Revista Cinema/1963 — 1979/1970/008-CINEMA-anul-VIII-nr-3-1970

nr.3 
ANUL VIII(87) 


revistă lunară 


de cultură 


cinematografică 


BUCUREŞTI — MARTIE 1970 
å 


CINEMA 
———MMá—— 
ANUL VIII NR. 3 (87) MARTIE 1970 
Redator șef: Ecaterina Oproiu 


Coperta IV 
La intersecția modei, filmului, 


s muzicii uşoare, o stea-șoc: Jane 
turbulent mit european: B.B. Birkin. 


Coperta I 


De un deceniu ea este cel mai 


Ancheta: Este sau nu cazul ca filmul să fie 
introdus în școală? 

Omul intoxicat de cinematograf de Ov. S. Crohmălniceanu 
Consumul. de spaţiu de R. Florian 


FILM ȘI LITERATURĂ 


40 | Aventurile eroului care tace (III) 


BR o 


de Gelu lonescu 


PROFIL "70 
Margareta Pislaru — «Visul meu 


24 | de aur: music-hall-ul» 
26 | De la Shirley la Måriuca de Alice Manoiu 
29 | Liviu Ciulei dupå 10 ani de Irina Petrescu 
30 | Michéle Morgan, proprietarea celor mai 

frumosi ochi din lume de D.I. Suchianu 


SPECTATOR 


Vă place sau nu va place Brahms? 
(Intrebårile cititoarei Dorina Ungur si 
12 | raspunsul Ninei Cassian) 


14 | Jan Moro si verisoara din Cimpina de Radu Cosasu 
15 | Nevoia de suferinta de Ana Maria Narti 
23 | «Nibelungii» dupa multi ani de Dorina Radulescu 


38 | Curier 


CORESPONDENTE 


Moscova: Lenin poate fi jucat de orice actor? de Serghei lutkevici 
18| Tokio: Viață si anti-viatå, film gi anti-film la Tokyo de loan Grigorescu 
20 | Roma: Claudia Cardinale, via Flaminia km 17 de Adina Darian 


ACTORI ROMANI i 


6| Breloc — Birlic — Vasiliu de Mihai lacob 
42 | De Max, fiul doctorului Max din lagi de lon Cantacuzino 


Pe ecrane: «Elvira Madigan» (Suedia), «Ghici, 

cine vine la cinå?» (SUA), «Mireasa era in negru» 

(Franta), «O intimplare» (lugoslavia), 

33| «Republica fetelor» (Polonia), etc. 

41| Documentarul: Adolescenta, o problema cu probleme de Cålin Cåliman 

16| Cinemateca: Filme bune printre noi de D.I. Suchianu 
TV: Teleidei de toate felurile de Valentin Silvestru 


CINEMA 


Prezentarea artistică: Radu Georgescu si : Prezentarea grafică: lon Făgărășanu 
Piaţa Scinteii nr.1— Bucuresti 
Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — Bucuresti LI 
Cititorii din străinătate se pot abona la această publicaţie adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucuresti, România ni 


41 017 Exemplarul 5 lei 


se învață in scoal : A 2 
se învață in şcoală, P ied şcoală, se învață în scoală 
esi nu toți copi . m 
i RAKA p deşi nu toți copui 
vor să ajungă ee 
vor så ajungå d ajung le awa 
scriitori. compozitori. ES 
pictori. 


desi nu topi copii 


Unde se învață 
cinematografia, 
«cea mai populară 
dintre arte»? 


este sau nu cazul ca 


FILMUL 
E INTRODUS 


Py . Muzica 
Literatura : E Desenul 


corespondentå 


Cel mai des må mihneste 
V4 faptul că despre filmele noa- 
Š stre politice, —istorico-re- 
M volutionare in general si 
cele legate direct de numele 
lui Lenin in special, scriem parcå altfel 
decit ar trebui. Cuvintele sint mereu 
aceleasi, deseori chiar uzate, alteori 
timide. Sintem plini de admiratie, de 
entuziasm, de mindrie — e si firesc så 
fim — dar lunecåm doar la suprafata 
continutului acestor filme, nu le cer- 
cetåm particularitåtile estetice si pur 
$i simplu batem in retragere in fata 
fråmintårilor etice si artistice perso- 
nale ale scenaristilor, regizorilor, ac- 
torilor care colaboreazå la realizarea 
temei. Ar fi, chipurile, o indiscretie så 
ne aruncåm privirea in laboratorul ar- 
tistului. Si nu pentru ca am fi prea de- 
licati sau ne-am teme så nu parem prea 
pisálogi si curiosi, ci pentru cá se con- 
siderá cá o imixtiune de acest gen ar 
diminua måretia si proportiile temei 
si figurii centrale. 

Acest tabu tacit as dori să-l desfi- 
intez cu ajutorul acelor ginduri sincere, 
uneori poate discutabile, care m-au 
frámintat intotdeauna. Ele continuå så 
má fráminte (ca de altfel, probabil, pe 
toti cei care vin in contact cu aceastå 
temá) si datoritå faptului cå redarea 
figurii lui Lenin il determinå pe artist 
Sá se reconsidere pe sine, atitudinea 
Tui fatá de viatå si de artå... 


imi amintesc 


cum in anii '30, noi, cineastii sovietici 
ne-am aflat pentru întiia oară în fata 
acestei misiuni, care pe atunci părea 
de neconceput, de nerealizat, o misi- 
une de o cinste deosebită, și cum pri- 
mele sentimente care m-au cuprins 
au fost sfiala, uluirea in fata imensi- 
tatii ei şi a răspunderii ce o purtam. 

O mie de întrebări, un milion de în- 
doieli... E oare necesar? E oare po- 
sibil? Nu cumva e un sacrilegiu? Apoi 
obișnuitele căutări, de data aceasta 
profesionale: cine va scrie scenariul? 
Cine va găsi cuvintele necesare si po- 
trivite? Şi cărui actor i se va încredința 
acest rol? Este oare acesta un rol în 
înţelesul obişnuit al cuvintului? 

Să-l interpretezi pe Lenin... E oare 
posibil să-l «interpretezi?» 

Acest rol reclamă inovaţii în toate 
— şi în dramaturgie, si în regie. Si, evi- 
dent, întrebarea principală: meriti tu 
însuţi, ești pregătit în forul tău interior 
să te apropii de această sursă curată, 
limpede, luminoasă? 

N-au lipsit nici gindurile «negre»: 
nu cumva te vei lăsa ademenit de is- 
pita asemănării fotografice, nu-ţi vei 
camufla nepriceperea îndărătul măre- 
tiei evenimentelor, faptelor, eroilor? 
Căci ţi-a fost dat să vezi multe schiţe, 
încercări cu o existență efemeră, copii 
după toate fotografiile cunoscute sau, 
ca să vorbim deschis, încercări spe- 
culative de a reflecta fugar si superfi- 
cial «lozincile zilei» şi de a reduce må- 
retia autentică a ideilor la «preamåri- 
rea» standardizată. Din acei ani da- 
tează si prima încercare — nici nu ştiu 
cum s-o numesc, poate semireușită? 
— a lui Eisenstein de a-l înfățișa pe 
Ilici, în admirabilul film «Octombrie», 
prin procedeul numit pe atunci al «ti- 
pajului». 

Furia lui Maiakovski, care s-a nă- 
pustit asupra muncitorului Nikandrov, 


4 


de altfel complet nevinovat, era incă 
prea proaspătă și impărtăşită. Abia azi, 
după mai multe decenii, cînd cinema- 
tografia sovietică a acumulat o vastă 
experienţă, putem aprecia obiectiv i- 
novatia lui Eisenstein şi înțelege epi- 
sodul mitingului din fata gării finlan- 
deze in contextul atmosferei pitoresti 
poetice, de care era imbibat filmul in 
intregime, putem så recunoastem cå 
aceastå inovatie a fost indråzneatå 
gi oportunå din punct de vedere istoric. 
Dar atunci, in 1936.... 

SE GT i ABA c ai 

...era limpede 


Z —— —«" 
cá totul trebuia luat de la inceput, 
din nimic, cum s-ar zice, cu un alt lim- 
baj si cá trebuia gåsitå mai ales o ie- 
sire din cercul vicios al intereselor 
Strict cinematografice. Aveam multe 
de aflat, de recitit, de studiat, si de in- 
teles. Trebuia så ne transformåm in 
cercetátori, in savanti, in istorici. Si 
mai trebuia, în primul rînd, så simțim 
în permanenţă, dincolo de acest imens 
material, măreția figurii centrale, 
pulsul vieţii, al prefacerilor socialiste 
nu numai in economie, dar si in con- 
știința socială a oamenilor din tara 
noastră. Dar și mai greu era să men- 
ținem o legătură afectivă directă cu 
viitorii spectatori, să ne închipuim 
cam cum ar dori ei să vadă chipul lui 
Lenin pe ecran... 

Aşa au început cu curaj şi Aleksei 
Kapler, Mihail Romm şi Boris Sciukin. 

Așa s-a născut, în 1938, și filmul nos- 
tru «Omul cu arma». Dramaturgia lui 
N. Pogodin și jocul lui Maksim Strauh 
au hotărit succesul acestui prim con- 
tact al meu cu tema leninianå. Dar a 
fost oare un succes? M-am îndoit de 
el, acum treizeci de ani, cînd filmul 
a apărut pe ecran, si nu numai pentru 
că i-am văzut toate imperfectiunile, 
ci şi datorită faptului că la început o 
parte din critici, ca de altfel și unii 
cineasti cu munci de răspundere, i-au 
făcut o primire oarecum nedefinită 
sau, ca să vorbim deschis, rezervată. 

Poate că îl comparau, fără voia lor, 
cu filmele apărute înainte cu un an, 
«Lenin în Octombrie» al lui Kapler şi 
Romm și «Marea vilvătaie» realizat de 
Ciaureli. În ceea ce mă privește, sim- 
team că aceste comparații nu erau 
în favoarea «Omului cu arma»... 

Cred însă cá multi au fost șocați de 
tonul neobişnuit al dramaturgiei lui 
Pogodin, care la prima vedere pare 
hazliu si, în consecință, superficial. 
Se cuvenea oare ca un film despre 
Lenin, despre zilele lui Octombrie, să 
fie prezentat într-o formă care aduce 
a baladă, sau poate a poveste ostă- 
seascå, în care una din verigile prin- 
cipale ale subiectului e, de fapt, o in- 
timplare din viata unui taran care a 
låsat så-i scape un general, iar in 
textura zilelor aspre si incordate nåvå- 
leste nepoftit, un cintec liric, aproape 
o «romanta sfigietoare» despre dra- 
goste si despårtire? Lipsesc din sce- 
nariu si obisnuitele personaje istorice 
Pinå si scenele ce-i infåtiseazå pe 
dusmani sint privite prin prisma umo- 
rului lui Pogodin. Asistam si la o se- 
dintå de spiritism si la o scenă în care 
un flåcåu de la tarå, in manta soldå- 
teascå, trece pentru prima oarå in 
viatá pragul unei case boieresti si o 
mustrá pe sora lui, fatá in casá, pentru 
idila ei cu un comisar ín scurtå de 
piele. Lenin insusi pare a fi un perso- 


Moscova 
poate 


fi jucat 


i Ut PE 1 s 


Primul interpret al lui Lenin 
a Jost 
muncitorul 
i Nikandrov. 
! Cel mai recent este 
Smoktunovski. 


naj episodic. Apare numai de citeva 
ori, iar in unul din episoade se com- 
portå nu indeajuns de grav: månincå 
cartofi si ride de soldatul naiv, care s-a 
låsat påcålit de «superbul» general 
În sfîrşit, era firesc ca după jocul strå- 
lucit al lui Sciukin să ne obisnuim mai 
greu cu noul actor, Strauh, care la 
început părea că seamănă nu atit cu 
Lenin, cit cu Sciukin, al cărui chip a- 
junsese să se contopească, în ochii 
spectatorilor, cu imaginea lui llici pe 
ecran... 


Anii au trecut si după război filmul 
«Omul cu arma» a revenit pe ecrane, 
insotind aproape fiecare dată istorică 
memorabilă. 

Acestui film i s-au adăugat şi altele 
consacrate lui Lenin şi realizate de 
mine, încît într-o bună zi, citind pro- 
gramul cinematografelor, am desco- 


perit că într-o singură săptămînă ru- 
iau cinci filme de ale mele... 


Un succes neașteptat 


Analizind acum cauzele succesului 
neașteptat de care s-a bucurat filmul 
nostru mai vechi «Contraplanul», a- 
ung la concluzia că el se datorează 
scenariului, «acţiunii» expuse în film. 
Particularitatea acestei acţiuni constă 
in tonul ei democratic, care s-a făcut 
simţit nu numai în maniera istorisirii, 
ci a constituit nucleul subiectului. 
Spectatorii sovietici de la hotarul ani- 
lor '30 au fost impresionați, mai mult 
decit de ritmul contraplanului indus- 
trial-financiar sau de amănuntele fa- 
bricatiei turbinelor, de una din proble: 
mele centrale ale democraţiei socia- 
liste: relaţiile dintre un muncitor obiş- 
nuit, neinscris în partid, și avangarda 


` tarele gi formele «inp: 


clasei muncitoare — Partidul Comu- 
nist. 

Nu intimplátor episodul culminant 
al filmului l-a constituit participarea 
mesterului fárá de partid Babcenko la 
sedinta comitetului de partid, la care 
a putut så-si spuná deschis pásul, 
amáráciunea pricinuitá de acuzatia 
nedreaptá cá ar fi fabricat o pieså de- 
fectá. La comitet a fost ascultat cu a- 
tentia cu care erau ascultati comunis- 
tii. Mai mult decit atit, experiența si 
sfaturile lui au fost preluate de prac- 
tica întregului colectiv al uzinei. În 
felul acesta părea că se pråbuseste 
un zid nevăzut care izola pe cei «aleşi», 
pe cei cu carnetul de partid în buzunar, 
de muncitorii fără de partid, entuzi- 
asti constructori ai prezentului socia- 
list. 

lată cum tema actuålå a unităţii din- 
tre clasa muncitoare si partid, a comu- 
nitatii depline de interese dintre partid 
şi popor:(dezvoltată, de altfel, nu nu- 
mai în secţiile unei uzine, dar şi. pe 
fondul liric,-al nopților albe din Le- 
ningradul în plină înnoire socialistă) 
a trezit la viaţă o formå calmă, nara- 
tivă de expunere cinematografică, dar 
care, pare, după cum e şi firesc, sim- 
plistă sau «desuetă» în comparaţie cu 
căutările cinematografiei de montaj. 


Cele arătate mai sus nu sint o ten- 
tativă de a justifica retroactiv imper- 
fectiunile primei noastre experienţe. 
«Contraplanul» a rămas, după cum a 
prevăzut Viktor Sklovski, un film «de 
repertoriu», desi eu continui så fiu 
convins că filmul a fost în plus o etapă 
inevitabilă în însuşirea noului limbaj 
democratic al artei cinematografice 
socialiste, limbaj în care aveau să se 
exprime foarte curind creatorii per- 
sonajelor Ceapaev, Maksim Polejaev 
gi, in sfirgit, Lenin. lar dacå må gindesc 
acum ce anume a fåcut ca «Omul cu 
arma» să nu îmbătrinească, cred cà 
trebuie să căutăm cauza în democra- 
tismul înţeles corect, cu care Nikolai 
Pogodin a abordat tema leninistă 
en 


Două nave aeriene , 

meme 

. «Un cercetator a comparat, pe 
bunå dreptate, operele de arta cu douå 
categorii de nave aeriene — scrie 
L:S=Vigotski in a sa «Psihologie a 
artei». Acest cercetátor spune cá a- 
paratele de zbor sint de douå feluri — 
mai grele s! mai usoare decit aerul. Un 
aerostat se înalță pentru că e mai 
uşor decit aerul si, la drept vorbind, 
nu presupune o victorie asupra for- 
telor naturii, deoarece nu face decît 
să plutească în aer; un avion în schimb 
e mai greu decit aerul,cade în fiecare 
minut din ascensiune, întimpină rezis- 
tenta aerului, o învinge, şi se înalță 
tocmai deoarece cade. O operă de 
artă autentică amintește de o mașină 
mai grea decit aerul». 

Cu o operă de acest fel trebuie să 
semene fiecare film închinat lui Lenin. 
Această temă cere imperios ca artis- 
tul «să învingă forțele naturii» si să-și 
apropie arsenalul plastic de simpli- 


' tate complexă, precizia si profunzimea 


caracteristice geniului lui Lenin. În 
concepția ártistului care tratează o 
amplă temă politică, problema «gus- 
tului personal» si & «comenzii», ho- 

ei» si «Com- 
promisului», fntr-un;jeywint întregul, 
complex al refatiilor artist-spectator 


fiecare actor? 


MG UNE FETE «ee 


Marele regizor Serghei Iutkevici 
faţă în față 

cu întrebarea : 

E oare posibil să-l 
«interpretez» pe Lenin? 


in cadrul unei arte atit de populare 
cum e cinematograful continuå så rå- 
minå nesolutionat atit de teorie, cit si 
de conştiinţa artistului... 

«Cine încearcă să scrie numai des- 
pre adevăr, această muzică a vieții, 
adevărul nu se face auzit niciodată...» 

Aceste cuvinte ale lui Aleksei Re- 
mizov iti vin în minte cînd meditezi asu- 
pra filmului politic. 

După părerea mea, această muzică 
a vieţii n-a råsunat în filmul «Pe o pla- 
netă oarecare», realizat de regizorul 
leningrădean |. Olşvangher. 

„Numeroase soluţii, nu dintre cele 
mai fericite, precum şi ignorarea «sti- 
hiei» muzicale a revoluţiei, la care 
Aleksandr Blok ne îndemna să ple- 
căm urechea, explică eșecul imaginii 
lui Lenin din acest film. 

Farmecul indescriptibil al lui Smok- 
tunovski s-a irosit în van, căci regizo- 
rul nu l-a ajutat pe actor, neintelegind 
că numai farmecul nu e suficient pen- 
tru a ducă la bun sfirsit o misiune atit 
de importantă. 

În legătură cu aceasta se naşte o 

importantă întrebare teoretică: 


Actori care l-au interpretat pe Lenin 
NIKANDROV: «Octombrie» 


BORIS SCIUKIN: «Lenin în Octombrie», «Lenin in 1918» 


poate. si trebuie 
a 
fiecare actor să-l joace pe Lenin? 

. Talentul si măiestria actorilor 
nu vin în contradicție cu capacitatea 
lor de a-gi aprecia posibilitățile, nu le 
forțează structura psihologică. De a- 
ceea în «Hamlet», Sciukin s-a multu- 
mit cu rolul lui Polonius, cu toate că 
ar fi fost poate îndreptăţit să aspire la 
rolul prințului Danemarcei. 

Se pare, de asemenea, cá Maksim 
Strauh nu s-a văzut în rolul prinţului 
Miskin din «Idiotul». Pînă si intr-o 
piesá istoricá el si l-a ales pe Vasili 
Suiski si nu pe Boris Godunov. Au 
trebuit så treacå ani ca acest maestru 
interpret al lui Pobedonosikov din 
«Baia», al croitorului din «Strada bucu- 
riei» sau al personajului cu muncá de 
råspundere din «Prietenul meu», sá 
cuteze a-l înfățișa pe Lenin... 

De aceea, ducindu-má să-l văd pe 
actorul Kaiurov in filmul «6 iulie», må 
luptam cu indoielile. Márturisesc cá 
acest actor nu mi s-a párut convingá- 
tor nici in filmul «La inceput de secol» 
si nici in acel realizat pentru televizi- 
une, «Prin picla inghetata». Credeam 
cá nu va reusi så-si invingå o anu- 
mitå rigiditate, care contrasta atit 
"de puternic cu degajarea lui Sciukin 
si Strauh. 

Dar, din fericire, de data aceasta am 
dat greş. În acest nou şi excelent film 
despre Lenin, Kaiurov m-a fermecat. 
Råspunzind la o anchetá despre Le- 
nin, intreprinsá de Institutul creierului 
N.K. Krupskaia a relevat una din trá- 
sáturile lui de caracter: «Stare de spi- 
rit dominantá — concentrare incor- 
datå». 

Actorul a accentuat aceastå con- 
centrare, reusind astfel så redea in 
chipul lui Ilici dramatismul si tensiu- 
nea situaţiei istorice care se află la 
baza filmului. Kaiurov ni-l înfățișează 
pe Lenin nerăbdător, îngrijorat, mihnit. 
Pare o coardå de arc intinså la maxi- 
mum. Dar totodatå, e si hotårit, minios, 
ironic, sever. Acestea sint elementele 
noi, cu ele talentatul actor a îmbogăți! 
imaginea noastra despre multilaterala 

- personalitate a lui Lenin. 


MAKSIM STRAUH: «Omul cu arma», «Cartierul Viborg», «lakov 
Sverdlov», «l se spune Sukhe-Bator», «Povestiri despre Lenin», 
«Lenin în Polonia» 


CM, NE. DE 


BORIS SMIRNOV: «Appassionata», «Gloria Balticii», «Un comunist» 
MIHAIL KONDRATIEV: «Norii funesti» 

IURI KAIUROV: «La începutul secolului», «6 lulie» 

RODION NAKHAPETOV: «Inimå de mamá» 


GLEB IUCENKOV: «Prima zi» 
VLADIMIR KORONIN: «Familia Ulianov» 


INNOKENTI SMOKTUNOVSKI: «Pe o planeta oarecare» 


v NA ` 


Serghei I UTKEVICI 


actorii 
nostrii 


BRELOC- VASILIU 


V4 Niciodatá nu mi-a trecut prin 

cap sá-mi exprim admiratia fatå 
de Mark Twain pentru importan- 
tul motiv cá a murit. Existá oa- 
meni care trebuie omagiati la funeralii — e 
ziua lor unicá de celebritate — si existá 
fiinte cárora nu le stå bine så moarå. Un 
comic mort, de pildá, e ceva cit se poate de 
antagonic: risul si moartea se bat cap in 
cap. (Scriu aceste rinduri seara si nu m-am 
putut duce la inmormintarea lui Birlic pen- 
tru cá mixam 1a Buftea). Sper insá cá pinà 
la aparitia lor, cei care hohoteau la simpla 
lui prezentá, så zicem in tribuná la 1 Mai, 
sau in Jurnalele de actualitáti (sá zicem in 
momentul cind era decorat) så nu-l fi uitat 
pe omul, care contopindu-se atit de magde- 
burgic intr-un rol, nu s-a mai putut deslipi 
de el decit preluindu-i identitatea. Vasiliu- 
Breloc a inceput sá fie strigat, de la iesirea 
Teatrului Vesel si pinå in intrarea de la 
Capsa: Birlic, Vasiliu-Birlic, Grigore Birlic... 
Birlic! (Vå dati seama? Ca si cind cineva ar 


.. simpla lui aparitie stirnea hohote de ris. 


trebui så se numeascå dupå trei ani de 
serviciu: Mircea Inginerul sau Costache 
Vatmanul). 

Dar dacå pentru noi, cei care ne cultivåm 
porecla cu care am fost trecuti in registrele 
Stårii Civile, problema posteritåtii poate fi 
mai mult sau mai putin importantå, pentru 
un actor inregistrat la radio si filmat de-a 
lungul a douåzeci-treizeci de ani, chestiu- 
nea påstrårii unui portret exact capåtå di- 
mensiuni istorice. Si aici am certa senzaţie 
ca Birlic a fost nedreptåtit, ca imaginea sa 
artisticå s-a conservat incomplet, fiindca 
marile gi adevåratele lui succese actoricesti 
— cele teatrale — nu s-au imprimat pe ce- 
luloid. Desi lista filmelor in care a apárut 
— cu mustață, fără mustață, cu partenere 
mai înalte, cu guler epsom sau descheiat 
la git — cifric, e impresionantă, cinemato- 
grafia n-a izbutit să valorifice comicul lui 
natural — scenic natural — într-un limbaj ca- 
re ar fi trebuit så se diferentieze de înălțimea 
rampei. 


... lista filmelor in care a apărut — cu mustață, fără mustață, cu guler epsom 


Departe de mine intenţia de a minimaliza 
reusitele din filmografia acestui mare actor, 
Mi se pare numai că pelicula nu i-a dat 
acel adevăr, acel firesc al gestului, umorul 
natural care pleca din scenă în sală fără 
efort, mai precis, fără evidența lui, fără 
gaguri lipite, fără sesizarea noţiunii de co- 
mic. Asta nu înseamnă că nu mi-au rămas 
în minte imagini din filme ca «Vizita» sau 
«Directorul nostru» — secvența asteptårii 
din anticameră, o adevărată pagină antolo- 
gică — din «Două lozuri» sau din cel în regia 
lui Vitanidis «Post-Restant». 

Începind din 1935, cu «Bing-Bang» unde 
a apărut alături de Stroe și Vasilache, con- 
tinuind cu «Doamna de la etajul Il» (1937), 
Birlic şi-a legat numele de o serie de titluri 
printre care aș cita ecranizările după Cara- 
giale ale cuplului Naghi-Micheles: «D'ale 
carnavalului», «Telegrame» şi «Două lo- 
zuri» — scurt metrajul lui Geo Saizescu 
«Doi vecini», «Titanic Vals» în regia lui 
Paul Călinescu, spectacolele filmate «O scri- 


sau descheiat la git — e cifric impresionantă... 


El era 
ruda noastrå veselå, 
un alter-ego simpatic... 


soare pierdută» şi «Bădăranii». A interpretat 
roluri comice mai mari sau mai mici în «A- 
proape de soare», «Doi băieți ca pîinea 
caldă», «Lumina de iulie» şi s-a întîlnit cu 
"Gopo la «Pasi spre lună», dar deși toți ama- 
torii îl puneau în fruntea unor prezumtive 
distribuții, ca pe un gir de calitate — nicio- 
dată nu s-a scris un adevărat scenariu 
pentru el. 

Un loc aparte în creaţia sa cinematogra- 
fică îl ocupă sensibilul și amăruiul Udrea 
din «Steaua fără nume», unde actorul se 
apropie de succesul din «Topaze» — şi 
poate acest gen de umor, fără exteriorizări 
violente, ar fi trebuit mai mult exploatat! 
Birlic era un interpret ideal al omului umil, 
modest, timid şi de treabă, aşa cum s-a 
„vădit în Spiridon Biserică (prima parte din 

«Mielul turbat»). 

Dacă in teatru regizorul care l-a înţeles cel 
mai bine si care n-a încetat pinå în ultima 
clipă să-l numească actorul Grigore Vasiliu, 
a fost Sică Alexandrescu, în film Jean 
Georgescu mi se pare a fi fost realizatorul 
cel mai apropiat de adevăratul stil «birlic» 
(poate mai puţin în «Mofturi 1900», dar 
sigur în «Vizita» si mai ales în «Directorul 
nostru»). 

Grigore Vasiliu n-a fost un teoretician al 
artei sale — de altfel teoreticieni există des- 
tui — ci un practician al ei. Umorul e un lucru 
foarte serios si puţini reuşesc să-l realizeze 
integral. Cred că în film colaboratorii lui 
s-au lăsat prea ușor furafi de ilaritatea pe 
care nasul său, mişcările sale le stirneau 
pe platou şi ş-au mulțumit cu ceea ce in- 
dividul Birlic putea oferi la prima vedere, 
fără să-l solicite cu meticulozitatea cu care 
a făcut-o un Sică Alexandrescu, sau el 
însuşi în spectacolele de teatru. 

Toţi cei care l-au văzut îl regretă ca pe 
un intim, ca pe o rudă veselă, ca pe un alter- 
ego simpatic, inepuizabil. Poate că a făcut 
parte din nevoia noastră cotidiană de zim- 
bet. E foarte nedrept să fi dispărut. E foarte 
nedrept să dispară vreodată. 


Mihai IACOB 


=> el dra 
nevoia noastrå 


cotidiand de zimbet 


| 


Dupå ce a filmat la Londra, Roma, Hollywood, Paris, 
Berlin, se poate spune cå vieneza Senta Berger 
: a devenit vedetá internationalå a 
filmului| Și într-adevăr, e « ståpinå pe situație», 
dar nu așa cum am văzut-o 
in finalul filmului cu acest nume, cu Dean Martin — Matt Helm. 


L4 


ancheta 


noastra- 


Din 29 
de elevi 
doar 8 

au ştiut 
cå 

Bunuel 

este regizor 
spaniol. 


Doar 6 
ca 
Vzctor 
` Iliu 
'a fost 
regizor 


de film 
e 


Unul singur 
cá Figueroa 
este op.rator 

mexican 


Niciunuł 
din 29 
n-a ştiut 
cine e 
Jiri 
Trnka 


i 


„și totuşi, 


; elevii 
sint 

pasionați 

de cinema 


& VÅ PLAC FILMELE? 


e CÎTE FILME VEDEŢI PE LUNA? 


© CE GEN PREFERAŢI? 


© SIMTITI NEVOIA UNEI INSTRUIRI CINEMAT 


lată cîteva dintre întrebările chestionarului la care au răspuns 29 de elevi din clasele a XI-a si a Xll-a 
ale liceului „lon Creangă“ din București. Ancheta a încercat să stabilească, aproximativ cel puţin, ce 
cunoștințe despre a șaptea artă are un elev din ultimele clase ale liceului de cultură generală și cum 


dobindeste el aceste cunostinte. 


Prima observaţie: 
elevii sînt pasionați de cinemat 
La _ întrebarea 
„VĂ PLAC FILMELE?" 
răspunsurile au fost: 
foarte mult — 23; 
oarecum — 6; 
deloc = 0. 
„CÎTE FILME VIZIONATI ÎNTR-O LUNĂ?" 
Răspuns global: 331 (102 ta cinematograf, 229 la televizor). 
O medie de 10 filme de fiecare elev. Cam mult, vor spune 
poate unii părinţi sau profesori, gindindu-se că lectura nu este 
,imbrátisatá" întotdeauna cu aceeași... căldură. 
Preferinte? . 


Drame — 15; 
filme pentru tineret — 11; 
comedii — 10; 


filme istorice — 9; 
muzicale — 6; 
de aventuri sau spionaj — 5; 
biografice = 3 (cei mai multi au indicat cite douå dintre cate- 
goriile propuse). 
Fatá de preferintele manifestate de alti elevi cu prilejul unei 
anchete asemănătoare, făcută cu doi ani in urmă, constat, cu 
satisfactie, cà filmele de aventuri au pierdut din teren in favoa- 
rea celor „serioase“, desi pe ecrane au continuat invazia pelicu- 
lelor de tipul „Șapte oameni de aur". 
De remarcat, totodatá, cá pe lista actorilor preferati 
primele locuri nu le-au obtinut 
nici Roger Moore, 
nici Jean Marais, 
ci 
Peter O'Toole, 
Irina Petrescu, 
Richard Burton, 
Jeanne Moreau, 
fapt desigur imbucuråtor. 

Dar vizionarea filmelor este singura legătură dintre tinerii 
cinefili si cea de-a șaptea artă? Nu! 3 
La intrebarea 
„CITIŢI REVISTA ,CINEMA"? - 
10 au răspuns: „da, cu regularitate“. 
19: ,din cind ín cind". 
Tot råspunsuri afirmative (minus trei) s-au dat si cu privire 
la lectura cronicilor de film din ziare si reviste. Dar, pentru 
ch aici existå $i o mentiune — aceea de a indica titlul publicatiei 
si numele cronicarului — råspunsurile n-au mai fost tot atit 
de clare. Cu exceptia a 15 elevi care au mentionat ziarul » Infor- 
matia Bucurestiului" si pe cronicarul sau T. Caranfil si a altor 
trei — unul „România literară“ (D.I. Suchianu si P. Rado 
altul „Contemporanul“ (Ana-Maria Narti si Eva Sirbu) cel 
de-al treilea „Romania Liberå" (E. Atanasiu), ceilalti (7) au 
dat råspunsuri destul de confuze. Astfel E. Atanasiu a fost 
socotit cronicar al ,Contemporanului" (3), T. Caranfil al Remá- 
niei Literare" (2), iar Valerian Sava al „Saptaminii culturale" !! 
Un singur elev a specificat cà citeste cronicile lui T. Stánescu 
din „Scînteia Tineretului”. 

lată deci că în competiţia cu publicaţiile literare si artistice 
„Informaţia“ iese învingătoare de departe, chiar şi-atunci cînd 
cititorii sînt elevi ai unui liceu de cultură generală. Fapt care, 
cred, nu-l poate bucura nici chiar pe cronicarul ziarului res- 
pectiv. 

O întrebare la care răspunsurile au fost foarte gråitnare 
suna astfel: 
„CUNOASTETI NUMELE A TREI REGIZORI Dz FILM 
ROMANI!" 
Cei mai frecvent citati: Lucian Pintilie, Sergiu Nicolaescu, 
Gh. Vitanidis. 


Liviu Ciulei figura pe o singură fişă. Explicaţia? Primii trei au 
fost prezenţi pe ecrane în ultimii doi ani. Ciulei — absent, 
Și totuşi, un alt absent — din ultimii ani — Gopo — era men- 
tionat pe 15 fişe! , 
Acelasi fenomen s-a vådit si cu privire la regizorii stråini. 
Nimeni n-a pomenit de Louis Malle, de Bufiuel, de Kalatozov, 
de Rossellini, de De Sica... in timp ce Hitchcock, Antonioni 
si Orson Welles nu lipseau de pe nici un buletin. De unde se 
poate trage concluzia cå politica de programare a filmelor joacå 
un rol deosebit de important in formarea culturii cinemato- 
grafice (mai ales) a tinårului spectator. 

Evident cå programarea nu este singurul element care 
influenteazå aceastå formare. Lipsa unei istorii a artei cinema- 


tografice, ca si aceea a unui dictionar de specialitate, explicå . 


si ele (dar nu numai ele) existenta unor lacune serioase in 
informarea tinerilor iubitori ai filmului. 

Citeva exemple: 

un singur elev dintre cei 29 chestionati stia cå G. Figueroa 

este operator mexican; 

nimeni n-a putut så dea un råspuns exact cu privire la Jiri 

Trnka; niciunul dintre subiecti n-a stiut cine este Ivan 

Piriiev; ; 

doar 10 au scris in dreptul lui Mack Sennett — regizor 

american; 

numai 8 au notat ci Luis Bufiuel este regizor spaniol; 

despre Greta Garbo s-a spus cå este o actritå americană, 

italiană, franceză, norvegiană si doar 15 au ştiut că este de 

origină suedeză. a 

În schimb, toti ştiau că Roman Polanski este regizor po- 
lonez stabilit în SUA. Tragedia de la Bel Air, atît de co- 
mentatå in presă, i-a adus regizorului notorietatea și nu 
„Cutitul în apă“, pe care cei mai multi elevi nici nu-l våzuserå. 

Cà informarea se face dupå ureche se poate constata si din 
faptul ch numele unor actori si cineasti stråini erau scrise in 
mod ciudat — Hicicoc, Valdin, Aizenstain, Orsohn Vels, Piter 
Otol. 


Dar ceea ce mi s-a pårut cu adevårat grav a fost ignorarea 
aproape totalå a doi cineasti romåni: Victor Hiu şi Mirel Iliesu. 
Despre primul doar 6 stiau cá a fost regizor, iar despre cel 
de-al doilea, cu o singură excepţie, nimeni nu a putut să-i 
identifice profesia. Filmul său „Cîntecele Renaşterii”, premiat 
în vara aceasta la Cannes, era absolut necunoscut. 

Cum se explică deci aceste lacune (unele de neiertat) la 
nişte tineri care mărturisesc fără rezerve (şi avem toate moti- 
vele să-i credem) că iubesc cinematograful? 

Unul dintre răspunsuri (care vizează miezul problemei) 
l-am căpătat chiar din partea lor: 

Absenta din programa analitică a unei discipline care så se 
ocupe de arta filmului. La întrebarea: „Eşti pentru introdu- 
cerea învăţămîntului cinematografic în clasele Xl-a si a XI-a?" 

21 au răspuns printr-un DA categoric, 

4 n-au dat nici un răspuns, 

iar 4 au råspuns NU. De ce, totuşi aceste opt rezerve? 

lată cum explică un elev: „Nu, pentru că in ciasa a Xl-a 
cred că este foarte tîrziu. Din clasa a IX-a, da!" Si un altul: 
„Avem prea mult de învățat si aga. Dacă nu s-ar pune note, 
aş fi pentru". 22 

Din clasa a IX-a sau dintr-a Xl-a? Dindu-se note sau nu? 
Acestea mi se par aspecte tangente. Problema principalå este 
necesitatea de a se stabili un echilibru intre pasiunea tinerilor 
elevi pentru film si mijloacele (deocamdatå precare) pe care 
le au la dispoziţie pentru a-şi putea cultiva această pasiune. 
Or, dintre aceste mijloace, învățămîntul cinematografic nu 
este nici ultimul, nici cel mai greu de realizat. 


Constantin TEODORI 


9 


OGRAFICE? 


1 
ancheta 
oastrà 


Poate 
f? socotit 
filmul 

^o materie 
— de cultură 
generalå? 


iiti 


Un elev 

vede 
in medie 
10 filme 
pe luna. 


El retine 

~- ultimele 
noutăți, 
dar ignoră 
valorile 
clasice. 


Se serie: 
 Aizenstain 
, şi Hicicoc 
Orsobn 

Vels 
ŞI 
Piter Otol. 


viitori 
cineasti... 


CE SPUN SPECIALIȘTII 


sn NT SE Å 
O disciplină obligatorie 


Este mai mult decit evident căarta 
şi tehnica filmului (cu extensiunea ei 
specifică în televiziune) ocupă azi 
un “teritoriu incomparabil mai mare 
decît restul componentelor culturii 
nationale si generale în lumea de azi. 
În însăși tehnica alfabetizării zonelor 
subdezvoltate se recurge acum obli- 
gatoriu la instrumentele de lucru pro- 
prii filmului, Chiar copiii noștri 
preşcolari se deprind cu abstrac- 
tiile limbajului cinematografic mai 
curînd decît cu ale scrisului și citi- 
tului. Azi nu se mai poate lua în con- 
sideratie nici progresul! mijloacelor 
de comunicare fără cinematografie; 
iar în privinţa celorlalte arte, inclusiv 
literatura, ar însemna să repetåm 
locuri comune, afirmînd cît de mult 
sînt ele influențate, în ultima jumá- 
tate de veac, conștient sau incon- 
stient, de varietatea infinită a „sti- 
lului cinematografic”. 

De aceea, în cele mai multe ţări 
civilizate, problemele educaţiei prin 
film și ale culturii cinematografice 
sînt judecate cu multă seriozitate, 
încadrîndu-se în programele supe- 
rioare și medii de învățămînt, ca dis- 
cipline obligatorii sau facultative. 
Nu-i vorba aici de simpla ,fabricå" 
de cineasti, la care se reduce viziu- 
nea restrinså a unor persoane res- 
ponsabile insuficient documentate, ci 


de pregătirea, în egală măsură, a în- 


drumătorilor în domeniul mai extins 
al culturii si a unui public larg avizat. 
Succesul international al cursurilor 
de cinematografie, al cinematecilor 
şi cinecluburilor, furnizează o dovadă 
palpabilă. O alta, dacă maie nevoie, 
e statistica procentului naţional de 
spectatori de film (și de telespecta- 
tori) la numărul de locuitori, care și 
în tara noastră e foarte ridicat. 

În aceste condiţii, consider o eroare 
absenţa unei preocupări ştiinţifice faţă 
de cultura cinematografică de mase 
şi nådåjduiesc că ea va fi remediată, 
cit de curînd, prin extinderea sarci- 
nilor actualei Facultăţi de film și te- 
leviziune (actualmente încă neomolo- 
gotá!?) la elaborarea si aplicarea 
unor programe analitice de invåtå- 
mint superior și mediu, destinate så 
modernizeze și sub acest aspect edu- 
catia generală în tara noastră. 


Mihnea Gheorghiu 
prof. dr. docent 


O disciplină utilă 


Tema s-a mai dezbătut dacă îmi 
aduc bine aminte chiar în coloanele 
revistei Cinema, anul trecut sau 
acum doi ani si din nou, dacă îmi aduc 
bine aminte, argumentele formulate 
atunci erau destul de convingătoare, 
fondate, cuprinzătoare și organizate, 
Singurul lor cusur e că n-au convins. 
Și e păcat. Păcat nu numai pentru că 
spectatorul de cinema ideal ar fi 
un spectator cu o vastă cultură cine- 
matografică (și fireşte că asta ar in- 
fluenta evoluţia limbajului — a mij- 
loacelor de expresie) ci si pentru 
ca filmul a intrat in existenta omului 


modern influentind din ce in ce mai 
mult celelalte arte (literatura, pic- 
tura si chiar muzica). Ata vreme 
cit se studiază istoria „literaturii, a 
filozofiei sau a muzicii, nu văd de ce 
o artå-atit de răspîndită ca-cea a fil- 
mului n-af avea dreptul la-o cunoas- 
tere organizată. De altfel, în foarte 
multe țări acest studiu se prâctică şi 
rezultatele pår a fi pe deplin satis- 
făcătoare. În Republica Populară Un- 
gară, de pildă, s-au editat cursuri 
pentru școlile medii şi se studiază 
cu seriozitate, estetica filmului. 

Nu presupun că ar exista vreun 
cineast care să nu dorească introdu- 
cerea unui /curs cinematografic in 
şcolile medii. Totul e să credem că și 
profesorii sînt destul de cinefili 
pentru efortul pe care-l presupune 
această idee. Nădăjduiesc însă că n-o 
vom repeta din doi în doi ani. 


Mihai lacob Y 
regizor, conferentiar 1. A. T. C. 


