Banica Dobre — Crucificatii — colectia Omul Nou 1951

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

BĂNICĂ DOBRE CRUCIFICAŢII COLECŢIA "OMUL NOU” 19 5 1 u It 11 ll u It tt I) II 11 II II II 11 II II II II 11 II II II II 11 II il ti II il II li II 11 li 11 ii II il il II II II li II II li II II II II U II 11 II II 11 II li II II 11 II II 11 II I) II II 11 II II 11 II ll ll II Bănică Dobre CRUCIFICAŢII Zile trăite pe frontul spaniol. Colecţia K 0 m u 1 K o u ,T 'ii ti ii ii ii u u ii ii ii li il II II II II ll II II 11 II 11 li II li li 11 ll II II II it II II II 11 it ll ii II |! II II II II ti 11 II II ll II 11 It II lt II 11 11 II II II 11 II II li II II II II II II 11 II II u 19 5 1 iBănica Q)o6re Mamei, recunoştinţă pentru sacrificiile fă¬ cute ca să-rai plămădească sufletul şi să-mi întărească credinţa. î H B ? A T A Camaradul meu Bănică Dobre, care a luptat aşa de frumos în Spania pentru Hristos,îmi cere o pre¬ faţă la istoricul isprăvilor celor Legionari ai lui Codreanu. Cred că este de prisos.Inaptele lui Bănică,glon ţul din umăr,vitejia echipei române,îl prezintă lu mei întregi şi prefaţează ori ce lucrare ar seri. Nu prea sunt literat, nu prea iubesc pe scrii¬ tori, iubesc mai mult pe făptuitori .A scrie este u- şor,când ai un pic de talent. A făptui şi a făptui fapte ca ale lui Bănică şi a celor şapte,unde tre¬ buie să ai curagiu şi voinţă până la maximum, este ceva mai mult şi nu ori şi cine poate. Văd că Bănică le întruneşte pe amândouă. Bate şi făptuitor şi scriitor şi sunt-sigur că scrisul lui va place cum mi-a plăcut mie şi scrisul şi fap tele. H recomand deci călduros publicului şi mai ou seamă Legionarilor. General Cantacuzino-Grănicerul Bucureşti 27 Iunie 1937 * Motto jpontru HristOB,NccOtt şi Căpitan Suflet din sufletul mou. Gând din gândul meu. Si credinţă. Bănică Dobre - La început do drum,22 Koomv .1936 Noomvrie 193^ £0 involburaso in nebunia ucigătoare a urii,sa tanica corniro împotriva crucii. Trosneau în dopărtata ţară a spânilor, oatapo- tosmolo bisericilor şi plângeau batjocorito me.do- nolo din Alcazar. Ura, sotoa do aângo şi prigoana împotriva lui Cristos,so cuib ăr ia oră în ţara însorită a poninau- loi Iborico. Erau în luptă geniul răului pornit să şteargă do po faţa pământului icoana simbolică a Dunnczoirii şi dârzonia aprigă a muconicUor lui Cristos. in do 3 ango înăcrit pe ogoaxolo pârjolito. A \ n do luptă, do scraşniri,do încordări dus o pa¬ nă la oxtrom, do victorii şi do bubuit vostitor do moarto: 4 o <s A Tăcuţi şi incrozătcri. în isbânda f inală,cd opt porniră într'o soard uraodă do toamnă spro ţintă Momentul solomn al dospărţiroi do coi scunpi, a fost încercarea unui sontinont,po caro educaţia lo gionară nu rouşiao po deplin încă, să-l smulgă din noi. ^Bărbătoşto,cu inima strânsă,gândoan coi opt că pământul scump al ţării,va fi poate pentru noi,păs trat do acum înainto, numai ca o ultimă şi scumpă amintiro. In gara do Nord,Căpitanul, camarazii,şi suflo - tul Logiunii protv. tinde ai. La 24 Noomvrio scara, pirăsim gara do Nord; d-1 General Cantacuzinc-Gronicorul,Dr .Ion Moţa,Dr. Va- silo Marin,Ingineria Căpitan Climc,?rcotul Ion Du- mitrcscu-Borşa, Pnncipolo Aloxandru Cantacuzino, Nicolao Totu şi cu. După câteva strângeri do mână şi Guioaso 3mbrăţişcri,trc • a no smulgo din mijlo¬ cia color dragi şi dimlnoaţa trecem frontiera prin Grigoro Ghica-Vodă. Tablouri 3pocifico călătoriei cu tronul. Admirăm frumoasă grădină a liomânici. Bucovina, şi deodată,so schimbă în rău aspoctul lumii.In Po¬ lonia nota predominantă, jidanii galiţicni cu per¬ ciuni soioşi,miros do usturoiu şi carne fiartă în sudoarea murdăriei.3 plină Polonia do jidani şi so sbatc naţia creştină în ghiarolo lui Iuda.In Polo¬ nia situaţia este identică cu coa din Maramureşul nostru. Politicoşi,plini do tact şi demni, polonii oficiali,sunt priotonoşi şi plini do cuviinţă. Străbatem Galiţia pe coama Carpaţilor nordici, lăsăm Car păţii în stânga. Lomborg şi...intrăm în Germania. Dola frontioră ne isbeşto contrastant,discipli na germană.In tren,fiecare german stă aşezat liniş titla locul lui,fiindcă pentru el trenul este numai mijlocul de locomoţiune.Nu turbură pe nimeni cu pe lerinajul prin vag'oane,nu fumează decât în fumoar, nu ridică şi nu lasă ferestrele fără consens una¬ nim, şi nu 3cuipă. Perciunii soioşi ai neamului jidănesc, sunt rari. Văd contrastul isbitor dintre aceste două ţări vecine şi-mi explic afinitatea sufletească a / oelor două neamuri. Germania şi Polonia. Cum să ni» viseze neamul polon o călătorie în tren, fără mi- roa de usturoiu şi fără jidani*. Iată o explicaţie nediplomată,dar reală. Berlinul ordinai şi al civilizaţiei căştilor de oţel, ne impresionează prin aspectul său măreţ şi plin de demnitate. Toată lunca este la lucru.Iiu am văzut cerşetori şi forfotaala lui 'gură cască-* nicăeri la Berlin. Trenuri imense, nesfârşit de lungi, aduc in zorii zilei furnicar de muncitori, curat îmbrăcaţi Şi mândri, cari în linişte coboară rând pe rând şi trec la lucru. Peste tot domneşte spiritul, aproape mecanizat al ordinei.Disciplina pentru pietonul de pe trotu- ar, pentru camioanele de pe stradă,pentru vânzăto¬ rul din prăvălie şi pentru chelneriţa cu ochii al¬ baştri din oel mai unii restaurant.Aci nu se pro¬ st ituiazft munca,nu se cere toleranţă pentru greşa- lă şi toţi sunt la fel. Bămânem o zi în capitala germanilor -pe cari îi revăd cu aceleaşi trăsături ca cele admirate de Tacit, cu două milonii în urmă. De la Berlin la Hamburg cu trenul, în ordine, disci¬ plinaţi, gândind acasă şi slăvind cu religiozitate Legiunea şi Căpitănia,timp do câtova oro admirăm imensitatea uzinelor, unde dorinţa do a trăi a u- nui popor domn do o soartă şi mai bună, făuroşte poate unolte ucigătoare cerând droptui la viaţă.No impresionează mult, în tot drumul, tăccroa in caro 80 muncoşto şi formitr.toa fără somno do provizorat a aşozărilor,toato masivoî impozant o şi nimic inu¬ til .In oraşul cosmopolit, undo naţiilo so amcstocă ca în turnul biblic, undo indianul cu turban stă a- lături în port cu finlandozul sau lotonul posao, undo nogrul cu capta toşit şi buza răsfrântă,ridi¬ că balotul împroună cu amorIcanul isgonit do vre-o nologiuiro din ţara lui,în acoastă babilonie învă¬ luită de fun şi aguduită de sirenele vapoarelor, în Hamburg, stăm o zi. Creştinătatea se pregăteşte pentru primiroa lui Cristos, deşi mai este o lună până la prăznuirea o ea mare. întreg oraşul este 8 prins în fire de fier. Păienjenişul acesta so bol¬ teşte în arcuri aşezate la înălţime deasupra stră¬ zilor şi mii de milioane de becuri electrice lumi¬ nează străzile feeric. Gra^p. do brad aşezate do po acum la uşi şi ferestre, muncitori căţăraţi pe ziduri, oloctricieni montând şi demontând, spocia- lişti împodobind vitrinele şi copii blonzi purtaţi do bone prin faţă vitrinelor,sunt aspcctole uneori paradoxale alo roalismului maturităţii şi ale ro¬ mantismului contemplativ. Câteva rofloxiuni rezumativo înainto de a pă¬ răsi Germania. Nota dominantă a timpului potrccut dela ploca - rca din ţară până azi, so dosprindo sub forma mis¬ ticei co no-a pornit spre -ţintă. D-l Gonoral^dcmn, aristocrat în gost, curat in gând şi sublim în fap tă.Moţa idoali 3 t,descătuşat par'că do lumea pămân- toască, risipitor cu bunătatoa şi uneori rigid şi calm ca un ongloz .Vasilc Marin spiritul,zeflemist şi nerăbdător să primească botezul focului.Prinţul izolat şi afectuos.Totuşi,uneori copilăros,altoori patriarhal de serios şi totdoauna pornit după achi ziţii caro să-i roînprospătczo la înapoierea în ţară,amintirile .Ici cumpără un pulverizator,dinco¬ lo ţigări Nil şi la Hamburg mănâncă ananas .Mă gân¬ desc acum,dacă noi ii vom aduce amintirile m ţară sau el pe ale noastre şi pentru toţi aş^ vrea să am certitudinea că la înapoiere,voi avea încă ce¬ va de scris văzându-i alături de mine. Cine ştie? D-l Clime, pornit mereu spre doscoperirea curiozi¬ tăţilor, nu 30 gândoşte nici odată la ce se va^pu- tea întâmpla .Caută hărţi, formează itinerarii, îşi face auto-oducaţie spaniola şi este moreu proocu- pat, gândind la dragii lui de acasă. Preotul Dumi - trcscu, îmi pare în adevăratul înţeles al cuvantu lui, un martir stoic şi desprins do tot co osto trupesc .Pare că ar rogreta, dacă soarta 1 ar aduco viu in ţară .Pentru cl Crucea lui Sristos osto uni¬ ca raţiune do a fi. Alt sens nu vede in forfotoala omenirii. Privo3c înapoi azi po bordul lui tlonto Olivia, post o troi front iero. Si ou am acasă dragii moi Şi parte din inima moa o am legată departo do aci* în inima. Ardealului, la Cluj. Do aci dor osc po toţi, dar Legiunea şi Căpitanul sunt colo mai dragi amintiri lăsato dincolo poşte una»..,două.• .,trci. .., front ier o. Pe Mare lîonto Olivia osto un vapor comercial sub pavi¬ lion german, îmbătrânit în lungi călătorii prin Ma¬ rca Nordului,prin Atlantic şi cino ştio po cc alto căi din împărăţia apolorJIatoloţi şi matrozi,căpi- tanul şi socunzii,ştirbi,bronzaţi,scorbutici,mos tocând tutun, fumând din pipo galbono şi alergând do ici colo,unii în uniformo scrobito,alţii cu po- to do uloi po haine şi toţi preocupaţi do ridica- roa ancoroi.In port mii do catarguri,hornuri fumo- gândo,macaralo imense, ţipete,chiuituri, imbulzoală po punto şi deodată,puntea sus... .O-unocăm po apa impăcurită a Albei, spro Maroa Nordului. Nici o sonzaţio do imonsitatoa adâncuri¬ lor .Dc o parot şi do alta,luminilo clipocind în a* pă, so lungosc şi so scurtează după ondul ar oa valu rilor .Zărim malurilo l£Lbci,cand urtunocatc in coa ţă,când sclipind în lumina bocurilor din cino ştio cc sat îndopărtat şi Kamburgul osto acum un bagaj în amintirilo călătorioi noastro spre ţintă. Intru în cabină şi puţin obosit, spre zi¬ uă văd largul Hării.Nu ştiu când am ieşit din Alba • Avem do acum înainto încă cinci zile do mono¬ tonă ropotaro a cotidianului. Viaţa po vapor esto aidoma tuturor doscriorir. lor cotito în copilărio.. Io Noi,coi opt formam o sociotato,o familieşipoa¬ te o lume cu totul s aparat ă.Aoi, pe bordul lui Mon¬ te Olivia este cu noi tot neamul dacic din ţara doinelor, a plânsului şi a veseliei. Este sufletul legionar,este Căpitanul şi este gândul de mai bine al neamului «Arhanghelul Mihail ne călăuzeşte. Moţa cu scânteia inteligenţei ce-1 caracteri- zează,cu spiritul de jertfă pentru atiiv^erea idea¬ lului care totdeauna este prins în sufletul lui vi brant,este exuberant,ne Înfierbântă In fiecare zi mai mult dorinţa do a intra mai repedo în luptă. Scrie răvaşe color dragi în ţară, face zilnic note asupra improsiilor culose în călătorie,discu¬ tă cu d-1 Gonoral tcmo tactice,lăsându-so absorbit oro întregi do verva Generalului tactician şi no arată întotdeauna nouă celor mai mici măroţia fap¬ tei ce vom săvârşi. Intr'o dimineaţă, mi-amspus într'un momont do mărturisire sufletească: "Bănica', este frumos să simţi că trăeşti slujind un idoal, dur osto sublim să mori în slujba unui ideal*. D-1 Gonoral şi d-1 Climo mai iniţiaţi în arta bărbăteştilor înccrcări,no păroau în timpul călăto rici doi sumra oameni.Scara, luăm masa în comunala rostau^antul sgomotos do po vapor. Poroori însă eram dxspuşi să admirăm măcar, ritmul valsului sau al tangoului în caro so doafătaU ceilalţi călă¬ tori. Nioi unul dintre coi opt nu dansa şi masa do a oară constituia pentru noi doar obligaţiunea şi o bicoiul do a no rovedea în mai maro intimitato. Po bord ropedo am fost idontificaţi şi lunca ne privea,do multo ori,cu proa maro insistenţă. Pontru alungaroa monotonioi rogisăm glumo şi dintro olc fiind uno destul do rouşită nu mă pot reţino do a o roda. 3c află cu noi în sociotatoa Monto Oliviană din largul Atlanticului o dojrjaişoară îmbătrânită cu gâtul lung,purta ocholari şi avea o mutră do fomoio iscoditoaro. 11 Intr'o zi mi-a venit gândul să fao o glumă şi am lansat în complicitate cu dl.General,svonul că aceasta era o spioană,venită pe vapor cu scopul de a fura sabia ce o duceam Generalului Moscardo. Si dacă la început au fost oarocari ezitări, în cele din urmă hotărîsem să facem cu rândul de gardă la cabina d-lui General.Deabea azi vor afle. camarazii mei că aceasta a fost o păcăleală pe care le-am tras-o eu.Sumedenia de procese alo luptelor din ţa ră parodiate po vapor la termen,având ca preşedin¬ te de Trib .pe dl. Gonoral, procuror pe Iloţa, apără¬ tor pe Marin şi opinia publică întotdeauna evacua¬ tă, o făcea d-L Clime. Hazul ce l-am făcut po soama tot a d-lui Climo,când în largul mării a încorcat să no p£răsoa3că partidul şi să. se înscrie la Ior- ghişti, inovitabilul "rău de maro",erau distracţia noastră cotidiană.Urmau zilnic discuţii în bună ar monie, şi am ajuns astfel cu bine la Lisabona în ziua de 4 Decembrie 193^»?® 4 d.a. Peninsula Iberică Primul contact cu pământul peninsulei Iberice a fost totodată şi primul contact cu mentalitatea- ce pusese stăpânire şi pe oficialitatea portugheză datorită focului ce ardea la frontieră. Primirea oficială, salutul ministrului Spaniei naţionaliste şi răspunsul d-lui General Oantacuzi- no,au fost deopotrivă de emoţionante. Din port după revizia bagajelor şi viza paşa¬ poartelor,am pornit la legaţia Spaniei,unde s'a în chinat pentru succesul acţiunei naţionaliste şi de acolo la hotol. Lisabona este un oraş primitor, plin de soare, şi într'o continuă agitaţie,un fol de Bucuroşti în miniatur|£. ia Portughezii par'că au un temperament mai oon~ tomplativ dooât al nostru. Sunt înclinaţi mai mult spro căutarea romantismului docât a utilului.Tro- toarolo sunt făcuto din mozaic înflorit, casole sunt vochi şi raro ori so zăroşto câto un block- haus modost .Intcrosantă osto priveliştea unei stră zi.La câte un colţ,doi-troi corşetori so concuroa- ză vânzătorii do ziare urlă cât îi ţine gură. Pe caldarâmul uneori desfundat,circulă căruţo hodoro - gite, înghesuindu-so cu maşini somptuoaso conduse do câto o sonioră. Construcţia oraşuluipntorosantă prin acooa că so află aşezat po câtova coline su¬ prapuse, astfel încât pontru a merge dola o stradă la alta urci po trepte sau întrebuinţezi ascenso¬ rul. Portul osto o minuno. Un golf larg cu vapoare de maro tonaj sau cu vechi corăbii cu pânze,luntri do poscari,năvoade,yachturi cochoto.Nu ara găsit a- ci freamătul din Hamburg. Primirea po oare no-au făcut-o in port oxicia - lităţilo şi zurnăitul avioanelor ce însoţoau Ilonto Olivia dela intrarea în apolo portughozo,mi-au cap tat atenţiunoa şi nu am încă bino desluşită imagi¬ nea întrogului port Lisabona. .jn reţinut însă în momorie toga no agr ă a stu¬ dentului portughcz,funiilo co îrapăinjonosc curţilo cu lingeria întinsă la uscat, casolo cu balcoanolo do fior aşezato do-alungul străzilor la acooa|i înălţimo şi viaţa nouă co a înco?ut să pulsez© an ţara lui Salutar* 3o vodo încoputul unor timpuri mai prospero şi la acost popor pornit po drrnul disciplinoi. La Lisabona luăm contact cu asociaţiilo naţio¬ naliste studonţoşti, schimbăm cu studonţii portu- ghozi autograf o,Hoţa rostoşto o cuvântaro omagială şi soara însoţiţi do suto do studenţi portughezi şi spanioli, cântăm imnuri patriotico şi logionaro şi manifestăm pontru ideoa croştină şi naţională, in gara