Virgiliu Stef. Serdaru — Razboiul nostru — Turtucaia-Marasesti (1918)

Pe front. 


ÎNCHINARE. 


SOLDATULUI-ȚĂRAN, 


Inchin acest volum soldatului ta- 
ran român dimtre cei mai viteji si 
mai răbdători din lume, 

Inchin bravului sergent praho- 
vean Bogdan Ion, rănit de două 
ori, care în orele cele mai vitrege 
păstră încă sus speranţele de bine. 

Inchin soldatului Drăgan Tudor 
din com. Doba- Romanați, țăran cu 
fata arsă de soare şi ochii scân- 
teetori de inteligenţă, care şi-a lä- 
sat cinci copii şi nevasta şi a ur- 
mat stindardele ţării, 


VIRGILIU ŞTEF. SERDARU. 


CUVÂNT ÎNAINTE. 


Public aici însemnări din carnetul meu 
de campanie, precum si câtevă schițe de 
război. 

Să nu fie de mirare că la o anumită 
dată se găsesc notate lucruri pe cari abia 
mai târziu le-aşi fi putut află. Pentru a 
dă un tablou edificator asupra luptelor si 
situațiilor, am luat însemnări de mai târ- 
ziu şi le-am pus acolo unde credeam că 
e principala teză. 

Am trecut repede asupra unor anumite 
evenimente. Volumul a fost cenzurat în 
Bucureşti. 

* * e 

Însemnările sunt scrise fără intenfiunea 
prealabilă de a fi publicate, ci din simpla 
necesitate sufletească de a aşterne pe har- 
tie — prietenului carnet — emoţiile acelea 
cunoscute numai de luptătorii acestui răz- 
boiu, — emoții de o intensitate şi o varie- 
tate multiplă caracteristică. 


8 CUVÂNT ÎNAINTE 


Sunt fiori simfifi, fiecare parte e îmbăl- 
sămată cu o parte din suflet. 

„Războiul nostru” imbräfisänd si des- 
criind sentimentele luptătorilor ca şi ale 
spectatorilor, povestind luptele si suferin- 
fele ca şi bucuriile şi cununile cu lauri — 
am voit să fie ca o muzică cu variafiuni 
nesfarsite, o cântare pe care numai în timp 
de război o poţi auzi, ca o simfonie de 


război... 
* 
E  % 


Pe lângă îndemnuri prietenesti, am găsit 
puterea de a mă decide să public ,,Rdz- 
boiul nostru” în voința de a ridică mo- 
ralul acelora, în cari vibrează un suflet de 
Român şi pe cari împrejurări vitrege i-au 
făcut să uite ideia din frumoasele versuri : 


Viitor de aur fara noastră are 
$i prevăd prin secoli a ei înălțare. 


Din Alşucea gi Solit a lui D. BoLINTINRANU. 


Fie ca cele scrise să le miște sufletele 
şi să-i întoarcă pe calea adevărată. 


1 August 1918. 
VIRGILIU ŞTEF. SERDARU. 


PARTEA |. 
SIMFONIE DE RĂZBOI. 


I. FOCURILE... 
II. RETRAGEREA. 
III. DELA TURTUKAIA. 


IV. SURORILE DE CARITATE. 


V. CERCETAŞII. 

VI. DURERE. 

VII. PRIMĂVARA. 

VI. ȚIGANII. 

IX. SÂRBIL. 

X. SOLDATUL SPÂNU Ion. 


MOTTO: 


Priveşte dela miazäzi la mia- 
ză noapte, popoarele ridicân- 
du-şi capul. Gândirea ivindu- 
se luminoasă pe d'asupra îu- 
tunericului... Lumea veche se 
prăvălegte şi pe ale ei dărămă. 
turi Libertatea se înalţa:... 


C.TX din Cântarea României 
de N. Bănceacu 


XI. SOLDATUL MITIŢĂ Ion. 

XIL RUSIL 

XII CAZACIL. 

XIV. LA COLOANA. 

XV. TATUCU ROMÂN. 

XVI. GENERALUL PRINT MI- 
KEL AZI. 

XVII. MAIORUL PAVLOV. 

XVIII. CAPITALA RUCUB, 


E, 
FOCURILE... 


In liniştea înoptărei prin văi dosnice şi 
prin şanţuri clipeau sfioase focuri, la cari 
ostașii îşi uscau hainele şi îşi povesteau ne- 
cazurile. 

Din când în când câte un vreasc de 
crăngi ude înteţeă flacăra si vorba do- 
moală şi cu judecată curgeă liniştită ca în- 
tr'un areopag de sfetnici. 

Alături de bătrânul cu fire albe în barbă 
sta <recutul» cu ochii luminosi şi nevino- 
vati: unul moldovean, altul «de pe Jii», 
un aliul de pe bogatele câmpii Dobro- 
gene. 

Şi 'adese ori ascuns în umbră fostul cio- 
ban cu fluerul în gură, făceă o doină... 

Vorba se täià, fiecare isi stăpâneă glasul 


I. 


FOCURILE... 


In liniştea înoptărei prin văi dosnice şi 
prin şanţuri clipeau sfioase focuri, la cari 
ostaşii isi uscau hainele şi îşi povesteau ne- 
cazurile. 

Din când în când câte un vreasc de 
crăngi ude intetea flacăra şi vorba do- 
moală şi cu judecată curgeà liniştită ca în- 
tr'un areopag de sfetnici. 

Alături de bătrânul cu fire albe în barbă 
stă «recutul» cu ochii luminosi şi nevino- 
vati: unul moldovean, altul «de pe Ji», 
un altul de pe bogatele câmpii Dobro- 
gene. 

Şi adese ori ascuns în umbră fostul cio- 
ban cu fluerul în gură, facea o doină... 

Vorba se täià, fiecare îşi stăpânea glasul 


12 VIRGILIU STEF. SERDARU 


şi își dädeà avânt liber gândurilor... De- 
parte, la nevastă, la copii, la cei trei odori 
ce îl aşteaptă acolo la Nae, prâslea ce abiă 
gângäveà : 

— Tete! Tete! Năboi! 

Se mai gândeà la tara, la pământ, la Rege... 

Şi ce gospodar va fi fiecare când se va 
întoarce acasă, în sărăcăcioasa lui bătă- 
tură... 

Doina tremură sfâşietoare triluri, mii de 
triluri dulci, ca pentru visare, focul se topeă 
încet şi în urmă nu ‘mai rămânea decât 
trei-patru tăciuni pentru aprins tigärile de 
tutun negru şi hârtie galbenă... 

De departe ecoul pădurilor aducea cân- 
tecele soldaților ruşi, ce se strângeau seara 
la cor... 

"Câte un soldat se sculă hotărât: 

— Eu mă duc fraţilor, că sunt de san- 
tinelă ! 

%* 
% * 

Intr'un târziu când eră noapte bine şi 
numai puterea de amintirea focului, tintuià 
pe fiecare în loc — atunci apăreau coloa- 
nele de noapte. 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 13 


Inväluiti în negură şi fără zgomot tre- 
ceau pe drumuri cete tăcute de oameni 
şi cai, 

Erau trupele de schimb ale infanteriei 
de linie, erau companii de mitraliere. Tre- 
ceau clocotind noroiul, fără să le pese de 
udătură, mergeau la datorie. 

Şi cei ce vorbeau abia îşi şopteau... 

Nici unul nu spuneă, nici regimentul, 
nici compania, nici arma, nimic. 

In urmă domol, domol, samarele cu pro- 
vizii, unul câte unul, în fir indian. 

Pe vreme de lună câte un muntean pos- 
naş cântă din frunză. 

Treceau... 

Spre ziuä, veneau din spre front trupele 
schimbate pentru odihnä. 

Erau obosifi, cu pasul soväelnic si ochii 
incercänati de nesomn. 

Focurile erau stinse, fluerele amutiserä 
şi nu se mai auzeă decât din când în când, 
pufnituri de armă şi itrăncănit de mitra- 
lieră... 


14 VIRGILIU STEF. SERDARU 


IL. 


RETRAGEREA. 


Suntem în plinä retragere, tristi si gân- 
ditori la nenorocirile ţărei... 

Ne retragem încet, prin ploae nemancati 
şi fără loc de odihnă. Asemănători unei 
mase ignorante şi fără conştiinţă ne supu- 
nem orbește şi fără cea mai mică reflec- 
tiune ordinelor de deplasare, cari se schimbă 
din oră în oră, fără ca să avem vreo idee 
unde vom ajunge. Şi Doamne! se vorbeşte 
că vom ierna aşă de departe de tine pă- 
mânt românesc! (Se spunea de Caucaz). 

Pe drum trec în automobile reprezen- 
tantele Crucei Roşii a femeilor Scotiene 
(Schottish Womenshospital) ce împreună 
cu tovaräsele lor au arătat atât curaj în 
Dobrogea şi acum atâta zel aici — iar ochii 
îmi sunt impdenjeniti de mulţimea trupelor 
in retragere ce acopăr şoseaua şi câmpul. 

E o masă nesfârsitä de ostaşi în alba- 
strul Cu hainele rupte şi murdare, cu fe- 
tele nerase şi îngălbenite de neodihnă, cu 
ochii sticloşi şi esiti din orbite din cauza 


SIMFONIE DE RĂZBOLU 15 


grozăviilor din luptă iată descrierea celor 
ce se retrăgeau, 

Si toţi trişti, 

Nu se auzeà nici un zgomot. Nici o 
muzică nu cântă, nici o goarnă nu tinea 
cadenta, nici un cântec românesc nu ră- 
sună prin văile galbene şi däräpänate. 

Pe întinsul şoselei plină de noroi şi gropi 
cu apă se vedeà un nesfârşit şir de oa- 
meni muţi, ce treceau cu capetele în piept 
şi adesea ori cu lacrima în colţul ochiului, 
ce nu aveă curajul să privească îndărăt, 
spre locurile de cari se legau atâtea iubiri 
şi atâtea iluzii... 

Şi des auzeai un oftat, oftat adânc ce se 
repetă din om în om cu o simplicitate tragică. 

Chiar coloanele ce încurcau drumurile, 
mergeau parcă după o înmormântare, In- 
cet, cu caii potoliti şi fără nechezare mer- 
geau domol, ca pentru călătorie lungă. 

Si bieţii cäluti româneşti, tovarăşii noştri iu- 
biţi dela începutul războiului, erau şi ei trişti ; 
aveau şi ei intuiţia nenorocirilor prin cari tre- 
cem şi — cine ştie! —a celor ce vor mai urmă. 

Nu aveam ce mâncă, dar nici iubiții no- 
ştri camarazi, soldaţii, nu cereau. Nimeni 


16 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


n'aveă gust de mâncare. La popasurile dru- 
murilor ostenitoare se aşezau jos, cu ochii 
plecaţi, gesturile intepenite şi fumau... Sor- 
beau adânc otrava, îşi treceau mâinele prin 
păr şi-şi acopereau ochii... 

Ce tragedii şi câtă durere fierbeă în su- 
fletele atâtor zeci de mii de ostaşi, în care 
plânsul clocoteă să se reverse — oh! ce 
sfâşietor de dureroasă această continuă tă- 
cere, în care frate cu frate nu-şi mai vor- 
beă, prieten cu prieten nu-şi mai spuneà 
păsul, duşman cu duşman se împăcau prin 
o privire pierdută. 

lar flueratul ce anunţă plecarea, făceă ca 
trupurile ostenite să se scoale fără un mor- 
măit sau un gest de prisos, cu privirea 
intepenita pe drapel, cu pasul întins si 
capul drept, ca şi când imensa mulţime 
eră sugestionată. 

Era într'adevăr hipnotizată ! 

De cine ? 

Drapelul! 

Acolo era patria, acolo eră tara, acolo 
erau strămoşii şi orice amintire ce în astfel 
de clipe iti rup lacrimele, ce stau tintuite 
să nu cadă... 


SIMFONIE DE RAZBOIU 17 


Prin sate se înghesuiau trupe din toate 
armele, române şi ruse, şi adesea ori în 
odăile mici dela ţară se căzneau să doarma 
câte 30—40 soldaţi. 

Oh! de câte ori pe înoptate rătăceam cu 
trupa din cătun în cătun, ca să găsesc vre- 
paul ocupat cu mai putin de 5000 de oameni! 

Tămăoani desigur îmi va rämiâne mult 
timp în minte, cu ulițele sale întortochiate 
pline de noroi şi râpele pe cari am alune- 
cat de trei ori pe spate pe noroi, ca la 
gtobogan» pentru ca apoi trupa să fie can- 
tonată prin coşare la 11 noaptea, iar pe 
mine să mă primească să dorm cu ei nişte 
ofiţeri ruşi cumsecade. 

Pinicus! Soldat ordonanţă a Parucicului 
Zoriny din 10 h. Sibirscii Batalion nici pe 
tine nu te voiu mai uită cu ce suflet bun 
mi-ai strecurat în geantă de dimineaţă o 
cutie cu conserve de carne de oaie; pe care 
am mâncat'o lacom la Folteşti, unde nu 
găseam nimic pentru hrană, şi cu câtă bună 
voinţă mi-ai şters cismele cu vacs, în lipsa 
ordonanţei mele rămase pe drum bolnav 
de oboseală şi mizerie! 

Cum aşi putea să uit Brăneştii unde 


Vireiiu rer, Sernaru. — Războiul nostra. 2 


18 VIROILIU ŞTEF. SERDARU 


preotul ne-a dat să mâncăm fasole prăjită 
cu murături şi Oancea, unde sgribuliti de 
frig, în vârful dealului, nimerisem în o ca- 
meră abia construită şi fără sobă! 

Dar Rogojineni, unde pe coasta batută 
de vântul Prutului, am întâlnit salvatoarea 
coloană cu aprovizionare ? 

Blegeşti unde bietul cantonier ne-a oferit 
să mâncăm o searbădă brânză cu mămă- 
ligă, iar bietii copii de trupă refugiaţi tocinai 
din Oltenia inghetati de yer, abia s'au des- 
mortit prin câte trei ceaiuri, din care unul 
la bidon pentru drum ! 

Atâtea amintiri greu de uitat. 


* 
xk 

Mugeni, la gazda cârciumäritä Coana 
Ana, cea cu «mica diferenţă»; Epureni, 
unde bătrânul boer Eremia cu o distinsă 
bunăvoință mi-a dat masa; Zorleni unde 
bătrâna gazdă ne-a dat struguri uscați, iar 
tinerii refugiaţi ţigări, 

Cantonul după şoseaua Bârladului, unde 
mi-am schimbat rufăria leoarcă de greuta- 
tea drumului şi unde întâlnirea cu amicul 
Dumitru A. ce venea cu automobilul dela 


SIMFONIE DE RAZBOLU 19 


laşi, mi-a făcut o impresie tot aşa de cu- 
rioasă ca o întâlnire în deşertul Africei. 
Sârbi unde eu însumi bolnav de atâta mize- 
rie, m'am culcat lângă un foc mare unde 
mi-am lăsat amintire pulpana mantalei arsă. 
Ce ger groaznic eră! Şi totuşi un ser- 
gent rus dela un parc de tunuri canto- 
nate acolo sedeà afară în costumul lui 
Adam, în bătaia crivätului şi-şi făcea fric- 
tiuni cu apă îngheţată, în timp ce ceilalți 
ruşi beau ceai, așteptând să le vie rândul... 
Toate acestea parcă ar fi un film dra- 
matic de cinematograf de care abia îmi aduc 
aminte şi-l clarific din ceața amintirilor... 


Hl. 
DELA TURTUKAIA.. 
Sub foc. 


Imi reamintesc încet... încet... toate amä- 
nuntele orelor märete prin grozävia lor, cli- 
pelor neinchipuite prin cari am trecut la 
Turtukaia... 

Citisem în alte timpuri povestiri din isto- 
ria răsboaelor lui Napoleon, Alexandru 


20 VIRGILIU STEF. SERDARU 


cel Mare si alţii; dar în totdeauna avu- 
sesem o îndoială asupra verosimilitatii celor 
povestite, | 

Imi ziceam: 

— E o exagerare; nu poate să se în- 
tâmple nici chiar în răsboi lucruri atât de 
extraordinare ! 

Acum după cele ce am văzut şi auzit 
nu mai am nici o îndoială că s'au întâm- 
plat — cu adevărat — toate aventurile emo- 
tionante ale eroilor din răsboaiele napo- 
leoniene. 

Şi-mi vine să cred chiar că Don Qui- 
chotte dela Mancha şi Robison Crusoe sunt 
tipuri cari au existat, au trăit în alte 
timpuri şi-au fost imortalizati mai târziu prin 
romane. 

Parcă revăd încă odată tabloul mişcător 
dela Staroselo, unde am suferit un bom- 
bardament groasnic : 

In faţă o câmpie netedă învelită în um- 
bră şi brăzdată de scântei. 

Maluri ce se surpă, bubuituri şi un zgo- 
mot infernal! Mişcare, fum negru... gro- 
zävie; oameni ce se închină umilit ţinând 
strâns capelul pe inimă... 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 21 


Tipete prelungi : eMamä!...» Doamne apă- 
ra-ne!» Apoi: «Ce facem, domnule sublo- 
cotenent ?» 

Ochi ce mă privesc fix. 

Bubuituri stridente! Bubuituri de tunet ! 

Tăcere ! 

Nici o mişcare în adăpostul din santul 
de comunicaţie de lângă tunuri, unde stau 
pe o ladă de proectile împreună cu soldaţii, 
înghesuiți. 

Ui! Ui! Ui! Bu! 

Hărmălaia reîncepe ! 

Un soldat ce vine pe sant la adăpost cade! 

— «Nu va urcati, domnule sublocote- 
nent», îmi strigă o voce, 

Scot capul deasupra santului şi mă uit să 
văd de unde trage duşmanul şi dacă in- 
fanteria inamică înaintează, 

Pe câmpie nici o mişcare. Un fum ne- 
sfârşit... 

Începusem să pierd puţin câte puţin sim- 
tul realităţi, ori ce gând de viaţă, de moarte 
erau ca nişte zefire parfumate care te mân- 
gâe o clipă, pentru ca imediat un uragan 
vijelios să-ţi gonească impresia. 

În mine lucrau sträbunii ! Eroi legendari 


22 VIRGILIU STEF. SERDARU 


se perindau în faţa fanteziei mele! Toţi 
morţii bravi din răsboaele trecute mă pri- 
veau şi-mi suspectau orice mişcare. Îmi eră 
ruşine că a putut să-mi treacă prin gând: 

— Finis ! 

Imediat mi-am zis : 

— «Ce sunt eu decât o picătură de apă 
întrun ocean, în universul incomparabil ! ? 
Şi dacă voiu muri? Ce e? Pe frontul fran- 
cez au murit atâţia oameni culti, savanţi, 
iluştri, oameni cari făcuseră mult bine 
omenirii şi cari puteau să mai îndeplinească 
opere mari. 

Moartea mea nu face nici o pagubă». 

Şi-mi păreă că e senzaţie divină să simţi 
cum sângele ţi se scurge din rană, încet 
încet... Să te simţi din ce in ce mai slab, 
mai uşor, mai diafan; apoi voiu aveà im- 
presia că plutesc, că mă înalţ... şi voiu că- 
deă într'o stare de toropeală, ametealä care 
va fi moartea... 

Undeva departe vedeam pe Petroniu din 
« Quo-Vadis» cu vinele tăiate în baia caldă 
şi parfumatä de roze... 


* 
* * 


SIMFONIE DE RAZBOIU 23 


Eram alt om. Misiunea ce-mi dăduse pa- 
tria acolo mă făceă mândru. Departe, pier- 
dută pe un deal, izolată de alţii, bateria 
mea eră straja atâtor milioane de Români. 

Trebue ca cineva să fi fost la Staroselo 
şi să fie trăit clipele mele, ca să-şi deă so- 
coteală de satisfacția mea sufletească. 

Toate colţurile santurilor noastre îmi erau 
dragi. Tunuri, muniţie, armătură, îmi erau 
odoare scumpe, pe cari le-ași fi mangaiat... 

Pentru nimic în lume maşi fi putut pa- 
răsi acest cuib de cari mă legau atâtea 
amintiri, atâtea sentimente ! 

Trăgând mereu, începusem să am sen- 
timente ciudate!... Îmi iubeam tunurile si 
eram gelos de soidaţii, cari le manuiau! 


* 
Ei % 


Rupturile de obuze cădeau în santurile 
bateriei cu nemiluita | Strânsesem în braţe 
mai multe bucăţi. Parcă eram la cules de 
fructe! 

Însă vai! obuzul sortit să mă lovească 
pornise si vâjiă lugubru în negură... 


24 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Ränitii. 


Eram pe vasul-spital la Turtucaia. 
Ränitii soseau într'un număr considerabil. 
Era un spectacol înfiorător! 

Vedetele pline aduceau răniții cu ochii 
aiuriti, cu hainele pline de sânge. 

Pe unul îl vedeai fără o mână, pe altul 
fără un picior, unul cu capul plin de sânge, 
alţii fără nas, fără un ochiu, fără dinţi. 

Unul surzise, un altul amutise. 

Veneau cari singuri, cari pe brancarde 
sau cârji, cari în cârcă. | 

Unii numai în cămăşi, alţii cu hainele 
sfăşiate, mulţi cu piepturile goale! 

Eră un spectacol de iad! 

Şi un chiot, un vaet, de-ţi plângea inima 
de durere! 

Abia mă ridicam până la fereastra vapo- 
rului şi priveam îngrozit de cele ce vedeam. 

Recunosc pe un prieten, sublocotenent 
Tatar., care rănit stă cu ochii atintiti în van. 
Îi fac semn cu mâna, dar el se uită şi nu 
mă recunoaşte. Îmi face o impresie penibilă. 

Un ofiţer tânăr căruia un obuz îi rup- 
sese amândouă picioarele de mai sus de 


SIMFONIE DE RĂZBOLU 25 


genunchiu zäceà pe un brancard. Släbit si 
cu o urmă abia perceptibilă de vieaţă ! Langa 
el picioarele rupte, cu cisme cu tot! Când 
vreă cineva să le ia de acolo începea să 
strige: 

— Nu! nu! Nu-mi rupeti picioarele căci 
mă doare! Lăsaţi-mi picioarele in pace! 

Innebunise ! 


* 
* * 


Zeci, sute, sute, de răniţi urhpleau va- 
porul. Toate paturile, toate saloanele, cori- 
doarele, săli, totul eră plin de răniţi. Pe sala 
cea lungă curgeă o dara subţire de sânge. 

— Aoleu! Mamă! Mamă! auzeam. 

— Ce păcate am făcut eu Doamne! 

— De ce nd mă iei, Isuse! De ce? 

— Aoleu! Pieptul, 

— Piciorul | 

— Mâna! 

— Domnule doctor, ia-mă şi pe mine la 
pansament! la-mă ! 

Un doctor tânăr ce treceă pe lângă rănit 
dă ordin să-l iă la pansament. 

Erau mulţi, prea mulţi răniţi şi doctori 


26 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


prea puţini pentru răniții din cele două sle- 
puri-spitale din port. 
Doamne, Doamne ce-am văzut! 


Panica. 


La un moment dat se produce panică în- 
tr'un batalion de rezervă ce abia plecase 
din port. 

Ce se întâmplase ? Bulgăroaice, turci şi 
copii eşiseră în întâmpinarea acestor trupe, 
strigând cât îi ţineau gura: 

— Fugiti! Fugiti! Vine, cavaleria bulgă- 
rească ! Vin Germanii ! 

Soldaţii crezând şi cedând primei impre- 
siuni s'au răspândit; caii nechezau, căruțele 
se răsturnau şi animalele alergau fără rost 
şi stăpâni prin port. 

Unii s'au aruncat îmbrăcaţi în Dunăre, 
să o treacă înnot şi s'au înnecat; alţii au 
sărit pe slepuri; vasul-spital tocmai se de- 
părtă de ponton când doi boi veniţi şi ei 
în goană se proptesc în marginea ponto- 
nului şi cad în apă. Câţiva soldaţi se aruncă 
cu avânt după vaporul care se depărtă. Unul 
ajunge şi se apucă cu mâna de un fier de 
pe margine. Alţi doi se lovesc cu zgomot 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 27 


de bordul vaporului, nu găsesc nimic de 
care să se apuce şi cad în apă. l-am mai 
văzut odată apărând la suprafaţă într'o sfor- 
tare supraomenească, apoi apa a făcut câteva 
inele şi s'a închis, inghitand în valuri prada. 

Mă uit pe mal. Ofițerii cu tignalele -in 
gură strângeau trupa. 

Mi-am amintit de paginele înfiorătoare 
asupra «deroute-i» din alte războaie. 

Exact acel tablou cu oameni ce fug, zbie- 
rete, animale fără rost, căruțe în goana cai- 
lor, praf, o neregulă înfiorătoare... 


* 
* * 


Spre seară, ofiţerii răniţi aduceau vestea 
că iubitul meu prieten Hanes, murise eroic 
în fruntea companiei sale. 

Am resimţit căldura buzelor sale pe frunte 
şi am vărsat o lacrimă fierbinte. 

Dumnezeu să te primească în lumea ce- 
lor buni, drag prieten! 


Prizonier! Scăpat! 
Un ofiţer dintr'un regiment de infanierie 
dela Olteniţa luptător la Turtukaia, sublocot. 


28 VIRGILIU STEF. SERDARU 


Mânăst,, îmi povesteà o întâmplare foarte 
impresionantă : 

— Am avut mult noroc ziceă el, când după 
lupte crâncene trebuise să ne retragem din 
linia întâia, jpe linia centrelor. Duşmanul 
eră în număr covârşitor. | 

Căpitanul companiei mă trimete pe mine 
cle vre'o zece oameni pe o vale ca să 
văd dacă inamicul nu se concentrează 
acolo, cu intenţia de a ne luă prin flanc, 
Invoiala fusese făcută ca, dacă e vreun 
pericol să fluer sau să strig şi el cu com- 
pania fiind în apropiere, cu urechia atentă 
ne va da ajutor. Inaintam prin pădure cu 
precautiune, ne strecuram printre pomi şi 
pe sub crăngi. Nu se auzeă nici un zgomot, 
afară de bubuiturile tunurilor. 

Foşnetul frunzelor, răsuflarea ţinută a 
soldaţilor şi gesturile lor de şopârlă îţi fă- 
ceau o mare impresie, 

Nu eră nimeni. 

Inaintam... Deodată aproape de un lu- 
miniş se produce o mare mişcare, foşnet, 
paşi şi ca vre-o 40 de bulgari se reped 
muteşte la noi şi ne înşfacă, Nici unul din 
ei nu vorbeă nimic. 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 29 


Tăcerea fiind contagioasă, intervenind 
şi mirarea stupefiantă a primului moment, 
nici soldaţii mei nu crâcniseră nimic. Acum 
tuturor li se pusese mâinele în gură, în 
timp ce alţii îi trăgeau si îi căutau prin bu- 
zunare ; eu mă svârcolesc niţel şi zbier tare: 

—  «Căpitane !» 

Imediat aud zgomot! Eram salvaţi | 

Ai noştrii veneau în pas gimnastic. Bul- 
garii dispărură. 

— Ei! Ce e? întrebă speriat căpitanul. 

Povestesc şi aproape nu-i vine să creadă. 
Toate astea s'au petrecut aşă de repede, 
în aşă tăcere încât după aceia parcă mie 
însu-mi nu-mi veneă să cred şi mă întrebam 
de e vis sau viaţă. 


IV. 
SURORILE DE CARITATE. 


În elegantele lor costume şi bonete albe, 
cu cruci roşii, sunt ca nişte îngeri buni ce 
zboară din rănit în rănit alintând suferinţele. 

Câtă dragoste pun în fiece gest. Câtă bu- 
năvoinţă să dea un pahar cu apă, cu lapte; 
ce graţie aprinzând ţigara unui ciung! 


30 VIRGILIU STEF. SERDARU 


E o mângâiere pe care numai noi răniții 
o putem înţelege. O înţelegi mai bine, cu 
cât acest contract e mai apropiat de eşirea 
din luptă, am simtit-o mai bine în spitalul 
din Turtucaia. 

Când vii aiurit, când în faţa ta nu vezi 
decât sânge, nu auzi decât bubuituri şi vezi 
maluri surpându-se, când ai impresia că tot 
omul iti vreă răul, că oricine ţi-e duşman 
şi ţi-e teamă parcă chiar de suavele flori 
ce mâini delicate ţi le aştern pe cearceaful 
alb al patului — atunci apar surorile dela 
crucea rosie! 

Diafane si cu zâmbet pe buzele ce înca- 
drează dinţi albi ca mărgăritarele, apar su- 
rorile, te alintă, îți vorbesc uşor, uşor, de- 
licat şi uiţi de dureri, uiţi... şi începi să 
glumeşti,.. 

Voi nu vă dati seama surorilor de ma- 
rele serviciu ce ne aduceţi nouă, de marele 
serviciu ce aduceţi Patriei. Voi cimentati 
sufletele de eroi ce vă trece prin mână, voi 
făuriţi eroii de mai târziu. 

Vouă vi se cuvin decoraţiile lor, căci voi 
sunteţi cele cari a-ţi cizelat sufletele simple 
ale soldatului dela tara, sau a-ţi ridicat din 


SIMFONIE DE RAZBOLU 3l 


nou până la gradul sacrificiului de sine su-: 
fletul ofițerului tânăr ce vă priveşte, prefa- 
cându-se că doarme, 

In ochii lui încep să apară scene de e- 
roism, sub ploaia de gloanţe, privit de aceste 
surori bune; o întreagă purtare romantică 
prin eroismul ei demne de admiraţia voastră, 
este țelul invalizilor ce stau pentru un mo- 
ment în paturi. 

Ce mulţumire trebue să aveţi voi, cari 
zile întregi şi nopţi întregi, aţi veghiat la 
capetele răniților, martirii unui înalt ideal! 

Ce suveniruri veţi aveă mai târziu şi 
câtă linişte sufletească veţi simţi gândind— 
şi eu am contribuit la zidirea României de 
mâine |,. 


V, 
CERCETASII! 


La declararea războiului a doua armată, 
aceia a «Cercetașilor României» a fost şi 
ea mobilizată! Fără zgomot şi fără re- 
clamă ! In exoticul lor costum, micuţii s'au 
împrăştiat imediat pe la diferite instituţii, 
răspândind pretutindeni un farmec deose- 


32 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


bit. Toată ziua alergau prin Bucuresti dela 
Cotroteni la Filaret, făcând serviciile cu care 
erau însărcinaţi, cu tot sufletul şi toată buna- 
voinţa. 

La spital când ränitul-e ridicat după targä 
unul dintre susţinători e un cercetas, în timp 
ce alţii, alţi câţiva îl cercetează cu ochii 
umezi şi-l întreabă de-l doare rău... 

Când să se aşeze în pat, zece, douăspre- 
zece mânusite se agaţă de hainele murdare 
ale rănitului, operaţia se îngreuiază, dar el 
zâmbeşte mulţumit văzând că este încon- 
jurat cu atâta dragoste. 

Iti dă să mănânci un cercetas. Şi pune 
atâta stäruintä încât mănânci fără să ai poftă, 
de frică să nu superi un înger aşă de bun. 

După masă vezi cercetaşul intrând discret 
în cameră şi ascunzând ceva într'o hârtie. 
Din micile lui economii îți aduce bomboane 
englezeşti «dela băcănie» si un pachetel mic 
de ciocolată «Şcolarul». fl priveşti cu duio- 
şie şi-l rogi să se servească el întâi. lei şi 
tu, rănitul, o bomboană, în timp ce-l inviti 
pe el. Şi tot vorbind cercetaşul, se pome- 
neşte că şi-a mâncat singur darul, vesel de 


SIMFONIE DE RAZBOIU 83 


«brava armată». Şi rămâi privind cu drag 
acel nevinovat surâs copiläresc! 

La pansament, un cercetaş în alb ajută 
doctorului... 

Noaptea la căpătâi, veghează tot un cer- 
cetas... 

Micii soldaji au facut servicii imense si 
sunt sigur ca fara ei spitalele, gärile, cazär- 
mile, ar fi stagnat in activitatea lor. 

Erau cercetasi telegrafisti, telefonisti, im- 
partitori de scrisori si telegrame, curieri la 
regimente şi adeseori chiar scriitori prin 
biurouri. 

Ce straşnice învățăminte, aduce timpul !.. 

Misiunea ce fiecare cerçetas îndeplineă 
e cu atât mai glorioasă cu cât ea s'a făcut 
în mod tainic şi fără zarvă. 

Fiţi mândri, cercetaşi ai României! Voi 
sunteţi eroii umili ce în urma frontului, aţi 
lucrat fără preget cu tot sufletul. 


* 
* * 
Le era dat cercetasilor sä sufere si mize- 
riile refugiului. Si le-au îndurat în tăcere, 
cu mândrie, fără să se plângă nimănui. 


ViRâriu Ster. Srrparv. — Războiul nostru. 3 


34 VIRGILIU ŞTEF, SERDARU 


Şedeau adunaţi în colonii räzlete, îşi fă- 
ceau singuri gospodăria, iar în cele două pri- 
măveri au avut grădini proprii de zar- 
zavat... 

Lucrau mult si bietii copii nu cunoscu- 
seră înainte munca. 

Au murit unii de boale, au murit prin 
spitale îngrijind exantematicii, au murit sfâr- 
siti de dorul de acasă. 

In primăvara anului 1917, când re- 
sursele Moldovei se sfârşiseră, nu mai a- 
veau destule cămăşi, nu mai aveau ghete 
bune... 

Au răbdat însă totul până ce venind îm- 
brăcăminte de giurea, li s'a dat efecte si 
bocanci englezeşti. 

Dar la demobilizare, când soldaţii înce- 
puseră să treacă în Muntenia? 

Dorul de acasă, dorul de părinţi ajunsese 
la culme. 

Treceau pe «Cărarea ursului», riscând ori- 
ce pericol și orice încurcătură.,. 

Ajunşi acasă erau schimbaţi; cäliti şi îm- 
bätrâniti de faptele războiului, uitaseră co- 
pilăria... 


SIMFONIE DE RĂZBOLU 35 


VI. 
DURERE!.. 


Zi tristă şi mohorîtä de toamna!.. 

Spre Brasovul cu lupte sângeroase trecuse 
frate si rude $i prieteni! 

M'am obişnuit totuşi cu atâtea morţi şi 
şi schingiuiri, încât cu toate că credinţa ne- 
norocirei îmi face o impresie profundă şi 
sfâşietor de dureroasă, totuşi văd că izvorul 
lacrimilor a secat. Nu mai pot plânge! 

Şi Constanţa a căzut! 

Chiar Dumnezeu ne uită în orele vitrege 
ce trec. Şi vărul meu murise eri pe frontul 
dobrogean. 

O |! zi tristă şi mohorâtä de toamnă! 

Zi rece, în care nimic nu mă mai bu- 
cură, surâsurile nu mă mai înveselesc, ci 
numai gândul sângelui ce curge din rănile 
ostaşilor noştri mă doare! 

Şi bunicul meu murise la C.-Lung lovit 
de un obuz! 

Zi tristă şi mohorâtä de toamnă ! 

De ce ai venit aducând cu tine cortegiul 
veştilor în zăbranic ? 

10 Octomurie 1916. 


36 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


VII. 
PRIMĂVARA. 


Primăvara! 

Ce curios răsună această vorbă în pus- 
tiul în care ne aflăm! 

Unde-s timpii când primăvara însemnă 
osanale celui Prea Inalt? 

Unde-s timpii când sub razele calde şi 
parfumate de primăvară îţi veneă dorul de 
viata şi veselie ? 

Primăvara ! 

Geruri şi păduchi! Ofensivă şi fier! 
Sânge care curge! Revederea tärei! Rein- 
vierea patriei. 

S'au dus timpii poeticelor reverii. 

Primăvara e trompetul realitatei... 

O fempora !... 

Câtă căldură şi cât înţeles are acum 
această exclamatie. 

Vor reveni însă, vor reveni timpurile, 
însă altele făurite de noi. 

Pe seară. 

Citesc. 

Vântul suflă îngrozitor, iar stropi de apă 
lovesc în geamuri. 


SIMFONIE DE RĂZBOLU 37 


Mai târziu linişte si neurastenie... 

Florile albe de vişini s'au asternut în 
curtea cäsutei mele, iar petalele roze ale mă- 
rului de lângă fereastră resfrânge raze vio- 
lete în odaia neagră de mizerie şi tristeţe. 

Printre dantela de verdeață şi flori, văd 
trenul trecând şi nu aud nici un zgomot. 

Parcă e un vis... 

Vis, într'o tăcere mormântală, prin care 
plutesc imaginile fericirei de altădată şi ta- 
blourile estompate cenusiu dle viitorului ce 
se conturează sfios undeva în infinit... 

1 Aprilie 1917. 


VIII. 
ȚIGANII. 


Fusesem chemat la regiment. 

De două zile ningeà în sir si vântul ce du- 
cea la ducere, devenise înfricoşător pe la 
orele 4 d.a., când trebuiă să mă întorc. 
Zăpada ce cădeă astupase toate drumurile 
şi potecile, făcând să o iau rasna peste 
câmp — orientându-mă după firele telefo- 
nice — prin viforul groaznic. 


38 VIRGILIU STEP, SERDARU 


Nu vedeam in față mai mult de o sută 
metri. Calul gâfâiă şi ciuleă urechile. 

Mie îmi inghetase picioarele. 

Departe aud spre pădure un urlet sinistru. 

= «Es lupii», îmi spune soldatul ce mă 
intoväräsià. 