O disciplinå modernå 


in secolul nostru, cultura cińema- 
tograficå s-a afirmat ca o componentå 
importantå a civilizatiei contempo- 
rane. Capodoperele celei de-a sap- 
tea arte au contribuit în egală măsură 
cu cele produse de suratele ei la 
formarea spirituală a omenirii. Im- 
plicatiile filmului în cercetarea stiin- 
tificå, în învățămînt, şi în general în 
întregul sistem informational al omu- 
lui modern; sporesc ponderea pe care 
arta ecranului, fie el mare sau mic, 
trebuie s-o ocupe în instruirea mem- 
brilor societăţii în care vietuim. 
Aceasta este, de altfel, rațiunea care 
a condus la includerea cuiturii. cine- 
matografice printre obiectele de 
învățămînt din licee și universităţi 
în multe țări ale lumii, Studiile urmă- 
resc două direcții fundamentale. 
Prima se referă la contribuţia filmu- 
lui în domeniul istoriei generale a 
artei. Sînt analizate capodoperele 
ecranului, principalele curente și 
stiluri, specificul limbajului lorartis- 
tic, contribuția adusă la îmbogățirea 
conceptelor esteticii generale. A 
doua direcție abordează problema 
locului și rolului. filmului în cadrul 
mijloacelor de comunicare socială 
proprii epocii “noastre, Prin plasti- 
citatea imaginii vizuale. filmul. izbu- 
tește să completeze și să întregească 
reprezentările notionale ale cuvin- 
tului tipărit, justificindu-si astfel 
aportul la formarea intelectuală a 
omului. 

lată principalele considerente ce 
ne îndeamnă să propunem introdu- 
cerea culturii cinematografice ca 
obiect de studiu în liceele din ţara 
noastră. Propunerea mi se pare că se 
înscrie perfect în acțiunea de moder- 
nizare si perfecţionare a invdtámin- 


“tului începută anul trecut. Scopul 


acestei acțiuni este punerea de acord 
a instrucției publice cu tot ce gin- 
direa umană a produs mai valoros în 
ultimele decenii, deziderat ce nu 
poate fi împlinit fără a se ţine seama 
de implicaţiile culturii cinematogra- 
fice In viața spirituală a societății 
contemporane. 

Institutul de artă teatrală si cinema- 
tograficó „lon Luca Caragiale” s-ar 
angaja să contribuie la realizarea pra- 
punerii formulată prin alcătuirea unui 


s 


E 


FIR PROP 


proiect de programă analitică ce ar - 
urma să fie supus spre definitivarea - 
dezbaterii publice. Încă din anul vi- 


se tor s-ar putea introduce experimen- - 


tal în cîteva licee din Capitală disci- 

plina de care ne ocupăm. Pe baza 4 
rezultatelor obținute acțiunea ar | 
puteadfi extinsă, cu timpul, în liceele. 
artistice, in cele pedagogice și in sec» | 
tiile umanistice ale învățămîntului se- 

cundar. Etapizarea ni se pare nece- 

sară si pentru a avea răgazul så l 
pregătim temeinic, pe baza unui plan 
concret, în secția de filmologie adn- 
stitutului nostru Cadrele didactice 

de specialitate. 


George Dem. Loghin | | i 
prof., prorector I. A. T. C. 


O disciplinå necesarå | 


Am mai fost interogat, cu prile- 
jul unei anchete asemånåtoare, gł 
tot de revista „Cinema*. Råspunsul 
— atunci si acum — da. 

În liceu, ar fi mai potrivite ore de~ 
initiere cinematografică (istoria fil- 
mului, estetica lui si, pentru amatori, 
un cineclub). Sint multe sanse ca 
numárul celor care se vor indrepta 
mai tîrziu spre creația cinematogra- 
fică să sporească, deoarece, progra- 
ma analitică, inteligent dozată, poate 
elibera latente creatoare și zeleti 
care se ignorau. Rezultatul ăsta ar 
fost cel mai puțin însemnat, la urma 
urmelor. Mai important decit pre- 
gótirea unor creatori virtuali mi se 
pare că ar putea deveni procesul de 
educare estetică a gustului spectator- 
lui: încă elevi fiind, viitorii adulți 
care vor popula sălile de cinema, vor 
fi deprinsi cum să vadă, ce să vadă, 
cum să înțeleagă. Pentru o dezvolta- 
re armonioasă și, mai cu seamă, pen- 
tru „aşezarea“ solidă a unei cinema- 
tografii naţionale, factorul public nu 
mi se pare de neglijat. Școala media 
ar avea rolul de a fixa, într-un con- 
text de cultură generală, noțiuni 
despre a șaptea artă, așa cum o face 
în cazul altor două sautrei(literaturå, 
muzică, pictură — sub - forma de- 
senului). De fapt, bag de seamă că 
din programa analitică lipseşte mă- 
car o oră pe săptămînă consacrată 
istoriei artelor (oră în care să se vor- 
bească si -de cele vitregite: ca dan- 
sul, de exemplu). Oricum, nu ore cu 
hurta pe spinarea elevilor! 

În facultăţile de ,umanioare" (in- 
stitute de arte, facultăţi de filolo- 
gie, de istorie, de filosofie) cursurile 
de istorie a filmului trebuie incluse 
printre disciplinele aferente de stu- 
diu, strict necesare pentru intelege- 
“rea procesului dezvoltării cutărei 
sau cutărei ramuri a creaţiei. Dacă, 
de exemplu, expresionismul cinema- 
tografic se trage din experimentele 
teatrale similare, născute, la rin- 
du-le, din expresionismul plastic, e 
lesne de văzut că studierea corelată ` 
a fenomenului este nu numai utilă, 
ci și necesară studenţilor și cercetă- 
rilor din toate facultăţile implicate 
(dacă nu și altora). 

Și exemplele se pot inmulti, după 
cum s-ar mai putea glosa pe margi- 
nea întrebării, aliniind argumente ses 
cundare, dar spaţiul... 


Romulus Vulpescu 
scriitor 


— 


1 wiitori 
spectatori ideali 


EEE 


EEE GET EEE 


CE SPUN PROFESORII 


„Răspunsul meu este pozitiv, dar cu 
privire la a clasa XI-a. Elevii din clasa 
a Xll-a sînt prea preocupați de baca- 
laureat, pentru a mai acorda impor- 
tanta cuvenită unei noi materii. Cred 
însă că în prealabil ar trebui puse la 
punct cîteva lucruri: a) să i se fåcå 
loc im programa analitică; b) så se 
experimenteze în cercuri; c) școlile 
să fie utilate cu baza materială ne- 
cesară (aparate de proiecţie, filme, 
etc.) 


Alexandru Copcea 
profesor Liceul 38 


Sînt pentru introducerea invåtå- 
mîntului cinematografic în liceele 
de cultură generală (și de ce nu și în 
clasele a IX-a și a X-a) dar cu titlul de 
experiment. Aceasta pentru că în 
momentul de față programa anali- 
tică fiind foarte încărcată, o nouă 
materie de studiu nu ar mai putea fi 
cuprinsă în cele 30 de ore dintr-o 
săptămînă, Pe de altă parte, ar fi 
nevoie de redactarea unui material 
de specialitate și de instruirea prea- 
labilă a profesorilor care ar urma så 
predea această materie, Poate că o 
viitoare precizare a conţinutului in- 
våtåmintului de cultură generală (pre- 


^. cizare de mai multă vreme așteptată ) 


år face loc si acestei noi discipline, 
care ar îmbogăți, desigur, bagajul de 


cultură generală al elevilor, 


: Mihal lonescu 
directorul Liceului 38 


Nu ered cá filmul trebuie introdus 
€a obiect de studiu in $coli. in pro- 
grama analiticå o disciplinå ca isto- 
ria literaturii universale nu-și găsește 


„Încă decît foarte puţin loc (în clasa 


a XI-a umanistă) și tratată foarte ex- 
peditiv. Se pot crea însă la licee ce- 
nacluri, cercuri unde efectiv să se 
tina prelegeri de istoria cinematogra- 
fiei, cu proiecţii din diferite genuri, 
stiluri, cît și cicluri închinate actori- 
lor, regizorilor, etc. Un fel de cine- 
motecá scolaró. Cred cá elevii vor 
veni la asemenea cercuri cu drag, 
fără a fi obligati in mod specidl. 


Lidia lliesu 


profesoară de chimie 
Liceul |. L. Caragiale 


Am studiat cu foarte mare atenţie 
programa analitică și nu văd, prac- 
tic, posibilitatea introducerii acestei 
noi materii decît poate doar în clasa 
IX-a, ceva mai liberă. Din păcate, 
desigur, pentru cultura generală a 
elevilor noștri. Dar cultura lor gene- 
rală are si alte lipsuri mai-importan- 
te: s-a discutat să se dea mai multă 
atenţie psihologiei și logicii și nu 
s-a reușit decît înghesuirea ambelor 
materii în cîteva ore de curs în clasa 
a Xll-a. Ca profesoară de română 
m-am lovit adesea în cursurile despre 
Lucian Blaga, lon Barbu si Camil Pe- 
trescu, de greutăţi, pentru că elevii 
nu au idee de psihologie şi logică. 
Desigur că ideea de a studia cea de-a 
șaptea artă este foarte tentantă, dar 
cred că în condițiile actuale nu este 


posibilă lărgirea programei, foarte 
aglomerată cu ore de fizico-matema- 
tici si științe... In. afara programei 
s-ar putea crea cercuri de cinefili. 
Mărturisesc că sînt însă puţin scep- 
tică față de rezultatul lor: experi- 
enta pe care ne-o oferă celelalte cerc- 
uri, ne arată că, din păcate, elevii 
nu frecventează decît cursurile obli- 
gatorii. 


Neaga Marinescu 


directoare adjunctă Liceul |. L 
Caragiale 


Filmul ocupă în preocupările este- 
tice ale marii majorități a populației 
(tineri, în special) o pondere cel pu- 
țin egală cu a altor arte — teatru, mu- 
zică, pictură și chiar literatură. Aceas- 
tă pondere ne îndreptățește să con- 
siderăm necesar un studiu sistematic 
al artei filmului. Publicul ar fi mai 
pregătit. decît în prezent pentru 
acest gen de spectacole şi deci ac- 
tiunea sa educativă ar fi mai profundă 
si mai rapidă. 


Heana Leuca 


profesoară de fizică la Liceul |. L. 
Caragiale 


Într-un învățămînt modern de cul- 
tură generală, istoria cinematogra- 
fului își are locul firesc, aşa cum și-au 
cîştigat locul în programa analitică 
actuală, istoria muzicii și a artelor 
plastice, studiate ca obiecte indepen- 
dente. Cred că un elev modern tre- 


„buie să cunoască posibilităţile și evo- 


lutia celei de-a şaptea arte, artă sin- 
tetică care le cuprinde pe toate ce- 
lelate și care colaborează, de altfel, 
cu toate ramurile ştiinţei contempo- 
rane. | se poate găsi un loc în progra- 
ma ultimelor clase, dacă se va face 
curățenie: în acel sector de måruntisuri 
şi vechituri care pun oprelisti pătrun- 
derii noului în învățămîntul nostru. 


Tudor Opris 


profesor de română și franceză, 
Liceul Mihail Eminescu 


[Ey 


CE SPUN ELEVII 


Nu, fiindcă cinematografia e o artă 
nouă și nu s-a conturat o teorie pro- 
priu-zisă. Materia ar fi plăcută, dar 
cred că există altele mai utile care tre- 
buie aprofundate. 


Brindusa Baranga 
clasa a X-a, Liceul de muzică nr. 1 


Ideea unor cursuri de istoria ci- 
nematografului în învățămîntul me- 
diu mi se pare interesantă şi sînt 
convins cá o asemenea disciplină 
ar furniza o serie de cunoştinţe de- 
osebit de utile. Cred însă că în actua- 
lele condiţii, în care literatura uni- 
versală ocupă un loc atît de mic în 
volumul general de materii care se 
predau la noi, iar istoria muzicii şi a 
picturii universale nu figurează decît 
în rîndul materiilor predate elevilor 
din școlile de specialitate, ar fi mai 
utilă organizarea unor cursuri de 


istorie a culturii universale, cursuri 
în care istoria cinematografiei și-ar 
găsi fără. îndoială locul. 


clasa a Xl-a, Liceul de muzică nr. 2 


„Aş începe printr-o paranteză: nu 
ştiu ce e mai trist, să nu se știe cine 
e Eisenstein sau cine e Einstein, deși 


' fizica-este o materie prevăzută în 


programa analitică. Dar cum poate 
fi predată o istorie a cinematogra- 
fului? Să memorăm niste date si 
nume? Filmul e, în primul rînd, o 
artă vizuală și, obligatoriu, ar trebui 
să vedem în paralel filme de cine- 
matecă care tot nu ar putea fi vizio- 
nate în cadrul școlii. Cred că ar fi 
mai bine să se țină cursuri de istoria 
culturii universale: a picturii, a mu- 
zicii, a literaturii, a filmului. Sper că 
asemenea cursuri vor fi înfiinţate si 
nu pot decit să regret că ele nu există 
cit sîntem si noi elevi. 


Rodica Lóbel 
clasă a Xl-a A, Liceul I.L. Caragiale 


Este neîndoielnic că atîta timp 
cît cinematograful este o artă ca ori- 
care alta și atîta timp cît școala are me- 
nirea de a cultiva intelectul tinerei 
generații, o istorie a cinematografului 
și-ar găsi cu succes loc printre alte 
materii. Consider însă că cel mai bun 
mijloc de cultivare a artei este con- 
tactul direct cu ea, deci ar fi salutar 
o preocupare crescută pentru pro- 
poaganda adevăratei arte în școli, 
preocupare care deocamdată este ca 
şi inexistentă. 


Adrian Oncica 
clasa a Xl-a A, Liceul f. L. Caragiale 


Pe lingă atîtea materii în plus pe 
care ne întrebăm de ce le facem, 
(sîntem supraaglomerati) ar insem- 
na să consacrăm un timp preţios unei 
materii, care oricum ne interesează 
şi o putem studia şi neorganizat. S-ar 


acestor decenii?... 


f 


vizuale?... 


© Nu ar fi poate cazul ca o viitoare programă 
analitică să țină cu mai multă eficacitate seama de 
toate mutatiile care se petrec azi în suprastructura 


e d faptul că educaţia şi cultura se transmit 
din ce in ce mai mult prin mijloace auditive gi 


e de faptul că filmul devine sub ochii noştri 
un instrument fundamental al formării omului de miine? 


putea face acest lucru, eventual in 
cadrul orelor de dirigentie, in care 
foarte adesea temele sînt banale. 


Radu Marinescu 
clasa a XII-a H, Liceul Matei Basarab 


Pentru ca publicul de mîine så de- 
pășească actualul nivel destul de ne- 
satisfăcător, studierea. cinematogra- 
fiei în școală constituie o«másurá im- 
perioasă care, aplicată, ar lărgi foar- 
te mult sfera de influență a celei de-a 
şaptea arte. 


Dan Tolciu 
clasa a Xl-a D, Liceul Matei Basarab 


Sînt pentru introducerea invåtå- 
mîntului cinematografic ca obiect 
de studiu în ultimele două clase de 
liceu, deși ar fi mai bine chiar de la 
începutul liceului. Și consider că 
urmările nu pot fi decît pozitive: 
1) cinematograful va beneficia de un 
public instruit, documentat care va 
sti så deosebeascå valoarea de non- 
valoare; 2) DDF-ul nu s-ar mai plin- 
ge de ,nérentabilitatea" filmului de 
artă si deci n-ar mai avea cum să-şi 
justifice importarea unor pelicule 
sub-mediocre; 3) poate că astfel, 
într-un viitor mai apropiat sau înde- 
părtat, s-ar ajunge la mult visata 
coincidență de opinii între critică şi 
spectator. 

Bogdan Ghiţă-Ulmu 


clasa a XIl-a Liceul 32 


O materie specială care să se nu- 
mească „Istoria cinematografului” ar 
fi prea mult. Dar o materie care så 
facă paralela dintre dezvoltarea ce- 
lorlalte arte și cea a filmului ar fi bine- 
venită. Si, subliniez, nu numai la 
clasele umaniste, unde, de exemplu, se 
predă si literatura universalå, cisi 
la cei de la real, mai lipsiti de aceste 
ore foarte frumoase si instructive. 


Ecaterina Varga 
clasa a XI A „Liceul I. t. Caragiale 


Intrebårile : 
Dorinei Ungur 


tribuna 
cinefilului 


nt modul in care sint 
cutiile despre film, 


„Este deosebit de inter 
antrenati spectatorii in d 
in paginile revistei d-voastră. Interesant si instruc- 
tiv mai ales. Citind me păreri mai mult sau 
mai puţin contradictorii la rubrica „Pro și contra“, 
nu se poate så reziști multă vreme tentatiei de a 
te pronunţa în favoarea unuia sau altuia dintre 
„purtătorii de păreri” autorizaţi, 

se poate ca un film care pare unora o 

altora să le apară complet nereușit; 

turile nu se discută). Vorbesc de spec- 

tatorii obișnuiți si de părerile lor, nu de cronicarii 

de prolesie, care au totuși anumite „puncte fixe“ | 
lor si care, in general, in privinta 

E totusi de acord. Ei au 

ligatia de a fi obiectivi sau impartiali. 
D t sta de impartialitate nu ! 
e ostentativ ' situatia e explicabilá, dar... | 
in ultimul r al revistei „Cinema“ (nr. 11/69) 
am citit de pildá cele douá cronici pro si contra 
(mai bine zis: contra si pro) ale Ninei Cassian si 
Alice Mánoiu despre , Vá place Brahms?" si, cum 
să vá spun, a apărut ceva ciudat în modul in care 
se pune problema, ceva care m-a intrigat; și 
pentru că e vorba de un fenomen repetat și în 
alte cronici de acest fel, o să încerc să-l explic 
(să mă explic). 

Mie îmi place Brahms (ca să încep în felul 
cronicilor). Mi-a plăcut şi filmul, îmi place si 
Frangoise Sagan, dar... nu-mi place tonul Ninéi 
Cassian. Si asta nu numai pentru cá mie mi-a 
plăcut filmul, dar stilul acesta, malitia aceasta si | 
intreaga manierá de prezentare a subiectului | 

| 


„Există in 
viata de 
toate zilele 
4 oamenilor, 
o mulțime 
.de drame 
personale, 
de gust 
(literar) 
mai mult 
san 

mai putin 
îndoielnic. 


o 
Atit tin 


Singurătatea — „problemă minord" 2... 


tratat mi se par mijloace mult prea facile (ieftine) 
de a anula valoarea oricårui film sau a oricárei 
opere literare, fie ea si de talia unui „Hamlet“ 
sau ,Råzboi si pace" (ca opere literare) dar mi-te i 
a unui „minor“, „mediocru“ „Vă place Brahms?", 
Cu atît mai mult cu cît nu se punea problema i 
valorii literare, ci a valorii unui film, realizat dupa | 
o carte „oarecare“ (dacă vreţi); dar așa cum există 
o mulțime de valori autentice pe plan literar, 
care au „eșuat“ la transpunerea pe ecran, de ce 
nu s-ar putea presupune și un fenomen invers? 
Frangoise Sagan nu are geniu. Bun. Romanele ei 


Oare 
toți aceşti 
oameni 


af lind 


sînt „mediocre“ mondene, superficiale, nu lipsite 
de oarecare nuantare psihologicá... etc. Ei si? 
Poate cá profunzimea cerutá in analiza personaje- 
lor create, cerutá de literaturá, poate fi pe ecran 
foarte usor compensatá de jocul actorilor (in 


= definitiv, n-aș crede că scenariile care stau la baza 
„valoarea filr prind în „paranteze“ adevărate portrete 

biectivă“ ): 
obleciiva nd la „VA place Brahms?"..: În cronica 


ceea ce m-a supárat mai mult 

mea (secretå) cá, de fapt, | 
ácut filmul mai mult decit i-ar i 
is-o „simtul estetic" al cronicarei. In felul 
tonul arborat pare o incercare de anulare å 
riei emoţii prin argumente. Si asta, orice s-af 
seit , Am retinut in finalul articolului cá 
»filmul ple totuși... (de ce „totusi?'). Parcă 
putin, in pofida valorii lui discutate si discutabile. i 
Filmul, se pare deci, cå reuseste så spunå exact I 
ceea ce și-a propus, reușește să transmită o emotie i 
autenticá spectatorilor, ceea ce nu este putin 
lucru (chiar dacă „profunzimea* problemelor 
puse devine. pasibilă de atacul luciditatii sau de 
revolta unei inteligente prea exigente). Și atunci? 
Motivele pentru care acești oameni veniţi la film 
s-au lăsat impresionați sînt insuficient de profunde, 
de justificate artistic? Ei bine, dar din moment ce 
filmul a reușit să atingă punctul vulnerabil (acel i 
cålcii al lui Achile de care vorbea si Alice Månoiu) 
al spectatorul ci ce rost mai avea disecarea 
lui într-o se de intimplári, actori, scenariu, 
pentru a descoperi geniul autoarei? (Tocmai cu 
scopul de a nu-l gási.) 

De cesá ne fie rusine de propriile noastre emotii ? 
Pentru cá nu sint legalizate de criticá? Pentru cá 
nu sint sustinute de suficiente motive estetice? 
Pentru cá Sagan nu are geniu? 

Bine, dar existá in ,viata de toate zilele" a 
oamenilor ultime de drame personale, de un 
e nai mult sau mai puţin indoielnic, 
la persoanele cu un desávirsit gust artistic) 
si cred că nimeni nu se îndoiește de autenti- 
suferintei- pe care ele o genereazá. Si 
r Dacá acestor oameni care se mai sinucid 
din dragoste, acestor mame sau sotii ingelate in 
modul mai banal (și ieftin), acestor părinţi 


d i i 
. z sacrificați la modul „melodramă“ de copiii lor, li 
€ es iune persona å se spune, în momentul.in care își trăiesc toate 


aceste „mici nefericiri" (?!) ale „micului lor univers 
pe care-l consumă și care-i consumă“, că toate | 


a su ferintei lor 
ar suferi 

in felul 
acesta 

mai putin% 


mow 


w 


No 


ne intreabå 
ing. Dorina 
Ungur 
(Oradea) 


atu 


...Tineretea — „ 


acestea sint niste fleacuri de prost gust, cå e 
ridicol motivul suferintei lor — oare nu este un 
act de cruzime lipsit de orice rost? Oare toti 
acești oameni, aflind „valoarea obiectivă” a sule- 
intei lor, ar suferi în felul acesta mai puţin? Da' de 
unde! Sîntem convinși cu toţii, cred, că nici o 
plecare sau venire de pe altă planetă, sau nici o 
altă problemă cu „certă“ valoare socială nu-i poate 
atinge mai mult decît nereușitele lor comedii 
sau drame „minore“, „mediocre“, etc. (chiar dacă 
ei înșiși își dau seama de valoarea ,discutabilå" 
a lor). Si nici o „educaţie“ pe această linie nu o så 
le poată imprima „o altă suferință de cea mai bună 
calitate". De aceea, as zice eu, această Françoise 
| Sagan, chiar dacă nu are un geniu „oficial“ si suferă 
de lipså de profunzime, in schimb, in mod sigur, 
e genialå in gåsirea punctelor vulnerabile „de 
toate zilele", ale omului tráind in vremea noastrå, 
în aceste decenii ale secolului XX, în care oamenii 
suferă mai puțin de foame, boli și războaie, şi 
mai mult de singurătate, båtrineje, frig interior, 
lipsă de înţelegere (probleme „minore“, dar ce 


poti să le faci?)"... 
Ing. Dorina UNGUR 
Oradea 
N.R. Cealaltă parie a scrisorii d-voastră — foarte 
substanţială, de altfel — ne vom permite s-o publicăm 
într-unul din numerele viitoare. 


Răspunsul, 
'"Ninei Cassian 


"Dorina Ungur, o cititoare din Oradea, îmi 
adresează într-o corespondență o sumedenie de 
reprosuri cu privire la cronica pe care am semnat-o 
„la „Vă place Brahms?" å 
Nu vreau så-mi reargumentez pårerea despre 
film, ci doar så må refer la unele pasaje ale scri- 
sorii, pe care, de altfel, am citit-o cu plåcere si 
interes, pentru tonul ei påtimas, pentru pledoaria 
ei plinå de vervå. 
„În cronica de care vorbesc (a mea, n.a.) ceea ce 
| m-a supårat mai mult a fost convingerea mea 


— M "T m m 


ecourile 
cinefililor 


DOES W SZ AJ TE ai, 
„Aveam nevoie de basmele lui Lelouch?" 


Scuzati-må ca må opresc la un capitol atit 
de comentat si riscomentat, la un capitol 
pentru care s-au tocit atitea creioane, s-a 
vărsat atîta cerneală, s-au încruntat atîtea 
frunti, s-a consumat atîta hîrtie si peste care 
într-un ungher din memoria mea, unde stătea 
_scris „Lelouch“, de ce n-aş spune-o, începuse 
“să se depoziteze puţin praf. i 
M-a determinat så ancorez în acest port 
| uitat corespondentul dvs: si colegul meu de la 
; 
| 


Universitate, Dan Ozeranski, care afirmindu-si 
totala adeziune (,, Cinema", nr. 12/1969) pentru 
Lelouch, mi-a aruncat indirect mánusa. 

Dacă scriu aceste rînduri nu înseamnă că 
vreau să-l determin pe Dan Ozeranski să pri- 
mească ceea ce-i spun eu despre arta lui 
Lelouch. Nu, Doamne ferește! Nu, pentru că 
acest „caz Lelouch", cred eu, nu se situează la 
extreme, nu este nici foarte sus nici foarte 
jos. El se află între. Şi dacă încerci să escaladezi 
muntele și să ajungi pe culmile lui, pe undeva, 
pe la mijloc, îl intilnesti și pe domnul Lelouch, 
cu basmele lui pentru oameni mari, cu care 
reușește să-i amăgească pe unii și să-i mintă 
frumos si să le spună că muntele s-a terminat. 

Tu nu-l crezi, dar el insistă și începe să-ţi 
arate niște poze colorate frumos si tu te uiti 
la ele și iti plac pentru că domnul Lelouch 
este un fotograf de prima mînă. El n-are treabă 
cu amatorismul (N.B am spus fotograf). 

Fără îndoială cá mai întîi i-a arătat lui Dan 
Ozeranski pozele cu cursa auto ca să-i ia ochii. 
Și i-a arătat și i-a prea arătat, Pentru că domnul 
Lelouch stie să pună punctul pe i. Știe că asta-i 
o momeală formidabilă. L-a pus apoi pe el, pe 
Făt-Frumos, să cîştige cursa asta nebună, 
pentru că binele trebuie să iasă învingător și 
să nu se supere nici lleana Cosinzeana, pentru 
că ea este suflet gingaș și impresionabil. Și 

- happy-end. _ 


Å 


(secretå), cå, de fapt, Ninei Cassian i-a plăcut 
filmul mai mult «decit i-ar fi permis-o „simţul - 
estetic“ al cronicarei. În felul acesta, tonul arborat 


pare o încercare de anulare a propriei emoţii prin 
argumente. Si asta, orice s-ar zice, e un fals.” 

Aici avem de-aface, orice s-ar zice, cu o insinuare. 
Şi, totuși, cine mă cunoaşte cît de cit, cine a auzit 
de exemplu, cu cîtă convingere am apărat „Un 
bărbat și o femeie“, atrágindu-mi ușorul dispreț 
al unor rafinati esteti si colegi, ştie că „dramele 
personale“ nu-mi sînt străine, că o mare parte a 
poeziei mele le este dedicată și că nu numai că 
nu mi-am anulat niciodată o emoție prin argu- 
mente, dar am căutat mereu (cu mai mult sau mai 
puţin succes) să-mi argumentez emoția pentru a o 
face şi mai acută, Aceasta însă, orice s-ar zice, este 
o simplă confidentå. Mai demnă de discuţie mi se 
pare argumentarea pe care corespondenta noastră 
o propune pentru a dovedi că „Vă place Brahms?“ 
este un film bun. 

„Bine, dar există în „viaţa de toate zilele“ a 
oamenilor o mulțime de drame personale, de un 
gust (literar) mai mult sau mai puţin îndoielnic 
(chiar la persoanele cu un desåvirsit gust artistic)... 
Dacă acestor oameni... li se spune... că toate aces- 
tea sînt nişte fleacuri de prost gust, ar suferi în 
felul acesta mai puţin?” 

Stimată Dorina Ungur, dar noi n-am comentat 
drama unei femei înșelate — aplicîndu-i epitete 
estetice — ci-un film despre această dramă, adică 
un produs artistic cu o organizare a lui, cu legile 
lui, cu obligaţiile lui estetice (în care intră fără 
îndoială si confruntarea cu viața, dar numai ca o 
componentă a analizei); a lua un film (sau oricare 
alt fapt artistic) drept o reproducere fotografică 
a vieţii — şi a-l califica din acest punct de vedere, 
înseamnă a nega rolul artei*). Mie mi s-a părut că 
în „Vă place Brahms?“ drama este estompată, 
expediată (dacă Ingrid Bergman sau oricare altă 
femeie ar fi venit la mine, în realitate, să-mi ceară 
un sfat în durere, vă asigur că n-aș fi ironizat-o!) 


" Dupi cum un atentat similar ar fi confundarea unui sen- 
timent cu o opera de artă, 


l-a arătat apoi pozele cu Africa si a lovit la 
ţintă. Ce și-o fi zis vicleanul domn Lelouch: 
Coasta de Azur s-a mai făcut, St. Tropez — 
s-a mai făcut, dar Africa, Africa e „boom“, 

Și „magicianul gingas, elastic, cu bagheta lui 
fermecată“ l-a vrájit într-atîta pe Dan Oze- 
ranski încît el, deși îşi dă seama că „euforia 

„coloristică a lui Lelouch estompeazå reali- 
tatea", începe så se automintă şi să-și spună cá 
„ea devine cu mult mai suportabilă(!?) și 
Lelouch ne-o apropie (!?)". Si nu mai vede cá 
Lelouch a acoperit cu sclipici banalul si uritul, 
adicá a uzat de toate gåtelile si de toate dresu- 
rile pentru a-si farda melodrama ridatå si 
båtrinå si veche de cind lumea. 

imi place cà Ozeranski observå nuanta de 
,nenatural", dar. — scrie dinsul — „avem 
nevoie de basme“. Nu știu dacă. Nu știu dacă 
în viața noastră cea de toate zilele trebuie să 
ne mintim. 

Si nu stiu de ce, poate gresesc, dar in pr 
blema cu cîrcotaşii eu optez pentru dimpatrivă. 
Nu e circotas cet-ce refractá minciuna, ci cel 
cate-o reflectå. 

VERUSHA 


Bucuresti 


Fe ŻEM O de 2-A IESE BE 
„Antonioni întreabă, nu da răspunsuri...“ 
EEE ao EAR AED MP 


În articolul Doinei Popescu („Sfidarea din 
„Deșertul roşu“, ,Cinema" nr. 11/69) există 
o întrebare; „Ne-a convins filmul că eroina 
este o victimă a hiperindustrializării, a vieţii 
moderne?" La care răspunsul domniei sale 
este un categoric nu. Dar: a vrut oare Anto- 
nioni să ne convingă — căci asa ar dori agtoa- 
rea — Că eroina este o victimă a vieții moderne? 
Nu. Nu, pentru că Antonioni, cineastul care 
pune cele mai pătrunzătoare, cele mai chinui- 
toare întrebări, întrebări la care nu 'se poate 
în nici un caz răspunde prin da sau nu — nu å 
cåutat niciodatå så ne convingå. Si aceasta 
pentru cå nu poti convinge punind intrebåri 
care nu au råspuns concret. Antonioni tråieste, 
vede şi apoi întreabă: de ce? pentru ce? 
e bine? oare cum e bine? e frumos? — dupå 
care tot el, pentru a ne ajuta sa rispundem, 
ne mai întreabă: De ce tráiesti ? Cum tráiesti ? 
Pentru ce trăieşti? La sfîrşit, el pleacă spunin= 
du-ti: acestea sînt întrebările pe care le-am 
găsit eu, dar nu ştiu să vă răspund la ele şi-mi 
pare rău. Antonioni nu ne convinge deci, și 
poate de aceea îl așteptăm mereu cu frică și 


nu e ni upărare. 

Mai spuneţi într-un loc: : 4 
„Această F. Sagan, dacă nu are un. geniu „oficial” 
si suferå de lipså de profunzime, fn schimb, in 
mod sigur, € genialå in gåsirea punctelor vulnera- 
bile „de toate zilele“ ale omului trăind în vremea 
noastră... în care oamenii suferă mai puţin de 
foame, boli si războaie, și mai mult de singurătate, 
båtrinete, frig interior, lipsă de înţelegere (pro- 

bleme „minore“, dar ce poti să le faci?)". 

Nu, problemele acestea nu sînt minore, ci funda- 
mentale. Minoră este arta Frangoisei Sagan în 
tratarea acestor probleme cărora mari scriitori 
ca Beckett, Camus, Kafka, sau în film, Antonioni, 
le-au dat acuitatea şi dimensiunea gravă pe care o 
impun şi o merită. Dar, încă odată, dvs. aveţi tot 
dreptul să-o admirati pe Francoise Sagan (nu 
sinteti singura), argumentatia dvs. (para literarå) 
inså, nu må convinge. 

A cere artei numai „mostre de viatå", mi se 
pare extrem de puţin. În felul acesta, jumătate, 
ba ce zic eu, trei sferturi din marea poezie a lumii 
ar fi anulată. 

Chiar pentru tînăra artă cinematografică, chiar 
pentru numeroasa ei producție în care predomină 
narațiunea unor fapte de viață, pretențiile dvs, 
mi se par prea mărunte. Å 

Oricum, multe din pårerile pe care le formulafi 
cu privire la procesul de formare a gustului și a 
criteriilor sînt interesante și ar merita să figureze 
la rubrica „Curier“. . = 

„Dar vå rog din suflet: combateti-i cu aceeași 
vehementå pe criticii care vå displac, dovediti 
subrezenia afirmatiilor lor, sau incoherenta, sau 
lipsa de logică, sau platitudinea stilului — dar nu-i 
mai invinovåtiti de ,nesinceritate", in primul 
rind pentru cá sinceritatea nu coincide cu adevdruł 
(că, deci, e vorba de o trăsătură etică, și nu de una 
care decide valoarea științifică sau artistică a unei 
lucrări) și, în al doiiea rînd, pentru că nimeni nu 
are aparatajul radiologic necesar întru sondarea 
unei. anatomii invizibile, ca să-și permită atît de 


drastice diagnostice, 
Nina CASSIAN 


———————————————— 


cu durere, în același timp... Autoarea articolu- 

lui spune: „Munceste, muncește și te vei face 

bine“, Oare munca să însemne totul? E adevărat 

că munca înseamnă mult, foarte mult, dar... 

De la „Deșertul roșu“ pleci trist, foarte dezamå- 

git, dar în orice caz ușurat sufletește ca după 
o spovedanie.“ 

Constantin BOAC 

student, Intr. Graiului nr. 5 

București 


PEEL ZPR MR Ml ABB a 
„Studii superioare...!" 


pent ai e e ea EE 
Referitor la articolul profesoarei Doina 
Popescu sînt de párere.cá: 1) Pentru meditații 
filozofice în care te poţi „pierde“, nu-ți trebuie 
„studii“ superioare”. Această. „pierdere“ este 
individuală si depinde de materia cenușie a 
fiecărui om în parte, cu si fără. studii supe- 
rioare,. 2) Merită ca și despre cazuri patologice 
să se facă filme, cazurile patologice existind si 
ele in viata omeneascá. Din påcate, ele ramin 
neintelese majoritátii oamenilor, fie ei cu sau 
fárá studii superioare. 3) Filmele „cu probleme 
nerezolvate" sint un apel la materia cenusie a 
spectatorului si ajutå la educarea a ceea ce 
numim gîndire. 4) În. secolul XX toti oamenii 
— mai ales intelectualii adevărați — suferă 
psihic din cauza „hiperindustrializarii vieții si 
a ritmului ei rapid". Sistemul nervos nu e 
confectionat, din pácate, dintr-o combinatie 
de elastic cu otel, Totul este individuel si pato- 
logia ar trebui tratatá tot individual, ceea ce . 
(iar din păcate) se întîmplă foarte rar — din 
nestire, din indiferenţă, din” plafonare? În 
sfîrșit, pentru un intelectual adevărat, serviciul 
și familia nu înseamnă totuși deplina împlinire 


a vieţii. 
: Anne KLOESS 
asist. med., Str. Panette 23 
Sibiu 


Posta tribunii cinefilului 


—LLZ Lr 
DAN PLÄIESU — Dorohoi: Sincer vorbind, 
nu aveti dreptate. Din nimic nu reiesea că 
autorul articolului pe care-l criticati (lacob 
Macarov — „Westernuri cu oameni îmbrăcaţi 
în cow-boy", „Cinema“ nr. 10/69) ar fi avut 
pretentia cå el detine adevårul absolut in ce 
priveste westernurile italiene. Nu vedem nici 
inconsecventele acelui articol. Dar ne pare 
bine cá articolul v-a enervat. Enervati-vå in 
_continuare si mai scrieti-ne. : 


po " SEE STE E CUM - Å Vi 


actualitatea 


jan moro 
ŞI verişoara ur cimpt 


MOTTO: 


— Cicå, in 1936, America o så se scuf unde — a început unul. 
—Ihd-a plescăit celălalt din limbă — nu mai spunel. 
— Daa... scrie la ziar că se scufundă. 


— În 1936? 
— Da, asa cicå, in 1936... | 


— Da' si el... » 
— Ce el, dragă? Ea!... El n-avea nici o vină, 
Da ea... femeie bogatü, ce casó aveo, cu copil. 

— Copilul era foarte drăguţ... 

— Toţi copiii sint dråguti... Femeie măritată, 
fuge după un vagabond... Ce-o fi găsit la el? O 
timpitå... 

— Era la început, nu se lansese. 

— Cine? 

— Ea, Jan Moro. Cînd esti la început, joci orice.. 

—0 timpitó! La urmă, > så strige. Pofi 
så-mi spui de ce? 


Am ajuns sa fim veci- 
ni de bloc cu Jean-Paul | 
Belmondo... 


— Păi, era Belmondo... 

— Și ce dacă era Belmondo? 

— Los că si ef era un caraghios. Si el era la 
fnceput... N-ai văzut că nici nu-și lăsase perciuni? 
Era tuns normal... 

— Am văzut, dar nu despre asta discut, De ce a 
început să strige? În orice film e un motiv, Eu cînd 
strig la Țuțu, om un motiv: 

— Motive... motive se găsesc... 

— Păi, aici, de ce nu le dă? 

— Film modern.. 

— Lasă-mă dragă, cá am văzut suficiente filme 
moderne... Ce e modern că ea începe să urle, el o 
lasă în plata domnului si bårbat-su-vine s-o ia cu 
mașina ? 

— Avea mosiná frumoasă. 

— Parcă masa din sufragerie nu era frumoasă, 
Avea o casă — un palat, 

— O nebună, 

— De ce nebunå? Am våzut filme cu nebune, si 
n-am zis nimic. in „Dor nestins“, ea nu era nebună 
după el? $i am spus ceva? Asta era o timpitå... 

— Eu am avut aşa o verișoară la Cimpina... 
Fugea noaptea la gară. å 

— Dupá cine? 

— Dupá tren. 

— A, după tren, înțeleg! 

— Nimeni n-o înțelegea | 

— Ba nu, avea o obsesie.. O fi avut ceva cu 
trenuri in copilărie, si rămăsese obsedată... Un 
Viol, un accident, o pocnitură. N-ai văzut într-o 
seară, un tren...? E bazat tot pe obsesie. 

— E bun? 


14 = 


(GEO BOGZA, „O DISCUȚIE DESPRE AMERICA“). 


— Tot modern, dar se înțelege. lv Montan şi 
Anuc Eme. 

— N-am avut timp să-l prind, Două pînă la 
Kogălniceanu !... Bårbatu-meu a fost prins in 
fiecare seară... 

— l-ar fi prins bine... 

— Ce? 

— Asta, Într-o seară un tren. Ar fi văzut cá nici 
un bårbat nu poate scápa de o femeie... 

— Poa'sd vadă o mie de filme, tot n-o så priceapá... 

— Eu lui Tutu i le explic. 

-— Și eu fi explic tot, Am ajuns să-i explic „Róz- 
bunåtorii"... Nu pricepe nici un film poliţist: cum 
se încurcă intriga — se pierde. 

— și eu am observat că femeile înțeleg mai 
bine sroilărurile, De ce? 


Y REALEN REED PDA OT UAD ZEE | 
„..Claudia Cardinale ne 
u s A 
e colegă de birou in 
fiecare zi... 


E I 


— Eu zic mereu în casă că bărbații nostri nu 
mai știu ce e aia gangster. 

— Adică ar trebui să fim fericite... 

— Nu merg pînă acolo, dar ştiu ce am avut cu 
el după ,Denuntåtorul" si ,,Samuraiul"... N-a înțeles 
chestii elementare. 

xig general, ce-i cu Delon si Belmondo, am 
observat, bórbatii nu inteleg... 

— Se prefac. 

— Nu cred cá-i aga simplu... 

— Niste copii! 

— Ce copii, dupå 10 ani de cåsnicie? Pur si 
simplu, ne dispretuiesc. 

— Adică... 

— Adică își închipuie că sîntem moarte după 
Delon, ca orice manichiuristå... 

— Parcă farmacistele... 

— Tutu e sănătos tun, Nu știe ce-i aia farmacie... 
Poa'să iasă cu migrenă de la „Blow-up“. 

— Tie cum ti s-a părut? 

— Nu ţi-am spus?,.. Nu e rău, deși putea fi mai 
atent la suspans, 

— Stii că Antonioni nu e un maistru al suspansului. 

— În general italienii... 

— Parcă francezii... 

— Froncezii vor să fie moderni, Nu vezi că fac 
tot timpul coproductii? 

— Tot americanii, săracii, apără cinematograful, 
Chiar un film american... 


— Au actori! 

— Nu-s numai actorii... 

— $i regizorii... 

— Lasá regizorii; au traditie. 

— Da, dar sint prea violenti. 

— Ce-i aia violenti? Asta-i viata.., la noi ín bloc; 
la patru, ea a tras ín el cu pușca lui de vinåtoare 
pentru că n-a vrut să scoată bani de la cec. 

— L-a omorit? 

— Nu contează, discutam de violentå.., Filmul 
nu poate face abstracţie. 


— Parcă italienii cu toată sărăcia lor.., 
la prima? 


— M-am săturat de sărăcia lor. 


— $i-ei s-au săturat, Nu vezi cuma- murit neos - 
realismul? 


^— Eu am una la servici, exact Claudia Card inale., 
— Știi că are un copil din flori? 

— Parc-am citit undeva. 

— Şi-n Italia, cu catolicismul... 


— Las'có n-o pling, Și-a cumpărat acum un 
briliant... 


