Revista Cinema/1990 — 1998/019-CINEMA-anul-XIX-nr-8-1981

— 
zəh s 
“s z 
— süs 
"ə 
x sə. 
x %.- 
s “ə 
.. 
Ë o s> 
< ... 
süz 
rd 
> - 
°= 
xu 
za 
= 
o 


T = TATTIZIIKS PTyrı mETXTY"ERT YT ysni 


Pentru serialul TV Lumini si 
əə generatorul de sus- 
7 pens, binecunoscutul eva ur- 
nerna mab,va incepe sà functioneze 
din aceast8 toamnö, cind pri- 
mele episoade vor intra pe 
post. Nu vom deconspira ni- 
mic daca, pentru o introducere in atmosfera 
filmului, vom incerca sö descriem cu aju- 
torul scenariului, primele cadre ce vor insoti 
genericul episodului l. Generic pe care 
vom putfea citi ca realizatori principali: 
scenariul — Titus Popovici şi Francisc 
Munteanu, regia — Andrel Blaler şi 
Mihai Constantinescu. 
sExterior. Stradüö mörginaşö in Bucu- 
reşti. Vara lui 1944. Spre sear3ö. Pe o strada 
pustie, un om İntre douš virste se Tndreapta 
spre un cinematograf de cartier. Un atis 
decolorat şi de prost gust, invita publicul 
s-o vadö pe Isa Miranda şi Fosco Giache- 
tti intr-o ezguduitoare dramöb (...) Inte- 
rior cinematograf. Aplecindu-se mult, spec- 
tatorul işi caut8 locul, I sfirşit se aşeaza 
İlngü unicul spectator de pe acest rind, 
un bülat inalt, subtire, cu o mustáàcioará la 
moda, imbröcat şi el extrem de modest. 
Pe ecran, scene de rëzboi şi vocea comen- 
tatorului: cRetrögindu-se pe pozifii dina- 
inte stabilite, trupele germane provoacö 
grele pierderi inamiculuiy... Cei dol alöturi 
nu se privesc. Urmöresc cu atentie prea 
mare, ca s2 fie şi fireascö, scenele ce se 
perind8 pe ecranp (...) Genericul de iInceput 
se va desfüşura pe imagini din jurnalul de 
actualitati ce se prezinta pe ecran, infafi- 
sind acum imagini de atmosfer3... interca- 
late cu frinturi de imagini din drumul spec- 
tatorului nostru, de la ieşirea lui din cine- 
matograf, imagini ale strözii İncadrate ca 
İntr-un ecran... Se creeaza senzatia unei 
imposibilitati de a delimita imaginile “de 
filmə surprinse atunci pe pelicula, de cele 
crealey, ele se intrepütrund, se leagö intr-c 
ordine fireasc8...y 


. — Stimate Andrei Blaler, ati terminat 
impreunš cu Mihai Constantinescu pri- 
mele 13 episoade şi ati inceput filmörile 
cu Mircea Mureşan pentru urmaAtoarele 
seril, Sinteti singurul care ramineti ala- 
turi de Titus Popovici, de la inceput 
pinö la sfirşit in acest maraton. Dacà 
ati hotarit sá continuati colaborarea in- 
seamnà cà và place. Ati prins gustul 
serialului? 


— Nu al serialului in general, ci al aces 
tui serial. Primele 13 episoade sint de fapi 
18, aşa au ieşit la montaj. Daca faceam 
doar primul episod (care fiind mai amplu, 
o introducere- in subiect, dureazü cit un 
lung metra)) la ritmul meu obişnuit dupö 
25 de ani de meserle şi de experientü — 
İn medie douğ filme in trei ani — era suli- 
cient pentru a-mi face cnormap anul trecut 
Aşa am föcut intr-un singur an aproape 
12 lung metrale. E incredibill: N-am avut in 
viata mea atitia metri de peliculö impre- 
sionatö. Am hotàrilt sa continui së lucrez 
la urmötoarele 14 episoade, in primul rind 
pentru cö m-a prins scenariul. Am senti- 
mentul cë fac un lucru important. N-am 
senzatia cë mai inscriu inc8 un titlu, prin- 
tre altele, In filmografia mea, ci cë spun 
ceva important despre un timp istoric pe 
care l-am trait. Apoi, este nemaipomenit 
sentimentul cë particip la plamödirea unor 
destine pe care le vöd evoluind in timp. 
Titus Popovici le stabileşte traiectoria, da- 
tele, imprelurörile, vorbele, reactiile, dar 
abia la filmare ele prind viatö, personalitate 
Procesul de lucru cu Titus Popovici est: 
fascinant. Vedem impreun materialul, ei 
povesteste cum evolueazğ personaliele, face 
corectii şi adausuri din mers, cred cà e 
şi el foarte prins la ora aceasta de fluxul 
pe care i-a declanşat. E plücut sà lucrezi 
cu actori atunci cind caracterele persona- 
ielor sint foarte bine scrise. Poate de ace- 
ea nu mü mai pot dezlipi de ele. Sper sa 
rezist pinö la 50 de seril... 


— Cum v-ati impartit lucrul cu regi- 
zorul Mircea Mureşan? Semnati episoa- 
de independente? 


— Nu, am convenit sö lucröm indepen- 
dent pe ambiante intregi, alese din toate 
episoadele. Eu lucrez tot ce tine de interior, 
in formula de televiziune MGS, iar Mircea 
Mureşan lucreaz8 partea de film propriu- 
zis (mai mult exterioare) cu miiloacele 
eclasicey ale Buftei, Pentru noile episoade 
am prevözut patru luni pe platou (35 de 
decoruri, aproximativ 500 de minute de 
film, cam şase lung-metraie). 


x 


Generatia lui August 44 
intr-un roman cinematografic 


— Cu un an in urm3, inaintea primului 
tur de manivelà, Titus Popovici vorbea 
Intr-un interviu despre acest serial de- 
finindu-l ca co frescš balzacianšà a unei 
epoci, a noastrš, a unui drum imens 
pe care I-a strübatut constiinta oameni- 
lor intr-un rastimp istoric uimitor de 
scurtp, İl mai numea co sagi a citorva 
familli intr-un oraş (simbolic) de pro- 
vincie cuprinzind destinul colectiv al 
acestei natiuni din clipa in care şi-a 
luat destinul in propriile miini.” Sš inte- 
legem deci cà evenimentul istoric, poli- 
tic se va afla pe prim plan? 


— Mi-e greu acum s8 le vöd altfel, decit 
prin prisma personalitatilor actoriceşti care 
le-au dat viatö. Aşa inclt voi vorbi despre 
ele, dind numele actorilor şi nu ale perso- 
nalelor. O familie de muncitori: Harion 
Ciobanu şi sotia lui, Margareta Pogo- 
nat (refac astfel cuplul din Aşa s-a nöscut 
legenda) şi copili lor — Mitica Popescu 
(un tip de escroc fermecötor, mare aface- 
rist), Ovidiu luliu Moldovan (participant 
la luptele din Spania, a tröit o vreme in 
Franta, şi acum se intoarce cu sofia lui — 
loana Cröciunes€u — devenind şeful po- 
htiei in orşel) şi Mariana Buruianğ (fata 
unor refugiati moldoveni adoptatü in tim- 
pul secetei). Aceasta ar fi doar una din 


O frescğ a societitii romaneşti 


din ultimile trei decenii 


in 18 (sau mai multe) episoa 


— Nu, in prim plan se aflá destinele oa 
menilor, destine marcate desigur de ecoul 
evenimentelor istorice in acest oröşel tran 
silvan. Ne-a interesat sö urmörim modal:- 
tatea proprie a fiecürui individ de a rüspun 
de, de a participa, de a se implica sau nu. 
İn desföşurarea evenimentelor. Cu atft mai 
mult, cu cit oamenii (nu-mi vine s8-i mai 
numesc personaje, au acum o viatö a lor, 
existü...) apartin unor medii sociale dife- 


— Momentul istoric al actului de la 
23 August apare in film sau este doar 
sugerat? 


— Cum povestea incepe in vara anului 
1944, in ajunul lui 23 August, alungem fi- 
resc la acest moment care römlne deter 
minant in dramaturgia serialului. İn episo- 
dul al treilea, el va fi etröitə efectiv de erol: 
noştri, in oraşelul respectiv. O röspintie 
care va rösuci, va implini altfel destinul 
unei intregi generatii, pe care aş numi-o 
generafia anului 1944. 

— Nu e urmörita deci istoria unei 
singure familii. S3 incercüm sà particu- 
larizám citeva dintre medille sociale 
diferite despre care vorb 


Autorii serialului Zumini şi umbre : 


familii, care va dati seama cite biogralı: 
de epocà cuprinde. O altö familile ar fi aceea 
a unui föran, fratele geamön al acestu: 
muncitor (llarion Ciobanu in dublu rol), 
care dupğ rözboi se inscrie In toate parti 
dele — “së file mai sigurp — care la rindul 
lui e capul unel familii numeroase. Patro- 
nul tesatoriei din oröşel (George Motoi). 
sotia lui (Gina Patrichi), copilul lor infirm 
(Adrian Pintea) constitule o altö familie, 
din care mai fac parte un bötrin senator, 
törönist (lon Besoiu), un avocat (Emil 
Hossu), un profesor, tipul intelectualulu: 
progresist care incearcü s3 inteleagü eve- 
nimentele (Constantin Codrescu) şi fiul 
lui, un aviator ratat (Dinu Manolache)... 
M3 opresc, imi dau seama, cá chiar sub 
formë de simplš enumerare nu-i pot cu- 
prinde nici möcar pe eprincipalin. Cel ma: 
greu lucru acum mi se pare, de fapt, sö vor- 
besc despre substanta serialului. İmi vine 
in minte un personal, un detaliu care chea- 
mö dupi sine un altul, toate sint strins le- 
gate intre ele, destinele se intrepütrund, 
nimic nu poate fiinta independent. Un per- 
sonai apare episodic Intr-o serie, dar rea- 
pare in prim plan dupö alte citeva episoade 
elipsa aducind 1ns8 intotdeauna o incörca 
tura dramaticö. Më simt ca un comandanı 
de pluton care trebule së tin cu umerii, cu 


b. 

sa 
seriitorul Titus Popovici şi 
doi dintre regizori “Andrei Blaier şi Mihai Constantinescu 


T prim-plan, ca şi in plan secund, hotaritoare römine epoca şi 
oamenii ei (Margareta Pogonat, Harion Ciobanu, Monica Ristea şi 
Şerban lonescu in Lumini şi umbre) 


pieptul, ca tot plutonul sö Inainteze odatà, 
sa nu rüminö nimeni in urm8. Acum, dupš 
18 serii, mö las dus de personaje, am sen- 
zatia cë viafa lor curge inainte, cu nunti, 
naşteri, decese (ca in orice serial) şi cà 
noi nu facem decit sö le urmörim devenirea. 
Pe buna dreptate Titus Popovici numeşte 
acest serial croman cinematograficə. Sint 
aproximativ 500 de roluri (principale, se- 
cundare şi episodice) şi fiecare ar putea 
constitui o creatie actoriceasc3. 


— Alte nume din distributie in afara 
celor amintite? 


— Valeria Seciu, Gilda Marinescu, Luiza 
Orosz, Dana Dogaru, Rodica Mureşan, 
Dorina Lazör, Gheorghe Dinicö, lon Cara- 
mitru, Ştefan Radof, Petricü Gheorghiu, 
Florin Zamfirescu, Alexandru Repan, Şer- 
ban lonescu, Eva Papp, Valentin Uritescu 
(care cred cà va fi o mare revelatie actori- 
ceascğ), Monica Ristea (student la Tirğu 
Mureş) şi regretatul Cornel Coman. Desi- 
gur şi multi altii... 


un film obişnuit, presupune un proces 
de productie in care sint implicati foarte 
multi oameni, creatori şi tehnicleni. 
Vorbind de acest proces de filmare, 
cred cš am putea gösi şi explicatla re- 
cordului de metraj util intr-un rastimp 
atit de scurt. 


— Daca despre serial nu incerc së po- 
vestesc pentru cë simt cë m-aş intinde cinci 
ore doar pentru un singur personal, despre 
acest proces fascinant de filmare MGS 
simt cö aş putea vorbi tot atit de mult. 


s-a vorbit despre el sub titlul sugestivi 
oS-a nöscut cu adevürat cinematogra- 


— Aşa este. Nemaipomenift, së poti ve- 
dea pe loc, pe douü monitoare (alb-negru 
şi color), ce-ai filmat. İn acelaşi timp sü 
vezi secventa filmatö, montatö, mixati şi 
chiar etalonatö. Sa poti corecta impreun3ö 
cu actorii rezultatul, eventual s3 ştergi, sü 
refaci imediat. Decupez pe platou, tratez 
secventa ca pe un singur cadru, o tiparesc 
pe loc. Greu mi-a fost la inceput së vorbesc 
cu toti in acelaşi timp, cu operatorii (fil- 
mam cu 3—4 camere concomitent), cu re- 
gia de montal, cu actorii. Dar acum m-am 
obişnuit şi mi se pare cel mai eficient sistem 
de lucru. Cred cö viitorul lungmetra) in 
Buftea mi se va pörea prea uşor. Am avut 
noroc şi de o echipö excelentö. La sceno- 
grafie: Vasile Rotaru, Cornel lonescu, 
Cristea Niculescu (decor) şi Liana Man- 
toc (costume). Echipele de imagine sint 
impörlite.. La MGS: OÖvidiu Drugö, unul 
din cei mai experimentati operatori ai te- 
leviziunii, cu o formatie foarte buna de ope- 
ratori pe platou: Radu Popescu, Horia 
Cornescu, Constantin Trandafir. lar la 
film: Nicolae NitA cu Victor Prunaru. 
Marga Nit la regia de monta) şi Rada 
Cölin pentru montalul cclasicp se adaugü 
echipei e€principalen. N-aş vrea sö-i uit 
pe sunetişi, şi ei niste caşiy, lon Dinut. 
pentru partea de platou, şi lon Holtea, 
Mihai Dragotö, Victor Hileriu, Barbu 
Stratulat pentru filmörile pe teren. Ma- 
chiai: Nuti Stan. Và dati seama cà cel mai 
greu lucru la un volum atit de mare de lucru 
este organizarea. Pastrarea racordului este 
problema numörul unu. La distantö uneori 
de anotimpuri, filmim racord la o secventa 
incepulfğ cu şase luni in urmö. Limpezimea 
şi rigoarea acestei organizöri o datorüm 
secunzilor: Victoria Constantin şi Ale- 
xandru Movileanu, asistentilor de fegie: 
Sanda lİliescu şi Geo Nune, secretarei 
de platou Mona Segal, ca dealtfel intregu- 
lui sector <productiex. Së nu uit muzical 
Ştiti cit de importantö e la un serial. Com- 
pozitori: Radu Serban şi Temistocle 


— Multumindu-va pentru discutlie, ne 
propunem s-o continuam cit mai cu- 
rind cu regizorul Mircea Mureşan, la 
Sibiu, unde au inceput filmšrile in ex- 
terior pentru urmütoarele episoade. İn 
avanpremierü nu putem sà va dorim 
decit sA se implineasci ceea ce preco- 
niza Titus Popovici: cca milioanele de 
spectatori de simbaöti seara s3 se sim- 
ta .—— İn destinul eroilor acestui 
serialı. 


Interviu realizat de 
Roxana PANÁ 


cActul de la 23 August 1944 a deschis o er2 nouğ in istoria Romániei 

— era unor profunde transformöri democratice, revolutionare, a 
inemna 'ealizárii depline a independenfei şi suveranitafii nationale, a fau- 

ririi vietii noi, socialistep, astfel definea semnificatia İnsurectiei romane 
| preşedintele tàrii, tovarásul Nicolae Ceausescu. 
=: In cadrul structuralelor innoiri sociale, politice, culturale care i-au urmat. 
se inscrie firesc si afirmarea si dezvoltarea cinematografiei noastre nationale care, 
putem spune, coincide cu afirmarea si dezvoltarea acestei noi ere a càrei act de nastere 
poartà data de 23 August 1944. Noile conditii create aveau sà punà nu numai bazele 
tehnico-materiale indispensabile industriei noastre de film, dar aveau sà creeze si un nou 
climat spiritual propice creatiei in toate domeniile ei. İn acest nou climat modelator de 
noi constiinte, climat cšruia Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Román i-a insu- 
flat adevárata amplitudine revolutionarà, s-a format practic nu numai generatia mai 
tinerilor cineasti ci şi intreaga generatie de cineasti aflata astözi in pliná maturitate 
creatoare. Aşa cum İn trecut a existat o generafie paşoptist3, o generatie a unirii, o 
generafie a rözboiului de independenti şi a celui de intregire a statului national, care s-au 
exprimat nu numai in planul viefii politice ci au surprins reflexul ei in artö şi cultura,in 
prezent putem vorbi de o generafie de creatori a revolutiei inceputà la 23 August 44. 
Nimic mai firesc ca din experienfa de viafá evenimentul insurecfieisğ fi trecut in biografia 
artistica a cineaştilor noştri . Cum altfel am putea explica numörul mare de filme — fata 
de ansamblul productiei noastre nafionale — dedicate direct momentului İnsurectiel, 
pregötirii ei, ca şi lunilor de front ce i-au urmat, cind intreaga natiune s-a unit in lupta 
İmpotriva nazismullui pinš la infringerea sa final3. Prin insöşi dramatismul şi diversitatea 
sutelor şi sutelor de actiuni ilegale, desfaşurate sub conducerea Partidului Comunist 
Roman, prin insğşi dimensiunile eroice ale celor ce s-au implicat fara sa se precupe- 


teascö, de la miile de luptatori antifascişti anonimi la personalitöti ale lumii politice, şti- 
intifice şi culturale, prin insöşi aceste date realitatea İnsurectiei a devenit o inepuizabila 
sursğ de inspiratie pentru regizorii şi scenariştii noştrii Cronica vie a istoriei s-a trans- 
format astfel, in funcfie de personalitatea artistica a fiecörui creator in tot atitea genuri 
şi forme de expresie: de la filmul de rözboi la cel politic, de la filmul politist la cel de 
analiza psihologic3, de la filmul de actiune la cel de caractere, de la filmul frescà la cel 
de reportai, de la tonul romantic impins uneori pinü la patetism la cel lucid-analitic. O 
istorie a filmului nostru nu poate fi scrisü astàzi fàrà a li se acorda cuvenita semnificatie 
unor filme ca: eValurile Dunaüriip de Liviu Ciulei, cSoldati farü uniformöp de Francisc 
Munteanu, cDuminicğ la ora 6ə de Lucian Pintilie, cProcesul albə de lulian Mihu, cSe- 
ratap de Malvina Urşianu, cAtunci i-am condamnat pe tofi la moartep de Sergiu Nico- 
İaescu, “La porfile albastre ale oraşuluip de Mircea Mureşan, €Canarul şi viscolulp de 
Manole Marcus, €Zidulə de Constantin Vaeni, “Pe aici nu se trecey de Doru Nöstase, 
cEditie specialap de Mircea Daneliuc, cUltima frontiera a morfiip de Virgil Calotescu, 
cDuios Anastasia trecean de Alexandru Tatos etc. Prin adevörul lor de viafa. prin valoa- 
rea lor artistica şi prin continutul lor de emotie omeneasca toate aceste filme s-au consti- 
tuit şi İn dovezi istorice ale consensului national din acel august fierbinte, consensul 
de a pöşi pe drumul nou al unei viefi libere şi independente. 

Mereu in actualitate, aflata la”hotarul dintre filmul istoric şi cel din actualitate, tema 
Insurectiei va continua förü indoialá sà inspire cineaştii noştri , adüugind, pe màsurà 
ce vor trece ani, noi şi noi filme la zestrea cinematografiei noastre nafionale, filme care 
prin forta de penetrafie a artei, vor aminti mereu tinerilor generafii, semnificafiile acelui 
daugust in flacörin far de care nu s-ar fi inföptuit pinö la capöt idealurile multiseculare 
de libertate şi dreptate social şi nationalö ale poporului nostru. 

“CİNEMAn 


3 


— Stimate Augustin Bu- 
zura, sinteti un autor càu- 
tat de regizori, un film a 
şi inceput sA se turneze 
dup3 cÖrgollip, dar nu v-aş 
aborda numai ca serlitor. 
V-am vüzut şi in posturš 
de reporter pentru televiziune, deci nu 
va sint ströine nici secretele peliculeL 


Augustin Buzura: Am làcut, Imtr-ade- 
var, douğ reportaje filmate pentru televiziu- 
ne, insa colaborarea mea cu cinematogra- 
fia s-a produs din purğ intimplare. A pornit 
de la Lucian Pintilie, care acum vreo opt 
ani a scris un scenariu dupü cFefele tüceriin, 
de fapt dupö o idee din vreo trei capitole 
ale romanului. Totul a tinut mai mult de 
placerea de a lucra cu Pintilie, fiindcë mie 
nu-mi plac scenariile. İn timpul elt lucrezi 
la un scenariu, poti scrie möcar o treime 
dintr-o carte. 


Ati scris, totuşi, cel putin unul. 


— Am incercat, tot cu Lucian Pintilie, 
sa adaptüm pentru ecran €Ciuleandraəp, 
de Liviu Rebreanu, iar apoi Manole Mar- 
cus a insistat së fac un scenariu dupa 
cOrgoliip. L-am föcut, am aşteptat vreo 
patru ani şi filmul e acum in lucru. Mir- 
cea Daneliuc a scris singur un scenariu 
dupö €Vocile noptiiy, inci in faza de discu- 
til, dar, vü spun drept, nu cinematografia 
este slöbiciunea vietil mele şi, de fapt, 
nu mai am de gind sš fac vreodatö un sce- 
narlu. 


— Ati pronuntat, in serie, trei negatil 
care lac cit o declaratie de dragoste. 


— Nu spun ca nu mi-ar place sa fac sce- 
narii, dar ar trebui s existe o colaborare 
de alt tip İntre producötori şi realizatori. 
Aş scrie, de pildö, un scenariu de 10 pa- 
gini, fara pretentia de a decide eu fiecare 
detaliu din viitorul film, dar şi fara sö treaca 
ani de zile in care sö explic fiecare pagina 
şi sö mi se explice cü douš palme suna 


İntr-un fel in carte şi altfel pe ecran, apoi ” 


sö-şi dea cu pörerea un numür imens de 
persoane intermediare, pentru cë nu exista 
destula Iincredere in scenarist, nu exista 
destulA incredere in regizor, desi ei tin 
şi la frumusefea filmulul, şi la tara asta, 
Şi nu vor un lucru de nimic, vor së facà o 
treabü foarte bunö. Am lucrat cele douà 
reportaie de televiziune, impreunö cu Ma- 
rilena Rotaru, pentru cö, efectiv, imi face 
foarte mare plücere sö cunosc medii so- 
ciale, sá caut psihologii noi... 


- — Filmul e un instrument, un aiutor 
in acest sens? 


Era un prile) de a ma documenla pen- 
İru o carte. 


— Numai? 


— Nu numal. Dar eu sint un om fara prea 
f multa imaginafie şi am impresia cü nici 
n-am nevole de mal multà, intrucit daca aş 
scrie cite lucruri cunosc, mulli ar spune cü 
sint inventate. Realitatea depöşeşte intot- 
deauna imaginatia, e mult mai bogata decit 
ea. De aceea imi place sö mö documentez 
foarte, foarte mult, pinë in cele mai mici 
amönunte, in cazul filmelor pentru tele- 
vizlune fiind vorba de mediile muncitoresti 
ale minerilor şi furnaliştilor, pe care le cu- 
nosc foarte bine. İn romanul la care lucrez, 
personalul principal e un reporter, şi am 
zis sü İncerc rolul pe propria mea piele, 
deşi sint un timid, la antipodul reporteru- 
lui. Filmul mö obligö, deci, la o experientü 
pe care altfel n-aş fi avut cum s-o İncerc. 
Una e cind mergi cu carnetul şi te ascunzi 
İntr-un colt cu omul respectiv, şi altceva 
cind te alli, tu şi el, In prezenta unui micro- 
fon şi a unul aparat de filmat. Pe de alta 
parte, va spuneam cö nu e numai asta. 
Mö fascineaz8 pur simplu ceea ce se 
İntimpla dincolo de peliculö: cum faci fil- 
mul, cum İl dozezi, cum aduni secventele, 
cum faci un film dintr-o peliculaü inert. 
Am descoperit o lume pe care n-o cunoş- 
team şi o tehnicü mult diferitá de cea lite- 
rarà. 


— Se spune adesea cà cinematoqra- 
ful a inriurit literatura modernà. 


— Cred cà intluenta e reciprocà. Dacà 


Azi, in lume, nu poti exista reprezentativ 
decit prin competitie 


Afirmind ci nu va mai scrie 
niciodatö un scenariu, 
romancierul Augustin Buzura 
face o declaratie de dragoste cinematografiei 


€MA fascineazü ceea ce se 
intimpli dincolo de pelicul3” 
(Augustin Buzura) 


cunoşti lumea aceasta din spatele pelicule:, 
e imposibil së nu te influenteze, së nu te 
atragö. Filmul te obligü la o maximö con- 
centrare te obligö s8-ti sistematizezi ideile 
in citeva cuvinte, sü göseşti pe loc intre- 
barea potrivitö, rüspunsul potrivit, ceea ce 
e un exercitiu util, o obişnuint3 bine de 
ciştigat şi pentru disciplina scrisului 


— Credelti ca s-ar putea sa aveti vreo- 
data revelatia unel idei artistice şi sen- 
zatia cš ea s-ar putea exprima mai bine 
in film decit in literaturA? 


Am avut de loarte multe ori aceasla 
impresie. Sint capitole intregi din cörtile 
mele pe care, scriindu-le, mi-am spus cà 
ar fi fost mai bune pentru film decit pentru 
literaturü. 


— latà, va apropiati intr-adevar de o 
declarafie de dragoste pentru cinemato- 
orafie. Cu atit mai neaşteptat, cu cit 
proza dumneavoastr3 e foarte bogata 
pe latura analizei, a comentariului, so- 
cotite de unil mai putin cinematografice. 


— İn €Feftele tüceriin, de pildü, exista 
mai multe linii de subiect şi numeroase sı- 
tuatii pe care logica şi tehnica romanului 
m-au obligat sö le elimin sau s8 le scurtez, 
in timp ce filmul, cu valentele concomitente 
ale imaginil, mi-ar fi permis sà le prezint 
complet. Acelaşi lucru mi s-a intimplat 
cind scriam €Vocile nopfliy. İn film, un 
gest, un zimbet, o mişcare discreta a mi- 
micil, a privirli m-ar fi scutit de sute de cu- 
vinte, Ingöduindu-mi sà redau toata misca- 
rea aceea a störilor şi situatiilor pe care o 
confine un roman, salvind, in acelaşi timp, 
intimplüri pe care in carte a trebuit sa le 
elimin şi servind poate mai bine ideea insösi 


— Mai ramine sü ne spuneti, pentru 
ca declaratia sà fie complete, cA sinteti 
un frecventator asiduu al cinematogra- 
felor. 


— Sint. Şi am citit, intr-o epocö, zeci de 
scenarii ale marilor filme, ale celor italiene, 
neorealiste şi post-neorealiste — Fellini, 
Antonioni, mai ales — apoi scenarli ale 
unor filme apartinind altor şcoli, scenarı: 
scrise de lancso, de Bergman şi alti. D. 
exemplu, ca fost medic, ına interesə foarte 
mult briskie Point şi volam neapöraf 
sà vüd cum aratğ acest film sub forma de 
scenariu. Am umblat enorm pinğ l-am gösit. 
La fel pentru Roşii şi albli şi am rümas uluit 
descoperind drept scenariu doar citeva 
pagini. Aşa, aş face toat8 viata scenarii, 
mi-am zis. Uneori am ağuns mai repede la 
scenarii declt la filmul respectiv, cum mi 
s-a intimplat cu Zbor deasupra unui cuib 
de cuci, film pe care I-am vözut de-abia 
zilele trecute, dar proza de la care s-a plecat 


— Asta nu in legötura cu vreo intentie 
de a scrie scenarii. 


— Na. Eu sint, ca structura, de o curiozi- 
tate maladiv. Mà intereseazö tot. De pildü, 
au fost ani intregi in care m-am pierdut in 
cercetarea unor domenii ale ştiintei, care 


citi despre domeniile respective. Tot tim- 
pul mi se Intimplš së dau de cite un subiect 
care mö intereseaz8, nu ştiu exact din ce 
motive, şi pe care ll cercetez pinö in pinze- 
le albe. 


— Totuşi, ce v-au spus aceste lecturi 
ne-utilitare, de pildü cele cinematogra- 
fice? 


N-aş cerceta ceva, dacaü n-aş pleca 
de la ideea cü se poate invöfa din orice, 
cà nu existö lucru care sö nu-ti foloseasca, 
dacğ nu acum, mai tirziu. Dar primul im- 
puls a fost curiozitatea: cum arat8 scena- 
riul seris de un mare regizor? 


— E literatura aceasta scenaristica? 


Mi se pare cà da. O literatura foarle 
interesanta sint scenariile pentru (sau dupa) 
La dolce vita sau Mamma Roma, ca 
şi scenariul foarte lapidar scris de lancso 
pentru Roşiil şi Albii. 


— Nu erau, mai degrabə, niste instru- 
mente de lucru regizorale? 


Nu stiu, mi se pare ca tot ce citesc si 
tot ce incerc sà cunosc apartline İiteraturii. 


— inclusiv studille ştiintifice. 


Absoluti Nu poti trai astazi, ca autor, 
fara sa pötrunzi sau së İncerci sa cercetezi 
toate domeniile cunoaşterlii. 


— Şi totul devine literatur3, de vre- 
me ce este viatö şi experientü uman3. 


— Un lucru e sigur: trebule së cunosti, 
sü cunoşti cit mai mult şi atunci literatura 
vine de la sine. lar dacğ vrel sö faci o lite- 
raturü cilt de cit serioasö, trebule s3 te 
gindeşti şi la cei care ar putea-o citi mline. 
Atunci te straduleşti së cauli avanposturile 
cunoaşterii, së descoperi oamenii care trö- 
iesc mline, pentru cü sint savanti, dintre 
cei morti, care n-au murit şi nu vor muri. 
Caut acel germene de etem din toatá expe- 
renta umanö, adicë ceea ce mi-ar putea 


folosi, pentru ca proza mea sà nu moara 
odata cu mine. 


— Şi credeti ca filmul, cu şansele 
devenirii sale, e unul dintre aceste avan- 
posturi? 


İ 


Dar filmele romaneşti? 


— Cu puline exceptlii, mi se par mult 
sub posibilitötile celor care le tac. İntim- 
plarea face sö cunosc unii regizori şi, intre 
vorbele lor şi ceea ce vezi pe ecran, e o 
diferentü enormü. 


— Ce v-a interesat, totuşi, uneori, in 
filmele noastre? 


— M-a interesat totul şi le vad aproape 
pe toate, de la filmele foarte proaste, si 
piná la foarte putinele filme foarte bune pe 
care le avem. Le vöd pentru ca şi geniul 
şi prostia caracterizeazö, deopotrivö, pe 
om. Trebule së cunoşti şi llmitele de ios, 
$à vezi pinë unde poate coborl imaginea 
despre artö, pinë unde poate fi descalificata 
ea şi, binelnteles, nu poti sö nu fii atra- 
de zonele superioare. Pe amindouğ le 
cercetezi cu aceeaşi curiozitate. Nu spun 
insš cö nu sint groaznic de trist, cind vad 
cite o peliculü proastö, mai ales cind infe- 
leg ce ar fi putut fi, in locul ei, pe aceeaşi 
tem. Dar incerc së mü detaşez, sà cer- 
cetez şi İnöltimile şi cüderile. Sigur cü m-ar 
interesa enorm İnöllürile, şi e pücat cü 
sintem incğ intr-un stadiu atit de imatur, 
in vreme ce, unii, pornind nu prea demult, 
cam de la acelaşi stadiu, au aluns foarte 
departe. Noi sintem 1ncö, cinematografic, 
cu citeva excepfli (am dat unele nume la 
inceput), foarte, foarte ios, Şi sint efectiv 
döunötoare filmele proaste, pentru cü ele 
ne infecteazö cu kitsch-uri, in timp ce in 
İumea de azi accentul se pune pe materia 
cenusie. Şi dacë nu eşti in pas cu lumea, 
pierzi enorm. Cultura e un factor de pro- 
ductie, o spun toti savantii. Dar cine işi 
inchipule cü dacö un film nu face decit 
sö-i İndemne pe oameni la muncáš, ei or 
sü şi meargö, se. insealá profund. Alta e 
zona de influentare, virtualö, a filmului... 


Care ar fi limitele cele mai incomo- 
dante? 


Augustin Buzura: E un lucru ştiut, cà 
omul primitiv este dominat de ideea cü 
exist8 altii şi mai primitivi decit el. De unde 
tendinta de a-i da omului totul cu lingurita, 
respectiv de a face film dupö ultimul edi- 
torial, dupü ultima nevoie de moment. Dar, 
in clipa cind filmul e gata, societatea are 
alte nevoi, şi atunci filmele römin ca niste 
doamne in tinutë de searö, care apar ri- 
dicole, in mi/locul zilei, pe stradö. Eu cred 
cë lumea noastrğ are o putere de infelegere 
mult mai mare decit reuşesc unii sö accepte. 
E o lume foarte avidü de nou, o lume care 
suportü sö i se spun3ö cum este, pentru cü 
oamenii puternici au türia sü se priveascü 
in fatö. Atita vreme cit nu ne vom aduce 
mereu aminte, şi ca cineaşti, cü traim to- 
tuşi in Europa, cë o culturi nu se poate 
dezvolta decit prin contacte asimilate cu 
alte culturi, atita vreme cit nu vom vedea 
şi intelege foarte bine ce filme fac altii, 
şi ne vom dezvolta incercuifi de un zid de 
idei fixe, crezind cü sint importante numai 
pörerile noastre despre proprliile filme, cine- 
matografia noaströ se va abtine, benevol, 
de la competifla valorilor, a performantelor. 
E de nelertat cë poti numöra pe degete 
filmele bune realizate pe parcursul a 30 de 
ani, Adevörata propagandü nu o poti sus- 
Yine cu formule stas şi cu reftete compuse 
dup3 preludecata cá semenli sint Inapoiati. 
Cea mai bunö propagand3, in orice dome- 
niu, e valoarea şi competititiyitatea, pentru 
cà lumea İntreagö e astözi legatö prin tot 
solul de mi/loace si nu poti exista, reprezen- 
tativ, decit intrind in competifie, decit ra- 
minind foarte aproape de realitöti, dind 
expresie nevoilor proprii, dar şi celor ale 
lumil, 

— Vš multumim. 


Valerian SAVA 


literatura roman 


` 


a si 


ta filmului romanesc 


Specificul cinematografic nu trebuie inteles 
ca un certificat de inferioritate 


“.. 


— Stimate Manole Marcus 
ati debutat alaturi de lu- 
Han Mihu cu douğ ecra- 
nizari — cLa mere> şi cVia- 
ta nu iartip — iar acum 
lucrati la o adaptare a ro- 
manului lui Augustin Bu- 
zura, cOrgoliip, dar mult timp ati evitat, 
pare-se, ecranizörile. E o posturğ ideala, 
pentru a putea vorbi, şi in cunoştintü 
de cauzi şi cu detaşare, despre raportul 
filmului romönesc cu literatura. 


Pentru regizorul Manole Marcus, 
ecranizarea romanului <Orgolii> 
este un pariu in favoarea literaturii 
xnecinematografice?) 


cPentru mine conteaz£ foarte mult contactul cu platoul> (Manole Marcus impreunğ cu interprefii noului 
su film, Cristina Deleanu şi Victor Rebengiuc) 


— Manole Marcus: Dupaö mine, sint 
douğ  modalitöti de raportare la literatur3. 
Exista mai Tntli solutia iluströrii, care in 
general este privita defavorabil, dar eu n-aş 
privi-o aşa. Redarea fidela pe ecran a at- 
mosferei şi a materiei unui roman este 
posibil3 şi utila, desi e adevàrat cü debuşeul 
cel mai bun pentru acest fel de ecranizüri 
este serialul de televiziune, in care, farö 
grabö şi dupö alte legi constructive deci! al: 
spectacolului cinematografic, se pot dilus 
tran aproape integral, cu un mare cist' 
cultural si spre delectarea a milioane de 
spectatori, romane celebre şi lucràri lite- 
rare de orice gen. Sint exemple antologice 
İn acest sens, care ar trebui sö ne stimuleze, 
seriale de mare succes, cum a fost produc- 
tia engleza cForsyte Sagaə, care a redat 
intocmai nu numai personalele şi atmosfe- 
ra, dar şi ritmul cörtii, ritm förö nici o cores- 
pondentö, in schimb, cu cadenta secven- 
telor de pe marele ecran, care are alte legi, 
aspre, iİncepind cu aceea a limitàrii in timp 


— Ati avut uneori impresia cà unele 
ecranizöri ale noastre ar fi avut o soarta 
mai bunö ca serialele de televiziune? 


— Fara indolala. Daca Bietul loanide. 
de pildö, ar fi fost conceput ca serial de 
televiziune, ar fi avut cu siguranfa un succes 
mult mai mare declt I-a avut ca film in douà 
serli pentru marele ecran. Şi s-ar mai putea 
da şi alte exemple. 


— lar a doua modalitate de raportare 
la literaturA? 


— Este cneantızareanp operet literare, 10- 
losirea ei ca pretext. Sint şi exemple de 
acest fel, dar mai greu de specificat. İntre 
aceste douğ extreme, se afiö insë foarte 
multe trepte şi nuante. Pe una dintre ele 
se situeazü şi filmul la care lucrez İn pre- 
zent, OrgoliL İn romanul lui Augustin 
Buzura, exista material pentru 5—6 filme, 
deci obligatoriu s-a cerut operatü o reductie 
foarte sever, in aşa fel incit filmul sö poata 
fi axat pe acele fire de subiect, pe acele 


idei, care coincideau cu gindirea şi preocu 
pörile mele. Apreciez foarte mult colabo- 
rarea cu Augustin Buzura, in sensul cà el 
a inteles foarte exact rigorile cinematogra- 
fului şi m-a inteles şi pe mine. Aşa am 
aluns la o sintetizare a materialului: care 
devine acum film, cu ciştigurile şi pierderile 
pe care ni le-am asumat. 


Puteti sa le prefigurati? 


Spuneam, in numörul trecut al revistei 
dumneavoastr3, cà filmul se va concentra 
asupra figurii medicului Cristian, asupra 
dramei lui existentiale, asupra vietii lui 
sentimentale şi profesionale. Cu toatö re- 
ductia, prelucrarea datelor romanului - 
printr-o muncü laborioasü de aproape trei 
ani — a avut in vedere sà nu omitö nici una 
dintre ideile fundamentale ale romanului. 
Scenariul este, ca şi romanul, saturat de 
fapte şi de idel. 


— Care au fost argumentele pentru 
care, din seria de lucrüri literare ale 
momentului, v-ati oprit la cÖrgolii”? 


— Exista autori care scriu foarte cine- 
matografic, cel mai ilustru exemplu fiind 
un clasic, Caragiale. Dacë veti relua lec- 
tura, sa zicem, a eFücliei de Paştis, veti 
vedea cà e aproape un decupal. Şi exista 
alti autori, care nu scriu deloc ccinemato- 
graficə, romanele lor continind lungi mo- 
noloage interioare, lungi introspectli psi- 
hologice, lungi nu in sens pelorativ, dim- 
potriv, aceastà particularitate dind dimen- 
siunea profunzimii lor şi originalitatea lor 
stilistica. 


— Unul dintre aceşti scriitori onecine- 
matograficip fiind Buzura. 


Tocmai. Realizarea filmului Orgolii 
este pentru mine un fel de pariu, pentru cü 
formula literari pe care o foloseşte scrii- 
torul in acest roman, mai putin in eVocile 
noptiix, este a-cinematograficö, in sensul 


practicist al celor aratate mai sus, adicü al 
dificultötii decupaiului 


— Pariul dumueavoastra traducind 
convingerea cà cinematograful auten- 
tic este altul decit acela teoretizat une- 
ori simplist, 


Exact. Este şi motivul pentru care m-am 
apropiat de acest roman şi sper cà ecranı- 
zarea lui va fi o replicë data şi altor teori 
De pild3, unel teorii cesteticeə, intre ghili- 
mele, care face in continuare ravagii in 
cinematografia noastr3. Simplificati, ea 
sunü cam aşa: İntr-un fel aratá un pumn 
dat cuiva, descris in carte şi altfel este 
acelaşi gest filmat. Prin extensie şi prin 
aplicatli, aceast3 teorie a facut ca cinema- 
tografia s3 se afle cu cel putin zece ani in 
urmğ fatá de fenomenul literar contempo- 
ran. Pentru ca, al doilea postulat al acestei 
teorii pretinde cö, dacö o carte e citita de 
cinci mili, de cel mult o sutë de mil de citi- 
tori, iar filmul e vazut de milioane de oameni, 
aceste milioane ar trebui menalate intr-un 
fel aparte. 