«Alaltăeri un plutonier dela noi a trecut 
prin o haită, fara revolver, fără nimic! 
Când i-a văzut eră prea târziu. A dat pin- 
teni calului şi a trecut. Lupii lau privit pe 
brânci fără să se mişte. Când a ajuns la 
cantonament, galben ca un mort, a leşinat...» 

Crivätul băteă strasnic. 

În sfârşit dau din nou de linia telefo- 
nică şi reiau drumul. 

În mijlocul câmpului întâlnesc un sălaş 
de ţigani, cari se căsneau să-şi urnească 
căruțele în drumul pribegiei. Erau vineti 
de frig, sărmanii, iar stropi de ghiatä lo- 
veau pieptul gol şi braţele sfasiate! 

Ti-erà mai mare jalea să-i vezi în ce hal 
de mizerie erau şi cum se văicăreau de frig. 

— «Murim de ger, conaşule! Murim 
şi n'avem măcar ‘o pâine!» 


% 
* * 


SIMFONIE DE RAZBOIU 39 


Nenorocite fiinţe, cărora sub piepturile 
arse de soare li se zbate o inimä atât de 
românească ! 

Tigani, locuitori exotici ai ţărei, voi ati 
urmat departe steagurile tärei fără să cereli 
concursul nimănui, şi fără să cereti drepturi... 

Mi-am golit punga cu arginti în mâna 
bătrânului ţigan şi am dat pinteni calului, 
pornind la galop, învăluit în viscol... 


IX. 
SARBIL 


Către centrul frontului dobrogean luptau 
Sârbii. 

Excelenti luptători. Sârbii îşi puneau tot 
sufletul în luptă. Vedeai oameni care-şi dă- 
deau bine seama de Patrie, de Patria pe 
care nu o aveau în acel moment, dar pe 
care voiau s'o desemneze cu preţul sângelui. 

Cu o înfăţişare modestă, în timpul re- 
paosului îi vedeai strângându-se la un loc 
şi vorbind încet şi tihnit, cu vorba cum- 
pănită şi grea. 

Tot vorbind scoteau baionetele lor lungi 
şi ascuţite si luându-şi dela brâu pila ince- 


40 VIRGILIU STEF. SERDARU 


cepeau să mângâie ascuţişul până ce baio- 
neta tăiă ca briciul. 

Puneau atâta sânge rece în această ma- 
cabră operaţie, încât iti aduceai aminte de 
cositorii de iarbă cari se opresc din când 
în când şi scoțând pila ascut coasa făcând 
acel zgomot original: Tiu! Tiu! 


* 
* * 


{ntr’un spital din Feteşti, unde fuseseră 
aduşi răniţi mai mulţi ofiţeri sârbi, ordo- 
nantele lor după ce şi-au văzut stăpânii 
culcati şi îngrijiţi, au cerut să plece la luptă, 
căci ei nu sunt «doctori» ca să steă la spital. 

Ofițerii le-au dat voe şi ordonantele au 
pletat veseli şi cântând; un singur soldat 
a rămas pe lângă ofițerul său grav rănit. 
Eră trist şi abătut de ruşinea ce căzuse 
pe capul său.., 

Intre sârbi şi bulgari o ură veche făceă 
ca întâlnirile să fie foarte sângeroase. In ziua 
ofensivei întrun punct bulgarii rezistau în- 
dârjiti atacurilor Sârbilor, cari trebuiră să 
revină în tranşeele lor. Cu un regiment 


SIMFONIE DE RAZBOIU 41 


românesc venit să-i întărească, au dat un 
atac fulgerător. 


% 
* = 


O armată însufleţită de un sfânt ideal, 
o armată model pe lume. Brava armată 
sârbă ! 

I-mi aduc cu multă durere aminte în ce 
mod crunt s'au jertfit pe frontul dobro- 
gean — departe de patria lui iubită! Şi 
cum într'o seară făcându-se apelul Diviziei 
s'a constatat că o jumătate din trupă şi 
ofiţeri pieriseră ! 

Nu avuseseră măcar mângâierea cum 
îmi spuneă unul: 

— «Să murim, să murim cu toţii! Insă 
am voi să ne jertfim atunci când în depăr- 
tare am vedeă desemnându-se munţii voa- 
lati albastru ai mamei noastre, Serbia». 


X. 
SOLDATUL SPANU ION. 


Soldatul rănit Spânu Ion din reg. 49 in- 
fanterie eră un Român de inimă plin de do- 
rul de ţară şi de o simpatică timiditate, când 


42 VIRGILIU $TEF. SERDARU 


seara veneà tiptil să se instaleze în culcuşul 
său, după ce eu mă culcasem (dormeă într'o 
cameră cu mine căci nu mai eră loc în spi- 
tal şi nici în sat). Vorbeă frumos gi poves- 
teă minunat din lupte. 

— Am luptat, domnule locotenent, la Tur- 
tukaia în lupte crâncene, am fost rănit şi 
făcându-mă bine am luptat din nou în Mun- 
tenia, în retragere, dela Drăgăşani la Buzău, 
Dar zău! Nicăeri nu a fost mai viu focul 
dracului ca la Turtukaia ! 

Acolo, pe mine la un atac mă răneşte rău 
la picior, de-mi curgeă sângele şuroiu. Mă 
iau brancadierii şi mă duc îndărătul luptei 
ca să mă panseze, dar pe drum un «domn» 
It.-colonel imi cere pușca. 

— Dă-mi arma, mă băiatule, ca să o 
dau la altii ce nu au, căci tu nu mai poţi 
luptă... 

— Nu pot să o dau, d-le colonel, zic eu, 
că e a mea şi am primit-o cu bon. 

— Cum nu o dai când ţi-o cer eu? face 
el necăjit. 

— Domnule colonel, nu pot... 

— Dumnezeul!... Du-l îndărăt la luptă 
atunci... 


SIMFONIE DE RAZBOIU 43 


M'am sculat cum am putut şi am rein- 
trat în luptă de am mai dat un atac; dar 
mă slăbisem rău şi-mi curgeà sângele gârlă 
pe pantaloni... 

Dar pe urmă am avut noroc că ne-a dus 
cu armă cu tot la vasul-spital şi apoi la 
spitalul «Moteanu» în capitala Bucureşti. 
Acolo numai cucoane de familie! 

Foarte bine! zece bäetasi «d'ăia» mici, 
cercetaşi, vedeă de mine şi-mi dădeă mai 
mare curaj. 

Hei! Dar asta a trecut şi am intrat din 
nou în luptă, că intrase Germanu în ţară... 

Ce luptă crâncenă! Că ei erau mulţi şi 
noi puţini. Luptai pe o parte, tineai piept, 
dar te pomeneai odată cu ei prin flanc... 

Intro zi am prins trei, cari tăiau fire de 
telefon. Unul stià bine româneşte era «tivil» 
şi cu codru de mămăligă in traista. 

Da, zău! Multe ni s'a mai întâmplat în 
bătăliile noastre înverşunate... Dar, să spun, 
nici dela noi, unii, intelegeti mai simpli 
nu şi-au făcut datoria... Când treceà în re- 
tragere pe lângă sate, pe câte unul il ardea 
rău focul de acasă, plecă să-i vadă... şi acolo 
îl apucă inamicul ! 


#4 VIRGILIU ŞTEF. SERD ARU 


Finta. 


Pe lângă Buzău a fost o luptă mare; că- 
zuseră Nemti şi căzuseră şi de ai nostri. 

Räniti Nemţi, răniţi Români, si lupta eră 
în toiul! 

Dar să vedeţi, ce se întâmplă — mie mi-a 
venit şi să râd — odată a început toţi si Ger- 
manii și Românii să se pupe! Zäu se pupau 
ca nebunii si se îmbrăţişau. 

Românul e bun! Să vedeţi, în alte părţi 
răniții lor când te vedeau că vii, se ridicau, 
se închinau şi ai noştri îi pansau cu toată 
mila. 

Acolo Îa Finta a ţinut nebunia câtva timp, 
în timp ce pe altă parte eră tot luptă şi 
deodată ne pomenim cu armata duşmană 
pe flanc. 

Şi... a trebuit să ne retragem cu du- 
rere... 


Patrula |... 


Treceam pe lângă satul meu în Buzău. 
Era la vre-o 20 km. depărtare de coloana 
mea. Eu rănit la umăr, mă sbat în mine. 

— Să mă duc... Să nu mă duc... 


SIMFONIE DE RAZBOIU 45 


— Du-te, mă, îmi zic unii, şi ne-oi ajunge... 

Îmi fac curaj şi pornesc. Ajung cu greu, 
dar în sat mă şi întâmpină copilul lui Nae 
al Vetei, de-mi strigă: 

— Nene Niţă, fugi, că a intrat patrula 
nemţească în sat! 

— Unde-i mă? 

— Păi, trecü. 

— Mă, a dracului, dar lasă că nici pe 
mine nu mă prinde. 

Şi mă duc, d-le locotenent, prin curţi — 
pustiu şi jale —la mine. Acolo când m'a 
văzut, parcă a văzut pe Dumnezeu. 

Şi-mi zice nevasta şi moşu: 

— «Rămâi, mă Niţă, mă, şi nu te mai 
duce... Ma...» aşa şi pe dincolo. 

Dar eu mă tineam tare. Nu vream, dar 
nici nu le-am spus că eram rănit a doua 
oară, că mă legau şi nu-mi dădeau drumul. 
Le-am zis: 

— Am venit să vă spun să rămâneţi pe 
loc. Ori ce o fi să nu. plecaţi! Că eu am 
văzut mari grozävii: copii îngropaţi pe mar- 
ginea drumului... şi altele. 

Şi noaptea am plecat iarăşi tiptil. 

Patrula nemteascä trecea în galop pe uliţă... 


46 VIRGILIU ŞTEF, SERDARU 


Am scăpat şi apoi cu greutate am ajuns 
la spitalul din Urziceni». 

lată eroii necunoscuţi. lată cei mulţi ce au 
suferit mult si au luptat eroic, fara ca ci- 
neva să le recunoască meritele şi fără să 
se gândească le vre-o recompensă. 


XI. 
SOLDATUL MiriŢA Ion. 


Intr'o dimineaţă rece de iarnă, şedeam 
de vorbă în casa din Târzii — unde mai 
locuiau şi doi răniți — cu soldatul Mitita 
lon din reg. 8 Buzău. Vorbiă într'una tot 
potrivindu-şi moletierile făcute dintr'o manta 
ungurească luată pe câmpul de luptă. 

— «Nenea Niţă, începe el, vă spuneă de 
luptele ce a luptat; dar zău, nici noi «ceştia» 
mai tineri nu ne-am lăsat mai pre jos... 

Tot ce mi-a fost mie mai crud, a fost 
când ne-am retras prin Capitala noastră fru- 
moasä; că știți, că eu vindeam legume cu 
coşul... 

Mai înainte de asta am dat mai la vale 
ceva de Bucureşti, o luptă mare şi cu vi- 
tejie; dar ce folos ei aveau scule multe. 


SIMFONIE DE RAZBOLU a 


Noi ne retragem la Chitila la fort, facem 
şariţuri şi aşteptam... 

In fort nu mai era de loc «monitie»; eră 
nişte zahăr. Ne punem şi noi de-l rontäim 
şi apoi ne culcăm în tranșee. 

Dimineaţa se rupsese frontul din spre Bra- 
gadiru, primim ordin să ne retragem, spre 
fabrica de zahăr, unde ţiganii veneau în fugă 
cu sacii de încărcau zahăr. 

Trecem printr'o poiană semănată parcă 
cu căpăţâni de zahăr si ne oprim de tra- 
gem, susținând retragerea ; un afurisit de 
şrapnel mă răneşte jos la picior, dar eu n'am 
simţit, aşă eram de încălzit. 

Tocmai la intrarea în Gara de Nord, tre- 
cand printr'un lac am simţit arsura în pi-. 
cior şi am văzut sângele gâlgăind. 

Acolo la Bucureşti, valeu! Ce jale erà 
şi cum plângeă lumea şi se boceă pe străzi. 

Auzim strigăte de «ura!» Germanii intra- 
seră pe altă parte în oraş si unii fivili «vrei» 
strigau ura. Ne îngrozim. 

Pe mine nişte cucoane cu crucea roşie 
mă trage să viu în spital, să rămân, căci se 
vedea că sunt rănit ; dar eu ce să rămân ? Nici 
vorbă să rămân eu pe mâna duşmanului. 


48 VIRGILIU §TEF. SERDARU 


Şi m'am târât înainte, îndreptat de femei 
şi copii — printre inamic spre Moşi, unde 
nu ajunsese Germanii. 

Şchiopătând, obosit, ne întâlnim acolo şi 
cu d. căpitan, care ne spune să mai mer- 
gem puţin — până la Pantelimon — şi acolo 
să mai dăm o luptă... 


Pantelimon. Santinela germană. 


Ajungem la Pantelimon şi ne facem planul 
să dormim, căci de două zile nu mai în- 
chisesem ochii. Eu cu un camarad intrăm 
intr’o casă bătrânească, iar alti oameni ră- 
man pe afară pe uliţă. 

Se inserase. Noi stăm şi mâncăm o mă- 
măligă ce ne făcuse baba.’ 

Odată auzim împuşcături p'afară, chiote, 
vaete. 

O sfeclisem! Stam cu urechia atintità. 

Vine mosu şi ne povesteşte pe neräsuflate : 

— «À intrat Germanu în sat, chiar acu ! 
Aproape pe toti de a fost pe uliţă i-au 
prins şi dus; don căpitan tocmai vorbiă la 
primărie cu «Rigimentul». L'a luat de acolo 
prizonier...» 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 49 


Noi doi nu ştiam ce să facem. Ne ho- 
tărâm să mai stăm să se liniştească satul... 

Toată noaptea am stat la pândă. Pe şosea 
treceau repede figuri necunoscute şi îm- 
brăcate ciudat. Cäläreti la galop... 

“Spre ziuă se făcuse linişte. Ne punem 
ranita, luăm armele şi o pornim. 

Lângă primărie, deodată apare în ceaţă 
o matahală şi strigă tare: 

— «Zaverna ! Zaverna !» 

Eu vreau să o sbughesc. El tranc un 
foc, ce mă loveşte lângă gleznă, în carne. 
Eu sar în sant şi tovarășul meu după mine. 

— «Măi, frate, m'a lovit !» 

— «Măi, hai înainte l» 

Si o luăm la goană prin sant, învăluiţi 
de ceaţă. În urma noastră am auzit gălă- 
gie, paşi şi alte arme ce se slobozeau, dar 
de geaba căci eram feriti de sant... 

Mergem noi ce mergem şi ajungem la 
un grilaj de sârmă împletită. La capetele 
ei, pe stânga şi pe dreapta, eră câte o san- 
tinelă ce stă rezemată motäind. 

Eu nu puteam să săr, că mă dureă pi- 
ciorul ; camaradul îmi dă curaj. Sare el 
întâi, săr şi eu şi abia atunci ne vede. 


Virgin Srer. Serparv. — Războiul nostru. 4 


50 VIRGILIU STEP. SERDARU 


Tranc! Un foc de arma! 

Nimic. Si o luăm la goană prin pădurice 
până eşim la marginea satului. Acolo erau 
avantposturile nemţeşti. 


Scăpat! 


Unul eră chiar la un canton pe şosea. 

Eră greu de trecut căci se luminase bine 
de ziuă... 

Ne dăm mai pe lături şi prin o creastă 
de arătură, începem să ne târâm pe burtă... 

Ni se zgâriase mâinile şi pe faţă eram 
ca dracii... 

Când ajungem la vre-o 400 metri de ei, 
înainte, unul ne vede şi trage. Noi atunci 
ne sculăm şi o lăăm la fugă. Alte puşti se 
auzeau ! Noi fugim. 

Gloantele şuerau pe lângă noi! unul a 
lovit chiar pe camaradul meu în mână — 
dar am scăpat! 

Nemţii au fugit «o leacä» după noi, dar 
apoi s'au lăsat. 

Peste câteva sute de metri ne-am întâlnit 
cu patrulele noastre!.. Ajunsesem cu viaţă 
la ai nostril 

Terminând soldatul Mititä îşi dă odată cu 


SIMFONIE DE RAZBOIU 61 


dosul mânei peste gurä, mai trage odata 
de moletiera si iese: 
— «Să trăiţi, domnule locotenent!» 
Povestise totul calm, ca şi când ar fi spus 
că s'a dus la arat si pe seară s'a întors 
acasă |. 


Afară ningeă şi geruiă groaznic. 


XII. 
Rusil 


Veniserä Rusi multi, infinite coloane de 
trupe gălbui, 

Soselele erau pline de Rusi si coloanele 
lor, ce făceau un zgomot asurzitor, 

Treceau tunuri, treceă «pihota» *), treceau 
coloanele de chesoane şi căruţe! 

Treceau cäläretii iute ca vântul şi treceă 
«pihota» încet şi domol... 

Se duceau toţi în spre soare-apune, cu 
armele puse leneş pe umăr, cu privirea stinsă 
şi sufletul neentuziasmat. : 

Şi toţi se duceau: 


1) Infanteria. 


52 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


— «Na Buharest! Na Buharest! Gos- 
podin I» 1) 

În urma fiecărui polk (regiment) veneà 
vestitul samovar și căruțele pline cu pâine 
albă şi slănină afumată. 

Adeseaori câte un rus cu balalaika, 
cântă, ascultat cu sfințenie de camarazi, 
viitorii «tavarăşi»... 

În şeile negre, lustruite şi împodobite cu 
sticla de vutcä, trecea cavaleria, cu sulitele 
de multe ori ornate cu câte o pâine, luată din 
goană din vre-o căruţă sau vre-o brutărie... 

Dar trec... Si sunt mulți! Şi sufletele 
noastre au licăriri de speranţe şi ochii se 
închid ddese ori în faţa celor rele, pentru a 
nu le vedeă decât părţile bune... 

Toţi voinici, roşii la faţă şi cu echipa- 
mentul nou. Viaţa lor sedentară de orien- 
tali, făcuse însă să nu aibă iuteala şi sprin- 
teneala obişnuită nouă, aşă că infanteria 
rusă nu puteă parcurge mai mult decât 12 
klm. pe zi. lar infanteria noastră 80 kim. 
pe zi! 

Intre trupele noastre şi cele ruseşti eră la 


1) La Bucureşti! Domnule. 


SiMFONIEZ DE RĂZBOLU 53 


început o fraternitate excelentă, cântece, jo- 
curi şi camaraderie. 

Frăția a ţinut caldă, până ce multi din 
ei şi-au uitat cu desăvârşire că sunt in ţară 
aliată şi mai mult încă ajunseseră să zică : 

— «Net aliat! Protector... !» 1) 


* 
* * 


Cavaleria rusă făceă cea mai mare im- 
presie. Pe caii lor iuti şi zvelti cäläretii tre- 
ceau ca nişte săgeți, ducând ordinele. Chiar 
cele mai neînsemnate servicii le făceau iute 
şi în galopul întins al cailor. Pentru a merge 
o distanţă de 50 metri ca să cheme un 
ofiţer, puneau pintenii, galop, şi cât ai clipi 
erau ajunşi la... destinaţie. 

Ingrijeau bine caii şi toată ziua făceau 
exerciţii de echilibristicä care te umpleau de 
groază. Se lăsau în mers până sub burta ca- 
lului şi apoi în galopul cel mai nebunesc se 
ridicau în sus pe şea şi luau poziţie de 
luptă. 

Frumoasa armată rusă! Nu mai rămăsese 


1) Nu aliat! Protector | 


54 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


nimic de ea după ce vântul revoluţiei su- 
flase în 917, distrugând toate vechile temelii. 

Praf şi desagregare | Inamici inconstienti ! 

Acum îmi aduc aminte cu durere, cât 
de sfâşietor de tristă eră retragerea de pe 
frontul Moldovei a vechei armate atât de 
sclipitoare, în Decembrie 917. 

In pâlcuri, pâlcuri, pe jos, cu hainele 
rupte, cu caii släbänogi de nemâncare si 
armele aruncate pe şosele. 

Eră icoana nouei stări de lucruri! 


XIII. 
Cazacill.. 


Cazacii erau superbi! Instructia lor se 
facea in mod individual asa nici odatä o 
sotnie nu executà o miscare in acelas timp, 
aceiasi cadentä, ca în maneje. Totdeauna 
însă fiecare cäläret execută mișcarea cu 
atâta agilitate, atâta siguranţă, încât oricine 
rămânea inmärmurit. 

Am întâlnit ofiţeri cazaci cari nu ştiau 
carte. Totuşi de o inteligenţă şi un spirit 
de iniţiativă incontestabil. 

Ce se întâmplă? In Rusia, Cazacii mos- 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 56 


tenesc din tată în fiu gradul ce-l au în 
cavalerie. De când copilul e mic, statul îi 
dă un cal bun, pe care micuțul îl îngri- 
jeşte şi cu care se joacă pe întinsele stepe. 
Adolescentul începe a face exerciţii în li- 
bertate, aşa că pe la 20 ani, cäläretul ajunge 
a aveă atâta uşurinţă şi dexteritate pe şea 
ca şi când calul şi trupul său ar fi una şi 
aceiaşi bucată. 

Când merg la atac, Cazacii se duc ca o 
hoardă, într'o neregulă înfiorătoare (orga- 
nizată totuşi) si intro goană vertiginoasă. 
Lăsaţi toţi sub burta calului pentru a fi pro- 
tejati de gloanţe, inamicul are impresia că 
vine către el o herghelie de cai sălbatici, 
scäpati din frâe. 

La 50 metri de tel, Cazacii se ridică pe 
sea, cu sabia ridicată şi glasurile asurzitoare... 

Această excelentă cavalerie are mândria 
ei şi pentru nimic nu s'ar da îndărăt dela 
isprăvile cele mai neînchipuite. 

Sotnii întregi treceau cântând: 


Gai da troika, s neg pouchisti 
Notch morosna iat crougom 
Svetit messiatz sereb risti 
Mtchitsia parotchea vdo cum. 


56 VIRGILIU STEF, SERDARU 


Şi lumea privià cu drag pe aceşti exo- 
tici cu părul mare, ca läefii noştri, cu in- 
diferenţa de viaţă și cu extrema sensibili- 
tate a sufletului... 1) 


Cazacii sălbatici. Baron! 


Prin satul ce am locuit un timp în refa- 
cere a trecut într'o seară un escadron din 
Reg. 12 de hussari Ahtirsky, comandati de 
simpaticul locotenent Prinţul Boris Wol- 
konsky care ne anunţă că va sosi să can- 
toneze în sat cu un regiment de Cazaci 
sälbateci circazieni. 

Venirea lor a fost ca un adevărat ura- 
gan peste sat. Au dat femeile şi copii afară 
în ger şi s'au culcat ei, după ce au mâncat 
cea mai frumoasă găină sau cel mai gras 
porc din curte... . 

Dimineaţa pe la orele 4 aud tipete de fe- 
mei pe uliţă, Circazienii cu armele în mâini, 
strângeau viteii din sat, ca să plece cu ei. 


1) Cazacii contrar credinţei dela noi, nu sunt sălbatici; 
sunt gospodari, agricultori din ţinutul Donului şi Caucaz. 
Fire blândă şi suflet bun sunt un popor susceptibil de o 
înaltă cultură. Prietenul meu cazac caucazian Pod-Porucic 
Nic. Somoilenko, arhitect din Moscova, eră unul dintre 
aceştia, 


SIMPONIE DE RĂZBOIU 57 


Se auzeau trosnete de pusti si se ve- 
deau viteii fugäriti de călăreţi. 

Femeile plângeau. 

Mi-am luat revolverul şi scoțând câţiva 
soldaţi din vecini abia am reuşit să scap 
vitele bietilor oameni. 


* 
* % 


De cu seară încă escadronul de hussari ne 
adusese vestea cä Circazienii purtau pretu- 
tindeni faima -sălbătăciei si a ignoranței hi- 
gienei. 

Totuşi în fiecare odae din sat, trebuiă să 
intre şi câti-va Circazieni, pe lângă cei 20-30 
soldaţi Români. 

Ofițerii la fel. Chestiunea deci eră să am 
cât mai pujini sau de loc. 

Au venit la mine să se culce patru inşi... 
Erau neraşi, cu părul mare, îmbrăcaţi în 
piei de oaie şi cu nişte zeghi mari de 
păr de capră pe umăr... Si fumau mahorcă... 

Să scap de ei? Dar cum? 

Îi primesc bine, oferindu-le ceai şi ţigări 
bune; la prezentare eu mă recomand: 


— «Baron!... 
— ? 


58 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


— «Baron?» mă întrebară ei mirafi, în- 
dreptând spre mine, patru degete în ace- 
laş timp. 

— Da, zic eu indiferent. 

Atunci am văzut cea mai hilariantă scenă 
de comedie: temenele, surâsuri forţate, ges- 
turi căutate distinse şi înfine tot acel com- 
plex al atitudinei omului simplu. 

După vre-o oră de stat, îmi spun prin 
tâlmaciu că nu pot rămâne, căci sunt prea 
murdari, că se jenează, etc. 

Si au plecat... Reuşisem... 

De dimineaţă însă aveam amintire dela 
ei pe lângă mirosul de mahorcă şi alte... 
suveniruri. 

Undeva în sat, se auzeă cântând: 


Pojelei za migne daragaio 
As veti moi chimnai dni 
Vidia Placio asciasti miliscaia 
Noua presna vidciasti nibat. 


Plecau veseli... Uitaseră repede că nu pu- 
tuseră luă nici o vită din sat... 


SIMFONIE DE RAZBOIU 59 


vii 


La COLOANA! 


Dupä terasa poeticä a palatului dela Je- 
vreni am privit într'o seară întinsul peisa- 
giului din vale. 

Am admirat lanurile bogate si catifela- 
tele păduri din fundul, ce părea o serbare 
venețiană cu rachete albe şi roşii ce se spăr- 
geau sus, 

Am închis ochii pe jumătate si fantezia 
mea a trecut de aceşti munţi şi s'a dus domol 
pe-o aripă de vânt, mai departe, mult mai 
departe, spre locurile noastre ştiute de toţi, 
spre ţara munteneascä. 

În ochii mei umezi s'au perindat tablouri 
şi scene de altă dată, inima mi-a bătut pu- 
ternic, iar braţul încordat a căzut deodată 
fără putere, ca al unui spânzurat. 

Ce departe! Ce infinită distanţă între noi 
şi voi! 

Ce groaznică distanţă! 

Şi cât aşi voi să am puterea să răstorn 
munţii peste armiile dusmane şi să trecem cu 
flori în braţe şi zâmbetul pe buze. 


60 VIRGILIU ŞTER. SERDARU 


Camarazii luau masa, râdeau, erau veseli, 

Eu şedeam trist de o parte. Am eşit afară 
şi cu cât zgomotele erau mai mari, cu atât 
ecourile trezite în bietul meu suflet, erau 
mai mari. 

Aşi fi voit să evoc imagina celor ce stau 
plecaţi cu genunchiul în piept, imagina a 
lor nostri... 

Să evoc timpurile glorioase, când tuni- 
cile albastre se vor ivi la capetele străzilor 
bucureştene, şi când, ferestrele, închise de 
luni de zile, se vor deschide una câte una 
— la auzul cântecelor familiare ale oştirii 
iubite. 

Si tricolorurile, ascunse în unghere tai- 
nice, vor răsări pe uliti şi o bucurie nebu- 
nească va chihoti pe străzi. 

Va fi soare, lumină şi parfum din soli- 
tarele flori, pe cari logodnicele le vor fi 
îngrijit gingaş şi le vor aruncă în faţa ar- 
matei învingătoare | 

Castile de ojel vor luci pe capetele mar- 
tiale ale vitejilor noştri şi pasul de paradă, 
ținut de muzici militare, vor zgudui stră- 
zile înstrăinate... 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 61 


Si fiecare va vedea cat de dulce este 
revederea ! 

Dar vai! Muzica si veselia din apropiere 
fac să se estompeze vräjitul tablou si ră- 
man stingher si trist ca o cruce noua in- 
trun cimitir vechiu şi putred... 


XV. 
TATUCU ROMÂN. 


«Tătucu» Român! 

Sunt milițienii ! 

Sunt bătrâiorii în mantale galbene, veşnic 
deschiate .si fără nasturi. Sunt muncitorii 
cocoşaţi de poveri de prin gări, de pe şo- 
sele şi de pe la magazii. 

Veşnic supăraţi şi... «bolnavi». 

Legati la cap şi peste urechi cu câte un 
ştergar, imbroboditi la gât cu saluri de lână, 
pe căldura cea mare, parcă erau nişte babe. 

Şi umblau cocosati, văitându-se şi plân- 
gându-se. 

Umblau neraşi, cu mustätile sălbatice, 
pleostite peste gură! 

Picioarele ! Picioarele parcă erau nişte 


62 VIRGILIU STEF. SERDARU 


butuci. O amestecătură bizară de cârpe, 
bucăţi de postav prefăcute în «jambiere», 
toate învârtite împrejurul piciorului, fără 
rost, halandala. 

Cu pantalonii veșnic căzuţi ca nădragii, 
şi cu chimir de piele peste brâu. 

Chimir frumos şi lat! Ghintuit cu table 
de tinichia albă, cusut cu aţă roşie si gal- 
benă şi lustruit de unsoare sl frecătură. 

Înăuntru? Câte un «cichiu» de lemn, cu 
lama remboidală de fier şi o mână de tu- 
tun negru... 

Îi priveai cu milă cum se târau de colo 
până colo zicandu-ti: 

— «Cine şi-a mai făcut păcate de i-a mai 
mobilizat si p'ăştia ?» 

Câte un Oltean ager îţi prindeà privirea 
plină de milă şi-ţi spunea «ca să nu-l ardă 
pe suflet» : 

— «Ce, credeţi că aşa sunt ei naturali ? 
Hi! Hi! Să-i vedeţi când s’o demobiliza, 
cum se rad, cum se «ferchezuesc» şi maică, 
maică, cum îşi «pun mustata în furculitä». 
Acum umblă mai cocoşat, mai pitulat, se 
face mai bolnav, mai cu reumatisme, că de! 
bun e Dumnezeu! — scapă ba de o cor- 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 63 


voadă, ba de front, ba de una, ba de alta! 
Când o fi pace, să vedeţi, că ne lasă mai 
pe jos pe noi ăştia tinerii... 

Şi zâmbeà şiret Olteanul. 

Dar tătucii nu ştiau de ce e vorba. Cu 
cât îi priveai mai mult cu atât se văicăreau 
mai tare și se târau ca pentru suplicii in- 
fernale, ca să ducă un sac gol dintr'un va- 
gon în vre-o magazie. 

Ardea apa de căldură si tătucu nu-şi 
scoteă cojocelul de oaie de sub veston! Să 
fie ger, să fie vara, cojocelul sub veston! 

— «Este bun că ţine de cald la inimă, mă 
lămureă câte unul. 

Eră tătucu de santinelă la vre-o intrare 
de gară, de fabrică, de spital, etc. şi ve- 
neă vre un «biet» creştin: 

— <Lasă-mă, mă mosule, lasă-mă că nu 
se surpă cerul! Lasă-mă să trec că e mai 
de-a dreptul pe aici...» 

— «Mă, sunt de santinelă şi nu se poate 
trece !» 

— «Ce nu se poate, omule? Parcă n'ai 
fi avut necazuri în vieatä si nu ştii cum 
merge treaba... Uite, aşa, te dai la o parte 
şi trec... Mă duc la nevoile mele...» 


64 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Şi tătucu se lăsă convins; se dädeà lao 
parte şi treceă «tivilu». 

— «Da vezi dă mai iute să nu te vadă 
cineva...» 

Că, de! «oameni suntem bre!» şi etătucu» 
are suflet bun!.. 

Pe la depozitele cu muniții, erau însă foarte 
ageri. 

Să te ferească Dumnezeu, călător impru- 
dent, să te apropii mai mult de vagonul cu... 
nu se spune... sau de magaziile cu... «Si- 
cret»... că se mustäceà «moşu» de te în- 
grozeă : 

— «Să fugi jupâne! să pleci! Ce vrei să 
mă nenorocestil Păi am nevastă, am patru 
copii | 

Fie-ti milă de mine! 

Păi, ştii d-ta ce-i înăuntru? Hei! He! Nu 
ştii! Şi nici nu se spune! E sicret! Şi dacă 
ai şti ai lua-o la fuga...» 

Trecătorul rămâneă incremenit un mo- 
ment | Tătucu speriat, îşi luă ruginita armă 
«Martini» la mână şi ameninţă: 

— «Să ştii că trag de nu pleci! 

Te-am simţit eu! Trebuie să fii spion. 

Vrei să pui foc, să facă explozie monitia, 


SIMFONIE DE RAZBOIU 65 


armătura, şi să mă facă ţăndări... Piei, drace 
că am pevastă şi patru copii...» 

Apoi văzând că i-a scăpat «Sicretul» căută 
să o îndrepte: 

— «Şi crezusi, ha, că e monitie? Ce o 
să mă pună pe mine moş bătrân, să o pă- 
zesc ? Nu, mă, sunt pesmeti, sunt altele...» 

Bietul trecător plecă înfricoşat, iar mili- 
tianul mândru de «succesul» avut, rămâneă 
la «post» punându-și înţepat arma pe umăr 
şi plimbându-se de colo, colo, ca un cocoş 
înzorzonat cu petice şi cârpe de culori fe- 
lurite... 

Dar tot satul stia de «monitie». 


aK 
*  *% 


Putin înainte vreme de începerea ofensi- 
vei dela Mărăşti, nişte milițieni lucrau tihniti 
la o şosea din dosul frontului. 

Încet, domol ca «pentru altul». 

Generalul M., renumit pentru faptul că 
eră grozav de milităros, — cum se zice în 
stil militar — tocmai treceă pe acolo, du- 
cându-se în inspecția frontului. 

Tătucii îl priveau lung, cu ochii obosiţi 


Vireiziu Şrar. Serparv. — Războiul nostru. 5 


66 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


şi faţa contractată într'o strâmbătură de 
amărăciune şi oboseală... Unul singur sa- 
lută cu un deget, ca de prietenie... 

Generalul roşu de mânie se opri la unul 
şi se rästi: 

— Ce sunteţi voi, mă soldaţi? 

Militianul se descovoiă putin, îl privi li- 
nistit, îşi luă târnăcopul de îl rezemă în 
burtă şi răspunse domol şi plângător: 

— «Da! Da! Militari din păcate! Vai de 
noi! Boerule! De ce ne-o mai fi adus?s 

— Taci din gură, soldat! Ai făcut mili- 
tărie? se răsti generalul, să-l bage în pă- 
mant. 

— Hei, să fii d-ta sănătos, conasule, erai 
copil pe atunci |.. 

Generalul scrâşni şi întorcându-se către 
căpitanul adjutant îi strigă: 

— «Căpitane ! la-i si’n zece zile să mi-i 
dai gata de ofensivă !» 

Şi plecară mai departe. 

Tătucii moţăiră din cap şi se strânseră 
în grupuri să se domirească ce o fi şi asta 
«ofensivă !» 

Într'un sfârşit se lămuriră după placul 
Inimel : 


SIMFONIE DE RĂZBOLU 67 


— «Trebuie să ne trimeată la vatră, zise 

unul, că ne-a văzut bătrâni». 
Éd ii * 

Au suferit îndestul militienii! Dar la de- 
mobilizare toti drepti ca brazii, rasi si mus- 
tata «in furculitä», îşi făceau repede formele 
de plecare la vetre, cerând biletele de per- 
fectă sănătate dela medic. 

— «Şi mie, domnule doftor !» 

— «Măi, dar tu erai bolnav ?» 


— Eram! Acum sunt sănătos tun... 
Îi dădea biletul si treceă altul la rând... 


XVI 
GENERALUL PRINT MIKEL AZI. 


Generalul Prinţ Mikel Azi! 

L'am cunoscut pe frontul dela Oituz, unde 
comanda artileria Corpului 40 rusesc. 

Era în primăvara anului 1917, când gene- 
ralul era în culmea gloriei şi când zecile de 
soldaţi ai stabului rusesc, rămâneau încre- 
meniti când trecea comandantul, 

Tânăr voinic, cu ochii de visător slav, cu 


68 VIRGILIU STEF. SERDARU 


prestanfa si eleganta în ţinută, faimosul 
print aveă si deosebita artă de a primi în 
casa sa împodobită cu arme şi hărţi. 

Vorbiă frantuzeste si englezeste, călăto- 
rise în tot Occidentul şi văzuse multe. 

Într'o seară de primăvară şedeam de 
vorbă... Coruri de®soldati ruşi intonau cân- 
tece meşteşugite în faţa samovarelor cu ceai 
şi generalul rămăsese mut, cu ochii înecaji 
în lacrimi. 

— «Nu ştii ce oameni sunt Ruşii? Ce 
suflet bun! Ce inteligenţă şi înclinare ar- 
tistică ! Au fost ţinuţi în întuneric ; însă în ziua 
în care se vor lumină vor stăpâni pămân- 
tul... Dar trebue să treacă cel puţin 40 de 
ani până atunci, 

Prin revolujia care se zice că a început 
la noi, desigur că li se va dă dreptul la 
lumină...» 

— «Nu, domnule general, răspundeă 
dintr'un colţ stabs-căpitan Socolof, aghio- 
tantul său, — nu credeţi în aşa mari cali- 
täti la aceste bestii. Nu sunt buni decât de 
bătut şi mânat cu revolverul, la război, la 
moarte...» 


