Const.Graur — Franz Ferdinand (1935)

CONST. GRAUR 


CU PRIVIRE LA 


FRANZ 
FERDINAND 


DESENE DE 
B'ARG, ROSS, SIHULSKY 


Ww 


EDITURA „ADEVERUL« 
1935 
www.dacoromanica.ro 








CU PRIVIRE LA 


FRANZ FERDINAND 


www.dacoromanica.ro 


Le SRL air cad 


Prefatà 


Nu dám aci viata, mai mult sau mai putin 
romantatá, a mostenitorului Franz Ferdinand, 
nici amánuntele dramei sângeroase, care, atât 
de náprasnic, i-a pus capät. Am incercat sä 
desprindem atmosfera in care a trait princi- 
pele habsburgic, si care, fatalmente, i-a curmat 
acţiunea. Căci atentatul — si mai cu seamă, 
reușita lui — este o întâmplare; dar des- 
nodământul trebuia să vie in ori-ce caz, in 
ziua aceea sau intr'alta, in felul tragic dela 
Saraievo sau în alt fel — putea fi mai blând 
si chiar banal de tot — dar de venit trebuia 
să vie. 

Austro-Ungaria înfățișa un anahronism ab- 
surd. Nu conglomeratul de neamuri pricinuia 
tot răul. Oameni serioşi, oameni cumpäniti si 
practici, pe cari nici o himeră nu i-a bântuit 
vre-o dată, au crezut — și cred — în putinţa 
statelor unite ale Europei, a tuturor statelor 
Europei. Cu atât mai viabilă, prin urmare, tre- 
buia să fie alcătuirea care sub numele de Aus- 
tria — apoi Austro-Ungaria — exista, de atâtea 
veacuri, înfățișând înlăuntru o bogată viata 
economică și un intens focar de cultură, iar 
în afară un factor diplomatic și militar hotă- 
râtor în destinele lumii. 

Cum s'a putut prăbuși într'o singură clipă 
această putere formidabilă? Căci, virtualmen- 
te, totul s'a produs într'o clipă: aceea în care 
un singur glonte, al lui Prinkip, a pătruns în 
corpul unui singur om, al lui Franz Ferdinand. 

Austro-Ungaria s'a prăbușit, pentru cá or- 
ganismul cel foarte bogat şi foarte viguros trăia 


1 


www.dacoromanica.ro 


in aer. Nu e aci o gresealä de stil si mai putin 
încă de gândire. Uimitoarea  contrazicere a 
fost, in realitatea faptelor. Pätura dominantă 
austro-ungară, prin expresia el cea mai înaltă 
— dinastia habsburgică — şi-a impus, drept 
comandament etern şi imuabil, să ferece tim- 
pul, pentru ca totul să rămâie pe loc: nimic 
din formele medievale să nu se schimbe vreo 
dată. Toate asupririle, inclusiv cele nationale, 
rezultau în mod firesc, în mod obligator, din a- 
ceastă formidabilă anomalie. 

Profesorul I. Lupaș, in  recenta-i lucrare 
„Răscoala ţăranilor din Transilvania”, accen- 
tuează respectuos stăruința Mariei 'Theresia 
de a respinge orice gând de înoire si pen- 
tru vremea ei, şi pentru toate vremurile, căci 
ea conjura si pe urmaşi să facă la fel. D. Lu- 
paş laudă „viziunea clară, aproape profetică” 
a marei împărătese, care prevedea primejdiile 
legate de reforme, câte si cum se cereau pe a- 
tunci. Se știa că Iosif II era un sincer, chiar 
pasionat amator de reforme; nu se bănuia că el 
n'avea să reușească decât într'o măsură imper- 
ceptibilă. Lipsit de conştiinţa si de instinctul 
democratic, Iosif înțelegea să practice „absolu- 
tismul luminat”, care nu duce la mimic. Vroia 
să dăruiască poporului ceea ce el, împăratul, 
credea bun si potrivit, în loc să-i îngăduie nu- 
mai ca să-și cucerească singur drepturile si a- 
vantagiile de cari simțea nevoie. 

Jean Jaurès (în „Histoire socialiste” tomul V), 
laudă mult bunele intenţii ale lui Iosif II. 
Dar în acelaș timp constată că tradiţia, rutina 
şi mai cu seamă interesele clasei dominante 
copleseau si anihilau acele intenţii. „Pentru a 
le da putere de viață, zice Jaurès, ar fi trebuit 
o vastă ridicare a țăranilor”; or, «continuă 
Jaurès, „această ridicare era de două ori im- 
posibilă: întâi, pentru că însuși Iosif II, care 
vroia Să LIBEREZE poporul, dar nu vroia ca 
poporul BA SE libereze, AR FI REPRIMAT-O”, 
şi al doilea... dar aci al doilea motiv nu ne inte- 
reseazá. 

Observatia atât de temeinicá, pe care Jaurès 
o scoate din propria lui judecată, era si ade- 
verită prin fapte, fără ca el s'o stie, Pare evident 


2 


www.dacoromanica.ro 


că marcle tribun, tot odată mare istoric, nu cu- 
nostea răscoala lui Horia. Acolo sa petrecut 
tocmai ceea ce Jaurès deducea ca fenomen sigur 
si inevitabil: în cuprinsul acestei cărţi (pag. 
180—186) se amintește cât de cumplit a fost 
re revolutia socialä si nationalä din 
1784, 

Evident, Iosif II nu putea face nimic — si 
nimic nu s’a ales din truda-i indelungata si 
amară; sau, si mai jalnic: Mefisto à rebours, el 
s'a zbuciumat cu ünfrigurare pentru tot binele 
— şi a văzut rodind numai răul. Contemporanul 
lui, Wieland, care-i cântă apologia pentru 
intenții și-i deplânge non-rezultatele, consta- 
tă cu preciziunea omului care vede — care 
vede într'adevăr ce se petrece sub ochii lui, 
— că în Franţa, gratie regimului democratic 
şi parlamentar, constituanta realizează cu suc- 
ces reformele pe cari Iosif II le jinduia zadarnic 
de atâta vreme, încă dinaintea revoluției. 

Dorinţa Mariei Theresia a fost împlinită: acea 
„Viziune clară, aproape profetică”, au avut-o 
toți urmașii, până la inclusiv Franz Ferdinand, 
cel care n'a mai apucat să urmeze. Continui- 
tatea a fost prea putin stirbita de Iosif II; 
poate că ar fi stirbit-o ceva mai mult Kron- 
prinţul Rudolf, dacă moartea năprasnică nu 
l-ar fi răpit si pe el, cum avea să facă pe ur- 
mă si cu cel chemat să-i ia locul. 


D 
D D 


Desigur, dealungul veacurilor, si mai ales în 
deceniile mai recente, au venit schimbári dupá 
schimbäri. Dar la fiecare in parte, Habsburgii 
s'au impotrivit din rásputeri, pânä in ceasul 
din unmá: toate reformele, ei le-au acor- 
dat numai siliți, in totdeauna prea târziu 
şi în totdeauna incomplect. Astfel cititorii 
vor face cunoștință cu teribilul cod penal 
militar rămas de pe vremea Mariei The- 
resia. Modificarea lui, Franz Iosef a îngăduit-o 
abea la sfârșitul îndelungatei lui domnii — și 
nici atunci n'a fost imediat aplicată: împre- 
jurările specific austro-ungare au mai oferit 


3 


www.dacoromanica.ro 


prilejul unei supra-amánári. Si mai elocvent 
încă este cazul reformei electorale: după o 
împotrivire îndelungată, impăratul Franz Io- 
sef a dat in fine, „popoarelor sale”, votul ob- 
Stesc pentru parlamentul central; dar parla- 
mentului nu i-a hárázit nici atunci vreo pu- 
tere asupra guvernului. Miniștrii n'aveau mă- 
car obligaţia să răspundă la interpelări si pu- 
teau dispretui în toată voia până si votul de 
blam al parlamentului. 

Cu toate astea, viata medievală nu se poate 
desfășura pe deplin — necum sănătos — în 
toiul evului modern. Chiar în ţări cum au fost 
Austria habsburgică si Rusia ţaristă, evoluţia 
își filtrează caracteristicile în toate încheetu- 
rile organismului social. Atâta numai că lucrul 
care aiurea se efectuiazä in chip lent $i nor- 
mal, aici se precipită în chip brutal şi bolnă- 
vicios. In orice țară din lume, fiecare epocă, în 
desvoltarea ei, cuprinde încă resturi din epoca 
precedentă; în tari ca Austria si Rusia, ambele 
epoci co-există si dau spectacolul unui dezechi- 
libru inimaginabil: evoluţia lentă de aiurea 
este înlocuită aci cu un complex de ciocniri si 
frământări, de minuscule revoluţii, unele per- 
fect vizibile pentru toată lumea, cele mai 
multe abea  deslusite, toate răspândind o 
stare de nemulțumire si amărăciune gene- 
rală, o adevărată psihoză sau, mai bine zis, 
o rețea de psihoze. Gherea ne-a înfățișat in 
chip impresionant ‚„Neo-iobägia” românească 
si urmările ei. Păcat că nu s'a găsit in Austria 
un om cu aceeași puternică viziune a fenome- 
nelor sociale si aceeași adâncă înţelegere a 
rostului lor. Căci regimul din Austria era ne- 
spus mai bogat în contraziceri si absurditäti, 
cu repercusiuni infinit mai grave. 

O organizaţie de stat atât de hibridă nu 
putea să mai däinuiascä; si cu cât teritoriul pe 
care-l cuprindea era mai întins, iar populaţia 
mai numeroasă, cu atâta și vârtejul în care se 
afla devenea mai furtunos. Austria trebuia să 
se destrame; si Franz Ferdinand, înzestrat din 
belșug cu „viziunea clară” a Mariei Theresia, 
tot la catastrofă avea s’ajungä, chiar dacă nu 
s'ar fi găsit un exaltat care să-l suprime. 


4 


www.dacoromanica.ro 





FRANZ IOSEF 


www.dacoromanica.ro 


Aceste lucruri am incercat sä le scot in evi- 
dentá, in felul pe care ziaristul ce sînt putea 
să-l aibă la îndemână. Corespondent la Viena 
tocmai în epoca finală, — ultimii ani ai Dom- 
niei lui Franz Iosef — am văzut câte sau pe- 
trecut acolo, iar după aceea, recapitulând, 
pe cât mi-a fost posibil, am confruntat to- 
tul cu ce au văzut alţii. Nu m'am gân- 
dit să fac nici operă științifică, nici operă li- 
terarä. Din ce am scris eu însumi si din ce au scris 
atâţia, înainte de război și după, am căutat 
să desprind un tablou pe care-l sper autentic. 
In multe cazuri „tabloul” se prezintă dela sine: 
ajunge să amintesc un fapt caracteristic, luat 
cam la'ntâmplare din mulţimea fără număr, și 
să reproduc din relatările consecutive pe cari 
am avut prilejul să le fac asupra-i, la intervale 
de ani şi decenii. 


e 
a. D 


Era utilá o lucrare de felul acesta ? Fireste, 
cred că da; căci altfel n’asi fi tipărit cartea. 
Față de curentele reacționare cari se ma- 
nifestă dela o vreme, va fi binevenit, sper, un 
exemplu concret, ca să ne dăm seama cu toţii 
unde ajunge o alcătuire de stat care-și caută 
reazămul în trecut: se präbuseste în haos. 


www.dacoromanica.ro 


I 
28 lunie 


Era o Duminică foarte călduroasă si pe care 
noi, în Journalistenzimmer (Camera Ziarişti- 
lor, în deosebi a corespondenfilor de ziare), o 
prevăzusem, din ajun, cu desăvârşire seacă. 

„Seci” se chemau, în argo-ul nostru profe- 
sional, zilele fără evenimente. Şi finând seamă 
de situația generală a lumii întregi — nici mai 
mult, nici mai pufin — seacă avea să fie Du- 
minica aceea, pentru că nicăeri nu figura vre-o 
chestie gravă la ordinea zilei. Puteam deci să 
stăm linistiti pe la casele noastre, sau sä ne 
risipim fárá grijá prin imprejurimile Vienei. 

O mare parte dintre noi luasem aceastá ul- 
timá hotárire. Pana si Bresse de la „Echo de 
Paris". Bresse a fost in totdeauna cel mai pesi- 
mist dintre confrati. Când ne era lumea mai 
dragă — adică ziua mai „seacă” — Bresse apá- 
rea cu o mutrá de inmormantare si ne inspai- 
mánta cu proclamatia solemná: 

— Il y a quelque chose qui remue en Europe 
(Mişcă ceva în Europa)! 


www.dacoromanica.ro 


Si cum Bresse fusese prin Bucuresti — re- 
dactase un ziar frantuzesc al expozitiei din 
Cismigiu a Cooperatorilor (prin 1893 sau 94) 
— îi replicam: „Si nimica mişcă”, explicän- 
du-i teoria lui conu Leonida asupra fandac- 
siei si hipocondriei. 

De astá-datá însă, si Bresse a fost învins de 
evidenta lucrurilor. Sàmbátá seara l-am intre- 
bat: 

— Ei, ce se aude? Misch mereu? 

Luând o“mutră şi mai funebrá de cát de o- 
biceiu, Bresse mi-a ráspuns: 

— Nu miscä nimic! Mâine seará va fi un 
dezastru cánd va trebui sá-mi redactez tele- 
gramal 


E adevărat că în ziua aceea mostenitorul 
Franz-Ferdinand și nevastă-sa urmau să-și 
facă intrarea triumfală in Saraievo (zic ne- 
vastä-sa, pentru ca să n'o lipsesc de titlul ci 
oficial: nefiind de sânge împărătesc sau re- 
gesc, ci numai o nimica toată de contesă, ea 
nu era moștenitoare si mavea să fie împără- 
teasá). E adevărat, de asemenea, că vizitei lui 
Franz-Ferdinand la Saraievo i sa atribuit din 
capul locului un caracter demonstrativ: în 
ochii populaţiei ea constituia o adevărată pro- 
vocare. S'a zis că rostul ei era să concretizeze 
anexarea definitivă, pe vecii vecilor, a Bos- 
niei si Herțegovinei; si se credea cá în acest 
scop fusese aleasă anume ziua aceea, o ani- 
versare tristă pentru sârbi, — înfrângerea 


www.dacoromanica.ro 





FRANZ FERDINAND 


www.dacoromanica.ro 


dela: Cossova sau Câmpia Mierlei — care 
simboliza pierderea independenfei lor. Dacá 
ziua a fost in adevár aleasá cu aceastá inten- 
fie, alegerea dovedea o perversitate sadică 
nemai pomenitá; dacá intenfia n'a existat, 
atunci aveam de a face cu cea mai monumen- 
talá nepricepere. In orice caz se Întelegea dela 
sine cá politia luase toate măsurile, si mai eu: 
rând ne-am fi asteptat ca printul sä comitá el 
un atentat, decát sá-i cada victima. 

Un singur lucru se putea întâmpla în Du- 
minica aceea: să moară Franz-losef. De ce 
tocmai atunci? Pentru că evenimentul acesta, 
aşteptat de multă vreme, trebuia, totus, să se 
producă odată. In „Journalistenzimmer” even- 
tuala moarte a lui Franz-losef intra neapărat 
în toate discuţiile profesionale. 

— Câte cuvinte dai? 

— De obiceiu, atâtea. Fireşte că dacă moare 
Franz-Iosef, nu mai număr. 

Sau: 

— Pleci în concediu? 

— Mai amân, să-mi mustruluiesc mai bine 
loctiitorul; că dacă moare Franz-losef... 

Această obsesiune cucerise toate redactiile 
europene. La ,,Adevérul” se aflau de mult nu- 
meroase articole: biografice, critice şi anec- 
dotice, trimese de corespondentul din Viena. 
Culese si stereotipate, aşteptau numai să 
fie puse în pagina ediţiei speciale, odată cu 
telegrama... ce va să vie. (Articolele au fost 
însă de prisos: Franz-losef a murit în timpul 
răsboiului. când aveam cu totul alte griji de 
cât să-l prohodim pe răposatul). 


10 


www.dacoromanica.ro 


Cu privire la aceastá obsesie, una nostimà: 
in 1914, inainte de atentat, Achille Plista, co- 
respondentul din Viena al lui ,, Matin", pri- 
meste o scrisoare de la directorul ziarului ,,Li- 
berté" din Paris, care-i cere ca, in cazul mortii 
împăratului, să-i trimeată si lui, prin telegraf 
şi telefon, amănunțite dări de seamă. Plista 
i-a răspuns: 

„Intelegefi foarte bine, scumpe d-le direc- 
tor, că-mi cerefi un lucru dificil: să stau la 
Viena, așteptând moartea lui Franz-losef, ca 
să vă dau o telegramă, — aceasta nu este o 
pozitiune socială”. 


* 
* D 


Cu toatá grija de moartea, posibilá, a lui 
Franz-losef, cei mai multi corespondenti au 
plecat din Viena, fäcându-si rationamentul lo- 
gic cá deoarece impáratul n'a murit in cursul 
atâtor decenii, nu va muri nici azi. Ei n'au 
prevăzut că-şi va pune om in loc. Si a fost un 
dezastru. Vă dati seama de situaţia unui co- 
respondent, fata de redactia lui, când La 
»scapat” o asemenea stire? 

Nu voiu povesti astäzi prin ce imprejurari 
am aflat-o eu, departe de Viena — la o dis- 
tanta de cinci ceasuri — si cum am reugit s'o 
transmit redacţiei. Destul cá „Adeverul” a 
ieșit cu ediţia specială, si că a fost singurul. 
Corespondentii ,Universului", „Minervei” si 
„Viitorului” au fosi mai puţin norocoşi. Ceva 
mai mult — oricât de curios ar părea faptul — 
regele Carol a aflat ştirea de la „Adevărul”, 
înainte încă de apariţia ediţiei speciale. Lu- 
crul mi s'a povestit a doua zi, prin telefon. 


www.dacoromanica.ro 


Cum am spus, era Duminică; îndată ce-a 
venit vestea, s'a redactat, repede de tot, ediţia 
specială, iar apoi redactorii au plecat care în- 
cotro, având şi ei tot dreptul să creadă că cel 
puţin restul zilei va fi... sec. Colegul meu 
B. Bränisteanu s'a dus la curse. Intâlnindu-l 
acolo pe d. Al. Marghiloman, i-a comunicat te- . 
ribila întâmplare, iar d. Marghiloman a alergat 
imediat la tribuna regală, ca s'o comunice şi 
regelui. Acesta tocmai cobora treptele tribu- 
nei, aflându-se în văzul mulțimii. Gestul de 
consternare al regelui a fost remarcat de mii 
de oameni şi a produs o emoție generală. Era 
evident că se întâmplase ceva foarte grav, şi 
toată lumea se întreba: cc? 

După câteva minute au năvălit şi vânzătorii 
cu ediţia specială a „Adev£rului”. Enigma era 
deslegata! 


* * 


Cititorii se vor fi mirând de tonul prea pu- 
tin tragic in care sunt scrise aceste rânduri. 
In definitiv, e vorba doará de un eveniment 
destul de trist, oricari ar fi fost victimele aten- 
tatului. 

Cele ce urmeazá ii vor lámuri pe deplin, 
arätându-le de ce, cànd imi împrospätez in 
minte acea zi fatalá, nu se poate destepta în 
sufletul meu o dispozitie de tristete. 

Când, in goana automobilului, am ajuns la 
»Journalistenzimmer", am gásit numai vreo 
douăzeci de colegi, cari mau primit cu ovafii 
ironice. Din clipă în clipă numărul ziariştilor 
sporea: toţi dădeau buzna, speriaţi, cu ră- 


12 


www.dacoromanica.ro 


SOTIA LUI FRANZ FERDINAND 


www.dacoromanica.ro 





suflarea tăiată, şi toţi erau primiţi cu ovafii de 
cei sosiți înaintea lor. Farsa era prea amu- 
zantă: să te primbli la dracu’n praznic, când 
se întâmplă aşa ceva, şi ziarul să n'aibá ştirea! 

Dar oamenii făceau haz de necaz: cei mai 
mulți erau dezolati de imensa înfrângere su- 
ferită — o adevărată catastrofă, — şi ne in- 
vidiau pe noi, cei puţini, cari reusiseräm, 
totuşi, să facem serviciul. Şi fiecare-şi po- 
vestea odiseea: care cum a reuşit, si care cum 
n'a reuşit. Iar în acelaş timp, concentrați acolo, 
sute de inşi, lucram febril, adunând informaţii 
prin procedeele proprii fiecăruia, şi transmi- 
tându-le prin telefon sau telegraf. Spectacolul, 
în complexitatea lui, ar fi fost vrednic de 
Zola. 

„Câteva ceasuri de încordare au trecut fără 
veste. Am isprăvit cu toţii munca, și nu ne mai 
agităm. 

E linişte deplină. Şi mă gândesc: cum e po- 
sibil ca oamenii să rămâie atât de nepăsători 
în faţa unui asemenea eveniment? Şi doară 
nu sunt aici numai străini — englezi, fran- 
cezi, ruşi, italieni — cărora victimele le pot 
fi indiferente; nu sunt numai naționalități 
. iredentiste — cehi, poloni, ruteni, croaţi, slo- 
veni şi iar italieni — cari simt, poate, şi pu- 
finticá „Schadenfreude”, un fel de satis- 
factie ráutácioasá, pe care in limba româ- 
nească n'o putem defini; sunt aici patrioţi 
austriaci, dinastici ferventi, cari visează Aus- 
tria Mare şi în faţa cărora n'aşi sfătui pe ni- 
meni să spuie o vorbă rea despre familia im- 
perială. 


14 


www.dacoromanica.ro 


Si-mi zic: asa sunt ziaristii: profesia le-a 
impietrit inima, nimic nu mai e in stare sá-i 
miste; intamplarea cea mai grozavá le pune 
numai creierul in actiune: ei nu mai sunt oa- 
meni, ci ziaristi. 


y y 


La unu după miezul nopții, ieşim din „Jour- 
nalistenzimmer". Mänafi de propria noastră 
curiozitate, dar mai ales de interesul profe- 
sional, pornim, grupuri-grupuri, sá cutreierám 
oraşul, ca sä vedem impresia. Viaţa de noapte 
e destul de intensă, mai ales după o Duminică 
atât de superbă. Luăm pe rând diversele lo- 
caluri, tragem cu urechea pretutindeni. Vreau 
să văd dezolarea, furia, nebunia, să prind răc- 
netele de răzbunare — şi-mi propun să fac o 
ultimă convorbire telefonică, pentru ca să mai 
apuc ,,Dimineafa” de Capitală. 

..Dar ce înseamnă asta? E de necrezut! 
Amicul Bresse sa înşelat numai in parte. 
Crima s'a întâmplat la Saraievo; la Viena... 
nu mişcă nimic! Faptul se discută, fireşte, dar 
aşa, cum în locul lui s'ar fi discutat altceva; 
abia dacă i se dau proporţiile unui mahalagism 
mai considerabil. 

Nam mai făcut convorbirea suplimentară. 
Mi-am propus însă să fiu atent a doua zi: 
nemţii se mișcă greu; abia mâine le va fi sosit 
cuvenitul transport de jale şi durere. 

Iar Luni s'a repetat ce-a fost Duminică. Ho- 
tărit: tragedia n'are succes. Viena e nepäsä- 
toare. Oamenii sunt... ziaristi! 

Un amánunt care zugräveste impresia fá- 


www.dacoromanica.ro 


cutá la palat: un comunicat oficial, publicat 
in ziarele de seará, spunea cam atáta: 

„Impăratul a aflat grozava știre la orele 12, 
când era să se aşeze la masă cu mai mulli in- 
vitafi. Auzind cele intámplate, a exclamat : 
„Nam fost cruțat de nimic” (Nichts wurde 
mir erspart!), — si a luat masa singur”. 


Svesditsch de la „Odesskia Novosti” ne-a 
citit această proză fenomenală. Observ: 

— Comunicatul nu spune dacă i-a ticnit 
mâncarea. 

Şi corespondentul lui „Secolo”, ghiduşarul 
Goldbacher (italian, cu tot numele-i nemtesc) 
adăogă: 

— Ce n'est pas un apéritif, voyons! (doară 
nu este un aperitiv). 

In zilele următoare, aceeaşi ghiatá, perma- 
nentă şi generală. Teatrele şi varieteurile nu 
şi-au întrerupt nici o zi activitatea. In Tiirken- 
schanzpark muzica militară a cântat tot 
timpul. Casele particulare n'au arborat doliu, 
autorităţile Pau arborat numai o jumătate de 
ceas, în timpul precis al înmormântării, — e- 
fectuată undeva, departe, în chipul cel mai 
simplu, în cercul cel mai strâmt al familiei şi 
fără participarea copiilor prinţului ucis; ei 
au fost înlăturați pentru consideraţii de pro- 
tocol: unul din ei era numai băiat, iar celă- 
lalt numai fată: aceasta nu li se putea ierta. 
Se ştie că, de câte ori năştea o doamnă din fa- 
milia împerială, comunicatul oficial anunţa : 
„Archiducesa cutare a născut un archiduce — 
sau o archiducesă”, după caz. Şi orfanii lui 
Franz-Ferdinund. nefiind pur sang — am vă- 


16 


www.dacoromanica.ro 


zut cá mama lor âvea numai rangul de ,,ne- 
vastă”, — lipsindu-le, prin urmare, darul 
archiducal, n'ar fi putut urma, nemijlocit, si- 
criile, ci le-ar fi venit rándul undeva, pe la 
coadá; de aceea li s'a impus sá stea acasá. 


* 
+ D 


In definitiv, in cercurile Curtii si deci fn 
cele oficiale, impresia provocată de omorîrea 
lui Franz-Ferdinand a fost mai mult de plic- 
tisealá, iar în diferitele straturi ale populaţiei, 
nici asta. Presa a fost şi ea destul de măsurată. 
Acum. din documentele publicate, ştim că ati- 
tudinca presei a fost fasonată cu socoteală: 
lumea trebuia adormită, să nu bănuiască ni- 
meni că omorul de la Saraievo va servi, cu 
orice preţ, drept pretext de războiu, în ve- 
derea căruia se continuau pregătirile, începu- 
te de altfel înainte de atentat, în speranţa că 
— bun e Dumnezeu — se va găsi el pretextul, 
Atunci însă nu-mi putcam explica modcratia 
excesivă a presei: nu mă aşteptam la atâta 
„Gemütlichkeit”! 

Chestia satisfactici pe care Austro-Ungaria 
tot anunţa că avea de gând s’o ceară Serbiei, 
ajunsese basmul cu cocoşul roşu. Prevedeam 
musamaua, lucru firesc pentru noi, corespon- 
denfii din Viena, cari nu credeam de loc în 
vinovăția guvernului sârbesc. 

Into zi a şi apărut un comunicat cu desă- 
vârşire liniştitor: Austro-Ungaria nu va cere 
Serbiei nimic umilitor, nimic jignitor, ci nu- 
mai pedepsirea vinovaţilor, întrucât se va sta- 
bili cá atentatorii au complici în Serbia. Ti- 


17 


www.dacoromanica.ro 


neam locul lui Achille Plista, corespondentul 
lui ,, Matin". Comunicänd ştirea, prin telefon, 
am întrebuințat cuvântul punition; redactorul 
care lua convorbirea, s'a crezut dator să mă 
corecteze: nu „punition”, ci chátiment. Spun 
amănuntul, pentru că e caracteristic: ches- 
tiunea nu mai avea nici o importanţă. Dacă 
Viena era atât de puţin îndurerată de omo- 
rârea lui Franz-Ferdinand, alţii puteau fi şi 
mai puţin. Şi dacă eu aveam de spus numai 
atâta lucru, redactorul lui ,,Matin” avea tot 
răgazul să discute, la telefon, subtilitáti de 
limbá. 

Cum a putut izbucni, din aceasta atmosfera, 
nota aceea canibalicä, prin care Serbia a fost 
silită să primească războiul? 

Totul a fost combinaţie meticuloasă: n'avea 
nici măcar scuza elementului psihologic! 


www.dacoromanica.ro 


II 


Un martor al timpului 


Randurile de mai sus le-am scris la Karls- 
bad, fără nici un document la îndemână si 
fárá nici o insemnare, dupà un deceniu dela 
faptele pomenite. Asa cum au iesit din con- 
deiu, le-am trimis la ziar, unde au şi apărut 
la timp. Si, mărturisesc: m'a turburat o îndo- 
ială: nu cumva anii ce s'au scurs mi-au întu- 
necat şi alterat impresiile? 

Acum, am un mijloc de control: pot să re- 
citesc propriile mele corespondențe, trans- 
mise telefonic, telegrafic şi prin poștă, atunci, 
în toiul cvenimentclor, pe măsură ce se des- 
fäsurau. Am răsfoit deci colecţia, si — da- 
fi-mi voie so spun — am făcut-o cu mult in- 
teres. 

Iatá, de pildá, un articol, trimes din Viena 
in ziua de 18 Iunie 1914 (stil vechiu) si apárut 
in „Adeverul” cu data de 22 Iunie: 


Dupa atentatul dela Saraievo 


Viena,-18-Iunie. — Fiorosul atentat dela Saraievo 
n'are nimic uimitor. Riscul profesional al sefilor de 
state devine din ce in ce mai mare. Ceeace m'a 
uimit si mä uimeste insá in cel mai inalt grad, este 


19 


www.dacoromanica.ro 


slaba impresie pe care faptul a produs-o asupra »u- 
blicului vienez. Un străin, sosit la Viena Duminică 
seara, ar fi putut sä se primble prin tot orasul, sä 
se abatá prin toate cafenelele, färä sä-si inchipuie cá 
s'a petrecut ceva deosebit. Tar de atunci până azi, 
impresia n'a putut decât să scadă. Nu s'au întrerupt 
nici măcar spectacolele. In parcuri cântă muzici, ba 
şi muzici militare, deşi moștenitorul era de fapt 
șeful armatei. Steagurile negre arborate de autorităţi 
și de instituţiile financiare — nici unul însă la pră- 
vălii şi case particulare — arată că a murit cineva; 
acela însă ar putea fi și un simplu consilier comunal. 

Nu mi-aş fi închipuit că aşa ceva ar fi posibil la 
Viena, unde împăratul e pur si simplu divinizat. Se 
constată deci că această divinizare are un caracter 
cu totul personal: este vorba de Franz Iosef şi nu de 
altul. 

Dar atunci situaţia e foarte gravă: se spune de 
atâta vreme că singurul factor care concentrează în 
jurul lui toate naţiunile monarchiei, împiedicând dez- 
agregarea acesteia, e împăratul, iubit de toti su- 
pusii lui. Dacă această iubire este cu totul intáinplá- 
toare, după caz şi persoană, ce sprijin mai rămâne 
Austro-Ungariei? 


Fapt este că Franz Ferdinand nu era iubit. Om 
energic, muncitor, serios, cu voinţă fermă, cu idei 
bine hotärite, el îşi avea planul lui dela care nu în- 
felegea să se abată și pentru care nu voia să câştige 
pe nimeni. Nu râdea, nu zâmbea, nu făcea şi nu 
primea vizite; era foarte zgârcit în acordarea de au- 
diente, şi cand le acorda, trecea deadreptul la chestie, 
fără toată acea demagogie protocolară menită să în- 
călzească inimile supuşilor. 

Dacă însă marea mulţime nu se simţea legată su- 
fleteşte de arhiducele-moştenitor, în cercurile înalte 
el avea numai antipatii, care ies acum la iveală cu 
o deosebită brutalitate. Căsătoria lui morganatică cu 
o simplă contesă îl scosese de fapt din rândurile no- 
bletei supreme. El nu va fi îngropat în cavoul im- 
perial, pentru că lângă el va trebui să stea aceea 


20 


www.dacoromanica.ro 


care i-a împărtăşit soarta. Si sub nici un motiv ea 
nu poate să pătrundă în augustul cavou: ar fi o 
profanare groaznicá, inadinisibilä in secolul al douá- 
zecelea. 

De altfel se stie cá d-na contesá de Chotek, avan- 
sată ducesă de Hohenberg, n'avea sä fie împără- 
teasá. ci numai „nevasta impáratului", dupä cum n'a 
fost nici prinţesă mostenitoare, ci numai „nevasta 
moștenitorului”. Copiii lor, perfect legitimi, sunt 
totuşi un fel de bastarzi. Ei poartă numele mamei si 
nu moştenesc nici tronul, nici titlurile tatălui, Atât 
de departe merge cruzimea cea nobilă şi tot pe-atât 
de protocolară, încât, după atentat, numai rudele 
după mamă s'au dus sä mângâe copiii şi să se in- 
tereseze de îngrijirile ce li se cuvin; din familia lui 
Franz Ferdinand nimeni nu Sa mişcat. 

Tot acestui beteşug de blazon se datoreşte şi sim- 
plicitatea înmormântării, asa cum e proectată. S'au 
luat măsuri ca să nu vie nici un suveran sau mos- 
tenitor de tron. Înmormântarea va avea un caracter 
cu totul intim, mulţimea nu va fi îngăduită. 

Fireşte, publicul mare e liber să aibá orice sen- 
timente pentru un moştenitor de tron, şi indiferența 
e, În tot cazul, mai explicabilă decât o dragoste prea 
fierbinte. Dar ceeace face înalta nobilime, constitue 
o adevărată persecuție, 


In mod logic, te întrebi: ce sar fi întâmplat dacă 
Franz Ferdinand ar fi ajuns pe tron? Ar fi admis 
el ca soţia şi copiii lui să aibă rolul de intruși şi de 
tolerati, ocupând la ceremonii ultimul loc, după cei 
mai mici din familia archiducală? Ori poate că ar fi 
făcut un fel de lovitură de stat, modificând statutul 
străvechi al casei de Habsburg si ridicându-şi până 
la sine nevasta şi copiii? Şi ce complicaţii ar fi ur- 
mat de aici, mai ales când ținem seamă cá, prin 
ideile şi prin firea sa, Franz Ferdinand nu-și câs- 
tigase nici favoarea populară? 

Aceste întrebări se discutau de multă vreme. Din 
acest punct de vedere urcarea pe tron a lui Franz 
Ferdinand era asteptatä cu oarecari palpitatii, ca 


21 


www.dacoromanica.ro 


aducätoare de peripetii si evenimente. Dar nici din 
punctul de vedere politic, — intern si extern, — vii- 
toarea domnie a lui Franz Ferdinand nu pärea de loc 
menită sä se scurgă solemn, adică banal. Asteptata cu 
sperantä de unii, cu ingrijorare de altii, cu o vie 
curiozitate de toată lumea, ea avea să aducă mari 
schimbări, — aceasta era credința generală. 

Prin moartea lui, n'au murit şi problemele pe cari 
le reprezenta. Le vom cerceta în articolul viitor. 


G. 


Reproduc şi articolul imediat următor, scris 
cu două zile mai târziu, — după ce, în inter- 
val, transmisesem, bine înţeles, nenumărate 
comunicări telefonice şi telegrafice — articol 
apărut în „Adeverul” cu data de 25 Iunie: 


Ce-ar fi făcut Franz Ferdinand? 


Viena, 20 Iunie.— Aseară, pe întuneric, archiducele 
Franz Ferdinand şi soţia lui au fost aduşi la Viena; 
astă seară, tot pe întuneric, ei au fost transportaţi la 
Artstetten, unde mâine vor fi înmormântați. Cere- 
monia a fost simplă şi scurtă; iertafi trivialitatea ex- 
presiei: a fost un rasol de mâna întâia. Motivele 
acestei procedări le-am arătat în articolul trecut: 
archiducele a avut nenorocul să moară odată cu ne- 
vastă-sa, aşa că de onorurile făcute lui s'ar fi „bu- 
curat” şi ea, care nu-i de sânge împărătesc. Ca să n'o 
„Tidice” pe dânsa până la el, au preferat să-l „co- 
boare” pe dânsul. De aceea au fost refuzate si par- 
ticipările de suverani. Până şi Wilhelm al Germaniei, 
care încercase să se strecoare nu ca împărat, ci ca 
prieten personal, a fost rugat să capete un atac de 
reumatizm circumstantial, necunoscut în medicină. 

Asta e frumuseţea tradiţiilor, pe care o cântă poeţii 
şi cu care se laudă retrograzii tuturor ţărilor, Ea 
duce la fenomene de toată nostimada. cum e alianţa 
tacită dintre aceia cari i-au răpit lui Franz Fer- 


22 


www.dacoromanica.ro 


dinand dreptul la viata si cei cari ii räpesc dreptu- 
rile de dupá moarte. 


Subiectul general de discutie e acesta: ce-ar fi 
fácut Franz Ferdinand dacá ar fi ajuns pe tron? Se 
dau ráspunsuri de tot felul; si de aceste ráspunsuri 
diferite atárná si sentimentele pe cari le desteapta 
moartea lui. Asa, este sigur cá ungurii nu si-au simtit 
ochii umezifi la vestea atentatului;  nationalitátile 
sînt însă sincer dezolate. In special românii din 
Ungaria vedeau în Franz Ferdinand pe viitorul lor 
protector. 

Până la ce punct erau justificate speranţele lor ? 

Socotim că nu trebue să cădem în exagerări. 

Ideile fundamentale ale lui Franz Ferdinand se 
cunosc. Catolic fervent şi militarist extrem, el re- 
prezenta vechea tradiție monarchică, în deplina ei 
accepfiune. Franz Iosef a făcut nenumărate concesii 
spiritului nou. Franz Ferdinand vedea tocmai în 
aceste concesii pricina de căpetenie a slăbiciunii 
Austro-Ungariei. Această Austro-Ungarie el o vroia 
mare şi puternică, supusă înăuntru si temută peste 
graniţe. Vroia deci încetarea conflictelor de tot felul 
— sociale şi naţionale — în sânul monarchiei, şi 
în acelaş timp războiul pe viaţă şi pe moarte cu ve: 
cinii mari şi mici. A vrut să înghită Serbia, a vrut 
războiul cu Italia, după cum l-a vrut, o clipă, şi cu 
Rusia. Se cunosc incidentele senzaţionale pe cari le-a 
avut cu Aehrenthal, care înţelegea sä obtie totul prin 
şiretenie diplomatică, evitând cât mai mult războiul. 

Cu ideile lui, era firesc să se izbească de unguri, 
cari constitue elementul prin excelenţă turburător a) 
păcii din lăuntru şi sînt chiar şi o piedică a exten- 
ziunii militare, întrucât nu aprobă nici o imbunä- 
tätire de adus armatei, până când nu obţin, prin 
lungi tocmeli, avantagii în schimb. 

Numai din acest punct de vedere Franz Ferdinand 
era aliatul firesc al naționalităților si al românilor, 
ajutorul cărora avea să-i fie de folos pentru a in- 
frânge cerbicia ungurească. 

Prin urmare: nu un sentiment generos, şi nici 


23 


www.dacoromanica.ro 


consideraţii de înaltă dreptate, ci interesul bine 
calculat. 


Din punctul de vedere practic, e mai bine aga. 
Politica se bazează numai pe interese. Dacă Franz 
Ferdinand ar fi trăit, n'am fi avut decât să așteptăm 
evenimentele, pentru a vedea cum îşi apără inte- 
resele. Astăzi, când e mort, nu putem spune cu si- 
guranjá că el ar fi rezolvat chestia naționalităților, 
căci nu ştim ce anume, din complexul lui program, 
imprejurările i-ar fi permis să realizeze, si ce ar fi 
preferat să sacrifice spre a salva restul. i 

Ca să duci războiul. înăuntru cu ungurii, iar afară 
cu ruşii şi cu sârbii, e cam greu. Si în cazul de fata 
— mai ales într'un asemenea caz — se aplică vorba 
lui Clemenceau: deosebirea dintre a fi dincoace sau 
dincolo de baricadá. Ca simplu moştenitor, a putut 
să imbrátiseze un prograin foarte vast; ca împărat ar 
fi ales desigur calea realizării treptate. Şi pe a câta 
treaptă ar fi ajuns chestia naționalităților, în deosebi 
cea românească? Aceasta nu se poate spune, cu atât 
mai mult cu cât Franz Ferdinand era înainte de 
toate om politic, gata oricând să facă concesii. desi 
le dezaproba când le făceau alţii. 

Iată un exemplu : catolic fervent, el nu putea sim- 
patiza pe evrei; militarist extrem, n’avea nici o 
atracţie pentru lumea negustoreascá si financiară. 
Cu toate astea, când a fost nevoie de „dread- 
noughturi”; când creditele necesare nu se puteau 
obţine, pentru că partidele si nationalitätile din par- 
lainentele austro-ungare se pierdeau in tocmeli in- 
terminabile asupra avantagiilor pe cari le cereau în 
schimb; când singura soluţie era să se găsească oa- 
meni de bună voinţă cari să avanseze sutele de mi- 
lioane, fără împrumut în regulă, fără iscălituri va- 
labile, ci nwmai pe cuvânt, — Franz Ferdinand n'a 
şovăit să facă un pas pe care nimeni nu l'ar fi -as- 
teptat nici măcar dela un Habsburg mai liberal de- 
cât dânsul. El a fost câteva zile musafirul lui Roth- 
schild, la vila acestuia dela tara — si dreadnoughtu- 
rile, necomandate de nimeni, s'au fácut; cineva — 


24 


www.dacoromanica.ro 


nu se stie cine — zise sä fie dreadnoughturi, sí 
dreadnoughturi furá; statul le-à cumpárat pe urmá, 
si, se pare, fără să se tocmeascá prea mult, 

O vizită făcută lui Rothschild de prinţul moste- 
nitor. n'ar avea nici o importanţă in Anglia; in 
Austria lucrul a fost uluitor. 


Ar fi inutil să discutăm acuma dacă Franz Fer- 
dinand ar fi putut sau n'ar fi putut să se tie de cu- 
vant. Dar o învăţătură trebue scoasă din speran- 
tele de eri şi din dezolarea de azi: popoarele să nu-şi 
puie nădejdea în bunä-voinfa unui om, ci să caute 
în ele înse-le puterea biruitoare. 

G. 


Când, sub impresia momentului, atunci, în 
Iulie 1914, am scris aceste articole, stiam, fi- 
reste, mai multe decât m'am socotit liber sà 
spun. lar de atunci încoace, am mai aflat 
atâtea! As iscáli insá si astäzi rândurile de 
mai sus. Si astäzi le pot oferi cititorilor, drept 
exactä märturie a timpului, cu o singurá re- 
zerva mai importantă, pe care o voiu preciza 
mai departe. Iar martorul de care vorbesc in 
titlul acestui capitol... sint eu insumi. 


* 
+ + 


Fiind-cá tot îmi fac depozitia de martor, voiu 
spune aici un lucru, care altminteri ar fi fost 
mai potrivit în alt capitol: în tot timpul cât am 
fost corespondentul ,,Adevérului” la Viena — 
adică în ultimii cinci ani dinaintea războiului 
— n'am avut de înregistrat, din partea regatu- 
lui sârbesc sau din partea sârbilor din acel re- 
gat, nici un fapt, — serios sau chiar neserios — 
care, pe drept sau pe nedrept, să poată fi soco- 
tit ca motiv sau măcar ca pretext de incident 
între Austro-Ungaria si Serbia. 


25 


www.dacoromanica.ro 


Fost-am eu un corespondent prea puţin 
perspicace, prea putin iscoditor? Se poate. Dar 
nici un corespondent dintre cei aproape 100 
cari functionau la Viena, cari umpleau zilnic 
Camera ziaristilor cu rumoarea discutiilor lor 
aprinse, nici unul din ei n'a fost, sub acest 
raport, mai abil sau mai harnic de cát mine. 
Timp de cinci ani nici unul din ei nu si-a gra- 
tificat ziarul cu o singură ştire de felul arătat 
mai sus, înţeleg, fireşte, nu un zvon fugar, ci o 
ştire consistentă prin cuprinsul ei, de natură să 
oprească atenţia cititorului. Luaţi colecţia ori- 
cărui ziar din toată acea îndelungată epocă, 
fie ziarul austro-fil sau anti-austriac, sârbo-fil 
sau anti-sârbesc: nu veţi găsi o singură tele- 
gramă de felul acela. 

Nu vorbesc de ceea ce sa putut afirma sau 
chiar dovedi mai târziu, după atentat şi mai 
ales după războiu; cuvintele mele se referă la 
ce-a fost, adică la ceea ce s'a ştiut înainte de 
Saraievo, în intervalul de 5 ani cât am func- 
Donat la Viena. In tot acest interval — maş 
putea s’o repet îndeajuns — lucrurile s'au pre- 
zentat așa cum spun: n'am văzut, n'am auzit, 
mam bănuit nimic — afară, bine înțeles, de 
acele două cazuri faimoase de cari își amin- 
tesc, de sigur, toţi cititorii mai în vârstă: de 
cazul întâiu cu indignare, de al doilea cu vc- 
selie. La timpul lor ele au provocat emotie, re- 
volta, încordare politică, motive de agitatic. 
Aceste cazuri sînt: trădarea dela Agram si ci- 
nătuirea lui Prohaska. Ambele cazuri — le 
vom recapitula mai departe — sau dovedit 
falsuri, efectuate de ministerul de externe 


26 


www.dacoromanica.ro 


austro-ungar. Guvernul austro-ungar a vrut să 
aibă conflicte cu Serbia; guvernul sârb şi 
populaţia sârbească au făcut sfortári disperate 
ca să le evite. . 

Mai mult: guvernul sárbesc a stáruit diu 
răsputeri să intre în legături de prietenie cu 
Austro-Ungaria. In 1909, imediat după con- 
flictul provocat de anexarea Bosniei, primul- 
ministru sârb, Milovanovici, vrea să meargă la 
Viena, să facă, fätis, act de impacarc, ceea ce 
în realitate însemna act de supunere. Aehren- 
thal respinge propunerea. In 1912, primul- 
ministru Pasici, după victoria asupra turcilor 
în primul războiu balcanic, reinoieste propu- 
nerea. De astă dată Masaryk mijloceste la 
Ballplatz. Pasici vrea să meargă la Viena si sä 
incheie cu Austro-Ungaria legäturi economice, 
legáturi de inferese, peste cari Serbia n'ar mai 
putea trece cu uşurinţă, căci viaţa locuitorilor 
ei ar atârna pe viitor de satisfacerea acelor 
interese, deci de menţinerea acelor legături. 
Rezultatul, același: Berchtold îl respinge pe 
Pasici, exact aşa cum Aehrenthal îl respinsese 
pe Milovanovici. 

Dar iată şi alt fapt: 

Giolitti nu poate fi bănuit ca dușman păti- 
mas al puterilor centrale. El a fost contra par- 
ticipării Italiei la räzboiu, si intrarea Italiei s'a 
făcut în contra voinţei lui. In momentul când 
Italia a intrat în războiu si în tot timpul răz- 
boiului, situaţia politică a lui Giolitti în Italia, 
a fost cam la fel cu situaţia unui Carp şi a 
unui Marghiloman în România. Ei bine, în me- 
moriile lui, Giolitti dovedeşte cu documente 


27 


www.dacoromanica.ro 


oficiale din corespondenfa diplomatica faptul 
cá in două rânduri — înainte de Saraievo! — 
Austro-Ungaria a vrut sá atace Serbia, fárá ca 
aceasta sá-i fi dat vr'un motiv. Germania si 
Italia s'au opus categoric şi numai din aceasta 
cauză intenţia Austriei nu s'a realizat în cele 
două cazuri. Ea s'a realizat însă în cazul al 
treilea. Giolitti spune textual: 


„De două ori tentativa a eşuat; dar a treia oară, 
când s'a luat ca pretezt uciderea archiducelui moste- 
nitor Franz Ferdinand, tentativa nu mai întâlni 
aceeaşi rezistenţă din partea Germaniei, sau mai bine 
zis îşi asigură aprobarea acesteea. Şi din nenoro- 
cire îşi atinse scopul, provocând, după cum o pre- 
văzusem, una din cele mai formidabile catastrofe de 
care-şi aminteşte istoria”. 


De corespondenţa pe care o publică Giolitti 
am luat cunoştinţă abia după războiu. Am cu- 
noscut însă la timp discursurile rostite în 1912 
şi în 1913 în parlamentul austriac. Baernrei- 
ther, deşi creştin social, adică membru al par- 
tidului războinic, a vorbit tot timpul, ori de 
câte ori i s'a prezentat ocazia, în favoarea 
Serbiei. Curioasă excepţie! Mai importantă 
este însă manifestarea contelui Czérnin, care 
în 1913 a rostit în Camera Seniorilor un dis- 
curs foarte impresionant atunci, dar cu atât 
mai edificator astăzi. Intr'o ordine de idei ca- 
re-i convenea în acel moment, a făcut o mărtu- 
risire menită să-i displacă mai târziu. Avem la 
îndemână rezumatul pe care-l dă Plener: 


„Ottokar Czernin, care mai târziu avea să fie mi- 
nistru de externe, a examinat, întrun discurs 
vioiu şi convingător, atitudinea Austro-Ungariei 


28 


www.dacoromanica.ro 


dupà rázboiul balcanic. Dela ocuparea Bosniei ar fi 
fost de urmat două cái: sau sä anexäm Serbia si 
Muntenegrul, sá le contopim cu iugoslavii nostri si 
astfel să rezolvăm problema noastră iugoslavă; sau, 
dacă n'am vrut să urmăm calea aceasta a forței, 
atunci trebuia să cucerim, pe cale prietinească, am- 
bele ţări — Serbia şi Muntenegrul — să le legăm de 
noi din punctul de vedere economic şi comercial, şi 
astfel să ne formăm nişte vecini cu cari traiul să ne 
fie posibil, 

„Noi n'am făcut însă nici una, nici alta. 

„Prin infepáturile noastre de ac, sub raportul poli- 
ticei comerciale, NOI AM IMPINS ACELE ȚĂRI LA 
DISPERARE, şi am obţinut numai că ele ne urăsc, 
dar nu se tem de noi”. 


Aceste cuvinte rostite de omul lui Franz Fer- 
dinand, cu câteva luni înainte de Saraievo, 
aruncă o lumină foarte puternică asupra în- 
tregei chestiuni. 

De altfel, după constatarea lui Czernin că 
Austro-Ungaria a împins Serbia şi Muntene- 
grul la disperare, a luat cuvântul Karl Schwar- 
zenberg — „de asemenea om de încredere şi 
prietenul Mostenitorului", precizează Plener 
— şi a propus soluţia firească fata de situaţia 
creată. Dăm esentialul, iarăşi după rezumatul 
lui Plener: „Austria trebuie să aibă curajul de 
a lucra energic si de-a întâmpina agitația pan- 
slavistă a sârbilor”. Prin urmare, hoţul de 
pägubas trebuia pus la respect. 

In fond aceasta era pornirea războinicilor 
austriaci, şi nu numai de atunci. De multă 
vreme se răspândise o lozincă sinistră, cu- 
prinsă întrun calambur prea putin spiritual : 

— Serbien muss sterbien! 


29 


www.dacoromanica.ro 


UI 


Archiducele nesimpatizat; 
actiunea lui, indezirabilà 


Ne propunem o scurtá cercetare: sá vedem 
daca se verifică şi astăzi aprecierile făcute de 
noi în 1914 sub prima impresie şi repetate, 
apoi, după un deceniu dela tragicul eveniment. 

Bine ’nteles, nu vom face o lucrare com- 
plectă: n'am avea nici competenţa, nici mij- 
loacele necesare. Vom nota pe de o parte pro- 
priile noastre impresii şi amintiri, iar pe de 
alta, ce-am reţinut, în cursul anilor, din prea 
puţine lecturi cu privire la subiectul nostru. 
Vor fi apărut cărţi mai importante de cât cele 
cari ne-au căzut sub ochi. Istoricul propriu- 
zis e obligat să stie tot. Eu mă intemeiez pe 
ce-am apucat să citesc, şi în măsura în care, 
copleşit de ocupațiile profesionale, am putut 
să aleg si să comentez pasagiile cari îmi pá- 
reau interesante sau instructive. 

In aceste condiţii îmi încep „verificarea”. 

Spuneam în lulie 1914: „Fapt e că Franz 
Ferdinand nu era iubit”. 


30 


www.dacoromanica.ro 





VIKTOR ADLER 


31 


www.dacoromanica.ro 


Acesta e adevärul, pe care eu mi-am putut 
permite să-l transmit dela Viena, dar pe care 
nimeni nu lar fi putut mărturisi întrun ziar 
de acolo: in Austria, libertatea cuvântului nu 
exista nici înainte de räzboiu. Acolo, si in 
timpurile pe cari azi le calificăm normale, 
presa era pusá sub cenzura preventivá, iar in- 
trunirile publice se ţineau numai cu autori- 
zatie spccialä si in prezenta unui comisar de 
politic, care, in orice moment, putea sa le in- 
trerupa si sä le dizolve. 

Foarte rar se intampla ca un om politic — 
si numai unul cu deosebit prestigiu — sa vor- 
beasca in parlament de situafia reala si de 
inconvenientele ei. Intre oamenii de acest fel 
era, de pildá, Viktor Adler, seful socialistilor, 
care se bucura de mare autoritate. In 1908, 
cand era primejdie de räzboi din cauza ane- 
xárii Bosniei, Adler, dezaprobând anexarea, 
si-a permis (in sedinfa dela 3 Decembrie) sá 
se ocupe de actiunea indezirabila si primejdi- 
oasá a archiducelui mostenitor. El a spus: 


— Domnilor, dacá asi fi monarchist, asa 
cum nu sínt, si íncá mi-ar fi deajuns un mo- 
narch (vii aplauze $i exclamafii de aprobare). 
Eu nu înțeleg un monarchism cu un împăra! 
care să fie sărbătorit, si cu altul, tainic, de 
care să ne lăsăm guvernati (vii aprobări si 
aplauze). Domnilor, eu nu infeleg asta; si, 
mărturisesc, nu înţeleg nici asa numita loaia- 
litate, care mie îmi apare mereu în ghilemete, 
necum așa numitul patriotism, căruia, în ade- 
văr, i-asi dubla ghilemetele. Nu înțeleg since- 


32 
www.dacoromanica.ro 





KONRAD VON HÖTZENDORF 


33 


www.dacoromanica.ro 


ritatea sentimentelor atât de solemn procla- 
mate, când stim doară cu toții, si lucrul e 
vădit, că oamenii nu se gândesc la regimul ac- 
tual, ci scontează viitorul, pe care însă oficial 
jură că-l doresc cât mai îndepărtat (vii a- 
plauze și mare ilaritate). Domnilor, această 
duplicitate eu no înţeleg. Dacă ași fi de pă- 
rere că vre-un altul (jemand anderer) pricepe 
mai bine istoria decât împăratul Franz Iosef 
— desigur că asemenea oameni pot fi — aşi 
spune-o! Această politică nu prea e frumoasă 
şi imbucurätoare din partea oamenilor cari o 
practică, dar este inainte de toate — si asta e 
mult mai rău — o primejdie pentru fară. Mo- 
rala politică a acelor domni mă interesează 
prea putin, dar dezastrele cari, prin aceasta, 
se atrag asupra țării, se văd lămurit (vii apro- 
bări si aplauze). 


A fost un discurs istoric. A fost unul din 
rarele prilejuri cari, înainte de războiu, se 
puteau prezenta unui om mai putin iniţiat, ca 
să vadă şi el — sau măcar să simtă — că Franz 
Ferdinand nu e prea drăgostit şi acţiunea lui 
nu e tocmai dezirabilă. Faptul cá Adler a vor- 
bit astfel, cá a fost viu aplaudat, cá nu i-a ri- 
postat nimeni, si cá nici presedintele nu l-a 
chemat la ordine, constituia, desigur, un eve- 
niment senzaţional, intr’o ţară cu legiuiri atât 
de excesiv de sensibile pentru delictul de lése- 
majestate. 


* * 


Adler s’a mai exprimat in felul acesta, dupa 
câţiva ani, in 1911. 


34 


www.dacoromanica.ro 





SEITZ 


35 


www.dacoromanica.ro 


In interval vorbise si Masaryk in Delegatiuni 
despre patronarca, de către Franz Ferdinand, 
a celebrelor falsuri Forgach. Masaryk, foarte 
măsurat in formă, a fost tot pe atât de se- 
ver in fond, dupa cum vom vedea mai de- 
parte. Si in acest discurs al lui Masaryk, 
ca şi în discursul lui Adler pomenit mai 
sus, a fost vorba de acfiuni anti-sârbesti. Noul 
discurs al lui Adler, rostit in 1911, se refcrä 
la altă campanie sovinistä si războinică: la 
afátárile anti-italiencsti, cari porneau de la 
Conrad von Hoctzendorf. 

Italia cra în războiu cu Turcia. Partidul räz- 
boinic din Austria, în frunte cu şeful Statului 
major general al armatei austro-ungare, Con- 
rad von Hoctzendorf, a vrut să profite de oca- 
zic, ca să sc arunce asupra Italici. Conrad cc- 
rea de mult războiul contra Italici; îl cerea cu 
orice ocazie, adica ori de câte ori i se párea cà 
ltalia e la strâmtoare: il ceruse in 1908, imc- 
diat dupà marele cutremur de la Messina; nu 
i-a repugnat de loc să se folosească devurgia 
pe care o dezläntuise natura! Cu atât mai 
mult îl cerea acuma. Presa sovinistá si im- 
perialistă din Viena sa dăruit, cu trup și 
suflet, acestei nobile cauzc. Cancelarul Aeh- 
renthal s'a opus însă cu energie; nu doară cá 
era mai puţin pofticios de cuceriri si ane- 
xiuni, dar în cazul special s'a arătat mai pru- 
dent. Şi rezultatul a fost înlăturarea lui Con- 
rad din fruntea statului major. 

Atunci s'a întâmplat - ceva cu totul neobis- 
nuit: printr’o informatie cu vădit caracter 
de comunicat, publicată în presa războinică, 


36 


www.dacoromanica.ro 





PERNERSTORFER 


37 


www.dacoromanica.ro 


archiducele moştenitor şi-a exprimat regretul 
pentru îndepărtarea lui Conrad, adăugând 
că cl, archiduccle, ca soldat, se supune hotá- 
rârii împăratului, dar numai cu inimă grea. 
Polemică prin presă între moştenitor si im- 
părat, — de sigur că fenomenul nu se mai 
întâmplase în Austria, și nici aiurea! Așa 
s'a dat pe față pentru toată lumea, ceeace ini- 
tiatii ştiau de mult: că Franz Ferdinand era a- 
devăratul şef al mișcării războinice. De altfel, 
Franz Ferdinand era acela care-l adusese pe 
Conrad în fruntea statului major, si acuma se 
vedea şi de ce îl adusese; şi, bine înţeles, 
Franz Ferdinand nu s'a liniștit până nu la 
readus, dar a putut reuși abia după moartea 
lui Aehrenthal. 

Ca să ne dăm seama de toată gravitatea lu- 
crului, trebuie să stim exact ce vroia Conrad, 
pentru că astfel vom şti ce vroia Franz Fer- 
dinand. Ne-o spune, cu extraordinară preci- 
ziunc, Eugen Fischer, în volumul „Die kriti- 
schen 39 Tage”. Fischer a fost expert în co- 
misiunea numită de Reichstagul german pen- 
tru a stabili vinovätiile în provocarea răz- 
boiului. Este deci mai competent de cât alţii 
ca să se pronunţe în materie. Si iată ce spune: 


„Generalul Conrad (ca şef al marelui stat major) 
nu s'a mulţumit cu rolul de instrument mut, care as- 
teaptă să fie întrebuințat, — dacă va fi şi când va fi, 
Conrad îşi făcuse convingerea că Austro-Ungaria 
trebuie să lupte pe viaţă si pe moarte cu Serbia- 
Rusia, iar o dátä şi o dată, şi cu Italia. Din partea 
amânduror puterilor el se aştepta la un atac. 

„O dată convins că aceste războaie sint inevita- 


38 


www.dacoromanica.ro 


bile, vroia ca ele sä fie pornite de Austro-Ungaria, 
in toatá libertatea de hotárire. 

„Dar o datá ajuns aci, nu mai väzu alt rost al 
vietii de cát actiunea rázboinicá. Fantazia lui nu se 
mai opri nici pe pragul non-sensului. 

»In Balcani vroia sá cuprindà Serbia si sá inain- 
teze până la Salonic; dar vroia si sä redea impära- 
tului său vechea stăpânire germano-habsburgică asu- 
pra Milanului si Veneţiei, 

„Acest om intră în acţiune”. 


Or, după cum am văzut, Conrad nu era nu- 
mai Conrad, ci infinit mai mult. 

In şedinţa dela 6 Decembrie 1911 a Reichs- 
ratului, Viktor Adler, Pernerstorfer si Seilz 
— actualul fost primar al Vienei — au in- 
terpelat deci iaräsi guvernul, cu privire la ac- 
tiunea rázboinicá a mostenitorului, care de 
astá datá vroia rázboiul cu Italia, cum in 1908 
îl vroise cu Serbia. 


— Nu este rolul nostru, a spus Adler, sá a- 
părăm drepturile împăratului împotriva ne- 
potului său și a oamenilor lui; dar cu toată 
stăruința trebue să stabilim că popoarelor 
Austriei li-i deajuns si prea deajuns (reich- 
lich genug) un singur împărat. Ca să fim 
stápánifi de doi împărați în acelaș timp, nu 
simțim nici o nevoie. 


Primul ministru, contele Stürgkh, în răs- 
punsul său, a amintit că e contrar uzului ca 
membrii familiei stăpânitoare sä fie amestc- 
cafi în dezbatere. Adler a replicat cá e con- 
trar constituţiei ca persoane cari nu poartă 
nici o răspundere, să se amestece în chestiu- 
nile cele mai importante alc Statului şi ale 


39 


www.dacoromanica.ro 


popoarelor. Cu acest prilej s'a produs şi un 
incident iritant. Primul-ministru i-a observat 
lui Adler că datorează Ehrfurcht mostenito- 
rului. „Ehrfurcht” ar însemna respect suprem, 
în care intră şi teama, dar o teamă puternică, 
deci un fel de respect înspăimântat. 

Adler a răspuns: 

— Ehrfurcht nu datorez nici unei fiinţe 
omeneşti, iar cenzura pe care vrea s'o exercite 
primul ministru asupra noastră o resping ho- 
tarit. 

Câtă dreptate a avut Adler ca să vorbea- 
sca de actiunea indezirabilá a lui Franz Fer- 
dinand, se va vedea mai departe, când vom 
aräta ce forme a luat, in culise, lupta: archi- 
ducelui — prin Cancelaria lui „militarä”, — 
împotriva contelui Aehrenthal. 


Tot în potriva lui Franz Ferdinand a in- 
terpelat si Pernerstorfer, dcoscbit de interpe- 
larea lui Adler, la care se asociase. Perners- 
torfer se bucura si el de mare autoritate. Era 
un fin literat si un orator sugestiv. A intrat in 
partidul social-democrat dupd ce isi fácuse o 
strálucitá situatie politicá si culturalá, si du- 
pä ce fusese ani de zile, dela tribuna Came- 
rii, aláturi de Kronawetter, apárátorul aprig 
al socialistilor si al muncitorilor, cari nu-l 
puteau ráspláti nici mácar cu votul lor, pen- 
tru cá n'aveau dreptul de vot. Pernerstorfer a 
fost tocmai printre cei dintâi cari au cerut 
votul universal, riscând să-şi primejduiască 


40 


www.dacoromanica.ro 





IT 


PERNERSTORFER 


Desen Je Sihulsky 


41 


www.dacoromanica.ro 


propria situafie electoralà, perfect asigurata 
în colegiul restrâns. Sinceritatea lui desăvâr- 
şită era deci la adăpostul oricărei bänueli. 
Discursul lui, senzaţional în sine, a fost cu 
atât mai impresionant. Nu găsesc în notele 
mele nici un pasagiu, ca să pot face vre-un 
citat. Dar nici nu-i nevoie, întru cât acest e- 
veniment parlamentar a emoţionat mai cu 
seamă printr'o neaşteptată consecinţă extra- 
parlamentară: un grup de ofiţeri au năvălit în 
locuinţa lui Pernerstorfer si l-au maltratat. lar 
poliţia n'a reuşit cu nici un chip să descopere 
pe agresori. Pernerstorfer, care interpelase de 
atâtea ori în potriva asprimilor polițienești, 
a constatat de astă dată că poliția poate fi şi 
excesiv de moderată în acţiunea ei. 

Opinia publică a văzut astfel că archiducele 
moştenitor era foarte senzibil la atacurile par- 
lamentare (de-ale presei jl apăra cenzura), si 
că era capabil să recurgă la orice mijloace ca 
să le reprime. In schimb, ele nu puteau să-l su- 
pere prea mult pe împăratul. Intre acesta şi 
socialiști se stabilise o legătură de prietenie 
discretă, sau cel puţin de ncutralitate bine- 
voitoare: nu de mult — în urma unei formi- 
dabile agitatii a socialiștilor — împăratul acor« 
dase votul universal, iar socialiștii, în semn de 
mulţumire, s'au prezentat apoi la Curte, ca să 
asculte mesagiul împărătesc de deschidere a 
parlamentului, fapt care a produs o enormă 
senzaţie în toată lumea. 


42 


www.dacoromanica.ro 


IV 


Socialistii si Franz losef 
Lupta pentru votul universal 


Trebuie sá lámurim acest moment politic, 
iesit din cel mai ciudat complex de impreju- 
rári. In cazul acesta avem, de pildá, colabo- 
rarea involuntará si inconstientá a nobilimii 
maghiare cu revolutionarii rusi — atât de ne- 
crutätoare este interdependenta claselor si na- 
tiunilor! Drept explicatie, vom cita cáteva 
mici fragmente din istoricul schitat de Otto 
Bauer, in biografia fácutá lui Viktor Adler, 
drept prefaţă la vol. VI din operele acestuia: 

„Reichstagul maghiar (din nou räzvrätit pe ches- 
tiunea limbii de comanda) rámánánd recalcitrant, 
Franz Iosef o rupe, in Ungaria, cu sistemul par- 
lamentar. El formeazá guvernul Fejervary-Kristoffy 
care anuntá un proect de lege pentru introduceren 
votului rniversal. Regele vroia sá intimideze parla- 
mentul aristocratic recalcitrant, amenintându-l cu 
votul universal si egal, cu mobilizarea masselor tä- 
rünesti si uvriere in potriva nobilimii. 

„Aceste intâmpläri din Ungaria deslántuirá cam- 
pania pentru votul universal in Austría. Dacá regele 
Ungariei isi înscrie în program votul universal, 


43 


www.dacoromanica.ro 


atunci nici împăratul Austriei nu poate să-l res- 
pingă; acest strigăt răsună puternic în massele mun- 
citoare.” 


Muncitorii nu reuşeau să uite că împăratul 
Austriei si regele Ungariei erau una si aceeași 
persoană. De sigur, se făceau destule glume pe 
seama legăturilor de atârnare şi ierarchie din- 
tre împărat şi rege, suveran în două ipostase 
simultane, mai complicat de cât Floridor şi 
Celestin din operetă. De sigur, fusese cu pu- 
linfä ca justiţia maghiară să condamne ca 
trădători pe fruntaşii ardeleni, pe temeiul cá, 
adresând un memorandum unui singur Franz 
Iosef, indivizibil ca persoană, ei au avut totuşi 
în vedere parcela vieneză, împărătească, iar 
nu pe cea budapestană, regească. Dar nu era 
de presupus că fenomenul juridic, impáratul- 
rege, augustul K.-K., s'ar preta el însuşi să 
apară fie în rolul comic din operetă, fie în 
cel dramatic din analele judiciare, aclamând 
cu entuziasm votul universal în Ungaria si 
respingându-l cu oroare în Austria. Deci, cam- 
pania se impunea. 

Otto Bauer urmează: 


„Or, acestei noui campanii din Austria, eveni- 
mentele din Rusia îi dădură un avânt revoluţionar. 

»..Rüzboiul ruso-japonez dezläntui întâia revolutie 
rusească. La 31 Octombrie 1905, tocmai când era în- 
trunit congresul social-democratiei austriace (pe 
când la tribună se afla d-rul Wilhelm Ellenbogen, 
care propunea lupta aprigă pentru reforma electo- 
rală. N. A.), a venit ştirea că viguroasa grevă a mun- 
citorilor ruşi a silit pe far să capituleze: el a dat un 
manifest care promitea constituţia şi convocarea 
unei Dume, aleasă prin vot universal. 


44 


www.dacoromanica.ro 





OTTO BAUER 


45 


www.dacoromanica.ro 


„Sub impresia evenimentului, Viktor Adler a rostit 
cel mai revolutionar discurs din viata lui. Congresul 
hotári lupta pentru votul universal, prin orice mij- 
loace, inclusiv greva generalä cu caracter politic. 

„Incä in aceeaşi seară muncitorii vienezi facura 
demonstratiuni pe Ringstrasse. La 2 Noembrie se 


produserá la Viena — si cu trei zile mai târziu la 
Praga — ciocniri sángeroase între muncitori si 
poliţie. 


»«-Pentru 28 Noembrie se anunţă greva generală 
de o zi. 

„Asupra împăratului aceste evenimente făcură o 
puternică impresie. El se temu ca revoluţia rusească 
să nu molipsească Austria, pe trei sferturi slavă. Isi 
dădu seama că nu poate refuza în Austria ceeace el 
însuşi ceruse în Ungaria. 

„Asa s'a hotărât împăratul să împlinească cererea 
atât de viforoasä a muncitorilor. 

„Când la 28 Noembrie 1905 munca se opri in 
Austria şi muncitorii demonstrară pentru votul uni- 
versal, guvernul Gautsch depuse în parlamentul pri- 
vilegiilor proectul de lege pentru suprimarea cole- 
giilor electorale şi introducerea votului universal. 

„Parlamentul privilegiilor ajunse astfel sub o du- 
blă presiune: pe de o parte sub presiunea munci- 
torimii conduse de social-democrafie, pe de alta sub 
presiunea împăratului şi a guvernelor lui. 

»..Politica lassalleană — alianţa clasei muncitoare 
cu Coroana, împotriva parlamentului privilegiilor — 
această politică pe care în 1893 Adler a respins-o — 
acum, în 1905/1906, el o face”. 


In sfârşit, în Decembrie 1906. votul universal 
a fost legiferat în Austria. Otto Bauer încheie 
astfel această parte a schiţei sale istorice: 

„După 13 ani de luptă pentru reforma electorală, 
social-democrafia, folosind cu îndemânare un ceas 
istoric, a realizat votul universal şi egal. Această 
izbândă a extins considerabil însemnătatea, pute- 
rea de atracţie şi înrâurirea partidului. La primele 


46 


www.dacoromanica.ro 


alegeri pe temeiul noului regim electoral, in 1907, 
partidul număra peste un milion de voturi si 87 
mandate din 516". 


Dar succesul a fost obţinut numai după o 
luptă grea şi mult mai complicată decât ar 
rezulta din puţinele rânduri citate mai sus. 

Marx si Borne spuseserä de mult că Viena 
este cel mai revoluţionar dintre orașele ger- 
mane. Si la 1848 şi după aceea Viena şi-a do- 
vedit adesea eroismul, indiferent dacă a ieşit 
învingătoare sau învinsă. În lupta pentru vo- 
tul universal, în care proletariatul a fost spri- 
jinit şi de mica burghezie, Viena a triumfat. 

Istoricul Charmatz, în „Osterreichs innere 
Geschichte, von 1848 bis 1907”, dá un loc 
larg acestei lupte. Opozitia în parlament a 
fost formidabilă, Când s'a depus  proectul, 
încă sub Gautsch, s'au înscris la cuvânt 214 
deputaţi. Alesii marei proprietäfi au desfă- 
surat o acţiune disperată. Impăratul, care se 
convertise definitiv la ideea votului univer- 
sal, şi-a menţinut punctul 'de vedere în chip 
nu mai putin stăruitor, iar Gautsch, „con- 
servatorul rational", sa dovedit şi de asta 
dată servitor devotat al Coroanei. 

Căci, ori-care a fost lupta socialiștilor pen- 
tru cucerirea reformei, factorul hotăritor a 
fost împăratul. Friedjung, în „Historische Auf- 
sătze”, dă un amănunt semnificativ. După le- 
giferarea votului universal, primul-ministru 
Beck a propus lui Franz Josef decorarea câ- 
torva personalități cari contribuiserá la aceas- 
la. Impáratul, parcurgànd lista, a spus: 


47 


www.dacoromanica.ro 


— Văd cá mai uitat pe mine. Doará am si 
eu un merit in chestia asta! 

Franz Iosef glumea, ceea ce nu i se intäm- 
pla prea des. Dar e probabil cá nici nu-si 
dádea seama de másura in care el insusi fu- 
sese impins de evenimente si de oameni. 
Foarte bucuros el atribuia totul liberului sáu 
arbitru. Richard Charmatz redă însă perfect 
rezistentele opuse votului universal, iar Otto 
Bauer descrie, în culori tot așa de vii, luptele 
desfăşurate de tabăra cealaltă, a muncitori- 
mii socialiste. Iată concluzia lui Bauer: 


„Ce-i drept, social-democratia a putut zmulge a- 
ceastă mare biruinfä numai într'o luptă în care a 
combinat cele mai deosebite mijloace: furtunoa- 
sele manifestații de stradă revoluţionare, ca şi a- 
lianta temporară cu guvernul împărătesc in  po- 
triva parlamentului, ameninţarea revoluţionară cu 
greva generală, cum și o anumită tactică în comi- 
siunea electorală: aceea de a susține când un grup 
burghez, când pe celălalt, favorizând un compro- 
mis sau altul printre partidele burgheze în luptă, 
pentru a mâna totuşi reforma electorală prin toate 
dificultăţile parlamentare. 

„Experiențele acestei lupte au influenţat puter- 
nic gândirea politică a lui Adler. In gândirea lui 
politică s'a întărit tot mai mult ideea că partidul 
trebue să-şi stabilească metodele de luptă în toată 
libertatea spirituală, nelegat prin tradiţii, în con- 
tinuă adaptare la nevoile timpului si locului. Adler 
n'a fost nici o dată revizionist în sensul German, 
nici reformist în sensul francez; dar, fără îndoială, 
după 1906, el a fost, în aprecierea problemelor tac- 
tice ale socialismului internaţional, cu totul altul 
decât fusese înainte”. 


E adevărat că aici se poate pune altă între- 
bare: faptul în sine al obţinerii votului univer- 


48 


www.dacoromanica.ro 


sal avea el în adevăr atâta importanţă în cât 
să justifice consideratia — aproape recu- 
nostinfa — arătată împăratului pentru hără- 
zirea lui? 

Oare nu era, cum sar zice, mai mare daraua 
de cât ocaua? 

Chestia s'a şi pus, ba a provocat chiar dis- 
cutii aprigc. 

Firește, dacă vom judeca pe temeiul celor 
ştiute astăzi, după ce-am văzut ce sa petrecut 
în interval, răspunsul va fi negativ. In acest 
caz Viktor Adler şi Jean Jaures — Gherea îi 
socotea aproximativ egali ca valoare intelec- 
tuală şi politică — ne vor apărea naivi *). Dar 
noi trebuie să ne transpunem în starea spiri- 
tuală şi sufletească a momentului şi să vedem 
ce raționamente si ce concluzii erau posibile 
atunci. Cu votul universal se dădea o lovitură 
apreciabilă regimului absolutist, se înlesnea 
altă administraţie în Austria, se oferea munci- 
torimii posibilitatea de a participa la gospodă- 


*) Atitudinea luată de Franz Iosef în chestia votu- 
lui universal, îl făcuse simpatic democraţiei de pretu- 
tindeni. Intr'o domnie atât de lungă, oamenii avuse- 
seră timpul să uite lucrurile vechi şi acum aveau toată 
libertatea de spirit ca să admire manifestările pre- 
zente. Intre cei captivati o clipă a fost si Jaurès. 

In 1908, lovitura cu anexarea Bosniei, care era să 
aducă imediat răsboiul mondial — şi, de fapt, şi-a 
avut şi ea rolul în desläntuirea lui, cu câţiva ani 
mai târziu — a fost o surpriză penibilă pentru de- 
mocrafia occidentală. Iată, de pildă, tonul de tristețe 
si deziluzie cu care vorbea Jaurès, într'un articol pu- 
blicat la 6 Oct. 1908: 


„E trist lucru să vezi cum „patriarhul păcii”, în- 
tunecându-si aureola de augustă bonomie, nu ezilă 
să umilească Turcia Nouă si să sufle în focul atipit 
al lăcomiei și al războiului”. 


49 


www.dacoromanica.ro 


rirea tárii. Iar acci dintre muncitori cari in- 
tamplator erau inzestrati cu distinse insusiri, 
cápátau putinta sá se dezvolte si sá ajungà oa- 
meni dc prima ordine, capabili, cànd va veni 
momentul, sä ia conducerea ţării. Gratie vo- 
tului universal, in Germania un Bebel s'a putut 
dezvolta in másura stiutá, si tot astfel, in Aus- 
tria, un Schuhmeier (vezi anexa No. 1), un 
Eldersch (vezi anexa No. 2), un Domes. 

Nu trebuie uitat nici faptul cá socialistii in- 
trati in parlament cápátau prin aceasta o se- 
rie de privilegii si avantagii politice — in pri- 
mul rand imunitatea parlamentará — cari in- 
semnau pentru ei un mare spor de mijloace si 
de forță in desfăşurarea acţiunii socialiste. 
Viktor Adler a declarat că deputaţii socialiști 
se consideră funcţionarii organizaţiilor mun- 
citoresti. 

In sfârşit, trebuie să mai spunem cá intra- 
rea bruscá in parlament a unui mare numár de 
muncitori a provocat o considerabilă revolutie 
in moravurile parlamentare, pe cari le-a im- 
blânzit si civilizat. 

Multi cititori vor fi surprinsi de aceste cu- 
vinte, Faptul e asa cum il spun, şi socot că me- 
rita o scurta explicatie. 

Până la 1907, când sa întrunit întâiul par- 
lament al votului universal, nu intrau în acest 
corp legislativ de cât reprezentanți ai nobili- 
mii în primul rând, şi oare-cari fruntaşi ai ca- 
pitalului în rândul al doilea. Pentru acești 
alesi ai colegiilor restrânse lupta politică era 
mai mult un sport. Puterea de fapt a parla- 
mentului era neînsemnată, prin urmare lucru 


www.dacoromanica.ro 


mare nu putea face. lar răspunderea faţă de 
alegători se reducea la minimul imaginabil. 
Dar asta nu înseamnă și înfrânarea pasiuni- 
lor, ci din potrivă: tocmai o asemenea situaţie 
lasă câmpul liber pasiunilor şi fortamente im- 
pune intefirea lor la infinit. 

Iatá de ce în Austria parlamentul privilegii- 
lor a oferit spectacolul cel mai agitat şi cel mai 
sălbatic. Virginio Gayda citează o statistică 
stabilită în 1902, din care se vede că în acel an 
numărul injuraturilor ordinare rostite in 
reichsratul vienez se ridică la peste 2000. 

Cu totul altceva sa întâmplat în parlamen- 
tul votului universal. Fireşte, nici acolo mau 
lipsit scenele de violenţă verbală şi câte o dată 
chiar fizică. Dar au fost totuşi mai puţine la 
număr şi mai reduse ca proporții. 

Motivele sînt evidente. 

In primul rând, parlamentul votului univer- 
sal, ieşit din consultarea masselor, prin însuși 
acest detaliu a căpătat putere mai mare, chiar 
dacă legalmente drepturile lui n'au sporit. 
Având putere mai mare, el oferea implicit un 
câmp mai întins de activitate reală. 

In al doilea rând, răspunderea faţă de cor- 
pul electoral devenise efectivă. Nu te mai pu- 
teai alege prin combinaţii de tot felul, ci îţi 
trebuia simpatia masselor; și asta nu e glumă, 
într'o ţară cu populaţie cuminte, așezată, con- 
stientä de revendicările ei precise. 

In al treilea rând — și acesta e punctul esen- 
tial — oamenii de jos, trimeşi de semenii lor, 
intră în parlament cu respect instinctiv: este 
si putinticá umilinţă sub-constienta, dar este si 


51 


www.dacoromanica.ro 


naivitatea sufletului neatins încă de scepti- 
cism. Muncitorul ştie că dacă a fost trimes pen- 
tru o treabă, e obligat s'o facă. In mintea lui, 
lupta politică nu este un sport. Or, după apli- 
carea votului universal, nu numai socialiștii, ci 
toate partidele au trimes în Cameră reprezen- 
tanti mai ales din păturile de jos. 

Pentru toate considerentele expuse aci — si, 
de sigur, mai sint nenumárate altele, — in par- 
lamentul intrunit in 1907 marea majoritate a 
deputatilor, oameni de rând, sau comportat 
mult mai cuviincios de cát o fácuserá prede- 
cesorii lor, mai toți din înalta elită, in toate 
legislaturile precedente. 

Dar înşişi boierii — prinți, conti, baroni si 
capitalişti — în măsura în care au mai pătruns 
în parlament, au avut atitudini mult mai mo- 
derate decât în trecut, sau comportat mult 
mai frumos — mai comme il faut — pentru că 
le impunea întreaga ambiantá si, de astă dată, 
se simțeau mai putin acasă, se ştiau si ei acuma 
răspunzători faţă de corpul electoral. 

E ciudat; ba dacă vreţi, e şi comic; dar este 
aşa. Theodore de Banville, în studiul asupra 
lui Balzac, are prilejul să facă o remarcă in- 
teresantă, pornind de la faptul că altă dată în 
marea nobilime franceză actorii erau dispre- 
Dun, iar contactul între un aristocrat si un 
clown era cu desăvârșire inimaginabil. De 
când împrejurările sociale au impus contactul 
— aci ajungem la spusa lui Banville — senio- 
vii au trebuit să se resemneze, iar acum, ca să 
aibă succes în societate, se văd siliţi să facă ei 
înşişi pe clownii şi să treacă personal — un 


52 


www.dacoromanica.ro 


autor neamt ar spune höchstselber — prin 
cercuri de hártie. 

Ei bine, in parlamentul austriac lucrurile 
sau petrecut mai mult sau mai putin vice- 
versa: contactul parlamentar cu bădăranii i-a 
făcut pe înalții domni să devie mai gravi, mai 
cuviinciosi, mai putin clowni-politici, sä devie, 
in sfârsit, adevárati oameni politici. 

Ori-cum, in noul parlament tot aristocratii 
sint cei mai turbulenti si mai brutali; iar intru 
cát manifestárile dezordonate pornesc din rân- 
durile celor nou-veniti, este si aci de precizat 
o nuanţă: exploziile „neparlamentare” — in 
vorbá si in fapt — vin mai mult din partea in- 
telectualilor de cát dintra muncitorilor pro- 
priu-zisi, oräseni sau tärani. 

Iusist asupra chestiunii, fiind-cá una la fel 
s'a discutat si la noi. Si tot pentru lámurirea 
problemei dela noi vom pomeni un exemplu 
instructiv din parlamentul vienez: vorbim de 
tragi-comicul incident provocat acolo de sa- 
vantul, prin definitie bine-crescutul profesor 
universitar dr. Arthur Skedl, incident potolit 
cu o remarcabilá elegantá de deputatul-birjar 
August Forstner (vezi anexa No. 3). 

Bine inteles, cand socialistii austriaci au dat 
acea lupta uriasä pentru votul universal, au 
urmárit alt scop decât indreptarea moravuri- 
lor parlamentare; acesta putea fi un superb 
ideal pentru o... guvernantá, dar nu pentru 
partidul social-democrat. Tinta socialistilor a 
fost modernizarea vietii politico-sociale a Au- 
strici şi, ca urmare, a Ungariei. 

Dar marea presă, opinia publică și chiar 


53 


www.dacoromanica.ro 


multi tovarăşi, fără să intre în complexita- 
tea doctrinală si tactică a chestiunii, fără să 
cântărească faptul elocvent că votul univer- 
sal à fost obţinut în Austria, pe când în Unga- 
ria n'a fost obținut — s'au oprit la detaliul ex- 
terior, neaşteptat, bizar, al acordului, expres 
sau tacit, dintre socialiști şi Franz Iosef. Impc- 
recherea de cuvinte „Impărat și proletar” că- 
păta alt aspect decât in poczia lui Eminescu. 

In articolul despre Franz Schuhmeier (vezi 
anexa No. 1) am arătat căror discuţii a dat 
loc fenomenul politic numit „Hofgängcrei”. 
A participat la discuţii şi Viktor Adler, care 
a acoperit cu autoritatea lui procedarea par- 
tidului, desi ea nu se datora iniţiativei lui 
(vezi aneza No. 4). Pentru atitudinea lor, so- 
cialistii erau denumiți, cu glas tare, „K. K. 
Sozialdemokraten" — social-democrati cesaro- 
crácsti; iar cine era destul de temerar ca sá ris- 
ce, oricát de usor, cumplita lése-majestate, 
soptea titulatura nu numai ironicá, dar si blas- 
fematorie: ,,Genosse Franz Iosef”, — tovarășul 
Franz Ioscf. 

In toiul unei asemenca stári de spirit, atacu- 
rile lui Adler si Pernerstorfer la adresa archi- 
ducelui mostenitor, au impresionat deci cu 
atât mai mult. Ele au produs mare fierberc 
in spiritele austriace. Cum am spus, mani- 
festárile de acest fel erau in general extrem 
de rare in Austria; si, in cazul special, in con- 
ditiile arátate. au fost cu atât mai sugestive, 
ca discretă indicafie a stării de lucruri: o ade- 
vărată revelaţie! 


54 


www.dacoromanica.ro 


V 


Cánd s'au dezlegat limbile... 


Nici după atentatul dela Saraievo nu sa 
putut spune adevárul intrcg si categoric. Abia 
dacá se strecura câte ceva, intàmplátor, când 
vigilenta cenzurii avea o clipă de moleşeală. 

Asifel, marele ziarist Friedrich. Austerlitz, 
în articolul publicat în „Arbeiter-Zeitung” dela 
29 Iunie 1914, adică imediat după săvârşirea 
crimei, scrie: 


„Cum a fost posibilă crima. asta e absolut de ne- 
înțeles. Moştenitorul tronului soseşte intr’o ţară de 
graniță, frământată de ură si patimá, unde, prin ur- 
mare, era nevoe de precaufiune deosebitá. To- 
tusí, este cu putintd să se arunce o bombă asupra 
trásurii lui. Bomba face mari stricáciuni, dar nu 
este de plâns nici o viaţă omenească, si perechea 
mostenitoare (sic) scapă neatinsă. Şi după ce atenta- 
tul cu bombá dá gres si archiducele scapá de primej- 
die, este iaräsi cu putinfä ca amándoi, mostenitorul 
si nevastä-sa, să fie împuşcaţi de un băietan! In is- 
tonia tuturor atentatelor nu vom găsi ceva asema- 
nätor: ca un atentat sä fie zädärnicit, si cu o jumá- 
tate de ceas mai tárziu, omul cáruia ii fusese menit, 
sá cadá jertfá unui nou atentat! 

»..Ce-i drept, nu s'a stabilit încă ce proporţii au 


55 


www.dacoromanica.ro 


avut pregátirile; dar e dela sine infeles ca douä 
atentate de o datá n'au putut rásári din intámplare. 
E ca gi cum grozava faptá ar fi rupt un väl si in 
fata noastră s'ar fi ivit o prăpastie!” 

Este evident cá fără cenzură Austerlitz ar fi 
fost mai concret si ne-ar fi spus altfel po- 
vestea cu „vălul” si cu „präpastia”*). Dar 
iată-l pe contele Adalbert Sternberg. Acesta 
îşi cucerise de mult — am arătat aiurea în ce 
împrejurări (vezi anexa No. 5) — dreptul de 
a vorbi mai tare decât alţii. Şi, cu câteva zile 
mai târziu — în „Neues Wiener Journal” dela 
9 Iulie 1914 — el a putut denunța un amănunt 
uluitor: înainte de plecarea lui Franz Ferdi- 
nand la Saraievo, prefectul de poliţie al Buda- 
pestei a cerut să i se dea, pentru paza mai 
bună a moştenitorului, un plus de 30—40 poli- 
tisti. Or, plusul i-a fost refuzat, pe motivul că 
implică o cheltuială de 7000 coroane. 

Aşa ceva a putut fi — şi s'a putut spune! 

Si notati că — ne-o povesteşte W. Steed — 


*) Fr. Austerlitz avea îndemânarea de-a eluda cen- 
zura, strecurând tot felul de lucruri altminteri pro- 
hibite. Aceasta o constată și Virginio Gayda, în volu- 
mul „La crisi di un impero" apărut cu un an înainte 
de atentatul dela Saraievo: 


„Citiţi — scrie Gayda — epigramele zilnice feroce 
si implacabile din proza lui „Arbeiter Zeitung”, care 
nu cruíá nici pe împărați şi prinți, nici pe episcopi 
şi generali, ştiind totuşi să evite loviturile procuro- 
rului si pe ale cenzurii". 


In pasagiul citat mai sus avem tocmai un model 
de tehnică „anti-cenzuroasă”: prin expresia in apa- 
renlá inocentă că s'a rupt un văl şi s'a ivit o pră- 
pastie, Austerlitz a atras atenţia cititorilor că nu e lu- 
cru simplu, ci e vorba de o prăpastie şi de un văl, 
adică tocmai adevărul pe care cenzura linea să-l 
täinuiascä. 


56 


www.dacoromanica.ro 


in 1910, când s'a dus Franz Josef la Saraievo, 
l-au însoţit peste 1000 de agenti în uniformă, 
si un număr dublu în civil. Acum, deodată, te- 
ribilă zgârcenie și teribilă negligenfä. Fără în- 
doială. trebuia o anumită stare sufletească, o 
anumită temperatură sentimentală faţă de 
‘Franz Ferdinand, pentru ca zgârcenia si ne- 
gligenta să birue cel mai rudimentar instinct 
de precauţie! 


* 
x * 


După război s'au dezlegat limbile. Sau adus 
tot mai multe informaţii şi s'au formulat tot 
mai multe întrebări. 

Karl Kautsky, în volumul Serbien und Bel- 
gien in der Geschichte” stabileşte o foarte 
exactă paralelă între cazul dela Saraievo din 
1914 şi cel dela Triest din 1882. Manevrele de 
la Saraievo, sub auspiciile lui Franz Fer- 
dinand, au fost făcute ca o manifestare in 
potriva iredentei särbesti, şi sârbii le-au pri- 
vit ca o provocare. Expoziţia dela Triest, sub 
auspiciile lui Franz losef, fusese făcută ca o 
manifestare împotriva iredentei italienesti, iar 
italienii o priviseră ca o provocare. Atunci, în 
1882, la Triest, manifestarea stăpânirii aus- 
triace a provocat agitatii, frământări, atentate; 
iar atentatele au culminat printr’unul rămas în 
stare de proect, pentru că a fost zădărnicit 
din vreme, şi totuşi a emoţionat mai mult de- 
cât cele efectuate şi reușite: atentatul plănuit 
de eroul naţional italian Guglielmo Oberdan 
asupra împăratului Franz Iosef însuşi, care 
s'a dus să triumfe în persoană la Triest, cum 


57 


www.dacoromanica.ro 


mai târziu Franz Ferdinand va vroi sá triumfe 
la Saraievo. 

Marele teoretician social-democrat stabileste 
în treacăt paralela. El spune cá manevrele 
dela Saraievo, sub Franz Ferdinand. s'au or- 
ganizat pentru a descuraja iredenta sârbă: 
despre expoziţia dela Triest, guvernatorul res- 
pectiv spunea, întrun raport către contele 
Taaffe, primul ministru de atunci, că acea ex- 
pozitie e „cimitirul iredentismului italian”. Ci- 
tind volumul „Oberdan” al lui Francesco Sa- 
lata, constati că paralela se mentine în toate 
amănuntele. Şi atunci. în mod firesc, te în- 
trebi: cum se face că evenimentele dela Triest 
wau influenţat de loc spiritul „celor în drept”? 
Ne explicám faptul cá Franz Ferdinand n'a 
renunţat la călătorie: ştim că puterea instruc- 
tivă a istoriei nu e chiar atât de mare. Dar 
măcar atâta lucru se putea cere administra- 
fici: ca, ţinând minte ce s'a petrecut la Triest, 
să ia toate măsurile de pază. Şi, dacă n'a fă- 
cut-o, nu sunt indreptátite bánuclile? 

Dar în această ordine de idei, s'au aflat lu- 
cruri şi mai cxtraordinare decât amănuntul 
afirmat de contele Sternberg. 

Intâiul, «are a facut ocolul presei: cu câteva 
luni înainte de atentatul dela Saraievo, Cabri- 
novici, unul din cei doi atentatori, s'a dus la 
Belgrad în scop de agitatii iredentiste. A fost 
expulzat de guvernul sârb, tocmai pentru că 
numitului guvern nu-i plăceau aceste agitatii. 
Ei bine, baronul Giesl, ministrul Austro-Unga- 
riei la Belgrad, a protestat împotriva neajun- 
sului făcut unui cetăţean austro-ungar. Si gu- 


58 


www.dacoromanica.ro 





BILINSKY 


59 


www.dacoromanica.ro 


vernul sârb şi-a impus nepläcerea de a reveni 
asupra măsurii luate. 

Și iarăşi, se ivesc întrebările elementare: 
nepricepere? rea-credintä? dar este admi- 
sibilă — una sau alta — în asemenea grad ? 

Al doilea fapt: guvernul sárbesc a prevenit 
pe cel austro-ungar cá se pregäteste un com- 
plot contra lui Franz Ferdinand. Hermann 
Wendel, in „Kampf der Südslawen" (pag. 
720), spune cá Jota Iovanovici, ministrul 
Serbiei la Viena, s'a prezentat ministrului co- 
mun de finanfe Bilinsky — suprema autori- 
tate guvernamentalá a celor douá provincii: 
Bosnia si Herfegovina — si a insistat ca Franz 
Ferdinand sä renunte la cálátoria in Bosnia, 
care implicá primejdii. 

Din polemicele ziarelor pare a rezulta cà 
Bilinsky a pästrat un secret de mormânt în 
privinfa acestei comunicári atât de grave. Nici 
colegii săi din guvernul comun, nici miniștrii 
celor două guverne separate şi nici vreo altă 
autoritate civilă sau militară, n'a aflat un cu- 
vânt, o silabă. De ce? Simplă negligentä? 

Este însă ceva şi mai curios: însuşi Bilinsky 
recunoaşte în Memoriile sale cá în primăvara 
lui 1914 s'au primit la Viena scrisori de ame- 
ninfare — de ameninţare cu moartea — pri- 
vind persoana lui Franz Ferdinand. Ce-a fă- 
cut omul de guvern Bilinsky? Cum se face Ca 
mai aşteptat şi avertismentul guvernului 
sârb — pentru ca, de altfel, să-l lase si pe a- 
cela tot fără urmare? 

Intrebat în această privinţă de ziaristul Leo- 
pold Mandl, Bilinsky a dat un răspuns aproape 


60 


www.dacoromanica.ro 


amuzant: a spus cá doreste sa arunce, asupra 
acestui punct, „vălul uitării”. Cei cari i-au citit 
memoriile — apărute numai în limba poloneză 
— constată că şi acolo Bilinsky şi-a împlinit 
cu mare succes nobila dorință: a tăcut perfect 
tocmai cu privire la detaliul care atata cea 
mai vie şi cea mai legitimă curiozitate. Theo- 
dor Wolff, în volumul „Der Krieg des Pontius 
Pilatus” dá o explicaţie care Intro situatiune 
normală ar fi absurdă şi pe care, în condiţiile 
austriace de atunci, o putem primi, cel puţin 
provizoriu: | 

„Bilinsky n'a înaintat Jocurilor competente insti- 
infarea primită, pentru că trăia în duşmănie cu mi- 
nistrul-preşedinte contele Stürgkh, iar Franz Fer- 
dinand şi anturajul său îl țineau la distanţă. Rezul- 
tatul unei defectuoase armonii”. 

Insuși faptul că un om de seriozitatea lui 
Theodor Wolff sc poate gândi la această expli- 
catie — dacă nu vorbeşte cum-va pe baza unov 
informaţii precise — arată la ce stare de lu- 
cruri se ajunsese în Austro-Ungaria. 

Dar ceva mai mult: guvernul sârb, ştiind 
sau bánuind că Bilinsky nu va da urmarea cu- 
venită comunicării, nu s'a oprit aci. El s'a 
adresat și ministerului de externe austro-un- 
gar. lată ce scrie profesorul Ernest Denis, în 
volumul „La Grande Serbie”: 

„D. Pasici a încercat, în chip discret, să arate 
Ballplatzului primejdiile cărora li se expunea archi- 
ducele. La 21 Iunie, ministrul sârb la Viena instiinta 
pe ministrul afacerilor străine că guvernul sârbesc 
avea motive să creadă că în Bosnia se organiza un 


complot. Cancelarul nu finu nici o socoteală de acest 
aviz”, 


61 


www.dacoromanica.ro 


Asemenea intervenţii, făcute de un stat 
mare pe lángá unul mic, constitue, de sigur, 
o injonctiune nepermisá, contrará si legilor si 
omenici; făcute, ca in speţă, de către un stat 
mic pe lângă unul mare, înseamnă numai un 
sincer strigăt de alarmă, şi constitue dovada 
unei situaţii extrem de primejdioase. 

Contele Berchtold. ministrul de externe vi- 
zat, într'o scrisoare adresată ziaristului Leo- 
pold Mandl, desminte afirmafiunea profeso- 
rului francez. Dar Mandl, in volumul „Die 
Habsburger und die serbische Frage”, inregis- 
tränd dezminfirea lui Berchtold, adaugă o in- 
formatie si mai impresionantá: de patru ori 
Iovanovici i-a cerut audienţă lui Franz Ferdi- 
nand si acesta de patru ori a refuzat sä-l pri- 
meascá. Fatalitatea se îndârjise peste orice 
măsură. Atmosfera creată in acel mediu era 
atât de ostilă ori cărei încercări de cuminte- 
nie, încât însuşi archiducele l-a respins pe a- 
cela care vroia să-l salveze. 

Ideea preconceputa si pornirea ráulácioasá 
sunt evidente. 


* 
D D 


Dar avertismentele n'au venit numai din 
partea Serbiei. Si politia austro-ungará — 
doará nu era cea mai proastá din lume — a 
stiut sau a simtit câte ceva. Astfel, Erich An- 
dermann a publicat in ,,Das Neue Tagebuch" 
dela 23 Iunie 1934 urmátoarea precizare: 


„După cum a mărturisit şeful biroului militar de 
informatii, acest birou primea aproape zilnic ra- 
poarte cari anuntau un atentat in contra Mostenito- 


62 


www.dacoromanica.ro 


rului. Ca urmare, Conrad von Hoetzendorf, seful 
statului major, Ya sfätuit pe archiduce sä nu se mai 
ducà in Bosnia. 

»Dar generalul von Potiorek a insistat ca sá se 
facá neapärat cálátoria: el a raportat ca era nece- 
sară pentru a întări in credință elementele loaiale 
ale populaţiei”. . 

Logic era ca, in asemenea împrejurări, să 
se renunțe la demonstraţia proiectată. Un 
pretext se putea găsi: oficialitățile de pretu- 
tindeni găsesc întotdeauna pretextele de care 
au nevoe. Si se pare cá, în urma insistentei 
depuse de Conrad, archiducele se şi hotárise 
în acest sens. Dacă nu ne înşelăm, aceasta o 
afirmă un singur martor, care însă, prin si- 
tuatia ocupata de cl in momentul dramei, pare 
in másurá sä stie: este preotul dr. J. A. Zi- 
bert, duhovnicul ducesci de Hohenberg. In 
cartea sa ,,Der Mord von Sarajewo und Tiszas 
Schuld an dem Weltkrieg”, după ce inregis- 
trează faptul cá nu sau luat in scamă aver- 
tismentcle primite, adaugă şi o ştire noua, de 
extremă gravitate: Franz Ferdinand a vrut 
să renunțe la călătorie, dar a fost constrâns 
— desigur nu cu forţa, dar prin anume su- 
gestiuni iscusite — să execute până la capăt 
programul stabilit. 

Nu insistăm asupra acestei mărturii, pentru 
că nu cunoaştem în mod direct lucrarea pă- 
rintelui Zibert; o ştim numai din recenzii. In 
tot cazul, ea dă de gândit. Poate că lucrul era 
în adevăr delicat. Repetám: ar fi fost greu, 
poate, ca archiducele și guvernul să asculte 
sfatul ministrului sârb şi să contramandeze 
supárátoarea „solemnitate” dela  Saraicvo. 


63 


www.dacoromanica.ro 


Dar inc'o data: cel putin motiv de ingrijora- 
re, de mare ingrijorare, era. Masuri se puteau 
lua si trebuiau luate. 

Si aceasta nu sa facut. Nu s'a facut acest 
lucru simplu, elementar, dela sine înţeles. Si 
unde s'a produs o asemenea inexplicabilă ne- 
gligentä? Intr'un stat polițienesc, intr'un stat 
în care poliţia, desigur mai legalistă decât în 
multe alte state, era, în acelaș timp, infinit 
mai severă, mai precisă, şi adesea chiar — 
deşi, repetăm: cu legea în mână — mai bru- 
tală. Viktor Adler a spus vorba, devenită 
populară: în Austria domnește absolutismul, 
temperat prin negligenta (gemildert durch 
Schlampcrei). Ei bine, aceasta maxima se pu- 
tea aplica oricárei institutii, afarä de politie. 
Aci nu se incapea negligenta decât in cazuri 
extrem de rare. intotdeauna voite, cum a fost, 
de pilda, in afacerea Pernerstorfer despre care 
am vorbit. Si atunci, cu toatä bunä-vointa si cu 
toatä indulgenta din lume, cum poate fi tàl- 
mäcit cazul extraordinar dela Saraievo? Au 
rásárit, fireste, bánueli grave, bánueli sinis- 
tre. cari pentru multi s'au transformat usor in 
certitudine. 


* * 


Cáteva citate incá, la intàmplare, — am spus 
de la început că n'avem intenţia să facem un 
studiu sistematic şi amănunțit — ne vor lă- 
muri asupra chestiunii. 


64 


www.dacoromanica.ro 


VI 


Poincaré, Take lonescu 
si alti antantisti 


SA incepem cu Raymond Poincaré. In vol. 
IV din seria „Au service de la France”, pre- 
sedintele de atunci al republicii franceze po- 
vesteste cum a aflat despre atentatul dela Sa- 
raievo. Ca si regele Carol al României, Poin- 
caré se gásea la curse. Acolo, la Longchamps, 
i sa adus o telegramă, cu vestea grozavă, pe 
care el a comunicat-o imediat invitaţilor din 
loja prezidenţială. Din toate observaţiile ce 
sau făcut, Poincaré o notează numai pe a 
ministrului României: 

„D. Lahovary, ministrul României, e foarte 
posomorât. El se teme ca această crimă să nu 
dea Austriei un pretext pentru a dezlänfui un 
räzboiu”. 

De aici urmeazä cä d. Lahovary cunostea 
perfect Austria. Dar si Poincaré o cunostea 
tot atät de bine, cäci isi noteazä si propria 
lui impresie: după ce redă textul telegra- 
mei de condoleanţe pe care a expediat-o fără 
întârziere lui Franz Iosef, Poincaré scrie:. 


65 


e 


www.dacoromanica.ro 


„Drept vorbind, nu eram prea sigur cá 
moartea nepotului va cufunda pe unchiu în- 
tr'o profundă durere”. 

Putin, dar elocvent. Citatul acesta îl putem 
considera ca motto la cele cari vor urma. 

Iată, de pildă, lucrarea lui Alfred Dumaine, 
care la izbucnirea războiului mondial era am- 
basadorul Franţei la Viena. Lucrarea e inti- 
tulată „La dernière ambassade de France en 
Autriche”. 

La 28 Iunie 1914, când a fost ucis Franz 
Ferdinand, Dumaine nu se afla la postul 
său. Ca un simplu corespondent de ziar, se 
dusese si el la primblare, convins că ziua va 
fi „seacă”. Dumaine povesteşte cum s'a întors 
precipitat la Viena şi ce-a constatat din pri- 
mul moment: . 

„Sosisem la Semmering, în speranţa să gust acolo 
o zi sau două de odihnă lângă familia mea, când, la 
28 Iunie, mi s'a anunţat la telefon atentatul săvârșit 
cu câteva ceasuri înainte. Intorcându-mă la Viena în 
aceeaşi seară, la terminarea unei duminici însorite, 
ceeace m'a isbit a fost că populaţia în loc să fie con- 
sternată sau în culmea agitatiei, se primbla ca de 
obiceiu, în toaletele ei deschise, căscând gura pe bu- 
levarde; ea rămânea într'o complectă indiferenţă 
fata de doliul familiei imperiale". 

Lumea se întreba însă, continuă Dumaine, 
cum va suporta bătrânul împărat noua lovi- 
tură? Lămurirea a venit repede: când, după 
atentat, Franz Iosef s'a întors în grabă dela 
Ischl, era de faţă, la gară, unul din principalii 
agenţi ai ministrului de externe Berchtold. Si 
agentul i-a spus ambasadorului Dumaine: 

— Majestatea Sa si-a suportat foarte bine 


66 


www.dacoromanica.ro 


RAYMOND POINCARÉ 


www.dacoromanica.ro 





67 


durerea, cum si osteneala calatorici. De multă 
vreme, adause agentul, nu l-am mai văzut a- 
tât de sprinten. 

As fi tentat să-l parodiez pe Goldbacher: 
Ce n'est pas un réconfortant, voyons! 

Dar Dumaine a putut sá se convingá si per- 
sonal: 


»In timpul serviciului religios din capela palatului 
(Hofburg) mà aflam in fata tribunei impáratului. 
Nu l-am văzut o clipă slábind sub greutatea mahnirii 
sau măcar din cauza lungimii slujbei: el se uita 
cu o vie curiozitate prin biserică şi părea să se in- 
tereseze mai cu seamă de fizionomia asistentilor. 
Ce-i drept, spectacolul merita atenţie, dar pentru 
ori-care altul decât el”. 


Cum se vede, i-a fost dat ambasadorului 
francez ca, la sfârșitul misiunii sale în Aus- 
tria, să observe lucruri foarte ciudate, pe cari 
publicul cititor de pretutindeni le află cu sur- 
prindere. 

Duniaine nu uită însă că e diplomat: în 
definitiv specialitatea lui nu prea este să 
vorbească, ci, mai curând — să tacă. E deci 
firesc să fie cât se poate de rezervat. Va fi 
mai instructiv să vedem ce spune un ziarist: 
Wickham Steed, pe care l-am citat si mai sus. 
El a fost timp de 15 ani corespondentul lui 
».limes" la Viena, unde sa bucurat de o 
situație egală cel puţin cu a unui ambasador 
important. La izbucnirea catastrofei mondiale, 
părăsise foarte de curând capitala Austriei: 
direcţia ziarului îl rechemase la Londra — 
după o absenţă de decenii — pentru a-i da o 
importantă însărcinare în redactie. 


68 


www.dacoromanica.ro 


Bincinteles, in ziua de Duminicá 28 Iunie 
1914, când telegraful a vestit atentatul dela 
Saraievo, Steed era plecat intr’o excursie. In 
redactie, disperare: cine sä priceapá si sä tâl- 
măcească rostul acestui atentat, care, in orice 
caz — aceasta au simtit-o fulgerător cu toţii 
— avea să aibă urmări incalculabile? 

In sfârşit, Steed a prins si el de veste, a 
alergat întrun suflet la redactie, si a scris 
toată noaptea, nu fapte, căci n'avea de unde 
să le ştie, ci comentarii: interpretări şi pro- 
nosticuri. A avut din primul moment o bă- 
nuialá sinistră, pe care a putut so exprime 
mai de-a dreptul decât Austerlitz: scria doa- 
ră la Londra! Apoi, după un timp, procurân- 
du-si oare-cari rapoarte adresate Vaticanului, 
care-şi are serviciul de informaţii perfect or- 
ganizat, Steed a găsit acolo aceeaşi bănuială, 
afirmată şi mai puternic. 

Yves Guyot, savantul scriitor și om politic, 
în cartea „Les causes et les consequences de la 
guerre”, apărută în toiul războiului, aminteş- 
te drama dela Mayerling, citând părerea mai 
multor autori cari susțin că archiducele Ru- 
dolf ai Maria Vetsera au fost ucişi. El adaugă: 
„Se înțelege de ce poliția austriacă n'a desco- 
perit niciodată pe ucigași”. Şi trecând la a~ 
tentatul dela Saraievo, Yves Guyot întreabă: 
„Cum a lăsat această poliţie perfectă ca să fie 
asasinați archiducele Franz Ferdinand si ne- 
vastă-sa ducesa de Hohenberg?” Iar drept răs- 
puns citează părerea exprimată în „North A- 
merican Review", încă din Noembrie 1914, de 
către Archibald R. Colquhoun: 


69 


www.dacoromanica.ro 


»Cei cari, ca mine — scrie Colquhoun — au fost 
la Saraievo $i cunosc capacitatea politiei austriace, 
considerä cá e inadmisibil ca omorul, care a fost 
rezultatul unei a doua tentative, sá se fi putut sávársi 
fără o negligenlà voità din partea autorităţilor aus- 
triace in luarea precautiunilor obisnuite. 

„S'au făcut puţine sfortári, la Viena, spre a ma- 
nifesta regretul pentru moartea archiducelui, si mai 
putine incá pentru moartea sofiei sale morganatice, 
a cărei poziţie soca persoanele născute in purpură”, 


In volumul lui Guyot îl vedem citat şi pe 
un scriitor necunoscut nouă, Clondestey Bre- 
reton, care exprimă aceeaşi părere, într'o 
scriere intitulată „Who is responsible”, tra- 
dusă si în frantuzeste la F. Alcan. 

In sfârşit, Guyot înregistrează si bánuelile 
grave exprimate imediat de Steed. 

Iar dupa rázboiu, credinţa, întâiu nesigură, 
a lui Steed, a devenit pentru el convingere de- 
plină. In memoriile sale, scrie: 


„E posibil ca să nu se dezvăluie niciodată mo- 
tivele extraordinarei atitudini a împăratului şi a fa- 
miliei imperiale; e foarte sigur că ei erau în cu- 
rent cu starea mintală a moştenitorului prezumtiv 
(Steed sustine si argumentează pe larg cá Franz 
Ferdinand nu era în toate minţile). 

„Cu cea mai mare bunä-vointä, pare neprobabil 
ca politia din Saraievo să nu fi bănuit existența 
unuia sau a mai multor comploturi pentru a-l ucide 
pe archiducele Franz Ferdinand şi pe ducesa de Ho- 
henberg; nimeni din cei cari cunosc amänunfimea 
măsurilor politienesti din Bosnia-Hertegovina nu 
poate avea vre-o indoialä in aceastä privintà. 

»Faptul justificá in tot cazul hipoteza cá posibili- 
tatea suprimării mostenitorului prezumptiv si a ne- 
veste-si. de către conspiratori bosniaci sau sârbi, era 
văzută cu ochi buni de către Habsburgi. In felul 


70 


www.dacoromanica.ro 


acesta era înlăturat pericolul ca, la moartea lui 
Franz Iosef, vastul fond familial, de care depindeau 
financiarmente cei mai mulți dintre cei 80 de archi- 
duci si archiducese, sá treacá sub controlul absolut 
al unui monarch cu mintea atinsä si obsedat de 
ideea fixă de a lăsa mari bogății copiilor săi. 

„Afară de asta, partidul războiului a fost cu si- 
gurantä de părere că asasinatul acesta furniza un ex- 
celent pretext pentru atacul, de atâta vreme dorit, 
contra Serbiei”. 


Steed are perfectă dreptate. Moartea lui 
Franz Ferdinand, cum spune și Giolitti, a dc- 
venit un excelent pretext. Din primul mo- 
ment, ministerul de externe austro-ungar a 
căutat să provoace impresia că el doreşte 
pacea şi urmăreşte numai aplanarea conflic- 
tului: Serbia să dea satisfacția legitimă pe care 
o datorează, o satisfacţie întru nimic umili- 
toare — si totul va reintra în normal. Multă 
lume a crezut, până în ultimul moment, în 
sentimentele pacifice ale Austriei. Intre cei 
inselafi era și presa engleză. Take Ionescu nu 
sa lăsat indus in eroare. Sosit la Londra, in 
ziua de 12 Iulie, el s'a grăbit să lumineze opi- 
nia publică britanică. Cităm din „Souvenirs” 
(după traducerea românească) : 

„Fapt e că presa engleză nu era pe drumul cel 
bun. Ea credea cu toată sinceritatea că Austria nu 
dorea de cât pedepsirea asasinilor; .nu bănuia 
aproape de loc scopurile criminale ale Habsburgilor. 

+ Mă hotárii deci să lucrez în măsura slabelor 
mele mijloace.” 

Take Ionescu a convocat, aşa dar, un număr 
de ziarişti londonezi; şi 


„A doua zi, „Times” si „Morning Post” publicau 
articole de fond mai mult de cât energice. 


7 


www.dacoromanica.ro 


».. O mare parte a presei urmă pilda. Semnalul de 
alarmá era dat." 


Dar guvernul austro-ungar fácea douá poli- 
tici în acelaşi timp: pe când in marea presă 
străină se arăta bun şi iertător, prin presa 
militáreascá de acasă cerea războiul, şi anume 
imediat, fără nici o întârziere. Minutele erau 
preţioase. 

Kautsky, în „Serbien und Belgien” reprodu- 
ce un pasagiu din „Militärische Rundschau”, 
revistă militară vieneză: 

„Momentul este încă favorabil. Dacă nu ne ho- 
tărim acuma pentru războiu, atunci războiul — pe 
care va trebui să-l ducem peste cel mult doi sau trei 
ani — va începe în condiţii cu mult mai puţin fa- 
vorabile. 

„Acum initiativa e in mâna noastră: Rusia nu e 
pregătită, iar factorii morali şi bunul drept sînt de 
partea noastră — şi forţa de asemenea. Fiindcă odată 
tot va trebui să primim lupta, mai bine s’o provocăm 
imediat (so wollen wir ihn sogleich herbeifiihren). 
Prestigiul nostru, situaţia noastră de mare putere, 
onoarea noastră, sint în joc. Ba si mai mult: căci, 
probabil. ar fi vorba chiar de existenţa noastră, de 
a fi sau a nu fi”. 


Este interesant să remarcăm identitatea de 
cuget şi stil dintre revista militară vieneză şi 
broşura ofițerului german Frobenius apărută 
înainte de atentat — „Des deutschen Reiches 
Schicksalsstunde”, ora supremă a imperiului 
german — broșură prin care autorul cerea, pe 
aceleași temeiuri, războiul imediat. Cititorii 
știu că prinţul moştenitor german a făcut o 
zgomotoasă manifestaţie de simpatie lui Fro- 
benius, cu care s'a declarat perfect de acord. 


72 


www.dacoromanica.ro 


El nu s'a gândit la timp cá ear putea să iasă 
si altfel si cá va fi silit să plângă, împreună 
cu augustul sáu párinte, cá räzboiul le-a fost 
impus (aufgezwungen). 

Revista vienezá avea intacte, dupá Saraie- 
vo, ideile cu cari se aprovizionase inainte, im- 
preunà cu Frobenius, din aceeasi sursá. 

Amintim cá revistele militare din Austria 
exprimau, toate, nu punctul de vedere al re- 
dactiilor respective — cari n'aveau aga ceva— 
ci pe al cercurilor militare, cari la rándul lor 
erau expresia oficialitátii militare. Si mai a- 
mintim, iaräsi, cá, in Austria, pentru intreaga 
presà, absolut fárá exceptie, functiona cenzu- 


ra preventivá, asa cá in chestiile importante 
nu se putea publica nimic, absolut nimic in 


potriva vointei guvernului. 

De altminteri, in timpul rázboiului, scful 
marelui stat major, baronul Conrad von 
Hoetzendorf, a declarat, după cum inregis- 
treazá si H. Wendel, cá rázboiul e purtat nu 
pentru cá Serbia ar avea sä ispäseascä omo- 
rul, ci pentrucá aşa cere prestigiul de mare 
putere al Austro-Ungariei. Capricios prestigiu! 
El n'a cerut ca Franta sá declare rázboiu Ita- 
liei cànd Caserio l'a ucis pe Sadi Carnot, n'a 
cerut ca Austro-Ungaria sá declare räzboiu 
acclecasi Italii, când Luccheni a ucis-o pe îm- 
páráteasa Elisabetha, si în sfârsit n'a cerut 
ca Italia să-şi declare războiu ei însăşi când 
Bresci l'a ucis pe regele Umberto. Numai în 
cazul special dela 28 Tunie 1914 prestigiul de 
mare putere a intrat în funcţiune, fără nici o 
legătură cu faptul că partidul războinic au- 


73 


www.dacoromanica.ro 


striac, in frunte cu acelasi Conrad, cerea de 
mult rázboiul cu Serbia! 

Manipularea atât desamavolnicaa ,,prestigiu- 
lui” confirma perfect presupunerea lui Steed, 
—care pentru Giolitti e un fapt absolut sigur— 
cá moartea lui Franz Ferdinand avea sá ser- 
veasca drept pretext de rázboiu. Si atunci ca- 
pätä mai multá greutate si cealaltá presupu- 
nere: cá oficialitatea nu se alarmase prea 
tare de-o eventualá omorire a lui Franz Fer- 
dinand: negligenta ei perfect evidentà, aparc 
ca o negligenfä cu tâlc, asa cum a văzut-o si 
Colquhoun. 

In sensul complicitátii autoritátilor austro- 
maghiare a vorbit si párintele Lucaci la noi. 
El n'avea dovezi cu privire la cazul special; 
dar, bun cunoscátor al atmosferii generale ín 
care sa produs faptul, isi formase o convin- 
gere de neclintit, în sensul că numai concursul 
oficial l'a făcut posibil. 


74 


www.dacoromanica.ro 


Vil 


Scriitori austriaci și germani 


Emil Ludwig, în vol. „Juli 14” (pag. 19) 
dă o explicatiune foarte simplă indolentei 
dovedite de autorităţi la Saraievo: poliţia ci- 
vilă n'avea sä se amestece, vizita lui Franz 
Ferdinand având caracter militar; autorită- 
file militare n'au putut nici ele să puie în ac- 
Dune prea multe forte, din eauzá că Franz 
Ferdinand era însoţit de nevastă-sa, care fiind 
o simplă particulară, n'avea dreptul la onoa- 
rea unor impozante desfäsuräri de trupe: se 
opuneau protocolul si regulamentele. Cum ve- 
deti, cel mai autentic caz de forță majoră! 

