic nimănui dintre cei 
care lucrează la săpat că Vic ar avea ceva de-a face cu 
asta. 

— Toate sunt ascunse, tuşi Tommy. Toate se leagă. 

Făcu un efort incredibil să tragă suficient aer ca să- 
şi depăşească teama că nu va avea suflare pentru a 
vorbi. 

— Trebuie să ajung acolo şi să aflu adevărul. 

— Ei bine, să mă ia dracu’, zise pilotul, scuturându- 
şi capul într-o parte şi în alta. Faţa îi lucea de efortul 
pe care îl făcea pentru a pompa la foale: Să-ţi spun 
ceva, amice. S-ar putea să nu-l găseşti prea dispus să 
vorbească pe acel cineva pe care-l cauţi. Mai ales la 
câţiva metri de libertate. 

— Trebuie să merg, repetă Tommy. Nu mai am de 
ales. 

Fiecare cuvânt pe care-l rostea părea să-i usuce 
pieptul ca o pală de aer supraîncălzit răspândit dintr-o 
minge de foc. 

New-yorkezul continua să muncească din greu, fără 
oprire. Ridică din umeri. 

— Bine, zise el, uite care-i treaba. Sunt douăzeci şi 
şase de tipi răspândiţi de-a lungul tunelului. Un 


kriegie la fiecare trei metri sau cam aşa ceva Fiecare 
găleată e trecută în faţă, umplută, apoi trimisă înapoi. 
Fiecare tip se bagă înainte ca un crab, apoi se 
întoarce, ca un fel de ţestoasă care a luat-o razna şi 
merge de-a-ndărătelea. 

Suntem cam presaţi de timp, aşa că ai face bine să 
te mişti repede şi să obţii odată ce-ţi trebuie. Şi va 
trebui să te strecori pe lângă fiecare tip din tunel. E o 
frânghie care o să te ajute să te tragi de-a lungul 
tunelului. Dar, pentru Dumnezeu, să nu loveşti tava- 
nul! Încearcă să nu-ţi ridici capul deloc. Am folosit 
lemn din pachetele de la Cmcea Roşie ca să fixăm 
tavanul, dar e nesigur ca dracu’, iar dacă-l loveşti cu 
capul, se prea poate să te trezeşti cu el pe cap. Poate 
pe capul tuturor. De asemenea, încearcă să nu te freci 
de pereţi. Nici ei nu sunt mai breji. 

Tommy ascultă totul, apoi îşi întoarse privirea către 
gaura tunelului. Era îngustă şi înspâimântătoare. Nu 
mai mult de şaizeci de centimetri pe nouăzeci. Fiecare 
kriegie care aştepta în tunel avea o singură lumânare 
cu seu, creând o mică insulă de lumină în jurul său. 
Acestea erau singurele surse de iluminat din întregul 
tunel. 

New-yorkezul zâmbi: 

— Hei, Tommy, zise el rânjind, fără să se oprească 
din lucru. Când voi ajunge acasă şi voi face primul 
meu milion, şi voi avea nevoie de un avocat de prima 
mână, cu pantofii lustruiţi, care să aibă grijă de banii 
şi de curul meu, tu o să fii primul pe care-l voi chema. 
Poţi să contezi pe asta. Oricum, sper să găseşti ceea 
ce cauţi, zise el, apoi se aplecă şi, uitându-se în tunel, 
dădu drumul unui avertisment, jumătate şoptit, 
jumătate ţipat: vine un om, faceţi loc! 

— Sper că vei reuşi să ajungi acasă cu bine, reuşi 


Tommy să spună, cu gâtul deja uscat de praf şi de 
frică. 

— Tre’ să-ncerc, zise new-yorkezul. Mai bine decât 
să-mi pierd vremea în nenorocitul ăsta de loc. 

Apoi se aplecă şi îşi reluă pomparea cu o forţă 
înnoită împingând în tunel şuvoi de aer după şuvoi de 
aer. A 

Tommy se chirci, aşezându-se în patru labe. Întârzie 
o clipă căutând frânghia cu degetele şi apucând-o, 
apoi se repezi înainte, pe burtă, târându-se ca un nou- 
născut agil, dar fără spiritul de aventură al unui copil. 
În schimb, tot ce putu deosebi fu o spaimă cavernoasă 
adâncă ce-l bântuia pe dinăuntru şi tot ce ştia era că 
răspunsul de care avea nevoie în acea noapte se afla 
la vreo şaptezeci de metri în faţa lui, la capătul a ceea 
ce orice persoană dotată cu rațiune ar fi putut 
considera, după o simplă privire, ca fiind un mormânt 
lung, întunecat şi foarte îngust. 

Hugh Renaday se târa şi el. 

Mişcându-se încet, suportând durerea, reuşise să 
parcurgă aproape o sută de metri, aşa încât se afla 
aproape de centrul terenului de sport şi crezu că ar fi 
timpul să se întoarcă şi să încerce să ajungă în 
apropierea Barăcii 101, unde ar fi putut să ţâşnească 
şi să sprinteze spre uşa din faţă, unde aşteptau 
cuminţi ultimele umbre ale nopţii. Bineînţeles, îşi dădu 
el seama, sprintul ar fi o încercare grea. Durerea din 
genunchi îl chinuia groaznic, o floare a agoniei ale 
cărei petale vibrând de durere se răspândeau în tot 
piciorul. 

Pentru o clipă canadianul îşi culcă faţa la pământ, 
gustând cu limba praful cenuşiu, amar şi uscat. 
Efortul depus pentru a se târi îl făcuse să transpire şi 
acum, după ce se oprise, i se făcu frig. Işi aminti că 


odată, când era tânăr, rămăsese fără suflu în timpul 
unei partide de hochei şi se întinsese pe gheaţă. 
Simţise atunci frigul pătrunzându-i prin haine, ca 
pentru a-i reaminti cine este cu adevarat mai tare. Işi 
tinu faţa îngropată în pământ, gândindu-se că noaptea 
asta încerca să-i dea cam aceeaşi lecţie. 

În parte se împăcase deja cu ideea că va fi împuşcat 
şi omorât în acea noapte. Poate în câteva minute. 
Poate îi mai rămăsese o oră, poate două. Acest 
neplăcut sentiment de disperare lupta din greu 
împotriva unei sălbatice şi aproape incontrolabile 
nevoi de a trăi. Lupta dintre aceste două instincte 
contrarii era umbrită de tot ceea ce se întâmplase şi 
de nevoia mult mai pură pe care Hugh şi-o însuşise, 
aceea de a nu face nimic pentru a pune în pericol 
vieţile prietenilor săi, indiferent de ceea ce i s-ar fi 
întâmplat lui. După cum gândea el, a nu pune în 
pericol vieţile lor însemna şi a nu pune în pericol 
evadarea care avea loc în acea noapte. 

O linişte totală îl înconjura şi îşi ascultă respiraţia 
zgomotoasă. Pentru o clipă vorbi cu genunchiul său, 
dojenindu-l: 

— Cum ai putut să-mi faci asta? N-a fost o lovitură 
prea puternică. [i-am cerut să faci lucruri mult mai 
grele, suciri şi rotiri, alunecări pe gheaţă, şi nu te-ai 
mai plâns. Şi, cu siguranţă, nu m-ai trădat până acum. 
De ce tocmai în nenorocita asta de noapte? 

Genunchiul nu îi răspunse direct, ci continuă să 
pulseze, instalat în durerea confortabilă pe care o livra 
constant. Se întrebă ce păţise. Ruptură de ligamente? 
Dislocare? Apoi, tot cu faţa în pământ, ridică din 
umeri, ca pentru a spune că nu mai are nicio 
importanţă. 

Își ridică ochii încet, inspectând zona din jur. Nu se 


vedeau nicăieri gărzile din foişoare şi nici 
Hundfuhrer-ii  plimbându-şi câinii de-a lungul 
gardului, dar, îşi zise el, asta nu înseamnă că nu sunt 
la posturile lor. Nu însemna decât că nu-i putea vedea. 
Şi totuşi, era încurajator. Dacă el nu-i putea vedea pe 
ei, atunci poate că nici ei nu-l puteau vedea pe el. 

Cu grijă, încă îmbrâtişând pământul, Hugh Renaday 
se întoarse uşor, furișându-se din nou înainte, de data 
asta îndreptându-se în diagonală spre Baraca 101. Işi 
făcu un plan care îl învioră: să se mai târască încă 
cincizeci de metri, apoi să aştepte. Să aştepte cel 
puţin o oră sau două, să vină cea mai întunecată parte 
a nopţii, apoi să încerce să ajungă în baracă. Asta le-ar 
da lui Tommy şi lui Scott destul timp pentru a face 
ceea ce îşi propuseseră. Şi, speră el, le va da şi 
celorlalţi timp să evadeze. 

Hugh oftă din tot sufletul şi se împinse hotărât 
înainte. I se părea că erau multe lucruri care trebuiau 
împlinite în acea noapte, dar nu îşi dădea seama deloc 
care era cel mai important Ştia numai că se târa de-a 
lungul unei lame de cutit. Işi aminti ceva ciudat, 
aproape caraghios. Avea oră de ştiinţele naturii în 
liceu, şi profesorul explicase superior unei găşti de 
elevi neîncrezători că un melc se poate deplasa peste 
muchia unui cuţit foarte ascuţit fără a se reteza în 
două. Își susţinuse această afirmaţie aducând un melc 
maroniu, bălos, şi o lamă strălucitoare. 

Elevii se aliniaseră şi priviseră uluiţi cum vietatea 
făcuse exact aşa cum li se spusese. Se gândi că în 
noaptea asta trebuie să fie la fel ca melcul. Sau cel 
puţin aşa credea. 

La treizeci de metri în dreapta sa se ţesea baricada 
de sârmă ghimpată. Se menţinu cât mai lipit de 
pământ cu putinţă, ştiind că trebuie să-şi măsoare 


avansarea în centimetri, poate chiar în milimetri. Își 
spuse: „Lasă noaptea să lucreze în avantajul tău”. 

În acel moment auzi totuşi un lătrat izolat, strident, 
chiar dinapoia gardului de sârmă, urmat de un mârâit 
neplăcut. Îngheţă, adâncindu-se cât putu de tare în 
îmbrăţişarea prafului rece. 

Se auzi un zăngănit metalic atunci când 
Hundfuhrer-ul smuci lanţul câinelui. Îl auzi pe soldat 
vorbind cu câinele său, strigându-l pe nume. 

— Prinz! Was ist das? Bei Fuss! Heel!” 

Mârâitul câinelui se preschimbă într-un zgomot 
gutural, cu colții dezveliţi, în timp ce se smucea 
înainte. Hugh se scutură, abia având timp să i se facă 
teamă. 

Fiecare Hundfuhrer avea în dotare o mică lanternă 
cu baterii. Canadianul auzi un clic, apoi văzu un con 
slab de lumină măturând înainte şi înapoi, la vreo 
câţiva metri distanţă. Incercă să se înfunde şi mai 
adânc, înlemnit în aceeaşi poziţie. Câinele lătră din 
nou, iar Hugh văzu marginea razei de lumină a 
lanternei cazându-i peste degetele mâinilor, pe care le 
ţinea întinse înainte. Nu îndrăzni să le mişte. 

Apoi auzi o voce ţipând în întuneric: 

-Halt! halt ”* 

Câinele începu din nou să latre, disperat, spărgând 
liniştea nopţii, în timp ce se smucea să fugă. Il auzi pe 
Hundfuhrer armându-şi puşca şi, în aceeaşi secundă, 
un reflector din cel mai apropiat turn se aprinse, 
scoțând un zgomot înfundat, de contact electric. 
Despică întunericul cu strălucirea sa bruscă. 

Se ridică repede în picioare, cu picioarele pulsându-i 


3 Prinz (Prinţ)! Ce-i acolo? La picior! Aici! (în germană în 
original) (n.tr.). 
2 Stai! (în germană în original) (n.tr.). 


în semn de protest, ridicându-şi mâinile sus, deasupra 
capului. Hugh striga disperat: 

— Nicht schiessen! Nicht schiessen!” stând 
singur în lumina reflectorului. Respiră adânc şi-şi şopti 
pentru sine: nu trageţi... 

Apoi închise ochii şi se gândi la modul cum, acasă, 
în primele zile ale verii zorii păreau întotdeauna să se 
reverse de-a lungul pământului canadian saturându-l 
de un limpede roşu aprins, ca şi cum ar fi fost 
copleşiţi, încântați şi nu mai puţin voioşi de bucuria 
unei noi zile. Pentru o singură fracțiune de secundă 
simţi o tristeţe deplină şi inexplicabilă, gândindu-se că 
nu va mai fi niciodată treaz pentru a vedea acele 
momente. Apoi acest gând fu înlocuit de altele şi reuşi 
să le dorească mult noroc lui Tommy şi lui Scott Hugh. 
Îşi strânse ochii cu putere în faţa ultimei sale secunde, 
care stătea să sosească, şi îşi auzi propria voce, bizar 
distantă şi curios lipsită de teamă, încercând încă o 
dată: 

— Nicht schiessen! strigă el. 

Își dori, în acel moment, să fi găsit un loc mai 
important, mai glorios şi mai puţin singuratic pentru a 
muri. Apoi tăcu, rămase cu mâinile ridicate în aer şi 
aşteptă pur şi simplu să fie ucis, cu o răbdare 
surprinzătoare. 

În spaima totală care îl copleşise la şapte metri sub 
pământ, Tommy nu mai putea spune dacă era groaznic 
de cald sau era un frig care îngheaţă oasele. Tremura 
la fiecare centimetru înaintat, iar sudoarea sărată îi 
îngreuna pleoapele. Fiecare jumătate de metru 
parcursă părea să-l coste ultimele puteri, şi aşa 
slăbite, să-l lipsească de ultima răsuflare pe care o mai 
putea trage, şuierând, din aerul tunelului care-l 


35 Nu trageţi! (în germana în original) (n.tr.). 


ameninţa cu moartea. Nu o dată auzise un pârâit 
sinistru al lemnului subţire care asigura pereţii şi 
tavanul şi nu o data bucăţi de pământ prăfos îi 
căzuseră în cap şi pe gât. Întunericul care-l înconjura 
era brăzdat doar de lumânările ţinute de cei pe lângă 
care trecea. Prizonierii din tunel erau uluiţi de apariţia 
sa, dar se dădeau totuşi deoparte pe cât puteau, 
împingându-se periculos în pereţii tunelului şi 
oferindu-i centimetri preţioşi de spaţiu liber pentru a 
se strecura. Fiecare om pe lângă care trecea îşi ţinea 
răsuflarea când ajungea în dreptul lui, ştiind că şi o 
singură gură de aer luată în plus ar putea prăbuşi 
tavanul peste toţi. Se auziră câteva înjurături, dar 
nicio împotrivire. Întregul tunel era plin de teamă, de 
îngrijorare şi de pericol, iar pentru oamenii ce 
aşteptau în întuneric trecerea lui Tommy către partea 
din faţă era doar o altă teamă legată de ceea ce ei 
visau că este drumul spre libertate. 

li recunoscu pe vreo câţiva dintre ei - doi chiar din 
baraca sa, care mormăiră şi ei în semn de 
recunoaştere la trecerea sa şi unul care odată 
împrumutase una dintre cărţile sale de Drept, disperat 
să aibă ceva cu care să umple monotonia unei lungi 
săptămâni de iarnă. Era şi un om cu care avusese 
odată o conversaţie caraghioasă în curte, oferindu-şi 
ţigări şi surogat de cafea, un zâmbăreţ scrobit de la 
Princeton, care insultase Harvard-ul în modul cel mai 
sălbatic şi mai ridicol, dar care fusese de părere, fără 
nicio ezitare, că fiecare tip de la Yale era probabil nu 
numai un chiulangiu şi un laş, ci şi dornic de a lupta 
pentru germani sau pentru japonezi. Tipul de la 
Princeton se împinsese în perete şi se înecase când o 
bucată de pământ din tavan căzuse pe capetele 
amândurora. Apoi îl încurajase pe Tommy cu un: „la 


ceea ce-ţi trebuie, Tommy”. Asta îi dăduse forţe să 
înainteze încă doi metri, oprindu-se numai ca să ia 
găleata de la cel din faţă şi să o dea înapoi, tipului de 
la Princeton. 

Muşchii braţelor şi ai picioarelor îi zvâcneau de 
oboseală. Gâtul şi spatele şi le simţea de parcă ar fi 
fost bucăţi incandescente de fier bătute cu ciocanul de 
un fierar. Pentru un moment îşi lăsă capul în jos, 
ascultând sunetul scârţâitor al întăriturilor de lemn şi 
se gândi că nimic pe lume nu era mai epuizant decât 
frica. Nicio cursă. Nicio luptă. Nicio bătălie. Frica 
întotdeauna alerga mai repede, lovea mai puternic şi 
lupta mai mult timp. Se trase înainte, luptându-se să 
treacă pe lângă fiecare dintre cei desemnaţi pentru 
evadare. Nu mai era în stare să spună dacă se târăşte 
de minute sau de ore. Se gândi că nu va mai ieşi 
niciodată din tunel, apoi îşi imagină că era ca un vis 
deosebit de înspăimântător din care nu îi mai era dat 
să se trezească. 

Se împinse înainte, chinuindu-se să inspire. 

Tommy numărase oamenii din tunel şi ştia că tocmai 
se strecoară pe lângă Numărul Trei, un ins ce părea 
funcţionar, purtând ochelari cu rame din sârmă 
murdari de noroi. Tommy presupuse că era 
falsificatorul-şef de documente al lagărului. Omul se 
răsuci într-o parte, mormăind fără să scoată un cuvânt 
când Tommy trecu pe lângă el. Pentru prima oară, 
Tommy putu auzi zgomote venind de deasupra. 
Presupuse că erau doi oameni care săpau într-un 
spaţiu nu foarte diferit de anticamera în care îl găsise 
pe pilotul din New York. Diferenţa putea fi aceea că ei 
nu aveau prea multe scândurele cu care să asigure 
terenul. În schimb, probabil că scurmau pământul de 
deasupra capetelor lor, punându-l în găleţile goale, pe 


care le trimiteau înapoi. Nu era nevoie de o ieşire 
sofisticată, ascunsă, cum era intrarea care fusese atât 
de ingenios mascată în closetul din Baraca 107. 
Ieşirea va fi cea mai mică gaură posibilă prin care un 
kriegie ar reuşi să se strecoare. 

Tommy se aruncă în direcţia zgomotelor. Trebuie să 
fi fost două lumânări în acel spaţiu, pentru că nu reuşi 
să distingă decât o siluetă nedefinită, slab conturată. 
Ţâşni înainte, fără să aibă încă vreun plan înaintea 
confruntării, gândindu-se numai că tot ce voia să ştie 
se afla chiar la marginea razei sale de acţiune. 

Ştia numai că vrea să ajungă până la capăt. La 
capătul tunelului. La capătul cazului. La capătul 
tuturor celor întâmplate. Simţi cum panica îl cuprinde, 
amestecându-se necontrolat cu confuzia şi cu dorinţa. 
Impulsionat de gemenele capricioase care erau frica şi 
furia, se târi pe ultimii centimetri, dând năvală în anti- 
camera ieşirii spre libertate. 

Deasupra sa tunelul se ridica brusc spre suprafaţă. 

O scară improvizată, construită din stinghii de lemn, 
era sprijinită de una dintre marginile galeriei. Aproape 
de capătul de sus al scării, un om ciopârţea ultimele 
bucăţi de pământ. La jumătatea distanţei, un al doilea 
prindea pământul dislocat de târnăcop, adunându-l în 
una dintre omniprezentele găleți. Amândoi erau 
aproape dezbrăcaţi, iar corpurile lor străluceau în 
lumina lumânărilor, pline de sudoare şi de dâre de 
noroi care îi făceau să pară preistorici şi 
înspăimântători. Aruncate într-o parte a anticamerei 
se aflau două valize mici şi o grămadă de haine, pe 
care urmau să le îmbrace de îndată ce vor fi ieşit la 
aer. Echipamentul lor pentru evadare. 

Deasupra lui cei doi se opriră, privind surprinşi în 
jos. 


Tommy nu putu distinge faţa Numărului Unu, omul 
cu târnăcopul. Dar ochii săi dădură de Numărul Doi. 

— Hart! şopti omul. 

Tommy se ridică pe jumătate în spaţiul îngust, 
aşezându-se în genunchi, ca un om intrat în biserică 
să se roage şi ridicând ochii în căutarea siluetei de pe 
cruce. Tommy se chinui să vadă prin lumina 
pâlpâitoare şi, după o clipă lungă de tăcere, îl 
recunoscu pe Numărul Doi. 

— Tu l-ai ucis, nu-i aşa, Murphy? îl întrebă Tommy 
deodată. A fost prietenul şi colegul tău de cameră şi l- 
ai ucis, nu-i aşa? 

La început locotenentul din Springfield nu răspunse. 
Faţa sa afişa o privire speriată, de uluială şi surpriză, 
care apoi se transformară, când îl recunoscu, în furie. 
Dar tot ce spuse fu un: 

— Nu, nu eu. Nu l-am ucis eu. 

Apoi ezită, preţ de o jumătate de secundă, atât cât 
era suficient ca Tommy să rămână blocat de 
nedumerire, după care se aruncă jos, lângă Tommy, 
rânjind sălbatic, cu mâinile sale murdare şi puternice 
înfigându-se fără putinţă de împotrivire în gâtul lui 
Tommy. 

La capătul celălalt al tunelului, în Baraca 107, 
maiorul Clark aruncă o privire spre ceasul său de 
mână, îşi scutură capul şi se întoarse către Lincoln 
Scott. 

— Acum suntem în urmă, zise el cu amărăciune. 
Fiecare minut e important, locotenente. În câteva 
minute întreaga evadare va fi în pericol. 

Scott stătea lângă intrarea în tunel, cu picioarele 
aproape de o parte şi de alta a tunelului, ca un poliţist 
care păzeşte o uşă. li aruncă o privire rece maiorului. 

— Nu te înţeleg, domnule maior, zise el. Ai permite 


ucigaşilor lui Vic să scape şi germanilor să mă împuşte 
pe mine. Ce fel de om eşti? 

Clark îl privi pe aviatorul negru cu răceală şi cu 
nemulţumire. 

— Tu eşti ucigaşul, Scott, zise el. Dovezile au fost 
toate limpezi şi fără echivoc. Asta n-are nimic de-a 
face cu evadarea din noaptea asta. 

— Minţi, îi răspunse Scott. 

Clark îşi scutură capul, răspunzând cu o voce joasă, 
terifiantă, cu un uşor zâmbet înspăimântător. 

— Mint eu acum? Nu, aici te înşeli. Nu ştiu nimic de 
nicio conspirație care să pună la cale o înscenare 
pentru ca tu să fii considerat ucigaşul. Nu ştiu nimic 
despre participarea oricui altcuiva la crimă. Nu ştiu 
nimic care ar putea să susţină povestea ta ridicolă. 
Ştiu numai că un ofiţer a fost ucis, un ofiţer pe care îl 
urai, şi nu ai făcut niciun secret din asta. Ştiu doar că 
acest ofiţer a furnizat înainte un ajutor important 
lucrărilor de evadare prin tunel. Cu inteligenţa sa, a 
făcut rost de nişte documente care să îi ajute pe 
falsificatori, de mărci germane şi alte lucruri 
importante. Şi mai ştiu că autorităţile germane au fost 
foarte interesate de acest omor. Mult mai interesate 
decât aveau dreptul să fie. Şi din cauza acestui 
interes, cea mai bună şansă a noastră de a scoate 
nişte oameni de aici a fost serios ameninţată, pentru 
că, dacă s-ar fi hotărât să caute ucigaşul şi dovezile 
acuzatoare, ar fi trebuit să întoarcă tot lagărul cu 
fundul în sus, ceea ce probabil ar fi dat de gol aceasta 
tentativa de evadare. Aşa că singurul lucru în legătura 
cu care ai dreptate, locotenente, este că, în calitate de 
însărcinat cu securitatea evadării, am fost pe deplin 
încântat că te-ai prezentat plin de sânge şi de 
vinovăţie la momentul potrivit. Şi am fost încântat şi 


pentru că micul tău proces, mica ta condamnare şi 
mica ta execuţie, care sunt sigur că o să vină curând, 
s-au dovedit nişte ocazii minunate pentru a le distrage 
atenţia nemților. 

— Nu ştii nimic despre cei care sunt la capătul 
tunelului? îl întrebă Scott, nevenindu-i să creadă cele 
auzite. 

Maiorul Clark îşi scutură capul: 

— Nu numai că nu ştiu, dar nici nu vreau să ştiu. 
Vinovăţia ta evidentă ne-a fost de mare ajutor. 

— Ai împuşca un om nevinovat doar ca să-ţi aperi 
tunelul? 

Maiorul rânji din nou: 

— Bineînţeles. Şi aşa ai fi făcut şi tu dacă ai fi fost în 
locul meu. Aşa ar fi făcut orice ofiţer însărcinat cu 
asta. În timp de război întotdeauna există oameni 
sacrificați, Scott. Aşa că tu vei muri, iar noi vom 
obţine un bine mai mare. Ce ţi se pare de neînțeles? 

Scott nu răspunse. Se întreba, în acea clipă, de ce 
nu era plin de revoltă, de furie. In schimb, privi către 
maior şi nu simţi altceva decât dispreţ, căci înţelegea 
ceva din adevărul rece al celor spuse de acesta. Un 
adevăr diabolic şi cumplit, dar nu mai puţin un adevar 
al războiului. Îi displăcea, dar, ciudat, îl şi accepta. 

Scott privi din nou spre galeria tunelului. 

Fenelli vorbi: 

— Frate, mă-ntreb de ce i-o lua atâta? 

Doctorul aspirant statea agaţat la intrarea tunelului, 
chinuindu-se să audă şi altceva decât vâjâitul foalelor 
improvizate. 

Aviatorul negru înghiţi cu noduri. Gâtul îi era uscat. 
În clipa aceea îşi dădu seama că permisese unui om 
înspăimântat, singurul om care îl ajutase cu adevărat, 
să se lupte singur în întuneric, doar pentru că el era 


atât de dornic să trăiască. Se gândi că toate cuvintele 
sale  mândre despre acceptarea morţii şi a 
sacrificiului, despre luptă şi despre demnitate, se 
dovediseră deodată spulberate de simplul fapt că îl 
lăsase pe Tommy să se târască prin tunel pentru a 
găsi adevărul care să-l elibereze. Tommy nu ţinuse 
niciun discurs măreț şi curajos, ci îşi înfruntase fără să 
crâcnească propriile spaime, sacrificându-se. Prea 
periculos. Prea nesigur, gândi Scott deodată. Era o 
aventură, îşi dădu Scott seama deodată, pe care n-ar fi 
trebuit niciodată să-i permită lui Tommy să o 
întreprindă. 

Dar nu ştia ce altceva ar putea face, în afară de a sta 
de veghe şi a aştepta. Şi a spera. 

Îl privi din nou pe maiorul Clark. Apoi îi vorbi 
ofițerului  scrobit şi îngâmfat cu o ură rece, 
nestăpânită: 

— Tommy Hart nu merită să moară, domnule maior. 
Şi, dacă nu se întoarce din tunelul ăsta, ei bine, o să te 
fac responsabil direct şi crede-mă: nu va fi nicio 
blestemată de urmă de îndoială cu privire la 
următoarea acuzaţie de omor care mi se va aduce. 

Clark făcu un pas mic înapoi, de parcă ar fi fost 
pălmuit. Faţa îi era marcată de un amestec nestăpânit 
de frică şi de furie. Niciuna dintre ele nu era ascunsă 
prea bine. Îl privi pe Fenelli şi îngăimă câteva cuvinte: 

— Ai auzit ameninţarea asta, nu-i aşa, locotenente? 

Fenelli rânji: 

— N-am auzit nicio ameninţare, domnule maior. Ce- 
am auzit eu era o promisiune. Sau poate doar o 
propoziţie adevărată. Cam aşa cum ai zice că soarele o 
să răsare mâine. Fii sigur de asta. Şi nu cred că ai 
vreun motiv să crezi că propoziţiile sunt diferite. Şi ştii 
ce-mi mai trece prin cap chiar acum? Cred că ar fi un 


lucru bun pentru tine şi pentru viitorul tău apropiat ca 
Tommy să se întoarcă aici teafăr şi nevătămat, şi asta 
al dracului de repede. 

Maiorul Clark nu răspunse. Neliniştit, privea şi el în 
gol către intrarea în tunel, care se căsca tăcut în faţa 
lor. După un timp zise tuturor şi nimănui: 

— Nu mai avem timp. 

Spre mirarea lui, Hundfuhrer-ul nu îl împuşcă 
imediat. Nici gărzile din foişor, care îi luară pieptul în 
cătarea mitralierelor de calibrul 30 pe care le aveau în 
dotare. 

Hugh Renaday rămase nemişcat, cu mâinile ridicate 
în sus, aproape suspendate într-un singur con de 
lumină. Era orbit de lumina reflectoarelor şi clipi des, 
încercând să străbată cu privirea dincolo de raza 
strălucitoare, în noapte şi la soldaţii germani pe care-i 
putea auzi strigându-se unul pe celalalt. Își permise să 
încerce un mic sentiment de uşurare: nu se auzea 
alarma generală. Şi, până acum, nu fusese împuşcat, 
ceea ce, de asemenea, ar fi declanşat alarma în tot 
lagărul. 