SIMFONIE DE RĂZBOLU 69 


Şi ochii mici si turtiti de frunte ai ad- 
jutantului aveau sclipiri ciudate, 

Prinţişorul Alexis — fiu al generalului şi 
elev la şcoala de paji din Petrograd— tre- 
mură şi priveă timid pe Socolof. Aveă o 
groază vădită, 

— Să mergem, papă! Să mergem pe 
Trotuş la plimbare! 

Rämasi singuri, dă ochii roată împrejur 
şi plângător: 

— De ce nu-l schimbi tată? De ce îl 
tii? Nu ştii ce ne-au spus ofiţerii, că e stu- 
dent la Moscova şi că e nihilist. He! tată 
tu nu ştii ce poate să-ţi facă! Eu i-am vă- 
zut omorând şi schingiuind la Petrograd şi 
nu m'ar miră să înceapă si aici «mojicii»... 

Generalul zämbià. 

Simpaticul Alexis un moment în urmă, 
uitase şi culegeà flori. 


Fa & E 


L'am văzut la laşi pe generalul prinţ 
Michel Azi, în timpul ultimei faze a catas- 
trofei ruseşti, în lanuarie 1918. 

Erà slab, îmbătrânit, îndoit de spete si 


70 VIRGILIU STEF. SBRDARU 


în nişte haine decolorate, ordinare. În cap 
aveă căciulă, 

Nu mai purtă nici grade, nici stele, nici 
decoraţii. 

Eră trist şi mâhnit, iar sbârciturile feţei 
şi cearcănele vinete dela ochi, erau indi- 
ciile suferințelor îndurate... 

Unde eră generalul Prinţ Mikel Azi dela 
Oituz ? Unde eră chipesul general, menit 
parcă să comande ? Nimic; doar umbra... 

— «M’au degradat; M'au arestat, m'au 
ţinut nemâncat! Sunt disperat. Alexis e la 
Petrograd, nu ştiu dacă mai trăeşte şi mă 
topesc de dorul lui... 

Acum nu mai sper nimic». 

Mai regăsind apoi unul din gesturile lui 
de cavaler îmi spune: 

— «Ce plăcere ni-ar face ca atunci când 
va fi bine să vii pe la mine, în Petrograd 
Sidmuia, Rojevinskaia, dvatit dva 22...» 

lar la despărţire: 

— «Socolof! Ştii pe Socolof! Acum e 
generalul comandant al trupelor revolutio- 
nare... Alexis avea dreptate...» 

«Şi a plecat la deal spre Copou gă- 
fâind, urcând parcă mereu calvarul... 


SIMFONIE DE RĂZBOIU 71 


XVII. 
MAIORUL PAVLOV. 


Intr'o seară nu aveam undesă mă culc, 
coborându-mă dintr'un observator de pe 
frontul Oituzului, aşa că m'am dus la întâm- 
plare într'o casă din drum. Eram răcit, ne- 
mâncat şi mă gândeam cu poftă la un aşter- 
nut bun, 

Intru. La use sunt întâmpinat de un sol- 
dat rus cu plecäciuni, temenele si särutul 
mâinei. 

Îmi spune că acolo stă un ofiţer rus. 

— Trebue să fie vre-un sublocotenent 
tânăr, mi-am zis. N'are să zică nimic de 
aceasta cartiruire.: 

Am intrat, mi-am aranjat un pat şi apoi 
i-am făcut semn ordonanţei că aşi voi un 
ceai rusesc «veritabil». 

In acea seară am băut cel mai bun ceai 
din lume. A pus sirop, nişte picături şi a 
făcut o băutură delicioasă, la care a adăogat 
pe tavă nişte tartine originale rusești foarte 
gustoase. Era culmea! Regulam. 

Tocmai mă suisem în varful patului şi 


12 VIRGILIU STEF. SERDARU 


mă pregăteam să mă culc, când aud un 
zgomot surd de automobil ce se opreşte la 
poartă şi apoi voci, râsete. 

In cameră intră un grup de ofiţeri ruşi. 
Eram foarte stingherit. 

Mă scol şi mă prezint unuia mai tânăr 
ce înaintă zâmbind către mine, 

— Maior Print Pavlov ! 

— ? 

Putin în urmă ofiţerii plecaseră si răma- 
serăm singuri. 

Incerc să mă scuz si vreau să plec, lucru 
ce mă împiedică a face în un mod foarte 
gentil. 

Incet, încet, ne imprietenim. Imi spune 
că tatăl său e general şi guvernator la Ni- 
jni-Novgorod, că e prinţ imperial, că a luat 
parte la luptele dela lacurile Mazuriene, 
Cernăuţi, etc. şi că acum a venit la noi... 

Aveă amintiri multe, săbii, decoraţii! Şi 
câte prin lăzi ! 

Spre... bucuria mea, am mai băut în 
acea seară, tot vorbind, încă două ceaiuri. 

Am adormit vorbind. 

Eu m'am sculat dis de dimineaţă. Ma- 
iorul dormeă. l-am lăsat o scrisoare de 


SIMFONIE DE RĂZBOLU 13 


mulţumire si am plecat gândindu-mă la 
sufletul rus, 

E într'adevăr o curioasă împreunare de 
blândeţe, de tembelism, de ură, de iubire, 
de ferocitate necumpanita... 


XVIII. 
CapiTALA Rucus. 


Din ţara cu soare fierbinte şi nisip do- 
goritor, mi-a scris prietenul englez Machenzi- 
Eduarts, despre oraşul în care träeste, o 
scrisoare plină de un înţeles simbolic. 

Ce delicate şi sfâşietoare armonii intime 
vibrau în vorbele acelea scrise parcă sub 
ameninţarea unui pumn de fier! 

Imi seria : 

«Pe drum tot omul duceă o povară, iar 
casele insäsi se tineau tari sub greutati i- 
mense ce le apäsau. Chiar turnurile fabri- 
cilor şedeau să cadă sub cerul de plumb 
apasator. | 

Si sub căldura înăbuşitoare ce se lasă locui- 
torii aleargă după nevoi, oftand si abia sco- 
{and exclamatii contra vitregelor ore ce trec. 

Pe Calea Isbânzei, oamenii se strecoară 


74 VIRGILIU §TEF. SERDARU 


sfiosi si sleiti de puteri prin masa com- 
pactä de otel cenusiu, prin care cu puteri 
supraumane încearcă să treacă, făcând gestul 
înnotătorului în mare... 

Pe Râul Malurilor curge sudorile amare în 
râu tumultos, căci apa de mult a fost în- 
trebuințată pentru vre-o invenţie drăcească... 

Caii umblă oscilanti, iar multi trecători 
au pe fete măşti nepătrunse, imobile si gla- 
ciale. 

Aproape toată plebea are sticle negre în 
faţa ochilor scânteietori şi cu reflexe de ură, 
iar copii — copii însăşi — par speriaţi de 
prigonitorii ce toată ziua tropăesc de-alun- 
gul străzilor... 

În trăsuri luxoase trase de sirepi voinici 
trec acei ce scot şi exploatează bogăţiile... 


a 


Li ah 


Rucub imi face impresia unui sanatoriu 
de neurastenici, in care toti cei ce umbla 
au tălpile de cauciuc, ca să nu facă zgo- 
mot şi să trezească nervii potoliti.... 

Oh! Desigur stălpile de sfoară din Rucub 
cadrează aşa. de bine cu aceşti prizonieri 
ai clubului de neurastenici... 


SIMFONIE DE RĂZBOLU 15 


Ostaşii născuţi în Rucub sunt întâmpi- 
nati cu veselie şi bunăvoință pretutindeni, 
iar în colţuri obscure de stradă li se strigă: 

— Sunteţi bine veniţi! Sunteţi sângele 
nostru, sunteţi speranţa noastră, sunteţi bi- 
necuvântati de marele Aver.!.. 

Şi apoi tăceau ducând mai departe imense 
greutăţi ce erau nevoiţi să le poarte... 


PARTEA II. 


TURTUKAIA — 


DOBROGEA — 
TRANSILVANIA. 


L SPRE FRONT. 

I, LA TURTUKAIA. 

Il. LA BATERIE. 

IV. PRIMA LUPTĂ. 

V. SUB FOC DUŞMAN. 

VI. DIN LUPTĂ. 

VII. PE VASUL-SPITAL 
«PRINCIPELE CAROL». 

VIII. Spre CĂLĂRAŞI. 

IX. EVACUAREA LA BUCU- 
REŞTI, 


MOTTO: 
Montii noştri an poartă, 
Noi cergim din pomtă'n poartă. 
Cosauc. 


X. DESCRIEREA LUPTELOR 
DELA TURTUKAIA. 

XI. VIATA DE SPITAL. 

XI. OFENSIVA DELA 5 SEPT. 
ÎN DOBROGEA. 

XIII, TRECEREA DUNĂREI LA 
FLĂMÂNDA. 

XIV. DIN LUPTELE ÎN TRAN- 
SILVANIA. 


1 
SPRE FRONT! 


Plec! 

Sora mea, imi atârnä de gat o cruce veche 
de argint ca talisman. 

La gară revăd prieteni şi prietene ce ve- 
niseră să-mi zică adio. Imi pari că soarele 
străluceşte mai tare, că pe jos sunt tranda- 
firi şi că vine o adiere de mărgăritare,,. 

Trenul porneşte. 

Intorc capul. Imi văd tinereţea în urmă, 
facând mătănii într'un cimitir... Lacrima ce 
se legănă pe marginea sufletului meu, se 
agită ca marea... 

Gara plânge!.. 

Lacrima fierbinte se rostogoleşte în su- 
fletul meu trist, încălzindu-l,., 

Ce depărtare mă despärteà acum de bă- 
trâna Capitală ! 

15 August 1916. 


80 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


E. 
LA TURTUKAIA. 


Am mâncat la 12, la Olteniţa, la renu- 
mita Madam Gizella şi apoi trecând dincolo 
cu o barcă automobilă, am privii întinsul 
Dunărei, am avut strania senzaţie că pri- 
vesc la un naufragiu, si una din acele pre- 
simtiri. ciudate mi-au înfiorat trupul ! 

Ajuns dincolo sunt cu sufletul înălţat şi cu 
dorinţa vie de a fi cât_mai repede la baterie, 
unde să-mi iau locul rezervat dinainte. (In 
timp de pace se rezervă locuri la restau- 
rante, cofetării, tren, wagons-lits, etc., dar 
nici unul nu este mai bine conservat decât 
cel pe care trebue sâ-l ocup eu acum...). 

Debarcat în port, plec imediat spre Re- 
giment, la Dai-Dir să mă prezint comandan- 
tului. Acesta eră însă jos la Dunăre pe un 
vapor împreună cu ofiţerii de marină şi nişte 
Rusi. 

Am asteptat patru ore. Erà prima deceptie ! 
Eu care veneam cu atât entuziasm, cu atâta 
grabă |... 


TURTUKAIA-DOBROGEA-T „RANSILVÂNIA 81 


In fine! In camer a de alături aud scandal, 
galagie. Sosise. 

Colonelul € goinic, roșu la fata, mustata 
în sus, priv) sea severă. 

Mă prezint cu încă un camarad rezervist. 

— Bună ziua, ne zice rece. 

Ma aşteptam la câteva cuvinte bărbătești 
si o primire camaraderească. Nimic. 

— Veţi plecă la baterii! 

Apoi se adresează mie: 

— D-ta eşti cam slab! Du-te la baterie, 
poate va veni vre-un obuz şi te va operă... 

Am rămas incremenit. | 

Esit afarä, am tras cu coada ochiului 
spre epoletul meu de ofiţer, şi am privit 
lung pe câmpia murdară şi plină de spini. 

M'am uitat în zare unde se proeminau 
elegant bateriile inamice... 

Am închis ochii pe jumătate şi am simţit 
o arsură ce mi se ridică în piept... 

Suspinat lung şi... m'am dus spre baterie... 


* 
* * 


Cu un automobil-camion trec pe străzile 
präpästioase, strâmte, neregulate. In toate 
pärtile tipuri dusmane, ce ne priveau cu 


Virçiziu Srer, Serparv. — Războiul nostra. 6 


82 VIRGILIU STEF. SERDARU 


coada ochiului, încât aveam impresiunea 
că îndată ce mă voi uită într'o parte, am 
să mă pomenesc cu vre-unul pe la spate 
că-mi dă cu toporul în cap, sau mă loveşte 
cu cuțitul. 

Şi nu eram decât la 3 kim. de Olteniţa 
noastră ! 

Este mare lucru să ai favorabilă ţie po- 
pulatia de pe teritoriul de operaţie. 

În port lume multă; se citeă o încuno- 
stiintare : 

Într'un sat din apropiere un gränicer sur- 
prinde pe un civil călare pe parul de telegraf, 
încercându-se să tae sârmele. 

A fost pedepsit aspru... . 

Se anunţă populaţia să se ferească de 
dorinţa de a face astfel de... observaţii astro- 
nomice. Cu această ocazie, intru să cum- 
păr vin ca să duc la baterie, şi mi se spune 
că nu se vinde. 

Ceeace sute de scriitori, zeci de socie- 
täti antialcoolice nu putuşeră să facă în 
sute de ani, statul reuşise într'o singură oră, 
printr'o simplă lege. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANLA 83 


Făcând parte din bateria 8-a, sectorul 
Dunărei, rătăcesc, împreună cu un soldat, 
vre-un ceas până să o găsesc pe dealul 
din dreapta Staroselului. 

Trupe inamice se anuntasera deja la gra- 
nitä şi totuşi în dosul frontului nostru, ve- 
deam circulând tipuri suspecte şi bărboase 
de băştinaşi, cari se plimbau, se agitau şi 
de sigur se duceau să zică şi câte un 
«Dober-den» (bună-ziua, pe bulgäreste) tru- 
pelor inamice de pe graniţă. 

Soldatul îmi înţelege gândurile. 

— «Domnule sub-locotenent, prin pă- 
duricile astea mici şi dusmänoase misunä 
Turcii şi Bulgarii... Nu poţi să mai mergi 
în siguranță pe aici... De aceea m'a dat 
Don Maior să vă întovărăşesc... 

Seara trece câte un soldat stingher pe 
drumurile astea din pădure — nici nu mai 
vorbesc de cărările neumblate — şi nu mai 
poate fi sigur de viaţă... 

Bietii bäeti! S'au prăpădit câţiva !...» 

Din pădure esià o răcoreală înfiorătoare. 
O tăcere sinistră domneă peste tot locul, 
iar eu mă gândeam la pădurile virgine din 
America, unde cei ce explorează au de 


84 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


luptat la fiecare pas cu Negrii, şi anima- 
lele sălbatice... 

Am un fior de groază! 

Locuri duşmane | 


Ill. 
La BATERIE. 


In tranşee găsesc o parte din oameni 
stând pe echipe la tunuri, în aşteptare. O 
altă parte dormeau, căci noaptea trecută 
nu se odihniseră din cauza alarmei. 

Comandantul bateriei, locot. D. tocmai 
mâncă; singur, căci s.-lt. Din. alt ofiţer 
al bateriei, se bolnăvise de tifos cu câteva 
zile înainte, şi plecase la Bucureşti. 

Îmi întinde cu dragoste mâna. 

— «Bine ai venit! Tocmai te aşteptam, căci 
eram singur şi mă plictiseam groaznic». 

O primire camaraderească, după care 
mă aşez să iau prima masă de campanie 
sub nucul din stânga. 

— Strugurii, nucite, pepenii, îmi spune 
locotenentul, sunt din domeniile bateriei. 

— ? 


— Da. Locuitorii au plecat şi am rămas 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 85 


noi îngrijitori; e drept, deci, să culegem 
fructele. 

La sfârşitul dejunului îmi aduce un must 
excelent. 

Începutul promitea. 

După masă m'am dus în baterie, am 
stat de vorbă cu soldaţii — bucuroşi că 
mai au un camarad — şi apoi m-am suit 
din nou la nuc, ca să-mi beau cafeaua. 

Vorbeam, sorbeam din catea, curäfam 
nuci dulci şi privind în depărtare pufäiam 
câte un fum de ţigară. 


* e * 

Această viaţă originală începuse să-mi 
placă. 

Când luam desertul comandantul mă 
puneă la curent cu starea lucrurilor, poziţia 
terenului, baterii înconjurătoare, în fine 
«m'a pus la punct» aşa de bine, încât 
putin mai târziu coborând între soldaţi, 
parcă aşi fi fost de câteva luni acolo, atât 
mă simţeam de «acasă». 

Eram aşezaţi pe dealul Starosel. La 
dreapta noastră eră Dunărea, iar in fata 


86 VIRGILIU STEF. SERDARU 


— vre-o 4km. până la graniţă — o câm- 
pie netedă, bătută bine de tun. În spate 
alte baterii. La dreapta, lângă fluviu, eră 
«bateria simpatică», comandată de s.-lt. 
rez. Fulger, în care eră şi bunul meu prie- 
ten Didi S., sub-locot. de rezervă. 


* 
me ge 


Se făcuse noapte. Întuneric besnä. Spre 
orizont, la graniţă, reflectoarele noastre în- 
cepuseră să-şi încrucişeze luminile lor albe. 

Eram din nou sus pe baterie. 

De-odată: 

— Tra! tal tal tal... 

O goarna din departare ne trimitea un 
sunet prelung. 

Tresării. Ochii imi sclipirä şi privii cer- 
cetător în zare. Toate simţurile mi se în- 
cordaseră. Văd nişte artificii, ce se ridicau 
drept în sus şi flăcări de foc, 

— Ce este? întreb eu, 

— E alarma! Să fim gata! 

Câteva ordine scurte. 

Telefonul târâe. Comandantul de sector 
ne întreabă ce vedem, ce auzim. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 87 


Trebue să spun că mai târziu telefonul 
ne-a plictisit mult. Toată ziua şi toată noap- 
tea sună. Noi fiind bateria cea mai îna- 
intată, toţi ne cereau informaţii, şi nu 
eram decât doi ofiţeri: Locotenentul D. 
şi eu. 

Flacări mari încep să se ridice spre cer 
şi o lumină roşie luminează câmpia, dându-i 
un aspect neronian. 

Arde Turksmil! 

Mai la stânga ardea Senova. Acum în- 
treaga câmpie eră luminată ca ziua; pomii 
casele, cantonul luau infatiseri fantastice 
sub luminele galbene şi roşii ce jucau pe 
ele, iar în fund panorama eră complectată 
cu un fel de iad, din cari ţâşneau flăcările 
până la cer. 

Mai înainte cu câţiva ani asistasem la 
un incendiu şi atunci odată cu ochii erau 
impresionate şi urechile, căci fiind aproape 
de casa ce ardea, auzeam trosnind grin- 
zile şi toată lemnăria. 

Impresia ce păstram eră asa de puter- 
nică, încât acum când văzul eră aşa de 
încordat, când dansul groaznic de foc se 


88 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


arătă la orizont, urechile îmi vâjiau şi 
aveam impresia clară că aud un zgomot 
infernal de grinzi cari trosnesc, lemnärie 
care cade, tignale de pompieri, tipete de 
localnici ; în fine, întregul complex al unui 
incendiu, 

Auzim pufnituri de puşcă, şi comunicäm 
maiorului Vas., care ne întrebă atât de 
amănunţit încât la un moment dat spun 
locotenentului : 

— Mi-e frică să nu ne pună să numă- 
răm câte împuşcături am auzit... 

Mă duc în baterie şi ochii tuturor sol- 
daţilor se îndreaptă către mine întrebători. 

— Băeţi! Poate să avem de lucru la 
noapte! Bulgarii au atacat pichetele noastre 
şi alarma asta nu-i a bună. 

— Asta vrem şi noi, domnule s.-loco- 
tenent, că destul ne tot pişcă de câteva 
nopţi... 

— Când o auzi pe Mos Anghel sa ve- 
deti cum dă dosul, îmi spune sergentul 
Măciulie, mângâind maşina de oţel. 

— Să ne ţinem bine, că râd de noi voi- 
nicii din Carpaţi! 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 89 


— Ce-au făcut? Cum stau? întreabă 
mai multe voci. 
— Au trecut pasurile munţilor şi au luat 


Braşovul. 
— Olee! 
— Hi! Hi! 


Un freamät de bucurie înăbuşită. 

— Domnule locotenent, dati-mi voe să 
dau drumul la un chiot, mă roagă un că- 
prar dela tunul trei, 

Soldaţii râd, eu înţeleg ce vreă să zică 
şi-i fac semn că îi dau voe. 

— Hi! Hi! Hi! Hi! 

Un tipät strident si lung, ca la nuntă, 
de räsunà câmpia. 

Si toţi ceilalți ca un ecou: 

— Hi! Hi! Hi! 

— Ura! 

Vedeai bucuria sclipind în ochii tuturor, 

Românul nostru asa isi arată bucuria: 
cu chiote, cu tipete, cu jocuri |... 


* 
* * 


Toatd noaptea am stat la panda. Spre 
ziuă am afipit. 


90 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


18 August 1916. 

Zi liniştită. 

Am făcut călare o vizită la «bateria sim- 
patică» ducând camarazilor veşti, bomboane 
şi tutun. 

«Baeti» buni mi-au dat repede un ban- 
chet cu... pepene verde şi vin roşu. 


* 
+ + 


Pe la 9 seara eram de serviciu. Loco- 
tenentul D. dormeà obosit. 


IV. 


PRIMA LUPTĂ. 


Eră ora 8 dimineaţa la 19 August! 
Beam repede un ceai. De dimineaţă de 
la patru, trăgeam incontinuu cu cele patru 
tunuri, acum in repaus, căci inamicul — ca- 
valerie şi artilerie :— «a dat dosul» când a 
simţit pe moş Anghel, vorba lui Măciulie. 
Bubuiturile tunurilor erau un fel de im- 
nuri de slavă patriei, erau cântecul de ve- 
selie al biruintei. î 
Falnic ca zimbrul ce mugeşte înainte de 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 91 


a împunge, imi păreă fiecare din tunurile 
din care fâsnea foc şi pară. 

Era pentru prima dată când simţeam 
mândria de a fi soldat, când simţeam greu- 
tatea sarcinei- ce-mi dăduse tara la grani- 
tele ei. 

Tunule! Tu esti simbolul fortei! In tine 
vedem leul ce se avântă cu mânie de fiară 
asupra. duşmanului. Privirile noastre se în- 
dreaptă umile şi fricoase către tine, care 
cu o singură lovitură, faci să cadă duş- 
manul ca grâul cosit. 

Fiecare din noi începe să aibă cultul 
forţei, a acelei forţe pusă în serviciul unui 
înalt ideal, pentru care oricine uită de prin- 
cipiile avute, de teoriile ce faced, sacrifi- 
cându-şi persoana, pentru interese mari ale 
natiunei. 

Imi iubeam tunurile ! 


* 
* & 


De dimineaţă dela 2 fusesem deşteptat 
din atipealä şi primisem comanda să fiu 
gata, căci inamicul are «intenţii fraudu- 
loase». 


92 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Intr'o clipă comandant de baterie, şefi 
de secţii, toţi au fost în picioare. 

Ne-am reperat inamicul şi am aşteptat 
vreo două ceasuri, ca să ne vină ordinul 
de tragere. 

Era o dimineaţă rece si cetoasä. Soarele 
roşu — îl voi tine minte toată viata — «dar 
de unde ştiu că viaţa nu mi se va sfârşi 
peste câteva ore? mă gândeam atunci — 
zic, soarele roşu ca sângele se ridică înce- 
tişor şi lumină câmpia. 

In depărtare desluşiam cu luneta armată 
ce treceă, sclipiri de armătură. 

Sufletul îmi eră sus, şi pieptul plin de 
o mândrie nespusă. 

— lată momentul ! 

Pe la ora 4 se serveşte soldaţilor bău- 
tură caldă şi pâine neagră. 

Cer un ceai şi aşezat pe un stergätor 
de tun, beau cu poftă o apă vânătă, pe 
care altădată bând-o, sunt sigur, că aşi 
fi stat cu Le bon docteur în mână. 

— Ce dracul La război ca la război! 
zic locotenentului D., care mai gospodar, 
îmi trimeteă o cafea şi pesmeciori Pernot. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 93 


Nu isprävisem bine, că deodată «releii» 
din şanţurile bateriei aduc comanda : 

— Drepţi | 

Comand : 

— Drepti! 

Aud releii cari transmit mai departe. 

Gata bateria! trimit veste îndărăt la co- 
mandant, care eră la postul de comandă 
din stânga bateriei. 

Eram nerăbdător să tragem, cu toate că 
fiind singurul ofiţer în baterie îmi eră greu 
să comand; lucru ușurat, ca prin farmec, 
prin venirea benevolă a elevului Frumusa. 
din «bateria simpatică». 

— Srapnele | 

— Srapnele! strig. 

— La 5.500! 

— La 5.500! 

— Durata focosului ! 

— Durata focosului ! 

Strig îndărăt : 

— Gata bateria | 

Imi vine ordin : 

— Trage | 

Imi fac o cruce pe care o repetă toţi 
soldaţii şi comand puternic : 


94 VIRGILIU STEF. SERDARU 


— Din dreapta trage! 

Sergentul comanda gi el: 

— Intaiul tun !... Foc! 

Un bubuit prelung. 

Observ lovitura cu binoclul. Lungă. A 
doua scurtă. A treia a căzut în mijlocul 
vrăşmaşului, unde văd mişcare multă, cai 
ce fug. Frec mâinile... 

Şi am tras astfel până ce s'a făcut ziuă 
bine. 

La 9 jumătate aşteptam. 

La 10 reîncepem mai straşnic. 


V. 
SUB FOC DUSMAN ! 


Încere sä-mi amintesc amänunte a vârte- 
jului dela Turtukaia si să spulber greutatea 
ce parcä-mi apasä capul ca în primele clipe, 
când ränit aveam gândurile räsletite si 
simțeam o masă de fier ce-mi apăsă greu 
fruntea. 

Ca prin vis îmi aduc aminte de cele 
întâmplate, de micile incidente ce mi-au 
rămas gravate în amintire ca nişte ci- 
catrice... 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 95 


Cu ajutorul carnetului meu de campanie 
reiau firul luptelor si a tragerei bateriei 
noastre. 


+ 
* * 


Gränicerii aveau lupte corp la corp pentru 
pichetele ce treceau din mână în mână, iar 
noi trăgeam neîncetat fără grijă de mân- 
care şi odihnă. 

Aveam veşti dela observatori şi infanteria 
din faţă că tragem splendid, făcând ravagii. 

Eram veseli si nerăbdători să comuni- 
căm camarazilor succesele, când în după 
masa aceia, pe când eram în toiul focului, 
văd un tip speriat că vine încet la mine 
şi-mi strigă vesel: 

— «Bravo! Băeţi! Fericiţi sunteţi că 
aveţi voe să trageţi !» 

— Tu eşti, Didi ? Al doilea tun ! Trage ! 
Dar ce cauţi ? 

— Nu mai puteam stă în baterie! Noi 
n’avem încă voe să tragem şi am venit pe 
la voi! 

— Dragul meu, stai colea şi scuză-mă ! 
«Domnul şi Doamna nu pot primi vizite 
astăzi...» 


95 VIRGILIU $TEF, SERDARU 


— Bea o ţuică! 

Şi din buzunarul vestonului scoate o sti- 
cluţă cu ţuică, ca să-mi mai dea «curaj». 

— Firai 1... Aveţi un noroc imens! 

— Cu aceleaşi elemente, trage! 

In baterie era entuziasm. 

Incepuseră să cadă gloanţe, dar nu pu- 
team să stau jos în șanțuri si după fiecare 
lovitură mă suiam sus, să privesc. 

Nişte coloneli veniseră să ne viziteze şi 
mi-au dat de vre-o opt ori ordin să stau 
jos, căci e nevoe, de mine. Märturisesc 
însă că vizitele acestea ne incomodau; sin- 
guri ne simţeam mai la largul nostru. 


+ 
* * 


Eram cea dintâi baterie ce tragea. Co- 
lonelul meu venise şi el, lucru ce-mi cam 
luase entuziasmul; dar acolo eram noi stă- 
pâni, el nu eră decât o infimă fiinţă la noi 
«acasă». 

Ducându-mă la observator, mă lovesc 
de un ofiţer strein ce priveă la lunetă. Ne 
mai gândind decât la interesul bateriei şi 
nu la curiozitatea publică îi fac puţin vânt 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 97 


cu cotul, şi pun eu ochii la lunetă. Nu ştiu 
ce «mutrd» a facut dar ştiu că am auzit 
un râs, pe care abia mai apoi l-am înţeles. 

Incepuserä şi celelalte baterii să tragă. 
Lupta crâncenă se încingeă în toate sec- 
- toarele. 

Un ofiţer de infanterie, venit din tran- 
şeele din faţă, ne spune că ei au tras atât 
de mult, încât se umpluseră santurile de o 
jumătate de metru cu alămurile dela car- 
tuşele trase. 

Altora le luase foc lemnul ce susţine 
țeava, căci aceasta să încălzise până la roşu 
de tragere. 

Soldaţii bulgari strigau : 

— Domnilor ofiţeri, nu trageţi că sun- 
tem Români. 

lar când se apropiau năvăleau la atac. 

Trimişii bulgari îmbrăcaţi româneşte ve- 
neau la ai noştri şi le spuneau că e ordin 
să se retragă. 

Poliţia eră insuficientă în spatele frontu- 
lui, îndărătul liniilor de foc vedeai tot fe- 
lul de civili, cari umblau după satisfacerea 
gospodăreştilor nevoi sau după culegerea 
de informatiuni asupra trupelor noastre. 


Vinainiw Strep, Servant, — Războiul nostra, 7 


98 VIRGILIU STEF. SERDARU 


Si apoi ce lacune dureroase: legätura 
între infanterie şi artilerie eră prea slabă, 
serviciul de recunoaștere şi cercetare a- 
proape nul, nu mai vorbesc de insuficienţa . 
trupelor. 


* 
*k * 


Eră orele 4 d. a. si noi trăgeam în- 
nainte fără să ne gândim la mâncare. Ub- 
servatorii ne comunicau eficacitatea trage- 
ii noastre, infanteriştii trăgeau şi ei splen- 
did şi repede, însă inamicul venea pu- 
hoi: unul lângă altul, lipiti, cu nişte tichii 
albe în cap, şi cu mâinile la ochii lăsaţi în 
jos, înaintau cu pasul greoi şi obosit, de 
parcă ar fi urcat la deal. 

Intre timp, când gloantele începuseră a 
cădeă în bateria noastră, tinusem soldaţilor 
o cuvântare de încurajare, reamintindu-le de 
vitejia strămoşească, de vechile succese răz- 
boinice, de datoria către patrie, vorbind 
afară de aceasta şi de pedeapsa ce se dă 
celui ce nu-şi va face datoria. 

Moralul tuturor eră excelent. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 99 


Pe la ora 4 jumätate auinceput gloante 
de srapnele sa cada in baterie. 

A fost un moment delicat! Soldatii m-au 
privit intrebatori. 

Le-am vorbit cu curaj: 

— «Băeţi! Afară de datoria către ţară 
care ne ţine locului, ne are şi Dumnezeu 
în grije; santurile şi scuturile tunurilor ne 
apără de gloanţe». 

Şi am continuat să dau comanda înainte. 

Obuzele noastre cădeau în plinul duş- 
manului, dar sufletul meu era chinuit şi-mi 
scrâşneau dinţii de necaz, că găseam toate 
elementele, trăgeam, nemeream, dar faptul 
că n'aveam tragerea repede (tunurile erau 
vechi) ne puneau în imposibilitate să tragem 
repede cum eră nevoe. Erà un chin imens! 


* 
x x 


Focul inamic se întetise asupra noastră, 
dar soldaţii mai indarjiti trăgeau înainte. 
Acum obuzele inamice cădeau drept in 
şanţuri. 

Incepuse să plouă, eră o ceaţă groasă 
(aşa că nu mai puteam ochi) şi pe de-asu- 


100 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


pra suntem învăluiţi şi în fumul proectilelor 
dușmane ce se spărgeau în baterie. 

Tragerea nu mai eră cu putinţă. Nu mai 
vedeam nici inamicul, nici reperul. Am 
continuat totuşi sub iadul inamic, ce cădeă 
pe noi şi soldaţii au stat la posturi până a 
venit ordinul. 

— «Incetarea !» 

Focul duşman eră groasnic! Malurile în- 
cepură să se surpe. 

Ne-am adăpostit în santul de comuni- 
catie unde fumul năpădeă din toate părţile 
şi împreună cu soldaţii am preparat mästile 
contra gazelor asfixiante. 

Stam în santul de comunicaţie — acoperit 
cu un singur rând de lemne — şi ascultam 
cu elevul Frumuşeanu si cu toţi soldaţii, 
oribilul cânt al morţei. Bietii oameni ! Se ui- 
tau la mine ca la un Dumnezeu salvator 
şi-mi executau cu cea mai mare atenţie or- 
dinele. 

Nu voi uită niciodată acele priviri să- 
getătoare şi încremenite, cu cari mă ţin- 
tuiau iubiții mei soldaţi, nici impresiu- 
nea primelor clipe de groaznic bombarda- 
ment. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 101 


Duşmanul, în cunoştinţă bună a traseu- 
lui bateriei, ne-a bombardat întâi cunurile, 
apoi magazia cu muniții, apoi adäposturile 
din spate. 

Am înţeles că am fost spionati sau tră- 
dati şi deci un adăpost în baterie ar fi o 
copilărie (mai ales că adăposturile erau aga 
de slab construite că n’ar fi rezistat nici 
unui bombardament cu 75 mm.). 

Intre timpul rafalelor de obuze mă re- 
trag cu oamenii în stânga bateriei la 80 
metri, sub surpătura unui mal, la loc des- 
Chis şi aştept... ce-o vreă Dumnezeu! 

Ideia. a fost strașnică, căci duşmanul 
bombardă numai unde ştiă că sunt lucrări. 
Manopera a făcut că acolo — sub mal — 
să nu am nici un mort nici un rănit, 
iar în baterie malurile să fie surpate, grin- 
zile adăposturilor rupte, o magazie de mu- 
nitie aruncată în aer... 

Conducerea bună a oamenilor, le dădu 
un curaj mare şi o disciplină oarbă. Nici 
unul mar fi eşit din vorbele mele. 

Mă bucuram de acest ascendent moral 
de care îmi dedeam socoteala că voi aveă 
nevoe mai târziu. 


102 VIRGILIU STEF. SERDARU 


In acest timp bateria continuà a fi dä- 
râmată... 

Primim ordin la telefon să ne retragem 
cu tunurile în poziţia 2-a din spate, unde 
aveam săpăturile bateriei pregătite. 

Focul continuă năpraznic de vre-o trei 
ore jumătate. 

La ordinul de retragere am avut o strân- 
gere de inimă, părere de rău de a ne re- 
trage din acest loc în care lăsasem o parte 
din puterile -noastre, din nervii noştri, din 
viaţa noastră, 

Mărturisesc sincer că, dacă ne-ar fi venit 
ordin să ne retragem fără tunuri, nu cred 
că aşi fi fost în stare să execut ordinul, atât 
de mare eră iubirea ce-mi inspirau acum 
maşinile de oţel. 

Şi de-asupra noastră trăsneă şi bubuiă 
obuzele dușmane! 

Ce mici ne simţeam în faţa atâtor forte 
dezläntuite asupra noastră. Ce dispreţ aveam 
pentru acest corp aşa de slab cu care ne 
dotase Dumnezeirea | Omul ce! mai îngâmfat 
ar deveni foarte modest în astfel de împre- 
jurări. (Recomand acest mod de vinde- 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 103 


care, tuturor celor bolnavi de aceastä ma- 
ladie...). 


* > * 

Pentru un moment însă nu puteam să 
ne mişcăm din loc. 

Stam lungit la pământ şi când auzeam 
venind vâjâind obuzele, băgam capul supt 
un coltisor de stâncă — eşit cine ştie cuin 
din pământ. Mai în vale calul meu lovit de 
o schijă de obuz în picior, şedea trist. Sân- 
gele îi gâlgâiă în rană. 

Obuzele se spärgeau. 

Tuna! Frau momente fantastice ! 

Odată se mai potoleşte ; îmi zic : «la tu- 
nuri !» şi pornesc cu soldaţii la deal. 

În acest timp un Bulgar dintre cei ce în- 
grijeau bivolii bateriei făceă vânt la animale 
sus, la deal, la tunuri; eră un semn trădător. 

Am scos sabia şi amenințând şi pe ceilalţi, 
le-am strigat tunător că-i impusc dacă mai 
fac astfel de semne şi nu execută ordinul 
dat de a aduce animalele la tunuri. 

lar camarazilor : 

— La tunuri! 

Am pornit. Pe drum am dat ordinul: 


104 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


— Luaţi întâiu închizătoarele şi aparatele 
de ochit! 

(Ne temeam de o năvală dusmanä, căci 
infanteria noastră se retrăsese la poalele 
dealului bateriei noastre). 

Am luat şi eu unul — greu eră Doamne ! 
şi împreună cu un sergent l’am dus, ca şi 
pe celelalte la căruțele, ce ne aşteptau în- 
şirate pe soselutä. 

Apoi: 

— Să mergem să luăm tunurile ! 

Tocmai veneau Turcii cu bivolii împere- 
chiati. Urcăm în fugă la baterie în deal. 

De-odată o salvă groaznică începe să tune 
de-asupra noastră. 

Ne-am culcat la pământ. 

Focul încetă un moment. 

— Sus, bäeti! strig. 