Coboritt 


^ 


= 
tar la Cinematecă fil- 
mele ni se par fapte di- 
verse din „Informaţia“ .. 


| 
bt 


i 
— O confunzi cu Liz Teilor. | 
— Totdeauna le-am confundat.., 

— E, cum se poate? N-ai nici o bază.., | 
— Må rog, pentru mine mai importantd e chestia | 
cu cobilul... 
— E de inteles. Singuråtatea face ravagii, Trebuia 
să gi un punct de reper. Eu văd la soocrá-meq.,,, 
. — Nu stii ce e sóptómina viitoare? 
— Mi se pare cá tot un francez... 
— Din ce an? : 
— Acum si din ce an... tr 
— Nu, cá şi ei au avut o perioadå... 
— Perioada e perioadă, prezentul e Pre 
— indiferent, tot nu le vedem la timp... 
— Docó cineva o só-mi explice de ce trebuie så 
vedem filmele cu 10 ani întîrziere.., 
— E ca si cum ne-am imbróca exact ca acum 
10 ani. 
— Știu precis cá la dedefe sint numai bårbati... 

N-ai să-mi spui că sînt copii | 
Ca un hoţ odios, ca un personaj ticălos și gata 

la crimă și iertare sublimă — am urmărit, aceste 

două doamne de la Cinematecá, pe jos, în troleibuz 

pînă pe o strådutå ascunsă lîngă Cișmigiu. 

Radu COSAŞU 


In tensiunea care se creeazå 
spontan, în sala de cinema- 
inema  tograf, în timp ce pe ecran 
se desfășoară filmul, sau în 
frazele auzite după ce s-a 
aprins lumina deasupra mulţimii, se 
întîlnesc reacţii in care putem citi 
Jimpede: cum si ce simte spectatorul, 
cum si ce gindeste el. Citeodatá aceste 
reacţii ne aruncă, dintr-odată, într-o 
nedumerire care ne obligă să regîndim 
de-la capăt ceea ce ni se părea clarificat 
şi cristalizat în psihologia publicului. 


| 


E. Så ştii să primeşti durerea... 


omme  ——— —À 


legeam de la „Urmărirea“, Vizionarea 
se desfágurase încordat, cu unii timpi 
de indiferentá fn momentele de pregá- 
tire a conflictului dar cu stári de intensá 
înfiorare provocate de scenele de 
violență — miezul filmului, partea lui 
de adevăr cutremurător, încărcat de 
spaime, Am simţit, în toate aceste 
episoade, în care fantezia acuzatoare a 
lui Arthur Penn crea masacre dureroase, 
prefăcînd isteria colectivă, monstruoasă, 
în ritual al schingiuirii, cum sala îngheaţă. 
Trecea, peste rîndurile de spectatori, 
o pală de spaimă pe care nu se putea să 
nu o simți cu toată ființa. 

Filmul părea să-și atingă tinta, căci 
toate exploziile lui de cruzime spărgeau 
convenţia povestirii. Văzîndu-l pe super- 
bul Marlon Brando, înecat literalmente 


publicul 


", 


„Linişte si strigăt": contact direct 
în spume de sînge, desfigurat, măcelărit 
de un grup de oameni fricosi și mult mai 
slabi decît el; văzînd cum un întreg 
oraș se aduna în jurul cimitirului de 
mașini în care se ascundea urmăritul şi 
cum, cu strigăte vesele şi glume, ca la 
o kermeză, mulţimea incendia ultimul 
refugiu al evadatului; văzind cum 
gloantele izbucneau din revolver, la 
sfîrşit, si cum crima inutilă, absurdă, 
provoca o ultimă revårsare de violență, 
din partea omului drept, a cărui dezná- 
dejde devenea la rîndul ei dementă 


cruzime — văzînd toate acestea nu se 
putea să nu te gindesti la tot ce înseamnă 
violenţa pentru America, la fraţii 


Kennedy, la Convenţia. din Chicago. 
Filmul nu mai era interesant ca film, 
ca poveste ginditå si lucrată într-un 
fel sau altul; el devenea mărturie påti- 
maså, strigăt care cere ajutor. Și acest 
puternic strigăt făgăduia să rămînă încă 
viu în suflet multă vreme după stingerea 
ecranului. Dar ce “spuneau oamenii, 
părăsind sala? Spuneau că Jane Fonda e 
drăguță şi seamănă cu tatăl ei; comen- 
tau cutare gest îndrăzneț si pervers al 
altei eroine; comparau între ele actri- 
tele. Abia terminată proiecția, reacția 
puternică, organică de dezgust, pe care 
o provocase confruntarea cu violența 
şi în numele căreia a fost creat filmul, 
se stinsese, Spectatorul reintrase in 
obisnuintå. Uitase realitatea cruzimii 
revelatå de film si se intorsese automat 
la micile deprinderi de can-can cinema- 
tografic, cu care își alimentează de 
multá vreme curiozitatea. Mecanismul 
máruntelor preocupári de acest soi era 
mai puternic chiar decit emotia ascutitå 
trăită cu cîteva minute înainte. Oamenii 
fugeau de această emoție — destul de 
puțin confortabilă dar necesară, curată, 
plină de frumuseţea suferinței pentru 
nedreptate, pentru că ea îi obliga să 
gîndească la lucruri neplăcute, Obișnuin- 
ta evaziunii, antrenată atîta vreme și 
cu atîta incápátinare de vechiul cinema- 


cu spaima, durerea și moartea. 


tograf, le venea în ajutor spectatorilor 
care voiau „să uite“: o alunecare de 
atenţie era destul pentru a trece de la 
ceea ce fusese dur și adevărat în film 
la micile lui amănunte picante. Un 
moment însemnat în educarea spiri- 
tualå a unui bun cunoscător de artă 
este şi momentul în care omul — cititor, 
privitor, ascultător — învață să accepte 
durerea, încordarea, spaima şi dezgus- 
tul, ca încercări fără de care cunoaste- 
rea, descoperirea artisticå nu poate 
avea loc. 


...$i să treci dincolo de ea 


„Urmărirea“ este încă un film destul 
de obisnuit, destul de asemånåtor cu 
ceea ce stim noi de foarte multă vreme 
că este cinematograful și de aceea 
suferinţa pe care o caută și o aduce el 
rămîne — în ciuda neasteptatelor sfîșieri 
prin care Penn o dezvăluie — destul de 
cuminte învelită în ambalajul linistitor 
al frumuseţilor standardizate. Dar fil- 
mele care rup toate aceste conventii 
de fals echilibru — filmele pentru care 
nu existå o Jane Fonda, $i nici scene 
de petrecere pline de duble intelesuri 
— au altå legåturå cu spectatorul. Se 
intimplá chiar ca spectatorul så nu 
izbuteascá sá se apropie de ele, tocmai 
pentru cá refugiile oferite de productia 
curentá, comoditátii sale, efectele låtu- 
ralnice, care destind încordarea si 
dilueazá suferinţa, îi lipsesc. 

lată, de pildă, filmele lui Miklos 
Jancso: de curînd „Strigăt și linişte” 


— proiectat în cîteva proiecţii în fata 
unor săli destul de goale — înainte 
„Roşii si albii“ si „Sărmanii flăcăi”. 


Aici, între durere, groază, umilinţă și 
noi nu este așezat nici un tampon de 
vatå. Suferinta, spaima și moartea ne 
stau în faţă, despuiate, de o simplitate 
înfiorătoare în micile gesturi înşelător 
de firești și de calme care le îmbracă; 
ele ne sînt aduse de cineastul maghiar 
atît de aproape încît putem crede în 
unele scene că, dacă am întinde mfinile 
spre ecran, am atinge chipurile inghe- 


tate, råvåsite, ale oamenilor måcinati 
de chinuri — așa cum, in ,Linigte si 
strigát", taranii supravegheati de politie 
pipáie cu mina fetele mortilor de curind 
impuscati. Multi spectatori de film 
refuzá contactul acesta rece, cutremurå- 
tor; dar aceia care stiu så primeascá o 
asemenea imagine a durerii, stiu intr-ade- 
vår så simtå filmul ca artå, ca mod al 
legăturii cu viaţa, al cunoaşterii. Pentru 
că spiritul omului are nevoie de sufe- 
rintå. Nu este adevărat că avem nevoie 
doar de destindere, de bucuriile gra- 
tioase şi fără consistență numite, de 
obicei, divertisment (distracție) sau de 
visuri consolatoare. Cînd sîntem copii, 
ne loveşte, citeodatá, o adiere de tristețe 
fără cauză, difuză; atunci ne închipuim 
cum va fi cînd vom muri, ne vedem 
acoperiți de mormanele de flori ale 
cortegiului funebru şi ne înduioșăm 
gindindu-ne la lacrimile pe care o să 
le verse peste noi mama. De aceastá 
imaginará. proiectie în durere nu ne 
eliberám, de fapt, niciodatá. Numai cá, 
in artá, unii råmin toatá viata prizonierii 
viziunilor dulci si legănate cu jerbe $i 
muzicá si sicriu scinteietor impodobit 
— şi aceștia sînt marii amatori de melo- 
dramă — în timp ce alţii învaţă så des- 
copere experiența spirituală a durerilor 
adevărate. Pe aceştia îi fascinează toate 
infernurile reale sau visate care au 
pătruns în istoria creației sub semnul 
tragicului — de la războiul Troiei și 
ospetele de sînge ale Atrizilor, pînă la 
coborirea dantescă în bolgii si la zgomo- 
toasele încleștări elizabethiene încheiate 
cu mormane de morti si, mai departe, 
pînă la ziua de astăzi, la acele coșmaruri 
îmbrăcate în carnea realităţii, descope- 
rite în lagăre de exterminare, în torturi 
şi execuţii ale lumii contemporane. 

De ce avem nevoie de suferințele 
acestea tăioase, neiertătoare? Pentru 
că numai prin şi dincolo de suprema 
durere putem trăi o anume înțelegere 
globală a vieții omului. Grecii vechi au 
văzut în ea suprema inåltare $i au 
numit-o. katharsis. 


Ana Maria NARTI 


15 


: „Romanul 
unui 

trisor“, 

în 

sfîrşit, 
programat. 


E- 8 
8 Nu 


avem 
cuvinte 
ca 

så 

felicităm 

Arhiva. 


IE : Privind cu minie 


rdz- 
boiul („Aveam 19 ani") 


filme bune 
rintre noi 


Nu a fost o sugestie a mea, 
ci o simplå coincidenta de 
pareri. Arhiva de filme a 
avut aceeasi idee ca mine. 
RA... La cursul meu de esteticå 
a filmułui de” la 
am cåutat mereu ca  prelegerile sa fie 
axate mai ales pe teme. Desigur cå si 
celelalte criterii de împărțire a materiei 
sînt valabile. Dar principalul rămîne totuși 
tema, problema morală, care se pune și 
se rezolvă în cutare film. Conținutul psi- 
hologic interesează în primul rînd. Cu ocazia 
analizei lui, se va “vorbi și de celelalte 
aspecte ale filmului: genul, stilul, ati- 
tudinea autorului, etc. 

Arhiva de filme și-a făcut probabil aceeaşi 
socoteală. Căci în programul ei a anunţat 
tocmai asemenea cicluri tematice. Unul din 
ele (ni se spune în prospectul inaugural) 
va fi tema dragostei de-a lungul vremilor, 
locurilor și firilor omenești. Temă fecundă 
căci, desi amorul e o poveste veche cit 
lumea, felul cum este el practicat e cît se 
poate de divers. Am zis „este“, si nu „a 
fost“, căci un asemenea ciclu nu trebuie să 
fie istoric şi etnografic, ci să se axeze pe 
lumea strict actuală. Aceea ne interesează. 
Și pot spune că, abordind această problemă, 
am putut identifica vreo patruzeci de filme 
(bune, bineînţeles) care tratează patetica, 
tulburåtoarea, båtrina temă a dragostei, 
în patruzeci de feluri diferite. Se poate 
umple un an întreg de cinematecă cu acest 
singur “ciclu, 

Unul din ciclurile tematice stabilite se 
intitulează: „filme reprezentative pentru 


inema 


Universitatea populară,, 


new-yorkeze (N.A.C. — 
New American Cinema) care practicå un 
»Cine-adevár" tot atit de artistic, pe cit de 
documentar. 


tåti ale şcolii 


Trei revolutii 


Nu avem destule cuvinte ca så felicitåm 
Cinemateca si Arhiva pentru ideea de a 
prezenta publicului filmul lui Sacha Guitry: 
„Romanul unui trisor". Această lucrare a 
fost o revolutie. Ce zic? Douå, poate chiar 
trei revoluţii. Mai întii, el realizează ceea ce 
curente mult mai tirzii (neo-realismul ita- 
lian, noul val francez, scoala new-yorkezå 
si altele) aveau så se laude cå au descoperit. 

E vorba de filmul ieftin. „Le roman d'un 
tricheur" al lui Sacha Guitry a costat ridicol 
de putine parale. 

Scumpetea în producţie este o lungă și 
bogată poveste, Dacă Hollywood-ul a 
tronat atîta vreme, fusese pentru că putea 
(în timp ce alţii nu puteau) face filme foarte 
costisitoare. Au trebuit să vină războiul și 
crizele, și debarcårile, și mai ales apariția 
televiziunii, pentru ca; fără nici un merit 
din partea cineaștilor, să apară filmul scurt 
și ieftin, ieftin în ambele înțelesuri ale 
cuvîntului, bănește și artisticește. Practi- 
cantii filmului de tip televizual s-au grăbit 
ca din acest pur noroc de conjunctură să 
facă un merit de artă. S-au intitulat pompos- 
inventatorii filmului: antihollywoodian, ai 
filmului „cu bani puţini dar creier mult“, 
şi s-au botezat singuri, care cum a apucat: 


Un principat neverosimil 
(„Romanul unui trisor") 


lumea de astăzi“, avînd ca un fel de anexă 
ciclul: „mari actori de ieri și de azi“. Pare, 
la prima vedere o. contradicție. Cum? 
Lumea de azi exprimată și prin actorii 


de ieri? Da. Lucrul e perfect posibil. Ba 
chiar deosebit de interesant. Actorul de 
ieri care în rolul din cutare film de _ ieri 


zugrávise, profetic, viitorul si inftupase, 
în rolul său, gîndurile si faptele ontului de 
mai tîrziu, ale omului de mîine ajuns acum 
omul de azi, acest actor și filmul său 
sînt tot ce poate fi pe lume mai interesant; 
este anticipatia, este meritul de precursor. 

În cele două cicluri respective Arhiva he 
dă exemple franceze, germane, engleze, 
americane, ruse, italiene. Vom intilni 
acolo (și numai în rolurile principale) 
personalităţi artistice impresionante: Clark 
Gable, Marilyn Monroe, Montgomery Clift, 
James Dean, Jeanne Moreau, Belmondo, 
Greta Garbo, Wallace Beerry, Hildegard 
Knef, ba chiar si marele, inegalabilul Sacha 
Guitry. . 

Printre filmele prezentate, unul trateazá 
sinistra — si foarte actuala — problemá a 
drogárii cu stupefiante, Autoarea, Shirley 
Clark, este una din principalele personali- 


neorealism, 'noul-val, cine-adevár, N.A.C., 
verism, free-cinema si cite si mai cite, 
Îşi ziceau „școală“, „mișcare“, „curent“ si 


alte asemeni, Fala şi scofala era că fac filme 
ieftine. Deci (post hoc, propter hoc), filme 
mai bune, mai intelectuale, mai necomer- 
ciale..leftinătatea devenea un titlu de glorie 
şi de victorie. Erau „de ił, „chalenge“-ul, 
sfidarea, trintite în obraz artei californiene. 

Or, asemenea victorie fusese obţinută de 
Sacha Guitry cu multe decenii înainte. Dar 
la el victoria fusese nu numai comercială, 
dar și artistică. 

A fost, mai apoi, o a doua naștere a fil- 


.mului mut. O demonstraţie că filmul mut 


se poate dispensa de inserturi tipărite. Că 
filmul mut e în stare să folosească mult mai 
multe cuvinte decît. filmul vorbitor. 
Dar poate că nu știți ce este „Le roman 
d'un tricheur"? E povestea unui cetăţean 
al vastului regat numit Monaco. Nu e o 
monarhie de operetă, cum le fabrică în 
serie industria de la Hollywood. Monaco 
există istoriceste. Dar e un stat tot atît de 
bizar, ca și ståtuletele de revistă umoris- 
ticá. Nu este imaginar, desi pare ireal. 
Este real, deși 


pare imaginar, Din cauza 


O temă cu care s-ar puted 


g 


Dragostea 1 


umple un an 
de cinemateca. - 


acestei baze de existență așa de specială. 
tot ce se întîmplă acolo este nostim şi 
straniu. Și vice-versa; tot ce e bizar şi 
bazacon pe lume se potrivește cu acest 
curios principat, o țară altfel decît toată 
lumea. Sacha Guitry va prezenta evenimen- 
tele în. stil de film mut cu o vervă, cu un 
haz, cu o fineţe psihologică încîntătoare. 

Dar-simultan; aceleași evenimente vor fi 
definite și judecate în cuvinte. Vorbele nu 
se vor mărgini să numească lucrurile pe 
nume: le vor și aprecia, critica, le vor 
comenta, cît mai filozofic posibil, cît mai 
ironic, cit mai batjocoritor. Cuvinte. si 
imagini se vor împleti așa cum se între- 
pătrund ele în vis și în căderea pe gînduri. 
Nu este comentariu și nici „voce off", 
adică vocea gîndului, ca atunci cînd eroul 
subit intepeneste, în timp ce vorbele curg 
fără buze și fără ochi. O seamă de procedee 
pe care cinematograful de mai tîrziu le va 


folosi cu ifos și monotonie: comentariu 
vorbit, flash back, voce off, suprimare a 
dialogului — toate aceste scule de avan- 


gardă, filmul lui Guitry le descoperă și le 
întrebuințează. 


Lucrarea lui Guitry creează un gen cinema- 
tografic nou: filmul autobiografic, unde 
autobiografia nu este procedeu literar, ci 
realmente căderi pe gînduri la persoana 
intii... 


Pacea noilor veniti 


În cadrul aceleiași sesiuni există si un 
ciclu de cinci filme din Republica Democrată 
Germană, Printre ele figurează și .acel 
„Mórderer unter uns" (,Ucigasii printre 
noi"), al marelui regizor Wolfgang Staudte 
— film care a inconjurat lumea si a recoltat 
numeroase premii. De asemenea trebuie 
remarcat. filmul foarte original al unui 
cineast mai tînăr, Konrad Wolf, „lch war 
neunzehn" („Aveam 19ani"). Am zis original, 
desi formal vorbind, este doar un lung 
documentar liric despre inaintarea trupelor 
sovietice spre Berlin, in ultima faza a 
rázboiului. Pare banal, dar nu e. Cáci nu 
există problemă mai spinoasă, mai Tncilcitå, 
mai derutantå, decít aceea a unei vaste 
prietenii nascute din céa mai teribila si 
indreptåtitå ură. Ororile; cruzimile såvir-. 
site de naziști împotriva bărbaţilor, femei- 
lor, copiilor din Uniunea Sovietică depășesc 
orice imaginaţie. Si iată acum pe ruși în 
drumul lor spre victorie, în drum spre 
capătul victoriei. Prin zeci de fapte, prin 
sute de gînduri, prin nenumărate gesturi, 
soldaţii sovietici ne arată cum, fn împreju- 
rări identice (înaintare, ofensivă militară) 
ei caută, la fiecare pas, să se poarte altfel 
decît se purtaseră ceilalți cu dinsii. Nu e 
ușor. În tot momentul întîmpină mirare, 
nedumerire, neîncredere, teamă. De fiecare 
dată oferta de prietenie, de lungă prietenie 
viitoare, va trebui să aleagă alte procedee, 
alte cuvinte, alte acțiuni. 

Am mai întîlnit aceeași problemă, diferit 
tratată, în splendidul film sovietic „Pace 
noului venit", precum si in cele două filme 
ale lui Stanley Kramer: „Procesul de la 
Nürnberg" și „Corabia nebunilor“. Fiecare 
din cele patru filme ne înfățișează, cu argu- 
mente diferite, dar egal de tari, următoarea 
emoţionantă concluzie: toate neamurile 
omenești au suferit de pe urma coșmarului 
hitlerist și- nu mai puţin victime au fost 
germanii înşişi. lată de ce complicatele » 
tendințe, cînd spre răzbunare, cînd spre 
împăcare și uitare, se adună laolaltă în 
sentimentul clar și pur că toţi, de ambele 
tabere, am fost victimele aceluiași vis urit 
și că omenirea trebuie så se însănătoșească 
împreună, treptat. 


D.|. SUCHIANU 


lebru rol dem 


Q 
U 
= 


4. Dar cel ma 


di å Verushka r 


in 


tot cel 


amine 


4 


lumea 


våzutå 
cu ochi 
de cineast 


in «Harakiri» 
totul era 
Ei 


ritul 
mizeriei, 
ritul 


lamentului, 
al umilintei, 


ritul 
măreției 
şi al 
decăderii. 


Acolo 
totul era 
demnitate : 


demnitatea 
condiției 
subumane 

s 

demnitatea 
morții 
supraomenesti 


18 


' NA RER PE Sn 
si anti- 
Ar hat SZ 
= X | 
Dou Vr 


e 


Am mai incercat si altå datå, 
l2 MÅ clocotul vieții dintr-o 
mare metropolă, gustul în- 
MN piene, al pierderii de 


sine, al imposibilitátii de 
comunicare cu cei din jur. Dar niciunde 
singuråtatea nu mi s-a párut atit de 
atroce, nici in frenezia Broadway-ului, 
nici in ráceala de fiord a Stockholmului, 
nici in exuberanta Parisului, nicăieri 
nu m-am simtit mai solitar in miscarea 
larvará a oamenilor, ca la Tokio. Ín- 
singurarea tråitå aici era alta, datå nu 
atit de constringerea barierelor ling- 
vistice, nici de lipsa prietenilor (aces- 
tia se fac si se gásesc pretutindeni); o 
singurátate datoratå atmosferei locale, 
stilului de viatá specific arhipelagului 
nipon, claustrárii liber consimtite, izo- 
lării prin perceptele canoanelor de 
familie, de castă, de rit. 
«Domnul meu — mi-a spus în prima 
seară la Tokio un prieten cineast care 
venea pentru a șaptea oară în Japonia 
— ai sosit într-o țară unde trebuie să 
ştii că există un anume ritual pentru 
fiecare oră din zi şi pentru fiecare oră 
din noapte. Aici politetea înseamnă 
cel mai prețios «savoir-vivre», căci 
poporul acestei țări nu-şi are egal în 
ştiinţa curtoaziei. Mai întîi, dă-mi voie 
să-ţi spun că, din motive de clasă, de 
sex, de virstă, de familie etc. nici un 
japonez nu este egalul celuilalt... Dacă 
totuşi doi japonezi se salută, atunci 
unul dintre ei, în mod obligatoriu, îi 
datorează celuilalt respectul. Dar pen- 
tru că suprema curtoazie impune să 


film 


wiata 


nu-l faci pe celălalt să-și simtă inferio- 
ritatea, vei observa doi domni gravi, 
fatå in fatá, cu miinile lásate in lungul 
genunchilor, fácindu-si la infinit ple- 
cáciuni si privindu-se reciproc cu coada 
ochiului pentru ca nici unul dintre ei 
så nu se incline mai putin, sau så se 
ridice prea repede...» 

ÎI ascult pe prietenul meu si gindul 
imi fuge la filmul lui Kobaiashi, «Hara- 
kiri», pe care il våd ca o replicå febrilå 
$i totalá, in major, la codul lui de 
curtoazie japonezá. Acolo totul era 
rit, ritul mizeriei, ritul lamentului. 
ritul umilintei, ritul măreției si .al 
decăderii, ritul răzbunării şi al morţii. 
Acolo totul era demnitate: demnita- 
tea condiţiei subumane şi demnitatea 
morţii supraomenesti. Totul era eti- 
chetă, reverență, ură cu suris, sete de 
viaţă în geamăt, savoir-vivre în moar- 
te... Nimic nu mi s-a părut de o mai 
tulburătoare revelație, pentru carac- 
terul intrinsec al japonezului din toate 
timpurile, ca această uluitoare peliculă. 
Imi veţi spune, poate, că veacul acestor 
eroi a trecut demult, cà el aparținuse 
stirpei strămoşeşti stinsă sau prea sub- 
fiata în epoca noastră de computere si 
autostrăzi aeriene. Aici aş vrea să 
relatez un accident stupid care mi s-a 
întîmplat într-o seară pe una din stră- 
zile scăldate în neon din cartierul 
Ginza. 

Mergeam ca un gură-cască european. 
flanam neglijent, cu mintea vagabondă, 
privind totul şi nevăzînd nimic, strecu- 
rîndu-mă prin furnicarul omenesc de 


care nu má feream gu; dar el má ferea, 
si eu må låsam dus cu un sentiment de 
totalå securitate, zicindu-mi cå cea mai 
mare sigurantå ti-o då singuråtatea in 
gloatå. Pentru a và imagina cadrul, 
faceti asociatie cu atmosfera noastrå de 
bilci intr-o searå de paste cu scinteieri 
de scrincioabe (electronice dach se 
poate imagina!) cu larmå, cu arome 
apetisante (la noi vor fi de gogosi in- 
furiate si de mititei fumegåtori; aici 
de «tempura» — peste mårunt pråjit 
cu felii de tentacule de caracatitå si de 
rådåcinå de lotus). Si mai imaginati-vå, 
inotind prin acest furnicar, puzderie 
de biciclete pe care pedaleazi fre- 
netic chelneri cu o minå pe ghidon, 
cu cealaltá tinind intr-un echilibru 
precar de uluitoare acrobatie tivi cu 
castronase supraetajate, pline cu bucate 
japoneze. Băieții. aceştia fac continuu 
curse între bucătăriile discrete care 
alimentează micile restaurante si baru- 
rile din toate cartierele Tokio-ului. Şi 
tocmai de unul din aceşti ospătari ambu- 
lanti mi-a fost dat să mă lovesc ne- 
auzindu-i tiriitul clopotelului și nepu- 
tindu-l feri din cale. Am auzit atunci 
un geamåt de samurai care igi trage 
paloșul, un råcnet supraomenesc aco- 
perind larma piramidei de castroane 
råsturnate. Am incercat amindoi o 
salvare aproximativå a ceea ce se mai 
putea salva si pot spune cá stiu bine 
cam cum suná o injuråturå japonezå la 
adresa mamei. Trebuia sá fim «chit» si, 
invátindu-l una românească, am scos 
din buzunar cam cit trebuia ca să-l 
despăgubesc. Atunci mi s-a dat o lecţie 
de demnitate. Formulele de scuze sînt 
printre primele expresii care se de- 
prind dintr-o limbă străină și protocolul 
adresării lor a fost impecabil. Răcnet 
şi suris, vaier şi umilință, blestem și 
iertăciune — toți banii din lume n-ar 
fi putut răscumpăra cele două duzini 
de castronase cu dumicati, darå-mi-te 
o biată diurnå de austeritate..A reținut 
atit cit i se cuvenea si mi-a restituit 
restul cu temenele de la care ar fi 
avut de invåtat pinå si stilatii de la 
«Maxim». Apoi a trebuit så må las in 
miinile lui, ca så må ospåteze regeste 
cu tempura şi sake (ţuică slabă de orez), 
răstimp în care orgoliosul meu pardesiu 
cam ultragiat în ciocnire a fost readus 
la starea lui de demnitate anterioară. 
Atit. 


^ il las acum pe amicul meu Italo Nerri 
să-şi continue dizertatia: 

«Aici va trebui så renunti la citeva 
obiceiuri europene. Mai intii, så stii 
ca inainte de a påsi pragul unei case 
japoneze, al templelor, al restaurante- 
lor traditionale, chiar al unor institutii 
oficiale, va trebui så te descalti la uså. 
Nu existå sacrilegiu mai mare decit 
a da buzna, ca la noi, cu incåltårile 
cu care ai mers pe stradå, intr-un 
loc unde curátenia si pasul lin, netro- 
påit, guverneazå. Lucrul este obliga- 
toriu si in hotelurile numite «rio- 
kane», unde nu poti trece pragul 
decit incáltat cu papucii casei. In plus, 
in tara asta un anume lucru de-al 
nostru este complet necunoscut. Nu 
mai stiu cum i se zice la voi, mi-am notat 
intr-un carnetel si-ti pot aráta, as- 
teaptá o clipá, uite, chiar aici, «bak- 
chich», mi se pare că se citeşte, «bac- 
sis», ei bine, ti-as propune sá te abtii 
ori de cite ori simti impulsul de a fi 
in acest mod generos, ca sá nu recol- 


cu mintea vagabondå. 


privind totul, nevåzind nimic, 


| 
| fotografiile autorului 


fi datoreazå celuilalt respectul. 


Dacd doi japonezi se salutå, 


atunci unul dintre ei, 
in mod obligatoriu, 


tezi cel mai dispretuitor suris din 
lume... (Eu l-am avut de la băiatul de 
pe bicicleta cu castronase). 

Presupun că cea mai puternică sur- 
priză, ca şi mie, ţi-o va rezerva extra- 
ordinarul rafinament, fineţea înnăscută 
si discretia femeii japoneze. Cele mai 
multe deprind încă din copilărie o 
excepţională artă a comportamentului, 
din servirea ceaiului învață să facă un 
adevărat ceremonial si aproape că nu 
există fată japoneză care să nu cu- 
noască «ikebana», arta aranjårii flo- 
rilor, sau riturile evantaiului, mersul pe 
«tatami» — acele covorase impletite 
din paie de orez care tapiteazå podelele 
interioarelor. 

Dupå cum stii, imbråcåmintea tra- 
ditionalå a japonezei este kimonoul. 
Nu cred cå vei ajunge curind så cu- 
nosti toate amånuntele vestimentare 
despre care-ti vorbesc, poate cá nu 
vei ajunge niciodatá, dar e bine så stii 
ch portul national japonez implicá in 
alcătuirea lui un ritual deosebit de 
minutios. Femeia japonezá imbracá mai 
intii un kimono subtire, din mátase, pe 


"care şi-l stringe pe talie cu un «obi», 


briu lung de patru metri, apoi imbracá 
al doilea kimono bogat ornamentat 
cu flori, de preferintá crizanteme, ade- 
várate odájdii preotesti cum am vázut 
la popii vostri, dar mult mai somp- 
tuoase si mai lejere. Acest kimono de 
paradá are cusut pe dedesubt, in drep- 
tul pintecelui, un semi-corset, iar la 
spate, deasupra salelor, o pernutá på- 
tratå. Mijlocul se infåsoarå din nou 
intr-un alt «obi» care invåluie pernuta 
de la spate, transformind-o in nodul 
unei funde savante cu capetele låsate 
in jos. Noi europenii ne gråbim så 
numim femeia japonezå imbråcatå in- 
tr-un kimono, «gheise», dar eroarea 
aceasta e plinå de ridicol. Gheisa re- 
prezintå o anumitå meserie daca vrei, 
nu ceea ce te-ai grăbi să crezi. . In 
societatea japoneză, ea constituie chiar 
o categorie socială. În fine, ca să-ți 
completezi cunoştinţele despre arta 
vestimentară a femeii japoneze, să ştii 
că mantoul scurt, care se îmbracă 
acum, în sezonul rece, peste kimono, 
se cheamă «haori» şi linia şi culoarea lui 
trebuie să se armonizeze obligatoriu 
cu dominanta vestmintelor pe care le 
acoperă» 


Si ascultindu-l, iar îmi fuge gîndul la 
un film, de astă dată «Femeia nisipuri- 
lor», acea tulburătoare peliculă sem- 
nată de Teshigahara Hiroshi şi care a 
trecut ca o strălucitoare rază de lumină 
cam neliniştitoare si cam neinteleaså, 
prin citeva såli obscure ale unor cine- 
matografe bucurestene. Ce pauper ki- 
mono, de trup istovit de truda påmin- 
tului si a dragostei fara iubire, ce 
lume hainå, abrutizatå de cosmarul fur- 
tunilor de nisip, ce lectie despre liber- 
tate in cea mai cumplitå dintre temnite, 
aceea a neinduplecårii oamenilor! O 
istorie bizarå despre un tinår entomo- 
log cåzut prizonier intr-o groapå cu 
nisip, inchis de locuitorii unui sat hain 
impreunå cu o vådanå tinårå alåturi de 
care, zi si noapte, trebuia så lupte 
pentru a nu fi ingropati de vii. $i 
intr-un loc, o scenå de oroare — tinå- 
rul incitat de sat så facå dragoste cu 
femeia nisipurilor pe fundul gropii, in 
fata tururor såtenilor care veniserå ca 
la un ritual macabru, cu måsti grotesti, 
ca så-i atite de sus pe cei doi cu strigåte 
sålbatice («...mai intii un kimono sub- 


Parcå aud partitura strigåtelor de luptå ale samurailor. 


tire, din måtase, strins in talie cu un 
«obi» si peste el alt kimono bogat 
ornamentat cu flori, de preferintå cri- 
zanteme...»). Doamne, ce falså e uneori 
viata sau arta, nu mai $tiu, cáci uneori 
am impresia cå realitatea insåsi devine 
suprarealistå ! 

Tinårul acela intemnitat in groapa 
de nisip a vrut så injghebeze o capcanå 
si så prindå o pasáre, un corb sau asa 
ceva, si a ingropat in nisip un hirdåu 
peste care a pus o foaie de celofan 
intinså ca pielea unei tobe, iar deasu- 
pra a asezat o momealå. N-a prins nici 
o pasåre, dar in zori, a gåsit pe fundul 
hirdåului, apă. Si asta era pentru el o 
mare descoperire, satul acela dintre 
nisipurile miscåtoare in care era finut 
cu forta suferea cumplit de lipsa apei, 
iar el observase cá noaptea nisipul 
transpira si apa se stringea ca o sudoa- 
re pe capacul de celofan, de unde 
picura in hirdåu. Femeia s-a imbolnå- 
vit si sátenii care au scos-o de acolo ca 
s-o ducá la doctor au uitat o scará de 
fringhie, dar el n-a mai fugit, ci a rămas 
så-si perfectioneze descoperirea, ca s-o 
astepte pe femeia nisipurilor si så le 
ofere, celor care il tineau inchis, lucrul 
care le lipsea cel mai mult. Rar am 
våzut un poem mai tulburåtor inchinat 
esentei libertátii si totodatå simplitåtii, 
abnegatiei si puterii de suferintá a 
femeii japoneze («sá stii cá mantoul 
scurt care se imbracá acum, ín sezonul 
rece, peste kimono, se cheamá «haori» 
si linia si culoarea lui trebuie så se 
armonizeze obligatoriu cu dominanta 
vestimentelor pe care le acoperå »). 

De aceea, accept conventia codului 
manierelor elegante, zicindu-mi cá oa- 
menii chiar s-ar vrea comportindu-se 
exclusiv dupá litera lui, dar mai e si 
viata, si neprevázutul, si suferinta... 


Si imi ascult cu smerenie prietenul 
vorbind: 

«Bårbatii japonezi — continuå Nerri 
— isi imbracå kimonourile peste o cå- 
masá de bumbac numitá «yukata», dar 
táietura vestmintelor masculine este 
caracterizată de sobrietatea unghiurilor 
drepte, de culorile închise, negru, oţel, 
maro, a căror austeritate este atenuată 
de cîteva motive geometrice cusute 
cu alb pe umeri. Incåltåmintea se re- 
duce de cele mai multe ori la sandaua 
cu douå baieri, ale cåror capete, por- 
nind de pe laturile tålpii se impreunå 
intre cele douå degete mari. Ciorapul 
japonez are din aceastå cauzå forma 
unei månusi cu un singur deget, de- 
oarece locul pe unde trece baiera san- 
dalei formeazå in tesåturå o micå des- 
pårtiturå. Foarte populare sint san- 
dalele de lemn care au sub talpå douå 
scindurele transversale, ináltindu-| pe 
japonez cu cinci sau sase centimetri 
si ritmicizindu-i pasul cu bocániturile 
márunte in pereche, douá pentru stin- 
gul, douá pentru dreptul. Am uitat 
cum se numesc sandalele astea pe pi- 
cioroange scurte, dar imi voi aminti 


si-ti voi spune» 

Acum, nu mai este nevoie dragul 
meu prieten så-ti amintesti, am våzut 
filmul aceluiasi Teshigahara Hiroshi, 
«Hårtuitul» («Otoshiana»), si am in- 
teles. Codul tåu este viziunea gentle- 
manului european asupra tårii lui Cio- 
Cio-San, dar viata refuzå så intre ne- 
stilizatå in canoanele roz ale doamnei 
Butterfly, Pot fi si asa cum mi-i descrii 
tu, bårbatii japonezi, i-am våzut in- 
tocmai pe stråzile Nagoiei, in kimo- 
nouri dreptunghiulare, de culoarea ote- 
lului, tropåind cu sandalele lor pe 
lingá peretii de sticlå si aluminiu ai 
unor clădiri ultramoderne.. Dar am 
văzut şi filmul lui Kurosawa, «Barbă 
Roşie», şi nu pot spune de ce, dar 
viața din el mi s-a părut mai autentică 
decit viața din viaţă. Asta cred că este, 
de la un moment dat, drama noastră, 
începem să vedem totul prin prisma 
transfigurărilor artistice şi metafora 
ne apare mai convingătoare ca faptul 
real: 

Şi ascultindu-te pe tine, înflăcărat 
niponolog îndrăgostit de obiectul stu- 
diului tău, îmi apar în minte «Cei 
şapte samurai», fraţii lui Harap-Alb 
din Tara Soarelui Råsare. 

Astăzi, samurai nu mai există, desi 
recea lor umbră arde încă focul con- 
ştiinţelor şi cred că în temperamentul 
celui mai paşnic dintre japonezi, cultul 
vajnicilor luptători de „altă dată, înno- 
bilati de legendă, face singele så alerge 
mai repede. k 

Såbii arcuite, lungi aproape cit un 
stat de om, míneci largi ca niste fuste, 
teste plesuve si smocuri cázácesti, pasi 
crácánati, trupuri cabrate, gata parcă 
pentru salturi mortale, grimase de 
groază şi răcnete guturale, cu fornăi- 
turi şi gemete din gitlej ca nechezatul 
scurt al cailor care se muşcă. Dincolo 
de trama filmului, simplă ca orice po- 
veste, dincolo de măiestria unor actori 
pe care Europa îi descoperea cu uluire, 
faptul care m-a frapat cel mai puternic 
în acest film a fost limba samurailor. 
Numai în scena luptei finale din «Hara- 
kiri», acel carnagiu de o violență unică, 
glasurile oamenilor schimbau limba în 
care mamele japoneze îşi cîntă duiosia 
şi dragostea, în armă temută, mai în- 
fiorătoare parcă decît tåisul palosului, 
mai şuierătoare ca vijiitul sabiei prin 
văzduh, mai aspră şi mai de speriat 
decît răcnetele răpitoarelor. Parcă aud 
şi acum partitura strigătelor de luptă 
a samurailor. Aşa se poate vorbi nu- 
mai in fata morții, din curaj si din 
spaimă faţă de moarte, ca si cînd însăşi 
moartea ar trebui speriată, să i se facă 
frică şi să fugă. 

Îmi făcusem după acest magnific film 
o anumită impresie despre asprimea 
japonezului şi despre limba lui. De 
aceea l-am ascultat cu interes pe prie- 
tenul meu urmindu-si dizertatia pe 
care o voi relata in numårul viitor. 


loan GRIGORESCU 
19- 


exclusivitate 


Vorbind cu 
Claudia 
Cardinale, 
am aflat 
ca: 

e 

Important 
este så nu 
te lagi 
ademenit 

de complimente. 
& 

Din clipa 

in care 
pierzi 
autocontrolul , 
pon fi 
convins 

cá 

a inceput 
sfirsitul. 

& 

Cind íncetezi 
sá fü 

critic 

cu tine 
insuti, 

ceva esential 
a murit. 


Pe Via Flaminia 
nu existå nu- 
mere. Posta a- 
duce corespon- 
ta la kilome- 
trul 1 sau 20. 

Masina stråbåtuse Piazza 
del Popolo si gonea acum pe 
aceastå Via Flaminia — prim 
segment al soselei nationale 
Nr. 4 ce leagă Roma de tår- 
mul Adriaticei la Ancona — 
care cu un prestigiu egal in 
elegantá, chiar dacá nu si in 
vestigii istorice, face concu- 
rentå celebrei Via Appia An- 
tica. Masina in care má aflam, 
a cotit in dreptul unei alei 
ce-şi croia drum printre ar- 
busti in dreptul kilometru- 
lui 17. in capåt de perspectivå, 
o largå curte cu pietris, in- 
conjuratå de verdele unui 
parc, se prelungea pinå in 
fata unei case parter; doar 
citeva ferestre cocotate sub 
acoperiş tradau camerele 
mansardate. Grinzi late de 
lemn, zidărie albă alternind 
cu cărămizi aparente, peste 
care se cåtåra vita, tot verde. 
Casa avea mai curînd aerul 
arhitecturii Europei nordice 
decit cel al Italiei meridio- 
nale. Am aflat mai tirziu că 
locuința în fața căreia mă 
găseam, fusese amenajată din 
fostele acareturi si grajdul 
unui conac din vecinătate. 

Aici locuieşte Claudia Car- 
dinale. 


Un suris de copil 


Apăruse în prag, cu un 
suris de copil mirat, ascuns 
sub părul scurt, cirliontat, 
cu o privire limpede, directă, 
întrebătoare. Nu găsești ni- 
mic din aerul sofisticat care 
a construit prin atribute exte- 
rioare, somptuoase sau pro- 
vocatoare — atitea vedete. 
O expresie gravă iti confirmă, 
mai mult decit orice ti-ar 
spune Claudia Cardinale, dă- 
ruirea ei påtimaså, dar dis- 
cretá, munca ståruitoare si 
modestă, simplitatea extremă 
care au proiectat-o pe firma- 


Seriozitate... 


mentul marilor star-uri. 

Simplitatea este și prima 
impresie pe care mi-o trans- 
mite, apărută în prag într-un 
pantalon negru evazat, un 
col roulé negru şi pe deasu- 
pra un ilic tot negru, pe care 
un siret lucios negru desena 
citeva arabescuri. Doar cele 
8 inele insirate la întîmplare 
pe degete și pandantivul mare, 
lucrat în fir de argint, aduc 
un accent aparte, de podoabă. 
Din prima clipă Claudia Cardi- 
nale mi-a părut exact o ima- 
gine a tinerei moderne, care 
a păstrat însă si acea fårimå 
din aerul enigmatic al femi- 
nitåtii de demult. 

