Col.Ștefan Paraschivescu — La Porțile Moldovei — Jurnal de Răsboi — 7 iunie 1917-1 Maiu 1918 (1919)

A 
a 
‘ 
# 


dt i 
Wing nat 


colonel Ștefan Paraschivescu 
comandantul Batalionului 9 Fionieft 


„La Porţile Moldovei” 


mms IURNAL DE RASBDI mec 
7 lunie 1S17—1 Maiu 1918 
Namoloasa.— Fundeni. 
Lungoci.— Mărășești, 
Muncel.— Cota 461. : 
ARMISTIȚIUL 


DIDIER GURI "EU 
= 


AN 


"Lucrare aprobată de 
Marele Stat Major cu No. 1366 
din 15 Noembrie 1919 


EDITURA 
——— Marea Fabrică ,Ancora*— 
A. Micu Alcalay & L, Calafateanu 
BRAILA 


Jurnalul de Războiu 


al 
Locot. Colonel STEFAN PARASCHIVESCU 
Comandantul Batalionului 9 Pionieri 


EDITURA 
——— Matea Fabrica „Ancora“—— 
A. Micu Alcalay & L. Calafateanu 
BRAILA 


Stimate Domnule Cocotenent Colonel 


Notele d-tale sunt foarte interesante si nu 
numai scrise bine, dar de o formă literară plă- 
cută. Energia plină de încredere din ele face 
plăcere Sufletului și va crește la cetitor simțul 
de nație. 

Mulţuminau-ţi că mi-ai comunicat manus- 
crisul în care ai pus atâta din d-ta însuţi, te 
rog să primeşti expresia celor mai bune sen- 
limente. 

N. IORGA. 


IN LOC DE PREFATA 


Notifele de răsboiu pe care le împărtășesc ce- 
titorilor, nu erau destinate publicităţii. 

Ca multi ofițeri, mi-am notat şi eu impresiu- 
nile zilnice, si—slav& domnului—din lunie 1917 până 
în Maiu 1918— evenimentele prin care am trecuti au 
fost de aşa natură că impresiunile noastre au putut 
fi destul de puternice şi deosebite. 

O împrejurare-— cunoştinţa în tren a d-lui Cala- 
fateanu, editor din Brăila—m'a determinata le pub- 
lica. Titlul „LA PORȚILE MOLDOVEI“, ered că e 
nimerit cu paza şi apărarea dîrjă, pe care noi, actori 
ai mărei drame, am jucat'o pe Siret şi în munţi. 

Nemţii au bătut şi la aceste porți cu pușca și 
cu tunul, si dacă au pătruns în urmă —timporar— în 
Moldova, prin infiltrarea unor elegante comisii ri- 
gido-politicoase, aceasta se datoreşte ajutorului ce 
i le-au dat aliaţii noştrii Rusi. 

De atunci, vremurile s'au schimbai. -- Ce era 
predestinat să fie trecător, a trecut.—Si noi, cu bu- 
curie conținută, putem să fim azi mulțumiți, de cele 
ce-am făcut şi că toată viaţa generaţiei noastre n'a 
fost zadarnică. 

De atunci armata a mai lucrat, şi a lucratbine. 
E de ajuns a aminti trei nume: Nistru, Tisa, Buda- 
pesta, care ca şi Mărășești au devenit din elemente 
geografice—elemente istorice. 

Acum, mă rog de cetitor să mă erte, dacă nu 
va găsi în notițele mele scene de carnagii impresio- 
nante, la care cu drept cuvânt s'ar putea aştepta. 

Prin descrierea lor, aşi fi vulgarizat, poate, 
singura moarte poeticä— a soldatului pe câmpul de 
uptă. i 

Il mai rog a mă erta, dacă i se va păreacă 
laud prea mult trupa ce am comandat-o. Aceasta am. 
făcut'o din cauza dragostei prea mare care ama- 
vut'o pentru soldaţii mei și cărora le închin' această 
lucrare. 


Locot. Colonel Stefan Paraschivescu 


I. Din zona de refacere pe front 


Marsurile de la Baezesti (jad. Vasini) 


la 


Sertänesti (ju. Tecucin) 


7 Iunie. 


In tabăra Barzesti 


Ordinul de plecare pe front a sosif. Il asteptam 
de câte-va zile. In clipa primirii plicului secret cu 
menţiunea: ,, a fi deschis şi ţinut numai de coman- 
dant“, suntem la popotă; studiez in pripă itinera- 
riul, punctele de oprire, zilele de marş şi de odihnă 
şi tin hârtiile preţioase cât mai aproape, ferindu-le 
de privirile cercetătoare şi indiscrete ale vecinilor 
mei de masă. Mănâne apoi în linişte, zâmbind cu- 
riozitatei neimplinite a ofiţerilor. Și întrebările lor 
curg una după alta fără răgaz şi fără răspuns. Unde 
merzem ?—La Oituz ?—La Galati ?—In Basarabia ? 
Părerea aproape unanimă este că ne vom duce la 
Galaţi ori în Basarabia spre a ataca şi izgoni Bul- 
garii din Dobrozea. 

După câte-va zile pe ploaie, barometrul se urcă 
brusc şi valea Bârladului care scânteiază sub lu-" 
mină, apare mai frumoasă ca ori când, 

Trebue să părăsim mândra noastră tabără, care 
stăpâneşte valea şi râul ei şerpuitor, cu păşunea ei 
verde, cu şoseaua şi calea ferată, cu Buhäestii, Băr- 
zeştii, toate satele şi morile ce le cuprinzi dintro 
singură privire. i 


10 

In această natură bogată şiaşa de linistită de nici 
nu crezi că e războiu, ne-am aşezat în ziua de Paste 
la 2 Aprilie. 

Ne-am clădit tabăra într'o dumbravä — singura 
verde pe acea vreme—nu aşezând bărăcile cu si- 
metrie, ci întrunindu-le câte 2—3 gi mai multe sub 
un pâlc de copaci. Am tras cărări, iar locul liber 
era numai fân, care la data plecărei noastre ajun- 
sese până la brâu. 

Către popotă, cregteauin tufe trandafiri sälbateci, 
iar noaptea ne cântau privighetorile, 

"Batalionul! meu, născut şi crescut în această na- : 
tură frumoasă, avea de sigur un destin frumos. 

După masă, dau ordinele de cuviinţă. Fie-care om 
se mişca cu grabă; unii cosesc fânul trebuincios 
marşului, caii pasc printre bordee, în locurile ce Je 
fusese oprite până acum. Numai eu cunosc desti- 
natia noastră. 

Copilăreşte mă distrează lucrul acesta şi toate în- 
cercările şirete ale camarazilor, de a afla ceva, n'au 
izbândă: 

— Plecăm la Sud-—îi răspund unuia. 

— Mulţumesc, doar nu ne-om duce la Petrograd. 

— Atunci, dacă eşti aga bine informat, ce mă mai 
întrebi? 

La noapte pornim. Sunt agai multe de făcut, 
în cât mi se pare că nu vom fi gata la timp. 

Mă învârtesc de colo până colo, dând ordine, 
dar şi căutând să-mi întipăresc în minte coltisorul 
acesta de ţară românească în care s'a făurit o parte 
din oastea nouă, 

Seara vine încet, suntem gata de plecare, prive- 
liştea atât de iubită se şterge, pentru a nu mai fi 
văzută—cine ştie—poate niciodată. 


8 lunie. 
Pădurea Curmătura lângă Bălteni 


Trebue să plecăm la ora 1 din noapte. La lumina 
faclelor înhămăm trăsurile încărcate de materiale şi 
furaje ; trupa coboară în vale glumind şi chiuind, ofi- 
terii şi gradatii dau ultimile porunci. Toţi purtăm 
casca franceză, iar hainele sunt ruseşti. Din armata 
veche românéascä, rămâne doar sufletul. 

Până la front, ne vom mişca pe jos, noaptea, iar 
ziua ne vom adăposti în păduri, ascunzând astfel” 
mişcarea noastră. 


Diviziile a 5-a, 13-a, 14-a sunt în curs de mişcare 
cu trenul. Cu toţii suntem convinşi că intrarea noa- 
stra pe front, va corespunde cu o epocă de ofen- 
sivă. Pe lângă noi, trec coloanele regimentului 36 
infanterie, trăsură după trăsură, la distanţe nere- 
gulate. Câte-va se răstoarnă în drum. Cu inevita- 
bilele înjurături, cu cari întâmpină soldatul român, 
ori-ce intâmplare neprevăzută şi neplăcută, ele sant 
ridicate şi pornite înainte. 

Fiind departe de inamic, marșul se face pe uni- 
tăţi urmate de trenurile lor de luptă (muniții) şi re- 
gimentare (hrană). Infanteria merge pe brigăzi, ar- 
tileria pe regimente. La opriri, fie-care unitate se a- 
dună la capul coloanei şi au ast-fel toate la înde- 
mână. 

Scurgindu-ne pe un singur drum, având träsurile 
între trupe, de la început ne lovim de greutăţi. : 

Trecuse de mult ora plecărei noastre, când tra- 
surile lui 36 nu eşiseră încă toate. 

li zorim cum putem, mai cu o vorbă bună, mai 
cu alta de ocară, îndemnându-le caii cu un: ,,Hi 
talane““ sau conductorii cu un:,,Impinge mă urâtule 1“. 


Plecăm după un formidabil „Trăiască al 9-lea de 
Pionieri“, care răsuna puternic şi spontan din opt 


12 


sute de piepfuri. In noapte se aud convorbirile si 
glumele oamenilor din capul în coada coloanei. Se 
zăresc luminile pierdute din ce în ce mai mult ale 
tigärilor, căci trupa e îndestulată cu tutun, iar un 
glas de oltean se aude din urmă: 


„Foaie verde şi iar verde, foaie verde 
Patrusprece cocostirci... 
S'au urcat pe streaşină“... 


Curioasă psichologie au şi românii. Ştiu că merg 
la pericol, dar le este totul indiferent. Şi le face mai 
multă impresie schimbul de obiceiuri, de trai, chiar 
de-ar fi mai rău, di distrează mersul în întunericul 
umed al noptei, setea de necunoscut; şi urma de 
haiducie ce le-a rămas de la strămoşi, atunci când 
frunza din codru e verde, le readuce poezia peri: 
colului în suflet. 

Armäsaril meu dobrogean — un negru corb — cu 
coada până la pământ, mic dar voinic şi mândru, 
merge jucând în capul coloanei. 

La ziuă ajungem la moara Cuza-Vodă, străbătând 
cu greutate cei 5—6 km. 

Am un âccident de călărie din cauza chingei prea 
slabe; îmi rup o coastă şi scap cu capul teafăr—- 
ocrotit de cască. | 

Nu mai pot de durere, dar de trupă nu mă las, 
merg cum pot, călare, pe jos, pe trăsură, odată cu 
ea. Ajunşi la locul hotărât, găsesc pădurea ocupată 
de alte trupe, sosite înaintea noastră. Intervenţii şi 
discuţii sterpe penţru moment, dar cu folos pentru 
viitor. | 

Cand ma pipäe doctorul la locul durerei, lesin. 
Dar seara, plec eu ai mei. 

De evacuare la spital nici nu vreau să aud. 


13 


9 Iunie. | 
In pädurea Bulboaca Sud de Vaslui 


Mars de noapte—penibil pentru mine. — Il fac in’ 
ambulanta noastră improvizată, zguduit de gropile 
drumului. Băeţii mei mă compătimesc. Si câtă tărie 
va trebui să am pe urmă ca să-i trimit la moarte, 
pe ei, care se interesează azi cu atâta bună voinţă 
de durerea ce-mi pricinueşte acest accident banal. 
In legătură cu starea mea de spirit, mi-aduc aminte 
din prima parte a campaniei, când am comandat un 
batalion din regimentul de infanterie „Cloşca“, mi-. 
aduc aminte cu părere de rău, de cearta—de alt- 
mintrelea justificatä--ée-am tras-o unui sublocote- 
nent Mateescu, înaintea primei lupte ce am avut-o 
când bietul băiat, a căzut lovit drept în inimă. 


Si amintirea aceasta — o voi păstra-o în tot- 
deauna, pentru perfecţionarea sufletului meu, căci 
aşi fi dorit altă despărţire. 

Trecem prin Vaslui, caldarâmul nereparat îl simt 
prea bine—ah! domnule primar—si ajungem la ziuă 
în pădurea destinată ascunderei şi odihnei noastre. 
Si ce de muşte, doamne! Cu cât ne apropiem de 
front, cu atât sunt mai multe, cu deosebire, acolo, 
unde au bivuacat de curând Ruşii cari sunt certati 
cu regula si higiena. 

Către seară muzica reg. 35 Inf. cântă în pădure 
„Les noces d'Arlequin'“ şi alte bucăţi mai sältärete 
pentru oameni. Armonia veselă şi uşoară nu mă 
lasă in pace şi nu pot să-mi sfârșesc notițele zilei. 

Accidentul meu e cunoscut acum'în toată divizia. 
Generalul mi-a trimis vorbă: „să-mi pun casca la 
icoană“, iar doctorii îmi oferă cu bună voinţă servi- 
ciile lor. Unul e de părere pentru comprese, altul 
pentru muştar, al treilea pentru frictiune cu lini- 
ment, Până una alta, urmez ordonanța ordonanţei 


14 


mele, încingându-mă cu brâul lui—şi mi-e mai bine, 


II Iunie. 
In preajma gărei Rosiesti 


Cât voiu trăi, n’oi mai face navigaţie pe Bârlad. 
Ne mai putând să urmez coloana, m'am hotărât a 
merge paralel cu ea, navigând cu pontonul pe râu. 
Transportul răniților pe apa liniştită se face comod 
şi fără sguduituri. Pornind trupa pe drum, mă îm- 
barc şi mă las dus de apă. La început râul destui 
de larg şi adânc îngădue lopătarea, si mergem des- 
tul de repede. Dar nu trecu mult şi primele piedici 
apărură: punți la suprafaţa apei, zăgazuri, funduri 
joase, sălcii aplecate şi țânțari — doamne —mii şi mi- 
lioane. 

Si în împrejurarea aceasta mai învăţai ceva. Se 
zice că ori-ce fiinţă sau materie e făcută de natu- 
ră ca să contribue ori la frumos ori la bine. 

Gândindu-ne la țânțari i-am pune printre excepţii 
—rarile excepţii, 

Cu toate acestea ne-am înşela. 

Văzut-aţi D-voastră, vre-o dată în amurgul serei 
un nor de țânțari legănându-se întrun spaţiu res- 
trâns de-asupra apei? Auzit-aţi vre-o dată zumetul 
neobosit al acestor mii de insecte, uricioase şi a- 
ducătoare de friguri ? E o muzică aşa de frumoasă, 
asemănătoare unei orhestre de mii de viori, care ar 
cânta în surdină pe corzile la şi mi. 


l-am auzit din depărtare—fără să ştiu ce e. Nici 
soldaţii—crescuţi mai în natură ca mine —nu mă 
lămuriră. Când i-am văzut şi auzit de aproape, nu 
mi-a venit a crede. lată frumosul. 

Curând însă ne säturaräm de acest sport şi stă- 
vilarul de lângă gara Crasna ne opri definitiv. 


15 

Cum am mers de acolo pe jos până ja gara Ro- 
şieşti, si cu căruţa la bivuac, unde trupa ajunsese 
cu bine, nu mai povestesc, 

Noroc că locul e bun,.avem apă în apropiere, 
păşune pentru cai, şi pe deasupra—a doua zi—re- 
paos. 

Trupa se reface de oboseala marşurilor din: pri- 
mele 3 zile—iar eu îmi voi reface salele. 


12 Junie. 
Zorleni 


Mars săvârşit în bune condițiuni. După antrena- 
mentul primelor 3 zile, trupa merge voiniceste, cu 
toată greutatea prea mare ce o poartă în spinare. 
In adevăr, mi-aduc aminte din şcoii, că infanteristul 
român e cel mai încărcat. Pionierul însă poartă greu- 
tate mai mare, căci unelta mică portativă e înlocu- 
ita cu unelta mare ; pe lângă aceasta oamenii mei 
sunt bătrâiori; am vre-o 300 milițieni şi rezervisti 
din contigentele cele mai vechi. Dar, dobrogeni tari 
şi meşteri la săpatul pământului. 

Mulţi dintre ei au câteun copil sau doi, soldaţi 
prin alte corpuri, Si era frumos, în tabără, cand ti- 
nerii veneau Duminicile să-şi vadă părinţii: 

— Ce cauţi tu, camarade? 

— Am venit să văd pe tata. 

— Dar ce-i tat'tu? 

— Soldat la pioneri. 

Merg călare destul de bine, încălecatul e mai a- 
nevoe. O ploaie scurtă şi repede a mai potolit pra- 
ful drumului, iar noroiul încă nu ne supără. 

Un comandant de unitate îmi împărtăşeşte crâm- 
pee de convorbiri ale soldaţilor. Cu toţii știu sau 
banuesc că mergem să isgonim duşmanul din teri- 


16 
toriul ocupat. Unii din soldaţi sunt sceptici asupra 
rezultatului, impresionați fiind de înfrângerile din 
anul trecut. 

Alţii—din potrivä—au speranţă in succes, fiind-că 
—zic ei— suntem comandati de ofiţeri francezi. 
Fara a scade meritele misiunei franceze care a con- 
tribu.t aşa de muit la refacerea armatei—le esplic— 
că comandamentul este român, că trebue să se in- 
creadă în el, şi că înfrângerile din 1916 se datoresc 
superioritätei în numär si în armament a yrägma- 
sului si altor cauze asupra- cărora n'am găsit nime- 
rit să stăruesc pentru un moment. 

Chestiunea încrederei trupei în înaltul comanda- 
ment este foarte subtilă. In general, calităţile mo- 
rale şi intelectuale ale comandantului, care impun 
încredere, nu se exteriorizează prin nimic. 

Pentru trupă, numai isbânda împune; ori până în 
prezent această isbândă n'am avut’o, din potrivă: 
Impunerea încrederei în cei mari, este o chestiune 
de prestigiu, dar şi de pledoarie până ce isbânda 
va veni. E însă bine, a se vorbi trupei cât de des, 
despre tot ceea ce o poate interesa şi cultiva. 

Cu ocazia.votärei legei împroprietărirei si dării 
votului obştesc, le-am ţinut o lungă cuvântare în 
graiul lor, explicându-le importanţa acestor legi şi 
dându-le sfaturi pentru viitor, rezumate în 2 fraze: 

„Cultivaţi-vă bine pământul, fifi muncitori“. 

„Când vă daţi votul, întrebati-vă dacă omul care 
vi-l cere, merită încrederea. voastră?“ 

Soldaţii se uitau miraţi-şi neîncrezători la mine, 
auzind poate pentru prima oară, un sef al lor, fä- 
murindu-le astfel de lucruri. 

Ne apropiem de front şi aeroplanele inamice, cari 
vin aproape zilnic la Bârlad, ne-ar putea descoperi. 
Prin urmare plecarea se amână la ora 20. 


17 


Ofiţeri din Bat. 9 Pioneri 


inamiculu 


In asteptarea 


19 


13 Iunie. 
Griviţa lângă Bârlad * 


Ce nume evocator. De altmintrelea mai avem Gri- 
vite în ţară, si Plevne şi Smârdane, toate clădite 
după războiul independenţei. 

Plecăm din Zorleni la 21% după o aşteptare deo 
oră şi jumătate în drum. Opriri dese de 20, 30, 45 
minute ; mergem 15 klm. în şease ore; la halte sol- 
datii obosiţi de pisăloageala asta pe loc se culc în 
șanțurile drumului şi adorm imediat. Cauza? Trăsu- 
rile dinainte cari merg mai prost ca oricând. Recla- 
matii şi discuţii. A doua oară nu voi mai tolera a- 
cest lucru ; sunt foarte hotărit să plec înaintea lor. 

Pe viitor ar trebui atât la infanterie cât şi la pio- 
neri să se dea din tlmp de pace, o mai mare aten- 
tie instructiunei înhămărei şi îngrijirei cailor, — ins- 
tructie foarte neglijeată până acum la pedestrime. 
Dealtmintrelea nu cred să mai fie armată care să 
aibă raportul dintre puterea cailor de rechizitie, 
greutatea trăsurilor militare şi starea generală a dru- 
murilor, aşa nefavorabil ca noi. 

Ruşii sunt mai practici—trebue sa o recunoaştem 
—au căruțele lor uşoare, pe 2 roate, înhămate cu 
un cal mare şi voinic, cari pot merge ori unde. Şi 
Ja noi va trebui să se ia o măsură în acest sens 
după răsboiu. 

De la Griviţa luăm şoseaua Galafilor. Este pri- 
ama etapă, de la care, ofiţerii încep să vadă lămurit 
directiunea mersului nostru. Deocamdată ordinul de 
marş, dat pe mai multe zile, nu cuprinde de ca} 
etapele până la Bursucani. 

Ultima etapă am parcurs-o, ca şi pe celelalte, în 
capul coloanei, insotit de aghiotantul meu sublot.co 
A. Discutăm literatură, vorbim despre teatru si ac+ 
otrii cunoscuţi. Fiind în cercul lor la Bucureşti, îmî 


20 
comunică din intimitätile lor stiute sau auzite. Caii 
noştri merg alături, cu frâele libere, s'au deprins 
amândoi încă de la Bărzeşti ; la poduri se cam spe- 
tie de departe, dar cu o împingere înainte si cu 
puţină cravaşă şi pulpe începem a-i dresa. Si noi 
ne-am învăţat a merge în intuneric. 

Din partea întâia a companiei, când marşurile în 
retragere le făceam fot noaptea, mi-am desvoltat 
aşa de mult văzul şi simţul de orientare noaptea, 
în cât sunt sigur că reîntors încă odată în aceste 
locuri pe cari le calc intâia oară în viaţă, mă voiu 
orienta şi ie voi recunoaşte perfect. 


14 Iunie. 
La Sud de Bursucani 


Plecăm înaintea brigăzei 18-a Infanterie. La 19‘ 
eram pe drumul Galaţilor. Cu toate coastele, oame- 
nii şi caii merg bine—nici unul în urmă. Şi grăbim 
ca să nu ne-ajungă infanteria. Trecem .prin Bălăbă- 
nesti, sat mare şi—se zice—bogat, aşezat într'un 
bazin accidentat. Auzim că fie-care Bălăbăneştean, 
care se respectă, trebue să aibă cel puţin un proces 
la judecătorie, iar cei înstăriți trebue să aibă şi la 
tribunal. 

Când te adresezi fetelor, trebue să le zici dom- 
nişoară, căci alt-fel se supără, iar la prăşit se duc 
cu umbrelă şi cu sapa sab sort. 

Şoseaua urcă şerpuind printre case, iar către vâr- 
ful dealului se transformă in drum rău; cali trag din 
greu şi ridicarea pachetilor cu pontoane este ane- 
voioasä. Dar nu mi-e teamă de stat în drum — la 
podarii mei am cälufi mici dobrogeni — numai vână 
şi foarte bine intretinuti. Cu deosebire cei 6 vineti 
rotati de la trăsura No. 3 de vase, sunt o frumuseţe. 


zi 

— Hi puiule, na, na, na, şargule! 

Ajunşi la capătul etapei, Nord de Bursucani, de- 
“legatul nostru ne întâmpină şi ne comunică ordinul 
de a împinge înainte încă 6 kim.—la sudul satului. 
Facem şi acest rest într'un suflet. E întunerec tare 
şi panta care ni se arată la stânga druntului, unde 
trebue să-mi urc trăsurile mi se pare inaccesibilă. 
Degeaba caută să mă convingă delegatul de con- 
trariul, urcăm numai trupa, iar eu mă culc îmbrăcat 
în patul meu de campanie, într'o pajişte pe care o 
ghicesc, plină de romanie. 

La ziuă, văd că am exagerat, panta era dulce. Urc 
“trăsurile în păduricea de tufani, le ascund de aero- 
‘plane, fac corturi, bucătării, o grămadă de instalaţii 
pentru o şedere mai lungă. căci ordinul de marş era 
prevăzut numai până aci, şi se auzise că vom sta 
o săptămână. : 

Imi instalez şi eu cortul şi popota, cu răbdare, 
când la amiază primim ordinul că la noapte vom 
“pleca din nou. Trimit aghiotantul la divizie şi ne 
odihnim puţin. 

Am o bucurie mare. Plotonierul trimis înainte în 
‘zona Drăguşeni-Smulţi găsise o grămadă de furage 
pe care le adunase. lacă hrana cälutilor asigurată 
pe încă 2 luni, căci depozitele ne dădeau prea puţin. 
Si ce întrecere între corpuri, ce dibăcie nu se in- 
trebuinfa pentru descoperirea lor. 