Pornim din nou. — O nouă salvă înce- 
pe! Atunci unii soldaţi fug spre a se adă- 
posti. Era un moment critic! Eu trebuiă să-i 
am lângă mine. 

Mă ridic răpede în picioare, scot fluerul 
şi fluer tare: 

— Târrr! 

Apoi ridicând mâna în sus, strig: 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 105 


— Bateria 8-a! Adunarea! 

Ca prin farmec toţi uită de obuze şi vin. 

— Pe două rânduri! 

Astfel adunaţi îi duc în pas gimnastic la 
malul dărâmat. 

Încetând iarăşi focul duşman strig: 

— La tunuri! 

(În acest timp locotenentul D. desfäceà 
telefonul şi pregăteă retragerea cu alt grup 
de oameni). 


Rănit... 


Am mers sus, am împierechiat două tu- 
nuri şi ne căzneam să scoatem tunul 3 
din baterie. Eu împingeam la roatele tunului. 

De-odată o vâjâitură prelungă şi un obuz 
se sparge drept în tunul nostru: omoară un 
soldat, rupe picioarele la doi şi mă răneşte şi 
pe mine trântindu-mă la pământ în sânge. Am 
leşinat. Sunt trezit cu stropituri de apă rece! 
Brancardierii nicăeri. Soldaţii mă susţin. 

— Haide, domnule sublocotenent, haide. 
Nu lăsăm noi pe părintele nostru!.. 

Mă uit să văd cine îmi zicea părinte. Eră 
un om mustăcios — Nicolae al Vetei — ca 
de vre-o 35—39 de ani. 


106 VIRGILIU STEF. SERDARU 


Lucru acesta mă mișcă mult. Eu tânăr, 
el putea să-mi fie tată. Şi-mi ziceà părin- 
tele nostru. 

Am fost dus la ambulanta divizionară, iar 
de aici, prin ploaie, la spitalul din Turtukaia... 


Santinela. 


La încrucişetura de drumuri din spre 
oraş erau santinele pentru poliţie. 

Mie îmi eră rău. Durere de cap, arsuri, 
greață. 

O voce de stentor strigă: 

— Cine e? Stăi! 

Aceasta face să-mi treacă o rază lim- 
pede prin suflet, amintindu-mi de «parola 
cercetasului santinelä». 

În lulie 916 se făcuse un mare bivuac 
de cercetasi în Capitală, la soseaua Kiseleff, 

Se făceau exerciţii de viaţă în companie 
sub înaltele ordine ale A. S. R. Principelui 
Carol, Comandantul marei legiuni. 

Noaptea erau puse santinele-cercetaşi, 
cari nu lăsau pe cei din tabără să iasă din 
corturi fără să spună parola obicinuind astfel 
pe micii soldaţi cu disciplina şi ordinea. 

Într'o seară, în fata unui cercetaş-santi- 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 107 


nelă apare un mic boy-scout, cam îndoit 
de spete şi cu mâna pe centură. 

— Cine e? Parola! strigă el. 

— Ce parolă, domnule! Pe mine mă 
doare... «burta»! îi răspunde o voce piti- 
găiată ca miorlăitura unei pisici. 

Bietul băiat nu mai avea gust de cercetăşiel.. 

…Mie îmi ardea gâtul de sete si nu gă- 
seam pe şosea un singur put. În sfârşit 
dă-mi peste unul, din care îmi ud gâtul. 

În urmă căruţa s'a oprit în fata spitalului. 

Domneă o linişte adâncă şi potolitoare. 


21 August 1916, ora 8 seara. 

Mă simt obosit si cu nervii tociti. 

Mă simt îmbătrânit. La cel mai mic zgomot 
tresăream, iar în somn — mi se spune — 
strigam: «Trage! Bulgarii! Repede !» 

Mi se pare că sunt în răsboi de doi, trei ani. 


VI. 
DIN LUPTĂ... 


Îmi aduc aminte de tirul asupra unei ca- 
valerii inamice, ce veneă pe şosea. 

Reperasem bine distanţa, pusesem ele- 
mentele la tunuri şi aşteptam... 


108 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Cavaleria veneă, venea !.. 

Un infanterist venit în vizită la noi, mă 
întreabă : 

— Ce faceţi? Dă peste noi... 

— Mai aşteptăm puţin! îi spun. 

Lăsăm cavaleria să se apropie la o dis- 
tanţă convenabilă şi apoi cu bateria, care 
încadrase întreaga coloană, tragem o salvă... 

Din mândra cavalerie s'a ridicat un nor 
de praf şi nu s'a mai văzut decât câţiva 
cai fără stăpân, luând-o razna peste câmp... 


# 
* % 


Dela infanteria din faţă ne vine veste că 
trăgători şi mitraliere inamice se găsesc în 
nişte pomi dela ferma din faţă. 

Deschidem un foc viu cu şrapnele asupra 
obiectivului arătat. Cădeau puşcaşii ca nucile. 

Infanteriştii jubilau... 

E locul să spun că este de neînchipuit 
efectul moral, încurajator, pe care-l produce 
auzul bubuitului tunurilor amice. Stimulează 
şi împinge înainte ca o putere nevăzută. 


* 
* * 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 109 


Generalul împreună cu doi coloneli vin 
cu automobilul în inspectie pe front. Au- 
tomobilul apare lângă bateria noastră pe 
coasta dealului! 

Imediat, duşmanul vizează şi trimite o 
lovitură. Prea lungă! A doua prea scurtă. 

Automobilul eră încadrat, abia avi tim- 
pul să iă viteză, căci, imediat un obuz se 
spărgeă tocmai în locul de unde plecase cu 
o clipă mai înainte, 


* 
* * 


Mi-aduc aminte cu mirare de un mic in- 
cident. 

Luasem douä tunuri, cärutele gi alte lu- 
cruri mai märunte si le aliniasem pe soseluta 
bateriei. Nu mai rămăseseră de luat decât 
două tunuri şi puţine bagaje. 

Duşmanul începuse să tragă din nou. 

Eu îmi aduc aminte deodată, că soldaţii 
au uitaf să iă două sticle cu must din bordei. 

Uit de bombardare, uit că două sticle cu 
must, nu valorează cât o viaţă de om şi 
mă întorc cu un soldat să le iau. 

Aveam noroc că obuzele cădeau mai 
departe. 


110 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


In sfârşit, am luat sticlele si le-am pus 
în căruţă foarte linistiji, cu pierderea com- 
plectä a simțului realităţilor şi valorilor. 


+ 
+ + 


Apoi cärutele fiind pornite m'am întors la 
tunuri, 

Parcă mă văd împingând la roată! 

Şi acum îmi vâjie urechile de fiuitura obu- 
zului, ce s'a spart, drept în noi! 

Imi curgeă sângele pe obraz din rana dela 
cap, şi simţeam căldura celei din coapsă... 

Imi amintesc ca prin vis de drumul 
cu căruţa prin ploae spre ambulanţă si 
spital. 

Sergentul ce mă conduceă, îmi povesteă 
că un soldat bulgar a fost prins la o ba- 
terie vecină, unde eră un sergent ce stià 
bine bulgăreşte. Acesta s'a dezbrăcat de 
hainele albastre şi s'a vârât întrun bor- 
deiu — fie zis închisoare. Plutonierul a băgat 
şi pe bulgar înăuntru şi apoi i-a zăvorit pe 
din afară. i 

Sergentul l-a întrebat încet pe bulgäreste : 

— Ma, ce e cu tine? 


TURTUKAIA -DOBROGEA-TRANSILVANIA 111 


Bulgarul l-a privit tampit. 

— Taci din gură! Să vorbim încet! Pe 
mine m'a prins eri în patrulare! Ce ai mai 
auzit după la noi? 

Bulgarul după ce s'a interesat de i s'a 
dat «camaradului» ceva de mâncare, a po- 
vestit că au sosit chiar în acea zi mülte 
tunuri pe automobile dela Rusciuk şi că 
aproape 120.000 oameni atacă Turtukaia. 

Sergentul a «scăpat» apoi din închisoare... 


Bravii grăniceri. 


Pe când eram transportat la spital erau 
aduşi spre Turtukaia şi nişte grăniceri ră- 
niţi... Veseli si voiosi de parcă se întorceau 
dela nuntă. 

Erau din regimentul de bravi, care peste 
24 de ore, aveă să respingă pe inamic 
întrun mod atât de vijelios! 

Pe drum se întâlnesc cu nişte milițieni 
mustăcioşi şi speriaţi, trimişi în luptă din 
lipsă de trupe. 

Grănicerii încep să râdă de ei zicându-le : 

— Hai, taicäl Hai, mosule! 

— Duceţi-vă, eroilor | 

Bieţii oameni suportau cu rezemnare şi 


112 VIRGILIU STEF, SERDARU 


priveau cu dragoste pe aceşti flăcăi voinici, 
ageri şi mândri în portul celebrelor petlite 
verzi după guler. 

Toţi ştiutori de carte, toţi conştienţi de 
ideia de patrie, neam şi ideal, ei erau ima- 
gina a ceeace ar putea fi în scurt timp {a- 
rănimea noastră ! 

„„„Ce frumoasă armată grănicerii! Ce stră- 
lucită intrare au avut două zile mai târziu 
în Turtukaia ! 

Două batalioane de grăniceri sosiau mân- 
dre, cu pasul cadentat, cu muzica militară 
în frunte. 

Cântând imnuri triumfale, astfel bravii grä- 
niceri au străbătut străzile Turtukaei, dând 
curaj tuturor şi ridicând moralul celor ce 
soväiau. Au dat atacuri vijelioase, rămase 
celebre, dar, vai ! fatidice destine făceau ca 
Turtukaia să cadă! 


VII, 


PE VASUL-SPITAL «PRINCIPELE CAROL». 

23 August 1916. 

Având nevoe de a fi operat, sunt eva- 
cuat împreună cu alţi ofiţeri şi soldaţi ra- 
niti pe vasul-spital «Principele Carol», pen- 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 113 


tru a fi trimişi de aici mai departe. La Ol- 
tenita răniții sunt luati în «cârcă» de sol- 
daţi ca să fie duşi pe vasul-spital. 

Rămas puţin în urmă de vorbă cu un 
soldat din bateria mea, ce venise cu un 
ordin la Olteniţa, mergeam sprijinit de el 
spre vapor. 

Pe cheiul Dunărei, lângă vas, salut un 
regiment rusesc de geniu, abia venit. 

Ofițerii vin la mine şi mă întreabă des- 
pre lupte, a căror măreție le-o explic. Unul 
îşi exprimă mirarea că toţi ofiţerii si sol- 
daţii răniţi păstrau totuși entuziasmul şi 
moralul. Un alt ofiţer care ştiă româneşte, 
stă de vorbă cu soldatul din bateria 8-a, care 
povesteă acţiunea la care luasem parte. 

M'a felicitat şi a povestit apoi şi unui 
ofiţer mai bătrân — colonelul mi se pare— 
care mă priveă cu un zâmbet de bunătate. 

Când să plec, colonelul vine la mine îmi 
întinde mâna, spune că-i plac mult ofiţerii 
români şi scoțând o frumoasă cruce ru- 
sească mi-o dă, insotind-o de o cordială 
“ strângere de mână. 

Am salutat milităreşte şi am plecat. 
Pe vasul-spital am fost întâmpinați cu o 


Viroitiv Ster. Serparv. — Războiul nostru. 8 


114 VIRGILIU STEP. SERDARU 


gentiletä şi o bunăvoință deosebită de tot 
personalul vaporului. (Eram şi dintre cei 
dintâiu răniţi). 

Ni se dă câte un ceai cald cu rom şi apoi 
se începe facerea pansamentelor, odată cu 
o adevărată şcoală cu infirmierii, ce erau 
încă stingheri în serviciul lor de campanie. 

— Veţi umblă repede! Să nu pui mâna 
pe pansamente sterilizate! Să vă spälati pe 
mâini | 

Aduc aici toate laudele d-lor maiori me- 
dici C. şi B. pentru zelul şi devotamentul 
ce au depus în aceste zile grele. 


Ed 
E OF 


Camaradul Neg., cu care am fost eva- 
cuat din Turtukaia, se simte mai bine. Mi- 
aduc aminte că la plecarea din spital a voit 
să se incalte, (un obuz îl lovise în laba pi- 
ciorului stâng). 

Pe drum îmi spuneà: 

— Când am voit să-mi bag piciorul în 
ghiată, văd că se încurcă de ceva; nu aveă 
loc. Bag mâna înăuntru şi — oroare ! — îmi 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 115 


găsesc înăuntru nişte degete dela picioare ! 
Le-am privit cu melancolie şi am început 
să le număr, ca făcând scăderea, să văd 
câte mi-au mai rămas în viata!..» 


* 
E ok 


Dar ränitii soseau mereu şi vasul-spital se 
transformă într'un adevărat iad... Pe cheiu 
singur doctorul Horaţiu Georg. pansă cu zel... 


Trupe déajutor 

Erau lupte groaznice. Canonada räsunà 
înfiorător cutremurând vaporul. 

Veneau trupe de ajutor dela București. 
Însă numai regimente de rezervă. 

Lagotenentul Haneş, pe care-l cunoşteam 
din liceu, vine pe vas să vadă pe räniti. 

Eră un om de inimă! Amintiri duioase 
din copilărie, din vieata de pension, încep 
să se perindeze prin faţa ochilor mei şi am 
o plăcere nespus de mare că-l văd. 

Îi dau câteva indicatiuni relativ la modul 
de luptă şi şiretlicurile inamicului, în fine 
tot ce invätasem în scurta mea experienţă, 
— şi sărutându-mă cu dragoste pleacă. 


116 VIRGILIU ŞTEF, SERDARU 


S'a dus, sărmanul, pentru ca peste o oră 
să moară eroic în fruntea companiei sale! 


Pe de-asupra, ca o coabe, un aeroplan 
cu cruce neagră, se învârteă tăcut, lăsând 
să-i scape câte-o bombă. 

Putin a lipsit să nu ne înecăm; una a 
căzut la vre-o sută de metri de vasul-spital. 


VII. 
SPRE CALARAŞI. 


După o noapte cu lămpile stinse pe va- 
por şi luminile minţii aprinse de gânduri ne- 
sfârşite — oh! câte gânduri şi câtă durere 
în sufletele miilor de luptători! — s'a făcut 
ziuă şi am primit ordin dela divizie să por- 
nim cu vasul-spital la vale spre Silistra. 

Nu mai eră nicio speranţă! Turtukaia 
trebuiă să moară! 

Pe la orele 9 dimineaţa treceam cu viteză, 
pentru ultima dată prin port... O clipal.. 

Pe vapor eră jale : sânge, zbierete, durere!.. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 117 


De-odatä bubuituri apropiate!.. 

Trecusem printr'un mare pericol! Trupele 
din spre estul Turtukaei deschiseseră foc de 
arme asupra vasului-spital; dar noroc că 
n'avuseseră tunuri la îndemână... 

Rămân înmărmurit, cu ochii lipiti de masa 
gălbuie ce se vede pe țărm... 

Las capul uşor pe spate, pe enorma cruce 
roşie a vaporului şi o lacrimă fierbinte îmi 
curge pentru Turtukaia, pentru omenire... 


Ei 


În portul Silistra acostäm si stam nemân- 
cati până la orele 4 d. a. 

Nervii încep să se destindă şi răniții au 
chef de râs; toate cad pe bietul Negoiţă. 
— Mă, Negoiţă, ce e cu piciorul tău! 

— Mă, şchiopule, nu te mai primeşte so- 
tia acasă, îl apostrofează o voce. 

— Faci pe deşteptul, răspunde Neg. Parcă 
tu eşti mai breaz, ciung cum eşti. 

— Faci bani la bâlciu, îl consolez eu. 

— Râde ciob de oală spartă! Tu şi chior 
şi cu burta spartă. 

Suportă bietul camarad cu eroism toate 


118 VIRGILIU STEF. SERDARU 


apostrofele. Toţi ofiţerii, cunoscuţi si necu- 
noscufi, îl tratau cu fx si cu Negoiţă, nu- 
mele prescurtat. 

Un ränit de lângă el începe să debor- 
deze, Lui Negoiţă nu-i place. 

— Deschide-ti ferestrele că mi-e rău, în- 
cepe el să se vaite fără cea mai mică jenă. 

Hazul tuturor. 

— Colacul ! Colac de salvare pentru Ne- 
goitä ! începe unul să strige. Aduceti un 
colac de salvare că se îneacă Negoiţă! 

— Hei! Voi râdeţi ! Dar dacă ati sti!... 

Bietul rănit, care vomitase, nu mai poate 
nici el să-şi tie râsul. Uită de durere, de 
tot şi întreg salonul începe un râs ho- 
meric. 


La Spitalul din Călăraşi. 
25 August 1916. 


Turtukaia a căzut! 

Mi se sfâşie inima de durere. Ce sufe- 
rinţă! Să ştii că ai luptat, că sânge cald 
a curs din corpul tău şi că toate astea 
n'au folosit la nimic! 

Sunt gânduri insuportabile ! Scrâşnesc din 
dinţi şi durerea mă copleseste. 


TURTUKAIA -DOBROGEA-TRANSILVANIA 118 


Au fost zile de avant, de jertfa de sine, 
de sacrificiu neînchipuit şi... totuşi Turtu- 
kaia a căzut! 

Doamne! Doamne! De ce vrei să ne 
încerci ? 

* i * 

Din întâmplare sunt şi aici in acelaş salon 
cu Neg. 

— Ce zici, Negoiţă, iti mai trebue co- 
lacul, îl «pisează» un sublocotenent, 

— Ce dracu! zice el încetişor. Intre noi 
înţeleg glumele; dar, de! acum mă supăr, 
căci, uite, pe aici sunt cucéane, domni- 
şoare... 

— He! Negoiţă cavaler! 

— Negoiţă curtezan ! 

— Strengarule! Ţi-ai uitat soţia? 

Râzi. Haz reconfortant! 


26 August 1916. 


Doctorul ne pansează în timp ce jur îm- 
prejuru-i eră o mişcare neîncetată de infir- 
miere şi soldaţi. 

Eram enervat şi ochii îmi picau de somn. 
Noaptea trecută abiă atipisem. 


120 VIRGILIU STEF, SERDARU 


Spre seară mă simțeam mai bine. Eram 
îngrijit de buna soră, d-na A., care aveă 
un înger de copil, ce veneă la spital şi 
mă priveă cu dragoste, spunând: 

— Mamă! Bine e să fii ränit! 

Ce dureroasă naivitate de copil! 


* . 
* * 


Seara am avut din nou temperatura. Doc- 
torul a strâmbat din ochelari şi mi-a spus 
că mă va trimite la Bucureşti, căci am 
nevoe de o operaţie, care aici nu se poate 
face. 


IX.” 
EVACUAREA LA BUCURESTI. 


La 27 August am fost evacuat cu câtiva 
camarazi la Bucuresti. 

Am luat cälduroase adiouri dela genti- 
lele surori si am pornit la gară. Condusi 
la trenul sanitar, sunt urcat întâmplător, de 
plutonierul ce mă sprijineă, într'un vagon în 
care erau nişte domni civili. (La trenul sani- 
tar erau ataşate câteva vagoane de pasageri). 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 121 


Toate locurile ocupate. Domni voinici si 
grăsulii discutau intr’un colţ al vagonului. 
Remarc imediat că cea mare parte vorbeau 
în dialect străin... 

Intrarea mea în vagon a produs puţină 
curiozitate. Lumea de acolo m'a privit lung, 
cu milă ca pe un câine bolnav şi jigărit. 
O cucoană mai miloasă a sgârcit nasul si 
a început să bată aerul cu mâna, cu ge- 
stul omului ce zice : — «Fugi de mine, ne- 
norocire! Doamne fereşte !» 

Şi nimeni nu se mişcă. 

Mi-a făcut o impresie oribilă. Negru mi s'a 
făcut în faţa ochilor! Doamne ce oameni! 
Dar pentru Dumnezeu, pentru cine lup- 
tasem eu? Nu şi pentru cei din vagon ce 
mă priveau cu atâta milă? 

O jale imensă îmi umpleă sufleiul! Pri- 
veam nemişcat ! 

Plutonierul meu intervine : 

— Ce oameni sunteţi! N'aveţi atât bun 
simţ! Vedeţi ofiţer rănit si nu vă sculati să 
faceţi un locuşor!... Sculati mai repede... 

— Vai! Da, de sigur că facem loc, îşi 
calcă unul pe inimă. 

Mă asez. 


122 VIRGILIU STEF, SERDARU 


Peste câteva minute apare camaradul 
Apost., care aveă pulpa piciorului găurită 
de un glonte d& arma. 

Aceiaşi scenă ! Nimeni nu se mişcă; ace- 
leasi priviri compătimitoare ! 

Plutonierul revoltat: 

— Ce lipsă de simtire! Loc, că dau cu 
«gârbaciul». 

Simandicoasele figuri au înghiţit cu re- 
semnare grosolänia plutonierului. Să fi fost 
în alte timpuri sunt sigur că aceste vorbe 
ar fi produs două-trei leşinuri femenine, şi 
patru-cinci atacuri de inimă cu înecăciuni! 

Am stat trişti câtva timp. Călătoria însă 
ne-a mai înveselit şi locot. Apost., jude- 
cător în timpuri bune, a început să-mi po- 
vestească de lupte, de rana lui. 

— «Te pomenesti că-mi rămâne în pulpă 
o gaură ca o ţeavă! Când o vreă nevastat 
să mă ţie în casă, îmi trece o sfoară prin 
«seton» şi mă priponeşte de masă sau de 
vre-o use!» 

li venise poftă de glume. 


* 


TURTUKAIA-DOBROGEA ‘TRANSILVANIA 123 


In gara Faurei, doamne dela Crucea 
Rosie ne oferă lapte bătut si prăjituri. 


La Spitalui militar 351 


La Spitalul militar 351, Sanatoriul Dr. Ge- 
rota, unde am fost repartizat, am găsit o 
îngrijire deosebit de bună şi repede; fapt 
care a făcut să nu se împlinească credinţa 
Sorei Irina, care, disperată, văzând că mă 
sufoc într'o searä,— a esit pe sală strigând : 

— «Moare ofiţerul dela 123!» 

Organizaţie excelentă și tehnică medicală 
desăvârşită, iată calităţi ale celebrului sana- 
toriu al d-lui Dr. Gerota, 

Eram fericit că aici am găsit rănit pe 
fratele ce-l credeam pierdut în vârtejul dela 
Turtukaia ! 


X. 
DESCRIEREA LUPTELOR DELA TURTUKAIA. 


Refac complexul sângeroaselor lupte dela 
Turtukaia. 

Inamicul a atacat întâi sectorul Staroselo, 
din spre Dunăre, cu forțe numeroase; dar 
a fost respins. 


124 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


A atacat apoi pe rând şi simultan la urmă, 
celelalte sectoare, ale cercului cetätei, până 
la canalul Kusuiului. 

Fiind în inferioritate numerică, a trebuit 
să ne retragem din linia l-a a pichetelor 
(ocupate şi acestea când de noi, când de 
inamic) pe linia 2-a a centrelor. 

Aici au fost luptele cele mai disperate şi 
pierderile duşmanului, care înaintă sub fo- 
cul tunurilor noastre, au fost şi ele îngro- 
zitoare. 

Spärtura de front s'a făcut în sectorul 
din partea Est-Sudică a Turtukaiei; totuşi 
duşmanul nu îndrăznise să ocupe această 
parte chiar aşă abandonată. Noi n'am reo- 
cupat-o, căci n'aveam trupe... 

Dacă am fi avut măcar un regiment de 
trimes în acel sector, care a stat neocupat 
vre-o 6—8 ore, Turtukaia ar fi mai rezis- 
tat şi cine ştie ce întorsătură luau lucrurile ! 
Din alte sectoare nu se puteau luă trupe, 
căci atacurile erau neîncetate şi neîntrerupte 
pe tot frontul, aşa că inamicul a înaintat 
aproape fără rezistenţă. 

In sectorul dela Staroselo, bateria de 
coastă de 150 mm. isprăvise munitia şi deci 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 125 


una dintre fortele acelui sector, nu mai 
puteà fi utilizatä. 

Inamicul cucerind şi linia centrelor, înaintă 
cu precautiune spre oraş, oprit şi nimicit 
la fiece pas de restul companiilor noastre, 
ce se retrăgeau. Se strecurau pe câte o 
nouă poziţie, trăgând mereu. 

Ne mai fiind nici o speranţă de rezistenţă, 
Divizia a dat ordin trupelor să se retragă 
cum vor puteă (căci nu eră pod peste Du- 
năre). 


Retragerea. 


Mulţi au încercat să treacă înnot; unii au 
trecut, alţii s'au înnecat. 

Cei ce nu ştiau să înnoate, s'au strâns 
pe drumul ce duce la Silistra. Dar calea 
eră ocupată de duşman, şi blocată cu mi- 
traliere. 

Oricine void să treacă spre Silistra eră 
culcat la pământ. 

Rar câte unul scăpă în goană! 

Intrun loc drumul se îngustă şi treceà 
pe marginea Dunărei. Acolo erau mormane 
de cadavre. 

Un ofiţer superior, călare pe cal, a voit 


126 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


să treacă prin focul mitralierelor în galop. 
A fost împuşcat, 

Nimeni nu voiă să rămână prizonier! 
Toţi preferau să rişte moartea apoape si- 
gură, decât să rămână. 

Intr’un sfârșit puţinii soldaţi ce mai ră- 
măseseră, au început să agite batiste, semnul 
alb că se predau, dar mitralierele şi-au în- 
dreptat glasul către ei... 

Un ofiţer s'a căţărat pe malul abrupt al 
Dunărei, cu picioarele în nomol până la 
genunchi si riscând de zeci de ori ca să se 
scufunde a înaintat încet. 

La locul unde Dunărea se îngustă se po- 
meneste de-odată cu un trup feapän ome- 
nesc, ce cade de sus peste el, stropindu-l 
cu sânge, A lovit cu zgomot apa si sa 
scufundat. 

Ofiţerul a mai mers putin cätärat şi tre- 
când de punctul critic, s'a ridicat pe mal 
şi a luat-o la fugă până ce găsind un cal, 
a încălecat şi a pornit în galop spre Silistra. 

Intr'acolo fugeau zeci de soldaţi cu ochii 
aiuriti, cu sufletele ingrozite de cele văzute. 

Cei ce au scăpat şi au ajuns la Silistra, 
au avut mare noroc, căci mulţi au fost prinşi 


TURTUKALA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 127 


de patrule trimise în urmărire, iar alţii ucişi 
de populaţia băstinaşe străină, 

Din fugarii spre Silistra o altă parte au 
fost salvaţi pe vedetele noastre. 

Marina fluvială ce luptase în mod atât 
de eroic la Turtukaia, şezând în linie de 
bătae până în ultimul moment şi apărând 
nefericitul cap de pod! 


Ultimele momente... 


Clipele din urmă ale rezistenţei româneşti 
la Turtukaia sunt sfâşietor de dureroase. 

Batalioanele ce mai veneau în ajutor Mier- 
curi (ziua căderei) la orele 11 s'au înşiruit 
la Olteniţa, pe marginea Dunărei, ne mai 
trecând dincolo, căci orice ajutor ar fi fost 
inutil, 

Erà exact impresiunea unui naufragiu : 
vapoare ce şuerau scoțând fum şi mergând 
la vale, o mişcare ametitoare.! Printre vase 
soldaţi agăţaţi de câte o plută, o scândură, 
sau un trunchiu, se luptau cu moartea, alţii 
desbräcati se căzneau să treacă înnot. 

Capete izolate apăreau colo şi colo pe 
întinsul apei. 

In împestrițata Dunăre vedeai zeci de 


128 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


soldaţi, cu arma in mână, înnotând si agitan- 
du-se fără să vreà să lase acest scump odor... 

Deodată bulgarii năvălesc în port... Şi 
măcelul începi... 

Trupele din Olteniţa deschid focul. Za- 
darnic ! Era prea departe. 

Şedeau cu inima ruptă de durere văzân- 
du-si fraţii străpunşi de baionetă şi asvârliti 
în Dunăre... 

La ponton secerau mitralierele... 

Intr'un târziu se aude o orchestrație în- 
ceată, dumnezeiască... O muzică militară 
intonă «Ruga». 

In mintea tuturor a venit tabloul nau- 
fragierei «Titanic-ului» în intonatiile mu- 
zicei... 

Apoi o bruscä täcere! Mitraliera savar- 
sise opera, pe care sufletul nu fusese ca- 
pabil să o oprească... 


Strategema bateriei 6-a. 


Trucurile inamicului au fost un stimu- 
lent pentru ai nostri, cari la rândul lor au 
început a utiliza toate mijloacele dictate de 
fantezie. 

O păcăleală interesantă e aceia săvârşită 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 129 


de bateria 6-a, in care conta fratele meu, 
căruia îi dau cuvântul: 

— «Auzisem din toate părţile că ina- 
micul cunoaşte bine aşezarea tuturor bate- 
riilor noastre şi că tragerea lor bine repe- 
rată are efect dela primele proectile. Aşa dar 
ne-am gândit că a rămâne în vechia baterie 
înseamnă a nu puteă să ne împlinim misiu- 
nea si de aceia împreună cu locotenentul 
Ferarru, comand. bateriei, hotărâm să facem 
alte săpături mai în urmă cu 200 metri şi 
mai la stânga. 

Facem întradevăr bateria acolo şi în 
timpul noptei mutăm tunurile, lăsând in 
locul lor jucării de lemn, cari semănau per- 
fect cu tunurile adevărate. 

Noua instalaţie o nivelăm bine cu pă- 
mânt şi o mascäm cu crengi verzi, în aşă 
mod că deveneà invizibilă. 

Am tras apoi minunat. 

Artileria inamică pusă la ambiţie de ba- 
teria ştiută la locul dinainte, începe un foc 
straşnic asupra tunurilor de lemn asvârlind 
obuze timp de 6 ore, 

În acest timp trăgeam şi noi de nu ne 
incurcam... 


Vineiniv Şrer. SERDARU. — Războiul nostru. 9 


130 VIRGILIU ŞTEF, SERDARU 


Zi şi noapte nu am încetat tirul şi nu- 
mai cafeaua ne eră hrana şi stimulentul 
somnului. 

Vechia baterie a fost dărâmată, acope- 
rită cu pământ, iar jucăriile... tandari! 

Mult sânge rău le vom fi făcut când 
vedeau că trag şi nu ne nimeresc pentru 
a ne reduce la tacere!.. 

Miercuri, însă, în ziua căderei, au ob- 
servat stratagema şi au început să tragă 
în adevărata baterie. 

Eu eram sus pe tranşee, când un obuz 
se sparge lângă mine, mă loveşte în pi- 
cior şi mă asvârle îndărăt cu spatele de 
țeava tunului. 

Bulgarii înaintau la asalt. Locot. Ferarru, 
un erou, disperat îşi trage un glonţ in cap, 
iar eu cu toată durerea iau comanda ba- 
teriei şi trag mitralii, până când inamicul 
se apropie bine de tunuri. Atunci distrugem 
închizătoarele, aparatele de ochit şi cu greu- 
tate ne retragem prin porumbiştea din spa- 
tele bateriei spre portul Turtukaiei... 

Ajuns aici văd înghemuindu-se în bărci 
sute de soldaţi... 

Nu mai aveam loc nicăeri şi numai prin- 


TURTUKALA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 131 


tro minune Dumnezeiască am putut trece 
dincolo...» 


Un camarad generos. 


Când s'a ordonat retragerea, locot. A., 
comandantul unei baterii, a venit în port 
să treacă Dunărea; toate bărcile însă erau 
pline şi se depărtau de mal. 

Într'un singur loc la mal văzând una în 
care erau şase ofiţeri cunoscuţi le strigă: 

— Luaţi-mă si pe mine, băeţi! 

— Vino! 

Încearcă să se sue, dar— nenoroc! barca 
începe să se scufunde. Nimeni nu mai spu- 
neă nimic, căci a rămâne în port însemnă 
moartea sau ruşinea captivitätei. A se urcă 
în barcă însemnă înnecarea tuturor şapie. 

— Rămâneţi cu bine! le zise locot. A. 
coborându-se resemnat, în timp ce pe mal 
se auzeau zbierete îngrozite. 

Un sublocotenent tânăr se desbrăcă re- 
pede : 

— Suiti-va în barcă; eu ştiu să înnot 
putin... Am să mă mai tin de barcă, poate 
scăpăm cu toţii... 

Astfel au plecat. Unii mânau cu nişte scân- 


132 VIRGILIU ŞTEF, SERDARU 


duri găsite, alţii scoteau apa cu chipiurile, 
iar un altul îndopase cu westonul o gaură 
făcută în fundul leotcei. 

Înnotătorul tăiă apa alături, iar când 
osteneă se agaja de marginile bărcei. În 
acest mod au ajuns dincolo unde toţi au 
felicitat pe generosul camarad ! 


Sub-locot. Ghergh. 

Din povestirile ränitilor pätania sub-locot. 
Ghergh., din reg... inf. e plină de peripeții. 

Sub-locotenentul eră scund, nervos, cu o 
veşnică privire timidă, dar cu mult curaj la 
jocul de table, unde băteă pe oricine «cu 
trei deschise în casă». 

Compania din care făceă parte trecuse 
prin grele încercări în timpul luptelor cu 
inamicul superior numericeste. Se inainta 
prin salturi de 50—80 metri, dupa care 
fiecare se trânteă la pământ, folosind ca 
apărare orice avantaj pe care-l prezintă te- 
renul. 

La un asemenea salt sub-locot. Ghergh. 
rămâne cam în urmă şi emoţionat se dă 
dupe o clae cu fân să se adăpostească, 

Cum stă rezemat cu spatele de clae si 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 133 


abia isi mai tinea räsuflarea, deodata simte 
o arsură prin şoldul stâng. 

Un glonţ îi intrase prin spate şi îi eşise 
prin faţă. 

Inamicul concentrase focul asupra cläiei 
de fân şi gloantele treceau ca prin puf. 
Curgându-i sângele siroi, o iă la fugă în- 
dărăt ca să fie pansat, dar abiă eşise că se 
împiedică şi cade! Puțin mai departe un 
şrapnel se sparge de-asupra lui şi-i gäureste 
pulpa piciorului. 

— «Inebunisem ! Parcă era un vis urât în 
care vrei să mergi şi nu poţi, vrei să fugi 
şi te impiedici!..» sfârşeă sub-locotenentul 
Ghergh. clipind des din ochii, veşnic timizi. 


Crucea salvatoare. 


Sunt multe întâmplări în viaţă, unde nu- 
mai extraordinarul a lucrat, unde se pare 
că o forţă supranaturală a intervenit pentru 
a aduce un anume rezultat. 

Şi câţi atei, câţi şovăitori în credinţa cea 
mare propovăduită de preoţi, nu s'au tă- 
maduit!... 

O rană foarte curioasă a facut o impresie 
deosebită. 


134 VIRGILIU $TEF. SERDARU 


Un soldat primise un glonţ drept în mij- 
locul pieptului, dar nu intrase decât un cen- 
timetru în carne şi apoi se oprise. Cum? 
Ce fel? Glontul se lovise de crucea meta- 
lică de identitate, o înfipsese în carne de 
câţiva milimetri — făcând o cicatrice ele- 
gantä — şi apoi găurind carnea o fixase 
în carne ca un cui! 

Doctorul n'a avut decât să apuce glontul 
cu mâna, să-l scoată şi să desinfecteze rana. 

— lată puterea lui: Dumnezeu! spunea 
radios preotul spitalului. Dacă nu eră crucea, 
apărătoare de toate pericolele, acest om ar 
fi fost mort...» (O întreagă dizertatie asupra 
subiectului). 

Aveă preotul dreptate? 

Eră în orice caz un noroc extraordinar. 


Iubirea armei. 


Mă obsedează gândul acelei iubiri cu- 
rioase pentru puşcă la infanterişti, pentru 
tun la artileristi, pe care am descris-o mai sus. 

E o iubire pasionată greu de înţeles pentru 
cei ce nu au luat parte la o luptă. S'ar zice 
că este o atingere a uzului raţiunei, o de- 
menta. 


TURTURAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 135 


Nu. Sunt oameni în toată firea, cari după 
luptă, după acea conlucrare regulată cu - 
arma, capătă o dragoste sinceră pentru ea, 
dragoste ca pentru o fiinţă... 

Oamenii înotând cu arma în mână în 
mijlocul Dunärei, răniţi ce nu-şi lăsau pușca 
până în ultimul moment, iată cazuri nume- 
roase cari te pun pe gânduri asupra acestei 
iubiri curioase! 

Fără să vreau îmi reamintesc de un 
roman citit când-va: 

Fochistul unei locomotive se indrago- 
steste de monstrul cu aburi. Puneă toate 
îngrijirile posibile pentru’ ca toată maşinăria 
să meargă în regulă, orice timp liber îl în- 
trebuinţă să curețe, să lustruiască alămurile, 
să mângâe fiecare «piesă» în parte. 

Aveă o dragoste omenească, susceptibilă 
şi ea de toate fluctuațiile dragostei... 

Intr'o zi porneşte în goana mare cu ma- 
şina. li dă din ce în ce viteză, mai mare.., 
Aproape sboară. Măreşte viteza. Cazanul 
aproape să se spargă... 

Inebunise. In gara vecină personalul în- 
stiintat dă drumul maşinei pe o linie de garaj, 
ce se isprăveă într'un mal de pământ. Ma- 


136 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


gina imbrätisatä de fochist vine cu toată vi- 
teza, se isbeste de mal si face explozie cu 
un zgomot infernal. 