Dacă explicaţia lui Emil Ludwig ar fi exac- 
tă, ea ar dovedi la „cei în drept” o minte atât 
de strâmtă și de obtuză, încât... sîntem dis- 
puşi să credem că explicaţia este exactă, Evi- 
dent, dacă e asa, toate bănuelile cad. Dar 
atunci cei cari au judecat astfel ar fi trebuit 
să se simtă copleșiți după atentat, când au vă- 
zut la ce rezultate au ajuns. Steed ne arată 
însă că impresia n'a fost grozavă: 

„Nici generalul Potiorek (guvernatorul provin- 


75 


www.dacoromanica.ro 


ciei), nici seful politiei nu s'au simtit emofionati, 
cum de altfel, pe urmá, n’au fost nici pedepsiti 
pentru cá nu l-au apărat pe archiduce. 

„Atitudinea lui Potiorek a fost chiar atât de ci- 
nicá, incát, dupá ce corpurile au fost transportate la 
conacul guvernamental, Potiorek a rámas singur cu 
ele, si luând hârtiile archiducelui, a ieșit, zicând ofi- 
terilor: 

— Domnilor, e o nenorocire teribilá. Cu toate as- 
tea, de mâncat trebue să mâncăm; haideţi la masă!” 


Coincidenţă edificatoare: Potiorek, la Sara- 
ievo, avea acecagi poftă. de mâncare, ca şi 
Franz Iosef Ia Ischl. Cititorii îşi amintesc că, 
drept prim efect al atentatului, şi împăratul a 
luat dejunul, cu deosebirea numai că și-a scu- 
tit musafirii de à participa la ospăț, pe când 
Potiorek a mers cu ai săi — c cazul de a zice — 
până'n pânzele albe. Telepatia a fost incom- 
plectă ! 

Steed sc miră că Potiorek n'a fost pedep- 
sit. Nici nu se putea! In anturajul lui Franz 
Iosef el era räsfäfat si dezmierdat. In Iulie 
1934, „Volkswille”, ziar al social-democratilor 
germani din Cehoslovacia, a publieat amin- 
tirile unui martor ocular despre starea de 
spirit a Curţii imperiale, imediat după aten- 
tatul dela Saraievo: 


„Nimeni n'are voie să pomeneascä de Saraievo. In 
cancelaria impărătească nu este permis să te ex- 
primi în sensul că Potiorek, guvernatorul Bosniei, 
sa dovedit criminal de insuficient si cá, de fapt, ar 
trebui să plece imediat. Potiorek e indispensabil! 
Potiorek îşi are meritele lui! Potiorek trebuie men- 
ținut cu orice pret! Ca si cum impuscarea lui Franz 
Ferdinand şi a Sofiei de Chotek ar fi pur şi simplu 
opera lui — așa se sopteste, cu dublu înțeles”. 


76 


www.dacoromanica.ro 


POTIOREK 


www.dacoromanica.ro 





77 


Dupä douä decenii un martor anonim con- 
firma deci interpretarea data faptelor de zia- 
ristul englez. 

Dar in sensul lui Steed vorbiserá, in inter- 
val, multi autori austriaci si germani. 

Iatá, de pildá, ce-a scris in 1922 celebrul 
ziarist Heinrich Kanner, fostul director al 
ziarului vienez „Die Zeit”.*) In volumul sáu 
„Kaiserliche — Katastrophen-Politik", întrun 
capitol intitulat „Atentatul oportun” (p. 192), 
Kanner scrie: 


„Atentatul dela Saraievo le-a fost foarte la înde- 
mână (kam sehr gelegen) sferelor stăpânitoare ale 
monarchiei austro-ungare. Mai intái, sub raportul 
personal. Moartea arhiducelui Franz Ferdinand — 
dacá facem abstractie de grupul partizanilor sái spe- 
ciali — a fost o usurare pentru largi cercuri politice, 


*) Kanner era originar din România, unde s’a nás- 
cut dintr’o familie austriacă. Prima lui cultură a fost 
románeascá. Limba romana i-a influentat in chip fa- 
vorabil stilul: cititorii nemti ii admirau vioiciunea 
si sprinteneala, fárà sá bánuiascá sorgintea acestor 
insusiri. Poate cá n'o bánuia nici el insusi. 

Dar faptut că şi-a făcut prima cultură în afară de 
hotarele Austriei, i-a influenţat si judecata, dându-i 
din capul locului un orizont de obiceiu ináccesibil 
austriacului din Austria. 

Kanner şi-a dat seama că Austria nu poate trăi de 
cât sub auspiciile păcii — interne şi externe. In con- 
secintá, el a fost un înfocat partizan al infratirii au- 
stro-sârbe, iar după atentatul dela Saraievo a dus o 
vie campanie în potriva curentului războinic, bine 
înțeles în măsura în care lucrul se putea face sub 
cenzură. Cititorii îşi pot închipui atacurile şi perse- 
cutiile pe cari le-a îndurat acest „dușman al patriei”, 

Ziarul lui Kanner a avut o atitudine favorabilă Ro- 
mâniei. Se adresa foarte des oamenilor politici şi 
scriitorilor români pentru interviewuri si articole. 
Intre aceşti colaboratori ocazionali a fost si Const. 
Mille. Ultimul articol publicat de Mille în „Die Zeit” 
a făcut mare impresie în lumea publicistică vieneză. 


78 


www.dacoromanica.ro 


intre cari si cercurile oficiale, ba chiar si cele mai 
oficiale. 

Planurile Iui politice nu erau cunoscute exact, si 
desigur nici nu avea planuri concrete de reforme 
politice, atât de preoise, cum — ín tot cazul in multe 
variante — i se afribuiau in public; si din partea 
unui prinţ moștenitor poti să te aştepţi oricând la 
inconsecvenja. Dar i se cunoştea caracterul sama: 
volnic, autoritar si meschin, se cunoșteau principiile 
lui reacționare, clericalismul strâmt al nevesti-si, ne- 
mulfumirea amândurora faţă de situaţia copiilor, si- 
tuatie neregulată din cauza mezaliantei. Ce va face 
ca împărat, nu se stia; dar că va încerca s'o ia razna 
(mit dam Kopf durch die Wand zu rennen) într'un 
punct oarecare — fie în politica internă, fie în cea 
externă — şi că poporul va avea să plătească scump 
experienţele pe cari le va face până să se domo- 
lească, — asta era-o teamă general răspândită. 

„Atât pentru viitor. In prezent, domnirea conco- 
mitentă a împăratului şi a moștenitorului, amestecul 
legitim şi nelegitim al moștenitorului și al clicii lui 
in toate afacerile de stat, provocau o zăpăceală 
care cu timpul devenea insuportabilă. Mulţi servitori 
ai statului nu mai ştiau în definitiv pe cine să as- 
culte: pe stăpânul cel bătrân sau pe cel tânăr? 

„yLa dispariţia Jui Franz Ferdinand, bătrânul 
Franz Iosef respiră usurat; si cu el, cea mai mare 
parte a funcţionarilor Curţii şi ai statului, căci ei nu 
puteau servi doi stăpâni atât de deosebiți prin fire”, 


Am văzut că si Viktor Adler făcuse aluzic, 
în parlament, la chestia celor doi stăpâni. 

In cursul acestor pagini cititorii vor obser- 
va că unii îşi explică faptele petrecute prin 
marca asemănare de caracter dintre cei doi 
oameni, pe când alţii isi explică aceleaşi fap- 
te prin marea deosebire de caracter pe care 
o prezintă aceleaşi persoane. Nu ne vom în- 
cumeta să stabilim noi care este adevărul. Ne 


79 


www.dacoromanica.ro 


mulfumim sá constatám cá dezacordul dintre 
unchiu si nepot sa dovedit din primul mo- 
ment în care Franz Ferdinand a dobândit ca- 
litatea de moştenitor. 

Istoricul Viktor Bibl, în volumul ,,Thron- 
folger”, isi începe capitolul „Franz Ferdi- 
nand” cu acest adevăr simplu: 


„In total luat, Franz Ferdinand, ca si predeceso- 
rul sáu Rudolf, intrupa Acuzatia contra guvernärii 
lui Franz Iosef I. Atâta numai cá opoziţia lui Franz 
Ferdinand, exprimatà in forme mult mai aprinse, 
chiar pátimase, era resimţită în chip mult mai amar 
de către împărat: acuma îi stătea in potriva nu fiul, 
ci nepotul; şi apoi, cu vârsta, îl cuprindea pe mo: 
narch o tot mai mare nevoe de linişte, in care el se 
vedea turburat”. 


Constatarea lui Bibl este exactă: ambii mo- 
stenitori au fost nemulţumiţi de ideile si me- 
todele lui Franz Iosef. Dar această asemănare, 
este şi singura. Rudolf si Franz Ferdinand se 
deosebeau în modul cel mai absolut prin mo- 
tivele şi scopurile cari le dictau atitudinea. 

Cum în paginile ce urmează vom vorbi 
mai pe larg despre cariera de moștenitor a 
lui Franz Ferdinand, e necesar, credem, să 
spunem mai întâi câteva cuvinte despre Ru- 
dolf. 


80 


www.dacoromanica.ro 


VI 


Kronprintul Rudolf 


Este incontestabil cá eroul sau victima ob- 
scurei drame dela Mayerling a rámas in amin- 
lirea generală sub o imagine falsă. Evident, o- 
mul a iubit-o pe Maria Vetsera si a murit in 
conditii nelámurite, Dar n'a fácut numai a- 
ceste douá lucruri in cei aproximativ 10 ani 
de viata mai mult sau mai putin matură, câți 
a numărat dela icşirea din copilăria propriu 
zisă. Mintea şi sufletul lui pot fi examinate, 
pentru că a lăsat scrieri şi scrisori. 

Vom încerca un asemenca examen, cu aju- 
torul prea putinelor texte pe cari le avem la 
dispoziţie. Alţii vor putea face mai mult. 

Din prima tinereţe Rudolf a intrat în con- 
flict de păreri cu tatăl său. Profesorilor insar- 
cinati să facă educaţia prințului, împăratul 
le pusese în vedere să-l înzestreze cu toate 
cunoştinţele moderne, dar să-l mentie în con- 
ccptiile tradiţionale si sănătoase. Probabil că 
dascălii şi-au dat osteneala să împlinească po- 
runca, dar n'au izbutit: prinţul a ieșit demo- 


www.dacoromanica.ro 


crat si liber-cugetátor, — ba, dupá aprecierea 
celor dela Curte, pur si simplu revolufionar. 


* 
* * 


La varsta de 14 ani, prin urmare inca sco- 
lar in toatá regula — el scrie intr’o compu- 
nere: 

„Mi se pare cá cel mai mult au stricat preoţii prin 
aceea cá, prin superstitie si pietate exageratá, s'au 
priceput foarte bine sá facá poporul atát de ticálos 
şi de supus, în cât le-a fost usor, lor ca si nobililor, 
să facă cu sărăcimea ce-au vrut.” 

Fraza e încă destul de incurcatá — ne-am 
silit s'o traducem cât mai exact — dar ideea 
e foarte clară şi precisă! De pe atunci Vatica- 
nul l'a urmărit cu îngrijorare pe subversivul 
Kronprinz, şi la moartea lui n'a făcut prea 
mare risipă de lacrimi! 

Nu mult după ce compusese textul citat, în 
primele încercări cu pretenţii mai literare, 
Rudolf notează cugetări de felul acesta: 

„Abia în furtunile ultimului secol, omul a 
devenit om. 

„Din mormanul de cadavre făcut de ghilo- 
tină, au ieșit idei şi principii noui. Din vre- 
mea revoluțiilor si a luptelor pentru libertate, 
popoarele, intinerite, fortificate şi înobilate, 
s'au urcat cu o treaptă mai sus”. 

Dar acestea sunt mai mult din domeniul 
teoriei inofensive. Iată însă şi observaţii prac- 
tice, destul de supărătoare pentru stâlpii or- 
dinei stabilite: 

„Păcat de banii pe cari Europa îi cheltue- 


şte cu diplomaţii. Paguba e mai mare decât 
folosul”. 


82 


www.dacoromanica.ro 


Sau: 

Cercurile hotáritoare ale Ungariei, „în or- 
birea lor nemărginită, uită cà sârbii si româ- 
nii (din Ungaria) au la spatele lor statele ve- 
cine in plina dezvoltare". 

Sau: 

Reactionarii dela Curte, ,,din miopie eredi- 
tará, au fácut intotdeauna mai bune servicii 
duşmanilor de cát patriei”. 

Dusmanii de cari e vorba in aceasta ultimá 
cugetare sint rușii. . 

Despre Rusia ţaristă vorbeşte cu cel mai a- 
dànc dispret: acolo 

„absolutismul infloreste, spánzurátoarea dá 
roade minunate, o Siberie întreagă, amenajată 
ca puşcărie, este alimentată cu aşa numiţi cri- 
minali politici”. 

Despre Germania: 

„Un imperiu german sub conducerea hohen- 
zollerniană nu este de închipuit... Germania 
hohenzollerniană e întemeiată prin baionetă şi 


se întemeiază numai pe baionetă; un războiu 
nenorocit trebue să-i fie sfârşitul”. 


Dar Franţa? 


„Franța este izvorul primordial al tuturor 
ideilor şi instituţiilor liberale de pe continent, 
si în toate momentele, când idei mari trebuie 
să-și deschidă drumul, Franţa va fi înaintea 
noastră și ne va servi drept model”. 

Aceste însemnări le găsim înregistrate în 


volumul „Thronfolger” al lui Bibl. Dar pe Ru- 
dolf îl putem cunoaște mai de aproape din 
scrisorile adresate de el defunctului ziarist 
vienez Moriz Szeps şi publicate în volum de 
fiul acestuia, dr. Julius Szeps, după războiu 


83 


www.dacoromanica.ro 


bincinteles, când dispăruse cenzura, azi reîn- 
tronata *). 


* 
* * 


După ce-am văzut mai sus părerile lui Ru- 
dolf despre Rusia, Germania, Franta, iatá ce 
spune si despre Austria intr’o scrisoare cu da- 
ta de 19 Februarie 1883: „Sint curios să știu 
cát ii trebue unui edificiu atát de vechiu si te- 
nace cum e Austria asta, ca să trosnească din 
toate încheieturile si să se prăbușească”. 

Sfârşitul acesta îi părea inevitabil dacă... — 
dacă nu se schimbă situaţia. Austria, așa cum 
era condusă de tatăl său, nu putea trăi de cât 
până la prima ocazie: până se va ivi, dintr'o 
parte oarecare, o zguduire formidabilă. La 
vârsta de 22 de ani Rudolf şi-a exprimat con- 
vingerea că-l va putea determina pe tatăl său 
să schimbe metoda de guvernare: să introdu- 
că regimul în adevăr constituţional, cu toate 
aşezămintele inerente lui. A fost o iluzie tine- 
rească. Franz Iosef, aflând de ideile lui Ru- 
dolf, şi-a pierdut orice iluzie despre el, la 
declarat exaltat (Schwärmer) si palavragiu 


*) Rudolf a mai fost in corespondentá asiduá si 
cu un ziarist maghiar. Dupá moartea acestuia, và- 
duva lui, cunoscuta cântăreaţă Pewny, din Buda- 
pesta, sfätuitä rau (sau... foarte bine?) nu numai ca s'a 
hotárit sä editeze scrisorile lui Rudolf, dar a fäcut si 
„imprudenta” sä anunte punerea lor sub tipar. Ime- 
diat a intervenit politia, care cu o puternicá presiune, 
probabil indulcitá, a zmuls scrisorile si le-a fácut 
pentru totdeauna nevăzute. Nam putea spune dacă 
„mäiastra cântăreaţă” s'a bucurat ori s'a întristat de 
violentarea îndurată. 

In tot cazul, Szeps a fost mai prudent, şi de aceea 
putem citi astăzi scrisorile primite de el. Dar și 
Szeps-fiul, piosul editor, a operat tăieturi, ca să evite 
unele jigniri. 


84 


www.dacoromanica.ro 


o 
= 
= 
= 
= 
E 
o 
= 
o 
o 
5 
"a 
3 





(Plauscher), si s'a ferit de a-i da vre-o Însär- 
cinare serioasă si de a-l pune în curent măcar 
cu o parte din treburile statului. 

Rudolf era dezolat. El se dedase unci impor- 
tante activităţi literare si ştiinţifice — con- 
ducea o publicaţie importantă — dar ţinea 
mai cu seamă să se pregătească si pentru rolul 
lui de mai târziu. Or, tocmai de la aceasta era 
împiedicat. 

In disperare de cauză, a vrut cel putin să 
influenţeze din vreme treburile publice, spre 
a pregăti terenul, pe cât îi va fi posibil, pen- 
tru acţiunea viitoare. 

De aici o intensă activitate ziaristică, desfă- 
suratá sub cel mai strict anonimat la ziarul 
lui Moriz Szeps, — întâiu „Neues Wiener Tag- 
blatt”, apoi „Wiener Tagblatt" — si tot de aici 
corespondenţa foarte asiduă cu acelaş Szeps. 
Acesta nu era numai un ziarist de seamă, 
el avea şi foarte importante legături politice 
cu occidentul. Era bun prieten cu Léon Gam- 
betta, tot astfel si cu Georges Clemenceau. Cu 
acesta din urmă se afla şi în oarecare grad de 
rudenic prin alianţă *). Parte din scrisorile şi 

*) Fica lui Moriz Szeps, Sofia, s'a măritat cu in- 
ginerul Paul Clemenceau, fratele ilustrului om poli- 
tic. Cealaltă fică a lui Szeps, Berta, cunoscută scrii- 
toare, măritată cu anatomistul Emil Zuckerkandl, a 
fost şi ea în legături de cea mai bună prietenie cu 
Georges Clemenceau, — până la războiu. După räz- 
boiu, Otto Bauer fiind ministru de externe al Aus- 
triei, i-a încredinţat Bertei Szeps-Zuckerkandl o ini- 
siune pe lângä Clemenceau: o interventie in favoa- 
rea Austriei invinse si reduse. Ín amintirile ei, scrii- 
toarea vienezá aratä cá bunul prietin de altá datà, 
Georges Clemenceau, a refuzat sá stea de vorbá: a 


mers până acolo că a refuzat chiar să deschidă o 
scrisoare şi a restituit-o aducătorului pentru că a 


86 


www.dacoromanica.ro 


RUDOLF, ADOLESCENT 


www.dacoromanica.ro 





87 


din articolele lui Rudolf, adunate in volumul 
de care am pomenit, ne dau fizionomia inte- 
lectualá a aceluia care avea sä fie mai târziu 
tragicul erou de la Mayerling. 

Une-ori el asterne generalitáfi filozofico-so- 
ciale, absolut neasteptate din condeiul unui 
print mostenitor si incá habsburgic. De pildá: 

„Ne Îndreptäm spre vremuri foarte turburi si u- 
râte. Iti vine sä crezi cá bätrâna Europá si-a supra- 
viefuit şi merge acum -către prăpădul desăvârşit. 
Trebue să vie o reacțiune mare, uriaşă — revolu- 
tiuni sociale — din care apoi, după o bolire înde- 
lungată, va înflori o Europă cu totul nouă”. 

Dar de cele mai multe ori autorul procedea- 
ză ca oricare ziarist: el se ocupă de nenumă- 
ratele probleme interne şi externe, în legătură 
cu evenimentele zilnice, în ordinea în care 
survin. Și-a organizat si un serviciu de infor- 
matii, necesare şi meditatiilor sale şi lucrului 
său de fiecare zi. 

De remarcat un amănunt caracteristic: ra- 
poartele cari conţin fapte lipsite de interes 
pentru el personal — adică fapte neintrând 
în sfera lui de preocupări și deci neputându-i 
furniza subiect de articol — acele rapoarte 
Rudolf le trimite totuşi lui Moriz Szeps, fiind- 
că ziarului tot îi pot folosi: la ziar au valoare 


recunoscut în adresa de pe plic scrisul d-nei Szeps- 
Zuckerkandl. Diplomata improvizată sa adresat 
atunci altor personalităţi ale Antantei şi a reuşit să-şi 
îndeplinească misiunea, căci a obţinut ceea ce urmă» 
rea (era vorba de alimentarea Austriei înflămân- 
zite). Clemenceau, — „tigrul” — în starea de spirit 
în care iesise din räzboiu si în care lucra la înfăp- 
tuirea păcii, n'a consimțit sub nici un motiv să ames- 
tece legăturile de prietenie personală cu chestiunile 
de politica europeană. 


www.dacoromanica.ro 


şi informaţiile ca atari, indiferent dacă li se 
mai adaugă, sau nu, comentarii. Această grijă 
a Kronprintului dovedeşte că, în puterea de- 
prinderei, el devenise în adevăr gazetar. Şi ca 
să ilustrăm această afirmatiune, vom da un a- 
mănunt: între altele Rudolf i-a trimes lui 
Szeps un raport cu privire la o întâmplare de 
la noi: răpirea lui Gherea de către agenţii ruși 
şi transportarea lui în Rusia. In esenţă, ches- 
tia e povestită, în raportul furnizat de prinţul 
Rudolf, cam ‘tot aşa cum o cunoaștem din a- 
mintirile publicate de Gherea. Aflăm în plus 
că agentul care a săvârșit isprava se chema 
Golowkin şi că a fost insuficient răsplătit pen- 
tru serviciul făcut: s'a ales cu o slujbă onora- 
bila, dar atât de modestă, în cât omul, care 
ştia să-şi valorifice munca, a refuzat-o. El a 
preferat să lucreze şi pe viitor tot în branșa 
provocării şi spionajului, fiind plătit cu bu- 
cata. 

Atât de atentă si meticuloasá este activita- 
tea ziaristicá a lui Rudolf, in cât trimete la 
ziar chestiuni asa de putin importante — 
cáci pentru marele public Gherea nu era inca 
Gherea. 

De altminteri, se întâmplă ca Rudolf să-i 
trimită lui Szeps câte o informatie, însoţită 
de un biletel de felul acesta: „Presupun co 
să-ți facă plăcere ca să ai cel dintâi ştirea 
alăturată”. : 

Rudolf vroia să contribuie la propäsirea 
presei — bine înţeles, a presei democrate. Şi 
era bucuros să vadă înfiinţate cât mai multe 
ziare şi reviste. La un moment dat a intrat 


89 


www.dacoromanica.ro 


in tratative, prin Szeps, cu un comerciant 
bogat, Adler, care urma sa dea capitalul pen- 
tru intemeierca unui nou ziar. Intro scrisoare 
adresată de Rudolf lui Szeps, citim: 

„Cum stau lucrurile cu d. Adler? Se pare că au 
rămas baltă! Păcat! speram mult din captura asta!” 

E vorba de S. M. Adler, tatăl lui Viktor Ad- 
ler. In cele din urmă Adler s'a răsgândit şi a 
preferat să-şi păstreze banii. I-a cheltuit apoi 
fiul său Viktor, pentru publicaţii nu simplu 
democrate, ci social-democrate. Căci Viktor 
Adler a făcut toată viaţa, ceece la noi V. G. 
Morţun a făcut o bună bucată de vreme: a 
cheltuit tot ce-a avut, pentru mișcarea socia- 
listă. 


> * 


Nu este nevoc să insistăm prea mult asupra 
directici politice în care activează Rudolf, zia- 
ristul. După câte am spus până aci, se înţelege 
dela sine că el stáruie pentru toate ideile de- 
mocratice şi pentru libertăţile cetăţeneşti. In 
primul rând pentru libertatea presei. Când 
Moriz Szeps, pentru un delict de presă, este 
silit să-şi facă stagiul la închisoare, prinţul Ru- 
dolf, amicul şi colaboratorul său tăinuit, îi tri- 
mete calde cuvinte de mângâiere; iar cu oca- 
zia unei confiscäri a ziarului — îl felicită. 

Libertatea presci Rudolf o vrea desăvârşită 
nu numai întrucât e vorba de libera răspân- 
dire a opiniunilor politice. El vrea şi publica- 
rea nestingherită a tuturor ştirilor, chiar când 
ele n'ar fi pe placul stăpânirii. Cu data de 5 
August 1884 el îşi îndeplineşte conştiincios mi- 


90 


www.dacoromanica.ro 


siunea de reporter, comunicându-i lui Szeps o 
informatie si insistând pe lângă el ca s'o pu- 
blice: 


»leri, aici in Brigittenau, un slujbas al Cáii Ferate 
de Nord a fost lovit de holerá si dupä trei reasuri a 
murit. O ştiu in mod pozitiv. Poliţia a comunicat sti- 
rea, în chipul cel mai amănunţit, ministerului de in- 
terne. 

„Nu vei publica informația aceasta? 

„E bine, de sigur, să nu alarmăm publicul în mod 
inutil. Pe de altă parte AR FI INSA FOARTE BINE 
VENITĂ ALARMAREA AUTORITĂȚILOR. Căci nu se 
face mat nimic. In special autorităţile militare pri- 
vesc holera cu disprețul cel mai suveran”. 

Dar Rudolf nu se ocupă numai de lucruri 
mici. El scrie articole de doctrină si articole 
de propagandă, în chestiunile sociale, ca şi în 
cele de politică internă şi externă. Si, în scri- 
sorile lui, îi mulțumește mercu lui Szeps pen- 
tru că-i aranjează articolele gazetäreste, ast- 
fel ca să fie mai lesne citite si mai bine infe- 
lese. 

Corespondenta atât de asiduă între colabo- 
rator şi director se explică prin accea că nu 
se puteau întâlni decât foarte rar, colabora- 
rea dintre ei având forfamente caracterul cel 
mai discret: protocolul n'ar fi admis-o, iar 
Franz Josef personal — si mai putin! Sa ştiut 
doar atáta: cá Rudolf cunoaste oarecari ziaristi 
ca Moriz Szeps si Berthold Frischauer — si 
împăratul era destul de amärit şi pentru atâta! 
Franz losef avea cea mai suveraná desconsi- 
derare pentru presá. Ziarul lui favorit era 
„Fremdenblatt”, cel mai fad ziar din Viena. 
cu intenție — „planmässig” — făcut atât de 


91 


www.dacoromanica.ro 


fad. Pentru fondatorul si directorul acestui 
ziar, Franz Josef avea o deosebită simpatie si 
Pa şi răsplătit mai presus de ori-ce așteptare: 
Pa făcut baron. Numele fericitului: Gustav 
Heine. Era fratele poetului. Inclinările sufle- 
teşti ale împăratului şi împărătesei, atât de 
radical deosebite, i-au dus, totuş, la simpatii 
destul de învecinate: fraţii Heine se bucurau 
fie-care de favoarea câte unuia din componen- 
fii perechei imperiale *). După moartea lui 
Gustav Heine, Franz Iosef a mai acordat aten- 
tijle sale unui singur ziarist: lui Emanuel- 
Mendel Singer, om bun si cum se cade, dar 
foarte puţin strălucit ca ziarist. Franz Iosef l'a 
înobilat şi pe acesta. Emanuel Mendel Singer 
(vezi anexa No. 6) a fost reporter parla- 
mentar la Neues Wiener Tagblatt”, ziarul la 
care colaborase Rudolf sub directoratul lui 
Moriz Szeps. 

Franz Iosef isi justifică însă propriile legă- 
turi cu aceeași hotárire cu care le reprobă pe 
ale lui Rudolf. Bunä-vointa fata de Mendel 
Singer îi pare perfect legitimă; simpatia pen- 
tru Moriz Szeps — o grozăvie. Tot aşa e şi cu 
legăturile din lumea financiară. Franz Iosef 
își are punctele lui de atingere cu diverse mari 
institute de credit: vom vedea mai departe 
câtă grijă părintească a putut cheltui pentru 
„Boden-Kreditanstalt” si pentru guvernatorul 
acestui institut. Priveşte însă ca păcat din par- 


*) Cu titlul de curiozitate amintim că alt frate, 
Maximilian Heine, medic şi scriitor, chirurg-sef în 
armata rusească, a scos prima revistă medicală în 
Rusia şi a fost numit acolo consilier de stat. 


92 


www.dacoromanica.ro 





RUDOLF, ÎNTR'UN TABLOU VIVANT 


(cu prilejul unei serbări de familie) 


93 


www.dacoromanica.ro 


tea lui Rudolf, contactul acestuia cu baronul 
de Hirsch. Karl Tschuppik scrie in „Elisabeth, 
Kaiserin von Ocsterreich”: 

„Cu prilejul vizitei la Viena a prințului de Wales 
(viitorul rege Eduard VII al Angliei), Kronprinzul 
i-a dat o masă în trei, la care baronul de Hirsch a 
fost al treilea — un păcat pe care vrăjmaşii lui Ru- 
dolf nu i-l'au iertat. De sigur, pentru abilul financiar 
bruxelez a fost de mare preţ favoarea de a sta la 
masă cu viitorii stăpânitori a două mari state. Dar 
e probabil că şi Eduard a preferat să supeze cu omul 
acesta, de cât cu vre-o persoană dela palat, mai puţin 
amuzantă; de altfel, el nu găsea în aceasta nimic ne- 
cuviincios sau șocant.” 


Si Rudolf, asa cum își alegea relaţiile perso- 
nale după propriile sale inclinári, tot aşa isi 
manifesta si simpatiile cátre state si popoare 
după judecätile si sentimentele proprii. Ast- 
fel, mărturisește o nemärginitä dragoste 
— şi recunoștință, precizează el — pentru 
Franţa, căreea îi datorăm cu toţii ideile şi in- 
stitutiile liberale. In accente lirice el cântă „fe- 
ricita, bogata, viabila, puternica republică 
franceză, care după numai 12 ani dela Sedan, 
stă ca dovadă lămurită şi de netăgăduit că re- 
publicile pot face lucruri mari în Europa” *). 


*) Admiratia şi dragostea pentru Franţa au rămas, 
fireşte, în tradiția democraţiei austriace şi a presei 
respective. Când Adolf Hitler a început să deschidă 
ochii la viata publică, el a găsit această stare de spi- 
rit si ea a fost una din cauzele cari lau îndepărtat 
de curentele democratice, mânându-l în tabăra ad- 
versă, 

In „Mein Kampf” actualul dictator al Germaniei 
face si această mărturisire: 


„Ceea ce îmi mai călca pe nervi, era şi cultul res- 
pingälor pe care presa cea mare îl practică, încă de 


94 


www.dacoromanica.ro 


In dragostea lui pentru Franta, Rudolf are 
momente de Îngrijorare: Germania pare sá 
manifeste tendinfi agresive. La 22 Aug. 1882 
Rudolf scrie: 


„Poate că bătrânul Wilhelm si cancelarul 
său, înainte de a-și da sufletul, vor sä mai guste 
savoarea unui războiu si să zdrobească de tot 
Franța, care dela 1870 s'a intremat bine". 


Urcarea lui Wilhelm II pe tronul Germanici 
nu linişteşte îngrijorarea lui Rudolf: are des- 
pre el o idee foarte rca, pe care a si exprimat-o 
mai de mult. Rudolf, bun pricten cu tatal lui 
Wilhelm, democratul Friedrich III, si cu prin- 
tul de Wales, viitorul rege Eduard al Anglici 
— una din mintile cele mai luminate — isi 
fácuse mari sperante despre rolul pe care 
vor avea să-l joace odată, toţi trei, in politica 
europeană. Ne putem închipui, în adevăr, o 
situaţie absolut nouă, cu trei suverani de felul 
acesta, ocupând în acelaş timp trei din cele 
mai însemnate tronuri ale Europei! Cu moar- 
tea lui Friedrich, după o domnie de 99 de 
zile, unul din cei trei factori dispărea şi in 
locul lui venca un element turburător. 

lată cum îl caracterizează Rudolf pe Wil- 
helm, cu data de 24 August 1888: 


pe atunci, pentru Franta. Iti venea sä te rusinezi pur 
si simplu de faplul că esti german, când dddeai de 
imnurile dulcegi către „marea națiune culturală”. 
Foarte des această päcäloasä frantuzärie m'a făcul să 
zvárl din mână gazeta”. 

Guvernul austriac nu împărtășea cultul pentru 
Franţa; el a practicat ura si dusmänia în potriva ei. 
Azi austriacii pot vedea unde i-a dus politica anti- 
democratică şi anti-franceză! 


95 


www.dacoromanica.ro 


„Wilhelm al doilea se formează. E probabil că va 
provoca în curând mari încurcături în bătrâna Eu- 
ropă: presimt că aşa va fi. Este şi omul făcut pentru 
asta. Minte foarte mărginită şi de aceea energic şi 
încăpățânat ca un taur, socotindu-se singur ca cel 
mai mare geniu — ce vreţi mai mult? 

„In câti-va ani el e menit să ducă Germania ho- 
henzollerniană la situaţia... pe care o merită”. 

Ultimul alineat constitue si o atenuare a 
îngrijorării cu privire la soarta Franţei. Pri- 
mejdia nu e mare pentru republica franceză, 
de vreme ce el prevede, din potrivă, un peri- 
col pentru Germania. De altfel, Rudolf e con- 
vins — şi o spune de nenumărate ori, în scri- 
sorile către Szeps, în articole şi notițe, în con- 
vorbiri cu intimii — că Franța, tocmai pen- 
tru că e sub regim democratic, va şti să-și 
conducă bine barca şi va evita orice primej- 
die: regimul democratic consumă multi oa- 
meni, dar Franţa are foarte mulţi de prima 
ordine; adevăr pe care, mai târziu, avea să-l 
afirme şi Achrenthal. 

Si când moare Gambetta, prințul Rudolf 
scrie: 

„Anul a început sub auspicii rele. Ori-ce 
părere ai avea despre Gambetta, — cu el a 
pierit un spirit superior, unul dintre cei dintái 
luptători pentru ideile liberale, în vremea 
noastră săracă poate chiar singurul. 

„A fost o fire de uriaș, o puternică figură, 
care întotdeauna mi-a inspirat admirație si 
simpatie”. 

Afirmația ocazională că defunctul Gambetta 
a fost poate singurul luptător pentru ideile li- 
berale, ar fi în contrazicere cu recunoașterea 


96 


www.dacoromanica.ro 


permanentă cá Franţa democratică dispune de 
nenumărați oameni; dar, de fapt, este o sim- 
plă exagerare sentimentală, firească în cu- 
vinte de necrolog. 

Idealul lui Rudolf este să facă din Aus- 
tria, in ce priveşte viata internă, o a doua 
Frantá. El este partizanul Austriei Mari, iu 
sensul că dorește înţelegerea nestirbitá între 
naţionalităţi, doreşte să dispară luptele şi cer- 
tele interne, pentru că numai astfel Austria 
va putea trăi, şi este necesar să trăiască: 

„Ori-cât de aspre s'ar arăta vremurile, eu 
cred pururea şi neclintit în viitorul patriei 
noastre — si al principiilor noastre în cuprin- 
sul ei și în toată lumea. 

„Austria trebuie să rdmdie în ființă, pentru 
că nu este posibilă altă alcătuire care să-i ia 
locul, si spațiul in care ne aflăm nu poate să 
dispară, iar principiile noastre, cu toate fluc- 
tuatiile si cu toate grelele încercări, trebuie 
totuşi să învingă, pentru că totul merge înain- 
te, şi o întoarcere îndărăt poate fi numai de 
scurtă durată”. 

In sistemul preconizat de Rudolf, se rezol- 
vă, indirect, şi problema naționalităților, în- 
tru cât acestea, bucurându-se de binefacerile 
alcătuirii democratice a statului, nu vor avea 
să se plângă în nici o privinţă, prin urmare 
nici din punctul de vedere naţional. In mod 
direct însă, chestiile nationale nu-l intere- 
seazä: 

„La popoarele superior dezvoltate, in faţa mari- 
lor chestiuni politice şi de putere, principiul natio- 
nalitátilor — apartinerea la olaltă a membrilor u- 


nei rase — trece pe al doilea plan. 
m Consider duşmăniile nationale şi de rasă ca 


97 


www.dacoromanica.ro 


un mare regres. E destul de caracteristic faptul cá 
in toatä Europa, toomai elementele dusmane progre- 
sului simpatizeazá mai mult aceste principii si le 
exploateaza. 

„După cum știința e cosmopolită, tot astfel, cu 
timpul, toate pärtile societatii omenesti, in relatiile 
lor reciproce, vor trebui sä fie cosmopolite. 

„Noi in Austria — fără a voi să-l ating pe contele 
Taaffe — nu sîntem încă cu totul pe drumul care 
duce spre dcea vreme de aur”. 

Prinţul Rudolf, gândindu-se la traiul in co- 
mun, in perfectă înţelegere, al atâtor nafiona- 
litáti, avea in vedere exemplul Frantei, alcá- 
tuită din atâtea populaţii de origini si cu limbi 
deosebite. Ironia pe care o face la adresa con- 
telui Taaffe este foarte muscátoare. Taaffe a 
fost cel mai mare semănător de ură. 


* 
"M 

Existá insá un mijloc infailibil ca sá-ti dai 
seama dacá un om si-a infrant superstitiile si 
prejudecátile sovine: sá cercetezi atitudinca 
lui fatá de evrei. Ei bine, din acest punct de 
vedere prinţul Rudolf trece cu succes exame- 
nul. In tot materialul pe care-l avem la inde- 
mână, nu găsim un cuvânt de simpatie la a- 
dresa evreilor. Prin urmare: printul Rudolf 
nu era filosemit, cceace, de altfel, nu ne sur- 
prinde cátusi de putin. Insá amánuntul isi ca- 
pátá adevárata semnificare, când constatám 
cá nu era nici antisemit. Mai mult: îl vedem 
ridicându-se, când cu dispret, când cu indig- 
nare, impotriva exceselor antisemitc. 

Din câteva exemple pe cari le avem la în- 
demáná, vom da unul: 


98 


www.dacoromanica.ro 


Unui magnat ungur îi abate să facă antise- 
mitism. El isi atátá sătenii de pe moşie, şi se 
comit devastări. Şi atunci, — în ziua de 30 
August 1883 — Kronprinful Rudolf scrie un ar- 
ticol despre „cele mai noui poveşti dela fara, 
scoase nu din Jokai, ci deadreptul din reali- 
tate”. 

Autorul arată ce se întâmplă „când barba- 
ria înăscută și nelegalismul înăscut se aliază 
cu ura de rasă si ura de religie”. El aminteşte 
autorităților că „e de datoria unui stat de or- 
dine să apere viața si proprietatea” tuturora, 
căci „dacă într'o direcție oarecare se produce 
turburarea ordinei si a siguranței, atunci su- 
fere întregul organism”. 


Articolul lui Rudolf se termină astfel: 


„In Ungaria lucrurile war fi ajuns atăt de 
departe, dacă toti factorii chemați și-ar fi fă- 
cut datoria. Dar din loc influent ura de rasă a 
fost susținută si favorizată, si așa s'a precipi- 
tat nenorocirea. 

„Mişcarea nu se va mărgini la evrei. Oame- 
nii mascaţi se vor convinge că au lucrat spre 
răul țării si spre propria lor primejduire. Da- 
că azi sint jefuiti evreii, mâine castelele boie- 
rilor vor cădea pradă răscoalei țărănești. 

„Focul e nepărtinitor. El mistuie cu aceeași 
lăcomie casele mdgnatilor ca si pe ale evrei- 
lor. Atunci se va topi masca de ceară a unei 
civilizații, care n'a avut voința și curajul să 
înlăture niște stări de lucruri cum sunt cele 
devenite cu putință acuma în Ungaria, spre 
rușinea veacului” *). 


.*) In iarna si primăvara anului 1907, când unii 
politiciani din Moldova au început faimoasele agi- 
taţii şi instigatii antisemite, „Adeverul” a dat alarma 
în privința primejdiei de ordin general pe care 


99 


www.dacoromanica.ro 


Prin urmare, „factorii chemaţi” nu și-au 
făcut datoria, cel puţin înainte de a fi reche- 
mati la datorie, între altij şi de Rudolf, acesta 
din urmă anonim. Cum vedem, prinţul moste- 
nitor n'a cruțat de loc pe guvernanţii dela 
Budapesta. 

Se crede în general, cá Rudolf avea o deo- 
sebită simpatie pentru pătura conducătoare 
maghiară. Din articolul citat si în genere din 
acele scrisori si articole ale lui pc cari le cu- 
noastem noi, lucrul nu rezultä de loc. Este ade- 
varat numai cá Rudolf, comparând între clc 
metoda de guvernare austriacă şi cea ma- 
ghiară, o găseşte mai liberală pe a doua. Va fi 
fost chiar aşa în scurtul timp al activităţii lui, 
ori s'a lăsat şi el, ca atâţia alţii, indus in e- 
roare? Se ştie că în totdeauna stăpânirea ma- 
ghiară a strălucit în arta de-a ameti lumea 
cu prezentarea unei false aparente; sub a- 
cest raport ea strălucește şi azi. In tot cazul, 
cu Rudolf ea a reuşit numai în parte: el cre- 
dea că Ungaria e mai democratic guvernată 
decât Austria, fără ca stările din Ungaria să-l 


o cuprindeau acele agitatii si instigatii. B. Bränis- 
teanu a scris numeroase articole, intemeiate pe o 
argumentatie perfect asemänätoare cu a Kronprintu- 
lui Rudolf, Se pare insá cà articolul lui Rudolf a avut 
mai mult succes ín Austro-Ungaria, de cát ale lui 
Bränisteanu la noi, de vreme ce acolo pomenitele in- 
stigatii au încetat curând, pe când in România ele 
si-au urmat, nestingherite, opera de inebunire, pánà 
când au luat caracterul prezis cu atâta insistență de 
Adevărul”. Răscoalele din 1907 au fost apoi repri- 
mate în felul cunoscut. Represiunea a fost mult mai 
gravă de cât faptele cari au determinat-o. In cazul 
din Ungaria, semnalat de prințul Rudolf în articelul 
citat, lucrurile fiind oprite la timp, nici n'a fost pri- 
lej de represiune, 


100 


www.dacoromanica.ro 


incánte. Iatá, de pildà, ce spune despre Unga- 
ria in August 1883, cáteva luni dupá ce se ex- 
primase in chip atât de pesimist despre Au- 
stria : 

„Biata Ungarie! Ne aflám in fafa unei crize epo- 
cale; asa nu mai poate merge! 

e. Ungaria e rău administrată, n'are un bun corp 
functionáresc, n'are o bază solidă, e o tara ca Rusia 
sau Turcia. 

ss O asemenea ţară nu va putea duce cu succes 
actuala luptă cu Croaţia, şi-i lipseşte atât baza sănă- 
toasă cât si forţa de stat ca să puie ordine în situa- 
tia internă. Ungaria va merge spre o complectä de- 
cădere ca stat şi va veni momentul când se va găsi 
necesară o intervenţie din Viena”. 

Dacă şi astăzi încă oligarhia maghiară se 
laudă cu Rudolf, o face din politicianism: 
fiindcă tine să-l opuie lui Franz Ferdinand. 
In orice caz, un gen nou: politicianismul re- 
troactiv, care nu vedem la ce mai poate folosi. 


* 
+ Lë 

Cari au fost sentimentele si intenfiile lui 
Rudolf fatá de români? 

Inainte de toate stabilim faptul cá i-a cu- 
noscut. A cálátorit mult in Transilvania, unde 
avea proprietăţi si unde făcea, adesea, vàná- 
tori. Pomeneste în deosebi de regiunea Rete- 
zatului, care-i oferea vânat bun şi, se pare, îl 
atrăgea si pentru oamenii ei. A şi scris 
un studiu etnografic asupra Transilvaniei, 
care In orice caz trebuie să fie interesant pen- 
tru noi, dar avem regretul de a nu ni-l fi 
putut procura. A fost şi în România. In- 
tr'o scrisoare către Szeps, în care-i anunţă 


101 


www.dacoromanica.ro 


această călătorie, Rudolf isi promite intreve- 
deri interesante. La intoarcere, ii scrie iar lui 
Szeps si-l invitá, precizând cà vrea sá-i comu- 
nice impresiile. Dar textul invitatiei nu lasá sá 
sc ghiccascá de ce naturá sint acele impresii: 
sint bunc sau rele? Nici regele Carol I, in Me- 
moriile lui, nu insistá asupra vizitei lui Ru- 
dolf, pe care se multumeste s'o semnaleze. 
Faptul e semnificativ. Carol il vázuse alta 
datá la Viena pe Rudolf, copil de 15 ani, si 
fusese incântat de inteligenta si vioiciunea 
lui: in volumul II al Memoriilor ii consacra 
câteva rânduri entuziaste. Jar acum, dupa o 
vizită oficială a moștenitorului habsburgic, 
se mulțumește să spuie numai atâta: că Ru- 
dolf a fost la Sinaia. Or, de obiceiu Carol e 
mult mai elocvent în Memorii cu privire la 
musafirii săi, mai ales când prin situaţia lor 
au o însemnătate incontestabilă. Probabil că 
de astă dată ideile şi purtările lui Rudolf 
nu i-au plăcut prea mult lui Carol I, care va 
fi ştiut şi amănuntul cá nici Franz Iosef nu 
este încântat de fiul şi moştenitorul său. De 
altfel, şi Rudolf, în scrisorile lui, pomeneşte 
de Carol numai când are sau crede că are pri- 
lejul să-şi exprime vre-o nemulţumire; si a- 
tunci nu caută deloc adjective măgulitoare. 
Căci din Scrisorile lui Rudolf străbat două 
porniri de supărare în potriva României. Una, 
neserioasă: i sa spus că în scoalele din Ro- 
mânia se întrebuinţează o hartă, care muta 
în regatul român Galiţia, Bucovina, Transil- 
vania, etc., etc. — în text mai sunt şi aceşti doi 
„ete.”! Probabil că harta in chestiune n'a exis- 


102 


www.dacoromanica.ro 


tat: ar fi fost un mod prea ieftin — si prea co- 
piläresc — de-a preamäri idealul national, 
ba chiar cu adaus din oficiu, pentru ca 
mai bine sä intreacá decât să nu ajungă! De 
pe vremea când eram şcolar, ştiu că harta 
noastră era intitulată „România și ţările ve- 
cine", deci ţările acelea — împreună cu ori- 
câţi ,,etc.” — nu erau trecute ca făcând parte 
din regatul român. 

Al doilea motiv de supărare e mai serios: 
e vorba de celebrul discurs al lui Petrache 
Grädistcanu care a vorbit de pietrele ce lip- 
seau încă din coroana regelui Carol I. De 
curând incidentul acesta a fost amintit de d. C. 
Xeni, în volumul „Take Ionescu”: 


La 1883, cu ocazia inaugurării statuii lui Ste- 
fad cel Mare, dela Iasi, Petre Grádisteanu, ales mai 
tárziu presedinte al Ligii Culturale, intr'un elan de 
nationalism, nu spusese oare regelui in toastul sau, 
cá depe frumoasa lui coroaná lipsesc cáteva pietre 
pretioase, Bucovina, Transilvania si Banatul, ce- 
randu-i ca intr’o zi sä le aibä? Si pentru atâta lucru, 
nu sa produs îndată o interventie diplomatică, nu 
s a tăiat din „Monitorul Oficial" profeticul discurs si 
n'a fost expulzat un ziarist, ca tap ispăşitor?” 

Cum se vede, pentru discursul lui Grädis- 
teanu, guvernul austro-ungar a cerut satis- 
faciie guvernului român, iar acesta a si acor- 
dat-o; satisfacția a fost chiar mai mare de- 
cât o arată d. Xeni: Carol I s'a dus în persoană 
la Berlin şi Viena, ca să-şi şteargă de pe frunte 
„pietrele” pe cari i-le zugrăvise entuziasmul 
lui Petrache Grădişteanu. 

Regele Carol prezintă astfel sfârşitul acestui 
incident: 


„La Viena, regele Carol ştiu să-l convingă pe 
Franz Josef cá nu pot fi chemaţi la răspundere băr- 


103 


www.dacoromanica.ro 


bat de stat serioşi pentru discursuri de banchete 
ale unor oameni politici färä ráspundere, cu aluzii la 
drepturile imprescriptibile ale Romániei asupra Bu- 
covinei si Transilvaniei. Nici un popor nu consimte 
sá i se rápeascá idealurile politice; tot asa nici po- 
porul román, care a primit in sánul sáu atât de multi 
dintre fratii de peste munti, scäpati prin emigrare 
de regimul aspru al maghiarilor; in aceasta nu se 
poate gási o piedicá adeväratä la o intelegere prie- 
tineascá între ţările vecine”. (Memoriile Regelui, 
vol. IV). *) 


In cát, protestárile printului Rudolf in po- 
triva slábiciunii dovedite de contele Kalnoky 
nu sunt intemeiate; cancelarul austriac n'a 


*) Iatá, in aceastá chestiune, si lámuririle pe cari 
le-a dat insusi P. Grädisteanu. Sub titlul „Toastele 
d-lor P. Grádisteanu si Hajdéu”, Românul dela 15 Iu- 
nie 1883 reproduce urmätoarea scrisoare din Ro- 
mánia liberä: 

Iubite amice, 


Monitorul oficial publicá toate discursurile tinute 
la Iaşi atát dinaintea statuei lui Stefan cel Mare cât 
si cu ocasiunea banchetului; între altele menţionează 
pe al d-lui Hájdéu si al meu cu apreciarea mäguli- 
toare „bine simţite”, fără însă a le face onoarea de 
a le reproduce. Lucrul se infelege. Cuvântările tu- 
turor celorlalți erau oficiale; nouă ni s'a fäcut 
onoare mare d'a ni se permite să vorbim ca simpli 
cetățeni. 

Dar pentru că cuvintele noastre au fost reproduse 
in mod putin exact de reporterii unor ziare, dă-mi 
voie să [i-le comunic asa cum au fost rostite. La a 
ta apreciere dacă merilă o nouă insertiune. 

Cer scuse amicului meu d. Hájdéu dacămi permit 
a-i reproduce cuvintele si a-l lăsa la urmă; dar 
aceasta a fost ordinea în care s'au pronunțat dis- 
cursurile, şi apoi d. Hájdéu pare a fi voit să com- 
pleteze cugetările ce exprimasem. 

Discursul meu: 

inst and toată lumea se întrece a-Ti aduce în- 
chinăciuni 31 D ari nu numai ca semn de respect cátre 
suveran, nici numai drept recunostintá către căpitanul 
brav, ci dintr'o explosiune de dragoste pornită din toate 
unghiurile ţării, dragoste pe care Maiestatea Ta Ţi-ai în- 
temeiat tronul, dă-mi voie, Maiestate, mie, simplu cetă- 
tean, onorat la acest banchet, să închin în sănătatea ce- 
lor absinti. Si mai întâi în sănătatea Femeii, cea dintâi 


104 


www.dacoromanica.ro 


arátat nici o släbiciune, ci, din potrivá, a abu- 
zat de puterea pe care i-o dádeau situatiile 
respective ale Austro-Ungariei si Romániei. 
Amândoi, si Kalnoky si Rudolf, dacă ar mai 
fi astázi in viatá, ar avea motiv sá regrete acel 
abuz de putere. 

Aceste douá atitudini nu sint simpatice. Is- 


toricul Viktor Bibl, in volumul „Thronfolger”, 
ne aduce însă la cunoştinţă un fapt extrem de 


interesant şi chiar senzaţional, care le atenu- 
iază, ba le anulează chiar cu totul: în concepţia 
politică a lui Rudolf intra cucerirea orientului 


printre femeile române, lumină printre lumini, Regina 
de trei ori Regină, prin spiritul său, prin inima sa sí 
prin grațiile sale, în sănătatea Majestății Sale Regina 
Elisabeta, și apoi în sănătatea cortegiului strălucitor care 
o încongioară, în sănătatea femeilor române — căci atât 
valorează un popor cåt valorează femeile sale. 

„Să nu uităm, Maiestate, la această serbare, pe con- 
silierii tronului, pe bătrânii țării, cu care împreună V'ati 
coborât în adâncul mărilor de ați cules mărgaritarele şi 
coraliul, ati despicat munții si ati luat aurul si briliantele 
an care ați format coroana regală pusă pe capul Romå- 
niei. 


„Sunt unii care lipsesc de la această solemnitate — nu 
ştiu pentru ce si nici voiesc să cercetez — Români sunt 
si ei, să nu-i uităm Maiestate, căci nu e Román care să 
nu-și iubească iara. 

„Sunt alţii însă cari ar fi voit să vie, dar n'au putut, 
cari privesc în acest minut la noi, ce zic? cari sunt în 
mijlocul nostru cu inima, cari Te iubesc Maiestate cu 
aceeaş dragoste ca noi toti, căci văd în Maiestatea Ta 
nu pe Regele României ci pe Regele Românilor si cu 
concursul cărora Maiestatea Ta vei recăpăta pietrele pre- 
tioase cari lipsesc încă dela coroana lui Stefan cel Mare!" 


Indată după aceste cuvinte, d. Hàjdéu a zis: 


„Sire, de trei secole nici un Domn român nu trecuse 
Dunărea. Neîncrederea în valurile sale, era aşa de mare 
că poporul făcuse un blestem: bată-te Dunărea! Maies- 
tatea 'Ta ai făcut să cadă blestemul, ai închegat cele două 
maiuri române ale Dunării. Să trăiască Dunărea română!” 

Sentimentele ce am exprimat sunt ale tuturor Ro- 
mánilor, si ori ce s'ar zice, ori ce s'ar face, nimeni 
nu le va putea nici stánge, nici ndbusi, 


Petru Grádisteanu 
105 


www.dacoromanica.ro 


si sudului Europei, insá o cucerire pacificá si 
spiritualá. In acest scop el preconiza cedarea 
Bosnici si Herzegovinci cätre Serbia si a Tran- 
silvaniei cátre Románia. El socotea necesarä 
aceastá jertfä, pentru cá, printr'un asemenea 
procedeu, Austro-Ungaria, departe de a slábi. 
se intárea in vederea ráfuiclii cu Rusia, dupa 
Rudolf inevitabilă. 

Cum Rudolf era capabil de idci indráznete 
si cum Bibl este un istoric serios, putem ad- 
mite cá, in adevár, Rudolf a avuf aceasta 
idcie. A avut-o; ccea ce nu înseamnă cá ar fi 
si realizat-o, sau cel putin cá ar fi incercat s'o 
realizeze daca ar fi ajuns sä domneasca. Este 
un principiu etern in politică: una vrei, când 
nu poti să realizezi, si alta realizezi când... 
nu-ţi mai e permis să vrei! 


* 
* * 


Dar Rudolf a murit. Cum a murit nu stim. 
Misterul dramei dela Mayerling nu s'a lámu- 
rit încă. Dam după culegerea „Abschieds- 
briefe” a lui Wilh. Treichlinger, ultima scri- 
soare a lui Rudolf, scrisă în ziua morţii, 
poate chiar în ultima clipă: 


Ducelui Miguel de Braganza 
Dragă prietene, 
Trebuie să mor. N'am putut face altfel. Rămâi 
cu bine. 


Servus, al tău 
RUDOLF 


Drept confirmare a scrisorii lui Rudolf ser- 
veste şi scrisoarca Mariei Vetsera, către sora 
ei: 


106 


www.dacoromanica.ro 





MARIA VETSERA 


107 


www.dacoromanica.ro 


Mayerling, 29 Ianuarie, 1889 
Dragá sorá, 

Trecem amándoi intru fericire, in lumea nelámu- 
ritá de dincolo (ins ungewisse Jenseits). Gândeste-te 
din când in cánd la mine, fii fericitá si märitä-te din 
dragoste! Eu n'am putut s'o fac, si cum n'am putut 
sá má impotrivesc dragostei, plec cu el. 

A ta, MARY 


(Urmeazá si un post-scriptum, in care spune, intre 
altele, cá moare împăcată). 

Karl Tschuppik, în „Elisabeth, Kaiserin von 
Oesterreich”, dă numai începutul scrisorii lui 
Rudolf către mama sa: „Scumpa mea mamă, 
nu mai am nici un drept să trăiesc” (ich habe 
kein Recht mehr zu leben). 

De ce nu mai are acest drept? Mister ! 

In sfârsit, contele Vilmos Festetics a citit 
scrisoarea pe care Maria Vetsera a trimes-o 
mamei sale si in care spune: „Sîntem si cu- 
riosi să vedem cum e în lumea cealaltă”. 


In urma acestor scrisori atât de laconice, 
dar nu mai puţin categoric afirmative, fap- 
tul material şi fizic apare incontestabil. 
Totuşi, din punctul de vedere logic, e greu de 
admis hipoteza sinuciderii lui Rudolf — cel 
puţin a sinuciderii voluntare — dacă ţinem 
scama de scrisorile adresate lui Moriz Szeps 
cu puţin înainte de moarte. 

In Aprilie 1887 scrie: 

‚Mulfumesc pentru bunele urări pe cari le-am pri- 
mit ieri şi cari m'au bucurat foarte mult. Fie oa să 
se împlinească! Oricât de sumbre ar părea timpurile 
şi oricât de îndepărtați ne-am socoti de ţintă, în- 
crederea în viitor constitue o mică parte o izbánzii". 


La 10 Maiu 1888: 
„De mi-ar îi dat să-mi îndeplinesc măcar jumă- 


www.dacoromanica.ro 


tate din planurile mele, pot, pe urmá — când va fi 
— să dispar de pe scenă”. 


Dar la 21 August, acelas an, este cu deose- 
bire elocvent: 


„O viață de om, trăită in mişcare fără odih- 
nă, și adesea, pot spune cel mai adesea, într'o 
activitate atât de încordată, atât de mistuitoa- 
re, pentrucă multilaterală, — în epoca adevă- 
ratei acțiuni si productiuni spirituale, este 
scurtă, scurtă, scurtă! Ori-cum ar fi, trebuie să 
credem în viitor; eu sper si contez pe cei zece 
ani următori”. 


In penultima scrisoare din volum, — data: 
11 Decembrie 1888 — Rudolf se ocupă de nişte 
scrisori ale lui Heine, oferite, prin Szeps, de 
scriitorul parizian Alexandre Weill şi pe cari 
prinţul se gândeşte să le dăruiască de Crăciun 
mamei sale, împărăteasa Elisabeta, precum se 
ştie mare şi pasionată admiratoare a poetului. 
Weill a fost intim prieten cu Heine în anii de 
boală şi de nenorocire ai acestuia. Scrisorile 
pe cari le oferea, îi fuseseră adresate, proba- 
bil, chiar lui. Pentru un motiv pe care nu-l 
explică — vre-o măsură de precauţie, socotită 
necesară — Rudolf îl roagă pe Szeps să foto- 
grafieze scrisorile lui Heine, înainte de-a 
i-le trimete. In notele de la sfârșitul cărţii ni 
se spune cá Rudolf şi-a împlinit dorința: de 
Crăciun i-a dăruit mamei sale acele scrisori. 

In sfârșit, în ultima scrisoare publicată în 
volum, cu data de 27 Decembrie 1888, — nu 
putem sti dacă a fost în realitate ultima — 
prinţul Rudolf, după ce examinează situația 
internațională — îi comunică lui Szeps că 


109 


www.dacoromanica.ro 


pleacă împreună cu prințesa, la Abbazia, si 
speră să-l vadă la întoarcere. 

O lună de zile după aceasta, la 30 Ianuarie 
1889, prinţul a murit. Pe cât se stie, nu inter- 
venise nimic care să explice pierderea încre- 
derii în viitor, părăsirea unei activităţi atât de 
intense şi de multilaterale, şi renunţarea la cei 
zece ani următori. Un om atât de deznădăj- 
duit, care nu numai că se gândeşte să-i facă 
mamei sale o surpriză de Crăciun, dáruindu-i 
scrisorile lui Heine — pentru ca, în adevăr, o 
surpriză încântătoare — dar arc grija să o- 
prească şi copii fotografice, probabil pentru 
cazul când originalele sar pierde — nu-i asa 
că lucrul apare foarte ciudat? Şi, după aseme- 
nea dovezi manifeste de calm sufletesc, de o 
dată — sinuciderea! Faptul simplu al dragos- 
tei, chiar dacă era o dragoste mai adâncă şi 
mai puternică, nu explică atâta disperare, 
mai ales că era o dragoste împărtășită; mai 
putin încă se explică „solutia” la care a re- 
curs un om cu ideile, cu preocupările şi cu mi- 
siunea lui Rudolf, — misiune în care el cre- 
dea încă atât de ferm cu o lună de zile înainte. 


In asemenea condițiuni, era natural să se 
facă tot felul de presupuneri si să se nască tot 
felul de legende. 

Yves Guyot înregistrează bănuiala expri- 
mată de unii că Rudolf a fost asasinat — fără 
indicatie de autor. Alţii merg mai departe. Asa, 
Jean-Bernard, cunoscutul cronicar parizian, 


110 


www.dacoromanica.ro 


in Istoria rázboiului din 1914, vol. I, spune in- 
tr'o nota : 

„A fost acuzat, fără dovezi dar nu fără pre- 
zumtii, archiducele Franz Ferdinand, că a 


fost, în drama dela Mayerling, unul din insti- 
gatorii asasinárii archiducclui Rudolf". 


E serioasă ,,prezumtia"? 

Nimic nu indreptáteste s'o credem. Nici má- 
car amánuntul, povestit de unii biografi, cá 
inainte cu cáfi-va ani, printul Rudolf, intr’o 
clipă de melancolie, faţă de prietini, isi expri- 
mase credinfa cá nu va apuca sä domneascà, 
si arätându-l pe Franz Ferdinand, care tocmai 
sosea, ar fi scos exclamatia: 

— Asta va domni! 

In tot cazul, moartea lui Rudolf n'a provo- 
cat numai adâncă durere, ci si — să zicem: re- 
flectii calmante. 

Ne aducem aminte de acele cuvinte onctuoa- 
se rostite de cel mai fidel servitor al Habsbur- 
gilor, contele Szögenyi, în prezenţa prinţului 
Bülow, după moartea lui Franz Ferdinand. 
Cititorii le vor găsi reproduse mai jos, când 
vom cită din memoriile lui Bùlow. Ele con- 
stitue un formidabil şi zdrobitor epitaf, menit 
parcă să ucidă din nou și definitiv pe archi- 
ducele omorit la Saraievo. Ei bine, același 
Szógenyi isi pronuntase epitaful si dupá moar- 
tea lui Rudolf; se pare că e specialitatea ca- 
sci! Citám aci, dupá Bibl, cuvintele rostite 
pentru Rudolf: 


— Sint multi bárbati de stat seriosi, cari a- 
tribuie nenorocirea exclusiv unor cauze poli- 


www.dacoromanica.ro 


tice. Ei cred cá prinţul de coroană s'a compro- 

mis atât de mult prin ostilitatea lui din ce in 

ce mai fätisä fata de politica in curs a cabine- 

tului de atunci; cá raporturile lui cu Wilhelm 

II si cu Germania sau Înräutätit atât de mult; 

că o dare îndărăt devenise atât de imposibilă, ` 
încât a trebuit să-şi dea seama că el ar fi un 

izvor de greutăţi serioase şi chiar de primejdii 

pentru patria sa, în cazul când ar continua 

să-și urmeze drumul. 

Va să zică: darea îndărăt devenise imposi- 
bilă, iar continuarea drumului — cu nepu- 
tinta... 

„Şi mai spunea legenda că in ultima zi Ru- 
dolf avusese o explicatie violentä cu tatäl sau. 


* 
* * 


Iar după înmormântare, sa făcut tácere in 
jurul cazului și al persoanei. Nici o dată îm- 
păratul Franz Iosef n'a mai rostit numele lui 
Rudolf, st nimeni în apropierea împăratului 
nu l'a mai rostit. 


112 


www.dacoromanica.ro 


IX 


Intre Schönbrunn si Belvedere 


Cu noul mostenitor, Franz Iosef n'a avut mai 
multă linişte decât cu primul. Franz Ferdi- 
nand nu era nici el mulţumit de felul de a gu- 
verna al lui Franz Iosef. Rudolf îl socotise 
prea rectionar; Franz Ferdinand îl socotea 
prea... democrat. 

Cum am spus, conflictul a izbucnit de la în- 
ceput, — am putea zice în mod automatic, — 
prin însăşi proclamarea lui Franz Ferdinand 
ca moştenitor. 

Apoi, zi cu zi, timp de ani, a luat dezvol- 
tări mai mari şi mai adânci. Ca să arătăm la 
ce proporţii ajunsese lupta si la ce consecinţe 
ducea, vom cita, deocamdată, un exemplu şi, 
pe urmă, alte două. 

Când am vorbit. mai sus, despre interpelă- 
rile lui Viktor Adler cu privire la „acţiunea 
indezirabilă” a lui Franz Ferdinand, am po- 
menit și de faptul că şeful statului major ge- 
neral al armatei, baronul Conrad von 
Hoetzendorf, adus în această functie de către 
Franz Ferdinand — deci contrar dorinţei lui 


113 


www.dacoromanica.ro 


Franz Iosef — a fost scos din functie de către 
Franz Iosef, spre adânca supärare a lui Franz 
Ferdinand, si apoi readus de cätre Franz Fer- 
dinand, spre supremul necaz al lui Franz Iosef. 

Faptul in sine e destul de elocvent, intr’o 
epocă întemeiată pe războaie si întrun stat 
militarist, în care postul ocupat de Conrad 
are o importanţă atât de covârşitoare. Baronul 
Chlumecky, în volumul „Franz Ferdinand, 
Wirken und Wollen”, ne dă un interesant 
amănunt din peripetiile celei de a doua nu- 
miri a lui Conrad. Intemeindu-se şi pe comu- 
nicările acestuia, Chlumecky scrie: 


„In vremea asta împăratul tot mai tărăsăni putin 
numirea de fapt a lui Conrad, ceeace provocă o stare 
de nervozitate la Belvedere (reşedinţa archiducelui). 

»Schemua, şeful de până atunci al statului major 
general, se tinea departe de birouri, iar Conrad nu 
putea să funcţioneze fără să aibă în mână decretul 
de numire. Şi astfel, în vremea asta serioasă de mari 
încordări internaționale, monarchia a stat câteva zile 
de-arândul fără nici un sef al statului major general. 

„Pe urmă, Conrad a avut în sfârşit decretul de 
numire în mâni, dar imediat s'a văzut că în potriva 
voinţei hotárite a împăratului nu este nimic de 
făcut”. 

Iată deci o situatie, din atâtea puncte de 
vedere extraordinară: un mare stat militarist 
care rămâne fără şef de stat-major general 
în vremuri de grave complicaţii şi încordări 
(1912); un general care vine în fruntea ma- 
relui stat-major cu intenţia de a lucra în po- 
triva ideilor şi planurilor împăratului — şi e 
dezolat că nu reuseste; un împărat care nu e 
de acord cu şeful marelui stat-major şi e din 


114 


www.dacoromanica.ro 


capul locului hotärît sä nu-i primeascá páre- 
rile si sfaturile, cáci asupra acestui ultim 
punct, informaţiile lui Chlumecky spun lă- 
murit: „împăratul socoteste că a dovedit des- 
tul spirit de conciliafiune, prin aceea că i-a 
satisfăcut lui Franz Ferdinand dorinţa, de or- 
din personal, de a-l numi din nou pe Conrad; 
în fapt însă nu se va obţine nimic dela îm- 
părat”. 

Lucrul e clar. El arată unde duce prac- 
tica a doi stăpâni. Cum însă în cazul Con- 
rad cunoaştem numai rezultatele acestei 
lupte, iar nu și peripetiile ei, cari trebuie să 
fi fost archi-palpitante, vom cita alte două ca- 
zuri, în privinţa cărora suntem mai bine in- 
formați. 

Intâiul, respectiv al doilea, este numirea lui 
Rudolf Sieghart în fruntea instituţiei financi- 
are „Bodenkreditanstalt”. Această numire a 
făcut-o Franz Iosef, care ţinea la Sieghart si 
se folosea mult de sfaturile lui. Sieghart era 
şeful biroului de presă al președinției consi- 
liului de ministri; şi, socotit foarte competent 
în complicatele probleme juridice ale dublei 
monarchii, era adesea consultat de Franz Io- 
sef, prin intermediul directorului de cabinet 
al acestuia, baronul Schiessl. O chestiune de 
care, astfel, Sieghart a avut să se ocupe, a fost 
şi căsătoria morganatică a lui Franz Ferdi- 
nand. Lamuririle pe cari le-a dat Sicghart si 
soluţiile pe cari le-a propus, au fost — cu toa- 
te menajamentele posibile pentru Franz Fer- 


115 


www.dacoromanica.ro 


dinand — in sensul dorintelor lui Franz Io- 
sef; altfel nici nu Sar fi putut. De aci ura de 
moarte a lui Franz Ferdinand in potriva lui 
Sieghart. Fireşte, Franz Ferdinand înţelegea 
sá fie ascultat orbeste de functionari, — si nu 
numai de ci, ci de toti „supuşii” — dar nu 
admitea ca ci sá fie tot atát de ascultátori 
fata de altul, chiar cánd acela cra si mai in- 
dreptätit ca sá le-o cearà. 

Marea competentá a lui Sieghart, mai mult 
incá decát in chestiunile de drept, era in cele 
financiare. Si de aceca, la un moment dat, 
Franz Ioscf a hotárit să-l numească guverna- 
lor la Bodenkreditanstalt, institutie care, intre 
alte rosturi importante, il mai avea si pe 
acela — se zice — de a administra si averea 
imparatului. Am vázut mai sus cate interese 
— $i de ce fel — erau legate de această avere 
şi de administrarea ei. Si atunci se înţelege 
lesne cá Franz Ferdinand nu putea fi bucuros 
de numirea la Bodenkreditanstalt a lui Sieg- 
hart, pe carc-l şi ura de moarte. Si ce s'a in- 
tamplat? Marcel Dunan, corespondentul ziaru- 
lui „le Temps” la Viena, scrie: 

»S'a väzut cu uimire un mostenitor de tron ducând 
un fel de campanie electoralá printre administrato- 
rii unei bánci, in potriva unui Înalt functionar in- 
vestit cu Înerederea impáráteascá." 

Ce insemna insá ,,campania electorala” dusà 
de Franz Ferdinand? Ceva foarte grav! Con- 
flictele dintre unchiu si nepot nu se desfä- 
surau in discutii si certuri intre cei doi au- 
gusti rivali. Procedura era alta: Franz Iosef, 
in virtutea puterilor lui discrefionare de mo- 


116 


www.dacoromanica.ro 


narch absolut, poruncea sä se facá; iar Franz 
Ferdinand, in virtutea puterii aproape egale 
pe care i-o dádea faptul cá dintr'un minut În- 
tr'altul avea sá devie monarch absolut, porun- 
cea sa nu se facă. Si numeroasa gloată de 
demnitari si slujbasi, cát de mari si cat de 
mici, alcátuind filiera prin care urma sá trea- 
cá chestiunea, se främântau, se chinuiau, se 
neurastenizau — in adeváratul infeles al cu- 
vântului — ca sä gáseascá mijlocul de a îm- 
páca douä porunci exact contrare. 

Viktor Bibl aratá cum in cercurile respec- 
tive „lupta dintre Schönbrunn si Belvedere" 
era subiectul discutiilor zilnice; aceasta lupta 
fusese denumită dansul între oud. Căci nu 
era de gândit să faci vreo obiectie celor doi 
stăpâni şi să spui, fie unuia, fie celuilalt, 
că poate fi vorba de vreo piedică sau de vreo 
şovăială întru executarea poruncii. 

Imi amintesc o comedie burlescă jucată de 
Burienescu. Scena cea mai de efect înfățișa 
doi inși, cari, cu revolverele întinse, somau pe 
un al treilea: unul îl obliga să puie pălăria în 
cap, celălalt îl obliga s'o scoată. Individul o 
punea şi o scotea cu o iutealä vertiginoasă, 
spre marele haz al publicului, până când sce- 
na devenea, din comică, — exasperantă! Exact 
aşa se petreceau lucrurile în administrarea 
Austro-Ungariei. 


+ + 


Ca să caracterizăm „dansul între ouă” al 
luptei dintre Belvedere si Schönbrunn, vom 
arăta, foarte pe scurt, cum era organizată 


117 


www.dacoromanica.ro 


„Cancelaria militară” a lui Franz Ferdinand, 
care ducea lupta. Ne vom servi tot de cartea 
lui Chlumecky, „Franz Ferdinand, Wirken und 
Wollen”. Baronul Leopold Chlumecky, care a 
fost ziaristul lui Franz Ferdinand — baronul 
lansa, prin marea presä, punctul de vedere 
al archiducelui, în toate chestiunile importan- 
te — este si astäzi apologistul defunctului säu 
patron. 

Dupá ce expune felul in care, pentru con- 
ducerea cancelariei, Franz Ferdinand si-a a- 
les ofiterii cei mai buni, mai inteligenti, mai 
diplomaţi, etc., Chlumecky scrie: 


„Sub conducerea îndemânatecă a lui Brosch, can- 
celaria militară se transformă curând într'un aparat 
uriaş care dirija înalte acţiuni politice, şi astfel de- 
veni un puternic oficiu politic central. 

„Acolo, fără ca cei vizati s'o bănuiască măcar, oa- 
menii politici ai Austriei şi ai Ungariei erau ţinuţi 
în „evidenfä”, urmăriţi în acţiunea, în vorba, in pu- 
blicatiunile lor... — ..Acolo miniștrii erau supra- 
veghiati de aproape (wurde ihnen auf die Finger 
gesehen), acolo li se cerceta cu lupa capacitatea, pu- 
terea de muncă şi caracterul. 

„Se cunoşteau calităţile si slăbiciunile persoane- 
lor conducătoare, şi când se iveau importante deo- 
sebiri de vederi între Belvedere şi Schönbrunn, cei 
dela Belvedere erau de cele mai multe ori aprovi- 
zionafi cu material. Asa, ca să dau un singur exemplu 
din o sută, la sfârşitul lui Decembrie 1911, Bardolf 
(şeful de atunci al cancelariei militare) mi-a comu- 
nicat că la cancelarie este alcătuit un dosar, care 
cuprinde enorm de mult material contra lui Aeh- 
renthal”. 


Intrerupem aci textul, ca sá amintim natu- 
ra conflictului dintre Aehrenthal, cancelarul 


www.dacoromanica.ro 





AEHRENTHAL 


119 


www.dacoromanica.ro 


monarchiei, si Conrad von Hötzendorf, seful 
marelui stat-major general, dar inainte de 
toate omul lui Franz Ferdinand, căci conflic- 
tul acela a facut necesar dosarul cu „enorm 
de mult material”. . 

Conrad, adicá Franz Ferdinand, pe temeiul 
motivelor foarte clar aratate de Eugen 
Fischer, vroia să declare rázboiu Italiei, ráz- 
boiu preventiv, pentru că în acel moment nu 
se ivise nici un incident care nu să justifice, 
dar cel puţin să explice o declaratie de ráz- 
boiu. Viktor Adler a vorbit atunci la Cameră, 
în şedinţa dela 6 Decembrie; iar la sfârșitul 
aceleeasi luni, Bardolf îi comunica lui Chlu- 
mecky că la cancelaria lui Franz Ferdinand 
s'a alcătuit dosarul. Lupta contra lui Aehren- 
thal a încetat însă în mod forţat: Aehrenthal a 
murit ; dosarul cu „enorm de mult material” a 
devenit inutil. Păcat! Oare de ce nu-l publică 
baronul Chlumecky? Ar fi interesant de văzut 
ce fapte au putut găsi pe seama defunctului. 
Ce fel de material şi încă „enorm de mult”, 
se poate aduna în potriva ministrului de ex- 
terne al unei monarchii? Căci doar nu vor 
fi contând eventuale mici slăbiciuni omenești, 
cari, documentate, pot face subiectul come- 
diilor satirice sau chiar al campaniilor electo- 
rale de provincie: vezi cazul Agamifä Dan- 
danache! 


* 
* * 


In asteptarea gravelor acuzári cari alcá- 
tuiesc, poate, dosarul Aehrenthal, ne intrebám 
dacá ele nu vor fi în legáturá cu interesantele 


120 


www.dacoromanica.ro 


destáinuiri fácute de Take Ionescu despre evo- 


lufia cancelarului austriac: 

„Väzui pe contele Aehrenthal pentru cea din urmă 
dată — scrie Take Ionescu — în toamna anului 1911, 
câteva luni înainte de moartea lui. 

„Era înăcrit, foarte’ înăcrit de lupta ce ducea 
împotriva archiducelui Franz Ferdinand şi a pro- 
tejatului său, Conrad de Hoetzendorf, si în care 
biruise. 

„e Din vorhá în vorbă, revenirăm la un subiect 
pe care-l discutasem atât de des la București. 

„Eu sustinusem în totdeauna că zilele monarchii- 
lor erau numărate, că numai monarchiile strict si 
sincer constituţionale aveau oare-cari sorţi de du- 
rată, dar că celelalte erau mai aproape de sfârşitul 
lor de cât se credea. 

„Aehrenthal, absolutist şi reactionar, mä combă- 
tuse pururea cu învierşunare. 

„Dar care nu-mi fu mirarea când găsii pe con- 
tele Aehrenthal aproape convertit la republică! 

„Imi spuse că părerea lui preconceputä în potriva 
regimului republican făcuse loc unei judecăţi mai 
cumpătate. Imi lămuri că altă dată crezuse în supe- 
rioritatea sistemului monarchic, mai cu seamă pen- 
tru politica externă, 

„Ei bine, îmi zise el, iată că Franţa dă o catego- 
rică dezminfire tuturor teoriilor mele. Republica 
franceză face o excelentă politică externă cu un ne- 
tăgăduit succes. Cu toate că Franţa, datorită asezä- 
mintelor ei politice, consumă mai multi oameni de 
cât ori-care altă fara, ea are neîncetat în frunte 
oameni de mâna întâia. Uită-te la diplomaţia ei! 

„Am înţeles mai bine de cât ori-când cât suferise 
Aehrenthal în ultimul timp de pe urma amestecului 
lui Franz Ferdinand în politica lui... — Gustase din 
greutăţile, din amărăciunile, din josniciile guvernă- 
mântului despotic. Şi resimtise, înainte de a muri, 
o tresărire care-i dădea vedenia unor anumite ade- 
văruri, până la cari nu se ridică nici o dată oameni 
care-şi trec viaţa în robie.” 


121 


www.dacoromanica.ro 


Dacá dosarul lui Bardolf mentiona aceste 
proaspete Înclinäri sufleteşti ale lui Aehren- 
thal, atunci, in adevär, nu era de glumit. Ar 
fi fost extrem de grav pentru Aehrenthal, dacá 
oficina lui Bardolf ar fi apucat să-l denunte 
că i-a scăzut cu un pic venerafia si adorafia 
cuvenite impáratului. Sá ne intoarcem insá la 
relafiunea lui Chlumecky, pentru ca să ajun- 
gem tocmai la partea cea mai importantä, 
adică la atitudinea pe care însăşi acea oficiná 
o avea fafa de împăratul: 


„Acest oficiu central (Cancelaria militară a lui 
Franz Ferdinand) era silit câteodată — deşi în 
chip neoficial — să intre în opoziţie cu funcţionarii 
împăratului, uneori chiar cu împăratul însuşi. 

„In aceste cazuri era nevoie de cea mai mare în- 
demânare a şefului Cancelariei militare, pentru a 
realiza intenţiile mostenitorului, fără a călca prin 
aceasta, în chip fätis, prescriptiile militare, sau a-l 
da de gol pe moştenitor în fata Schönbrunnului sau 
a opiniei publice. 

»..Cánd încăpăţinarea împăratului mâna politica 
într'o directie pe care Mostenitorul o socotea pri- 
mejdioasă; când Franz losef numea sau păstra in 
funcţii oameni cari îi apăreau Mostenitorului ca im- 
proprii sau chiar primejdiosi, — atunci...” 


„atunci, începea dansul între oud, pe care 
Pati văzut mai sus, în cazul Sieghart. 

In cazul acesta special lupta s'a terminat cu 
înfrângerea moştenitorului. La sfârşitul sfâr- 
sitului Sieghart a fost numit. Marcel Dunan 
scrie: 

„Această atitudine (a lui Franz Ferdinand) sfârşi 


prin a exaspera pe bătrânul monarch, care sprijini 
atât de viguros candidatura lui Sieghart, în cât 


122 


www.dacoromanica.ro 


ori-ce rezistenfá incetá ca prin minune dintr'o zi 
intr’alta, şi numirea se făcu intr’o clipă.” 


Dar nici după înfrângere, Franz Ferdinand 
nu s'a dat bătut. Era tocmai cazul ca ,,incapa- 
finarea împăratului” să fie reparată. In volu- 
mul lui Chlumecky, pag. 336, găsim o scri- 
soare adresată de archiducele Franz Ferdi- 
nand 1t.-colonelului von Brosch, şeful „Cance- 
lariei Militare”. Extragem: 


„Sint foarte supărat şi trist din cauza afacerii Sieg- 
hart. Nu înţeleg cum Bienerth (primul-ministru) a 
putut să facă asta; dar lasă că mi-o notez eu! (und 
ich werde mir dies sehr ad notam nehmen). Mai 
sint de tras consecinte din chestia asta? Daca se 
poate, mai cautá ca modificarea statutelor (la Bo- 
denkreditanstalt) sä fie cât mai radicală cu putinţă, 
astfel ca sá-i scadá cát mai mult posibil sfera de pu- 
tere, pentru ca aceste restrângeri sä nu fie numai 
praf in ochi, ci sä coboare in adevar importanta pos- 
tului. Sint curios sä văd ce distinctiuni, decoraţii, 
ridicări la nobleţe, etc., vor urma acuma, după ce 
numai prin această înaltă presiune „marea operă” 
a reuşit!” 

Nu ştim dacă i-a fost cu putinţă lui Brosch să 
schimbe statutele, pentruca să micşoreze pu- 
terea guvernatorului, numit de Bienerth din 
ordinul lui Franz Iosef si spre supárarea lui 
Franz Ferdinand. Ştim însă cá Franz Iosef, so- 
cotindu-se dator cu înc'o satisfacţie către 
Sieghart, a hotărît să-l numească şi senator. In 
mod automatic, Franz Ferdinand a fost contra 
acestei numiri; şi cum de astă dată lupta 
nu se mai putea da prin terţe persoane, Franz 
Ferdinand s'a prezentat el însuşi în audienţă 
la Franz Iosef, implorându-l să nu facă nu- 


123 


www.dacoromanica.ro 


mirea. Interventia si-a avut efectul; nu efectul 
dorit de Franz Ferdinand, ci efectul care, în 
conditiile date era singurul firesc: Franz Io- 
sef a fácut numirea. Franz Ferdinand a avut 
Si el o satisfactie, postumá: dupá moartea lui 
Franz losef, una din primele másuri ale nou- 
lui impárat, Carol, a fost sä-l dea afará pe 
Sieghart din funcfia de guvernator la Boden- 
kreditanstalt, atât de greu obtinutá; noul im- 
párat socotea cá face astfel un act de pietate 
fata de ráposatul Franz Ferdinand, care, daca 
ar fi ocupat tronul, cu siguranță că lar fi 
dat el atară pe Sieghart. Din senat însă — 
»leider!” — nimeni nu putea să-l dea afară. 
Noroc că după abdicarea împăratului Carol, 
sub guvernul republican, senatul a fost des- 
fiintat cu totul, aşa că Sieghart tot pe jos a ră- 
mas. Da; dar vezi că Sieghart s'a ridicat ia- 
räsi foarte repede: a fost imediat reintegrat la 
Bodenkreditanstalt — pentru că serviciile lui 
acolo erau necesare sau, poate, — cine ştie! — 
pentru că în sufletul republicanilor mocnea 
în tot cazul mai multă simpatie pentru Franz 
Iosef decât pentru Franz Ferdinand. Dansul 
între ouă a mai continuat o vreme, după ce 
ambii rivali dispăruseră. 

In cele din urmă, s'a isprăvit într'un fel: lu- 
crurile s'au aranjat definitiv. 

Atâta numai, că după ce lucrurile s'au a- 
ranjat definitiv şi toate sau liniştit, Boden- 
kreditanstalt a dat faliment. Istoricii cari nu 
vor avea altă treabă, se vor sili să descurce: 
cine e vinovat de căderea stabilimentului: 
Franz losef care l'a numit pe Sieghart, sau 


124 


www.dacoromanica.ro 


Carol, care l'a revocat? Poate ca amândoi. 
Căci, pe lângă toate împrejurările de ordin 
economic, politic şi social, pe lângă toate con- 
juncturile locale şi mondiale, cari au dus la 
senzationala prăbușire, cine ştie dacă hilarian- 
ta şi totuşi atât de trista chestiune Sieghart n'a 
fost și ea un factor de dezagregare? Prinzând 
pe toţi conducătorii şi toate birourile in vâr- 
tejul chinuitoarei probleme de a satisface 
două cereri deopotrivă de imperioase, dar ab- 
solut contrare, a făcut pe toti si pe toate să nu 
se mai ocupe de adevărata lor misiune: aceea 
de a mai şi gospodări biata instituţie. 

Şi doară nu e aci un caz întâmplător şi ex- 
ceptional: lucrul era general si permanent, în 
toate ramurile. 


+ * 


Tata, de altfel, si al doilea caz (respectiv al 
treilea) pe care ne-am propus să-l amintim, 
ca ilustrație demonstrativă: cazul colonelului 
Dumansky. Il găsim, cu toate amănuntele, în- 
trun masiv reportaj al lui Egon Erwin Kisch; 
iar în lumina celor arătate până aci, cazul 
Dumansky va apărea şi mai edifiant. 

Colonelul Dumansky era în fruntea servi- 
ciului de informaţii al marelui stat major ge- 
neral. La început el l'a cucerit pe Franz Iosef, 
poate, numai printr'o mare exactitate în ser- 
viciu: în fiecare zi îşi prezenta raportul la 
orele... 4 dimineaţa, când împăratul, după ce 
lua cafeaua la madame Schratt, îşi începea 
activitatea. Mai târziu însă, sa impus şi prin 
calitatea lucrului său: de pildă, a ştiut să dea 


125 


www.dacoromanica.ro 


din vreme cele mai precise informaţii despre 
războiul tripolitan și despre cel balcanic. 
Franz losef e atât de mulţumit, încât îi con- 
feră ordinul Sf. Leopold, distincţie excepfio- 
nală pentru un colonel, şi-i face cunoscut că, 
în scurt timp, îl va înainta la gradul de ge- 
neral. 

Franz Ferdinand, cum a aflat despre ace- 
stea, a hotărît imediat să-l scoată pe Duman- 
sky la pensie. Dar trebuiau salvate aparen- 
tele faţă de Franz Iosef, a cărui semnătură era 
necesară şi care, de sigur, ar fi refuzat-o cu 
indignare. Archiducele Franz Ferdinand, prin 
şeful statului major Conrad von  Hoetzen- 
dorf, i-a transmis lui Dumansky ordinul să 
ceară el singur punerea sa în disponibilitate, 
pe motiv de boală si anume sub pretextul unei 
boli de nervi, căci aceasta ar fi mai greu de 
controlat. li impunea deci un nemaipomenit 
harakiri moral. Dumansky s'a opus cu dispe- 
rare, în sufletul lui; de altă opunere, firește 
că nu putea fi vorba. In cercurile initiate sa 
făcut însă mare vâlvă. Un archiduce, — ad- 
versar lui Franz Ferdinand, cum îi era mai 
toată familia imperială, — l'a chemat pe Du- 
mansky şi l'a îndemnat, foarte stăruitor, să 
reziste, arătându-i că e aci şi o chestiune de 
înalt patriotism. 

— Poate cá, a spus acel archiduce, d-tale ţi-e 
indiferent dacă vei purta emblema lui Franz 
Iosef sau pe a lui Wilhelm II? Căci noi, Habs- 
burgii, ne dăm seama că tronul nostru stă pe 
bază nesigură şi că singurul nostru sprijin 
este armata. Dacă se clatină încrederea ar- 


126 


www.dacoromanica.ro 


BERCHTOLD 


www.dacoromanica.ro 





matei în dinastie, sa isprávit cu noi. Or, ac- 
tele samavolnice, cum se povestesc atátea des- 
pre mostenitorul tronului si cum par a fi si 
in cazul d-tale, sunt menite, tocmai, sá nà- 
ruie Înerederea armatei... 

„Ştiam in deajuns, zice Dumansky ín memoriul 
său, cá la curte era un curent care stäruia să de- 
monstreze cá moştenitorul e impropriu să ocupe tro- 
nul. Şi cazul meu trebuia să fie o dovadă mai mult 
a incapacității lui”, 

Cu toate astea. Dumansky şi-a dat seama 
că nu poate lupta cu Franz Ferdinand, Sa 
supus, Si a înaintat petiția cerută. S'au supus 
şi medicii delegati să refere: ei au raportat ca 
omul sănătos tun e bolnav prăpădit. S'au fă- 
cut şi toate formele necesare. Acum totul era 
gata pentru ultima formalitate: iscálitura im- 
păratului. Or, împăratul nu ştia nimic despre 
această masinatiune, el continua să primeas- 
cá în fiecare zi, la orele 4 dimineaţa, raportul 
lui Dumansky, care-l punea în excelente dis- 
poziţii pentru toată ziua: din âcele rapoarte 
el constata că tronul e bine păzit, căci politia, 
civilă sau militară, veghează cu succes şi, după 
locuţiunea vieneză tradiţională, „aude şi cum 
crește iarba”. Cine să-i spuie împăratului ce 
se petrece cu Dumansky? Şi cine să-i prezinte 
decretul de punere în disponibilitate? Nimeni! 
Impáratul n’ar fi crezut o secundă în boala 
lui Dumansky şi ar fi pedepsit cu asprime pe 
toti cei cari ar fi încercat să-l inducă în eroa- 
re; pe toţi, afară — bine înţeles — de singu- 
rul vinovat. Ar fi trebuit ca Dumansky să-l 
facă în adevăr pe nebunul, dedându-se la cine 


128 


www.dacoromanica.ro 


stie ce extravagante, pentruca impáratul sä se 
lase päcälit. Dar pânä acolo nu mergea Du- 
mansky cu pasiunea in potriva propriilor sale 
interese si a celei mai elementare demnitäti 
proprii. Deci, decretul nu se putea supune 
impáratului. Pe de altá parte, insá, nici lucrul 
acesta nimeni nu se încumetă să i-l comunice 
lui Franz Ferdinand: cine să-i spuie că po- 
runca Lui nu poate fi executată?!?... 

Prin urmare, aprigă luptă a demnitarilor 
între ei, şi a birourilor între ele, fiecare cău- 
tând să demonstreze că lucrul e de competen- 
ta celuilalt. 


D D 


Din aceste cazuri, — şi cazurile s'ar putea 
inmulfi la infinit, — se vede ce urmări avea 
lupta dintre cei doi stăpâni. Kanner are drep- 
tate când spune, în pasagiul citat, că la dis- 
paritia lui Franz Ferdinand a respirat si bá- 
trânul Franz Iosef, dar și cea mai mare parte 
a funcţionarilor: ai curţii şi ai statului. 

Dar Kanner, continuând. vorbeşte în deo- 
sebi de unul: 


„Intre aceşti funcţionari, era unul căruia moartea 
moștenitorului — și tocmai moartea aceasta odioasă, 
şi exact în momentul acela — îi convenea de mi- 
nune: era ministrul de externe (contele Berchtold) 
a cărui politică avea-să sufere, în zilele acelea, patru 
noui înfrângeri. 

„Tocmai atunci, în luna Iunie, ţarul îl vizitase la 
Constanţa pe regele Carol, pe care, pentru meritele 
lui din războiul ruso-turc dela 1878, îl numise cu 


oarecare întârziere — feldmaresal rusesc. Se vorbea 
de o legătură de familie proiectată între ambele 
129 


www.dacoromanica.ro 


curţi, si era sigur că, între oamenii de stat cari in- 
Sofeau pe cei doi potentati, s'au stabilit infelegeri 
pentru mentinerea pácii dela Bucuresti, atât de 
odioasá Ballplatzului. Dupá Constanta, nici cutare 
orb politic dela Ballplatz nu mai putea conta pe Ro- 
mania, ba trebuia chiar s'o numere printre adver- 
sari. 

,.Proverbialul „noroc” al monarchiei habsbur- 
gice, pe care intotdeauna s'a intemeiat incapacitatea 
ei politicá, in lucrurile mari ca si ín cele mici, si-a 
fácut aparitia incá inainte de sfárgitul acestei luni 
nefericite: la 28 Iunie s'a intámplat atentatul dela 
Saraievo”. 


Prin urmare, si Berchtold, unul dintre cei 
mai devotafi partizani si amici ai lui Franz 
Ferdinand, trecut printre oamenii cari au 
„respirat” la moartea lui! 





R. SIEGHART 


130 


www.dacoromanica.ro 


A 


Persecutia postuma 


Contele Czernin, si el unul dintre cei mai 
devotati partizani si amici ai lui Franz Ferdi- 
nand, scrie in volumul „Im Weltkrieg": 


„Mulţi dintre cei mici si dintre cei mici de tot 
au respirat ca liberati de o greutate, cánd au primit 
vestea morţii. La curtea din Viena, si in societatea 
budapestaná, au fost mai multi oameni bucurosi de- 
cát indoliati ; cei dintâi, erau bucuroşi dintr'un 
just presentiment, cáci in rândurile lor el ar fi bân- 
tuit cu sträsnicie”. 


Czernin vorbeste numai din auzite despre 
impresia din Viena si Budapesta, intrucat el 
se afla atunci la București, ca ministru al 
Austro-Ungariei. In schimb, ştie foarte bine 
cari erau intenţiile archiducelui, pentru că era 
unul din favoriţii lui. Chiar postul de ministru 
plenipotenţiar la Bucureşti i-l dăduse archidu- 
cele, care, după urcarea pe tron, avea să-l 
facă ministru de externe. 

Si fiindcă tot avem sub ochi cartea lui 
Czernin. nu e rău să vedem ce-a înregistrat el 


131 


www.dacoromanica.ro 


despre impresia pe care atentatul dela Sara- 
ievo a fäcut-o la Bucuresti: 

»Faimosul Take Ionescu a plàns cu lacrimi fier- 
binti in salonul nevestii mele; iar condoleantele pe 
cari le-am primit, n'aveau caracterul obişnuit al 
manifestatiilor de acest fel, ci au fost isbucnirea 
unei dureri adevărate şi sincere. Ministrul Rusiei, 
Poklewski, s'ar fi exprimat cam în sensul că nu e 
logic să se facă atâta caz de incidentul acesta. Indig- 
narea generală pe care a provocat-o vorba asta, 
demonstrează cât de puternice erau simpatiile de 
cari se bucura răposatul în această ţară”, 


Din cele arătate până acum — și chiar din 
spusele lui Czernin, — se poate vedea că vor- 
ba d-lui Poklewski constituia o dulce mängä- 
ere în raport cu ce s'a scris şi ce s'a făcut în 
Austro-Ungaria, asupra căreea Franz Ferdi- 
nand fusese menit să domnească. Dacă d. Po- 
klewski în cariera-i de diplomat țarist n'a mai 
săvârșit alt păcat decât actul de impietate faţă 
de răposatul archiduce, atunci poate avea con- 
știința destul de liniştită! 

Ce este însă cu lacrimile lui Take Ionescu, 
lacrimi cu temperatura atât de bine contro- 
lată? E uşor de presupus că lui Take Ionescu 
nu i-a făcut plăcere asasinatul dela Saraievo. 
Asemenea... plăceri, de un gen cu totul special, 
au fost apanagiul exclusiv al domnilor dela 
Viena și Budapesta. In ce privește însă atitu- 
dinea politică a lui Take Ionescu, fata de ur- 
mările în desfășurare ale acelui eveniment, 
noi am văzut-o man sus, în acţiunea desvoltatä 
de el la Londra, în ajunul izbucnirii războiu- 
lui. Si în această privinţă nici Czernin nu s'a 
putut înşela o singură clipă. 


132 


www.dacoromanica.ro 


Take Ionescu scrie jn „Amintiri”: 


„In primele zile ale rázboiului, dupä ce mä ina- 
poiasem din Anglia si înaintea consiliului de co- 
roaná dela Sinaia din 3 August 1914, întâlneam 
adesea pe contele Czernin, care se stabilise, ca si 
mine, la Sinaia. 

,Fácui un adevărat rechizitoriu în potriva Ger- 
maniei, dar mai cu seamă în potriva Austriei. 

„El pretinse, fireşte, că mă inselam, dar má 
felidită pentru sinceritatea și pentru curajul meu. 

,.Ultima dată când am vorbit despre politică cu 
contele Czernin, ministrul austriac începu prin a-mi 
spune .că avea să-mi facă o mare rugăminte: 

— Vom fi în curând în rüzboiu unii cu alţii, imi 
zise el (era câteva zile după căderea Lembergului 
în 1914). Dar după războiu o să urmeze pacea. Fă- 
gäduieste-mi că atunci când, după războiu, voi avea 
fericirea să te întâlnesc, o să fim din nou prieteni, 
cum am fost. 

..O să vă räzboiti cu noi, de sigur; e şi interesul 
si datoria Dv. De altfel, si eu, dacă asi fi român, 
-aşi ataca Austria. 

„Această ultimă convorbire cu contele Czernin e 
cea mai ciudată din câte am avut vre-o dată cu un 
diplomat. Ar fi extraordinar şi de necrezut chiar, 
— Aacă nu lasi fi auzit chiar eu însumi, cu urechile 
mele — ca reprezentantul Austro-Ungariei să spună 
că dacă ar fi român s'ar război cu Austria, fiind-că 
acesta e interesul şi datoria României”. 


Digresiunea este cam lungă. Dar cuvintelor 
lui Czernin am socotit util să le opun replica, 
măcar indirectă, a lui Take Ionescu, astăzi 
când amândoi au dispărut. 


* 
* * 


Reluánd firul, trecem la Memoriile postume 
ale fostului cancelar german von Bülow. Ele 


133 


www.dacoromanica.ro 


contin însemnări foarte interesante. Despre 
impresia provocată de uciderea lui Franz 
Ferdinand, Bülow scrie (vol. III, p. 137): 


Aproape tofi oamenii pe cari i-am intálnit în zi- 
lele imediat următoare, erau inclinafi să vadă, in tra- 
gedia dela Saraievo, un debarras (cuvântul franfu- 
zesc în text). Ambasadorul austriac, contele Sză- 
genyi, fiul unui cavaler al Lânei de aur, el însuşi ca- 
valer al aceluiaşi ordin, era un servitor cu desăvâr- 
şire (durch und durch) credincios casei de Hab- 
sburg. Când i-am exprimat condoleanţe, mi-a spus: 

— In calitatea mea de creştin şi de gentilom un- 
gar, regret şi deplâng soarta archiducelui şi a no- 
bilei lui soţii; politiceşte, văd în dispariţia moşteni- 
torului „o hotárire milostivá a providentei divine". 
Firea pätimasä a archiducelui, ura lui contra maghia- 
rilor, oarba lui predilectie pentru cehi si jugoslavi, 
clericalismul lui exagerat, ar fi putut duce la grele 
zguduiri, poate chiar la rázboiul civil. In ce pri- 
veste politica externá, cu fanatismul, cu iufeala si 
cu incäpäfänarea lui. n'ar fi fost un aliat comod 
pentru Germania. 

„Requiescat in pace!”, a încheiat ambasadorul 
cesaro-cráiesc, pe tonul cel mai onctuos. 


Notati faptul — nelipsit de savoare — ca 
aceastá convorbire s'a desfásurat cu prilejul 
unei întâlniri foarte ceremonioase: o întâlni- 
re de... condoleante. Te intrebi dacá dupä onc- 
tuosul ,requiescat" cu care Szógenyi si-a in- 
cheiat cuväntarea, Bülow n'a simţit ispita să-i 
prezinte felicitări! 

Fără îndoială, epitaful cu care Szógenyi l'a 
pecetluit pe Franz Ferdinand e infinit mai vi- 
guros de cât acela cu care, la timp, a pomenit 
pe Rudolf. Se vede că în interval i-a sporit ta- 
lentul literar şi oratoric, ba poate si devota- 


134 


www.dacoromanica.ro 


mentul pentru casa de Habsburg. Dar de astá 
datá si subiectul era — cum s'ar zice in lumea 
teatralá — mai gras. Cáci starea sufleteascá a 
lui Szógenyi fatà de Franz Ferdinand o desco- 
perim si la alti reprezentanti ai elitei sociale 
ungurești, in frunte cu primul-ministru con- 
tele Stefan Tisza. In volumul „Der Kampf der 
Südslaven” al istoricului Hermann Wendel, 
citim la pagina 645: 

»Granzii maghiari jubilau, in intimitate, pentru 
moartea celui mai primejdios adversar al lor. D-rul 
Dimovitsch, presedintele landtagului bosniac, isi ex- 
primá, in fata primului ministru ungar, oroarea de 
crima sävârsitä. Tisza, Înväluindu-si ráu batjocura in 
falsá devotiune, i] intrerupse: 

— Bunul Dumnezeu a vrut asa; si bunului 
Dumnezeu trebuie să-i fim recunoscători pentru 
toate!” 

Dar să revenim la Bülow. Notându-si im- 
presiile culese în acea tragică întâmplare, el 
mai spune: 

„Toate ştirile din Viena erau de acord că adânca 
repulsiune a împăratului Franz Iosef pentru nepotul 
si nıostenitorul său, a ieşit la iveală întrun chip 
aproape fioros (in fast grausamer Weise) cu pri- 
lejul tristului lui sfârşit”. 

Urmează amănunte, nu numai aproape 
fioroase ci — riscăm să spunem — fioroase 
deabinelea; amănunte cari, la apariţia me- 
moriilor lui Bülow, erau deja cunoscute şi din 
alte surse, mai cu seamă austriace şi germane. 


* 
D D 


Maurice Muret sa documentat tocmai din 
sursele germane şi austriace — surse devenite 


135 


www.dacoromanica.ro 


accesibile dupä räzboiu, — ca sä-si scrie vo- 
lumul despre Franz Ferdinand  (editura B. 
Grasset). 

Dela Muret luám amänuntul — desi acum il 
gásim pretutindeni — cá Franz Iosef a privit 
ca firească si chiar justă soarta îndurată de 
nepotul şi moștenitorul sáu. Prima exclamatie 
pe care a scos-o bătrânul împărat după aten- 
tatul dela Saraievo, am citat-o mai sus. Iat-o 
şi pe a doua, reprodusă de Muret: 


„Nu înfruntă cineva fără pedeapsă pe Atot- 
Puternicul! Ordinea pe care eu n'am avut tă- 
ria s'o salvgardez, uite-o restabilită prin voinţa 
Prea-Inaltului” (pag. 286). 


„Infruntarea” cu pricina o constituia cásá- 
toria morganatică a lui Franz Ferdinand cu 
acea simplă contesă. Franz Iosef, despot ido- 
latru — si mai cu seamă auto-idolatru, — cre- 
dea pur şi simplu că Dumnezeu, supărat foc 
pe Franz Ferdinand, sa răzbunat în conse- 
cintà. 

Si cra foarte natural ca, tocmai in acel mo- 
ment, Franz losef să aibă această ideie, pen- 
tru că în mintea lui Franz Iosef era foarte 
explicabil că Dumnezeu l'a pedepsit pe archi- 
duce la Saraievo si nu aiurea. cu acea ocazie 
şi nu cu alta. 

In adevăr, contrar celor afirmate de Sforza 
şi de alţii, Franz Iosef se opusese din răspu- 
teri vizitei lui Franz Ferdinand la Saraievo. 
Nu doară pentru că ar fi ţinut să crute pe 
sârbi de-o jignire — căci, după cum am vă- 
zut, făcută în acea zi (Vidov dan), vizita con- 


136 


www.dacoromanica.ro 


sstituia pentru ei o jignire sângeroasă; nu 
doará cá s'ar fi gandit la o primejdie eventua- 
lá pentru Franz Ferdinand, si ar fi preferat s'o 
evite. Nu. Impáratul s'a opus vizitei, pentru cá 
aflase amánuntul cá ducesa de Hohenberg, 
adicá simpla contesá devenitá totusi nevasta 
archiducelui, avea să-l însoţească si dânsa ; 
avea deci să fie ovationatä împreună cu el, si 
prin urmare avea să răspundă, zâmbind, ova- 
fiunilor. Aceasta Franz Iosef nu putea s’o în- 
.ghitá, — iertati-mi expresia morganatică — si 
de aceea s'a opus. Dar Franz Ferdinand se e- 
mancipa tot mai mult de tutela unui împărat 
care se incäpäfäna să trăiască la infinit. El n'a 
ţinut seama de injonctiunile lui, şi sa dus la 
Saraievo, însoţit de simpla nevastă, conform 
programului ce-şi fixase. Şi, în adevăr, ducesa 
a fost primită cu toate onorurile împărăteşti: 
prima şi ultima recepţie de acest fel, — recep- 
De dorită, cu atâta pasiune, timp de un dece- 
niu şi jumătate! Pentru Franz Iosef lucrul era 
deci clar: Dumnezeu făcuse judecata pe loc: 
înfricoşat exemplu de justiţie accelerată! 

Mentalitatea lui Franz Iosef era de mult 
şi universal cunoscută. Când moștenitorul 
precedent — propriu-i fiu, Rudolf — a murit 
în misterioasa dramă dela Mayerling, împă- 
ratul-tată, îndurerat firește (este de presu- 
pus!), dar mai cu'seamă umilit, a strigat, 
după cum ne relatează generalul Margutti: 

— Bietul fiu-meu! A isprăvit ca un cizmar! 

Nimeni nu putea pretinde ca. în intervalul 
dintre cele două decese succesorale, Franz Io- 
sef să-și fi renovat sentimentele şi prejudecă- 


137 


www.dacoromanica.ro 


file. El a putut deci primi cu o „admirabilä” 
tárie noua catastrofá ce se abátea asupra-i,. 
după atâtea altele, nenumărate, care i-au 
populat lunga viaţă. 

Muret citează si vorba lui Nikitsch-Boulles, 
secretarul lui Franz Ferdinand, care, confir- 
mand spusa lui H. Kanner, exclamă: „Nu pu- 
teai să te sustragi impresiei cá Franz Josef 
respira cu un sentiment de liberare". 

Sănătoasă respiratie, la o vârstă ca aceea! 

In sfârşit, Muret ne mai relatează că, în 
Germania, pangermanul P. Rohrbach a spus 
cu perfect cinism: „Moartea archiducelui tre- 
bue privită ca o binefacere”. Yar prinţul moş- 
tenitor german, la vestea atentatului, şi-a con- 
tinuat liniştit partida de tennis; nu sa gândit 
omul la povestea cu ursul din vecini... 

Wilhelm II, probabil mai familiarizat cu 
folklorul, ba poate şi mai sentimental, a ma- 
nifestat o adâncă părere de rău; a vrut chiar- 
să se ducă la înmormântare. Na fost chip. Ci- 
titorii au văzut că a fost rugat să nu partici- 
pe. Documentele. oficiale publicate după răz- 
boiu (citate si de Kanner), arată că, pentru a 
se evita o eventuală încăpățânare a lui Wil- 
helm II, i sa telegrafiat că la Viena e de te- 
mut un atentat contra lui, din partea teroris- 
tilor ruso-sârbi. Acestui argument el nu i-a 
rezistat. A rămas acasă. Iar Muret notează cá 
şi perechea regală română care, fără să mai 
aștepte invitaţie, o şi pornise spre Viena, sa 
întors din drum, când a aflat că înmormânta- 
rea va fi neapărat si obligator intimă, — mai 
curând clandestină, corigează Muret. 


138 


www.dacoromanica.ro 


Maurice Verne, in ,Drames d'empereurs, 
drames de l'Europe Centrale", publicat în zia- 
rul ,,l’Intransigeant” (Decembrie, 1934), spune 
cá regele Angliei a vrut sä trimeatà la inmor- 
mântare pe prinţul sáu moștenitor, iar ţarul 
Rusiei pe unul dintre fraţii săi. Ambilor suve- 
runi ministerul de externe le-a răspuns, după 


cererea prinţului Montenuovo, că împăratul e 
foarte bătrân şi prea sdrobit ca să poată su- 


porta ceremonii prea complicate, mai ales că 
la Viena bântuie și călduri cumplite. 

In ce priveşte intenţia lui Wilhelm II de a 
participa la înmormântare, şi rugămintea de 
a se abfine, ni le confirmă el însuşi. In volu- 
mul „Ereignisse und Gestalten”, în care vor- 
beste uimitor de putin despre Franz Ferdi- 
nand, ex-kaiserul dă următoarea lämurire 
(pag. 209): 


„După sosirea ştirii despre uciderea  prietinului 
meu archiducele Franz Ferdinand, am contraman- 
dat săptămâna Kielului şi m'am întors acasă, fiindcă, 
aveam intenţia să mă duc la Viena, la înmormântare. 
De acc!o am fost însă rugat să renunţ la această in- 
tentie. Pe urmă am auzit că la aceasta a contribuit 
între altele, și grija de siguranţa mea personală, grijă 
pe care asi fi respins-o, fireşte”. 


Nu sîntem prea convinşi cá ex-impáratul ar 
fi respins — şi încă atât de „fireşte” — grija 
de siguranţa sa personală. N'avem impresia 
că se auto-gospodäreste în chip atât de negli- 
gent. Din potriva, când, după câţiva ani, a ve- 
nit iarăşi la ordinea zilei grija unei oarecari 
sigurante personale, nu d-ta, cititorule, ai avut 
sprinteneala să te refugiezi la Doorn. Cu pu- 


139 


www.dacoromanica.ro 


{ind bătaie de cap, ex-impáratul ar reuși, poa- 
te, sá-l identifice pe refugiatul acela atât de 
grijuliu de persoana sa. Dar aceasta nu intrá 
în subiectul nostru. Ca să rămânem în subiect, 
regretăm că, de astă dată, Wilhelm vorbeşte 
atât de puţin. El nu relevează motivul special, 
pe lângă cele de ordin general, cari au făcut 
să i se refuze participarea la ceremonia fune- 
bră, — la așa zisa ceremonie, aşa zis funebră. 
Dumaine, ambasadorul Franţei, într'o telegra- 
mă trimisă guvernului sáu la 3 Iulie, spunea 
cá Wilhelm „a vrut să-şi aducă si ofițerii re- 
gimentului prusian al cărui colonel onorar era 
defunctul. Kaiserul vroia, şi acolo, ca pretu- 
tindeni, să frapeze prin strălucirea prezenței 
sale; era o pretenţie care nu se potrivea cu 
programul modest și şters ce fusese pregătit”. 

Un lucru e sigur: ex-kaiserul n'a regretat 
că nu s'a dus la înmormântare, după cum ni- 
meni dintre cei cari au lipsit n'a regretat fap- 
tul, când, mai târziu, sau ştiut amănuntele 
ceremoniei. 

In corespondența mea dela 20 Iunie 1914 
(stil vechiu) spuneam: 


„Aseară, pe întuneric, arhiducele Franz 
Ferdinand şi soția lui au fost aduşi la Viena; 
astă-seară, tot pe întuneric, ei au fost trans- 
portati la Artstetten, unde mâine vor fi în- 
mormantafi”. 


Ultimul amánunt — „mâine vor fi inmor- 
mantati” — era greşit. A doua zi am aflat la 
Viena că înmormântarea se si făcuse, în aceeas 
noapte. Dar n'am ştiut cu ce belşug de peripeții 


140 


www.dacoromanica.ro 


macabre! In timpul transportului cu trenul, 
s'a deslänfuit in partea locului o furtună atât 
de grozavá, incat trenul a trebuit sä se oprea- 
scă intr’o gará; la lumina sinistrá a fulgere- 
lor si in bubuitul catastrofal al trásnetelor, 
insofitorii celor douá cosciuguri au putut sá se 
restaureze indelung, cu crenvursti si bere (de- 
taliu notat de Muret). Iar dupá ce convoiul 
si-a reluat drumul, când a fost sä treacá Du- 
narea cu bacul, caii, speriati de un nou trás- 
net, erau cát p'aci sá arunce in valuri ambele 
care funebre, cu ambele cosciuguri si cu puti- 
nii insofitori. Maximilan Harden mai dá si a- 
manuntul cá, pe bac, caii n'au mai putut fi 
linistiti. Au fost deshámati; cu mare greutate, 
putinii oameni prezenti au impins dricurile 
páná pe mal si abia acolo au inhámat din nou 
caii. 

Bülow spune cá toate câte s'au desfăşurat cu 
prilejul acestei înmormântări — putem zice: 
de pomină — au întrecut scenele cele mai 
dramatice din tragediile lui Shakespeare. 

Kari Tschuppik, mai brutal sau mai veri- 
dic, deşi s'a gândit şi el la Shakespeare, a ti- 
nut sä reliefeze si grotescul din tragedic. In 
volumul „Untergang eines Reiches”, Tschup- 
pik spune cá a fost „o dramă shakespeariana 
în costume de antrepriză de pompe funebre”. 
Iar Franz Josef, când i s'au raportat cele în- 
tâmplate, va fi fost adânc încredinţat că Atot- 
Puternicul nu se răcorise încă deajuns după 
„infruntarea” îndurată. Si doară, ca să-l îm- 
buneze pe Atot-Puternicul în chestiune, pazni- 
cii protocolului luaseră o măsură atât de pru- 


141 


www.dacoromanica.ro 


-dentă : corpul lui Franz Ferdinand fusese 
culcat intr'un cosciug măreț, împodobit cu su- 
perba coroană archiducală si aşezat întrun 
car mortuar cu roţi de aur, care mergea în 
frunte; pe când cadavrul alde nevesti-si era 
pus într'un cosciug obişnuit, împodobit cu o 
simplă coroană de flori şi așezat într'un dric 
dintre cele mai modeste, care urma, cu smere- 
nie, carul No. 1, atât de superior în grad, în 
bogăţie si în ierarchia nobiliară... 


* * 


Autorul tuturor acestor vexatiuni postume 
a fost prinţul Montenuovo, marele sambelan 
al] curtii imperiale, fanatic pázitor al ceremo- 
nialului si protocolului ispano-habsburgic si 
dusmanul personal al archiducelui Franz Fer- 
dinand. De unde dusmänia? Unii spun că a 
pornit dela Franz Ferdinand, care din totdea- 
una i-a manifestat tot dispretul, si care odată, 
uitând situaţia propriilor săi copii, i-a si spus 
verde: „nu-mi plac bastarzii”. Căci Montenuo- 
vo era nepotul de fiu al archiducesei Maria 
Luiza, soţia lui Napoleon I, si al contelui Adam 
Adelbert de Neipperg, întâi amantul si pe ur- 
mă soţul ei morganatic. 

Alţii, din potrivă, spun că provocatorul a 
fost Montenuovo, care, uitându-si el propria 
origine, sa opus cu înverșunare căsătoriei 
morganatice a lui Franz Ferdinand. 

Noi credem că avem șanse să rezolvăm 
controversa, dacă din cele două versiuni ce ni 
se oferă vom primi pe-o a treia. 


142 


www.dacoromanica.ro 


Acesti Neipperg-Montenuovo isi aveau ros- 
turile lor oficiale in familia si în împărăţia 
habsburgicá. Fiul lui Neipperg si al Mariei- 
Luiza, Wilhelm, înălţat la rangul de print si 
botezat ,,Montenuovo" (traducerea cuvantului 
„Neipperg”), a fost comandantul armatelor 
austro-ungare din Transilvania. Regele Carol 
notează cu plăcere, în Memorii, că i-a făcut 
cunoştinţa, la Viena, în casa contelui Andrassy, 
la o serată, în 1873. Au avut o convorbire 
.glumeafá. Prinţul Montenuovo era incapabil, 
fireşte, să presimtă ce va fi peste câteva de- 
cenii. Lui i-a părut amuzantă ideea că Româ- 
nia ar putea face o demonstraţie împotriva 
“Transilvaniei habsburgo-ungare. Gluma n'a 
fost grozav de reuşită şi Carol i-a dat o re- 
plică de voită banalitate. 

Al doilea Montenuovo, fiul glumefului im- 
provizat, a avut o situaţie infinit mai impor- 
tantă: mareşalatul curţii. In această slujbă, 
care, ce-i drept, nu cerea nici un fel de spirit, 
el a dovedit stăpânului său un devotament îm- 
pins până la pasiune. In deosebi își luase, îm- 
preună cu medicul curant, celebrul dr. Kerzl, 
misiunea de a-l feri pe împărat de ori-ce veste 
care i-ar putea aduce o cât de mică supărare. 

Acesta fiind personagiul, pe de o parte nu 
e probabil ca Franz Ferdinand să-l fi urît fără 
nici o cauză; iar pe de altă parte, socotim cu 
totul de necrezut ca Montenuovo să fi putut 
exercita o înrâurire atât de mare asupra lui 
Franz Iosef, in cât să determine atitudinea a- 
cestuia fata de Franz Ferdinand, ori să incer- 
ce măcar s'o determine. 


143 


www.dacoromanica.ro 


Ce-i drept, contele Sternberg crede cá pu- 
terea lui Montenuovo era si mai mare. Stern- 
berg — citat de Hermann Bahr in volumul 
„1919” — spune cá tot Montenuovo e accla 
care l-a hotărît pe Franz Josef pentru 
razboiu, si zice că a făcut-o băgându-i in cap 
cá tocmai astfel se evitá rüzboiul. Impresia 
noastra este cá Franz Josef era prea autoritar 
ca sá se lase condus de altii. Si, in tot cazul, 
mai curând ar fi primit sugestii intr'o chesti- 
une ca rázboiul, care cerea un brusc efort de 
gândire proaspata, decât intr'o chestie de ri- 
tual’ protocolar, in care mintea lui își avea de 
atatea decenii toatä recuzita de formule defi- 
nitive, perfect aşezată si orânduită, gata de în- 
trebuinfare in orice clipá. Pe cat se pare, prin- 
tul Montenuoyo, abil mánuitor al strálucitelor 
ritualuri ceremonialiste, avea un rol prea 
sub-altern, ca sä-si permità atitudini personale 
fatá de impàrat. Este mult mai logic sá pre- 
supunem cá Montenuovo, simplu sclav credin- 
cios, cum ne apare În toate imprejurárile, a 
fost contra cásátoriei morganatice numai pen- 
tru cá Franz losef sa pronunţat contra ci, şi 
l'a urit pe Franz Ferdinand, si in viatá si dupá 
moarte, numai pentru că-l ura Franz loscf. 
La rândul lui, Franz Ferdinand era prea pu- 
fin obiectiv ca să-și dea seama cá Montenuovo: 
face numai operă de slujbaş sau mai exact 
de sclav credincios. Il ura deci cu toată pasiu- 
nea, cum ura pe toţi devotafii unchiului său 
si mai ales pe aceia de cari avea prilejul să 
se izbeascá în acţiunea lui; ştia sä urască! 