Lisabona. Trobuo să subliniez aci un fapt do maro însor - nătate nentru noi românii.Lunea portugheză din ne¬ fericire şi datorită unei condamnabile pasivităţi oficialităţilor noastre,nu ne cunoaşte ţara.Unii bănuiau - şi aceasta natural că dovedeşte o lipsă de cultură serioasă din partea lor - că ţara Roma¬ nească se află alături de abisinia. _ Hu cred ca să fi făcut candva o mai ^frumoasa •orooagandă pentru neamul' românesc decât atunci când cei opt legionari au ştiut să reprezinte cu demnitate neamul,legiunea şi pe Căpitan.Sunt clipe de neuitat acelea când iloţa cu glasul lui tăios de legionar,a spus rostul plecării noastre in Spania, studenţilor din Lisabona. A fost un moment impre¬ sionant şi greu de descris întâlnirea legionarilor cu un nare şi bogit industriaş austriac,care văzan du-ne-porniţi cu elanul nostru legionar,dosintere¬ saţi şi pregătiţi pentru orice s'ar întâmpla - in apărarea crucii - ne-a cerut să-l luăm cu noi şi ne-o oferit sprijinul lui material. Iîatural că nu am putut accepta,cu toată insistenţa pe caro a de- dus-o, mergând până acolo în cat cu lacrimi in ocni căuta să-l convingă pe d -1 General sa-i faca aceas tă favoare. Tn Spania Dela Lisabona până la Salamanoa călătorim cu tronul timp de 26 de ore.Cum am intrat in Spania^m simţit mirosul prafului do puşcă şi efectele dis¬ trugătoare ale încleştării .Prin gări,femei cernite ducând în coşuri alimente sau îmbrăcăminte pontru octaşi,foţo îngândurate, jandarmi păstrând ordinea, doamne din sorviciul Crucii Roşii,ambulanţe do ră¬ niţi. Drapelele Crucii Roşii şi alo Spaniol naţio¬ naliste fluturau aproape po fiecare şcoală prin sa tolo pe undo no poartă,destul do încet tronul mili 14 tar.In tot timpul călătoriei dela Lisabona spre 3a lamanca,domnul General ne-a continuat împrospăta¬ rea cunoştonţelor tacticei de luptă, dându-ne sfa¬ turi privitor la felul cum va trebui să ne purtam pe front. Alecu Cantacuzino,cu gesturi de adevărat aristocrat,era mereu preocupat de aranjamentele di plomatice ale prezentărilor şi ale păstrării proto colului. Acest diplomat de carieră şi aristocrat in în¬ ţelesul sublim al cuvântului, avea felul său ami¬ cal, dar păstrând nota aristocratică a amiciţiei. Uneori credeam că îi va fi greu să se acomodeze vieţii de privaţiuni pe care o bănuiam şi,aşteptam cu nerobdarca îndoelii să-l văd la lucru.Ulterior voiu reveni asupra eroismului şi spiritului de ab~ negaţiune de oare a c’at dovadă în clipele grele • In seara zilei deŞBec.am cosit la Salamanca.In ga ră nc-a primit cu frăţească dragoste trimisul Gene r?lieimului Franco,şeful departamentului extcrnaLa* ccni.cc Sangronio .Ne-a vorbit frumed în limba caldă a Spaniei latine - am înţelos-o toţi legionarii- confundându-ne de acum inainte cu idealurile apă rătoriler crucii lui Crictos. Domnul General Cant .acuz ino răspunde în limba franceză spunând în cuvinte de soldat,întreaga mis tică şi mărturisind credinţa ce ne-a mânat acolo. Reţin aproape textual cuvintele: ;, Căpitanul le gionarilor români, Corneliu Zelca Codrcanu trimite Spaniei naţionaliste ce apără credinţa şi crucea, şapte capi ai Legiunii pentru ca să lupte şi să moară de va cere Bunnezeu, apărând idealul po care aci în 3pania;ca şi în îndepărtata soră România,îl ore Legiunea şi Căpitanul •'. Cuvintele domnului Gonoral au fost ascultate cu religiozitate do miile do oamoni veniţi să vadă po coi opt trimişi ai neamului romanosc. Lumoa asculta smerită şi lacrimi izvorâte din ochii negri ai soldaţilor spanioli, ai bronzatelor seniore şi ai Spaniei intregi,păreau că pecetluesc în seara aceasta,înfrăţirea trimişilor Căpitanului 15 Legiunii Române,cu cei ai Falangei Spaniole. Colo¬ nelul Vilialba a fost însărcinat să ne introducă în legiune şi impresia neştearsă pe care ne-a lă¬ sat-;.. acest brav soldat,a fo3t măreaţă în adevăra¬ tul înţeles al cuvântului.O figură romană,acest în cercat soldat al Spaniei a fost unul dintre îndâr¬ jiţii apărători ai Alcazarului, şi un devotat amic personal al Generalului Moscardo.Rănit la braţ,era încă infirm de mâna stângă şi-şi purta braţul stal cit de o schije,fără ca figura lui de erou,să ara¬ te printr'o umbra de regret sau de suferinţă,aceas tă temporară infirmitate. Am pornit după prezentări, din Gara Salamanca, însoţiţi de locotenentul.Garcon,cadet din Alcazar , la hotel. Domnul General Cantacuzino a fost primit chiar în seara sosirii,de către Ministrul de Exter ne. Nu cunosc exact cum a decurs această audienţă, dar ştiu că domnul General 3*a reîntors vesel şi satisfăcut de cele discutate acolo Hasa am luat -o într'un restaurant o.?i, domnul General ne-a spus că discutând cu Ministrul de interne, acesta a propus ca noi cei şapte legionari români,să intrăm în Ter cio,armata din coloniile spaniole,cu gradele avute în armata română - notez că toţi cei şapte eram ofiţeri de rezervă. Domnul Gonoral însă - după ce în prealabil noi îl rugasem - a comunicat Ministru lui de Externe că vom lupta ca simpli soldaţi, şi ori unde. această doclaraţie a domnului General, â impresionat mult po Ministrul do Externe. Prin ur¬ mare din această se.ară avom şi legământul formai. Salamanca este complet militarizată. Atmosferă de războiu. Luminile se sting seama la orele 9 Şi po străzi circulă trupe, mergând sau venind de pe front. Cartierul Genoral al armatelor Generalisimii lui Franco, so află în faţa imensei Catedrale a o- raşului. Esto o clădiro sobră,in stilul odifiaiilor me¬ dievale cu forestre multe, cu ziduri înogrito do vremi şi solid clădită.Do aci pornosc mereu ordine dc aci so dau comunicatolo oficialo şi aci oste l6 creerul şi inima Spaniei creştine. Am vizitat a doja zi dela sosire Gatoirala măreaţă,care se înal ţa monumental, ou sutele şi miile de turnuri ascu¬ ţite, de creneluri dantelate şi de /itraliuri fru¬ mos împodobite. Inlăuntru Catedralei, stâlpi imenşi cu d ian e - trul de 4~3 metri, sprijinear, bolţile ogivale, ine* ,_rite de fumul lumânărilor şi al tămâiei. Statuia de marmoră a Sfintei Fecioare, este o minune pe care nu încerc să o descriu fiind peste puterile mele redarea acestei dăltuiri pe care ci¬ ne ştie ce sculptor genial a modelat-o. .Oft vizitat împreună cu ceilalţi camarazi, uni¬ versitatea din Salamanca, una dintre cele mai vechi universităţi din lume .Mi s'a spus că în această uni versitate,care dăinueşto de secole,milioane de ti¬ neri porniţi la învăţătură au . .scultat cursurile ţinute do profesorii şi învăţaţii cei mai renu— miţi ai Spaniei. Aici erau ţinuţi la învăţătură tinerii studen¬ ţi,câte 15 ore pe zi şi în pietrele de granit dela masa de examen studenţii secolelor săpaseră în nervozitatea din timpul examenului,frecându-şi pi¬ cioarele do ele,adevărate albii. _irum cu toţii cuprinşi de neastâmpărul începu¬ tului. La orele 4 urma 3ă plecăm la 3oria.Am profitat însă de timpul ce ne mai despărţea până la plecare şi am vizitat muzeul universităţii,casa scoicilor, undo este sediul falangiştilor şi am trecut în re¬ vistă îmbătrânitul oraş,azi găzduind cartierul ge¬ neral al armatelor Generalului Franco. La orele 17 încărcaţi în automobile rechiziţi¬ onate şi conduse do către şofeuri-advocaţi,’ plecăm spre Sorin însoţiţi şi de ataşaţii Cartierului Ge¬ neral, Colonelul Vil laiba . şi locotenentul Garcon Timpul frumos do toamnă prelungită ne-a permis să admirăm în această călătorie splendide peisagii. Doalungul şosolei cât vezi cu ochii, numai pă¬ duri cu măslini. 17 Sosololo asfaltato sunt bino întreţinute.Discu tăm cu coi doi distinşi ofiţori multe lucruri in¬ teresante înţolcgându-no mai losno în limba fran¬ ceză. Pe la poduri,la trocori do nivol, la bariorilo satelor şi la odificiilo publioo soldaţi făcând do sontinclă,unii cu caschoto roşii 3unt rochotiştii, alţii îmbrăcat târcat, jumătate militari şi jună- tato civili. Po câmpurilo do inatrucţio so lucroază cu fo-- brilitato iAcosto câmpuri sunt aproape toate răsoo.- lito do răbufnolilo obuzelor .Introbăm cum anumo so faco instrucţia,insistând îndoosobi asupra duratoi aoostoi instrucţia şi ni so răspundo că în gonoral după o pregătire sumară de câteva zile . soldaţii 3 unt trimişi po front,făcând minuni de vitejie. Seara ne ajunge din urmă în satul Aranda undo poposim la o casă de turism. Soţia unui ofiţer aflat po front, no primeşte cu multă bună voinţă .Am discutat cu această casti- lianăj o femeie foarte inteligentă, dospro Spania - viitoaro şi am informat-o asupra mişcării legiona¬ ro .A rămas plăcut impresionată do colo co i-am po- vostit şi mai ales s'a minunat dc frumuseţile na - turalo alo ţării noastro po cari i lo-om arătat din albumurilo fotograf ico co purtam la noi. No-a improsionat doranitatoa cu caro suportă privaţiuni- lo vieţii do războiu acoastă fomcio din oliţa spa¬ niolă". D-l Goncral Cantacuzino nc-a dat unclo'dispozi ţiuni privitoare la modul cum so va dosfăşura so¬ lemnitatea prodării sabioi Gonoralului Moscardo. La orolo ~J diminoaţa pornim spro Soria, îmbră¬ caţi cu toţi în sobra uniformă legionară.Am intrat în Soria la Io şi 4o. La barioră nc oproşto sontinola caro no legiti moază şi £n urmă salutând milităroşto no dă drum libor JlÎcz am văzut primul lagăr do prizonieri bol Şovici. îngânduraţi păroau cu toţii plini do romuşcă-ri 18 şi-şi aştoptau citiţi osânda. La palatul guvornatorului provincioi undo urmă să so facă prcdar oa sabioi, o lumo imonsă bara tro= corilo. Ovaţii nesfârşite au salutat po eroul Gonoral Cantacuzino şi po noi coilalţi roprezentanţi ai Căpitanului. Cu greu străbatem prin. mulţime şi ţinuta noas¬ tră par o că a improsionat mult maroa do capoto co ne privea mai mult cu admiraţie dccî.t curiozitate. Vonoam după un drum de ~].000 km.să. aducom surorii latino şi creştine, sângo şi suflet românosc şi pen tru acoasta,mărc^ia gostului logionar era aclamată azi do 3 uflotul mtrogoi naţiuni spaniole. Pătrundom flancaţi de o companie 111 poziţie do onor,in palatul guvernatorului. Generalul iioscardo: o figură impunătoare,înalt bronzat şi cu o ţinută do militar prusac, îmbrăţi¬ şează călduros po comandantul nostru D-l Goncral Cantacuzino. Este o clipă do adovăxat sublim. Po rând d-l General Cantacuzino prezintă pe legiona¬ rul Dr.Ionel Moţa, şeful echipei de legionari,por¬ niţi DIN HIDiiMNUL LUI în apărarea crucii în Spa¬ nia,Căpitanul Ing. Ghocrghe Clime care salută mili tăreşte, se prezintă scurt şi impresionează, Ale- - xandru Cantacuzino- protocolar şi ca un veritabil legionar,strânge mâna Generalului Lloscardo.Urmează Vasile Marin,preotul Dumitrescu,Totu şi eu. In sala festivă a Palatului guvernamental, pa¬ voazată cu drapele române şi spaniole,sunt de faţă toate oficialităţile, primarul oraşului, ofiţerii din garnizoană,asociaţiile patriotice şi culturale asociaţiile femeilor spaniole,reprezentanţii bise ricii, ziariştii marilor cotidiane iar iu-nsa sala era neîncăpătoare pentru miile de oameni cari se luptau să pătrundă înăuntru. _ In faţa Generalului lloscardo,Comandantul misiu nii noastre, D-l General Cantacuzino comandă: ‘'le¬ gionari drepţi',apoi luând splendida s;ada, împodo¬ bită admirabil cu chipul Arhanghelului Mihail, se îndreaptă către estrada unde stă Generalul Moscar- do. Ionel Moţa dă onorul. D-l General Cantacuzino mişcat rosteşte următo.- rul discurs: Domunle Generaţi, Entuziasmaţi de eroismul Domniei-Voastre in faimoasele şi legendarele lupte,entuziasmaţi şi de rea latenţa dva.nemaipomenită la Alcazar de Toledo, partizanii mei, însuşindu-şi ideea Comandantului Legionar al Bunei Vostiri,Dr.Ion Moţa şeful acestei echipe,am hotărit să vă oferim o sabie do onoare. Atunci şeful nostru suprem al Legiunii noastre din fosta Gardă do Fior, disolvată po nodropt a Arhangholului Mihail, Cornoliu Zolod Cbdroanu,no-a făcut cinstea să no nunoaacă po noi,acoştia po ca¬ ro ii vedoţi,ou şoful partidului politic Totul pon tru Tară şi dvmnoalor şofii moi în organizaţia noastră,că să v'o aducem. M'am gândit că la aşa fapte şi 1& aşa om nu po ţi veni cii o jucărie. Atunci am luat propria mea sabie cu care de bine de rău, place linei să spuo că am făcut treabă în răsboiul cel mare 1916-1919* Co inc idonţă, lama oste tocmai din ‘'Tolodo' 1 .1-am fă¬ cut o frimoasă gardă cu Arhanghelul Mihail gravat lângă o 'dedicaţie pentru Domnia-Voastră. Domnule Gonoral,cun vă spunoam,nu ost o o jucă- rio,hu osto o spadă inofonsivă do academician,este o armă tăioasă şi iată,vodoţi 00 oţel şi încă oţol spaniol, vodoţi cun so îndoioşto. Cu oa voţi putoa tăia capul tuturor inamicilor Gruooi şi Spanioi» (Gonoralul Cantacuzino bagă sabia în toacă, o romito Generalului Moscardo şi continuă). Dar,Domnulo gcnoral, întrogul meu partid poli¬ tic procum şi întroaga populaţio creştină a Roma¬ nici stă cu răsuflaroa suspondată asistând la no- bilclo sforţări alo nobiloi Spânii, caro in ju¬ rul Gonorolisimului Franco luptă pontru a 3 căpa ii mea întroagă din ghoarolo satanoi. 