Până la ora 19, aghiotantul nu se întorsese de la 
divizie, suntem totuşi gata. Iată şi ordinul; de data 
aceaste ultima etapă ,,Serbanesti“ ne arată si fron- 
“ul hotărât unde mergem. N’asi fi bănuit una ca 
„asta. Dar mă bucur, că trecem prin Drăguşeni unde 
-am petrecut acum câtă-va vreme un crăciun, şi că 
Cunosc regiunea dunelor de nisip Ivesti-Liesti-Ser- 
banesti-Hanul-Conachi, de la manevrele făcute acolo 
in 1909. 


22 


Ce rost va fi având, ducerea noastră la Siret ? 


16 Iunie. 
Mândreşti 


Plecăm în urma infanterieri la ora 1 noaptea. Tre- 
cem repede prin Dräguseni-Smulti-Gornesti-Mândresti 
unde ajungem la 5 după o etapă de 22 klm. Si, 
în Drăguşeni par'că nimic nu s'a schimbat din ceia 
ce-am lăsat altădată. Doar că atunci era iarnă, iar 
acum toţi copacii verzi par a da târguşorului ador- 
mit în întunerec mai milte podoabe. iată'l ascuns. 
între două dealuri rotunde, aceleaşi ca în toată Mol- 
dova. lată dispensariul la stânga şi şcoala peste 
drum, iată prăvăliile evreesti cu obloanele lăsate şi. 
bine închise, iată primăria si casa proprietätei ceva 
mai sus. Spre miază-noapte se ghiceşte dealul re+ 
pede şi alunecos pe care ne dam cu bobsieigh-ul— 
un bob improvizat şi grosolan — ca de lemnar de 
ţară, 

Au trecut de atunci, câţi-va ani si nu mă pot 
zice îmbătrânit. Si acum, fără voia mea, mi-aduc a- 
minte de altă localitate plină de amintiri pentru mi- 
ne, pe lângă care am trecut în perioada retragerei, 
Noembrie 1916—casa proprietätei din Ciupa Lagär, 
judeţul Argeş. In această casă, mare, cu două caturi, 
am stat în 1915 patru lunie, eram la serviciul geo— 
grafic al armatei. Văd cătunul sărac şi trist care nu 
avea atâtea cărămizi si lemne in toate casele lui, 
câte erau în casa proprietäfei. Si o văd pe aceasta 
greoaie şi singuratică, la marginea cătunului în şesul 
uniform şi fără arbori, doar cei trei ulmi mari de la 
hotarul moşiei. Dar totuşi atunci era aşa de frumos 
în Ciupa, căci aveam 24 de ani şifiindcă mai văd 
lumea din ea, care a primit cu atâta bunăvoință, 


23 
exilatul, trimes acolo pentru nevoile ţărei. Si mai 
văd o fetiţă blondă şi zglobie, care se cobora de 
la etajul întâiu pe ulucul prin care se scurge apa 
de ploaie, care se ţinea în picioare pe calul lansat 
la galop pe ulițele satului si care cânta seara atât 
de cuminte şi frumos la pian. 

Prin aceste locuri,,pe lângă această casă, către 
care imi gräbeam pasul odată, cu bucurie şi neräb- 
dăre, am trecut într'o noapte întunecoasă din No- 
embrie, pe frig si lapovita, cu "Nemţii pe urma n04s- 
tra; şi cu durerea în suflet, miam trăit intr’o clipă, 
clipele neuitate şi fericite de demult. In ceața groasă 
casa abea se mai zărea ca şi o amintire uitată pe 
jumătate. 

Dar, să lăsăm acestea; suntem -acum atât de de- 
parte şi trebue să ne fie gândul la altceva. 

Acum... 

Acum, suntem la marginea unei păduri de sal- 
câmi, cu muşte multe, foarte multe. Vin la gunoa- 
iele, lăsate de: acei cari au trecut inaintea noastră. 
Cortul med, este într'o vâlcea, Ja umbra unui păr 
päduref. 

După amiază, ne scoală o vijelie mare urmată de 
o rupere de nori. Cortul tinde să devie aeroplan, 
ţinem cum putem ‘de el, eu, aghiotantul şi cele două 
ordonanţe. Din neprevedere, n'am făcut santurt si vâl- 
ceaua conduce un şivoiu dea pă, adunat după înălțimi, 
care ne obligă la cura preotului Kneipp, cu totul nedo- . 
rita. Seara, iau masa în pat şi noaptea somn fara 
vise. 

A două zi, odihnă până seara, când plecă din 
nou ; mai avem două etape până pe îront. Cum 
harta arată că nu mai sunt drumuri bătute până 
acolo şi cum vremea ameninţă a ploaie, voi pleca 
mai de timpuriu să scap de dealul ce domină satul, 
cu ziuă şi pe uscäciune. 


24 

Până la ora plecărei, ambulanţa diviziei îşi ali- 
niază trăsurile, lăngă bivuacul meu, sub cerul liber, 
neascunse de aeroplane. Gândul că la mai puţin de 
200 m., am cinci trăsuri cu dinamită suficientă să 
fac să sară tot batalionul în aer şi că bombele tri- 
mise lor, arputea să facä acest bucluc, mă îndeamnă 
a cere comandantului, mascarea ambulantelor. 
, Până azi însă, nici un aeroplan inamic. Nemţii nu 
ne-au simţit, cu toate, că multe din trupele noastre 
îşi terminau marşurile ziua, când aeroplanele ne 
puteau descoperi. Ori poate ştirile ce le puteau cu- 
lege pe alte căi, erau destule pentru a mai uza ŞI 
de aeroplan, care ne-ar fi dat de bănuit că cunosc 
intentiunile noastre. 


17 luuie. 
La 3 kim. Nord de Grivitza (jud. Tecuciu) 


Marş de 20 klm., pe grindină, ploaie şi vânt mare. 
Drumnl de caresce urmăm e cu totul desfundat. Oa- 
menii merg muiati până la piele, alunecând la fie- 
care pas; picăturile mari de ploaie si piatră ne lo- 
vesc dureros peste fafa și mâini. Bietii cai trag din 
răsputeri. Pământul săturat de apă, nu o mai pri- 
meste; mergem în mocirlă până la genunchi; nici 
nu facem mai mult ca 2 kim. pe oră. Bine că am 
apucat să urcăm dealul Mandrestilor, încă uscat; alt- 
fel. nu mai ridicam trăsurile pe hlisă. 

Noaptea vine mai repede ca de obiceiu, și întu- 
nericul ne aduce singura şi ultima piedică se nu o 
aveam până atunci. 

Ne îndreptăm cu busola către Griviţa, prin valea 
Herătăului, largă și puţin adâncă, mai mult o 
cută de teren: r 


Lăsăm în urmă o poziție veche rusească, şanţuri 


25 
sii rețele de sârmă în forma de dinţi de ferastrau‘ 
lar la dreapta zărim pentru prima oară în 1917, ve- 
chile noastre cunoştinţe din anul trecut, rachetele 
“umiooase de pe front,—ale nemfilor—bine înţeles, 
căci noi nu avem până acum. 

Tunul se simte mai de aproape, iar cerul e lu- 
minat în direcția căei pe care mergem, de făscia unui 
proector, care trebue să fie foarte departe, dar foarte 
puternic. 

Suntem pe îront. 


Norii se răresc, un vânt generos i-a gonit. Câte 
© stea apare ca o lumină tremurătoare şi timidă, apoi 
alta şi în urmă sute şi mii. 

Numai luna stă încă ascunsă de norii prinşi par'că 
în cue de Măgura odobestilor. Dar,o ştiu că e acolo, 
după cum în timpurile de tinereţe si pace—pe dru- 
mul căzărmei,— ştiam că la cutare casă, după per- 
deaua ferestrei se ascunde o fată frumoasă. 

Tunul se aude tot mai distinct, rachetele sunt mai 
dese, lumina lor mai tare, proectorul mai aproape; 
după 6 ore de mers ne oprim lângă un put, unde 
bivacuase cu 24 ore mai înainte al 9-lea de vânători. 

Directiunea o urmasem după busolă, iar distanța 
în ore de mers.—Nu ne-am înșelat. 

Pădure nu există. Desi suntem numai la 10—12 
klm, de Siret, trebue să bivacuăm în plin câmp, as- 
cunzând träsurile si corturile cu buruieni. Când ne 
culcăm, cerul e cu totul senin, dar luna a apus; 
nici nu mai avem nevoe de ea. 

[Dimineața ne scoală un duel de artilerie formida- 
bil. Nemţii trag un obuz de calibru mare asupra sa- 
iului Griviţa, unde probabil, au văzut mișcări de 
coloane, pe ste zi. 


Distanţa de tragere trebue sä fi fost 12—15 kim. 
yn ceața diminefei se văd către apus 2 baloane cap- 


26 

tive; nu putem preciza daca sunt germane sau ruse. 
Aeroplanele dusmanului n'au venit încă la noi, dar 
ca precautiune, depărtăm trăsurile de explozibile la 
400—500 m., şi adancim pentru oameni, șanțul şa- 
selei spre Barcea,—loc de adăpostire în caz de atac 
cu bombe- După' masă, odihnă, muşte. Multe, multe, 
foarte multe. Le-a adunat răsboiul.. Şi musca de 
câmp—să-i zicem rurală, —foarte asemănătoare cu cea 
urbană e mai lacomă, căci lupta ei pentru viață e 
mai grea. Nevoia odihnei mă face să alerg după tot 
felul de leacuri, dar până descoper unul mai practic 
îmi trece ra 

Primele încercări dau greş. Tifonul cu sau fără io- 
doform “înăbușe, fumul, idem —pe tine — dar nu şi 
muştele; pajul (ordonanța), cu pämätuful de pene de 
strut (burueni), adoarme și el la rândul lui. Mijlocul 
practic deseoperit (si încă ne brevetat S. g. d. g.) 
de a le goni e următorul: 

In cort, deasupra capului și la o înălțime de 50— 
60 cm., se leagă o stoară orizontal. De ea se prinde 
cu ace, un jurnal (vechi de sigur) care se tae la 
partea de jos în fasii subțiri. Aparatul funcţionează 
în mod automat, când bate vântul, şi la câmp adie 
totdeauna cat de pufin,—jurnalul se mişcă, făşiile se 
lovesc-una de alta şi musca sboară la alt camarad, 
cu imaginație mai puţin bogată. In curând sunt imi- 
tat de mai mulți. 

Mai avem 10 kim. până la Serbänesti, diseară ple- 
“căm mai târziu. 


19 Iunie. 
In pădurea şi dunlele de nisip-Serbanesti 


In noaptea de 18/19 plecăm din Călmățui — unde 
bivuacasem 24 ore—la Serbänesti. 


27 

Bivuacăm in pădurea rară de plopi mari si tufani 
plantați pe micele dune fluviale din {ara între Tecuciu 
si Hanul Conachi. 

Locuri cunoscute mie, cu ocazia manevrelor din 
1909. Suntem numai la 4 kim. de liniile infanteriei; 
împuşcă turile de armă şi mitralierele se aud distinct. 
De abea pot săascund cele 74trăsuri sub piopii mari 
şi umbroşi, ce mi le vor adăposti de vedere. 

Roatele se îngrop până la buctea în nisipul fin, 
care păstrează încă o parte din căldura însumată de 
cu zi. Prevăd că va fi unul dintre cele mai rele bi- 
vuacuri; numai de n'am sta mult. Dar pădurea o 
ghicesc plină de trupe, si e unicul loc mai sigur de 
ascundere contra vederilor de sus, satele Ivesti, Bu- 
cești, Liesti, Serbänesti fiind prea aproape de front. 
Nu e vorbă, și aci suntem sub bătaia tunului. 

Pe drum auzim multe: nemţii au aflat de sosirea 
noastră pe front; făceau băi cu Ruşii în Siret; ofi- 
ferii dușmani au luat masă comună la Paşti ; ba un 
„tavarăş“ i-a anunţat cu câte-va zile înaintea sosi- 
rei noastre, cam în termenii: ,De-acuma plecăm, vin 
Românii“. 

Si noi, cari am mers 11 nopți, si ne-am ascuns: 
ziua în păduri, ca duşmanul să nu afle mișcarea 
noastră ! 


In sfârşit, nu prea avem încredere în aliații noștri 
şi când vedem un duläu mare,—numai trup—un a- 
nimal frumos—purtând la butonieră insemnul roşu 
al revoluţiei sociale, ne întrebăm: Ce poate pricepe 
această brută din marxism si din drepturile omului ? 

Am fost chemat la divizie. Cancelăriile instalate: 
intr‘o casă sărăcăcioasă din. Serbanesti. 

Ce-i mai bun, e luat de Rusi si de artileria grea 
sosită înaintea noastră. 

Satele sunt evacuate de locuitori, cari, bivacheaz& 


28 
în niște barăci mizerabile, făcute de ei însăşi pe va- 
lea Herătăului si Călmățuiului. 

Toate aceste sate erau odată bogate, cum n'am 
mai văzut în restul țărei; astă-zi sunt o ruină. Nu 
doar, că le-a dărâmat bombardamentul dușmanului. 
Cât au stat Rușii aci, Nemţii n’au lucrat cu mijloa- 
«cele obişnuite ale 1äsboiului, ci făceau propagandä— 
se fraterniza—In schimb mai tot ce este stricat se 
datorește iubifilor noştri aliați si tovarăși (ei isi zic 
protectori), 

Nu mai există garduri, uşi si ferestre; nu mai 
există vii, atât de multe în 1916. | 

La divizie, am discutat asupra însärcinärilor ce 
„avea să ni se dea. Este întâia oară, in armata noas- 
tra, când diviziile au unități mai mari de geniu, gi e 
© oarecare tatonare în întrebuințarea noastră. De- 
-ocamdată e vorba de puțuri si drumuri. La întoar- 
cere văd înmormântarea unui soldat rus. Muzicantii 
şi-au prins notele de cei ce merg înaintea lor. 

Mă impresionează primul mort ce văd în 1917. 
Dar, gândul că poate şi acesta a luat parte la de- 
“vastările făcute cu sălbaticie si fără nevoe de cama- 
razii lui, mă face să nu-l regret şi să mă uit mai cu 
«dragoste la resemnafii nostri soldaţi. 

De la 7—19 lunie, au mers 180 km., numai noap- 
dea, trecând prin greutăţi une-ori mari. Nici un om 

‘n'a rămas în urmă, nici unul nu e bolnav. 


II 


Sectorul Nämoloasa-Fundent- 
Cungoci-Serbăneşti 


20 Iunie. 
Pădurea Serbänesti 


Divizia noastră—a 9-a —ocupă tranșeele de pe malul 
stâng -al Siretului, dela Odaia Preotului Ştefan (ceva 
mai la nord de înbucătura Bârladului) până la Fun- 
deni inclusiv. 

Avem la dreapta, divizia 80 rusă, cu care facem 
corp de armată împreună, iar la stânga pe .malul 
drept în fata Nămoloasei şi Costienilor, Diviziile 14- 
a, 13-a, 5-a române şi a 30-a rusă. 

In afară de artileriile divizionare. aproape toată artile- 
ria grea de care dispune armata noastră se ageza_ 
aci. 

Îngrămădirea aceasta de forte, cărora avea săi 
se adaoge altele mai târziu, ne convinse ca ati are 
să se joace ulfima carte între noi gi duşman. Se 
vorbea chiar, că intenţia înaltului comandament ar îi 
spargerea frontului nemţesc, din fata capului de pod 
de la Nămoloasa, lărgirea spărturei şi marş în di- 
recfia oraşului Râmnicul-Sărat, forțând ast-fel apä- 
rarea duşmană de pe Siret şi Putna să-şi părăsească 
poziţiile ori să capituleze. 

Frontul ce ocupăm are o lungime de peste 17 kim. 


32 
Si este natural să mi se dea măi mult, deoarece Si- 
retul' formează în fafa noastră o piedică puternică, 
lat 100—-200 m. şi adânc până la 5 m. 

Azi am intrat în rolul nostru de adevăraţi pionieri. 
Constructiunea lucrărilor de fortificatiune greie, cari 
cer cunoștințe speciale şi nu pot fi făcute de infan- 
terie. Am început un post de comandă cu 11 came- 
re, pentru divizie, în pădurea Serbänesti. Lucrează: 
la el 6 plotoane, sub conducerea căpitanului P. 


In timpul trasărei, apar 3 aeroplane germane. Alte 
3 de ale noastre, le întâmpină. Luptă aeriană neho- 
tărâtă ; cele nemfesti se retrag, dar iar se reîntorc; 
bombardament aerian. O baterie în poziţie aproape 
de noi trage fără răgaz. Aeroplanele lor o reperează 
şi în curând câte-va obuze dușmane vâjie deasupra 
capului. După prima emofiune trecută ne vedem de 
treabă în liniște, sl un soldat ne aduce un obuz ne- 
exploadat, care căzuse la vre-o sută metri de noi; 
avea calibru 100 m/m, Celelalte unităţi le-am împăr- 
tit la diferite lucrări: un adăpost de bombardament 
la conacul Odaia Berca, unde s'a instalat acum di-: 
vizia, construcţii şi reparäri de drumuri, puțuri, etc. 

După amiază vedem două baloane captive ger- 
mane şi unul rus; cum vântul suflă mai tare, cel 
rus coboară; nemții însă fin atmosfera mai departe. 
Către seară furtună. Nu plouă, dar s'a răcit dea bine. 
Ne-a gonit mustele, In schimb ne credem în Sahara; 
Simunul întunecă cerul si nisipul ne umple ochii, 
nasul şi urechile iar mersul în contra vântului este 
aproape cu neputinţă. 

De 2 zile ne-am mutat în locul unei coloane de 
muniții ruseşti, pe o linie de plute bătrâne. Nisipul 
ceva mai vârtos dar avem cel putin o săptămână de 
lucru, pentru curățirea locului ce-l moştenim. 

Rolul meu, de comandant al geniului divizionar, e 


33 


In transee 


Aruncător de grenade 


35 

greu. Pe lângă lucrările ce le fac pionierii, telegra- 
fistii şi podarii, eub ordinele mele directe, trebue să 
“cunosc la perfectie toată poziţia ocupată de divizie 
şi—în vederile comandamentului —să întocmesc un 
proect de complectare a lucrărilor. .N'am avut timp 
până acum, să văd liniile infanteriei, dar am auzit 
că Ruşii mau lucrat mult. Cea mai mare parte a sec- 
torului e organizat intro singură linie, fără reţele de 
“sârmă. Tovarășii se bazau numai pe Siret si pe buna: 
“voinţa amicilor de pe malul drept. 

Caracterul principal al serviciului meu este preve- 
derea. Acum, nu se mai face răsboiul ca mai înainte, 
numai cu avântul; puterea distrugătoare a armelor 
de toc moderne şi în special a tunurilor grele și 
surprizele ce pot esi din actiune—mai cu seamă a- 
tunci când nu e pregătită suficient—impune, că dacă 
vrei să faci un pas sigur înainte, să ai piciorul spri- 
jinit inapoi,—tot aşa de sigur. Si această siguranță 
se capătă prin fortificarea cât mai solidă a terenului. 
De aceia, în războiul de poziţie chiar atunci, când 
eşti hotărât a porni ofensiva, pregătirile trebue să le 
începi .prin întărirea pozitiunilor ce le ocupi. Această 
întărire trebue făcută în adâncime, pentru a limita în 
caz de contra-atac inamic, succesul lui eventual, pe 
un Spaţiu cât mai mic. 

Constat cu părere de rău, că în această privinţă, 
nu prea mă lovesc în idei cu camarazii din statul 
major al diviziei. 

Dânșii găsesc, că nu este nevoe de atâtea lucrări. 
Increderea lor în succesul probabil al actiunei ce 
suntem pe punctul de a pregăti e aşa de mare, in- 
cât privesc lucrările de fortificaţie, ca ceva secundar. 
Cum relatiunile noastre personale sunt foarte bune, 


şi cum diferenţa de păreri, nu e de cât chestiune de 
dogmă, mă mulțumesc pentru un moment, a executa 


36 


strict ordinele ce mi se dau, în spiritul lor, lăsând 
timpul şi împrejurările să aducă, suprémele argu- 
mente. 

Desigur, că încrederea în succes îi onorează ; dar, 


prevederea «e totul la răsboiu. De ce nu am avut’o 
în 1016? De ce nuam întărit Ja timp, cel putin lini- 
ile Oltului și Argeșului ? 

Peste zi sunt chemat de mai mults ori la coman— 
dament; învăţăm a ne cunoaşte si stima; cu atât 
mai bine pentru viitor. 


22 Iunie. 


Unităţile mele continuă lucrările începute. Säpäturæ 
postului de comandă va fi terminată azi, sau cel mult 
mâine la amiază. Ne trebue însă multă lemnărie pen- 
tru blindaje şi cum din pădurea, secătuită de Ruşi, 
nu mai putem lua, iar depozitele din gările Ivesti 
şi Hanu Conachi aprovizionează în prima linie artileria. 
grea, lucrările noastre vor suferi întârziere. 

Am impresia că comandamentul privește cu indi- 
ferență activitatea noastră. Oare nu cumva, ceia ce 
facem, m'are alt scop de cât o întrebuințare oare- 
care a timpului. ? 

Este drept, însă, că adaposturile ce lucrăm acum sunt 
destinate cartierului diviziei, iar generalului nostru îi 
sunt indiferente. Toată ziua il vezi printre soldaţii 
lui, prim trangee, bivuacuri, stând de vorbă cu ei. 
Anul trecut pe când conducea cu dibăcie şi vitejie 
o divizie, în Dobrogea şi la Neajlov, în cursul lup- 
telor, când i se părea că nu merge bine la vre-un 
flanc, pornea cu nelipsifa havană in gură, lăsând 
vorbă: Eu mă duc la... (cutare) şi sedea printre oa- 
meni cu un calm netulburat. Unui astfel de soldat 
— desigur—nu-i prea plac adăposturile. 

Probe de acestea, de curaj si calm sunt foarte fo- 


37 


1 ositoare pentru ridicarea moralului inferiorilor, ofi- 
teri şi soldaţi, și, în divizia noastră, toţi șefii mai bă- 
trâni în grad nu și-au cruțat viaţa pentru a da acest 
frumos exemplu. Dar sunt unii (si printre aceştia 
Germanii) care își tin comandamentele şi coman- 
danfii mult înapoia frontului, unde nu-i poate emo- 
‘fiona peripetiile luptei văzute cu ochii proprii. Acolo 
cu telefonul la ureche și harta dinainte, șeful dă or- 
dine lămurite, înregistrate cu linişte în scriptele des- 
tinate a stabili rispunderile și a crea o bază istoriei. 

Pe front menţinerea moralului. și dirijearea execu- 
tărei, priveşte pe cei mai miei in grad. In fine oa 
treia şcoală —mijlocie—pare a fi cea mai practică şi 
bună în rezultate iar pe deasupra potrivită firei noas- 
tre româneşti. 

Astă-zi îmi fu dat să asist la un duel de moarte. 
Atacul unvi aeroplan dușman în contra unui balon 
captiv de-al nostru. La ora 9% mă pregătean să plec 
în inspecția lucrărilor de la Odaia Berca. 

Aud un zgomot slab de motor. De sigur un avion 

dușman indepartat—mi-am zis,—după ce cercetai în 
zadar cerul albastru. Avionul era însă deasupfa ca- 
pului meu, dar foarte sus. Asa m'au asigurat — in 
urmă--ai mei. Nici un tun antiaerian, nu-l supără 
dealtmintrelea nici nu ar fi avut efect. 
Merg pe jos spre cuartierul diviziei şi am un sfert de 
<eas bun de facut. Către răsărit se vede balonul nostru, 
—care avea un observator de artilerie, in nacelă,— 
#tand nemișcat în atmosfera liniştită. 

De abea ajuns la comandament, că şi auzim spăr- 
gându-se, în direcția balonului, şrapnelele tunurilor 
antiaeriene ; ghicim iutr’o clipă drama ce se petrecea: 
aeroplanul inamic ataca aerostatul. Ofițerii es din biu- 
rourile lor şi privesc cu emotiune peripetiile luptei. . 
Aeroplanul—ca o pasăre de pradă cu aripele întinse 


38 


—se aruncă spre balon. Artileria trage cu desnă-— 
dejduire— dar rezultatul e slab. 

Se aude acum şi täcänitul mitralierelor secţiei de 
protecţie apropiată a aerostatului, și al mitralierei 
aeroplanului ; el e acum la înălţimea balonului. A co- 
borat aci în zbor picat de la înălțimea fantastică la 
care venise si ocolește odată sau de două ori ba- 
lonul. La un moment dat se vede o formă omeneas- 
că suspendată de un parașut, aruncându-se invid 
Era observatorul. 

„Sa grăbit“, exclamäm cu toţii, „i-a fost frică“! 

Nu, nu s'a grăbit. Căci o clipă mai târziu, balonut 
aprins, într'o valtoare de flăcări si fum, coboară brusc 
trecând ca un meteor, pe lângă omul și paraşuta 
ce venea uşor la pământ. 