Dar duşmănia lui Montenuovo şi a lui Kerzl 


144 


www.dacoromanica.ro 


va mai fi sporit si pentru faptul cá archidu- 
cele, prin purtärile lui, îl supăra pe împărat 
si deci ameninta sá-i zdruncine sánátatea — 
desi omul s'a dovedit un fenomen de rezisten- 
ta: indurase doară atâtea — „nichts wurde 
mir erspart!" — fara sä clipeascá din ochi! 

Maurice Verne, in studiul citat, ii atribue si 
el toatá vina lui Montenuovo. Verne aminteste 
insá un fapt care dovedeste cu totul altceva : 
zice cá şi altădată, la moartea Kronprintului 
Rudolf, tot Montenuovo a intervenit şi a im- 
pus o ceremonie foarte simplă. Or, în cazul 
Rudolf nu mai putea fi vorba de ură perso- 
nală; cel mult a fost ostilitate oficială, regle- 
mentară, impusă de protocol şi aprobată de 
Franz Iosef, căruia pentru vârsta de atunci 
nu-i putem pune la îndoială nici tăria voinţei. 

Nu ştim dacă în cazul Rudolf împăratul 
și-a manifestat... multumirea în chip expres; 
în cazul Franz Ferdinand a făcut-o: după ce 
sa terminat ceremonia lugubră si grotescă a 
înmormântării, Franz Iosef i-a adresat lui 
Montenuovo o scrisoare de mulțumire pentru 
chipul perfect reuşit în care sau petrecut 
toate, corespunzând întocmai, precizà scri- 
soarea, intentiilor Majestății Sale. 

Exact aşa este: pentru motivele ce s'au vă- 
zut în aceste pagini, şi pentru multe altele 
cari mereu-mereu ies la iveală, Majestatea Sa 
iu persoană îl urmărea pe defunct cu ura sa 
implacabilă, încă de pe când era în viaţă. 
Această ură, reciprocă înainte de moartea lui 
Franz Ferdinand, a rămas unilaterală, dar cu 
atât mai activă, după atentatul dela Saraievo. 


145 
10 
www.dacoromanica.ro 


D 


Si, în chip automatic, din ziua atentatului, 
ea a şi imprimat o anumită atitudine tuturor 
autorităţilor, până şi celor judiciare. 

Dacă înainte era imensa greutate de a ser- 
vi doi stăpâni, acuma problema se rezolvase. 
Singurul stăpân rămas, putea fi servit din 
plin, nu numai fără grija de a nu-l supăra 
pe celălalt, dar cu libertatea expresă ba şi 
oare-cum cu obligația de a-l desconsidera 
postum. 

In această ordine de idei, vom vedea un 
fapt extrem de surprinzător pentru cine cu- 
noaste legile si obiceiurile austriecesti din- 
nainte de räzboiu. 


In legiuirile habsburgice delictul delése-ma- 
jestate era cumplit de grav. Cea mai micá ne- 
politefä la adresa unui Habsburg — fie si 
unul mort de veacuri — atrágea pedeapsa 
severa. 

De pildă, intr'un muzeu, privind un portret, 
exclamai: „omul acesta e foarte urät!”. Dacă 
omul pe care-l calificai astfel nu era te-miri- 
cine, ci, de pildă, stră-străbunicul împăratului, 
lése-majestatea era gata. Cu atât mai teribil 
era cazul, când aduceai vre-o jignire unui 
Habsburg viu. Şi ce nu constituia o jignire?! 
Cu un an înainte de războiu, într'o berărie din 
Praga, un francez chefliu, venit să petreacă 
între două trenuri, a zvârlit cu servetul după 
o chelnärifä zglobie. Na reuşit s’o nimerească, 
pentrucă şervetul a căzut pe bustul lui Franz 


146 


www.dacoromanica.ro 


Iosef, imbrobodindu-l, spre ilaritatea de-o se- 
cundà a publicului prezent. Ilaritate de-o se- 
cundá, pentrucá publicul, venindu-si repede 
in fire, s'a cutremurat fulgerător de „Ehr- 
furcht" si tot atát de vertiginos s'a cufundat 
în tăcere înfricoșată. Francezul nu şi-a mai 
continuat călătoria în ziua aceea, ci abia după 
şase săptămâni de închisoare, pentru că a glu- 
mit cu o fată în prezenţa unui bust pe care 
nu-l ştia tabu. 

Şi acum, după ce ştim câtă grijă se acorda 
delictului pomenit, iată şi cazul pe care vrem 
să-l relatăm: 

Stefan Grossmann, spiritualul ziarist şi ro- 
mancier, scotea un hebdomadar humoristic. 
Inainte de atentatul dela Saraievo, Gross- 
mann a publicat în hebdomadarul său o ilus- 
tratie reprezentând un chelner înbufnat care, 
bătând cu pumnul în tejghea, strigă: „Nu 
mai stau să servesc aici; eu trebuie să devin 
patronul localului!". Chelnerul din ilustrație 
cam semăna însă cu archiducele Franz Fer- 
dinand. Delictul de lése-majestate era atât de 
evident, in cát... cenzura nu l'a observat: cen- 
zorul isi incordeazá prea mult atenţia ca să 
descopere lucrul ascuns si tocmai de aceea ii 
scapă, adesea, abaterea fätisa. Parchetul a 
fost însă mai vigilent. El a văzut în acel desen o 
aluzie la nerăbdarea moştenitorului de a pune 
mâna pe moștenire. Ziarul a fost confiscat, iar 
Grossmann dat în judecată. (Vezi volumul 
„Ich war begeistert"). 

In urma atentatului dela Saraievo, orice 
urmárire a Încetat in mod brusc, intocmai ca 


147 


www.dacoromanica.ro 


un mecanism care se opreste din mers in cli- 
pa unui cutremur. Dosarul a fost inchis. Si nu 
exista nici un motiv juridic pentru aceastä 
procedare atát de indulgenta! 

Cazul Grossmann va apärea si mai clar, 
dacă-l vom pune în paralelă cu altul, din ace- 
eaşi vreme. 

Curând după asasinatul dela Saraievo, de- 
putatul Stiepan Gârdiici, unul din conducă- 
torii politici ai sârbilor din Bosnia, se întoar- 
ce dintr'o călătorie. Găseşte pe masă o invi- 
tatie la,slujba religioasă organizată de au- 
toritätile locale, pentru odihna sufletului rä- 
posatului archiduce Franz Ferdinand, Nu 
poate fi vorba sä lipseascá dela o asemenea 
„manifestafie”: e usor de înţeles in ce situatie 
s'ar Dune, el, deputatul sârb, fatá de autori- 
täfile austro-ungare. Dar nu mai are timp să 
se imbrace; si atunci, se hotáráste repede: a- 
leargä la bisericá asa cum e, in tinuta de stra- 
dá. Or, e o mare nepolitetá, fatá de memoria 
unui archiduce, sá nu te costumezi adecvat 
pentru o ceremonie care-i este închinată. Ia- 
rási chestie de protocol, desi Montenuovo nu 
era de fata. Deci, justitia intra in actiune: ne- 
protocolistul deputat isi pláteste necuviinta, 
cu 14 luni de carcerá grea. (Hermann Wen- 
del, volumul citat). 

Aceeasi justitie — cäci, nu-i asa? justitia 
e una Si aceeasi, egalá pentru tofi! — a putut 
sá fie indulgentá eu Grossmann, care tráia la 
Viena, fiindca, in definitiv, putin ii mai pasa 
ei, acuma, de memoria lui Franz Ferdinand, 
daca vorbim, filosofic, de memoria in sine. 


148 


www.dacoromanica.ro 


Dar cu Stiepan Gárdiici era altceva! Franz 
Ferdinand, asa mort, cum era, implinea o 
importantă misiune: persoana lui constituia 
marele pretext pentru marele războiu de ex- 
terminare pornit împotriva sârbilor; şi acolo, 
în zona de acţiune, nu se puteau dispretui 
nici pretextele mici pentru războiul de amä- 
nunt... 





WILHELM II 
„Nebelspalter‘‘, 1904 


149 


www.dacoromanica.ro 


XI 


Franz Ferdinand 
si nationalitatile 


Asa dar, oficialitatea si paturi largi ale opi- 
niei publice, au privit moartea lui Franz Fer- 
dinand cu indiferentä; ba, cea dintài chiar 
cu o bine accentuatá — cum sá-i zic? — ca sa 
fiu mai puţin sever de cát alţii şi să mă asi- 
gur împotriva oricărei exagerări, voi spune 
numai atâta: cu o bine accentuată ne-neplă- 
cere! 

Din „Carnetele” defunctului ambasador 
francez Georges Louis, aflăm această reflec- 
tie, exprimată, la începutul războiului mon- 
dial, de fostul prim-ministru rus, contele 
Witte: 


„Nu şi-au dat seama (în Rusia) de importanţa pe 
care avea s'o capete faptul uciderii lui Franz Fer- 
dinand. Nu numai în ochii familiei împărăteşti, dar 
mai ales în ochii populațiilor austro-ungare, un ar- 
chiduce, şi mai cu seamă moștenitorul prezumptiv, 
este o fiinţă quasi-sfinfitä. Nu se putea ca un ase- 
menea omor să nu lovească profund imaginatiile 
populare”, 


Era natural ca Witte să judece aşa. El îşi 
150 


www.dacoromanica.ro 


avea mentalitatea lui ruseascá, pe care, de 
altminteri, chiar si in Rusia faptele au dez- 
mintit-o mai tárziu. 

Din punctul de vedere al conceptiei pe care 
o avea contele Witte despre psihologia popoa- 
relor, s'a putut constata, după războiu, si 
chiar înainte de sfârșitul lui, că multe popoare 
şi-au schimbat psihologia. Mai clar şi mai im- 
presionant de cât ori-unde, lucrul s'a văzut la 
Viena. Joseph Redlich, citat de Philipp Men- 
ezel in „Trügerische Lösungen”, descrie in- 
mormântarea împăratului Franz Iosef (Noem- 
brie 1916): 


„Moartea împăratului Franz losef n'a pro- 
dus în popor o stare sufletească de adevărată 
jale. Grozavele jertfe cerute de războiul în 
continuare, suferințele şi continua sub-alimen- 
tafie a milioanelor de locuitori ai capitalei, 
provocaseră o adâncă indiferență a masselor 
(eine tiefe Gleichgültigkeit der Massen), indi- 
ferentä pe care moartea împăratului n'a schim- 
bat-o întru nimic, cu atât mai mult cu cât dela 
începerea războiului Franz Iosef dispăruse de 
pe orizontul populaţiei vieneze”. 

Si Franz Iosef fusese adorat, divinizat! Atâ- 
tea serii de ziarişti se pregătiseră, decenii de-a 
rândul, pentru ziua înmormântării lui, care a- 
vea să însemne ceva cu totul extraordinar şi 
care din punctul de vedere profesional putea 
să constituie un triumf, sau — să le fie şi fa- 
tală! 

Dar în 1914 nimeni nu presimtea stările su- 
fletesti din 1916. Nu numai Witte s'a înşelat în 
privința „imaginatiilor populare" ale Austro- 
Ungariei; și era pe deplin justificată uimirea 


151 


www.dacoromanica.ro 


pe cafe mi-am exprimat-o din primul mo- 
ment: atentatul dela Saraievo a dat de gol, in- 
stantaneu, o stare de spirit cu totul neasteptatà. 

Aci e locul să fac rezerva de care pome- 
neam mai sus. In articolul meu dela 20 lunie 
1914, întitulat „Ce-ar fi facut Franz Ferdi- 
nand?", citesc amănuntul: „Nafionalitäfile 
sunt sincer dezolate", Si acum, má vád silit 
sá polemizez cu mine insumi: cum am putut 
sd scriu aga ceva? 

E, de sigur, o scápare de condei, sau o gre- 
sala de tipar. Ar fi fost un lucru enorm, daca 
archiducele ar fi avut de partea sa nationali- 
tátile, cari în ambele state ale monarchiei 
formau marea majoritate a populatiei. Acea- 
sta ar fi dat cu totul alt caracter întregei si- 
tuafii. Bine ’nteles, Franz Ferdinand a avut 
câte un număr de partizani în rândurile uno- 
ra dintre naţionalităţi; ei nu erau însă atât 
de multi ca să aibă pretenţia de-a vorbi în 
numele acelor naţionalităţi — și nici nu expri- 
mau asemenea pretenţii. Un curent ceva mai 
perceptibil pentru archiduce se putea desprin- 
de la Croati, în rândurile cărora se mai consta- 
taseră şi în trecut înclinări de fidelitate pentru 
Habsburgi; dar curentele contrare erau infinit 
mai puternice şi, tocmai în ultimii ani înain- 
tea atentatului dela Saraievo, conflictele fuse- 
seră mai grave: brutale asupriri de o parte, re- 
volte şi atentate de cealaltă. Iluziile trialiste, 
cu slavii de sud drept unul din factori — che- 
stiune despre care vom vorbi — se evapora- 
seră şi ele, ca atâtea alte iluzii. 

Articolul meu „Ce-ar fi facut Franz Ferdi- 


152 


www.dacoromanica.ro 


nand?” contine deci greseli. Am fost insa 
în bună companie: au mai greşit și alţii. Ast- 
fel, raportul ambasadorului Dumaine, tra- 
tând acelaşi subiect și trimes tot atunci gu- 
vernului francez ( e publicat de Poincaré în 
volumul IV al seriei sale) nu päcätueste mai 
puţin de cât corespondenţa mea. 

Ce-i drept, raportul începe cu o remarcă 
foarte justă: 


„Franz Ferdinand este menit, în definitiv, să be- 
neficieze de secretul enigmaticei sale naturi. 

„Pe când, în viaţă fiind, Domnia lui era aproape 
unanim temută, de acum încolo i se vor atribui ideile 
de guvernământ cele mai măgulitoare pentru me- 
moria lui. 

„Tot ce ne putem permite să presupunem este, pe 
cât se pare, că violenţa pasiunilor sale l-ar fi deter- 
minat, poate, să răstoarne şi zăpăcească aşezarea 
politicii externe a monarhiei, fără să se poată spune 
dacă experienţa ar fi fost fericită. 

„Ura pe unguri şi pe italieni, de unde versiunea 
că ar fi avut de gând să favorizeze slavismul în de- 
trimentul maghiarilor şi al penetratiunii italiene în 
litoralul austriac al Adriaticei. 

„Dar aceste tendinti l-ar fi împins oare fie să in- 
stitue trialismul, fie sä inzestreze diferitele natio- 
nalitäfi grupate sub sceptrul său, cu o autonomie 
destul de largă pentru a satisface aspiraţiile unora 
şi altora ? 

„In România se aştepta dela el o îmbunătăţire a 
soartei populațiilor din Transilvania, apăsate de 
unguri”, : 


Aceasta e partea pe care o socotesc justa. 
Continuând, Dumaine pomeneste de sim- 
patiile si sperantele pe cari le-ar fi desteptat 
Franz Ferdinand la cehi şi la sârbi, adică 
vorbeste cam ín felul in care vorbeam si eu 


153 


www.dacoromanica.ro 


în corespondenţa citată. Cred că ne-am insc- 
lat amândoi. 

De fapt, Franz Ferdinand era un izolat: 
aga l-a surprins moartea, și cu atât mai mult 
a rămas aşa după ce ea l-a răpus. 

Lucrul rezultă chiar din atmosfera artico- 
lului meu de atunci. Si, încă, trebue ob- 
servat tonul lui reţinut. Scriam, oricum, pe 
marginea unui tragic mormânt; si, cu gândul 
la intelectualii ardeleni, nu puteam să nu 
menajez un sentiment, naiv de sigur, dar, im- 
plicit, ai perfect sincer, 


* 
* » 


Ajung, astfel, la un punct delicat si dificil: 
fenomenul románesc. E vorba de legäturile 
dintre Franz Ferdinand si românii de peste 
munţi. lar această chestie impune o parante- 
ză prealabilă: Franz Ferdinand şi România. 

Contele Czernin scrie: 


„Archiducele Franz Ferdinand îşi trăgea concepţia 
româno-filă dintr'o sursă foarte insuficientă. Nu cu- 
noştea aproape de loc România. A fost, pe cât ştiu, 
o singură dată în ţară, într'o scurtă vizită făcută re- 
gelui Carol la Sinaia. Primirea prietenească pe care 
atât nevastă-sa cât şi el au avut-o din partea bătrâ- 
nei perechi regale, l-a cucerit, şi el confunda pe re- 
gele Carol cu România. Aceasta a dovedit, o dată 
mai mult, în ce măsură legăturile personale dintre 
factorii hotăritori influenţează politica popoarelor. 

„Bătrâna pereche regală a aşteptat la gară pe ar- 
chiduce şi pe ducesă, regina a imbräfisat şi sărutat 
pe ducesă, iar în trăsură, în drum spre castel, a aşe- 
zat-o la dreapta ei. Scurt: pentru prima oară ducesa 
de Hohenberg a fost tratată potrivit formelor tradi- 
tionale, ca soţie egal indreptatita a soţului ei. In pu- 


154 


www.dacoromanica.ro 





REGELE CAROL ȘI REGINA ELISABETA, 
IN TINEREȚE 


Din colecţia comandorului N. Ioneseu-Johnson 


155 


www.dacoromanica.ro 


tinele ceasuri din România, archiducele a gustat bu- 
curia, pe care oricine o simte ca un lucru natural, 
de a sti cá nevastá-sa e la fel cu dansul, iar nu ceva 
inferior si de desconsiderat. La Viena, la un bal al 
Curtii, ducesa a trebuit sä meargá in urma tuturor 
archiduceselor, şi n'a găsit un domn care să-i ofere 
braţul. In România, ea a fost o Doamnă, şi ceremo- 
nialul nu s'a ocupat de naşterea ei. 

„Archiducele, cu firea lui, a prețuit foarte mult a- 
ceastă dovadă de tact prietenesc pe -care i-a dat-o 
regele, şi de atunci România avea pentru el un far- 
mec deosebit. Afară de asta, avea sentimentul just 
că, la schimbarea unor anumite circumstanţe poli- 
tice, s'ar putea stabili o legătură reală între Româ- 
nia şi Austria. Mai mult simţea decât ştia, cá pro- 
blema transilvăneană zăcea ca un bloc mare între 
Viena şi Bucuresti, şi cá, o dată înlăturat blocul, s’ar 
schimba tot tabloul”. 


De sigur, elementul psihologic invocat de 
Czernin și-a avut partea lui însemnată. Franz 
Ferdinand era foarte simţitor la orice aten- 
ție acordată nevesti-si. Se ştie că împăratul 
Wilhelm a făcut în această privinţă mult mai 
mult decât regele Carol: cu ocazia vizitei lui 
la Viena, Wilhelm a întors însuşi Schânbru- 
nul cu protocolul în sus, dând braţul ducesei 
Sofia şi aşezând-o lângă el la masă, spre exas- 
perarea întregii Curfi. Emil Ludwig nu se je- 
nează de loc să insinueze că Wilhelm a făcut-o 
din calcul: prinzând slăbiciunea lui Franz 
Ferdinand, şi-ar fi propus pur si simplu să-i 
smulgă tot felul de concesii și avantagii diplo- 
matice, în schimbul unor amabilitáti cari nu-l 
costau nimic. Şi se pare că i-a şi reuşit lui 
Wilhelm acest calcul, altminteri atât de sim- 
plu. Dar a spus-o, în chip si mai brutal, Leo- 


156 


www.dacoromanica.ro 


pold Wölfling — fostul archiduce Leopold 
Ferdinand —ieşit din familia imperială inca 
inainte de rásboiu, ca sä se poatá insura cu o 
dansatoare. In volumul sáu „Habsburger 
unter sich", actualul Wólfling aratá, pe de o 
parte, cá Wilhelm, spirit mai viu si mai 
cult decát Franz Ferdinand, avea mare influ- 
enfá asupra lui, iar pe de alta cá ducesa de 
Hohenberg, foarte ambițioasă, şi-a avut si ea 
iniţiativa întru folosirea prieteniei cu Wil- 
helm. 


In ce priveşte însă legăturile lui Franz Fer- 
dinand cu familia regală română, contele 
Czernin uită că însăși vizitei lui Franz Fer- 
dinand la Sinaia a trebuit să-i premeargă 
ceva. Franz Ferdinand a trebuit să aibă anu- 
mite planuri în legătură cu România şi cu ro- 
mânii, pentru ca să facă vizita, care i-a adus 
şi acele mari satisfacţii notate de diplomatul 
austriac. 


x x 


Acum paranteza se închide dela sine, pen- 
tru că, în mod fatal, trecem la relaţiile dintre 
Franz Ferdinand şi românii de peste munţi. 

Printre puţinii, prea puţinii prieteni pe cari 
îi avea Franz Ferdinand, se aflau şi unii din- 
tre conducătorii românilor ardeleni. Dacă d. 
AL Vaida-Voevod ar vrea să-şi publice memo- 
riile, el ar putea să dea informații prețioase. 

Un timp oarecare — nu ştim cât timp anu- 
me — Franz Ferdinand a dorit o Austrie fede- 
rală, „Austria Mare”. Altă bucată de timp el 
ar fi imbratisat ideea trialistă. Ar mai fi tre- 


157 


www.dacoromanica.ro 


cut, apoi, si printr'o perioadá federalisto-tria- 
listă sau trialisto-federalistă. In ambele aceste 
faze de gândire şi plănuire politică; — sau în 
toate trei fazele, depinde de cum vă place să 
numerotati — archiduccle a fost foarte por- 
nit împotriva ungurilor, resentiment puternic 
şi durabil, de care acţiunea lui ulterioară, ca 
împărat, urma să fie considerabil înrâurită. 

Examinând ideile şi acţiunea lui Franz Fer- 
dinand cu privire la reorganizarea statului 
austro-ungar, vom ajunge în mod firesc să ne 
întrebăm : ce aştepta — si ce putea să aștepte 
poporul român din partea defunctului ar- 
chiduce? 

Inainte de-a căuta răspunsul, să vedem care 
a fost în Austria evoluţia ideilor cu privire la 
națiuni si la convietuirea lor. 





WOLFLING 


www.dacoromanica.ro 


XII 


Natiune si natiuni in Austria 


Până după războiul mondial inperiul au: 
striac a dus o viaţă obscură si igaoratä. Ma- 
rele public din ţările occidentale n'a ştiut 
ce se petrece înlăuntrul acelui ciudat furni- 
car de popoare şi naţiuni, şi nici nu s'a în- 
trebat în ce mod se încurcă si se descurcă 
ele între ele. Câţi oameni de pe tot globul au 
ştiut, de pildă, că Austria n'avea nici nume — 
că, adică, numele acesta „Austria” nici nu 
exista în chip oficial? Imperiul lui Franz Io- 
sef ru era desemnat printr'un nume, ci prin- 
tro formulă: „regatele si țările reprezentate 
în reichsrat”; reichsrat se chema parlamentul 
central. 

Alfred Dumaine, ultimul ambasador fran- 
cez în Austria habsburgică, citează vorba spusă 
de un austriac unui ambasador nou-venit, 
poate chiar lui Dumaine însuși: 

— Acuma eşti în momentul cel mai plăcut 
al misiunii d-tale. Ai consultat de sigur oare- 
cari lucrări despre instituţiile ţărilor noastre 
şi te măguleşti cu ideea că le-ai priceput meca- 


159 


www.dacoromanica.ro 


nismul; dar dupá mai multi ani de observatie 
directá. vei fi dezolat de faptul cá nu vei pri- 
cepe absolut nimic. 

Dupá rázboiu multá lume a avut prilejul 
să cunoască Austria. Prilejul l-a oferit... 
moartea ei: 


Era pe când nu sa zărit, 
Azi o vedem, şi nu e! 


Nu vom intra în amănunte. Cititorii vor 
găsi oare-cari considerafiuni în articolele 
despre Adalbert Sternberg (anexa No. 5) şi 
Em. M. Singer (anexa No. 6). 

Aci vom spune doară că în Austria convie- 
fuiau, intr'o reţea inextricabilă, un număr 
de naţiuni cari nu se înțelegeau între ele *); 
şi că din sânul acestor naţiuni, se formase o 
clasă artificială, perfect unitară intelectua- 
liceste si sufletește, luând aproape caracterul 
de naţiune și pusă să împiedice buna-voire 
între naţiuni. 

Explicaţia e complicată — pentru că lucrul 
e şi mai complicat: gânditi-vä că reţeaua de 
care vorbim cuprindea peste 50 milioane de 
suflete! 

Și această stare de lucruri, moştenire a 
veacurilor, se perpetua invariabil şi în epoca 
noastră, începând cu deceniile cele mai înde- 





*) Lucrul nu trebuie luat numai la figurat. Erau 
în Austro-Ungaria atâtea natii si ndfioare (Nationen 
und Natiónchen), fie-care cu limba ei; probabil ca 
in toatá monarchia nu se afla un singur om care sá-i 
vorbească în adevăr toate limbile. Franz Iosef stia 
câteva formule în fie-care din ele; se pare cá lui 
Franz Ferdinand i-a lipsit talentul sau răbdarea ca 
să le înveţe. 


160 


www.dacoromanica.ro 





KARL MARX 


161 
li 
www.dacoromanica.ro 


pártate ale acestei epoci, pana dupa räzboiul 
mondial. 

Invariabilitatea e atât de perfectá, in cát 
la distanta de peste o jumátate veac, oameni 
ca Marx si Bakunin de-o parte, Take Iones- 
cu si contele Sforza de alta, spun exact ace- 
lagi lucru, adesea chiar cuvânt cu cuvânt, fárá 
sá putem vorbi de plagiat. 

Marx spune, in „Revolutie si contra-revo- 
lutie" (citez dupá textul francez): 

»Ofiterii civili si militarii in  serviciul austriac 
formeazá o rasá aparte. Párintii lor au servit pe im- 
páratul, si fiii lor vor face la fel. Ei nu apartin nici 
uneia din nationalitátile multicolore reunite sub ari- 
pa vulturului cu două capete. Ei sânt şi au fost în- 
totdeauna transferați dela un capăt la altul al impe- 
riului, din Polonia în Italia, din Germania în Transil- 
vania. Ei dispretuiesc de o potrivă pe orice individ 
— ungur, polon, german, român, italian, croat — 
care nu poartă pecetea autorităţii imperiale şi regale, 
dispretuiesc pe orice individ însemnat cu un carac- 
ter national particular. 

„Ei n'au naţionalitate, sau mai curând ei singuri 
constituie națiunea austriacă adevărată. 

„E uşor de înţeles ce element elastic şi în acelaş 
timp puternic trebuie să fie o asemenea ierarchie ci- 
vilă şi militară, în mânile unui şef inteligent şi e- 
nergic”, 

După şase-şapte decenii, Take Ionescu 
scrie: 

„Stim cu toţii şi repetăm mereu că nu există na- 
Dune austriacă. Asta e adevărat în sensul propriu al 
cuvântului. Un popor austriac, adică o totalitate de 
oameni având aceeaşi conștiință colectivă, nu există 
şi war putea exista. 

„Dar austriaci sînt. Sînt membrii unei clice, recru- 
tati din toate neamurile pământului, slujind din tată 


162 


www.dacoromanica.ro 


in fiu pe Habsburgi, träind din favoarea imperialá 
si formând un fel de stat-major civil al acestei fami- 
lii, care este singura legătură între naţiunile cari 
compun populația imperiului. 

„Oamenii aceştia vorbesc nemteste între ei, dar 
intelectualiceste ei nu sînt nemți. 

„Oamenii aceştia pot fi foarte bine de origine ce- 
hă, poloneză, italiană, croată, germană, fără să fie 
nici cehi, nici poloni, nici italieni, nici germani. 
Până acum în urmă de tot, ei puteau fi de origine 
maghiară, fără ca totuşi să fie maghiari. 

„Oamenii aceştia, membri ai acestei mici clice, 
sînt austriaci. Sint chiar singurii austriaci de pe pă- 
mánt", 

Take Ionescu a scris aceste rânduri in tim- 
pul rázboiului mondial, inainte de intrarea 
noastra in actiune. 

După räzboiu, contele Sforza a scris si el 
rânduri asemánátoare: 


„Dar dacă nu exista Austria, existau austriaci cari, 
deşi vorbeau nemteste, n'aveau nimic germanic: e- 
rau membrii unei caste aristocratice pe cari Habs- 
burgii îi adunaseră, în cursul veacurilor, printre fa- 
miliile nobile ale Europei, prea fericite să-şi dăruia- 
sca fiii mai mici (cadeți, nemoştenitori) acelui im- 
peri" unde aveau să câştige noui fiefuri şi titluri. 

„Urmaşii acestora, în veacul XIX, trăiau exclusiv 
din favorurile împărăteşti şi slujind imperiul; vor- 
beau nemfeste între ei, dar n'aveau nimic german 
nici psichologiceşte, nici intelectualiceşte: erau sin- 
gurii austriaci existenţi, Ei formau un adevărat stat- 
major civil hereditar al împăratului, cu germana 
drept limbă convenţională comună. Cei mai mulli 
erau de origine cehă, dar erau printre ei şi unii de 
origine poloneză, italiană, belgiană, croată, franceză 
(mai ales din Burgundia)”, 


In ce priveşte această ultimă observaţie a 
lui Sforza, am putea să cităm nenumărate 


163 


www.dacoromanica.ro 


exemple notate de noi insi-ne. Poate o vom 
si face cu altá ocazie. Aci ne vom multumi cu 
un singur exemplu, dat de Philipp Menczel 
în cartea pe care am mai pomenit-o: e cazul 
prinţului Conrad Hohenlohe-Schillingsfürst, 
guvernator al Bucovinei si al Triestului, mai 
tárziu si prim-ministru. El avea rude apropia- 
te, purtând chiar si acelag nume, in toate la- 
gárele europene: un Hohenlohe demnitar al 
Vaticanului, altul aghiotant al farului, al trei- 
lea mareșal al Frantii, al patrulea cancelar 
al Germaniei; şi câţi vor mai fi fost, cu situații 
mai putin strălucite, în diferite {ari de pe 
glob. 

Exemplul dat de Menczel întăreşte spusele 
lui Sforza, care e de acord cu Take Ionescu, 
iar acesta cu Marx. *) 


*) Scriind aceste lucruri, Take Ionescu nici nu 
stia, probabil, cá se intálneste cu Karl Marx. De alt- 
fel, lucrul i se mai întâmplase, în chestiuni mult mai 
delicate, in cari acordul a fost si mai.. subversiv. 
Asa, in discursul privitor la ráscoalele färänesti, ro- 
stit in sedinta Camerii dela 25 Noembrie 1888, Take 
Ionescu a spus: 

— Aduceli-vä aminte, d-lor, din ce lupte a ieşit 
opera din 1864 (împroprietărirea țăranilor). Adu- 
„ceți-vă aminte de războiul de clase ce se incinsese. 

Nu este, d-lor, nici o clasà ín lume care sà-si aban- 
doneze de bund voie privilegiile ei, pe cari ín tot- 
d'auna le crede si drepturi. 

..Ori-ce clasă isi mentine egemonia pe câlă vreme 
nu-i släbeste energia, si nu se ridicà în fata ei altá 
clasă in stare de a-i impune un tratat de pace, dacă 
nu preferá räzboiul. 

Asa s'a intámplat si la noi in chestia asta sociald. 

Clasa puternică dinainte de 1864 şi-a mentinut 
dreplurile ei, şi necedând nici atunci când altă clasă, 
mai puternică, căuta să-i impuie un tratat de pace, 
echilibrul social nu s'a putut restabili de cát prin 
tei ome a războiului civil care se cheamă lovitură 

e stat. 


164 


www.dacoromanica.ro 


Este caracteristic faptul cá in Austria s'a pu- 
tut formà cuvântul Gesamtpatriotismus, adi- 
cá patriotism total, un patriotism  cuviincios, 
care se intinde — bine-voieste sä se intindá — 
asupra Întregului imperiu; mai obisnuit — si 
mai veridic — era patriotismul local, de pro- 
vincie sau de provincioará. Acesta era senti- 
mentul unui fragment de nationalitate, în lup- 
tá cu sentimentul similar al altui fragment de 
naţionalitate — similia similibus... se gatuiau 
cu succes — pentru acapararea aceleeasi pro- 
vincii sau provincioare. Si toate subtilitätile 
nationale si patriotice dädeau loc unor extra- 
ordinare posibilități de  boscárie politica, 
une-ori foarte rentabile. Se citeazá cazul unui 
important notabil bosniac, Mustafa Beg Ha- 
libasici, care la Belgrad era sârb, in Mace- 
donia turc, iar in Bosnia croat, si in fiecare 
din aceste puncte geografice trágea respec- 
tivele foloase materiale si chiar... morale! 

Si in aceste conditii, se explicá perfect cu- 
vintele scrise de Bakunin în 1869: 

„Datriotismul austriac este un non-sens, născocit 
numai ca să servească drept mască birocraţiei şi ar- 
matei imperiale, Nu este în nici un caz un sentiment 


naţional firesc; este o virtute oficială, care valorează 
exact atâta cât şi toate celelalte virtuţi oficiale”. 


Fireşte, e vorba de patriotism în înţelesul 
mistic dat acestui cuvânt; căci altminteri, de- 
votamentul până la fanatism către o alcătuire 
de stat, este posibil si fără unitatea naţională. 
Eternul exemplu al Elveţiei, foarte concludent, 
nu e singurul. Si nici cu Alsacia nu isprăvim 
exemplele. Dar în cazul special, după cum am 


165 


www.dacoromanica.ro 


spus — si o vom dovedi in aceste pagini — 
stápánirea fácea tot posibilul ca sá impiedice 
buna intelegere intre cei meniti sä convietu- 
iascá — si deci zädärnicea orice putinfá de 
adevárat patriotism. 


Incă dela începutul veacului trecut sau gă- 
sit în Austria destui oameni atât de clar văză- 
tori în cât să bage de seamă marele neajuns 
în alcătuirea ei: faptul că Austria (cuprinzând 
şi Ungaria) era o amestecătură de neamuri 
cari nu se înțelegeau între ele, ba chiar se 
dusmäneau, mai ales pe măsură ce li se des: 
tepta constiinta nationala. 

In anul 1842 s'a tipărit la Hamburg o carte 
anonimă intitulată „Österreich und dessen 
Zukunft", Austria si viitorul ei. Cartea, inter- 
zisă imediat de cenzura austriacă, sa bucurat 
de un mare succes. Introdusă în chip clan- 
destin, s'au desfăcut în scurt timp trei ediţii, 
a doua fiind mai hogată decât întâia şi a 
treia decât a doua. Regretăm c'o avem nu- 
mai pe aceasta din urmă. A fost mare emo- 
tie la apariţia acestei cărți; emoția a fost si 
mai mare când s'a aflat cine era autorul: ba- 
ronul Viktor Andrian-Werburg, aristocrat aus- 
triac, om foarte cult şi, pe lângă asta, func- 
tionar superior al cancelariei imperiale. 

Andrian, examinând situaţia internă a im- 
periului austriac, arată că, după 25 de ani de 
pace, sub dominatiunea regimului de atunci 
— pe care noi îl ştim că era absolutist şi dic- 


166 


www.dacoromanica.ro 


tatorial, — datoria publicá a crescut mai mult 
decât de trei ori, sarcina dobânzilor s'a inze- 
cit, birurile au sporit, şi o mână de „prinți ai 
banului” s'au îmbogăţit pe seama sărăciei ge- 
nerale. 

Pricinile acestor rele, după Andrian, erau 
numeroase. Cităm câteva din cele arătate de el: 
alcătuirea imperiului din o sumă de naţiuni 
cari nu se înțelegeau între ele ori chiar se urau, 
menţinerea în iobăgie a ţăranilor, păstrarea u- 
nui regim politic şi birocratic excesiv de cen- 
tralizator, o politică externă nenorocită. 

Rezultatele acestei politici: 

„In interior, simpatiile naţiunilor şi ale tuturor 
claselor, pierdute pentru guvern. Statul, copleșit de 
sarcina unei datorii din ce în ce mai grele. Bună- 
starea materială, pornită într'o progresiune extrem 
de înceată. Interesele spirituale, neglijate, 

„Şi statul, pe punctul de a fi sfâsiat, din cauza 
divergentei din ce în ce mai mari dintre părţile com- 
ponente”, 

In ce priveşte politica externă, autorul citea- 
ză atitudinea inexplicabilá a Austriei, fata de 
lupta de eliberare a grecilor. Austria a fost 
singura mare putere de partea asupritorului; 
de aceea şi-a înstrăinat orice simpatie şi a în- 
lesnit penetrafiunea rusească. In Moldova, in 
Muntenia, în Serbia, pretutindeni Rusia exer- 
cită o enormă influenţă de fapt, e aproape 
stăpână desăvârşită, iar de acolo începe să-și 
întindă influenţa, deocamdată numai spiri- 
tuală şi sufletească, asupra popoarelor slave 
din cuprinsul Austriei. 

Bilanţul extern e acesta: 

„Faţă de străinătate, puterea, prestigiul şi influen- 


167 


www.dacoromanica.ro 


fa, scázute. Locul intre marile puteri europene, pás- 
trat mai mult gratie unei pietáti traditionale, pe cánd 
adevărata influenţă, întemeiată pe forța internă si 
pe o tendinţă neclintită, clar exprimată, a dispărut 
de mult". 

Incheiere: „acestea sunt rezultatele unei 
păci de 25 de ani, sub guvernarea austriacă”, 

Leacul, autorul îl găseşte în regimul consti- 
tutional, larg descentralizat în ce priveşte pro- 
vinciile si natiunile, cu educarea si pregátirea 
cetățenilor spre deplinele drepturi cetățenești 
individuale. Citându-l pe Aristotel, Andrian 
spune că guvernul va trăi cu atât mai mult, cu 
cât își va exercita puterea asupra a mai pu- 
tine lucruri; iar pentru a demonstra imposi- 
bilitatea unei bune guvernări absolutiste, au- 
torul redă observaţia unui prinţ pe care însă 
nu-l numeşte : 

„Cele mai multe guverne în veacul nostru (auto- 
rul scria în 1840) se întemeiază pe funcţionari, cari, 
ca atari — şi oricât s'ar dusmäni între ei — consti- 
tuie o contra-pondere colectivă a voinţei suvera- 
nului. 

„Cea mai bună intenţie, în drumul spre înfăp- 
tuire. devine cu totul altceva decât urmărise prin- 


tul; iar acesta, deobiceiu, află cel din urmă în ce 
scopuri s'a abuzat de intenţia lui cea bună”, 


Ne vom permite aci o digresiune: 

Observatia prinţului anonim cu privire la 
omnipotenta birocraţiei austriace, încălcând 
chiar si voința împăratului, e confirmată prin 
multe fapte. Iată unul, mai interesant pentru 
cititorii nostri si mai usor de controlat, pentru 
că-l găsim şi în Xenopol: în timpul răscoalei 
lui Horia, despre care vom mai vorbi în aceste 


168 


www.dacoromanica.ro 


pagini, impáratul Iosif II, — amestecat, desi- 
gur, in aceastá chestiune, desi nu se stie bine 
in ce fel — ii scrie lui Jankowitz, guvernatorul 
Banatului, plângându-i-se cá, desi a dat ordi- 
nele cele mai severe ca sá i se raporteze exact, 
totusi n'a putut nici o datá sä afle adevà- 
rul : ocármuirea Ardealului i-l'a ascuns în- 
totdeauna. 

Dar Iosif nu s'a putut mira de aceasta. El 
avea experienta lucrurilor. D. profesor I. Lu- 
pas, sub titlul „Incercări de emancipare a tá- 
ranilor din jugul iobágiei", aratá cum aceste 
încercări au fost făcute de numita impärä- 
teasă: 

„A păşii deci cu hotdrire (Maria Theresia) pe ið 
râmul încercărilor de reformă agrară, dar latifun- 
diarii potrivnici aveau în cadrele autonomiei comi- 
tatelor lor ungurești suficiente mijloace de a împie- 
dica la tot pasul înfăptuirea acestor reforme. Nu le 
lipsea nici cinismul de a se lăuda în cântecele lor că 
au izbutit să zădărnicească intenţiile reginei. 

„Insuşi losif II constată mai târziu că toate or- 
dinele date de cätre maică-sa împărăteasa au fost 
incontinuu zädärnicite”. 

In treacăt vom spune că observaţia printu- 
lui anonim, confirmată pentru trecut, se con- 
firmă si ulterior, dealungul domniei lui Franz 
Iosef. 

W. Steed, în „La Monarchie des Habsbourgs” 
aratá forfa coplesitoare a birocratiei austriace 
capabilă să reziste chiar si voinţei împăratului: 

„Nici măcar ordinul împăratului, direct şi perso- 
nal, nu ajunge în totd'auna ca să învingă rezistenţa 
funcţionarilor inrdi[i, cari, câte odată, par să puie 
la încercare sentimentul autorității la monarch şi să-i 
probeze că Statul sîntem noi!” 


169 


www.dacoromanica.ro 


Steed citeazá diferite cazuri, intre cari unul 
foarte elocvent: un ordin al împăratului pe 
care funcţionarii respectivi şi-au permis să 
nu-l execute şi pe care au încercat să-l elu- 
deze şi după repetarea lui de către împărat. 


„Nu te-ai putea apăra în adevăr în contra birocra- 
Hei de toate gradele — zice Steed — de cât cultivând 
un spirit de independenţă politică şi de iniţiativă e- 
conomică la particulari... 

»-.Dar asta este extrem de greu in Austria, unde 
superioritatea statului si a servitorilor lui asupra in- 
tregului comunitátii este destul de general acceptatá 
si impiedicá orice control vigilent din partea publi- 
cului". 


Aceste constatári aratá cát de naivä este 
speranfa dictaturistilor — a celor de buna 
credință — ca ar fi posibilă o dictatură lumi- 
nată, adică un dictator cuminte, drept şi bun, 
care să gospodărească frumos și cinstit, făcând 
binele şi împărțind dreptatea. 

Dacă un om atât de ideal ar ajunge în frun- 
tea stăpânirii, el n'ar putea fi veşnic pretutin- 
deni, materialmente și fiziceşte i-ar fi cu ne- 
putință să rezolve o singură chestie prin sine 
însuşi : în toate ar depinde de sub-alternii lui, 
cari şi-ar avea interesele şi legăturile lor. 

Poporul român a înţeles si acest lucru, cum 
a înţeles atâtea, dintr'o lungă și jalnică expe- 
rientä. De aici vorba: PÂNĂ LA DUMNEZEU, 
TE MANANCA SFINŢII! 

Cititorii vor ierta digresiunea : fiindcă a 
venit vorba de rezultatele unor dictaturi mai 
mult sau mai puţin „luminate”, nu se putea 
să nu insistăm asupra lor. 


170 


www.dacoromanica.ro 


Dar sä-l urmärim pe Andrian. El mai face 
si remarca interesantá cá, in apásarea si 
párágenirea in care au fost lásate provin- 
ciile Austriei, numai simtul national, care a 
inceput sä se destepte tot mai mult, a fá- 
cut ca — În ciuda sistemului corosiv al ad- 
ministratiei, — unele din acele provincii sá se 
invioreze ; dela simtul national autorul as- 
teaptá mântuirea tuturora. Si aci, o afirma- 
tiune care ar trebui controlatá: Andrian sus- 
fine cá in cuprinsul imperiului austriac (in- 
clusiv Ungaria), ungurii sunt cei cari au pro- 
vocat primele zvácniri de conștiință naţională, 
la toate natiunile conlocuitoare. Ungurii, zice 
Andrian, au fost cei dintâi cari au cáutat sä-si 
capete libertatea desvoltärii nationale nestir- 
bite. Imediat, toate nafiunile conlocuitoare 
au inceput sä imite exemplul lor. 

Lucrul e foarte interesant. Dacá asertiunea 
este exactá, istoria nu putea fi mai ironicà de- 
cát aga, pentru cá stäpânirea maghiara a fost 
aceea care, in cursul deceniilor, a dus cea mai 
aprisà luptá împotriva oricárei revendicári 
nationale. Amánunte gásim chiar la sociologii 
maghiari. Si doará clasa stäpânitoare ma- 
ghiará nici nu era atât de „nafionalä” cât fi 
plácea sá se proclame *). Si tocmai aceastá po- 
liticá absurdá si sálbaticá a impins Ungaria la 
nenorocire. 


*) Sociologul maghiar Joseph Diner-Denes, fost 
ministru al Republicii Ungare, in cartea „La Hon- 
grie, Oligarchie, Nation, Peuple", aratá foarte bine 
cá ideea de nafiune are, in conceptia oligarchiei ma- 
ghiare, un inteles cu totul special. Ea esclude cu de- 
săvârșire massa populară: națiunea o formează nu- 


171 


www.dacoromanica.ro 


Andrian se ridicá impotriva prejudecätilor 
si urilor nationale: „dispretul pentru altii, zice 
el, este un slab surogat pentru respectul de 
tine însuţi”. Tinta cea mai apropiată, după 
Andrian, trebuie să fie organizarea Austriei, 
pe bazele arătate mai sus, cu păstrarea deose- 
birilor provinciale — mai ales naționale — 
pentru ca, astfel, marile nemulțumiri încetând, 
să se ajungă la crearea unei naţiuni austriace. 


* 
+ + 


Insă maxima habsburgică divide et impera 
— Bauernfeld o numeşte „die Erbmaxime”, 
maxima ereditară — stăpânea cu străşnicie, 
si de foarte multă vreme. Istoricul Viktor Bibl 
(în volumul „Von Revolution zu Revolution”, 
1924) ne relatează această spovedanie făcută 
de marele cancelar Metternich unui amba- 
sador francez: 


— Popoarele mele igi sint streine unul al- 
tuia. Cu atât mai bine: eu trimet unguri în 
Italia şi italieni în Ungaria; din antipatia lor 
naște ordinea, iar din ura lor reciprocă — pa- 
cea generală. 


mai oligarchii, interese naționale sînt numai inte- 
resele lor de castă. De altfel, cei mai mulţi nici nu 
sînt de rasă maghiară: 

„Din vechea nobilime de rasă maghiară nu mai 
subsistau de cát resturi. Șefii primelor straturi de 
năvălitori, stabiliți hereditar — huni, avari, slavi, — 
ca si sefü nävälitorilor noui — iazigi, cumani si sá- 
cui, franci si saxoni, valahi ‚si valoni, cärora trebuie 
să le adăugăm numerosi seniori străini şi cavaleri ră- 
lăcitori veniţi cu regii caselor străine, formau un ciu- 
dat amestec de limbi si de rase. Singurul element de 
legătură erau drepturile, sau mai bine zis privilegiile 
pe cari le aveau in comun, — privilegiile noblelei". 


172 


www.dacoromanica.ro 


In aceasta politica a... pacii, — a päcii fa- 
bricate din vrajbä — celebrul diplomat tragea 
mare folos din varietatea de limbi care im- 
pestrita monarchia. Lumea cunoaste state bi- 
lingve, ca Belgia si Canada, sau state trilingve 
ca Elvetia, unde oamenii, in mod firesc por- 
niti să se ’ngäduie reciproc, o duc destul de 
bine laolaltá. In monarchia habsburgicá, peste 
o duziná de limbi principale — si nu mai so- 
cotim puzderia de dialecte — mai mult urlau 
de cát vorbeau. Stápánirea impingea lumea la 
ceartă şi sfâşiere; ea potrivea, zilnic, gradul de 
aberaţie si de cruzime. 

Benedetto Croce, în „Storia d'Europa”, ex- 
pune foarte concis şi convingător una din a- 
plicările practice ale sistemului atât de sim- 
plu, mărturisit de Metternich. E vorba de în- 
frângerea revoluţiei dela 1848: 

„Casa de Austria a salvat atunci imperiul între- 
buintând nationalitätile, pe una contra alteia: ger- 
mani si croați contra italienilor, boemi şi croaţi con- 
tra Vienei răsculate, croați şi germani contra ungu- 
rilor, — şi recurgând apoi, pentru a potoli pe un- 
guri la ţar, care a trimes un transport de armată ru- 
sească”, 


Dar Metternich nu se întemeia numai pe 
dusmánia dintre neamuri. El intetea şi lupta 
dintre clase, după nevoie. 


173 


www.dacoromanica.ro 


XIII 


Răscoale țărănești, 
din ordin de sus! 


In cartea „Revolutie şi Contra-revolutie”, 
Karl Marx spune lucruri destul de... nostime : 


„Guvernul prinţului Metternich se întemeia pe doi 
stâlpi. In primul rând se silea să fie în eşec pe fie- 
care din naţiunile supuse autorităţii austriace, prin 
toate celelalte naţiuni aflătoare într'o situaţie ana- 


loagă. In al doilea rând — si ăsta a fost în tot- 
dauna principiul fundamental al monarchiilor ab- 
solute — se sprijinea pe două clase — proprietarii 


de pământ feodali şi marii financiari — căutând să 
tie balanţa egală între aceste două clase, astfel ca să 
lase deplina libertate de acţiune guvernului. 

„Nobilimea fonciară, care trăia exclusiv din ve- 
niturile feodale de tot felul, fortamente trebuia să 
sustie guvernul care era unicul ei reazăm în potriva 
clasei de sclavi oprimati, din exploatarea cáreea 
trăia. lar când partea mai putin bogată a nobilimii 
se ridica, în potriva guvernului, Metternich asmuja 
pe ţărani, cari profitau de ocazie ca să se răzbune 
groaznic în potriva asupritorilor lor direcţi, cum s'a 
întâmplat în Galiţia în 1846. 

„„Nemuljumirile dela clasă la clasă erau pentru 
Metternich o condiție primordială de guvernare, 


174 


www.dacoromanica.ro 


Mergea chiar pânä acolo cá le atáta, fäcând din cla- 
sele superioare instrumentul tuturor exactiunilor gu- 
vernului — si aruncând asupra acelorasi clase odio- 
sul acelor exactiuni. Astfel erau prea puţine ne- 
mulțumiri contra guvernului, sau mai bine zis nu 
erau de loc. Împăratul era adorat". 


Spusele lui Marx le confirmă... împăratul 
Franz Iosef! De curând sau publicat scriso- 
rile acestuia către mamă-sa. Aci vom cita una, 
scrisă în 1863, când in Polonia rusească iz- 
bucnea revoluţia, şi erau temeri că ea se va 
întinde şi în Galiţia. 

Franz Iosef scrie: 


„In Galiţia e foarte rău: răscoala e gata să 
izbucnească. De cât, eu sint perfect liniștit, 
căci îl am acolo pe Mensdorff şi-i am şi pe tä- 
rani, cari la primul semn ar restabili liniștea, 
deşi nu în chip prea tandru”. 


Prin urmare Franz Josef se gândea să re- 
pete în 1863 ceea ce se mai făcuse o dată, tot 
în Galiţia, în 1846. 

Ba, în fond, lucrul e, de astă dată, mult mai 
grav. D. Gh. Brătianu, în recenta-i lucrare 
„Napoleon III et les nationalites” dă o expune- 
re pe cât de scurtă pe atât de luminoasă, a răs- 
coalei poloneze din 1863 şi a repercusiunilor ei 
în politica europeană. In ce priveşte atitudinea 
Austriei, d. Brătianu arată că „Austria se bu- 
cura aproape fățiș de încurcăturile vecinilor 
de la răsărit; si ea îngăduia supușilor ei gali- 
tieni să înarmeze pe insurgenți si să asigure 
transportul clandestin de arme, muniții $i vo- 
luntari", 


175 


www.dacoromanica.ro 


Faptul este deci mai grav de cât pärea la 
prima vedere. Linistea perfectá cu care se 
láuda Franz Iosef, era in realitate si mai per- 
fectá: nu numai cá privea nepásátor la desfá- 
surarea unei ráscoale menite sä se intindà si 
în fara lui, dar de fapt o intefea, ingäduind 
propriilor lui cetăţeni so alimenteze. E ade- 
vărat că în felul acesta grăbea trecerea răs- 
coalei şi în Galiţia, dar ce-are a face? Odată 
produs acest ultim eveniment, intra în joc an- 
tidotul: ţăranii cărora le va face întâiul semn. 

In cât, formula cu care începe scrisoarea: 
„în Galiţia e foarte rău”, trebuie citită astfel: 
în Galiţia e foarte bine! 

Atâta numai, că lucrurile luând altă des- 
fágurare, — omul propune. si împrejurările 
dispun — n'a fost ocazie să se recurgă la mij- 
locul acela extrem. Franz Josef o va fi re- 
gretat profund. A păstrat însă reţeta, pentru 
că, vorba ceea: mai trebuie şi altă dată. 
Era cât p'aci să fie întrebuințată în anii 
1905-1906; am citat doară mai sus cuvintele lui 
Otto Bauer: „Regele Ungariei — Franz Iosef 
— vroia să intimideze parlamentul aristocra- 
tic si recalcitrant, amenintându-l cu votul uni- 
versal şi egal, cu mobilizarea masselor fără- 
negli si uvriere in potriva nobilimii”. 

E desigur instructiv să constatăm cá revolu- 
fia şi lupta de clase nu sînt chiar atât de a- 
bominabile și diabolice cum scrie la carte. 
Chestiunea e numai: la ce servesc. La rigoa- 
re, Franz Iosef poate fi şi... marxist, cu con- 
difia ca el însuşi să manipuleze marxismul, 
asa cum îi convine lui. 


176 


www.dacoromanica.ro 


Am mai auzit noi despre asa ceva: revo- 
lufia lui conu Leonida, pe care o face poliţia 
in persoaná. Dar ori-cum, e lucru prea-prea 
ca un împărat să-şi răscoale propriii săi fä- 
rani în potriva propriilor săi boieri. Si țarii 
Rusiei au fost învinuiți de ceva cam asemá- 
nător; dar pe lângă mica asemănare mai era 
şi o mare deosebire: țarii au fost acuzaţi că 
răscoală pe sătenii din alte state, nu pe cei 
din Rusia. De pildă: s'a spus pe vremuri că 
răscoalele noastre dela 1888 au fost opera 
iconarilor şi jugănarilor. Astăzi încă, publici- 
stul austriac Philipp Menczel, originar din Bu- 
covina şi specialist în lucrurile românești, își 
păstrează această părere, pe care la timp a 
susfinut-o prin presă. In volumul „Triigerische 
Lösungen”, apărut în 1932, Menczel spune: 


„Până în timpurile cele mai recente, săgeți ru- 
sesti, otrăvite, s'au înfipt în carnea românească. 

„In 1887, când ameninţa războiul între Rusia şi 
Austria, Hitrowo, faimosul ministru al Rusiei, si se- 
cretarul său Iswolsky — om capabil de orice infa- 
mie (Schandtat), — au pus la cale ingrozitoarele 
răscoale ţărăneşti din România, pentru ca s'o facă 
pe aceasta incapabilă de acţiune”. 


Menezel mai are şi informaţia cá Ioan Bră- 
tianu-tatál, printr'un manifest adresat opiniei 
publice mondiale, a vestejit aceste procedeie 
mongolice. Evident, Menczel a fost indus în e- 
roare: n'a existat un asemenea manifest al lui 
Brătianu, dar e adevărat că rușii au fost acu- 
zap de mulţi — şi foarte vehement — ca fău- 
ritori ai răscoalelor de la noi, după cum e ade- 
vărat c'au avut si apărători, iar printre aceştia 


177 


www.dacoromanica.ro 


se afla si — Gherea. In nenumărate articole, 
şi apoi în „Neoiobägia”, Gherea, care nu sim- 
tea câtuşi de puţin înclinarea filantropică să 
salveze cinstea ţarului sau pe a lui Hitrowo, 
a ridiculizat învinuirea, pe care a rezumat-o 
în formula comică: „Țarul și Jugănarul!” 

Dar şi înaintea lui Gherea ruşii au găsit un 
mare apărător: acela a fost Eminescu; şi doară 
nu era nici el rusofil. Polemizând cu Al. Beldi- 
man — fiul lui A. V. B, întemeietorul „Ade- 
vărului” — Eminescu neagă rolul atribuit ico- 
narilor şi spune că singura soluţie spre a evita 
repetarea răscoalelor este să se inbunátáteascá 
soarta ţăranilor (D. Murärasu: „Naţionalis- 
mul lui Eminescu”, pag. XXXIII şi 240). 

In acelaş fel vorbea și un tânăr menit unei 
cariere strălucite: Take Ionescu. In discursul 
dela 25 Noembrie 1888, discurs din care am 
mai citat, oratorul, fără să excludă putinţa si 
a unor instigatii, spune categoric că „mizeria 
a fost cauza primă a răscoalei”. 

lată un amănunt interesant: 

— Imi aduc aminte, spunea Take Ionescu 
în acel discurs, că venise în București cores- 
pondentul unui jurnal străin, corespondentul 
lui , Times". E] venise dintr'o ţară unde tot 
ce se petrece în Europa, este d'acapul pus in 
'socoteala Rusiei: din Anglia, unde rusofobia 
este aproape o boalá nationalá. Venise sá afle 
adevárul si grozav se indoia de ceea ce-i spu- 
neam eu, cá nu sint rusii cari au facut räs- 
coala ci starea cea rea a ţăranilor "1. 


*) Fara indoialá, Take Ionescu nu se gândea sa 
apere pe rusi, cum nu se gândeau la asa ceva nici 


178 


www.dacoromanica.ro 


Orice am vrea să credem însă in privinţa 
rolului Rusiei în răscoalele noastre, două 
fapte rămân stabilite : că România nu făcea 
parte din imperiul rusesc, asa cum Gali- 
tia făcea parte integrantă din imperiul au- 
striac, — şi că informaţia despre rolul de in- 
stigatoare al Rusiei n'o dă ţarul în persoa- 
nă, cum se întâmplă în cazul de mai sus, unde 
Franz Iosef în persoană se destäinuieste. 

Și destăinuirea e sinceră. In scrisorile a- 
dresate mamei sale, fără gând de publicare, 
Franz Iosef spunea purul adevăr. Aşa, în alta 
scrisoare, venind vorba de o paradă militară 
la care participase în ajun, blândul împărat 
explică pentru ce a ordonat parada: „ca să 
arăt scumpilor mei vienezi că mai am soldați 
si tunuri”. 


Eminescu, nici Gherea. Take Ionescu, pe vremea 
aceea, era încă militant anti-rus. Pe atunci, si timp 
de ani după aceea, el continua să scrie acele articole, 
rămase în istoria politică a României, demonstrând 
că totul ne desparte de Rusia şi de politica rusească, 
Acest fel de propagandă, pătrunzând, clandestin, în 
Basaiabia, întărea în sufletul tineretului moldove- 
nese sentimentul national şi avântul anti-tarist. In 
romanul d-lui C. Stere, ,,Nostalgii" (al cincilea din 
seria „În preajma revoluţiei”), îl vedem pe Vania 
Răutu, întors din Siberia, entuziasmat de cuprinsul 
unui articol semnat Nitza Vasilescu, articol din care 
romancierul reproduce un fragment. In ,Adevérul" 
dela 15 Noembrie 1934, d. Scrutator identificá acel 
articol, care nu este inventat de romancier, ci a fost 
tipárit in 1891, in „Românul” lui C. A. Rosetti, sub 
iscálitura lui... Take Ionescu. 

Prin urmare, Take Ionescu, din consideraţii po- 
litice superioare anti-rus pasionat, nu intelegea sa 
insele pe altii, necum pe sine insusi, atribuind ru- 
silor vina răscoalelor ţărăneşti, când vina era a im- 
prejurárilor economico-sociale dela noi, $i mai con- 
cret, a päturii noastre conducátoare. 


179 


www.dacoromanica.ro 


Si doará e proverbialá adoratiunea scumpi- 
lor vienezi pentru scumpul lor impárat! Dar... 
sicher ist sicher, sau, pe româneste, ce e bine 
nu e ráu! 

Asa cá rämâne adevär istoric märturisirea 
lui Franz Iosef despre felul cum avea de gànd 
sá reprime pe boierii din Galitia in 1863. 


* 
x x 


Franz Iosef omitea însă un detaliu: că, 
după ce, servindu-se de țărani, va fi reprimat 
pe boieri, pe urmă, dacă va fi nevoie, va re- 
prima si pe țărani. Sînt destule exemple. A- 
junge unul: revoluția lui Horia, Cloşca si Cri- 
şan, intàmplatá acum 150 de ani. Horia, tä- 
ran cărturar, a fost de mai multe ori la Vicna, 
cu plângerile iobagilor români. Sa întors 
printre ei cu porunca dela împăratul Iosif II, 
ca să ucidă pe toți nobilii si în general pe un- 
guri, iar țăranii români să le ocupe moşiile. 
Ţăranii au făcut revoluția si apoi au suferit 
cea mai cumplită represiune. 

Romancierul Liviu Rebreanu, care înainte 
de a scrie romanul „Räscoala”, a publicat lu- 
crarea de popularizare istorică „Răscoala 
Moților”, ne dă în această lucrare o scurtă 
dar impresionantă expunere, mai răspândită 
în public de cât marea istorie scrisă de N. 
Densuseanu și chiar de cât capitolul respec- 
tiv din Xenopol. Impresia cu care rămâi din 
toate lecturile, e aceasta: dacă e sigurcă împă- 
ratul Iosif nu i-a dat lui Horia porunca direc- 
tă şi precisă pe care a ínfeles-o el, nu-i mai pu- 
tin evident că, în chip mestesugit, i s'a picurat 


180 


www.dacoromanica.ro 





181 


www.dacoromanica.ro 


lui Horia in minte si in suflet, credinta cá im- 
päratul vrea, cá impáratul porunceste. 

Horia n'a putut inventa porunca. In sufletul 
lui era convins de realitatea ei. Aşa cum 
se trăia pe acolo, în frica stăpânirii, el ştia ce 
Par aștepta şi pe el şi pe ai lui, dacă din pro- 
prie pornire sar năpusti cu foc şi sabie asupra 
boierilor, și mai cu seamă dacă ar mai lua 
şi numele împăratului în deşert. 

N. Densuşeanu crede că Horia nici nu mai 
avea ce face: el şi fusese condamnat de stă- 
pânire pentru agitatiile de până atunci şi aş- 
tepta numai să fie prins. In această stare de 
spirit a putut deci să recurgă la încercarea su- 
premă. E cam riscat să substituim din oficiu 
judecata noastră, judecății presupuse a celui 
în cauză. Dacă e vorba să operăm cu logica 
noastră, era mai simplu — şi socotim mai pro- 
babil — ca Horia, ameninţat de urgia stăpâ- 
nirii, să se fi refugiat la Viena, cu care era 
destul de familiarizat. Aici putea să-şi câștige 
protecția stăpânirii celei mari şi în tot cazul 
putea să aştepte până se vor potoli patimile de 
acasă. Nu vedem ce l-ar fi hotărît pe Horia ca 
în lupta-i cruntă înpotriva boierilor, să-și mai 
atragă, de bună voie, şi duşmănia împăratului. 
Doară nu era Horia o minte aprinsă, de băie- 
tandru nesocotit, ca să-și închipuie că va putea 
cu uşurinţă. să creieze o stare de fapt, pe care 
de nevoie s'o primească şi stăpânirea. Era om 
de 50 de ani, cumpănit şi aşezat, cu ştiinţă de 
carte — ba chiar adevărat cărturar, cum re- 
zultă din manuscrisul unguresc găsit de epis- 
copul Roman Ciorogariu, — traducerea lucră- 


182 


www.dacoromanica.ro 


rii unui sas, Friedrich Schiller *). Lucrarea 
aceasta ni-l aratá pe Horia citind fa original 
pe Klopstock si plângându-se că nu-l înțelege 
bine. Preţioasă mărturisire! Klopstock e, până 
în zilele noastre, greu de înţeles ; şi Horia, 
plângându-se de aceasta, se dovedeşte adevă- 
rat cititor: cititorul care stie ce înseamnă a 
citi şi a înţelege. E mare lucru să-ţi dai seama 
că nu înţelegi! Dar omul acesta, deștept şi cu- 
minfe, cunoscător al legilor — fusese primar— 


*) Episcopul Roman Ciorogariu, care a tradus în 
româneşte, după manuscrisul unguresc, lucrarea lui 
Schiller, crede că acesta e un sas oarecare (,,Horia 
si Cloşca”, Tip. Diecezană, Oradea). Profesorul I. 
Lupaş (în „Răscoala ţăranilor din Transilvania”) 
înregistrează asertiunea că autorul e marele Fried- 
rich Schiller, fără să exprime vre-o părere. D. Ştefan 
Meteş (în „Lămuriri nouă privitoare la revoluţia lui 
Horia”), înclină să creadă că e vorba de marele poet. 
Colegul V. Munteanu (în „Cuvântul Liber” din 2 
Martie 1935) o crede în chip absolut. 

Noi n'o credem de Joc. Să nu ne înșele identi- 
tatea numelui. Schiller e un nume comun: în Anua- 
rul Vienei (Lehmann) sînt 300 de Schilleri. 

In primul rând brosura nu e la înălțimea lui Schil- 
ler, nici din punctul de vedere literar, nici din cel 
istoric. Apoi, Schiller ar fi scris-o în cu totul alt 
spirit: el ar fi prea-mărit pe Horia şi pe ţăranii răs- 
culafi, în loc să amestece puţinele laude cu vio- 
lente diatribe şi epitete dispretuitoare, cum face bie- 
tul anonim sas. 

Schiller este doară autorul piesei „Hotii”, prima 
lui operă dramatică, jucată pentru întâia oară cu 
doi ani înainte de revoluţia lui Horia. Jaurès ca- 
racterizează acţiunea din „Hotii” ca „operă de justi- 
tie: răzvrătiți de drumul mare întreprind apărarea 
bietului țăran si a negustorului cinstit, de stoarcerile 
nobililor si ale autorităţilor”. Nu se poate o prezen- 
tare mai concretă şi mai sugestivă a substratului so- 
cial al dramei lui Schiller; şi apare evidentă înrudi- 
rea dintre acțiunea lui Karl Moor şi a lui Horia, in- 
diferent de mobilele lor sufleteşti deosebite. Şi toc- 
mai pentru că drama avea acest caracter, Adunarea 
Legislativă a Franţei, în şedinţa dela 26 August 1792, 


183 


www.dacoromanica.ro 


umblat prin Viena, si in contact repetat cu au- 
toritátile cele mai inalte, — s'a incumetat sá 
se infátiseze cu jalbă până si Máriei Sale Iosif 
impáratul — omul acesta nu putea vorbi de-o 
poruncá, pe care in sufletul lui n'ar fi stiut-o 
datá. Seton-Watson face o observatie foarte ju- 
dicioasá: nu se stie pe ce cale a obtinut Horia 
audienta la impáratul Iosif. 

Asupra culiselor revolutiei nu s'a putut afla 


l-a proclamat pe Schiller cetälean francez, — „cito- 
yen francois" — fäcându-i astfel, ca si lui Klopstock 
si altora, cinstea supremá, pe care ei nici n'o visau. 

Schimbatu-si-a oare Schiller ideile si sentimentele 
dela aparitia „Hotilor” si pana la räscoala lui Horia? 
Nu, pentru ca si după aceea a scris piese revolutio- 
nare — ,,in contra tiranilor”, dupa propria lui lo- 
zincá — ultima lui piesá fiind , Wilhelm Tell". Si 
scrierile lui istorice sint animate de acelasi spirit. 

In traditia socialistá a rámas dragostea si venera- 
tiunea pentru Schiller: Gherea il trece in fruntea 
„artistilor cetáteni", E. Pernerstorfer il proclamá 
precursorul socialismului modern; iar Franz Mehring 
spune cá ín ,rándurile muncitorimii va rásuna pu- 
rurea chemarea lui Schiller in potriva tiranilor" si 
cá ,muncitorii vor pästra cu recunostintà si admi- 
ratie în amintirea lor pe poetul ,,Hotilor’, al lui 
»Wallenstein" si al lui „Tell”. In asemenea condiţii 
e perfect explicabil cá oficialitatea s'a ţinut fata de 
Schiller íntr'o rezervă glacialä. Când s'au înăl- 
tat la Viena statuile lui Goethe şi Schiller, Franz 
Iosef şi-a exprimat adânca dezamăgire: „Se înalță 
statui unor asemenea oameni, când sînt alälia gene- 
rali cari n'au încă staluie!” Aceasta e, de sigur, o 
vorbă foarte frumoasă; dar există un fapt şi mai 
frumos: într'o zi autorităţile vieneze au confiscat... 
Monitorul Oficial (Die Wiener Zeitung) pentrucă, în- 
tâmplător, într'o dare de seamă, conţinea două ver- 
suri din „Fiesco” de Schiller. 

Din toate acestea urmează lămurit că broşura tra- 
dusă de părintele Roman Ciorogariu nu este, nu 
poate fi a marelui Schiller. 

De altfel, dacá ar fi — si spunem abia la urmá ar- 
gumentul care se impune cel dintâi — am vedea-o 
figuránd în colectia operelor lui complecte, pentru 
cà n'ar fi fost nici un motiv ca să dispară. 


184 


www.dacoromanica.ro 





IOSIF II 


185 


www.dacoromanica.ro 


nimic din gura lui Horia, care in tot timpul 
instructiei si procesului a tägäduit totul. De 
ce? Nu de fricá. Felul cum s'a prezentat la su- 
pliciu exclude cu totul lipsa de curaj. Dar 
este un detaliu adánc turburátor: in timpul 
instructiei, pe cánd refuza sá ráspundá comi- 
siunii speciale care-l interoga, Horia cerea in 
acelasi timp sá fie trimes la Viena, ca sá ra- 
porteze impáratului. 

Amánuntul dovedeste cá Horia nu se stia 
tocmai vinovat fata de Iosif II, — si n'ar fi de 
mirare sá fi fost... din potrivá! In tot cazul, Ho- 
ria, dupa ce fácuse revolutia in numele impa- 
ratului, fapt dovedit cu toti martorii, nu cc- 
rea doará sä fie dus Înaintea lui numai ca sä-l 
braveze, refuzându-i si lui explicatiile *). 

Din aceastä atitudine a lui Horia, ca din tot 
ce s'a petrecut, deducem cá si intriga habsbur- 
gicá si-a avut rostul in revolutie. 


*) Baronul Riedesel, diplomatul prusiac acreditat 
Ia Viena, raportează regelui sáu, la 12 Ianuarie 1875: 


„Ceeace surprinde este că împăratul a afirmat că 
are stimă şi admirație pentru curajul si entuziasmul 
acestui om — este vorba de Horia — si că il va che- 
ma să vină la Viena pentru a-l vedea si a-i vorbi”. 

«In cea din urmă scrisoare adresată contelui Jan- 
covics, la 28 Februarie, adică în ziua executării lui 
Horia şi lui Cloşca la Alba Iulia, împăratul îi scria că 
ar fi dorit să cunoască înainte de executarea lor, de- 
claratiunile acestora, pentru a putea dispune să fie 
ascultați în ce priveşte unele chestiuni. despre cari 
ar dori să aibă explicatiuni mai amănunțite. Deoarece 
însă, probabil, aceştia au fost deja executaţi, ar dori 
să fie informat şi verbal din partea contelui Janco- 
vics, pentru a cunoaşte toate cauzele acestei răscoale. 

Este poate o indicatiune a destinului că o moarte 
subită l-a împiedicat pe contele Jancovics de a-i mai 
vorbi vreodată împăratului său despre martiriul dela 
Alba Iulia (Octavian Beu, „Impăratul Iosif II si räs- 
coala lui Horia”, în „Revista fundațiilor regale"). 


186 


www.dacoromanica.ro 


In ce scop s'ar fi dedat stäpânirea habsbur- 
gicá la o masinatiune atât de sinisträ? 

In cartea „Habsburgii, Ungurii si Românii” 
de I. Russu-Abrudeanu si Vasile Stoica, lucrul 
e spus foarte lămurit: era un conflict perma- 
nent între nobilimea maghiară şi autoritatea 
supremă dela Viena: 


„Trebuia deci pusă (nobilimea maghiară) Ja lo- 
cul său, şi după vechea metodă austriacă, cu cât se 
poate mai puţine sfortäri, înfrântă cât se poate de 
bine, ] 

„Politica austriacă totdeauna a ştiut vari mâna al- 
tuia în foc, ca să-şi scoată castanele. Ajungea astfel 
la o ţintă îndoită: îşi înfrâna duşmanul şi apoi slă- 
bea si mâna care cu un alt prilej s'ar putea ridica 
şi în potriva ei. 

».Dupá ce Viena ne-a aservit si ne-a dat pe må- 
nile dietei nobilitare dela Cluj, acum ne ridica spe- 
rietoare în faţa aceloraşi reprezentanţi ai unguris- 
mului. Deci jocul întors. 

„Pentru înfrângerea  atotputerniciei nemfesti, 
Austria ne întrebuinţează acum pe noi”. 


D. Gh. Tulbure, comentând manuscrisul pu- 


blicat de părintele Roman Ciorogariu, es- 
clamă : 


„latä deci pe Horia citind pe poetul Klopstock! In 
mijlocul Vienei, poate în faţa Burgului, așteptând să 
intre cu jalba ’n mână, la împăratul Iosif II”. 


Foarte posibil! Şi, cine ştie? Poate că atunci 
a primit Horia — după entuziasta expresie de 
mai târziu a lui Franz Iosef — „primul 
semn”, care a ridicat pe iobagii valahi în 
potriva boierilor unguri; prim semn, după 
care a venit însă si al doilea: si acesta nu se 
mai adresa lui Horia, ci lui Bruckenthal, gu- 


187 


www.dacoromanica.ro 


vernatorul, care l'a transmis lui Preiss, co- 
mandantul... 

Țăranii au „liniştit? pe boierii unguri, iar 
armata la rândul ei, a „linistit” pe ţărani, 
si vorba de mai tarziu a lui Franz Iosef: nu in 
chip prea tandru. 


In cartea citată a lui Abrudeanu si a lui 
Stoica, epilogul acesta e redat scurt si cuprin- 
zator: 


»Mauru] şi-a făcut datoria, maurul putea să plece. 
REVOLTA TREZITĂ DE OAMENII IMPĂRATULUI 
e înăbuşită de armatele lui, şi cei trei tovarăşi Horia, 
Cloşca şi Crişan îndură moarte de mucenici, tustrei, 
ca 0 dovadă pentru totdeauna de ce procedeuri de 
înaltă morală a ştiut uza casa de Austria în ajunge- 
rea scopurilor sale”, 


In ordinul lui Bruckenthal dela 11 Noem- 
brie 1784, ordin publicat în românește cu li- 
tere chirilice, vedem un pasagiu în care se 
dezminte amestecul habsburgic la plămădirea 
răscoalei: 


» Uni din neamul românesc, prin minciu- 
nile si insäläciunile a unora voitori de rău si 
căpetenii a räutätilor ce să numesc vătafi sau 
povätuitori, fiind înşălaţi, prea grele räutäfi 
ar face, si aducându-vă la o laltă, toate celea, 
mai vârtos casile Domnilor si a Nemisilor supt 
acest înprilej le-ar risipi şi le-ar pustii, CA 
CÂND LOR DE LA CEI MAI MARI AI SAI 
LI SAR FI DAT SPRE ACEASTA PORUNCA”, 


In consecinţă: 


P». Indltatul împărat foarte cu mare greo- 
tate va suferi, şi pe unii ca aceia care ascul- 
tării nu sd vor supune, ca pe nişte räzvräti- 
tori, şi ceia ce turbură pacea si liniștea cea de 
obște cu prea grea pedeapsă îi va pedepsi. 

„Să ştiţi cu adevărat aceasta, că voi ca 


188 


www.dacoromanica.ro 


niste räzvrätitori si rebeli si necredinciosi a 
inalfatei impádrátii supuși vă vă (sic) veţi so- 
coti, si cu silnică si înarmată mână prin mul- 
fimea cătanelor vă veţi infräna”. i 

Această poruncă, şi alte trei, le publică d. 
Virgil Sotropa în „Contribuţii la istoria revo- 
lufiei lui Horia” (Anuarul institutului de is- 
torie naţională, Cluj), după transcrierea fă- 
cută de d. prof. Nic. Drăganu *). 

In aceeaşi lucrare, d. Sotropa publică o 
plângere a unui mare număr de aristocrați ar- 
deleni cari roagă stăpânirea să reprime răs- 
coala: „Ingrijafü si tristii subsemnafi, cerem 
scut si ajutor”. Printre semnatari vedem nu 
mai puţin de 4 (patru) conti Bethlen. Descen- 
dent lor de astăzi, deveniți optanti, sau adre- 
sat, tot atât de îngrij aţi şi de trişti, tribuna- 
lelor internaţionale, pentru că, după un veac 
si jumătate, li s'au luat în sfârşit moșiile, pe 
cari Horia a vrut să li-le ia încă de atunci. 


* 
* D 


Nu inträ in subiectul nostru sá vorbim de 
succesul Bethlenilor de azi; succesul celor de 


*) Aceste ordine au fost trimese șefilor de ad- 
ministratie din provincie — cum ar fi, la noi, pre- 
fectilor — ca sá ke afiseze ín sate, D. Sotropa ne 
da pretiosul amánunt cá in scrisoarea care insotea 
ordinele, centrul punea in vedere acelor şefi „să 
urmărească cu atenţie PE PRIMARII SI JURATII SA- 
TELOR, deoarece s'a constatat că în unele tocuri 
CHIAR ACEŞTIA AU FOST AUTORII rázvrátirilor". 

Amănuntul e preţios pentrucă denotă continuita- 
tea unui fenomen social. In ,,Neoiobágia", Gherea in- 
sistă foarte mult asupra faptului că la noi, în 1907, 
tocmai fruntașii satelor, inclusiv primarii, au fost 
principalii agenţi de răzvrătire. Acelaşi lucru îl con- 
statase „Adevërul” în primele timpuri ale apariţiei 
sale, cu privire la răscoalele din 1888. 


189 


www.dacoromanica.ro 


ieri a fost grandios. Porunca oficială fägä- 
duise „prea grea pedeapsă”, cu „silnică şi 
înarmată mână”. Si oficialitatea s'a ţinut de 
cuvânt — guvernele nu-și calcă toate faga- 
duielile — aşa că represiunea a fost grozavă. 

Represiunea a fost grozavă, dar ea n'a im- 
piedicat repercusiunile fireşti ale răscoalei re- 
primate; aceste repercusiuni s'au întins me- 
reu, în spaţiu si in timp, influențând cugeta- 
rea, simfirea şi acţiunea generațiilor. 

iată, de pildă, un epizod publicistic: 

In anul 1869 a urmat o polemică între Titu 
Maiorescu şi ziarul de pe atunci „Adunarea 
Naţională”. Ziarul acesta, într'un înflăcărat 
avânt de preamărire a virtuţilor civice româ- 
nesti, scrisese: 


„Două din cele mai mari evenimente în Istoria 
Europei moderne au primit directiune, sau cel pu- 
tin sau náscut la signalul dat pe pämântul nostru : 
revolufiunea francezá si cele douá uniuni nationale 
ale Italiei si Germaniei. 

„Revolutiunea francezá este numai continuatiunea 
revolutiunei lui Horia, cu singura deosebire ca a lui 
Horia avea directiune naţională pe lângă cea socială”. 

In articolul „Observäri polemice” scris în 
acelaş an, Titu Maiorescu, adversarul oricărei 
exagerări și oricărei demagogii, a copleşit de 
sarcasm pe bietul autor al rândurilor citate. 
Omul avea în tot cazul o scuză: el nu știa că 
pe lângă motivele sociale si nationale ale re- 
volutiei lui Horia — motive fără cari în niciun 
caz ea n'ar fi izbucnit — a mai fost şi unul 
ocazional, hotaritor: instigatia habsburgică. 
Inainte de a se da pe pământul nostru „sig- 


190 


www.dacoromanica.ro 


nalul” de care vorbea „Adunarea Naţională”, 
se dăduse dela Viena semnul pe care mai târ- 
ziu Franz Iosef avea să-l destăinuiască mamei 
sale, 

Acesta era sistemul; şi sistemul a continuat, 
din urmaş în urmaş, până lau moștenit Met- 
ternich si Franz Josef. 

L'au simţit, cum am văzut, ţăranii din Ga- 
litia, în 1846. Lan simţit și românii, în frunte 
cu Avram Iancu, după evenimentele dela 1848. 
Faptele se cunosc. Vom cita numai, ca mărtu- 
rie străină, câteva rânduri din Bagger: 


„Dacă soarta maghiarilor putea fi socotită ca tra- 
gică, soarta naționaliștilor nemaghiari semăna a 
tragi-comedie. Sasi, români şi croaţi, primiseră făgă- 
duieli sforăitoare drept răsplată pentru credinţa lor 
către împărat, Ei au luptat şi suferit pentru cauza 
împărătească şi s'au încrezut în cuvântul împără- 
tesc, Prea curând aveau să-şi dea seama cât pretuia 
cuvântul acela. 

,.Stur si Hurban, conducătorii slovaci, credin- 
cioşi împăratului, si conducătorul român Iancu, au 
fost prinşi şi închiși. Entuziasmul lor naţionalist 
facuse bune servicii contra ungurilor, dar de aci 
încolo se arăta primejdios. Tot astfel și împăratului 
Franz, după 1809, capacitatea de entuziasm a tiro- 
lezilor i-a părut primejdioasă. 

»»Vitejii tirolezi cari se ridicaseră împotriva fran- 
cezilor şi se opuseseră unei forte superioare, fură 
päräsifi în voia soartei. 

»..E adevărat: ei s'au ridicat pentru împărat; dar 
rebeli tot erau! 

».Franz n'a mişcat un deget ca să salveze pe eroi- 
cul lor conducător, Andreas Hofer, de gloantele uci- 
gaşe ale plutonului de execuţie francez. In fond, în- 
frângerea răscoalei tiroleze nu i-a fost tocmai ne- 
plăcută”, 


191 


www.dacoromanica.ro 


Si Bagger înregistrează un stragnic: cuvânt 
de incheiere adresat, dupá evenimentele dela 
1848, de un maghiar Învins, unui membru al 
nationalitatilor, care a mers cu impáratul: 

— Ceea ce noi maghiarii am primit ca pe- 
deapsă, voi ati obținut ca răsplată *). 

Procedura habsburgică, aplicată ireprosa- 
bil: întâiu reprimarea räsvrätifilor, apoi re- 
primarea reprimatorilor. 

In ce priveşte sângerosul dispreţ cu care a 
fost tratat patriotismul tirolez în 1809, cazul 
n'a rămas unic. 

Glaise-Horstenau, în volumul „Franz Iosefs 
Weggefährte” (citat de Karl Leuthner), arată 
cum în 1870 a fost vorba ca, în războiul franco- 
german, Austro-Ungaria să intervie în favoa- 
rea Franţei. In consiliul de coroană ţinut la 
18 Iulie 1870 chestia discutată a fost aceasta: 
provocarea unei revoluţii în Polonia, pentru 
ca Rusia să nu se poată mişca; iar spre a 
atrage pe poloni, să li se cedeze Galiţia. Tot 
astfel să se atragă Italia, dăruindu-i-se Tirolul 
de sud. In schimb, Austro-Ungaria isi anexează 
Bavaria, Wirtembergul, Badenul, Bosnia şi... 
Valahia. Nu stim dacă prin „Valahia” acei 
domni, in frunte cu Franz Iosef, înțelegeau 
numai Muntenia sau toatá Románia. Eduard 


*) Conducătorii românilor au spus-o chiar atunci, 
în petitiile pe cari le-au înaintat împăratului si gu- 
vernului austriac : 

„Românilor li s'a aplicat pedeapsa cuvenită răscu- 
latilor, iar acestora recompensa (cuvenitä) românilor 
cari s'au pus trup şi suflet pentru tron si împărăție” 
(vezi Mihail Popescu: „Documente inedite privitoare 
la istoria Transilvaniei"). 


192 


www.dacoromanica.ro 


Wertheimer, biograful lui Andrassy-tatäl, 
spune cá era vizatä intreaga Românie. Tot 
astfel, Franz Zweibrück. Fireste : dacá-i bal, 
bal să fie! Raportul asupra chestiunii l'a pre- 
zeutat şi dezvoltat ministrul de rázboiu, ba- 
ronul Kuhn, care, ín acel raport, aráta cá, o 
datá cu schimbárile teritoriale, se va putea 
face si o reorganizare interná a intregei mo- 
narchii, in sensul unui centralism mai strict. 
Pasá-mi-te, nu era încă destul absolutism! 

Au luat parte la consiliu: archiducele AI- 
brecht, cancelarul Beust, ministrul comun de 
finante Lonyay, ambii prim-ministri Alfred 
Potocki si Iulius Andrassy, ministrul de ráz- 
boiu Kuhn. Impáratul Franz Iosef n'a vrut sá 
intre in acţiune imediat; hotári întâiu o de- 
claratie de neutralitate, in timpul cáreea sá se 
facá insá inarmarea necesará. Dar ín interval, 
Germania a realizat izbánzi considerabile, si 
atunci planul lui Kuhn, admis in principiu, a 
rämas baltá. 

Asa se face cá Tirolul a scápat neatins. Jert- 
firea lui este fapt implinit ín zilele noastre : 
partea din Tirol incorporata Italiei, nu este re- 
vendicatá nici de Austria (care in mod oficial 
nici n'ar putea so facá), dar nu este trecuta 
nici pe harta revizionistă a lui Hitler. In „Mein 
Kampf", Hitler care a scris cartea pe când era 
simplu particular, se leapádà categoric de Ti- 
rol; ceva mai mult: el face declarafia ului- 
toare cá protestul germanilor din Tirolul anc- 
xat constituie o intrigă... evreească! (vezi a- 
nexa No. 7). Bine înţeles, evreii n'au ce căuta 
în chestia Tirolului. Abandonarea acestei 


193 


13 


www.dacoromanica.ro 


chestiuni, si de cätre Austria si de cätre Ger- 
mania, isi are explicatia ei foarte simplá. 
In sistemul habsburgic, — dela care d. Hitler 
nu se dá in láturi cánd ii convine — n'aveau 
importanţă nici indivizii, nici naţiunile. Im- 
paratul si guvernul sáu puteau intrebuinta in- 
divizi, grupuri şi chiar națiuni întregi, in orice 
fel de combinatii, asa cum intro crescatorie 
de animale stapanul e in drept sä facá ori-ce 
ar voi cu animalele sale. *) 


* 
D D 


Andrian, aristocratul foarte cuminte despre 
ideile cáruia am vorbit pe larg, fiind pe jumá- 
tate constient de grozávia situafiei si de ur- 
mările ei inevitabile, iar pe jumătate sub- 
constient, a cerut, incá dela 1842, inláturarea 
sistemului. 


*) Hitler abandoneazá acum Tirolul, atáta timp 
cát i-o dicteazá conjunctura de moment. Cu drept cu- 
vânt Robert Michels spune, in „Italien von heute", 
ca dupa o eventualä incorporare a Austriei la Ger- 
mania, se va pune imediat chestia Tirolului, si — 
adaugam noi — nu numai in chip teoretic. Acelasi 
lueru, urmeazá Robert Michels, se va petrece si cu 
Triestul. De altfel, in această ultimă privinţă, e in- 
teresantă declaraţia făcută de Franz losef in 1875 
cá „Triestul nu este o chestiune italieneascá ci una 
germaná". Recenta loviturá a lui Hitler — anularea 
tratatelor si militarizarea de astádatá fáfisá a Ger- 
maniei — trebuie să dea de gândit bine-voitorului 
sáu amic Mussolini, precum şi celuilalt binevoitor 
amic, Pilsudski. 

Hitler se mentine perfect in sistemul habsburgic: 
nu numai cá mánuieste dupà plac si dupá interes 
„peticele de hârtie” — dar tratează şi oamenii... ca 
pe nişte petice | 


194 


www.dacoromanica.ro 


XIV 


Spre „Austria Mare" 


Revolutia dela 1848 si toaté curentele revo- 
lufionare si democratice de mai târziu, au fost, 
mai mult sau mai puţin, inspirate de ideile 
lui Andrian, primul care le-a inchegat intr’o 
formă unitară si mai precisă, căci in chip 
fragmentar si disparat ele circulau de mult. 

Nu mult după aceea sau ivit gânditori si 
oameni politici austriaci, mai ales printre 
conducátorii diferitelor nationalitáti, cari lár- 
gind ideile unui Andrian si ducându-le la ul- 
timele consecinfe, au propus federalizarea tu- 
turor provinciilor si neamurilor din tot cu- 
priusul imperiului, pe bazá nationala si de- 
mocraticá, spre fericirea lor proprie, dar şi, 
implicit, spre consolidarea Austriei. Cel mai 
strálucit dintre acesti federalisti a fost Pa- 
lacky, marele istoric si om politic al cehilor, 
párintele desteptárii lor nationale. 

Palacky, nationalist si democrat, si-a dat 
seama cá neamul sáu nu-şi poate constitui si 
asigura viafa nafionalá si politicá decât pe 
cale democraticá. Pe de altá parte, el socotea 
poporul ceh ca prea mic si slab pentru ca, in 


195 


www.dacoromanica.ro 


împrejurările de atunci, să-și poată alcătui un 
stat independent, aparte. De aceea el a ajuns 
la ideea federalizării teritoriilor şi popoarelor 
austriace. 

Redau, în prescurtare, programul lui Pa- 
lacky din anul 1849. după textul complect pu- 
blicat de H. Friedjung (Österreich von 1848 
bis 1860). Federaţia austriacă avea să se com- 
pună din opt state naţionale: 


1. Austria germană. 

2. Austria cehă, cu Slovachia. 

3. Polonia cu Galiţia, o parte a Bucovinei şi 
partea ruteneascá a Ungariei. 

4. Iliria. 

5. Ţările italienesti (cu Loimbardia şi Vene- 
tia, cari făceau parte din Austria). 

6. Grupul slavilor de sud. 

7. Grupul maghiar: pártile maghiare din 
Ungaria si Transilvania. 

8. Grupul românesc. consistând din teritu- 
riile românești ale Galiției, Bucovinei, Tran- 
silvaniei, Ungariei şi ale graniței militare. 


Nu cercetăm exactitatea împărţirii terito- 
viale. Remarcăm în treacăt că slavul Palacky 
nu recunoaşte rutenilor dreptul la un stat în 
cadrul federaţiei, şi îl recunoaşte românilor. 
Palacky, care susținea că dacă Austria n'ar fi 
existat ar fi trebuit inventată, îi atribuia aces- 
teia un rol bine-făcător în politica ei internă ca 
şi în cea externă: Austria, bazată pe egala 
indreptátire a tuturor naţiunilor şi tuturor 
confesiunilor — bază juridică și morală — să 
opuie rezistenţă eficace celor două primejdii: 


196 


www.dacoromanica.ro 





PALACKY 


197 


www.dacoromanica.ro 


una din partea Germaniei si cealaltá din par- 
tea Rusiei ţariste (H. Wendel, Kampf der 
Südslawen). 

Kautsky, în „Habsburgs Glück und Ende", 
spune : 


„Cât de vechiu e programul acesta si cát de nou 
apare in unele parti foarte esentiale! Daca ar fi pu- 
tut sá fie realizat in 1849, poate cá monarchia aus- 
triacá ar fiinfa incá si astázi, in depliná putere. Dar 
i-a fost dat sá rámáie simplu proiect, de vreme ce 
lau acceptat numai naliunile cele slabe. Nafiunile 
stápánitoare l-au respins". 


Au mai fost si altii, ca baronul Robert Wal- 
terskirchen si Adolf Fischhof, cari au cerut 
alcátuirea Austriei — a intregii Austrii, inclu- 
siv Ungaria, — pe baza autonomiei nationale. 
Fischhof, „înțeleptul dela Emersdorf”, unul din- 
tre cei mai de seamá gânditori politici austro- 
ungari, —şi tocmai de aceea înlăturat de la ori- 
ce post de conducere — prezicca Austriei „cel 
mai trist viitor, dacă nu acordă complectă in- 
dependenţă internă fiecărei tari componente”. 
Prioritatea limbei germane, el o socotea asi- 
gurată dela sine: nationalitätile vor simţi ele 
nevoie de o limbă comună; şi de altfel, nu vor 
putea şi nici nu vor vroi să desconsidere pres- 
tigiul şi foloasele culturei germane. 

In cealaltă jumătate a împărăției, în Un- 
garia, situația se prezenta mai complicat: clasa 
stăpânitoare maghiară, vorbind în numele 
poporului, revendica drepturi naţionale şi po- 
litice. Lumea de afară credea că e vorba, în 
adevăr, de drepturi pentru toate neamurile si 
pentru toate clasele. Un democrat maghiar, 


198 
www.dacoromanica.ro 


Lorant Hegedüs, a spus in aceasta privintä cu- 
vinte foarte adevárate, confirmând si spusele 
anterioare ale sociologului Gumplowicz: 


„Gumplowicz a arătat lămurit intr'un studiu 
sociologic: după el si prietinii lui, ungurii au 
devenit o naționalitate si şi-au întemeiat stă- 
pânirea asupra Carpaţilor, pentru că în 1848 
au ştiut să canalizeze în profitul lor curentul 
democratic”. 


In felul acesta au fost înselate, în cursul de- 
ceniilor, cele mai de.seamă personalităţi ale 
democraţiei mondiale, de la Karl Marx şi Bee- 
cher Stowe, pana la Georges Clemenceau: toti 
erau ferm convinşi cá şefii maghiari erau oa- 
menii cei mai toleranti din punctul de vedere 
naţional şi cei mai generoşi din cel social. 
Destule exemple dovedesc propaganda de cap- 
tare a spiritelor în acest sens (vezi anexa 
No. 8). 

In realitate, aristocrații maghiari au comis 
— şi comit — un simplu fals, dând o aplicare 
specifică lor termenului național. In numele 
Lationalismului lor maghiar contestau şi con- 
testă dreptul la viaţă tuturor naţiunilor si na- 
tionalitätilor din Ungaria; ba excludeau din 
rândul naţiunii maghiare pe propriii lor cona- 
tionali din păturile de jos. 

Sociologul maghiar Diner-Denes o demon- 
strează în chip magistral, în cartea „La Hon- 
grie”. Am pomenit despre aceasta în treacăt, 
mai sus, într'o notă (pag. 172). Cine vrea să 
cunoască mai de aproape chestiunea, să ci- 
tească lucrarea lui Denes. Aci vom arăta, după 
acelaşi autor, una din aplicările concrete ale 


199 


www.dacoromanica.ro 


concepţiei „nafionale” pe care a inventat-o oli- 
garchia maghiará. E vorba de revolutia dela 
1848: 

„Să nu uităm cá din 11 milioane şi jumătate de 
locuitori ai Ungariei în 1848, erau 6 milioane şi ju- 
mátate nemaghiari; ba, din cele 5 milioane cari se 
recunoşteau maghiari, un foarte mare număr, cu pu- 
tin înainte, fuseseră încă nemți, sau vorbeau alte 
limbi. (In timpul luptelor pentru independenţă, mulți 
inşi adoptară de bună voie nume maghiare, mai ales 
în populaţia oraşelor, până atunci aproape excluziv 
germană, şi de asemenea printre evrei). 

„Or, chiar în perioada zilelor din Martie până la 
războiul independenţei, populaţia de alte limbi a în- 
tâmpinat o atitudine atât de repulsivă din partea 
nobilimii ungare, în cât, aproape în întregime ea a 
sustinut pe Habsburgi în lupta contra maghiarismu- 
ui. 

„De altminteri, dacă aristocrația ungurească înlă- 
tură dela conducerea statului această populaţie a na- 
tionalitätilor, logic ar fi fost să cheme la colabo- 
rare cel puţin totalitatea părţii maghiare a popu- 
latiei. 

„Aristocrafia n’a fäcut acest lucru. Ea a refuzat 
până si să desființeze complect servajul; a limitat la 
extrem dreptul de vot şi n'a asigurat secretul votu- 
lui. Astfel ea şi-a înstrăinat anume o mare parte a 
burgheziei şi aproape pe toţi ţăranii”. 


Şi rezultatul acestei politici: 


„Orgoliosul egoism care, în 1848, a impins aristo- 
crajia ungară să excludä nationalitätile si marea 
massă a propriilor ei conationali dela ori-ce partici- 
pare la conducerea statului, a fost, fără îndoială, pri- 
cina principală peniru care, în 1849 Ungaria a pier- 
dul chiar şi independența pe care o cucerise in 
Martie 1848". 


Cu toate acestea, si în Ungaria au fost, în 
diferite momente, oameni cu idei cam asemá- 


200 


www.dacoromanica.ro 


nátoare cu ale oamenilor inaintati din Austria, 
dacá nu chiar atát de largi. Avem la înde- 
máná o cárticicá tipáritá la Orästie, in 1904, 
sub titlul „Din luptele noastre nationale" si 
semnată Dr. Alexandru de Vajda-Voevod. 
Autorul citeazá dintr'un discurs rostit in 
parlament de marele Deak, in 1871 : 


„In genere, dacă voim să câştigăm nationalitatile, 
atunci calea ducătoare la ţintă nu este ca să-i ma- 
ghiarizăm cu orice preţ, ci aceea ca să-i obișnuim a 
iubi relaţiile ungare. Cu două lucruri sînt în curat: 
a voi să le stârpim ar fi o barbarie păcătoasă, chiar 
şi atunci, dacă nu ar fi aşa de numeroase, din care 
cauză nu este posibil să le nimicim. Să ni-i facein 
duşmani. nu zace în interesul nostru”. 


Mai departe, d. Vaida-Voevod dă un frag- 
ment din discursul rostit în casa magnatilor 
din Budapesta de baronul Wesselenyi, la 24 
August 1868. D. Vaida ne spune că „Wesse- 
lenyi era orb, dar totuşi mintea lui luminată 
vedea mai clar decât sovinistii vechi si mo- 
derni”. Iată cuvintele rostite de el: 


„Obiectul de care voiesc să vorbesc, e de cea mai 
mare importanţă, anume: e liniştirea şi împăcarea 
diferitelor popoare locuitoare în patria noastră. 
Străbat cu ochii mei sufleteşti prin viitorul plin de 
nori al patriei mele, şi viitorul e mai negru decât 
noaptea ochilor mei, Văd o singură rază, si palidă 
e şi raza aceasta ! 

' ,,.Pacea și înţelegerea ne mai pot mântui ! 

».Ne mai rămâne deschisă deci numai o a treia 
cale, a ne uni din inimă cu nationalitatile, a lega 
alianţă cu ele, a le îmbrätisa ca pe nişte surori, şi a 
le face părtaşe de toate drepturile ca pe nişte fiice 
ale constituţiei comune”. 


201 


www.dacoromanica.ro 


Stăpânitorii maghiari nau primit însă . a- 
ceste idei largi şi sănătoase. Ei au continuat 
să asupreascá nafionalitätile, iar printre na- 
fionalitátile asuprite se afla şi... cea maghiară. 
D. Vaida-Voevod spune în lucrarea citată : 

„Biata naţionalitate maghiară e tot pe atâta de 
stoarsă şi lipsită de drepturi din partea detentorilor 
forței publice a statului, ca şi ori-care altă nafionali- 
tate din patrie, ba în multe privinţe ea are chiar o 
soartă mai vitregă. Dacă nu ar fi aşa, atunci nu ele- 
mentul maghiar ar emigra în număr mai mare, şi nu 
între maghiari ar cuceri teren mai larg socialismu} 
internaţional. 

„Pe bietii maghiari de pe Alföld, ori de dincolo de 
Dunăre, noi nu-i urâm, ci din contra, vedem in ei 
soţi de suferinţe”. 


Mulţi intelectuali şi oameni politici maghiari 
au judecat astfel. Intre aceştia au fost: Oscar 
Iaszi şi toţi învățații din jurul lui — socio- 
logii de cari am pomenit — a fost Iulius Justh, 
şeful partidului independenfii, şi a fost Mi- 
chael Karolyi, urmaşul la şefia partidului. 

Karolyi, în volumul „Gegen eine ganze 
Welt”, face o expunere amănunţită a modului 
său de a vedea. Nu putea fi vorba de ma- 
ghiarizarea forțată a naționalităților, intäiu 
pentrucă, în genere, nu se mai poate face 
în zilele noastre nici un fel de desnationalizare 
cu sila. Numai pe calea guvernării desăvârșit 
democratice se obţine apropierea, imprie- 
tinirea, care, pe urmă, poate să ducă la conse- 
cinfe si mai radicale. Astfel, francejii au ştiut 
să câştige pe alsacieni şi chiar să-i francizeze 
intr'o bună măsură (ziemlich zu franzósieren), 
pentru că le-au adus instituţiile democratice şi 


202 


www.dacoromanica.ro 





MICHAEL KAROLYI, CU FAMILIA 


203 


www.dacoromanica.ro 


amintirile nezdruncinate ale Revolutiei. Apoi, 
in general maghiarii n'au o mare putere de-a 
asimila, pe când românii de pildá — vorbeste 
Karolyi — „au putut inghiti, uimitor de repe- 
de, multe insule si insulite maghiare din Tran- 
silvania”. Si noi complectám spusele lui Ka- 
rolyi, amintind cá aceasta se intampla desi ro- 
mânii erau împiedicaţi în expansiunea lor eul- 
turală, se făceau greutăţile cele mai mări şcoa- 
lelor şi presei lor, şi se interzicea intrarea în 
Ungaria presei române din regat. Ba, guvernul 
dela Budapesta a găsit mijlocul să meargă și 
mai departe: a poruncit oprirea şi a ziarelor 
româneşti din-regat cari pe baza convențiilor 
poştale aveau numai să treacă prin Ungaria 
(vezi anexa No. 9). Asemenea procedeie nu 
puteau duce la împăcare; şi numai împăcarea 
adevărată şi sinceră, era soluţia: singura solu- 
tie favorabilă pentru ambele parti si mai ales 
pentru Ungaria. 

Dar acestea le vedeau clar oameni ca laszi 
si Karolyi, le vedea sau le simţea un om ca 
Justh, care murind prematur n'a mai apucal 
să joace rolul de seamă ce i s'ar fi cuvenit. Con- 
ducătorii de fapt ai Ungariei nu vedeau şi nu 
înțelegeau nimic. Karolyi relatează o convor- 
bire avută cu Tisza, în cursul unor tratative 
privitoare la legea electorală. Tisza a declarat 
categoric că întâiu trebue complect maghiari- 
zate cele zece milioane de nemaghiari si pe 
urmă va putea fi vorba de democraţie în Un- 
garia. Așa vorbi Tisza in 1910!! 

E cea mai puternică dovadă că în Ungaria, 
ca şi dincolo, în Austria, clasa stăpânitoare a 


204 


www.dacoromanica.ro 


fost incapabilä sä înteleagä adevärata situatie. 
In paranteză vom releva un fapt — am 
zice extrem de amuzant, dacá n'ar fi covár- 
sitor de trist: pătura stăpânitoare ungară n'a 
înţeles nici până astăzi. Contele Apponyi, 
minte strălucită şi totuşi putin infelegätoare, 
şi-a primblat zadarnic la Geneva resturile 
unei mândre longevitäfi, autentic şi bizar sim- 
bol al trecutului care rezistă; printre oameni 
cari trudesc amar să clădească un viitor, el stă- 
ruia să învie acel trecut, dintre făuritorii căruia 
şi fusese. Dar din discursurile lui Bethlen se 
vede că nici aristocrații mai tineri, conducă- 
tori politici efectivi, n’au facut un pas în pri- 
ceperea vremii (vezi anexa No. 10). 

Desigur, Palacky a avut dreptate pentru 
vremea lui, când a crezut că cehii n'ar putea 
constitui un stat aparte. 

Virginio Gayda, cunoscutul ziarist şi scriitor 
politic italian, scria încă în volumul „La crisi 
di un impero”, apărut în 1913: 


„In fond, popoarele slave dela nord (din partea 
de ırord a Austriei) ar folosi prea putin din despär- 
tirea de Austria, Ce ar însemna de pildă cehii, uniţi 
întrun mic stat independent, ca Serbia şi Bulga- 
ria? — un popor sărăcit de o dată, înăbuşit, fără 
apărare la nord şi la sud în potriva presiunii ger- 
manilor din Germania şi a germanilor din Austria, 

».Cehii şi polonii pot striga in contra guvernului 
în chestia învăţătorilor şi a preoţilor, fără să uite, 
cu toate acestea, că interesul lor cel mai vital este să 
păstreze Austria”, 


Azi faptele dovedesc nu numai că statul 
cehoslovac era posibil, dar că era necesar, 


205 


www.dacoromanica.ro 


inevitabil, de vreme ce imperiul austriac nici 
nu sa putut menţine. 

Este evident că Virginio Gayda s'a înşelat in 
1913. Pálacky a avut însă dreptate pentru 
vremea lui. Dar în altă privinţă Palacky a avut 
dreptate şi pentru vremea lui şi pentru cea de 
azi: în convingerea că un stat ceh, cu viaţă na- 
tionala fericită, e posibil numai într'o alcătuire 
democratică. 

In punctul acesta avem mărturia faptelor 
— statul cehoslovac așa cum se prezintă — dar 
mai avem şi impresionanta spovedanie a lui 
Masaryk, elevul lui Palacky şi urmaşul lui la 
conducerea poporului ceh: căci Masaryk ar 
avea de fapt această calitate de conducător, 
aşa cum a avut-o şi Palacky, chiar dacă n'ar 
fi investit cu titlul oficial de preşedinte al re- 
publicii. In „Die Weltrevolution” Masaryk 
spune : 


„Inainte de rázboiu s'a exprimat adesea — şi in- 
delung — indoiala daca natiunea noastrá si, in ge- 
nere, o naţiune mică, poate fi independentă. Din a- 
ceste indoeli a räsärit vorba cunoscutá a lui Palacky 
despre necesitatea Austriei ca federaţie a nafio- 
nalitätilor. 

»M4 conduc bucuros după Palacky, si de aceea 
mi-am dat seama intotdeauna de greutäfile si de 
problemele deosebite ale unei nafiuni mici. Cu toate 
acestea am crezut in putinfa independentei noastre! 

»Aceasta am exprimat-o in studiile mele cehe. Si 
din aceastá credinfä a luat nastere toatá politica 
mea şi toată tactica mea politică; în această credință 
m'am hotărît, în războiul mondial, la lupta împotri- 
va Austro-Ungariei. 

„Am socotit posibilă independenţa noastră, dacă 
noi, — cum a cerut-o Havlicek — ne vom păstra 


206 


www.dacoromanica.ro 


sănătoşi moralmente şi vom fi gata întotdeauna să 
ne apărăm libertatea; dacă vom avea destulă înte- 
legere pentru o politică cuminte şi cinstită înăuntru 
şi afară; dacă ne vom câştiga simpatii în Europa, şi, 
însfârşit, dacă în Europa democraţia se întăreşte : 
în regimul de democraţie generală nu este posibilă 
asuprirea unei naţiuni de către alta; libertatea demo- 
cratică Înlesneste şi naţiunilor mici independenţa. 

„Aceasta o dovedeşte istoria Europei începând 
din secolul al 18-lea: dela marea revoluţie, cu pro- 
gresele democrației, popoarele mici si asuprite se 
liberează unul după altul”. 


Pe când Masaryk se gândea la independen- 
ta cehă — el primea eventual, numai drept 
etapă fericită, o Austrie federală democratică, 
dacă ea sar putea întemeia, —-altii urmăreau 
tocmai această federalizare ca soluţie defini- 
tivă. 

Astfel, partidul social-democrat austriac a 
înscris în programul său dela Briinn, în anul 
1899, următoarele puncte: 

1. Austria se transformă într'un stat federal 
de naționalități. 

2. In locul färilor de coroană istorice, se 
fixează corpuri de administratie autonomă, 
delimitate după criteriul național. Legile şi 
administraţia lor se efectuează prin Camere 
naționale, alese pe baza votului universal 
egal si direct. 

3. Toate teritoriile administrative autonome 
ale uneia si aceleeasi nafiuni, constituiesc im- 
preuná o obstie unitară din punctul de vedere 
național, care Îngrijeste, in mod complect au- 
tonom, de interesele ei nafionale. 

4. Drepturile minoritáfilor nafionale vor fi 


207 


www.dacoromanica.ro 


apărate printr'o lege specială, votată de par- 
lamentul central. 

5. Nu recunoaștem nici unei națiuni un 
drept predominant, de aceea respingem ce- 
rerea unei limbi de stat; în ce măsură e nevoie 
de o limbă mijlocitoare, aceasta o va hotări 
un parlament central. 


In același timp Otto Bauer, teoreticianul şi 
mai târziu șeful partidului socialist austriac, 
şi Karl Renner (Rudolf Springer) care nu a- 
derase încă oficial la mișcarea socialistă, au 
scris studii teoretice, cum şi lucrări de propa- 
gandă, în sensul acestei idei. Social-democra- 
tia austriacă n'a încetat un singur moment să 
lupte pentru realizarea programului dela 
Briinn. Astfel, în ajunul războiului, congresul 
dela Teplitz, — întrunit la 28 Septembrie 1913, 
— a votat o moţiune care se termină astfel: 


„Falimentul naţionalismului burghez a des- 
chis drumul spre autonomia națională. Austria 
va fi o federaţie de popoare libere, sau nu va 
mai fi de loc”. 


Nimeni — nici autorii motiunii — nu şi-a 
închipuit că avertismentul pe care-l cuprinde 
se va realiza atât de repede! 


Totuși, scrierile socialiste în sensul acestei 
motiuni, în deosebi ale lui Karl Renner, au 
facut mult zgomot. Dar cel mai mare succes 
l-a obţinut Aurel C. Popovici, în 1906, cu vo- 
lumul intitulat „Die vereinigten Staaten von 
Gross-Österreich”, — Statele-Unite ale Austriei 
Mari. 


208 


www.dacoromanica.ro 


XV 
Cartea lui Aurel C. Popovici 


Aurel Popovici a fost un invátat si un cuge- 
tátor de seamá. Dar el mai aducea in luptá si 
altă însușire, mai putin favorabilă. Aurel Po- 
povici era un fanatic. La moartea lui prema- 
turá (in 1917), d. N. Iorga i-a inchinat un ne- 
crolog pátruns de vechea admiratie, la care se 
adáuga fireste si sentimentul de indurerata 
simpatie; dar autorul nu renunta la dreptul 
de criticá: 


„+. Nici o exagerare nu-l înspăimânta pen- 
tr a dovedi si mai bine că soluția lui singură 
poate, trebuie să fie primită. 

„+. Monstruoasa teză a lui Houston Stewart 
Chamberlain: cá orice e bun in omenire tre- 
buie să fie german, că Rafael, Michel-Angelo, 
toatà lumea geniilor italiene creatoare sint de 
rasă germanică, precum dovedește o suvità de 
pär blond, un zámbet de azur ín ochi ori un 
poetic nume teutonic la mamă, la bunică, a 
gäsit la Aurel Popovici nu un sprijinitor, ci 
un fanatic. A crezut in ea mai mult decát proo- 
rocul Mahomed ín soliile archangelului Ga- 
vriil, pentru care a pus lumea sub sabie pen- 
tru vre-o mie de ani. 


209 
14 
www.dacoromanica.ro 


„De Romani nu mai avea nevoie autorul 
vestitei Replice, o dată ce toată lumea ştia că 
dela Roma venim; dar trebuia ca Duhul Sfânt 
să fi vorbit nemfeste Apostolilor în ziua de Du- 
minica Mare, trebuia ceva ca această enormi- 
tale peniru ca toate neamurile să exclame 
„Grossösterreich”, Austria Mare. El a apărat 
acest ideal de bună și veșnică Austrie Mare, 
l'a reprezintat. 

„Era parcă însăşi această mare Austrie, vor- 
bind românește cu suflet nemfesc şi băgând cu 
buzduganul „ideile sănătoase” în capetele sfă- 
râmate pentrucă zăboviseră o clipă în a striga: 
„Trăiască tata nostru, Împăratul”. Toată ma- 
sivitatea absolutistă a monstrului îmbrăcat 
în pielea popoarelor jupuite anume pentru 
aceasta, era întruchipată în trupul și fafa, în 
visul și scrisul, în glasul şi pasul lui”. 


In acelaşi fel vorbise d. Iorga, la timp, 
despre cartea de căpetenie a lui Aurel Po- 
povici. Dintr'un lung articol publicat de d. N. 
Iorga in „Sămănătorul” dela 2 Aprilie 1906, 
extragem: 


„Dacă tinerii cari aştern pe hârtie frantuzeste sau 
nemteste dorinfi sentimentale ajută mai mult carie- 
ra lor decât mersul nostru, altfel este cu acei cari, 
studiind pe deplin un subiect în legătură cu viaţa 
românească, îl expun sistematic şi hotărit, cu toată 
ştiinţa şi toată conștiința, intr’o limbă europeană. 

Asa se întâmplă astăzi cu d. Aurel C. Popovici, 
care a trezit miscare in cercurile ziaristilor si cuge- 
tátorilor politici si poate chiar ceva luare aminte în 
lumea mai putin impresionabilá a oamenilor politici 
din deosebitele țări, prin cartea sa „Statele Unite ale 
Austriei Mari”, apărută la Leipzig câteva săptămâni 
în urmă, 

„Faţă de „Statele Unite ale Austriei Mari" pot fi 
multe puncte de vedere; unii pot zice: ce ni e nouă 


210 


www.dacoromanica.ro 





AUREL C. POPOVICI 


211 


www.dacoromanica.ro 


Austria Mare, Micä sau Mijlocie? Am gustat în de- 
ajuns si nu mai putem primi nici din paharul de 
argint curat al naţionalismului celui mai sincer, pre- 
cum este al d-lui A. Popovici. Altii pot zice: dacá 
este vorba sá nu fim cum am dorit, de ce sá mai 
schimbám si sá punem capul nostru sánátos supt alte 
evanghelii? Activistii sunt slobozi sä creadä ca in 
cercul de astäzi pot lucra mai bine de cât în cercul 
de máne. 

Cum se vede, sint multe feluri de a judeca o carte 
din punctul de vedere al tendintelor sale, oglindite 
in chiar titlul celei de fatá, si, dacá nu se poate rás- 
pinge cu totul párerea d-lui Popovici, are totusi drep- 
tate si acela care crede cá, odatá ce se vede cá nu 
putem trái, este tot una dacă ne înecăm in lac sau 
dacă ne înecăm în fântână. A 

«Dar într'o revistă literară si culturală, pentru alt- 
ceva decât pentru aplicafiunile lor materiale trebuie 
să se judece cărţile şi, în afară de această aplicaţie, 
„Statele Unite ale Austriei Mari” are o îndoită în- 
semnătate care nu se poate înlătura prin telegramele 
neplăcute nouă care sosesc astăzi si pot sosi mâne, 
şi nici prin părerea fiecăruia asupra scopului politic, 
asupra programului de viitor căruia îi serveşte pro- 
paganda acestei puternice cărţi. Anume: nicăeri nu 
va găsi cineva adunate cu atâta sträduinfä, informa- 
fiuni așa de felurite, aşa de cu gust puse la o parte, 
ca în volumul de acum al cugetătorului politic arde- 
lean. O astfel de lucrare poate sluji de temei unei li- 
teraturi polemice întregi, pe acest teren. In al doi- 
lea rând, este atâta putere de a frământa acest mare 
subiect, de a rândui şi folosi atâtea ştiri de atâtea 
feluri, culese din atâtea locuri, este atâta energie de 
stil, care arată un scriitor de chemare, încât aceste 
însuşiri, care au câştigat d-lui Popovici stima străini- 
lor şi chiar a duşmanilor sistemului şi teoriei sale, 
trebue să-i asigure recunoştinţa noastră fiindcă s'a 
impus astfel încă un nume românesc atenției publi- 
cului celui mare al Europei”. 


212 


www.dacoromanica.ro 





N. IORGA 


213 


www.dacoromanica.ro 


Iar d. C. Stere în „Viaţa Românească”, scria, 
între altele: 


„Problema, ce se dezbate astăzi în toată întinde- 
rea dintre Carpaţi şi Alpi, dintre munţii Bohemiei 
şi marea Adriatică, — este următoarea: va găsi în 
el acest organism de stat destule puteri vii pentru 
ca, triumfând în contra factorilor de descompunere, 
să redevie un puternic centru de gravitafiune, cul- 
tural şi politic, pentru toate popoarele din Sud-Estul 
Europei, cari n'au ajuns încă la aşezarea definitivă 
a vieţii lor naţionale; sau el va fi sfărâmat în vre-o 
douăzeci de bucăţi, impunând astfel tuturor popoare- 
lor ce au convietuit atâta timp în acest cadru, — si, 
fatal, si popoarelor vecine, — greaua sarcină de a-și 
reconstitui viaţa lor naţională şi de stat pe alte ba- 
ze, şi după linii de cristalizare. 

In asemenea condițiuni ne pare firesc, că tocmai 
unui Román se datorește studiul acestei probleme în 
cartea, pe care un mare ziar vienez a numit-o „das 
grundlegende Werk” (opera fundamentală) şi al că- 
rei titlu l-am ales şi noi pentru această cronică. In 
această lucrare d. Aurel C. Popovici, care a dus la 
noi zece ani o viaţă modestă de profesor, se relevea- 
ză ca un adevărat om de stat, — cu toate calităţile 
şi, dacă voiti, cu defectele omului de stat, desi nu 
se sfieşte să susțină reformele cele mai radicale, ori 
de câte ori ele sunt indispensabile pentru scopul i- 
mediat ce-l urmăreşte, — se menţine însă tot timpul 
în limitele politicei practice şi reale; consideratiu- 
nile de dreptate absolută, de simetrie abstractă, pre- 
cum şi arhitectonica pur rafionalistä, — îl lasă rece. 
E caracteristic, cá revolufionänd toată organizaţia 
Austro-Ungariei, propunând un întreg proect de con- 
stitutie pentru viitorul Imperiu federal, delimitând 
teritoriile statelor particulare nu după ,,individuali- 
täti istorice”, ci după considerafiuni pur etnice, — 
d. Aurel Popovici în acelaş timp nu se atinge de si- 
tuafia actuală a provinciilor Bosnia si Herzegovina 
(precum nici nu-şi întinde planurile de reorganizare 
asupra peninsulei balcanice, etc.), — vădit, fiindcă 


214 


www.dacoromanica.ro 


nu vrea să ridice vreo problemă de ordine interna- 
tionalä, a cărei rezolvire nu ar sta numai în puterea 
Imperiului Austro-Ungar, 

Ministrul vienez, patriot şi credincios împăratu- 
lui, dar cu mai multă pătrundere si bärbätie decât 
sfetnicii săi actuali, nu ar fi procedat altfel. 