2.0 Acest răsboi sfanţ nu osto nunai al Spaniei, osto al tuturor şi deci şi al ncstru. Domnia-Voas- tră la Alcazar şi acum po frontul do Nord al Ma¬ dridului aţi luat apărarea' lumoi, iar prăbuşirea Domnioi-Voastro ar fi prăbuşirea noastră. Dacă trăoşto Spania şi va trăi, trăim şi noi, dacă moaro şi nu va muri,murim şi noi. Do la aşa simţăminte, undo am priceput porfoct giganticul Domnioi-Voastro of ort, a fost ian pas ca acoşti tinori ai acostoi ochipo să vroa să moară, luptând pontru Cruco şi pentru Spania. A trebuit să-i refuzăm - toţi partizanii moi voind să vio po socotoala lor să moară sub ordi- nilo Domnioi-Voastro - şi grou au înţolos bravii moi camarazi că so opun considoraţiuni diplomatico cu caro oi nu sunt obişnuiţi. Gestul este simbolic Domnuio Gonoral,'nu cu a- ccşti şapto tineri co îi avoţi în faţă, caro vă sorb din ochi şi po cari îi voi angaja după dorin¬ ţa lor -oi fiind toţi ofiţori îi voi angaja ca sim pli soldaţi ronunţand şi la soldo - în logiunoa străină. Nu cu aceşti simpli tinori zic,că so va schimba morsul lucrurilor în Europa, dar nădăjdu- osc că vor şti să moară pontru Cruco şi pontru Spania. Când vă privesc Domnuio General,văd Spania, vă rog să vodeţi în mine România şi împreună cu cama¬ razii moi strigăm din toată inima: ^Arriba Spâni* V" Suntem cu toţii adânc emoţionaţi.In sa'lă foffla- ilo plâng şi lumea osto exaltată. Poporul din piaţă în strigăte co nu mai conte¬ neau, cor oau să vadă po coi doi Gonorali croi şi po legionarii români. .Im ieşit în balcon undo mulţimea în delir a o- vaţionat în uralo, co so răspândeau parcă în lumea întroagă,simbolica noastră prozenţă. Am înţolos atunci,că nu puţin a însomnat, pon¬ tru moralul acostui popor,prozonţa noastră în Spa¬ nia. La masa ostăşoască la caro participă garnizoa¬ 21 na civilă şi militară,Gonoralul Hoscardo toastează pentru M.S.Regolo Carol..XI, pontru noi, pontru ro¬ mâni, iar D-l General Contacuzino răspundo cu cu¬ vintele : Domnuio Gonoral, Ca orico om do acţiuno. Domnia-Voastră, ca şi mine suntoţi în contra discursurilor. In zadar în¬ să, la acoastă frunoasă şi camoradoror.se ă masă, no vorbisem amândoi, să nu mai vorbim. Majostatoa Sa Protocolul vrea alffol şi atunei,frunoasoi,patrio¬ tic oi şi inimoasei Domnioi-Voastro cuvântări impro vizate incorc a vă răspundo, do voi avoa noroc şi inspiraţie tot aşa do înălţător. Comandantul Vili alba po caro Gonoralisimul Franco mi-a făcut onoare să-l ataşeze persoanei me¬ le, comandantul Yillalba de 4 ori rănit sub ordine le Domniei-Voastre la Alcazar,în drum, până aci la Domnia-Voastră n'a încetat a-mi vorbi de moralul ca factor principal în sforţările uriaşe ce le fa¬ ceţi în contra comunismului. Iată şcoala Domniei-Voastre. Iată secretul re¬ zistenţei îndârjite şi sublime de 73 în Alca¬ zarul de Toledo. Iată voinţa şi priceperea pusă în slujba lui Cristoa .Lată ce aţi produs Domnule Ge- noral, pe lângă că sunteţi mândria întrogoi Spânii şi că numole Domnioi-Voastro' umblă posto graniţolo Spaniol, po toato buzolo croştino ca aă vă proslă¬ vească, iar colo jidove să vă blcstome, po lângă in- trogul acost cortogiu do oroism aţi produs carac¬ tere# Aţi produs o mulţime do oameni ca VUlalba, no-a ţi adus singuri po noi aci ca la încercări să vă imităm şi să fiţi mândri do noi, cun suntoţi do eroii morţi şi vii do la Alcazarul do caro v f aţi logat nunoloin istoria lunii în vooii vocilor• Da,Domnişoarolor şi Doamnelor,caro aţi vrut să împodobiţi acoastă masă dată* în cinstea noastră cu 3urasurile dvs • fcrmocătooro, da, no închinăm şi în faţa patriotismului dvs «caro cu tenacitate din cau za sângelui spaniol co do sooolo curgo în vinele 22 D-Voaatră, daţi ajutorul Dv3. efoctiv luptătorilor cauzei'sfinte a dreptăţii. Da, Domnule General, agreabil surprins am fost când aţi binevoit desigur dlntr'un gest de delicată politeţă în scrisoarea Dvs. trimisă în România, să spuneţi că aţi citit în Istoria Militară activi¬ tatea mea în răsboiul cel mare şi că ar fi ajutat la frumosul Domniei-Voastre succes. Nu pierd însă justa măsură în aşa hal încât să mă cred, dar imi pare bine că fără falsă modestie, mă pot număra printre camarazii Domniei-Voastre de luptă. In aceste sentimente şi cu aceste sentimente Domnule General, împreună cu copiii mei, ridic pa¬ harul mou şi strig: "Trăiască Franco,şeful suprem. Trăiască îioscardo. Trăiască Spania şi salvatorii civilizaţiei lunii întregi 1 '*. Cât de măreţ a fost acest tablou, o grou de scris, însă a fost dumnezecşte prins în cuvintele lui Marin: “3untom mândri do Dvs.,Domnule Gonoral. Am văzut acum ţara noastră reprezentată mi domn decât ar fi putut-o face 5 regimente do diplomaţi" Mulţimea striga în limba noastră: "Trăiască România ;, ,Biba Mspana,Biba 2omania,Biba il Guardiea de Hiero". A durat elanul mulţimii,până ce plecând să vi¬ zităm muzeul bisericii catedrale,mulţimea în deli¬ rul ei patriotic,a isbucnit într'o formidabilă ava lanşe spre noi.Se îmbulzeau toţi.să ne vadă mai de aproape. La muzeu,am văzut multe lucruri de artă,strân¬ se şi păstrate de secole. Printre obiectele de ne¬ preţuită valoare istorică, sau artistică,mi-a roţi- nut atenţia şi admiraţia o sumedenie de vase vechi preistorice po cari erau încrustate 3vastici. Generalul Moscardo,a oferit d—lui General Gan— tacuzino pentru Căpitan câteva volume conţinând o- pero ale înaintaşilor învăţaţi spanioli,cu autogra ful lui. Dela muzeu,am pornit spro Talavora“d©lla _ Roxna 23 unde urma să fim încorporaţi şi să rămânem timpul necesar pentru oăpătarea cunoştinţelor tactice şi oomenzilor spaniole. Am plecat însoţiţi de Generalul Moscardo şi suita noastră. Io km .pană afară din Soria, unde ne¬ am luat rămas bun..im admirat aci pentru ultima da¬ tă, pe eroul dela Alcazar,omul de granit,acela care i iind întreoat la telefon dacă predă Alcazarul pen tru a 3alva viaţa celor doi copii prizonieri în mâinile bolşevicilor,a avut tăria eroului roman,de a asculta pocnetul glontelui ce sfredelea tâmpla copiilor lui şi a spus "NU". De aci începem să vedem imaginea adevăratului răsboiu. Câmpurile sunt toate răvăşite de exploziile o- buzelor. Dela un capăt la celălalt cât vezi cu ochii şiruri-lungi şi întortocheate de tranşee, adăpos¬ turi, şi coloane de luptători mărşeluind. Satele prin care trecem dela Aranda spre Aviila - centru de aviaţie,- sunt tonte aproape în întregime' pus- tiite.Găuri largi deschise în ziduri seculare,rui¬ ne înegrito do fum, arbori cu ramurile scrijilate' do schije,maşini do lux,automobilo blindate,căruţa care, camioano,catâri purtând poveri,treceau camu¬ flaţi ou crengi do măslini,— ironia împrejurări¬ lor- spre front.' Traversăm munţii Sierra do Gredos, po unde ao loogă cu Siorra do Guadarnma şi coboram spro Cas- tio la Nucva provincie undo urma să mergem din To- lodo po valoa râului Tajo,la Talr.vcra-dolla-Roina. opro scară, ajungom la Tolodo, oraşul dovonit încă odată scump istorioi spaniole,prin eroica roziston ţă a cadoţilor din Alcazar.In Tolodo, rămânem până dimineaţa şi profităm do ocazio pontru a vizita Alcazarul. Frumosul şi mândrul monument,combinaţio -trălucită a geniul iii arhitectonic, maur şi latin, dăinuia în Tolodo do socolo. 0 grădină imensă, înconjurată do ziduri groaso Şi onlăuntru: cotat o lângă cotato.A fost construit 24 de Hogii Mauri,pentru a fi lee.găn regesc.La Cordo- va,la Sevilla,ia Segovia şi aci la Toledo sunt pa¬ tru asemenea palate. Cel mai strălucit însă,dintre toate a fost ..Icazarul din Toledo. Din Alcazar ve¬ dem însă numai o masă de ruine. Pietre grămădite- una peste alta, w eamuri spânzurate de câte o giur- giuvea arsă,bârne do fier încovoiate sau răsucite în spirală,sculpturi strivite de oţelul gloanţelor acoperişuri desfundate,pavajul bombat,ziduri ce se mai ţin în două trei cărămizi şi saci de pământ a- stupand ferestrele. Iată ce am găsit din măreţul monument pe care-1 plânge întreaga omenire civili zată.Aci s'au dat lupte înverşunate între apărăto¬ rii credinţei creştine şi nebunia roşie. .Ici,Gene¬ ralul îloscardo cu cadeţii 'ăi, a rezistat şi a în¬ vinsul fost lupta aceasta,o epopee a neamului creş tin. Deoparte eroismul acelora care mâncau pâinea fabricată din bo..be de grâu tocate cu piatra,încan tităţi înspăimântător do minimale,dc altă partener cenari bolşevici trimişi de Eusia Sovietică,pentru a Aprinde din toate colţurile, teroarea comunistă în Aure pa .Au rezistat cadeţii din Alcazar îngropâr. du-şi morţii sub lespedea de piatră de câte două tx*ei ori, fiindcă iadul de foc ce-1 trimetea arti¬ leria inamică,le scoteau până şi morţii din mormin te .oi Cadeţii din Alcazar, luptau dârzi. Gonor?„lul Lîosci*rdo,ora şi inima şi creerul acestor tinori,şi viguroşii soldaţi ii lui Gristos, dar toţi cădeţi, au f 03 t la fol do eroi oa şeful lor. Onoaro naţiei care a dat spectacolul eroismului do martiri ..ai Alea 3 arului. Plecăm din Alcazar la Catedrala din Toledo,unde aia asistat ca invitaţi la sărbătorirea patronului infanteriei. Aci, am fost primiţi în uiod extrem do călduros de către guvernatorul provinciei Toledo,un snaniol amabil, încărunţit do ani.îi'a o inteligenţă^rării.Vi oi ca un tânăr adolescent, no—a povestit in cato— va cuvinte că dragostoa lui pontru noi este un re¬ flex al zilelor frumoaso trăite cândva la Bucu¬ reşti. Do la Catedrală,- undo peste treizeci do mii 25 oameni au ascultat cu roculogoro sorviciul divin,- am plocat spro Talavora dolla Rcina pola orolo 12. Eşim din Toledo, urmând cursul lui Rio Tojo, printro Sicrra do St.Viccnto şi liontcs do Toledo. Pe drum apar tot mai cvidonto urmolo proaspotolor încleştări.Spro Talavora-dolla-Hoina mii do oamoni armaţi,în ordino, trocoau laconploctaroa instruc - ţioi.La Talavora,se află un maro contru do instruc ţio militară. In Tcrcio întâlnim camioano dela Crucea Hoşio purtând ră niţi sau convalescenţi trimişi unii în spitalele din La Puobla şi coilalţi în locuri dc rccroaţio. Ajungem în talavorq pola orolo 3> Şi no prezontăm însoţiţi do colonolul Villalba şi locotonontul Gar con,comandantul grupului do armată Torcio,colonclu lui Yaguo. Acosta no uroază bun sosit şi nc repar*- tizoază coloi mai vitezo bandero, iar în banderă coloi mai vitozo companii a "Douăzeci şi una". La biroul dc recrutare, ficcaro po rând îndoplinim o formalitate sumară do încorporaro. No aflăm SUB DRAPELUL HMAN3BC înrolaţi în armata Gonoralu - lui Pranco,la orolo 6 după masă, în ziua do ~j Doc om brio 1936. A doua zi disdodimnoaţă,suntom comploct ochipa- ţi şi gata do Imptă.îTo privim unul po altul nerăb¬ dători do a înccpo odată adovăratul lucru dintro noi,col mai chipoş ora Alocu Cantacuzino.Suplu,în¬ cins cu centiron nou nouţ poşte tunică scurtă do culoaro moron. .Hocu îţi făcea improsia unui tânăr şi ologant recrut. "Căpitanul" Climo ajuns simplu "soldat",visa la timpurilo când avea troi troso do metal po umăr şi părea încântat do voluntara lui rotrogradaro. Pontru Totu, a trobuit să so încoroo 26 7 _ 8 uniformo până co una suficiont do largă fu gă¬ sită. Păroa incomodat însă do dimensiunilo nu toc¬ mai încăpătoare alo umorilor .Moţa, Mar an şi Preotul Dumitrcscu şi-au găsit ropede măsurile potrivite şi totuşi,se observă stângăcia cu care purtau noua uniformă .Pentru mine, a fost o poveste lungă îmbră¬ catul. In Talavcra dclla Eor.no. şi în jur, nu s’au găsit nici cismo şi nici bocanci N 0 . 5 I şi nici uni formă pentru oameni cu statură ceva mai mar© docât 2 metri. Cu chiu cu vai folosind pantofii proprii am găsit o tunică caro mă îmbrăcase cova mai puţin docât ar fi trebuit şi o pcrocho do pantaloni, cari yârâiau la ficcaro pas făcut mai soldăţoşto. Hi-a părut rău că D-l General Cantacuzino, căruia nu i-a fost pormis să meargă pe front,DUŞI A CERUT ACSISTA INSISTENT, fiind plocat, nu ne-a putut vo- doa astfol cum ne prezentăm a doua zi. Soara am luat masa pontru prima dată fără domnul Gonoral, arointindu-ne cu duioşie orvoţionantă despărţirea do acost brav şi încercat ostaş. A 'doua zi, la companie r.o-am prezontat toţi- şapto şi am fost repartizaţi în acelaşi puiuţon.Co mandantul companioi noastre no-a primit binevoitor şi în cancolaria companiei no-a spus în cuvinte scurto dor b.’no simţite, mândria pe caro o simte azi, când i s'a făcut cinstea do a i so rops.rtiza lui simbolica armată romană,In faţa companioi olo- giind gestul celor şapte ofiţeri români intraţi ca simpli soldaţi în armata Generalului franco,aă- pitanul a ovidonţiat oroismul armatei româno,subli niind gândul caro a călăuzit ^cţiunoa legionarilor români. Comandantul plutonului Orticoza, no-a luat în primire, punându-nc la lucru imediat .La mcoput no-a fost greu până co am Învăţat comonzilo date în limba spaniolă .Cei mai sârguincioşi dintro noi, orau Climo, Har in şi Moţa. Păro-.u mai ostaşi docât noi şi erau în adovăr .Preotul Dumitroscu,obişnuit o viaţă întroagă cu mişel.Ti lente, so acomoda cam grou cu !, modia volta" şi respectul "ab au",“ab au" droapta împrojur şi stanga, dropţi. Eocopţiona şi 27 executa comenzile,totdeauna cova mai târziu. Alecu Cantacuzino, 3 'a acomodat ropode raentaliţăţii şi me diului cazon, totuşi a mors greu la început exocu- ţia comonzii .Eu,avand o armă exasperant de mică, mă trudeam zadarnic să o aşez la picior, fiindcă de- abia îmi ajungor. la jumătatea gonunchilor şi rămâ¬ nea cu patul bălăbănindu-so în aor, chiar dacă o ţineam do cătaro.După 3“4 zilo,am învăţat cu toţii comonzilo şi într'o zi, fără nici un compliment do circumstanţă, comandantul plutonului Orticoza no-a mărturisit că osto uimit do colo co no însuşisom din arta răsboiului spaniol. Am răma3 în total. Io zilo în Talavora-dolTa Eoina,astfol încât după co am trocut prin toată ga ma instrucţioi, am făcut tragori do răsboiu şi am învăţat toato comonzilo,am plocat cu toţii pe fron tul Madridului prin Tolodo. Inainto do a trocc mai doparto,subliniez faptul că în timpul celor Io zi¬ le de instrucţie,dintre noi au plecat cei mai bine pregătiţi şi şi-au însuşit cele mai temeinice cu‘ noştinţe Preot vil Dumitrescu şi Alecu Cantacuzino, şi spun "însuşit" deoarece Moţa,Clime şi Marin, au venit în tabăra de exerciţii mai pregătiţi decât orice luptători spanioli şi de învăţat nu mai a- veau nimic. Spre Front Seara,din gara Talavera, am plecat spre Toledo ^reaga bandoră cm un tren militar. Călătorio ca¬ zonă. Lăsăm în urmă pe rând Valpiea,La Puobla,Damon, Talavan şi^ ajvingom noaptoa târziu la Torrijos.Pe ăr’jm noi cântăm imnuri logionn.ro • purtând drapolul tricolor al Gărzii do Pier,desfăşurat şi spaniolii fredonau tot molodiilo frumoaselor noastro imnuri. 28 Chioteam de părea că mergem la nuntă. Coneacul din raniţă îndemna mai mult la entuziasm bandera spa¬ niolă. Portughezii cu drapele naţionale,românii şi 'spaniolii,deşi eram un amestec al naţionalităţilor eram totuşi în cea mai perfectă omogenitate a ide¬ alului. Trenurile rămâneau în urmă ajunse în gări minuscule,altele veneau din urină, cu aceleaşi chio¬ te de entuziasm,cu acelaşi ideal. In gara Torrigos, camioane îmbulzite în piaţa gării,ne iau pe rând,ne îmbarcă şi ne duc către To ledo unde ajungem la orele 2 noaptea. Caravana de camioane înşiruită în noapte de&lungul şoselei,pă¬ rea în lumina palidă a lunei un şarpe uriaş, ondu¬ lând la fiecare cotitură a drumului. Glumiam în atmosfera do reculegere şi eram cu toţii bine dispuşi.Camaradul Folioindo,- caporalul meu - turba de ciudă că nu poate lua parte activă la conversaţiile noastre, fiindcă vorbeam mai mult româneşte: "Ionele, undo o Kicu?","Unde-s bagajele lui Marin?", "Aici*...şi aşa . .am ajuns la Toledo. Tolodo,cu străzile lui strâmto,cu aspectul lui mauric,c stăpânit do Intunerec şi Catedrala Sf .Focioa ro sfinţită în 12 Aprilie 5^7 sub regele Eichard cu cele 8 porţi de intrare,cu claustriul său imens posomorită în noapte,no părea şi mai monumentală'. Civilii,primiţi cu 11 zilo în urmă,morgeau azi aă apere şi ctitoria Sfântului Ferdinand caro a pus pe ruinilo bisoricuţoi gotice din 12 Aprilie 587 , piatra do temolio la 11 August 1227 ctitorie pe care Pedro Poroz, Sodrigo Alfonzo, Iuan Guas, Anorequin de IJgas, Mar z in Sanchez, Enrico de Hgis, începând dola 1227 timp de ~J decenii,au făurit mo¬ numentul do azi. Trecem pe lângă vitraliurilo lui Uicolas do Vergara, po lângă statuia lui Padro do Las Snavas, po lângă vochilo morminte rogalo 1 . (. Sopulcros BcdJos) po lângă palaoio Arzo Bispal şi bibliotecă provin¬ cială şi robogiţi do frig, no fură somnul po’duşu¬ meaua fără saltelo a şcoaloi normale do fote,trans formată în cazarmă. 