Drama e sfârşită. La întoarcerea neamtului, se con- 
centrează asupra lui un foc de infern, tunuri, mitra- 
liere și arme, fără rezultat însă, căci virează brusc si 
des în toate sensurile ca să scape de pedeapsă, și, 
norocul îl ocroteste. 

In scurta descurajare ce ne cuprinde aud în urma 
mea pe maiorul francez M. care cu talentul de ca- 
racterizare al nafiei sale, conchide: 

„Hein ! 1} a du culot, le boche !* 


Aflu în urmă că balonul era al nostru (nu rusesc: 
cuni ziceau unii). Ofiţerul care şi-a scăpat viața cu 
paraşutul e subloc. Rally din artilerie. 

Se zice, că din balon rămăsese doar scrumul. Fu- 
sese aprins prin acțiunea gloantelor fosforescente 
asupra hidrogenului. 


După întâmplarea aceasta, se aduse critici ar- 
tileriei antiaeriene, care fu învinovăţită că trage de 
mântuială, critici aviaţiei noastre, care a strălucit prin 
absenţa ei, critici la adresa mitralierelor balonului, 
cărora li se impută că n'au avut oamenii la posturi. 


39 

In fine, e uşor sa criticäm noi, cari trebue să 
ne mărginim la bănueli de tot felul. Dar, desigur, că 
ancheta ce se va face, va stabili vinele şi vinovaţii 
—de-au fost—si invatamintele de tras şi aplicat pe 
viitor. 

Nu mă pot însă opri, de a nu admira putin şi pe 
neamţ. Ce curaj şi ce devotament pentru patria luil 
De-ar servi ca exemplu, unora dintre ai noştri cari 
încă se codesr. 


25 Iunie. 


Nici un eveniment deosebit pe 23 si 24. Aceleași 
“recunoașteri de aeroplane amice şi dușmane, ace- 
leasi bombardamente terestre şi aeriene. Am văzut un 
„Caudron“ cu două motoare. Eri, conferinţă la divi- 
zie cu şefii de sectoare asupra lucrărilor de făcut. 
Stabilim locurile adăposturilor de mitraliere şi de 
comandament. Divizia a renunțat la postul de co- 
mandă din pădure, la care am lucrat cu aproape 
toți oamenii 4 zile. Vom începe altul la cota 29 mă- 
rind şi complectând” un mic adăpost rusesc; e nu- 
mai la 2 kim. de liniile inamice, ascuns la marginea 
vestică a pădurei. Lângă elun observator cutrei etaje 
bine lucrat, de unde se vede poziția dusmanului şi 
mai departe, pierzându-se în zare, satele Putnei şi 
Râmnicului Sărat ca cele două capitale—astă-zi în sta- 
pânirea nemților. Echipa de şosele repară noaptea: 
șoseaua ce duce la podul Lungociu ; se aude si ina- 
micul cum lucrează la adăposturi şi reţele, se aud 
căruțele care le aduc materiale pe poziţie. Artileria 
. grea igi regulează tragerea asupra liniilor si 
satelor întărite de duşman, Nänesti si Cälieni. 

Unul din ofițerii de artilerie cari trag în Nanesti 
este fiul preotului de acolo. Cu ce durere, trebue 


ae 
șă-şi facă datoria bietul băiat, trăgând poate in casa 
lui, şi în părinții lui! 


„26 lunie 


Primesc de cu seară o însărcinare importantă: re 
cunoașterea Siretului pentru trecerea lui în ofensivă. 
Vom avea de făcut trei poduri de vase în dreptul 
Fundenilor, de rechiz:fionat şi adunat, toate bărcile 
particulare, şi de recunoscut reparaţiile necesare po- 
dului de fer de la Lungoci, distrus de Ruși anul trecut. 

Peste noapte trimit trei sergenti spre a recunoaște 
toate bărcile aflate în cele trei sectoare ale diviziei, şi, 
aduc doi bătrâni reîugiaţi din Fundeni cari cunosc 
perfect Siretul. 

De dimineaţă plec cu Locot.N Sub.lt. St.şi Al. spre 
a recunoaşte podul Lungoci, iar Sub.lt. T, cu bä- 
trânii la Fundeni spre “a recunoaşte locurile poduri- 
lor de vase. 

In drum, trecem pe lângă postul de comandă al 
brig. 18-a iar de acolo mergem fe şoseaua Lungoci. 
"De la debușarea ei din şoseaua Tecuciu-Gala{i, şo- 
seaua Lungociului este în linie dreaptă şi trece la 
1200 m. de cotul”Siretului la viile Calienilor,ocupat 
de inamic—; locul este ses şi nici un obstacol nu 
poate împedica pe-inamic să tragă în noi cu ce are 
poftă. Desi formäm un grup destul de vizibil— cinci 
călăreți—nu ne supără nimeni. Dealtmintrelea din in- 
formațiunile ce avem, toată ziua forfotesc soldaţi in 
grupuri mici pe şosea, după treburi—fără a fi jenati 
întru nimic. Mai mult aproape de Lungocisunt două 
puțuri cu apă bună, la care vin sacalele regimentare 
toată ziua, ca să-şi încarce provizia răcoritoare. Aproa- 
pe de Lungoci, descălecăm şi o luăm pe jos. Cele 
două aeroplane inamice, atât de bine cunoscute—ne 


41 

lictisesc si astă-zi cu vizitele lor. Paharele grapnele- 
or artileriei noastre, cad vâjiind aproape de noi şi 
fiindcă nu mai e de glumit si nu voim o moarte asa 
puţin glorioasă, ne ascundem pentru câteva clipe 
în șanțul satului. 

După ce s'au mai liniştit lucrurile intrăm în Lun- 
goci, pustiit de bombardament si de Ruși şi cerând 
o călăuză maiorului G. din Reg. 36, plecăm mai 
departe în tranșee. Inträm în ele printr'un lung şanţ 
de comunicaţie trasat în zig-zag. Tranşeele sunt lu- 
crate de Rusi din anul trecut, chiar pe malul Sire- 
tului şi domină apa cu 3—4 m. Bălăriile au crescut 
pe parapet si marginile șanțului şi îl ascund destul 
de bine; în schimb trebue să mergi cu mâinile în- 
tinse în fafa obrazului din cauza ghimpilor şi paian- 
jenisului. Pe malul celălalt şi numai la 100—200 m. 
de noi sunt tranșeele celorlalti—se vad bine, prin 
crenelele noastre. | 

In stârsit după câteva luni de nevedere, iată-ne 
din nou in fafa amicilor nostri Fritz, Bai Ganciu ori 
Mustafa, nu stim bine care, căci circulă ştirile cele 
mai contradictorii asupra nationalitafei vecinilor de 
peste gârlă. Mergem mereu prin șanțul cotit, uitan- 
du-ne prin toate crenelele, doar vom vedea ceva— 
şi ne întâlnim cu primii soldaţi români, străjeri ai 
Siretului. lau ceaiul de dimineaţă. Fritz probabil bea 
cafea cu lapte—românesc, Dar cum e lapiele gros, 
trebue să i se aplece în curând. Pe când înaintam 
mereu, o luptă aeriană ne atrage din nou atenţia; șase 
avioane române contra două germane, care fug. Cru- 
cea de Malta dă înapoi, dar probabil că şi unul de 
al nostrua fost atins căci îl văd aterisând în spirale 
elegante. 

Ajungem în fine la un cot al Siretului, de unde 
vedem podul la 200—300 m. de noi. Il fotografiez 
de două ori şi fac planul reparatiei cu It. N. 


42 


Lucrarea va fi grea şi va cere mult timp. Pentru 
fotografiere trebue să eşim cu jumătatea corpului 
afară din tranşee şi Fritz veghează. Dar înainte de 
toate, datoria. Aeroplanele lor se întorc, artileria 
noastră le ia în primire şi a lor îl răspunde. Un 
sergent de la mitraliera lui 36 a identificat o baterie 
de 105 germană, care trage din viile Năneştilpr. In 
fine, treaba terminată, ne întoarcem înapoi; trecem 
pe lângă cele două puţuricuapă bună, şi ne gândim 
a ne potoli setea, dar două găuri proaspete de obuz 
de 150 ne-o tae. Fritz s'a îndrăcit. Trecem pe la 
brigada 18-a Infanterie unde ni se serveşte un ceaiu, 
iar de acolo pe la artileria grea unde ni se oferă 
aperitive. După masă, raport asupra celor recunoscute. 


28 Iunie 


Eri am fost din nou cu Lt. Colonel de Stat Major 
P. şi maiorul francez M. în tranşee ca să complec- 
tam şi verificăm recunoaşterea It. T. relativă la a- 
legerea punctelor de trecere peste Siret în dreptul 
Fundenilor. Timp de 4 ore am vizitat aproape 
tot sectorul brigăzei 17-a Inf. Consiliul nostru a 
găsit recunoaşterea It. T. foarte bună, numai locul 
podului din deal, a fost mutat mai sus din motive 
tactice. La întoarcere, sunt oprit la masă la popota 
diviziei unde mănânc pâine albă şi beau vin—bu- 
natati oprite muritorilor de rând. 

Ca desert mi se oferă... o discuţie vădită antige— 
nistă. Procesul ce se face de mult ofiţerilor armei 
geniului, continuă şi aci—pe câmpul de luptă. 

Am potrivnici mulţi, între care şi maiorul francez. 
Necazul infanteristilor are o obârşie destul de ve- 
che: de pe vremea când comandanții de brigăzi gi 
regimente. de infanterie, se recrutau mai muit dintre 
foştii ofiţeri de geniu, Si această rancună, ate oare- 


43 


im ajutor 


Post de pr 


izionar& 


Ambulantä div 


45 
care temei. Cu toate acestea, susţin în fata potriv— 
nicilor mei, că alegerea persoanelor destinate în 
viitor înaltelor comandamente nu se poate face nici 
pe bazele vechi şi nici pe cele noi, adică, a alege 
numai pe acei cu şcoli de război. 

Se poate întâmpla şi s'a întâmplat, că elemente: 
admirabil dotate din punct de vedere intelectual, 
cari au fost elevi şi apoi profesori străluciți, cari 
au condus birouri de stat major si au manevrat 
minunat multe brigăzi, divizii şi armate pe hârtie, 
sau pe câmpul de manevră, să fie apoi puşi în faţa 
realitäfei, adică a pericolului şi a răspunderei, şi să 
se arate cu totul inferiori calităţilor ce trebuiau să 
aibă. Căci înainte de toate, comandantul ttebue să 
fie un caracter care să stăpânească sbuciumul in- 
telectual şi virtuozitatea sain arta militară, şi acea- 
sta nu se face, se naște. 

In susţinerea acestor idei le arăt unii din actualii 
comandanţi, cari s'au impus mai mult prin caracte— 
rul lor, dar cari n’au avut şcoli de rasboiu, şi din 
potrivă alţii cari erau tobă de carte dar lipsiţi de 
firea potrivită şefului, cari în prima parte a campa- 
‘niei au fost retraşi forțat din armată din cauza lip- 
sei acestui caracter. 

In înflăcărarea discuţiei, alunecăm încet încet, 
către alte chestiuni generale. Susţin că nu. există 
ştiinţa războiului, —cel puţin nu este o ştiinţă pozi- 
tivă. Ca probă: nici unul dintre marii scriitori mi- 
litari n'a prevăzut nici caracterul, nici durata tas- 
boiului actual. S'a dogmatizat prea mult pe baza 
de constatări experimentale; apoi s'a clasat, s'a a- 
ranjat totul pe cursuri şi ani de studii; s'a chemat 
omul destul de inteligent ca să le poată asimila şi 
în crizele cele mai grozave prin care trece eul ome- 
nesc i s'a dat conducerea mulţiriei armate si or- 
ganizate. 


46 

Cu totul altceva d2 cât învăţătura, precumpă- 
neste la răsbolu. Bunul simţ, inteligenţa înăscută si 
un caracter negoväelnic, nu se pot înlocui cu toate 
cărţile lumeif Dar ora e târzie... Obositi de cele 
făcute şi... auzite, unul câte unul, se retrage; iar 
noi, cari am discutat cu destulă înflăcărare, plecăm 
la rândul nostru... fie-care cu părerea lui. 


1 Iulie, 


lar mi-am neglijat câte-va zile notițele. In acest 
timp am fost foarte ocupatcu recunoasteri pe front. 
Am văzut toate sectoarele. Ce deosebire între lu- 
crările vânătorilor şi acele ale restului infanteriei! 
Parcă ar fi alta armă. Ce îngrijire, ce muncă şi ce 
consideraţie s'a dat de ei lucrărilor de fortificaţie ! 
Si ce de nemulțumiri m'am avut pentru lucrările 
unora dintre ceilalţi! 

Se pare că vânătorii au profitat mai mult de 


şcoala noastră de la Huşi. | 
Până una alta, nemţii ne-au mai achitatazi un ba- 


lon. In urma acestei isprăvi, am înălţat imediat unul 
de al lor şi profitând de vântul favorabil ne-au tri- 
mes în liniile noastre şi un balonaş de hărtie um- 
plut cu hidrogen, pe care era tipărită fraza : ,,Balo- 
nul german nu poate fi distrus“. 

De necaz, Pam trimes aviaţiei noastre cu tradu- 
cerea următoare : „Distrugeţi-l deocamdată pe a- 
cesta !'* Incolo duel de artilerie destul de amortit. 
Companiile mele lucrează adăposturi pentru infan- 
terie pe poziţia I-a. 


2 Iulie 


O revangä! Aeropianul care ne-a distrus eri ba- 
ionul, a fost doborât si el la rândul lui de mitra- 


47 
lierile noastre. Pilotul a fost ucis, iar observatorul, 
un ofiţer german, luat prizonier. Acesta şi-a arătat 
părerea de rău că a căzut prizonier, mai cu seamă 
—a zis el—cä peste câte-va zile urma să se logo- 
dească la Bucureşti cu o româncă, Auzi obrăsnicie ! 

Nu ştiu dacă neamtul o fi spus adevărul, era to- 
tuşi vizibilă mulţumirea lăuntrică cu care ne împăr- 
tagea intimitatile. Ne luase ţara, ne lua şi femeile ! 

Pe deasupra şi veştile cari ni se strecoară din 
teritoriul ocupat, cu deosebire de la Bucureşti, a- 
runcă o lumină cu totul urâtă asupra unei parti a 
femeilor noastre. Pe lângă unele care Şi-au făcut 
datoria pioasă de a îngriji de răniţi şi suferinzi, 
multe din ele după trecerea primelor clipe nesigure 
a schimbärei de regim, au uitat de suferinţele nea- 
mului, continuând cu mai multă furie, viaţa uşoară 
de plăceri, care 6 duceau înainte. 

Poate nenorocirile prin care trecem, vor mai răs- 
coli în viitor, în sufletele lor şi ale noastre, senti- 
mentele frumoase care se cheamă: iubirea de ţară, 
de neam şi demnitatea! 

Fără voia mea, mi-aduc aminte de o bulgăroaică 
cunoscută acum câţi-va ani, care susţinea cu o con- 
vingere plină de fantaism, că Bulgaria lor e mai mare 
mai frumoasă, mai bogată ca România, că într'un 
viitor răsboi, Bulgarii ne vor face praf, etc. etc. A- 
ceasta era înainte de 1913. Dacă continuam a o 
contrazice, cu siguranţă că ne luam şi la bătae. 

Eram însă într'un restaurant din Viena şi purtam 
uniforma. 

In schimb la noi ce vedem? Ale noastre îşi cresc 
Copli fără nici un sentiment naţional. Si goana după 
„„nurse““ e generală. 

Cât despre influenţa educativă naţională a täran- 
celor asupra copiilor lor—n'avem ce spune. 

Fiind cu totul inculte şi formate pentru a răs- 


48 
punde numai nevoilor animalice, n’au ce insufla 
progeniturei lor. 

Lipsă totală de educaţie şi sus, şi jos. 

Si câte. am mai văzut şi în partea aceasta liberă 
a României ! 

Am întâlnit la laşi o doamnă—soţia unui camarad 
al meu, —întâmpinându-mă cu zâmbetnl pe buze, ve- 
selă şi bine gătită: „Stii că Jean e prizonier?“ Si 
apoi blestemă greutăţile cu cari se descoper cu- 
poanele de mătasă, etc. etc. Si, bietul băiat, prizo- 
nier de la Turtucaia, poate spărgea in acest mo- 
ment pietre pe şoselele Bulgariei! 

Din când în când, un costum de crucea roşie ne 
mai face să sperăm lao îndreptare în viitor, 

Dar de când cu oarecari scandaluri prin spitale 
şi cu epidemia de tiphus exantimatic, numărul lor a 
descrescut simţitor, dar sacrificiul» vieţei celor ra- 
mase, a spălat puţin păcatele celor plecate. 

Si de ce nu putem spune şi noi ca acel Englez: 
„Dacă Englezul are atâtea calităţi, aceasta se dato- 
reste fiind-că are... mama englezä.” 


F lutte. 


Am fost foarte ocupat vremea din urmă, ziua ca şi 
noaptea: aşa se şi explică că de cinci zile n'am notat 
nimic. 

Divizia m'a însărcinat de a centraliza şi sistema- 
tiza lucrările de fortificaţie. De altmintreléa aceasta 
cădea in însărcinările mele. Până acum, in fie-care 
sector se lucra cu totul independent. 


S'a întâmplat chiar că liniile succesive să nu se 
lege unele cu cele ale vecinului. Am constatat că 
nu s'a convins încă toată lumea de nevoia de ane 
întări cât mai bine şi mai repede. Necesitatea adă- 


e 


posturilor de bombardament nu a fost simțită de 
cât în momentul când pierderile ce ni- le producea 
inamicul zilnic, au început a fi mai simtitoare. 
Imediat, unii au cerut un foarte mare numäi de a- 
dăposturi, mai multe de cât trebuiau. Alţii, au re- 
curs la crearea de adăposturi, rare si putin solide 
cuprinzând câte 60 oameni, un lucru cu totul con- 
damnat în prezent. Un obuz de calibra mare, pă- 
trunănzd in acest adăpost, omoară dintr’odata prea 
mulţi oameni. 

Companiile de pionieri sunt împărţite în tot lun- 
gul sectorului şi lucrează singure ori ajutate de in- 
fanteristi. 

Depozitele de materiale de la Ivesti si H. Conachi 
nu ne pot satisface cererile de materiale de cari a- 
vem nevoe, iar lipsa unei coloane de transport pen- 
tru material de geniu ne forţează a intrebuinta tră- 
sutile de aprovizionare ale corpurilor la aducerea 
sârmei ghimpate şi lemnăriei. 

De câte-va zile se vorbeşte despre apropiata noas- 
tra ofensivă. Se vede că Nemţii au simţit-o, căci 
nevoia de informaţii şi deci de prizonieri, i-a împins 
la o incursie 'ce-au făcut-o în noaptea precedentă 
în liniile diviziei 14-a peste Siret. După un bom- 
bardament violent, au atacat un egind al poziţiei, 
dintre malul drept al Siretului şi îmbucătura Râm- 
nicului. Au pătruns în tranşeele noastre pe 40 m., 
au luat ceva prizonieri, şi s'au retras la contra- 
atacul nostru, lăsând 4 morţi dintre care un cadet. 


9 Iulie. 


Cinci baloane captive se proectează pe albastrul 
cerului. Către miază-noapte se mai zăresc pierdute 
în ceața diminefei încă două Ruseşti. Artileria de 
toate calibrele îşi regulează tragerea asupra lucrä- 


56 
rilor inamice. In curând reprezentatia va începe ; azi 
nu e de cat-repetitia generală. | 

Cunosc planul de luptă al diviziei, care se re- 
zumă în următoarele: A menţine linia Siretului atâta 
timp cât corpul 3 de Armată (diviziile 14, 13 şi 5) 
vor ataca de front în directia Râmnicul-Sarat, apoi 
pe măsură ce acest corp înaintează, să trecem pe 
malul drept al Siretului, şi protejând flancul drept 
al corpului 3 să lărgim spărtura către Nord, întorcând 
astfel poziţia Nemţilor de pe Putna. 

Rolul principal al batalionului este următorul: A 
întovărăşi cu două companii de pioneri şi două 
secţii de poduri divizionare, avant garda diviziei şi 
a arunca şease poduri pe Râmnic. Materialul impro- 
vizat ngcesar este deja tăiat pe dimensiuni şi depus 
lângă biserica din Costieni. O altă misiune ce o am 
este de a depozita în Fundeni şi Costieni, reţele de 
sârmă cu întindere repede, şi a le ţine la îndemâna 
trupelor cari vor lua în răspăr liniile inamice, ca la 
prima oprire forţată, să ne putem întări pe loc, 
fără a ceda terenul cucerit. im: 

Sunt mândru de rolul ce ni s'a dat. Am la dispo- 
zifia mea o trupă: de geniu, numeroasă şi bine ins- 
truită, dar nu îi ascund că executarea misiunei 
noastre, va cere mari jertfe în oameni. 

In sfârşit peste două zile ne măsurăm cu Nemţii! 
Sunt sigur că-i vom respinge, dar întrebarea e până 
unde ? De-am merge măcar până la Argeş, să libe- 
răm Bucureştii noştri! Dar un sentiment lăuntric ce 
l'ascund camarazilor, mă face să cred că nu vom 
putea merge aşa uşor. 

Depinde de modul cum vor lupta Ruşii şi ce trupe 
şi lucrări ne va opune inamicul înapoi. Ştim că a 
dat o mare importanţă şi pregătire linie! Buzăului. 

Mi se pare că bombardamentul nu are toată vio- 
lenfa, la care m'aş fi aşteptat, Se zice, că nu toate 


51 


bateriile şi-au regulat încă tragerea gi că de mâine 
va începe tragerea de efect. 

Nemţii răspund însă rar. Din când în când, trag 
în gările Ivesti, Liesti şi H.— Conachi, dar fără 
mult efect. Avem acolo depozite de muniții şi mate- 
tiale de genin. Totuşi trenurile circulă noaptea câte 
odată şi ziua. Până una alta, le-am tras un mic chiul, 

Am înființat o gară în pădurea sud de Serba- 
neşti, care nu a putut fi descoperită până acum şi 
unde descărcăm tot felul de materiale nejenati, deşi 
e numaila?km. de liniile lor. E nostim, când noap- 
tea auzim trecând câte un tren, cum ne aşteptăm 
imediat la 2—3 lovituri de ale lor. Bum! bum! şi 
trenul urue mai departe ! 


12 Iulie. 
Pe malul Siretului în dreptul Blehanilor. 


În sfârșit ziua cea mare a sosit! Corpul 3 arma- 
tă va sparge frontul nemfesc pe malul drept al Sire- 
tului. Zilele din urmă bombardamentul a fost teribil. 
* Din observatorul postului de comandă de la cota 
29, am văzut liniile şi satele întărite de Germani a- 
coperite de nori de pulbere şi praf. 

Săracele noastre sate, odată aşa de liniştite şipoe- 
tice în sărăcia lor. Ce se cheamă să duci răsboiul 
pe teritoriui national! 

Pentru că atacul trebuia să aibă loc în noaptea 
trecută, am plscat pe seară cu cele patru unităţi ale 
mele (9 ofiţeri, 700 oameni) la Nămoloasa. Drumui 
e plin de coloane de muniții şi trăsuri de tot felul; 
aproape nu este loc pentru scurgerea noastră. Ne 
mişcăm încet şi cu opriri dese; dar totuşi există 
regulă ţinută cu severitate de jandarmi: — Jine- 
dreapta, tine dreapta!— 

Intunericul e complect! 


52 

Trec podul de la Blehani şi intru în Nămoloasa. 
Dar ce mă miră e că nu vad trupele noastre tre~ 
când şi ele pe malul drept. Oare nu s’o fi întâm- 
plat ceva nou, neprevazut ? 

Mă opres: la “postul de comandă al diviziei 14-a, 
la Nämoloasa, şi cer în zadar legătură telefonică cu 
divizia 9-a. Mi se comunică în fine că ofensiva s'a 
amânat cu 24 ore, Neputând sta în satul intesat de 
trupele divizisi 14-a, mă înapolez pe malul stâng 
lângă podul Blehanilor, cu speranţa de a-mi com~ 
plecta lămuririle. Către zi, bombardamentul începu 
cu mai multă furie. Inamicul ne trimite patru obuze 
de calibru mare: Nici un rănit. 

Lumina apare când ne-am ascuns cum am putut: 
între buruenile şesului întins ca masa, după ce am 
depărtat träsurile şi am trimes caii la "păscut către 
Tudor Vladimirescu, 

O veste îmbucurătoare ! Eri armata Il-a a atacat 
la Mărăşti. Succes mare. Prizonieri, 16 tunuri luate, 
s'a ocupat trei dealuri. Ofensiva continuă. Nici noi 
nu ne vom lăsa mai pe jos! 


