Rost anul X, nr. 107, martie 2012

CIOT ALLUIVW 201 LSOYU 





ROS 


PROVOCĂRILE 










Globalizarea apare ca un 
fenomen de omogenizare 
a lumii, avind ca principiu 
director materialismul La RI 
şi ca motor economia. ae 0 
Rezultatul: pierderea” ai e 
de sine şi standardizată 
omului, transformat 
în simplă „mină de lucru”, 
fără memorie şi fără 
transcendenţaă. Este 
globalizarea implacabilă? 
Cum se raportează la ea 
Dreapta creştină? 








O figură seniorială: Theodor Paleologu despre Fenomenul de convertire 
Alexandru Paleologu ginditorul politic Carl Schmitt | a evreilor la creştinism 








PROVOCĂRILE „. 
GLOBAIIZĂRI 


<A % 
b 
fenomen de omogenizare, > a 
a lumii, A Rat 
directo! = 
şi ca mi 






















transcendență. 
globali implacabilă? 


0% 


Plătiţi mai puţin faţă de prețul de copertă. 
Primiţi revista acasă. 

Taxele poştale sunt suportate de Redacţie. 
Nu pierdeţi nici un număr al publicaţiei. 


25. 
50... 


Trimiteţi contravaloarea prin mandat poștal pe numele 
Târziu Claudiu Richard, OP 23 CP 27 sector 6 Bucureşti. 


LEI 








Trimiteţi contravaloarea abonamentului în contul 
RO25BACX0000000107363250, deschis la Unicredit 
Ţiriac Bank, Sucursala Drumul Taberei - Bucureşti, pe 
numele Asociaţia Rost, cod fiscal 12495302, după care 
veţi trimite copia chitanţei și o scrisoare la OP 23 CP 27 
Bucureşti, prin care solicitaţi abonamentul și indicaţi 
adresa la care doriţi să primiţi revista. 








UNEI DREPIE ILUZORII 


4 CLAUDIU TÂRZIU 


Claudiu.tarziuârostonline.org 








Globalizarea se manifestă în toa- 
te domeniile vieţii publice, de la 
antreprenoriat (unde firmele mul- 
tinaționale distrug economia „la 
scară umană ) şi politică (al cărei 
ideal este un guvern mondial), pînă 
la cultură (în care political correct- 
ness încearcă să rescrie realitatea), 
religie (unde ecumenismul ţinteşte 
sincretismul) şi comunicare (mij- 
Joacele tot mai rapide şi... globale 
ușurînd-o, dar, în același timp, 
făcînd-o superficială şi alienantă). 





Globalizarea apare ca un fenomen de omogenizare a lumii, avînd ca 
principiu director materialismul şi ca motor economia. Rezultatul: pierderea 


de sine şi standardizarea omului, transformat în simplă „mînă de lucru“, 


fără memorie şi fără transcendenţă. Globalizarea nu este însă implacabilă. 


Iar Dreapta creştină are datoria de a organiza rezistenţa la globalizare. 


Pe scurt, globalizarea este re- 
zultatul unui complex de inginerii 
sociale menite să mute lumea din 
firescul ei într-un închipuit — şi, de- 
sigur, nerealist — „Rai pe pămînt. 

Pentru ca globalizarea să fie 
deplină, trebuie să ni se taie rădă- 
cinile. De aceea, marii duşmani ai 
globalizării sînt tradiția ortodoxă 
şi naționalismul, adică, reducînd 
la esență: dragostea de Dumne- 
Zeu şi dragostea de neam. Este tot 
mai evident că agenţii globalizării 
caută să pervertească sau să rela- 
tivizeze credinţa, acolo unde nu 
o pot înlătura, şi să discrediteze 
sentimentul naţional, dacă nu-l 
pot nimici. 

Stînga mondial(ist)ă a mai ratat 
o dată aceste obiective prin expe- 


ROST 107 








rimentul comunist, dar nu s-a lă- 
sat descurajată și continuă azi, în 
alte forme. Pe bătrînul continent: 
prin proiectul Uniunii Europene, 
al cărui apogeu ar fi Statele Unite 
ale Europei. 

lată de ce am fost neplăcut sur- 
prinşi să vedem că în linia întîi a 
frontului globalizării din România 
se află şi oameni care se pretind de 
dreapta şi care pînă mai ieri păreau 
să ne împărtăşească valorile, prin- 
cipiile şi idealurile, chiar dacă ale- 
seseră să le slujească în chip deose- 
bit faţă de noi. Să fim bine înţeleşi: 
nu e vorba de socialişti reşapaţi sau 
de buimaci ideologic, ci de oameni 


fără trecut comunist, cu o cultură 
politică și teologică temeinică, ba, 
pînă de curînd, şi cu un pertinent 
discurs public de dreapta. 

De altfel, fără ca asta să ne con- 
soleze, putem observa că nu numai 
la noi, ci în mai toate țările europe- 
ne, falsa Dreaptă, ajunsă la putere, 
urmăreşte aceleaşi scopuri cu Stîn- 
ga. În timp ce Dreapta autentică 
este diabolizată ca „extremistă“. 

Cînd am văzut că liderii Fun- 
daţiei Creştin-Democrate (FCD), 
căci la ei mă refer cu precădere, 
au publicat un manifest în fa- 
voarea constituirii Statelor Unite 
ale Europei, care include un atac 
furibund la adresa identităţii na- 
ționale, a suveranităţii naţionale 
şi a naționalismului principial, 








1:39) 19):97.98 


GLOBALIZARE PE MINA 








am căutat să ne lămurim asupra 
resorturilor şi profunzimilor aces- 
tei atitudini. Demersul nostru s-a 
concretizat într-un interviu cu d-l 
Adrian Papahagi, vicepreşedinte 
al FCD, pe care l-am publicat în 
numărul trecut al revistei Rost. 
Dialogul nu ne-a mulțumit pe nici 
unul. Pe d-l Papahagi - pentru că 
are impresia că ne delimităm net 
de viziunea FCD, raportîndu-ne la 
„un trecut revolut“ și imaginînd 
un „viitor imposibil“. Pe noi - pen- 
tru că FCD, în frunte cu d-l Teo- 
dor Baconschi, preşedintele orga- 
nizaţiei, şi cu d-l Adrian Papahagi 
însuşi, oameni pe care îi ştiam de 
dreapta, se asociază 
unei acţiuni dizol- 
vante, încercînd 
să-şi argumenteze 
opţiunea... teolo- 
gic: naționalismul 
n-ar fi compatibil 
cu creștinismul! Nu 
e locul să combatem aici această 
aserţiune. Dar fapt este că, de vre- 
me ce neamurile au fost create de 
Dumnezeu, iar fiecare neam are 
un înger păzitor — aşa cum ştim 
de la marii teologi ai Bisericii —, 
ba mai mult, Biserica Ortodoxă, 
păstrătoarea fidelă a învățăturii 
de credinţă, este organizată în Bi- 
serici naţionale, atunci şi naționa- 
lismul este legitim. 

În loc de concluzie, rămîne gus- 
tul amar al dezamăgirii că, o dată 
ajunşi în poziţii publice, prea mulți 
oameni tind să cedeze presiunilor 
unui anumit context ideologic și 
diplomatic, fie din oportunism, 
fie dintr-o proastă strategie. Și nu 
ezită să-L prefacă pe Dumnezeu în 
paravan al versatilităţii lor. II 


Director 


COILANUIBINUI IERIZINUI 


Redactor-Șef 
RĂZVAN CODRESCU 


Redactori 
MIHAIL ALBIŞTEANU 
ALINA IOANA DIDA 
MĂDĂLIN IACOB 
CONSTANTIN MIHAI 


Colaboratori permanenți 
DEMOSTENE ANDRONESCU 
DAN CIACHIR 
VLAD DIACONU 
ELENA DULGHERU 
PAUL GHIȚIU 
PAUL S. GRIGORIU 
IDE LE) BIB ZEI0) 
SORIN LAVRIC 
SOSI ONI Sos) 
PAUL NISTOR 
VIOREL PATRICHI 


RADU PREDA 
DAN PURIC 
TEODORA ROŞCA 
DAN STANCA 


Fotografii 
IRINEL CÎRLĂNARU 
GEORGE CRASNEAN 


Documentarist 


RADU GREUCEANU 


Secretar de redacţie 


NICU BUTNARU 


Design & DTP 
VALENTIN DAN 


Ediţie pe internet 
www.rostonline.org 


IONUȚ TRANDAFIRESCU 


AnulX e Numărul 107 e Martie 2012 
Fotografia reprodusă pe coperta 4 este realizată de Claudiu Târziu 


Editor Asociaţia „Rost“, Calea Vitan nr. 242, sector 3, București 


Corespondenţă O.P. 23 — C.P. 27, sector 6, Bucureşti Telefon 0740.103.621 


Email redactiaerostonline.org ISSN 1583-6312 
Tipar Grupul de presă şi tipografie ROMPRINT 


Reproducerea articolelor apărute în revista ROST este permisă numai cu acordul scris al 
redacţiei. Revista este difuzată în ţară şi în comunităţile româneşti din Europa, SUA şi Canada. 


AGORA 





ISTORIA 


CA ARMĂ POLITICĂ 








REPEI RE 





THEODOR 
PALEOLOGU 
DESPRE 
„NAZISTUL“ 
CARE NE 
LIMPEZEŞTE 
ISTORIA 








AGORA 


Globalizare pe mîna unei 
Drepte iluzorii 


de Claudiu Târziu 1 
Rostul intelectualilor 
de Florin-Ciprian Mitrea 6 


Conflictul ortodoxo- 
ortodox din Transilvania 
de Radu Preda 8 


Modelul salazarian al 
revoluţiei conservatoare (1) 


de Florin-Ciprian Mitrea 12 
Istoria ca armă politică 
de Paul Nistor 18 


„Ne piere neamul...“ 
de Pr. lon Alexandru Mizgan 21 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
Gheorghe Calciu, preot, ultima 
carte publicată: Homo americanus. 
O radiografie ortodoxă (2002) 
Răzvan Codrescu, scriitor, ultima 
carte publicată: Crucile pustiei: 
poeme neptice (2010) 

Vlad Diaconu, publicist 

Paul Ghiţiu, scriitor, regizor şi 
publicist, ultima carte publicată: 
Reabilitarea politicii (2000) 


































n ă 2 ST ii cai DOSAR 
a Lisa i ei 3 


O Dau € senoriali: 





d bal sei (pe 
„radiografia“ într-o e e 
televizată de ret NE 
Paler, Dumnezeu să-i odihne 
pe amindoi) şi stră indu-si 
„moşească“ din mers, cu el 
ţă neostentativă și 
compătimitoare, în scris 
viu grai, o lume ca: 


: a: A i ANA „tovarăș de drum“ . tatşi un secol pe care 
ÎRĂZVAN CODRESCU. alrepublicanismelorveacului ca Complexşi peal 
DR caiete a, „bietul om sub vremi”), deținut  xal, ca toţi oamenii 
tt. a a “Bolitictaib, comunişti (1959- Alecu“ a lăsat în lume 
"În dimineaţa zilei de vineri 2 1964), dar acuzat în urmă de un — intelectuală tin gol e 
septembrie 2005 se stingea din - anume colaboraționism (mai poate, cu cel pe care 
„viaţă, la Bucureşti (unde se şi năs- degrabă „strategic“) cu vechea lumea bisericeas 
cuse în 1919, pe 14 martie), scri- Securitate (din care se ştie că el Galeriu, Celor care n-au. apucat 
„„» itorul şi omul politic Alexandru a avut mici înlesniri, dar nu se să se împărtășească din 
-- Paleologu, după ce în august Ob- şi fi avut cineva de pătimit), vie le rămin la îndemînă căr 
- servatorulculturalii publicase un adoralgălanilor“ în 1990. - sale, de o actualitate viei 
lung interviu (acordat d-lui Fabi- (lia demonstrație din Piaţa . de un rafiname 
an Anton), care avea să fie ultima Universităţii s-a suprapus cu mi- 
sa expresie publică — un „cîntec — siunea sa la Paris), însă în urmă 
de lebădă“ deloc fericit, cu multe — tolerînd indispus, ca senatorlibe- 
afirmaţii surprinzătoare, pe un . ral, anturajul unei clase politice Anul acesta se împlinesc 
fond de ulcerată deziluzie... analfabete şi corupte dE la stînga — 7 ani de la strămutarea sa la cele 
Amestec inimitabil de aris- la dreapta — Alexandru Paleolo- — veşnice, iar în această lună mai 
tocrat, dandy, erudit şi moralist, - gu rămăsese, alături de un Mihai i l 
păstrindu-se culturaliceşte la „Şora, ultimul mare reprezentant — Dumnezeu, ar fi împlinit 93 de, 
răscrucea dintre modernitate și — în viaţă al strălucitei generaţii de — ani. E contextul în ci 
„tradiţie, iar politiceşte la cea din- - intelectuali români interbelici, — Rosts-a simțit datoare şi Ono: 
tre liberalism şi conservatorism, . și, alături de un Constantin Bă- să-l evoce. 
ortodox fără habotnicie şi fran- pn 
i “ţuzit fără mimetism, odinioară | * Spiritul şi litera, Bucureşti, 1970; Bunul-simț ca paradox, Bucureşti, 1972; Simţul, 
„erai“ al protipendadei bucureş- practic, Bucureşti, 1974; Treptele lumii sau Calea cătresinedlui Mihali Sadoveaăă îi 
tene, iar în cele din urmă duios nu, Bucureşti, 1978; Ipoteze de lucru, Bucureşti, 1980 (aici se găseşte celebrul. 
tată de familie (unicul fiu, Toa- text „Amicus Plato sau Despărțirea de Noica”); Alchimia existenței, Bucureşti, 
"der, îmbinind cărturăria cu po- 1983; Souvenirs merveilleux d'un ambasador des Golans, Paris, 1990 (trad. rom. 
litica, încearcă să-i calce pe urme . Al. Ciolan: Minunatele amintiriale unui ambasador al Golanilor, Bucureşti, 1991); 
- şi reuşeşte din cînd în cînd), - Sfidarea memoriei. Convorbiri cu Stelian Tănase, Bucureşti, 1996; Despre lucrurile 
apropiat al „școlii de la Păltiniş“, — cu adevărat importante, laşi 1997; Interlocuţiuni, Bucureşti, 1998; Politeţea ca 
„dar „despărţit de Noica“ prin armă, Cluj-Napoca, 2000; L'Occident estă 'Est, Bucureşti, 2001; Moștenirea: cre; 
profesiune publică (şi cu bărbă- tină ă Europei, Cluj- Napoca, 2003 -pînă lau urmă o carte: -testament (e 











mason atipic pină foârte tirziu și 
apoi critic acid al maşoneriei şi al 
stîngismului intelectual generat iuculăgti 1997), pe care le şi reproducem în continuare, € cu 


deea, monarhist în principiu, dar — duință a d-lui Theodor salecjoaţă 7000 








= 


LITERATURĂ 





TOŢI ARABII 
SE NUMESC 
HASSAN... 


(O TR AGICOMEDIE DE TRANZIŢIE) 


AS 


„Eu Hassan, nevasta la mine român...“ 
* Unde punem sacii cu splendori?! - 


Milionarul fumează Stewardess... 
flora care minte la români!“ - Un vis de 


70 de kg.-... 


pa) 


* „Trandafir, 


Şi s-a dus, dulce minune... 


* Mintea românului cea de pe urmă... 


RĂZVAN CODRESCU 
razvan codrescugrostonlineorg 


Pe la începutul anilor'90, într-o 
zi de 17 octombrie, către ora 10 
dimineaţa, în incinta unui liceu 
ilariopolitan (nu spun care, insti- 
tuţie importantă!), norocul părea 
să fi intrat pe ușa din faţă, sub nu- 
mele de Hassan. Cel puţin așa s-a 
recomandat „norocul“ (care nu 
era tocmai „chior“) şi nimeni nu 
s-a gindit să-l întrebe mai mult, 
probabil din teama ancestrală că 
norocul, dacă-l iscodeşti, fuge. 

Fiind norocul acesta în carne 
şi oase, era firesc ca el să aibă şi-o 
nevastă (cherchez la femme). „Eu 
Hassan, nevasta la mine român. 
Nevasta la mine aici facut liceu, 
în '76 terminat...“ Pe atunci ea 
se numea Corina D. (un nume 
de care, vai, nimeni nu-și mai 
aminteşte însă!). 

Şi astfel Hassan, deși neintre- 
bat de nimeni, începu să se pre- 


zinte cu familie cu tot, scutind pe 
toată lumea, din capul locului, de 
curiozități prea chinuitoare. S-a 
recomandat drept pui de egip- 
tean, stabilit însă în Germania 
de Vest, ditai medicul ginecolog, 
cu diplomă din România. Legîn- 
du-se el de țară (de a noastră, 
adică), mai prin studii, mai prin 
nevastă, se pare că va fi căpătat 
obiceiul ca, între două naşteri, să 
mai dea cîte-o fugă pe la Ilario- 
polis, aşa cum i se întîmplase şi-n 
decembrie '89, cind tocmai veni- 
se să vadă cum mai este iarna pe 
la noi... şi l-a prins „Revoluţia“ 
1a fața locului, ca pe atiția dintre 
frăţiorii lui. Nu ştiu de ce s-a lă- 
ţit printre noi bănuiala că mulți 
dintre acei misterioși „teroriști“ 
ar fi fost arabi sadea și nimeni 
nu s-a gindit că vor fi existat şi 
arabi de bine, asemenea bietului 
Hassan, care a luptat pe baricade, 
gata-gata să-și lase oasele, ca un 
erou-martir, pe caldarimul de la 
Universitate. Acum el îşi ridică 


nădragii, aplecindu-se cu greu, 
şi îşi arată picioarele încă ban- 
dajate; nici pe scaun nu se poate 
aşeza ca lumea, deși a trecut ceva 
timp, pentru că un glonț i-a atins 
coloana vertebrală și a trebuit să 
sufere, sărmanul, o operaţie foar- 
te grea, cu transplant de mădu- 
vă, ceea ce nu l-a putut lecui însă 
de venirile în România. De data 
aceasta nu patima, ci datoria a 
fost cea care L-a uznit: „Nevasta 
şi copiii la mine români estem. 
Români acum ajutor trebuie, 
Daca nu ajutam la români acum, 
atunci chind ajutam?“ 

Și Hassan e pus pe ajutor, nu 
glumă! Deocamdată n-a adus în 
țară decit două TIR-uri, mărturisi 
el. Nişte mizilicuri, cum s-ar zice: 
două cabinete medicale (dintre 
care unul de ginecologie!), 20 de 
video-telefoane, apoi calculatoa- 
re, televizoare, retroproiectoare, 
dicţionare, enciclopedii şi rechi- 
zite, multe rechizite... Toate aces- 
tea așa, pentru obște. Pe deasupra, 





66 


ROST 107 








22 ROST 107 ROST 107 - sur 
=, NOUL 
CONVERTIRE a 
PERIFERIILE SALE 








amm.auronaueeneu 








REPERE 


O figură seniorială: 
Alexandru Paleologu 
de Răzvan Codrescu 23 


Caragiale, cinicul 
de Alexandru Paleologu 26 


Prefaţă la Chestiunea rusă 
la sfîrşit de secol XX 


de Alexandru Paleologu 30 


Interviu cu Theodor Paleologu 
de Claudiu Târziu 34 


Semnificaţii ale globalizării (1) 
de Cristi Pantelimon 44 


Noul imperiu european 
şi periferiile sale 
de Vlad Diaconu 50 


Unitatea Europei, 
între pragmatism şi idealism 
de Bogdan Munteanu 53 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 

Paul S. Grigoriu, muzician, publicist 
Sorin Lavric, scriitor, traducător, 

doctor în filosofie, ultima carte publicată: 
10 eseuri (2010) 

Florin-Ciprian Mitrea, doctor în Ştiinţe 
Politice, cercetător la Institutul de 
Cercetări Politice, Universitatea Bucureşti 
Bogdan Munteanu, doctor în Ştiinţele 
Naturii, profesor, publicist, ultima carte 
publicată: Mişcarea Legionară: cuget, 
repere, atitudini (2000) 












ÎN ACEASTĂ NOUĂ ORDINI 
RĂSĂRITUL ORTODOX ȘI BALCANIC 





Actualitatea imnului naţional 
de Paul S. Grigoriu 57 


Uluitoarea convertire 
de Pr. Gheorghe Calciu 60 


LITERATURĂ 


Poezie 
Poemele morţilor ucişi 
de Varujan Vosganian 64 


Proză 

Toţi arabii se numesc Hassan... 

(o tragicomedie de tranziţie) 

de Răzvan Codrescu 66 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 

Cristi Pantelimon, conf. univ. dr. 
Facultatea de Sociologie, Universitatea 
„Spiru Haret“, Bucureşti, ultima carte 
publicată: Corporatism şi economie. Critica 
sociologică a capitalismului (2009) 

Radu Preda, doctor în teologie, lector 
universitar, U.B.B. Cluj-Napoca, publicist, 
ultima carte publicată: Revenirea lui 
Dumnezeu. Studii social-teologice (2011) 


AGORA 


MODELUL 
SALAZARIAN 
AL REVOLUŢIEI 
CONSERVATOARE ragrea înrii 














DECANTĂRI 


Semnal editorial 
de Claudiu Târziu 70 


De cite feluri sînt oamenii 
de Dan Stanca 72 


Daimonion 
de Sorin Lavric 74 


Mărturii despre identitate (II) 
de Teodora Roşca 76 


Imaginaţia morală (|) 
de Russell Kirk; trad. de Paul Ghiţiu 78 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 

Teodora Roşca, pictor iconar, doctor în 
Teologie, publicist 

Dan Stanca, scriitor, ultima carte 
publicată: A doua zi după moarte (2011) 
Claudiu Târziu, jurnalist 

Varujan Vosganian, om politic, 
economist, scriitor, ultima carte publicată: 
Cartea şoaptelor (2009) 


AGORA 





BOALA DEMOCRAŢIEI ȘI 
NEDEMOCRATICA U.E. Lipsa 
de legitimitate a proiectului UE şi 
slăbiciunea fundamentală a de- 
mocraţiei sînt devoalate, în mod 
surprinzător, de celebrul profesor 
american de ştiinţe politice Fran- 
cis Fukuyama, cunoscut ca un 
ginditor neoconservator. Autor, 
printre altele, al bestseller-ului 
The End of History and the Last 
Man, Fukuyama a declarat recent 
că „Problema politică a Europei 
nu se datorează doar presiunilor 
piețelor financiare. Toate demo- 
craţiile moderne au o boală, ace- 
ea de a deveni prizoniere ale unor 
grupuri bine organizate, care nu 
sint însă reprezentative pentru 
populaţie. [...] Procesul de salva- 
re a euro nu este unul democra- 
tic, cum nici întreaga construcţie 
europeană nu este democratică. 
Întregul proiect european este 
creaţia elitelor. O dovadă este că, 
de fiecare dată când într-o ţară a 
avut loc un referendum, s-a votat 
împotriva integrării europene. 





lar acel referendum s-a repetat. 
Elitele au spus: «Nu aţi înţeles de 
data asta. Veţi continua să votaţi 
până veţi înțelege». 

Fukuyama nu a explicat însă 
cum se face că, deşi nu este o 
structură democratică, UE suferă 
de boala democraţiilor moderne. 


STUPIDITĂŢILE „CORECTI- 
TUDINII POLITICE“. În Occi- 
dent, poliția gîndirii, instituită de 
politicieni, la presiunea unor gru- 
puri de minorităţi, face ravagii. 
Normalitatea este anulată prin 
acte administrative uluitoare. Un 
ultim exemplu ne vine din Franţa. 
În urma unei campanii desfăşu- 
rate de două grupuri feministe, 
de la 1 ianuarie a. c., în orașul 
Cesson-Sevigne s-a interzis folo- 
sirii apelativului „domnişoară în 
documente oficiale, potrivit BBC. 
Motivul: femeia nu trebuie defini- 
tă în funcţie de starea ei civilă, iar 
termenul ar fi sexist şi discrimi- 
natoriu! Astfel, un cuvînt tandru, 
semn de apreciere şi politeţe, în- 
trebuinţat secole la rînd, este pus 
la index dintr-o proastă percepţie 
a lui de cîteva femei complexate. 
În logica asta, nu va fi de mira- 
re să fie scoase din uz şi cuvin- 
tele „băiat“ şi „fată“. De altfel, în 
Marea Britanie au fost interzise 
cuvintele „mamă“ şi „tată“, sub 
pretexte la fel de stupide. 


POLIŢIA INTERNETULUI, 
INTERZISĂ ÎN JUSTIŢIE. 
Curtea Europeană de Justiţie a 
hotărît că nimeni nu are drep- 
tul să ne urmărească navigarea 
pe internet, punînd astfel în ile- 
galitate acordul ACTA, semnat 
deja de numeroase țări ale UE, 
printre care şi România. În urma 
protestelor civice din cîteva state, 
guvernele au amînat ratificarea 
în parlamentele naţionale ale 
acordului ACTA, care prevedea 
ca fiecare utilizator de internet 
să fie urmărit, încălcîndu-se 
astfel dreptul la intimitate şi alte 
drepturi civile. Statele semnata- 
re ACTA au aşteptat decizia CEJ, 
care are putere de lege în UE. 


NEBUNIE AMERICANĂ. În 
lumea civilizată, cel puţin, copiii 
de pînă la 14 ani nu sînt consi- 
deraţi persoane cu deplin discer- 
nămînt şi, de aceea, nici nu sînt 
condamnați pentru fapte penale. 
Foarte mulţi copii fac schimb de 
roluri - fetiţe care se pretind bă- 
iei şi invers - în jocurile lor, de 
cînd lumea, fără ca asta să-i facă 
transexuali sau să-i îngrijoreze 
pe părinţi. 

În ciuda acestor realităţi, în 
SUA, zeci de părinţi, cu creie- 
rele spălate de propagandă, şi 
medici lipsiţi de etică, supun 
copiii la tratamente hormonale 
şi operaţii de schimbare de sex 
— dezvăluie un raport publicat 
de revista Pediatrics. Părinţii 
susțin că odraslele lor știu, la 
vîrste cuprinse între 1,8 şi 10 
ani, că vor să aibă alt sex decît 
cel cu care s-au născut! lar medi- 
cii respectivi, probabil interesaţi 
de cîştigul material, le întăresc 
convingerile şi le distrug copiii. 

Raportul citat detaliază cazu- 
rile a 97 de fete şi băieţi cărora 
li s-a schimbat sexul în perioa- 
da 1998-2010. Cel mai mic copil 
avea 4 ani. 


ROST 107 


Criticii acestor practici, între 
care şi Colegiul Regal de Psihia- 
trie din Londra, arată că şi dacă 
acei copii ar suferi de tulburări 
de identitate sexuală - şi nu ar fi 
doar un joc - ei trebuie trataţi ca 
bolnavi psihic şi nu supuşi trata- 
mentului de schimbare a sexului. 





„Tulburările de identitate sexuală 
sînt de cele mai multe ori asoci- 
ate unor probleme emoţionale 
şi comportamentale, legate de 
traume psihologice, biologice, 
familiale sau sociale. Sînt o for- 
mă de boală psihică şi trebuie 
tratate ca boală psihică. Modifi- 
carea problemei biologice a iluzi- 
ei psihologice nu rezolvă nimic”, 
a declarat bioeticianul Nicholas 
Tonti-Filippini. 

În plus, terapia hormonală de 
schimbare a sexului este o pro- 
cedură cu multiple efecte nega- 
tive asupra creşterii şi dezvoltă- 
rii copiilor, unele cu consecinţe 
ireversibile, precum infertilitatea 
permanentă sau cancerul. 


BASARABENII SÎNT EURO- 
SCEPTICI. Un sondaj de opinie, 
realizat de Asociaţia Sociologi- 


ROST 107 


lor şi Demografilor din Republi- 
ca Moldova, arată că numai 44 la 
sută dintre românii de dincolo 
de Prut ar vota pentru aderarea 
statului lor UE. Cu 17 la sută 
mai puţini faţă de acum un an. 
Fiecare al treilea moldovean ar 
vota împotrivă, iar şapte la sută 


„. 


dintre cei intervievaţi nu s-ar 
prezenta la urne. 

Dacă participanţii la sondaj 
ar fi puşi să aleagă între aderarea 
la Uniunea Europeană şi Uniu- 
nea Vamală Rusia-Belarus-Ka- 
zahstan, 40 la sută dintre ei ar 
opta pentru cea din urmă. lar 31 
la sută pledează pentru comuni- 
tatea europeană. 


STOP PROPAGANDEI HOMO- 
SEXUALE ÎN ŞCOLI! Federaţia 
Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita 
din România 
a cerut, într-o 
scrisoare des- 
chisă, adresată 
guvernului şi 
Parlamentului, 
dar şi dascăli- 
lor şi părinţilor 
responsabili, să 





IDEI, VORBE, FAPTE 





oprească propaganda homosexu- 
ală desfăşurată în şcoli. Pro-Vita 
îşi exprimă dezacordul faţă de 
organizarea, în mai multe insti- 
tuții de învăţămînt preuniversi- 
tar şi universitar din Bucureşti, a 
unor acţiuni de „familiarizare“ a 
tinerilor cu istoria minorităţilor 
sexuale (LGBT: Lesbiene-Gay-Bi- 
sexuali-Trans). Desfăşurate pe tot 
parcursul lunii februarie 2012 de 
către organizaţia non-guverna- 
mentală ACCEPT, manifestările 
sînt găzduite, printre altele, de 
Facultatea de Jurnalism și Știin- 
țele Comunicării, Facultatea de 
Sociologie şi Asistenţă Socială 
din cadrul Universităţii Bucu- 
reşti, precum și de Colegiul Na- 
țional Bilingv „George Coşbuc“ 
din capitală. 

„Considerăm că organizarea, 
în şcolile din România, a unor 
astfel de activități reprezintă un 
precedent deosebit de grav, cu 
atît mai mult cu cît învăţămîn- 
tul de stat este finanţat din banii 
tuturor părinţilor, care nu doresc 
să-şi expună copiii propagandei 
homosexualilor. 

Astăzi, fenomenul homosexu- 
alităţii se răspîndeşte din ce în ce 
mai repede în rîndul tinerilor, fie 
prin organizarea unor manifesta- 
ţii publice, care susțin că acest pă- 
cat strigător la cer este un «drept» 
al omului ce nu trebuie să fie în- 
călcat, fie prin presiunile unor 
organizații de tipul ACCEPT, 
care solicită legalizarea căsători- 
ilor între persoane de acelaşi sex, 
precum şi a adopţiilor în vederea 
întemeierii unei «familii». Ce se 
întîmplă însă cu adevărata fami- 
lie, cea creștină, celula Bisericii? 
Aceasta este grav afectată, căci 
scopurile căsătoriei sînt total de- 
naturate, scrie Pro-Vita. 

Federaţia indică şi cum sînt 
încălcate, prin demersul AC- 
CEPT, mai multe prevederi legale 
naţionale şi ale UE. E 


AGORA 





(0) FLORIN-CIPRIAN MITREA 





Evitînd tentaţia lamentaţiei (la 
care tema predispunea într-o 
anumită măsură), conferenţiarul 
şi-a precizat poziţia lăuntrică de 
la bun început, şarjind împotri- 
va catastrofismului programatic 
prezent în discursul mass-media 
actual. Ce a urmat a fost o densă 
şi foarte tonică pledoarie pentru 
demnitatea intrinsecă a intelectu- 
alului de vocaţie, pe care Dan C. 
Mihăilescu a adresat-o tinerilor 
din perspectiva unui om de cultu- 
ră cu fibra călită înainte de 1989. 

„Noi, care ne-am format fără 
libertăţi pe orizontală, am avut 
trăiri culturale de o fervoare ex- 
traordinară“, a mărturisit vorbi- 
torul, subliniind că cei din gene- 
raţia sa au fost educați „în spirit 
de luptător“, în sensul că „fiecare 
intelectual era un luptător cu re- 
gimul, cu dictatura“. Astfel, fap- 
tul că „aveam un adversar, ne-a 
dat un blazon, aveam un rost şi 
ne-am format ca niște samurai. 
Fiind angajaţi într-o permanen- 
tă luptă de hărţuire cu regimul, 
intelectualii formaţi în perioada 
comunismului își găseau evada- 


y CC 


rea „pe verticală. Mult mai peri- 


ROSIUL 
INIELECIUALILOR 


În prag de Crăciun, pe 19 decembrie 2011, Asociaţia 


Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate 
(ARCEN) a organizat în Aula Bibliotecii Centrale 
Universitare „Carol 1“ o conferinţă pe tema 


„România culturală și senzaţia (in)utilităţii“. 


Protagonist a fost scriitorul Dan C. Mihăilescu, 


în încercarea de a desluși, măcar în parte, rostul 


intelectualilor în vremuri de criză. 


culoasă pentru vocaţia creatoare 
este atmosfera de acum, întrucît 
generația actuală nu mai are un 
adversar clar în faţa căruia să re- 
ziste, dispunînd de toate libertă- 
țile pe orizontală, ceea ce a dus la 
o golire de densitate, de intensita- 
te şi de blazon a tinerilor. 


INTELECTUALII 
ȘI PUTEREA 
Între intelectuali și puterea poli- 
tică, a explicat scriitorul, se des- 
făşoară, de obicei, un joc ambi- 
guu. Apelînd, într-o primă fază, 
la intelectuali pentru a-şi confi- 
gura discursul de autolegitimare, 
puterea politică începe destul de 
repede să vadă în aceşti profesi- 
oniști ai îndoielii nişte „oameni 
de prisos“, o adevărată „pacoste, 
care mai degrabă frînează acţi- 
unile regimului. Ca atare, între 
intelighenţie (cea autentică, se 
înțelege) și putere este o perma- 
nentă „pîndă reciprocă“. Partea 
cea mai provocatoare însă a con- 
ferinţei a fost (auto)critica lansată 
de Dan C. Mihăilescu împotriva 
atitudinii de tip turnul de fildeş. 
Considerînd drept „o mare 


prostie“ consecvenţa cu care a 
refuzat, de-a lungul timpului 
(mai ales după 1990), diversele 
funcții de conducere care i s-au 
propus de către mai multe insti- 
tuții media sau cu profil cultural, 
scriitorul a considerat această ati- 
tudine un defect major, căpătat 
de generaţia sa în perioada co- 
munistă. „Nouă ni s-a spus să 
stăm în biblioteci şi să lăsăm pu- 
terea pentru ei , iar „noi am avut 
orgoliul să ridem de ei, însă, de 
fapt, hohotul era al lor. 

De aceea nu am avut şi noi 
un intelectual precum Vaclav 
Havel, care „a ştiut să-şi ia po- 
porul în braţe şi să-l traverseze 
pe malul celălalt“. Acestei mea 
culpa amare i-a urmat, imediat, 
un stenic îndemn către tineri de 
a nu mai disprețui puterea, de a 
se înscrie în asociaţiile civice care 
promovează forme autentice de 
solidaritate. Această implicare 
reprezintă o datorie firească a in- 
telectualului, pe care Mihăilescu 
a mărturisit că a conştientizat-o 
pe deplin în urma unei discuţii, 
avute după 1989, cu Î.P.S. Anto- 
nie Plămădeală, care i s-a adresat 


ROST 107 


tranşant: „Oamenii trebuie con- 
duşi. Oamenii învăţaţi ca dum- 
neata sînt obligaţi să conducă, să 
se afirme. 


DREAPTA DEZBINATĂ, 
STÎNGA OMOGENĂ 

Dacă intelectualii generaţiei '80 
„au diabolizat politicul, iar acesta 
i-a nimicnicit practic“, misiunea 
actualei generaţii, crede Dan C. 
Mihăilescu, este aceea de a de-di- 
aboliza politicul şi de a deprin- 
de solidarizarea în bine. Acest 
proces este însă de lungă durată, 
pentru că încă „n-am plătit laşi- 
tatea de 50 de ani“, un păcat care 
este cauza „diabetului național“ 
din pricina căruia „nu se închea- 
gă sîngele românesc'. 

Dihonia, ca boală majoră a 
românilor, se vede cel mai clar, a 
continuat conferenţiarul, în lipsa 
de coagulare a Dreptei. 

Astfel, am ajuns în situaţia 
unui trist paradox: Dreapta este 
bună, dar e dezbinată, în timp ce 
stînga e rea, dar pare mult mai 
omogenă. Dezbinarea Dreptei 
pe scena politică se reflectă şi în 
plan cultural, a remarcat Dan C. 
Mihăilescu, referindu-se la sci- 
ziunea din sînul intelectualită- 
ţii umaniste româneşti actuale, 
dintre neointerbelici (cei care-şi 
asumă modelul criterioniştilor) 
şi neopașoptiști (ataşaţi de mo- 
delul junimist). Şi cu acest prilej, 
autorul inspiratelor Stîngăcii de 
dreapta nu s-a sfiit să-și declare 
identitatea afectivă şi ideatică de 
neointerbelic. 


O SOLUŢIE: 

GRĂMADA ORDONATĂ 
Un exemplu de bună coagulare a 
tinerilor în politica românească 
recentă a fost, potrivit eseistului, 
Uniunea pentru Reconstrucţia 
României, a lui Cosmin Alexan- 
dru, care a reunit mai ales tineri 
manageri împliniţi în domeniul 


ROST 107 


lor, dar care, din păcate, deşi 
au creat o impresie frumoasă la 
momentul respectiv, nu au pri- 
mit sprijinul electoral pentru a 
se impune. 

Acum „trebuie să redobîndim 
bunul materialism, bunul prag- 
matism şi oportunism , în sensul 
de a depăşi lipsa de iniţiativă şi 
disprețul pentru lucrurile prac- 
tice, metehne specifice perioadei 
comuniste. Vizaţi în acest sens 
sînt în primul rînd intelectualii 
umaniști, care ar fi bine să încer- 
ce să dobîndească expertiză şi în 
domenii mai aplicate, de pildă în 
cel economic. 





De asemenea, la fel de nece- 
sară ar fi o mai bună colaborare 
între intelectualii de formaţie 
umanistă şi cei de formaţie teh- 
nică, lipsa cronică de comunicare 
dintre cele două arii de speciali- 
zare fiind o altă tară moştenită 
dinainte de 1989. 

Peste toate, însă, a conchis 
scriitorul, fundamentală este so- 
lidaritatea, întrucît numai prin 
ea se poate realiza „o presiune, 
o coeziune ca la rugby, în masă, 
a tinerilor“ care să redea intelec- 
tualilor funcţia lor esenţială de 
a îndrepta România pe un făgaș 
mai bun. zi 





AGORA 


CONFYLICIUL 
ORIODOXU-ORIUODOXA 
DIN IRANSILVANIA 


Recenta decizie a Sinodului Bisericii noastre 
stirneşte uimire şi, la nu puțini, indignare. 
Înainte de Sinod, am scris şi vorbit pe tema 

„rearondării“ celor două Mitropolii din 
Transilvania. Nu doresc să reiau cele deja 
afirmate. Cu toate acestea, cred că ar trebui 

lămurite, la capătul unor săptămîni agitate, 
două aspecte intens vehiculate. Primul: 
hotărîrea din 2012 este o corectare a 

„nedreptăţii“ din 2005. Al doilea: 
laicatul are o atît de mare importanţă 
încît Sinodul s-a văzut nevoit să ia 
act de decizia acestuia, exprimată 
în Adunările Eparhiale. Sigur, 















dincolo de aceste aspecte, ar fi cazul să ne 


întrebăm ce lecţii se pot învăţa din recentele dispute 


bisericeşti, care au avut şi un puternic ecou social. 


RADU PREDA 
radu.preda arostonline.org 





RECEPTAREA 

DECIZIILOR SINODALE 
Înainte de a intra în miezul celor 
două teme, e nevoie de o scurtă 
precizare legată de modul cum 
ar trebui să înţelegem şi astfel 


să receptăm, în general, decizii- 
le sinodale. Ei bine, în comuni- 
catul de presă al Patriarhiei pu- 
blicat la începutul lui februarie 
a. c. ca urmare a dezbaterii din 
presa locală clujeană, dar nu nu- 
mai, se menţionează textual că 
decizia Sinodului din noiembrie 
2005 de a reorganiza jurisdicția 
teritorială din Transilvania a 


fost „luată în grabă“. Afirmația 
aceasta este de două ori impor- 
tantă. Pe de o parte, ea indică 
involuntar diferenţa de calitate 
umană şi morală dintre deci- 
zia „grăbită“ din 2005, dicta- 
tă de ritmul evenimentelor, 
şi cea evident premeditată 
din 2012, beneficiarii ei 
antepronunţindu-se, fapt 
care a făcut din decizia 
ulterioară a Sinodului, 
de acum cîteva zile, o 
surpriză așteptată. Pe 
de altă parte, afirma- 
ţia ne arată că, la 
rigoare, Sinodul 
poate lua decizii 
dacă nu greşite, 
oricum incomplete sau cel 
puțin discutabile. Că episco- 
patul ca atare nu este infailibil, 
acest lucru îl afirmă ecleziologia 
şi dogmatica Ortodoxiei deja de 
secole, contrazicând astfel men- 
talităţile şi practicile curente. 
Problema în cazul nostru rezi- 
dă în absenţa unor criterii cla- 
re în funcţie de care o decizie, 
precum cea din 2005, poate fi 
catalogată drept „grăbită“, iar 
cea din 2012 drept corectă. Pe 
baza căror principii putem dis- 
tinge? Sau totul se reduce la cei 
care decid, azi într-un fel şi 







L_POLITICIANISMUL BISERICESC BISERICESC 


mîine în cu totul altul? Este o 
chestiune de fundamente sau 
una de persoane? În lipsa unor 
răspunsuri clare, iată că decizii- 
le sinodale, cu voie de la Patriar- 
hie, sînt lansate dezbaterii publi- 
ce: un cîştig indirect, dar 
nu mai puţin preţios, al 
ultimelor zile. Corespon- 
sabilitatea bisericească la 
care îndemna comunicatul 
Patriarhiei din 1 februarie 
poate fi, într-adevăr, exer- 
citată în vederea identifi- 












cării celor mai bune so- 
luţii pentru comunitatea 
noastră de credinţă. 