Iubire până la jertfa, iubire la fel cu a 
ostașilor pentru armele de luptă... 


XL 
VIAŢA DE SPITAL. 


Vizita M. S. Reginei Maria. 

La 1 Septembrie a fost o zi mare: M.S. 
Regina a vizitat pe taţi ranitii sanatoriului. 

Linistea a fost turburatä de-odatä de usi 
trântite, infirmiere ce se agitä, surori cari aler- 
gau de colo până colo aşezând totul în ordine. 

— Ce e? Ce sa întâmplat? A intrat Ze- 
pelinul pe poartă? întreb pe sora Irina roşie 
ca un tăciune aprins. 

— Ssst! A venit Majestatea! răspunde ea 
motäind «ambițios» din cap. 


* 
# * 


Am täcut asteptand pe Regina noasträ 
ca pe o tainä mare, asteptand cucernic ca 
smeritii drepti credinciosi, esirea preotului 
din altar cu Sfintele Daruri... 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 137 


Căci vizita a fost o adâncă mângâere 
pentru noi răniții şi cuvintele blânde de în- 
curajare ce ne-a spus au avut atât farmec 
şi atâta putere! 

Vorbele ce a spus în camera mea plină 
de flori, au rămas mult timp aninate în aer, 
ca nişte scântei, iar micile daruri le-am con- 
servat ca pe nişte decoraţii. 

— Regina noastră! Regina cea mai iu- 
bită din lume! 

Anunţarea vizitei M. S. Reginei a produs 
o mare impresie soldaţilor răniţi. Bietii băeţi ! 
Ştiau ce se face cu puşca, cu tunul, dar nu 
ştiau cum să se poarte cu o Domnifä. 

Cei răniţi la picioare, s'au căznit, s'au 
agitat şi după o mie de näduseli s'au sculat 
(în cămăşi cum erau) pe marginea patului ; 
unul fără mână, cu cămaşa sfâșiată se scu- 
lase în picioare, «drepţi». 

M. S. Regina a zâmbit blând de această 
simplitate, care, cu toată comedia ei — eră 
semnul unui respect atât de mare! 

Natural că după primele două cazuri, in- 
firmierele au culcat în celelalte saloane pe 


138 VIRGILIU STEP. SERDARU 


cei fără mâini sau picioare, cari se sculaseră 
totuşi cu mari sfortäri de pe patul de su- 
ferintä. 

Simpaticul pictor Stoi., sublocot. într'un 
reg. de inf., e luat drept soldat si ca con- 
secintà M. S. Regina i-a oferit un «tutun 
de zece». 

Il păstrează ca amintire! 

Si Regina Noastră a plecat lăsând în 
urmă noi speraute si noi doruri de luptă... 


„Poezie simbolistă“. 
3 Septembrie 1916. 


Intr'un grup de ofiţeri se «comisese» bu- 
nelor surori o «poezie simbolistă» : 


In papuci la Sanator 

Stau şi aştept pe Doctor, 
Cucoane 

Cu bomboane 

Şi fasoane 

Şi cruci roşii pe «muşoare» 
Hohotesc în coridoare. 


Vin în vârfuri de picioare 

Si cu gesturi gratioase, Domnişoare 
Creştine 

Ce caline 

Şi feline! 

Ne fac câte-un pansament 

De uităm de Regiment! 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 


Of! Leicuţă, zice-un infanter 
Vin cu rane mici facute de fer 
Ai mei camarazi 

Şi-i razi 

De pleciazi ! 

Lagi rana şi mai «toxicată» ! 
Diagnosticul e rece 

«Las că trecel 

Inima e atectată !» 


— «Ah! <Mamzel» 

Zice un ofiţer 

Pişicher 

Je t'adore 

Oleu! Nu mă lăsă că mor! 
Repede după doctor!» 


«Pune bine termometru 

Măsurăm cu milimetru 

Şi tăcere! 

Cavalere !» 

Dar el cere 

Ca să-i spună: «Ca vous vas mieux 
Que la toilette du bal d’adieux!> 


In glume, în râsuri şi in «rigolade» 
Se trece şi rana şi vorbele fade 

Plec spre poarta dinspre Bulevard 
Veselii ostaşi ai lui Ferdinand 
Tresaltă 

La luptă 

Cruntă 

Să meargă, să moară eroi! 
Cântând ei se duc cu toţi la război! 


139 


140 VIRGILIU STEP. SERDARU 


Numeroasele explicaţii ce ar necesită a- 
ceastă poezie, nu sunt, desigur, singurele ei 
defecte... 

Dar acum am rămas numai cu surorile 
de profesie dela Sf. Elisabeta! Singură di- 
stinsa d-nă Gerota, cu o bunătate îngerească, 
ne mai alintă. 


(0 farsă, 


Printre ofiţeri eră şi locotenentul de re- 
zervă Tor., un camarad inteligent şi glumet, 
calităţi ce-l făceau simpatizat de toţi răniții. 

Fusese rănit la cap şi după multe peri- 
peţii (un obuz ce a omorât caii chesonului 
pe care eră adus, un altul ce a omorât pe 
brancardier) ajunge la spital. 

Ca aghiotant al generalului D. văzuse 
multe lucruri; dar ceeace lăudă mai mult 
ca orice, eră «purtarea înţeleaptă şi cura- 
joasă» a generalului pe lângă care eră ataşat, 

Ce se întâmplă însă? Cetim în ziare că 
generalul în chestiune este reformat. Aceasta 
dă ideia cabalei, care a produs atâta haz 
la urmă, 

Căpitan Aur. se duce la Tor. cu un aer 
plângător şi discret: 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 141 


— Ascultă, dragă, ce nenorocire pe Ar- 
tur! Băiat tânăr însurat de curând. 

— Dar ce e? L-am văzut adineauri! 

— A venit dela Comänduire să-l aresteze 
şi cine ştie! — am auzit că-l impusca... 

— Hm! De ce? 

— Păi n'ai auzit de afacerea cu genera- 
lul D...? 

La auzul acestui nume tresäri. 

— ...care a fost reformat... Ei bine! Se 
zice că la mijloc e o trădare şi voieşte să-l 
judece şi pe Artur, căci el eră aghiotantul 
generalului. 

— Dar eu sunt! izbucnește roşu ca un 
rac calmul locotenent. Eu sunt aghio- 
tantul !.. 

Atunci Aur. prefăcându-se speriat: 

— Ptiu ! Ce-am făcut? Mi-e penibil ! Cre- 
deam că.., 

— Şi unde sunt? 

— Jos. 

S'a coborât fuga pe scări, s'a interesat 
pretutindeni şi apoi, într'o goană, a revenit 
după informaţii în camera, în care farseurii 
se desfătau... 


142 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Un rănit din Dobrogea Veche. 

12 Septembrie 1916. 

Asemănător descrierilor de hibride per- 
sonagii din infern a apărut în spital, sub- 
locot. rezerv. Negul., rănit la Parachioi, în 
Dobrogea, la 2 Septembrie. 

Cu fata arsă de soare, neras, cu -ochii 
aiuriti şi scoşi din orbite, cu hainele mur- 
dare si pătate de sânge, cu o tremurătură 
nervoasă în tot corpul — iti făceă o impre- 
sie înfiorătoare. 

Abia într'un târziu, peste câteva zile, a, 
putut să povestească ceva din luptele gro- 
zave la care luase parte: 

Având armată puţină a trebuit să ne re- 
tragem mereu ; o retragere oribilă. Luptând 
pe fiece deal, fiece poziţie însemnând cu 
sânge drumul făcut, trupele noastre se căz- 
neau să facă înaintarea dușmanului cât mai 
înceată, pentru a câştigă timp şi trupele de 
ajutor să aibă răgazul să vină. 

După lupte sângeroase — favorizate de 
un timp splendid pentru maşinăria de răz- 
boiu — ofensiva duşmană a fost oprită ; dar 
când? după ce sute de piepturi româneşti 
fuseseră încremenite pentru vecie în zidul 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 143 


de otel ce formau, de numeroasele instru- 
mente ale mortei. 

Si ce rol mare avuseseră în această ocazie 
-cuvântările patriotice şi grija de sufletul sol- 
datului! Ele îndeplineau opera pe care ar- 
mele nu reuşiseră să o facă... Rasă latină, 
soldatul nostru repede se entusiasmează, 
dar se şi demoralizează la retragere; tre- 
buia deci ca prin cuvinte simţite să li se 
întrețină mereu focul sacru al entuziasmului 
şi al iubirei de patrie. 

În această ordine de idei, îmi amintesc ca- 
zul unui prieten, maior, care înainte de atac 
a chemat din fiecare companie câte-un sub- 
ofiţer, sergent, caporal şi soldat şi dându-le 
câte-o viguroasă strângere de mână le-a zis: 

— «În acest gest trec în sufletul vostru tot 
sufletul meu, toată dragostea mea fierbinte 
de ţară! Mergeţi si la rândul vostru, dati 
această strângere de mână camarazilor voş- 
trii şi sufietul meu vibrând în voi toţi, fiţi 
siguri că,ne vom face datoria cum trebue !» 

Nu trebuie să mai spun, ce mişcare ca- 
maradească a urmat în mijlocul unui mare 
entuziasm, 

Atacul batalionului din 84, a fost strălucit! 


144 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Vizită. 

20 Septembrie 1916. 

Am fost operat de eminentulidoctor Ge- 
rota în răstimpul ce ne dăduseră avioa- 
nele inamice. Operația reuşise, iar peste 
câteva zile simtindu-mä bine, am primit vi- 
zita Doamnei Cantacuzino. 

Venerabila Doamnă cu vorba blândă şi 
cu privirea limpede, are un dar nespus de 
a alină durerile. 

Povesteşte din războiul dela 77, când eră 
soră de caritate şi ascult transportat cu gân- 
dul la cealaltă generaţie, la acei eroi ce 
muriseră făurind un duşman! Ironia soartei ! 

— «Si ce cavaleri sunt soldaţii Români !» 

— «Singurul lor defect în această direcţie, 
este că ai noştri au o dorinţă arzătoare să 
păstreze amintiri din locurile în cari trec...» 
spun eu. 

— Românul e fire sentimentală! spune 
malitios şi cu un zâmbet ironic Doamna 
Cantacuzino. 

Şi povesteşte episoade comice în cari sunt 
implicate amintirile. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 14 


Ce înältätor acest contact cu o generaţie 
de vechi luptători din grele lupte trecute... 


22 Septembrie 1916. 


În camera mea e adus locotenentul P. 
din un regiment de infanterie. E bolnav. 

De origine grec, el are numai hainele ro- 
mâneşti ; dar sufletul îi e străin. 

Îmi face o impresie penibilă. N'a luat 
parte la nicio luptă şi totuşi e foarte spe- 
riat de lupte! Caut să-i ridic moralul ! Za- 
darnic! El îngrozeşte si pe alţii. 

Mă gândesc trist la multe... 


25 Septembrie 1916. 


Ce lupte groaznice sunt pretutindeni si 
ce gânduri negre increteau fruntile noastre 
a tuturor! 

O Doamne! De ce nu am puteri de 
Hercule ? 


. *¥ 
* = 
Ne vin regulat Taube-le inamice, cari pri- 
vite zilnic după terasă ne fac o distracţie 
originală. 


Vincusu Srer, Serpanv. Războiul nostiu. 10 


146 VIRGILIU STEF. SERDARU 


28 Septembrie 1916. 

Sunt din ce în ce mai bine şi gândurile 
mele zboară în tot momentul către cama- 
razii din lupte. 

Aşi vreă să fiu şi eu cu ei!.. 

Ce crud e să fii țintuit in pat, in timp 
ce toate dorurile tale iti dau impulsul să 
zbori... 

Rus? 

I Octombrie 1916. 

Noul meu tovaräs sub-locotenentul de 
rezervă Russi din Reg... inf., venit în ca- 
mera mea, e rănit la nas şi umăr, unde 
rana îi supurează grozav. 

Puroiul îi umple cămașa, trece prin nişte 
ziare, puse sub el în pat şi ajunge la saltea. 

E înduioşător! Şi ce camarad bun! Ce 
suflet sincer ! 

Doamne şi domnişoare dela crucea roşie 
în vizită, caută să-l distreze; dar zadarnic! 
Camaradul Russi se uită cu privirea pier- 
dută de febră şi nu vorbeşte nimic. 

D-ra Poli, mă întreabă: 

— Cine e? 

— Russi, zic eu. 


— E rus? 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 147 


— Da rus, glumesc eu. 

Bietul Russi abia isi putu tine râsul, căci 
îl dureà nasul. 

Douä domnisoare, mari filo-ruse, se in- 
dreptarä spre patul camaradului şi începură 
să-i mângâe barba nerasă de câteva săptă- 
mâni. 

— Rusky! Rusky! Cum merge? îl în- 
trebau ele bland. 

Russi faci o strâmbătură, care semana 
a ras. ; 

Apoi bravul rănit, jenat că domnişoarele 
il văd într'o stare nu tocmai de cuceritor, 
isbucneşte cu un glas gros, ce veneă parcă 
din fundul pământului : 

— Scuzati! zice el arătându-şi barba. 

Eră delicios. 

— Ce ştie şi româneşte? 

— Da, puţin! spun eu isbucnind în râs. 

Russi se pornise şi el pe un râs cu ho- 
hote, uitând orice durere! 


4 Octombrie 1916. 


Retrageri ! 
Să mai vorbesc de durerea mea sufle- 


148 VIRGILIU STEF, SERDARU 


tească cauzată de aceste retrageri, totuşi 
glorioase? 

Nu. Ar însemnă să-mi deschid plaga mea 
sufletească plângând mai mult sângele văr- 
sat de iubitul meu neam... 


8 Octombrie 1916, 


La ora 12, în sunet de clopote bisericeşti 
şi bubuit de tunuri contra aeroplanelor ina- 
mice, mosafire, sunt dus cu cärutul la pan- 
sament. 

O pansare glorioasă! 

Doctorul aveă un calm inperturbabil, dar 
personalul inferior al spitalului aveă, nu ştiu 
ce, de... căutat în pivniţă... 


5 * 2. 
* * 

Sunt mai bine si vizite a buni prieteni imi 
vindeca ränile sufletesti pricinuite de vestile 
crude. 

Nu mai pot stă în spital, mă simt cu 
puterile întreite şi toate năzuinţele mă in- 
deamnă să-mi reiau repede locul la regiment! 

Hainele noui şi armătura veche mă as- 
teaptä ! 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 149 


XL. 


OFENSIVA DELA 5 SEPTEMBRIE 1916 In 
DOBROGEA. 


Ce greu e să vorbeşti de luptele din Do- 
brogea, cari formează totuşi una din pagi- 
nile cele mai eroice ale armatei noastre! 
Ce greu! Si cu toate acestea ce inältätor ! 

Se descriu lupte grele, lupte fără succese 
de teren, dar lupte în care entuziasmul a 
vibrat ca la Plevna, iar piepturile goale au 
mers drept înainte înfruntând moartea ce 
veneă de pretutindeni !... 


+ 
E * 

Din ziua de 3 Septembrie 1916, când ofen- 
siva inamică e oprită, începuseră luptele 
de poziţii cu fluctuațiile inerente acestui fel 
de operaţii ; când înaintam noi, când înaintă 
duşmanul. 

Aceste lupte au dovedit felul strălucit în 
care luptă trupele active, trimise oriunde 
lupta eră mai grea. Trupele de rezervă cu 
preparatia technica insuficientă, aveau nevoe 


150 VIRGILIU STEF. SERDARU 


de o mână energică ca să le ţină strâns 
în frâul disciplinei. 

. Dusmanul ori aveă tăria mai ales in au- 
tomobilele lui blindate sau cu montaj de tu- 
nuri; înaintau până în linia infanteriei şi 
răspândeau moartea, La început monştrii de 
fier au răspândit o oarecare temere printre 
soldaţii noştri, cari nu mai văzuseră încă 
astfel de aparate ; mai târziu însă s'au 
obişnuit cu ele, ca şi cu întreaga maşinărie, 
aşa că efectul moral eră nul. 

Chiar rachetele luminoase ce se aruncau 
asupra trupelor au impresionat la început; 
mai apoi însă deveniseră distracţie. Soldaţii 
se culcau la pământ, fără nici o mișcare, 
pentru a nu fi zăriţi, şi aşteptau, să se 
treacă poznaşa lumină căzătoare ! 

Seara — apärati de întuneric — compă- 
niile făceau adevărate marșuri, la 400 metri 
de inamic, pentru a-şi ocupă poziţii mai bune. 

Reflectoarele inamice însă îşi îndeplineau 
opera; dar ai noştri când vedeau că pânza 
luminoasă se îndreaptă încet, încet, către 
locul pe unde mergeau, se culcau de-odată 
la pământ, rămânând în imobilitate până 
ce lumina treceà mai departe, 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 151 


Tocmai sosiseră Ruşii! 

Armată bine organizată, cu material nou 
şi din abundență, veneau încă si cu expe- 
rienta a doi ani de räsboi. 

Şi camarazi buni, Ruşii împrumutau a lor 
noştri mitralierele la atacuri şi lupte crân- 
cene... . 

Dela început se remarcaseră vitejii Cazaci, 
cunoscuţi mai mult din basme, prin acea 
prismă de romantism, care le dedeă o ade- 
vărată aureola. 

Cu o îndemânare si o abilitate extraor- 
dinară, Cazacii prindeau automobilele blin- 
date. aducându-le în liniile noastre. Ele ca 
şi blindatul Achille din timpuri antice, aveau 
punctul lor vulnerabil, care odată atins, iz- 
bânda eră gata! 


* 
* # 


In ziua de 4 şi noaptea de 4—5 Sep- 
tembrie au avut loc lupte necurmate. 

Trupele erau obosite peste măsură şi nu 
avuseseră timpul nici să mănânce nici sa 
doarmă. Spre seară au făcut tranșee şi ay 
mâncat hrana caldă. 


152 VIRGILIU §TEF. SERDARU 


La orele 8 seara soseste un entuziast or- 
din de zi al d-lui General Averescu, care 
ordona ofensiva pe a doua zi cam in aceste 
cuvinte : 

«Să mergeţi înainte, mereu înainte, şi să 
dati la 0 parte orice obstacol! Indărăt să 
nu vă dati nici chiar cârd vă vor veni or- 
dine, căci acestea vi le trimite inamicul ca 
să va insele. 

Inainte si inainte! 

Trebue să spălăm ruşinea de a fi respinşi, 
pentru a ne întoarce cu glorie in ţară». 

Noaptea liniştită trupele au dormit. 


Inaintarea, 


Dis-de-dimineaţă artileria noastră a în- 
ceput'să bubue. Apoi pe tot frontul s'a auzit 
un «ura» formidabil şi infanteria noastră a 
pornit la asalt, sfidând moartea, împrăştiată 
de ploaia de gloanţe. 

Cu baioneta întinsă au intrat în tranșeele 
dușmane, fugärind.. 

Într'un loc — în fata unei companii din 
Reg. 9 Râmnicu-Sărat — Bulgarii se ada- 
posteau într'o porumbişte, din care eşiau la 
margine şi trăgeau in ai nostri. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 153 


Balonul captiv rus ce-l aveam în dosul 
frontului comunică acest lucru prin «relei» 
(legătura); soldaţii aud şi indarjiti încep să 
strige : 

— La tranşee! La tranşee! 

Voiau să meargă în porumbişte ca să 
răfuiască socoteala, 

Nu mai eră chip să-i ţie. Toţi voiau să 
iasă din şanţuri. 

S'a dat ordin de asalt. Râmnicenii au 
pornit ca fulgerul şi baioneta la lucru... 
Cei ce au scăpat au răspândit panica în 
trupele bulgărești. 

Înaintarea se făceă pe tot frontul, cu 
succes şi situaţia se schimbă în favoarea 
noastră, , 

În ziua de 6 Septembrie ofensiva s'a 
continuat, moralul trupelor noastre fiind 
mult ridicat. 

Numai în câteva puncte inamicul rezistă 
energicului nostru atac cu baioneta. Ai 
noştri s'au încărcat cu granate şi au pornit 
din nou la asalt. Ajungând la transeele 
inamice, nu s'au mai repezit în ele, ci au 
început să arunce bombele în ele, stând în 
adăposturi individuale. 


154 VIRGILIU STEF. SERDARU 


S'au produs bubuituri teribile, în urma 
cărora zbierete, tipete şi limbile tuturor na- 
tilor se incrucisau: bulgäreste, nemteste, 
turceste. 

Era un Babilon. 

Predomină însă: 

— Ceacai! Bre! Ceacai! 

Tranşeele erau ocupate de cei în al- 
bastru... 

Incetul cu incetul soldatul roman invata 
greaua meserie de räsboinic, pentru care 
aveà toate calitätile si toate aptitudinile. 


ok 
* * 


Rusii ne ajutau cu munitii, automobile, 
baloane captive si aeroplane. 

Ei aveau mare incredere in artileria ro- 
mana si de aceia, cand lupta se intetia si 
era nevoe de foc viu, incepeau sa strige 
bateriilor noastre: — Rumensky artilerie ! 
Agoni: Agoni ! (Artileria română, trage!) 

Zilele acestei ofensive au fost zilele de 
o strălucitoare glorie pentru armata noastră, 
istoria ce Va descri toate luptele va arătă 
întreaga lor însemnătate. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 155 


Noi am ţinut numai să punem prima 
piatră la temelie şi să adăogăm prin mica 
descriere încă o frunză la cununa de lauri 
a luptătorilor... 


+ ui * 

Sub-locot. Nicu Balab. din Reg. 9 inf. 
rănit in piept si in mână, imi povesteă că 
în dimineaţa ofensivei un prieten al său 
din acel regiment, s.-It. Popescu, trecând 
cu compania pe lângă dânsul îi strigă vesel 
şi nepăsător: 

— Pe mâine! La spital la Bucuresti! 
Camarade ! 

Dus a fost. 

Ştia bine că merge la moarte si totuși 
eră vesel. 

Spre seară un soldat aduceă vestea că 
s„locot. Popescu a murit. 

Astfel se sting Românii! 


Un erou clasic. 


Locotenentul Stănilă, grav rănit în pi- 
cioare şi piept, pierduse sânge mult şi 
simteà cum moartea i se apropie; un ser- 


156 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


gent încearcă să-l iă în spate, să-l ducă la 
ambulanţă. 

Eşind din şanţ un glonţ loveşte pe bra- 
vul sergent, care cade mort, iar locote- 
nentul Stănilă se rostogoleste în fundul 
santului, vărsând sânge, 

Alte încercări făcute au fost zadarnice! 

Compania fiind prea înaintată şi trebuind 
să schimbe de poziţie, locotenentul, ca să 
nu cadă prizonier, cere să fie împuşcat. 

Orice insistente au fost zadarnice! 

Cu o linişte de erou, a cerut energic, a 
ordonat să i se tragă un glonţ în cap. Nu 
eră timp de pierdut! 

Şi-a îndeplinit macabra lui dorinţă şi 
corpul său, picurat de lacrimi fierbinţi, a 
rămas pe câmpul ce urmă să fie ocupat 
de duşman. 


XIII, 
TRECEREA DUNAREI LA FLAMANDA. 


O expediţie războinică de o mare im- 
portanță a avut loc în ziua de 18 Sept. 1916 
la Flămânda între Giurgiu şi Turtukaia, 
unde armata noastră a trecut în Bulgaria 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 157 


cu pretul a sute de vieti si sdrobind toate 
obstacolele ce i se puseseră în cale. 

Pentru a arătă toată măreţia glorioaselor 
lupte redau mai jos scrisoarea primită dela 
fratele meu sub-locot. Aristide S., din reg. 46 
infant., care a participat personal la acea 
luptă şi care schifeazä bine acest episod: 

* * 

«În câteva cuvinte voiu căută a vă po- 
vesti cele ce s'au petrecut în Bulgaria, la 
Flămânda. | 

Sunt lucruri atât de grozave, încât cu greu 
voiu puteă să vă redau un palid colorit al 
celor întâmplate. 

Nu ştiu de ce, dar parcă e un vis gro- 
zav, din care m'am deşteptat. 

Noaptea mă scol si strig : — Înainte ! bäeti ! 
Înainte! — Dar nu e nimic! E vis. 

Îmi aduc aminte cum în jurul meu flue- 
rau gloantele, detunau şrapnelele şi urlau 
bombele de aeroplan. Căci am luptat cu 
toate armele: infanterie bulgaro-nemteascä, 
cavalerie, artilerie, aeroplane şi monitoare 
austriace pe Dunăre. 


158 VIRGILIU STEP. SERDARU 


E grozav ! Mă simt mai îmbătrânit, nervii 
tociti şi aproape fără să mai fiu susceptibil 
impresiunilor din afară... 

Dar iată: 

În ziua de 17 Sept. primim ordin de 
plecare. La orele 6,30 p. m. ne oprim în pă- 
durea Mistea, iar noaptea o petrecem la 
hotelul: «Belle éloile I» 

Lumina e interzisă de oarece se sem- 
nalaseră aeroplane. Pe întuneric mănânc cu 
Mihai (ordonanța) asa că în loc de gură 
duceam mâncarea la urechi, nas. 

La 18 Sept. dimineaţa primim ordin să 
mergem imediat la Dunăre. 

La orele 7,30 un aeroplan inamic în- 
cepe a bombardă coloana în marş. Panică, 
zgomot... 

La orele 12 amiazi, ajungem la malul 
Dunărei pentru îmbarcare. Eu încep să mă- 
nânc o cutie cu compot, căci căruțele cu 
alimente nu mai veneau. 

Oamenii desbräcati se stergeau de nă- 
duşală şi fiecare mâncă ce aveă în sac. 

Dincolo pe malul bulgăresc lupta eră 
în toiu. 

Se grăbeă îmbarcarea pentru a veni în 


TURTUKAIA-DOBRÔGEA-TRANSILVANIA 159 


ajutorul trupelor ce trecuseră noaptea în 
bărci. 

Podul nu eră gata, de-abiă eră la ju- 
miatate... 

Dincolo se vedeă lupta ca la un film ci- 
nematografic: linii de trägätori, artilerie ce 
trage, oameni căzând si bărcile venind cu 
răniţi. 

Un fior ne trece prin corp gândindu-ne 
că peste putin timp vom fi şi noi acolo. 
Totuşi doream acest lucru... 

Deodată glasuri strigă : 

— «Vin aeroplane!» 

Mă uit. Erau şapte monstrii negri. 

La ora 1,30 încep a curge bombele pe 
noi. Era un zgomot asurzitor. Morți, ră- 
niti, cai speriaţi! Membre zburând în aer! 
Câţiva soldaţi fugind ca nebunii! 

Crângul în cari se adăpostiseră câteva 
regimente de infanterie, artilerie, cavalerie, 
sanitari, păreă un iad. 

Cinci ore a durat acest foc nebun! 

Erau câteva sute de morţi şi o mare 
panică. 

Bombele cădeau în toate părţile. Eu ce 
făceam, să întrebaţi pe Mihai! 


160 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Nu stam ascuns ci în picioare, pentru a dă 
exemplu. Mihai mă trăgeă mereu de veston 
ca să mă var sub un pom. Nu se putea 
însă, căci atunci soldaţii şi-ar fi pierdut în- 
crederea. 

Când bombardarea eră în toi, colonelul 
Stef. vine cu ştirea că unii pontonieri fug 
şi nu mai vor să lucreze podul, căci bom- 
bele începuseră a cădeă pe alocuri pe pod. 
Pericolul eră mare. Armata de dincolo ar 
fi fost distrusă, 

— «Compania 2-a va plecă să-adune toţi 
pontonierii! Cei ce se vor opune se vor 
împuşca». Ordinul eră categoric. 

Adun plutonul şi sub ploaia de bombe, 
plec spre punctul indicat. Prind vre-o 10 
îugari şi-i întorc la postul lor. 

Ce-am văzut nu voiu uită nici mort! 

— «La orele 6,30 compania se vă adună 
la pod pentru a lupta cu aeroplanele şi a 
le depărtă de pod». Avioanele se coborâseră 
aproape de pământ. 

Pericolul eră mare, căci o bombă căzută 
acolo ne omoră pe toţi. 

Dumnezeu ne-a scăpat! Am început un 
foc viu în contra aeroplanelor, cari se retrag. 


TURTU KAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 161 


Am scăpat! O cruce de mulţumire lui 
Dumnezeu. 

La orele 7,30 începe o ploae şi un vânt 
pe malul Dunărei, de-ti intră la oase. 

Trebuiă să ajungem dincolo; însă, nici 
cu bărcile nu puteam trece căci valurile 
erau mari şi nici pe pod căci îl stricase apa. 

Am stat în ploae toată noaptea. Nisipul 
se făcuse noroiu şi eră la genunchi. Ce a 
fost vă voiu spune când vă voiu întâlni... 

La 6 dimineaţa în ziua de 29, deschid 
eu cu plutonul meu trecerea pe pod. Am 
trecut primul în capul coloanei, pe pământul 
bulgar. Aveam dejà câti-va morţi şi răniţi 
şi nu trecusem Dunărea. 

Se formează regimentul şi plecăm să dăm 
piept cu «nenorocita armată bulgară», de 
unde aveam de răsbunat doi fraţi răniţi, 
plus Turtukaia. 

Eră în retragere la 6 km. de noi. 

l-am urmărit toată ziua prin ploae, peste 
camp, prin noroiu şi peste morţi. 

Noaptea ne oprim în Semiovo. 

Ne oprim. Aprindem o ţigară de la o 
casă întreagă în foc, frigeam o gâscă de 
la un sat întreg. 


VIRGILIU Ster. SERDARU. — Ruzboiul nostra, u 


162 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Eră impresionant | 

La flacările focului ne-am uscat poalele, 
căci restul eră greu. 

Ni se comunică vestea că bulgarii se re- 
trag mereu. 

Misiunea noastră eră îndeplinită. 

Pe câmp găsim un aeroplan doborât de 
gloantele noastre, căci, noi träsesem. 

La 20 Sept. ordin de retragere. 

— «Regimentul 46 Inf. va susţine retra- 
gerea tuturor trupelor pe pod». 

Compania mea eră ultima. Plutonul meu 
cel din urmă, cu coada și deci expus peirei. 

Toată ziua am luptat în retragere. Eram 
pregătit de moarte. Pe Mihai îl trimisesem 
la pod să treacă el şi să vă anunţe, dacă 
nu m-aşi fi întors. 

La orele 11,30 vine vestea că podul a 
fost rupt în trei locuri, de mine plutitoare. 

Izolati de ţară! Moartea in faţă, Dunărea 
în spate! Am luptat cu disperarea omului 
fără nicio speranţă. 

Ajuns la 700 m. de Dunăre, gata să fiu 
băgat în râu, apare un aeroplan! A fost 
culmea! Eră mai grozav ca în iad. 

La urmă vin cu rămăşiţele unitätei la 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 163 


Dunäre. Acolo oamenii aproape se inghe- 
suiau ca să se urce în bărci. Regimentul era 
distrus! Dar, la datorie! 

Urc oamenii pe deal şi încep un foc omo- 
râtor asupra Bulgarilor. În acest timp un mo- 
nitor austriac apare şi începe a trage în noi. 

Rămăseseră pe mal câteva căruţe, cai şi 
trupă. Mă hotărăsc la imbarcare. Ce-o fi o fi! 

Erà şi timpul! Totuşi am avut răbdarea, 
să imbarc — sub ploaia de şrapnele şi o- 
buze — oamenii. 

În drum luasem şi o cätea bună de va- 
nătoare botezată «Retragerea» (acum Retra) 
o urc în barcă. 

Culmea! Rămăsesem pe mal cu 4-5 oa- 
meni şi veneă ultima barcă. Scot şi o bi- 
cicletă din Dunăre! Sângele meu rece i-a 
uimit pe toţi. 

Promit barcagiului un «bacşiş» bun dacă 
ajung bine la mal. Aci ajuns cad leşinat în 
braţele oamenilor ce mă credeau mort. Era 
orele 9 seara. 

Toată noaptea am umblat rătăcind pe 
malul Dunărei după regiment. Nu mânca- 
sem de două zile nimic. Găsesc regimentul 
la Prundu, într'o pădure. 


164 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Pachetul ce a-ţi dat caporalului Neg. ca 
să mi-l aducă, a fost ca mana cerească. Nu 
mâncasem de trei zile. V-am binecuvântat 
şi aproape să plâng de bucurie că am de 
mâncare. | 

Mâine trec cu trenul spre Transilvania. 

Primiti, etc. 

ARISTIDE. 


P. S. Această scrisoare m'a obosit gro- 
zav. Am retrăit emoţiile luptei. 


® 5 * 

Am reprodus scrisoarea în care se schi- 
teazä bine în câteva linii, trecerea Dunărei 
la Flămânda, operaţie, care însă din mo- 
tive ce se vor cunoaşte mai târziu nu a 
avut efectul la care toată lumea se aşteptă... 


XIV. 
DIN LUPTELE ÎN TRANSILVANIA, 
Cu ajutorul numeroşilor răniţi din spi- 


talul d-rului Gerota, am să schitez aici o 
privire largă asupra luptelor din Ardeal, po- 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 165 


vestind si câteva fapte de războiu intere- 
sante. 

Voiu arata in al doilea capitol Obstaco- 
lele întâmpinate şi înlesnirile avute. 

Voiu vorbi în capitolul III de luptele dela 
Persani-Făgăraş şi de faima bravilor noştri 
«Vânători», iar la urmă de luptele dela 
Braşov. 

De când am trecut Carpaţii, am avut nu- 
mai victorii în toate ciocnirile avute cu Un- 
gurii, cari se retrăgeau pretutindeni. 

Înaintam bine şi în orice loc găseam ur- 
mele plecărei precipitate a inamicului: echi- 
pamente, arme, provizii... 

Soldaţii noştri se împodobeau cu coifuri 
străine se jucau veseli ca copiii. 

Înaintarea noastră fusese însă fulgerătoare, 
ne dând trupelor de rezervä timpul să se 
deplaseze tot aşa de repede. 

Primele lupte cu trupele germane au fost 
foarte sângeroase, iar efectul artileriei grele 
germane eră nimicitor. O bombardare înver- 
şunată! 

Trupele noastre au trebuit să se retragă 
pe linia Closani-Fägärasi, conduse mai mult 
de ofiţeri inferiori, cari mai ales erau pe linia 


166 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


frontului. Trupele de acoperire, înaintate 
mult, îşi îndepliniseră misiunea şi se reträ- 
geau, luptându-se necontenit cu divizii ger- 
mane, ce voiau să le taie retragerea. 

În luptele lor ai noştri nu cunoşteau ob- 
stacol, trecând chiar Oltul de vre-o două 
ori, cu apa până la brâu, cu care, căruțe 
şi tunuri şi făcând isprăvi extraordinare. 

La Câineni-Sibiu, Românii fuseseră în- 
conjurati de Nemfi. Situaţia era disperată 
şi armata inconjurată se credeă pierdută. 

Ce se întâmplă însă? O brigadă a noas- 
tră ce operă tocmai la Făgăraş, a venit'în 
ajutor, făcând greul mars de 120 km. în- 
tr'o zi şi o noapte şi căzând... .bine, ai noştri 
au fost despresuraii... 


* 
za 
Germanii făceau în toate luptele o mare 
economie de oameni, utilizând cât mai mult 
maşinăria de räzboiu. 


La Piergani. 
„Luptele pe linia Făgăraş-Pierşani, s'au în- 
ceput prin ciocniri violente de patrule de 
infanterie. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 167 


Trupele noastre începuseră să-şi dea seama 
de locul în care se găseau adversarii, însă 
frontul tot nu eră stabilit. Aşă se explică 
că într'o noapte un batalion ducându-se să 
ocupe o poziţie, ajunge la 50-80 metri de 
tranşeele inamice, fără să-şi deă socoteala 
de acest lucru. 

Batalionul întâmplător se opreşte şi ofi- 
terii se consfätuiau în taină asupra dispo- 
zitilor de luat pentru a face legătura cu 
un batalion ce eră mai spre dreapta. 

Deodată o salvă groaznică de gloanţe! 
Toată lumea s'a lipit de pământ, 

— Ai noştri cari trag fără să ştie cine 
e! şi-au zis toţi. 

Unul chiar s'a ridicat în picioare ş'a în- 
ceput să strige cât îl luă gura, 

— Nu trageţi că suntem noi batalionul 
întâi! 

Gloantele veneau mai multe. 

Răspunsul fiind precis, batalionul şi-a fă- 
cut măşti, aşteptând dimineaţa, ca să lă- 
murească situația. 

După câtva timp inamicul s'a retras din 
transeele din faţă, dar în schimb artileria 


168 VIRGILIU STEF. SERDARU 


din depărtări ascunse a început să tragă, 
iar rachetele luminoase să brăzdeze cerul... 
By . # 

La dreapta pe un munte se vedeà o lu- 
mină. Un ofiţer se indrepta într'acolo pentru 
că se credeă că acolo se poate face legă- 
tura cu batalionul din flanc, care trebuiă 
instiintat că în zorii zilei să dea atacul. 

Cu patrule şi cu compania, locot. R. por- 
neşte în direcţia arătată. 

Ajung. Ce eră? Nişte Unguri frigeau un 
pore şi beau must, ca la nuntă, Cu toată 
durerea... au fost luaţi şi făcuţi prizonieri 
cu... provizie cu tot. 

a zi * 

Era spre dimineata zilei de 20 Septem- 
brie. Deodată se aude un puternic ura si 
trupele înaintează la asalt. 