— Actul artistic nu e totuşi cun rüun 
al cürul efect ar trebui limitat. 

— Este o aberatie, o teorie care cu timpul 
işi va dovedi lipsa de viabilitate, cum şi-au 
dovedit-o şi altele, insa deocamdatö ea 
mai are credit. Aceasta explicü de ce n-am 
realizat timp de citeva decenli decit foarte 
putine filme apte së se situeze, din punctul 
de vedere al adevörului şi al problematicii 
reale cu care e confruntatö devenirea socie- 
tatii noastre socialiste, la nivelul literaturii. 
Sigur cë putem cita, diferentiat, Proba de 
microfon sau Lumina palidš a durerii. 
sau O lacrimi de fatš sau alte citeva, dar 
e foarte putin fatö de cele peste 100 de titluri 
din ultimii 10 ani. Am crezut, realizind 
Puterea şi Adevörul in 1971—1972, cà a- 
cest film va deschide un drum. Nu I-a des- 
chis, deşi unele tentative s-au mai sem- 
nalat, pentru cö numita preiudecatü este 
activë şi dur. De aceea vedem, in schimb, 


atitea filme modeste, nu pentru cö n-am 
dispune, İn cinematografie, de un potential 
artistic superior. 


— İn filmografia dumneavoastra, exis- 
ta exemple de cinematograf eseistic, 
cum ar fi cCanarul şi Viscolulp care, 
dealtfel, este o ecranizare, dupö o schi- 
ta de loan Grigorescu, şi existü şi rea- 
lizari care s-ar apropia mai degrabš de 
formula unui film academist, cum e 
qActorul şi sülbaticiin. İntre aceste extre- 
me, de data aceasta personale, care 
ar fi optiunile maturitatii dumneavoas- 
trà? 


Optiunile mele sint dictate de materia- 
lul in cauzáà. Mi-e foarte greu sà prezint, cu 
anticipatie, cum va aröğta, stilistic, filmul 
Orgolii. Discutm Inaintea primului tur de 
manivelğ şi exista foarte multe posibilitöti 
pe care acest roman le sugereazö, din 
punctul de vedere al tratörii stilistice. Pen- 
İru mine conteaz8 foarte mult contactul 
direct cu platoul, cu realitatea pe care o 
am de filmat, tot atit de importantü ca şi 
materialul literar de la care pornesc. E 
ceea ce se cheamğ luarea notei clap pentru 
un muzician. Nu pornesc cu o anumità pre- 
iudecatö stilisticü — eseisticö, cin6-verite, 
neorealista etc. Ceea ce më conduce càtre 
o formul este contactul viu, imediat, cu 
ambianta İn care filmez, cu actorii şi mai 
ales cu ceea ce rezultü din prima secventü 
filmatö. Dupü ce o vizionez, mö decid asu- 
pra ultimelor solutii, care functioneaza ca 
un reper, alutindu-mö s8 evit a fi tributar 
unei şcoli, sö evit a face epigonism 


— Detinitia stilistica nu fine şi de o 
elaborare prealabila? 


— Filmul e vazut de mine, pe un perete 
gol, de foarte mult timp, dar nu in forme 
fixe, nu in detalii finisate. İnaintea realizörii 
primei secvente, İnc tatonez ritmul, caut 
İnca mösura acelei succesiuni de pauze şi 
accente, foarte importante, mai ales la un 
astfel de film, cum e Örgolii. 


— V-ati referit, inainte, la dominan- 
tele stilistice ale unor scriitori, aproape 
aceleaşi pe parcursul intregii opere. 

ntre un anume academism si eseistica 

foarte fin, aproape manieristö, din alte 
filme, nu simtiti nevola unel concluzil, 
a descoperirii unei dominante? 


— Nu, pentru ca in meseria noastra orice 
concluzie de acest fel risc së se dovedeas- 
cë prea curind lipsita de valabilitate, ca şi 
ceea ce numiti dominantö stilisticü. Nu 
existü, şi asta face farmecul cinematogra- 
fului, nici un fel de legi imuabile. Tot eşa- 
fodaiul teoretic sau critic este strict meto- 
dologic, un instrument de lucru al criticilor, 
nu o sursü de inspiratie sau un punct de 
pornire pentru un realizator 


— Siünt insa multi autori consecventi 
cu ei inşişi, pinš la unele fixatii, pina la 
uniformitate. š 


E adevàrat, dar ei o fac din instinct, 
din intuitie, nu pe baza unei elaborüri prea- 
labile, nu dupö rigorile unui curent estetic 
sau ale unui stil preconceput. Pe mine mü 
intereseaz3, inainte de toate, ca ideile a- 
cestui film sö pötrundü in public, cum a 
patruns şi cartea, care a avut un foarte 
mare succes.: İntr-un fel, sint confruntat 
cu un handicap, pentru cà personalele fil- 
mului sint dinainte construite in imaginatia 
multor cititori, far8 a mai vorbi de faptul cë 
ele pre-exista in viziunea scriitorului, in 
aşa fel incit mai e un loc mic de tot, care 
römine regizorului, Spatiul de manevr, 
chiar dac8 voi incerca eu sà-I extind, tre- 
buie lucrat cu mare bügare de seamö, 
pentru c8 nu vreau s8 frustrez fostul cititor 
de imaginile pe care şi le-a format, imagini 
pe care s-a bazat succesul romanului, nu 
vreau ca filmul së contrarieze pe lector. 


— Sint totuşi opere care au facut 
.... tocmai contrariind imaginea moş- 
enit3. 


Puteti sa-mi dati un exemplu? 


— Proza lui Preda contrariaza toate 
imaginile cititorului de literatura roma- 


(Continuare İn pag. 21) 


in premier 


Important intr-un film de mon 

taj nu e montajul, ci ideea. 

Ideea ordonatoare, in func- 

tie de care, fragmente din 

filme de arhivà (fie ele inre- 

gistrüri pe magnetoscop la 

televiziune, jurnale de actua- 
litAti, sau chiar cine-cronici filmate anume 
cu gindul la viitor), deci materiale pre- 
existente capöta o alta structur3, un alt 
sens şi, deci, o alta finalitate. Sint folosite 
astfel cla puterea cea mai marebp, cum ar 
spune un matematician, douğ functil impor- 
tante ale cinematografului: calitatea de 
martor, de inregistrator obiectiv (cit de 
obiectiv?) al evenimentelor şi capacitatea 
montaiului de a manipula aceste imagini 
obiective intr-o demonstratie (desigur su- 
biectiv3). Cu un termen din nou imprumu- 
tat din matematicö, nicöleri nu e mai spec- 
taculoasü schimbarea de semn ca İn cine- 
ma, unde ea inseamni pur şi simplu istorie. 
Din acest sens nou, apörut in urma juxta- 
punerii unor imagini filmate in alti ani, din 
acest montai-şoc İn slulba unei idei s-au 
nöscut filmele Esfirei Sub şi ale lui Dziga 
Vertov (pionieri ai genulul in primil ani ai 
cinematografului sovietic), filme ca Ani de 
nebunie, Memorie scurti, SA mori la 
Madrid, Berlin, simfonia unui mare oraş, 
(mai cunoscute prin titlurile lor decit prin 
autori) sau mai recentul Adevürata fafi a 
fascismului. Sint acestea toate, şi multe 
altele, documentare care circuli şi azi de la 
un meridian la altul, ca un memento, ca un 
necesar remember. Chiar şi atunci cind ele 
nu se constitule decit in simple antologii 
(evocaörile din lumea Hollyvvoodului de alta- 
data), ideea ramine determinantö. Pentru cü 
in functie de aceasta se selecteaza din sute- 
le de mil de metri de peliculá impresionata şi, 
in functie de ea, se monteaza... Spunind 
toate acestea, ne intrebüm dacaü filmul lui 
Constantin Vaeni, Campionii, este sau 
nu un film de montai, aşa cum se reclamà. 

Un film documentar — de lung metra) — 
— despre marii noştri campioni din ultimii 
treizeci de ani, este cu sigurantá. Dar el 
rümine o culegere demonstrativö, in care 
Tragmentele pre-existente nu au fost pre- 
lucrate creator, in vederea obtinerii de noi 
semnificatii. Nu alta a fost intentia opera- 
torului sau a regizorulul care a filmat-o pe 
lolanda Balaş in 1957 decit cea a regizoru- 
lui Vaeni, azi. Genul acesta de film nu poate 
fi numit film de montaj. Nu e nou nici el, 
dovadi cë, aproape cu 20 de ani in urmö, 
un cineast american, day Leyda, Intr-un 
studiu celebru intitulat <Filme care nasc 
filməə l definea: film de compilatie. Pentru 
a nu se crede cš termenul implica o nuanfa 
pejorativš, e bine sö reamintim Incörcötura 
proprie a cuvintului: ca compila = a culege 
fragmente şi idei din diverşi autori pentru 
a alcatui o lucrare nouö, fra o contributie 
personala importantöp. 

Privit ca un film de compilatie, Campio- 
nii işi poate revela chiar unele virtuti. Con- 
siderat insá un film de montai, cun eseun 
cum İl dorea autorul söu (iudecat, deci, in 
functie de ce şi-a propus, de premise), el 
este o nereuşitö. <Un film despre conditia 
de mare campion, despre dificultatea de a 
mentine stacheta mulfi ani la cea mai mare 
inöltimeş, aşa iñ anunta Casa de filme in 
perioada de lucru şi ceva din ambitia anun- 
tului de atunci a rümas in comentariu: 
e@Cum au apörut aceşti mari campioni? 
latü intrebarea la care vom İncerca sa 
röspundem impreunë cu dumneavoastra, 
rasfoind citeva pagini de istorie sportivan 
Filmul nu röspunde la nici una din intre- 


in premieri 


Despre filmul 
de monta) 
bornind de la 


bürile enuntate, iar daca se bizula pe ras- 
punsul nostru (acel cimpreunön) e limpede 
cá fiecare din noi il putea da, inainte de a 
vedea filmul. Mai aproape de adevör ni s-au 
pörut realizatorii atunci cind anuntau, in- 
tr-un text publicitar, csecvente antologice 
cu maril campioni ai sportulul romanesc 
din ultimele trei decenily. 

Selectia e discutabil3. lata lista celor 
aleşi, in ordinea indicat8. de autor: Nadia 
Comöneci, Ivan Pataichin, IHe Nöstase, lon 
Tiriac, lolanda Balaş, Lia Manoliu, Viorica 
Viscopoleanu, loan Soter, Ileana Silai, 
Gheorghe Grula, Cristian Gatu, Nicolae 
Martinescu, Aurel Vernescu. Subiectivita- 
tea e riscul asumat al oricörei selectii. E şi 
acesta unul din motivele pentru care o 
astfel de tentativë se incredinfeazö, de 
obiceli, . unei personalitati. Chiar dacë nu 
vom gösi, de exemplu, cele mai bune poezii 
din literatura francezğ in antologia alcatuita 
de Georges Pompidou, vom putea detecta 
gustul söu, scara sa valorica, proiectia sa 
axiologic3 şi aceasta ar fi putut constitui 
o raftiune suficienta pentru tipürirea res 
pectivului volum. O antologie presupune 
afinitati, dacü nu chiar o pasiune pentru 
tema respectivö, o obsesie. 

Ca regizorul Vaeni are legöturü cu sportul 
o dovedesc nu numal titlurile din filmografia 
sa de la studiul cAlexandru Sahiap (filmele 
despre Cupa Davis), nu doar secventele 
“cu sports din filmele realizate la Buftea 
(Zidul, Vacanti tragicö, chiar Buzdu- 
ganul cu trei peceti). ci şi capitolul cOmul 
din coltx, din filmul de fafö. Preferinta 
pentru box, intre toate sporturile e evidenta. 
€Omului din coltul ringuluip — un intrus in 
galeria marilor campioni — i se rezervü 
aici un spatiu cel pufin egal acestora şi e 
poate singurul moment in care aflim şi 
altceva declt ceea ce ştiam despre sportul 
respectiv. Ar fi putut fi chiar un mic eseu 
despre conditia anonimului ce se ascunde 
in spatele unei victorii, dacö tonul patetic 
şi retoric al comentariului n-ar fi transformat 
portretul intr-o... oda. 

Dealtfel, nu e singura data cind comen 
tariul nu serveşte filmul. İn cea mai mare 
parte informativ, de multe ori pleonastic cu 
imaginea, textul nu are inventle, strölucire, 
lipsindu-i — carenfö principalö a intregu- 
lui film — ideile sau ideea ordonatoare. 
Mai curind, acest comentariu al lui Cristian 
Topescu este un comperai care leagö intre 
ele momentele antologiei (in cele din urmà, 
un bilant al participörilor romüneşti la O- 
limpiadele mondiale). Reflectii de genul “via 
ta este o alergare continuš spre mai bine, 
atletismul de asemeneab, sau cBoxul este 
o şcoalö a vointei şi a curaluluin se pot 
trece cu vederea intr-o transmisie pe viu, 
cind comentatorul, prins de valul entuzias- 
mului, improvizeazö (cine poate fi tot timpul 
genial 7). Dar intr-un comentariu şi incü cu 
pretentia de ceseuə, ele devin de-a dreptul 
supöratoare. La fel caracterizörile sörace, 
uniforme, ale marilor campioni. cPentru noi 
lon Moina römine un mare atlet, un sportiv 
de exceptional talent, un model de rivna 
şi modestie, un om vrednicə) iatü un por 
tret care nu particularizeaza nicidecum 
Comentariul devine brusc antrenant in mo 
mentele in care capatö aer de transmisie 
in direct (cum ar fi finala indelung dispu 
tataü a unui decisiv meci de handbal, sau 
partidele de tenis). Pata de culoare, ane: 
dota ce apare uneori, e necesaröğ, dar nu: 
suficientü (prima ştachetü, lolanda Bala 
şi-a mösurat-o cu centimetrul de croitorı: 
al mamei, Lia Manoliu era trimisö in copila 
rie la munte pentru intremare...). Senzatla 


Gampionii 


Campion 

al rachetei, 
vedetü 

a filmului: 
Hie Nastase 


de tern, de platitudine pe care o infiltreaza 
comentariul, aylunge sü faca corp comun 
cu imaginea. Şi incet, incet, ceea ce tre 
buia sö fie memorabil, alunge sü devina 
monoton, o neavenita aducere la acelaşı 
numitor. Simfind parci şi realizatorii acest 
lucru, de la iumötatea filmului, odata cu 
istoricul Olimpiadelor, slnt tot mai des 
mvocate şi nume de celebritüti mondiale, 
cite o pitoreascü introducere in atmosfera 
oraşelor-gazdö. Leit-motivele (faclia olim- 
picü sau reluarea de mai multe ori a ace- 
lulaşi start, vrind sü sugereze: o ştafeta a 
generafiilor, dar şi reluarea mereu de la 
capöt a acelulaşi efort epuizant) ajung ş: 
ele sü fie receptate ca o repetare — balast 
Ritmul nervos al montaiului de la Inceputul 
filmului (unde existü şi secvente montate 
pe muzicö, cu inventive şi elegante racor- 
duri pe mişcarea İn cadru), scade şi el spre 
sfirşit, unde capitolele llie Nastase şi Nadia 
Comöneci sint de-a dreptul expediate. Aici 
mai mult poate decit in alte capitole, dife- 
renta intre ce ştiam şi ce ne aşteptam sa 
vedem şi ce a selectat regizorul, ni s-a pöruf 
flagrantö. Se ştie, de la Eisenstein incoace 
cà o alaturare de doua fragmente de monta 
seamünö nu atit cu suma, cit cu produsu 
lor. O deosebire calitativa pe care in Cam- 
pionii am simtit-o doar arareori (poate 
mai mult in imaginile primilor ani ai socia 
lismului, in cCupa satelor> sau €Cupa 
tineretului muncitoro, unde imaginile din 
İribune, ca şi competifiile propriu-zise dü 
deau o culoare a epocii). Ezitant, fara o 
ştiintaü a dozalului şi a punerii accentelor 
ni s-a pörut montaiul chiar in momentele 
cheie ale repurtörii victoriilor. A.ntologia 
mai putea fi a acestor clipe unice, irepeta- 
bile. Dar şi in aceste clipe, imaginea rümine 
narativö, lipsitü de incordare dramatica 
Dacö spuneam cà scopul operatorului cart 
filma cu ani in urmö a fost acelaşi cu ai 
regizorului de azi, de a prinde pe pelicula 
acea clipü unicö, nu ştim dacğ tàietura de 
montai de azi nu a amputat-o. Ce s-a in 
timplat? Sa se fi epuizat totul in emotia şı 
suspensul transmisiei directe? Reconsti- 
tuitü la montai, clipa şi-a pierdut halo-ul, 
farmecul, respiratia. Foarfeca a intervenit 
prea devreme? Prea tirziu? Din dorinta 
unul ritm alert, sau poate pentru a fine 
pasul cu ilustratia muzicalö, s-a aluns la o 
aglomerare de planuri scurte si acolo und: 
respiratia trebula sü fie alta?Nu s-au pöstrat 
tocmai acele cclipeny in arhiva? Sau poate 
in selectie nu au fost alese cele mai expre 


Tridentul nu raspunde 


Spre deosebire de recentul 
Fiul muntilor, care era un 
film pentru copii mici, chiar 
foarte mici, prezentul Tri- 
dentul nu röspunde e un 
film pentru copil mari, chiar 
Toarte mari, inclusiv şi mai 
ales, pentru cei alunşi la virsta senilitatii. 
İn loc de urşul Mitica (...) care ajuta un bölat, 
la munte, sö salveze o fetitai din mina unor 
raufacatori, fara a-i aştepta pe salvatorii 
de profesie, aici e vorba de elevul absol- 
vent Mihai, fiu al mörilor care, impreuna 
cu un bàietel, salveazü un vas de la explo- 
zie, scotind o minaü de rözboi din cala de 
peste, nemalaşteptind nici el pe salvatorii 
profesionişti. 

Tot spre deosebire de recentul Fiul mun- 
tilor (ce sü facem, avem nevole de repere), 
la care din cind in cind ne puteam distra, 
chiar İn cronic3, aici nu mai avem de ce. 
Deloc. Pentru ca atit elevul salvator, care 
bineinteles n-a reuşit la examenul de la 


ierma 


facultate, cit şi un marinar, care va deceda 
la cirma vasullui, atit cöpitanul care vrea sà-si 
aiute nepotul, cit şi baietelul care... vrea 
sa-şi mörite mama, au probleme existen- 
tiale grave, la care se gindesc mereu, clipa 
de clip, intr-o stare speciala de prostratie 
transmisü şi filmului, fotogramö cu foto- 
gramö, şi interpretilor anume aleşi. Am 
putea sö intrám noi inşine in aceasta dstarc 
patologicö caracterizatö prin lipsa de reac- 
tii la excitatiile mediului, datorita slabiru 
extreme a fortelor fizice şi psihicen (Mi: 
dictionar enciclopedic, Ed. Enciclopedica, 
Buc. 1972), dacö ne-am gindi prea mult la 
mina plutitoare, care a stat Insá scufundata, 
ascunsğö printre peşti timp de 40 de ani, 
pentru a-şi relua locul la suprafata apel, 
vizibila de la mare distantö, in ultima sec- 
ventö, ca sü nu mai amintim de alte destine 
şi peripefii, tot atit de eliptice şi ermetice, 
cum e elicopterul care decoleazö şi nu a- 
iunge nicğleri ş.a.m.d. 

Rupindu-ne din starea prea adinc medi- 


sive? Nu ştim. Cert este ca prea putine 
astfel de momente ne römin in memorie, 
dup terminarea filmului. Şi Inci ceva. Parca 
se filma mai riguros, mai profesionist, mai 
"mplicat şi mai cald, evenimentul sportiv 
cu ani in urm3. Prim-planurile Vioricüi 
Viscopoleanu, relaxarea incordatğ a lolan- 
dei Balaş Inaintea söriturii, stringerea de 
mina fürü a Intoarce capul a canoiştilor 
epuizati, ca şi pröbuşirea unui maratonist 
indatö ce a trecut de finiş, sint gesturi reve- 
İatoare cit o fraza intreagö (fie ea cinema- 
tografica sau literar3). Mai multe astfel de 
detalii, de cmici adevörurin povestibile doar 
cu aparatul de filmat, ar fi vorbit de la sine 
despre efort, tenacitate, victorie sau eşec, 
(acesta absent in mod inexplicabil chiar şi 
din antrenamente) intr-un cuvint, despre 
conditia de mare campion. 

@Sint semeni de-ai  noştri — constatö 
Radu Cosaşu Intr-o cronicğ citatö in comen- 
tariul filmului — cörora le lipseşte o dimen- 
siune a vietii: puterea de a pricepe clipa 
de basm, clipa extraordinar8. Ferice de noi, 
exaltatii, cel care güsim basmul şi in afara 
basmului, cei care putem descoperi feeria 
vu pe türimuri inventate, ci pe un teren de 
tenis.ə Dacğ filmul se adreseaz3 acestor 
exaltati sau cu precüdere celor care nu-i 
pot pricepe, nu am putut desluşi la o primö 
vizionare. Poate cü filmul işi va cöpata, in 
timp, un public al sáu. Dar credem cà lipsa 
unei idei conducötoare (cöci firava da fi 
competitiv de cind eşti micə este o idee 
minor3, folositü doar pentru ecopertilep 
filmului) şi a unei structuri (pentru cö aşa 
cum e, e vorba de o constructie cu totul 
arbitrara) se datoreaz8 şi neprecizörii in- 
tentiilor. Sau, poate, absentei lor. 

Sport şi cinematograf stau, deopotrivö, 
sub semnul marii popularitati, Din intilnirea 
cinema-ului cu marile competitii sportive, 
cu marii campioni, nu poate ieşi, teoretic, 
decit un succes de casö. Cu o singurü 
conditie: ca in ambele domenii sa se tina 
ştacheta cit mai sus. İn Campionii, deca- 
lajul ni s-a pörut cam mare 

Roxana PANA 


Regia: Corislantin Vaeni. Comentariul: Cristin 
Fopescu. Secvente antologice cu mann campioni 
Jin ültimele trei decenii: Nadia Comüneci, Ivan 
Pataichin, Ilie Nüstase, lon Tiriac, lolanda Balaş, 
Və Manoliu, Viorica Viscopoleanu, loan Soter, lleana 

ai, Gheorghe Grula, Cristian Gatu, Nicolae Mar- 

vescu, Aurel Vernescu, Simion Culov. Film rea- 
iat in studiourile Centrului de productie 
cıne matograficaü eBucureştin. 


tativa, mai bine s2 zicem, scurt şi raspicat, 
ca acest film nu distoneazö prea tare in 
suita premierelor din ultimul timp, dar 
ciştiga totuşi recordul placiditötii incoe- 
rente şi egaleaza argumentele descalificürii 
profesionale, pe care regizorul sáu le-a 
mai furnizat in repetate rinduri, semnalate 
de criticü, dar nu şi de casele de filme. 
İntrucit am citit unele versuri ale lui Ila- 
rion Ciobanu, putem spune cü actorul nos- 
tru (care bine a facut cü n-a apörut in nici 
un rol din acest film şi bine era dacö nu 
apörea nici pe generic) e mai norocos poet 
decit scenarist. Doar despre regizorul Ş.T. 
Roman nu mai putem spune, İn schimb, 


nimic. Val S. DELEANU 
— 


Regia: Şitefan-Traian Roman. Scenarlul: /larion 
Ciobanu. Imaginea: Marian Stanciu, Adrian Dra- 
guşin. Decorurile: Cristian Niculescu. Costu- 
mele: Dorina Şortan. Muzica: Adam Czaco. Cu: 
Bogdan Stanoevici, Boris Ciornel, Nicolae Praida, 
Lucian lancu, lon Andrel, Gil Dobrica, Petre Gheor- 
ghiu-Goe, Alexandru Llungu, Vasile Hariton, Ta- 
tiana Filip, Heana Ploscaru, Victoria Dobre-Timonu, 
Petre Cutrava, Nicolae Dide şi copilul Ovidiu Ha- 
riton. - 

Productie a Casei de filme Unu. Film reali- 
zat in studiourile Centrului de productie cine- 
matografica Bucuresti. 


İntre 28—30 iulie in Bucureşti, la <Cinema Studio>x, s-a desfàsurat etapa 
republicana a filmului de amatori din cea de-a treia edifie a Festivalului muncii 
$i creatiei populare cCintarea Romünielp. 

Juriul, alcatuit din regizori, operatori, critici, reprezentanti ai C.C. al U.T.C., 
U.G.S.R. şi C.C.E.S. (in ordine alfabeticö: lon Anton, Nicolae Cabel, Cölin Cali- 
man, Constantin Cröciun, A.G. Croitoru, Aurel Kostrakoevici, Aurel Mişca, Geo 
Saizescu, lon Seceleanu, Eva Sirbu, Emilian Urse, Florin Velicu, Eugenia Vodü) 
a fost prezidat de preşedintele Asociafiei Cineaştilor, lon Popescu Gopo. Un 
semn, printre altele, de dragoste, dar şi de respect fatë de cineamatori. 


De la editie la editie,peisa,ul 

filmului de amatori işi modi- 

fica mai mult sau mai putin 

vizibil liniile. Unde a fost o 

vale apare un deal — cite- 

odata chiar un munte — 

unde a fost o cimpie ràsare 
un dimb — citeodatö un deal — foarte rar 
din fericire, dealul sau dimbul se fac una 
cu pömintul şi, şi mai rar, se intimpla sà nu 
se mişte nimic. Actuala editie nu a facut 
sa se vadü modificüri spectaculoase, ci 
consolidüri imbucuratoare si incercöri lau- 
dabile de autodepaöşire. Adicö: cineclubu- 
rıle foarte bune s-au prezentat ireproşabil, 
cinecluburile bune au fàcut un pas-doi 
spre mai bine, cele modeste s-au straduit 
sa scape de modestie (reuşind sau nu) 
stradanie demnü de tot respectul. Dacü 
acceptüm ideea unui festival — aparat de 
luat pulsul, tensiunea şi temperatura orga- 
nismului numit: cineamatorism, atunci se 
poate spune cà actuala editie a inregistrat 
o stare generalö buna, o stare de sönötate 
a filmului de cineclub. De aici incolo s-ar 
putea deschide o listü lungö, foarte lungü 
de titluri, pe genuri, cinecluburi, judete cu, 
İn parantezö, cstrigarea de premliə, şi ele 
foarte multe. Ar fi comod, dar ineficient 
şi mai ales nedrept. Despre unele dintre 
filmele premiate s-a scris la fazele inter- 
İudetene, altele meritü o prezentare ama- 
nunfita şi o privire mai atentö, greu de reali- 
zat intr-un material de cconcluzlib, lar noi 
ne aflam, prin forta imprelurörilor, la con- 
cluzii. Mai important, aşadar, decit o in- 
şiruire de titluri cu premiile aferente, mi se 
pare incercarea de a rüspunde unei intre- 
büri aproape şcolüreşti: ce am aflat noi din 


ultima editie a festivalului? Am aflat cö, 


in mare, cinecluburile cmuncesc bineə, dir 
ce in ce mai bine şi cà, evident.ar fi loc de 
mai bine. Sö incepem cu binele existent, 

Bine este, de pildö, cü cineamatorii sint 
tot mai conştienfi de rostul şi importanta 
lor. Cá au cöpötat o foarte vizibila conştiinta 
a propriei valori. Conştiinta valorii obligà, 
deci ii obligö, së caute forma ideala de 
exprimare artisticö, singura in stare sa dea 
greutate şi eficientü unei tematici majori- 
tar ginditü, pe ccomandü socialan. Bine 
este, de asemenea, cà productia lor se arata 
din ce in ce mai variate, atit de variata incit 
a inceput së csaröə din genurile traditionale 
şi regulamentare. Filme care pinö la editia 
trecutö, nu mai departe, se puteau inscrie 
comod İn genul tricefal — etnografie, fol 
clor, turism — la actuala editie s-au cerut 
İmpartite, mai bine spus despörtite dupa 
specificul fiecörui cap: etnografie, folclor 
turism. Nuantarea s-a cerut respectatğ şi la 
alte genuri — reportai-ancheta, poem şi 
eseu cinematografic, documentar şi docu- 
mentar artistic. E bine, pentru cà nevoia de 
nuantare nu s-a nöscut din senin, ci dintr-o 
İmbucurötoare imbogötire a gindirii cine- 
matografice. Bine este, in fine, cà cine- 
amatorii vechi şi cu experientö, au inceput 
sö primeasca intüriri, tineri din generatia 
nüscuta şi çrescuta sub semnul filmului, 
venifi in cineclub nu doar cu pasiunea, ci şi 
cu o dinzestrare teoreticáx. Aici se opreşte 
binele şi incepe locul cde mai bine.n 

El incepe cu o derogare de la un principiu. 
İn principiu, etapa finala presupune infrun- 
tarea celor mai buni dintre cei mai buni. 
Din pöcate, n-a fost cazul. Din pöcate şi 
nedrept, filme puternice s-au cbatutə cu 
filme anemice, ciştigind, uneori cot la cot, 
nu chiar acelaşi premiu, dar pe aproape, din 
considerente de eticö, dar strüine de este- 
ticü. dustificüri nu existö, explicatii, da: 
1) tematica important (ca şi cum ar exis- 
ta şi tematicü neimportantö) incö mai func- 
tioneazü ca argument chiar şi in absenta 
realizörii artistice, 2) selectia la faza inter- 
iudeteana (şi subsemnata a fücut parte 
dintr-un juriu, aşa incit, orice piatrü ma 
loveşte) s-a facut mai mult cu duhul blin- 
detii decit cu cel al exigentei şi din interio- 
rul unei psihologii de tipul: sa fie, sa avem 


de toate armele, de toate gradele. Rezul- 
tatul: s-au ccumpöratp multe pusti fara 
tragaci, iar gradele n-au trecut intotdeauna 
peste plutonier. Lösind metafora la o parte 
— desi ea este foarte dragü cineamatorilor 
— dacö luüm cele trei puncte de la cap 
la coadü sau de la coada la cap ne lovin: 
de aceleaşi concluzii: 1) blindetea nu esle 


nem degetul pe citeva filme-exemple in 
bine şi in rau. Genul cel mai prezent, prin 
virulenta mai cu seamöğ, a fost reportalul- 
ancheta. Filme uneori pötimaşe care aratü 
ce nu-i bine, de ce nu-i bine, de aci ieşind 
ca untdelemnul la suprafafö sugestia: ce sà 
İacem ca sö fie bine? Pledoarie pentru 
muncö, cinste, omenie — cineclubul 
Unirea al Casei de cultura a sindicatelor — 
Bacğu. İn obiectiv ordinea şi disciplina 
— lI.U.P. — Tirgovişte, Ce fac ei cind noi 
muncim — Electroputere-Craiova. Mediul: 
industrial. Temele: cele sugerate de titluri. 
Problemele, asemönötoare, atacate pieptiş 
şi expuse cu forta de convingere a adevöru- 
rilor supüratoare. Tonul este dupö posibi- 
litati şi impreluröri, grav, glumet, ghimpos, 
duios, patetic, ghetos. Aparatul surprinde 
şi fixeaza munti de risipö, vöi de neglijentà, 
coame de indolenta. Utilaie care zac, zac 
nefolosite, In incinta sau nefolosite la locul 
de munceö, pentru cü stöpinul lor a plecat 
sa se plimbe, sà münince, sö-şi facö piata, 
sa stea la o parola, sü doarma. Aparatul 


Dac3 acceptim ideea unui festival — aparat 
de luat pulsul, tensiunea şi temperatura 
organismului numit cineamatorism, 
atunci actuala edifie a inregistrat 
o stare generala bun3, o stare de sönötate 


, 


intotdeauna bunà, exigenta nu este intot- 
deauna rea si mai de pret nu este intot- 
deauna iubirea, mai de pret este intot- 
deauna intransigenta; 2) filmele care isi 
propun, prin tematica sau prin titlu, sà tin- 
teascáà la nota zece şi nimeresc la nota unu, 
nu folosesc nimönul, 3) nu exista tematica 
important in afara realizürii artistice sau 
existü, dar nu functioneazö, nu dü randa- 
ment cum se spune in sectoarele grele, 
nu-şi ating scopul cum se spune in limba/ 
curent. Scopul nu se atinge printr-un titlu, 
printr-o temö, cu un comentariu “in pro- 
blemöə şi in termeni de articol de ziar (sa 
lasam ziarul ziar şi filmul film) clipitə pe 
principiul nucii/ in perete unor imagini pe 
care se poate spune absolut orice, inclusiv 
fraze care incep cu: corganele şi organis- 
meleə şi sfirşesc cu COM-ul. O aseme- 
nea — s8-i spunem oare rezolvare? — mi 
se pare nu doar greşitö, dar şi periculoasa, 
pentru cü ea creeazaü in metabolismul ar- 
tistic al cineamatorului o stare de lene 
intelectuala, de comoditate ca sü folosesc 
un termen mai indulcit, şi se ştie, cu cit 
e mai actualö, mai la ordinea zilei, maı 
social, mai civica, mai politica o tema nu 
trebuie pentru nimic in lume tratataü din 
nteriorul unei störi de comoditate 


Pentru ca sö nu plutim in afirmatii, sa pu- 


sta la poart la ora de intrare, şi eprimeşte” 
intirziatii. İntirziatli se supörü cü sint ad- 
monestati. Cei care nu vor sü fie admo- 
nestati, ocolesc poarta şi intrü prin gard, 
prin spörturi, prin göuri, ca pisicile. İntra 
piş-piş pinü la strung, pe care-l pürüsesc 
fatiş pentru o trebuşoarğ sau alta. Aparatul 
aleargü dupö el, fi prinde, li surprinde, mai 
intli trezindu-se buimaci din somn, dacà 
dormeau, apoi luind-o la fuga speriati ca 
potirnichile, sau intorcindu-se cu spatele 
in cazul in care el, aparatul, inregistra paca- 
tosul, o nevinovata conversatie in curtea 
uzinei. Peisajul nu este placut, dar desco- 
perirea lui este nu doar folositoare, ci toni- 
cà. Tonica pentru cà iatö, cineva se neli- 
nişteşte, cineva sta cde veghe in lanul de 
secaröb, cineva nu lasğ lucrurile sa meargü 
la vola intimplürii, şi acel cineva nu este un 
deus ex machina, el este un om din uzina 
İnarmat cu un aparat de filmat. Sectorul 
legumicol: Contraste — cineclubul cömi- 
nului cultural Valul lui Traiain. Actiunea 
L- legumicultura, Cineclubul casei de cul- 
tura Bàilesti, Piata din grüdina noastrai — 
cineclubul cPetrodavan, Casa de cultura 
a sindicatelor — Piatra Neamt. Primul este 
un tun cu tirul precis reglat, care tinteşte 
obuz dupü obuz o stare de lucruri para- 
doxal3. İn timp ce copiii culeg via (“si ve- 
deti, citeodatü e foarte greun — spune tex- 
tul in timp ce aparatul insistü pe imaginea 
unor gigilici de prima treaptü care se chi 
nule cu o ditamai foarfeca sü taie ditamaı 


Prezentat in premierü absolutü la festivalul de la Costineştİ, 
İn curind şi pe celelalte ecrane: filmul Sz;efan Luchian. 


Scenariul şi regia: 


Nicolae Mürgineanu. Cu Maria Plone 


şi lon Caramitru 


ciorchinele), İn timp ce nişte femei venite 
din Maramtureş ingrilesc viteii (“ca pe niste 
copii), in timp ce elevii mai ràsáriti dau la 
sapöligaü, büştinaşii din Valul lui Traian 
(care au uitat cà sint agricultori, spune 
textul) işi spalá maşina, dacë e vorba de 
inginerul agronom, sau aşteaptö butelii de 
aragaz, dacaü este vorba de lucrötori, in 
principiu — agricoli. .. Actiunea L... este 
mai paşnic. El arata doar cum se poate 
asigura aprovizionarea piefelor pe bazë de 
spirit gospodüresc şi cointeresare materia- 
lá. O familie — mama, tata, copili, bunicii — 
cultiva terenul din jurul casei, şi-au. facut 
sere, solare, ctrag tarep de dimineaf2 pinö 
seara cu folos şi pentru noi şi pentru ei. 
Demonstratie calma, caldë şi convingötoare. 
Piata din grüdina noastrš. Titlu apeti- 
sant. Cine nu vrea sa aiba o piata in grüdina 
nemaivorbind de gradina. Idee pretioasğ, 
de mare actualitate, avem nevoie de cit mai 
multe gradini. Dar cind autorli propun can- 
did sö renuntüm la cinutilele parcurip, cind 
ni se arata co maşinöü care acapareazü o 
grüdinöə, cind spatiile dintre blocuri desti- 
nate, prin grila edililor, ca loc de joacàá 
pentru copii, sint propuse tot grödinaritului, 
İntrucit, este drept, ele stau cnefolosite x, 
entuziasmul privitorului cade in nedumerire. 
Cum aşa? Ó maşina poate ea acapara o 
gradin3? Spatiile verzi care ne asigura 
oxigenul au devenit chiar inutile? Şi spa- 
tille de ioacaü sü le ştergem de pe fata 
pamintului? Şi copiii? Unde s3 se ioace 
copili?. lat, deci, o idee buna, excelentö, 
ratata din exces de zel. Pacat. Dar din 
fericire, am spus bine de cinci ori, şi pöcat 
— o datü. Cam asta ar fi raportul. Şi iar 
€ bine 


Filmele tehnico-ştiintifice realizate cu mi- 
na din ce in ce mai sigurü (Reconditio- 
narea lingotierelor — Siderurgistul-Re- 
sita; Realizarea şi urmğrirea in SITU 
a unui bloc cu infrastructura integral 
prefabricata — Constructorul TCM Timi- 
şoara, Baütöülia caiacului — ,Appolo, in- 
treprinderea minierü Oravita). Filmele de 
protectia muncii (Nu frica te püzeşte — 
Casa de culturü a sindicatelor — Tirgu 
Mureş: Bine ar fi sa fie aşa —Siderurgis- 
tul — C.S. Hunedoara, Cumpaürati-va un 
manechin — C.F.R. — Timişoara). Filmele 
poem şi eseu cinematografic (Piatra de foc 
la temelia casei — cAurul negrup — Voi- 
neşti, Concert — ,,Semenicul” — Reşita, 
Simtamintul veşniciei — acelaşi Seme- 
nicul, Adagio şi Bopacul — Atelier 16 — 
Arad). 

Ce ar mai fi de adöugat? Excelenta pre- 

zentare a judetelor Arad, Caraş-Severin, 
Timiş (regret cá nu pot sà scriu incà o data 
despre Fragmentarium de vara — cine- 
club "70 Timişoara), minunata forma 
in care se afla filmul de animatie 
— 20 de titluri din care s-ar putea cita 
liniştit 15, dar trebuie semnalate neapörat 
Pilulele de la cOfelul roşup, de la cSide- 
rurgistulb Hunedoara şi cEcran-utilb Bucu- 
resti şi Efecte de imprimövürare şi İm- 
blinzitorul de şerpi de la cAtelier 169 
Arad, demonstratii de fantezie cinemato- 
iraficö, semnele de reintoarcere” la viafa 
vu foarte mari, dar semne totuşi ale cine- 
luburilor bucureştene — cel mai proaspöt, 
Laser 9, despre care s-a scris, realizat la 
Şcoala popularğ de arta. 

İn inchelere, o veste bun: s-a nöscut 
şi nu doar pe hirtie, un nou cineclub serios. 
Cineclubul casei de cultura a municipiului 
Fügüraş. Pentru cü membrii lui sint inca 
necunoscuti, am sü fac prezentaürile: Co- 
vacs Emil, Eugen Cioateş, Titus Francu, 
Victor Boros, Dorin Brumbea, Filmul lor 
din concurs se numeşte Bumerang şi 
este un poem antirözboinic gindit cu minte 
de tineri nösculi pentru film şi realizat cu o 
sigurantö de bötrini cineaşti experimentati. 
Este al doilea film al proaspötului cineclub. 
La el şi la altele, nu foarte multe, dar foarte 
bune, mö gindeam cind scriam la inceput: 
merita o analiza amaönuntitA şi o privire 
atentü. Ceea ce se va face pe parcursul 
anului la rubrica cCineclubn. Deocamdatöa, 
cred cü e bine sö inchelem aici, cu fafa spre 
un ciştig, cu fafa deci spre semnul plus şi cu 
speranta cà poate — poate pina la editia 
viitoare, vom mai pierde pe drum cite ceva 
din semnul minus. 