„Dar se vor găsi în jurul tronului Habsburgilor oa- 
meni de stat, înţelepţi şi puternici, cari să realizeze 
acest minimum? 

In această privinţă se îndoesc înşişi publicistii 
cei mai bine inspirați din Austria. 

Asa de pildă ziarul vienez „Reichspost” din 4 
Martie 1906, în articolul de fond consacrat cărţii 
d-lui A. C. Popovici, scrie: 


„Nu ştim dacă conducătorii Statului nostru vor a- 
vea curajul să întreprindă o astfel de reconstrucţie 
a Marii Austrii, — dar ştim că o mână puternică ar 
fi încă în stare s'o realizeze. Se va găsi oare omul 
puternic, pe care-l doreşte tara? — E vremea să vie, 
— ca să nu fie apoi prea târziu”... 


Si aci e tot tragicul situatiunii.. 

Cât timp „bătrâna monarhie” trăia sub regimul 
conceptiunii patrimoniale de stat, toate mergeau de 
minune, şi diferitele ţări şi popoare cari o compun, 
se alăturau sub administraţia birourilor vieneze, ca 
şi moşiile sub acelaş proprietar. 

Dar au trecut de mult acele fericite timpuri, când 
— cum spune autorul nostru — prinţul Schwartzen- 
berg putea să spună popoarelor Austriei, că ele tre- 
bue numai să asculte poruncile autorităţilor, să plă- 
tească dárile, iar pentru satisfacerea trebuintelor su- 
fletesti — să meargă la biserică. 

Nici încercările de a reveni la absolutismul unitar, 
nici centralismul utopist al lui Schmerling, nici ,,fe- 
deralismul” confuz al lui Hohenwart, nici lipsa de 
orice sistem a lui Taaffe, — nici politica nafionalis- 
tilor — „sistematicä”! — din Ungaria, — n'au putut 
da vreo aşezare trainică vieţii politice. 

..Fruntasul ardelean dovedeşte, cu argumente la 
cari nu se poate răspunde, că salvarea nu poate fi 


215 


www.dacoromanica.ro 


decât in transformarea Austriei intr’un stat federal, 
pe baza individualitäfilor nationale, nu „istorice”, 
şi ne prezintă un plan detaliat de reorganizare: 
cincisprezece teritorii naţionale autonome (toţi ro: 
mânii din Ardeal, Ungaria şi Bucovina formează un 
singur stat naţional), un parlament federal, o armată 
comună, o uniune vamală, etc., (autorul cunoaşte bine 
literatura germană asupra „Staatenbund” si ,,Bun- 
desstaat”, și preconizează principiile de organizare 
a unui Bundesstaat", — după tipul Statelor-Unite 
din America) — astfel ca să fie asigurate maximum 
de putere a statului, cu maximum de libertate na- 
tionalä. 

Impärtäsim si noi dorinfa d-lui A .C. Popovici, ca 
„bătrâna Impărăţie” să fie salvată, credem si noi 
că ea poate îndeplini o mare misiune aci, în Sud- 
Estul European, dacă se va transforma pe bazele 
arătate, devenind un centru de cristalizare al vieţii 
culturale şi politice pentru toate neamurile din va- 
lea Dunării şi Balcani, — într'o formă sau alta, com- 
patibilă cu independenţa lor reală şi cu desvoltarea 
nestirbitá a individualitätii lor etnice (— cel ce 
aruncă numai ochii pe harta acestei parti din Eu- 
ropa îşi va da seama numaidecât de necesitatea evo- 
lutiunii politice în această directie). Dar d. A. C. Po- 
povici merge mai departe, şi aci e partea cea mai 
vulnerabilă a operei sale, — anume, d-sa afirmă că 
Imperiul Habsburgic e indispensabil pentru viaţa şi 
evoluţia politică sănătoasă a Europei, — credinţă 
împărtăşită de toţi oamenii politici din Imperiul ve- 
cin, şi care explică, în parte acel „sans facon”, cu 
care sunt tratate nafionalitäfile. 


Socotim însă că au trecut şi acele vremuri când 
un ceh, și un mare patriot ceh, Palacky, a fost silit 
să spună: „dacă Austria nu ar fi existat, ar fi tre- 
buit inventată”... 

„Oamenii de stat din Austro-Ungaria trebue să-şi 
dea seama de situaţia schimbată, — fiindcă altfel e 
în adevăr în joc însăşi existenţa Imperiului şi toată 
istoria universală poate fi îndrumată pe alte cái. 


216 


www.dacoromanica.ro 





STERE 


C. 


217 


www.dacoromanica.ro 


Insusi d. Popovici pune degetul pe raná când se 
intreabä: „în ce situatie vom fi noi (impárátia Habs- 
burgică), dacă Rusia căpătând o constitutie demo- 
craticá, va acorda inaintea noastrá o largá autono- 
mie naţională diferitelor naţionalităţi din sânul sáu: 
Polonilor, Finlandezilor, Livonilor, Românilor, etc?” 
(„Die Vereinigten Staaten” p. 207). 

«Prin cartea sa, atât de loială şi atât de modera- 
tă, — şi tocmai fiindcă e loială și moderată, Aurel 
Popovici a adus un serviciu imens şi cauzei româ- 
nesti şi opiniei publice europene: ea e un memento 
şi pentru noi şi pentru vecinii noştri — astăzi Eu- 
ropa întreagă cunoaşte situaţia adevărată şi problema 
adevărată”, 


* * 


Am socotit necesar sá dám aceste extrase 
din aprecierile d-lor N. Iorga si C. Stere, cari 
dezvoltau pe atunci acţiuni paralele si adesea 
chiar identice. Ei erau cei mai ascultați frun- 
taşi ai culturii româneşti. Fireşte însă că pen- 
tru Popovici prezinta cel mai mare interes pri- 
mirea ce i se făcea în Austria. 


Cum se vede din articolul d-lui Stere, zia- 
rul „Reichspost”, oficiosul partidului creştin- 
social şi al archiducelui Franz Ferdinand, a 
îmbrățișat călduros programul lui Popovici şi 
nu mai aştepta de cât pe omul care să-l aplice. 
Lucrul e firesc, si e cazul să spunem că în 
coadă e... nu veninul, ci mierea. Dar cartea 
lui Popovici a fost bine primită și de socia- 
lişti, în deosebi de specialistul în materie, Karl 
Renner. Imediat după apariţia volumului lui 
Popovici, Renner a vorbit despre el în cartea 
„Grundlagen und Entwicklungszielen der Ös- 
terreich-Ungarischen Monarchie”: 


218 


www.dacoromanica.ro 





KARL RENNER 


Desen de Sihulsky 


219 


www.dacoromanica.ro 


„Cartea, scrie Renner, a fost imediat interzisä in 
Ungaria, ceeace va contribui mult la räspândirea ei 
foarte meritatá. Austriacii cari se tem că in aseme- 
nea studii vor da de utopiile cele mai sterile, gásesc 
în această carte cel puţin foarte mult material isto- 
ric si politic, care, numai el, si incá ar face ca scrie- 
rea sá merite a fi cititá. Acest material trádeazá un 
scriitor foarte indemánatic, cu inaltá culturá, bine 
informat in literatura politicá a francezilor, engle- 
zilor, germanilor, maghiarilor si románilor — asa 
cum maghiarii n'au la fel, iar germanii  austriaci 
abia dacă vor fi având. Dovadă suficientă cá natio- 
nalitätile ungare nu sînt alcătuite din nişte biet 
barbari inculfi, cum ar vrea să ni-i infáfiseze ma- 
ghiarii”, 

O notifä atât de entuziastă din partea unui 
savant care lucra în aceeaşi specialitate . si 
scotea cărţi în aceeaşi chestiune, constitue o 
dovadă de nobilă dezinteresare. Putem deci 
privi ca foarte obiectivă şi critica pe care Ren- 
ner i-o face mai târziu lui Popovici. Renner 
avea să fie cancelarul socialist al republicei 
austriace şi, apoi, preşedintele socialist al ul- 
timului parlament austriac. Evident, socia- 
listul Renner nu putea să fie de acord cu unul 
din cei mai hotáriti oameni de dreapta. 

In 1930, în „Was soll Österreich werden”, 
Karl Renner vorbeste despre ce-a fost misca- 
rea pentru „Gross-Österreich”, care se întemeia, 
zice el, pe titlul cărţii lui Aurel Popovici. Par- 
tizanii acestei mişcări, inspirându-se din doc- 
trina socialistă — am văzut programul dela 
Brünn — au alterat tocmai caracterul demo- 
cratic al ideii! Si doará insusi Popovici, care 
a imprumutat din Renner si din Otto Bauer, 
recunoaste cá a pornit, in primul rand, dela 


220 


www.dacoromanica.ro 


Palacky, campionul democraţiei, al cărui 
strălucit elev este Masaryk! 
Si atunci Renner scrie despre „marii-aus- 


triacizanfi” : 


„Insusindu-si parti însemnate din programul so- 
cial-democrat, ei nu s'au gândit de loc să recunoască 
şi să valorifice muncitorimea austriacă şi ungarà, 
cum şi forţa ei spirituală şi reală. Or, fără această 
forţă, Austria veche, corporatist-reacfionarä şi semi- 
feodală, nu se putea reînoi. Insă ei (cei din grupul 
Gross-Osterreich) nici nu erau dispuşi să acorde 
naţiunilor mai mult decât o aparență de neatârnare 
politică: erau doară prea legaţi de interesele cleri- 
cale şi birocratice!” 

Fireşte, un program federal reactionarizat, 
avea şanse să-i convie archiducelui Franz 
Ferdinand. De altfel, acesta avea de mult idei 
federaliste. Meritul lui Aurel Popovici stă în 
faptul că le-a dat formularea ştiinţifică. Po- 
povici a devenit astfel teoreticianul federaliş- 
tilor austriaci de dreapta. 

D. C. Stere, în articolul din care am repro- 
dus mai sus, releva prudenta cu care Aurel 
Popovici s'a ferit de-a atinge, în cartea lui, 
vre-o chestiune legată de problemele interna- 
tionale. El vorbea numai de teritoriile pe 
cari le ocupau românii de peste munti in mo- 
narchia austro-ungará, si nu fácea nici o alu- 
zie la România liberá, — România micà de 
atunci. Cu drept cuvant d. Iorga spunea: „de 
ce sá mai schimbám si sá punem capul nostru 
sánátos sub alte evanghelii?" — când „este tot 
una dacá ne inecám in lac sau daca ne inecam 
în fântână”. 

Vom vedea mai departe că în intimitatea 


221 


www.dacoromanica.ro 


meditatiilor lui politice, Aurel Popovici in- 
globa toată románimea — pământ şi oameni 
— în complexul său austriac, reluând astfel 
vechiul proiect al unui loan Maiorescu.” 

Cu un asemenea imbelsugat adaus, planul, 
bun sau rău pentru români, va fi apărut cu 
atât mai atrăgător archiducelui Franz Fer- 
dinand, presupunând că el a luat cunoștință 
de întreg planul, cu adaus cu tot. 


* 
+ + 


In această chestiune mai aflăm ceva nou : 
întrun interview acordat ,Curentului" (16 
Ianuarie 1935), d. C. Stere arată că volu- 
mul lui Aurel C. Popovici de care ne-am ocu- 
pat în acest capitol a fost editat cu fonduri 
date de guvernul român, ministru de interne 
fiind Vasile Lascar si ministru de finanțe Emil 
Costinescu. Prin urmare, guvernul liberal sim- 
patiza cu ideile lui Aurel Popovici. 

Vasile Lascar a murit de timpuriu. Costi- 
nescu a apucat războiul mondial si se stie că 
sa manifestat ca fervent antantist: prin ur- 
mare isi pierduse toate iluziile „mari-au- 
striace", 

De altfel, dupá izbucnirea rázboiului mon- 
dial, insusi Aurel Popovici si-a vázut risipitá 
himera „Austriei Mari"; si atunci — scrie d. 
N. Iorga in necrologul citat — „si atunci omul 
care se deprinsese a nu trái pentru altceva, 
sa năruit”,: 


222 


www.dacoromanica.ro 


XVI 


Franz Ferdinand 
si Austria Mare 


Incá în 1895 Franz Ferdinand i-a expus ge- 
neralului Margutti conceptia sa federalistá. 
Iatá cuvintele lui, asa cum le redá Margutti in 
»lragedia Habsburgilor" (citám dupá versiu- 
nea francezá): 


— Dacá vrem ca puterea centralä sä cu- 
prindá pärtile si sä le amalgameze in massa 
dorită, trebuie neapărat ca ele să fie mici, mi- 
nuscule, In acest scop voiu face din Ungaria 
patru fránturi, din Boemia douä; si din cele- 
lalte färi, atátea cáte vor fi necesare. Fiecare 
parcelă, înzestrată cu o autonomie nemărgi- 
nitd in gestiunea afacerilor ei interioare, va 
trebui, in ce privește lucrurile exterioare si 
armata, ca si administraţia centrală, să se su- 
puie unui guvern general, a cărui limbă ofi- 
cială va fi exclusiv cea germană. Această lim- 
bă va deveni, încet-încet si pe nesimţite, pa- 
trimoniul tuturor popoarelor confederației, 
vehiculul civilizaţiei lor comune. 


223 


www.dacoromanica.ro 


Pe atunci Franz Ferdinand isi inchipuia fe- 
deratia tarilor austriace cam in felul Statelor- 
Unite ale Americii, cu deosebirea numai ca 
federatia austriacá avea sä fie mai omogena 
decát cea americana (Dumnezeu stie cum a 
putut Franz Ferdinand să-şi închipuie asa 
ceva!). Archiducele declara cá daca lucrul nu 
va fi posibil in buna pace, il va realiza cu 
forta : 

— Rezistenta ungurilor intra in prevederile 
mele. Odatá mai mult Ungaria va trebui cu- 
cerita cu sabia. 

Si, in aceeasi convorbire: 

— O să găsesc eu radiera cu care să-i şterg 
pe unguri de pe harta monarchiei. 

Sabia şi radiera! Ca blazon e frumos şi su- 
gestiv; dar ca program practic nu e destul să 
invoci sabia şi radiera; întrebarea e cum poti 
ajunge să le mânuiesti, şi dacă o poti face cu 
folos. Aceasta o relevă Viktor Bibl in ,,Thron- 
folger” : 


„Lui Franz Ferdinand îi plutea pe dinaintea ochilor 
o Austrie Mare: întoarcerea la vechea concepţie im- 
perială dela 1804. Intr’o zi i-a spus foarte drastic lui 
Conrad von Hoetzendorf : — Dacă asi putea, asi 
vopsi toată monarchia în negru-galben ! 

„Mai putin clar e însă pe ce cale credea mosteni- 
torul că-şi va putea realiza acest ideal. Franz Fer- 
dinand, care avea o atitudine atât de hotărită fata 
de împărătescu-i unchiu, manitesta în punctul acesta 
o şovăire cu totul ciudată”, 


La un moment dat s'a spus că archiducele 
a părăsit ideea „Austriei Mari”. Unul dintre 
cei cari au spus-o a fost Bresnitz von Syda- 


224 


www.dacoromanica.ro 


coff, un austriac austriacizant, care vedea 
mántuirea in ideea conservatoare pura, fara 
nici o complicatie naţională. In 1912 Sydacoff 
a scos o carte intitulatä „Vom Habsburgischen 
Kaiserhof". Soluţiile propuse de el pentru 
salvarea Austriei, nu s'au dovedit mai bune 
decát ale altora; cu toate astea, e bine infor- 
mat. pentru trecut si clar-vázátor pentru ce a- 
vea sa vie. 
Asa, la pagina 167 spune: 


„Prin anexarea Bosniei si Hertegovinei problema 
sud-slavá a devenit, in chip formal, o chestiune de a 
fi sau a nu fi pentru monarchia habsburgicá". 


Această enuntare sună foarte simplu astăzi. 
Pentru vremea aceea apare surprinzătoare. E 
adevărat că Suvaloff (citat de René Pinon în 
volumul „Francois Joseph”) a spus încă în 
1882: 

„Nu mi-aşi fi închipuit niciodată că dificultăţile 
pe cari Austria le întâmpină în Bosnia-Hertegovina, 
sunt atât de considerabile. Partea cea mai rea, în 
această cesiune de teritoriu, este că, după adânca 
mea convingere, ea ameninţă, în viitor, pacea Euro- 
pei. De acolo va porni când-va racheta care va a- 
prinde pulberea”. 

Cu toate că, prin urmare, Suvaloff a făcut 
această tragică profetie încă din 1882, meritul 
lui Sydacoff e destul de mare că a făcut-o si 
el, în 1912, dacă ținem seama că n'au văzut 
acest lucru nici Aehrenthal, care a anexat 
Bosnia-Hertegovina, nici Berchtold care a de- 
clarat războiu Serbiei, deschizând astfel răz- 
boiul mondial. Incât, Bresnitz von Sydacoff 
e un scriitor care trebuie luat în serios 


225 
- www.dacoromanica.ro 


şi cartea lui prezintă interes. Sydacoff vor- 
beste intr'insa si despre miscarea pentru 
Gross-Österreich. La pagina 206  promite 
discretie: 


„De aceste lucruri ne putem atinge numai cu aluzii 
de ordin general, cáci dacá am vrea sá facem comu- 
nicári amánuntite, ar trebui sá alunecám in indis- 
crefiuni, la cari — dat fiind cá materia e atát de 
delicată — e preferabil să renunfäm”, 


Astfel predispus la discreţie, autorul arată 
de ce atunci — în 1912 — mișcarea pentru 
Austria-Mare era deja în declin. Şi după o 
serie de fapte explicative, îl dă şi pe acesta: 


„Unuia dintre conducătorii mari-austriaci i s'a 
comunicat din partea unui for catolic cu autoritate, 
că în nimicirea Ungariei nu se vede un avantagiu 
pentru cauza catolică, de vreme ce de această nimi- 
cire s'ar lega primejdia distrugerii episcopatului un- 
gar; şi e de cumpánit serios dacă ideea Austriei- 
Mari n'ar folosi mai mult ortodoxiei decât bisericii 
catolice. Roma n'are nici interes, nici motiv, să pă- 
răsească pe ungurii catolici, în folosul sârbilor si ro- 
mânilor ortodocşi. Deci, şi Roma a întors Austriei 
spatele, iar inovatiilor preconizate le-a preferat päs- 
trarea formei de stat dualiste. Cu cine şi mai ales 
peptru cine să se mai fi făcut Austria-Mare 2” 


Așa vorbea Sydacoff înainte de räzboiu. 
După războiu, contele Sforza spune ceva care 
complectează relatările de mai sus: 


„Vaticanul, cu tot pielismul (sic!) ducesei de Ho- 
henberg, nu era tocmai sigur, nu zic de manifestatiile 
religioase ale moştenitorului, dar de reformele po- 
litice pe cari le plănuia. Se alarmaseră destul pe 
acolo de planurile celuilalt moştenitor, Rudolf, pe 
care cu un suspin de usurare lau văzut dispărând 
(iar suspin de uşurare! nota traducătorului). 


226 
www.dacoromanica.ro 


„La Vatican cea mai micá reformä este in totdea- 
ana privită cu ochi bănuitori; statu-quourile à la 
Franz Iosef par acolo mai pufin ingrijitoare", 


Sforza, in dubla-i calitate de diplomat ita- 
lian si de diplomat care si-a exercitat meseria 
la Viena, este de sigur bine informat. 


* 
H * * 


Acum, fatá de lámuririle pe cari ni le dau 
amândoi, — Sydacoff cu o discretie destul de 
strávezie si Sforza fárá nici un angajament de 
discretie, — se pune intrebarea: era Franz 
Ferdinand omul pe care sä-l impresioneze 
ideile si dorintele Vaticanului? Ráspunsul e, 
fara şovăire, afirmativ ` archiducele era un 
catolic fervent si fanatic. 

In aceasta privintá, acelas colonel Du- 
mansky de care a fost vorba mai sus, poveste- 
ste o anecdotă autentică şi foarte caracteris- 
tică: 

Franz Ferdinand a fost extrem de revoltat 
când s'a înlesnit sinuciderea faimosului spion 
Redl. 

— E o barbarie! a strigat archiducele. 

Cei de faţă au rămas surprinși, întrucât tra- 
ditia militară, bine si solid stabilită — urmată 
cu sfinţenie în mod constant — impunea acest 
procedeu: era ultima graţie acordată ofiteru- 
lui care se făcuse nedemn de rangul său: i se 
dădea un revolver ca să se pedepsească sin- 
gur, în loc să mai umilească uniforma şi gra- 
dul, prin prezentarea în fata judecății. 

Franz Ferdinand sa explicat, intr’o explo- 
zie de furie: 


227 
www.dacoromanica.ro 


— Sinuciderea e o faptă  necrestineascá. 
Cum poti lăsa un om să moară fără imparta- 
sanie? Chiar dacă ar fi de zece ori porc de 
cane! (Schweinehund)! Orice ticălos, dus la 
spânzurătoare, primeşte întâi bine-cuvântarea 
religiei. De altfel, porcul ăsta de câne ar fi 
trebuit trimes la spânzurătoare — si laşi fi 
lăsat bucuros să se bălăbănească în aier; dar 
sinuciderea e necrestineasca. 

Este adevărat cá, mäcar o dată in viaţa lui, 
Franz Ferdinand a umblat si el cu gándul si- 
nuciderii — sau cel putin a spus cá umblá. In 
1900 l'a ameninfat pe primul-ministru Koer- 
ber — deci pe împăratul — cá se sinucide 
dacá nu e lásat sá se insoare cu Sofia de Cho- 
tek. Lucrul era spus cu oarecare aproximaţie 
în scris (vezi corespondenţa din April 1900, re- 
dată mai jos), şi foarte categoric, verbal. Dar 
atunci era amorezat; şi apoi era în joc pro- 
pria lui persoană. Când e vorba de altul, o- 
mul poate fi obiectiv. Adevărata lui credinţă 
despre păcatul sinuciderii, este cea manifes- 
tată cu privire la Redl. 

Conrad von Hoetzendorf povestește un in- 
cident survenit la manevrele din 1913. Franz 
Ferdinand i-a făcut aspre mustrări, pentru că 
nu s'a dus la biserică. Bibl, după care dăm şi 
noi mărturisirea lui Conrad, mai spune că, în- 
tocmai ca si Franz Iosef, acest Franz II — nu- 
mele sub care avea să domnească Franz Fer- 
dinand, — isi împărțea „supusii” în două ca- 
tegorii: bine-cugetători şi rău-cugetători. 

„Pretutindeni, la orice autoritate, isi avea oame- 
nii de încredere, cari ţineau cu grijă listele în acea- 


228 


www.dacoromanica.ro 


stă privinţă, pentru ca, la suirea pe tron, sä poată 
proceda, imediat, la curáfarea statului de elementele 
indoielnice". 

Acelasi autor adaugá: 


„Si protestantismului,  arhiducele-mostenitor ii 
manifesta o dusmánie pronunţată. Ofiţeri meritosi, 
cari i-au fost propusi pentru însărcinări importante, 
el i-a respins numai pentru cá erau protestanți *). 
Avea inimá buná numai pentru biserica veche. Spre 
deosebire de imperialul sáu unchiu, el reprezenta, in 
aceasta privintá, directia cea intoleranta.” 

E destul de lámurit. 

Nu stim daca intre archiducele Franz Fer- 
dinand si sofia sa exista vre-o comunitate de 
idei politice. Un lucru e sigur: in ce priveste 
credinfa si sentimentul religios, comunitatea 
dintre ei era desăvârşită. Contele Sforza sus- 
tine cá fanatismul religios nu era inerent firii 
lui Franz Ferdinand. Acest fanatism i-a fost 
inculcat, in mod constient, de nevastá-sa. Unei 
prietine, a cárei márturie Sforza o pune mai 
presus de orice indoialá, contesa Chotek i-a 
fácut o declaratie interesantá. Contesa, foarte 
măgulită de iubirea archiducelui, se simţea in 
același timp tot atât de umilită prin faptul că 
nu putea contracta de cât o căsătorie morga- 
natică. Şi atunci ea a spus acelei prietine: 

— Mă mărit cu el numai pentru că vreau 
să-i salvez sufletul! 


*) „Arbeiter Zeitung" a povestit odiseea unui func- 
tionar civil din serviciul archiducelui. Funcţionarul 
era în slujbă de mai mulţi ani când archiducele a 
prins de veste că e protestant. I-a transmis imediat 
nu ordinul, dar sfatul ca să treacă la catolicism. Omul 
refuzând, n'a fost concediat, ce-i drept, dar i s'a făcut 
viaţa imposibilă si a trebuit să plece. 


229 


www.dacoromanica.ro 


Noi, mai sceptici, bănuim cá ea a mai avut 
si alte imbolduri; in tot cazul e sigur cá s'a de- 
dat, si cu deplin succes, operei de ,salvare" 
pe care si-a propus-o. 

Si atunci poate nu-i lipsit de oarecare sem- 
nificatie, faptul povestit ocazional de Maximi- 
lian Harden in volumul I al studiului sáu 
„Krieg und Frieden": 

Cu cáteva zile inainte de atentat, sotia mos- 
tenitorului, care se afla, in apropiere, la car- 
tierul general al manevrelor, s'a dus, in mod 
neoficial, la Saraievo. A fost chiar de douá 
ori. Si a vizitat toate mánástirile, biscricile, 
şcolile şi celelalte instituţii de cult si inväfä- 
turá — catolice; dar pe nici una din cele or- 
todoxe (Harden n'o spune, dar bánuim cá nici 
pe cele mahomedane). In acea provincie riva- 
litátile religioase erau foarte acerbe. Wendel 
spune cá nu se gásea un singur catolic sau un 
singur ortodox, care să-şi depuie economiile 
la o bancă de alta... confesiune de cât a lui 
proprie. Băncile sârbeşti, croate şi mahome- 
dane stăteau alături, dar nu lucrau între ele. 

Și, întrun asemenea focar de ură, soția moş- 
tenitorului a socotit firesc să-şi menajeze pro- 
priul ei fanatism, fără să se preocupe de al 
populațiilor locale, pe cari, dragă Doamne, 
le onora doară cu vizita ei quasi-augustă! 

Din lacruri atât de mici putem scoate in- 
dicatii asupra unei stări de spirit, care tot ea 
va urma să-şi exercite influenţa si in impre- 
jurări importante. Şi din acest punct de ve- 
dere, avem alt exemplu care de astă dată îl 
priveşte direct pe archiduce: el ne arată cum, 


230 


www.dacoromanica.ro 


instinctiv si automatic, sufletul lui Franz Fer- 
dinand vibra pentru catolicism si se ridica im- 
potriva credinfei... dusmane! Acest exemplu il 
gásim in lucrarea lui Chlumecky. Examinând 
evolutia atitudinii politice a lui Franz Ferdi- 
nand fata de Bulgaria — atitudine schimbá- 
toare, cum e aproape inevitabil in politicá — 
baronul Chlumecky aratá cá din capul locului 
Franz Ferdinand a fost pornit impotriva lui 
Ferdinand al Bulgariei. Din ce cauzá? Aci e 
marea ciudätenie: din cauzá cá Ferdinand al 
Bulgariei si-a botezat copiii in religia ortodo- 
xa. Cine şi-ar imagina, in zilele noastre, o a- 
semenea formaţiune intelectuală si sufletească 
la un om politic şi conducător de popoare? 

De altminteri, partizanii archiducelui nici 
nu încercau să ascundă această slăbiciune a 
lui. Ei se lăudau cu ea, ca şi cum ar fi fost o 
calitate strălucită. Baronul Falkenegg seric, 
într'o carte apologctică scoasă în 1908 (,Erz- 
herzog Franz Ferdinand von Oesterreich- 
Este”): 

„Am spus cä e profund religios. Ei bine, e dela 
sine infeles cá un archiduce austriac, dintr'o veche 
familie catolicá, poate concepe religia si crestinis- 
mul numai in sens catolic". 

Foarte frumos! Baronul uitá numai cá pro- 
fundul catolic in chestie avea pretentia sá 
domneascá asupra mai multor popoare neca- 
tolice si cá, pentru el, necatolicismul lor con- 
stituia o crimá. 

Si nu este exagerat sá credem cá un om a- 
tat de aprig in respectarea si a principiilor si 
a ritualului credinfei sale, un om atât de soli- 


231 


www.dacoromanica.ro 


dar cu orice bucurie si cu orice necaz al mi- 
litanfilor ei, putea fi sensibil la salvgardarea 
unor mari interese catolice fata de ortodoxia 
rivalá, asa cum le-a expus Sydagoff, ca fiind 
înfăţişate de Vatican. 


* 
* * 


De altfel, la pagina 208, Sydaçoff spune că 
evenimente noui au pus capăt definitiv — no- 
taţi: atunci, înainte de rázboiu — planurilor 
„mari-austriace”. Cităm: 


»Ministrul-preşedinte austriac baron de Beck a 
reuşit sä reinoiascá, cu ministerul ungar de coalitie 
Wekerle, acordul austro-ungar, pe bază dualistă, a- 
cord menit să fie valabil de atunci până la 1917. Şi 
creştinii-sociali, sub conducerea lui Gessmann, in- 
trati în guvern şi în majoritatea guvernamentală, 
şi-au pus iscălitura sub acel acord, prin care conti- 
nuarea dualismului era asigurată pentru un număr 
de ani, iar planurilor anti-dualiste li se punea capăt, 
cel puţin pentru acest interval. 

„Prin aceasta nu numai că naționalităților din Un- 
garia — exact vorbind slovacilor şi românilor — li 
s'a risipit credinţa în Austria-Mare, dar şi conducă- 
torii mari-austriaci şi-au pierdut încrederea in reu- 
sita ideilor lor, iar steagul „gross-österreichisch” a 
căzut la pământ. 

„Afară de asta, continuă Sydacoff, unul din con- 
ducătorii creştinilor-sociali, prinţul Liechtenstein, a 
lansat o nouă formulă: formula trialismului". 


Inclinăm să admitem cu Bresnitz von Sy- 
dacoff cá Franz Ferdinand părăsise ideea 
Austriei Mari — cum o mai spun şi mulţi al- 
ţii. El nu era omul care să nu fie scama de 
ideile Vaticanului. Si apoi, partidul crestin- 
social era tocmai partidul care, în aceste che- 
stiuni, îl urma pe el. 


232 


www.dacoromanica.ro 


Dar scopul nostru nu este sä impunem o 
anumită părere. Noi ne silim să desprindem 
adevárul, oricare ar fi. De aceea, dupà pro- 
pria noastrá concluzie, negativa, dám, ca in- 
cheere în punctul acesta, o nouă — şi bă- 
nuim: ultimă — mărturie afirmativă. Este a 
generalului Margutti. In cartea citată, el redă 
si altă convorbire cu Franz Ferdinand, avută 
la Ischl, în 1913, adică după 18 ani dela prima, 
reprodusă mai sus. 

Margutti scrie: 

„A ajuns la urechile mele zvonul cá Franz Fer- 
dinand a pus multă apă în vin şi că şi-a moderat 
foarte mult teoriile; că experiența adäugändu-i 
plumb în cap, s'a coborât succesiv dela federalism la 
trialism, dela trialism la dualism. 

„Personal nu cred câtusi de putin. Mă refer la o 
convorbire pe care am avut-o cu el la Ischl, în vara 
anului 1913. Archiducele, deşi, ce-i drept, acuma dă- 
dea mai multă importanță decât altă dată greută- 
tilor cari aşteptau proiectele sale, ajungea totuşi la 
aceeaşi concluzie ca si cu 18 ani înainte: 

— Trăiesc şi voiu muri pentru federalism: este 
unica mântuire a monarchiei, dacă mai poate s'o 
mântuie ceva. Dualismul este, în zilele noastre, un 
regim cu totul învechit, el intră în categoria absurdi- 
tätilor. anomaliilor”. . 

Evident, e greu sá pui multá bazá pe con- 
vorbiri redate dupá decenii, de oameni des- 
pre a cáror fortá de memorizare n'ai nici 0 
informatie. Dar te servesti de documentele pe 
cari le ai. 


* * 


Cum rămâne deci: părăsise Franz Ferdi- 
nand ideea federalistä sau n'o párásise? 


233 


www.dacoromanica.ro 


Nu stim. Dar in tot cazul, un lucru apare 
sigur: chiar realizatá, ea nu putea servi cau- 
zei românesti. 

Ideea federalistá a lui Franz Ferdinand nu 
seamáná cu a lui Palacky, pentru cá porneste 
din alt sentiment si alt principiu. 

Palacky împărțea tot imperiul in grupuri 
etnice, pe baza unui principiu democratic : 
respectul individualitátii nationale a fiecárui 
grup, ceeace, fireste, se putea face numai prin 
garantarea tuturor drepturilor cetáfenesti. In 
puterea nationala si civicá a fiecárui grup in 
parte, Palacky vedea puterea, considerabil 
multiplicată, a întregului imperiu. 

Franz Ferdinand vroia, mai presus de toate, 
fărâmițarea cât mai mult a întregului imperiu, 
după criterii în primul rând administrative, 
pentru a le lua orice forță civică. Adică tot 
„divide et impera”. E adevărat că le lăsa — 
zicea că avea să le lase — cea mai largă au- 
tonomie pentru măruntele chestiuni locale. 
Aşa era în Rusia ţaristă. Sistemul e practic. In 
măsura în care în sufletele oamenilor se aprin- 
de nevaia de a se amesteca în lucrul public, ei 
își cheltuiesc toată energia în chestiile mici cari 
le sînt la îndemână, si nu mai jinduiesc după 
cele mari, greu accesibile. Dar Franz Ferdi- 
nand tindea la contopirea, la amalgamarea 
oamenilor: el vroia o ţară, mare, şi un popor, 
numeros, popor de limba germană. După 
atâtea decenii, iatä-ne întorși la idealul lui 
Andrian, dar — vai! — cât de mutilat si cât 
de slutit! 

Chiar dacă n'ar fi spus-o lui Margutti, cum 


234 


www.dacoromanica.ro 


a fäcut-o in prima convorbire, tot asta ar fi 
fost — tot asta trebuia sä fie — concepţia 
lui Franz Ferdinand, care doară se gândea la 
tronul şi la interesele sale, asa cum le intele- 
gea, iar nu la interesele şi nevoile altora. Dra- 
cul nu face mânăstiri. 

Nu același lucru îl puteau dori nationalitä- 
tile si în deosebi românii. Nu la asta s'a putut 
gândi Aurel Popovici, care nu putea să aibă 
în vedere, în primul rând, de cât dezrobirea 
naţională a neamului său; iar pe acesta vroia 
să-l apere de maghiarizare, — fireşte nu pen- 
tru a-l da pradă germanizării. 

Credem nimerit să încheiăm capitolul cu a- 
precierea lui Take Ionescu, aşa cum ne-o redă 
d. C. Xeni în volumul consacrat șefului şi a- 
micului său: 


„Take Ionescu mai ştia că planul de descen- 
tralizare, bazat pe un sistem de autonomie na- 
Honald, pe care-l preconiza archiducele moş- 
tenitor Franz Ferdinand, era o himeră. Intr'o 
conversatie cu importantul deputat slovac Mi- 
lan Hodza, avută în cursul anului 1913, putu- 
se culege impresiuni identice". 


Interesantá de relevat e si párerea d-lui Mi- 
lan Hodza pe care o aflám implicit. Hodza, 
- care astăzi joacă un rol însemnat în viata po- 
litică a Cehoslovaciei, a fost tovarășul de luptă 
al d-lor Maniu și Vaida; dacă nu ne înșelăm, 
a avut şi d-sa oare-care contact cu archiducele 
Franz Ferdinand. 


235 


www.dacoromanica.ro 


XVII 


Trialismul 


Dacá idcea federalistá a cázut, era firesc 
să ia un mai mare avânt altă combinatie sal- 
vatoare, ideea trialista, preconizatà din mai 
multe părţi si infelcasä in tot atâtea feluri. 

Kautsky, în volumul „Serbien und Belgien 
in der Geschichte”, o prezintă astfel: 

„Mai puţin radicală (decât ideea Austriei-Mari) 
era altă solutie: Dalmatia, Bosnia şi părţile din su- 
dul Ungariei locuite de sârbi, unite cu Croatia, care-şi 
avea deja o situatie specială, să fie incorporate sta- 
tului integral in asa fel, in cât să formeze în sânul 
lui a treia unitate, cu aceleaşi drepturi pe cari le a- 
veau Ungaria şi Cisleithania (Austria), Aceasta a fost 
ideea aşa numitului írialism", 

Margutti desminte energie afirmatiunea cá 
Franz Ferdinand s'ar fi ,,coborit” la trialism. - 
Asupra acestui punct párerile sint impártite. 

Hermann Wendel, in „Kampf der Südsla- 
wen", relateazá cá Franz Ferdinand ar fi spus 
o datá contelui Bombelles, maresalul Curlii: 

— Asigurá pe croatii d-tale cá indatá ce má 
voiu urca pe tron, voiu repara toate nedrepta- 
file ce li s'au fácut. 


236 


www.dacoromanica.ro 


Leopold Mandl, in „Habsburger und serbi- 
sche Frage" precizează că tocmai aceste inten- 
tiuni i-au adus archiducelui nenorocirea: cei 
dela Belgrad au pus la cale atentatul pen- 
tru că: 

pee i se atribuia (lui Franz Ferdinand) planul să 
desvolte unirea naţională a sârbilor, croaților si slo- 
venilor într'o unitate naţională în sânul monarchiei. 

„Doară de ani de zile archiducele Franz Ferdi- 
nand se ocupa de problema sud-slavă. Vederile şi in- 
tenfiile archiducelui fuseseră aflate printr'un inter- 
view pe care archiducele îl acordase publicistului 
francez Gonard. Faţă de acesta el s'a pronunţat pen- 
tru unirea Croaţiei, Dalmației şi Bosniei intr’un stat, 
sub sceptrul Habsburgilor”. 


Hermann Wendel e de altă părere: 


„In realitate, scrie Wendel, acest Habsburg, infe- 
penit în credinţa gratiei divine, el care resimțea du- 
reros sfârşitul feodalismului şi al absolutismului ne- 
fármurit, se gândea zilnic la un mijloc de a înfrânge 
pofta de putere a castei dominante maghiare. Dar lui 
îi era de măreţia casei archiducale, nu de libertatea 
popoarelor. Iar ideea de-a înfrunta Budapesta prin- 
tr'un regat al Iliriei, impulsivul si superficialul 
print a acceptat-o numai pentru ca s'o abandoneze 
foarte curând”. 


Si, în această privinţă, Wendel dă o infor- 
matie foarte caracteristică: 


„Cam prin anul 1910, din ordinul archiducelui şi 
în sensul vederilor lui, şeful cancelariei sale militare 
şi om al său de încredere, lt.col. Brosch v. Aare- 
nau, i-a elaborat un program de guvernare pentru 
ziua urcării pe tron. 

«Acest document contestă foloasele trialismului 
pentru dinastie sau pentru Austria, deoarece slavii 
de sud sunt toţi politiciani mai mult sau mai puţin 
nevrednici de încredere, şi nimeni nu garantează că 


237 
www.dacoromanica.ro 


acel al treilea stat, alcätuit din Croatia, Bosnia si 
Hertegovina, la care s'ar mai adáuga Carintia si poate 
o bucată din Stiria. ar fi întotdeauna de partea Aus- 
trici”. 


Viktor Bibl sustine 3i el cá Franz Ferdinand 
a parasit trialismul: 


„Când problema sud-slava bátu mai tare la portile 
bätrânului stat împärätesc, mostenitorul tronului 
deveni partizanul trialismului. 

„Asta însemna: din părţile sud-slave ale dublei 
monarchii, să se facă un stat independent, care să 
aibă aceeaşi situaţie ca şi Austria şi Ungaria. Acest 
stat al slavilor de sud, în cadrul imperiului habsbur- 
gic, ar fi fost menit să atragă, economiceste şi poli 
ticeşte, statele balcanice, în primul rând regatul sar- 
besc. 

„Dar, ce-i dreptul, se putea intampla si cazul con- 
trar: ca Belgradul sä devie magnetul. 

„Această grijă si pare a-l fi coplesit pe Franz Fer- 
dinand, când miscarea pentru Serbia Mare incepu 
să arunce valuri tot mai puternice, căci se întoarse 
iar la dualism. 

„in orice caz, statul dualist — cum o arată si cu- 
noscutul program de guvernare din 1911 — avea sa 
capete o alcátuire intru cátva modificatä, in sensul 
cá ideea de stat comun ar fi suferit o accentuare 
mai puternicá. Inainte de toate, Ungaria nu mai tre- 
buia sä.apartie exclusiv maghiarilor. Si aceastá tintä 
el vroia s'o atingá prin introducerea votului univer- 
sal in Ungaria, si anume inainte de a se incorona ca 
rege al acesteia, pentru ca pe urmá, fárá musträri de 
conştiinţă, să poată depune jurământul pe constituţia 
în vigoare”, 


Si Benedetto Croce, în „Storia d'Europa", 
se arată sceptic: 


»Nationalitátile oprimate: slovacii, românii si 
sârbii, gásirá in Europa un Victor Hugo al nouilor 
timpurì, pe norvegianul Björnson care se facu apa- 


238 


www.dacoromanica.ro 





CONST. DUMBA 


239 
www.dacoromanica.ro 


rätorul si rázbunátorul lor in fata lumii civilizate. Si 
pe când croatii intrau in înţelegere cu sârbii din re- 
gatul Serbiei, se ivi „trialismul”, idee pe care o sus- 
tineau unii, dar care ar fi cerut o complectä rástur- 
nare a spiritului si a raporturilor sociale si politice". 


Iar C. Dumba se ridica in potriva trialismu- 
lui cu iugoslavii, pentru urmátoarele motive : 

1. Nu putea fi realizat de càt printr'un ráz- 
boiu civil cu stäpänitorii Ungariei; dar de 
acesta ar profita dusmanii monarchiei hab- 
sburgice, ca sá se nápusteascá asupra ei. 

2. Admitând cá, totuşi, acest trialism sar 
realiza, grupul iugoslav, astfel consolidat, s'ar 
desprinde, ca un fruct copt, de monarchia 
habsburgicá. 

3. Indiferent de aceasta consecintä si ina- 
inte de producerea ei, alcátuirea cea nouá ar 
fi incá un motiv de diviziune, cáci, imediat, 
polonii, cu acelagi drept ca si slavii de Sud, 
ar cere şi ei o situatie specială în stat si astfel 
s'ar ajunge la quadralism. 

De unde urmeazá, scrie astázi Dumba, cá 
»trialismul, ori cát de just in teorie si in lo- 
gicá, n'ar fi fost de loc un panaceu, ci ar fi 
adus cu sine mari primejdii pentru pacea in- 
terná si externá". 


Un ultim ecou al acestor planuri variate — 
multiple variatiuni pe aceeasi temá — l'am 
avut în şedinţa dela 22 Octombrie 1918 a 
reichsratului: deputatii Isopescul-Grecul si G. 
Grigorovici, in prezenta intregului guvern aus- 


240 


www.dacoromanica.ro 


triac, au proclamat in discursuri elocvente, ru- 
perea Bucovinei de Austria. In treacát, d. Iso- 
pescul-Grecul a pomenit si de planurile de 
odinioarä ale räposatului archiduce Franz 
Ferdinand, planuri cari, spunea oratorul, ar 
fi fost bune daca se realizau atunci. Tot in 
treacát, G. Grigorovici i-a dat primului orator 
o replicá energic negativá. Credem necesar sá 
däm aci spusele amândurora. 


Isopescul-Grecul: 


— Ideea statelor dunărene-unite, asa cum 
o preconizase celebrul nostru prietin din ne- 
fericire prea de timpuriu räposatul dr. Aurel 
Popovici, ca baza unei gospodării comune a 
tuturor popoarelor de pe teritoriul monarchiei 
si pe care spre spaima maghiarilor şi-a însu- 
sit-o şi moștenitorul tronului, asasinat la Sa- 
raievo, fusese odinioară, în fond — eventual 
cu oare-cari schimbări — singura soluție pen- 
tru conviefuirea pașnică a acestor popoare în 
prezent si viitor. Azi nu mai poate fi vorba 
de asta. 


G. Grigorovici: 

— Deputatul Isopescul a vorbit aci de archi- 
ducele Franz Ferdinand şi de bunele sale in- 
tenfü. Eu însă cunosc mai bine aceste intenții. 
Archiducele Franz Ferdinand a venit odinioa- 
ră cu o hartă mare care se numea harta tria- 
listă a Austro-Ungariei; el a venit ca fondator 
al unei noui Austrii — și în această hartă pre- 
zinta Cerndufii drept capitala Ucrainei, pen- 
tru ca Lembergul și Przsemyslul să poată că- 
dea Poloniei (deputatul Isopescul întrerupe). 
Foarte mulțumim pentru această împărțire ! 


Cum vedem, cei doi oratori nu par a vorbi 
despre acelaş lucru: Isopescul pomeneşte de 


241 
16 www.dacoromanica.ro 


Austria Mare a lui Aurel Popovici, iar Grigo- 
rovici de trialism. Totusi e acelasi lucru, in di- 
ferite faze. Grigorovici se referä la faza ulti- 
má, ba — mai precis — la un anumit moment 
al ultimei faze, un moment care va fi sporit 
ingrijorárile lui Const. Dumba. 

Remarcám in treacăt că românul austriaci- 
zat Dumba, care continua sá fie mare pro- 
prietar agrar in România si tráise la Bucu- 
resti ca ministru al Austro-Ungariei — el este 
acela care a zmuls guvernului român mult fai- 
moasele scuze dela Jasi — nu s'a gândit nici o 
secundá si la români ca eventuali candidati 
la quadralismul oferit polonilor. 

Acuma, se pune iar întrebarea: a părăsit 
Franz Ferdinand trialismul sau nu Pa pă- 
răsit? 

Vom răspunde ca şi în chestia „Gross-Ös- 
terreich”: nu ştim, dar... nu prea interesează. 

Nici trialismul acesta, cu slavii de sud, nu 
putea fi de folos cauzei românești. Kautsky 
observă: 

„Această conceptie lasă nestirbitä stăpânirea un- 
gurilor asupra românilor şi slovacilor. Totuşi, ea 
a provocat furia clasei stăpânitoare maghiare; şi a 
provocat-o mai mult chiar decât concepţia Austriei- 
Mari, — dacă se mai poate — tocmai pentru că era 
mai usor realizabilă şi deci mai curând în domeniul 

Dar în legătură cu această reflectiune 
a lui Kautsky ne amintim o relatare a contelui 
Sforza care prezintă, ca intrând în progra- 
mul lui Franz Ferdinand, o combinaţie de tria- 
lism cu supliment federalistic, din care să se 
înfrupte şi românii: 


242 


www.dacoromanica.ro 


»Cáci el infátisa nu numai unificarea iugoslavilor 
din monarchie, schimbánd astfel caracterul dualist 
al acesteea intr'un caracter trialist, ci pe lângä asta 
mai infäfisa si putinţa de a ceda Transilvania Ro- 
mâniei, invitând-o insá, pe acea Románie sporitá, sä 
formeze o strictá uniune federalá cu monarchia: 
aproape ceea ce era Bavaria fatá de imperiul ger- 
man din 1871". 


Franz Ferdinand, spune Sforza, mergea mai 
departe cu dorinta si speranta: el se astepta 
ca, într'o bună dimineaţă, si mica Serbie bal- 
canicá, ademenitä de traiul fericit al iugosla- 
vilor din statul habsburgic, sä ceará si ea un 
locsor in acel trialism federalist. 

Si aci, o declaratie care este o destäinuire : 


„Că ideile archiducelui mergeau asa de departe, 
aceasta o ştiu nu de la un amic al său, ci dintr'o măr- 
turie venită din câmpul opus, adică din partea bă- 
trânului conducător sârb, Paşici. 

„In timpul exilului său în Corfu, unde, în toiul 
războiului, am împărțit diversiunea  ocazionalá a 
bombardamentelor austriace, el mi-a repetat de mai 
multe ori, că n'a tremurat de cât o singură dată pen- 
tru viitorul ţării sale: atunci când a reuşit să prindă 
gândul tainic al archiducelui". 


Retinem elementul cel nou: participarea Ro- 
mâniei la trialism. Am mai auzit aşa ceva. 


+ * 


Am spus cá erau in circulatie mai mul- 
te feluri de trialism. Unii se gândeau, drept al 
treilea factor, la Boemia; altii la Iugoslavia; 
alţii la Galiţia. lar printre aceştia din urmă, 
unii aveau în vedere pe poloni, alţii pe ruteni. 

S'a vorbit însă, — desi mai puţin, — si 


243 


www.dacoromanica.ro 


de un trialism cu românii, si nu numai cu cei 
subjugati. Citám, astfel, ideea atribuitá de 
contele Czernin lui Nicolaie Filipescu : Ro- 
mánia sá se uneascá cu Transilvania, for- 
mand astfel o Românie Mare; iar la rândul ei, 
România Mare sä formeze cu Austria o legä- 
turá cam la fel cu aceea dintre Bavaria si im- 
periul german. Prin urmare, ceea ce spune si 
Sforza, dar cu o deosebire. Dupá Sforza, e vor- 
ba de un trialism cu slavii, si cu—eventual—o 
anexá romaneasca. Lui Filipescu i se atribuie 
ideea unui trialism cu România, ca factor 
principal si esential, la care — poate — ar fi 
fost sá se aláture si o anexà iugoslavà. Ideea 
lui Filipescu, urmează Czernin, a fost res- 
pinsă fără discuţie şi de Tisza şi de împăratul 
Franz Josef; după urcarea pe tron a lui Franz 
Ferdinand, ea ar fi putut reuși, afirmă Czer- 
nin — de unde ar rezulta că Franz Ferdinand 
o acceptase, deşi Czernin n'o spune în mod 
direct; pe de altă parte, Eugene Bagger pre- 
zintă această ideie a trialismului cu România, 
ca primită, la un moment dat, de Franz Fer- 
dinand. Bagger nu aminteşte însă de N. Fi- 
lipescu. D. Const. Kirițescu, în „Istoria räzbo- 
iului”, înregistrează aserfiunea lui Czernin, 
însă nu se pronunţă cu privire la exactitatea 
sau inexactitatea ei. 

Despre Filipescu a pomenit, înainte de alții, 
Al. Marghiloman, în vol. I al Notelor politice, 
sub data de 22 Noembrie 1911: 


„Intr'o convorbire de curând cu Aurel Popovici 
asupra planului lui Ion Maiorescu, care visase Ro- 
mânia sub sceptrul austriac, Filipescu se declară 


244 


www.dacoromanica.ro 





NICOLAE FILIPESCU 


245 


www.dacoromanica.ro 


gata sä-l reia si insárcineazá pe Popovici sä-l trans- 
mitá prin abatele Gallen archiducelui mostenitor. 
»Din fericire Popovici a refuzat !" 


Să amintim planul lui Maiorescu. In 1848, 
profesorul ardelean Ioan Maiorescu, părintele 
lui Titu Maiorescu, a fost trimes de guvernul : 
provizor al Munteniei ca să apere interesele 
românești pe lângă guvernul din Francfort. 
Acolo Ioan Maiorescu a propus un proiect, pe 
care el însuşi l'a rezumat astfel: 

„Bucovina, Moldova, România (adică Mun- 
tenia si Oltenia) şi Transilvania, să se unească 
întrun singur regat, Romania; să se denu- 
mească un print austriac, să stea regatul sub 
protectiunea Germaniei. Arăt cât de usor se 
poate face aceasta si ce foloase mari pentru 
toată Europa, pentru chestiunea- orientală si 
pentru Germania, în specie”. 

Dar Ioan Maiorescu n'a fost cel dintâi care 
a avut o asemenea ideie. A avut-o, înaintea 
lui, tot în 1848, scriitorul sas Roth, care a vor- 
bit, într'o broşură, despre posibilitatea unei 
monarchii daco-române sub sceptrul austriac. 

Iată, în rezumat, ideea autorului: 

„Principutele (Moldova si Muntenia), pre- 
supunând chiar că se unesc între ele, repre- 
zintă o mică suprafaţă, prea putin importantă. 
Statul care ar rezulta din această unire n'ar 
avea vitalitate, pentru că n'ar dispune de un 
ansamblu strategic ușor de apărat: i-ar lipsi 
Transilvania, și, fără ea, Principatele Unite 
n’ar putea să trăiască. In consecinţă, zicea el, 
trebuie ca principatele să se unească cu Tran- 
silvania”, 

Acest rezumat nu este al nostru — n’avem 
brosura lui Roth — ci al d-lui prof. Silviu Dra- 


246 


www.dacoromanica.ro 


gomir dela universitatea din Cluj. D-sa la 
publicat intr'o foarte importantá lucrare, apá- 
rutá de curánd, „La Transylvanie roumaine 
et ses minorités ethniques". Probabil insá cà 
printr'o confuzie tipograficá, in cartea d-lui 
Dragomir brosura sáseascá e atribuitá lui 
Stephan Ludwig Roth, preot si educator sas, 
executat de unguri in urma evenimentelor de 
la 1848. Episcopul Teutsch, in „Geschichte der 
Siebenbürger Sachsen" vorbeste pe larg de 
acest personagiu, fárá sá-i atribuie asemenea 
preocupári. In realitate lucrarea in chestiune 
apartine altui Roth — Daniel — medic si poet, 
tot sas, care insá a tráit la Iasi, unde ideea 
Unirii — a unirii Moldovei cu Muntenia — era 
agitată cu pasiune. In mod firesc Daniel Roth 
a ajuns la ideea Unirii complecte. Pentru 
sasul celálalt — Stephan Ludwig — rámas ín 
sfera lui restrânsă, problema nu exista. 

O data cu Ioan Maiorescu, si alti luptatori 
de pe atunci — ca Papiu Ilarian, A. G. Go- 
lescu, etc. — au imbrätisat aceasta ideie "). 
In August 1848 Golescu i-a scris lui Maiorescu: 


*) Este caracteristic faptul cà A G. Golescu a 
rámas pentru totdeauna in aceleasi bune dispozitii 
fatä de austriaci. In April 1877, in ajunul rázboiului 
ruso-turc, Ion Brátianu, din ordinul domnitorului 
Carol, a convocat un consiliu de coroaná care sá ho- 
nua atitudinea de luat faţă de intrarea ruşilor in 
arä. 

Părerea exprimată de A. G, Golescu, a fost aceasta: 

„După tratate noi trebuie să concertăm apărarea 
țării cu turcii. A face o conventie de regularea tre- 
cerii cu ruşii ar fi a înlătura tratatele, a ieşi din neu- 
tralitate şi a dărâma neutralitatea noastră.” Să ape- 
lam ‚mai ales la Austria, care putere nu poate decât 
să aibă bune intenliuni spre a ne ocroti, de vreme 


247 


www.dacoromanica.ro 


„Nimic nu le surâde mai mult austriacilor 
ce au cugetat oare-ce despre destinul statului 
lor, de cát înființarea uniunei române si intra- 
rea ei in confederafia naţiunilor austriace, ca 
sä cumpeneasca influenta preponderenta ce 
caută a lua pe de o parte elementul maghiar, 
iar pe de alta elementul croat”. 


Mulţi au crezut atunci cá a și sunat ceasul. 
Intre ei, profesorul ardelean Const. Romanul, 
executat apoi de autorităţile maghiare. In- 
tr'un apel adresat „Fraţilor de peste Carpaţi”, 
— prin A. G. Golescu, — Romanul scria: 


„Toate elementele omogene astăzi umblă 
să se concentreze, aga italienii, asa germanii, 
așa slavonii. Apoi noi de ce să nu o facem 
aceasta, acum când ni s'a arătat epoca? Toţi 
ne strigă că voim să formăm o Dacie, pentru 
ce să mai ascundem pisica în sac?” (Vezi scrie- 
rea: Anul 1848 în Principatele Române, vol. II). 


In 1911 reminiscenta acestor lucruri dela 
1848 se deşteaptă în convorbirea dintre Au- 
rel Popovici și N. Filipescu, pe care o notează 
Marghiloman în rândurile citate mai sus. 

Convorbirea e înregistrată şi de Conrad, în 
Memoriile lui. Conrad relatează si altceva : 


ce acest stai ar fi chiar el amenintat prin ocuparea 
țării de cätre ostirile ruseşti.” 

Prinţul Dimitrie Ghica a fost şi mai radical: „prin- 
tul Ghica crede cá ar fi fácut bine guvernul sä in- 
trebe s i guvernul austriac, si chiar să-i ceară, cu 
ştirea Sürcpel, ocuparea Romániei de cätre ostirile 
Austro- Ungariei, spre a impiedica trecerea ori-carei 
ostiri străine” (vezi N. Jorga, „Politica externă a 
regelui Carol I"). 

Bine inteles, nici Golescu si nici Ghica nu stiau 
cá Rusia si Austria se si intelesesera ca prima, dupa 
eventuala victorie, sä ia Basarabia, iar, în acest caz, 
Austria, ca plata a tăcerii, sä ia Bosnia și Herte- 
govina. 


248 


www.dacoromanica.ro 


A. G. GOLESCU 


www.dacoromanica.ro 





si mai târziu, tocmai in Ianuarie 1914, 
maiorul Eremia, atasatul militar román, l'a 
informat cá în România existá un partid 
favorabil intrării tuturor ţărilor de limba 
română, cu regele lor cu tot, în formațiunea de 
stat habsburgică. Conrad acceptă bucuros, dar 
îşi dă seama că ungurii sînt o mare piedică. 

N'avem la îndemână cartea lui Conrad; 
spusele acestuia le cităm după Seton-Watson 
(A History of the Roumanians), care adoplă 
ca adevărată aserfiunea, însă afirmă si el, ca 
şi Conrad, că nu Filipescu i-a cerut lui Aurel 
Popovici să-i transmită lui Franz Ferdinand 
propunerea, ci — cum si este de presupus — 
Popovici s'a oferit el să facă mijlocirea. 

Seton-Watson povesteşte că după räzboiu, 
când au ieșit la iveală aceste demersuri, Fili- 
pescu a fost acuzat de lipsă de patriotism. 
Scriitorul englez crede necesar să apere me- 
moria lui Filipescu: în împrejurările de 
atunci, dinainte de războiu, zice Seton-Watson, 
acţiunea lui Filipescu a fost preväzätoare si 
sănătoasă; mai mult: dacă un asemenea pro- 
iect sar fi realizat, el ar fi contribuit ca să im- 
piedice catastrofa mondială şi în acelaşi timp 
ar fi asigurat viitorul României. 

Ce să spunem despre această judecată a va- 
lorosului scriitor englez? Credem că proiectul 
nu putea fi realizat şi nici n'ar fi putut să im- 
piedice nimic. 

Dacă nu ne ingeläm, in opera lui N. Fili- 
pescu se găsește o singură aluzie la această 
chestiune. Intrun discurs, rostit în ziua de 
8 Martie 1915, Filipescu a spus: 


250 


www.dacoromanica.ro 


— D-lor, în vremuri de deznădejde si când 
nici nu se puteau prevedea prefacerile funda- 
mentale ce vor schimba harta Europei, mai 
multi s'au gándit, pentru rezolvirea chestiunii 
naționalităților, la o solutiune ce se numea 
Gross-Oesterreich, Austria Mare. Se credea cá 
se va putea ínlocui Dualismul prin o confe- 
deratie care va da tuturor naționalităților 
egalà indreptátire sub conducerea Austriei. Azi 
această ideie a murit. *) 


Urma însă ca si România liberă să intre in 
acea confederatie? 

Din cele arătate mai sus, rezultă că nu e 
imposibil ca un om politic român să fi avut 
gândul acesta atunci, când nimeni nu se aş- 
tepta la războiul mondial, iar fără acesta 
nu putea fi vorba de liberarea românilor 
subjugati. Al. Ciurcu a enunțat si el, ocazio- 
nal, o concepţie asemănătoare cu a lui Aurel 
Popovici. La un moment dat şi alt emi- 
nent ziarist, Ion Teodorescu, s'a pronunțat 
astfel. E adevărat că spiritul lui Ion Teodo- 
rescu — om cu o serioasă cultură științifică 
— prezinta o interesantă predispozitie lite- 
rară: cultivarea paradoxului; de multe ori, în 
spusele lui, era greu să distingi gluma de se- 
rios si seriosul de glumă. Dar si un aprig lup- 
tător pe terenul dezideratelor sociale ca şi al 
celor nationale, răposatul Z. C. Arbore, ne-a 
vorbit, înainte de războiu, despre o asemenea 
ideie: ea ducea la reunirea unui număr cât 
mai mare de români, iar drept ultima conse- 
cintà la liberarea Basarabiei. 


*) N. Filipescu: „Pentru România Mare”, cu o 
prefaţă de Matei B. Cantacuzino. 


251 


www.dacoromanica.ro 


De altminteri, nu cunoastem atacuri aduse 
lui Filipescu — sau altora — pentru un proiect 
de acest fel. 


Putem aminti o frapantă analogie, desi 
pe o scará mai micá: inainte de rázboiu, d. G. 
Grigorovici, seful socialistilor románi din Bu- 
covina, mi-a spus adesea cá ar dori alipirea 
provinciei sale la Transilvania. Desi din 
punctul de vedere nafional in Bucovina ro- 
mánii erau mai pufin asuprifi de cát in Tran- 
silvania, d. Grigorovici — si alfi intelectuali 
români, impreuná cu d-sa — vedeau un avan- 
taj naţional intr'o asemenea schimbare. 

Dar convingerile şi dezideratele sale, d. Gri- 
gorovici nu şi-le expunea numai în convorbiri 
particulare. In calitatea sa de şef al,partidu- 
lui social-democrat român din Austria, d-sa a 
desvoltat în mai multe rânduri, atât în parla- 
mentul austriac, cât şi în articole şi confe- 
rinfe, punctul programatic al acestui partid, 
privitor la drepturile naţionale ale Români- 
lor. Acest program cerea, în mod general, 
transformarea monarhiei austro-ungare in- 
tr'un stat federativ pe națiuni — după cum am 
mai arătat — si, ca urmare logică, în mod 
special, unirea Ardealului și a Bucovinei 
într'o provincie autonomă românească : vezi 
articolul 3 din programul dela Briinn, repro- 
dus mai sus. Dar de câte ori vorbea de această 
chestiune, în parlament sau în presă, d. Gri- 
gorovici obișnuia totodată să arate că situaţia 


252 


www.dacoromanica.ro 





G. GRIGOROVICI 


253 


www.dacoromanica.ro 


precară a romanismului din monarhia dispä- 
rută nu zăcea numai in deosebirea de drep- 
turi naţionale la Românii bucovineni şi tran- 
silvăneni, ci mai cu seamă în faptul diviziunii 
neamului românesc într'o parte mică austriacă 
şi una mare de tot ungurească, pe baza perfi- 
dului principiu habsburgic „divide et im- 
pera”. Din cauza aceasta, spunea d. Grigoro- 
vici, chiar fără realizarea deplină a progra- 
mului de la Briinn, o simplă eventuală alipire 
a Bucovinei la Ardeal încă ar fi un progres : 
uniţi, Românii din fosta monarhie ar fi de- 
venit o forţă mai puternică în lupta pentru 
emanciparea neamului românesc. 

Idei de felul acesta au circulat si în trecut. 
Intr'o scrisoare din 1848, A. G. Golescu scrie: 


„Se vorbeşte că Bucovina va fi unită cu 
Transilvania. Asa dar încă un element de ro- 
mánism, și mai lesne vom putea ineca maghia- 
rismul din Ardeal”. 


Curând după aceea, unirea Bucovinei cu Ar- 
dealul a fost discutată şi oficial. In 1849, epis- 
copul Andrei Şaguna, prin petiţii adresate îm- 
păratului şi guvernului dela Viena, cere uni- 
rea tuturor românilor din întreaga monarchie 
austriacă (incluziv cei din Bucovina) intr’o 
singură naţiune, constituind un mare ducat, 
ca parte integrantă a monarchiei, împăratul 
luând titlul de „mare duce al Românilor”. 
(Aceste lucruri sau publicat la timp in „Peti- 
tionile Nationei Romane”, iar acum de curând 
în volumul d-lui Mihail Popescu: Documente 
privitoare la istoria Transilvaniei). Cu multă 


254 


www.dacoromanica.ro 





IULIU MANIU SI AL. VAIDA-VOEVOD 


255 


www.dacoromanica.ro 


abilitate Saguna strecoarä in petitie absoluta 
identitate nationalá a românilor din impárátie 
cu cei din principatele dunárene, detaliu me- 
nit sá constituie un motiv de atractie sau de 
intimidare, si una si alta putànd folosi caugei 
románcsti, dupa cag. 

Prin diverse regolutii puse pe acele petitii, 
împăratul a dat oare-cari fágádueli, destul de 
categorice in aparentá, dar lipsite de ori-ce 
precigiune in fond. De pildá, pe petitia dela 
18 Iulie 1849, impáratul pune o regolutie care 
se termină cu asigurarea că „dorintele cele 
drepte ale românilor se vor împlini”. E destul 
de categoric şi... tot atât de echivoc. In cele 
din urmă, guvernul dela Viena a respins ce- 
rerea, prin adresă în regulă către Șaguna. 

In mintea generaţiei dela 1848 unirea Buco- 
vinei cu Transilvania era menită să întărească 
românismul şi, cum se exprima A. G. Golescu, 
să înece maghiarismul din Ardeal. 

Cam de acest gen, dar în mult mai mare, 
trebuie să fi fost considerentele unui român 
din regat, înainte de războiul mondial, ca sa 
propuie trialismul cu România, dacă este exact 
că s'a trecut de simpla enuntare a unei pă- 
reri şi s'au făcut şi propuneri — în tot cazul 
neoficiale şi neautorizate mm cum afirmă Cons 
rad şi Czernin, şi cum crede şi Setons Watson. 
In sensul acelor propuneri, românii din regat, 
împreună cu cei din Austro-Ungaria, aveau să 
formeze, în definitiv, România Mare, deşi încă 
fără Basarabia. Dar această Românie avea 
şanse cu atât mai mari ca să capete şi Ba- 
sarabia! 


256 


www.dacoromanica.ro 


De altminteri ideea unei uniri, sub o forma 
sau alta, intre România si Austria, a circulat 
mereu, de pe vremea lui Ioan Maiorescu páná 
in ajunul rázboiului. De pildá, in 1902-1903, 
Aurel Onciul tipáreste la Viena si Brünn, apoi 
la Cernăuţi, foaia „Privitorul”, prin care pre- 
dica şi el alipirea României libere la Austria 
(N. Iorga, „Istoria presei române”). 

E locul să pomenim aci, drept mare ciudáte- 
nie istorică, un proiect care astăzi apare de 
necrezut si pe care, în 1871, l-a prezintat, în 
chipul cel mai serios — Andrassy-tatăl. El pro- 
punea prefacerea Turcici de atunci într'o con- 
federatie ca a Germaniei, confederatie în care 
să intre şi România. 

Guvernul Lascar Catargiu, având la externe 
pe G. Costa-Foru, a exprimat întâi o pripită 
adeziune de principiu, dar după câteva zile a 
revenit. D. N. Iorga, în volumul „Politica ex- 
ternă a regelui Carol”, apărut în 1916, amin- 
tind cazul, dă această informaţie finală : 

„Revenind, ministerul român respinge ideia 
de a face din țară Bavaria românească a unei 
Prusii turcești, și-și arată „indignarea fata de 
o propunere care nu tindea la altceva decât 
la anularea fiinţei noastre politice”. Serbia, de 
altfel, arătase aceeaşi opoziție, spunând räspi- 
cat că-i e știută originea austriacă a proiec- 
tului”. 

Prin urmare, pe cale indirectă, sub o formă 
care părea cu totul deosebită, se tindea la 
acelaşi lucru. In cursul anilor, proiectul cu ca- 
racter de camuflaj din 1871 a fost uitat. Fi- 
reste, în ultimele decenii, firma turcească nu 
mai era bună de nimic. Cea austriacă părea 


257 


17 i 
www.dacoromanica.ro 


inca valabilá. Se propuneau inca tot felul de 
combinatii cu Austria, si aceasta până in aju- 
nul marelui rázboiu. 

La proiectele trialiste cu România, acum, in 
zilele noastre, face aluzie si Maurice Muret: 


„I s'a întâmplat chiar (archiducelui Franz Ferdi- 
nand), ca päcätuind printr'o ciudată imprudenfä, sä 
vorbească despre planurile sale de reformă, unor de- 
legafiuni româneşti. Un român, Alexandru Vaida- 
Voevod, care era atunci deputat ungar şi care de- 
veni, după răsboiu, preşedinte al Consiliului în Ro- 
mânia, impingea stáruitor pe Franz Ferdinand, 
ca să încerce trialismul, Maghiarofob pătimaş (à tout 
crin), Vaida-Voevod se bucura de mare credit pe 
lângă moştenitorul tronului. Când archivele particu; 
lare ale acestuia vor fi pusc la dispoziţia publicului, 
se vor găsi de sigur un noian de memorande, notițe 
şi proecte de constituţii relative la trialism”, 


Prin citatul din Muret, ajungem iarăși la 
d. Alexandru Vaida-Voevod. 

Ca ziarist, la Viena, am aflat şi eu câte ceva 
— foarte puţin — despre acţiunea desfăşurată 
de d-sa. Ştiam că d. Vaida, solicitat de archi- 
duce, a răspuns chemării, după ce sa înţeles 
cu amicii săi din partidul naţional românesc, 
în frunte cu d. Iuliu Maniu. 

Dar, propriu zis, în ce constă acțiunea? Nu 
ştim care din programele în circulaţie fusese 
adoptat de d. Vaida, sau dacă d-sa îşi avea un 
program propriu, primit, în total sau în parte, 
şi de archiducele moştenitor. 


258 


www.dacoromanica.ro 


XVIII 


larási: ce-ar fi fäcut 
Franz Ferdinand? 


In cadrul amintirilor mele proprii, pot spu- 
ne cá am fost cu totul sceptic in privinfa ac- 
fiunii pe care Franz Ferdinand avea s'o des- 
fäsoare in viitor; sau mai bine zis, credinta 
mea era, anticipat, hotárit negativa, in ce pri- 
veste voinfa lui de a face lucru temeinic, si 
mai ales putinfa-i de a realiza ceva. In cinci 
ani de zile cât am fost corespondentul ,,Ade- 
vérului” la Viena, n’am scris un rand de sim- 
patie pentru Franz Ferdinand. 

Or, una din surprizele in adevär extraordi- 
nare pe cari mi le-a provocat atentatul dela 
Saraievo, a fost sä constat durerea sincera si 
profunda a tuturor intelectualilor ardeleni 
pe care i-am putut vedea imediat — şi s'a in- 
tâmplat să fie numeroşi. Atunci am scris ar- 
ticolul dela 20 Iunie, retipărit mai sus, făcând 
observaţiile pe cari le credeam necesare, pen- 
tru a pune „lucrurile la punct”, cum se zice 
astăzi (căci pe atunci nu se incetäfenise acea- 


259 


www.dacoromanica.ro 


stă expresie, cu care ne-am îmbogăţit... între 
timp — altă noutate vocabularistică!). 

Cele ce-am mai aflat de atunci încoace, nu 
mau făcut să-mi schimb părerea. După cum 
am văzut, unii dintre biografii lui Franz Ferdi- 
nand afirmă cá el şi renunfase la programul 
federaţiei austriace şi se împăcase cu ideia 
monarchiei dualiste, aşa cum era, — sau a- 
proape aşa. Aceasta excludea, desigur, putin- 
fa unei temeinice rezolvări a problemei ro- 
mâneşti. 

Singurul element pozitiv în politica lui 
Franz Ferdinand faţă de naţionalităţi şi, în 
deosebi, faţă de români, pare a fi fost un ele- 
ment... negativ: ura lui pătimaşă în potriva 
ungurilor. O aflăm din nenumărate surse. Dar 
ce rezultate practice se puteau aştepta dintr'o 
politică pornită din această ură, dacă, până 
la unmä, Franz Ferdinand ar fi făcut-o in a- 
devăr? Yves Guyot spune: 

„Nici indivizii, nici popoarele nu trăiesc din ură: 
ea nu este un mijloc de alimentafiune; cine hrăneşte 
ura, este devorat de ea: ura duce la ruină. 

„Popoarele cari practică vendetta, au suferit 
oprirea în desvoltane; urile nationale ar produce 
acelaş efect pentru Europa, dacă ele ar trebui să 
mentie o stare de lucruri în care tot ele ar rămânea 
un element constant. 

„Nu e vorba să le menţinem: e vorba să le pregă- 
Um evaporarea şi uitarea”. 


Cugetarea nu este nouă şi nu-i aparţine ex- 
clusiv acestui autor. O cităm pentru că el a fi- 
xat-o in prefața cărţii „Causes et conséquences 
de la guerre”, care este, în bună parte, şi un 
studiu asupra politicii austriace. 


260 


www.dacoromanica.ro 


Acum, sä vedem, in lumina acestei cugetări, 
în ce măsură a existat acea ură a lui Franz 
Ferdinand în potriva ungurilor, — care i-a fost 
volumul — şi ce anume puteam să aşteptăm 
dela ea ? 

Bibl spune in „Thronfolger”: 

„Archiducele era — asta e sigur — un duşman de 
neclintit al dualismului. Acest punct de vedere Pa 
avut şi Kronprinful precedent, cu o deosebire însă: 
Rudolf avea, printre numeroase alte însușiri dis- 
tinse, şi o fire foarte amabilă; nici odată nu s'au ob- 
servat la el antipatii personale în potriva maghiari- 
lor. La Franz Ferdinand, din potrivă, pe lângă mo- 
tivele de principiu ale atitudinii lui antimaghiare, 
par a fi jucat rol şi sentimente strict personale”. 

Iar Czernin spune: 

„Dorinţa de a sfărâma prepotenfa maghiară şi de-a 
ajuta nationalitätile ca să-şi capete drepturile, nu 
la părăsit niciodată (pe Franz Ferdinand); şi la 
orice hotărire sau acţiune politică, el a examinat 
chestiunea din acest punct de vedere. El era apä- 
rătorul permanent al românilor, al slovacilor și 
al celorlalte naţionalităţi din Ungaria, şi în această 
privinţă, ce-i dreptul, mergea atât de departe, încât 
vroia ca orice chestiune să fie imediat rezolvată în 
sens anti-maghiar, fără s'o mai cerceteze măcar in 
chip obiectiv”. 

Incontestabil, o asemenea informatie, dată 
de un om cu situaţia lui Czernin, prezintă o 
importanţă deosebită. De altfel, avem şi un 
fapt care confirmă atitudinea sufletească pe 
care Bibl şi Czernin i-o atribuie archiducelui. 

Ziarul „Curentul” de sub directiunea d-lui 
Pamfil Şeicaru a publicat în numărul dela 2 
Ianuarie 1935 un lung interview cu d. Iuliu 
Maniu care şi-a povestit o parte din aminti- 


261 


www.dacoromanica.ro 


rile politice. Intre altele a pomenit de un dis- 
curs al sáu din parlamentul maghiar, discurs 
care a dezlantuit o furie nebuná si i-a atras si 
grave amenintàri. 

lată ce povesteşte d. Maniu: 


„In 1909 împăratul Franz Josef cedase, admițând 
ca limba maghiară să fie utilizată în regimentele din 
teritoriile maghiare. Era evidentă primejdia ce se 
ascundea în dosul acestei concesiuni. De aceea, de- 
putafii români m’au desemnat pe mine să iau cu- 
vântul în parlamentul din Budapesta în potriva 
acestei concesiuni a împăratului, 

„Era de prevăzut indignarea opiniei publice ma- 
ghiare şi a parlamentului din Budapesta, pentrucă 
era un act de o nemai pomenită îndrăzneală ca dela 
tribuna parlamentului maghiar să vorbeşti în potriva 
limbii maghiare si a unei concesiuni căpătată cu 
atâtea stäruinti şi după o atât de lungă agitatie de 
către poporul maghiar. 

„Cele prevăzute s'au întâmplat, 

»» Dar în urma acestui discurs si a marelui scan- 
dal pe care Da provocat, archiducele Franz Fer- 
dinand a convins pe împăratul Franz Iosef să re- 
tragă concesiunea pe care o acordase poporului ma- 
ghiar, iar guvernul maghiar, prezidat de Wekerle, a 
trebuit să demisioneze”, 


Fireşte, e greu de stabilit că archiducele Pa 
determinat pe împăratul să retragă măsura — 
afară numai dacă d. Maniu nu va fi având 
date precise cu privire la acest detaliu. In tot 
cazul e în afară de ori-ce îndoială că archi- 
ducele va fi dorit să vadă retrasă o asemenea 
concesiune şi a fost bucuros când a văzut-o 
retrasă. Cu toate acestea auzim şi alte apre- 
cieri. Sînt fruntaşi ai oligarhiei maghiare cari 
văd cu totul altfel atitudinea lui Franz Fer- 
dinand fafa de maghiari. lată un exemplu: 


262 


www.dacoromanica.ro 


In ziarul „Pester Lloyd”, oficiosul guvernu- 
lui maghiar (numárul dela 4 Septembrie 1932), 
un om politic ungur publicá un interesant ar- 
ticol, sub titlul: „Era Franz Ferdinand un 
duşman al Ungariei?” Omul politic maghiar 
răspunde hotárit că nu: 


„Franz Ferdinand, scrie dânsul, nu era duşman 
ungurilor şi Ungariei; era totuşi adversarul unor oa- 
meni de stat şi magnați ai Ungariei, cari îi fuseseră 
descriși în chip foarte defavorabil şi cari luaseră o 
atitudine dârză faţă de el”. 


Ca să-şi dovedească asertiunea, autorul arti- 
colului citează ca martor pe episcopul ma- 
ghiar Iosif Lanyi, care, înainte de-a ajunge e- 
piscop, a fost profesorul de ungureşte al fami- 
Dei lui Franz Ferdinand si, dacă nu oficial, 
totuşi de fapt, consilierul linguistic pentru lim- 
ba maghiară al lui Franz Ferdinand însuşi. Pe 
când archiducele era încă în viaţă, episcopul 
spunea despre dânsul: 

— Moştenitorul tronului e de o mie de ori 
mai bun decât reputatia ce i se face. Nu e dus- 
man al Ungariei si vorbeste chiar cu plácere 
ungureste. Vorbeste curent ungureste si adesea 
imi povesteste in aceastá limbá impresiile lui 
din manevre. 

Iar dupá moartea lui Franz Ferdinand, e- 
piscopul Lanyi a mai dat despre el informatii 
de felul acesta: 

— Citea cărţi ungurești şi ţinea să cunoască 
în original legile ungureşti şi desbaterile noa- 
stre parlamentare. El singur mi-a cerut să-i 
procur discursul istoric al lui Ludovic Kosuth, 


263 


www.dacoromanica.ro 


prin care s'a proclamat detronarea Habsbur- 
gilor. 

După ce a mai facut si alte reflecţii, episco- 
pul a încheiat — si omul politic maghiar, în 
articolul citat, încheie împreună cu dânsul, 
spre mai marea plăcere a oficiosului „Pester 
Lloyd”: 

— Franz Ferdinand era un om cuminte, 
conştient de sine, care tinea să accentueze pu- 
ternic dezacordurile dintre el şi împăratul, şi 
de aceea critica foarte aspru politica un- 
gară a monarchului (adică politica urmată de 
către împărat față de unguri). Dacă Franz 
Ferdinand ar fi ajuns rege al Ungariei, el şi ar 
fi turnat multă apă în vin şi ar fi devenit mo- 
narch constitutional. Căci el aprecia foarte 
mult poporul ungar, deși nu arăta simpatie u- 
nora din personalitățile conducătoare superi- 
oare, dar aceasta, desigur, numai pentru că-și 
închipuia că nici ele nu-l simpatizează. 

Cum vedeţi, portretul acesta mixt — şi po- 
stum şi prealabil — pe care-l schiteazä epis- 
copul Lanyi, nu se potrivește cu cel zugrăvit, 
spre pildă, de ambasadorul Szögenyi. 

Dacă spusele lui Lanyi merită sau nu merită 
încredere, putem deduce din următorul fapt 
povestit de Sydacoff: când Lanyi a devenit e- 
piscop, şi a părăsit casa archiducală spre a 
se duce la eparhia sa, naționaliștii unguri au 
regretat că pierd un asemenea reprezentant pe 
lângă persoana lui Franz Ferdinand. 

Nu e probabil deci că Lanyi ar fi fost omul 
care să sacrifice prea uşor cauza naţională 
maghiară, aşa cum o înţeleg sovinistii. Si cer- 


264 


www.dacoromanica.ro 


tificatul dat de Lanyi răposatului archiduce 
nu poate fi desconsiderat. 

Nu sîntem obligati să conchidem neapărat 
în sensul vederilor lui. Dar nici nu putem a- 
firma cu siguranţă cá numai spre a-şi satis- 
face ura împotriva ungurilor, Franz II ar fi 
trecut peste interesele sale adevárate, asa cum 
ile-ar fi dictat eventuala conjuncturá politicá, 
si ar fi imbratisat pe români, altfel de cát cu 
vorba. Nu intotdeauna les ennemis de nos en- 
nemis sont nos amis. 


* 
Lé Lé 


De altfel, in politicá nu e destul sä vrei sau 
sä nu vrei. Episcopul Lanyi se sträduieste sa 
demonstreze cá Franz Ferdinand n’ar fi vrut 
să schimbe sistemul maghiar în curs. Sunt al- 
tii cari demonstrează că n'ar fi putut. In fond, 
ei confirmă deci concluzia episcopului, deşi 
pornesc dela alt punct de vedere. 

Astfel e contele Adalbert Sternberg. 

In cartea „Im Wechsel der Zeiten", scoasă in 
1912, Sternberg, consecvent cu ideile lui cuno- 
scute, pe de o parte se ridică împotriva ungu- 
rilor, şi pe de alta pledează pentru Franz Fer- 
dinand. 

Impotriva ungurilor el scrie, de pildă: 

„In Ungaria, elementele nemaghiare sunt în 
chip barbar asuprite, sub raportul cultural si 
economic. Dacă ceeace se întâmplă acolo în 
numele liberalismului, ar face-o împăratul, 
Europa civilizată l-ar pune pe aceeași treaptă 
cu Nerone”. 


In favoarea lui Franz Ferdinand, el scrie: 


265 


www.dacoromanica.ro 


„Toate acele lovituri ale soartei, cari au sfâsiat ini- 
ma bätrânului monarch (Franz Iosef) — pe moste- 
nitorul tronului (Franz Ferdinand) l-au lăsat nea- 
tins; lui nu i-au ştirbit conştiinţa de sine şi nu i-au 
frânt voinţa. 

»-.Impáüratul şi-a dezarmat adversarii prin noble- 
tea procedeelor sale; dar victorios a fost numai cánd 
voinfa de fier a mostenitorului a oprit in loc egemo- 
nia elementelor revolufionare din Ungaria. Din ne- 
fericire, chestia ungará a devenit obiectul dezacor- 
dului dintre impárat $i mostenitor, si incá nu obiec- 
tul unui dezacord esenfial, ci al unuia formal, cáci 
in realitate impáratul si mostenitorul sunt de aceeasi 
fire şi amândoi au aceeaşi ţintă; îi desparte numai 
alegerea drumului de urmat pentru atingerea ei". 

Aceste rânduri sînt convingătoare: nu se 
poate spune că Sternberg ar tinde să favori- 
zeze pe maghiari, nici că este pornit în potri- 
va archiducelui. 

Dar, mai departe, Sternberg scrie totuşi: 


„Nu vreau să fac pe profetul, ci numai să 
spun că el (Franz Ferdinand) arată o uimi- 
toare asemănare cu împăratul, în toate privin- 
fele (in allem und jeden) şi că prin urmare ne 
putem aştepta ca să nu se schimbe mare lucru 
în Austria. Aci nu poate să se schimbe mare lu- 
cru, cât timp tradițiile dinastiei rămân vii, 
pentru că împrejurările sunt mai tari decât 
persoanele”. 


Reflecţiile contelui Sternberg ne amintesc 
vorba ministrului de războiu Schânaich, rela- 
tată de Rudolf Sieghart: 

— Franz Ferdinand va face în 24 de ore 
mai multe concesii decât Franz Iosef în 24 de 
anil 


266 


www.dacoromanica.ro 


Şi dacă in proza lui Sternberg este întot- 


dauna şi puţină poezie — căci el a fost un 
quasi-Cyrano, si e pácat cá nu si-a gásit ma- 
car un quasi-Rostand -— sá vedem ce spune 


un om politic cu desävârsire rational si prac- 
tic, contele Czernin, cancelarul prezumtiv al 
mostenitorului prezumtiv: 


„E greu de inchipuit cá, odatá ajuns pe 
tron, archiducele ar fi putut s'o scoatá la ca- 
pat cu ideile sale. Edificiul monarchiei, pe 
care voia să-l sprijine si întărească, era atât 
de ruinat, încât nu mai îngăduia o reparaţie 
serioasă. Dacă nu era războiul acesta din afa- 
ră, atunci, probabil, l-ar fi zvárlit ín aer re- 
volufia dinăuntru: cu greu bolnavul ar mai 
fi putut suporta operaţia. 

„Pe de altă parte, pare în afară de orice în- 
doială cá archiducele moștenitor, cu vehe- 
menfa şi impulsivitatea firii lui, s'ar fi arun- 
cat în încercarea de a schimba radical struc- 
tura monarchiéi. Si oricât de zadarnic ar fi 
să facem azi conjecturi despre putinţa si 
despre şansele de reuşită ale unei asemenea 
întreprinderi, după toată prevederea ome- 
nească putem spune că experienţa Hor fi reu- 
şit: Franz Ferdinand ar fi fost strivit sub dă- 
râmăturile monarchiei prábugite". 


Cuvintele lui Czernin sînt foarte impresio- 
nante. Şi după ele vor suna cu atât mai neaş- 
teptat unele declaraţii făcute de d. C. Stere 
ziarului „Curentul”, în interviewul de care 
am mai pomenit. D. Stere a spus: 


267 


www.dacoromanica.ro 


— $i românii din Ardeal, in lupta lor natio- 
nalá, au gásit un sprijinitor: pe archiducele 
Franz Ferdinand. D. Vaida Voevod era un 
intim al archiducelui Franz Ferdinand, iar Au- 
rel Popovici, un sfätuitor. Cánd, cu câtiva ani 
înainte de räzboiu, sa inbolnävit împăratul 
Franz losef, urcarea pe tron a archiducelui 
Ferdinand părea iminentă. Archiducele tre- 
buia să inaugureze o nouă politică fata de na- 
tionalitätile din monarhie si Aurel Popovici 
i-a redactat un manifest intitulat „Către po- 
poarele mele” în care era definită această 
politică nouă... 


Manifestul redactat de Aurel Popovici tre- 
bue să fi fost substanţial şi frumos. Dar și 
Franz Ioscf, cu atâtea decenii înainte, când sa 
urcat pe tron, a lansat şi dânsul un manifest 
destul de frumușel: 


„Sprijinit, spunea Franz loscf, pe bazele 
adevăratei libertăţi, pe principiul egalităţii de 
drepturi între toate popoarele cari compun im- 
periul Nostru... 

„Edificiul pe care-l vom reconstrui cu toții 
va putea să braveze furtunile acestor vremuri 
grele și va forma un vast acoperiş sub care vor 
veni să se adăpostească, mai unite ca în tot- 
deauna, sub protecţia sceptrului pe care-l ti- 
nem dela strămoşii Noştri, diversele neamuri 
pe cari sîntem mândru de a le guverna”. 


Pornind dela manifestul cunoscut al lui 
Franz Iosef, să tragem oare vre-o concluzie 
asupra celui rămas necunoscut, al lui Franz 
Ferdinand? Manifestul, redactat cu cea mai 
sfântă buná-credintá de Aurel Popovici, urma 
să fie respectat şi aplicat, nu de Aurel Popo- 
vici, ci de Franz Ferdinand, şi nici măcar de 


268 


www.dacoromanica.ro 


acesta, ci, prin bratul lui, de complexul for- 
telor oarbe... 

Ori-cum, Czernin are dreptate intr’o pri- 
vinfá: e de prisos să facem „pronosticuri” 
retroactive si să hotárim astăzi ce-ar fi fost 
dacă ar fi fost, întrucât e vorba de programul 
general al lui Franz Ferdinand, adică de felul 
în care înţelegea să-și amenajeze şi gospodă- 
rească tronul. 

Fapt este că în general nu putem şti exact 
ce-a vrut Franz Ferdinand, necum dacă ar fi 
putut ceeace va fi vrut. In ce priveşte însă în 
deosebi cauza românească, se poate constata, 
cu oarecare aproximaţie, dacă a vrut, sau mai 
exact: dacă era probabil să vrea. 

In ce priveşte sentimentul nostru personal, 
nu impártásim de loc optimismul retroactiv 
care pare a rezulta şi din cuvintele publice ale 
d-lui Stere, cum rezultă și din spusele altora, 
mai discreti, cari vorbesc în același sens, dar 
nu pentru gazetă. Spre a formula însă o jude- 
cată mai temeinică în această privinţă, trebue 
să cunoaştem mai deaproape pe archiducele 
Franz Ferdinand : să vedem firea omului, 
ideile lui politico-sociale, si, în specie, senti- 
mentele lui faţă de români, — românofilia 
lui, de care a fost vorba, de atâtea ori, în 
cursul acestor pagini. 


269 


www.dacoromanica.ro 


XIX 
Franz Ferdinand väzut de 


colonelul Brosch 


Ne vom servi, in primul rând, de portretul 
pe care l'a scris colonelul Brosch, fostul, timp 
de şase ani, şef al Cancelariei militare a ar- 
chiducelui. Portretul e scris in 1913. 

Extragem: 


»Archiducele F. F. este superior înzestrat; are o 
fulgerătoare putere de sezisare şi o privire sigură, 
mai ales pentru chestiunile militare. El nu este prea 
încărcat cu cunoştinţe militare de amănunt, în deo- 
sebi nu şi-a lărgit cunoştinţele prin studiu propriu, 
fiindcă are prea puţină răbdare pentru asta şi, pe 
cât se pare, n'a învăţat nici o dată să studieze sin- 
gur. 

„La ideile şi vederile sale, archiducele fine cu 
enormă persistentä, îmi vine să spun: cu Încäpätâ- 
nare. Chiar dacă reusesti, pentru moment, să-i 
schimbi părerea, el revine totuși, mai curând sau 
mai târziu, la opinia lui primitivă, şi te miri, după 
un scurt timp, că trebue s'o începi iar de la capăt. 

»..De aceea, exclamafia: da, da! care se aude 
foarte des în audienţe, înseamnă numai o consimfire 
cu rezerve; archiducele, nu prea spontan in riposta, 


270 


www.dacoromanica.ro 


nu intră imediat in discuţie; după audienţă îi vin 
obiecțiile, şi funcţionarul respectiv este adesea foar- 
te mirat când aude pe urmă că propunerile au fost 
primite numai parţial sau de loc. De aici rezultă a- 
desea nemulțumiri sau îndoieli în privinţa încrede- 
rii cuvenite măritului domn; şi, de fapt, nemulfumi- 
rile şi îndoielile sint neîntemeiate, când ştii că ex- 
clamafiile „da, da”, scoase din obignuintá, insem- 
nează numai: să urmezi cu expunerea. 

„Pe de altă parte, archiducele e accesibil la pro- 
puneri şi, propriu zis, uşor de convins despre o 
chestiune dreaptă, dacă nu este din capul locului ne- 
încrezător în persoana propunătorului; dar trebuie 
să găseşti forma cuvenită. Pentrucă archiducele nu 
suportă nici un fel de contrazicere directă. Pe de 
altă parte suportă, ca puţini alții (wie nicht bald 
jemand), adevărul nesulemenit, ba îl cere chiar. Prin 
urmare, dacă ştii să îmbraci sinceritatea în aşa formă 
ca să nu se vadă că-l contrazici, atunci poti să obţii a- 
proape totul. E drept cá pentru asta trebue multă 
răbdare, abilitate şi alegerea momentului potrivit; 
este deci lucru obositor. 

„„Odatä ce ţi-ai câştigat încrederea archiducelui 
— dar e drept cá reuşeşti abia după vreme mai în- 
delungată — ea durează mult si n'are margini. E 
drept însă că trebue să te resemnezi ca, adesea, ne- 
chemaţi să dea şi ei sfaturi, a căror influenţă po- 
trivnică o constati apoi. In această privinţă nu e si- 
gur nici şeful statului major general, nici ministrul 
de războiu, nici şeful Cancelariei militare. Acesta 
din urmă însă are poziţia cea mai favorabilă, fiind- 
că el se prezintă cel mai des la raport. Influenţa lui 
este deci, fără îndoială, cea mai mare. Aci apare o 
primejdie: dacă are ambiția să conducă el în loc să 
fie simplu mijlocitor, atunci devine de fapt factorul 
decisiv. E 

».Se spune, şi cu drept cuvânt, cá archiducele e 
foarte energic. Din nefericire energia lui lucrează 
mai mult exploziv de cât impulsiv. Intervenţiile lui 
sunt brusce, liniştea ponderată îi este străină, de 
unde impresia de ceva izbucnitor, fără tranzifii, care 


271 
www.dacoromanica.ro 


implică întotdeauna primejdii. Pe lângă asta, ou e 
nejustificată îngrijorarea că archiducele, după ce-a 
pornit un lucru cu o energie extraordinară, în mo- 
mentul decisiv va da îndărăt în faţa ultimelor conse- 
cinfe şi nu va corespunde situaţiei. 

„© delimitare a diferitelor resorturi nu cunoaşte: 
prinţul, contrar, în această privinţă, împăratului. El 
recurge la consilierii săi militari pentru toate: chestii 
militare, politice, economice, pentru artă și pen- 
tru lucruri de ordin personal. Tot astfel vorbeşte de 
pildă cu primul ministru austriac despre politica ex- 
ternă (nota traducătorului: politica externă nu era 
de competenţa celor două guverne separate — aus- 
triac şi ungar — ci era de resortul cancelarului, 
care făcea parte din al treilea guvern sau supra-gu- 
vern, numit guvernul comun); vorbeşte cu 
ministrul de externe (cancelarul) despre chestiuni 
militare, cu şeful statului major general despre poli- 
tica internă, şi cu ministrul de războiu despre ches- 
tiuni de-ale Curţii (nota traducătorului: ministrul 
de externe — cancelarul — era în acelaş timp şi 
ministrul Curţii). Procedeul prezintă un avantagiu: 
în felul acesta, archiducele aude nu numai versiunea 
oficială, ci şi altă concepţie, aşa că e mai bine orien- 
tat de cât împăratul; dar procedeul acesta aduce cu 
sine şi neajunsul cá nechemati influenţează hotäriri 
pentru cari n'au a răspunde”, 


La toate acestea se adaugă o senzibilitate 


specială a archiducclui, menită să ingreuieze 
foarte mult ori-ce activitate sub ordinele lui : 


„Archiducele are sentimentul că e sub-prefuit gi 
din acest sentiment rezultă o explicabilă invidie fafa 
de înalţi funcţionari cari se bucură de mare vază în 
armată şi în opinia publică. Dacă asemenea functio- 
nari, ca de exemplu baronul Conrad, îi mai şi arată 
archiducelui că i se simt superiori intelectualiceste, 
atunci urmează de-acolo crize cari sint greu de po- 
tolit. 

„Din aceasta naşte tendinţa archiducelui să iasă 


272 


www.dacoromanica.ro 


mai mult el insusi la ivealá, sä inláture pe colabo- 
ratorii cu chemare, si astfel sä dovedeascá lumii cá 
poate porni si fara cârje imprumutate dela alfii (ma- 
nevrele din 1913). In această privinţă archiducele 
seamáná foarte mult cu impáratul Wilhelm II, care 
nu rabdá prea mult lângă sine o personalitate su- 
perioarä. 

„Archiducele ar accepta pe un Moltke, numai dacá 
acesta ar practica cea mai mare jertfire de sine si 
ar face tot posibilul ca sá rámáie neobservat de pu- 
blic. Un Moltke al Austriei ar trebui sá fie nu numai 
spáimántátor de modest (schrecklich bescheiden), 
dar si un mare tactician, nu numai pe cámpul de raz- 
boiu ci si in consiliu. Cu timpul devine supärätor 
pentru un om sincer sá umble mereu ca pisica in 
jurul ciorbei fierbinfi. 

wä si Wilhelm II, el (archiducele) ar vrea 
foarte bucuros sä se sustragá dispoziţiilor constitu- 
tionale. Nici el nu-şi cântäreste cuvintele si adesea 
nu e conştient de însemnătatea aserfiunilor pripite. 

» -.Audientele generale îl plictisesc de moarte; asa 
numitele „hiene de audienţă” nu ies la socoteală, 
pentru că archiducele nu primeşte pe nimeni, din 
nefericire nici pe generali, pe cari, din această cau- 
ză, îi cunoaşte prea puţin, şi pierde şi mijlocul de a-i 
lega de persoana sa. 

» «De aceea, audientele le acordă aghiotantul, ca 
loc-tiitor, şi prin aceasta influenţa lui creşte con- 
siderabil. Căci pentru archiduce, forma în care i se 
redau convorbirile, este mai hotärîtoare de cât con- 
ţinutul celor ce sint de raportat”. 


Faptul cá n'are contact nici cu militarii nu 
înseamnă că-i desconsideră. Din potrivă: 


»..Pentru el, militărimea constituie cea mai dis- 
tinsă stare socială, şi nu va fi vina lui dacă şi pe 
viitor Austria va rámánea un stat de funcfionari. 

„După modelul prusian, înclină să ocupe toate 
funcţiile cu ofiţeri; în special diplomaţiei i-ar infuza 
bucuros caracterul militar, numind generali în pos- 


273 


18 i 
www.dacoromanica.ro 


turile de ambasadori si ministri plenipotentiari. Din 
nefericire, actualmente lipsesc in armatá persoane 
proprii pentru aceasta. Dupä párerea archiducelui, 
in general, ofiţerul cult e mai bun de cát civilul, in- 
diferent de functie, pentru cá militarul a supt cu lap- 
tele devotamentul cátre impárat, e necolorat din 
punctul de vedere nafional si din cel politic, si poti 
avea, necondiţionat, toată nădejdea intr’insul”. 


Regretăm că n'am putut reproduce în între- 
gime schița lui Brosch. El a fost unul din- 
tre cei mai ferventi devotați ai lui Franz 
Ferdinand. Din cáte am redat aci, se vede 
cá autorul se sileste sá fie obiectiv. Lucra- 
rea, scrisá in 1913, nu era destinatá pu- 
blicitátii. Brosch declară cá a elaborat-o 
pentru propria sa lámurire: a vrut sä-si 
poatá controla mai tárziu aprecierile despre 
înaltul sáu şef. Curând însă Franz Fer- 
dinand a fost omorît, iar Brosch nu i-a su- 
praviefuit multă vreme. Hârtiile lui Brosch 
au fost încredințate baronului Chlumecky, 
cu care lucrase împreună atâţia ani de zile, 
sub inspiraţia permanentă a archiducelui 
Franz Ferdinand. Astfel schiţa de mai sus a 
văzut lumina tiparului, în volumul apologe- 
tic, bogat în informatiuni. 


274 


www.dacoromanica.ro 


XX 


Franz Ferdinand väzut 
de contele Czernin 


Sá ne adresám acuma unui al doilea devo- 
tat al archiducelui, contele Czernin, care a 
scris si el un portret, incredintat de asemenea 
jurnalului intim si publicat tot fárá stirea si 
voinţa autorului. Il găsim reprodus in „Ge- 
schichte der österreichischen Sozialdemokra- 
tie” de Fritz Brügel (vol. V, pag. 115): 


„Pe archiducele Franz Ferdinand l-am cunoscut in 
adevär perfect. Am avut prilejul, multi ani in sir, sä 
discut cu el punctele cele mai sensibile ale politicii 
noastre. I-am elaborat scheletul unei constituţii pen- 
tru monarhia habsburgică şi am primit, în scris si 
verbal, impresiile lui despre ea. Săptămâni întregi 
l-am văzut la St. Moritz, la adăpostul oricărei eti- 
chete. In dorinţa lui de sociabilitate nesilită, se de- 
da zilnic la discuţii de ceasuri întregi, scoțând in e- 
videnfä, cu simplicitate, partea cea mai bună a firii 
lui. In sfârşit, am văzut, destul de des, exploziile e- 
lementare de furie si de ură, de cari însoțea eveni- 
mentele politice când nu-i conveneau: atunci se pă- 
rea cá se deschide si fäsneste un adevărat crater de 
pasiuni sálbatece, neroneene. 

E greu să-l caracterizezi pe archiduce, scurt si to- 
tusi complect. Era mult mai complicat decât puteai 


275 


www.dacoromanica.ro 


crede daca-l cunosteai superficial. Nu era prost (er 
war nicht dumm), dar nu era nici spirit mare, nu 
era om cu conceptii largi; felul lui de inteligentá se 
putea caracteriza mai curând prin cuvântul siretenie 
(subliniat in text). Repeziciunea lui de sezisare m'a 
uimit intotdeauna, cu atát mai mult cu cát surzenia 
lui destul de supárátoare ii stirbea considerabil pu- 
terea de percepţie... 

De politicá se desinteresa mult mai putin decát se 
credea ín general, desi nu se poate tágádui cá avea 
intervale de complectá indolentá politica si de star- 
piciune; cu toate acestea si în vremurile de agitaţie 
politică era enorm de leneș (ungeheuer faul) în sen- 
sul că, de exemplu, nici unul din oamenii lui de în- 
credere nu l-a putut determina ca, încă în timpul 
archiduciei, să-și facă un plan pentru activitatea sa 
împărătească, spre a se pregăti astfel pentru înalta 
lui menire, nespus de grea. Eruptiile lui politice se 
mențineau la nivelul formulelor generale. Dacă in- 
trai mai amănunțit în cercetarea legilor şi a mij- 
loacelor practice de avut în vedere, el își pierdea 
răbdarea si, de obiceiu, punea capăt convorbirii, 
sub un motiv oarecare. 

Dar nu în toate acestea zăcea punctul de gravi- 
tate. El zăcea în două însuşiri ioarte regretabile ale 
caracterului archiducelui, şi anume: într'o nesinceri- 
tate care întrecea cu mult mijlocia măsurii europe- 
ne şi, poate în legătură cu aceasta, arăta atâta neîn- 
credere în tot anturajul său, în cât nu putea să-şi în- 
chipue o acţiune în adevăr cinstită şi desinteresată. 
Pentru el toţi oamenii, dela primul său ministru pâ- 
nă la ultimul rândaş, erau oameni pe cari credea 
că-i răsplăteşte în deajuns când îi plăteşte; datoria 
lor era să se lase storşi ca lămâia, şi apoi să se aşeze 
singuri pe mătură ca să fie aruncaţi. Nu era destul 
de inteligent ca să-şi dea seama că, de îndată cei 
se va cunoaşte această concepție, ea îi va rápi pe 
toţi servitorii cei buni. 

Cred că nici nu-și dădea seama de această menta- 
litate a lui; de altfel, era cu totul refractar conside- 


276 


www.dacoromanica.ro 





CZERNIN 


277 


www.dacoromanica.ro 


rentelor psihologice. Dar stäpânit de ideea cá mo- 
narchia e din gratie diviná, era pentru el ceva de la 
sine inteles ca toti supugii sä stea neconditionat in 
slujba lui, fără să-l intereseze jertfa personală pe 
care ei ar face-o astfel. 

Caracteristică pentru mentalitatea lui este o afir- 
matie pe care am auzit-o de repetate ori din gura 
lui: recunoştea ca mai presus de cât el numai două 
fiinţe: Dumnezeu şi Impäratul — întocmai ca sub- 
locotenentul unui escadron detașat, care ştie numai 
pe d. căpitan şi pe d. locotenent”. 


Nu vi se pare c'ati citit o pagină de Saint- 
Simon? Atâta numai că Saint-Simon și-a scris 
memoriile fiind foarte supărat, pe drept sau 
pe nedrept; prin urmare, el nu poate fi pri- 
vit ca model de impartialitate faţă de cei pe 
cari îi zugrăveşte. Despre Czernin nu ştim să 
fi avut motiv de supărare faţă de Franz Fer- 
dinand. A fost cel mai inteligent şi cel mai 
cult dintre devotafii lui, şi răsplata pe care 
putea s'o aibă a şi avut-o: era pe lista mini- 
sterială a lui Franz Ferdinand în calitate de 
cancelar — cea mai înaltă demnitate austro- 
ungară — iar, în aşteptare, fusese trimis, du- 
pă cererea lui Franz Ferdinand, ministru 
plenipotenţiar la București, post diplomatic 
foarte important în tradiţia celor două impe- 
rii centrale: şi Biilow şi Aehrenthal, ca să nu-i 
cităm decât pe dânşii, şi-au făcut stagiul 
la noi. De altfel, Czernin tot a ajuns cancelar, 
fiind numit de împăratul Carol, iar împăra- 
tul l'a numit — o spun mulţi, între cari si Take 
Ionescu — tocmai pentru a împlini dorinţa, 
cunoscută, a lui Franz Ferdinand; şi lucrul e 
probabil: vezi şi cazul Sieghart. 


278 


www.dacoromanica.ro 


Trebue sá presupunem, prin urmare, cá 
portretul schitat de Czernin — de altfel fárá 
intenţia de a-l publica — este impartial si e- 
xact. Si e atát de elocvent si de sugestiv, in 
cât e de prisos să-l mai supunem analizei. 
Vrem numai să întărim prin exemple o parte 
din caracterizările făcute de Czernin şi să 
adăugăm unele constatări, tot atât de intere- 
sante, făcute de alti autori. 





METTERNICII 


279 


www.dacoromanica.ro 


XXI 


Procesul dela Zagreb 
si cazul Prohaska 


Spune Czernin cá archiducele era de-o ne- 
sinceritate care „intrecea cu mult mijlocia 
măsurii europene”, 

Intru confirmarea acestei aser(iuni, iată un 
fapt: 

Se ştie că în 1909 Austria a fost zguduită de 
o celebră afacere de fals. In lupta pe care Au- 
siria o ducea în potriva Serbiei independente 
si a iugoslavilor din monarchia austro-unga- 
rá, ministerul de externe austro-ungar fabri- 
case o serie de ,,documente" spre a compro- 
mite pe conducátorii iugoslavi. Un numár de 
53 conducátori ai miscarii sárbo-croate din 
Austro-Ungaria au fost dati in judecatá, sub 
diferite invinuiri. Unele, ridicole. De pilda: 
d-rul Djurici era invinuit cá nu poartá cra- 
vatá. E un delict? Da! Cuvântul cravatä vine 
de la cuvântul croat. Deci, a nu purta cravata 
însemna o manifestaţie anticroată; însemna 
că te arăţi adversar al Croaţiei, așa cum se 


280 


www.dacoromanica.ro 


găsea: parte jntegrant§ a monarchjej austro- 
ungare. 

Dar asupra acuzatjlor plana sj jnvjnujrea 
cá se aflau jn slujha unuj stat străin, care La 
cumpărat cu bank, jnvjnujre extrem de gravă, 
pentru că atrăgea pedeapsa cu moarte. Proces 
sul s'a judecat la Agram (Zagreb) sj după 
dezhaterj carj au durat din Martie până jn 
Qctomprie, acuzaţii, închiși preventiv, au fost 
condamnați: doj, fraţii Prikicevici, la câte 12 
ani închisoare corecțională, jar cejlaltj, la un 
total de 184 anj închisoare. Dezhaterile au fost 
conduse în chip atât de arhitrar și de brutal, 
în cât adevărată Juminä nu s'a putut face. Ren 
zultatul a fost că njcj tribunalul n'a putut da 
pedeapsa cea cuvenită după lege, ci a săsit 
mijlocul so {ndulceascg, în felul pe care-] aras 
tă cifrele de maj sus. Acuzatjj au făcut recurs. 

Pe când se dezhătea lungul proces dela Za- 
grep, istoricul Frjedjung publică în „Neue 
Freje Presse” un documentat articol jn por 
trjva acuzaților, jntemejndu-se pe aceleași 
documente carj serveau şi jn proces: į ]e-a pus 
la dispoziţie ministerul de externe. Tot pe baza 
. acestor documente a scrjs sj Funder dela 

„Reichspost”, omu] ]uj Franz Ferdinand. Unul 
din acuzaţi, Supilo, îi dă în judecată pe amâns 
doi: sj pe Frjedjung sj pe Funder, jn fata juras 
tilor din Viena. Acest proces vine la rând după 
ce se pronunfase condamnarea la Zagreb, dar 
inajnte de a se judeca recursul făcut de cons 
damnatj. 

In jnterval, s'a amestecat însă jn această 
chestiune profesorul ceh Masaryk, presedjns 


281 


www.dacoromanica.ro 


tele de azi al republicii cehoslovace. El era 
oarescum autorul moral al mișcării sárbosx 
croate din AustrosUngaria. Cei mai multi dins 
tre fruntasii acelei miscäri fuseserá elevii lui 
la universitatea din Praga, unde el ii indrus 
mase pe calea politicii realisie. Se stie cá Mar 
saryk, om de rar si inalt idealism, a preconi- 
zat si practicat un sistem de politicá realistá, 
cea mai autentic realistá. In aceasta privinta 
el poate fi pus aláturi de Jaurès. 

Masaryk cunostea deci atmosfera si chiar 
intimitátile actiunii iugoslave. El sisa dat 
seama, dela inceput, cá documentele aduse 
contra lor sint false. Si, imediat, a pornit cers 
cetäri, sa dus la Agram si la Belgrad, a ráss 
colit oameni si archive mm si a dovedit falsus 
rile: erau 24 de documente fabricate Ia legatia 
austrosungarä din Belgrad, din ordinul mis 
nistrului plenipotentiar Forgach. 

Insusi faptul intervenţiei lui Masaryk si afirs 
matia lui cá documentele acuzárii sint false, 
au făcut adâncă impresie. Se stia că Masaryk 
e un mare învăţat, un profund şi meticulos 
cercetător şi un om de absolută obiectivitate, 
chiar si în focul pasiunilor politice. Apoi, lus 
mea nu uitase atitudinea şi lupta lui în chestia 
manuscrisului dela Kralove Dvur: de zeci de 
ani pătura cultă şi opinia publică priveau cu 
admiraţie un document literar care dovedea 
vechimea şi intensitatea culturii şi conştiinţei 
naţionale cehesti; şi Masaryk, unul dintre pus 
tinii cari sixau dat seama că manuscrisul e un 
fals, a spusso categoric, împreună cu acei pus 
fini, în potriva tuturora, înfruntând, el mai 


282 


www.dacoromanica.ro 





MASARYK 


283 


www.dacoromanica.ro 


mult de cát toti, atacurile, insultele cele mai 
violente, inclusiv acuzaţia de trădare natio- 
nală. Sau scurs ani de zile până cand lumea 
cultă şi massele cetăţeneşti au trecut de partea 
lui Masaryk, scoțând manuscrisul cu pricina 
din tezaurul relicvelor culturale și naţionale. 


Și acum acelaşi om spunea: documentele pe 
baza cărora sau distribuit, la Agram, două 
veacuri de pușcărie, sînt false! 

La procesul din Viena dovezile stabilite de 
Masaryk s'au impus în chip atât de zdrobitor, 
în cât Friedjung, omul până atunci de treabă 
şi istoricul până atunci fără prihană, a apărut 
Intro lumină pe cât de uritá, pe atât de sur- 
prinzátoare. Si emoția a fost mare, când Fried- 
jung s'a văzut silit să facă o mărturisire pro- 
fund dureroasă: a mărturisit că a fost indus în 
eroare si a declarat că retrage toate invinuirile. 
Aceasta făcea o deosebită cinste corectitudinii 
lui de om, dar aducea o gravă stirbire reputa- 
Dei lui de savant, chemat să deslușească toc- 
mai rostul şi valoarea documentelor *). 


*) Cazul istoricului Friedjung este cu atât mai cu- 
rios, cu cât el nu glumea de loc în chestiunile de 
corectitudine şi exactitate ştiinţifică. După penibila 
aventură pe care a avut-o el i insusi in chestiunea fal- 
surilor Forgach, in cari a apărut ca pârât, Friedjung 
s'a pomenit iarăşi în situaţia lui normală, aceea de 
judecător, în calitatea lui de istoric şi în exercitarea 
profesiunii lui de critic al lucrărilor istorice. 

Un tânăr si conştiincios ziarist, Wilhelm Alter, re- 
dactor la „Wiener Allgemeine Zeitung”, a publicat 
studii istorice cari dovedeau talent si eruditie. Dar 
se întemeiau pe documente cari duceau la concluzii 
cu totul noui în materia respectivă. Era vorba de una 
din cele mai palpitante chestiuni ale istoriei aus- 
triace contemporane: campania din 1866 şi cazul 


284 


www.dacoromanica.ro 


In urma acestora, procesul dela Zagreb n'a 
mai continuat. Din ordinul împăratului proce- 
sul a fost oprit pur şi simplu, iar acuzaţii lă- 
sati în pace. 


* 
* * 


Dar lucrurile nu sau sfârsit aci. Masaryk a 
adus chestiunea in parlament. El a interpe- 
lat guvernul in Camerá, a interpelat in Dele- 
gatiuni pe ministrul de externe Aehrenthal, 
iar in Comisiunea militará pe ministrul de 
rázboi. 

In interpelárile lui, Masaryk aratá cá s'a a- 


generalului Benedek. De aici senzatie si emotie prin- 
tre savanti, ba chiar printre simplii amatori, cu atât 
mai mult cu cát Alter invoca documente pe cari nu 
le indica mai deaproape. 

Friedjung, banuind falsitatea documentelor, pe de 
o parte i-a cerut autorului sá se explice, iar pe de 
alta a pornit cercetári proprii prin biblioteci, archive 
si familii; a intreprins si o vastá corespondentà cu 
persoane din Berlin si Londra, pentru stabilirea ade- 
värului. Lui Alter, Friedjung i-a fácut dulci soma- 
tiuni; i-a spus, intre altele: 

— Ştii cá si eu m'am păcălit o data, prezintând 
documente din sursă sârbească, încredințate mie 
spre utilizare de ministerul de externe austro-ungar. 
Acele documente s'au dovedit în bună parte neveri- 
tabile. Nu cumva fi s'a întâmplat şi d-tale acelaşi 
lucru? 

Chestiunea a durat mai mult timp. S'a format o 
comisiune cäreea Alter să-i arate documentele. 
Wilhelm Alter se zbătea de moarte, ca să găsească 
o ieşire. Şi când zicem „se zbátea de moarte”, nu 
vorbim la figurat: in ziua de 17 Ianuarie 1913, 
Wilhelm Alter s'a sinucis, pentrucă în lăcomia de 
celebritate şi nemurire, comisese o incorectitudine 
literaro-stiintifica si pentru că istoricul Heinrich 
Friedjung, care fără voie trecuse printr'o dramă ase- 
mănătoare cel puţin în formă, îl constrângea să se 
explice: să-şi dovedească buna-credintá, dacă putea, 
sau să-şi mărturisească păcatul, dacă avea tăria. 


285 


www.dacoromanica.ro 


dresat justitiei ca sä obtie corpurile delicte — 
piesele falsificate,— „pentru cá, zice el, fireste, 
asi dori, ca sá má exprim astfel, sá am ade- 
váratele documente false, si nu, cum-va, niste 
false documente false!" (vie ilaritate). 

Insá cine sunt autorii materiali ai falsuri- 
lor si cine autorii morali? 

In fafa justitiei, istoricul Friedjung a fost 
intrebat dacá oameni ca archiducele Franz 
Ferdinand si contele Aehrenthal au cunoscut 
acele documente. Si Friedjung a răspuns: 


— Da, aceste documente au ajuns de mai 
multă vreme în stăpânirea si la cunoștința 
acestor personalități sus-puse; şi sînt silit şi 
indreptățit să declar că, în orice caz, aceste 
documente au ajuns la cunoştinţa tuturor a- 
celor foruri superioare, cari sînt chemate 
să se îngrijească de conducerea monarchiei. 


Jn urma acestei declaraţii a lui Friedjung, 
Masaryk, în interpelarea din Delegaţiuni a- 
dresată cancelarului Aehrenthal, spune: 


— Dacă el (d-rul Friedjung) indică, cu 
atât de perfectă claritate şi în mod atât de 
precis, personalitățile conducătoare, dacă el 
arată cele mai înalte foruri din conducerea 
statului, ei bine, eu, din punctul de vedere 
constituțional, nu vreau să aduc în discuție a- 
cele personalități; eu mă adresez ministrului 
responsabil. 

Sint convins că Majestatea Sa Impăratul, 
în amintirea falsurilor contra italienilor, fä- 
cute odinioară, în mod cu totul inutil, de gu- 
vernul nostru, sînt convins că împăratul nu 


286 


www.dacoromanica.ro 


s'a lăsat ademenit de documentele belgrà- 
dene *). 

lar cât despre mostenitorul tronului, din 
nefericire (leider) ziarul „Reichspost” si unii 
domni din cercul acesta au fost destul de in- 
discreti — cum am mai spus-o, se pälävreste 
mult pe acolo (wird da viel aus der Schule 
geschwatzt) — pentru ca ín special cu oca- 
zia procesului Friedjung, sá spue aproape di- 
rect: da, mostenitorul tronului a fost acela 
care a Încuviinfat documentele! 

Eu mă fin, constitufionaliceste, de ministrul 
de externe **). 


Masaryk n'are impetuozitatea unui Viktor 
Adler. El vorbeste calm si másurat, ca un pro- 
fesor. Dar tot ca un profesor demonstreazá 
tot ce spune, pentru ca in mintea ascultätoru- 
Ini sá nu rämâie nici o ignorantá si nici o in- 
doiala. 

Si Masaryk a dovedit tot ce-a spus. Aehren- 
thal a Îngäimat un räspuns nenorocit (vezi a- 
nexa No. 11). Si cu toate astea, Masaryk vorbea 
atât de rezervat despre archiducele mosteni- 


*) După pierderea Milanului de către Austria, des- 
chizându-se archivele politienesti de pe timpul stä- 
pânirii austriace, s'au găsit un număr imens de acte 
false, pe temeiul cărora autorităţile luaseră tot felul 
de măsuri, lovind în oamenii nepläcuti guvernului. 
Ce-au fost puşcăriile austriace pentru italienii luaţi 
la ochi de poliţia habsburgică, se ştie din cartea 
universală şi nepieritoare a lui Silvio Pellico. 