Ungurii şi Nemţii după o scurtă luptă, 
se retrag în grabă... iar ai noștri le ocupă 
transeele şi-i urmăreşte... 

Nenoroc! Dacă s'ar fi urmărit succesul 


od 
TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 18 


mai mult se luă un număr considerabil de 
prizonieri. 

Necazul a lor noştri trebuiă să fie însă 
şi mai mare, când spre seară scoborând în 
satul din vale, spre care se retrăsese ina- 
micul, populaţia românească de acolo le 
spune că Nemţii au trecut în fugă, ducând 
la urmă şi opt tunuri grele trase de boi!.. 
Cu caii se căsniseră vre-o două ceasuri, 
dar nu putuseră să le urneascä mai departe ! 

Ce frumoase trofee scăpaserăm ! 


* 
x * 


Din lipsa de trupe, cu toate succesele 
avute armatele noastre inaintate au trebuit 
să se retragă, 

Tot din cauza acestei lipse, detaşamen- 
tele noastre erau depărtate unele de altele 
legătura între ele se făceă cu mare greutate, 
iar inamicul putea manevră cu mare ane- 
voinţă. 

— Doamne ! Doamne! Unde sunt Ruşii ? 
Unde sunt ? se întrebau luptătorii... 

O companie din Reg. 21 Inf. era inain- 
tată mult si pierduse legătura cu flancurile. 


170 VIRGILIU STEF. SERDARU 


Noapte si bura. 

Sub-It. St. C. pleacă pentru a luă con- 
tact cu trupele frontului— 

Intr'o porumbiste, grupuri de soldaţi ră- 
taciti din patrulare si pierduţi de com- 
pănii. 

Îi strânge la un loc şi porneşte cu ei; 
la liziera porumbiştei o companie amică, 
crezând că e duşmanul deschide focul. 

Soldaţii se răspândesc din nou în cul- 
turi, opera eră distrusă ! 

După explicaţii, treaba se lämureste, oa- 
menii sunt trimişi pe la compănii, iar le- 
gătura e făcută. - 

Erà si nevoe pentru luptele ce aveau să 
decurgă şi în cari se cereau oameni, oa- 
meni cât de mulţi... 


O_mitralieră periculoasă. 


Erà luptă crâncenă trupele noastre tre- 
ceau printr'o vâlcea de lângă Pierşani, ca 
să întărească pe cei ce luptau acolo, 

Locot. Rom. eră rănit. Stând jos, cu pi- 
ciorul stărâmat, observă spre marea sa sur- 
prindere că gloantele ucigătoare veneau dela 
două mitraliere din apropiere : una într'un 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 171 


pom, iar alta jos pe pământ, mascată de 
pământ şi crengi verzi. 

Când compăniile noastre se apropiau, 
încetau focul ca să nu fie descoperite; ime- 
diat însă ce treceau de mitralierele (cari ră- 
mâneau în spate), ele deschideau focul asu- 
pra celor ce înaintau. Şi nimeni nu ştiă de 
unde veneă moartea... 

— «Eu am făcut semne tuturor celor ce 
treceau ; dar nici unul nu intelegea, ci tre- 
ceă înainte, la moarte sigură. 

Mitralierele trăgeau apoi în mine, căci 
observaseră că fac semne. 

Intr'un târziu, abia într'un târziu au fost 
descoperite şi capturate ! 


La Braşov! 


Dar luptele dela Braşov? 

Cine n'a auzit de acele lupte grozave 
dela nordul oraşului şi asaltul sângeros dat 
pe străzi... 

Cai sânge a curs pentru bătrânul Bra- 
şov! Şi câte proectile au căzut dela arti- 
leria grea ce bătea cu foc aprig, necon- 
tenit ! 


172 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Un ofiţer rănit se tara pe o soselutä 
către ambulanţă, când dă în drum peste 
un ofiţer neamt, rănit si el. 

Nici un gând duşman nu-i trece prin 
gând, ci, intrând în vorbă cu inamicul de 
până adineauri, încep să se ajute unul pe 
altul ca să se târască. 

Germanul spune : 

— «Dumnea-Voastră aveţi soldaţi buni, 
ofiţeri buni, dar nu aveţi artilerie grea si 
maşinărie de război; de aceia v'am res- 
pins... dar sunteţi o brava armată». 

Eră o recunoaştere cavalerească, eră o 
mărturisire sinceră pe care o făceă inami- 
cul de până adineauri. 

La ambulanţă fi tratat de medici ca şi 
ostaşii noştri. 


* 
+ oe 


In depärtare se vedeau arzand depozi- 
tele din Brasov si träncänitul de mitraliere 
parca erau sute de ciocänitori. 


TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA 173 


Se încheiau luptele din Transilvania. 

Se depărtau cucernic, ca dintr'o biserică, 
armatele noastre spre Predeal... 

Rămăsese numai armatele de pe frontul 
de Nord-Vest, spre răsărit de Kesi-Vasar- 
hely... 


PARTEA III 


RETRAGEREA. 


MOTTO: 
Cine a îndrăgit striinii, 
Mânca-i-ar inima câinii... 
Mânca-i-ar casa pustia, 
Si ueamul nemernicin, 
<Doinii> de Exinescu, 


1. RETRAGEREA. VU. RECRUTU. 

IL VAGABONDÂJ PRIN SATE. VIII. TIFOSUL EXANTEMATIC 
il. A3UNŞI! IX. LA IAŞI. 

IV. O DUMINICĂ. X. SF. PAŞTE. 

V. IARNĂ GREA. XI. PRIN ŢARĂ, 


VI. CARNETULUI MEU. 


I. 
RETRAGEREA, 


Retragerea noastră tristă, retragerea sfa- 
şietor de dureroasă, în care plânsul cu ho- 
hote izbucneă la fiecare oraş sau sat lăsat 
în urmă, această retragere am mai descris-o 
şi în altă parte; aici însă aşi voi să mai 
accentuez încă odată că armata ce se re- 
trăgea eră adânc rănită, adânc sfâşiată de 
durere, însă nu deprimată, nedesnădăjduită, 
cu toate orele vitrege ce îndură ! 

De unde veneă acest curaj? De unde 
veneă această încredere în viitor şi în spe- 
rantele bune ? 

Venea din convingerea că fiecare isi fa- 
cuse datoria, veneă din încrederea oarbă 
în destinele neamului rău încercat. 

Fiecare îşi dedeă seama că nu armata 


Virerrio Srrr, Szrpant, — Războiul vostr 1. 13 


178 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


română eră cauza dezastrului retragerei ; 
nu ea care îşi presărase morţii şi răniții 
pe toate câmpiile şi ulițele oraşelor, nu eră 
ea cauza, căci martore erau râurile: Oltul, 
Prahova, Dâmboviţa, Dunărea, Jiul şi Neaj- 
lovul, înroşite de sânge românesc, 

Nu eră ea cauza, Ci armatele ruse ve- 
nite prea târziu. Ele erau cauza retragerei 
noastre, după ce ei îşi părăseau sectoa- 
rele ce le erau încredințate, lăsând trupele 
noastre izolate.., 

lată de ce nu eră armata noastră des- 
nădăjduită, iată de ce păstră încă sus mo- 
ralul şi speranţele. 

Păstră toată încrederea în puterea pro- 
prie şi cu aceasta şi în distinele neamu- 
lui, fie că as fi să rămână în Moldova, 
sau să meargă la capătul pământului... 


II, 
VAGABONDAJ PRIN SATE, 


Roşieşti, 15 Decembrie 1916. 

Credeam că nu mai ajungem aici, prin 
vântul, gerul şi întunericul de iad, ce co- 
prinsese câmpia. Noroiul ajungeă la osia 


RETRAGEREA 179 


cärutei, şi pe de-asupra pierdusem drumul. 

Disperasem când licăriri luminoase apar 
în vale. Cu ultimele sfortäri, oamenii leşi- 
nati de foame şi neodihnă, năvălesc în sat; 
dar, nenorocire ! Roșieştii ocupat complect 
de două regimente. 

Nu mai eră chip de mers în altă parte. 
Erà ora 11 noaptea, începuse să plouă ; iar 
soldaţii obosiţi se culcau în noroiu. | 
"Am rămas în sat şi fiecare ne-am culcat 
pe unde am putut: care în pod, care în 
grajd, cari în odăi tixite de soldaţi, cum mi 
s'a întâmplat mie. 

Azi trebuiă să plecăm, dar am renunțat 
căci chinuitoarele marşuri din ultimul timp 
sleiseră ultimele puteri ; primim totdeodată 
ordin că ni s'a schimbat destinaţia şi că 
trebue să mergem la Soleşti (mai sus de 
Vaslui). 


Gura Munteni, 18 Decembrie: 1916. 

Pe o zi călduţă de iarnă, am părăsit Ro- 
siestii peste câmp, direct la gara Crasna, 
unde am mâncat la restaurant, singurul fel: 
«cartofi cu pâinea muşteriului». 

Cu chiu, cu vai ajungem la Gura Mun- 


180 VIRGILIU STEF. SERDARU 


teni, unde ne oprim ca sä luäm ordine. 
Am petrecut noaptea în murdara odae din 
spre drum, a renumitului Mosu care toată 
noaptea motäià pe «vine» în aceiaş cameră, 
de frică să nu-i furăm paturile de lemn, pe 
cari dormeam şi cari formau singura mo- 
bilă a încăperei. 

De dimineaţă când să mă cobor din pat, 
surpriză ! Pe jos se mai culcaseră în timpul 
nopții încă vre-o 10-12 soldaţi pripăşiţi de 
pe drum... | 

— «O mai venit ei afară de cestia, încă 
vre-o zece ca să-și aprindă tâgara, în timpul 
nopţii» mă consolează Mosu. 

Dar asta nu-i nimic! Numai de ar mai 
încetă ploaia, şi nu ni s’ar mai schimbă 
destinaţia |... 


Rosiesti, 26 Decembrie 1916. 


Parcă a fost un făcut! Am primit ordin 
să ne întoarcem îndărăt pe drumul ce par- 
cursesem cu câteva zile înainte şi să ne 
stabilim la Cretesti lângă Huşi ; dar n'apu- 
casem să facem 10 km. când primim ordin 
că să nu mai mergem nici în acea comună, 


RETRAGEREA 181 


ci în satul Rosiesti, prin care mai trecusem 
odată, cu o-săptămână înainte. 

Cäläretii în goană, coloane întoarse, no- 
roiu bătut, bocanci rupti, bronşite declarate 
şi ajungem însfârşit la Roşieşti (jud. Tutova) 
unde sperăm să ne fie ultima etapă. 

Pe drum ne întâlnim cu numeroase trupe 
ruseşti cari ne spun că se duc la Bucuresti. 
Îi privim cu neîncredere, dar totuşi le urăm 
«noroc» | . 

Cu greutate imi găsesc cantonament şi-mi 
petrec acest Crăciun, cel mai trist şi mai 
searbăd din viaţă ; singur şi parăsit, cu sin- : 
gura mângâere a camarazilor soldaţi, cărora 
le ţin o cuvântare... 

Dar în acest timp, câţi copii nu muriau 
pe drumuri, câte femei nu înnebuniau de 
groază! şi câţi refugiaţi nu ştiau cum să-şi 
desmorţiască membrele înţepenite de ger!... 


Rosiesti, 27 Decembrie 1916, 

Zi liniştită ca după naufragiu, un ger 
groaznic și o veste proastă ; plecăm iarăşi. 
Ne vom stabili la Codaeşti (judeţul Iasi). 

De ce? 


182 VIRGILIU ŞTER. SERDARU 


Codäesti, 31 Decembrie 1916. 

Plecarea din Roşieşti s'a făcut pe acelaş 
ger şi vânt obicinuit; am mers toată ziua 
iar noaptea neavând unde dormi, m'am 
căznit să adorm pe biuroul distinsului colonei 
francez dela un comandament din Vasluiu. 

In fine am ajuns în târgul evreesc Co- 
dăeşti (locul tutulor speculelor neruşinate). 

De ce ? Pentru ca să primim ordin că nu 
trebue să rămânem nici aici, ci în satul Şer- 
botesti (jud. Iaşi). 

Şi pornim mai trişti ca oricând, mai obo- 
siti ca oricând, peste câmp, prin noroae, 
spre acest sat mizerabil uitat de Dumnezeu, 
pe o râpă țigănească. 

Aici ne vom petrece revelionul. 


Serbotesti, I Ianuarie 1917. 


Azi e anul nou! Am tremurat toată noaptea 
zece ofiţeri în o cameră fără sobă. 

Eră singura casă românească în acest sat 
de 80 case ţigăneşti în care trebuiă să în- 
capă 1600 soldaţi. 

Si în prima zi a anului 917, am muncit 
să transformăm în odăi de locuit grajdurile 
din Serbotesti... 


RETRAGEREA 183 


In timp ce noi suferim, toată lumea su- 
feră ? Toţi sunt nemâncaţi, nedormiti, şi 
inghetati ca noi? Sau sunt unii cari râd şi 
se inveselesc ca cioclii pe morminte ? 

N'aşi vreă, n'am voi; căci ar însemnă de 
sigur transformarea batistelor albe în batiste 
roşii. 


+ 
+ % 


Comunicatele oficiale si schimbarea gu- 
vernului de acum 10 zile de abia le aflăm 
acum. 


La Moara Domnească, 6 Ianuarie 1917. 


Abia isprävisem de transformat grajdurile 
din Şerboteşti când ne vine ordin să ple- 
căm de acolo din nordul Moldovei, tocmai 
jos în judeţul Fălciu la Târzii. 

Gata! Pleeäm. 

Sunt încă bolnav de anghină difterică şi 
piciorul nu-l pot mişcă din cauza injectiei 
respective, pentru care fapt sunt numit co- 
mandant al coloanei. 

Boii aşteaptau venirea mea. Plutonierul 
Triscariu îmi preparase un car cu fân, pă- 


184 VIRGILIU $TEF. SERDARU 


turi şi acoperit cu un coviltir în care mă aşez 
cum pot, împreună cu Plut. t. r. Sil, director 
al unei fabrici de hârtie. 

Comod nu eră, căci singura poziţie po- 
sibilă eră culcat. Nu mă puteam nici ridică 
nici mişcă, ci şedeam învârtit în pături în 
îngrozitorul frig ce se lăsă. 

Fluer. Coloana se pune încet în marş. 
Plouă măzăriche şi se lăsă din ce în ce mai 
mult gerul. Vântul suflă în coviltir, să-l ri- 
dice făcând grozav de amară această pri- 
begie nesfârsitä. 

Pe la «podet» începe o ninsoare groasă, 
mare, un viscol de-ti intra până la oase!- 

Drumul prost, cu gropi multe, canoneà 
bietii boi, lihniti de marșuri şi nemâncare ; 
pe de-asupra se rupe şi podul! 

Bucluc! Tae lemne, bate cue şi în fine 
trecem, ajungem în şoseaua principală, de 
unde pornim la vale spre Vaslui. 

Noroc că vântul suflă de la spate, căci 
altfel nu ştiu cum am fi mers ; mai ales că 
începuse să-mi cläntäneascä dinţii de frig. 

In o jumătate de oră, troenii se forma- 
seră şi mă gândeam cu groază, să nu ne 
înpotmolim în nämetii ce se făceau din ce 


RETRAGEREA 185 


mai mari; dar spre bucuria mea, către seară 
ajungem la moara Domnească. Aici mai 
erau încă 3 regimente, aşa că cu mare greu- 
tate, vârâm animalele prin grajduri şi gă- 
“sim cantonamente în mizerabilele case ce 
acum ni se păreau palate. 

Afară viscol. îngrozitor ! 


Băcăoani, 7 Ianuarie 1917 ora 11 seara. 


Băcăoani, de ce ai venit în faţa mea ca 
să te blestem ? 

De ce ne-a ajuns aici cel mai cumplit ger 
din câte am încercat vre-odată? 

Frigul este aşa de mare, încât eşind afară 
din sărăcăcioasa odae cu plită a văduvei 
Chirvase şi aruncând în sus cu apă, cade 
pe pământ în formă de boabe de ghiataè 
lucitoare ca nişte mărgăritare în noaptea se- 
nină ce a învăluit satul. 

Am ajuns aci inghefati tun. 

Întâi încercasem să merg în căruță; dar 
vântul şi viscolul băteă asa de cumplit, din 
faţă, încât imi îngheţă răsuflarea ; am re- 
nunfat deci şi am pornit pe jos ca să mă 
încălzesc. 

Ajuns la Vaslui, fac sfortari supraumane 


186 VIRGILIU $TEF, SERDARU 


ca să-mi închei doi nasturi descheiati la 
dolman şi nereuşind, cer voe la o farmacie, 
să mă încălzesc, căci sunt rebegit de frig. 

Şi iată! Privirea de milă şi compătimire, 
am întâlnit-o în frumosul Vaslui! 

La restaurant, chelnerul — un băiat ca 
de 16 ani — întrebat cum îl chiamă, ne 
răspunde cu ifos: 

— Domnul Herscovici. 

Al doilea de vre-o 14 ani, cu acelaş aer: 

— Domnul Albert. 

Al treilea, 

— Domnul Itic. 

Toţi tineri dar toţi... demni «domni». 

La plecare îmi învăluesc capul turceşte 
cu o glugă şi reiau şoseaua albă de zăpadă. 
Dar deodată două gloanţe îmi tiuesc pe la 
urechi, vajiind. 

— Sunteţi nebuni, strigă calmul Sil către 
jandarmii ce se jucau cu armele pe şosea 
şi cari reuşiseră atât de bine să ne facă să 
reträim un moment emoţiile acestor flue- 
rături înfiorătoare, 

In drum trec din nou prin satul Gura 
Munteni, străbătut încă de trei ori până 
acum, prin acest «du-te, vino» comandat, 


RETRAGEREA 187 


si reväd faimosul Moş gazduitor; iar noaptea 

la ora 11 cantonez cu mare greutate în pol- 

nordicul Băcăoani presărat cu trupurile bi- 

volilor, cailor şi boilor morţi de ger... 
Dar Doamne ! Azi e Sf. loan? 


TIL. 
AJUNȘI! 


Târzii, 12 ianuarie 1917. 

Abia a început să mi se mai desghieje 
oasele din oribilul drum dela Băcăoani 
până aici. 

In dimineaţa aceia am crezut că înnebu- 
nesc de ger. Avusesem fericita inspiraţie 
să-mi pun câte două rânduri de rufärie, 
dolman îmblănit, 2 vestonne, 2 pantaloni 
şi trei perechi de ciorapi, în cismele mari 
cazoane şi totuşi îngheţam de frig pe şo- 
seaua pustie, ce o măsuram cu pasul. 

Vântul băteă din faţă, aşa de rece şi pă- 
trunzător, încât repede îmi îngheţă pieptul. 
Incepeam atunci să merg într'o parte bă- 
tându-mă cu mâna pe piept ca birjarii, 
până când îmi inghetau coastele, atunci în- 
cepeam să merg de-a-ndărătul... 


188 VIRGILIU STEF. SERDARU 


lar pe coasta cimitirului, vântul intepätor 
ca acele, m'a trântit în zăpadă, făcându-mă 
să merg ca urşii. Erà teribil. 

In acea noapte, în sat, un brigadier Li- 
moncu murise de frig. 

„Şi în acest timp, alţii la laşi, se ceartă că 
n'au palate la dispoziţie, ci simple odăi mo- 
dest mobilate... 

Aici soldaţii stau câte 30-—40 în o ca- 
meră mică. 

Bine că ne-am oprit, căci încă un drum 
pe vremea vitregă, ce se lăsase şi rămâneam 
toţi în Moldova, cu toate antrenamentele de 
marş, ce făcuserăm..., 


Tablou. 


Pierdusem socoteala zilelor atât eu cât şi 
soldaţii ce întrebam. Numai la bucătărie am 
putut află. 

«Trebuie să „fie Joi, mi-a spus Căruntu, 
căci azi e «carne cu fidea» şi deci e zi de 
dulce...» 

Starea în care ne găsim e o adevărată 
tâmpeală latentă, pe care mă căznesc să o 
atenuez prin citire. 

Fumez. 


RETRAGEREA 189 


Afară ninge. Câinii latră; departe trom- 
petul de serviciu sund sergentul de zi la 
bucătăriile, instalate în nişte stuf din care 
ese fumul negru. 

Câţiva viței în curte, mestecă tihnit, fără 
grijă, fără suferinţă! Ce fiinţe fericite... 
Pomii ososi şi slabi îmbrăcaţi cu sărică albă. 

Ce naiba are trompetul de serviciu de 
sună într'una, în această văgăună de sat, 
ce trezește ecouri atât de triste? 

Pe masa mea, o oglindă proastă care te 
arată când gras, când slab, când cu faţa 
lunguiatä, când scârnav ca un "mort. 

Mincinoasă ca toate cele lumești. In cui, 
un revolver încărcat şi o capelă verde. 

Stau pe un scaun de lemn, ţinând între 
degete o călimară mică (făcută din o sti- 
clutä de o doză de ser antidifteric) si văd 
pe masă nasturi, acid boric, ţigări, cutie de 
«toillete» şi un felinar-bogat cu o lumânare. 

Pe jos pământ şi un sac. «Zestrea» din 
colțul de lângă uşă, aşteaptă seara ca să o 
deranjez şi să mă învelesc cu ea. 

Copilul gazdei a început să plângă. La 
început credeam că e unul care plânge 
toată ziua. Acum am aflat adevărul: 


190 VIRGILIU STEP, SERDARU 


— «No! Amu tace unu, amu începe 
altu! că sunt opt... abiă pe sară să stoarce 
ăl dă a început de dimineaţă». 

Mi-e indiferent de altfel dacă plânge unul 
toată ziua, sau toţi zece, unul după altul, 
căci tofi plâng tot aşa de mângâetor.… 

Două perechi de pantaloni şi o manta 
se clatină de grindă ca nişte spânzurați. 


# 
+ L] 
Soldaţii fac «tiorii» în casa Mandei. E 
supărată foc că i-a căzut o icoană din qui. 
— «Şi, vezi d-ta, o să fie rău în casa! 
Doamne fereşte !» 
* 
% % 
Se pregăteşte serios refacerea şi toţi îşi 
încordează ultimele sfortäri, prin puterea 
ultimelor spèrante. 


IV, 
O DUMINICĂ. 


Sunt trist şi clopotele, 'ce bat la biserica 
de peste deal, îmi aduc o amară melancolie. 
De dimineaţă, au chef de vorbă soldaţii 


RETRAGEREA 191 


răniţi Spânu Ion si Mitiţă Gh., ce dorm 
pe jos în cameră cu mine. 

Oh! De sigur! In timpul nopţii, mize- 
rabila mea locuinţă se populează cu încă 
doi răniţi ce dorm jos (nu mai au loc la 
spital) şi cu ordonanța mea ce şi-a făcut 
cu dibăcie un mic culcus. 

Noapiea — în orele de insomnie — nici 
nu îndrăznesc să mă dau jos din pat, de 
frică să nu aud vre-un stomac înfundându-se 
sub picior, 

Dar farmecul povestirilor inimoase a bie- 
tilor soldaţi mă fac să uit de mizeriile mele. 
- De dimineaţă la biserică stau înşiruiţi pe 
două rânduri soldaţii cuvioşi, iar după masă, 
îşi spală rufele murdare... 

Aceasta e tot ce se face într'o Duminică.., 


V. 
IARNĂ GREA. 
Păduchii, Tifosul, 
Târzii, 17 Ianuarie 1917, 
Am găsit pe mine primul păduche. O 
surpriză displăcută si nedreaptă. 
Acestei descoperiri i-a urmat o schim- 


192 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


bare radicală de rufärie şi deranjarea în- 
tregului mobilier al odăii în curte. 

Petrolul n'a lipsit. 

A aveă păduchi nu eo ruşine. Mizeriile 
şi murdăria înconjurătoare le e pepinieră, 
aşă că eu nu sunt decât o victimă... 

Deci curaj! Şi nimeni să nu râdă. Din 
contră un fior de compătimire, pe care îl 
primesc pentru prima dată în viaţă, prefe- 
rându-l batjocorei. 

Doamne! Doamne! 

De jur împrejurul nostru, tifosul exan- 
tematic face ravagii, căci se propagă uşor 
prin păduchi. 


Păziţi-vă de păduchi, e strigătul d 
alarmă pretutindeni. 


* 
* * 


In aceias zi, aducându-mi-se la cunoştinţă 
că mi se va dă o distincţie militară, mi-a 
făcut aceiaş impresie ca un inel frumos cu 
pietre scumpe pe o mână înegrită şi cris- 
pată de povară. 


RETRAGEREA 193 


Vi. 
CARNETULUI MEU. 


In carnetul meu de campanie, gäsesc 
următoarele : 


I Februarie 1917, 


Iubite carnet, 


Te-am părăsit de mult. Dar tu mă vei 
iertă. Ce era să-ţi povestesc? Nimic? Cred 
că «nimic», nu merită osteneala de a-l 
descrie. 

Să-ţi povestesc că zilnic am ieşit şi-am 
făcut instrucţie cu cei 500 recruți ce co- 
mand acum, şi că m'am întors acasă (ce 
vorbă fără rost!) ca să mănânc o masă 
proastă ? 

Să-ţi spun că mi-au eşit nervii prin piele 
ca nişte ghimpi? Nu! Nu! De ce să te 
neurastenizez şi pe tine, iubite carnet. Tie 
ti-ar plăceă să-ţi povestesc isprăvi cura- 
gioase de pe câmpul de luptă sau descrieri 
armonioase. 

De ce să-ţi povestesc că nu sunt fericit, 
că sunt chiar nenorocit de nenorociti, ca 


Vino Şrer. Szrparv. — Ruzboiul nostru. 13 


194 VIRGILIU STEF. SERDARU 


sunt indiferent de viaţă, că mă întreb zilnic 
de ce şi cum trăesc? 

De ce să-ţi spun că toate astea-s fără rost ? 

De ce să te amărăsc, când mie nu-mi 
place să văd ochi lăcrămând? 

lubite carnet, ce rău îmi pare că nu sunt 
copil, ce rău îmi pare că am îmbătrânit 
aşa curând! 

Cât mă sfărâm, când toate nenorocirile 
bietei mele ţări au o repercusiune directa 
în sufletul meu, când orice nouă lovitură 
mă doare! 

De ce oare mă tortur, când văd pe unii 
că nu-şi fac datoria, nici chiar acum, de 
ce mi se rupe inima de jale? 

Văd un sergent fără rost prin sat, şi fac 
cuvenitele forme de trimitere la regiment, 
la datorie. 

— De ce nu-l laşi? îmi zice M. Ce o să 
indrepfi d-ta lumea ? 

Oh! Câte nenorociri a produs această ideie! 

Aşi vrea să fiu un colos uriaş, să dau 
un pumn globului terestru şi să îndrept 
starea lucrurilor ! 

Oh! iubite carnet, te părăsesc din nou, 
căci vreau să plâng... 


RETRAGEREA 195 


VII. 
RECRUTIL 


Recrutii! Recrutii mei! 

Soldati tineri si entuziasti! Suflete tinere 
şi calde, ochi vioi si strälucitori, cum să 
nu am păstrat pentru ei, colţul cel mai ne- 
prihănit al inimei mele? 

Cu câtă luare aminte ascultau ei expli- 
caţiile militare si cu câtă dragoste făceau 
instructia ! 

Vesnic la datorie, veşnic cu gândul sus! 

Ei nu au grijile mărunte ale vietei, ei 
sunt tineri ! 

Ei au entuziasmul tineretei, pe ei îi atrage 
cu puteri magnetice, mirajul luptei — condi- 
tia însăşi de viaţă a sângelui, ce le cloco- 
teşte în vine. 

Ei luptă pentru o mamă iubită ce-i asteapta 
pe la căminuri, cu ochii plânşi şi cu pri- 
virea pierdută în zare... 

Ei luptă pentru fraţii mici si surori ce nu 
mai ştiu ce e nevinovatul joc de atunci... 

Ei se jertfesc cu drag când luptând se 
apropie de casa împodobită de trandafiri şi 


196 VIRGILIU STEF. SERDARU 


parfumatä de liliacul alb al primäverei, casa 
iubitei sau logodnicei ce a plans atât in 
vremea pârjolului ! 

Ei au entuziasmul tineretei şi iubirea cu- 
rată în sufiete albe. 

Ei au ura dreaptă şi fără frică, ei nu se 
tem de moarte. 

Acum au fost împărţiţi la baterii şi se 
aşteaptă plecarea. Nu de mult au depus ju- 
rământul cu festivitatea cunoscută. 

De ce oare acum n'ar jură mai bine pe 
fotografia părinţilor, pe un pumn de pă- 
mânt negru, decât pe pânza al cărui rost 
puţini îl înţeleg ? 


VIII, 
TIFOSUL EXANTEMATIC. 


4 Martie 1917. 

In cantonament s'a declarat tifosul exan- 
tematic. Ne ameninţă de pretutindeni si nu 
ne-a cruțat. 

Lucrul a alarmat; dar trebue să privim 
lucrurile de sus (singura ocazie!) şi să dăm 


RETRAGEREA 197 


ajutorul ce putem. Despäduchere, curäte- 
nie, var! 

A murit bunul camarad, soldatul Crăcană 
Virgil, cel veşnic surâzător şi cu vioiciunea 
tineretei. M'a durut mult inima de pier- 
derea lui. 

Acum câteva zile l-am văzut într'un car 
împreună cu alti cinci soldaţi bolnavi. Îi ducea 
la spital. l-am oprit şi am stat de vorbă 
cu el. 

— Ce faci, Crăcană? Cum te simţi? Ei 
lasă! Nu te întristă, căci te vei face repede 
bine! 

M-a privit cu ochii pe jumătate închişi 
de febră. 

l-am strâns mâna la plecare. 

l-am strâns mâna! 

Aştept, deci, 21 zile ca să văd de e ne- 
voe ca să mă interesez la doctorul S. care 
e drumul ce duce la cer. Cunoaşterea în 
sine, nu are mare importanţă, căci «toate 
drumurile merg la Roma». 

— «Voi aveă sau nu voi aveà exantema- 
tic» aceasta e întrebarea, ca vechiul «a fi 
Sau a nu fi», 


198 VIRGILIU ŞTEF, SERDARU 


Nu am nici o frică de acest flagel omo- 
ritor. 

Pericolul văzut drept in faţă, de aproape, 
nu te îngrozeşte atât de rău, ca atunci când 
îl vezi de departe, 

Prin asociaţie de idei, mă gândesc că cei 
ce s'au trezit tocmai la Petrograd şi Tokio 
trebue să ne vadă pe noi foarte nenorociti 
acum, 


Moare lumea pe capete. Şi nu se mai 
găsesc nici cosciuge pentru îngropare. 

Zilnic se îngroapă câte 10—12 oameni 
morţi de tifos exantematic, sau de fratele 
său tifosul recurent. În fiecare zi, căutam 
de insecte pe soldaţi, dar de geaba, boala 
se propagă. 

Prin oraşele bântuite trec camioane auto- 
mobile încărcate cu morţii teribilei boale, 
ducându-i la cimitire... 

E o grozăvie! 

Şi fiecare aşteptăm să ne vină rândul! 


RETRAGEREA 199 


IX, 
La Tash 


24 Martie 1917. 


Dupä cinci luni de letargie am fost trimes 
într'o delegaţie la laşi. Cred că ocnasul care 
viaţă întreagă a trăit în liniştea neuraste- 
nizată a celulei sale —când, printr'o graţie, 
iese din închisoare şi intră într'un oraş — 
are aceiaşi impresie ca mine. 

Eram aiurit de atâta lume, atâta mişcare, 
atâta eleganţă şi lux. 

Gălăgia mă sperià, oamenii cari mă lo- 
veau cu cotul mă lăsau mirat, iar trăsurile 
şi automobilele ce vedeam gonind de colo 
până colo, mă făceau să mă cred pe altă 
lume,., 

Mă simţeam inferior celui din urmă vân- 
zător ambulant ce strigă : 

— Seminte! Seminte de dovleac! 

Viaţa la tara!?! 

Pretutindeni ofiteri francezi, englezi, ita- 
lieni, in uniforme straine! 

Lumea pe străzi agitată şi entuziastă din 
cauza avansărei trupelor franco-engleze pe 


200 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


frontul occidental. In câteva zile se luase 
orasele Baupaume, Peronne, Roye, Layon, 
St. Quentin si vre-o 150 sate. 

Ne apropiam de victorie, ne apropiam 
de Capitală, de casă, de toţi cei ce ni sunt 
dragi... 

America a declarat războiu Germaniei, iar 
revoluţia din Rusia ne-a salvat dela prăpastie. 

Atâtea motive de bucurie! 

Armata noastră se echipează în grabă cu 
ultimele necesare, îşi pune munitia la punct 
şi e aproape gata de ofensivă, 

O asteptam!.. 


X. 


SF. PASTE. 

Sf. Paste! 

Trist! Trist ca un convalescent de febră 
recurentă cu fasole la masă si '/, vin. 

Trist Paşte ce-mi evoci alte timpuri fe- 
ricite! Acum, mai mult ca ori-când regret 
că omul a fost înzestrat cu puterea amin- 
tirei. 

Nu e trist ca acel ce se găseşte în zdrenie 
să-şi amintească că a fost îmbrăcat în mă- 
tăsuri ? 


RETRAGEREA 201 


Nu e trist oare când rozi un codru de 
mămăligă să-ţi amintesti că altădată mâncai 
copios? 

Nu te doare inima atunci când târân- 
du-te obosit prin noroae, ai viziunea tră- 
surei trasă ca vântul de cai pur sânge? 

Nu se strânge sufletul de durere, când 
singur îţi amintesti de iubita ce altădată, 
drăgăstoasă te îmbiă în serile parfumate 
de primăvară la o călătorie în lume pe 
drumuri neumblate şi pline de mirosul 
de tei? 

Femeie, cu faţa îmbătrânită de vreme, 
câtă melancolie ai, când îţi aduci aminte 
de vechea ta frumuseţe şi de iubirile tale? 

Şi eu nu sunt nenorocit oare acum, când 
fac Paştele în odaia mea tristă, din care 
aud gemetele proprietăresei bolnave ală- 
turi 2 

Toate pe pământ, ca şi amintirea sunt 
făcute pentru cei mulţumiţi, pentru cei că- 
rora le place viaţa, aşă cum e. 

Şi pentru că satisfacția lor sufletească 
să fie mai mare, li s'a dat acestor oameni 
şi posibilitatea amintirei. 

După ospäturi copioase, întins pe diva- 


202 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


nul acoperit cu covor persian şi privind, 
prin fumul albăstrui al tigärilor «speciale» 
să-şi poată zice, umflându-şi abdomenul re- 
cunoscător : 

— Cum am fost şi cum sunt! 

Fericirea e apanajul insuficientilor. 

Când motivele de nemulţumire sunt cau- 
zate de natură însăşi, de cursul zilelor ne- 
crutätoare, de boale, de moarte, de multe — 
cum ar puteà fi cineva mulţumit? Cum 
poate există cineva fericit pe pământ ? 

Oh! nu. Fericirea e încă un gest de 
ironie adus omenirii ! 

Dar de ce să-mi adâncesc rana ce-mi 
roade sufletul? De ce să-mi zgândăresc 
rana, mărind toxinele răului ce mă con- 
sumă ?... 


* 
se Ed 
lazui din faţă tremură senzitiv de imbra- 
tisarea ploaei, vaca lui Conu Iorgu rumegă 
liniştit, noroiul de pe drum ia proporţii 
fantastice, iar gândurile imi divaghează: 
Plouă! plouă ! plouă ! 


Plouă ca prin sită! 
Ploud! plouă ! plouă! 


RETRAGEREA 208 


Privesc în ploaia deasă şi stau ore în- 
tregi gândindu-mă la: 

«Homme! Tu n’es qu-un songe rapide, 
un reve douloureux, tu n'existe que par le 
malheur, tu n’es quelqu'chose que par la 
tristesse de ton âme et leternelle melan- 
colie de ta penséce (Chateaubriand-Atala)». 


XI, 
PRIN ŢARĂ. 


Botoşani, 20 Aprilie 1917. 

Ce,n'am crezut vre-odată, sa întâmplat 
acunf, Fatidice destine m'au adus si în 
acest oraş drăgălaş şi elegant. 

Urmez aici scoala de antenă (telegrafia 
fără fir, adoptată la aeroplane pentru re- 
gularea tirului” artileriei). 

Sunt venit aici de câteva zile. Revederea 
a vechi prieteni mă înviorează şi mă face 
să mă văd prin o sticlă aproape opacă, 
aşă cum eram înainte. 

Imaginä de o clipă! Imaginä trecătoare! 


Jast, 26 Aprilie 1917. 
O singură clipă! Trec spre regiment. 


204 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Tärzii, 27 Aprilie 1917. 


Facem tragere cu bateria. 

Am făcut cerere să fiu trimis la o ba- 
terie de pe front, căci atmosfera de aici e 
înăbuşitoare şi numai acolo poţi respiră în 
voe, mulțumit... 

N'asi voi pentru nimic în lume să nu iau 
şi eu parte la ofensiva noastră!.. 


PARTEA IV 


PE FRONTUL MOLDOVEI. 


I, SPRE FRONT. 

IL PE FRONTUL CASIN- 
OITuz. 

IN, ÎNSEMNĂRI. 

IV. PE FRONTUL SIRETU- 
LUI. DEFECTIUNBA RUSĂ. 

V. SATUL MÂNĂSTIREA 
Casin. 

VI. LA OBSERVATOR. 

VII. OFENSIVA MARASTI- 
CÂMPURILE, 

VIII. LA OITUZ. 


MOTTO: 

Avem o mândră ţară, 
i-n timp de jale amară 
trămoşii se luptard, 

S'o scape... 