Mi-au venit în minte spusele 
scriitorului Alberto  Bevi- 
lacqua, care peste citeva zile 
avea să debuteze în regie, 
adaptind pentru film propriul 
său roman, «La Califfa». El 
îmi argumentase de ce a ales-o 
pe Claudia Cardinale în rolul 
protagonistei: «Compoziţia 
biochimică a acestei actrițe 
exprimă foarte bine italianca 
de azi. Violentă, fără să fie 
de fapt. Blindă, fără să fie 
deloc. Directá, dar miste- 
rioasă. Deci un spirit mereu 
contradictoriu. Or , Claudia 
a pástrat in modernitatea ei 
ceva din enigmele locurilor 
unde s-a náscut». 


—————Á— (— 
Fårå titluri de scandal 
Piti ranco nl alo iate pd 


În Tunisul natal, Claudia 
Cardinale nu dorea, pină la 
18 ani, decit să devină învă- 
tåtoare, cînd, în urma unui 
concurs pentru cea mai fru- 
moasă italiancă din Tunis, e 
aruncată pe orbita succesu- 
lui. Premiul călătoriei la Ve- 
netia în sezonul Mostrei cine- 
matografice nu a determi- 
nat-o så råspundå afirmativ 
avalanșei de oferte ale pro- 
ducåtorilor. 

«Toatå lumea aceea nevro- 
ticå si exuberantå, care-mi 
promitea bogåtie si noroc, 
imi låsase o impresie depri- 
manta», igi amintestę actrita. 

Hotåritå så evite så fie 


acaparatå sau så devinå o 
anexå a acestei lumi, Claudia 
Cardinale avea så råzbatå to- 
tusi la calea lactee a cinema- 
tografului mondial. 

Producåtorul Franco Cris- 
taldi a fost cel care a con- 
vins-o de douå ori — så-i 
devinå sotie si så fach film. 
Din acea zi, ascensiunea Clau- 
diei nu a avut nimic specta- 
culos sau aventuros, ci a ur- 
mat parcå o diagramå trasatå 
cu grijă de rigla de calcul. 
Asa dupa cum nici viata ei 
intima nu a oferit nici un 
titlu de scandal presei cine- 
matografice occidentale. Sim- 
plitatea si seriozitatea pås- 
trate in viatá s-au impus si in 
cariera pe care frumusetea 
iradianta a Claudiei Cardi- 
nale a slujit-o din plin. 

Cu priviri de copil mare, 
cu zimbet cald si netemåtor, 
imi vorbeste o femeie mo- 
derná: 

«Îmi place så trăiesc astăzi. 
Cu sute de ani în urmă fe- 
meia era doar un obiect tre- 
cut în seama bărbatului. În 
vremea noastră și-a cîștigat 
egalitatea prin independență. 
n același timp nu cred că 
este în avantajul femeii să-și 
accentueze starea de egali- 
tate. Bărbatul rămîne totuși 
cel puternic si femeia are 
nevoie de ocrotirea lui, fără 
de care şi-ar pierde atributul 
cel mai de pret: feminitatea. 
Numai că azi idealul femeii 
trebuie să cuprindă pe lîngă 
casă, cămin, familie, copii, și 
un ideal de muncă, de afir- 
mare prin propriile ei capa- 
citåti». 

Claudia Cardinale imi vor- 
bea cu seriozitatea unei fetite 
aflatå la examen. Fardul ma- 
chiajului sau cel al falselor 
iluzii par a nu o fi atins. Må 
intreb cum a reusit la 31 de 
ani, după 40 de roluri, după 
atitea premii şi consacråri 
într-un singur deceniu de ca- 
rieră, să-şi păstreze intacte 
prospetimea, farmecul? 

«Important este să nu te 
lagi ademenit nici de compli- 


mentele altora, nici de cele 
pe care ti le-ai putea face 
singur. Din clipa in care pierzi 
autocontrolul poti fi convins 
că a început sfirsitul. Cînd 
nu mai poti descifra adevărul 
de complimentul gratuit, cînd 
încetezi să fii critic cu tine 
însuţi, ceva esenţial din pro- 
fesiunea de actor a murit». 

Începută în italiană, Clau- 
dia continuă, fără a sti prea 
bine de ce, convorbirea în 
franceză. Este de fapt prima 
ei limbă, pe care o'vorbeste 
cu un accent aproape pari- 
zian, deși o punctează cînd şi 
cînd cu cite un cioé 

«Un personaj il, cunoşti 
treptat, ciot citeşti de citeva 


ori scenariul, ţi-l închipui, 
ţi-l apropii. Apoi personajul 
devine una cu tine. Eu mă 
misc, vorbesc ca el, chiar 
după ce reflectoarele s-au 
stins, cioé nu poti lăsa perso- 
najul pe platou si să iei acasă 
un altul. Un rol greu poate 
declanșa chiar un dezechilibru 
între persoana ta şi perso- 
najul interpretat. Tráiesti o 
viață dublă. Întoarcerea żil- 
nică la realitatea ta devine 
insuportabilă. De aceea pen- 
tru un rol care mă solicită 
total, prefer să filmez în afara 
Romei. Seara să nu mă pot 
întoarce acasă. Să råmin im- 
preună cu echipa, cu regizo- 
rul si actorii, continuind ast- 
fel existenţa personajului. În 
comedie e mai simplu. Perso- 
najul rămîne oarecum exte- 
rior. În astfel de cazuri îmi 
place să-mi regăsesc seara 
prietenii, familia». 


Cea mai mare 


Familia a păstrat în viaţa 
acestei vedete-copil acelaşi loc 
pe care îl avea și în primii 
ani de viață. Părinţii, fratele, 
cele două surori — toti s-au 
mutat în preajma locuinţei 


«Simplitate 


C... CARDINAL 


pa 


sale. li vede aproape zilnic. 
«Må simt cea mai fericitå 
cind sint cu ei, pentru ci 
acaså nimeni nu må considerå 
un star, ci doar cea mai mare 
dintre cei patru copii». 
Micul salon in care ståm de 
vorbå are acelasi aer de cå- 
min cald si ocrotitor. Mobi- 
lat cu fotolii mari imbråcate 
in cretonå groaså, infloratå, 
cu peretii tapetati cu un fel 
de pinzå de sac, tavanul de 
un alb proaspåt vopsit, o 
vatrå care, desi neaprinså in 
acest inceput de iarnå ro- 
mană, încălzește atmosfera; 
parcă şi podeaua acoperită 
toată cu clasicele vetri ita- 
liene, de o culoare galbenă- 


I 


roscatá. Pe pereti un Utrillo 
si alte citeva tablouri semnate 
Marie Laurencin sau Tullia 
Mattania. Chipul lui Patrick— 
fiul Claudiei — suride din 
diferite unghiuri de pe o altå 
pinzå. O ladå de zestre verde 
inchis, cu desene florale rosii, 
imi aminteste de låzile tran- 
silvánene. Claudia Cardinale 
îmi spunea că a descoperit-o 
în timpul unei filmări în Si- 
cilia. 2 

«Mă pasionează să-mi im- 
brac casa. Acum îmi amenajez 
o locuință cu adevărat de 
tara, în Toscana, la San Gi- 
miniano. Cind nu filmez, cu- 
treier anticarii sau podurile 
vechi.» 

Reinvie din amintirile mele 
cinematografice, Angelica, 
care de mînă cu Alain Delon, 
descoperea podul lui Burt 
Lancaster-Lampedusa. Să-i fi 
deschis Visconti cu filmul său 
gustul pentru această aleasă 
îndeletnicire? 


NN 
O actritá-spectatoare 


«Am facut mult sport. Atle- 
tism, baschet, volei; sportul 
te invatå så nu-ti fie fricå, så 
ai curaj så treci peste mo- 


+ via flaminia, km 17 


mentele periculoase. Este 
cred un antrenament indis- 
pensabil actorului, de altfel 
ca si dansul». 

Un anume fel de curaj ii 
va trebui Claudiei Cardinale 
si pentru rolul Califfei, popo- 
lana, spontanå si inocentå din 
filmul lui Bevilacqua. 

«Califfa este o femeie in cel 
mai deplin inteles al cuvin- 
tului. Ea semnifică revolta 
fără sfîrşit, starea febrilă îm- 
potriva oamenilor fără o cre- 
dintå, fără idealuri, împotriva 
inchistårii şi a morţii simtu- 
rilor. Portretul Califfei în am- 
bianta socială si morală a 
unui dras din zilele noastre 
face ca el să exprime viața 
de azi cu pasiunile sanguine, 
cu problemele de clasă, cu 
crizele unei epoci nelinistite. 
Este o biografie prin care se 
reflectă o violentă cronică a 
tuturor contradictiilor din 
Italia de azi». 

Claudia imi vorbeste nu 
numai ca actritå, ci $i ca o 
devotatà spectatoare: 

«Filmele trebuie vázute im- 
preunå cu alţii. Un film se 
cere comentat. E foarte trist 
cînd cineva merge singur la 
cinema. Televizorul nu poate 
înlocui sugestia marelui ecran 
şi momentul, pentru mine 
fascinant, cind el se aprinde 
şi în sală se lasă noaptea... 


Televiziunea e interesantă 
pentru anchetele de actuali- 
tate, informaţia politică, so- 
cială. Sau pentru filmele de 
demult, pe care altfel nu ai 
unde să le vezi». 

În afară de profesiunea pe 
care o iubeşte, în afară de 
succes si de glorie, a face 
cinema înseamnă pentru Clau- 
dia Cardinale şi o răspundere 
aparte. 

«Cinematograful este astăzi 
cel mai direct şi cel mai 
popular mijloc de comunicare. 
Este mediul prin care se lan- 
sează idei,cioé este un mijloc 
de a influența şi promova 
reacţii. De aceea un actor 
trebuie să fie pe deplin răs- 
punzător de rolurile pe care 
le interpretează si să-și dea 
seama de consecințele pe care 
o viaţă trăită pe ecran le 
poate genera în viața de fie- 
care zi». 


Maşina străbătuse din nou 
Piazza del Popolo şi cobora 
acum pe Corso. Pe arcul im- 
punător al pietii, zărisem in 
fugă placa de marmoră cins- 
tind amintirea carbonarilor. 
Surisul din viaţă al Claudiei 
se suprapunea acum peste 
cel al popolanei anului 1848, 
care pentru mine, cu citeva 
zile în urmă, exact în decorul 
acestei pieţe, instiga la revo- 
łutie pe Robert Hossein si 
Nino Manfredi-carbonarii din 
filmul lui Marcello Fondato: 
«In anul Domnului». 

Era ultima premiera roma- 
nå a Claudiei Cardinale. 


Adina DARIAN 


Violentå, 
fårå 

så fie 
de fapt. 
Blindă, 
fără 

să fie 
deloc. 
Directå, 
dar 
misterioasă. 


cronica 
cine- 
ideilor 


Intoxicatul 

de 
cinematograf 
devine sclavul 
vedetelor: 

le scrie, 

le solicita 
fotografii 
autografe. 


Face 

din filme 

visul neîntrerupt, 
din care 

refuză 

să mai. iasă. 

e 

| E drogat 
| : de film 
(asa cum sínt 

unu de L.S.D.). 


| Nu poate 
| renunta 
| la acest 
stupef iant 
pe care 

| organismul 
| 1-l cere 
în cantități sporite, 
| Existá 
o terapeuticá ? 

| 
| 


| — Da! Demonul 
poate fi exorcizat 
prin ironie! 


Mitul femeii - femeie — Gina Lollobrigida. 


EN Există, sociologic vorbind, si un tip cu 
= totul opus «omului care merge la cine- 
matograf»? Intrebarea e mai complicatå 
decit face impresia. «Omul care merge 
la cinematograf» nu reprezintå acest tip, fiindcă 
denumeste pur si simplu pe spectatorul obisnuit. 
Toatá lumea se duce så vadå filme; aici ne 
găsim in zona normalitåtii... Dar cazul pe care l-am 
examinat in numárul precedent constituia o abatere 
de la ea. Ca så-i descoperim corespondentul absolut 
opus, trebuia så ne indreptám atentia cåtre acelasi 


V2 


intoxicat de CI 


cimp al singularitåtii; aici avem så intilnim tipul 
spectatorului pe care vá propun să-l studiem putin 
astázi; e «omul intoxicat de cinematograf». Prin 
ce se distinge insá acest specimen? E clar cá avem 
de-a face in cazul lui cu un ins cáruia ingurgitarea 
prea multor filme i-a zdruncinat organismul. Dar 
sá vedem in ce fel: 


ER oO TER EA DE s 
Simptome 


———————— 


Orice bun diagnostician poate detecta usor sem- 
nele îmbolnăvirii. Cele mai råspindite trădează o 
puternicá tentatie de a confunda ecranul cu viata. 
Pentru «omul intoxicat de cinematograf», filmul 
inceteazá sá mai fie un spatiu fictiv si irumpe ín exis- 
tenta realå. Asa se nasc «fan»-ii. Ei se indrágostesc 
de interpretii personajelor care evolueazå pe pinzå, 
scriu vedetelor, le cer portretul cu autograf, il 
tin ca o icoanå deasupra patului, suferå cind aflå cà 
Gina Lollobrigida a råmas insårcinatå sau cà Alain 
Delon are neplåceri cu justitia. Toate acestea modi- 
fică radical felul obișnuit de a vedea filmele. Cine 
capătă psihologia «omului intoxicat de cinemato- 
graf» pierde sentimentul unor creații artistice 
distincte. Filmele devin episoade din biografia anu- 
mitor fiinţe fabuloase; simulacrul se contopeste cu 
realitatea. «Omul intoxicat de cinematograf» nu 
asistă la diverse spectacole; el îşi urmăreşte prin 
actul identificării cu personajele de pe ecran o 
lungă și continuă aventură proprie. Acolo, în uni- 
versul functional-real pe care și l-a creat, isi con- 
sumă pasiunile, îşi trăieşte speranțele și deziluziile 
capitale ale existenței sale. Să facem un pic de psi- 
hanaliză: Filmele sînt, pentru «omul intoxicat de 
cinematograf»,visul neîntrerupt din care el refuză să 
mai iasă. Viaţa zilnică tinde aici să fie aproape inte- 
gral absorbită de lumea dorințelor secrete. Opera- 
ratia de refulare nu mai funcționează. Spectatoarea 
din Cernavodå, intoxicatå de cinematograf, as- 
teaptå ca la capåtul tuturor experientelor lui 
sentimentale dezastruoase, Belmondo så o desco- 
pere pe ea si ce inseamnå adevårata iubire. Acestea 
sint cazurile cind boala se manifestå cu temperaturå 
inaltå, ca så spunem asa. Dar existå si forme de incu- 
batie a ei mai ascunse. Simptomul intoxicatiei orga- 
nismului prin cinematograf poate så fie si o stare de 
placiditate totală. Ne intimpinå astfel un tip de 
spectator pe care nimic nu mai izbuteste să-l emo- 
tioneze. Pentru el, dimpotrivă, orice senzatie de 
viata se retrage din universul ecranului; totul e 
fictiune curatå, stricta ipotezå imaginarå, joc al 
spiritului, dacá nu chiar «truc». Intoxicatia il face så 
nu mai vadå in filmele pe care le urmåreste decit 
scheme si modele. Constiinta lui se transformå in- 
tr-un strict tablou de suferințe; reacţiile ei se reduc 
la o blazatå operatie de clasificare, cu vagi plictiseli 
cînd «exemplul» rezistă încadrărilor. Cineva se 
mira că un film ca «Reconstituirea» poate să mă 
entuziasmeze ; pe el il lăsa absolut rece freamåtul 
sălii fiindcă din primele minute, cum susţinea, îi 
apăruse evidentă «formula» regizorului. Aveam în 
faţă un «intoxicat de cinematograf». 


——————— M —— 


Etiologie 
——— — RC TOP SENDER 


Maladia pe care vi-o semnalez poate fi provocatå 
de cauze foarte diferite. Una e de ordinul debilitåtii 
congenitale. Sint fiinte care se nasc cu un organism, 
asa zicind, predispus la intoxicatie prin cinemato- 
graf. Ele nu-si gásesc suficiente compensatii pentru 
aspiratiile lor intime in viata cotidianå si le cautå 
printre umbrele ecranului. Sint bovaricii fárá ima- 
ginatie. Ca sá-si creeze lumea evaziunii trebuie 
sá le viná cineva in ajutor, sá le-o fabrice. Avem 
aici de-a face cu o operatie de drogare pe care socie- 
tatea civilizatá moderná nu o interzice, ba o incura- 
jeazá. Cinematograful e L.S.D.-ul acestor fiinte com- 
plexate. Ceea ce a fost initial o nevoie compensa- 
torie devine repede viciu. «Omul intoxicat de 
cinematograf» nu mai poate renunta la stupefiantul 
pe care organismul lui il cere in cantitáti mereu 


NEMA 


sporite Un asemenea spectator poate vedea oricit de 
multe filme. El ajunge så nu mai aleagå. lese de la 
«Urmårirea» ca så intre la «Påcatul dragostei» si 
apoi aleargå så prindå un spectacol de pe bulevard, 
fie si «Båtålia pentru Roma». Dacå n-are incotro se 
multumeste cu surogatul filmelor; o paginå de 
fotografii din revista noastrå ii ajutå la nevoie så 
cadă in transă. Decupează pozele si le prinde in 
pioneze pe pereți; astfel reuşeşte så se miste tot 
timpul in lumea lui de fantome, cu — så o recunoas- 
tem — splendide carnatii. Intoxicatii prin cinemato- 
graf provoacă apoi pe scară uriaşă televizorul. Grație 
acestuia, drogul e servit la domiciliu; nenumărați 
oameni deschid aparatul într-o doară, apoi nu mai 
reuşesc să scape de sub magia lui. Injurå programul, 
trec printr-o scurtă fază cînd îşi spun că e teribil de 
plicticos, pe urmă treptat încep să-l urmărească 
regulat, cu sfințenie. E indiferent ce se arată; esen- 
tialul există, niste «omuleti» se miscå, vorbesc. Se 
agitá pe micul ecran. Intoxicatia s-a produs! In 
sfirsit, să nu uităm faptul cá această întinsă maladie 
poate fi contractată si pe cale profesională. Tipo- 
grafii se intoxică printr-un îndelung contact cu 
plumbul, zincul, cronicarii cinematografici— prin 
consumul de celuloid. Reacţiile placide şi blazate 
pe care le-am semnalat provin mai ales din această 
formă de îmbolnăvire. Nenorocirea e că, în loc să fie 
tratată, ea se lăfăieşte adesea pe întinsul unor co- 
loane întregi de gazetă. lată si o cauză medicală a 
divergenţelor frecvente între spectatorul normal 
şi criticii cinematografici. 


Mitul junelui care reușește în viaţă — Belmondo 


RZE —— 
Terapeutich 


Inainte de orice recomandåri, se cuvine sa ne 
întrebăm dacă avem dreptul så le facem. «Omul 
intoxicat de cinematograf» e pînă la urmă un tip de 
spectator. Că raporturile lui cu ecranul sînt nefiresti 
nu incape indoialå, dar deformatia aceasta psihicå il 
priveste. in fond viciul lui e inofensiv, atita vreme 
cît ştim să-l identificăm si să-l recunoaștem. Pe 
urmă, avem noi înşine certitudinea că sîntem în 
reacţiile noastre complet străini de el? Dacă ne-am 
lua după psihanalisti, toti ar trebui så ne întindem 
pe canapeaua lor şi să ne scormonim inconştientul 
plin de complexe. 

În aproape orice om zace ascunsă o lăcomie imensă 
de spectacol. Pentru că ştim să ne-o reprimăm nu 
trebuie să fim prea orgoliosi, şi în nici un caz into — 
leranti. Pe fiecare dintre noi ne paste mai mult 
sau mai puțin primejdia să devenim poate odată 
intoxicati de cinematograf. Demonul nu poate fi 
exorcizat decît prin ironie. Urmuz ne prevenea că 
așa stau lucrurile în general cînd scria: «De vreți 
cu toții, în timpul nopţii, un somn în tihnă så gustati/ 
Nu faceti schimb de ilustrate cu cel primar din 
Cirligati». De aceea prefer a renunta så preconizez 
vreun tratament anume, så låsåm viata sá-si spunå 
singură cuvîntul! 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


Mitul femeii fatale — Sarita Montiel 


Programul televiziunii anunţa reluarea filmului 
«Nibelungii». ll văzusem de mult de tot. De atunci 
cînd filmele văzute rar ifi hráneau spiritul multă 
vreme; de atunci cînd încă nu distingeam filmele 
bune de cele proaste; de atunci cind filmul era re- 
compensă pentru bună purtare, pentru note bune, 
sau pentru alte fapte care să merite răsplată. 

Desigur că multe din dramele la care plingeam 
în adolescenţă ne fac astăzi să zimbim, că în unele 
filme de mare montare, zărim acum cartonul și muca- 
vaua decorurilor, iar frumoasele artiste de altădată 
ne par astăzi nişte fotografii scoase din albumul 
vechi al părinţilor noştri. 

«Nibelungii» îmi lăsaseră în amintire un Siegfried 
frumos, înalt, puternic de neînvins, iubit de o angelică 
Krimhildă si urit de frumoasa Brunhilda. 

A început filmul... 

Siegfried fardat, ca o cucoană (o cucoană contem- 
poranå cu filmul) cu plete despletite, de o frumusețe 
feminină, era mult prea scund pentru amintirea mea. 
Blonda și îngereasca Krimhildă era prea voinică 
şi bărbată, iar Brunhilda pe care cuvintul n-o ajuta 
(filmul fiind mut) îşi arăta ura şi răzbunarea, cit 
putea de sugestiv si demodat prin privirii. 

Filmul rula întrecîndu-se în viteză cu sateliții 
actuali. Mişcările actorilor păreau ale unor marionete 
trase de sfori sau ale unor desene animate; iar moar- 
tea, tragica moarte a lui Siegfried — un fapt: divers. 

n seria doua,unde hunii se poartă ca barbarii, 
adică natural, sînt scene remarcabile, mai ales la 
personajele secundare, scene care rămîn bune si 
astăzi. 

În timp ce adevăratele opere de artă ne uimesc 
mereu prin eterna lor frumuseţe, un film realizat cu 
patruzeci de ani în urmă ne face să zimbim înduioşat 
şi indulgent, la fel ca în fata unui automobil demodat 
cu capotå de musama si cu roti prea înalte. 

Mi-am zimbit mie celei de odinioårå, suferințelor 
mele sau ale ei de atunci si am ris de cit de departe 
sîntem noi cei de astăzi de noi cei mici de altădată. 


Dorina RĂDULESCU 


L£ Cele cîteva reproduceri 
f alăturate ne reamintesc, 
fie şi fragmentar, etapele 
LE : parcurse in drumul cátre 
consacrare de fetita-minune de acum 
11 ani, piná astázi cind a devenit ac- 
ros 
n decembrie 1968, cind Margareta 
Pislaru isi sárbátorea prin citeva re- 
citaluri «one-woman-show», deceniul 
tinereţii ei muzicale, a fost aplaudată 
și de către impresarul de la Broadway 
Agency. A urmat un contract de două 
luni pentru rețeaua de radio si tv nord- 
americană şi pentru citeva recitaluri. 
A trecut un an. La 18 decembrie 1969 
Margareta Pislaru își începea un nou 
turneu: cel canadian. Nu traversa a- 
cum pentru piima dată oceanul, Fes- 
tivalul cîntecului din Cuba de la Vara- 
dero din 1967 o numărase printre răs- 
fåtatele publicului unui alt continent. 
După turneele şi apariţiile ei în Polo- 


nia, Spania, Uniunea Sovietică, Israel, 
R.F. a Germaniei, lugoslavia și Fran- 
ta, după cele 110 discuri imprimate, 
o aștepta acum Canada cu un alt fel 
de experienţă. 

R aa iu aicea bea fiti EEE i Liu 
One-woman-show 
ANEL £p. BLA Di BETENT 

«Sint învățată cu atmosfera festi- 
valurilor, a galelor, a platourilor de 
televiziune sau de filmare, cu scena 
teatrului. A cinta intr-un club — fie el 
chiar aparte — presupune inså un alt 
mod de interpretare, un altfel de con- 
tact cu publicul, care solicitå diferit 
experienta». 

Morocco Club, despre care vor- 
beste Margareta Pislaru, este cel mai 
reputat din Winnipeg, capitala Mani- 
tobei, unul dintre cele zece state ale 
Canadei. Aparte este, pentru cå spre 
deosebire de obisnuitele cluburi de 
noapte canadiene sau americane, aici 
nu se practicå streep-tease-ul, jocu- 
rile de noroc, si nici nu se ia masa de 


24 [ 


seará intre douá melodii. La Morocco 
Club se vine pentru a asculta muzicå, 
Doar in pauza celor douá párti ale 
programului — sustinut de un singur 
actor — se bea un pahar de whisky 
sau de ceai de plante, bineinteles la un 
pret egal. Prestigiul scenei, pe care 
Margareta Pislaru a dus pentru prima 
oará cintecele románesti, nu este con- 
firmat numai prin denumirea de «O- 
lympia a Canadei», dar mai ales prin 
vedetele celebre care,cu mai multi sau 
mai putini ani in urmá, au fost aplau- 
dati aci la Winnipeg: Duke Elington 
Ray Charles, Barbra Streisand. 
«Trebuie sá recunosc cá parte a 
succesului mi-a asigurat-o alcátuirea 
programului de melodii de muzicå 
usoará si populará. Existá acolo in 
traditie o mare admiratie pentru artis- 
tii care nu se pástreazá la un singur 
gen. In special cintåretii, pentru cá in 
America de Nord acestia nu obisnu- 


Pe micul ecran canadian Margareta s-a intilnit cu superstarul Omar Sharif 


iesc sá-si schimbe genul cu care s-au 
lansat de teamá sá nu dezamágeascá. 
De aceea cutreierá in turnee de ani de 
zile mereu alte orage. Íntorsi pe ace- 
leasi meleaguri, dupá un timp inde- 
lungat, sint siguri cá vor putea conta 
si pe surpriza revederii. Pentru mine, 
una din cele mai mari emotii a fost 
cind mi se spunea dupá ce interpre- 
tasem un joc de pe la noi: «intelegem 
tot, desi nu pricepem nici un cuvint». 


În culori 


Margareta Pislaru continuă să vor- 
bească cu acel neastimpăr, cu acea 
vitalitate care se trag din originala ei 
personalitate. 

«O experienţă familiară dar desigur 
în cu totul alt mediu,a fost cea a reci- 
talurilor, în direct sau înregistrate, 
pentru televiziunea și radioul de la 
Montreal și Winnipeg. Canadienii ca 
și americanii — de altfel programele 
cîtorva din cele 12 canale tv sint tran- 


„Visul meu de aur: 


smise în comun pentru North — Ame- 
rica, îşi compun emisiunile de vari- 
etåti într-o proporţie de 70% causerie 
şi 30% melodie». 

Margareta Pislaru — în culori — a 
apărut în citeva å cötés-uri cu forma- 
tia Surfs din Madagascar, cu cunos- 
cutul autor-compozitor-interpret fran- 
cez Leo Ferré, cu superstarul, de ori- 
ginå egipteanå, Omar Sharif. 


«Scopul acestor emisiuni, prin alå- 
turarea actorilor sau cintåretilor de 
prin toate colturile lumii, este si acela 
de a prezenta prin cintece si discutii 
tårile fiecaruia. Cred ch am cucerit 
citiva adepti pentru Festivalul de la 
Brasov si chiar, de ce nu?, pentru 
nisipurile Mamaiei». 


Råsfoiesc citeva dintre scrisorile 
de multumire din partea radioului si a 
televiziunii canadiene. Pe lingå apre- 
cierile profesionale adresate cintáretei 
noastre, autorii igi exprimå bucuria si 
interesul de ar fi aflat ceva nou despre 
o tara europeaná si dorinta de a o 
cunoaste la fata locului. 

«In Canada am fost si spectatoarea 
televiziunii. |-am urmårit in recitaluri 
pe Tom Jones, pe Engelbert si Ann 
Margaret. În seara de Crăciun, Dean 
Martin si Frank Sinatra au prezentat, 
cu familiile, recitaluri pe trei generatii. 
Una dintre ambitiile statornice ale 
actorilor de dincolo de ocean este 
så intruneascå performanta de a 
cintå, de a dansa si de a juca. Intr- 
adevar a avea prilejul sa le exersezi 
pe toate trei, så excelezi la fiecare in 
parte, si apoi så le reunesti intr-un 
singur spectacol, poate fi visul de aur 
al fiecårui artist». 


A crede 


«Am ascultat cu citva timp in urmå 
o emisiune la televiziunea noastrå in 
care academicieni si profesori vor- 
beau despre pasiuni. Am regåsit in 
spusele lor ceea ce eu simteam de 
mult. In viatå nu existå douå pasiuni. 
Pasiunea e una, unicå. Ea inseamnå 
constanta, perseverenţă, rezistență pu- 
så in slujba aceluiasi, unicului crez. 
Cel ce exclude pe toate celelalte. Ma- 
rea, adevårata pasiune rezistå tuturor 
incercårilor. Invinge toate obstaco- 
lele. Pasiunea mea e meseria mea.» 

Margareta Pislaru nu ezitá sá spuná 
ce crede despre muncá si despre 
felul in care munceste. 


A munci 


«Muncesc tot timpul. Uneori si in 
vis atunci cind caut prin somn solutia 
la ceea ce a rámas nerezolvat in timpul 
zilei. Muncesc cind pregátesc o emisie, 
un spectacol, un turneu, cind imprim 
un disc. Muncesc cind repet, cind imi 
aranjez orchestratia, cind fac o schitå 
de costum. Muncesc chiar atunci cind 
må odihnesc si må gindesc dacá to- 
nalitatea a fost bine aleasá, dacá cu- 
vintul acela se potriveste, dacá misc 
bine piciorul sting sau dacá se potri- 
veste sá port pantalon sau rochie 
scurtà». 

Isi aminteste cu depliná bucurie de 
spectacolele de la sala CCS prin 
care şi-a onorat zece ani de activitate. 
Îmi spune: 

«Pentru cele opt recitaluri am făcut 
de toate. Schița costumului meu, cos- 


tumele colegilor din orchestrå, le-am 
cusut cu mina mea cravatele, mi-am 
aranjat singurå decorul. Tot eu am 
båtut cuiele, am pus luminile, indicind 
schema lor pe tabloul de comandå, 
am şters pe jos locul pe care aveam, 
să cînt, am bătut gongul, am tras cor- 
tina. Numai apoi am apărut la rampă. 
Nu mi se părea nimic nelalocul lui». 

Nici nu este. Mi-a revenit în minte 
o experienţă de acest fel la care am 
asistat la Roma. La spectacolul Or- 
lando Furioso, în regia lui Luca Ron- 
coni, actorii-interpreti ai companiei 
cu această ocazie constituită, erau 
cei care-ţi rupeau biletul la intrare, iti 
primeau haina la garderobă, erau ma- 
sinisti, electricieni, figuranti în timpul 
spectacolului, atunci cînd scena res- 
pectivă nu le cerea să fie actori. Spirit 
de echipă total, singurul care poate 
naşte spectacolele marei arte, si pe 
care numai adevărații artişti îl înțeleg. 
Nu era nimic neinteresant, nimic nela- 
locul lui. Era doar dovada vocației». 


A învăţa 


Ceea ce Margareta Pislaru a învăţat 
cu prilejul turneului canadian, se va 
vedea cu timpul. 

«Am făcut ochii roată şi urechile 
pilnie. Impresiile sînt prea proaspete, 
trebuie să se așeze, doar treptat vor 
da roade. Cel puţin sper să se vadă». 

A învăţat citiva pași, cite ceva din 
coregrafia musical-ului american, a 


«Margareta Pislaru este 
Sylvie Vartan a României. 
Vocea ei puternică, puțin as- 
pră, surprinde, hotărit, la o 
cintåreatå atit de tinårå.» 


FRANCE SOIR — 1963 


«Admiratorii Margaretei 
Pislaru acoperă toate virstele 
între 6 şi 60 de ani. Este de- 
altfel foarte greu s-o compari 
cu altcineva. Este o interpretă 
originală, cu un stil propriu 
care nu se lasă imitat 


DOOKOTA, Vargovi— 1964 


«Fata frumoasa pe care o 
vedefi in fotografie se nu- 
meste Margareta Pislaru si 
are 20 de ani. Ea este pentru 
România ceea ce Rita Pavone 
este pentru Italia. Actualmente 
este aplaudata pentru vocea 
ei sigură, profundă şi puţin 
aspră, în rolul lui Polly în 
«Opera de trei parale». 


ANNA BELLA, Roma — 1965 


«Margareta Pislaru este o 
actriță si o cintåreafå de un 
remarcabil talent» 

EL MONDO, Havana — 1967 


«Frumoasa romåncå — iatå 
titlul meritat de vedeta cinte- 
cului, Margareta Pislaru, 
tot asa cum Ginei Lollobri- 
gida i-a revenit acela de fru- 
moasa italiancå, in urma fil- 
mului turnat dupå Moravia» 


CINÉMONDE, Paris — 1968 


«Vocea ei puternicå, gestu- 
rile si expresia ei autentice $! 
frumoase,slujesc un reperto- 
riu variat care se intinde de la 
melodii vechi și moderne pînă 
la cîntece populare» 


THE GAZETTE, Montreal — 1970 


adus citeva melodii, cîteva ritmuri, 
citeva teme si pe toate aşteaptă să ni 
le ofere prin prisma personalității, a 
plasticii și a vocii sale. 

«Intotdeauna mi-a plăcut ce e nou. 
A învăța mereu înseamnă så råmii 
tinăr. Dar noul nu exclude permanen- 
ta. Moda poate prelucra un ritm, schim- 
ba o interpretare,dar nu poate demoda 
calitatea. Un tango, o cantonetå sau 
beatles-ii vor rămine prin ceea ce au 
inovat. 

Turneul canadian a însemnat un 
nou punct pe itinerariul artistic al 
Margaretei Pislaru, a însemnat o nouă 
experiență. Succesul este mai mult 
decit un certificat pentru toti acei care 
i-au urmárit ascensiunea artisticá si 
au crezut in ea, in talentul, in munca, 
seriozitatea, modestia si pasiunea Mar- 
garetei Pislaru. Este bucuria de a nu- 
mára printre noi o autenticá si origi- 
nalá personalitate muzicalå. 


Cind cu o orá in urmá sunasem la 
usa Margaretei Pislaru, de sub prag 
se záreau citeva plicuri. Intrind in casá, 
am påsit de-a dreptul peste un maldår. 
Cele 50 de scrisori — le-am numårat — 
aduse de postå cu citeva minute mai 
devreme zåceau incå pe jos. Inainte 
de plecare má interesez de numárul 
acestora. Aflu cá zilnic sosesc citeva 
sute de astfel de dovezi ale pretuirii 
şi simpatiei ce i-o poartă publicul, 

A.D. 


Margareta si... 


cintåreful Jacques Boulanger... 


omoloaga ei Renaud Chantan... 


melodiile compozitorilor nostri. 


copii 
actori 


Micii idoli 
rontåie 

cu succes 
gloria 
marilor idoli 


© 
Shirley, 


monstrul 


adorabili 
cu zimbet 


spårgåtor 
de inimi 
e 

Judy, 


mica 
«vrăjitoare 


din Oz» 


care n-a 
rezistat 
maturizárii 

e 

Náicá, 

vedeta 
internationalå 
fåuritå de 
Ehsabeta 
Bostan 


26 


Toti actorii sint copii, dar 
nu tofi copiii sint actori 
| (cum se crede). Actori 

M buni. Procentul de cabo- 

linaj, de poză, e mai mare. 

Printre cei mici. Priviti-i cum in 

orice colt al camerei s-ar  afla 

nu se lasá piná nu  polarizea- 
zá atentia generalå. Ei «joacå» 
chiar cind nu-i admirå altcineva decit 
pisoiul Ro. Pentru copii, anonimatul 
e o infirmitate. Un accident. Si ca să-l 
evite pun totul la bátaie. Inclusiv or- 
goliul párintilor. De asta e mai greu 
de lucrat cu ei, cabotini innáscuti, decit 

cu ceilalti. Cultivati. Admir regizorii 

care, infruntind prejudecata dupá care 

e suficient sá apará in cadru un cal 

$i un copil ca succesul så fie asigu- 

rat, se incumetá så dreseze, cu råb- 

dare ingereascå, acesti diavoli. Idoli 

rizgiiati care de 70 de ani igi disputå 

faima cu Griffith si cu Greta Garbo. 

Îngeri roz, ronțăind candid toti in- 

gerii albastri ai ecranului. Shirley in- 
ghitindu-I pe Eisenstein, Mickey Ros: 
ney pe Flaherty sau Pudovkin. Nimic 
nu rezistă zimbetului angelic si gropi- 
telor nostime. Nimic decît arta care, 
evoluînd, maturizează spiritele, creşte 
copiii ecranului pînă cînd îi face, nu 
mari vedete, ci mari talente. Copii-ac- 
tori nu doar copii-senzatie. Copii-mi- 
nune. 

Copilăria idilică 

Copilăria cinematografului cu copii 
era copilăria cu zulufi si step å la 
Fred Astaire, copilåria-spectacol de 
estradå ilustru ilustratå de Shirley 
Temple. Monstrul adorabil cu ochi de 
veveritá gi zimbet-spårgåtor de gheatå. 
Ea era mica balerinå, mica soldat, 
mica orfelinå sau mica pedagog. Con- 
flictul gravita mai putin in jurul poz- 
nelor ei moralizatoare cit a minutelor 
ei durdulii gi a surisurilor irezistibile. 
Shirley era paratråsnetul care prein- 
timpina orice furtuná de familie, orice 
incurcåturå sentimentalå. Era dul- 
cea-minune, dulcea-caritate, dulcea 
mascotå a omenirii in prag de cata- 
clism. Temple, adultă,a ieșit din com- 
petitie. Shirley, supravietuind ca gen, 
a pregátit-o pe Marilyn, iar Marilyn pe 
B.B. De la candoarea inconstientå a 
copiláriei la constiinta candorii de- 
venitá femeie. Femeia-copil, baby-doll, 
sexy-doll, cu tot cortegiul ei de drame 
exemplificat de alt copil-minune, care 
n-a rezistat maturizárii, «mica vráji- 
toare din Oz»: Judy Garland. Pandan- 
tul masculin al lui Shirley, mai sobru, 
mai spiritual, un lord in miniaturá ilus- 
trind romanele secolului trecut, Fre- 
ddy Bartholomew încerca ceva in 
plus. Så concretizeze un tip de erou 
literar — deci mai complex, mai divers, 
mai plauzibil, si nu un tip de iluzie de 
maså — ideal fot atit de popular ca 
:charlestonul sau votul secret, ideal 
care, evident, avea så e$ueze prin mo- 
notonie. 

Freddy ramine in istorie micul lord 
al ecranulüi, inscriind personajul, nu 
doar numele copilului cu priviri ange- 
lice si jabou dantelat. Shirley era doar 
vedeta. Freddy ajunge actorul.Cultivat, 
profesionalizat, ca si Mickey Rooney, 
dar la antipod tematic. Pentru cei doi 
little-boys regizorii nu mai folosesc 
scenarii-pretext, ci compun partituri 
interpretative dificile. Shirley fusese 
commedia dell'arte a Hollywoodului, 
improvizind strălucit pe temå-sablon. 
Cu Freddy Bartholomew, cu Mickey 
Rooney intrăm în zona clasică a filmu- 
lui cu copii. O zonă care nu se înscrie 
temporal, nici geografic, ci calitativ 
în istoria genului. 


Copilăria nostalgică («Oliver») 


Copilăria uimită («Măriuca») 


Ca så evite 
anonimatul, 
copiii pun 

totul la bdtaie? 


ta å 


Copilåria uitatå («Los Olvidados») 


sM sb 


Copilåria lucidź (aPrea mic pentru un råzboi atit de mare») 


Copilåria realistå 


Cind clasicii ecranului se apleaca 
asupra micului univers, el devine obi- 
ect de studiu social sau psihologic, 
eseu poetic sau pamflet. Adicå arta 
cinematografica, nu pretext de diver- 
tisment muzical-coregrafic. Din minia 
autobiograficå a lui Jean Vigo, «Zéro 
du conduite» de acum patru decenii, 
izvorasc tendintele filmului modern 
avind ca tema copilåria. Directia rea- 
list-poetică gen «Balonul roșu» — 
Lamorisse (preluată de sovietici într-o 
coloratură mai pregnant realistă cu 
“Copilăria lui Ivan» sau «Un om merge 
după soare») şi direcția pamfletar- 
socială de tip Truffaut («Cele 400 de 
lovituri»), cu adeptii lui englezi, ame- 
ricani si rareori spanioli («Unchiul 
meu Jacinto», de pildå, replicå inteli- 
gentå a siroposului personaj al cine- 
matografului spaniol de azi, «Pablito» 
copilul-minune, mai infantil si mai 
comercial decit suita micilor monstri 
sacrii ai Hollywoodului de acum ci- 
teva decenii). «Pablito» spaniol este 
un ultim mohican al micilor vedete de 
odinioarå, dind numele lui ridicolelor 
miracole catolice produse in serie de 
cinematograful comercial de dincolo 
de Pirinei. 

Micii actori de azi traversează de 
obicei ecranul intr-un soi de anoni- 
mat mai mult inteligent decit modest. 
Aceastá efasare tine de o conceptie 
evoluatá a regizorilor care-i iau exact 
pentru ce le trebuie si numai cind le 
trebuie, nu fac seriale cu ei, decit arar. 
Alesi dupá criterii de maximá expre- 
sivitate, copiii ecranului modern sint 
in genere actorii unui singur rol, efe- 
meride strálucite care inscriu inså in 
istoria filmului valori temeinice. Cine 
mai stie azi cum se chema micul in- 
terpret al «Hotilor de biciclete», exem- 
plar desávirsit al copiláriei amare, sau 
Gavrosii italieni ai filmelor lui Rosselli- 
ni, purtindu-si candoarea flåmindå si 
alteratå prin oragele distruse de råzboi? 
Numai pentru cá l-am revázut ca actor 
matur pe unul din admirabilii báieti ai 
«Sciusciei» ii retinem numele cu nos- 
talgie: Franco Interlenghi. Trecuti sub 
tácere de publicitatea preocupatå de 
marile vedete, desi creau partituri in- 
terpretative de neuitat, copiii cinema- 
tografici ai lui Bufiuel au colaborat la 
acel cosmar de mizerie si suferinta 
descins direct din romanul picaresc 
spaniol «Los olvidados». Tot lui Bu- 
fiuel ii datorám adaptarea clasicului 
«Lazarillo de Tormes» in care umorul 
si duiogia fatå de micul vagabond istet 
nu reusea så estompeze violenta sa- 
tirei sociale. 