Eva SİRBU 


Cartea de film la noi 


Un destin artistic de ex- 
ceptie inspira Miha- 
eíei Tonitza-lordache o 
carte-omagiu care oco- 
leste tentatia biografie: 
romantate. Personalita- 
tea Elizei Petrachescu, 
excelenta actritá de teatru şi fascinanta 
interpreta de film, este evocata din per- 
spectiva mai multor unghiuri de vedere, 
prin suprapunerea unor deciaratii facute 
de cei care i-au fost prieteni sau au lu- 
crat impreunáë cu ea. Aceastöü structura 
a volumului sporeşte suspensul lecturii 
Şi, aşa cum foarte intemeiat crede au- 
toarea, este ccea mai adecvatö acestui 
destin uman şi artistic absolut singury. 
Adorata frenetic şi contestatö violent, 
cu un chip ce nesocotea canoanele 
obişnuite de frumusete, cu o carierü 
marcatö de succese strölucitoare şi de 
zone de penumbr3, cu un sti) de joc in 
care convietulau eluziunile tröiriste cu 
interiorizarea şi economia de mijloace, 
Eliza Petrachescu a fost intotdeauna o 
actrita specialö, un caz aparte, muit 
discutat şi controversat. Sfirşitul tra- 
gic in cutremurul de la 4 martie 1977 
intregeşte aura legendarğ a acestei per- 
sonalitati misterioase şi nepereche. 


eViata actritei 
Eliza Petrachescu” de 
Mihaela Tonitza 
Iordache 


Descoperitü de film destul de tirziu, 
ea a intruchipat antistarul. Citeva per- 
sonale ciudate şi fascinante interpretate 
de Eliza Petrüchescu au determinat 
critica şi publicul sö renunte la prelude- 
cütile iegate de eplanul doiy. Partiturile 
ei din Atunci i-am condamnat pe toti 
la moarte, Nunta de piatrö, Felix şi 
Otilia, Hustrate cu flori de cimp sau 
Tünase Scatiu au pus in valoare un 
stil de joc de o tuiburötoare personali- 
tate. El decurgea firesc din datele actri- 
tei, despre care Mihai Berechet scrie 
cë cavea un soi de magnetism rasputi- 
nian, in care nu mai ştii unde e binele 
şi unde röulə. Povestirile lui lulian Mihu, 
Andrei Biaier, Dan Pita, Eva Sirbu, 
Emanoil Petrut şi altii evocü efectuos 
personalul, amintindu-i micile ciudü- 
tenii şi ticuri, efuziunile de simpatie şi 
leşirile ursuze, düruirea extraordinara 
pentru meserie. Toate portretele amin- 
tesc insa störuitor despre marea ei 
singurötate. Orchestrind aceste decia- 
ratii, Mihaela Tonitza-lordache le folo- 
seşte cu argumente ale propriei sale 
demonstrafii despre condilia actorului., 
oCazulp Eliza Petrachescu confirma 
dramatismul asumat ai destinului celor 
care işi sacrificü tröirile personale pen- 
tru a se dedica total şi patetic intruchi- 
pörii unor vieti imaginare. A.ceastü me- 
ditatie innobileazü preocupörile volu- 
mului biografic dedicat unei personali- 
tati de prim rang a cinematografului ro- 
mönesc, o actrila-simbol. 

Dana DUMA 


Ei, clasicili, noi, moderni 


Hİ Hecesitatea tra 


Ciudat, dar o art3 cu cit este 

mai tİnörö, cu atİt are nevoie, 

mai grabnic de o istorie, de 

un trecut viu cu care pre- 
zentul şı vutorul respectivei arte sa poata 
opera eficient. Un context cultural care 
porneşte de la tradifle nu este nici rösfat, 
nici orgoliu van, ci o trebuintü urgentö şi 
majorš pentru cë acest cfeed-backo (legö- 
tur inversa) face posibil un progres logic, 
iar nu unul lösat la voia intimplürii. latö de 
ce legatura dintre Moara cu noroc a lui 
Victor lliu (productie 1956) şi İnainte de 
tücere (Alexa Visarion — 1978) este un 
astfel de fenomen, pozitiv, prin care filmul 
romönesc incepe sö creascğ din sine, ase- 
mönörile şi deosebirile dintre cele douğ 
opere intrind Intr-un sistem coerent in care 
efortul critic se poate mişca in vole şi cu 
rezultate, sperm, fructuoase. 

Asemiünörile tin, evident,de dramaturgie. 
Nucleul narativ al ambelor pelicule este 
echivalent: contradictia dintre setea de ave- 
re şi iubire duce la descompunerea perso- 
nalitatii umane. Eroul ambelor filme este 
un hangiu pus pe càpàtuialá din motive cit 
se poate de anodine: el vrea binele, liniştea, 
a lui, a familiei, şi İntelege cë aceastö situa- 
tie nu poate fi atinsü farü o sumö consis- 
tent8. Numai cë aceast8 sumö (pentru a fi 
obtinut şi pöstrat8) va interveni curind in 
echilibrul moral al eroulul, producind efec- 
tul invers celui scontat. Alienarea produsa 
de ban este in ambele filme un fenomen 
studiat cu aplicatie şi finete a nuantei. 

İn ambele filme sotia hangiului, iubitA cu 
disperare de acesta, sfirşeşte prin a-I inşe- 
la, educindu-sep cu cel röu. Acest cnega- 
tiv> este in ambele ipostaze o fiintë puter- 
nicö, energicö, inzestrata cu un farmec 
malefic putind domina cu alutorul lui pe 
cei care-l Inconioar8. 

La prima vedere, similitudinile semnalate 
mai sus s-ar putea datora paralelismului 
dintre sursele literare care stau la baza 
celor douğ filme: nuvela lui Slavici şi cİn 
vreme de rözboib a lui I.L. Caragiale, amin- 
doi clasici ai literaturii noastre, putind fi 
İnglobati, in sens larg, intr-un realism ieşind 
din aceeaşi sferü şi sorginte: naturalismul 
european al sfirşitului de secol. 

Aruncind 1Insö o privire mai atentö, vom 
descoperi deosebiri ma)ore. Şi dacàá ecra- 
nizarea lui Al. Struteanu şi Titus Popovici 
se pöstreaza in limitele naratiunii lui Slavici, 
cea propusa de Alexa Visarion presupune 
mari libertöti care tac textul sa se apropie 
cu evidentğ de cel fructificat de lliu. Ceea 
ce römine din scrierea caragialiana este 
propensiunea pentru articularea unui fan- 
tastic in directaü legatura cu imaginarul 
unui subconştient traumatizat. Fratele fur 
şi adulter vine chiar şi din moarte pentru 
a tulbura liniştea hangiului. İn aceastá a 
doua oper6, motivele sint explicitate vizual 
şi faptic, in İlmp ce la lliu ele intrö in func- 
tionare numai pe bazë de sugestie ori sim- 
pla inductie logicö. — Astfel cederea hangi 
tei in fata lui Ghitü Sümadüu — este -pre- 
supusa, ea functioneazğ ca un fel de fatum 
care determinö restul actiunilor. Aceasta 
insertie şi,respectiv, abstragere a subtextu- 
lui din lumea vizibilš a peliculei face ca cele 
douğ filme s3 difere stilistic foarte mult 
chiar dacğ in citeva cadre ale lui Nicu Stan 
citatul dup3 imaginea lui Ovidiu Gologan 
este evident (vezi deschiderea cuförului cu 
bani de cötre preot Tnaintea falsului atac 
banditesc). 

Deosebirile derivaü deci mai ales din 
modul de Intelegere a expresiei. La lliu 
sensul trebuia pregötit prin mişcarea de 
aparat, luminö, montal, şi inclus in inşirui- 
rea evenimentiala mai ales ca sugestie. E 
un mod sever, clasic, de a intelege functia 
formei in opera de artö. La Visarion, moti- 
vatia internö este pusa direct in fata spec- 
tatorului. Se construleşte un spectaculos 
al interioritatii umane. Desi in vis, pentru 
privitor la propriu, datorita puterii cinema- 
tografului de a concretiza imaginarul, fra- 
tele st3 intre hangiu şi sotie in pat. Aceasta 
viziune psihologicö nu ne este numai ara- 
tat, dar ea capötü in cadrul discursului 
estetic o pondere specificö. Balansul real- 
imaginar ioac8 exact rolul pe care sobrie- 
tatea şi introvertirea expresiei o joacëá in 
pelicula lui lliu. 


Genul sau orizəntul de aşteptare 


Paradoxal dar, cu toatü logica demons 
tratiei de mai sus, filmul lui lHiu pare ma: 
spectaculos, mai plin de mişcare şi sus- 
pans. Oare argumentele de pinö aici nu au 
dectt o arie de aplicabilitate strict teoretica? 
Nu, diferenta deriva din modul diferit sub 


teoria filmului 


Doi clasici ai literaturii romöne, Caragiale şi Slavici — pornind 
in sens larg. din aceeaşi sorginte: realismul european al sfirsitului de 
secol — au inspirat douğ filme: 3/oara eu noroc de Victor lHiu (cu 


Geo Barton şi Benedict Dabi)a) 


şi /nainle de tücere de Alexa Visarion 


(cu Valeria Seciu şi lon Caramitru) 


care este inteles de cei doi artişti incadrarea 
subiectului intr-un gen. La lliu structura 
generalö a operei este subordonatö, in 
ultimë instantö, nu numai unor sensuri 
intrinseci, dar şi unei forme date: genul. 
Aici genul este evvesternulr, adicö filmul in 
care drama social se petrece intr-un spa- 
tiu desocializat, unde forta armei şi cea 
fizicü sint preponderente. Natura ca spatiu 
de desföşurare a drameli Imbracö, dar şi 
determinö in acelaşi timp evenimentele. 
Sigur, acest gen la care ajunge lliu in efor- 
tul de adaptare a dramei la cinematograf 
este incörcat cu toate lectiile eisensteiniene 
despre contrapunet şi dezvoltare a semnifi- 
catiei prin iuxtapunerea diferitelor planuri 
ale expresiei. Orice dramö inclusa intr-un 
gen traditional trebule sa corespunda cel 
putin in citeva puncte cu evenimentele pe 
care spectatorul le aşteaptü de la ea. Or, 
in acest film existü in mod clar o polarizare 
a simpatiilor cötre personalul hangiului, o 
scenğ care declanşeaza drama (crima din 
trasur3), o rasturnare a situatiei (procesul) 
şi o confruntare pregötitai minutios cu care 
se sfirşeşte filmul. 

La Alexa Visarion forma operei cores- 
punde unel alte virste estetice. Se remarca 
o organicizare a intregii serii evenimentiale. 
Drama işi este sieşi suficientö. Ea nu are 
nevole de raportöri exterioare pentru a fi 
inteleasğ şi pentru a se desföşura. Regulile 
sint ale tragediei. Destinul e dat. De aici 
lipsa polarizërii afective cötre un personal 
ori altul. Aceastü autonomizare a operei 
fatë de gen este o evolutie specificA pe 
care modernitatea o solicitA de la artist. 
Se simte pe de o parte un efort pentru o 
pötrundere xin adincurin, deci gösirea unor 
lormule şi expresii perene, iar pe de alta 
o dişputö subtextuala cu ponciful, cu bana- 
lul. İn acest efort, Visarion a ieşit victorios 
nu numai pentru cà a indröznit së plece de 
la un autor mai modern şi mai dificil decit 


Slavici (lon Luca Caragiale), dar şi pentru 
cà a ştiut sà se elibereze de el, cöutindu-şi 
un drum propriu in limitele celei de a şaptea 
arte sub egida cörela se constitula opera 
sa. De aici aceastà dublá filiatie: Caragiale- 
lliu cu evident aplecare cötre ultimul. 

Diferite mai sinf, tot datorit8 pozifiilor 
amintite mai sus, şi mijloacele pe care cei 
doi regizori le aleg pentru indeplinirea 
concretü a sensurilor lor estetice: 

La lliu predominö constructia prin com- 
pozitie plastic, detaliu de sugestie, lumina 
si montai. La Visarion mizanscena, con- 
tinuitatea de stare corespunzind unei inte- 
riorizari a existentei filmice, dominö. Pro- 
babil cü filmul İnainte de taücere este, 
alaturi de Reconstituirea, cel care tröleşte 
cinematograful cel mai din <interiorx, ca un 
context ce naşte expresie, iar nu ca o forma 
care e aplicatö din afarö. Lipsind muzica 
şi cambientalulə, partea sonorö, cu tot 
efectul cartifexp datorat postsincronului 
permanent in prim-plan, cap3ta un drama- 
tism intrinsec mai ales atunci cind imagi- 
nea, covirşitö, sfirşitö, doboritü, epuiza- 
tš tace. İn aceste clipe se creeaza o comu- 
niune de stare fundamental intre artist 
şi drama infatişatö. 

İn sinul unel cinematografil a cörei vlrstš 
bia trece de trei decenii, raportul dintre 
nainte de tücere şi Moara cu noroc este 

al constituirii unei virste culturale a filmu- 
lui romanesc. Adevörul e cë dup3 mai bine 
de 400 de pelicule produse de industria 
national, purtind titulatura cartistica, nu se 
mai poate realiza o operš serioas8 fërá a fine 
seama de ceea ce s-a realizat, cu sau fara 
succes, in trecut. Exemplul lui Visarion, 
unul din cei mai dotati regizori ai tinerii 
generatii, ar trebui urmat şi de alfii pentru 
cà e foarte periculos sö crezi cë in materie 
de arta lumea incepe şi se sfirşeşte cu 


propria oper8. 
Dan STOICA 


Treizeci de ani de viata, 
nu de meserie. Cinci ro- 
luri principale. Cam tot a- 
. titea secundare. De doi ani 
pe afişul Nationalului in 
patru distributii. Televiziu- 
ne, fireşte şi televiziune. 
Dupa 6 ani de la debutul bubuitor din 
oZidulp, Gabriel Oseciuc este un tinür 
actor cu ctrecut gloriosp şi cu prezent 
sigur chiar dacà nu mereu sclipitor, dar 
vorba lui, nu te poti intilni in fiecare zi 
cu un mare rol şi nici nu poti lucra mereu 
cu aceeaşi regizori şi chiar dacö se in- 
timpla minunea asta, ei nu te pot distri- 
bui mereu in rolul principal. Dar nu 
vreau eu sà nu vorbim despre el? De 
ce sš nu vorbim despre el? E conventio- 
nal, Fiecare vorbeşte despre sine, des- 
pre ce-a vrut, despre ce-a putut, despre 
ce-l doare... Şi pe urmš mai e cev 


inema 


— Pentru mine filmul nu este preocuparea 
numörul unu. Preocuparea numğörul unu 
este meseria. Filmul nu e toatë meseria, ci 
numai o parte. Şi nu cea mai important$ğ. 
Cea mai importanta este, acum, teatrul. 
Dar vedeti, nu e bine ce spun. Dumnea- 
voaströ m-ati chemat pentru film, nu pentru 
teatru. Và rog frumos, mai bine sö vorbim 
despre altceva. Nu-mi place sü vorbesc 
despre mine nici despre filmele mele... 


— Nu prea se poate. Mücar despre fil- 
me sà vorbim. Unul se numea “Zidul> 
şi cu el v-afi lansat cum se spune, celà- 
lalt se numea cPrin cenuşa imperiuluip... 


— Au fost şanse unice. Unice. Ce-am 
facut eu İn Zidul nu ar fi fost niciodata 
astfel fara Vaeni. Şi farü Demian. La Cenuşa 
era Blaier. Şi jucam cu Dinic8. Cu el e 
foarte greu sö nu fii bine... De aceea nu-mi 
fac nici un merit din personaiele mele de 
film din tinerete. Ele au fost intimplötoare. 
Mi s-au İntimplat. Aşa cum, in liceu fiind, 
la Bröila, am vözut un afiş I care scria: 
cAvem nevole de tineri inalfi şi blonzi.p 
Şi, simtindu-mü blond, m-am prezentat şi 
am cölcat in primul film din viata mea. Era 
un rolişor, aghiotantul unui general neamt 
Cind apörea generalul, mö vedeam şi eu. 
Dar era la Blaler. İn Padurea pierdut3. 
Deci, eu am avut norocul sà-I vad pe Blaier 
lucrind, sö stau in preajma lui, förü ca el sö 
ştie, İnainte sü mö ia la Prin cenuşa im- 
periului. O intimplare, nu? Eu ştiu cite au 
fost şi clte sint intimplötoare in viata mea 
şi de asta nu-mi fac gİnduri. Ştiu cë sint, 
prin meserie, la indemina unor oameni care 
ma gösesc, sau nu, bun pentru filmele lor. 
Citeodat2 iese, citeodatö nu. Din scenariu 
porneşti intotdeauna cu o mizš mare. Pleci 
cu sperantö. Te gindeşti cü ai putea sö 
faci ceva. Pe urma... faci. Faci ce faci, 
faci ce poti, de multe ori poti ce te-ai gindit 
tu, dar cit iese pinö la urma din filmare, din 
montai, din cum a fost pus İn paginö ceea 
ce tu ai vözut in scenariu, cift? Uneori dai 
chiar peste un scenariu minunaf, Iti place, 
zici da, vreau sšà-I fac, vreau sü fac rolul asta 
şi pe urmğ, cind iese filmul dai din coli in 
colf: eCare-i Sörindarul? Unde-i Sörinda- 
rul)? Nu depinde de mine. Mai ales la felul 
meu de a fi nu depinde de mine. Eu dacàë nu 
mö sfötuiesc cu regizorul, dacë nu am voie 
sö-i spun: eVa rog sö má iertati, nu credeti 
cà aici ar fi mai bine pentru personal sö fac 
aşa sau aşa?ə dacö el nu mà intelege, m-a 
pierdut. Pentru tot filmul. Eu pe urmö nu 
mai sint decit un sclav. Mü duc unde mi se 
spune, fac ce mi se spune şi atit. Daca el, 
regizorul, nu lucreaza cu mine, cum sà 
lucrez eu cu el? Poate cö totul mi se trage 
de la Vaeni şi Blaier, dar pot spune ca ei 
sint dumnezei in lucrul cu actorul. Acum la 
Ana şi hotul, am mai intilnit un asemenea 
regizor in Virgil Calotescu. Absolut nespe- 
rat şi neaşteptat. Nu vreau sà zic hop pina 
n-am sörit, incë n-am vözut filmul, dar sper 
cü, dupü ce o s8-l vad, sö fiu in mösurü sa 
spun, cu toatö credinfa, cë este un rol. O 
creatie. La filmare, eu aşa am simtit. E 
foarte greu së lucrezi oricum, dupö ce ai 
İnceput cu regizori care te-au inteles, te-au 
ccumpöratə dintr-o ochire. E greu. Tu te 
duci cu toata delicatetea şi-i spui: cOare, 
nu ar fi mai bine aşa?əp Oare! Deci eu ma 
duc cu un dubitatiy. Mö duc, indoit de mine 
pinA la pamint, cum zice Sorescu, iar el 
imi spune: €Ce te bagi, vezi-ti de treaba 
dumneatalelə. S-a terminati Nu se poate. 
Dacğ rolul este al meu şi filmul al lui, nu 
inteleg ce cáutëm impreunš... De asta sint 
fericit cá l-am descoperit pe Calotescu şi 
cà am lucrat acum din nou cu Blaler la 
Lumini şi umbre. Nu e un rol mare, e chiar 
mic, dar frumos, un personal romantic, 
frumos. E minunat sö te intfineşti cu oameni 
cu atita delicatete sufleteasc8... 


— Tineti foarte mult la delicatete, 


— Foarte mult. Foarte. Deşi, despre mine 
se spune cü sint colfos, pentru cà am replica 
imediat dacë omul nu e la locul lui. Atunci 
se cheamğ ca sint obraznic. Este un tribut 
platit tineretii. Cei virstnici au replica. Cei 
tineri sint obraznici. Vedeti, aşa stau lucru- 
rile. Dar tinereftea este o boalš care se vin- 


deca şi sper sü-mi treacö cit mai repede.. 
Al Mi-ati spus sö và aduc o fotografie. V-am 
adus douà. Una este foarte şocantö, v ar 
trebui. curaj s-o  publicafi Yaşı 
İntr-adevari Ün Öseciuc teapan, cu 
frez, cu mustöcioarö, cu papion, cos- 
tum alb, privire fatala. Foto Studio 
Bottuşany 1990. 0 
— Este din Acolo, departe. La Tv. Tu 
ştiu dacà ati vazut. doc un scriitor ratat, 
la Paris. Un infrint. O pasöre doboritö. Şi 
aripile lui sint vindecate cu pömint. Cu p3- 
nini 0 0 o. 
Recunosc cà nu am curai sa public 
poza şi o aleg pe cealaltö. Cedeaza re- 
pega, 5 sə "Açdı 
— Cum vrefi, Eu am propus. Aşa Tac şi la 
film, Aşa am lucrat şi la Calotescu. l-am 
spus: aSà ştifi cá eu şutez de 10 ori la poarta. 
Eu zilnic am 10 propuneri. Dacö dumnea- 
voastra imi demonstrati cü ideea mea nu e 
bun3, imediat inclin steagul. Fac cum spu- 
neti. Dar dacö nu-mi puteti apöra şutul, 
và rog sö-İl cumpörafi, pentru cá este punct 
in favoarea filmului, nu a mea. Şi el m-a 
inteles. Asta a fost şansa mea, m-a inteles... 
Dar nu-mi place, iar am ajuns la mine. Ca- 
pitolul Oseciuc nu este nici interesant, nici 
important, credeti-ma... 


— Nu pot sö röspund: vö cred. Pot 
doar sš deviez pufin discutia. De pildü, 
poate imi spunefi de ce a fost minunata 
colaborare cu Vaeni, Blaier, Calotescu, 
dincolo de delicatetea sufleteascA şi 
intelegerea fatš de actor, care-i apropie. 


— El au şi o fortë anume care vine sà echi- 
libreze delicatetea şi forta lor st in faptul 
cà ştiu precis ce au de föcut. Actorul simte 
asta. Şi e foarte placut së mergi pe mina 
unui regizor care ştie ce vrea. Şi mai au 
ceva: darul rar al comunicörii frumoase cu 
oamenii in general, şi cu tine, actor, in spe- 
cial. Pentru cë (şi asta e valabil pentru ori- 
cine) poti fi foarte deştept, foarte citit, foarte 
intelectual, foarte informat, dacö nu stii 
cum sà te comunici şi cum s8 comunici 
cu cei din jur degeaba. Toate römin in tine. 
La Zidul, Vaeni m-a pus sö jur cá n-o sü 
citesc scenariul. Dacğ il citeşti — zicea, ai 
sö vii cu imaginea eroului gata fabricati de 
acasğ, şi eu nu vreau. Asta venea la el din- 
tr-o frumoasü şi sàánàtoasšá intelegere a 
ideil de erou, idee pe care ştia cü n-am cum 
s-o am eu, un pusti. Vaeni gindea cà eroul 
este in primul rind un om şi pe urmğ un erou. 


interpreti 
si roluri 


Sentimentul 
complicitátii 
spirituale 


Desigur cë un actor bun este, 
ca şi frumosul la Keats, co 
bucurie continuëx. Dar chiar 
şi un actor bun are momen- 
tele lui privilegiate care nu 
tin, neapörat, de scenele de 
maximğ tensiune ale rolului, 
ci mai degrabö de o fibrö secreti a persona- 
litatii lor, ale cörei resorturi sint declanşate 
intr-un spatiu care nici nu mai are foarte 
mult de a face cu ecranul. Asta se intimplà 
rar, dar, atunci cind se intimplö, vorba unui 
mare scriitor, cnu mai este nimic de föcutə, 
in sensul c8 ai devenit prizonierul acelei 


——.— ə.a 


.... 


—— 


Si lui li e frica, şi lui fi e frig, are probleme 
de viatë pur omeneşti, numai cà le infringe 
mai bine decit un ne-erou. Curaiosul se 
teme dupö ce a fost curajos. Şi tocmai 
ərin asta istoria şi timpul il cresc in ochii 
noştri si-I fac un exemplu frumos, demn de 
urmat, Avem de İnvötat mult de la eroi. Şi 
eu am invəfat de la eroul acela pe care l-am 
creat multumitü lui Vaeni. E foarte greu sü 
explic: cum. Dar totul era incandescent 
intre noi la filmare. Totul era intelegere, 
incredere, nödeide. Mà intreba: cCe-ai scric 
tu pe peretele asta ?p €Ce-i afar4? E iarna? 
A trecut Anul Nou ?> cNu, nu, e cam inain- 
tea Anului Nou.p cAtunci, aş desena o 
crengutü de bradəp. cLuminal Motor! Dese- 
neazölə Nu repetitie, nu: cum ai desena tu 
crenguta. Nu pune-o mai la stinga, pune-o 
mai la dreapta. Nu. El lucra de-a dreptul cu 
aceastö materie vie, care, intimplötor, adicü 
la alegerea lui, eram eu. Mà recrea. Crea cu 
sufletul. Ei, cum mai pot eu acum sà lucrez 
cu un regizor, care-mi spune: zici textul 
acolo, intorci fata de trois quarts, fii atent, 
nasul in lumina, nasul in lumin3... Cum? 
Cum sö nu fiu ddificilə — ati observat? din 
ce in ce mai multi sintem cdificiliyn — cind eu 
am invötat de la acest minunat losif Demian 
care-mi zicea: cBülete, eşti actor? İnvatö 
obiectivelel şi te rog frumosl dacğ eu la re- 
petitie am pus o lumina şi cind dau motor 
vezi cü am uitat sa aprind un proiector, 
zici: Stop! lertati-mö, proiectorul acesta a 
fost aprins la repetitie.ə Şi acum, cind imi 
permit sö spun cum m-a invaüfat Demian, 
sint repezit, desi spun: lertati-mal... Ce sü 
fac, dacö am avut profesori profesionişti? 
La Prin cenuşa imperiului, Dinicö stötea 
İnainte de filmare pe marginea şantului, se 


gindea, se framinta, vedeai pe el travaliul . 


de concepere a roluiui. Eu, dupa Bialer. 
MA tineam dupa el necölindu-l chiar din alte 
treburi, së-I intreb despre rol. Dupü ce mö 
İümuream, eram foarte degalat, eram foarte 
la mine acasšà, aproape tröliam in prelungirea 
rolului. Eram foarte calm, şi Blaier mà in- 
demna tot timpul sö ramin astfel, sü nu 
faisific rolul, sa nu-l gindesc, sà-I traiesc. 
Pentru Dinicğ — acest titan al filmului — era 
mult mai greu. Avea un bagaj mare de ro- 
luri in spate şi trebuia sö aducü ceva nou. 
Un personal care sö nu semene cu celelalte. 
Abia acum il inteleg pe Dinicö. Acum, cind 
nu mö mai pot arunca intr-un film fara sa 
gindesc de şapte ori o replicö, un gest, o 
rostire. De-abia acum cind incep sa le dau 
eu carnea, sö le fac coloana vertebrala şi sa 


vointe. Cred, in aceastö ordine — şi numai 
in aceasta — cë momentele privilegiate ale 
unui actor ca Adrian Pintea sint acelea 
in care actorul Isi asculta partenerii. De 
atitea ori, vai, tücerea de lingö cineva dà 
mai multö batale de cap İntr-un film, decit, 
sö zicem, cmarea scenö a nebunieix dintr-o 
piesü clasicà. Adrian Pintea, aşa cum l-am 
cunoscut in Falansterul, in lancu dianu, 
primeşte cuvintele, gİndurile (nu replica) 
celui din preaimö acordİndu-i fie acestula, 
fie sie İnsuşi, privilegiul ori şansa ascultàrii. 
Existö, In romanticele (cum au fost numite) 
personaje de pinë acum, o concentrare, 
pinö la atingere cu durerea, a primiril şı 
respingerii gindului altuia, semn indubitabil 
al conştiintei pretului — al binelui, dar şi al 
röului — pe care İl poartü cu sine omul. 
Cind İşi ascultü egalii, chipul tinörului 
actor este clucraty de sentimentul complici- 
tötii spirituale cu cei deopotriva cu el, de 
bucurla unei solidaritöti posibile. Cind tace, 
in fata adversarului, acesta din urmö pare 
a fi trecut prin furcile caudine ale unei 
iudecöti neliertötoare, trist-dispretuitoare: 
in aceastö privintö, chiar prins, chiar tradat, 
lancu dianu, desi vulnerabil, römine neatins 


ma duc sš le prezint regizorului, abia acum 
pot spune cà am pöşit şi eu in meserie. Dar 
n-am pàsit singur. Am fost indrumat, am 
fost alutat, am fost creat aşa cum sint 
acum... Dinu Tünase este iar un regizor cu 
care aş dori sö ma mai intilnesc. Cu el se 
poate discuta şi comunica minunat. La el 
am reuşit o alt fafi a personaiului din Zidul 
tinörul utecist inflAcürat de idealul sau care 
pune mina pe automat şi sare in foc, in 
gloante... Şi Aurel Vlaicu mi-a plöcut. Şi 
nu cred cë este chiar ultimul film de pe lume, 
Poate o tratare mai romantic ar fi fost mal 
pe gustul meu. Avem nevole de roman- 
tism. Dar vedefi, mö repet, romantic, ro- 
mantism... Sint conventional şi nu-mi place. 

— Romantismul apare in orice discutie 
cu un actor tinör. SA fie o obsesie a unei 
generatii? Sau a unei familii de actori? 
Şi ce intelegeti prin romantic? 


— A fi romantic presupune un mare 
cura). Octavian Paler spune: €A te elibera 
de fricë este un mare curajx. Mi-aş permite 
së parafrazez da fi romantic este un mare 
curajx. Dar nu cred cà romantismul se 
opreşte la o anumit virsta. Existö şi bötrini 
tomantici, dupü cum existà şi bötrini tineri, 
— poate cà acela sint şi romantici — nu e 
obligatoriu. Zic: poate. Obligatoriu, pentru 
romantism, este curalul. Dar nu. lmediat 
o sö alung la: tineretul romantic inflöcörat, 
şi asta am mai citit-o in vreo 17 locuri. E 
conventional. lar e conventional... Cred cë 
la Ana şi hotul am reusit sö nu fim conven- 
tionali. Conventional, la film, inseamnö: 
se ia una bucatğö scenariu, se bate la ma- 
şinö, tipürindu-se cu aparatul de filmat. 
Noi, am reuşit sö reconstrulm, pas cu pas, 
sà recladim pas cu pas viafa fiecürul perso- 
naj in parte. Şi pentru asta trebule cural, 
aşa cü iar am aluns la romantism. Şi la 
conventional. 


— Dacš tot nu scöpüm de conventio- 
nal, sa-I folosim pe fatà: de ce preferati 
teatrul? De ce, cind aveti atita date 
pentru film? 


şansa mea de a renaşte ca actor prin el. 
Pentru cà sint incàš la İnceput. Şi convins, 
din pornire, cë nu voi alunge sö ştiu tot. Dar 
e frumos drumul. Cöutarea. Emanoil Petrut 
mi-a spus odatö: €Ai s8 alungi batrin şi tot 
n-ai sà ştii tot despre meseriex. Ştiu. Dar 
caut s aflu cit se poate. Aproape la fiecare 
spectacol stau la arlechin şi mà uit la meşte- 
rul Beligan, la meşterul Cozorici, mö uit şi 
la cei mai apropiafi de mine ca virstö, invat 
de la cei buni, ce sà fac, şi de la cei prosti 
İnvat cum sö nu fac (foarte important sa ştii 
cum sö nu faci) şi fur şi eu cit se poate din 
meseria asta. Pentru cà ea se fura. Sau se 
se şi furö. Fürü bucöfica asta furatö, meseria 
nu mi se pare intreag3. Eu am şi de la cine. 
E o şansa uriaşğ sağ fii la National, së ioci 
alaturi de atifi actori mari. E o şans8... 


— Mai am o intrebare cinstit-conven- 
tionalö: care sint planurile dumnea- 
voastri, programul dumneavoastra 
de-acum incolo? Tot omul are un pro- 
a ə say ae. a e 
cDestinuf oricàrul pustiu este sá se 
salveze printr-o piramidà>x. Octavian Paler. 
Ela scris asta. Şi eu am inteles cö nu trebui 
sà trüim in desert, in zadar. Fiecare trebuie 
sö construim cite o piramidö. Nu neapörat 
un Keops... Eu nu mi-am facut un program 
pe cincinalul viitor. Caut sà traiesc clipa 
prezentö, cu gindul la cea viitoare, s3 o 
İraiesc frumos pe cea de acum şi s-o merit 
pe cea care vine. Atit. Dacö s-ar intimpla 


Eva SİRBU 


prin forta pe care i-o dë convingerea terme- 
nuiui scurt, in ordınea istortet scuürt, ai 
adversarului. Pentru a ciucap astfel de störi 
nu este de-aiuns sà te nasti actor, doar o 
sensibilitate trecuta de timpuriu, prin marea 
lectie a ccürtii càártilorn, acolo unde se 
spune cexistö un timp pentru a iubi şi exista 
un timp pentru a urİb, poate dicta ochilor 
acea privire care mingiie capötul, nevözut 
de alfii, al lucrurilor. 


Magda MIHAILESCU 


merge 
mai departe 


Farmecul 
dar si povara 
maratonului 
de fiecare zi. 
Scenariul: Eva Sirbu 
Regia: Lucian Bratu 


İn urma cu douá numere 
incercam së explic cine este 
Angela, şoferifa care vrea 
cu tot dinadinsul sa mearga 
mai departe nu numai la pro- 
priu, adicë cu taxiul prin o- 
ras, ci şi la figuraf, adicü sü-si 
biruie indolelile, grilile, necazurile, Cee: 


inemaə 


ürabeşte-te 
incet 


Un subiect de dram 
convertit in comedie., 
Scenariul: lon Büleşu 
Regia: Geo Saizescu 


— Stimata Tamara Buciu- 
ceanu, ce ne puteti spu- 
ne despre rolul pe care il 
interpretati in filmul lui 
Geo Saizescu? 
— Tocmai se termina zilele 
acestea filmörile, aşa incit 
impresiile sint clt se poate de evil, Cum sü 
fie? Este rolul principal, o femele din zilele 
noastre, o casnicö, o bunë mama... 

— Şi nevastA? 

— Şi o nevasta foarte geloasa... care, ca 
orice femele, trebule sa treacö prin situatii 
edelicaten. Este dealtfel şi foarte suspi- 
cioasü in ceea ce-l priveşte pe sotul ei. 

— Pentru cö il iubeşte? 

— Şi pentru cà il iubeşte şi pentru cà 
asa e eal Amindoi au grija fetei lor, din 
dorinta de a-i cšlšáuzi Inceputul de drum in 
viaft8. 

— Care ar fi cdefectul acestei femei? 

— Eh, nu e prea cititi, poate nu e prea 
deşteapta... 

— Un rol dificil? 

— Poate. Am dorinta sö trec putin eneob- 
servatöə, sö interpretez rolul far stridente, 
Törü a sspargep ritmul intregil echipe. Nu 
dau retete — decit culinare, dacö vreti — 
pentru cum se face un rol, cöci oricare actor 
İşi gindeşte singur fiecare rol, İşi dozeaza 
efectele, işi cunoaşte posibilitatile... Poate 
aceasta este şi cauza pentru care cam evif 
interviurile. 

— Nu và place sà vorbilti despre 
munca dv.? 

— Nu-mi place sà vorbesc despre mine, 
pentru cë nu cred cà pot spune totul cu 
exactitate, Şi apoi personalul din Gra- 
beşte-te incet este un om plin de modes 


De la 


(Dorina Lazör in 
Angela merge mai departe) 


ce nu spuneam atunci, era cë Angela ru 
este singur3, sau mai bine-zis de la un mo 
ment dat nu mai este singurö, pentru ca 
ıpare Gyuri. Era şi firesc ca un film despre 
conditia femeli sa nu ocoleasci "problem: 
veetii ei sentimentale, a singuratütii, a do- 
intel de a gasi un partener de nadeide 
İn ciuda primel impresii, total nefavorabile 


Sinceritate. Adevür. Naturalete 
(Tamara Buciuceanu in Gràbes- 
le-te İncet 


tie... Şi eu la fel! Aşa cum sint eu cBubulina” 
ışa imi şi realizez rolul, 

— Ce doriti sü aducefti prin acest rol? 

— Cölduraü. Şi sinceritate. Şi adevör. Ş: 
naturalete. Şi aş vrea së le fiu simpatica 
spectatorilor, şi sö le placğ filmul... Cred 
ca tot ceea ce-mi doresc de la acest rol, 
imi doresc de la intreaga mea profesie, de 
la munca din teatru şi din film... 

— Ati realizat in teatru, la laşi, un per- 
sonai de exceptie al literaturili noastre 
dramatice, Chirita. 

— Da. Dealtfel, toatë perioada de filmöri 
s-a desfüşurat in e€paralelp cu repetitille 
şi spectacolele de la Nationalul din laşi. 
Aneta, personalul filmului lui Geo Sai- 
zescu, s-a nöscut intre doua €trenurib, 
dac8 pot spune aşa... Cred cà in meseria 
noaströ, este minunat dacë reuşeşti sa 
¿te grübeşti, incetə, ca Aneta... 


O nouğ genbrifel 


——.”” de. ccomici vestifi 
ai ecranului” ? 

(Tatiana Filip 

şi Radu Gheorghe 

İn Grdbeşte-te incet) 


Gyuri se dovedeşte a fi un om de treaba 
Dar probabil cë nimeni nu-i cunoaste mai 
bine pe Angela şi pe Gyuri decit interprelli 
lor, Dorina Lazör şi Laszio Mişke. 


o femele cu probleme 


Dorina Lazar: cPrimul meu rol principal 


Un rol episodic, o micü <pilulš>, 

adicà sarea şi piperul unei comedii 

(Aurel Giurumia in G7”dPeşfe-te 
incet) 


— Aurel Giurumia, iata-va 
din nou, pe platourile de 
filmare, lucrind, bineinte- 
les, la o comedie... 

— Da, interpretez, in fil- 
mul lui Geo Saizescu, un 
mic rol de compozifie, un 

personal, pe care aş indrözni sö-l numesc, 
putin absurd. 

— Un rol dificil? 

— Nu, un rol simplu, episodic, aş spune, 
clasic pentru o comedie satiricö. Sint 4 
sau 5 secvenfe in care apar, alöturi de douğ 
actrite, de exceptie: Tamara Buciuceanu şi 
Vasilica Tastaman, şi din care reies trasa- 
turile de caracter dominante ale personaiu- 
lui, gelozia sa 

— Un moment de gelozie tratat in 
cheie ironica? 

— De fapt, aceasta ar putea fi dificultatea 
rolului meu. Personalului i se intimplš o 
micü dramö, pe care trebule s-o rezolv, cu 
haz. Cöci ce rol de comedie ar putea exista 
fara haz? 

— Probabil niciunul Cum vö intele- 
geti cu echipa, cu cellalti actori? 

— Ma inteleg minunat cu toatë lumea, şi 
n compania celor citiva mari actori de co- 
medie, Dem Radulescu, Cornel Vulpe, Se- 
bastian Papalani, pe care ü are regizorul 
Saizescu in distributie, nu se poate së te 
simti altfel decit bine... Sper së reuşesc sü 
na strecor şi eul 

— Va nemulfumesec rolurile episodice 
sau secundare? 

— Nicidecum. İmi plac. İmi doresc ca 
icest rol sö file o mica epiluliy Giurumia. 
Dar,de fapt, ştifi, mie nu-mi prea place së-mi 
comentez rolurile, ceea ce v-am spus, sint 
niste simple vorbe... 

— Credeti cü vorbele nu pot exprima 
nimic din ceea ce exprimš, prin joc, un 
actor? 

— Nu, nu cred asta. Dar ma simt in mese- 
ria mea, probabil, un pic mai modest... 