14 Iulie. 
in bivuac. Pădurea Şerbăneşti 


lată-ne întorşi înapoi ! La ofensiva proectată s'a re- 
nunfat definitiv. Ce deceptie, ce descurajare gene- 
rală ! 

Ruşii nu vor să meargă, multe corpuri au refuzat 
să înainteze, iar ofensiva armatei H-a care a dat şi 
mai dădea roade atât de frumoase, a fost oprită. 
Ruşii sunt respinşi de Germani în Galiţia şi fug în 
dezordin. Uriaşul e mai mult ca ori când un putre- 
gai. Si ce plină de emoţii a fost noaptea trecută! 
Nefiind la curent nici de data aceasta cu schimba- 


53 
yea definitivă a proectelor noastre (si uitat ca de 
obicei) am aşteptat toată noaptea la podul No. 3 
în dreptul. Nămoloasei, Regimentul 34 Constanţa, 
căruia trebuia să-i urmăm în marşul spre Costieni. 

Ofițerii şi soidaţii în mici grupuri, stăteau pe ma- 
jul Siretului ; umezeala noptei, zgomotul bombar- 
damentului şi enervaarea aşteptărei ne împedecă să 
dormim. Se auzea convorbirile oamenilor în şoaptă 
şi câte un râs mai sgomotos, repede înăbuşit. 

La lumina felinarului de la capul podului Berbec 
Dumitru scrie o carte postală, pentru Stanciu Gligore. 

— Si mai scrie măi vere, să-mi răspundă ce face 
maica bătrână, bdetii (avea cinci) şi boii ? 

—Să iasă mai din vreme la prâsitul al doilea că's 
păpuşoii mari. 

— Mai din vvv-rrr-e mme la prrr 4 sit... ,, 

Si închee aga“: 

»Leano dragă tare mi'i dor de viaţă si de tine“, 

Stăm ast-fel până la 3 ‘/, dimineaţa, când vedem 
strecurându-se pe podul pe care am fi trebuit să 
trecem şi în direcţie contrară nouă, regimentele 7, 
8 şi 32 infanterie din divizia 5-a, 

Ingrijit de această mişcare, cu totul contrară pla- 
nului de acţiune,—fără ordine sau legătură cu ai 
mei şi presimtind că şi de data acesata s'a întâm- 
plat ceva neprevăzut, încerc să vorbesc cu divizia 
mea la telefonul podului. Este imposibil însă de ob- 
inut legătura. Trimit un ofiţer la divizla 14-a în 
Blehani ca să obţină legătura de acolo, dar firele 
telefonice sunt rupte de bombardamentul inamicului, 
care bate satul cu furie. Chesoanele încărcate zac 
grămadă pe drum, oameni şi cai morţi şi răniţi în- 
urcă şi mai rău locul rămas liber pentru scurgerea 
<oloanelor noastre. 

In întunericul care persistă se | väd in zare satele 


54 
Costieni şi Fundeni, arzând. Mai departe se zăresc 
fulgerând flăcările tunurilor noastre şi ale inamicului, 
rachete luminoase şi făscia unui proector. 

Artileria germană face acum tir de baraj: este 
ora începerei acţiunei noastre, pe care Nemţii o- 
cunosc. In zadar însă, căci noi am renunţat la pro- 
ectele noastre frumoase, aşa repede spulberate ca 
şi visele cari trec. 

Aşteptăm confirmarea oprirei noastre. 

Artileria duşmană trage acum in pod, dar neme- 
reste mai mult in noi. Obuzele şi şrapnelele se sparg 
când în Siret ridicând coloane de apă, când la 
dreapta, la stânga, înaintea şi înapoia noastră. 
Doamne ce să mai fie şi asta! - 

Incerc să număr loviturile; imposibil; încerc să 
deosebesc obuzele de şrapnele, după sgomot. Mi-e 
foarte greu. Loviturile urmează una după alta la in< 
tervale mai mici de secundă, câte odată mai multe 
în acelaş timp. Sunt cel putin două baterii care şi-au. 
încrucişat focul aci. Soldaţii s'au ascuns cum au 
putut după digul Siretului şi... râd şi înjură de ne- 
caz. Eu stau ghemuit în groapa telefonistului de la 
pod, adâncă numai de 60—70 cm: şi aştept sfârşi- 
tul acestui iad, gândindu-mă cu mintea liniştită, că 
secunda viitoare poate să pue capăt unei vieţi atât 
de prost întrebuințată, 


Dar duşmanul starueşte. Crede că a atins podul. 
Din. fericire scapă şi el, şi noi. Cum de nu am avut 
pierderi, nu inteleg ; proectilele au căzut şi la 5—10 
m. de noi. Dar dizul ne-a ocrotit bine. 

La telefon chem în zadar: Allo! Allo ! Allo! Su 
ici ! Nu răspunde nimenea ! 

Fiind încredinţat că planul de acţiune s'a schim- 
bat şi nevoind a avea pierderi nefolositoare, nevă- 
zând pe nimeni din divizia mea (care în realitate 
era în pădurea Serbänegti-Hanu Conachi) mă intore 


Evacuarea răniților 


Centru de răniţi 


57 


în locul unde bivuacasem ziua, cam 500 m. câtre 
est, tot pe malul râului, - 

Las trupa să se culce, iar eu aştept la capătul 
podului permanent întoarcerea ofițerului trimis la 
divizia 14-a. Stau rezemat de parapet, frânt de o- 
boseala; coloanele trec înapoi în. linişte, după ce 
şi-au golit metalul mortei dincolo. Tunul se aude 
tot mai puternic, rachetele se înmulţesc, satele ard 
da apus pe când la răsărit cerul se decolorează in- 
cet, încet, zorii zilei se arată şi luceafărul îmi tri- 
mite razele sale tremurătoare... 

Moţăesc, dar deschid ochii Ja fie-care căruţă ce 
trece, 

La descurajarea ce mă cuprinde, se mai adaogă 
şi mâhnirea ce o aveam din cauza veştilor rele pri- 
mite de cu zi de acasă şi pe cari ocupaţia şi sfar- 
geala nervoasă mă făcuse să le uit o clipă. 

In fata mea, natura frumoasă şi liniştită reînvie 
în toată inăreţia ei, iar împrejur oamenii caută să 
se sfâşie cu ură! 

Pentru ce ? 

Si fără voia mea mi-adusei aminte cuvintele lui 
Octave Mirbeau : 

—,,Et toi aussi nature virginale et féconde, dont les 
ruts sont aimés de Dieu, et qui recouvres. de vie 
splendide le cor s délivré des justes; toi que tant 
des fois, j'ai souillée, toi que j'ai profannée, pardon- 
ne-moil...“ 


Ne culcăm sub cerul liber. Tremur de frig şi mă 
întind aşa cum sunt pe o targă. 
Deşi pe la ora 7 este un duel de artilerie îngro- 


zitor, lupte de. aeroplane şi bombardament aerian, iar 
spărturile cad pe lângă noi, nu ne mişcăm din loc. 


Deabea, dacă zgomotul învinge câte o clipă obo- 
Seala noastră. i 
Si ne este indiferent ori-ce. 


58 

In fine, ni se confirmă renunţarea la acţiunea in- 
cepută. Ne întoarcem înapoi, la vechiul bivuac in . 
pădurea Serbänesti. Vom relua lucrările de întărire 
cu mai multă tărie. 

Din convorbirile cu ceilalți camarazi, reese că. 
consternarea e generală. Ofițerii nu ştiu cum să ex- 
plice soldaţilor, cele ce se întâmplase, şi bietii oa- 
meni, cari vroiau cu bucurie să-şi ofere: generos 
vietele tinere patriei cotropite, mergeau acum cu 
capul în pământ! 


20 Iulie. 


La postul de comandă al sectorului din 
dreapta (Reg. 9 Vânători, Păuceşti) 


Care să fie cauza, că au trecut atâtea zile) fără s& 
notez nimic îu carnet. Demoralizarea cauzată de a- 
mânarea ofensivei noastre? Desastrul Rusilor in 
Galiţia? Ocupațiile mele cari nu-mi dau răgaz nici 
noaptea ? 

Nici una din ele, si toate Ja un loc. Inacest timp, 
multe s'au petrecut. Avem in față fructul strălucit al, 
ofensivei armatei l-a, dar fără iniluență asupra res- 
tului frontului — şi... rezultatul fugei laşe a Ruşilor în 
Galiţia din fata Austro- Germanilor, inferiori în număr. 

Acestei din urmă cauze se datoreste oprirea ofen- 
sivei noastre, zămislită si începută cu atâtea șanse 
de succes. lată-ne deci iar pe poziția noasträ—si de 
data aceasta—bine hotărâți de a o întări cum trebue. 
Divizia mi-a dat directiunea tutulor lucrărilor; am 
drepturi dar şi îndatoriri mari. După câte-va nopți 
de nesomn în cari am făcut instrucțiunile care să co- 
ordoneze sforfärile şi să uniformizeze tipul și or- 
dinea lucrărilor, sunt astă-zi în sectorul vânătorilor 
pentrn a lua înţelegere si a recunoaște, poziţia im— 
preună cu comandantul lor. 


59 
Suntem pe malul Siretului între tranşeele noastre 
şi cele nemţeşti. Nu vedem nimie de la duşman, dar 
nimeni nu ne supără, Auzii de la un ofiţer că între 
un caporal de al nostru și un soldat duşman care 
se dădea drept tomân, se angajase o conversaţie 
peste Siret. Ea a decurs bine până ce caporalul ik 
întrebă de locul tranşeelor inamice. Atunci boan- 
ghenul, căci era ungur, răspunse că nu pricepe toate 
vorbele. 
Un ofițer trase în el fără a-l lovi şi puse ast-fel 
punct conversatiei. Ungurul se depărtă tacticos—nu 
“fără a-şi lua apă din Siret pentru care venise,—repro- 
sand: 
— „De ce träsesi camarade ?+ 
Zilele acestea a fost vorbă a4 ne schimbe corpul 
de cavalerie. Cumnatii méi au fost pe la mine. 
_ Din Rusia ne vine vestea că armata lor, sa oprit 
în fine, in Galiţia, iar că Franco-Englezii au atacat 
în Flandra cu foarte mare succes. Cu noroc înainte! 


III 


Müräsesti- 
Muncelul- 
Varnița (cota 461) 


23 Julie. 


Bucesii. 


Divizia 30 Rusă ne-a schimbat din sectorul ce-l 
ocupam. lată-ne adunaţi în satul Bucesti spre a pri- 
mi ordine. Deocamdată suntem bucuroşi că am pă- 
răsit nisipurile în care am bivuacat o lună şi patru 
zile. După cum prevăzusem de fa sosirea noastră,.a 
fost cel mai rău bivuac posibil, ziua cald peste mă- 
sură. din cauza radierei nisipului încălzit de soare 
—o adevărată Sahară — pe lângă aceasta, ne supăra 
cantitatea neasemuit de mare de muște, tot atât de 
multe, stricătoare şi nefolositoare ca armata rusă a 
căror gunoaie netidicate la părăsise. 

Bănuim că vom fi duşi spre nord, cu scopul de 
a forma un front continu cu armata a Il-a română, 
Dar nimic, nu respiră la statul major al Diviziei. 

șSatul în care cantonăm afost odată bogat si fru- 
mos. Viile fără viță şi casele fără uși şi ferestre a- 
rată urgin „tovarășilor“. N’a fost cruțat nici pufinul 
mobilier al oamenilor, care a fost transportat .,„na 
poziţie'“, 

După ce, că aliaţi, sau purtat atât de rău, adu- 
cându-ne în staiea de a nu midi sti ce putem spera | 


64 - 


gi ce ne va aduce ziua de mâine, şi-au bătut joc şi 
de averea locuitorilor, mai rău ca intr’o ţară cucerită. 


27 Iulie. 
Pe malul Siretului la Cosmestii din deal. 


De eri, ocupăm împreună cu divizia 5a (pe care 
0 avem la stânga) sectorul părăsit de trupele ruse, . 
între Siret şi calea ferată Mardsesti—Focsani. 

Frontul actual trece pe la sud de linia ferată Ma— 
räçesti — Tecuciu, având in spate satele Märäsesti şi 
Cosmestii din vale. 

În ültimile 3 zile am mers spre nord, cantonând 
odată in Barcea şi altă dată in Tecuciu. In prezent 
batalionul se află in marş spre lonășeni ca să treacă 
Siretul pe malul drept la podul aflător acolo. Eu 
sunt la postul de comandă al Diviziei a 5-a instalat 
intro casă (nu ştiu primărie sau scoala) la nordul 
cătunului Cosmeştii din deal. 

Şi ce n'am mai tras, între Bucesti şi Cosmeşti.Veşti 
foarte rele şi contradictorii une-ori, marsuri conti- 
nue uoaptea ca gi ziua, schimbări de ordine cari de- 
nota schimbări în situajia generală, necomplect cunos- 
cută nouă. 

Ceia ce e lămurit însă, este că în urma succesului 
lor din Bucovină, nemţii atacă și în Moldova, între 
Siret şi calea ferată Focșani — Mărăşeşti, începând 
mişcarea lor prin zdrobirea unei divizii ruse la Mo— 
vileni, care fu imediat înlocuită cu forte române. 

Apoi şi-au întins atacul spre nord si spre vest,. 
cucerind vechea poziţie rusă după Putna, destul de 
tare fortificată şi ţinută de ei din Decembrie 1916. 

Divizia şi-a schimbat continu postul de comandă,. 
de 2 şi 3 ori în 24 ore şi cu toate sfortärile ce fac, 
este aproape cu neputinţă să realizez la timp, cu u— 


65 


nica secție de telegraf ce am, legăturile telefonice 
strict necesare. 

Ne folosim mai mult de liniile permanente, care 
şi ele sunt stricate. Intrebuintez si echipa de la par- 
cui de unelte, din oameni care au fost odată la te- 
legraf, şi tot nu parvin să servesc mulfumitor coman- 
damentui. _ 

Si ca să-și facă cineva o idee de ce "legături te- 
letonice a avut divizia în ultimele zile adaog că pe 
vremea! când se afla la Cosmesti, aveam 2 centrale 
în funcţie la Tecuci și Cosmesti şi una în curs de in- 
“stalare la londseni. 

Mai târziu i se adaose o a 4-a la Mărăşeşti. In a- 
ceat timp firul Tecuci-lveş'i nu era încă strâns, și 
mica secţie de telegraf cu 70 oameni avea de con- 
trolat peste 90 kim. de cablu- 

De la Barcea, unde făceam toate sfortärile ca să 
asigur legăturile atât de necesare, am precedat divi- 
zia Ja Tecuci, cu ordin de a lua în primire de la 
Ruși, sectorul ce aveam să ocupäm. Mi s'a dat pla- 
muri şi relaţii complecte, dar din convorbirile avute 
cu ofițerii lor, mam convins că de data aceasta de- 
fectiunea armatei ruse era complecta şi definitivă. 

— Ce putem să facem noi?—ziceau ofițerii. Sol- 
dafii nu ne mai ascultă. Cum vin nemţii, svâriă arme- 
le si fug. 

Pe urmă aflai, că în momentul când luam în pri- 
mire planurile sectorului Clipicesti, el era deja luat 
în primire—fara forme in regulă—de duşman. 

In tot acest timp, situația se schimba la fie-care 
oră, încât Moldova era real ameninţată, şi înlocuirea 
grabnică a trupelor ruse cu trupe româneşti era u- 
nica ei scăpare. Văzurăm în sfârşit că acesta era 
rostul miscärei noastre către Nord. 

Divizia igi instaleaza postul de comandă lângă ace 
al diviziei a 5-a, care ne primeşte frafeste câteva- 

5 


66 
momente si ne pune la dispoziţie legăturile lor tele- 
fonice, facute in ultimele zile. 

Aud — fără voia mea — la telefon rugămintea 
stăruitoare și impunătoare a generalului R., coman- 
dantul diviziei 5-a, către un general rus: 

„In pădurea Prisaca, sunt câte-va sute de soldaţi 
ruși, fugari, fără comandă şi fără nici un căpătâiu. 
Vă rugăm să trimiteţi trupe disciplinate să-i ridi- 
ce, căci îmi jeniază operaţiunile“ 

In acest timp, divizia sa este foarte angajata, şi a 
avut deja pierderi mari. De la postul de comandă 
până pe malul Siretului nu sunt decât câti-va paşi. 
Malul înalt si râpos domină cu 80 m. tot şesul râu- 
lui până la înălțimile Panciului. Spectacolul ce ’! am 
în fafa ochilor este infiorător si măreț. Nu-l voi pu- 
tea uita nici odată, i 

Toată poziţia e jalonată de fumul proectilelor de 
toate calibrele ce se sparg în liniile noastre şi înami- 
ce. Srapnele, obuze, brizante si asfixiante cu fumuri- 
le lor albe, negre şi portocalii, jalonează linia de bă- 
tae până la calea ferată Focçsani—Märäsesti, şi mai 
departe până la Crucea de jos, sub Panciu. Căci 
Nemti au artilerie grozavă, dar și noi am transportat 
în grabă toată artileria de câmp şi mulţă artilerie 
grea, care trage pe îront și din coastă în inamic. 

Focul acestor 500 piese române ne umple de spe- 
ranță sufletul îngrijorat si fie care din noi isi repetă 
vestita frază „Pe aicea nu se trece“. 

La ora 17 ne vine vestea de la postul de coman- 
dă al brigăzii a 17-a, la fabrica de parchete Märäsesti, 
că inamicul pare a se retrage. In acest moment 
irontul diviziei noastre este cuprins între podurile de 
şosea şi c. f a liniei Cosmesti—Märäsesti pe Susita 
seacă și calea ferată Märäsesti—Focsani. Aşa l-am 
luat de la Ruşi, pe cari îi avem încă la dreapta 
noastră. Liniile telefonice sunt întinse şi funcționează 


67 


bine. Echipele sunt incontinu pe linie si repara stri- 

căciunile cauzate de bombardament. Am scos din 

funcţie ofiţerul şi soldaţii secţiei, cari de 5 zile mau 
dormit o clipă. Ca să-i ajutăm a trebuit—şi am fă- 
cut-o cu dragoste— să merg personal până la nordul 

Märäsestilor cu Lt. S. şi G. si să reparăm cu mâi- 

nile noastre, cablul ce nil vânduse tovarășii noştri 

Ruși. 

Acest cablu era în mare parte, bun în afară, dar 
firele metalice dinăuntru erau rupte şi greutatea con- 
sta în aceia că ruptura nu se putea vedea. 

Numai pe 20 m. lungime erau vre'o 10 întreruperi! 
Ora 18. Bombardamentul urmează fără întrerupere. 
Lângă postul de comandă, o baterie de 120 m/m 

tuna fara încetare. Câte-va obuze, ce i le destină i-- 

namicul, cad aproape de noi. 

Din iarba verde ridicăm câte o spărtură încă caldă, 

Ora 20. Nemţii räusisérä să pătrundă între Regi- 
mentele 34 si 36 Infanterie — au simţul de a stabi- 
li precis punctul de legătură între corpuri. Intervenind 
rezerva lui 36 situaţia s'a restabilit. La dreapta, divi- 
zia 71 rusă se retrăsese. Brigadierul nostru le-a trimis 
în spate parte din rezerva sa cu mitraliere dând or- 
din de a trage, dacă mișcarea continuă. S'au întors 
„na poziţie“ 

Ora 20 15 In contra atacul său, regimentul 36 a 
luat 50 prizoneri. Bateria de 120, e din nou bombar- 
dată de duşman, dar îi răspunde lovitură cu lovitură. 


28 Iulie. 
Postul de Comandă, Cosmeşti 


Ora 1 (noaptea) Când notez aceste rânduri ina- 
micul atacă intai pe frontul diviziei 9-a apofpe acel 
al diviziilor 71 rusă și 5-a română. 


68 


Zgomotul artileriei de toate calibrele esteculminant. 

Atacul se pronunță in acest moment, căci se aude 
fäcänitul mitralierilor si păcănitul pustilor. 

E o simfonia sălbatică. Pustile tes melodia când 
mai rep-de, când mai încet. Intrările mitralierilor sunt. 
neprevăzute, repezi și scurte. Ele cântă și reiau leit- 
motivul bătăliei moderne. Tunurile de câmp cu su- 
netul strident şi ascuţit cu felul lor de-ași executa 
salvele in patru sau şease timpi, într'o măsură repe- 
de și sacadată inlocueste trompetele, iar vocea gravă, 
surdă şi mai rară a calibrelor mari, care domină în- 
treg haosul, tine locul basurilor. 

Lumina albă, strălucitoare, verde sau roşie a rache- 
telor luminoase, împănează cerul cu mii de curbe 
gingase, care ne arată traectoria urmată, şi face ziuă 
pe sesul Siretului. 

Şi toate acestea, toată activitatea aceasta în comun 
spre binele obştesc, nu are de cât un singur scop 
imediat: a distruge cât mai multe vieţi omeneşti în 
timpul cel mai scurt posibil, spre a impune adversa- 
rului o voinţă care poate să nu fie cea mai dreaptă. 


Aceiasi zi. Ora 17. 


La postul de comandă al Diviziei 9-a 
în Mărăşeşti. 


Ne instaläm de dimineaţă la noul post de comandă.. 
Suntem la 2 kim. de linia de luptă. După masă so- 
seste ordinul de a contra ataca. Cum îl primim cu 
întârziere, de abea avem timpul să prevenim artileria, 
care începe o scurtă dar violentă preparafie a poziţiei 
inamice. Deşi nici inamicul, nici noi nu am avut 
timpul de a întări poziţiile ce ocupăm, totuşi” înain- 
tarea este foarte grea, din .cauza terenului fără obsta- 
. Cole şi întins ca masa. 


69 


ila Negroponte la Mărăşeşti 


V 


Vila Negroponte după bombardament 


71 


Sunt präpädit de obosealä, din cauza reparärei con- 
tinue a liniilor telefonice rupte de bombardamentul 
violent al satului Mărăşeşti. 

Locotenentul G. care avea un serviciu înapoi, se 
oferă curagios a fine în permanenţă comunicatia te- 
lefonică cu brigada aflătoare la fabrica de parchete 
(de zahăr). Cu o echipă mică de oameni îl văd dis- 
părând în sat. Nu se știe dacă se va mai întoarce. 

Ora 17. Legătura telefonică se rupe; după cinci” 
minute o avem din nou. Lt. G. nu stă degeaba. Va- 
lurile de atac au plecat; merg bine. 

Ora 17* S'a ocupat prima linie de tranșee inamice. 

Ora 17 % Valurile se înapoiază. Maiorul Mihail 
din Reg. 34 rănit. Se dă ordinul că, dacă trupa nu 
se poate menţine pe poziţia inamică să reziste până 
la unul în linia noastră. 

Ora 18. Primim situaţia Reg. 9 vânători. 

Au plecat din tranșeele lor la ora fixată, dar din 
cauza unui cuib de aproximativ 40 de minute mitra- 
liere dușmane, care -a luat din coasta°din pădurea 
Călini (cota 59) si din Valea Susitei seci, s'au înap- 
poiat. Batalionului I a avut mari perderi, 

In acest timp: Ruşii, la dreapta noastră, atacă, fiind 
susținuți de un mare număr de mitraliere. 

Ora 18° Automobile blindate ruse si cavalerie 
merg spre front. 

La podul c.f. Mărășești—Focșani pe Susifa anga- 
jament violent între Români, Ruși si Nemti. 


Inamicul este susținut de o puternică artilerie grea. 
Este necesar ca a noastră să o contrabată. 


Ora 18 Artileria germană trage cu proectile 
axficsiante în poziţia rusă a diviziei 71. Un nor gal- 
ben-roşiatic s'a prins de pământ si merge încet spre 
nord. 

‘ Ora 19. Bombardamentul şi inpuscäturile urmea- 
ză fără încetare de o parte și de alta. 


12 


Ora 19 4 Infanteria noastră a înaintat din nou 
Ne vine ştirea—încă neconfirmată că suntem in lini- 
ile inamice. Primii răniți trec. 

Artileria grea germană trage în bateriile noastre din 
satul Mărăşeşti. Vreo 10 proectile de 150 m/m se 
abat si pe la noi Ridicăm de jos spărturele calde si 
le ţinem ca amintire. 


29 Iulie. 


Postul de comandă Mărăşeşti 


Rezultatul zilei de eri: Divizia 71 Rusă a înaintat 
3 km., divizia 5-a română 2 km., la noi dreapta a 
cucerit câte-va sute de metrii, dar centrul şi stânga 
mau făcut qjci un progres din cauza greutăților tere- 
nului şi pregătirei necomplecte de artilerie. 

Toată lumea e de părere că sa dat prea puţin 
timp în acest scop. Pierderi mari; cele mai multe 
cauzate de cuibul de mitraliere din pădurea Cälini, 
care a luat în coastă Reg. 34 Inf. şi Vânătorii. 