29 Patru zile facem la Toledo, după o rectificare bruscă a programului, instrucţie cu marile unităţi şi în noaptea zilei de a patra,la orele unu,primim ordin de îmbarcare pornind imediat spre Madrid. Botezul Focului începuse gerul să se înăsprească.In camioanele deschise,înghesuiţi unul în altul vântul ne şuera pe la urechi biciuindu-ne obrazul. Se zăreau pete mici şi albe de zăpadă.Drumurile retezate de tran¬ şee sau distruse de obuze, ne sileau să ocolim şo¬ seaua, lu£ndu-o pe câmp cu farurile dela camioane stinse,să trecem paralele,să ocolim podurile svâr- lite în aer,să coboram atunci când obstacolele pe¬ riclitau arcurile maşinelor şi ne având nioi un in diciu asupra inamicului,să stăm mereu gata de lup¬ tă. Observăm din când în când indicaţiunile kilo¬ metrice . Spre Madrid 50 km... 30 km... şi în fine 3 pre ziuă 15 km.NAVALCAHNERO. Coboram din camioane la Navale ar ner o, unde ne aşteaptă preparată gata o cafea cazonă. Intrăm într'o casă părăsită de proprietarii ei în timpul luptelor înfricoşetoare ce s'au dat aci şi după ce curăţim camerele pentru a le face locui bile, primim ordin wă ne deplasăm imediat spre Vi- lavicioza-. Po jumătate dosmorţiţi do frig,dar rupţi do o- bosoală, no revenim la primirea ordinului,no îmbar¬ căm din nou în camioane şi pornim logănându-no po picioare,în cutiuţile ce se afundau prin gropi,piu teau prin noroaio şi alergăm când post o câmp când po şosoa... Aspectul satelor prin caro trecem osto sinis— tru.Locuinţele sunt părăsite .Cate un câine rătăcit îşi caută zăpăcit şi zadarnic culcuşul şi stăpânii de altă dată. Ferestre desfundate, uşi svârlite din ţâţâni garduri arsejcopaci rupţi sau întorşi din rădăcină grădini răvăşite şi...pustiul aleargă de la un car păt la altul al satelor. Aci se vede grozăvia adevăratului răsboiu. în¬ tâlnim resturi de amplasamente pentru artilerie, sârmă ghimpată, şi tranşee mai proaspăt săpate.Din depărtare se eude răbufnirea tunului. Suntem pe la orele 11 dimineaţa la o distanţă de aproximativ 8 km.do primele linii inamice .Simţeam cu toţii că^se apropie adevărata horă şi eram nerăbdători să in~ cepom oda-ă dansul. Luasem provizii de vin spaniol din pivniţele părăsite dela Navalcarnoro -primisem ordin toţi să ne aprovizionăm cu vin şi acum înţo- logoam sensul acestui ordin.Toată lunea îşi dosmor ţoa mădularele cu vinul vâscos caro păroa că-ţi in tră diroct în sângo. Conoacui intrase în disgraţio. Moţa ora vosol fiindcă însfârşit so apropia momontul pontru inccr caroa în caro avoa să intro ol şi camarazii^lui.lia. s'ounoa po drum in camion, arătandu—mi satele do vastato: "iaoă Bănică,co am vonit noi să apărăm am potriva ncmornicioi bolşovico. Mă gândesc cu toarnă do van pucoa fi la înălţimea gândurilor frumoaso po cari lo-am avut la plocaroJun crodinţa,că Dunrno zou no va' întări şi că noamul nostru, Logiunoa şi Căpitanul,vor fi mândri do noi". Sunt om cu o săptămână înainto do Crăciun. Fără să vreau îmi reamintesc Jlmpodobiroa^prca timpurie a Hcraburgului şi imaginat ia mă duco in urmă cumani spr pioasa rcculcgcro a copilăriei când pregăti¬ rii do Crăciun erau cu totul altolo. Dola un timp drumu T devenind impracticabil Ş- nocositatoa tactică corund acoaeta,coborîm^din ca mioano şi pornim încolonaţi cu raniţele in spa | 31 şi cu paltoanele civile sub păturile în bandulieră Fiecare purtăm în spate cam treizeci kg.Soarele în călzea pământul amorţit de gerul de peste noapte. Facem eforturi mari păşind peste bolovani, peste băltoace sau strecurându-ne pe uliţile strâmte şi pustiite ale sătuleţului Vilavicioza.In acest sătu leţ. Moţa şi-a lăsat paltonul pentru a scăpa de o povară.Totu face după câteva minute acelaşi lucru, iar îîarin vârându-şi cartuşele în buzunare renunţă până şi la aparatul de fotografiat, lăsând raniţa în seama unei femei rămase în sat,poate singură. D-l Căpitan Clime, obişnuit din merele răsboiu cu prudenţă/purta în spate un munte de provizii şi muniţii şi părea că ar mai suporta încă un depozit de reîmprospătare .Pantofii mei,începuseră să-şi to pească bombetiriie şi clipocind prin noroiu cu pi¬ cioarele ude,visam o pereche de galoşi. Bubuiturile se auzeau tot mai răsunător.Se iz¬ beau în Siorra de Gredos, veneau înapoi în Sierra de Guadarama şi răbufneau în escurial. Dela o vrane, so auzeau rafalele mitralierelor şi pocnete izolate de armă. Eram în linia a treia. Cadavre proaspete,înfrăţite în duhul morţii,ză ce&u laolaltă înroşite de sânge, cu braţe smulse sau cu pântecele deschise. Deodată la două sute de metri,un obuz de reper explodează si svârle în aor fum do ţărână,încovo— indu-şe silueta prafului,ca un somn de întrebare. Preotul Dumitrescu, ne concentrează po toţi la rădăcina unui pin şi cu o rugăciune binccuvintoază viitorul apropiat. Ingenunchicsm toţi şi părintele Dumutrcscu dos- făşooră tricolorul ronanosc din caro scoţând cârti cică do rugăciuni psalmodiază ruga şi apoi no răs¬ firăm în linii subţiri şi rărito. Intrasem să primim botozul focului. Este 19 Docombrio 1936 orolo d.m. înaintăm prudenţi sub comanda bravului nostru Căpitan,alături do priotonul Qrticosa, comandantul- plutonului,caro voşnic vosol şi plin do humor prin 32 mimică şi gesturi repezi ne inaica mai mult decât ne ordonă,ce manevră trebuia 3 â facom. Eram tăcuţi şi instinctiv priveam in toate păr ţile pontru a descoperi urma, vrăşmaşului. Prima şuerătură de oţel. o r.ud pe la urechi la orele 4 seara .Copilăreşte svâcnesc capul la dreap¬ ta,a doua,a treia şi pe urmă succedant ca o muzică de nai••«piu*•«piu*•«piu*•«piu*•• Nici o teamă; că şi acum din frageda copilărie aş fi cunoscut această muzică.Zăresc la 5° ăe paşi pe Moţa mergând calm ca la o vânătoare. Cu arma in cumpănire * Mai aproape de mine,la 2o de paşi se află Ale- cu Cantacuzino .Mă trântesc pe brânci,executând co¬ manda de oprire şi fac semno disperate lui Alocu să vină la mine.Crezându-mă lovit,prinţul so târăş te până la mino, şi din cutia de conserve po care o doschisosom ospătăm împreună. Este primul dejun luat lângă o tufă în amurgul soarelui roşiatic care vopsiso purpuriu zărilo,tu- pilându-30 după Sierra de Guadarxma. După orelo 19’ se dă comanda do îna. ntaru spre Bo a , j la del Monto,undo avantgardclo hoastro curăţi soră în cracă luptă corp la corp,terenul. Înaintăm in rându-i mai îndosito spre Boadila şi rnti'jm la crolo 2 o xn acost cătun compus d-n oii‘ca. ^ 0-30 do locuinţe rămo.so fără acoporişuri, in coa mai mar o parto. Incopuso să so întunoco dcabinoloa. Inamicul câştigase toron ou fuga şi rouşiso să so scoată do sub zăduful artilorioi noastro. Poposim într'un 3chit, undo vodom pentru prima dată tabloul sacrilogiului adus Dunnozoiroi.Icoano lo coborîto din -altaro,sau sfârticaţe cu baioneta, arso, ghomuito şi zdrobito do oăloaiul color fără- do-logc.Chiliile răvăşite cu zidurilo găurrto,doso no obscono po poroţii co mai rSmăsosoră.Podoaua in toarsă po dos şi madonolo ciuntito do braţo. Prootul Dunitroscu şi noi toţi,am fost ou ini¬ ma strânsă do groază şi do rovoltă văzând aspoctul 33 vandalic de aci.Odăjdii sfinte înşirate în pridvor cădelniţe scumpe teşite sub bârne seculare, evarţ;he Iii cu coperţile rupte,cu filele murdărite de spur căciunea furiei bolşevice şi...cât vedeai cu ochii, numai ruină. Schitul, părea un morman rămas în urma unui groaznic cataclism. 0 cucuvae,huia trist şiprevestitor de rele aşe¬ zată po ascuţişul unei clopotniţe cruţată de obuze Se lăsase noaptea şi stelele salipeau ca nişte cuie do argint înfipte în bolta senină a corului. Sunt pus întâiul şi pentru prima dată de sonti nelă.Consomnul: în caz că văd po cineva venind din direcţia inamicului pe un front dc circa loo motri îl oprosc cu ordinul *alto'. ariba il nano* şi după acooa ;, Capo doi guardia vina ca'. In colo două oro în caro trebuia să veghez asi gurând somn liniştit camarazilor: nici o mişcaro. Tăcerea aceasta,mă nelinişteşte ._.ş vroa mai bi no să aud piuituri,pocnoto şi bubuituri ca în tim¬ pul zilei. 3rigul so întoţi3C şi ultimul sfert de oră din colo 8 sf orturi po cari trobuia să lo fac, s'a în¬ cheiat cu vuotul prolungit al cucuvoloi pc caro nu ştiu cino o supară. Am fost schimbat din gardă şi frânt do obosoa - lă am adormit între Alocu Cantacuz ino şi Prootul Dumutroscu,po pardosoala roasă şi murdărită do bo¬ canci, a schitului. Primul Atac Dimineaţa înainte do răsăritul soarolui suntem treziţi din somn prin ordino scurto în Sj.xi.niol a şi ^lipsitul ••prepararso 1 ', •'bonga 4 , -'benga*... 'bonga* . Ni 30 dau muniţii auficionto şi nu nc mai ajun 34 £° timpul să luăm cafeaua .Trobue să pornim imediat pentru a susţine rezistenţa coloanei ce atacă Es- »be auzeau din ce in ce mai mult puternici le oxplozu. ale obuzelor iar infanteria parecă era un taraf in mijlocul unei horo straşnic învârtită. In formaţie do apropioro, in rânduri rărite cu distanţe şi intorvalo, înaintăm pe un câmp nisipos răscolit la iiecaro pas de tragerile artilorioi şi pe nobăgato de seamă, intrăm sub focul încet al in¬ fanteriei. Din când in când auzeam la dreapta sau la stan ga,o piuitură do glonte sau pocnetul îndepărtat al mitralierelor. înaintăm cu prudenţă pe o vâlcea şi vodom in faţă noastră linia a doua, suferind po poziţio fo¬ cul formidabil,pe caro artiloria inamică il deslăn ţuia. Deasupra noastră,sbarnâiau ca un roiu do albi- no,giganticele avioane do bombardament şi do vână¬ toare amico, pornite să susţină focul artileriei noastre.Ajungem,urmând firul văii la 4 km.do Dscu- rial şi intram sub focul artileriei de câmp. La 12 paşi do mine un obuz do calibru mic ex¬ plodează la ^picioarele unui camarad basc po care îl spintecă împroşcându-i măruntaolo în aor. Esto primul spectacol do tragedie camaraderească. iîa trântesc pe brânci şi scurmând pământul ni¬ sipos cu baionota îmi ascund capul după o moviliţă fiindcă începuse să sbârnăo fluorăturilo do mitra¬ lieră. ->■ jungem in contact cu linia a doua do susţinc- ro a atacului şi intrăm într'un fol do tranşco scundo şi înguste. Găsim aici camarazi noui. Poarto mulţi mauri . Odihneau in şanţurile în caro no ascunsesem şi noi. Aci mulţi răniţi po cari îi pansau camarazii improvizaţi în infirmorio, şi într'un colţ câţiva morţi. .spoctul tranşoclor l-a impresionat mult pe Ilar in, car o cu sensibilitatea lui oxccsivă,mă întro 35 ba fără teamă şi zâmbitor “care va fi loc vil r.sstru ggnică mâine: în colţ sau pe targă pansându-ne ră¬ nile?” Marin,făcea la început glume poate macabre, dar în orice caz nu mă pot reţine de a reda'una. Văzându-mă maurii cu statura afară din comun şi cu barba care se lungise cam mult, m'au crezut "de ai lor" Şi înii strigau mereu: ‘'paisa,paisa”,adică con cetăţene,concetăţene,iar Marin bagatelizând situa¬ ţia îmi striga: "măi Bănică'. Mai 'bine decât să scoţi capul din tranşee,sări afară şi dacă îţi re¬ tează picioarele, îţi spunem la Bucureşti uncie de cauciuc mai lungi .Secretul il vom şti numai noi iar dacă vei mai veni vreodată în Spania, sau în Maroc, ăştia te aleg primar"'. Glumeam fără să ştim dacă suntem deacum in lup tă adevărată,sau stăm aoi numai ca rezistenţă pen¬ tru atac, sau pentru susţinerea unei eventuale re¬ trageri . Ne înohipuim,că am venit mai mult pentru a sus ţine moralul unităţilor înaintate. In faţa noastră,la 8-900 de motri se dădea,în¬ că dela ora 6 şi pe întreg frontul,o luptă crânce nă.De două ceasuri fluorau spărturi do schije şi fâlfâiau obuze de calibru grou in jurul nostru. In faţa noastră doi pini bătrâni, îşi ridioau fruntoa invorzită spre albastrul cerului spaniol. Pe la orolo 11 s'a ridicat bruma alburie care păta câmpul şi frigul ce ne îngheţase picioarele s'a domolit. Pornim dopo linia întaia la'un atac, susţinuţi de tirul artileriei,de avioane şi do tancuri. Primul atac nu rouşoşţo doplin, şi bandora 6-a se adăpostoşte în aştoptaroa noului semnal. La Coapta noastră,so intoţosc din flanc împuşcături- lo infantorioi roşii,întoarcom frontul şi printr'6 ®cgi3trală manevră,amoninţăm ou învăluirea. Madri¬ dul şi Eaourialul.Avioanolo inamico,rocunoso-mano- şi probabil prin "moaagii lostato",indică noua Poziţio.So pornoşto un bombardamont îndrăcit po şo 3Qaua roporată suficient do inamic. Apoi so bato câmpul in rafalo şi în salvo timp do jumătate oră. In raarginoa şosoloi, o căsuţă aşozată po o mu- chio do doal csto luată ca punct do ropor pontru tirul artilorioi inamice. Aici, cu hărţile întinso, grupul do comanda al unităţii-lcgat prin firo tolofonico cu artiloria, infanteria şi unităţilo do pionori,-îşi avoa sodi- ul. Inamicul,părea că a doschis concurs pentru dis trugoroa acostui obiectiv. Explodau obuzele în jurul căsoi din co in co mai aproapo do ţintă şi po noi no amuza mult nepu¬ tinţa artileriei inamice,do a distruge căsuţa. începuseră să cadă în jurul nostru camarazi mauri şi spanioli,dar po noi no ocrotoa^morcu Dum- nozou.No strigam unul po altul,ori do cate ori,mai aproape do noi,răvăşCv. ţărâna o nouă cxplozio. D-l Climo a avut o ingenioasa idoio do somna- lizaroa prezenţei noastro torostro.So fluora incc- putui marşului “Ştefan Vodă al Moldovei"şi fiocaro dintre noi trebuia să continuo frazaroa,făcând ast fel între noi,un fol do telefonie f ra fir. Ilar tar zi-.i aceiaşi metodă am întrebuinţat-o când eram de eontinolă şi cund în nopţile do vogho, no tuoiL.m în şanţuri”rudimentar săpato cu baioneta şi para- potato ou gamela. In infernul bub'oltului art ilorioi ,Alcc u Canta- cuzinc icoo din tranşoo şi pornoşto spre un isvor să ia apă. Strigăm la ol să^so forcască şi să fie mai prudent,dar Aleeu, sfidând primejdia co-1 pan dea la fiocaro pas şi în fiocaro clipă,umplu "Can- timplora" D cu apă şi calm, revoltător de calm, se sr Ma pe mâini turnânud-şi singur apă din bidon .Nu Jn acfc’is nici unul dintre noi această’atitudine caro putea să-l coste sourrp. Spre seară, se lăsase frigul şl bombardamentul începuse că se mai domo¬ lească. Din depărtare, vedeam cum trupele roşii schimbau poziţiile, intenţionând probabil un atac. Ne aşteptam ca peste noapte să se declanţ’uască lv ta la baionetă şi no consideram aope acum ca ti-n l) Bidon 37 în linia întâia. La orclo nouă seara, no-am făcut fiocare câte un camuflaj din ramuri do măslini,am aştornut frun zo verzi sub noi şi acoperindu-no cu păturile - du p S, co am revizuit muniţiile ~ am adormit fiocaro e p\coşto ţinând arma strânsă în braţo şi gata pen¬ tru orico evontualitate. Totuşi, atacul la caro no aştoptam nu s'a do 4 - clar.