IX. LUPTA DELA MARASESTI. 

X. O RECUNOAŞTERE ÎNA- 
INTATĂ, 

XI. LUPTE... 

XII, PE FRONTUL MĂRĂ- 
SESTILOR. 

XIIL RECUNOŞTINŢĂ AR- 
MATEI | 

XIV. 1 IANUARIE 1918. 

XV. CLIPE GROAZNICE. 

XVI. TRIUNGHIUL MORTEI. 

XVII, FLAMURĂ ALBĂ. 


SPRE FRONT. 


Gândurile îmi zburau departe la turnu- 
rile Ierusalimului meu, în timp ce maşina 
cu lumini roşii intră în sărăcăcioasa gară, 
pentru a mă luă să mă poarte pe frontul 
Moldovei. 

Eră două noaptea când plecând din staţia 
Crasna, învăluit în mister şi întuneric, sol- 
datii mei au dat un chiot românesc, primul 
-chiot pe care-l auzeam din luna August 1916. 

Mergeam spre Bârlad-Tecuciu-Mărăşeşti, 

_iar de aici spre Adjud paralel cu linia fron- 
tului, la o distanță de 8—10 km. Trebuià 
să ajungem pe frontul dela Oituz. 

De dimineaţă, în drum petrecere pe 
seama obuzelor dusmane ce se spărgeau, 


208 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


în punctele mai apropiate, la 2—3 km. 
de calea ferata! 

În minte brodam lupte mari şi veselia 
soldaţilor mă cuprinsese. Cântau într'una. 

De sigur ruşii se vor fi întrebat miraji de 
mergem la războiu sau la nuntă. 

Pe la Mărăşeşti-Putna-Seacă-Pufeşti, prin 
gări nu se mai văzuse armată românească 
de luni de zile şi de aceia bietilor oameni 
le-a mai venit inima la loc; ne-au primit 
cu vorbă bună şi ochi râzători de bu- 
curie. 

Nişte ruși aveau un vagon vecin plin 
până în vârf cu baloturi de fân (la noi e 
mare lipsă de furaje). 

Pe la Cotofenesti vad un artilerist albas- 
tru că se urcă tiptil printre baloturi, şi-mi 
face semn cu un deget la gură să tac. 

Nu înţeleg bine motivul, dar execut... 

Trenul se pune în mişcare. Românul nos- 
tru dă brânci cu piciorul, jos, la un balot, 
apoi altul, apoi al treilea şi în urmă sare 
şi el jos. 

Ruşii observă, încep să injure. — Eră însă 
prea târziu — trenul mergeă cu viteză... 


PE FRONTUL MOLDOVEI 209 


«Tovaräsii». 


În gara Cäiut la Ceainăria rusă, un maior 
rus intră şi strigă: 

— Kelner! Clopit! (Băete). 

Soldatul chelner se face întâiu că nu aude, 
apoi vine şi indignat îi spune: 

— Tu gospodin! la gospodin! 

Cu alte cuvinte: După cum d-ta este 
Domnule, tot aşa şi eu sunt tot «Domnule». 

Maiorul înţelege şi-l roagă: 

— Gospodin, pojaloste, dabai migne 
theai! (Domnule, fii bun, si dă-mi ceai). 
Bea ceaiul, plăteşte preţul şi se scoală să 
plece. : 

Soldatul chelner însă imediat sare după 
el şi-i aduce aminte de bacşiş. 

— «Tu gospodin! la gospodin !» zice ofi- 
terul serios. Şi iese în râsul ironic al cama- 
razilor şi în gălăgia făcută de chelner care 
uitase de «tovărăşie». 

* 
* +, 

Într'un compartiment de tren, un general 
rus cu alţi cetățeni — soldaţi — stau unii peste 
alţii, în cămaşă, fumează, tuşesc, scuipa... 


Viretiu STer. Serpanu. — Războiul nostru. 14 


210 VIRGILIU STEP. SERDARU 


Alt grup de soldati cu drapel mare rosu, 
urlau într'alt vagon. 

Trăiască «Republica» !?! 

Trăiască «tavareşii» 1). 


II, 
PE FRONTUL CAȘIN-OITUZ. 


Sunt venit pe front, de puţin timp şi am 
şi început să mă obicinuesc cu noua vieatä, 
căreia îi găsesc un farmec deosebit prin va- 
rietatea ei. 

Dimineaţa răcoare şi linişte. A rareori 
câte un soldat trece pe drum cu vre-o po- 
vară în spinare. 

Cu cât soarele se ridică, cu atât activi- 
tatea de luptă se inteteste. Pufnituri de puşcă, 
trăncănit de mitralieră, bombardament de 
artilerie. 


+ 
* * 


Soldaţii veniţi cu mine pe front sunt veseli 
şi nici unul nu regretă plecarea din Târzii. 
Aici în acest mecanism al frontului i se 


1) Tovareşe, cuvânt de ordine al bolşevicilor ruşi. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 211 


dă fiecăruia consideratia meritată, şi fiecare 
îşi dă socoteala, că aici îndeplineşte un ser- 
viciu . efectiv. 

Din momentul debarcărei în gara Oneşti 
unde dormisem în vagoane de marfă, am 
simţit că ostaşul pe front e o forţă, că toţi 
îl iubesc şi că însuşi generalul Eremia Gri- 
gorescu — eroul dela Oituz — eşise să salute 
cu dragoste pe noii lui camarazi de luptă 
din corpul IV ce comandă. 


* 
* * 


Inamicul ne trimite ţigări si bomboane. 
S'au trimis la analiză... 


I. 
ÎNSEMNARI. 
14 Maiu 1917, 
O companie din 24 Inf. a luat prizonieri 
nişte Bosniaci, prin cari aflăm lucruri pre- 
cise asupra inamicului. 


* 
* # 


212 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Am citit «Gazeta Bucureştilor» pe care 
ne-o lasă între reţelele de sârmă patrulele 
inamice. În fosta Capitală viaţă liniștită, 
teatru, distracție. Să fie? Se poate? 

În schimb scrie neexactitäti despre starea 
în Moldova. 

Italienii au luai 9.000 prizonieri. 


15 Maiu 1917. 


Un rus întrebat ce crede despre «râspu- 
blica» lor îmi spune: 

— Raspublica e bună ! Totul merge bine! 
Numai un far bun să mai avem si Rusia 
va deveni o putere extraordinară !» 

După cum se vede Ruşii îşi dau perfect 
de bine seama despre forma de guvernă- 
mânt republican!... 

* 
+ * 

Bateria noastră l-a e bombardată groas- 
nic de 150. 

Locot. Sl. are un râs nervos necontenit. 

Căpitanul Ng. serios şi sobru face soco- 
teli asupra unghiurilor de cădere a proec- 
tilelor duşmane, pentru calcule balistice. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 213 


Simpaticul Serban e desasperat si se vaitä 
prin telefon că l-a apucât bombardamentul 
în baterie. 

Doctorul Coc. tocmai aveă de aranjat 
nişte medicamente în ladă la coloană. Şi 
neglijase să plece. Acum face haz. 


* 
* * 
Ordonanţa mea Tudor e bolnav la spital 
cu 40° temperatură. Se crede că are «ifos 
sistematic». 


Cald! Cald! 
De sus pică câte o plosnifa enervată de 
rontäitul ‘soarecelui ce roade. 


17 Maiu 1917. 


O durere vie pentru noi cei dela Oituz. 

Aviatorii sub-locot. Petrescu Şerban şi 
plut. Popa Marin cari pluteau îndräsnet ca 
pasărea de fier deasupra liniilor duşmane 
s'au prăbuşit din văzduh, sfărâmându-se în- 
grozitor. 

Eri văzusem pe Şerban şi aranjasem un 


214 VIRGILIU ŞTEF, SERDARU 


reglaj de tir... Ce entuziast eră și cât suflet 
românesc palpită în acel ţigan voinic cu 
mustata galică ! 

Eri!.., 

Azi |... 

Ce e viaţa? 


18 Main 1917. 

Toate bateriile sunt împodobite de gropi 
multe făcute de obuzele duşmane, 

Soseaua din Mânăstirea Caşin la fel. 

S’a reperat totul pentru orice trebuinta, 
dar lasă că nici noi nu stăm mai prost, 


* 7 * 

Ne ducem pe un platou in spatele fron- 
tului pentru a se decorà 8 bravi sergenti 
cu «Virtutea Militară», pentru luptele din 
Dobrogea, în cari acest «Divizia de oţel» 
nu pierduse nici un tun, 

Doctorul Coc. răsuilă în linişte şi salu- 
tând cu entuziasm spre liniile inamice poate 
strigă, în sfârşit, satisfăcut: 

— Vă salut cu frenezie ! 

Vorba sa obicinuită în timp de bombar- 
dament inamic. 


PE FRONTUL MOLDOVE] 215 


20 Maiu 1917. 


Sunt la observatorul din linia infanteriei, 
dela cota 1125 de pe Măgura Casin. 

Nemţii sunt aproape şi trebue să nu dau 
nici un semn de existenţă. 

Ei stau culcati, în genunchi sau în pi- 
cioare în tăcere... 

Pe vale mai departe, cai cu samare merg 
încet. Un ofiţer citeşte o gazetă. 

Mă ridic să văd mai bine, dar nişte ochi 
se pironesc pe observator. 

Mă las din nou în jos. 

«Vă salut cu frenezie», vorba doctorului. 

Ruşii din dreapta mea stau în beatitudine 
şi beau ceai. 

Spre Tg. Ocna soldaţii ruşi mânâncă şi 
beau cu Austriacii. 

Doamne! Doamne! In ce hal am ajuns! 
Mari nenorociri ne ameninţă ! 

Şi totuşi trebue să zâmbim. 


1 lunie 1917, 


Vizite la camarazi prin baterii; sectia lui 
«Sefu» din bateria l-a a fost bombardată 
cu 100 mm. şi 150 mm. 

Patru camarazi fiind avansați, au 166 cu- 


216 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


venitele felicitări, pe cari le întrerupse ex- 
celentul nostru doctor cu: 
— Când le bem? 


2 Iunie 1917, 


Ne aşteptam din zi în zi să luăm ofen- 
siva şi speranţele toate ne sunt că vom reuşi. 
Dar merge prea încet preparatia. 


IV, 
PE FRONTUL SIRETULUI. DEFECTIUNEA RUSĂ. 


Intr'un vagon de granate al unui tren 
de muniţie, mergeam în după amiaza lui 
11 Iunie pe frontul de Sud, unde armata 
noastră aveă să dea lovitura cea mare... 

Era cald, näbusealä, pulberea se încin- 
sese si miroseă, 

Camaradul cu care mergeam, abiă se 
aşeză pe o ladă, ce puteă face explozie din 
moment în moment, căutând cu ochii Pu- 
feşti, unde trebuiă să ne dăm jos. 

Aici am avut norocul să mâncăm ceva 
la locot. S. comandant al depozitului de 
muniţie şi fiorii să auzim pe Ruşii ce poc- 
neau cu armele în toate părţile, petrecând... 


PE FRONTUL MOLDOVEI 217 


Parcă eram la «încercarea forţei» dela 
Mosi. 

Trebuiă să plecăm mai departe spre Mă- 
răşeşti-Tecuci şi nici un tren nu eră anunţat. 

Eră ora 1 noaptea. Seful gărei ne spune 
în şoaptă, că în această noapte trec tre- 
nuri militare în jos spre Mărăşeşti. Eram 
salvaţi. 

Aşteptăm, plimbându-ne în lung şi lat, 
până la orele 2, când se anunţă faimosul 
tren militar, 

Eram foarte obosit şi picam de somn. 
In tren, însă, nici chip de dormit. Era un 
vagon murdar, umed, ca vai de el. Şi nu 
“aveă decât o singură bancă! 

Mort de somn, cu ochii arşi şi cu toate 
oasele scrântite, ajung la Tecuci, unde, cul- 
mea, nu eră nici un tren spre Ivesti. , 

— Dar puteţi merge pe jos, că nu-i de- 
parte, îmi spune un infanterist. Nu sunt 
decât vreo 35 km... 

Renunt imediat la acest sport — ca si 
camaradul meu, de altminteri — şi mă re- 
zemnez să aştept ld agentul Comănduirei, 
care trebuiă să ne găsească o trăsură, 


218 VIRGILIU STEF. SERDARU 


Erà ora 5 jum. dimineata. Orasul erà 
mort, färä nici o miscare. 

Noroc că ne mai înviorăm în frumoasa 
grădină a «agentului», bogată în tufe de 
smeură şi căpşune. 

In sfârşit pe la 6 jum. apare «agentul» 
cu o trăsură mare, trasă de doi cai mici 
ca nişte pisici. 

Am luat-o iavas-iavas pe străzile pie- 
truite și goale de lume. Prin curţi se ve- 
deau cai ruseşti, ce mâncau vioi, şi câte 
o babă bătrână ce moţăeă din cap: 

— Bine aţi venit, maică! Că ne-a să- 
răcit Ruşii | 

Şi harabaua mergeă legănându-se ca un 
vapor. 

Am adormit. 

M'am trezit, la un hop, cu gura amară 
şi cu o senzaţie nedefinită de sfârşeală. 

Cu căt inaintam cu atât căruțele pe şo- 
sea erau mai numeroase, norii de praf mai 
înăbuşitori şi mai dese obuzele duşmane 
ce ne treceă pe deasupra capului, mer- 
gând să se spargă în linia ferată, ce mer- 
geă în stânga noastră, parelel cu şoseaua. 

In dreapta aveam Siretul, la o distanță 


PE FRONTUL MOLDOVEI 219 


ce varia intre 500 metri si 1500 metri; iar 
acolo in vale erau instalate pe un mal linia 
noasträ, pe celälalt linia «lor». 

Trec prin Ivesti, Lieşti, comune frumoase 
stricate mult de bombardament, şi ajung 
a Serbänesti, unde eră instalat o parte a 
regimentului, din care fac parte. 

Sat mare cu ulite largi şi umbrite, case 
încăpătoare şi acoperite cu tablă, case mari, 
Serbänesti îți dă impresia satelor noastre 
muntenesti. 

De altminteri nu e decât Siretul la 300 m. 
depărtare si zidul de foc ce ne desparte... 

Uit de orice oboseală şi umblu pretu- 
tindeni interesându-mă de situaţie şi de 
planul de ofensivă. 

Sunt entuziasmat. 

200.000 de infanteristi, plus multe baterii 
art. grea şi mai multe de art. uşoară, vor dă 
un atac, căruia nimic nui se va puteă 
împotrivi. 

Tunurile vor face o preparatie grozavă 
de artilerie, distrugând reţele de sârmă, 
transee, telefoane, etc. şi apoi infanteria va 
înaintă liniştită, în timp ce bateriile vor 
lungi tirul. 


220 VIRGILIU ŞTEF, SERDARU 


Din o singură lovitură se va luă Focşani, 
R.-Särat şi Brăila. 

Dar, vai! entuziasmul nu trebuiă să du- 
reze mult. 

M'am dus la observatoarele dela infan- 
terie. 

Unul cocotat în vârful unui nuc stu- 
fos, längä Villa Gheorghiade (azi distrusă). 
Gloantele tiuiau şi observatorul se clătină. 

În vale se vedeau Bavarezii şezând în 
tranşee. În altă parte stau deasupra şi vor- 
besc cu Rusii!... Alţii pescuesc în Siret. 

Tabloul a fost ca un duş cu apă rece! 

Ce ofensivă? Ce război? Ce ajutor ru- 
sesc ? 

Nimic! Fleac! Minciună | 

Trădare în prezent, ca şi în trecut, ca 
şi în viitor. 

Eram într'o stare de depresiune morală 
neasămuită, mai ales că eram aproape, 
sigur că Ruşii ne-au demascat planurile, 
punctul ofensivei, etc. 

În orice caz aveam siguranţa că au spus 
unde sunt observatoarele noastre, căci pe 
când în ale noastre trag mereu, în observa- 
toarele ruseşti nu trag de loc. 


PE FRONTUL MOLDOVE 221 


La fel, dacă în tranşee văd haine al- 
bastre, trag imediat; dacă însă acelaşi e 
îmbrăcat cu postav rusesc maron, poate 
să se ducă chiar să se scalde în Siret, fără 
pericol. 


Intr'o casă faimosul «comitet» de soldaţi 
ruşi discută... 

E un scandal, o gălăgie si o înghesu- 
ială ca la bâlci. Se pune ţara la cale. 

Ce anarhie! 

Canaliile astea sunt în stare, la noapte 
să strângă de gât pe toţi Românii ce au 
venit acolo cu gusturi de ofensivă, stri- 
cându-le liniştea... 

Intreb pe unul de ofensivă şi-mi răspunde : 

— «Niet! Să vă duceti numai voi Ro- 
mânii, noi n'avem ce căută». 

Bravo aliaţi | 

Altul îmi spune: 

— «Noi nu vrem să luăm ofensiva, căci 
nu ne foloseşte la nimic». 

— «Cum? Dar numai astfel va dăinui 
republica», îi răspund eu. 


222 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


La care el cu un cinism revoltător îmi 
face următoarea lecţie: 

— «Ce folos dacă ar dăinui republica şi 
eu aşi fi mort în o ofensivă. Mai bine să 
fie ce o fi și cum o vreă Germanul, numai 
să trăesc... Să facem pace. Germanul să-şi 
iă ce a cucerit dela noi, căci destul de mare 
e Rusia; şi apoi, care unde va cădeă, la 
Ruşi, sau Nemti, să trăiască în tihnă...» 

— Dar voi nu vă gândiţi că aveţi datorii 
mari, către ţările pe cari voi le-aţi târât în 
răsboi... Voi aţi sacrificat Serbia şi România... 

Oh! Atunci bestia mi-a răspuns cu o li- 
nişte sfâşietoare : 

— «Noi? Nu! Te inseli! Ţarul Nicolae! 
Duceţi-vă la el şi cereti-i socoteală !» 

La auzul acestor cuvinte, sângele mi s'a 
urcat în cap,.mi s'a părut că-mi crapă cra- 
niul, Pam privit cu ochii esiti din orbite şi 
lacrimi de sânge mi-au picurat pe faţă. 

Canalii! Bestii sălbatice! Trădători or- 
dinari ! Nu sunt tot ei oare cei ce sunt le- 
gati cu telefon de inamic ? 


* 
* _* 


PE FRONTUL MOLDOVEI 223 


M'am reîntors desiluzionat pe frontul 
nostru. 

Vorbele Rusului mi-au răsunat mult timp 
în ureche şi mi-au răsunat toată noaptea 
pe drum nedormit pe când săream din tră- 
sură în vagon de marfă, de aici în vre-o 
locomotivă, şi apoi în timpul orelor de noapte, 
ce pierdeam aşteptând prin gări vre-un tren. 

Când şedeam întins în vagonul cu les- 
pezi de tranșee pe drumul Mărăşeşti-Adjud, 
mi se păreă că urnitul trenului cântă «Jal- 
nica pomenire», la olaltă cu strigătele stri- 
dente ale unor lucrători chinezi, ce şedeau 
câtärafi pe vagoane, vorbindu-si in tipete 
animalice *). 

Parcă era un vis urât... 


V. 
SATUL MANASTIREA CASIN. 
18 Iunie 1918. 
Satul Mânăstirea Casin, e aşezat pe linia 


frontului, fiind neîncetat bombardat şi ciu- 
ruit de gloanţe; dar cu toate astea ostaşii 


1) Mergeau la munca tranşeelor la Tg. Ocna. Ruşii adu- 
-seseră mulţi lucrători chinezi pe frontul nostru. 


224 VIRGILIU STEF. SERDARU 


de pe front sunt învăţaţi, aşa că unităţile 
de front riscă pericolul, și dorm prin case, 
când nu e acţiune. 

Înainte vreme aici eră o staţie climaterică 
vizitată mult pentru frumuseţea pitorească 
a locului şi pentru aerul excelent şi curat. 

Aşezat pe valea Caşinului între un munte 
brădos şi o colină minunată, având ca pers- 
pectivă înalta Măgura Caşin, cu un tren în- 
gust şi cu numeroase resurse de viaţă, satul 
Mânăstirea Caşin (cu celebra mânăstire) atră- 
geă în fiecare an vizitatori, din cari mulţi 
acum sunt aici luptători, 

E răcoare şi linişte. 

Nimeni prin sat, totul pustiu; lumea a 
fugit părăsind vetrele locuite de zeci de ani. 
Rar câte un moşneag — indiferent la toate — 
se mai arată în vre-o ogradă deşartă de vie- 
ţuitoare. Priveşte cu milă la rarii soldaţi ce 
în timpul zilei es din tranşeele, dela mar- 
gine, pe uliţă, fofilându-se pe lângă garduri 
şi prinire pomi, asemenea «bandiţilor mas- 
cati». 

Observatorul inamic stä la pândä si ime- 
diat ce observä miscare, comunicä bateriilor 
să tragă. Si vai de case! Vezi unele ciu- 


PE FRONTUL MOLDOVEI 225 


ruite de schije, altele därâmate, altele cu gea- 
murile sparte, altele un vreasc de scânduri. 

Pomi fructiferi — cireşi, vişini — în toate 
curţile stau părăsite şi aşteaptă ca necunos- 
cufii să le culeagă rodul... 

Stau cu prietenul locot. Câlni. în curata 
casă a preotului, Şi ce grădină plină de flori, 
cari g— mirare ! — nu s'au sfiit să crească aici ! 

În casă nu-i nici o mobilă, afară de un 
pian. 

Imprejurul casei sunt lovituri de 150 şi 
100. Un obuz mare a cäzut in spatele casei, 
retezând patru pruni dela rădăcină. 

Într'o căsuţă mică diă curte, onorabilui 
preot, bătrân şi cu barba albă, cu o cracă de 
nuc, apără de muşte pe bäbuta sa, bolnavă 
în pat de zece ani. Duce o viaţă îngrozitoare, 
cu amândouă mâinile şi un picior fractu- 
rate... 

Ne trezim în bubuitul tunurilor contra 
avioanelor, ce ne strică somnul pe la cinci 
dim, şi apoi ne aşezăm pe renumita bancă 
dela baterie, aşteptând ordine... 

Seara stăm de vorbă pe întuneric, căci 
cum se aprind lumini în sat, obuzele încep 
să cada... 


Vireiriv Srey, SERDARU, — Războiul nostru, 15 


226 VIRGILIU $TEF. SERDARU 


VI 
La OBSERVATOR. 


Sunt la observatorul dupä cota 491 de 
la Casin. 

Privesc spre liniile inamice. E liniste com- 
plectä; nici o mişcare; în depărtare numai, 
câte o căruță sau vre-un soldat singuratic. 

Din când în când: gloanţele suerä pe la 
*renelele observatorului sau vre-un obuz 
strică monotonia. 

Adeseori tunul de poliţie de pe muntele 
Gavrilescu trage în interiorul frontului ina- 
mic, dând puţină viata privelistei... 

La un moment dat, însă, se vede pe şosea 
o trăsură uşoară cu un «comandir», răsturnat 
pe spate şi mulţumit de parcă ar fi venit 
din permisie. — Tocmai mă gândeam — «Să 
ştii că locot. Gali. (cel cu secţia de poliţie) 
îi strică cheful». 

N'apuc să isprăvesc şi banc! obuzul se 
sparge aproape, răsturnând trăsura. 

Şi apoi goană! Cu mâinile în cap prin 
şanţ să scape de plicticosul tun... 


# 


PE FRONTUL MOLDOVEI 227 


La Fetişoara... — Inamicul crezând că e 
vre-un atac au început să pârâie cu mitralie- 
rele. Observatori abili au descoperit opt noi 
culcuşuri de mitraliere, prin acest truc in- 
teligent. — 


20 lunie 1917. 


Lucrul de necrezut! Auzim că Ruşii au 
luat ofensiva în Galiţia, au rupt frontul şi-au 
luat 12.000 prizonieri şi mult material de 
răsboi. 

_ Timpuri bune se pare, că încep să ne 
surada ! 

La noi sunt serioase pregătiri de ofen- 
sivä, cari ne umplu sufletul de bucurie. 

ae 

Azi a fost activitate vie de artilerie. 

De dimineaţă, ne-a luat cu un bombar- 
dament straşnic. Cădeau loviturile împrejur 
şi clănţăneau geamurile. 

Eră «burduşeală». 

Prima lovitură a fost hazlie. Eram mai 
mulţi ofiţeri în privdorul casei, când, de- 
odată, auzim: «vâjii!» în direcţia noastră. 


228 YIRGILIU STEF, SERDARU 


— «Culcati, strigă «Şeful», că e de 
150 mm.» 

Ne-am executat instinctiv şi apoi ne-am 
dus la baterie, însoţiţi de alte vâjiituri si- 
nistre. 

Locot. SI. râdeă nervos... 

+ i e 

Spre seară, ce a căşunat nemților pe o 
baterie vecină, nu ştim. 

Noi şedeam sus pe mal şi priveam ca 
la cinematograf cum şuerau şi exploadau 
obuzele şi şrapnelele la bateria din colţul 
brădetului, nu mai departe de 200 m. de noi. 

De odată — tiu! — un proectil venea spre 
noi! Treci şi se sparse în şosea lovind un 
soldat în piept şi eşindu-i prin spate! 

Sărmanul! Patru camarazi l-au dus pe 
un brancard la Mânästire. 


22 Iunie 1917. 

Azi am părăsit toți popota. 

Casa in care mâncam fusese — desigur— 
observată, reperată ; de aceea pe la orele 
12'/, a început un bombardament strasnic. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 229 


Lovituri scurte, în dreapta, if stânga. 

Venind în urmă spre adăposturi, auzim 
obuzul ce venea: «vâjii». 

Eu sării tupilat în o groapă făcută cu 
câteva zile înainte de un proiectil de 150 mm. 
şi intrai cu cismele în noroiu până la gleznă. 

Dar de-odată simt în spatele meu o pe- 
reche de picioare şi un corp, ce căută să se 
cocoloşeze lângă mine... Era doctorul Cc., 
simpaticul meu prieten. 

Incă o secundă si apoi: Buf! 

Obuzul duşman se spărsese mai departe. 
Am râs amândoi şi am plecat la adăposturi... 

Ne-a bombardat până pe la orele 2 d, a. 

Spre seară aflu că mi s'a împlinit do- 
rinta. Sunt detaşat la o unitate din sectorul 
de ofensivă din fața Märästilor. 


VII. 
Orensiva MARĂŞTI- CAMPURILE. 
Sectorul de front Praiea-Verdea, 
23 Iunie 1917. 


La Pralea, pe muntele Dogäriei ! 
Sunt în mijlocul unei păduri sălbatice de 
brad amestecat cu varietăţi de mesteacăn. 


230 VIRGILIU STEF. SERDARU 


E pustiu, linişte şi frig. 

Stau în o căsuţă de trunchiuri de mes- 
teacăn, făcută de soldaţii bateriei a 2-a (unde 
sunt acum). Are scări, grilaje, scaune albe, 
lucruri ce mai înviorează. 

Printre bârne e înghesuit muschiu verde, 
iar drept acoperiş, are coji de brad, puse 
una peste alta. 

Din «tavan» pică pământ, iar, din când 
în când, văd fugind pe podeală câte un 
şoarece, 

Şi apoi plicticoasa pădure, în care nu 
poți privi mai departe de 50 de paşi. 

Aceasta e noua mea locuinţă, care n'are 
nimic atrăgător afară de luminoasele per- 
spective ale ofensivei. 

Rătăcesc ades prin pădure, prin baterie 
şi-mi găsesc o, mică distracţie privind cu 
emoție dintr'o poenitä la jocul mortei între 
avioanele noastre şi cele inamice. 


* 
* ok 


Soldaţii s'au pus pe lucru să-mi facă o 
căsuţă de grinzi; devin astfel «mare pro- 
prietar» pe Dogărie. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 231 


24 Junie 1917. 


Plouă groaznic cu descărcări electrice in- 
grozitoare. Tună şi fulgeră împrejurul meu. 

A început şi în căsuţă să plouă. 

Nu-mi mai găsesc locul, căci din toate 
părţile tavanului curge apa... 

Dar... e războiu!... 

Un copac din apropiere a fost trăznit. 

Bateria a fost inundată şi tunurile stau 
în apă, până la buceaua roţilor. 

Pe seară. 

Oamenii lucrează la baterie scoțând apa 
cu galeata. 

In picioarele goale şi numai în cămăşi, 
bietii soldaţi îndeplinesc supliciul Danaidelor, 
in cântec si glume. 


¥ 
* % 


Sosesc baterii noui pe poziţie în vederea 
ofensivei. 

Dintre nouii veniţi amicul It. Robert Furna. 
rămâne la masa noastră împreună cu avia- 
torii francezi locot. Lucy, căpitan Duchartsel 
şi sub-locot. Alexandre. 


232 VIRGILIU STEF. SERDARU 


Câte am vorbit si câte sperante am clädit 
pe armele noastre !.. 

Pe înoptate am făcut împreună o plim- 
bare frumoasă spre liniile infanteriei. 


26 Junie 1917. 


Primind ordin de schimbare de poziţie pe 
Muntele Şuiu, în centrul sectorului de ofen- 
siva, am pornit de dimineaţă călare la re- 
cunoaştere. 

Echipe de soldaţi au început imediat să- 
păturile, iar eu am luat cablul şi l-am în- 
tins pe o distanţă de 15 klm. până la postul 
de comandă al comandamentului. Operatie 
anevoioasă din cauza terenului prăpăstios. 

Nemâncat şi însetat am ajuns la Verdea 
pe la 3 d. a. apreciind, pentru întâia dată, 
pe «ofiţerul cu popota»... 

M-am întors pe renumita şosea cu «ca- 
pete de moiți», pe creasta veşnic bătută de 
artileria şi infanteria inamică, pe sub traec- 
toriile bateriilor amice şi inamice, ce se 
bombardau reciproc. 

Am căzut obosit şi am adormit afară (incă 
nu ne instalasem) sub cerul frumos înste- 
lat după atâtea zile cu ploae. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 233 


28 Iunie 1917. 


A reînceput o ploaie şi un frig ce intră în 
oase. Umezeala pătrunde peste tot. 

Cămaşa udă, ciorapii uzi, patul ud... 

Suntem într'un nor— aburii albi sunt ri- 
sipiti de vânt de colo colo printre copacii 
înalţi şi goi, cari se mişcă încet într'o parte 
şi alta ca nişte vedenii... 

E atâta abureală, încât îţi face impresia 
unei băi de vapori. 

Pe jos noroi şi apă, care se strecoară în 
cisme. Nu găsesc nicăeri un loc mai confor- 
tabil de stat. 

Numai în vale între pomi, reuşesc să 
aprind un foc mare, după încetarea ploaei, 
ca să mă «perpelesc» şi să mă usuc. 

Copacii din faţa bateriilor sunt tăiaţi, pen- 
tru deschiderea câmpului de tragere; ar- 
bori bătrâni, de 60—70 ani cad cu un zgo- 
mot infernal, prelungit de ecou. 

Privesc în tihnă ametitoarele căderi, când 
— deodată — un țipăt mă face să tresär. 

Ce se întâmplase ? 

Un copac căzând strivise doi soldaţi şi 
ar fi zdrobit şi capul maiorului Caraf. de 
nu aveă cască. | 


234 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Amânarea ofensivei. 

2 Iulie 1917. 

A plouat neîncetat. O mizerie! 

In cort frig si bate un vânt îngheţat ce 
zgârie nervii. 

Bombardamentul tot nu încetează; astfel 
eri m-a apucat la antena de jos dela Pralea 
şi numai cu greutate am putut esi din zona 
tragerei ca să revin la baterie. 

Aici adăposturile sunt aproape sfârşite şi 
trăncănitul mitralierelor din vale activează 
lucrul infanteriştilor, ce ne ajută... 

Pe deasupra noastră fâsie obuzele ce merg 
să se spargă pe valea râului din spatele nostru. 

Ofensiva s'a amânat cu câteva zile şi de 
aceea şedeam aseară mai mulţi, ofițeri cul- 
cati la para unui foc haiducesc, discutând 
evenimentele şi povestind... 

Infanteristii vorbeau de isprăvile lor şi 
mizeriile îndurate în trecuta iarnă, grea și 
îngustă, la posturile înaintate, unde îşi fă- . 
ceau transee de zăpadă cu braţele. 

Interesante povestiri ca vânătorile de urşi 
scrise de Creangă, povestiri din cari se exaltă 
groaza, frica şi simţi parcă chiar răcoarea 
pătrunzătoare dih păduri seculare... 


PE FRONTUL MOLDOVEI 235 


Creneluri făcute în fagi bătrâni, lângă cari 
santinela sedea nopţi întregi, oameni pre- 
făcuţi în tufe, soldaţi ce cădeau morţi, fara 
o vorbă, ca loviți de trăznet! 

lată tablouri ce ţi se conturează în fan- 
tezie, ca şi cu o peniță înroşită! 

Focul pâlpâiă, tigärile se duceau una 
după alta şi rămăsesem trişti cu privirile 
în noapte. 

Eu mă gândeam cu groază la înfiorătoa- 
vea vânătoare de oameni! 

..Ne-am despărţit noaptea târziu, mer- 
gând fiecare spre corturi şi bordee... 


Atac! 
7 Iulie 1917. 


Noaptea pela două ne-am trezit într'o bu- 
buitură şi o hărmălaie teribilă. 

Pârâituri de puşti, măcinat de mitraliere, 
şi dese zgomote înfundate de aruncătoare 
de mine (Minenwerfer). 

Es afară şi văd soldaţi alergând în toate 
părţile prin întuneric, iar pe coastă lumină 
de rachete şi explozii de obuze. 

Atacă inamicul, 

În aşteptarea ordinelor de tragere reviu 


236 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


în cort unde văd o scenă foarte ilariană. 
Ordonanţa maiorului, strângeă foarte tac- 
ticos lucrurile mai importante: plapume, 
mantale, moţăind intelepteste din cap. 

— D-voastră ce voiti să luaţi? mă în- 
trebă el serios. 

Cu tot râsul ce-mi veneă, dominat parcă 
de ideile lui îi răspund: 

— «Cismele galbene» ! şi es hohotind 
după ce-mi încinsesem revolverul. 

— Hei, lasă, lasă, bombäneste el încet. 
«Inimicu» colea în vale... ştiu eu ce în- 
seamnă asta: nu-i a bine... Nam gust să 
pierd bagajele...» 

După vre-un ceas s'a făcut linişte şi în 
timp ce reîncercam să adorm îi şoptesc 
maiorului A.: 

— «Asta a fost cu socoteală! Au voit 
să ne descopere bateriile prin o recunoa- 
ştere ofensivă... Şi sunt sigur că balonul 
captiv din spre Mărăşti e sus; dar zadar- 
nic, căci n’au tras decât obuzierele... 


De dimineaţă au trecut morţi şi răniţi. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 237 


8 iulie 1917. 

Azi dimineaţă pe la 4 şi jumătate ne-am 
deşteptat din nou într'un bombardament şi 
un minenwerfer oribil. 

Inamicul atacase din nou cu o nepoli- 
tela... kolosală: ştiau doară că suntem obo- 
siti de eri noapte. 


E: i 
* th 


Pe la orele opt am inceput si noi o tra- 
gere de regulare cu avionul asupra «bat. 13». 
Tocmai felicitam pe locot. SI. de reusitä, 
când auzim un vâjiit şi o bubuiturä stras- 
nică în baterie. 

Un obuz inamic se spărsese la doi metri 
de tunul al 2-lea. 

Mă duc şi iau o schijă caldă, aşteptând 
zadarnic a doua lovitură. 

Erau lungi. 

În acest timp în văzduh luptă aeriană 
între două avioane «Taube» şi trei de ale 
noastre. 

Rezultat: Lucy şi Gonta au rămas stă- 
pâni pe teren. 


238 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Ofensiva. 


La orele 12 din zi precis a inceput ac- 
fiunea ofensivă printrun bombardament 
violent, executat de toate bateriile frontului, 
asupra unor ţinte împărţite dinainte. 

Plouă încetişor şi descărcările atmosfe- 
rice, se amestecă cu bubuitul tunurilor, şi 
ecourile văilor, dând impresia «Infernului». 

Câte un răstimp de linişte şi canonada 
reîncepe pe rafale, mai teribilă, mai im- 
presionantă. 

Inamicul răspunde rar câte un proectil 
în răgazul ce-i dăm. 

— «Doamne! AÂjută-ne !» este gândul 
tuturor, gând -ce sclipeşte în ochii plini de 
bucurie şi în vioiciunea soldaţilor. 


Ziua II-a. 

Noaptea n'am dormit. 

Bombardament teribil ! Nu e chip să în- 
chid ochii nici un moment, cu toate că 
pic de oboseală după veghea de azi noapte. 

S'a făcut vreme frumoasă, cerul e lim- 
pede şi avioanele zboarä indicându-ne mereu 
obiective noi. 

Abia ne mai gândim la mâncare. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 239 


Ziua lil-a 11 lulie 1917. 


Toată noaptea tir de harfuiala. Pe la 
ora trei dimineaţa am afipit putin. 

N-am dormit niciun ceas, căci pe la patru 
a început un bombardament, o pârâitură 
‘si o «zupăială» de-am sărit ca ars după 
banca ce-mi serveă ca pat. 

În zori trebuia să se dea atacul infanteriei. 