Copilåria meditativå 


Copilåriei traumatizate de råzboi, 
(Ford, «Cei cinci din strada Barska» 
si in general filmele poloneze si ma- 
ghiare postbelice) i-a luat locul copi- 
pilåria — de loc mai seninå — post- 
drama, cu problemele ei de readap- 
tare socială şi familială, cu psihologia 
ei, complicată de complicațiile celor 
maturi. Copilăria minjitå de curiozi- 
tate si precoce erotism care-l obse- 
deazå in ultimii ani ,pe Bufiuel («Viri- 
diana», «Jurnalul unei cameriste»), pe 
Bergman (copii traumatizati psihic din 
«Tåcerea», din «Persona») devin in 
viziunea sumbrilor filozofi ai ecranu- 
lui contemporan nu refugii idilice, ca 
in preistoria filmului cu copii, ci des- 


cinderi in infernul unor psihologii bol- 
nave. Cazuri de alienare, datorate .ex- 
clusiv societátii, care-și pune pecetea 
şi pe virsta inocentei. 

Din cînd în cînd si doar in visele- 
evadare, ca o sustragere din coşmarul 
existenţei cotidiene, Bergman se în- 
toarce în «Fragii sălbatici» la copilul 
senin de odinioară, numai pentru a 
căuta răspuns la o întrebare capitală: 
unde și cînd a început ruptura lui cu 
ceilalţi, îmbolnăvirea interioară? 

La noi.viziunea asupra primilor ani 
de existență e mai lirică, mai senină, 
dar nu total lipsită de conflicte. Ad- 
mirabilul micro-poem al copilăriei sem- 
nat de Savel Stiopul în «Anotimpuri», 
cu o mică interpretă de o excepţională 
vibraţie interioară, condusă cu price- 
pere, ca un instrument muzical, de re- 
gizorul-psiholog, anunțau promitåtoa- 
re vocatii în prospectarea micului uni- 
vers. Reluate tirziu și într-un registru 
tragic de tineri regizori ca Radu Ga- 
brea cu «Prea mic pentru un război 
aşa de mare» și de Titel Constanti- 
nescu și Constantin Neagu cu «Ba- 
ladă pentru Måriuca», filmele cu copii 
se impun din nou atenţiei. 

La limita dintre spontaneitate şi re- 
flexie, dintre improvizație si atentă 
dirijare de către regizor a emotiei mi- 
cului interpret, copilul Mihai Filip evo- 
luează într-o zonă de un patetism lu- 
cid, subtil şi bine echilibrat. 

«Măriuca» (eleva Brindusa Hudes- 
cu) cu un chip de o mobilitate remar- 
cabilă,trece cu graţie, cu mult firesc, 
de la dramă la comedie, într-un regis- 
tru pe cit de bogat pe atit de neprevă- 
zut. O scenă pe muchie de cuţit ca 
acel joc în fata oglinzii, cînd încearcă 
să-și facă curaj, sau scena.cu tabloul 
bunicului de la Plevna — șarjă duioasá 
și plină de fineţe — dezvăluie un mare 
talent mic, condus de o mină matură 
de regizor. Nu-l putem omite pe acel 
copil descoperit de Elisabeta Bostan, 
care a creat, sub atenta îndrumare a 
regizoarei-pedagog, o suită lirică 
plină de farmec și candoare,impunind 
nu numai publicului din tara dar si 
celui internaţional personajul Năică. 

De aceea mă întorc și spun: este cu 
mult mai greu, infinit mai greu să în- 
frîngi cabotinismul înnăscut al copi- 
lului și să lași ecranului doar impresia 
spontaneitátii si a firescului lui atit de 
indeaproape elaborat. Pentru ca per- 
sonajele-copii sint doar un fel de «cap- 
tatio benevolentiae» a spectatorului 
adult. Increderea o cistigi ugor, dar 
o påstrezi toarte greu. Dacå in viata, 
aproape in fiecare pårinte existå un 
suporter (constient ori nu) al vedetis- 
mului copilului, in sala de spectacol 
orice «fitå» actoriceascå, orice into- 
natie nefireascå iritå mai rau decit 
cizmele din import ale colegei de birou. 
Dacå interpretul matur mai poate fi 
absolvit de råspundere sub pretextul 
dialogului artificios, al regizorului-pe- 
dant, interpretul-copil råmine singur, 
fårå salvare,in fata obiectivului si in 
fata sålii. 

Dar si defectul, cit mai ales meritul, 
este in primul rind al regizorului care 
stie så descopere din sutele de chipuri 
nostime ale copilåriei imaginea ei cea 
mai pregnantå. $i cea mai istoriceste 
valabilå. Pentru cå una este copilåria 
filmului cu step si zulufi gi alta este 
meditatia gravå despre o copilårie cu 
ochii deschisi.O copilårie fårå copilå- 
rie. 

Alice MÁNOIU 
27 


cultura 


ochiului 


«Un ochi 
imi formeazå 
lumea, 

altul mi-o 
deformeazå 
sau mi-o 
reformeazå 
(Juan Ramon 
Jimenez) 

9 

A privi, 
intelegindz 
iată 

ceea ce 

se cere azi 
spectatorului 
pentru 

a depăşi 
stadiul 

de consumator 
de imagini 


28 


FN. 


Fresca lui Lorenzetti: o «cuprindere in obiectiv» a activitåfii orasului. 


consumul 


de 


w. 


Omul  consumator este 
din ce in ce mai mult si 
un consumator de spatiu. 
Turismul, cinematogra- 
fia si mai ales televizi- 
unea au determinat se- 
tea de à cuprinde cit 
mai mult in obiectivul 

vizual. De la neputinta omului altor 
timpuri de-a depási cu usurintá ori- 
zontul, omul zilelor noastre s-a trezit 
purtat aevea(prin mijloace de transport 
ori prin imagini,fotografii, film) in 
cele mai nebánuite locuri. Citi dintre 
telespectatorii care au asistat la co- 
borirea pe luná a lui Armstrong nu 
au fost protund emotionati si pentru 
cà privirea lor nu era despårtitå, decit 
printr-un ecran subtire, de acele spatii 
bánuite, dar incá nevázute? Am putea 
spune cá luna a fost cuceritá de privi- 
rile a milioane de spectatori, prezenti 
la eveniment. Mi se pare cá pe lingå 
temeritatea actului celor trei cos- 
monauti, marele moment al coboririi 
pe luná a fost si aceastá privire intr-un 
real piná mai ieri imaginar. Si dacá ne-a 
inlesnit aceastá «privire», este greu sá 
subestimám valoarea si meritele ochiu- 
lui iscoditor care este aparatul de 
filmat. 


LE 


O privire uimitå 


Dacå i se recunoaste un drept artis- 
tic deplin filmului, acela este redarea 
spatialitåtii. De la panoramice si tra- 
velinguri pinå la recenta inovatie a 
lui Huzum, transtravul, «ochiului cine- 
matografic» i s-a permis så cuprindå 
si så infåtiseze intinderile raportate 


la om si obiecte. incercind însă så 
valoreze spatiul inregistrat pe peliculå, 
cineastii ajung la modalitåti de mon- 
tare a acestuia care scapå la o prima 
vedere, superficiala, la o inregistrare 
pasivå. Orice film, al unui incepåtor, 
al unui amator, va fi o «privire uimita» 
in spatiul ambiant. Desigur, spontanei- 
tatea acestei inregistråri poate avea 
farmec si uneori poate releva detaliile 
inedite ale unui univers incå neexplo- 
rat, dar aventura cinematograficå in- 
cepe abia atunci cind se realizeazå 
faptul cá spațiu! cinematografic are 
valori simbolice. Pentru cá astázi noi 
nu putem vedea nici mácar intrarea 
trenului in gará (uimitoarea proiectie 
aanilor de inceput ai cinematografiei), 
fárá a nu face asociatii fie chiar banale 
(vine cineva, se aduce o- veste, o 
intilnire, o despårtire...). Această sim- 
bolicá naivá a imaginii de film s-a 
instituit in cinematografie aproape cu 
titlu de limbaj — unii spectatori au 
obiceiul chiar så interpreteze in timpul 
proiectiei: «stai sá vezi cá vine cutare» 
ori «precis X il intilneste pe Y»... 
pentru cá ei stiu bine cá imaginile 
unui tren si ale unei gári, prin stereo- 
tipia lor, le vor indreptáti deductiile. 
Tot asa se intimplå cind pe ecran 
apare un copac inmugurit (vine primá- 
vara...), marea calmá (un moment de 
visare). ori marea zbuciumatå (ince- 
putul unui conflict), etc... Un specta- 
tor educat la scoala acestor imagini 
stereotipe va fi socat atunci cind va 
intilni alte semne decit cele obisnuite 


'pe care cineastii, cu privirea lor mereu 


iscoditoare, le-au inregistrat in spatiul 
interogat. 


VN 1.7 eC Meer 
Så privim istoria 


In cartea sa «Declinul Evului Mediu» 
Huizinga scrie: «Ideea pe care ne-o 
facem despre vechile civilizatii este 
cu mult mai completå de cind ne-am 
obisnuit nu numai så citim istoria, 
ci si så o privim». Citeva observatii 
in legåturå cu spatiul cinematografic 
mi le-a sugerat fresca lui Ambrogio 
Lorenzetti de la Palatul Senioriei din 
Sienna. Executata aproximativ intre 
1319—1348, ea redå cel putin douå 
din modalitåtile de abordare a spa- 
tiului de cåtre arta filmului: documen- 
tar si simbolic. 

Evul Mediu, obisnuit cu o anumitå 
simbolicå socialå, puterea si ierarhia 
fiind investite si cu semne exterioare, 
«lizibile» (costumul cavalerilor, bla- 
zonul, culorile diferitelor familii...), cul- 
tivă alegoria în reprezentările plastice. 
În fresca lui Lorenzetti nu sînt redate 
alegoriile bunei şi a relei guvernări; 
citeva personaje, orinduite in jurul 
bunului conducător, simbolizează: pa- 
cea, bunăstarea, dansul... Este greu 
de închipuit că aceste reprezentări 
nu le grăiau clar acelor contemporani 
ai pictorului, obişnuiţi cu o anumilă 
simbolică aproape stereotipă; proba- 
bil însă că ei au fost profund socati 
atunci cînd, alăturat acestei reprezen- 
tări, pe un perete întreg, se «monta» 
sub penelul lui Lorenzetti, una din 
primele încercări din pictura occiden- 
tală de a reda în desfăşurare un oraș 
si peisajele înconjurătoare. Dacă nouă 
ni se pare firească această «privire» 
panoramică, această «cuprindere în 
obiectiv» a activității orașului si a 
muncilor cimpului, a comerțului si a 
vînătorii,bucurii posibile în cadrul unei 
chibzuite guvernări — printre contem- 
poranii lui Lorenzetti ea trebuie så fi 
stirnit multe nedumeriri. 

Socul privirilor de atunci provenea 
si din faptul cå acest spatiu — realist 
înfățișat — ei nu-l puteau asimila ca 
transfigurat de viziunea pictorului. Ne 
oprim asupra acestei atitudini pentru 
că ea poate fi observată și la unii spec- 
tatori de film care socotesc reprezenta- 
rea cinematografică ca pe o simplă 
înregistrare obiectivă a unei realități, 
uitind cá si în cazul filmelor do- 
cumentare (cele mai apropiate de 
faptul netransfigurat) filmul dispune 
de un mijloc artistic asupra căruia 
epoca noastră meditează intens — 
montajul. Datorită lui înregistrarea rea- 
litátii poate ajunge la metaforă, la 
relevarea unor sensuri ascunse in 
imaginile cele mai obişnuite. 


Socul prezenței de atunci 


Cred că putem merge mai departe gi 
ne permitem a observa în fresca lui 
Lorenzetti, prezența unui plan — a 
unui plan de racord! — între doi călă- 
reti care tocmai ies pe poartă orașului 
si restul cetei de călăreți, aflați în afara 
oraşului; Lorenzetti a simțit nevoia 
unui plan de racord în desfăşurarea 
dinamică a acțiunii înfăţişate. Acest 
simt al montajului care răzbate prin 
epoci este uimitor! Cei doi călăreți, 
poarta și apoi primii care ies pe poartă 
— doi soldati pe jos — alcătuiesc o 
curbá care echilibreazá saltul brusc 
de la oras la naturá, de la compozitie 
tumultuoasá in planuri fragmentate, la 
desfásurarea linå a dealurilor si cim- 


SPATIU 


re" TÅ UU Å 


Filmul a descoperit 


intrarea unui tren in gara 
si Luna. Dar ochiul nostru 


piilor. Datorita acestui plan de racord, 
privirea parcurge firesc traiectoria su- 
gerata de pictor. 

Fara indoiala, multe din problemele 
pe care arta cinematograficå si le-a 
pus in devenirea sa artisticå ne sint 
sugerate la o atentå analizå a frescei 
mentionate, dar ceea ce ni se pare 
cá tine de intuitia genialå a acestui 
pictor (fapt din nou cu incidente cine- 
matografice) este ca in redarea sa, 
el ajunge pinå la a sugera cá spafiile 
diferite (oras, cimpie, deal, padure) 
sint simultane in timp. Acest lucru, 
accesibil filmului care poate reda des- 
fåsurarea unor actiuni paralele, este 
cu atit mai greu de cuprins in spațiul 
unic, limitat,al picturii figurative (pic- 
tura non-figurativá, avind cu totul alte 
coordonate de redare spațială, nu ne 
referim la ea în aceste notații). În acea 
unitate de timp în care orașul trăia 
efervescenta activităților sale, vinå- 
torii plecau spre pădure, agricultorii 
munceau la cimp ori se duceau să-şi 
vîndă produsele. Privirea cuprinde a- 
cest spaţiu unitar în timp, diferit însă 
ca poziție topografică. 

Atit de «cinematograficul» Lo- 
renzetti, spre deosebire de con- 
temporanii såi, nu este interesat de 
un spatiu cu virtuti teatrale, pentru ca 
un astfel de spatiu denumeste mai 
degrabå locurile (o piata, o incápere, 
o pådure) si nu le tigureaza dinamic; 
nu in infátisarea unei scene inchise, 
fie ea si alegoricå (peretii cu alegoriile 
menționate) constă măiestria lui 
Lorenzetti, ci în desfășurarea dinami- 
că panoramică a unei acțiuni surprinsă 


credeți că a evoluat? 


dar, eforturile de îmbogăţire a lim- 
bajului cinematogratic se îndreaptă 
şi spre găsirea unor noi simboluri 
plastice, care adesea nu sint perce- 
pute de spectatorul neavizat. Nu este 
bine să venim la cinematograf încor- 
dati şi dispuşi så atribuim oricărei 
imagini un simbol, dar este imposibil 
să-l înțelegem în toată complexitatea 
sa pe un Antonioni, spre exemplu, 
dacă nu urmărim filiatia sugestiilor 
sale plastice în spaţiul cinematic. De 
la sărutul despărţit de-un geam care 
apare în filmul (de altminteri nerevela- 
tor) «Doamna fără camelii» şi același 
sărut reluat în «Eclipsa», simbol al 
imposibilei comunicări în dragoste — 
si pinå la ultima sa extremă, dragos- 
tea chinuită, fără participare din «Blow 
Up», simbolica lui Antonioni cuprinde 
ființe şi obiecte într-un virtej al actiu- 
nilor care se transformă în gesturi 
inutile, al faptelor care devin o panto- 
mimă. 

Important nu este faptul că în 
«Deşertul roșu» Antonioni a vopsit 
copacii, ori că în «Julietta și spiritele» 
Fellini a transformat -natura într-un 
decor-cadru al unor viziuni, ci că 
imaginea cinematografică înseamnă 
pentru acești doi creatori (cu nete di- 
ferenţe' stilistice) o cuprindere spatia- 
lå valoratå — creator. În acest sens, 
personajele filmelor lui Antonioni nu 
se mișcă decit aparent într-un spațiu 
real; în fond, întreg mediul înconjură- 
tor este transfigurat de privirea lor; in 
«Eclipsa» peisajul periferic al Romei 
este la fel de sec ca şi dragostea ago- 
nică a eroinei; eroul din «Blow-Up» 


Acelaşi Lorenzetti: un simţ al montajului ce răzbate prin epoci. 


figurativ în cele mai revelatorii detalii: 
Lecţia lui despre montaj ca o necesita- 
te organică în receptarea spaţiului — 
să nu ne spună nimic, nouă, cinefililor ? 


«Cine intrezáreste va vedea» 


Ant stea talentele atace RER 

Ramon Jimenez a notat acest atit 
de prețios adevăr pentru toți cei ce 
doresc să înţeleagă fenomenele es- 
tetice contemporane. Epoca noastră, 
sugerind mai mult decît numind lu- 
crurile în artă, l-a derutat de multe 
ori pe amatorul de artă prin opere care 
nu se lasă cucerite la o simplă con- 
templare. 

Cind fresca lui Lorenzetti incepea 
cu o alegorie, cind Botticelli mai tirziu 
infatiga si el alegorii (Primåvara), ei 
se adresau fireste unui publie cit 
de cit pregåtit så recepteze sensul 
simbolic al reprezentårilor lor. Arå- 
tam la inceput cå si cinematografia 
si-a creat un public obisnuit cu ste- 
reotipia simbolicá a unor imagini — 


observå o demonstratie popularå in- 
registrind-o ca pe un balet intr-un 
oras-decor. 

Asadar, aparatul de filmat nu este 
un simplu inregistrator, el devine o 
privire care proiecteazå intentii si inci- 
dente intr-un spafiu. Publicul are inså 
dificila (dar nu i-as spune neplåcuta) 
misiune de-a recepta aceste incidente. 
Pentru cá nici o operá de artá majorá 
nu se realizeazå fárá o atitudine fatå 
de epoca in care este creatá, nici ama- 
torului de artá nu-i mai este iertatå 
astázi pasivitatea. A privi, infelegind — 
este tocmai ceea ce i se cere specta- 
torului de astázi pentru a depási stadiul 
consumatorului pasiv de imagini; pe 
scurt, pentru ca mesajul autorului sá 
nu devină mesaj (titlul unei cărţi de 
Mac Luhan este «Mesaj, mesaj») spec- 
tatorului i se cere o atitudine faţă de 
lucrarea de artă cu care ia contact. 


R. FLORIAN 


Idol sever cu privirea blindå, tivită de gene lungi. 

Pindit cu atenție afectuoaså de către public, tehnicienii de scenă,actori 
şi ziarişti, omul acesta adevărat cu adevărat. Urmărit în tăcere şi respect. 

Acum 10 ani am cunoscut cu emoția timidă si stîngace a unui debutant, 
pe acest bărbat sever şi trist, dezarmant de blind, de sever si de trist, preo- 
cupat de culoarea Dunării in diminetile cu ceaţă, de dispoziţia unei echipe 
de filmare, de sprînceana ridicată a unui inginer pirotehnician «exploziv», 
atent cu o garderobieră binevoitoare şi distrată, cu o secretară de platou cu 
lacrimi pe obraji, cu un ziarist pisălog şi aferat. Atent, cu o uimire gratioaså. 
de copil. 

Chinuit. 

Îmi amintesc cabina lui cu huse si perdele de stambă cu dungi galbene si 
albe, pe slepul care ne găzduia. Şedinţe lungi de pregătire cu asistenții de 
regie şi operatorii. Ceşti galbene de cafea rece mestecată la repezeală. 
Rescrierea unei scene. Şi iarăşi privirea aceea severă şi tristă, a doua zi 
dimineaţă, cînd revedea totul sub mirosul buretelui cu fond de ten care 
acoperea greu, sau poate nu voia să acopere cute de nesomn. 

Am ştiut pînă azi, ca orice admirator feroce, toate treptele pe care le-a 
urcat şi coborit acest artist, timp de zece ani: «Cum vá place», «Copiii 
soarelui», «Azilul de noapte», «Opera de trei parale», «Pădurea spinzura- 
tilor», «Clipe de viață», «Danton», «Macbeth» — aici şi în Germania, si tot 
acolo «Pescårusul». 

Am intuit fråmintårile sale. Nemultumirile. Extazul. Optimismul şi 
candoarea. 

Si am avut bucuria să-l reintilnesc astăzi, covirsitor de ACELAȘI. Ace- 
lași visător preocupat şi tînăr, dezvăluit pe neaşteptate, surprinzător, 
ascuns, zgircit cu farmecele sale. În teatru, pe stradă, într-un cabinet de 
director, într-o REALITATE ILUSTRATĂ. 

Mă lupt să cred că măcar o dată la 10 ani, omul are dreptul să descopere 
că «...pámintul e o ceascá de aur vechi în care spumegă lumină, si stelele 
tisnesc din ea si-mproscå cerul ca niste perle». $ 

...«Acest unicstrop de fericire mă umple cum umple sunetul un clopot»...*) 


Irina PETRESCU 


*) Büchner — «Leonce: $i Sena» — tabloul IX. 


idolii 
de ieri 
şi de azi 


Talentul ei 
se numeste: 


privire. 


A fost 
supranumită 
(femeia 

care nu 
ride. 


A incarnat 
«mitul 
feminin 
cel mai 
sugestiv» 
produs 
vreodată 
pe ecranul 
francez. 


La 50 de am, 
plebiscitul 
publicului 

o indică 
«rima 
dintre 

preferate». 


Simone Roussel s-a născut 
la Neuilly sur Seine la 29 fe- 
bruarie 1920. Studiază la 
Dieppe și apoi la şcoala de 
actorie din Paris a lui Rene 
Simon. Din filmografie: 1935: 
«Mademoiselle Mozart»; 1938: 
«Veninul», «Se lasă ceața»; 
1939: «L'entraineuse», «Re- 
ciful de coral», «Legea Nordu- 
lui», «Muzicienii cerului», 
«Remorci», «Corsarul»: 1946: 
«Simfonia Pastoralå», «Ur- 
mårirea»; 1950: «Marie Chap- 
delaine», «Castelul de sti- 
clå»; 1951: «Strania doam- 
na X»; 1952: «Cele 7 
påcate capitale», «Un minut 
de adevår», 1953: «Destine» 
(episodul loana d'Arc), «Or- 
goliosii». 1954: «Obsesia», 
«Napoleon»; 1955: «Oaza», 
«Marile manevre»; 1956: 
«Dacă ni s-ar povesti despre 
Paris», «Marie-Antoinette». 
1957: «Întoarcerea manivelei» 
«Clandestinii»; 1958: «Oglin- 
da cu douå fete», «Maxim», 
«Povestiri din varå» 1959: «De 
ce vii asa tirziu», «Vacanta 
de iarnå», «Grand-Hotel». 
1962: «Landru». 1963: «Con- 
stanta in infern», «Brutarul 
din Venetia», «Feriti-vå 
doamnelor!». 1964: «Cu ochii 
incercånati», «Pașii pierduţi». 
1965: «Centurionii», «Spune- 
mi pe cine să ucid». 1966: «Un 
domn bine», «Coşmarul zori- 
lor. 1967: « Ultima comandă». 
1968: «Benjamin». 

Premiul pentru cea mai 
bună interpretare feminină 
la Festivalul de la Cannes din 
1946. Cea mai bună actriță 
a anilor 1947, 1949, 1951, 1953, 
1954, 1955, 1956. Legiunea de 
Onoare în 1969. 


Privirea ezitării 


(«Cu ochii amintirii») , 


Privirea de star 


Privirea de «dincolo de lumi» 


(«Simfonia pastorală») 


- * 4 


MICHELE. =- 
MORGAN 


Privirea dintre urá si iubire 


(«Orgolioşii» 


proprietara 


celor 


ochi 
din lume 


mă dusesem să văd pe cele- 

brul Charles Boyer in «L'O- 

rage» («Furtuna») de Alle- 
LE gret, dupå piesa unui dra- 

maturg parizian foarte la mo- 

då in acea bernsteinianå e- 
pocå a triunghiului conjugal. Am intilnit 
atunci cevałcare m-a fascinat. O pereche 
de ochi unici în lume. Apartineau unei fete 
de 17 ani care însă întruchipa femeia depli- 
nă, cu gravitatea, seriozitatea şi calma 
dramă a acesteia. În cronica mea de atunci 
am descris cu fapte originalitatea acelor 
ochi. Debutanta, proprietara lor, se numea 
Michele Morgan. Spre deosebire de toţi o- 
chii din lume, aceştia se aprindeau și se 
stingeau ca o lampă. Din momentul cind 
începeau să lumineze, uitai că ei privesc, 
că ei se uită” Constatai cá pur şi simplu lu- 
minează. Cînd se stingeau, exprimau triste- 
te. Cind se aprindeau, nu mai exprimau 
nimic, pentru bunul motiv că acea temeie, 
in ace! moment, nu spunea ceva altora. 
ci căuta ea ceva, întreba, explora, nici ea 
nu ştia bine ce. Întrebatul era universul 
întreg. De aceea, prima mişcare a ochilor 
era så arunce două scinteietoare figii de 
iumină pentru descoperirea lumii 


V4 Acum treizeci si ceva de ani 


Gchii ei ca apele limpezi, ca farurile 
———————Ó ——— 


Scriind atunci acestea, eram sigur cà nu 
fusese o metaforå, o jucárie de stil. Anii au 
trecut, si ochii-aceia au continuat, în peste 
treizeci de povesti, så arunce acea curioa- 
så si intermitentá luminå. Spusele mele 
de odinioará au fost adeverite de croni- 
carii de acum: Julio Cesare Castello, 
Roger Boussinot, apoi de acea celebrá 
cronicáreasá de vedete, iscusita biografå 
literará a stelelelor: Oriana Fallaci; apoi 
venerabilul Mitry; apoi... Dar så le dám 
cuvintul mai ales cá observatia lor nu e 
completă. Ei se mărginesc så noteze limpi- 
ditatea privirii: «ce regard d'innocence 
et d'eau claire» (Boussinot). Ceea ce-i 
cam inexact. Nu «eau claire». (adicá apa 
chioará) trebuie spus ci «eaux claires», 
adicá ape limpezi. Apoi «regard» de ase- 
menea nu e adevárat, cáci, repet, ochii 
frumoasei Michéle nu privesc, ci intreabå. 
Nu exprimá un sentiment, ci le cautå 
pe toate. lar cuvintul «innocence» se potri- 
veste cel mai putin. Vorbind de filmu! 
«Delir», J.C. Castello pronuntá cuvintu! 
care trebuie, cuvintul: lampá luminåtoare. 


Privirea semnelor de intrebare 
(«Remorci») 


Fă 


«Triste amoruri — scrie el — unde alcovu! 
este tinut mereu in penumbrå, iar umbrele 
sint, cind si cind, impråstiate de lumina 
celor doi ochi care lucesc ca niste faruri», 
Castello a avut intuitia justa a acelei inter- 
mitente de aprinderi si stingeri, cåci scå- 
pårårile de luminá se iveau pe un fond, 
zice el: «glacial». Nu cred cå acest cuvint 
så fie cel mai potrivit pentru a numi obrazul 
lui Michele Morgan; totusi sobrietatea 
aproape imobilå a fatadei indaratul cåreia 
clocoteau, ardeau toate multele intrebåri 
fara raspuns, era o tinuta mindra care ar 

utea da intrucitva si imaginea råcelii. 
n aceastå privintå remarca lui Castello 
este aproape adevåratå: «Mitul feminin 
cel mai sugestiv pe care l-a produs vreo 
datå cinematograful francez — zice Castel- 
lo, poartá, fárá nici o indoialå, numele 
acestei Michele Morgan. O prea frumoaså 
glacialå creaturá ai cárei ochi de culori 
schimbátoare aruncå o uimitoare si trans- 
parentå luminá, care spiritualizeazá chiar 
si fápturile cele mai supuse slábiciunilor 
cårnii, sau chiar si creaturile cele mai 
util superficiale. Michele Morgan, actrita 
de o infinitá delicatete, pe care nu o mår- 
gineste decit o patinå de rácealá si de 
distantå retinere. 

A debutat la 17 ani. Pe calea regalå a 
unui verism romantic, pesimist, suferind 
verismul creaturilor care navigheazå fårå 
cirmå, Michele Morgan triumfa in «Suflete 
in ceatå» (Quai des brumes) de Carné. 
Acolo va intilni pe marele ei partener, 
Jean Gabin. «Se vor uri furios, si se vor 
adora» — zice Oriana Fallaci. «Au in co- 
mun o aceeasi timiditate si un acelasi 
gust nedrept pentru suferintå. El fi va zice 
ei «Pustanca» si «Mucoasa», si tot mai 
des se va spåla si se va bårbieri. lar dinsa 
va renunfa la orice dorintå de elegantå. 
Ani intregi fetele din lumea intreagå vor 
căuta så imite părul ei lung, bereta bască, 
impermeabilul ei gifonat si transparent. 
Ea va lansa moda femininå a tinutei dega- 
jate, sportive. In timpul rázboiului, se va 
exila la Hollywood si nu va dezminti tradi- 
tia depeizárii a frantuzoaicelor destárate 
in California, unde frumusetea se indus- 
trializează sub un lustru standard». Înainte 
de a pleca, ea turneazá excelentul film 
al lui Gremillon: «Remorques», precum 
si in foarte foarte mediocrele «Legea nor- 
dului» (de Feyder) si «Cutare, tatá si fiu» 
de Duvivier. 


Privirea nelinistii feminine 
(«Pasii pierduti») 
TTE. w 


Ochii ei — o erezie 


În Statele Unite va apărea în «Joan ot 
Paris» (1942, de Robert Stevenson, cu 
Pau! Henreid si Thomas Mitchell), in 

«Douå bilete pentru Londra» (1943, de 
E.L. Marin), in «Mai sus, tot mai sus», 
(de Tim Whelan, cu Frank Sinatra); apoi 
in excelentul politist: «Directia Marsilia» 
(1944, de Michael Curtiz, cu Humphrey 
Bogart). In 1945 se intoarce la Paris unde 
este primitå triumfal. In «Simfonia pas- 
torală» (după o nuvelă de Gide) de Jean 
Delannoy, interpreteaza pe o fata oarbå, 
alåturi de un preot amar si crud: Pierre 
Blanchard.Au fost critici care au găsit că 
acest ro! de oarbă fusese o erezie (Bous- 
sinot); iar alții (Castello) au admirat acest 
personaj fără ochi, dar ale cărui prunele 
absente «strălucesc cu o splendidă 
lumină de cristal». Cred că într-adevăr 
acel ro! fusese o erezie. Nu pentru că 
privirea unei oarbe ar fi mată si opacă, 
ci pentru că este fixă 


Ochii ei căutînd, intrebind 


Frumuseţea, unică in lume, a ochilor, 
Michélei Morgan este, cum spuneam, de 
a se aprinde și stinge ca un far, parcă 
actionati de un comutator sufletesc ori 
de cite ori ei cată să înțeleagă sau se chi- 
nuiesc că nu pot înțelege. Toate rolurile 
ei mari ni-o arată căznindu-se să priceapă, 
să găsească un adevăr care se ascunde. 
«Minutul adevărului» este poate perfor- 
manta ei cinematografică cea mai impre- 
sionantă. lată o femeie care igi iubește 
bărbatul, și totuși se culcă cu un altul fără 
să poată spune de ce. Ştie doar de ce nu, 
adică ştie că n-a făcut-o, nici ca amantă, 
nici ca prietenă, nici ca soră, nici ca amicå. 
Nimic din toate astea. Ştie doar că bine 
a făcut că a făcut așa, și că,făcînd așa,nu 
şi-a înşelat bărbatul, (Jean Gabin). Vrea 
să-i explice asta (sperind că astfe! şi-o va 
explica şi ei înseși). Cum îi este imposibil 
să spună asta în cuvinte, va face atunci 
ca tåråncile care, incapabile de aritmetică 
mentală, numără pe degete. Cam aga si 
dinsa. Va povesti ce s-a întîmplat. Tot. 
Fără nici o omisiune. Fapte cunoscute, 
ba chiar trăite de însuși interlocutorul, 
bărbatul ei. Totul fåra discriminare, si 
lucruri importante si neînsemnate. Ca o 
aruncare de zaruri, la întîmplare, doar- 


Privirea îndrăgostitei de moarte 
(«Marile manevre») 


doar vreodată så tigneasca adevărul, så 
sosească «minutul de adevăr». Filmul nu e 
altceva decit aceste repovestiri fără pro- 
gram, fără busolă, si care mereu nu dau 
nimic. E ca Sisif care împinge stinca la 
deal și care, ajuns în virf, vede cum stinca 
se rostogolește iară, gi iară. De fiecare 
dată o vedem pe eroină opintindu-se, în 
timp ce ochii ei din nou se aprind, căutînd, 
căutînd mereu, căutind zadarnic... 


Ochii ei fatidici 


«Oglinda cu două fete» (de Cayatte) 
este tot o poveste de întrebări fără răspun- 
suri. Un profesor de liceu (Bourvi!) se 
însoară cu, adică cumpără de pe piata, 
de la o agenţie matrimonială, o nevastă. 
E cam uriticå, dar sigură. Are loc un acci- 
dent de automobil. Vinovatul este un 
medic specialist în chirurgie estetică, 
convins că, printr-o operaţie, va putea 
face din această fată urită o femeie splen- 
didă. Şi reușește. Ea este încîntată, între 
altele şi pentru că asta va fi un magnific, 
miraculos cadou făcut soțului ei. Dar ma- 
re-i va fi mirarea,stupoarea, cind va vedea 

că acesta, departe de a fi mulțumit, este 
furios, dezolat, disperat. Rupe orice relații 
cu ea şi sfirgeste prin a-lîmpuşca pe medic. 
Va ajunge nebun, criminal gi va muri sub 
ghilotină. De ce? Noi ştim. Dar ochii 
limpezi, luminosi si întrebători ai lui Mi- 
chéle Morgan nu vor şti niciodată. Acești 
doi ochi vor trăi pină la moarte tot aprin- 
zindu-se de cite ori îşi vor pune iară inso- 
lubila întrebare. 

istoria acestei actrițe este istoria ochilor 
ei. A o povesti pe ea înseamnă a istorisi 
aprinderea și stingerea acestor lumini de-a 
lungul personajelor pe care dinsa le-a 
încarnat. Personajele importante. Căci 
această actriță e așa de mare, așa de iubită 
(n-o spun eu, ci toti criticii) încît igi poate 
permite să joace roluri proaste, neinsem- 
nate, sigură fiind că va izbucni oricînd 
iară, într-o glorie nouă, la proximul ei 
film bun. | se întîmplă să strălucească si 
în alte roluri bune, în roluri de femeie 
care nu întreabă, ci găseşte de la început. 
Este magnificul personaj al «Fabiolei», 
sfintă latină, sau al loanei d'Arc (în «Des- 
tine», de Delannoy, 1953). 


Ochii de dincolo de perdele 


In fond toate filmele ei mari ar putea 
purta titlul «la minute de vérité», căci în 
toate ochii ei cată, întreabă si aruncă 
lumină asupra !ucrurilor și lumii, lată de 
pildăOrgolioşiiX Les orgueilleux) de Allé- 
gret, dupå o nuvelå de Sartre. Eroina are 
oroare de un anumit bårbat (Gérard Phi- 
lipe), oroare fizicå, scirbå ca de un lepros 
apoi oroare morală, căci individul e ultimul 
dintre oameni, pe care toti i! scuipă, înjură, 
umilesc. Şi iată că, fără ca el să facă ceva, 
ea începe să-l iubească. O vedem ducîn- 
du-se la confesional, spovedindu-se 
preotului si spunindu-i că îi este imposibi! 
să afle de ce-l iubește atit de tare pe acel 
om; de ce-l admiră şi stimează pe omul 
pe care toată populaţia îl tratează ca pe un 
cîine... Şi pînă la urmă, află. 

Același destin în «Marile manevre» (de 
René Clair). Eroina află de o mare mirsåvie 
comisă la adresa ei de bărbatul pe care îl 
adoră (Gérard Philipe). Nu-l va mai 
vedea niciodată. El ştie că în ziua cînd 
regimentul său de dragoni va defila prin 
oraş în drum spre «marile manevre», 
dacă ea va fi la fereastră, înseamnă că 


l-a iertat. Dacă nu... S-a arătat oare ea la 
geam? Da şi nu. Căci perdelele erau trase, 
dar îndărătul lor arunca foc și lumină 
perechea aceea fără de pereche, perechea 
de ochi acvamarini ai femeii care cere 
bunului, bravului viitor să readucă pace. 
Va ierta? Nu va ierta? larási nici una 
nici alta. Va înțelege. Va înţelege că nu 
fusese nimic de iertat... 

«La dona che non ride», femeia care nu 
ride. Aşa a botezat-o celebra biografă 
de stele Oriana Fallacci. (Şi cine oare, 
zicea ea, va izbuti să scoată o vorbă de 
mulțumire de la această creatură tristă. 
niciodată mulțumită cu ce are şi care, 
chiar cînd povesteşte o anecdotă, pare 
gata så plingå? «Am si imbåtrinit» — 
spune ea cu o voce de suspin; si in ochii 
ei splendizi,de culoarea soarelui pe mare, 
ochi care de douå generatii incoace au 
fript inimile adolescentilor, se ma rel 
toată melancolia neamului omenesc. Iti 
vine atunci s-o baţi pe umăr și s-o implori 
să aibă curaj, şi să-i spui că sigur toate o 
să se aranjeze. Sărmana Michele: ciștigă 
mult pentru fiecare film, toată lumea o 
iubește, toată lumea vrea să-i facă plăcere. 
Adeseori, ea zice: mă întreb de ce m-am 
făcut actriță? Mi-e frică de public. Sint 
leneså. Nu izbutesc să fiu o femeie stră- 
lucitoare. Detest să voiajez. Nu-mi place 
să fiu recunoscută pe stradă sau să-mi 
văd numele pe ziduri... Suspină. Închide 
ochii: exsangă, albă, nefericită. O clipă 
mi-e frică så nu moară». Soti a avut trei, 
iar de la primul, un fiu care are astăzi 
virsta majoratului. Filme a făcut cincizeci 
si trei:.. 


Ochii sufletelor în ceaţă 


Are astăzi exact 50 de ani. Nu are nici 
un fel de studii, afară de școala primară 
şi cîteva clase după. E interesantă lista ei 
de cinci actrițe preferate: Marylin Monroe, 
Shirley MacLaine, Doris Day, Deborah 
Kerr, Jane Fonda. 

Interesantå si lista actorilor masculini 
preferati: Newman, Sellers, O'Toole, Mas- 
troianni, Gassman, Laurence Olivier. Inte- 
resantå de asemenea opinia a doi critici 
cinematografici foarte diferiti, despre douå 
actrite foarte diferite: Louise Brooks si 
Michele Morgan. Despre prima, care a 
fost o revelatie stupefianta in epoca Pabst, 
Lotte Eisner spunea cą la ea nu se pune 
problema talentului. Simpla ei prezenta 
este asa de fascinantå, incit nici o altå 
problema nu se mai pune. Exact aceeasi 
remarcå o face Boussinot despre Michele 
Morgan! 

Interesant a fost si plebiscitul cinemato- 
grafic francez din anul acesta cu privire 
la actorii francezi preferati. In capul listei, 
trei «monstri sacri»: Gabin, Fernandel, 
Michéle Morgan. Nici urmă de. Brigitte 
Bardot sau Jeanne Moreau sau alte artiste 
la modă azi.... "wi 

In sfirsit, interesanta e: si fidelitatea 
acestei artiste pentru arta a saptea. Maes- 
trå neintrecutå in arta actoriceascå, pinå 
anul acesta niciodatå nu a fåcut teatru. 
Ståpina celor mai magici ochi vrea så fie 
pururi credincioaså artelor vizuale... Amin- 
titi-vå de filmul ei prim si triumfal: «Suflete 
in ceatå». Este acolo un pictor care spune 
cå el vrea så picteze ceea ce se gåseste 


in spatele obiectelor. Este si programul 


celor doi ochi ai Michălei Morgan, care 
luminează dincolo de negura sufletelor 


vi D.I. SUCHIANU 
31 


gr idit 


NE . 


R. 4 


Elvira 
Madigan 
TREZEA PA BE JRR 
kkk 


Producţie a studiourilor suedeze. Regia şi 
scenariul: Bo Widerberg. Cu: Pia Degermark, 
Thommy Berggren, Lennart Maimer. 
Premiul de interpretare femininå lui Pia 
Degermark — Cannes 1967 


Film negru pe fundal multicolor (Pia 


Frumoaså, de un senzualism recon- 
fortant dupå valul de negre obsesii 
si refulări scandinave, „Elvira“ lui 
Bo Widerberg e o Viridiană råtåcitå 
printre leprosi. Purå dar nu ingenuă, 
dulce dar nu dulceagå, cum o pot 
considera autocenzórii sentimentelor 
simple — această a doua opera a 
primului tinar regizor suedez cotat 
dupå „Amor 65" un fel de promotor 
al nouvelle vague-ului din tara lui. 

„Elvira Madigan" scapå de confor- 
mismul non-conformismului erotic 
aståzi la modå, de spectaculosul lui 
facil, printr-o lucida perspectivå 
asupra unei epoci si asupra unei 
intimplári romantice. Tandretea cu 
care sînt- înconjurați protagoniștii 
însinguratei idile, claustrate de lume, 
nu-l scuteste pe tinărul autor de o 
rigoare in determinarea progresivei 
autoalterări a amorului-evaziune. 
Ca in orice operå moderná conflictul 
psihologic devine epicentrul dramei; 
fericirii individului nu i se mai 
opune, in bloc, agresivitatea comuni- 
tåtil cît — mai ales — propria dialec- 
ticá, fragila alcåtuire interioará. Pe- 
rechea îndrăgostită, emigrata in 
„no man's land"-ul erotic, nu e 
urgisitå ca Romeo si Julieta, ci privitå 
uneori cu simpatie, alteori cu indife- 


rentå inofensivå de cei din jur. Dar, 
ca intr-o scoicå, revin obsedante. 
nelinistitoare rezonantele de „din- 
colo“. Tinara actriță aleargă cu 
sufletul la gură regăsindu-și pentru o 
seară, la un concert, febra dinainte 
de spectacol; el se trezește zimbind 
nostalgic la glumele ofiteresti pe 
care le credea de mult uitate, descon- 


siderate. Dacă nu mureau de foame, 


fosta dansatoare și fostul ofițer, eroi 
ai tragicei povești de dragoste întîm- 


Degermark — „Elvira Madigan*) 


plată în Suedia la sfirsitul secolului 
trecut, s-ar fi mistuit de melancolia 
mediilor părăsite, de autoclaustrare 
ca Volkonski, ca Anna Karenina. 