În spatele său auzi scârţâitul porţii principale a 
lagărului în timp ce se deschidea, urmat de zgomotul 
a două perechi de paşi străbătând terenul de adunare 
spre locul în care stătea el. În câteva secunde doi 
soldaţi cu caschete şi cu puştile ridicate apărură în 
conul de lumină, ca actorii care-şi încep rolurile într-o 
piesă care se joacă pe scenă. 

— Raus! Raus! răcni unul dintre soldaţi. Urmează! 
Schnell! 

Al doilea soldat îl îmbrânci, apoi păşi înapoi, 
proptindu-şi ţeava puştii în spatele său. 

— Am ieşit numai să iau o gură din aerul minunatei 
primăveri germane, zise Hugh. Băieți, nu-mi dau 


seama, care credeţi că e problema... 

Soldaţii nu răspunseră, dar unul din ei îi vâri ţeava 
armei ceva mai adânc între coaste. Hugh şchiopătă 
înainte, simțind din nou durerea din genunchi 
înfigându-şi adânc suliţele, aducându-l în pragul 
agoniei. Își muşcă puternic buzele şi încercă sa-şi 
ascundă şchiopătatul pe cât de bine putea, aruncând 
înainte piciorul vatamat. 

— Nu zău, zise el deodată, nu pricep ce-i cu 
tămbălăul ăsta... 

— Raus, îi răspunse încruntat unul din nemti, 
împingându-l înainte. 

Hugh îşi încleştă dinţii şi, trăgându-şi piciorul, 
continuă să meargă. In spatele lui reflectorul se stinse 
cu o bufnitură, iar ochilor canadianului le trebuiră 
câteva secunde pentru a se reobişnui cu întunericul. 
Fiecare dintre aceste secunde fu încheiată cu un alt 
brânci din partea paznicului. Pentru o clipă se întrebă 
dacă nemţii au de gând să-l împuşte în alt loc, undeva 
unde corpul său nu va fi văzut de ceilalţi prizonieri. 
Consideră că este foarte probabil, dat fiind momentul 
delicat al procesului şi tensiunea crescândă din lagar. 
Dar durerea care gonea prin piciorul său îl împiedică 
să facă alte speculaţii. „Ce-o fi să se întâmple o să se 
întâmple”, îşi spuse el, cu toate că simţi o uşurare 
când îşi dădu seama că cei doi paznici se îndreaptă 
spre comenduirea lagărului. Nu vedea decât un singur 
licăr de lumină în clădirea joasă şi întinsă, care parcă-i 
ura bun venit. 

Ajunseră la scările de la intrare şi unul din soldaţi îl 
îmbrânci din nou pe Hugh, de data asta mai tare, iar 
Hugh se împiedică, gata să cadă. 

— Potoleşte-ţi entuziasmul, nenorocitule, mormăi el 
recăpătându-şi echilibrul. 


Germanul făcu un semn şi Hugh urcă scările pe cât 
de repede îi permitea piciorul. 

Uşa din faţa i se deschise înainte şi, în lumina slabă 
venind din interior, Hugh distinse inconfundabila 
silueta a lui Fritz Unu ţinând uşa. Copoiul păru 
surprins când îl recunoscu pe canadian. 

— Domnule Renaday, şopti Fritz. Ce faci? Ai fost 
prea norocos, n-ai fost împuşcat! copoiul îşi păstră 
tonul jos al vocii, ferindu-se. 

— Mulţumesc, Fritz, răspunse Hugh repede, dar cu 
jumătate de zâmbet, în timp ce păşea în clădirea 
comenduirii. Sper al dracului de mult să rămân aşa. 
Neîmpuşcat, adică. 

— Asta s-ar putea dovedi dificil, îi răspunse Fritz 
Unu. 

În aceeaşi secundă, Hugh văzu un Hauptmann 
Heinrich Visser dezlănţuit şi evident periculos de 
furios, aşezat la un birou, pregătindu-şi una dintre 
veşnicele sale ţigări maronii. 

Tommy pară primul asalt cu antebraţul, plesnindu-l 
pe Murphy peste faţă. Locotenentul din Springfield 
mugi şi îl împinse pe Tommy sălbatic înapoi, către 
peretele de pământ al anticamerei. Tommy simţi 
bucăţi de pământ nisipos rostogolindu-se prin gulerul 
cămăşii sale, în timp ce degetele lui Murphy încercau 
să-l înşface. Reuşi să ridice mâna stângă până la gâtul 
atacatorului său, forțându-l pe acesta să-şi dea capul 
pe spate, apoi îl împinse cu putere în peretele opus. 

Murphy răspunse eliberindu-şi mâna stângă şi 
trimițând o lovitură în obrazul lui Tommy. li zdreli 
pielea, iar sângele începu imediat să se scurgă, 
amestecându-se cu pământ şi sudoare. Cei doi oameni 
se răsuciră încleştaţi în spaţiul îngust al tunelului, 
lovind şi împingând, încercând sa-şi creeze un mic 


avantaj, luptând într-un ring care nu oferea nimic 
pentru niciunul din ei. 

Tommy era vag conştient de prezenţa celui de-al 
treilea om, caţărat pe scară, Numărul Unu pe lista 
evadaţilor, care ţinea încă un târnăcop în mâini. 
Murphy îl împinse înapoi pe Tommy icnind, iar Tommy 
reuşi să-i plaseze un upercut scurt în falcă, destul de 
puternic ca să-l dea înapoi pentru moment. Era o luptă 
fară spaţiu, ca şi cum un câine şi o pisică ar fi fost 
aruncaţi într-un sac de pânză şi s-ar fi sfâşiat unul pe 
altul în acel loc imposibil, fără ca vreunul să fie în 
stare să folosească vreun avantaj sau vreo viclenie cu 
care natura îi înzestrase. Tommy şi Murphy ricoşau 
înainte şi înapoi izbindu-se de pereţi, muşchi contra 
muşchi, lovind, zgăriind, aruncând pumni sălbătici, 
gheruind şi pocnind, încercând să găsească un mijloc 
de a capăta controlul asupra situaţiei. Umbrele şi 
întunericul se încolăceau în jurul lor ca şerpii. 

Un cot îl pocni în frunte şi aproape că îl năuci. 
Ameţit de furie şi complet turbat, Tommy începu să 
lovească, pocnindu-l zdravăn pe Murphy în fluierul 
piciorului. Apoi, aproape în acelaşi timp, îşi ridică 
genunchiul şi şi-l repezi în burta lui Murphy. 
Locotenentul din Springfield icni prelung şi căzu pe 
spate, îndoit de mijloc. Chiar în acea clipă, Tommy 
zări cu coada ochiului cum ceva se mişcă în direcţia sa 
şi se lăsă în jos, chiar când vârful târnăcopului vâjâia 
în aer deasupra lui. Dar forţa loviturii îngropă fierul 
adânc în pământ, iar Tommy reuşi să se răsucească şi 
să se ridice lovind cu mâna dreapta. Simţi pumnul 
izbindu-i-se de faţa celuilalt. Se auziră un pârâit şi o 
pocnitură, când se rupse o treaptă a scării. Tommy îşi 
dădu seama că, încercând acea lovitură mortală cu 
târnăcopul, omul riscase totul. Dintr-o mişcare apucă 


mânerul scurt, îl răsuci şi i-l smulse din mână 
atacatorului, dezechilibrându-l şi făcându-l să se 
răstoarne cu faţa în peretele de pământ. 

Tommy se trase înapoi, lipindu-se de peretele opus, 
agitând unealta în faţa sa, răsuflând greu. Ridică 
unealta deasupra umărului, pregătindu-se s-o lanseze 
către spatele celui de-al treilea om. Murphy încercă să 
se repeadă să-l ţină, apoi se opri şi strigă tare: 

— Nu! 

Lumina slabă a lumânărilor arunca alternativ umbre 
şi dâre de lumină pe faţa sa înspăimântată. 

Tommy ezită, căutând să-şi recapete stăpânirea de 
sine. Ridică unealta a doua oară, în timp ce al treilea 
om începuse să se răsucească, ridicându-şi antebraţul 
pentru a încerca să devieze lovitura care îl ameninţa. 

— Nu mişcaţi! şuieră Tommy. La dracu’, nu mişcă 
nimeni! 

Ţinea unealta pregătită. 

Murphy păru încordat, gata să ţâşnească, dar 
renunţă. 

— Ucigaşule! începu Tommy să strige, dar, înainte 
de a reuşi să mai spună un cuvânt, cel de-al treilea om 
vorbi liniştiţ, cu o voce joasă, în ciuda luptei pe viaţă şi 
pe moarte pe care tocmai o purtaseră. 

— Hart, niciun cuvânt! N 

Tommy se întoarse pe jumătate spre voce. Intr-o 
fracțiune de secundă recunoscu acordurile melodioase 
ale accentului din Sud şi îşi aminti unde le mai auzise. 

Dirijorul orchestrei de jaz a prizonierilor din Stalag 
Luft 13 îl privea fix pe Tommy. Zâmbi maliţios, 
aproape amuzat: 

— Eşti un tip tare tenace, Hart, zise liderul 
formaţiei. Ca un blestemat de buldog yankeu turbat, 
trebuie să recunosc. Dar te înşeli în privinţa unui 


lucru. Nu Murphy l-a ucis pe prietenul nostru comun, 
Vic. Eu l-am ucis. 

— Tu! şopti Tommy. 

Omul rânji: 

— Aşa este. Eu l-am ucis. Şi cam aşa cum v-aţi 
închipuit tu şi cu nenorocitul ăla de nemţălău, Visser. 
Ca să vezi! Ucizi un om în demodatul stil din New 
Orleans - şi aici dirijorul imită o lovitură cu cuțitul în 
gât - şi un haidamac neamt marca Gestapo îşi dă 
seama. La dracu’! Şi mai ştii ce, Hart? Aş face-o din 
nou mâine, dac-ar trebui. Aşadar, acum ştii. Te mai 
lupţi cu noi? 

Tommy agita unealta. Nu ştiu ce să răspundă. 

Liderul formaţiei continua să zâmbească. 

— Avem o mică problemă aici, Tommy, zise el, 
păstrându-şi vocea joasă. Am nevoie de unealta aia. 
Suntem la o lovitură, poate două, de străpungere. Şi 
suntem un picuţ cam strânşi cu timpul. Trebe să ne 
cărăm dacă vrem să mai avem vreo şansă. Sunt trei 
trenuri care se îndreaptă spre Elveţia în dimineaţa 
asta. Oamenii care îl prind pe primul se pare că au cea 
mai bună şansă de a ajunge suficient de aproape de 
graniță ca să-şi găsească scăparea. Aşa că îmi trebuie 
târnăcopul, şi îmi trebuie acum. Imi pare rău, am 
încercat să te ucid cu el. Te-ai ferit la momentul 
potrivit. Dar la dracu', acum trebe să ni-l dai. 

Dirijorul întinse mâna. Tommy nu se clinti: 

— Adevărul întâi, zise el. 

— Trebe să vorbeşti mai încet, Hart, zise cântăreţul 
de jaz. Dacă sunt haidamaci prin preajmă, ne-ar putea 
auzi. Chiar şi dacă suntem aici, jos. Vocile se aud. 
Bineînţeles, probabil că li s-ar părea că cineva 
şopteşte din mormânt, dar asta nu e prea departe de 
adevăr, nu-i aşa? 


— Vreau să ştiu, răspunse Tommy. 

Dirijorul zâmbi din nou. Îi făcu un semn lui Murphy, 
care începu să-şi scuture pământul de pe trup. 

— Imbracă-te, zise el. Curând o s-o luăm din loc. 

— De ce? întrebă încet Tommy. 

— De ce? Vrei să spui, de ce încercam să ieşim? 

Tommy îşi scutură capul: 

— Nu. De ce... Vic? 

Muzicantul ridică din umeri: 

— Din două motive, Tommy. Care sunt şi cele mai 
bune dintre motive, de te gândeşti bine. Unu, Trader 
Vic vindea informaţii nenorociţilor de nemți. Uneori, 
când avea nevoie de ceva deosebit, cum ar fi un radio 
sau un aparat de fotografiat, ceva, doar şoptea un 
număr vreunui copoi. De obicei lui Fritz Unu, ştii asta. 
Numărul unei barăci sub care tocmai începea să se 
sape un tunel. Peste câteva zile, nemţălăii îşi făceau 
apariţia. Pe urmă, arăta ca şi cum ar fi fost o 
percheziţie de rutină. Şi era înhăţat, începeam să 
săpăm în altă parte. Aceeaşi chestie, din nou. Cred că 
Vic nu-şi dădea seama cât rău face, înţelegi? Credea 
că nemţii se vor rezuma doar la a dărâma tunelul şi 
poate la a trimite pe vreunul în arest o săptămână sau 
două. Cel mai probabil, îşi închipuia Vic, nimeni nu va 
păţi nimic, toţi îşi vor vedea mai departe de treburi. 
Mai ales el. Singurul lucru care nu s-ar fi întâmplat ar 
fi fost că nimeni nu scăpa. Ceea ce putea fi un lucru 
bun, după cum aveam să vedem. Oricum, aproape i-a 
omorât pe bătrânul MacNamara şi pe Clark. Au 
început să sape tuneluri mai adânci. Tuneluri mai 
lungi. Tuneluri mai zdravene. Cei doi îşi închipuiau că, 
dacă nu reuşesc să-l scoată de aici cel puţin pe unul 
dintre noi, ar fi nişte comandanţi rataţi. N-ar mai fi 
fost niciodată în stare să dea ochii cu amicii de la 


West Point după război. Ei, Tommy, pricepi tu. lar ei 
nu ştiau prea bine ce făcea Vic. Nimeni nu ştia, pentru 
că Vic îşi ţinea afacerile bine camuflate. Credea că le-a 
aranjat pe toate. li stârnea pe unii împotriva celorlalţi. 
Nu era ăsta stilul lui Vic? Oricum, îşi închipuia că are 
totul sub control. Şi aşa şi era. Mare meseriaş Vic 
ăsta! Până când tipii ăia doi au murit în tunel... 
Dirijorul se opri, respiră adânc aerul rarefiat şi greu 
care-i înconjura, apoi continuă: Cei doi erau prietenii 
mei. Puştiul ăla era cel mai dulce clarinet pe care l-am 
auzit vreodată. Acasă, în New Orleans, unii şi-ar vinde 
sufletele doar ca să poată fi în stare să cânte o notă 
măcar pe jumătate pe cât de bine o făcea el. Şi nu 
trebuia să fie acolo jos. Nu noaptea, înţelegi? Vic nu-şi 
închipuise că cineva ar săpa atât de târziu. Dar 
MacNamara şi Clark ordonaseră să se sape non-stop. 
Două tuneluri. Ala şi ăsta. Numai că ăla s-a prăbuşit, 
cu prietenii mei înăuntru, când nenorociţii de nemţălăi 
au trecut cu unul din camioanele lor chiar pe 
deasupra. N-ar fi avut de unde să ştie pe unde să 
treacă de n-ar fi fost Vic. 

Tommy aprobă din cap. 

— Răzbunare, zise el. Ăsta ar fi un motiv. Şi trădare, 
de asemenea, cred. 

Murphy îl privi pe Tommy. 

— Cele mai bune motive dintre toate, zise el. Bietul 
nenorocit! N-a făcut decât o singura greşeală. N-ar 
trebui să te-nvârţi să faci târg cu diavolul, pentru că s- 
ar putea să se întoarcă şi să ceară un preţ mai mare 
decât eşti dispus să plăteşti. Asta s-a întâmplat. Ştii ce 
e caraghios, că Vic era un pilot pe cinste. Mai mult 
decât pe cinste. Un adevarat trăsnet. Foarte curajos în 
aer. Merita fiecare medalie pe care a luat-o. Pe 
pământ însă nu i s-ar fi putut acorda niciuna. 


Tommy se lăsă pe spate, încercând să cântărească 
cele spuse de dirijorul orchestrei de jaz. Ca un pachet 
de cărţi care sunt răsfoite, detaliile începură să se 
lege, potrivindu-se perfect, unul după altul. 

— Aşadar, continuă muzicantul, acum ştii. Vic mi-a 
adus cuțitul, aşa cum i-am cerut, iar apoi m-am întors 
şi l-am folosit pe el, în timp ce Murphy, aflat în faţa 
lui, îl ţinea ocupat. La început ne-am gândit să dăm 
toată vina pe unul dintre copoi, înţelegi, să facem să 
pară ca şi cum a fost ucis când una dintre marile sale 
tranzacţii a dat greş, dar Scott al tău a uşurat al 
dracului situaţia. N-a fost nicio greutate să facem să 
pară că el a făcut-o. Şi să le dăm nemților o ţintă 
solidă. Crezi că bătrânul Lincoln Scott îşi dă seama ce 
servicii a făcut? Nu cred că va găsi multă alinare în 
asta. 

— De ce n-ai spus adevărul? De ce nu... 

Dirijorul ridică mâna: 

— Ei bine, Tommy, cred că nu te-ai gândit prea bine. 
Cu ce dracu’ ne ajuta pe noi, pe mine şi pe colegul 
yankeu de colea, că cineva ştie adevărul? Vreau să zic, 
ne-am fi ales doar cu nişte acuzaţii când am fi ajuns 
acasă, nu-i aşa? Toată bătaia asta de cap cu evadarea 
doar ca să ajungem înapoi în State şi să fim acuzaţi de 
uciderea lui Vic? Nu prea plăcut, cred. Nu după toate 
eforturile. 

Tommy dădu din cap. Ştia exact că un singur lucru 
nu fusese spus, dar lăsat să se înţeleagă: trebuise ca 
Lincoln Scott să fie învinuit, judecat, condamnat şi 
împuşcat. Era singura cale ca aviatorii care evadau 
prin acest tunel să fie liberi cu adevarat. 

— MacNamara şi Clark, zise Tommy încet, nu vor să 
ştie adevărul, nu? 

Liderul formaţiei rânji: 


— Nu, domnule, nu vor. Mă îndoiesc că ar fi vrut să-l 
asculte, chiar dac-ar fi apărut şi i-ar fi plesnit peste 
faţă. Îl voiau pe Vic aranjat. Nu voiau să aibă nimic de- 
a face cu asta. Adevărul, Tommy, aşa cum ai auzit, e 
foarte neplăcut pentru toţi cei implicaţi. Trader Vic 
era un erou, iar armatei nu-i place să-i fie terfeliţi 
eroii. lar a da vina pe Scott, ei bine, minciuna asta 
anume, uite, s-a potrivit foarte bine pentru aproape 
toată lumea. Toată lumea în afară de Scott, asta e. Şi 
nu ştiu sigur, dar presupun că nimeni nu şi-a închipuit, 
nici Clark, şi nici MacNamara, că un puşti liniştit de la 
Harvard va face atâta tămbălău. 

— Nu, răspunse Tommy. Cred că nu şi-au închipuit. 

— Ei bine, chiar ai făcut. Să ştii! Şi acum, am nevoie 
de unealta aia, zise omul, cu o voce doar ceva mai 
ridicată decât o şoaptă, dar încărcată de poruncă şi de 
ameninţare. Fie mă laşi să sap ca să ieşim de-aici, fie 
dă-i înainte şi omoară-mă, că şi-ntr-un fel, şi în altul o 
să fiu liber până când va răsări soarele! 

Tommy zâmbi. „Era un cuvânt măreț, gândi el, acest 
liber. Cinci litere care însemnau mult mai mult. Ar fi 
trebuit să fie cu adevarat un cuvânt mare, lung, 
exultant, un cuvânt cu forţă, cu tărie şi cu mândrie.” 
Se gândi şi îşi dădu seama că trebuia să găsească o 
cale să-i împace pe toţi în noapte aceea. 

— Ce încurcătură! zise el deodată. 

Dirijorul se arătă surprins: 

— Ce vrei să spui cu asta? 

— Vreau să spun: nicio unealtă. Vreau să spun: 
poate că o să ridic vocea. Nu ştiu ce dracu' o să fac. 
Poate vă omor, aşa cum aţi încercat şi voi. Şi apoi sap 
şi-i scot pe oamenii ăştia de aici. 

Asta era o cacealma. Dar asta nu-l împiedicase să o 
spună. 


— Hart, zise dirijorul deodată. Nu suntem numa’ 
noi. Sunt şaptezeci şi cinci de oameni care ies în 
noaptea asta. Şi niciunul dintre cei care aşteaptă în 
urma noastră nu a făcut ceva ca să merite să-şi piardă 
şansa de a fi liber. Au muncit mult, din greu şi s-au 
expus la pericole pentru şansa din noaptea asta. Nu 
poţi să le-o iei. Şi poate că ce-am făcut nu e perfect 
pentru toţi, dar nici c-ar fi rău nu e sigur. 

Tommy îl privi pe om cu atenţie: 

— Ai ucis un om. 

— L-am ucis. Asta se întâmplă în război. Poate că 
merita să moară. Poate că nu. Pur şi simplu, nu vreau 
să fiu învinuit pentru asta. Nu vreau să-mi sap ieşirea 
din fundul ăsta de iad nemtesc doar ca să dau ochii cu 
un pluton de execuţie american. 

— Adevărat, zise Tommy încet. Prin urmare, cum 
vrei să rezolvi asta, pentru că nu plec de-aici până nu 
sunt sigur că Lincoln Scott nu va da ochii cu 
blestematul de pluton de execuţie! 

— Vreau să-mi dai târnăcopul. 

— lar eu vreau ca Lincoln Scott să fie liber. 

— Nu avem timp, răbufni Murphy. Tre’ să trecem la 
treabă! 

Liniştea umplu spaţiul îngust, căzând peste cei trei 
oameni înghesuiți şi acoperindu-le capetele ca un văl 
întunecat. 

Pilotul din New Orleans păru pentru o clipă foarte 
adâncit în gânduri. Apoi zâmbi. 

— Cred că toţi trebuie să riscăm puţin aici, zise el 
încet. Ce zici, Tommy? Asta e o noapte potrivită 
pentru a-ţi încerca şansa. Eşti gata să-ţi asumi nişte 
riscuri? 

— Da, sunt. 

Dirijorul râse: 


— Atunci cred că ne-am înţeles, zise el. 

Scoase mâna pentru a o strânge pe cea a lui Tommy, 
dar Tommy continuă să legene târnăcopul. Dirijorul 
ridică din umeri: 

— Hart, trebuie să-ţi spun asta: eşti un tip dur. 

Apoi se căţără pe perete, în locul în care tunelul 
dădea în mica anticameră, luă una dintre lumânări şi o 
flutură înainte şi înapoi. Apoi şuieră pe cât de tare 
îndrăzni: 

— Numărul Trei? Mă puteţi auzi? 

Urmă o clipă de tăcere, apoi o voce străpunse 
întunericul tunelului. 

— Ce dracu' se-ntâmplă acolo? 

Chiar şi Murphy zâmbi la auzul acestei întrebări atât 
de simple. 

— Avem o mică discuţie despre adevăr, şopti 
dirijorul. Acum, Numărul Trei, ascultă cu mare atenţie 
şi asigură-te al naibii de bine că ai priceput. Lincoln 
Scott, pilotul negrotei, n-a ucis pe nimeni! Cu atât mai 
puţin pe Trader Vic! Ai cuvântul meu pentru asta, jur 
pe Dumnezeu. Ai priceput? 

Numărul Trei ezită din nou, apoi îi puse cea mai 
importantă întrebare: 

— Ei bine, dacă Scott e nevinovat, atunci cine l-a 
ucis pe Vic? 

Dirijorul rânji din nou, întorcându-se spre Tommy 
pentru o clipă, înainte de a şopti răspunsul în tunel. 

— Războiul l-a ucis pe Vic, zise el. Acum du 
răspunsul ăsta înapoi ca pe o găleată de pamânt, pen’ 
că o să ne urnim afară de-aici în următoarele zece 
minute! 

— În regulă. Scott e nevinovat. Am priceput. 

Tommy îşi încordă auzul şi îl auzi pe Numărul Trei 
răsucindu-se şi spunându-i Numărului Patru: 


— Scott e nevinovat! Dă mai departe! 

Ascultă o clipă cum mesajul era transmis de-a lungul 
tunelului. „Scott e nevinovat! Dă mai departe! Scott e 
nevinovat! Dă mai departe!”, până când cuvintele se 
stinseră complet în bezna completă din spatele său. 
Apoi Tommy se prăbuşi, simțindu-se deodată epuizat. 
Nu ştia sigur dacă acele trei cuvinte transmise tuturor 
celor care aşteptau în tunel şi în Baraca 107 erau 
suficiente pentru a-l elibera pe Scott. Scott e 
nevinovat! Dar în oboseala cumplită care-l copleşise 
dintr-o dată înţelese că erau cele mai bune trei cuvinte 
pe care le-ar fi putut vâna în noaptea aceea. li întinse 
târnăcopul dirijorului, iar acesta îl luă: 

— Nici măcar nu ştiu cum te cheamă, zise Tommy. 

Pentru o clipă omul agită unealta, ca şi cum s-ar fi 
pregătit să-l lovească pe Tommy. 

— Nu vreau ca tu să ştii numele meu, zise el, apoi 
zâmbi. Eşti foarte credincios, Hart. Asta recunosc. Nu 
chiar o credinţă religioasă, dar credinţă, oricum. 
Acum, în ce priveşte restul discuţiei noastre din 
noaptea asta... 

Tommy ridică din umeri: 

— Aş spune că intră sub incidenţa relaţiei avocat- 
client. Nu ştiu exact cum, dar dacă vreodată mă va 
întreba cineva, asta voi spune. 

Dirijorul aprobă din cap: 

— Tommy, cre'că ar fi trebuit să fii muzician. E clar 
că ştii să ţii ritmul. 

Tommy îl luă drept compliment. Apoi arătă spre 
tavan: 

— Acum e rândul tău, zise el. 

Dirijorul rânji din nou: 

— Nu va mai fi aşa simplu pentru tine acum, 
Tommy, băiatule. Această mică neînțelegere ne-a 


provocat o întârziere importantă. Mai întâi, Tommy, 
am făcut ceva pentru tine. Ăsta e riscul pe care mi l- 
am asumat. Acum tu o să faci ceva pentru mine. Să 
rişti pentru mine. Nu numai pentru mine, ci şi pentru 
toţi ceilalţi prizonieri care aşteaptă în acest tunel 
blestemat şi visează să ajungă acasă. O să ne ajuţi s-o 
ştergem de-aici. 


XIX 
Evadarea 

Visser îi făcu semn lui Hugh să traverseze încăperea 
spre un scaun de lemn cu spătar aflat lângă biroul 
său. Ochii germanului urmăriră înaintarea 
canadianului, cântărind dificultatea cu care Hugh 
făcea fiecare pas. Hugh se trânti greoi în scaun, cu 
faţa înroşită de efort şi cu sudoarea scurgându-i-se pe 
frunte şi îmbibându-i cămaşa în jurul subsorilor. Nu 
scoase niciun cuvânt în timp ce ofiţerul german îşi 
aprinse cu încetineală ţigara, lăsându-se apoi pe spate 
şi lăsând rotocoalele cenuşii de fum să se ridice în 
jurul amândurora. 

— Sunt politicos, zise Visser în sfârşit, cu voce 
moale. Te rog, domnule Renaday, serveşte-te, dacă 
doreşti. 

Visser făcu semn cu singura sa mână spre cutia cu 
ţigări aşezată pe masa care se întindea între cei doi 
oameni. 

— Mulţumesc, răspunse Hugh. Dar le prefer pe ale 
mele. 

Căută în buzunarul de la piept şi scoase un pachet 
botit de Players. Germanul rămase tăcut până când 
Hugh îşi scoase cu grijă o ţigară şi şi-o aprinse. Inhală 
fumul aspru şi se lăsă pe spate în scaun. Visser zâmbi: 

— Bine, zise el, acum ne comportăm ca oamenii 
civilizaţi, în ciuda orei târzii. 

Hugh nu răspunse. 

— Aşadar, continuă Visser, menţinându-şi vocea 
egală şi aproape distrată, poate, ca un om civilizat, o 
să-mi spui ce făceai în afara zonei în care aveai 
dreptul să fii, domnule Renaday. Târându-te pe burtă 
la marginea terenului de adunare. In cel mai nedemn 
mod. De ce ai fi făcut asta dumneata, un ofiţer de 


zbor? 

Hugh trase un nou fum lung din ţigară. 

— Ei bine, zise el cu atenţie, aşa cum i-am spus şi 
soldatului dumitale care m-a arestat, eram pur şi 
simplu pe-afară, luând o gură de aer în această 
minunată noapte germană. 

Visser rânji de parcă ar fi apreciat gluma. Nu era 
tipul de rânjet care însemna că e chiar amuzat, iar 
Hugh fu năpădit de primele senzaţii de spaimă. 

— A, domnule Renaday, ca şi atâţia alţi compatrioți 
de-ai dumitale, şi asemenea celor alături de care 
luptaţi, cauţi să faci glume într-o, te asigur, extrem de 
periculoasă situaţie. Te întreb din nou: de ce erai în 
afara zonei în care aveai dreptul să fii, după stingerea 
luminilor? 

— Niciun motiv care să vă privească, zise el rece. 