Oana POPELA 


in film se inscrie pe linia persona)elor pe 
care le-am interpretat in ultima -vreme: 
femei muncite, necölite, cu probleme. Aşa 
era şi Clara Halunga din Stop cadru la 
masö, numai cà, spre deosebire de ea, 
Angela are puterea sö recupereze, sö re- 
nascü dupö fiecare moment de crizö. Chiar 
dac8 personalul imi este familiar, experien- 
ta interpretörii acestui rol este cu totul ine- 
ditë. İn primul. rind, pentru ca Angela se va 
illa pe ecran de la inceputul şi pinë la 
sfirşitul filmului, ceea ce mö obligü la un 
ıoc cit mai nuantat şi la o concepere cit 
mai riguroasa a evolutiei personaiului. A- 
pol, pentru cë filmarea se desfaşoarğ in 
condifii speciale impuse de factura tramei: 
de cele mai multe ori mö aflu singurö in 
taxi, eu imi spun emotorə, eu imi spun 
xstopə, eu imi dau drumul la magnetofon. 
Desigur ca fac totul pnotrivit indicatlilor 
prealabile ale regizorului Lucian Bratu, 
dar in momentul respectiv sint singur8. 
De o luna şi ceva de cind filmim, m-am 
identificat atit de tare cu taxiul de parca aş 
fi tost şoferita de cind lumea. De fapt, nici 
oamenii de pe stradü nu-şi dau seama cš 
tilmëm şi cö nu sint o taximetristü verita- 
bila. Zilele trecute a venit la mine un €co- 
legə şi mi-a spus: “la ascultö, n-ai o chele 
de zece ca mi s-a intepenit ceva la delco?ə 
lar alta datë am inghitit observatiile contro- 
lorulul, pentru cë am refuzat sü iau un 
client, desi eram liberö, Nu pot sa spun 
ca e uşor, dar e şi foarte amuzant.p 


Un echipai) 
pentru 
Singapore 


Fiecare dlup de mare> 
merita un film. 
Scenarliul: 
loan Grigorescu 
şi Nicu Stan. 
Regia: Nicu Stan 


N-a fost nevoie decit de o 
singur8 intrebare, ce-i drept 
capitalö: GAti avut vreme bu- 
nö?ə şi Nicu Stan, regizorul 
filmului Un echipai pentru 
Singapore,a inceput sö po- 
vesteasc3, İmpresi ale unei 
calatorii din care se intorsese de douğ zile 
impreuna cu Marian Stanciu — operato- 
rul şef al filmului. Mihai Mihöilescu, asis- 
tent de imagine (a lucrat 17 ani la camerà 
cu Nicu Stan), Horea Murgu, — inginer 
de sunet, Sideriu Aurian — directorul fil- 
mului, lon lon — regizor secund, Emanoil 
Chivici — şef de productie, şi unul din 
consilierii filmului, Radu Nicolae — cöpi- 
tan rangul ! (echipa restrins8 a filmului, 
totuşi destul de numeroas8 pentru a nu 
trece neobservatö timp de o lunö la bordul 
cargoului cPanciun — 13 000 tone). Nu am 
notat intreg filmul cölötoriei — (fireşte, 
interesant şi palpitant in sine — ci doar 
— momente ce au lösat urme... pe peli- 
culü. 
eLa Bosfor am aluns intr-o dimineata 
noroasğ şi am intrat in Dardanele pe un 
soare mediteranean. Mediterana era ca de 
obicei de un albastru clar, am filmat-o <ca 
atarep şi nödölduim ca pelicula sö nu tra- 
deze prea mult culorile. Dupö ce am aştep- 
tat in rada canalului de Suez (sens unic!) 
o zi şi o noapte, am föcut o escalğ la Port 
Said pentru aprovizionare iar noi, echipa 
de filmare, pentru o scurtö vizitü. Sá nu in- 
telegeti prin aceasta, curiozitate turistica 
pentru locuri exotice. İntreaga noastra cöla- 
torie a fost o permanentö confruntare cu 
ceea ce gindisem acasü şi intentiile noastre 
au fost tot timpul corectate de o realitate 
pe care n-ai cum s-o cunoşti decit la fata 
locului. Parcurgind canalul de Suez “in 
convoi), cöutam cu orice pret deşertul, am 
gösit cu P pe malul sting o bucatà de 
Sahara. schimb, malurile de apörare, 
urmele rözboiului, atit de vizibile la Port 
Said, constitulau o imagine insolitö, pe 
care oricum n-o prevözusem in scenariu. 
Ne aşteptam sa intilnim resturi ale unui vas 
scufundat nu demult, şi le-am intİlnit. Co- 
mandantul Liviu Negut — primul comandant 
roman care a inconiurat lumea de douğ ori — 
cind a ajuns la locul respectiv, a aruncat in 
mare o coronifa de flori. O pregötise pro- 
babil de acasö. Povestit, gestul e lipsit de 
incörcötura afectiva a unel clipe, pe care 
am tröit-o toti cu o emotie Incordatö, emotie 
ce am dori s-o obtinem şi noi la filmare — 
pentru cə, in filmul nostru, intilnirea cu o 
navü avariatö ne va prilelui o secventa 
similar8. 


El: un bürbat singurat 


Laszio Mişke: €Gyuri e un om de toate 
zilele, Desi in teatru am iucat roluri foarte 
variate, de la Mobil şi durerep de Mazilu 
la eVedere de pe podə de Miller, sint obis- 
nuit cu personaje de tipul lui Gyuri care am 
impresia cü-mi seamànš, cë mi se potrivesc 
foarte bine temperamental. İn aparenta 
mare, puternic şi fara probleme, el e un 
singuratic care poarta cu sine un trecut 
nefericit ce l-a impiedicat pina acum s8-şi 
güseascü İocul in viatü. Chiar dacü in 
scenariu se vorbeşte destul de putin des- 
pre toate acestea, in film sper cë ele vor 
releşi din expresii, din comportament, din 
relatia cu Angela. M-am gindit foarte mult 
cum sà fac ca acest personal sà fie cit mai 
adevğrat. Lucian Bratu mi-a fost de mare 
aiutor fiind un regizor permeabil la sugestii, 
un regizor care dà libertate fanteziei acto- 
riceşti. 


Desi nu sint la prima experientá cinema- 
tografica — am interpretat roluri episodice 
in Sentinta, Pe aici nu se trece, Vlad 
Tepeş — lucrul la film diferá atit de mult 
fata de cel din teatru incit de fiecare data 
ma pasioneazü şi mü minuneaz8.n 


Cristina CORCIOVESCU 


Adevörata aventurğ a İnceput ins3.Indata 
ce am pörösit Marea Rosie (o mare foarte 
salinö, de un albastru ultramarin, unde am 
avut cer extraordinar şi lunü nouğl), cind 
am depaşit Capul Furtunilor, intrind in 
Oceanul Indian. Ne-a Intimpinat o furtuna 
de forta 7, dar nu Intunecatö, cum o puse- 
sem noi la cale in scenariu, ci cu cer senin. 
Prin aparat nu se vedea o atmosfer3 prea 
dramatic8, in schimb, o simteam din plin 
pe pielea noaströ. Cum nava — supra- 
İncörcatü — transporta instalatii petroliere 
şi exista pericolul dezechilibrörii, coman- 
dantul nu ne-a putut promite co furtuna 
cinematograficön şi am evitat careul peri- 
culos indreptindu-ne spre Ecuator. Zilele 
şi noptile ploioase cu averse puternice din 
Golful Bengal, unde vizibilitatea era redus3 
şi navigatia dificilö, ne-au dat ideea s8 in- 
locuim furtuna din scenariu. Şase zile şi 
tot atitea nopti in Oceanul Indian au pus 
la grea incercare starea noastrë fizica şi 
moral3. Un vas singaporez care a trecut pe 
İingö noi — navigind şi el cu dificultate — 
putea römine in memoria noastrğ o intilnire 
banalš, dac n-am fi aflat prin cablogram3 
a doua zi,c8... se scufundase. 

Patru membri ai echipei de filmare, cei 
care se aflau pentru prima oarğ la Ecuator, 
au primit ebotezul foculuiy. Ne apropiam 
de capötul cölütoriei unde ne aştepta şi 
cea mai grea zi de filmare. 

Singapore, un port ultramodern, cu trafic 
intens (intrë şi ies pe zi İn lur de 400 de nave, 
printre care a noastrü era micuf8), un oras 
care-şi ciştiga pamintul furindu-l din apö, 
un oraş cosmopolit unde formularele şi 
deciziile se scriu in patru limbi — ca şi 
programul de la televizor — —.— a 
fost pentru noi o uriaşö surprizë. İn scena- 
riu era schitat un pitoresc local, locuinte 
lacustre, costume cit de cit specifice. Zgirlie 
norii şi lumea pestritü de oras ultraocci- 
dental ne-au facut së ne schimbüm brusc 
viziunea. 

Gheorghe Cozorici sosise cu avionul de 
la Bucureşti pentru... o zi de filmare. Dar 
ce zil 25 iulie, de dimineatö pinë a doua zi 
dimineatáà; echivalentul unei csöptamini gre- 
le> de acas8. Filmam pe autoströzi in Singa- 
pore, in mii/locul unui trafic nebun, printre 
bolizi giganti, incercind sš suplinim o echipü 
care, in conditii normale de Buftea ar fi 
necesitat vreo 30 de oameni, plus echipajele 
de militie care s3 dirileze circulatia. Cum a 
fost filmarea din acea zi, nu se poate povesti. 
Sperm ca unghiurile subiective (ale lui 
Cozorici) din maşinö, së aduc8 pe pelicula 
lumea aceea trepidanta şi cu siguranta 
ineditö pe care o İnregistra privirea noastra. 
La Singapore am avut şi un mare noroc: 
ne-am intilnit, aşa cum te intilneşti la Bucu 
reşti pe stradö, cu Marin Deboveanu, co- 
mandantul navei cFagöraşn (o biografie 
cinematograficö, o vialü al cörei prea plin 
te uluieşte, unul din cele mai mari suflete 
din marina noaströ, cum aveam sà aflam 
de la echipal). Fiecare clup de marep merita 
de fapt un film aparte... Dincolo de capri- 
ciile vremii, de culoarea oceanului sau a 
mörii, de corectiile pe care le aduceam sce- 
nariului, cölatoria aceasta a fost Incö un 
prilei de a cunoaşte oameni. De a-i asculta, 
de a le urmöri gindurile şi poveştile, timp 
in care ultai unde te afli, uitai de faptul cü 
oricum nu prea eşti in pielea ta cind ştii 
pömintul ati de departe... Poveşti care 
chemau dupö ele alte poveşti şi oameni 
despre care İti venea s8 faci filme. Ne-am 
intors cu credinta cü povestea filmului 
nostru e cel putin necesar8. Şi adevörata. 
Ne-am Intors sö -continuğm filmörile la 


Constantfa...ə Roxana PANA 


Co-echipieri, deci concurenfi pentru locul inti (Ştefan 1ordache, Marin Moraru şi Gheorghe Dinicğ in Concurs) 


Concurs 


Doar aparent 
o simpli 
competitie sportiv3. 
Scenariul şi regia: 
Dan Pita 


Din yurnalul asistentului de 
regie: Comana. 1 iulie 1981. 
Sintem douš echipe frafterne: 
echipa regizorului Dan Pita 
şi cechipa Börbulescun, e- 
chipa din filmul Concurs. 
Dacö e adevörat ca filmele 
bune (deci de nepovestit) pot fi rezumate 
intr-o propozitie, atunci Concurs are toate 
şansele unui film mare. Cöci pe scurt, el 
este un film de actualitate, urmörind avata- 


- rurile unui concurs de orientare turistica 


Numai atit? Cine cunoaşte filmografia lui 
Dan Pifa (in care Concurs e primul film 
de autor), cine cunoaşte posibilitatile de 
investigare şi de radiografiere ale unui apa- 
rat de filmat, işi dü seama cà lapidara pro- 
pozitie de mai sus este doar o premisğ ex- 
trem de generoas3 pentru da face cineman 
şi cü nimic din acest econcurs? nu va fi 
intimpi3tor sau nesemnificativ. Participan- 
tii au fost aleşi in urma probelor filmate — 
desfaşurate — tot ca un concurs — in luna 
martie, in püdurea Mogoşoala. Actorii 

cu trei exceptii: Gheorghe Dinicö, Marin 
Moraru, Ştefan lordache — sint la debut 


telex Buftea 


Cinematografiada 


@@@ O ştire pentru spectatorii care anı 
pierdut din transmisiile in direct la televizor 
ale Universiadei sau pentru cei dornici de 
a le revedea: echipa regizorului Eugen Po 
pitë şi cei 10 operatori cu care a lucrat, nu 
au ratat niciuna din manifestüri. Concuren 
tii au fost surprinşi şi in afara cterenului) 
de iocə, in satul Universiadei, pe stradö, la 
antrenamente, in tramval... Filmul se va 
numi Universiada "Sİ şi s-ar putea sà 
apara pe ecrane chiar in 19811 

@@@ Un loc de filmare mai putin frecven- 
tat de cineaşti — Herculane — unde se 
va trage primul tur de manivel la filmul 
Trandafirul galben, continuarea Drumu- 
lul oaselor. Scenariul: Eugen Barbu şi 
Nicolae Paul Mihail, regia: Doru Nüstase: 
cu: Florin Piersic, Marga Barbu, loana Fa- 
velescu, Papil Panduru, Traian Stünescu, 
Vistrian Roman, Mihai MereutaA, lon Dichi- 
seanu, Dinu lanculescu, Vasilica Tasta- 
man, Csech Szabo, Constantin Codrescu 
şi Emil Coşeru. 

666 İn impreiurimile Sibiului, douš echi- 
pe de filmare: Serialul TV Lumini şi umbre 
(scenariul: Titus Popovici, regia: Andrei 
Blaier şi Mircea Mureşan) şi Plecarea Vla- 


sau la prima lor intilnire cu un rol principal 
Fiecare poate insemna o revelatie a stagiu 
nil cinematogrfice viltoare: Valentin Uri- 
tescu, Càtàlina Murgea, Adriana Şchio- 
pu, Vladimir gdürüVle, Teodor Danetti, 
Claudiu Bleont. 

Se filmeazö. İn scenariu, : secventa 8 
poartü indicativul: exterior-zi — drum fo- 
restier, 90 m. (Concurs este in totalitate 
un film de exterior şi in mare parte cin priza 
direct2). İn trei zile padurea de la Comana 
s-a transformat intr-un loc periculos: pla- 
tou de filmare. cEchipa Bürbulescup coboa- 
rü in monom din pödure, pe traseul de con- 
curs. Aparent, o simplá urmörire cu apa- 
ratul. De fapt, surprinderea unor relatii 
intre membrii echipei, a unor reactii indi- 
viduale. Deodatö, in rafale puternice se 
porneşte vintul şi din pödure se imprüştie 
puzderie de pene şi fulgi albi. Tabloul are 
un aer suprarealist. sHaideti, sa düm o 
mini de alutorp. İncepe o cursü freneticà 
de recuperare a göinilor scöpate dintr-un 
camion impotmolit. Dac3 n-ar fi maşina 
de vint, pe care e instalat operatorul Vlad 
Paunescu, dacö printre copaci n-am zöri 
purtatorii sacilor cu fulgi (xrecuzitan), daca 
nu s-ar bate clacheta şi nu s-ar relua toatö 
tevatura pentru duble, ai crede cà totul e 
rezultatul hazardului. Acesta e de fapt leit- 
motivul tuturor secventelor din pödure: 
imprevizibilul cu care se confruntü co- 
echipierii la tot pasul. 

2 iulie. Tot Comana. Filmare asemöna- 
toare cu cea de ieri (dar ce inseamni ieri 
pentru o echipü de filmare?) Sintem din 
nou conditionati de programul actorilor 
Scene de adevöratü acrobatie cu göinile 
prin copaci. La capötul acestei operatii ieşite 
din normalitatea vietii de fiecare zi, a vieti: 
personalelor (functionari intr-o intreprin- 
dere oarecare, la sectorul planificare), fie 
care İşi poartö o vreme, göina... Filmul, aşa 
cum imi apare din decupaj şi de la filmare, 


şinilor (ecranizarea romanului omonim de 
loana Postelnicu, regia: Mircea Drögan). 
İn distributia celui din urmö: Emanoil Pe- 
trut, Silviu Stünculescu, Florina Luican, 
Nae Gh. Mazilu, lon Pascu, Luminifa Vata- 
nönescu (eleva) şi Dan Baüdür8u (student 
1ATC) 

666 Ultimele scenarii care se pregštesc 
sö ia drumul Buftei la sfirşitul verii: 

6 Ochi de urs, adaptare dupö Mihail 


İn teatrü, 

ca şi in film, 
intotdeauna 
extra-ordinar3 S.” 
(Gina Patrichi $) . 
İn Liriştea 8. 
din adincuri) 


ou 


se situeaza permanent la granita dintre real 
şi imaginar, dintre obişnuit şi exceptional. 
Cum se vede exact din unghiul regizorului, 
nu ştiu. Pentru cü asta e conditia noastr3, a 
celor din echipa de filmare: facem cinema, 
ştiind totul in detaliu dar in ansamblı, ne- 
ştiind practic nimic. Singurul care il cveden 
incë de pe acum e Dan Pita. Se va observa 
oare contingentul mare de tineri din echipa 
de filmare? . 

6 iulie. Padurea Bröneşti. Traseul de 
concurs se rela. Grupul alunge in dreptul 
unui mönunchi de arbori. Un individ le 
face semn sà se opreasceö: zonğ interzis8. 
Dupğ un cerc desfaşurat orñ%@este in jurul 
unui copac, grupul İl urmeazü pe €şefə. 
İn contextul filmului, scena aceasta de 
tranzitie se coreleazö cu altele similare. 
Rminem invöluiti in mister, ancorati İn- 
tr-un spatiu in care nu toate Intimplürile 
trebuie s3 aibü o explicatie. Echipa €plani- 
ficarep se supune legilor acestei czone 
interzisen, deruta ei fiind organizata ire- 
proşabil (xBusola, ea nu minte niciodatöy). 

Revolta celui obligat de regulamentul de 
concurs sö poarte rucsacul un anumit 
interval de timp se transforma subit intr-o 
ceartö obositoare cu şeful de birou şi de... 
vveek-end. Scena, concentratö, pöstreaza 
inğuntrul ei o incörcütur3, al cárei efect — 
dupö o acumulare a mai multor scene ase- 
mönötoare — va produce o rösturnare a 
ordinii, a valorilor stabilite şi va implini 
semnificatia acestui concurs sportiv, de 
orientare turistic3. Ziua de filmare se ter- 
minğ cu citeva cadre in care starul e camio- 
nul, un vehicul demodat şi totodatö bizar, 
ales de scenograf dupö Indelungi cöutüri. 
Ne lum riscul sö presupunem ca imensa 
cuscë avicolö, compartimentatö inegal, e 
un echivalent plastic al... multor intimplöri 
din film. 


Marilena CALISTRU 


Sadoveanu: scenariul şi regia Stere Gulea. 
6 imposibila iubire, adaptare dup3 ro- 
manul eintrusulə de Marin Preda, scenariul 
şi regia: Constantin Vaeni 
6 Trenul şi soarele (titlu provizoriu), 
scenarlul: Ilie Tënšsache; regia: Mircea 
Verolu (care Intre timp terminü Semnul 
şarpelul, ecranizarea romanului cPatiman 
de Mircea Micu). 
R. PANAIT 


Giinele 


7 Cind a fost röpit copilul avia- 
torului Lindbergh, omenirea 
s-a cutremurat: ce oroarel 
iar presa mondialğ a clamat: 
rüzbunarel Au trecut anii, 
| a trecut şi rüzboiul, a trecut 
şi Oradour-ul, a trecut şi 
rliroshima, şi lumea s-a mai deprins cu röul. 
Ba chiar s-a şi blazat. A röpi un om politic 
(hai sö fim serioşi, cine mai furë azi un 
prunc?), a deturna un avion, a arunca in aer, 
intr-o dimineata paşnicaü de varö, o gara 
au aluns sa fie fapte la capitolul diverse. 
İn presa franceza de dinainte de rözboi 
exista o rubricü la care debutau proaspetii 
gazetari, sö-şi facë minə: les chiens 
ecrasesə, ciinii striviti. Rubrica sfişia, daca 
scribii debutanti ştiau sa tragü de coarda 
sensibila, inimile plapinde ale cititorilor. 
İn timp ce pe ecran apare titlul Ciinele, 
dedesubt citim, cu litere de-o şchioapa 
casiguram spectatorii cü animalele din a 
cest film nu au avut nimic de suferilə: 
Sintem absolut-convinşi, cü nu doar de aci 
de ieri s-a inventat trucajul cinematograli-: 
Grila cineaştilor pentru menalarea sens; 
bilitötii noastre de iubitori de patrupede ne 
möguleşte, dar ne şi ingri)loreazö: chiar sa 
fie ei atft de convinşi de türia noastra sufle 
teasca cind e vorba de suferinta oamenilor? 
Sinti 
Ciinele este un film de tip politic trata! 


Vin, vin cu tine" Ornella Muti 


şi Giancarlo Giannini — Viaya e frumoasü 


Zapezile albe ale 
Rusiei 


İnterpretarea actorului A 
lexandr Mihailov, mai mult 
decit filmul in totalitatea lu: 
ne convinge ca Alehin, ma- 
rele şahist, a fost cu adevarat 
deosebit şi ca viata lui, mar- 
cata de o puternicaü drama, 
nu a fost nici ea din cele obişnuite. cEu joc 
şah, nu lac politicön, declara el tot timpul, 
parca pentru a se autoconvinge cö n-a gre- 
şit atunci cind şi-a” pörösit tara imediat dupa 
revolutie, tráind ca emigrant la Paris Tinip 
İn care aki o partida de şah nu va fi piefduta 
(pina la intilnirea cu Euvve, alt campion al 
limpului). eCu cine esti? Cu sahistii!xn, 
Nici un partid nu-l va ciştiga de partea sa. 
Piná intr-o zi, ziua in care incep intrebarile, 
in care conştiinta nu mai e chiar liniştita 
şi in care dorul de zöpada albaü a Rusiei ia 
forma unei maladii incurabile. Marele adver- 
sar al lui Lasker şi Capablanca e din ce in ce 
mai singur, mai indoit de iustetea şi ade- 
vörul vietii sale. Parösit de toti — chiar şi de 
Trumoasele femel bogate care il inconjura 
será o vreme — Alehin moare sörac si 
necunoscut in Portugalia, in 1945, cu citeva 
söptömini Inainte de intilnirea pe care urma 
s-o aibü la Moscova, cu Botvinik, intilnire 
care ar fi insemnat implinirea marelui sau 
vis: İntoarcerea in patrie. 

O reconstituire a epocii (de un gust indo- 
ielnic şi cu miiloace evident precare), dar 
o viatü care dovedeşte cà luciditatea, atitu- 
dinea angalata sint tot atft de importante 
ca şi vocafia in implinirea unui destin. 


Roxana PANA 


inermo 


Productie a sludiourilor sovietice, Un tim de 
luri Vişinski. Cu: Alexandr Mihailov, Vladimir Sa 
mollov, luri Kaicerov, Natalia Gundareva. 


O iubire (inci una!) 
imposibili - 
(Lea Massari 
şi Jason Miller in 
Cüinele ) 


ca un policier şi avind tangente puternice 
cu genul cde groazğöm, in care in primul rind 
se ucide, in al doilea rind se ucide, in al 
treilea rind se ucide, şi İn al patrulea rind 
se conspira. Neverosimil? Ar fi fost, cindva 
dar nu mai e. Plasat intr-o tara — nu ni s 


Casa pentru Carolina 


Despre conditia femeii se vorbeşte prea 
adesea in termeni ambitioşi, vizind mari 
impliniri profesionale şi morale. latö un film 
care abordeazü tema dintr-o perspectiva 
mai modesta şi pune in discufie un desti: 
banal. Nici prea frumoasğö, nici prea inteli- 
gentö, eroina noaströ, de profesie bucöta- 
reasü, incearcü cs-o ia de la capabə la nu 
prea frageda virstü de treizeci şi şapte de 
ani. Un alt oras, o nouğ sluibö şi mai ales 
o nouğ casö incearcü s3 devina cadrul 
acestei tirzii afirmöri a independentei şi 
personalitatii. Nimic nu-i iese insa din 
prima incercare şi incöpafinata celibatara 
are de luptat cu greutafi materiale, dar şi 
cu mentalitati legate de statutul ei putini 
bizar. Nici fetişcanö, nici nevastö, eroina 
are unele dificultati de adaptare la con- 
vietuirea cu cei din jur, care nu prea ştiu 
cum s-o abordeze. Cu rübdare şi mai ales 
cu alutorul unor oameni für preyludecatı 
ea reuşeşte sö-şi gaseasca totuşi rostul 
İn noua aşezare şi sa incerce gustul unor 
frinturi de fericire, legate mai ales de bucuria 
de a fi ea insüşi. Apreciem discretia şi 
mösura acestui film al studiourilor Defa 
care pledeaz3 in termeni realisti pentru 


afirmarea femelii. Dana DUMA 


Productie a studiourilor din R.D.G. Un film de: 
Ulrich Thein. Cu: Renate Gelissler, Dieter Franke, 
Udo Schenk, Erika Dunkelmann, Helga Raumer 


Scene 
din viata de familie 


Un titlu care expune cu precizie intentiile 
(realizate) ale acestui alt film sovietic din 
seria (numeroasa) a celor ce urmöresc in- 
cursiuni in diurm la nivelul prozaicului 
(slulbe nespectaculoase, cozi, sacoşe pline 
pantofi cu tocuri prea inalte incalfati far: 
ciorap, ciorbe fierte pe plite nu intotdeaun:: 
sclipitoare, farfurii spalate in lighean...). 
Toate aceste detalii alcatuiesc fundalul 
viu, suculent in observatii psiho-socio- 
logice, pe care se desfaşoari o dramö sen 
timentala. Drama unel familii care de fapt 
nu existö, cüci mama şi-a pörüsit cüminul 
cind fetifa avea 2 ani, ca sü traiasci pe cont 
propriu, iar tatöl se va recösötori cind fetita 
alunge la virsta maioratului. Prinsü intre 
aceste nedorite surprize ca intr-o menghinö, 
fetifa şi mai apoi tinárá fata nu Intelege 
şi chiar refuzü cu incöpötinare sü accepte 
existentele paralele ale pörintilor ei. Dialog 
sentimental tumultuos, tröiri patimaşe, sin- 
ceritati depline, destine intoarse mereu 
din drum de repetate cadioy sau ciarta-möb, 
— un film neo-neo-realist. 


S.D. 


Productie a sludiourilor sovietice. Un tim de: 
Aiexandr Gordon, Cu: Valentina Talizina, Larisa 
Malevannala, Anatoli Romaşin, Marina lakovleva 
1. Agafonov. 


spune care, dar sint atit de multel inte 
legem cà din America Latina, un dictator 
ca toti dictatorii işi face mendrele, iar citiva 
patrioti, incearca sö-l doboare Dat ce 
cautü ciinele in aceasta galera? — vorba 
lu) Moliere. 


0 singura data 
in viata 


Cum iti göseşti un loc intr-o lume a cörci 
mentalitate de consum este: “poti sa te 
duci şi la dracu, numai sà cölütoreşti cu 
bilet de clasa intliy, dac3 ai suflet (şi talent) 
de artist (pictor)? Nu-l göseşti. Şi treptat 
pierzi şi gustul de viatö. Aşa viatal... Dar sı 
la virsta timplelor argintii, Cupidon poate 
aduce solutia... Filmul regizorului mexican. 
Alejandro Grattan, alunecö incet de pe 
culmea (o cotà nu mult ridicata peste ni- 
velul mörii) contestatiei sociale prin artö, 
cütre o depresiune lirico-romantioasö. E 
röu? E bine? İn orice caz e mediocru şi 
inofensiv. Citeva replici de umor (pentru 
spectatori) şi de doi bani speranta (pentr: 


eroi). S.D. 


Produclie a sludioutilot mexicane, Un filmi de 
A leyandro Grattan. Cu: Miguel Robert, Socor n 
Swan, Frank VVhiteman, Claudio Brook, John Megna 


Viata e frumoasü 


El e Giancarlo Giannini, pür ondulat, pri- 
vire languroasü. Ea e Ornella Muti, numai 
buze şi rotuniimi, privire nu mai putin 
languroasá. Ea se sule in taxiul condus de 
el, ca sa meargö (cic3) la o màtusáà. Trec 
pe lingà mare. El: <Íti place marea?v. Ea 
€Şi-ncö cum!x. El: cPacat cá n-ai costumul 
de baie la tinex. Ea: cDar östa ce este?> 
(scofind ghiduşa costumul din poşeta). 
Ei hirionindu-se in valuri. Ei hirionindu-se 
əe mal. Dar nu prea mult, pentru cà, caoleo, 
mö aşteapta màtusax (sau unchiul). Am 
decupat o fugara scena de vara, dintr-o 
poveste Inzorzonatà foc (in esentàá love- 
story altoit cu pölicier). Apoi el e interogat, 
arestat, torturat, in fine evadat. El vrea sà 
fugö singur, sü n-o puna İn pericol şi pe 
ea: €Pleaca, eşti nebuna?n — €Vin cu tine, 
vin cu tinely, şi vine cu el, şi ei se privesc 
zimbitori, lung, lung, pe tiuiturile maşin:lor 
politiei care se apropie, şi atunci, o frintura 


Dialog sentimental, tröiri peti- 
mase. Scene din viata de familie 


Clinele — desövlrşit actor! — este dresat, 
ca un gestapovist, sa omoare, iar perseve- 
renta lui in urmörirea — ca un destin — a 
principalului conspirator este leit-motivul 
filmului. Ciinele mai are şi un alt rol: acela 
de a-l simboliza pe preşedintele-dictator. 
La propriu şi la figurat, din prima pinà la 
ultima secventö. Cam naivö aceastö meta- 
fora — ce cuvint nepotrivit — metafor3l — 
pentru un astfel de filmi — şi era cit pe aici 
sö adaug cà n-ar fi nici singura din film, 
dacö nu mi-aş fi adus aminte cà citesc 
ziarele. Ziare de la cuvintul zi. Zilnic ni se 
ofer3, tölate gata, tot soiul de cfelii de viatöp, 
ca ciosvirta din care s-au hrönit cineaştii 
noştri. Cineaştilor, spanioli fiind, spiritul 
latin (o-american) le e mai aproape, pasi- 
unea mai la indeminü, iar groaza nu-i ingro- 
zeşte, Bine facut pe iumatate — ceea ce nu 
inseamni cü semitonurile i-ar fi düunat — 
cu oarecare mestesug invəötat de la altii şi 
aplicat dupü posibilitati personale, Ciinele 
nu iese cu nimic din banalul cinematografic. 
İn rest... Numai cu 10 ani in urma el putea fi 
İrecut, poate, printre ceea ce numeam, 
atunci, filme-avertisment. Azi nu mai este 
decit o ştire la rubrica €Ciini strivitib. Cu 
adresa mai mult sau mai pufin exactà. 


Rodica LIPATTI 


Productie a studiourilor spaniole. Regia: Anto 
nio Isasi. Scenariul: Antonio Isasi, Juan Porto — 
dupü un roman de Alberto Vazquez Figueroa. Ima- 
ginea: Juan Gelpi. Muzica: Anton Garcia Abril. 
Cu: Jason Miller, Lea Massari, Juan Antonio Bar- 
dem, Aldo Sambrel. 


de secunda, nu mai mult, chiar Iti vine sa 
crezi cà autorul acestei colorate coproductii 
sovieto-italiene a semnat Al 41-lea, Balada 
soldatului, Cer senin, si se cheama 
Ciuhrai. 

Eugenia VODA 


Productie a studiourilor sovieto-italiene. Un tilm 
de: Grigori Ciuhrai. Cu: Giancarlo Giannini, Or- 
nella Muti, Regimantas Adomailis, Evgheni lebe- 
dev, Yozas Budraitis, Stephano Media. 


Ostatecii 
de-la Bella Vista 


Demara) clasic al genului. Un nume mis- 
terios — Morava — rostit de victima inainte 
de a muri, face ca dificila investigatie a unui 
maior de securitate din Praga sü strabata 
cài intortocheate (unde mai mult hazardul 
decit logica este aliatul de nödeide), pe 
ocean (unde va deluca o tentativë de sabo- 
taj pe un vas comercial), in Chile (unde 
fara ezitüri, se aventureaza in miilocul unei 
retele fasciste şi de spional cu legöturi in 
CIA). Ostatec in hotelul Bella Vista, in 
miilocul iunglel, intre a-şi trada tara (accep- 
tind şantalul) şi a muri (incercuit intr-o 
retea fara scöpare), maiorul göseşte o a 
treia solutie: o evadare spectaculoasö, nu 
inainte de a fi pus mina pe nişte pretioase 
documente şi nu fnainte de a fi alutat un alt 
ostatec — cubanez — sa-şi reciştige liber- 
tatea. Cu multe inabilitöti şi destule Inoro- 
sari povestea e stufoasa şi trenanla — 
doua serii pentru un film politist, nu-s prea 
multe? — lucru de mirare la un regizor exer- 
sat in polıcie:, Evadare din umbra, Moar- 
tea in insula de zahaür, Atentatul, Anche- 
ta de la hotelul Excelsior, Moartea rege- 
lui negru, sint titluri din filmografia lui diri 
Sequens ce au precedat acest Ostate: 

Un film politist in care confuzia ia locul 
ambiguitáàtii şi unde, la sfirşit, simti nevoia 
unor explicatii. Cui sü le ceri? 


Roxana PANA 


Pıoductie a studiourilor cehoslovace. Un him 
ile: giri Sequens. Cu: Rudolİ Jelinek, Vladını 
Srabec, diri Adamira, Hana Maciuchova 


Sint timid, 
dar saü ma tratez 


Pentru sezonul estival, un film ca Sint 
timid, dar mö tratez racoreşte, chiar şi 
fàrá aerul conditionat pe care cinemato- 
graful cPatriay ar trebui — firesc — sà-l aiba. 

O comedie nu tipica, ci tip Pierre Richard 
(din nou scenarist, regizor şi protagonist), 
cu gaguri zbirlite şi poante vilvoi, dupa 
pörul şi asemönarea sa, cu o femele cu 
atft mai minunatü cu cit tace, tace, tace, şi 
cu citeva ilustrate ploioase de pe Coasta 
de Azur. O intepöturğ la adresa publicitatii 
din societatea de consum, o pişcötura in 
coapsa consumatorilor nesütioşi si, dupa 
o reteta devenita de-a casei, gata menu-ul 
Oricum, de ingurgitat. - 


Productie a studiourilor franceze. Un film de 
Pierre Richard. Cu: Pierre Richard, Aldo Maccione, 
Jacques Francois, Mimi Couterlier, Robert Dalban. 


Ce mister mai poate ascunde 
un basm cind fiece copil sau 
bunic stie astözi cë nu exista 
basm fáàrà printesš röpita de 
| | un zmeu sau vràjitor, pentru 
i 1 a fi pinö in cele din urma 
qgasita şi eliberata de un fecior-print dupa 
ce el, cu aiutorul fortelor vazute şi nevazute 
ale naturii, a İnvins toate piedicile ce-i ati- 
neau calea şi a rüpus adversarul malefic in 
lupt dreaptö, lupta pe viatö şi pe moarte? 
Oricite variante ar inveşminta schema tra- 
ditionald a basmului, nu in subiectul po- 
vestirili va mai sta surpriza sa, deci, nici 
Rözbolul stelelor, basm pur singe, dar in 
variantü electronicö, nu ne va fi oferit sus- 
pensul din Inlöntuirea evenimentelor, ele 
urmind, ca la carte, firul traditional, surpriza 
se va naşte insa pe müsur ce ne vor fi 
prezentate personaliele: fiinte omeneşti, ro- 
boti, pöpuşi sau te miri ce alte vietuitoare: 
surpriza nu va conteni in fafa arsenalului 
tehnic al navelor spatiale, avioanelor de 
lupt, armelor şi spadelor, maşinilor de 
transport şi cite şi mai cite altele, surpriza 
nu ne va pörösi, imagine cu imagine, prin 
efectul şocant sustinut de culoare, forme, 
lumini şi bəg bl desfüşurate Intr-o grafie 
exuberant3. <Imi plac aventura, urmöri- 
"ile şi exploziile. Lectura mea preferata 
sint benzile desenate şi romanele ştiin- 
tifico-fantastice. Nu am veleitatea sü 
fiu numit regizor şi nu doresc sö alung 
un Fellini sau un Örson VVellesə, declara 
pürintele erözbolulul stelelorə, George Lu- 
cas, İntr-un renumit interviu şi continua 
eSint un facütor-de-film şi dac3ö nu eraın 
aşa, aş fi fost un facaütor-de-iuca 

Este imposibil sa güseşti o declaratie re 
gizorala care së diagnosticheze mai exact 
adevörul filmului propriu. Acest al treilea 
film al lui George Lucas este, intr-adevàr, 
un imens depozit de jucàrii animate şi me 
canizate cu inteligent3, umor şi chiar cu 
tandrefe. 

Totul a inceput odatá cu intflnirea lu: 
Lucas cu Francis Ford Coppola. Lucas er:: 
pe atunci pasionat de maşinile cu patru 
roti, dup8 ce s-au cunoscut, interesul sau 
s-a transferat treptat de la maşini cötre 
film. Aşa s-a İnscris la una dintfe nume- 
roasele şcoli de cinema de la Los Angeles, 
iar in 1971 semna primul scurt metrai inti- 
tulat THX-1138, film al unei lumi abstracte, 
realizat In tunelurile pe atunci In construc- 
file de la San Francisco. De la bun Incepul 
Lucas viza atras reputatia de maniac al 
tehnicii, de ccultistə al obiectelor şi de cin- 
capabilə sà dialogheze cu fiinte omeneşti şi 
sentimentele lor. Replica a venit fara in- 
tirziere, in 1973, odatü cu premiera la A me- 
rican Graffiti (cel mai profitabil film arı 
anilor "70 — treisferturi de milion investite, 
50 de milioane ciştig, in dolari fireşte) — 
un drastic autoportret al generatiei autoru- 
lui la virsta adolescentel din anii "50, Intr-un 
oraş californian. Film numai cu tineri, e 
drept tot timpul in maşini, dar realitatea 
distantelor locale o justifica. Fortificat de 
acest succes de casö şi de prestigiu 


İLA) 


ala filmului ciir 
R.P. Mlongola 


Revarsarea 


Revarsarea este titlul metaforic ales 
de regizorul D. Jigjid pentru revolufia 
populara antiimperialista şi antifeu- 
dala, care a avut loc in Mongolia anului 
1921, sub conducerea Partidului Popu- 
lar Revolufionar, crevörsareap care a 
adus rösturnarea dominatiei multise- 
culare a hanilor. Filmul aduce in dis- 
cutie problema puterii — fiind sub 
acest aspect un film politic — şi pro- 
blema ecriteriilor valorice ale trecutului, 
ale dezvoltörii unui popor dintr-un 
anume moment crucial, fiind deci un 
film istoric. Actiunea prezinti prietenia 
dintre doi luntraşi, un rus şi un mongol, 
legati prin opfiunea revolutionar3, prin 
lupfa comunà İmpofriva trupelor alb- 
gardiste, deci printr-un ideal comun 
$i in cele din urmà cei doi rümİn sim- 
bolic infrëtifi şi printr-un sacrificiu 
comun. Structurat pe un lung flash- 
back, realizat mai ales prin expresive 
prim-planuri şi planuri-detaliu, filmul 
pöstreaza constant un ton sobru şi 
echilibrat, adecvat necesitatilor dra- 
matice ale subiectului. š 

Oana POPEIA 


Lucas trece la cel de al treilea film in care 
incearcá o aliantë intre iucürii şi oameni. 
Terenul nu putea fi altul decit cel al basmu- 
lui — in special cö americanii lipsifi istori- 
ceste de poveştile cu... a fost odatà, 
incepeau sö le cultive pe ecran İn variante 
tehnice la zi, de la Star Wrek la supermeni. 
lata-l, deci, pe Lucas pus pe joacë cu o 
İrenezie demnö de laudö şi gata sá se in- 
spire, fara complexe, din orice oper3 cine- 
matografica precedentö: de la film de röz- 
boi la western (exemplul cel mai des citat 
este din Cöutatorii lui John Ford), de la 
arsenalul sci-fi (printre care Odiseea spa- 
tiului) la personaje imprumutate aidoma 
din Vröfiitorul din Oz, Planeta maimu- 
telor, etc. Critica americana a criticat 
foarte drastic aceste imprumuturi, califi- 
cind filmul drept cun compendiu sau cata- 
log al modalitatilor de divertisment ale ecra- 
nului american din ultimii 20 de anip. Mür- 
turisesc cë nu am İnteles ce e röu In asta, 
cu atit mai mult cu ciİt citatul ghilimetat 
(aici prin forta evidentei) e demult un argu- 
ment acceptat Intr-o demonstratie. Dim- 
potrivğ, de la nol, filmul apare autentic ame- 
rican tocmai prin acest spirit de digest 
al distractiilor cinefile. İn galeria persona)e- 
lor resuscitate pe primul loc este cuplul 
Omul de tinichea — robotul, pe numele 
lor C3PO şi R2D2, pe tema cörula s-au facut 
nenumörate analogii ajungind pinö la Stan 
şi Bran. Dialogul dintre ei nu prea İli ayuta 
sö se puná de acord — Omul de tinichea 
emite replici stil comics, iar robotul scin- 
ceste, sughite, icneşte, chitáie plin de ex- 
presivitate ei realizeaza Impreunë un cuplu 
lirico-umoristic de mare clasö. Nu mai 
putin reuşit sint portretizate celelalte per- 
sonale preluate la rindul lor din alte filme 
celebre: prestanta shakespeare-ian3 a bö- 
trinului cavaler (Alec Guiness), impetuozi- 
tatea fat-frumosului In itari şi bluzü de sa- 
murai, cel ce nu atacë declt dupö ce e atacat 
(aluzle la Pearl Harbour, s-a zis), Cehevv- 
bacca, urangutanul garde du corps din 
Planeta maimutelor cu expresia leului 
leneş din Vràjitorul din Oz, cel de al doilea 
flaciu, tip de fermier paşnic, dar odati 
aruncat in focul luptel nu dš greş, in maniera 


Totul incepe in Marsilia, unde 
Piedone se ocupà cu depis- 
tarea traficului de droguri. 
Dar simpaticul lui prieten de 
6 ani, zambianul Bodo il vira 
intr-o afacere incurcatö, cu 
raüpirea nepoatei savantulu: 
de renume mondial, profesorul Celule, şi asa 
incepe calatoria transcontinental-expres a 
lui Piedone pina la piramide. Mai excen- 
tricü nu numai ca decor, ci şi ca peripetii - 
dintre care una adevarat8 antologie de ga- 
guri burleşti şi ritm à la Keystoneə,rötöcirea 
grasului sicilian şi a micului african intr-un 
serai in care au de infruntat völuri stravezi: 
de cadine şi iatagane ascutite de eunuci 
Hotörit lucru, simpaticul personai al se- 
rialulul, care ades şchiopata in citeva din 
episoadele sale europene, şi-a gösit pe 
continentul vecin un suflu comic nou. Dar 
cum Piedone nu poate rezista multá vreme 
departe de pizza lui napolitan3, se intoarce 
de indatá. Sa speram ca serialul revenif 
acasa nu işi va relua poncifele. 