* *) Vezi cartea lui Masaryk: Vasic-Forgach-Aehren- 
thal, Prag. 1911; iar în românește vezi articolul ,,T. 
G. Masaryk, apărătorul jugoslavilor” de dr. Gr. Graur, 
în volumul colectiv „T. G. Masaryk” apărut sub în- 
grijirea lui Tudor Teodorescu-Braniste, editura ,,A- 
deverul”, 1930. 


287 


www.dacoromanica.ro 


tor! Pe cand Franz Ferdinand, intr’o scrisoare 
cätre Brosch, se plânge cá Masaryk oträveste 
tinerimea! (Chlumecky, op. cit., pag. 322). La 
Franz Ferdinand si la devotatii lui, ura in po- 
triva lui Masaryk era atât de mare, in cát ani 
de zile dupá aceea l'au acoperit de invective. 
Când rázboiul se apropia de sfârsit si Austria 
era pe ducá, Czernin il injura incá pe Ma- 
saryk. In Aprilie 1918, intr'un discurs oficial, 
Czernin, — finul diplomat — i-a aruncat lui 
Masaryk epitetul de mizerabil si a spus, fireste, 
că „adevărata naţiune cehă îl dezaprobă și-l 
înfierează, ea fiind credincioasă monarchiei 
habsburgice!” 


* 
* x 


Să trecem însă la un „caz” si mai celebru. 
Se ştie că după faimoasele falsuri judecate 
la Agram — cari au stirbit atât de dureros 
valoarea de istoric a lui Friedjung — minis- 
terul de externe austro-ungar s'a dedat la un 
fals infinit mai senzațional, vrednic de tea- 
trul Grand Guignol din Paris: un fals nu do- 
cumentar, ci anatomic! Vorbim de campania 
furibundă lansată prin presa mondială pe te- 
ma mutilárii consulului austro-ungar din 
Prizrend, anume Prohaska, de către sârbi: 
sârbii din Macedonia, spuneau ştirile ministe- : 
rului de externe, lau răpit pe nefericitul con- 
sul si lau... claponit! 

Consulul Prohaska era — si poate e încă — 
bine-merci. Din fericire pentru el, si falsul 
grand-guignolesc tot numai pe hârtie a fost să- 
vârsit. Pe când presa mondială înregistra cu 


288 


www.dacoromanica.ro 


oroare stirile cari veneau zilnic din Viena si 
Budapesta despre felul în care a fost mutilat 
Prohaska, nefericita victimá isi impunea un 
simplu arest de casá, undeva, departe, supor- 
tând, in tăcere, ciudata reclamă mondială al 
cărei obiect era. 

Ştirile se redactau la oficiul presei dela 
ministerul de externe, oficiu numit „das lite- 
rarische Bureau” — biroul literar, — care, 
cum se vede, nu disprefuia literatura senzafio- 
nală. Dela „biroul literar”, ştirile, proaspăt 
fabricate, treceau deadreptul la ,,Reichspost” 
şi la Neues Wiener Journal”, de unde pă- 
trundeau, apoi, în presa mondială. Şeful bi- 
roului era d. Kanya, actualul ministru de ex- 
terne al Ungariei; pe atunci el era, prin mai 
marele său direct, Berchtold, la ordinele ar- 
chiducelui Franz Ferdinand. Cei dela „Reichs- 
post”, oficiosul partidului creştin social şi al 
lui Franz Ferdinand — ziarul acesta e și azi, 
cu acelaș director, Funder, oficiosul guvernu- 
lui de dictatură — n'au mai spus însă dacă şi 
de astádatá archiducele şi-a dat incuviinta- 
rea: „otrăvitorul” Masaryk îi învățase să fie 
mai discreti! u 

Cazul Forgach si cazul Prohaska sint de si- 
gur foarte elocvente. 


* D 


Tinem sä incheiám capitolul cu o nota 
amuzanta. Acum cât-va timp ministerul de ex- 
terne ungar a dat un comunicat Intro ches- 
Dune care interesa opinia publică internatio- 
nală. S'au găsit ziare cari să puie la îndoială 


289 


19 
www.dacoromanica.ro 


temeinicia declaratiilor solemne fácute prin 
acel comunicat. Presa oficioasá dela Buda- 
pesta a protestat cu un accent de puternica si 
sincera indignare: cum sà-si permita cineva 
atáta nedelicatetá fata de cuvântul oficial? 

..Si ministrul de externe al Ungariei este d. 
Kanya, fostul sef al biroului literar de forgä- 
ceascá si prohásceascá memorie! 





A. A 
N, 


KANYA 


290 


www.dacoromanica.ro 


XXII 


Austria si România în 1913 


In anul 1913, când România a fácut cam- 
pania din Bulgaria pentru cucerirea Cadrilate- 
rului, Austria a mers cu Bulgaria, si nu cu Ro- 
mania. 

Poincaré, in volumul III al seriei „Au ser- 
vice de la France”, consemneaza faptul ca 
ministrul Austriei la Bucuresti, printul Fiirs- 
tenberg, a înștiințat guvernul român, încă 
din luna Maiu, că dacă ar izbucni un conflict 
între Bulgaria si Serbia, Austria ar susfine-o 
pe cea dintài, la nevoie chiar cu armele. Era, 
de sigur, un mod de a preveni guvernul ro- 
mán sá renunte la revendicärile lui si sä se 
abţină dela orice mișcare. Cum însă Româ- 
nia n'a respectat injoncfiunea austriacă, s'a 
întâmplat un fenomen în adevăr neaşteptat: 
România s'a văzut părăsită de Austria, dar în 
schimb sprijinită, diplomaticeste, de Ger- 
mania, 

S'a crezut atunci că e la mijloc o simplă 
neînțelegere ivitá în sânul triplei Alianțe: un 
mic şi întâmplător dezacord de interese, în- 


291 


www.dacoromanica.ro 


tre cele două imperii centrale, Austria şi Ger- 
mania. 

Pe de altă parte, cunoscándu-se sentimer- 
tele atât de românofile ale archiducelui Franz 
Ferdinand, — pentru románii din Austro-Un- 
garia si pentru cei din regat — s'a crezut cá 
politica pro-bulgará si anti-română a Ball- 
platzului era opera excluzivá a lui Franz Io- 
sef. In definitiv, Franz Ferdinand era nu- 
mai suveran lateral și subteran; cuvântul 
hotáritor îl avea tot ober-suveranul _ oficial, 
Franz Iosef, înzestrat cu toate atribuţiile. 

Un singur punct rămânea nelămurit: can- 
celar al Austro-Ungariei era Berchtold, iar 
Berchtold era omul lui Franz Ferdinand. Iată 
ce spune Poincaré, în primul volum al seriei 
citate, despre numirea lui Berchtold în frun- 
tea ministerului de externe: 


„(Aehrenthal) a murit la 17 Februarie. Fusese vor- 
ba să fie înlocuit prin contele Burian, ministru de 
finanţe şi al Bosniei (ministrul de finanţe comun 
era tot o dată şi ministrul Bosniei şi Herțegovinei. 
N. AJ). Archiducele moștenitor nu l'a socotit destul 
de plecat voinţei Germaniei; şi Franz Ferdinand, ca 
să-i fie agreabil amicului său Wilhelm II, a reco- 
mandat stäruitor pe contele Berchtold, un fel de 
mare senior funcţionar, om de societate, fasonat în 
disciplina administrativă, dar lipsit de autoritate, şi 
caracter redus”, 


Va să zică, Berchtold era omul lui Franz 
Ferdinand. Afară numai dacă nu-l va fi pă- 
răsit, spre a-și păstra slujba. Franz Ferdi- 
nand se si plângea de atâţia că lau trădat 
după ce le-a făcut situaţii! 


292 


www.dacoromanica.ro 


Dar cu Berchtold n'a fost cazul, Poincaré, 
dupa ce da aprecierile de mai sus, reproduce 
un fragment dintr'o telegramá pe care i-a tri- 
mes-o atunci ambasadorul francez dela Viena 
şi care confine o caracterizare a lui Berch- 
told: 

„In caz de criză, va sti s'o ia pe de lături, ca să 
se strecoare (il saura louvoyer assez habilement). 


Dar nu va da lovitura viguroasă care ar putea fi ne- 
cesară pentru a evita o catastrofă”, 


Cu această complectare a psihologiei lui 
Berchtold, ne-am putea explica orice politică 
a lui, fără să-l mai socotim răspunzător pe 
Franz Ferdinand. 


+ 
D D 


Mai avem însă, în privinţa personalităţii si 
activităţii lui Berchtold, două informaţii. 

Una ne-o furnizează el însuşi. In volumul 
IV al scrierii lui Poincaré, găsim un fragment 
din raportul trimes de ambasadorul francez 
Dumaine a doua zi după Saraievo: 

„Contele Berchtold, scrie Dumaine, mi-a vorbit cu 
o sinceră emoție de îndelungata lui intimitate cu ar- 
chiducele defunct. Contele fiind de aceeas vârstă cu 
archiducele, a întreţinut cu el din copilărie si în ti- 
nerefe raporturi de camaraderie, transformate apoi, 
în cursul existenţei, într'un încrezător si fidel ata- 
sament. 

„De asemenea Între ducesa de Hohenberg si con- 
tesa Berchtold exista o amicifie care data dela in- 
trarea lor in viaţă”. 


Aflám deci cá relafiile dintre Berchtold si 
archiduce n'au fost turburate nici o clipá, cá 


293 
www.dacoromanica.ro 


în tot timpul, până la sfârșit, ele s'au inte- 
meiat pe fidelitate şi încredere. 

Din această informaţie, pe care ne-o dă 
Berchtold însuşi, rezultă că el n'a putut face 
“altă politică de cât aceea pe care a vrut-o 
Franz Ferdinand. 

Şi ceea ce afirmăm aci pe eale deductiva, 
ne-o confirmă a doua informaţie de care vor- 
beam. Pe aceasta ne-o furnizează un prieten 
şi colaborator al lui Berchtold: baronul Chlu- 
mecky, ziaristul „Cancelariei militare” a lui 
Franz Ferdinand, şi astăzi apologistul aces- 
tuia. Din spusele lui aflăm că în chestia răz- 
boiului balcanic în genere, ca şi în privinţa 
participării Românici la acel războiu, Berch- 
told a fost în permanentă legătură cu „Can- 
celaria militară”, iar politica urmată faţă de 
România a fost inspirată şi aprobată de a- 
ceasta. 

La așa ceva Poincaré nu s'a gândit fiindcă, 
evident, el nu dispunea de „o nesinceritate 
care să întreacă mijlocia măsurii europene” 
şi nici nu putea bănui aşa ceva la alţii. 

Pentru cititorii noştri, vom da pe scurt, 
după Chlumecky, evoluţia chestiunii: 

Cu câţiva ani în urmă, Conrad von 
Hoetzendorf ajunsese la concluzia cá e în inte- 
resul Austriei să-şi apropie Bulgaria. El a vor- 
bit în acest sens archiducelui Franz Ferdi- 
nand. Acestuia însă, după cum am văzut, 
Ferdinand al Bulgariei îi era antipatic, între 
altele şi pentru că îşi botezase copiii în religia 
ortodoxă, jignindu-i astfel, lui Franz Ferdi- 
nand, sentimentele catolice. 


294 


www.dacoromanica.ro 


TAKE IONESCU 


www.dacoromanica.ro 





Cu timpul archiducele sa convins si el 
cá, fatá de pericolul slavofil, Austria are ne- 
voie si de Bulgaria. Si atunci, profitànd de 
dezlánfuirea crizei balcanice, Berchtold, in 
chip foarte abil, a legat din nou firele cu Bul- 
garia. „El fácu aceasta in infelegere cu moste- 
nitorul tronului”, zice textual Chlumecky 
(pag. 140). Franz Ferdinand se decise la a- 
ceasta cu atât mai mult, cu cât „acțiunea di- 
plomaticá si economică în România, care-i 
stătea atât de mult la inimă archiducelui, nu 
obținuse succesul considerabil dorit”. Opinia 
publică din România, impresionată şi de 
nouile persecuții din Ardeal, se deda la ma- 
nifestatii zgomotoase, cu strigătul „jos Austria 
perfidă !" 

Ce era de făcut? Răspunsul la această în- 
trebare confine şi un model de, „nesinceritate 
care întrece cu mult măsura mijlociei euro- 
pene”. Iată ce scrie Chlumecky: 

„In această situaţie grea, ministrul de externe în- 
cercă o lovitură politică externă bine meditatä (ei- 
nen wohldurchdachten  aussenpolitischen Schach- 
zug)”. 

Si anume: 

„Prin ceeace eu numisem „diviziunea muncii în 
diplomaţie” (diplomatische ' Arbeitstellung), Berch- 
told încearcă pentru ultima oară să jie în mână 
ambele cărți necesare puterilor centrale în jocul 
balcanic: România, supărată pe Austro-Ungaria, să 
fie câştigată prin acţiunea diplomatică a Germaniei, 
iar Bulgaria printra Austriei, şi astfel să fie păs- 
trate amândouă, pentru sfera de interese a puteri- 
lor centrale”. 


Continuând, Chlumecky povesteşte că i-a 


296 


www.dacoromanica.ro 


trimes lui Berchtold un esseu prin care läuda 
aceastá metodá de diviziune a muncii, ca 
fiind cea mai buná. Urmeazá scrisoarea de 
ráspuns a lui Berchtold, care acceptá cu plá- 
cere entuziasta aprobare a lui Chlumecky si 
declará nepatrioti pe otrávitorii cari sunt de 
altá párere. *) 


* 
x D 


Chlumecky confirmá deci spusele lui Poin- 
caré; dar Poincaré s'a luat dupá Take Ionescu 
— iar acesta a fost dezmintit de Fürstenberg. 

Take Ionescu a spus: 


»In Maiu 1913, contele Berchtold insárciná pe 
ministrul austro-ungar dela Bucuresti sá comunice 
guvernului roman — căruia si sârbii si grecii i se 
adresaserá pentru cazul unui atac din partea Bulga- 
riei — că Austria va apăra Bulgaria cu arma in 
mand. 


*) In urma acestui aranjament atât de abil, s’a 
dezlänfuit in presa vieneză o campanie aprigă în 
potriva României. Fireste, nu se stia despre aranja- 
mentul combinat de Chlumecky-Berchtold, dar se 
stia cá, in materie de politica externa, presa vieneza, 
in cea mai mare parte, urmeazá indicafiile Ball- 
platzului. 

In special dupá terminarea primului rázboiu bal- 
canic, atacurile presei vieneze au luat proportii con- 
siderabile. Atunci d-rul Gr. Graur a publicat in ma- 
rele ziar Neue Freie Presse" un articol intitulat 
„Rumänien und Bulgarien", in care expunea punctul 
de vedere al diplomatiei románe. De remarcat un 
amánunt: articolul insista asupra faptului cá Romá- 
nia n'a intervenit mai inainte, adica in cursul pri- 
mului rázboiu: dacá ar fi fácut-o atunci, — spunea 
autorul, condus par'cá de o presimtire — aceasta ar 
fi atras dupá sine interventia si a Rusiei si a Aus- 
triei, asa in cát „am fi si avut acuma rüzboiul mon- 
dia”, 

Articolul a apärut in „Neue Freie Presse” cu data 
de 13 Ianuarie 1913. 


297 


www.dacoromanica.ro 


„Cu alte cuvinte, România era prevenitá cá, desi 
aliatá a Austriei, va fi atacatá de Austria dacä s'ar 
impotrivi la strivirea Serbiei." 

Fürstenberg a dezmintit afirmatia catego- 
rica a lui Take Ionescu, iar acesta a replicat 
(citez din Amintiri): 

»Mi se dase de stire, acum douásprezece zile, dacá 
nu mai de mult, cá am sá primesc o dezmintire din 
partea prinfului de Fürstenberg. Märturisesc cá má 
indoiam. 

,'E usor de înţeles cá nu mai am ce vorbi cu 
printul de Fürstenberg. 

„De vreme ce el tágáduieste cá mi-ar fi citit do- 
cumentul pe care i-l'a trimis contele Berchtold si 
pe care mi l'a tálmácit in frantuzeste chiar in aceste 
proprii cuvinte, cá, la nevoie, Austria va apära pe 
Bulgaria cu arma in máná, asi fi un prost sá mai 
stau de vorbä cu printul Fürstenberg. 

„Să judece opinia publică. Ea are de ales între 
asigurarea mea si dezmintirea cam trezită a printu- 
lui Fürstenberg. Va veni o zi — timpul siluieste 
toate archivele — când însuşi documentul va face 
parte din istorie. O să fie găsit într'o zi la Viena". 


Nu stim dacă, până acuma, s'a găsit docu- 
mentul în archivele din Viena. Dar putem 
aştepta. De-o cam dată a vorbit Chlumecky, 
scriitorul cel mai în curent cu tot ce făceau 
oamenii lui Franz Ferdinand. In tot cazul Take 
Ionescu ar fi simţit o deosebită plăcere, daca 
ar mai fi apucat să citească spovedania des- 
pre bizarul sistem de „diviziune a muncii” 
practicat la Ballplatz. 

Această „diviziune a muncii” a continuat si 
după isprăvirea războiului balcanic. Inaltii 
diplomaţi se încurcaseră atât de bine în pro- 
priile lor ite, în cât răceala produsă între Ro- 


298 


www.dacoromanica.ro 


mánia si Austria ameninfa sä se resfranga si 
asupra legăturilor României cu tripla alianţă 
însăși. Wilhelm în persoană s'a dus la Viena. 
Partizan, şi el, al „diviziunii muncii”, Wilhelm 
La demonstrat lui Franz Iosef că prietenia 
României trebuie menţinută cu ori-ce chip, „cu 
riscul chiar” a cităm după Seton-Watson -m 
„de-a pricinui Austriei o jignire trecătoare” 
(even at the risk of temporarily offending 
Austria). Franz Ferdinand a găsit prilejul să-i 
exprime lui Wilhelm, în scris, admiraţia sa 
pentru această politică si să-i comunice „cu 
toată modestia”, că este și el perfect de acord 
cu ea. 

Un sprijin în această politică a venit şi 
din partea lui Al. A. Beldiman, ministrul Ro- 
mâniei la Berlin. Beldiman, fiul fondatorului 
»Adevérului”, a fost toată viaţa un germanofil 
pätimas, deosebindu-se şi în această privință 
= ca si în politica internă — de tatăl său, cu 
care a avut când-va şi aprinse polemici de 
presă, Beldiman-tatál scriind la „Adeverul”, 
iar fiul răspunzându-i prin „la Liberté" din 
Bucureşti. Acum, fiind ministru al României 
la Berlin, Beldiman face, la 7 Septembrie 1913, 
un expozeu lui Jagow, ministrul de externe al 
Germaniei, expozeu prin care-i demonstrează. 
că, din capul locului, România a intrat în legă- 
tură cu Viena nu de dragul acesteea, ci pentru 
faptul că Viena avea Berlinul drept aliat; şi 
astfel, insistă Beldiman, numai prestigiul Ger- 
maniei poate drege situaţia. 

In puterea unor asemenea argumente, Wil- 
helm s'a gândit un moment să meargă la pu- 


299 


www.dacoromanica.ro 


curesti; dar s'a răsgândit, neconvenindu-i, in 
acel moment, sä-l indispuie pe farul Rusiei. 


* 
D * 


Tot in legáturá cu aceasta ,,diviziune a mun- 
cii" trebuie sá vorbim si de atitudinea social- 
democratiei austriace. Este o chestiune de care 
trebuie sá vorbesc cu atát mai mult cu cát ea 
a dat loc unei absurde polemici, in care ad- 
versari bine-voitori m'au amestecat si pe 
mine, ba — si nu glumesc de loc când spuz 
aceasta — m'au fácut chiar responsabil de po- 
litica socialistilor austriaci. Dar o asemenea 
discufie, aici, ar complica expunerea. Voiu 
face deci un capitol special spre a lámuri 
aceastá lature a chestiunii (vezi anexa No. 12), 
iar aci rámánem la subiectul principal. 

Nam avut nici o datá un respect extraor- 
dinar pentru acţiunea: diplomatică, atâta 
timp cât e practicată clandestin; dar ceea ce 
mărturisește Chlumecky — şi Seton-Watson 
confirmă — despre modul cum se prind doi ie- 
puri, este în adevăr sugestiv. Doi iepuri, şi un 
iepuraş. Căci nu puteau fi uitate, nici o clipă, 
nafionalitäfile, inclusiv cea românească. 

In această privinţă vom vedea fapte carac- 
teristice. 


300 


www.dacoromanica.ro 


XXIII 


Pentru captarea Románilor 


Emotie in lumea politicá: se proiecta o 
schimbare de guvern in Ungaria. 

Toate şansele de a fi chemat la cârmă părea 
să le aibă Julius Justh, şeful partidului inde- 
pendentii. Justh era o personalitate de reală 
valoare. Portretul pe care i-l face Michacl Ka- 
rolyi în volumul „Gegen eine ganze Welt” e 
în adevăr impresionant. Era democrat — real- 
mente democrat — și dorea, în chipul cel mai 
sincer, înţelegerea cu nafionalitätile. Cu sârbii 
şi stabilise un acord; era în tratative cu cehii 
şi — Karolyi n'o precizează, dar în mod logic 
urmează dela sine că avea să caute împăcarea 
şi cu românii. Energic şi hotărît; cu o strălu- 
cită situaţie materială şi lipsit de ori-ce ambi- 
ție, de ori-ce preocupare egoistă; superior 
tuturor conducătorilor politici de atunci prin 
cumpăneala si temeinicia convingerilor, ca 
şi prin statornicia de neclintit într'o acţiune 
începută, — Justh era socotit de toţi ca omul 
în stare să ducă la capăt lupta pornită. Justh 
la putere, însemna în adevăr — aşa credea 


301 


www.dacoromanica.ro 


toatá lumea — putinta unei noui asezäri a sta- 
tului ungar, in primul ránd impácarea cu na- 
tionalitatile. 

Pe Franz Ferdinand, care ţinea şi el să 
treacă drept amicul naționalităților, nu l'a bu- 
curat de loc eventualitatea venirii la cârmă a 
lui Justh. Din potrivă, l'a alarmat strasnic. In 
consecinţă i-a scris lui Brosch: 


».Ar fi foarte primejdios ca nafionalitäfile 
să se lase ademenite de el (wenn ihm die Na- 
tionalitäten in die Laube gingen), căci atunci 
el ar ralia pe toată lumea, în Ungaria, con- 
tra Austriei şi a dinastiei, 

„Mă identific în totul, în părerile mele, cu 
articolul alăturat din „Neue Zeitung” si te 
rog să-mi comunici părerea d-tale în această 
chestie, căci trebuie (subliniat în text) să-mi 
păstrez nafionalitáfile, pentru că asta e sin- 
gura salvare pentru viitor. Dacá ele trec ín 
lagárul Ungariei Mari, atunci totul este pier- 
dut. Si guvernul proiectat pare a vroi să 


încerce acest lucru, fireşte ca să lucreze im- 
potriva mea și să îndepărteze de mine nafio- 
nalitáfile", 

Justh n'a fost chemat sá formeze guvernul. 
Cancelaria archiducelui Franz Ferdinand isi 
va fi dat si ea toatá osteneala ca sá nu se in- 
tample aceasta chemare. Curând dupa aceea, 
spre nenorocul Ungariei, Justh a murit, in 
1913, cu putin inainte de marele rázboiu. Ka- 
rolyi e convins cá el s'ar fi opus rázboiului. Cu 
ce sanse? Inutil sä ne adâncim in intrebári de 
felul acesta. De retinut e insá faptul, pe deplin 


302 


www.dacoromanica.ro 





IONEL BRATIANU 


Desen de B'Arg. 


303 


www.dacoromanica.ro 


dovedit prin scrisoarea citatá, cá pe archidu- 
cele Franz Ferdinand nu-l interesa prea mult 
rezolvarea chestiunii románesti, admifand ca 
ar fi fost posibila; de fapt, il interesa menti- 
nerea chestiunii la ordinea zilei, ca so poată 
exploata politiceşte: „singura salvare pentru 
viitor”! Si politicianii maghiari cunoșteau 
această concurenţă, bai atribuiau chiar o 
importanță mai mare de cât avea. 


* 
. * 


Astfel, se stie cá nu mult inainte de rázboiu, 
au fost tratative intre primul-ministru ungar 
Stefan Tisza si conducátorii románilor de peste 
munti. D. Const. Kirifescu, in ,Istoria rázbo- 
iului", spune cá räposatul Alex. Constanti- 
nescu a mijlocit inceperea acelor tratative. 

Despre ele s'au spus însă prea puţine lucruri 
pozitive. In interviewul d-lui Iuliu Maniu, apă- 
rut în „Curentul” dela 2 Ianuarie 1935, găsim 
un scurt pasagiu în privinţa lor. Extragem 
câteva rânduri: 


„Războiul mondial plutea în aier. In 1912 şi 
apoi în 1913 am fost primit în audiențe se- 
crete de regele Carol. D. Stere ţinea legătura 
între partidul național din Ardeal și regele 
Carol. 

„In acele audiențe am raportat regelui Ca- 
rol asupra tratativelor duse cu contele Tisza 
pentru împăcarea românilor ardeleni cu un- 
gurii. 

„Intre timp, tratativele dintre Tisza si par- 
tidul național continuau. Din partea románi- 
lor tratau Branişte, Mihali si cu mine. 

„Tratativele n'au dus la nici un rezultat”. 


304 


www.dacoromanica.ro 


Seton-Watson dà oare-cari detalii: 


„La 14 Februarie 1914 comitetul executiv (al par- 
tidului nafional român) respinse oferta lui Tisza ca 
necorespunzätoare si afirmă din nou programul 
autonomist din 1881; si era evident cá procedánd 
astfel sefii aveau aprobarea prinfului mostenitor. 

„Ei erau cu siguranfä in contact cu dânsul prin 
secretarii lui militari colonelul Brosch si Bolfras, 
prin d-rul Funder, directorul oficiosului crestin- 
social ,,Reichspost", si nu in mai micá másurá prin 
Aurel Popovici, infocatul promotor al ideii Au- 
striei Mari". 

Intemeindu-se pe o scrisoare din Septem- 
brie 1913, a lui Waldburg, pe atunci ministru 
al Germaniei la Bucuresti, cátre cancelarul 
Bethmann-Hollweg, Seton-Watson afirmá cá 
insusi Ionel Brátianu, fiind atunci partizanul 
impácárii intre ardeleni si reprezentantii sta- 
tului maghiar, a avut un schimb de scrisori 
confidentiale cu Tisza. 

Stim si noi cá au fost discutii intre cei doi 
premieri, al României si al Ungariei, discutii 
urmate prin mijlocirea contelui Czernin. 
Despre o corespondenţă directă nu stim si nici 
nu pare probabilă. Dar în tot cazul e interesant 
contrastul ce ni se înfățișează: Ionel Brătianu, 
care în concepţia lui este duşmanul firesc al 
Ungariei, e pentru împăcare, pe când Franz 
Ferdinand, care se ştie regele ei de mâne, 
zädärniceste tocmai el împăcarea în împestri- 
tätura lui de supuşi ! 

E adevărat că nu i-a fost greu lui Franz Fer- 
dinand să-și împlinească opera de zădărnicire. 
Nici Tisza nu dorea serios înțelegerea; si apoi, 
în lumea politică ungară găsea destui „adver- 


305 


2 www.dacoromanica.ro 


sari" bine-voitori cari să-l tragă de mânecă, 
dacă, luându-se cu vorba, ar aluneca pe-o 
cale în adevăr împăciuitoare. D. Silviu Dra- 
gomir, în cartea pe care am mai citat-o, amin- 
teste virulenfa cu care Antal Kalmar, un scrii- 
tor renumit, a întâmpinat în 1914 tendinţele 
de împăcare — sincere-nesincere — manifes- 
tate atunci de contele Tisza: 


„Problema românească— scria Kalmar—este 
o problemă de rasă; ura între unguri si valahi 
este ură de rasă, si ea nu poate fi suprimată 
nici prin bună administrație, nici prin cultură, 
nici prin instituții economice si sociale”. 

Este evident că dacă ura dintre doi adver- 
sari nu poate fi suprimată cu nici un chip, ră- 
mâne o singură cale: suprimarea unuia din 
cci doi adversari. 

Astfel înţelegea să procedeze un scriitor 
ilustru ca Antal Kalmar. Franz Ferdinand nu 
simţea nevoia să suprime pe nimeni şi nimic: 
el menținea pur și simplu ura dintre adver- 
sari, iar la nevoie o mai intetea. | 

In 1914 a vegheat ca să nu se facă împă- 
carea cu românii. 

La fel a procedat, tot atunci, si fata de cehi. 

Exact în acelaşi timp — pe la sfârşitul lui 
1913 şi începutul lui 1914 — au urmat şi în 
Austria foarte stăruitoare tratative de împă- 
care: acestea, între cehi şi germanii din Boe- 
mia. Pentru întâia oară după multă vreme dis- 
cufiile de acest fel au fost animate de o sin- 
ceră dorinţă de înţelegere. De altfel se şi sta- 
bili un acord temeinic asupra celor mai multe 
puncte în litigiu. Găsim afirmarea categorică 


308 
www.dacoromanica.ro 


a faptului in scrierea lui Alfred Fischel „Das 
tschechische Volk” si in scrierea lui Sieghart 
„Die letzten Jahrzehnte”. 

Ei bine, Franz Ferdinand a intervenit cu 
toatá energia ca sä impiedice impácarea, si a 
reușit să rupă tratativele. Motivul invocat de 
el: în cazul când sar ajunge la împăcarea c- 
fectivă, democraţii germani şi democraţii cehi 
nu s'ar mai afla în tabere deosebite; or, apro- 
pierea prea strânsă dintre ei, i-ar putea duce 
la o acţiune comună în potriva tronului, a re- 
ligiei şi a ideilor conservatoare. Omul care 
urma să facă Austria Mare unită, sau pe cea 
trialistă, pentru împăcarea tuturor popoarelor 
din monarchie, rămăsese tot la ideile, dorin- 
tele şi sistemele Metternich-Taaffe! | 

Franz Ferdinand făcu deci presiuni asupra 
primului ministru Stiirgkh şi, direct, asupra 
lui Heinold, ministrul de interne, care con- 
ducea tratativele. Lui Heinold, Franz Ferdi- 
nand i-a spus: 

— Impăcarea asta trebuie să se facă mai 
târziu, când o să fiu eu pe tron, pentru că 
atunci o sä pot lua si precaufiile necesare pen- 
tru evitarea părţii primejdioase a chestiunii. 
De altfel eu o să aranjez totul în 48 de ore! 

Se înţelege că lui Heinold îi era foarte pe- 
nibil să renunţe la un lucru pe care, după o 
muncă grea, îl socotea aproape isprăvit. Franz 
Ferdinand a recurs la un mijloc decisiv: a in-. 
vocat motivul covârşitor că trebuie să supuie 
chestia forului suprem, și Pa rugat pe Heinold 
să întrerupă discuţiile numai pentru scurt 
timp, adică până când el, archiducele, va fi 


307 


www.dacoromanica.ro 


avut convorbirea cu Majestatea Sa impáratul. 
Heinold a intrerupttratativele. 

Dupá toate probabilitátile, Franz Ferdinand 
n'a vorbit nici o datá cu impáratul in aceastá 
chestiune; in tot cazul, intre cehi si nemti n'a 
mai fost nici un prilej de discutie. 


* 
* D 


Si fiindcá în acele momente Germania se in- 
särcinase cu manifestarea de simpatii fatä de 
România — fäceau cu rândul — e bine sä 
luäm contact si cu baronul Rosen, pe care tot 
pe atunci soarta ni-l'a hárázit ministru al Ger- 
manici la Bucuresli. In volumul „Aus einem 
diplomatischen Wanderlcben", Rosen spune : 


„România a fost privitá ca o puternicá cetätuie 
in contra panslavismului; in multe privinti ea s'a 
legat tot mai stráns de puterile Triplicei, si a permis 
Germaniei pe lângă o intensă activitate economică, 
o situaţie de monopol în finanțele de stat româ- 
neşti.” 


Va să zică: o excelentă afacere! Și mai fru- 
mos ni-l prezintă d. Rosen pe regele Carol I: 


„A fost poate un noroc pentru bătrânul rege ger- 
man al României c'a închis ochii, înainte ca poporul 
său să declare războiu Germaniei. Cu regele a dis- 
părut nu numai un prieten fidel, dar $i un neprefuil 
izvor de informaţii. Cu toate greutăţile în cari alu- 
necase România din cauza activităţii politicii balca- 
nice ruso-franceze, — regele Carol n'a devenit nici 
o dată un instrument al planurilor de expansiune 
panslavistă, cari după succesele războaielor balca- 
nice din 1912—1913 au luat o extindere incomensu- 
rabilă. El a văzut la timp primejdiile cari rezultau 
de aci pentru el şi pentru tripla Alianţă, şi le-a ară- 
tat necontenit, fără inconjur, aliaţilor săi.” 


308 
www.dacoromanica.ro 


Evident, d. Rosen scrie cu cizma — celebra 
cizmá prusacá. Pe Carol I, il regretá ca pe un 
om de serviciu, ráposat prematur. De sigur, 
defunctul rege a rámas german; dar rázboiul 
mondial a provocat un tragic cutremur in su- 
fletul lui, tocmai fiindcá el se simtea altceva 
de cât „un neprefuit izvor de informaţii” pen- 
tru patronii d-lui Rosen *). 


Dar iatá ce destáinuire senzationalá mai 
face exceptional de vorbäreful diplomat : 


„Germanii au putut vedea un act de politică pre. 
väzätoare si cuminte a lui Bismarck ín faptul cá 
congresul din Berlin a îngăduit jefuirea României,— 
căpătarea Dobrogii constituia o compensație prea 


* 


) D. N. Iorga in ,Istoria presei románe" (pag. 
10) ne vorbeste despre rolul de informatori pe care 
l-au avut pe vremuri, la noi, Domnii fanarioti: 

y+ Aceşti fanarioți, toti foşti talmaci ai Portii, ini- 
fiali prin aceasta în tainele diplomației europene si 
capabili de a aprecia valoarea unei informații poli- 
lice" — „fuseseră puşi anume la Bucuresti si Iasi, 
peníruca din aceste două capitale, ochi ai Impärätiei 
deschişi către lucrurile lumii europene, să poală tri- 
mite ceeace li se părea necesar puternicilor dela Ta- 
rigrad". 

In mintea d-lui Rosen, regele Carol I n'avea o 
menire mai înaltă de cát a  tálmacilor fanarioți 
de pe vremuri! De sigur, aceasta va fi fost din capul 
locului dorinţa si speranţa diplomaţiei germane. Insă 
după primii ani ea şi-ar fi putut da seama că lucru- 
rile stau altfel. In „Politica externă a regelui Carol I", 
d. Iorga spune (pag. 83, 84): 

„Lăsând la o parte unele simpatii, cari se explică 
si când nu se aprobă, în anumite feluri de manifes- 
tatie ale sale, — au fost totuşi momente când Domnul 
Romániei a făcut aici, cu sau fără grele lupte de con- 
stiinlä, mai mult politică franceză de cât germană, si 
poate că au fost chiar mai multe momentele când a 
făcut politică franceză decât germană”. 

Şi totuşi, după încă patru decenii şi mai bine, Ro- 
sen mai judeca aşa cum se vede din pasagiul citat. 
Oare şi mai marii lui dela Berlin ? 


309 


www.dacoromanica.ro 


putin apreciatá — cáci prin aceasta s'a creat, între 
România si puternicul ei vecin si coreligionar, o 
prápastie, dupá cum se credea pe vecii vecilor insur- 
montabilá", 


Prin urmare, Bismarck, a tot puternic in 
acea vreme, a combinat sau cel putin a permis 
jefuirea României, in virtutea unui calcul ire- 
prosabil din punctul de vedere comptabilicesc: 
sä creieze prápastia dintre România si Rusia, 
şi astfel România devenind cetäfuia anti-pan- 
slavismului, Germania să dezvolte aici o in- 
tensă activitate economică şi să-și asigure o si- 
tuatie de monopol în finanțele de stat. 


+ 
4 * 


Márturisirea d-lui Rosen se complecteazá cu 
un document publicat de „Journal de Moscou". 
In numárul dela 20 Octombrie 1934, gásim un 
articol intitulat „Un. truc diplomatic al lui 
Bismarck”, articol referitor la un episod lă- 
turalnic al congresului din Berlin: 

„„Samsarul cinstit, scrie ziarul, făcea avan- 
suri diplomatului rus căzut în copilărie, Gor- 
ciakof, asigurându-l că e cu totul de acord în 


a recunoaște dreptul Rusiei de-a avea înrâu- 
rire asupra afacerilor Orientului apropiat”. 


Şi ca să arate „cheltuielile de amabilitate” 
pe care le făcea Bismarck pentru ca să-şi cap- 
teze colegul, ziarul dela Moscova reproduce 
un mic document: un bilefel strecurat de Bis- 
marck, — „samsarul cinstit” — lui Gorciakof 
— victima „samsarului” — în timpul unei se- 
dinfe a congresului. Bileţelul, pe care ziarul 


310 


www.dacoromanica.ro 


rusesc jl redà in fac-simil, are urmätorul con- 
tinut: 
„Multe mulţumiri. Va trebui să continuăm mese- 


ria noastră de a turna apă în toate vinurile Dunării 
de sus ca şi ale Dunării de jos". 


Ziarul rusesc nu ne spune in care şedinţă 
sa produs această corespondenţă: te pome- 
nesti cá se referea tocmai la Basarabia! Gor- 
ciakof — căzut sau necäzut în copilărie, a- 
ceasta noi n'o putem sti — a avut tot dreptul 
să creadă în prietenia sinceră a lui Bismarck, 
de vreme ce el turna apă în vinul Dunării de 
sus şi al celei de jos, adică şi în vinul austro- 
ungar şi in cel românesc. Si că turna ceva era 
evident, de vreme ce Rusia recăpăta Basara- 
bia. Dar lichidul în chestie nu era apă curată. 


* 
+ Lé 


Diplomatul Rosen, care ne-a deschis ochii 
asupra diplomatiei germane din preajma räz- 
boiului mondial si ne-a fäcut sä aruncám o 
instructivä ochire si asupra unui timp mai in- 
departat, si-a sfârsit cu bine stagiul la Bucu- 
resti. Alti plenipotentiari germani, fie mai de- 
licati, fie mai precauti, sau perindat la noi 
pânä in August 1916. 

In interval, rázboiul mondial a izbucnit. 
Germania avea tot interesul ca Italia si Ro- 
mânia să intre in acţiune de partea ei. 

S'a ridicat chestiunea concesiilor teritoriale 
de acordat Italiei. Era in joc Trentinul, care 
apartinea Austriei. Contele Tisza s'á opus cu 
cea mai mare energie, desi pe Ungaria n'o in- 
teresa Trentinul. Contele se temea cá cedarea 


311 


www.dacoromanica.ro 


unei provincii cätre Italia ar fi un exemplu 
primejdios pentru Románia. Teama era per- 
fect justificatá. Si totusi, starea sufleteascá si 
mintalá la care ea l'a dus, este absurda si 
monstruoasá. Erzberger, omul politic german 
insárcinat sä trateze cu Italia, povesteste 
(„Souvenirs de guerre", Payot, 1921) cá Tisza 
a simfit o usurare cánd Italia a declarat ráz- 
boiul, punând astfel capát acelor tratative. 

Te intrebi dacá omul mai era in toatá firea! 
Și totuşi, el gândea si simţea la fel cu toţi gu- 
vernantii maghiari! 

Dar acum, situatia grea de pe fronturi face ca 
puterile centrale sä simtá cu atât mai mult ne- 
voia de a cástiga de partea lor Románia. Nu se 
poate încerca însă nimic nici in această direc- 
tie, fără a tine seama de românii din Ungaria. 
De astă dată nu mai merge cu faimoasa „divi- 
ziune a muncii” care a făcut minuni în 1913. 
Acuma se cere ceva real şi cinstit. Guver- 
nul german intervine deci pe lângă contele 
Tisza cu îndemnul stăruitor să acorde conce- 
siile necesare românilor din Ardeal. Acelaşi 
Erzberger este însărcinat să vorbească cu 
Tisza. Tot el are misiunea să convertească pe 
românii din Ardeal şi să cerce terenul și la 
Bucureşti. 

Cu privire la tratativele duse de Erzberger 
cu românii, d. Iuliu Maniu ne dá o foarte la- 
conică lămurire, în interviewul de care am 
mai pomenit. 

Cităm: 

„In 1915 puterile centrale aveau o situatie grea. 

»..Impáratul Wilhelm a încercat să câştige pe ro- 


312 


www.dacoromanica.ro 





ERZBERGER 


313 


www.dacoromanica.ro 


mânii din Ardeal pentru o actiune a României alä- 
turi de puterile centrale. In acest scop a trimes pe 
Erzberger la Viena, cu misiunea de a trata cu dele- 
gatii romani. 

».In palatul prinţului Liechtenstein din Viena o 
delegatie compusá din Aurel Popovici, Goldis si cu 
mine, a luat contact cu Erzberger. 

„Noi, delegaţii, am arătat lui Erzberger cá ro- 
mánii din Ardeal n'au drepturi si cá e firesc din 
partea României să nu-şi infräfeascä armele cu cei 
cari vor să omoare pe fiii ei. 

„Erzberger mi-a replicat că se vor da românilor 
ardeleni drepturile pe cari le cer. 

„Am răspuns că nu cred, pentrucä de foarte multe 
ori li s'a promis şi nici o dată nu li s'a dat nimic. 

„Despre felul cum au decurs aceste tratative am 
trimes lui Ionel Brătianu, pe atunci prim-ministru, 
un raport detaliat prin d. Coriolan Popescu, din re- 
gat. Tot prin d. Coriolan Popescu, care, periclitân- 
du-şi viaţa a trecut în două râhduri frontiera, Ionel 
Brătianu a răspuns, multumind delegaților români 
pentru felul în care s'au achitat de misiunea lor”. 


Neincrederea delegaților români era perfect 
justificată: Tisza nici n'a vrut să stea de vor- 
bă. Erzberger povesteşte ce i-a spus Tisza: că 
românii din Ardeal au toate drepturile şi nici 
nu se plâng de nimic; că numai cäfi-va gala- 
giosi fac scandal, fără motiv; că nu există altă 
putere atât de tolerantă faţă de naţionalităţi 
cum este Ungaria. 

Nu mai stăruim asupra discuţiilor pe cari 
le-a avut Erzberger la Bucureşti. Vom spune 
numai că el a înţeles perfect situaţia, cá in ra- 
poartele lui a recunoscut toată dreptatea ro- 
mânilor ardeleni şi că în convorbirile pe cari 
le-a avut cu Tisza la îndemnat la politica de 
dreptate sì omenie. 


314 


www.dacoromanica.ro 


In cele din urmá Tisza s'a prefácut cá vrea 
să încerce împăcarea. Căci Tisza îi scrie in 
această privinţă lui Czernin la Bucureşti, fă- 
cându-i cunoscut că e gata să ofere tot ce ofe- 
rise si în 1914, şi exprimându-și convingerea 
că „societatea Popovici-Vaida-Maniu” se va 
mulțumi de astă dată și cu atâta. De ce? 

„Pari a te mira, adaugă Tisza, că românii noștri 
ar putea, acuma, să se mulţumească cu asta. Uiţi însă 
că, după toate probabilitățile, acceptarea propuneri- 
lor mele de către românii noştri la începutul lui 
1914, a fost împiedicată prin atitudinea sărmanului 
nostru archiduce”. 


In scrisorile lui Tisza (Briefe, 1914-1918, edi- 
tura Hobbing), de unde luăm citatul, întâlnim 
multe izbucniri de acestea, în potriva „sărma- 
nului archiduce”, care-i încurcase de atâtea ori 
socotelile; dar cum vedem, totul se reducea la 
o chestie de concurenţă: bune sentimente faţă 
de români n'avea nici unul. 

Erzberger n'a reuşit nici cu Italia, nici cu 
România. El a avut însă cele mai bune in- 
tenfii. El a recunoscut dreptatea popoarelor 
asuprite şi a stáruit pe lângă asupritori ca să-și 
recunoască vina şi să se împace cu victimele 
lor. A făcut tot ce putea face, ca om de ome- 
nie şi bun patriot german. 

Nu i s'a iertat această crimă. Hyper-patriofii 
Pau ucis. Si nu era nici măcar democrat: făcea 
parte din centrul catolic! 


315 


www.dacoromanica.ro 


XXIV 


Personalitatea sufleteascà 
a lui Franz Ferdinand 
Conceptia lui politico-socialà 


O caracterizare extrem de gravá a lui Franz 
Ferdinand, fácutá de Czernin, este cà „el nu 
putea sä-si inchipuie o actiune in adevár cin- 
stitá si dezinteresatá". 

Aceastá apreciere, emisá de un devotat al 
archiducelui, o putem documenta cu doua 
rânduri, scrise de insusi archiducele, si pu- 
blicate de alt devotat al lui, baronul Chlu- 
mecky. 

Franz Ferdinand, meditând diverse modi- 
ficári in legile constitutive ale statului ungar, 
are nevoie de un specialist in asemenea ches- 
tiuni, cu care sá studieze impreuná acele legi. 
El i se adresează lui Brosch, printr'o sceri- 
soare pe care Chlumecky o publicá fn volu- 
mul citat, la pag. 327: 


Dragá Brosch, 


„Gândeste-te bine dacá nu va fi existând vre-un 


316 


www.dacoromanica.ro 


om de onoare (irgendein Ehrenmann) pe care să-l 
pot chema pentru câteva zile la Brioni. Ca sä studiem 
împreună chestiile constituţionale la ordinea zilei, 
ca dualismul... 

pa Ar trebui să fie un om de toată încrederea, 
foarte discret şi foarte abil jurist, ca să nu pala- 


zn 


vreasca . 


Ultima frază e numai rău stilizată: „să fie 
jurist, ca să nu pălăvrească”; dar prima de- 
notă o adevărată aberaţie mintală şi sufle- 
teasc: să te gândeşti bine dacă între 
52.000.000 de persoane nu va fi existând vreun 
om de onoare, afară, bine înţeles, de cele 
două persoane interlocutoare, căci prezentii se 
exclud. Ce ideie extraordinară avea stăpânul 
despre supușii lui — si, cu astfel de ideie, cum 
avea să-i stăpânească! 

Personalitatea sufletească a lui Franz Fer- 
dinand, prezentându-se astfel, — în măsura 
în care o putem desluşi până acuma, căci do- 
cumentatia în privinţa lui nu e terminată — 
ce era de aşteptat din parte-i, sub acest ra- 
port, pentru cauza românească? 


* 
+ + 


Trecem la concepţia lui politico-socialä. 
Nu vom intra în prea multe investigaţii. In 
cursul acestor pagini am avut de mai multe 
ori prilejul so atingem. Si, de altminteri, e 
atât de simplă, încât putem spune că am si 
pätruns’o toată. Vom mai da, totuşi, mai mult 
cu titlul de ciudätenie, două mici documente. 

Intâiul este furnizat de colonelul Duman- 
sky şi publicat de Egon Erwin Kisch. Din- 
tr'un raport al colonelului Dumansky se vede 


317 


www.dacoromanica.ro 


cá, dupa descoperirea actelor de spionagiu 
ale colonelului de stat major Redl, Franz Fer- 
dinand a ordonat reorganizarea Statului ma- 
jor al armatei, in sensul ca sá fie atrasá aris- 
tocratia la locurile de stat major. Dupá el, 
numai originea plebeie a acelei categorii de 
ofiţeri explică faptul cá se ivesc spioni in- 
tre ei. 

Cum a fost posibil ca prejudecata nobiliară 
să-l ducă la o concluzie atât de fantastică? 
Sîntem siliţi să dăm o scurtă explicaţie cu pri- 
vire la faptul real care i-a inspirat archidu- 
celui absurda interpretare. Programul de stu- 
dii pentru a ajunge ofiţer de stat major, era 
extrem de încărcat, și cerea o muncă absolut 
inimaginabilă. Nu stim de ce în Austro-Unga- 
ria se cerea mai mult — sau mai greu — de 
cât în alte tari; poate că lucrul se datora pur 
şi simplu unei aberaţii didactice. Dar faptul 
era aşa. Or, nobilimea era foarte protejată, în 
toate ramurile! vieţii de stat. Take Ionescu a 
notat că în Austria, în fruntea ministerului de 
externe, un conte urma altui conte. Lucrul era 
adevărat, dar nu numai la ministerul de ex- 
terne, ci pretutindeni; şi natural, nu era vorba 
numai de conti, ci de nobilii de toate treptele. 
Nici unul din ei n'avea să se teamă că va ră- 
mânea fără locmă. Si atunci, având destule 
posibilităţi să obtie avantagii materiale si mo- 
rale fără să muncească prea mult, puteau re- 
nunta la cinstea de a fi ofiţeri de stat major. 
Pe de altă parte, oamenii din popor, cei lip- 
siti de ranguri şi mai ales dacă erau si sá- 
raci, nu puteau ajunge nimic de cât prin me- 


318 


www.dacoromanica.ro 





KOERBER 


319 


www.dacoromanica.ro 


rit, iar un element principal al meritului il 
putea constitui studiul, un studiu stáruitor, in- 
dârjit, in adevár supra-omenesc. 

Iată deci explicat, în chipul cel mai simplu, 
faptul, altminteri curios, că între ofiţerii de 
stat major Herr-vonii erau relativ puţini şi bă- 
dăranii relativ mulţi. Dar faptul că, într'o 
vreme în care spionajul e, dacă nu în cinste, 
în tot cazul la preţ, ofiţerii de stat major dau, 
proporţional, un contingent însemnat printre 
spionii descoperiţi ? Se explică si el în 
deajuns prin mecanismul cererii şi al ofertei, 
fără să recurgem la superstifioase clasificări 
sociale. Este evident că pentru cumpărătorii 
acestei mărfi speciale, era infinit mai preţios 
ceea ce putea furniza un ofiţer de stat major, 
de cât ceea ce oferea un oarecare. De alt- 
fel, unul dintre cei mai celebri spioni mili- 
tari ai deceniilor trecute, a fost autorul borde- 
roului din afacerea Dreyfus: acel maior Ester- 
hazy, descedentul unei familii de înaltă no- 
blefe austro-maghiarä. Faptul că și-a exercitat 
»profesia” de spion ca ofiţer francez si nu au- 
stro-ungar, e un simplu detaliu ocazional. Ori 
unde lar fi așezat soarta, el ar fi fost același, 
bine înţeles dacă ar fi găsit prilejul. E nevoie 
să mai insistăm ? 

+ 
. D 


Al doilea document care trádeazá felul de-a 
gândi al lui Franz Ferdinand, este un frag- 
ment dintr'o scrisoare adresatá de el lui Czer- 
nin, in Iunie 1910. Il scoatem din Brügel (vol. 


V, pag. 31): 
320 


www.dacoromanica.ro 





BECK 


321 


21 


www.dacoromanica.ro 


„De geaba, n'ai ce sá-i faci! (Es nützt halt nichts!). 
Stápánitorul trebue sä se sprijine în primul rând pe 
nobilimea respectivä. Si dacá, din nefericire, vremu- 
rile feudalismului si absolutismului au trecut, tre- 
bue totuşi, ca nobilimea — în frunte cu împăratul — 
să joace primul rol, şi, în toate chestiunile imperiu- 
lui, să aibă înrâurirea hotărâtoare. Atunci nu se vor 
mai pomeni regimuri groaznice (entsetzliche) cari 
zguduie monarhia în temeliile ei, regimuri ca al lui 
Koerber, al lui Gautsch sau al lui Beck”. 


Va să zică, aşa e cazul: vremurile feoda- 
lismului şi absolutismului au trecut — din 
nefericire, adică „leider”, pe care ardelenii îl 
traduc prin durere, însă nu ca substantiv, ci 
ca interjectie. 

Cititorii își vor închipui că acești Koerber, 
Gautsch şi Beck, cei trei prim-miniştri cari 
au exasperat sentimentele supra-aristocra- 
tice ale lui Franz Ferdinand, au fost un fel de 
miniştri bolșevici sau cel putin democrați à 
la „otrăvitorul” Masaryk. 

Nu. Au fost, toti trei, oameni pașnici si ex- 
celenti gospodari, cu îmbelşugată practică 
administrativă, şi în fond, conservatori — 
amănunt despre care vom mai vorbi. Lui 
Franz Ferdinand i-au fost personal foarte de- 
votaţi; doi dintre ei — Koerber şi Beck — i-au 
făcut şi mari servicii, mai ales în chestia căsă- 
toriei morganatice, în care l-au ajutat din 
răsputeri — lucru pentru care el le-a şi mul- 
tumit prin scrisori şi telegrame — iar Beck i-a 
fost şi profesor. 

Şi nici Franz Ferdinand n'a avut întotdea- 
una idei atât de rele despre Koerber şi Beck. 


322 


www.dacoromanica.ro 


XXV 


Finalul unui roman 
de dragoste 


Cu câtiva ani in urmá — in 1900 — archi- 
ducele Franz Ferdinand avusese cu primul- 
ministru de atunci, Koerber, acea corespon- 
dentá dramaticá la care fáceam aluzie intr'un 
capitol precedent. 

Amorezat de contesa de Chotek, Franz Fer- 
dinand era nerábdátor s'o ia de nevastá, dar 
unchiul sáu si toatä Curtea se opuneau in mod 
hotărît. O singură persoană l'a înţeles si 
aprobat: mama lui Rudolf, Elisabetha, împără- 
teasa artistă şi bohemă, care păstrase cât mai 
putin din prejudecățile de castă si care i-a 
spus cu simplicitate: 

— Insoarä-te cu femeea pe care o iubeşti, 
căci altfel vei avea copii uriti! 

Sfatul acesta — indiferent de tăria sau slă- 
biciunea argumentului invocat in susținerea 
lui — pornea dintr'o convingere hotäritä si 
dintr'un sentiment puternic. Elisabetha dove- 
dise în deajuns că nu recunoaşte hotarele de 


323 


www.dacoromanica.ro 


castă si de clasă. N'a avut nimic de obiectat 
în potriva căsătoriei fratelui ei Louis cu ac- 
trita Henriette Mendel, şi arăta o deoscbità 
favoare fetei ieşite din această căsătorie. In 
schimb a fost contra căsătoriei lui Rudolf cu 
prinţesa Stefania, pentrucă și-a dat seama că 
ci nu se potriveau şi că Rudolf nu va putea 
să iubească pe soţia pe care i-o impunea „ra- 
fiunca de stat". Dar ea n'a avut puterea să-şi 
impuie voinţa, tocmai pentru că era o ches- 
tiune de stat. Nici de astă dată, în cazul lui 
Franz Ferdinand, ea nu putea face nimic. Ar- 
chiducele a pornit o campanie vijelioasă pe 
lângă toate „forurile” posibile, şi în primul 
rând a căutat să-l ia cu asalt pe şeful guver- 
nului austriac, Ernst von Körber. 
La 22 Aprilie archiducele îi serie: 


„Afară de asta, vá rog, Excelenţă, să hotärifi pe M. 
S. să-i fie milă de mine, căci am ajuns la ultima ex- 
tremitate a forţei mele fizice şi morale, şi nu mai 
garantez de nimic! 

„Din toată inima, vă mulţumesc, Excelenţă, pen- 
tru toate ostenelile, căci sunteţi unul dintre puţinii 
cari îmi iau apărarea (die sich meiner annehmen) şi 
fac totul ca să evite o catastrofä!!” (ambele semne 
de exclamafie sunt ale autorului). 


Evident, primul-ministru va fi fost impre- 
sionat de această ameninţare. Franz Josef 
insă trecuse prin atâtea drame! Deţinea, in- 
contestabil, recordul în materie. Doară nu o- 
dată avusese prilejul să exclame „Nichts wur- 
de mir espart!” La 18 ani neîmpliniti s'a ur- 
cat pe tron în toiul revolutiei— drama No. 1— 
care a izgonit pe împăratul în funcţie. O dată 


324 


www.dacoromanica.ro 





IMPĂRĂTEASA ELISABETHA 


325 


www.dacoromanica.ro 


pe tron, a Început sä piardá rázboaie si pro- 
vincii; dramá dupá dramá! Cu toatá asprimea 
cenzurii, gura lumii nu poate fi inchisá; opi- 
nia publică urlă: „vinovată e stăpânirea: im- 
părat şi guvern”; „trăim sub absolutismul 
prostilor”; „armata austriacă: o turmă de lei, 
condusă de măgari”! Dar pentru Franz Iosef 
dramele politice şi militare se îmbină cu 
nenumărate drame de familie. 

Maurice Barres (în „Une imperatrice de la 
Solitude”), înfăţişează nenorocirile împără- 
tesei Elisabetha: „Dans sa maison, le Meurtre, 
le Suicide, la Demence et le Crime semblent 
errer, comme les Furies d'Hellas sous les por- 
tiques du palais de Mycene”. Tabloul teribil 
schițat de Barrès pentru Elisabetha, e perfect 
valabil si pentru Franz Josef, de vreme ce 
casa Elisabethei, zugrávitá astfel de literatul 
Maurice Barrés, este si casa lui Franz Iosef, 
pe care d. N. Iorga, cu talentul de literat, dar 
şi cu autoritatea de istoric, ne-o înfățișează 
şi d-sa: 

„Habsburgii represintau pe un tron stropit 
cu atâta sânge şi încunjurat de atâta minciună 
o dinastie străină şi parasitară, în care se să- 
vársiau, la scurte intervale, nu numai delicte 
curente, ci crime de care se înspăimânta lu- 
mea. Nenorocitul de Francisc-Iosif, trăind supt 
tutela unei actrițe, măritată de formă, vedea 
aproape cu indiferență desfrâul unui fiu vădit 
anormal care a fost găsit cu capul sfărâmat 
lângă o fată nenorocită de dânsul. Și în acest 
timp un Archiduce Otto suia cu calul scările 
cafenelelor şi-şi aducea tovarășii de beție ca 
să li arăte pe sofia sa în pat. Si atâtea, atâtea 
scandaluri zilnice...” 


326 


www.dacoromanica.ro 


Scandaluri zilnice — si crime de cari se 
inspáimánta lumea. Si pe uncle si pe celelalte 
le va fi suportat uşor Franz Josef. Dar cum va 
fi indurat oare, atâta amar de vreme, imensul 
sirag de nenorociri? Fratele sáu Maximilian a 
fost ucis in Mexic, iar cumnata-sa, Charlotta, 
a inebunit. Fiu-sáu Rudolf, unicul sáu fiu, 
a murit in condifii nelámurite, in misterioasa 
dramá dela Mayerling. Nevastá-sa, cu care 
a dus casá destul de mohoritá, in cele din 
urmá a fost ucisá la Geneva. Altá cum- 
natá, ducesa de Alencon, a fost carbonizata in 
catastrofa dela Bazarul Caritatii din Paris. Ar- 
chiducesa Hedwiga, fica lui Albrecht, a murit 
de arsurile ce si-a facut rästurnând o lu- 
mánare, Archiducele Wilhelm a murit in ur- 
ma unei cäderi de pe cal. Archiducele La- 
dislas a murit de descárcarea unei arme. Ar- 
chiducele Johann a pierit in valurile oceanu- 
lui. Si diferiţi alți Habsburgi, mai mari si 
mai mici, sau pierdut in lume, unii lăsând 
amintiri scabroase. Iar dacă Franz Iosef ar 
trăi astăzi, ar socoti poate în rând cu cele- 
lalte nenorociri şi pe aceea cá nepoată-sa de 
fiu, fica lui Rudolf, despărțită de primul ei 
sof, prinţul Windischgraetz, este remäritatá 
cu un om din popor, un modest avocat so- 
cialist, pe care Dollfuss l'a băgat în închisoare 
pentru acţiunea lui socialistă si ea, prinţesa 
habsburgică, îi duce acolo merinde şi rufe. 
Ce-a fost însurătoarea lui Franz Ferdinand 
faţă de această căsătorie? 

Eugene Bagger aminteşte blestemul aruncat, 
în 1849, de contesa Karolyi, cumnata lui Ludo- 


327 


www.dacoromanica.ro 


vic Batthyany, impuscat din ordinul lui Franz 
Iosef : 

— Loveste-l, Doamne (pe Franz losef) in 
toti aceia cari ii vor fi cei mai dragi: in copiii 
lui si ín tot neamul lui. 

Contele Michael Karolyi, nepotul de fiu al 
acelei contese Carolina Karolyi, spune, in „Ge- 
gen eine ganze Welt”, cá a mai fost si alt 
blestem, cel pe care l'a rostit váduva gene- 
ralului Damjanich la Arad, lângă spánzurá- 
toarea in care atârna corpul soţului ei. 

Şi Karolyi se întreabă: „S'a împlinit un bles- 
tem? Şi care din două? Sau care din cele 
multe?” 

Dacă Franz losef a fost câtuşi de puţin 
superstitios — si e infinit probabil ca fost si 
chiar foarte — nu se poate să nu-l fi torturat 
amintirea acestor blesteme, la fiecare ocazie 
— şi ocaziile se iveau mereu. Fapt e însă că 
toti biografii înregistrează tăria cu care a su- 
portat loviturile soartei, una după alta. Fost-a 
el, totuşi, mai simţitor în tinereţe? In tot ca- 
zul, în ultima fază, simtirea-i era tocită. Când 
Koerber îi repetă amenințările rostite de 
Franz Ferdinand, Franz Iosef isi va fi zis 
aproape cu jovialitate: les catastrophes, ca 
me connait! — şi a rămas neclintit în hotă- 
rirea lui. 

Atunci a urmat a doua scrisoare a lui Franz 
Ferdinand cátre Koerber: se precizeazá cá c 
scrisă „in Lunea Pastilor”. Extragem: 

»Aflandu-ma incä sub impresia convorbirii noa- 


stre de azi, indrept incä odatä un cald apel cätre ini- 
ma Excelentei Voastre, ca sä expunefi cauza mea in 


328 


www.dacoromanica.ro 





LUDOVIC BATTHYANY 


329 


www.dacoromanica.ro 


chip favorabil Maestäfii Sale. Am încredere deplină 
in Dvs. si vá rog sá nu và lásati impresionat de alte 
influenţe, Dacă Dvs., ca bun austriac, aveţi la inimă 
binele monarchiei, ajutati-mä ca să izbândesc. Ma- 
jestatea Sa este în dispoziția cea mai grafioasä si mai 
binevoitoare. E vorba numai de felul şi chipul în 
care Excelenţa Voastră veli infatisa totul Majestății 
Sale Impăratului, spre a-l câştiga pentru aprobarea 
dorinţei mele aprinse. 

„Excelenţa Voastră lucrează astfel pentru o cauză 
bună, şi nu va avea nici odată s'o regrete. Această 
acțiune a E. V. foloseşte mai mult monarchiei decât 
dacă, prin neîntrerupte greutăţi şi tergiversări, aş fi 
împins la disperare. 

„Vreau să fiu pururea un om cinstit şi închinat 
datoriei: vreau să corespund, în toate, grelei mele 
chemări şi, cu cele mai bune puteri ale mele, să-mi 
servesc ţara. 

„Nu-mi luaţi putinţa de a realiza ceea ce-mi pro- 
pun cu atâta hotărire, făcându-mă astfel, pentru toa- 
tă viaţa, un om nenorocit şi disperat! 

»,Intr'un ceas grav vă spun aceste cuvinte, şi acum 
apelez din nou la inima, Ja patriotizmul, la bunávo- 
inta Dvs., şi aştept ca Excelenţa Voasträ să repre- 
zinte chestiunea mea pe lângă Majestatea Sa, în mo- 
dul cel mai favorabil şi hotärîtor. 

„Mulfumindu-vä anticipat din toată inima pentru 
toate ostenelile Dvs., sunt pururea, cu cele mai căl- 
duroase salutări, al Excelenței Voastre sincer 

ARCHIDUCE FRANZ 


,P. S. Excelenţa Voastră îmi cunoaște starea fizică st 
psihică, îmi cunoaşte hotărirea neclintitä, si acum e 
vorba, pur si simplu, de viaţa, de existenţa si de viito- 
rul meu.” 


Concomitent cu romanul dela Viena, izbuc- 
neşte, ca să zicem astfel, şi dragostea regelui 
Serbiei, Alexandru Obrenovici, cu dama de 
onoare Draga  Masin. Inalta aristocratic 
austriacă, deşi n'are prea mult respect pen- 


330 


www.dacoromanica.ro 


tru regalitatea sângelui obrenovicesc, e totusi 
penibil impresionatá de conduita lui Alexan- 
dru. Franz Ferdinand are altá atitudine: el gá- 
seste mijlocul ca, in mod public, sá manifeste 
regalului amorez dela Belgrad o simpatie atât 
de calda, in cát este evident cá in persoana co- 
legului de suferinte archiducele se mángáie pc 
sine însuși. 

Pe când Franz Ferdinand dezvolta aceastá 
intensá activitate epistolará, in acelasi timp cu 
una oralá si mai vie, baronul Beck, care nu 
era incá ministru, ci simplu sef de sectie la un 
minister. intervenea si el la diferite foruri 
pentru Franz Ferdinand, care-i fusese elev. 
De altfel, in casa lui Beck, archiducele se in- 
tálnea cu persoanele si personalitátile cari a- 
veau sau puteau sä aibá vre-un amestec in 
chestiune. Acolo Franz Ferdinand sa intalnit 
Si cu Sieghart, insárcinat de Franz Iosef sa 
studieze lucrul din punct de vedere juridic. 
Sieghart, omul de incredere al impáratului, 
al primului ministru si — atunci, incá — al 
arhiducelui insusi, noteazá in jurnalul sáu 
douá fapte, pe cari am mai avut prilejul sá le 
amintim: 

1. La 12 Aprilie archiducele declará cá la 
tron nu renunţă, pentru cá asta ar fi contrar 
dreptului divin. 

2. La 14 Aprilie archiducele se prezintá, la 
ministerul de interne, primului ministru Koer- 
ber, si-i declará cá daca nunta nu se face, el 
inebuneste — sau e silit sá se impuste. 

Ajunsá aci, lupta s'a isprávit. Acea formida- 
bilá campanie, care a culminat printr'o inter- 


331 


www.dacoromanica.ro 


ventie a papci in favoarea infocatului amorez, 
a dus la rezultatul urmárit: la 1 Iulie 1900 s'a 
efectuat cásátoria lui Franz Ferdinand cu con- 
tesa de Chotck. In acceasi zi in care s’a produs 
evenimentul, archiduccle i-a adresat lui Beck 
această telegrama: 


„In cea mai frumoasá zi a vielii noastre, nevastä- 
mea şi cu mine exprimăm co-intemeietorului ferici- 
rii noastre cea mai adâncă si cea mai călduroasă 
multumire pentru telegrama atât de prieteneasca si 
pentru tot ce ati lucrat si facut pentru noi in aceas- 
tă vreme îndelungată”. 


Bine a făcut că i-a mulțumit chiar în ziua 
aceea. Cu o zi mai târziu, poate că sar fi răs- 
gândit. In tot cazul c fapt că Beck, adresantul 
acestei telegrame, devenit apoi prim-ministru, 
a fost răsturnat nu de altcineva, ci de Franz 
Ferdinand în persoană, pentru ca împreună 
cu Gautsch si cu Koerber să formeze un trio 
de odioşi ex-prim-ministri. 

Ce se poate spune despre guvernärile lor? 

Ca idei politice, dacă-i apreciám cu unitatea 
de măsură occidentală, au fost mai curând 
oameni de dreapta: „conservatori rationali", 
după expresia istoricului R. Charmatz ; pen- 
tru Austria, bine înţeles, au fost destul de a- 
vansafi. Căci Austria cra foarte în urmă. 

Archiduccle Franz Ferdinand se plângea cá 
— „din nefericire” — în Austro-Ungaria vre- 
mea feodalismului şi absolutismului... trecuse! 
Curios lucru, în adevăr, să constafi dispariţia 
feodalismului intr’o fará in care cenzura pre- 
ventivá era o institutie permanenta, in care 
ministrii nu erau ráspunzátori fatä de parla- 


332 


www.dacoromanica.ro 


ment, in care împăratul putea, oricând, să 
legifereze de unul singur, în baza faimosului 
articol 14, in care femeile n'aveau dreptul să 
practice medicina şi în care institutoarele — 
cel puţin acesta era cazul în toată Austria de 
jos, Viena incluziv — n'aveau voie să sc 
mărite, pentru ca să nu dea scolariJor si sco- 
färifelor spectacolul imoral al femeii insär- 
cinate! (Vezi anexa No. 13). 

Sau, iată altă ilustratiune a vietii idilice din 
Austro-Ungaria strasnic de nefeodala: in 
aceasta monarchie a fost in vigoare până in 
ajunul razboiului mondial, codul penal mili- 
tar promulgat de Maria Theresia la 31 De- 
cembrie 1768. Ce-i drept, suferise el modifi- 
cari; dar erau modificäri vrednice de perso- 
nagiul lui Caragiale: făcute anume ca să nu 
schimbe nimic. 

După codul acesta, care făcea deliciul tradi- 
tionalistilor, Consiliul de războiu judeca in 
şedinţă secretă. Aţi înţeles, prin urmare, că 
publicul era exclus. Aţi înţeles prea puţin, 
pentru că nu erau ingäduifi nici avocaţii. A- 
dică: nici nu existau avocaţi! Vă rog să luaţi 
ă la lettre tot ce spun, căci nu glumesc și nu 
fac nici figuri de stil: justiţia militară austro- 
ungară nu ajunsese încă la acest progres teh- 
nic, pe care-l constitue apărătorul. Acuzatul 
era lipsit de asistenţa unui apărător, cât de 
impropriu, fie şi din oficiu; dar şi mai mult: 
acuzatul mai era lipsit şi... de propria sa asis- 
tenfá: acuzatul n'avea voe să asiste la propriul 
său proces, şi prin urmare nu asculta nici re- 
chizitoriul auditorului (procurorul militar, 


333 


www.dacoromanica.ro 


cum e comisarul regal la noi), ca mäcar sá 
ştie cu deamánuntul ce acuzaţie i se aduce. 
In schimb, în urma unui asemenea proces, 
judecat în secretul cel mai fainic (ingáduiti 
pleonasmul, căci nu e cu totul deplasat!), con- 
damnatul n’avea nici dreptul de recurs. 

Maria Theresia trebue să fi fost o persoană 
foarte discretă şi foarte expeditivă. Onoare ei! 
Dar codul acesta a rămas în vigoare până 
în ajunul războiului mondial, — longevitate 
exagerată pentru un cod. Pe fiecare an, mii 
şi mii de oameni erau „judecafi” în felul a- 
cesta. într'o ţară în care, „din nefericire, vre- 
murile feudalismului şi absolutismului trecu- 
seră” fără să lase nici o urmă! 

Ultimul mare proces judecat pe temeiul 
acestui cod a fost procesul lui Hofrichter, tâ- 
năr şi valoros ofiţer, acuzat de o crimă abomi- 
nabilă: şi-a ucis un camarad — în proiectul 
lui era să ucidă un total de zece — pentru ca, 
prin dispariţia lor, să-i vie lui imediat rândul 
la avansare. A fost o puternică mișcare de 
presă şi de opinie publică în favoarea acuza- 
tului. La început, pentru că s'a crezut în ne- 
vinovăția lui; dar şi pe urmă, după ce vino- 
vatia lui fusese perfect stabilită, pentru că me- 
todele de instrucţie şi de judecată, ieșite clar 
la iveală cu acest prilej, au convins pe toată 
lumea că, în asemenea condiţii, Hofrichter ar 
fi fost iremediabil pierdut chiar dacă n'ar fi 
fost vinovat. Aceasta au spus'o mulţi ziarişti 
vieneji, în frunte cu Austerlitz, a spus-o şi 
Steed, în volumul „La monarchie des Hab- 
sbourgs” apărut înainte de războiu, a spus-o 


334 


www.dacoromanica.ro 





MARIA THERESIA 


335 


www.dacoromanica.ro 


si autorul acestor rânduri in toate coresp. 
dentele trimese ,,Adevérului” cu privire la ce 
zul lui Hofrichter dacă nu in favoarea per- 
soanei lui (vezi anexa No. 14). 

Pentru inláturarea codului penal militar al 
Mariei Theresia a trebuit dusă o luptă aprigă 
şi îndelungată, care în cele din urmă a reușit. 
Va interesa pe cititori să afle că printre luptă- 
torii pentru reformă s'a distins deputatul ro 
mân bucovinean Isopescul-Grecul, profesor d 
drept penal la universitatea din Cernăuţi, : 
reputat în toată Austria pentru competente 
în materie. El a luat o parte activă la alcăt 
rea noii legi şi a fost şi raportorul ei în Came 





WICKHAM STEED 


336 


www.dacoromanica.ro 


XXVI 


Trei guverne 
quasi-democratice 


Nu cei trei odiosi prim-ministri au reusit sá 
reformeze justitia militará. Aceasta au fácut-o 
altii, dupá cáderea dela putere, pe rând, a ce- 
lor trei, si dupá ce Franz Ferdinand scrisese 
cuvintele de apreciere citate mai sus. 

Cei trei odiosi prim-ministri au încercat 
câteva lucruri mai mici. 

Inainte de toate au dat oare-care elasticitate 
aparatului birocratic si administrativ, anchi- 
lozat in formule si procedee strávechi. Cu 
aceasta au Ínviorat întreaga viata austriacă. 

Koerber si Beck au mai fácut si altceva: au 
muncit muncá de salahori ca sä indulceascá in- 
cäpäfinarea lui Franz Iosef şi să-i zmulgä con- 
simtimántul la cásátoria lui Franz Ferdinand, 
fie si cu severe conditii. Dar asta a fost o operá 
incidentalá. Intre operele lor de guvernämânt 
propriu zis, a fost o lucrare stáruitoare pen- 
tru apropierea între ele a naționalităților 
austriace. 


337 


www.dacoromanica.ro 


In aceasta direcţie au lucrat: Koerber prin 
legiuiri economice, cari impingeau nationali- 
tátile la o mai intensá conlucrare; Gautsch 
prin pregátirea reformei electorale; si Beck 
prin realizarea acestei reforme, care, aducând 
pe întâiul plan problemele sociale, tempera, 
deasemenea, conflictele dintre nationalitati. 

Si aceastá politicá se impunea! 


In Iunie 1913 — cu un an de zile inainte de 
rázboiu — Fr. Austerlitz a publicat un studiu 
in revista „Kampf”, accentuând situaţia pre- 
cará a Austro-Ungariei. Austerlitz, primul-re- 
dactor al ziarului socigl-democrat „Arbeiter- 
Zeitung", a fost unul din cei mai stráluciti zia- 
risti austriaci, poate chiar cel mai strälucit. 
Articolul de care ne ocupám aci dovedeste 
inteligenta vie, stiintá vasta, si un uimitor simt 
al realitátii prezente si viitoare, o adeväratä 
prevedere profetica. 

Austerlitz incepe cu constatarea cá nu existá 
o singură putere în lume, care să aibă atâţia 
duşmani câţi are Austro-Ungaria. Ea este dus- 
mănită nu numai de duşmani, dar şi — si- 
tuafie paradoxală — de aliaţi şi de prietini. 
Nu există o singură putere spre teritoriile că- 
reia — spre toate teritoriile căreea — să fie 
afintifi atâţia ochi lacomi, lăcomie concentrată 
nu intro vagă dorinţă, ci în revendicare ex- 
presă şi precisă. Toţi vecinii Austro-Ungariei 
— toti, afară, poate, de Elveţia, dar ar fi sin- 
gura exceptie — vor bucăţi din Austro-Un- 


338 


www.dacoromanica.ro 





AUSTERLITZ 


FR 


339 


www.dacoromanica.ro 


garia. Si nu existá mare putere care sä poata 
aluneca atât de usor in rázboiu, cum poate 
aluneca Austro-Ungaria; ea devine, astfel, 
adeváratul izvor de primejdii pentru Europa. 
Alt rázboiu nici nu este de gándit. Un ráz- 
boiu franco-german? Cu desăvârşire exclus, 
ca fapt initial: el poate fi numai o consecinta, 
ca in cazul de pildá, când Germania, sárind 
in ajutorul Austriei, ar declara rázboiu Ru- 
siei. lar Austro-Ungaria, o dată alunecatä in 
rázboiu, ar vedea toate nationalitätile ridi- 
candu-se in potriva ei, spre a-si realiza uni- 
tatea nationalà : 

„Polonii, italienii, sárbii, romanii, cu tofii isi vad 
marea majoritate a conafionalilor lor dincolo de 
graniţele austro-ungare; prin însăşi existenţa Austro- 
Ungariei ei se văd jefuiti de unitatea lor naţională; 


ei trebuie să renunțe la idealul lor national, spre a 
putea fi patrioţi în Austria”. 


Ce mirare, continuă Austerlitz, că în ase- 
menea condiţii oamenii se întreabă dacă 
ceeace le cere statul acesta, concordă cu 
ceeace le poate oferi? 

Şi, examinând atitudinea probabilă a fie- 
cărei naţiuni interne şi a fiecărui stat cona- 
tional extern, spune despre Români, între 
altele: 


„Cum stă cazul cu România? 

„Acest stat boieresc apare ca prietinul nostru 
cel mai sigur, iar drăgălăşeniile schimbate din când 
in când între Viena si Bucuresti, par întemeiate pe 
adevărată şi sinceră prietenie. In realitate, România 
poate să devie mâine o a doua Serbie pentru noi, 
căci între hotarele negre-galbene, găseşte şi ea, ca şi 
statul slav, „fraţi subjugaţi” (in text: „unerlöste Brii- 
der”). 


340 


www.dacoromanica.ro 


„Şi când ea (România) cântăreşte perspectivele de 
a-şi câștiga românii încorporaţi Rusiei, sau pe cei 
cari trăiesc în Ungaria, ajunge de sigur la concluzia 
că sânt totuşi mai mari şansele de a zmulge o bucată 
din Austria decât de a împărţi Rusia”. 


Acest articol, pe care regretăm că nu 
l-am putut reproduce în întregime, e pur şi 
simplu formidabil prin puterea de viziune cu 
care prezinta, atunci, nu numai situaţia din 
acel moment, dar si cea care avea să urmeze. 

Fără îndoială, Take Ionescu ar fi fost ìn- 
cântat dacă ar fi citit toate acestea — în 1914. 
Când le-a scris Fr. Austerlitz, in 1913, 
chestia nu se punea pentru noi; pentru Aus- 
terlitz ea s'a pus si atunci, şi întotdeauna. 
Dar conducătorii politici austriaci, în imensa 
lor majoritate, n'au inteles-o niciodată. 

Care era soluţia lui Austerlitz? Ridicându- 
se împotriva acelora cari, după expresia lui, 
atât de sugestivă, „se mulţumesc cu jumă- 
tati de intenţii şi sferturi de fapte”, Auster- 
litz cerea tot felul de reforme cari implicau 
nu numai importante concesiuni de ordin so- 
cial, dar şi concesiuni tot atât de mari în do- 
meniul naţional. Cu brutalitatea lui obişnui- 
tă, Austerlitz afirma deadreptul că în acest 
caz nationalitatile de sub dominatiunea habs- 
burgică vor uita despărţirea de surorile inde- 
pendente şi se vor simţi în Austria ca la ele 
acasă. Asta cam aducea cu formula de pe vre- 
muri a marelui naţionalist ceh, Palacky. 

Or, cele trei guverne — Koerber, Gautsch și 
Beck, — în definitiv guverne conservator-mo- 
derate, cum au fost atâtea în Anglia și în 


341 


www.dacoromanica.ro 


Belgia, fácuserá mari sfortäri ca sä reali- 
zeze reforme cát de mici in sensul dezide- 
ratelor lui Austerlitz. Si Rudolf Sieghart, 
care a colaborat cu tus-trele guvernele, sus- 
tine cá dacá reformele lor, asa de modeste 
cum au fost, se fáceau cu douá decenii mai 
înainte. războiul mondial. chiar dacă sar mai 
fi produs, n'ar fi avut pentru Austria urmă- 
rile catastrofale pe cari le-a avut. 

Dar aceasta nu intra în ideile şi metodele 
curente. Metternich s'a lăudat, pe vremuri, 
că întreţine antipatia între naţionalităţi (de 
fapt şi între clase). Taaffe, care a condus mulți 
ani guvernul, a făcut un pas mai departe, nu 
zic înainte: el a emis maxima că popoarele 
din Austria trebue menținute infr’o nemulfu- 
mire continuă, bine dozată. Textual! 

Sistemul sa perpetuat mereu, cu mici în- 
treruperi. Iar când, în cursul unuia din a- 
ceste intervale, baronul Beck a fost chemat 
la guvern, ca să continue €ra începută cu 
Koerber si Gautsch, Franz Ferdinand i-a tri- 
mes o telegramă nu de felicitare, ci de con- 
doleante; fácea pe lângä el un ultim demers, 
sub forma viguroasei lozince: nici o concesie! 
Să nu acorde nimic nimănui: nici naţiunilor 
şi nici partidelor — si nici ideilor! 

Beck nu l-a ascultat. S'a silit — ca şi Koer- 
ber şi Gautsch. — să modernizeze viaţa aus- 
triacă. Toţi trei, pe rând, au mai făcut şi a- 
ceastă inovaţie: au introdus în guvern bur- 
gheji şi ţărani, ca atari, şi luaţi din toate na- 
tionalitätile. Egalizarea naţională se mai vă- 
zuse chiar şi în Austria; dar egalizarea cla- 


342 


www.dacoromanica.ro 





CONTELE TAAFFE 


343 


www.dacoromanica.ro 


selor in demnitätile cele mai înalte, nu se po- 
menise incá. Altá datá, când împrejurärile 
impuneau cu orice pref un om din popor la 
guvern, împăratul il inobila întâiu, ca să nu 
spurce pragul sacrosanct. Aşa a fost cazul 
cu Bruck, un genial gospodar, fost legător de 
cărţi, om care a gândit şi realizat adevărate 
minuni în viaţa economică austriacă, făcut ba- 
ron ca să ia ministerul de finanţe în momente 
grele, şi apoi, când n'a mai fost nevoie de ser- 
viciile lui, împins la sinucidere, pentru puri- 
ficarea atmosferei aristocratice. Dacă n'ar fi 
fost cenzura atât de severă, s’ar fi găsit, de 
sigur, în cursul deceniilor, un scriitor care să-l 
imortalizeze pe Bruck, într'o dramă sau în- 
tr'un roman. ` 

De altfel, era o vorbă curentă în Austria că 
omul începe dela baron în sus; iar ambasado- 
rul american John Lothrop Motley a mai dat, 
cu ironia cuvenită, si o precizare foarte utilă: 

— Un austriac poate fi, într'una si aceeaşi 
persoană, Shakespeare, Galileu, Nelson si Ra- 
fael; totuşi nu va fi primit în societatea 
„bună”, dacă are cuvenitele blazoane de 
noblețe — născută, nu făcută. 


* 
* x 


Cititorul se va întreba: bine, dar Koerber, 
Gautsch si Beck — cari de altminteri nu erau 
nici ei bácani, ci voni în toată regula — s'au 
fäcut singuri prim-ministri? Nu i-a chemat îm- 
päratul? Si doară nici Franz Iosef nu era mai 
democrat decât Franz Ferdinand. El „octroa- 
iase” ce-i drept o constituţie; dar, cum s'a re- 


344 


www.dacoromanica.ro 


marcat cu drept cuvant, era o constitutie... ab- 
solutistá. Aci vom da un singur exemplu cu 
privire la spiritul democratic si constitutional 
al împăratului Franz Iosef. In volumul „Franz 
Iosef in seinen Briefen” publicat de Otto Ernst, 
găsim o foarte — nu putem spune de cât nos- 
timă telegramă adresată de Franz Iosef pri- 
mului ministru Tisza (Koloman) la 11 Iulie 
1883. Trefort, ministrul de instrucţie publică 
al Ungariei, publicase întrun ziar din Buda- 
pesta o scrisoare în care își expunea ideile po- 
litice. Împăratul ii telegrafiază primului mi- 
nistru maghiar: 

„Scrisoarea pe atât de inutilă pe cât şi de lipsită 
de tact a lui Tréfort m'a atins neplăcut. Unde vom 


ajunge dacă fie-care ministru va comunica lumii pro- 
priile lui idei politice?” 


Dar mai trecuseră câteva decenii. Din când 
în când, Franz losef, pe tron, se vedea silit 
să mai facă şi câte o concesie. Franz Ferdi- 
nand nu acorda încă nimic sau aproape nimic. 

Cazuri ca al lui Rothschild erau extrem de 
rare; şi apoi, în specie, a fost Rothschild, şi a 
făcut în schimb un serviciu inimaginabil; şi, 
în sfârşit, în asemenea chestiuni Franz Fer- 
dinand înţelegea să decidă el singur: respin- 
gea vehement ori-ce tentativă de sfat şi îndru- 
mare, din partea ori-cui! 

Incidentul Ebenhoch e foarte instructiv. Pen- 
tru justa lui apreciere trebuie să spunem câ- 
teva cuvinte despre partidul creștin-social. 


345 


www.dacoromanica.ro 


XXVII 


Partidul crestin-social 


Partidul crestin-social al lui Lueger, era 
singurul care urma pe Franz Ferdinand. Par- 
tid de dreapta, el se proclama democratic: o 
dovedeste si partea a doua a numelui. Pro- 
gramul trebuia sä fie alcätuit astfel, ca sä a- 
tragä o parte cát mai importantà a masselor. 
Deputatul crestin-social Alfred Ebenhoch, 
fost ministru al Agriculturii, si, ca atare, cu- 
noscátor al nevoilor färänimii, a propus par- 
tidului sá-si inscrie in program unele din re- 
vendicárile táranilor mai sáraci. 

Era atât de putin grav ceeace propunea 
bietul om; si bietul om, crescut la o scoalá a 
iezuiţilor, se simţea atât de puţin cu musca 
revoluționară pe cáciula-i conservatoare, în- 
cât a scris și archiducelui Franz Ferdinand. D 
expunea şi lui în ce fel, prin imbräfisarea 
câtorva revendicări inofensive, s'ar putea a- 
trage încă o categorie de cetăţeni de partea 
ideilor drepte şi mântuitoare ale partidului 
creştin-social. 

Asta au înteles-o pretutindeni clericalii ca- 
tolici, cari pretutindeni erau conservatori — 


346 


www.dacoromanica.ro 


„conservatori rationali" — cum si in Austria 
fuseserá Koerber, Gautsch si Beck. 

Franz Ferdinand n'a înţeles să facă nici 
atâta concesie. Iată ce i-a scris lui Brosch, cu 
data de 3 Februarie 1903: 


„Dragă Brosch, 


„Am primit alăturata scrisoare dela fostul minis- 
tru Ebenhoch. Am mâncărime de condeiu (în origi- 
nal, mai energic: es juckt mich=mä mănâncă!) să-i 
răspund odată şi să-i spun părerea mea despre feri- 
citorii poporului (Volksbeglücker) cari isi caută 
mântuirea în aceea că atâtä pe ţărani în potriva ma- 
rei proprietăţi şi a nobilimii. In general cred că în 
privinţa asta i-ar trebui băgată odată mintea în cap 
omului (den Kopf zurechtzusetzen), pentru ca pe 
calea asta să afle şi tot partidul că trebuie să se fe- 
rească de a deveni un partid socialist. 

„Nu vreau cu nici un chip să înceapă moda ca 
şefii aceştia creştini-sociali să atâte pe ţărani, pe 
burghezi şi poporul de jos (die kleinen Leute) con- 
tra clasei posedante. Căci e numai opera lui Eben- 
hoch faptul că la Salzburg ţăranii sunt atât de atâ- 
fati. i 

„Cum a fost chestia cu trădarea săvârşită de Eben- 
hoch, când i-a comunicat lui Beck tot ce se fäurea 
contra lui? N'o mai am exact în minte. Te rog sä 
mi-o comunici, de asementa si părerea d-tale despre 
scrisoarea mea. 

„Cu cele mai bune salutări, sincerul d-tale 


»ARCHIDUCE FRANZ” 


Finalul arată că Ebenhoch urma să fie si 
pedepsit. Avea el la activ o chestie cu o tră- 
dare. Trădare adevărată sau trădare presu- 
pusă, indiferent; vorba comediei: „între ca- 
marazi este perfect egal!” Cât timp stătea bi- 
nisor, i se putea ingádui atâta lucru; dar dacă 


347 


www.dacoromanica.ro 


se afla în treabă si scormonea țărănimea, tres 
huia pus la locul lui! 

Fericite timpuri m in 1903 we când Franz 
Ferdinand se credea încă în stare să facă ser 
lecţia persoanelor şi a metodelor. Mai târziu, 
"mu Chiar înainte de moartea archiducelui w- 
partidul creştinssocial, pornit pe povârnisul 
declinului, nu mai putea oferi sprijinul for- 
midahil aşteptat dela el, ci, din potrivă, tres 
huia sprijinit, prin orisce mijloace, ca să nu 
se prabuseasca de tot. 


+ 


* * 


Primul simptom de naufragiu, invizibil pens 
tru cei mai multi, partidul crestinssocial l'a ins 
fätisat inca pe timpul lui Lueger si se cuprim 
dea tocmai in ceeace trecea drept izbánda sus 
premá a acestuia. Circumscriptia II a Vienei, 
Leopoldstadt, cartierul evreiesc prin excelenţă, 
l'a ales deputat in dieta Austriei de jos. S'a 
zis cá Lueger a infipt steagul antisemit in 
reduta inimicului. Realitatea, mai puțin 
eroicá, era cá l'au votat un mare numár de 
alegátori evrei, pentru cá altfel, statisticeste 
vorbind — hoh numárat — nu putea sa fic 
ales. Votândusl, evreii au dovedit cá nu vex 
deau o primejdie nici in persoana, nici in 
acțiunea lui. Din potrivá, tacit sau expres 
se restabilise de fapt vechea prietenie, de 
pe vremea cánd Lueger debuta politiceste, dex 
but efectuat în partidul liberal, sub auspiciile 
căruia a şi pătruns, pentru întâiaşi data, la 
primărie. Pe atunci partidul liberal austriac, 
prin clasa pe care o reprezenta, era compus 


348 


www.dacoromanica.ro 





EBENHOCH 


349 


www.dacoromanica.ro 


in buná parte din evrei, si primise denumi- 
rea, in gândul adversarilor pejorativá: ,par- 
tid evreesc". In cát, d. Adolf Hitler, care in 
„Mein Kampf" exprimä oare-cari elogii la 
adresa lui Lueger, se ingealá: Lueger a fäcut 
alt ceva de cát isi inchipuie dictatorul dela 
Berlin, si sub aparenfa triumfului a clocit in- 
frângerea. 

Insä dupá moartea lui Lueger n'a mai fost 
cu putinţă echivocul; de asta dată a venit, ui- 
mitor de repede, deban:lada cea mai zgomo- 
toasá. In alegerea parţială pentru locul din 
dietá ocupat de ráposatul sef, partidul crestin- 
social n'a mai reugit (vezi anexa No. 15). Lu- 
crul în sine n'avea o importanţă prea mare ; i 
s'a atribuit doar o valoare simbolicá. Si acea- 
sta cu atât mai mult, cu cát partidul crestin- 
social dáduse el o importantä extraordinará 
acestei alegeri partiale, si-si pusese in joc toate 
forţele: atât de departe a mers in aceasta luptă, 
in cát, printrun manifest iscálit „Comitetul 
independent", a proferat amenintári in nu- 
mele mostenitorului Franz Ferdinand, indicat 
foarte stráveziu. Va sá zicá, din capul locului 
o gravä schimbare de roluri şi situaţii: din 
protector puternic şi foarte discret, partidul 
social-crestin devenise un lamentabil protejat 
fätis. Printr’o singură lovitură, Franz Ferdi- 
nand a fost descoperit de două ori: prin în- 
suşi faptul cá a fost amestecat în luptă şi apoi 
prin durerosul rezultat obţinut. 

Grav de tot a fost însă ce-a urmat. Curând 
au venit alegerile generale pentru parlamen- 
tul central (1911). Si, de astă dată, înfrângerea 


350 


www.dacoromanica.ro 


a fost dezastroasá. Crestinii sociali au suferit 
mari pierderi in tot imperiul, iar la Viena au 
iesit pur si simplu zdrobiti, locurile lor fiind 
ocupate de social-democrati. Fruntașii creştin- 
sociali de adeväratä valoare au rämas toti pe 
din afară : Weiskirchner, Gessmann, Pattai; 
acesta din urmá era de fapt fondatorul par- 
tidului, si de vre-o douá decenii era presedin- 
tele Camerei, pe viaţă... cum se credea. In 
urma acestui rezultat dezastros, Weiskirchner, 
aghiotantul favorit al lui Lueger, a demisionat 
din guvern si s'a declarat retras din viata po- 
liticá. Mai tarziu a reintrat in activitate si a 
primit chiar demnitatea de primar; pentru 
moment insá, retragerea lui a impresionat pro- 
fund. Dar un fapt si mai clocvent: primul-mi- 
nistru crestin-social Bienerth si-a dat demisia 
— intr’o tara numai quasi-constitutionala, in 
care guvernul nici nu era ráspunzátor fata de 
parlament, pentru cá, dupá caracterizarea pro- 
fesorului francez Eisenmann — prietenul lui 
Masaryk — Austria avea constitutie, dar aceea 
era o constitutie absolutistă. In locul lui Bie- 
nerth împăratul l'a chemat iarăși pe Gautsch, 
unul din cei trei foşti prim-ministri democra- 
tizanti, atât de odiosi lui Franz Ferdinand. 
Căderea partidului creştin-social a făcut o 
impresie profundă mai cu seamă în străină- 
tate, pentru cá nu se ştia adevărata situaţie: 
pretutindeni s'a crezut că rezultatul alegerilor 
înseamnă o schimbare de regim  politico-so- 
‘cial. Ziarele din toată lumea s'au silit să-și 
procure informaţii şi interviewuri. O agenţie 
din Viena a reușit să obtie o declaratie a re- 


351 


www.dacoromanica.ro 


gelui Carol I al României, care era atàt de 
avar la vorbä, când i se cerea sä se amestece 
in treburile altei täri. 

Iată telegrama publicată de „Dimineaţa” : 


Viena, 9 Iunie, 1911. — Unei corespondențe de 
aci i se comunică din Sinaia că, cu prilejul unei dis- 
cufii asupra alegerilor din Austria, regele Carol s'a 
exprimat că nu l'a surprins înfrângerea crestinilor- 
sociali. Ca explicaţie suveranul României dà o im- 
portantă declaraţie politică a lui Lueger. 

Regele a spus: 

— In timpul unei audienţe pe care a avut-o la 
mine cu prilejul vizitei sale la București, cum ii 
aduceam laude că partidul său a ajuns mare şi pu- 
ternic, Lueger mi-a răspuns: „Da, Majestate, cât trä- 
iesc eu va ajunge tot mai mare; mă tem însă că, 
după mine, va veni potopul”. Acum înţeleg prevede- 
rea lui Lueger, a încheiat regele. 

Declaraţia lui Lueger e foarte importantă, 
pentru că arată care era propria lui aprehen- 


siune cu privire la viitorul partidului său. 


* 
* * 


Progresul social-democratiei si cäderea cres- 
tinismului social erau douá fenomene sau mai 
exact douá aspecte ale unui singur fenomen 
foarte firesc: programul crestin-social cuprin- 
dea un element pur democratic, care forța- 
mente era mai bine sustinut de socialisti, si 
un element antisemit care, in cursul anilor, se 
dovedise cel putin ineficace. Crestinii sociali, 
cucerind importante locuri in viata economica, 
institufiile lor au intrat, fatalmente, in con- 
sorții, concernuri, trusturi, carteluri si simple 
asociatii cu institutiile similare ale asa numi- 


352 


www.dacoromanica.ro 





LUEGER 


353 
23 
www.dacoromanica.ro 


tului „capital evreiesc". Páná si inspiratorul 
anonim al crestinilor sociali, archiducele 
Franz Ferdinand, a intrat in legáturi cu Roth- 
schild, in vederea unor combinatii industriale, 
ce-i drept cu caracter patriotic — dar acest 
detaliu, din punctul de vedere al doctrinei 
crestin-sociale, constituia nu o circumstantá 
usurátoare, ci, dimpotriva, una agravanta. So- 
cial-democratii, accenfuánd perfect aceste lu- 
cruri, n'au uitat sá arate adevärata situafie a 
proletariafului evreiesc, care nu poate avea ni- 
mie comun cu capitalismul de ori-ce neam ar 
fi, si, din potrivá, are toate interescle comune 
cu ale intregului proletariat, iaräsi fara deo- 
sebire de neam. 

Intâmplarca a facut ca tocmai in acele ale- 
geri din 1911 cazul dela Drohobicz sá aducá 
acestor spuse o confirmare tragicá si conclu- 
dentá (vezi anexa No. 16). Cazul a fácut o im- 
presie covârsitoare si a avut adânci repercu- 
siuni în luptele ulterioare dintre social-demo- 
crafi şi crestinii-sociali. 

Ne ocupăm însă, aici, de cele întâmplate 
inainte de alegeri. 

Partidul crestin-social a trecut printr'o criza 
internă foarte gravă, care nu numai cá i-a slă- 
bit coheziunea şi forţa de luptă, dar i-a pro- 
vocat o considerabilă ştirbire a prestigiului în 
fata opinici publice. 

Lueger a murit la 10 Martie 1910. Toată lu- 
mea l'a regretat profund şi sincer. Intre necro- 
logisti a fost si rabinul J. Bloch, directorul re- 
vistei „Oesterreichische Wochenschrift” şi apri- 
gul adversar al lui Lueger din parlament si din 


354 


www.dacoromanica.ro 


presä, în atâtea lupte cu räsunet mondial. Si 
Bloch, vorbind ín termeni calzi de adversarui 
dispárut, si-a isprávit necrologul cu aceste cu- 
vinte: „mánile lui erau curate". Aceste cu- 
vinte aveau însemnătate, numai pentru cá ve- 
neau dela un adversar inversunat. Altminteri, 
nu constituiau o enunfare inutilá? Nu spuneau 
oare un lucru dela sine infeles? Si iatá cá la 
19 Martie, abia o sáptámáná dupa moartea se- 
fului, deputatul crestin-social Felix Hraba ros- 
teste un discurs violent in potriva unor frun- 
tasi ai partidului, pe cari ii acuzá cá se in- 
chiná unui „Gott Nimm"! Expresie nu prea 
traductibila: zeul Luare, zeul luárii? in ori-ce 
caz e vorba de luat, si chiar, cum se zice in 
anecdota lui Speranta, de furluat. Cititorii vor 
pricepe, fiindcá lucrul existá si la noi; la noi 
lipseste numai caracterizarea gásitá de Hraba, 
nu si lucrul caracterizat de el. Senzatia provo- 
catá in opinia publicá a fost enormá, conster- 
narea in partid, nu mai putin. 

Kronprintul Rudolf fácuse cándva un nos- 
tim si sugestiv calambur latino-german, spu- 
nánd cá in Austria bántuie boala „delirium 
nehmens". Nimeni însă nu pusese aceasta 
diagnozá partidului crestin-social. Pani si 
d-rul Bloch a láudat mánile curate ale lui Lue- 
ger. Dar una-i Lueger, si alta partizanii lui. 

Dupá Hraba, a venit Ernst Vergani, alt 
fruntas crestin-social, care prin ziarul sau 
„Deutsches Volksblatt" a dezläntuit o campa- 
nie formidabilá in potriva afacerilor fácute de 
partizani cu situafii, in dauna interesului pu- 
blic, pe timpul lui Lueger, dar fárá stirea lui. 


355 


www.dacoromanica.ro 


Presa de toate nuantele a intervenit in aceste 
discutiuni, din cari au iesit dueluri, procese 
şi... noui destáinuiri. Sa văzut si cu acea ocazie 
cá mânile ori-cát de curate ale unui dictator 
nu pot impiedica alte mâni să se spurce din 
plin. Cáci Lueger a tolerat numai unele mici 
afaceri, din interesul de partid, inexorabil; 
dar de cele mai multe nici n'a stiut. Un singur 
om cinstit nu sc poate feri de multi oameni 
mai putin cinstiti. Legenda lui Vlad Tepes e 
o legendă. 

In privinţa nestiintei lui Lueger despre 
câte se aranjau în jurul şi sub auspiciile lui, 
este caracteristica o afacere, impresionantă nu 
prin mărimea ei, ci prin faptul că a. fost fă- 
cută tocmai pe spinarea lui Lueger şi în con- 
difii pur si simplu macabre. 

După moartea lui Lueger, primăria Vienei a 
plătit unui tipograf-partizan o sumă apreci- 
abilă pentru nişte bilete de „faire-part”. Este 
evident că moartea primarului Vienci nu tre- 
buia comunicată prin astfel de bilete: un ase- 
menea eveniment se află imediat prin toate 
ziarele şi prin doliul public arborat pretutin- 
deni. Dar e de admis că, în netármurita lor du- 
rere, colaboratorii scfului dispárut au vrut sa-l 
planga si in felul acesta. Si, bine infeles, din 
moment ce s'au fácut bilete, ele trebuiau sá fie 
in mare numár. E vorba de Viena! 

Insá chiar si asa, suma plátitá tipografului 
a părut prea mare. Atunci s'a dat o explicaţie, 
şi aci e partea macabră a afacerii: s'a invocat 
faptul că, neputându-se şti când anume Lue- 
ger isi va da sfârşitul — a zăcut multă vreme 


356 


www.dacoromanica.ro 


si „boala lungá e moarte sigurá" — tipogra- 
ful a stat zi si noapte, säptämâni intregi, cu 
tot personalul stabilimentului, pentru ca, in 
clipa in care i se va anunta faptul consu- 
mat — pac! sá dea drumul si biletului mor- 
tuar. I s'au plátit deci multe ore suplimentare, 
pentru tot personalul. Fiecare oră pe care Lue- 
ger o tráia ,in plus", devenea suplimentará 
pentru bugetul primáriei. Se intelege cá bie- 
tul Lueger pe patul care nici nu era încă de 
moarte, nu, stia cát de solid i se organiza in- 
mormântarea! O primárie crestin-socialá ar 
fi putut alege alt prilej ca sá aplice parabola 
cu fecioarele intelepte care-si asteaptá mirele. 

Dar aceastá chestiune, care, ori-cât ar fi 
fost de meschiná, nu era mai putin penibila, 
cuprindea, in acelasi timp, o amará ironie 
a istoriei. Cu trei ani înainte, Lueger obser- 
vând că înmormântările constituiau un pri- 
lej de exploatare, a luat măsuri de reglemen- 
tare a comerțului de pompe funebre (munici- 
palizându-l, însă numai în parte). Dezbaterile 
urmate atunci au pricinuit o violentă polc- 
mică între social-democratul Schuhmeier și 
crestin-socialul Kunschak. Cel dintâi, spunea 
că reforma nu e reală, că ea urmăreşte un in- 
teres de partid : tocmai dintre partizanii re- 
gimului s'a format o clică de exploatatori ai 
«durerii, cari de aci înainte vor exploata şi mai 
bine. Cel de al doilea protesta vehement. 

A fost, evident, o lugubră ironie, ca însuşi 
Lueger, prin moartea-i prematură, să înles- 
nească dovada că Schuhmeier a avut drep- 
taie. Nimeni nu prevăzuse această întorsătură 


357 


www.dacoromanica.ro 


a polemicii dintre Schuhmeier si Kunschak, 
dupá cum nimeni n'a prevázut cá, dupä alti 
doi ani, fratele lui Kunschak il va ucide in 
chip bestial pe Schuhmeier, pentru a scápa 
partidul crestin-social de un adversar nu prea 
comod. 

După macabra afacere cu înmormântarea 
lui Lueger, a venit cazul cel mai senzațional 
din câte sau dezvelit, cazul lui Bielohlawek. 
Am vorbit cu altă ocazie despre persoana si 
despre procesul lui (vezi anexa No. 17). Aci 
voiu aminti numai câteva din acuzațiile ce i 
s'au adus: bani luaţi pentru numiri în slujbe 
şi bani luați pentru acordarea de concesii mu- 
nicipale. Dar cea mai penibilă impresie a fă- 
cut-o un fapt cu totul special. Intre indatori- 
rile lui de consilier municipal era si aceea de 
a supraveghea administrarea ospiciului de ne- 
buni Steinhof. Ei bine, s'a dovedit cá ani de-a- 
rândul Bielohlawek şi-a hrănit familia cu ali- 
mente cărate zilnic dela ospiciu, reducându-se 
astfel portiile bolnavilor. 

Iar pe când Vergani, directorul lui „Deut- 
sches Volksblatt”, denunța pe Gessmann si pe 
Weiskirchner, arătând fabuloasele venituri la 
cari au ajuns din exploatarea creştinismului 
social, Gessmann, la rândul lui, îl denunța pe 
Vergani că a luat 100.000 coroane dela un con- 
sortiu capitalist, — ba chiar mozaic — pentru 
ca să combată municipalizarea tramvaiclor. 

Si cum proclamarea noului primar, după 
moartea lui Lueger, sa facut cu mare întâr- 
ziere, alt fruntaş al partidului, deputatul Sil- 
berer, a dat explicația faptului: „era greu de 


358 


www.dacoromanica.ro 


gäsit un om cu mânile in adevár curate". 
Bloch nu vorbise vorbă de claca! *) 


* 
* > 


Atmosfera creatä in public a fost dezas- 
troasa. 

Singur Lueger ar fi fost in stare sa tie piept 
penibilei situaţii. Dacă toate acele fapte ar fi 
fost date la ivealä când era in viafä, autorita- 
tea lui moralä si simpatia de care se bucura 
— plus másurile pe cari le-ar fi luat pentru 
pedepsirea sau cel putin inlaturarea vinova- 
filor, — ar fi salvat prestigiul partidului. Dar 
Lueger murise. Partizanii nemultumiti par a 
fi asteptat anume moartca lui, pregatili si ei, 
ca tipogratul cu biletul mortuar; poate cu 
ceva mai putina rábdare, pentru cá lor nu le 
plátea nimeni orcle „suplimentare”. 


*) Este o chestiune de dreptate sä amintim aci 
cá anul trecut, cu prilejul lichidärii fortate a muni- 
cipalitätii socialiste din Viena — efectuatä prin lo- 
vitura de stat, fäcutä cu ajutorul mitralierelor de 
cátre ráposatul Dollfuss — nu s'a putut gäsi in sar- 
cina adininistratiei comunale nici o abatere dela 
lege sau mácar dela elementara cinste.. burghezä. 
Seitz a fost mai norocos decât Lueger: Între secun- 
dantii lui nu s'a ivit nici un Bielohlawek, 

Perfecta corectitudine constatatá la Comuna din 
Paris după o administraţie de aproximativ trei luni 
de zile, s'a verificat si la Viena, după o administraţie 
socialistă de două decenii. Nu poate fi o simplă întâm- 
plare. Un partid care este expresia reală a imensei 
mulţimi şi care, deşi la putere, rămâne totuşi sub 
controlul ei real, nu poate satisface interesele parti- 
culare ale unor persoane sau ale unor clice, nu pen- 
tru că el sau ele n'ar dori-o, dar pentru că mulli- 
mea n'are nici un motiv s’o îngăduie. . 

Iatá de ce, si din acest punct de vedere, regimul 
democratic e fortamente cel mai bun — cu condiţia, 
bine inteles, sá fie un adevárat regim democratic, 
iar nu o contra-facere hidoasa. 


359 


www.dacoromanica.ro 


Partidul creştin-social intrase intr'o fază 
foarte rea. Toate aceste manifestări compro- 
mifátoare au contribuit mult la înfrângerea 
electorală; înfrângerea electorală, la rândui 
ei, a făcut să se agraveze luptele interne și să 
se ştirbească şi mai mult prestigiul partidului. 

Oare-cari publicaţii secundare, dorind să 
dreagă lucrurile, au încercat diversiunea ve- 
che si cunoscută, care şi-a făcut probele în 
toate timpurile si în toate ţările: o vehementa 
campanie antisemită. 

Nu s'a putut. In ultimii ani ai lui Lueger 
partidul creştin-social a fost antisemit numai 
cu nümele, după cum înainte fusese, în cea 
mai mare parte a timpului, numai cu vorba — 
şi foarte rar cu fapta. Am arătat că se ajunsese 
chiar la un fel de prietenie între evrei si Lue- 
ger, încoronată prin alegerea acestuia în Leo- 
poldstadt. E interesant de constatat că evreii 
cari lau simpatizat pe Lueger în ultimii ani 
ai vieţii, i-au păstrat aceleaşi sentimente si 
după moarte. 

Ca să nu intrăm în prea multe explicații, 
vom reproduce după „Egalitatea” d-lui M. 
Schwarzfeld (numărul de la 11 Sept. 1911), 
ecoul unei polemici din presa vieneză: 

„O polemică de presă a făcut să se descopere că 
dintre puţinii subscriitori pentru statuia lui Lueger, 
o mare parte erau evrei: industriaşi, bancheri, co- 
mercianti. Faptul a fost denunţat ca o mare incon- 
sequentä a creștinilor sociali. 

„Reichspost, oficiosul lor, silit să-şi spuie cuvân- 
tul, a declarat că e natural ca evreii să subscrie pen- 


tru Lueger, de oarece de pe urma administraţiei lui 
excelente au profitat şi ei. 


360 


www.dacoromanica.ro 


„Totusi, va admite ori-cine cá ar fi fost si mai 
natural ca să subscrie partizanii lui Lueger. Or, 
aceştia n'au subscris. Ei, cari s'au îmbogăţit de pe 
urma lui, cáci din tot partidul crestin-social singu- 
rul care a rámas sárac e insusi Lueger!” 

Am spus însă că evreii înțelegeau să-şi ma- 
nifeste simpatia personal pentru Lueger şi nu 
pentru partidul lui. Aceasta s'a dovedit când 
au refuzat să voteze pe crestin-socialul care 
candida pentru locul ocupat de Lueger ca de- 
putat al circumscriptiei Leopoldstadt. Totuşi, 
partidul a continuat tot timpul, până la războiu 
şi după războiu, atitudinea din ultimii ani ai 
lui Lueger. Astfel, curând după moartea aces- 
tuia, oficiosul „Reichspost” a publicat un ar- 
ticol-program, devenit necesar tocmai prin 
dispariţia şefului. In acel articol, apărut în nu- 
mărul dela 17 Iunie 1910, oficiosul partidului 
spune: 

»Atacul nostru nu se indreapta in potriva evrei- 
lor si a confesiunii lor, ci in potriva evreilor-sociali, 
ca si a crestinilor cari stau În aceleasi rânduri. 

»-Bucuros am vrea să-i educám şi, fără a-i tur- 
bura în credinţa lor, să-i convertim la morala creş- 
tin-sociala”. 

Cum vedeţi, nu e de loc grozav programul 
acesta antisemit. In practicá el se traducea 
in fapte si mai putin grave. De pildà, in 
1912, cand a murit un domn Max Frank, vice- 
presedintele comunitätii israelite, primária a 
fost reprezentată la înmormântare prin ajuto- 
rul de primar Porzer, care a ţinut un impre- 
sionant discurs. Or, acest Porzer nu era un 
oare-care. Fusese unul dintre principalii a- 
ghiotanti ai lui Lueger. 


361 


www.dacoromanica.ro 


Astfel, partidul creştin-social isi pierduse —- 
de mult, dar se observa abia acum — şi ca- 
racteristica ideologică şi pe cea sentimentală 
(am putea zice: resentimentală), si nu mai 
avea nici pe marele conducător. Achille Plista, 
fost corespondent la Viena şi fost, în această 
calitate, în bune legături cu fruntașii creştin- 
sociali şi în deosebi cu Pattai — lam mai po- 
menit în aceste pagini — a publicat în Noem- 
brie 1918 o scurtă „privire” sub titlul „Les 
Chretiens-sociaux et la guerre”. Autorul arăta 
că declinul partidului creştin-social se împli- 
nise încă înainte de războiu, şi anume: cu ani 
în urmă — ceea ce înseamnă încă pe vremea 
lui Lueger. Cu ani în urmă, zice Plista, par- 
tidul creştin-social încetase de a mai fi el 
însuşi şi devenise o anexă a ministerului de 
externe, un agent de propagare a războiului. 

Ştim şi noi că nemulțumirea lui Plista în 
potriva politicii creştinilor-sociali şi, în genere, 
a tot ce era şi a tot ce se petrecea în Austria, 
dura de mult. In „Journalistenzimmer” el ne 
spunea: 

— Am venit aici reactionar îndrăcit, si din 
cauza ticälosiei pe care-o văd o să plec revo- 
lutionar aprins. 

Dar acum, în schița din 1918, Plista, care 
era catolic militant — aceasta îl şi apropiase 
de creştinii-sociali, cărora mai bine de un de- 
ceniu, prin corespondențe zilnice, le-a facut 
„presă bună” la Paris — le adresa-şi alt re- 
proş: că partidul lor nu mai avea nici me- 
ritul de a fi, cel puţin, cu adevărat catolic. 

Detaliul acesta putea fi supărător pentru 


362 


www.dacoromanica.ro 


ziaristul francez, data fiind mentalitatea pe 
care i-o cunoastem. Dar ne gândim cá nici ar- 
chiducelui Franz Ferdinand nu-i putea face 
pläcere. 


* 
* * 


Aceasta era situaţia partidului crestin-so- 
cial în momentul când moartea l'a surprins pe 
Franz Ferdinand la Saraievo. In deceniul scurs 
de la scrisoarea către Brosch cu privire la E- 
benhoch, partidul pierduse tot: şef, program, 
prestigiu, forţă. 





SEITZ 


(dupd o fotografie mai noud) 


363 


www.dacoromanica.ro 


XXVIII 


Legenda... 


Franz Ferdinand nu mai avea pe concursul 
cui sä conteze pentru ziua când se va urca pe 
tron. Ce-i drept însă, faptul urcării pe tron 
constituia el însuşi concursul cel mai puternic, 
In ziua aceea, el n'avea de cât să-şi recapi- 
tuleze concepţiile politico-sociale, asa cum 
ne-au trecut pe dinainte in cursul acestor pa- 
gini pentru ca in sensul lor sA procedeze cu 
dela sine putcre si cu depline puteri. 

Insă... 

Cu asemenea concepţii politice şi sociale, cu 
asemenea sentimente fata de clase si de insi, 
ne închipuim cât putea cântări în ochii lui 
Franz Ferdinand întregul popor de ţărani al 
românilor de peste munți. 

Şi totuşi, ar fi putut să fie ceva care să anu- 
leze toate considerentele de până aci: dra- 
gostea lui Franz Ferdinand pentru români. Ar 
fi putut să fie. Dragostea e oarbă. Franz Fer- 
dinand, în viaţa de familie, a iubit o simplă 
contesă. N'ar fi fost posibil oare ca, în viaţa 
politică, să iubească un popor de simpli țărani, 


364 


www.dacoromanica.ro 


cum erau românii de peste munţi, si cu atât 
mai mult un popor mai arätos, ca al români- 
lor din regat, cu o țărănime ce-i dreptul mai 
putin avântată, dar pe care sc altoise, in 
schimb, o clasă boierească rafinată şi distinsă? 
Si apoi, într'o vreme în care se vorbeşte asa de 
mult de rasă — vocea sângelui — de ce n'am 
ține seama de faptul că între strămoşii lui 
Franz Ferdinand se găsesc şi 4 români? (Otto 
Forst de Battaglia, „Das Geheimnis des Blu- 
tes”, Wien 1932). Poate că în componenţa lui 
sufletească, tocmai cei patru români au prc- 
valat asupra celor trei unguri cum şi asupra 
celor nenumărați de alte neamuri. 

Am văzut că Franz Ferdinand se arăta gelos 
de dragostea românilor; şi unde este gelozie, 
este şi dragoste. Ingrijorat, el îi scria lui 
Brosch că „ar fi foarte primejdios ca natio- 
nalitäfile să se lase ademenite” de alt iubitor, 
care în specie pärca a fi, la un moment dat, 
maghiarul Iulius Justh ; „trebuie să-mi pă- 
strez naftionalitätile” scria Franz Ferdinand 
— iar printre naţionalităţi erau şi românii ar- 
deleni. Pe de altă parte, Czernin redă, o dată 
cu sentimentul dureros al lui Franz Ferdinand 
că „problema transilvăneană zăcea ca un bloc 
între Viena si Bucuresti”, — şi dorinţa lui fer- 
binte ca, prin înlăturarea blocului, să se sta- 
bilească „o legătură reală” între cele două 
state. 

Iar G. Bogdan-Duică, deplângând moartea 
lui Franz Ferdinand (în „Noua Revistă Ro- 
mână” a d-lui Motru, 31 Ianuarie 1916), scria 
pe un ton de siguranţă neclintita: 


365 


www.dacoromanica.ro 


„Dr. Ioan Scurtu ar face bine să scrie amánuntit 
ce-a zis archiducele: vorbele lui erau termometru 
politic. Sä scrie; de dragul istoriei, care o datä 
trebuie sä afle bine cA dreplul nostru ajunsese a fi 
recunoscut si in acea Viena...” 


Bietule Cárfan, care, ca Horia si Avram 
Iancu pe vremuri, ca memorandistii in zilele 
noastre, te-ai dus si tu la Viena, nu numai ca 
sá ceri dreptate, intr'o doará, ci cu nádejdea 
temeinică in suflet cá ai so si dobändesti! 
Cati aveau sä mai vie la rand si dupa tine! 

Scurtu a murit prematur fárá sá spuie ce 
ştia — sau, mai degrabă, tálmácea. 

Dar, cu privire la románofilia. ráposatului 
Franz Ferdinand, am citit, la cáteva luni dupa 
moartea lui, o destáinuire destul de picanta. 
Sub titlul „Distrugerea unei legende", d. Ion 
Grecu, notabil publicist de peste munfi, scria 
in „Adev£rul” de la 9 Ianuarie 1915, un ar- 
ticol din care vom cita cáteva pasagii: 

,. (Franz Ferdinand), bărbat în floarea vârstei, 
care dase o mare probă de energie, izbutind să ia 
ca sofie o femeie dintre supușii săi (el simţea că 
Habsburgii au nevoe de o înviorare a sângelui), a 
ştiut să trezească în milioanele cetăţenilor monarhiei 
habsburgice, credinţă, nădejde si temeri, la a căror 
temelie n'a fost nimic pozitiv, ci numai zvonuri și 
legende necontrolabile. 

..Habsburgii întotdeauna au desmintit nädejdile 
puse in ei si poate, nici archiducele Francisc Ferdi- 
nand n'ar fi alcátuit o exceptie. Cel putin in ce pri- 
veste Románii de peste munfi, poate nici domnia 
lui nu ar fi însemnat o eră nouă sau, poate Românii 
de peste munţi, in presupusul lor prieten de eri, au 
pierdut pe probabilul duşman de mâine. 