PROCEDURĂ 

ȘI MATEMATICĂ 
Acum, revenind la afirmaţia 
recurentă că hotărârea din 
2012 este o corectare a „ne- 
dreptăţii din 2005, repet 
totuşi ceea ce am mai spus: 
înfiinţarea Mitropoliei Clu- 
jului s-a făcut pe fundalul 
neclarităților încă prezen- 
te din Statutul BOR, unde 
problematica sinodalităţii 
mitropolitane, ca exercițiu 
al comuniunii la nivel local, 
nu este corelată cu aspectul 
reprezentativităţii în cazul 
alegerii mitropoliţilor, care 
nu sînt doar eparhioţi, ci 
prezidează şi un sinod. Cît 
mai simplu spus, ceea ce s-a 
petrecut în noiembrie 2005 a 
fost o criză tipică de sistem 
datorată alienării conştiin- 
ţei canonice în Ortodoxiile 
naţionale moderne. Desigur, 
etapele înființării de noi 
eparhii sau mitropolii 
nu au fost urma- 
te în 2005 cu 
stricteţe, dar 
au fost 









completate ulterior. Concret, 
chiar dacă s-a pornit de sus în 
Jos, cum am atenţionat în epocă, 
au avut loc apoi şedintele anua- 
le ale Adunărilor Eparhiale care 
s-au pronunţat, acoperind astfel 
golul dintre decizia Sinodului și 
cea a Adunării Naţionale Biseri- 
cești, competentă atunci în mate- 
rie. Repet şi faptul că, în Sinodul 
din 4 noiembrie 2005, a votat 
pentru noua Mitropolie de la 
Cluj inclusiv mitropolitul ales al 
Sibiului. „Grăbit“, în- 


treg Sinodul a votat 
pentru, doar două 
voturi fiind împo- 
trivă. Măcar şi di- 
ferența evidentă a 

raportului de vo- 
turi dintre deci- 
zia din 2005 şi 

cea din 2012 

exprimă ade- 
vărata voinţă 
a Sinodului. 

Și pentru că 
tot sîntem 
la capito- 

lul de 
mate- 

mati- 

că sino- 
dală, decizia din 17 februarie 
2012 a fost luată de 41 de votanți, 
6 fiind împotrivă, 8 abţinîndu-se 
şi 27 fiind pentru. Cum art. 14, 
litera k a Statutului BOR (mo- 
dificat la început de 2011) pre- 
vede, la atribuţiile Sinodului, că 
acesta „aprobă, cu o majoritate 
de două treimi din numărul 
membrilor prezenţi, înființarea, 
desființarea, modificarea teri- 
torială şi schimbarea titulaturii 
mitropoliilor, arhiepiscopiilor și 
episcopiilor din cadrul Patriar- 
hiei Române“, rezultă că recenta 
decizie este statutară la limită. În 
















funcţie de regula de calcul folo- 
sită, ea poate fi chiar contestată. 
Rezultatul strîns, pe muchie, este 
uimitor pentru un demers care 
s-a vrut corectiv în raport cu o 
decizie anterioară considerată 
de unii eronată. Cu alte cuvinte, 
reparînd o „nedreptate, Sinodul 
riscă să comită o ilegalitate. 
Tot în logica abuzului termi- 
nologic trebuie considerată şi 
referința repetată, inclusiv în co- 
municatul din 1 februarie 2012, 
la „hotărîrea comună a Sinoade- 
lor mitropolitane ale Mitropoliei 
Ardealului și Mitropoliei Cluju- 
lui, Albei, Crişanei şi Maramure- 
şului, reunite în şedinţă comună 
de lucru la mănăstirea Sâmbăta 
de Sus, judeţul Brașov, din 16 
decembrie 2011“. Or, în vreme 
ce fiecare Sinod mitropolitan 
în parte şi Adunările Epar- 
hiale sînt organisme statu- 
tare, şedinţele reunite ale 
unor Sinoade mitropoli- 
tane nu au acest statut şi 
ca atare nu pot hotărî 
nimic. Chiar dacă nu 
sînt lipsite de utili- 
tate, dimpotrivă, 
reuniunile de 
acest fel au 
un caracter 
pur infor- 
mal, pentru a 
folosi un cuvînt intrat recent în 
vocabularul românesc. Fără a 
dori să găsim cu orice preţ nod 
în papură şi pete în soare, cert 
este că în toată polemica aceas- 
ta ortodoxo-ortodoxă, pe cît de 
inutilă, pe atît de tristă, abuzul 
a fost comis constant, motiv să 
ne întrebăm iarăși, deloc retoric, 
dacă principiile sînt slabe, sau 
slabi sînt cei chemaţi să le inter- 
preteze şi să le aplice. Din orice 
unghi am privi, calitatea umană 
a celor implicaţi este decisivă. 
Pentru a nu lungi lista aspec- 
telor procedurale discutabile, > 


AGORA 


să menţionăm şi lipsa de ecou în 
Sinodul mare a poziţiei Sinodu- 
lui mitropolitan clujean din 7 
februarie 2012. Aducînd argu- 
mentele bunului simţ, Sinodul 
local s-a exprimat pentru între- 
girea teritorială a Mitropoliei de 
la Sibiu prin trecerea eparhiei de 
Alba, dar a contestat desprinde- 
rea Bihorului. Atît comunicatul 
de presă, cît şi procesul verbal 
al Sinodului mitropolitan trec 
în revistă principiile canonice, 
pastorale şi sociale care contra- 
zic dorinţa total inexplicabilă 
ca în numele echilibrării să se 


CE VOR, DE FAPT, LAICII? 

Actorii involuntari ai recentei 
theodrame au fost laicii. În nu- 
mele lor se pare că s-a făcut to- 
tul. Un studiu sociologic a arătat 
însă o altă imagine și a devoalat 
o înţelegere radical diferită a vie- 
ţii bisericeşti. Sigur, nu trebuie 
să ne conducem în Biserică după 
sondaje, dar măcar să ţinem cont 
de tendinţele pe care acestea le 
scot în evidenţă. În cazul de faţă, 
pentru prima dată în România 
post-comunistă, o decizie sino- 
dală a fost precedată de un astfel 
de studiu sociologic, realizat de 


NU EXISTĂ NICI UN DUBIU ASUPRA 
DORINŢEI DE RĂZBUNARE, 

STRĂINĂ DE DUHUL BISERICESC, 

A INIŢIATORILOR ŞI SUSŢINĂTORILOR 
„REARONDĂRII” EPISCOPIILOR ALBEI 
ŞI ORADIEI LA MITROPOLIA DIN SIBIU. 


producă un dezechilibru şi mai 
mare. Procedural, nu doar că 
ierarhii sufragrani de Alba şi 
Oradea au absentat de la Sinodul 
mitropolitan, dar nu au înain- 
tat Clujului nici măcar hotări- 
rile Adunărilor Eparhiale. Am 
asistat la o sfidare personală şi 
instituțională a autorităţii mi- 
tropolitane simetrică, ar spune 
unii, cu situaţia în care s-a aflat 
mitropolitul ales al Sibiului, în 
2005. Dacă aceasta este starea 
de spirit în 2012, atunci nu mai 
există nici un dubiu asupra do- 
rinţei de răzbunare, străină de 
duhul bisericesc, a iniţiatorilor 
şi susținătorilor „rearondării . 
În fine, punerea în Sinodul de 
la Bucureşti a cererii de trecere 
a Devei şi de revenire a Albei şi 
Oradiei la Sibiu a avut o sintaxă 
deficitară, la pachet, fără mini- 
mele distincţii de ordin geogra- 
fic şi pastoral. 


10 


IRES, care indica refuzul covîr- 
şitor al credincioşilor de a se lăsa 
antrenați într-un război la nive- 
lul ierarhiei ecleziale. În ceea ce 
îi priveşte pe laicii din Adunările 
Eparhiale, venerabilul vlădică al 
Maramureşului, Justinian, a pre- 
cizat foarte clar că, în fond, con- 
tează voinţa episcopului. Aceasta 
este decisivă. Altminteri spus, 
episcopii nu se pot ascunde în 
spatele Adunărilor Eparhiale, in- 
vocînd „poporul precum invocă 
opoziţia politică pe demonstran- 
ţii din stradă. Mai mult, potrivit 
actualului Statut al BOR, în re- 
petate rînduri modificat, laicilor 
Je este rezervat un rol pur deco- 
rativ. Într-un astfel de context, 
a-i pune în față pe credincioşi 
este nu doar un abuz semantic, 
dar şi o paradoxală dovadă de 
slăbiciune. Nu poţi conduce au- 
toritar şi să te declari democrat. 
Un asemenea joc de imagine nu 


are cum să ţină. Mai ales că, în 
cazul ecumenismului confuz al 
ierarhilor de la Timişoara şi Ora- 
dea, de pildă, din urmă cu doar 
cîțiva ani, vocea aceluiași laicat a 
fost ignorată suveran. 

Cum se întîmplă în momente 
de criză, tema laicatului a fost 
indirect adusă în actualitate şi 





merită să o fructificăm pe mă- 
sura importanţei pe care o are. 
Or, dacă tot este vorba despre 
ortodocşii ardeleni şi de tradiţiile 
lor, a invoca moştenirea şagunia- 
nă şi a trata laicatul cu dezinteres 
este cea mai flagrantă formă de 
a contorsiona istoria. La fel, cît 
de sincer poate fi cultul pentru 
Șaguna dacă artizanii „rearon- 
dării“ transilvane sînt şi cei care 
par să fi abandonat lupta pentru 
recuperarea patrimoniului Fun- 
daţiei lui Gojdu, prietenul mare- 
lui ierarh? Dacă tot sînt interesaţi 
să asculte laicatul, ar trebui să 
răspundă la această întrebare: de 
ce Biserica nu a dat în judecată, 
după 1989, statul român și pe cel 
maghiar pentru maniera în care 
au lăsat să se piardă milioane de 


ROST 107 


euro care ar fi putut ajuta decisiv 
la formarea unei elite româneşti 
în post-comunism capabile să 
ofere acestei țări o şansă reală, 
alta decît cea otrăvită a copiilor 
de securiști ajunşi astăzi mi- 
niştri? Ce au făcut Mitropolia de 
la Sibiu sau Episcopia de la Gyula 
pentru salvarea moştenirii Şa- 


guna-Gojdu? lată o temă bună, 
pentru început, în dialogul din- 
tre ierarhie şi laicat. 


DE CE, TOTUȘI, 

O MITROPOLIE LA CLUJ? 
Faptul că Mitropolia Clujului nu 
este rezultatul exclusiv al ambiţiei 
fondatorului ei îl arată ataşamen- 
tul spontan al clujenilor, indife- 
rent de vîrstă sau treaptă socia- 
lă. Dacă ar fi fost o simplă con- 
strucţie orgolioasă, o proiecţie 
geografică a unei peisaj sufletesc 
denivelat sau doar un exerciţiu de 
putere, atentatul la centrul mitro- 
politan clujean nu ar fi stîrnit atî- 
tea reacţii. Or, comună acestora 
e este lipsa oricărui sentiment de 
dispreţ faţă de Sibiu. Importanţa 
Clujului este resimţită ca aparţi- 


ROST 107 


POLITICIANISMUL BISERICESC 





nîndu-i, ca fiindu-i proprie, iar 
nu luată altcuiva. Ridicarea me- 
tropolei din inima Transilvaniei 
în rang bisericesc semnifică în 
ultimă instanță împlinirea unui 
parcurs istoric de luare în posesie 
a unui teritoriu în care românii 
erau tolerați pînă acum aproape 
un secol doar la periferie. Nu tre- 





buie să apelăm la retorica naţio- 
nalistă, atît de păguboasă tocmai 
la Cluj, imediat după 1989, pentru 
a înţelege că recunoaşterea bise- 
ricească a unei realităţi mult mai 
complexe face parte din ceea ce, 
folosind cuvinte aparent mari, 
reprezintă proiectul naţional al 
României moderne. Orbirea deci- 
denţilor ecleziali de acum, expri- 
mată în recentele decizii, este cu 
atît mai dureroasă cu cât Biserica 
noastră, autonomă şi autocefală, 
a fost motorul emancipării na- 
ționale, inclusiv prin cultivarea 
sistemului mitropolitan care a 
permis menţinerea unităţii de 
credință în ciuda dezbinării po- 
litice. Ignorarea sistematică a fap- 
tului că prin două mitropolii pre- 
zenţa românilor şi a ortodocșilor 


în Transilvania se exprimă mai 
puternic duce în cele din urmă la 
o absurdă şi blasfemiatoare „con- 
curenţă între moştenirea lui Şte- 
fan cel Mare, ctitorul episcopiei 
din Feleac, precursoarea directă 
a celei din Cluj, şi moştenirea lui 
Andrei Şaguna, ambii canonizaţi 
de Biserica noastră. 


ÎN LOC DE CONCLUZII: 
ETICA SINODALĂ 

Ceea ce a scos cel mai bine în 
evidenţă recentul conflict orto- 
doxo-ortodox este deficitul etic 
al unora dintre membrii Sinodu- 
lui BOR. Abandonînd schimbul 
de idei şi opinii, nedorind să facă 
opoziţie preşedintelui Sinodului, 
singurul abilitat să aibă o părere, 
unii membri sinodali au transfor- 
mat consensualitatea în complici- 
tate. Riscul este însă şi mai mare. 
Din exterior văzînd comporta- 
mentul sinodal, transformarea 
ierarhiei în oligarhie este cel mai 
nociv lucru care se poate produ- 
ce. Aşa cum în partidele politice, 
viciate de corupție şi amatorism, 
singura „virtute“ este loialitatea 
tribală („Cum doriţi, şefu'!"), la 
fel, păstrînd proporţiile şi mai 
ales diferenţele stilistice, par să 
se petreacă lucrurile şi în Sinod. 
Invazia duhului politicianist este, 
în esenţă, marea ispită căreia tre- 
buie să îi reziste ierarhii noştri. În 
ciuda comodităţii pe care o asi- 
gură folosirea clişeelor, fronturile 
din ierarhia Bisericii noastre nu 
sînt nici pe departe între „ecume- 
nişti“ şi „tradiţionalişti . După 
ultimele evenimente, este cert că 
lupta se dă, de fapt, între bun simţ 
şi mitocănie, între cei cu frică de 
Dumnezeu şi cei „neînfricaţi . 
Trebuie, în faţa acestui tablou, 
să ne smintim sau să ne pierdem 
credinţa? Nicidecum. Slăbiciunile 
slujitorilor Bisericii sînt cea mai 
mare dovadă că adevăratul cap al 
ei rămîne Hristos. Amin! E] 


11 


AGORA 


MODELUL 
SALAZARIAN 
AL REVOLUTIEI 
CONSERVATOARE 


(0) FLORIN-CIPRIAN MITREA 





Pe 26 martie 2007 se înche- 
ia concursul „Cel mai mare 
portughez“, replica lusitană a ce- 
lebrei competiţii lansate de BBC 
(„Mari britanici “). Spre surprin- 
derea multor analiști, cîştigător 
detaşat, cu 41% din voturi, într-o 
ţară care i-a dat pe navigato- 
rul Vasco da Gama şi pe poetul 
Camoes, a fost un om de stat al 
secolului XX: Ant6nio Oliveira 
Salazar (1889-1970).. Întrucît 
memoria istorică a popoarelor 
nu se înșeală niciodată, trebuie să 
acceptăm că portughezii au şti- 
ut foarte bine de ce l-au declarat 
pe Salazar ca fiind cel mai mare 
dintre ei. Pentru cei nedumeriţi, 
un răspuns elocvent se poate găsi 
în cartea pe care Mircea Eliade 
o publica (în două ediţii într-un 
an) în urmă cu 7 decenii (1942) 
şi pe care noi o avem la dispozi- 
ție datorită demersului curajos al 
Editurii Scara, de acum zece ani 
(2002). O adevărată capodoperă 
de gîndire conservatoare, Sala- 
zar şi revoluția din Portugalia de 
Mircea Eliade este, totodată, o 
excepţională realizare de istorie 
politică întemeiată pe premisa 
că rodnicia unei națiuni depin- 
de de măsura în care îşi lucrează 
talanţii dăruiţi de Dumnezeu. 
Vorbind despre modul în care 
Salazar a reuşit să „reintegreze 
Portugalia pe linia destinului său 


12 


istoric“?, Eliade face şi un portret 
al politicii conservatoare, singu- 
ra care, de Dreapta fiind, poate 
să îndrepteze drumul unei naţi- 
uni. Dacă în 1942, Eliade vedea 
în revoluția națională din Por- 
tugalia şi în Salazar un subiect 
de actualitate, aceasta nu se da- 
torează numai apropierii în timp 
de anul 1926, debutul fenomenu- 
lui restaurator lusitan, sau con- 
juncturii legate de activitatea sa 
diplomatică la Lisabona, ci, mai 
ales, pentru că era vorba despre 
un experiment politic ce oferea 
întregii Europe un posibil model 
de ieşire din criză. De aceea, la 
rîndu-ne, ne putem întreba dacă 
nu cumva răspunsurile oferite de 
modelul salazarian marilor pro- 
vocări ale politicii pot furniza şi 
astăzi resurse valabile pentru a 
argumenta că politica bazată pe 
valorile creştine nu este o utopie, 
ci un mod foarte practic de a de- 
păşi dificultăţile istoriei. 


REVOLUTIA 
CONSERVATOARE, 

UN PARADOX? 

Spiritul revoluţionar, ca element 
definitoriu al modernităţii, este 
strîns legat de ceea ce denumim 
stînga politică şi se caracterizea- 
ză prin dorinţa de a face tabula 
rasa din valorile şi realităţile 
transmise pe cale tradițională şi 
de a le substitui prin tot felul de 
artefacte ideologice. Există, însă, 


PARTEA ÎNTÎI 


şi anumite mişcări revoluționare 
de dreapta produse de un ethos 
conservator interesat să restau- 
reze o stare de lucruri originară, 
considerată firească pentru o 
comunitate anume. Această re- 
staurare se alimentează, la rîndul 
ei, tot dintr-un elan revoluţio- 
nar, îndreptat spre recuperarea 
legăturii cu rădăcinile şi cu seva 
lor. De aceea, contra-revoluţiile, 
reacțiunile, sunt, de fapt, nişte 
revoluții conservatoare. Ceea 
ce mai diferenţiază spiritul re- 
voluționar de stînga de spiritul 
revoluţionar de dreapta este, 
fireşte, caracterul universalist 
al primului şi caracterul parti- 
cularist al celuilalt. Revoluţia de 
stînga (ipostaziată paradigmatic 
de momentul revoluționar fran- 
cez de la 1789 şi de cel bolşevic 
din 1917) îşi propune răspîndi- 
rea nelimitată a unor abstracții 
şi ficțiuni teoretice considerate 
valabile pentru întreaga umani- 
tate. Acest tip de revoluţie are, 
aşa cum arată Francois Furet, o 
putere de fascinaţie care rezidă 
în promisiunea unei „recuceriri 
de sine a omului, exprimată în 
„autonomia individului demo- 
cratic“. Așa se face că leninismul 
s-a articulat pe tradiţia revoluţi- 
onară franceză și că 1917 „preia 
ştafeta“ de la 1789. Revoluţiile 
conservatoare sînt preocupate, 
dimpotrivă, de adincirea date- 
lor unei comunităţi precise, bine 


ROST 107 


delimitate, şi de valorificarea 
acestora în continuitate față de 
eforturile generaţiilor anterioare. 
Mai mult decît atît, orice revolu- 
ție conservatoare autentică este 
în mod organic creştină, întrucît 
are ca reper fundamental singura 
Revoluţie adevărată din istorie: 
Întruparea şi Învierea lui Hristos. 

Un moment revoluţionar de 
natură conservatoare care a ui- 


ROST 107 


six[ej (ei 59)4:12]7.0efe)RI:i:07/-uue7.v:ă: 


[i Vaiielalie 
Oliveira Salazar 





mit lumea prin rezultatele ei a 
fost revoluţia salazariană din 
Portugalia interbelică. Spre deo- 
sebire de revoluțiile de stînga, în 
cazul cărora puterea este mono- 
polizată de cei care au cucerit-o, 
în cazul revoluţiei portugheze 
din mai 1926, armata (prin in- 
termediul generalului Gomes da 
Costa, care se acoperise de glorie 
în timpul primului război mon- 





dial, în fruntea corpului expedi- 
ționar portughez din Flandra) 
este forţa care obține puterea, 
iar Ant6nio Oliveira Salazar este 
omul providenţial care o preia şi 
îi dă conţinut. 

În ce a constat, însă, de fapt, 
revoluția portugheză şi de ce 
este ea conservatoare? Prin ace- 
ea că, înainte de a dărâma ceva, 
preocuparea lui Salazar a fost 
pentru a apăra şi sluji „lucrurile 
care durează: Biserica, Neamul, 
opera gîndului““. Totodată, dacă 
revoluțiile de stînga pledau pen- 
tru ruperea legăturilor naturale 
şi tradiţionale ale omului, mo- 
mentul revoluționar salazarian a 
avut ca scop „un complex proces 
de reintegrare - a individului în 
unitatea sa socială, a colectivului 
în destinul său istoric, a spiritu- 
alului în cîmpul său de manifes- 
tare“5. În acest cadru, principala 
contribuție „revoluţionară“ adu- 
să de Salazar a fost centrarea po- 
liticii de salvare a Portugaliei pe 
realitatea familiei ca model fun- 
damental al dimensiunii asocia- 
tive a ființei umane. 


A POLITICI 

Sursa de inspiraţie pentru aceas- 
tă perspectivă a fost chiar expe- 
rienţa copilăriei şi formării lui 
Salazar în sânul unei familii „de 
oameni muncitori şi cuviincioşi “ 
din satul Santa Comba, unde s-a 
născut pe 28 aprilie 1889. Al pa- 
trulea copil al lui Don Ant6nio 
d'Oliveira şi al Donei Maria do 
Resgate, micul Salazar a cres- 
cut „într-o cumpătată joacă“, 
„aproape de pămînt şi de cer“, 
în atmosfera binefăcătoare „de 
calmă iubire şi înţelegere“ crea- 
tă de părinţii săi. Aşa se explică 
faptul că „amintirea paradisiacă 
a vieţii de familie va fi prezentă 
în toată gîndirea şi activitatea YI 


13 


AGORA 


politică a lui Salazar“, servind 
drept principală temelie pentru 
Constituţia pe care o va promul- 
ga în 1932. De altfel, credința 
profundă şi liniştită, lipsită de 
dramatism, Salazar a preluat-o 
tot de la părinţii săi, care „erau 
oameni de o moderată experienţă 
religioasă, tipul pietăţii catolice 
populare“. De asemenea, atunci 
cînd va vorbi despre agricultură 
ca bază a prosperității portughe- 
ze, Salazar va continua, de fapt, 
ceea ce învățase din practicarea 
muncilor agrare în satul său na- 
tal şi din experimentarea pe viu 
a „glorioasei robii a plugarului“€. 
Pe această experienţă de viaţă se 
va clădi convingerea de mai tîr- 


teoria şi practica politică salaza- 
riană reiese cel mai clar din stra- 
tegia propusă pentru însănătoşi- 
rea economiei naţionale. În anii 
1927-1928, Portugalia era în plin 
colaps financiar, cu o datorie ex- 
ternă uriaşă şi o inflaţie galopan- 
tă, astfel încît dezbaterea publică 
lusitană gravita în jurul speranţei 
pe care politicienii aflaţi la putere 
şi-o puneau în ideea de a apela 
la un împrumut extern. În acest 
context, Salazar, în calitatea sa 
de profesor universitar speciali- 
zat în drept şi economie, susține 
o campanie de presă în ziarul 
Novidades prin care le demon- 
strează portughezilor că soluţia 
evitării catastrofei nu rezidă în 


ÎNŢELEGÎND STATUL CA GÎNDIRE 

ÎN ACŢIUNE ŞI CA PARTICIPANT LA 
ABSOLUT, SALAZAR POSTULEAZĂ 
ÎNTOARCEREA LA UNITĂŢILE ORGANICE 
ALE VIEŢII NAŢIONALE, FAMILIA ŞI 
BRESLELE, ŞI INTEGRAREA LOR ÎNTR-O 
AMPLĂ VIZIUNE CREŞTINĂ A LUMII. 


ziu a economistului că înflorirea 
şi progresul ţării se vor putea face 
numai prin agricultură, pe care 
Portugalia n-ar fi trebuit s-o pă- 
răsească niciodată, şi prin anu- 
mite industrii tradiţionale care 
trebuie desăvirşite. Deşi un ad- 
mirator al Portugaliei glorioase a 
secolelor XV-XVI, Salazar optea- 
ză pentru o valorificare realistă a 
istoriei naționale, considerînd că 
puterea lusitană în epoca moder- 
nă nu se mai poate alimenta din 
expediții maritime (întrucît nu 
mai sunt noi teritorii de desco- 
perit), ci din întoarcerea la înde- 
letnicirile tradiționale legate de 
lucrarea pămîntului”. 

Rolul jucat de familie, ca no- 
ţiune şi realitate deopotrivă, în 


14 


împrumutul extern, ci într-un 
efort propriu de revitalizare a 
economiei naţionale. Dincolo 
de complicatele argumente şti- 
ințifice, pe care le mînuiește cu 
atita iscusinţă, Salazar pledează 
în special pentru schimbarea 
concepţiei tuturor portughezilor 
despre bogăție şi muncă, eviden- 
țiind „valoarea națională a mici- 
lor economii realizate în cadrul 
bugetului familial“. În acest con- 
text, profesorul de la Coimbra nu 
ezită să critice „tradiţia retorică“ 
a lusitanilor, înclinați mai degra- 
bă spre acte măreţe de înflăcărat 
patriotism, spre „flecăreală“ ex- 
cesivă, decît spre micile eforturi 
constante de a pune rînduială în 
„munca noastră, în casa noastră“, 





Salazar şi Franco 


de a învăţa practica economisirii 
şi a cheltuielilor bine rostuitet. 
De altfel, deşi excelent tehno- 
crat în ceea priveşte chestiunile 
bugetare, Salazar nu s-a limitat 
nici un moment la o perspecti- 
vă tehnică asupra economiei şi 
politicii, ci a avut mereu în ve- 
dere resorturile spirituale care 
determină starea lucrurilor ma- 
teriale. De aceea, Salazar indică 
drept cauză a deficitelor bugetare 
catastrofale ale țării nu proasta 
administrare, ci o falsă concepție 
asupra lumii şi a vieţii. Acesta fi- 
ind diagnosticul, terapia trebuie 
să pornească tot de la redeprin- 
derea portughezilor cu bunul 
simț, cu simplitatea, cu economi- 
sirea ca valori fundamentale ale 
economiei şi cu „reintegrarea lor 
într-un sistem organic de valori 
spirituale“. De aceea, într-un 
discurs din 16 martie 1933, Sa- 
lazar consideră necesară redefi- 
nirea conceptului de bogăție şi 
de muncă. Aceste două noţiuni, 
explică teologul finanţist, au 
fost cel mai profund degradate 
de spiritul revoluţionar modern, 
care a răsturnat rostul bogăției şi 
al muncii ca suport al demnităţii 
umane. Considerarea individului 
ca valoare autonomă a dus la le- 
gitimarea acumulării nelimitate 
de bunuri fără utilitate socială şi 
la coborîrea omului de pe treap- 
ta de element organic al unei 
colectivități la simpla condiţie 
de maşină producătoare. Prima 


ROST 107 


realitate atacată de această vici- 
ere a noţiunii de muncă şi a per- 
soanei muncitorului a fost chiar 
familia. Totul unitar reprezentat 
de soţ, soţie şi copii, înzestrat cu 
dinamică proprie şi cu dreptul la 
demnitate, nu a mai fost consi- 
derat ca atare, ci a fost dizolvat 
în forţe de muncă individuale, 
ignorîndu-se interdependenţa 
organică dintre ele. De aceea, 
pentru Salazar reechilibrarea 
financiară a ţării şi obţinerea de 
excedente bugetare trebuie să 
pornească de la reorganizarea 
vieţii economice portugheze în 
ansamblu, pornind de la resta- 
urarea „autenticei semnificaţii 
spirituale a muncii şi producţiei“ 
şi de la considerarea familiei ca 
temelie a vieţii naţionale.” 
Aşadar, conţinutul pe care 
Salazar îl dă, încă din 1930, con- 
ceptului de revoluție națională 
se întemeiază în primul rînd pe 
restaurarea noţiunii de familie, 
în răspăr față de liberalismul 
politic al secolului XIX, care a 
privilegiat cetățeanul, înțeles ca 
individ desprins de familie, de 
clasă, de profesiune, de mediul 
cultural şi investit cu dreptul de 
a interveni în orînduirea Statu- 
lui. Cetăţeanul liberal însă, arată 
Salazar, este doar o abstracţiune, 
în timp ce adevărata realitate este 
familia, „celulă socială ireducti- 
bilă, nucleu originar al cătunului, 
al municipiului şi, deci, al naţi- 
unii . Aşa stând lucrurile, e clar 
că insul nu poate fi creator decît 
în cadrul familiei şi al asociaţiei 
profesionale. Prin urmare, afir- 
marea dihotomiei ficţiunea in- 
dividualistă vs realitatea fami- 
liei reprezintă premisa filosofică 
a corporatismului salazarian ca 
bază a Statului Nou întemeiat pe 
substituirea ficţiunii partinice 
cu realitatea asociativităţii. Cri- 
tic virulent al parlamentarismu- 
lui (pe baza efectelor dezastru- 


ROST 107 


oase ale acestuia în viața politică 
portugheză), Salazar încearcă să 
salveze legitimitatea sistemului 
reprezentativ centrîndu-l pe co- 
ordonatele asociativităţii pe cri- 
terii familiale şi profesionale în 
locul celor partinice. În filozofia 
politică salazariană, indiscutabil 
o filozofie de dreapta, concreti- 
zată în Constituţia din 1933, sta- 
tul social şi corporativ trebuie 
să reflecte constituția naturală 
a societăţii. Astfel, Corpurile su- 
preme ale statului (ca expresie a 
unui autentic sistem reprezenta- 
tiv) trebuie să fie emanaţia ade- 
văratelor organisme alcătuitoare 
ale națiunii: familiile, cătunele, 
municipiile, corporaţiile ca ex- 


| ENCICLOPEDIA CONSERVATOARE CONSERVATOARE 


conștient mai întîi de misiunea 
sa pedagogică şi spirituală, care 
trebuie să intre în armonie cu 
celelalte competenţe. De altfel, 
dimensiunea revoluţionară a 
lui Salazar constă tocmai în în- 
cercarea de a restaura o tradiţie 
pe care elita portugheză liberală 
din secolul XIX o înlocuise cu 
o perspectivă modernă şi anti- 
creştină. Important de subliniat 
este că lupta filozofică şi politică 
dusă de Salazar nu se bazează pe 
retorică, ci pe conţinutul concep- 
telor şi pe punerea lor în practică. 
Vorbind cu autoritatea unui eco- 
nomist care reuşise, după numai 
un an de ministeriat la Finanţe, 
să echilibreze bugetul ţării, Sala- 


ORICE REVOLUŢIE CONSERVATOARE 
AUTENTICĂ E ÎN MOD ORGANIC 
CREŞTINĂ, ÎNTRUCÎT ARE CA REPER 
FUNDAMENTAL SINGURA REVOLUȚIE 
ADEVĂRATĂ DIN ISTORIE: ÎNTRUPAREA 
ŞI ÎNVIEREA LUI IISUS HRISTOS. 


presii concrete ale asociativităţii, 
în care se regăsesc toţi cetăţenii, 
cu libertăţile lor juridice funda- 
mentale!. 

Bineînţeles, eficacitatea aces- 
tei armături conceptuale are 
drept sursă principală perspec- 
tiva creştină coerentă şi cuprin- 
zătoare asupra tuturor aspectelor 
vieţii, pe care Salazar a ştiut să 
o transmită compatrioţilor săi 
cu sinceritate şi convingere, fă- 
când apel la identitatea catolică 
a Portugaliei tradiționale. Adept 
al ideii de primat al spiritualului, 
Salazar consideră că viaţa soci- 
ală are o dimensiune sacră care 
trebuie slujită. De aceea, potrivit 
perspectivei salazariene, omul 
politic, pentru a fi eficient şi fo- 
lositor naţiunii sale, trebuie să fie 


zar explică tuturor că ineficiența 
ideologiilor liberale şi socialiste 
este cauzată de faptul că se bazea- 
ză pe conceptul de individ, adică 
pe o abstracţiune, „neglijind le- 
găturile naturale din societate“!l. 
Acestor ideologii ineficiente Sa- 
lazar le contrapune rodnicia unei 
politici bazate pe conceptul de 
familie ca element indisolubil al 
societăţii!?, ca „celulă elementa- 
ră a vieţii colective“15. Înţelegînd 
statul ca gîndire în acțiune şi ca 
participant la absolut, filozofia 
politică salazariană postulează 
întoarcerea la unităţile organi- 
ce ale vieţii naționale, familia şi 
breslele, şi integrarea lor într-o 
amplă viziune creştină!*. Datori- 
tă asumării noţiunii de familie ca 
punct arhimedic al filozofiei Ş 


15 





sale politice, Salazar reuşeşte să 
depăşească una dintre principa- 
lele cauze ale dezbinării Portuga- 
liei moderne, şi anume conflictul 
dintre monarhiști şi republicani. 
Deşi sensibilitatea sa creştină şi 
tradiționalistă îl făcea să aibă o 
simpatie pentru ideea de monar- 
hie, totuşi, Salazar a evitat fetişi- 
zarea vreunui 
regim politic. 
Înţelegind 
națiunea ca o 
mare familie, 
pentru el im- 
portantă era 
unirea famili- 
ei portugheze. 
Ca atare, dacă 
această unire 
ar fi fost vătă- 
mată de încer- 
carea restaură- 
rii monarhiei, 
atunci Salazar 
s-ar fi situat 
mai degrabă pe 
o poziţie anti- 
monarhică!” 
Înţelegînd că ga 
adevărata revo- 
luţie şi reformă a ţării sale nu 
se pot limita doar la nivelul in- 
stituțiilor (Portugalia modernă 
oricum fusese teatrul unui şir 
succesiv de reforme care şi-au vă- 
dit ineficienţa), Salazar a eviden- 
țiat, încă dinainte de a intra în 
politica efectivă, că omul trebuie 
reformat mai întîi. Astfel, într-o 
conferinţă ținută la 1 decembrie 
1909, în colegiul Via Sacra, tînă- 


1! Pentru o panoramare a dezbate- 
rilor din Portugalia legate de acest 
concurs, a se vedea altermedia.info/ 
international/salazar-cel-mai-mare- 
portughez, 11 iunie 2007. 


2 Mircea Eliade, Salazar şi revoluţia 
în Portugalia, Ed. Scara, Bucureşti, 
2002, p. 7. 

3 Frangois Furet, Trecutul unei iluzii. 
Eseu despre ideea comunistă în seco- 


16 





ENCICLOPEDIA CONSERVATOARE 


rul universitar se referă la „pri- 
matul educaţiei morale“, făcînd 
distincţia între dezvoltarea inte- 
ligenţei și acumularea de cunoș- 
tinţe, pe de o parte, şi „educaţia 
voinţei în iubirea de Dumnezeu 
şi aproapele“, pe de alta. Princi- 
palele resorturi pentru realizarea 
acestei opere pedagogice sînt, în 
gîndirea sa- 
lazariană, fa- 
milia şi şcoa- 
la. Arătînd 
că superio- 
ritatea pă- 
rinților ca 
educatori 
constă în 
iubirea pe 
care o poar- 
tă odrasle- 
lor lor, fapt 
care îi aju- 
tă să-l cu- 
noască cel 
mai bine, 
Salazar 
subliniază 
că educa- 
ţia trebuie 
să înceapă în casa 
părintească şi să fie desăvirşită 
de şcoală, în acord cu temelia 
deja pusă. De aceea, Portugalia 
viitorului va fi în primul rînd 
opera părinţilor şi a profesorilor 
care, în virtutea acestei respon- 
sabilităţi, trebuie să conlucrezel!€. 
Statul, la rîndul său, are obligaţia, 
potrivit Constituţiei salazariene, 
de a sprijini şi orienta familiile 
prin instituţii de ajutor social 


lul XX, trad. de Emanoil Marcu şi Vlad 
Russo, Ed. Humanitas, Bucureşti, 
1996, pp. 70-71. 

+ M. Eliade, op. cit., p. 103. 

> Ibidem, p. 159. 

S jbidem, pp. 91-92. 

7 Ibidem, pp. 98-99. 

3 Jbidem, pp. 143-145. 

9 Ibidem, pp. 152-153. 

10 jbidem, p. 160. 


(de exemplu: casele economice 
accesibile familiilor muncitori- 
lor), programe (de pildă: „Opera 
Mamelor“, o interfaţă instituţio- 
nală prin care mamele portughe- 
ze sînt invitate să colaboreze cu 
autorităţile publice „la apărarea 
copilăriei și la „pregătirea fizică 
şi morală a generaţiilor noi ) şi 
printr-o legislaţie protectivă (re- 
flectată în adecvarea impozitelor 
după nevoile legitime ale fami- 
liei sau în fixarea unui „salariu 
familial“). În acelaşi timp, însă, 
este stipulată foarte clar limita 
intervenţiei Statului, acesta „ne- 
putînd să se substituie iniţiativei 
familiilor, care trebuie să se apere 
de la sine, apărându-şi coeziunea 
şi sănătatea morală“!”. 

Aşadar, în cadrul filozofiei 
politice salazariene familia nu-i 
doar o metaforă înălțătoare, ci 
joacă rolul unui concept-cheie, 
plin de conţinut, un adevărat pi- 
vot în jurul căruia se structurează 
întregul sistem social-politic naţi- 
onal. Cînd se referă la familie, Sa- 
lazar are în minte în primul rînd 
familia nucleară, „acest element 
fundamental al societăţii , „de- 
finit prin căsătorie şi filiațiunea 
legitimă care oferă egalitate de 
drepturi şi de datorii celor doi soţi 
cu privire la hrănirea, întreţinerea 
şi educaţia copiilor lor“!8. Ca enti- 
tate consacrată şi prin legea civilă, 
familia are dreptul şi puterea de a 
dialoga cu Statul şi cu autarhiile 
locale, vocea sa avînd efectele unei 


adevărate puteri în stat. i 
(Va urma) 


11 Oliveira Salazar, Doctrina şi organi- 
zarea revoluţiei portugheze, Ed. Ziaru- 
lui „Universul“, Bucureşti, 1939, p.45. 
12 M. Eliade, op.cit., pp. 166-167. 

13 O. Salazar, op.cit., p. 45. 

14 Jbidem, p.164. 

 Jbidem, p. 181. 

16 Ibidem, pp. 97-100. 

17 O. Salazar, op. cit., p. 46. 

18 Ibidem, pp. 45-46. 





ROST 107 


O colecţie pentru 
dreapta pomenire 

a martirilor români 

ai Crucii care 

au suferit şi au murit 
în temniţele comuniste 


E a LA RE ar e Ca Iu IL Ca a aa 


Constantin |. Stan 
Demostene Andronescu Crucea reeducării. 


Reeducarea de la Aiud. O istorie a reeducărilor 
Peisaj lăuntric. Memorii în temniţele comuniste 
și versuri din închisoare din România (1948-1964) 


|. Stan 


DEMOSTENE Se! Constantin 


za PTC SUA AIUD | 4 CRU CEA 
REEDUCĂREA £ A REEDUCARII 


PG AdrLĂUNIRIC 4 O istorie a „eeducărilor 


| = “tele comuniste 

PER i re în temniț e 4 

Memorii şi versuri din închisoa | RC din România (1948-1964) 
i -să | - 


Dumitru Bacu 
Pitești — centru de 


Marcel Petrişor 
Cumplite încercări, Doamne! 


reeducare studenţească Anii de mucenicie 


(ediția a IV-a) 





ai temniţelor comuniste 


Marcel Petrişor 


| ĂRI 
CUMPLITE ÎNCERCĂRI, 
DOAMNE! 


i i iste 
Anii de mucenicie ai temnițelor comun 


"AȘ 
FI TITENI 7 
TERISIIASP 


ULTIMELE APARIŢII TE AŞTEAPTĂ ÎN LIBRĂRII ŞI LA PANGARE 


AGORA 


ISIORIA 


CA ARMĂ POLITICĂ 


PAUL NISTOR 


paul.nistorQrostonline.org 








O scurtă saga a ultimelor dece- 
nii ne arată că Istoria era regina 
ştiinţelor umaniste în Uniunea 
Sovietică, iar istoricii manevrau 
fără scrupule trecutul pentru a 
schimba prezentul şi viitorul, în 
ideea construirii unei iluzii fru- 
moase, credibile în întreaga lume. 
După prăbuşirea URSS, în 1991,a 
ieşit la iveală pe de-a-ntregul șirul 
ororilor comuniste, iar cetăţeanul 
de rînd a învăţat să se detaşeze 
nu doar de o doctrină utopică şi 
brutală (marxism-leninismul), 
dar şi de un trecut care nu în- 
semna decit un lanţ interminabil 
de drame individuale şi colective. 
Dezbaterile libere despre gulagul 
sovietic şi victimele sale, descri- 


18 


Deși în anii trecuţi credeam că folosirea istoriei 


ca armă politică devenise doar o idee de muzeu, 


inoperabilă în noua realitate, iată că în plin secol 


XXI o mare putere reia această tradiţie funestă. 


După analize profunde şi detaliate, preşedinţia 


Rusiei a constatat că variantele contemporane ale 


istoriei naționale aduc un prejudiciu clar prestigiului 


național și stimei de sine a rușilor, lovind chiar 


în respectabilitatea Rusiei pe plan internaţional. 


Pentru a schimba această situaţie, de aproape zece 


ani, Kremlinul are o politică în domeniul Istoriei 


menită să reciîștige onoarea pierdută de colosul 


eurasiatic în anii despoţiei comuniste. 


erea cazurilor de tortură şi ana- 
liza unui întreg regim criminal 
au dezvăluit faţa abominabilă a 
istoriei sovietice a Rusiei. În con- 
secinţă, s-au cerut monumente 
pentru victimele comunismului, 
s-a dorit pedepsirea călăilor, s-a 
implorat pentru restaurarea unui 
adevăr istoric dincolo de ideo- 
logia roşie, cea care cosmetiza 
teroarea comunistă. Evident, o 
asemenea turnură îi forța pe poli- 
ticieni, dar şi pe cetăţenii de rînd, 
la recunoaşterea şi asumarea unui 
trecut greu, neidealizat, împănat 
cu monstruozități de primă mînă. 
Acceptarea şi asumarea realităţii, 
o acțiune de igienă interioară a 
oricărei societăți moderne decen- 
te, lovea însă indirect în prestigiul 
unui stat care aproape un secol a 
pretins că intenţiona întronarea 
binelui universal. 