Visser continuă să zâmbească, cu toate că părea că 
rânjetul consumă mai multă energie decât crezuse 
Hauptman Visser că este necesară. 

— Dar, domnule ofiţer de zbor, tot ce se petrece în 
lagărul nostru mă priveşte. Ştii asta, şi totuşi ocoleşti 
cea mai simplă întrebare a mea: Ce făceai în afara 
zonei în care aveai dreptul să fii? De data aceasta 
Visser sublinie fiecare cuvânt al întrebării cu un 
ciocănit uşor cu arătătorul în tăblia mesei: Te rog să- 
mi răspunzi la întrebare fără întârziere, domnule 
ofiţer de zbor! 

Hugh îşi scutură capul. 

Visser aşteptă, privindu-l atent pe Hugh: 

— Crezi că este nepotrivit să întreb? Domnule ofiţer 
de zbor, nu cred că evaluezi corect gravitatea situaţiei 
tale actuale. 

Hugh rămase tăcut. 

Rânjetul germanului dispăru. Avea o expresie clară 


de supărare, care se vedea în felul în care îşi mişca 
maxilarul, accentuată în colţul ochilor şi la marginile 
gurii. Cicatricele de pe obrajii lui Visser păreau că 
pălesc. Își clătină capul într-o parte şi în alta o dată, 
apoi încet, fară să se mişte din locul său, cu o 
încetineală înfricoşătoare, întinse mâna spre brâu şi 
îşi deschise tocul armei, scoțând un pistol mare, din 
oţel negru. Îl ţinu în mână o clipă, apoi îl aşeză pe 
masă în faţa lui Renaday. 

— Eşti familiarizat cu această arma, domnule ofiţer 
de zbor? 

Hugh încuviinţă, dând din cap. 

— Este un revolver Mauser de calibrul treizeci şi 
opt. Este o armă foarte puternică, domnule Renaday. 
Absolut tot atât de puternică pe cât sunt revolverele 
Smith and Wesson cu care sunt înarmaţi poliţiştii din 
State. Este semnificativ mai puternică decât 
revolverele Webbly-Vickers pe care piloţii britanici le 
au în echipamentul de paraşutare. Nu este modelul 
standard pentru un ofiţer al Reich-ului, domnule ofiţer 
de zbor. Oamenii obişnuiţi ca mine poartă un pistol 
Luger semiautomat. O armă foarte eficientă. Dar e 
nevoie de două mâini pentru armat şi tras, iar eu, vai, 
n-am decât una. Aşa că trebuie să port un Mauser 
care, este ştiut, este mult mai greu şi mult mai dificil 
de manevrat, dar nu cere decât o mână, iar asta mi se 
potriveşte mult mai bine. Inţelegi, domnule ofiţer de 
zbor, nu-i aşa, că un singur foc din această armă va 
îndepărta o bună porţiune din faţa dumitale, una din 
cap şi, cu siguranţă, aproape tot creierul? 

Hugh privi lung ţeava neagră. Arma rămăsese pe 
masă, dar Visser o răsucise spre canadian. Hugh dădu 
din cap. 

— Bine, zise Visser. Poate chiar facem progrese. 


Acum întreb din nou: ce făceai în afara zonei în care 
aveai dreptul să fii? 

— Admiram priveliştea, răspunse Hugh rece. 

Germanul izbucni într-un râs lipsit de amuzament. 
Visser îl privi pe Fritz Unu, care aştepta într-un colţ al 
camerei, rămânând în umbră: 

— Domnul Renaday încearcă să facă pe nebunul, 
caporale. Şi totuşi, se poate ca el să fie victima farsei. 
Nu pare să înţeleagă că stă în puterile mele să-l 
împuşc chiar aici. Sau, dac-aş prefera să nu 
murdăresc biroul nostru, să pun să fie scos şi 
împuşcat afară. A violat o regulă foarte clară a 
lagărului, iar pedeapsa este moartea! Atârnă de cea 
mai subţire dintre aţe, caporale, şi totuşi îi arde să se 
joace cu noi. 

Fritz Unu nu răspunse decât dând din cap şi luând 
poziţie de drepţi. Visser se întoarse din nou către 
Hugh: 

— Dacă ar fi să trimit o echipă să trezească toată 
ceata de prizonieri din Baraca 101, l-aş găsi pe 
prietenul dumitale, domnul Hart? Sau poate pe 
locotenentul Scott? Plimbărica dumitale din noaptea 
asta avea vreo legătură cu procesul? Visser ridică 
mâna: Nu trebuie să răspunzi la asta, domnule ofiţer 
de zbor, căci, desigur, ştiu deja răspunsul. Da. Aşa 
trebuie să fie. Dar ce fel de legătură? 

Hugh îşi scutură din nou capul: 

— Numele meu este Hugh Renaday. Ofiţer de zbor. 
Matricola 472, liniuţă, 6712. De religie protestantă. 
Cred că aceasta e toată informaţia pe care pot să o 
furnizez acum sau în orice alt moment, Herr 
Hauptmann. 

Visser se lasă pe spate în scaunul sau, cu furia 
scânteindu-i în ochi. Dar vorbele pe care le rosti ca 


răspuns fură tarăgănate, îngheţate şi pline de o 
ameninţare calmă şi îngrozitoare: 

— Nu m-am putut abţine să nu remarc şchiopătatul 
dumitale, când ai intrat, domnule ofiţer de zbor. Ai o 
rană? 

Hugh îşi scutură capul:, 

— Sunt în regulă. 

— Şi atunci de unde vine dificultatea asta atât de 
evidentă? 

— O rană mai veche, de la sport. S-a agravat în 
dimineaţa asta. 

Visser zâmbi din nou: 

— Te rog, domnule ofiţer de zbor, pune-ţi piciorul pe 
masă, aşa încât să stea întins! 

Hugh nu se mişcă: 

— Ridică piciorul, domnule ofiţer de zbor! Acest gest 
mă va face să amân puţin împuşcarea ta şi, probabil, 
îţi va da câteva secunde în plus să înţelegi exact cât 
de aproape eşti de moarte. 

Hugh îşi împinse încet scaunul înapoi şi, cu un mare 
efort de voinţă, ridică piciorul, trântindu-şi călcâiul în 
mijlocul mesei. 

Poziţia incomodă făcea să-i urce durerea în sus spre 
şold şi, pentru o clipă, trecu cu vederea calvarul. 

Visser aşteptă, apoi se întinse înainte, apucându-l pe 
Hugh de genunchi şi apăsându-şi puternic degetele pe 
rană şi răsucindu-le cu cruzime. 

Canadianul aproape se prăbuşi. Un fulger agonic îi 
trecu prin trup. 

— E dureros, nu? zise Visser, continuând să-i 
răsucească piciorul. 

Hugh nu răspunse. Fiecare muşchi din corpul său 
era încordat, luptând împotriva incandescenţei durerii 
care explodase în el. Era ameţit, aproape inconştient, 


şi lupta să nu-şi piardă de tot controlul. 

Visser îi eliberă piciorul: 

— Pot să te torturez înainte de a te împuşca, 
domnule ofiţer de zbor. Pot să fac aşa încât durerea să 
fie atât de intensă, încât să îţi doreşti să vină un glonţ 
care să-i pună capăt. Acum, întreb pentru ultima dată: 
ce făceai în afara zonei în care aveai dreptul să fii? 

Hugh inspiră adânc, încercând să calmeze valurile 
de agonie care pulsau în el. 

— Răspunsul dumitale, te rog, domnule ofiţer de 
zbor! Te rog să ai în vedere că viaţa dumitale depinde 
de el, zise Visser tăios. 

Pentru a doua oară în acea noapte Hugh Renaday îşi 
dădu seama că firul vieţii sale ajunsese la capăt. Mai 
respiră o dată adânc şi apoi zise: 

— Te căutam pe dumneata, Herr Hauptmann. 

Visser păru uşor surprins: 

— Pe mine? Dar de ce ai fi vrut să mă vezi, domnule 
ofiţer de zbor? 

— Să te scuip în faţă, răspunse Hugh. 

Când termină, scuipă puternic în direcția 
germanului. Dar gura sa uscată nu putu aduna niciun 
strop de salivă, aşa că împroşcă inutil în direcţia lui 
Visser. 

Hauptmann-ul se retrase uşor. Apoi îşi scutură 
capul şi matură masa cu mâneca singurei sale mâini. 
Ridică pistolul şi îl îndreptă spre faţa lui Hugh. Îl tinu 
acolo pentru câteva secunde, ţintind exact fruntea lui 
Hugh. Germanul trase cocoşul pistolului şi apoi 
împinse ţeava în carnea canadianului. Hugh fu năpădit 
de o răcoare care depăşi cu mult toate durerile care 
pulsau în corpul lui. Închise ochii şi încercă să se 
gândească la orice în afară de momentul pe cale să 
sosească. Secundele treceau. Aproape un minut. Nu 


îndrăznea să deschidă ochii. 

Apoi Visser zâmbi din nou. 

Își retrase arma. 

Hugh simţi cum dispare presiunea ţevii de oţel şi, 
după un timp, deschise ochii. Îl văzu pe Visser lăsând 
încet în jos Mauser-ul uriaş şi punându-l înapoi în toc, 
cu o mişcare teatrală, apoi trântind capacul de piele al 
tocului pentru a-l închide. 

Respirația lui Hugh devenise foarte agitată. Ochii 
săi erau fixaţi pe revolver. Voia să simtă uşurare, dar 
nu simţi nimic în afară de frica. 

— Te consideri norocos să fii încă în viaţă, domnule 
ofiţer de zbor? 

Hugh aprobă din cap. 

— E trist, zise Visser sever, întorcându-se spre Fritz 
Unu. Caporale, te rog cheamă-l pe Feldwebel şi pune- 
l să adune o echipă potrivită de soldaţi. Vreau ca acest 
prizonier să fie dus imediat afară şi împuşcat. 

— Scott e nevinovat. 

— Scott e nevinovat. 

Din om în om, pe toata lungimea tunelului, se auzea 
numai ecoul stârnit de mesaj. Faptul că aceste trei 
cuvinte atrăgeau după ele zeci de alte întrebări fu 
ignorat în lumea închisă, fierbinte, murdară şi 
periculoasă din subteran. Fiecare kriegie ştia doar că 
mesajul e la fel de important ca şi ultimele două-trei 
lovituri de târnăcop şi fiecare kriegie ştia că există un 
fel de libertate în cele trei cuvinte, o libertate aproape 
la fel de mare ca aceea spre care se târau ei, aşa că 
mesajul fu trecut mai departe cu o ferocitate care era 
pe măsura intensității bătăliei pe care o dăduse 
Tommy pentru a-l obţine. Niciunul dintre oameni nu 
ştia ce se întâmplase la capătul tunelului. Dar toţi 
ştiau că, aflat atât de aproape de extremele 


îngemănate, moartea şi libertatea, nimeni nu ar minţi. 
Astfel, când mesajul ajunse în anticamera de la 
începutul galeriei care ducea în subteran, din closetul 
Barăcii 107, cuvintele erau încărcate cu un soi de 
fervoare religioasă molipsitoare. 

Pilotul de luptă din New York se aplecă înainte peste 
foaie, încercând să audă mesajul care era transmis de 
ultimul om din tunel. Ascultă cu atenţie, după cum 
făcu şi cel de lângă el, care folosi momentul pentru a 
apuca o secundă de relaxare din munca istovitoare de 
a ridica găleţile de pământ nisipos. 

— Repetă ce-ai spus, şopti pilotul de luptă. 

— Scott e nevinovat! veni răspunsul. Ai înţeles? 

— Am înţeles. 

Pilotul de luptă şi celalalt prizonier care ridica 
găleţile se uitară pentru moment unul la altul, apoi 
zâmbiră amândoi. 

Pilotul de luptă se întoarse şi privi spre intrarea 
tunelului. 

— Hei, voi de sus! Mesaj de la capăt... 

Maiorul Clark păşi înainte, aproape doborându-l cu 
cotul pe Lincoln Scott în nerăbdarea sa. Îngenuchie la 
marginea intrării, aplecându-se peste groapă. 

— Ce este? Au ajuns la suprafaţă? 

Lumina slabă a lumânării pâlpâi lângă feţele 
întoarse în sus ale oamenilor din anticamera tunelului. 
Pilotul din New York ridică din umeri. 

— Ei bine, cam aşa ceva, zise el. 

— Care e mesajul? întrebă Clark tăios. 

— Scott e nevinovat! zise pilotul de luptă, iar omul 
cu găleţile dădu puternic din cap. 

Clark nu răspunse. Se îndreptă. 

Lincoln Scott auzi cuvintele dar, pentru o clipă, nu 
îşi dădu seama de impactul lor. Îl privea pe maior, 


care dădea din cap, de parcă ar fi luptat să 
îndepărteze efectele exploziei cuvintelor rostite într- 
un spaţiu atât de mic. 

Totuşi, Fenelli sesiză imediat importanţa. Nu numai 
pe cea a mesajului, ci şi pe cea a faptului că fusese 
transmis. Se aplecă şi el în galerie şi şopti către 
oamenii de jos: 

— Asta vine tocmai de la capăt? De la Hart şi de la 
Numerele Unu şi Doi? 

— Da. Tocmai de-acolo. Dă mai departe! îl îndemnă 
pilotul de luptă. 

Fenelli se ridică zâmbind. Faţa maiorului Clark era 
inflexibilă. 

— Nu o să faci nimic de felul ăsta, locotenente. 
Mesajul se opreşte aici. 

Gura lui Fenelli se deschise uşor, în semn de uluire. 

— Ce? zise el. 

Maiorul Clark îl privi pe doctorul care încă nu îşi 
dăduse licenţa şi vorbi aproape ca şi cum Lincoln 
Scott ar fi dispărut brusc din încăpere: 

— Nu ştim sigur cum sau de ce sau de unde vine 
acest mesaj şi nu se ştie, vreau să spun, Hart ar fi 
putut să-l forţeze sau să facă altceva. Nu avem 
răspunsuri şi nu voi permite ca mesajul să fie 
răspândit. g 

Fenelli îşi scutură capul. Il privi pe Scott. 

Scott păşi înainte, împingându-şi pieptul în fața 
maiorului Clark. Pentru o clipă revolta păru să pună 
stăpânire pe el, iar aviatorul negru tremura de dorința 
de a-i plasa pur şi simplu un upercut în bărbie 
maiorului. Dar îşi alungă acest imbold şi îl înlocui cu 
cea mai dură şi mai rece privire pe care o putea 
arunca. 

— Ce te deranjează atât de mult în legătură cu 


adevărul, domnule maior? 

Clark se dădu înapoi. Nu răspunse. 

Scott se duse la marginea intrării în tunel. 

— Fie iese adevărul, fie nu intră nimeni, zise el 
calm. 

Maiorul Clark tuşi şi îl privi pe aviatorul negru, 
încercând să-i cântărească hotărârea pe faţă. 

— Nu mai avem timp, zise Clark. 

— Aşa este, adăuga repede Fenelli. Niciun minut. 

Apoi medicul din Cleveland privi dincolo de maior şi 
făcu un mic semn spre unul dintre oamenii cu găleţile 
de pământ, care stătea în faţa uşii closetului. 

— Hei! zise Fenelli tare. Ai auzit mesajul de jos? 

Omul îşi scutură capul. 

— Ei bine, zise Fenelli, zâmbind, Scott e nevinovat. 
E o veste cât se poate de bună şi vine de la capătul 
tunelului. Acum transmite asta mai departe. Fiecare 
din această baracă trebuie să ştie. Scott e nevinovat! 
Şi spune-le tuturor că trebuie să pornim din clipă în 
clipă, aşa că să se pregătească. 

Omul ezită, îl mai privi o dată pe Scott, apoi zâmbi. 
Se întoarse şi şopti către următorul om de pe coridor, 
iar acela dădu din cap imediat ce auzi mesajul. 
Mesajul trecu de-a lungul barăcii, la toţi oamenii care 
aşteptau să evadeze, la cei care veniseră să-i ajute şi 
la toţi piloţii adunaţi în uşile dormitoarelor, creând un 
murmur de surpriză care păru să reverbereze în 
spaţiul strâmt şi închis. 

__ Scott se dădu la o parte din faţa intrării în tunel. 
Inţelese care era greutatea acestei singure propoziţii 
răspândite printre oamenii din Baraca 107. Ştia că se 
va răspândi rapid dincolo de limitele barăcii, de îndată 
ce soarele va răsări. Va fi, cu siguranţă, pe buzele 
tuturor celor din lagăr în câteva ore şi, probabil, dacă 


evadaţii aveau noroc, vor fi cuvintele pe care le vor 
duce cu ei în libertate. Era o greutate pe care maiorul 
Clark, colonelul MacNamara, căpitanul Walker 
Townsend şi toți ceilalţi care încercau să-l pună cu 
spatele la zid pentru a înfrunta un pluton de execuţie 
nu puteau s-o ridice. Greutatea nevinovâăţiei. 

Respiră adânc şi privi către gaura din podea. „Acum, 
gândi în tăcere Lincoln Scott, că adevărul a ieşit din 
subteran, e timpul să apară şi Tommy Hart.” 

Dar în locul siluetei lunguieţe a studentului la Drept 
din Vermont un alt mesaj veni ricoșând de-a lungul 
tunelului. Nicholas Fenelli, cu ochii strălucind şi cu 
vocea încărcată brusc de bucurie, se uită la Scott şi 
spuse: 

— Au răzbit! Pornim! 

Tommy Hart stătea în picioare, balansându-se 
nesigur lângă ultima treaptă a scării, cu faţa ridicată 
spre gaura de cincisprezece centimetri din tavanul de 
pământ, sorbind vinul ameţitor al aerului proaspăt de 
noapte care se revărsă în tunel. In mâna dreapta ţinea 
târnăcopul. Sub el Murphy şi dirijorul îşi scuturau în 
grabă pământul de pe feţe cu o bucată de cârpă 
subţire, încercând să-şi potrivească hainele de 
evadare. 

Dirijorul, muzician, asasin şi rege al tunelului, nu se 
putu abtine să întrebe şoptit: 

— Hart! Cum miroase? 

Tommy ezită, apoi îi răspunse în şoaptă: 

— Grozav! 

__Şi el era acoperit cu praf amestecat cu transpiraţie. 
In ultimele zece minute preluase ştafeta de la ceilalţi 
doi oameni, care căzuseră epuizați de efortul cerut de 
săparea ultimilor centimetri. Totuşi, Tommy se simţi 
inundat de energie. Dăduse la o parte pământul cu o 


vitalitate de nedescris, rupând brazdele de pământ cu 
târnăcopul până când dislocase una acoperită cu 
iarba. 

Continuă să tragă aer adânc în piept. Aerul era atât 
de tare, încât crezu că o să-l ameţească. 

— Hart! Vino jos, şuieră cântâreţul de jaz. 

Tommy lua o înghiţitură zdravănă din noapte şi, 
neîncrezător, cobori înapoi în groapă. Era faţă în faţă 
cu cei doi oameni. Chiar şi la lumina unei singure 
lumânări Tommy văzu feţele amândurora radiind de 
bucurie. Era ca şi cum în acel moment ispita libertăţii 
era atât de puternică, încât reuşise să depăşească 
îndoielile şi temerile pe care orele următoare aveau să 
le aducă. 

— E în regulă, Hart, uite care-i treaba! O să leg o 
funie de treapta de sus şi o s-o trag spre un copac din 
apropiere. Tu o să fii la pândă lângă copac, Hart. 
Fiecare kriegie va veni în capătul scării şi va aştepta 
semnalul - două smucituri repezi - care îi va da de 
ştire că poate ieşi în siguranţă. Încearcă să dai drumul 
câte unui om la fiecare două-trei minute. Nu mai 
repede, dar nici mai rar. Asta va evita să atragă 
atenţia şi poate ne va aduce înapoi în grafic. Odată 
ieşiţi, ştiu ce să facă. Când a ieşit toată lumea, te poţi 
băga înapoi în tunel şi să te întorci în baracă. 

— De ce nu pot să aştept aici? 

— Nu e timp, Hart. Oamenii ăştia îşi merită şansa şi 
nu poţi să le stai în cale. Literalmente. 

Tommy dădu din cap. Ceea ce spusese dirijorul i se 
părea logic. Muzicianul îi întinse mâna. 

— Caută-mă când poţi prin Cartierul Francez, Hart. 

Tommy privi în jos către mâna omului. Şi-o imagină 
întinzându-se spre gâtul lui Trader Vic. Își dădu seama 
şi că mai devreme cu câteva minute aceeaşi mână 


încercase să-l omoare. După căldura, praful şi teama 
care-i bântuise pe toţi în tunel, totul se schimbase 
deodată. li strânse mâna. Omul zâmbi, cu rânjetul său 
larg fulgerând lung în întuneric. 

— Ai avut dreptate şi cu celalalt lucru, Hart. Sunt, 
într-adevăr, stângaci. 

— Eşti un criminal, zise Tommy încet. 

— Toţi suntem criminali, răspunse omul. 

Tommy îşi scutură uşor capul, dar muzicianul râse. 

— Da, suntem, nu contează ce ai spune. S-ar putea 
să nu mai fim atunci când toate astea se vor termina, 
iar noi vom sta în jurul şemineului, îmbătrânind şi 
spunând poveşti despre război. Dar acum, aici, suntem 
cu toţii. Eu. Tu. Murphy de colo şi Scott de asemenea. 
MacNamara, Clark, la dracu', toata lumea. Inclusiv 
Trader Vic. Poate că el a fost cel mai rău dintre noi, 
pentru că a ajuns să ucidă, chiar dacă din greşeală, 
pentru simplul motiv că voia să-şi facă un pic mai 
uşoară viaţa lui mizerabilă. Nu e un motiv grozav să 
mori, nu? îl mai întrebă el privindu-l pe Tommy şi 
ţinându-i încă mâna într-a sa. Crezi tu, Tommy băiete, 
că adevărul despre toate astea o să vadă vreodată 
lumina zilei? Inainte ca Tommy să poată răspunde, 
muzicianul îşi scutură capul. Nu prea cred asta, 
Tommy Hart. Nu cred că armata se simte prea bine la 
gândul de a spune lumii că unii dintre cei mai valoroşi 
eroi ai săi sunt, de asemenea, cei mai buni ucigaşi ai 
săi. Nu, domnule! Nu cred că asta-i o poveste pe care 
ard de nerăbdare s-o spună. 

Tommy înghiţi cu noduri. 

— Noroc, zise el. New Orleans. O să ajung acolo 
cândva. 

— Fac cinste cu un pahar, zise dirijorul. La dracu”, 
Tommy, dacă ajungem acasă întregi îţi fac cinste cu o 


duzină. Putem bea pentru adevăr şi pentru faptul că n- 
a făcut nimănui niciodată vreun bine. 

— Nu cred că e aşa, îi răspunse Tommy. 

Muzicianul râse şi ridică din umeri, apoi se caţără 
pe scară. În mână avea un colac lung de funie subţire. 
Tommy îl văzu legând funia de prima treaptă a scării 
şi apoi rupând câteva brazde de pământ. Acestea 
căzură pe Tommy, care clipi şi îşi feri capul într-o 
parte. Muzicianul se opri şi deodată suflă în ultima 
lumânare. In următoarea fracțiune de secundă, se 
strecură prin gaura din pământ, scăldat deodată în 
lumina palidă a lunii, apoi dispăru. 

Murphy mormăi. Nu avea acelaşi chef de a vorbi cu 
Tommy. Se ridică, aşteptându-şi rândul. În spatele 
său, Tommy îl auzi pe Numărul Trei mişcându-se în 
tunel ca un crab nervos scormonind în nisip. Tommy 
văzu picioarele lui Murphy zbătându-se pentru o clipă, 
în încercarea de a se ridica pe pământul fărâmicios de 
la ieşirea din tunel. Apoi Tommy urcă şi el scara. 

La capăt apucă funia. Fu smucită scurt de două ori, 
apoi Tommy, fără să stea pe gânduri, se aruncă prin 
gaură căţărându-se cât de repede putu. Era vag 
conştient că, dintr-o dată, se căţărase afară şi 
ajunsese pe solul acoperit de licheni şi ace de pin din 
pădure. Simţi un val de aer rece învelindu-l şi 
spălându-l ca un duş într-o zi fierbinte. Se repezi 
înainte, ţinând funia în mâini, până când ajunse lângă 
un pin mare. Funia era legată acolo, cam la trei- 
sprezece metri de gaura din pământ. Tommy se lăsă 
pe spate sprijinit de copac. Dinspre tufişuri auzi 
foşnituri şi îşi închipui că era zgomotul făcut de 
Murphy şi de dirijorul care-şi croiau drum prin 
vegetaţia încâlcită, îndreptându-se spre şoseaua care 
ducea în oraş. Preţ de o secundă crezu că e un zgomot 


imens, de tunet, destinat să atragă fiecare lumină, 
fiecare paznic, fiecare armă chiar în direcţia 
respectivă. Se lipi mai strâns de copac şi ascultă, 
lăsând lumea să se umple de linişte. 

Tommy respiră adânc şi se răsuci. 

Tunelul ieşise chiar la marginea întunecata a 
pădurii. Pereţii de sârmă ghimpată sclipeau la 
aproape cincizeci de metri distanţă. Cel mai apropiat 
foişor cu mitralieră era la mai bine de treizeci de 
metri mai departe, în interior, către centrul lagărului. 
Soldaţii din el stăteau probabil cu spatele la cei care 
evadau. Şi orice Hundfuhrer care se plimba pe lângă 
gard ar fi privit, de asemenea, în direcţia opusă. 
Inginerii care proiectaseră tunelul îşi bătuseră capul 
să studieze distanţele şi făcuseră o treabă excelentă. 

Pentru o clipă ameţi, dându-şi seama deodată unde 
era. Dincolo de sârmă. Dincolo de reflectoare. Dincolo 
de raza mitralierelor. Privi în sus şi, prin perdeaua 
acoperitoare a ramurilor copacilor, putu să vadă 
ultimele stele ale nopţii sclipind pe suprafaţa 
nemărginită a cerului. Pentru o secundă se simţi ca şi 
cum ar fi fost singur cu toată acea nemărginire şi cu 
toate acele milioane de kilometri negri de spaţiu. 

Tommy se gândi: „Sunt liber”. 

Aproape că îl pufni râsul. Se dădu înapoi, lipindu-se 
de trunchiul copacului, strângându-şi mâinile pe lângă 
corp, de parcă aşa ar fi putut să reţină în el izbucnirea 
emoţiei. 

Apoi îşi îndreptă atenţia spre sarcina care îl aştepta. 
O privire scurtă la ceasul de mână pe care Lydia i-l 
prinsese la încheietură cu mulţi ani în urma îi spuse că 
lumina zorilor va începe să răzbată dinspre est într-un 
timp insuficient pentru ca toţi cei şaptezeci şi cinci de 
oameni să iasă. Nu însă la un interval de unul la 


fiecare trei minute. Tommy aruncă o privire rapidă în 
jur, inspectând întunericul, şi văzu că era singur. 
Smuci funia de două ori. Câteva secunde mai târziu 
văzu silueta tremurândă a Numărului Trei ivindu-se 
din tunel. 

Cei doi paznici care îl însoţiseră pe Hugh de la 
terenul de adunare până la clădirea comenduirii 
stăteau pe scările de lemn din faţă, fumând din 
ţigările germane amărui date cu porţia şi spunându-şi 
unul altuia că ar fi trebuit să-l percheziţioneze pe 
canadian şi să-i ia ţigările înainte de a-l conduce la 
baracă. Ambii se ridicară când Fritz Unu ieşi pe uşa 
din faţă, îşi pocniră rapid câlcâiele şi luară poziţie de 
drepţi, aruncând ţigările în întuneric, unde desenară 
pentru o clipă elipse roşii de jar, înainte de a se 
stinge. 

Fritz aruncă o privire înapoi peste umăr, să se 
asigure că Hauptmann Visser nu îl urmase afară. 
Apoi le vorbi repede şi răspicat celor doi soldaţi. 

— Tu, arătă el către omul din dreapta. Tu te duci 
înăuntru şi-l ţii sub pază pe prizonier. Hauptmann 
Visser a ordonat execuţia prizonierului şi tu trebuie să 
fii sigur că nu va încerca să scape! 

Paznicul îşi pocni călcâiele şi salută: 

— Jawohl! zise el scurt, apoi îşi luă arma şi se 
îndreptă spre intrarea în birou. 

— Acum tu, zise Fritz, vorbind încet, cu precauţie. 
Trebuie să urmezi aceste ordine cu precizie. 

Cel de-al doilea paznic dădu din cap, ascultând cu 
atenţie: 

— Hauptmann Visser a ordonat execuţia ofițerului 
canadian. Te duci direct la baraca paznicilor şi îl 
găseşti pe Feldwebel Voeller. Este de serviciu în 
noaptea asta. Îl vei informa despre ordinul 


Hauptmann-ului şi îi vei cere să adune imediat un 
pluton de execuţie şi să-l aducă aici tot imediat... 

Omul dădu din cap a doua oară. Fritz respiră adânc. 
Gâtul îi era uscat şi aspru şi îşi dădu seama că mergea 
pe un drum la fel de periculos ca cel parcurs în acea 
noapte de Hugh Renaday. 