Nădejdile româneşti de dincolo s'au întemeiat si 
ele numai pe o legendă, pe acele pretinse cuvinte de 


366 


www.dacoromanica.ro 


laudă ce le-ar fi rostit odată la adresa Românilor: 
„Das sind meine braven Rumaenen” (aceştia sunt 
bravii mei Români), cuvinte de laudă cu cari s'au 
țesut atâtea vise. 

«Cuvinte de laudă, însă, pe cari niciodată nu le-a 
rostit”. 


Cum s'a născut legenda? Ne-o spune mai 
departe însuşi făuritorul ei, adică d. Ion Grecu 
in persoană: 


«In vara anului 1903 vine, ca reprezentant al 
împăratului, moştenitorul de tron archiducele Fran- 
cisc Ferdinand să conducă marile manevre împără- 
teşti din jurul Lipovei (judeţul Timişului). 

..Si — pe unde a trecut Archiducele Francisc Fer- 
dinand până la Lipova — din şanţuri, din semănă- 
turi apăreau sute şi mii de români, îmbrăcaţi de 
sărbătoare. aclamându-l cu urale entuziaste. In gara 
dela Lipova, penultima staţiune cu trenul, întru în- 
tâmpinarea Arhiducelui venise numai prefectul ju- 
detului si cei doi preoţi locali, — încolo, afară de 
câţiva gazetari. nimeni. Intrarea în gară era oprită. 
In comună vre-o 300 români aşteptau sosirea tre- 
nului, şi când să sosească, au trecut într'un avânt 
peste barieră, ajungând să acopere peronul. 

Primirea rece. Câteva cuvinte din partea prefectu- 
lui, câteva cuvinte de răspuns din partea archiduce- 
lui şi nici o aclamatie, nici un „eljen”. In momentul 
când să se pună trenul în mişcare, cele vre-o 300 ro- 
mâni izbucnesc în urale puternice, pe cari le repetă 
cei rămaşi în afară de gară, dealungul liniei, Archi- 
ducele Francisc Ferdinand se opreşte un moment 
pe scara vagonului, apoi urcă înainte, fără a face 
vre-un gest, se îndreaptă spre asistență, salută 
fece — şi nu zice nici un cuvânt. 

Românilor le trebuia, însă, un cuvânt de aprobare, 
un cuvânt de mângâere și îmbărbătare. Şi atunci am 
făurit în redacţie legenda ce-o distrug acum: atunci 
am publicat în ziar cuvintele pe cari nu le-a rostit, 
pe cari însă, ar fi putut să le rostească, pe cari ar 


367 


www.dacoromanica.ro 


fi trebuit sä le rosteascä: „Das sind meine braven 
Rumănen”. „Aceştia sunt bravii mei Români”. 

Nu, nici acest Habsburg, nici ceilalti Habsburgi 
n'au dat dovadá de recunostintá fatá de credincio- 
sul popor românesc de peste munţi”. 


Prin destăinuirea sa, d. Grecu ne-a făcut să 
asistăm la o neobișnuită ceremonie, totodată 
duioasă şi înfiorătoare: un tată care-şi recu- 
noaste copilul, si, în aceeaşi clipă, îl şi ucide! 
„Si atunci am făurit legenda ce-o distrug 
acum!” 


Asa se incheie capitolul acelui Franz Fer- 
dinand care a fost cea mai tragicá jucárie a 
valurilor istorice. 

Intr'o zi el a făcut o mare jertfă, care a cu- 
tremurat pe cci de fata. El a jurat cá renuntá 
la dreptul, istoric si divin, al copiilor sai, de-a 
sălăşlui pe tronul strámogesc al Austro-Un- 
gariei. Jertfa era mare si infricosatá; dar o 
fácea cu nespusá bucurie: ea ii dádea dreptul 
sä se uneascá pentru toatá viata cu singura 
fiintá iubitá. Si el a scris cui il ajutase in 
lupta aprigă si îndelungată: „sunt fericit; ziua 
aceasta va rămânea cea mai fericită a vieţii 
mele”. Era în 28 Iunie. Si tot la 28 Iunie 
gloanţe ucigaşe au venit să împlinească des- 
tinul, deşi cu o mică stirbire: rămân uniţi, ar- 
chiducele şi contesa; dar nu în viaţă. Romeo şi 
Julieta! Si aci plutim în Shakespeare. 


Lui Franz Ferdinand o cărturăreasă i-a fost 
prezis că va dezläntui odată un războiu mon- 
dial. In realitate el a fost numai pretextul. 

Cărturăreasa exagerase. 


368 


www.dacoromanica.ro 


24 


ANEXE 


www.dacoromanica.ro 


369 


Anexa No. 1. 
(la pag. 50) 


Franz Schuhmeier*) 


11 Februarie 1913 


O întâmplare tragică si absurdă: deputa- 
tul Schuhmeier, copilul rásfátat al social-de- 
mocratiei austriace, — „unser Franzl’, cum 
îi spune toată lumea la Viena — a fost omo- 
rit, pe la spate, pe când se întorcea dintr'o 
călătorie de propagandă. 

Ce a determinat această faptă, telegrame- 
le, atât de laconice până acuma, nu ne-au 
spus-o încă; ştim însă cine este autorul: este 
un anume Paul Kunschak, fratele deputatului 
din dietă. Caracterul politic al crimei se în- 
fáligeazá deci imediat judecății noastre: 
Schuhmeier a fost cel mai puternic adversar 
al lui Lueger, Schuhmeier a fost acela care a 
distrus organizaţia lucrătorilor crestini-sociali, 
făcând ca însuşi şeful ei, Leopold Kunschak, 
să-şi piardă locul din Cameră, Schuhmeier a 
fost acela care abia dăunăzi a răsturnat pe 
primarul Neumayer, căruia i-a adus grave a- 


*) Din „Cäti-va insi" de Const. Graur (Biblio- 
teca „Dimineata”). 


371 


www.dacoromanica.ro 


cuzafii. Fireşte, partidul creştin-social, acum 
în complectă ruină — de unde ajunsese stă- 
pânul Vienei, nu mai are decât trei deputaţi 
şi încă şi aceștia de strânsură — isi adunase 
toate forţele în campania contra lui Schuh- 
meier, pe care îl prezenta în culorile cele 
mai odioase. 

Cercetările justiţiei si ale presei vor adu- 
ce, de sigur, toată lumina. Bine înţeles că în 
primul loc trebue să ne întrebăm dacă asa- 
sinul e responsabil; înclin să cred că nu. 


Moartea lui Schulmeier este o lovitură 
cumplită pentru social-democrafia austriacă. 
Der Mann von Ottakring (omul din Ottak- 
ring, sau, cum sar putea zice la noi, omul 
din Dealul Spirei) nu era dintre cei cari pot 
fi înlocuiţi. 

A debutat ca simplu lucrător, sau şi mai 
puţin: ca muncitor necalificat, ín Prater. 
Cultura lui de pe atunci: şcoala primară. A 
devenit socialist, ca atâţia alţii, și în scurtă 
vreme, S'a distins ca nimeni altul. 

Când a intrat Schuhmeier în mişcare, prin 
1890, lupta nu era uşoară. Administraţia și 
justiţia procedau cu mare asprime în potriva 
oricărei acţiuni socialiste. Ne grabim să 
spunem că toate măsurile de comprimare e- 
rau strict legale, dar aceasta nu le făcea mai 
plăcute. Socialiştii sau văzut deci siliți să-şi 
mute activitatea în domeniul cultural, căci 
oricum, acolo autorităţile găseau mai greu 


372 


www.dacoromanica.ro 





FRANZ SCHUHMEIER 


373 


www.dacoromanica.ro 


motive de interventie si mai putine posibili- 
täfi de zădărnicire. Unul dintre cei mai calzi 
insuflefitori ai actiunii culturale a fost, din 
capul locului, Franz Schuhmeier. El a in- 
temeiat societatea , Apollo" care ani de zile 
a desfágurat o activitate formidabilá, rás- 
pândind cultura in masse. Apollo" a fost 
o adevărată şcoală ambulantă, care adápa 
zilnic minţile dornice de carte în toate ra- 
murile ştiinţei şi artei, dar bine înţeles, 
toate învățăturile pe cari le dădea erau pă- 
trunse de spiritul socialist. Marele conducă- 
tor al acestei scoale era Schuhmeier, care — 
strălucită ciudätenie! — era şi cel mai pasi- 
onat elev al ei. In mod sistematic, el intra în 
strânsă legătură cu specialiştii diferitelor ra- 
muri pe cari îi aducea să conferentieze pen- 
tru toti — şi găsea momentul ca să-i provoa- 
ce la vorbă si deosebit, numai pentru el. Şa 
putut crede, la început, că e o simplă manie, 
sau mai puţin: wanitatea de a se afla în 
treabă. Dar a dispărut orice urmă si de „ma- 
nie" si de „vanitate”, după un timp, când 
Schuhmeier s'a simţit stăpân pe-o suficientă 
cultură generală, perfect echilibrată, pe care 
o dovedea zilnic în opera lui de agitator e- 
nergic şi neobosit. 

Agitator energic şi neobosit, cum sunt 
multi. Dar îl ajuta si un temperament de 
o vioiciune putin comună, mai ales între 
nemți. Se zice cá aşa sunt adevărații vienezi 
— pe cari însă îi întâlneşti foarte rar. Si a- 
poi, avea un talent oratoric în adevăr extraor- 
dinar. Ori unde — în Franţa ca şi în Italia — 


374 


www.dacoromanica.ro 


el ar fi fost orator mare. Foarte spiritual si 
foarte sarcastic, culegea numai triumfuri, în 
întrunirile publice, ca si la Cameră, la primă- 
rie, ca si in Landtag — cáci pátrunsese pre- 
tutindeni. Ultimii ani ai lui Lueger n'au fost 
decât o luptă necontenită cu Schuhmeier. A- 
veau acelas gen de oratorie si aceeasi putinta 
de rezonanta in sufletul vienez. Dar Schuh- 
meier era mai tânăr, mai impetuos, si vorbea 
în numele unui partid în creştere, pe cand 
Lueger îşi vedea partidul decăzând — căci 
această decădere începuse de mult, iar după 
moartea lui Lueger sa precipitat numai. 
Dar toate acestea n'ar fi fost de ajuns ca 
să facă din Schuhmeier ce a fost: marele lui 
merit este că, plecat de așa de jos, a reuşit, 
impunändu-si o stäruintä pur şi simplu dia- 
bolică, — am văzut mai sus numai unul din 
procedeiele întrebuințate — să-i facă o 
cultură complectă şi solidă. Ca director de 
gazetă, ca parlamentar şi consilier comunal, 
ca agitator, el atingea chestiile sociale şi po- 
litice cele mai complicate, şi dacă a putut fi 
combătut din punctul de vedere al unor con- 
ceptii contrare, nici odată nu i sa putut con- 
testa că este stăpân pe materiile tratate *). 
In cursul ultimei campanii electorale, am 
putut asista la o scenă extrem de instructivă 
şi tot pe atât de amuzantă. Vorbise Ludo 


*) Cunoscutul parlamentar si publicist francez 
Charles Benoist, făcând o călătorie de studii la Viena, 
după ce-a stat de vorbă ou Lueger a rămas cu im- 
presia că el avea o instrucţie mediocră, deşi era „un 
fel” de doctor (vaguement docteur). In realitate 
Lueger fäcuse liceul la „Theresianum” — unde l'a 


375 


www.dacoromanica.ro 


Hartmann, savantul docent universitar, atât 
de distins prin stiinfa si talentul cu care a- 
plicá conceptia materialistá in studiile sale de 
istorie. Mai multi alegátori l'au interpelat asu- 
pra unor puncte de doctriná. Emotionat ca 
un scolar, Hartmann a declarat cá, neprevá- 
zând întrebările... nu le-a preparat si deci nu 
poate răspunde. Atunci a luat cuvântul 
Schuhmeier; a răspuns el, strălucit, şi a fost 
aplaudat furtunos de toată lumea, inclusiv 
întrebătorii, cari porniseră doară cu gând de 
ceartă. Şi nimeni nu s'a mirat, că, în această 
întrecere întâmplătoare, muncitorul necalifi- 
cat din Prater, copil de rob, sa dovedit mai 
tare decât savantul profesor universitar, fiul 
unui mare învăţat, poet si luptător politic! 
Dar Schuhmeier avea şi o frumoasă formă li- 
terară, în graiu si în scris, fără să mai pome- 
nim de absoluta-i corectitudine gramaticală, 
cum nu este, de pildă, cazul lui Adolf Hoff- 
mann, colegul lui din Germania, care îi sea- 
mana, totuși, în foarte multe privinti. 

A fost un om de mare valoare, cu toată în- 
fätisarea mitocănoasă pe care a păstrat-o pâ- 
nă la urmă; şi a putut ajunge la cea mai înal- 
tă situaţie pe care o poate visa un om: să fie 
divinizat de prieteni, şi temut, ca o primej- 
die, de adversari. 


făcut şi Titu Maiorescu — iar doctoratul îl luase, cu 
succes, la universitatea din Viena. 

In schimb, publicistul Eugene Boeglin, care și «el 
a studiat viaţa politică la faţa locului şi a scris o 
carte de preamărire a lui Lueger („Une capitale an- 
tisemite”, Perrin, 1910), când vorbeşte de Schuh- 
meier îl numeşte, respectuos, docteur. 


376 


www.dacoromanica.ro 


La ultimele alegeri, când a fost vorba să 
se cucerească o nouă cetate, — circumscrip- 
tia lui Lueger — partidul a desemnat pe 
Schuhmeier pentru această luptă grea. 
Schuhmeier a dat lupta, şi a câştigat-o. Dar 
cu acel prilej el şi-a permis un gest de co- 
chetărie politică, menit să arate cât de mare 
îi era puterea: în fosta lui circumscripție n'a 
făcut nici o agitatie, multumindu-se să-şi 
proclame urmaşul, sigur — a si declarat-o 
categoric — că alegătorii lui n'au nevoe de 
propagandă, desi adversarii agitau nebu- 
neste. Convocând o întrunire publică în vede- 
rea alegerii, Schuhmeier, în loc să rostească 
un discurs electoral, cum era de așteptat, a 
expus numai oare-cari lămuriri în legătură cu 
tehnica votării, sub cuvântul că „ar fi ofensă- 
tor pentru cetăţenii Ottakringului să li se spuie 
pe cine şi pentru ce au să voteze”. Puţini oa- 
meni politici — din ori ce ţară — şi-ar putea 
permite un asemenea lux. 

Se va înţelege, prin urmare, ce lovitură 
este, pentru social-democratia austriacă, 
moartea lui Schuhmeier, în toiul luptei, la 
vârsta de 48 de ani. 

Dar care-i rostul acestui ignobil asasinat? 

Prin temperamentul lui înăscut, prin traiul 
pe care l'a dus din copilărie, prin educaţia 
pe care şi-a făcut-o — pe care şi-a făcut-o 
singur, şi nu din vreme, si nu într'o cämärufä 
liniştită, ci atât de târziu si în vârtejul unor 
lupte atât de crunte — Schuhmeier era, de 
sigur, un răzvrătit, un mare răzvrătit. Fie- 
care gând incolfit în mintea lui, tindea la re- 


377 


www.dacoromanica.ro 


volutionarea vieţii. Dar nici odată; si sub 
nici o forma, el n'a predicat — necum să fi 
pus in aplicare — cruzimea, brutalitatea, bes- 
tialitatea. A fost om si a vrut omenia, De alt- 
minteri, fruntas intre fruntasii social-demo- 
crafiei austriace, atât de ironizatá pentru le- 
galismul ei nestirbit — ,K. K. Sozialdemo- 
kraten (social-democrati cesaro-cräiesti)” — 
el n'a putut face decát o politicá de infelege- 
re, de infráfire, de pace, acolo, in Austria ce- 
lor mai haotice frámántári sociale si natio- 
nale, frământări la cari se adaugă si cele poli- 
tice propriu zise, tot atát de haine acolo, ca 
ori-unde. Schuhmeier a fost si el printre depu- 
taţii socialişti cari, după alegeri rămase isto- 
rice, s'au dus la Curte, cu toţii, ca să asculte, 
din gura lui Franz losef, mesagiul de deschi- 
dere a Camerii — prima Cameră trimeasă de 
votul universal, hărăzit acesta de bătrânul îm- 
părat. 

Şi-l aud încă pe Schuhmeier, într'o aduna- 
re furtunoasă, explicându-si pasul: 


— Da, m'am dus la Curte. A trebuit să-mi 
cumpăr frac şi joben; nici până azi nu mi-a 
trecut supărarea! Dar nu m'am dus la Curte 
pentru ca muncitorii să mă vadă ce bine îmi stă 
cu frac şi cu joben. Mam dus pentru că noi 
punem rațiunea deasupra sentimentului şi 
pentru că raţiunea ne-a spus cá noi trebue să 
fim de faţă când se deschide parlamentul 
nostru. Social-democratia austriacă este astăzi 
atât de puternică, în cât înaintea ei trebuie 
să se deschidă nu numai coliba cea mai de 


378 


www.dacoromanica.ro 


jos ci si palatul cel mai de sus! Suntem prea 
colorati pentru ca din contactul Curtii sä ie- 
sim spáláciti; si, n'am nici o grijá: noi nu-l 
vom compromite pe impáratul, precum nici 
impáratul nu ne va compromite pe noi. 

Iatá-1 deci pe Schuhmeier, om cu judecata 
independentá si largá, netescuitá in formule 
prealabile si habotnice, om gata, in totdea- 
una, să-și hotărască purtarea după fapte si 
posibilităţi. 

Dar împotriva cui a fost silit Franz Schuh- 
meier să se apere şi să-și apere colegii 
cu atâta stäruintä si cu atâta căldură? Cui 
a fost el silit să dea aceste asigurări solemne 
că, în ciuda fracului şi a jobenului cumpărate 
din... rațiune de stat, isi va păstra intactă cu- 
loarea, ferind-o cu sfinţenie de cea mai u- 
şoară spălăcire? 

Amănuntul e de-o grozavă elocvenfä: cei 
cari îl atacau pe Schuhmeier pe tema că, du- 
cándu-se la Curte, s'a abătut dela principiile re- 
volutionare, sunt tocmai creștinii-sociali, adică 
d. Kunschak, autorul asasinatului, şi amicii 
d-sale. Prin urmare, ei n'au nici măcar scuza 
—„slabă şi tristă”— că au lucrat sub puterea 
spaimei, că-i inebunise primejdia revoluţionară 
pe care, în ochii lor, o întrupa marele Schuh- 
meier de până ieri, bietul Schuhmeier de 
astăzi! Nu! Ei îi reproșau tocmai că nu era 
destul de revoluţionar, că, după judecata si 
gustul lor, se abătea dela calea revoluţionară; 
de altfel, tocmai ei născociseră ironica poreclă 
„K. K. Sozialdemokraten", socialişti cezaro- 
crăieşti! O dată mai mult se dovedeşte că par: 


379 


www.dacoromanica.ro 


tidele reactionare apärä legalitatea si omenia 
numai când ele trebuie sä le foloseasca lor, 
dar recurg bucuros la cruzime si bestialitate 


ca sä-si loveascá adversarii. 
Uciderea lui Schuhmeier este mai mult de 


cat o crimá: este o tragicá tampenie. 


Notä. — Asasinul lui Schuhmeier a fost condamnat 
la moarte. Văduva lui Schuhmeier, printr'o petitie 
făcută în numele ei si al copiilor, rămaşi orfani prin 
fapta lui Kunschak, a cerut gratierea acestuia, în- 
tre altele şi pe temeiul că defunctul a fost un adver- 
sar convins şi hotărît al pedepsei cu moarte. 

In petiția ei, d-na Cecilia Schuhmeier spunea că 
executarea lui Paul Kunschak ar dezonora memoria 
lui Franz Schuhmeier, care propusese de mai multe 
ori în parlament „suprimarea acestei pedepse bar- 
bare”. 

Cererea d-nei Schuhmeier a fost împlinită. 

Împăratul a comutat pedeapsa cu moarte în munca 
silnică pe viata; iar după războiu s'a mers si mai 
departe: Kunschak a fost grațiat pe deplin. 

In ultimii ani fratele asasinului, fruntaşul creştin- 
social Leopold Kunschak, a evoluat tot mai mult 
spre ideile democratice, şi a fost, în partidul său, 
partizanul înțelegerii cu social-democratii. 

Lovitura lui Dollfuss s'a îndreptat si împotriva 
stângii crestin-sociale de sub conducerea lui Leo- 
pold Kunschak. 


380 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 2. 
(la pag. 50) 


Matthias Eldersch 
26 Aprilie, 1931 


Ieri a murit fruntasul social-democrat, ve- 
chiu parlamentar, fost ministru de Interne, 
iar acum preşedinte al Camerii austriace. 
Păcat ca murit! Avea 62 de ani, si părea atât 
de viguros, la trup şi la minte! I-ai fi dat 
încă decenii de viaţă. Ex-cancelarul Seipel, 
adversar politic ireductibil si prietin. perso- 
nal, l'a vizitat abia acum câteva zile. Prelatul- 
profesor, zguduit de-o moarte atât de năpras- 
nică, povesteşte cu câtă vioiciune Eldersch a 
cercetat atunci problemele zilei, la rezolva- 
rea cărora se credea chemat să mai ia parte. 

Impresia e profundă. Biroul partidului şi 
locuința familiei sint literalmente inundate 
de telegrame şi scrisori, conţinând cu totul 
altceva decât condoleantele protocolare. Se 
precizează însuşiri şi se amintesc fapte cari 
pun Intro lumină neaşteptată persoana celui 
dispărut. D. Miklas, preşedintele republicii, 
d. Ender, cancelarul, d. Schober, vice-can- 
celarul, și apoi șefii tuturor partidelor — in- 
clusiv cele mai dușmănoase — cu toţii vor- 
besc la fel, 


381 


www.dacoromanica.ro 


Va să zică, Eldersch a fost om mare. Ca 
muncă pozitivă, el a contribuit in largă má- 
surá la constructia intregului sistem de ocro- 
tiri sociale in vigoare astázi. El a fost acela 
care a meditat un mare numár de reforme, 
si tot el a fost acela care — permiteti arde- 
lenismul — le-a eluptat, adicá le-a obfinut 
prin luptá. Si oare, nu tot ca muncá pozi- 
tivá trebuie socotitá opera lui dela Interne? 
Venit in fruntea acestui minister in momen- 
tul cel mai critic — prábusirea marelui im- 
periu si nasterea micei republici — Eldersch 
a menținut ordinea, in deplinul înţeles al cu- 
vintelor, fara sä verse o picáturá de... apa. Se 
stie ce se petrecea, in aceeasi clipa, in cealalta 
jumätate a dualismului de odinioara! 

Dar cugetatorul si organizatorul Eldersch 
era si un abil diplomat: ca presedinte al Ca- 
merii el a reusit sä-si atraga elogiile cele mai 
cálduroase din partea tuturor adversarilor,— 
de ale prietenilor nu mai vorbim. In genul 
isprávilor de acest fel era recidivist: in ti- 
nerefe, ales consilier comunal la Brünn, reu- 
sise sä fie trásura de unire intre nemti si cehi, 
cari altminteri erau perfect dispusi sá se 
gâtuie reciproc. 

Inc'o datá, chiar dacá nu l'am fi cunoscut 
pe Eldersch in viata, felul in care-i se pri- 
meste moartea ar fi deajuns ca să ni-l pe- 
cetluiască în minte: om de reală valoare. Dar 
pentru atâta lucru n'am mai stărui, căci del 
oamenii de reală valoare nu mai sînt o ra- 
ritate. 

Dar Eldersch devine impresionant si chiar 


382 


www.dacoromanica.ro 


senzational nu prin ce-a ajuns, ci prin con- 
ditiile in cari a reusit sä ajungá, indiferent 
de calitätile lui ináscute. 

A fost fiul unui lucrátor tâmplar, care a 
murit de timpuriu. Mamă-sa, lucrătoare de 
fabrică, l'a dat să înveţe fesätoria, cea mai 
nenorocită meserie pe atunci. (Vezi si „Te- 
sătorii” de Hauptmann, piesă mult citită la noi 
pe vremuri, dar nejucată, fiindcă a fost in- 
terzisă de Lascar Catargiu; e drept că şi în 
Germania poliția o interzisese, dar acolo Ca- 
satia a repus-o pe afiş, mijlocindu-i un suc- 
ces formidabil). 

Eldersch muncea, prin urmare, in condi- 
file odioase oferite de meseria în care in- 
trase şi de timpul în care trăia: nu existau 
încă acele Ocrotiri sociale cari aveau să vie 
când-va, create, în bună parte, chiar de stă- 
ruinta lui. Dar în acea periferie a Occiden- 
tului pe unde își ducea traiul — provincie 
austriacă pe atunci, astăzi provincie cehoslo- 
vacă — existau ziare, reviste şi cărți, se fr 
neau predici, conferinţe şi discursuri, pâlpâia, 
în sfârşit, o viaţă intelectuală si sufletească 
în stare să pătrundă şi să fecundeze straturile 
cele mai adânci şi mai întunecoase. 

Şi așa, în două vorbe, povestim extraordi- 
nara minune, săvârşită în nu ştim câţi ani de 
încordare supraomenească: un creier de rob 
a fost destelenit si înrodit. Intr'o bună dimi- 
neafá Eldersch a putut sta alături de favoriţii 
soartei, ieşiţi din mânile armatei de dascăli 
şi meditatori. 

Dar când însușirile lucrátorului fesätor 


383 


www.dacoromanica.ro 


Matthias Eldersch au apárut in vázul tutu- 
rora, el se zvárlise de mult in lupta politicá 
şi socială. Isi însuşise o doctrină din câte se 
ciocneau şi se frământau între ele, şi îşi ale- 
sese si partidul căruia să-i închine puterea 
lui de gândire şi de acţiune. 

Intrat în partid, Eldersch a fost remarcat 
de Viktor Adler, care avea talentul extraor- 
dinar de a descoperi oamenii: Adler Da desco- 
perit şi pe Otto Bauer, pe care din prima lui 
tinereţe — şi după un singur articol — Da 
diagnosticat ireproşabil, cu valabilitate depli- 
nă pentru tot restul vieţii. Există o scrisoare 
inedită a lui Viktor Adler, care-l caracteri- 
zează pe Eldersch în primul avânt de luptă al 
acestuia, intr'un colt de provincie, unde — nici 
acolo! — tovarágii nu bánuiau cu cine au a 
face *). 

Eldersch nu stia nici el cum si cánd s'a po- 
menit fruntas al vietii publice, iubit de unii, 
temut de altii, ridicat la onoruri si târît prin 
inchisori. Putini au avut un cazier judiciar 
atát de incárcat: inger pentru unii si diavol 
pentru alţii, aceeași calificare ii constituia 
gloria şi hula: era vrájmasul ordinei stabilite. 

Norocul cel mare al lui Eldersch a fost că 
lupta dusă de el s'a nimerit favorabil plasată 
în timp si în spaţiu: în vremea şi in tara în 
care şi-a desfăşurat el acţiunea, stăpânirea 
era severă dar strict legalistă: de aceea el a 
avut să îndure greutăţi şi necazuri, dar ni- 


*) Curând după moartea lui Eldersch scrisoarea a 
şi fost publicată. 


384 


www.dacoromanica.ro 





MATTHIAS ELDERSCH 


Desen de Ross 


385 


www.dacoromanica.ro 


meni si nimic nu l'a putut împiedica să-și 
urmeze calea. 

Dar si societatea, care — cu tot cazierul de 
care am pomenit! — era, in fond, atât de îngă- 
duitoare, si-a primit rásplata. Un om ca El- 
dersch a avut toatá latitudinea sá se instruiascá 
teoretic si practic. In diferite corpuri alese — 
inclusiv parlamentul cel mare — el a putut 
revársa luminile adunate dela alţii ca si pe 
cele izvorîte din propria lui minte, — si mul- 
le sint legile in cari si-a scris si el partea. 
Iar când sa produs cumplita catastrofă, el a 
putut sta de pază, a putut îndrepta și strân- 
ge toate isteriile dezlantuite, astfel cá revo- 
lutia, inevitabilă, sa facut fără pic de sânge, 
gratie atátor pricini si atátor oameni, dar 
graţie si lui Eldersch, individul cu cazierul 
judiciar supra-incárcat, pe care prietini $i 
adversari il plâng astăzi de o  potrivá de 
sincer. 

A fost om mare defunctul Matthias El- 
dersch. O spune monseniorul Seipel, o spune 
presedintele Miklas, o spun Ender si Schober 
si Vaugoin si tofi ceilalfi dusmani politici, 
desi el nu si-a cálcat niciodatá ideile si pro- 
gramul, nu s'a abátut nici o datá dela hotá- 
rârile partidului si, in nici o imprejurare, n'a 
lucrat impotriva intereselor clasei pe care o 
reprezenta. Dar de ce-a fost, de ce-a putut 
ajunge mare ? Pentru cá nu i-a lipsit singura 
şcoală unde putea să înveţe: partidul politic, 
organizaţia economică, terenul de desfäsu- 
rare şi emulatie, câmpul, vast și rodnic, de 
experienţă politică şi socială, care face din 


386 


www.dacoromanica.ro 


fie-care cetăţean, in limita puterilor lui e- 
xacte, un gospodar al lucrului public, iar pe 
cetățeanul, cât de umil, descoperit cu vre-un 
talent mai de seamă, îl scoate glorios la 
iveală, 

Eldersch nu e singurul exemplu. Austria, 
după ce-a trecut prin teribila catastrofă, s'a 
pomenit într'o situaţie cu totul nouă; dar în 
toate ramurile şi în toate domeniile a avut 
la îndemână — pregătiţi parcă anume — oa- 
meni înarmaţi cu toate cunoştinţele și cu 
toată experienţa, gata să înfrunte nevoile şi 
capabili să-şi asume răspunderea. 


Notă, — In cercetarea „Contra holsevismului” pe 
care am publicat-o in Februarie 1920, spuneam: 

„La Viena partidul social-democrat avea (inainte 
de räzboiu) mulfi deputafi in Camera centralä si in 
cea provincialä, avea si membri in consiliul comunal, 
iar in fruntea numeroaselor lui organizatii politice si 
economice (cooperative, etc.) avea mii si mii de 
functionari, alesi dintre muncitorii cei mai inteli- 
genti si mai capabili, Toti acestia, dupä ani de munch, 
se specializaserä in nenumärate chestiuni privind 
viata practicä. Ei isi apropiaserä toate cunostintele 
teoretice si practice, si le experimentau zilnic, mä- 
nuind fonduri de milioane si apäränd interesele a 
sute de mii de oameni. Dar pe längä acesti functio- 
nari, fie-care organizatie si fie-care institutie îsi 
aveau comitetele deosebite, compuse tot din munci- 
tori, aleşi si realesi. Iar massa muncitoare, la aduná- 
rile generale, foarte frecvente, participa la cerceta- 
rea $i controlul intregii activitäti, atât de multi-late- 
rale." („Cuvântul Liber", 1 Februarie 1920). 

Ne-a venit sub condeiu cuvántul Viena. Fireste, 
aveam in vedere toata Austria. 


387 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 3. 
(la pag. 53) 


Savanti si badarani 
23 Iunie, 1923 


Am anunţat moartea lui Skedl, fost pro- 
fesor la universitatea din Cernăuţi, şi, pe vre- 
mea aceea, deputat al Bucovinei în parlamen- 
tul vienez. Diferite ziare nemtesti se ocupă, 
cum e şi firesc, de personalitatea defunctului, 
de ideile şi de luptele lui. Skedl a desfășurat 
o importantă activitate publicistică. Lucra- 
rea-i foarte voluminoasă despre opera con- 
telui Taaffe constituie o bogată contribuție 
la istoria politică mai nouă a împeriului 
habshurgic. Se amintesc şi anecdote din via- 
ta-i de profesor şi parlamentar. 

Scriitorii germani, dela noi şi de aiurea, cari 
scriu despre Skedl, nu povestesc însă un amá- 
nunt din viaţa lui parlamentară, care pentru 
dânşii nu prezintă nici un interes. Il voiu po- 
vesti eu aci, şi cititorii vor vedea îndată că 
pentru noi e foarte interesant. 

Era o discuţie aprinsă în Reichsrat, parla- 
mentul central din Viena al imperiului aus- 
triac (se ştie că țările componente ale Austriei 
îşi aveau şi parlamentele lor locale). Vorbeşte 


388 


www.dacoromanica.ro 


Grigorovici al nostru, atacându-l pe Skedl. Se 
stie cum vorbeste Grigorovici: foarte corect, 
amabil, în forma, — extrem de necruţător in 
fond. Skedl, din ce in ce mai nervos, se apárá 
prin intreruperi, la cari Grigorovici ráspunde 
regulat cu argumente zdrobitoare, provocând 
protestári, ilaritate, aplauze. Se stie cá in Ca- 
mera austriacá nu era tribuná: oratorii vor- 
beau dela locurile lor. In cazul de fatá depu- 
tatii isi mutau deci privirea, pe ránd, dela lo- 
cul lui Grigorovici la locul lui Skedl si vice- 
versa, pe másurá ce adversarii isi aruncau rc- 
plicile. La un moment dat, surprizá generalá: 
Skedl isi iese din fire si... se repede la Grigo- 
rovici ca sá-l loveascá. 

„Dar nu la lovit! Un deputat socialist, 
Forstner, de profesie birjar si — asi zice: prin 
urmare — de-o fortä atleticá, s'a aflat, dintr’o 
sáriturá, in fata lui Skedl, l'a insfácat zdra- 
van si l'a strâns atât de puternic, încât bietul 
om n'a mai putut nici să miste un deget. 

Lucrurile se petrecuserá cu iufeala fulgeru- 
lui; toată Camera, încremenită, privea specta- 
colul, fără să scoată o şoaptă. Acestei scene 
emofionante i-a pus capăt Forstner, care adre- 
sându-se întregei Camere, a întrebat cu o voce 
care vibra de indignare: 

— Mă rog, suntem profesori sau... birjari?!? 

Ovaţii furtunoase au subliniat şi cuvintele 
si fapta lui Forstner. Grigorovici și-a continuat 
discursul, bine înţeles fără să schimbe nimie 
din critica pe care o făcea adversarului său 
politic. Jar acesta n'a mai întrerupt. 

Dar lucrul a avut şi epilog. 


389 


www.dacoromanica.ro 


La alegerile urmätoare ambii deputati — 
Skedl si Grigorovici — sau prezintat din nou 
în fata corpului electoral de Cernăuţi. De asta 
dată, însă, candidau amândoi în acelaşi sec- 
tor, Skedl fiind candidatul partidului crestin- 
social (adică, de fapt, al guvernului), iar 
Grigorovici al partidului socialist. Nu se mai 
putea, deci, să reuşească amândoi. 

Ei bine, înainte de începerea campaniei e- 
lectorale, Skedl i-a făcut o vizită lui Grigoro- 
vici, cerându-i scuze pentru incidentul petre- 
cut altădată în Camera din Viena. Profesorul 
Skedl a spus: 

— Vom lupta ca adversari leali şi necruta- 
tori; n'asi vrea să intrăm în lupta cea nouă 
cu resturile vechilor supárári. Şi-mi este cu 
atât mai ușor, ba ceva mai mult: mă simt cu 
atât mai obligat să-ţi cer scuze, cu cât am 
convingerea fermă că eu o să reușesc şi d-ta 
o să rămâi pe teren. 

Grigorovici a răspuns: 

— Iti mulţumesc pentru bine-voitoarea a- 
tentiune. Eu uitasem incidentul; in nici un 
caz nu mă asteptam să-l răscoleşti. Dacă însă 
ceea ce te-a determinat este siguranţa succesu- 
lui în lupta care începe, am regretul să te 
dezamăgesc: sînt convins că eu intru în parla- 
ment si d-ta rămâi pe din afară. 

A reuşit Grigorovici. Skedl n'a mai apucat 
nici o dată să calce pragul parlamentului, 
fiind-că a venit prăbuşirea. 

Demersul lui Skedl dovedeşte că era om 
cum se cade şi delicat. Totuși rămâne faptul 
că, întrun moment de necugctare, profesorul 


390 


www.dacoromanica.ro 





AUGUST FORSTNER 


391 


www.dacoromanica.ro 


a comis — era să comită — o brutalitate ex- 
trem de... uritá (cel putin!), si cá l'a reche- 
mat la ordine, la demnitate — un birjar! 

E natural ca, astázi, cu prilejul mortii lui 
Skedl, ziaristii nemti, relevàndu-i meritele, sa 
nu pomeneascá tocmai de acea clipà de slábi- 
ciune si de slufenie din viafa lui parlamen- 
tará. Pentru noi insá anecdota — autenticá! — 
e de o mare elocventá. 

De când avem si noi, in România, votul uni- 
versal, am auzit doará de atâtea ori aserfiunea 
că invazia „bädäranilor” a coborit — pasă- 
mi-te — nivelul parlamentului. Ba, am avut 
chiar regretul să găsim asemenea critice până 
şi sub condeiul colegului nostru Scrutator. De 
sigur, acesta exprimă reprosul într'o formă 
elegantă şi dulce, dar în fond este ai el destul 
de... Sever cu bietii parlamentari post-belici. 
Am protestat întotdcauna contra gresitelor 
asertiuni si am arătat cá, sub actualul regim 
electoral, în toate cazurile de scandal parla- 
mentar, — cel puţin până acum, — scandalul a 
fost provocat de „obrazele simandicoase”, iar 
nu de mitocani. 

In parlamentul colegiilor restrânse, Do- 
brescu-Argeş a fost lovit de Popovici-Răcă- 
ciuni. Vlahuţă a „dramatizat” incidentul — 
sau accidentul — si în protestul pe care i-l'a 
dedicat i-a hărăzit proporţii excesive. Intr'un 
articol intitulat „In templul legilor” Vlahuţă 
scria: 

„Domnul deputat Popovici, în şedinţa de Sâmbătă 


5 Februarie a bătut, în incinta Camerii, pe colegul 
său Dobrescu-Arges. Iată dar arena parlamentară 


392 


www.dacoromanica.ro 


transformatä in arena de circ, si discutia — in pu- 
gilat. Cum se cunoaste cá sintem Romani ! 
»Fürá sá vreau má gándesc la cuvintele d-lui Carp: 


ee a 


pe unii îi vom convinge, pe alții îi vom învinge. D. 
Dobrescu era destul de convins; valorosul său coleg, 
onorabilul d. Popovici, a găsit necesar să-l și în- 
vingă... 

„„„ Frumoase exemple pentru tinerime ! Frumos 
mod de a ne recomanda în stráinátate!... 

„Şi vă mai mirati că tinerii de azi sînt blazati şi 
nu mai ştiu să respecte nimic! Dar când preoții în 
altar îşi sfâsie odăjdiile şi-şi aruncä’n cap evanghelia 
şi sfântul potir, ce pietate să mai aibă tinerii pentru 
canoanele acestei särmane religii, batjocorite in 
templul ei şi de miniştrii eil 

„Pagliacci, pagliacci, mult haz mai au şi come- 
diile astea, numai de nu s'ar sfârsi tragic!" 

Mai sint in articolul lui Vlahutá si alte ex- 
plozii tot atât de virulente. Cei doi „luptători” 
au iesit zdrobiti din acea satirá nemiloasá. Po- 
povici si Dobrescu n'au mai uitat-o. E drept 
că întâiul era mitocan si al doilea ţăran. Dar 
erau în parlamentul colegiilor restrânse, care 
— chipurile — constituia o exactă selecţie a 
valorilor intelectuale, morale si educaţionale 
(unui corp atât de select, de ce nu i-am face 
onoarea de a crea si un cuvânt ad-hoc pentru 
caracterizarea unei însuşiri pe care numai el 
putea s'o aibă în grad atât de perfect?). Ce 
păcat că ambii eroi şi judecătorul lor au mu- 
rit, toti trei, înainte de timp, aşa cá n'au putut 
asista la o repetare a fenomenului, care le-ar 
fi revoluţionat judecata! Căci am avut şi în 
parlamentul votului universal o bătaie foarte 
reușită, dar nu între doi şi-mai-bădărani de 
cât sus numiții, ci între un boier foarte au- 


393 


www.dacoromanica.ro 


tentic si un fruntas al baroului de Ilfov, care 
mai era si profesor pe deasupra *). 

In nici un caz, parlamentul de azi, mitocá- 
nesc, n'are sá se jeneze de cel de ieri, boieresc. 

Nicu Filipescu abia fusese ales pentru În- 
tâia oará deputat, când i-a strigat lui Radu 
Mihai, pe atunci ministru de interne: „hot de 
ceasoarnice!” Si tot el, mai târziu, a apostrofat 
tot atât de... energic si pe alt ministru, care 
era şi un om politic foarte popular... Ionaș 
Grádistcanu l-a apostrofat pe Mitiţă Sturdza: 
„ramolitule!”. Carp — şi doară Carp era unul 
dintre parlamentarii cu adevărat „parlamen- 
tari!” — i-a aruncat lui Take Ionescu un epitet 
foarte trivial, — iar Take Ionescu, discutând 
politica externă a lui Carp, a caracterizat-o: 
concepția unui om ajuns în mintea copiilor. 

Si ce păcat, iarăşi, că lui Vlahuţă nu i-a 
trebuit „subiect” în zilele când s'au întâmplat 
aceste cazuri — şi nenumărate altele. Căci, 
răscolind mai adânc în amintiri, aşi putea 
inmulfi la infinit exemplele. Ce-ar mai fi dacă 
am, recurge si la colecţia dezbaterilor parla- 
mentare! Osteneala ar fi însă de prisos. E de 
prisos să mai dovedim ceea ce este gata dove- 


*) Tocmai când recitesc rândurile acestea, tele- 
graful anunţă că în Camera spaniolă un ministru a 
palmuit pe un deputat. Nu ne interesează de ce: nu 
avem curiozitatea „Mangafalei” lui Caragiale. Ne in- 
teresează numai faptul cá în timpul de faţă, in Spa- 
nia democraţia este înfrântă şi miniştrii nu se mai 
recrutează dintre ghiorlani, ci din elita elitelor. Şi, 
cum socialiștii, drept protestare în potriva noului 
regim, s'au retras din parlament, nu s'a găsif si acolo 
un birjar, care să modereze avântul boierului-mi- 
nistru şi să-l puie în curent cu prescripfiunile cele 
mai elementare ale codului bunelor maniere. 


394 


www.dacoromanica.ro 


dit! Camerele oligarhice se coborau cel putin 
tot asa de jos, in patimá si in vocabular, ca si 
camerele votului universal. 

In Austria, acelas lucru. Nu mai cercetám 
ce s'a petrecut acolo pe vremuri, in parla- 
mentul oligarhic. Ajunge incidentul povestit 
mai sus, intàmplat in parlamentul votului 
universal, 

Skedl, profesor universitar, drept ráspuns 
la atacuri politice, — nici mácar personale, — 
a vrut sá sará la bátaie; iar Forstner, birjar, a 
impiedicat aceastá rusine. Si, detaliu impor- 
tant: Forstner s'a multumit cu strictul necesar, 
Ya ţinut strâns pe Skedl, ca să nu se miște, dar 
altfel nu Da atins. 

Să însemnăm incidentul, pentru viitoarea 
sesiune a parlamentului român. 





VLAHUȚĂ 


395 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 4. 
(la pag. 54) 


Viktor Adler si palatul 


In sànul partidului socialist austriac a pro- 
vocat protestári si discuţii faptul cá aleşii so- 
cialisti s'au dus la palat ca să asculte mesa- 
giul de deschidere a Camerii citit de Franz 
Iosef. 

In articolul despre Schuhmeier (anexa 
No. 1) am reprodus explicațiile acestuia. Dar 
Însuşi Adler a fost silit să se explice, în con- 
grese si întruniri. In rezumat, el a spus: 


— N’am prea fost convins de utilitatea 
mergerii la palat. Dar sa hotărât aşa. Nu 
trebuie exagerate nici avantagiile, nici nea- 
junsurile. In orice caz, a fost o chestie de po- 
litetá să răspunzi unci invitații. Dar a fost si 
chestie de oportunitate; căci există oportunis- 
mul oportunist, dar există si cel principial. Si 
e mai usor să cäläresti linia dreaptă, de cât 
să tij seama de nevoia momentului. In specie 
ar fi fost si mai comod. Nu ne-am dus ca sub- 
alterni. Ne-am dus în calitatea noastră ofi- 
cială de factor cu o anumită misiune în stat, 
la alt factor care in ziua de astăzi isi are si 
el atribuțiile lui. N'am uitat nimic din tre- 


396 


www.dacoromanica.ro 


cutul. şi din tradiţiile noastre. Am găsit însă 
o comunitate de interes, în acest moment, 
între proletarul pe care-l reprezentăm și îm- 
păratul care s'a văzut silit să adopte punctul 
de vedere al egalităţii de drepturi pentru 
proletariatul ungar şi pentru cel austriac *). 
De sigur, a trebuit să ne impunem o sfor- 
tare ca să facem drumul la palat. Dar nu ui- 
tati că si dela tradiția habsburgică până la 
invitaţia trimeasă socialiștilor, este o bucată 
de drum, care şi aceea a trebuit făcută. 
Acestea au fost, în rezumat, argumentele cu 


*) Charles Maurras în „Enquête sur la Monarchie” 
isi caută nu ştiu ce mângâiere in tälmäcirea atitu- 
dinii să zicem „democratizante” a lui Franz Iosef. 

Maurras scrie: 


„Vechea stare de spirit republicană descrește în 
toată lumea. Suveranitatea politică, infälisatä si do- 
rită în 1848 ca un scop, se coboară la rangul de 
mijloc. Sufragiul universal era un mijloc pentru Bis- 
marck; el este, evident, tot mijloc si pentru Franz 
Iosef (il en est évidemment un autre pour François- 
Joseph). Popoarele se aratá de acord cu domnilorii 
lor: singurele probleme politice de cari par a se pa- 
SE in zilele noastre sint de ordin national si so- 
cial". 

E foare frumos tot ce spune Maurras. Dar el crede, 
probabil, cá Franz Iosef a luptat ani de zile ca sä 
impuie votul universal, cá in tot acel timp poporul 
a luptat din rásputeri ca sa împiedice, introducerea 
acestei rcforme si cá, in cele din urmä, poporul s'a 
rásgándit si s'a raliat la párerea impáratului. 

Din scurtul istoric pe care l-ain facut in capitolul 
respectiv, cititorii stiu cá poporul a luptat pentru 
votul universal si că împăratul, după multă opunere, 
s'a raliat el la părerea masselor, firește ca mijloc. 
Sistemul parlamentar, ori-care ar fi el, nu poate con- 
stitui nici o dată un scop în sine: este un mijloc 
de a conduce ţara, în folosul uneia sau a mai multor 
clase; optimistii incorigibili cred chiar că în folosul 
tuturor claselor. In tot cazul, ınijloc ; scop, nici o 
dată! 


397 


www.dacoromanica.ro 


cari Viktor Adler a sustinut procedeul parla- 
mentarilor social-democrati. De altfel, faptele 
au venit apoi sá facá dovada cá mersul la pa- 
lat — „die Hofgangerei” — a fost un act oca- 
zional, de oportunitate — si anume, cum zi- 
cea Adler, de oportunitate principialá, iar nu 
oportunistá — in sfárgit, un act izolat. In 1911, 
la a doua deschidere a parlamentului, în le- 
gislatura următoare — parlamentul austriac 
n'avea sesiuni, ci numai legislaturi întregi, cu 
durata de 6 ani, întrerupte doar prin amânări 
întâmplătoare, iar nu prin vacante fixe — so- 
cialiştii nu s'au mai prezentat la palat ca să 
asculte citirea mesagiului de deschidere. Nu 
mai era un motiv ocazional ca s'o facă. 


* 
y x 


Totuşi, mult mai târziu, Viktor Adler a mai 
făcut odată drumul la palat. 

Era la sfârşitul războiului, dezastros pen- 
tru Austria habsburgică. Impăratul Carol fă- 
cea toate sforfárile ca să salveze ce se va mai 
putea. Tinea mai cu seamă să-şi salveze tro- 
nul. El a invitat şi conducerea partidului so- 
cialist, la o consfătuire. Partidul a răspuns 
trimițând o delegatie, în frunte cu Viktor 
Adler. Audienta a fost în palatul dela Schön- 
brunn. A participat si împărăteasa Zita. 

Impăratul a făcut o expunere, terminată 
cu un apel de colaborare către socialişti, pen- 
tru ca împreună să facă fafa situaţiei. 

Adler, la rândul lui, şi-a făcut expunerea, 
terminată cu declaraţia că nu este posibilă 


398 


www.dacoromanica.ro 


nici o colaborare: impáratul trebuia sá abdi- 
ce. Asupra acestui ultim punct sa încins o 
discuţie, liniştită dar lipsită de orice reticen- 
tă, in care ambele parti isi susțineau punctele 
de vedere, radical deosebite. 

La un moment dat, Adler, bătrân si bolnav 
de inimă, a avut o sincopă. 

Impărăteasa Zita, femeie energică si pri- 
cepută, i-a sărit în ajutor şi s'a ostenit cu el 
până l'a readus în simtire. N'a fost chemat un 
medic, nau fost deranjafi nici oamenii de 
serviciu. Momentul era prea grav pentru ca 
lucrurile să se petreacă normal. Adler, reve- 
nindu-si în fire, sa scuzat de neplăcerea pe 
care o pricinuise, a mulțumit gazdei pentru 
osteneala ce şi-a dat, și reluând firul discuţiei, 
şi-a repetat declarafia fermă, expresia unei 
hotáriri neclintite : împăratul trebuie să ab- 
dice. Şi împăratul a abdicat. 

Cunoastem faptele acestea dintr'o impre- 
sionantă descriere a lui Emile Vandervelde 
care le-a aflat dela cei de faţă atunci. 


Tot la capitolul acesta trebuie să amintim 
însă că, sub altă formă, socialiştii austriaci fu- 
seseră de multe ori — şi aveau să mai fie — 
musafirii împăratului, Şi nu numai șefii, nu 
numai parlamentarii, ci muncitorii socialişti 
din Viena, în toată imensitatea lor numerică, 

Vorbim de serbările de 1 Maiu, cari se fă- 
ceau regulat în Prater. Această vastă şi fru- 
moasă grădină, care prin mărimea şi prin 


399 


www.dacoromanica.ro 


destinatiile ei diverse ar cuprinde, dupa no- 
tiunile noastre bucureştene, şoseaua, parcul 
Carol şi Moşii, era proprietatea împăratului, şi 
de el depindea — prin intendentul respectiv — 
îngăduirea sau interzicerea serbării. Şi serba- 
rea n'a fost nici o dată interzisă. Nu numai 
atât. Toti comercianții din Prater — birtasi, 
berari, impresari şi antreprenori de distracţii, 
stăpânii prăvăliilor de tot felul, organizatorii 
feluritelor expoziţii — erau chiriasii împăra- 
tului. Pentru toti 1 Mai era o afacere strálu- 
cită, căci le aducea o clientelă sigură de aproa- 
pe un milion de persoane: socialişti, simpati- 
zanti, oameni dornici de petreceri în massă, 
plus simpli curiosi. Si nu uitaţi că la Viena 
ocaziile de acest fel erau rare, pentru că legea 
repauzului admitea prea puţine sărbători. 

Ei bine, de 1 Maiu toţi proprictarii de între- 
prinderi din Prater îşi împodobeau localurile 
cu roșu, de sus până jos, nu numai înăuntru, 
dar și pe din afară, astfel că tot Praterul de- 
venea, pentru o zi, socialist. Se poate spune 
deci că o dată pe an, în ziua de 1 Maiu, socia- 
listii erau musafirii împăratului, care, din par- 
te-i; făcea tot posibilul ca sederea să le fie plă- 
cufă. Amabilă gazdă! Din acest punct de ve- 
dere, nici „primarul roșu”, Seitz, care a func- 
Donat atâţia ani dupa rázboiu, n'a putut face 
mai mult. 

Franz Iosef suporta cu demnitate porecla 
„tovarăş”, după cum adevărații tovarăși o su- 
portau destul de bine pe aceea de palatisti. 
Viaţa în Austria nu era liniată ca un caiet de 
dictando. 


400 


www.dacoromanica.ro 


Am socotit cá si aceste informatii meritá sá 
fie notate, drept contributie la capitolul „Hof- 
gângerei”. Ele confirmă maxima celebră a 
d-nei de Eschenbach, maximă care printr’o 
greşală de tipar a fost citată fals aiurea şi al 
cărei cuprins adevărat e acesta: austriacul e 
un ins alcătuit din compromisuri. 


Es 


Wi 2) 


V. ADLER 


401 


26 
www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 5. 
(la pag. 56) 


Contele Sternberg 


27 Aprilie 1930 


La Viena, intr'un sanatoriu, a murit, pe ne- 
așteptate, ex-celebrul publicist şi om politic 
Zdenko Adalbert Sternberg, uitat cu totul în 
vremea din urmă, după ce ani indelungafi fá- 
cuse atâta zgomot. Porecla batjocoritoare „der 
Radaugraf” (aproximativ: contele Tâmbă- 
lău), nu-l împiedeca să fie conte autentic, de 
considerabilă vechime si cu înalte inrudiri; 
iar suprimarea, prin lege, a titlurilor de no- 
blete, l'a jignit profund, căci a simţit nevoia 
să se mângâie cu un palid surogat: pe carta-i 
de vizită, sub numele acum jalnic burghezit, 
a imprimat formula de revalorizare: „din 
spita străveche a conților de Sternberg". 

A fost extrem de interesant, prin calităţi ca 
şi prin defecte. Inalt, viguros, de o rară vioi- 
ciune, solid mâncător, şi — dacă putem spune 
— solid băutor, bătând recordul în toate ra- 
murile petrecerii, dar totodată impulsiv şi ve- 
hement, gata oricând de ceartă si gata oricând 
de luptă, — cu spada, dar si cu pumnul — pă- 
rea mai curând un personagiu desprins din 
Walter Scott, decât om ca toţi oamenii, cres- 
cut şi trăit în zilele noastre. Şi nu era laudă 
goală când îşi invoca şirul de strămoşi, cu au- 


402 


www.dacoromanica.ro 


reola lox de sânge, räsäritä din frământările 
atator veacuri. Ar fi vrut sä le urmeze pilda, 
dar acum prilejurile erau atât de rare! Abia 
daca s'a ivit un biet rázboi anglo-bur — in 
care, din primul ceas, a luptat ca voluntar in 
oastea burá; si numai dupa decenii, rázboiul 
mondial, dorit si cerut de dánsul, l-a readus 
in armata austriacă, unde — in pragul bätrâ- 
netii — si-a fácut debutul de aviator. 

Intre cele douá rázboaie, contele Sternberg, 
străbătând ţări si continente, a văzut mai mul- 
te revolufii. Nefiindu-i dat sá ia parte, alerga 
cel putin sá le priveascá de aproape, cu emo- 
fia cu care atâţia. privesc la incendii. 

Hermann Bahr i-a fácut contelui Stern- 
berg un portret entuziast. Extragem: 

„Sternberg e un austriac veritabil, in bine ca si 
in rău, Foarte înzestrat, mai mult chiar decât isi dá 
seama el insusi; dar foarte stángaciu în folosirea 
darurilor sale. Cu simtul puternic al realitätii, in tot- 
deauna pe calea cea bunä; totusi, usuratec, lipsit de 
forţa critică fafa de sine însuşi si de alţii. Pe lângă 
asta, stăpânit de-o înclinare primejdioasă: nevoia de 
a-l face cu orice preţ pe omul dat dracului (den 
verfluchten Kerl zu spielen), aceasta, poate, iarăşi 
dintr'un sentiment foarte austriac: jena de a-și da 
în vileag seriozitatea interioară, desăvârşita cinste 
sufletească, şi toate celelalte însuşiri”. 


Cinstea sufletească Sternberg și-o trăda în 
tot ce făcea. Atitudinea luată de el, odată cu 
Masaryk, în chestiunea Hilsner, a fost o mare 
surpriză: savantul doctrinar — căci numai 
atâta părea Masaryk pe atunci — şi zgomo- 
tosul chefliu — căci numai asa apăruse Stern- 
berg până atunci -— punându-și în joc unul 


403 


www.dacoromanica.ro 


toată autoritatea, celălalt toate simpatiile +— 
intru apárarea unui individ neinsemnat si a 
unei cauze supárátoare! Sternberg a luptat 
simultan cu Masaryk, dar nu ímpreuná si 
nici in acelaşi fel: indiferent de chestia in 
care intervenea, Sternberg isi avea genul lui 
personal, menit ca pe spectatori întâiu să-i ui- 
meascá şi să-i revolte, iar apoi... să-i câştige! 

O inextricabilä reţea de chestii personale, îi 
mai lăsa o imensă rezervă de energie, inchi- 
nată, aceasta, acţiunii lui politice, din cale a- 
fară tumultoasă, în stridentá disproportie cu 
ce comporta realmente mediul în care se des- 
făşura. Mare orator — mare cel puţin în sen- 
zul fizic: voce formidabilă, repeziciune de ex- 
primare, nesleită forţă de rezistență la toate 
oboselile pe care le cere genul — infrunta pe 
toti adversarii şi, dacă trebuia, tot parlamen- 
tul. Prompt si sugestiv în replici — adesea 
spiritual — el nu se ferea de expresia brutală 
şi, la nevoie, nici de cea propriu zis grosola- 
na. Cum la caracterizat „Arbeiter Zeitung": 
avea un limbaj neobișnuit, tocmai prin aceea 
că era prea obișnuit! Cu prilejul unei au- 
diente, împăratul Franz Iosef l-a şi mustrat 
pärinteste: 

— De ce intrebuintezi cuvinte atât de ordi- 
nare? E ceva de speriat! 

Si Sternberg a ráspuns: 

— Má iertati, Majestate, dar deputatii ástia 
nu meritá un tratament mai cum se cade. 

— Dac'o iei aşa, poate cá ai dreptate, a în- 
cheiat impáratul, râzând. 

„Poate cá ai dreptate"! Aceastá incheere va 


404 


www.dacoromanica.ro 


fi acceptatä bucuros, mai cu seamá la noi, 
unde atâtia cavaleri ai bunelor maniere se 
plâng dela o vreme cá votul universal a mito- 
cánit tribuna. Si totusi, ce contrast — si cât de 
instructiv! — intre acel Adalbert Sternberg, 
conte de veche si autenticá noblefe, cu aleasá 
crestere si cu multá carte, ce contrast intre el 
şi, spre pildă, deputatul Forstner, ponderatul 
si manieratul socialist, de profesie birjar! 

In parlamentul austriac, in ametitorul com- 
plex de naţiuni, partide si grupări, obstructia 
juca un rol foarte de seamá. E lesne de infeles 
in ce másurá un temperament furtunos ca 
Sternberg a putut folosi procedeul. Vom cita 
un singur exemplu: Odată, ţinând cu orice 
chip să împiedice un vot, după ce epuizase 
toate mijloacele reglementare, nu s'a dat în lă- 
turi dela acesta: a trântit un pahar în capul 
adversarului. Uimire, senzaţie, välmäsag fără 
seamán! Acum Sternberg avea diversiunea do- 
rită! Simplu, eficace şi... excesiv de elegant! 

Sternberg şi-a caracterizat el singur, concis 
şi elocvent, activitatea parlamentară, spu- 
nând că ea n'a fost decât un continuu acces de 
turbare. Si spunând aceasta, el se referea la 
întreaga-i activitate parlamentară, care a du- 
rat opt ani de zile. 

Dar, ca să intrebuintém şi noi, măcar in 
glumă, propria lui expresie: ce Pa „turbat” în 
măsură atât de extraordinară? 

Căutând răspunsul, descoperim adevărata 
personalitate a lui Sternberg, cu totul alta de- 
cât am văzut-o până acuma. 

Acest „Radaugraf”, care dându-se veşnic În 


405 


www.dacoromanica.ro 


vileag cu însusirile lui bune-rele, apare ca un 
excentric — mai simpatic sau mai pufin sim- 
patic, după înclinärile spectatorului, — de 
fapt nu este numai atâta; in afarä si mai pre- 
sus de asta, e omul stäpânit de o ideie care 
este si o pasiune: austriacismul. 

Stim cu tofii cá Austria habsburgicá era 
compusá din atátea natiuni centrifugale cari 
se sfâşiau între ele. Dar lupta dintre naţiuni 
lua forme neînchipuit de ciudate. Naţiunile 
cunoscute ca dominate erau nemultumite, fi- 
reste, şi se străduiau să scuture jugul; dar 
națiunea cunoscută ca dominantă — cea ger- 
mană — era și ea nemulțumită și se străduia 
şi ea să scuture... acelaşi jug. In adevăr, 
dacă diferitele naţionalităţi din Austria do- 
reau să fie alipite la naţiunile surori, consti- 
tuite în state independente, aceeaşi dorinţă o 
aveau si nemţii austriaci: „Anschlussul”, pe 
care-l jinduesc si astăzi. 

Cu puţin înainte de războiul mondial, ger- 
manul Pernerstorfer, vicepreședintele Camerii 
din Viena, luând apărarea slavilor din Sud, a- 
cuzati de iredentism, a putut să exclame, în a- 
plauzele generale: „Ce li se reproşează ace- 
stor oameni? Că vor să scape de dominatiunea 
austriacă ? Bineînţeles că vor! Şi cine nu vrea? 
Vreau și eu, ca toată lumea!” 

Cam în acelaş timp, profesorul austriac Lu- 
do Hartmann, — profesor si om politic, menit 
să lucreze si în diplomatie, dar deocamdată a- 
preciat numai ca istoric de mare valoare, — 
publica un studiu pentru a demonstra că Aus- 
tria... nu mai trebue să existe. Creată, pe vre- 


406 


www.dacoromanica.ro 


muri, printr'o necesitate istoricá precisá: ne- 
voia unei forfe care sá se impotriveascá Tur- 
ciei cotropitoare, ea si-a pierdut ratiunea de 
a fi astăzi, când Turcia, la pământ, nu mai 
există ca primejdie pentru Europa. 

De fapt, numai două partide, în Austria, 
erau pentru menţinerea acestui imperiu: an- 
tisemitii si evreii-nationali; două partide cum- 
plit de dușmane — s'ar părea — şi totuşi le- 
gate printr'o alianţă de fapt, tocmai în privin- 
ta celei mai grave chestiuni care putea să le 
preocupe. Antisemitii şi evreii mână în mână! 
Asupra picanteriei lucrului nu mai insist. 
Cred numai oportun să amintesc explicaţia 
dată de d. Al. Vaida-Voevod, unui străin, ve- 
nit din mari depărtări, care se plângea că nu 
reuşeşte să se familiarizeze cu situația din 
Austria: „fii bucuros, i-a spus d. Vaida, căci 
pentru a pricepe situaţia de-aci, trebue să în- 
trunesti anumite condiţii patologice”. Vorba 
lui Coşbuc: Nu cerceta aceste legi, că eşti ne- 
bun de le ’ntelegi! 

Si totusi, Austria era un stat civilizat si 
avea obligatia sá dezlege toate imenscle pro- 
bleme ale vietii moderne. Ea se resimtea în 
manifestárile ei interne si externe, de sfà- 
sierile nationale. Guvernele ei aveau de invins 
greutäti insurmontabile. Metternich spusese 
de mult, cá pentru a guverna Austria, singura 
metodá este sá nu multumesti pe nimeni, cáci 
altfel fiecare multumit creiazá douázeci de 
nemultumiti. Dupá atâta amar de decenii, 
Sternberg putea incá s'o confirme. In studiul 
„Im Wechsel der Zeiten" (în care gáseste si 


407 


www.dacoromanica.ro 


prilejul să-l apere — vai! atât de... postum! — 
pe Avram Iancu), Sternberg spune: 


„Cererile de institute culturale ale rutenilor, ale 
slavilor de sud, ale italienilor sunt respinse. Intr'un 
an — anume: în 1910 — cehii au împiedecat, prin 
obstructie, întemeerea universităţii italiene, în 1911, 
germanii, cari cu un an înainte sustinuserá această 
lege, acum au făcut ei obstructie împotrivă-i”, 


Simplă ciudätenie întâmplătoare? Nu; sis- 
tem general şi permanent. Căci: 


„Cererile fiecărui popor în parte nu sunt respinse 
de monarh şi de sfetnicii lui, ci de celelalte popoare. 
Şi aşa, progresul cultural şi economic devine im- 
posibil. Dezideratele cele mai vitale sunt judecate 
numai din punctul de vedere naţional. In Ungaria 
elementele nemaghiare sunt în chip barbar asuprite, 
sub raportul cultural și economic. Dacă ceeace se 
petrece acolo în numele liberalismului, ar face-o 
împăratul, Europa civilizată lar pune pe aceeaşi 
treaptă cu Nerone”. 


* 
x x 


Viața este însă teribil de complexă si oferă 
necontenit surprize. Cu toate luptele dintre 
naționalități, o acțiune de interpenetratie se 
făcea dela sine. Conviefuirea naționalităților 
n'a rămas fără urme. Ele se influenfau reci- 
proc si se fasonau una după chipul celeilalte; 
din ce in ce căpătau tot mai multe identități 
sufleteşti, cari se accentuau tot mai puternic. 
Din toate părțile se vorbea de acel homo aus- 
triacus pe care unii îl vedeau pe cale sä se 
formeze, iar alții il socoteau- gata format. Din 
multele afirmatii in sensul acesta, vom lua una 
la intamplare. Cam in acelas timp in care 


408 


www.dacoromanica.ro 


Sternberg spunea cele de mai sus, Iohannes 
Ankwiücz a scris in „Österreichische Rund- 
schau" ; 

„Se si vede astăzi cum din amestecul nationalitä- 
tilor se cristalizeazá un tip austriac. Se observá cá 
rasele se încrucişează: oameni cu nume slave stau 
în fruntea luptelor nationale ale germanilor, si vi- 
ceversa. Se întemeiază o concepţie comună a lumii 
şi o atitudine comună faţă de chestiunile practice 
ale vieții. Funcţionarii slavi îşi împlinesc misiunea 
„cam la:fel cu cei germani, iar aceştia cu totul altfel 
decât funcţionarii germani din Germania”. 


Ankwicz constată aceste lucruri în 1910 si 
le dă ca dovadă pentru a-şi susține o teorie. 
Dar cu trei decenii mai înainte — prin 1880 
— scriitorul Berthold Auerbach, din pur in- 
stinct literar, fără să bănuiască măcar vreo 
problemă, ne înfätisase, într'o povestire, tipul 
austriacului ca atare, cu sufletu-i cald, închi- 
nat muzicii zglobii şi duioase. Eroul lui Auer- 
bach cântă, putem zice: austriaceşte; şi, bine 
înţeles — din Schubert. Și cine este eroul a- 
cesta? Este românul Nicolae Dumba, priete- 
nul lui Franz Iosef şi darnicul sprijinitor al 
artelor la Viena, darnic din veniturile pe cari 
i le furnizează imensele domenii din Roma- 
nia *). Este românul Nicolae Dumba, al cărui 





*) Nicolae Dumba a fost preşedintele — şi nu de 
formă — a nenumărate comitete culturale şi artisti- 
ce. In cele mai multe cazuri el era iniţiatorul. Două 
dintre cele mai majestoase statui din Viena — a lui 
Goethe şi a lui Schiller — aw fost înălțate gratie 
muncii si jertfelor personale ale lui Dumba. Si multe 
din raritátile cele mai preţioase ale muzeelor vie- 
neze fac parte din tezaurul adunat de el. Nicolae 
Dumba punea o pasiune şi o ardoare fără seamăn în 
serviciul pe care şi-l impusese: ridicarea artistică a 


409 


www.dacoromanica.ro 


nume träeste si azi la Viena, nu numai pe tá- 
blitele unei sträzi: cáci el are urmasi valorosi 
cari slujesc cu dragoste Austria micutá de 
azi, cum au slujit-o si pe cea mare de eri. 
Unul dintre acestia, Constantin Dumba, si-a 
publicat de curánd memoriile, in cari se mân- 
dreste cá el a fost diplomatul care, spre mai 
marea glorie a Împărăției austro-maghiare, a 
reusit sá impuie lui Dimitrie Sturdza gestul 
dureros al scuzelor dela Iasi! Oesterreich 
über alles! Formula n'a fost nici o datá expri- 
mata — dar ea salasluia in sufletele austria- 
cizate! 

Ei bine, Sternberg a fost un fanatic al aus- 
triacismului. Criticile amare citate mai sus, 
el le făcea nu pentru a semăna desnädejdea, 
ci pentru a cere, cu stäruintä si cu vehemenfä, 
indreptarea. 

Dupá el, nu era nici un motiv ca deosebirile 
nationale sá impiedice buna convietuire intre 
fiii patriei comune. Si la această concepţie 
n'a ajuns printr'un proces de îndrăzneață gân- 
dire. Coborind „din spiţa străveche a conților 
de Sternberg” cari de şapte secole trăiau în 
Boemia, el s'a născut într'o vreme când fami- 


Vienei. De aici i s'a tras şi moartea. Era bolnav când 
a aflat că la Veneţia se tratează vânzarea unui foarte 
preţios obiect istoric şi artistic, El ar fi considerat 
ca o mare nenorocire ca obiectul să ajungă aiurea 
decât la Viena. Cu tot ordinul medicilor de-a evita 
o asemenea călătorie, Dumba a alergat la Veneţia. 
Oboselile si celelalte neajunsuri ale voiajului i-au 
grăbit moartea. 

Nicolae Dumba a fost şi om politic, aparţinând 
stângii liberale. In Cameră şi în Senat s'a bucurat 
de mare autoritate, mai cu seamă în chestiunile eco- 
nomice. 


410 


www.dacoromanica.ro 


lia lui isi pierduse de mult puritatea germanà, 
dacá va fi fost avut-o. Intre inaintasii lui apro- 
piafi se afla prietenul si colaboratorul stiinti- 
fic al lui Goethe, acel Kaspar Sternberg, mare 
animator al culturii germane; dar se afla si 
acel Franz Sternberg, prietenul si protectorul 
lui Palacky, eroul renasterii culturale cehe ; 
— şi dacă Palacky şi-a putut împlini meni- 
rea, aceasta se datorește numai sprijinului 
puternic dat de Franz. De altfel, Zdenko A- 
dalbert Sternberg, oratorul şi publicistul de 
limbă germană, a fost ales într'o circumscrip- 
tie cehă, iar apoi, în Camera din Viena, înre- 
gistrat ca radical ceh. Va să zică un ceh, un 
ceh radical, care luptă, însă, nu pentru cauza 
particulară a cchilor, ci pentru toată Austria, 
— o Austrie nu așa cum este, ci cum va să fie: 
sublim organizată si sublim condusă, astfel 
ca ea, apoi, să facă fericirea tuturor fiilor ei, 
a cehilor ca şi a celorlalţi. 

Cum se prezenta Austria în situaţia de a- 
tunci? Sternberg o caracteriza astfel: 


„Un pic de corupţie, mai multă debandadă, veş- 
nică luptă între limbi, nemärginitä indolentä, lipsa 
spiritului de întreprindere, si toate acele părţi întu- 
necoase ale mic-burghezismului, iată manifestările 
patologice ale Austriei”. 


După Sternberg, numai acesta era răul; si 
după el, era provocat numai de luptele natio- 
nale. Leacul consta deci în suprimarea acestor 
lupte. Şi cine putea să le suprime? O singură 
persoană: împăratul; dar cu o singură condi- 
tie: să-şi ia în serios absolutismul. 

Este un mod de a gândi specific austriac. 


411 


www.dacoromanica.ro 


Despre misiunea si puterea monarhului, aus- 
triacii aveau o idee grandioasá; si in primul 
rand o avea monarhul insusi. In romanul 
„Mayerling”, Claude Anet pune în gura lui 
Franz Iosef aceste cuvinte adresate lui Ru- 
dolf: 

— Popoarele mele nu inteleg intotdeauna 
motivele actelor mele, dar le-am câstigat in- 
crederea pentru cá ele simt nedeslusit cá im- 
páratul si regele lor lucreazá dezinteresat pen- 
tru ele.. Dacá noi ne-am párási postul, dacá 
dinastia ar dispárea, aceste popoare, astázi u- 
nite, sar împărţi si sar combate în lupte fra- 
tricide. In locul unui imperiu prosper si má- 
ret, pe care strámosii tái l'au fäcut bucatá cu 
bucată, n'ar rămânea decât o pulbere de state, 
slabe, neliniştite, amenințate la graniţe de ve- 
cini puternici şi tremurând la gândul zilei de 
mâine... 

E în afară de orice discuţie că romancierul 
francez redă exact modul de a vedea al lui 
Franz Iosef, mod de a vedea care era şi al lui 
Sternberg. De cât, după aprecierea acestuia 
din urmă, împăratul nu trăgea concluziile lo- 
gice cuvenite din propriile sale păreri. Pe 
când împăratul spre a-şi putea măcar în parte 
împlini misiunea, admitea numeroase şi a- 
dânci spărturi în puterea lui absolută, — sa- 
crifica o parte ca să salveze restul — Stern- 
berg vroia să-i sugereze, ba in cele din urmă a 
vrut chiar să-i impue — absolutismul... absolut! 


* 
* * 


Este foarte interesant de vázut cum, dela 


412 


www.dacoromanica.ro 


adoratiunea idolaträ faţă de monarh, Stern- 
berg a lunecat pana la, inclusiv, lése-majes- 
tatea perfect caracterizatá. Cáci. tot silindu-se 
sa-i sugereze impáratului maniera forte, si-a 
excitat temperamentul in aşa măsură, încât a 
ajuns să explodeze în cuvinte de soiul acesta : 

— Cea mai mare primejdie care poate a- 
meninta un stat este să fie condus de bătrâni. 
Ştiinţa modernă a găsit că există o patologie a 
bätrânetii. Omul care imbäträneste devine în- 
cäpäfänat ca un catâr. Bătrânul îşi pierde si 
simţul onoarei. 

Concluzia se impune: Franz Iosef să plece, 
lăsându-i locul lui Franz Ferdinand. Acesta 
împărtăşea în totul vederile lui Sternberg și 
își propunea ca la momentul dat să împără- 
feascá în chipul cuvenit. 

Si răzvrătirea lui Sternberg nu era tocmai 
platonică. În mintea lui se şi închegau ultime- 
le consecinţe, cum rezultă din avertismentul 
pe care-l reproducem aci: ` 

— Citiţi istoria Boemiei si veți vedea că 
Sternbergii au făcut regi, pe cari Însă, când 
au rănit credința si drepturile poporului, i-au 
izgonit cu biciul, ca pe câini! 

Nici în altă țară asemenea cuvinte n'ar con- 
stitui un compliment prea dulce, dar este si- 
gur că nimeni nu le rostise încă in Austria, 
unde delictul de lèse-majestate era cel mai 
grav din câte náscocise codul, unde pedeapsa 
pentru acest delict se abătea vertiginos şi 
straşnic asupra ori-cui, fără speranţe de apel 
şi recurs, fără putinţă de gratieri si amnistii. 
Dedându-se acestui desfrâu de limbaj, Stern- 


413 


www.dacoromanica.ro 


berg dovedea că, pe lângă curajul fizic, îl 
are si pe cel moral, că fără şovăire e gata să-şi 
expue persoana pentru ceeace crede sau... își 
închipue a crede. 

Lucru extraordinar şi inimaginabil! Stern- 
berg a scăpat fără pedeapsă. De ce? S'au în- 
cercat explicaţii. Una a fost găsită în aceste 
cuvinte scrise de Hermann Bahr în portretul 
din care am citat: 


„Ca toţi adevărații oameni din Austria, 
Sternberg n'a fost nici o dată luat în serios. 
Asta a și fost norocul lui: căci la noi adevărul 
e tolerat numai atâta timp cát e luat drept 
glumă”. 

Slabă explicaţie! Neseriozitatea delicventu- 
lui nu putea constitui o eircumstanfä usura- 
toare, ci una foarte agravantă. Să glumesti cu 
împăratul? S'a spus altceva. Anecdota, foarte 
discretă, abia şoptită — căci altfel putea de- 
veni si ea lése-majestate — pretindea că in- 
tervenise d-na Schratt, artista care de ani 
de zile nu mai juca decât un singur rol, 
extra-teatral: era, ca să zicem aşa, consiliera 
intimă a împăratului. .Simpatia ei pentru 
Sternberg era firească: temperamentul lui era 
doară făcut parcă anume ca să capteze pe 
oamenii de teatru; şi oricât ea nu va fi avut 
priceperea politică, trebue să fi simţit, tot cu 
instinctul omului de teatru, că răzvrătirea lui 
Sternberg nu pornea din ură, ci tocmai din 
iubire exasperată. 

Impăratul l-a iertat. Probabil singurul caz 
în viata lui Franz Iosef şi, bănuesc, în istoria 
tuturor Habsburgilor. Dealtfel, vinovatul şi-a 


414 


www.dacoromanica.ro 


cerut iertare in public, printr'o scrisoare cá- 
tre preşedintele Camerei, scrisoare pe care 
i-a adresat-o însă după ce, de fapt, împăratul 
îl iertase. Mai târziu, în cartea citată mai sus, 
Sternberg şi-a explicat purtarea: 

„S'a desvoltat un sistem care constă în a-l păzi pe 
împăratul de orice informaţie. Când am dus lupta 
cea mare în parlament, vrând sâ frâng cercul tras 
în jurul împăratului, am fost silit să recurg la mij- 
locul cel mai brutal şi anume să atac însăşi sacra 
lui persoană, pentru ca în felul acesta să ia cunos- 
tinfä de chestiune”. 


* 
+ + 


Sternberg, rămas fidel credinţei sale, as- 
tepta mântuirea dela Franz Ferdinand. Atâ- 
ţia. l-au ironizat, de pe atunci, pentru simplis- 
mul „doctrinei” sale. Azi apare mai puţin co- 
mic, nu doară pentru că doctrina s'a dovedit 
bună, dar pentrucă s'au înmulţit spăimântă- 
tor simpliştii! Cine nu adoptă astăzi, cu entu- 
ziasm şi voluptate, panaceul dictaturii? Atâta 
numai că, în marea lor pornire de auto-jertfă, 
dictatoriştii — cei mai mulţi — îşi rezervă ro- 
lul să dicteze, aşa că, tocmai când ar fi să fie, 
n’ar avea cine să primească dictarea. 

Dar, prin atentatul dela Saraievo, Franz 
Ferdinand a fost smuls din luptă. Şi Austria 
sa prăbuşit, Un val năprasnic, cum lumea 
nu-l mai pomenise, a curăţat arena de oameni 
şi probleme. Sternberg a rămas. S'a pomenit 
singur, atârnând în haos, mai mult acum de 
cât în ceasul nebunici supreme, când, aviator- 
voluntar, a încălecat vazduhul pentru întâia 
dată. 


415 


www.dacoromanica.ro 


Atunci avea inca un ideal prin care zadarnic 
am cotrobäi astăzi, ca să-i cercám, postum, 
„temeinicia”. S'ar fi putut in adevăr ajunge 
la generalizarea tipului austriac prezintat de 
Ankwicz în variate eşantioane şi cântat de 
Auerbach în persoana lui Nicolae Dumba? Şi 
ar fi putut în adevăr Habsburgii să-şi conti- 
nue misiunea, aşa cum Claude Anet, ecou sar- 
castic, le-o formulează încă? Şi ar fi fost a- 
ceasta în adevăr spre binele popoarelor, aşa 
cum, fără îndoială, o credea profund Franz 
Iosef? 

Asemenea întrebări pot să şi le puie alții. 
Sternberg n'avea nici un motiv să-şi chinuiască 
mintea : pentru el rămânea perfect adevărat 
tot ce spusese. Catastrofa se datora unei pri- 
cini cu totul întâmplătoare: nu i se ascultase 
sfatul. Iar acum răul era fără leac: pentru si- 
tuatia de azi nu mai avea nici sfaturi. 

Şi omul care a dus lupte eroice, omul care 
de atâtea ori a înfruntat moartea, ba chiar pe 
însuși împăratul, viteazul acesta, cu rezervele 
lui de energie şi avânt rămase intacte, cu pu- 
terea lui de luptă pururi nesleită, se trezi tin- 
tuit într'o tragică inactiune. Evident, o simplă 
şi trecătoare omisiune a Destinului: într'un fel 
sau într'altul va trebui să dispară. Si Destinul 
şi-a adus aminte: l-a cules de pe lumea asta, 
dar nu aşa cum ar fi visat-o urmaşul îmbătat 
de legendă si bravură al „spitei străvechi”. 
In vremea noastră de cumplită înjosire nici 
moartea nu mai respectă protocolul. 

..Pe contele Zdenko Adalbert Sternberg l-a 
răpus o intoxicație cu alcool metilic. 


416 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 6. 
(la pag. 92) 


Moartea unui ziarist vienez 


12 Decembrie 1929 


Ziarele din Viena ne aduc o veste cu care 
agentiile n’au incomodat telegraful: a murit 
Emanuel-Mendel Singer. N’ati auzit de el pana 
acuma. Cu toate astea, pe timpul monarchiei 
a fost un factor de seamá in ziaristica si in 
politica austriacä, iar in vremea din urma 
ajunsese, probabil, decanul de várstá al presei 
vieneze, cáci moare la 83 de ani. 

Emanuel-Mendel Singer era fratele ráposa- 
tului Wilhelm Singer, directorul mult ráspán- 
ditului „Neues Wiener Tageblatt" si, pana fn 
clipa marelui rázboiu, prescdintele Federatici 
Internationale a Presei. Aceste titluri, mai cu 
seamă al doilea, arată cá Wilhelm Singer se 
bucura de notorietate mondială. Emanuel- 
Mendel, simplu reporter parlamentar — func- 
tie pe care a implinit-o până in ultima zi a 
vietii — n'a rázbit în masscle largi nici in 
láuntrul ţării, necum peste hotare. El a putut 
exercita, vreme îndelungată, o inräurire 
adâncă şi cu repercusiuni îndepărtate, dar 
care, nu mai puţin, a fost şi a rămas anonimă. 

Și totuşi erau în lumea politică oameni cari 
îl cunoşteau bine pe Emanuel Singer, cari îl 


417 


www.dacoromanica.ro 


priveau cu inalta consideratie si cu deosebila 
simpatie, cari îi căutau contactul si îl infor- 
mau câte odată, pentru ca el să-i informeze în 
tot-d'auna, cari îl ajutau câte puţin în împli- 
nirea misiunii lui, ca să-i ceară un ajutor mult 
mai substantial și mai eficace pentru desfäsu- 
rarea acţiunii lor. Şi cercul acesta, restrâns 
ce-i drept, nu se alcătuia din politiciani mă- 
runfi, cari dela periferia vieţii politice să se 
avânte spre centrul şi culmile ei, ci tocmai din 
oameni de frunte, dintre cei cari stăteau la 
cârma imperiului habsburgic. Dela Taaffe 
până la Stürgkh, trecând pela Plener, Für- 
stenberg, Gautsch şi câţi au mai fost, toti şi-au 
înclinat amabil mai-măria spre modestul zia- 
rist, care oferea servicii foarte utile şi... foarte 
anonime. 

In deoscbi, Singer i-a făcut incomensurabile 
servicii lui Stürgkh, primul-ministru, mort în 
condiţii atât de tragice. Singer Pa ajutat să-şi 
adune tot cheagul politic menit să-l urce la 
cârmă; şi Singer, prietenul din zile grele, a 
rămas, tot el, şi prietinul de zile bune: în cul- 
mea puterii, Stürgkh îl chema încă la sfat si, 
adesea, îi urma sfatul. 

Putem zice că Stürgkh a fost ultimul prim- 
ministru al Austriei, vorbind de Austria cea 
puternică şi ncînduplecată (cel puţin înăun- 
tru), de adevărata Austrie, aşa cum o ştiam și 
cum altfel nici nu putea să fie: habsburgică. 
După moartea năprasnică a lui Stürgkh, a ve- 
nit, vertiginos, destrămarea: căci numai el o 
mai oprea în cale, afirmă unii — pe când alţii 
spun, din potrivă, că tocmai el a dezläntuit-o. 


418 


www.dacoromanica.ro 


Si ultimul prim ministru al Austriei habs- 
burgice, a fost ultimul beneficiar al ostenelilor 
lui Emanuel Mendel Singer. 


* 
» * 


Veti intreba: dar ce-a fost Emanuel-Men- 
del Singer, pentru ca serviciile lui sä fie atät 
de pretioase si atät de cäutate? 

Sá vá spuncm mai intäiu ce n'a fost: 

N'a fost un talent literar insemnat sau má- 
car mai pufin insemnat. N’a fost o minte su- 
perioará, care cu sclipiri de geniu sä spintece 
haosul politic si să lumineze calea. N’a fost 
främântätorul unei doctrine sau al unei con- 
ceptii; fiinfa lui era departe de a-ti aminti 
formula cu care Heine a zugrävit pe nu stiu 
cine: „o problemă în carne Şi oase”. N’a fost 
nici mäcar apärätorul infocat si indärjit al 
unei cauze sau al unei persoane. In sfärsit, n’a 
fost soldatul devotat al unui sef. 

Si acum, iatä ce-a fost: 

A fost un reporter foarte constiincios, care-si 
făcea slujba cu o desăvârşită corectitudine. A 
fost un om cum se cade, nu aşa cum este (sau... 
ar putea sä fie!) ori-cine, ci asa cum de 
obiceiu nu prea este nimeni. A fost absolut 
dezinteresat în toată acţiunea lui pe care tre- 
buie so numim publică, deși a lucrat pururea 
foarte discret. A mai fost si — insusire cumplit 
de ridicolă, dar care totuşi nu Pa ucis — a fost 
un om nespus de bun, şi bunătatea ela putut 
să şi-o exercite, făcând, graţie atâtor legături, 
foarte mult bine. Cu toate că numele nu i-a 
pătruns în massele largi, mulţi dintre cei ne- 


419 


www.dacoromanica.ro 


voiasi si nenorociti aflau drumul cátre usa lui; 
si in sute, in mii de cazuri, el a reusit sä stabi- 
leascá un contact indulcitor intre cele douá 
extreme sociale. 

Fireşte, atâta n'ar fi fost destul, ca să poată 
juca rolul celălalt. la care făceam aluzie mai 
sus, rol pe care istoria oficială n'avea să-l în- 
registreze nici o dată. Emanuel-Mendel Sin- 
ger, om de treabă şi — în ciuda profesiunii, 
făcută din atâtea complexitäti — rămas suflet 
simplu, avea ceva din Cetăţeanul nostru tur- 
mentat, cu deviza-i de caldă omenie: o mie de 
ani pace. Or, îu Austria habsburgică, o ase- 
menea înclinare sufletească, dacă era adevă- 
rată şi adâncă, în mod automatic putea să ia 
înfăţişarea de doctrină si program. 

Gândiţi-vă pufintel la marele imperiu de 
până mai ieri: un număr de ţări, adunate 
parcă în nestire de prin colţurile cele mai răz- 
leţite ale pământului si lipite între ele cu cleiul 
cel mai puţin consistent; şi marele imperiu era 
bântuit de cumplite zguduiri interne: lupte 
sociale, aprige acolo ca pretutindeni, dar, pe 
de asupra, şi lupte naţionale, mai intense și 
mai îndârjite ca ori unde. Conducătorii statu- 
lui, sub inspiraţia bătrânului Franz Josef, — 
tot bătrân Pau apucat atâtea generaţii dinain- 
tea noastră — se străduiau să manevreze tra- 
ditionala siretenie cu care Habsburgii au co- 
lorat istoria atâtor veacuri: divide et impera. 
Ceeace in mod logic trebuia privit ca un adaus 
de nenorocire, in ochii lui Franz Iosef cäpäta, 
aproape, valoarea unui antidot miraculos: lup- 
tele sociale si cele nationale, tinute in frau pe 


420 


www.dacoromanica.ro 





EMANUEL-MENDEL SINGER 


Desen de Sihulsky 


421 


www.dacoromanica.ro 


cát posibil, dar si intefite la nevoe. impletin- 
du-se si intretäindu-se intr’un välmäsag fără 
seaman, vor crea o stare de echilibru, invi- 
diată de celelalte state. silite să înfrunte, în 
lăuntrul lor. un singur fel de lupte! Perver- 
sitate sadică în mânuirea fenomenelor poli- 
tico-sociale! 


D D 


Si, in adevăr, in Austria lui Franz Iosef, de- 
cenii de-arándul am putut urmări vălmăşagul, 
sau si mai exact: refeaua de válmásaguri. 

Pe lángá cei cari se dedicau luptelor sociale, 
pe lângă cei cari se dedicau luptelor natio- 
nale, si pe lângă a treia categorie în fine. a 
celor cari reuseau sá sporeascá haosul dedi- 
cándu-se unei mixturi de lupta in acelasi timp 
şi naţională si socială, — se ivi şi categoria 
No. 4, a pacifistilor interni. cari socotind sta- 
rea lucrurilor buná, in general, aga cum este, 
şi consimfind încă — drept supremă conce- 
siune — la orice îmbunătăţire socială sau na- 
tionalä, dacă împăratul o acordă şi dacă se 
poate realiza fără complicaţii, tinteau, îna- 
inte de toate, la menţinerea intactă a tronului 
şi a statului. 

Această concepţie o aveau mai toţi func- 
tionarii mari şi mici — una din pricinile pen- 
tru cari a putut fi o administraţie excelentă 
în statul cel mai chinuit de sfâşieri interne — 
şi această concepţie o aveau pe rând toţi oa- 
menii politici... în momentul când erau la pu- 
tere. Această concepţie a avut-o însă şi Ema- 
nuel-Mendel Singer, care n'a fost nici odată la 


422 


www.dacoromanica.ro 


putere. El credea — au crezut-o atâtia! — 
cá Austria trebuieste menţinută şi cá asa va 
fi mentinutá. Numai sä aibá oamenii buna- 
voinfa sá se infráteascá. Si in sensul acesta, 
indiferent fatá de ori-ce doctriná socialá si de 
ori-ce program imediat, considerând toate par- 
tidele ca de-o potrivá de bune, el a fácut cele 
mai mari servicii tuturor guvernelor si tutu- 
ror personalitátilor. Nu numai prin ce scria la 
gazetă — am spus că scrisul lui nu s'a ridicat 
nici odată la o însemnătate prea mare — dar 
prin acţiunea lui directă, dând informaţii şi 
sfaturi, stabilind legături şi combinaţii, între 
oameni, grupări şi partide, înlăturând asperi- 
tati, netezind drumuri, făcând să amorteasca 
vräjmäsii vechi şi să germineze simpatii noui. 
Şi, toate astea, în chipul cel mai dezinteresat, 
căci, lucrul isprăvit, autorul dispărea, fără să 
ceară recompensă, — şi fără să i se dea. 

Ba da, a avut o răsplată, una singură şi, 
după prețuirea generală, foarte mare: îm- 
păratul i-a conferit o decoratie; decorație strá- 
lucită, care implica înobilarea. Singer a de- 
venit von. Imi aduc aminte de emoția teribilă, 
cumplită, îngrozitoare — ajutor! dati-mi ad- 
jective! căci e vorba de acel Ehrfurcht pe veci 
intraductibil, care i-a cuprins pe colegii aus- 
triaci din „Journalistenzimmer”, şi nu numai 
fata de distincţia in sine: se mai preciza — si 
asta sporea în chip considerabil importanţa 
lucrului, — că inițiativa fusese esenţial au- 
gusta (ca şi cum ai fi zis diviná!), că însuşi 
împăratul avusese ideea, si că el însuși a ti- 
nut chiar ca lucrul să se stie. Nu Pam văzut 


423 


www.dacoromanica.ro 


pe fericitul „inobilat” chiar în zilele când La 
copleşit evenimentul. Mai târziu l-am întâlnit 
iarăşi, la obişnuitele restaurante quasi-popu- 
lare — în deosebi la Balasch de pe Schotten- 
ring — şi n'am avut impresia că în firea sau 
în manifestările lui s'ar fi produs vre-o schim- 
hare. 

Bine'nteles, inobilarea lui Singer a fost si 
sursá de glume. La Paris totul se incheie cu o 
sansonetá. Viena habsburgicá incheia totul cu 
o glumá de bursá. Singer a stiut sá dezarmeze 
zâmbetul altora, zâmbind el însuşi, adesea cu 
haz, dar fără să cadă în cinism: cu epigrama 
sa își infepa propria persoană, dar în nici un 
caz pe-a Aceluia pentru care, ca tot vienezul, 
era plin de „Ehrfurcht”, sporit acum şi prin 
ardentă recunoștință. 

Decât, împrejurările nu lau lăsat mult timp 
în această stare sufletească, prea subtilă pen- 
tru psihologia lui normală. A venit uriaşa tra- 
gedie, care, privită mai deaproape, se descom- 
pune în puzderie de drame, mai mari şi mai 
mici. Singer şi-a avut şi el drama. | 

Cu războiul care a făcut să înceteze orice 
politică, dar mai ales cu revoluţia care a adus 
altă politică, Emanuel-Mendel Singer s'a văzut 
scos din întrebuințare. Nu-l va fi durut, poate, 
faptul că şi-a pierdut rangul de mică nobleta 
pe care i-l conferise Franz Josef. „Particula” 
n'avusese timpul să-i între în sânge. Era însă 
ceva mai grav: în noua stare de lucruri cl 
nu mai avea putinţa să-şi continuie ostene- 
lile cari jumătate de secol îi mângăiaseră su- 
fletul, acum rămas pe drumuri. Şi, ceva şi 


424 


www.dacoromanica.ro 


mai grav: mintea lui nu se putea convinge 
că, în situaţia nouă, e mai bine decât a fost 
înainte, atunci când i se părea că e destul de 
bine —- si totuși i se'ngáduia s'adauge si partea 
lui de bucuroasá jertfá, ca sä fie si mai 
Si. Fireste, nu-si dádea seama — din ferici- 
re pentru el, cáci altfel l'ar fi fulgerat cea mai 
formidabilă mustrare de cuget — cá tocmai 
politica pe care a servit-o cu neclintită credin- 
tä a dus la cumplita prăbuşire. Avea marele 
noroc de-a nu înţelege când citea, de pildă, 
că ultima şansă de-a salva Austria ar fi avut-o 
Stürgkh, împiedicând cu totul războiul, sau 
cel puţin făcând altă politică internă după de- 
clararea lui — iar de politica lui Stiirgkh pe 
bună dreptate putea fi chemat la răspundere 
si el, bunul si naivul Singer-Jourdain. Și 
viata si moartea Austriei habsburgice au fost 
de o potrivá de paradoxale: cei mai ferventi 
austriacizanti au fost implicit dusmanii cei 
mai nocivi ai Austriei lor mult iubite. 


De sigur, nu din cauza nevoilor materiale — 
intr'o fará in care breasla gazetáreascá e per- 
fect organizatá pe temeiul unui minunat sistem 
de asistentá — ci dintr'un nestápánit im- 
puls de muncá, Singer, si acum, sub povara 
naufragiului si a vârstei, a continuat să-și 
exercite profesia propriu-zisá: el a rámas re- 
porter parlamentar, implinindu-si slujba, in 
másura in care il mai ajutau puterile, dar fá- 
cánd, de astá datá, numai atáta. 


425 


www.dacoromanica.ro 


Acum parlamentarii cei tincri, printre cari 
isi strecura, cu mandra discretie, batranefele 
amärîte, il priveau cu mila respectuoasá. El 
lua proportiile unui simbol: dovada ca trecu- 
tul nu dispare repede si nu dispare de tot. 
Si moartea lui, venitá in fine, oare tot ca sim- 
bol — simbolul contrar — va fi fost privită? 

Ziarele vieneze nu ne spun dacă răposatul 
şi-a notat cum-va memoriile, indiferent de stil 
si nu mai vorbesc de.. caligrafie. După jumá- 
tate secol de prodigioasă risipă a scrisului efe- 
mer, ar fi în sfârşit o operă, — în actualele 
împrejurări extrem de interesantă. 





STÜRGKH 


426 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 7. 
(la pag. 193) 


Tragica soarta a Victoriei Savs 


28 Ianuarie, 1934 


Ziarul „le Temps” publică o ştire în adevăr 
sensationala... pentru oamenii înzestrați cu un 
pic de memorie: Victoria Savs trăiește în cea 
mai cumplită mizerie. 

Cum vedeţi, pentru ca lucrul să vă intere- 
seze, picul de memorie este necesar. Altfel, nu 
puteţi şti cine e persoana. Victoria Savs şi-a 
avut ceasul ei de celebritate mondială şi de 
glorie adevărată. Dar dv., cititori, ati uitat-o cu 
desăvârșire; (confidential: si noi cam tot aşa). 

Să ne amintim deci, cu ajutorul pufinclor 
amănunte date de „le Temps”, despre per- 
soana şi rostul Victoriei Savs. 


* 
* x 


Este o Ecaterina Teodoroiu austriacă; mai 
precis: germană-austriacă. 

Fica unui cizmar din Tirol, ea avea 16 ani 
în 1915, când războiul era în toiu. Tatăl ei fu- 
sese mobilizat şi se afla pe câmpul de luptă. 
Victoria Savs, crescută în legenda lui Andreas 
Hofer, s'a pomenit împinsă de un puternic im- 


427 


www.dacoromanica.ro 


bold nationalist si räzboinic. Ea a cerut si ob- 
tinut sä fie inrolatá, in acelasi sector in care 
lupta si tatál ei. Aceasta in Martie 1915. 

Pana aci lucrul este destul de neobisnuit. 
Dar acum vine un amánunt care dá chestiunii 
un caracter si mai extraordinar. Se stie ca 
Jeanne d'Arc si Ecaterina Teodoroiu au parti- 
cipat la rázboiu ca femei; tocmai prin aceasta 
ele au avut o influență formidabilă asupra 
moralului luptătorilor. Cu Victoria Savs lu- 
crul s'a petrecut altfel: ca să fie primită în ar- 
mată, ea s'a deghizat atât de bine, în cât a 
putut trece drept băiat. Bine înţeles că şi-a 
confecţionat şi acte false, dar partea aceasta 
a mers de sigur mai ușor de cât deghizarea 
atât de perfect înșelătoare. Ciudată împletire 
a vieţii: în actul înalt dramatic a intervenit 
şi un element de pură operetă; e drept însă că 
el n'a ştirbit întru nimic nota eroică, realmente 
eroică. Pentru că Victoria Savs a luptat în 
adevăr timp de doi ani de zile, ducând viaţa 
de simplu soldat pe câmpul de räzboiu, fără 
nici o protectie şi nici o crutare. Si fără să 
se plângă ! 

In Maiu 1917 este însă grav rănită. Dusă la 
spital pentru operaţie, se face abia atunci ma- 
rea descoperire că viteazul soldat este o sol- 
dată. Păcat că „le Temps” nu ne spune cum a 
fost primită descoperirea. Am fi curioşi să 
ştim ce pedeapsă i sa dat Victoriei Savs pen- 
tru falsurile pe cari le-a săvârşit ca să se 
poată strecura în armată. Că i sa dat pe- 
deapsă, e sigur; dar a primit şi o medalie, ca 
răsplată a vitejiei. Cu multe decenii în urmă, 


428 


www.dacoromanica.ro 


contele Fejervary, participând ca tânăr ofiţer 
la războiul din Italia, primise, pentru una si 
aceiaşi faptă, — o abatere dela disciplină, însă 
au urmări fericite — pedeapsa cu închisoarea 
şi ordinul Mariei Theresia, cea mai înaltă de- 
coratie austriacă. 

Dar findcă în cazul de astăzi nu putem şti 
mai mult de cât povesteşte „le Temps”, ne mul- 
tumim să spunem că Victoriei Savs medicii 
s'au văzut siliți să-i taie piciorul drept, că ivin- 
du-se complicaţii, nefericita a trebuit să ră- 
mâie în patul de spital timp de trei ani, si că 
în intervalul acesta a fost reoperată de şapte 
ori. 


..S'au isprávit cei trei ani, sau isprávit si 
cele sapte operatii. Se isprávise si rázboiul. 
Victoria Savs s'a intors, cu un picior de lemn, 
in satul natal din Tirol. Era tocmai acea parte 
a Tirolului care, drept urmare a rázboiului, 
sfârsit in chip dezastruos pentru Austria, fu- 
sese alipitá Italiei. Populatia italieneascá ju- 
bila; nemţii din partea locului suportau in tă- 
cere noua dominatie. 

Fireste, italienii de acolo n'au simtit imbol- 
dul să întâmpine cu flori pe rázboinica lor 
concetáteaná. Germanii vor fi simtit imboldul 
s'o facá, dar n'au fácut-o. 

Si Victoria Savs, cu piciorul ei de lemn. 
nu-si putu câstiga nici bucätica de pâine. A 
plecat. 

S'a dus la Innsbruck, odinioará capitala in- 


429 


www.dacoromanica.ro 


tregului Tirol, acum capitala Tirolului inchir- 
cit şi micşorat, atât cât i-a rămas Austriei, — 
Austriei micute de azi, miniatura marelui im- 
periu de ieri. S'a dus la Innsbruck, unde se 
află statuia lui Andreas Hofer, eroul naţional 
care l'a înfruntat pe Napoleon si a cărui le- 
gendá o stäpânise si o inspirase si pe ea in asa 
másurá in cát a determinat-o sá alerge pe 
câmpul de lupta. 

„Andreas Hofer! Nu putem trece pe lângă 
el fara sä ne oprim o clipa. Proclamám deci 
o scurta paranteza. 

Andreas Hofer! Nenumärati istorici si nenu- 
märafi scriitori sau ocupat de dânsul. La noi 
a fost prezentat, în chip extrem de interesant, 
de către d. N. Iorga. D-sa a făcut şi o sugestivă 
paralelă între Andreas Hofer si Tudor Vladi- 
mirescu. 

Si, fiindcá tot mä abátui dela subiecful pro- 
priu zis, mi-asi permite sä spun pur si simplu 
cá Tudor este mai mare de cát Andreas. A- 
cesta din urma, aruncat de soartá in alta vul- 
toare istoricá, a putut desfäsura actiuni gran- 
dioase si senzationale, sub ochii inmarmuriti 
si admirativi ai occidentului. Tudor, in coltul 
lui depártat si modest, a sävârsit doar o 
acțiune scurtă si restrânsă, învăluită de 
întuneric. Dar Hofer este împins numai de un 
sentiment naţional puternic şi de un mare 
avânt vitejesc. La Tudor găsim, pe lângă a- 
cestea, un creier viguros, frământat de gân- 
dire adâncă şi luminat de-o puternică vi- 
ziune socială. Proclamatiile lui Tudor consti- 
tuie un strălucit monument politic si social. 


430 


www.dacoromanica.ro 


Nu mai vorbim de marea lor valoare literară, 
fiindcá nu stim daca le-a redactat el insusi. 


* 
+ * 


Să ne întoarcem acasă, adică la subiectul 
nostru. 

Sosită la Innsbruck, Victoria Savs n'a găsit 
nici acolo o primire mai bună. Pensie nu i s'a 
dat, pentrucă n'avea cine să-i dea. Austria mi- 
titică de azi, n'are de unde să mai cheltuiască 
pentru cetățenii provinciilor cari au aparti- 
nut Austriei mari de odinioară. De lucru, Vic- 
toria Savs n'a putut găsi, pentrucă Austria se 
zbate într'un formidabil șomaj, si n'are de lu- 
cru nici pentru oamenii sănătoși, necum pen- 
tru o infirmă nenorocită, care te miri ce-ar 
mai putea lucra. 

De aceea Victoria Savs trăiește din cersitul 
cel mai autentic, cersitul propriu zis, acela 
care produce cáfi-va gologani într'o zi, iar în 
altá zi nu produce nimic. 

Ar fi, de sigur, instructiv tabloul: lángá sta- 
tuia lui Andreas Hofer, Victoria Savs cu màna 
intinsá. Trecátorii salutá cu respect pe eroul 
nafional, aruncàndu-i o privire de nefármu- 
rita admiratie; Victoria scoate o exclamatie de 
cersire; trecătorii, agasati, pleacă repede: cer- 
şetoarea le-a turburat clanul sufletesc. 

Prevăd însă mirarea cititorilor. Ei ştiu că la 
Innsbruck este focarul celui mai superlativ 
naționalism german: hitlerismul. Cum se face 
că, atâta fierbinte naționalism nu se revarsă 
asupra sărmanei cleve a lui Andreas Hofer! 

Ei, nefericiţi cititori! Sintefi în urmă cu is- 


431 


www.dacoromanica.ro 


toria! Nu ştiţi cá hitleriştii au anulat fleacul 
de glorie patrioticá pe care-l infatisa individul 
Hofer. 

Iatá cum devine: Tirolul, pentru care s'a ri- 
dicat Andreas Hofer înfruntându-l pe Napo- 
leon, apartine azi, in buna parte, Italiei. Or, 
Hitler are nevoie de Mussolini. In consecintá, 
el revendicá toate pämânturile de pe glob pe 
cari s'ar fi rătăcit ceva nemfi; intră in listă — 
n’aveti grijá! — si Ardealul si Banatul cápita- 
nului de fara Fabritius. 

Hitler face insá o exceptie, una singurä: el 
a renunțat la Tirolul italian. Si, bagati de 
seamá: a renunfat nu in mod tacit, ci in mod 
expres si cát se poate de expresiv! 

In volumul ,, Mein Kampf", opera capitalá a 
lui Hitler, devenitä azi evanghelia a milioane 
de nemti, Hitler spune curat cá tendinfa de li- 
berare a Tirolului este o masinatie… evreeascá! 
(„Mein Kampf", pag. 709; edit. 1932). 

Trebuie, în adevăr, o anumită croială a 
minţii, ca să poţi spune așa ceva. Dar Hitler 
are croiala necesară. Si nu şi-a confectionat-o 
acum, când are răspunderea puterii; ci a a- 
vut-o în totdeauna, cu ea a intrat în luptă şi 
cu ea a biruit: când a scris „Mein Kampf” era 
în opoziţie, era chiar la începutul opoziţiei. 
lar sărmana eroină Victoria Savs, când sa 
dus să-și dea viaţa pentru idealul lui Andreas 
Hofer, n'a prevăzut că Hitler îl va excomunica 
postum. Victoria Savs trebuie să plătească, 
pentru că în politică greşelile se plătesc. 

Ce-i drept, nenorocita nici nu ştia că făcea 
politică. 


432 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 8. 
(la pag. 199) 


Sacrificiile eroilor martiri 
25 Septembrie, 1929 


Continuándu-si campania in chestia optan- 
tilor, diplomatia maghiará pretinde cá repre- 
zinta si apără nu numai pe magnați, ci si pe 
fárani. Ambele clase, spun diplomatii ma- 
ghiari, au acelas interes, care le-a facut intot- 
deauna sa tráiascá in cea mai stránsá si cea 
mai dulce prietenie. 

Este, desigur, un caz unic si senzational, ca 
proprietarii si ţăranii să aibă acelaş interes. 
Atâta numai că până acum lucrul acesta îl 
afirmă numai proprietarii. 

Cu privire la ţăranii din Ungaria, incluziv 
cei din Ardeal, a fost o dată o discuţie aprinsă 
între Maria Theresia şi magnații maghiari. 

Maria Theresia a constatat, la un moment 
dat, că afacerile mergeau prost: fiscul nu in- 
casa destul. Ea şi-a zis că inbunatatind starea 
ţăranilor, aceştia ar putea fi storşi mai bine. 
Nu ne jucăm de-a pamfletul; aşa s'a prezentat 
lucrul şi acestea au fost motivele şi scopurile 
împărătesei, mărturisite fără nici o jenă. De 
aici, un început de rezolvare a chestiei färä- 


433 


28 
www.dacoromanica.ro 


nesti: atáta cát socotea impáráteasa cá se va 
putea in imprejurárile de atunci. De socotit 
a socotit ea; dar de putut, nu s'a putut. De 
ce? Pentrucá magnatii n'au vrut, si deci au- 
toritátile n'au executat. 

Maria Theresia a insistat: 

— Dar vreau sá scot mai mult bir dela oa- 
menii ástia; prin urmare frebuie sá-i pun în 
situatia de a putea contribui mai mult. 

Cum vedeţi, împărăteasa vorbea verde. 

Magnatii au persistat: 

— Noi sîntem oameni de înţeles; fii și d-ta 
femeie cu judecată. Nu se poate nici cum vrei 
d-ta, nici cum am vrea noi. Deci să facem 
jumă-jumă ! Consimte d-ta ca să nu se schimbe 
nimic în situaţia economico-socialá a färani- 
lor; în schimb, consimtim si noi ca d-ta să le 
sporeşti birul. 

Până să se hotărască întrun fel, magnații 
au fost foarte amärâti. Asta se vede si în cân- 
tecele poeţilor lor. Astfel, sociologul maghiar 
Ioseph Diner-Denes citează o strofă a poetului 
filozof Adam Barcsay care spune Doamuti 
gândurilor sale: 


S'a vestit scăderea corvezii 
Şi am plâns 
De înjosirea patriei! 


Păcat că în textul acesta — traducerea noa- 
stră românească după una frantuzeascá — nu 
se zăreşte nici poezia, nici filozofia! Ră- 
mâne însă ideea... practică. Aia se vede per- 
fect: e cu ochi si cu sprâncene! Barcsay, pe 
lângă poet şi filozof, mai era şi patriot; iar 


434 


www.dacoromanica.ro 


patriotismul îl făcea sä jeleascä amar pentru 
cá patria fusese injositá prin scăderea cor- 
vezii. 

Magnatii aveau insá arme de luptä; si alte 
arme, nu numai poezia. Maria Theresia s'a 
plecat. Lucrurile au rámas cum au fost: mag- 
nafii n'au suferit nici o stirbire a drepturilor 
lor. Atáta numai cá birurile táranilor au spo- 
rit şi încă mult de tot. Poeţii filozofi n'au mai 
pláns, ci au râs: au râs de regina pácilitá. 
Au rámas o mulfime de strofe foarte batjoco- 
ritoare. Si de atunci — ah, logicá! — mág- 
nátimea se înduioşează mereu pe tema dra- 
gostei ei pentru țărănime si a ţărănimii pen- 
tru ea. 

Si in această privinţă sint destule exemple. 
Noi vom alege unul-douá, menite sä rämâe 
nemuritoare, cáci sint strecurate in opera lite- 
rará a unei scriitoare celebre. 

Cu decenii in urmá, d-na Juliette Adam si-a 
publicat impresiile dintr'o cálátorie fácutá in 
Ungaria. 

La Budapesta, propaganda nu este o creatie 
recentä, provocatá de urmärile rázboiului 
mondial; acolo, propaganda a fost practicatá 
in totdeauna. Românul se naste poet si 
functionar. Oligarchul maghiar se naste pro- 
pagandist. Si cánd „cei in drept" au avut-o 
la îndemână pe acea distinsă ambasadoare a 
intelectualitátii franceze, intelegeti bine cá nu 
si-au pierdut vremea si nici pe ea n'au lásat-o 
Sá si-o piarda! 

Iată, de pildă, un pasagiu din scrierea d-nei 
Adam: 


435 


www.dacoromanica.ro 


„lärani au pentru magnații lor un devota- 
ment extraordinar si o afecțiune mişcătoare. 
Voi cita două fapte dintr'o mie care mi sau 
povestit. 

La Jimbolia, un proprietar se láuda cu bo- 
gätia täranilor sai. El dádea cifre care pro- 
vocau neîncrederea. 

„Voi dovedi ce spun", zise el. Si trimițând 
sd cheme pe primarul unui sat, ti vorbi astfel 
de faţă cu amicii săi: 

— Sunt nenorocit si nu poti să mă lagi în 
încurcătură; îmi trebue o sută de mii de flo- 
rini astăseară: adă-mi-i! 

— Va fi greu, răspunse primarul, dar voi 
încerca. 

: Cáteva ceasuri după aceea, țăranii găsiseră 
anii! 


Intrerupem citatul, ca să-i strigăm autoarei: 

— Vai, conifä! Ce repede fi-au întors capul! 

O femee atât de inteligentă ca Juliette A- 
dam, n'a băgat de seamă anomalia teribilă pe 
care o dovedea „faptul dintr'o mie”. Magnatul 
care chiamă pe primar şi-i dă un asemenea 
ordin, și primarul care mărturisește că va fi 
greu, dar totuşi execută ordinul. Şi dacă mag- 
natul a făcut rämäsagul, fireşte cá el mergea 
la sigur — căci n'avea nici un motiv să se ex- 
pue unei înfrângeri — ceiace înseamnă că pro- 
cedeul era obișnuit. Ce-ar zice d-na Adam dacă 
i sar spune cá aga ceva sa întâmplat în 
Franţa? 

Intâiul fapt dintr'o mie nu dovedea bogă- 
tia ţăranilor, ci halul de sclavie în care trăiau: 
ajungea un capriciu al proprietarului, expri- 
mat prin autorităţile oficiale, puse la dispo- 
zifia lui, pentruca ţăranii să facă toate jert- 


436 


www.dacoromanica.ro 


fele, sä scoatá bani si din piatrá seacá, numai 
să scape de urgia pe care ar fi dezläntuit-o 
printr'un refuz. 

Sá mai citez si exemplul al doilea? E si mai 
cu mof! Il rezum: de astádatá magnatul, altul 
decât cel de mai sus — nici nu si-a exprimat 
dorinfa: fáranii respectivi au aflat cá are ne- 
voe de 300.000 de florini şi s'au grăbit să-i 
aducă, ei singuri, deocamdată 120.000, iar după 
o săptămână restul. Uite-aşa: negru pe alb, 
în cifre şi în litere! 

Autoarea nu ne spune cine i-a comunicat 
faptul; presupunem că interlocutorul ei cu- 
mula calitatea de magnat cu cea de industrias: 
mai era si fabricant de cuie. 

Si d-na Adam crede! Se cunoaste cá-i zice 
Adam si nu... Eva! 


* 
* * 


Ce pácat cá d-na Juliette Adam a ingropat 
in sufletul ei restul de 998 de cazuri din cele 
1000 ce i s'au povestit! Poate cá ele ar fi con- 
stituit un material propagandistic suficient, 
care ar fi cucerit cu anticipatie opinia publicá 
mondialá in favoarea sármanilor optanti! 

E clar ca lumina zilei cá magnatii expro- 
priati se gândesc mai mult la suferinţele fára- 
nilor decât la necazurile lor proprii. Odata pá- 
mântul luat dela proprietari si dat ţăranilor, 
cum vor mai avea fáranii prilejul sá-si arate 
»devotamentul extraordinar si afecfiunea mis- 
cátoare" inregistrate cu atáta respect de d-na 
Juliette Adam? Nefericitilor ţărani li sa su- 


437 


www.dacoromanica.ro 


primat cea mai importantá funcfiune psihicá! 
Este o grozavă castrare sufletească! 

Noi sperăm că ţăranii din Ardeal cari s'au 
pomenit împroprietăriți — pe cei rămaşi sub 
dominafiunea maghiară i-a ferit Dumnezeu de 
aşa pacoste! — se vor grăbi să restituie foștilor 
stăpâni pământul căpătat. Si bine înţeles, îl 
vor restitui în mod cu totul gratuit, ba vor da 
şi din pungă, pentru cheltuielile cerute de for- 
malitáti. D-na Juliette Adam va putea să a- 
dauge un post-scriptum hyper-senzational la 
impresiile ei din Ungaria. 


„Mă tem, totuşi, cá d-na Juliette Adam nu 
se va grábi de loc sá mai scrie acel post-scrip- 
tum. Sá procedám deci singuri la complectárile 
necesare : 

Cunoscutul om politic francez Charles Be- 
noist a fácut si el o anchetá in Ungaria, cam 
in acelasi timp cu d-na Juliette Adam. Si Be- 
noist s'a intors din Ungaria cu impresii foarte 
bune despre unguri; cáci si lui i sau povestit 
1000 de cazuri. Dar Benoist, la rândul lui, a re- 
povestit numai unul. Zice cá la o vânătoare, 
unul dintre cei mai mari magnați, mânuind 
arma în chip imprudent, era să împuște pe 
unul dintre oamenii cari serveau drept auxi- 
liari. 

Magnatul a dovedit o prezenţă de spirit ad- 
mirabilă, căci, fără să se turbure, a exclamat : 

— Unul mai mult sau unul mai puţin, tot 
atâta face! 


438 


www.dacoromanica.ro 


Charles Benoist, nefiind atât de liric ca 
Juliette Adam, înregistrează cu oarecare rá- 
cealá acest caz foarte demonstrativ. El con- 
statá numai cá marele magnat si-a dovedit in 
acelasi timp si sentimentul national si pe cel 
de clasá: omul care era sá cadá victimá, era 
fáran, fireste, dar mai era si slovac. 

Dar Benoist ne mai dá si altá informatie : 
el ne spune cine a ,,maghiarizat-o” (textual) 
pe d-na Adam: e un anume Pazmandy, care 
se declara singurul francofil maghiar si-l 
„ambeta” pe primul-ministru Koloman Tisza 
cu interpelári francofile. 

Benoist a rezistat manifestärilor francofile 
ale lui Pazmandy si nu l'a rásplátit cu o can- 
titate echivalentă de maghiarofilie. D-na Ju- 
Dette Adam a cäzut in cursá, ca toatá lumea. 

Charles Benoist constituie o fericită ex- 
ceptie. De alt-fel, nu este singura. Si Clemen- 
ceau, care la inceput a luat drept bune lup- 
tele pentru libertate ale magnatilor, a consta- 
tat, cu timpul, cá ei doreau numai libertatea 
de-a asupri pe alții. _ 

Acelaşi lucru cu Björnstjerne Björnson. In- 
vitat, în anul 1907 la congresul interparlamea- 
tar care se ţinea la Budapesta, a scris comite- 
tului de organizare: 

„In tinereţea mea am iubit şi admirat mult po- 
porul maghiar, atunci când era apăsat şi se plângea 
amar. Dar pe urmă, după ce l'am studiat de mai 
aproape şi m'am convins de nedreptätile pe cari le 
comite faţă de nationalitätile cari locuiesc împreu- 
nă cu el în Ungaria, am început să-i detest şovinis- 
mul. Sint sigur că dincolo de graniţele Ungariei, 
nu mai e nimeni care să nu aibă aceleaşi sentimen- 


439 


www.dacoromanica.ro 


te, si credefi-mä cá, mai curând sau mai târziu, ace- 
ste nedreptäti vor duce Ungaria la pierzanie”. — 
(Citat dupá cartea „Les luttes des Roumains Tran- 
sylvains" de G. MOROIANU, editura Gamber, Paris 
1933). 