Alice MANOlU 
Productie a studiourilor italiene. Un film de: 


Steno. Cu: Bud Spencer, Baldveyn Dakile-Bodo. 
Cinzia Monreale, Vincenzo Cannavale, Robert Loggia 


faimosului Sergent York, orchestra ca şi 
vizitatorii din saloon in stil Muppets ş.a.m.d. 
Cimpul analogiilor este deschis, dar nu cred 
ca este cazul së transformöm acest generos 
depozit de jucšrii Intr-o or3 de aritmeticü a 
simetriilor şi comparafiilor. Mai bine sü 
incölecüm pe şaua unei maşini zbur3ötoare 
şi sü ne lësám purtati, mai iute decit viteza 
luminii, In hiperspafiul interplanetar, càci, 
dup3 cum se vede, nici civilizatiile super- 
tehnicizate nu se pot lipsi de candoarea 
basmului dintotdeauna. 


Adina DARIAN 


Productie a studiourilor americane. Scenariul s; 
Regia: George Lucas. lmaginea: Gilbert Taylor. 
Muzica: John Williams. Cu: Mark Hamill, Harri- 
son Ford, Carrie Fisher, Peter Cushing, Alec Guin- 
ness. 


Un superman de-a-ndaratelea, acest bà- 
iat bun, drügut, sürac şi actor förö rol, pe 
deasupra İn sehimb, lace teclama unui 
film gigantic, intitulat, ca şi pelicula noastra, 
Capitanul razbunarii. Alöturi de el, inca 
vreo 60 de vedete, deocamdatğ ce-i drept 
necunoscute, viitoare glorii ale ecranului 
insa, strabat New York-ul deghizafi toti in 
capitani care proclama victoria rözbunarii 
asupra nu ştim bine ce, dar n-are im- 
portant3. interesant in acest film — s-ar 
putea spune de duzina, duzinë in sensul de 
serie — este ins8 ideea scenariului. Autorii 
vor sa se adreseze cu precadere tineretu- 
lui, cörula sa-i dea pe tavà far a tine, totuşi, 
discursuri moralizatoare şi farö a face 
observatii chiar şi amicale, citeva notiuni 
chele despre onoare, cinste, curai, drep- 
tate, intr-o lume din ce in ce mai desprins3 
de aceste atit de perimate valori umane. 
Omul nostru din New York nu este deloc 
super, ba e chiar foarte stas, merge şi 
nu zboarö, mönincaü hot-dogs şi nu pilule, 
İubeşte o vecinö de palier şi nu o zinë din 
alta galaxie, şi se zbate sá scape din men- 
ghinea şomalului celui mai terestru. İntre 
goana dupá aur(3) şi alergatul dupà piine, 


Un superman 
de-andaratelea: 
Cöpitanul 
rüzbunüril: 


Hu, n-am avut dreptatel Noul Piedone n-a 
sucombat ca haz şi ceea ce ni se oferğ az: 
pe caniculö, dupü excursia polifistului in 
Egipt, e o aventura extraterestrü care-I 
inaltë pe detectivul de o suta de kilograme 
cu cel putin citeva picioare deasupra vulga- 
ritatilor comune serialului buf. Nu cà n-ar 
exista şi aici — har domnuluil — atari perle 
ale genului (cel putin patru ccafturip printre 
rafturi, şi inotöri prin frişca vecinilor), dar 
legea gravitatiei comerciale e din cind in 
cind invinsü şi peste intilnirea bonomului 
detectiv cu pistruiatul extraterestru ce-şi 
¿ice cHaca sette tranta cinquex, pluteşte 
aerul de poezie al Micului print. E o oare- 
care tradare in materie acest lirism cult 
rasörit hodoronc-tronc pe traseul presörat 
cu poante groase pe care-l parcursese 
p”n3 acum acest Piedone ultraterestru. Dar 
regizorul Michele Lupo işi asuma riscurile 
də rigoare şi patrunde pe teritəoriul poetic- 
mieditativ mai apropiat intilnirilor de gradul 
trei decit anterioarelor peripetii piedoniste. 
Care va: mai fi de acum incolo soarta sim- 
paticului persona) de serial? Greu de pre- 
cizat. Oricum, acest, intermezzo liric in 


Rözboiul 


stelelor 4 


capitanul in uniforma ascunsğ sub trenci, 
nimereşte — dupö lapte — intr-o bücönie 
unde tocmai dödeau buzna doi gangsteri 
de mahala in cöutare, şi ei, de clichidə, 
dar din casa de bani. İnspaimintati la vede- 
rea ccöpitanului rüzbunüriiy, apörut de dupa 
stiva de conserve ca luna de dupöü nori, 
cei doi göinari o rup la fugö, iar bötrinii 
bücani se prosterneazğ in fata minunil. A 
doua zi, New York-ul e in trans: cöpitanul 
rüzbunörii existaü şi Tmparte dreptatel De 
aici pinë la ideea — nözüritü unui manager 
politic — de a sluji — prin ccöpitani > — 
campania electoralü a unui primar sürac 
cu duhul, dar doldora de arivism, nu e decit 
un pas. 


Spuneam, deci, cà ideea merita atentie 
in acest film-basm, basm pe gustul ameri- 
canilor care nu au avut timp sö-şi invente 
Iene Cosinzene şi Feti Frumoşi din fragedü 
strabunicie, şi atunci le-au adaptat conditiei 
lor de super-societate modern. La super- 
politicü super-coruptie, la super-civilizatie 
super-kitsch, la super-gangsteri super- 
mani. Cum sà le explici toate astea unui 
tinür nöscut şi tröit prin super-toate, cu o 
maxi televiziune pe 12 canale, care mai de 
care mai colorate, cà nu tot ce straluceşte 
e aur şi nu tot ce zboarà e pasöre. Comesti- 
bila. Cum sö le explici decİt printr-o po- 
veste cu a fost odataA (ca intotdeauna), 
un balat care iubea o fatö, care facea re- 
clamğ (şi ea, nu numai el) unui film (ahi 
cinematografull), cu un cöpitan al rázbunà- 
ril (ah! aventura!) etc. etc. etc. Naiv? Füra 
indoialá. Dar atrögötor, pilduitor şi, deci, 
val necesar. İnc. 


Rodica LIPATTI 


Productie a sfudiourilor americane, Un film de: 
Martin Davidson. Cu: John Ritter, Anne Archer, 
Bert Convoy, Kevin McCarthy, Harry Bellaver 


sezon estival face bine ca o ploicicü röco- 
roasá dupöü o caniculö insuportabilà. 


Alice MANOlU 


Productie a studiourilor italiene. Un film de: 
Michele lupo. Cu: Bud Spencer, Cary Guüffey, 
Raymund Harmstrof, Gigi Bonos. 


İn Egipt 

sau in compania 
extratereştrilor, 
Piedone 

e tot Piedone. 


Ce s-a schimbat 

si mai ales 

ce nu s-a schimbat 
in privirea 
societàtii 

asupra femeii 


Frati sHrori, 


R 
şi regia 


Richard 


Roger Boussinot scrie in cea 

mai completa Enciclopedie 

a cinema-ului (apöruta a- 

nul trecut, la a doua editie, 

in editura Bordas, in 1321 

pagini de prezentare şi ana- 
2 lizáë critica a filmului mon- 
dial): cOdate cu anii "70 cinematograful 
britanic, subminat poate mai nemilos 
decit cel din alte töri de televiziune, 
a devenit in mod virtual o amintire. Se 
mai fac incə filme in Marea Britanic 
dar distribuirea lor in strainatate (sı 
in mare mösurğ finantarea lor) depinde 
de companiile crestructuratep ale Hol- 
İyvvooduluiby. lata o realitate aproape una- 
nim acceptatğ azi in privinta filmului brita- 
niç. 

İntrebarea se naşte firesc: cum a fost 
şi este posibil ca o cinematografie cu un 
debut omologat inca din 1903, cu momente 
şi personalitöti farü de care intreaga istorie 
a filmului ar fi arötat altfel (de la şcoala 
documentarului initiata de Flaherty şi Grier- 
son, la fictiunea impusü de Anthony As- 
quith in anli "20 sau de Alexandre Korda 
in anil "30—"40, pinë la realismul Free Cine- 
ma-ului din anii "50—"60 şi o pleiadü de 
actori ca Charlie Chaplin, Laurence Olivier, 
dohn Gielgud, Alec Guiness, Charles Lau- 
ghton, Peter O”Toole, Peter Sellers, sau 
Vivien Leigh şi Audrey Hepburn, dintre 
atitia altii) cum a fost şi este, deci, posilil 
ca un cinematograf cu asemenea traditie, 
permanent şi cu un astfel de potential 
artistic së ajungë azi, cum spune Boussi- 
not, co amintirex? 

Am incercat së aflu cum stau lucrurile 
chiar acasğ la cineaştii britanici, la British 
Film Institute (BFI) şi la National Film 
Theatre (NFT) — organisme care din 
1933 şi, respectiv, din 1952 sint rüöspunzö- 
toare de destinul filmului britanic. 

Ken VVlaschin, directorul lui N.F.T. şi al 
London Film Festival (anul acesta la cea 
de-a 25—a ediftie) a avut amabilitatea sa-mi 
vorbeascü despre particularitatile filmului 
britanic de azi: clndustria filmului nos- 
tru a atins cel mai de ios punct din exis- 
tenta ei. Sš nu credeti cü este vorba de 
o scüdere a creativitatii sau a aptitudini- 
lor artistice, dimpotriv3, cred, mai mult 
ca niciodata, cö exista o cantitate eno:- 
ma de talent. Declinul prezent este dic- 
tat exclusiv de lipsa de posibilitAti ma- 
teriale, de absenta investitiilor. Tre- 
buie sà spun, cu regret, cA filmul nu se 
deosebeşfte din acest punct de vedere 
de ansamblul culturii britanice, intens 
marcate de aceeaşi lipsA de posibilitati 
financiare. lar daca ne gindim cö, in 
cadrul culturii spectacolului in Marea 
Britanie, filmul a fost intotdeauna aşe- 
zat pe ultimul loc dup3 teatru, opera, 
balet şi music-hall, este uşor de inte- 
leş in ce situatie se aflš el azi. Desi anu! 
trecut s-au realizat 40 de filme (desigur 
multe cu capital american), deşi la 
editia din acest an a festivalului de la 
Cannes au fost acceptate in concurs 
trei filme, unele primind chiar distinctii 
deşi in ultimii ani citiva regizori britanici 
au accedat la reputafia international cu 
primul sau al doilea film (dar ei au fost 
absorbifi imediat dupš succes de in- 
dustria filmulul american) deci in ciuda 
acestor atuuri reale, filmul britanic de 
azi nu se mai vedeə. 

oNu se mai vedeə mi se pare o formula- 
re cit se poate de exactü pentru un cinema, 
care, vom vedea de ce, este in mod para- 
doxal lipsit chiar de ratiunea de a fi a filmu- 
lui: dialogul cu publicul. Cauzele röului, 
mi s-a spus in repetate rinduri la Londra, 
pe cit de evidente sint, dupü cite se pare, 
pe atit de iremediabile. Prima tine chiar 
de structura industriala a filmului, ce face 
talentul complet dependent de investifii. 
İnvestitii sporind de la-an la an din pricina 
fenomenului general al inflatiei, cit şi dato- 


Cealalta fata a filmului britanic 


rita separarii circuitelor de productie de 
cele de distributie a filmului. Or distributlu 
solicita ca retea pur comerciala sume din 
ce in ce mai astronomice pentru lansarea 
Şİ prezentarea filmelor pe piati. Fenomenul, 
propriu dealtfel şi filmului american, a fost 
pentru prima oarà İnregistrat in ani "50, 
coincizind atunci şi cu nou ivita concurenta 
a televiziunii. El a determinaf, pe de o parte 
scaderea numörului de filme produse (o- 
ferind şanse reduse unui numör mereu 
mai mic de autori), iar pe de alta parte, 
a declanşat utilizarea tuturor argumentelor 
pentru sporirea in toate sensurile (dimen- 
siunea ecranului, durata spectacolului, po- 
lifonia, numörul de supervedete, cantitatea 
figurantilor, etc. etc.), a dimensiunilor de 
super-spectacol ale filmului, tot cu scopui 
declarat de a mentine ridicat numörul spec- 
tatorilor şi, respectiv, al ciştigului. Totusi 


Coexistenta 
nu tocmai paşnic 
dintre 
“ə a “ 
filmul ,comercial 
şi cel independent 


numarul spectatorilor din Marea Britanie 
se incüpalıneaza sü scadö.Pricina se da- 
tora cred mai putin televiziunil (2 canale ale 
BBC-ului şi altul independent), devenita 
peste ani mai degraba colacul de salvare a 
artei filmului din Marea Britanie, cit avea ca 
sursa invazia capitalului american ce a 
pus stöpinire treptat, dar sigur, pe produc- 
tia autohtona cinematograficö, fie la ea 
acasö, fie ademenind talentele de-abia afir- 
mate, la Hollywood. Citeva companii de 
productie cinematograficü inighebate ad- 
hoc combat şi azi la hotarul dintre filmul 
independent şi cel comercial, cu eforturi 
mari şi rezultate sporadice, uneori preg- 
nante, sfidarea dominatoare a finantei ame- 
ricane, 

Camenii de film britanici privesc, nu fara 
minie, inapoi la ceea ce au numit cfilmul 
nostru de vacantöp şi care a insemnat in- 
ceputul sfirşitului. İn 1963, companiile de 
film britanice refuzö sü finanteze prolectul, 
socotit mult prea costisitor pentru ele, al 
ecranizörii càrtii lui Fielding, Tom Jones. 
Compania americanü United Artists se- 
sizeazë momentul şi işi asuma producerea 
sa. Tom Jones, realizat deTony Richard- 
son, va face unul din cele mai mari succese 
de casö ale decadei. İncuraliat3 de ciştig, 
United Artists continuü campania antre- 
nind pe parcurs şi alte companii america- 
ne. Suita filmelor cu Beatles-i, seria celor 
cu James Bond, Şpilul lui Richard Lester 
(Marele premiu la Cannes, 1965), Darling 
de John Sechlesinger, Morgan, un caz 
de tratat, de Karel Reisz, Blovv up de 
Antonioni, Alfie al lui Lewis Gilbert, Da- 
ca... de Lindsay Anderson (Marele premiu 
la Cannes 1969), Accidentul de Losey, 
in fapt toate marile filme ale marilor 
regizori britanici din anii '6@ au fost 
finantate de companii americane, iar cişti- 
gul le revenea fireşte tot lor, fara sa poata 
ameliora situatia financiar8, adicë condi- 
tiile de creatie ale cineaştilor ce le produ 
ceau la ei acas8. 


Reactie şi contrareactie 


Nu se poate spune cë filmul comerclal 
nu a dat şi opere de interes cinematogralic 
(cu exceptia celor citate mai sus din ami 
"60, in anii "70 s-au realizat Portocala me- 
canic3, Viat de familie, Duminica sin- 
geroas8 etc), dar criticli nu au intirziat sa 
atragü atentia cë, in ciuda unor virtuozitatı 
artistice, filmele pierdeau din ce İn ce mai 
mult legötura cu realitötile nationale, ca 
ele ar fi putut fi filmate oriunde, şi implicit 
determinau depersonalizarea autorilor. De 
declinul industriei autohtone s-au facut 
vinovate şi companiile britanice mai im- 
portante (Rank, ABC, EMI) inghitite şi ele 
pináë in cele din urmü de capitalurile ströine, 
dar care au preferat, pinë sa ajungá la acest 
deznodamint, sa cumpere şi sö distribuie 
filme americane, ceea ce le asigura un ve- 
nit sporit şi farö riscuri, declt sö investeas- 
cà in productia autohtonü sau së cumpere 
filme ale cinematografiilor mai mici şi mai 
putin cunoscute. Sociologii britanici spun 
cü in acea perioadaü gustul marelui public 
a fost pervertit şi cü nimeni nu trebuie sü 
se mire c3 azi se culeg roadele acelei edu- 
catii, adica a acelei lipse de educafie este 


tica, filmele de artö avind un public extrem 
de redus. Cultura de film s-a vazut astfel 
nevoita sa-şi caute o cale de dezvoltare 
autonoma, in afara filmului comercial, im- 
punind in fata unui public redus, dar con- 
stant, un aşa-numit cinema paralel, 

İnca din 1952, odatö cu 1nfiintarea lui 
N.F.T. s-a creat şi un Fond al filmului 
experimental, in scopul de a descoperi şi 
İncurala tinere talente, eliberate de orice 
constringere comerciala, aflate in imposi- 
bilitate de a accede la industria filmului. 
İntre 1952—1972 au fost astfei finantate 
85 de filme (de la 4 la 50 min. maximum) şi 
care au participat la 59 de festivaluri inter- 
nationale, Ken Russell, Lindsay Anderson, 
Karel Reisz, Tony Richardson, Alain Tanner 
sau operatorul Walter Lassaliy au debutat 


, İn acest cadru. Odata cu Infiintarea Şcolii 


nationale de film şi, la inceputul anilor "70, 
a proliferörii cursurilor de cinema in şcoli 
de art ca şi in cele de specific politehnic, 
BFI a fost degrevat de sarcina educationala 
şi a putut finanfa un numör sporit de 
filme. Aceste filme, realizate cu bugete 
minime, adesea pe 16 mm si cu peliculà 
alb-negru, au aluns sà reprezinte acum 
esenta filmului national britanic, reflectir:i 
preocupörile cineaştilor şi dialogul lor ce 
societatea in care trölesc. Chiar dacë publi- 
cul lor este restrins — ele sint prezentate 
mai mult in festivaluri internationale, pe 
ecranul cinecluburilor şi citeodata pe cel 
al BBC-ului — ele exista şi se dovedesc a 
fi adevörate pepiniere de talente. Am vözut 
la BFI citeva din aceste filme produse in 
ultimii dol ani şi chiar dacö nu se poate 
spune cà ele-au un impact de talia celor 
lansate cu ani İn urma, tot prin subventie 
de stat şi cu bugete reduse, ale curentului 
artistic mai apoi intitulat Free-Cinema, ele 
fac totuşi dovada unel viziuni cinemato- 
grafice specifice asupra actualului moment 
al societatii britanice. 


La un nou continut, un mou stil 


Ceea ce frapeazğ in primul rind la aceste 
filme este vastitatea ariei subiectelor abor- 
date şi implicarea ideologicğ a autorilor lor. 
Sau, cum spune Peter Sainsbury, directorul 
departamentului de Productie a filmului in- 
dependent britanic. cAutorii dovedesc 
o predilectie pentru subiectele social- 
politice şi sint deschişi oricaror aventuri 
artisticeo. lata citeva din leitmotivele te- 
matice: 1) locul femeii in societate — fie cü 
este vorba de o muncitoare de la inceputu- 
rile indusfriei textile, in 1840 intr-o vreme 
cind femela faüra familie avea adesea de 
ales doar intre şomai şi prostitutie (Cin- 
tecul càmášsii); sau de obsesia identitatii 
nationale vözuta prin experienfa personala 
a unei femei din Irlanda de Nord (Maeve): 
sau de portretul societatli britanice de azi, 
aşa cum apare el reflectat in existenta unei 
tinere femei de culoare, cetàteanë brita- 
nicü prin naştere (Nutrind iluzii), sau in 
Frati şi surori, unul dintre cele mai inte- 
resante filme produse de BFİ in 1980, scris 
şi regizat de Richard VVoolley. Pornind 
de la un fapt divers: o prostituatü este ucisa 
intr-un parc, autorul nu se preocupü de 
descifrarea şaradel criminalistice, ci pre- 
zintA indirect ca posibili suspecti o serie 
de personaje ce au avut sau doar ar fi 
putut avea de a face cu victima, punind 
de fapt in acuzalie o mentalitate colectiva 
de clasö. Excelent filmat, cu numeroase 
planuri in amorsš pentru a möri doza de 
posibila incertitudine, filmul lui VVoolley 
face şi o contrastant3 paralelğ intre purita- 


Acest film 
ba marcat 
“inceputul 
— sfirşitului 

(Albert Finney 

ləm Jones 


nismul aparentelor victoriene, incë puter- 
nic inradöcinate şi azi,şi o anume contesta- 
re a lor din partea tinerei generatii (cele 
douğ mentalitati sint acutizate, exponentii 
lor fiind doi frati), 2) temele istorico-politice 
prezentate in interpretöri adesea critice şi 
İntotdeauna şocante ca expresie stilistici: 
istoria lumii vazuta prin 92 de biografii 
(Toamna), ascensiunea fascismului şi o 
privire asupra sa astözi (CölAtorii din Ber- 
fin), disputele religioase din Irlanda de 
Nord (Cruce şi patimà); sau İn padure, 
un foarte original eseu istoric aş spune. 
Trei türani traverseaza o padure incercinq 
sa iasš la luminü in cimp. Traversarea a- 
cestor trei personaje, doi börbati şi o fe- 
meie, se petrece insa de-a lungul a cinci 
secole, ea incepe in secolul al XIV-lea in 
timpul cind se infiripau povestirile din 
Canterbury ale lui Chaucer şi alunge pini 
la inceputul secolului al XIX-lea, İntre 
timp töranii asistö la anii ciumei, la rüscoa- 
lele türöaneşti, la predicile lui John Bull, 
la executarea lui Charles 1, la duelul politic 
dintre VValpole si Pitt etc. Cölütoria flor prin 
padure capütaü treptat sensul asumaürii 
conştlintel identitatii nationale. Realizat cu 
milloacele şi in stilul filmului documentar, 
İn padure, regizat şi scris de Phil Mulloy 
este incontestabil un remarcabil experi- 
ment. Trilogia lui Bill Douglas (scenariu 
şi regie): Copilria (1972), Familia mea 
(prezentat la festivalul de la Londra in 
1973) şi Drumul meu spre casš (1978), 
urmöreşte cit se poate de nesentimental 
copilöria inceputü la sfirşitul celui de-al 
dollea rözboi mondial şi adolescenta pinš 
in pragul maturitötii a unui bölat sörac din- 
tr-un oraşel de mineri din Scotia. So- 
brietatea stilului şi complexul situatiilor 
social-politice antrenate firesc In biogra- 
fia eroului fac din acest triptic un obiect 
de legitim orgoliu al producötorilor sài 
Toate aceste teme au in comun viziunea de 
o stringentaü actualitate a autorilor lor, 
indiferent dacü ele se desfaüşoara la 
timpul trecut sau prezent. De asemenea, 
filmele au creat o estetica proprie: fie 
apropiati de şcoala tradifionalü a documen- 
tarului britanic, fie cind subiectele o cer, 
o esteticA a suprarealului cu asociafli din- 
tre cele mai neaşteptate. Oricum ele par sö 
reactualizeze un faimos articol- program al 
creatorulul Free-Cinema-ului, Lindsay An- 
derson, de acum 25 de ani: cAscultatil 
Ascultatil Sper cš voi fi iertat dacàá 
spun cà distinctia dintre form şi con- 
tinut este naivš. Ea reprezintA chiar e- 
senfa poeziei (oricare ar fi forma ei de 
expresie) ca lucrul spus sš nu poata 
fi separat de modul de a spune. Cüci 
nu existA arta nesemnificativa. Arta 
este doar o chestiune de sinceritate şi 
de angalare a noastrA fatA de ceea ce 
sustinem.ə 

Consiliul de producfle a filmului inde- 
pendent de pe lingš BFİ a incurajat şi sub- 
ventionat astfel de laboratoare de creatie 
cinematograficü şi in alte regiuni. Un ast- 
fel de film de debut produs cu buget mi- 
nim in Scotia, scris şi realizat de Bill Forsyth 
(dupš cum se vede maloritatea producfiilor 
sint semnate de autori €totaliy) este şi 
Acel sentiment urit mirositor. Urit miro- 
sitor este de fapt şomalul, realitate de care 
sint urmüriti fara alternativa un grup de 
tineri din Glasgovv (cifra oficialü mi s-a 
spus este de 2 800 000 şomeri). Ei recurg 
la tot felul de incercöri de a-şi gösi de lucru, 
rind pe rind eşuate şi in cele din urm8 alung 
sö fure. Furü dintr-un depozit chiuvete de 
bucötürie cu care, este evident, nu vor avea 
ce face. Nici cu ele. Particularitatea filmului 
este cá pe mösurğ ce subiectul devine mai 
dramatic, tonul sáu capötü tot mai pronun- 
tate valente comice, aliaj din care relese un 
extrem de sarcastic portret contemporan. İn 
ciuda restrictiei sale de limb (filmul este 
vorbit in scotian3, ca dealtfel multe din aces- 
te filme vorbite in dialect), filmul şi-a des- 
chis drum chiar pe ecranul unui faimos ci- 
nematograf, al studiourilor Galeriilor ar- 
tistice de avangardaü afiate in plin centru 
londonez la doi pasi de Buckingham Palace 
şi de Trafalgar Square. 

La Londra circula şi azi butada lansatğ 
prin anii "60::un regizor dedicü 90% din tim- 
pul unui film sü caute banii necesari şi 
doar 10% din timp sà-I facöx, Nu putini 
regizori au fost salvati in ultimii ani de a o 
pune İn practicü de cötre politica filmelor 
cu bugete reduse. Ei au reuşit astfel sö 
creeze de-a lungul anilor "70, independent 
de servituti comerciale, un cinema, deşi 
modest ca proporlil, reprezentativ din punct 
de vedere artistic pentru experienta social- 
politicá a generatiei lor. Este un cinema 
care refuza së traiascü cdin amintirip şi 
pe care ei il numesc fàrë falsa modestie: 
celalalt cinema. 


Adina DARIAN 


Despre ce a fost vorba 
in cele 40 de filme ale 
competitiei lung-metraie- 
lor? lat, prescurtat, cin- 
dexulə tematic al festiva- 
lului cinematografic 
eMoscova "81: intr-un 
timp de basm, un biet vagabond din tara 
lui Anderson se vede peste noapte crege 
pentru o ziy, un publicist radiofonic po- 
lonez stö noapte dupü nöapte, de vorbü 
in direct, cu ascultötori cfarü somn>x; 
generatia de azi şi generatia de ieri, 
fata in fat8, intr-un dialog pe mal de 
mare finlandez: un arbore İn deşertul 
Turkmeniei sovietice, ca simbol al re- 
zistentei in anii celui de-al doilea rözboi 
mondial: despörtirea de candoare şi de 
adolescentö intr-un microunivers de 
qultim spectacolp dintr-un oröşel olan- 


Kapoor aratö azi ca un bunic cuminte 
(eşi ce fecior frumos era!>), fiul lui Gri- 
gori Ciuhrai, Pavel, care abia se nüştea 
la prima editie, este astözi regizor cu 
ccarte de vizitáx, in pörul lui Bardem 
s-au strins zöpezi din cşapte zile de 
ianuarley, iar locul evrölitoareip Marina 
Vlady de ieri I-a luat vrölitoarea de far- 
mec Claude Jade, cu ziİmbetul ei bun 
şi curat... Anii au trecut, deviza festi- 
valulul moscovit a reunit, şi anul acesta, 
aspiratii de pace şi prietenie. 
mbucurötor pentru cinematografia 
noastrğ a fost faptul cü Lumina palida 
a durerii, filmul de esente al regizorului 
lulian Mihu, pe un scenariu de George 
Macovescu (cu Violeta Andrel, Liliana 
Tudor, Gh. Marin) s-a numürat, neln- 
doios, printre creatiile artistice de virf 
ale festivalului. Simptomatic, filmul a 


O ampla deschidere 
spre cinematografiile lumii 


dez, ó povesfte tragicü de dragoste (cu 
acorduri de Al 41-lea) petrecuta in anii 
luptelor pentru independent8 din Mexic, 
evenimentele revolutiei populare mon- 
gole de acum şase decenii, o regizoare 
din Spania İntr-un moment limita al 
existenfei, re-evalulndu-şi propria viatö, 
satul romönesc in anii primului rözboi 
mondial, clipe de viaft3 şi clipe de durere, 
existenta grea a unor familii )aponeze, 
pe malurile unui riu poluat, In registru 
de ccomedie neagröp, peripeliile unui 
möcelar austriac in timpul ocupatiei 
fasciste, povestea unor fotografi care 
İncearci sö spunë adevörul despre popu: 
latia aborigenö in Noua Zeelandü de 
acum citeva decenii, o ciubire imposi- 
bilöy in Ungaria din anii celui de-al doilea 
rözboi mondial, viata şi moartea revolu- 
tionarului grec Nikos Beloianis, un sü- 
tean din Camerun, vizitindu-şi fiica la 
oras; puternice contraste sociale; fru- 
moasa prietenie dintre un copil de zece 
ani şi un actor, aflati intr-un spital bul- 
gar din zilele noastre, un €policierp 
parodic desfüşurat in ambiante moder- 
ne şi spectaculoase ale Parisulul con- 
temporan, İmprelurörile mortii unel pros- 
tituate İntr-un oröşel englez din nord; 
povestea unei partide de fotbal dintre 
echipa VVehrmacht-ului şi prizonieri din 
lagörele caliatiloro, in Parc des Princes, 
pe vreme de rözboi, viata aspra a mun- 
citorilor din periferiile insane ale unui 
oraş spectaculos ca Sao Paolo, demas- 
carea tirzie a unui colaborationist nor- 
vegian, infiintarea unui tribunal revolu- 
tionar intr-un sat cu generafii dupü 
generatil de analfabeti din Peru, ateri- 
tatul nereuşit Impotriva lui Churchill, 
Stalin si Roosewelt in timpul conferintei 
de la Teheran, din 1943; un muncitor 
algerian in Franta, pagini din existenta 
asprá a emigrantilor, momente din is- 
toricul luptelor pentru independenta 
nigeriene, o familie de vietnamezi rezis- 
tind eroic İntr-un tinut devastat de avia- 
tia americanö, In anii rözboiului de trista 
amintire, şi, İn sfirşit, o excursie in 
grup svedezğ İn Gran Canaria.. 


Premille şi laureatii 


Dupö cum se poate constata, pe pla- 
neta noaströ albastra avem (vorba poe- 
tulul de toate: eşi mai bune şi mai relep, 
indexul acesta tematic vorbind — este, 
cert — de la sine. Dacü tragem o linie 
şı adunüm, vom putea desprinde citeva 
teme dominante ale filmelor din con- 
cursul festivalului (razboiul, razboaiele 
cu amintirea lor peste timp, fiind inca 
principalul ax al selectiei cinematogra- 
fice), citeva störi de spirit dominante 
(materializate, vai, İn multe, foarte multe 
lacrimi şi atit de putine zimbete)... Dar 
aceasta ar fi o discutle lungö şi dificila. 
Mö mulftumesc, sub linia de bilant, cu o 
constatare de principiu: festivalul de la 
Moscova oferü — incë de la inceputurile 
sale — prilelul unei ample deschideri 
de perspectivü spre o foarte mare parte 
a cinematografiilor lumii, fapt care pune 
un semn de indoialö asupra repertoriilor 
cinematografice traditionale, intocmite 
rutinier şi reprezentind, practic, ferestre 
foarte micute, inguste, unilateral in- 
dreptate spre lume. Anil au trecut, Raj 


primit o distinctie special a juriului, 
İmpreunğ cu alte filme de o indiscutabila 
calitate estetica, fapt care ne-a format 
şi intörit convingerea cà In acest <punct> 
al palmaresului (acela al €premiilor 
specialey), criteriile artistice ale juriului 
au functionat cu mai multë limpezime 
decit İn zona premiilor de aur şi argint. 
cDiplom3 specialöy, de pild3, a primit 
şi filmul peruan $-a intimplat la Hua- 
yanay (de Federico Garcia, regizor care 
se facea cunoscut, in urm3 cu doi ani cu 
excelentul Acolo unde mor condorii). 
un film din familia spiritual a viscon- 
tianului Pamintul se cutremuri, care 
nareaz4 cu o simplitate emotionantü 
istoria unei colectivitati rurale dintr-un 
sat cu generatii dupö generatii de anal- 
fabeti. eDiplom3 specialöy a primit şi 
filmul portughez Ceata de dimineata 
(de Lauro Antonio): un film din familia 
spiritualü a Arborelui cu saboti, care 
Incearcë sö pötrundü — şi o face cu 
remarcabilö forti expresiva — prin <cea- 
tay ipocriziei morale care invölule dimi- 
neata de viatà a unui tinör. Impreunë cu 
Lumina palidi a durerii, aceste filme 
stau in fruntea unui cpalmares personaly 
afirmind clar şi röspicat virtufile filmu- 
lui de art. 

Ce filme valoroase am mai putut ve- 
dea in concursul filmelor de lung-me- 
traj? Un film spaniol, de pildö, Gary 
Cooper carele eşti in ceruri al regi- 
zoarei Pilar Miro (cu Mercedes Sam- 
pietro, distinsö cu premiul de interpre- 
tare): lumea interioarö, de ginduri şi 
amintiri, a unei regizoare de teatru ca- 
re-şi revede propria viafö, oamenii, o- 
biectele incon)uratoare, intimplörile co- 
tidiene ale existentei intr-o luminö nouö, 
cauzatá de o situatie-limitü, un film sen- 
sibil şi poetic, ca titlul sáu dealtfel, Un 
film japonez (distins cu cargintə), Riul 
murdar, de Oguri Kohei, care continuğ 
puternicul filon de pelicule cu profund 
substrat social din categoria insulel lui 
Kaneto Shindo şi a tragicului Dodes- 
kaden de Kurosavva. Un film polonez, 
Fluturele de noapte, semnat de To- 
masz Zygadlo, autorul Rebus-ului (cu 
Roman VvVilhelmi, distins cu premiul de 
interpretare), o parabolà incitanta des- 
pre relatiile complicate dintre oameni şi 
oameni, dintre oameni şi societate. İn 
sfirşit, douü filme distinse cu €aurp: 
Omul la capaötul puterilor al brazilia- 
nului doao Batista Andrade — povestea 


posibilitöti posibile 


unui €muncitor modelp care-şi ucide 
patronul — şi Cimpul devastat, film 
vietnamez de Nguyen Hong Sen, aceas- 
të din urmö creatie fiind distinsü şi cu 
premiul FIPRESCI, cla mare luptönb cu 
filmul peruan (voturile juriului fiind im- 
pörtite, nouğ la opt...). 

Ce au adus la Moscova regizoril con- 
sacrati? Americanul John Houston a 
Tost prezent cu Scaöparea stà in vic- 
torie, un film cu o ddistributie mares 
(Syivester Stallone, Michael Caine, Ca- 
role Laure, Max von Sydovv, Pele, Bobby 
Moore), realizat cu ritm, tensiune şi nu 
lipsit de umor. Sovieticii Alov şi Naumov 
İn premiatul cu aur Teheran 43 (de ase- 
menea o distributie prestigioasö: Alain 
Delon, Natalia Belohvostikova — in 
triplu rol — A. Diigarhanian, Claude 
dade, Kurd durgens) refac, tensionat, 
intimplürile istorice ale unui datentat 
care ar fi putut schimba fata lumii> 
in 1943, dar complicü şi dilueazöü inutil 
filmul pe planul actiunii contemporane. 
Sub aşteptöri au fost şi filmele lui An- 
dras Kovacs (Paradisul pierdut) şi 
diri Sequens (Aceastö minutö, acews- 
ta clipa), pe cind filmul unui regizor 
englez din enoul valp, Richard VVooley, 
Frati şi surori, a trecut, din pöcate, 
neobservat in palmares, ca şi inventivul 
policier parodic al francezului dean- 
Jacques Beineix, Diva (regizorul imi 
mörturisea cë viitoarele filme, dupü 
acest epolicier idealı, vor fi pe tema 
—societatii idealey, a cfamiliei idealey, a 
edubirli idealep), ca şi Saülbaticii de 
Pasquale Squitieri, o — cam violentü — 
radiografie a violentei contemporane. 
Dintre premiile de interpretare (cinci in 
total), sü mai amintesc pe acelea obti- 
nute de austriacul Karl Merkats (in fil- 
mul Bökerer), de sovietica Maia Aime- 
tova (Arborele lui Jamal), de cubane- 
zul Tito Junco (Granicerii). İn palma- 
resul filmelor pentru copii a figurat şi 
Dumbrava minunati de Gheorghe 
Naghi (distins cu sPremiul pentru cel 
mai bun basm cinematografic?), fapt 
care subliniazaü incë o datë buna parti- 
cipare romöneasca la Moscova, pe ecra- 
nele festivalului mai figurind filme re- 
marcabile ca Duios Anastasia trecea 
de Al. Tatos şi Stop-cadru la masa 
de Ada Pistiner (in csectiunea informa- 
tivay) şi İntipürire de Alexandru Sirbu 
(in concursul de scurt-metra)). 


İn programul chors-concourspal fes- 
tivalului au mai figurat creatii reprezen- 
tative ca Lenin la Paris, cel mai recent 
tim al prestigiosului cineast Serghei 
lutkevici, Tema de Gleb Pamfilov şı 
Agonie al lui Elem Klimov (acest din 
urma film propunind un portret cinema- 
tografic in aqua-forte al celebrului per- 
sona) istoric Rasputin), am mai putut 
vedea Cölüöretul electric de Sydney 
Pollack (cu Robert Redford şi Jane 
Fonda), filmul spaniol de factura buñue- 
lianö Cuibul de Jaime de Arminan. Pe 
planeta (albastr3?) a cinematografului 
mondial, zeci de filme noi — şi mai bune 
şi mai rele — venite din cele patru 
vinturi şi-au luat zborul spre cele patru 
vinturi, dind cmösurax creatiei mondiale 
la ora inceputülui de deceniu 9. Cel de 
al 12-lea festival moscovit — cu cele 
100 de steaguri şi 500 de filme ale sale, 
cu miile de participanti, cu semnilica- 
tivele sale intilniri creatoare — intr8 in 
amintire, Hisind printre alte semne dura- 
bile pe acela al unei remarcabile şi re- 
marcate participöri romöneşti... 


Caülin CALIMAN 


 Tefinita — Ü 


“Un nene stà Intr-o groapë. Un alt nene stà intr-o alta groap3... Primul nene 
nu-l cunoaşte pe al doilea şi nici al doilea pe primul. Amilndoi nene mönlncö şi 
dorm in groapš İlngö puştile lor. Primul nene trage şi İl omoarğ pe al doilea nene 
in momentul cind al doilea nene trage şi Il omoar6 pe primul nene... Acum amİndoi 
stau tot In groapğ. Mal departe nu ştiu cum a fost, pentru cá mömica nu mü lasa 
sà stau la televizor dup ora de tirziu pentru cë eu plec la grödinitü dimineata foarte 


devremesp. 