— În baraca paznicilor este un telefon de campanie. 
Spune-i lui Voeller că e obligatoriu să primească 
confirmarea ordinului de la comandantul Von Reiter. 
Obligatoriu! Trebuie să facă asta fără întârziere! În 
felul ăsta se va întoarce aici cu plutonul de execuţie 
înainte de trezirea prizonierilor! Toate astea trebuie 
să se petreacă repede, înţelegi? 

Omul îşi împinse pieptul înainte: 

— Confirmare de la comandant... 

— Chiar dacă asta înseamnă să-l trezească acasă... î 
întrerupse Fritz. 

— Şi să se întoarcă cu plutonul de execuţie. Cum 
ordonaţi, caporale! 

Fritz Unu clătină şi el uşor din cap, apoi îi dădu liber 
paznicului cu un semn din mână. Omul se întoarse şi o 
luă la fugă, tropăind pe drumul prăfos al lagărului, 
spre baraca paznicilor. Fritz spera că telefonul din 
baracă era bun. Avea prostul obicei de a da greş de 
trei ori din patru încercări. Înghiţi uscat, cu noduri. 
Nu ştia dacă comandantul Von Reiter va confirma 
ordinul lui Hauptamnn Visser sau nu. Ştia doar un 
singur lucru: cineva urma să moară în acea noapte. 

În spatele său Fritz Unu auzi uşa deschizându-se şi 
paşi pe scândurile de lemn. Se întoarse şi îl văzu pe 
Hauptamnn Visser ieşind din birouri. Pocni şi el din 
călcâie, luând poziţie de drepţi. 

— Am transmis ordinele, Herr Hauptamnn! Un om 
a plecat să-l aducă pe Feldwebel-ul Voeller şi plutonul 


de execuţie. 

Visser mormăi şi îi întoarse salutul. Apoi cobori 
scările şi privi în sus către cer. Visser zâmbi: 

— Ofiţerul canadian avea dreptate. Este o noapte 
minunată, nu crezi, caporale? 

Fritz Unu aprobă: 

— Ba da, domnule. 

— Ar fi o noapte minunată pentru multe lucruri. 

Visser se opri: 

— Ai ceva de luminat, caporale? O lanternă? 

— Da, domnule. 

— Atunci dă-mi-o. 

Fritz Unu îi dădu lanterna. 

— Cred, zise Visser încă privind către cerul 
întunecat, înainte de a-şi cobori ochii şi de a-i trece 
peste întinderea lagărului şi peste sârma care lucea în 
lumină în depărtare, că voi face şi eu o mică plimbare. 
Doar ca să iau o gură din aerul nopţii, cum bine a 
sugerat ofiţerul. 

Visser aprinse lanterna. Raza sa slabă lumină 
terenul prăfos la câţiva paşi în faţa sa. 

— Asigură-te că ordinele mele sunt urmate fără 
întârziere, zise el. 

Apoi, fără să-l mai privească, Visser porni, mergând 
repede, cu hotărâre, spre copacii din cealaltă parte a 
lagărului. 

Fritz Unu stătu câteva minute singur în întunericul 
din faţa clădirii comenduirii. Era sfâşiat de conflictul 
dintre ordine şi datorii. lInţelese că totuşi 
comandantul, marele său binefăcător, nu era de acord 
ca Visser să opereze de unul singur. Fritz se gândi cu 
ironie că slujba sa din lagăr îi cerea să spioneze 
ambele tipuri de inamici. 

Îl lăsă pe Hauptmann să se mai îndepărteze câteva 


minute, până în punctul în care lumina slabă pe care 
ofiţerul o ţinea în singura sa mână aproape dispăru în 
depărtare, în întuneric. Apoi Fritz Unu plecă din faţa 
clădirii, mişcându-se hotărât prin acel sfârşit de 
noapte şi începu să-l urmăreasca pe ofiţer. 

Tommy continua să le dea semnalul prizonierilor 
evadați prin tunel în mod hotârât, fără grabă, 
respectând răbdător intervalele pe care i le indicase 
dirijorul, smucind funia la fiecare două-trei minute. 
Aviator după aviator apăreau prin gaura zdrenţuită 
din pământ şi se târau către trunchiul copacului lângă 
care se ascundea stângaci Tommy. Câţiva dintre 
oameni părură surprinşi să-l vadă în viaţă. Alţii doar 
mormăiră înainte de a dispărea în pădurea care se 
întindea în spatele lui. Dar cei mai mulţi îi spuseră un 
cuvânt de încurajare. Il bătură pe umăr. Un „Baftă” 
sau „Ne vedem în Times Square!” Omul din Princeton 
adăugase un „Bine lucrat, Harvard. Trebuie să te fi 
învăţat ceva folositor la instituţia aia de mâna a 
doua...” înainte de a se strecura şi el, tăcut, spre 
adăpostul copacilor şi al tufişurilor. 

Devenea frustrant. Nu o dată Tommy îşi ţinuse 
respiraţia când depistase umbra unui Hundfuhrer şi 
a câinelui său plimbându-se de-a lungul gardului de 
sârmă ghimpată. O dată un reflector se aprinsese în 
foişorul cel mai apropiat de locul de evadare, dar îşi 
răsucise raza cercetătoare în direcţia opusă. Tommy 
rămase lipit de copac încercând să fie atent la fiecare 
zgomot din jurul său, gândindu-se că orice zgomot ar 
putea fi zgomotul care să-i dea de gol şi asta ar putea 
însemna moartea. Fie a lui, fie a unuia dintre oamenii 
care se îndreptau spre oraş, spre gară şi spre şirul de 
trenuri de dimineaţă care urma să-i ducă departe de 
Stalag Luft 13. 


La fiecare câteva secunde Tommy privea în jos la 
cadranul ceasului şi se gândea că evadarea se 
desfăşoară prea încet. Sosirea implacabilă a dimineţii 
ar fi putut duce la oprirea evadării la fel de repede ca 
şi o descoperire. Dar ştia, de asemenea, că graba ar 
ruina la fel de repede evadarea. Își încleştă dinţii şi 
acţionă conform planului. 

Vreo  şaptesprezece dintre oamenii din tunel 
reuşiseră să iasă la suprafaţă şi să se îndepărteze 
când Tommy văzu prima oară raza slabă a lanternei 
îndreptată nesigur către el, la aproape treizeci de 
metri distanţă. Lumina se mişca chiar către marginea 
pădurii, nu de-a lungul sârmei, în mâna unui 
Hundfuhrer, pe o traiectorie care dădea peste ieşirea 
din tunel. 

Îngheţă pe poziţie, urmărind lumina. 

Era cercetătoare şi pătrunzătoare, legănându-se 
într-o parte, apoi în alta, ca un câine care amuşinează 
un miros deosebit adus de un vânt năbădăios. Bănuia 
că, desigur, cel care se afla în spatele luminii vâna 
ceva, dar nu căuta într-un mod sistematic, deliberat. 
Lumina era mai degrabă curioasă, aproape 
iscoditoare, cu o uşoară nesiguranţă în fiecare 
mişcare. Tommy se trase înapoi, încercând să se facă 
una cu copacul şi dându-se cu atenţie în spatele lui, 
aşa încât să fie complet ascuns. Apoi se gândi că nu-i 
era de niciun folos să se ascundă. 

Lumina se mişcă înainte, apropiindu-se. 

Inima începu să-i bată cu putere. 

Există un punct-limită la care ajung soldaţii, mult 
dincolo de teamă, unde toţi copiii spaimei şi ai morţii 
sunt aliniaţi lângă ei. Este un loc înspăimântător şi 
ucigător, în care unii oameni paralizează, iar alţii sunt 
prinşi în aburul disperării şi al agoniei. Tommy era 


periculos de aproape de acel punct, cu muşchii 
zvâcnind şi cu răsuflarea întretăiată, urmărind 
înaintarea înceată a luminii care se apropia 
imperturbabil de gura tunelului. Își dădu seama că nu 
era nicio şansă ca omul cu lanterna să nu vadă ieşirea 
şi, cu siguranţă, nicio şansă să nu vadă funia întinsă 
pe pământ. Şi Tommy îşi dădu seama, de asemenea, 
că nu era nicio cale să se avânte înainte şi să se 
arunce în tunel fără a fi văzut de îndată şi fără a 
declanşa alarma. În acea clipă înţelese că era ca şi 
prins. Poate ca şi împuşcat. 

Işi tinu respiraţia. 

Tommy ştia, de asemenea, că la capătul de sus al 
scării, aşteptând nerăbdător cele două smucituri ale 
funiei care să anunţe că i-a sosit rândul, se afla 
Numărul Optsprezece. Încercă în acel moment să-şi 
amintească cine era Optsprezece. Trecuse pe lângă el 
în strâmtoarea din tunel. Îi părea cu ore în urmă, fiind 
suficient de aproape pentru a mirosi transpiraţia 
omului neliniştit, pentru a-i simţi respiraţia, dar totuşi 
Tommy nu putu asocia o faţă acelui număr. Numărul 
Optsprezece era un pilot ca şi el, iar Tommy ştia că e 
încordat, la câțiva centimetri sub suprafața 
pământului, nerăbdător, nervos şi gata de pornire, 
poate puţin neliniştit, cu funia strânsă în mâini, 
rugându-se pentru şansa sa şi rugându-se, probabil, 
pentru acelaşi lucru pentru care se roagă toţi oamenii 
care ştiu că moartea bântuie prin apropiere, cu toate 
capriciile sale. 

Lumina se apropie cu câţiva metri. 

În acel moment Tommy îşi dădu seama că totul 
depindea de el. 

Cu fiecare pas care aducea lumina mai aproape, 
alegerea devenea tot mai clară. Mult mai precisă. Nu 


era atât de greu ca el să rişte totul faţă de cât de greu 
era ca toţi ceilalţi să rişte, iar el era singurul om 
disponibil pentru a apăra şansele şi speranţele puse în 
acea noapte. Crezuse nebuneşte că intrarea în acel 
tunel şi lupta pentru adevărul despre Lincoln Scott şi 
Trader Vic fusese singurul test pe care îl va da în acea 
noapte. Dar se înşelase, pentru că adevărata bătălie 
stătea în faţa lui, mişcându-se încet, dar sigur spre 
ieşirea din tunel. Era tânăr când se înrolase în forţele 
aeriene şi plin de porniri patriotice când se angajase 
în prima luptă, dar ajunsese repede să înţeleagă că în 
război mai tot ce contează este curajul, nu ceea ce e 
cu adevărat nobil. Nobleţea domneşte numai în 
dezbaterile ulterioare ale istoricilor. În schimb, ceea 
ce ţi se oferă în cel mai diabolic mod sunt cele mai 
elementare dintre opţiuni, în care tot ceea ce Tommy 
fusese cândva şi tot ceea ce el sperase că ar putea fi 
păli grozav în faţa nevoilor urgente din acea noapte 
ale atâtor oameni. 

Studiosul Tommy Hart - student la Drept şi un tânăr 
total nepotrivit să fie soldat, care de fapt nu voia nimic 
mai mult decât să se întoarcă acasă la fata pe care o 
iubea, la viaţa pe care o trăise şi la viaţa pe care şi-o 
promisese sieşi, cu munca şi studiile sale - înghiţi cu 
noduri, îşi încleştă pumnii şi începu încet să se mişte, 
îndreptându-se către lumina care se apropia. Se furişa 
ca în misiune, cu ochii aţintiţi asupra amenințării, cu 
gâtul secat, cu inima bubuind şi ştiind deodată teribil 
de limpede, ceea ce avea de făcut. 

Își aminti ce spusese dirijorul orchestrei de jaz în 
tunel: „Toţi suntem ucigaşi”. 

Spera că muzicianul avea dreptate. 

Tommy se apropie de ţintă, abia îndrăznind să 
respire. 


Gaura din pământ pe care încerca s-o protejeze era 
într-o parte, înapoia sa. Raza de lumină din faţă încă 
mai rătăcea la întâmplare, înainte şi înapoi. Nu putea 
să vadă cine legăna lumina, dar se simţi uşurat când, 
încordându-şi auzul, îşi dădu seama că nu se distinge 
niciun sunet care să semene cu agitația şi respiraţia 
unui câine. 

Lumina se mai apropie câţiva paşi, iar Tommy îşi 
încordă fiecare muşchi, pregătit de încăierare. 

La câţiva paşi în spatele său, ascuns chiar sub 
suprafaţa pământului, Numărul Optsprezece nu mai 
putuse suporta tensiunea  aşteptării semnalului. 
Inventariase în minte toate posibilităţile de întârziere, 
comparând fiecare pericol cu nevoia copleşitoare de a 
ţâşni şi de a o lua la fugă. Ştia cât de strâns era 
graficul şi ştia, de asemenea, că singurii oameni care 
vor avea o şansă de scăpare vor fi cei care vor ajunge 
la gară înainte de a se da vreo alarmă. Numărul 
Optsprezece muncise multe ore săpând la tunel şi de 
multe ori fusese tras afară, aproape sufocat, din 
cavernele  prăfoase. Cu _ impulsivitatea dată de 
tinereţe, îşi promisese sieşi, fără să stea pe gânduri, 
că libertatea era chiar mai importantă ca viaţa. Nu pu- 
tea suporta ideea de a fi dincolo de gardul de sârmă şi 
de a nu-şi juca şansa pentru libertate. Astfel, 
nerăbdarea depăşi toate marginile raţiunii rămase 
după petrecerea atâtor ore culcat pe burtă în tunel, 
iar el decise în acea clipă să pornească, cu sau fără 
semnal. 

Întinse ambele mâini în sus, trăgându-se prin gaură 
afară în aerul curat, împingându-se ca un om care 
ţâşneşte dintr-un bazin cu apă. 

Zgomotul îl îngheţă pe Tommy. Raza de lumină se 
îndreptă în direcţia zgomotului, iar Tommy auzi, într-o 


germană şoptită şi surprinsă: 

— Mein Gott!?5 

Visser putu să vadă, la marginea razei de lumină, 
silueta întunecată a Numărului Optsprezece ţâşnind 
din gaura tunelului şi rupând-o la fugă spre pădure. 
Şocat, Hauptmann-ul făcu repede câţiva paşi înainte, 
apoi se opri. Ridică lanterna la gură cât de repede 
putu, pentru a o ţine între dinţi, singurul mod în care 
putea să-şi folosească mâna pentru a apuca pistolul. 
Era, desigur, cel mai norocos lucru pentru evadați, 
pentru că, forţat să ţină lumina între dinţi, Visser nu 
putea să dea imediat alarma. Germanul trase furios 
capacul tocului şi înhăţă Mauser-ul prins la brâu. 

Aproape că scosese arma când Tommy se izbi în el, 
ţintindu-i pieptul, ca un fundaş care îl protejează pe 
cel cu mingea. 

Impactul aproape că îi lăsă fără suflare pe amândoi. 
Lanterna căzu într-un tufiş, raza sa mortală fiind 
obturată de frunze şi de crengi. Tommy nu observă 
asta. Se împinse în neamţ, apucându-l de beregată. 

Cei doi oameni se încolăciră, căzând pe spate, forţa 
asaltului lui Tommy purtându-i chiar între copacii de 
la marginea pădurii, dincolo de raza vizuală a celor 
din foişoare şi a paznicilor care se plimbau pe lângă 
gard. Erau nişte anonimi încleştaţi în negura de 
smoală. 

La început Tommy nu ştiu cu cine se lupta. Ştia 
numai că omul este un inamic şi că are asupra sa o 
lumină, o armă şi, poate cel mai periculos lucru, vocea 
sa. Fiecare dintre aceste trei lucruri îl puteau omori 
cu uşurinţă, iar Tommy ştia că va trebui să lupte 
împotriva fiecăruia. Încercă să găsească lumina, dar 
aceasta dispăruse, aşa că începu să lovească, 


2 Dumnezeule! (în germană în original) (n.tr.). 


aruncând pumni cu disperare, încercând să 
neutralizeze celelalte două pericole. 

Visser se rostogoli într-o parte, pentru a contracara 
forţa asaltului, răspunzând. Era un soldat cu sânge 
rece, bine antrenat şi experimentat, aşa că ştiu 
imediat care îi erau şansele. Primi loviturile pumnilor 
lui Tommy care cădeau în rafale asupra lui şi se 
concentră pentru a-şi găsi Mauser-ul. Răspunse cu 
lovituri ale ambelor picioare, reuşind să-l lovească pe 
Tommy în vintre. Se auzi un geamăt ascuţit. 

Deşi nu îi stătea în fire lui Visser să strige după 
ajutor, încercă s-o facă: 

— Ajutor! reuşi el să scâncească slab, cu propriii 
plămâni încă nerefăcuţi după şocul atacului iniţial al 
lui Tommy. 

Cuvântul păru să se lungească în jurul celor doi 
oameni care se luptau, apoi se risipi în bezna care-i 
înconjura. Visser inspiră aerul nopţii, umplându-şi 
pieptul pentru a putea striga după ajutor, dar în acea 
clipă mâna lui Tommy îi găsi gura. 

Tommy aterizase alături de german. Reuşi să-şi 
încolăcească un picior în jurul mijlocului germanului, 
trăgându-l deasupra lui, mai adânc în umbra pădurii. 
În acelaşi timp, Tommy îşi înfipse mâna stângă adânc 
în gura germanului, îndopându-i gâtul cu degetele, în 
încercarea de a-l îneca. Încă era doar vag conştient că 
mai există o armă, şi îi luă o altă jumătate de secundă 
să-şi dea seama că omul cu care lupta nu are decât un 
singur braţ. 

— Visser! şopti el ascuţit. 

Germanul nu răspunse în niciun fel, dar Tommy îşi 
dădu seama că îi recunoscuse vocea. În schimb, lovi şi 
se încordă, încercând să-şi apuce pistolul. Își înfipse 
dinţii în carnea moale a mâinii stângi a lui Tommy, 


muşcând adânc prin piele. 

Durerea îl fulgeră pe Tommy în timp ce dinţii 

duşmanului său îi sfâşiau muşchii şi tendoanele în 
căutarea oaselor. Cu mâna liberă găsi încheietura lui 
Visser. Își putu da seama după greutate că germanul 
aproape reuşise să elibereze pistolul din toc şi că îşi 
foloseşte toate puterile pentru a-l scoate şi a trage un 
foc. 
_ Tommy îşi simţi sângele ţâşnindu-i din mâna. 
Inţelese, chiar dacă în cap nu mai avea altceva decât 
durere, că şi numai trăgând un foc în aer tot ar fi 
murit, la fel ca în cazul în care i-ar fi pus ţeava în piept 
şi l-ar fi împuşcat în inimă. Aşa că ignoră furia 
crescândă a durerii din mâna lui stângă şi se 
concentră asupra singurului braţ al germanului şi 
asupra efortului pe care acesta îl făcea să apuce tocul 
şi trăgaciul pistolului. În cel mai ciudat mod posibil, 
întregul război, care dura de ani de zile, cu milioanele 
de morţi, cu lupta dintre culturi şi naţiuni, se reduse, 
pentru Tommy, la simpla luptă pentru controlul acelui 
pistol. Ignoră sălbăticia cu care dinţii lui Visser îi 
sfârtecau mâna stângă şi luptă doar pentru cea mai 
mică dintre victorii, cea a controlului pistolului. 
Simţea degetele lui Visser luptându-se să atingă 
trăgaciul şi se trase înapoi cu furie. Mauser-ul părea 
echilibrat, parţial eliberat din tocul rigid şi lucitor din 
piele neagră. Alura sa lunguiaţă şi greutatea mare 
erau mici avantaje în favoarea lui Tommy, dar forţa lui 
Visser era considerabilă. Germanul era un om bine 
clădit, iar o bună parte din forţa sa era concentrată în 
singurul braţ rămas. Tommy simţi că balanţa se 
înclină în favoarea lui Visser. 

Aşa că riscă. În loc să tragă, împinse brusc, 
răsucindu-i mâna. Degetele lui Visser se strânseră 


peste apărătoarea trăgaciului şi unul dintre ele pocni 
brusc. Germanul gemu de durere, scoțând un sunet 
gutural peste mâna însângerată a lui Tommy, care 
încă mai ameninţa să-l înece. 

Germanul de-abia mai putea ţine Mauser-ul o clipă 
în mână, apoi îl scăpă, şi acesta căzu pe pământ, 
înghiţit imediat de negura înconjurătoare. 

Visser ştia că arma e pierdută, aşa că reluă lupta cu 
puteri îndoite, înfigându-şi dinţii mai tare, pentru a-i 
distruge lui Tommy mâna stângă, şi încercând să-l 
lovească cu dreapta. Germanul încercă să se ridice, 
dar picioarele lui 'Tommy se înfăşurară în jurul lui, aşa 
încât luptau la fel de apropiaţi ca îndrăgostiţii, dar 
având drept singur sărut moartea. 

Tommy ignoră loviturile care cădeau dureros asupra 
lui şi agonia răspândită din mână, împingându-l pe 
Visser înapoi. Nu fusese niciodată învăţat cum să 
ucidă un om cu mâinile şi nici nu se gândise vreodată 
la asta. Singurele lupte pe care le avusese în copilărie 
fuseseră doar partide de îmbrânceli şi împinsături por- 
nite de la supărări şi înjurături şi care, de obicei, se 
terminau cu unul sau cu ambii băieţi în lacrimi. 
Niciuna dintre luptele pe care le avusese, nici chiar 
bătălia dată în tunel în acea noapte, când luptase 
pentru adevăr, nu fusese atât de dură ca aceasta. 
Niciuna nu fusese la fel de periculoasă ca cele pe care 
Lincoln Scott le purtase în ring, arbitrat şi cu mănuşi. 

Lupta asta era ceva foarte diferit, o ştia. Era o luptă 
cu un singur răspuns. Germanul împingea, lovea şi îşi 
înfigea dinţii, rupând carnea de pe mâna lui Tommy, 
care deodată nu mai simţi niciun fel de durere. Era ca 
şi cum îl copleşise în câteva secunde o răceala 
completă a instinctelor şi a dorințelor. Își încleştă 
dinţii şi începu să apese şi el gâtul germanului cât de 


tare putu, proptindu-şi genunchiul drept în spinarea 
lui Visser pentru a avea mai multă forţă. 

Visser simţi imediat ameninţarea, simţi apăsarea 
umplându-i gâtul şi încercă să se elibereze. Se agăţă 
de fiecare gram de ură pe care o putu aduna pentru a 
scăpa din strânsoarea sălbatică a lui Tommy. Dacă ar 
fi avut două braţe, lupta s-ar fi terminat rapid, în 
favoarea germanului, dar proiectilul Spitfire-ului care 
îl lăsase pe Visser fără braţ îl rănise şi în alte privinţe. 
Pentru o clipă părură indecişi, forţa unuia împotriva 
forţei celuilalt, corpul fiecăruia răsucindu-se, încordat 
şi rigid, ca pielea pusă la tăbăcit. 

Visser lansă un nou val, muşcând şi lovind cu 
piciorul şi cu mână. Loviturile se prăbuşiră peste 
Tommy, care închise ochii şi trase mai tare, dându-şi 
seama că, dacă cedează cât de puţin, îl va costa lupta 
şi viaţa. 

Şi atunci Tommy auzi un zgomot oribil. 

Sunetul spatelui lui Visser trosnind fu poate cel mai 
urât, cel mai grav pe care îl auzise în toată viaţa sa. 
Germanul căscă gura, uluit de moarte, înainte de a 
cădea moale în braţele lui Tommy. Mai trecură câteva 
secunde până când Tommy dădu drumul corpului 
inconştient al omului. 

Işi scoase mâna din gura lui Visser. Durerea reînvie, 
aproape insuportabilă, şi pentru o secundă se simţi 
înotând la marginea neantului. Se lungi pe spate, 
strângându-şi la piept mâna sfâşiată şi însângerată. 
Noaptea din jurul lor păru deodată curată, foarte 
tăcută. Işi lăsă capul pe spate şi trase o gură zdravănă 
de aer, încercând să-şi recapete simţurile, luptându-se 
să reinstaureze ordinea şi raţiunea în lumea din jurul 
său. 

Treptat deveni conştient de sunetele din apropiere. 


Primul venea de la Visser, care încă mai răsufla. 
Tommy îşi dădu seama că trebuie să termine ce 
începuse. Şi, probabil, pentru prima oară în viaţa sa se 
rugă ca germanul să moară înainte ca el să fie nevoit 
să-i fure ultima suflare omului muribund şi 
inconştient. 

— Te rog, mori, şopti el. 

Pe Tommy îl cuprinse un sentiment de uşurare şi 
aproape izbucni în râs. Privi în sus, la cer şi la stele şi 
văzu că apăruse o mică geană de lumină, ce începea 
să se întindă deasupra orizontului de la miazănoapte. 
„E uluitor, gândi el, să fii în viaţă când nu ai dreptul să 
fii.” 

Mâna îi pulsa dureros. Simţi că dinţii lui Visser 
aproape îi retezaseră unul sau chiar două degete, care 
atârnau nemişcate peste piept. Carnea pumnului său 
era sfâşiată şi jupuită. Sângele şiroia peste cămaşă, 
iar valuri de durere porneau din mână, înceţosându-i 
ochii. 

Ştia că trebuie să lege rana şi se aplecă peste corpul 
inert al lui Visser. Găsi repede o batistă de mătase în 
buzunarul tunicii germanului mort. Tommy o legă cât 
putu de strâns în jurul mâinii, pentru a opri 
sângerarea. 

Apoi încercă să cântărească situaţia. Ştia doar că 
mai avea încă de riscat, dar epuizarea şi durerea îl 
împiedicară să gândească foarte clar. Își aminti numai 
că mai sunt oameni aşteptând în tunel şi că acum 
evadarea era şi mai mult în urma graficului, aşa că 
hotări că singurul lucru pe care îl putea face era să se 
întoarcă din nou să dea semnale şi, cu toate că fiecare 
fibră a corpului îi era copleşită de oboseală şi de 
durere, decise că asta trebuie să facă. 

Deşi luase aceasta decizie, la început nu fu în stare 


să-şi pună în mişcare muşchii răvăşiţi. Fură încă o 
gură de aer, încercând să se pună pe picioare, dar 
căzu înapoi pe spate lângă un pom din apropiere. Își 
spuse că ar fi bine să se odihnească o clipă şi dădu să- 
şi închidă ochii, dar simţi brusc un fulger de teamă 
străbătându-l. Ochii îi fură aproape orbiţi de o spaimă 
rece. 

Raza lanternei care fusese înghițită de pădure se 
ridică deodată, ca o stafie, la câţiva paşi distanţă, se 
smuci o dată reluându-şi îngrozitoarea căutare şi apoi, 
înainte de a fi reuşit să-şi adune forţele care-i mai 
rămăseseră pentru a încerca s-o acopere, ateriză 
drept pe faţa lui. 

„Moartea joacă la cacealma, se gândi Tommy. Chiar 
când crezi că ai păcălit-o, răstoarnă mesele peste 
tine.” Se lăsă pe spate şi ridică mâna zdravănă în faţa 
ochilor pentru a abate lumina şi împuşcătura pe care o 
aştepta din secundă în secundă. 

Dar auzi în schimb o voce familiară. 

— Domnule Hart! Dumnezeule! Ce faci aici? 

Tommy zâmbi şi îşi scutură capul, incapabil să 
răspundă întrebării de bun-simţ a lui Fritz Unu. Făcu 
un mic gest cu mâna zdravănă şi în aceeaşi clipa 
lumina copoiului prinse în bătaie silueta răsucită a 
ofițerului german, zăcând nemişcată la câţiva metri 
distanţă. 

— Dumnezeule! şopti copoiul. 

Tommy se lăsă pe spate închizând ochii. Nu credea 
că are puterea să se lupte din nou. Il putea auzi pe 
Fritz Unu înecându-se şi repetând, de data asta în 
germană „Mein Gott! Mein Gott!” Şi adăugând apoi: 
„Evadare!” în timp ce copoiul îşi dădea seama ce se 
întâmplă. Tommy era foarte puţin conştient că Fritz 
Unu îşi pipăia brâul, unde avea tocul pistolului, şi că 


scosese omniprezentul fluier pe care toţi copoii îl 
purtau în buzunarele tunicii. Vru să strige pentru a-l 
avertiza pe Numărul Nouăsprezece, care aştepta pe 
treapta de sus a scării, înăuntrul tunelului, dar nu avu 
forţă nici măcar pentru asta. 

Aşteptă sunetul alarmei. 

Nu veni. 

Tommy îşi deschise încet ochii şi îl văzu pe Fritz 
Unu stând în picioare lângă corpul lui Visser. Copoiul 
avea fluierul dus la buze şi arma în mână. Apoi Fritz 
se întoarse şi îl privi pe Tommy, cu fluierul încă ridicat 
la gură. 

— O să te împuşte, domnule Hart, şopti el. Să omori 
un ofiţer german în încercarea de a evada... 

— Ştiu, zise Tommy. N-aveam de ales. 

Fritz ridică fluierul la gură, apoi se opri, coborându- 
l. Răsuci raza lanternei spre gaura din pământ pe care 
Tommy o apărase şi o lăsă să alunece pe funia legată 
de copac. 

— Dumnezeule, zise el din nou, moale. 

Tommy rămase tăcut. Nu înţelegea de ce copoiul nu 
chemase ajutoare şi nu dăduse alarma. 