Deconspirarea unui trecut 
nefardat al Rusiei a coincis cu 
schimbările anilor '90, cînd ţara 
a slăbit pe plan intern şi extern şi 
cînd pierderea statutului de su- 
perputere a fost pusă şi pe seama 
deficitului de imagine provocat de 
devoalarea atrocităților săvirşite 
de cel mai „umanist“ regim. Pen- 
tru a întrerupe această prăbuşire 
liberă, în 2003, preşedintele Vla- 
dimir Putin s-a întîlnit cu repre- 
zentanţi ai istoricilor moscoviți, 
solicitînd restaurarea mîndriei 
istoriei ruseşti. Tehnica era una 
mult exploatată de regimurile to- 
talitare: diminuarea interpretări- 
lor şi faptelor negative din cărţile 
de istorie şi creşterea exemplelor 
pozitive, astfel încît întregul să 
ofere o impresie respectabilă. 

S-au găsit imediat şi istorici 
de curte, care să împărtăşească 


ROST 107 





viziunea lui Putin şi care să trans- 
pună în practică sugestiile lide- 
rului politic. În 2007, Alexander 
Filippov și Alexander Danilov au 
coordonat mai multe versiuni ale 
istoriei Rusiei în secolul XX, în- 
frumuseţate artificial. Găselnița 
consta în fixarea unei chei neu- 
tre de interpretare a trecutului. 
S-a renunţat la anticomunism ca 
paradigmă de interpretare şi ana- 
liză şi a fost utilizat conceptul de 
„modernizare“ pentru explicarea 
tuturor evenimentelor marcante. 
Dar chiar şi aşa, textele au fost pli- 
ne de ciudăţenii care au iritat nu 
doar pe istoricii serioşi şi pe con- 
testatarii comunismului, dar şi 
naţiunile vecine. Dintre noile teze 
ale acestor istorici naţionalişti reți- 
nem următoarele idei: nu a existat 
o foamete organizată în regiuni- 
le rurale ale Uniunii Sovietice, ci 


ROST 107 


doar disfuncţionalităţi în procesul 
modernizării agriculturii; Marea 
teroare a fost provocată de rezis- 
tența la politica lui Stalin de rapidă 
modernizare a statului; campania 
din Polonia, din 1939, a fost lan- 
sată pentru eliberarea „pămîntu- 
lui natal“, adică a acelor teritorii 
transferate nedrept Poloniei prin 
Tratatul de la Riga, din 1920. 

E clar că asemenea teorii au 
creat nu doar convulsii ştiinţifice 
interne, ci şi nemulțumiri politi- 
ce în statele din jur. Pentru a mai 
relaxa situaţia, Putin a făcut mici 
concesii polonezilor, critcînd Pac- 
tul Ribbentrop-Molotov. De ase- 
menea, politica Istoriei, coaptă 
la Kremlin, a fost dotată și cu o 
dimensiune externă. Astfel, Mos- 
cova propunea vecinilor evitarea 
tensiunilor suplimentare la nivel 
de state, prin scoaterea paragra- 





felor explicit antiruse din cărţile 
de istorie (mai ales în Polonia, 
Ucraina, Ţările Baltice). Sugestiile 
însă au mers mai departe, vădind 
nu înţelepciune, ci serioase pro- 
jecte imperiale: ruşii au invitat pe 
istoricii din spaţiul CSI să alcătu- 
iască o istorie comună în care să 
accentueze complementaritatea 
culturală, politică şi economică 
dintre Rusia şi micile țări-victimă, 
de la granițele sale. Dacă s-au găsit 
numeroşi critici ai unui asemenea 
proiect, evident că au fost auziţi 
şi istorici care să laude iniţiativa. 

În anul 2009 s-a mers mai de- 
parte şi preşedintele Medvedev, 
prin decret, a instaurat o Comisie 
pentru supravegherea falsifică- 
rii istoriei. Criticată de istoricii 
obișnuiți, această comisie privea 
publicarea unor adevăruri dure- 
roase despre trecut drept o falsi- 
ficare a istoriei şi o lovitură adusă 
conştient mîndriei ruseşti. Între 
realizările acestei comisii se mai 
numără şi propunerea de a intro- 
duce în şcoli manuale standard 
de istorie, precum şi amînarea 
înființării unui Institut al Memo- 
riei Naţionale (cum au Polonia şi 
Ucraina), cerut insistent de socie- 
tatea civilă şi de victimele represi- 
unii comuniste. Încurajarea unui 
istorii naţionaliste a culminat cu 
publicarea unei cărți semnate de 
Alexander Vdovin şi Alexander 
Barsenkov, sub auspiciile depar- 
tamentului de Istorie al Universi- 
tății de Stat din Moscova. Cartea 
era de un ultranaționalism atît de 
dur încît a generat o primă reac- 
ție publică comună a celor care nu 
vedeau rostul unei comisii pentru 
supravegherea falsificării istoriei. 
Cu această ocazie, s-a cerut scoa- 
terea din lumea academică rusă a 
„discipolilor“ lui Goebbels şi în- 
cetarea presiunilor politice asupra 
ştiinţei istoriei. 

Astfel a izbucnit pe faţă ceea 
ce se cunoştea mai demult: Y 


19 


AGORA 


ÎN 2009 PREŞEDINTELE MEDVEDEV A INSTAURAT O COMISIE 
PENTRU SUPRAVEGHEREA FALSIFICĂRII ISTORIEI. ACEASTĂ 
COMISIE PRIVEA PUBLICAREA UNOR ADEVĂRURI DUREROASE 
DESPRE TRECUT DREPT O FALSIFICARE VOITĂ A ISTORIEI. 





tensiuni între istoricii liberali şi 
cei naționaliști. E drept că acest 
fenomen este specific întregii 
Europe de Est, acolo unde isto- 
ria națională contează încă. Doar 
că în Rusia istoricii naționaliști 
nu se mai pot debarasa de comu- 
nism, etichetîndu-l ca pe o mar- 
fă de import, la fel ca și colegii 


est-europeni. De aceea, cei care 
au ales această paradigmă au în- 
cercat să apere şi să înfrumuse- 
ţeze trecutul sovietic, ca parte a 
măreției ruse. 

Situaţia din domeniul Istoriei, 
în Rusia, se loveşte şi de propu- 
neri venite dinspre zone conexe. 
De exemplu, o comisie preziden- 


DIN NEFERICIRE, IMIXTIUNEA 
POLITICULUI ÎN LUMEA ŞTIINŢEI 
ESTE O BARBARIE PE CARE ÎNCĂ 
ŞI-O MAI PERMIT DEMOCRAŢIILE 
NECONSOLIDATE SAU SOCIETĂŢILE 
TOTALITARE DIN VREMEA DE AZI. 


20 


țială pentru drepturile omului a 
înaintat spre Kremlin sugestiile 
sale: constituirea unui program 
de comemorare a victimelor to- 
talitarismului, ridicarea de mo- 
numente, deschiderea de muzee 
şi centre de cercetare, fixarea 
unor zile naţionale de comemo- 
rare. Din nefericire, preşedintele 
Medvedev a înmînat aceste pro- 
puneri şefului comisiei pentru 
falsificarea istoriei, care nu se 
grăbeşte să aprobe un program 
de o asemenea anvergură. Mai 
mult, dinspre această ultimă co- 
misie se aud tot mai des voci care 
insistă pe nişte principii fixe: să 
nu fie exagerate ororile comunis- 
te în dezbaterile publice şi să fie 
prezentate în special realizările 
regimului sovietic (moderniza- 
re, industrializare, eradicarea 
analfabetismului, victoria în cel 
de-al doilea război mondial). 
În plus, se admite deschis că la 
Kremlin există o idee ce nu poate 
fi schimbată: recunoaşterea tota- 
lă a crimelor comuniste ar slăbi 
politica externă a Rusiei și ar da 
un exemplu negativ în lume. 
Dar cum faţă de orice strate- 
gie intransigentă se formează şi o 
contrareacție, semnele opozante 
nu s-au lăsat așteptate. Andrei 
Zubov a scris o istorie a Rusiei de 
pe poziţii liberale şi anticomunis- 
te — Istoria Rusiei în secolul XX —, 
care a devenit rapid un best-seller 
cu mare priză la public. Apoi, în 
plan internaţional, dacă şeful 
guvernului polonez, Donald 
Tusk, şi preşedintele ucrainean, 
Victor lanukovici, au mai tem- 
perat reacţiile antiruse printr-o 
politică moderată a statelor lor, 


ROST 107 


Georgia a fost prima țară care 
a făcut un pas decisiv preluînd 
modelul rusesc şi utilizînd istoria 
ca pe o armă contemporană. În 
mai 2011, parlamentul georgian 
a declarat evenimentele dintre 
1763-1864, din vestul Caucazu- 
lui, drept „genocid al Imperiului 
Rus contra poporului circazian-. 
Textul legislativului georgian 
afirmă că Imperiul Țarist a dus 
o politică colonială în Caucaz de 
circa 100 de ani, omorînd 90% 
din populaţia autohtonă. Actul 
dorea nu doar să indice politica 
de forță dusă de Rusia la graniţele 
sale, dar şi să sensibilizeze cei un 
milion de circazieni existenţi azi 
în zonele Karachay-Cerchezia, 
Kabardino-Balkaria şi Adygea, 
precum și a urmașilor cricazie- 
nilor refugiați în Turcia şi în alte 
state în secolul XIX. 

Utilizarea nefericită a Istoriei 
pentru salvarea prezentului Ru- 
siei sau pentru a conferi presti- 
giu unui stat/lider actual nu este 
deloc calea cea mai bună pentru 
împăcarea cu trecutul. Dacă Ru- 
sia nu-și va recunoaște greșelile şi 
politica de forță, acasă sau prin- 
tre vecini, va declanşa reacţii la 
fel de violente şi exagerate din 
partea unor state/instituţii/indi- 
vizi. Se poate intra astfel într-o 
spirală infinită, în care trecutul 
are şanse să fie schimbat şi cos- 
metizat la nesfîrşit, pentru a servi 
cu subiectivitate unor cauze na- 
ționaliste şi pentru a indica anu- 
miţi agresori şi anumite victime. 

Din nefericire, imixtiunea poli- 
ticului în lumea ştiinţei este o bar- 
barie pe care încă şi-o mai permit 
democraţiile neconsolidate sau so- 
cietăţile totalitare de azi. Efectele 
pozitive ale unei asemenea tactici 
sînt însă doar iluzii hilare sau, cel 
mult, fumigene de moment, gîn- 
dite şi calculate la rece, pentru a 
salva politicul din problemele re- 
ale ale guvernării. EI 


ROST 107 





IN MEMORIAM 


Părintele profesor dr. Ilie Moldovan 


„NE PIERE 
NEAMUL... 


Cine l-a auzit vorbind o 
singură dată pe părintele 
profesor dr. Ilie Moldovan de 
la Sibiu, la o oră de curs sau la 
într-o predică, cu siguranță nu 
putea să uite timbrul său vocal 
cu totul aparte, dar şi zelul său 
misionar şi duhul său profetic, 
asemenea proorocului al că- 
rui nume îl poartă. Din anii 

0, din vremea studenţiei, 
la Sibiu şi Cluj, ne-au rămas 
tuturor adînc întipărite în 
minte şi în suflete cuvintele: 
„Ne piere neamul... A fostun 
avertisment al părintelui Ilie 
cu privire la consecințele ne- 
faste datorate avorturilor care 
au început să atingă milionul 
în fiecare an din 1990 şi până 
astăzi. Părintele profesor Ilie 
Moldovan a fost cu siguranţă 
cel mai dârz luptător din Bise- 
rica Ortodoxă împotriva avor- 
turilor, a uciderii pruncilor în 
pântecele mamelor lor. A fost 
un mare apărător al familiei 
creştine şi a prevăzut conse- 
cinţele nefaste ale acestor mari 
păcate pentru neamul româ- 
nesc, pe care le constatăm as- 
tăzi în datele statistice oferite 
de instituţiile statului. 

Ca profesor de teologie, 
şi-a iubit catedra şi studenţii 
din adâncul sufletului său. A 
fost unul dintre puţinii pro- 
fesori care au reuşit să-i en- 
tuziasmeze pe tineri în pro- 
movarea moralei creştine şi 
a străbătut în acest sens ţara 
în lung şi în lat, ţinînd nume- 














roase conferinţe în vederea 
trezirii conştiinţei creştine, în 
vederea apărării familiei şi a 
iubirii neamului românesc. A 
fost un preot liturghisitor con- 
ştient de vocaţia şi misiunea 
preoțească, pe care a încercat 
să o sădească în conştiinţele şi 
sufletele studenţilor teologi. A 
reuşit să adune în jurul său nu 
numai pe studenţii de la 'Teo- 
logie, dar şi pe cei de la alte 
facultăţi. Am aici în vedere 
două nume ale unor profesori 
universitari de astăzi de mare 
prestanță în domeniul lor, pe 
care i-am cunoscut în vremea 
studenţiei în preajma părinte- 
lui Ilie Moldovan: prof. univ. 
dr. Sorin Şipoş, de la Istorie, şi 
prof. univ. dr. Sandu Frunză, 
de la Filosofie. 

Acesta a fost părintele Ilie 
Moldovan: un luptător pentru 
Biserică şi Neam. Acum, cînd 
a plecat pe calea veşniciei, ne 
rămîne nouă, celor care l-am 
cunoscut şi apreciat, să ducem 
mai departe lupta pe care el a 
început-o de a apăra Biserica 
şi Neamul, şi de a-i păstra vie 
memoria. 

(Pr. lon Alexandru Mizgan) 


21 








D= 
a») 
= 
= 
Q 
(27 





Xa 


* 


"ROST.107- 


[] 


O figură seniorială: 








îi ce ÂS ipaala zilei de vineri 2. 


septembrie 2005 se stingea din 
“viaţă, la Bucureşti (unde se şi năs- 


cuse în-1919, pe 14 martie), scri- 
„ itorul şi omul politic. Alexandru 
; Paleologu, după'ce în august Ob- . 
 servatorulculturali îi publicase un - 


- lung interviu (acordat d-lui Fabi- 
an Anton), care avea să fie ultima 


“sa expresie publică = un „cîntec 


de lebădă“ deloc fericit, cu multe 
afirmaţii surprinzătoare, pe un 
fond de ulcerată deziluzie... Saca 


Amestec inimitabil de aris-- 


 tocrat, dandy, erudit şi moralist, 


“păstrindu-se culturaliceşte! la: 
răscrucea dintre modernitate şi. 
2 tradiţie, iar politiceşte la cea'din= 
"3 tre liberalism și:conservatorisin,. 


“ortodox fără habotnicie şi fran- 


"țuzit fără mimetism, odinioară 
"scrai“ al protipendadei bucureş- 


tene, iar în cele din urmă duios 


tată de familie (unicul fiu, Toa- | 
der, îmbinînd cărturăria cu po- 
litica, înceârcă şă-i calce pe urme 


— şi reuşeşte din. cînd în cînd), 
apropiat al „şcolii de la Păltiniș“, 

dar. „despărţit de Noica“ prin 
„profesiune publică (şi cu bărbă- 
„tească amiciţie, ca-unul care a 
“ales „Viaţa , nu abstrăcțiunea“ ), 
mason atipic pînă foarte tirziu şi 
apoi critic acidal maşoneriei şi al 
stingismului intelectăial generat 
de ea, monarhist în principiu, dar 


totasi client şi „tovarăș de drum“ 


„al republicanismelor veacului (ca 


„bietul om'sub vremi“), deținut 


politic: sub comuniști (1959- 
1964), dar acuzat în urmă de un. 
“anime colaboraționism (mai 


degrabă „strategic”) cu vechea 
Securitate (din care se ştie că el 


a avut mici înlesniri, dar nu se. 


ştie să fi avut cineva de pătimit), 
„ambasador al golanilor“ în.1990 


(lunga demonstrăţie din Piaţa 
“Universităţii s-a suprapus cu mi- 
siunea sa la Paris), însă în urmă . 


tolerînd indispus, ca'senator libe- 


ral, anturajul unei clase politice 


lăceanu-Stolnici-şi de un Neagu 
:Djuvara, o icoană publică a bo- 
ierului de altădată, nedespărțit 
de bastonul lui seniorial (penibil os 
„radiografiat“ într-o emisiune A 
televizată de „plebeul“ Octavian. 


Paler, Dumnezeu să-i odihnească 


A y 


“pe amindoi) şi străduindu-se să 


„moşească“ din aNers; cu elegan- 


ță neostentativă şi cu fină iro pie 
compătimitoare, în, scriș sau prin iat 
viu grai, o lume care nu. d -ameri- 





tat şi un secol pecare nu l-a iubit. 
Complex și pe. alocuri parado- 
xal, ca toţi oamenii mari, „Conu, 


Alecu“ a lăsat:în lumea noastră Ri E 
intelectuală un gol. echivălent, Sta 
poate, cu cel'pe care l-a. lăsat i în. 








lumea - bişericească. Părinţele i Za 


Galeriu. Celor care n-au apucat 


să se împărtășească din pilda sa . : 
vie le rămîn la îndemînă cărțile 
sale, de o ac rulat III Și 
de un rafinament intelectua e a 
căre anevoie vor reuşi să-l atingă Se 
vreodată „elitele“ superficiale, ale Sa 


postmodernităţii. 


Anul acesta se rupi neatiă 


intelectuali români interbelici, 


text „Amicus Plate sau Despărțirea de Noica"); Alchimia existenţei, Bucureşti, 


“scrisul său prefața ediţiei româneşti:a cărţii lui Aleksandr Soljeniţin. Chestiunea tat 


7 ani de la strămutarea sa la cele... ie 
veşnice, iar în această lună mar- z 
tie, de ar mai fi avutzile dela . 
Dumnezeu, ar fi împlinit 93, deea vă 
ani. E contextul în care revista: Si 
Rost s-a simţit datoare şi onorată RAR 
să-l evoce. pă dei 


analfabete.şi corupte de la stînga 
la dreapta --Alexandru Paleolo- 
gu rămăsese, alături de un Mihai. 
Șora, ultimul mare reprezentant 
în viaţă alstrălăcitei generaţii de 





și, alături de un Constantin Bă- : 


e j v 

















* Spiritul şi litera, Bucureşti, 1970; Bunul: simț ca paradox, Bucureşti, 1972; Simţul... 
practic, Bucureşti, 1974: Țieptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadovea=: gs 
nu, Bucureşti, 1978; lpoteze de lucru, Bucureşti, 1980 (aici se găseşte celebrul: : e A 


1983; Souvenirs merveilleux d'un ambasador des Golans, Paris,1990.(trad.rom. ia 


Al. Ciolan: Minuriatele amintiri ale unui ambasador al Golanilor, Bucureşti, 1991); i i SAR 
“Sfidarea memoriei. Convorbiri cu Stelian Tănase, Bucureşti, 1996; Despre lucrurile... $ 


cu.adevărat importante, laşi 1997; Interlocuţiuni, Bucureşti, 1998; Politeţea ca i 


armă, Cluj- Napoca, 2000; L'Occident est ă Est, Bucureşti, 2001; Moștenirea creş- N 


tină d Europei, Cluj-Napoca, 2003 — pînă la urmă o carte-testament (cum, a fost 
şi pentru Noica De dignitate Europae). Considerăm ca două texte referenţiale în zi 


rusă la sfirşit de secol XX (Editura Anastasiă, Bucureşti, 1995) şi prefața s sa la Ar 
IL. Caragiale, Nimic fără Dumnezeu. Articole & notițe crițice (Editura. Anastasia, - ă 

Bucureşti, 1997), pe care le şi reproducem în continuare, « cu generoasa ngă-. 
duinţă a d-lui Theodor Paleologu. - 


e 





Sa 





ROST. .107.- 


E 
DR 
Ru 


Anul ceia 3 se. implinesc 160 de: ani de 


“la naşterea lui Ion Luca Caragiale (30 
“ ianuarie — sau 1 februarie - 1852) și 100 - 


de ani de la moartea sa (22 iunie 1912). 


AL Paleologu . 
A “despre n. 
h 1 [, Ce Metale. 


Se vorbeşte î în fel şi chip de »actuali- 


tatea lui Caragiale“, dar rareori se arată 


respectul pe care el - marele;satiric şi 
“ronist - l-a purtat credinţei şi Bisericii. 


“Acum 15 ani; -pe vremea cind am 


a funcţionat ca redactor-şef la Editu-.- 
“ra Anastasia (director fiind pe atunci 
„d-l Teodor Baconsky), am îngrijit un 

mic volum cu texte alese din publicis- 


tica lui Caragiale, intitulat Nimic fără 


iniţiativa maestrului Sorin Dumitres- 


cu (preşedintele Fundaţiei Anastasia) şi 
cu o memorabilă prefață a regretatului. 
» Alexandru Paleologu. Între copertele. 
-“ volum erau zece texte măi puţin Cunos- 
cute din publicistica lui I. L. Caragia- 


le (perioada 1896-1911), toate pe tema 
formulată concis chiar în titlul unuia 
dintre ele: „Noi şi Biserica“ 
titlu editorial, din ediţia Zarifopol: Cio- 


“culescu). Titlul volumului - Nimic fără 


Dumnezeu - îl împrumuta, î în traduce- 


“Dumnezeu (articole & notițe critice), la 


Şi 


(mai vechi - 


re, pe cel al unuia dintre textele anto- 


5 mai 1898. 


„, logate (Nihil sine Deo), apărut iniţial, 
„ca editorial, în Gazeta săteanului di 


Convingerea Sub semnul căreia a stat 


acel demers editorial este aceea că, o 





£ 


datăi în răi într-un sens pentru. suuleie 


poate neașteptat, Caragiale are “drepta- 
te, încăpăţinîndu-se să rămînă i contem- 
porânul nostru. i 


Nimeni n-ar fi putut prefața m mai mie pe 


zos cartea, cu mai multă vervă stilistică: şi. 


ideatică, decât a făcut-o Alexandru Paleo- & | e: 


logu. Cum ne aflăm în „Anul Caragiale“, 


reproducerea acestui ca! se impunea € de. 


la sine în acest „Dosar“ — și îi mulțuraim 


“d-lui Theodor Paleologu pentru nîngâdu- A 


ința pe care ne-a dat-o. (R. Cai 


ab P 






































Să A Zi 
7 4 
. 
Y 
by Să 
ră A > 
pai, 
po Ap a 
râs ut 0) 
pla Pi il 
- aa 
1 ii 
i 
a, 
A. d 
ed 
ză 
: DS 
mp? (a - 
a 
pe + 
3 
a», 4 
> 
ep 4 
m > 
Li a 
= Fy si 
pa, ea 
[ea e 
3 00 ied: 
d 
5 pi daf x 
piy; | 
Dx» . „ 
e sY 
SĂ bd ai 
arat Do ca 
3702 4 
joi 
pe 
i Din A 
A | pt 
d za -X Cei 
î I LR 
-. astă 
- mă d 
pat af 
” 
A" 
Ne 
vă 
PR Lya 
str VI 
i ( 7 j 
ră 
Di. 
ap) 
Sea A 
h 


“REPERE 








ARAGIALE, 
INICU 





= 


“ „Progres, mare progres, n-avem ce zice! Dar şi lichele multe...“ 
(Replică din proiectata comedie intitulată Titircă, Sotirescu et C-ie) 


„e 


O) ALEXANDRU PALEOLOGU 








„Cinicul Caragiale“. Nu avea ni- . 


mic sfint. Și-a bătut joc de toate 

idealurile noastre. A denigrat po- 

| porul român. Nu a respectat sen- 
'timentele noastre cele mai sacre.. 

Aceasta eşte şi azi judecata cea 

“mai răspîndită asupra autorului 

Momentelor. Eventual se admi- 

“te: da, e adevărat, a ştiut să ne 


prindă foarte bine defectele, dar 
„nu a vrut să-yadă nici una din- 


“tre calităţile noastre (omenia, 
ospitalitatea, răbdarea, înţelep- 


“ciunea, vitejia ş.a.m.d.). Nu ne-a 


iubit. Privea rece, necruţător prin 


sticlele lornionului, atent numai : 


Au la'cee negativ, ridicul, penibil. 
ie Niciodată emoţionat, niciodată 
" înduioşat, niciodată în pauză de 


ze Co ein critic, Ce-i drept, avea ta- 














lent, ne face să ridem. Să ridem 


“de noi înşine, de acest brăvpopor 
„ce francezii de pe vremea lui La 


zi, “cate a a suferit atita şi mai suferă 


1 încă; Mereu prea lucid, numai in-“ 


făt teligență dizolvantă, numai luare 
-.-- în zeflemea, în deridere. Se poa- 
„te întemeia ceva numai pe ris? Pe 


„ „rîsul ahecdotic“? Risul, se ştie; 


“vine din sentimentul propriei su- 
ca "periorităţi (adică din înfumura- 


Șă E ş Și re, orgoliu, dispreţ). Dar căldură. 


+ Rufletească — nu; inimă — nu. Era 
: „străin de acest neam, nu avea nici 


cu plaiurile, n nici cu țarina). Nu 


2 0 legătură cu glia noastră (nici * 








credea în gloria străbună, nici în. 
oamenii acestui pămînt ş. c. |. 
Dar alţii zic: cel mai inteligent 
român! Nu se îmbăta cu apă rece. 
Nu putea fi dus de nas. Lucidi- 
tatea lui critică era implacabilă, 
dură, tăioasă ca diamantul. A 


„demascat impostura, lichelis- 


mul, demagogia, semidoctismul, 


- prostia. Personajele lui, fantoşe 


fără conştiinţă, stupide, amo- 


rale, reprezintă o subumanitate. 
monstruoasă, împotriva căreia 


rîsul caragialesc este un antidot 
vitriolant şi nimicitor. Opera lui 
a fost una de ecarisaj, de salubri- 
zare morală a societății. 

- Miorlăiala sentimentală, idi- 


lismul sămănătorist, estetica 


ciobănaşului naţional şi morala 


popească nu aveau,curs ja el. 


Nu era dus la biserică. Nici” 
tămiia, nici prescutile nu făceau: 
parte din recuzita. lui.-Era ceea 


Bruyere numeau un esprit fort.. 
Un spirit „tare'care nu crede în. 
minuni, nici în amăgirile conso- - 
latoare ale unui Rai însipid, nici - 
în amenințările naiv spăimoase 


ale unui lad în care cazane pline 


cu smoală clocotindă sînt pregă- 


tite pe veci pentru păcătoşi (fie. 
Iadul acela imaginat chiar de ună 


Dante sau de un Hieronymus.* 
Bosch). Un bărbat cu capul pe. 
umeri, imun.-la orice forme. de - 


 împăcîndu-mă — 


Grand H6tel „Victoria Română“, 






?, 
Dr RR 
sr 


„misticism, ba dimpotrivă, dis- 
-creditîndu-le prin forța rîsului.. 

Mai mult decit atît, un artist 
care „șimte enorm şi vede mon- 


- struos“. Pornind de aici, unii au 
vrut să vadă în el un „revoltati, 


un nihilist, unul-care refuză or- 
dinea lumii, care detestă înfăţi- 
şările ei, opunîndu-i un dezgust - 
împins pină la-paroxism.. + 

Cu toate acestea, pe mine unul , 
risul lui Caragiale m-a reconfor- . : 
tat întotdeauna, liniştindu-mă, 
dacă nu cu: 
lumea, în tot cazul cu Creaţiu- 
nea. Vreau să spun: cu lumea lui - 


Dumnezeu. Şi mai vreau să spun 


ceva: anume că lumea lui Cara- 
giale este, în fond, teţ lumea lui, 
Dumnezeu. E cea mai bună din- 
tre lumi, numai s-o contempli 


îndelung şi fără idei prefabricate. 


Cu gînd limpede şi începător. 

Eu mai ştiu un scriitor, tot 
uhul mare, care „simţea enorm 
şi vedea monstruos . Şi care, de 
asemenea, stăpinea arta paroxis- 
mului (a-stăpîni arta paroxismu- 
lui nu înseamnă a fi paroxistic, ci 


înseamnă a fi, pur şi simplu, un. 


mare artist): E vorba de Dosto- 
ievski. Mulţi au văzait în Dosto- 
ievski un dezaxat, un delirant, 
un: fel de energumen. Contrariul - 
e adevărat. Era un artist foarte Si- 
gur şi echilibrat (dar echilibrînd 
mize cu încărcătură enorimă, de 


unde şi extrema lui tensiune inte-.. 


lectuală). De mai multe ori am fă- 
cut o analiză paralelă a procedee- . 
lor dostoievskiene şi caragialiene, 
care sint foarte asemănătoare. 
"(A propos de lipsa compasiunii la 
Caragiale, amintesc episodul din 
cu acea. prostituată brutalizată de... 
clientul abuziv, omal poliţiei, cu: 
totul în spiritul Însemnărilor din... 


isod: brutalizarea fetiţei care 


încercase să fure un covrig, în 
* muvela În vreme de război. Aş mai 


+ y Pat 


Cs 


a94 Pi. 2: h sf. 
4 Si 7 A Tia , £ 


bterână. În aceeaşi ordine, alt Se 






i 


î 


a 


ZI 
„$ 


„general accep- 


* 





“toievskiene. A 

i au Ageastă:s1- ş 
> militudine. e 
“> lesne de per- 
-ceput de că--] 


“non-captiv în 
"reţeaua de pla- 


" recues, cum ar 


“să 


Să. 


adăuga mila și tandreţea autoru- 
lui, foarte subtil şi difuz expri: 


„mate, mai bine zis învăluite, pen- 
tru Miţa Baston, „republicana“, 
şi pentru Catindat, înD- ale car- 


“navali: Aceste cazuri sînt ne= - 
i cesarmente rare Şi reduse strict ia 
gi proporţiile adniisibile fără in 

congruență intr-o operă funciar. 


"şi implacabil. comică — mai cu 
seamă în ultimul exemplu. ). 

“Nu repet-acum ceea ce am 
“mai spus altădată cu privire la 
similițădi- 
nea opticii şi 









procedeelor ] le sal; exemple: ' 
“literate ale Î Ca ASIA „Dostoievski, 

„lui Caragiale Ş Caragiale. 

“cu cele dos- - Îndeobşte 


tre un cititor 


titudini critice 
tată „(les idees, E 
fi zis Flaubert). .. 
Ceea,ce așvrea | 


subliniez: i 
“foarte stăruitor: 


“este că, dincolo de evidenta deo- 
“sebire (poate mai mult „eviden:. 


ță“ 


decît profundă) dintre perso- 
Piept celor doi scriitori, tipul 
lor de inteligență. era acelaşi. 


Desigur, orice mare inteligenţă, 
să zicem bunăoară Goethe, Tol-: 
„stoi, Balzac, Eminescu sau cine. 


mai vreţi (Shakespeare, ca să 


> pl A, 
î 


| Rp ae 


“stopăm lista), aşadar orice mare 
inteligență, sau mai bine zis orice 


x 


-vela, fie prin metafore inspirate, : 
„fie prin descrieri uluitor de per- 


L) 
[ 


minte genială, areidarul de a re- 


“spicace, prin intuiţii mai digecte 


sau mai învăluite, esenţele lumii 


şi vieţii (căci aceasta e arta, iar 
nu altceva). Dar mai există un tip 


„de inteligenţă, pe care aș numi- 


INTE Bi a0iă Dumnezeu 


0, rădicală, care. merge abrupt, 


scurt circuitant, direct la rădă- 
cina: fenomenelor. Inteligență 
“radicală, adi- 


lon Luca “că geniu abi- 


se zice (zic 


teligenţa, lu- 
„ciditatea, ra- 


nu prea fac 


cu „credin- 
cioşia“,. cu 
„frica “lui 
Dumnezeu“ 


st ia ED ai e 
bule “că se;ânso- 


——” tesc, dim- 


 pottivă, cu necre- : 


dinţa, cu indiferența sau chiar 


cu impietatea. Dar despre Dos- 


toievki știe toată lunmieă că era un 
credincios, ba chiar ortodox-ist, 


cum tendenţios se spune acum. 


Probabil că da această cauză, 


cum nimeni - sau mai nimeni 


“= nu cutează să-i nege inteligen- 


ţa, se preferă părerea că era un 


-aprehendare abisală; a realului S 


ei literare (din 9-15. aprilie 1997). e AA 
unii) că in-- 


“ționalitatea 


casă. bună. 





apucat, un tip anormal;irațional, a SA 
:un specimen patologie de „suflet. ea 
slav“* ş, c. |. Dar Caragiale: nici că 


epileptic nu era, nici impenitent “i a 
E DA & 

jucător la ruletă; nici slavofil; A 

nimic din toate acestea. Însă.ca ae 


tip de inteligenţă radicală şi c 


3 A “, 
aceștia doi (desigur, şi alţii, dai A 
pi E 


nu-mi vine în minte'nici un alt 
nume), ca artiști, dacă-i -i citim cu E, și 
atenţie și fără prevenire, consti 
tuie un binom perfect verificabil. SEA 
Nu e de prisosa Spune: că această kr ci 
abisalitate nu înseamnă. ameţea-, A e. gi 
lă, ci extremă lucidităte, e 
Citesc în editorialul. Români. a LASE 


"9 
„E că 


e 


aceste două rînduri-şi jumătate: - să AA 
„Am întîlnit necredincioşi şcoliți Sate 
şi inteligenţi, capabili-să apreci- Zis 
eze cultura) Am întîlnit barbari ăi 


* 
Pi, 
iasa 
pi LYy, 
sist 
„. 


plini: de credinţă, pioșis cugfrica 


lui Dumnezeu . Necredincioşi 
şcolii şi inteligenţi, nu doar ca- 
pabili „să aprecieze“ cultura, dar. 
s-o şi facă, am întâlnit şi eu, chiar Sigla ae 
foarte mulți. Barbari pioşi şi cu. 
frica lui Dumnezeu n-am ie 


nit însă şi nici nu cred că'există. -. Pau 
şi altele-de . 
acestea, ci 


Civilizaţia începe cu pietatea. Un ie 
om pios poate eventual să nu fie = Ara 
„post-modern“, dar barbari în nici: i 
un caz. Prin „barbari“ să fi vrut 
autorul să zică: ţărani? Greu de 
crezut. Oricum, ţăranii sînt „rus- isi 

tici“, în trecutul mai îndepărtat, is 
erau chiar analfabeți, dar pariat - ză i 
nicidecum. Și nici. inculţi, chiar» Ye, i: 
dacă culturalornuerauna „aca-  . 
demică“. În tot cazul, ce m- -aizbit aa 
în acele două fraze e alternativa: Ș 
cei inteligenți și școliți sînt necre- : 
dincioşi;. pioşi şi cu frica lui j 


“REPERE 









i 


[5 
n 
i 


UN TIP DE INTELIGENȚĂ, PE CARE EU UNUL AŞ NUMI-O 
ApytALA CARE MERGE ABRUPT, SCURT-CIRCUITANT, DER I 





Dumnezeu sînt cei neşcoliţi, cu 
Ginteligență mai rudimentară... 
Eu am întîlnit oameni foarte 
inteligenţi și foarte şcoliţi care 
erau (sînt) credincioşi şi prac- 
ticanţi. (Am întîlnit şi imbecili 
şcoliţi, dintre care unii credin- 
cioşi, alţii nu.) De altminteri, 
“nu contează pe cine am întîlnit 


cu. Fapt este că lista oamenilor . 


5. iluştri — savanţi, artişti, scriitori, 
oameni de stat - credincioşi e 
"destul de mare şi de cunoscută, 
fie şi incomplet. Evident, nu-mi 
imaginez nici o clipă că auto- 
“rul celor două fraze o ignoră. 
Ce mă frapează şi-mi pare des- 
tul de simptomatic este faptul 


că autorului i- au venit spontan 
„sub condei-cele două fraze ca o 


alternativă, excluzind, cel puţin 
aparent, alte eventualităţi. Este 


aa “aproape unanimă ideea că nu. 


merg împreună credinţa şi fri- 


ca lui Dumnezeu cu inteligența + 


SĂ Se sti lucidă și cultura. Deşi, de un se- 
"col şi jumătate, Flaubert, „liber 
“cugetător“eli însuşi, denunţase ca 


d stupidă aşa- -zisa „liberă cugeta-. 















ve“ prin personajul farmacistului 
Si _ "Homais, ea este „în vigoâre“, sub 
ze  înfăţişări mai elegante. Ateismul 


" muniştii de pretutindeni, jaco- 
SS binii ja pice din linia Combes, 
„ Viviani şi ejusdem farinae), dar 


- 4 intelectualii subțiri şi cultivați 


“(subliniez că aceste ultime trei 
“cuvinte, plus conjuncţia, nu au 


nici cea mai firavă intenţie iro-.. 


2 mică) sînt agnostici, indiferenți 
Sl chiar A cere Mă nu putem 


altora - bunăoară unui Paul Za- 
-rifopol, necredincios, hedus la 


labilităţii universale; nu-i putem - 
reproşa nici unui Jean-Francois 
Revel că e un mecreant (cum se 
declară el însuși), nici lui Ma- 
iorescu, nici lui Jules Renard; 


biserică, dar mergînd foarte de-. 
parte cu înţelegerea fenomenu- - 
lui religios — le-a lipsit puţin'ca 
să ajungă pînă la capăt. Nu avem 
cum sonda conştiințele pentru a 
descoperi latenţele religioase ce 
se ignoră. Aşa cum unora le lip- 


_seşte simţul sublimului sau al co- 


micului, altora le lipseşte simțul 


--divinului. E poate o infirmitate, 


sau poate, dimpotrivă, o forță? 


Eu cred că simţul divinului e o. 
forţă, aşa cum ştiu din experienţă 


proprie şi că simțul comicului — 
adică darul rîsului - e'toto forță 
(cînd nu e prostesc sau dement). 

Există — am Cunoscut sau aflat 
— cazuri. de credincioşi care în 


viaţa curentă (şi mai ales în mo- 


menţe cruciale) se comportă ho- 


“tărit şi exemplar creştineşte. Pu- 
„tem oare să-i repudiem pe acești 


„domni Jourdain ai credinţei, de: 


fapt creştini care se ignoră, virtu- 
E “almente poate chiar sfinţi? 
1 agresiva rămas albarbarilor (co-- 


“Sigur, nu putem sonda, cum. 
spuneam, conştiinţele, mai ales; 
ale celor dispăruţi care nu au lă- .. 
sat confesiuni exhâustive, luîn- - 
du-şi cu ei tainele; nu putem şti: 


„cîte şi care anume dintre marile. 


spirite ale ultimelor trei-secole. - 


erau mai permeabile la suflul di- 
vinului decît voiau să pară, cîte. Ă 
şi care anume şi-au ascuns virtu- 


țile, făcînd paradă de contrariu... 
Foarte multe paradoxuri blasfe- 









> "Cica să ne facă mai inteligenţi; - 


miatorii, maxime impioase sau - 
profanatoare, nu sînt decît bucăţi 

de „brio. cu efect mai mult amu- , 
zant decît convingător (Cioran. 
nu-i decît cel mai recent dintr-o . 


serie ilustră). Aceste rodomon- : 


tade au primit nu 0 dată replici 
pe măsură, de.la autori nu mai - 


“puţin -caustici sau hazoşi, de la 


un Montaigne la un La Bruyere, 
care au 'repus liniştițiucrurile la, 
locul lor (ultimul într-un întreg 
capitol din. Caractere, intitulat 


„Des esprits forts)::. .- 


Unul dintre cei mai „tari“ 
printre aceşti :esprits forts, dar 
pe invers, a fost I. L. Caragiale. 
Nu şi-a făcut stindard din asta, 
nu era treaba lui. Avea alte tre- 
buri, cele pe care le ştim, cele care 


alcătuiesc o mare operă, una de 


comic monumental. De la Aris- 
tofan pînă la el, sînt foarte puţini 
care au avut această putere: se 
numără pe mai puţin decît dege- 
tele celor două mini. Dumnezeu 
i-a dat harul risului, dat nu; cum 
cred unii comentatori așa-zişi 
„moderni, un rîs vindicativ şi 
nihilist, nu un ris rău dispus, nu. 
unul care vrea să evacueze soci- 
etatea de personajele ei rizibile. 
Un rîs care nu vrea să elimine 
ceea ce îl provoacășigu: vrea dis-. 
pariția acestei lumi,-ci vrea să o 
păstreze perpetuu, pentru bună 


„noastră dispoziţie. Caragiale nu- 


şi detestă personajele. Atîta nu-.. 
„mai: le! dilată caracterul rizibil: 


pină la extrem. Nu pentru are-.. 
ma moravurile. Nu pentru d Atata 


scăpa” de Caţavenci, Farfurizi, 
Brinzoveneşti e tutti quanti: Nu. 


ROST407 


a Si £ 23 “ Că e 


“Aşadar, rind daf treabă, 


= pe care i-a. incredințat- o Dum- . 
-nezeu prin harul rîsului, nu s-a. 


“ ocupat decît sporadic de altele. 
“ Dar s-a ocupat, cînd a fost nevoie. 


Aşa, de pildă, a fost nevoie 


de a denunța impietatea, această 
agresiune nu împotriva lui Dum- 
nezeu, ci împotriva civilizaţiei; 


pe care Dumnezeu o; doreşte, 


„dar 'o doreşte făurită şi păstrată 


de'oameni. Atunci a scris pentru: 
“a înfiera profanarea locului unde. 
2 fusese prisțolul Bisericii Sărindar 
"şi urima să'se ridice un monument. 