Multi oficeri cunostufi, morţi, alţii răniți. Peste noap- 
te s'au schimbat unităţile de pe front. Compăniile 
mele sunt în Mărăşeşti. Una din ele (a 1-a) a fost 
violent bombardată, dar cum avusese timp să-și fa- 
că adăposturi, a scăpat cu un rănit. 

Ora 17% Azi am atacat din nou după o pregătire 
de artilerie prea scurtă, deci insuficientă. Ca măsură 
de precautiune s'a dat ca obiectiv câtor-va baterii, cui- 
bul de mitraliere din pădurea Cälini. 

Dar, azi Ruşii se bat rău şi ne cauzează o mare 
desamăgire, 


73 


Trupele, cari înaintaseră eri aşa de bine, s'au retras 
în grabă în fața inamicului atacator. Nemţii, cari isi 
făceau pregătirea de artilerie odată cu noi, au lăsat 
să fie atacați de Români, dar au atacat ei pe Rusi. 

Regimentul 40 care trebuia să ţină legătura între 
retragerea Rusilor şi înaintarea noastră 
trebue să pivoteze, mişcare pe care o plăti cu mulți 
prizonieri. , 

Ora 18. Suntem anunţaţi că Ruşii intervin cu 
automobile blindate şi cavalerie spre a restabili situ- 
atia pierdută. Se văd cum trec spre linia de bătae. 

Dar scurtă vreme după aceasta văd infanteria rusă 
cum fuge spre via Negroponte, pe când proectilele 
germane îi urmăresc de aproape. Grupuri, grupuri 
de fugari se văd printre haracii şi butucii viei întor- 
cand spatele dușmanului si mărind mereu distanţa 
ce-i desparte de el. Şi atunci, când un obuz german 
cade în apropiere, toţi o iau la fugă pentru cât va 
timp, până ce revin la mersul lor monoton şi obij- 
nuit. Acestea le văd bine cu binoclul după grajdul 
cailor de curse Negroponte, si îmi pare că e” una 
din acele imagini, cari prinse, nu se mai pot 
şterge niciodată. 

Noi, de asemnea, nu am făcut nici un progres, de 
şi azi am avut iar pierderi mari. Am pironit însă ina- 
micul pe loc. 

In schimb, în urma retragerei Rusilor, drepta ne e 
amenințată. Se eșalonează rezervele ce mai sunt în 
acea direcţie și comandantul Reg. 50 Inf. (din divizia 
13-a) primeşte ordinul de a porni într'acolo, 

Ora 20: Unele dintre unităţile noastre au rămas "cu 
efective ridicole. Un batalion din Reg 35 are numai 
40 oameni pe poziţie. Situaţia este foarte gravă. 

Dar Nemţii cari au avut pierderi enorme nu mai ata- 
că şi stau amestecați cu ai noştrii pe poziţie, luptând 
în grupuri izolate la grenadă şi revolver. 


74 

Dacă aveau forțe proaspete de atac, in acea noapte 
Mărăşeştii erau luați. 

Ora 20.% Situaţia este incă aşa de nesigură, încât 
Divizia îşi mută postul de comandă la  lonăşeni. | 
Nemţii se întind mereu către dreapta, dar trupele 
noastre sfarsite de oboseală și decimate, fin încă. 

Cum postul de comandă era prea aproape de ina- 
mic, ar fi fost o rușine mare să cădem în mâinele 
lor, cu toate actele secrete ce le aveam cu noi. 

Nemţii isi tiu comandamentele de Divizii la 15 
km. de front, noi nu eram de cât la 2 kim. 

Toată după masa ne-au distrdt obuzele de 150 
cari cădeau în apropiere,-pe când generalul nostru 
se plimba cu havana în gură, nepăsător zburăturilor 
ce-i cădea la picioare, dar vădit mişcat de pierderile 
mari ce le suferise Divizia. Din când în când cerea 
veşti la telefon şi da un ordin scurt, care se executa 
imediat. . 

Ofiterii statului major, cu telefonul la ureche, cu hăr- 
file întinse în fata lor si cu tocul în mână, inregis- 
trau rapoartele şi ştirile precum şi ordinele cari se 
dădeau. 

Adesea nu s'a cunoscut situația exactă la timp, cu 
toate legăturile cari au, funcţionat aproape irepro- 
şabil. | 

Nici nu am putut nota, numărul exact al atacurilor 
şi contra atacurilor ce-au avut loc în cursul acestor 
3 zile. Ele urmau aproape fara încetare, dând lupte- 
lor din acest sector un caracter de violență fără sea- 
man. Se pare însă, că atât noi cât si inamicul vom 
rămâne fixati pe poziţie, fără ca o înaintare din par- 
tea vre-unuia din noi să fie posibilă. In schimb pier- 
derile ambelor părţi erau foarte mari. 

La noi, din Reg 34 rămăsese în ziua de 28 numai 
4 ofițeri combatanți, iar primul val al batalionului 
din prima linie a regimentului 35, a fost literalmente 


75 
distrus in mai putin de un minut. Nemţii au avut 
perderi şi mai mari. Când atacau şi intrau în bara- 
jul artileriei noastre, ori în focul mitralierelor, oame- 
nii lor cădeau ca spicele de grâu sub seceră. 


30 Julie. 
Posul de comandă Modruzeni. 


Dorm vreo 3 ore la lonășeni. Mut parcul de la 
podul Siretului la Dobrinesti. Măsura a fost bună, 
căci peste noapte inamicul bombardează podul şi sa- 
tul lonaseni. Dimineaţa mutăm gi postul de comandă 
al diviziei la conacul moșiei Pâcleanu în Modruzeni. 

Legăturile telefonice se instalează numai de cât, 
Peste zi linişte în sectorul nostru, dar Nemţii simțind 
partea slabă a frontului, atacă pe Ruși la dreapta 
noastră, iau Satul nau şi—se zice— Panciu şi Crucea 
de Jos. 

Peste noapte divizia 10-a Română îi înlocueşte. 
Ruşii s'au bătut prost, 

Ora 20 La ora 19 era vorba ca divizia 10-a să 
ne înlocuiască pe noi, primisem deja ordinul de a 
transporta pe malul stâng al Siretului materialul de 
geniu adus pe poziţie, iar divizia noastră urma să 
treacă în rezervă. Peste o oră ordinul se contra- 
„mandează. Trebue să plec la lucrări in linia l-a 


3 August. 
Postul de comandă Modruzeni. 


De 3 zile, luptele au încetat în sectorul diviziei a 
9-a. Bombardamentul însă continuă regulat. 
Atât inamicul cât şi noi profităm şi ne întărim pe 
loc. Lucrul se execută atât ziua cât şi noaptea fără 
întrerupere. In acest timp inamicul a mai atacat o- 


18. 


datä divizia 5-a, pe care a respins-o, fără a putea 
Jua însă podul de la Cosmesti. 

In urma pierderilor grozave ce a avut, ea a fost 
“schimbată cu divizia 14-a. La dreapta avem acum 
«divizia 13-a. 

Am primit din nou direcţia lucrărilor de fortifica- 
tie. Răspunderea este cu atât mai mare cu cât lucrăm 
sub apăsarea duşmanului: Trebue să punem o mare 
grabă, căci este foarte probabil că inamicul să în- 


<erce a ne mai afaca. 
De la 30 Iulie nu ştim ce este $Somnut 


Sunt intr’o surescitare continuă şi atât ziua căt 


şi noaptea la lucrări, Ofițerii şi soldaţii mei de ase 
„menea. Dar găsesc că infanteria lucrează prea încet 


şi am câte-va discuţii pe tema aceasta cu cei mari. 
Ce să poată face numai 2 compănii de pioneri şi 
«ce să înceapă mai întâiu ? | 
Presimţim că salvarea pärtei de ţară remânească 
-ce-a mai rămas depinde şi de perfecțiunea sistemu- 
dui defensiv ce vom putea opune inamicului atunci 


când va încerca să atace din nou. 
Sectorul diviziei îmi era perfect cunoscut încă 


din anul trecut, când regimentul de infanterie din 
care făceam parte s'a format gi instruit vreo 10 zile 
da Mărăşeşti. i 

Prin manevrele ce făcusem, cunoşteam atât satul 
Mărăşeşti căt şi împrejurimele. Chiar din prima noa- 
pte când m'am dus pe poziţie in acest an, m'am 
orientat fără călăuză. Proectul de complectare al lu- 
crărilor odată aprobat de divizie, fu pus imediat în 


aplicare. El cuprindea 2 linii de tranşee la sud de 
fabrica de parchete ce o pästrasem, şi întărirea 


în reduit a satului Mărăşeşti. a 
Păstrarea satului în mâinile noastre cu ori şi ce 


preţ avea o îndoită importanță. Una istorică şi de 
mândrie națională: toată lumea şi toate jurnalele dă- 
duse deja numele acestei mari drame, de bătălia de 


77 


Peg 


ciate Wah 


Casă distrusă în Mărășești 


Casă distrusă în Mărășeşti 


79 
la Märäsesti. Satul ăl cărui nume era să devie istoric, 
trebuia deci ţinut cu ori şi ce pref. Al doilea, prin 
importanţa sa tactică şi situaţia sa topografică el a- 
vea o mare tărie naturală, care complectată prin for- 
tificatie le-ar fi transformat întrun reduit de neluat. 

La aceasta se mai poate adăoga un al 3-lea con- 
siderent de “ordin general: acela al scuperei satelor 
noastre. Pe frontul occidental unde satele nu sunt 
decât mici orăşele, cu case masive şi fără grădini 
sau curți mari, dacă nu este timp a se creia adăpos- 
turi şi comunicaţii subterane foarte solide spre a 
rezista artileriei de .calibru exceptional, se evită ocu- 
parea din cauză că tot ce este deasupra pământului 
se nărue. 

La noi, satele formează mai mult o mască cu foarte 
mulți copaci, case rare și curți mari, astfel că apărarea 
si organizarea lor se aseamäñä mai mult cu aceia a 
pădurilor. 

Intinderea lor mare, le face foarte greu destructibile 
prin artilerie, fără o enormă consumare de muniții. Ca 
atare, satele noastre cu cäsutele lor micufe şi rare, 
formează în general obstacole mai ușoare de fortifi- 
cat și apărat, ca acele din apus şi în principiu tre- 
bue să ne folosim de ele spre a opune inamicului 
piedici mai grela de invins. 

In plan (v. schița) se vede că Märäsestii erau în 
mijlocul sectorului nostru, ca un punct de sprijin 
central destul de întins, având flancul stâng sprijinit 
pe viile care dominau vărsarea Susitei în braţul 
Siretului, iar flancul drept sprijinit pe numeroasele şi 
masivele clădiri ale gărei. In spate şi spre est braţul 
putin adânc dar milos al Siretului, îl “apăra deo 
întoarcere prin acea parte, în caz că se făcea o spăr- 
tură în frontul diviziei 14-a 

Satul Mărășești avea aspectul obişnuit al satelor 
noastre românești, era foarte întins, cu case rare şi 


80 
puțin. solide către răsărit si mai solide către gară. 
Regiunea fiind viticolă multe din acestea, aveau piv- 
niti uşor transformabile în adăposturi pertru garni- 
zoanä. 

Tot satul era dominat de palatul Negroponte, bi- 
serică si gară. | 

Marginea de sud se prezenta sub o formă admi-— 
rabilă pentru apărare. Era în unghiu drept si în in- 
trând, astfel că întărită si ocupată, fețele se flancau 
reciproc, ca acele ale bastioanelor, iar cine ar fi ata— 
cat ar fi avut momente foarte grele de trecut. 

In profil avea o situație și mai propice apărărei. 

Venind dinspre inamic, terenul urca, “foarte uşor 
spre fabrica de parchete, care era așezată pe o mi- 
că creastă. El cobora apoi, spre fundul văei largi 
(cuveta) de la, sudul satului spre a urca într'un gla- 
cis întins ca masa spre Mărășești. Marginea satului 
era cu totul ascunsă vederilor dușmanului şi se pu- 
tea lucra uneori şi ziua, când baloanele observatoare 
germane nu ţineau atmosfera. 

Cunoscând la perfectie această situație, primul gând 
mi-a fost să intăresc pe lângă cele două linii situate 
la sud de fabrica de parchete şi marginea satului, 

Transformarea treptată in reduit era să urmeze în 
raport cu mijloaceie de” lucru ȘI timpul ce avea să 
ni-l dea vrășmașul. 

Deocamdată mă mulfumeam a oferi : inamicului o- 
mică surpriză la primul său atac: O linie de tranşee 
continuă cu bune flancări pe marginea satului de la 
gară la Siret şi prin vii, având o rețea de sârmă cât 
de strâmtă, dar necunoscută de el. 

Onoarea executărei acestei lucrări revine batalionu- 
lui 9 Pionieri. Ea sa făcut în următoarele grele îm- 
prejurări : 

In urma pierderilor mari suferite de la 27—30 Au- 
"gust, si a oboselei, capacitatea de lucru a infanteriei 


81 


scăzuse simţitor. Deci cu tot batalionul am concurat 
la săparea transeelor din prima şi a doua linie şi 
construirea în fafa lor a apărărilor accesorii (cailor 
de frizä). Frontul era de 35% kim. sarcina era deci 
foarte grea. 

Mi se dădu adesea şi aju'oare de Ja Infanterie (din 
rezerve) spre a săpa, transporta si așeza caiii de 
friză ; totuşi infanteria din prima linie luera prea pu- 
tin şi gropile de trăgători, în cari rezistaseră prime- 
lor atacuri germane, nu erau încă adâncite destul 
şi unite între ele spre a face un sant continu. 

Având toate aceste lucrări sub răspunderea mea 
am rupt totuşi în fie-care noapte câte un ploton sau 
două de pionieri cu cari am întărit marginea satului. 
Când am început lucrarea am găsit numai câte-va 
sute de metri de şanţ lucrate de vânători către gară. 
Au lucrat ofițerii şi trupa mea cu o tragere de inimă 
mai presus de ori-ce laudă, convinşi fiind că resis- 
tenta adevărată într'o luptă viitoare se va face în sat, 

In privinţa aceasta nu mă prea loveam în idei cu 
maiorul francez, de la statul major al diviziei care 
mă bruftuia câteodată... „Sacri sapeur, vous rouspe? 
tez encore !“ Si apoi „c'est vrai, les sapeurs travai- 
lent trés bien !“. 

Ora 19% In astă noapte voi pleca cu Barbiau cu 
oamenii mei și 300 infanterişti la transee. : 

EI se duce să culeagă informaţii (era şeful biurou- 
lui). Formez în amurg coloana lungă dând la fiecare 
2 oameni câte un cal de friză, lucrat peste zi de 
pionieri. Ji vom aşeza în faţa tranşeelor noastre din 
prima linie şi apoi vom adânci şi uni şanţurile la 
flancul nostru stăng. 

Plouă torențial. Dar ne gândim că pe lângă ne- 
plăcerea de a fi udaţi până la piele si a risca o rä- 
ceală poate nevindecabilă, vom avea norocul de a 
reuşi mai uşor fiind mai întuneric—iar uruiala ploaiei, 

6 


82 


~ 


ascunde zgomotul ce vom face. 

Pe când mâncam, mai devreme ca de obicei, spre 
a pieca la ora 21, un baraj teribil de artilerie grea 
inamică începe pe frontul diviziilor .3-a şi a 10-a 
(la dreapta noastră). 

Bubuiturile funurilôr alternează cu acelea ale tu- 
netului, iar lumina miilor de rachete impalidează la 
aceia a fulgerilor. 

Ferestrele conacului Păcleanu zăngănesc, şi un ta- 
van al etajiului de sus, cade în capul ofiţerilor fran- 
cezi, cari fug jos speriaţi crezând că vre-o lovitură 
a pătruns în vilă. 

Până acum nu ştim cc rost o fi avâñd, acest ba- 
raj nemtesc, dar bănuim că le-a fost frică de vre-un 
atac de al nostru, care ar fi avut şanse de succes pe 
această vreme. 

Și ştiu că nemţii sunt precauti. 

Când ajung la postul de comandă akbrigäzei 18-a 
(fostul post de comandă al diviziei la Nord de Mă- 
răşeşti) bombardamentul a mai slăbit, dar se mai 
aud împuşcăturile de armă si tăcăuitul repede al 
fnitralierelor. Aci se spune că Nemţii atacă la dreap- 
ta dar nu se ştie încă Sigur. 

in acest timp şi la noi se cere foc de baraj ar- 
tileriei. Na! Na! Na! iar se întind nemţii! 

Si eu care nu voi mai putea face nimic în astă 
noapte şi nu-mi sunt încă proectele îndeplinite. 

Dar totul intra în liniştea normală) focuri rare de 
armă şi mitraliere. Controlez oamenii îi aşez câte 
doi, doi dau ultimile sfaturi şi ,,dupä mine băeţi”. 

Trecem pe la rezerva ! lui 35, ascunsi în canalul 
satului, o luăm către Est pe la compania de rezervă 
a batalionului din stânga, şi ţinând malul braţului 
din Siret ajungem la cimitirul de lângă vii. 

Pe călăuză îl călăuzesc eu. 

Ajungem în tăcere, (dar totuşi nu fără oare-care 


83 


înjurături pronunţate in şoapte) Ia rezerva compa- 
niei din prima linie. Acolo conform planului stabilit 
impärtim echipele pe diferite subsectoare, ele se 
„depărtează repede către linia i-a luând ‘cäläuze de 
pe front. 

Lucrul merge încet dar sigur, nemţii nu ne-au 
simţit. Dar gloantele trase la întâmplare fâşie pe 
lângă noi—fara ca totuşi să avem pierderi. 

Tot în această noapte echipele ce lucrau la Sud 
de fabrica de patchete au fost jenate de mitralierele 
aşezate de duşmani în cantonul cel mai apropiat a 
c. î. la Tecuciu. A doua zi le-am şi dat în primirea 
artileriei. =. 2 

In subsectorul unde am fést eu ne-a jenat douâ 
mitralieră germane de la podul Olteanului pe Susita 
seacă. Pe acestea le-am dat în primirea artileriei de 
tranşee aşezată în viile de la sudul cimitirului.us, 

Către dimineaţă ne întoarcem înapoi, pentruiia. 
“reîncepe constriicţia altor cai de friză ce-i vom a- 
şeza în noaptea următoare la centru si la dreapta 
“în sectorul reg. 9 Vânători. 


5 August. 
Mărăşeşti 


In ziua şi noaptea de 4 August, fiind ajutat de 
regimeritul de marş am mai lucrat încă două linii 
găsite necesare de divizie : Linia Lunca Grecilor— 
Rateşul lul Haret şi kunca Grecilor—via Negroponte 
Nord Mărăşeşti. Prima mai depărtată de inamic, am 
început-o ziua, am adâncit-o şi unit-o noaptea. Că- 
tre dimineaţă am avut aproape pe toată întinderea 
reţele de sârmă. A doua am lucrat-o numai în ele- 
mente de şanţuri întrerupte, în timpul noptei. 

Când am primit ordinul de executare al aceştia 


oA 

din urmă, era întuneric. Ast-fel că traseul ei se fă- 
cu orientându-mă cu busola. Pe măsură ce se trasa 
un element se şi punea în lucru. În mersul meu spre 
Vest am dat de postul de comandă al reg. 50 in 
fanterie, Comandantul, o veche şi drăguță cunoştinţă, 
mă primi cu bună-voinţă şi mă întreabă de fami- 
lia mea. 

Işi plânse apoi ofiţerii şi soldaţii morţi în ultima 
luptă... 

Către dimineaţă trecui încă odată prin Mărăşeşti. 
Plotoanele lăsate acolo lucrau de zor şi progresele 
erau vădite. 


6 August. 
Mărăşeşti 


In această noapte s'a continuat lucrările liniilor 
începute, iar cu câte-va plotoane aveam de aşezat 
caii de friză în sectorul gărei—ocupat de vânători. 
Cum îmi trebue 6 singură noapte de lucru pentru 
complectarea fortificațiilor marginei Märäsestilor, 
dau şi aci două plotoane. 

Imi fac proectul ca dimipeata în loc de a mă re- 
întoarce la postul de comandă să rămân pe poziţie 
ca împreună cu comandanții de compănii să vizitez 
pe lumină tot ceia ce s'a făcut. La Sud de gară în 
dreptul compäniei 1-a cu caii de friză, iar către Su- 
sitä comp. 2-a 

Mă duc cu prima în scop de a cunoaşte mai bine 
subsectorul din dreapta, pe care nu-l văzusem încă. 
Sunt întovărăşit de plotonierul cu t. r. I. şi un sol- 
dat. Trecem pe la postul de comandă al reg 9 vâ- 
nători pe la rezerva lor, apoi pe la sud de gară.. 

Traversăm linia ferată şi ne indreptim către 
vest, unde ajungem la cantonul goselei nationale. 


2: 

între c. f. şi şosea ne întâlnim cu unităţi de la vâ- 
nători cari lucrau tranşee şi şanţuri de comunicaţie. 
Aud că comandantul reg. 9 vânători e pe aproape 
dar nu reuşesc să-l găsesc. Aştept la canton sosi- 
rea compăniei ; un lung şir de oameni încărcaţi cu 
apărările accesorii construite de cu zi se estompea- 
ză în întuneric. Le aşezăm una câte una în faţa 
tranşeelor din linia l-a, începând de la şosea, peste 
calea ferată spre fabrica de parchete. 

Impuşcăturile de armă sunt destul de dese, mai 
cu seamă pe dreapta noastra. 

Ne întâlnim cu o patrulă de vânători încărcaţi cu 
granade de mână, cari se duc către liniile inamice 
în recunoaştere. Câte un glonte ne fâşie pe la u- 
reche. Dar deprinderea cu ele e mare gi nu ne mai 
face impresie. Trec peste umplutura căii ferate un- 
de vânătorii au aşezat o mitralieră întrun vagon 
cu sare şi-mi continul apoi mersul spre est. Tran- 
geele sunt destul de adânc săpate şi continue. Oa- 
meni nu găsesc, căci sunt trimişi înainte spre a 
face o linie mai aproape de inamic, 

Aceasta fu o mare greşeală, căci o antelinie cu 
«desăvârşire izolată de restul sistemului defensiv al 
sectorului fu cauza principală a pierderei primelor 
două linii, a doua zi. Inamicul aruncă rachete lumi- 
noase spre a stânjeni pe ai noştri de la lucru. 


lată-ne ajunşi la fabrica de parchete. Coborâm în 
vale către sat. In acest moment, ne fâşie pe la u- 
reche foarte multe gloanţe. Probabil că suntem pe 
linia de tragere a unei mitraliere nemfesti, a căror 
lovituri mai lungi vin până aci. In sat, caut pe Lt. 
N., comandantul comp. 2-a pe care îl găsesc lângă 
cimitir. Sfârşesc lucrările ordonate; de asemenea 
văd marginea satului complect întărită; reţeaua de 
sârmă pleca din apropierea gärei ocolea Märäsestii 


86 
pe la sud şi sud-est, terminându-se în albia braţu- 
lui din Siret. , 

Lăsăm oamenii noştri să defileze în tăcere in ina~ 
poerea-lor la bivuac, şi pentru că mai avem 2 ore 
până în zorii zilei, ne hotärâm a dormi putin la o 
casă încă neevacuată. 

Trecem prin cartiere distruse de bombardament 
şi prin altele neatinse încă. In fine vedem lumină, 
la o casă. Batem şi ni se deschide. Inăuntru 6 fe- 
meie şi trei copii ne primeşte şi ne oferă 0 cameră 
destul de curată. Nu.a voit să-şi părăsească avutul, 
neavând cu ce-l evacua şi unde pleca. Şi aşteaptă 
cu resemnare sfârşitul luptelor. 

In zgri ne deşteptăm şi plecăm la postul de com 
_fiandä al vânătorilor unde ne aşteaptă căpitanul P. 
Vom vizita tustrei lucrările 

Dar în acest moment, inamicul deschide focul cu 
furie asupra întregei poziţii, de la Siretpână dincolo 
de Panciu. In sectorul nostru bate liniile 1-a a 2-a 
şi satul. Nu mai este de stat în Mărăşeşti, ori ne 
ascundem în vre-o pivniţă ori plecăm. In tot cazul 
de vizita proectată nu mai poate îi vorba. 

Ce s'o fi făcând biata femee cu cei trei copilaşi 
în acest iad? 

Proectilele curg droaie peste grămadă, satul se 
află acum in nori de fum şi praf! 

Câte-va case se aprind. 

Până acum nemţii bombardau mai mult in sec- 
toarele ce atacau direct, azi bombardamentul este 
general. 