O scrisoare de acasă citită in 
grabă, cu sentimentul vinovåtiei, un 
profil sever, spatele bărbatului re- 
tras agresiv în el îns indurerin- 
du-si partenera; o repetiție în zori 
de zi a fetei dansatoare pe sirmă, o 
coardă întinsă la maximum pe nişte 
nervi obosiţi, pe nişte sentimente 
începînd să obosească, pentru că 
totul în lume e supus uzurii — sînt 
umbrele ce tulbură seninătatea iu- 
birii, creînd volum dramatic peisaju- 
lui idilic al fericirii în doi. 

Dacă nici în acest paradis de poiene 
cu fluturi, de lacuri råsfåtate în 
apusuri (admirabil filmate și sugerate 
sonor), dacă nici în această Cytheră 
săgetată de doruri, indrågostitil nu 
pot fi fericiţi pînă la capăt, există 
vreun loc unde să scapi de tine-insuti, 
să te sustragi gravitaţiei singurătăţii? 
Film negru pe un fundal multicolor. 

Zborul indragostitilor are stră- 
luciri feerice în viziunea, plastică si 
fragilitåti crincene în sumbra lor 
viziune. filozofică. 


A. M. 


De multå vreme nu ne-am mai 
intilnit pe ecran cu un romantism 
atit de debordant ca acela din , Elvira 
Madigan". Tot filmul respirå un aer 
proaspåt, tot filmut e fåcut cu delica- 
tete si simt al nuantelor. O betie de 
sentimente, o betie de culori, o betie 
de sunete. 

Bo Widerberg vorbeste despre feri- 
cirea de-o clipă si despre imposibili- 
tatea fericirii de o viaţă. Filmul său, 
aparent suav şi aerian, este plin de 
amărăciune. E într-adevăr un „film 
negru pe un fundal multicolor", cum 
spune cronica. 


> 


AL R. 


PZ SEES 
Ghici cine vine 
la ciná? 

ET LAON TVEN PTE SPR 

kk : 


nmm RE 
Regia: Stanley Kramer; Scenoriul: William 
Rose; Imaginea: Sam Leavitt. Cu; Spencer 
Tracy, Katharine Hepburn, Sidney Poitier, 
Katharine Houghton. 


Dacá cineastii ar scoate o gazetá; 
Stanley Kramer far fi un ideal autor 
de editoriale. Scrise cu stiintá, even- 
tual utile (uneori) ele ar fi o ilu- 
strare a celui mai desåvirsit stil 
conformist. 

„Ghici cine vine la-ciná?" este un 
astfel de articol de fond pe o temă 
mult dezbåtutå si de multá vreme 
incoace: rasismul. Ca s-o bifeze in 
sir cu alte teme care si ele au fost 
cindva la ordinea zilai, Kramer face 
un film asa-zis de dezbatere, in care 
pune citiva måri actori så intre in 
scenă prin culise si så iasă din scenă 
pe dupa arlechini, aceste indicaţii 
de regie consumindu-se între replici 
„pline de conţinut“ despre albi și 
negri. lar deasupra celor două culori 
contrastante plutește, împăciuitor, 
un abur albastru „menit să aducă 
liniștea în constiintele americanilor, 
incomodate de discriminarea rasială. 

Ne pare rău, dar nu ne putem 
amági cu samaritenismul -domnului 
Kramer, pentru că nu credem în 
tipica familie de americani cumsecade 
(şi intelectuali mijlocii) care, după 


o scurtă ezitare — nu mai mult 
decît o cere bon-tonul — se împacă 
cu ideea de a-și da de soţie pe fiica 
lor atit de blondă, tînărului (nu chiar) 
atît de negru. Culoarea lui fiind 
estompatá serios de  excelentele 
recomandări profesionale (este pe 
cale de a deveni o somitate interna- 
tionalå în meseria sa), etice, sociale, 
etc, 

Ne pare rău domnule Kramer, dar 
cina dumitale e prea duhovnicească. 
De 2000 de ani încoace am avut destul 
timp să constatăm că un pocal de 
vin si trei pestigori nu satură nici 
măcar un om doar pe jumătate 
flamind! 

A incålecat pe-o sea si ne-a spus o 
shoavă, cînd noi aşteptam să atace 
un subiect „tare“, S-o fi făcut în 
maniera lui binecunoscută de teatru 
filmat; dar să fi spus ceva adevărat, 
Nu poveşti duioase în grădini multi- 
colore și vile confortabile, Sidney 
Poitier pare aproape o pată de 
culoare necesară cromatic, Intentiile 
sînt foarte generoase dar pînă şi 
iadul... Prin intermediul unei sim- 
patice servitoare negre își bate, 
cică joc, de Black Power. Copiii 
se opun o clipă părinţilor, dar numai 
așa, ca să fie împăcarea mai tandră, 
La sfirsit, toată lumea se imbråti= 
seazå știind că un viitor de aur viaţa 
noastră are. Stanley Kramer este 
plin de bunăvoință, politicos, un 
adevărat om de lume care se cáz- 
neste så nu supere pe nimeni. Dar 
sub aparențele acestui liberalism 
amabil, ne este servită un fel de filo- 
zofie paternalistă, bonomă și foarte 
mic burgheză. O cină cam indigestå. 

Îi sîntem recunoscători totuși, 
pentru că ne-a dat prilejul să-i vedem 
din nou împreună, pentru ultima 
oară împreună, pe acești doi admi- 
rabili actori care sint Katharine 
Hepburn si Spencer Tracy. Un Tracy 
si o Hepburn care tráiesc, care se 
privesc, care isi vorbesc si mai ales 
tac numai pentru ei doi, prietenii de 
o viatá, nu partenerii unui film. 
[si iau parcá rámas bun in fata noas- 
trå si noi nu putem så nu simtim 
acest lucru. Un ultim gest, o ultimă 
privire, un ultim suris. Pentru ei, 
pentru cîntecul de lebădă al iubirii 
lor, aproape că îl admirăm pe Kramer 
ca pe vremea marelui sáu Nürnberg. 


Rodica LIPATTI 


Kramer un samaritean? 
(Katherine Hepburn şi Spencer Tracy — „Ghici cine vine la cind,,) 


33 


er ed NĄ 


RE GASSER PESTA 
Mireasă era în 
negru 
REST PE IEEE 
* * x 


Producţie a studiourilor franceze, Regia: 
“François Truffaut. Scenariul :Frangois Truffaut 
şi Jean-Louis Richard după romanul „Mireasa 
in negru” de William Irish. Imagine: Raout 
Coutard. Cu: Jeanne Moreau, Claude Rich, 
lean-Claude Brialy, Michel Bouquet, Miche! 
Lonsdale, Charles Denner, Daniel Boulanger. 


———— 


Truffaut prezintá de data aceasta 
un basm despre moarte, feeric, tan- 
dru, dureros. Oricit de ciudat sunå 
aláturarea dintre basm și moarte, 
sau cea dintre puritatea albă a mi- 
resei și negru, totuși ele coexistă. 
Paradoxalul lor, disimulat sub apa- 
renfa de film poliţist, se anulează 
treptat, evoluţia lui fiind însăși sub- 
stanta filmului, Albul imaculat al mi- 
resei se pătează, ezită devenind pată, 
apoi se întunecă, såvirsindu-si meni- 
rea, în desåvirsirea negrului. Filmul 
polițist se dovedește a fi doar joacă 
formală a fanteziei, Crimele sînt va- 
riate, pline de capcane şi de surprize 
pentru buna credinţă a privitorului. 
Singura ocazie de utilizare a unui re- 
volver este ratată în ultima clipă, 
evident din cauza inacceptabilei ba- 
nalitåti. lar întorsătura neașteptată 
dar în fond firească a finalului com= 
pletează paradoxul de esență, cu un 
paradox de tramă polițistă, Lecţia 
învățată de Truffaut de la marele 
maestru al genului se vădește în arta 
de a minui și controla emotivitatea 
spectatorului. 

Însă Truffaut rămîne totdeauna el 
însuși. Sub întreg amalgamul de fap- 
te apartinind de drept filmului po- 
litist, el refuză de fapt, deliberat și 
constant, toate regulile și convențiile 
dramatice ale genului. O femeie 
(Jeanne: Moreau), căreia i-a fost ucis 
rostul în viaţă, igi face un ultim rost 
din a ucide pe autorii accidentului ce 
i-a omorît mirele; profesiune de cre- 
dintå, profesiune pur și simplu. 
Nici urmă de sadism sau cruzime; 
doar corectitudinea meticuloasă și 
adecvarea profesionistului în actiu- 
ne. Faţa neutră, ca o masci. Masca 
purității si a morţii, actionind impers 
turbabil asemeni unui mecanism. 
Viața sugrumată din ea izbuchește 
arar, fulgurant, în momentele de śli- 
biciune, ca motivare disperată — 
la politician, ca țipăt de furie pri- 
cinuit de eșec — la pictor, sau ca în- 
doială, în secventa-cheie a fil- 
mului — spovedania, secvență în care 
apar gratiile ce vor închide cadrul 


în final, În rest, funcționează precis, 


conform autoprogramării, către aus 


todesfiintare. Urmirind cele, cinci 
episoade ałe misiunii ei, Truffaut ne- 
glijeaz cu dezinvoltura tot ce apar- 
tine cliseului sau specificului de gen. 
Orice mentiune a cercetårilor, a 
anchetelor, personale sau oficiale, a 
planurilor eroinei este omiså. Fil- 
mul se desfåsoarå si se defineste prin 
însăși negarea lor. Se retine exclusiv 
suita relațiilor psihologice ce se sta- 
bilesc, transparenta bogåtie psiho- 
logicá, invadatá de culoare, a lumii 
victimelor, în contrast cu absolutul 
univoc, atit de intens al alb-negrului 
ce o însoțește pe Jeanne Moreau. 
Asceza comunicării, in ciuda exe- 
berantei plastice, este asemeni celei 
bressoniene. Un condamnat la moarte 
a evadat, alt condamnat la moarte si-a 
împlinit condamnarea; diferă doar 
sensul. Jeanne Moreau nu e un per- 
sonaj justitiar, tot așa cum filmul lui 
Truffaut nu e un film poliţist; spec- 
tatorul nu-şi pune decît secundar, din 
obisnuintå, problema de partea cui 
e dreptatea. El reprezintă absolutul 
ce se opune disperat și absurd — 
pentru că acțiunea e lipsită de orice 
verosimil — inconstientei și micimii 
omenești, fatalităţii g reșelii dată omu- 
lui. E inuman absolutul hotårftrii ei 
de a corecta măcar o infimă parte din 
imperfectiunea umană; e cinică și 
absurdă victoria ei. Totuși, finalul 
tăcut gi dur recheamá parcă leit» 
motivul triumfator al „Marșului nup- 
tial". Măcar în filme să învingă uneori 
și perfecțiunea, fie ea chiar perfec- 
tiunea disperării. 

Eva HAVAŞ 

. 
EERSTE TEN KEENE 
O intimplare 


EE 
: * k 


Productie a studiourilor iugoslave. Regia: 
Vatroslav Mimica. Scenariul: Zeljko Senecié, 
Vatroslav Mimica, Kruno Quien — dupå. 
nuvela lui Cehov. Cu: Pavle Vuisić, Sergia 
Mimica, Boris Dvornik, Fabijan Sovagavi€, 
Neda Spasojevié. 


————  — 


De prea putine ori, cind un regizor 
de scurt-metraje, fie de animatie, 
fie de documentare, si-a incercat 
puterile in lung-metrajul cu actori, 
schimbarea aceasta de direcţie n-a 
dezamăgit. Mimica, coleg de: renume. 
cu Vukotić, a stîrnit totuși interes 
cu primul său film de lung-metraj, 
„Luni sau marti”, o viziune verist-oni- 


rică asupra angoaselor unei existente . 


stigmatizate de o copilărie bulversati. 
şi obsedantă, care amintea de felli- 
nianul ,8,1/2" şi de mijloacele de 
expresie din desenele animate. ale 
autorului, Regizorul iugoslav încearcă 
cu al doilea film o ecranizare, Riscul 


se multiplică, fiindcă Mimica s-a 
oprit la Cehov si a preferat unei 
transpuneri exacte, o adaptare. 

„Povestirea unui surugiu", cum 
şi-a subintitulat scriitorul nuvela, 
este de natură pur anecdoticå, iar 
deznodåmintul ei cade în banal, 
diminuind tragismul întîmplării. Mi- 
mica a schimbat putin datele acțiunii. 
În primul rînd, a aspatializat-o si a 
atemporalizat-o (se poate afirma 
că este vorba de lugoslavia contem- 
porană, dar nimic nu justifică presu- 
punerea), apoi a modificat unele 
amănunte. Astfel omul care duce 
boierului banii strînși de pe arenzi de- 
vine în film un båtrin care se-ntoar- 
ce acasă cu banii luați pentru calul 
vindut la tîrg; îl însoțește nu fiica 
sa, ei nepotul; e atacat în pădure nu 
de trei călăreţi care-i ascultaseră 
povestea la cîrciumă, ci de doi indi- 
vizi fntilniti pe bac, Bineinteles, 
toate acestea nu sint esentiale. 

Senzatia de pericol iminent si 
inerent o degajå atmosfera miste- 
rioasá, tinind aproape de fantastic, 
in care are loc „o întîmplare“ cu 
desfășurare previzibilå. Fără bio- 
grafie, scosi din spatiu si timp, per- 
sonajele devin simbolice, lar faptele 
lor capătă semnificaţii stranii, ajun- 
gînd la o generalizare tulburătoare. 
Povestirea cinematografică a cîştigat 
astfel în dramatism, ritmul ei bine 
dozat conducind sigur atenţia spre 
final. Final, care, în varianta lui 
Mimica este, mi se pare, mai inspirat. 
Sîngeros, chiar morbid, așa cum 
teluric şi crud fusese întreg filmul, 
sfîrşitul nu este, “firește, Cehov, 
dar de ce ar fi trebuit să fie, cînd 
tonalitatea scriiturii nu mai era de 
mult cea originară, 

Trimiterile imediate sint „Am 
întîlnit şi țigani fericiţi“ şi „Cînd voi 
fi mort si livid", Poate fi o apropiere 
tematică explicabilă prin reflectarea 
unor realități comune. Dar „O 
întîmplare“ suportă mai greu acuza 
de naturalism, tocmai din. cauza 
abstractizării elementelor povestirii. 
Finalul cinematografic, cu crimele 
comise în lant, instantaneu — poate 
părea paradoxal — este mai verosimił 
decit ceł literar, în care totul se 
rezolvă concret, cu pedeapsa bine- 
meritată, În acest fel, structura, fil- 
mului rămîne unitară și consecventă 
intentiilor regizorale, de violentare 
vizuală si psihică. Aceste intenții 
pot fi discutabile doar sub raportul 
opțiunilor autorului față de textul 
cehowian. Ceea ce apare însă ca 
deficiență centrală a peliculei este 
teatralismul interpretării actoricești, 
provocind o senzație de stingåcie 
profesională, Și poate nici nu sîntem 
departe de adevăr, să nu uităm că 
Mimica s-a format ca regizor de 


animaţie. Din păcate, acest al doilea 
film al lui nu confirmă startul proi- 
tåtor pe care-l luase cineastul. Sper 
ca Mc. Łaren să rămînă la micile Tui 
capodopere, 


Sergiu  SELIAN 


EE ETZ KOCE BEZA 
Republica fetelor 
IE RER CETE SERER T 
* 


Producţie a studiourilor poloneze. Regjo: 
Hieronim Przybyl. Scenariul: Stanislawa 
Drzewiecka, Hieronim Przybly.Cu:Aleksandra 
Zawieruszanka, Zofia Merle, Wiesława Kwas- 
niewska, Elzbieta Starostecka, Krystyna 
Sienkiewicz, Kazimierz Grzeskowiak. 


————————————— 


Începutul acestui film polonez 
amintește intrucitva de primele mò- 
mente din „Dragostea unei blonde", 
numai că talentul percutant al lui 
Milos Forman: lipsește aici. Notatiei 
acide, ironiei, le iau locuł un comic 
gros, cam facil, care prin grimaså si 
poticniri forțează risul. Un cadru 
atemporal (doar replicile sint cele 
care stabilesc cá ne aflăm la sfirsitul 
războiului) se va menţine pînă fa 
sfîrşitul filmului, datorită nu atît 
modernizării costumelor, cît carac- 
terului „libret de operetă“ pe care îl 
are povestirea cinematografică. 

Trimiterea la filmul lui Forman se 
oprește la conţinutul secventei de 
debut (oficialitățile asteptind pe 
peronul unei gări de provincie o 
companie militară care urmează să 
fie cazată în oraș), dar deosebirile 
fundamentale ale modului de abor= 
dare nu fac decit så scoata si mai 
puternic in relief caracterul de 
comedie cazonå nelocalizata in timp 
si nemotivatå in actiune, reducind 
personajele la niste marionete trase 
pe o sirmå spre eventuala veselie a 
spectatorului. 

O companie de fete frumoase care 
se întorc de pe front in minijupe, 
făcînd față oricăror dificultăți, cin- 
tind cu o bună-voie deconcertantå 
si, simetric, compania de soldati 
hitri și pînă la urmă îndrăgostiți cu 
toţii, un oraș mort si incremenit 
care există doar ca decor pentru 
întîlnirea celor două grupuri, acesta 
e filmul regizorului Przybył. 

Situatiile stereotipe care provin 
dintr-o atare schemă abundă: fetele 
îmbăindu-se în lac, pîndite de soldati ; 
descoperirea butoaielor cu vin din 
beciul conacului, deci betiile repe- 
tate; complicaţii sentimentalo-hilare 
$i, 1n fine, sárutul dintre comandantul 


- unităţii de bărbați si comandanta 


unităţii de fete acumulind poncifele. 


Dan COMSA. 


qun D———Io— 


Stapin pe situatie 


Regia: Henry Levin 
Cu; Dean Martin, Senta Berger, Janice Rule, 
James Gregory 


Frate bun cu James Bond, Matt 
Helm suride flegmatic si își doboară 
adversarul «cu muchea palmei. Apoi 
suride duios și își sărută partenera. 
Una din multele și frumoasele lui 
partenere. Căci, așa cum îi șade bine 
unui superman, domnul Helm este un 
cuceritor fără voie, încurcat sau 
ajutat în avatarurile sale de repre- 
zentante ale sexului doar în aparență 
slab. Ca să fie mai la zi, va face rost, 
pe lingă arsenalul clasic de rigoare, 
de o farfurie zburătoare și implicit 
de complicațiile pe care aceasta le va 
aduce. Supertehnicizat și ultrainvin- 
cibil — deși, așa, pentru variaţie, mai 
calcă uneori și cu stîngul — noul Bond 
întruchipează, la urma urmelor, cele 
mai temerare aspirații, Lichidarea 
unei bande și accesul la o trupă de 
inimi feminine nu sînt, în definitiv, 
la îndemiîna oricui. În sfîrșit, distrusă 
în final, ciudata farfurie zburătoare 
nu ne ajută să dezlegăm marea 
enigma „există sau nu QO.Z.N."? 
(chiar si fárá extraterestri). Am rámas 


numai cu basmul nostru modern, cu 


„va fi odatå...", cu feti frumoși si 


. isteti și cu zine nu numai blonde. 


L-am  preferat, totusi, pe Dean 


Martin — cintáretul. 


^ 


Anchetatorul din 
umbrå 


| 


Regia: janusz Majewski 
Cu: Zygmunt Hibner, Krzysztal Zurek, 
Barbara Brylska 


Janusz Majewski ne invitå, asa 
dupa cum o aratå si titlul, la un 
film politist. Se comite o crimś, apar 
urmáritorii si urmáritii, momentele 
de incordare, de suspense. Apare fata 
frumoasă, victima unor ucigași, asa- 
sini fără voie și chiar un Maigret 


P 


constiincios si istet care duce la 
bun sfirsit interventia politiei. 
Atita timp cît filmul rămîne pe 
planul reconstituirilor faptice, care 
converg spre un dramatic punct 
terminus: asasinarea Ewei Salm, 
spectatorul îl urmărește cu interes. 
Senzatia de convenţional, de trenant, 
intervine însă insistent în lungile 
episoade explicative, justificative, ale 
Maigret — Hauptman 
Siwy, cel care reinnoadá firul tragicu- 
łui destin al Ewei Salm, in prezenta 
unui jurnalist turios. Lungimile se 
datoresc poate si sursei literare, 
romanul scriitorului Kolewski dupå 


comisarului 


care s-a inspirat regizorul fårå så 
utilizeze indeajuns foarfeca. 


Simelia BRON 


Ultima dragoste 


Regio: laroslav Balick 
Cu: Ida Rapaicova, Blanka Bohdanova, Leo« 
polda Dostalova, Vaclav Voska 


Dramă domoală, casnică si îngustă, 
filmul lui Jaroslav Balick fuge după 
atifia iepuri — adică intenții este- 
tice — încît în cele din urmă se 
rătăcește în propria-i grădină." Un 
foarte respectabil și tomnatic holtei 
ar dori să se căpătuiască, in care 
scop oscilează timp de 90 de minute 
între trei posibile candidate. Nehotă- 
rit si el, nehotårit și regizorul. 
Rezultatul: toate ies pe dos. Respec- 
tabilul domn rămîne iremediabil 
holtei, situație ce nu reuşeşte så 
stoarcă dorita lacrimă întru compáti- 
mirea „nefericirii omeneşti”. Cit 
despre autor — el posedă, înainte de 
orice, o lipsă de imaginaţie sau 
măcar de adecvare a detaliului, de la 
care i se trag toate necazurile. Urmă- 
reste simplitatea și e doar uscat; 
caută esențe ale cotidianului si 
realizează doar niște cenușii simulacre 
de eprubetă; tinde spre sobrietate 
de stil și nimereste într-o placidå 
monotonie. Vrind să facă un film 
despre sordid, produce — regre- 
tabilă confuzie — un film sordid el 
însuși, epigonic. 

E. H. 


Regia: Caslav Damjanovic 
Cu: Richard Conte, Rory Calhoun, Aili King, 
Rada Duricin, Belja Bashich, 


Coproductiile constituie o modali- 
tate de activitate cinematograficå 
foarte onorabilá, atunci cind partici- 
pantii igi conjugź posibilitatile pen- 
tru cá opera de arta pe care vor s-o 
realizeze cere oarecum organic, prin 
esenta ei, o asemenea asociatie de 
fortå. Dar coproductia poate så fie 
si o simplå expresie a minimului 
efort, atunci cind participantii sint 
preocupaţi exclusiv de împărțirea 
între ei a sarcinilor, în așa fel încît 
să poată realiza maximum de avan- 
taje cu minimum de investiţii, 

„Operation Cross Eagles" — cu 
titlul românesc „Acţiunea Vulturul“ 
— face parte din nefericire din 
cea de a doua categorie. Partea 
iugoslavă aduce superbul litoral dal- 
matin, o fată frumoasă şi inexpresivă, 
o serie de actori cuminţi şi pricepuţi 
si cadre tehnice bine pregătite pro- 
fesional, dar fără strălucire. Firma 
străină — de identitate neprecisă — 
aduce bani, peliculă Eastman si 
cîțiva actori cu tipologia anglo-saxo- 
nå. Mai rămîne så se fabrice un 
scenariu care să permită „asambla- 
rea“ acestor contribuţii. Și aici 
începe dificultatea. Fiindcă aci se 
află tocmai hotarul dintre cele două 
categorii de coproductii pe care 
le-am deosebit, între comunitatea 
de eforturi creatoare și comunitatea 
de interese. : 

Astfel realizatorii acestui film au 
imaginat ,operatia" care are indica- 
tivui din titlu — operatie de sabotaj, 
pentru care, in 1943, are loco parasu- 
tare pe litoralul iugoslav, cu clasicul 
ambalaj de fapte: lupta pinå la 
indeplinirea misiunii, colaborarea cu 
luptåtorii din armata iugoslavå, actiu- 
nile de spionaj care se intretes cu 
cele de luptá, suspensuri, rápiri, 
filmári spectaculoase din helicopter, 
lovituri de teatru neasteptate si un 
happy-end final. De ce a fost nevoie 
pentru asta sá se importe o echipá 
si o atmosfera de Texas pe litoraluł 
dalmat? 


lon CANTACUZINO 


Rubrica „pe ecrane“ a fost alcå- 
tuită conform cu programarea 


comunicată de  D.R.C.D.F. la 
data încheierii numărului. 


Întotdeauna prezent 


M. R. P. 


Retras in Vålenii de Munte, 
departe de cafenele artistice, 
de case de creatie si recreatie, 
Miron Radu  Paraschivescu 
este — nu $tiu cum se face — 
intotdeauna Prezent, Aici, 
Acum — pe Calea Victoriei a 
vietii noastre culturale: el 
semneazå aproape såptåminal 
in preså si, receptiv fatå de 
talentele tinere, vegheazå ca 
si ele så semneze. 

latå inså ca poetul „Cintice- 
lor tigånesti", este si un ochi 
sensibil fatå de pelicula cine- 
matograficå? am citit semnå- 
tura domniei sale la rubrica 
„Civilizaţia ochiului“ din re- 
vista Teatru. 

Surpriza nu era de fapt 
chiar 10095. Cu simţul special 
de detectare al elementului 
nou in culturá, era de asteptat 
ca, mai devreme sau mai tir- 
ziu, M.R.P. să se aplece si 
asupra filmului „unul dintre 
marii factori de civilizatie a 
vietii moderne", cum afirmå 
insusi domnia sa. Felicitám 
— så fim sinceri — cu niticá 
invidie revista Teatru pen- 
tru că a intuit cu un minut 
mai devreme această nouă 
pasiune şi a „racolat” condeiul 
lui M.R.P. l-am urmărit linia 
elegantă a meditatiilor despre 
fenomenul cinematografic si 
„Blow-up“, „concentrat la ma- 
ximum de perfecțiune a fil- 
mului epocii noastre“. l-am 
regăsit nervul, vestitul nerv, 
al artistului angajat — în 
aprecierile despre noul val 
socialist in cinematografia 
românească. Şi ne-am bucu- 
rat de melodia şi culoarea 
cuvîntului — atît de rar în- 
tilnite in consideratiile este- 
tice. 

E nevoie så mai spunem? 
Semnalim cu bucurie apro- 
pierea poetului de cea de 
a 7-a artă care şi pentru 
noi (si după cum se vede si 
pentru domnia sa) nu e chiar 
cea din urmå dintre arte. 


Maria ALDEA 


————— 


Ideea gentiiă de amfitrionat 


S-a ivit in lumea ecranułui mic o 
nouă teleinstitutie: amfitrionatul. 
Televiziunea propune unor intelec- 
tuali, dacă nu totdeauna de vază în 
orice caz de notorietate, să-și asume 
îndatorirea de gazde la felurite 
emisiuni, ceea ce reprezintă o treap- 
tå evoluată față de omniprezenta 
paznicului de profesie al începuturi- 
lor, însărcinat doar cu rinduirea 
scrupuloasá a înscrierilor la cuvint. 

Amfitrionii se manifestă cu perso- 
nalitate, își impun probabil și punc- 
tyl de vedere relativ la distribuţia 
şi configuraţia spectacolelor pe care 
le prezidează, sînt cum ar spune Nora 
lui Ibsen „gazde talentate“. În acest 
fel se asigură nu numai un spor de 
cultură si atractivitate unei emisiuni 
ori alteia, ci și acea diversitate sub- 
stantialå pe care o determină perin- 
darea individualitåtilor bine contu- 
rate. 

„Realitatea ilustratà", „Salonul li- 
terar" au demonstrat viabilitatea 

` teleamfitrionatului. De ce n-ar fi 
extins asadar si asupra altor emi- 
siuni, mai ales a celor de finalitate 
culturală directă? 


ideea eficace de anchetă socială 


A specializa reporteri de televi- 
ziune e o faptă bună si merituoasă, 
a råmine numai la cei doi-trei repor- 
teri specializati, e neprielnic pentru 
cuprinderea actualitátii. 

De aceea, ivirea, in fata aparatu- 
lui, a unor gazetari talentați in pos- 
tura de reporteri cu microfon e un 
plus care se repercuteazá favorabil 
asupra speciei telereportajului. 

Reportajul-anchetå reclamá, dealt- 
minteri, ziariști indeminatici si sen- 
sibili, mai puţin preocupatide ei înşişi, 


decit de intimplåri, urmărind cu 
tenacitate demonstratia si cintårind 


cu curaj argumentele, neavind nici 
fetisuri, nici prejudecăţi, ci doar ob- 
sesia fertilă a functionailitåtii în 


compartimentul temei propuse, gă- 
sindu-și timp să se și informeze masiv 
fnainte de a aborda și după 
ce au isprăvit investigația. 

L-am numit astfel pe Mihai Sto- 
ian, care a fåcut, cred, foarte mult 
pentru tinerii si tinerele din Cisnå- 
die, cu un episod din seria Ał doilea 8, 
incitindu-i să vorbească, permitind 
aparatului să-i vadă bine, si aråtin- 
du-le prin ei insisi cit si cum bat 
bulevardul „Corso”, cit timp irosesc 
de pomaná, cum nu stiu så foloseascå 
bunurile ce le apartin si cum nu stiu 
alţii să-i înveţe a le folosi, 

Ancheta socială a televiziunii — a 
cărei eficacitate e în funcţie de nece- 
"sitatea cu care s-a născut ideea ei — 
poate scăpăra idei preţioase, spulbe- 
rind inertii si stimulind energii — 
dacă e întreprinsă cu cutezantå de 
ziariști calificaţi și cu atît mai pu- 


36 


în temă 


tin trufasi, cu cît sînt mai mîndri de 


"profesia lor. 


p OPR tă ERE. M aaa 19-7 Ge M NR 
| Mee pitică la varietăți 


A transmite dintr-o sală şi de pe o 
scenă un spectacol e, în raport cu 
uriasele posibilităţi ale televiziuni 
de a ieşi din cutie, o idee pit! - 
cum ar fi spus Stendhal. Mai ales 
după experiențele reușite de exten- 
sie în spaţiu şi timp pe care le-a 
dobindit teleastul român. Căci în- 
seamnă a comprima acele posibili- 


ELEIDE 


"nifestarile primare fati de el. Ne- 


maivorbind de faptul că, cferind 
succedanee în materie de literatură, 
muzică, dans, televiziunea își contra- 
zice cele mai bune realizări proprii 
în fiecare din aceste compartimente 
artistice. 

Å sconta pe un atare spectacol de 
varietăți, ca pe cea mai înaltă formulă 
de teledivertisment e o idee pro- 


vincialá, pentru că studioul central 


intră astfel într-o infruntare ne- 
dreapiă cu cele mai modesie teatre 
de revistă din provincie, din cate 
înfruntare ele ies biruitoare. 


Luni, spre Vest in trei serii „Rio Bravo", 


táti, a le mărunți si a le reîntoarce 
spre stadiul începuturilor. 

A organiza atari spectacole de cu- 
tie — fie ea si o cutie cu trei mii 
de locuri — în'serie, e o idee rea, aș 
spune chiar antitelevizivă, întrucît 
se stabilește o fixitate de cadru de- 
finitivă, determinind aprioric, pentru 
toată seria, cit va fi ea de lungă, mo- 
dalitatea unicå de compunere si ca 
tot unicå, de desfasurare a reprezen- 
tatiei. 

A incropi aceste reprezentatii cu 
mijloace sărace si în maniera de ca- 
leidoscop subcultural al celui mai 
invechit mod al spectacolului zis de 
estradă, e o idee eronată. Deoarece 
înrîurirea asupra publicului e de un 
curios efect invers (dupå cum s-a $i 
putut vedea, fn reactiile neevoluate 
ale unei såli, la unul din programe): 
cu cit scade pretentia de civilizatie 
a spectacolului, cu atit sporesc ma- 


Dealtminteri e de semnalat cá 
dupå programul de revelion — cel 
mai bun, mai variat și mai vesel din 
cîte a avut pînă acum televiziunea 
noastră factura emisiunilor dis- 
tractive mărturisește un regres inex- 
plicabil. Au apărut felurite „varietăţi“ 
— „la^ gura sobei“ „la miezul 
nopţii” — „intilniri cu cíintecul" 
emisiuni , muzical-coregrafice" (chiar 
si denumirea e absurdå, evolutia co- 
regraficå incluzind necesarmente mu- 
zica), citeodatá cu totul rudimentare, 
umplind spatiul cu un sci de telema- 
culaturá lipsitá de sens. 


Ege TE EE SE RENE 
Idei utile de Telecinemateca 


—— 


Romulus Vulpescu se intreba, in 
excclenta prezentare fåcutå „Nibe- 
lungilor", dacá publicul ar fi interesat 


de toate 
felurile 


de reluarea capodoperelor filmului 
mut. Fara îndoială. Telespectatorul 
e avid de cunoaștere sistematică — 
noi n-am, descoperit încă pe deplin 
această foame de integralitate a te- 
lespectatorului român, provenită din- 
tr-O substanțială apetentå culturală 
— şi primește cu vădită satisfac- 
tie iniţiativele de natura inițierii 
într-un domeniu spiritual. Dacă re- 
dactorii secțiunii de film a -Televi- 
ziunii ar medita mai îndeaproape. la 
problemă, ar găsi, probabil, o formu- 
lă de istorie a cinematografiei .pe 
epoci, curente si personalități care 
s-ar încadra cum fiu se poate mai bine 
în Telecinematecå. 

„Nibelungii" “reprezintă un mo- 
ment definitoriu al expresionismului. 
istGl german (născut la Viena), 
Fritz Lang, regizorul (fusese mai 
intii arhitect, scenarist), este si unul 
din teoreticienii curentului. Cercetă- 
torii mai noi studiază acum intercen- 
ditionårile dintre literatură, pictură 
și film în istoria acestui curent, com- 
parind operele lui Reinhardt, Ernst 
Toller, Hasenclever, Kokoshka, Bre- 
cht, Kubin, Murnau si ale multor al- 
tora. O carte relativ recentå ,Die 
a des Expressionismus“ de 
Armin Arnold (Kolhammer Verlag, 
Stuttgart, 1966) il apropie pe Döblin 
de Fritz Lang considerindu-l pe aces- 
ta din urmå ca termen de referintå, 

În ambele filme, reunite sub tit- 
lul mai sus pomenit, se simte exal- 
tarea creatorului care își propunea 
să introducă, prin peliculă, „docu- 
mente despre poporul german in 
istori versali", dar se resimte 
şi o autocenzură lucidă în ce priveşte 
poematica, supusă aceasta, totuși, ri- 
gorilor unui gust propriu, destul de 
rece, pentru decorativ, monumental 
și chiar vizualitate “pură. Lang nu 
de rise încă virtuțile punctuatiei 
cinematografice; fiecare scenă e 
concepută și de sine stătătoare, ca 
un moment ce ar putea trái autonom. 
a episoadele sînt lucrate cu 
ă uneori admirabilă, totdeau- 
å un scenariu regizoral foarte 
în ce priveşte alternanţa 
! Naivitåtile legendei, can- 
dorile nstructiilor fabuloase, sa- 
cadările jocului, precipitárile, etc. 
intrå iute in acea zoná a subconstien- 
tului care e depozitul *tuturor con- 
ventiilor tacite dintre noi, laicii, si 
artisti de la un moment dat in- 
colo, rămînem liberi ina urmări per- 
ripetiile, cu un sentiment vag al is- 
toriei, nu si cu unul tot atit de in- 
cert in ce priveste frumusetea usor 
prăfuită si totuși cuceritoare încă, 
a legendarului grandios, 


Ideea de serial 


E o teleidee tipică și de largă au- 
dientå, răscolind amintirea succeselor 
uriașe de librărie-cu romanul în fas- 
cicole, sau al foiletonului romanesc 
din jurnalele frantuzesti. „Va urma“ 
potenteazá la maximum suspense-ul, 
după cum tensiunea epică a fie- 


Serialul devine operå culturalå 
(„Moara de pe Floss“) 


cårei secvente biciuieste nervii mo- 
lesiti de banalitåti diurne. 7 

ind pe lingă „Răzbunătorii” apa- 
re si „Bilciul desertáciunilor" sau 
„Moara de pe Floss", serialul devine 
operă culturală specifică si bånuiesc 
că va sosi vremea cînd se va obser- 
va şi la noi incidenţa posibilă și dorită, 
în acest punct, a marii proze natio- 
nale cu televiziunea. Pînă a se lua 
hotáriri capitale de serializare a ro- 
manelor lui Sadoveanu, de exemplu, 
cred că s-ar putea încerca și la noi 
filme în 4—5 fragmente după nuvele 
ilustre (de Odobescu, Delavrancea 
Slavici, Jean Bart, Camil Petrescu și 
atitia alţii). 

Teleaștii englezi au avut curajul 
să se adreseze.nu numai unui roman 
pletoric, cum. e cel al lui Thackeray, 
ci si literaturii mai gingase, de un tra- 
gism delicat, al scriitoarei Mary.Ann 
Evans (1819—1880) care si-a iscślit 
cårtile si articolele cu pseudonimul 
George Eliot. „Moara de pe -Floss" 
nu e un roman de actiune, ci de ana- 
lizá. Biografia adolescentei Maggie 


Tulliver nu furniza; la prima vedere, 


destule tematici pentru un serial. 
Tendintele didactic-moralizatoare, cu 
atit mai putin. Totu$i a rezultat un 
film inspirat, poåte cu un oarecare 
exces caracterologic, dar de o simtire 
nobilă, cu o atmosfera realistă densă 
şi o adincá înțelegerea firilor compli- 


cate — pe care prea adeseori le ca- 
tegorisim sumar și aspru. 

Seridful a fost urmărit cu evident 
interes și a prilejuit cîteva ceasuri de 
desfåtare reculeasă și ginduri mai 
adinci. 

Din alta categorie, a filmelor de 
aventuri nutrite de évenimentele ulti- 


mului război, „Căpitanul Kloss” (polo- * 


nez) mai bine scris decit jucat, impune 
prin rigoarea naratiei —si violenta 
surprizelor, Poate chiar si prin 
cadenta lor. Pe deasupra unor ponci- 
fe si dincolo de pasajele prea expe- 
diate, uneori chiar neglijent expedia- 
te, se conturează curajul eroic al 
unui luptător dibaci. Participám la 
peripetiile sale cu stringeri de inimå 
si suspine de usurare, il admiråm, il 
așteptăm, contám pe inteligenta-i 
si pe singele-i rece, ne bucurdm 
de cite ori îl vedem.iesind din încurcă- 
turi grave, depășind. teafår. imi- 
nenta catastrofei. 

Se simte in acest film si ceva din 
mirosul atitåtor al prafului arhivelor 
autentice. Si cum stim încă atit de 
puţin despre evenimentele istorice pe 
care ni se tot pare că le-am trăit... 


O idee necájità — pur si simplu 


Aceea de a face, asa cum s-a fácut, 
un documentar despre revelionul or- 


o istorie 4 cinematograf ului, 
pe epoci, şcoli şi personalităţi? 


N N N NN 


„epoca de piatră a documentarului. 


e a) 


ganizat la „Hotelul Europa" din Efo- 
rie. 

Nu cred să se mai găsească vreo 
peliculă de acest fel nici măcar în 


Un amestec păstos de bucătărie, ca-. 
merestip, imagifi-cligeu și interviuri 
anodine pe picior; un-ghiveci de sec- 
vente cu curcani, pahare, urări, pla- 
jă pustie, urări, pahare, perechi dan- 
sînd uluite cu ochii în aparat, urări, 
microfoane în nasul mesenilor — 
care nu apucau să spună o frază com- 
pletă — sidar urări, zăpăcitor, urări, 
urări, urări. Un reporter prea lim- 
but și prea prezent, care strică de- 
finitiv cheful oamenilor și al tele- 
spectatorilor cu comentarii fără noi- 
mă, întrebări haotice, peregrinînd 
evident fără plan, fără gînd, prin 
local, decalibrind mereu antrenul 
convivilor și scortosind petrecerea, 

De neînțeles, pentru Alexandru 
Stark, - 

De neinteles, si pentru Aristide 
Buhoiu, care a continuat, poate ceva” 
mai curat totusi, revelionul „in 
munţi“, obligind însă tineri si bă- 
trîni să repete de zeci de ori cîteva 
platitudini, acoperite apoi cu șuvoa- 
iele de vorbe goale ale comentatori- 
lor. 

De neinteles. 