Nu am fàcut altceva decit s2 vö citez cuvintele Tatianel Grindu de la grupa ama- 
rep a unel grödinite bucureştene. O rugasem pe ea şi pe colegii ei de... generatle 


sà dea o definifle a rözboiulul. 


Propun: a) realizarea unui film documentar pe acest text uluitor şi b) trimiterea 
acestul text-film ca document de studiu pe adresa marilor consfatuiri internatio- 
nale consacrate problemelor pöcli. Pentru cá aşa dupö cum am İnteles de la Ta- 


tiana — pacea are (inca) probleme. 


Alexandru STARK 


Teheran 43 de Alov şi Naumov: 
Vlarele Premiu (cu Natalia Beloh- 
yostikova şi Alain Delon) 


Lumia  palida a Z (de 
George Macoveseu şi lulian Xlihu). 
Distinctie speciala a furiulu: (cu 
Violeta Andrei şi Siegfrid Sigmund; 


Filmul, document al epocii 


cronica 
faptului divers 


Fiul. Oamenii care citeau numörul 1676 
al revistei cParis Matchp (datatö 10 iulie, 
de fapt apörutü in 3 ale lunii, revista datind 
mereu cu o söptümina inainte) puteau sö ia 
cunostintë de insönatoşirea lui Romy 
Schneider, a cürei viata fusese İn pericol 
in luna iunie, ea suferind ablatiunea unui 
rinichi. İn douğ pagini, dominate de foto- 
grafii, actrita poza alöturi de fiul ei, David, 
şi declara ca, restabilita dupü operatie, 
terminase — “sub ochiul İndrögostit al 
bàiatului meun — postsincronizarea ulti- 
mului ei film. Tot ce spunea titlul: cDupa 
operatie, Romy Schneider regöseşte bucu- 
ria vietii lingü Davidy, era obsedat de ima- 
ginea acestui fiu: cİntre mine şi fiul meu, 
in virsta de 14 ani, sint legöturi foarte pro- 
funde de stimö şi dragoste. E minunatul 
meu insotfitor. E pasionat de meseria mea 
şi nu ezitaü sa-mi dea sfaturi sau sö-mi 
corileze -accentul dacö, in emotia unei 
scene, greşesc vreo vocala. E posibil ca, 
la rindul lui, sü doreascë a deveni artist 


Ultima fotografie 

a lui Rofiy Schneider cu ful ei, 

y El venise 

s-o asiste la ineru, 

in studio, 

o ştia slabita 
dupà operat 


sau regizor, dar deocamdatö pasiunea lui 
e tenisul. M-a bötut bine la cap s8-I las la 
un stagiu de antrenament. Are dreptate, 
imi place sö-I vád entuziastı. La doua zile 
dupa aparitia acestui interviu, duminicü 
5 iulie, pe la orele prİnzului, David Chris- 
tofer se juca acasš, la bunicii sài, şi se urca 
pe poarta in fier foriat a casei; odata aluns 
İn virf, el aluneca şi cözu perforindu-si 
abdomenul in sulitele de fier ale grilaiului. 
El muri repede. Era fiul primului sot al 
mamei sale, regizorul şi actorul vest-ger- 
man Harry Mayen (care s-a sinucis acum 
doi ani). 

Romeo al secolului XX. — cum I-au 
numit ziarele — un tİnör de 26 de ani, VVor- 
bet Nguyen-Van din Bagneux, a cözut de 
la al IX-lea etai, İn timp ce escalada balco- 
nul iubitei sale, cu care se certase inainte 
cu citeva ore. 

Marele rüzboi Orüşelul muntos Hues- 
car, din Spania, se aflá in stare de rözboi 
cu Danemarca din anul 1809. Primarul, 
Jose Pablo Serano, se gindeşte dacö n-a 
venit vremea inchelerii unei pöci onorabile 
dar acceptü cü s-ar putea ca membrii con- 
siliului municipal sa-i ridü in nas la auzul 
acestei probleme. 

Therese Raquin? Virginia Masterson a 
Tost iudecataü la Washington, bönuitü de 
a-şi fi otravit sotul care era in virsta de 64 
ani. Amantul acuzatei a fost invinuit cà ar fi 
incitat aceeaşi victimö sü participe la un 
maraton, tot pentru a-i provoca moartea. 


cronica 
reluörilor 


Procesul 
de la Nürenberg 


S-a incheiat cel mai lung proces din 
analele Republicii Federale Germane — 
procesul gardienilor de la Maidanek, 
acuzati de uciderea in acea duzinü a 
mortiib a peste 250 000 de evrei şi prizo- 
nieri sovietici. Dupü cinci ani, şapte 
luni şi patru zile, mai raümöseserğ in 
box doar 9 acuzati, dintre care douá 
femei — din lotul initial unii murind, 
cu timpul, altii imbolnövindu-se foarte 
grav şi scöpind chinului juridic pentru 
un alt chin, altii fiind achitati, cum s-a 
intimplat in 1979, cu patru dintre ei. 
Scene insuportabile s-au desfüşurat 
in incinta tribunalului de la Dusseldorf, 
scene pe cit de groteşti, pe atit de ma- 
cabre, provocate de minutia juridicà, 
de o legislatie griiulie intotdeauna sa 
stabileascü exact vinovöafiile, ca şi de 
slabiciunile memoriei umane. Acuzatii 
— altödatö arieni şi arience tinere, acum 
bötrinei cu burtö şi albiti de vreme, plin- 
göcioşi nevoie mare — İşi negau virtos 
vinile ilar supravietuitorii martori, co- 
pleşiti de timp şi amintiri, siguri doar 
pe existenta crimei, nu puteau aduce 
dovezile individuale irefutabile şi multi 
dintre ei se prabuşeau İn lacrimi, stri- 
gind cu voci strangulate de emotie şi 
neputintö: “E el, e el, il recunosc per- 


fectiə Tribunalul cerea insğ dovezi clare. 


nu emotii. El cerea — conform proce- 


durii — ca orice martor sa declare mai 
intli daca e crud8 sau prietenp cu acu- 
zatul! Avocatii apörürii, chemati sö-şi 
proteieze clientii in baza garantiilor de 
care se bucurá orice acuzat, au folosit 
cargumente şocanteb, dupa pörerea ce- 
lor mai obiectivi ziarişti. Unul, de pildö, 
a cerut o expertiza pentru a se dovedi 
dac3 mirosul din /urul crematoriului in 
care se ardeau oameni, se poate deo- 
sebi de mirosul unor animale arse. 
Altul a sustinut cë celiminarea copiilorp 
dintr-un lagör de concentrare se İn- 
scrie in legea avortului autorizat. Al- 
tul a sugerat cë moartea celor mai mulfi 
din cei 250 000 a survenit €doarə din 
boli, subalimentatie şi epuizare, ceea 
ce, desigur, e altceva decit o gazare. 
Dupa aprecierea ziariştilor, cea mai sin- 
cera şi mai profundü pledoarie a fost 
aceea a avocatului Kurt Rizol, care a pus 
in discutie responsabilitatea colectivi a 
poporului german, avind in vedere cü 
cliecare vedea in fiecare zi ceea ce se 
petrecea şi fiecare a inchis ochiib, 
devenind complicele, prin töcere, al 
celor din boxe. Acuzarea a cerut cinci 
condamnöri pe viatà, dar tribunalul n-a 
pedepsit astfel decit pe una din cele 
douğ femel, cealalta fiind condamnata 
la 12 ani de İinchisoare. Comandantul 
Herman Hackmann ca luatb 10 ani, 
ceilalti au incasat intre 3 şi 8 ani. Unul 
singur a fost achitat pentru lipsa de 
probe. Agentia polonezö P.A.P. a de- 
nuntat aceste verdicte drept cprea cle- 
menteə, iar procedura procesului drept 
cscandaloasğön. Fostul procuror din pro- 
cesul Eichmann a declarat cà ctribuna- 
lul de la Düsseldorf a condamnat pe 
fiecare dintre acuzafi la citeva secunde 
de inchisoare pentru fiecare dintre e- 
vreii asasinatip. 

Preşedintele tribunalului, Gunther Bo- 
gen, com de o perfect3 obiectivitatep, 
dupö cum s-a recunoscut unanim (care 
avea 15 ani la sfirşitul rözboiului) a 
mörturisit, dupü o sedintà copleşitoare: 
oDoamne, ce bötrin am devenit in cursul 
acestui procesəb. 


euitatul judecàtor Jackson 


din Procesul de la 


cronica 
sportiva 


Timpuri noi 


Obişnuim, in aceastà paginö, sü punem la 
rubrica cPrim plan secolul XXə, cite o foto- 
grafie semnificativa pentru vremea noastra3. 
De data aceasta, vom tipöri un text care 
speram sö impresioneze cit o poz8 senza- 
tional3. Pentru a sugera in ce mösur spor- 
tul, spectacolul arenei, a €ccontaminatə şi 
a influentat viata şi limbaiul contemporan, 
“Le Mondem, in prima sa paginö, public la 
celebra sa rubricü “De la o zi la altab, 
o €pastilöp care sintetizeaza sugestiv im- 
pactul VVimbledonului cu alegerile legis- 
lative franceze. Titlul cbiletuluib — cum 
se numeşte acolo genul de proportii scurte 
— e İntru totul cinematografic: sTimpuri 
noib, 

cDoamnelor, domnilor şi iubiti colegi, 
30—40, sint fericit sa deschid noua legisla- 
tur, joc McEnroe, care-marcheazö o schim- 
bare notabilö, serveşte Connors, a moravu- 
rilor politice, ce passing-shoot, İn tara 
noaströ, dubla greşealö, 


Şi, tinind seama de importanta actualita 
tii la VVimbledon, invit adunarea sà treaca 
la muncàš, felicitindu-l pe Borg de a fi res- 
tabilit o situatie altfel atit de periculoasa 
Ce campionlp” 

İn aceeaşi ordine de idei — ca timpurilo: 
moderneə, fie doar şi in sport — un articol 
de fond din cotidianul cL"Equipep, consa- 
crat valului tinör de jucàtori care se ridica 
İn tenis, remarca aceste evidente de care 
ar merita sö tina seama mai tot cinefilul 
sportiv şi ne: cViteza este fenomenul tim- 
purilor moderne in toate domeniile. Totul 
este accelerat. ducötorii se afirma mai de- 
vreme, ei se nasc mai repede intru glorie... 
La peste 30 de ani, Nüstase (N.R.: csingu- 
rul iucötor imprevizibil, singurul care te 
poate lasa la 3 metri de mingeə, afirma 
Borg) şi Orantes par strabunici. Panatta, 
bürbat seducator la 30 de ani — nu demult 
evirsta frumoasöb — orictt tenis ştie, nu mai 
are forta sa figureze in marile turnee, la 
doar 5 ani dupa victoria sa de la Roland 
Garros. İn ceea ce-l priveşte pe dimmy 
Connors, el se cheltuieşte ca un diavol 
İn toate turneele globului pentru a fi in 
fruntea Marelui Premiu nemaiputind sö se 
mentina in elita trilogiei supreme: Roland 
Garros, VVimbledon, Flushing Meadow. El 
a incasat o lovitura teribila in proba adevöru- 
lui in internationalele Frantei. Pe distanta 
a 5 seturi, cei mai mari artişti ai rachetei 
nu-si mai pot masca ridurile de sub machia- 
jul talentului. Ca la 38 de ani sö tröieşti 
virsta dinaintea retragerii, aceasta poate a- 
pare ca o cruzime...ə (N.R. articolul e 
scris İnaintea VVimbledonului, unde Con- 


Nurenberg 


nors a jucat, dupü cum se ştie, o partida 
formidabilü cu Borg, in care Jimmy, su- 
pranumit “The tigerəp, numai la retragere 
nu s-a gindit). Pentru cei interesati de 
personaiul Connors, capabil sa se uite 
cu o privire de co cruzime asasinöə in 
ochii unui arbitru care İ-a sanctionat pentru 
un urlet iniurios, sá precizam cà sotia 
lui, un fost manechin de clasö, vede in 
celebrele furii ale sotului ei doar cmani- 
festürile unul temperament impetuosəp. Nu 
mai putin liniştit este şi preşedintele Uniu- 
nii franceze a iucaütorilor profesionişti: 
€Concentrarea extremö, enorma vointa de 
a İnvinge, autopersuasiunea constantö, a- 
gresivitatea in ioc explica multe, ca şi 
faptul cü numeroşi tenismeni- ioaca prea 
des. Totuşi, agresivitatea remarcatö in joc 
nu constituie un fenomen general. lata de 
ce n-avem a fi prea ingrijorati de toate 
aceste aspectey. 

Poate ca in tenis aşa o fi. Şi poate cü in 
toate sporturile se cam exagereaz8 pe tema 
violentei. Am fi dispuşi s-o credem. Dar 
iata o lista a rönilor şi loviturilor suportate 
de rugbyştii francezi (care mai ştiu şi ei 
ce inseamná un joc dur...) dupö 5 meciuri 
disputate in turneul lor australian. O trans- 
criem, ca şi cum am vedea ultima scena 
a filmului lui Stanley Kramer cu clumea a- 
ceeap urmata de adiectivul acela repetat 
de trei ori: luxatie de umör drept, disiunctie 
acromioclavicularü stingö, entorsü de cöl- 
cli, cinci puncte de sudurğü la ureche, he- 
matom la baza gitului, plagö deschisö la 
picior, precum şi — s3 continuğm? — 38 de 
puncte de sudurü la o ureche... 


Un artist privind 
in ochii altui artist 


İntr-un text care s-ar putea numi omagıal 
— desi e departe de a fi numai atit — Elia 
Kazan realizeaza un portret al dramatur- 
gului Tennessee Williams (piesa acestuia, 
celebra Un tramvai numit dorintë a 
constituit scenariul, in 1951, al unui film 
important semnat de Kazan, cu Vivien 
Leigh şi Marlon Brando) care se ridicà, 
prin talentul şi inteligenta observatiilor, 
la o semnificatie de amploare pentru tot 
ce inseamná azi in lume, un artist, un scri- 
itor. E un text plin de interes nu numai 
pentru Williams, dar şi pentru Kazan, pen- 
İru puterea lui a de a simti problemele 
morale ale creatorului, pentru intensitatea 
privirii lui ideologice: 

€Oaspetele nostru de onoare (N.R.: Ka- 
zan vorbea, in noiembrie 1979, la American 
Film Institute, cu prilelul unui omagiu adus 
de aceasta institutie lui VVilliams) a do- 
bindit, de-a lungul anilor in care l-am cu- 
noscut, mai multa incredere aparentaü in 
sine insuşi dar mö intreb dacü ea exista 
İntr-adevür. Priviti in oglinda operei lui. 
Ea nu pretinde sö va impunö punctul de 
vedere al autorului. El tröieşte in indoial3. 


fi agenda 


de cinefil 


Trenuri, linii, idei 


@ De la 19 iulie la 4 octombrie, la Bru- 
xelles, este deschisaü o expozifie ampla: 
qAnii nebuni ai trenuluis, consacratü is- 
toriei linillor de cale feratö, (Dealtfel, un 
belgian, George Nackelmackers, a avut 
initiativa, in 1876, a fundürii unei Compa- 
nii internationale a vagoanelor de dormit). 
Expozifia are o important sectiune cine- 
matograficö, organizatü pe douü teme 
extrem de generoase: €Üniversul càilor 
feratep şi €Trenul şi imaginatian. Sint 
programate vreo 40 de titluri, dintre care 
retinem cu enorma plöcere a oamenilor 
care am mers mult cu trenul, in cinema, 
ca sà zicem aşa. İn primul ciclu: Turksib 
de V. Turin (1929), Bestia umanš de 


El ştie cë in arta e mai important s pui in- 
trebári decit sa stabileşti o concluzie. Cind 
Ñ puneam piesele in scena, mi s-a intimplat 
sö-mi spunö: cSö pöstrüm o parte de mis- 
ter a personalului, sa nu incercim a expli- 
ca totulx... E ceva de vagabond In felul sau 
de a se mişca. E röutöcios dar nu pompos. 
Viata lui pare s3 urmeze ritmul unui scherzo 
pe care doar el il aude. Nu se prefaee cind 
e indiferent fata de bani, dar nici nu are 
limbaiul unui agent de schimb, remarcat la 
alti confrati de-ai lui... Viata lui seamönö cu 
limbağul lui. Locuinta lui preferata pare 
a fi o cameri de hotel. İi aminteşte asta cà 
viata este efemer3? El duce cu sine toata 
lumea lui. E romantic? Binelnteles. Cine 
a dat un sens pelorativ acestui cuvint?... 
Obiectivul lui nu e acela de a avea dreptate. 
Cind il citesc, nu am impresia cë mö in- 
grümödeşte cu pumni İn coaste ca sö mö 
sileasca sö gindesc ca el. Nu-şi consacra 
timpul ca sà indrepte oamenii. Ei continuü 
sö-şi trüiascü viata plina de neprevözut, ca 
un om tinör, El are o chemare naturalğ şi 
deschisA spre Dulcea Pasöre a Tineretii. 
İn orice ocazie, se las dus de el insuşi, 
oricare ar fi destinatia. Se poate pllnge fara 
İncetare de palpitatii cardiace, acestea nu-I 
vor impiedica së ne ingroape pe toti, şi 
nu fiindca fiziceşte ar fi mai rezistent decit 
noi, ci fiindcü e indröznet. Pentru cà e 
brav, Asta e o sursğ a longevitötii. De fapt, 
el şi-a tröit viata lui, şi asta n-a fost uşor. 
Poate pörea uşor acum, dar n-a fost uşor. 
Ne-a invötat pe toti cite ceva, facind din 
fiecare slabiciune un izvor de putere şi 
trAgind din fiecare cusur, o energie artistic à. 
İntr-o epoc3 in care se cere fiecörula sà 
fie amical, mi se pare necesar s8 confer 
o valoare deosebita prieteniei. Cred cà in- 
tre mine şi el existá o puternic8 prietenie, 
cu toate cá ne vedem rareori. Nu ştiu ce 


dean Renoir (1937), Tren de Granier- 
Deferre (1973). İn al doilea ciclu: Meca- 
nicul generalei de Buster Keaton (1927), 
Ströini in tren de Alfred Hitchcock (1951), 
Trans Europ Express de A. Robbe Gri- 
llet (1963). Pentru chamesifiiy locomotive- 
lor ca noi, cei a douü oarö nösculi odata 
cu intrarea trenului in gara La Ciotat, 
filmatü de Lumiëre, şi care nu ne putem 
mulfumi doar cu aceste citeva exemple, 
mai gösim in prospectul cinematografic 
al expozitiei: Bötölia cšii ferate a lui 
Rene Clement, Drumul viefii al lui Ekk, 
Stazione Termini a lui De Sica, Un 
om pe şin3 al polonezului Munk, Roata 
lui Abel Gance... Ce paradis deschide 
pentru un cinefil un şuier de locomotivö, 
imaginea unei sine! 

@ A murit, la Dettenhausen (R.F.G.), in 
virsiü de 82 de ani, Lotte Reininger, in- 
ventatoarea siluetelor animate in cinema, 
autoarea primului lung-metrai de anima- 
tie (Aventurile printului Ahmed — 1923, 
İn colaborare cu VValter Rutman). €Ti- 
mesə, in omagiul söu, apreciazü cà <fil- 
mele ei constitule evenimentul cel mai 
remarcabil in arta siluetelor din secolul 
18 pinü aziy. Jean Renoir o prezenta 
astfel: sCe-ati zice dacö l-ati avea in fata 
pe Mozart?” 


loc am avut in viafa lui. Am Incercat sö vü 
spun ce a insemnat el pentru mine. Pu- 
tinul pe care ll ştiu in arta de a scrie, l-am 
invatat de la el mai mult decit de la oricare 
altul. El mi-a arötat nu ce este scriitorul ci 
autorul. Spiritul şi nu ştiinta de a confec 
tiona. M-am intrebat deseori unde a gösit 
acest om curalul de a se expune el in 


Tunelul timpului 
in urmà cu 30 de ani, 
Un tramvai 


man dori 


(Vivien Leigh 


şi K Melden — 
regia F. Kazan) 


cronica 
subiectelor 


Idei de studenti. La a sasea editie 
a intilnirilor internationale ale filmului 
studentesc, desfaşuratü la Karlovy- 
Vary (organizata de Comitetul inter- 
national de legötura intre şcolile de 
cinema şi televiziune) s-au remarcat: 

@ filmul bulgar Baültoaca (regia: 
Andrea Puneva): doi puştani cse chi- 
nulep sà treaca apa unei böltoace 
care impiedicö, in plina stradö, circu- 
latia, ei incearcü tot felul de mijloace 
pentru a o dlichiday. Atit, un subiect 
de douğ vorbe care ajunge sà se con- 
stituie in biiuteria festivalului, <Mut, 
filmat in alb-negru, cu o privire de o 
intensitate coroziva — Bültoaca c'est 
du grand cinemaş (scrie L. Marcorelles 
cunoscut critic francez). 

@ tilmul cehoslovac Copili circului 
(regia: dana Sevcikova): viata de zi cu 
zi a unei familii care tröieşte intr-un 
circ ambulant, cum cresc copiii printre 
clovvni şi trapezişti, filmati cu minutie 
şi adevör, cu o <exuberantáà a generozi- 


Tata lumii. Scriitorul, dacë e artist, dezvölu- 
ie lucruri pe care altii nu İndrüznesc sö le 
recunoasc6. Astfel, el ia cuvintul in numele 
tuturor, İn numele acelei mari maloritati 
de bàrbati şi femei / care tröiesc töculi. 
Se poate aduce un mai mare serviciu, 
omului? Nu ştiuy. 


oameni dupaü asasinarea celebrului 
cintaret. Totul in douğ secvenfe: un 
panoramic de 9 minute peste mulfime, 
filmat cu camera pe umör) şi un plan 
final de citeva secunde. 

İn amintirea Annei Pavlovna. E- 
mil Loteanu (regizorul Şatrei şi al 
Dramei la vinštoare) pregöteşte la 
Mosfilm Divina Anna, o biografie a 
celebrei balerine ruse Anna Pavlovna, 
de la naşterea cöreia s-au implinit 
100 de ani. Loteanu vede in aceastü 
actrifü sun geniu care a sintetizat inal- 
tul romantism al secolului XIX cu fami- 
liaritatea comunicörii specifice secolu- 
lui XXə. Formula filmului ar fi o com- 
binatie intre balet şi scenele de viata 
care relateazü biografia eroinel., 

Filme portret. Un film despreVVoody 
Allen realizat de belgianul André Del- 
vaux. Un “Robert Altmann?ə realizat 
de spaniolul Carlos Saura, Un sMilos 
Formanp vözut de Vera Chytilova. 
İdeea unui asemenea gen aparfine 
produceötorului belgian Pierre Drouot, 


cSandokan, tigrul malaez> (iugosla- 

vul Kadir Bedi) la Hollywood. cu 

sotia sa, Susan. Viitorul sàu film. o 

ecranizare dupà celebrul roman Ce/ 
40 ¿ile de la Musa 1 


tátii> care ridicü un simplu scheci la 
poezie pura, 

6 filmul iaponez Hiryufan (regia: 
Toshiro doshyaka): subiect de clkirun 
— o elegie a intilnirii dintre un bötrin 
obosit de viafö şi o puştoaica. 

@ tilmul sovietic Tren de dimineatš 
(regia: Igor Aspaian): subiect de cScur- 
tà intilnirep — intr-un bufet de gara 
micàá şi pierdutà un soldat tinër se 
amorezeaz8ö, cu grafie şi umor, de 
ospatörifa. 

Media de virsta a participantilor la 
intilnire: 24—25 de ani. 

İn amintirea lui Lennon. Zece 
minute pentru Lennon e un scurt 
metra) filmat in Central Park din New . 
York, descriind cele 10 minute de 
reculegere tinute de citeva mii de 


Clasica intrare a trenului 
İntr-o garA de western — 
reconstituiti birjà cu birjà. 
de Michael Cimino in ultimul söu fihn 


L 


Rubrica 
qFilmul, document al epocii — 
Documentul, sursö a filmuluiy 
este realizata 
de Radu COSAŞU 


Interpreta filmului chinezesc Zímbernd unui om ch 
Filmul a fost proiectat la festivalul de la Cannes, in mai, şi in prezent se aflš 


il se numeşte Pan-Hong. 


pe ecranele noastre 


“Doar pentru ochil tài 


Aşa suná şi titlul ultimului James 
Bond realizat de John Glen. Este folosit 
aici — aşa cum afirmö criticul american 
Richard Carlin — tot setul de göselnite 
tipic jamesbondiste: ciocniri de maşini, 
acrobatie, cascadorie fantastica, dar şi 
o coloraturáà alpina, adicá o cursü cross- 
country pe schi intr-o statiune de iarna 
din Dolomiti, o cascadorie İn doi pe 
schiuri in care nişte acrobati işi incru- 
cişeaza schiurile in aer, o coborire vije- 
lioasa insotıta de tragere la tınta şi, tot 
cum spune comentatorul amintit (iar 
noi constatam şi ne imaginöm nu föra 
dificultate), un meci de hochei in care 
jucàtorii sint folositi drept puc. 

Dar nu numai acumularea de gadge- 
turi sportivo-politiste e prezentá in filmul 
Doar pentru ochii tši, ci şi o distri- 
butie foarte rezonant3 dar şi ineditö: 
Carole Bouquet pe care comentatorul c 
portretizeazö astfel: <Are 23 de ani, pör 
negru lung, ochi de un albastru-egean 
şi mişcöri foarte spontane, detine in film 
filonul amoros. Ea este o adevarata 
zeita a luptatorului de tip James Bond.p 
Topol (pe care noi l-am vözut nu demult 
pe ecrane alaturi de Mia Farrow in filmul 
Urmeaz3ö-mAl) este şi aici tot un fel de 
detectiv grec. Pe el, criticul american il 
caracterizeazö astfel: cTopol e probabil 
primul şi singurul actor din lume care 
demonstreazü cum se poate vorbi in 
timp ce mesteci alune prölitey. 

Am ajuns bineinteles la Roger Moore, 
aflat la al cincilea dames Bond pina 
acum, care are aici aerul cunui manechin 
bine pomödat, cu o min sönötoasö şi 
lipsitü de griji. O aparitie foarte placuta 
pentru public dar un blestem pentru re- 
gizor. Zimbeşte spectaculos, vorbeşte 
o englezğ ca la carte şi este plin de ta- 
bieturi. Dar oricite s-ar spune şi s-ar 
debita pe seama lui, Roger Moore ra- 
mine o unealta bine unsü in aceasta 
maşinö perfecta de fabricat filmə. 

Sà fie oare filmul Doar pentru ochii 
tài numai şi numai un chevving-gum 
vizual? 


Ar trece poate cla grümadöə un film 
despre o micü aventura trista petrecuta 
in lumea interlopa a Montmartre-ului de 
astözi dacà personalitatea realizatoarei 
n-ar face sü se vorbeasca despre Za- 
pada mai mult ca de o profesiune de 
credinta a autoarei. Pentru cà Juliet 
are, la cei 30 de ani ai ei. o destul de vasta 
experienta de cineast. Ce este filmul 
pentru ea? (care n-a urmat cursuri la 
conservator ca sà fie actritü şi nici 
IDEC-ul ca sö devin regizoare). latö: 
cDoream de multü vreme — spune 
Juliet Berto — s3 nu ramin o simpla 
actritü ci sa abordez şi regia de film. 
La drept vorbind, dean-Luc Godard cu 
care am lucrat de mai multe ori pina 
acum este şi punctul de pornire şi sursa 
dorintei mele de a face film. Faptul de a-l 
fi intflnit şi de a fi discutat cu el, ca sa 
nu mai pomenesc faptul de a fi lucrat in 
film cu el, m-a determinat sö doresc sü 
nu ramin o simplš actrita-obiect ci $ü 
merg mai departe. De la colaborarea cu 
Godard apare aşadar şi prima mea do- 
rita de a fi realizatoare. Doream sa 
invat, sa mö maturizez, sà fiu intr-adevar 
gata pentru acest act creator mult mai 
complet care este realizarea unui film. 
l-am impörtöşit acest gind al meu lui 
dean-Luc Godard şi sfatul pe care mi 
I-a dat a fost urmötorul: cFilmeaza-ti 
portüreasay. Dar eu n-am nici o portö- 
reas3, i-am raspuns. Hotaürirea mea 


Mondo telex 


@ Regizorul vest-german Werner 
Fassbinder semneazöi un nou film inti- 
tulat Lola (Lola fiind parca un nume 
predestinat povestirilor de dragoste). 
Aceasta poveste de dragoste a lui 
Fassbinder este plasatü pe fundalul 
epocil imediat urmatoare celui de-al 
doilea rüzboi mondial. İn rolul principal 
apare actrita Barbara Sukovva. 

6 İn urma unui sondaj efectuat in 
Franta s-a aluns la constatarea ca cele 
mai bune filme franceze din ultimii 10 ani 
au fost: Providence de Alain Resnais, 
Lucien Lacombe de Louis Malle, 
Puşca veche al lui Enrico, Tess de 
Polanski şi Farmecul discret al bur- 
gheziei de Luis Buftuel. 

6 Atentie, vizitAl se intituleaza ul- 
timul film al realizatorului ceh Karel 
Kachyna. Este o poveste, şi tragica dar 
şi poeticö, despre existenta a doi bötrini 
care-şi duc zilele intr-o casğ la fel de 
bütrina ca şi el. 

6 İn filmul NocturnA al regizorului 
italian Giorgio Bontempi, apare actorul 
italo-american Tony Musante alàturi de 
Fiorenza Marcheggiani. 

6 Realizatorul francez Jean-Paul 
Rappeneau İ-a ales pentru noul sau film 
pe care il turneazö in Franta şi Elvetia 
pe Yves Montand ca partener al recent 
laureatei actrite la Cannes, Isabelle 
Adiani. Filmul se intituleaza Numai 
toc şi par. 


insà era luatà şi ea insemna cü vroiam 
sa fiu mai mult decit o actrita. Aşa ca 
am inceput sö invöf cinematograf. (Ur- 
masem o şcoala buna la Godard). O 
alta etapa in viata mea a fost colaborarea 
cu Rivette. Apoi am inceput sa scriu 
scenarii dar nu puteam sü mi le finantez. 
Cu toate astea. dorinta de a face film 
creştea neincetat, devenea o ratiune a 
existentei mele. Trebula s8 fac un film 
şi, impreunö cu Marc Villard, am scris 
un alt scenariu este vorba de actualul 
film Zapada. N-am vrut nimic altceva de- 
cit sü aröt un loc pe care-l cunosc foarte 
bine la poalele Montmartrului, intre 
Pigalle şi Barbes şi pe oamenlii care 
frecventeaza locul asta. Binelinteles cü 
cei de pe aici vorbesc, cum s8 spun, 
intr-un mod folcloric. De-a lungul unei 
povestioare in tonalitate politista nu fac 
decit sö li urmöresc pe aceşti marginali 
ai societatii care se intimpla sö aiba o 
viata atit de plina de intimplüri semnifi- 
cative.y 


Ca misteri 


Amatorii de literatura sau cinemato- 


Continuğ seria 
dames Bond 

cu Doar pentru 
ochii tül. 

Partenera 

lui Roger Moore 
este o debutant3: 
Lynn-Holiy Johnson 


graf fantastic nu-şi proiecteaza viziunile 
doar in viitor. E privilegiul fictiunii pure 
de a cölötori nestingherita in timp. 
Eremei Parkov, un nume cunoscut in 
rindul scriitorilor de science-fiction, in 
colaborare cu regizorul Rudolf Fruntov 
şi-au plasat actiunea noului film reali- 
zat la studiourile cMosfilmə in secolul 
al XIII-lea. Filmul se numeşte Caseta 
Mariei Medici. Este vorba despre un 
tezaur pe care cruciafii l-au ascuns din 
ordinul unui episcop, cu 7 secole in 
urm3ö. Cöutarea ccomorii sfintep a fost 
nu odatğ do-a lunqul secolelor motivul 
unor lupte şi cöutüri obstinate, care s-au 
soldat cu nu putine victime. Oricit ar 
pörea de ciudat, actiunea filmului incepe 
la Leningrad in... 19811 Un om de afaceri 
din Occident, anticar, aflat in vizita in 
oraşul de pe Neva, dispare fara urma. 
O crimi perfect37 İn timpul cercetàrilor, 
conduse de un tinör şi intreprinzütor 
inspector de militie, se descoperü nu 
numai circumstantele crimei — evident, 
filmul are structura unui policier — dar 
se dezvğölule in sfirşit şi taina miste- 
rioasei casete, İn rolurile principale: 
Valeri Rilakov, Clara Luciko, Anatoli 
Egorov. Cum romanul omonim s-a bucu- 
rat de succes, ramine ca spectatorii 
sà-si spunë cuvintul asupra ecranizörii. 


Un nou teritoriu cinematografic 


İn vreme ce industria cinematografica 
englezü continua sü pluteascü in in- 
certitudini, afirmatie pe care o face 
insuşi importantul ziar Times, apar şi 
comparatii din ce in ce mai ingrilortoa- 
re pentru cineastul britanic despre in- 
fiorirea cinematografului australian şi, 
lucru mai nou, despre anvergura cöpö- 
tata de industria cinematografica din 
Noua Zeelandöi. Spectatorul britanic va 
putea sà-si dea seama de proportiile şi 
calitatea acestor productii la primul 
festival al filmelor din Noua Zeelandü. 
Ceea ce caracterizeaza aceste filme şi 
constituie trasatura lor comuna este 
faptul cü au fost realizate cu bugete 
foarte mici. La foarte apropiatul fes- 
tival de film din Noua Zeelandö, urmat 
de cel din Australia, se vor vedea intre 
altele filmele: Adio plšcintë cu carne 
de porc! o comedie etichetata a fi cde 
vinatoaren, O aromö medievalü şi 
Fiii intorşi acasö, o poveste de dra- 
goste care transgreseazğ barierele ra- 
siale pe cit se pare foarte prezente 
inca in spatiul neo-zeelandez 


um sà scapi de patron 


Pe englezeşte filmul regizorului 
american Colin Higgins (autorul unui 
film de mare succes Harold şi Maud) 
poartö un alt titlu decit <Cum sa scapi 


de patronə. İn versiunea originali, el se 
intituleazö Nine to Five, adica De la 
nouğ la cincib, traditionalele ore de 
munca. Colin Higgins este un cineast 
dotat cu un remarcabil simt al umorului, 
dar ceea ce este demn de retinut la el 
este faptul cü nu aderğ la tendinta tot 
mai prezentö a comediilor gratuite care 
İncearca o relansare a bufonadel, a 
cascadei de gaguri dovedind poate in- 
ventivitate dar nu şi adresü. Higgins 
porneşte — cum singur o afirma — de 
la cceea ce vödə, Şi apoi hiperboleaza 
in registrul comico-satiric. 

Ultimul film, deci, care in America ru- 
leaz8 cu titlul Nine to Five iar in Europa 
Cum sa scapi de patron, porneşte 
aşadar de la ceea ce a vàzut autorul in 
mediul inconiurator. Astfel trei functio- 
nare exploatate de patronul lor au ini- 
tiativa curajoasá de a-şi reorganiza ser- 
viciul imbunitötind pe cit posibil con- 
ditille de munca, adica orele de sosire, 
asigurarea creşei pentru copil, sporirea 
salariilor, etc. Punctul de vedere fe- 
minist, pe care il intöreşte In acest film 
İnsöşi prezenta actritei Jane Fonda, 
este literalmente sublimat de enormi- 
tatea situatiei comico-satirice care nu 
poate fi acceptabilü din punctul de ve- 
dere al tintei acestei satire — patronul 
— decit datoritü perfectei complicitöfi 
a celor trei functionare. Trebule sa men- 
tionam la loc de frunte cà aceast8 com- 
plicitate — cum spune un comentator 
— este asiguratö in distributie de trei 
nume actoriceşti de mare rezonanta: 
Jane Fonda, pe care am amintit-o, Liliy 
Tomlin şi Dolly Parton. Despre Lily 
Tomlin se spune ca este magistrala şi 
ca de multA vreme spectatorul nu asistà 
la un duel actoricesc atit de plücut pen- 
tru el şi atít de devorator pentru inter- 
prete cum este cel dintre Jane Fonda si 
Lily Tomlin şi, se pare cà aceasta din 
urma, tot pentru prima oara, iese invin- 
gatoare in fata inegalabilei Jane Fonda. 


Reconsideröri 


Acum cind Steve McQueen nu mai 
este decit o amintire (şi ca orice amin- 
tire la nesfirşit interpretabil3), comen- 
tatorii fenomenului cinematografic ame- 
rican revin asupra persoanei sau poate 
chiar a personalului Steve McQueen 
intr-o reconsiderare din care incepe sa 
dispará patima şi sü intervinü lucidita- 
tea. 

Michel Cieutat, unul dintre aceşti co- 
mentatori ai filmului de peste ocean, ii 
consacri in cPositifə un studiu şi o ana- 
liza lui Steve McQueen, considerat actor 
reprezentativ al mitologiei hollyvvoodine 
a anilor "60. Concluzia lui Cieutat este 
in sine expresia spiritului in care şi-a 
privit şi analizat subiectul. lat-o: cSteve 
McQueen a murit dupğ ce şi-a ridicu- 
lizat personaiul. Pentru un ins semi- 
incult caruia cea de-a doua sa sotie, 
Ali MacGravv, ii ridicase völul de pe `ochi 
şi-l facuse sö inteleagö cà toate convin- 
gerile şi credintele lui nu erau decit 
nimicuri, aceasta ieşire din scena a 
fost, intr-un fel, o lectie de modestie 
şi de relativitate. El a fost o vedeta şi, 
pörösindu-ne, ne-a cerut së püstrüm 
despre el doar amintirea evanescenta 
a unei stele cözütoare. İntr-un fel el a 
fost un ceasy-riderə fara nici un fel de 
bagai critic, inarmat doar cu un zimbet 
smecheresc.x 


periscop: 


Serialul Dallas ruleazë la ora actualá in 
multe föri ale lumil. Se discutö in presa de 
specialitate şi nu numai in ea despre poves- 
tea din Dallas şi se detestü la unison un 
personai: J.R. Interpretul este tinta unei 
confuzii aproape depline cu personalul pe 
care il aduce pe micul ecran si, s-ar pörea, 
cü nu-i displace prea mult pentru cá asta 
İnseamnö de fapt reuşitö artistica. Numai 
cà ea are şi o alt3 fat pe care Larry Hagman, 
creatorul lui J.R., actorul care-i iİmprumuta 
fizionomia, nu se sfieşte s-o declare fara 
ocol. De cİnd interpreteaz8 pe acest diabo- 
lic din familia Ewing, Larry Hagman a deve- 
nit intr-adevör unul din cei mai detestati 
oameni din lumea cinematografului şi a 
televiziunii. Cum s-ar spune, toata lumea e 
cu ochii pe el. Surprizele incep doar atunci 


El are publicul şi 
Dar e nemultumit: 


“Un gind care mi-a venit 
odatö cu inaintarea in virsta, 
— spune Paul Nevvman, care 
nu demult a implinit 55 de 
ani — se refer la coruperea 
actorului american. Am cre- 
zut totdeauna cà acest lucru 
li se poate intimpla numai altora, dar de 
curind mi-am dat seama cë mi s-a intimplat 
şi mie. Nu e vorba de bani. E vorba cö incepi 
sö gindeşti despre tine ca despre un star şi 
niçidecum ca despre un actory. 

İntr-un interviu acordat ziarului eVVas- 
hington Postə, Paul Newman apreciaza cü 
ultimii 2—3 ani au fost mai degrabö ani de 
insatisfactii pentru el sub raportul realizö- 
rilor sale profesionale. elar pe plan perso- 
nal, au fost ani de suferintin, adaugö el, 
referindu-se eliptic la moartea, acum doi 
ani, a fiului sáu, Scott, in urma unei doze 
prea mari de narcotice. 

€Cind un actor incepe sa gindeasca cà 
este prea mare ca sa se intoarcö la teatru, 
adicü la locul de unde a İnceput — acesta 
este semnul cà profesia l-a coruptə. Toc- 
mai de aceea Newman este hotürit së joace 
intr-o piesü in toamna aceasta, dupü o 
pauzö de 15 ani. Dupa unele ştiri de presü, 
aceastü reintoarcere pe scenë ar urma s-o 
facü la Kennedy Center din VVashington, 
in piesa lui Maxvvell Anderson, cPretul 
glorieix; piesë inspirata din evenimentele 
primului rüzboi mondial, a cürei premiera 
absolutğ a avut loc in anul 1924. 