Fritz Unu părea să se gândească, evaluând, 
măsurănd şi cântărind detalii şi datorii. Apoi deodată 
se aplecă spre Tommy şi şopti răspicat: 

— Spune-le oamenilor din tunel că evadarea s-a 
încheiat! Kaputl Gata! Înapoi la barăci imediat! 
Alarma va suna imediat. Spune-le acum, domnule 
Hart. E singura şansă! 

Tommy îşi tinu răsuflarea. Nu era sigur că înţelege 
ce face germanul, dar ştia că i se dă o şansă, aşa că o 
folosi. Fără să ştie exact de unde reuşise să adune 
atâta energie, răscoli iarba mătăsoasă a pădurii 
trăgându-se spre marginea tunelului. Se aplecă peste 


ea şi văzu faţa întoarsă în sus a Numărului 
Nouăsprezece, care aştepta. 

— Nemţii! şopti apăsat Tommy. Peste tot! Toată 
lumea înapoi, repede! Balul din noaptea asta s-a 
terminat! 

— Căcat! înjură în barbă Numărul Nouăsprezece. Ai 
dracu’ blestemaţi! adăugă el, dar nu ezită. 

Numărul Nouăsprezece se lăsă repede prin galeria 
îngustă şi începu să se târască înapoi prin tunel. 
Tommy auzi zgomotul înfundat al unei discuţii când 
Numărul Nouăsprezece îl întâlni pe Douăzeci, dar nu 
putu distinge cuvintele, cu toate că ştia care trebuie 
să fi fost. 

Se rostogoli şi îl văzu pe Fritz Unu stând în picioare 
la câţiva paşi. Stinsese lanterna, dar era suficientă 
lumina dimineţii care începea să se strecoare printre 
vârfurile copacilor pentru a da siluetei sale un contur 
întunecat, de stafie. Copoiul îi făcea semne insistente 
cu mâna lui Tommy. 

Tommy pe jumătate se târî, pe jumătate se aruncă 
înapoi, unde stătea copoiul. 

— Ai o singură şansă, domnule Hart. Ia cadavrul şi 
urmează-mă, acum. Nu pune nicio întrebare, grăbeşte- 
te! 

Tommy îşi scutură capul. 

— Mâna mea, zise el. Nu cred că am puterea... 

— Atunci vei muri aici, răspunse sec Fritz Unu. 
Alegerea îţi aparţine, domnule Hart. Dar trebuie s-o 
faci acum. Nu pot să ating corpul Hauptmann-ului. 
Fie îl ridici acum, fie mori lângă el. Dar cred că ar fi 
greşit să las un om ca tine să moară, domnule Hart. 

Tommy respiră adânc. În minte îi apărură imagini 
ale casei, ale şcolii, ale Lydiei. Işi aminti de căpitanul 
din Texas, cu râsul său trist: „lommy, găseşte-ne 


drumul către casă, vrei?” Şi de Phillip Pryce, cu stilul 
său ironic, sec, de a se bucura de cele mai mărunte şi 
mai inteligente lucruri. Gândi atunci că numai un 
adevărat laş întoarce spatele unei şanse de a trăi, 
indiferent cât de dură şi cât de mică ar fi acea şansă. 
Şi astfel, ştiind că resursele sale erau aproape 
epuizate, doar cu tăria şi cu dorinţa care îi mai 
rămăseseră, Tommy se aplecă şi, cu un icnet puternic, 
reuşi să-şi arunce pe umăr corpul ofițerului german, 
ca pe un sac. Corpul trosni dezgustător şi pentru o 
clipă Tommy crezu că o să vomite. Apoi, tremurând, se 
ridică în picioare, luptându-se să-şi menţină echilibrul. 

— Acum repede, îl îndemnă Fritz Unu. Nu trebuie să 
te-ajungă lumina dimineţii, ori totul pierdut va fi! 

Tommy  zâmbi auzind formularea arhaică a 
germanului, dar văzu de asemenea că dârele 
albicioase ale zorilor ce pluteau la orizont prindeau 
rădăcini, crescând cu fiecare secundă. Făcu un pas 
înainte, se împiedică, apoi se îndreptă şi cu vocea 
slabă pe care o mai avea zise: 

— Ia-o înainte. Sunt gata acum. 

Fritz Unu dădu din cap şi porni înainte, afundându- 
se în pădure. 

Tommy se lupta să ţină pasul cu germanul. 
Greutatea lui Visser era zdrobitoare, ca şi cum, chiar 
şi în moarte, germanul se lupta să-l omoare. 

Crengile copacilor îl loveau peste faţă. Pădurea 
apuca şi sfârteca fiecare pas, încetinindu-l, încercând 
să-l doboare la pământ. Tommy merse mai departe, 
chinuindu-se sub greutatea mortului, luptând la 
fiecare salt să-şi menţină echilibrul, căutând după 
fiecare pas puterea de a mai face încă unul. 

Răsuflarea îi era din ce în ce mai grea. Sudoarea îi 
acoperea ochii. Durerea din mâna stângă era aproape 


insuportabilă. Pulsa şi fulgera, îi trimitea avertismente 
nemiloase care îi secau tot corpul. Lui Tommy i se 
păru că nu mai are putere, apoi refuza să accepte asta 
şi mai găsea puţină, atât cât să se prăvălească înainte 
alţi câţiva metri. 

Nu avea nicio idee de cât de departe merseseră. 
Fritz Unu se întoarse şi îl îmboldi: 

— Repede, domnule Hart! Repede! Nu mai e mult! 

Cu aceste cuvinte Tommy se lupta mai departe. Pe 
umărul său Visser nu mai aducea cu ceva de pe 
această lume. In schimb, era ca o imensă piază 
neagră, zdrobitoare, care încerca să-l înfrângă. 

Chiar când atinse punctul în care nu mai credea că 
mai poate face un alt pas, îl văzu pe Fritz Unu 
oprindu-se brusc şi îngenunchind. Germanul îi făcu 
semn lui Tommy să vină lângă el. Tommy se clătină 
câţiva metri, apoi se prăbuşi la pământ. 

— Unde... reuşi el să articuleze, dar Fritz îi făcu 
semn să tacă. 

— Linişte. Sunt paznici în apropiere. Nu poţi mirosi 
unde eşti? 

Tommy îşi şterse faţa cu mâna nevatamată şi inspira 
pe nas. 

Abia atunci deveni conştient de mirosurile de 
dejecţii umane şi de moarte care îngreunau aerul 
pădurii în jurul lor. Se uită întrebător la Fritz Unu. 

— Lagărul rusesc de muncă! şopti Fritz. 

Apoi germanul arătă cu degetul. 

— Du cadavrul cât de aproape îndrăzneşti, apoi 
abandonează-l. În linişte, domnule Hart. Paznicii de 
aici nu vor întârzia să tragă la orice zgomot. Şi pune 
asta în mâna Hauptmann-ului. 

Fritz Unu scotoci în buzunarul tunicii şi scoase 
catarama de curea rusească pe care încercase să i-o 


vândă lui Tommy cu câteva zile în urmă. Tommy dădu 
din cap. Luă catarama, se întoarse şi-şi trase corpul lui 
Visser pe umăr. Se opinti, dar îşi simţi mâna strânsă 
de Fritz Unu. Copoiul se uita în ochii morţi ai lui 
Visser: 

— Gestapo! şopti el, apoi scuipă faţa omului ucis. 
Acum, du-te, repede! 

Tommy se legănă printre copaci. Mirosul era 
aproape doborâtor. Reuşi să ajungă într-o mică 
deschizătură, aproape o poiană, la aproape zece metri 
de gardul de sârmă ghimpată improvizat şi înţesat de 
ţăruşi ascuţiţi al lagărului rusesc de muncă. Nu era 
nimic permanent în perimetrul rusesc. De fapt, se 
presupunea că oamenii pe care fusese proiectat să-i 
adăpostească nu aveau să supravieţuiască războiului, 
iar la Geneva nu părea să fie nicio Cruce Roşie care să 
monitorizeze condiţiile în care trăiesc. 

În dreapta sa auzi un lătrat de câine. O pereche de 
voci străbătu aerul din jurul lor. 

Gândi: „Doar până aici îndrăznesc.” 

Cu o smucitură puternică a umărului, trânti la 
pământ corpul lui Visser. Bufni, apoi rămase întins. Se 
aplecă, împinse catarama centurii ruseşti între 
degetele moarte ale germanului, apoi se dădu înapoi şi 
se întrebă pentru o clipă dacă îl urâse cu adevărat pe 
Visser atât de mult încât să-l omoare. Înţelese că asta 
nu conta foarte mult. Ceea ce conta era că Visser era 
mort, iar el rămânea încă precar agăţat de viaţă. Apoi, 
fără să mai arunce o privire măcar spre faţa mortului, 
se întoarse şi, mişcându-se cât mai în tăcere, dar 
totuşi cât putu de repede, se întoarse în locul în care 
rămăsese Fritz Unu. 

Când ajunse, germanul îi spuse: 

— Acum s-ar putea să ai o şansă, domnule Hart, zise 


el. Dar tot trebuie să ne grăbim. 

Intoarcerea prin pădure fu mai rapidă, dar Tommy 
crezu că e în pragul delirului. O boare de vânt trecând 
printre vârfurile copacilor îi şopti, aproape bătându-şi 
joc de sfârşeala sa. Umbrele se lungeau în jurul său, 
ca şi cum duzini de reflectoare ar fi încercat să-i 
dibuiască faţa, să-l dea de gol: „Omorâţi-l!” Mâna îi 
striga,  rănindu-l cu  obscenităţi, încercând să-l 
orbească de durere. 

Era momentul dimineţii când zorii păreau să se 
decidă să aducă ziua. Negrul pălea în cenuşiu şi 
primele dâre albastre se ridicau pe cer, alungind toate 
stelele care îi oferiseră atâta ajutor mai devreme. De 
la câţiva paşi distanţă Tommy putu distinge cu 
uşurinţă gaura neagră a tunelului. 

Fritz Unu se opri, ascunzându-se după un copac. 
Arătă spre tunel. Il apucă pe Tommy de mână. 

— Domnule Hart, şopti el, Hauptmann Visser ar fi 
pus să mă împuşte când ar fi aflat că eu am făcut rost 
de arma care l-a ucis pe Trader Vic. Arma pe care mi- 
ai adus-o înapoi. i-am rămas dator, dar acum, în 
noaptea asta, datoria a fost plătită. Inţelegi? 

Tommy dădu din cap: 

— Acum s-ar spune că suntem, cum se zice, egal? 
adăugă copoiul. 

— Chit. 

Germanul păru uşor surprins: 

— Care chit? 

— Aşa se spune, Fritz. Când nu mai are niciunul 
nicio datorie, spunem că suntem chit... zâmbi Tommy, 
gândindu-se că până la urmă înnebunise complet de 
epuizare, dacă dădea acum lecţii de engleză. 

Copoiul rânji: 

— Chit. O să-mi amintesc şi asta. Sunt multe de ţinut 


minte din noaptea asta. 

Arătă spre gaură: 

— Acum, domnule Hart, o să număr până la şaizeci, 
apoi o să dau alarma. 

Tommy încuviinţă. Porni în grabă spre gaură. Nu se 
uita în spate, în schimb aproape că se aruncă în 
întuneric, găsind cu picioarele treptele scării 
improvizate şi scufundându-se în groapă. Căzu pe 
pământ, cu mâna pulsându-i de durere. Fără să se mai 
gândească la toate spaimele copilăriei sau la teroarea 
prin care trecuse în acea noapte, Tommy intră în 
tunel. Nu erau lumini, nici măcar o lumânare rătăcită, 
lăsată în urma pentru a-l călăuzi. Era numai o beznă 
completă şi nesfârşită care îşi bătea joc de zorii care 
luminau lumea de afară. 

Tommy se târi înapoi spre închisoare, singur şi 
epuizat, fără să vadă, grav rănit, gonit de sunetul 
îndepărtat al fluierului lui Fritz Unu care spulberă 
liniştea de deasupra. 


XX 
O faşă de campanie 

Baraca 107 era în pragul haosului. 

Cei care nu reuşiseră să evadeze se adunaseră în 
coridorul central, unde îşi schimbau disperaţi 
costumele renovate pentru evadare cu uniformele lor 
uzate şi rupte. Mulţi oameni adunaseră raţii 
suplimentare pentru evadare, mâncare pentru cât ar fi 
fost fugari, iar acum îşi îndesau în gură ciocolată şi 
carne conservată, temându-se că în orice clipă urma 
să sosească germanii şi să confişte tot ce apucaseră să 
dosească în ultimele săptămâni cu atâta trudă. Cei 
care îi ajutau strângeau hainele, documentele fal- 
sificate, biletele, paşapoartele, permisele de muncă, 
tot ceea ce aveau kriegie asupra lor pentru a-şi lua o 
identitate falsă în viaţa care i-ar fi aşteptat dincolo de 
gardul de sârmă, şi le îndesau în cărţi false sau 
înapoia pereților, în  ascunzători. Oamenii care 
făcuseră parte din echipa însărcinată cu găleţile de 
pământ se aruncară prin gaura din tavan, ştergându-şi 
cu furie sudoarea şi dârele de mizerie de pe faţă, în 
timp ce un aviator fixă cu grijă panoul acoperitor 
înapoi la locul său, în speranţa că germanii n-o să-l 
descopere. Un ofiţer stătea lângă uşa din faţa a 
barăcii, trăgând cu ochiul printr-o crăpătură a 
lemnului şi îmboldind oamenii să iasă, câte unul sau 
câte doi, când terenul din faţa barăcii era liber. 

Fuseseră douăzeci şi nouă de oameni desfăşuraţi în 
tunel când Tommy trimisese cuvântul de avertisment 
numărului nouăsprezece. Alarma se mişcase mult mai 
rapid decât oamenii, trecând înapoi într-o serie de 
strigăte, aşa cum făcuse şi mesajul despre nevinovăția 
lui Scott. Dar odată avertismentul dat, oamenii din 
tunel se luptaseră să-şi înceapă propria retragere, 


ceea ce era cu mult mai dificil în spaţiul acela 
înghesuit şi întunecat. Oamenii se mişcaseră disperaţi, 
aproape înnebuniţi, unii târându-se cu spatele, alţii 
încercând să se întoarcă. Chiar şi cu presiunea 
exercitată din spate, tot i-a luat ceva timp fiecăruia să- 
şi regăsească paşii, plini de dezamăgire şi teamă, 
complet neliniştiţi şi înfuriaţi pe duritatea vieţii care le 
răpise această şansă. In tunelul îngust răsunau 
blesteme, iar obscenităţile ricoşau din pereţi. 

Când oamenii începură să iasă din tunel, Lincoln 
Scott era aplecat peste marginea intrării, lipit de 
closet. Maiorul Clark împărțea ordine scurte la câţiva 
metri mai departe, încercând să păstreze disciplina în 
rândul oamenilor agitaţi. Scott se întorsese şi 
urmărise scena din jurul său. Se aplecă şi îl ajută pe 
Numărul Patruzeci şi şapte să se ridice din tunel. 

— Unde-i Hart? îl întrebă Scott. L-ai văzut pe 
Tommy Hart? 

Aviatorul îşi scutură capul: 

— Trebuie să fie încă la celălalt capăt, îi răspunse 
omul. 

Scott îl ajută să urce şi să treacă pe coridor, unde 
omul începu să-şi sfâşie hainele pentru evadare. Scott 
privi în jos, în gaura tunelului. Lumina lumânării părea 
să arunce cicatrice peste feţele oamenilor dezamăgiţi, 
în timp ce se chinuiau să iasă din tunel. Se aplecă şi 
înhăţă mâna Numărului Patruzeci şi şase şi, opintindu- 
se din greu, îl ridică la suprafaţă, întrebându-l acelaşi 
lucru: 

— L-ai văzut pe Hart? L-ai auzit? E în regulă? 

Dar Numărul Patruzeci şi şase îşi scutură capul: 

— E un dezastru blestemat acolo jos, Scott. Nu poţi 
să vezi nici pe dracu’. Nu ştiu unde-i Hart. 

Scott dădu din cap. Ii făcu semn să treacă spre 


coridor, apoi se aplecă şi înhăţă cablul negru care 
conducea în gaură. 

— Scott, ce faci? îl întrebă maiorul Clark. 

— Ajut, îi răspunse Scott. 

Se răsuci, aproape ca un alpinist pregătindu-se să 
coboare de pe stâncă în rapel şi, fără să-i mai spună 
vreun cuvânt maiorului, îşi dădu drumul în jos, către 
anticameră. Simţi încordarea aproape violentă din 
aerul slab al tunelului, ca şi cum ar fi intrat într-un 
salon de spital în care boala zace prin colţuri şi nimeni 
nu a deschis vreodată ferestrele pentru a lăsa să intre 
aer proaspăt. In goana retragerii, foalele fuseseră 
abandonate, azvârlite într-un colţ al încăperii de unul 
dintre primii prizonieri care ieşiseră din tunel. Scott 
văzu că Numărul Patruzeci şi cinci se lupta cu o 
geantă. Se repezi în semiîntuneric şi smulse geanta 
din mâinile recunoscătoare ale omului. 

— Iisuse, şopti omul. Nenorocita asta aproape că mi- 
a prăbuşit tavanul în cap. Mulţumesc, zise omul, 
sprijinindu-se de peretele anticamerei. Nu este aer, 
şopti el. Niciun strop nenorocit de aer, acolo înăuntru. 
Sper să nu leşine nimeni. 

Scott îl ajută să se ridice în picioare pe omul ce se 
chinuia să inspire, apoi îi puse în mâini cablul de 
acces. Prizonierul dădu din cap în semn de mulţumire 
şi începu să se caţere, ridicându-se în mâini. De cum 
reuşi să se ridice deasupra capului lui Scott, aviatorul 
negru se întoarse şi înhăţă foalele. 

Le potrivi pe poziţie apoi se trânti jos încălecându- 
le, aşa cum făcuse şi căpitanul din New York mai 
devreme în acea lungă noapte. Cu o forţă pe care ţi-o 
dă doar nevoia, începu să pompeze înainte furios, 
trimițând pale de aer de-a lungul tunelului. 

Trecu aproape un minut până când următorul 


kriegie se strecură prin intrarea tunelului. Acest 
aviator părea epuizat de tensiunea iscată de ratarea 
evadării. Tuşea şi respira bucuros aerul din 
anticameră. Avea o răsuflare zgomotoasă. Arătă spre 
foale. 

— E bine, şopti el epuizat. Nu poţi respira acolo 
înăuntru. Deloc. 

— Unde e Hart? întreba Scott, între două gâfâituri; 
din cauza efortului, faţa îi strălucea de sudoare. 

Omul îşi scutură capul: 

— Nu ştiu. S-ar putea să apară. Nu ştiu. Nu poţi 
vedea. Abia poţi respira. Peste tot e nisip blestemat şi 
pământ, şi tot ce poţi auzi sunt ceilalţi tipi urlând din 
spatele tău:, Afară, afară, afară!” Pe lângă asta mai 
poţi auzi şi nenorocitele de stinghii din acoperiş 
pocnind şi trosnind. Sper că nu se prăbuşeşte cu totul. 
Nemţii au ajuns deja aici? 

Scott îşi încleştă dinţii şi scutură din cap: 

— Nu încă. Ai o şansă să ieşi, repede. 

Numărul Patruzeci şi cinci dădu din cap. Oftă, 
adunându-şi forţele, apoi se luptă şi el să urce pe 
cablu, îndreptându-se spre mâinile întinse spre el la 
intrarea dinspre closet. 

Dedesubt Scott continua să pompeze aer cu viteză 
sporită. Foalele scârţâiau şi pufăiau, iar aviatorul 
negru gâfâia din greu din cauza efortului. 

Incet, unul după altul, oamenii se târâră afară din 
tunel. Toţi erau murdari şi speriaţi, dar toţi se simțeau 
uşuraţi când ajungeau să vadă ieşirea. Unul spuse: 

— Cam aşa trebuie să fie când mori. 

Altul spuse: 

— Parc-ar fi un blestemat de mormânt acolo 
înăuntru. 

Fiecare kriegie îşi umplu plâmânii cu aer şi mai 


mulţi îi aruncară priviri lui Scott, care pompa la foale, 
şoptindu-i recunoscători mulţumiri. 

Timpul părea să se întindă periculos în jurul lor, 
înhaţându-l pe fiecare ca un curent din apropierea 
unei plaje şi amenințând să-i tragă în larg. „Tunelul 
trebuie să semene cu înecarea”, îşi spuse Scott. Apoi 
alungă acest gând şi îi puse următorului om singura 
întrebare care părea să mai conteze pentru el: 

— L-ai văzut pe Hart? Unde-i Hart? 

Nimeni nu putea răspunde. 

Fenelli, care era Numărul Douăzeci şi opt, se aruncă 
înainte, aterizând grămadă la picioarele lui Scott. 
Arătă către foale. 

— E un lucru al dracului de bun că ai început să faci 
asta, şuieră el. Altfel am fi avut oameni leşinaţi peste 
tot în nenorocitul ăsta de tunel. E aproape toxic acolo- 
nuntru. 

— Unde-i Hart? întrebă Scott pentru a suta oară. 

Fenelli îşi scutură capul: 

— A fost chiar în faţă. Dincolo de gardul de sârmă, 
dând oamenilor semnalul de plecare. Nu ştiu unde e 
acum. 

Scott era copleşit de furia pe care i-o provoca 
neputinţa. Nu ştia ce altceva putea face, în afară de a 
continua să împingă în tunel aerul dătător de viaţă. 

— Mai bine ai ieşi de-aici, mormăi el. O să te ajute 
cineva. 

Fenelli începu să se ridice, apoi se prăbuşi la loc. 
Zâmbi. 

— Ştii, am un văr în Marină. Blestematele de 
submarine. Ar fi vrut să mă duc şi eu, dar i-am spus că 
numai un nebun ar încerca să înoate prin blestematul 
de ocean ţinându-şi respiraţia şi căutând japonezi. N-o 
să mă pui pe mine să fac asemenea tâmpenii, i-am 


spus. Ha! Acum, uită-te la mine. Şapte metri sub 
pământ, într-o blestemată de închisoare. Clar că n-are 
nimic de-a face cu zborul. 

Scott îl aprobă din cap, muncind în continuare din 
greu. Reuşi să zâmbească uşor. 

— Cred, zise Fenelli, că o să mai stau aici cu tine 
vreo câteva minute. 

Doctorul din Cleveland se răsuci, privind în gaura 
neagră a tunelului. Trecură probabil şaizeci de 
secunde, apoi se aplecă înainte, ajutându-l pe 
Numărul Douăzeci şi şapte să parcurgă ultimul metru. 
Acesta era căpitanul din New York. Se prăbuşi şi el 
imediat pe podea, chinuindu-se ca un peşte rămas fără 
apă. 

— Iisuse, zise el. Iisuse, Marie şi losife! Ce căcat de 
situaţie! A trebuit să sap printr-o grămadă de nisip, şi 
nu o dată. Lucrurile devin destul de groaznice acolo- 
nuntru. 

— Unde-i Tommy? 

Omul îşi scutură capul: 

— Încă mai sunt oameni care vin prin tunel în 
spatele meu, zise el, apoi respiră adânc şi se chinui să 
se ridice în picioare. Iisuse! E bine să stai în picioare. 
Acum o şterg. Saluti! 

Inhăţă cablul şi începu să se ridice la suprafaţă. 
Fenelli îl sprijini. Chiar în momentul în care Numărul 
Nouăsprezece ieşi din gura tunelului, maiorul Clark se 
aplecă peste marginea gropii şi strigă înăuntru: 

— Gata! Tocmai au dat alarma! 

Urletul îndepărtat al unei sirene antiaeriene reuşi să 
pătrundă în locul în care erau adunaţi. 

— Unde-i Hart? ţipă Scott. 

Numărul Nouăsprezece îşi scutură capul: 

— Ar fi trebuit să fie chiar în spatele meu, zise el. 


Dar nu ştiu unde s-a dus. 

— Ce s-a întâmplat? întrebă Fenelli, îngenunchind şi 
uitându-se în bezna tunelului. Își băgă capul în gaură, 
străduindu-se să audă zgomotul de ţârâit. 

— Haideţi, băieţi, grăbiţi-vă! strigă maiorul Clark de 
deasupra. Haideţi! 

Numărul Nouăsprezece continua să-şi scuture capul. 

— Nu ştiu, zise el. Eram în capătul scării, aşteptând 
semnalul de ieşire, ştii, cum am fost instruiți, numa’ că 
era Hart la capătul celălalt al funiei, dând semnalele, 
nu tipul din faţă, cum ne aşteptam. Oricum, aştept, 
aştept, mă întreb ce dracu' se-ntâmplă, că trecuseră 
mai mult de două minute şi trebea să ieşim la fiecare 
două-trei minute şi deodată aud doi oameni certându- 
se. Şi un fel de luptă. Fără voci, cel puţin la început. 
Doar icnete şi răsuflări grele, pumni trântiţi şi 
căzături. Apoi linişte şi pe urmă, ca din neant, aud în 
sfârşit nişte voci. Nu pot s-aud ce dracu' spun, da' asta 
nu mai contează, că următoru' lucru pe care-l ştiu e 
Hart în gura tunelului, spunând că sunt nemți peste 
tot şi să-mi vâr repede coada în tunel, să-i scot pe toţi 
afară, c-o să pornească alarma în câteva secunde. Aşa 
că mi-am dat drumul în jos şi am pornit-o înapoi, da' a 
luat o veşnicie, că băieţii au intrat în panică, s-au 
chinuit să se întoarcă, abia puteai respira şi era praf 
peste tot, nu puteai să vezi nici pe dracu’, toate 
lumânările erau stinse. Şi apoi am ajuns aici. 

— Unde-i Hart? strigă Scott. 

Numărul Nouăsprezece ridică din umeri, încercând 
încă să îşi recapete respiraţia. 

— N-aş putea să-ţi spun. Am crezut că vine în urma 
mea. Dar n-a venit. 

De deasupra vocea maiorului Clark prăvăli un 
strigăt: 


— Grabiţi-vă! Germanii pot fi aici în orice clipă! 
Trebuie să-nchidem! 

Scott îşi întoarse faţa în sus. 

— Hart nu s-a întors! răspunse el. 

Maiorul Clark păru să ezite: 

— Trebuia să fie în spatele ultimului om! 

— Nu s-a întors! 

— Trebuie să închidem înainte să dea peste noi! 

— Nu s-a întors! răcni Lincoln Scott insistent. 

— Ei bine, unde dracu' e? întrebă maiorul. 

Tommy Hart nu mai putea să separe diferitele 
dureri care-i străbateau trupul. Mâna sa zdrobită 
părea să fi distribuit agonia în fiecare colţişor al fiinţei 
sale. Fiecare val de durere orbitoare era alimentat de 
o oboseală atât de mare şi deplină, încât nu mai 
credea cu adevărat că va avea tăria să se târască 
singur înapoi pe întreaga lungime a tunelului. Trecuse 
de punctul în care domnesc teama şi groaza, era deja 
pe tărâmul morţii. Aproape îl surprinsese faptul că era 
capabil să se târască. Nu înţelegea deloc de unde vine 
această energie. Muşchii săi scrâşneau ameninţări de 
oboseală. Imaginaţia îi era înfierbântată de focul 
durerii. Şi totuşi se târa înainte. 

Era mai întunecat decât în orice noapte pe care o 
văzuse şi era teribil de singur. 

Fire de nisip îi cădeau în cap şi praful îi înfunda 
nările. Părea că nu mai rămasese aer în strâmtoarea 
tunelului îngust. Singurul sunet pe care-l putea desluşi 
era pârâitul stinghiilor de susţinere, care păreau gata 
să cedeze. Se trase înainte cu o mişcare de înot, 
trăgând deoparte pământul care îi stâtea în cale şi 
luptând pentru fiecare centimetru înaintat. 

Nu mai trăgea cu adevărat nicio speranţă să fie în 
stare să se târască pe toţi cei şaptezeci de metri. Şi, 


cu siguranţă, nu mai spera că ar putea acoperi 
distanţa înainte ca germanii să ajungă în Baraca 107. 
Totuşi, într-un fel ciudat, epuizarea, împreună cu 
durerea şi cu imensul efort făcut pentru a înainta 
conspirau toate pentru a-l împiedica să fie paralizat de 
frică. Era aproape ca şi cum toate celelalte agonii 
concurente care strigau în trupul său nu mai lăsaseră 
destul loc pentru cea mai simplă şi mai periculoasă. 
Astfel, înfrântă în aceasta luptă finală, frica nu mai 
îndrăznea să-i cuprindă gândurile. 

Tommy  înhăţa fiecare centimetru de beznă, 
trăgându-se înainte. 

Nu se oprea şi nici nu ezita, în ciuda epuizării. Chiar 
şi când drumul era parţial blocat, iar spaţiul devenea 
şi mai strâns, tot îşi strecura înainte silueta sa 
lunguiaţă, alunecând prin cele mai înguste locuri. 
Capul îi ameţise de efort. Fiecare gură de aer luată 
din bezna împrejmuitoare părea mai subţire, mai 
fetidă, mai încărcată de rău. 