In adevăr ştirile venite în urmă ne-au confirmat, 
că ei au atacat pe tot frontul armatei I-a., 

Ora 10. Mă întorc la postul de comandă. Inami-+ 
cul atacă pe tot frontul; se aud mitralierele. Şi-au 
lungit tragerea artileriei şi obuze cad la 50 m. de 
conacul Pâcleanu. Vestile ce ne vin nu sunt îmbu- 


87 


Casă distrusă in Mărăşeşti 


Rănit grena 


89 

curdtoare, Bombardamentul de o extremă violenţă a 
forţat bravulReg. 9 Vânători să părăsească trange- 
ele de l-a şi a 2-a linie ; această retragere a mai 
fost cauzată şi de faptul că nu erau schimbaţi de pe 
poziţie de ia începutul luptelor şi din cauza greşe- 
lei făcute de a creia o antelinie izolată pe care n’au 
avut timpul s’o sape suficient. 

Regimentul 40, rezistă însă bine, având totuşi 
dreapta sa complect descoperită. Cu tot răspunsul 
energic al artileriei noastre, cu toate rezervele tri- 
mise şi contra atacurile date, până seara n'am reu- 
şit a câştiga terenul pierdut (între 400 şi 700 metri). 

In urmărirea noastră, nemţii pun mâna pe fabrica 
de parchete, dar când coboară la vale cu bucuria 
greu stăpânită că le-a căzut norocul în sac, că în 
fine faimosul Mărăşeşti e în mâinile lor, se lovesc 
de o pânză de focuri încrucişate venită din sat şi 
de reţelele făcute de nol,—pe care nu lé ştiau nici 
bänuiau. 


Oprirea le-a fost bruscă si definitivă. S’au întors 
la abrică, unde au început să se întărească. 

De atunci Mărăşeştii care a dat numele celei mai 
mari bătălii pe frontul român, rămase definitiv în 
mâinile noastre. Mare mi-a fos, bucuria şi mândria 
când mai târziu se recunoscu meritele pionierilor în 
. apărarea lui şi când însuşi generalul comandant al 
diviziei trimiţându-mă să supraveghez întinderea 
unor reţele de sârmă îmi spuse: 

„Dute cât mai repede şi ai grije de reţelele de 
sârmă. E evident că dacă Märäsestii se mai află azi 
în mâinele noastre, aceasta se datoreşte şi faptului 
că au uvut acest obstacol la timp care a rupt ela- 
nul duşmanului. 

lar maiorul francez Mabilais s'a pronunţat ast-fel: 
. ln felul cum a decurs acţiunea (la 6 August) 
nemţii ar fi putut să pătrundă şi în sat. 


90 

insă, perderile ce le-au avut, pe deoparte, si pe 
dealta perspectiva unei lupte omorătoare într'o lo~ 
calitate fortificată, i-a reţinut şi i-a pironit pe loc“. 

Este evident, ca satul nu era complect întărit. 
Nici nu fusese timp pentru aceasta. 

Dar ce a fost făcut, şi-a dat roadele. Si multu- 
mirea ce-am avut-o la auzul acestor declaraţii au 
însemnat pentru mine şi pionierii mei, mai mult de 
cât ori si ce avansare sau decorație. 

Mai presus însă de toate, Moldova Eu Märäsestii 
au fost scăpate de braţele ţăranilor noştri. 

Divizia a avut de.la 27 Julie la 6 August peste 
6000 de morţi şi răniţi. De asemenea pierderile di- 
viziilor noastre vecine erau tot aşa de mari. 

Fie că această sângeroasă ofrandă adusă pe al- 
tarul patriei să servească ca lectiune pentru gene- 
rațiile cari ne vor urma. 


8 August. 
In pădurea Pădureni 


Astă-zi suntem înlocuiţi pe front cu o brigadă din 
divizia 15-a care are efectiv mai mare ca toată di- 
vizia noastră. 

In sfârşit, după atâtea lupte şi oboseli, eşim în- 
tru câtva din zona apropiată frontului, dar repaos : 
nu va fi, căci avem de organizat alte linii de forti- 
ficatii înapoi. 


9 August 
Călimăneşti 


Aseară am plecat cu toţii la Călimăneşti. Nume 
care ne aminteşte localitatea balneară, aşa de cu- 
nôscutä din Oltenia, —dar câtă diferenţă! 


Drumul e plin de trupe şi coloane mergând in 
ambele sensuri. Ne încrucişăm cu regim. 25 Artile- 
rie al diviziei 15-a, care are tunuri franceze de 75™/m 
lată deci „les fameux 75“! un sergent îmi explică 
în două cuvinte—manevra piesei, îmi spune că bate 
până la 9 kim., şi că proectilul desi de calibru mic 
are efecte mari. Precedez trupa cu o jumătate oră 
cu căruţa. | 

La sudul Călimăneştilor mă opresc ; în acest mo- 
ment pe frontul div. 13-a si 10-a se descleştează 
un atac. Cerul e luminat „ca la 10 Mai“ de rache- 
tele colorate în toate felurile, şi de n’ar fi bubuitu- 
rile tunurilor, ţi-ai închipui uşor că acolo este Cis- 
„migiul, ori Parcul Carol... In sfârşit vine şi trupa. 

Dau ordin să mi se facă patul. Am de gând să 
dorm desbrăcat, lucru ce n'am făcut de la 24 Iulie. 
N’apuc bine, să mă cult, când delegatul-de la divi- 
zie mă anunţă că trebue să mă prezint imediat co- 
mandamentului pentru ordine. Adio somn, adio pat 
bun. 


— Te pomenesti că ne duce înapoi Ja Mărăşeşti, 
zice unul.: 

— Se poate şi asta puiule, n'ai văzut cum ţinea 
divizia 15-a la noi? 

In sfârşit a fost cu totul altceva. Trebue ca mâi- 
ne dimineaţă să organizez o nouă paziţie— Muchia 
lui lvan—Diocheti. | 

Mi se da ca ajutor 1000 oameni de la Regimentul 
35 Infanterie. 

Petrec noaptea, dând ordine, aranjânu, combinând 
şi... privind cu ironie şi necaz la patul cu cearceaf, 

Abea de pot dormi, o oră, îmbrăcat. | 

De dimineaţă plec pe poziţie, o trasez cu ofiţerii 
mei, aşez oamenii la lucru. Traseul e bine studiat + 
încet, încet săpătura se adânceşte şi până în dimi- 


92 


neafa de 10 August, jumătate din poziţie cu reţete 
eu tot e gata. 

Inälfimea pe care lucrăm este sub stăpânirea tu- 
nului inamic, se cunoaşte după numeroase pâlnii de 
proectile de 210, 150 şi 77 m/m. 

Toate acestea au fost trimise câtor-va baterii ruse, 
ascunse în valea Zäbräutului sec. 

Ne miră însă că deşi putem fi văzuţi, din poziţia 
inamică, nu se trage în noi. 

Către seară, când săpătura era începută pe toată 
linia, un aeroplan inamic trece de asupra noastră. 
Evident că fotografiază poziţia. Dar la întoarcerea 
e luat în primire de artileriile antiaeriene ruse şi 
române şi la un moment dat îl văd scoborând „en 
feuille morte“. Un moment imi închipuesc că neamul 
face broscării spre a scăpa de focul nostru care era 
bine îndreptat. Dar aproape de pământ, planează 
în ultimul moment şi aterizează în liniil® noastre pe 
lângă Movilita. 

Aflai în urmă, că pilotul a avut timp să dea toc 
aparatului. 

Peste noapte am la lucru Reg. 34 Infanterie şi 
Bat. 9 Vânători. Ai mei fac reţele. 


10 August 1917 
Călimăneşti 


Primim ordinul de marş la Ciorani. Deseară ple- 
cam. Aud că în locul nostru trece divizia 11-a, iar 
» noi vom fi duşi mai înapoi pentru refacere. Ordinul 
se revoacă ; vom rămâne pe loc până ce lucrările 
după Zäbräutul vor fi gata. Azi am avut, (toată di- 
vizia afară de pionieri) vizita principelui Carol. Re- 
vistă, defilare, mic banchet. 

În timp ce printul aşteaptă în curtea postului de 
comandă al diviziei aşezarea trupelor pentru revistă, 
câteva obuze inamice se.sparg la 300—400 m. de 


93 


el. Il privesc cu oare-care curiozitate. Nu mişcă. 
Fumeazä şi vorbeşte în linişte cu generalul nostrii. 

Peste noapte am -numai 400 oameni la lucru, cu 
pionerii continui reţeaua de sârmă, dar până a doua 
zi ou o pot termina. 


11 August. 1917. 
Ciorani 


Ne mutäm la Ciorani. Odihnä, curăţenie. Seara 
cânt din mandolină. Scrisori acasă, Cei mai tineri 
idile cu refugiatele. O fată de geambaş din Buzău 
e foarte mult curtată. 


12 August. 
Ciorani 


Locotenentul N. este bolnav serios de oboseală 
şi surmenare : a avut 40 grade. Ce curioasă boală. 
Mai toţi ofiţerii de la pioneri au trecut prin ea. 

Azi am dat o masă mai aleasă (am avut şi vin) 
la care am mulţumit ofiţerilor de concursul dat în 
timpul luptelor. După masă concert dat de ţamba- 
lagiul Vasile din regim. 36 Infanterie; 

Cum suntem întruniţi cu toţii, natural că se dis- 
cută împrejurările prin cari am trecut, 

Următoarea părere asnpra gradărei lucrărilor de 
executat în timpul unei lupte în Curs, predomină: 

Pentru a pune o stavilă inamicului atacator şi 
superior în mijloace de atac, este mai preferabil să 
se organizeze în grabă şi pe cât.posibil în secret 
o linie imediat în spatele poziţiei, de cât a se or- 
ganiza mult mai înapoi poziţii mai tari cari vor pu- 
tea fi recunoscute prin aeroplane, în timpul anga- 
jamentului chiar. Să nu se lege acţiunea în curs de 


94 

fortificatia care se află deja înapoi şi care ne atrage 
ca un magnet. 

Altă părere unanimă asupra întrebuinţărei refele- 
lor de sârmă cu întindere repede. 

Ele pot ăduce servicii Incalculabile în unele crize 
a luptei de poziţie. 

Aplicate: la timpul şi locul necesar pot rupe ela- 
nul ce i-a mai rămas inamicului care a suferit deja 
pierderi 9şi care ar trece mai departe fără ele. 


15 August. 


Suntem tot in Ciorani. Infanteria îşi complectează 
lipsurile. Noi ne .odihnim. Comuna aceasta e plină 
de refugiaţi din jud. Buzău, evacuaţi în anul trecut 
la Clipicesti. De acolo au fost aduşi, aci cu gazdele 
lor cu tot acum o lună. 

Incă doi ofiţeri au friguri şi temperatură mare din 
cauza surmenărei. | 

Toată otupatia zilnică se rezumă la curățirea, 
complectarea materialului şi a echipamentului; luăm 
băi în Siret. 


16 August. 
In pădurea sud de cota 370. Fitionesti 


Se vede că lucrurile nu s'au liniștit încă pe front, 
căci primim ordinul de a pleca imediat la Fitioneşti 
(cota 370). Infanteria diviziei a plecat astă noapte 
şi se află acum către Muncelul. Cauza ? Nemţii au 
atacat acolo, un corp rusesc, compus în parte din 
Basarabeni, fau respins şi sunt pe punctul de a 
străpunge frontul, Divizia noastră şi în urmă divi- 
zia 13-a şi 11-a, intervehi ca succesul german să 
nu se desvoite. 


Ranifi ușor 


Primele ajutoare 


97 

Mars executat ziua pe valea seacă a Caregnei. 
Ne îhtâinn cu fratele nostru. Batal. 10 Plonieri, . 
tot pe această vale şi la 12 sosim în pădurea care 
umbreşte clima sudică a cotei 310. 

Suntem în plină zonă deluroasă. Räcoare si uf}... 
am scăpat în îne de muşte. 

Ma prezint com ndantului diviziei, d-l colonel S. 
care împreună cu vre-o 5—6 generali ruşi îşi au 
postul d. comaida in crama unei vii pe coama inal. 
țimei 307. Priveliştea este admirabilă. Toate cul- 
mile împădurite ori golaşe, văile cu välcelele lor. 
satela, cătunal= cu drumurile lor si linile de forti- 
ficatie până la Muncelul se văd de aci dintr’o sin- 
gură aruncătură de ochi. 

Spse Muncelul vedem obuzele de calibru mare 
spărgându se în liniile amice, iar la stânga noastră 
urgia' duşmanului se abate asupra cătunului Mănăs- 
tirioara, unde s'au adăpostit câteva baterii ruseşti. 
Obijduiti de atâta timp numai cu peisagii de şes, 
unde orizontul se închide repede de păduri şi sate, 
impresia acestui ,-belle-vue“ nu ne lasă indiferenți. 
Lipsa unei ocupaţii momentane, ne lasă timpul unei 
ast-fel de contemplări. 

Către seară, în pădurea unde dormim sub cerul 
liber, povestesc cama:azilor prima parte a campa- 
niei, care am făcut-o la infanterie în nişte condițiuni 
foarte grele: 

Apoi ne culcăm şi sforäim sub lumina argintată 
a lunei, 


17 August. 
Cota 333. Valea Zabrautului 


Schimbăm din nou frontul, cu scopul zice-se de a 
contra-ataca în combinaţie cu divizia 13-a şi a res- 
pinge Grrmanii din intrândul ce Pa produs ofensiva 


98 
jor în frontul nostru. Postul de comandă îl avem a- 
cum în regiunea ‘päduroasä a Zăbrăuţului. Natura e 
mai veselă ca pe şesul Siretului, şi părâul care şer- 
pueşte în vale are firea şi răcoarea fraţilor săi din 
munți. 

Intrăm deocamdată în spatele diviziei 3-a— obosită 
de ultimele lupte, căci nici pe noi nu ne zvârlea ni- 
meni în măcel pentru că n’am avut timpul de a com- 
_ pleta golurile produse la Mărăşeşti. 

Frontul actual trece pe părâul Zăbrăuciorului, cota 
461 este de Poenile Popei către Varnița. Reintrăm 
pe front. 


O companie o am în linia l-a. Lucrează noaptea 
şi ziua tranșee in Poiana Budinul Calciu (c. 461) si 
Valea Alunei, iar cu cealaltă lucrez o şosea care 
trece creasta Soldestilor, unde am trenul de luptă. 

Pe această creastă trebue să mă unesc cu șoseaua 
rusească pornită din Valea Caregnei pe care o mi- 
gălesc de o lună cu 200 oameni lucrători. E drept 
că ziua de lucru a Ruşilor e numai de două ore. 


19 August. 


Eri a plouat toată ziua. Valea strâmtă a Zäbräutu- 
lui a devenit morăcănoasă şi tristă, pe când de pe 
front se aud mereu salvele şi barajele artileriei. De 
ambele părţi se fac încercări ofensive; până acum 
însă fiecare este pironit pe loc. 

Astă-zi natura este din nou veselă. Soarele încăl- 
zeste päisul din vale, făcându-l să se îndrepte gi să 
trosnească sub razele sale dătătoare de viaţă. In pă- 
dure pământul încă nu s'a scurs de apă şi bo- 
căncile descusute ale soldaţilor se umplu de nămol. 

Se continuă lucrul de şosea şi fiind-că, către creas- 
ta Soldestilor copacii sunt mai mari, intrebuinfam 


99 
dinamita—la scoaterea buturugilot. Fac cunoştinţa la 
postul de comandă cu d-l Brätescu=Voinesti. 

In vremurile de pace l-am cetit de atâtea ori şi 
mia plăcut aşa de mult că nu vreau sa pierd ocazia 
dé-al cunoaşte mai de aproape. Deci seara invitaţie 
la o mică serată muzicală. 

Luna voeşte să ia parte la concertul nostru impro. 
vizat, așa că la sosirea oaspeţilor, luminează cortu- 
rile împrăştiate printre tufenis. 

‘Se înțelege că piesa de rezistență este fambalagiul 
Vasile din 36. 

D-i Brätescu-Voinesti vizitează pentru prima oară 
o trupă de pionieri. Cum îi explic rolul nostru mai 
mult defensiv îmi pune înfrebarea: 


— Ce-ar fi dacă toate armatele ar fi compuse 
numai din pionieri ? 

— Mai întâiu,—îi răspund eu,—ar fi imposibil ca 
o armată să aibă o ast-fel de organizare și al doilea, 
daca toate armatele nu ar avea de cât pionieri, carj 
s’ar menţine la rolul lor strict de apărare, cum ni- 
meni mar ataca răsboiul mar fi posibil. 

— Si n’ar fi mai bine ? Vezi d-ta : dacă milioanele 
de energii, cari —evident—concură azi pentru folosul 
obstesc intrevăzut prin mijlocul răsboiului, ar.fi în- 
trebuințate de ex. la lucrări de artă, irigări de pus- 
tiuri, poduri peste mări, etc., unitatea sfortärilor lor 
ar fi produs în aceşti din urmă ani, mai mult poate 
de cât tot ce sa făcut în secolii trecufi!.. 

Si inposibilitati aparente ar fi fost realizabile! 

Cam aşa a vorbit d-I Brätescu-Voinesti. Se inte- 
lege d-sa nu voia să pledeze în contra răsboiului în 
general, iar.noi cari perduserăm obiceiul de a auzi 
raționamente așa frumos expuse, într'o limbă româ- 
nească aleasă şi curgătoare ca şi pârăiaşul care mur- 
‘mura pe lângă corturile noastre, ne lăsăm a îi se- 


100 
duşi de personalitatea a autoruluilui: „Niculăiţă min- 
ciună'“,., 

Se înţelege că pe urmă ne’am prcdus fie-care cu 
ce știam. Sunetul metalic şi duios al mandolinei șa 
îngănat cu acel al ţimbalei... Serenade d’Antrefois, 
serenade de Toselli, Ave Maria de Gounod..- 

Natura era așa de îrumoasă şi liriştiiă,.. parcă as- 
culta si ea... şi luna... Dar n’o mai descriu, mi-e 
“frică de d-] Brătescu- Voineşti care are atâta farmec 
în stilul d-sale şi eu care sunt atât de departe. 

Intru târziu ne despärtim încântați de cunoștință. 
imi îndrept pașii către şoseaua în lucru, căci ni se 
cere urgenţă si avem echipe de noapte care la ora 
aceasta aşteaptă nerăbdătoare ceaiul cuvenit. 


20 August 1917. 


Azi am primit două cărți poştale de acasă. Au 
emers cam încet särmanele răvaşe' Poartă stampila 
„Galaţi“ si de mult îmi știa familia la Huși. 

Din nou iau oamenii de la şosea si îi trimit pe 
front la fortificaţii... Ofițerii si soldaţii au ajuns niște 
umbre. Primele cazuri de gălbinare se ivesc. 


21 Aëgust. 


Atacäm mereu cota 461 (Poiana Buduiul Calciu) ; 
fără succes însă. Nemţii au împănat casele şi copacii 
cu mitraliere, şi atâta timp cât un neamt si o mitra- 
lierä e încă în stare’ de a face serviciu, ori-cine se 
arată în fata lor poate fi socotiti ca un om mort. 

In schimb nici duşmanul nu are succes mai mare. 
Eri a. atacat reg. 9 Vânători, dar nici aici n'au putut 
înainta. Se pare tA după toate luptele istovitoare 
pentru ambele părţi, cari tin de aproape o lună, sa 


101 
ajuns la un echilibru... şi ei şi noi, suntem la limita 
sfortärilor posibile... iar semnele oprirei pe loc sunt 
foarte aparente.. 

Totuşi de la ora 15, atacăm din nou (nu ştiu pen- 
tru a câta oară) cota 461. De data aceasta, procedăm 
printr’un atac concentric contând a-i ocupa flancu- 
rile... dar cota rămâne tot în mâinile dușmanului, 
în schimb perderi avem destule. 


22 August 1917, 


“Obţin permisiunea de a inspecta echipele cari pre- 
gätesc distrugerile podurilor din spatele frontului. 

lată-mă deci, urcând drumul făcut de trupa mea. 

De pe creasta Soldestilor admir panorama splen- 
didă a câmpului de bajde către Muncelul; cobor 
apoi în valea Caregna-— mai tristă ca aceia a Ză- 
bräutului—dar care poartă totuşi un nume sonor ita- 
Hienesc. 


lată-mă la Surlele unde cantonează secția de pro- 
ectoare şi parcul. Satul e intesat de Rusi, în refacere. 
La ei refacerea—dezorganizare. Toată ziua si noaptea 
trag focuri de armă în vânt si... în vitele locuitorilor. 

Regiunea e foarte bogată în vin şi pruni. De aceia 
se vorbeşte că Ruşii au refuzat să se întoarcă pe 
front. In Surlele şi Păuneşti s'a evacuat gi o sumă 
de refugiați după front. Imi face cea mai dureroasă — 
impresie figurile palide si triste ale femeilor gi copi- 
Jasilor... Când trec pe lângă cimitir, preotul proho- 
deste o femeie, iar în drumul spre sat mă întâlnesc 
cu alte două convoiuri mortuare: încă două femei și 
un copil!... ; 

Soldaţii ruşi, pravostovnici, duc înainte crucea, al- 
ţii coliva, şi sicriile sărace in care zac uscate de su- 
ferintä aceşti martiri pentru unitatea naţională, sunt 


102 


lucrate tot de ruşi! Religie si revoluţie, pietate şi 
cruzime ! Ce contrast! 

Cimitirul care a trebuit să fie mărit, are mahalaua 
lui militară morminte noi, din ultimile lupte. E o ma- 
hala si a ofiţerilor. Câte va cruci mai înalte, mai in- 
gnjit lucrate, si împrejurul pământului încă proaspăt 
svărlit, un gard de sârmă ghimpată!... 

La masa de seară, camarazii îmi oferă ţuică, care 
se află din belșug in localitate (20 lei litrul). Nu 
băusem de un an. Şi pentru că viața e aşa de scurtă 
şi nesigură pe front, nu trebue să te dai la o parte 
de la bunätätile lumești ce-ţi es în cale. 

De aceia băui și eu mai mult! 


23 August 1917. 
Podul de la Burcioaia 


Ce bine e în spatele frontului! Masa, masă; casa, 
casă!; si ce comod trăesc acei de la cartiere și păr- 
tile sedentare, cari n'au suferit de foame si frig, că- 
rora nu lea sbărnăit glontul pe la ureche. Nu vreau 
să ating aci bäefii mei cari minează podurile de la 
Arămoasa, lângă Pufeşti şi de la Burcioaia lângă 
Adjud. 

Pe primul îl distrează un tun german, care vrea 
să-i înlesnească misiunea înainte de vreme, iar pe 
al doilea aeroplanele care vin zilnic să bombardeze 
gara Adjud. Şi apoi ei nu sunt aci de cât de vre-o 
patru zile. Ofiţerul de la Burcioaia e ardelean din 
Ludos lângă Ocna Sibiului; cu el locueste alt ca- 
marad bucovinean, care minează un pod mai la vals. 

lau loc la masă între Transilvania și Bucovina şi 
în urma povestirilor lor mă muncesc gânduri amare. 

Sărmanii bäeti! Iacorporati în armata austro-unga- 
ră, au dezertat venind în oastea regatului liber cu 


103 


speranța unei uniri fräfesti gi eterne ! Ce dezamagire! 
Soarta voi ca împreună cu noi să vedeţi cum acest 
frumos vis comun, se depărtă de noi şi cum impre- 
jurările ne forţează să ajungem acum la apărare pas . 
cu pas a părticicăi româneşti rămasă încă liberă din 
libera Românie! Ne vom îndeplini oare visul nostru 
comun ? 


24 August 1917. 
Podul Pădureni 


Inspectez secţia de poduri uşoare. E tocmai la sud 
de Pădureni. Am găsit caii släbiti de corvezile la 
cari au fost puși şi trupa ne îmbăiată de 18 zile. 

Mă plâng celor mari, dar în zadar. Lucrul acesta 
mă nemultumeste adânc. 

Aud că în fine, divizia noastră va fi retrasă defi- 
nitiv după front la Nord de Tecuciu. E şi timpul. 
La Mărășești, Muncelul si Varnița am avut in total 
peste 7000 de morţi şi răniţi. lar cei ce-au rămas 
sunt cu desăvârşire istoviti şi bolnavi de gălbinare. 

Pe frontul oriental, lucrurile merg din ce în ce 
mai prost. Retragerea Rusilor e acum generală, Riga 
a căzut cu ușurință. Ce vom deveni noi? Doamne! 
Ai în paza ta, scumpa noastră färisoarä, atât de în- 
cercata ! 

Refugiații mor pe capete de inauitie; in fie-care 
cimitir se adaogă zi cu zi cruci noi!... 


25 August 1917. 
Valea Zäbräutului 


Cartierul diviziei a 11-a, care ne înlocueşte a so- 
sit aci. Toată zlua se aude un bombardament violent 
în spatele frontului. Ce să fie? După, o primă ştire 


104 


mincinoasă—spargerea frontului armatei a II-a şi deci 
întoarcerea flancului nosrru drept—aflam că 8 aero- 
plane dușmane au bombardat gara Adjud de dimi- 
neafä, şi acum sar în aer vagoanele cu muniții. 