şat şi d imi noaţa în zorii unui fooric răsărit, s'a roîncoput dih ambolo părţi bombardamentul. La fiocaro oxplozio, D-l Căpitan Climo no instruia a- supra calibrului obuzului şi obişnuindu-no dola o vreme cu pocnotul fiecărui proectil,cunoşteam acum şi noi secretul distanţei la caro explodau obuzele şi calibrul gurilor c.e foc ce activau. No amuza mult constatarea pe care o făceam des tul de des, că materialul roşilor era foarte puţin ucigător, fiindcă majoritatea proectilelor ricoşau fără să explodeze. Era pentru noi şi aceasta o cons tare şi un mo tiv de bucurie.In linia a doua,ca de altfel şi îri linia întâi,ne~a uimit modul prompt cu care se fă¬ cea alimente rea trupelor cu muniţii şi hrană. Regulat ni s'a servit masa la timp şi foarte bine preparată.Ni se aducea masa în camioane şi re împrospătarea muniţiilor se făcea in acelaş mod. Dacă ar fi lipsit frigul do pesto noapte,nu am fi simţit decât foarte puţin neplăcerea de a dormi învăluiţi cu pături de primăvară,3ub acoperişul ce rului înstelat. Totuşi, în două zile ne-am obişnuit şi cu aces¬ te miei neplăceri. Bubuiturile nu no mai trezeau -in somn şi toama de neprevăzut era inexistontă. • ’ Camarazii spanioli 'se purtau oroic, fiind pă- '-runa fiecare’do înălţimoâ chemării lui. A doua zi, după un foc dostul do viu,no găsoam cu toţii po accloaşi poziţii.Ajunserăm în ziua pro cocontă la^pinii po coaja cărora săpasom cu litoro cuvântul scump al ţării noastre "România". u b aceşti pini am adormit noaptoa târziu. Pe 38 la 11 deşi pregătisem un atac împotriva flancului drept,am primit ordin do retragere, pentru a forma ariergarda trupelor cari aveau misiunea de a învă¬ lui pe linia Pozuolo-Casa doi Campo,armata roşie. Dimineaţa ajungem In Boadila del Monte, unde suntem cantonaţi do astă dată in casa unui bogat sonior pe caro o găsim complot părăsită şi lipsită de conf ort , Munca po H*ront Aici am văzut rămăşiţele unei biblioteci vaste din caro urgia roşie conservase doar scoarţele fa¬ bulelor lui Lafontaino, imprimate'cu litoro aurito şi străpunse de cuielo bocancilor,sau istoria arte lor din care mai rămăsoso un tablou•cromolitogra- fiat din opora nemuritorului Paf aci şi câteva do- senuri in peniţă do Ducror. Mobilierul din lemn de nuc şi măslin fusese în parte ars, iar tablourile prinse în pereţi, purtau urme alo împunsăturilor de baionetă, sau ale tiru lui pecari în smintita lor distracţie le făcuseră comuniştii. Proprietarul casei unde găzduim azi,fusese îm¬ puşcat cu zece zile in urmă în pragul casei de ina micul co se retrăgea. In saţ,-acelaşi po care îl lăsasem cu trbi zi- lo în urmă in porte conservat,- nu am mai recunos¬ cut nici o fărâmă din turla schitului în caro ţipa jalnic cucuvaia din timpul orelor făcuto do senti¬ nelă. Comunişti bombardaseră trei zile în şir Boadi- la doi Monte, crezând că aici so află întrunit gru pul do comandă al'unităţii co avoau în faţă.Drumu¬ rile păreau arate, locuinţele parto incendiate şi parto dărâmate arătau grozăvia focului co sc con- 39 contras© in Boadila doi Monto. In acest mediu de ruină,trobuia să stăm pregă¬ tiţi pontru a troco la primul somnal în linia în¬ tâia, undo păroa că focul ucigător al inamicului slăbise puţin din entuziasmul ofensivei, tinzând să stabilizozo pontru proa multă vromo frontul. Diminoaţa,Cnntacuzino,Totu,Marin,Moţa, Preotul Durîtroscu, Climo şi ou, am lucrat împroună cu în¬ treaga unitato spaniolă la săparoa găurilor împo¬ triva tancurilor. In grabă, fără proa multă păziro a regulilor tohnico, desfundam pământul înghoţat la suprafaţă şi scobiam şanţuri largi do Io până la 15 m. şi a- dânci do 4 până la 5 In timpul lucrului, po caro îl făceam 4-500 do oameni în acolaşi timp, no gândeam la Crăciunul do caro no mai dospărţea numai troi zilo şi aveam îna into,viziunoa tancurilor po caro lo vom stăvili în nepăsătoaroa lor cutozanţă prin munca noastră. Totu ora proocupat în timpul lucrului, cu dos- cifraroa unor slovo vochi dintr’o carto găsită în pragul unoi caso şi po acoastă tomă,noi făceam fol de fol do ironii. Marin oxccla în spiritolo lui po cari i lo aplauda din când in când fâlfâiroa vrounui obuz do oalibru greu caro trocoa po doasu pra noastră spărgându-so fără rost la J -600 î n spato. Marin,făcoa unoori spirito şi calambururi cari no făcoau să uităm multa din privaţiunilo po oari frontul ni lo impunoa. El îi spunoa lui Moţa "Ionică simbolistul"in dicând prin acoasta ochipa do logionari po caro simbolic o aduseso în Spania: MOŢA. Din timp în timp lăsam târnacoapolo jos şi cântam chiuind - şi Producând admiraţia portughozilor,spaniolilor şi a faurilor,înfrăţiţi ou noi în lupta pontru acolaş idoal: "Suflocată până'n brâu","mândruliţa moa" şi cantoco logionaro. So ştia do către spaniolii că Alocu Cantaouzi- no esto din viţă împărătească şi camarazii din "Tor 4o cio" îl privoau cu admiraţio,aruncându-i câto o bu căţică din partea do pământ, po caro ar fi trobuit să o arunce singur.ITu făceau acoasta dintr'un spi¬ rit do servilism,ci mai mult din admiraţia ce o a- veau pentru “prinţul soldat". Natural, că lipsei de antrenament a lui Alecu, îi prindea bine această admiraţie. Noi,camarazii lui de Legiune aplaudam râvna şi curajul lui excepţional. Preotul Dumitrescu, era numai suflet şi-şi da silinţă să fie totdeauna primul la datorie. Acest fapt l-a determinat pe Ionel Moţa să-i spună oda¬ tă: "Iartă-mă părinte,dar eu nu te-am cunoscut pâ¬ nă acum atât de maro şi inimos cum eşti". Inginerul Clime, ca un adevărat genist, ne dă nouă îndrumări pentru a lucra mai bine, după ce în urma discuţiunilor pe care le avea cu comandantul companiei de pioneri,i se aprobau totdeauna puncte le lui de vedere,ca fiind cele mai adecvate situa¬ ţiei tactice, Cu tot acest‘ascendent pe care îl avea Clime a supra ofiţerilor, el era cel mai disciplinat sol¬ dat atunci când lua în mână târnăcopul sau casmaua Asupra mea,3e concentraseră privirile maurilor do câte ori bolovăneam cu târnăcopul o bucată de pământ mai mare, prinzând-o în braţe şi aruncând-o peste buza şanţului. Pentru ei, stat vira mea era motiv de admiraţie şi nu odată ni'am simţit stin^ierit de privirile lor poate puţin cam insistente şi nemăgulitoare pentru un om care nu poartă nici o vină şi nu are nici un merit asupra conformaţiunii lui fizice; poate neobişnuită dar în nici un caz spectaculoasă Frontul propriu zis, se afla cam la 7°° m • de părtaro de locul unde săpam noi cursele pentru tan curi. Tot mai rar âuzoam furia plesniturilor,armelor şi ţăcănitul mitralierelor. Când începea amurgul, porneau răpăiturile după toma modernă a luptei,care spune că "trebuie bătut 41 câmpul cu foc". So făcea o pânză de ojel fulgerător prin care n u puteai trece decât lăsând morţi în urmă şi pen¬ tru acep°ta,aşteptând epuizarea parţială a muniţi¬ ilor inamice nu era în intenţiunea comandanţilor- deocamdată - ideea ofensivă. In timpul serviciului "zis de vigilenţă"zăream câte o mogâldeaţă mişcându-se în faţa noastră la sute de metri şi cu toate că şansele erau minime, pornea vânătoarea spre ţintă,din cuiburile noastre de mitralieră. Seara, când s'a întunecat puţin, au pornit un violent foc de mitralieră comuniştii şi timp de 2o minute ne-au ţintuit pe loc, prinzându-ne fără de veste în linia întâia. Insfârşit ne-am spus noi,- ni se oferă acum perspectiva unei lupte mai serioase - văzând ina¬ micul şi cunoscând efectivele ce avem în faţă. Aş¬ teptăm toţi nerăbdători atacul la baionetă.Făcuse- răm deja din Boadila del Monte până aci, distanţa necesară pontru a ne expune din locul unde ne a~ flam chiar la glonţul de armă. Pe această poziţie,ne-a găsit roşiaticul asfin ţit de soare al ajunului de Crăciun. Aci. ..mai de¬ parte cu puţin, sau foarte,foarte departe vom face Crăciunul. Si când s'a lăsat noaptea pOste brăzda¬ turile şanţurilor din pământul Spaniei,peste vine¬ ţiul pădurilor do ollvi au pornit prin aer melodii¬ le colindelor noastre în ţara pe care o vedeam de aci îmbrăcată din fruntea Negoiului pană la unda Dunării,în haina albă a iernii. Ne aşteptam ca inamicul defăimător al Dumnoze- irii să strice prin semănarea morţii,frumuseţea re culegerii pe care sute de milioane de creştini o aştoptau: unii în jurul bradului scânteind cu lu¬ miniţe, Hamburgul prins în plasa firelor electrice Şi noi în dansul obuzelor cu aşternut din fire do Păio măcinato şi cu perna din bulgări cloioşi de humă... Seara, spre surprinderea noastră, nici un foc. 42 Yodoam in depărtare luminiţo clipind şi nimic nu tulbura liniştoa nopţii friguroaso, caro acoperise troptat dealurile ce mărgineau Boadila doi Monto. Ho-am adunat coi şapte legionari la masa" comu¬ nă cu ofiţerii din Tercio.Camaradul Orticosa,capo¬ ralul Folicindo şi coilalţi camarazi spanioli au răma3 cu părerea de rău, că nu no pot însoţi la masa noastră,do altfel identică din punct do vodoro al conţinutului,cu a lor - şi ne tontau mereu sa luăm împreună încă un conoac • Ofiţerii din Tercio no-au primit cu multă dra¬ goste şi a făcut asupra lor o strălucită improsiu- no,atitudinea lui Moţa,Climo,.'jLocu şi Marin. Marin cânta imnul spaniol şi datorită vervoi salo a fost dola încoput primit cu dragosto multă. Comandantul companiei noastre trona asupra co- lorlalţi ofiţori prin faptul că aduseso la masa^oo mună po logionarii romani'şi nu voiu uita nicicând mândria cu care ne privea,şi clogiilo pe care lo a ducoa modului nostru de comportare in timpul lupte lor do până aci. A durat masa aceasta m bunci^dis. poziţio'şi nu no-a fost turburată vcsolla.dccaţ de unolo ordine tolofonioo,pc caro comandanţii unită¬ ţilor orau chemaţi să lo recepţioneze; apoi cătro două noaptoa,am incotat masa trecând in dormitorul improvizat po podolo, undo camarazii spanioli şi portughozi,so vosoloau ca şi noi,uitând aripajnor ţii caro din clipă în clipă putoa să lovoască că¬ priorii conacului spaniol undo trecusora din pragul zilei de 24 Decembrie în ziua Naşterii Mântuitoru¬ lui. ' In dimineaţa primoi zilo do Crăciun, am pornit legionarii români şi vin camarad rus Saharof, la şcoala primară din Boadila doi Monto,undo timp do. o oră am curăţat una din fostele săli do studii şi am improvizat un altar; Prootul Dumitroscu a ofi ciat slujba roligioasă,ascultandu-l toţi cu smoro- nio.Climo a dat răspunsurilo cântând cu glasul lui melodios do tonor. Tot aci am ţinut prima şedinţă de cuib, undo a *3 vorbit Ionol Moţa dospro iubirea aproapelui şi dis cuţiunilo au urmat ca în orice şedinţă do cuib nuanţată numai'do importanţa momontolor po caro lo trăiam.A doua şi a treia zi de Crăciun,am continu¬ ul lucrările adăposturilor, tranşeelor şi gropilor anti-tanc. La 28 şi 29 Decembrie am făcut exerciţii d* luptă la cca. 3 km.de front,şi avioanele inamice sbu rând sus de tot, căutau să descifreze intenţiunea noastră de manevră. Aveam impresia că in acest loc,frontul s'a sta bilizat pentru multă vreme. In 30 şi 31 Decmbrie informaţiunile primite la comandament indicau întenţiunea inamicului de a porni un atac violent şi am stat tot timpul gata de luptă fără să avem ocazia de a ne descărca pu¬ ţin încordarea într'o încleştare mai strânsă. In ziua de 31 Dec.,roşii începură un imens bom bardament de artilerie, încadrând într'un foc viu Boadilla del Monte.Din fericire pierderile noastre au fost destul de mici,Spre seară însă, s'a pornit un foc extrem de violent din rândurile infanteriei inamice. Ne era justificată pe deplin încrederea,că inamicul va porni la atac de noapte din clipă in clipă.No af]am in tranşeele săpate do noi cu câte¬ va zile înainte. Zăroam din tranşee la 400-500 me¬ tri forfoteala din rândurile inamico şi ţinteam cu arma la ochi,uh punct imaginar,aşteptând ca din a- cel loc să ridice capiii inamicul. Easpundoam şi noi prin focuri do mitralieră şi ne bnorva mult faptul că inamicul nu înţelegea deocamdată să încoapă atacul po caro-1 aşteptam. Caporalul Folicindo, ora şi ol proocupat do co v a trobui să vină şi întro timp gusta, pontru a-şi desmorţi dasolo, concacul po caro î-1 oferisem ou c ^- n bidonul aproapo înghoţat. Am stat dc vorbă sub ploaia grăunţelor do oţol caporalul Folicindo pană noaptoa târziu şi la 5 ° Paşi Moţa, Totu şi Marin loveau pământul cu pi- aioarolo pontru a-şi dosghoţa dogotolo. 44 Incopusoră să 30 înmulţească păduchii prin cu¬ tele pantalonilor şi lângă mine, un camarad igno¬ rând poricolul co so afla la câteva suto do'motri depărtare, lupta cu învorşunaro cu inamicul cuibă¬ rit pe la închcoturi, zdrobind de patul armei cu su net do mitralieră minlaturată - păduchii. So sbur- lea pioloa pe ne.no la vederea acestui spectacol şl instinctiv,îmi pipăiam închcoturilo, având aonzaţiâ ciupiturilor acestor dosgustătcr paraziţi .Mai târ¬ ziu in noroiul semi-înghoţat din fundul tranşcolor sărind peste şanţ, pentru a merge în Boadilla, sau cu arma la ochi zilo îrtrcgi,îmi apărea înainte i- maginoa camaradului dir Teroio pornit la vânătoare do păduchi şi acest s pe ctacol fost unicul dosguş tător din timpul I urtelor. Un fapt curios, dar po caro mi-1 explic psilioîogicoşto, prin intenţiunoâ do a so face cât nai mult, infiltraţiunoa spiritu¬ lui do disciplină,ora acela ca în timpul crâncenu¬ lui bombardament, po care îi suportam în Boadilla doi Monto trebuia să facem caraghioase exerciţii do salut militar esc ca in ajunul unei re/iote sub comanda Lt.Pralla. Târziu am găsit acceptabilă ceplioaţia do mai sus per.cru aceste e cerc iţii' doplasoto. In r.oaotoa do anul Nou, at ui ui când artileria inamica îşi domolise tirul,afli cantonat în Boadi.lla col ifcmto; ASoaîid rovoliorui,şapto legionari'la un „oc. Moţa.oăuta să do 3 oifxozo viitorul în cărţile cosenato de Mar ir. si părea uneori înclinat să crea dă po jumătate din felul cum hazardul aşternoa-po masă colo a ouă zoci şi patru do figuri copilăreşti, docouato de Marin .Am făcut în noaptea acoasta ravl- 00 ironii, privitoaro la atacul mult aşteptat dan rândurile inamico şi lumina Noului An no-a da ‘--o ţigara prootului Dumitroscu. In jurul nostru întuncroc compact,frig şi răz¬ leţe pocnituri do arme. 1937 Prima zi din anul 1937* Comandantul Companiei, felicită pe preotul Dunitrescu pentru bărbăţia şi vitejia arătată în timpul rezistenţei şi dintr’un balcon jumătate spulberat de violenta unei explo¬ zii, ne salută pe toţi entuziast. Am mers în biserica unui castel ruinat,unde am asistat pentru prima dată de când suntem pe front, la o slujbă religioasă a preoţilor militari spâni oii. Preoţii în odăjdii au oficiat serviciul divin şi pe urmă a urmat o masa mai bogată decât în zi¬ lele obişnuite. A doua zi, era fixat termenul atacului ce tre¬ buia să dăm pontru cucerirea poziţiilor în care se părea că inamicul intenţionează să se fortifice spre a se stabiliza aci încă multă vremo. Ni s‘ău împrospătat muniţiile,am vârit cartuşe in raniţă, in cartuşiero şi in buzunare şi am por¬ nit fofilandu-ne printro ruinolo Boadillei doi Mon te, in piaţa din faţa schitului, undo cran adunaţi ofiţeri şi trupă in vodoroa concentrării şi' repar¬ tizării trupelor, după tema do luptă ce urma să se desfăşoare. Toată noaptea’hunii seră în jurul locu¬ lui nostru de cantonament,tancurile şi acum lo ve¬ deam aranjate într'o logică dosordine pe străzi,în piaţa şi unele vonind din dopărtaro spro Boadilla. ibau în adevărata accepţiune a cuvântului,înfioră- t°aro accsto monstruozităţi mocanico,purtătoaro do m oorte şi la vodoroa lor, moralul trupolor a fost o.xtrom do ridicat .Forţa ingoniozităţii distructivo a omului so' întovărăşiso do acum cu oroismul ban- âorolor. Inonso sau minusculo,accsto tancuri unolo P° ŞOnilo, altolo cu roţi simplo provăzuto cu lo- P°ţi, toato orau camuflato cu crengi do măslini şi 46 pentru a doua oară am în faţă imaginea paradoxului - crengile de măslini ascunzând în dosul lor moar¬ tea» In piaţa de concentrare, un entuziasm indes¬ criptibil,Ostaş ii cântau şi ovaţionau ca la nuntă. Părea că pe deasupra noastră, nici în trecut şi nici acum,nu flutura doliul morţii .Ofiţerii sobri, plini de demnitate şi totuşi fără gravitatea fil¬ fizonului de salon,păstrau noatins - amestecând la un loc - spiritul de disciplină şi dragostea cama¬ raderească. Noi,am fost şi aci în nota senzaţionalului, cu frumoasele noastre cântece legionare şi populare. In timpul acestei svăpăiate veselii se aud una du¬ pă alta repetate comenzi şi fiecare intră în for¬ maţie, iar noi, bandera 6-a pornim spre direcţia N.V.Madrid, cu misiunea de a scoate din poziţiile consolidate pe inamic. Aveam în prima linie o ban- deră de marocani sub comanda ofiţerilor conaţio¬ nali. Am pornit în linii subţiate pe sub frunzişul brumat al pădurilor de măslini şi după prima haltă pe brânci sub ploaia de gloanţe,desfăşuraţi,suntem în plin atac. De dimineaţă aviaţia amică pregătise cu satis făcător rezultat atacul. Dintr'o casă desfundată de bombele aviaţiei noastre,se trăgea cu multă îndârjire din două căi" buri de mitralieră şi ţinta atacuiui nostru ora,în parte,cucerirea acestei case. Viziunea atacului a fost măreaţă. In'faţa noastră vitejii marocani, isbucnoau în valuri,unii rostogoliţi cu baioneta infiptă în gât lej,'alţii svâcnind într'o ultimă tresărire a vie¬ ţii şi cei inainorocoşi alergând nebuneşte cu stri gâtul lor înfiorător !, ala la ala"... Tranşoo comunisto '.rtilcria inamică nu activa dos tul do insis¬ tent, fiind probabil opuizată în tragerile din zi ua procodontă. Focul infanterioi ora insă do nopă- truns. Ne aflăm la 1 50-200 ra.de tranşeele,pe care, în parte,marocanii le depăşiseră şi unde se dă cu caţiva întârziaţi lupta de cucerirea terenului.In- că un asalt şi suntem pe poziţiile pe cari cu o o ră înainte le stăpânise inamicul. Aci am văzut lucruri pe care nu mi le puteam imagina.Cadavre,sgarcite in spasmodica înfrigurare a morţii, cu ţeasta crăpată, cu ochii bulbucaţi de spaimă,alături de blănuri scumpe femeeşti stropite ou sânge, pături elegante cu somiere de lux, cutii de conserve ruseşti, baloturi de lingerie luxoasă, Camele ou coneac în care pluteau şuviţe de sânge închegat, mâini răschirate de explozia grenadelor şi miros de carne friptă, în dogoarea benzinei a" prinse, câte un soldat în agonie îşi sufla ultimul suspin,bolborosind cu sângele spumos la gură cuvin te de neînţeles. Mai departe, afară din tranşee pironiţi cu o- chii 3 pre albastrul de nepătruns al cerului, un grup de cinci soldaţi marocani ucişi simultan de explo¬ zia unui obuz se rostogoliseră pe aceiaşi linie şi unul dintre ei, cu ţeasta ruptă avea înăuntrul era niului, pe lângă creeri cari ţâşniseră afară,vârît un bulgăre de pământ. Pământul era pătat din loc în loc de 3ange ele ios şi cu tot spectacolul înfiorător din jurul nos tru , un tânăr marocan cu mâna spânzurând în câteva fire de piele,mancă dintr'o cutie de conserve,odih nindu-se pe raniţă şi părând cu totul strein de mâ ua lui stângă.. 