Aprecierea lui privind lipsa de satisfactie 
profesionalö din ultimii ani e cam asprö, 


cind te apropii şi incerci sö intri in intimita- 
tea lui aşa cum o face un gazetar, pe numele 
lui Russ Farrell, care i-a solicitat un interviu. 
cAtunci — ca sö preluüm constatörile 
amintitului intervieur — tti apare in fata ochi- 
lor un alt fel de om, un om educat, care in 
viafa de toate zilele are grijá de copii, cind 
sotia lui este ocupate şi care duce intr-ade- 
vür o clasicü viata de familie. De luni şi 
pin3 vineri insö,Larry Hagman, in costuma- 
tia lui texanë, bea fara moderatie, maltra- 
teaz8 femelle şi calcü toate legile in picioare, 
cu alte-cuvinte de luni şi pina vineri este 
J.R. din Dallas. 

— Credeti, Il intreabö gazetarul, cë la ora 
actualö ati mai putea face cifiva pasi pe jos 
farü së va püzeasc3 cineva? 

— Sper, dar nu-mi fac nici o iluzie. Sapta- 
mina trecut3ö, de exemplu, am fost invitat 
intr-un studiou de televiziune ca sö asist la 
un show public. A trebuit sa fac deplasarea 
İn helicopter şi sà patrund pe porlile stu- 
dioului Incadrat de politişti. 

— Dar credeti cë viata vü este in pri- 
meldie? 

— Nu numal a mea. Cea mai in primeldie 
este viata lui J.R. Evving, individul din Dallas 
care este amenintatö zi de zi prin scrisori 
şi telefoane. 

— Şi cum explicati aceasta reactie a 


-publicului? 


— Cred cö nu toatö lumea poate face deo- 


critica de partea sa. 


cnu-mi place ce fac!> 


dacà se are in vedere cë in aceastë perioada 
actorul a debutat ca regizor pe micul ecran 
cu piesa cThe Shadov/ Boxə (Cutia cu 
umbre), debut foarte bine primit de critica 
de specialitate. Avind in distributle pe 
Joanne Woodward, sotia actorului, piesa 
evoca cu multà finete şi discretie ultimele 
zile ale unor bolnavi de cancer. lar recent, 
rolul interpretat de el in filmul Fort Apache, 
the Bronx,a cörui premierö a avut loc cu 
citva timp in urma, la New York, a fost apre- 
ciat de criticá ca un moment de virf al carie- 
rei lui artistice, deşi filmul a stirnit aprinse 
controverse in rindul leaderilor politici şi 
religioşi ai comunitöfii zugrövite farü mena- 
iamente in aceastà pelicul8. 

Reconstituind un segment din viata unuia 
din cele mai nöpöstulte cartiere ale New 
York-ului, filmul, al cörui regizor este Da- 
niel Petrie, prezenta Bronxul de sud ca un 
coşmar urban, o viziune americanë modernü 
a unui oras peste care a trecut parca un 
rüzboi nimicitor, dar, de fapt, un oras distrus 
nu de bombe şi foc de artilerie, ci de decenii 
de mizerie şi indiferentö civicü. 

Centrul vital al acestei comunitëfti este 
circumscriptia de politle, un adevörat fort 
intr-un teritoriu ostil (de aici titlul filmului), 
unicul loc unde bötrinii se pot aduna ca sà 
stea de vorbö, sà ioace cörli, s se incal- 
zeascü la soare, cu sentimentul reconfor- 
tant cë nu sint in pericol. Dincolo de cir- 
cumseriptie, e haosul: comertul cu droguri. 
prostitutie, crima şi violenta la tot pasul. In 
acest univers dezolant, care pare së pre- 
vesteasca sfirşitul civilizatiei şi inceputul 


sebirea dintre un personal şi cel ce-l inter- 
preteazü. Oamenii il identifica pe diabolicul 
din Dallas cu cel care il interpreteaz. Tre- 
buie së mai spun cà la ora actualš in cine- 
matograf, existind o multitudine de nuante 
in compunerea personalelor, cu greu iti 
mai dai seama care-i bun si care-i röu. İn 
Dallas ins nu existö nici un dubiu: diavolul 
sint eu! Existá aici un personal cu totul şi 
cu totul detestabil şi publicul proiecteaza 
asupra lui toatë tensiunea care se naşte din 
purtarea sa. 

— Caracterul lui J.R. Ewing va seamönö 
cit de cilt? 

— Mai mult decit Iti inchipui. Adicë vreau 
sa spun cö-mi seamönö, dar seamönü cu 
mine cel din copilarie, pentru cà, atunci cind 
am deschis bine ochii asupra lumii, in- 
İreaga mea mentalitate s-a schimbat. Apoi, 
casatorindu-mö, intreaga mea viat3 a cüpa- 
tat un sens care existö in afara meseriei pe 
care o practic. Aşa cü pot spune cá nu mà 
tem deloc de vreo influentü nefastá exerci- 
tata asupra mea de personalul J.R. Dealtfel, 
toate aceste incomoditöti se vor termina, 
sper, odatğ cu cariera serialului Dallas, cind 
cariera mea va cöpata şi ea o alta turnura. 

— Aveti vreun regret cà v-ati angalat in 
aceasta aventura Dallas? 

— Deloc. Personalul J.R. este detestabil 
şi e mindru cö e aşal lar eu sint mindru de a 
fi fost acest personailp 


unui nou ev intunecat, un politist, cu multi 
ani de stagiu — personalul interpretat ma- 
gistral de Newman — face tot ce-i stà in 
putintö pentru a intelege şi aluta pe acei 
cetateni din cartier — İn maforitate negri şi 
hispanici — care aspirü së trülascü ome- 
neşte. 

Respingind criticile acelor politicieni care, 
refuzind sa admitá cë imaginile dure din 
film reflectau realitatea, au cerut interzice- 
rea prezentürii lui la New York, Paul Nevv- 
man spune: €Nol, cel care am fàcut filmul, 
speram cà el va fi catalizatorul pozitiv de 
care e nevoie pentru initierea unui efort pe 
plan national in vederea reconstruirii unor 
cartiere lasate in totala parösire, spre a 
face mai buna viata locuitorilor lorə. 

Atent la reactiile opniei publice mai largi 
la acest film — care dealtfel au fost foarte 
pozitive — Nevvman, e in acelaşi timp, preo- 
cupat de cariera lui. El recunodşte cà a facut 
citeva optiuni greşite şi filme proaste, ca 
de pildü Ziua cind lumea a luat sfirşit, 
un film despre un dezastru vulcanic — €o 
uriaşa eroare föcutü din dorinta de a juca 
inir-un film comercialı. Dar şi Quintetul 
lui Robert Altman a fost o alegere neferi- 
city. 

eProbabil cá mö decid -pentru un film 
dintr-o serie de ratluni greşite. Dacü nu 
filmez, aleg un scenariu pentru cö se in- 
timplá sö-mi cadë in mina, desi poate cü e 
mult mai slab decit unul pe care l-am res- 
pins pentru cë filmaməp., La asta trebule 
adöugat faptul cü Newman refuzü catego- 
ric sà ioace in filme care se turneazö in pe- 
rioadele cind el este angajat in cursele auto- 
mobilistice — marea şi statornica lui pa- 
siune de varë. Amintind, cu regret, cë a re- 
fuzat roluri iucate ulterior cu mult succes de 
Al Pacino şi Robert Redford, Nevvman 
spune: 

€...Tot ce ştiu este cá acum 20 de ani con- 
sumam 15% din timpul meu ca sà citesc 
pentru profesie şi 85% pentru placerea mea, 
iar acum e invers. İn decurs de un an mi 
se intimpli sš citesc 200 de scenarii fara sa 
gösesc ceva potrivit. Asta e de natura 
sü spunü ceva despre starea cinemato- 
grafiei noastrep. 


Paul Nevman şi sotia sa, .Voanne 
Woodward: un cuplu de actori fara 


pereche 


Dupö pörerea lui, anii "60, cind el era unul 
din starurile Hollywoodului, au fost perioade 
de virf ale carierei sale. cPe atunci, se fa- 
ceau cu adevörat filme ir teresante, acel gen 
de filme pe care le-aş face cu placere si azi, 
numai cà ele nu mai sint la modà. Nu cred 
ca spectatorul mijlociu american mai e 
capabil azi sü se concentreze mai mult 
decit pe intervalul dintre douğ reclamebp. 

De la debutul ca regizor cu filmul artistic 
Rachel, Rachel, in anul 1968 — un film 
despre singuraötate, cu Joanna Woodward 
İn rolul principal — a mai facut doar douà 
filme, plus recenta premierü de televiziune 
€Cutia cu umbreb,. cSint mult mai selectiv 
atunci cind e vorba së semnez regia unui 
film decit atunci cind jocx. 

oDacğ e ceva care mö intereseazö in a- 
ceastü societate anesteziatö, e mişcarea. 
Vreau sà alung cu adevğrat la public şi sà-I 
İrezesc. E drept cë, simtindu-se tot mai 
amenintati, oamenii, ca së nu sucombe, se 
anesteziazö. Nu e de mirare, atita vreme cit 
fiecare dintre noi e obsedat de faptul cü 
nu-şi poate apöra familia, cü e neputincios 
in fata inamiculul invizibilə, zice el, referin- 
du-se la stocurile de arme nucleare impo- 
triva acumulürii cürora s-a ridicat de-a 
lungul anilor. 

Necontenitele lui cüutöri pe planul impli- 
nirilor profesionale, alöturi de framintörile 
grave şi responsabile privind viitorul ome- 
nirii il situeaz3 fara indolalü pe Paul Nevv- 
man in rindul celor mai remarcabile perso- 
nalitöti artistice ale Americil. 


Margit MARINESCU 


| 
| 
1 
| 
I 


Cötre sfirşitul lunii trecu- 
le, multi telespectatori 
dintre aceia care nu ştiau 
nici möcar cü cregula- 
mentul hocheiului pe 
oheatğ a fost adus pentru 
prima oarğ in Europa din 
A merica, de cütre Cristofor Columb, 
care credea cë descoperise regulamen- 
tul hocheiului pe iarbö din Indias (cum 
atit de doct ni se explica, in aceeaşi 
perioadö, de cütre cArs amatoriabn, in- 
tr-o vioaie efemeridü publicisticü numita 
€Universiadan), multi telespectatori, a- 
dicö, dintre aceia fra tangente şi chiar 
farü secante cu sportul nostru cel de 
toate zilele, şi-au petrecut ore şi zile din 
viat3 printre sportivii Universiadei, Re- 
alizatorii micului ecran, ei inşişi peste 
tot, pe unde se arunca un ciocan sau se 
biütea o minge, au realizat in zilele Uni- 
versiadei un remarcabil ctur de fortöp, 
facindu-ne pörtaşi la cele mai impor- 
tante momente ale impresionantei des- 
füşuröüri de forte din timpul docurilor 
mondiale universitare gözduite de Bucu- 
reştii lui "81. İnaintea oricüror comentarii, 
ar fi de aplaudat, aşadar, cmedalia de 
aur meritatü de echipa lui Cristian 
Topescu in maratönul transmisiilor spor 
tive din zilele sfirşitului de iulie, cind 
telespectatorii — chiar şi asportivii, de 
cei nesportivi sö nu aducem vorba aici 
— au renuntat la multe, chiar şi la €Cezar 
şi Cleopatraə, desi era pe-acolo şi Sir 
Alec Guiness, pentru a vedea fel de fel 
de alte filme nol, filme dupi filme, cNadia 
şi Emiliap, €Virginia şi Florentap, Ani- 
şoara şi Valentinay, cCarmen şi Dumi- 
tritap, opera prima eDoina şi Tudoritab, 
şi aşa mai departe, pinö la cele “67de 
filme-medalii (ca së ne referim numai 
la productia nationala), filme de aur, 
filme de argint, filme de bronz... 
Gratie televiziunii am simtit zi de zi, 


Mai mult decit in alte bresle, 
in cea a arhitectilor, datorita 
practicii ebobocituluib (stu- 
inema dentii anilor mai mici lucrea- 
| zë la proiectele celor mai 
l mari) existë incü din anii 
universitatii o mai buna cu- 
noaştere intre diferitele virste profesionale. 
Dincolo de hazard, aşa cum singur o spune 
Ştefan Antonescu, intilnirea sa cu Buftea 
se datoreaza şi acestei traditii. Numai cu 
citiva ani mai mare, arh. Nicolae Dragan 
ü serveşte lui Ştefan Antonescu drept 
mentor in tainele scenografiei, cooptin- 
du-l ca asistent la Dincolo de pod şi 
Buzduganul cu frei peceti. A fost dea- 
İuns ca microbul filmului sö fi contaminat 
pe noul venit. Debutul pe cont propriu nu 
a intirziat. İn 1977 Ştefan Antonescu semna 
scenografia filmului lui Andrei Blaier, Trep- 
te pe cer. İn anii care au urmat, alte cinci 
filme — dintre care trei remarcate şi pen- 
tru plasticü (İntre oglinzi paralele, Ur- 
gia, Lumina palida a durerii) ü acordü 
lui Ştefan Antonescu statutul unui sceno- 
graf experimentat. Cele şase filme, toate 
cu actiunea in secolul nostru, dar amplasa- 
tà in momente (inainte de primul rözboi 
mondial, intre cele douğ ràzboaie, in anii 
"40 — "50, şi trei in zilele noastre) şi in medii 
(sütesc, muncitoresc, oraşenesc intelec- 
tual) diferite, ne dau posibilitatea sö desci- 
Tram amprenta autorului lor. 

Mai intli aş numi predilectia pentru de- 
corul construit. Sü ne amintim de piata, 
casele, beciul satului din Urgia, cu simfo- 
nia sa de porli şi puturi de lemn, mörturie 
a unel civilizatii ancestrale, ruinele fostei 
case a lui Cröciun din O lacrimğö de fata, 
sü ne amintim şi de cabana din Trepte 
pe cer cu aerul ei de gospodörle inighe- 
bata de burlacii temporari, lucrind in de- 
plasare in creier de munte, decor cu voite 
stridente de gust şi asonante coloristice, 
utilizind defectul ca efect (cUn decor nu 
trebuie sü fie frumos in sine, cüci el 
trebuie sö exprime universul celor ce il 
locuiesc, cu gustul sau lipsa lor de gust, 
cu cultura sau incultura lory); şi prin 
contrast sü numim interioarele de un mare 
rafinament estetic — casa Gheorghidiu, 
mansarda tinerilor casötoriti, casa de mode 
sau topitoria de sticlö, cu tot cortegiul lor 
de mobile, obiecte sofisticate (primele ma- 


in timpul Universiadei, ritmurile şi ca- 
dentele luptei sportive, am vàzul in- 
deaproape clipa de zimbet sau — de ce 
nu? — lacrima invingötorului, am vözut 
İndeaproape clipa de lacrimë sau — de 
ce nu? — zimbetul invinsului, am avut 
İn fatü permanent panoramicul priete- 
niei dintre sportivii lumii, materializat 
in stringeri de minö, in imbrötişöri en- 
tuziaste, in İncuraiöri frenetice, in aplau- 
ze prelungite, in consolöri zadarnice... 
Reporterii televiziunii — cei de la apara- 
tele de luat vederi, cei de la microfoane, 
cei de la mesele de montal, cei din stu- 
diouri, uni dintre ei specializati €in 
mersxn, la fata locului — au fost mereu 
pe fazö, prinzind şi nelösind sö le scape 
secvente (de viata şi film) dintre cele 
mai semnificative ale Universiadei "81, 
cu şanse de a deveni emblematice... 
Lacrimile de pe podium ale Anişoarei 
Cuşmir şi ale lui Petre Kuki, care fuse- 
sera aproape de visul lor de aur... 


Rodica Tapalagö, o actrifa 

pentru zilele de sarbatoare ale 

teatrulul, ecranulul şi tele- 
viziunii 


Bucuria dezlöntuitü a muşchetarelor 
noastre dupë splendida victorie la flo- 
reta... Sprinturile prelungite ale alergö- 
torilor de abanos... Siluetele incerte ale 
maratoniştilor profilate in tunelul de la 
İntrarea stadionului atletic... İngenun- 
cherea aceea dramatic3, pe linia de 
sosire, a alergötoarei de cursa lungü 
(din totdeauna alergötorii de cursö lungü 
au fost subiecte celebre de film, de pe 
vremea pöstorului cu fustanelü sau — 
sörind peste secole — de pe vremea 
dİree-cinemaə-ului), ingenuncherea a 
ceea dramatica şi timpul oprit la patru 
pasi de infinit... 

Am ascuültat, apoi, primele ginduri alı 
campionilor Universiadel, rostite cu res 
piratia inca táiatá, cu emotia concursu 
lui sau a izbinzii in glas. Reporterii mi- 
cului ecran au fost Incë o datö pe faz8, 
prelungind victoria sportivü dincolo de 
groapa cu nisip sau de calul cu minere 
spre ceea ce tine de forta umanö in 
genere, şi nu numai de forta fizic3, ci 
İndeosebi de cea morali şi spiritual3... 
Carmen Bunaciu şi-a amintit inainte de 
toate de antrenorul ei, reporterii tele- 
viziunii şi-au amintit de toti cei care 
ne-au incintat cu arta lor sportiva de-a 
lungul anilor, da, pe micile ecrane, prin- 
tre alergötorii şi söritoarele Universia- 
dei, s-au strecurat, pe nesimtite, amin- 
tirile, iar noi, telespectatorlii de azi, am 
retröit parcö, noaptea lui Bob Beamon 
(mai tli minte, Adina?) sau ne-am 
simtit pentru o clip mai tineri, cu peste 
un sfert de veac, la peluza intli de pe 
eRepubliciib (unde gardul era mai uşor 
de sörit), purtind In mfini torte şi scan- 
dind Intr-un glas, sacadat, numele ace- 
lea al cöror ecou nu se va putea stinge 
vreodatöğ: eVisser-Gutovvskip... 

Pentru toate acestea, pentru cö au 
izbutit sö transmita nu numai niste fru- 
moase İntreceri sportive, ci şi intensi- 
tatea unor störi de spirit sau, altfel spus, 
o poveste sentimentalö, reporterii mi- 
cului ecran İşi binemeritö, zic, medalia 
de aur a telespectatorilor. Ei au izbutit 
sö dea sportului dimensiuni de viat3. 
Eu au izbutit sü dea sportului dimensiuni 
de film. Më gindesc acum la o singurö 
secventü de pe micile ecrane: o mare 
campioanğ ca italianca Sara Simeoni, 
dupö o mare victorle şi inaintea emotio- 
nantei festivitati de premiere cu cGau- 
deamus igiturə, lasindu-şi ebaltöp o 
clipü suporterii şi medaliile pentru a 
bea o gurë de apğ de la <tuturoiulx sta- 
dionului, nu este aceasta, oare, o sec- 
ventü de film mai frumoasa chiar decit 


cineaşti-scenografi: arh. Ştefan Antonescu 


.docul volumelor in lumina“ 


şini de scris, sau maşini cu patru roti, 
lümpi de gaz sau aparate de filmat, bire 
etc.) sau de gadget-uri 1 ca umbrela 
care se face scaun — din İntre oglinzi 
paralele. Este drept cü decorul poarta aici 
şi girul estetic al regizorului Mircea Veroiu, 
İnrudirea cu stilul decorului din Dincolo 
de pod fiind evidentö, dar nu mai putin se 
citeşte armonioasa colaborare dintre regi- 
zor si scenograt, (eVeroiu este un regizor 
care ştie sü epuizeze toate unghiurile 
şi efectele oferite de un decor, ştie sa-I 
valorifice pina la nuantö, iar dacà ii 
aduci un obiect aparte, Veroiu inven- 
teazš o situatie pentru a-l pune in evi- 
dentaə.) Alteori decorul lui Ştefan Anto- 


nescu are ambifia sü concureze story-ul 
intru definirea biografiilor personalelor, ca 
de pildü camera de la demisol a bötrinei 
pianiste din Probleme personale, inte- 
rior in care se poate percepe istoria unei 
clase, desfaşurata pe fundalul unor pro- 
funde mutatii sociale. 


Predilectiei, cum spuneam, pentru deco- 
rul construit i se adaugöü interesul marcat 
fata de peisalul unde este amplasatü con- 
structia, peisai ce devine la rindul söu ele- 
ment de decor. İntinsul cenuşiu şi sterp 
implintat cu siluetele sondelor din Lumina 
palid4..., spinarea dealurilor şi curbatura 
vài: unde se cuibüreşte satul construit din 


aceea cu fluturii de noapte, dind tircoale 
telinarului cu gaz din Salt in necu- 


“əsa Calin CALIMAN 
Filme pe micul ecran 


z Adevarata dragoste (dan Baroty, 
1976). Subtila investigafle psihologica. 
İn orice femele, intotdeauna, poate fi 
intulita umbra unei Cleo, şi nu doar 
intre 5 şi 7. Meseria de a tröi sau, mai 
exact spus, de a tenta o supravie- 
tuire, chiar cu pretul sacrificiulul unui 
ideal artistic. Cöci viata rümine cel mai 
de pret bun dat omului. Un mit al meşte- 
rului Manole ranversat. Film tulburğtor, 
unul dintre cele mai interesante din cele 
transmise in ultimul timp. 

evi (Gilles Grangier, 
1967). Nu İntotdeauna un cuplu de doi 
monştri sacri este memorabil. Expe- 
rienta Gabin-Fernandel a dovedit-o, in- 
clusiv in acest Virsta ingratš. Fiecare 
şi-a cintat cu virtuozitate partitura, dar 
— nu-şi avea melodia sa inefa- 
bilö. 

@ Amalia Earhart (George Schaefer, 
1974). Despre a femeie (sau despre 
femele, In general ?). Despre cum işi 
poate ea depöşi condifia. Apropo: care 
condifie? Şi de ce, <conditiex ? 

? Cind qragostes se intoarce 
(Nicole de Buron, . Ann - 
rardot şi Pierre Mondy, İntr-o comedie 
cu accente soclale şi cu happyend. 
Ça va? 

$ Contapunct (Ralph Nelson, 1967). 
Valoare medie, dar o idee deloc de lepš- 
dat invöluia disputa İntre Charlton Hes- 
ton şi Maximilian Schell: anume aceea 
Cö, uneori, nimic nu se poate Intimpla 
dincolo de o anume muzic8. 

Visul spulberat (Renato Castellani 
1 . Lea Massari (excelentë inter- 
pretare) intr-o peliculá modesta. 

15 (Peter Graham Scott, 
1 . Comedie onorabila. 

De dragul lui Pete (Peter Yates, 
1975). Crazy. 

g-Sanin neçunoscut (dohn Fran- 
kenheimer, , Despre dificultatile 
vietii de paraşutist... 

v ul intirziat (Robert Asher, 
1966). Nu exista doar un cretinism bio- 
logic, ci şi unul artistic — dacö se poate 


s ne aşa. 
da Aurel BADESCU 


Urgia, intra toate in calculul artistic al sce- 
nogralului. 

Trecerea de la spatiul incöperilor catre 
plein-air-uri se face de preferinta printr-o 
succesiune gradatö a volumelor, niciodatö 
complet İnchise, lasindu-te mereu — prin- 
tr-o uşa, o poarta, o fereastra deschise — 
sa bünuleşti un dincolo. cDefinitia dati 
de Le Corbusier arhitecturii: cdocul vo- 
Tumelor in luminöp se potriveşte cum 
nu se poate mai bine şi scenografieip, 
imi spune Ştefan Antonescu, definindu-şi 
crezul estetic, şi totodata. incercarea sa 
de a supune conceptia scenografica aces- 
tui motto. Şi adesea a reuşit s o facà. 


Adina DARIAN 


Fişa scenografici: asistent la Dincolo 
de pod (1976), Buzduganul cu trei pe- 
cetii (1976), larna bobocilor (1976). Sce- 
nograf la: "Trepte pe cer (1977), İntre o- 
glinzi paralele (1978), Urgia (1979), O 
lacrimš de fata (1980), Lumina palidü 
a durerii (1980), Probleme personale 
(1981). 


Dup3 un debut datorat intimplarii, decorul a devenit o pasiune (arh. Ştefan Antonescu şi machetaü pentru 


decorul la Zirişrea din adincuri,) 


Anul 


Mörturisesc, mi-ar fi placut 
sa scriu un asemenea articol 
cbilantiem despre Cinema- 
tecà anul vlitor, cind se vor fi 
implinit exact 20 de ani de 
la aparitia fenomenului prin- 
tre cinefilli bucureşteni. Sigur 
cü, atunci, retrospectiva unei stagiuni va 
trebul inlocuita cu biografia unei existente. 
Mö tem insö cà, in ce mö priveşte, aş fi 
privit inapoi cu duioşie, minat şi minat de 
nostalgia evocörli, incepind de la acea 
neobişnuitö vizionare din 24 februarie 1962, 
cind, de pe scena cinematografului cl.C. 
Frimup (azi “Capitol”), unde ne invitase 
la o cSearö a prietenilor filmuluip, Tudor 
Caranfil ne oferea un eMedalion Gopo? 
İrecind, apoi, din salö, in sal, de la eVasil: 
Alecsandrip (Actualul Teatru “lon Vası 
lescuy) la Sala Magheru (actualul Cinema 
Studio, iatö, pinë şi firmele sint efostev), 
intre timp “Seara...y devenise €Cinemate- 
çay, iar de aici, in sfirşit, poposind temeinic 
la w<Unionx, care trecea in €Cinemateca 
Romünön, İncit piná la urm3, un <inventar> 
anual, Inainte de a intra İntr-un nou deceniu, 
pare a fi o solutie mai lucidö, mai sobr3. 
Este inevitabil ca activitatea unei institutii 
care vehiculeazü sute de filme dintr-un fond 
de arhivü sö fie amendabilö, ca orice activi- 
tate de selectie. Subiectivismul alegerii 
poate functiona, fireşte, şi aici, dar cred cà 
este ultimul lucru care ar fi de reproşat al- 
cötuitorilor programului. Dealtfel obiectiile 
ori sugestille nu mi se par eficiente. İn 
douğzeci de ani, pe ecranul Cinemateci: 
au fost rulate, cu nu foarte multe noutàfti in 
plus, aceleaşi filme din stocul Arhivei Na- 
tionale de Filme. Este o performanfö, de 
aceea, sö poti asigura, İn fiecare an, un 
program compus din patru pinë la şapte 
cicluri lunare, relulnd cit mai rar nişte filme 
Desigur, fondul unei arhive se imbogöteşte 
İn permanentš, dar, in ultima stagiune, din 
cele 450 filme vizionate, doar vreo şaizeci 
au fost inedite, in vreme ce, in anii trecuti, 
enoutatileəp acopereau o treime din numörul 
total. İn condiftiile acestea, Cinemateca 
trebuie sa meargö inainte. Şi merge. 
Dovadö, spectatorii. Mai exact, numörul 
lor. Cü filmele se repetö, am vözut, e ine- 
rent, şi nici möcar foarte grav. Spectatorii 
se succed in generatli, Cinemateca e obli- 
gatà së-i aculturalizezep prin aceleaşi filme, 
İar cei care fin sö-şi consolideze cultura 
cinematografica vor reveni, peste ani, la 
aceleaşi filme. Aşadar, spectatori exista 
Problema este alta: Cinemateca Romana 
are cea mai micü salö de vizionare di: 
Bucureşti. Fosta sal sÜnion), cu cel, 
227 locuri ale sale, este şi micA şi inconfor 
tabilá. Orice amenalöri i s-ar aduce, ramine 
improprie, nu se poate extinde. Eventual, 
ar putea fi completatü cu o inca o sal3. 
Nu numai inlocuitö, dar chiar şi comple- 
tatá. Judecind dupö numörul abonafilor şi 
de... amatori neabonafi, spectatorli efectivi 
şi cei virtuali pot umple o sala medie, de 
circa patru sute locuri, de pildü €Eforiep, 
cinematograf cu o finutü adecvata unei 
cinemateci, şi pot umple, concomitent, sala 


Specificul 


cinematografic 


(Urmare din pag. 5) 


na despre taürani, formate de-a lungul 
unui secol. 


— Dar un exemplu cinematografic ? 

— Filmele lui Dan Pita şi Mircea Ve- 
rolu dupš Agörbiceanu recompun anti- 
idilic şi anti-mitologic lumea traditio- 
nalistA din schitele respective şi au iri- 
tat pe unli, care au acuzat in filmele 
respective pin3 şi peisaiul, care n-ar fi 
specific romanesc. 

— Pe mine nu mö intereseazö s3 pole- 
mizez cu spectatorii, din aceste puncte 
de vedere, pentru cë n-am motive similare. 
Şi nici nu mö intereseaz8 së contrariez pu- 
blicul, nu mi-ar servi la nimic, nu ar ajuta 
filmul, in sensul cà nu ar favoriza drumul 
ideilor sale cötre audienta pentru care 1 
destinez. E vorba de acest film, de Orgolii, 
cu densitatea lui ideaticü aparte. 


— Cum priviti astüzi primul dumnea- 


XIX 


actualö, eventual rezervata unel vizionari 
speciale, mai restrinse. 
Cred cü actuala formë, a defalcöril reper 


Pledoarie 
pentru rentabilitate 
culturala 


Noapıea 
cu Monica Vitti ` 
şi Marçello Mastroflanni: 
din qepoca de aur> 
: ” 


toriului in cicluri, este rationala şi poate ! 
pastrata cu succes, ea asigura varietate s 
elasticitate, şansa utilizürii unul mare nu- 
mör de filme din fondul arhivei. Stagiunea 
recent inchelatö nu a cuprins foarte multe 
cicluri. Vreme de nouğ luni, s-au perindat 
un ciclu intitulat s85 de ani de cinema, 
alte douğ cu acelaşi caracter retrospectiv 
— “Filmele anului 1955ə şi cFilmul muzical 
din anii ”50 — 70əp, un ciclu consacrat pelicu- 


voastra film de lung metrai, eViata nu 
iartan ? 

— Mai intli, era un film de debut. El apö- 
rea intr-o epoc in care foamea de cinema, 
ca expresie artistica specific3, era paroxis- 
ticü, dupü o perioadü de secetà. Şi eu şi 
lulian Mihu, pe vremea aceea, doream sö 
aratam, asemeni unor actori care debuteazö, 
tot ce ştim şi putem. Pe alocuri, am reuşit. 
Dar, sub raport strict stilistic, revazut astözi, 
Viata nu iarta este destul de inconsec- 
vent. Dorinta de a aröta tot ce ştii, de a te 
afirma şocind spiritele, fireascü Intr-un anu- 
mit punct al evolutiei, nu dë totdeauna re- 
zultatele cele mai bune. 

— Cred c3 ati fücut acel film fara sa 
và gindili la cititorii lui Sahia, I-ati fa- 
cut incörcati de o mare incredere in 
dreptul filmului de a fi o artö autonoma, 
trüind independent de baza literar3. Era 
un crez important pentru definirea fil- 
mului romönesc ca arti. 

— Da şi nu, İn cazul in care e vorba de 
o operğ literar3 implinitö, ambitia de auto- 
nomie despre care vorbiti, eu o consider 
greşita. Acesta a fost şi motivul pentru 
care, la vremea sa, Viata nu iartö a fost 
primit cu foarte multe rezerve. 


— Din pàcate. 


— Din pöcate, dar dacğ filmul l-am face 


" Cu Ica Matache, 


un film pe bun dreptafe 
inclüs intr-un program 
. de cinematec3 


- şi intr-o retrospectivA 
a 15 ani de cinema romönesc 


4elor din cEpoca mutëx, toate cu o duratà 
de cite trei luni, un ciclu rezervat regizori- 
lor romüni afirmati in ultimii 15 ani şi altul 
— filmululi romünesc contemporan, İntinse 
pe cite douğ luni, un set de filme grupate 
sub titlul 85 de ani de la prima prolectie 
cinematograficö din Romàniax, medalioane 
consacrate unor regizori şi actori, in sfirşit 
— fatalul cOmagiu unor autori şi actori 
dispörufi in 1980x. 

Ciclurile, aş zice Insš, cë au lost mai 
bogate decit o indicë sumarul lor, acesta e, 
iatö, profitul unel asemenea scheme reper- 
toriale. De pildö, pe lingš regizori omagiati 
nominal, ca De Sica, Truffaut, Peckinpah, 
Altman, Penn, Lean, lliu, Clulei, Pintilie, 
din peliculele incluse in celelalte cicluri 
s-au alcütuit, spontan, concentrate filmo- 
grafii glorioase — VVelles, VVaida, Bergman, 
— Eisenstein, Godard, Forman, 
Buñuel, lancso, Griffith, Lang, Pasolini, 
Hitchcock, Keaton, Russell, Fellini, Demy, 
Vertov. Asemenea, fireşte, in ceea ce-i 
priveşte pe actori, pe İlngö portretele unor 
Newman, Fonda, Volonte, Braunek, distri- 
butiile citorva sute de filme se suprapun 
filmografiilor altor numeroşi interprefi. 

Generoas8, vai, este lista cineaştilor dis- 
pörufi anul trecut şi, presupun, exhaustivö. 
Cöci scrupulozitatea autorilor repertorlului 
este atit de ascufitö, incit i-a determinat sü 
includa, aici, scriitori-a cüror unicë legötura 
cu cinematograful a fost aceea cü una sau 
alta din creafiile lor a fost ecranizat8: Sartre, 
lvvasz keivricz, Preda, Simonin. Dacö, pe 
lista celor treizeci decedati, covirşitor e 
numörul actorilor, iar regizorii şi-au dat 
obolul prin personalitöti ca Hitchcock, Siö- 
berg, İnagaki, Frost, Daquin, Köutner, Miles- 
tone, poate cš in memoria €cinematecişti- 
lorn vor rümlne, de-acum, şi nume ca acelea 
ale scenaristului David Mercer (Providen- 
ta), compozitorilor Ray Heindorf şi Jerry 
Fielding, al operatorului Ray Rennahan 
(Pe aripile vintului), al autorului de cos- 
tume Cecil Beaton (Gigi, My Fair Lady) 

Instructive gösesc, şi de nelipsit in orice 
stagiune, antologiile cinematografice, cum 
au fost, anul acesta, cProgramul Lumiöre- 
Méliësx, ecCavalcada Hollywooduluix, <Ur- 
mörirea cea mares, eFilm si realitatep. A- 
dölugiİndu-li-se peliculele care au aniversat 
aPrima proiectie cinematograficü din Roma- 
nias (“Program Lumiërex, independenta 
Romàniei, Lanterna cu amintiri, Ràz- 


astözi, sub aceastà devizá a autonomiei fata 
de literaturü, rezervele s-ar mentine, cu 
toate ca au trecut 20 de ani. Dealtfel eu in- 
sumi sint cu totul impotriva filmelor facute, 
sà zic aşa, pentru un cerc de profesionişti 
sau pentru o elita. 


elite? Cred ca nici nu exist3, la noi, 
aceasta categorie de pelicule. 


— Exista cu siguranta. 


— De pild. 


— De pildö, Canarul şi viscolul, filmul 
meu, nici astözi n-a reuşit së intruneascü 
un milion de spectatori. Aceste filme, foarte 
interesante sub raport estetic şi sub raport 
regizoral, n-au reuşit së pötrundi in atentia 
publicului larg, adicö nu şi-au atins scopul 
pentru care au fost realizate. 


— Nu ştiu dacü baremul milionului 
de spectatori este valabil pentru toate 
filmele, dar cred cü audienta mai redu- 
sü se poöate explica prin unele incon- 
secvenfe sau minusuri de realizare sau 
prin faptul cA aceste filme n-au fost 
İncadrate intr-un curent care sš le fi 
sprilinit in fata publicului. 

— Manole Marcus: Nu pot sö enunt 
exact motivatiile, pentru cü realmente nu 
le ştiu. Aşa cum nu sint cu totul edificat 


.Vasile Nifulescu şi Gheorgtə Dösicü : 


bunarea lui Ludovic XIII, Dama cu ca- 
melii, Lysistrata, Figaro şi alte filme do- 
cumentare), se intregeşte, profitabil, o ade- 
vüratü istorie a iİnceputurilor cinematogra- 
fulul. 

Prea generos, İn schimb, ori poate inde- 
cis, a fost ciclul cRegizori romani afirmafi 
In ultimii 15 aniy. Dacğ işi ocupö, aici, locuri 
de drept cineaşti ca, de pildö, Ciulei, Pinti- 
lie, Pita, Verolu, Daneliuc, Urşianu, altii 
mà tem cə, mai curind, au infirmat: 

Cel mai eclectic, prin natura sa, şi de 
aceea İintotdeauna cel mal atractiv este 
ciclul alcütuit oLa cererea abonatiloro. O 
cinemateci nu se poate nutri doar din ca- 
podopere, dar nici nu poate së fac8 rabat 
comercialismului, Se pare cë şi anul aces- 
ta, spectatoril au confirmat aşteptürile. Do- 
rintele lor nu contrazic menirea Cinematecii. 
Alöturi de La dolce vita, a rulat Kami- 
kadze, cine a cerut Nunta sau Oedip 
rege s-a aflat lingš amatorii de King Kong 
şi Actlunea Tröznet, şi aşa mai departe. 
Ca apar şi discrepanfe mai putin explicabile, 
ca Viridiana — Vremea zöpezilor, Noap- 
tea — Bratara cu granate şi multe alte 
exemple posibile din cele peste şaizeci, 
ar putea fi incü iustificat. Mai ciudat este 
cà, de-a lungul unei singure stagiuni, un 
film (Delir) a fost solicitat de douğ ori. 

İn sfirşit, retrospectiva filmului sovietic, 
centrat3 pe un criteriu tematic (filme despre 
Lenin), a fost urmatğ de o alta, nu prea 
ampl3, İns reprezentativö, cRetrospectiva 
filmului bulgarx. Meritul Cinematecii este 
de a fi oferit, pe lingë douš pelicule cunos- 
cute, alte cinci inedite, una cumpörata 
pentru Arhivö (Cu dragoste şi tandrete 
— Vilceanov), aşa cum achizitionate au 
fost, in altü ordine de idei, Oglinda lui 
Tarkovski şi Csontvary de Zoltün Husza- 
rik. Formule Tnteleaptö, care trebule conti- 
nuatö programatic in ultimul an n-au fost 
cumpörate, dealtfel, decit zece copil. 

Dacğ este adevörat cë viitorul se citeşte 
in prezent, viitorul pe care şi-l propune 
Cinemateca este el singur promifator, mö- 
car trel titluri sint intru totul captivante: “80 
de ani de cinema brazilianp, cRetrospectiva 
filmului australianp, cFilme premiate la Fes- 
tivalurile internationale şi nationale de la 
Cracoviax. Aşteptam şi alte asemenea sur- 
prize plücute, sü ne simtim şi mai departe 
rasfatati ca pina acum. 

Sergiu SELIAN 


nici in privinta filmelor foarte elaborate, 
eseistice, ale lui Dan Pita si Mircea Veroiu, 
sau a filmului lui Mircea Sšucan, Meandre, 
sau a altor cltorva. Ceea ce stiu e cë nu 
putem acuza permanent numai publicul 
sau deficientele difuzárii. Reflectind mai 
adinc şi mai atent la çeea ce am realizat, 
putem conveni cà, İntr-o cinematografie, 
pot şi trebule së aparü asemenea filme, 
care reprezint3 cuceriri estetice importante, 
dar importante mai ales pentru realizatori 
— poate c3 celitüə nu e cuvintul potrivit in 
discutia noastrü — pentru un cerc restrins 
de spectatori. Or, in ultima analizö, ceea ce 
conteaz3 in orice cinematografie este ca 
filmele sà fie vüzute de milioane de oameni. 
Binelnteles, nu prin respingerea formulelor 
noi, experimentale, ci prin iniegrarea aces- 
tor cuceriri pretioase, in forme de sintez8, 
de mare audientëà. İn orice caz, n-aş vrea 
sà se inteleagö ca pledez in favoarea solu- 
tillor opuse experimentululi. Alternativa la 
experimentele de pinö acum nu sint filmele 
terne, nu sint filmele facile sau mediocre 
sau declamatorii, chiar dacö ele au İntrunit 
uneori mai mulli spectatori. Alternativa 
este echilibrul integrator apt s ne alute a 
rüspunde necesitöfii imperioase de a avea 
sölile pline. 


— Vš multumim. 