Eroii-martiri n'au noroc in tot-d'auna. Am 
pornit de la o excepţie şi am ajuns la trei *). 


*) Se pare cá si d-na Juliette Adam cu timpul si-a 
schimbat párerile cu privire la stäpânirea maghiará. 
D. Sever Stoica, în cartea sa „Iuliu Maniu” (Cluj, 
1932), amintind actiunea desfäsuratä in presa fran- 
cezá, prin 1891, de tânărul Stroe Brătianu, fiul lui 
Dimitrie Brátianu, noteazá si acest detaliu: ,,A cásti- 
gat pentru cauza románeascá pe propagandista filo- 
maghiarä Juliette Adam", 

De altfel, dacá nu murea Gambetta, cu care Ju- 
Dette Adam era in legáturi politice si literare, ea ar 
fi putut afla dela dánsul cum stau lucrurile cu mag- 
natii maghiari. 

Gambetta constatase că „ungurii sînt cei cari, 
prin violenta guverndrii lor fac sä ia nastere che- 
stiunea românească”. El vedea cá „în orice rüzboiu 
oriental România era amenintalä fie de-o invazie 
rusă, fie de-o ocupatiune austro-ungară”. In sfârşit, 
el îi scria lui Ranc, în 1876, că de pe urma compli- 
catiilor ce se desemnau, isi inchipuia perfect „o 
schimbare de frontiere care să permilă unirea tu- 
turor românilor în regatul României”, (Vezi frumo- 
sul si instructivul studiu ,,Gambetta”, al d-lui T. 
Teodorescu-Braniste, ed. Cultura Naţională). 

De sigur, Gambetta — excepţia No. 4 — ar fi în- 
doctrinat-o pe d-na Juliette Adam cu totul altfel de 
cât acel Pazmandy! Si, faţă de aceste idei ale ma- 
relui tribun francez, amintim aci admiraţia pe care 
i-o păstra Kronprinful Rudolf, cel care era menit să 
ajungă rege al Ungariei! 


440 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 9. 
(la pag. 204) 


Cenzura maghiară la Viena! 


— Interpelarea d-lui deputat G. Grigorovici — 


Sub acest titlu ,,Adevérul” dela 18 lulie 1911 
a publicat următoarele: 


Cititorii au aflat din telegrame că deputatul 
socialist român G. Grigorovici a interpelat în 
Camera din Viena pe ministrul comerțului în 
privinţa cenzurii pe care guvernul maghiar a 
început s'o exercite asupra presei românești. 

Iată textul acestei interpelări: 


„La adresa corespondentului din Viena al 
Adevérului, d. Const. Graur, au fost trimise nu 
de mult, din București, sub una și aceeași 
bandă, suficient francată, câte un exemplar 
din ziarele: „Vointa Naţională”, „Epoca” şi 
„Viitorul”. D. Graur a primit însă din partea 
poştei vieneze numai ziarul „Voința Natio- 
nală”, având pe banderolă următoarea adno- 
tatie în limba maghiară: „Sa scos un exem- 
plar „Viitorul”, un exemplar „Epoca”. Adnota- 
tia este iscálitá si stampilată de şeful postii 
din gara de Est din Budapesta, lucru ce se 
vádeste pe deplin din fotografia ce am onoa- 
rea să alătur. 


441 


www.dacoromanica.ro 





Bonat Jara 
B Een 29 





S'a întâmplat, asa dar, următorul lucru: 
dintr'un pachet expediat din București, care 
pentru a ajunge la Viena, trebuia neapărat să 
treacă prin Budapesta, s'a furat pur şi simplu, 
pe drum, de către autoritățile ungurești, o 
parte din conţinut. Că în cazul special e vorba 
de două publicatiuni, aceasta agravează si 
mai mult chestia. Prin procedeul acesta al 
funcţionarilor unguri, nu numai că s'au răpit 
două obiecte care aparţineau d-lui Graur, dar 
s'a comis un atac de cea mai neruşinată spe- 
cie la drepturile statului independent austriac. 

Cele două ziare furate sunt interzise in Un- 
garia. Bineînţeles că în Austria sunt permise. 
Si astfel, prin procedeul acesta, practica re- 


442 


www.dacoromanica.ro 





GLOECKEL 


443 


www.dacoromanica.ro 


voltätoare a confiscárii unguresti, s'a introdus 
in mod indirect si in Austria, unde este exe- 
cutatá de autoritätile maghiare. 

Amestecul acesta ne mai pomenit al autori- 
tátilor unguresti in prerogativele statului aus- 
triac, impune cea mai energicá protestare. Si 
fiindcá stá in autoritatea ministrului comer- 
tului de a face imposibila repetarea unor ast- 
fel de cazuri, il intrebám: 

Binevoeste d. ministru al comerţului să-l 
facá atent in mod energic pe colegul sáu din 
Budapesta, cá procedeul funcţionarilor dela 
poşta maghiară constitue o călcare a conven- 
tici poştale dintre Austria si Ungaria si cá pe 
viitor asemenea încălcări ale drepturilor sta- 
tului austriac nu trebuie să se mai producă?” 

La această interpelare a d-lui Grigorovici 
s'au asociat următorii socialişti: vice prese- 
dintele Camerii Pernerstorfer şi deputaţii : 
Pittoni, dr. Battisti, Oliva, Seitz, Abram, Max 
Winter, Polke, Winarsky, Domes, Forstner, 
Smitka, Bretschneider, Weiguny, Pongratz, 
Resel, Glóckel. 

Ministrul a promis, fireste, cá va studia 
chestia. Rămâne de văzut dacă, după ce va fi 
„studiat”, va lua si măsurile cuvenite. 

D. Grigorovici a făcut un real serviciu cau- 
zei românești prin aceasta interpelare. E 
vorba aci de o chestie gravă: dacă putem to- 
lera stăpânirii maghiare să-şi întindă si la 
Viena tirania împotriva presei românești. Un 
deputat socialist român nu putea sta impasibil 
fata de o asemenea indräsneafä încercare. Si 
indignarea pe care a provocat-o, în cercurile 


444 


www.dacoromanica.ro 





CESARE BATTISTI 


445 


www.dacoromanica.ro 


parlamentare austriace, desvelirea procedee- 
lor maghiare, va fi o lectie, sperám, chiar si 
pentru pufin simfitoarea oligarchie ungu- 
reascá. 


NOTA : 


Pentru cititorii de azi vom spune cáteva cuvinte, 
mácar despre unii din semnatarii acestei interpelári: 

Pittoni, Oliva si Battisti au fost deputafi socia- 
listi italieni. 

Battisti este celebrul martir al cauzei nafionale 
italiene. Este acela care, părăsindu-şi locul de de- 
putat in parlamentul austriac, s'a Înrolat in armata 
italianá, a luptat contra Austro-Ungariei si, luat pri- 
zonier, a fost executat ca trádátor. In timpul activi- 
tátii sale socialiste dinainte de räzboiu, fusese con- 
damnat de 20 de ori de către justitia austriacă pen- 
tru acea activitate. 

Pittoni, silit, după intronarea dictaturii fasciste, 
să fugă din Italia, s'a refugiat la Viena, unde și-a 
continuat activitatea socialistă. A murit ca admi- 
nistrator la „Arbeiter Zeitung”. 

Seitz, crescut intr'un institut de orfani, a fost întâi 
ucenic croitor, apoi elev de seminar, în sfârşit exce- 
lent institutor; este actualul fost primar al Vienei, ri- 
dicat cu forța din cabinetul său şi aruncat in inchi- 
soare, fără judecată, de oarece nu sa putut găsi nici un 
abuz în gestiunea lui de aproape două decenii, pen- 
tru ca să fie motiv de proces. (De curână, s'a anun- 
tat că Seitz, arestat în Februarie 1934, a fost eliberat 
din închisoare, dar că instructia deschisă în potriva 
lui va continua; vezi d-ta, Seitz e acuzat de „înaltă 
trădare”, termen juridic foarte grav, care în limba 
curentă s'ar traduce: treanca-fleanca!) 

Max Winter a fost unul din principalii redactori 
ai oficiosului socialist ,,Arbeiter Zeitung". Orator 
popular foarte gustat de masse. 

Domes, lucrător metalurgist. Născut dintr'o familie 
foarte săracă, şi-a făcut singur o frumoasă cultură li- 


446 


www.dacoromanica.ro 


terarä si politicá. Având mult din temperamentul lui 
Schuhmeier si din spiritul de organizare al lui El- 
dersch, a ajuns curánd unul dintre fruntasii condu- 
cátori ai proletariatului. In tot timpul rázboiului a 
reprezentat sindicatele muncitoresti pe lángá auto- 
ritäfile superioare apărând interesele lucrătorilor. In 
congresul social-democrat ţinut la Viena în zilele 
cele mai cumplite (1917), a propus o moţiune ener- 
gică pentru restabilirea imediată a întregii legislații 
muncitoreşti şi pentru demilitarizarea lucrătorilor. 
Odată cu proclamarea republicii, Domes intră, ală- 
turi de Abram, Adler, Renner şi Glöckel, în Consiliul 
de stat care-şi asumă puterea executivă, până la noua 
organizare a statului. In acest consiliu el a dezvoltat 
o activitate infeleaptá şi rodnică, pentru care mun- 
citorimea i-a manifestat o vie recunoştinţă. 

Forstner este celebrul deputat birjar (vezi anexa 
No. 3), 

Bretschneider, directorul ziarului „Volkstribüne” 
care în 1913 a susţinut România în potriva Bulga- 
riei. Pentru acţiunea lui socialistă a suferit con- 
damnări. 

Resel a suferit 13 condamnări pentru acţiunea so- 
cialistă. 

Glöckel, institutor socialist, înainte de războiu i 
sa luat catedra din cauza acţiunii socialiste. După 
războiu, în guvernul socialist, a fost ministru al in- 
structiei publice şi a realizat o reformă a inväfä- 
mântului, care a făcut mare impresie în lumea di- 
dactică din toate ţările. Roadele bine-făcătoare ale 
reformei lui Glöckel le-a constatat şi savantul scriitor 
H. Sanielevici, însărcinat de ministerul instrucției 
publice să studieze chestiunea la faţa locului. 

Despre Pernerstorfer am avut prilejul să vorbim 
în cuprinsul acestor pagini. 


447 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 10. 
(la pag. 205) 


Mintea penultimà 
a contelui Bethlen 
3 Decembrie, 1939 


Agenţiile telegrafice ne-au instiinfat cá d. 
Bethlen, fostul prim-ministru si dictator al 
Ungariei, si-a publicat, in douá volume, dis- 
cursurile politice rostite in anii din urmá. Tre- 
buie sä fie o lecturà extrem de interesanta, de 
care însă, din nefericire, nu vom avea parte, 
pentru simplul cuvânt că, spre regretul nostru, 
nu stim ungurește. D. Bethlen isi impodo- 
beşte însă discursurile şi cu o importantă pre- 
faţă, din care ziarele germane reproduc frag- 
mente destul de copioase. Telegraful ne-a in- 
format si în această privinţă. Dar textul forta- 
mente laconic al telegramelor ne-a pus în ui- 
mire. Pentru ca Bethlen să spuie în adevăr tot 
ce i se atribuie şi exact aşa cum i se atribuie, 
el ar trebui să fie în acea stare de spirit care 
la noi se cheamă „mintea românului cea de pe 
urmă”. Am aşteptat deci să putem citi noi în- 
şi-ne părţile apărute în traducere, ca să ne dăm 
seama de situaţie. Şi acum putem spune, în 
cunoștință de cauză, că este ceva din ce-au a- 


448 


www.dacoromanica.ro 


firmat recenzentii telegrafici, dar nu e chiar 
asa cum au infeles ei. De altfel, lucrurile aus- 
tro-ungare au fost in totdeauna si sunt si as- 
tázi atát de complicate! 

Pasagiile pe cari le-am gásit in ziarele nem- 
festi, se referă iu primul rând la politica Un- 
gariei dinainte de razboiu faţă de nationalita- 
file subjugate. Si, coincidentá aproape simbo- 
licá: fragmentul acesta a fost pus sub ochii ci- 
titorilor respectivi, exact in ziua in care popu- 
lafia románeascá din Ardeal sárbátorea dezii- 
pirea de Ungaria si alipirea la România! Si 
coincidenfa e cu atât mai sugestivà, cu cat d. 
Bethlen recunoaste pur si simplu cá politica 
Ungariei a fost greşită, cá ea n'a făcut ce tre- 
buia ca să evite catastrofa, că din potrivă, a 
precipitat-o şi chiar a înrăit-o. Există nuanţe 
şi în dezastru. 

Si contele Bethlen se miră: cum de nu s'au 
prevăzut toate acestea? 

Iar noi ne mirăm de mirarea d-lui conte; 
dacă d-sa n'ar fi o persoană atât de simandi- 
coasă, Dam întreba, în limbajul cel mai ne- 
protocolar: 

— Dar unde ai fost, nenişorule? Ce pästeai 
d-ta pe vremea când stăpânitorii Ungariei bă- 
gau în puşcărie tocmai pe cei cari, prevăzând 
aceste lucruri, se socoteau datori s'o şi spuie? 

Căci pe d. Bethlen, magnatul transilvănean, 
noi Dam cunoscut şi înainte de războiu. E ade- 
vărat că n'a fost la cârmă. Personagiu cu o 
destul de modestă situaţie, el se afla în opozi- 
tie; dar opoziţie de dreapta, de extrema dreap- 
tă. El nu cerea suprimarea nedreptafii, ci a- 


449 


www.dacoromanica.ro 


gravarea ei*). El nu poate — ca un Oscar 
Iaszi, ca un Michael Karolyi, — sä se scuture de 
ráspunderea dezastrului, datorit celor cari au 
fost la cárma Ungariei. El are toatá ráspun- 
derea guvernárilor trecute, desi nu s'a împăr- 
tásit din dcliciile inerente lor. (E drept cá s'a 
despágubit strasnic dupá rázboiu). 


* 
* + 


Astăzi d. Bethlen începe să vadă elar—pen- 
tru trecut. Nu e prea de vreme. Poate că n'ar 
fi nici prea târziu pentru o sinceră îndreptare 
pe calea cea bună. Iată cum se prezintă astăzi 
în ochii d-sale situaţia de odinioară, — am 
zice: iată cum o post-vede astăzi: 


„Dacă, începând dela 1867, am fi recurs măcar la 
o sutime din lupia compatibilă cu ordinea corectă 
şi cu tratamentul egal, în cazul acesta IN 1914 PRO- 
BLEMA NATIONALITATILOR IN ESENȚA EI AR 
FI FOST REZOLVATĂ, iar vecinilor nostri nu prea 
le-ar mai fi convenit să dezlänfuie războiul”. > 


Lăsăm la o parte amănuntul că războiul a 
fost dezläntuit nu de vre-un vecin al d-lui 
Bethlen, ci de vecinul... nostru: celebrul ulti- 


*) In „La Transylvanie Roumaine”, de prof. Silviu 
Dragomir, citim: 

„In fruntea mişcării destinate să paralizeze viața 
culturală si economică a românilor din Transilvania, 
se găsea contele Stefan Bethlen care vroia să sal- 
veze cu orice pref dominafiunea ungurească. In 1907 
el spunea: 

— Aceasta e datoria generatiei noastre si chiar da- 
loria ei supremă, căci generațiile viitoare nu vor mai 
fi în stare s’o facă. Noi sîntem ultimii, absolut ul- 
limii cari putem împlini această datorie, si, dacă 
n'o facem, vom pierde lupta pe viaţă și pe moarte 
care a inceput între románi si noi". 


450 


www.dacoromanica.ro 


matum si declaratia de räzboiu au fost adre- 
sate nu Austro-Ungariei de cätre Serbia, ci 
vice-versa. Privirea d-lui Bethlen nu s'a exer- 
sat încă destul în sfredelirea trecutului: Ne 
mulţumim si cu cát a reuşit să prindă, deo- 
camdată. 

Deci, d. Bethlen recunoaște vina stăpânirii 
maghiare care ar fi putut, în cursul atâtor de- 
cenii, să facă o apropiere între naţionalităţi, 
să vindece cu totul sau măcar în bună parte 
rana de care suferea organismul de stat ma- 
ghiar şi astfel să evite nenorocirea sau măcar 
So îndulcească. 

In această ultimă privinţă contele spune: 

„In loc de toate acestea (măsurile preconizate in 
citatul de mai sus) apărem astăzi în ochii lumii ca 
asupritori ai popoarelor si sântem socotiți că ne-a 
ajuns pedeapsa meritată. Asta i se poate întâmpla 
numai unei naţiuni care n'are simţul exact al reali- 
tátii vieţii, unei naţiuni a cărei inteligenţă aleargă 
după chimere, se luptă cu morile de vânt ŞI E GATA 
Să JERTFEASCA ADEVARATUL INTERES NATIO- 
NAL UNEI VANITATI NATIONALE FARA MARGINI! 

„Cei cinci-zeci de ani de pace NOI NU I-AM FO- 
LOSIT CA SA REGULAM CHESTIUNEA NATIONA- 
LITATILOR cel putin in trásáturile ei principale si 
sá SALVAM INTERESELE VITALE PRIMEJDUITE 
ALE POPORULUI NOSTRU. 

„Ocazia pierdutá NU SE MAI INTOARCE NICIO- 
DATA”. 


Acestea le spune astazi fostul prim ministru 
al Ungariei de dupa razboiu. El crede ca daca 
predecesorii săi ante-belici făceau alta politi- 
că faţă de naţionalităţi, războiul ar fi fost evi- 
tat; si chiar dacá räzboiul tot ar fi venit si 
chiar dach el s’ar fi ispravit tot cu înfrânge- 


451 


www.dacoromanica.ro 


rea — chiar si in cazul acesta situafia Unga- 
riei ar fi fost mai buná decât este acum: ea 
n'ar fi apărut în ochii lumii ca un asupritor 
pe care l-a ajuns pedeapsa meritatá, ci ca un 
neam nobil căruia i sa întâmplat o nenoro- 
cire şi deci merită simpatie şi sprijin. 


* 
3 + 


Care a fost deci greşala? A fost că nu s'au 
prevăzut lucruri elementare. D. Bethlen scrie: 


„A trebuit să vedem (dela 1907 la 1914) cum, an 
cu an, sporeau primejdiile, cari, în domeniul pro- 
blemei naționalităților, preziceau o mare räfuialä. 

„ORICE OM POLITIC CLAR-VAZATOR AR FI 
TREBUIT SA-SI DEA SEAMA că, mai curând sau mai 
târziu, se va întreprinde un atac concentric contra 
Monarchiei şi contra Ungariei, pentru a le imbucá- 
täti teritoriul si că, DUPĂ LICHIDAREA TURCIEI, 


NOI VOM VENI LA RÂND”. 


Cum am spus, d. Bethlen greseste când cre- 
de că dezastrul n'a fost prevăzut. S'au găsit, 
şi înlăuntrul graniţelor ungare şi dincolo de 
ele, oameni cari au văzut şi au spus. Pe clar- 
văzătorii din ţară, guvernele maghiare i-au 
băgat in puscärii, in mod regulat şi cu toată 
promptitudinea: amintim pe luptătorii din sâ- 
nul naționalităților si pe socialiștii maghiari. 
Pe clar-văzătorii de peste graniţă, — cum era, 
de pildă, un Scotus Viator, — şoviniştii un- 
guri i-au înjurat trivial şi violent, punându-le 
în vedere cá Ungaria n'are nevoie de inspec- 
tori ai umanităţii — şi toate câte se mai spun 
in asemenea împrejurări: dicţionarul respec- 
tiv e același pretutindeni. 


452 


www.dacoromanica.ro 


Ludo Hartmann, un foarte de seama istoric 
austriac, si-a stricat gura, ani de zile, pre- 
venindu-si compatriotii din intreaga monarhie 
(deci si pe sovinistii maghiari): 

— Bágati de seamá, striga el, cá dupá lichi- 
darea Turciei ne vine si nouá rándul, cáci — 
dacă altă dată existența Austriei răspundea 
unei trebuinti europene — astăzi Europa nu 
mai are nevoie de noi! Pentru ultima dată 
Hartmann a spus-o intr’un lung articol publi- 
cat în „Frankfurter Zeitung” după atentatul 
dela Saraievo şi înainte de celebrul ultimatum 
care a dezlantuit războiul. A spus'o deci, în 
momentul suprem: era ultima clipă în care 
„cei în drept” se mai puteau întoarce de pe 
povârnisul catastrofal. Dar mau ţinut de loc 
să se întoarcă. 

Hartmann era şi mai clar-văzător de cât 
Bethlen, pentru că el a „clar-văzut” de pe 
atunci, cu preciziune matematică, ceea ce Be- 
thlen reuşeşte, cu oare-care aproximaţie, să 
vadă acum, după un deceniu si jumătate de 
când lucrul s'a întâmplat. Dar toti Bethlenii 
de atunci, împreună cu însuși Bethlenul aces- 
ta, îl bombardau pe bietul Hartmann cu codul 
manierelor celor mai neelegante (Se zice că 
înjurăturile ungurești sînt si mai substanţiale 
de cât ale noastre). 


De altminteri, Ludo Hartmann n'a fost des- 
chizătorul drumului. El era fiul lui Moritz 
Hartmann, poetul revoluţionar, — traducător 


453 


www.dacoromanica.ro 


al lui Petöfi — care incá de la 1848, si de 
atunci in colo mereu, toatá viata, a spus 
cam  aceleasi lucruri, adesea în versuri. 
Pe atunci, la nemți, poezia politică era în 
mare înflorire. Şi Hartmann, în poeziile lui, 
compara Austria cu o Bastilie, — ,,Bastilia 
popoarelor" — in care tácerea mortii e intre- 
ruptá numai de zuruitul lanfurilor; sau spu- 
nea cá Austria este o corabie de robi care ne- 
apárat se va sfärâma de-o stanca — si atunci 
robii se vor elibera cu tofii. Bine inteles, Hart- 
mann si-a plátit avântul poetico-politic cu in- 
chisoarea si exilul. 

Dar avem inaintea noastrá celebra carte 
anonimă: „Austria și viitorul ei". Exemplarul 
nostru este din a doua ediţie, tipărită în 1843 
(la Hoffmann și Kampe, Hamburg, editura 
„subversivă” a timpului: îl edita şi pe Heine!) 
In această carte se vorbeşte, cu atâţia ani încă 
înainte de revoluţie, despre dezagregarea Aus- 
triei şi despre viitorul ei primej duit, din cauza 
asupririlor de clasă şi de neam — şi se cer, cât 
nu e prea târziu, toate măsurile de îndreptare; 
chestiunea era, de pe atunci, perfect lămurită. 
Cu toate confiscările — sau poate din cauza 
lor — cartea anonimă a avut un succes enorm; 
exemplarele, introduse prin contrabandă, erau 
citite cu pasiune şi provocau discuţii aprinse. 
Succesul a sporit când s'a ştiut cine e autorul: 
baronul Andrian-Werburg, un aristocrat, înalt 
demnitar şi pe lângă asta om serios și cum 
se cade! 

Este adevărat că şi Moritz Hartmann si au- 
torul întâi anonim vorbesc de Austria. Dar a- 


454 


www.dacoromanica.ro 


ceastă denumire cuprinde şi Ungaria, căci 
dualismul nu se înfăptuise încă. Prin înteme- 
ierea dualismului, s'a făcut dintr'o Austrie, 
două — asa cum cavalerii bâlciurilor fae din- 
tr'un franc doi; iar dacă totuşi s'a schimbat 
ceva în Ungaria — sa schimbat în mai rău. 
O numeroasă pleiadă de mari talente, de fru- 
moase energii şi de suflete altruiste sa jertfit 
zadarnic. 

Rezultatul a fost acela pe care cu atâta lim- 
pezime si hotárire îl mărturiseşte astăzi d. 
Bethlen. 


* 
D * 


D. Bethlen regretá deci cá, in intervalul de 
la 1867 pana la 1914, nu s'a rezolvat problema. 
De sigur, timp ar fi fost din belsug. Si ori cât 
de inutil ar fi sá mai scormonim trecutul — 
cáci mortul dela groapá nu se intoarce — noi, 
exprimând d-lui Bethlen cele mai cálduroase 
felicitäri postume pentru fie si tardiva-i inte- 
leptire, tineam să stim in ce sens ar dori deg 
astăzi ca problema să fi fost rezolvată atunci. 
Am citit deci până la capăt fragmentele de 
prefaţă. 

Si, vai! ce deziluzie. nouă-nouţă! lată o 
mostră: 

„Astăzi menţinerea natiunei ungare atârnă de fap 
tul DACA EA VA FI IN STARE SA-SI ASIGURE DIN 
NOU STĂPÂNIREA asupra teritoriilor situate între 
Carpaţi, Dunăre şi bazinul Tisei. Cu actualele gra- 
nite geografice ale Ungariei națiunea va pieri, dacă 
nu va fi în stare SA-SI INTINDA DIN NOU DOMI- 
NATIUNEA ŞI ASUPRA UNOR ASTFEL DE TERI- 
TORII, fără de care existența sa independentă asi- 


455 


www.dacoromanica.ro 


guratä si continuarea existentei sale in viitor nu este 
imaginabila. 

Granitele Ungariei ciuntite nu pot garanta nici o 
existenţă politică independentă si nici o existenţă 
economică independentă pentru un timp mai înde- 
lungat. Națiunea se află pusă în fata unei probleme, 
pe care trebue s'o soluţioneze cu preţul oricărei 
jertfe, căci altminteri ea va dispărea”. 

Va să zică în aceeaşi prefaţă d. Bethlen re- 
cunoaște păcatele trecutului pe cari le bles- 
temă cu un impetuos elan de auto-flagelare, şi 
moare de o singură dorinţă: dorinţa fierbinte 
de a putea să păcătuiască iarăşi, cu aceeaşi 
negrăită voluptate. In loc să se gândească la 
un mijloc de înţelegere cu popoarele vecine 
pentru ca, în prietenie deplină, să se ajute cu 
toatele — veritabilul oligarch maghiar tin- 
teşte pur şi simplu să-şi întindă din nou domi- 
națiunea „asupra unor astfel de teritorii”! Şi 
cu câtă candoare o spune! D. Bethlen, cu ex- 
perienfa teribilă pe care a putut so adune şi 
cu situatia-i personală atât de formidabil spo- 
rită, a rămas tot la ce-a învăţat de copil si de 
tânăr. D. Bethlen vrea să repare corabia si eo 
încarce iar cu robii Bastiliei austriace. 

Au procedat cam arbitrar — din punctul de 
vedere al folklorului românesc — cei cari, o 
clipă, i-au atribuit d-lui Bethlen „mintea ro- 
mânului cea de pe urmă”. Dar nu face nimic: 
va veni ea și aceea! 

Cotoiul nu este încă pe deplin călugărit. 


456 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 11. 
(la pag. 287) 


Marele scandal din 
Delegatia austrlacà 


— Aehrenthal dovedit falsificator; Masaryk 
invinuit de trädare — 


Viena 31 Octombrie, 1910. 


Dezbaterile Delegatiunii austriace páreau 
asigurate de o liniste depliná in toatá desfá- 
surarea lor, când de odatá izbucni un scandal 
monstru, care in orice altá tará ar fi avut con- 
secinte extrem de serioase. Si era firesc ca 
scandalul sä izbucneascá in aceasta sesiune a 
Delegatiei, convocatá pentru regularea defi- 
nitivá a anexárii Bosniei si a tuturor chestiilor 
in legáturá cu acest act politic, intemeiat nu 
numai pe samavolnicii fätise, dar si pe o serie 
infinită de murdárii ascunse. 

In timpul crizei respective, istoricul Fried- 
jung, om foarte apreciat pentru meritele lui 
stiintifice, dar cu totul sub influenfa lui Ae- 
hrenthal, a publicat un studiu in care afirma, 
sprijinit pe documente, cá deputaţii särbo- 
croaţi din monarhia austro-ungară, cari se 
agitau cu acel prilej, sînt plătiţi de guvernul 


457 


www.dacoromanica.ro 


din Belgrad. Se jntelege dela sine că această 
acuzare era de o gravjtate extremă sj punea 
pe cej vjzatj Intro situaţie orjbilá, căci nu-j 
aráta numaj ca jnfjdelj statuluj, dar sj ca van- 
dutj altuj stat, ceea ce se pedepseste cu moar- 
tea! Ej nu puteau rămâne indiferenți. Pădură 
decj în judecată pe Frjedjung și dovediră că 
acuzărjle sunt false. Insusj Frjedjung, jncapa- 
bil să-şi mentje aserfjunea, recunoscu falsjta- 
tea documentelor pe carj se jntemejase, sj de- 
clara că fusese jndus jn eroare. 

Pentru un jstorjc care trebuje să ajbă o prj- 
cepere specjalá a documentelor, lucrul era 
foarte cjudat; jn tot cazul, chjar sj un om care 
nu sar bucura de o atât de jnaltă situație 
ştiinţifică, nu poate, în mod normal, să comită 
uşurinţa de a lansa asemenea acuzaţii. Era 
deci evident că sub această penjbjlä afacere 
se ascunde și altceva de cât o simplă eroare 
»stiintifica” a unuj savant pripjt, sj că ne 
aflăm jn fata unuj fals vojt, făcut probabil nu 
chiar de Frjedjung cj de altul, dar asta e jn- 
diferent — în vederea unor anume rezultate 
pozitive. 

Un om pe care chestiunea l'a pasjonat cu 
deosebire, este profesorul Masaryk de la 
Praga, deputat ceh sj în această calitate, 
membru sj al Delegației. El sa dus deci sj la 
Agram sj la Belgrad, a făcut o anchetă amă- 
nuntjt@ sj a reușit să descopere firul întregej 
afacerı. 

Documentele jntrebujntate de Frjedjung au 
fost plásmujte jn cancelarja legatjej austro- 
ungare din Belgrad, din ordinul sj sub ochii 


498 


www.dacoromanica.ro 


contelui Forgach, ministrul respectiv, care fi- 
reste se supunea si el ordinului lui Aehren- 
thal. Nu vom intra in toate amánuntele ches- 
tiunii, căci ele ca atari n’au interes pentru ci- 
titorii nostri. E destul sá dám rezultatul gene- 
ral, care e cel indicat mai sus. Cit despre Ma- 
saryk, el nu este un panslavist fanatic, orbit 
de sovinizm. Masaryk este un savant cu o re- 
putatie universalá, un om politic moderat, 
atât de obiectiv in cât in parlament se gäseste 
izolat chiar printre conafionalii lui cehi, si 
mai presus de toate e un om drept, care nu 
odată a intervenit în favoarea celor năpăstu- 
iti, indiferent de naţionalitate. 

Tocmai de aceea chiar şi slavii fanatici, 
cînd au văzut că Masaryk se ocupă de ches- 
Dune, nu s'au mai amestecat şi ei, ci Pau lăsat 
să lucreze singur, ştiind bine că rezultatul le 
va fi favorabil şi că Masaryk va avea mai 
multă autoritate morală pentru a-l da pe fata. 

Și acest rezultat Masaryk l'a adus în fata 
Delegației, arătând cum, sub auspicii oficiale, 
s'a urmat o politică de falsuri grosolane, cu 
ajutorul indivizilor celor mai decazuti cari, in 
schimbul unei plăţi, sînt gata să compromită 
de moarte oameni şi popoare, satisfăcând in- 
teresele mărunte ale celor puternici. 

Expunerea lui Masaryk a făcut o impresie 
adâncă, de şi în trăsături generale se știa de 
mult cum stau lucrurile. Masaryk a somat pe 
Aehrenthal .să-l dezmintă, să primească dis- 
cutia, ca să aibă si el prilejul să-şi dovedească 
afirmările, şi astfel să se facă lumină deplină. 

Bine înţeles, Aehrenthal nu putea răspunde, 


459 


www.dacoromanica.ro 


pentru cá-l stia pe Masaryk bine inarmat si 
deci a vrut să treacă pur şi simplu asupra 
chestiunii. Delegatul social-democrat dr. Ren- 
ner a intervenit, cerând și el limpezirea desă- 
vârşită. Pe când afacerea se afla în stadiul 
acesta, Masaryk comite o greșeală de tact care 
furnizează lui Aehrenthal o admirabilă diver- 
siune. Anume: Masaryk telegrafiază lui Mi- 
liukow, directorul ziarului rusesc „Reci”, ară- 
tându-i cum l-a interpelat pe Aehrenthal si 
ce-a spus în interpelare. Firește, în aceeași zi 
se cunoaşte la Viena textul telegramei, text 
care, de altfel, după afirmarea lui Masaryk, 
este si el falsificat, în ce priveşte nuanțele de 
exprimare. : 

Aceasta furnizeazá lui Aehrenthal o armá 
excelentă, pentru ca pe de o parte să înlăture 
adeváratul fond al discutiei si pe de altá parte 
sá-l invingá foarte lesne pe Masaryk, sub cu- 
vànt cá a sävârsit o trádare adresándu-se pre- 
sei stráine: a dovedit astfel cá lucreazá mana 
in mana cu Rusia impotriva monarhiei austro- 
ungare. 

Ce zice Masaryk? 

— Eu nu m'am adresat ziarului „Reci”; 
m'am adresat personal directorului Miliukow, 
care e profesor ca şi mine, cu care sînt în re- 
latii ştiinţifice si care în chestiile balcanice a 
scris o carte în senzul propriilor mele vederi. 
Dacă Miliukow a crezut nimerit să publice 
telegrama, îl priveşte; dacă printr'o fatali- 
tate, textul apărut se dosebeste putintel de 
propriul meu text, lucrul poate sá má supere 
pe mine, ca autor, nu pe altii. Esentialul e 


450 


www.dacoromanica.ro 


cá nu mai merge azi cu principiul ruginit cà 
de îndată ce ai publicat ceva întrun ziar 
stráin, implicit ai trádat patria. Patria o trá- 
deazá falsificatorii, nu cei cari denunfa falsul. 
Eu sunt convins cá am fácut un serviciu pa- 
triei denuntând infamele plásmuiri, fácute de 
autoritáti dintre cele mai inalte. 


* 
* D 


Inainte de toate sä vedem dacá are dreptate 
profesorul Masaryk atunci când afirmá cá a 
fácut un serviciu statului adresándu-se lui 
Miliukow — sau ziarului acestuia, cáci nu 
prea vedem nuanta — ori au dreptate dusma- 
nii profesorului, când, pe temeiul „principiu- 
lui ruginit”, îl acuză de trădare (brrr !). 

Ca să nu intrăm în dezvoltări teoretice, vom 
lua un exemplu concret. Mă rog: d. Take Io- 
nescu al nostru este sau nu este un trădător 
fata de România ? De sigur, d. Take Ionescu 
ar putea să întrebe, ca nenea Amza din ,,Mi- 
crobii Bucureştilor”: 

— Alt par-egzamplu nu puteai găsi? 

Fapt e că, aici la Viena, nu pot dibui alt 
„par-egzamplu”. Pe acesta îl am, fiindcă mi 
Pam notat de mult, în vederea unei lucrări de 
istorie politică. Si deoarece s'a ivit cazul Ma- 
saryk, intervin si eu cu cazul Take Ionescu. 
Iată de ce, fără alte introduceri, intru, sau mai 
bine zis dau buzna în materie: 

In şedinţa dela 14 Martie 1888 a Camerii ro- 
mâne — era în toiul ultimelor lupte pentru 
răsturnarea „vizirului” Ion Brätianu-tatäl — 
d. Take Ionescu, într'un discurs fulminant, po- 


461 


www.dacoromanica.ro 


meneste de o telegramă din Bucuresti apărută 
în marele cotidian „Times” din Londra. 

De aici, o colecţie de întreruperi, apostrofe 
şi ripostey din cari extragem: 


D. minisiru al Cultelor si ad-interim la Interne, 
C. NACU. — Cine este autorul ? 

D. TAKE IONESCU. — Depesa este publicatá in 
toate jurnalele, eu o citesc din jurnalul ,| Times", care 
a avut-o prin agentia „Reuter”, 

D. ministru de finanțe D. A. STURDZA. — De- 
pesä fabricată de Dv. ! 

D. TAKE IONESCU. — Depesile MELE, d-le mi- 
nistru, NU PLEACA DIN BUCURESTI CI DIN 
VIENA. 

D. ministru de externe M. PHEREKYDE. — Vă în- 
credinfez că această depesä n'a plecat din biroul 
nostru telegrafic. 

D. TAKE IONESCU. — Nu cunoaste d. ministru de 
finante agentia , Reuter" ? 

D. ministru de finante D. A. STURDZA. — Nu cu- 
nosc, dar ştiu cá toate corespondentele din „Ti- 
mes" sánt ale d-tale. 

D. TAKE IONESCU, — .TOATE DEPESILE MELE 
SANT DIN VIENA, si ştiţi de ce? fiindcă mi le re- 
fuzá la telegraf aci ! TRIMIT UN OM LA PREDEAL 
SI DÀ DEPESILE DE ACOLO; cástigati 4 ore, d-le 
ministru! Dar repet: această depesä este datată in 
Bucuresti (întreruperi). Nu vă faceţi că nu intele- 
geţi, cá nu pricepeti ! Nu este destul să spuneţi că 
această depeşă nu a plecat din Bucureşti ; trebue să 
mai declaraţi că ceeace este în această depesä este 
neadevărat, 


D. Take Ionescu, nu numai om politic şi om 
de guvern, dar înainte de toate mare jurist, a 
mărturisit deci în parlament — şi sa înregis- 
trat în ,,Monitor", — că d-sa trimitea oameni 
peste graniță pentru ca, de acolo, să comunice 


462 


www.dacoromanica.ro 


presei sträine stiri, a cäror räspândire guver- 
nul român o socotea primejdioasá, de vreme 
ce vroia s’o împiedice. Guvernul român, gu- 
vernul unui stat nafional-unitar, care în ma- 
terie de nationalism și patriotism se credea în- 
dreptätit să se arate mai exigent decât Aus- 
tria, sa văzut silit să suporte procedeul de 
bravare al d-lui Take Ionescu, opozantul pur 
sang de atuncea, căci nu trecuse încă pe la gu- 
vern; ba se declara chiar om prea mândru ca 
să aspire la un portofoliu ministerial. 

Cred cá n'as face rău să-i comunic profeso- 
rului Masaryk epizodul acesta din viata poli- 
tică românească: ar fi un puternic argument 
în favoarea punctului său de vedere. 


Fireşte, dacă sint unii cari susțin punctul de 
vedere al lui Masaryk, alţii îl combat, şi astfel 
întreaga discuţie, foarte înveninată şi foarte 
violentă, se învârteşte în jurul chestiei dacă 
Masaryk este sau nu este trădător; iar adevă- 
rata chestie, a falsurilor săvârşite, a fost scoasă 
de pe tapet. In ori-ce caz, Aehrenthal e încân- 
tat de o diversiune atât de bine-venită, ca de 
comandă. 

Dacă ţinem seama de această diversiune, 
sântem şi noi tentaţi să spunem că arc drep- 
tate „Arbeiter Zeitung” când afirmă că Ma- 
saryk a comis o imensă greşală de tact. Indife- 
rent de legăturile personale cu Miliukow, n'a- 
vea nici un zor să-i telegrafieze, pebiru că 
acesta în tot cazul avea să afle, cu câteva 


463 


www.dacoromanica.ro 


ceasuri mai târziu, din telegramele ziarelor, 
ce s'a discutat in delegatia austriacá. 

Vezi cá, in politica, nu e destul sä fii om de 
ştiinţă si om de treabă, să ai convingeri și idei, 
ci mai trebue — ba trebue chiar în primul 
rând — să fii... om politic, să ai tact, să-ţi cal- 
culezi exact toate mișcările *). 

Nu-i vorbă, înfrângerea lui Masaryk nu e 
definitivă. El nu va pierde nimic din presti- 
giul lui, pentru cá și cei mai inversunafi ad- 
versari își dau perfect seama că acuzarea de. 
trădare e un moft. Pe când falsurile lui. Aeh- 
renthal sunt reale. Dar vorba e că pentru mo- 
ment toţi politicianii de duzină cari trăesc în, 
din, prin și în jurul guvernului, urlă împo- 
triva lui Masaryk. Glasul lui, care e glasul 
dreptăţii, este acoperit de al celor interesaţi 
ca şi de al celor inconstienti **). 


*) Faptele petrecute de atunci încoace si acţiunile 
extraordinare săvârşite de Masaryk au dovedit că el 
este om politic, are tact şi ştie să-şi calculeze miş- 
cările, aşa că n'avea nevoe de sfaturile pe cari i le 
dădea „Arbeiter Zeitung” şi la cari ne-am asociat 
şi noi. 

Am socotit interesant să dăm cu titlul de curiozi- 
tate istorică articolul acesta care arată un detaliu 
din desfăşurarea acţiunii de-o viaţă întreagă a lui 
Masaryk şi una din variatiunile atmosferice în cari 
el şi-a efectuat acţiunea. 


**) E de remarcat că în acest articol nu se pome- 
neşte nimic despre cele spuse de Masaryk cu privi- 
re la Franz Ferdinand. Consemnul privitor la de- 
lictul de l&se-majestate era tot atât de valabil pentru 
corespondentii străini, ca şi pentru ziariştii austriaci. 


464 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 12. 
(la pag. 300) 


Socialistii austriaci 
si participarea României 
la räzboiul balcanic 


In capitolul „Austria si România în 1913”, 
am arätat care a fost atitudinea Austro-Unga- 
riei fatá de participarea României la rázboiul 
balcanic. La Ballplatz s'a practicat ceea ce ba- 
ronul Chlumecky — fárá nici o intentie pejo- 
rativá — a denumit diviziunea muncii: Aus- 
tria a sustinut Bulgaria, Germania a sustinut 
România, astfel cá România si Bulgaria isi 
scoteau ochii.. pour le roi de Prusse. 

Nu se stia cá dezacordul dintre Austria si 
Germania era numai aparent, cá in realitate 
el a fost combinat, asa cum aratá azi baro- 
nul Chlumecky, autorul — sau unul din autorii 
— termenului technic „diviziunea muncii”, 
căci cu această aplicare termenul poate fi 
socotit ca nou. 

Socialiştii austriaci nu ştiau nici ei ce se as- 
cunde sub politica lui Berchtold. O luau asa 
cum părea să fie, — şi o combăteau. Astfel, pe 
când Berchtold susținea Bulgaria, socialistii 


465 


30 | 
www.dacoromanica.ro 


austriaci au preferat România, si au susti- 
nut-o. 

Acesta era faptul, si faptul acesta l-am rela- 
tat zilnic, — prin telefon, prin telegraf si prin 
postá, dupà caz, — pe másurá ce el se mani- 
festa într'un fel oarecare, cu prilejul activită- 
tii politice, intense şi multilaterale, a socialis- 
tilor austriaci. 

Voiu reproduce aici, ca probă, două texte 
din tot ce am trimes atunci: un articol din 
„Volkstribüne” oficiosul săptămânal al social- 
democraţiei vieneze (cotidianul „Arbeiter-Zei- 
tung” era oficiosul întregei social-democra- 
fii austriace) si rezumatul unui articol din 
„Kampf”, revista teoretică a partidului social- 
democrat austriac. 

Iată articolul din „Volkstribüne”, aşa cum 
a apărut în ,,Adevérul” cu data de 28 Iulie 
1913 : 


„Conferinţa din Bucuresti a început, nu fără 
succes, OPERA EI PACIFICATOARE. Primul 
rezultat a fost că după o scurtă deliberare s'a 
hotărit suspendarea ostilităților pe cinci zile. 
Marti la amiază s'au isprăvit aceste cinci zile 
si ar fi urmat ca ostilitățile să reînceapă, însă 
grație influenței României suspendarea lor s'a 
mai hotărit încă pentru trei zile. Termenul 
scurt arăta cât de puțină încredere aliații a- 
cordă Bulgariei, care, pe neașteptate, prin tră- 
dare, a pornit războiul. Tocmai având în ve- 
dere această stare de spirit, această suspiciune 
a aliaților, suspendarea ostilităților pe opt zile 
înseamnă UN SUCCES AL DIPLOMATIEI RO- 
MANE CARE A ȘTIUT SA SE SUSTRAGĂ 
SFATURILOR PERFIDE SI NEGHIOABE 
ALE DIPLOMATIEI VIENEZE. 


466 


www.dacoromanica.ro 


„Ca să arătăm cât de putin cererile Bulga- 
riei aveau de-a face cu dreptatea, redăm din- 
tr'o gazetă vieneză următoarele expuneri: 

„Vechiul regat bulgar avea înainte de răz- 
boiul contra Turciei 96.345 km. pătrați si ceva 
peste patru milioane locuitori, Serbia avea 
48.550 km. pătraţi si aproape trei milioane lo- 
cuitori, Grecia avea 64.657 km. pătrați și două 
milioane jumătate locuitori, România avea 
131.000 km. pătraţi și peste şase milioane lo- 
cuitori. După războiu, Bulgaria voia cu orice 
pref să devie un stat de 183.000 km. pătraţi cu 
aproape şapte milioane locuitori. România ce- 
rea o mărire de teritoriu de 3000 km. pătrați 
şi aproape 300.000 locuitori, Serbia 36.000 km. 
pătrați si aproape un milion locuitori. Grecia 
si Serbia erau înţelese, înainte de războiul cu 
Bulgaria, ca aceasta să aibă 157.000 km. pă- 
trati si 6.600.000 locuitori, pe când Serbia si 
Grecia împreună ar fi avut 170.000 km. pă- 
trati si șapte milioane jumătate de locuitori. 
După actualul războiu, România, Grecia si 
Serbia vor căuta să micsoreze portia Bulgariei 
cu cel putin 20.000 km. pătrați si cu locuitorii 
respectivi. 

„După cum se vede, Bulgaria, cu toată in- 
frângerea, mai rămâne cu un profit însemnat. 
Dar putem să ne si dăm seama de ce România 
— cu toate sfaturile perfide ale diplomației 
austriace — a trecut de partea celor doi aliați: 
EA PUTEA SA SE AŞTEPTE LA ORICE DE 
LA O MĂRIRE EXAGERATĂ A BULGARIEI, 
AVÂND IN VEDERE POLITICA BRUTALĂ 
ȘI LIPSITĂ DE SCRUPULE A ACESTEIA. 
Austria are ca singură ţintă înjosirea si înge- 
nunchiarea Serbiei. Deabia acum aflăm că 
războiul actual se datorește Austriei; aceasta, 
ca să poată împinge pe bulgari la luptă contra 
Serbiei, a căutat să retie România de-a între- 
prinde ceva contra Bulgariei si i-a promis că 


467 


www.dacoromanica.ro 


la imbucätätirea Serbiei va putea lua bucata 
de teritoriu pe care o va pofti. In acelag timp 
Austria a promis Bulgariei că va tine in loc 
Románia. Numai astfel se explicá procedarea 
extrem de indrásneatád a Bulgariei”. 


Acesta este articolul din „Volkstribüne”. El 
n'are nevoie de comentarii. Si ca sá se stie ce 
importantá avea ziarul acesta — oficiosul or- 
ganizafiei vieneze a social-democrafiei aus- 
triace — vom spune cá a fost intemeiat de 
Schuhmeier, sub auspiciile cäruia a aparut 
pana la moartea acestuia, si cá ultimul articol 
scris de Schuhmeier, in ajunul morfii, a fost 
pentru ,,Volkstribiine”. 


* 
* + 


Acum, iată şi rezumatul articolului din 
Kampf", rezumat apărut in „Adevërul” cu 
data de 1 August 1913: 


Otto Bauer este cel mai de seamă teoreti- 
cian al partidului social-democrat austriac. 
Dar el ia parte si la lupta politică a partidu- 
lui său, si gratie însușirilor lui deosebite, este 
socotit de multi ca urmaşul lui Adler la sefie. 

Va interesa deci pe cititorii nostri sd cu- 
noascà mai de aproape párerile lui Otto Bauer 
despre actiunea Romániei ín rázboiul bal- 
canic, páreri pe cari corespondentul nostru 
din Viena ni le-a comunicat telegrafic la timp. 

Avem ínaintea noastrá numárul pe August 
al lui „Kampf”, revista teoretică a social-de- 
mocrafiei austriace. In primul articol Otto 
Bauer face o amănunțită analiză a cauzelor si 
consecințelor celui de al doilea război balca- 
nic. Și chiar dela început el înlătură concep- 
file sentimentalo-morale, cari denotă naivi- 
tate la unii si fätärnicie la alții. 


468 


www.dacoromanica.ro 


„Pentru presa austriacá — zice Bauer — al doilea 
război balcanic a fost un obiect de indignare morală, 
Ea a însoţit cu blestemele ei „războiul fratricid” 
dintre aliaţi şi „iureşul hofesc" (Raubzug) al Romä- 
niei. Dar cu vorbe morale nu se muştrulueşte istoria. 
Mai rodnic ne pare să iscodim adevăratele conflicte 
de interese care au împins la hotărirea prin sabie”, 


După ce examinează cauzele războiului din- 
tre aliați, autorul face istoricul politicei ex- 
terne a României, arătând zvárcolirile ei se- 
culare între Austria şi Rusia. „România trebui 
să plătească cu pierderea unei provincii, aju- 
torul dat de ea ruşilor în războiul cu turcii”. 
In schimb primi Dobrogea. 

Ce însemnătate are aceasta din urmă pen- 
tru România? 

Cităm textual: 


„„Stäpänirea Dobrogei are pentru România cea 
mai mare însemnătate. Ea este o necesitate econo- 
mică. Printr'insa România ajunse la mare. Portul 
ei maritim Constanţa este pe teritoriul Dobrogei. Pe 
de altă parte însă, această stăpânire procură Româ- 
niei un nou duşman. Ea trebui să se teamă că Bul- 
garia se va folosi de un prilej favorabil, ca să-şi 
dezrobească conafionalii din Dobrogea de sub stä- 
pânirea română. Şi nu era uşor de apărat Dobro- 
gea. Căci această creafiune artificială a diplomati- 
lor congresului din Berlin — regatul român fără 
Basarabia românească, dar cu Dobrogea bulgară, — 
n'are fata de Bulgaria nicio graniţă naturală, iar 
cetatea Silistra trecea drept cheia teritoriului în li- 
tigiu. Şi astfel grija Dobrogei hotára de politica Ro- 
mâniei. EA O SILI să se apropie şi mai strâns de 
Austria, care nu putea dori nici ea ca Dobrogea să 
revie Bulgariei, făcând-o pe aceasta vecina Rusiei, 
DAR O SILI deasemenea să sprijine Turcia contra 
Bulgariei, pentru ca nu cumva pe ruinele Turciei 
europene să se ridice o Bulgarie mare, destul de pu- 
ternică pentru a ameninţa România în proprietatea 
Dobrogei”, 


Din această expunere, atât de clară, reiese 
că Otto Bauer recunoaște fatalitatea actiunei 
României, dar le dă și bulgarilor dreptate din 
punctul lor de vedere, întrucât el crede că 


469 


www.dacoromanica.ro 


Dobrogea a fost in adevăr o tard bulgărească 
si mai este si azi prin majoritatea locuitori- 
lor ei. 

Rámáne. totusi cá din punctul ei de vedere 
Románia s'a vázut silitá sá ia armele. Cát des- 
pre acuzația de ,,Raubzug" — invazia neastep- 
tatà in Bulgaria, in momentul cánd aceasta era 
ocupată aiurea, — Otto Bauer arată că încă 
din 1908 bărbaţii politici ai Bulgariei combă- 
teau partidul războinic cu argumentul că în 
cazul unui războiu, Bulgaria ar fi atacată de 
România. Prin urmare nu poate fi vorba de 
surpriză și bulgarii, când au intrat în două 
războaie consecutive, au contat pe intervenția 
României. 

..E în adevăr o ironie a soartei în faptul că 
presa oficioasă austriacă atacă România, iar 
presa socialistă, prin cele trei oficioase ale 
ei — „Arbeiter-Zeitung”, „Volkstribüne” si 
„Kampf” — apără o acțiune războinică a gu- 
vernului român. 


+ * 


Acesta este rezumatul articolului din 
»Kampf" al lui Otto Bauer, rezumat apärut in 
„Adeverul” dela 1 August 1913 stil vechiu. 

Il reproduc aici, asa cum a apárut atunci in 
»Adevérul", dar de astă dată fac si ceva mai 
mult: dau, in fac-simil, si cea mai mare parte 
din articolul lui Otto Bauer, adicá intreaga 
parte in care se ocupä de România. Ba, in 
grija mea de a stabili perfect adevárul, mi-am 
impus si o muncá suplimentará: in textul fac- 
similat am subliniat cuvintele cu bucluc, pen- 
tru ca sä fie mai usor controlul. Cititorul va 
putca sa vada daca, in rezumatul meu, am 
mutilat sau stirbit spusele lui Otto Bauer: 


470 


www.dacoromanica.ro 





E A $. 
ATSSCHRIFT 
JAHRGANG 6 1. AUGUST 1913 NUMMER 11 


Otto Bauer: Der zweite Balkankrieg 


Vor wenigen Jahren sprach man sehr viel über die Wiedergeburt Oesterreichs. 
Der gute Geschäftsgang in den Jahren 1905 bis 1908, die Demokratisierung des 
Reichsratswahlrechtes, die Annexion Bosniens und der Herzegowina schwellten das 
Selbstgefähl der Oesterreicher. Politiker sahen ein erneutes Gross-Oesterreich werden. 
Geschichtschreiber rühmten Oesterreichs Vergangenheit. Dichter priesen des Vaterlandes 
Eigenart. Die Springer und Bach, die Friedjung und Charmatz, die Bartsch und Bahr 
sagten und sangen vom neuen, Oesterreich. 

Aber Freude und Hoffnung währten nicht lang. Eine unerhört schwere Wirtschafts- 
krise lastet auf dem Lande. Der Niedergang unseres Parlamentarismus, die Wirren in 
Böhmen und Galizien, die Reaktion in Ungarn und Kroatien bedrücken die Gemüter. 
Und zu alledem kommt nun noch die empfindliche Verschlechterung der europăischen 
Stellung des Reiches. Der Jubel ist verklungen. Und selbst die landesübliche C :danken- 
losigkeit beginnt zu ahnen, dass mit dem Balkankrieg eig neuer schicksalsschwerer 
Abschnitt unserer Geschichte beginnt. r 
TE Der österreichischen Presse war der zweite Balkankrieg ein Gegenstand sittlicher 
Entrüstung. Sie begleitete den „Bruderkrieg“- zwischen den Bundesgenossen und den 
„Raubzug“ Rumäniens mit ihren Verwünschungen. Aber mit Sittensprüchlein ist die 
Weltgeschichte hun einmal nicht zu meistern. Fruchtbarer scheint es uns, die tatsächlichen 
Interessengegensätze aufzuspüren, die zu der Entscheidung durch das Schwert drüngten, 
und zu prüfen, was diese Entscheidung für uns, des Balkans nächste Nachbarn, bewirkt 


SOZIALDEMOKRATISCHE MON 














Volk eingeschoben. Ein sonderbarer Zufall der Geschichte hat mitten zwischen den 
slawischen Nationen Russlands und den slawischen Volksstämmen der Balkanhalbinsel 
ein Volk erhalten, dessen Sprache heute noch bezeugt, dass vor 1800 Jahren die 
rómischen Legionen das Land an der unteren Donau unterworfen und besiedelt haben. 
Von den 12 Millionen Menschen, die das rumänische Volk zählen mag, lebt wenig 
mehr als die Hälfte in dem selbständigen rumänischen Staat. Drei Millionen Rumänen 
leben in Ungarn, 1'3 Millionen in der russischen Provinz Bessarabien, kleine Splitter 
in der Bukowina, in Serbien, in Mazedonien. 

Dem Vordringen des russischen Zarismus nach dem Süden war Ruminien immer 
ein Hemmnis auf seinem Weg. So oft russische Heere gegen die Türkei zu Felde 
zogen, um die ,slawischen Brüder" im Süden zu befreien, mussten sie über rumänischen 
Boden marschieren. In allen Kriegen zwischen Russland und der Türkei, in den Jahren 
1802 bis 1812, 1828 bis 1834. 1853 und 1854 waren die Moldau und die Walachei 
von russischen Truppen besetzt. Auch in dem letzten Russisch-Türkischen Krieg, 1877 
und 1878, haben die russischen Truppen rumänischen Boden betreten, ohpe die Unter- 
zeichnung des Vertrages abzuwarten, der sie dazu ermächtigte. Im Frieden von Sau 
Stefano wurde zwischen Russland und der Türkei vereinbart, dass die russischen 
Besatzungstruppen in Bulgarien die Verbiudung mit Russland durch Rumänien aufrecht- 
erhalten sollen; Russland errichtete auf rumänischem Boden seine Etappenlinien, ohne 


471 


www.dacoromanica.ro 


Rumänien, das im Türkenkrieg an seiner Seite gekämpft, auch nur zu fragen. So war 
Rumäniens staatliche Selbständigkeit stets von Russland bedroht, 

Wollte Russland dereinst die Balkanhalbinsel erobern, die slawischen Stämme am 
Balkan seinem Reich einverleiben, Konstantinopel neben Moskau und Petersburg zur 
dritten Hauptstadt des Zarenreiches machen, dann: musste es das staatliche Leben 
Rumäniens zerstören. Das war Rumäniens grosse Furcht. Diese Furcht trieb es in das 
Lager Oesterreich-Ungarns. Die Donaumonarchie, die nicht dulden kann, dass Bulgarien 
und Serbien russische Provinzen werden, weil sie sonst von Krakau bis Cattaro in 
gewaltigem Umkreis von Russland umfangen würde, musste die staatliche Selbständig- 
keit Rumäniens, das Russland vom Balkan trennt, als ihr eigenstes Interesse ansehen. 
So war das Bundesverhältnis zwischen Oesterreich und Rumänien in beider Interessen 
begründet. 

Hat Russland Rumänien nach jedem Türkenkrieg immer wieder räumen müssen, 
so hat es sich doch ein Stück rumänischen Bodens einverleibt, Schon im Jahre 1812 
hat es Bessarabien von der Moldau losgerissen und zu einer russischen Provinz gemacht. 
lm Pariser Vertrag 1856 wurde es von Frankreich und England gezwungen, auf Bess- 
arabien zu verzichten. Aber der Berliner Kongress 1878 sprach dieses von rumänischen 
Bauern bewohnte Land wieder dem Zaren zu. Rumänien musste die Hilfe, die es im 
Türkenkrieg den Russen geleistet, mit dem Verlust einer Provinz bezahlen. 

Durch die Eroberung Bessarabiens wurde Russland zum “unmittelbaren Nachbar 
der Balkanslawen. Denn die Dobrudscha, der nunmehr unmittelbar an Rnssland grenzende 
Streifen Landes, der im Norden und Westen von der Donau, im Osten vom Meere 
begrenzt ist, ist von Bulgaren bewohnt. Die Mächte wünschten aber nicht, dass Russ- 
land unmittelbar an Bulgarien grenze. Darum schlug der Berliner Kongress die 
Dobrudscha zu Rumänien. t 

Der Besitz der Dobrudscha hat für Rumänien die grösste Bedeutung. Er ist für 
Rumänien eine wirtschaftliche Notwendigkeit. Durch sie geiangte Rumänien an das 
Meer. Sein Sechafen Konstanza liegt auf dem Boden der Dobrudscha. Anderseits aber 
schuf dieser Besitz Rumänien einen neuen Feind. Es musste fürchten, dass Bulgarien 
eine günstige Stunde benützen werde, seine Volksgenossen in der Dobrudscha von der 
rumänischen Fremdherrschaft zu befreien. Zu verteidigen war die Dobrudscha nicht 
leicht. Denn während das rumänische Sprachgebiet vom bulgarischen durch eine natür- 
liche Grenze, die Donau, geschieden ist, hat das von den Diplomaten des Berliner 
Kongresses geschaffene Kunstgebilde — das Königreich Rumänien ohne das rumänische 


Bessarabien, aber mit der bulgarischen Dobrudscha — gegen Bulgarien keine natür- 


liche Grenze und die bulgarische Festung Silistria galt als der Schlüssel zu dem strittigen 
Gebiet. So bestimmte die Sorge um die Dobrudscha Rumäniens Politik. Sie zwang es. 
sich noch enger an Oesterreich anzulehnen, das gleichfalls nicht wünschen konnte, dass 
die Dobrudscha an Bulgarien falle, dieses dadurch zum Nachbarn Russlands werde. Sie 
rwang es aber auch, die Türkei gegen Bulgarien zu unterstützen, damit nicht auf den 


Trümmern der europäischen Türkei ein Grossbulgarien erstehe, das stark genug wäre. 
, Rumänien im Besitz der Dobrudscha zu bedrohen. 


Das Ergebnis dieser Tatsachen war die Freundschaft Rumäniens einerseits mit 
Oesterreich-Ungarn, anderseits mit der Türkei. Mit Oesterreich-Ungarn hat es im Jahre 
1891 ein Bündnis geschlossen, in dem beide Staaten einander Waífenhilíe gegen einen 
russischen Angriff versprachen. Ob, wie im Jahre 1910 behauptet wurde, eine fórmliche 
Militärkonvention mit der Türkei geschlossen wurde, ist nie bekannt geworden. Gewiss 
ist nur, dass die türkische Regierung die rumänische Propaganda unter den Kutzowalachen 
Mazedoniens gegen Griechen und Bulgaren unterstützt hat und dass dic bulgarischen 
Staatsmänner in den [ahren 1908 bis 1910 die Kriegspartei in ihrem Lande mit dem 
ument bekämpften, dass im Falle eines bulgarischen Angriffs auf die Türkei ein 
rumânischer Gegenangriff im Rücken zu fürchten sei*. 









* Eine vortreffliche, durch die Ereignisse des letzten Jahres vollauf bestätigte Darstellung 
des Verhältnisses zwischen Rumänien und Bulgarien gibt Pinon, L'Europe et la Jeune Turquie. Paris 
1911. Seite 399 bis 442. 


472 


www.dacoromanica.ro 


Als der Balkankrieg ausbrach, meldete Rumänien sofort seine Ansprüche an. Es 
forderte — als Preis für seine „Neutralität“ — die Abtretung der bulgarischen Festung 
Silistria, durch die der Besitz der Dobrudscha strategisch gesichert wird. Bulgarien musste 
diesen Preis zahlen. Trotzdem blieb Rumänien unzufrieden. Vor dem ersten Balkankrieg 
war das Machtverhältnis zwischen Rumänien und Bulgarien etwa 7:4. Nach den grossen 
Siegen der Bulgaren über die Türken musste Rumänien fürchten, dass ein Gross. 
bulgarien erstehen werde, das ein sehr unbequemer Nachbar geworden wäre. Hätte 
Bulgarien im zweiten Balkankrieg über Serbien und Griechenland gesiegt, dann ware 
es zu einem mächtigen Staat geworden, dessen Waffengewalt die rumänische Herrschaft 
über die Dobrudscha stets bedroht hatte. Um dies zu verhindern, setzte Rumanien sein 
Heer auf Kriegsstand. Während der Mobilisierung wurden die bulgarischen Heere auf 
dem Ovéepolie geschlagen. Die Gefahr, dass Bulgarien allzusehr erstarken kënne, war 
beseitigt. Aber Rumänien hatte bereits die Opfer der Mobilisierung gebracht. Es konnte 
seine Reservisten ohne sichtbaren Erfolg nicht wieder nach Hause schicken. So gingen 
seine Heere trotz der bulgarischen Niederlage, die den eigentlichen Grund der Mobili- 
sierung beseitigte, über die Donau. 

Im Verlauf dieser Krise der rumänischen Politik veránderte sich das Verhältnis 
Rumäniens zu den beiden ihm benachbarten Grossmáchten. Der erste Balkankrieg hat 
sein Verhältnis zu Russland. der zweite seine Beziehungen zu Oesterreich-Ungarn ver- 
ändert. 

Solange Russland hoffen konnte, eine günstige Stunde werde ihm dereinst er- 
lauben, die Balkanhalbinsel oder doch ihre östliche Hälfte seinem Reich einzuverleiben. 
bedrohte es die staatliche Selbständigkeit Rumäniens, das ihm den Weg nach dem Balkan 
versperrt. Nach der grossen Kraftprobe der Balkanvölker im Kriege gegen die Türkei 
schien diese Gefahr beseitigt. Russland mag noch hoffen, aus Konstantinopel dereinst 
ein russisches Gibraltar zu machen, um seinen „Hausschlüssel“ zu bekommen. Aber zu 
Lande nach Konstantinopel zu marschieren, Bulgarien und Thrazien zu russischen Pro- 
vinzen zu machen — diesen Plan musste nach Kirkkilisse und Lüle Burgas die kühnste 
Phantasie der Panslawisten aufgeben. Rumänien ist daher für Russland kein Hemmnis 
seiner Pläne mehr. Die Furcht vor dem russischen Marsch nach dem Balkan, die Ru- 
mänien in Oesterreichs Lager getrieben hatte, wurde durch die bulgarischen Siege im 
ersten Balkankrieg von ihm genommen. 

Im Verlauf des zweiten Balkankrieges aber sah Rumänien Oesterreich-Ungarn auf 
der Seite seines Gegners. Rumänien_erblickte in einem Siege Bulgariens die grösste 
Gefahr für den ihm unentbehrlichen Besitz der Dobrudscha. Oesterreich wünschte den 
Sieg Bulgariens, damit Serbien geschwächt werde. Während Rumänien sem Heer gegen 
Bulgarien aufbot, setzte Oesterreich auf bulgarische Siege seine Hoffnung. Wohl be- 
teuerte die österreichische Diplomatie ihre Bundestreue. Aber man konnte in Rumänien 
nicht verkennen, dass Oesterreich die Schwächung Serbiens, Rumänien die Schwächung 
Bulgariens wünschen muss, dass beider Interessen einander entgegengesetzt sind. 

Wir können heute noch nicht wissen, ob es diplomatischen Künsten noch einmal 
gelingen wird, das Bündnis zwischen Oesterreich und Rumänien zu kitten. Alte Ueber- 
lieferung und dynastische Beziehungen können es ermöglichen. Aber schliesslich sind die 
Interessen der Staaten doch stärker als die Zwirnfäden der Diplomatie. Die Freund- 
schaft zwischen Oesterreich und Rumänien ist erschüttert. Wir müssen mit der Möglichkeit 
rechnen, dass Rumänien auch in künftigen Krisen nicht mehr an der Seite Oesterreichs, 
sondern im Gefolge Russlands erscheinen wird. 

Eine solche Wendung der rumänischen Politik wäre ein folgenschweres Ereignis. 
Sie würde die Macht Russlands steigern. Sie würde Osterreich-Ungarn zwingen, im 
Falle eines Krieges gegen Russland oder gegen Italien nicht nur an der serbischen. 
sondern auch an der rumänischen Grenze einen beträchtlichen Teil seines Heeres aufzu- 
stellen. Sie würde schliesslich Rumänien als neues Ziel seiner Politik die Befreiung der 
drei Millionen Rumänen von magyarischer Fremdherrschaft setzen und dadurch in Sieben- 
bürgen eine rumänische Irredenta wecken, die binnen zehn Jahren ebenso unbequem 
werden könnte, wie die serbische Irredenta heute schon sein mag. Der Macht der 
Donaumonarchie erwachsen hier neue Gefahren. 





473 


www.dacoromanica.ro 


Prin urmare, Otto Bauer — care dupa 
moartea lui Adler, i-a urmat in adevăr la se- 
fie — vorbeşte destul de clar. El explică in- 
trarea în războiu a României, afirmând că ea 
avea motiv să se teamă de Bulgaria şi avea 
dreptul să-şi asigure stăpânirea Dobrogei. 

Socialistilor români nu le-a plăcut atitudi- 
nea tovarășilor austriaci. E şi firesc. Nu mi-a 
plăcut nici mie. Eu insu-mi publicasem în „Fa- 
cla” o serie de articole împotriva participării 
României la războiul balcanic *). Insă, bine 
înțeles, odată ce eram corespondentul unui 
ziar, eram dator să comunic ziarului tot ce se 
spunea şi se făcea într'o chestiune atât de im- 
portanta. 

Ei bine, „România Muncitoare", oficiosul 
social-democrat roman, m’a atacat extrem de 
violent pentru cá am dat acele informatii. Lu- 
crul m'a surprins: nu eram nici tutorele, nici 
guvernanta partidului social-democrat aus- 
triac, iar acesta nici nu mà intrebase pe mine 


*) „Facla” a apărut din iniţiativa colegului meu 
actual Em. Pauker si a colegului de pe vremuri I. 
Rosenthal Ei au fácut o conditie sine qua non din 
adeziunea mea. Noi am obtinut apoi adeziunea lui 
S. Labin, a lui Iosif Nádejde si a lui N. D. Cocea. 
Acestuia din urmă i-am dat însărcinarea de direc- 
tor. La rándul lui, Cocea a adus in grupul nostru pe 
G. Galaction, Tudor Arghezi si Toma Dragu. 

Mille ne-a dat tot concursul, primind revista ín 
editura ,,Adevérului’’, Ne-am rezervat, ca lucru de 
sine înţeles, absoluta libertate de atitudine. Astfel, 
în chestia Bulgariei noi aveam în ,,Facla” altă ati- 
tudine decât cea imprimată de Mille „Adevărului”, 
iar eu personal, desi redactor la ,,Adevérul” cu în- 
sárcinarea de corespondent la Viena, am scris la 
»Facla" contra intrárii in rázboiu a României, in 
acelaşi timp in care Mille scria la ,,Adevérul” — 
pentru. 


474 


www.dacoromanica.ro 


ce atitudine sä ia, nici nu má rugase să-i tăi- 
nuiesc atitudinea. 

„România Muncitoare" m'a atacat pe douá 
teme. Intáia, cá eu am indus in eroare pe so- 
cialistii austriaci — pe Viktor Adler si Otto 
Bauer!! — făcându-i să judece greșit. Este o 
naivitate atat de savuroasá, in cát nu mai in- 
cerc s'o comentez. A doua temă, in contrazi- 
cere cu cea dintâi, era că am falsificat spu- 
sele socialiștilor austriaci. Va să zică, i-am 
dăscălit să facă anumite declaraţii, pentru ca 
să le pot falsifica. A doua temă nu-i mult mai 
inteligentă de cât întâia. Dar ambele teme erau 
urmate de un amănunt pe care-mi vine destul 
de greu să-l calific: afirmaţia cam făcut 
ceeace... n'am făcut, din motive de interes! 

D-nii dela „România Muncitoare” erau so- 
cialisti, deci idealişti. Şi raționamentul pe 
care, de sigur, și-l făceau în sinea lor, era sim- 
plu: „Noi sîntem socialişti, deci sîntem idea- 
Dep: gazetarul ăla, căruia nu-i acordăm di- 
plomă de socialist, este burghez, deci este 
porc; prin urmare, să-l tratăm porceşte”. 

Fără acest raţionament nu se poate explica 
purtarea pe care şi-au îngăduit-o. Căci socia- 
listii români, prin ziarul lor, m'au atacat, re- 
atacat si răs-atacat pe această chestiune: lua- 
seră vânt şi nu se mai puteau opri. După un 
an de zile, nepotoliti încă — desi eu nu räs- 
punsesem nici un cuvânt (voiu arăta, mai jos, 
de ce) — socialiștii români sau adresat lui 
Otto Bauer însuşi, cerându-i şi lui concursul. 
Omul sa executat; cuvântul e nimerit, pentru 
că, — după cum se va vedea — răspunsul lui 


475 


www.dacoromanica.ro 


a fost putintel.. o auto-executie. Căci iată ce 
se întâmplă: Otto Bauer, savant scriitor si nu 
numai om politic, dar, mai ales, om foarte 
cum se cade, pomenindu-se incurcat de to- 
varasii lui romani intr’o polemica in care n’a- 
vea ce sa caute, a dat din colt in colt si n’a 
putut sa se descurce. 


* 
x x 


Reproduc în întregime scrisoarea lui Otto 
Bauer, asa cum a apărut în „Viitorul Social”, 
No. dublu 11 si 12, pe August 1914: 


Scumpe cetätene Racowski, 


Imi scrieţi cá in multe rânduri sovinistii români 
au încercat să se servească, ıdeformändu-le, atât de 
părerile mele cát si de părerile celorlalţi tovarăşi 
austriaci, ca să apere imperialismul român şi ca să 
atace social-democrafia română. 

Nerusinarea unei asemenea indräzneli nu este în- 
trecută decât de ridiculul ei. Fiind dat însă că nu 
toti tovarăşii români sunt suficient în curent cu ati- 
tudinea noastră fata de evenimentele balcanice, vá 
cer permisia să schitez pe scurt motivele liniei 
noastre de conduită. 

De mulţi ani încoace imperialismul austriac a cul- 
tivat în masa poporului austriac ura împotriva Ser- 
biei. In cursul războiului balcanic campania de min- 
ciuni, pornită în acest scop, n'a trecut fără succes. 
Atunci exista deci pericolul să nu iasă din o mișcare 
populară un războiu cu Serbia, având aprobarea 
masselor. Deaceea, în timpul războiului balcanic. 
prima noastră datorie a fost combaterea mişcării 
antisârbe. Social-democraţia austriacă, cu toată furia 
pe care o deslänfuise împotriva-i imperialiştii aus- 
triaci, s'a achitat cu multă loialitate de această 
sarcină. 

Când s'a ivit diferendul sârbo-bulgar, diplomaţia 
austriacă, credincioasă atitudinei ei anti-sârbe, sa 
pus de partea Bulgariei. Presa oficioasă austriacă a 
căutat să deștepte simpatii exclusive pentru Bulga- 
ria. Fără îndoială că soarta tragică a poporului bul- 
gar, care după atâtea sacrificii trebuia să încerce 
un asemenea dezastru, ne umplea de compătimire. 
Nu acest sentiment de compătimire trebuia însă să 


476 


www.dacoromanica.ro 


domine politica noasträ, ci numai grija de a împie- 
dica imperialismul austriac de a afáta o miscare, 
care, sub pretext de a veni în ajutorul poporului 
bulgar, i-ar fi inlesnit un atac impotriva Serbiei, 
care ar fi pus pacea in pericol. Cánd imperialismul 
austriac s'a aprins de dragoste pentru Bulgaria, noi 
trebuiam sä denuntám înaintea poporului austriac 
greşelile guvernantilor bulgari, sä respingem acuză- 
rile enorm de exagerate contra Serbiei, dar mai ales 
să cerem ca Austro-Ungaria să se abţină de la orce 
intervenţie în războiul sârbo-bulgar. 

In acest războiu, România s'a pus de partea Ser- 
biei. N'am nevoe să vă spun că noi blestemăm tot 
atâta imperialismul român ca și pe cel al oricărei 
alte tari. Este drept cá am căutat sä explicám poli- 
tica oligarhiei române prin interesele ei de clasă, 
noi am condamnat însă războiul său de pradă îm- 
potriva Bulgariei, precum condamnăm orice războiu 
de cucerire al oligarhiilor feodale şi capitaliste. 

CU ADMIRAȚIE SI SATISFACTIE NOI AM UR- 
MARIT CURAGIOASA PROTESTARE A LUCRATO- 
RILOR ROMANI IMPOTRIVA POLITICEI OLIGAR- 
HIEI ROMANE. 

NOI SOCIALISTII AUSTRIACI, AVEM INSA ALTA 
SARCINA DE INDEPLINIT DECAT VOI. CU DECLA- 
MATII DE INDIGNARE MORALA IMPOTRIVA PO- 
LITICEI ROMANIEI NOI N'AM FI PUTUT SX O IN- 
DEPLINIM, Asa noi am fi servit numai imperialismu- 
lui austriac, care orbit de frica Serbiei, era pe punc- 
tul de a interveni in favoarea Bulgariei si impotriva 
Serbiei si României. Noi trebuiam sä protestám din 
toate fortele noastre impotriva incercárei de inter- 
ventie care dacá ar fi depäsit protestarea platonicá 
impotriva pácii de la Bucuresti ar fi provocat cel 
mai mare pericol de rázboi, 


Procedind astfel, s’a creat aparenta de a fi 
apárat si ocrotit politica imperialismului román. 
De fapt însă ne-am silit si nu fără succes să e- 
vitám o aventurá a imperialismului austriac. 

Lupta impotriva imperialismului román era 
datoria voastrá, iar a noastrá era sá ne opu- 
nem imperialismului austriac. 

Putem spune cu mándrie cá, voi de partea 
voastrá si noi de partea noastrá, ne-am fäcut 


datoria. 

POLITICA CONTELUI BERCHTOLD A DUS A- 
COLO UNDE AM PREVAZUT: la räcirea relatiilor 
dintre Austro-Ungaria si Romania. Datoria noastra 


477 


www.dacoromanica.ro 


si a voasträ este sä luptám pentru ca aceasta räcealä 
sà nu devinä un nou pericol pentru pacea Europei. 

Iata de ce noi continuäm sfortärile incepute cu 
ocazia celui de al doilea räzboiu balcanic. 

CAT DE URIT NE-AR FI REGIMUL FEODAL DIN 
ROMANIA, SE INTELEGE CA NU NOI SUNTEM A. 
CEI CARI VÀ VOM ELIBERA DE DÁNSUL; aceasta 
o puteti face numai voi. Daca in Austria noi am re- 
prezenta zilnic Románia, ca un stat barbar, conrupt, 
noi am lucra in interesul acelor cari in Austria, dar 
mai ales in Ungaria, fac propagandá impotriva statu- 
lui si poporului román. Mai curánd datoria noasträ 
este sá cerem ca Austro-Ungaria sá tráiascá in pace 
cu statul Román si sá acorde románilor din Transilva- 
nia si Bucovina libertatea pentru dezvoltarea lor e- 
conomicá, culturalä si politica. Numai o rau voitoare 
si false interpretare a acestei politici poate sá caute 
sá ne treaca drept prietini $i apárátori ai claselor 
guvernante din Románia. 

Regulile politicei pe care am urmárit-o noi le-am 
invátat dela tovarásii nostri din Europa apuseana. 
Asa, tovarasii nostri francezi luptă cu înverşunare 
impotriva sovinizmului francez. Daca si tovarásii 
nostri germani ar fi scris zilnic despre puterea si 
pericolul sovinizmului francez, prin aceasta ar fi lu- 
crat in interesul sovinistilor germani, dándu-le argu- 
mente pentru cererile de mărire a armamentelor, 


DATORIA MUNCITORILOR FRANCEZI ESTE 
COMBATEREA SOVINIZMULUI FRANCEZ IAR A. 
CEIA A MUNCITORILOR GERMANI DE OPUNERE 
FATA DE SOVINIZMUL GERMAN. 

TOT ASA ESTE IMPARTITA DATORIA SI INTRE 
NOI. 

Voua va apartine datoria sa duceti lupta im- 
potriva oligarhiei române, insotiti fiind de sim- 
patia noastrá cea mai sincerá. Iar obiectul lup- 
tei noastre aci este imperialismul austriac. IN 


ACEASTA NU ESTE NICI O DEOSEBIRE 
DE CONCEPTII CI NUMAI O SIMPLÁ DIVI- 
ZIUNE A MUNCII. 


In timpul turburárilor balcanice, inrperialistii aus- 
triaci ne-au proclamat ca „trădători ai patriei”, iar 
pe socialistii din tärile balcanice ni i-au prezentat 
ca modele de patriotizm inflácárat. Contrariul s'a in- 
tämplat in România: acolo, voi ati fost acuzați cá 
duceti o politica anti-nafionalistä si burghezia s’a 


478 


www.dacoromanica.ro 


servit de párerile noastre ca sä loveascá in voi. Aces- 
tea sunt, de altfel, procedeele invechite ale nationa- 
lizmului din toate țările! Social-democrafia nu se 
lasä insá sä fie opritä prin acest procedeu nici aci, 
nici acolo, din drumul ei fixat de istorie. 

Pe această cale noi vă dorim. cel mai mare si cel 
mai grabnic succes. 


Cu salutäri socialiste, 
OTTO BAUER 


+ * 


Scrisoarea lui Bauer trebue comentată. O 
voiu face, cu toată obiectivitatea. De altfel, am 
pentru Otto Bauer cea mai înaltă consideraţie. 
Ca să-i caracterizez personalitatea voiu repro- 
duce un fragment din portretul pe care i-l'a 
făcut Hermann Bahr, unul dintre cei mai de 
seamă scriitori germani din Austria: 


„Poate că nici nu este om; e numai un 
creier, supra-încălzit cu marxism aproape 
până la explodare, dar care în fierberea lui dă 
la iveală ceea ce din timpuri imemoriale a pie- 
rit la politicianii nostri: pasiunea! Si, într'o 
țară unde nimeni nu-și urmează drumul până 
la capăt, unde fie-care stie si altfel, unde ora- 
torul isi uită discursul... chiar înainte de a-l fi 
terminat, într'o asemenea fară nu vedeţi ce în- 
seamnă să se ivească iarăși o pasiune? 

».Dar câţi oameni mai sint la noi, in toate 
partidele, cari să-l egaleze în sinceritate, cum- 
păneală, dezinteresare, vitejie si stäruintà 
aproape diabolică în convingeri?” 

Aceste rânduri au fost scrise nu anul tre- 
cut, după eroica luptă dusă de Otto Bauer în 
potriva lui Dollfuss; ele au fost scrise imediat 
după războiu, şi ele făceau să se presimtă ade- 
văratul Bauer, — întreg — aşa cum ne apare 
azi. 


479 


www.dacoromanica.ro 


Rândurile lui Bahr despre Otto Bauer le is- 
călesc si eu cu amândouă mânile. Si acum pot 
avea toatá libertatea de spirit ca sá discut 
cu Bauer. 

Tin sá lámuresc, ínainte de toate, cá Otto 
Bauer a fost silit să scrie in franfuzeste, cum 
a putut, si textul francez a fost tradus in ro- 
mânește, cum s'a nimerit. Spun aceasta, pen- 
tru cá, in limba lui, Otto Bauer scrie foarte 
frumos. Aceasta, in ce priveste forma. In fond, 
nici in limba lui el nu si-ar fi aparat mai bine 
teza, pentru ca... nu era o tezä de apärat. 

De altfel, a fost si indus in eroare. I s’a spus 
cá „şoviniștii romani” — aceştia eram... eu! — 
s'au dedat la opera criminală de a-i „deforma” 
părerile. In comedia „Coralie et Co.”, de Vala- 
bregue și Hennequin, apare o bătrână domni- 
şoară care se laudă necontenit că-și păstrează 
virtutea. Un personagiu din piesă îi dă replica: 

— Nu mai trebuie s'o păstrezi: acuma se 
păstrează ea singură! 

Şi noi am fi putut să-i replicăm lui Otto 
Bauer: nu mai e nevoie să-ți deformám noi 
părerile: în explicaţia chinuitá, pe care esti 
silit so dai, se... deformează ele singure! 

Cititorii au acum sub ochi o documentaţie 
complectă: articolul lui Otto Bauer, publicat 
în „Kampf” de la 1 August 1913 stil nou si re- 
zumat de mine în „Adevërul” dela 1 August 
1913 stil vechiu, plus scrisoarea lui Otto Bauer 
din August 1914, aşa cum a fost tipărită în 
„Viitorul Social”. Ba, mi-am permis chiar, cu 
acest prilej, să dovedesc şi aptitudinile mele 
la desen, subliniând în textul fac-similat pasa- 


480 


www.dacoromanica.ro 


giile pe cari le-am gásit mai elocvente. Nu-i 
aşa că liniile sînt bine trase? 

Și acum, după ce-am pus pe cititori în pu- 
tinfa de-a face controlul cel mai riguros, pu- 
tem recapitula discuţia: 

S'a discutat aici dacă, da sau ba, în presa 
socialistă austriacă s'au publicat acele lucruri 
pe cari le-am redat eu, ca atari. 

Au spus socialiștii austriaci — da sau ba — 
că opera conferinţei din Bucureşti este OPERĂ 
PACIFICATOARE? 

Au spus ei — da sau ba? — că diplomaţia 
română a putut face această operă — bună şi 
lăudabilă — pentru că a ştiut să se sustragă 
sfaturilor perfide şi neghioabe ale diplomaţiei 
vieneze? 

Au spus — da sau ba? — că cererile Bul- 
gariei „aveau puţin a face cu dreptatea”, de 
unde urmează că ale adversarilor ei, deci şi 
ale României, aveau mult a face cu dreptatea? 

Au spus — da sau ba? — că era firesc ca 
România să meargă contra Bulgariei pentru 
că ea, România, putea să se aştepte la orice 
(adică: la orice rău) din partea Bulgariei, 
având în vedere politica brutală şi lipsită de 
scrupule, a acesteea? 

Prin însăşi pana lui Otto Bauer, au spus 
— da sau ba? — că războiul balcanic şi, in 
special, intervenţia României, nu poate fi 
obiect de indignare morală şi nu e cazul să se 
blesteme războiul fratricid şi să se vorbească 
de „Raubzug”? 

Au spus, prin aceeaş pană — da sau ba? — 


431 


31 
www.dacoromanica.ro 


cá de „Raubzug” nu poate fi vorba, de vreme 
ce in Bulgaria sa știut cá dacă războinicii 
dela Sofia nu se astâmpără şi pornesc al doi- 


lea războiu, România intervine — vorba din 
»Volkstribüne" — cu acţiunea ei... pacifica- 
toare? 

Au spus ei, prin aceeaşi pană, — da sau 


ba? — că România trebuia să-şi apere Dobro- 
gea, şi că astfel România a fost silită să spri- 
jine Turcia pentru ca nu cumva să se ridice 
o Bulgarie destul de puternică şi care să ame- 
ninte România? 

Le-au spus toate acestea? Da sau ba? 

Da! 


Puteam eu, — nenorocitul şi şovinistul de 
mine ! — să comunic ,Adevérului" altceva de 
cât au spus? 

Nu! 

Apoi: 


In genere un om politic şi un partid politic 
doresc oare ca presa să le repoducă declara- 
Dile, pentru ca opinia publică să le cunoască, 
peste mări şi ţări? Da sau ba? 

Da! 

In specie, putea oare să-mi trăsnească mie 
prin cap, şi este oare de presupus că Otto 
Bauer ar fi fost bucuros dacă, în loc să repro- 
duc declaraţiile lui, asi fi redactat eu nişte 
declaraţii, altele, cu înţeles contrar, şi le-aşi fi 
dat drept ale lui? 

Fără îndoială: nu! 

Si, drept concluzie: faţă de reportajul exact 
şi cinstit facut de sovinistii români — adică 
de mine, căci o dată pentru totdeauna: eu 


482 


www.dacoromanica.ro 


sint sovinistii români — se potriveste vorba 
„nerusinarea unei asemenea indrázneli"? 

Da, se potriveste, cu o preciziune matema- 
ticá; se potriveste ca nuca in perete! 

Si, dacă n’asi sti cá bietul Otto Bauer nu e 
de loc vinovat, pentrucă prietenii lui lau în- 
curcat, fara nici un rost, intr’o polemicá in 
care el n'avea ce sä caute — in care, in fond, 
nici ei n'aveau ce sá caute — agi putea sá-i 
intorc vorba, si fatá de „nerusinarea indráz- 
nelii” să vorbesc de îndrăzneala nerușinării. 

Mai rămâne de văzut cui i se aplică şi cali- 
ficativul de ridicul, pe care Otto Bauer îl hă- 
răzeşte cu atâta dărnicie. In tot cazul, nu lui 
Bauer, pentru că, repet: el, săracul, nu putea 
şti ce s'a spus şi ce s'a scris în presa româ- 
nească; şi nu i-a dat în gând că tovarășii ro- 
mâni cari îl informau trebuiau supuși unui 
control foarte atent. 


Aşi avea dreptul să torn aici un cogeamite 
„quod erat demonstrandum", si să pun punct. 

Dar veţi vedea îndată că fondul scrisorii lui 
Otto Bauer prezintă un deosebit interes, indi- 
ferent de polemica bizară care a prilejit scri- 
soarea. 

In fond, Bauer spune cá, la o adicá, el si to- 
varasii lui, erau contra României, dar au fost 
siliţi să se arate pentru. Dece? Din pricină cá 
ei, acolo, trebuiau să-l combată pe Berchtold, 
pe când socialiştii români, aici, aveau să com- 


483 


www.dacoromanica.ro 


batá pe altcineva. „In aceasta — zice Bauer — 
nu este nici o deosebire de concepții, ci o sim- 
pla DIVIZIUNE A MUNCIT”. 

Va sä zicá, Otto Bauer la Viena frebuia, in 
cadrul unei idei precise, sä facá o anumitd 
politica; Ilie Moscovici, la Bucuresti, trebuia, 
in cadrul aceleeasi idei precise, sä facá poli- 
tica exact contrară. 

Simplu, foarte simplu, pentru ei amândoi, 
de vreme ce se aranjau în familie. 

Dar eu? Eu ce trebuia să fac? Devenit, fără 
voia mea, „cetăţean turmentat”, era firesc să 
mă întreb: dar eu cu cine votez? Cu Otto sau 
cu Ilie? Căci eu trebuia să fiu de părerea lor 
— asta se impunea din oficiu — iar părerea 
lor, deşi o singură părere, era două păreri 
(era sau erau?). . 

Si lucrul acesta, simplu pentru cei doi, era 
simplu si pentru un eventual al treilea, adicá 
un al treilea oare-care, altul de cát mine. 

In adevár, pentru ori-care altul totul se re- 
ducea la o chestiune de topografie : státeai la 
Viena, — atacai politica lui Berchtold; státeai 
la Bucuresti — atacai politica lui Maiorescu. 

Cu mine însă era bucluc: nu se stia — n’o 
stiam nici eu — unde eram! Cáci eu scriam la 
Viena — ar fi urmat deci sá scriu contra lui 
Berchtold; dar scrisul meu se tipárea la Bucu- 
resti, deci obligator trebuia să fie contra lui 
Maiorescu. Si atunci, dupá care criteriu pu- 
team fi judecat: dupá ceea ce scriam, sau 
dupá ceea ce tipáream? Cazul aminteste pro- 
blema de talmud pe care a propus-o, cándva, 
Tolstoi: dai un bobárnac pe feasta unui chel; 


484 


www.dacoromanica.ro 


si se pune intrebarea: ce-a facut plici: degetul 
täu ori teasta lui? 

Pentru mine singura solutie ar fi fost sá má 
stabilesc la Predeal si anume exact pe punc- 
tul de granitá: acolo asi fi putut combina o a- 
titudine mixtá: celebrul pentru-contra al lui 
Ion Creangă. Dar eu stăteam in mod obliga- 
tor la Viena, unde mai exercitam si o profe- 
siune blestematá, cáci imi impunea sá vor- 
besc. Si nu eram silit să-mi exprim părerile 
proprii: pe acestea puteam sä le mai trec si 
sub tăcere, scăpând astfel de controlul topo- 
grafic; dar pe ale altora, —Doamne fereste!— 
nu le puteam tăcea; pe acelea eram obligat să 
le reproduc. Imaginati-vá un corespondent vie- 
nez care nu comunică ziarului său părerile ex- 
primate, într'o chestie atât de importantă, de 
un partid ca al socialiştilor austriaci şi de un 
om politic şi scriitor ca Otto Bauer. 

Or, în naivitatea mea, eu nu ştiam atunci 
că părerile exprimate de socialiştii austriaci 
erau clasificate bon pour l'occident, cu valabi- 
litate numai până imediat după Brasov. Asta 
am aflat-o abia după un an de zile, când „Vii- 
torul Social” a publicat scrisoarea de mai sus 
a lui Otto Bauer. 

Si nici atunci n'am ştiut încă totul. Ajung 
tocmai la scopul capitolului de fafa. Căci 
doară nu. scriu aceste rânduri numai pentru 
ca să afle şi generaţiile mai noui că, pe lângă 
atâtea şi atâtea lucruri bizare, a fost când-va 
și o discuţie ca aceea. Şi nu le scriu nici 
ca să mă apăr: n'am făcut-o în atâţia ani, în 
atâtea decenii! Ar fi fost si de prost gust. Mă 


485 


www.dacoromanica.ro 


acuzá cineva cá am procedat in chip profund 
necinstit, cá am ,,deformat”, adicá am falsifi- 
cat bunátate si frumusete de páreri. Mai pe 
scurt: má acuzá cá sint un ticálos. Cum vreti 
să sar de colo, şi sä fip cát mio tinea gura: 
ba pardon! din contra cá sint om de treaba! 
sariti! särifi! cá-s om de treaba! 

Am tácut. Ba, incetul cu incetul, incepusem 
chiar sá uit faptele mele de sadism diabolic 
din 1913, cánd intáiu am luat minfile lui Vik- 
tor Adler si Otto Bauer, lásándu-i cu totul 
uluifi pe suprafaţa globului terestru, iar apoi, 
colac peste pupăză, le-am deformat şi păre- 
rile, căci, în starea în care-i adusesem, ei mai 
aveau totuși păreri! 

Abia după războiu, când am citit cartea ba- 
ronului Chlumecky şi am văzut laudele ce-și 
distribuie pe motivul ca inventat „diviziunea 
muncii”, mi-am adus aminte de scrisoarea lui 
Otto Bauer. Mi-am adus aminte că sistemul 
Chlumecky-Berchtold a fost propus şi reven- 
dicat, în acelaș timp si cu privire la aceeaşi 
chestiune, de către Otto Bauer, pe atunci frun- 
taşul partidului social-democrat austriac, mai 
târziu urmaşul lui Adler la şefie, ba — ceva 
mai mult — după războiu ministru de externe 
al Austriei, deci urmașul lui Berchtold la 
Ballplatz. Diviziunea muncii s'a practicat, cu 
acea ocazie, în ambele tabere: simetria a fost 
perfectă şi meritul rămâne egal. 

In aceste condiţii, scrisoarea din 1914 a lui 
Otto Bauer capătă o importanţă istorică, ea 
complectează lămurirea unui detaliu caracte- 
ristic şi din psihologia şi din practica politicii 


486 


www.dacoromanica.ro 


externe austriace de pe acea vreme. lată de 
ce am socotit necesar sá scriu capitolul de fatá. 

Cât despre mine, dacá totusi asi fi simtit ne- 
voe de vre-o satisfactie, reproducerea scrisorii 
lui Otto Bauer din 1914 — si incá in paralela 
cu articolul lui din 1913 — constituie.o rázbu- 
nare suficientá, ba chiar strälucitä. 

De altfel, socialistii români, prin presa lor, 
au “ţinut să mă atace si în timpul războiului 
mondial, cu aceeaşi dragoste de adevăr și cu 
aceeaşi nobleta sufletească, de astă dată — 
pentru variație — pe altă temă, tot atât de în- 
temeiată, absolut tot atât de întemeiată. N'am 
răspuns nici la campania No. 2, dusă tot de 
oamenii No. 1. Dar, cine ştie? Poate mai scriu 
o carte, şi atunci o să am ocazia să mă răzbun 
înc'o dată. 





RACOVSKI 


487 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 13. 
(la pag. 333) 


— Vrem să ne maritam! 


strigă invätätoarele din Austria 


— Nu-i voie! 


răspunde legea 


Viena, 30 Decembrie 1911 


Una din ciudateniile cele mai neaşteptate pe 
cari le prezintă Austria este si aceasta: în cea 
mai de seamă provincie — în Austria de Jos 
— legea nu îngăduie inväfätoarelor să se mă- 
rite. Celibatul le este impus pe motive de... 
moralitate! De ani de zile se duce lupta pen- 
tru înlăturarea acestei barbarii legale; dar 
fără succes, pentru că clericalii se opun. Prin- 
cipalul lor argument este acesta: 

— O învăţătoare care sar mărita are toate 
şansele să rămâie însărcinată; or, o inváfá- 
toare care ar veni la şcoală în această stare, 
ar prezenta elevilor un spectacol imoral, căci 
elevii n'ar lipsi să se întrebe „cum a devenit 
cazul” şi Par comenta, între dânşii, desteptân- 
du-li-se anumite curiozitäti preiimpurii. 

O asemenea... era să zic: concepţie — dar ca 
să nu fiu... imoral: un asemenea mod de a ve- 


488 


www.dacoromanica.ro 


dea n'ar merita nici o discuţie, dacă el n'ar fi 
consacrat prin lege, o lege tiranicá, absurda, 
idioatä, care e capabilá, totusi, sä persiste, în- 
tr'o fara civilizată, 

Cá legea nu-si atinge scopul, este evident, 
deoarece copiii tot nu sînt scutiţi de spectaco- 
lul „rusinos” al femeilor însărcinate, câtă 
vreme îl văd la ei acasă, unde mamele şi su- 
rorile lor nu se jenează deloc să li-l ofere. 
Dar învăţătoarele sufăr, căci multe din ele ar 
putea să se mărite cu mici negustori, mici 
funcţionari şi, mai ales — caz atât de frecvent 
la noi — cu colegi de breaslă, cari nu pot 
să-şi asume întreaga greutate a unei gospodä- 
rii şi trebue să conteze şi pe leafa nevestei. 
In Austria de jos însă, învăţătoarea e pusă în 
dilema teribilă ca ori să păstreze slujba şi a- 
tunci n'are voe să se mărite, ori să renunţe la 
slujbă şi atunci nu poate să se mărite. 


De câte ori s'a adus în Dietă proectul pen- 
tru suprimarea celibatului obligator, clericalii 
Sau opus cu îndârjire. Majoritatea Dietei o 
formează însă aceştia. Se înţelege cá vie- 
nezii sunt pentru căsătoria inváfátoarelor. In 
ultimii ani creștinii sociali, ca politiciani abili, 
ca să împace pe toată lumea, au făcut să se 
voteze o lege specială pentru inváfátoarele din 
Viena, cărora li se dă dreptul să se mărite; iar 
cele din restul provinciei rămân tot sub impe- 
riul legei vechi. Astfel ei împacă şi pe depu- 
taţii Vienei şi pe ceilalți. (Aici nu există, ca 


489 


www.dacoromanica.ro 


la noi, institutori şi învăţători: toţi dascălii 
primari au acelaş titlu). 

Dar nici legea specială pentru învätätoa- 
rele vieneze n'a fost încă sanctionatä, aşa că, 
dacă existența fiecărei învăţătoare, răpită vie- 
tei de familie, este o necontenită dramă, care 
se desfăşoară în umbră, câteodată asistăm si 
la tragedii brusce, concrete, vizibile pentru 
toată lumea. 

De pildă, n'ati uitat cazul lui Mattcowitz, 
despre care am vorbit foarte pe larg în 
atâtea corespondențe. Intr'un acces de dispe- 
rare, eroul acestei drame, — unică în timp 
şi'n spaţiu, prin împrejurările cari au provo- 
cat-o, — a împușcat pe d-ra Holzknecht si pe 
doi fraţi ai ei, iar pe urmă s'a sinucis, Ei bine, 
cazul acesta e o lugubră ilustrație a celor ce 
spun. Din cea mai fragedă copilărie Mattco- 
witz iubea pe d-ra Holzknecht şi era iubit de 
dânsa; dar dânsa era învăţătoare şi declarase 
hotărît cá sub nici un cuvânt nu poate sä re- 
nunte la catedră. 

De ani de zile nefericitii tineri aşteptau le- 
gea care să le îngăduie căsătoria; iar de când 
legea e în fiinţă, d-ra Holzknecht s'a dedat al- 
tui rând de așteptare: aştepta ca legea să fie 
promulgată. Dar Mattcowitz nu mai putea să 
aștepte: dragostea lui a devenit boală. Si în- 
trun acces pe care toată lumea şi-l explică, 
dar pe care nu l'a prevăzut nimeni, a săvârşit 
măcelul. 

Viena a fost profund îndurerată. Familia 
Holzknecht era bine si foarte simpatic cu- 
noscută : tatăl, fost funcţionar superior, azi 


490 


www.dacoromanica.ro 


modest pensionar, adánc respectat pe temeiul 
numelui bun agonisit in vremea slujbei; bäie- 
fii, láudati de pe acum, in debuturi promifä- 
toare; fata, excelent notatá de sefi, pentru pri- 
ceperea si devotamentul de tânără däscälifä; 
iar mama, odinioará una din cele mai active 
participante la operele de filantropie, purtând 
cu vioiciune — intr'o gospodárie cu atát mai 
grea cu cát e fortat mai simplá, — niste bätrâ- 
nefe fárá odihná, cari ar fi si bucuroase dach 
nu le-ar mâhni adânc nemăritişul fetei. 

In aceste condiţii, nenorocirea, destul de 
impresionantă în sine, a făcut o impresie și 
mai copleșitoare. Nu mai este aci o simplă 
dramă de amor, ci mai ales o dramă politico- 
socială. 

Se obiectează: Mattcowitz era nebun, a lu- 
crat întrun moment de nebunie. 

Că era nebun în momentul când a săvârşit 
teribila faptă, nu încape nici o îndoială. Dar 
n'a fost nebun înainte. Si tocmai aci e ches- 
tiunea: ce fel de societate e aceasta care per- 
sistă să păstreze legi atât de absurde, atât de 
chinuitoare, încât împing oamenii la nebunie? 


+ 
+ + 


După această catastrofă se crede — cred op- 
timistii! — cá „privilegiul” acordat invatatoa- 
relor vieneze va fi sancţionat: în sfârşit, cel 
puţin în capitală va fi înlăturată dispoziţia cea 
fără sens ! In ce ne privește, preferăm să ne 
stăpânim optimismul, cel puţin pentru vremea 
mai apropiată. Clericalii nu cedează usor. 

Dar, admițând cazul cel mai favorabil pen- 


491 


www.dacoromanica.ro 


tru inväfätoarele vieneze, cum rămâne cu cele 
din provincie? Ele se agitá, in grupe compac- 
te se duc la ministri, la oameni politici, la re- 
dacfii, şi declară sus şi tare cá vor sä se ma- 
rite. Este un spectacol foarte ciudat, care da 
prilej la multe glume; nu afirm cá sint ex- 
cesiv de subfiri. Pe seama necazurilor aproa- 
pelui e foarte lesne sá glumesti — si pare cá 
e Si plácut. 

Acum, in timpul vacantei Cráciunului, in- 
vätätoarele rázvrátite au venit in mare nu- 
mar la Viena si au tinut o intrunire monstrá. 

Discursul cel mai energic, care a provocat 
un entusiasm delirant, a fost al drei Zink, în- 
vüfátoare din Zisterdorf. A vorbit cu 'o liber- 
tate in adevár de mirat. Ea nu s'a sfiit sá spue 
cá situafia inváfátoarelor din provincie e cu 
atât mai rea, cu cát ele nu-si pot ingádui com- 
pensatiile pe cari le pot avea colegele din 
Viena, cäci,in haosul oraşului mare este posi- 
bil amorul nelegitim, dacă cel legitim e in- 
terzis. 

Citez textual: 

— Noi cele dela tara stăm sub un control 
foarte strict. Fiecare pas al nostru este obser- 
vat și criticat (aplauze). Fiecare puternic al 
satelor vede în noi pe concurentele primejdi- 
oase ale propriilor lui fete (aplauze frene- 
tice) şi de aceia ni s'a impus celibatul (aplauze 
furtunoase; strigăte: Aşa e! Foarte adevărat!) 
Nimeni nu-şi poate face o ideie cât suferim! 
Poate că domnii aceia se mai gândesc si la 
altceva, că, fără bărbaţi, suntem mai la dis- 
crefia lor, putem fi un instrument docil in 


492 


www.dacoromanica.ro 


mâinile lor! In fiecare zi, când intrăm in clasă, 
în mijlocul copiilor, ne aducem din nou aminte 
că nouă, fericirea maternității ne este inter- 
zisă, că noi suntem condamnate să rămânem 
singure toată viaţa. In așa condiţii nu e de 
mirare că inväfätoarele cad jertfă melanco- 
Dei, histeriei şi chiar perversitätii! (Aplauze). 
Cine are dreptul să constrângă la celibat pe 
un om tânăr? Nimeni, absolut nimeni! (Aplau- 
ze furtunoase). Schiller a zis: „cine nu poate 
face copii, nu poate iubi copiii”. Dar inväfä- 
toarea trebue să iubească copiii! Interzicerea 
căsătoriei este cel mai ruşinos paragraf din 
legile noastre. Şi aceia care vor avea curajul 
să mai voteze pentru menţinerea celibatului, 
să bage de seamă că toate păcatele se iartă, 
numai păcatul contra vieţii în devenire, nu 
se iartă. Si noi, inváfátoarele, strigăm: noi 
suntem viaţa, — nu päcätuiti! - (Entusiasm 
delirant). 


* KL 


In urma acestei cuvântări sa votat o mo- 
Dune prin care membrii Dietei sunt făcuţi res- 
ponsabili de menţinerea celibatului, iar învă- 
tätoarele declară că vor lupta prin toate mij- 
loacele şi fără odihnă, până vor înlătura acea- 
stă ruşine a civilizaţiei. 


ADAUS, DUPĂ 17 ANI: 


Cititorii au băgat de seamă că articolul de 
mai sus a fost trimes din Viena la 30 Decem- 
brie 1911. El a apărut în „Dimineata” cu data 
de 4 Ianuarie 1912. 


493 


www.dacoromanica.ro 


Aproape doud decenii mai tárziu, în Martie 
1929, aflându-mă întâmplător la Viena, am 
avut prilejul să trimet al doilea articol în ace- 
eaşi chestiune. Acest al doilea articol a apă- 
rut in ,,Adevérul" cu data de 31 Martie 1929, 
sub titlul „Celibatul obligator”. 

Cum trecuseră la mijloc şaptesprezece ani, 
am socotit necesar să rezum întâiu articolul 
de mai sus. Am rezumat din memorie, 

Și iată partea nouă o articolului din 1929, 
menit să ne complecteze cunoștințele căpătate 
prin articolul din 1911: 


Acest „caz” (drama Holzknecht) a făcut 
mai multă propagandă decât toată agitația de 
până atunci. Dar fără rezultat. Guvernul creş- 
tin-social şi majoritatea parlamentară — cle- 
ricali de diferite nuanfe—nu admiteau schim- 
barea legii. 

Aveau şi un argument, destul de naiv (dacă 
nu preferaţi cumva: idiot). Ci-că: nu-i admi- 
sibilă căsătoria däscälitelor, pentrucă o däs- 
căliță căsătorită poate rămânea însărcinată. 
Or — sună mai departe argumentul — burta 
mare e un spectacol prea Subversiv pentru o- 
chii inocenți ai copilaşilor: mintea lor fragedă 
şi castă şi-ar putea pune întrebări grave cari 
i-ar prileji răspunsuri primejdioase. Legenda 
cu barza ar fi ameninţată. Däscälitele trebuie 
să rămâie fecioare, de hatârul berzii. 

S'a răspuns, fireşte, că teama clericalilor 
austriaci e deplasată: fenomenul sarcinii co- 
piii îl văd şi acasă, la mamele şi surorile lor, 
la vecinele lor, ba chiar si la animale. Si dacă 
la oraşe copiii pot fi destul de... copilärosi, la 
țară, cel putin în această privinţă, ei sunt 


494 


www.dacoromanica.ro 


mult mai precoci: acolo ei cunosc nu numai 
fenomentul, dar si cauza lui. 

Discufia n'a folosit la nimic. 

Se zicea cá insusi Franz Iosef, care sub mu- 
tra lui de onorabil suncar ascundea o minte 
adequatä, era partizanul neîmblânzit al vir- 
ginitatii didactice fortate. 

A venit însă revoluţia, iar drept corolar: re- 
publica. Toate legile de exceptie s'au spulbe- 
rat. Constituţia a suprimat privilegiile de 
castă, de clasă şi de sex. Opreliştea de care ne 
ocupăm în acest articol a dispărut şi ea. 

A urmat o epidemie de căsătorii în corpul 
didactic. Dacă drama, povestită mai sus, sar 
fi desfășurat ceva mai încet, d-ra Holzknecht 
ar fi astăzi în viaţă, soţie si institutoare. Iar 
oratoarea atât de liberă la vorbă, care în con- 
gresul pomenit a dovedit, cum ar zice frantu- 
zul, că nu-i sînt buzele cusute sau cum zice 
românul că nu i-a tors pe limbă, — astăzi, în 
locul imprecafiilor de odinioară, nu-şi va fi 
terminând eventualele discursuri, decât cu 
strigătul spontan şi simplu: 

— Trăiască republica! Trăiască democra- 
tia! 


„Dar de ce-am recapitulat această pagină 
de istorie, asa cum in iufeala serisului mi-am 
putut-o reconstitui in minte? 

Pentru că s'a întâmplat un fapt comic sau 
tragic — fiecare îl poate clasifica după în- 
demnul inimii — un fapt în adevăr neaşteptat 
şi pentru a cărui anunfare, oricât de scurtă, 
era nevoe de o introducere mai lungă: Dieta 


495 


www.dacoromanica.ro 


Austriei de Jos, in care crestinii sociali si cle- 
ricalii de toatá mána au si azi majoritatea, a 
reintrodus hidoasa prohibitie: un articol de 
lege — pentru superstitiosi specificám: artico- 
lul 13 — spune cà prin contractarea cäsäto- 
riei, invatdtoarea este, automatic, DEMISIO- 
NATA DIN INVATAMANT. 


Tinere amorez al d-rei Holzknecht, nu zic 
c'ai avut dreptate sá faci ce-ai fácut; dar ai 
prevázut aproape exact: in Austria de Jos nu 
erau șanse ca oribila barbarie să fie inlátu- 
ratá in mod temeinic si durabil. 

Dar in interval Viena a fost scoasá din cu- 
prinsul Austriei de Jos si acum ea isi are Dieta 
ei proprie. Cát timp la primárie si in dietá so- 
cialiștii se bucură de favoarea corpului elec- 
toral vienez, cel putin la Viena legea castitatii 
obligatoare nu va fi reintrodusă *). 


*) In urma loviturii lui Dollfuss socialiștii au fost 
scoşi cu forţa din locurile încredințate lor de ale- 
gătorii vienezi. Acum răposatul Mattcowitz are toate 
şansele ca, din lumea celor drepţi, să-şi vadă re- 
justificat pesimismul şi la Viena. 


496 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 14. 
(la pag. 336) 


Cum a fost judecat Hofrichter 


Viena 12 Mai, 1910. — Zic ,,Cum a fost", pen- 
trucá in momentul cánd veti primi aceastá 
Scrisoare, procesul otrávitorului, care dureazá 
de douá zile, se va fi isprávit; iar in ziua când 
rândurile de fatá se vor tipári e posibil sä vá 
telegrafiez cá Hofrichter a si fost executat *). 
Procesul sa inceput pe neasteptate. Expertiza 


*) Hofrichter n'a fost condamnat la moarte, ci 
numai la muncá silnicá, pentru cà in ultimul mo- 
ment a retras mărturisirea făcută despre săvârși- 
rea crimei; or, după legea în vigoare atunci, oricari 
ar fi fost dovezile, dacă însuşi criminalul tăgăduia 
crima, nu i se putea aplica pedeapsa capitală, 

Pentru cei cari doresc să introducă astăzi, în Ro- 
mânia, pedeapsa cu moarte — că numai atâta ne 
mai trebuie ca să fim pe deplin fericiţi — va fi, 
poate, oare-cum instructiv faptul că până şi autorii 
unei legi atât de barbare ca aceea de care vorbim 
mai sus, au stat, totuşi, la îndoială când a fost vorba 
să legifereze omorul. 

De vinovăția lui Hofrichter nu se mai îndoia ni- 
meni. Bineînţeles, înainte de proces i s'a pus la dis- 
poziţie obişnuitul revolver, ca să se împuște sin- 
gur, dacă asa ceva i-ar face plăcere. Omul care hotă- 
rise jertfirea a zece vieţi, a fost mai putin risipitor 
cu viata lui proprie. I s'a îngăduit deci să trăiască 
— şi nu s'a făcut gaură în cer că, undeva, într'o în- 
chisoare întunecoasă, a continuat si mizerabilul 
acesta să mănânce o bucată de pâne. 


497 


www.dacoromanica.ro 


psihiatricä La deolarat pe Hofrichter respon- 
sabil, desi cu facultätile mintale släbite. 
Cititorii isi inchipue desigur cá am asistat 
la proces si cá voi da aci un rezumat al des- 
baterilor, ca sä indrept gresala fácutá de a 
nu-] da telegrafic. Nici pomenealá de asa 
ceva. Vreau sá le spun de ce n'am asistat si 
vor vedea cá ipso facto, le voi da stiri foarte 
senzaţionale. Căci nu poate exista ceva mai 
senzațional decât felul cum se judecă proce- 
sele militare în Austro-Ungaria. E o procedură 
unică în toată lumea. Ferrer, care a fost şi el 
judecat de un consiliu de räzboiu, s’ar putea 
lăuda că a avut parte de o justiţie ideală. 


* 
x + 


In Austro-Ungaria procesele militare sunt 
secrete. Faptul e destul de grav. Dar ceiace 
uimeste cu deosebire este că din sala de se- 
dinfä nu este exclus numai publicul — ci si 
acuzatul. Iatá deci, din capul locului, un pro- 
cedeu cu totul fenomenal. Se stie cá nodul 
afacerii Dreyfus a fost celebrul borderou care 
a fost arátat consiliului in camera de delibe- 
rare, fárá ca Dreyfus si avocatul sáu Demange 
sä bánuiascá ceva. Ceiace insá in Franta a fost 
o ilegalitate si a constituit un caz in adevár 
izolat, in Austro-Ungaria este legal, este însăşi 
baza justitiei militare. 

Aci acuzatul e introdus numai in ședința 
preliminară, unde e întrebat dacă recuză pe 
vre-unul din membrii consiliului. In cazul a- 
firmativ, consiliul decide cu majoritate de vo- 
turi dacă recuzarea trebue ţinută în seamă şi 


498 


www.dacoromanica.ro 


in acest caz cel recuzat e inlocuit. Apoi i se 
comunică acuzatului faptele ce sunt in sar- 
cina lui, i se pune întrebarea dacä-si menţine 
declaraţiile şi dacă mai are ceva de adăogat. 
Nu este vorba de vre-o pledoarie, ci numai 
dacă, în apărarea sa mai are de spus vre-un 
lucru pe care să nu-l fi spus la instrucţie, 

Odată formalitatea aceasta îndeplinită, acu- 
zatul e scos din sală, membrii consiliului de- 
pun cuvenitul jurământ şi desbaterile încep. 
Vorba vine! Aceste „dezbateri” se reduc la un 
simplu monolog, căci singurul care vorbeşte 
este ofiterul-auditor, cum ar fi la noi comi- 
sarul regal. Din cele zise până acum cititorii 
au înţeles că nici vorbă nu poate fi de avocat. 
Auditorul este dator să fie şi acuzator şi apă- 
rător; el e dator să facă expunerea complectă 
a cazului, scoțând în relief cu aceiaşi impar- 
tialitate şi ce este în sarcina acuzatului si ce 
este în descărcarea lui. De cât, cine să-l con- 
troleze? Nimeni! Fiecare membru al consiliu- 
lui are dreptul să ceară orice lămuriri; dar 
fiecare cerere de natura asta este supusă vo- 
tului consiliului și numai dacă majoritatea 
admite ca întrebarea să fie luată în conside- 
ratie, „auditorul” e dator să dea lămurirea ce- 
rută. Dacă însă majoritatea respinge întreba- 
rea, „auditorul” nu răspunde si judecătorul 
care a mărturisit că nu pricepe unele lucruri 
şi că deci e incapabil să-și facă o convingere, 
e dator, totuşi, să dea sentinţa. 

Şi felul cum se dă această sentinţă e foarte 
original. După ce „auditorul” şi-a isprävit 
monologul, judecătorii se retrag în camerele 


499 


www.dacoromanica.ro 


de deliberare. In camerele nu in camera, pen- 
trucă fiecare membru se retrage în altă ca- 
meră și se gândește la sentinţa pe care trebue 
s'o dea, dacă nu cumva are alte preocupări, 
sau dacă obosit de atâtea ,,dezbateri” nu pre- 
feră să tragă un somn. După timpul hotărît, 
membrii isi dau sentinţa, fiecare în parte, şi 
fără nici o motivare. Majoritatea decide. Ca 
să se ştie însă cum se formează această ma- 
joritate, trebue să spunem că președintele are 
două voturi, iar acuzatorul votează si el. Vo- 
tul fiecăruia rămâne secret; nici un judecător 
nu stie cum a votat celalt. Proporția voturilor 
nu se trece în procesul verbal al dezbaterilor, 
nici în sentință, aşa că, de fapt, falsificarea 
votului e lucrul cel mai uşor. 

O pertractare mai secretă n'ar fi posibilă. 
Epilogul însă e comic: citirea sentinţei e... 
„publică”: nu că asistă cineva la această ul- 
timă formalitate. Totul se reduce la aceia că 
înainte de a se citi sentinţa se deschid toate 
uşile și toate ferestrele. Iarna sau vara, pe 
timp de viscol sau furtună, dacă este sau nu’ 
este fipenie de om prin apropiere, n'are a 
face: toate uşile şi toate ferestrele se deschid. 

Aceasta este procedura militară în Austro- 
Ungaria, așa se judecă acolo ofiţerii şi sol- 
dafii, şi aşa e judecat Hofrichter. De ce îi tre- 
bue consiliului aproape o săptămână pentru 
un asemenea proces, e greu de priceput. 


* 
* * 


De când acest sistem de justitie? Iti vine a 
crede cá e dinainte de facerea lumii. Dar nu: 


500 


www.dacoromanica.ro 


e numai de 150 de ani. Este însă din cale afară 
uimitor că în ziua de azi se mai găseşte o ţară 
care să-l suporte; şi este nespus de ciudat că 
în aşa condiţii mai sunt oameni care primesc 
să fie ofiţeri, expuși în orice moment să fie 
judecaţi în asemenea mod. Alta curiozitate 
este că deşi sub călcâiul acestei legi militare, 
Austro-Ungaria este una din ţările in care 
antimilitarismul s'a manifestat mai puţin, căci 
exceptând Boemia, unde s'au înregistrat ma- 
nifestatii antimilitariste cari, bineînţeles, au 
fost pedepsite, în restul monarhiei nu s'a po- 
menit asa ceva. 