“al lui Matei Basarab. A scrispen- 
“tru a înfiera impietatea săvirşită 

" prosteşte prin dărmarea Bisericii 
Vărzaru din Tîrgovişte. A mai 


| scris lucruri de bun-simţ, mai, 
“5. potrivit zis de bună simţire şi de i 
cuviință, cu privire la dezmățul 


“lumii, la zgomotul barbarizant 





ROSE. 107 


„aa 





al modernităţii, la ap iartă; 
simțului civic, * 


"Dar a fost măi. cu seamă nevoie 


de a ridiculiza cea mai infatuată, - 
“mai incultă şi mai stupidă formă 
de impietate şi agresiune, anume . 


cevâ ce șe bucură de stimă prin 


uzurparea unui drept.transfor- 
mat în impostură, sub „pretext 
de libertate: a conştiinţei, drept 
incontestabil al.omenirii civili- 
zate: libera cugetare. Liber-cu- 


getătorul, adică'acelă care își face 


din ignoranță un privilegiu, o 
supremație şi o imunitate, Filozo- : 


ful sceptic sau agnostic, omul de 


ştiinţă obiectiv şi impavid, aceş-. 


tia sînt cugetători, nu liber-cuge- 
tători. Dumnezeu nu are nevoie 


„de filozofi pioşi, nici de savanţi 


pioşi. Eu cred că Dumnezeu e de 
acord:cu o maximă a lui Hegel: 


“Die ulosoghie soll sich hiitten 


TUL LUI CARAGIALE NOI ŞI BISERICA ESTE UNUL. 
UE CELE FUNDAMENTALE PENTRU EXACTA di 


-ra capitală a lui Caragiale „gpe- 





erbaulich sein zu wollen („Rio- 


:zofia să se ferească de-a voi:să fie 


> CC 


edifiantă“). Rolul filozofiei şi-al -* 
ştiinţei nu este de a se substitui e ea 
teologiei, dogmaticii ori misticii. A 
E de a-şi proba disciplina. cohe-i EA 
rent şi rațional. Mulţi savanţi erau 


„ “credincioşi şi practicanți, dar. nu 


au, amestecat. borcanele. Pe. cind. 
liber- cugetătorul eo făptură van A 


„dalică, barbară, arogindu-; Şi ilicit: a 


o competenţă total absentă, cu 2 side 
impertinență pe măsurastrufiei | 


sale („Prostul pină.. ui fudul sa, regi 
parcă nu e prost destul“), A pie 

"Textul lui Caragiale Noi şi îi. Pa MARIA 
serica este unul dintre cele. fun SA A Si 


damentale pentru exacta înţele- n 0 

gere'a întregii sale viziuni asupra 5: i 00 | 
societăţii, Acest text face parte 7 
din ceeace numim „opere mi-e 
nore“ ale unui mare autor. Ope- 


ra geniului său comic, a naturii dA 
abisale a acestei creaţii de qomic. si 
monumental, trebuie percepută, . i, 
pentru a nu fi luată drept altceva SE psi ae 
decit este, prin avertismentul E da a 
Noi și Biserica. Altfel riscăm să o... 





plasăm într-o filiaţie improprie; * -. Sb 


existenţialism, nihilisin, ateism , ia 
sau mai ştiu eu ce, cum s-aîncer-. 
cat nu de puţine ori, din pofta de. Sie Zi 
așa-zisă „modernitate“, - i 
Caragiale era, într-adevăr, un ” Ri 
cinic. Dar invit la o atentă şi nepri-. 
pită meditaţie asupra înțelesului, 
radical şi real al acestui termeni. SR i n 





A da pă 





* Flaubert a murit în aceliai an Si j 
Dostoievski, 1881, cu un an mai tînăr. 

(59 de ani), deci prea devreme ca să SAC z 
fi apucat să treacă Şi „sufletul slav” în Însa reia 3 
Dicţionarul ideilor primite... 2 ce Se 













e 


“REPERE 


a 
Da t, 





j Textul de mai jos este prefața scrisă de 
regretatul Alexandru Paleologu la edi- 
ţia românească (trad. Boris Buzilă) a 
cărții lui Aleksandr Soljeniţîn Chestiu- 
nea rusă la sfîrşit de secol XX (Editura 
Anastasia, Bucureşti, 1995). Textul este 
esenţial şi foarte personal: dincolo de 


PREFAŢĂ LA. 


CHESTIUNEA RUSĂ 


Al, Paleologu 
despre. . 
î Aleksandr Soljeniţin 


corecta circumscriere a Cala solie. 
nițîn și a mizei cărții respective, el mar-. 
chează delimitarea clară a ultimului . 
Alexandru Paleologu de francmasone- 
rie şi de stîngismul generat şi patronat. 
de aceasta, cu tendinţele lui globălizan- 
te, anticreștine și antinaționale. (R. C.), 


rilor, urii împotriva a tot ce are 
continuitate şi substanță vitală; 
ută care se cheamă revoluţie, spi- 
rit revoluționar. 


LA SFÎRŞIT DE 


SECOL XĂ (1995) 


„Şi dacă aice patriei sale au scăldat în singe Cofaltdi JE și unei 
dată capitale străine, atunci petele brune au rămas pentru totdeauna pe 


e “chipul scriitorului.“ 


E „Oare vom avea impertinența să afirmăm ca Nu sîntem /a5p/F17a[Ozi 


; deulceraţiile lumii-de azi?“ 


n Aleksandr: Soljeniţin — Din discursul rostit la decernarea Premiului Nobel) 
















A 
a PENT 
Aş! 


ALEXANDRU PALEOLOGU 





+ Impenitenta stîngă occidentală 
5 muci iartă lui Soljeniţin faptul 
„4 că a făcut-o de ruşine, a obli- 
1 gat-o să se prefacă a-i recunoaşte 
„grandoarea şi a răsturnat — de 


al îs  Amperiului sovietic, mai precis 
ip. A e minciuna care timp de trei 


„ fapt, el singur — tot-edificiul. 


= 


sele:nemărturisite ale aceleiaşi. 

stîngi occidentale. Nu i-au iertat; 

lui Soljeniţin nici faptul că în oc- 
tombrie 1992, pe o teribilă ploaie. - 
de toamnă, în faţa cîtorva mii de: 
ascultători, a ţinut în Vendâe un 
discurs în carea denunțat primul. 
mare genocid, teoretizat ca atare; 
în istoria modernă a lumii. Acest gi 
genocid din Vendse a reprezentat 
“modelul uriiâmpotriva omenirii. « 


ȘI tradiţiei, urii i ri poli e vale: 





Revoluţia franceză 'este mo- 
delul revoluţiei ruseşti; dacă nu 


at fi avut loc revoluţia franceză, 


nici revoluţia rusă n-ar fi avut loc 
şi nici formele de utopie aplicată 
pe tare le-a înfăptuit Lenin, apoi 
Stalin, apoi Brejnev. Si revoluţia 
franceză a avut un model de in-. 


spiraţie, mai vechi, dai care era 


încă primitiv: războiul civil din 
Anglia, din timpul lui Cromwell, 
care s-a reliefatprin capita bae 
Regelui Carol Stuart. De aici au 
plecat francezii, dar forma €i te- . 
oretizată, raționalizată şi integral 
calificată este o inoiție a revolu- 
ției franceze. 


De altminteri, se Eta ile 


“demult = dar această ştiinţă nu .. 


s-a răspîndit — că revoluţia fran- .. 
ceză n-a izbucnit spontan, sub: 
presiunea. unor. realităţi sociale... 
economice insuportabile. Se. 


Știe astăzi că delegaţii provinci- 


ilor la statele generale de la 1789 
“au. E tinta aşa- numitele Caleee 


sei sil AIE 


de doleanţe ale fiecărei regiuni. 


Nimeni nu s-a gîndit să compâ: 


re între ele aceste caiete de do- 
leanţe. Un tînăr istoric: francez, 
„cred că de dinainte de primul 


„război mondial, a-avut ideea - 

“acestei confruntări şi a constatat: 

“Că erau identice. Acest fapt mi se: 
pare suficient pentru a înţelege... 


"că revoluţia franceză a fost pusă 
la cale din capul locului, printr-o 
_ conspirâţie centrală. Pusă la cale 
“de.cățre cine? 
„Este. greu 
să spunem * 
“acum Mie, i 
care am fost - 
francmason, 


| ALEKSAND 


SOLJE 


sa m CA 


Tau | LA SFÂRȘIT DE SECOL XX pm 
“nu-mi. şade i Carlyle, care 
“bine să spun“ au idealizat 

va căt masone: VĂ așa-zişii eroi 
-ria ar fi unul i „ai revoluţiei. 
* dintre autorii „| + Avem şi noi 


aaa 


- acestei crime, 
„dar poate să Î „PxANDRU 
fie plauzibilă “3 pALBOLOGU 

răzbunarea 
masoneriei îm- 
potriva distru- 
gerii. Ordinului 

“Templierilor > 
de către Filip al. ; 
IV-lea. Poate nu “3 

este întimplător 


cu o prefaţă de 


„nr e at 


"că regele şi regina Franţei au fost. 


“deţinuţi la Teraple 0 vreme'şi că 
“în ideologia'care'a precedat iz: 
"“bucnirea'revoluţiei franceze, se 
regăseau foarte multe idei care 
circulau în ordinul masonic din 


Franța şi din Europa acelui timp... 
Regele Franţei, Ludovic al XVI- 


“lea, era-el însuşi francmason şi, 
totodată; cel imai simpatic dintre 
toţi revoluționarii de la 1789; sin- 
gurul, de bună: credință, singu- 
. rul-generos, singurul inteligent 
şi cult; tocmai de aceea a cedat 
modei intelectuale de atunci... 

Nici unul dintre- aşa-numiții 
filozofi libertini sau:dintre-en- 
ciclopediştii epocii nu a vizat re- 


"ROST 107 


ENIŢIN 


| CHESTIUNEA RUSĂ 


[] 


Li 


“veluţia sau, în orice caz, nu toți. 
/ Ar fi fost sigur victimele ei dacă 


ar fi trăit. Jules Michelet, cu un 


“imens talent, mult mai presus: 


de inteligenţa'sa, a dat un tablou 
eroic al revoluţiei, creînd defini- 
tiv o mitologie revoluționară (şi, 


ca efect, o imagerie d'Epinal, o 


stereotipie populară a acesteia). 

| Mitologia acestor Eroi s-a insta- 
urat nu numai în educaţie şi în 
tradiţia învăţa 10 REDIU CI şi în 
eh K tradiţia isto- 
„_ricăa Europei 
şi prin grija 


dă- Thomas 








peră - dra- 
maturgică, 
“Danton. al 
lui. Camil 
Petrescu, 
capodope- 


arată pe: 
“Danton ca 
pei un tip vital, sim- 


patic, iubitor de femei, de vin : 


şi de Shakespeare. Nu zic nu, o 
fi fost aşa, a şi murit foarte fru-. 
mos = trebiiie s-o recunoaştem 
—, dar era, în fond, un porc, şi 


oricum-apare mai simpatic decit 


Robespierre, care nu era decît 
un impotent resentimentar. Sau, 


“în alt caz, cititorilor, li se smul- 


ge toată compasiunea pentru 


tinărul cuplu de îndrăgostiţi, 


Caniille şi Lucile Desmoulins, 
şi de tragedia trăită de ei când 


“au fost ghilotinaţi; însă nu pu- 
tem uita că Desmoulins-a fost. 


un instigator la masacru cu 
efect imediat, chiar pe stradă. 


Sau exemplul lui Saint-Just,'care y 


m i 


altor cîțiva. 
“autori, de pil-- 


o capodo-.: 


ră care ni-l 


avea şi el păcii simpatice: era un. 
:dandy. Baudelaire relevă unde- 
va, cu multă fineţe, dandysniale 
superior al lui Saint-Just, RARE 
frumos altminteri, care-a scris. 
cîteva pagini remarcabile într: o 
carte, Lesprit de la Revolution, în 
“care o jumătate de pagină este o 
prefigurare perfectă ș şi concisă a 
legendei Marelui Inchizitor « lin 
Fraţii Karamazov, ceea ce oricum A At 
nu e puţin lucru: Dar. dincolo de” 
asta, să nu uităm că Saint: just a 
fost un poet fără talent pe.care 
Rivărol l-a inserat în almanahul. 
lui malițios al atitorilor „iluştri“ dr 
Aceasta este mențalitatea ia- 
cobină şi republicană: a celor care: în 


n-au putut suporta prezență, Și de AER 


influenţa lui Soljeniţin, care s- au A 
prefăcut că-l admiră, se prefac ş ŞI 9 
acum, neputînd contesta o rea 
litate universală şi zdrobit are, ci 
În schimb, vin Cu fel de fe dle 0 
insinuări. De pildă, anul tpecut, A 
mergînd în Franţa, am cumpă- 
rat din ţară o revistă franceză de 
istorie, unde am văzut pe copertă A 
ilustrată un titlu cu Vendee şi Sub. FA REDA 
el cîteva fraze de prezentare care *, Aaa 
spuneau aşa: „D-l Philippe e ră, 
Villiers [organizatorul întilnirii. 
din Vendse - n. m.], bun regizor, a a 
a ştiut să profite de slabele cunoş- i pg 
tinţe în istoria Franței ale d- lui AA gs 
Soljeniţîn pentru azl face să vor- d 
bească aşa cum a vorbit despre, it 
Vendee“. Slabele cunoştinţe ale“ ae 
RR Soljeniţin! Ce impet- Sa i 
tinență! Nu trebuie să uităm că 
un ziarist din Franţa, altminteri RIC 
bărbat distins șiplin de aroganță, 
Jean Daniel, a avut neobrăzărea, 
la început, când a venit Soljenițin A 
în Occident, să-l denunțe ca tră- casă 
dător de ţară, pentru că apoi, fără Sa 
să i se pară neceşar să/dea vreo .. 
explicaţie, să-l salute, la rindul - 
lui; pe Soljenițin ca po mare fi A 
gură copiternuAGaRe Bula, d a 



























“REPERE 


stînga occidentală lui Soljeniţin 


sînt numai cu jumătate de gură. . 

„ Această atitudine de pseudo-; 
recunoaştere tot nu-l iartă pe: 
Soljeniţin pentru denunţarea lui - 


“radicală a izvorului răului, care 
este: spiritul iacobin și republi- 
can, implicit revoluţia franceză. 

: Neputându-se contesta geniul lui 
literar și exemplaritatea lui zdro- 

„bitoare în ordinea morală, s-au 
găsit cîteva lucruri ce i se impută, 
nu ca acuze, ci ca nişte trăsături 
ruseşti nevindecabile: panslavis- 
mul și populisrâul. 

Avem şi noi maimuţoii noştri 

„care, luîndu-se după sloganurile 


din motto cu tancurile sovietice 
care umplu de sînge capitalele 
unor ţări străine. De âici reiese 
foarte clar cît de hotărit'repudi- 
ază el.ideea imperială!: 

“În cartea de faţă sînt expuse 
neted cîteva opinii, cum ar fi 


cele despre „Marea Catastro-.: 
care'de - 


fă Naţională a Rusieis, 
două secole viciază prin violenţă 
tradiţiile ei ortodoxe şi naţiona- 
le. Soljeniţin arată că Rusia nu 
era o naţiune barbară înainte de 


Petru cel Mare, cum multă lume 
“spune şi crede; Rusia era urmaşa 
marelui Imperiu Kievian, carea 


fost în Evul Mediu, la anul 1000, 





-* DACĂ SOLJENIŢÎN VA REUŞI SĂ 
“ IMPUNĂ MĂCAR O SĂMÎNŢĂ DIN IDEEA 
LUI POPORULUI RUS ŞI EUROPEI, NOI, 


 . ROMÂNII, VOM FI SALVAŢI DE UNA 


DINTRE MARILE NOASTRE SPAIME. . 
IRA IONALE, CARE ESTE RUSIA. 





9 
| stîngii occidentale, au început 
să insinueze că o fi Soljeniţin un 


“scriitor mare, dar poate nu chiar 


aşa mare... Oricum, este incapabil 


să se dezbare de vechea moștenire + 


4 a nostalgiei imperiale şi a obse- 
„"siei panslaviste şi expansioniste 
“ruseşti! La asta se adaugă și popu- 


gis ici lismul.. A fi populist este un lu-. 
















XS “cruce care te ucide public. Rămîne 


Eat să vedem. ce e populismul, pentru 


7) că există într-adevăr un populism 


i 0dios, pe care-l găsim frecvent: 


SS gurile democraţilor mai mult 
-.-- sau mai puţin de centru-stânga şi 
„care înseamnă a vorbi neruşinat 


4 în numele poporului, fără a-l cu- 


"moaşte şi fără a-l iubi. Preocupa- 
“vea lui Soljeniţîn pentru poporul 


rus este perfect întemeiată, căci. 


2 ste poporul lui, pe care îl iubeşte 
şi-l cunoaşte; iar tocmai de aceea 


Ma fără limite, toate Bd 


un mare centru al creştinismu- 
lui şi al civilizaţiei europene. 
lar în epoca aceea, unul dintre 
regii Franţei a fost foarte onorat 
căsătorindu-se cu 0 principesă 


de Kiev. Rusia era descendenta 


acestei tradiţii, deci nu o țară 


barbară; era o ţară cu anumite 
"obiceiuri care ne păr astăzi bru-- 
tale, dar, desigur, nu mai puţin: 
„brutale decît cele din Occident 
“la'acea vreme. Dacă vorbim de 
cnut, el se practica şi în marina. 
britanică, se practica și în infan-; 
teria prusacă. Ideea că: gîrbaciul . 
este simbolul Rusiei este unul - 
dintre marile clişee stupide care 
au circulat şi circulă încă înima= 
”, ne smulgă solzii de:pe ochi. Mai: 
intii să înțelegem care este mesa- -... 


a... 


ginarul popular apusean. 


Mai spune Soljeniţin că „Ma-. 


rea Catastrofă Naţională“ a fost. 
această reformă bruscă, această - 
violentare cihică adusă de. pe 


cel Mare. Și mie îmi place u imens, i: 


?, 
Sb: 
E. 


Petersburgul ca oraş, am recu- 
-noscut în el lumea lui Dostoiev- 
ski, dar a tost o nebunie edifica- 
rea lui. pe acele. mlaștini nordice, 


: o nebunie de tip pre-sovietic... 
Îmi place să văd portretele cu pe- 


rucă pudrată şi cu horbote la git şi 
la mîini, cu principi şi conți ruşi, 
dar nu erau urite nici-costumele - 
boierești de dinainte şi sigur s-ar 
fi ajuns la un stil de Viaţă euro-., 
pean fără să fie necesară atita vi- . 
olență. Le-a ras bărbile şi iată, de . 


"atunci, în Occident; multă lume: 


a purtat şi poartă bărbi... Ce rost 
a avut această decizie petrovia- - 


-nă pentru bieţii boieri ale căror 


bărbi aveau anumite semnificaţii 
de prestigiu social? Poate acestea, 
sînt pentru unii consideraţii glu- 
meţe, dar în-total „reforma VIo- 


“lentă şi sălbatică“ aşa o numeşte 


Soljeniţin - a lui Petru cel Marea 
creat o discrepanţă, o ruptură în- 
tre elita societăţii şi restul socie- 
tăţii, ceea ce:nu este normal. lar 
marii aristocrați â1 Rusiei şi-au 
asimilat imediat modele occiden- 
tăle, cu multă uşurinţă; au fost 
poate oamenii cei mai poligloți. 
și mai cultivați din Europa, au 
fost mereu preocupaţi de soarta 
poporului rus (Komiakov şi alți 
intelectuali din sec. al XVIII-lea, 
sau al XIX-Iea);-de 'ce se întîm- 
plă cu mujicul rus şi cu tradiţiile 
rusești. Lucrurile acestea au fost 
întrerupte de revoluţia rusă, care. 
a preluat atenţia faţă de popor și a 
întors-o pe dos în sinistra come- . 
die durabilă a sovietizării, prin 
puşcărie, prin departare, prin. 
asasinat, prin celelalte forme de 
genocid şi de tortură. 
- Această carte este importantă 
pentru noi, în primul rînd,.ca să. 





lui Soljeniţin: pentru. omenire, 
sa nu mai cîrtim ca niște! nătărăi 
că da, sigur, e un mare scriitor, 
are conştiinţă, dar este pătimaş 2 


E] 


a Si £ 23 Î Că e 


Pe „Pi - 
st erodriti 


ROST1D7 


sau este orbit; sau are valoare mo- 


rală, dar nu şi estetică — cum spu” 


ne „un scriitor român la Păris.. 
Atunci cînd vomnţelege rnesa- 


i jul lui Soljeniţin, voim înţelege că 

acesta:este şi omul -— profetul ma- 
“ielui popor. de lingă noi; și dacă 
“acest profet va reuşi să impună! 
măcar o fărimă, o-sămiînță din. 


"ideea lui poporului rus şi Euro- 


ROST. 107 


pei, noi, românii, vom fi salvaţi 


_de.una dintre marile noastre 


spaime tradiționale, care este 


vecinul:de'la Răsărit. Pentru că, 


"aşa cum arată Soljeniţin foarte. 
'* bine, Rusia a fost condusă me-. 
reu la grandomanie imperială, la 
“amestecul în treburile mondiale 


care nu aveau cum s-o privească, 
numaidin ambiţie şi din poftă de 


influenţă şi putere; Rusia a fost. 


împinsă la 0 politică cinică şi 
neruşinată pe care nâţiunea nu:o 


“putea nici cunoaşte, nici împăr- 


tăşi. Şi arată, ceea ce noi ştim, că 
faţă de această sinistră înfăţişare 


a politicii imperiale ruseşti, a ex- 
da pansionismului acesta, peruşinat 


şi tăgăduitor de adevăruri isto- 
rice, şi tăgăduitor, mai ales, de 


dreptul la viaţă; există marele, 
fantasticul potenţial intelectual, 
ştiinţific și spiritual-al Rusiei, a 


“cărui See O cunoaştem deja 
/ de două secole, dar care va fi şi 


mai mare în monientul în care 


“Rusia va:renunţa la imperiu, 


atunci cînd va renunţa să mai fie 
o mare putere. Soljeniţin spune 


 îninterviul recent acordat în Der 


Spiegel că „trebuie să renunțăm 
dea fi o mare putere . Și aşa Rusia 


„este țară enormă, şi aşa potenţi- 


alul €i intelectual-este uriaş. Ce-i 


| trebuie rolul de superputere, adi- 


că de Căpcăun? Este derizoriu şi 


„stupid. Tot din Soljeniţin putem 





să înțelegem sensul unei replici a 
personăjului principal din filmul - 


lui Tarkovski, „Călăuza“: „Slăbi- 
ciunea, fragilitatea înseamnă 
frăgezime şi viaţă; puterea, aspri- 
mea înseamnă rigiditate şi moar- 
te. Această sevă pârcurge ca o 
substanţă vitală întreaga operă 
literară şi viziunea despre lume 
a lui Soljeniţin. Forţa covirşitoa- 
re.a acestui scriitor nu are decit 
în Tolstoi un precedent, dar cu 
o măi mare lăciditate în planul 
politic şi social. Geniul săuinvin- 


"cibil' sesizează şi scoate în relief 


natura divină.a ceea ce e fragil şi 
efemer. Tot în filmul lui TarkoY- 
ski personajul principal recită la 


un moment dat un poem de Li-. 


| 


realizat binele şi ne. putem opri ca 


„dintre satisfăcuţii occidentali. 


„de faţă, cît şi în precedenta; 


sarabia, care, normal, urmează să | 














utcev în care se spune,în esență, 


i A SR , a 
-că nu există capăt în înaintarea + 2: 


pe calea binelui, oprirea anulează ră 
totul; pe drumul binelui nu exis- 
tă oprire:.de îndată ce te'opreşti, A 
binele este anihilăt:- Nu putem 
aşadar spune. că, în sfîrșit, am. 


să profităm de ge aim construit, . 
aşa cum îşi închipuie: prea mulți CL 


Dacă vom înţelege corect me 
sajyl lui Soljeniţin, dacă, avem 
răbdarea şi inteligența: să citim 
ce scrie şi ce spune, ținînd seama, 
şi de cine este cel ce “spune; nu ne ăi Tr dă 
vom măi pretă lă toate răstălmă 
cirile; la toate ignoranţele Îuate. 0 
dreptcertițudini cu care ne adapă A Ch 
intelectualii internaţionaliști de 
la noi şi de aiurea. Soljenițin spu- 
ne expres şi repetat (atit în cartea RE 
aim 
să reamenajăm Rusia noastră) că 5 
Rusia trebuie să r nunţe la țările AS 
anexate, care nu sînt de tradiţie, Mat 
de cultură:şi de istorie comună . A 
cu a Rusiei. Sint un număr de n ip i 
republici care, după el, ar trebui. 
să facă secesiune, între ele și Ba- -. 





treacă la România. Aceasta o spu- ; 


ne Soljeniţin, nu o spune Snegur, e pe cC 
i tă A fn is 
nu o spune Iliescu! BR 


Aşa că aş apostrofa pe cîțiva. E 
intelectuali români și Străini - 
care, continuînd să ignore sau. 
să falsifice sensul mesajului lui: RA 
Soljenițin, nu sînt de fapt, indife- 3 
rent de faima lor post-sartriană, 
decît nişte complici imbecili sau. * 
nişte mincinoşi Hpsiţi de ruşine. ” a 

lar. ca să fie lucrurile clare, A 
rog-pe. fiecare să citească încă o 
dață prima frază pusă ca Aollo ; ŞE 
la paginile de față. Mai cu seamă . 
acum cînd Leningradul: ă ja aa i 
nit Sankt-Petersburg, cînd: dra- 
pelul rusesc a înlocuit miza 
cîrpă roşie cu, secera 2 Stau 



















REPERE 





THEODOR 


PALEOLOGU 


DESPRE 








ISIORIA 


interviu realizat de 
(0) CLAUDIU TARZIU 





Am ales să dialogăm cu un om politic 
asumat de dreapta, Theodor Paleologu, 
despre un gînditor clasic al Dreptei, Carl 
Schmitt, într-o epocă în care noţiunile de 
Stînga şi Dreapta devin tot mai confuze 
şi difuze, simple etichete pentru un con- 
ținut amestecat. 

Însuşi partidul al cărui vicepreședinte 
este d-l Paleologu, PDL, nu e unul auten- 
tic de dreapta în raport cu principiile şi 


34 


„NAZISTUL“ 
CARE NE 
LIMPEZEŞTE 


valorile fundamentale ale Dreptei. To- 
tuși, d-l Paleologu s-a menţinut pe po- 
ziţii conservatoare, cu uşoare tendinţe 
libertariene, de cînd a păşit în politică. 

Pe de altă parte, în discuţia noastră ne-a 
interesat cu deosebire specialistul în filo- 
sofie politică, nu politicianul Paleologu. 

De ce Carl Schmitt (11 iul. 1888 — 7 apr. 
1985, Germania)? Pentru că a fost unul 
dintre cei mai influenţi gînditori politici 
și jurişti ai secolului XX. Iar scrierile sale 
ne pot face să înţelegem mai bine şi reali- 
tăţile politice de azi. 


ROST 107 


INTERVIU 


SEDII rame 


aul 
ci piata pai ay! 


di) 





ROST 107 





REPERE 


Domnule Theodor Paleologu, 
pentru că sînteţi un foarte 
bun cunoscător al operei şi 
vieții lui Carl Schmitt, vă rog 
să faceţi o mică introducere 
asupra celui despre care 


vorbim, fiindcă este prea puţin 


cunoscut în România. 
Într-adevăr, Carl Schmitt este 
un nume familiar aproape 
numai pentru cei care se 
interesează de ştiinţe politice, 
de teorie constituțională, de 
teoria războiului şi de teologie 


politică. Din cîte ştiu, o singură 


carte a sa a fost tradusă în 
românește după '90, Teologia 


politică, şi n-a avut nici măcar o 


recenzie în presă. 

Opera sa nu e tradusă în 
România probabil pentru 

că editorii mai importanţi, 
neștiind prea bine despre 

ce e vorba, se tem pentru 
reputaţia lor, de parcă ar fi 
ceva compromiţător. Pe de 
altă parte, traducători foarte 
buni din germană sînt puţini. 
Eu aş putea să-l traduc, dar 

e atît de prost plătită această 
îndeletnicire încît mi se pare 
umilitor să o fac. Poate totuși 
o să traduc măcar cîteva texte 
esenţiale cîndva... 

În anii '30-—40, Carl Schmitt 
era cunoscut în România, a 
avut elevi români, printre care 
ilustrul Mihail Fărcăşanu, 

era în legătură și cu juristul 
Djuvara, cu Eliade, cu Cioran, 
a făcut şi o vizită în ţara 
noastră. A fost tradus pe 
atunci în româneşte, puţin, 

de Corina Zombard. După 
război a corespondat cu Eliade, 
Cioran, Uscătescu şi alți cîţiva 
intelectuali români din exil. 
Carl Schmitt e un gînditor 

de dreapta, dar eu nu l-aş 
situa numai în relaţia asta 
Dreapta -— Stînga, pentru că e 
atît de important pentru esența 


36 























j 
VU Tu 
Sa AIA i 
Mm 





pt) 
li 7 


politicului, pentru marile 
structuri ale fenomenului 
politic, încît este dincolo 

de Dreapta şi de Stînga. 

Iar redescoperirea lui şi 
popularitatea de care se bucură 
în ultimele decenii vine dinspre 
Stînga. Carl Schmitt poate 
spune lucruri interesante şi 
pentru Stînga, nu doar pentru 
Dreapta. Asta neînsemnînd 

că rădăcinile gîndirii lui 

nu sînt legate de tradiţia 
conservatoare, naționalistă, 


contrarevoluţionară... Atîta 
doar că oamenii de dreapta sînt 
mai precauțţi şi chiar fricoşi în a 
şi-l asuma, pe cînd cei de stînga 
sînt mai puţin complexaţi şi 
atunci sigur că un gînditor ca 
Giorgio Agamben, de exemplu, 
vorbeşte cu mai multă liberate 
despre Carl Schmitt, pentru 

că nimeni nu-l suspectează de 
cine ştie ce intenţii ascunse. 
Agamben fiind altminteri 

un autor admirabil, care a 
continuat gîndirea lui Schmitt 


CARI SCHMITT ESTE DINCOLO 
DE DREAPTA ŞI STÎNGA, PENTRU 
CĂ DE LA EL POATE ÎNVĂŢA 
ORICINE, INDIFERENT DE 
ORIENTAREA POLITICĂ. ASTA 
NEÎNSEMNÎND CĂ RĂDĂCINILE 
GÎNDIRII LUI NU SÎNT LEGATE 
DE TRADIŢIA CONSERVATOARE, 
CONTRAREVOLUŢIONARĂ... 


ROST 107 


pe anumite direcţii, iar cartea 
lui despre Starea de excepție 
este o capodoperă în materie 

de studii schmittiene. Am avut 
şi plăcerea de a-l cunoaşte la 
Berlin. 

Revenind la Schmitt, e un 
paradox, pentru că eun 
gînditor politic de extremă 
profunzime şi subtilitate, 
aproape genial, şi pe de altă 
parte a suferit de o lipsă de simţ 
politic consternantă. Naivitatea 
de care a dat dovadă în anii '30, 
crezînd că îi va păcăli pe nazişti, 
este aproape copilărească. Ţine 
de orgoliul intelectualului, care 
crede că e mai deştept, ori nu e 
aşa, iar băieţii de la SS au înţeles 
rapid cu cine au de a face şi l-au 
torpilat fără milă cînd le-a venit 
bine, adică în 1936. 

Trebuie amintit că în anii '20, 
cei ai Republicii de la Wiemar, 
Carl Schmitt era una dintre 
marile figuri intelectuale ale 
Germaniei. A fost consilier 

al cancelarului Kurt von 
Schleicher [predecesorul lui 


ROST 107 





Hitler în funcţia de cancelar, 
ucis în 1934 de SS — n. red.] şi 
în această calitate a recomandat 
ca partidul nazist să fie scos 

în afara legii, ca şi partidul 
comunist. În 1933, cînd Partidul 
Naţional-Socialist al lui Hitler a 
ajuns la putere, Schmitt a crezut 
că trebuie să facă exces de zel, 
ca să nu-şi piardă poziţia şi, 
eventual, să facă şi carieră. Şi i-a 
mers cîțiva ani. 


INTERVIU 





Ce credeţi că ar spune el 
astăzi despre situaţia politică 
a Europei? 

În primul rînd, şi-ar vedea 
confirmate multe dintre teoriile 
lui: despre eroziunea statului, 
despre ubicuitatea politicului, 
despre tendințele hegemonice 
ale SUA, despre legătura dintre 
teologic şi politic, despre noile 
forme ale războiului. E un 
autor care ne ajută foarte mult 
să înțelegem ce se întîmplă în 
lume, în general, şi în Europa, 
în mod special. 


Ar fi satisfăcut de UE şi de 
planurile unor lideri europeni 
de a o transforma într-un nou 
imperiu? 

Sînt la el elementele unei 
reflecţii asupra Europei ca mare 
spaţiu comun. Felul în care a 
decurs construcţia europeană, 
însă, n-ar fi pe gustul lui, 
pentru că nu e pe placul nici 
unui conservator. Sînt anumite 
evoluţii în cadrul Uniunii 
Europene care n-au cum să ne 
încînte nici pe noi - eu nefiind 
un adversar al proiectului 
european. Sînt forme de 
birocraţie în UE absurde, 
politica monetară e pornită 
dintr-o idee justă, dar nu-și Y 


SCHIȚĂ BIOGRAFICĂ 


Născut pe 15 iulie 1973, în 
Bucureşti. Doctor în Ştiinţe 
politice la Ecole des Hautes 
Etudes en Sciences Sociales şi 
la Universitatea Munchen, cu 
o teză publicată şi în volum: 


Sous l'ceil du Grand Inqguisiteur: 
Carl Schmitt et la tradition de 
la theologie politique (Paris, 
Cerf, 2004). Fost ambasador 
al României în Danemarca şi 
Islanda şi fost ministru al Culturii, 
actual deputat democrat-liberal. 





SV 


REPERE 


atinge cu adevărat obiectivele... 
Sînt multe de spus, dar nu 
neapărat dintr-o perspectivă 
schmittiană, ci dintr-una mai 
larg conservatoare. 


Politicienii de dreapta actuali 
mai găsesc în Schmitt un 
reper, mai văd în el pe cineva 
care îi poate călăuzi într-un 
demers politic? 

Categoric, da. Aşa cum găsim 
în orice clasic al gîndirii 
politice. Că vorbim de 
Machiavelli, de Thomas Hobbes 
sau de Aristotel, avem de 
învăţat de la ei. Aşa este şi Carl 
Schmitt, pe care nu ezit să-l 
consider un clasic al gîndirii 
politice. Deci oricine are de 





învăţat de la el, indiferent de 
orientarea politică. Sînt într- 
adevăr şi anumite elemente 
specifice de dreapta, dar ele nu 
acoperă întreaga operă. Încă o 
dată, sigur că Schmitt era de 
dreapta, dar e prea puţin pentru 
a descrie amploarea operei lui. 
De altfel, el este un autor pe 

a cărui operă se scriu foarte 
multe cărţi și articole, e un 
excelent subiect de teză. 


Spuneaţi că oamenii de 


dreapta se feresc în general 
de Carl Schmitt. Să fie pentru 


38 


că a refuzat să se supună 

unui regim de denazificare, 
motivînd că, dacă l-ar accepta, 
ar recunoaște implicit că a fost 
nazist? 

E greu de spus. Într-adevăr, a 
scris nişte texte pe care mai 
bine nu le scria. A făcut exces 
de zel. E o problemă complicată 
la el. Unii se întreabă dacă a 
făcut-o din oportunism sau 

ca o consecinţă a gîndirii lui 
politice? Cred că adevărul 

e undeva la mijloc. Sigur 

că e vorba şi de situaţia lui 
personală din '33 pînă în '36, 
şi chiar după aceşti ani. Cele 
mai problematice texte le-a 
scris cînd i-a fost cel mai frică. 
Putea foarte bine să ajungă 
într-un lagăr de concentrare. 


Schmitt se considera 

ultimul reprezentant al lui 

ius publicum europaeum, 
argumentînd că sfîrşitul celui 
de-al război mondial a dat 
prilejul învingătorilor să-și 
impună o justiţie care este 

de fapt forma mascată a unui 
despotism antigerman. Se 

mai manifestă azi o tendinţă 
antigermană? 

Toată atitudinea Germaniei din 
45 încoace este construită pe o 
filosofie de low profile: sîntem 
puternici, dar nu o arătăm. Este 
cea mai mare putere din UE, 
dar nu îşi exercită această putere 
în mod supărător, arogant. Este 
vorba despre o disciplină socială 
şi naţională impresionantă. 

E adevărat că uneori te 


TOATĂ ATITUDINEA GERMANIEI DIN 
1945 ÎNCOACE ESTE CONSTRUITĂ PE O 
FILOSOFIE DE LOW PROFILE: SÎNTEM 
PUTERNICI, DAR NU O ARĂTĂM. ESTE 
VORBA DESPRE ÎNTȚELEPCIUNEA ŞI 
DISCIPLINA IMPRESIONANTĂ A UNEI 
NAŢIUNI CARE ÎŞI ASUMĂ PUTEREA 
DISCRET, DAR INDISCUTABIL... 


I-a fost frică de asta. Pînă şi 

în ultimii ani de viață, în anii 
'80, se temea că vor veni niște 
SS-işti să-l omoare, ceea ce 
trădează o spaimă internalizată 
în anii '30. 

Nu avut forța de caracter a altor 
persoane, dar ce se poate învăţa 
de la el este foarte important. 

În primul rînd pentru că avea 
acea capacitate de a auzi cum 
crește iarba, după o frumoasă 
expresie germană. Apoi pentru 
că modelele teoretice elaborate 
de el sînt de o extraordinară 
fecunditate. 


enervează să auzi nemți spălaţi 
la creier, care se autoflagelează 
la nesfîrşit, îşi cer iertare de 
parcă ar fi vinovaţi personal de 
toate crimele din istorie şi se 
delimitează... Nu e un spectacol 
foarte înălțător. Pe de altă parte, 
faptul că o naţiune de 80 de 
milioane de oameni e capabilă 
de această înțelepciune, şi mai 
cu seamă de disciplină în a-şi 
asuma puterea discretă, este 
impresionant. Și nu am dubii 
că vor continua pe aceeaşi cale. 
Nu cred că Germania va deveni 
în viitor opresivă şi dictatorială 


ROST 107 


PODTIIAMAINĂ 





față de celelalte state din UE. 
Schmitt poate că nu ar fi fost 
atît de admirativ pe această 
temă, cu siguranţă ar fi avut 
remarci sarcastice, pentru că el 
însuşi făcea parte din națiunea 
germană. 


Să ne aplecăm puţin asupra 
celor două jurnale pe care Carl 
Schmitt le-a ţinut imediat 
după cel de-al doilea război 
mondial. Mă gîndesc la Ex 
captivitate salus (1945-1947) şi 
apoi la Glossarium, Însemnări 
din 1947-1951. Sînt cărţile 





lui fierbinţi, în ale căror 
pagini lasă deoparte morga 
academică şi devine om, ba 
chiar un om suferind. Impresia 
pe care mi-a lăsat-o a fost cea 
a unui spirit creştin care e 
convins că Biserica Catolică 
este ipostaza katechon-ului. 

Să spunem pentru cititorii 
noștri că katechon este un 
concept biblic, conform căruia 
cineva sau ceva îl opreşte pe 
Antihrist să se instaleze ca 
stăpîn al lumii pînă înainte 

de Apocalipsă. Concept care 
s-a dezvoltat ulterior într-o 


INTERVIU 





Carl Schmitt 


noţiune de filosofie politică. 
Revenind, m-a surprins ideea 
lui Schmitt că în fiecare 

secol al Europei trebuie să 
identificăm persoana care a 
purtat destinul de katechon. 
În ce măsură credeţi că are 
dreptate? Şi avem cum să 
recunoaştem cine sau ce este 
astăzi ipostaza katechon-ului? 
Este un subiect extrem de 
complicat şi de fascinant 
totodată, despre care am scris 
un întreg capitol, de peste o 
sută de pagini, în teza mea 

de doctorat. Aceste referiri la 
katechon apar şi în unele scrieri 
publicate, dar și în jurnal. 
Faptul că Schmitt face ipoteze 
în jurnal nu trebuie să ne facă 
să credem că asta era doctrina 
lui, că găsise un răspuns; sînt 
tatonări. O paranteză: Schmitt 
era un mare autor de jurnale, 
deşi ridea de autorii de jurnale 
şi îl ironizează pînă şi pe bunul 
lui prieten Ernst Jiinger, alt 
mare autor de jurnale. 
Jurnalele despre care vorbim 
sînt redactate într-o scriitură 
obişnuită, restul sînt foarte greu 
de decodificat, pentru că sînt 
stenografiate după un sistem 
vechi, care nu mai e cunoscut 
decît de puţină lume azi. 
Jurnalele lui sînt deci mult 9 


ROST 107 


39 


Theodor Paleologu, alături de 
Regina Margrethe a Il-a a Danemarcei 


mai ample decît știm noi. 
Glosarium este scris într-o 
cheie preluată de la Leon 
Bloys (pe care l-a prețuit 
foarte mult şi de stilul căruia 
a fost legat), care este o altă 
filosofie a literaturii de jurnal, 
în care jurnalul devine o 
exegeză a istoriei prin prisma 


persoanei. Asta face Schmitt 
în Glosarium, nu neapărat 

în celelalte jurnale ale lui. 

De asemenea, atît jurnalele 
cît şi corespondenţa lui sînt 
partea nevăzută a aisbergului. 
Se vor mai scrie multe teze 


40 





“ANR 
3 
15 


de doctorat plecînd de la 
acestea. Corespondenţa 

lui este uriașă şi extrem de 
interesantă. Schmitt era 
mereu în contact cu foştii lui 
elevi, cu admiratorii lui, avea 
un întreg imperiu relaționar 
chiar şi în perioada în care era 
pus la index, în anii 50. lar 
influenţa lui a continuat să fie 
enormă şi după ce s-a retras în 
orăşelul natal, Plettenberg, din 
Renania de Nord-Westfalia, 
care a devenit o Mecca, în care 
veneau oameni de peste tot să-l 
vadă pe marele gînditor. 





Da 
—— 
. | 
> Ta... . 
— = 
Ei 


[a Li 


P.' 