48 In acoasta siostă,pc caro niciodată nu mi-o voi putea oxplica,oporaţia do salvare i-a făcut-o un o- buz,caro a oxplodat lângă ol la 30 m. do mino şi nu am mai văzut din noforicitul meu camarad, intr’un sfert do socundă, decât un bocanc co ioşia afară dintr'un moruWtn do ţărână. Alergăm In salturi scurte şi ajungem la un loc cu marocanii din prima linio.Do acum înainte pornim tot pe salturi în urmărirea inamicului, caro co re¬ trăgea^ şi coda numai în luptă strânsă,fiocaro palmă do pedant. Aviaţia mica, pe mari adâncimi deasupra Madridului,deasupra îicurialului şi în deosebi dâ.su pra nodului do drum do fior şi a şoscloi Pormoza,lu eră teribil cauzând serioase piorderi rotragorii ina mico.Răsloţo posturi do armo aht ornat o inamico spriji ne se retragerea, însă odată trecuţi noi în linia intaia în locul marocanilor ropodo obosiţi,focul de vino inca odată intens şi rând pc rând amuţesc şi a costo câtova posturi cari încercau nu atât oprirea rnaintării noastro,ci câştigarea câtorva, clipo su¬ ficient o pentru o retragere în rocord do olimpiadă. Răslcţii întârziaţi, intră în ultima clipă în pani¬ că şi suforă sub ochii noştri mari pierderi, Troi dintre ci, lasă puşca mitralieră şi o iau la'fugă. Pe unul îl doboară Fclicindo. Ajung pi - imul şi puri mâne. po puşca mitralieră.Est o primii 1 , trofeu mai în¬ semnat, pe care îl predau locotenentului, după co trăgând cu această minunată armă îi vorific ofcc— tul dozastruos. 3ă o spun cinstit: am fost mândru do acest prim trofou. In aoost atac,trobuo să rclov vitojia Preotului luraitrcscu, a lui Cantacuzino şi a lui Totu, cari au dat dovadă do un spirit înalt do sacrificiu. Moţa,a fost şi acum col mai strălucit dintre noi, fiindcă a adăugat la vitojia lui, o clară pă- trundero a situaţiunoi tactico. Dospro D-l Climo, trebuo să spun că personalitatea lui io soldat ru¬ tinat a impros ionat po toţi camarazii spanioli, iar Marin a fost suflotul eroismului grupoi în ♦ pr a a 49 luptat. Pe Marin îl auzeam din depărtare dând comenzi in limba spaniolă,încurajind pe camarazi şi îl ve¬ deam avântându-se eroic cuarma îrrtr'o mână şi tâ¬ rând după el întreaga grupă. Atacul nostru a reuşit pe deplin; Inamicul îm¬ pins de focul infanteriei, din faţă şi din flancul drept,a fost silit să abandoneze poziţiile,urmărit din aproape de infanteria'noastră. Am trecut din¬ colo de tranşeele inamice şi om-ajuns îrrtr’o vâl¬ cea râpoasă unde zăresc, în faţă, aruncând grenade îhtr r un mod mecanizat,doi soldaţi'din armata roşio Ne aflam la Jo-4o metri do ei şi nebunia color doi mi-a părut oroică.Spro oi s’a concentrat focul olor noştri caro erau stânjeniţi in acţiunoa lor do’cei - doi oamoni de sacrificiu. Chiar eroismul vrăjmaşului osto sublim,atunci când ii vezi şi sco na po oaro o voiu dcscrio mai jos oste una din sco nolo eroismului âdvorsarilor noştri. Şedeau tupilaţi după o râpă sub un mal povâr- nit,unul aruncând şi colălalt dând gronade.Un flă*- căii de 24*-25 ani, voinic,cu părul sburlit, arunca, iar celălalt trecut de vârsta adolescenţei alimen¬ ta .Primul se tidica la 2~3 secunde,âvârlind grena¬ de ucigătoare, iar celălalt mai rar,privea efectul lor. Când au terminat grenadele s ’ au dat de după tu fă cu mâinile ridicate,scoborind astfel nivelul a- roicii lor atitudini. Eram insă îndârjiţi cu toţii şi gloanţele noastre riu au putut fi oprite de pa¬ cifica, dar tardiva lor atitudine. Am pornit toţi spre aceiaşi ţintă şi cu mâini¬ le ridicate,găurit Jtn braţe şi piept; s’a prăbuşit întâi cel moi în vârstă. Po celălalt, 1-om văzut la 3 o m. de-mine înclinându-şi mâinile ca în chip de mătănii şl apoi a’ă prăbuşit cu creştetul în pă¬ mânt, sfredelit de un glonte deasupra sprâncenei drepte. I-offi văzut apoi po amandoi în liniştea oternă. Tânărul,cu ceafa despicată, cu croorii punctaţi do sânge cald,murise cu gura deschisă, muşcând par'că din braţul stâng. Celalalt svacnea încă forfotind între buze,sân ge spumos.Un marocan i-a dat cu un glonte "lovitu¬ ra de graţie". Intr'o goană aproape desordonată,urmăream ina¬ micul. Ajungem la casa al cărui obiectiv îl vizam, şi după o scurtă luptă, inamicul părăseşte această clădire,pe care noi punom stăpânire cu prudenţă şi unde găsim un imens depozit de medicamente. Clime şi Alecu Cantacuzino şi-au găsit aci me¬ dicamentele şi pansamentele pe cari de multă vreme le căutau şi au făcut pentru fiecare din noi câte o mică provizie .In acest timp,am trecut la săpatul tranşeelor .Din flancul stâng s’a por nit, imediat du pă cucerirea acostei caso,un foc violent de infan¬ terie din partea inamicului şi carele de asalt au intrat în lucru cu toată spaima caro se pare că in traso în rândurile duşmane.Totuşi,nu au avut cură-' jul de a troco la contra atac imodiat,mulţumindu-so să arunce lovituri de tun dela 2ooo m.Noi aveam în momentul actual o poziţie destul de ingrată, pe o creastă, de undo eram foarte bine reperaţi de ina¬ mic .Trebuia aşadar să părăsim poziţia pentru a gă¬ si alta mai prielnică. Am pornit asaltul prin sal¬ turi po unităţi mari şi am pătruns în al doilea rând do tranşoo inamice,po cari le-am găsit aban- donato.Suntom acum la circa 17 km. dela plecare,a- dica de Boedilla doi Monte şi aci am rămas intrea— ga noapte, dormind în gropilo individuale, po caro fiocaro ni lo amenajasem. Poşte noapte, s’a lăsat un gor năprasnic şi aia dus-o grou cu pantofii cu care eram încălţat.Moţa, Totu şi Marin,ghemuiţi mai la o parte, înveliţi în nişto pctico şi saci, dârdâiau de frig şi tropăiau pământul din când în când pentru a so dosmorţi .Pro otul Dumitroscu,poşte noapte,s’a aciuat lângă mine şi ne-am încălzit spato în spato,rociproc. Locotenentul Pralo, mi-a dat în putorea nopţii o doză do conoac,cu care m'am întromat, făcând mn i 51 suportabil frigul de afară prin căldura dimu. .intru. Dimineaţa am pornit tiptil,tiptil,la identificarea poziţiilor inamice. La 500 m. depărtare,pe la orele 7 dimineaţa,am zărit trei tancuri îndreptate către poziţia noastră. Erau din aceiaşi unitate motorizată,pe care cu o zi înainte o isgonisem cu bidoanele de benzină şi cu focul viu al avioanelor noastre. Din spate - poziţiile inamice fiind identifi¬ cate - s’a pornit bombardamentul de artilerie. Obuzele plesneau la ~/oo-8oo m. departe de noi, apoi treptat ţârul s’a lungit şi s’a ajuns ţinta. Tunurile din tancurile inamice au reacţionat depe loc şi deodată încetând tragerea,au pornit spre va le,ascunzându-se după un bot de deal într'un un- ghiu mort. La orele 8,30 dimineaţa s'a dat semnalul pen¬ tru continuarea of ensivei .După o preparaţie de ar¬ tilerie alimentată din belşug cu bombole lăsate din avioane,pornim în grupuri răsleţe la asalt. Privelişti do răsboiu Câmpul părea un iad de foc. Tancurile inamice ca nişte imense animale preistorice,se rostogoleau nepăsător spre noi vărsând din ţevile tunurilor şi mitralierelor,adevărată lavă de oţel«In toate păr- ţilo,în jurul nostru câmpul so puncta din minut m minut cu foc roşiatic, cu pământ svârlit m formă do pâlnie,de somn de întrobaro■sau do sforă,lăsând apoi după limpoziroa prafului şi a fumului,svârco- lind în brazdelo pământului,morţi mulţi şi anonimi Tancurile noastro activând po flancuri,pusoso- ră po fugă cele două aripi ale linioi inamico şi în filtraţiunoa trupolor podostro din flancuri amo- ninţa să tae retragerea inamicului,caro nu mai pu- 52 53 tea avansa .Cuibăriţi în dosul unei moviliţe,capora Iul Felicindo,soldatul Alfonso Ponto şi cu mine, trăgeam când in genunchi, când culcaţi, în ţinte omc neşti, care se agitau într'o parte sau alta la o distanţa de 400-^00 m. Nu puteam controla eficacitatea tragerii noas tre,dar vedeam din depărtare,cum înaintând spre ncc. prin încreţiturile pământului, se rărea - datorită focului de mitraliere şi de tancuri,- tot mai mult numărul soldaţilor comunişti. Barajul artileriei noastre,fiind bine executat, a detorminat în scurt timp pe inamic să renunţe la înaintare.După încetarea focului,pe la orele 12,câir. pul ora plin de morţi şi răniţi din dmbcle tabere. 3o împărţiseră soldaţii sanitari în două grupe,ca-l re lucrau cu febrilitate. Unii ducoau pe firul unei văi pe o cărăruo în¬ gustă, împurpurată do sânge,răniţii în parcul ambu¬ lanţelor, de undo erau transportaţi la spital o, iar coalaltă grupă, ducea pe o valo paralolă morţii, cari erau îngropaţi cieştinoşte într'un cimitir din dosul frontului. Ţ.Tn 1 mult dintr'o nestăpânită curiozitate docât dintr'un imperativ tactic, am luat-o pc firul văii şi am întâlnit în drum aceste nesfârşite convoie , caro se scurgeau în dosul frontului. M'a improsionat mult figurile de camarazi cu "I noscuţi pe care îi vedeam acum sfarticaţi do schije crispaţi de usturimea oţelului ce lospărsoso car' noa,sau schimonosiţi în ultima încleştare do viaţa pc caro trobuiau 3 ’o părăsească. Urau printro cei duşi po targă feţo nocunoscu'l to,tinori bronzaţi de soare cu mantaua pătată do sângo, înfofoliţi în pansomonto prin caro strătătâr sângo, se coloraseră in galben - verzui şi toţi,strc^ ini 3 au cunoscuţi, îmi orau priotoni .Acoperiţi cu turi pană poşte cap,treceau nemişcaţi po tărgi,mo. ţii. In convoiul înşiruit unul câte unul,au dofila'- prin faţa mea oroii luptolor pontru creştinătate .JL Zguduit do spectacolul tragic la caro asistase* înverşunat şi vrând răzbunarea camarazilor, ou şi a lţi doi din Tercio am părăsit sărăruia stropită do sânge, şi urcânud-no po coama unui doluşor,am înco- put să tragem fără socoteală glonte după glonte spre fugarii,cari semănasoră moarto şi suforinţă în rândurilo camarazilor noştri.In toiul luptolor căpi tanul-comandant al bandoroi noastre cu calmul po caro ştia să-l arato în colo mai grolc împrojurări şi vitojia locotenentului Pralo,no îmbărbăta şi fri ca morţii ora nocunoscută pontru noi. Spre soară,când soarele încopuso să facă zărilo viorii,am trocut din nou în linia întâia. Un soriţi- mont do ozitaro uni provostoa o nelinişte pontru no cunoscutul cătro caro mă avântam.Aveam senzaţia to- piroi în noant, şi am mărturisit camarazilor logio- nari teama că vom fi scoşi din luptă. Totuşi primul glonte scăpărând po sub o piatră la 10 m. do mino, m'a atins prin ricoşou, numai în laba piciorului drept. Am avut sonzâţia unei tamponări' în apă caldă şi am înjurat po nocunoscutul caro mi-a rupt clapa pantofului. Puţină vată cu tinctură do iod, un pic do ustu¬ rime şi mai multă îndârjoală.La orolo două,piuituri lc plumburilor ţiuind do păroau că mi so vor opri în frunte, m'au făcut mai înţolcpt. Acum ascundoam după un bulgăr do pământ capul, mă strocuram curbat prin şanţul şoselei şi trăgoam dosordonat în toato ţintolo vii caro-mi apăreau în faţă. ...La orolo 3» î n umărul stâng m'a împuns surd 6 lovitură.. Eram în şanţul şosoloi co duc o dola Es- ourial cătro las Eozas, EL Plantio şi Madrid şi la 400 do motri do Las Eozas. Instinctiv am dus mâna dreaptă cătro umărul prin caro mă furnica amorţoa la şi am rdtras-o do sub voston roşio do sângo. Aşa <3âr fusesem rănit .Am spus acoastă banală constata¬ re întâi lui Climo, continuând să. obsorv porţiunea do front, la fol pădurea din faţa sătucului Las Bo- zăs. Am fost scos din luptă pesto zoco minuto, a- tunci când braţul stâng, încopuso să-mi fio o pova¬ ră. Mi-au tăiat cămăşile, am salutat "Trăiască. Lc- giunoa şi Căpitanul" cu dreapta şi,plocând po jos, am invidiat po camarazii legionari rămaşi po pozi¬ ţie Alocu, Cline şi Prootul Dvcnitrescu ni-au răs¬ puns la salutul legionar şi "mi-au promis că. vor da acost salut lui Marin,Totu şi Moţa,cari erau depar to,făcând legătura intre compania noastră, şi flan¬ cul dropt al trupelor,co asaltau Escurialul,aşa că. la plocaro nu i-an putut vedoa. In spatele frontului In toiul înfierbântat al luptelor,m'am strecu¬ rat din măgură, în măgură, luând-o doalungul tran- soului până în parcul do concentraro al răniţilor. Incopusoră durorilo insuportabile^ în umărul^stâng şi din ca "Ta piordorii mari do sânge, uni vajiau urcchilo şi aveam sonza'^ai dc ameţeala. In parcul răniţilor,am fost pansat do nişte sanitari.^Mi s’a dat'un număr de or dino pontru a fi trimis in apr- tal, undo urma să mi să facă oxtracţia glon.o-ui şi spre scară am pornit po jos 3pre Boadilla doi Monto,deoarece nu erau disponibile loouri rn auto- ambulanţolc ce se aflau aci. lira în seara z il°i de 4 Ianuarie 1937. Nu pot trece mai departe^ fără ca să doscriu cum se prezintă un parc de răniţi, in războiul spaniol. Intr’ un luminiş do pădure, stau unul langa al¬ tul, întinşi po iarbă,sute do schilozi. Unii cu bandaje însângerate, care lo acopere faţa,alţii cu picioare amputate,aflandu-se in ulti mole svârcoliri ale morţii,unii cu braţele rupte , si mai departe, intr’un loc ceva mai ascuns,morţii. Printre brancardo paturi do nuclo, 3au suriplo locuri marcate do ”n trup omenesc, era un continuu duto-vino, do infirmieri, bxancavdiori,subehirurgi. 