Am promis cititorilor sá fiu senzational in 
corespondenta asta, si cred cá m'am tinut de 
cuvânt. Mai dau acuma un ultim amäuunt: 
actuala lege militará, in baza cáreia a fost ju- 
decat Hofrichter, e desfiinfatá de vre-o zece 
ani si inlocuitá prin una mai moderná. Un 
merit insemnat in realizarea acestei reforme 
revine unui román bucovinean, profesorul 
Isopescul-Grecul. Decát, noua lege, — ale cá- 
rei detalii nu le cunosc (pe atunci nu eram 
încă trimisul „Adev£rului” la Viena), dar care, 
în tot cazul, a fost scutită de multe din 
aberatiile descrise mai sus — nu este încă 
sanctionatä. Sanctionarea ei se aşteaptă din 
zi in zi — de vre-ó zece ani. Aşa de sigură 
este sancţionarea, încât noua sală a con- 
siliului de război din Viena — unde au avut 
loc ,desbaterile" procesului Hofrichter — 
este amenajată ca orice sală de tribunal: cu 
bănci pentru public, cu bară pentru avocaţi, 
cu lojă pentru presă. Dar sancţionarea nu 


501 


www.dacoromanica.ro 


vine, pentru cá.. e vorba de Austro-Ungaria. 
Armata fiind comuná, orice lege care o pri- 
veste trebue votata de ambele parlamente. lar 
oligarhia maghiará nu admite nici o reformá 
în armată, pana când nu i se va da satisfactie 
In chestia limbii de comandä, iar sferele supe- 
rioare nu vor sä dea o astfel de satisfactie. 
lată de ce, cu toate cá există o lege nouă, 
funcfioneazá tot cea veche. Iar báncile din sala 
consiliului rámàn pururea nouá-noufe. 





@ 


\ 
\ 


S A 
i ME SE d 
3 ie 
H te o> 
X pP 


ISOPESCUL-GRECUL 


502 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 15. 
(la pag. 350) 


O alegere partialà: 
mostenirea lui Lueger 


I 


Viena, 16 Octombrie 1910. — In luna asta 
ar fi fost să avem mari serbări cetăţeneşti: s'a 
împlinit jumătate secol dela acordarea consti- 
tutiei. Este o epocă aceasta in viata unei ţări, 
epocă destul de îndepărtată ca să dea colorit 
duios amintirilor, destul de apropiată ca să 
mai prindă in viaţă pe atâţia luptători din 
primul ceas. 

Si totuşi, serbările acestea, anunţate pretu- 
tindeni, nu s'au facut nicáeri. Nicăeri n'am 
văzut o serbare demnă de acest nume și demnă 
de evenimentul pe care-l invoca. Au fost nişte 
parodii, mai mult sau mai puţin bine însce- 
nate, ba chiar foarte puţin bine. De ce? Expli- 
catii vor fi ele multe, vor fi şi adânci, dar 
sunt câteva cari sar în ochi dela prima ve- 
dere. E adevărat, acum 50 de ani constituţia 
a fost dată prea târziu; dar si aniversarea ju- 
mátáfii de secol a venit prea de vreme. Po- 
porului austriac i-ar fi prins bine un accident 
ca al preotului din poveste, care socotind data 


503 


www.dacoromanica.ro 


Paştilor după boabele de mazăre, s'a pomenit 
că preoteasa i-a pus prea multe în buzunar, şi 
sărbătoarea s'a tot amânat fără de oprire. 

Constituţia unei ţări e menită sä oglindeascá 
întreaga-i stare de lucruri. Şi ca s'o sărbăto- 
rească poporul, el trebue să fie mulţumit de 
ea. Dar cine e mulţumit în Austria? 

Tocmai luna asta a fost prilej de nemultu- 
mire generală. 

Parlamentul, expresie vie a Constituţiei, 
este închis fără a fi în vacanţă legitimă. Gu- 
vernul l-a închis cu forța si pe timp nehotarit, 
pentrucă — lucru frecvent în Babelul austriac 
— limbile se încurcaseră teribil. De atunci 
urmează tratative, care merg de minune, merg 
atât de bine încât nu e nici un chip să se 
oprească. Trateazá nemţii cu cehii, tratează 
guvernul cu polonii, tratează creştinii sociali 
între dânşii, buletine pline de speranţe se 
publică în fiecare zi, dar deocamdată nu se 
vede nimic. lar în vremea asta, agitația po- 
porului creşte, pentrucă viaţa e scumpă. Car- 
nea scumpă a ajuns o obsesiune. 

Or, nu în aşa situaţii se poate face o săr- 
bătorire largă, generală, a tuturor claselor, aşa 
cum s'ar cuveni să fie: o sărbătoare de înfră- 
tire, la capătul unui trecut privit cu drag, în 
pragul unui viitor privit cu încredere. De 
aceia, de fapt, aniversarea n'a fost sărbătorită. 

Şi-mi aduc aminte că aceeas parte a avut-o 
la noi aniversarea jumätätii de secol dela re- 
volutia din 48. Era la sfârşitul unui regim li- 
beral, care ostenise ţara şi se ostenise şi mai 
mult pe sine. Având în coaste disidenfa aure- 


504 


www.dacoromanica.ro 


lianistá si pe cea flevistá, iesit cu greu din 
criza religioasá — celebra afacere Ghenadie 
— şi zbătându-se amarnic in criza naţională 
— celebra „trädare” — guvernul liberal al 
d-lui D. A. Sturdza a făcut o paradă de po- 
runceală, la care ţara n'a putut fi atrasă. A 
rămas fără ecou serbarea, cum fără ecou au 
rămas şi protestările ce-a provocat. Bătrânul 
democrat dela Ploeşti, C. T. Grigorescu, invi- 
tat oficial, ca unul ce luase parte ca luptător 
activ la revoluţia comemorată, a răspuns d-lui 
Sturdza prin următoarea telegramă: 

„La o adunare de persoane făcută de guvern 
şi politie prin fapte oribile petrecute asupra 
cetățenilor, eu nu pot să particip.” 

Negresit, stilul e comic, dar documentul ră- 
mâne, elocvent în melancolia lui. Atunci, am 
râs de bietul Grigorescu — „fachirul din strada 
Virtutii”; — dar acum, asistând la serbările 
de aici, atât de fade, mi-am adus aminte de 
telegrama de mai sus, şi n'am mai râs. 

Mă grăbesc să adaug că aici, „adunările de 
persoane” n’au fost „făcute de guvern si poli- 
tie”, şi mai puţin încă „prin fapte oribile pe- 
trecute asupra cetăţenilor”. Căci trebue să se 
ştie un lucru: în Austria, si mai cu seamă la 
centru, legile se aplică. Constituţia de aci este 
schiloadă, ea conţine un bizar amestec de au- 
tocratism si democraţie, dar ceeace este da- 
toare să facă — face. 


x D 


A mai fost însä, adicá mai este si acum, o 
imprejurare care aduná toate pasiunile, ca sá 


www.dacoromanica.ro 


le dezlänfuie aiurea de cat in särbätoriri de 
constituţii. Ne aflăm în toiul unei aprige cam- 
panii electorale. Peste două zile vor fi două 
alegeri, ambele pentru ocuparea locurilor lui 
Lueger: în circumscripţia a doua — Leopold- 
stadt — e alegerea pentru Landtag, iar la Hie- 
tzing pentru Reichsrat, cáci Lueger era ales 
şi în Camera ţării si în a imperiului. Si este o 
luptă straşnică pentru locul întâiu, una mai 
domoală pentru al doilea, deşi acesta din urmă 
e cel mai important. 

Motivul e acesta: dacă la Hietzing creştinii 
sociali sunt mai tari, aşa încât izbânda lor e 
sigură, în Leopoldstadt, cartierul vienez cel 
mai populat de evrei, si foarte populat de lu- 
crători, domnia antisemitilor e o curiozitate 
politică, un paradox. Aci Lueger reuşea nu 
pentru ideile lui ci... în contra lor. El a obti- 
nut la ultimele alegeri mai multe voturi de 
cât numărul alegătorilor creştini din acest 
sector. Va să zică, lau votat si unii evrei. Si 
dacă s'a putut aceasta, de sigur că a fost şi mai 
posibil ca să-l voteze multi creştini cari nu-i 
erau partizani, şi au fost cucerifi nu de doc- 
trina lui Lueger, mai puţin încă de partidul, 
si numai de persoana lui. 

Este un amănunt despre care am vorbit de 
multe ori în corespondentele mele, și nu pot 
să nu-l relev ei de astă dată. La noi în fara 
nu se prea înţelege situaţia de aici; si în ge- 
nere, dincolo de granița austriacă nimeni nu 
pricepe cele ce se petrec în monarchia habs- 
burgică; exceptez, fireşte, pe oamenii cari au 
studiat cu deosebită osteneală această ches- 


506 


www.dacoromanica.ro 


Dune plină de ciudätenii. Iată, de pildă, ciu- 
dätenia pe care vreau So reaccentuez aci: 
reusita lui Lueger in cartierul II — calea Vá- 
cáresti si calea Dudesti a Vienii — a fost soco- 
tită ca o mare izbândă antisemită. Era natural 
si logic sá se creadá acest lucru. Dar n'a fost 
aga: reusita lui Lueger cu voturi evreiesti, 
căci fără ele e statisticeste sigur cá nu se 
putea alege, dovedeste un succes personal si 
nu un succes de partid. Asta e clar. Pe de altá 
parte e semnificativ insusi faptul cá Lueger a 
avut ideea sä candideze în cartierul evreesc: 
el isi dádea perfect seama de faptul cá nu in- 
spira cine stie ce oroare evreilor; si tot aga de 
semnificativă e politefa cu care evreii i-au 
ráspuns, votându-l: i-au dovedit astfel cá nu 
se inselase in privinfa raporturilor sufletesti 
dintre ei. Se joacá si la Viena celebra comedie 
frantuzeascá: „Să ne pupám, Folleville!” 

Ei, dar Lueger a murit. La numárátoare 
Leopoldstadtul trece incá drept al crestinilor- 
sociali. Va rämâne al lor? Vor fi alegátorii tot 
atát de darnici si fatá de mostenitorii politici 
ai aceluia pe care ei au înţeles să-l cinsteascá 
personal? 

Adversarii creştinilor-sociali şi-au zis că este 
momentul oportun ca să scoată Leopold- 
stadtul din mâinile lor. Crestinii-sociali însă, 
tin tocmai să facă dovada că știu să păstreze 
moştenirea, şi lor le convine acum să arate 
că persoana lui Lueger înseamnă prea puţin 
faţă de ideea lui, ideea lor; ei sînt siliţi să pre- 
zinte chestia în felul acesta: este şi prima oca- 
zie ce li se oferă ca să dea o luptă în numele 


507 


www.dacoromanica.ro 


lui Lueger, dar fárá el; nici nu se pot sustra- 
ge obligatiei de a lupta, chiar daca in sufletul 
lor ar prefera sä stea acasá. Momentul este 
foarte grav. 

Cine va reusi? Asta nu se poate prevedea. 
Putem sti cu siguranţă cine va cădea. Trei 
candidati merg la o cádere sigurá: doi libe- 
rali (cáci liberalii, zdrobiti de zeci de ani, isi 
mai plátesc si luxul certurilor intestine, aga cá 
au doi candidati), apoi candidatul evreesc — 
cáci in minunata fará a nationalitátilor este si 
un partid national evreu, care va cádea cu si- 
guranfä în cartierul pe care îl considera ca al 
sáu. Rämân în luptá: Preyer, crestin social si 
Schuhmeier, social-democrat. Cu 5 candidaţi, 
balotajul e aproape sigur — desi Lueger s'a 
ales dela primul scrutin. Cand veti citi aceste 
rânduri veţi fi si aflat din telegrame dacă 
este sau nu balotaj. Dacă este, atunci probabil 
că la urma urmii reuseste Schuhmeier, socia- 
listul, pentru că e probabil ca la alegerea de 
balotaj el să fie votat de liberali şi de dizi- 
denta creştin-socială din jurul lui Vergani. 
Cât despre naționaliștii evrei, aceştia mai de 
grabă vor vota pe antisemifi. 


* 
+ + 


Că această luptă electorală a contribuit şi 
ea la nesărbătorirea aniversării, dovada am 
avut-o astă seară: se organizase, în marea sală 
„Svoboda”, serbarea socialiștilor pentru ani- 
versarea constituţiei. Era şi o datorie, dar 
pentru socialişti era şi o cochetărie politică să 
se arate mai constitutionalisti de cât alţii. In 


508 


www.dacoromanica.ro 


ultimul moment însă, se iveste o piedică: ad- 
versarii ráspándiserá niste foi volante prin 
cari atacau fárà frâu pe candidatul socialist. 
Evident, ráspunsul nu se putea amána pe.. 
dupà alegeri. Nu se incápea nici o soväire: 
trebuia reacţionat în grabă. Si aga, serbarea 
a fost prefăcută în întrunire: sau ţinut dis- 
cursuri în cari s'a vorbit numai de alegere; de 
constituţie nu sa pomenit nici un cuvânt. 


il 


Viena, 21 Octombrie 1910. — „Hoch 
Schuhmeier!” — acesta e strigätul care a ra- 
sunat in mii de glasuri, in momentul cand, ne- 
rabdator sa aflu rezultatul, sosesc in centrul 
cartierului al doilea. Va sä zicá, Schuhmeier 
a fost ales. Si multimea, in convoiu imens, ma- 
nifesteazá pe stradá, sträbätând tot cartierul 
in cântece si strigáte. Ferestrele sint deschise. 
si din toate etagiile, dar mai ales din cele mai 
inalte, se coboará salutári, la cari manifestan- 
fii ráspund cu ovatii. Se fac ovatii si tramva- 
ielor, pentru cá si din tramvaie vin salutari. 
Majoritatea convoiului o formează lucrătorii, 
în hainele lor de atelier, căci au alergat di- 
rect dela muncă, Și în toată mulţimea nu reu- 
şesc să surprind decât un singur „cetăţean tur- 
mentat”, care cu vocea ragusita se sileste să 
strige: Jos scumpetea! Evident, pentru el car- 
nea e prea scumpă, de vreme ce a fost silit să 
se fie numai cu băutura. 

Dar dacă în lupta electorală de aci beţia n'a 
avut nici un rol, să nu se creadă că alegerea 


509 
www.dacoromanica.ro 


a urmat ín liniste. A fost o luptá aproape la 
fel cu cele dela noi: gälägie, incáerári, recla- 
matt, alegători falsi, etc., o atmosferă de pa- 
timi si nervi, cum rar s'a pomenit, stăpânită 
insá de politie, concentratá in numár extraor- 
dinar de mare. Dar ea n'a intervenit decát 
după cererea uneia din părţi sau a celeilalte 
şi n'a provocat nici un protest cu privire la 
felul de-a interveni. 

De altfel, poliţia şi-a făcut datoria si la ma- 
nifestatie, mergând în pas cu ea; dar fiindcă 
acum nu-i mai cerea nimeni să se amestece, 
iar manifestantii n'au săvârșit nici un abuz, de 
astă dată ea nu sa amestecat deloc. 


* 
x * 


In corespondenţa trecută, încă înainte de 
primul scrutin, am arătat cum se anunţă si- 
tuatia; ea sa şi prezentat în trăsături gene- 
rale, așa cum o anuntasem. 

Din peste 24.000 de voturi exprimate, au 
obținut la primul scrutin: 


Preyer, creştin-social 10.832 
Schuhmeier, social-dem. 8.471 
Mittler, german-progr. 1.962 
Schwarz-Hiller, lib.-social 1.840 
Brunner, evreu national 466 
Ruzicka, ceh 417 
Fischer, german-national 361 


Va să zică au fost şapte candidaţi, pe când, 
în momentul când am scris corespondenţa tre- 
cută nu se așteptau decât 5, cel mult 6. Dar 


510 


‚www.dacoromanica.ro 


putem. zice cá au fost opt candidati, dintre 
cari unul anonim, de oarece s'au gásit si 980 
buletine albe, ale dizidentilor crestini sociali. 

După proclamarea balotagiului situaţia a 
-devenit foarte turbure şi de aceea lupta a că- 
pătat caracterul extrem de agitat la care fă- 
ceam aluzie mai sus. In adevăr, după cum o 
şi prevăzusem, rămâneau faţă în faţă Preyer 
şi Schuhmeier. Dacă era evident că germanul 
progresist și liberalul social vor trece de par- 
tea lui Schuhmeier şi că germanul naţional 
va trece de partea lui Preyer, nu se stia însă 
ce vor face evreul national si cehul, in ce má- 
sură dizidenfa creştin socială va vota pe 
Preyer si ce va face rezerva electoralá, cáci 
cartierul mai numára alegátori cari nu se pre- 
zentaserá la primul scrutin. 

In ultimele zile însă situaţia se clarificase. 
Se ştia că Schuhmeier stă bine. Aceasta se ve- 
dea si din atitudinea presei creştin sociale, 
care recurgea la mijloace extreme. Asa, 
„Reichspost” a publicat un articol de fond ne- 
iscălit, venit, zicea ea, din loc foarte înalt si în 
care soma pe evrei să nu treacă de partea can- 
didatului socialist, căci dacă o vor face, vor 
avea să suporte consecinţele. Pe de altă parte, 
printr'o foae volantă iscălită „Comitetul inde- 
pendent” și adresată în deosebi evreilor, se 
zicea că ei sînt datori să voteze pe Preyer, de 
oarece Schuhmeier sa pronunţat în favoarea 
revoluţionarilor din Spania si Portugalia, cari 
au săvârșit adevărate pogromuri — „si po- 
gromurile trebue să inspire oroare ori cărui 
om de bine, fie că ele se petrec în Spania, fie 


511 
www.dacoromanica.ro 


cá se petrec in Rusia". E in adevär extrem de 
comic sä vezi pe antisemiti cersind voturile 
evreilor, pe de o parte prin amenintäri „din 
loc foarte inalt" (adicá din partea prinfului 
mostenitor), pe de alta prin lingusiri, ca ve- 
stejirea pogromurilor din Rusia. 

Bine înţeles, Schuhmeier a exploatat in fa- 
voarea sa aceastä tacticá pufin abilà. 

Si iată rezultatul alegerii de balotagiu: 


Voturi exprimate 24.977 
Voturi valabile 24.386 
Schuhmeier, soc.-dem. 12.761 
Preyer, crestin-social 11.625 
Buletine albe 491 
Voturi anulate 100 


Cele 491 de buletine albe trebue sá fie date 
in parte de burghezia cehá si in parte de 
alegätorii candidatului evreu. E de prisos sá 
spun cá atât lucrátorii cehi cât si lucrätorii 
evrei dela primul scrutin au votat pe Schuh- 
meler. Lucrul e interesant de retinut mai ales 
in ce priveste pe lucrätorii cehi, cáci unele 
persoane cari nu pricep adevăratul caracter 
al neînțelegerilor: dintre socialistii germani şi 
cehi, isi fáceau iluzia cá acestia din urmá vor 
vota pe cehul national Ruzicka. 

Al cui e triumful dupä balotajul de azi ? 
Greu de spus. Partidul social-democrat n'a 
avut nici azi, ca voturi proprii, mai mult de- 
cât cele aproape 8500 dela  primul scrutin, 
cáci cu disciplina de cazarmá a socialistilor 
nemți putem fi siguri cá toţi alegătorii lor 
sau prezentat dela început. Daca astăzi 


512 


.WWW.dacoromanica.ro 


Schuhmeier l'a intrecut pe Preyer cu aproape 
1200 de voturi, el o datoreazá diferitelor gru- 
pári cari l'au preferat pe el, dupá ce au vá- 
zut cá singure nu pot face nimic. 

Dar a cui e infràngerea, asta e evident. Am 
arätat importanta simbolicá a locului pe ca- 
re-l pierd acuma creștinii sociali. Cucerirea 
cartierului al doilea de către Lueger a fost 
apogeul triumfurilor lui. El a cucerit Viena 
pas cu pas, ridicând mica burghezie şi profe- 
siile libere, în potriva evreilor de o parte şi a 
social-democrafilor de alta. Or, cartierul al 
doilea este locuit în majoritate de evrei si lu- 
crători; cucerirea lui, întâmplată in 1896 si 
pástratá pàná acum, a fost deci Încoronarea 
tuturor succeselor. Si la prima luptá ce se dà 
dupa moartea lui Lueger si tocmai pentru in- 
locuirea lui in Landtag, mostenitorii pierd 
moştenirea din mână. Ca să evite aceasta, au 
luptat din răsputeri. 

Candidatura lui Preyer, ce-i drept, a fost 
foarte bine aleasă : acesta e un fost lucră- 
tor, care se bucură de simpatii personale între 
colegii lui de odinioară, iar pe de altă parte 
nu sa manifestat nici ca antisemit nici ca 
anti-ceh, asa că avea avantagiul de a fi iubit 
de unii si a nu fi dusmänit de ceilalți. 

Dar social-democratii şi-au ales şi mai bine 
candidatul: și Schuhmeicr e un fost lucră- 
tor, şi înzestrat cu un mare talent oratoric; 
stăpân pe o cultură serioasă pe care şi-a fă- 
cut-o singur, el contează între personalitățile 
de primul rang ale partidului, este unul din 
stâlpii lui în Reichsrat şi în consiliul comu- 


513 


33 www.dacoromanica.ro 


nal, si a fost omul care a dat loviturile cele 
mai simtite defunctului Lueger. 

In nici un caz nu se putea ca lucrătorii să-l 
prefere pe Preyer —4 iar evreii, ca atari, si 
mai putin. 

Din felul cum s'a dus lupta electoralá, voiu 
releva acum un singur lucru, destul de carac- 
teristic: femeile au luat o parte considerabila. 
Si aceasta nu pe sub mână, ci fätis. La toate 
intrunirile ele au participat in rând cu bär- 
batii, si oratorii tuturor taberelor li s'au adre- 
sat direct, socotind amestecul lor ca foarte na- 
tural. 

Este interesant cá lucrul se întâmplă într'o 
tara în care feminizmul, cel putin feminizmul 
politic asa cum îl practică sufragetele, nu 
există. E poate mai bine asa. Se stie cá formia 
dabila mișcare împotriva scumpetei traiului a 
fost dezläntuitä mai cu seamă de femei. Acum 
se arată că ele intervin și în lupta politică, 
cu rezerva pe care le-o impune faptul că n'au 
dreptul de vot. 

La una din întrunirile acestei campanii, 
Viktor Adler, adresându-se femeilor, le-a cerut 
să lupte energic pentru triumful lui Schuhe 
meier. Adler, foarte serios, mm cu un gest 4 la 
conu Mitiţă Sturdza, cu degetu-i magnetic am 
fixànd un grup de femei gin fafa tribunei, a 
accentuat: 

= Fiecare din voi, in cercul ei, să-şi facă 
datoria, dar linistit si cuminte, fárá gälägie, 
fara tambalau. 

Si femeile nu s'au supărat de loc, ele şi-au 
făcut datoria, liniştit şi cuminte; toate fe- 


514 


www.dacoromanica.ro 


meile, nu numai cele socialiste. Scandalul l'au 
făcut bărbaţii, la balotajul de azi, — căci la 
primul scrutin au fost si ei foarte liniștiți. 

Iar după ce au participat la luptă, femeile 
acestea au luat parte si la sărbătoare; in ma- 
nifestafia de stradă, care a străbătut cartierul, 
glasurile lor se amestecau cu ale bărbaţilor: 

— Hoch Schuhmeier! Trăiască Franzl al 
nostru! 





D. A. STURDZA 


515 


www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 16. 
(la pag. 354) 


Tragedia dela Drohobicz 


25 Iulie, 1911 


Desbaterea cea mai pasionantä în recenta 
sesiune a Camerei a provocat-o interpelarea 
despre tragedia din Drohobicz. Faptele se cu- 
nosc din corespondentele pe cari le-am trimes 
la timp: cu ocazia alegerilor generale pentru 
actuala legislatură, s'au desfăşurat in acea lo- 
calitate lupte foarte vehemente. între două 
tabere cam de-o potrivä de tari, singurele cari. 
se aflau faţă în faţă. Partidele mai mici, dacă 
sînt, n'au pus candidați. 

Desi regiunea este uvrieră, totuși n'a pus 
candidaţi nici partidul social-democrat, care, 
probabil, nu s'a simţit încă destul de bine or- 
ganizat. Cei doi candidaţi, d-nii Löwenstein și 
Balitzky, incáierati în această luptă, in mod 
fatal aveau să meargă până la ori-ce extre- 
mitate: era şi o chestiune de prestigiu, dar 
mai era si faptul că fiecare din ei îşi vedea 
şansa în ultimul efort pe care-l va putea face 
şi cu care va întrece eforturile celuilalt. Nici 
unul din ei n'avea să neglijeze vrun mijloc 
de acţiune, ori-cât de exagerat. 


516 


www.dacoromanica.ro 


In ziua alegerii excitatia a luat proportii 
mari şi mulţimea s'a adunat in fata localului 
de vot, ca să „turbure” ordinea. 

Armata a tras, nimerind vre-o optzeci de 
insi, dintre cari 26 au murit. Intre victime 
se aflau femei, copii, străini, iar între aceştia 
din urmă, un francez, Berthelot, care se 
nimerise acolo, pentrucă acela îi era dru- 
mul, dela o lecţie la alta; omul dădea lecţii 
de franceză. 

Ce lucruri teribile au făcut acei alegători, 
ca să provoace o reacțiune atât de sänge- 
roasă ? 

S'a constatat definitiv că monstruozitatea s'a 
produs după prânz, când lumea era perfect 
liniştită, după ce înainte de prânz fusese 
mai agitată şi insultase armata care „păzea 
ordinea”, S'a mai constatat că oarecari func- 
tionari polițienești avuseseră grija, cu cinci 
minute înainte de minutul tragic, să-şi de- 
părteze prietenii, sub cuvântul că armata va 
trage. Va să zică: crimă cu premeditare şi pân-. 
dire, cum numai la noi a fost posibilă în 1907 
(căci si la noi s'a împușcat, pretutindeni, nu 
în timpul răscoalei, ci după). 

Aceasta este grozăvia care sa discutat pe 
larg, în urma interpelării socialiştilor şi a al- 
tor democrați. 

Nu voiu intra în amănuntele chestiei. Re- 
portajul propriu zis Pam făcut la timp, pe 
măsură ce ieșeau la iveală faptele. Astăzi, 
după desbaterile din parlament, ţin să arunc 
o privire asupra atmosferei în care sa putut 
petrece tragedia, pentrucă avem ceva de în- 


517 


www.dacoromanica.ro 


vätat dintrinsa: putem vedea si prin ce ne 
asemánám cu Austria, si prin ce ne deosebim 
de ea. 


+ 


Drohobicz este un orăşel cu vre-o 20.000 de 
locuitori. E capitala unui judeţ foarte indus- 
trial, unde este multă bogăţie în mâinile 
câtorva, şi o dezolantă mizerie care e partea 
celor multi. Şi aceasta să nu se ia ca un fel de 
a vorbi; este o realitate, pe cât de lugubră, pe 
atât de caracteristică. Fiindcă starea de lucruri 
din Drohobicz se poate lua ca o expresie a 
stării generale din Galiţia. 

Ca să infelegeti Galiţia, trebuie să citiți 
Neoiobăgia lui Gherea. E mare asemănare în- 
tre Galiţia şi România. Acolo ca și la noi gă- 
sim celebra „nepotrivire dintre starea de 
drept şi starea de fapt”. Galiţia e o ţară semi- 
feodală, orientală. Acolo domnește burghezia 
parazitară, aceea care exploatează fără milă 
şi fără socoteală, neavând nici măcar instinc- 
tul intereselor ei permanente de clasă, cari 
impun oarecare măsură; este beţia jafului fără 
rezervă şi fără întrerupere. In special la Dro- 
hobicz domnesc două partide, cari sunt în rea- 
litate două „dinastii”, două familii, cu mem- 
brii şi partizanii lor, cari și-au întins puterea 
în toate ramurile vieţii. Nu numai în politică 
trebuie să te asociezi uneia din cele două ta- 
bere; dar nu poţi să trăești nici ca negustor, 
nici ca profesor, nici ca avocat şi nici măcar ca 
rentier, dacă nu te înjugi la carul unuia din 
stăpâni pe care să-l susfii în potriva celuilalt 


518 


www.dacoromanica.ro 


si care in schimb sä te ráspláteascá si el atunci 
când e la putere. 

Aceasta e starea politico-socialá. Si acum sa 
ne amintim de „Neoiobägia” lui Gherea si a- 
nume de capitolul despre Administratie, care 
constitue el singur o capo d'operá. Gherea 
arată cà intro ţară neoiobagá, cum e Ro- 
mánia — si noi putem adáuga: sau Galitia, — 
e imposibilá o administratie in adevár civili- 
zatá. Ei bine, cànd vedem ce face administra- 
fia austriacá din Galitia, ne convingem cá 
Gherea are perfectá dreptate. Si e vorba de-o 
administratie ai cárei sefi nu sunt localnici, 
produs al periferiei imperiului si al culturii ci 
fatalmente inferioare, ci austriaci adevärati, 
alesi dintre cei mai capabili functionari aus- 
triaci din centrele cele mai Înaintate ale im- 
periului. 

Administratia din Galitia este intotdeauna 
la ordinele uneia din cele două „dinastii” si 
face toate ilegalitatile, toate crimele porun- 
cite de acea dinastie care în momentul acela 
e la putere. Scurt! 

In cazul dela Drohobicz s'a întâmplat feno- 
menul acesta: dela începutul campaniei elec- 
torale, social-democratii — cari nu puneau 
candidat acolo, prin urmare n'aveau nici un 
interes egoist — au cerut guvernatorului țării 
să dea afară pe prefectul si politaiul local, cari 
vor merge până la crimă pentru a face să reu- 
şească protejatul „dinastiei” dela putere. 

Nau fost ascultați, pentrucá nici guvernato- 
rul nu se poate sustrage influien[ei oligarhiei 
Intro tara neoiobagá. De altfel, practic vor- 


519 


www.dacoromanica.ro 


bind, nici n'avea ce sá facá. In cazul cel mai 
bun, ar fi putut sá treacá puterea in mána ce- 
leilalte tabere; dar atunci rezultatul ar fi fost 
acelaş : alte victime de pe urma aceleeasi 
crime. 

Iatá prin ce ne asemánám cu Austria — cu 
acele párti din Austria cari au o Întocmire so- 
cialá asemănătoare cu a noastră. D. P. P. Carp 
care vrea sá culeagá surcele acolo unde Franz 
Iosef a táiat lemne, ar trebui sá facá un voiaj 
de studii in Galifia si in Bucovina, pentru a-si 
da seama ce fel de surcele va culege d-sa de 
pe urma reformei pur administrative pe care 
o proiectează. 

Dar iată şi prin ce ne deosebim de Austria: 
în Austria este votul universal, care tăriş-gră- 
piş funcţionează chiar şi în Galiţia. Şi iată că 
tragedia dela Drohobicz s'a discutat o săptă- 
mână în Cameră; ministrul de interne a recu- 
noscut faptele; funcţionarii abuzivi au şi fost 
pedepsiţi disciplinar, rămânând ca mai târziu 
să se pronunţe si justitia. Jar d. Loewenstein, 
candidatul... fericit — căci a fost ales — nici 
n'a mai ţinut să-şi guste fericirea: sub presiu- 
nea opiniei publice, el a renunțat la manda- 
tul cucerit, fără să mai aştepte validarea sau 
invalidarea. 

Inainte de a se introduce votul universal, 
au mai fost asemenea alegeri în Galiţia: ele 
au rămas îngropate odată cu victimele lor. 
Azi, nu se mai poate. A fost posibilă o trage- 
die, dar nu şi bătaia de joc. N'ar fi cu putință 
un răspuns cinic, ă la Rucăr: în specie, că 
„gloantele nu se mai întorc”! 


520 


www.dacoromanica.ro 





DASZINSKI 


521 


www.dacoromanica.ro 


Dar la noi ? 

Iatá un caz absolut identic cu cel dela 
Drohobicz: cazul dela Slatina, descris cu a- 
táta putere de d. Th. V. Ficsinescu. La Slatina 
țăranii au avut o singură vină: au vrut să 
aleagă pe d. Bogdan Piteşti, care, şi înainte 
de acel eveniment şi după el, a fost membru 
al partidului conservator. Ei bine, pentru a- 
ceasta au fost împuşcaţi oamenii, exact ca la 
Drohobicz; şi, afară de „Adev£rul”, nimeni n'a 
protestat, în modul viguros necesar. Şi nimeni 
n'a fost pedepsit. Iar după Slatina a venit 
Râmnicul Sărat, şi după acesta — 1907. 

Şi acum nu veţi putea tăgădui deosebirea, 
după cum mai sus n'ati putut tágádui asemă- 
narea. 


Dar chestiunea mai are o lature asupra că- 
reea trebuie să insistăm cât de puţin: laturea 
religioasă si „nationalä”. De obiceiu, în Aus- 
tria, conflictele politice, sociale şi, în sfârşit, 
de orice natură, se complică şi cu elementul 
naţional sau cel puţin religios, care sporeşte 
patima şi, în aceeaşi măsură, îngreuiază ju- 
decata limpede. Aci nu e aşa. Nenorocirea s'a 
produs în cadrul uneia şi aceleeasi ,,nationali- 
täfi” sau religii, fără nici un amestec. 

Ca să caracterizez mai bine situaţia, trebuie 
să fac o paranteză. 

Cel mai mare orator din parlamentul aus- 
triac este deputatul Daszinski, şeful socialişti- 
lor poloni din Austria. E supranumit „Jaurè- 


522 


www.dacoromanica.ro 


sul Poloniei". E foarte curios chipul in care a 
ajuns la socialism. Din prima tinerete a intrat 
in lupta pentru cauza nafionalä poloná, si, ca 
elev de liceu, a fost dus in fafa tribunalelor, 
pentru o poezie nationalistá. Exclus din scoala, 
a trebuit sä-si páráseascá orasul natal, si pá- 
rinfii l-au trimis să-şi continuie învăţătura la 
liceul din Drohobicz. 

Ei bine, mizeria îngrozitoare în care trăia 
poporul de jos din această localitate, l-a im- 
presionat atât de profund, în cât această pri- 
veliste i-a revoluționat şi mintea si sufletul. 
Intr'o vreme în care nu era acolo o puternică 
mişcare socialistă care să-l capteze — în ju- 
detul acela ea nu există încă nici azi — numai 
spectacolul celei mai hidoase mizerii l-a făcut 
ca, păstrând același avânt sincer, să-și schim- 
be cu totul obiectivul, să părăsească lupta na- 
tionalá si să se arunce în lupta de clase. Mai 
târziu a venit reflectiunea, studiul, experien- 
ta. Dar până în ziua de astăzi, din discursurile 
înflăcărate şi sugestive ale lui Daszinski sc 
desprind adesea fapte, imagini, comparații din 
vremea aceea, când pentru prima oară a dat 
ochi cu viata de chin si de obidă a poporului 
muncitor. 

Veţi zice că rezumatul acesta biografic este 
impresionant fără să cuprindă un lucru în a- 
devăr deosebit. Observatia e justă, cât timp 
lipseşte un ultim amănunt: populaţia cople- 
şită de mizerie, care numai prin suferința ei 
l-a impresionat atât de profund pe Daszin- 
ski si i-a hotărît pentru totdeauna cärarea 
vieţii, era o populaţie exclusiv evreească. Așa 


523 


www.dacoromanica.ro 


e la Drohobicz: toti locuitorii sunt evrei. Si 
atunci, fireşte, si toți eroii tragediei sînt evrei: 
şi cei doi candidaţi și „dinastiile” respective, 
împreună cu partizanii de o parte si de cea- 
laltă, plus mai toti funcţionarii civili şi mili- 
tari cari au jucat un rol. 

Candidatul susţinut de autorităţi e d. Lö- 
wenstein; d. Natan de Löwenstein, căci de 
curând împăratul l'a înobilat. Candidatul opo- 
zant, d. Balitzky. Forţele lor în massa electo- 
rală, par a fi cam egale. In alegeri libere ar fi 
ieşit unul din doi, fireşte, pentru că nu se putea 
să iasă amândoi; dar şansele păreau egale. 
De-aici nevoia si mai cu seamă ispita de-a 
corija hazardul, ispită simțită de ambii can- 
didati. Au intrat deci în acţiune electorii am- 
belor tabere. Electorul d-lui Löwenstein a fost 
domnul Feuerstein, care este ajutorul de pri- 
mar al localităţii, şi asta e ceva, dar tot o dată 
este şi președintele comunităţii israclite, ceea 
ce în specie înseamnă mult. Electorul d-lui 
Balitzky, d. Auerbach, îl acuza pe d. Feuer- 
stein că a falsificat nişte buletine. Or, d. Feuer- 
stein, abuzând de puterea pe care o avea ca 
ajutor de primar, a obţinut arestarea d-lui 
Auerbach. Va să zică: autorul buletinelor false 
a putut să opereze cu ele în toată voia, în fo- 
losul candidatului pe care-l susținea; pe când 
denunfätorul falsului n'a mai putut opera 
de loc şi candidatul său a rămas de izbeliste, 
orfan şi văduv de orice sprijin. 

Nu garantez că tot ce spun aici e purul ade- 
văr, în ce priveşte micile particularităţi de 
fapt. Eu n'am anchetat la faţa locului. Vorba 


524 


www.dacoromanica.ro 





N. LOWENSTEIN 


Desen de Sihulsky 


525 


www.dacoromanica.ro 


este cá aga s'a spus acolo, asa a crezut multi- 
mea care s'a agitat, mulțimea in potriva cá- 
reea s'au scos trupele si asupra cáreea trupele 
au tras. De altfel, d. Lówenstein a fost ales — 
si, in asemenea cazuri triumful vorbeste in po- 
triva triumfátorului. Este însă absolut indife- 
rent daca in privinfa cutárui amánunt are mai 
multă dreptate unul, iar in privinţa altuia, 
celălalt. E cazul să judecăm chestiunea in 
bloc, si putem, cu conștiința liniştită, să acu- 
zám de o potrivă ambele parti. 

Dar Löwenstein si Balitzky sint evrei, 
Feuerstein şi Auerbach sînt evrei, membrii 
parchetului, ai poliţiei şi ai autorităţilor mi- 
litare cari au avut amestec în această chesti- 
une sînt în cea mai mare parte evrei, iar cei 
ucişi şi răniţi, pe cât se pare sînt toţi evrei, 
afară de bietul Berthelot, francezul care a fost 
acolo în mod întâmplător. 

N’asi vrea să fiu înţeles greşit. Când prezint 
situaţia ca excepțională, pentru că toată fră- 
mântarea şi toată nebunia sa petrecut între 
oameni de acelaşi neam, asta nu înseamnă că 
eu văd excepţia. Pentru mine cazul e foarte 
firesc şi foarte simplu: Drohobiczul e reşe- 
dinfa unei circumscripţii locuite aproape 
excluziv de evrei. Sint evrei şi patronii si 
lucrătorii şi politicianii mari şi politicianii 
mici. Sîntem doar în Galiţia, o provincie renu- 
mită prin această particularitate a marelui nu- 
măr de evrei. Si când în această fara evreii au 
toate drepturile economice şi politice, e fi- 
resc ca ei să-şi aibă reprezentanţii în toate 
partidele şi curentele politice, cum şi-i au, de 


526 


www.dacoromanica.ro 


asemenea, in toate clasele si in toate pätu- 
rile economice si sociale, ca si in toate fe- 
lurile si in toate gradele de birocrafie. O orga- 
nizatie socialá datá, creeazá anumite functii 
bune sau rele, frumoase sau urîte, utile sau 
inutile. Acele functii le implinesc clasele, cate- 
goriile sau indivizii cari sint acolo, indiferent 
de rasa, de natia sau de religia lor. Societatea, 
in desfäsurarea rosturilor ei istorice, fatale, 
nu se impiedicá de aceste detalii. 

La noi multi au incá superstitia de a crede 
în unitatea si solidaritatea „națiunii? evre- 
iesti, cum se credea pe vremuri când exista 
categoria oficialä: „breasla evreilor", desi fai- 
moasa solidaritate nu exista: nici atunci. Cand 
spunem, la noi, cá evreii fiind si ei oameni ca 
toti oamenii, sint supusi acelorasi influente si 
nevoi sociale ca toatá lumea, economistul A. C. 
Cuza deschide niste ochi cát roata carului si 
se mirá cumplit ! 

Ei bine, pofteascá la cäfi-va paşi de noi, 
acolo unde populatia evreeascá e putin mai 
compacta, si — implicit — socialmente mai 
complexă. Pofteascá d. Cuza la Drohobicz sau 
prin localităţi similare; dar sä nu închidă 
ochii, — să-i De deschişi! 

Ceea ce s'a întâmplat la Slatina, unde toti 
eroii tragediei erau creştini, sa întâmplat 
întocmai la Drohobicz, cu toţi eroii mozaici. 
Condiţiile economico-sociale identice creează 
situaţii identice. Același lucru ar fi fost dacă 
populaţia era mixtă din punctul de ve- 
dere religios sau national: determinant în- 
cauzá este factorul economico-social. 


527 


www.dacoromanica.ro 


Din moment ce sa relevat laturea religioasă 
si nationalä — lucru inevitabil in Austria, 
unde toate se cern mai ales prin aceasta sitä 
— a ieşit la iveală si o lature... amuzantă: e 
vorba de situaţia penibilă in care sau pome- 
nit crestinii-sociali, pan-germanii si alte gru- 
pári antisemite din parlamentul austriac. An- 
tisemifii nu pot spune: „sîntem antisemifi pen- 
trucá nu ne plac ochii evreilor". Ei spun deci: 
„sîntem antisemifi, pentru cá evreii înşeală, 
exploatează si asupresc pe creştini”. De câte 
ori antisemitii dau de un exploatat creștin care 
se plânge în potriva unui exploatator evreu, 
situaţia lor e strălucită. In zadar li se răspunde 
că exploatarea e chestie de clasă si nu de na- 
tie. Iată însă cazul dela Drohobicz unde, în- 
tâmplător, lucrurile s'au petrecut — cu o fe- 
rocitate care nu lasă nimic de dorit — în ca- 
drul uneia şi aceleeasi ,,natii", în cadrul uneia 
si aceleeasi ,religii". Mai mult: întâmplător, 
în acea localitate acțiunea de organizare so- 
cialistă nefiind ajunsă la suficientă desvoltare, 
socialiștii n'au pus candidat, aşa cá n'au exis- 
tat acolo nici măcar atâtäri ,subversive" si 
excitări la „ura de clasă”. Si cu toate acestea, 
lucrurile sau petrecut exact ca în localităţile 
cu amestec de natii si religii, cu complex de 
ideologii contrare, de curente între-duşmănite 
şi de agitatii „subversive”. 

In parlament, socialiștii folosindu-se de îm- 
prejurarea că, nefiind direct amestecați pu- 
teau vorbi perfect obiectiv în această chesti- 
une, Sau amuzat să puie în încurcătură pe 
crestinii-sociali si pe ceilalţi antisemiti: aces- 


, 528 


www.dacoromanica.ro 


tora cazul dela Drohobicz le ruineazá intreg 
esafodajul politico-social. Evident, acest esa- 
fodaj nu este valabil de cât pentru naivi. A 
spus-o doará — nu Bebel, cum se crede, ci de- 
mocratul austriac Kronawetter, cá antisemi- 
tismul e socialismul... naivilor, ca sá zicem asa. 
Or, cazul dela Drohobicz a deschis ochii 
până si unora dintre mulfii, excesiv de mulfii 
naivi. Din acest punct de vedere as fi parcá 
ispitit s& spun cá nenorocirea dela Dro- 
hobicz e un fenomen util si bine-venit: de vre- 
me ce in alcátuirea noastra socialà si politi- 
că asemenea „cazuri” trebuie sa se întâmple, 
— cel puţin să se întâmple acolo unde pot pre- 
zinta tipul clar, clasic, scutit de elemente ză- 
păcitoare cari strică tot înţelesul. Cel puţin la 
Drohobicz învăţăm ceva ! 





GHEREA 


529 


"E www.dacoromanica.ro 


Anexa No. 17. 
(la pag. 358) 


O dramă politică”) 


E vorba de procesul lui Hermann Bielohla- 
wek, unul din aghiotantii favoriţi ai lui Lue- 
ger, celebrul primar al Vienei. Trebuie sá vá 
descriu miraculoasa inälfare a omului, ca să-i 
puteţi aprecia cumplita prăbușire. 

Luat sub protecţia lui Lueger, Bielohlawek, 
simplu funcţionar comercial, a putut ajunge 
la o înaltă situaţie politică. Deputat în Reichs- 
rat şi în Landtag, consilier comunal, membru 
— cum ar fi zis Caragiale — în tot felul de 
comitete si comifii, Bielohlawek.a desvoltat 
pretutindeni multă energie, o deosebită în- 
drăzneală şi o vie activitate, aducând mari 
servicii şefului şi partidului. De o incultură 
suverană, el a ştiut însă, prin anumite însuşiri, 
mai pozitive, poate, decât cultura ştiinţifică 
şi literară, să se ridice si să se mentie. 

Intro ședință a Reichsratului, un deputat 
pomenind în discursul său despre Tolstoi, 
Bielohlawek l-a întrerupt: — „Ah, lasá-má 


*) Din „Libertatea presei” de Const. Graur. Edi- 
tura „Adevërul”, 


530 


www.dacoromanica.ro 


in pace cu tâmpitul ăla bătrân!” *) Cu aceasta 
indrazneala, pe care nimeni si nimic nu pu- 
tea so modereze, vorbea el de toti si de toate. 
Intro desbatere parlamentará, un adversar 
al lui cita un pasagiu dintr'o carte. Bielohla- 
wek l'a întrerupt: — „Nu-mi vorbifi de cărţi! 
Cărţile le copiază evreii, unul după altul!” 

Cu toată incultura lui, pe care aceste apos- 
trofe o trădează în deajuns, Bielohlawek a ju- 
cat, cum spuneam, un rol de mâna întâia, şi 
l-a jucat timp de peste două decenii, fără ca 
nimeni şi nimic să-i poată zgudui situaţia, 
ceeace dovedește, negreşit, că avea şi merite 
reale. 

Si, deodată, după moartea lui Lueger, ce ca- 
tastrofă ! Un ziar obscur, din nu ştiu ce mahala 
a Vienei, porneşte o violentă campanie împo- 
triva lui Bielohlawek, pe care-l acuză de tot 
felul de afaceri făcute gratie influentii de ca- 
re dispunea. Ziarul fiind absolut necunoscut, 
neavând — notati bine!! — nici un cititor in 
lumea politică, literară şi ziaristică, chestiu- 
nea, deşi publicată, rămânea de fapt inedită, 
De cât, autorului campaniei, care-și propusese 
să-l discrediteze pe Bielohlawek, îi trebuia un 


*) E lesne de înţeles ce furtună dar şi ce ilaritate 
a stârnit această vorbă, care în Franţa ar fi dat de 
lucru şi şansonierilor. Dar Bielohlawek a rămas im- 
perturbabil. Ceva mai mult: curând după aceea, mu: 
rind Tolstoi, Bielohlawek a. scris un necrolog în 
„Oesterreichische Volkspresse”, — căci omul se în- 
deletnicea şi cu scrisul — necrolog în care a spus: 

„Pretentia presei liberale de-a cinsti memoria lui 
Tolstoi este cea mai neauzită batjocură pe care şi-a 
permis-o vre-o dată acea presă. Dacă eu am spus o 
dată că Tolstoi e un bătrân tâmpit, am uitai să adaug 
că este si cel mai mare şarlatan al timpului de faţă”. 


531 


www.dacoromanica.ro 


singur cititor ca sá-si ajungá scopul, si pe a- 
cela şi-l putea face cu sila, trimitándu-i ziarul 
sub banda, cu articolul respectiv incadrat in 
rosu sau albastru. Si acel cititor era... insusi 
Bielohlawek! 

In adevár, in Austria nu era admisibil ca 
un om politic, sau un functionar, atacat de o 
gazeta, fie cu acuzatii precise, fie cu simple 
epitete cari sub-inteleg o acuzatie, sä nu re- 
leveze atacul, El era dator so facă în aceeași 
zi; altfel, functionarul era chemat indata la 
räspundere de mai marii lui, iar omul public 
dispärea, ca prin farmec, din viata publica. 

Bielohlawek l-a urmărit deci pe acuzatorul 
sau, care, neputându-si dovedi acuzatiunile, a 
plätit cu inchisoarea. Satisfactie deplina, veti 
zice. Nu; a fost cea mai lamentabila victorie, 
sub greutatea cäreia invinsul a suferit si el, 
dar invingatorul s’a prabusit groaznic. 

Ce proces a fost acela! Dacă nu cunoasteti 
Austria, nu vo puteţi închipui. Zile întregi re- 
clamantul a avut să răspundă la întrebările 
cele mai indiscrete ale magistraţilor, ca şi ale 
avocaţilor. 

Jată întrebări: Ce avere aveai când ai ocu- 
pat cutare demnitate? Dovedeşte că aveai a- 
tât! Iar azi ce avere ai? Dovedeste că ai nu- 
mai atât! Cât primeşti ca lefuri, diurne si din 
alte surse cunoscute si avuabile? Si cât chel- 
tueşti? Ia să facem socoteala, ca să vedem: e 
adevărat că cheltuești numai atâta? 

A fost o adevărată urgie de expertize şi con- 
tabilitäti. Cele mai mici cheltueli privind via- 
ta intimă a reclamantului şi a familiei lui, în 


532 


www.dacoromanica.ro 


decurs de două decenii, au fost trecute pe di- 
naintea tribunalului si a opiniei publice; totul 
a fost cercetat, cântărit şi controversat. Nici- 
odată un patron, cât de îndrăcit, nu-și contro- 
lează în felul acesta funcţionarii. 

Şi s'au perindat sute de martori: rude, a- 
mici, vecini, negustori, servitori, birjari, chel- 
neri, dame de consumatie, etc., spre a stabili 
dacă Bielohlawek n'a cheltuit cumva mai 
mult, în cursul anilor, decât îi puteau permite 
veniturile lui legitime. 

A fost o grozăvie! Sau petrecut scene de o 
cruzime fără seaman. De pildă, s'a dovedit cu 
martori că Bielohlawek a făcut numeroase pe- 
treceri, foarte scumpe, mai 'presus de puterile 
lui băneşti mărturisite, în localuri de noapte. 
Intrebare firească: 

— De unde ai avut bani? 

Şi „reclamantul”, transformat în cel mai ne- 
norocit acuzat, a trebuit să spună că nu plătea 
el, ci tovarășii de petreceri. Aceştia au ronfir- 
mat, sub prestare de jurământ, Şi atunci, altă 
întrebare, tot atât de firească: 

— Cum se poate ca d-ta, deputat în Reichs- 
rat, deputat în Landtag, consilier comunal, 
membru in consiliul dirigent al partidului 
d-tale, preşedinte în comisiunea cutare, vice- 
. preşedinte în cutare comitet, etc... etc... (urma 
lista complectă), cum se poate ca d-ta, în mod 
sistematic, să petreci pe socoteala altora, ca 
simplă damă de consumatie, dintre acelea cari 
au fost citate ca martore aici și cari confirmă 
și ele că nu plăteai d-ta, cum nu plăteau nici 
ele ? 


533 


www.dacoromanica.ro 


Aceste desbateri au durat vre-o săptămână, 
iar ziarele publicau zilnic darea de seamă 
stenografică, pe care publicul o citea cu lăco- 
mie. A fost unul din cele mai enorme scanda- 
luri politice ale Austriei dinaintea războiului. 
Bielohlawek a esit învingător în senzul că acu- 
zatorul său, neputându-si dovedi toate asertiu- 
nile, a primit pecetea de calomniator şi a fost 
condamnat la vre-o două luni închisoare. Dar 
cu bietul învingător s'a întâmplat ca şi cu bol- 
navul despre care s'a putut telegrafia: „opera- 
tia reuşită, pacientul mort". 

Convingerea formată în public, a fost că în- 
vinuirile erau întemeiate. Din ziua in care 
procesul s'a încheiat, Bielohlawek a fost mort 
politicește. Putin după aceea a murit şi fizi- 
ceste. Nu știu dacă moartea-i fizică trebuie 
pusă în legătură cu cea politică şi morală. Dar 
lucrul se poate presupune. 


534 


www.dacoromanica.ro 


POST SCRIPTUM 


www.dacoromanica.ro 


POST SCRIPTUM 


Actiunea d-lui Al. Vaida-Voevod 


Lucrarea de fatä era  terminatá,  corectu- 
rile si paginatia făcute, când valurile po- 
litice ne-au adus o penibilá surprizá: d. Alexan- 
dru Vaida-Voevod a pornit agitatia pentru nu- 
merus clausus, numerus valachicus, sau cum ti 
mai zice, lucru în gravă contrazicere cu ideile 
și cu acțiunea sa de odinioară. 

Când iti ráscolesti amintirile din  Austro- 
Ungaria ante-belicá, te întâlneşti la fiecare 
pas cu d. Al. Vaida-Voevod, pe atunci aprigul 
luptätor de peste munti: constati rolul consi- 
derabil pe care l-a avut, tocmai prin ideile 
frumoase pe cari le-a propagat. 

Cum a fost posibilà acea subitä schimbare 
sufletească, si intelectuală, gratie cáreea d. Vai- 
da se infátiseazá astázi ca port-cuvântul unei 
acţiuni sovine — si încă de-un sovinism dà re- 
bours? Curios! Contele Stefan Tisza forta oa- 
menii sä invete ungureste; d. Vaida tinde sá-i 
împiedice de-a invita românește. Unul vroia, 
maghiarizarea forțată, adică vroia dragostea 
cu sila; celălalt vrea să adâncească dihonia, 
pentru ca nu cumva timpul și împrejurările să 
aducă apropierea. 

Practic vorbind, d. Vaida nu poate ajunge 
la nici un rezultat, cum n'a putut nici Tisza. 

Din punctul de vedere economic, numerus 
clausus este o „solutie” care nu soluţionează. 
Alta e datoria oamenilor de guvern: să găsească 
mijlocul de a asigura pâinea tuturor cetäteni- 
lor țării, căci pâinea e dreptul tuturora, iar nu 


537 


www.dacoromanica.ro 


s’o ia dela unii cu drepturile inchircite, si so 
dea altora, inzestrati cu un plus de drepturi. 

Intr’o conferintá tinutá la „Institutul social", 
in Mai 1924, tratând despre „Problema minori- 
tátilor", d. Iuliu Maniu a fixat ca principiu in- 
violabil, cá „trebue asigurate drepturile civile 
$i politice pentru tofi cei ce apartin unor mi- 
noritätt de rasă, limbă ori religie”; iar printre 
acele drepturi, a tinut sä precizeze d. Maniu, 
erau: „libertatea de a-și alege cariera ori pro- 
fesiunea, şi libertatea muncii”. Acest principiu, 
care atunci n'a fost contrazis de nimeni, exclu- 
de, firește, orice numerus clausus, căci el cere, 
simplu si clar, libertatea pentru toţi, de a-şi 
alege cariera şi felul de muncă. 

E adevărat că în acel moment nu bântuia 
criza economică de astăzi. Dar călcarea prin- 
cipiului nu e chemată să înlăture criza, căci 
ea bântuie si mai cumplit în țări cari nici 
n'au minorităţi, prin urmare nici problemă mi- 
noritară. 

Or, dacă nu se găsesc mijloace de a inlătura 
criza, pe fiecare zi numărul celor lipsiți va fi 
tot mai mare; si, după ce vei fi scos din con- 
curenta pe minoritari — presupunând o clipă 
că lucrul ar fi posibil — cui vei mai aplica nu- 
merus clausus? Vei reîncepe selecţia, de astă 
dată, exclusiv printre cei pe cari îi consideri 
ca ai tăi, singurii ai tái ? Dar ce criteriu ai mai 
găsi atunci ca sä fixezi cele două categorii: una 
cu bon de masă și cealaltă fără bon de masă? 
Un mare număr de flămânzi înseamnă o mare 
primejdie pentru trăinicia statului român, deci 
o mare primejdie pentru însuși poporul român, 
indiferent dacă flămânzii vor fi români de 
baştină, adică români născuţi, sau români 
numai de cetăţenie, adică români făcuţi, întâi 
prin moţiunea dela Alba-Iulia si pe urmă prin 
tratatele internationale. Căci, în paranteză, 
trebuie să amintim adevărata întindere şi ade- 
varata putere a proclamatiei dela Alba-Iulia. In 
conferinţa citată d. Maniu a spus: „Adunarea 
natională din Alba-Iulia a acordat acele drep- 
turi nu numai pentru ținuturile de dincolo de 
Carpaţi, ci pentru întreaga ţară românească, 
cerând ca noua Constitutie a ţării românești 


538 


www.dacoromanica.ro 


să se facă pe baza principiilor cuprinse in a- 
ceste hotărâri; asemenea, stipulatiunile cu- 
prinse în tratatul adițional din 9 Decembrie 
1919, s'au stabilit și au valoare pentru întreaga 
țară românească”. 

Incät, din punctul de vedere economic, nu- 
merus clausus constituie in cazul cel mai bun 
o erezie teoretică, urmată, eventual, de o expe- 
rienta practică absolut si inevitabil concluden- 
tá: ea ar dovedi, negresit, profunda erezie. 

Dar din punctul de vedere politic erezia d-lui 
Vaida e si mai evidentă: prin firea lucrurilor 
numerus clausus ar putea constitui o cerere 
minoritară, și în nici un caz majoritară. Din 
momentul în care s'ar introduce proporţia, ea 
ar trebui aplicată în toate ramurile de viață 
ale statului — guvern, parlament, armată, jus- 
titie, școli, etc. Dar aceasta ar provoca o ne mai 
pomenită tensiune si o cumplită främântare. 
In primul loc ar transforma pe multi locuitori 
ai ţării in permanenti mânuitori de cifre: cea 
mai neinsemnata actiune administrativä, un 
aprod pus in slujbá, un geam cârpit la o scoa- 
14, ar pricinui meticuloase socoteli pentru con- 
trolarea proportiei socoteli cari, automatic, 
ar degenera in polemici iritante: fiecare 
calculator ar ajunge la altă cifră procentuală, 


D 
s D 


Am väzut aceste lucruri in Austria, unde, pe 
chestia proportiei, natiunile se luptau pe deo- 
parte ele intre ele, iar pe de alta toate impo- 
triva natiunii dominante si a statului consti- 
tuit. SA zicem cá Austria ultimelor decenii isi 
putea permite luxul: bolnavului fără leac, me- 
dicii ii permit orice aliment, fiindcá tot se a- 
propie sfârsitul. Dar România de azi, tará la 
începutul vieţii, care dibue încă pentru a-și 
asigura viitorul, ce nevoe are ea, pe lângă atâ- 
tea mizerii, și de infinitele patimi pe cari nea- 
părat le-ar deslántui fenomenalul numerus 
clausus, dacă s'ar încerca practicarea lui? 

Chestiunea e, însă, si mai gravă. Noi vorbim 
aci de numerus clausus așa cum îl revendicau 
în Austria, adică în cadrul instituţiilor de stat. 
La noi se cere perfecționarea „principiului”: 


539 


www.dacoromanica.ro 


aplicarea clausismului si in viata particulará, 
adicá absolut în toate ramurile vietii econo- 
mice, adică, mai pe scurt: in toate ramurile 
vieţii. Nu ni se spune cum sar putea realiza, 
un asemenea lucru. Oricari ar fi însă modali- 
tätile tehnice adoptate, evident că la practica- 
rea, acestui numerus clausus ar participa, ine- 
vitabil,—obligator,—toti locuitorii țării. Toti ar 
trebui să fie doctori în drept și doctori în ma- 
tematici, pentru ca, în orice transactie, oricât 
de măruntă, fiecare să poată stabili dacă par- 
tenerul său intră în categoria de majoritari 
sau în cea de minoritari ei dacă intră în pro- 
portia impusă sau o depăşeşte. 

Acum, să ne mai gândim și la faptul acesta, 
cá oricât de mari au fost plângerile din Austria 
de atunci, ultimele decenii dinaintea războiului 
au constituit o vreme de bună stare si belşug, 
o vreme de prosperitate economică: în definitiv 
tocmai acea mare desvoltare economică a pre- 
cipitat războiul, ca o nouă dovadă că omului i 
se uräste cu binele. 

La ce grad de exasperare sarajunge astăzi, 
la noi, şi ce forme sălbatice ar lua luptele! Căci 
nu s'ar mai petrece totul intr’o categorie so- 
cială mărginită. Si n'ar mai fi in joc o sim- 
plă ideologie, nici un simplu sentiment oare- 
care, nobil desigur, dar si cu atât mai inofensiv, 
cum e, de pildă, purul sentiment national. Ar fi 
în joc bucata de pâine a fie-cdruia, permanent 
pusă in risc pentru fiecare în parte, si pusă in 
risc nu de fortele economico-sociale cari sunt 
oarbe si abstracte, ci de un factor concret: 
stăpânirea! De dimineaţă până seara, stäpâni- 
rea ar sta cu creionul în mână si ar calcula 
intens: dela gura cui să abată fie-care bucăţică, 
si la gura cui So îndrepte! Dar si cetăţenii, 
fie-care în parte, ar sta și ei cu creionul în 
mână, ca sä facă şi refacă tot aceleaşi socoteli: 
care cum să-i zmulgä celuilalt bucätica de päi- 
ne si care cum să și-o păstreze cu ori-ce chip! 
Si curând creionul s'ar dovedi insuficient; ar 
veni la rând ciomagul. 

De când e lumea nu s'a mai văzut deslăn- 
tuitá atâta ferocitate câtă ne-ar fi dat să ve- 
dem necontenit si pretutindeni! S'a gândit d. 


540 


www.dacoromanica.ro 


Vaida unde ar duce lozinca pe care si-a insu- 
sit-o — si totusi o mai pástreazá ? Ori, ne 
putem îngädui presupunerea, mai extraordina- 
ră decât toate, cá nu sa gândit ? !... 


* 
* Li 


Faptul in sine că d. Vaida-Voevod şi-a 
schimbat părerile, n'ar avea nimic deosebit, 
dacă ar fi vorba de păreri pur teoretice. Ciudă- 
tenia, in speță, este cá d. Vaida şi-a pärä- 
sit ideile de altă dată după ce experiența 
a dovedit că erau juste, și şi-a Insusit ideile 
adversarilor de atunci, după ce tot experiența 
— aceeași experiență — a făcut dovada, im- 
plicit, că erau greşite. 

La, paginile 200 și 201 ale lucrării de faţă, ci- 
titorii găsesc principiile de altă dată ale d-lui 
Vaida-Voevod, impresionant proclamate chiar 
de d-sa, cu privire la felul în care trebuesc 
tratate minoritățile intro ţară. In sprijinul 
acelor principii d. Vaida cita pe un Deak și pe 
un Wesselényi; iar despre acesta din urmă ne 
spunea că „era orb, dar totuși mintea lui lu- 
minată vedea mai clar decât șoviniștii vechi 
și moderni”. Wesselenyi cerea ,,linistirea si îm- 
păcarea diferitelor popoare” din Ungaria, pen- 


trucă — zicea orbul cu mintea luminată — 
numai „pacea şi înțelegerea” mai pot mântui 
tara. 


Ce s'a întâmplat de atunci? Oamenii din 
fruntea Ungariei nu l-au înțeles pe Deak, nu 
l-au înțeles pe Wesselenyi, nu l-au înţeles pe 
Vaida-Voevod, şi nici pe Justh, pe Iaszi, pe 
Karolyi, cari spuneau aceleași lucruri. Si pre- 
zicerile tuturora, s'au realizat: Ungaria este 
astăzi asa cum o vedem. D. Vaida-Voevod are 
dovada că ideia d-sale de atunci a fost justă. 
In Ardeal națiunea ex-dominantă, care prin 
clasa, ei de sus era și naţiune asupritoare, a 
devenit minoritatea de azi; in mod firesc d. 
Vaida ar trebui s'o trateze astăzi așa cum știa, 
d-sa atunci că trebuesc tratate minoritățile. 
După cum a mărturisit de-atâtea ori d. Vaida, 
tocmai aceasta era și înclinarea d-sale. Căci a 
mai avut multe ocazii să se pronunţe. Astfel, 


541 


www.dacoromanica.ro 


si d. Vaida a ţinut o conferinţă la Institutul 
Social, in 1924. D-sa a vorbit despre ,,Problema 
frontierelor”, subiect înrudit cu al d-lui Ma- 
niu. Spusele celor doi conferentiari se acopăr 
cu atâta exactitate, în cât este evident că nu 
se inrudesc numai subiectele, ci şi felul lor 
de a gândi. Cu acea ocazie, d. Vaida a spus 
că „Ungurii au făcut greșeli sinucigătoare”. Si 
atunci, în mod logic, a conchis precum că „din 
istoria debaclului maghiarilor putem trage cele 
mai folositoare învățături”. Iar în ce privește 
învățăturile, ne permitem să cităm din confe- 
rinta d-lui Vaida, aceste rânduri înțelepte : 


,.Siábirea minorităților nu este echivalentă 
cu întărirea elementului românesc. 

„A mistui energiile statului în frământări 
perpetue interne dintre 1/4 ori 1/5 parte si 
restul cetățenilor, ar însemna deși nu primej- 
duirea frontierelor politice-geografice ale sta- 
tului, însă zguduirea granițelor sentimentu- 
lui şi siguranței de drept din constiinfele ce- 
tätenesti, prin frământări läuntrice. Si ce 
ne-ar folosi cea mai bunä propagandä in sirá- 
indiate dacd contra-propaganda ostilä a unei 
parti însemnate a cetățenilor români s'ar bu- 
cura de credit moral, datoritä materialului de 
dovezi de care sar putea servi? 

Precum am mai spus, pentru ca sd se 
poată presta muncă productivă întrun stat si 
pentru bunul lui renume în străinătate, el are 
lipsă de liniște și ordine internă, ceeace nu se 
poate obține de cât prin participarea activă, în 
cadrele libertăților cetățenești, a tuturor fiilor 
aceleiași patrii, la afacerile publice și la îndru- 
bari vieții politice, culturale și economice a 
ării. 

„Minoritățile nu le putem stárpi, iar dacă am 
putea şi am face-o ar însemna să ne sfâșiem 
tara şi să distrugem valori folositoare binelui 
obstesc. 

„Rămâne deci sä găsim căile şi mijloacele 
spre a asigura patriei contribuția lor maximd Ta 
progresul si bună-starea obsteascd, st să le 
creăm printr'o politică de Stat — nu de partid 
— bine chibzuitä, posibilitatea de a deveni din 


542 


www.dacoromanica.ro 


cetățeni nemultumiti in sufletele lor, si sufle- 
teste buni și devotați patrioţi români”. 


Intre ce spunea d. Vaida odinioară şi ce 
spune astăzi e o distanță respectabilă, dacă ne 
putem îngădui adjectivul. Si deosebirea e tot 
atât de mare în forma pe care o întrebuințează, 
acum. D. Vaida recurge la o violenţă de limbaj 
care nu se potrivește nici cu vârsta nici cu si- 
tuatia d-sale. Dar nu e locul să insistăm asupra 
acestei inexplicabile slăbiciuni. 

Spiritul ironic și sarcastic al d-lui Vaida gă- 
sise pe vremuri o caracterizare tăioasă pentru 
anumite evoluţii: în pejus verbessern = a im- 
bunätäti in mai rău. Cum de n'a reuşit să se 
ferească el însuși de o asemenea evolutie ? 


D 
. D 


Chestiunea ridicatä si agitatá de d. Vaida 
este de esenţă pur austriacă. D-sa a mutat-o 
numai in timp si în spațiu: cu două decenii 
mai târziu şi cu un număr de kilometri mai 
departe. 

In cuprinsul cărții nu ne-am ocupat de acea- 
stă chestiune, asa cum a fost manipulatä în 
împărăţia habsburgică. Cum nu ne inchipuiam 
că ar putea reveni la ordinea zilei — aveam 
naivitatea de a nu erede în strigoi — am re- 
nuntat la ea, ca Si la multe altele, pentru 
ca lucrarea sä nu devie excesiv de voluminoasá. 
Intâmplător însă, tot o pomenim. De pildă, la 
pagina 408, într'un citat din contele Sternberg, 
unde se arată, oricât de sumar, una din con- 
secintele sistemului numerus clausus: „progre- 
sul cultural si economic devine imposibil”, 
constată Sternberg. Iar cât despre rostul, la 
noi, al unei asemenea  ,reforme", îl putem 
desluși din alt citat, de asemenea întâmplător 
— şi foarte laconic, — pe care cititorii îl gă- 
sesc la pagina 202: contele Karolyi afirmă a- 
colo că românii, având o remarcabilă putere 
de-a asimila, au înghiţit „insule si insulițe 
maghiare din Transilvania”. . 

Märturisirea este importantă numai prin a- 
ceea cà o face un considerabil om politie ma- 
ghiar. Altminteri, nu spune nimic nou: faptul 


543 


www.dacoromanica.ro 


márturisit de el, a fost recunoscut din totdeau- 
na de fruntasii vietii románesti. Ca sá dám un 
singur exemplu, vom cita dintr'un discurs ro- 
stit la 30 Aprilie 1868 în Camera deputatilor 
din Bucuresti, de cátre Ion Brätianu-bätrânul, 
ministru de interne in cabinetul St. Golescu: 


„Natiunea română träeste în Transilvania 
de 900 de ani sub jugul sträin, si de 200 sau 
300 de ani trăește în stare de (ott Românul 
era strivit si ca religiune, si ca nationalitate si 
ca om; stăpânul lui luase toate măsurile ca 
să-l cotropească, să-l stingă. 

Toti românii au mers astfel cum au fost 
si înainte de invaziunea maghiarilor, şi ceeace 
ne-a făcut să fim admirati şi mai mult în Eu- 
ropa, este că un popor care sa născut în zilele 
de decadentä ale Romei, a putut, în timp de 17 
secole si jumătate, să înfrunte toate relele si 
năvălirile, astfel încât veacuri întregi nu ne-a 
văzut lumea, iar când am esit la lumină, am 
putut să ne arătăm mai tari decât la început. 
(Aplauze). 

»..Domnilor, duceti-vd in Austria şi veți ve- 
dea acolo că străinii sunt speriați de desvolta- 
rea românilor, căci unde întră fata de român 
sau flăcăul, familia aceea devine românească, 
și când vine un străin într'o familie românea- 
scă, el se face român. Prin urmare nu mă tem 
și nu mă'ngrijesc de viitorul naţiunii mele", 


Această ideie despre puterea românilor 
de-a-și asimila pe străini, o exprimase și Du- 
mitru Brătianu, cu două decenii mai înainte, 
într'o scrisoare adresată lui Michelet: 

„Ca să cunoşti bine puterea lumii românești, 
ar trebui să vezi cum un om de neamul acesta, 
să vezi cum un singur român impune unei re- 
giuni întregi, portul, obiceiurile, limba”. 

Scrisoarea este din Octombrie 1850 *). Se stie 
însă că forța de atracţie si de absorbire exer- 


*) Dumitru Brătianu, căutând să-l lămurească pe 
Michelet, desfäsurä, cum am zice azi, un film istoric, 
prins întrun poem de cald şi captivant lirism: d. N. 
Iorga compară această scriere cu „Cântarea Ro- 
mâniei”. Autorul înfăţişează în mijlocul unei mări 


544 


www.dacoromanica.ro 





DIM. BRATIANU 


545 


www.dacoromanica.ro 


citată de român asupra neamurilor cu cari ve- 
neau în contact se dovedește si din scrierile lui 
Dimitrie Cantemir, ba se dovedeşte si prin In- 
săşi persoana acestuia. 

Să ne întoarcem însă la discursul din 1868 al 
lui Ion Brătianu.El spune mai departe: 


,.Maghiarii sunt o putere, au fost totdeauna 
cuceritori, au aspiratiuni pe cari nu le ascund... 
Eu nu m'am temut niciodată de dânșii... Dacă 
fraţii noștri de peste Carpaţi și încă i-au frânt, 
nu mi-e teamă de loc că maghiarii au să rea- 
lizeze astăzi conchista lor”. 


Continuând, Ion Brătianu declară că nu se 
teme nici de evrei, foarte numeroși în Mol- 
dova, nici de maghiari și germani, foarte nu- 
merosi în Bucureşti. Nu se teme de nimeni. 
Si Ion Brătianu nu era nici lăudăros, nu era 
nici omul care să braveze. Ministru al unei 
tari mici, departe încă de timpul in care avea 
să-și cucerească independența, Brătianu päs- 
tra o atitudine de mândrie adevărată, adică 
de-o ireproşabilă demnitate: nu era de loc 
umil, dar nu era nici provocätor. 

E interesant de notat si prilejul cu care Ion 
Brátianu a rostit aceste cuvinte atát de vigu- 
roase, pline de incredere si sigurantá. 

Se propuseserá, din initiativá parlamentarä, 
măsuri excepţionale împotriva evreilor. Brä- 
tianu, pe temeiul considerentelor de mai sus, de- 
clară că nu va lua asemenea măsuri nici contra 
evreilor, nici contra altora. Ar fi si de prisos. 
Trebue create condițiile economice în cari ro- 
mânii să, se desvolte până la gradul ce li se cu- 
vine. Dacă nu se creează asemenea, condiții, mă- 
surile ce s'ar lua nici n'ar duce la vre-un re- 
zultat. Lucrul s'a si dovedit în trecut: măsuri 
artificiale — simple dispoziții legislative — 





viforoase, neamul românesc, stând drept, ca o stâncă 
vie, de care, în cursul veacurilor s'au sfărâmat, ca 
— valuri înfuriate — o sută de neamuri. (Vezi Al. 
Creizianu, „Din Archiva lui Dumitru Brătianu”, 
vol. I, 1933; N. Iorga, „Dumitru Brătianu si opera 
lui, o revelatie politică şi literară”, 1934; N. Iorga, 
jon en in sträinätate de-a lungul timpurilor", 


546 


www.dacoromanica.ro 





ION BRATIANU 


547 


www.dacoromanica.ro 


luate pentru a garanta boierilor neinsträina- 
rea mosiilor, n'au servit la nimic. 
Iată cuvintele lui Ion Brătianu: 


„Așa e; (moșii noștri, strămoșii părinților 
noştri) au făcut legi în favoarea proprietății şi 
contra tuturor străinilor. Dar ce-au folosit prin 
aceasta bietii nostri strămoși? Ei singuri le-au 
călcat: mai toate proprietățile acelora cari au 
făcut legi pentru asigurarea proprietății fata 
de străini, au trecut în mâinile străinilor. Cu 
toate legile acelea categorice de a nu se putea 
vinde proprietatea străinilor, cu toată asigu- 
rarea ce se dă proprietății în sânul familiei, 
căci era dreptul de protimisis ca al zecelea 
neam sd se poată scula și so ia înapoi de la 
străini”... 


Concluzia e aceasta: 


».. Prin urmare, încă odată, domnilor, zic că 
nu e aici nici chestiune religioasă, nici chesti- 
une de existență naţională, și vă rog să nu vă mai 
puneţi pe asemenea tărâm, căci și dacă unii din 
dv. puteţi, cu astfel de cuvinte, să ametiti pe 
alegători ca să vă aleagă deputati, dar dv. sin- 
guri vă creati o dificultate pe care o veţi plăti 
scump, fiindcă dati nişte idei rătăcite alegdto- 
rilor dv. si ideile rătăcite nu pot să fie folo- 
sitoare unei societăți”, 


Am socotit cu deosebire interesant și instruc- 
tiv să citez cuvintele lui Ion Brătianu, rostite 
într'o vreme atât de îndepărtată. Dar constatări 
de acest fel au făcut multi dintre oamenii 
mari ai ţării, de pe vremea aceea si de mai 
târziu, până în ajunul războiului mondial. Asa 
se prezinta realitatea lucrurilor. De atunci s'a 
schimbat oare situaţia in mai rău, in ne- 
sfârşit de rău? De ce și întru cât? Cine să 
creadă că românii, atât de tari în vremea Ro- 
mâniei micute, a räzletirii şi a diferitelor sub- 
jugări simultane, şi-au pierdut puterea de re- 
eistentä—prin ce tragică minune?—asa că toc- 
mai acum, când formează națiunea majoritară 
și dominantă în România Mare, le trebue fai- 
moasele proptele din recuzita, räposatilor Tisza, 


548 


www.dacoromanica.ro 


Andrassy si Apponyi, proptele cari, de altmin- 
teri, sau si dovedit de un „sprijin” pur si sim- 
plu dezastruos ? Dacá Ion C. Brátianu s'ar de- 
stepta in zilele noastre, in fata luptelor ,natio- 
male" ce se duc astázi, el ar avea dreptul sä 
exclame cu poetul: „Am semănat zmei, şi culeg 
purici !” 


D. Vaida-Voevod a pornit o -campanie care 
nu poate duce la rezultatul dorit de d-sa; în 
schimb va provoca frământări profund regre- 
tabile, frământări dintre acelea pe cari omul 
de guvern e chemat să le evite si nu să le în- 
teteascá. 

Din acest punct de vedere credem cu atât 
mai mult că lucrarea noastră va fi de oa- 
re-care utilitate: prin exemplul concret pe 
care-l oferă, ea va contribui, poate, la o mai 
atentă cântărire a lucrurilor si deci la con- 
cluzii mai conforme cu principiile democratice; 
si asta înseamnă: cu interesul general. 

„ideile rătăcite nu pot să fie folositoare unei so- 
cietäti”! 





549 


www.dacoromanica.ro 


ER AT A 


La pagina 169, rândul 10, s'a facut o mică 
săritură de text. 

Cuvintelor: 

„Dar Iosif nu s’a putut mira de aceasta. El 
avea experienta lucrurilor”, 


trebuia să le urmeze; 
„căci văzuse destule sub domnia mamei sale, 
împărăteasa Maria Theresia”. 


e 
» D 


In unele articole vechi reproduse aci, am 
făcut, unde am socotit strict necesar, mici în- 
dreptări de stil. Deasemenea am suprimat a- 
cele pasagii cari azi nu mai prezintă interes, 
după cum am intercalat pasagii explicative a- 
colo unde altfel cititorul de azi n'ar mai fi 
găsit legătura și explicarea faptelor. 


www.dacoromanica.ro 


INDEX DE NUME 


A 


Abram, 444, 447. 

Abrudeanu Rusu L, 187,188. 

Adam Juliette, 435—440. 

Adler S. M. 90. 

Adler Viktor, 31, 32, 34, 36, 39, 40, 43, 46, 48—50, 54, 
64, 79, 90, 113, 120, 287, 384, 396—401, 447, 474, 475, 
486, 514. 

Aehrenthal 23, 27, 36, 38, 40, 96, 118—122, 225, 278, 
285—287, 292, 457—464. 

Albrecht, archiducele, 193, 327. 

Alcan F., 70. 

Alengon, ducesa, 327. 

Alexandru Obrenovici, 330, 331. 

Alter W,, 284, 285. 

Andermann Erich, 62. 

Andrassy fiul, 549. 

Andrassy tatäl, 143, 193, 257. 

Andrian Werburg, 166—168, 171, 172, 194, 195, 234, 
454. 

Anet Claude, 412, 416. 

Ankwicz Iohannes, 409, 416. 

Apponnyi, 205, 549. 

Arbore Z, C. 251. 

Arghezi Tudor, 474. 

Aristotel, 168. 

Auerbach Berthold, 409, 416. 

Auerbach, politician din Galitia, 524, 526. 

Austerlitz Friedrich, 55, 56, 69, 334, 338—342. 

Avram Iancu, 191, 366, 408. 


551 


www.dacoromanica.ro 


Bach, 471. 

Baernreither, 28. 

Bagger Eugene, 191, 192, 244, 327. 

Bahr Hermann, 14%, 403, 414, 471, 479, 480. 

Bakunin, 162, 165. 

Balasch, 424. 

Balitzky, 516, 524, 526. 

Balzac Honoré de, 52, 

Banville Théodore de, 52. 

Barcsay, 434. 

Bardolf, 118, 120, 122. 

B'Arg, 303. 

Barrès Maurice, 326. 

Bartsch, 471. 

Batthyany Ludovic, 328, 329. 

Battisti Cesare, 444—446. 

Bauer Otto, 43—46, 48, 86, 176, 208, 220, 384, 408—487. 

Bauernfeld, 172. 

Bebel August, 50, 529. 

Beck, baron de, 47, 232, 321, 322, 331, 332, 337, 338. 
341, 342, 344, 347. 

Beecher-Stowe, 199. 

Beldiman AL A, 178, 299. 

Beldiman Al. V. 178, 299. 

Benedek, 285. 

Benoist Charles, 375, 438, 439. 

Berchtold, 27, 62, 66, 127, 129, 130, 225, 289, 292—294, 
296—298, 465, 477, 483, 484, 486. 

Berchtold, contesa, 293, 

Berthelot, 517, 526. 

Bethlen Stefan, 205, 448—456. 

Bethlen, familia, 189. 

Bethmann-Hollweg, 305. 

Beu Octavian, 186. 

Beust, 193. 

Bibl Viktor, 80, 83, 105, 106, 111, 117, 172, 224, 228, 238, 
261. 

Bielohlawek Hermann, 358, 359, 530—534. 

Bienerth, 123, 351. 


552 


www.dacoromanica.ro 


Bilinsky, 59—61. 

Bismarck, 309—311, 397. 
Bjórnson Bjórnstjerne, 238, 439. 
Bloch I., 354, 355, 359. 

Boeglin Eugéne, 376. 
Bogdan-Duicá G., 365. 
Bogdan-Pitesti, 522. 

Bolfras, 305. 

Bombelles, 236. 

Bürne, 47. 

Braganza Miguel de, 106. 
Branişte Teodorescu T., 287, 440. 
Braniste Valeriu, 304. 
Brănişteanu B., 12, 100. 
Brätianu Dumitru, 440, 544—546. 
Brátianu G. L, 175. 

Brátianu Ion, 177, 247, 461, 544, 546—549. 
Brátianu Ionel, 303, 305, 314. 
Brätianu Stroe, 440. 

Brereton Clondestey, 70. 

Bresci, 73. 

Bresnitz von Sydagoff, 224—227, 232, 204. 
Bresse, 7, 8, 15. 

Bretschneider, 444, 447. 


Brosch von Aarenau, 118, 123, 237, 270—274, 288. 302, 


305, 316, 347, 363, 365. 
Bruck, 344. 
Bruckenthal, 187, 188. 
Brügel Fritz, 275, 320. 
Brunner, 510. 
Bülow, 111, 133—135, 141, 278. 
Burian, 292. 
Burienescu Z,, 117. 


c 


Cabrinovici, 58. 
Cantacuzino Matei B., 251. 
Cantemir Dimitrie, 546. 
Caragiale I. L., 333, 394, 530. 
Carnot Sadi, 73. 


www.dacoromanica.ro 


553 


Carol I al României, 11, 65, 102—104, 129, 143, 154—156, 
247, 248, 257, 304, 308, 309, 352. 

Carol I al Austro-Ungariei, 124, 125, 278, 398. 

Carp P. P., 27, 394, 520. 

Cartan, 366. 

Caserio, 73. 

Catargiu Lascar, 257, 383. 

Chamberlain Houston Stewart, 209. 

Charlotta, împărăteasa Mexicului, 327. 

Charmatz R., 47, 48, 332, 471. 

Chlumecky Leopold, 114, 115, 118, 120, 122, 123, 231 
274, 288, 294, 296—298, 300, 316, 465, 486. 

Chotek, contesa de, vezi Hohenberg. 

Ciorogariu Roman, 182—184, 187. 

Ciurcu AL, 251. 

Clemenceau Georges, 24, 86, 88, 199, 439. 

Clemenceau Paul, 86. 

Closca, 180, 183, 186, 188. 

Cocea N. D., 474. 

Colquhoun Archibald, 69, 70, 74. 

Conrad de Hoetzendorf, 33, 36, 38, 39, 63,73,74, 113—115, 
120, 121, 126, 224, 228, 248, 250, 256, 272, 294. 

Constantinescu Alex., 304. 

Cosbuc Gheorghe, 407. 

Costa-Foru G., 257, 

Costinescu Emil, 222. 

Creangá Ion, 485. 

Cretzianu AL, 546. 

Crisan, 180, 188. 

Croce Benedetto, 173, 238. 

Cuza A. C., 527. 

Cyrano de Bergerac, 267. 

Czernin Ottokar, 28, 29, 131-133, 154, 156, 157, 244, 256, 
261, 267, 269, 275-280, 288, 305, 315, 316, 320, 365. 


Damjanich, 328. 
Daszinski, 521—523. 
Deak, 201, 541. 
Demange, 498. 


554 


www.dacoromanica.ro 


Denis Ernest, 61. 

Densusianu N., 180, 182. 

Dimovici dr., 135. 

Diner-Denes Ioseph, 171, 199, 434. 
Djurici dr., 280. 

Dobrescu-Argeş, 392, 393. 

Dollfuss, 327, 359, 380, 479, 496. 
Domes, 50, 444, 446, 447. 

Draga Masin, 330. 

Dráganu Nie, 189. 

Dragomir Silviu, 246, 247, 306, 450. 
Dragu Toma, 474. 

Dreyfus Alfred, 320, 498. 

Dumaine Alfred, 66, 68, 140, 153, 159, 293. 
Dumansky, 125, 126, 128, 129, 227, 317. 
Dumba Const., 239, 240, 242, 410. 
Dumba N., 409, 410, #16. 

Dunan Marcel, 116, 122. 


Ebenhoch Alfred, 345-349, 363. 

Eduard al VII (principe de Wales) 94, 95. 
Eisenmann, 351. 

Eldersch Matthias, 50, 381—387. 

Elisabetha a Austriei, 73, 94, 108, 109, 323, 325, 326 
Elisabeta, regina României, 105, 155. 
Ellenbogen Wilhelm, 44. 

Eminescu Mihail, 54, 178, 179. 

Ender, 381, 386. 

Eremia, maiorul, 250. 

Ernst Otto, 345. 

Erzherger, 312-315. 

Eschenbach, Maria v. Ebner, 401. 
Esterhazy, 320. 


Fabritius, 432. 
Falkenegg, 231. 
Fejervary, 43, 429. 


555 


www.dacoromanica.ro 


Ferdinand al Bulgariei, 231, 294. 

Ferrer, 498. 

Festetics Wilmos, 108. 

Feuerstein, 524, 526. 

Ficsinescu Th. V. 522. 

Fiesco, 184. 

Filipescu N., 244, 245, 248, 250, 252, 394. 

Fischel Alfred, 307. 

Fischer Eugen, 38, 120. 

Fischer, om politic vienez, 510. 

Fischhof Adolf, 198. 

Forgach, 36, 282, 284, 287, 289, 459. 

Forst de Battaglia Otto, 365. 

Forsiner August, 53, 389, 391, 395, 405, 444, 447. 

Frank Max, 361. 

Franz I, 191. 

Franz Iosef, 3, 4-6, 10, 11, 20, 23, 34, 43, 44, 47-49, 54, 
57, 65, 66, 71, 76, 79, 80, 84, 91, 92, 102, 103, 112-116, 
122-126, 129, 135-138, 141, 143-147, 151, 159, 160,169, 
175, 176, 179, 180, 184, 187, 188, 191-194, 225, 227, 
228, 244, 202, 266, 268, 292, 299, 324, 326-328, 331, 
337, 344, 345, 378, 397, 400, 404, 409, 412-414, 420, 
422, 424, 495, 520. 

Friedjung Heinrich, 47, 196, 281, 284—288, 457, 458, 471. 

Friedrich III, 95. 

Frischauer Berthold, 91. 

Frobenius, 72, 73. 

Funder, 281, 289, 305. 

Fürstenberg, diplomat, 297, 298. 

Fürstenberg, om politic, 418. 


G 


Gala Galaction, 474. 

Galileu, 344. 

Gallen, abatele, 246. 

Gamber, 440. 

Gambetta, 86, 96, 440. 

Gárdiici Stiepan, 148, 149. 

Gautsch, 46, 47, 322, 332, 338, 341, 342, 344, 347, 351, 418. 


556 


www.dacoromanica.ro 


Gayda Virginio, 51, 56, 205, 206. 
Gessmann, 232, 351, 358. 
Ghenadie, mitropolitul, 505. 


Gherea-Dobrogeanu, 4, 49, 89, 178, 179, 184, 189, 518, 


519. 
Ghica Dimitrie, 248. 
Giesl, 58, 
Giolitti, 27, 28, 71, 74. 
Glaise-Horstenau, 192. 
Gloeckel, 443, 444, 447. 
Goethe, 184, 409, 411. 
Goldbacher Aristide, 16, 68. 
Goldis Vasile, 314. 
Golescu A. G., 247—249, 254, 256. 
Golescu St., 544. 
Golowkin, 89. 
Gonard, 237. 
Gorciakof, 310, 311. 
Grädisteanu I. 394. 
Grädisteanu P., 103-105. 
Grasset B., 136, 
Graur Const., 371, 441—444, 530. 
Graur dr. Gr., 287, 297. 
Grecu Ion, 366—368. 
Grigorescu C. T., 505. 


Grigorovici G., 240—242, 252—254, 389, 390, 441—445. 


Grossmann Stefan, 147, 148. 
Gumplowicz, 199. 
Guyot Yves, 69, 70, 110, 260. 


H 


Halibasici Mustafa Beg, 165. 
Harden Maximilian, 141, 230. 
Hartmann Ludo, 375, 376, 406, 453. 
Hartmann Moritz, 453, 454. 
Hasdeu B. P., 104, 105. 
Hauptmann Gerhart, 383. 
Havlicek, 206. 

Hedwiga, arhiducesa, 327. 
Hegedüs Lorant, 199. 


www.dacoromanica.ro 


557 


Heine, poetul, 92, 109, 110, 419, 454.. 

Heine Gustav, 92. 

Heine Maximilian, 92. 

Heinold, 307, 308. 

Hennequin, 480. 

Hilsner, 403. 

Hirsch, baron de, 94. 

Hitler Adolf, 94, 193, 194, 350, 432. 

Hitrowo, 177, 178. 

Hobbing, 315. 

Hodza Milan, 235. 

Hoetzendorf, vezi Conrad. 

Hofer Andreas, 191, 427, 430—432. 

Hoffmann Adolf, 376. 

Hoffmann si Kampe, 454. 

Hofrichter, 334, 336, 497—501. 

Hoherberg, ducesa Sofia de, 13, 21, 63, 69, 70, 76, 137, 
194, 156, 157, 226, 228, 229, 293, 323, 332. 

Hohenlohe, 164. 

Hohenlohe-Schillingsfürst, Conrad, 164. 

Hohenwart, 215. 

Holzknecht, 490, 494, 496, 

Horia, 3, 168, 180—190, 366. 

Hraba, 355. 

Hugo Victor, 238. 

Hurban, 191. 


Taszi Oscar, 202. 204, 450, 541. 

Tohann, archiducele, 327. 

Tonescu-Johnson N., 155. 

Tonescu Take, 65, 71, 103, 121, 132, 133, 162—164, 178, 
179, 235, 278, 295, 297, 298, 318, 341, 394, 461—463. 

Iorga Nicolae, 209—213, 218, 221, 222, 248, 257, 309, 326, 
430, 544, 546. 

Tosif II, 2, 3, 169, 180, 184—187. 

Tovanovici Iofa, 60, 62. 

Isopescul-Grecul, 240, 241, 336, 501, 502. 

Iswolsky, 177. 


558 


www.dacoromanica.ro 


Jagow, 299. 

Jankowics, 169, 186. 

Jaurès, 2, 3, 49, 183, 282, 522. 
Jean-Bernard, 110. 

Jeanne d'Arc, 428. 

Jokai, 99. 

Justh, 202, 204, 301, 302, 365, 541. 


Kalmar Antal, 306. 

Kalnoky, 104, 105. 

Kampe, vezi Hofmann si Kampe. 

Kanner Heinrich, 78, 129, 138. 

Kanya, 289, 290. 

Karolyi Carolina, 327, 328. 

Karolyi Michael, 202—204, 301, 302, 328, 450, 541, 543. 

Kautsky Karl, 57, 72, 198, 236, 242. 

Kerzl dr., 143, 144. 

Kirițescu Const., 244, 304. 

Kisch Egon Erwin, 125, 317. 

Klopstock, 183, 184, 187, 

Koerber Ernest von, 228, 319—324, 328, 331, 332, 337, 
338, 311, 342, 344, 347. 

Kosuth Ludovic, 263. 

Kristoffy, 43. 

Kronawetter, 40, 529. 

Kuhn, baronul, 193. 

Kunschak Leopold, 357, 358, 371, 380. 

Kunschak Paul, 358, 371, 379, 380. 


L 


Labin S., 474. 

Ladislas, archiducele, 327. 
Lahovary Alexandru Emanuel, 65. 
Lanyi Iosif, 263—265. 

Lascar Vasile, 222. 

Lehmann, 183. 

Leopold Ferdinand, vezi Wölfling. 


559 


www.dacoromanica.ro 


Leuthner Karl, 192. 

Liechtenstein, 232, 314. 

Lonyay, 193. 

Louis Georges, 150. 

Louis de Wittelsbach, 324. 

Löwenstein N., 516, 520, 524—526. 

Lucaci, pärintele, 74. 

Luccheni, 73. 

Ludwig Emil, 75, 156. 

Lueger Karl, 346, 348, 350—362, 371. 375—377, 503, 
506—508, 513, 514, 530, 531. 

Lupas, dr. L, 2, 169, 183. 


Mahomed, 209. 

Maiorescu Ioan, 222, 244, 246, 247, 257. 

Maiorescu Titu, 190, 246, 376, 484. 

Mandl Leopold, 60, 62, 237. 

Maniu Iuliu, 235, 255, 258, 261, 262, 304, 312, 315, 440, 
538, 542. 

Marghiloman Al., 12, 27, 244, 248. 

Margutti, 137, 223, 233, 234, 236. 

Maria Luiza, 142, 143. 

Maria Theresia, 2—4, 169, 333—330, 429, 433—435. 

Marx Karl, 47, 161, 162, 164, 174, 175, 199. 

Masaryk T. G., 27, 36, 206, 207, 221, 281—289, 322, 351, 
403, 404, 457—404. 

Mattkowitz, 490, 491, 496. 

Maurras Charles, 397. 

Maximilian, impáratul Mexicului, 327, 

Mehring Franz, 184. 

Menezel Philipp, 151, 164, 177. 

Mendel Henriette, 324. 

Mensdorf-Pouilly, 175. 

Metes Stefan, 183. 

Metternich, 172—174, 191, 279, 307, 342, 407. 

Michel-Angelo, 209. 

Michelet, 544. 

Michels Robert, 194. 

Mihali Teodor, 304. 


560 


www.dacoromanica.ro 


Miklas, 381, 386. 

Miliukow, 460, 461, 403, 

Mille Const., 78, 474. 

Milovanovici, 27. 

Mittler, 510. 

Moltke, 273. 

Montenuovo, sambelanul, 139, 142—115, 148. 
Montenuovo Wilhelm, 143. 

Moroianu G., 440. 

Morţun V. G., 90. 

Moscovici Ilie, 484. 

Motley Iohn Lothrop, 344. 

Motru Rádulescu C., 365. 

Munteanu V. 183. 

Murärasu D. 178. 

Muret Maurice, 135, 136, 138, 141, 258. 
Mussolini, 194, 432. 


N 


Nacu C., 462. 

Nădejde Iosif, 474. 

Napoleon L 142, 430, 432. 

Napoleon III, 175. 

Neipperg, 142, 146. 
eipperg-Montenuovo, 143. 

Nelson, 344, 

Neron, 265, 408. 

Neumayer, 371. 

Nikitsch-Boulles, 138. 


o 


Oberdan Guglielmo, 57, 53. 
Oliva, 441, 446. 

Onciul Aurel, 257. 

Otto, archiducele, 326. 


P 
Palacky, 195—197, 205, 206. 216. 221, 234, 341. 411. 
Papiu Ilarian, 247. 
561 


36 i 
www.dacoromanica.ro 


Pasici, 27, 61, 243. 

Pattai, 351, 362. 

Pauker Em. 474. 

Payot, 312. 

Pazmandy, 439, 440. 

Pellico Silvio, 287. 

Pernerstorfer, 37—42, 54, 64, 184, 406, 444, 647, 

Perrin, 376. 

Petöfi, 454. 

Pewny, d-na, 84. 

Pherekyde, 462. 

Pilsudski, 194. 

Pinon René, 225, 472. 

Pittoni, 444, 446. 

Plener, 23, 29, 418. 

Plista Achille, 11, 18, 362, 

Poincaré Raymond, 65, 67, 153, 291--294, 247, 

Poklewski-Koziel, 132. 

Polke, 444. 

Pongratz, 444. 

Pontius Pilatus, 61. 

Popescu Coriolan, 314. 

Popescu Mihail, 192, 254. 

Popovici Aurel C. 208—212, 214—210, 218, 290—229. 
235, 241, 242, 244, 246, 248, 250, 251, 268, 305, 314, 
315. 

Popovici-Rácáciuni, 392, 393. 

Porzer, 361. 

Potiorek, 63, 75—77. 

Potocki, 193. 

Preiss, 188, 

Preyer, 508, 510—514. 

Pribicevici, 281. 

Prinkip, 1. 

Prohaska, 26, 280, 288, 289. 


Racovski Cr., 476, 487. 
Radn Mihai, 394. 
Rafael, 209, 344. 


562 
www.dacoromanica.ro 


Ranc Arthur 440. 

Rebreanu Liviu, 180. 

Redl, spionul, 227, 228, 318. 

Redlich Ioseph, 151. 

Renner Karl (Rudolf Springer), 208, 218—221, 447, 460. 

Resel, 444, 447. 

Reuter, 462. 

Riedesel, 186. 

Rohrbach P., 138. 

Romanul Const, 248. 

Rosen Friedrich, 308—311 

Rosenthal L, 474. 

Rosetti C. A., 179. 

Ross, 385. 

Rostand Edmond, 267. 

Roth Daniel, 246, 247. 

Roth Stephan Ludwig, 247. 

Rothschild, 24, 25, 345, 354. 

Rudolf, 3, 69, 80—113, 134, 137, 145, 226, 261, 323, 324, 
327, 355, 412, 440. 

Ruzicka, 510, 512. 


S 


Şaguna Andrei, 254, 256. 

Saint-Simon, 278. 

Salata Francesco, 58. 

Sanielevici H., 447. 

Savs Victoria, 427—432. 

Schemua, 114. 

Schiessl, 115. 

Schiller Friedrich, 183, 184, 409, 493. 

Schiller Friedrich, scriitor sas, 183. 

Schmerling, 215. 

Schober, 381, 386. 

Schönaich, 266. 

Schratt Katharina, 125, 414. 

Schubert, 409. 

Schuhmeier Cecilia, 380. 

Schuhmeier Franz, 50, 54, 357, 358, 371—380, 396, 468, 
508—515. 


563 


www.dacoromanica.ro 


Schwarz Biller, 510. 

Schwarzenberg Felix, 215. 

Schwarzenberg Karl, 29. 

Schwarzfeld M., 360. 

Scott Walter, 402. 

Scotus Viator, vezi Seton Watson. 

Scrutator (dr. C. Blumenfeld), 179, 392. 

Scurtu, dr. Ioan, 366. 

Seicaru P., 261. 

Seipel, 381. 

Seitz Karl, 35, 39, 359, 363, 400, 444, 446. 

Seton Watson, (Scotus Viator), 184, 250, 256, 299, 300, 
305, 452. 

Sforza, 136, 162—164, 226, 227, 229, 242—244. 

Shakespeare, 141, 344, 368. 

Sieghart Rudolf, 115, 116, 122—125, 130, 266, 278, 307, 
331, 342. 

Sihulsky, 41, 219, 421, 525. 

Silberer, 358. 

Singer Em.-Mendel, 92, 160, 417—426. 

Singer Wilhelm, 417. 

Skedl, dr., 53, 388—390, 395. 

Smitka, 444. 

Sotropa Virgil, 189. 

Speranjiá Th. D., 355. 

Springer, scriitor politic austriac, 471. 

Springer Rudolf, vezi Karl Renner. 

Steed Wickham, 56, 68—71, 74, 75, 78, 169, 170, 334, 336. 

Stefan cel Mare, 104, 105. 

Stefania, archiducesa, 324. 

Stere C., 179, 214—218, 221, 222, 267, 269, 304. 

Sternberg Franz, 411. 

Sternberg Kaspar, 411. 

Sternberg Zdenko Adalbert, 56, 58, 144, 160, 265—207, 
402—416, 543. 

Stoica Sever, 440. 

Stoica Vasile, 187, 188. 

Stur, 191. 

Sturdza D. A., 394, 410, 462, 505, 514, 515 

Stürgkh, 39, 61, 307, 418, 425, 426. 

Supilo, 281. 


564 


www.dacoromanica.ro 


Suvalov, 225. 

Svesditsch, 16. 

Szeps Clemenceau Sofia, 86. 

Szeps Iulius, 83, 84. 

Szeps Moritz, 83, 84, 86, 88—92, 96, 101, 102, 108, 109. 
Szeps Zuckerkandl Bertha, 86, 88. 

Szügenyi, 111, 134, 135, 264. 


T 


Taaffe, 58, 98, 215, 307, 342, 313, 388, 418. 

Teodorescu Ion, 251. 

Teodoroiu Ecaterina, 427, 428. 

Teutsch, episcopul, 247. 

Tisza Koloman, 345, 439. 

Tisza Stefan, 63, 135, 204, 244, 304—306, 311. 312. 31%, 
315, 537, 548. 

Tolstoi Lew, 484, 530, 531. 

Tréfort, 345. 

Treichlinger Wilh., 106. 

Tschuppik Karl, 94, 108, 141. 

Tudor Vladimirescu, 430. 

Tulbure Gh., 187. 


Umberto a] Italiei, 73. 


V 


Vaida-Voevod AL, 157, 201, 202, 235, 255, 258, 268, 315, 
407, 537—549. 

Valabrégue, 480. 

Vandervelde Emile, 399. 

Vasig, 287. 

Vaugoin, 386. 

Vergani Ernst, 355, 358, 508. 

Verne Maurice, 139, 145. 

Vetsera Maria, 69, 81, 106 - 108. 

Vlad Tepes, 356. 

Vlahufá AL, 392—395. 


565 


www.dacoromanica.ro 


W 


Waldburg, 305. 

Wales, prinţ de, vezi Eduard VII. 

Wallenstein, 184. 

W alterskirschen Robert, 198. 

Weiguny, 444. 

Weill Alexandre, 109. 

Weiskirchner, 351, 358. 

Wekerlé, 232, 262. 

Wendel Hermann, 60, 73, 135, 148, 198, 230, 236, 237. 

Werburg, vezi Andrian Werburg. 

Werthheimer Eduard, 192, 193. 

Wesselényi, 201, 541. 

Wieland, 3. 

Wilhelm I, 95. 

Wilhelm II, 22, 95, 96, 112, 126, 138—140, 149, 156, 157. 
213, 292, 299, 312. 

Wilhelm, archiducele, 327 

Wilhelm Tell, 184. 

Winarsky, 444. 

Windischgraetz, 327. 

Winter Max, 444, 446. 

Witte, 150, 151. 

Wolff Theodor, 61. 

Wölfling Leopold (archiducele Leopold Ferdinand), 
157. 158. 


Xeni C., 103, 235. 
Xenopol A. D., 168, 180. 


Zibert I. A. 63. 

Zink, d-ra, 492. 

Zita, împărăteasa, 398, 399. 
Zola Emile, 14. 
Zuckerkandl Emil, 86. 
Zweibrück Franz, 193. 


566 
www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFIE 


Raymond Poincaré, Au service de la France. 

Viktor Adler, Aufsaetze, Reden und Briefe (Wie- 
ner Volksbuchhadlung). 

Karl Kautsky, Serbien und Belgien in der Ge- 
Schichte. 

Karl Kautsky, Habsburgs Glück und Ende. 

Take Ionescu, Souvenirs. ` 

Gherea-Dobrogeanu, Neoiobăgia. 

Jean Jaurès, Histoire socialiste. 

Jean Jaurès, Oeuvres. 

N. Iorga, Politica externă a regelui Carol I. 

N. Iorga, Istoria presei române. 

N. Iorga, Dumitru Brătianu si opera lui, o revelatie 
politică si literară (1934). 

N. Iorga, Andreas Hofer. 

N. Iorga, Românii în străinătate de-a lungul tim- 
purilor (1935). 

Alfred Dumaine, La dernière ambassade de la Fran- 
ce en Autriche. 

Regele Carol i, Memorii (Aus dem Leben Koenig 
Karls von Rumaenien). 

Aurel C. Popovici, Die vereinigten Staaten von 
Gross-Oesterreich. 

Kronprinz Rudolf, Briefe. 

N, Filipescu, Pentru România Mare, cu o prefatá de 
Matei B. Cantacuzino. 

H. Friedjung, Historische Aufsaetze. 

H. Friedjung, Oesterreich von 1848 bis 1860. 

Viktor Bibl, Thronfolger. 

Viktor Bibl, Von Revolution zu Revolution. 


567 


www.dacoromanica.ro 


Karl Tschuppik, Elisabeth, Kaiserin von Oesterreich. 

Karl Tschuppik, Untergang eines Reiches. 

Karl Renner, Grundlagen und Entwicklungszielen 
der Oesterreich-Ungarischen Monarchie. 

Karl Renner, Was soll Oesterreich werden. 

René Pinon, Francois Joseph. 

René Pinon, L'Europe et la Jeune Turquie (Paris 
1911). 

Dr. Alexandru de Vajda-Voevod, Din luptele noastre 
nationale (Orástie, 1904). 

Anul 1848 ín Principatele Románe, 

Eugen Fischer, Die kritischen 39 Tage. 

Richard Charmatz, Oesterreichs innere Geschichte. 

Virginio Gayda, La Crisi di un impero. 

Francesco Salata, Oberdan. 

Hermann Wendel, Der Kampí der Suedslawen. 

Theodor Wolff, Der Krieg des Pontius Pilatus. 

Ernest Denis, La Grande Serbie. 

Leopold Mandl, Die Habsburger und die serbische 
Frage. 

Dr. I. A. Zibert, Der Mord von Sarajewo und Tiszas 
Schuld an dem Weltkrieg. 

Yves Guyot, Les causes et les conséquences de la 
guerre. 

Clondestey Brereton, Who is responsible (in frantu- 
zeste: la F. Alcan, Paris). 

Frobenius, Des deutschen Reiches Schicksalsstunde. 

Emil Ludwig, „Iuli 14". 

Heinrich Kanner, Kaiserliche Katastrophen-Politik 

Adolf Hitler, Mein Kampf. 

C. Xeni, Take Ionescu. 

Wilh. Treichlinger, Abschiedsbriefe. 

Jean-Bernard, Histoire de la guerre de 1914. 

Leopold Chlumecky, Franz Ferdinands Wirken und 
Wollen. 

Contele Czernin, Im Weltkrieg. 

Buelow, Denkwuerdigkeiten. 

Maurice Muret, Francois Ferdinand (B. Grasset, 
Paris). 

Maurice Verne, Drames d’empereurs, drames de 
lEurope Centrale 


568 
www.dacoromanica.ro 


Wilhelm II, Ereignise und Gestalten. 

Hermann Bahr, 1919”. 

Stefan Grossmann, Ich war begeistert. 

Georges Louis, Carnets. 

Philipp Menczel, Truegerische Loesungen. 

Leopold Wölfling, lIabsburger unter sich. 

Viktor Andrian-Werburg, Oesterreich und desen Zu- 
kunft. 

I. Lupas, Răscoala ţăranilor din Transilvania la a, 
nul 1784. 

Wickham Steed, La Monarchie des Habsbourgs. 

Joseph Diner-Denes, La Hongrie, Oligarchie, Nation. 
Peuple. (Editura Riviére, Paris). 

Benedetto Croce, Storia d'Europa. 

Karl Marx, Révolution et Contre-révolution. 

G. I. Brátianu, Napoleon III et les nationalités. 

D. Murăraşu, Nationalismul lui Eminescu. 

Th. de Banville, L'áme de Paris. 

AL Vlahuţă, Un an de luptă. 

Ernst Plener, Errinnerungen. 

Eugene Bagger, Franz Iosef. 

Robert Ascher, Der Schuhmeier. 

C. Stere, Nostalgii (In preajma revoluţiei, V., ed. 
„Adevărul”). 

Liviu Rebreanu, Răscoala (Ed. Adevărul). 

Liviu Rebreanu, Răscoala Moților. 

Stefan Metes, Lămuriri nouă privitoare la revoluția 
lui Horia. 

Fr. Schiller, Die Raeuber. 

Fr. Schiller, Wilhelm Tell. 

Fr. Schiller, Wallenstein. 

Fr. Schiller, Fiesco. 

I. Russn Abrudeanu şi V. Stoica, Habsburgii, Ungu- 
rii şi Românii. 

Virgil Şotropa, Contribuţii la istoria revoluţiei lui 
Horia (Anuarul Institutului de istorie naţională, 
Cluj). 

Glaise-Horstenau, Franz Josefs Weggefaehrte. 

Michael Kerolyi, Gegen eine ganze Welt. 

T. G. Masaryk, Die Weltrevolution. 


569 


www.dacoromanica.ro 


T. G. Masaryk, Vasic-Forgach-Aehrenthal, (Praga. 
1911). 

Margutti, La tragédie des Habsbourgs. 

Bresnitz von Sydacoff, Vom Habsburgischen Kai- 
serhof. 

Maximilian Harden, Krieg und Frieden. 

Al Marghiloman, Note politice. 

Silviu Dragamir, La Transylvanie roumaine et ses 
minorités ethniques. 

Friedrich Teutsch, Geschichte der Siebenbuerger 
Sachsen. 

Seton Watson, A history of the Roumanians. 

Adalbert Sternberg, Im Wechsel der Zeiten. 

Fritz Bruegel, Geschichte der oesterreichischen So- 
zialdemokratie. 

Silvio Pellico, Le mie prigioni. 

Tudor Teodorescu-Braniste, Gambetta (ed. Cultura 
Naţională). 

Tudor Teodorescu-Branişte, T. G. Masaryk, volum 
colectiv („Adevărul” 1930). 

Const, Kirițescu, Istoria războiului pentru întregi- 
rea României. 

Alfred Fischel, Das tschechische Volk. 

Rudolf Sieghart, Die letzten Iahrzehnte einer Gross- 
macht. 

Friedrich Rosen, Aus einen diplomatischen Wander- 
leben. 

Erzberger, Souvenirs de guerre (Payot, 1922). 

Stefan Tisza, Briefe 1914-1918 (Editura Hobbing). 

Otto Ernst, Franz Iosef in seinen Briefen. 

Maurice Barrès, Une impératrice de la solitude. 

Achille Plista, Les Chrétiens-sociaux et la guerre. 

Otto Forst de Battaglia, Das Geheimnis de Blutes, 
Viena 1932. 

Const. Graur, Câtiva insi (Biblioteca Dimineata). 

Const. Graur, Libertatea Presei. 

Eugéne Boeglin, Une capitale antisémite. 

Gerhart Hauptmann, Tesätorii. 

Charles Maurras, Enquéte sur la monarchie. 

Claude Anet, Mayerling. 


570 
www.dacoromanica.ro 


G. Moroianu, Les luttes des Roumains Transyl- 
vains (Editura Gamber, Paris 1933). 

Sever Stoica, Iuliu Maniu. 

Robert Michels, Italien von heute. 

Egon Erwin Kisch, Der Prager Pitaval. 

Xenopol A, D,, Istoria Románilor. 

Teaffe, Der politische Nachlass. 

Const, Dumba, Dreibund und Entente-Politik. 

Bakunin, Gesammelte Werke, Berlin 1921. 

Charles Benoist, Souvenirs. 

I. Bloch, Karl Lueger. 

Ciorogariu Roman, Horia si Closca. 

Giolitti, Mémoires de ma vie. 

Gumplowicz, La lutte des races. 

Franz Zweibrück, Oesterreichische Aufsaetze. 

Dr. Karl Richter, Schiller und seine Räuber in der 
französischen Revolution, Verlag Levysohn, 1865. 

Mihail Popescu, Documente inedite privitoare la 
Istoria Transilvaniei. 

Octavian Beu, Impäratul Iosif II şi răscoala lui Ho- 
ria. („Revista fundatiilor regale”). 

„Petitionile Nationei Romane", 

Valabrègue si Hennequin, Coralie & Co. 

Juliette Adam, La Patrie hongroise, Paris, 1884. 

Baronul Falkenegg, Erzherzog Franz Ferdinand von 
Oesterreich Este. 

Al. Cretzianu, Din archiva lui Dumitru Brătianu 
(1933). 


571 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURI 


Adler, fotografie 
»  desen de Sihulsky- 
Aehrenthal 
Austerlitz 
Batthyany dey Ge eter Be Gu d 
Battisti Bo de x ee Wrede dw 
Bauer 
Beck 
Berchtold 
Bilinsky E 
Brătianu Dumitru 
Brătianu Ion 3 
Brătianu Ionel, desen de par . : 
Carol al României si regina Elisabeta . 
Conrad von Hoetzendorf e el 
Czernin 
Daszinski 
Dumba Const. 
Ebenhoch "TM : 
Eldersch, desen de Ross x 
Elisabetha a Austriei . 
Erzberger A 
Filipescu Nicolae 
Forstner 
Franz Ferdinand 
Franz Iosef 
Gherea-Dobrogeanu 
Gloeckel 
Golescu A. G. 
Grigorovici A 
Hohenberg, ducesa Sofia de 


572 


www.dacoromanica.ro 


Horia 

Ionescu Take 

Iorga N. 

Iosif II 

Isopescul-Grecul 

Kanya, desen jean. us 

Karolyi cu familia . . zc ary 

Koerber e A 

Löwenstein N,, desen de Sinulsky s 

Lueger Karl e um 

Maniu si Vaida-Voevod . 

Maria Theresia 

Merx 

Masaryk 

Metternich 

Palacky 8 

Pernerstorfer, fotografie i A 
» desen de Sihulsky : 

Poincaré Raymond 

Popovici Aurel 


Potiorek 

Racovski "a 

Renner Karl, desen de ‘Sihulsky 

Rudolf 3 EEN 
5 adolescent a ah d 
” intrun tablou vivant . 

Schuhmeier 


Seitz, după o fotogr. afie veche ; 
Seitz, după o fotografie mai nouă . 
Sieghart 


Singer Emanuel- Mendel, desen de Sihulsky A 


Steed Wickham 

Stere 

Sturdza D. A. 

Stürgkh 

Taaffe 

Vetsera Maria š ; 
Wilhelm II (desen din „Nebelspalter”) z 
Vlahuţă SR Ow rS a ers 
Wülting Leopold . 


www.dacoromanica.ro 


Pag, 


181 
295 
213 
185 
502 
290 
203 
319 
525 
353 
255 
335 
161 
283 
279 
197 

37 

41 

67 
211 

77 
487 
219 

85 

87 

93 
373 

35 
363 
130 
421 
336 
217 
515 
426 
343 
107 
149 
395 
158 


573 


PREFAŢĂ H 


PARTEA I 


- 


I. 28 Iunie 
II. Un martor al timpului; 
După atentat.—€4lesar fi făcut Franz 


Ferdinand?.. «od 19 

III. Archiducele nesimpatizat; acţiunea lui 
indezirabila — a0 

IV. Socialistii si Franz Iosef; lupta pentru 
votul universal . . e... 48 
V. Când s'au dezlegat limbile ow wa a we DO 

VI. Poincaré, Take Ionescu si alţi an- 
tantisti v ow s e, 65 
VII. Scriitori austriaci si germani so ow ID 
VIII. Kronprinful Rudolf . . . . vm Sl 
IX. Intre Schönbrunn si Belvedere e sz 118 
X. Persecutia postumă. . . .. 131 
XI. Franz Ferdinand si nafionalitäfile . . 150 
XII. Najiune ai najiuni in Austria. . . . 159 
XIII. Ráscoale ţărăneşti din ordin de sus. . 174 
XIV. Spre „Austria Mare" . . . . . . . 195 
XV. Cartea lui Aurel Popovici . . . . . 209 
XVI. Franz Ferdinand si Austria Mare . . 223 
XVII. Trialismul . . .. 236 


XVIII. Iarági: ce-ar fi fácut Franz Ferdinand 250 
574 


www.dacoromanica.ro 


Pag. 
XIX. Franz Ferdinand văzut de colonelul 


Brosch .... 270 

XX. Franz Ferdinand väzut de contele Seen, 
nin . .......2.2.2.2.. 815 
XXI. Procesul dela Zagreb şi cazul Prohaska 280 
XXII. Austria şi România in 1913 . . . . . 291 
XXIII. Pentru captarea Românilor . . . 301 


XXIV. Personalitatea sufletească a lui Franz 
Ferdinand; concepția lui politico- 


socială . . . . . . . 316 
XXV. Finalul unui roman de ‘dragoste . … … 993 
XXVI. Trei guverne quasi-democratice . . . 337 
XXVII. Partidul crestin-social 2.5.5.5. 916 
XXVIII. Legenda s ge deam ou) GS ee Roc cub zr GOE 
PARTEA II 

ANEXE 
1. Franz Schuhmeier . . . . 2 . . . . . 311 
2. Matthias Bldersch . . . . . . . . . . 38 
3. Savanti şi bădărani . . . . . . . . . . 388 


4. Viktor Adler si palatul. . . . . . . e 396 
5. Contele Sternberg . . . = = . . . . a a 402 
6. Moartea unui ziarist vienez . . . . . . 417 
7. Tragica soartă a Victoriei Savs . . . . . 427 
8. Sacrificiile eroilor martiri . . . . . . . 433 
9. Cenzura maghiară la Viena . . . . . . 441 
10. Mintea penultimá a contelui Bethlen . .: . 448 
11. Marele scandal din Delegația austriacă: 

Aehrenthal dovedit falsificator, een 
învinuit de trădare . . . 457 

12. Socialistii austriaci si participarea Romá- 
niei la rázboiul balcanic . . 465 
13. Vrem să ne mărităm! strigă inväfätoarele . . 488 
14. Cum a fost judecat Hofrichter . . . . . . 497 
575 


www.dacoromanica.ro 


Pag. 


15. O alegere parţială: moştenirea lui Lueger . 503 


16. Tragedia dela Drohobiez . . . . . . . . 916 
17.0 dramă politică . . . . . . . . . . . 530 
PARTEA III 


POST SCRIPTUM : 
Acţiunea d-lui Al. Vaida-Voevod . . . . . » 537 


* 
* D 


Erafd ooo s son Vos a se a en a GO 
Index Bl OR dh wo i 
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . 9017 
Tabla gravurilor odo ow coe we RS o MR 
Sumar Eod oa ike e dec UR ow. Xe 4» de q$ o xw a E 


576 


www.dacoromanica.ro