— 


E 





Revenind la katechon, sînt 
acele două verse din scrisoarea 
lui Pavel către Tesalonicieni - 
„ȘI acum ştiţi ce-l oprește |pe 
Antihristul — n. red.], ca să nu 
se arate decît la vremea lui. 
Pentru că taina fărădelegii se 

şi lucrează, pînă cînd cel care 

o împiedică acum va fi dat la o 
parte“ — în care nu e clar dacă 

e vorba de o persoană sau de 

o forţă, dacă e un katechon 
personal sau impersonal, dacă e 
un katechon politic - Imperiul 
Roman -, sau un katechon 
spiritual — rugăciunea drepţilor 


ROST 107 








sau Biserica, sau dacă e o 
anumită componentă a Bisericii 
(de exemplu Inchiziția — de ce 
nu? —, căci combate erezia), sau 
dacă nu cumva în interiorul 
Bisericii e un ordin mănăstiresc 
care încarnează această 
dimensiune katechontică. 
Interpretarea majoritară 

la Sfinţii Părinţi care s-au 
preocupat de această problemă 
este una politică. Ei spun că e 
vorba despre Imperiul Roman. 
Și atunci se pune problema 
succesiunii Imperiului Roman. 
Ce entitate politică este în 


ROST 107 





măsură să continue imperiul 
roman: Imperiul lui Carol cel 
Mare în Occident sau Imperiul 
Bizantin; este A Treia Romă, 
Rusia, sau Imperiul Habsburgic 
şi tot ce a urmat? 

Cine ar fi în ziua de azi nu 

ştiu dacă ar avea un răspuns 
Schmitt. Mai ales că el a descris 
şi acele figuri pe care le-a numit 
„acceleratori fără voie . Şi îţi 

pui întrebarea dacă nu cumva 
George W. Bush, de pildă, n-a 
fost un accelerator fără voie. 
Dacă, inspirat de convingerile lui 
creştine — sincere, n-am Nici O 


INTERVIU 





CARL SCHMITT A 
FOST PREOCUPAT 
DE CINE ÎL 
OPREŞTE PE 
DIAVOL SĂ SE 
INSTALEZE 
STĂPÎN AL 

LUMII. O FORŢĂ 
POLITICĂ SAU UNA 
SPIRITUALĂ, UN 
SUPR ASTAT SAU 
O RUGĂCIUNE? 
EL ERA TENTAT 
SĂ CREADĂ 

CĂ BISERICA 
CATOLICĂ, 

DIN CARE 

FĂCEA PARTE. 














îndoială —, nu a grăbit un proces 
care duce lumea în altă parte 
decît cea pe care o dorea el. 
Dacă ar fi întrebat Alexander 
Dughin, probabil ar spune că 
o încarnare a katechon-ului 

e Vladimir Putin şi sistemul 
său politic. Dacă întrebaţi 

un monarhist conservator de 
factură occidentală, s-ar putea 
să vă spună că e monarhia 
britanică... E o joacă a 
imaginaţiei... 

Pe de altă parte, există o 
tendință minoritară care vede 
în katechon o dimensiune 

pur spirituală, de rugăciune, 
de viaţă ascetică, şi poate că 
această interpretare este mai 
plauzibilă în contextul nostru, 
în care nu poţi spune că se 
identifică o entitate statală cu 
Imperiul Roman. Cine ar fi? 
SUA, Rusia, Statele Unite N 


41 


REPERE 


ale Europei? Cam astea ar fi 
variantele şi nici una dintre ele 
nu ne satisface cu totul. 


De ce? 

Pentru că un autor precum 
Ipolit spune așa: Imperiul 
Roman e un rău. Dare mai 

rău fără rău. Imperiul roman 
este o formă homeopatică a 
răului. Deci mai bine cu un rău 
mai mic decît cu un rău fără 
limită. Pentru că dispariţia 
Imperiului Roman ar duce la 
domnia fărădelegii, a anarhiei, 
la disoluţie morală... Imperiul e 
un principiu de ordine. 

Avem şi cealaltă variantă, a lui 
Eusebiu din Cezareea, de pildă, 
care spune că Imperiul Roman 
face parte dintr-un proiect 
providenţial, că expansiunea lui 
şi pacea realizată de el a permis 
difuzarea creştinismului; că de 
fapt Imperiul Roman este un 
instrument al creştinismului. 
Eusebiu din Cezareea și Ipolit 
ne dau măsura diferenţelor 
între teologii creştini în privința 
statutului de katechon al 
Imperiului Roman. 


Preferaţii doctrinari ai lui 
Schmitt erau Thomas Hobbes, 
Tocqueville şi Donoso Cortes. 
Primului i-a închinat în 

1938 două prelegeri care au 
apărut ulterior în volum: Der 
Leviathan. Ideea principală 

a volumului e că ruperea 
Statului de Biserică va da 
naştere unei pseudodemocraţii 
în care puterile indirecte 
(potestas indirecta) vor 
controla societatea fără ca ele 
să poate fi controlate. Schmitt 
se gîndea la cluburi, cercuri, 
cîmpuri de lobby sau centre 
financiare care preschimbă 
democraţia fie în plutocraţie, 
fie într-o scenă mediatică în 
care deciziile se iau în culise. 


42 











Theodor Pale 
SiV]eăt-JelelViBelviai[eiv]| 
său Mihail Paleologu 


Nu cumva realitatea de azi îi 
dă dreptate? 

Miza volumului amintit de dvs. 
e multiplă. În primul rînd e o 
carte despre Hobbes. Ironia 
cărţii constă în aceea că Schmitt 
spune despre Hobbes că este un 
mare gînditor, sigur are meritele 
lui, dar e şi un fel de ucenic 
vrăjitor care a conjurat o forță 
mitică care îl depășea, şi anume 
figura Leviathanului, care apoi 
are o dinamică proprie şi scapă 
intenţiilor celui care l-a scos din 
lampa fermecată. 


Aşadar, trebuie citită ca o carte 
serioasă despre Hobbes, dar şi 
ca o interpretare curajoasă şi pe 
undeva ludică. Şi-atunci trece 
de la discuţia despre Hobbes 

la cea despre evoluţia politicii 
în modernitate, care spune ce 
spuneți dvs. 

Pe de altă parte, e şi o carte 
autoreferenţială, pentru că 
Schmitt se vede pe sine ca pe 
Ilona în burta balenei. De aceea 
spuneam că Schmitt este foarte 
legat de stilul lui Leon Bloys, 
pentru că amîndoi au tendința 


ROST 107 


Li 
| Și 


PA 
14] 
y 
EN 
; 
TI 
Pi 
Hi 
N 
y 
| îi 
14! 
9] 
ȘI 
: 
i 
Ay 
44 


pipi at Să 





a 


—— 








ÎN ci aa 


de a citi în destinul propriu o 
marcă a destinului general. 


Da, dar vi se pare validă ideea 
pe care o lansează cum că 
ruperea Statului de Biserică 
este dăunătoare? 

Evident că da. E şi făcută. Dar 
depinde şi la ce fel de relaţie între 
Stat şi Biserică ne referim. Aveţi 
impresia că apropierea dintre Stat 
şi Biserică la noi face bine? Eu 
cred că nu, că pierde şi Biserica, 
pierde şi Statul. Cum a sintetizat 
un coleg senator: „Fă-te frate cu 
popa pînă treci alegerile! . Or, 

o asemenea atitudine nu are nici 
un fel de legătură cu simfonia 
bizantină sau cu teologia politică 
a lui Eusebiu de Cezareea. E o 
românizare totală a unor idei 
măreţe. 


În jurnal, Schmitt se compară 
la un moment dat pe sine 

cu ciobanul din Mioriţa, 

iar numele baladei în gura 
unui german nu poate să nu 
ne uimească. E drept, Carl 
Schmitt scria fluent în latină 
şi citea în greacă veche, dar 
de aici şi pînă la detaliul 
onomastic şi mărunt al 
Mioriţei e totuși drum lung. E 
erudiție la mijloc sau altceva? 
De la Eliade i se trage. Carl 
Schmitt era un om de o enormă 
cultură, foarte curios şi care 
absorbea multă informaţie, 
mereu la curent cu ce se 
întîmplă. Deci e şi erudiție, 

dar mai mult decît atît. Cînd 
vorbeşte de ciobanul din 
Mioriţa, se referă şi la noţiunea 
heideggeriană a păstorului 
fiinţei, omul ca păstor al 
fiinţei. E un amestec jucăuş de 
Heidegger şi Miorița, în care 
întîlnim din nou tendinţa lui 
Schmitt de a se prezenta pe 
sine ca pe un arhetip, de a-şi 
citi destinul prin simboluri, 


ROST 107 


şi în oglinda destinului său 

— destinul general. Uneori 
sugerează că el însuşi ar putea 
fi nu katechon-ul, dar un fel de 
katechon mai mic. 


Dintre români, Mircea Eliade 
şi Mihail Fărcăşanu au fost 
cei care ştiau bine opera 
gînditorului german. Cît de 
apropiată a fost prietenia lui 
Eliade cu Carl Schmitt? S-au 
influențat unul pe altul? 

Sînt semne că Schmitt a citit o 
parte din opera lui Eliade. Dar 
n-aş spune că s-au influențat. 
Sînt intelectuali de mare 
anvergură, care s-au bucurat să 
se întilnească de două ori, s-au 
citit unul pe altul, și-au scris. 


În Franţa, Italia şi Spania sînt 
astfel de oameni politici. În 
Spania era faimosul şi recent 
răposatul Manuel Fraga 
Iribarne, patriarhul Partidului 
Popular Spaniol. El era un mare 
admirator al lui Carl Schmitt, 
pe care l-a invitat în Spania şi 
în timpul lui Franco, şi după. În 
Italia, Gianfranco Fini, liderul 
Alianţei Naţionale, l-a citit cu 
siguranță pe Schmitt. Ca şi 
Gianfranco Miglio, ideologul 
Ligii Nord, care acum e 
desprins de această formaţiune. 
Sau la stînga, Massimo Cacciari, 
primarul Veneţiei, care e şi un 
important filosof. 

La noi, Lleodor Baconschi, 
Cristian Preda, cu siguranță 


CARL SCHMITTI SPUNE SĂ RUPEREA 
STATULUI DE BISERICĂ DĂ NAŞTERE 
UNEI PSEUDODEMOCR AŢII, ÎN 

CARE DICTEAZĂ CERCURI OCULTE. 

ÎN EUROPA RUPTURA S-A PRODUS 
APROAPE PESTE TOT. DAR THEODOR 
PALEOLOGU ATRAGE ATENȚIA CĂ NICI 
COLABORAREA EXISTENTĂ LA NOI 
ÎNTRE BISERICĂ ŞI STAT NU E BUNĂ. 


E deja ceva. În general, marile 

spirite nici nu se văd, se ignoră. 
Nici din punct de vedere politic 
nu văd mare asemănare între ei. 


Cunoașşteţi oameni politici, de 
la noi sau din străinătate, care 
se ghidează după ideile lui Carl 
Schmitt sau măcar îi preţuiesc 
opera? 

Fără îndoială că da. Dar 

sînt culturi politice care 
favorizează oamenii politici 
care sînt interesaţi de idei şi 
sînt culturi politice în care nu 
ajung la virf astfel de oameni. 


l-au citit, pentru că sînt 
persoane cu o cultură politică 
solidă. Dar mai trebuie spus un 
lucru: politica românească nu 
este foarte permeabilă la idei. 
Nu sîntem singuri în situația 
asta. Mai sînt şi alte țări în care 
principalul lucru este să fii 
reprezentant pentru omul de 
rînd şi priceput administrativ, 
eventual. Pe undeva e şi normal, 
căci noi avem încă de rezolvat 
probleme simple: trotuare, 
parcări, drumuri, spaţii verzi 

— lucruri normale, care în alte 
state sînt banale. E 


43 


REPERE 





ALE, 





SEMNIFICAȚII 


GLOBALIZĂRII 


(3) CRISTI PANTELIMON 





ANOMIA SAU 
PIERDEREA MĂSURII 
Privită dintr-o perspectivă de 
maximă generalitate, globaliza- 
rea e un fenomen de pierdere a 
măsurii sau de dezechilibru în 
toate domeniile vieţii actuale. 
Dacă sociologia clasică de 
secol XIX descoperă termenul 
de anomie pentru a-l aşeza ca 
descriere a acestei dereglemen- 
tări şi lipse de măsură, ştim că, 
la cel care l-a consacrat, Emile 
Durkheim, anomia e un feno- 
men mai degrabă local, datorat 
unor perioade de transformări 
ale societăţii, unei perioade de 
avînt economic, și care poate fi 
depășit cu ajutorul revenirii la 
morala corpurilor profesionale. 
Răul de care suferă societatea e, 
altfel spus, un rău tranzitoriu, şi 
ne amintim că Durkheim afirmă 
explicit că nu şi-ar pierde deloc 
timpul cu analizele sociologice 


44 


PARTEA ÎNTÎI 


dacă nu ar fi convins că lucrurile 
se pot îndrepta. Optimismul me- 
liorist al pozitivismului de secol 
XIX e prezent peste tot în scrie- 
rile sale. Prin urmare, nu avem 
nici un motiv să credem că el ar fi 
întrevăzut în anomie un pericol d 
la longue, ba chiar un fel de stig- 
mat ireversibil al lumii moderne. 
La sociologul francez nu se între- 
vede încă pericolul dezechilibru- 
lui universal, al anomiei totale, 
generalizate, al pierderii măsurii 
în toate, deci al unei dereglemen- 
tări la scară planetară. Acest sens 
relevat mai sus va trebui să ne re- 
ţină atenţia, pentru că el intră în 
compoziţia tuturor definiţiilor ce 
se dau fenomenului globalizării. 
Într-un mod mai direct sau mai 
estompat, toate descrierile aces- 
tuia sugerează ideea de anomie. 


UN CERC VICIOS 

Cu toate acestea, ne grăbim să 
spunem că globalizarea nu este, 
aşa cum se crede îndeobşte, o ca- 


uZă sau chiar cauza principală, 
deci un agent „vinovat“ pentru 
starea de lucruri descrisă mai 
sus, ci mai degrabă o stare de 
fapt sau chiar un efect. Dacă așa 
stau lucrurile, înseamnă că cele 
mai multe analize asupra glo- 
balizării sînt problematice. Din 
punctul de vedere al atitudinii 
faţă de globalizare, în linii mari, 
ele se împart în două categorii: 
unele critică globalizarea şi o fac 
responsabilă de cele mai multe 
fenomene patologice la nivel in- 
ternaţional, altele, dimpotrivă, 
criticînd o serie de aspecte ne- 
gative ale fenomenului studiat, 
consideră că acesta poate fi adus 
în beneficiul oamenilor printr-o 
mai bună înţelegere şi raportare 
la el. Din punctul nostru de vede- 
re, ambele perspective sînt înşelă- 
toare. Şi aceasta pentru că ambele 
reduc în cele din urmă analiza la 
fenomenul globalizării ca atare, 
considerînd că el e originea sau 
cauza primă a tuturor celorlalte 


ROST 107 


aspecte. Semnificativ e, din acest 
punct de vedere, faptul că majo- 
ritatea analizelor se concentrează 
asupra factorului economic, cel 
mai susceptibil de a genera globa- 
lizarea, mai toate celelalte aspecte 
ale societăţii tinzînd să fie tratate 
ca epifenomene economice, sau 
ca derivate ale acestuia. Cultura 
e, bunăoară, văzută ca fenomen 
de difuziune pe un plan orizon- 
tal, al pieţei globale, unde se exer- 
cită o cerere şi există o ofertă de 
„produse culturale“. Fenomenele 
politice sînt de asemenea integra- 
te în paradigma economică (actu- 
ala şcoală denumită Public Choice 
e o astfel de paradigmă, care îşi 
are originea în aşa-numita teorie 
economică a democrației, asuma- 
tă de autori ca Anthony Downs! 
încă din anii '60 şi care pun re- 
laţia cost-beneficiu la baza expli- 
cației comportamentului politic), 
fenomenele geopolitice urmează 
firesc logica celor economice, dar 
şi multe altele, ca sportul, turis- 


ROST 107 


mul, sănătatea, morala sînt tra- 
tate tot în cheie economică şi, de 
aceea, văzute sub cupola vastă a 
globalizării. E incorectă această 
viziune? Nimic din ce e activitate 
umană nu scapă logicii globale, 
de la economie la entertainment, 
de la cultură la morala familială, 
de la sănătate la transporturi, de 
la industria cinematografică la 
literatură. Totul stă sub semnul 
globalului. La rîndul său, globalul 
stă sub logica economică. Apa- 
rent, ne aflăm într-un cerc vicios. 
Totul este economie, sau tinde să 
se apropie de condiţia economiei, 
economia este globală, prin ur- 
mare, toate fenomenele sociale 
devin, în măsură mai mare sau 
mai mică, dar cert, globale. Unde 
ne aflăm, deci, cu explicaţia? 


DEZINTEGRAREA 
ISTORICĂ A TRADIȚIEI 
Globalizarea înseamnă, pen- 
tru sensibilitatea sociologului, 
în primul rînd, un fenomen de 


PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII 





dezintegrare a elementelor co- 
munitare ale lumii. Aşa ceva re- 
marcase încă Ferdinand Tânnies, 
în clasica sa Comunitate și socie- 
tate, dar astăzi lucrurile tind cu 
adevărat a lua dimensiune globa- 
Jă. Ceea ce părea adevărat doar 
pentru lumea occidentală e astăzi 
un fenomen la scară universală, 
sau cvasi-universală. Globaliza- 
rea reprezintă pentru ideea de 
comunitate momentul pierderii 
unității, însoţit de o mişcare per- 
petuă de dezintegrare. Pierderea 
dimensiunii mici în favoarea mo- 
nomaniei dimensiunii mari face 
ca orice comunitate să-şi piardă 
înţelesul originar. În același timp 
cu creşterea universală care în- 
soţeşte acest proces de pierdere 
de sine are loc o descompunere a 
elementului religios, o „dezvră- 
jire“ pe care este inutil s-o consi- 
derăm încheiată, aşa cum face un 
sociolog francez contemporan, 
Michel Maffesoli. Nici un fel de 
revrăjire a lumii? nu poate Y 


45 


REPERE 


răsturna axul descompunerii 
cantitativiste care se manifestă 
la nivel global. Cu ceva timp în 
urmă, Rene Guenon ştia deja că 
lumea este, schematic vorbind, 
împărțită în două mari regiuni 
spirituale: Occidentul, pe de o 
parte, Orientul, pe de altă parte”. 
Ceea ce face profilul aparte al 
Occidentului e faptul că, spre 
deosebire de toate civilizațiile 
„normale“ de pînă acum, el e 
singurul care şi-a pierdut busola 
tradiţiei şi evoluează împotriva 
principiilor tradiționale. Orien- 
tul, în schimb, e, după părerea lui 
Guenon, încă depozitar al unei 
civilizaţii tradiționale, aşadar fi- 
reşti. Din păcate, viziunea mare- 
lui autor francez din anii '30 pare 
a nu mai fi astăzi valabilă. Orien- 
tul devine el însuși o civilizaţie 
antitradiţională, intrînd, astfel, 
în plină epocă globală. „Sfirşitul 
istoriei“ de care vorbeşte Francis 
Fukuyama e, de fapt, un triumfal 
istoriei înțelese ca generalizare a 
aspectelor antitradiţionale, mo- 
derne, acolo unde aceste elemen- 
te nu apăruseră sau nu deveniseră 
încă dominante: în Orient. Glo- 
balizarea este deci sinonimă pînă 
la un punct cu occidentalizarea 
Orientului. Ea înseamnă sfîrşitul 
istoriei ca triumf al imanenţei 
istorice în dauna transcenden- 
ței care nu se vrea epuizată în 
istorie. Globalizarea, din această 
perspectivă, este istorie pură sau 
tinde să devină aşa ceva. 

Toate componentele vieţii 
umane sînt denaturate astfel şi 
supuse unei „aplatizări“ istorice 
fără precedent. Ele îşi pierd ori- 
ce relevanţă spirituală şi tind să 
devină un conglomerat mut de 
fapte fără semnificaţie. Soluţiile 
cele mai radicale de eliminare a 
acestor rezultate ale globaliză- 
rii sînt cele care propun pur şi 
simplu decuplarea de la sistemul 
economic globalizant. O astfel de 


46 


soluţie totală propunea un filo- 
sof ca Julius Evola, doar pentru 
cazul italian, atunci cînd cerea 
pur şi simplu ca Italia să iasă din 
concertul puterilor economice 
mondiale: „Mai bine să renun- 
țăm la desfătările îmbunătăţirii 
condiţiilor sociale şi economice 
generale şi să adoptăm unde este 
nevoie un regim de austerity, 
decît să ne înjugăm la carul inte- 
reselor străine, decît să ne lăsăm 
implicaţi în procesele mondiale 
ale unei hegemonii și ale unei 
productivități economice neţinu- 
te în frîu, destinate să lovească pe 
cel ce le-a dezlănţuit, cînd nu vor 
mai găsi spaţiu suficient“t. Fără 
să fie în intenţia sa, declaraţia lui 
Evola era un manifest antigloba- 
lizare avant la Lettre. 


CULTUL MUNCII 

SAU „MÎNTUIREA“ 

PRIN CARIERĂ 

Tot un astfel de manifest, chiar 
dacă mai reținut, dar mai teh- 
nic, e astăzi cartea sociologului 
german Jakob Schrenk, Arta 
exploatării de sine sau minuna- 
ta lume nouă a muncii”, în care 
autorul creionează cu deosebit 
talent noile condiţii ale muncii 
globalizate într-una dintre ţări- 
Je cele mai dezvoltate ale lumii şi 
ale Europei, Germania. Am spu- 
ne că după lectura acestei cărţi 
extrem de captivante, impresia 
care se degajă e că munca (post) 
modernă, munca globalizată, e 
o muncă cu tuşe ideologice, în 
care imaginea actului productiv 
e deformată în oglinda unei efici- 
enţe exagerate și în numele unei 
mobilități şi unei aşa-numite 
autorealizări prin carieră care se 
dovedesc extrem de discutabile, 
dacă nu chiar pernicioase. Spre 
deosebire de munca deceniilor 
de după al doilea război mondi- 
al, în care Occidentul a cunoscut 
marele său avînt economic (ceea 


ce ar corespunde în Franţa cu 
perioada celor „trei decenii glo- 
rioase '), perioadă în care munca 
era reglementată și bine determi- 
nată în spaţiile special destinate, 
în care ideea de responsabilitate 
se îndrepta mai puţin spre omul 
de rînd (muncitorul simplu), cît 
mai cu seamă spre şefi, munca 
actuală e o muncă de permanen- 
tă veghe, o muncă în care fiecare 
e mereu „conectat“ şi „responsa- 
bilizat“, uneori - dacă nu de cele 
mai multe ori - fără sens. Iluzia 
unei munci atotcuprinzătoare, 
care depinde de toţi şi-i include 
pe toţi, iluzia unei munci elibe- 
ratoare în condiţiile globalizării 
e extrem de periculoasă. Reme- 
diile nu sînt uşor de propus şi ele 
se situează, cum corect intuieşte 
autorul, nu atît la nivelul faptului 
efectiv de a munci, cît mai cu sea- 
mă la stilul şi la imaginea cu care 
se munceşte, la ideea de muncă. 
Ca şi predecesorul său italian, 
care plecase tot de la problema 
muncii, criticînd diminuarea 
sensului spiritual al acesteia şi 
eşuarea muncii într-o activitate 
pur productivă, abrutizantă, so- 
ciologul german crede că mun- 
ca trebuie menţinută, dar rein- 
ventată ca sens şi semnificaţie, 
readusă în limitele ei normale, 
expurgată de filosofia înșelătoa- 
re a „mîntuirii prin carieră, o 
mâîntuire în şi prin muncă doar, 
fără participare divină. 
Remediile, așa cum spuneam, 
nu constau în refuzul muncii, ci 
în atitudinea nouă față de ea: 
„Înainte de a schimba ceva, tre- 
buie să ne dăm seama că trebuie 
să se schimbe ceva. Dar nu am 
ajuns încă atît de departe. Munca 
e punctul de referință al societă- 
ţii noastre capitaliste. Mentali- 
tatea politică e axată pe avantaje 
competiţionale, productivitate, 
concurenţă şi rate ale dobinzii, 
iar consecinţele concrete asupra 


ROST 107 


oamenilor sînt luate mai puţin 
în considerare. Cine vrea să facă 
ceva împotriva exploatării com- 
plete de sine trebuie să se apere 
mai întîi împotriva dominaţiei 
totale a muncii. E important să 
realizăm că putem gîndi dincolo 
de sistem. Această carte nu eo 
chemare la încetinirea societă- 
ţii sau la grevă. Dar să nu uităm 
că biroul nu trebuie să devină 
automat un templu al realizării 
individuale. Ideea că omul poate 
crea doar la muncă lucruri care 
rămîn, că o carieră abruptă e 
sinonimă cu o viață bună nu se 
bazează, în ultimă instanţă, pe o 
ordine naturală, ci e o invenţie 
omenească. Sau, altfel spus: e o 
ideologie, o concepţie despre 
lume rigidă, bazată pe anumite 
precepte care nu mai pot fi puse 
sub semnul întrebării de credin- 


ROST 107 


cioşi. Această adevărată „Biseri- 
că a Carierei“ e o instituţie atot- 
puternică“$. 

Munca globală nu reprezintă 
o alternativă la munca locală, 
aşa cum s-ar putea crede. Ea nu 
rezolvă, prin caracterul global, 
problemele tuturor, ci creează o 
serie de probleme la nivel glo- 
bal. Astfel, datorită mobilităţii 
crescute a locurilor de muncă şi 
a răspîndirii stilului de viaţă glo- 
bal, apare o nouă clasă de deza- 
vantajaţi, de oameni fără căpătii, 
care nu-şi mai pot găsi mijloace 
adecvate de trai şi a căror situaţie 
poate fi descrisă cel mai bine în 
termeni de precaritate”. Creşte- 
rea numărului de dezavantajaţi 
ai muncii globale e însoţită, para- 
doxal, aşa cum observă Zygmunt 
Bauman, de creşterea suprafeţei 
zonelor slab populate sau depo- 


PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII 





pulate, precum şi a celor care nu 
mai pot întreţine, aparent, co- 
munităţi umanet. E vorba des- 
pre un fenomen social la scară 
planetară, cu cauze sociale şi nu 
geografice sau demografice. Nu 
atît numărul mare de locuitori, 
cît stilul global de viaţă face ca 
rezervele bio-sociale ale planetei 
să fie epuizate, iar Pămîntul să 
pară debordat de numărul celor 
care-l populează. 


TOATE-S VECHI 

ŞI NOUĂ TOATE... 

Cu mult timp în urmă, un econo- 
mist francez de orientare creştină, 
Alban de Villeneuve-Bargemont, 
scria un uriaş (la propriu) tratat 
de Economie politică creştină, al 
cărui subtitlu era Cercetări asu- 
pra naturii şi cauzelor pauperis- 
mului în Franţa şi în Europa şi YI 


47 


REPERE 


asupra mijloacelor de a-l diminua 
și a-l preveni”. Villeneuve-Barge- 
mont e un adversar al şcolii en- 
gleze de economie politică, iar 
intenţiile sale sînt să demonstre- 
ze, nici mai mult, nici mai puţin, 
decît că industria duce la paupe- 
rizare, spre deosebire de agricul- 
tură! Comparaţia pe care autorul 
o face între Anglia industrializată 
şi Franţa preponderent agrară e 
în favoarea acesteia din urmă. La 
fel stau lucrurile şi în interiorul 
aceleiași ţări, în speţă al Franţei, 
unde regiunile unde predomina 
industria bazată pe producţia 
agricolă erau lipsite de elemen- 
tele pauperității (exemplul auto- 
rului e departamentul Charente), 
în timp ce zonele industrializate 
(exemplul ales de autor e Nantes) 
cunoşteau, din păcate, suişuri de 
prosperitate comercial-industri- 
ală, dar şi epoci întunecate de 
pauperism. Ceea ce-i frapant în 
aceste zone, spune autorul fran- 
cez, e inegalitatea enormă dintre 
oameni: „alături de o opulenţă 
extremă, se putea remarca o să- 
răcie extremă“!0. Comparaţia se 
face şi cu alte departamente ale 
Franţei, iar concluzia e aceeaşi: 
zonele industrializate sînt mai 
puțin armonioase din punct 
de vedere economic, caritatea e 
aproape absentă, problemele soci- 
ale sînt atotprezente, inegalităţile 
frapante, în timp ce zonele agri- 
cole nu cunosc aceste racile. Sis- 
temul economic englezesc e cauza 
tuturor relelor, motivul paupe- 


1 An Economic Theory of Democracy, 
Harper, New York, 1957. 

2 Michel Maffesoli, Le Reenchantement 
du monde. Morales, ethiques, deonto- 
logies, Table Ronde, Paris, 2007; trad. 


rom.: Revrăjirea lumii, Institutul Euro- 
pean, laşi, 2008. 

3 Rene Guenon, La crise du monde mo- 
derne, Bossard, Paris, 1927; trad. rom.: 
Criza lumii moderne, Humanitas, Bu- 
cureşti, 2008. 


48 


rismului şi nefericirii claselor de 
jos: „Sistemul englez se bazează 
pe concentrarea capitalurilor, a 
comerţului, a terenurilor, a in- 
dustriei; pe producţia indefinită, 
pe concurența universală, pe în- 
locuirea muncii umane de către 
maşini, pe reducerea salariilor, pe 
stimularea permanentă a nevoi- 
lor fizice, pe degradarea morală a 
omului“!!. Adevăratul pauperism 
a luat naştere în Anglia, spune 
Villeneuve-Bargemont, de unde 
s-a răspîndit în Europa. Ego- 
ismul, amorul exagerat pentru 
luxul exorbitant, concentrarea 
absurdă a bogățiilor sînt carac- 
teristice sistemului englez. Ideea 
de exploatare a claselor de jos în 
numele acestor „valori“ egoiste 
s-a născut în Anglia și nu în altă 
parte. Trebuie să recunoaștem că, 
dacă în tabloul uşor vetust al lui 
Villeneuve-Bargemont înlocuim 
„Anglia“ prin „economie globa- 
lă“, obţinem o aproximare destul 
de bună a stării de lucruri actua- 
le din cadrul acesteia din urmă. 
Reţetele globale ale neoliberalis- 
mului au, iată, rădăcini adînci în 
istoria Europei. Chiar dacă auto- 
rul francez exagerează, trebuie să 
recunoaştem că asemănările cu 
lumea de azi sînt îngrijorătoare!?. 


GLOBALIZAREA 

CA HYBRIS AL 
UNIVERSALIZĂRII 
Aspectele economice sînt defi- 
nitiv copleşite de factorul glo- 
balizant, dar nu economia e cea 


+ Julius Evola, Gli uomini e le rovine 
e Orientamenti, 1967-2001, Edizioni 
Mediterranee; trad. rom.: Oamenii şi 
ruinele. Orientări, Antet, Bucureşti, f. 
a., cap. 6: Muncă - Demonie a econo- 
miei, în care celebrul filosof italian cri- 
tică aspectul brutal-dezumanizant al 
muncii actuale, am spune noi, al mun- 
cii globalizante din zilele noastre. 

> Die Kunst der Selbstausbeutung. 
Wie wir vor Lauter arbeit unser Leben 


care e cel mai mult afectată de 
fenomenul globalizării. Econo- 
mia a fost mereu măcar parţial 
globală, cel puţin în sens spaţial. 
Dimpotrivă, elementele culturale 
şi identitare, cutumele, moravu- 
rile, filosofia de viaţă, istoria au 
fost locale şi ar trebui să rămînă 
astfel. Fiind o punere în scenă 
unidimensională, globalizarea 
va forţa mereu o unică inter- 
pretare posibilă a fenomenelor, 
a datelor, o interpretare globală, 
valabilă şi aici, şi oriunde în altă 
parte. Reguli globale corespund 
unor interpretări globale asupra 
lumii. Tocmai de aceea globali- 
zarea va avea mereu de luptat cu 
interpretările localiste asupra 
fenomenelor sociale în cel mai 
general sens. Problema funda- 
mentală e cine va cîştiga din acest 
proces de erodare reciprocă. Cele 
două aspecte sînt în permanentă 
luptă, rezultatul luptei lor nefi- 
ind niciodată clar. Dacă admitem 
(aşa cum se pare) că falia globali- 
zantă va domina de acum înain- 
te, trebuie să explicăm ce anume 
determină un astfel de fenomen. 
E mult mai uşor să prezicem ce 
se întîmplă cu lumea globalizată 
decît să răspundem la întrebarea 
de ce se globalizează fenomenele, 
sau, altfel spus, de ce e posibilă 
globalizarea. 

În fond, globalizarea e latura 
scăpată de sub control, latura 
negativă a universalizării. Uni- 
versalizarea e procesul firesc 
de totalizare, de cucerire totală 


verpassen, DuMont Buchverlag, K6ln; 
trad. rom.: Ed. Humanitas, Bucu- 
reşti, 2010. 

6 J. Schrenk, op.cit., p. 243. 

' Zygmunt Bauman, Work, Consu- 
merism and the New Poor, Second 
Edition, Open University Press, 2005, 
pp. 92-93. 

3 Ibidem, p.91. 

” Economie politique chrâtienne ou re- 
cherches sur la nature et les causes du 





ROST 107 


r “| 
ț 


care se poate manifesta conform 
cu natura intimă a lucrurilor. El 
ţine de potenţialul firesc, natural, 
de creştere a unui lucru, indife- 
rent de specia de care aparţine. 
În schimb, globalizarea e univer- 
salizarea fără limite, sau trans- 
gresarea limitelor universale 
dincolo de potenţialul firesc al 
lucrurilor. Întrebarea care răsa- 
re acum e pînă unde e normal să 
se extindă un fenomen conform 


pauperisme en France et en Europe et 
des moyennes de le soulageret le preve- 
nir, Paulin, Paris, 1834. 

10; 0)pcit p. 2: 

11 Jbidem, p. 24. 


12 Spre exemplu, am putea com- 
para imaginea capitalismului dur 
englezesc descris de Villeneuve- 
Bargemont cu imaginea actuală 
a capitalismului global în zonele 
Lumii a Treia, unde, după părerea 


ROST 107 


PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII 


ţ DU) 


cu natura sa intimă, cu potenţi- 
alul său natural? Cine poate şti 
unde se sfiîrşeşte acest potenţial? 
Problema limitelor fenomenelor 
naturale (fenomenele sociale sînt 
şi ele fenomene naturale, cu po- 
tențial de creştere şi de descreş- 
tere) depăşeşte cercetarea de față. 
E însă evident că fără o astfel de 
cercetare a limitelor naturale ale 
fenomenelor nu se poate deter- 
mina unde se sfirşește elemen- 


unor autori avizaţi, acest capitalism 
nu reuşeşte să „dezvolte“ zonele 
respective, chiar dacă reuşeşte să 
crească nivelul cantitativ al econo- 
miei. Asemănările sînt frapante: The 
developmental successes of capitalism 
in the Third World, therefore, mainly 
consistofpartially solving Third World 
problems (like absolute material depri- 
vations) and replacing them with First 
World problems (like new deseases, 





tul pozitiv al universalizării şi 
unde începe fenomenul excesiv, 
hybris-ul globalizării. O astfel 
de cercetare e filosofică şi teolo- 
gică, dar şi, în limitele cadrelor 
sociale, una de ordin sociologic, 
înțelegînd aici prin sociologie 
mai mult decit se înțelege în mod 
curent, ca ştiinţă a măsurării sau 
descrierii societăţii, eventual ca 
inginerie socială. EI 
(Va urma) 


some gross forms of environmental 
degradation and ennui) (...) My conclu- 
sion is that global capitalism cannot 
develop the Third World, even in terms 
of relatively limited sense in which 
capitalists use the concept „develop- 
ment“ (Leslie Sklair, Capitalism and 
Development in Global Perspective, p. 
165, în Capitalism and Development, 
ed. by Leslie Sklair, Taylor & Francis 
e-Library, 2002) . 





49 


REPERE 


NOUL 
IMPERIU EUROPEAN 
ȘI 
PERIFERIILE SALE 


Mascat de nume pompoase, tehnice, aseptice, 


inteligibile, deseori, doar pentru iniţiaţi, avem în 


faţa noastră un nou imperiu: cel european. Uniunea 


Europeană se transformă, pe zi ce trece, într-un 


imperiu în care centrul de putere este format 


din Germania şi Franţa, nordul continentului 


constituie zonele privilegiate ale acestuia, iar sudul 


mediteranean şi răsăritul, coloniile periferice. 


(0) VLAD DIACONU 


Locomotiva acestor transfor- 
mări instituționale prin care 
statele membre sînt deposedate 
de suveranitate este, în virtutea 
economiei sale puternice şi a 
capacităților considerabile, Ger- 
mania. Destinația către care ne 
împinge această locomotivă nu 
este, însă, constituirea unui Al 
Patrulea Reich, care e doar o 
stație intermediară, ci constitu- 
irea Statelor Unite ale Europei: a 
unui stat european centralizat, 
dominat de elita eurocrată şi la 
fel de „federal“ ca fosta Uniune 
Sovietică. 

În această nouă ordine euro- 
peană, Răsăritul ortodox şi bal- 
canic constituie terenul predilect 
pentru instituirea unui colonia- 
lism de-a dreptul abject, pentru a 
folosi o expresie a economistului 
Ilie Șerbănescu. Se vede din tra- 
tamentul tot mai arogant, fățiș de 


50 


sfidător uneori, la care sînt supuse 
statele din această zonă. De pildă, 
Serbiei i se impune drept condiţie 
pentru a fi demarate negocierile 
de aderare la Uniunea Europeană 
renunţarea la Kosovo, în contex- 
tul în care, astăzi, sînt publice şi 
recunoscute informaţiile despre 
„elita“ care conduce statul auto- 
proclamat albanez — o mafie tero- 
ristă care a traficat organe umane 
prelevate de la prizonierii sîrbi! O 
condiţie mai umilitoare pentru 
sîrbi nu se putea găsi. 

Se vede şi din tratamentul la 
care este supusă Grecia. Recent, 
la presiunea Comisiei Europene, 
a Băncii Centrale Europene şi a 
FMI, guvernul de coaliție condus 
de tehnocratul Lucas Papademos 
a votat un nou pachet de măsuri 
de austeritate, prin care Grecia se 
angajează, în fața creditorilor săi 
privați şi internaţionali, să taie 





salariile cu 20-30%, să dea afa- 
ră 150.000 de oameni, să reducă 
masiv cheltuielile cu medica- 


mentele, cu apărarea naţională, 
chiar şi cu alegerile (mai ieftin 
ar fi să le desființeze...) şi multe 
altele. De ce? Ca să obţină de la 
creditorii săi instituţionali (UE- 
BCE-EMI) 130 de miliarde euro 
pentru a-şi plăti datoria către 
creditorii privaţi: băncile străine. 

În realitate, ar fi mult mai 
simplu pentru Grecia să îşi de- 
clare falimentul, să înceteze plă- 
țile către băncile străine, să iasă 
din zona euro şi să reintroducă 
vechea drahmă. Deşi ar trece 
printr-un şoc puternic, şi-ar 
putea reveni rapid. Principalii 
perdanţi ai acestui scenariu ar 
fi băncile germane, care au ex- 
punerea cea mai mare în Grecia. 
Prin urmare, beneficiarul real 
al acestor acorduri este, de fapt, 


ROST 107 


Germania. E limpede acum de 
ce există aceste presiuni asupra 
Greciei şi de ce nu este lăsată, cu 
toată propaganda (acordurile de 
austeritate sînt intitulate, ipocrit, 


ÎN ACEASTĂ NOUĂ ORDINE EUROPEANĂ, 





rilor parlamentare din ţara elenă, 
programate pentru luna aprilie: 
„zona euro vrea să impună gu- 
vernul pe care îl dorește în Grecia 
— prima colonie a zonei euro“. 


RĂSĂRITUL ORTODOX ŞI BALCANIC 
CONSTITUIE TERENUL PREDILECT 
PENTRU INSTITUIREA DE FACTO A UNUI 
COLONIALISM DE-A DREPTUL ABJECIT... 


planuri de salvare de la faliment), 
să îşi declare falimentul. 