Am uitat de oboseală, de somnul celor 
trei nopţi pierdute şi plin de bucurie mă 
duc prin baterie. 

Soldaţii veseli trag şi strigă ca la nuntă: 

— «Zii! Ma!» 


Atacul infanteriei a inceput la 6 dimi- 
neafa. 

S'a luat pe rând satul Mărăşti, întărit 
extraordinar, cotele 630, 533, 660 până la 
„Incărcătoazea”, unde se dau lupte aprige, 
în cari formidabila poziţie trece din mână 
în mână. 

Noi continuam a trage în baterii ina- 
mice, mase de infanterie, convoiuri în re- 
tragere în Câmpuri, în Gura Văei, etc. 

Suntem entusiazmati! 


240 VIRGILIU STEP. SERDARU 


La Märästi! 

12 Iulie 1917. 

Am cerut sä fiu trimis la infanteria ce 
înaintă, să recunosc o nouă poziţie si să 
iau informaţii. 

Plec în trap cu soldatul Bidă pe la 10 di- 
mineafa şi ard de dorul de a ajunge mai iute! 

Pe deal Mărăştii! Un spectacol nemaipo- 
menit : morţi, capete sparte, haine părăsite, 
toate cele ce o fantezie cât de ascuţită abiă 
îşi poate închipui. 

Înaintez pe drumurile, pe cari cu puţin 
înainte călcau ei şi mă simt mândru. 

Infanteria noastră atacase cu o impetuo- 
zitate şi un elan, cari uimise pe toţi ofi- 
terii francezi dela noi. 

Gropile de obuze pretutindeni: pe reţele 
de ghimpi, pe drumuri, pe cabluri telefonice. 

Rețelele una cu pământul abiă iti amin- 
teau că acolo fusese o lucrare defensivă. 

Aici o casă găurită, dincolo un veston 
aruncat ; mai departe haine în sânge, morţi 
albi cu sânge roşu la gură; iată vedenii 
îngrozitoare de războiu ! 

Pe drumuri, în tranșee, în adăposturi, 
abandonate arme, cartuşe, bande de mi- 


PE FRONTUL MOLDOVEI 241 


traliere, haine, obuze, tunuri ; şi... o Enormä 
cantitate de sticle de vin. 

Merg până dincolo de valea Dracea 
Mare şi mă întorc cu trofee, pe cari le 
da întoarcere, cu camarazii. 

tau acum şi mă gândesc la confortul 
găsit în tranșeele duşmane, la tot acel mu- 
zeu de bibelouri și covoare românești... 

Sunt mirat, 

„„„Căci cine poate contestă că luptătorut se 
culcă afară pe scânduri, aduce cu el ba- 
gaje puţine si necesare, îşi impune priva- 
tiuni, pentru a-şi disciplină toate simţurile, 
şi gândurile lui toate sunt numai la mmij- 
loacele de utilizat pentru a învinge. 

Singur sufletul lui e steaua incurajatoare, 
şi această parte perfectă n'are nevoe dé 
mari stimulente pentru a fi veşnic la înăl- 
timea trebuitoare. 

Pe noi lipsurile, sărăcia si neconfortul 
ne-a făcut războinici, ne-a dat dorul de 
luptă, he-a făcut să uităm de noi înşine şi 
să trăim numai pentru patrie. 

Stau gânditor pe afetul unui tun, în li- 
niştea ce se lasă cu seara $i privesc în vale 


Vineri Srer. Servarv. — Războiul nostru. 16 


242 VIRGILIU STEP. SERDARU 


la coloanele cu muniții şi bateriile ce se 
scurg spre poziţii mai înaintate... 


Încărcătoarea. 
Ziua V, 13 Iulie 1917. 


Formidabila întăritură din fata noastră 
— «Incărcătoarea» — a căzut tocmai azi 
după lupte crâncene şi sângeroase. 

Lucrări defensive de felul celora de aici 
nu mi-a fost dat să văd aiurea: reţele de 
sârmă dese ca sita şi late de câte 60 metri, 
şanţuri şi adăposturi extraordinare. 

lu spate căsuțe — vile — ofiteresti, lăcuite 
şi pictate ca pentru vilegiatură. 

Vederea poziţiei eră îngrozitoare prin su- 
tele de cadavre intepenite în gesturi con- 
vulsive şi acel aspect de măcel, ce-ţi amin- 
teă timpuri păgâne. 

Sânge, pulbere, muniții, sârme distruse 
şi un puhav miros... 

Pe sârmele ghimpate agätati ca rufele 
ude, înţepeniseră cu foarfecele în mână 
câţiva soldaţi ce voiau să tae reţelele de 
sârmă. 

Alături un bavarez şi un Român morţi 
într'o poziţie ingrozitoare. Românul dând 


PE FRONTUL MOLDOVEI 243 


asalt la tranşea duşmană, Bavarezul îi vâră 
baioneta în piept de-i iese prin spate; alune- 
când în jos pe baionetă, infanteristul apucă 
de gât pe inamic si cu ultimele puteri îl 
strangulează... 

lată povestea îngrozitoare a acestei statui 
de război. 

Mă lipsesc să mai descriu încă sinistrul ta- 
blou dela /ncărcătoarea, trec peste luxul ame- 
najărei vilelor ofiteresti şi remarc entuziasmul 
şi voia bună cu care ne-au primit ţăranii şi 
farancele din Câmpuri unde am înaintat : 

— Bine aţi venit! Bine ali venit, cu 
Dumnezeu |.. 

lată cu ce vorbe ne întâmpinau locuitorii 
zbârcind într'un surâs fata uscată de foame. 

Le-am dat pâine şi alimente şi am plecat 
mai departe spre Soveja, spre bătrâna Soveja ! 


VIIL. 
La O1Tuz. 
18 lulte 1917. 


Ruşii nu voesc să mai lupte pe frontul 
Siretului ! 
Ruşii ne trădează ! Fug! 


244 VIRGILIU ŞTEP, SERDARU 


«Oh! Ură! Oh! disperare !» 
Trebue să mergem spre Oituz unde «a- 
liatiis au părăsit frontul. 


21 Iulie 1917. 


lată patru zile de muncă copleşitoare fără 
moment de răgaz. 

Ziühic călate câte 70—80 klm. în recu- 
noaşteri de poziţii, deplasări, legături cu 
diferite unităţi. 

In plus, legături telefonice pe o distanţă 
de 30 klm., etc., etc., mă fac să cad mort 
de oboseală noaptea la 11 jum., ca să fiu 
deşteptat peste câteva minute cu raportul 
că tutare telefon nu merge, cutare linie e 
întreruptă. 

Siintem fri poziţie lângă Fabrica Union 
de unde tragem pe defileu, pe valea Chio- 
șurilor şi pe Măgura Caşinului. 

Trec prizonieri în pâlcuri. 

E o căldură înăbuşitoare. Umblu îmbră- 
cat într'o cămaşă rusească şi-mi ud părul 
de mai multe ori pe zi, ca să nu capăt 
insolatie. 


% 
* > 


PE FRONTUL MOLDOVEI 245 


Din Galiţia se aude rău: Ruşii se retrag 
în dezordine... 


24 iulie 1917, 

O ploaie grozavă cu piatră a racorit pă- 
mântul ! 

Dar câte osteneli ne-a trecut azi noapte 
ca să ținem de cort, care ameninţă să se 
surpe ? 

Sus pe Măgura, duşmanul aruncă rachete 
albastre. 

Ce-o fi însemnând? In celelalte seri când 
aruncă galbene, au avut loc atacuri nelini- 
ştitoare ! 


25 Iulie 1917, 


Ruşii merg din ce în ce mai prost. Se 
retrag după tot frontul, punându-ne în pe- 
ricol şi peticul de ţară ce ne-a mai rămas. 

Telefonistul rus — care formează legătura 
cu bateriile ruse — îmi strigă exasperat când 
îi vorbesc de război: 

— «Ei! Nu-i bun războiu! E bun fe- 
meia !» 

Am rămas apoi stupefiat auzindu-l : 

— «Ce ne-am născut ca să trăim toată 


246 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


viaţa in razboiu? Nu! Ne-am săturat de 
trai prost; vrem să trăim bine !» 
Orice insistenţă ar fi fost zadarnică. 


27 Iulie 1917. 


Şapte zile de lupte necontenite, în cari 
am tras zi şi noapte, distrugându-ne clipă cu 
clipă nervii, zguduindu-ne întreaga făptură 
de bubuiturile stridente, asemănătoare unor 
lovituri de ciocan în cap. 

lar noaptea treaz la telefon, primind or- 
dine de tragere, cari se schimbă în fie- 
care oră! 

Şi dacă această muncă ar folosi şi am 
auzi veşti bune, atunci tot am fi mulţumiţi 
şi am uită de grijile si oboselile noastre. 

Dar veşti triste vin din miază-noapte, 
veşti sfâşietor de dureroase, prin trădarea 
oribilă ce marchează retragerea rusească din 
Bucovina. 

Îmi vine veste că la laşi e o fierbere şi 
o disperare nemărginită, că dezastrul ce ne 
ameninţă înebunise pe toată lumea. 

De pe tot frontul Ruşii pleacă la vetre 
în ţara lor... 


PE FRONTUL MOLDOVEI 241 


Aici inamicul a încercat în două locuri să 
ne rupă frontul — însă n'a reuşit. Atât ar 
mai fi lipsit! 


30 Iulie 1917. 


Am trecut prin emoţii grozave ! Cu atât 
mai grozave, cu cât ne dăm seama că în 
aceste zile se jucă soarta ţărei Româneşti. 

Ruşii nu voiau să lupte, Germanii îna- 
intau, atacuri pretutindeni, erau indiciile unei 
situaţii catastrofale. 

A fost un moment Vineri 28 Iulie, când 
am crezut că nu mai e nici o speranţă, că e 
un vis existenţa României. $i că cine ştie in 
ce colt din... Urali ne vom petrece iarna ! 

A fost atunci când am primit ordinul de 
retragere dela Fabrica Union. 

Eră o retragere în grabă. Coloane în 
goană, bateriile ruse in celbul cenuşiu şi — 
plânset, amarnic de femei, cari rămâneau 
cu copii în braţe în porţile caselor, aştep- 
tând pe noul stăpân. 

Aveam veşti rele din toate părţile fron- 
tului, luarea Botosanilor, căderea Tg. Oena 1), 


1) Veşti neadevărate, auzite din svon public, cu desăvâr- 
şire neadevărate, 


218 VIRGILIU STEF. SERDARU 


şi înaintarea pe Valea Stânei, lucru ce în- 
semnà tăerea retragerei noastre, lupte mari 
la Mărăşeşti | 

Au fost momente îngrozitoare, când am 
privit încruntat în zare, sfidând destinele 
rău voitoare şi nevoind a dă satisfacţie 
unui plâns cu hohote... 

* i * 

Acum suntem veseli. Am inaintat din nou, 
Inamicul se retrage. Luptele dela Siret au 
luat o întorsătură favorabilă nouă si comu- 
nicatul oficial al M. C. G. anunţă frumos 
câştigarea «celei mai mari bătălii». 

* » * 

Amicul F, fiind la observator si cum e 
cam miop, văzând mult cântata ceaţă ce se 
lăsă pe vale, a crezut că sunt gaze asfixiante. 

Alarmă teribilă! A ordonat tuturor să-şi 
pună măştile, el însuşi începând prin a da... 
exemplul. ” 

Mai târziu trecând alti ofiţeri pe acolo şi 
văzând tot personalul cu măşti, a fost un 
ras şi o «tachinărie» ne mai auzită! 


PE FRONTUL MOLDOVEI 249 


IX. 
LUPTA DELA MĂRĂŞEŞTI. 


7 August 1917. 


Bătălie cruntă ! Bătălie mare! 


X. 


O RECUNOAŞTERE ÎNAINTATĂ, 
12 August 1917. 


Suntem acum cu bateriile pe Pârâul Dulce 
dela Caşin concurând la luptele dela Fabrica 
de sticlärie. 

Sunt bolnav de multele drumuri, oboseli 
şi emoţii; dar în astfel de ocazii, individul 
se pierde în masă. 

M'am întors dela observatorul de pe cota 
1118, unde am stat o zi şi o noapte într'o 
continuă atenţie şi încordare. 

Şi ce supliciu să ajungi până sus. O pantă, 
aproape ca peretele, (!/, ca scară) unde 
aveam nevoe să mă agäf cu mâinile de 
crăci ca să mă ridic, şi orice neatenfie în 
mers mă prăbuşeă în neantul prăpăstiei 
învecinate. 


250 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


La observator — care era intr’un brad 
înalt de pe linia infanteriei — văd că frontul 
nu eră încă stabilit, în urma luptelor ce avu- 
seseră şi aveau loc, deci eră o fază haotică, 
cum se zice, a operaţiilor militare, 

Rețelele de sârmă abia începute erau in 
lucru, iar infanteriştii rari la 10 metri unul 
de altul. 

lată lucruri care m-au făcut să mă tem 
de siguranţa oamenilor mei, mai ales că în 
caz de atac reuşit inamic din spre Sti- 
clărie (care eră în vale) retragerea ne eră 
tăiată, şi singurul lucru ce am fi avut de 
făcut eră să ne lăsăm în voia soartei, cu 
curaj, în jos în prăpastie. De aici pe vale 
eşiam la Union, iar de aici orizontul se 
deschideà. 

Ar fi fost însă prea aventuros | 

Observatorul în brad, sus, la o înnăl- 
time de vre-o 20 metri. Mă făceă să re- 
gret mult că nu aveam aptitudini de pisică, 
de oarece suitul sus eră chestie de ade- 
vărată echilibristicä. 

Observ: In faţă inamic ; la dreapta ina- 
micul, la stânga la cota 1167 tot inamicul. 
Rămâneă liber spatele cu cărarea (märgi- 


PE FRONTUL MOLDOVEI 251 


nită de prăpastie) pe care venisem până aici 
şi care mergeă paralel cu frontul din dreapta 
dela Sticlărie. 

Mă cobor, şi mă hotărăsc să fac o re- 
cunoaştere înaintată cu o patrulă de infan- 
terie, pentru a mă convinge de tăria fron- 
tului şi lucrările inamicului. 

Pornesc cu un elev plutonier şi trei sol- 
daţi din Reg. 27 Inf. ; trecând de cele două 
fire de reţele ghimpate în lucru, dăm de o 
patrulă ce se odihneă jos, şi apoi de san- 
tinelele fixe, unde ne oprim. 

Păduricea era pustie şi liniştită. Din când 
în când se auzeau ciocănituri şi gălăgie dela 
inamic. 

Fiecare santinelă stă în picioare, rezemat 
de câte un pom, nemişcat ca stânca şi aş- 
teptă ! Erau santinelele cele mai înaintate. 

— «De aici cu mare atenţie ! Imediat în 
apropiere dăm de patrulele şi santinelele nem- 
testi!» îmi şopteşte camaradul infanterist. 

Fac semn că înţeleg şi pornim, încet cu 
ochii ţintă şi urechile atintite la cel mai mic 
zgomot. 

Nimic ! Mai târziu — nu pot spune peste 
cât timp, căci pierdusem noţiunea timpului, 


252 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


gândurile mele fiind aiurea — auzim ca un 
murmur de voci depărtate. 

Camaradul infanterist mergeă ascunzân- 
du-se după pomi sau pitulându-se adeseori 
pe brânci la câte un luminis. 

Eu credeam că vreă să mă încerce de 
mi-e fricä şi de aceia mergeam drept îna- 
inte, cu capul sus. Lucru ce eră să-mi fie 
fatal. 

Odată cu murmurul de voci auzim: 

— Pic! Poc! Tziu! 

O armă se descărcase în noi! 

Intr'o clipită am fost la pământ tus-patru. 
Am mai tras odată cu coada ochiului în- 
nainte printre pomi, zărind linia unor să- 
pături şi apoi ne-am întors de-abuselea 
printre copaci. 

Iarăşi : 

— Pic! Poc! 

Si apoi liniste. 

— «Era să ne pice! îmi zice simpaticul 
Moldovean într'un sfârşit. De nu se gräbeà 
Ungurul, apoi ne aveă la sigur...» 

Am reintrat în linii toţi teferi. 

Văzusem situaţia. Trebuiă să fim foarte 
vigilenti şi cât mai putin zgomot la telefon. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 253 


Observatorul fiind ca un cui în frontul 
dușmani, priveam în spatele frontului lor, 
pe valea Chiosurilor spre satul Herăstrău 
din defileul Oituzului. 

Circulaţia de cärute, automobile, cami- 
oane cu muniții, cai, şi în fine mişcări de 
trupe în fir indian. Două baterii în acţiune, 
observate după flacără. 

Noaptea zgomot internal de arme, tunuri 
şi jocuri ciudate de rachete verzi si tosii, 
aruncate spre noi. 

La un foc pâlpâind în contra pantă, am: 
stat până seara târziu cu gândurile risipite... 


XI. 
LUPTE... 


13 August 1917. 


Inamicul a tras toată ziua în noi; parcă 
într'adins să nu mă lase să mă odihnesc... 

Mergând prin Mânăstire, un obuz tade 
într'o grădină si răneşte o fetiţă ce culegeà 
flori. Bietul copil a început să strige cât îl 
tineà gura. 

Mi-am desfăcut pachetul cu pansament 


254 VIRGILIU STEF. SERDARU 


individual si i-am pansat rana dela brat. 
Cum tremură şi oftà biata Lisaveta lui 
Cojan |... 

Ce e vinovată ea să sufere? 

Un alt obuz trecând pe de-asupra amenin- 
tätor se sparge tocmai la «pod». 


15 August 1917. 


Eri toată ziua şi toată noaptea am stat 
iarăşi la observator, 

Am hoinărit necontenit prin transeele in- 
fanteriei, pe la reţelele de sârmă, santine- 
lele îndoite şi am făcut mici recunoaşteri cu 
patrulele de infanterie. 


* 
* * 


Italienii au mari succese in ofensivä ca 
si Francezii; au luat 8.000 prizonieri. 


‘ok 
+ + 


Azi e Sf. Maria? 


17 August 1917. 


Căldură extraordinară ! Victorii franceze 
şi italiene! Veşti de pace! 


PE FRONTUL MOLDOVBI 255 


Tunurile noastre nu mai trag bine căci li 
S'au tocit ghinturile ! 
lată situaţia... 


Schimbaţi!.. 

25 August 1917. 

Luptele de pe front s'au potolit; perico- 
lul a trecut. Ostaşii Români şi-au făcut încă 
odată datoria cu prisosin{a, ferecând linia 
vechiului hotar. 

Noi n'avem noroc să ne bucurăm de trai 
pe front liniştit, căci trebue să mergem la 
Vaslui să ne schimbăm tunurile. Aceasta 
chiar peste câteva zile. 

lar eu bolnav greu de icter, — care bântue 
cu furie— trebue să intru în spital. 


XII. 
PE FRONTUL MARASESTILOR. 


Octombrie 1917. 

Reveniţi din nou la luptă pe aripa stângă 
a frontului Mărăşeşti, am nemerit la Furceni! 

Când am intrat în acest sat mi-a venit 
în minte icoana tuturor evocărilor de tinu- 
turi distruse de război în Belgia şi Franţa, 


256 VIRGILIU STEF. SERDARU 


şi am privit cu tristeţe casele dărâmate si 
arse de bombardament, biserica distrusă, 
şoseaua gropuită şi ornată din distanţă în 
distanță de obuze, ce se rânduiseră pe de 
lături fără să exploadeze. 

" Populaţia fugită din sat locuiă pe câmp 
spre Tecuci, în corturi ţigăneşti, într'o mi- 
zerie de nedescris. 

Oameni avuti erau nevoiţi să doarmă 
afară şi să alerge pe câmp după vre-un puf 
cu apă... 

Prin casele din sat erau instalate tunuri, 
iar crâmpee de vie: şedeau nelucrate, ame- 
stecate una cu pământul... 

Linia infanteriei eră la 200 metri în tata 
bateriilor roastre şi locurile de odihnă ale 
trupei tot aici în sat cu noi. 

De aceea năpasta bombardamentului ne- 
însetat! 

Sunt construite subterane, în cari ne adă- 
postim în caz de «groaznic bombardament», 
vorbă Șefului, locotenentul de rez. lorgu. 

Dar acum bietu Şeful — «baza si sufletul 
divizionului» — a fost mutat în alt regiment, 
făcându-ne să-i simțim lipsa. 


PE PRONTUL MOLDOVEI 257 


În grotă e umed, şi ca urmare stăm în 
case prin sat. 

Noroc cu cavaleriştii din tranşee, că alt- 
minteri plictiseala ar face mai mari ravagii 
ca obuzele, căci luptele s'au potolit. 


O spaimi. 
7 Noembrie 1917. 


Pe front viata ni se scurge liniştită cu 
obisnuitele bombardamente si mici inci- 
dente de front. Printre acestea o sperieturä 
teribilă pe care o vom ţine minte. 

Dormeam somnul cel mai dulce pe la 
cinci dimineaţa când o bubuitură groaznică 
mă face să sar tocmai în mijlocul odăiei. 

Casa se clătină, uşa dârdâiă, geamurile 
sparte cădeau jos cu zgomot de trăsnet. 

Îmi pără că e un obuz de 210 mm., ex- 
ploadat la 40—50 metri depărtare... 

Erà întuneric beznă şi nu găseam chi- 
briturile, Contribuţie la nelinişte ! 

Es afară. Câinii lătrau şi prin sat se 
aprindeau lumini. 

— Bau! 

O a doua bubuitură izbucneşte, mai te- 
ribilă, mai apropiată. Ca la 40 paşi. 


Virginie Srer. Servarv, — Rizboiul nostru. 17 


258 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Am crezut că mă loveşte, atât. mi se 
păreă de aproape. 

Am mai stat puţin să văd dacă mai vine 
vreun obuz. 

— Dacă mai vine unul în 3 minute, mă 
duc la adăpost. De nu la culcare!... 

Au trecut cele trei minute şi fiind obo- 
sit m'am dus din nou să mă culc. 

Peste vreo cinci minute Călugăru, ordo- 
nanta camaradului Câlni. vine speriat să 
mă caute: 

— «Te fateti, domnuli locotenent? Noi 
am crezutärä acolo că v-a omorât !» 

Şi tremură pelticul ca varga. 

Prin sat soldaţii umblau să vadă, unde 
au căzut obuzele şi ce gropi făcuseră; căci 
prea erau mari bubuiturile ! 

Şi nu le găseau nicăeri. 

Spre seară am aflat de ce eră vorba. În 
urma straşnicului nostru bombardament din 
zilele precedente, inamicul s'a temut — de 
sigur — că luăm ofensiva din nou şi de 
aceia dis de dimineaţă a aruncat în aer 
aripa de pod din partea lor de jos din 
vale dela Siret. (Podul pe care merge linia 


PE FRONTUL MOLDOVEI 259 


ferată din gara Cosmesti în gara Mără- 
sesti). 

E o mică distanţă până la pod, aşa că nouă 
ni s'a părut că exploziile au avut loc chiar 
în sat, deoarece auzisem nişte bubuituri 
aşa de teribile, că parcă am fi fost chiar 
lângă ele... 

E şi aceasta o spaimă, ca multele cele- 
lalte prin cari am trecut şi cari încet, încet 
cată a ne dăstrămă nervii şi a ne bolnăvi 
inima, 

In ceaţă. 

9 Noembrie 1917. 

Din zorii zilei mergeam spre front din 
Tecuci, unde fusesem în interes de ser- 
viciu. 

Se pusese un mic ger şi eră ceaţă. 

Cäruta mergeă bine şi mă gândeam : 

— Astăzi scap de bombardare ! E ceaţă 
şi nau să mă vadă venind pe şosea!» 

Socoteala eră bine făcută, deoarece, ina- 
micul băteă şoseaua imediat ce apăreă vreun 
om, cal sau căruţă. Si vai de cel încadrat ! 

Ne apropiam de Furceni şi ceața se 
menţineă deasă ; se luminase însă bine de 
ziuă. 


260 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


Luptătorii dela Mărăşeşti ştiu că dela 
Tecuci până la Siret este o câmpie netedă 
ca în palmă. Un pământ cum nici n'am 
văzut aiurea. Fără o cută de teren, fără o 
vale, fără vre-o măgură, absolut netedă ca 
un taler. 

Sedeam pe front şi cu binoclul obser- 
vam orice mişcare, orice vehicul ce mergeă, 
până la podul din marginea Tecuciului... 
Şi eră distanţă de 10 kilometri până acolo. 

Mă apropiasem cu căruța ca la 500 metri 
de sat şi eram bucuros. Atunci o rază fier- 
binte de soare brăzdează ceața, risipind-o 
putin. 

Deodată vederea se faci mai limpede. 

— «Să nu ne facă de ruşine tocmai la 
sfârşit>, îmi şopteşte conducătorul cärutei, 
Neagu. Şi dă bice cailor. 

Un minut în urmă alte raze puternice 
parcă luară cu mâna jumătate din ceata 
protectoare. 

Eram la 300 metri. Cäruta sbură. 

Ceaţa vreă să ne trădeze. 

Ca suflată de o făptură uriaşă, ceața se 
risipi şi vederea deveni limpede ca nici 
odată. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 261 


Şi căruța nu mai putea să meargă iute, 
din cauza gropilor de obuz de pe şosea. 

Intram în sat. 

Primul obuz veneă 'vâjiind. Ne văzuseră. 

— «De geaba, inamice! Ai prea multă 
putere de dimineaţă! Ai tras lung!» 

Am ajuns la baterie. 

Şoseaua eră frământată acum de obuze 
şi ceața se risipea după întreaga câmpie 
ca o părere... 


Tecuci, 25 Noembrie 1917. 

Am fost retraşi dupe front, în vederea 
trimiterei noastre la Tg. Ocna, unde aveă 
să se dea o «ioviturä». 

O aşteptăm! 


XII. 
RECUNOŞTINŢĂ SOLDATULUI ! 


20 Decembrie 1917. 

Ruşii sunt cu desăvârşire desorganizati. 
Catastrofa rusească, de care ne temeam, 
s'a întâmplat. 

Au încheiat armistițiu pe tot frontul, iar 
la noi se retrag după poziţie în bande, în 
hoarde. 


262 VIRGILIU $TEF. SERDARU 


Si ce greu e să le ţii piept ca să nu 
prade satele şi oraşele noastre ! 

Singura soluţie eră dezarmarea. A fost 
săvârşită spre regretul nostru. 

Dar în mijlocul catastrofei şi al nebu- 
niei generale, se ridică ca o stâncă de 
granit soldatul român. 

Veşnic la datorie, veşnic cu sufletul sus 
şi arma la comandă, soldatul român stă 
neturburat în mijlocul haosului ademenitor 
al turburărilor ruseşti. 

Santinelă a civilizaţiei, stă neturburat, cu 
ochii incruntati şi dictează disciplina şi or- 
dinea în clipele grele prin care trece ţara. 

lată însuşiri şi o purtare pentru care sol- 
datul român merită recunoştinţa noastră, 
merită iubirea noastră. 

Un singur gest ar fi prăbuşit palate si 
ar fi vopsit de sânge tricolorul tärei. 

Soldatul român însă factor civilizator, a 
stat ca o statue, neîntinat de nebunia ge- 
nerală, ce-l ademeneă din toate părţile... 

Trebue să fim recunoscători armatei, să 
fim recunoscători soldatului. 

Îşi merită o soartă mai bună, isi merită 
împlinirea sperantelor sale! 


PE FRONTUL MOLDOVEI 263 


XIV, 


1 LANUARIE 1918. 
! 


Trist! Ganduri triste! 

Să-şi amintească oricine că la sfârşitul 
viejei e moartea şi să se considere pe sine 
şi pe semeni în proporţie cu eternitatea. 


x a * 

Singura plăcere ce-mi pot permite la 
acest zintâi de an este să citesc. 

Din Nietzsche. 

Ce e lumea? 

— «Lumea e un monstru de forță fara 
început şi fără sfârşit, o cantitate de forţă, 
care nici nu se măreşte, nici nu se micşo- 
reazä; care nu consumă, dar utilizează. 

Imuabilä în întregul său, o casă fără 
cheltueli sau .pierderi, dar tot aşa fără ve- 
nituri sau câştiguri. 

Imprejmuitä de neant ca de o frontieră, 

Fortä pretutindeni, un joc de forte si 
unde de forte ; în acelasi timp una si mai 
multe ! Ingrämädindu-se aici în timp ce se 


264 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


reduce dincolo; o mare de forţe agitate, 
căreia ea singură fi este furtuna... | 

Rămâne aceiaşi în tot cursul anilor, se 
binecuvintează căci va reveni veşnic, şi nu 
va cunoaşte saţiul, desgustul sau oboseala. 

Lumea nu e decât o veșnică creaţie de 
sine însuși şi o veşnică distrugere de sine 
însuşi. 

Se prezintă astfel că mă întreb : 

— Cine are spiritul atât de lucid să o 
contemple fără a vrea să fie orb ?» 


22 


Trist I lanuarie ! 


29 Ianuarie 1918. 

«Sfatul fărei» din Basarabia au cerut 
ajutorul nostru contra bandelor de bolşe- 
vici, ce o jefuesc în voe. 

Astăzi regimentele române fac ordine în 


tara sora! 
* 


pă * 
Troski din Petrograd ne-a declarat raz- 
boiu. Acum suntem în luptă cu toate {a- 
rile împrejmuitoare. 


PE FRONTUL MOLDOVEI 265 


E o situaţie disperată. 

Germanii ne-au trimis si ei un ultima- 
tum să răspundem în 24 ore: pace sau 
război ! 

Æ 
+ + 


Guvernul Brătianu a căzut; un guvern 
Averescu i-a luat locul. 


XV. 
CLIPE GROAZNICE. 


2 Februarie 1918. 


Clipe groaznice ! 

Ne isbesc duşmanii de jur împrejur, 

Unii spun că vom face pace cu inami- 
cul din Vest, alţii că ne vom retrage la 
laşi şi Basarabia. 

Nu ştiu ce să mai cred; mai ales că pri- 
mim ordine să împachetăm, să luăm dispo- 
zitii ca pentru o retragere în Basarabia. 

E un haos! 

Doamne! Doamne! Mă adresez Tie ca 
în ceasurile de mare nenorocire şi te rog 
a-ţi- întoarce fata şi spre acest popor în- 


266 VIRGILIU ŞTEF. SERDARU 


cercat, dându-i cel puţin orizontul speran- 
telor,. spre care să privească suportând ne- 
norocirile. 


XVI. 
ÎN CERCUL DE FIER SAU TRIUNGHIUL MORŢEI. 


23 Februarie 1918. 


Ne pregătim de luptă crâncenă. Suntem 
în faimosul triunghiu al mortei sau cerc 
de fier, unde ostaşului nu-i e îngăduit să 
privească decât înainte, mereu înainte, şi 
să rămână neclintit orice s'ar întâmplă. 

Sunt ore de o încordare nervoasă ex- 
tremă, sunt ore de dureri nesfârşite fără 
speranţe. 

Trebue însă să ne încredem în puterile 
noastre. 

Nimeni nu va puteă trece fără să mar- 
cheze încă o imensă Vale Aibd... 


1 Martie 1918. 


Stam în camere evreesti întunecoase si 
umede, in dosul dughenilor cu märuntisuri. 

— Ce a-ti venit deja? 

— Doamne fereşte! 


PE FRONTUL MOLDOVEI 267 


Sunt vorbe entuziaste de bunä venire cu 
cari populaţia localnică ne întâmpină din 
praguri. 

+ 
* * 

Ne facem baterii si instalatii serioase de 

luptä, 


17 Martie 1918. 

Se face pace. D-nul Marghiloman a venit 
la laşi. Bariera de foc a fost dată la o parte... 

Şi ce triste momente când artificierii pre- 
dau munitia la depozite şi ultimele obuze 
se aliniază în şiruri nesfârsite, aşteptând 
parcă din nou intrebuintarea ! 


8 lunie 1918. 


Basarabia s'a alipit de noi. 
E o bucurie cu atât mai mare, cu cât 
este cheia a noui bucurii... 


XVII. 
FLAMURA ALBA. 


Razboiul s’a sfarsit ! 
Săbiile au reintrat în teacă şi numai plân- 
setele n'au încetat. 


268 VIRGILIU STEF. SERDARU 


S'a făcut pace! 

Pe front, în lupte fiecare aşteptă pacea 
şi plănuiă sărbătorirea ei. 

Dar pacea s'a făcut; şi nu am văzut nici 
lăutari cântând până în miez de noapte, nici 
vin clocotind în pahare, nici demobilizati, 
îmbrăcaţi curat în haine chitite bine... 

Nu, n'am văzut. 

În schimb, am plâns lumea amărâtă şi de- 
ziluzionată ; m'am înfiorat văzând pe stradă 
femei şi copii lesinati de nemâncare ; am 
privit lung şi gânditor demobilizatii îmbră- 
cati în haine murdare de front... 

Nu eră veselie. Parcă toată lumea as- 
teptă ceva, ceva care nu mai vine... 


+ 
* * 


Aşa a fost un răstimp al războiului nostru... 


TABLA DE MATERIE 


PAGINA 
1. Inchinare RE es pi BS Be ee 5 
2. Cuvant fnainte à à + 4 4 + | DA se vs eS 7 
3. SIMFONIE DE RAZBOIU CERN Since ay Jat Ng 9 
4 Pădurile soo e oa ee le Ga ee ee 11 
5. Retragerea. . . ee ee . . . . . ee = 14 
6. Dela Turtukaia. . . . , . . . . . . . , . . , 19 
7. Surorile de caritate. . . . . . . , . . . . . . 29 
8. Cercetaşii . . . . . . . . « . . . „91 
9, DUPEIE: ne de a e e e te aus ec a di ale E mé 35 

10. Primăvara . . . . cc... te 36 

IL Tiganii e... .  ..  .  .. . te .. . 37 

12. Sârbi: „A îns re alte ad ele be ee de AS 2 i at 39 

13. Soldatul Spânu lon. . . . . . . je wba WS as 3 41 

14. Soldatul Mititä lon. . . , cc... . 46 

15 Ruşii eat ae ate: OA ea AuĂ - 51 

Mi. Cazacii . , + . eee eta ml Les © Sg sda net es de di 54 

17. La coloană . . . , ew we . . ew tt tw 59 

18. Tätucu Român, >»... ee. ee ee ee ee 61 

19. Generalul Print Mikel Azi. . . , . . . . . ee 67 

20. Maiorul Pavlov. . . . . . . . . . . . . . . . Th 

21. Capitala Rucub.. cc... cc... .. 73 

22. TURTUKAIA-DOBROGEA-TRANSILVANIA. « + » « . 77 

23. Spre front. . ....,.... .. i 79 

24. La Turtukaia. . . . . . . . . . . sg 80 

25. La baterie. . . . . ET PO RE ie bt ae 84 

26. Prima luptă «i à 44 5 Soa be 4e cuve 90 

27. Sub foc duşman. , . . . . . . . . . . . . . 94 

28. Din luptă . cc... . . . . . ... | 107 

29. Pe vasul-spital «Principele Carol» . . . . . . . 112 

80. Spre Călăraşi . . . . . . . . . . . . . , . . 116 

31. Evacuarea la Bucuresti. . + . . . . . . . . . 120 

32, Descrierea luptelor dela Turtukaia. . . . , . . 123 

33. Viaţa de spital. . . . . . . . . , . , . , . . 136 

34, Ofensiva dela 5 Sept. 1916 în Dobrogea . . . . 143 


210 


TABLA DE MATERIE 


PAGIDA 
35. Trecerea Dunărei la Flămânda .. . ....., 156 
36. Din luptele în Transilvania . . . . . . . . . . 164 
87. RETRAGEREA. . . ee ee + + 175 
38. Retragerea, . . . . - . , +. . + . . . . 177 
39. Vagabondaj prin sate. . . . . . . .. . . +. 178 
40. Ajungi. <<... + + + + + + + ii Sil ARI: 
41. 0 Duminecă, +... . eee ee ee 190 
42, Iarnă grea. . . . . . . . . . . , . n... 191 
43. Carnetului meu . 2. . . . . . . . . . .. 193 
44, Recrujil.< à 6 ee done eus eee a a a 195 
46. Tifosul exantematic. . . . . . . . . . , . . . 196 
46. La laşi . . . . . . . D mea dr d MORE ne a 196 
47. St: Paste sers eu ace eye Se cate d 200 
48. Pain tara, e eos ae dar ele a e A 203 
49. PE FRONTUL MOLDOVEI. . , . . . - . . . . . 205 
50. Spre front. . ede pp cei car wl ri ee > OUT 
51. Pe frontul Casin-Oituz EE EE 210 
52. Insemnäri . . . cc... co... , . 211 
53. Pe frontul Siretului. Defectiunea rusă . . . . . 216 
54. Satul Mânastirea Caşin . . . . . . raie en ‘008 
56. La observator . . . . es eee eee , . . . 226 
56. Ofensiva Mărăşti- campus TS SR LS 229 
57. La Oituz. . . . . . oe, 243 
58. Lupta dela Mărăşeşti e ee ee 249 
59. O recunoaştere înaintată . . . . 249 
6D. Loupe. a eas he a ee à eR a N a oe. 253 
61. Pe frontul Mardgegtilor Le ES 255 
62. Recunostinfà armatei . . . 261 
63. 1 Januarie 1918 . . . . . .. 263 
64. Clipe groaznice . . . . . . . . . . . . ew 265 
65. Triunghiul mortel . . . , . . +... . . .,. 266 
66. Flamura albă. , , . . . . . . . . . . . . . . 267