Cât timp mersese sau cât de departe ajunsese nu 
ştia. Intr-un fel, i se părea că fusese dintotdeauna în 
tunel. Că nu existase niciodată un afară, niciodată nu 
existase un cer senin deasupra, plin cu aer proaspăt şi 
cu o mulţime de stele. Pentru o clipă aproape râse 
gândindu-se că orice altceva trebuie să fi fost un vis: 
casa lui, şcoala lui, dragostea lui, războiul, prietenii 
lui, lagărul, gardul de sârmă... toate. Nimic din toate 
astea nu existase vreodată cu adevărat. Murise chiar 
acolo, în Marea Mediterană, chiar lângă căpitanul din 
Texas, iar toate celelalte erau doar fantezii ciudate pe 
care le ducea cu el în neant. Îşi încleştă dinţii şi se târî 
încă un metru, gândindu-se că poate nimic nu era real, 
iar acest tunel era iadul şi că, poate, fusese 
dintotdeauna aici şi va rămâne pentru totdeauna 


înăuntru. Nu exista ieşire. Nu era aer. Nu era lumină. 
Niciodată. 

Iar în delirul care îl copleşi auzi o voce. 

Părea familiară. Crezu la început că e Phillip Pryce, 
dar apoi nu, era bătrânul său căpitan, strigându-l. Se 
luptă să mai înainteze puţin, apoi zâmbi, câci îşi dădu 
seama că trebuie să fie Lydia cea care îl cheamă. Era 
acasă, în Vermont, şi era vară, iar ea voia ca el să se 
furişeze din casă în miezul fierbinte de noapte şi să-i 
dea un sărut lung de noapte bună. Şopti un răspuns, 
ca orice îndrăgostit încăntat care ajunge într-un pat 
târziu în noapte, ca răspuns la cea mai uşoară 
atingere a ispitei. 

— Sunt aici, zise el. 

Vocea îl chemă din nou, iar el se întinse înainte. 

— Sunt aici, zise el mai tare. 

Nu avea energie să vorbească mai tare, iar ceea ce 
reuşi să scoată se apropia cu greu de un ton normal. 
Se împinse din nou înainte, aproape aşteptându-se să 
vadă mâna Lydiei întinzându-se după a sa, vocea ei 
chemându-l spre ea. 

Dar, în schimb, auzi un pârâit îngrozitor. 

Nici măcar nu avu timp să se sperie când acoperişul 
de deasupra sa se rupse şi îl înveli brusc într-o 
cascadă de pământ nisipos. 

— L-am auzit, ţipă Lincoln Scott. E acolo! 

— Iisuse! strigă Fenelli dându-se înapoi de lângă 
intrarea tunelului când un val de pământ năvăli prin 
ieşire, parcă împrăştiat de o explozie. La dracu”! 

De sus, din closet maiorul Clark strigă către cei de 
jos: 

— Ce este? Unde-i Hart? 

— E acolo! răspunse Scott. L-am auzit! 

— E un blestemat de mormânt! ţipă Fenelli. 


— Unde-i Hart? strigă din nou maiorul. Trebuie să 
închidem! Nemţii roiesc peste tot pe-afară. Dacă nu 
închidem acum intrarea, o s-o găsească! 

— L-am auzit, strigă Scott. E blocat! 

În secunda aceea Scott şi Fenelli se uitară amândoi 
în sus spre maiorul Clark. Maiorul părea să se legene 
ca vaporii fierbinţi deasupra asfaltului negru al 
autostrăzii într-o după-amiază toridă de august, 
înainte de a lua o decizie. 

— Daţi drumul la găleți, tună el întorcându-se spre 
oamenii din coridor. Nimeni nu pleacă până când nu-l 
dezgropăm pe Hart! 

Se aplecă spre anticamera tunelului. 

— Coboară! strigă el. 

Apoi apucă un târnăcop şi o lopată improvizate şi le 
dădu drumul în groapa din pământ. 

Căzură la podea cu o bufnitură. Dar Lincoln Scott se 
repezise deja în tunel, scormonind înainte, trăgând 
disperat pământul şi nisipul din cale, săpând ca un 
animal înnebunit. Scott încerca să elibereze galeria, 
aruncând pământul în spatele său, de unde Fenelli îl 
dădea înapoi în anticameră. 

Nimic din ceea ce făcuse Lincoln Scott în viaţa sa nu 
părea atât de urgent. Niciun moment de confruntare, 
nicio supărare, nicio furie, nimic nu egala asaltul său 
asupra înşelătorului nisip dislocat. Era ca şi cum ai 
încerca să dai o bătălie cu o stafie, cu un abur. N-avea 
nicio idee dacă avea de săpat un metru sau treizeci de 
metri. Dar distanţa nu avea absolut nicio importanţă 
pentru el. Înlătura pământul, aruncându-l înapoia sa 
cu mâinile, şi începuse să-şi repete: „Nu vei muri! Nu 
vei muri...” în timp ce săpa înainte către locul de unde 
credea că venise ultimul zgomot slab al vocii lui 
Tommy Hart. 


La câţiva paşi în urma lui, Fenelli strigă: 

— Da-i înainte, dă-i înainte! Nu mai are decât câteva 
minute înainte de a se îneca! Sapă, fir-ar al dracului! 
Sapă! 

Maiorul Clark stătea aşezat în mâini şi în genunchi 
la marginea intrării în tunel, alături de closet, uitându- 
se în jos. 

— Repede, striga el. La dracu’! Mişcaţi-vă! 

La capătul coridorului central al Barăcii 107 ofiţerul 
care continua să pândească la uşa din faţă se întoarse 
brusc şi strigă înapoi, spre closet: 

— Nemţii! Vin încoace! 

Maiorul Clark se ridică. Se întoarse spre cei care 
aşteptau cu găleţile în coridor. 

— Toata lumea afară! ordona el. Afară pe terenul de 
adunare! Acum! 

Cineva întreba: 

— Cum rămâne cu tunelul? 

Clark răspunse: 

— Ah, dă-l încolo! Dar apoi ridică mâna dreapta, ca 
şi cum ar fi vrut să-i oprească pe oameni să urmeze 
ordinul. Faţa maiorului se strâmbă într-un zâmbet, 
încordat; îi privi pe prizonierii adunaţi: Bine, zise el 
grăbit. Mai avem nevoie de câteva minute! Întârziere, 
întârziere, asta ne trebuie. Uitaţi ce vreau: vreau să le 
atrageţi atenţia blestemaţilor de nemți care se 
îndreaptă încoace. Comportaţi-vă ca şi cum aţi luat-o 
razna! Daţi-vă pe lângă ei, poate chiar îi pocniţi. O 
luaţi drept spre terenul de adunare şi intraţi în 
formaţie, înţelegeţi ce spun? Vechea formaţie de 
luptă, împotriva inamicului. Nu vă opriţi! Dar aveţi 
grijă ca nimeni să nu fie împuşcat sau arestat! Doar 
întârziaţi-i cât de mult puteţi. V-aţi prins? 

Oamenii răsfiraţi în coridor dădură din cap. Apărură 


şi câteva zâmbete. 

— Atunci, la treabă! Arătaţi-le ce puteţi! strigă 
maiorul Clark. Şi, când ajungeţi la uşă, vreau să v-aud 
glasurile. 

Câţiva dintre oameni rânjiră. Câţiva îşi bătură cu 
pumnul în palmă, pocnindu-şi încheieturile. Muşchii se 
încordară. Ofiţerul care supraveghea uşa strigă: 

— Fiţi gata! 

— Daţi-i drumul! 

— Daţi-i drumul, prizonieri! strigă Clark. 

Cu peste treizeci de strigăte de furie, ca la ieşirea 
din tranşee, falanga aviatorilor americani se scurse pe 
coridor, umăr lângă umăr, năvălind pe uşa din faţă. 

— Hai! Hai! Hai! ţipă maiorul Clark. 

Nu văzu întregul impact al asaltului, dar putu auzi 
un amestec brusc de voci, când oamenii intrară în 
trupa de germani care se apropia. Putu auzi strigăte 
de alarmă şi bufniturile corpurilor ciocnindu-se 
sălbatic. „Ăsta chiar e un sunet foarte plăcut”, se 
gândi maiorul Clark. 

Apoi se întoarse şi strigă către cei din tunel: 

— Germanii! Sunt aici în câteva clipe! Săpaţi mai 
departe! 

Lincoln Scott auzi cuvintele maiorului, dar nu mai 
însemnau nimic pentru el. Părea că ameninţarea 
creată de prăbuşirea tunelului era mult mai mare 
decât cea a unei echipe de haidamaci gonind spre 
Baraca 107. Se lupta cu întunericul care ameninţa să-l 
învăluie şi pe el. Răvăşea pământul din faţa sa cu o 
forţă născută din ani de furie neîncetată. 

Tommy Hart era surprins. Moartea părea să fi fost 
uşoară pentru el. 

Reuşise să se răsucească puţin când tavanul îi 
căzuse în cap, ceea ce-i lăsase o mică pungă de aer, 


una pentru numai câteva guri preţioase de aer stătut, 
greu de respirat. Nu se gândise că lumea ar putea fi 
mai întunecată decât fusese, dar acum era. 

Pentru prima oară în noaptea aceea, poate chiar în 
ultimele zile sau săptămâni, se simţi calm. Complet 
relaxat. Toată tensiunea din fiecare fibră a corpului 
său părea să se fi risipit brusc, scurgându-se din el. 
Zâmbi în sinea sa, dându-şi seama că şi durerea 
groaznică din mâna lui, care reuşise să se 
râspândească în tot corpul, părea să se fi stins în acel 
moment, ca şi cum ar fi fost înecată în apă. Se gândi 
că era un dar ciudat, dar bine venit, pe care moartea îl 
făcea ultimelor sale clipe. 

Tommy respiră adânc. Aproape râse cu glas tare. „E 
cel mai curios lucru, îşi spuse el. Cineva poate lua 
respiratul ca pe ceva sigur. Fiecare pompare a 
aerului, de zeci de mii de ori în fiecare zi. Numai când 
îi mai rămân câteva guri de aer îşi dă seama cât de 
prețioasă e fiecare dintre ele, cât de dulce şi de 
delicioasă era fiecare.” 

Respiră din nou şi tuşi. Pâmântul prăvălit îi prinsese 
capul şi umerii, dar nu şi picioarele, aşa că împinse 
puţin, străduindu-se să înainteze aproape involuntar, 
luptându-se în ultimele sale secunde. Se gândi la toţi 
oamenii din viaţa sa, văzându-i pe fiecare ca şi cum ar 
fi stat chiar în faţa lui şi se întristă pentru că urma să 
devină amintire pentru fiecare dintre ei. Se întrebă 
dacă asta însemna cu adevărat moartea, să treci pur şi 
simplu din carne şi oase în amintire. 

Şi, în această ultimă reverie, Tommy fu surprins din 
nou, de data asta de un zgomot inconfundabil de 
săpătură. Rămase perplex. Credea că e complet singur 
şi nu înţelegea cum ar putea vreo stafie să facă acest 
zgomot atât de pământean. Era un zgomot dat de 


viaţă, nu de moarte, şi asta îl făcea să fie foarte 
nedumerit şi uluit 

Dar nu o stafie îi apucă deodată mâna zdrobită. 

În bezna completa a tunelului deveni deodată 
conştient că spaţiul dinaintea lui se deschidea. In 
gaura aceea din faţa sa auzi cuvinte icnite, rostite 
printre dinţii încleştaţi de un efort uriaş: 

— Hart? La dracu’! Zi ceva! N-o să mori! Nu-ţi dau 
voie să mori! 

Simţi o forţă uriaşă trăgându-l înainte, trecându-l 
prin pământul care crezuse că-i va fi mormânt. 

În aceeaşi clipă toată agonia reveni, aproape 
orbindu-l în timp ce durerea i se scurgea din nou prin 
corp. Dar, în mod ciudat, socoti acest lucru bine venit, 
fiindcă însemna că moartea a decis să-şi slăbească 
strânsoarea asupra sa. 

Auzi din nou: 

— N-o să mori, la dracu’! N-o să permit aşa ceva! 

Aşa că răspunse şoptit, cu greutate: 

— Mulţumesc. 

Era tot ce avea putere să spună. 

Lincoln Scott puse ambele mâini pe umerii lui 
Tommy, îşi înfipse degetele sale puternice în cămaşă 
şi în carne şi, cu un enorm şi violent icnet, îl trase de 
sub pământ. Apoi, fără ezitare, Scott îl trase pe 
Tommy mai departe, târându-l prin tunel. Tommy 
încercă să-i fie de ajutor, târându-se, dar nu reuşi. Nu 
mai avea putere nici măcar cât un copil. În schimb, îl 
lăsă pe Scott să înoate înainte, cu salturi şi sucituri, 
trăgându-l către siguranţa îndoielnică de la capătul 
tunelului. 

Maiorul Clark stătea în picioare la intrarea în closet, 
cu brațele încrucişate la piept, tăind calea 
locotenentului german care se apropia însoţit de o 


trupă de soldaţi cu caschete, înarmaţi cu puşti. 

— Raus! zbieră ofiţerul german. Dă-te la o parte! 
adăugă el, într-o engleză acceptabilă. 

Uniforma ofițerului era rărită în genunchi şi ruptă la 
umăr şi o dâră subţire de sânge îi traversa falca, 
scurgându-i-se din colţul gurii. Oamenii din trupă 
aveau uniformele în aceeaşi stare, rupte şi murdare în 
urma ciocnirii cu prizonierii care îi provocaseră la 
ieşirea din Baraca 107. 

— Nicio şansă, zise dur maiorul Clark. Nu înainte de 
a ieşi oamenii mei. 

Ofiţerul german pufni: 

— La o parte! Evadarea este verboten! 

— Evadarea este sarcina noastră, izbucni Clark. Şi 
oricum nu evadează nimeni, idiotule, îi zise maiorul 
Clark cu dispreţ, fără să se mişte. Nu acum! Se întorc. 
Şi când vor ieşi, blestematul ăsta de tunel e al tău. 
Faci ce vrei cu el. 

Ofiţerul german duse mâna la tocul pistolului şi 
scoase Luger-ul semiautomat. 

— La o parte, Herr maior, sau te împuşc pe loc! 

Pentru a-şi sublinia cuvintele, introduse în armă un 
încărcător nou. 

Clark scutură din cap: 

— Nu mă mişc. Impuşcă-mă pe loc, o să te aştepte 
spânzurătoarea, locotenente. E propria dumitale 
alegere tâmpită. 

Ofiţerul german ezită, apoi ridică arma la nivelul 
feţei lui Clark, care îl privea cu o furie nestăpânită. 

— Halt! 

Ofiţerul ezită, apoi se întoarse. Oamenii din trupă 
luară brusc poziţie de drepţi, în timp ce comandantul 
Von Reiter înainta de-a lungul coridorului. Faţa lui 
Von Reiter era aprinsă. Furia sa era evidentă, sărind 


în ochi ca şi mătasea roşie care îi decora interiorul 
mantalei. Călca apăsat pe podeaua de lemn. 

— Maior Clark, începu el deodată. Ce înseamnă 
asta? Ia-ţi locul în formaţie imediat! 

Maiorul Clark îşi scutură din nou capul: 

— Sunt oameni acolo jos. Când apar, o să-i însoțesc 
la Appell. 

Von Reiter păru să ezite, iar următoarea comandă, 
oricare ar fi fost ea, fu întreruptă de vocea 
entuziasmată a lui Fenelli, ridicându-se din groapa de 
la intrarea tunelului: 

— L-a adus! La dracu', domnule maior! Scott l-a 
dezgropat! Vin încoace! 

Clark se întoarse spre doctor: 

— E bine? 

— E încă în viaţă! 

Apoi Fenelli se întoarse şi se apropie din nou de 
tunel, pentru a-l ajuta pe Lincoln Scott să-l tragă pe 
Tommy Hart pe ultimul metru. Cei doi oameni se 
prăbuşiră în anticameră, pe stratul de pământ Fenelli 
se lăsă lângă Tommy, sprijinindu-i capul, în timp ce 
Lincoln Scott răsufla din greu, trăgând înghiţituri 
scurte de aer din anticamera tunelului, căzut pe-o 
parte. Fenelli scoase o butelcuţă cu apă şi vărsă din ea 
pe faţa lui Tommy. 

— Iisuse, Hart, şopti Fenelli. Tre’ să fii cel mai 
norocos nenorocit pe care-l ştiu. 

Apoi se uită la mâna zdrobită a lui Tommy şi rămase 
cu gura căscată. 

— Sau poate cel mai lipsit de noroc. Iisuse, ce 
mizerie! Cum dracu' ai făcut? 

Tommy îşi scutură capul şi răspunse: 

— Am fost afară. Nu pentru mult timp, dar am fost 
afară. 


— Ei bine, răspunse doctorul din Cleveland, cu 
rânjetul său larg acoperit de praf, ai ajuns mai departe 
decât mine, şi asta e ceva. 

Se aplecă, îşi trecu un braţ pe sub umărul lui 
Tommy şi îl ajută să se ridice în picioare. Scott icni şi 
se ridică şi el. Le luă mai bine de un minut celor doi 
să-l ridice pe Tommy prin groapă, către suprafaţă, 
unde mâinile germanilor îl apucară, smucindu-l cu 
furie şi trântindu-l pe podeaua coridorului. Tommy nu 
avea nicio idee despre ce-o să urmeze, dar se simţea 
îmbătat de gustul ameţitor al aerului. Nu credea că 
are putere să se ridice singur şi nu era deloc sigur că 
ar putea merge singur, dacă germanii i-ar fi cerut-o. 
Tot ce putea simţi era o durere imensă şi o cantitate 
egală de recunoştinţă, ca şi cum cele două senzaţii 
contradictorii ar fi fost mai mult decât fericite să-şi 
împartă locul din sufletul său. 

Era conştient că Lincoln Scott stă alături de el, 
lângă maiorul Clark, de parcă l-ar fi păzit. Fenelli se 
aplecă din nou spre el, ridicându-i mâna. 

— Ce mizerie, zise din nou doctorul. 

Fenelli se întoarse spre comandantul Von Reiter: 

— Are nevoie de îngrijire medicală urgentă pentru 
rănile astea. 

Von Reiter se înclină pentru a vedea mai bine mâna. 
Se dădu înapoi, ca şi cum ar fi fost şocat de ce văzuse. 
Germanul păru să ezite, dar apoi se aplecă înainte şi 
desfăşură încet şi cu grijă batista din jurul cărnii 
sfâşiate. Von Reiter luă batista şi o puse în buzunarul 
tunicii, ignorând sângele roşu-închis cu care era îmbi- 
bată mătasea albă. Se încruntă privind rana lui 
Tommy. Văzu că arătătorul lui Tommy era aproape 
complet retezat şi că tăieturi şi zgârieturi adânci îi 
brăzdau palma şi celelalte degete. Apoi îşi ridică 


privirea şi se întoarse brusc spre locotenentul german: 

— O faşă de campanie, locotenente! Urgent. 

Ofiţerul german salută şi îi făcu semn unuia dintre 
soldaţi, care stătea alături în poziţie de drepţi. 
Soldatul german scoase din buzunarul de piele al 
centurii sale de campanie o bucată de faşă acoperită 
cu hârtie şi impregnată cu praf de sulfamidă şi i-o 
înmână comandantului Von Reiter care, la rândul lui, 
i-o dădu lui Fenelli. 

— Fă ce poţi, locotenente, zise Von Reiter 
poruncitor. 

— Asta nu e prea potrivită, comandante, răspunse 
Fenelli. Are nevoie de medicamente adevărate şi de un 
doctor adevărat. 

Von Reiter ridică din umeri. 

— Leagă-l strâns, zise el. 

Apoi comandantul german se îndreptă şi se întoarse 
spre maiorul Clark. 

— Oamenii aceştia, zise el arătând către Fenelli, 
Scott şi Hart. La arest. 

— Hart are nevoie de îngrijire medicală urgentă, 
protestă maiorul Clark. 

Dar Von Reiter scutură uşor din cap şi zise: 

— Am observat asta, maiorale. Imi pare rău. La 
arest. 

De data aceasta repetă ordinul către ofiţerul german 
care stătea lângă el: 

— La arest! Schnell! zise el cu voce ridicată. 

Apoi, fără să mai spună vreun cuvânt sau să mai 
arunce vreo privire către americani şi către tunelul 
lor, Von Reiter se întoarse brusc pe călcâie şi porni 
rapid spre ieşirea din baracă. 

Tommy încercă să se ridice, dar căzu înapoi, ameţit. 

Ofiţerul german îl împunse cu cizma. 


— Raus! zise el. 

— Stai liniştit, Tommy, te ridic eu, zise Lincoln 
Scott, împingându-l pe german într-o parte cu umărul. 

Se aplecă şi îl ajută pe Tommy să se ridice în 
picioare. Tommy se legănă nesigur. 

— Poţi să mergi? îl întrebă Scott în şoaptă. 

— O să încerc, la naiba, îi răspunse Tommy 
încleştându-şi dinţii. 

— Te ajut, zise Scott. Lasă-ţi greutatea pe mine. 

Iși păstră braţul sub umărul lui Tommy, apucându-l 
din spate şi ţinându-l în picioare. Aviatorul negru 
zâmbi: 

— Tommy, îţi aminteşti ce ţi-am spus? zise el 
încetişor. Niciun băiat alb n-o să moară când un 
aviator din Tuskegee are grijă de voi. 

Făcură un pas de încercare înainte, apoi un al 
doilea. Fenelli se strecură în faţa lor şi ţinu deschisa 
uşa Barăcii 107. 

Inconjurat de paznici germani cu căşti, încruntaţi, 
urmărit de fiecare om din lagăr, Lincoln Scott îl 
sprijini uşor pe Tommy Hart de-a lungul terenului de 
exerciţii. Fără să spună o vorbă, nici măcar când erau 
înghiontiţi din când în când cu puşca de vreun soldat, 
cei doi bărbaţi trecură împreună chiar printre 
formaţiile de aviatori americani, care se dădeau 
deoparte în tăcere pentru a le face loc. 

Merseră dincolo de gardul de sârmă ghimpată, iar 
poarta principală se închise în urma lor cu o 
pocnitură. Se deplasară încet spre clădirea arestului. 
Numai când trecură de uşa clădirii în care erau 
celulele auziră un cor de glasuri de urale izbucnind 
din piepturile oamenilor pe care îi lăsaseră în urmă. 
Uralele se ridicară, umplând aerul dimineţii însorite, 
însoţindu-i în lumea de ciment a carcerei, pătrunzând 


prin clădirea groasă din beton, rostogolindu-se prin fe- 
restrele cu gratii, ricoşând şi producând ecouri în tot 
spaţiul acela îngust şi acoperind zgomotul uşilor ce se 
închideau în urma lor. Era o muzică minunată, nu 
foarte diferită de vechiul corn al lui Iosua când stătea 
provocator înaintea zidurilor puternice ale Ilerihonului. 


XXI 
Optzeci şi patru de pălării 

Tommy Hart tremură singur pe cimentul gol al 
carcerei aproape două săptămâni, cu rănile de la 
mână înrăutăţindu-se cu fiecare oră. Degetele i se 
umflaseră ca nişte cârnaţi din cauza infecţiei 
puternice. Pielea antebraţului era brăzdată de semne 
galben-verzui, iar el îşi petrecea cele mai multe ore 
întins lângă uşa rece din lemn, strângându-şi mâna 
ţeapănă la piept. Durerea secătuitoare era aproape 
constantă, iar el era mai slăbit cu fiecare minut, 
aflându-se deseori în vecinătatea delirului, care părea 
să vină şi să plece după bunul plac. Ceilalţi oameni, 
aflaţi în celulele alăturate, îl puteau auzi târziu în 
noapte vorbind fără sens cu oameni morţi de mult sau 
aflaţi departe şi mai strigau, încercând să-i atragă 
atenţia lui Tommy, aducându-l înapoi la realitate, de 
parcă a-l smulge din braţele halucinaţiei ar fi fost un 
leac. 

Era numai vag conştient că în fiecare zi ceilalţi urlau 
rugăminţi către fiecare paznic german care intra în 
clădirea arestului pentru a le aduce krieksbrot şi apă, 
cerând ca Tommy să fie dus într-un spital. Germanii 
care erau însărcinaţi să aducă rațiile sărace sau să 
golească găleţile cu dejecţii din celule ignorau aceste 
cereri, afișându-şi pe faţă refuzuri stoice. 

Numai unul dintre cei care îi ţineau captivi, în 
mijlocul celei de-a doua saptamâni,  arătase 
îngrijorare. Acesta fusese, desigur, Fritz Unu, care se 
arătase imediat după Appell-ul de dimineaţă, îi 
aruncase o singură privire pumnului oribil al lui 
Tommy şi îl adusese pe Fenelli din celula alăturată. 

Doctorul din Cleveland îi pipăise cu grijă degete lui 
Tommy, scuturându-şi capul. Curăţase faţa şi rănile lui 


Tommy cât putuse de bine, cu o cârpă uscată şi cu apă 
curată. 

— În câteva zile va face cangrenă, îi spuse el lui 
Fritz Unu, şoptind furios, când se întoarseră pe culoar, 
unde Tommy nu-i mai putea auzi. Sulfamidă. 
Penicilină. Şi o operaţie, pentru curăţarea ţesuturilor. 
Pentru Dumnezeu, Fritz, spune-i comandantului că 
fără ajutor Tommy va muri. Şi asta curând. 

— O să vorbesc cu comandantul, promisese copoiul. 

— Eşti răspunzător, îi zisese Fenelli. Şi este şi Von 
Reiter şi, crede-mă, sunt pe-aici oameni care n-o să 
uite ce s-a întâmplat cu Tommy Hart! 

— O să-i spun comandantului, repetase Fritz Unu. 

— Spune-i! Nu mai aştepta. Spune-i chiar acum, îi 
zisese Fenelli, pe jumătate rugându-l. 

Dar nu se întâmplă nimic alte câteva zile. 

Cuprins de durere, delir şi frig, Tommy părea să 
intre într-o stranie lume subterană. Uneori visa că se 
mai afla încă în tunel, iar apoi se trezea, strigând de 
spaimă. Alteori durerea devenea atât de mare, încât 
părea să-l pună pe un alt plan al existenţei, unde tot 
ce putea vedea şi simţi erau amintirile de acasă care îi 
fuseseră de atâta ajutor în lunile în care fusese 
prizonier în Stalag Luft 13. În această stare Tommy 
zăbovea mai mult, pentru că imaginea cerului de 
deasupra Munţilor Verzi, dinapoia uşii casei sale din 
Vermont, îi gonea durerea, chiar dacă numai pentru 
scurt timp, şi îl făcea să se odihnească. 

Într-a şaisprezecea zi în arest nu mai putu mânca. 
Gâtul îi era prea uscat. Aproape toate puterile îl 
părăsiseră. Era în stare să înghită câteva guri de apă 
şi atâta tot. 

Ceilalţi îl strigară, încercară să-l facă să li se alăture 
pentru a cânta sau pentru a conversa, orice care să-l 


ţină conştient, dar el nu fu în stare. Bruma de resurse 
rămase fu folosită pentru a se împotrivi durerii care îi 
ataca tot corpul în valuri incandescente. Era murdar şi 
transpirat, acoperit de pământ, şi se temea că avea să- 
şi piardă controlul sfincterelor. Se gândi, în unul 
dintre puţinele momente de luciditate în care reuşea 
să învingă delirul care ameninţa să-l cuprindă 
complet, că pare un mod foarte tâmpit şi ridicol de a 
muri, muşcat de un ofiţer din Gestapo, după ce tre- 
cuse prin atâtea şi scăpase deja de atât de multe ori. 

În această reverie apărură voci pe care le ignoră, 
pentru că auzea voci în permanenţă, iar cele mai 
multe dintre ele aparţineau unor oameni morţi de 
mult. Chiar şi Visser îi vorbise o dată, dar Tommy îi 
zâmbise arogant fantomei sale. 

Totuşi, nu o fantasmă apăru în uşa celulei sale. 
Tommy privi cu ochii înceţoşaţi şi grei şi văzu silueta 
inconfundabilă a lui Hugh Renaday stând lângă 
intrare. 

— La dracu’! izbucni Hugh, aplecându-se spre 
Tommy, care era incapabil să se ridice de la podea. 

Tommy zâmbi, învingându-şi durerea: 

— Hugh. Credeam că ai... 

— Încasat-o? Am fost al dracu' de aproape. 
Nemernicul de Visser a ordonat să mă împuşte. Noroc 
că lui Von Reiter nu i-a convenit. Aşa că încă-s viu şi 
mai dau din picioare, prietene. 

— Şi ceilalţi? 

— Care ceilalţi? 

— Oamenii care au ieşit... 

Hugh rânji: 

— Nenorociţii de nemți au prins în dimineaţa aia 
zece tipi învârtindu-se prin pădure, pierduţi ca nou- 
născuţii. Alţi cinci oameni au fost arestaţi la gară, 


aşteptând al doilea tren. Se pare că au fost probleme 
cu biletele falsificate, aşa că Gestapo-ul n-a avut prea 
multe probleme ca să-i salte din grămadă. Dar trei 
tipi, primii trei care au ieşit din tunel, încă lipsesc şi 
nu se ştie nimic de ei. Biletele lor trebuie să fi fost în 
regulă, iar trenul lor a venit şi a plecat înainte de a se 
da alarma. Circulă o grămadă de zvonuri, dar nimic 
sigur. 