55 modici, prooţi şi oamoni do aorviciu. Modicanorrto insuf iciento. Piocărui rănit i so făcoa mai întâi inocularea antitotanioă.Oporaţiilo cu caractor ur- gont,so făcoau sub corul libor,făxă prea multă pa¬ ză a rcgulolor asoptico. Fiocaro rănit, purta un număr do ordine, luat după numărul matricol şi idontitatoa respectivul vii so stabiloa ultorior după acost număr. Luminişul din păduroa do măslini ora apărat do atacuri aorio no printr'o inonsă cruce roşio, po caro totuşi, "din groşală." uneori nu o vodoau avioanele inanico Aci vactclo răniţilor so amostocau cu hărcăolilo nuribunzilor, cu cononzilo scvirto alo suporiorilor şi din noforiciro, nu pot spuno că acost parc era proa bino organizat.So simţoa in spocial lipsa mo¬ dicilor chirurgi mi rutinaţi şi din această, cau¬ ză., ca şi din lipsa ambulanţelor pentru desconges¬ tionarea parcului, a trobuit să. pleeo după. cum am spus,po jos spro Boadilla doi Monto^îm luat-o prin păduro;po o căraro îngustă,trocând prin locul undo orau aşoza^i,unul lângă altul,morţii .Fiocaro purta logat do mană o bucată do carton roşu, arătând nu¬ mărul matricol,localitatoa şi ora docosului.Unii acoporiţi cu mantalo,in poziţio rigidă do dropţi j alţii cu picioarolo sgârcito, aşa cum ii găaisoră eulogă-torii do morţi şi coi mai mulţi doscoporiţi, plini do sânge,cu oâinilo po piopt şi cu soninata- tea morţii pe faţă. Plutea in acest colţişor al pădurii de măslini mistica Nirvanei'. Intr*o parte,deşi se inoptase, văd pe un cama¬ rad rănit stând îngenunchiat lângă un ofiţer pe care îl plânge cu o lumănărică in mână. Mă apropiu de el .Figura palidă a mortului caro zacoa cu pieptul sdrobit mă încromonoşte. Era' comandantul bandoroi noastre, un erou pe caro l-am deplâns în timpul ofensivei, aflând că este rănit şi po caro îl revăd asta scară. îrapăoat cu toate. îmi amintesc de oroismul lui şi pare că îl văd 56 alergând pe distante de sute de metri în faţa fron tului,dând ordine,ingrijind de soldaţi şi sfătuind părinteşte pe ofiţerii subalterni • A murit un viteaz'. Mi-am făcut cruce; am spus un creştinesc :, Dumne zeu să-l odihnească 1 * şi am trecut mai departe, cu smerenia spectacolului înfiorător pe care îl văzu¬ sem. Pe distanţă de 70 metri trecusem din lumea viilor în lumea invalizilor şi ieşisem acum din lu mea morţilor. Corr^iul pădurii de măslini era acum o povară nouă pe sufletul mou,cand durerea din bra ţul stâng mi-1 amorţise şi mergeam spre Boadilla del Monte. După câţiva kilometri de drum mă ajunge din urmă un camion, care se înapoia de pe front un¬ de transportase munţiuni. Şoferul,- un camarad - spaniol - oproşto,îmi face somn, mă apropii, şi m- trobându-mă unde merg, mă ia ou ol. Peste un sfert do oră ajund desorientat-anemiat de pierderea sân¬ gelui în Boadilla doi Monto.Revăd in Boadilla,pia- din caro pornisem două zile mai înainte,in cân¬ tece de vosolie şi aspcstul oi îmi este dc nccunos cut .Pe locul undo cântocolo şi dansurile no inf-er bântasoră la fol, cu dorul do luptă, so aflau azi brancardo cu suto do'răniţi. Sunt primit do un bă¬ trân modic rozorvi st,car o spro surprinderea mea mă recunoscuse şi-îmi spuno in limba spaniolăî ‘'Ofi¬ ciale rumano ! *. M'a impresionat mult acost prim contact cu noua Boadilla doi Monte. Spitale si fomoi spaniolo Pentru oporaţia co urma să mi so facă,spitalul primitiv din Boadilla doi Monte era nepotrivit.Aci nu aveau aparate Rongon şi focul artilorioi inami- co, atingoadin când în când poriforiilo şi chiar centrul oraşului, astfol încât răniţii cărora tro- buia să li so facă în afară do pansamont vroo opo- raţio mai însemnată,erau trimişi cu autoambulanţo- lo în spitalolo mai mari din dosul frontului. Ghinionul mou, a fost că glontolo so opriso,în omoplatul perforat, aşa încât urma să fiu trimis pentru oxtragoroa lui într'un spital mai bino în- zostrat. Bătrânul modic,- şeful spitalului do prim aju¬ tor din Boadilla doi Monto - a dat ordin să fiu luat cu prima ambulanţă şi astfol complot opuizat, am ajuns la orolo 11 .30 noaptoa în Grinion.Orodoam că aici so va sfârşi cu bucăţica do plumb pe caro o purtam în umăr, făcându-mi-so oporaţia şi desigur să fiu trimis din nou po front. Ajuns aci am'suforit o nouă doziluzio. înaintea mea,fuseseră expediaţi din diferite puncte ale frontul vii, răniţi mai grav, aşa încât eu trebuia să aştept cu supărătorul grăunte de oţel în carne. Grinion este un oraş modest,care nu fusese în¬ că atins de bombardament decât m parto «M* am putut convinge însă, în cele cateva ore cat am stat aci, că urgia pârjolului fraticid îl secătuise de ori¬ ce resurse cari puteau face accesibilă viaţa mii¬ lor de soldaţi ce se aflau aci.In Grinion,am asis¬ tat la viziunea măreaţă a înfrăţirii absolute în¬ tre ofiţeri şi soldaţ?-. Răniţii erau luaţi în braţe de către ofiţeri şi transportaţi unul câte unul în biserica târguşoru- 1 ui,undo mcdicii-ofiţori,făcoau operaţii nai urgen to răniţilor evacuaţi... Inainto do a continua cu fugara descrioro a a— costui spital improvizat în palatul Catodraloi,tro buio să mă opresc puţin asupra drumului făcut noap toa dola Boadilla doi Monto până la Grinion. Trebuia să troc prin partoa do Vost a Madri dului. Maşina cu farurile stinse, cu motorul doabea pufăind,atinsoso morgând doalungul tirului artilc- rioi noastro, poriforia ruinată a Madridului. Ih noaptoa umbrită,turlclo catcdralolor, Cetatoa Uni¬ versitară, grădina Maurilor,Casa doi Campo şi Pala¬ tul regal,so aflau la 25 O -300 m. do drumul po care morgoom şi aci so trăsoso do câtova zile linia frontului inamic. In Madrid luptolo so dau la 10 şi 15 metri u- nul do altul .Era un fol do ghorilla.So luptau colo două taboro cucorind casă cu ca 3 ă,etaj cu etaj şi camora cu camoră. Luptolo se dă.dcau noaptoa,po m— tunorcc. In timpul trocorii prin Madrid auzeam împuşcă¬ turi răzloţo,sau răbufniri do explozii. Aspoctul părţii din Madrid prin caro am trecut ora acola al unor ruino înogrito do fum şi cărării* zilo dăramato făceau normano caro păreau noaptea, nişto movilo imonso do pământ. In curtoa grădinii Maurilor ** altădată loc exclusiv regosc do promona dă' - astăzi orau săpato în lung şi lat, tranşco cu parapot şi nimic din splondoarca de altă dată nu mai anintoa gloria apusă a regilor burboni. -Mă în¬ trebam dacă nu cumva şi dccadonţa morală a şirului do rogi nesocotiţi,po caro îi avusoso Spania,ajuta so la spectacolul po caro îl vodoara în noaptoa a~ coasta, trocând încot şi hoţoşto cu auto-ambulanţa prin capitala Spanioi. Am ioşit din Madrid cu inima strânsă do jaloj trocând prin vinul din bulovardclo măroţo do' altă dată. Caldarâmul do asfalt ora răvăşit do paro că 59 fusose arat cu un plug gigantic şi maşina so ploca când pe o part o când pe alta, făcând uneori of or¬ turi pentru a ieşi cu roţile stâlcito din vreo ga¬ ură do obuz. Ici şi colo,strada ora barată do pră¬ buşirea vreunui zid,do crongilo vreunui copac des¬ picat do schijo şi din loc în loc trocoau strada fantomatic grupe do doi şi trei soldaţi,furişindu- so în dosul zidurilor prudonţi, cu arma gata do a - tac.Ioşim din Madrid şi plecând po şosoaua co duco la Grinion,morgom mai dogajaţi,fiindcă no depărtam do front.Din cc în co,so răresc tot mai mult pocno telo armolor şi bubuitul exploziilor. întâlnim în drum trupo co venoau pontru aprovizionare. Catâri purtând samaro cu muniţiuni,bucătării ambulante şi câteva baterii cari schimbau poziţia. Nu aşi putea spune că era proa multă organiza¬ re in acost amestoc do trupo co mărşoluiau. In Grinion,- pontru a rolua firul - spitalul din palatul Catodraloi,ora fcoric luminat,având în ră storurile traso şi mosolo do oporaţii orau în- şiruito în faţa altarului bisoricii spitalul vii, un¬ do modicii în halate albo îşi făceau datoria,ope¬ rând în mod aproapo mecanic şi oxtrem do rapid ca¬ zurile mai grolo.Nici aici nu ora o organizaro no- dicală ideală. Lipseau aparatolo tohnico modorno do Rdntgcn-şi din cauza numărului fcarto maro do răniţi, caro-şi aşteptau rândul,avoam impresia că lucrurile nu pot morgo tocmai strălucit. In acost spital, 30 presta o muncă titanică' însă. In special femeilo muncoau din grou şi adu¬ ceau totodată 6 notă do nouă şi nebiruită'unitato naţională.Fcmcca spaniolă po caro am văzut-o cola¬ borând la munca salvării naţioi, osto cu adevărat dc_o superioritate grou• do egalat. Ingrija do ră¬ niţi ou dragoste do soră, fără nici un fol do gân¬ duri "Coţofonoşti". Erau aci,soţii efor ofiţori,do magistraţi,do pro fosorijolovo do licou,studonto şi femei do treaptă socială mai modestă şi toate cu aceiaşi râvnă, cu 6a acelaşi devotament şi cu aceiaşi ţinuţii do irepro¬ şabil* demnitate,stăteau la datorie.Ajutau la pan¬ satul -răniţii or, alinau cu o mângăcro do mână cati¬ felată fruntea răni ului co.ro se sbătea sub bistu¬ riu, spălau rufeio,aduceau mâneai ca,turnau picături de medicârnonto, încurajau cu vorbo duioaso po coi mai gravi răniţi, scriau corespondenţa familiară a celor internaţi şi foriotoau toată ziua prinse în această maşinărie a războiului . Timp de două ore, uitând de rana din caro so prelingea po sub pansament la fiocaro mişcaro firi şoare do sânge, am privit cu ădmiraţio la furnica¬ rul acosta dc schilozi şi Invalizi, fiecare deopo¬ trivă de 'eroi 'Şi am plecat de aci la gară cu o mă- şină-ambuianţă, după ce mi s'a schimbat pansamentul şi mi s f a servit mase.. * In Grinion so simţea mult lipsa apei, din cauză că în parte fuseseră stricate conductele de apă.In nainto do a sfârşi cu acest capitol trobuo să sub¬ liniez curăţenia exemplară,caro domina în spitale¬ le prin caro am trecut şi mai ales îmbrăcămintea do pat a răniţilor,care ora albă ca spună,soldaţii fiind îmbrăcaţi în pijamale curate co se schimbau la cea mai mică pată do sânge. Alimentaţia răniţilor ora exemplar do"bună. Li se sorvoa soldaţilor după cerere o hrană, pe caro cred că nu prea mulţi din ofiţerii noştri o au in timp do pace. Soldaţii avoau cato patru sau cinci foluri do mâncare,coniac,prăjituri,fructe şi deli¬ cioase vinuri spaniole. Toate" aceste orau servite curat,în farfurii do pe-—olan - color măi grav, răniţi ,'dându-lc masa .su¬ rorile dc caritate, cari stând aşezate po marginea pa .ului, duceau lingura la gura rănitului,hrănindu-1 ca po un copil. Aci,pentru fiecare' dintro fomoilG cari făceau do bună voio serviciul,pentru modicii, ofiţori,sau soldaţii mobilizaţi, un rănit ora consi dorat ca un erou şi nu cr'od să existe prea multe sanatorii 3 au spitale particualro la noi în ţarăi unde bolnavul să fie tratat cu atâta părintească 6l ingrijiro. Doroam atunci, când am văzut acosto măreţo do- vozi do folul cum spaniolul osto pătruns do spiri¬ tul datorioi, să vad şi în ţara mea, dacă Dumnezeu mi-ar hărăzi s'o mai rovăd, acoloaşi lucruri în timp do paco,fiindcă odată cu acoasta,mi-am roamin tit cu ani în urmă do Coţofoneşti... In tronul răniţilor La gară am fost urcaţi în compartimenta do cla sa l-a cu canapololo traso afară pontru a so lungi locul undo trobuia să dormim, sau să no odihnim pâ¬ nă la dostinaţio. Nu ştiam dirocţia spro caro por¬ neam. Erau orolo 2 noaptoa,în dimineaţa ziloi do 6 Ianuario, când am părăsit Grinion, împroună cu alto 2 tronuri înţosato do răniţi. In tron orau doi mo¬ dici do serviciu chemaţi să doa, dela caz la caz, primclo ajutoare. A făcut asupra moa o impresio tristă, o staţie in caro am oprit după vreo două oro do mers pontru a coborî po un camarad,caro dc- codaso. când a încoput să so luminoze do ziuă, am tro- cut la foroastră undo privoam spro crostolo mun¬ ţilor Siorra do Vichontio. In gărilo mai mici, po undo tronul nu oproa,vodoam foţo ingândurato uitân du-so prolung şi jalnic spro convoiul celor troi tronuri cu carno sângcrandă.Intr*o staţio undo tro buiom să rămânem mai multă, vromo pontru a faco in- crucişaroa cu un tron co venea din dirocţia opusă, câteva forooi dola ţară,purtând coşuri incărcato cu moro pentru vanzaro,şi - au doscărcat întreaga, marfă. diind*o gratuit răniţilor cc so aflau in vagonul din faţa poronului. Gostul procupoţolor dola ţară, pornito să-şi agonisoască bucăţica do pâino,cu mo- rclo din coşul lor şi plocând acum spro casă fără 62 63 mere şi fără pâine,mi-a părut sublim. In gara Torrijos grupuri dev elevi în uniforme de falangişti regalişti,-minusculi ostaşi raţiona^ lişti - purtau la ei bidoane mari cu lapte cald, ţigări,biscuiţi şi sticluţe cu coneac,din care -re partizându-se fiecare la câte un vagon - fără îm¬ bulzeală, împărţeau răniţilor. ‘'Margaretele'*, (femei din organizaţia regalistă) şi "Falangistele" erau şi ele totdeauna prezente prin gări unde aduceau alimente,ţigări şi vorbe de alinare. In gara Torrijos printre multe scene emoţionan te mi-a apărut de un grotesc din cale afară de e- nervant, o doamnă elegantă destul de insistent ma¬ chiată, oferind cu graţie de balerină ţigări din- tr'un coş pe care îl purta o servitoare. Această femee desaxată, pierduse contactul cu unanimitatea atitudinei lipsite de orice spectacu¬ lozitate pe care o avea femeea spaniola şi mi-am reamintit văzând-o,proverbul nostru românesc că... ''nu există pădure fără uscătură". Am mers cu acest convoiu de trenuri duoă nopţi şi o zi. In noaptea doua am fost debarcaţi în Placentia in Palme, în ziua de 5 Ianuarie 1937» P® orele 2J. Din gară, auto-ambulanţele ne-au dus la spitalul Sf .Maria' • Aci am fost repartizaţi în saloane foarte curat şi bine întreţinute. Mi-am dat aşa zisele albitxui la spălat şi visam bucuros la ziua de mane când xmi voiu schiba Ungeri a. Pe la orele 3 dimineaţa, în- ziua do 9 Ianuarie s'a primit un ordin special să evacueze "spre Salamanca şi Grenada parte din ră¬ niţii care aveau nevoie de operaţii mai urgente. Fiindcă glontele din omoplat începuse să-mi cauze" ze dureri insuportabile şi rana puroia,ara fost tre cut şi eu pe lista celor care urma să plece. Mi s'a schimbat pansamentul la 3 dimineaţa şi la orele . 5 am coborît din nou pe acelaşi peron urr de cu şapte ore înainte credeam că am ajuns xrisfâr şit la limita suferinţelor usturătoare pecari mi le provoca rana. Am fost"îmbarcaţi în trenuri,do astă dată mai puţin comode,şi am plecat spre Salamanca" ■omora. Eram într'un hal,pe care cu greu îl voiu putea descrie.Albiturile îmi rămăseseră toate la Placen¬ ta in Palme .Eram îmbrăcat cu o jumătate de cămaşe Legionară adusă din ţară,cu pantofii ţinându-se nu »ai într'un capăt de şiret, cu pingelele clăpăind >a o gură de crocodil, cu vestonul aruncat pe umă¬ rul drept,încins peste el cu centura,cu pantalonii [loscusuţi pe la cute şi acoperit cu o pătură zdreri ţuită do sparturilo unui obuz,care avuscso proasta [.nspiraţie do a oxploda cu câteva zile în urmă,toc lai lângă pătura moa. Am mors până la Salamanca 24 oro.?o drum aveam la noi hrană roco şi conoacul no întăroa reziston- ţa. Din oră în oră,tot mai mult mă duroa rana. îmi vonca unoori să smulg pansamontul şi să vâr doge¬ lui prin căscătura rănii pentru a scoato do acolo Iftarul pe caro mi-1 trimiseseră comuniştii. Esto drept, că nu avoam proa multo cuvinto do âdmiraţio pontru chirurgii spanioli, cari do şaso zile mă purtau do colo pană colo cu fiorul în car- no,totuşi nu putoam să fiu supărat pe oi, fiindcă tot omenoseul co ora posibil, făcusoră pontru nd.no şi pontru coilalţi camarazi do suforinţă. P In gara Salamanca,întâlnesc po unul dintro ca¬ marazii po cari îi cunoscusem cu ocazia fastuoasei noastro primiri do acum catova zilo.Era tânărul ad jVocati caro no dusoso cu maşina din Sa lama nca spro Soria-Talavora-dolla-Roina• L-am recunoscut, i-am făcut un salut logionar şi rocunoscându-mă a venit la mino, salutandu-mă şi îmbră^işindu-mă ca po o vocho cunoştinţă. Văzând halul in caro mă aflam,cu încălţămintea mea aproximativă şi cu hainclo sdron ţuito,a schiţat un gost do compătimire,mi-a oforit o ţigară şi mi-a apus ca o încurajaro într'o fran¬ ţuz oaseă cam stâlcită: "La guorro coramo la guerro" cunoscutul "la răsboiu ca la răsboiu". In Salamanca rămânom 25 minuto şi la orolo 9 diminoaţa în Io Ianuario plocăm spro Zamora. 