Se mai chema si „Europa 70!“ 


Valentin SILVESTRU 


„DUEL 


telecorespondentå 


TV-CINEMA 


Tovaråsul Octavian Sava, responsabi! cu tele- 
cinematografia, ale cárei izbutiri din ultima 
vreme îi aparțin desigur si dumisale, a publicat 
în numărul trecut o scrisoare din care reiesea 
că e în dezacord cu aprecierile cronicii noostre 
asupra filmelor „Eterna Evå", „Apă de ploaie“, 
„Dr. - Jeckill si DI. Hyde",  „Conglomerat“. 
Asemenea dezacorduri de: gust sint normale, 
revista, după cum se poate vedea, e plină de ele 
si presa întreagă, de la noi şi de aiurea, trăieşte 
din ele într-un fel sau altul. Tovaråsul Sava nu 
se mulţumeşte însă cu un simplu dezacord, ci 
doreşte så ne convingă că trebuie să avem. întot- 
deauna părerea televiziunii despre filmele pe 
care ni le propune. Să exercitám deci “actul 
critic nu prin judecăţi, ci prin prejudecăţi. Ridi- 
cată pe această culme teoretică, scrisoarea 
dobindeste deci o lumină de care ar trebui så 
ne împărtășim nu numai în cazurile citate, ci 
şi în viitor și generalitate. Vrasåzicå: vocea 
Deannei Durbin trebuia så ne placă, întrucît 
„in concertul de voci răgușite si de urlători, 
care nu se aud fără microfon și care constituie 
suportul modern al muzicii uşoare, o voce cris- 
talină şi pură ca a Deannei Durbin are măcar 


m 


calitatea de a alunga monotonia". Motivul e 
temeinic, chiar då de gîndit, dar,iotó, vai nu, 


nu l-am avut si noi, împărtășind cu totul alte" 


convingeri cu privire la muzica modernă. 
„Apa de. ploaie" trebuia sd ne covírseascá, 
pentru că „sute de spectatori au scris televiziunii 
cá au vizionat un film tulburótor". filmul a 
luat în America „un premiu national", iar mai 
multi cronicari de la „New Yorker," „Saturday 
Review", „New York Times" i-au fost foarte 
favorabili. Ce så mă fac însă eu, care am luat 
cunoștință. si de aprecieri destul de reci 
apărute in presa engleză: și: în -cea franceză 
de specialitate, care am citit opinia lui Georges 
Sadoul că e vorba de „un academism constiin- 
cios" si că în acest A Hatful of rain, regizorul 
Zinnemann nu-şi mai regăsește sinceritatea de altå- 
dată şi care mi-am îngăduit chiar să. am o opinie 
proprie nesuperlativå? La, Dr. Jeckyll si DI.Hyde" 
trebuia så tinern seama că „era singură versiune 
cinematograficó a acestui celebru motiv literar 
pasibilă a fi difuzată pe micul ecran" (rațiune 
estetică şi critică la care, mărturisesc, într- 
adevăr cá nu m-am gîndit), filmul fiind de ose- 
meni „a doua zi după transmisie, comentat 
favorabil si defavorabil, în tramvaie, pe stradă 
la cantină, la cozi. în şcoli, in—birouri şi chiar 
în unele redactii". Mårturisesc cu cåintå că a 
doua.zi după transmisie nu am putut frecventa 
şcolile, birourile, cozile, etc. cu uimitoarea, prom- 
ptitudine si ubicuitate cu care a “făcut sondajul 
dumisale, si în loc să bat cantinele, mi-am îngăduit 
să iau masa în familie. Totuși. pdstrez odre- 
care linişte în cuget, întrucit şi eu dacă mă 
gindesc bine, am comentat filmul „favorabil si 
defavorabil“, deci în acest caz m-am conformat 
oarecum cerințelor, imputările putind. fi aici 
mai blinde. Cît despre „Conglomerat" nu mai 
încape nici o scuză: eu l-am „expediat“, cînd 
de fapt trebuia să urmez exemplul colegilor 
mei de la „Flacăra“, care cu scris că „e un exce- 
lent film skeci, părere care concordă cu cele 
exprimate ín scris de telecronicarul „Informa- 
tiei Bucureştiului“ si verbal de Florian Potra, 


într-o convorbire televizată“. Aici tovarășul Sava 
introduce un element — să mă scuze — de 
zăpăceală totală în demonstrația de pînă acum, 
fiindcă au fost împrejurări cînd părerea mea 
si a televiziunii erau fn discordantå cu cea 
a revistei „Flacăra“, ori cea a „Informaţiei Bucu- 
restiului" era divergentă față de cea a tovară- 
sului: Potra, sau toti criticau laolaltă televizi- 
unea — și, în acest caz, după cine, cînd și 
cum anume ar trebui så mă aliniez ca să fiu 
pe placul redactorului de telecinema? E foarte 
greu să dai în cap unor critici cu ceilalți, fiindcă 
nu știi niciodată care capete vor fi mai tari și 
nici dacă cei ce te aprobă săptămîna asta nu te 
vor dezaproba săptămîna următoare. Poate că 
o indicație telefonică telecentrală, de la caz 
la caz, ar aduce oarecare ordine în. această 
neorinduiald cronică a criticii de televiziune și 
ar face-o absolut unanimă in armonioasele ei, 
dorite, acorduri cu teleredactia: 3 

Opinia mea, tovaråse Sava, .e cd asa cum 
dumneata iti asumi dreptul criteriilor in gle- 
gerea filmelor, şi cronicarii îşi pot asuma riscul 
criteriilor în săvîrşirea actului critic. Nu trebuie 
să țină sema neapărat şi exclusiv de alegerea 
dumitale. Trebuie “să-și aibă propriile lor 
opinii, fiindcă de aceea au dobindit, de la natură, 
capete proprii. lar despre unele filme pe care 
în copilăria dumitale le-ai gustat, iar astăzi le 
priveşti cu duiosia amintirii, își pot” permite 
criticii så facă judecăţi în raport cu epoca în 
care se revăd aceste filme, nu numai în raport 
cu vremea in care au fost create ele. 

În încheierea scrisorii, semnatarul ei notează 
gentil: „cu toate acestea, eu voi continua să te 
citesc, tovardse Valentin Silvestru“; iti multu- 
mesc, tovarășe Sava, si întrucît amabilitatea 
dumitale mă obligă, îţi declar la rîndul meu că 
voi continua să scriu. 3 

$i despre filmele de la televizor, evident. 


Pi Valentin SILVESTRU 


we 


Cronica 
spectatorului 


| ZE a EE 
Atentie: „My Fair Lady" 


„Sint cu totul de pårerea lui Radu 
Cosasu despre „My Fair Lady". 
Criticii care au spus cå acum cinci 
ani filmul ar fi fost mare, iar acum 
nu mai este, sint dupå pårerea mea 
foarte pretiosi. (In sensul dat de 
Molière), De cinci ani încoace, ei 
s-au angoasat la filmele lui Antonioni, 
s-au sofisticat la cele ale lui Alain 
Resnais si acum nu mai pot sá se 
bucure simplu, uman, la ceva frumos, 
la muzicá si culoare, la tot ceea ce 
Audrey Hepburh si Rex Harrison 
au adus fn fata ochilor nostri, Omul 
nu e o mașină si nu e interzis så ne 
bucurám de ,My Fair Lady", dar 
cred cá este cazul sá nu mai fie 
publicate cu atita usurintá påreri 

"ale unor critici ce se socotesc a fi de o 

valoare intelectualå mult superioarå 
muritorilor de rind, SA nu credeti 
că «pledez pentru „Adio, Gringo", 
„Lady Chaplin", etc, (adicå pentru 
divertismentul de proasta calitate) 
dar nici nu admit ca unii critici så-si 
dea ifose in legåturå cu lucruri 
intr-adevår valoroase. $i „My Fair 
Lady" face parte dintre ele, (Mi-ar 
fi plåcut så citesc mai multe in 
revistă despre „Viridiana“, unul din» 
tre cele mai valoroase filme văzute 
la noi. E păcat că nu-l cunoaştem 
decît prea puțin pe acest mare 
artist care este Bufiuel)". 


ING. JEAN GROPER 
Str. Aurel Vlaicu, 55 
* Bucuresti 


N.R.: Vă impårtåsim părerea si în 
privinta celor scrise despre „Jules et 
Jim". E păcat că acest film nu e cu- 
noscut marei mase de spectatori. 


„Citind în nr. Il al revistei 
»Cinema" articolul despre „My Fair 
Lady", am admirat ironia subtilå cu 
care autorul sustine aparent un 
punct de vedere, afirmind de fapt 
contrariul, moduł atit de doct in 
care face elogiul inocentei si al 
plăcerilor simple, Am plecat si eu 
plinń de incintare de la acest film, 
cu impresia cá viata este frumoaså, 
oamenii binevoitori, ch nu existå 
råutate, perfidie, contradictii sau 
probleme de nerezolvat, desi stiu 
“că de fapt nu este chiar aga. Atmos- 
fera de basm, de sårbåtoare, a filmu- 
lui, este rezultatul unei realizări 
artistice desávirsite, Dar sint con- 
vinsá că  bátrinul ^ vegetarian 
G.B. Shaw, atît de spiritual, de o 
inteligentá påtrunzåtoare, nu a scris 
»Pygmalion" pentru a face elogiul 
simplitátii naive, dupå cum nici 
filmul nu a fost realizat cu aceastá 
intentie. Profesorul Higgins, cel care 
culege de pe stradá o floråreaså 
îmbrăcată în zdrente pentru a face 
din ea o printeså — pare så pledeze, 
dimpotrivă, în favoarea intelectuali- 
zării, a unei civilizații spiritualizate. 
lar faptul cá Elisa a învăţat să pro- 
nunte corect „in Spain it rains in 
the plain", nu i-a stirbit nimic din 
farmecul spontaneitátii..." 


ALICE GARIN 
Str, Chopin nr, 21 
Bucuresti 


N.R.: $i de ce intelectualizarea, 
credeți dvs., ar fi incompatibilă cu 
plåcerile simple? 


„My Fair Lady" e o bomboanå 
camforatå, care-ti produce o oare- 
care plăcere superficială. Cá e 
desávirsit din punct de vedere teh- 
nic, nu contest. Că e jucat de actori 
excelenți, cá și-a meritat toate 
premiile, premișoarele și premiule- 
tele, că a fost lăudat în dreapta si 
în stînga, că i s-a făcut o reclamă 
regească e adevărat, Eu însă cred cá 
nu într-o astfel de grandoare rezidă 
desåvirsirea unei opere de artă, Mi 
s-a părut stupid ca eu, o fată a 
secolului XX, să mă entuziasmez la 
oftaturile si miorlăielile acelei „good 
girl" care reușește în viață gratie 
cuminteniei, drågålåseniei şi a orbu- 
lui noroc, Căci noi nu mai visăm, ca 
bunicile noastre, iubiri „coup de 
foudre", amanti langurgsi, Pygma- 
lioni care să ne lanseze în lumea 
bună. Privind filmul cu ochii mei 
(alta nici n-am cum să fiu), l-am 
simțit complet străin frámintárilor 
mele, lumii noastre rătăcite în 


veacul atomic. E drept că aparține - 


unui gen aparte de film, music- 
hall-ul, și prin urmare se cuvine a fi 
privit mai indulgent, desi vă márturi- 
sesc că detest din adincut inimii 
acest gen de cinema care, pare-se, că 
recistigå teren în apus, Nici măcar 
nu-l socotesc artă, fiindcă e destinat 
simplei desfătări, plăcerii imediate, 
pe cînd arta secolului nostru e 
legată de problemele acute care 
-frămîntă omenirea, Multi nu vor så 
înțeleagă lucrul acesta, multora nu 
le place să gîndească si se duc la 
cinema doar să rîdă, iar cînd nime- 
resc din întîmplare la „Marienbad“ 
tropăie şi-şi manifestă fățiș indigna- 
rea.,. Cred totuși că s-ar putea găsi 
unele remedii și mulțimea spectato- 
rilor va putea fi convertită spre 
adevărata artă, dacă nu se vor mai 
face atîtea concesii prostului gust, 
dacă pretutindeni, pentru un timp, 
n-ar rula decît filme de mîna l-a“. 


VLADA CĂLIN 
elevă, 

Str. Mihai Viteazu 23 
Satu Mare 


N.R.: E foarte frumos ce spuneţi. 
Ni se pare chiar că e prea frumos. 
Prin noi a trecut un fior în fata 
perspectivei. pe care ne-o deschideţi. 
Ce să facem? Sintem și noi oameni 
ai veacului, avem şi noi dreptul la 
suspiciuni, mai ales cînd ni se pro- 
pune paradisu I... 


„-..Sint pro „My Fair lady", ca 
atitia alti spectatori care l-au desem- 
nat drept cel mai bun film al anului". 


COSTI NEGOESCU 
Str. Tache lonescu 19 
Piteşti 
Pa ME SOME fac E, 
De ce „Vă place Brahms?“ 
EE EEUU RUSSE oe I OD QUT ER 
„Îmi place Brahms, spun acest 
lucru cu riscul de a fi interpelată de 
un critic care ar putea så må fntrebe 
ce-a putut sá-mi placá la acest film, 
cînd dînsul socotește cá avem de-a face 
cu „o sfidare la adresa oamenilor ce 
trăiesc cu adevărat o melodramă 
desuetá", Consider falsă această 
afirmaţie. Schema filmului e drept 
că am mai fntilnit-o si altădată, dar 
asta nu înseamnă că ea nu poate fi 
tratată într-un mod personal și 
original. Filmul este o clipă de 


Cassian, 


adevăr brutal și trist. Eroina ne aduce 
în fața ochilor un moment crucial, 
prin care am trecut sau vom trece 
fiecare, de care ne-a fost sau ne va 
fi teamă fiecáruia, .." 


LIVIA MARGARETA MECHE 
Str. Nikos Beloianis 8 
București 


„Oare într-adevăr Paula n-ar fi 
fost fericită cu Philippe? Este un caz 
atît de izolat printre miile de iubiri? 
Dacă nu ar fi fost respectat romanul? 
Era imposibil? Era fără sens? Refuz 
să cred“, 


IRINA CAVALI 
Str. Șerban Vodă 4l 
București 


N.R.: Probleme grele, mult prea 
grele pentru capul nostru. 


„Cred că Alice Mănoiu, în cronica 
dinsii, a exprimat punctul de vedere 
al majorităţii spectatorilor. Analiza 
din această cronică mi s-a părut 
mult mai corectă decît cea a Ninei 
acidă ca întotdeauna. E 
bine totuşi că între opiniile dumnea- 
lor nu există o diferență prea mare. 
E imbucurátor..." 


COSTI NEGOESCU 
Str. Tache lonescu 19 
Pitesti 


»Acestea-s filmele pe care le 
dorim: rupte din viață, tandre si 
dure, vesele si triste, amestec de 
poezie si dureri mute, cu oameni 
reali, facuti din pasiuni mari sau 
mici, de renuntåri lucide sau åvinturi 
oarbe. Filmul acesta e din aceeași 
familie cu „A trăi pentru a trăi“ 
sau „Un bărbat și o femeie“, tot 
atîtea prilejuri de meditaţie, de 
înnobilare sufletească. Am văzut și 
filmele lui Antonioni. Fie-mi iertată 
îndrăzneala (presimt din partea unora 
accese de'mínie sau priviri condescen- 
dente) dar le prefer pe primele. 
Sînt de acord, „Blow Up" este un 
film mare, original — dar acesta-i 
tineretul englez? Sau „Eclipsa“? L-ati 
simţit aproape de suflet? Ati avut o 
clipă senzația că ceva din fiinţa dvs. 
își găsește ecou în acțiunea trenantă 
de pe ecran? Atunci de ce atitea 
elogii? Să fim sinceri, să nu ne 
ascundem in dosul unei imagini 
sofisticate, aclamînd în gura mare și 
fără rezerve idei ce scapă înțelegerii 
noastre, numai de dragul de a trece 
drept un „spectator avizat“, Dacă 
n-am dreptate, aștept să fiu contra- 
zisă!" 

ILEANA STOICA 
Str, Dirstelor 20 
Sibiu 

N.R.: S-ar putea så n-aveti drep- 
tate, s-ar putea sd fiti controzisd. 
Oricum, påreti o natură optimistă.., 
DP i i A 
„Războiul domnitelor" o parodie? 
cunc Ce ob SE Sant 7 dt 

„Nu, din păcate, nu e o parodie. 
Nu pentru că nu se spune, ci pentru 
că nu se simte, Este un concurent 
serios la festivalul pe care, cu obiec- 
tivă indreptåtire, il propune Ov, S. 
Crohmălniceanu într-un articol pu- 
blicat de revista dvs, în 1969. O 
parodie însă este cronica lui Mircea 
lorgulescu, Și anume: o parodie 
a elogiuluf, Autorul știe „să între- 
țină, cu o abilitate demnă de invi- 
diat, o ambiguitate fundamentală“ 
pe tot parcursul cronicii. Simulind 


admiraţia, Mircea Iorgulescu desfiin- 
teazń sistematic firava injghebare. 
O asemenea probă de umor sec este 
rară, chiar în revista dvs... Cum se 
face însă un film istoric prost? 
Reţeta acestui film este notabilă: 
se alege o cît mai slåbutå striere 
istorică care- va constitui trama. Se 
sloboade inspirația în stráfundurile 
inconștientului; la întoarcere se 
adună scamele ce s-au aninat de ea: 
aici, conflictul clasic între datorie şi 
pasiune, ceremonial creştin, cîntece 
rituale, etc, Se toarnă compoziția 
pe un blat de culoare locală: aici, 
moldoveni, tătari, mucenici moldo- 
venesti de cocă, costumatie de 
rigoare ș.a. Feliile... pardon, secven- 
tele, se prind una de alta. Se scrie 
deasupra un titlu, cu grijă ales, ca 
spectatorii să aibă un divertisment 
enigmistic. Se servește... pardon, se 
distribuie prin D.RC.D.F“, 


BEBE ALBU 
student 
București 


„În filmul lui Calotescu am avut 
posibilitatea - să asistăm la prea 
frumoase lupte susținute cu iscusintå 
de cascadorii noștri;. de asemenea, 
am putut admira pitorescul obiceiu- 
rilor noastre, În fine, trecînd peste 
diversele cavalcade, lupte cu tunul, 
arcul și sabia si ignorind, mai ales, 
mulțimea de morti, parastasuri și 
alte slujbe religioase, filmul calotes- 
cian meritá a fi consemnat prin 
naturaletea interpretårii actoricesti. 
Am asistat cu deosebitå satisfactie 
la o adevåratå revelatie in jocul 
actorilor nostri: nimic fortat, nimic 
teatral, nimic crispat; un exemplu: 
Ciobotårasu a reusit så fie un tatå 
adevårat, cu dramele si suferintele 
ce rezidå din calitatea sa de pårinte, 
fără a recurge la gesturi eroice ori la 
patetice declaraţii paterne. Merită 
a fi consemnat și jocul tinårului 
Andy Herescu. Ecce homo! Nu sînt 
contabil sau casier, dar nu văd de ce 
ar fi necesar să-l chemám bunăoară 
pe Alain Delon să turneze în Româ- 
nia, cîtă vreme dispunem de Andy 
Herescu. Filmul a căpătat un plus 
de noblețe și prin profilul granitic 
al lui Amza Pellea, favoritul filmelor 
istorice, Mai puţin veridic pare să 
fie regele polon, adică lon Dichi- 
seanu; ar fi fost poate necesar un 
plus de acuratețe care să înlăture 
incertitudinile în jocul actorului. 
Impunător finalul simbolic, înduioșă- 
tor episodul de dragoste pură dintre 
nobila străină si pláiesul lon. În 
pofida stilului alambicat, cred că 
ati înțeles care-s opiniile mele despre 
acest film"... 

GEORGE VLAD 


comuna Scutelnici 
Buzău 


N.R.: Stilul dvs. nu e alambicat 
de loc; ce mai tura-vura, filmuk 
v-a plăcut şi gata! 


Poșta cronicii spectatorului 


Elena Procop, str. Mihai Vodă 52 
— București; G. Brucmaier, Calea 
Unirii 37 — Suceava: Aveţi dreptate, 
dar nu ne facem intermediari ai 


criticilor adresate de cititorii noștri 
unor confrati care semnează în alte 
publicaţii. 
respective, 


Scrieti-le la redactiile 


^-- — 


,Numai imbecililor le este indiferent ce pårere 


au... 


Dupå ce ai ajuns la o opinie, eşti dator s-o susfii cu botărire“. 


Camil Petrescu 


* 3 e 


DER REE VES NESE 
Viata 


spectatorului 
pa ne 


Antonioni inteles 

He 

„Am så vå relatez un fapt aparent 
neinsemnat care demonstreazá incá 
odatå cá Antonioni e inteles de 
publicul nostru. Am våzut „Deșertul 
roşu” la Sibiu, într-o joi, de la orele 
13,30—16. Sala era plină. In tot 
timpul proiecției nu s-a auzit nici 
cea: mai mică observaţie deplasată, 
n-a ieșit nimeni din sală și aveam 
impresia că toti respiră în ritmul 
filmului. Cînd s-a aprins lumina, am 
privit în jurul meu; o mare tăcere, 
neobișnuită după terminarea unui 
spectacol. S-a continuat această tăce- 
re, pînă în stradă. Era poate un 
semn de omagiu pentru regizor, 
era poate din cauză că prea multe 
sentimente sau păreri cer timp de 
gîndire pentru a fi exprimate — 
oricum, această atitudine m-a impre- 
sionat tot atit de mult ca si filmul.“ 


PAULA AVRAM 
Bucureşti 


PN a, 
Aşa nu mai merge! 
Pa 
„Gata! Așa nu mai merge. Cu 
„Deşertul roșu” care abia acum a 
rulat și pe la noi (15 decembrie 
1969) mi s-a umplut paharul, Pînă 
acum, cînd auzeam la „Noaptea“, 
„insula“, ,Marienbad" și altele de 


genul acesta, risete, spirite de 
mahala, tranzistoare, obscenitåti, zi- 
ceam în sinea mea: ,imbecilii" și 


gata (era cam greu de spus în gura 
mare, nu?). Dar acum, m-am săturat. 
Cînd merge omul la Ateneu, stie că 
nu ascultă muzică ușoară; cînd merge 
la Bulandra. stie că nu vede revistă; 
cînd deschide ,Contemporanul" stie 
că n-o să găsească povești cu bandiți. 
Numai la cinema cînd merge, nu 
stie ce-o să vadă...” 
DAN MATEI 
Str, Barbu Delavrancea 
Baia Mare 


M 


Dati barii înapoi! 


jumătate din salā stri 
că dacă li s-ar da un aparat în m 
ar fi si ei în stare să facă un asem 
film, poate si mai bun, Altă m 
tate a sălii dă buzna la usile de iesire 
izbind cu pumnii si cu picioarele, 
făgăduind nu tocmai in şoaptă 
că n-au să mai pună piciorul în 
cinematograful ăsta, Alții au iesit 
pe ła intrare spunindu-le celorlalti 
că ei se duc să-și ia banii înapoi. 
A fost chemat directorul cinemato- 
grafułui strigindu-se cá el poartà 
toată vina şi, în sfîrşit, alţii şi-au 
notat numele celuia care a făcut 
filmul, constatind cu uimire că are 
un nume al naibii de lung şi jurind 
să pună mina pe el, să-l învețe 
minte..." 


„Eclipsa”: 


DAN IACOB 
. Str. Apullum nr. 10 
Brasov 


,Eclipsa" printre floricele 
tri cm ea 
„Primele secvenţe ale ,Eclipsei". 
Nu se auzea nici o respiratie, Sala 
intreagå era concentratà asupraefil- 


„Ce n-aş da ca înaintea acțiunilor importante pe care le întreprind în viaţă 


să văd „Un om pentru eternitate“... Pepi Drăgan, Bul. Republicii 88 — Caracal 


mului, A fost ceva de moment, se 
înțelege. După cinci minute, băncile 
au început să scirtiie, unii rontåiau 
floricele, altii povesteau despre acti- 
vitåtile anterioare, gospodinele $050- 
teau, PE la jumåtatea filmului se 
convarsa in gura mare, nimeni nu se 
mai sfia, Dar ceea ce e curios, absolut 
nici un spectator nu a påråsit sala în 
timpul proiecției. Cind s-a terminat, 
toti au izbucnit fn ris, un ris recon- 
fortant dupa un film lung, obositor 
si pisálog, La al doilea spectacol, 
sala era pe jumătate, A doua zi 
filmul nu a mai rulat, In ceea ce má 
privește, am găsit subiectul intere- 
sant, dar mijloacele de exprimare 
artistică depășite. Gásesc că „Eclipsa“ 
e un film demodat...” 


B. ADINA 
Str, E. Grigorescu 
Moinești 


„R.: În ce ne pri „ne bucură 
I că la Moineşti Antonioni pare 
şi mijloacele fui de expresie 
Bravo ! Sá vedem ce spuneți 


Vocabularul 


—-7p o... —— 


„Deseori aud in dreapta 
stînga epitete la adresa unor fil 
in genul: „timpenie”... „prostie 
chiar ,porcárie"... Evident că de 
gustibus... Dar de la gusturi pînă fa 
înjurătură... Spuneti-mi nu este 
deplorabil så auzi cå „Deșertul roşu”, 
„Planeta maimutelor", „Ziua in care 
vin peştii“ sînt porcării? Eu am 
auzit-o!” 


LUCIHLIAN 

Brădeşti, Dolj 

N.R.: Parcă noi — nu?.., Și totuși, 
trăim! 


MUSEER ETE EPA E ERE 


Dialog 


intre cititori 
TREES ENTRET ZS DRZE 


Un val puternic de obiectii a stfrnit 
scrisoarea- despre „relaxare" a lui 
Sorin Corbu (.Cinema" nr, 12/69) în 
care corespondentul pleda — con- 
vingător, după părerea noastră — 
pentru demnitatea actului de cultură 
cinematografică. S-ar putea să ne fi 
înșelat si noi, căci iată ce scriu in 
total dezacord cu S.C. cititorii nostri: 

„Fără să-mi fie „rușine“ afirm că 
am văzut filme care m-au relaxat 
și filme care m-au solicitat foarte 
mult din punct de vedere intelectual. 
Consider că vizionarea unui film, 
înțelegerea lui, sînt condiţionate în 
mare măsură de starea sufletească a 
spectatorului, de cantitatea de obo- 


sealå intelectualå si 11 pe care a 
acumulat-o în ziua vizionårii, Este 
párerea mea $i nu intentionez s-o 
impun ca pe ceva universal valabil. 


om care toatå 
bine dispus sau 
ă-i plouă sau så-i 


laxa, pot råpi pentru citeva 
ore din sfera preocupárilor zilnice. 
Aceste citeva ore conteazá foarte 
mult. Părerea mea este ca , patul" 
nu este cel mai indicat si unicul 
mijloc de relaxare. Cred cá afirmatia 
fåcutå de tovaråsul Sorin Corbu cu 
privire la acest mijloc de relaxare 
este gratuitå. Sper cá relaxarea nu 
se confundă în concepția domniei 
sale cu odihna (ca să nu zic cu som- 
nul)." 
CORNELIU MUNTEANU 
maestru chimist 
Uz. de fibre sintetice 
lagi 


N.R.: Vă rugăm så ne mai scrieți. 


„Sorin Corbu, pe lîngă faptul 
că este cu totul împotriva relaxării 
(„e o rușine“), după ce pune în 
aceeași oală „Becket“, „Hamlet“ si 
filmele cu Chaplin, recunoaște că a 
rîs o săptămînă după „Parisul vesel". 
Concluziile sînt clare. Domnia sa 
mai confundă sala de cinematograf 
cu un pat. l| rog så mă ierte dar 
aceasta e (vorba lui Caragiale) „o 
gogománie" de lung metraj, ln 
articolul sáu mai există o frază în 
care spune că unii se relaxează la 
filme bune, iar alții la filme proaste. 
Îi voi răspunde printr-un citat din 
scrisoarea  Lilianei Jingolu: „Noi 
oamenii, sîntem așa cum, sîntem: 
si veseli si tristi, $i frumoși $i uriti. 
N-ai ce-i face și pace!" E un mare 
adevår, VA rog så mai meditati, 
tovaråse Corbu." 


Elev cap. MOTÁTÁIANU LAUREAN 
UM 01512 
Sibiu 
„Nu înţeleg de ce Sorin Corbu 
își sustine cu atita fermitate opiniile. 
Oare dinsul e atît de sigur pe cunoș- 
tintele sale, încît crede că oricine 
poate cere filmului artă pură? 
Acceptăm filmele deconectante, dar 
nu mediocritatea lor. Tov. Kulcsar 
Stefan din Reşiţa nu simte nevoia lui 
Antonioni. Să încercăm să-l înţele- 
gem, un om care este foarte ocupat 
pe linie profesională dorește alt- 
ceva..." 
COSTI NEGOESCU 
Str. Tache lonescu nr. 19 
Pitești 


«Gare atunci cînd vizionezi filme 
ca „Hamlet, „Becket“, „Blow-up” 
nu poti spune că te-ai relaxat? 
Dimpotrivă, Mărturisesc că am vizio- 
nat aceste filme și (mai ales după 
,Blow-up") am plecat de la ele 
relaxat pentru cá reusisem sá le 
pătrund, så le înţeleg mesajul, pen- 
tru că reusisem să ies învingător din 
lupta cu filmul şi bucuria acestei 
victorii anula oboseala după o zi de 
muncă. Pentru mine arta înseamnă 
a gîndi, a te relaxa, a trăi,“ 


MIRCEA CONSTANTINESCU 

Str. Buna Vestire nr. 16 

lași 

N.R.: Vă mulțumim pentru bunele 
aprecieri la adresa unor redactori 
ai revistei noastre, dar nu obisnuim 
să le trimitem cutografele, Infele- 
geti-ne, ne e teamă să facem concu- 
rentă vedetelor- noastre de cinema. 


„Ce n-aş da ca înaintea acțiunilor 
mai importante pe care le am 
de întreprins în viață, să văd un 
„Becket“ sau „Un om pentru eter- 
nitate"! M-ar relaxa, mi-ar da acea 
linişte atît de necesară in astfel de 


ocazii.” 
PEPI DRĂGAN 
Bul. Republicii 88 
' Caracal 


„Eu îl înțeleg pe Sorin Corbu. 


` Capitala oferă nenumărate căi de 


relaxare şi de aceea dumnealui 

păstrează o anumită concepţie des- 

pre cinema. Eu consider că filmul 

fără valoare artistică, dar valoros ca 

mijloc de deconectare, este absolut 
necesar." 

SANDU IONEL 

elev 

Str. Plevnei 47 

Buzåu 


Odiseea unei renovări 


Trustul de reparații în construcții 
şi construcţii Bucureşti răspunde 
articolului „Capitol renovat" cpărut 
în revista „Cinema“ nr. 11/1969. 
Citóm: 

„Sintem de acord cu autorul 
articolului, numai că problema, aga 
cum a fost prezentată, nu ilustrează 
decît un singur aspect al problemei. 

Proiectul inițial — studiul tehni- 
co-economic — întocmit de noi a 
fost avizat de Consiliul Tehnico-Știin- 
tific a SPOB care a apreciat că este 
oportun să se renunțe la unele pro- 
puneri, fixînd o sumă plafon, după 
noi, insuficientă. Proiectul de execu- 
ție a căutat să se înscrie în această 
sumă renuntind la unele propuneri 
inițiale. 

De la bun început proiectul nostru 
nu a fost însă respectat, lucrările 
executindu-se în bună parte după 
indicatia dirigintelui, respectiv servi- 
ciului tehnic al beneficiarului — 
Intreprinderea Cinematografică 
București. 

O serie de prevederi din proiect; 
menite să creeze un ansamblu unitar, 
au fost ignorate, Beneficiarul a cerut 
si a impus o serie de renuntåri, 
înlocuiri, modificări, care au dus 
pînă la urmă la o lucrare cu aspect 
necorespunzător. (...) 

Am sezisat o parte din aceste 
aspecte Întreprinderii Cinematogra- 
fice Bucuresti cu adresa nr. 6222/ 
30.08.969, sperind cá vom obţine 
respectarea proiectului care ar fi 


€ * 
film 
ŞI 
literatură 


— Ce rămîne din Don Quijotte 
dacă îi tăiem monologurile 
şi sublimele visåri? 


asigurat- realizarea unei lucrări de 
bună calitate. Rezultatele se cunosc. 

Ne adresăm dvs. cu rugămintea 
de a se reabilita unitatea noastră 
de proiectare și autorul proiectului 
cu Nimic răspunzător de felul cum 
s-a executat lucrarea. 


Tinem la dispoziția dvs. toate 
låmuririle si documentele necesare”. 
A. JIPA 

ing. sef 


In jocul de-a răspunderea este 
greu să ne erijăm în arbitri. Dar 
cunoscutul „pardon, cu capul spart“ 
nu poate consola pe nimeni şi 
în nici un caz pe spectator, 


„Little Tony" anti ,Blow-up" 


„Pentru ce la cinematografele 
cu renume se dau filmele slabe sau 
mediocre? E. păcat să-l arunci pe 
„Blow-up” într-unul din cele mai 
proaste cinematografe din oraşul 
nostru numai pentru că Lex Barker 
și întreaga sa suită „se bat“ pe pano- 
ramicul de la Patria într-un film 
foarte slab. („In împărăţia leului de 
argint“). Ne mai mulțumesc oare 
obişnuitele bătăi sau glume fără 
haz, presărate ici-colo pentru dez- 
mortirea spectatorului? Dacă pe 
marile noastre- ecrane capetele de 
afiș sint Angelica, Winetou sau 
Little Tony — noi, ceilalti, cind vom 
mai petrece „Crăciunul cu Elisa- 
beta"? : 

Sorin CROVATU 
elev. cl. 1X-a 
Brasov 


„Las Vegas" la Cluj 


mn Este anunțat de pildă „Totul 
de vinzare". Dupå o zi de proiectie 
— minune! — este înlocuit cu 
„Agonie si extaz". Mai era necesarå 
reluarea acestui film după ce-a 
vizitat majoritatea ecranelor existen- 
te în Cluj? Eu cred că nu. La cinema- 


tograful „Arta“ — unde într-adevăr 
au rulat filme ce se pretează acestei 
denumiri. — a navigat timp de o 


lună „Corabia nebunilor“. O săptă- 
mînă după aceea era programat 
„My Fair Lady“. Era necesară această 
reluare, după ce înainte numai cu o 
lună și jumătate filmul acesta a rulat 
două săptămîni. incontinuu? Era 
necesară reprogramarea la „un inter- 
val atit de scurt? Tot asa se întîmplă 
cu „Omul, orgoliul, vendetta", „Lupii 
albi" — reluat numai dupå o såptå- 
minå — ,Dragoste la Las Vegas" 
si cu multe alte filme. våzute si 
revåzute de mat multe ori pe ecranele 
Clujului. Gindesc asa: un film este 
anuntat pentru programul de azi. 
Pentru cel viitor, un altul. Îţi faci, 
ca spectator, planurile tale de pro- 
gramare, dar la sfîrșitul săptămînii 
ele sint „distruse“, Filmul de sáptá-, 
mina aceasta mai este reținut încă o 
såptåminå. Este oare atit de greu ca 
cei care se ocupă de difuzare să-și 
dea seama de la bun inceput dacá o 
såptåminå este sau nu suficientå 
pentru un film? Nu poate exista 
aici mai mult fler comercial? 
Avind in vedere toate acestea, má 
mir sincer cum de „Baltagul“ a reuşit 
să apară în Cluj la numai o săptămînă 


după premiera din București, Să 
fi fost o gresalå? 
Isuf MOISE 


Complexul studențesc 2 
Cluj 


N.R.: Dacă aceasta a fost situația 
la sfîrşitul anului trecut, am vrea să 
ştim cum a evoluat ea în primele 
luni ele anului? 


Ce mică e „Arta“! 


La lași filmele „Cenușa“, „Cenuşă si 
diamant“, „Totul de vînzare“, „Maica 
loana a îngerilor“, „Ocolul“, „Eclip- 
sa“, „Dragostea unei blonde“, „Cînd 
voi fi mort și livid", „Anul trecut la 
Marienbad“ au fost programate la 
cinematograful „Arta“. Acest cine- 
matograf este cel mai mic din centrul 
orașului(350 de scaune — majoritatea 
scîrțiitoare), cel mai inconfortabil. 
Asemenea filme sînt programate 


astfel: luni, marti și miercuri, la 
ultimele două spectacole, iar în 
cazuri fericite toată săptămîna — 


dar tot la ultimele două spectacole. 
În același timp, la cinematografele 
mari și confortabile rulează „Angelica 
ȘI... „Fantomas“, etc. Şi încă ceva: 
probabil că la „Arta“ fac practică 
viitorii tehnicieni de proiecție, căci 
filmul se întrerupe des și sar episoade 
întregi. Și ce vechi sînt filmele cînd 
ajung la lași! Consider că programa- 
rea acestor filme. după normele 
egalităţii, în săli corespunzătoare, 
ar fi un cistig pentru public. 


N.t. 
lasi 


^ 


aventurile eroului 
care tace u 


Dificultátile ecranizárii nu sint mai 
mici cind e vorba de proza de fictiu- 
ne. Ne-am referit altá datá la proza 
de aventuri in stare purá si subliniam 
atunci cá, virtual, aceasta este singura 
capabilå så treacå pe ecran fårå ca- 
pitale suferinte, fårå vulgarizåri, fårå 
amputåri si deformatii. Discutia 
noastrå e de principiu. 

Dar domeniul prozei de fictiune 
este infinit si aventurile sint doar 
o modalitate de expresie a fictiunii. 
Ele tin de subiect. Aci este prima 
problemă a ecranizárii: nu poți 
propune pentru ecran subiecte care 
nu se tin in picioare atunci cind dai 
la o parte tot restul mesajului artis- 
tic. Dintr-odatá sfera operelor sus- 
ceptibile de a fi ecranizate se reduce 
foarte mult. Subiectul e prima condi- 
tie. 

Cáci ce e la urma urmei o ecrani- 
zare decit o povestire in imagini a 
unui subiect? Dar pentru a povesti 
in imagini trebuie mai intii så poti 
face o povestire perfect concretá 
in cuvinte. Cine stie sá-mi povesteas- 
cá ,Don Quijotte", ,Doamna Bo- 
vary, „Mănăstirea din Parma"? Nu 
dau special'exemple din romanul lui 
Proust sau Joyce, nu pomenesc de 
„Amintiri din casa mortilor", de 
„Muntele magic", de „Craii de curte 


T 

g 

d il? Pen- 

tr pentru 
tatea lor 


n cuvint si cuvintul nu are 
ce cáuta pe ecran. Uitám mereu cá 
dialogul, singura prezentá a cuvin- 
tului in film, e un fapt secundar si cá 
el apare pentru cá filmul nu e decit 
o expresá imitatie a unei realitáti 
plauzibile si suportabile numai a- 
tunci cind faptele, actiunile joacå 
rolul principal. Filmul nu suportå 
o discutie de 10 minute (10 minute 
reprezintå un secol pe ecran!) intre 
Don Quijotte si Sancho Panza — dis- 
cutie de mare elevatie si care face 
deliciul cititorului. Devenit specta- 
tor, acelasi individ s-ar plictisi fárá 
salvare. Ce rámine din Don Quijotte 
dacă îi tăiem monologurile, discursu- 
rile, splendidele visări, sublimele ne- 
bunii? Ramine un fel de paiatå ce se 
bate cu morile de vînt. Don Quijotte 
pe ecran e o caricatură, istoria unui 
nebun care, în fond, nici nu ne inte- 
resează! Eroii care se explică, care 
vorbesc despre sine si actele lor nu 
pot ajunge pe ecran decît dacă vrem 
să-i batjocorim. Ecranul e locul de 
desfășurare al tåcutilor, monosilabi- 
cilor, al „eroilor“ care spun totul 


prin gesturile și acţiunile lor. Ta- 
tul, sau aproape totul. Ecranul e 
prohibitiv: nu- ne lasă să intrăm 
prea adînc în oameni, în personaje. 
Sau dacă ne lasă este pentru cá aces- 
tia au fost creați cu această predispo- 
zitie de a se livra sau aduși în situația 
de a se livra într-o dimensiune, pro- 
fundă, dar evidentă. Ceea ce nu vrea 
literatura. Cinematograful e patria 
indivizilor extravertiti. Micul lor 
mister rămîne pentru ca totul să fie 
plauzibil. Marele lui mister nu poate 
pătrunde pe ecran. Dacă vrem să 
aducem în sală, pe peliculă, astfel de 
inși, trebuie să-i reducem, să-i 
deformăm. Altfel totul rămîne inex- 
plicabil. Si ce e mai grav pentru un 
film decit så lase lucruri inexplica- 
bile? 

Ín cinema omul e redus la starea lui 
de faptá. Timpul ezitárii, al explica- 
tiei, al gindirii, al perplexitatii e 
undeva inainte, ín arte, alte forme 
de meditatie asupra conditiei umane. 

Acesta e timpul literaturii. Sau al 
eternei nemiscári a marilor statui 
si portrete. : 

Actiunea si gestul — iatá, aci e 
grandoarea si servitutea celei de a 
saptea (sá zicem) arte! 


Gelu IONESCU 
J 


——— EEE 


| 


d 
$ 
| 
2 


cumentarul 


V4 AT fn planul tematic al studioului 
«Sahia», pentru anul în curs. 

pe care l-am cercetat nu numai 

på din intimplare, ne-a atras a- 


tentia un capitol special, con- 
sacrat unor «probleme ale copiilor si tinere- 
tului». Enuntatå asa sigur, «problema» poate 
de-a dreptul så sperie. $i nici titlurile inscrise 
acolo nu ne spun, fireste, prea mult: «Bå- 
ietasul lui tåticu», «Atunci erau primii». 
«Răspundem la întrebare», «Vineri si du- 
minicå», «Sărbătoarea bunicilor». Ultimul 
dintre titluri este chiar ales parcă pentru a nc 
induce în eroare. Faptul însă că există o 
preocupare anume a cineastilor documenta- 
risti pentru filmele destinate tineretului ne 
interesează, în schimb, foarte mult. 


Documentarul despre tineret si pentru 
tineret a fost întotdeauna «o problemă cu 
probleme». Dacă cercetăm memoria noas- 
tră activă vom ajunge inevitabil la concluzia 
că documentariştii («stegari» ai filmului 
românesc pe ansamblu) au rămas cu mult 
în urma colegilor de la studioul «Bucureşti» 
în «problema» filmelor pentru copii şi 
tineret. Am avut noi, criticii, si ati avut 
dumneavoastră, cititori-spectatori, multe re- 
zerve, adesea, în privinţa filmelor jucate de 
lung metraj ale cineastilor nostri; dar 


trebuie så recunoaştem, împreună, cá multi: 


regizori — ca sá amintim doar citeva nume: 
Lucian Pintilie, Savel Stiopul, Lucian Bratu, 
Gh. Vitanidis, Mircea Muresan, Gheorghe 
Naghi — au incercat, cu mai mult sau mai 
putin succes artistic, så vorbeascź in filmele 
lor: despre generaţia adolescenților de azi, 


adolescența: 
o problemă cu probleme 


„avem dilemele noastre... 


o lume atit de captivantă, cu atitea şi atitea 
continente neexplorate. Cit despre Elisabeta 
Bostan, ea si-a consacrat intreaga creatie 
micilor spectatori. Am avut noi, criticii, şi 
ati avut dumneavoastră, cititori-spectatori, 
multe de reproșat filmelor de ficţiune des- 
pre tineret, şi ne-a supărat adesea faptul că 
au plutit doar la suprafața lucrurilor; dar 
trebuie să recunoaștem împreună că filmul 
documentar s-a apropiat încă şi mai timid de 
profiluri şi ginduri tinere contemporane. 