Tommy dădu din cap. 

— Asta-i bine, zise el. Au fost norocoşi. 

— Noroc? La dracu”, cine ştie? A! Băiatul nostru, 
Fritz Unu, a luat o medalie şi a fost avansat. Acum 
este sergent şi o să poarte la gât una dintre crucile 
alea negre şi lucioase. Se plimbă ţanţoş prin curte 
precum cocoşu' prin bătătură, îţi dai seama. Hugh se 
aplecă şi îşi băgă mâinile sub Tommy, ridicându-l în 
timp ce vorbea: Acuma hai, avocatule. Te scoatem de- 
aici. 

— Şi Scott şi Fenelli? 

— les şi ei. 

Tommy zâmbi: 

— Bine, bine, zise el slab. Hugh, mâna mea... 

Canadianul îşi încleştă dinţii: 

— 'Ţine-te bine, băiete. O să te ducem unde trebuie. 

Coridorul arestului era plin de paznici germani 
înarmaţi cu puşti. Hugh îl căra cu dificultate pe 
Tommy când Lincoln Scott ieşi din celulă şi preluă 
jumătate din greutatea lui Tommy. Când încercă să 
păşească, Tommy se simţea prea slăbit, de parc-ar fi 
avut picioare de cauciuc, de parcă fiecare încheietură 
din corpul său reuşise cumva să se despartă şi nu mai 
făcea vreo legătură. 

Fenelli înjura în barba conducându-i din clădirea 
arestului, în soarele de afară. Clipiră cu toţii la 


explozia bruscă de lumină şi inhalară cu nesaţ aerul 
cald. Afară îi aşteptau şi mai mulţi germani, împreuna 
cu colonelul MacNamara şi cu maiorul Clark, care se 
plimbau neliniştiţi înainte şi înapoi prin faţa clădirii 
arestului. 

— Cum se simte? îl întrebă imediat colonelul 
MacNamara pe Fenelli. 

— [i este foarte rău, îi răspunse doctorul. 

MacNamara dădu din cap, apoi arată spre clădirea 
comenduirii lagărului: 

— Acolo, înăuntru, zise el. Von Reiter aşteaptă. 

Avându-l pe Tommy în centrul straniei procesiuni, 
oamenii fură conduşi direct în biroul comandantului 
Von Reiter. Ofiţerul german era aşezat ca de obicei în 
spatele biroului său imaculat, dar se ridică atunci 
când intrară ei. Işi îndreptă conştiincios uniforma şi îşi 
ciocni calcâiele, aplecându-se uşor din mijloc. Inter- 
pretarea perfectă, bine studiată. 

Prizonierii salutară toţi, cu excepţia lui Tommy. 

Von Reiter făcu semn către un scaun, iar Tommy fu 
ajutat să se aşeze de către Fenelli şi Lincoln Scott, 
care se postă înapoia lui. 

Germanul îşi curăţă gâtlejul şi privi din nou spre 
mâna zdrobită a lui Tommy. 

— Nu te simţi prea bine, locotenente Hart? întrebă 
el. 

Tommy râse, cu toată durerea: 

— Am avut şi zile mai bune, şopti el, cu greu. 

Colonelul MacNamara păşi înainte, formulându-şi 
răspicat, cu spatele drept şi cu faţa crispată, o cerere 
furioasă: 

— Vreau ca acest om să fie îngrijit de urgenţă! 
Rănile sale sunt grave, după cum uşor puteţi vedea. 
Conform Convenţiei de la Geneva, este îndreptăţit la o 


îngrijire medicală adecvată! Te avertizez, comandante, 
că această situaţie are o importanţă majoră. Nu mai 
acceptăm nicio amânare... 

Von Reiter ridică mâna: 

— Locotenentul Hart va primi cea mai bună îngrijire 
medicală. Am dat ordinele necesare. Imi cer scuze 
pentru întârziere, dar acestea sunt nişte probleme 
delicate. 

— Ei bine, orice minut de întârziere îl pune în 
pericol pe ofiţer! 

Von Reiter dădu din cap: 

— Da, da, colonele, asta pot să văd. Dar s-a 
întâmplat şi, deşi suntem nerăbdători să fim eficienţi, 
nu-i rămâne decât să răspundă la câteva întrebări. 
Domnule Hart? Poate sunteţi capabil să răspundeţi la 
câteva întrebări? Ca să pot completa hârţoagele de 
trimis superiorilor mei. 

Tommy încercă să ridice din umeri. 

— Nu trebuie să răspundă la nimic, izbucni maiorul 
Clark. 

Von Reiter oftă: 

— Domnule maior, fă-mi o favoare, te rog. Nu ai 
auzit încă întrebările. 

După o clipă de tăcere comandantul se întoarse spre 
Tommy Hari. 

— Locotenente, ştii cine l-a omorit pe căpitanul 
Vincent Bedford, din Forţele Aeriene ale Armatei 
Statelor Unite? 

Tommy zâmbi. Dădu din cap şi răspunse slab: 

— Da, ştiu. 

— Locotenentul Lincoln Scott? 

Înainte ca Tommy să poată răspunde acestei 
întrebări, MacNamara interveni: 

— Comandante Von Reiter! După cum ştii foarte 


bine, locotenentul Scott a fost achitat de această 
crimă printr-un verdict unanim dat de un tribunal 
militar întrunit în Curte Marţială! În timp ce 
locotenentul Scott era închis în arestul dumitale, tri- 
bunalul a conchis că nu există nicio probă atât de 
evidentă încât să înlăture îndoielile rezonabile privind 
această crimă, iar locotenentul Scott a fost declarat 
nevinovat! Nu înţeleg de ce... 

— Te rog, colonele, nu mi-am terminat întrebările. 

— Achitat? întrebă Scott, cu un soi de râset. Ar fi 
fost drăguţ să-mi spună şi mie cineva. 

— Tot lagărul ştie, zise MacNamara. Am anunţat la 
Appell, în dimineaţa de după evadare. 

Scott zâmbi. Își puse o mână pe umărul lui Tommy şi 
îl strânse uşor, în semn de recunoştinţă. 

MacNamara tăcu. Von Reiter aşteptă, uitându-se la 
faţa fiecăruia, apoi continuă cu întrebările: 

— Locotenente Hart, dă-mi voie să reformulez. 
Investigația dumitale a stabilit cine a fost cu adevărat 
ucigaşul, nu-i aşa? 

— Da, răspunse Tommy cât putu de tare. 

Von Reiter zâmbi: 

— Am ştiut că aşa va fi, zise el, scuturându-şi uşor 
capul. M-am gândit că unii oameni se poate să te fi 
subestimat, domnule Hart. Dar asta, desigur, ne 
interesează mai puţin acum. Să continuăm deci, 
locotenente, acest ucigaş... nu era membru al 
Luftwaffe, nu-i aşa? 

— Nu, domnule. 

— Nici nu era membru al vreunei alte forţe armate 
germane, corect? 

— Corect, comandante, răspunse Tommy. 

— Cu alte cuvinte, asasinul căpitanului Bedford era 
închis aici, în Stalag Luft 13? 


— Da. 

— Ai vrea să semnezi o declaraţie care să confirme 
acest lucru? 

— Atâta timp cât nu mi se cere să identific ucigaşul 
real. 

Von Reiter râse scurt: 

— Asta, locotenente, este, desigur, o problemă pe 
care o s-o discuţi cu propriile dumitale autorităţi, mai 
târziu, într-un moment mai convenabil. Superiorii mei 
au declarat că scopurile Luftwaffe ar fi respectate fie 
şi numai printr-un jurământ că ucigaşul nu aparţine 
serviciilor noastre, prin aceasta eliberându-ne de orice 
suspiciune care ar putea pluti asupra acestui caz 
nefericit Poţi face asta? 

— Da, comandante. 

Von Reiter păru satisfăcut: 

— Mi-am permis să pregătesc deja acest document. 
Va trebui să ai încredere că formularea în germană 
exprimă ceea ce tocmai am afirmat, iar dumneata ai 
confirmat. Asta dacă nu cumva ofiţerii dumitale ar 
dori să găsească un traducător... 

Von Reiter rânji maliţios spre MacNamara, înainte 
de a adăuga: 

— Dar băânuiesc că n-ar vrea să facă asta, pentru că 
preferă ca noi să nu cunoaştem numele ofiţerilor 
americani care vorbesc fluent germana. 

— Mă bazez pe cuvântul dumitale, şopti Tommy. 

— Aşa mă gândeam şi eu, zise Von Reiter. 

Se dădu înapoi, deschise sertarul din centrul 
biroului său şi scoase o bucată de hârtie bătută la 
maşină. In capătul paginii era imprimat un vultur 
negru. Germanul arătă spre locul în care numele lui 
Tommy era deja scris. li oferi lui Tommy un stilou. 
Luptându-se cu durerea care îi pulsa fierbinte în mână 


şi în piept, Tommy se aplecă şi semnă hârtia Gestul îl 
epuiză. 

Von Reiter luă hârtia, o ridică spre a o examina, 
suflă o dată pentru a usca cerneala şi apoi o puse 
înapoi în sertar. Lătră un ordin scurt în germană şi o 
uşă laterală se deschise imediat. Fritz Unu intră şi 
salută: 

— Sergent! Adu-l pe Herr Blucher, te rog. Şi celalalt 
lucru despre care am vorbit. 

Von Reiter se întoarse spre Tommy în timp ce 
elveţianul care semăna cu o cârtiţă intră în birou. 
Purta aceeaşi pălărie şi aceeaşi geantă din piele 
neagră jupuită pe care le avusese cu el în ziua în care 
Phillip Pryce fusese dat în grija lui. Von Reiter zâmbi 
din nou: 

— Domnule Hart, acesta este Herr Blucher, de la 
Crucea Roşie elveţiană. Te va însoţi la un spital din 
ţara sa. Din păcate, condiţiile din spitalele germane nu 
sunt potrivite, cred, pentru nevoile dumitale din acest 
moment Comandantul german ridică o sprânceană: 
înţeleg că l-ai mai întâlnit pe Herr Blucher? Şi că ai 
presupus, greşit, că este un membru al onorabilei 
noastre poliţii? Gestapo? Te asigur că nu este. Von 
Reiter se opri din nou, apoi adăugă: Şi aduce cu el un 
mic dar de la un prieten de-al dumitale, domnule Hart. 
Comandantul de formaţie Pryce a reuşit să trimită 
aceste lucruri printr-un curier diplomatic. Cred că le-a 
obţinut de la un spital din Geneva, unde se află acum. 
Locotenent Fenelli, ne poţi ajuta? 

— Phillip! izbucni Hugh Renaday. Cum a aflat... 

Von Reiter ridică din umeri: 

— Nu suntem animale, domnule ofiţer de zbor. Cel 
puţin nu toţi. Locotenent Fenelli, vrei să fii amabil... 

Fenelli păşi înainte, iar Herr Blucher îi înmână un 


pachet mic, înfăşurat în hârtie maro şi legat cu sfoară. 
Doctorul din Cleveland îl deschise iute, rupând hârtia, 
şi rămase uimit. 

— Iisuse Hristoase!  Slavă Domnului, slavă 
Domnului... 

Se întoarse, iar ceilalţi putură să vadă că în pachet 
erau sulfamidă, dezinfectant, bandaje sterile, câteva 
seringi, o jumătate de duzină de preţioase fiole de 
penicilină şi cam tot atâtea de morfină. 

— Penicilină mai întâi, zise Fenelli. Fără să mai 
aştepte, umplu o seringă. Cât de mult se poate, cât de 
repede se poate. Ridică mâneca lui Tommy şi 
dezinfectă un loc în apropierea umărului şi introduse 
acul în piele, şoptind: Ţine-te bine, Tommy Hart. Acum 
chiar ai şanse să scapi. 

Tommy îşi lăsă capul pe spate. Pentru un moment 
începu să-şi permită să creadă că ar putea trăi. 

Fenelli continuă să vorbească, aparent cu sine 
însuşi, dar şi cu toţi ceilalţi aflaţi în încăpere: 

— ... acum nişte morfină pentru călătorie. Mai 
omoară puţin din durerea aia. Sună promiţător, nu-i 
aşa, Hart? 

Von Reiter îşi ridică din nou mâna: 

— A, locotenente, înainte de a-i administra morfina, 
te rog să mai aştepţi o clipă. 

Fenelli se opri cu seringa umplută pe jumătate. 

Von Reiter se uită spre Fritz Unu, care intrase pe 
uşă ducând o cutie improvizată. Comandantul german 
mai zâmbi o dată. Dar era cel mai rece dintre 
zâmbete, unul care vorbea de la sine despre mulţi ani 
grei petrecuţi servind în condiţii grele cauzele dure 
ale războiului. 

— Am două daruri pentru dumneata, domnule Hart, 
zise el calm. Aşa încât să-ţi poţi aminti aceste zile. 


Băgă mâna în buzunarul de la tunică şi scoase o 
batistă. Era batista de mătase pătată cu sânge cu care 
Tommy îşi legase prima oară mâna, după ce se luptase 
cu Visser. 

— Aceasta cred că este a dumitale, domnule Hart. 
Fără îndoială, un dar important de la o femeie de- 
acasă, din State, bănuiesc că are o oarecare valoare 
sentimentală... Germanul  aşeză batista albă, 
strălucitoare pe birou, în faţa lui. Petele sângerii se 
uscaseră şi deveniseră maro-închis. Aşadar, îţi 
returnez ceea ce-ţi aparţine, locotenente. Dar constat 
că prietena dumitale de acasă pare să aibă exact 
aceleaşi iniţiale ca şi fostul meu secund, Hauptmann- 
ul Heinrich Albert Visser, care a murit atât de curajos 
slujindu-şi ţara. 

Tommy văzu inițialele HAV brodate într-un colţ al 
batistei într-un scris curgător. Îl privi pe Von Reiter, 
care îşi scutură capul: 

— Războiul, desigur, este o serie de coincidenţe 
uluitoare. Von Reiter oftă şi luă pătratul de mătase, 
împăturindu-l grijuliu de trei ori, apoi i-l înmână peste 
birou lui Tommy Hart: Mai am şi un alt dar pentru 
dumneata, domnule Hart, după care domnul Fenelli 
poate să-ţi administreze morfina, care ştiu că îţi va 
provoca o mare uşurare, în drumul dumitale spre 
Elveţia. 

Von Reiter făcu un gest scurt către Fritz Unu, care 
păşi în faţă şi puse cutia pe care o ţinea în braţe la 
picioarele lui Tommy. 

— Ce dracu’ sunt alea? izbucni colonelul 
MacNamara. Arată ca o grămadă de pălării 
nenorocite! 

Von Reiter lăsă zâmbetul său îngrozitor să se 
curbeze în jurul colţurilor gurii înainte de a răspunde. 


— Ai dreptate, într-adevar, colonele. Sunt pălării. 
Unele şepci de lână, unele pălării de blană, unele sunt 
numai cârpe de pus pe cap. Sunt foarte multe forme, 
mărimi şi stiluri diferite. Nu au în comun decât un 
singur detaliu. Ca şi batista pe care deja am returnat- 
o, ele sunt însemnate cu sânge, aşa încât trebuie să fie 
curățate înainte de a mai avea vreo şansă să fie 
folosite vreodată. 

— Pălării? întrebă ofiţerul superior american. Ce 
treabă are Hart cu un morman de pălării? Mai ales că 
unele sunt mânjite cu sânge? 

— Sunt pălării ruseşti, colonele. 

— Ei bine, continuă MacNamara, nu văd de ce... 

Dar Von Reiter îl întrerupse nepăsător 

— Optzeci şi patru, domnule colonel. Optzeci şi 
patru de pălării ruseşti. Comandantul se întoarse spre 
Tommy Hart: Şaisprezece oameni au mers în faţa 
plutonului de execuţie cu capetele goale, locotenente 
Hart. Apoi Von Reiter ridică din umeri: Asta mă 
surprinde complet, adăugă el. Credeam că pentru 
omorârea cu sânge-rece a unui ofiţer german cu 
decoraţii înalte, Gestapoul va împuşca întregul lagăr 
de muncă. Fiecare rus, până la unul. Dar, spre uimirea 
mea, au selectat numai o sută de oameni pentru a-i 
ucide, drept represalii. 

Von Reiter se duse înapoia biroului şi se aşeză. Lăsă 
un moment de linişte să umple încăperea înainte de a 
da din cap şi de a-i face semn lui Fenelli, care ţinea 
pregătit acul cu morfină: 

— Mergi cu Herr Blucher, domnule Hart. Pleacă de 
aici şi ia-ţi toate secretele cu dumneata! Maşina lui te 
va duce până la tren. Trenul te va duce în Elveţia, 
unde prietenul dumitale, comandantul Phillip Pryce, 
un spital şi nişte chirurgi aşteaptă cu toţii sosirea 


dumitale. Nu te mai gândi la acei o sută de oameni. 
Nicio clipă. Şterge-i din memoria dumitale. În schimb, 
ar trebui să te străduieşti să supravieţuieşti. Întoarce- 
te acasă, în Vermont. Trăieşte, îmbătrâneşte, 
îmbogăţeşte-te şi fii fericit, locotenente Hart. Iar când 
nepoţii îţi vor veni alături într-o zi să te întrebe despre 
război, poţi să spui că a trecut fără să te implice în 
prea multe întâmplări. Că ai citit cărţi de Drept într-un 
lagăr german pentru prizonieri de război, numit 
Stalag Luft 13. 

Tommy nu avu niciun cuvânt de răspuns. Era numai 
vag conştient de acul care-i străpunse pielea. Dar 
senzaţia moleşitoare şi dulce a morfinei care-i 
pătrundea în corp semăna cu aceea dată de sorbitul 
din cel mai proaspăt şi mai curat izvor de munte de 
acasă. 


EPILOG 
O biserică nu departe de lacul Michigan 

Lydia Hart era în baie, făcându-şi ultimele retuşuri 
ale coafurii. Strigă: 

— Tommy, ai nevoie de ajutor cu cravata? 

Se opri, aşteptând un răspuns, care veni sub forma 
unui refuz mormăit. Exact ceea ce aştepta. O făcu să 
zâmbească şi îşi plimbă peria prin cascada de argint 
care i se revărsa peste umeri. Apoi spuse: 

— Cum stăm cu timpul? 

— Avem tot timpul din lume, îi răspunse Tommy 
blând. 

Stătea lângă fereastra mare a apartamentului lor de 
hotel şi, de acolo, putea să vadă imaginea soţiei sale în 
oglindă. Dacă se întorcea şi privea prin geamul de la 
fereastră, putea vedea până departe, până la lacul 
Michigan. Era o dimineaţă de vară şi lumina jucăuşă a 
soarelui brăzda suprafaţa de un albastru-închis a apei. 
Işi petrecuse ultimul sfert de oră urmărind curios 
bărcile cu pânze care se legănau pe undele valurilor 
uşoare, tăind apa încoace şi încolo, aparent fără nicio 
ţintă anume. Graţia şi viteza fiecărei siluete lucioase 
rotindu-se în cerc sub pânza albă şi vălurindă erau 
hipnotizante. Se întrebă de ce fusese atras 
întotdeauna de bărci de pescuit şi de motoare 
zgomotoase. Bănuia că această preferinţă avea de-a 
face cu înclinația sa pentru destinaţii îndepărtate, dar 
apoi îşi spuse că i-ar fi fost mult prea greu să 
manevreze simultan cârma şi vela pentru a înainta cu 
ajutorul vântului.Tommy îşi privi mâna stângă. Îi 
lipseau degetul arătător şi jumătate din cel mic. Toată 
palma îi era brăzdată de cicatrice vineţii. „Dar, se 
gândi el, mâna pare mult mai afectată decât era în 
realitate.” De mai bine de cincizeci de ani, soţia sa îl 


întreba dacă are nevoie de ajutor pentru a-şi lega 
cravata şi în tot acest timp îi răspunsese de fiecare 
dată că nu are nevoie. Învăţase cum să lege noduri, 
atât la cravata pe care o purta la birou, cât şi la 
plasele de pescuit pe care le folosea pe barca sa. Şi în 
fiecare lună, când guvernul, conştiincios, îi trimitea un 
cec modest pentru invaliditate, el îl vărsa la fel de 
conştiincios în fondul pentru burse de la Harvard. 
Totuşi, mâna sa distrusă în război începuse în ultimul 
timp să înţepenească din cauza artritei şi, mai recent, 
nu de puţine ori, îngheţase dureros. Nu-i spusese 
soţiei sale despre aceste mici simptome. 

— Crezi că va fi vreo cunoştinţă de-a noastră acolo? 
îl întrebă soţia sa. 

Tommy se dezlipi greu de panorama bărcilor cu 
pânze şi îşi fixă ochii pe imaginea soţiei sale. Pentru o 
fracțiune de secundă se gândi că nu se schimbase 
niciun pic de când se căsătoriseră, în 1945. 

— Nu, zise el. Probabil doar o mulţime de demnitari. 
El era destul de celebru. Poate vor fi şi nişte avocaţi 
cu care m-am întâlnit cândva. Dar nu cineva cu 
adevarat cunoscut. 

— Nici macar cineva din lagărul de prizonieri de 
război? 

Tommy zâmbi şi-şi scutură capul: 

— Nu. Nu cred. 

Lydia puse peria jos, luând un creion dermatograf. 
Își studie faţa o clipă, apoi zise: 

— Aş fi vrut ca Hugh să fie încă în viaţă, să te 
însoţească. 

Tommy simţi deodată un fior de tristeţe. 

— Şi eu, zise el. 

Hugh Renaday murise cu zece ani în urmă. La o 
săptămână după ce fusese diagnosticat ca bolnav de 


cancer în fază terminală, cu mult înainte ca înaintarea 
inevitabilă a bolii să-i răpească puterea membrelor şi 
a inimii, masivul jucător de hochei îşi luase din cui 
puşca de vânatoare favorită, adunase bocancii de 
iarnă, cortul, sacul de dormit şi un încălzitor de 
campanie şi, după ce scrisese o serie de bilete de 
rămas-bun fără echivoc, soţiei, copiilor, nepoților, lui 
Tommy, încărcase totul în camioneta sa cu tracţiune 
integrală şi se afundase în sălbăticia îngheţată a 
munţilor canadieni. Era ianuarie, într-o iarnă 
cumplită, iar când maşina nu a mai putut să treacă 
prin troienele de zăpadă adunate pe o cale ferată din 
munte, veche şi abandonată, Hugh Renaday a pornit 
pe jos. Când picioarele sale au obosit să lupte cu 
troienele din nordul Albertei, s-a oprit, şi-a aşezat 
tabăra, şi-a gătit un ultim prânz şi apoi a aşteptat 
răbdător temperaturile scăzute din timpul nopţii, mult 
sub zero grade, care să-l omoare. 

Tommy a aflat mai târziu de la unul dintre colegii de 
expediţii ai lui Hugh că moartea prin îngheţ nu era 
considerată înspâimântâtoare în regiunile nordice. 
Tremurai puţin, apoi cădeai în sfârşit într-o stare de 
inconştienţă care semăna cu un somn adânc şi 
odihnitor, cu toate amintirile vechi derulându-se încet, 
o dată cu ultimele fărâme de viaţă. „Era un mod 
curajos şi eficient de a muri, se gândise întotdeauna 
Tommy, tot atât de organizat, de ferm şi de sigur pe 
cât fusese vechiul poliţist în fiecare secundă a vieţii 
sale.” 

Nu-i plăcea să se gândească prea mult la moartea 
lui Hugh, cu toate că o dată, când el şi Lydia făcuseră 
o croazieră spre Alaska şi rămăsese treaz târziu în 
noapte, vrăjit de aurora boreală, sperase că marea 
întindere de lumini colorate care brăzdau cerul negru 


fusese ultimul lucru pe care Hugh Renaday îl văzuse 
pe această lume. 

În schimb, când şi-l amintea pe prietenul său, 
prefera să se gândească la un moment pe care îl 
trăiseră împreuna, la pescuit, nu departe de casa de 
vacanţă a lui Tommy de pe ţărmul Floridei. Tommy 
observase o baracudă uriaşă, o bestie asemănătoare 
unei torpile ce se adăpostise întinsă la pândă, 
suspendată la un metru în apa limpede şi aşteptând să 
apară prin preajmă vreun peşte-sabie sau vreun peşte- 
banană  neatent. Tommy pregătise o undiţă cu 
mulinetă, cu momeală din plastic roşu fluorescent şi 
cu ghidaj pentru fir. Hugh aruncase momeala la numai 
câţiva centimetri de gura căscată a baracudei. Peştele 
se repezise înainte fără ezitare şi, odată prins în 
cârlig, se răsucise şi ţâşnise, cu aripile sale argintii 
crestând suprafaţa apei, împrăştiind imense fâşii albe 
peste valuri. Hugh reuşise să-l aducă la mal şi, în timp 
ce poza pentru fotografiile de rigoare, s-a oprit o clipă 
şi s-a uitat la rândul enorm de canini aproape 
translucizi şi ascuţiţi ca briciul. p 

— Sfârşitul afacerilor baracudei, zisese Tommy. Imi 
aminteşte de onorabilii mei colegi, membri ai baroului. 

Dar Hugh Renaday îşi scuturase capul. 

— Visser, răspunsese canadianul. Hauptmann 
Heirich Visser. Iar ăsta e un peşte Visser. 

Tommy privi din nou în jos, către mână. „Peşte- 
Visser”, se gândi el. 

Probabil că murmurase cuvintele cu voce tare, 
pentru că Lydia întrebă din baie: 

— Ce-a fost asta? 

— Nimic, răspunse Tommy. Doar mă întrebam. Crezi 
că o cravată roşie e prea veselă pentru o 
înmormântare? 


— Nu, îi răspunse soţia sa. E numai bună. 

Bănuia că adunarea din acea dimineaţă va semăna 
puţin cu funeraliile lui Phillip Pryce, care avuseseră 
loc în una dintre catedralele elegante ale Londrei, la 
doisprezece ani după ce războiul se terminase. Phillip 
avusese mulţi prieteni celebri, pe care şi-i făcuse atât 
în timpul carierei militare cât şi al celei juridice, iar 
aceştia se înghesuiseră în strane în timp ce un băiat 
din cor cânta într-o latină veche şi piţigăiată. Tommy 
şi Hugh glumiseră mai apoi adesea, spunând că mulţi 
dintre membrii baroului care îi fuseseră adversari în 
procese veniseră să asiste doar pentru a fi absolut 
siguri că Phillip era, într-adevăr, mort. 

Fuseseră de acord amândoi, şi Tommy, şi Hugh, că 
Phillip Pryce murise în cel mai minunat mod. 

În seara în care reuşise să salveze un membru 
conservator al Parlamentului dintr-o încurcătură urâtă 
cu o femeie care avea jumătate din vârsta sa şi se 
ocupa cu cea mai veche dintre meserii, Pryce le 
permisese membrilor asociaţi ai firmei sale să-l scoată 
în oraş pentru a sărbători cu o cină fastuoasă. După 
aceea se oprise la clubul său pentru un coniac, târziu 
în noapte. Napoleon. Cu o vechime de peste o sută de 
ani. Unul dintre valeţi presupusese că Phillip 
adormise, odihnindu-se cufundat în fotoliul capitonat 
cu piele, cu paharul în mână. Descoperise apoi că de 
fapt Pryce murise fără să scoată vreun sunet, în urma 
unui atac de cord. Bătrânul membru al baroului avea 
un zâmbet până la urechi, de parcă cineva apropiat şi 
iubit ar fi însoţit Moartea atunci când venise după el. 
La funeraliile lui Phillip întreaga sa firmă de avo- 
catură, de la cel mai bătrân la cel mai tânăr intraseră 
în catedrală umăr la umăr, ca o cohortă romană, cu 
ochii plini de lacrimi. 


Phillip Pryce lăsase un testament prin care îl ruga 
pe Tommy să citească ceva în timpul slujbei. Tommy 
petrecuse o noapte albă la Hotelul Strand răsfoind 
Vechiul şi Noul Testament, pasaj după pasaj, incapabil 
să găsească ceva suficient de măreț pentru a-l onora 
pe prietenul său. Neliniştit, se ridicase puţin după 
ivirea zorilor şi luase un taxi până la casa din oraş a 
lui Phillip, în Grosvenor Square, unde valetul îi dăduse 
drumul înăuntru. 

Pe masa de la capătul patului modest al lui Phillip, 
Tommy observase un exemplar vechi, ferfeniţit de 
atâta citit, din cartea lui Kenneth Grahame, Vântul 
prin sălcii”. Pe pagina de gardă Phillip scrisese ceva, 
iar Tommy înţelesese că acea carte fusese un dar 
pentru Phillip Junior. Mesajul era următorul: 

„Dragul meu băiat, nu contează cât de bătrân 
şi de înţelept se luptă cineva să ajungă, 
important este întotdeauna să-şi amintească 
bucuriile tinereţii. Aceasta este o carte care ar 
trebuie să te ajute să-ţi aminteşti, în anii ce vor 
veni. Cu cea mai mare dragoste, cu minunata 
ocazie a celei de-a noua aniversări a zilei de 
naştere, din partea tatălui tău...” 