“ 
Valerian SAVA 


21 


arta animatiei vázutá de animatorii sài 


Metafore in miscare 


cMetafora tine definitiv de ordinea structurala 
a spiritului umanp 
Lucian Blaga 


Nu de pufine ori, intflnim in critica de spe- 
cialitate notiunea de film poetic, de expri- 
i er mare metaforicğ, de imagini pline de poezie 
I. sa vedem ce se intimplö atunci cind se 
! foloseşte o metaforš İn animatie. 

iə Prin structura sa, filmul de animatie poate 
ajunge la o modalitate de expresie apro- 
piata de poezie, cöutind sö depişeasca platitudinea 
prozaic8 a succesiunii imaginilor, unde prezentarea di- 
rect3 a Intimplörilor söröceşte filmul prin banalitate şı 
lips3 de semnificatie. A povesti cursiv şi cuminte un fapt, 
o actiune, İnseamnö a cöuta un corespondent in imagine 
pentru un text literar. Rezultatul este mediocru iar imagi- 
nile rezultate sint plate, nesemnificative şi nu reuşesc sà 

emotioneze datoritšá lipsei lor de substantá artisticà. 
Dar, prin asociere vizualö cu un alt fapt, actiunile directe 
— care se citesc cu uşurintü de spectatori — primesc o 
semnificatie superioar3 şi devin forma metaforic8 a unei 
actiuni dramatice. Metafora are un rol sensibilizator prin 


Prezente romaneşti peste hotare 


İn lumea largö 


çapacitatea de a dezvàlui elevat sentimentele creatorulul. 
A semenea poeziei, animatia poate ecpötrunde cu privirea 
pln3 la ceea ce este cu adevörat semnificativə (Hartman) 
Siructura metaforicü ajutë filmul de animatie sö redes 
esentializat şi aluziv aceast3 trecere de la o semnificafie 
la alta in virtutea unei comparatii subintelese. 

Folosirea plasticizantö — la vedere — a actiunilor meta- 
torice amplifica sensul imaginii cinematografice prin 
complexitatea legöturilor audio-vizuale pe care le declan- 
seazğ. Se asociaza cexprimarea incompleti a unui fapt 
prin expresia altui faptə (Blaga), care li lörgeşte intelesul. 
Metafora plasticizantü simplifica naratiunea cinemato- 
oraficü de balastul anecdotic şi realizeaz8 o sinteza a 
deil İn imagine. 

İn filmul Furtuna, cöutind sö göseascü un corespondent 
metaforic pentru actiunile legate de declanşarea rascoalei 
taranilor condusa de Horia, Cloşca şı Crişan, am folosit 
mai multe metafore plasticizante. Şirurile de törani se 
nasc din rluri şi alcötuiesc rinduri nelntrerupte, cum ne- 
intrerupt este cursul rlurilor de munte. İn momentul 
e ənfruntörii cu nobilimea, rösculatii capátšá forme sculptu- 
rale asemenea stincilor. Ei alcötuiesc in final o adevörata 
"tmatğ de pietre care sparge zidurile castelelor nobiliare. 
Li coloana sonorğ, ritmurile percutiei — intrerupte de o 
yioarö — cresc pinö la paroxism amplificind auditiv meta- 
(ora vizual. 

lon Popescu Gopo scrie cu hieroglife un obelisc İn 
filmul Şapte arte. Actiunea este marcata in coloana 
sonor3 de zgomotul unei maşini de scrisl 

Alöturi de metaforele plasticizante, Intilnim In filmul de 
animatie metaforele revelatoare, care constituie axul unei 
viziuni globale. Exodul spre luminš de Sabin Büölaşa 
contine o superbü metaforö revelatoare. Realizat prin 
subtile metamorfoze plastice obtinute cu a)utorul picturii 
sub aparat, filmul exprimö, prin imagini de o percutant3 
lortë, metafora aspiratiei spre luminü. 

Efortul oamenilor de a se desprinde de pömint, de a 
cöpata aripi şi de a se İnölfta in vüzduh constitule axul 
tilmului Icar de Mihai Büdicö. Filmul sintetizeaz8 in ima- 
gini strüdania permanentö a omului, numeroasele lui 
experiente şi eşecuri, pentru a deveni o fiint3 zburütoare, 
metafora zborului fiind realizata cu alutorul plastilinei 
insufletite prin animatie. 

Un pericol pentru filmul de animatie İl constitule aglo- 
merarea unor metafore cu sens divergent, unde, prin 
semnificatie diferitö, metaforele se anuleaz3 intre ele, 
iar sensul filmului se incetoşeaz3. " 

Cind imaginea intuitivá rezultatš din clupta lšáuntricàá 
a spiritului pentru a invinge greutatea şi obstacolul mate- 
riei (Croce) este inlocuitü cu ilustrarea conceptulul, 
puterea metaforei se micşoreaz8. 

Departe de a fi un simplu ornament stilistic, metafora 
este un element structural al filmului de animatie. Capaci- 
tatea de a folosi metafora Inaltšë animatia in zona superioara 


ı artelor vizuale. $ 
lon TRUICA 


Marcus). 


cronica animatiei 


Realismul fabulei 


, Notorietatea lui Nell Cobar este temeinic 
| legatë de personajul Mihaelei, fetita cu 
A ' picioare lungi care anuntš pe ecranele 
W OIYWA televizoarelor cë incepe emisiunea c1001 de 
I serin. Chiar dacšá pentru copii aparitia ei 
l inseamnà o nouğ intílnire cu desenul ani- 
— mat iar pentru adulti cá este ora şapte fara 
zece, Mıhaela este un simbol grafic de circulatie national. 
Parintele ei nu i-a hörözit Ins8 numai rolul de comper, ci a 
facut-o şi protagonista unor filme hazoase şi duioase pe 
intelesul celor mai mici spectatori. Contactul lui Nell 
Cobar cu animatia nu s-a concretizat numai in filmul 
pentru copii. Caricatura sa eliptica şi töioas3 işi aflë o 
potrivita mişcare in pilula satirici. Andresantul necu- 
noscut (1973), Zig-zag (1974), Curat-murdar (1979) sau 
Panoramic (1980) contin scurte poveşti cu tlic despre 
birocratie şi misticism, istorioare despre cetöteni turmen- 
tati sau cambetati de amor despre cmoftangiib şi conora- 
biliiə, pe scurt despre clientela criticii de moravuri. Linia 
sumarğ a desenului şi realismului situatiilor sint principa- 
lele atribute ale acestor filme cu precis8 tintü ironic8. 
Observator atent al vietli noastre cea de toate zilele, Nell 
Cobar şi-a propus sš Incerce şi altö formul pentru genul 
satiric. Amicii noştri nu-şi mai alege eroli din rindul 
omuletilor caraghioşi, tip caricaturö de ziar. Protagoniştii 
apartin de data aceasta diferitelor rase canine, dar aventu- 
rile lor trimit cu gindul la cursurile semenilor noştri. 
Setteri voioşi, buldogi greoi, canişi irezistibili sau cötelan- 
drii de maidan participö la intimplöri care vorbesc, eloc- 
vent, despre moravurile stöpinilor lor. Ilustrind proverbe 
de genul €buturuga mic3 röstoarnü carul marex sau 
evorba dulce, mult aduceə, pilulele fac aluzie la carierismul, 
ipocrizia şi slugörnicia care apar uneori in cotidiana viatà 
de birou. O alt3 scurtë poveste ilustreaz3 izgonirea din rai 
ca pe o consecints a tentatiei in fata... ciolanului (la pro- 
priu). Zicale, sintagme gröitoare ale coloratei noastre 
limbi inspirë gagurile acestui film satiric aparte. 
Caricaturist cu renume, Nell Cobar dovedeşfe in Amicii 
noştri cà este un talentat grafician. Desenindu-şi perso- 
najele pe hirtie, el le concepe in linii suple şi mobile, descri- 
ind atitudini de mare expresivitate. Acuratetea punerii in 
pagina şi esentializarea decorului işi spun cuvintul in 
impresia generalà de elaborare inteligenti şi economic. 
Amprenta möiestriei este pusö mai ales asupra animatiei, ` 
care in ciuda procedeului nou şi a datelor sale mai rigide, 
contine mişcöri de mare complexitate. Fizionomiile ciştiga 
mult in nuante prin aceastö detaliere. Noua alurğ a graficii 
şi o nouğ conceptie asupra dramaturgiei ñ aluti pe Nell 
Cobar sö trateze mai atragötor critica de möravuri. Ceea 
ce este o dovadáë in plus cë genullui satiric ii st bine in 
perpetua mişcare şi transformare. 
Dana DUMA 


6 R.P.D. Coreeanö: Burebista, Reteauva S (Virgil Calotescu), Omul care ne trebule (Manole 


@ Republica Cuba: 8/etul /oanide: Dumbrava minunati, Am fost şaisprezece, Duelul 
(Sergiu Nicolaescu), Fata morgana (Elefterie Voiculescu). 
e R.P. Ungar3: ö/estemul pàmintului, blestemul iubirii (Mircea Mureşan): 


6 R.P. Mongol3: Drumul oaselor, 
ə U.R.S.S.: Lumina palidü a durerii (lulian Mihu), Drumul oaselor, Pruncul, petrolul şi 
ardelenil, Al treilea salt mortal (Al. Gh. Croitoru), Dumbrava minunata. 


.6 R.S. Vietnam: Cine ma striga. 


A devenit traditionalö solia filmelor noastre peste hotare in luna sörbatorii noastre 
nationale. Primele zece Gale şi Z/le ale filmului romönesc au avut loc in cinstea zilei de 


23 august, in: 


@ R.P. Bulgaria: Bietul loanide (Dan Pita), Am fost şaisprezece (George Cornea), Pruncu, 


petrolul şi ardelenii (Dan Pita) 


6 R.S. Cehoslovacö: Burebista (Gheorghe Vitanidis), Drumul oaselor (Doru Nüstase), 
Stop-cadru la masa (Ada Pistiner), Dumbraya minunati (Gheorghe Naghi). 
@ R.P. Chinez3: U/timul cartuş (Sergiu Nicolaescu), Ciocolat cu alune (Gheorghe Naghi): 


Cianura şi picatura de ploaie (Manole Marcus), 


VIZIUNE, 
A ved 
lucrurile altfel, 


VIZIBIL. 
Í A scoate la UVFTFRF. 


İ— Festivaluri ” İ 


Tot In luna augusi, trei festivaluri au İnscris pe agenda lor de oncurs filmele noastre: 


Apahideanu). 


6 Odensee (Danemarca) — Festivalul filmului de lung şi scuri metrai pentru copii şi 
tineret: 7 /nerefe fara bütrinete (Elisabeta Bostan), Co/oace/e babei Dochla (Tatiana 


@ Giffoni — Valla (Italia) — Festivalul filmului pentru copii — Veronica (Elisabeta Bos- 
tan), Daca aş fi o zina (Tereza Barta): Jocuri şi /ocuri (Laurentiu Sirbu) 


6 Vevey (Elvetia) — Festivalul filmului comic: /Vea Mürin miliardar (Sergiu Nicolaescu). 


v— — yepsna.” 1 


Vedeçi S-ul)/ 


acesta? 


Viz. 

Manierü in care 
universul se 
prezintA ochilor, 


este ascuns 


Deja VİZUT1 ` VEDERII, 


cinematografic.,, ' 
- Am VAZUT 


VIZIONAR, 
Cel ce poate 


Pierde timpul 


l - Prea se VEDEAU 
trucajele,., 

.— Am PREVAZUT 

sfirşitul,,, 

— Vom VEDEA 

la public... 


ambitia documentarului 


Debutanti 
de cursö lungü 


€Debut = İnceputul (primele 
manifestöri, primii pasi ai) 
cuiva Intr-o profesiune, İntr-o 
activitate (artisticö, literara 
etc.), operë, lucrare care con- 
stitule acest Inceput>x, ne 18- 
mureşte cea mai proaspötü 
editie a Dictionarului explicativ al limbii 
romüne. Am reprodus aldoma definitia 
(inclusiv orİnduirea parantezelor), Intruclt 
ni s-a pörut a oferi un oportun punct de 
plecare (sau, mai corect spus, de conti- 
nuare) pentru repunerea In discutle a unul 
concept foarte vehiculat astözi In rindurile 
breslei cineaştilor. 

Despre debuturi şi debutanti s-a scris şi 
s-a vorbit destul de des İn ultima vreme; In 
xAlmanahul Cinemaə, la €Clubul Criticiix, 
dar şi İn alte locuri, subiectul a fost comen- 
tat, disecat, analizat — schimburile de 
opinii dovedindu-se aproape de fiecare datë 
deosebit de fertile. S-a scris şi s-a vorbit 
astfel despre debuturi de la noi şi de aiu- 
rea, s-a scris şi s-a vorbit cu mai multa 
sau mai pufinö aplicatie, cu mai multa sau 
mai putinöü inspirafie, despre €primli pasi 
İn profesiuneə ai actorilor şi operatorilor, 
al decoratorilor şi regizorilor. İndeosebi 
prestatiile acestor din urmö creatori, con- 
siderati drept principali rüspunzötori ai 
produsulul finit numit film, au suscitat dis- 
cutli aprinse, au generat ample şi variate 
expuneri de motive. 

Şi totuşi, cu toate cë a acumulat pinë fn 
prezent numeroase pagini, dosarul debu- 
turilor este Incá departe de a putea fi In- 
chis; lipsesc din el epiese> importante, cum 
sint cele privitoare la ceprimele manifestöriy 
artistice ale autorilor de scurt metra)le do- 
cumentare. Or, tocmai aci, İntr-o regiune 
aparent calmö, a ecranului national, se pe- 
trec mereu fapte demne de a fi luate In consi- 
deratie. Prin specificul muncii lor, tinerli rea- 
lizatori ce activeazü In cimpul nonfictiunil 
sint — cum sà le spunem? — niste debu- 
tanti cu stagiu. Ucenicind Indeobste asupra 
unor pelicule cutilitarep, el alung abla 
dupü clteva asemenea binevenite exercitii 
de digitatie İn zona fierbinte a genulul, adicë 
acolo unde documentarul devine un dome- 
niu al tuturor posibilitatilor. Şi, totodatö, al 
unui nou Inceput de drum, İncörcat de ambi- 
tili şi de sperante. 

Sperante metamorfozate uneori İn scurt 
metraje de o surprinzötoare mafuritate este- 
ticü. Ca de pildö, acest recent İntoarcerea 
in viatöi, semnat de Şerban Comönescu 
(scenariul şi regia) şi Romeo Chiriac (ima- 
ginea), film tulburütor prin gravitatea tonu- 
lui, prin neobişnuita sigurantü a miİnulrii 
pirghiilor profesionale. Pornind de la un 
fapt real, relatat cindva İn presë, Şerban 
Comönescu İl reelaboreazaü cinematogra- 
fic, fi descoperü noi şi nebönuite semnifi- 
catii. Confesiunea molcomü a bötrinului 
töran, cu İntreruperi şi repetitii pe alocuri 
greu perceptibile, se dovedeşte In ansam- 
blul söu mai sugestivü declt orice alt tip 
de comentariu, dezvöluindu-ne o autenticü 
lume pastoralö, cu ginduri şi obiceluri ce 
tin parcü de oblrşia Insüşi a lucrurilor. 
cApoil aicea sİntem İnvötati, cü dacö cum 
Wi spun, aicea a fost rözboi tot lung, aici 
venit-am cu tata şi-am bötut, şi-amu mun- 
ca-i la pödure, la cosit, la ala (...) Acum 
avem moştenitori, alutori, moştenitori al 
pšmintului. Cá moşnegli n-au avut, eu nu 
am avut (...) Sintem mulftömifi aşa, cá avem 
bazë, cë nol murim, rümlne celğlalt, stöpini 
de-amu...n O lume izolatö de lume, İn cen- 
trul cörela evolueaz8, strölucitoare de viatë 
şi sünötate, o luna Rodicá amazoanö, mamü 
de famille şi stilp al unei gospodürii Inflorl- 
toare. O lume deloc idilicë Insë, In care,deşi 
cau unde se duce cu olle, cu mieil, cu vaci- 
ley, desi “nu e strimtoare ca İn safb, ci 
€loc deschis, frumos, nu ca In oraşp, doar 
€putini oameni ramlİnə, dar ccare munceşte 
are sfat bun, are tot ce-i trebuleşteə. 

İnainte de İntoarcerea in vlat3, inci- 
pienta filmografie a lui Şerban Comönescu 
İnregistrase cİteva xcomenziy oarecum fe- 
lurite din punct de vedere al solicitörilor: 
İntreprinderea textilü Bucegi, Maşini 
export-import la EREN, Auto export- 
import, Atentle, pericol de moartel, Tine- 
retea codrilor etc. Anticipau aceste cde- 
buturi dintlin adevürata copera prima a 
tlnërului cineast? Greu de dat un rüspuns. 
Ceea ce se poate afirma für3 riscul vreunei 
erori este cë, prin İntoarcerea in viatà, 
un realizator İncü necunoscut a pöüşit cu 
dreptul Intr-o cursa cinematograficü ce se 
anuntö lungöü şi dificilü. Sá sperm cà va fi 
un alergötor cu suflu. 


Olteea VASILESCU 


dintr-un an 


Ufmare din pag. 24) 


tar al Uniunii Compəozitorilor, loan Grigo- 
rescu, vicepreşedinte al ACIN, Octavian 
Cotescu, rectorul 1ATC, Ecaterina Oproiu 
redactor-şef al revistei eCinemab, lleana 
Berlogea, decanul 1ATC, Gina Patrichi, 
actrita, Dinu Cocea, regizor, Nicolae Gi- 
rardi, operator, Florian Potra, conf. univ., 
critic de film, Cölin Cöliman, critic de film, 
Vlad Rödescu, actor, loan Cristoiu, redac 
tor-şef adi. la cScintela tineretuluio, Varga 
losif, redactor şef la cifiumunkası, Ana 
Oprea, secretar adi. al Comitetului UTC 
de la IMUC-Bucureşti, Sanda Georgel, se- 
cretar al Comitetului UTC de la UA-Piteşti 


Prin definitie, selectie inseamna şi renu: 
tare, Cu oricita bunövoinfö, tot nu pol 
cselectaəp intreaga productie a unul an şi tot 
nu poti İmpöca toate gusturile. İntotdeauna 
unu-dou8-trei filme vor face figurü de “re- 
gretabile absentey. Cit priveşte prezentele, 
e de remarcat cà de fiecare data... 


a insemnat o incizie in aşa-numita com 
plexitate a fenomenului cinematografic: in 
cepind cu modestul film de amatori, contı 
nuind cu filmul — IATC, cu animatıia, cu 
documentarul, aiungind in fine, spre miezul 
noptii, la lung-metraiul de fictiune. Daca 
aparatul de proiectie a mai dat uneor 
semne de obosealaö, 


..niciodatö. İn amfiteatrul mereu arhiplin, 
peste 1 000 de spectatori au vüzut, noaple 
de noapte, toate filmele pinö la sfirşit, de 
monstrind, vorba Ginei Patrichi, cá cau un 
sistem nervos perfectə. Şi o invincibila 
cinefille. Asupra publicului vom reveni. 
Deocamdatö, telegrafic, doar atit: EL 
publicul e interesat mai ales de filmul de 
actualitate, cere şi comedii, vrea şi filme 
de dragoste, vrea “së ne recunoaştem in 
filmeəp, vrea veridicitate, credibilitate, in 
tr-un cuvint — adevör. Poate sö ne dea de 
gindit şi sö ne bucure faptul cà... 


al publicului a coincis cu (unul dintre) 
Marele Premiu al iuriului: filmul O lacrima 
de fatö. cUnul dintrey, pentru cà editia 
IV-a a intrat in istoria Festivalului ca editi:: 
cu Marele Premiu in balanfö: O lacrimö de 
fatö şi Croaziera. Douà cunoscute succes: 
de criticö, dou filme deloc cuşoareş, foart: 
diferite ca cfilmicitatey, dar intilnindu-s: 
intr-un punct: ambitia de a proiecta o lu 
min crudö, revelatoare, peste amögitoa 
tele clişee ale evietii — ca-n viatà>x. 


“si mai six. Pe linga propunerile Sec 
venteli: iuriul sü fie format din copili ju 
riului, së se asigure ospötari cu autoservir: 
Secventa sü fie scrisü de cineaşti, iar nc 
sa le facem filmeleə, obeliscul sá se mut: 
pe scenö, pe ling aceste propuneri, ma 
existü şi altele (şi mai) serioase. Nu le de 
conspirğm, pentru ca ele sö functioneze cu 
surprize vara viitoare. Deocamdata sin! 
notate in carnetele organizatorilor şi aş 
teaptö iarna. cFestivalul de varö bun iarna 
se facep — sö fie maxima noastra. Merge 


Cinormra 


Bucuresti, august 1981 
wu acaasa 


Redactor şef: 


Ecaterina Oproiu 


Fotografie de Emanuel TAN/ALA 


4 ani 
şi o trambulina 


(Urmare din pag. 24) 


in göoace, matca stilistica a fiecürui autor 
pare decisa inca de pe acum. “Glasurile 
iunilor autori sint incë in formare, dar ciu- 
dat, ele au incëá de pe acum un timbru 
propriu. Din start, ele par de neconfundat 
SA sperm cë, peste ciliva ani, intrind in 
cursğ (şi İn curse), ele işi vor pöstra aceasta 
calitate ignoratü de mulli dintre Inaintaşi: 
lor, Desi in clipa in care pronunt acest 
cuvint incep sö mö tem c8 ignoratë nu 
este expresia cea mai potrivit8. Un adeva- 
rat autor nu se poate ignora. Nu poate 
uita sö fie el insusi. 

entru İnceput, sá remarcöm trei ten- 

P dinte. 
Prima: Cine-verite. Aşa se numeş- 
te filmul (regia: Laurentiu Damian, imagi- 
nea: Dragoş Pirvulescu şi Sorin Dumitres- 
cu). Titlul este concludent. Regizorul pare 
nfometat de real In stare pur8. El, ca şi 
eroina sa, reporterü la televiziune, refuza 
sa mimeze viata, s-o İnfrumusefeze prin 
cuvinte presupus poetice. Ei — el şi ea — 
vor parcë së capteze, sü captureze reali- 
tatea İnconiurötoare, sö smulga un ade- 
var neprelucrat, un adevör intotdeauna 
complicat, pentru cë nu mai sintem de 
mult animale monocelulare, pentru cö, vor 
ba specialistulul in covrigi — din film, nu 
exista un singur model de covrigp, pentru 
cà oriunde “sint problemepy, chiar şi acolo 
unde un fel de gestionar in halat semi-alb. 
speriat probabil de intrebarea cla dv. oame- 
nii n-au probleme?ə röspunde für o po 
sibilitate de apel, fara tresörire (ar fi s 
greu ca pe acel chip cu toate obloanele 
İnchise sö mai poatáà tresöri ceva) rüspunde 
categoric: cla noi oamenii nu au nici un 
fel de problemelp 
xcelent acest filmulef care, la prima 
E vedere, pare o inlöntuire de mini 

interviuri cu o femele Intinzind rufe 
İn pod, cu o bötrinö care ia apö de la ciş- 
mea, cu un grup de fete de la cümin care 
İn pilama, in cëmáësi de noapte, suspina şı 
danseazğ Patricia cia-cia-cial Sfirşitul trans 
forma şirul de reportàjele intr-o dramğ ade- 
varatö. Regizorul şi eroina lui vor sà ne 
lacë së privim adevğörul in fatö şi spalat 
pe fatë. Vocea din off vrea insa un adevar 
machlat cu fraze ca: €roua din privirile lorp. 
Fata pllnge pe ecran şi regizorul plinge 
undeva İn spatele el şi-n pilnsul lor, desi- 
gur, nu-i vorba doar de un reportai ratat 
Un film care se plaseazü in perimetrul 
Proba de microfon — Stop cadru la 


masa. 
r le Truman Capote (regia: Anamaria 
Beligan; imaginea: Valeriu Càmpan 
şi Igor Antip) se apropie ca formul de o 
zona giratë de un Resnais, autor al Provi- 
dentei. Anamaria Beligan cautü şi reu- 
şeşte sö inchege o anumitü atmostera, 
filosoficü aş putea zice, ln care timpurile 
se topesc, se contopesc, prezentul şi tre 
cutul se interfereaza cind melancolic, cind 
exploziv, realitatea e absorbitü de vis şı 
visul devine, la un moment dat, mai puter 
nic decit realitatea. Pe ecran, apar doua 
personaje: Beligan senior şi Beligan ju- 
ulor. Seniorul este un distins magistrat 
aluns la virsta pensiei şi a retrospectivei. 
duniorul este un böleftel incintötor, dar des- 
potic. İn realitate, cele douğ personaje nu 
sint decit una şi aceeaşi fiinta vazuta sub 
douğ lumini: lumina rösöritului şi lumina 
de crepuscul. İntre aceste dou8 lumini, : 
mare foame de tandrefe şi o imensö singu 
ratate. Acel care trebule sü moarö nu + 
singur numal in pörculeful in care se joacà 
puştii cu mingea. Marele pustiu este ina- 
untru, acolo unde el şi-a devenit lui insuşi 
ströin. İn final, copilul sparge tot, lAmpi, 
tarfuril, tablouri, mai ales tablouri, mai ales 
qeamul fotografiilor, nu pentru cà-i nere 
unoscötor, ci pentru cë nu se poate re 
cunoaşte İn acest om terminat. Anamarı:ı 
Beligan vede cu ochil mintli. Face, cu ait 


Imul İn lumina lunil, dupü o proza 


Coperta 1 


Lumini şi umbre, serialul tv — reali- 
zat in colaborare cu studiourile de la 
Buftea, — este inspirat de evenimentele 
de la 23 august 1944, Din distributia 
(foarte numeroas8), doi interpreti de 
elita: Dorina Lazör şi Ovidiu huliu 
Moldovan. 


cuvinte, operatia la care se gindea Eisen- 

tein cind vorbea de ecranizarea gindului. 
Pe alt ton, cu alte mliloace, o alt drama, 
drama non-comunicaörii intre propriile 
virste, dramğ a indiferentei. İn final, Ma- 
gistratul este numai o absent intr-o odaie 
incürcatö de obiecte eteroclite, numeroase, 
materializind o biografie. Ultima secventa 
rupe tonul brusc, arötind o femele otova 
la infatişare şi probabil şi la suflet, mun- 
cindu-se cu un covor. Loviturile palmei 
care bate scoarla sugereaza bötüile in uşa 
destinului. Aici nu se mai prevesteşte ni- 
mic, in afarğ de uitarea care, mai devreme 
sau mai tirziu, acopera numele, prenumele, 
profesiunea. Tot. 


rta apšršrii individuale (regia: Pas 
A tina Ovidiu Bose; imaginea: Mircea 

Bunescu) este un film cu story bine 
legat, bine rotunjit, bine dezvoltat: un june 
ospátar este surprins in plinë sënàtate, pe 
stradö, de o echipš de cineaşti si i se pro- 
pune €sü turnezex. dE atita lume pe-aici, 
de ce v-ati oprit tocmai la mine ?> intreabö 
pietonul, fisticit şi mefient. . Norocul se 
opreşte insö unde vrea el şi omul incepe 
sö intre in fandacsia noli sale condifil, işi 
anuntğ nevasta: co sà joc intr-un filmə, iar 
nevasta intreabö, binelnfeles: ede Sergiu 
Nicolaescu ?ə Totul se schimbə, inclusiv 
bürbieritul de dimineafğ, cöci altfel se uita 
in oglindü o viitoare glorie a cinematogra- 
fiei nationale. İşi face costum nou. İmpule 
capul colegelor, ospötüörite. la taxiul sü nu 
intirzie la ora filmarii şi, in final, ia act de 
ceea ce trebule së fie, de fapt, in pelicula: 
O simplö cmutröə, O mutrğ intr-un restau- 
rant, un abtiguit care-i sare tandöra.., Cind 
trece Florin Piersic, din senin se repede la 
el şi-l pocneşte. Ospatarul, proaspöt actor 
nu-şi poate pocni vedeta preferat şi din 
cauza asta este gata sü-şi zdrobeasc ca- 
riera de figurant. Cind izbuteşte, totuşi, sa 
Tac gestul, lovitura are o brutalitate pe cit 
de masivə, pe atit de nedoritö. O micë fabula 
despre manipulare, despre individ ca in- 
strument al voinfei mecanismului in care 
a intrat. O pelicul für blibfieli, laconic8 şi 
bine articulatö, in care se simt unele re- 
verberatii ale şcolii cehoslovace, dintr-un 
anume moment 


vergente, una mergind in directia 

unui adevàr frust, voit neprelucrat, 
alla mergind in directia — numai aparent 
opusa — a unui adevör elaborat cu accen- 
tul pe atmosfer şi nuant3, in sfirşit, a 
trela, mergind in directia unui cinemato- 
graf cde meseriey, clödit pe o poveste cu 
subiect şi predicat, cu text şi subtext. Nu- 
mitorul comun (cöutlndu-l, nu mö gindesc 
numai la cei citafi, ci şi — cu anumite 
nuante — la tineri regizori ca Liana Vilcea- 
nov, Ahmed Hasan, Şerban Marinescu, 
Igor Antip, la tineri operatori ca Amedeo 
Spataru, Constantin Calistru, Mustafa Al 
Raşed), numitorul comun: senzatia cë aceşti 
cineaşti aflati la inceput de drum nu vor 
sa Inghitá o hranö mestecatöü de alfli, gin- 
desc cu capul propriu, propun un cine- 
matograf In care o temö oricİt de cfumatün 
e €problematizatöə şi, in felul asta, innoita 
Mai stingaci sau mai inspirat, in toate 
aceste pelicule de format redus licüreşte 
semnul harului: neliniştea. O nelinişte de 
adinc. 

Dacğ estetica este — aşa cum zicea ci- 
neva — stiinta care are ca obiect regulile 
care guverneazö exceptfiile, un institut de 
arta cinematograficA n-are voie sü scoata 
cserii), ci unicate. 

Dacğ am infeles bine, cam östa ar fi sen- 
sul acestor prime intilniri, al acestor gale 
studenteşti. 


A ceasta este şi una din explicatiile 


l ata trei directii distincte, dar con- 


prezentei masive a <filmelor studen- 
teştib İn programul festivalului — 
Costineşti "81. 

Ciştigatoril sint, förü nici o indolalö, nu 
numai cei din palmares. Marele ciştigötor 
este tinara promofie de cineaşti şi, in ulti- 
mö instantö, intreaga noaströ cinemato- 
grafie. Pentru cë un festival ca acesta este 
nu numal o sörbötoare de 9 zile pe litoral, 
ci un mod de a primeni şi a intineri filmu: 
"omğnesc care — se ştie — are mare ne- 
vole şi de primenire şi de intinerire. 


, CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 


—T F... 


Cititorii din sirainatate se pot abona adre: 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presa, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezenlarea arlistica: 
Anamaria Smigelschi 


Prezentarea grafica: 
loana Moise 


Tiparul execulat la 
Combinatul poligrafic 
€Casa Scinteiip — Bucureşti 


9 zile 
dintr-un an 


Uitati-va la afişul de alaturi. 
Oricit de out-sider ai fi, oricit 
de extra-anti-cinematografi- 
ce ti-ar fi gusturile, nu poti 
sö nu incerci o oarecare sim- 
patie pentru filmul care iese 
din mare cu un soare-rösare 
şi urcà, İncotro? Eu zic cà spre cerul liber. 
Sub cerul liber, nouš zile dintr-un an, Costi- 
neştiul n-a mai fost doar cstatiunea tinere- 
tuluib ci şi ccapitala filmului romanescəp: 


Scurta istorie 


Tabüra inseamnaü tineri (peste 6 000), 
bronz, discoteci, Radio-vacanta... Vacant3- 
vacantö, dar la intrare un panou rotund 
anunt3 cproverbe despre muncöb, dupá 
care din fiecare boschet rüsare cite un dic- 
ton bilingv, semnat autoritar de insšsi 
tara din care provine. cNu existü drum 
cit de scurt farü muncön — semnat: Spania. 
Drumul festivalului e scurt, ce inseamnö 
4 editii fata de 34 ale Cannes-ului, de pild3? 
Aceste prime patru editii inseamnü — are 
dreptate cSpaniap — in primul rind muncà. 
Un uriaş efort organizatoric (ati citit evino- 
vatiib pe afiş), dublat de superba dorintü 
de a-i imprima festivalului un fagaş, o per- 
sonalitate, un stil, Deci: 1977 — editia 1 
(Marele premiu Cursa), "78 — edifia a Il-a 
(Septembrie), "79 — pauzö, "80 — editia a 
VHi-a (Mireasa din tren)... 


Si a fost editi -a 


1—9 august "81, editia a IV-a, unanim 
recunoscutö drept cea mai izbutitá. Care-i 
sint atu-urile? Dacö ar trebui sa grupez 
toate aceste atu-uri suh umbrela (de soare) 
a unui singur cuvint, aş alege cuvintul 
amploare. İn conditiile in care cinematogra- 
fia noastrü nu <beneficiazáx,cum se spune, 
de nici un festival national de film (atit de 
necesar prilel de intilnire, dialog, confrun- 
tare, bilant), in aceste conditii e un adevürat 
eveniment cà cel putin la Costineşti — 9 zile 
dintr-un an — nu mai oftam dupa Mamala, 
ci facem (şi reuşim) un festival depüşin- 
du-şi cu brio caracterul special, cde grupp, 
un festival eliberat de ccomplexul tinerettlip, 
pe scurt — un festival profesionist. lat, 
in vitezü, citeva dintre pomenitele sale 
atu-uri: 


Secventa 


.cotidianul Festivalului, editat de cScinteia 
tineretuluiy. 4 pagini, hirtie excelenta, scris 
noaptea, tipörit ziua, İmpörtit (smuls, rupt) 
seara. İncepem cu Secvenfa, pentru cà ea 
a fost clou-ul editiei, liantul festivalului, 
printre altele şi util obiect de schimb (cce- 
dez una bere rece contra una Secventa 
caldön). Ea, Secventa, profitind de varö, 
de tinuta leiera, de mare şi de marea-nghe- 
sulalö, şi-a permis cu nonşalanteA un lux: 
umorul. Important e nu atit ca a descretif 
unele frunti şi a incretit altele, important 
e ca indörötul fiecörei glume zace cite un 
adevör (cine-adevör, dacü vreti), care in 
alte anotimpuri şi la ctinutaü obligatorie” 
riscë sà treaca (şi chiar trece), nebğgat in 
seamàá. Maxima Secventei: c€Nici o istorie 
a filmului care se respecta nu va putea sa 
ignore Secventan.Ca sa fim in ton, adàu- 
göm: cei interesati pot consulta colectia 
Secventei la Biblioteca Academiei. 


Oameni de cultur3 şi odihnü 


Un ciştig net fata de editiile preceden- 
te: prezenta in acelaşi loc, timp şi juriu a 
unor importante personalitati (xoameni de 
culturü şi odihnöbn, cum i-a numit aceeaşi 
Secventa). Deviza iuriului: cCe daca pa- 
tu-mi. este sur? Gaudeamus igitur!l> €Aşa- 
dar juriul: Vasile Bontaş, secretar al CC 
al UTC, preşedinte, D.R. Popescu, preşe- 
dintele Uniunii Serlitorilor, Dumitru Fer- 
noagğ, directorul Casei de filme nr. 5, repre- 
zentant al CCES, Laurentiu Profeta, secre- 


(Continuare in pag. 23) 
Eugenia VODA 


cortinezti “r 


Avem un (bun) festival al filmului pentru tineret1 
Sö sperm c3, in curind, 
vom avea şi un festival 
al intregii noastre cinematografii 


Marele Premiu — filmelor de lung m: 
tra) artistic Croaziera — regia Mircea 
Daneliuc şi O lacrimö de fata — 
regia losif Demian 

Premiul pentru cea mai buna regie — 
Virgil Calotescu pentru regia fil- 
mului Ana şi hotul 

Premiul pentru cel mai bun scenariu— 
Petre Saölcudeanu pentru scenariul 
filmului O lacrimö de fata 

Premiul pentru cea mai bunö imagine 
— Càlin Ghibu pentru imaginea fil- 
mului Luchian 

Premiul pentru cel mai bun film docu- 
mentar — Pe Valea Frumoasei — 
scenariul şi regia Felicia Cern3lanu 

Premiul pentru cea mai buna muzica 
— Carmen Carneci pentru muzica 
filmului Probleme personale 

Premiul de interpretare femininü — 
Valeria Seciu pentru rolul Irina din 
filmul Buna seara Irina 

Premiul de interpretare masculini - 
Dorel Vişan, pentru rolurile Maic: ul 


din filmul O lacrima de fata şi Pr: 
mul secretar din filmul Probleme per 
sonale 

6 Premiul special al iuriului pentru in- 
terpretare masculinö — lon Cara- 
mitru, pentru rolul Luchian din fil- 
mul Luchian 

6 Premiul pentru cel mai bun film de 
animatie — Arena — scenariul şi 
regia Szilagy Zoltan 

6 Premiul pentru cel mai bun film rea- 
lizat de studentii de la 1.A.T.C. — 
Arta apörörii individuale — regia 
Bose Ovidiu Paştina 

6 Premiul pentru cele mai bune filme 
realizate de cineamatori — Frag- 
mentarium de vara de losif Costinaş 
(Timişoara) şi Lacomia strica güi- 
nöria de Norbert Taugner-ir. (Ofelul 
Roşu) 

6 Premiul ziarului cScinteia tineretu- 
luip pentru filmul Mocanifa, scena- 
riul Alexandru Stark, regia Luiza 
Ciolac. 


4 ani 
şi o trambulini 


Dupa pörerea mea — am mai 
spus-o — una din surprizele 
festivalului de la Costineşti 
a fost selectia filmelor isca- 
lite de studentii de la 1.A.T.C. 
sau de proaspefil lui absol- 
venti. 

Pentru cronicar, surpriza a inceput in- 
tr-una din sülile institutulul, cu douš söp- 
tamini inaintea festivalului. Conducerea In- 
stitutulul, respectiv rectorul Octavian Co- 
tescu, decanul Ileana Berlogea şi şeful de 
catedra Gheorghe Vitanidis şi-au spus 
probabil ca multe din productiile studenti- 
lor lor meritá sü fie cunoscute şi in afara 
institutului şi iata organizata o adevörata 
galö a filmelor studenteşti, o gala alcatuita 
din filmele selectate pentru Festivalul fil- 
mului pentru tineret de la Costineşti, o 
galö pe post de avant premierö şi de prima 
intilnire intre viitorii cineaşti şi actualili 
critici, 

oate o asemenea idee sá nu fie sa- 
P lutatá cu bucurie? İntrebare reto- 
ric, röspuns plàtit! Tinerele talente 
nu se cresc la umbrğ, intr-un anonimat 
care ar vrea sö se confunde cu modestia, 
dar pin la urmö nu reuşeşte sà par decit 
o penitentA anticipatü, Un creator, chiar 
incë far patalama, chiar numai in faza de 
€pe böncile şcoliib — are nevole sš se ve- 
rifice in fata unui anume public, in dialog 
cu el. Octavian Cotescu e rector, dar şi un 
autentic artist. İn aceastá dubli calitate şi 
cu un entuziasm care-i face cinste, el in- 
cearcü sü netezeascü drumul noilor gene- 
ratii spre propriul lor destin. El ştie cü rec- 
torul nu poate distribui cote suplimentare 
de talent, dar poate acorda beneficli enor- 
me sub formë de atentie möritö, sub forma 
de incuralare, sub formá de sentiment de 
solidaritate. E clar cü acest proaspöt rector 
vrea sà instaureze nu numal “noi metodeb, 
ci si un nou climat. 
alentul de a lucra cu talentul, despre 
I care nu odatà a fost vorba, incepe 
sa se deplaseze din sfera teoriei in 
cea a practicil, Fireşte, a netezi drumul nu 
inseamna a desfiinta echinurile creatleip. 
Chinurile creatiei nu pot fi abolite de ni- 
meni, dar pot fi abolite niste dificultati care 
nu tin de inspiratie, ci de respiratie, res- 
pectiv de aerul pe care İl inspiram şi il 
e”piram, 
$ mpresille unei prime intilniri sint 


inerma 


mai mult decit favorabile. Dacö stu- 
dentli aratö in discutle o accentuata 


sobrietate, care poate sö insemne şi sfiala 
şi nedorinta de a se explica prin vorbe, iar 
nu prin fapte, in clipa in care se stinge lu- 
mina şi pe ecran incep sü se desfaşoare 
nu explicafii, ci opere — opere de format 
redus, 10 minute, dar opere — aşa-numita 
gala incepe sö se transforme İntr-o stare 
de surprize in lant. Deşi fac parte din ace- 
laşi contingent, nu toti autorii par a avea 
aceeaşi virsta estetica. Desi sint inca 


(Continuare in pag. 23) 
Ecaterina OPRO1U 


Nr. 8 


Anul XIX (224)) 


Revista a Consiliului 
Culturii şi Educatiei Socialiste 
Bucureşti, avgust 1981