Seara plec în marş la Păunești cu întreg batalio- 
nul. Cum mergeam pe drumul făcut de noi, care nu 
e pietruit, învăţ ceva nou—care cât sunt eu de bă- 
trân, nu-l ştiam. Șoseaua e plină de putregaiul butu- 
rugilor scoase. Şi *acest putregai e fosforescent. 

In întunericul foarte pronunţat din pădure, fosfo- 
rescența e parcă mai puternică si pot vedea ce oră 
îmi arată ceasul meu. Către ziuă bivuacăm în parcul 
vilei Mavrocordat din Domnești. Acum putem zice 
că nu mai suntem pe front şi că timpul odihnei bine 
meritate a sosit. 


27 August-1917. 
Târgul Domneşti 


Diseară plecăm la Buciumeni, distanţă 15/kIm. prin 
satul Domnesti-Orgeana gi Sihastru. Ordinea de marş ' 
la 1/, oră dupa brigada 18-a infanterie. 

Amintirea marșurilor de la Bärzesti la Serbähesti 
mă împinge a trimite trăsurile de cu zi rămânând 
ca cu trupa s'o tulesc numai cu o oră înainte decât 
s'a prescris. 

Dar vai, la sosirea noastră in satul Domnești, gă- 
sim Reg-tele 35 si 36 dejă încolonate si gata de ple- 
care. Trebue să mă resemnez a rămâne după ei. 

Trecerea peste podul de la Argeaua se face cu 
mare greutate din cauza trăsurilor lui 36 intercalate 
între batalioane; caii obosiţi nu mai pot trage greu- 
tatea trăsurilor regulamentare. 

Nu facem de cât 1 kim. pe oră şi mai avem o 

„coastă de 3 Kim. de urcat. Tristă perspectivă pentru 


105 


Baterie de 75 la Mărăşeşti” 


Obuzier de 105 la Mărăşeşti 


107 


această noapte; un fel de pisălogeală pe loc. In pa- 
tru ore si jumătate parcurgem 5 kim. si Suter lângă 
cătunul Argeaua. 

Mergând tot așa vom fi la Buciumeni mâine la 8—9 
cu trupa obosită în zadar. 

Vântul bate foarte tare din fata. 

Ce e de facut? 

Ne oprim si cantonăm ip Argeaua până la ora 5 
dimineaţa și ajungem la 7°° in Buciumeni bine dis- 
puşi și odihniti în de ajuns. 


28 August 1917. 
Buciumeni 


Suntem igstalafi intro casă de proprietar, destul 
de mare, dar aproape goală. Cuvintele scrise cu li- 
tere slavone: ,, Na stale“ arată că predecesorii nos- 
tri erau Ruși. Cu mirare constatăm că tovarășii au 
respectat două şifoniere cu oglindă, în care ne con- 
templăm fetele bărboase şi slăbite de privatiuni. 

Intro odae descoperim un pian foarte dezacordat 
—dar nu prea mult :: profităm de această surpriză şi 
facem puţină muzică, 

La amiază când mi se aduce corespondenţa şi or- 
dinele de plecare mai departe, primim o circulară 
în care ni se pune în vedere, măsurile de prevedere 
ce se vor lua la caz de evacuare Tit Rusia. 

Ofiferii sunt consternati, iar eu în nici o zi a a- 
cestei campanii, care durează mai bine de un an— 
în nici o zi—nici la căderea Bucureştilor, nu m'am 
simfit atât de abătut, asa desperat. Perspectiva pără- 
sirei färei ne-a umplut sufletul de groază, iar trans- 
portarea armatei naționale în Rusia ni sa părut o 
aventură ! 

Acest ordin atât de crud pentru aceşti oameni, 
care-şi făcuseră datoria până la uitarea de sine, ca 


108 


să scape restul de fara românească, arată că situația 
frontului oriental e foarte rea şi că o evacuare even- 
tuală a armatei în Rusia poate deveni o nevoe. 
Dealtmintrelea ceia ce vedem petrecându-se la 
Rușii din fara noastră erea prea săritor în ochi, spre 
a mai putea spera în altceva, de cât într'o minune. 
Dar când constatasem cât de aroganti sunt cu noi 
aci în Moldova noastră, ne cutremüram gândindu-ne 
ce ne va aştepta acolo! Şi barem de ne-ar fi fost 
dușmani, dar ne era „tovarăşi“ si de aceia trebuiau 
menajati. Ce situatie tristä, ne-a rezervat soarta! 


30 August 1917. 


Gura Gârbovăţului 
2 In fine, iată-ne ajunși pe zona de refacere. Vom 
sta aci cel puţin o lună. Bivuacul ales se prezintă 
destul de bine: păşune pentru cai, apă din belşug, 
deci... începem instalaţia ca pentru ‘un timp mai in- 
delungat. Dar nici aci nu ne este dat să ne linigtim. 
Odihnitul batalion al 9-lea de pionieri e pus la dis- 
poziția armatei pentru şosele. Prin urmare de seară 
ne întoarcem de unde am venit. Barem să ne fi spus 
din timp, nu mai făceam 70 klm. de geaba. Dar așa 
e soarta noastră a pionierilor : batalionul se chiamă 
divizionar, fiindcă este al diviziei atâta timp cât acea- 
sta e pe îront. Când ea trece în refacere (care co- 
prinde şi ceva odihnă) noi suntem luați si trimişi la 
alte lucrări grele : şosele, poduri etc. Când divizia: 


se intoarce pe îront, venim şi noi, căci de, destul 
ne-am odihnit s. a. m. d. Medicul batalionului e bol- 


nav. Dar cum ma murit încă, mare dreptul de afi 
evacuat la spital. 


2 Septembrie 1917. 
Ploscuteni 
De eri ne-am instalat bivuacul in pădurea la nord 


109 
de Ploscuteni Puteam fi aci din ziua de 27 August 
(când am dormit în Argeaua) depărtată numai la 
3 kim. 

Avem de o camdată de fäcut'o şosea prin pădurea 
Niculescu-Dorobanty care să unească Adjudul cu 
valea Berheciului prin Vladnicul. 

Recunoaşterea e f*cutä dar ordinul de lucru n’a 
sosit încă. In așteptarea lui, ne instalam in bivuac, 
dar cu frică, căci de! se poate să plecăm şi de aci. 

Cu ziua asta, mă hotărășc a nu mai nota aproape 
zilnic cele ce-am văzut şi simţit. O presimtire tristă 
îmi spune că nu voi ma lua parte la fapte mari, ca 
acele prin care am trecut și că zilele se vor scurge 
monotone, asemănătoare acelora ce* le-am petrecut 
prin cazărmi în tîmp de pace. 

Suntem angajaţi la o lucrare de lungă durată, care 
ne va fixa multă” vreme în Ploscujenj. Şoseaua noas- 
ră are de scop a servi trupelor în cazul unei even- 
tuale retrageri dincoace de Siret. 

Aceasta nu este singura măsură ce se ya în acest | 
scop... 

Acum începem a deveni mai mult spectatori de 
cât actori... 

Odată cu priveliștea tristă care ne îmfăţişează fă- 
ramifarea voită a celei mai mari puteri din lume, 
mai vedem şi năluca visurilor noastre seumpe, dis- 
părând poate pentru totdeauna |}... 


IV. 


Ploscuteni 
Bucegea-Cudalbi 


ARMISTITIUL 


OR 
ASOSGSOSOSOS 


Luna Septembrie 1917, 


Ploscuteni 


Sat de ceangăi, amestecați cu refugiații Români 
aduși aci din Movilita, Diocheti si împrejurimi. | 

Case rare şi murdare. Copiii şi porci mulţi. Bästi- 
naşii ne primesc cu toată reaua voință posibilă; cât 
priveşte, triştii, timizii şi resemnatii noștri refugiați, 
vin în ochii ceangăilor,—ca importanță— după porci. 

Trupa bivuachează în pădure afară din sat; numai 
câti-va ofițeri mai bătrâni rămân în el. 

Lucrul şoselei merge încet: sunt buturugi multe şi 
mari de depisat; pentru scoaterea uneia trebue să 
lucreze 2—3 oameni o zi întreagă. 

Preferabil a se întrebuința topoare de pădure si 
manele. | 

Indräsnim oare-tari instalații; o companie începe 
şoseaua Sihastru-Toflea- Gohor. 

Mijloace de trai suficiente. Comglectăm materialele 
cari lipsesc. 

Monotonie. La sfârșitul lunei îmi văd familia re- 
fugiatä în Moldova. Si tristeță şi bucurie. Suntem 
şeapte feciori, care au fost si sunt pe front! 

8 


114 


Octombrie 1917. 
Bucegea si Cudalbi 


Sunt .detașat pentru studii la serviciul fortificațiilor 
armatei din M. C. G. 

Profesorii nostri mau fost şi mau lucrat pe front. 
In schimb au avut norocul de a fi în apropierea 
putinilor ofițeri de geniu ce ni i-a trimis Franţa şi 
au prins de la ei principiile, 

Pe lângă conferințele teoretice facem vizita intere- 
santei poziţii în lucru Bucegea,—Grivita—Prut, 

Discuţiile ce se nasc nu sunt lipsite de interes ! Dar 
câtă diferență între condiţiile în cari se pregătesc 
poziţiile fortificate dinapoia frontului şi cele pe cari 
le-am lucrat, zi şi noaptea sub focul si apăsarea ina- 
micului ! 

Scopul urmărit e acelaş: a-ţi face din teren un 
aliat ; mijloacele sunt îrisă altele, 

Inapoi, ai timp’ pentru studiul terenului si lumina 
zilei la dispoziţie pentru trasare. 

Nici o situaţie tactică deosebită nu vine să com- 
plice problema aplicării fortificaţiei la un teren dat. 

Şi pe deasupra nici un baraj sau foc care să-ţi îm- 
prăștie lucrătorii de la treaba lor. 

Totuşi şcoala aceasta îşi are folosul ei. 

Ne măi punem la curent cu principiile noi şi cu 
aplicarea lor. 

Fortificația de poziție evoluează mereu. 

Organizarea şi aplicarea ei se schimbă pe măsură 
ce noi mijloace de atac se ivesc. 

Târgul Bucegea—o singură stradă—cu prăvălii o- 
vreesti pe o parte și cealaltă a șoselei Botoşani-Mi- 
- hăileni, mi-aminteste vizita ce am făcut-o aci acum 
18 ani, când lucrările de captare a apei pentru ali- 
mentarea orașului Botoşani erau deabea începute. 

Vizitez pe o tostă ordonanţă a tatălui meu, care 


115 


ne-a adus odată pe braţe. E bătrân acum, din cele 
mai vechi contigente de miliții. 

Are ,o funcţie la c. f. In fundul unui subpat, îmi a- 
rată un geamantan vechi, dar, cu care plecase de la 
noi la liberare. 

In jumătatea doua a lunei, soarta mă asvârle ca 
inspector de trasare la lucrările poziției Calmatuiul- 
Tuluceşti (Covurlui). 

Și aceste locuri le-am cunoscut din manevrele a- 
nului 1908. Sectorul de inspectat are vre-o 40 kim, 
Până la Tulucesti strabafi 15 dealuri deacurmezisiul. 

Stim în Cudalbi, sat mare răzășesc, cu o brigadă 
de cavalerie, un regiment de entantenie de marş si 
tot serviciul nostru. 

In sat nu se mai află nimic de mâncare. Dar vin 
şi rachiu, găsesc la gazdă suficient. 

Ruşii pleacă mereu de pe front. E toamnă târzie, 
cu burhitele şi ceteleei. 


Ca si păsările călătoare, pe care le mână numai 
instinctul, se duc acasă la ei, lăsând frontul şi tara 
noastră în voia soartei. 

La 31 a lunei, mă întorc la corpul meu, pe care 
—in 40 zile—nu l-am văzut de cât de două ori, la 1 şi 
15 Octombrie. 


Ploscuteni. Până la armistițiu 


Lucrările şoselei continuă ; ne îngrijim pentru iarnă 
si clădirea baracamentelor reîncepe. 

Hrănesc 450 copii orfani şi îi intolesc cum potmai 
bine. Dar copii vin cu mare drag la masă şi cu mai 
putin drag la şcoală. Sistem adoptat cu succes: co- 
pilul de 1a 7 ani în sus îrebue să vie la cazan cu 


bilet de la profesoară: A fost la lecţie? Are pitä. Si 
in curând localul e prea mie. 


Elevul de ad-tie Zugravescu—revizor şcolar în ci- 


116 
vilitate— tine cursuri regulate. lată deci hrana sufle- 
tească si trupeascä asigurată. 

Ruşii își fac de cap. Cei cari au mai rămas în 
Moldova, furä. schingiuesc, omoară. Primile lupte 
între trupele noastre ” şi bolşevișii cari mai găsesc 
(inca sânge de supt la noi. 

Si ce mai de versiuni. !: 

Intrun sat un. sergent si 7 tunari cutunul lor tras 
de 6 cai mari si frumoşi se tocmesc cu un geambas 
pentru vinderea cailor. 

După o scurtă discuţie, învoiala e gata. Sergentul 
încasează banii şi geambașul ia în primire caii. 

Dar Ruşii văzând că n'au' cum lua tunul îi spun 
la piecare : la și tunul! Il dăm gratis! In alt sat un 
preot trebui să dea zapis pentru o baterie întreagă. 

Noi o ducem din ce în ce mai greu cu hrănirea 
oamenilor şi animalelor. 

Crupele de porumb și mazărea formează baza alimen- 
tărei ; nici nu mai poţi cere omului sforțări în starea de 
mizerie fiziologică în care se află. Căii au în schimb 
ce paste prin păduri, şi grauntele nu ne lipsesc, dar 
"obținute cu câtă trudă și după câte alergaturi. In 
timpul ăsta din urmă, descurajarea pare a deveni o 

stare cronică. Duc o luptă zilnică în contra ei. 
- Inamicul bombardează mereu Mărășeştii, mai cw 
seamă și în general toată linia. 

La începutul lui Decembrie ne surprinde vestea că 
Rusii au propus pacea și- că am încheiat armistițiul. 

Armistitiul azi şi pacea,probabil, peste câtva timp! 

Aceasta este încheerea, războiului nostru pentru 
unitatea naţională ! 

Doamne, Dumnezeule ! Aibi milă de fara fiilor tăi 
păcătoși ! 


O vizită pe frontul rusesc 
La Buhaiul 


Pacea Germană, 


20—31 Ianuarie 1918. 


O telegramă scurtă mă cheamă la Roman, unde 
voiu avea de primit ordine. In trenul ce mă duce 
spre Nord, tremur cum pot mai bine, ghemuit în 
colţul compartimentului lipsit de căldură şi geamuri. 

Ajuns la Roman pe la miezul nopfei, perspectiva 
căutărei unei gazde la această oră târzie, mă face 
să-mi petrec restul noptei pe o bancă in ceainäria 
gărei, care de la greva armatei ruseşti primeşte şi 
Români. 

De dimineaţă mi se dă la divizia 7-a o hartă şi un 
ordin prin care pe o zonă de 200 kim. trebuia să 


văd toate fortificațiile făcute de armata rusă pe valea 
Bistriţei, să constat ce existä în adevăr şi care este 


starea actuală a lucrărilor. 

A doua zi eram la Piatra. 

Prin spărtura Bistriței—care ar avea acum— de ce 
să plângă'n vale—se zăreşte mândrul nostru Ceahlău, 
cu stâncile sale amenințătoare, stând ca un strejar de 
pază al bătrânei Moldove! larna, nu l-a înveşmântat cu 
neaua albă, ca de obiceiu şi razele primăvăratice ale 
soarelui îi precizează conturul colfurat pe cerul al- 
bastru. 

Piatra, acest orăşel gingasiu, mă impresionează 
plăcut. Aşezat la poalele Pietricicäi, în valea care 
începe să se strimteze a Bistriţei, cu caseie sale fără 


120 
stil cu pretenţii, dar cu grădini a căror podoabe doar 
le ghicim pe vremea aceasta, strâns între două dea- 
luri împădurite cu brazi, cu gara de piatră de talie, 
ne aminteşte cu puţină bună-voinţă zilele fericite când 
aveam vacantie si plini de promisiunea unei odihne 
bine meritate ajungeam la vilegiatura dorită. 

Zona ce trebuia să recunosc avea de front vre-o- 
30 kim. de la Grenţieşul mare la Cotagasi, iar în 
adâncime până la valea Moldovei. 

Informaţiile ce aveam de luat si căutarea mijloa- 
celor de transport mă făcură să pierd încă 24 ore, 
căci îmi dădură prilejul de a asculta seara pe maes- 
trul Enescu. De la mobilizare nu mai intrasem intr’o 
sală de spectacol şi muzica îmi făcu şi bine şi rău. 

A doua zi cu un tren special al. liniii militare Pia- 


(pa-Grinţieşul plecai în sus pe valea Bistriţei. 
Linia e făcută în întregime de regimentul nostru 


dé cai ferate, 

Ea urmează de aproape şoseaua naţională a Pri- 
săca)nilor. Această linie făcută într'un timp foarte 
scmfrt, nu este desigur fără cusururi, dar a adus mari 
foloase armatei Rusesti din această regiune. Mergem 
‘incet, încet la deal, trecând pe lângă micile staţiuni: 
Streaja, Bicazul, Buhalnita, Hangul si seara pe în- 
tunerec ajungem la Bistricioara. 

Si ce frumoasă şi plină de poezie este această va- 
le a Bistriţei cu toate podoabele puţine lăsate de 
iarnă ! Doar pâdurile de brazi sunt verzi ! Si câți nu 
ma imbie: 

— Să vii vara, domnule, să mergi cu pluta de la 
Dorna la Piatra şi să vezi frumuseţe! 

Ia dreptul văilor secundare ce se vars pe dreapta 
râului, ne apare tot mai aproape piramida Pionului, 
. cu turnurile ei mediavale a căror baze se pierd în 
pădurile de brazi, pe când Bistriţa se sbuciumă între 
malurile ei din ce în ce mai strâmte! şi mai cotite, 


121 


i în fata transeelor 


Mort 


In transee cätre Muncelul 


123 
descoperind stâncile poleite de apa curgătoare de 
mii şi mii de ani. 

Podurile de beton armat pe care trece şoseaua și 
linia ferată de pe un mal pe altul au eleganța bol- 
ților supra lăsate, cari cadrează cu peisajul, fără a 
violenta frumuseţea naturei. 

La baza picioarelor, pionierii pregătesc găurile de 
mină pentru eventuale distrugeri. 

Seara găzduire la învățătorul din Bistricioara. Ruşi 
nu mai sunt pe frontul pustiu, doar vre-o trei-patru 
sute aci, cari se distrează vânând... vitele oamenilor. 
Acesta este sportul generalizat al dezertorilor de pe 
îront. 

A doua zi mars pe jos cu cei 10 soldați ai mei 
până la Dreptul. 

Trecem prin Călugăreni, unde stânca uriașă, pra- 
vălită cine ştie de când din vârful muntelui până în 
mijlocul satului, mărturiseşte sbuciumärile vechi ale 
pământului. 

Drept credincioşii au clădit lângă ea, casa Dom- 
nului în speranța de a feri prin rugile lor, cătunul 
de urgii viitoare. 

Valea se sțrâmtorează din ce în ce mai mult co- 
tind brusc spre apus, iar șoseaua Dornei, urcă su- 
grumată intre râu și pădurile de brazi. 

In locurile unde soarele nu-şi trimite razele sale, 
chiar în ernele fără zăpadă ca aceasta, o pătură groa- 
să de ghiafä ascunsă de chiciură acoperă drumul din 
Noembrie până în April. 

Caii celor două căruţe cari ne duc bagajele se 
opintesc din răsputeri, iar soldaţii ajut cu umărul. 
In drum întâlnesc un om tânăr cu mâna amputată. 
De sigur un fost soldat rănit pe îront. Intru în vorbă 
cu el. 

— In ce luptă ai fost ränif, fläcäule ? 


— N’am fost în lupte, domnule ofițer, am fost mo- 
bilizat pe loc sunt notar în comuna 


124 
mâna mia pierit apărându-mi fânul de hoţii de Ruși, 
cari voiau să mi-l ia cu ori-şi ce pret. Eu m'am im- 
potrivit, şi atunci m'au împușcat. Noroc că mi-au 
ciuntit stânga, căci ce mă făceam „eu notar“ fără 
cealaltă. 

Trecem prin Ruseni, Topoliceni, Galul, unde mân- 
căm la notar şi după amiază cam pe la 4, ne oprim 
la preotul din Dreptul. | 

Pretutindeni aceiasi primire binevoitoare; locuitorii 
sätuli de robia Rusilor, ne primesc cu bratele des- 
chise. Cu toţii desgrop cartofii şi scot putinile cu 
brânză din ascunzători; oamenil se bat care de care 
să primească soldaţii mei, iar ei se Jasd să fie răz- 
gaiati ca si copii mici. 

Invätätorul lipsește; este mobilizat în regim. 55 
infanterie. E un brav între bravi. A fost rănit de mai 
multe ori şi poartă pe piept ordinul Mihai-Viteazul, 
Crucea legiunei de onoare si o decorație rusească. 

Este unu] din învățătorii care şi-au facut datoria 
și la şcoală și pe front. | 

Parcă-l văd întorcându-se in cătunul lui uitat in 
fundul munților, cu gradul de căpitan gi decoraţiile 
pe piept, spunând copiilor: 

— Priviţi băeţi, acestea mi le-au pus pe piept re- 
gli si împărații, pentru că mi-am făcut datoria către 
țară. Când veți fi mari, să faceţi si voi la fel! 

Si va fi cea mai frumoasa pildă. 

Preotul mă priveşte crestineste. In ceardacul casei 


luminat de razele cäldute ale soarelui ce asfinteste, 
iau ceaiul și stam de vorbă. i 


Preotul e un om luminat, seminarist, A slujit ina- 
inte multă vreme, în comuna Gäineasa, izolată in 
munţii și codrii Sucevei. Acolo a învăţat nemţeşte de 
ia lucrătorii catolici ai făbricei de cherestea, cari în 
lipsă de preot au trecut fără să bage de seamă la 
religia ortodoxă. Căci el îi boteza, cununa si inmor- 


125 


manta. Predica în limba germană, dar toată slujba o 
făcea după legea noastră. 

In casa lui din Dreptul a stat cartierul unei divizii 
ruse, aproape! sease luni, si, când pica câte un pri- 
zonier sau dezertor austriac, preotul servea ca tăl- 
maciu. 

Fiu si ginere de preot, are trei copii, cari învață 
la şcoală, unde tot el fine deocamdată locul invata- 
torului. 


Preoteasa, o femeie bună, forfoteste prin casă si 
îmi pregăteşte masă și culcuş bun căci ma mai vă- 
zut de mult ofițer român, și s'a săturat de Ruşii 
ii ai . luar-ar dracul să-i iee... doamne iartă-mă!“ 

doua zi F plec pe Grentieşul mare. Am de gând 
să urmez tranșeele ruse de la Grenţieș, prin Bujun- 
ciul mare și mic, Bâtca (culmea) Srejarului şi seara 
să cobor in Soci. chiar pe front. 

Plec, călăuzit de badea Ungureanu, un om in toată 
puterea, înalt, spătos, cu obrazul roșu plin de sănă- 
tate si mustatile cu suplimente; vreau să mi încerc 
puterile de fost alpinist, si refuz calul ce mi se oferă. 
Altă dată urcam cu uşurinţă piscurile stâncoase si 
ghețarii Firolului dar de atunci au trecut zece ani și . 
puterile au mai scăzut. 

Apucăm în sus pe apa Dreptului. Grientiesul mare, 
apare ca o căpățână de zahăr, trunchiată la vâri si 
cu muchile rotunjite. 

Piscul e pleguv; câte-va petice d; zăpadă ne amin- 

teste că cu tot soarele primăvăratec, suntem încă în 
miezul iernei. De la mijloèul pantei, încep pădurile 
de brad si fag, cari se termină în fundul văii. 
_ Trecem pe lângă câteva sute de bordee rusești, 
făcute din trunchiuri de brad, jumătate pe valea 
Dreptului, la dreapta şi stânga pârâului, iar cealaltă 
jumătate, intr’o poiană udată de Dreptişorul, 


126 

— Aci o fost rezerva, iar mai sus în poiană mitra- 
fierele,—îmi spune Ungureanu. 

— lacă aci o stat polcovnicul, care era mai mare 
peste rezervă. 

Vizitez câte-va colibe şi la urmă pe a colonelului. 
Pretutindeni murdărie. Sobele şi geamurile le-au dis- 
trus la plecare, ărămizile şi spărturile d sticlă umplu 
podelile. Cuere uniforme în tot locul, lucrate din ca- 
ele de potcoave. Dacă avem timp să le strâng, imi 
ajungeau la potcovitul celor 400 cai ai batalionului. 
Efecte încă bune, cartușe de armă, benzi de mitra- 
lieră, măşti de gaze asfecsiante, unelte portative, etc. 
etc., svârlite în tot locul. 