De altfel, statutul de colonie 
al Greciei a fost observat şi de 
editorialistul de la Financial Ti- 
mes Wolfgang Munchau, care a 
criticat propunerea halucinantă 
a ministrului de Finanţe german, 
W. Schauble, de amînare a alege- 


ROST 107 


Poporul grec, tot mai strîm- 
torat de aceste măsuri (sărăcia a 
început să fie o problemă reală şi 
pentru greci, compensată, însă, 
de nivelul mai ridicat de solida- 
ritate, manifestat în special de Bi- 
serică, existent în societatea lor), 
a protestat masiv față de ultimul 
acord între guvern şi eurocraţi: 


PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII 





circa 80.000 de oameni au ieşit 
pe străzi, în Athena, și 20.000 în 
Salonic, pentru a protesta faţă de 
austeritatea impusă. Organele re- 
presive au fost însă „la post“ şi, 
prin acțiuni ale agenţilor provo- 
catori, au reuşit să compromită 
protestul şi să sperie oamenii 
paşnici prin declanşarea unor 
violenţe şi incendii în centrul ca- 
pitalei — aceeaşi strategie folosită, 
inițial, şi în cazul protestelor din 
ianuarie din România. 
Premierul Papademos a pro- 
fitat de aceste incidente pentru a 
acuza faptul că protestele, din ca- 
uza violenţelor, ar pune în pericol 
democraţia. Strigătul de revoltă 
al poporului grec şi-a găsit însă 
un apărător mai inedit: Nigel Fa- 
rage, europarlamentar britanic, 
lider al facțiunii eurosceptice, a 
înfierat vehement politica „troi- 
cii“, acuzînd-o de faptul că tîrăş- 
te Grecia către revoluţie şi haos. 
Nigel Farage a respins alegaţiile 
premierului grec, Papademos, 
arătînd faptul că cel care pune în 
pericol democraţia, de fapt, este 
tocmai el, tehnocratul impus 
(nu ales!) de „troică“ poporului 
şi care ia măsuri care limitează 
tocmai drepturile democratice 
ale acestuia. Britanicul a arătat că 
înţelege perfect revolta poporului 
elen şi că, dacă ar fi fost grec, ar 
fi participat și el la proteste. Cu 
toate protestele grecilor şi discur- 
surile fulminante ale lui Farage, 
„troica“ îşi vede de planurile ei şi, 
după cea strîns cu uşa parlamen- 
tul grec pentru a adopta măsu- 
rile de austeritate, acum, culmea 
aroganţei, nici măcar nu a dat 
drumul tranşei de 130 miliarde 
de euro, pe motiv că nu are în- 
credere că acestea vor fi aplicate! 
Acelaşi pattern colonialist se 
observă şi în cazul nostru, al ro- 
mânilor, cu o singură diferenţă: 
noi sîntem primă colonie a zonei 
non-euro! Marele tratat de Y 


51 


REPERE 





„convergenţă, stabilitate şi gu- 
vernanță, pe care preşedintele 
Traian Băsescu l-a prezentat opi- 
niei publice drept şansa Români- 
ei de a rămîne în cărţile istoriei, 
arată din plin cît de ancorată 
este puterea -— şi clasa politică, 
în general - la agenda eurocraţi- 
lor. Tratatul este, în primul rînd, 
nedrept: Germania şi Franţa au 
fost primele țări care, în anii pre- 


europeană arătau dubla măsură 
a elitelor occidentale, care au 
impus standarde constrîngătoa- 
re noilor veniţi, pe care nu le-au 
pus în aplicare niciodată în Vest. 
Standarde care, sub aparenţa 
unor măsuri emanate de min- 
ţi tehnocrate, au fost percepute 
şi propagate în țările aspirante 
drept garanţii de dezvoltare, căi 
de modernizare şi de reformă. În 


E IZBITOR CUM SE ÎNGHESUIE UNII 
OAMENI POLITICI, CA TRAIAN BĂSESCU, 
SĂ AIBĂ „GLORIA“ DE A FI, APROAPE 
OFICIAL, GUVERNATORI EUROPENI AI 
PROPRIILOR POPOARE. 


cedențţi, nu au respectat ţintele de 
deficit bugetar, ci le-au depăşit în 
permanenţă, tocmai pentru a se 
dezvolta şi a-şi menţine statul so- 
cial. lar nota de plată a politicilor 
macro-financiare puse în practi- 
că de Bruxelles şi de ceilalți este 
înmînată tot sărăntocilor din Est, 
obligați acum să respecte ţinte 
de deficit atît de strînse încît vor 
trebui limitate chiar şi investiţiile 
publice. Dar nu e nici o noutate: 
de la bun început s-a remarcat 
faptul că furcile caudine prin 
care au fost obligate să treacă ță- 
rile care au aspirat la integrarea 


92 


realitate, în aceşti ani din urmă 
este din ce în ce mai evident, 
chiar şi pentru euroentuziaștii de 
ieri, că standardele europene au 
creat condiţiile sub-dezvoltării 
acestor țări, transformării lor 
în pieţe de consum pentru pro- 
dusele bancare (credite) vestice, 
pieţe de desfacere pentru marile 
mall-uri şi supermarket-uri oc- 
cidentale şi, în general, pentru 
exporturile din Vest. Fireşte că 
o asemenea strategie colonialis- 
tă nu poate fi aplicată decît cu 
ajutorul „troienilor“ din interior 
— în Grecia avem un Lucas Papa- 


demos, de pildă, premierul care 
a fost vice-guvernator la Banca 
Centrală Europeană şi este mem- 
bru al Comisiei Trilaterale, „co- 
leg“ cu Mugur Isărescu, aşadar, 
guvernatorul BNR, principalul 
responsabil pentru politicile con- 
sumiste bazate pe creditele ban- 
care din 2008-2009. Aceştia sînt 
din tagma „tehnocraţilor“, dar e 
izbitor cum se înghesuie unii oa- 
meni politici, ca Traian Băsescu, 
să aibă „gloria“ de a fi, aproape 
oficial, guvernatori europeni ai 
propriilor popoare. 

În aceste condiţii, e memora- 
bil un cuvînt mai vechi al părin- 
telui Ilie Moldovan, trecut recent 
la Domnul, referitor la integrarea 
în Uniunea Europeană: Cum fe- 
nomenul integrării europene nu 
mai poate fi oprit, trebuie să ştim 
ce avem de făcut, după ce am 
intrat în lanţuri. Să nu ajungem 
să ne blestemăm zilele cu vorba 
aceea din popor: decît sărac, mai 
bine să nu ai nimic! Un popor 
care nu are nimic măcar nu mai 
poate fi jefuit. Un popor care nu 
mai are nimic nici nu mai poate 
pierde ceva. Aici stă tragedia po- 
porului nostru, „neam sărac în 
ţară bogată“, constrîns dintot- 
deauna să muncească în condiţii 
de sclavie pentru alţii: fie pentru 
elite trădătoare, fie pentru impe- 
rii opresoare. Vorba părintelui 
Ilie, fiu de iobagi ardeleni, mai 
are, însă, un tîlc. Tîlcul răspun- 
sului, consemnat în scriptele im- 
periului, pe care l-a dat unul din- 
tre sfinţii mărturisitori ardeleni 
în fața comisiei instituite pentru 
trecerea forţată la uniaţie: Dacă 
împărăteasa vrea braţele acestea 
cu care muncesc, i le dau. Dacă 
împărăteasa vrea şi acest cojoc 
de pe mine, i-l dau, căci nu am 
ce face. Dar sufletul nu-l dau, 
căci unul am şi acela îl păstrez 
pentru Dumnezeu. 

Cine are urechi de auzit... 


ROST 107 


| PnovocăniieGrosaizăau (ei 5e):7.0 54.991! 


UNIIAILEA 
EUROPEI 


Tendinţele globaliste, nivelatoare, erodează tot 


mai mult identitatea popoarelor lumii. E vremea 


instituțiilor suprastatale, a construcţiilor gen UE, 


care e în plină desfăşurare, sau chiar a perspectivei 


mai îndepărtate - dar enunțate deja - a unui 


„guvern mondial“. În contextul interdependenţelor 


tot mai accentuate, suveranitatea ţărilor mici şi 


mijlocii devine fatalmente tot mai limitată. Se poate 


spune, fără a greşi, că unul din principalele roluri 


ale statului, acela de a fi o pavăză ocrotitoare a 


identităţii naţionale, e periclitat de această evoluţie. 


(0) BOGDAN MUNTEANU 


Diversitatea şi specificul ţin 
acum mai degrabă de alte 
domenii decît cel politic, ele su- 
praviețuind erodării lor sistema- 
tice doar pe acel teren unde rădă- 
cinile sînt aproape imposibil de 
smuls. Moștenirea istorică exis- 
tă, chiar dacă acum se manifestă 
mai degrabă pe planul atracţiilor 
turistice cu care se mîndreşte fi- 
ecare ţară în parte. La fel cu tra- 
diţiile sale culinare, folclorice, 
religioase etc. Există apoi lim- 
ba, unde popoarele care ţin la 
puritatea lingvistică, cum sînt 
francezii, se opun din răsputeri 
invaziei de neologisme şi „engle- 
zisme“. Acest specific nu poate fi 


ROST 107 


nivelat în nici un fel, căci tocmai 
el dă sarea şi piperul unui conti- 
nent sau chiar a unei lumi unite 
în diversitate. Pentru a conserva 
o evidenţă nu e nevoie decît de 
bun-simţ, de aplecare către firesc 
şi de o cîtime de empatie pentru 
propriile valori și nu neapărat de 
ideologii politice explicite, de tip 
naţionalist. 

Următorul exemplu pendu- 
lează pe muchia dintre moder- 
nizarea pragmatică şi snobismul 
aberant, depinde de care parte ne 
situăm. Vom vedea dacă utopia 
va putea învinge realitatea, dacă 
această „aliniere la standardele 
europene“ este într-adevăr un 
pas înainte spre „civilizaţie“ sau 
doar o maimuţăreală ridicolă. 


ÎNTRE 
PR AGMATISM 
ŞI IDEALISM 


Testul practic este cel care își va 
spune ultimul cuvînt. E vorba de 
recenta modificare de către CER 
(nu ştiu, zău, ce-o fi fost în min- 
tea celor care l-au iniţiat şi l-au 
girat!) a denumirii tradiţionale 
a trenurilor românești, vechi 
de cînd calea ferată pe plaiurile 
noastre. Astfel, bătrînul „perso- 
nal“ îşi va moderniza numele în 
„regio“, tradiționalul „accelerat“ 
în „interregio“, iar „rapidul“ se 
va metamorfoza în „intercity'. 
Vagoanele vor rămîne desigur 
tot cele tradiţional-românești, 
spoiala se produce doar la nivel 
de nume. Va fi existat poate şi un 
calcul material, anume că o dată 
cu schimbarea numelui sporim 
„pe hîrtie“ calitatea serviciilor 
şi putem alinia pe şest, o dată 
cu denominaţia, şi preţurile la 
„standardele europene“. În tot 
cazul, măsura este o bătaie de 
joc şi un dispreţ cras față de o 
identitate care, de bine, de rău, ne 
caracterizează de o sută şi cîteva 
zeci de ani. În mintea şi în men- 
talitatea populară vor rămîne 
desigur tot vechile nume, se vor 
face asocieri și comparații cu 
acestea, care nu vor putea fi era- 
dicate cu uşurinţă din conştiinţa 
colectivă a românilor. 
Comparînd cele două per- 
spective, a „guvernului mondi- 
al“ şi a „Europei Unite“, există 
atît puncte comune, cît şi Ş 


53 


REPERE 


deosebiri radicale. Se spune că 
ambele au în spate planurile unei 
„oculte masonice“, care urmăreş- 
te să domine întreaga lume. Nu 
comentez aici această teză în nici 
un fel. Observ doar că între cele 
două proiecte există diferenţe 
substanţiale. Primul, cel al „gu- 
vernului mondial“, este o utopie 
crasă şi absolut nefastă. Ce ar 
putea avea în comun de pildă ţă- 
rile europene cu cele aparţinînd 
altor tradiţii şi culturi, pentru a 
intra împreună, de bunăvoie şi 
în cea mai deplină „frăţie“, sub 


de elementul creștin din plăma- 
da popoarelor europene. Dar 
sufletul acestor popoare rămîne 
acelaşi, veşnic consecvent cu sine 
însuşi, indiferent de valurile isto- 
riei care trec peste el. În vremuri 
de criză se poate vedea atît soli- 
daritatea în cadrul unei naţiuni, 
dar se poate cimenta şi o soartă 
comună pentru un continent 
care împărtăşeşte aceleaşi valori. 
Telul unei Europe Unite poate fi, 
dacă este formulat ca atare, şi 
un proiect sfințit şi binecuvîntat 
de Dumnezeu, cu toate că ispita 


TENTATIVA DIN SECOLUL TRECUT 

A UNEI „EUROPE NAȚIONALISTE“ A 
EŞUAT ÎN PRIMUL RÎND DATORITĂ 
IGNORĂRII FACTORULUI CREŞTIN ŞI A 
EXACERBĂRII FATALE A TENDINȚELOR 
HEGEMONICE GERMANE. 


aceeaşi umbrelă? Adică alături 
de țările islamice, de China, de 
Israel, de ţările africane, de SUA 
etc.? Ce ne leagă de toate aces- 
tea? Amintirea vreunei tradiţii 
sau religii comune? Amintirea 
vreunui proiect comun în isto- 
ria înregistrată în cronici, altul 
decît ideea mitologică a acelui 
turn Babel din î]lo tempore? Răs- 
punsul este: nimic! 

Pe de altă parte, în ce pri- 
veşte o Europă Unită, există un 
precedent în imaginarul colec- 
tiv. lar arhitecţii acestui proiect 
au ştiut să convingă în numele 
său pături largi ale popoarelor 
europene. E vorba de nostalgia 
oikumenei, a imperiului creştin, 
din care au făcut parte cîndva 
toate popoarele de azi, trecute 
între timp prin stadiul firesc al 
emancipării naţionale. E adevă- 
rat, ideologia actualului proiect 
european e una trunchiată, care 
se dispensează în mod ostentativ 


54 


contrară este astăzi, din păcate, 
mult mai actuală. 

Tentative ale unei unităţi la 
nivel european au fost multe, atît 
înainte, cît şi după imperiul ro- 
man creştin. Toate s-au prăbușit 
în cele din urmă pentru că nu au 
ştiut să ţină cont în mod corect 
de factorul naţional, de conştiin- 
ţa de sine care tocmai se forma 
în sînul popoarelor europene. Pe 
de altă parte, tentativa din seco- 
lul trecut a unei „Europe naţio- 
naliste“ a eşuat în primul rînd 
datorită ignorării factorului creş- 
tin şi a exacerbării fatale a ten- 
dințelor hegemonice germane. 
Dar proiectul a existat şi trebuie 
menţionat ca atare. Şi atunci, ca 
şi acum, britanicii au făcut o notă 
discordantă, cu veşnica lor teamă 
față de „ordinea continentală“ 
impusă de germani. Ambele na- 
țiuni se manifestă aici conform 
unor constante istorice, dincolo 
de ideologiile momentului. 





Există puncte de vedere care 
insinuează chiar faptul că actu- 
alul proiect al UE ar fi „copiat“ 
după cel nazist şi că o serie de 
tehnocraţi germani au fost im- 
plicaţi în ambele proiecte, atît la 
începutul anilor '40, cît și după 
război, în anii 50. Se aduc o se- 
rie de argumente reale, dar teza 
principală, după care în spatele 
ambelor războaie mondiale, cît şi 
al actualului proiect european, ar 
sta nici mai mult, nici mai puţin 
decît o „conspirație“ a unui cartel 
industrial german, pare excesiv 
de simplificatoare şi neconformă 
cu întreaga complexitate a facto- 
rilor istorici şi politicii. 

În aceeași ordine de idei, un 
document referitor la proiectul 
european al Germaniei nazis- 
te? ne prezintă o multitudine 
de amănunte despre substanţa 
acestuia. Chiar dacă eliminăm 
din el tot ce ar putea fi consi- 
derat „ideologie naționalistă“, 


ROST 107 


PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII (€180):7.08Yy2.9:31! 


un proiect concret în acest sens, 
nici o coaliție importantă de for- 
ţe care să-l susțină. Dar cel pu- 
țin pot fi afirmate acele aspecte 
care lipsesc actualei construcții 
europene pentru a-i da o con- 
sistență reală, dincolo de planul 
economic sau material care nu 
epuizează toate dimensiunile 
condiţiei umane. Într-unul din 
discursurile sale adresate unui 
public american, Soljenițin com- 
para tentativa comuniștilor de a 
explica fiinţa umană ca fiind un 
produs exclusiv al factorilor so- 


ÎL 3 
e ] 
E 
Fi 


4 


“IM IN 
A IF 


Lp 
d 


j 
1W/.D..” 
"Ai 
= 


*, 
LX 
EN ZA j 


”> 
Ea) 
Y 


A S!5 


$ PA'0R Sa 
[| 


SAL 


U 


je 
k.; 
PA 
V 


Li 
=] 
CI 


e Siza 


497, 


* 


- » 


Şi 


R e „e - a Pi E 3 : . . . 
ES PE IL ciali cu tentativa unui chirur 
RIS : 
9 ei e E ap, 9: de a executa o operaţie delicată 
> > PA A : A Pe 
E ha . = | | cu... satirul. Mutatis mutandis, 


la fel stau lucrurile cu acel ipo- 
tetic homo europaeus al zilei de 
mîine. El nu va putea fi produs 
în retortele experimentului soci- 
al. Aşa cum a eșuat experimen- 
tul est-european dirijat cîndva 
de la Moscova, aceeaşi soartă îl 
paşte şi pe cel dirijat acum de la 
Bruxelles. 


R 
CUSA 
LD 
RR 


] * 
= 





vom constata într-adevăr mul- dominant). Naţiunile se manifes- 


te asemănări cu raporturile de 
forțe din Uniunea Europeană 
de azi. Filosofia germană de la 
acea vreme şi de atunci încoace 
a fost în permanenţă aceea de a 
realiza o contrapondere la exce- 
sele capitalismului liberal de tip 
anglo-saxon. Încît nu e de mirare 
de ce asistăm la un etern conflict 
de interese între britanici, cu al 
lor centru londonez al tranzac- 
țiilor şi speculațiilor financiare, 
şi ţările Europei continentale, 
care doresc mai multă stabilitate. 
Anglia şi-a asumat dintotdeau- 
na rolul central într-un imperiu 
colonial de întindere mondială, 
acea uniune de state care formea- 
ză Commonwealth-ul, în vreme 
ce Germania s-a considerat din- 
totdeauna drept „inima“ atît ge- 
ografică, dar și cea care dă ritmul 
Europei continentale, fie doar la 
nivel economic şi financiar (care 
astăzi constituie însă elementul 


ROST 107 


tă în mod consecvent cu identita- 
tea şi rostul lor, dincolo de orice 
ideologii sau regimuri politice. 
Ideologiile pot doar exacerba sau 
se pot servi de unele din aceste 
aspecte, care ţin însă de fiinţa 
mai profundă a oricărui popor. 

În cele din urmă, însă, vorbe 
goale sînt atît ideea unui „stat 
federal european“ de sorginte 
iluministă, a cărui (necesară) 
dimensiune universalistă ignoră 
planul religios, cît şi ideea unei 
„Europe a naţiunilor, care, igno- 
rînd acelaşi plan, riscă să dege- 
nereze, cum s-a mai întîmplat, 
într-o „lege a junglei“, dominată 
de interesele celui mai puternic. 
Aceasta pentru că, mai devreme 
sau mai tirziu, se va intra într-o 
criză morală. 

Singurul ideal valabil poate fi 
doar cel al unei „Europe a naţiu- 
nilor creştine“. 

E adevărat că nu există încă 


Dimensiunea spirituală creş- 
tină este singura care poate asi- 
gura un echilibru continental şi 
poate împiedica abuzul de pute- 
re, iar nu democraţia electivă, 
care funcţionează doar la ni- 
velul statelor. Indiferent la care 
variantă a Europei unite ne-am 
raporta (inclusiv la cea actuală), 
cetăţenii europeni nu vor putea 
să-și aleagă reprezentanţii de la 
virf. Modelul american nu poate 
fi transplantat în Europa, unde 
la temelia oricărei construc- 
ţii trebuie să stea naţiunile în 
specificul şi diversitatea lor. lar 
dacă repezentanțţii la vîrf nu pot 
fi aleşi, puterea lor va trebui să 
fie limitată, una pur administra- 
tivă. În recenta criză a monedei 
comune s-a putut observa că 
soluţionarea acesteia (nu discut 
acum cît de fragilă sau de dura- 
bilă) nu s-a făcut prin decizii ale 
birocraţiei supranaţionale Y 


55 


REPERE 


bruxelleze, ci prin negocieri di- 
recte între şefii de stat. 

Puterea, chiar dacă limitată 
instituțional, poate fi exercitată 
uneori chiar nelimitat, înlăun- 
trul libertăţii pe care aceste cadre 
o permit. Se iveşte astfel prima is- 
pită nefastă, cea a abuzului ma- 
lefic de putere. Aceasta pentru că 
întotdeauna va exista o direcţie 
sau alta în care exercitării autori- 
tății nu îi sînt impuse limite. 

A doua ispită nefastă poate 
proveni din tentativa, oricît de 
raţională ar părea, de a elimina 
posibilitatea primeia pe cale pur 
birocratică, iar nu prin schimba- 
rea lăuntrică a omului. E utopic 
să crezi, aşa cum fac mai ales 
intelectualii de stînga, că poate 
exista un sistem perfect, care prin 
„automatizarea“ şi reglementarea 
sa instituţională perfectă, ar face 
imposibile abuzurile. Un ase- 
menea sistem ar anula de fapt 
libertatea umană, ar fi unul de-a 
dreptul demonic, totalitar. Mai 
mult, atunci sistemul însuşi ar 
deveni „idolul“ la care toţi ar fi 
siliți să se închine, ar deveni el 
însuşi o cruntă dictatură, sub te- 
roarea amenințării unei pretinse 
dictaturi alternative. 

Ambele ispite ale puterii pot 
fi evitate doar prin lupta cu răul 
din sufletul omenesc dusă cu 
mijloacele sfinţitoare pe care le 
oferă Biserica. Nu există o altă 
cale, pur omenească, de a stirpi 
rădăcina metafizică a răului care 
stă la originea abuzurilor genera- 
te de puterea absolută. 

În contextul de ieri, „statul na- 
țional“ era cea mai bună pavăză 
de apărare a identităţii şi garan- 
ție de dezvoltare firească a fiecă- 
rei națiuni conform specificului 
propriu. În lumea „globalizată“ de 
mîine, acest rol pare a fi jucat cel 
mai bine de o confederație de state 
naţionale (iar nu de un suprastat 
federal) unite printr-un funda- 


56 


ment creştin. (Totuşi: un imperiu 
creştin de tipul celui medieval 
romano-catolic nu poate fi nimic 
mai mult decît o relicvă istorică, 
inadecvată contextului actual.) 
Sigur că o Europă creştină este 
acum doar un ideal îndepărtat, 
căci popoarele Europei de azi, 
mai ales cele din apus, nu prea 
mai au decît amintirea creştinis- 
mului de odinioară. Dar, în orice 
caz, în structura lor sufletească 
mai sînt încă încrustate elemen- 
te ale tradiţiei religioase care le-a 
modelat identitatea vreme de atiî- 
tea secole. Crăciunul şi Paştele 
încă mai sînt sărbătorite peste tot 
în Europa. Identitatea popoarelor 
europene, cu aceste rădăcini spi- 
rituale comune, cuprinde în ea şi 
nostalgia istorică a unei unităţi 
care să le respecte diversitatea. 
Spre ideal tindem, pragmatis- 
mul ne dictează paşii imediaţi. 
Dar trebuie să avem o viziune, 
un țel către care să tindem. lar 
țelul nu poate fi nici jungla unei 
Europe haotice, a naţiunilor fără 
Dumnezeu, unde cel mai puter- 
nic face legea, nici sterilitatea 
unui suprastat menit să niveleze 
în mod voit şi artificial tot ce e 
specific, prin crearea unei mono- 
culturi golite de orice substanţă. 
Ce trebuie să facă adepţii vi- 
ziunii unei „Europe a naţiunilor 
creştine“ în contextul de azi? Să 
stea pe margine, sau să saboteze 
cum pot proiectul actual, sperînd 
în sinea lor la colapsul acestuia, 
pentru ca pe ruinele sale să pur- 
ceadă la edificarea idealului pro- 
priu? Să se manifeste deci pentru 
un autohtonism izolaţionist, 
scîrbit de modul în care „euro- 
craţii “ de azi tind să aseptizeze 
tot ce ţine de tradiţii şi identități, 
mergînd, de pildă, pînă la schim- 
barea denumirilor bătrînelor 
noastre trenuri sau pînă la inter- 
zicerea metodelor tradiţionale 
de tăiere a porcului? Sau să fie 


pentru conştientizarea deplină 
a indentităţii şi misiunii istorice 
proprii, luptînd pentru acestea în 
cadrele care (deocamdată) există 
şi care cuprind destinele între- 
gului continent european? Mai 
poate o naţiune din Europa de 
azi să-şi conceapă destinul isto- 
ric fără nici o legătură cu desti- 
nul celorlalte naţiuni europene? 
Pot fi ignorate acele permanențe 
europene care am văzut că trans- 
cend ideologii şi epoci istorice? 

Mai pe scurt: demolăm (cu 
mintea, cu gîndul, cu cuvîntul) 
tot ce se zideşte acum, pentru ca 
pe ruine fumegînde să rezidim 
totul de la început? Sau încer- 
căm, pe măsura slabelor noastre 
puteri, să captăm forţele existen- 
te la nivelul colectiv ale neamuri- 
lor (care acum sînt captate de alți 
factori) şi să le punem în lucrare 
pentru înnobilarea spirituală a 
unei cauze înspre care acestea se 
mişcă deja? 

Desigur, aceasta presupune 
credinţa în imposibilitatea des- 
figurării depline a identităţilor 
naționale, indiferent cît s-ar în- 
cerca, cît şi nădejdea în miracolul 
unui ajutor venit de sus. 

Ţinînd cont de raportul de 
forţe actual, ideea unei alterna- 
tive constructive la actualul pro- 
iect european pare o utopie. Mai 
realiste ar părea baricadele atitu- 
dinii eurosceptice. Totuşi, pînă la 
urmă drept „utopică“ s-ar putea 
vădi tocmai actuala construcție, 
care nu ştie să ţină cont de anu- 
mite realități metafizice şi spiri- 
tuale indestructibile: identitățile 
naționale şi revelația creștină. B 


Referinţe 

1. http://mww.relay-of-life.org 

2. http://archiv.thingnetz.org/frei/Bue- 
cher%20vor%201945/Nationale%20 
Wirtschaftsordnung%20und%20 
Grossraumwirtschaft9%20-%0202.%20 
Jahrbuch%20%281942%29.pdf 


ROST 107 


PUNCTE DEVEDERE 57:04:41 9):1:9: 


ACTUALITATEA 
IMNULUI NAŢIONAL 


(RĂSPUNS DOMNULUI ANDREI PLEŞU) 


Un schimb de replici - fie el și de la distanţă - cu 
d-l Andrei Pleşu presupune, pentru a fi credibil 

şi constructiv, o argumentaţie precisă și clară în 
exprimare. Îl apreciez pe preopinentul meu pentru 
statura intelectuală şi pentru tonul îndeobște 
măsurat, civilizat, politicos (calitate rară!) al 
discursului, deși uneori opiniile mele sunt în 
dezacord cu ale domniei sale şi am rezerve faţă de 
atitudinile publice supuse unui „omenesc, prea 
omenesc“ relativism. Însă sînt un cititor fidel al 
editorialelor semnate Andrei Pleşu din Adevărul şi 
Dilema veche, pe care uneori le recomand și altora. 
Am simţit nevoia acestei introduceri pentru a mă 
delimita de cei care-l împroașcă fără discernămint 
cu noroi, în general oameni care nu au citit nici un 


PAUL S. GRIGORIU 
paul.grigoriuQrostonline.org 








Într-un recent editorial din 
Dilema veche*, d-l Andrei Pleşu 
pune sub semnul întrebării ca- 
racterul actual și reprezentativ al 
textului imnului naţional, „De- 
șteaptă-te, române“. În analiza 
pe care o face, autorul încearcă 
să demonstreze inactualitatea 
flagrantă a imnului, viziunea 
sa fatalistă şi defetistă, pe scurt, 
* http://Awww.dilemaveche.ro/sectiu- 


ne/situatiunea/articol/psihologia-im- 
nului-na-ional 


rînd din scrierile domniei sale, dar cărora libera 


exprimare dusă la absurd le permite să arunce 


cu zoaie în oricine, chiar dacă, măcar pe plan 


intelectual, ar fi datori cu o atitudine mai reţinută. 


inadecvarea sa la starea actua- 
lă a poporului român. Se spu- 
ne, cu regret şi dezaprobare, că 
textul „descrie un neam aflat în 
stare comatoasă («somnul cel de 
moarte»), asuprit constant, pînă 
la anihilare, de tirani barbari şi 
dușmani cruzi“. În privinţa stării 
„comatoase“, cred că e nevoie să 
facem apel la realismul atît de rar 
în zilele noastre. Oare un popor 
aflat în cel mai de jos moment al 
istoriei sale, subjugat din afară 


de un sistem financiar, econo- 
mic şi politic pe care nici măcar 
nu-l înţelege bine, obligat să-și 
adapteze legile, economia și pla- 
nurile militare unei filosofii care 
nu-i este doar străină, ci adesea 
de-a dreptul contrară valorilor 
tradiţionale, nu e într-un fel de 
„comă ? Oare un popor intoxicat 
zilnic de cancanuri despre mili- 
ardari de carton, curve supranu- 
mite vedete, paranoici ajunşi în 
postura de oameni politici, 


ROST 107 


57 


REPERE 


condus de o pseudo-elită imora- 
lă, nu trebuie să se trezească din 
„somnul cel de moarte? „Intri- 
ga şi „viclenele uneltiri , pe care 
d-l Pleşu le plasează într-un tre- 
cut cuprins undeva între 1848 şi 
1918, nu fac parte din viaţa noas- 
tră de zi cu zi? Personal, nu văd 
altfel înţelegerea reprezentanţilor 
clasei politice în favoarea celor 
care vor să exploateze/distrugă în 
interes personal Roşia Montană. 
După umila mea părere, rămăşi- 
țele vechilor structuri comuniste, 
care ne conduc de douăzeci şi doi 
de ani, nu sunt altceva decît intri- 
ganţi şi vicleni uneltitori, care îşi 


patrimoniu, ca limba. lar despre 
distrugerea nu doar a limbii 
române, ci a mai multor vechi 
şi frumoase vorbiri prin impu- 
nerea limbajului uniformizant 
şi abrutizant al corectitudinii 
politice sau prin obligativitatea 
de a folosi fără excepţie anumiţi 
termeni aşa-zis europeni, în fapt 
barbarisme, s-a scris suficient, 
uneori chiar de către d-l Pleşu. 
Nu ne putem aştepta totuşi de la 
un text literar - căci text literar, 
chiar dacă nu de mare rezonanţă 
estetică, sînt versurile imnului 
— să dea indicaţii legate de toate 
nuanțele şi cheile în care poate fi 


ROMÂNIA A INTRAT RECENT ÎN 
UNIUNEA EUROPEANĂ, AL CĂREI 

IMN E ODA BUCURIEI, NE SPUNE 

D-L PLEŞU. CÎT DE NEPOTRIVITĂ E 
ACEASTĂ BUCURIE VEDEM ASTĂZI 
PESTE TOT, CA ŞI CÎT DE ARTIFICIALĂ 
E CONSTRUCŢIA ECONOMICĂ ŞI 
POLITICĂ CE SE ASCUNDE SUB MUZICA 
TRIUMFĂTOARE A LUI BEETHOVEN ŞI 
SUB VERSURILE LUI SCHILLER. 


impun propriile interese şi care le 
opun propăşirii reale a ţării. Că 
nişte „cruzi“ vor să ne fure lim- 
ba nu trebuie să dovedim: auzim 
zilnic pe stradă, în mijloacele de 
transport în comun, la radio şi 
la televizor, cum graiul nostru e 
siluit, batjocorit, deformat. 'Toa- 
te acestea vin însă de la propriii 
noştri concetăţeni, de la noi înşi- 
ne — ar putea obiecta, nu complet 
lipsit de dreptate, d-l Pleşu. Însă 
acei „cruzi“ din textul lui Andrei 
Mureşanu, deşi, în principiu, sînt 
străini, pot fi la fel de bine soco- 
tiți şi cei care se dezic de propriul 
lor neam, fie direct, fie prin ne- 
socotirea unor valori esenţiale de 


58 


citit. Dar ne îndoim că d-l Ple- 
şu, un călător familiar în lumea 
culturii, este străin de nuanţe şi 
interpretări variate. În fond, un 
imn nu e o platformă-program ce 
se cere aplicată în literă. 

Cît despre îndemnurile la lup- 
tă, ele fac parte din ethosul celor 
mai multe cîntece reprezentative 
la nivelul diferitelor naţiuni. Şi în 
acest caz, mă îndoiesc că d-l Pleşu 
nu poate sesiza o metaforă. „Asu- 
pra duşmanilor“ se poate sări şi 
cu condeiul, dar faptul că există 
duşmani trebuie conştientizat. 
Sau d-l Pleşu crede că trăim într- 
un spațiu al armoniei, dreptului 
și înfrăţirii? În loc să sesizeze 


nevoia unui imn (care e, în felul 
lui, un cîntec de luptă) în care 
sînt exaltate valorile naţionale şi 
creştine, pentru care ni se cere să 
mergem chiar pînă la jertfa su- 
premă, d-l Pleşu se leagă de nişte 
detalii, despre care sugerează că 
ar fi nocive pentru... evoluţia co- 
piilor noştri. De parcă imnul ar 
ține loc de grădiniţă şi cîntec de 
leagăn și ar trebui să fie ceva îm- 
păciuitor şi dulceag, eventual de 
tipul „să facem din tun tractoa- 
re/ din atomi lumini, izvoare,/ să 
trăim liberi sub soare/ fără arme 
nucleare“. 

Trec peste faptul că — după şti- 
inţa mea, care s-ar putea să mă 
înşele — acel „Corvin“ din imnul 
nostru este loan Corvin (lan- 
cu) de Hunedoara şi nu Matei 
Corvin, cel din imnul maghiar, 
aşa cum susţine d-l Pleşu, pen- 
tru a ajunge la concluziile arti- 
colului din Dilema veche: „Una 
peste alta, imnul nostru este, 
prin comparație, dintre cele mai 
întunecate şi descurajante. Mi- 
zează, plîngăcios, pe victimizare, 
lamentație şi adversitate genera- 
lă. Şi mă simt nevoit să revin la 
interpretare: nu văd în textul lui 
Andrei Mureşanu nici o urmă de 
fatalism, de victimizare, de ati- 
tudine plîngăcioasă. Ci consta- 
tarea lucidă a unei situaţii grele, 
din care trebuie ieşit luptînd. Şi 
nu este aceasta — între anumite 
limite -— situaţia oricărui popor 
supus vicisitudinilor unei istorii 
schimbătoare? Nu găsesc cu ade- 
vărat nimic plîngăcios la voinicii 
care stau ca brazi în munte, nici 
la oastea creştină sau la spiritul 
de jertfă pentru limbă. De fapt, 
aici s-ar putea să fie problema. 
Cînd vine vorba despre jertfă, 
omul contemporan ridică grăbit 
din sprîncene, o priveşte ca pe 
ceva depăşit, sau care oricum tre- 
buie depăşit la „masa dialogului“. 
Inadecvarea faţă de sensurile mai 


ROST 107 


E Lua lasa 


1 N 


| Mii LUA RA 


bu 20% nai vot i) ua 


profunde îi va fi fără îndoială cu- 
noscută şi d-lui Pleşu. 

România a intrat recent în 
Uniunea Europeană, al cărei 
imn este Oda Bucuriei, ne spune 
d-l Pleşu. Cît de nepotrivită este 
această bucurie vedem astăzi pes- 
te tot. Cît de artificială este con- 
strucţia economică şi politică ce 
se ascunde sub muzica triumfă- 
toare a lui Beethoven și sub versu- 
rile lui Schiller ne este dovedit pe 
zi ce trece de falia crescîndă între 
membrii privilegiați şi ceilalți, 
dar şi de lipsa unor valori comu- 
ne, altele decît cele economice, su- 
puse schimbării şi crizelor de la o 
zi la alta. Paradoxal, multe dintre 


ROST 107 


pisi Da Ab ic=y 





cele spuse mai sus sînt lucruri pe 
care însuşi d-l Pleşu le-a remarcat 
în nenumărate alte ocazii. Cînd 
a scris însă acest articol, a părut 
contaminat de un optimism tri- 
umfalist și găunos, de o „igienă“ 
exterioară care uită că purificarea 
interioară presupune jertfă şi că 
oricărei morţi asumate după cu- 
viinţă îi urmează învierea. 

În cele din urmă, lucrurile se 
referă şi la o problemă de gust şi 
atitudine. Datorită articolului 
d-lui Pleşu am recitit astăzi tex- 
tul imnului naţional. Și nu mi-a 
pierit nimic din seninătate, atîta 
cîtă am. Nici nu m-am simţit mai 
deprimat. lar critica exercitată 


|149iN(esu:89):014:19):):8: 








de discipolul lui Noica nu a făcut 
decît să mă stimuleze intelectu- 
al, lucru pentru care trebuie să-i 
mulțumesc. 

Nu mă agăţ de forme şi nu îmi 
fac un idol din „Deşteaptă-te, ro- 
mâne“. În fond, visul meu pentru 
România este ca ea să ajungă la 
momentul în care, în chip firesc, 
imnul ei să (re)devină „lrăiască 
Regele!“. Pînă atunci, însă, cu- 
vintele lui Andrei Mureşanu îmi 
vorbesc cu destulă putere despre 
lucruri în care cred. Şi măcar 
nu sînt, ca Marseilleza, asociate 
unuia dintre momentele cele mai 
sîngeroase şi ruşinoase ale istori- 
ei cunoscute. ii 


59 


REPERE 


ULUIIOAREA 





CON VERIIRE 


Textul de mai jos al părintelui Gheorghe Calciu 





(0) PR. GHEORGHE CALCIU 





În ultimele decenii, în special 
după 1970, numărul evreilor din 
Statele Unite convertiți la creşti- 
nism a crescut de la circa 1000 
de persoane la circa 140.000. În 
felul acesta, în ultimii 20 de ani 
au fost convertiți de 140 ori mai 
mulți evrei decit în cei 400 de ani 
scurşi de la începutul stabilirii lor 
masive în SUA. Această scurgere 


60 


(scris în urmă cu aproape 20 de ani și preluat aici 


din volumul Homo americanus. O radiografie 


ortodoxă, ed. a II-a, Ed. Christiana, București, 


2007), pune o problemă mai puţin cunoscută de 


publicul larg: convertirea tot mai multor evrei la 


creştinism. Părintele se referă îndeosebi la situaţia 


din Statele Unite, de la începutul anilor '90, oferind 


statisticile de atunci; nu avem la îndemiînă statistici 


la zi, dar cert este că fenomenul a continuat și 


generează şi azi o puternică tensiune interevreiască. 


Apariţia sectei Evreilor Mesianici sau a aşa- 


numiților Jews for Jesus a determinat reacţia 


numită Jews for Judaism (organizaţie întemeiată 


în 1985 de rabinul Bentzion Kravitz). Problema 


este interesantă pentru starea religioasă a lumii în 


pragul noului veac şi mileniu şi pentru raportul 


„în teritoriu“ dintre cele două monoteisme biblice. 


In fond, avem de-a face şi aici, poate, cu dinamica 


imprevizibilă a unei alte... „globalizări“. (R. C.) 


de persoane umane de la iudaism 
spre creştinism a alarmat comu- 
nitatea evreiască şi a determinat 
apariţia unei puternice organiza- 
ţii, EVREII PENTRU IUDAISM 
(JEWS FOR JUDAISM), care are 
misiunea de a împiedica această 
convertire tot mai periculoasă 
pentru conceptul evreiesc de 
„popor ales“. 

Evreii care oscilează între 
creştinism şi iudaism, sau care 


serbează Hanuka, dar îşi fac şi 
pom de Crăciun, sînt cu mult mai 
numeroşi decît cei care se declară 
creştini. Numărul acestor evrei 
este de aproape un milion şi ju- 
mătate: circa 700.000 se declară 
atașați de creştinism, nu merg la 
sinagogă decît o dată sau de două 
ori pe an, şi cam tot de atîtea ori, 
sau chiar mai des, la bisericile 
creştine. Ceilalţi se consideră 
evrei prin cultură şi etnicitate, iar 


ROST 107 


nu prin religie. Ambele categorii 
sînt considerate de comunitatea 
evreiască drept pierdute pentru 
iudaism. 

Și noi, şi evreii ne punem în- 
trebarea ce se întîmplă cu aceşti 
oameni care îşi părăsesc grupu- 
rile cărora le aparţin, pentru a 
se ataşa, mai lent sau mai rapid, 
altor grupuri, cu cultură şi spi- 
ritualitate diferite? Fără îndoială 
că există o anchiloză a iudaismu- 
lui, care nu mai satisface dorința 
mistică şi de cunoaştere a evre- 
ului contemporan, însuşi con- 
ceptul de „popor ales“ începînd 
să devină iritant pentru mulţi 
evrei. În al doilea rând, aspectul 
tot mai închis al societăţii iudai- 
ce, exclusivismul tot mai accen- 
tuat pe care această societate l-a 
adoptat, în special după înfiinţa- 
rea statului Israel (1948), duce la 
anchiloză şi la treptata abando- 
nare a acestui tip de societate. 

Filosoful francez de origine 
evreiască Henri Bergson, mort 
în 1941, vorbea, în Les deux 
sources de la morale et de la re- 
ligion, despre „morala închisă“ 
şi despre „morala deschisă“, pre- 
cum şi despre „religia statică şi 
cea dinamică“. Morala statică, 
spunea el, este un conformism 
pur, ea se prezintă ca o colecţie 
de imperative impersonale şi ra- 
ționale. „Morala deschisă“ este 
un elan creator al binelui şi se 
întruchipează în eroi şi în sfinţi, 
care devin modelele noastre pe 
calea progresului moral infinit. 
„Religia statică“, asemenea „mo- 
ralei închise“, se circumscrie pe 
ea însăşi în rituri şi habitudini. 
„Religia dinamică“ este credința 
în „Infinitul“ prezent în noi şi 
care ne cere să făptuim. 

Toţi contemporanii au recu- 
noscut în aceste opoziții polii 
celor două religii: iudaismul şi 
creştinismul. Pentru noi, cei care 
trăim fenomenul de extindere a 


ROST 107 


creştinismului şi de „uscare“ a 
iudaismului, este uşor să recu- 
noaştem aspectul închis al so- 
cietăţii şi al moralei iudaice, ca 
şi aspectul deschis al creştinis- 
mului, dinamismul lui, prezența 
vie a martirilor/mucenicilor şi a 
eroilor creştini care ne atrag spre 
cele de sus. 

Grupul EVREII PENTRU 
IUDAISM afirmă că cei ce trec 
la creştinism aparţin, în cea mai 





mare măsură, laxismului religios 
şi moral al celor ce refuză să se 
supună disciplinei iudaice şi ca- 
ută... non-conformismul creş- 
tin. Pe de altă parte, cei ce trec la 
creştinism spun că numai religia 
creştină a găsit o relaţie directă 
şi personală cu Dumnezeu, prin 
lisus Hristos, relaţie pe care nici 
un iudeu nu o poate realiza în 
mozaism, din cauza raportului 
de păcat şi răzbunare divină Y 


61 


REPERE 





ast 


Keeping Jews Jewish 


pe care iudaismul îl proclamă ca 
relaţie cu Dumnezeu. 