Tommy a descoperit două paragrafe din carte care 
erau subliniate şi decolorate, ca şi cum ar fi fost tocite 
de trecerile repetate ale ochilor copilului peste 
cuvinte. Primul era în capitolul „Fluieraşul şi porţile 
zorilor”: 

„Căci acesta este cel mai de preţ dar cu care 
bunul semizeu are grijă să-i înzestreze pe cei 
cărora li s-a revelat în căutările lor darul uitării. 
Numai că îngrozitoarea amintire poate să 


7 The Wind in the Willows, celebru roman pentru copii scris de 
Kenneth Grahame (n.tr.). 


rămână şi să crească, să umbrească bucuria şi 
plăcerea, iar măreaţa memorie ce dăinuie ar 
trebui să risipească toate vieţile de apoi ale 
micilor animale pe care le scoate din dificultate, 
pentru ca ele să poată fi fericite şi cu inima 
uşoară, ca mai înainte...” 

Cel de-al doilea pasaj subliniat era aproape întregul 
capitol final unde credincioşii Cârtiţă, Şobolan şi 
Bursuc şi cu irepresibilul domn Broscoi se înarmează 
şi atacă nevăstuicile de o forţă net superioară, care 
ocupau rezidența domnului Broscoi, biruindu-i pe 
intruşi datorită cauzei lor drepte şi a îndrăznelii lor. 

Şi astfel, în acea după-amiază, fără să ţină cont de 
Biblie şi de Shakespeare, de Sir Thomas More, de 
Keats, de Shelley, de Byron şi de toţi ceilalţi poeţi 
celebri care şi-au împrumutat atât de frecvent 
cuvintele unor ocazii solemne, Tommy se ridicase şi 
citise distinsei adunări pasajele din cartea pentru 
copii. Acest gest, se gândise el mai apoi, iar Hugh 
Renaday îl aprobase întru totul, fusese uşor neaşteptat 
şi mai mult decât revoltător, dar, cu siguranţă, fusese 
lucrul de care Phillip Pryce s-ar fi bucurat cel mai 
mult. 

— Sunt gata, zise Lydia, ieşind în sfârşit din baie. 

— Arăţi chiar nemaipomenit, îi zise Tommy 
admirativ. 

— Mai degrabă arăt de parcă am merge la o nuntă, 
îi răspunse Lydia,  scuturându-şi capul puţin 
descurajată. Sau la un botez. 

Tommy se ridică, iar soţia sa îi îndreptă cravata de 
la gât, deşi nu era nevoie. „Darul uitării, se gândi el. 
Aşa încât toţi să putem fi fericiţi şi cu inima uşoară, ca 
la început.” 

Era cea mai frumoasă dintre zile, caldă şi luminoasă. 


Tipul de zi care pare nepotrivită la o înmormântare. 
Suliţele luminii vibrante de vară străpungeau voioase 
ferestrele cu vitralii ale catedralei, formând fâşii 
ciudate de roşu, verde şi auriu, care cădeau în pete 
largi pe piatra cenuşie a pardoselii. 

Rândurile de strane erau pline de oameni în doliu. 
Vicepreşedintele şi soţia sa erau acolo, reprezentând 
administraţia. Alături de ei se aflau ambii senatori de 
Illinois, o grămada de congresmeni, duzini de oficiali 
ai statului şi cel puţin unul de la Curtea Supremă de 
Justiţie, cu care Tommy disputase un caz. l-au fost 
aduse elogii de către oameni importanţi din domeniul 
educaţiei. O lectură lungă, incitantă şi aproape 
muzicală din Scriptură a fost oferită de un foarte tânăr 
şi probabil uşor emoţionat predicator baptist din 
vechea biserică a tatălui lui Lincoln Scott. 

Un steag împodobea capacul sicriului, aflat în partea 
din faţă a bisericii. Sprijinite de capac se aflau trei 
fotografii mărite. În dreapta se afla o fotografie a lui 
Lincoln Scott la bătrâneţe, în falnica sa robă 
academică, ţinând un discurs de încurajare absol- 
venţilor universităţii. În stânga era o poză din ziar din 
anii '60, a lui Scott la braţ cu doctorul Martin Luther 
King Jr. şi cu Ralph Abemathy, conducând un marş pe 
o stradă oarecare din Sud. Dar în centru, în cea mai 
mare fotografie dintre cele trei, era un Lincoln Scott 
tânăr, cu ochii ridicaţi către cer în timp ce urca pe 
aripa Mustang-ului său înaintea unei misiuni de zbor 
pe cerul Germaniei. Tommy se uita fix la portret şi se 
gândea că oricine făcuse acea fotografie reuşise 
probabil numai din noroc să-l surprindă pe Lincoln 
Scott aşa cum era, cu vioiciunea pasului şi cu 
sălbăticia din ochi. 

Tommy stătea în mijlocul bisericii, iar soţia sa stătea 


alături de el. Nu era capabil să asculte toate acele 
minunate cuvinte de laudă care răsunau pe deasupra 
capului său, rostite de vorbitorii urcați unul după altul 
în amvon. 

În schimb, ceea ce auzea era de mult uitatul sunet al 
motoarelor în picaj de atac, zgomotul ritmic, monoton, 
al mitralierelor, amestecat cu bufniturile obuzelor 
antiaeriene explodând afară, împrăştiind o ploaie 
metalică asupra bombardierului. Pentru cea mai lungă 
dintre clipe simţi gâtul uscându-i-se şi sudoarea 
începând să i se adune la subraţ. Putea auzi strigătele 
şi chemările bărbaţilor ce se aruncau în luptă şi 
urletele oamenilor îmbrăţişaţi de moarte. Zgomotul 
ameninţa să depăşească interiorul rece al catedralei în 
care stătea. Tommy expiră zgomotos, apoi îşi scutură 
uşor capul, ca şi cum s-ar fi putut scutura de toate 
amintirile, ca un câine ce-şi scutură apa din blană. 
„Cinci sute de kilometri la oră, şapte metri deasupra 
apei, cu toată lumea trăgând după tine. Cum de mai 
trăieşti?” Nu-şi putu răspunde la propria întrebare, 
dar o putu face la următoarea; „Şapte metri sub 
pământ, sângerând şi prins în cursă, fără nicio ieşire. 
Cum de mai trăieşti?” Respiră din nou adânc. „Am 
trăit mulţumită omului din sicriu.” 

La un semn al preotului, îndoliaţii se ridicară cu toţii 
şi cântară primul şi al treilea verset din Tot înainte, 
soldaţi creştini. Cele mai puternice voci, îşi dădu 
seama Tommy, veneau din stânga sa, din primele două 
strane ale catedralei, unde era adunată numeroasa 
familie a lui Lincoln Scott, în jurul unei mărunte femei 
negre, bătrâne, cu pielea de culoarea cafelei. 

Preotul din amvon încheie imnul şi trecu mai 
departe, citind din Biblie. Cum luptase David cu 
marele Goliat înarmat cu nimic altceva decât cu 


praştia sa de păstor şi cum ieşise victorios. 

Tommy se lăsă pe spate, simțind în oase lemnul 
neiertător al băncii. Într-un fel, se gândi el, erau toţi în 
acea încăpere ca o cavernă, ascultându-l pe preot. 
MacNamara şi Clark, care primiseră amândoi medalii 
şi fuseseră promovați pentru comanda evadării din 
Stalag Luft 13, cu toate că Tommy crezuse 
întotdeauna că numai nenorocitul de Clark, care 
contrazisese tot ce crezuse Tommy despre el 
ordonând prizonierilor neînarmaţi din Baraca 107 să-i 
atace pe germanii care se apropiau şi să îi ofere astfel 
lui Scott mai mult timp în tunelul prăbuşit, merita 
onorurile. Fenelli, care devenise chirurg cardiolog în 
Cleveland. Tommy dăduse peste el o dată, când stătea 
la un hotel care găzduia o conferinţă medicală şi 
descoperise numele doctorului pe o listă cu cei care 
aveau să ia cuvântul. Băuseră ceva la bar şi fuseseră 
la un moment dat chiar bine dispuşi, ajutaţi de alcool. 
Fenelli admirase opera chirurgilor elveţieni care-i 
operaseră mâna, dar Tommy îi spusese că Phillip 
Pryce ameninţase că va împuşca orice doctor care ar 
îndrăzni s-o dea în bară, ceea ce, admisese şi Fenelli, 
îi încurajase, probabil, să fie mai grijulii. 

Fenelli îl întrebase dacă rămăsese prieten cu Scott 
după război, iar Tommy îi spusese că nu, ceea ce-l 
surprinsese pe doctor. 

A fost singura dată când l-a văzut pe Fenelli, şi 
oarecum spera că, dacă va examina feţele celor din 
biserică, îl va descoperi şi pe doctorul din Cleveland. 
Dar nu îl găsi. S-ar fi aşteptat oarecum şi ca Fritz Unu 
să zboare de la Stuttgart pentru a veni la 
înmormântare, pentru că fostul copoi avea o datorie 
mare faţă de Lincoln Scott. Opt luni după repatrierea 
lui Tommy, când trupe din Armata a Cincea, a 


generalului Omar Bradley, îi eliberaseră pe aviatorii 
din Stalag Luft 13, Scott fusese cel care le spusese 
responsabililor armatei despre abilităţile lingvistice 
ale lui Fritz, care ar fi putut fi de folos. Urmarea 
fusese că ajutase poliţia militară americană să-i 
interogheze pe soldaţii germani capturați, în timp ce 
căutau să găsească ofiţeri Gestapo care încercau să-şi 
ascundă rangurile şi dosarele. Iar Fritz folosise mai 
apoi aceleaşi abilităţi pentru a obţine o poziţie 
importantă la  Porsche-Audi AG, în Germania 
postbelică. 

Tommy ştia toate astea din scrisorile pe care Fritz i 
le trimitea de Crăciun. Prima dintre ele îi fusese 
trimisă lui T. Hart, Avocat faimos, Universitatea 
Harvard, Harvard, Massachusetts. Cum reuşiseră cei 
din serviciile poştale să o aducă la Facultatea de Drept 
din Cambridge, care apoi i-o trimisese lui Tommy, la 
biroul firmei sale din Boston, fusese dintotdeauna 
pentru el ceva misterios. Alte scrisori, peste ani, 
totdeauna conţinând fotografii, îl înfăţişau pe copoiul 
subţiratic  îngroşându-se considerabil în jurul 
mijlocului, împreună cu soţia, apoi cu copiii şi cu 
nepoţii şi cu diferiţii câini alături. În toţi aceşti ani 
după război Fritz nu-i trimisese lui Tommy decât o 
scrisoare tristă, o scurtă ştire care sosise nu mult 
după reunificarea Germaniei, când Fritz aflase din 
documentele devenite publice în Germania de Est că, 
la începutul anului 1945, comandantul Von Reiter 
fusese împuşcat în zilele de tulburări care urmaseră 
căderii celui de-al Ill-lea Reich, Von Reiter fusese 
capturat de ruşi. Nu  supravieţuise primului 
interogatoriu. 

Lydia îi făcu semn lui Tommy cu programul tipărit al 
înmormântării. Cu oarecare întârziere Tommy se 


alătură celorlalţi, care recitau la unison un psalm. 
„Căci cei care ne-au luat în robie ne-au cerut să 
cântăm...” 

Dintre cei trei oameni care reuşiseră să scape prin 
tunel şi să ajungă în primul tren din acea dimineaţă, 
doi reuşiseră să se întoarcă acasă. Murphy, măcelarul 
din Springfield, dispăruse. S-a presupus că e mort. 

Odată, în New Orleans, la cincisprezece ani după 
terminarea războiului, Tommy câştigase un caz în care 
se ceruse pedeapsa cu moartea. Era un caz pentru 
care insistase pe lângă cei din firma lui să i-l lase lui. 
Cea mai mare parte a afacerilor lor ofereau asistenţa 
juridică în probleme financiare, dar, din când în când, 
lua în tăcere un caz aparent fără speranţă al câte unui 
criminal, în locuri îndepărtate din ţară, fără a cere 
onorariu şi lucrând până târziu în noapte. Era o 
însărcinare pe care nu o cerea asociaţilor pe care îi 
angaja sau partenerilor pe care şi-i formase, deşi mai 
mulţi dintre ei făcuseră exact acelaşi lucru. Sa câştigi 
cazuri era greu, iar când o făcea era întotdeauna o 
atmosferă de sărbătoare. 

De această dată, mult după miezul nopţii, se afla 
într-un mic club de jaz, ascultând un cântăreţ foarte 
bun la trompetă. Muzicianul îl observase pe Tommy, 
care stătea în faţă, şi aproape că se înecase cu o notă. 
Dar îşi revenise, zâmbise, ieşise în faţa auditoriului şi 
spusese tuturor că uneori, în unele nopţi, se surprinde 
amintindu-şi de război şi că asta îl face să cânte ceva 
mai grav. Se lansase atunci într-o versiune solo a 
Graţiei uluitoare, transformând imnul într-un 
rhythm & blues, luând note lungi, emoţionante, care 
umpluseră întreaga încăpere cu o  nelinişte 
melancolică. 

Tommy fusese sigur că muzicianul va veni să-i 


vorbească, dar, în schimb, dirijorul îi trimisese o sticlă 
din cea mai bună şampanie care se găsea în club, cu 
un bilet: „Mai bine să lăsăm unele lucruri nerostite. 
Aceasta este băutura pe care ţi-am promis-o. Mă 
bucur că ai reuşit şi tu să ajungi acasă”. Când Tommy 
îl întrebase pe directorul clubului dacă îi poate 
mulţumi personal muzicianului, i se spusese că 
trompetistul plecase deja. 

După câte îşi putea închipui Tommy, adevărul 
despre moartea căpitanului Vincent Bedford, despre 
procesul lui Lincoln Scott şi despre evadarea din 
Stalag Luft 13 nu fusese scris niciodată, ceea ce, se 
gândise el, era probabil un lucru bun. Petrecuse multe 
ore după întoarcerea în Vermont gândindu-se la 
Trader Vic, încercând să se împace, într-un fel, cu 
moartea lui Bedford. Nu era convins că Vic merita să 
moară, nici chiar pentru greşeala de a fi tranzacţionat 
informaţii care, întâmplător, cauzaseră moartea unor 
oameni şi îl transformaseră într-o ameninţare pentru 
planurile de evadare ale celorlalţi. Dar apoi se 
răzgândea şi uneori credea şi el că uciderea lui Vic 
fusese singurul lucru drept care se petrecuse în lagăr. 
Pe măsură ce trecuseră anii, Tommy ajunsese să 
înţeleagă că, în ultimă instanţă, cel mai complicat om 
şi cel mai greu de înţeles dintre ei toţi fusese 
vânzătorul de maşini la mâna a doua din Mississippi. 
Se poate să fi fost cel mai curajos dintre ei toţi, cel 
mai prost, cel mai rău şi cel mai deştept, căci pentru 
fiecare aspect al personalităţii lui Vic Tommy putea 
găsi o contradicţie. Şi, în sfârşit, a presupus că aceste 
contradicții l-au ucis pe Trader Vic în exact aceeaşi 
măsură în care a făcut-o şi pumnalul SS de ceremonie. 

Tommy privi în jos la ceasul pe care încă îl mai purta 
la încheietura mâinii, nu pentru că ar fi vrut să ştie cât 


e ceasul, ci pentru amintirile pe care le păstra adânc 
înăuntrul său, printre pârghii şi rotiţe. Își urmări 
cealaltă mâna mişcându-se în jurul ceasului şi se 
gândi: că suntem cu toţii eroi o dată, chiar şi cei mai 
răi dintre noi. Ceasul nu mai arăta ora cu exactitate şi 
nu numai un ceasornicar îl examinase cu dispreţ, 
sugerând că a-i lungi viaţa era mult mai scump decât 
valora ceasul. Dar Tommy a plătit întotdeauna 
reparația, pentru că niciunul dintre ceasornicari n-a 
avut niciodată nici cea mai vagă idee despre valoarea 
reală a ceasului. 

Lydia îi atrase din nou atenţia lui Tommy şi se 
ridicară. 

Sicriul lui Lincoln Scott era scos din biserică, în 
timp ce orga interpreta Iisus, bucuria rugăciunilor 
noastre. Cei mai importanţi dintre demnitari 
formaseră o trupă pentru onor, purtând sicriul imediat 
în urma culorilor vibrante ale steagului american. Ime- 
diat în urma lor mergea familia lui Lincoln Scott. Se 
mişcau încet, cu paşii dictaţi de silueta măruntă, 
delicată, cu plete de argint a văduvei aviatorului 
negru. Pasul ei avea răbdarea vârstei. 

Stranele se goliră în urma procesiunii. Tommy îşi 
aşteptă rândul, apoi păşi pe interval. Găsi braţul 
Lydiei şi ieşiră împreună din catedrală. 

Tommy clipi pentru o secundă, când soarele cald îi 
lovi faţa. Auzi o voce familiară, nazală, vorbindu-i la 
ureche, spunând: „Găseşte-ne drumul spre casă, 
Tommy, bine?” şi îşi răspunse: „Cred că am găsit 
drumul spre casă”. Pentru atâţia dintre noi pentru câţi 
am putut. 

Alături de el o simţi pe Lydia strângându-i braţul 
pentru o secundă. Tommy se uită şi văzu ca familia lui 
Lincoln Scott se adunase în dreapta, împrăştiată pe 


primele trepte ale catedralei, înconjurând-o pe 
văduvă. Ea primea condoleanţe de la cei prezenţi, care 
se aliniaseră aşteptându-şi rândul. Tommy dădu din 
cap spre soţia sa şi se aşezară în rând. 

Înaintau constant, apropiindu-se de văduvă. Tommy 
încercă să-şi formuleze în minte nişte cuvinte, dar fu 
surprins, dându-şi seama că nu putea. Alcătuise multe 
discursuri complicate şi dramatice, în sute de săli de 
tribunal, uneori găsind cuvintele potrivite pe loc, aşa 
cum făcuse în 1944, în Stalag Luft 13. Dar în aceste 
puţine clipe în care înainta spre aleasa lui Lincoln 
Scott, era complet pierdut. 

Astfel nu avu nimic pregătit când ajunse lângă 
văduvă. 

— Doamnă Scott, zise el nesigur, tuşind pentru a-şi 
drege glasul. Îmi pare foarte rău pentru pierderea 
suferită. 

Văduva privi în sus spre Tommy, măsurându-l cu o 
privire aproape iscoditoare sclipind înapoia ochilor, ca 
şi cum ar fi fost cineva pe care ea credea că ar trebui 
să-l ştie, dar nu ştia de unde să-l ia. Luă mâna lui 
Tommy într-ale ei şi atunci, în felul acela în care o fac 
oamenii la înmormântări, îşi ridică mâna stângă 
pentru a o acoperi pe cea dreaptă, ca pentru a da mai 
multă soliditate strângerii de mână. Şi apoi, la fel de 
neaşteptat, Tommy îşi ridică mâna stângă acoperindu- 
i-le pe ale ei. 

— L-am cunoscut pe soţul dumitale cu ani în urmă... 
zise el. 

Dar văduva îşi cobori privirea dintr-o dată şi se uită 
la mâna schilodită a lui Tommy, care zăbovea 
deasupra mâinilor ei. Apoi îşi ridică ochii şi zâmbi 
larg, în semn de recunoaştere sigură: 

— Domnule Hart, zise ea melodios, cu vocea 


vibrantă a unei cântărețe, sunt atât de onorată că ai 
venit! Lincoln ar fi fost şi el la fel. 

— Aş vrea, începu Tommy, dar se opri şi apoi începu 
din nou: aş vrea ca el şi cu mine... 

Dar fii întrerupt de ochii văduvei, care străluciră de 
o bucurie limpede. 

— Ştii ce obişnuia să spună familiei, domnule Hart? 

— Nu, îi răspunse Tommy încet. 

— Obişnuia să spună că ai fost cel mai mare prieten 
pe care l-a avut vreodată. Nu chiar cel mai bun, 
înţelegi? Probabil că în acea categorie intru eu. Dar 
cel mai mare. 

Văduva lui Lincoln Scott nu dădea drumul mâinii lui 
Tommy. Se întoarse spre copii, nepoți şi strănepoţi, 
care erau aliniaţi pe trepte, alături de ea şi înapoia ei. 
Tommy se uită la feţele lor, toate întoarse spre el, 
toate afișând o oarecare curiozitate, o oarecare 
solemnitate şi, poate, printre cei mai mici, puţină 
nerăbdare s-o ia din loc. Dar chiar şi cei mici tăcură 
brusc când vorbi văduva. 

— Apropiaţi-vă, le zise ea tuturor, cu vocea 
încărcată dintr-o dată cu o autoritate pe care nu i-ai fi 
bănuit-o după figură. Pentru că este cineva pe care 
trebuie să-l cunoaşteţi cu toţii. El este domnul Tommy 
Hart. Copii, el este omul care a fost alături de bunicul 
vostru şi l-a ajutat când rămăsese singur în lagărul de 
prizonieri de război. L-aţi auzit cu toţii spunând 
povestea de multe ori, şi îl vedeţi acum chiar pe omul 
de care bunicul v-a vorbit atât de des. 

Tommy simţi cuvintele înecându-l. 

— În război, zise el încet, soţul dumneavoastră mi-a 
salvat viaţa. 

Dar văduva îşi scutură capul într-o parte şi în 
cealaltă, ca o profesoară care ar fi corectat un elev 


favorit care greşeşte. 

— Nu, domnule Hart. Te înşeli. Lincoln întotdeauna 
a spus că dumneata ai fost cel care i-ai salvat viaţa, 
zise ea zâmbind. Acum copii, adăugă ea brusc, haideţi 
repede! 

Şi cu aceasta cel mai mare dintre fiii lui Lincoln 
Scott paşi înainte, luă mâna lui Tommy din 
strânsoarea puternică a mamei lui şi i-o strânse cu 
fermitate în timp ce murmura: 

— Mulţumesc, domnule Hart. 

Apoi, unul după celalalt, de la cel mai înalt şi mai în 
vârstă până la cel mai mic, ţinut în braţe de mama sa, 
cei din familia lui Lincoln Scott trecură în faţă, iar 
Tommy strânse mâna fiecăruia dintre ei. 


Cuvântul autorului 

Când a fost bombardat Pearl Harbor, tatăl meu 
făcuse trei luni din primul său an la Princeton. Ca şi 
atâţia alţi bărbaţi din generaţia lui, s-a înrolat imediat 
şi, abia trecut anul, era navigator pe un bombardier B- 
25 Mitchell, deasupra apelor din apropierea Siciliei. 
Green Eyes a fost doborât în februarie 1943, după 
bombardarea unui convoi german care încerca să întă- 
rească Africa Korp, a lui Rommel. Tatăl meu şi ceilalţi 
oameni din Green Eyes au fost scoşi din ocean de 
către germani. Mai întâi au petrecut câteva săptamâni 
într-un lagăr italian pentru prizonieri de război, la 
Chieti, înainte de a fi transportaţi cu vagoane de 
marfă în Stalag Luft 3, la Sagan, în apropierea 
frontierei poloneze cu Germania. Acolo a petrecut 
aproape întregul război. Pe un raft impozant din casa 
sa, ocupând un loc de onoare, este un exemplar din 
prima ediţie a clasicului roman de aventuri cu 
prizonieri evadați al lui David Westheimer, Expresul 
Von Ryan. Poartă o inscripţie simplă şi afectuoasă a 
autorului, fost kriegie cândva: „Dragă Nick... De-ar fi 
fost aşa...” 

Când eram copil, experienţele trăite de tatăl meu în 
lagărul pentru prizonieri de război nu erau discutate 
prea des în casă. Nu era vorba despre raţii de 
înfometare, despre lipsuri, despre frig, despre frica 
paralizantă sau despre omniprezenta epuizare. Sin- 
gurul detaliu adevărat privitor la prizonieratul său şi 
la greutăţile prin care trecuse, care ne-a fost spus 
când eram copii, a fost cum reuşise să facă rost de 
toate cărţile de care avea nevoie în toţi anii de studiu 
de la Princeton, prin intermediul organizaţiei YMCA. 
Le-a studiat, reconstituind cursurile pe care le-ar fi 
urmat dacă ar fi fost în continuare student, iar la 


întoarcerea în Statele Unite îi făcuse pe cei din 
conducerea universității să-i permită să dea 
examenele pentru doi ani într-un interval de şase 
saptămâni, aşa încât a putut absolvi la timp, o dată cu 
colegii săi. Ceea ce a făcut tatăl meu a fost remarcabil 
şi a adus în casa noastră un fel de valoare mitică. 
Lecţia era simplă: în orice situaţie, nu contează cât de 
grea ar fi, poate fi creată o oportunitate. 

Acea oportunitate pe care o folosise şi el în 1943 a 
inspirat până la urmă Războiul lui Hart. Dar dincolo 
de aceasta este important de observat că personajele, 
situaţia şi intriga romanului sunt ale mele. Deşi am 
petrecut ceva timp de-a lungul ultimelor optsprezece 
luni bombardându-l pe tatăl meu cu întrebări despre 
experienţele avute, în căutarea acurateţei şi a 
credibilităţii, responsabilitatea ultimă pentru cele 
povestite în aceste pagini de roman îmi aparţine. 
Lumea imaginarului Stalag Luft 13 este un amalgam 
al câtorva lagăre. Evenimentele care alcătuiesc 
romanul, deşi bazate pe experienţele reale ale unor 
prizonieri de război, sunt invenţii. Ofițerii înfăţişaţi în 
aceste pagini, atât cei germani cât şi aliaţii, nu au la 
bază oameni care au existat în realitate, fie ei vii sau 
morţi. Orice asemănare cu persoane reale este 
neintenţionată. 

Aproape treizeci şi doi de aviatori din Tuskegee au 
fost doborâţi şi capturați de către germani în timpul 
războiului. După câte îmi dau seama, niciunul nu a 
trăit tipul de ostracizare şi nu a fost victima a 
rasismului aşa cum a fost Lincoln Scott. Cele mai 
multe prejudecăţi cu care s-au confruntat au fost 
acasă, în State. Există o carte excelentă, Aripi negre, 
care descrie cum au depăşit aceşti oameni 
excepţionali graniţa apartenenţei rasiale în Forţele 


Aeriene ale Armatei. Există, de asemenea, şi o mică, 
dar binemeritată expoziţie care îi are ca subiect, la 
Muzeul Aerului şi Spaţiului din Washington. Este una 
dintre ironiile rasismului că oamenii din Tuskegee, 
reuşind să depăşească standardele foarte ridicate care 
li se impuneau, au devenit unii dintre cei mai buni 
piloţi şi luptători din Forţele Aeriene. Oamenii din 
Tuskegee au sfârşit prin a efectua mai mult de o mie 
cinci sute de zboruri deasupra Europei, în misiuni de 
luptă cu un singur avion. Şi unul dintre cele mai 
grozave fapte este acela că ei, într-adevăr, n-au 
pierdut niciodată un bombardier pe care l-au escortat 
în luptă. Nici măcar unul. Dar nu fără un preţ. Pentru 
a menţine acest record, mai mult de şaizeci dintre 
aceşti oameni şi-au sacrificat vieţile. 

Există câteva lucrări bune despre experienţele 
prizonierilor de război. Am fost prizonierii 
celorlalţi“, a lui Lewis Carlson este o culegere 
fascinantă de povestiri orale. Istorie din Stalag Luft 3, 
a lui Arthur Durand, este concludentă. Stând afară”, 
a lui David Westheimer, conţine amintiri detaliate şi 
elegante despre timpul pe care l-a petrecut în lagăr. 
(Am împrumutat cuvintele uşor şocante din Pisici pe 
acoperiş din această carte valoroasă.) 

Odată, când vorbeam cu tatăl meu - cred că 
discutam despre frică şi despre hrană, două subiecte 
care au avut mai multe în comun decât ar putea crede 
cineva la început - el a spus dintr-o dată: „Ştii, să fiu 
în acel lagăr a fost probabil unul dintre cele mai 
importante lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. 
Probabil că mi-a schimbat viaţa.” Date fiind cele 
realizate de el pe parcursul vieţii, cred că cineva ar 


: We Were Each Other's Prisoners (n.tr.). 
2 Sitting It Out (n.tr.). 


putea spune că, orice schimbări s-au petrecut în el ca 
urmare a războiului, au fost schimbări în bine. Dar 
aceasta este o observaţie care poate fi foarte 
adevărată pentru o întreagă generaţie de bărbaţi şi 
femei. 

Câteodată cred că trăim într-o lume atât de 
preocupată să privească înainte, încât adesea uită să- 
şi mai facă timp să privească înapoi. Dar unele dintre 
cele mai bune poveşti ale noastre se găsesc în 
perioadele trecute şi, bănuiesc, indiferent cât de dure 
sunt aceste poveşti, ele încearcă să ne spună multe 
despre direcţia în care mergem. 


În aparență, nimic nu poate fi mai râu decit 
să fii prizonier de război într-un lagăr nazist. 
Din păcate, Tom Hart se va convinge repede 
că în viață există și lucruri mai rele și că, de multe 
ori, membrii SS pot fi nişte mielușei 
în comparaţie cu propriii camarazi. Atunci cind 
prietenul său este acuzat de crimă împotriva 
turnătorului grupului și este judecat cu asprime 
pentru simplul motiv că este de culoare, Tom Hart 
simte nevoia să intervină și să-i ia apărarea.