Si aci mai vedem numai ce au lăsat locuitorii, bari 
imediat după plecarea ruşilor, au luat tot ce au gă- 
sit de cuviință că le trebue. 

De aceia cu toată singurătatea loëurilor, nu ne mi- 
răm.prea mult, când la auzul împuşcăturilor de armă 
Ungureanu ne asigură, ca oamenii cari sunt cu vi- 
tăle la păscut, trag ca să se distreze cu armele gă- 
site ori cumpărate de la ruşi. 

O apucăm la stânga pe un drum rusesc, gi intrând 
în pădurea umbroasă, urcăm mereu, șerpuind după 
traseu, până ce cu greutate si după opriri dese, a- 
jungem pe culmea dealului pe care, trebue să-l ur- 
mam încă câte-va ore, până să ajungem pe Grientiesul. 

Dar nu mai sunt acela de acum zece ani. Pe de 
altă parte, lipsa de antrenament forţele slăbite de pe 
urma răsboiului, gheţușul drumului fa cotituri şi sui- 
gurile mai repezi îmi îngreuiază mersul. 

Soldatii—mai greu încăreaţi—și toți oamenii de la 
şes, merg destul de încet și ei dar mai bine ca mi- 
ne. li ajută tinereţea. 

— Numai prin locurile astea, numai credeam să 
ajung, domnule colonel, îmi spunea sergentul Bălan 
Brăilean după malul Dunării. 


Pionierii lucrând o şosea pe valea Zăbrăuţului 


, Grup de ofiţeri din Bat. 9 Pionieri 


fees 


In fine cu chiu cu vai, mergând mai mult prin pă- 
dure, tăind poenele acoperite încă cu zăpadă, lăsând 
în urma noastră taberele rezervelor succesive rusești, 
iată-ne la cota 1404, sub Grienties. Ni se făcuse foa- 
me, Ne oprim. — 

La stânga noastă apare masivul Ceahläului, mun- 
tele Stege si o grămadă de alte piscuri, ce se pierd 
în zare, până departe, la Oituz. Pe-ultimul povârniş, 
ce-l urcăm într'un suflet, descoperim un sat întreg 
de bărăci, cu cazinoul, biserica, magazinele lui, as- 
cunse între brazii mari. Totul este aranjat pentru cel 
mai mare confort. Deaitmintrelea gustul bunului trai 
este foarte accentuat la Ruşi, o măsură foarte lăuda- 
bilă, când celelalte măsuri premergătoare de apărare 
şi siguranță sunt luate. 

Si aci, ca pretutindeni, aceiaşi risipă de material. 
Efecte aproape bune zvärlite prin bordee și afară, 
saci de merinde, baionete, caele agrafe de rețele, etc. 
etc., tot inventarul soldatului rus. 

Geamurile şi sobele distruse şi unele bărăci arse; 
iar domnind peste toată liniştea, chipul singuratec al 
sfântului Nicolae, care parcă priveşte înciomenit din 
cadrul de brad al bisericutei părăginite, soldaţii cu 
alte uniforme! Opresc oamenii mei de a lua efecte, 
căci de ! păduchele dătător de tiphus exantematic, e 
o bestie resistentă, la frigul îndelungat si urcăm ul- 
timele sute de metri sufland din greu. 

lată-ne pe piscul Grienfiesului, deci pe poziţia rusă. 

In fafä ne apare Budacul, numai cu 40 m. maijos 
ea Ceahlăul, tot asa de plesuv ca el, dar cu clinele 
dulci, și lipsite de stânci ; iar mai departe in zare, 
Inelul şi Pietrosul in Transilvanja, acoperiţi de ză- 
padă. După gustarea cea de drept, intrăm pe poziţia 
rusească, așteptând să ne întâlnim cu patrulele de 
dușmani în recunoaştere. 

Pantele Grientiesului şi Bujunciului sunt foarte re- 


~130 

pezi către inamic, şi în parte păduroase. Ruşii l-at 
considerat, probabil, ca sector pasiv, căci au dat pu- 
țină importanţă întăririlor, cari sunt constituite dintr'o 
singură linie dé tranşee, săpate până la pieptul omu- 
lui; o lime sau două de rețele de sârmă pe doi şi 
trei pari le precedează. Sunt şi unele adăposturi de 
bombardament, slab protejate, precum şi observatoare 
căci după felul cum le văd construite, le judec vi- 
zibile. din depărtare, deci uşor destructibile prin ar- 
tilerie. Părţi din tranșee sunt acoperite cu un blin- 
daj subţire, cu crenele. Acest sistem noi lam pără- 
sit; mă mir cum ruşii mai de mult în răsboiu ca noi, 
îl mai menţin. 

Coborând spre seaua dintre Grienties şi Bujunciul, 
un câmp de zâpadă groasă şi muiată de căldură, ne 
încetinează mersul. 

Când intrăm în pădurea de brad, zăpada devine 
si mai mare. in pădure tranșeele continuă, căptuşite 
fiind cu scânduri, dar reţelele se întrerup din loc în 
loc. Pe contra panta repede, o sumedenie de bor- 
dee, şi din loc în loc adăposturi de bombardament. 

Cätäm prin rariştele de brad să zărim ceva din 
poziţia inamică, care urmează jumătatea pantei Bu- 
dacului, dar nu vedem nimic nici cu binoclul. Mer- 
gem cu greutate pe Bâtca Bujuciului şi a Ștejarului, 
inotand prin zăpada groasă, privind din când poziţia 
inamică sau priyelistea, dar mai ales zorind spre a 

nu fi apucati de noapte prin aceste: singurätäfi, cäci 
nimic nu poate fi mai pustiu de cât un front pä- 
räsit. 

După câte-va ore de mers, esim din pădure. Douä 
dealuri golase. M-tele Verde şi M-tele Stejarul ni se 
arată pline de lumina apusului. Aci au fost lupte 
mari în August; Ruşii fuseseră respinşi până în va- 
lea Bistriţei, dar revenind la atac, au gonit pe Aus- 
triaci şi le-au cauzat mari pierderi, Si fortificația are 


131 
un caracter mai serios. Sunt trei rânduri de tranşee 
adânci, bine construite şi întreținute. Reţele de sâr- 
mă din belşug şi compartimentări, transformând pis- 
curile în -puncte de sprijin. 

Drumuri de acces suficiente, din care unul pe 
contrapantă paralel cu poziția, fine locul unui şanţ 
de circulaţie. 

Soarele este câtre scăpătat, poziţia inamică de pe 
Budacul, deşi în întunerec o putem distinge acuma 
cu binoclul fiind mai aproape. 

Distanţa între poziţii aci este de vre-o 4—5 klm., 
apa Borcăi le desparte şi formează în timpul armis- 
titiului linia de demarcaţie; dar zorim de temere să 
nu ne apuce noaptea în pădure după botul Steja- 
rului. Zăpada a inceput să îngheţe; lunecăm la fie- 
care pas. lată-ne în pădure. Intugericul a venit si 
drumurile militare sunt acoperite de ghiatä, mersul 
a devenit un chin, căci cădem la fie-care pas. 

Badea Ungureanu are opinci bune şi deprindere 
mai mare, de aceia mă şi sprijină cu braţul lui vân- 
jos. Asta nu mă împedică să cad de mai multe ori. 
Cu deosebire la mijlocul muntelui avem de coborât 
o pantă foarte repede; ne ţinem cum putem de pui- 
sorii de brad şi parte din soldați se tărăsc pe şezut, 
protejându-şi pantalonii cu crenguti. 

La eşirea din pădure aproape de Soci, ne oprim 
putin. De oboseală abea mai putem sa ne ținem pe 
picioare. Ungureanu mă trage deoparte şi-mi arată 
o lumină la câte-va sute de metri de noi: 

— Acolo's Ungurii, 

„Şi mai încetişor : 

— Domnule colonel,'să spuneţi soldaţilor, ca nu 
cumva să vorbească în cuartir de ce treabă a-ţi ve- 
nit aici. Că satu-i plin de spioni. Toată ziua forfo- 
tesc şoacăţii pe aci. Vin după lapte, mălai şi alte 
merinde, Dar nu pe parale. Aduc rom sau vin, că 


132 


au din belșug. Acu trec maj puţini, cu toate cä fron- 
tul e pustiu. dar pe vremea Rusilor şi încă de când 
nu era armistițiul încheiat se făceau chefuri mari la 
Soci. Ofițerii nemților erau poftiti de Rusi la jocul 
de cărți şi apoi chefuiau nopţi întregi. 

— Dar Rușii treceau la Nemti ? 

— Nu se potrivește. Unul de la o divizie de la 
noi din Dreptul a avut o treabă cu nemţii, nu ştiu 
ce, la Broşteni c'o lipsit trei zile.—Cum o ajuns pe 
podul de beton la Borca, mi I-o legat la ochi si l-o 
dus așa până în spatele frontului. La Broşteni, unde 
era comandantul nemtfesc, nu ştiu ce o fi fost, ori 
divizie, ori corp, l-o deslegat frumusel şi Lo ţinut 
trei zile, până i-o venit răspunsul de la Viena. Când 
$’0 întors rusul era biat si mai avea cu el vre-o trei 
patru sticle cu rgm néincepute. L-am văzut chiar eu 
cu ochii mei. 

La gazda mea din Soci. Casă bună cu patru odăi;. 
bucătărie mare şi perfect de curată. In odaia mea un 
harmonium; tablouri și icoane pe pereţi; uua din 
ele poartă titlul „Agnus Dei“. 

Pat cu somieră. Stăpânul casei e maestru lemnar 
la atelierul domenului regal. 

Câtă asemănare în mobilier şi în toate ale casei 

_cu cele ce am văzut la nemții din Austria. 

Gazda mea se prezintă. 

— D-ta, esti neamf, de sigur. 

— Nu, nu sunt neamt. 

— Este imposibil să mă înşelii zic'eu, desi ai accen- 
tul curat românesc, totuşi atât &hipul d-tale, cât si 
felul cum ai şi ţii casa îmi spun naționalitatea d-tale. 

— In adevăr, d-le ofițer, tatăl meu a fost neamt, 
adus aci ca tâmplar pe domeniul regal, dar eu sunt 
cetățean român. Mă numesc..., şi-mi spuse un nume 
wemfesc, pe care l-am uitat. 

Soldatul pe care îl trimisesem de cu zi cu baga- 


Gara Adjud după bombardamentul aeroplanelor inamice 


Mort pentru țară 


135 
jele pe șosea si care mă aștepta imi spuse că sa 
întâlnit cu un soldat ungur, care ştia şi româneşte 
putin. L-a tratat cu o tigare. Venise să ia lapte. 

De altmintrelea în cursul zilei mai văzuse și alţii 
prin sat, umblând tot după alimente. După o fric- 
tiune pe tot corpul cu apă rece, necesară desfepe- 
nirei membrelor, şi după o masă copioasä udată cu 
vin din viile Odobesti—via Ungaria—odihnă. 

Dar paiul e prea moale și oboseala nu mă lasă 
să dorm. 

A doua zi, nu e chip de a mă scula din pat fara 
ajutorul ordonanţei. Cum oamenii sunt si ei obosiţi 
mă hotărăsc a vizita după amiază numai lucrările de 
pe valea Bistriţei, lăsând sectorul câtre Cotugasi * 
pentru ziua următoare. 

Pe la orele zece, merg să văd podul de beton în- 
tre Borca şi Soci. 

Sergentul Bălan mă intovdrdseste. De la ultima 
casă din Soci pâna la pod mai sunt câte-va sute de 
metri. Valea Bistriţei şi a Sabasei se văd în întregime, 
cu“satul Borca şi clădirile greoaie ale a-dţiei şi ate- 
lierelor domeniului regal, pe jumătate distruse. Numai 
capătul din spre noi al podului “este ascuns de o 
stâncă, 

Cum mergeam agale, de după ea apare doi hu- 
sari (căci aveam în fafa o divizie de cavalerie ungară) 
ținând câte o sticlă in mână. ~ 

Cu un stânga'n prejur, ca pe câmpul de exerciţiu 
în timp de pace, se întorc înapoi, și când ajungem 
la pod, îl găsim păzit de o gardă duşmană. 

Mă recunosc că sunt ofițer și santinela îmi dă 
onoru ca pe vremea când eram ataşat în armata lor. 

Răspunzându-i la salut, mă adresez în nemteste 
caporaluiui. 

— Ştii că aci ești pe teritoriu român ? 


— Da, 


136 

— Ştii că mai dreptul să stai aci? 

— Da, dar așa mi s'a ordonat de ofițerii mei. 

— Ştii că dacă ar veni o trupă aci, poţi să fii luat 
prizonier ? 

— Da. | 

Dar în timpul acesta alt-ceva mai senzațional imi 
atrase atenţia : 

După valea Sabasei, veneau două camioane mili- 
tare de ale dușmanului încărcate cu şine Decauville 
desfăcute diri spatele frontului nostru. La mică dis- 
tanță le urma un convoiu întreg de soldaţi unguri, 
cari, înhămaţi la nişte cärucioare cu două roti, le 
remorcau către pod. Şi acestea erau pline tot cu sine. 

Scena era interesantă. Trec podul și atelierul de 
fierărie regal, era în plină demontare. Roti, trans- 
misiuni, pignoane, arbori, cutii de unsoare, zăceau 
lângă şosea, şi fie-care cărucior ce trecea, mai lua 
supliment câte o roată două. 

Aflai în urmă că de la piecarea Rusilor, Decau- 
ville-ul de pe valea Borcăi (7 kim.) şi 5 kim. din 
acela al băii Sabasa erau deja demontate şi trabs- 
portate la nemți. Ori dacă Borca forma linia de de- 
marcafie, Sabasa era în întregime şi cu totul la noi. 

Asta se cheamă respectarea conditiunelor armis- 
titiului ? 

Dar, dacă nu aveam cu ce ne păzi, bine înțeles că 
trebuia să räbdäm. 

Ceia ce-am putut face, era să telegrafiez şefilor mei. 

Abia înto:s acasă, că mi se şi anunţă vizita a doi 
ofiţeri unguri. 

După prezentare, — erau doi sublocotenenti — îşi 
exprimară satisfacția. ca—in fine—au venit trupe ro- 
mâne să ocupe frontul. Că: faptul că tranșeele sunt 
neocupate, îi pune în nedumerire asupra liniei de 
demarcaţie, care nu ştiu pe unde trece. 

Le atrăsei atenţia, că aci nu sunt venit cu trupă 


ST 


pentru ocuparea frontului, ci am cu totul altă misiune, 
care nu trebue să-i nelinisteascä, dar că totuşi după 
condiţiile armistitiului, linia de demarcaţie e lămurit 
stabilită la mijlocul distanței ce separă rețelele de 
sârmăş In tot cazul, este evident. că ce e în spatele 
‘trangeelor noastre adică podul și c. f. după Sabasa 
nu poate îi în zona neutră şi faptul de a uza de ele 
constitue un abuz, pe care momentan nu îl pot re- 
prima, dar care trebue să-l raportez şefilor mei pen- 
tru a lua masuri. După um schimb de complimente 
bânale, asupra felului cum vorbesc limba germană, 
etc. etc., ne despärtiräm. , 

După amiază, cand recunosteam poziţia, văzui in 
loc de două autocamioane, şase. Amicii își recunos- 
cuseră eroarea şi acum zoreau de foc! Mai aveau 
încă vre-o 20 kim. de scos după Sabasa, şi de! nu 
se ştie eât va dura fericirea aceasta. 

Fapte, că în urmă, târziu de tot, când a venit prin 
aceste locuri divizii române, şi operaţia rentabilă le 
fu interzisă, nemții avură seninătatea de a cere voe 
în scris ca să ia şi restul Decauville-ului încă ne- 
transportat. 

A doua-zi, vizita sectorului Borca-Cotârgaşi în to- 
vărăşia unui militian, ajutor de jandarm si a unui 
granicer. 

In vremurile astea, aceasta era oastea ce opuneam 
frontului a două divizii duşmene. 

Sector interesant cu multe lucrări pe munţi plesuvi, 
aproape fără păduri. 

Oboseala tot atât de mare ca în prima zi. Daran- 
trenamentul ne susține mai bine. 

Seara, la preotul din Dreptul. | 

Cu aceasta am sfârșit imspectia primei poziţii rusești. 

Soarta vroi, ca acum, când trec pe hârtie notițele 
răzlețe de atunci, tot colțul acesta de pământ curat 
românesc, să fie cedat inamicului! 


138 


Februarie-Martie 1918. 
Buhaiul (jud. Dorohoi) 


Divizia noastră inlocueste trupele ruse cari qcupau 
odată frontul bucovinean de la Siret la Prut. 

Necesitätile eventuale ne readue—după o despăr- 
tire de cinci luni—la divizia noastră. 

Cantonament în Buhai la 6 kim, nord de Dorohoi. 
După curățirea, väruirea, desinfectarea caselor, ame- 
najarea grajdurilor necesare în satul recalcitrant edu- 
-cat de Rusi şi plin de molimi, după construirea 
băii şi repararea etuvei existente, unităţile plec pe 
front, una la Tureatca, alta la Zamostea, fiind puse 
la dispoziţia brigäzilor. 

Frontul unei brigăzi fiind între 30—40 klm. nu 
prea se poate face mare Jucru, nici ca întărire şi nici 
ca pază. Se aude chiar că, au început iar contra- 
bandele premergătoare operaţiunilor militare ca la 1916: 

Şi situaţia continuă a fi turbure, aci se vorbeşte 
că vom intra pe calea tratativelor de pace, aci, că 
ne vom retrage în caz de neisbutire în triunghiul zis 
al mortei (celor de pe front). | 

In timpul acesta, trupe austriace, se infiltrează în 
Basarabia, pe malul stâng al Prutului, trecând către 
Ucraina. 


Veştile ce ne vin în eaceastă privință sunt foarte 
putin încurajatoare: vedem clar întoarcerea intregu- 
lui nostru front: eri erau la Noua Suliţa, azi la Lip- 
cani, mâine vor fi în dreptul Stefänestilor. 

Pentru preîntâmpinarea unei reluări a actiunei, în 
care nu putem lucra de cât defensiv, minăm şi pre- 
gătim distrugerea podurilor de pe şosele şi căi ferate, 

Patru plotoane de pionieri sunt împrăştiate pe 2000 
kim. p. cu această însărcinare. 

Când vestea începerei tratativelor de pace ajunge 


139 


farsa 


Mort pentru tara 


Ruga morţilor 


141 
aci odată cu ordinul de încetare al pregătirei distru- 
gerilor, ele grau abia începute. 
Se înţelege că întoarcerea micilor detașamente de 


la Mamornita, Lunca, Rădăuţi. S-ta. Maria, Stefänesti, 
durează cât-va timp. 


După retragerea noastră din Bucovina impusă de 
începerea tratativelor, desfacem rețelele de sârmă ale 
poziţiilor dinapoi, 

Suntem singura trupă din divizie căreia i sa în- 
credintat această operaţie ; calculul timpului necesar 
ne dă 3--4 luni. 

Un ordin scurt, ne trimite la Dagâţa jud. Roman, 
pentru terminarea urgentă a căei ferate Buhäesti- 
Roman. 

lată-ne deci iar pe drum, cu amintirea a două lu- 
crări începute, dar neterminate. 

Oare pe aceasta 9 vom termina ? 


Martie- Aprilie- Mai 1918. 


Surda 


Tabăra in care stăm—la 8 kim. Nord de Dagäta— 
e foarte Sea pă de șantierul unde avem de făcut 
terasamente. 

Lucräm dim greu—10 ore pe zi—cu obligatiunea 
unui randement mare și sub regimul unei antreprize 
care ‘sta între stat şi stat—ministerul lucrărilor pub- 
lice și oaste— ca o pană prinsă în lemnul care vrei 
sa-l crapi. , 

Si mă'nţreb de cine e mai bine, de lemnul pe care 
il distrugi) sau de pana pe care, pentru acest scop, 
trebue s6 loveşti cu toporul? 

De aceja treaba începe și continuă cu maximum 
de frecări posibile. 

Mă bucur totuşi că din câte trupe sunt aci, ai mei 


142 


lucrează mai bine, deși sunt cei mai bătrâni. Dau 
fie-care, peste 2 m. cubi de pământ săpat și trans= 
portat, pe când ceilalți mult mai puţin; dar cu in- 
cetul stimulentul mărește gi randementul celorlalţi. 

Evenimentele se urmează cu repeziciune. Schim- 
bare de guvern, tratative de pace, începute şi ur- 
mate cu speranțe pentru naivi. 

La 24 Aprilie—ziua 3-a de Paste—in zilele de pa- 
timi a Domnului Isus Christos, — și în zilele de par 
timi ale neamului nostru—se închee pacea. 

Pacea mult dorită, și demobilizarea ce-i urmează 
imediat ; încetarea pericolelor, întoarcerea acasă la 
familie şi la nevoi! 

In sfârșit iarăşi: liniștea și abundența! Si nimic 
din toate acestea, nu vine. 

In Schimb, ceia ce citeşti în foarte numeroasele 
gazete, nou.născute te umple de groază si îngrijo- 
rare pentru speranţele în viitor. 

Insultele şi incriminärile curg “droaie: 1913, atât 
campania cât si ce i-a urmat nu era decât o repetiţie. 

Dar nu vreau să uit că cei läudati azi, au fost în- 
jurati eri Și vor fi poate mâine, si cu toate că nu 
m'am amestecat si nu mă voi amesteca in -ceia ce 
consider mai prejos de nobila mea crier, nu pot 
admite pe cei ce sunt incântati că pot da cu piciorul 
leului bătrân si bolnav? | 

Noi soldații cei mici și umili, fie dir educaţia ce 
ni s'a dat de taţi, dar absolut de taţi, ‘fie din con- 
siderente sentimentale, am dorit să facem acest răs- 
boiu şi l-am făcut, suportându-i toate greutăţile, cre- 
zând că așa e bine şi frumos. 

Dacă n'am fost la înălțime si mam ajuris la scop, 
om îi și noi de vină, sunt și cei mari, diar suntem 
mai cu seamă vinovaţi toți. 

Şi ne-ar ședea rău astă-zi—când vedemt că rezul- 


143 

tatele sunt rele —chiar de ar fi şi definitive, ne-ar se- 
dea rău să regretam simfämintele noastre de ostaşi, 
ce le-am închinat färei, în care ne-am născut si care 
ne-a dat odată cu pâinea cea de toate zilele gi hrana 
sufletului nostru poate nu destul de substanţială, 
dar mai curată ca a celorlalți. 

Fie că Domnul să fie dea de aci înainte, consti- 
inta si seriozitatea care ne lipseste atât! 


8 Mai 1918. 


© | | Sectorul Diviziei 9* la Maräsesti 
CAE 26 lulie- 8 August 1917 


NE | Legends 


2 + te “ey Limita sectorului Diviziei 
A Sau m aa A See ,, subsectoare/or 
A ic D CE ru Jransee execute 
< CN INTL oy, inconstruche Sau proetlafe 


AMN Comumestivn executate 
VAI PE: proectale 


x +, M € e— Mifraliere 
€ 22 Th Ra, > T «fast Nitrahere : 
+ + . î 5 - 
Y ty E * xxxxx fetele de sirmi 
À 7 +, e: 3 i 
| ä Vo alr zen & : RES : mann Relele de sari proectate 
3 1 +. he y 
8 ra) va 2 Sy EP Obiectiv de artilerie 
e REA 
CT Cu LA 
ui D ee . na) 
.î 


Profilul AB. 


Paraşesty 


fabrita de Farchele 
Wt; 


Pelli. lo # 
a ni 3? 


e 0 © o © 
Grecilor , ows 
o pa 
7 9 Sert 


o 


is E 
o 


= E a 
HE 
18 a 
1% e 
E 4 Qa 
At a. 
rR 
5 
. C 
a, à fs 
a. 
a 
& e 
a 
a > 
a. o. 
e 
a © 
aa 
a 2 a. 
a. 
. 
n 
= a 
a a 


VE SA 
pt ‘ 
d Es pn Dobson 190 Matte er 
ap te 7 


: SET 
4 
ae 


Și Ă 
Pi oa ap, te 
ra TOT 


DS ASE A ue ‘i K ss fe a 
NR DUR es 
= Pa a 2 Wma 
6 ON, Fabrica de apthete = 
Tr < N N K.327 rs oa 
i ftp a A 
à ah. 
ed A e 
17 xx MUP + ‘ 
Mana Aa : RE nee ideii xx Yeates rs 7 & Ag Putul teanalur 
SR AAA PP n cae E = i 


x 
x 
x 
x 
x 
x 
x 
x 
x 


: Ca ae , \ 9? 


= 
<< 
= 
/ 


ot been de At lerle 
“e 
in Lăcă 


ay, 
P2°Calin . Sara 
K 16 -9 gi "Sy 
PTE) 24 o 


rr