FPIECArE evreu care. citesle 
Biblia creştină şi are o anumi- 
tă aprehensiune pentru iubirea 


evrei lipsiţi de umilință, iar pil- 
da vameşului şi a fariseului este 
ilustrativă în acest sens. Mîndria 
lor de a da zeciuiala, de a posti și 
de a face milostenie la răspîntii, 


EVREII CARE OSCILEAZĂ ÎNTRE 
CREŞTINISM ŞI IUDAISM, SAU CARE 
SERBEAZĂ HANUKA, DAR ÎŞI FAC 

ŞI POM DE CRĂCIUN, SÎNT CU MULT 
MAI NUMEROȘI DECÎT CEI CARE 

SE DECLARĂ CREŞTINI. AMBELE 
CATEGORII SÎNT CONSIDERATE DE 
COMUNITATEA EVREIASCĂ DREPT 
PIERDUTE PENTRU IUDAISM. 


nediscriminatorie a semenului 
său este şocat de profunzimea 
cuvintelor lui lisus şi se simte 
eliberat de frică şi de constrînge- 
re. ludaismul este gol de semni- 
ficaţii spirituale, spun unii dintre 
aceşti convertiți. Lor li se pare că 
iudaismul ar fi nebulos şi lipsit 
de spiritualitate. Aceste afirmaţii 
nu sînt deloc noi pentru creştini. 
Știm acest lucru de la Mîntui- 
torul Însuși, Care i-a numit pe 


62 


ca să fie văzuţi de oameni, este 
semnul morţii lor spirituale. 

Pe de altă parte, caracterul 
închis al societăţii iudaice, care 
nu admite străinii convertiți la 
mozaism şi nu-i consideră evrei 
nici măcar pe copiii născuţi din 
căsătorii mixte (în caz că mama 
nu a fost evreică), îi determină 
pe unii evrei să se simtă ca într- 
un fel de cuşcă spirituală, extrem 
de inconfortabilă pentru sufletul 


uman. Acest exclusivism nu este 
o caracteristică nouă a societă- 
ţii iudaice, care devine tot mai 
politizată după înfiinţarea nou- 
lui stat Israel, ci se ştie că ea a 
constituit trăsătura dominantă 
a mozaismului încă din vechime. 
Moise a interzis categoric, sub 
amenințarea pedepsei cu moar- 
tea, orice încuscrire cu străinii 
(cf. Deuteronomul 7, 3-4) şi-i 
alungă pe străinii şi pe străinele 
căsătorite cu evrei. 

După întoarcerea din robia 
babiloniană, Neemia face același 
lucru: alungă soțiile străine şi pe 
copiii născuţi din ele, iar pe cei 
căsătoriți cu străine îi îndepăr- 
tează din funcţii (cf. Neemia 13, 
23-28). De altfel, referindu-se la 
aceste excluderi din sînul popo- 
rului evreu, Neemia însuşi con- 
chide: „Astfel i-am curăţit eu de 
toți străinii şi am pus rînduială 
preoţilor şi leviţilor, fiecăruia 
după slujba lui...“ (13, 30). 

În ceea ce priveşte afirmaţia 
grupului menţionat că numai 
cei lacşi părăsesc iudaismul, ea 
nu este total adevărată: o serie 
întreagă de persoane din familii 
bigote, ba chiar şi fii de rabini, 
au părăsit de-a lungul timpului 
iudaismul pentru creştinism. 

Iudaismul se simte tot mai 
ameninţat de aceste dezertări. 
Oameni simpli şi intelectuali, 
săraci şi bogaţi, religioși şi mai 
puţin religioşi părăsesc moza- 
ismul pentru că, citind Biblia 
creştină, au înţeles că Legea ve- 
che nu mîntuie pe nimeni și că 
numai sîngele lui Hristos este cel 
ce ne salvează. Acest număr de 
convertiți prin citire şi evanghe- 
lizare este aproape dublat prin 
căsătoriile mixte cu creştini(e). 
Mult mai puţini dintre cei căsă- 
toriţi astfel trec la iudaism; ma- 
joritatea covîrșitoare devin, mai 
devreme sau mai tîrziu, creştini. 
Îngrijorarea comunităţii iudaice 


ROST 107 


este cea mai bună dovadă că nu- 
mărul convertiţilor la creştinism 
este din ce în ce mai mare. Înfiin- 
țarea organizaţiei EVREII PEN- 
TRU IUDAISM, pe lingă celelal- 
te grupuri de presiune morală şi 
chiar materială asupra celor care 
trec la creştinism, are ca scop 
apropierea personală de fiecare 
convertit, pentru a-i cerceta mo- 
tivele părăsirii religiei iudaice şi 
a-i demonstra valoarea Legii lui 
Moise, precum şi „frauda“ făcută 
de preoţii şi predicatorii creştini 
pentru a-i converti. 

Rabinul ovia Singer, preşe- 
dintele organizaţiei stabilite la 
New York şi apoi extinse în cea 
mai mare parte a Americii, ca şi 
diferiţi profesori universitari, ra- 
bini şi învățători de Lege, îi abor- 
dează pe cei convertiți şi le stre- 
coară cărţi sau casete conținând 
„adevărata“ interpretare a locu- 
rilor profetice despre Mesia din 
Vechiul Testament, texte care ar 
fi „speculate“ de creştini pentru 
a dovedi că profeţiile Vechiului 
Testament se împlinesc în lisus 
Hristos. Ei atacă îndeosebi miş- 
carea EVREILOR MESIANICI, 
care caută să demonstreze că îm- 
păcarea dintre iudaism şi creş- 
tinism este posibilă prin accep- 
tarea lui lisus Hristos. Aceste 
grupuri mesianice se înmulțesc 
rapid printre evrei. În 1974 erau 
numai 14 astfel de congregaţii 
în SUA, pe cînd acum sînt peste 
160, toate urmărind convertirea 
evreilor. Unul dintre cei mai 
activi în aceste convertiri este 
pastorul Richard Wurmbrand, 
un evreu român trecut la lute- 
ranism, care a stat în închisoa- 
re în România şi acum predică 
asiduu peste tot, organizaţia sa 
extinzîndu-se în multe ţări, pînă 
în Africa şi Asia. 

Acum cîţiva ani, pastorul 
Wurmbrand îmi povestea că a 
călătorit în acelaşi vagon cu un 


ROST 107 





rabin, cu care a început o discuţie 
privitoare la Hristos. După mai 
multe contraziceri, au ajuns și la 
dispute mai personale. Rabinul 
i-a contestat calitatea de evreu. 
„De ce?“, a întrebat Wurmbrand. 
„Pentru că te-ai făcut creştin!“ 


PAR 





ELWS 








fie bolnavă, cum o numea deja H. 
Bergson. În realitate, pentru sal- 
varea omenirii nu există altă cale 
decît creştinismul. Acest adevăr 
nu este valabil numai pentru 
evrei, ci pentru noi toţi. Din ce 
în ce mai mult se aleg creştinii 


ACESTE GRUPURI MESIANICE SE 
ÎNMULȚESC RAPID PRINTRE EVREI. 
ÎN 1074 ERAU NUMAI 14 ASTFEL DE 
CONGREGAȚII ÎN SUA, PE CÎND ÎN 1994 
ER AU PESTE 160, TOATE URMĂRIND 
CONVERTIREA EVREILOR LA 
CREDINŢA ÎN IISUS HRISTOS. 


Pastorul a ripostat: „Acesta nu 
este un motiv suficient. Neam 
din neamul meu am fost evrei şi 
am rămas evrei. Credeţi, domnu- 
le rabin, că Marx, Engels și cei- 
lalţi evrei care au adus în lume 
comunismul, care au făcut parte 
din grupuri sataniste, care au 
ucis şi au distrus popoare întregi, 
sînt evrei şi eu nu?!“. „Da“, a fost 
răspunsul. „Câtă vreme ei nu au 
părăsit iudaismul, rămîn evrei“. 

Cînd o societate sau o grupare 
religioasă gîndeşte aşa de exclusi- 
vist, este firesc ca ea să înceapă să 


de necreştini, cei buni de cei răi, 
„Fiii luminii“ de „fiii întunericu- 
lui, iudaismul fiind asemenea 
candelelor fecioarelor nebune: 
lumina lor ţine doar cît lumina 
fizică a lumii. La venirea Mirelui, 
candelele lor sînt stinse, pe cînd 
cele ale fecioarelor înțelepte con- 
tinuă să lumineze, binemeritînd 
„cămara nunţii 

Să nu ne găsească sfîrşitul cu 
candelele stinse şi nu cumva să 
fie pentru noi cuvîntul din urmă 
al Domnului: „Adevărat vă spun 
vouă, nu vă cunoscpevoi!. HI 


63 


LITERATURĂ 





TATĂL NOSTRU CARELE TE LEGENI... 
Lui Călin Nemeş 


Eu sînt un sinucigaş de profesie. 

Fiecare zi e un nou meşteşug de a adulmeca moartea 

cum coboară în trepte. 

La-nceput voi pleca eu, 

apoi, amintirile celorlalți despre mine, 

iar, la sfîrşit, 

amintirile mele despre alții. 

Nechezatul îngerului negru o să-şi pună 

în loc de căpăstru edecul. 

Naşterea mea, nici ea nu s-a petrecut deodată, 

şi, dacă mă gîndesc bine, nici acum nu sînt născut 
pe de-a-ntregul. 


Eu sînt, de fapt, un sinucigaş în serie. 

Am stilul meu inimitabil de a mă sinucide 

cu mîinile goale. Un cuvînt, sclipind ca oţelul, 

uitat, înainte de a adormi, printre dinți. 

Mi-e de ajuns să înfig unghia arătătorului în osul 
cel moale 

din timplă, 

ori să amestec otrăvurile, iubirea şi spaima. 

O scurtă legănare, o scurtă fisură între vertebrele 
atlas şi axis. 

Viaţa mea e o poveste de dragoste fără sfîrşit 

intre mine şi ceea ce mă înspăimintă. 


Nici măcar nu o fac pe degeaba: sînt un sinucigaş 
plătit. 

Puneţi-mi un bănuţ de aramă în palmă şi comedia 
poate să-nceapă. 

Cu fiecare cunună de lauri ceva se rupe în mine, 

copii diformi culcîndu-se, pe rînd, în brațele 
aceleiaşi Marii. 

Sînt dresorul de vise. Îmi crestez pieptul, obrajii, 

în speranța că fiara 

va adulmeca sîngele meu şi mă va înghiți. 


64 


Om politic de dreapta (în cele trecăt 
re) şi artist al cuvîntului (în cele ce 


= şi-a cucerit faima mai ales ca pr 
+  darpoetulrefuză să se lase mai 
recidivînd în duhul lui lisus 


e CĂI CI CAPUL IRA Lit) 
dite de aici aparţin 
lui volum Poemele! 
lor ucişi, „dedicat 
tirilor noştri, pe 
prin uitare, îi . 
a doua oară“. (A. 


Poporul umbrelor mele, în ziua mîniei, 

priveşte cu orbire. 

Deasupra mea se arcuieşte, în semn de război, 

curcubeul frint, Marele Sinucigaş, 

apoi idolii peşterii şi ai templului. Funii de sînge 
împletit 

atirnă în văzduh. Atitea feluri 

de a muri. 

Tatăl nostru carele nu eşti 

şi care, totuşi, te legeni în ceruri. 


FECIOARA CEA NEAGRĂ 
Lui Liviu Babeş 


Să torn alcooluri tari pe urmele adincite-n zăpadă... 

Din fiecare pas țişneşte o flacără în memoria 
somnului vostru. 

Cineva repeta, lovindu-se cu capul de zid, cuvintele 
bolborosite 

în spaimele somnului vostru. 

Iar visele rămîn ca nişte cioburi de sticlă pe obraz. 


Din umeri ţişneşte o vilvătaie de brațe, din gură 
țişnesc, 

într-o vilvătaie, gitlejuri. 

Deşi are o mie de urechi, nu mă aude întemnițatul 
cel singur. 

Deşi are o mie de iscoade, nu mă vede temnicerul 
cel singur. 

În jurul meu zăpada, sfiriind, se topeşte, şi totuşi 

cît de mult timp mai e pînă atunci... 


Vine fecioara cea neagră şi cercul arde pe margini — 
alungiți-vă, fii ai inelelor de tot felul, ai belciugelor 
şi cătuşelor, 
ai juvăţului sub care venele umflate stau 
să plesnească! 
Alungiți-vă şi săriți prin gituirea lumilor voastre! 


ROST 107 


Lepădaţi-vă de gituirea fricilor şi tăcerilor voastre! 

Aici este bine, sîntem totuna cu numele nostru. 

E destul să ne privim unii pe alții ca să ştim cine 
sintem, 

e destul să ne semnăm pe-o hirtie şi să o rupem fişii 

ca să fim lipsiți de păcat. 


Veniţi în jurul focului, fii ai îndurărilor de tot felul! 

Umbrele noastre, din care trupurile s-au smuls, sînt 
libere să danseze pe ziduri, 

să se caţere pe creneluri, cerînd putere de sus. 

Noi, cei rămaşi, o să rupem din pîinea dospită în 
țestul mocnelilor noastre, 

vom găsi în jarul răscolit leacul mocnelilor noastre. 

Şi atunci, fecioara cea neagră ne va stringe, 
visătoare, rugul la piept. 


CRUCIADA COPIILOR 


Lui Tavi, ucis la 13 ani 


Am să povestesc acum despre copiii care 
nu s-au mai întors 

din cruciada copiilor. 

Despre urmele care au luat-o înaintea paşilor şi 
despre ecoul 

cuvintelor pe care nu le-au mai spus. 

Despre uşile întredeschise şi creştetele care nu mai 
urcau, să ajungă 

la crestăturile săpate în tocul de lemn. 

Despre mînecile care nu le-au rămas niciodată 
SCULE. 

Vinovaţi sînt cei care au plecat prea devreme. 

Vinovaţi, cu trupurile împuţinate şi coaste zvicnind 

peste scobitura pintecului, ca nişte arcuri de oțel, 

cu găvanele ochilor neobişnuit de mari. 

Vinovați, copiii îmbătriniți de zile. 

La capătul treptelor mă aşteaptă copilul care am fost 

şi alăturea de el ghepardul, animalul meu de putere. 

Copilul care am fost e judecătorul meu de pe urmă 

şi cel mai neînduplecat. 

El nu ştie ce e păcatul, de aceea 

nu ştie ce este iertarea. 


POVESTEA GENERAŢIEI MELE 


Un obraz care îmbătrîneşte brusc, 

un mănunchi de riduri îi sînt ochii, 

o cută tăiată pieptiş, fiecare cuvînt. 

Trăiam într-o lume a feluritelor frontiere, 

un nod de cale ferată, un pumn strîns, 

cu timplele încordate. 

Fiecare pas, o graniță nouă şi de netrecut. 

Ei ne priveau cu fețele netede, ca un genunchi de copil, 
cu arma strinsă la piept, de parcă nu noi, 


ROST 107 








ci ei ar fi trebuit să se apere. 

Alteori nu-i vedeam, dar frontierele ne foşneau 
pe sub tălpi, 

ca nişte şerpi prin frunze uscate. 

Noi am fost mai ales ceea ce nu aveam voie să fim. 

Am şoptit rugăciuni interzise. 

Am dat de la unul la altul, 

precum cărămizile către virful templului, 

pînă le-am ferfenițit, cărțile interzise. 

Am privit, strinşi unii într-alții, filmele interzise. 

Am adulmecat, pierduţi, orizonturile interzise. 

Frontieriştii au traversat fluviile interzise. 

Am ascultat, cu urechea lipită, ca liliecii, 

vibraţiile frecvențelor interzise. 

Am înmulțit patimile evangheliştilor noştri, 

ascunzînd maşinile de scris interzise. 

Am cîntat despre nebunul cu ochii închişi 

şi despre alte profeţii interzise. 

Am rostit în taină numele morților interzişi. 

Am iubit ceea ce era interzis. 

Am nădăjduit şi am deznădăjduit, pe rind, ceea ce 
era interzis. 

Şi atunci cînd toate celelalte erau cu străşnicie păzite, 

ne ramâînea ultima frontieră, dincolo de care eram 
liberi să trecem: 

viețile noastre, pe veci nepăzite. 

Aceasta este povestea generației mele. 

O elegie a lucrurilor interzise. 


ECLEZIASTUL 


Apoi a venit ziua în care morții erau mai frumoşi 
decit viii, 

aveau toată viața inainte. 

Rămăseserăm singuri, cei palizi, şi împresurați 

de propriile vise. Ele dansau ritualuri cu măşti 

din vremea în care nopţile încă nu foloseau pentru 
somn. 

Noi ne căzneam să ieşim, dar zadarnic, căci, 
îmbulzindu-ne, nu ştiam 

că uşile se deschid doar spre înăuntru. 

Prin ferestre nu puteai să priveşti decît dinspre stradă. 

Ei aveau toată viața înainte, noi eram mormintele 
morților noştri, 

spaimele noastre nu prindeau rădăcini. 

Simțeam că undeva se întinde o pajişte crudă, 
de început de lume, 

unde caii pasc iarba de aceeaşi culoare cu 
a umbrelor lor. 

Şedeam ghemuit pe marginea veacului, ca pe o 
buturugă, 

o voce îmi citea, în urechi, Ecleziastul: 

Am aflat, din vremea vieţii mele, cît de greu e să fii 
întemnițat. 

şi, mai ales, am aflat cît e de greu 


să fui liber. 


65 


LITERATURĂ 


TOȚI ARABII 
SE NUMESC 
HASSAN... 


(O TR AGICOMEDIE DE TRANZIŢIE) 


ISI 


„Eu Hassan, nevasta la mine român...“ 
* Unde punem sacii cu splendori?! + 


AS 


Milionarul fumează Stewardess... * „Trandafir, 


flora care minte la români 


| LL 
C 


* Un vis de 


70 de kg. +... Şi s-a dus, dulce minune... 
* Mintea românului cea de pe urmă... 


RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescurostonline.org 








Pe la începutul anilor '90, într-o 
zi de 17 octombrie, către ora 10 
dimineaţa, în incinta unui liceu 
ilariopolitan (nu spun care, insti- 
tuție importantă!), norocul părea 
să fi intrat pe uşa din faţă, sub nu- 
mele de Hassan. Cel puţin aşa s-a 
recomandat „norocul“ (care nu 
era tocmai „chior“) şi nimeni nu 
s-a gîndit să-l întrebe mai mult, 
probabil din teama ancestrală că 
norocul, dacă-l iscodeşti, fuge... 

Fiind norocul acesta în carne 
şi oase, era firesc ca el să aibă şi-o 
nevastă (cherchez la femme). „Eu 
Hassan, nevasta la mine român. 
Nevasta la mine aici facut liceu, 
în '76 terminat... . Pe atunci ea 
se numea Corina D. (un nume 
de care, vai, nimeni nu-şi mai 
aminteşte însă!). 

Și astfel Hassan, deşi neîntre- 
bat de nimeni, începu să se pre- 


66 


zinte cu familie cu tot, scutind pe 
toată lumea, din capul locului, de 
curiozități prea chinuitoare. S-a 
recomandat drept pui de egip- 
tean, stabilit însă în Germania 
de Vest, ditai medicul ginecolog, 
cu diplomă din România. Legîn- 
du-se el de ţară (de a noastră, 
adică), mai prin studii, mai prin 
nevastă, se pare că va fi căpătat 
obiceiul ca, între două naşteri, să 
mai dea cîte-o fugă pe la Ilario- 
polis, aşa cum i se întîmplase şi-n 
decembrie '89, cînd tocmai veni- 
se să vadă cum mai este iarna pe 
la noi... şi l-a prins „Revoluţia“ 
la faţa locului, ca pe atîţia dintre 
frăţiorii lui. Nu ştiu de ce s-a lă- 
țit printre noi bănuiala că mulţi 
dintre acei misterioşi „teroriști “ 
ar fi fost arabi sadea şi nimeni 
nu s-a gîndit că vor fi existat şi 
arabi de bine, asemenea bietului 
Hassan, care a luptat pe baricade, 
gata-gata să-şi lase oasele, ca un 
erou-martir, pe caldarîmul de la 
Universitate. Acum el îşi ridică 


nădragii, aplecîndu-se cu greu, 
şi îşi arată picioarele încă ban- 
dajate; nici pe scaun nu se poate 
aşeza ca lumea, deşi a trecut ceva 
timp, pentru că un glonți-a atins 
coloana vertebrală şi a trebuit să 
sufere, sărmanul, o operaţie foar- 
te grea, cu transplant de mădu- 
vă, ceea ce nu l-a putut lecui însă 
de venirile în România. De data 
aceasta nu patima, ci datoria a 
fost cea care l-a urnit: „Nevasta 
şi copiii la mine români estem. 
Români acum ajutor trebuie. 
Daca nu ajutam la români acum, 
atunci chind ajutam? -... 

Și Hassan e pus pe ajutor, nu 
glumă! Deocamdată n-a adus în 
ţară decit două TIR-uri, mărturisi 
el. Nişte mizilicuri, cum s-ar zice: 
două cabinete medicale (dintre 
care unul de ginecologie!), 20 de 
video-telefoane, apoi calculatoa- 
re, televizoare, retroproiectoare, 
dicționare, enciclopedii şi rechi- 
zite, multe rechizite... Toate aces- 
tea aşa, pentru obște. Pe deasupra, 


ROST 107 


Hassan mai avea şi niște „mici 
atenţii“ pentru profesori („pro- 
fesor simta ca profesor este): pa- 
chete de pînă la 70 de kilograme, 
al căror conţinut n-a fost decon- 
spirat („pachete la profesor sur- 
priza este). La aşa ceva ţi se taie 
răsuflarea: mintea începe să-ţi nă- 
lucească splendori şi ar fi păcat să 
te pierzi în întrebări suspicioase, 
de genul: „Cum de-a ştiut Hassan 
cam cîte pachete s-aducă?... 
Toată lumea se înviîrte în ju- 
rul lui, buimacă. Parcă şi timpul 
începe să treacă mai greu... Pe la 
unu fără un sfert, cele două TIR- 
uri vor pătrunde feeric în curte 
şi din ele vor începe să curgă, 
ca dintr-un corn al abundenței, 
splendorile Occidentului (via 
Orientis), de care avem, totuşi, 
atîta nevoie... Şi acesta nu va fi 
decît începutul! Căci Hassan are 
planuri mari. Cere să fie dus prin 
tot liceul, ca să-şi dea seama de 
ce ar mai fi nevoie. Trece peste 
tot cu mersul lui ţeapăn, de om 
rănit în Revoluţie, din ce în ce 
mai nemulțumit şi din ce în ce 
mai generos. Concluzia e lim- 
pede, necruțătoare: totul trebuie 
schimbat, totul este „porcaria. 
Un alai de profesori umblă după 
el, uimiţi şi jenaţi totdeodată, 
dar, în fine, satisfăcuţi şi plini de 
speranţă. A sosit vremea ca rea- 
litatea să fie privită în față. Prea 
ne-am ascuns după deget. Lăsaţi- 
| acum să ne judece şi să ne dea! 
Cineva notează totul pe o listă, 
la porunca lui Hassan, ca nimic 
să nu fie uitat. Cel mai rău stă 
treaba cu mobilierul. ăsta trebuie 
înlocuit în întregime... Harapul 
are viziuni: aici va fi aşa, dinco- 
lo aşa... Un liceu ca din 1001 de 
nopți creşte încet-încet, precum 
fata morgana, înfierbîntînd min- 
țile tuturora. Veştile circulă rapid 
de la un etaj la altul: „Ne-a mai 
adus şi aia..., „Ne mai dă şi aia- 
laltă.... Punctul culminant este 


ROST 107 


atins atunci cînd ușa cancelariei 
se deschide și o voce transfigura- 
tă comunică pe nerăsuflate: „Ne 
deschide şi un cont în Bancă de 
50 000 de dolari!'... 


XXX 


Nu putea lipsi, într-o asemenea 
împrejurare, o trataţie, fie ea cît 
de modestă. Partea română, deşi 
ancestral ospitalieră, a fost totuşi 
luată pe nepregătite, acuzînd o 
stare de năuceală generală, astfel 
că tratația a căzut tot în seama lui 
Hassan. A scos omul bani din bu- 
zunar şi a trimis după niște vin. 
Apoi a desfăcut un pachet de ţi- 
gări, marca Stewardess, servind pe 
toată lumea (nici măcar nefumă- 
torii n-au îndrăznit să-l refuze). 
Nici nu ştiţi ce savoare poate să 
aibă o ţigaretă Stewardess oferită 
de un nabab intercontinental)... 
De, ciudăţenii de milionar!... 

Și aşa, la un pahar de vin 
acru (pentru că altul nu s-a gă- 
sit), Hassan a mai făcut cîteva 
observaţii şi destăinuiri. Astfel 
s-a aflat, de pildă, după primul 
pahar, că „nevasta la mine idio- 
ta este“, încercînd să i se bage în 
afaceri. Acesta a fost răspunsul, 
pricinuitor de oarecare stînje- 
neală, la întrebarea pusă mieros 
de către una dintre amfitrioane: 
„Dar doamna Corina?“ (adică 
fosta elevă D. Corina, de care ni- 
meni nu izbutea în ruptul capului 
să-şi amintească). 

La un moment dat, cu sim- 
patie şi cu recunoştinţă, cineva 
zise, adresîndu-se lui Hassan: 
„Dumnezeu să vă dea sănătate! 
La care altcineva, de alături, in- 
terveni cu promptitudine: „Nu 
Dumnezeu, tu, ci Mahomed!“ 
(sic); adică, vezi Doamne, săi 
se vorbească omului pe limba 
lui, să se simtă ca acasă! Arabii 
ăştia sînt sensibili foc în chestii 
de religie, nu ca noi, „europenii, 
cărora puţin ne pasă! Dacă se Y 








67 


LITERATURĂ 





supără Hassan? Ne dă Doamne- 
Doamne alte splendori în loc?... 
Dar aici reacţia lui Hassan fu cît 
se poate de surprinzătoare: „Nu, 
nu, Allah dumnezeu, Mahomet 
profet la el este. Dar Hristos mai 
mare ca Mahomet este. Citit Co- 
ran, scris Hristos mai nainte de 
Mahomet fost. Eu arab, nevasta 
şi copiii la mine creştin ortodox 
estem . Arab emancipat, dom le, 
nu ca ăia din Golf! De alături, 
cineva face observaţia subtilă 
că „religia aceea este bună care- 
1 face pe oameni cei mai buni . 
Și mai bun ca Hassan, să dea de 
toate la toţi, cine-şi poate închi- 
pui?! A rămas însă neclar, pînă 
la urmă, cine-l făcuse atît de bun 
pe Hassan: mahomedanismul 
sau creştinismul:... 

Între timp, ușa se deschise şi 
cineva pătrunse înăuntru cu un 
braţ de trandafiri, gîndindu-se, 
probabil, să facă ambianța mai 


68 


plăcută. Atunci Hassan, cu auto- 
ritatea unui şeic în propriul lui ha- 
rem, începu să strige ca un apucat: 
„Afara, afara cu trandafir! Asta 
flora care minte la români! ... 


XXX 


Cu fiecare clipă, agitația cres- 
cuse în tot liceul. Absolut toți pro- 
fesorii să fie adunaţi de urgenţă! 
Cine se află în şcoală, să rămînă! 
Cine se află acasă, să fie îndată 
chemat! Telefoanele zbîrniie. Fie- 
care să se prezinte şi să se descur- 
ce, să-şi ia în primire pachetul în- 
dată ce o să vină şi să-l care acasă 
cum O şti, că şi aşa nu prea avem 
unde pune atîta grămadă de „aju- 
toare”! Se ridică şi problema unde 
vor fi instalate cabinetele medica- 
le. O mînă bate aerul: „Las' că ne 
descurcăm noi, numai să le vedem 
aici!... Nu se întreabă nimeni la 
ce-ar fi bun într-un liceu cabine- 
tul de ginecologie... 


Unii anticipează cam cît de 
mari trebuie să fie pachetele in- 
dividuale, desenîndu-le în aer, cu 
ambele mîini... 70 de kilograme... 
Asta înseamnă, deci, cam aşa, 
cam cît o ladă de televizor color... 
Măricele, deh! În nici un caz nu 
le poţi duce în braţe... Asta va fi 
o problemă, mai ales pentru „noi, 
doamnele... Cine are mașină e 
rezolvat (dar cîţi au?!)... Ceilalţi 
— cu taxiul, cu furgoneta... 

Alţii sînt mai avansați, au 
trecut la conţinut. O doamnă 
profesoară, cusurgioaică din 
fire, pretinde că a mai văzut 
dumneaei astfel de „ajutoare: 
ditamai pachetul și, cînd colo, 
ce găsești în el? Mai mult făină 
şi paste făinoase, nimic mai de 
Doamne-ajută!... Altele, dimpo- 
trivă, găsesc că ar fi grozave chiar 
şi făina sau făinoasele, ba chiar 
încep să peroreze asupra posibi- 
lelor întrebuinţări... 


ROST 107 


Toată lumea visează cu ochii 
deschişi. „O fi pus şi cutare lucru?“ 
sau „le pomeneşti că ne-a pus şi 
cutare...“ — fiecăruia venindu-i în 
gînd lucrurile pe care și le-ar dori 
îndeosebi. Un vis de 70 de kilogra- 
me este destul de încăpător... 

Hassan îi îndeamnă întruna pe 
toți să spună care de ce crede c-ar 
avea mai urgentă nevoie, mai ales 
pentru disciplina pe care o predă. 
Data viitoare nu vrea să mai adu- 
că nimic la nimereală. De aceea se 
mai interesează din cînd în cînd 
dacă listele ţin pasul cu nevoile 
constatate şi exprimate. Da, da, s-a 
consemnat totul, nici o problemă... 

În ciuda înfățișării lui modes- 
te, în ciuda grosolăniilor pe care 
le mai scapă la răstimpuri, Hassan 
este irezistibil, i-a cucerit pe toţi, 
de la portar pînă la directori. 
Ochii tuturora strălucesc de o ne- 
țărmurită recunoştinţă. Se string 
bani în scopul cumpărării de mici 
atenţii indigene (de la artizanat, 
se-nțelege!). Sînt avuţi în vedere 
atît Hassan (i s-a şi cumpărat pînă 
la urmă o frumoasă faţă de masă 
brodată), cît şi — cu anticipație - 
şoferii celor două TIR-uri (tot feţe 
de masă, dar proporţional mai 
mici). Este adevărat că darurile 
n-au mai ajuns să fie înmiînate, ele 
rămînînd să completeze recuzita 
strigatului la prune tîrzii... 


XXX 


Făcută mobilizarea generală, 
întocmite listele, lichidată consu- 
maţia, Hassan s-a uitat la ceas şi a 
decretat că gata, e timpul, trebuie 
plecat spre Intercontinental, aco- 
lo unde TIR-urile probabil sosi- 
seră deja, treaba avînd să meargă 
repede, nemţeşte, fără întîrzieri. 
În cel mult trei sferturi de oră 
mașinile vor fi aici, în curtea des- 
tinatarului. Mult a fost, puţin a 
mai rămas... 

Venit probabil cu taxiul, 
„domnul Hassan“ a plecat, însoţit 


ROST 107 


de reprezentanții ierarhici ai lice- 
ului, în mașina personală a unuia 
dintre aceştia. Pe drum (nu prea 
lung) îi mai vine omului o idee: 
n-are cumva partea română o 
anume sumă de bani (pentru 
care ulterior va primi, fireşte, 
echivalentul în valută), ca să li se 
dea şi şoferilor un avans în mo- 
neda ţării, aşa, pentru primele 
cheltuieli? Partea română are, 
dar nu are la ea. Se va rezolva însă 
la întoarcere, „nici o problemă... 
Hassan aude şi rămîne tăcut. 

La Intercontinental - nici 
urmă de TIR-uri hassaniene. 
Hassan joacă rolul boss-ului 
nervos. O mică întirziere, o ju- 
mătate, poate trei sferturi de oră, 
mai mult nu se pune problema... 
Va rămîne el aici, să-şi aştepte 
oamenii; ceilalţi să se ducă la 
treburile lor... Va suna el imediat 
ce vor sosi maşinile... 

Cam așa s-a produs despăr- 
țirea de Hassan, pe la vremea 
prînzului, cînd şi impostorii, şi 
milionarii se duc să mănînce. 
Numai bieţii profesori au rămas 
să viseze pe inima goală, cam 
pînă spre lăsarea serii, cînd vraja 
a prins să se desfacă. Pierzîndu-şi 
răbdarea şi începînd să miroasă 
cacealmaua, o delegaţie aleasă 
pe sprînceană (cei mai îndrăz- 
neţi, cei mai descurcăreţi) a des- 
cins din nou la Intercontinental, 
să întrebe de unul Hassan şi de 
două TIR-uri... „Cine-au cunos- 
cut, cine mi-au văzut...” 


XXX 


Imediat ce vraja s-a destră- 
mat, iat-o venită şi pe ea, min- 
tea românului cea de pe urmă! 
Cine a fost şi ce-a urmărit oare 
Hassan?... Bughi mambo rag... 
Nici n-arăta a milionar; era mai 





degrabă un pirlit: cine-a mai vă- 
zut milionar să fumeze Stewar- 


Auzi tu, pachete de 70 de kilo- 
grame! Mie de la-nceput mi-a 
mirosit... Și chestia cu 50 000 de 
dolari în cont - prea de tot, zău 
aşa! Sau povestea cu Mahomed și 
cu Hristos... Ce credea el, că noi 
sîntem fraieri? Ne trebuia nouă, 
auzi, cabinet de ginecologie! Ce 
sîntem noi, instituţie educativă 
sau maternitatet!... 

Nu cumva o fi fost vreun mare 
escroc? Deşi chiar dacă-i dădeam 
banii ceruţi la urmă, parcă prea 
era nimica toată: nu făcea un 
escroc serios tot circul ăsta doar 
pentru atît! Mai degrabă, un găi- 
nar mărunt, acolo... Dar nu cum- 
va o fi fost vreun spion? Fugi de- 
aici! Ce să caute un spion într-un 
prăpădit de liceu?! Cred că mai 
degrabă era un psihopat, vreun 
mitoman cu mania grandorii... 
Sau a vrut pur şi simplu să-şi bată 
joc de noi? Se prea poate... (Cîţi- 
va îşi dreg vocea). Se prea poate... 
(Apoi, con brio:) În orice caz, Co- 
rina aia, sau cum o chema-o, îţi 
dai seama ce poamă!... Să se uite, 
tu, cineva în arhivă... Ei, asta-i 
acum! Doar n-o să-i facem jocul 
în continuare, umblînd ca proştii 
prin hîrțoage... 

Probabil că nimeni nu va şti 
niciodată exact cine a fost şi ce a 
urmărit „Hassan. Dar de-acum 
nu mai este vorba de nici un 
Hassan. Şi nici măcar de „colec- 
tivul de cadre didactice“ al unui 
renumit liceu ilariopolitan. (Am 
aflat, în urmă, că scenariul s-a 
repetat, aproape întocmai, la alte 
două licee din Capitală!!!). E vor- 
ba de tragicomedia unei lumi care 
nici măcar nu mai are luciditatea 
de a-şi plinge de milă... E 








69 


DECANTĂRI 


OLUMENT 


DECIMAREA 
ELITEI 
INTELECTUALE 
SUB COMUNISM 







3 DANA DIMGONESU 


SCRIITORI 
ÎN 
ARHIVELE 


loana Diaconescu, 
CNSAS 


Scriitori români în arhivele 
CNSAS: intelectuali 
urmăriţi informativ, 


în detenţie, 1946-1989, 
Fundaţia Academia 
Civică, Bucureşti, 2012, 
423 pp., format 13x20 cm. 


FUNDAȚIA ACADEMIA CIVICĂ 


arestaţi, condamnați, ucişi 


Îi preţuiesc dintotdeauna pe ne- 
mitarnicii cercetători în arhive, 
veritabili „ocnaşi“ ai documen- 
tării de cursă lungă şi ai scrisu- 
lui permanent probat cu hiîrtii 
oficiale. Munca lor este mai grea 
decît a pictorului pe bob de orez, 
pentru că presupune nu numai 
dexteritate, ci şi tenacitate şi mai 
cu seamă discernămînt. Ei cu- 
nosc cu adevărat puterea cuvin- 
telor, ştiu că poţi distruge o viață 
sau valida un impostor printr-un 
simplu cuvînt. Și nu doar repu- 
tația celor despre care scriu este 
în joc, ci şi a lor înşile, căci cre- 
dibilitatea le este principalul atu. 
Prin urmare, cercetătorul onest 
în arhive îşi cîntăreşte afirmaţiile 
cu o precizie farmaceutică. 





Dan Ciachir, Și noaptea asta va trece, 
Ed. Timpul, laşi, 2011, 98 pp., format 12x19 cm. 
Micul volum reuneşte trei evocări, apărute iniţial 
în revista „Convorbiri literare”: Maşini de altădată, 
Şi noaptea asta va trece şi Părintele Anania. În 
stilu-i binecunoscut, un amestec fermecător 
de melancolie şi luciditate, de gravitate şi ludic, 
scriitorul ne poartă într-o lume din care n-au mai 
rămas decit ecourile şi cîțiva supraviețuitori. El nu 
este doar martorul acelei lumi, ci şi unul dintre 
personajele ei, asupra cărora se opreşte. Povesteşte 
cu patimă despre maşinile tinereţii sale, Buick 
Electra, Chevrolet Bel Air, Mercury, Rambler, Nash, 
ca despre mari iubiri. Ne furnizează anecdote 
din anii '70 împletite în firul biografiei sale şi ne 
face cunoştinţă cu figuri emblematice ale istoriei 
noastre recente. În al 
doilea capitol al cărții, 
apare, doar cu iniţiale 
(din motive care ne 
scapă), şi scriitorul 
fost deţinut politic 
Marcel Petrişor. În 
fine, amintirile despre 
părintele Bartolomeu 
Anania, de dinainte 
să devină episcop, 
confirmă şi completează 
întrucitva Memoriile 
marelui ierarh. (C. 7.) 


DAN CIACHIR 


"TIMPUL 





70 





Sorin Preda, Moromeţii —- ultimul capitol, 
Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, 
245 pp., format 14,5x20 cm. 
Semnalăm cu destulă întîrziere o carte 
excepţională, văduvită însă de o distribuţie 
anemică. Dacă această ediţie este una de prestigiu, 
avind în vedere girul academic, volumul merită 
cu prisosinţă o nouă apariţie, la o editură capabilă 
să-i asigure un circuit mai larg. Nepot de frate al 
autorului Moromeților, Sorin Preda reuşeşte să 
alcătuiască portretul unui Marin Preda necunoscut, 
„Cel de dincolo de platoşa de ironie şi duritate 
morocănoasă”, un mare sentimental. Printr-o 
inteligentă şi savuroasă țesătură de amintiri proprii, 
descrieri reportericeşti, scrisori ale lui Marin Preda 
şi interviuri cu cei care i-au fost apropiaţi celui 
evocat, Sorin Preda redă 
istoriei literare nu numai 
adevăratul chip al unuia 
dintre cei mai importanţi 
scriitori români, ci şi un 
personaj fabulos. Un 
ajutor preţios primeşte 
de la Sae Preda, fratele 
scriitorului, Aurora 
Cornu, prima soţie a 
lui Marin Preda, şi de 
la criticul literar Eugen 
Simion, care i-a fost 
prieten. (C. 7.) 


ARIŢIŢ 


(( OR Su 5 d Ni 


capul bai 


MÂNE 
A EDITURA ACADEMIEI ROM 


ROST 107 


lată de ce mă grăbesc să sa- 
lut orice demers publicistic şi 
editorial care îmi pare rod al 
unei astfel de munci. 

Faptul că autoarea volumu- 
lui pe care îl semnalez provine 
ea însăşi dintr-o familie de in- 
telectuali prigoniţi de regimul 
comunist nu cred că îi pune la 
îndoială lucrarea, ci, pentru că 
aceasta este de la un cap la al- 
tul „blindată“ cu documente, îi 
conferă şi mai multă forță. 

Cartea aceasta este rezul- 
tatul unui efort neîntrerupt 
de cercetare în arhivele fostei 
Securităţi comuniste timp de 
11 ani şi urmăreşte să demon- 
streze „calvarul prin care au 
trecut marile spirite creatoare 


ale României interbelice“ şi, 
prin aceasta, să reconstituie 
un fragment de istorie absent 
din conştiinţa publică româ- 
nească sau despre care se ştie 
prea puţin. 

Autoarea se preocupă în 
mod special de intelectualii 
care au suferit în temniţele 
comuniste şi ne oferă pagini 
extrem de interesante despre 
Lucian Blaga, Constantin To- 
negaru, Vladimir Streinu, Va- 
sile Voiculescu, Dinu Pillat, 
N. Steinhardt, Sandu Tudor, 
Mircea Vulcănescu, Petre Ţu- 
țea, Petre Pandrea, Ernest Ber- 
nea, Nicolae Carandino, A.E. 
Baconsky, Marin Preda şi alţii. 
Amintesc aici cazul lui Vladi- 





SEMNAL EDITORIAL 


mir Streinu, care, deşi semnea- 
ză un angajament de colabora- 
re cu Securitatea la ieşirea din 
puşcărie, refuză permanent şi 
adesea virulent să îi dea curs, 
chiar dacă este presat şi încolţit 
continuu de securişti. 

De asemenea, cazul lui Ma- 
rin Preda, care a fost pus sub 
urmărirea Securităţii, sus- 
pectat fiind că „patronează 
publicarea unor scrieri ne- 
corespunzătoare“ la Editura 
Cartea Românească, unde era 
director. În notele informative 
care îl privesc sînt menţionate 
ostilitatea sa față de cenzură şi 
revolta, uneori pe faţă, contra 
„organelor de partid şi de stat“. 

Claudiu Târziu 





lon Papuc, Sub zidurile tradiţiei, Ed. Palimpsest, 
Bucureşti, 2011, 197 pp., format 14,5x20,5 cm. 
Alcătuit din eseuri publicate în periodice, în 
ultimii cîţiva ani, acest volum mozaicat, în 
care textele nu au aparent nici o legătură între 
ele, încearcă să redea atitudinea principială a 
autorului pro-tradiţie. Evocarea unor personalități 
magnetice sau a unor episoade de istorie 
intelectuală, polemicile delicat înmănuşate, 
recenziile subtile şi glosări pe subiecte creştine 
— sînt cu toate prilejuri de afirmare şi valorizare a 
tradiţiei. Căci o lume fără tradiţie este o lume fără 
puncte cardinale, în care persoana şi comunitatea 
sînt dizolvate în haos. Erudit şi cu un meşteşug 
al scrisului îndelung exersat, lon Papuc nu are 
complexe în a aborda subiecte delicate, precum 
„lăutărismul 
lui Noica” 
sau mişcarea 
legionară. Dar are 
mereu grijă să 
se plaseze într-o 
poziţie cît mai 
obiectivă posibil. 
lar uneori îşi 
dezvăluie opiniile 
nu prin afirmaţii 
nete, ci prin 
descrierea faptelor 
în context. (C. 7.) 