Traditionala «secvență» de jurnal prin 
care cineastii studioului Sahia salută, anual, 
începutul şcolilor, tradiționala «secvență» 
de jurnal prin care cineastii studioului 
Sahia salută, anual, începutul facultăților. 
apoi alte citeva secvențe imprimate pe 
parcursul anului şcolar, apoi, eventual, o 
ultimă zi de şcoală şi o primă zi de vacanţă... 
Şi din nou de la început... Primul ghiozdan, 
primul abecedar, un glas emoţionat şi emo- 
tionant, de «boboc», o floare pentru învă- 
tåtoare, un prim cirlig cu creta pe tablå, 
apoi un succes românesc la olimpiada de 
matematică, un nou cămin de studenți la 
Cluj, o modernă sală destinată învățării unor 
limbi străine, un palpitant meci de mini- 
baschet, o mare de elevi pe litoralul Mării 
Negre, în vacanţă, sub dogoarea soarelui si 
în virtejul valurilor. Cam astfel s-ar traduce 
un an şcolar pe ecranul jurnalelor de actua- 
litåti. Desigur, toate aceste imagini pe care 
le vedem pe ecrane cu o periodicitate aproa- 
pe electronică sînt deosebit de importante 
şi, an de an, surprind creşteri şi deveniri 
specifice prezentului. Dar sînt ele în măsură 


să dimensioneze sau măcar să sugereze 
profilul spiritual al tineretului de azi? 


Întrebarea își află şi mai pregnant rostul 
în cazul filmelor documentare propriu-zise 
(despre «actualități», categorie de filme 
specială, am amintit doar în treacăt). Florica 
Holban, preocupată consecvent de probleme 
ale tinerei generaţii (să ne reamintim de 
anchetele sale mai vechi, «A cui e vina?» 
sau «Copiii, iar copiii» ca şi foarte recentul 
«Adolescenta») se numără printre puţinii 
regizori care s-au apropiat cu înțelegere de 
gîndurile tineretului. Un dezvoltat simt 
cetåfenesc i-a permis să puncteze cele cîteva 
situații de viață aduse sau schitate pe ecran 
cu invátáminte etice. Dar apelurile sale 
adresate celor responsabili (sau iresponsa- 
bili) de educaţia unor anumiţi copii ajunși 
în situaţii triste, regretabile, reprezintă o 
abordare dintr-un unghi de asemenea îngust 
a realităţii. Să vedem care sînt cîteva din 
«temele» filmelor despre tineret ale stu- 
dioului Sahia în ultimii ani: emoţiile unor 
preşcolari la serbarea unei grădinițe (un 
foarte frumos film al lui Doru Segal, «Ma- 
rile emoţii mici»);diurnul unei şcoli dintr-un 
colę «uitat» de lume («Școala de la Meri»); 
locurile de joacă ale copiilor («Noi unde ne 
jucăm ?»); un gind umanitarist pentru copiii 
Vietnamului («Copilărie furată»); gindurile 
despre lume ale copiilor de azi exprimate în 
desene (cel mai bun, poate, din seria filme- 
lor despre copii: «Cei mici despre lumea 
mare», eseu cu ingenioase trimiteri filozo- 
fice, semnat de Gabriel Barta). Ne oprim 
aici, nu de alta, dar în căutare de exemple 


..avem întrebările noastre. 


am străbătut înapoi un deceniu. Să reca- 
pitulăm deci: o serbare de preşcolari, un 
colț uitat, locuri de joacă, desene... Cam 
puțin, chiar dacă filmele sînt realmente 
izbutite, fiecare în parte. 


Dacă viaţa, uzina, şcoala, familia, strada, 
cluburile sînt «surse de inspiraţie» prea 
vagi. dacă munca, prietenia, cinstea, inven- 
tivitatea, dragostea sînt noțiuni prea abstrac- 
te pentru a apela la ele, încercînd citeva 
sugestii pentru o necesară deschidere de 
compas a documentaristilor în abordarea 
vieţii, vom recurge la una dintre cele mai 
concrete sugestii concrete: cutia de scrisori a 
«Scînteii tineretului». În dialogurile såptå- 
minale ale lui lon Båiesu cu cititorii ziarului 
sînt închise zeci de scenarii «scrise» de 
înşişi eroii lor. Ca să nu mai insistăm asupra 
contribuţiei de certă calitate etico-estetică 
pe care ar putea-o aduce un colaborator de 
altfel familiar al studioului Sahia, reporterul 
Mihai Stoian, în discutarea cinematografică a 
problemelor tineretului. Ne-am bucurat 
deci intilnind în planul tematic al studioului 
Sahia, după capitolele teme legate (!) de 
industrie și agricultură şi teme privind etica şi 
educaţia cetåteneascå, capitolul probleme ale 
copiilor și tineretului. Vom privi cu interes 
«Sărbătoarea bunicilor». 

După cum, tot cu interes, am privit 
«Adolescenta», scurt-metraj de Florica si 
Paul Holban, prezentat publicului în acest 
început de an. Hotărit lucru, adolescența 
este «o problemă cu probleme»... 


Călin CĂLIMAN 
41 


actori 
románi 


in istoria 
filmului 


ie MAX 


din iaşi 


fiul doctorului max 


Nu stiu dacá vreun cerce- 
tátor de istoria artei a 
incercat vreodatá sà sta- 

LE DJ bileascå o listå a pictøri- 

lor gi sculptorilor romåni 

prezenti in marile muzee 

ale lumii. Ar fi o in- 

vestigatie dificilă, de- 
sigur, care ne-ar da însă un răspuns 
interesant. Tot atit de interesant mi 
se pare să ne întrebăm ce prezențe 
românești, să zicem printre preduc- 
tiile din epoca anterioară celui de-al 
doilea război mondial, spre a limita 
problema — se pot detecta în cine- 
matecile lumi? 

Cu alte cuvinte, ce contribuţie au 
dat artiştii români, actori sau regizori, 
unor opere devenite clasice sau în 
orice caz intrate în istoria filmului. 
Fiindcă cinematecile, ca şi muzeele, 
selectează și prezintă publicului crea- 
tiile exemplare — prin valoarea lor in 
sine, sau prin importanţa lor în cadrul 
realizărilor unui artist anumit — și în 
acest fel consacră operele, care cons- 
tituie termene de referință pentru e- 
volutia artei în general, sau a unor 
creatori in particular (în cazul fil- 
mului, regizori sau actori). 

O cercetare filmograficå, aflată în 
curs de realizare — și în cadrul căreia 
Olteea Vasilescu a stabilit lista filme- 
lor străine la care au participat artiști 
români — ne-a permis să constatăm 
că asemenea filme sint mult mai nu- 
roase decit am fi bănuit. Printre ele 
se numără și multe opere de interes 
istoric sau de mare valoare artistică, 
despre care, deci — pentru un motiv 
sau altul — se poate presupune că fi- 
gurează în cele mai importante cine- 
mateci din lume. 

Merită să încercăm — plecînd de la 
aceste date — o evocare, ce se dove- 
deşte adesea pitorească, a personali- 
tåtii şi carierei citorva artişti români 
ce figurează pe genericul unor ase- 
menea filme. Puţini dintre aceşti ar- 
tigti mai sint prezenți in constiinta 
cinefililor de astazi si cu atit mai mult 


De la Macbeth la Mazarin 


se cuvine så le reamintim activitatea, 
in notele ce vor urma. 
De Max, fiul doctorului din lagi 

Chiar din epoca in care filmul abia 
dådea batalia pentru a deveni o nouå 
forma de spectacol — si mai apoi pen- 
tru a se afirma ca o arta autonoma 
— la sfirgitul primului deceniu al vea- 
cului gi la începutul celui de-al doilea, 
putem înregistra numele unor actori 
români care își aduc contribuția la 
această dublă atirmare. 

Bineînţeles, ei sint artişti de teatru, 
fiindcă sîntem în epoca in care actorii 
«Comediei franceze» creau societatea 
«Filmul de artă» în convingerea că vor 
opera asupra filmului un transfer de 
prestigiu, foarte necesar în acel mo- 
ment al evoluţiei sale. Şi scopul lor 


a fost atins, chiar cu prețul unei regre- 
tabile confuzii de genuri. 


Actor de mare faimă în Parisul acelei 
vremi, marele tragedian Eduard de 
Max — fiul doctorului Max de la laşi 
— care avea să ilustreze în anii urmă- 
tori tocmai «Comedia franceză» — a 
fost unul dintre protagoniștii scenei, 
solicitat de producători încă din primii 
ani cind Calmette si Le Bargy au creat 
«filmul de artă». 

Cariera cinematogratică a lui Max 
începe astfel în 1908 —în anul in 
care începe activitatea societăţii și 
primul rol pe care îl interpretează 
pe ecran este Macbeth, în regia lui 
Albert Capellani. El e urmat în același 
an de «Tosca» după Sardou, în regia 
lui André Calmette, in care De Max 
joacå alåturi de Sarah Bernhardt si 


Lucien Guitry, alte douå glorii ale 
scenei. Nu stim dacå aceste filme mai 
existå in vreo cinematecå si e posibil 
så se fi pierdut. In orice caz, ele se 
inscriu printre documentele de mare 
valoare ale unui moment din istoria 
filmului. Dintre celelalte filme in care 
a jucat De Max — filmografia lui numå- 
rå in total 12 titluri — este inså sigur 
cå se aflå incå in cinemateci versiunea 
dupå «Cei trei muschetari» realizat 
in 1921 de Henri Diamant-Berger, cu 
Aimé Simon-Girard în rolul lui d'Artag- 
nan. Å fost una din bunele versiuni 
ale celebrului roman, care s-a bucurat 
de un mare succes si care a fost urmatå 
in 1923, de ecranizarea romanului «Du- 
på douåzeci de ani». In «Cei trei 
muschetari», Eduard de Max juca rolul 
cardinalului de Richelieu. O cronicå 
din revista «Cinéa»,conduså de marele 
teoretician Louis Delluc, nota cu iro- 
nie — sub semnåtura unui excelent 
critic al vremii, Lionel Landry — cå 
De Max «a interpretat rolul lui Maza- 
rin in locul celui al lui Richelieu: acest 
prelat italian comic, truculent $i ges- 
ticulant, seamånå mai mult cu cel de 
al doilea sot al Anei de Austria decit 
cu rivalul ei politic». Se stie, in adevår, 
cå De Max dådea o pecete cu totul 
personalå interpretårilor sale de pe 
scenă si poate cá si pe Richelieu l-a 
«vázut» pe ecran intr-un mod personal. 
Producátorul a tinut de altfel seama 
de observatia criticului, de vreme ce, 
doi ani mai tirziu, cind realizeazá 
«Dupá douázeci de ani» il distribuie 
pe De Max in rolul lui Mazarin... Si 
S-ar putea ca aceste filme så existe 
incá. 

Destul de redusá ca numår de filme, 
cariera pe ecran a lui De Max a fost 
insá foarte intinsá — pe un rástimp 
de 15 ani— si a continuat pinå in 
preajma morţii sale, intervenitå in pli- 
plinå activitate,in 1924. Ca si teatrul, 
cinematograful il poate deci revendica 
printre cei mai ilustri colaboratori ai 
perioadei sale eroice. 


lon CANTACUZINO 


gen «Richard al Ill-lea», așa cum a fost 


i = lurie Darie descriså in scenariu de Simion Drakul, 

i pe platourile din Ohrid — mi-a jalonat dintr-un început per- . 
i me — se da 

i | Í — Ce ne puteți spune de colaborarea 


dv. în lugoslavia? — Cum a decurs colaborarea cu regi- 
zorul? 

— Am filmat timp de o lună alături 
de un grup de actori macedoneni în 
«Prețul oraşului», film realizat de casa 


de film «Vardar Film» din Skoplje. 


— Pot så o caracterizez ca excelenti. 
Între regizorul de teatru si film Liubisa 
Gheorghievski si mine s-a statornicit 
repede o prietenie, pentru ch ne-am 
inteles de la inceput profesional. 


© Canada: «Madrigal | si ll», 
«Histria», «Heracleea si lebedele», «Vir- 
stele omului»; 

© Grecia: «Răzbunarea haiducilor», 
«Răpirea fecioarelor», «Cerul începe la 
etajul Ill»; 

© S.U.A. : «Mimetism», «Eu, eu, eu», 
«Ciocirlia», «Temå cu variatiuni», «Po- 
tentele naturii»; 

© Olanda: «Eu doresc, tu doresti», 
«Jupiter trebuie salvat», «Intilnirea»; 

G Belgia: «Prietena noastră Mihae- 
la», «Ripa roşie», «Eu, eu, eu»,«Apoi s-a 
nåscut legenda»; 

OG Franța: «Sturionii se pescuiesc pe 
furtunå», «Convergente», «Puii in pri- 
mejdie», «Dropiile», seria Mihaela, «Så- 
rutári» ; 

© Japonia: «Năică si veverița». 

© Austria şi Ghana: «Neamul Soi- 
márestilor». 


Pelicule románesti 
pe ecranele mapamondului 
—— 

Filmul románesc se bucurá de o aten- 
tie sporitá din partea unor case stráine 
de distribuire a filmului. Spicuim citeva 
din filmele care vor fi vizionate in dife- 
rite tári: 

@ R.F. a Germaniei: «Niicź si ve- 
verita», «Năică pleacă la Bucuresti», 
«Aventura», «Prostia omeneascå», «Ti- 
nerete fără bátrinete», «Neamul Soi- 
márestilor», «Stircul» şi altele; 

© Italia: «Råutåciosul adolescent» si 
«Rázbunarea haiducilor» ; 

@ Suedia: «Efemere», «Oaspeți de 
iarnă», seria cu Năică. (Pentru televi- 
ziunea suedeză scurt-metrajele «Brosco- 
iul lăudăros», «Pilule ll», «Dramă in 
lemn», «Bob»-l si Il, etc.); 


— Ín ce rol ati fost distribuit? 


— Otto, comandantul garnizoanei ger- 
mane din Ohrid. Un personaj real, care 
la sfîrşitul celui de-al doilea război mon- 
dial a jucat un mare rol în viața oraşului. 
Factura shakespearianå — coloratura 


— A mai participat vreun actor român? 


— Silvia Bădescu, studentă în anul 
Ill fa LA.T.C.,care a interpretat rolul 
fiicei preotului. 


«Primul meu rol negativ» (lurie Darie în filmul «Prețul oraşului») 


E po 


O lume este filmul 
iar filmul e o lume 


Pirat-story 


Celebra aventura aeriana a tinarului italo-american 
Minichello, celebrul pirat al aerului, a inspirat celebru- 
lui regizor italian Carlo Lizzani filmul care va avea drept 
titlu: «Mi s-au furat 200 de dolari si i-am luat inapoi» sau 
«Minichello-story». 


O apreciere 


Gina si fiarele 


Gina Lollobrigida a ajuns la Londra cu o colectie de 
sapte mantouri de blanå: cinci-maxi (un tigru, un leo- 


mi-am cumpărat mantoul de tigru, credeti-må cá anima- 
lele erau moarte. Nu pot fi acuzata cà le-as fi ucis!» 


Film auto 


Jocul cu secolul 


Televiziunea francezå a organizat un joc-concurs 
care a avut drept obiect clasarea celor zece evenimente 
mondiale ale anului 1969 dupa importanta probabilå pe 
care o vor avea peste 20 de ani, adicå in 1989. Pe lista eve- 
nimentelor au fost retinute, printre altele: demisia gene- 
ralului de Gaulle, primii paşi pe lună, devalorizarea 
francului din august, alegerea lui Willy Brandt în postul 
de cancelar, primul zbor al avionului Concorde, victoria 
lui Eddy Merckx în turul ciclist al Franţei și — nu vă mi- 
rati! — asasinarea lui Sharon Tate. 


Pronosticuri în alt joc 


al music-hall-urilor». 


Beatlesianå 


John Lennon a prezentat la Londra intr-un «cinema 
de artă» două filme inedite realizate de el insuși: «Apot- 
heosis» si «Tu esti aici», destinate celor care vor nu 
numai så asiste la proiectii, ci capabili så reziste pinå 
la capåt. «Apotheosis» este o replica la «2001, Odiseea 
spaţiului» şi înseamnă: un plan lung de jumătate de ora 
luat din avion si care incepe la picioarele lui John si a 
sotiei lui, Yoko Ono, aflati pe un cimp; planul imbråti- 
seazå dupå aceea påmintul, ca så se piardå in nori, 
adicå in infinit. «Tu esti aici» e o prostie despre prostie, 
un film de trei sterturi de orå despre publicul invitat 
la deschiderea unei expozitii pop-art. 


Ca in codru 


O salå de cinematograf din Calcutta in care rula filmul 
celebrului regizor indian Satyajit Ray, «Zile și nopți 
în pădure», a fost distrusă de un grup de colegi-cineaști. 


Primul transplant 


Primul actor care a suterit un transplant de inimă 
este Paul Hirsch. În comedia «Cit vă lasă inima» — un 
pacient placid devine prin transplant un gangster pe- 
riculos. Operația reuşeşte. 


De la «Elle» 
la El... 


«Nu sint teribil de fru- 
moaså, nu am o lungå ex- 
perientå actoriceascå. Cine 
arata ca mine si igi risipeste 
calitåtile sau imperfectiuni- 
le in roluri mici nu va atrage 
niciodatå atentia. Nimeni nu 
va gindi: iatå eroina mea! 
Asa cå am fost obligatå 
så incep direct cu roluri 
mari...», spune Olga Geor- 
ges- Picot. 

Zis si tåcut. 

Nåscutå in China, dar 
foarte, foarte frantuzoaicå. 
Olga Georges-Picot nu a 
simtit nici un fel de atractie 
pentru cariera diplomaticå 
a familiei. A preferat co- 
perta revistei ELLE. Mane- 
chin din garda de onoare, 
chipul ei apårea atit de des 
in paginile revistelor, incit 
Alain Resnais a ales-o, fårå 
prea multe probe, så trå- 
iascå alåturi de Claude Rich 
amintirea altei iubiri. «Te 
iubesc, te iubesc» o con- 
sacrå. Studiourile britanice 
o invitå pentru douå roluri 
principale in «Så dormi, ce 
incintåtor!» si «Camere alå- 
turate». Numele ei apare pe 
generic lingå cel al lui Bette 
Davis si Sir Michael Red- 
grave. Acum este partenera 
«Sfintului». Roger Moore, 
intr-un rol anti-sfint, se laså 
pentru prima oarå cuprins 
de emoție in fața ochilor 
noştri. Olga Georges-Picot 
este şi ea oarecum vinovată. 

A avut dreptate: «Nu tre- 
buie debutat cu roluri mici». 

Cine poate! 


Vremea lupilor 
şi a reclamei 


Despre ultimul său film «Vremea lupilor» 
regizorul Sergio Gobbi declară: «Am fost 
intotdeauna șocat de oamenii cu obsesii ma- 
ladive. Prima temă psihologico-obsesionalå 
a filmului meu este aceea a unui om care se 
identifică cu celebrul gangster al anilor '30: 
Dillinger. E realizează citeya «performante» 
la Paris, apoi mintea i se intuneca, omul se 
dedublează şi va trebui să moară ca eroul 
său. A doua temă este cea a doi colegi de 
liceu care, după treizeci de ani,se vor găsi 
unul în fata celuilalt, ca duşmani. Între ei 
lupta va fi nemiloasă, dar prietenia nu se va 
şterge cu totul. Este, in sfirsit, povestea unui 
grup de bărbaţi care se bat ca niște lupi hăi- 
tuiti. Am încercat să realizez un film foarte 
dur, fără concesii... 

Acest film dur s-a bucurat însă de un sis- 
tem publicitar... induiosåtor. Reclama în jurul 
filmului a constat în publicarea unui buletin 
de identitate pentru fiecare erou, ca un fel de 
duplicat după actele emise de prefectura de 
poliție. lată fişa lui Robert Hossein, care con- 
form rolului, e de profesie «gangster foarte 
periculos» şi are ca semne particulare: «se 
identifică cu Dillinger, e căutat de Charles 
Aznavour si e îndrăgostit de Virna Lisi»... Nu 
lipsesc semnătura directorului politei gene- 
rale și nici amprenta indexului sting. 


Ea 


er 
CARTE NATIONALE 
n01234 Í 


dn Ea WEPLERe MONTROUGE* PARLY | 


A,B,C... 
A NZ 


e Regizorul Peter Bogdanović pre- 
gåteste un film despre John Ford, un do- 
cumentar continind secvente din filmele 
regizorului combinate cu dezbateri gi dis- 
cutii, precum si cu interventii ale celor 
mai cunoscuți interpreti ai westernurilor 
acestui clasic — de la John Wayne la 
Henry Fonda. 


e Pentru a protesta impotriva valului 
de erotism in cinema, doi realizatori ita- 
lieni — Capone si Raccioppi — anuntá 
filmul «Republica boabelor de mazáre» 
— «fabulá pentru cei mari interpretatá de 
cei mici». 


e Regizorul francez Jacques Deray 
a anuntat cá dupå «Borsalino» (filmul cu 
Delon si Belmondo) va adapta pentru 
ecran romanul lui Francoise Sagan — 
«Un pic de soare in apá rece». 


e «Duo de dragoste», filmul pe care 
urmau să-l realizeze împreună Ingmar 
Bergman și Federico Fellini, nu se mai 
face. Cauzele «divorțului» nu sint încă 
dezvăluite. Bergman a hotărit totuși să 
păstreze drepturile exclusive ale scena- 
riului pe care l-a scris pentru acest film. 


e Fraţii Marx sint subiectul unei co- 
medii muzicale intitulate «Băieţii lui Min- 
nie» a cărei premieră va avea loc la 7 
martie într-un teatru din Broadway. Ac- 
trita Shelley Winters deţine rolul lui Min- 
nie, mama celebrilor comici. 


e Giulio Pontecorvo va aborda un 
drum nou în viitorul său film: explorarea 
interioară a unui om — dorind să ajungă 
la ceea ce marele filozof Yung numea «ora 
tainică a vieţii noastre ajunsă la amiază». 
Titlul: «Semnele». 


e Cristian De Sica, 19 ani, fiul celebru- 
lui regizor, va juca într-o versiune cinema- 
tografică a vieţii lui Caligula, în regia lui 
Rossellini. 


e Viitorul film al lui Francois Truffaut 
se va intitula: «Domiciliul conjugal». Sce- 
nariul se bazează pe nenumăratele mici 
evenimente din viața unui cuplu tînăr. 
Interpretii principali: nelipsitul Jean-Pierre 
Léaud (puștiul din «400 de lovituri») si 
Claude Jade, lansată alături de Brel.în 
recentul «Unchiul meu, Benjamin». 


e Faye Dunaway este partenera lui 
Kirk Douglas în filmul «Aranjamentul», 
ultima realizare a lui Elia Kazan. 


e Francois Reichenbach, celebrul do- 
cumentarist, va filma — după uimitorul 
său film despre Rubinstein — un alt vir- 
tuos al muzicii: Yehudi Menuhin. 


e Frank Lords lucrează într-o staţiune 
de munte din Savoia un basm intitulat 
«Curcubeul». Pe generic: Catherine De- 
neuve, Jean-Louis Trintignant și cintå- 
retul René Joly. 


e Citeva filme italiene in curs de reali- 
zare: «Elena, dar cea din Troia» in re- 
gia lui James Reed (alias Guido Mala- 
testa); «Insezisabilul domn invizibil» 
in regia lui Anthony Dawson (alias An- 
tonio Margheriti); «Ramona», regizat de 
Terence Hathaway (alias Sergio Brieco). 


e Celebra pieså hippy «Hair», cea 
care a scandalizat si a magnetizat lumea 
intreagå, va fi transpuså pe ecran de regi- 
zoarea francezå Agnes Varda. Autorii 
piesei (James Rado gi Jeróme Ragni) au 
fost de altfel interpretii primului film tur- 
nat de Varda in Statele Unite. 


44 


De la Castel in 
sala oglinzilor 


Dupá o pauzå — pentru multi, de neinte- 
les — Anthony Perkins revine la cinema, 
urmind a fi partenerul noului cuplu cen 
vogue»al filmului american, Paul Newman — 
Joan Woodward. in «Sala oglinzilor», Per- 
kins va sustine un rol de o facturå zice-se 
nouă in repertoriul său: un intelectual, 
victimå a bunei sale credinte, care incearcá 
så se răzbune pe cei care l-au înşelat. Pentru 
cei care l-au vázut in Joseph K. din «Caste- 
lul» kafkian, rolul acesta nu pare chiar de 
neinteles. 


Premii, 
premii 


sFilmul lui Eric Rohmer, «Seara mea la 
Maud», a primit celebrul premiu Méliès. 
decernat de Asociatia francezå a criticii de 
cinema si televiziune. in cadrul scrutinului 
au mai primit voturi «Calea Lactee» de 
Luis Bufiuel, «Z» de Costa Gavras. 

* Marele premiu belgian «Femina» a fost 
obținut de filmul american «Leul în iarnă». 
cu Katharine Hepburn şi Peter O'Toole. 

* Critica engleză i-a acordat lui Shirley 
MacLaine titlul de cea mai bună actriţă a 
anului pentru roiul interpretat in filmul 
«Sweet Charity». 


Shirley in «Amantul din pod». 


Elke Sommer, 
Stan si Bran 


Plecatá din R.F. a Germaniei in Statele 
Unite, Elke Sommer — vedeta nr. 1 — s-a 
adaptat intr-atit Hollywoodului, incit la ora 
actualá «suferá» pentru lipsa de respect 
cu care este tratatå traditia cinematografu- 
lui american: 

— S-a uitat tradiţia comicului. Marele 
comic de pe vremea lui Mac Sennett. 
Harold Lloyd, Stan şi Bran. Filmele lor sînt 
clasice si trebuie să fie continuate, căci ele au 
fost acelea care au adus gloria filmului 
american. Visul meu e să joc într-o comedie 
delirantă în stilul marilor inaintasi. 


Un chip care visează la delirul comic 


Dat Å 


zg 


i: 


f 
> 
A 


lor 


P 


A Nid 


Vanessa «urititå» într-un război drågut 


o Vanessa Redgrave: «Domnia staru- 
lui sofisticat s-a sfirsit. Ce reprosåm azi 
filmelor lui Marlene Dietrich nu e jocul 
interpretei — de altfel seducåtor şi emo- 
fionant — ci rigiditatea pe care estetica 
de atunci a impus-o personajelor. Vreau så 
spun că astăzi o actriță nu se mai rusineazå 
să prefere strălucirii şi farmecului ei perso- 
nal — adevărul eroului. Cînd Richard Atten- 
borough m-a solicitat pentru filmul «Ah, 
doamne, ce drågut război», el mi-a spus: 
«Vanessa, mi-e teamă că o så te uritesc». 
Foarte bine — pentru mine adevărata fru- 
musete a unei actrițe constă în valoarea artei 
sale şi am acceptat cu bucurie rolul»... 

© Bourvil: «Visez să joc Molière pentru 
o portáreasá, pentru cineva care nu-l qu- 
noaste pe dinafară si care nu stie dinainte 
unde se cuvine să aplaude si så ridå». 

9 Richard Widmark: «Gangsterii sint 
cowboy prosti fårå cai...» 

e Alfred Hitchcock: «Cred că ultimul 
gag care-mi råmine de incercat este så nu 
mai apar in propriile mele filme». 

e Deborah Kerr: «Celebritatea aduce 
nemultumire. Vedetele sint mereu in cåu- 
tarea unor roluri cit mai prestigioase in 


filme cit mai importante. Ele nu sint nicio- 
datá satisfácute de ceea ce fac si se gindesc 
mereu la filmele altora, spunindu-si că au 
pierdut un grăunte de celebritate fiindcă 
n-au fost turnate de ele». 

e Jacques Brel:«Nu cred în supremația 
vedetei. Azi în cinema, adevărata vedetă 
este pelicula. Tehnicienii, chiar electricia- 
nul, au mai multă importanţă decît actorii 
care nu sînt decit nişte servitori»... 

© Jean Marais: «Dacă ar trebui să-mi aleg 
din nou meseria, fără îndoială că nu as mai 
deveni actor, ci pictor». 


Smoktunovski 
nu se odihneste 


Intr-o zi,intr-un an si intr-o altå zi 


Acest om care se odihneste intr-o fru- 
moasă dimineaţă de toamnă rusească pe 
terasa casei sale, este celebrul Innokenti 
Smoktunovski. O atitudine calmă, reflexivă, 
o privire adîncă adresată lumii. Pentru toti 
cinefilii, el reprezintă actorul care a adus în 
filmul sovietic jocul intelectual, grav, contem- 
poran, prin neuitatele sale creații din «Nouă 
zile dintr-un an» şi «Hamlet». Linia aceasta 
-de interpretare e continuată în ultimele sale 
creații — două: roluri surprinzătoare, în- 
cărcate de aceeaşi mare forță a gindului, 
realizate cu acea nedesmintiti demnitate 
artistică care i-a adus gloria: judecătorul de 
instrucţie Porfiri Petrovici din «Crimă şi 
pedeapsă» şi, la alt pol, celebrul compozitor 
Ceaikovski. 


E. 
Smoktunovski continuá 


Tinerii 
au cuvintul 


in State Unite, marea majoritate a publi- 

cului cinefil este formatå din tineret. Acesti 
tineri si adolescenti au råspuns unei anchete 
privind actorii preferati in anul 1969. An- 
chetatorii au rămas surprinşi aflind că pe 
je loc se aflå sexagenarul John Wayne. 
n clasament urmeazå Paul Newman — om 
la patruzeci de toamne — si abia dupå ei, 
Justin Hoffman, cel mai tinår star american. 
Steve Mc Queen e al patrulea, Clint Eastwood 
abia al cincilea, inaintea lui Richard Burton, 
Lee Marvin, Jack Lemmon, Sidney Poitier, 
Dean Martin, Gregory Peck. 

În clasamentul sexului frumos primul loc 
a revenit soției lui Paul Newman, Joan 
Woodward, actriță care numără 38 de 
frumoase primăveri. Ea e urmată de Julie 
Andrews, Shirley - MacLaine, Katharine 
Hepburn, Jane Fonda, Barbra Streisand, 
Raquel Welch, Sophia Loren, Liz Taylor, 
Doris Day, Faye Dunaway si, in sfirsit, 
Vanessa Redgrave. 

Dupå cum se vede, nici o nimfetå, nici un 
«kid» in aceastå clasificare care se doreste 
cit se poate de preciså. La baza ei stau 
incasårile realizate de filmele acestor vedete. 
Reteta e deci sigurå... 


Beatle- 
Bond 


Noua pasiune a celebrului Beatle Ringo 
Star este filmul. El a declarat cá pentru un 
rol interesant e gata la orice sacrificiu: 
chiar så-si taie pårul! Ringo Star nu mai 
vrea så joace filme cu propriul såu rol de 
Beatle. Visul este să devină «Sfintul» sau 
James Bond: 

— «Sint bolnav de cite ori văd băieţii 
aceştia înalți şi frumoși care interpretează pe 
marii detectivi. E timpul ca aceşti eroi să 
aibă si trăsături urite, cum sint ale mele». 

Aceasta e pårerea lui Ringo Star. 


Ringo anti-Roger Moore 


Vulturul si 
Spinozza 


După cum se stie, in- 
dienii din Statele Unite. 
ultimii mohicani, au ie- 
sit din rezervatiile lor 
si au ajuns sá ocupe in- 
chisoarea Alcatraz. Ei 
sint in conflict cu auto- 
ritåtile federale. Dar 
indienii au mers si mai 
departe si au intrat 
(sau au reintrat) in lu- 
mea filmului. $i nu nu- 
mai ca decor, ci ca per- 
sonaje principale. Ro- 
manul best-seller inti- 
tulat «Nimeni nu iu- 
beste un indian beat» 
a fost adaptat pentru 
ecran sub titlul ceva 
mai blind: «Nimeni 
nu-l iubeşte pe Vultur». 
Cine este acest Vultur? 
Anthony Quinn, actor 
despre care se spune 
că ar avea singe indian 
autentic în vine. Vultu- 
rul său ar urma să fie un 
erou brav, un aprig con 
testatar al albilor, un 
luptător înflăcărat pen- 
tru drepturile politice 
ale populaţiei indiene. 

După acest film, An- 
thony Quinn intentio- 
nează să joace într-o 
piesă al cărei erou va fi 
celebrul filozof Spinoz- 
za. Nici mai mult, nici 
mai puţin... 


Vocea 
şi trupul 


Tom Jones e «Vocea». 
iar Raquel Wekh e 
«Trupul» — amindoi sint 
eroii unei parodii la adre- 
sa primelor westernuri, 
Frumoasa actriță — după 
cum lesne puteți observa 
— e legată de o scindurå 
şi urmează a fi tăiată în 
două de un fierăstrău me- 
canic. Dar... dar... dar... 
va apare el, care o va salva 
în ultima clipă, amindoi 
vor fi fericiți şi inevitabil 
Tom Jones va începe să 
cînte. 

Acesta este doar un 
episod dintr-un serial pen- 
tru televiziunea engleză, 
intitulat: «lată-l pe Tom 
Jones!» 


O parodie a westernului, cu Tom Jones 


Frumoasa 
si bestia 


Pe ecran lat 
si color, intr-o 
versiune co- 
mic-macabrá, re- 
gizorul Alvin 
Rakoff turnea- 
z4 un remake 
modern după 
«Frumoasa şi 
bestia». Basm 
pentru cei mari, 
prezentind în 
premiera o ir- 
landezá de 21 
de ani, Sinead 
Cusack, in rolul 
fetei, iar pe co- 
micul Peter Sel- 
lers, in chip 
de satir, vrind 
nevrind — virst- 
nic, sechestrin- 
d-o in impåråtia 
sa... 


— Bibliorama 


ALICE MANOIU 


J.A. BARDEM 


ALICE MÁNOV) 


€OITURA MERIDIANE 


Scrisă cu seriozitate şi competență 
profesională, monografia pe care Alice 
Mănoiu o dedică lui Bardem dovedește 
predilectia autoarei pentru analiză. După 
ce punctează o necesară linie de reper 
în puțin cunoscuta cinematografie spa- 
niolă, după ce fixează în cadrul acesteia 
locul celor doi «B» (Berlanga si Bardem), 
Alice Mánoiu trece la analiza bine funda- 
mentatá a operelor celui pe care un 
critic l-a numit inspirat «un toreador 
inspåimintat.» Rind pe rînd, capitolele 
«Ars poetica», «Un furios «avant la 
lettre», «Strada Mare» şi clasicismul 
modern» descompun pentru lector me- 
canismul intim al creaţiei regizorului, 
názuintele sale umane si artistice, nă- 
dejdile si deznådejdile sale. Bardem, glo- 
ria din 1957 (in acel an revista «Arts» 


Vrind-nevrind, Sellers virstnic 


il trecea printre cei zece mari regizori 
ai lumii), si Bardem — dezamågirea de 
dupá 1960, existá in cartea Alicei Må- 
noiu. Si nu doar sub aspectul de vogă, 
ceea ce ar fi fost mai putin interesant, 
Ci si sub aspectul dramei artistului si al 
artei sale. Monografia de fatá ne pre- 
zintá pe Bardem cel de toate zilele, pe 
Bardem despoleit de lauri dar şi de 
invective, pe Bardem-cineastul care a 
insemnat (autoarea studiului sperá in- 
tr-un «redivivus Bardem») atit de mult 
pentru filmul spaniol. 

Cum era si firesc, locul central il 
ocupá in monografie disectia fåcutå celor 
două mari filme ale cineastului: «Moartea 
unui ciclist» si «Strada Mare». Aici ne 
este descoperitå imaginea regizorului 
polemist (o «polemicá påtimaså» — 
cum o socoteste autoarea), imaginea 
observatorului realist al mediului so- 
cial, al analistului singuråtåtii (in unu 
sau in doi), al psihologului vietii coti- 
diene, al non-conformistului care sfi- 
dează voluptuos. Sint paginile scrise 
cu o deosebită vervă, cu un stil adecvat, 
cu pasiune, cu dăruire de sine. Drama 
explozivă din «Moartea unui ciclist» 
(pe care autoarea o socotește descrisă 
cinematografic într-un stil «săgetat, ner- 
vos, cu secvente-soc»), drama latentă 
din «Strada Mare» — cei doi poli ai ope- 
rei bardemiene sint fixati temeinic şi cu 
argumente demne de luat in seamå, in 
numele acelui cinematograf-dezbatere 
pe care-l cultivă Bardem. 

Am låsat mai la urmá o calitate deloc 
de neglijat: monografia dedicată lui Bar- 
dem dovedeşte un punct de vedere 
propriu, o atitudine, o viziune asupra 
unui cineast. Autoarea nu încearcă să 
salveze cu citate (acestea sint atitea cit 
trebuie să fie) lipsa unei opinii perso- 
nale. Sátui de compilaţii, fie ele si 
«elegante», salutám acest atribut al lu- 
crárii. 

După ce citeşti monografia Alicei Må- 
noiu, esti îndemnat parcă nu numai să-l 
înţelegi, dar să-l şi iubeşti puțin pe acest 
Bardem al multumirilor şi nemultumi- 
rilor noastre cinematografice. 


AL RACOVICEANU 


«Manual de initiere 
cinematograficå» 


Manualul este dedicat invatamintu- 
lui cinematografiei in licee si facul- 
tagi. Asemenea volume de studii apar 
cu regularitate nu numai in Franta — 
unde existå si o «Asociatie nationalå 
a profesorilor pentru dezvoltarea ar- 
telor ecranului in universitåti» — dar 
si in alte fåri europene. In Ungaria, 
Belgia, Danemarca studiul celei de-a 
saptea arte este prevåzut chiar in pro- 
gramele scolare: tråim doar in anul 1970. 
în lume se produc mii de filme. 

Subtitlul «A studia. A cunoaste. A 
iubi» reprezintá criteriile care au stat 
la baza alcátuirii acestui volum de ini- 
tiere. Deoarece toti vedem filme, ne 
consideråm mai mult sau mai putin 
specialisti: autorii ne atrag inså atentia 
că «Imaginea Se învață». Trebuie să o 
studiezi ca så o poti citi si înţelege, altfel 
ea iti scapă, nu îi pătrunzi sensul şi, ca 
spectator, rămii la nivelul mediocru al 
cititorului de maculatură. 

Pledoaria este urmată de cursul pro- 
priu-zis de initiere — foarte concis si 
clar și deci extrem de accesibil. Sînt 
prezentate elementele limbajului cine- 
matografic, al stilisticii. Pe baza unor 
exemple concrete din filmele cele mai 
noi, se analizează semnificaţia culorilor, 
a bandei sonore, modalitățile de trans- 
punere cinematografică a unor opere 
literare. Nu sînt neglijate nici datele 
importante ale istoriei filmului, dar în 
același timp materialul informativ este 
completat cu propuneri de lucrări prac- 
tice posibile în cadrul unei școli. 

În concluzie, o carte excelentă, un 
adevărat abecedar al culturii cinemato- 
grafice, care desigur că ar interesa, 
într-o eventuală traducere, şi publicul 
nostru tînăr — si poate, nu numai cel 
tînăr. Autori: Yveline Baticle (profe- 
soară, licenţiată în litere şi absolventă a 
Şcolii de înalte studii cinematografice) 
si Alain Rouge (cineast si ziarist). Editions 
Magnard, Paris, 1968. 


Viorica MATEI 


cineclub 


APEL 


Succesul repurtat în vara trecută de 
primul festival republican al cineastilor 
amatori pune cu acuitate problema atit 
a pregătirii susținute a următoarelor 
confruntări pe plan national, cit si a 
celor pe plan international. 

Desi aceste pelicule nu sint realizate 
in scopuri festivaliere (gi nici nu trebuie 
încurajată această tendință), totuşi, dacă 
acest gen de filme s-a impus ca un 
eficient mijloc internațional de schim- 
buri spirituale, consider ca necesară 
prezența in competiție ai inzestratilor 
cineamatori români, știut fiind că aria 
de circulație, capacitatea de penetratie 
a filmului «îngust», este cu mult mai 
mare (atunci cînd este bine organizată) 
chiar gi decît a filmului, aşa-zis, comercial. 

n lume sînt multe, foarte multe 
festivaluri de acest gen şi cele mai multe 
în Europa: Cannes, Sorento, Bruxelles, 
Nyon, Estoril, Brno, Amsterdam si Le- 
ningrad. 

Anul acesta, in toamnå, pentru prima 
oarå va avez loc pe malul Balticei, un 
festival international de film de amatori 

—cu temă — şi anume un concurs 
internațional pentru cel mai bun film 
realizat de cinematori dedicat vieţii si 
operei lui Lenin, film care să reflecte 
ideile leniniste în viaţa contemporanei- 
tåtii. 

Scopul si continutul concursului fiind 
deci, in ceea ce ne priveste, prezentarea 
transformărilor sociale şi a progresului 
istoric realizat de fara noastră în lumina 
revoluţiei pe care o trăim în ultimul 
sfert de veac, consider că dacă de pe 
acum organismele tutelare de cineclu- 
buri, Asociaţia cineastilor şi alte insti- 
tutii şi persoane interesate in promo- 
varea creaţiei artistice populare de cine- 
amatorism vor acorda tot sprijinul lor 
înzestratelor talente din cinematogra- 
ful de amatori, în sfîrşit tara noastră va 
fi o prezență remarcabilă si într-o ase- 
menea mare confruntare internațională. 


Geo SAIZESCU 


7 


7 
212772472 
WAN 
(7 


er 


OWY: 
Mi 


5 


fid 
U 
/ vil 
Å LN KU 


V 
A (W 
SS : 


` 
t 


ver "M" j 
(fe y S « 
KH ) wi 4 


Mie te 
VC AU 


sitet 


Vin 7 M 


>| 


4). ^ 
^ | (t 
EIA ` 


MI 
UO 


c 


) NZ 


«X 


tølt re 
- Vit ul". 


U (Nue WIL A 


Ge MENE 
NE M M us M KU | RZY E V Utt 
N hiet, WI NIU Å hj R "4 X NIŻ a= NA yy VI 3 ^ Y E 
ML W Wa gleim CIE ENE : OZ Z, I 
^j X wt i tque tS å DAN ; ` 
Fá = 2 íl (i, 777 US Z z^ D : 'L 
- ^ $3 1 » perle Fl - A A 


M 


ACE. 4 


) UM AK 
( ] NJ diu FE fada val 
| N U WŁ (E A dą" 
: NE ONT ZAB il 
«hl NOOO HEG vf v 
H ttti | ; Ji NA Au 
BAK ( 
uS Pei ==" yli Ni S ut, A 
"m i| i ME cum Vi Ve TM 
i zli yr — wi, = aliqu. 
EE EL 


- Nu. Cred cá e asigurat la A.D.A.S.!!! 


nr.3 
ANUL VIII (87) 


revistă lunara 


de cultură 


cinematografica 


În numărul 
viitor: 


ne 


face 
cu 


sålile 
e