ROST 107 











Pr. DAN POPOVICI 


Pr. Dan Popovici, Surisul Veşniciei, 

Ed. Platytera, Bucureşti, 2011, 224 pp., 
format 13x20 cm. 

Duhovnicul schitului „Învierea Sf. Lazăr” 

din Alba lulia îşi propune, în acest volum 

de eseuri, să trezească în cititor dorul după 
Hristos, avînd certitudinea că „toate celelalte 
vor veni de la sine”. În demersul său nu se 
mărgineşte la citate biblice, pilde de Pateric 
sau sfaturi izvorite din propria experienţă, 
uzează şi de analiza teologică a unor creaţii 
literare şi se încumetă la un interesant 
studiu despre umor în Biserică şi despre 
terapia (trupească şi sufletească) prin ris. 
Născut la Orăştie, în 1970, părintele Dan este 
un exemplu de convertire miraculoasă la 


ortodoxie. Avind iniţial 
o formaţie de inginer IT, 
interesat de filosofie şi 
parapsihologie, a ajuns, 
prin Pronia divină, un 
apropiat al părinţilor 
Dumitru Stăniloae, 
Sofian Boghiu, Ghelasie 
de la Frăsinei şi Teofil 
de la Simbăta de Sus. 
Fiecare l-a ajutat să 
devină ce este azi: un 
preot foarte căutat în 
inima Ardealului. (C. 7.) 


7l 


DECANTĂRI 





DE CÎTE FELURI 
SÎNT OAMENII? 


I DAN STANCA 


dan.stancarostonline.org 








Acum, iarna, ne vin în minte 
tot felul de gînduri care parcă, 
într-o altă perioadă a anului, ne 
ocolesc. Aşa spun că oamenii s-ar 
împărţi în două categorii: cei noi 
şi cei vechi. Granița nu este trasa- 
tă ferm, şi e bine că nu este. Într-o 
lume diferită de a noastră, unde 
binele nu era o excepţie ca acum, 
probabil că oamenii vechi, cum 
i-am numit, nu şocau. Dar să ve- 
dem prin ce se deosebeşte un om 
vechi de unul nou. 

În primul rînd prin faptul că 
nu este măcinat de îndoieli. Și 
chiar şi atunci cînd se îndoieşte, 
situaţia aceasta nu-l inhibă. În- 
doiala nu e ceva paralizant, care-i 
răpeşte forțele, ci exact invers: îi 
stimulează gîndirea. 

În al doilea rînd, nu depinde 
de opinia celorlalţi. Nu e sensibil 
nici la laude, nici la critici. Adi- 





12 


că nu pleacă urechea la tot ce se 
spune despre el. 

În al treilea rând, nu este 
îngrijorat de trecerea timpului. 
Pentru el nu timpul contează, ci 
anotimpul. Nu întreabă nicio- 
dată cît este ceasul, fiindcă nu-l 
interesează. Suferă, dar foarte 
puţin pentru el însuşi. Reușește, 
în schimb, să asimileze o mare 
parte din durerea lumii. Se bu- 
cură la fel de mult, dar, iarăşi, 
nu pentru persoana lui. Poate 
însă să participe la toată bucu- 
ria COSMICĂ. 

Oamenii vechi, pe care putem 
să-i numim ai tradiţiei, nu se gîn- 
desc neapărat să aibă urmaşi. Bu- 
curia de-a fi tată şi-o pot exercita 
asupra oricărui copil, sau pentru 
ei un discipol are valoarea ur- 
mașului biologic. Aşa este omul 
vechi, care ştie că cel mai mare 
rău sau încorporarea diavolului 
în om poartă numele de meschi- 
nărie. Dacă ai în tine puţină no- 
bleţe, deci poţi intra în categoria 


oamenilor vechi, nu vei putea fi 
meschin. Opusul meschinăriei 
este generozitatea - şi de aceea 
oamenii vechi sînt şi generoși. 
Dar, evident, lumea a luat-o 
rău la vale, iar asemenea oameni 
sînt din ce în ce mai rari. 
Diferenţa dintre vremurile 
tradiţiei şi cele în care cuvîntul 
de ordine este noul cu orice preţ 
constă în faptul că pe atunci ca- 
litatea nu era receptată ca o ex- 
cepţie, chiar ca o breşă, aproape 
ca un scandal. Deşi strălucea şi 
era ca o încununare a întregii 
comunităţi, aceasta din urmă 
o resimțea ca pe ceva firesc, în 
consens cu întreaga arhitectu- 
ră socială. La ora actuală, însă, 
omul vechi este, cum am spus, 
o raritate, adică o dureroasă 
excepţie. Un om pur și simplu 
generos, care să se dăruiască 
necondiţionat celorlalţi, nu mai 
există. Sau, dacă mai există pe 
undeva, este luat imediat de fra- 
ier. Calitatea acum e judecată 
după performanţe manageriale, 
intelectuale, sportive. Cu alte 
cuvinte, îl cântărim pe om şi-l 
recompensăm în funcţie de ceea 
ce realizează, deci prin ceea ce e 
vizibil, uitînd că în mod parado- 
xal, dar foarte riguros metafizic, 
cea mai mare bogăţie sînt miini- 
le goale. Cînd eşti întrebat cine 
eşti, ce ai făcut, ce calificare ai, 
iar tu nu poţi să spui decît atit: 
sînt, arătînd aceleaşi mîini goale 
curiosului, care atunci se sperie 
şi fuge, fii sigur că ai cîştigat răz- 
boiul cu lumea nouă. EI 


ROST 107 


PERNE CU 

i auzai:ile, 

* antigripale 

* antialergice 

* antistres 

* antiinsomnii 

* antireumatice 

* antimigrene 

* pentru iubire 
şi armonie 


CONSULTANŢĂ 
GRATUITĂ 

în terapia cu plante 
IT [dt] 


CEAIURI BIO 
pentru tinereţe 
fără bătrineţe 


SALTELE 

CU PLANTE 
MEDICINALE 
pentru copii 
şi adulţi 





DECANTĂRI 


DAIMONION 


E") soRIN LAvRic 
d % (| sorin.lavricQrostonline.org 








Începuturile gîndirii lui Blaga 
sînt de găsit în studiul Daimonion 
din 1926, care precedă cu patru 
ani edificiul speculativ al trilo- 
giilor. Ca o nuanţă preliminară, 
voi spune că e o eroare să afirmi 
că filosofia lui Blaga e de găsit în 
Trilogii şi că, dintre ele, cea mai 
importantă e prima (Trilogia cu- 
noaşterii). În realitate, gîndirea 
lui s-a format înainte de expresia 
finală din trilogii, la asta adă- 
ugîndu-se detaliul funest că, scos 
din circuitul universitar (1948), 
Blaga avea să-şi piardă cadența 
creatoare, lipsa suflului dînd naş- 
tere unor improvizații care dău- 
nează armoniei sistemului. Din 
cinci trilogii cîte plănuise să scrie 
au ieşit patru, numai că ultimele 
două suferă de incoerenţă interi- 
oară, semănînd cu juxtapunerea 
unor texte care nu au prea multe 
în comun. Mai mult, dintr-un 
capriciu de nepotrivire a etiche- 
tei, cu excepţia primei trilogii, 
nici un volum nu are un titlu 
care să corespundă conţinutului. 
Trilogia valorii nu e despre valori, 
cum nici a culturii nu e despre 
cultură, pe cînd cea cosmologică 
e un şantier adunat din bucăţi, în 
care ultimele două cărți nu au le- 
gătură cu tematica cosmică. 
Perioada în care Blaga intră în 
posesia propriilor gînduri coinci- 
de cu impactul primelor lecturi 
din Goethe (perioada Braşovului, 
a Oradei şi apoi a Vienei, adică 
adolescenţa trăită în intervalul 
1911-1920), şi dacă e să dăm un 


74 


verdict precoce, vom spune că 
fermentul ideilor sale sînt de găsit 
în poetul german. Nu Spengler, 
nu Frobenius şi cu atît mai pu- 
țin Eduard von Hartmann, ci 
Goethe e inspiratorul celor mai 
profunde intuiţii ale filosofului 
român. Din acest motiv, nu e în 
exces a spune că maeştrii lui de 
suflet îşi reduc numărul la puţi- 
nătatea simbolică a unuia singur. 
Întîlnirea cu ideile lui Goethe in- 
tră în categoria revelaţiilor prece- 
date de dospirea unui orizont de 
aşteptare, Blaga regăsindu-se în 
autorul lui Faust pînă la identi- 
ficare. Bizar e că textele care l-au 
răscolit nu sînt poeziile, ci me- 
morialistica goetheană (Poezie 
și adevăr), alături de cartea de 
convorbiri cu Eckermann. În ele, 
Blaga a căutat cu stăruință moti- 
vele inspirate de tema daimonu- 
lui, iar justificarea acestei curio- 
zităţi are miez autoreferenţial: un 
poet nu s-ar preocupa de o temă 
atît de insolită dacă n-ar presimțţi 
în sinea lui că din aceeaşi catego- 
rie face parte şi el. Scriind despre 
daimonion, Blaga îşi face portre- 
tul ideal, şi acesta e motivul pen- 
tru care vom da atenţie studiului. 
Ţine de orgoliul unui artist de a 
se privi pe sine ca receptaculul 
unei puteri ce vine din transcen- 
dent. E o înnobilare prin alegere 
de sus care dă creatorului con- 
vingerea că mersul lui în lume 
ascultă de o misiune sacră. Şi ar 
fi o lipsă de imaginaţie să ocolim 
detaliul că Blaga s-a crezut in- 
vestit cu una. Artiştii care nu au 
asemenea presimţiri sînt osîndiţi 
să sfiîrşească în platitudini preţi- 
oase. Citindu-l pe Goethe, Blaga 


se regăseşte în el, clarificîndu-şi 
gindurile şi devenind emulul de 
spirit al germanului. 

Apoi, o dată obsesia daimo- 
nului prinzînd rădăcini, ea se va 
prelungi în toate trilogiile, şi nu- 
mai aşa ne putem explica de ceun 
ginditor atît de sever în judecarea 
altora a arătat un interes atît de te- 
nace pentru două viziuni pe care 
astăzi sîntem înclinați să le con- 
siderăm vetuste: gîndirea mitică 
şi gîndirea magică. Într-o epocă 
în care scena filosofiei româneşti 
era disputată de două tabere — cea 
de rigoare raționalistă în varianta 
lui Rădulescu-Motru, Negulescu 
sau on Petrovici, şi cea creştin- 
naţională sub inspiraţia lui Nae 
loenscu şi a colaboratorilor de la 
Gândirea lui Crainic - în această 
epocă Blaga vine cu un mod de 
gindire care încalcă atît intelectu- 
alismul primilor, cât şi matca creş- 
tină a celorlalți. Cînd scrii sute de 
pagini despre magie şi despre mit 
pe un ton care reduce creştinis- 
mul la o mitologie orientală fără 
priză adîncă la „fondul nostru ne- 
latin”, şi asta în cadrul unui sis- 
tem pe care îl consideri de sobri- 
etate filosofică, nu se poate să nu 
stîrneşti consternarea celor care 
te priveau ca pe un aliat. Polemica 
iscată de Stăniloae şi Crainic îm- 
potriva lui Blaga a pornit tocmai 
din această insatisfacție născută 
din senzaţia că filosoful le trăda 
crezul. Numai că Blaga nu gîn- 
dea în termeni de crez și dogmă, 
ci în nuanţe de mit și magie. lar 
cauza e strict biografică. De tim- 
puriu Blaga se bănuiește pe sine 
ca avînd un daimon liric de a că- 
rui natură începe să se preocupe. 


ROST 107 


Cum el însuşi scrie: „Un poet pus 
faţă în faţă cu puterile lumii şi ale 
vieții, dacă nu vrea să-şi dezmin- 
tă menirea creatoare, nu poate să 
gîndească decît mitic“ (Mircea 
Vaida, Pe urmele lui Lucian Blaga, 
1982, p. 228). lar mitul e forma de 
surprindere a demonicului atunci 
cînd coboară pe pămînt. 
Întîlnirea cu ideile lui Goethe 
privitoare la daimonion i-au pre- 
cipitat intuiţiile. De aceea, studiul 
Daimonion din 1926 este poarta 
prin care putem intra în gîndirea 
lui Blaga. Trilogiile nu sînt decît 
forma desfăşurată a unor idei 
care apar, în chip incipient, în 
eseul „daimonic“, şi tot aici afli 
că tema cunoaşterii, care aparent 
e dominantă în giîndirea blagia- 


ROST 107 





nă, nu este decit o variaţiune pe 
calapod demonic. Lucifericul şi 
paradisiacul, ca moduri de cu- 
noaştere separate de o prăpastie 
a fiinţei, au reminiscenţe apăsat 
mitice. Una dintre constantele 
vădite ale gîndirii lui Blaga este 
folosirea unor noţiuni care trag 
după ele un halou mitic, și de 
altfel locurile unde gîndirea lui 
capătă a savoare contagioasă sînt 
cele în care gînditorul, renunţind 
la conceptele de aparat logic, face 
filosofie cu idei mitice. Asta în- 
seamnă că, în optica lui Blaga, 
logica e un mediu atît de aseptic 
sub unghiul sugestiilor metafizi- 
ce că din el nu va creşte niciodată 
nici o intuiţie. A fi logician e a 
ridica un imn de venereţie co- 


CRONICA NUANTȚELOR 





UNA DINTRE 
CONSTANTELE 
GÎNDIRII LUI 
BLAGA ESTE 
FOLOSIREA 
UNOR NOŢIUNI 
CARE TR AG DUPĂ 
ELE UN HALOU 
MITIC, ŞI DE 
ALTFEL LOCURILE 
UNDE GÎNDIREA 
LUI CAPĂTĂ 

A SAVOARE 
CONTAGIOASĂ 
SÎNT CELE 

ÎN CARE, 
RENUNŢÎND LA 
CONCEPTELE DE 
APARAT LOGIC, 
FACE FILOSOFIE 
CU IDEI MITICE. 


renţei formale, numai că partea 
cea mai frumoasă din filosofia lui 
Blaga se învîrte în jurul unor cu- 
vinte încărcate cu sarcină mitică. 
Citindu-l pe Blaga capeţi intuiţia 
că orice concept a fost la origine 
un mit căruia i s-a scos firul epic 
şi i s-au păstrat doar atributele 
esențiale ale personajului iniţial. 
Altfel spus, un concept care a fă- 
cut carieră în istoria filosofiei e 
un mit prescurtat şi golit de re- 
ferințe concrete. Demonicul face 
parte din această categorie, atîta 
doar că demonicul de care e vorba 
aici nu are nimic diabolic sau dră- 
cesc. E o stihie a lumii de natură 
precumpănitor benignă, chiar 
dacă, în cazuri excesive, forţa ei 
poate schimba mersul lumii. 2 


75 


DECANTĂRI 








(0) TEODORA ROŞCA 





17 IANUARIE 2012 
Am încercat fără succes în 14, 15 
şi 16 ianuarie să scriu ceva. Și cu 
greu am reușit să pictez puţin. Sta- 
rea asta de neastîmpăr din jurul 
meu mă determină la o reflecţie 
asupra unor lucruri pe care le 
lăsasem undeva în urmă, într-o 
memorie ce aruncă din nou în 
viaţă detalii la care poate nu te 
gîndeşti cu anii. Sau, uneori, spre 
Crăciun, revin discret, spre a pleca 
iarăși într-un soi de cutie neagră, 
din care pot să iasă la lumină, în 
special, la taifas cu prietenii. 
Agitaţia lumii m-a făcut să 
reflectez la cum m-am apropiat 
de icoană. 


21 DECEMBRIE 1989 

Era într-o joi cred, puţin după 
amiază, şi aveam pe atunci 13 
ani. Se poate spune că cea mai 
mare parte a vieţii am petrecut- 
o în casa bunicilor din centrul 
Clujului, deci, şi atunci, eram la o 
plimbare prin centru. Doar că în 
ziua aceea se schimbase aspectul 
oraşului. Am văzut soldaţi şi tan- 
curi. Și cu ochii de copil, evident 
impresionat de această neobișnu- 
ită schimbare, am reţinut totul şi 


76 





MĂRTURII 


DESPRE 
IDENIIIALE 


PARTEA A TREIA 


apoi am notat, aşa cum se descrie 
un decor scenografic. Au vorbit 
oameni necunoscuţi cu mine, 
am văzut cel puţin un băiat care 
poate n-ar fi trebuit să poarte o 
armă, am auzit vuietul îndepăr- 
tat al vijeliei care se apropie și, pe 
scurt, am trăit sentimentul de a 
fi între două valuri care tind să 
mi se închidă deasupra capului. 
Auzeam şi vedeam într-o stare 
de uimire pe care cred că numai 
copilăria ţi-o poate da. De fapt 
era ceva nemaivăzut, pînă cînd 
mama a trebuit să „strice“ regia. 
Adică m-a smuls din faţa mulţi- 
mii care venea... A început să se 
tragă și acolo şi au murit oameni. 

Imaginea acelei mulțimi care 
venea spre mine o visam mai întîi 
foarte des, pe urmă mai rar, apoi, 
prin vară, a binevoit să mă lase. 
Și în acea seară de decembrie am 
început să mă gîndesc la Dum- 
nezeu, dar așa cum nu mă mai 
gîndisem niciodată pînă atunci. 
A doua zi, am simţit bucuria 
de a sărbători în stradă victoria 
poporului. Însă o întrebare şi-a 
făcut loc în sufletul meu şi, nu 
ştiu exact de ce, dar mă simţeam 
responsabilă pentru ce se întîm- 
plase, adică şi pentru cei care nu 
mai erau şi pentru noi, cei care 


eram. Au urmat ani de căutări în 
orizontul social şi mai mult sau 
mai puţin ezoteric, pînă cînd, 
într-o zi, am descoperit icoana. 
Sau ea m-a descoperit pe mine. 


16 DECEMBRIE 1995 

Federaţia Organizaţiilor Stu- 
denţești Cluj a organizat şi anul 
acesta, pe 16 decembrie, „Co- 
lindul Eroilor“, un marș care 
începe din cartierul Mănăștur, 
traversează centrul şi se opreşte 
la Cimitirul Eroilor, unde sînt 
înmormîntaţi (şi) toţi martirii 
Revoluţiei din decembrie 1989. 
După o pomenire la mormintele 
acestora, urmează o agapă la care 
vin studenţi, personalităţi locale, 
părinţi şi rude ale celor pomeniţi. 


XXX 


În acel cadru am expus una 
dintre primele icoane pictate în 
tehnica tradițională, pe care o 
descopeream treptat. De fapt, în 
urma acestui proces în desfăşu- 
rare, era mai mult o idee, precum 
o veche icoană patinată de timp, a 
Maicii Domnului rugătoare. 


16 DECEMBRIE 1997 
În alt an, ultima dată cînd s-a 
făcut această pomenire!, era un 


ROST 107 


frig cum rareori simţi în Cluj. Şi 
noi cîntam colinde, mergeam şi 
cîntam. Era de-acum noapte şi 
sus, pe dealul eroilor, vîntul a 
stins ultimele lumînări. Un pă- 
rinte bătrîn şi mult încercat a ţi- 
nut o predică scurtă, pe care mai 
mult o simțeam cu inima decît o 
auzeam. Părintele Liviu Brânzașş 
era născut chiar în acea zi, pe 16 
decembrie 1930. A fost, cred, ul- 
tima dată cînd vorbea tinerilor. 
La scurtă vreme, s-a mutat şi el 
în veşnicie, lăsînd sentimentul 
că sînt oameni care ar avea mai 
multe de spus și care în mod cert 
ocupă un loc bine definit în isto- 
ria demnităţii româneşti. 


ROST 107 


22 DECEMBRIE 2009 

Doar de cîteva ori în viață 
mi s-a întîmplat să rămîn fără 
cuvinte. Dar se pare că sînt mo- 
mente, chiar binecuvîntate, în 
care nu mai poţi să spui nimic. 
Eu doar priveam oamenii care se 
uitau la icoanele pe sticlă expuse 
şi ştiam că aceste icoane nu sînt 
altceva decît ciclul iconografic al 
unei biserici. Erau destinate unei 
biserici de lemn din apropierea 
Bucureştiului. Și nu-mi propu- 
sesem să le prezint anume în 
acea zi lumii, dar aşa s-a întîm- 
plat. Fericită şi tulburătoare în- 
tîmplare. În acel moment mi s-a 
părut că am un răspuns coerent, 


FILE DE JURNAL 


după 20 de ani, la întrebarea 
mea. Pentru că eram în foaierul 
Casei de Cultură a MAI, în pre- 
ludiul unui concert de Crăciun 
organizat de cei care altădată 
aveau şi nefericita misiune de a 
alunga Crăciunul din sufletele 
oamenilor. Îmi invitasem câţi- 
va prieteni, dar de, „nămeţțul 
mare, şi puţini au ajuns. Printre 
ei, domnul Răzvan Codrescu şi 
al său cuvînt despre icoana sfin- 
ților din închisori. LI] 
(Va urma) 


1 Mă refer aici la „Marşul Colindători- 
lor“, care era organizat anual, în Cluj, 
de către studenţi, în memoria celor 
căzuți în decembrie 1989. 





DECANTĂRI 


IVMAGINA | LA 


MORALĂ 


Russell Kirk (1918-1994), politolog, moralist, istoric, 
critic social, critic literar și autor de scrieri de 

ficţiune, este cunoscut pentru influența sa asupra 
conservatorismului american al secolului 20. Cea mai 
cunoscută lucrare a sa, Gîndirea conservatoare, publicată 
în 1953 se spune că „a dat formă amorfei mișcări 
conservatoare de după cel de-al doilea război mondial“. 
El a trasat dezvoltarea gîndirii conservatoare în tradiţia 
anglo-americană, acordind o importanţă deosebită 
ideilor lui Edmund Burke. Kirk este considerat, de 
asemenea, drept cel mai important reprezentant 

al conservatorismului tradiţional. Într-un număr 
anterior am publicat un extras din eseul lui Kirk despre 
imaginația morală. Din acest număr începem publicarea 
integrală a textului în serial, cu notele traducătorului. 


(0) RUSSELL KIRK 


În librăriile cu franciză ale anului 
Domnului 1981, rafturile sînt în- 
ţesate cu iluziile şi dezamăgirile 
decadenţei literare. Totuşi nici o 
civilizaţie nu se poate mulţumi 
la nesfîrșit cu plictiseala literară 
şi cu violenţa literară. O dată în 
plus, în paginile unei cărţi o con- 


Imaginaţia morală este 

0 sursă nesfîrşită de inspirație 
care ne ridică la principiile 
fundamentale pe măsură 

ce ne ghidează către virtute, 
înțelepciune şi mîntuire. 


8 





PARTEA ÎNTÎI 


ştiinţă poate vorbi altei conștiințe, 
iar generaţia însetată care se ridică 
îşi poate căuta drumul ei către iz- 
voarele imaginaţiei morale. Prima 
lectură anuală a acestui nou Cen- 
tru pentru Studiul Valorilor Creş- 
tine în Literatură este o încercare 
de a descrie acea înaltă capacitate 
de percepere şi descriere care a 
fost denumită „imaginația mora- 
Jă“ și de a lega acea imaginaţie de 
ceea ce Chateaubriand! a numit 
„geniul creştinătăţii . Ceea ce a 
fost odată, poate să fie din nou. 
Ce este această „imaginaţie 
morală“? Expresia îi aparţine lui 
Edmund Burke? şi a apărut în 
cartea lui Reflecţii asupra revo- 
luţiei din Franţa. Burke descrie 
distrugerea moravurilor civiliza- 
toare de către revoluționari: 
„Ioată țesătura decentă a vieţii 
trebuie să fie ruptă violent. Toate 
ideile adăugate în timp, alimen- 
tate din cămara unei imaginaţii 
morale, pe care o posedă inima, 
iar înţelegerea o validează, ca ne- 
cesară pentru a acoperi defectele 
naturii noastre tremurînde în 
goliciune şi să o ridice la demni- 
tate în propria noastră evaluare, 


ROST 107 


trebuie aruncate în aer ca fiind 
ridicole, absurde şi învechite. 

În această aşezare a lucruri- 
lor, un rege nu este decît un om; 
o regină nu este decît o femeie; o 
femeie nu este decît un animal; 
şi nu un animal de cea mai bună 
calitate. Toată prețuirea care 
este arătată sexului în general, 
ca atare şi fără păreri deosebite, 
trebuie privită ca romanţioasă şi 
prostească... În schema acestei 
filozofii barbare, care este rodul 
inimilor îngheţate şi al gîndiri- 
lor noroioase, şi care sînt tot atît 
de lipsite de înțelepciune solidă 
pe cît sînt fără de nici un pic de 
bun-gust şi de eleganţă, legile 
trebuie să fie susținute numai de 
către groaza pe care o inspiră şi 
de către interesul pe care fieca- 
re individ îl poate găsi în ele din 
punctul de vedere al propriilor 
speculaţii, sau care se poate re- 
vărsa peste ele dinspre interesele 
sale particulare. În galeriile de 
mină ale academiei lor, la capă- 
tul fiecărui culoar nu vezi nimic 
altceva decît spînzurători... 

Nimic nu e mai sigur decît 
faptul că moravurile noastre, ci- 


ROST 107 


vilizaţia noastră, şi toate lucrurile 
bune care sînt legate de aceste mo- 
ravuri şi de această civilizație, au 
depins de secole, în această lume 
europeană a noastră, de două 
principii; mai precis de spiritul 
onoarei şi de spiritul religiei. 


Imaginaţia morală aspiră 

la recunoașterea ordinii 
adevărate în suflet și a ordinii 
corecte în comunitate. 

Prin această „imaginaţie mora- 
lă“ Burke înţelege acea putere a 
percepției etice care trece peste 
barierele experienţei particulare 
şi ale evenimentelor trecătoare 
„în mod special“, adică, după 
cum o spune dicţionarul, „for- 
ma superioară a acestei puteri 
exercitate în poezie şi în artă-. 
Imaginaţia morală aspiră la înţe- 
Jegerea ordinii adevărate în suflet 
şi a ordinii drepte în comunitate. 
Această imaginaţie morală a fost 
darul şi obsesia lui Platon: şi a lui 
Vergiliu“ şi a lui Dante”. Făurite 
în secole de conştiinţă umană, 
aceste concepte ale imaginaţiei 
morale - atît de cu forţă, deşi 
atât de concis exprimate de către 





Burke -— renasc în fiecare epocă. 
Acesta este şi cazul literaţilor din 
secolul nostru, ale căror opere 
par a avea cele mai mari şanse 
să dăinuiască, şi care nu au fost 
noi-născocitori de cuvinte, ci mai 
curînd purtători ai unui vechi 
standard, aruncaţi de pe aripile 
moderne ale doctrinei: nume- 
le lui Eliot*, Frost”, Faulkner; 
Waugh” şi Yeats! sînt suficiente 
pentru a sugera varietatea acestei 
imaginaţii morale a secolului XX. 


Spiritul religiei, împreună 

cu un întreg sistem de moravuri, 
a susținut mult timp această 
imaginație morală. 

Imaginaţia morală este aceea 
care ne vorbeşte despre dem- 
nitatea naturii umane, care ne 
învaţă că sîntem mai mult decît 
nişte maimuțe fără păr. După 
cum Burke a sugerat în 1790, 
literatura şi educaţia sînt fără 
substanță dacă sînt lipsite de 
imaginația morală. Și, după cum 
sugera Burke, spiritul religiei a 
susținut pentru o lungă perioadă 
imaginația morală, împreună cu 
un întreg sistem de moravuri. Y 


15) 


DECANTĂRI PUNCT ŞI DE LA CAPĂT 


Fie ca această imaginaţie să lip- 
sească, pentru a cita un alt pasaj 
din Burke, şi noi vom fi aruncaţi 
„din această lume a raţiunii şi a 
ordinii şi a păcii şi a virtuţii şi a 
plinei de daruri căinţe, în lumea 
contrarie a nebuniei, discordiei, 
viciului, confuziei şi zadarnicelor 
păreri de rău'. 

Burke voia să spună că există 
şi alte forme de imaginaţie decît 
imaginația morală. El era destul 
de conştient de puterea imagina- 
ției lui Jean-Jacques Rousseaul!, 
„nebunul Socratel? al Adunării 
Naţionale“. Împreună cu Irving 
Babbitt!5, putem numi modul de 
imaginaţie reprezentat de către 
Rousseau „imaginaţia idilică“ — 
adică imaginaţia care respinge 
vechile dogme şi vechile mora- 
vuri şi jubilează în fața noţiunii 
de emancipare de la datorie şi 
convenţie. Am văzut cum această 
„imaginaţie idilică“ a sucit min- 
ţile unui mare număr de tineri 
din America anilor '60 şi '70 — 
chiar dacă cei mai mulţi dintre 
aceştia nu îl citiseră vreodată 


1 Frangois-Ren€ de Chateaubriand 
(1768-1848) — scriitor romantic şi di- 
plomat francez, autorul cărţii Geniul 
creştinismului sau Frumuseţea religiei 
creştine (1802), membru al Academiei 
Franceze din 1811. 

2 Edmund Burke (1729-1797) - unul 
dintre părinţii fondatori ai conser- 
vatorismului politic. Ca membru 
al Camerei Comunelor în partidul 
Whig dar mai ales ca scriitor, şi-a 
manifestat opoziţia fată de princi- 
piile Revoluţiei franceze, a elogiat 
tradiţia şi a criticat raționalismul şi 
individualismul. Toate lucrările sale, 
începînd cu Reflecţiile, nu sînt altceva 
decît comentarii asupra fazelor prin 
care trecea Revoluţia franceză. 

3 Platon (cca. 427 î.Hr. - cca. 347 î.Hr.) 
— filozof al Greciei antice, discipol al 
lui Socrate şi învăţător al lui Aristo- 
tel. Împreună cu aceştia, Platon a 
pus bazele filozofice ale culturii oc- 
(ei[e [Ta [3 

+ Publius Vergilius Maro (70 î.Hr. 


80 


IMAGINAȚIA MORALĂ ESTE ACEEA 
CARE NE VORBEŞTE DESPRE 
DEMNITATEA NATURII UMANE, CARE 
NE ÎNVAŢĂ CĂ SÎNTEM MAI MULT 
DECÎT NIŞTE MAIMUȚŢE FĂRĂ PĂR. 


pe Rousseau. Imaginaţia idilică 
sfîrşeşte de cele mai multe ori în 
deziluzie şi plictiseală. 

Iar atunci cînd acesta e fina- 
lul, prea adesea o a treia formă de 
imaginaţie preia puterea. În pre- 
legerile sale intitulate Pe urma 
unor zei ciudați (After strange 
Gods — 1934), 1. S. Eliot atinge 
subiectul imaginaţiei diabolice: 
acel soi de imaginaţie care se 
delectează cu perversitatea şi cu 
sub-umanul. Numele de Sade îţi 
vine imediat în minte; dar Eliot 
găseşte la fel de bine „operaţiile 


CCA 


rodnice ale Geniului Răului“ în 
scrisul lui Thomas Hardy!“ şi 
D. H. Lawrencel?. Oricine este 
interesat în legătură cu imagina- 
ţia morală şi în imaginaţia anti- 
morală trebuie să citească atent 


— 19 î.Hr.) - poet latin, autor al epo- 
peii Eneida. 

Dante Alighieri (1265-1321), poet şi 
filozof italian, om politic florentin, cel 
mai mare scriitor european din Evul 
Mediu, autor al Divinei Comedii. 

S Thomas Stearns Eliot (1888-1965) 
— poet anglo-american, dramaturg şi 
teoretician literar, laureat al Premiului 
Nobel pentru Literatură (1948). Prin 
arta sa remarcabilă, T. S. Eliot a revo- 
luționat poezia modernă engleză. 

7 Robert Lee Frost (1874-1963) — 
poet american, foarte apreciat pen- 
tru descrierile realiste ale vieţii rurale 
şi arta limbajului colocvial american. 
Frost a primit patru Premii Pulitzer 
pentru Poezie. 

sWilliam Cuthbert Faulkner (1897- 
1962) — prozator american, laureat al 
Premiului Nobel pentru Literatură în 
1949. 

7 Evelyn Waugh (1903-1966) — scri- 
itor englez, considerat cel mai mare 
autor satiric al generaţiei sale. 


After strange Gods. „Numărul 
oamenilor care se găsesc în pose- 
sia vreunui criteriu de deosebire 
între bine şi rău este foarte mic“, 
concluzionează Eliot; „numărul 
celor pe jumătate vii, înfometați 
după orice formă de experienţă 
spirituală, sau după ceea ce îşi 
oferă ei înşişi drept experienţă 
spirituală, înălțat sau căzut, bun 
ori rău, este considerabil. Propria 
mea generaţie nu i-a servit prea 
bine. Nicicînd nu a fost presa 
scrisă atît de ocupată şi niciodată 
nu au pornit dinspre ea asemenea 
specimene de vorbărie fără sens şi 
de false doctrine. Vai de profeții 
nebuni, care își urmează propriul 
duh şi nu au văzut nimici. 
(Va urma) 
Traducere şi note de Paul Ghiţiu 


10 William Butler Yeats (1865-1939) 
— poet şi dramaturg irlandez, laureat 
al Premiului Nobel pentru Literatură 
în 1923. 

11 Jean-Jacques Rousseau (1712- 
1778) — scriitor şi filozof francez, unul 
dintre cei mai importanţi ginditori ai 
Iluminismului. A influenţat hotăritor, 
alături de Voltaire şi Diderot, spiritul 
revoluţionar, principiile de drept şi 
conştiinţa socială a epocii. 

12 Socrate (cca. 470 î.Hr. — 399 î.Hr.) 
— filozof al Greciei Antice. Gîndirea 
socratică gravitează în jurul cunoaş- 
terii de sine. 

'3 Irving Babbitt (1865-1933) — pro- 
fesor şi critic american. 

14Thomas Hardy, (1840-1928) — scri- 
itor şi poet naturalist britanic, cunos- 
cut mai ales pentru romanele sale 
Tess şi Departe de lumea dezlănţuită. 
15 David Herbert Richards 
Lawrence (1885-1930) — scriitor en- 
glez cunoscut mai ales pentru roma- 
nul Amantul Doamnei Chatterley. 





ROST 107 


Completaţți-vă colecţia 








LL Baie [=391010)5 e [=fe i[et=15ă [918 |[el ti-i [ale af: Inel: 

Nr. 2 aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 

Nr. 3 mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 

Nr. 4 iunie 2003, dedicat lui Mihai Eminescu 

Nr. 5 iulie 2003, dedicat lui Nicolae Paulescu 

Nr. 6 august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 

Nr. 7 septembrie 2003, dedicat lui Nae lonescu 

N [făt Xeleiitela ale] 4 [=3940]0)c3ăe [=[e [ei (91A 4: [Is Tă ct: i-ialeit! 

Nr. 9 noiembrie 2003, dedicat părintelui Dumitru Stăniloae 

Nr. 10-11 decembrie 2003, dedicat lui Vasile Băncilă 

N [i PAiI=l0l 9 1 [=394919 e [=[e [ei (910) |[ei i 1ă ele: Iu] [e 

N Li E Saat= as [=394010 te [=fe i [ec 1 [918 | [olt WTA] (et: In [-f- Tel?! 

Nr. 14-15 aprilie-mai 2004, dedicat lui Radu Gyr 

Nr. 16 iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia (epuizAT) 

Nr. 17 iulie 2004, dedicat lui Ştefan cel Mare (EPUIZAT) 

Nr. 18 august 2004, dedicat lui Ernest Bernea 

Nr. 19 septembrie 2004, dedicat lui Constantin Noica 

Nr. 20 octombrie 2004, dedicat părintelui Arsenie Boca 
(21:10174-99) 

Nr. 21-22 noiembrie-decembrie 2004, dedicat părintelui 
Constantin Galeriu 

Nr. 23 ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 

[pie 3 21079124 1=3940]0 je [=fe i [e 1 [9]ă o [ei VIEI eleȚ:-: 

Nr. 25-26 martie-aprilie 2005, dedicat părintelui 
Constantin Voicescu 

N [pi 7 A 3829491915 fe [e | [ete i [518 > | [ete LE: T=3 [el E(21:1174.3) 

Nr. 28 iunie 2005, dedicat părintelui Arsenie Papacioc 
(21:10174.99) 

Nr. 29 iulie 2005, dedicat părintelui Zosim Oancea (EPUIZAT) 

Nr. 30 august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu (EPuizAT) 

Nr. 31 septembrie 2005, dedicat Părintelui Liviu Brânză 

[ie Pele elaa]2]4[=39100)55e [=[e [et 1 [519 Îe Retea: 

Nr. 33 noiembrie 2005, dedicat părintelui lustin Pârvu 

[ic Le Ne [=fe(=1a2]e]g[=394010)5făe [=[e [eri 9]ă „Z-1Tăctelut:: 

Nr. 35 ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 

Nr. 36 februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 

Nr. 37 martie 2006, dedicat părintelui Teofil Părăian 

Nr. 38 aprilie 2006, dedicat părintelui Calciu 

Nr. 39 mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 

Nr. 40-41iunie-iulie 2006, dedicat lui lon Gavrilă 

Nr. 42-43 august-septembrie 2006, dedicat părintelui 
Adrian Făgeţeanu 

N [i 2 Seeiielaa]e]4[=394010ehe [=fe [et ii (9lă ct: Iu [-IKetelar:ă clau lal-E-[elt! 

Nr. 45 noiembrie 2006, dedicat lui Simion Mehedinţi 

Nr. 46 decembrie 2006, dedicat părintelui Rafail Noica 

Nr. 47-48 ianuarie-februarie 2007, dedicat părintelui 
Benedict Ghiuş 

N Le e Xenia [=394007Ae [=fe [et 1 [518 (<F-I0E- alele [= 

Nr. 50 aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 

Nr. 51 mai 2007, dedicat părintelui Nicodim Măndiţă 

Nr. 52 iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 

Nr. 53-54 iulie-august 2007, dedicat părintelui Trifa 

Nr. 55 septembrie 2007, dedicat lui Alexandru Mironescu 


Nr. 56 octombrie 2007, dedicat părintelui Sofian Boghiu 

Nr. 57 noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 

Nr. 58 decembrie 2007, dedicat lui Demostene Andronescu 

Nr. 59-60 ianuarie-februarie 2008, dedicat părintelui 
loanichie Bălan 

Nr. 61 martie 2008, dedicat lui Dan Botta 

N [pă eP42]0) 4 |[=394010fc3ăe [=fe felu ut: [ii f int: TE: E [ele E: loial: 

Nr. 63 mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 

Nr. 64 iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 

Nr. 65 iulie 2008, dedicat părintelui Mina Dobzeu 

Nr. 66 august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 

Nr. 67 septembrie 2008, dedicat părintelui 
Chesarie Gheorghescu 

Nr. 68 octombrie 2008, dedicat părintelui Marcu de la 
Sihăstria 

Nr. 69 noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 

Nr. 70 decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 

Nr. 71-72 ianuarie-februarie 2009, dedicat lui 
Gheorghe Stănescu 

Nr. 73 martie 2009, dedicat lui Grigorie Leu 

Nr. 74 aprilie 2009, dedicat părintelui Cleopa 

Nr. 75-76 mai-iunie 2009, dedicat lui George Popescu 
Glogoveanu 

Nr. 77 iulie 2009, dedicat lui Petru C. Baciu 

Nr. 78 august 2009, dedicat părintelui Dimitrie Bejan 

Nr. 79 septembrie 2009, dedicat monahului Atanasie 

Lt =10 et:ă Keleiitelaa] eg [= are) [=1pa)21g[=394010)0 Je [=fe feri + E: [n In: 
Roman Braga 

Nr. 82 decembrie 2009, dedicat lui J. V. lamandi 

Nr. 83-84 ianuarie-februarie 2010, dedicat părintelui 
Vasile Vasilachi 

Nr. 85 martie 2010, dedicat lui Silviu Dragomir 

Nr. 86 aprilie 2010, dedicat lui Nicu Naum 

Nr. 87 mai 2010, dedicat Olgăi Greceanu 

Nr. 88 iunie 2010, dedicat Pricipesei Ileana 

Nr. 89 iulie 2010, dedicat lui Nicolae Mărgineanu 

Nr. 90 august 2010, dedicat lui Gheorghe |. Brătianu 

Nr. 91-92 septembrie-octombrie 2010, dedicat lui 
Al. Ciorănescu 

N [pă Safei[=iaa) ela [=9940%10)e [=fe [et 1 [918 > Iti iatkelalj--: 

Nr. 94 decembrie 2010, dedicat părintelui 
Constantin Sârbu 

Nr. 95-96 ianuarie-februarie 2011, dedicat lui 
Al. Busuioceanu 

Nr. 97 martie 2011, dedicat pr. Florea Mureşanu 

Nr. 98 aprilie 2011, dedicat lui Virgil Gheorghiu 

Nr. 99 mai 2011, dedicat lui Aurel State 

Nr. 100 iunie 2011, dedicat Sfinţilor închisorilor 

Nr. 101 septembrie 2011, dedicat Sfintei Cruci 

Nr. 102 octombrie 2011, dedicat lui Radu Mărculescu 

Nr. 103 noiembrie 2011, dedicat lui Alexandru Ciorănescu 

Nr. 104-105 decembrie 2011-ianuarie 2012, dedicat lui 
Petre Ţuţea 





HARGHITA- 
COVASNA 





Acesta e numele pentru polul frigului românesc. 
Două judeţe cuibărite în coasta Carpaţilor, ca 
o inimă de gheaţă verde a României. O inimă 
îngheţată nu doar de suflarea naturii, ci şi de ui- 
tarea care bate dinspre ţară către ea. Un singur 
lucru mai ţine de cald românilor acolo: credinţa. 
Știind aceasta, P.S. loan, episcopul locului, a 
ctitorit minunata mănăstire-cetate de la Izvo- 
rul Mureşului, în stil brâncovenesc. Un sălaş 
al ortodoxiei şi deopotrivă al românismului.