64 îmi vine in minte parada splendidă cu care fu¬ seserăm primiţi aci de oficialitatea spaniolă la venirea noastră. Treceam acum spre Zaraora vin biet manechin des- brăcat, în neputinţă de a mai lupta pentru cauza sfântă ce ne adusese aci şi contând numai ca o sar cină pentru armata generalului Franco. Mi-a trecut durerea din braţ şi aş fi vrut să pornesc înapoi'lângă camarazii legionari cari îmi lipseau mult şi despre cari nu mai ştiam nici o veste. Ce bine mi-ar fi prins un spirit fin de al lui Marin,o vorbă sfătoasă de a preotului Dumitres cu, sau o mângâiere din privirea senină a lui Moţa’. Ce vor fi făcând acum cei şase legionari lăsaţi în tranşeele umede, sub focul ucigător al inamicului din faţa lui Las Rozas şi il Plantino??'. Călătoria dela Salamanca la Zamora am făcut-o in aproximativ 3 ore .Pe la 11 ziua debarcăm în Za¬ mora .La gară ne aşteptau limuzine de lux, cu cari pornim spre centrul oraşul vii. La spitalul din Zamora Zamora este un oraş de câmp şi dealuri situat în partea de N.E. a frontierei portugheze. Un oraş frumos cu monumente istorice,tăiat în lung de flu¬ viul Duero,peste'care sunt aruncate din loc in loc poduri magnifice. Aspectul general al oraşului vă¬ zut din maşină care mă ducea spre spital, era so¬ bru .Biserici măreţe purtând pecetea stilului roman sunt toate adevărate monumente de artă antică. Bi¬ serica' de Santiago Elwejio, zidită în secolul al 12-loa, biserica Magdalena cu celebrul mormânt sculptat în Splendidele bassoreliefuri, dăinuind din sec.al 12-lea,Catedrala cu cei 12 apostoli să¬ paţi în bronz,cu mormântul doctorului Grado şi ma- 65 năstirca Santa Maria dela Osta zidită po la anul 1130 , sunt toate măroţc mărturii ale unei civiliza¬ ţii milcnor o şi cultul divinităţii arăta protutin- doni o atmosferă do înaltă simţiro omoncască.Spiţa Iul în caro sunt internat se află în postul cazi¬ nou al oraşului .Esto o clădiro marc,cu ornamenta¬ ţii făcuto în arabescuri,cu colonado do marmoră ro şiatică, pavat cu mozaic,având în faţa un parc mic cnglozosc şi cu o intraro monumentală. Cu mino, chiar dola vonirc, s*a făcut o primă confuzie. Văzându-mă cu barba, cu părul doasemonon sbur- lit şi zărindu-mi atârnând do gât săcuşorul cu pă,- E ~rrt sfânt, ra'au crezut maur şi m'au repartizat să u masa dola bucătăria maură, fiindcă pentru mauri prepara mâncare rituală.Când ni s*a înregistrat numele, observâr.du-se greşala, mi-au cerut scuze Toarte jenaţi şi în urma explicaţiilor date de me¬ dicul sublocotenent Toros, un an de o gentileţe şi o inteligenţă puţin oomună, am fost repartizat in salonul Nr. 1 ,unde înainte do a morge,am făcut o baie,am fost îmbrăcat într'o pijama curata şi pen¬ tru prima dată de o lună şi jumătate, am adormit £ntr*un pat curat,cu aşternutul alb ca spuma lapto lui,cu perină moalo şi acoporit cu o pătură cati¬ felată. Cercetându-mi rana,modicul şef al spitalu¬ lui,- un bărbat întro două vârsto cu o înfăţişare Simpatică do spaniol bronzat - mi-a fixat pontru |a doua zi oporaţia. A doua'zi dimineaţa, am trecut în sala de oporaţii şi aci, întins pc ma3ă,după co tim refuzat să fiu narootizat, modicul şof, simpati¬ cul maior Angcl Houzon a încoput lucrul. Inainto do a merge la oporaţic, m'am du 3 in splendida Catedrală din Zamora,unde în faţa crucii pe care se afla un Crist răstignit,sculptat în mar moră, m’am rugat pentru mântuirea sufletului şipen tru cei rămaşi pe front .. jn plecat apoi spre spital cu moralul întărit şi pe masa de operaţie, timp de 'douăzeci minute,fără narcoză,am suportat totul fă¬ ră a face un gest cât do discret caro să-mi demaŞ - 66 te suferinţa. Operaţia nu a fost uşoară,fiindcă, cu toată radiografia făcută, locul proectilului a tre¬ buit să fie identificat după palparo şi din aceas¬ tă cauză,medicul mi-a făcut o incizie foarte largă până ce l-a descoperit . In timpul operaţi oi,două surori do caritate au stat lângă mine storgându-mi sudoarea aepe frunte şi întrebându-mă în graiul lor fermecător: !, dolor mucio amigo”?, adică "te doare mult prietene”? Scrâşneam cu gura încleştată dar nici un sus¬ pin nu am scos, respirând doar din când în când stereotipic: nada-nada-nada, deloc,deloc, deloc, la fiecare întrebare. Am rămas în spital la Zamora 28 de zile. In acest timp viaţa se restrânge la mici in- formaţiuni cetite în ziarele spaniole despre mer¬ sul luptelor din sectorul Madridului, E3curial,pre cum şi asupra celorlalte sectoare de luptă. Veneau în fiecare zi noui pensionari ai spi¬ talelor. Câteodată se întâmpla să aflu că din spi¬ talul nostru, unul dintre camarazi pornise în lunca drepţilor şi toate evenimentele care se perindau între zidurile acestui locaş de suferinţă, s 'au ba¬ nalizat îndecurs de 1o-12 zile. Vedeam aceleaşi chipuri obosite de infirmiere, surori de ocrotire, medici,sanitari,farmacişti sau 'vizitatori. Toţi cu politeţea şi amabilitatea lor, uneori erau exce¬ sivi de îndatoritori. Din oraş nu ştiu prin'ce împrejurare, aflându- se că sunt legionar român, au început să vină pen¬ tru a mă vedea foarte mulţi vizitatori bărbaţi, copii' şi femei şi acest lucru mă stingherea la în ceput,crezându-mă un fel de "raravis”, pe care ve noau să o vadă, pentru a se.minuna .eventual do statura mea sau do barba mea maură. Ara băgat do seamă însă din discuţiunilo pe care le-am avut cu coi caro mă vizitau, că nu 6 scuzabilă curiozitate îi aducea aci,ci dorinţa do a-mi spune o vorbă do mângâiore îi făcea pe toţi să se intereseze do mine,- interes, pe caro il ma¬ 67 nifesta populaţia din Zamora, pentru toţi răniţii, deopotrivă - dealtfel. In special copiii mi-au ţinut grelelor zile de spital o plăcută companie. Veneau unii îmbrăca¬ ţi în pitoreşti costume naţionale spaniole, având câte o mică chitară,legată cu panglicuţe multico¬ lore şi pierdeam timpul căutând să mă .înţeleg cu ei prin puţinele cuvinte castiliane ce mi-le în suşisom,sau complectând prin mimică şi semne,ceia- ce nu reuşeam să exprim pe deplin prin graiu.. Am fost vizitat la spital do soţia generalului Quiopo do Liano,do Guvernatorul Militar al Provinciei Za~ r.ora Şi do colonolul şef al Crucii Roşii,colonelul Juan Losadacu cari,discutând I 0 -I 5 minut o în lim¬ ba franceză,m'am intorosat de mersul operaţiunilor de po front şi do sănătatea camarazilor mei legio¬ nari. Doliul col maro Aşa s*au scurs zilolo,cu schimbaroa pansamentu lui la 2”3 zile,cu plictiseală şi inactivitate,pâ¬ nă co în ziua do 2o Ianuario am aflat din gura u- nui ofiţer spaniol rănit, grozava lovitură po caro au primit-o logionarii români prin raoartoa martiri lor Moţa şi Marin. Am rămas împiotrit sub povara groaznicoi lovituri şi am isbucnit in lacrimi, rio- putându-mi roţino bărbătoşto,izbucniroa ojderiori- zării'suferinţoi. Mi s’a spus că Moţa şi Marin fu¬ seseră ucişi simultan do spărturilo unui obuz la Majadahonda şi că din ţară voniso poruncă pontru aducoroa trupurilor noinsufloţito alo eroilor la Bucureşti. Ziarolc din Zamora comontau în coloano întrogi oroismul color doi legionari români. Dcla camarazi diroct, nu primisom încă nici o 68 veste. La 25 Ianuarie am rugat pe comandantul spitalu lui 3ă-mi permită să părăsesci patul pentru a merge la Salamanca tinde vream să întâlnesc pe camarazi, pentru a afla chiar din gura lor amănunte asupra morţii lui Mcţa şi Marin. Primisem xn ziua de 2o Ianuarie din ţară dela Căpitan,o telegramă prin care eram încunoştiinţaţi că Generalul Cantacuzino pornise în Spania pentru a ne aduce în ţară. .un plecat deci la Salamanca în speranţa că voiu întâlni aici pe cineva care să îmi dea veşti despre ai noştri.Ajuns la Salamanca, mă pregăteam tocmai să merg la marele Stat Major al armatei pentru a mă interesa de soarta camarazi lor,când în piaţă mă întâlnesc faţă în faţă cu d -1 Inginer Clime. La început nu-mi venea să cred ochilor şi am rămas ţintuit locuită. Am strigat apoi, fără să-mi dau seama, un tunător Clime şi am alergat spre el. lîe-am îmbrăţişat plângând, de tristeţe şi poate de bucuria revederii ..'un schimbat unul dela altul mici crâmpoe de narare a evenimentelor po care lo-an pe trecut izolaţi şi ne-am îndreptat spre un rostau- 1 unt,unde urma să ne întâlnim cu Alecu Cantacuzino pentru a stabili de comun acord,co aveam do făcut. Aci,la restaurant om găsit po Alecu Cantacuzino şi rovodoroa a fost tot atât do emoţionantă ca şi a' coia cu dl Clime. Lo-am arătat tolcgrama primită dola Căpitan şi am docis să facem toate domorsurilc nocosaro pen' tru a putoa încunoştiinţa po D-1 Gonoral Cantâcusi no că îl aşteptăm în • Salamanca. De altfel autori 1 ' tăţile spaniole, cunoşteau prezenţa noastră aci şi formalităţile pentru repatrierea color doi cama¬ razi eroi şi a noastră,eî.vu deja făcute. Socoteam noi aşadar,că-i va fi uşor D-lui Ge¬ neral Cantacuzino să ne găsească chiar in cazul când măsurile luate de noi nu ar fi fost tocmai bine puse la punct.Cunoşteam greutăţile pe care l 6 avea de întâmpinat D-1 General până să ajungă i r ‘ 69 Spania, datorită piedicilor pe care trebuia să le înfrângă,mai cu seamă la frontiera franceză. Totuşi, eram încredinţaţi că sosirea D-lui Ge¬ neral Cantacuzino nu va întârzia prea mult. L-am rugat pe D-1 Clime să-mi povestească nono rocita întâmplare dela Majadahonda,şi Alocu împre¬ ună cu Clime au început: «In zorii zilei de 13 Ianuarie,primim ordin do plecare. Po la ora 10 dimineaţa,mai în marş,mai a- lorgând prin gloanţe,ocupăm o poziţie dealungul şo solei Majadahonda - Las Rozas .Sergentul nostru, 0r- ticoza, no spune să ne facem parapete,măşti do pă¬ mânt; Dar n'avem lopeţi. Doar Ionel găsise una în tranşeele din cari fugisoră comuniştii. Ne făcurăm caro cum puturăm, câto-o mică ridicătură do pământ înaintea noastră. Pe la două no vino ordin să lăsăm poziţia în 3 oama Marocanilor; Căpitanul companioi noastro no surâde şi no grăoşto voios.Era bucuros că şi-a sal vat pomenii dola un atac sângeros. Plocăminapoi spro Majadahonda, unde pola troi ocupăm nişte trahşoe înaintate. Dela stanga spro dreapta, înşirându-no în tranşco vino Escuadra IlI-a cu Marin şi Moţa. Escuadra Il-a cu puşca mi¬ tralieră, Escuadra I-a,ou,Domnul Clime şi Părintolo Dumitroscu.Suntem veseli că truda po ziua aCooa xn cetaso şi deschidem unul o cutie do sardei! o, altul o cutie do consorvo. Părintolo Dumitroscu 3 orio 3 , muşcă dintr’un carnat.Vasilo Marxn faco glumoJ lân gă ol D-1 Climo râdo do tot co 3 puno Marin. Ionol scria cova. Po la troi şi jumătato,încop ghiulololo să cadă în jurul nostru şi so ivesc po coama unui doal din faţă; troi tancuri roşii înaintând în linie spro tranşoolo noastro. Tunurilo noastre antitanc intră în acţiuno.No uităm par’că - bucuroşi la micilo ghiu lolo po cari olo lo asvârl, şi aoăror traoctorio se vodo limpede în spaţiu. Vedem cum acesto mici ghiulele lucioase,cuprind cola troi tancuri xn ti¬ rul lor precis.Ţinta fiind apropiată,acosto ghiule 70 lo uşoare ating pământul într'un unghiu mai 'ascu¬ ţit şi sar în sus ca o mîngo do tenis, urmând o nouă tracetorio. Spro bucuria soldaţilor, vodom doodată un tanc lo/it în plin şi începând să ardă cu flăcări lungi şi fum. Bombardamontul so domoleşte vre-o jumătate do ceas şi rcînccpo apoi mai furios.Tirul inamic osto uimitor do bino regulat 1 Toate ghiulololo cad la doi-trei motri do linia noastră do apărare. Acum vodom coborând coama doalului vre-o troi sprczoco tancuri mari.Primim ordin să ne culcăm la pământ în tranşoo. Eu mă îmbiu să stau în picioaro în postul do observaţie: Ionel Moţa no strigă: - "Dacă suntem înconjuraţi, nu cade prizonior nimeni .Murim mai bine toţi împreună'. " Sunt colo din urmă cuvinto po cari, lo- am'auzit dola ol.' Pentru cea din urmă dată,îi văd vii şi alături po Ionel cu fruntea ca un munte lucind în soaro şi po Marin cu o faţă de marocan,- căci lăsase sa-i crcaacă barba. Bubuitul devine năucii or .Vâjâitul gloanţelor şi schijelor no ameţesc .Exploziile ob : .urcior-no acopăr cu pământ .Tancurile au înaintat' până la cinci sute de metri'de noi,ascunzându-3e ir.tr’ o vale .Acum îna Intează şiruile comuniste. Simt pe lângă mine, în spate,cum trec - unii'târâncăi-se,alţii alergând a- plecaţi prin tranşee - soldaţii noştri. întorc ca¬ pul doar o clipă.Văd pe anii răniţi,îndreptânda-se spre liniile dinnapoi,vre-o douăzeci, unul după al tul,ioţi cu feţele strânse, de durere, cu carnea în rar.o şi picurând de sânge.Unul îşi trage’dună sine un picior frânt, altul are braţul. sfâşiat,altul lo¬ vit în biartă, se târăşte cu vaete înăbuşite şi are buzele albe şi faţa întunecată de chin.Pri.veso a 4 * mestecul acesta de carne şi de haine însângerate, numai mai inainto erau corpuri omenoşti voinice... Niciunul dintre români nu-i printre, răniţi'. Fundul 71 tranşei, o pătat do sango .Acoa st ă'vodoro nu auroa¬ ză însă decât câteva socundo,ca şi gândul co-1 am, cum să le fiu do un ajutor .încordat în postul mou, trebuie să priveghioz inamicul. Dar îh'clipa acooa,îmi dau seama, că puşca mi¬ tralieră rămăsoso fără sorvanţi.Troc s'o pun în lu craro,să trag cu ea. Inamicul,după primul salt, so adăpostise într'o vâlcea şi trăgea cu maro risipă do muniţii .Bulgării do pământ,ridicaţi do obuzo,mă lovoau in obraz, f lomul şi praf vil exploziilor îmi us turau rău ochii.Phc încorcări zadarnice,nu pot pu¬ ne în kişcaro mitraliera. Strig ofiţorului,caro so adăpostise şi ol,cui- cându-so în trsrşoo, că mitraliera nu mai funcţio- ncază.,că siontcm în toiul atacului fără mitralioră'. O detunătură doborîtoaro mă sili să-mi închid o- chii*. Când îi doschid o clipă, priviroa îmi cado la un metru şi jumătato do rnino, asupra unui corp în tins cu faţa spro pământ. Ingonunchiu şi’ii ridic capul .E Ionol Moţa'. Ii ţin capul în mâini, privindu-1 îndolung cu gândul pierdut ' in nu ştiu ce lumi depărtato. La un metru mai doparto zace şi Vasilo Marin cu spatclo prop¬ tit do poretolo tranşooiei. Mă încordoz să urlu lui Clime şi părintelui Du mitrescujposto vuotul gloanţelor şi al obuzelor. - "Ionel şi Marin sunt morgii". Peste haina cu stropi do sango neîmhcgat,cea¬ sul lui Ionol Moţa atârna do lanţ,cu geamul spart. S'a oprit.Era cinci fără un sfort. Prin haina străpunsă şi sfârticată a lui Ionol Moţa,so văd culorile Brapolului Românesc. E drape¬ lul nostru’ pe caro ora scris: "Legiunea Arhanghe¬ lul Mihail,Garda de Fior",- cu caro no-am prozon- tat Gonor.aiului Moscardo. Ionol Moţa ora încins cu acest drapel,pc caro voia să-l poarte cu ol pentru a-1' puno în vârful baionotoi la atac sau la dofi- laro,când cucoream un oraş'. Cu ol sporam să intrăm în Madrid. Dosfac drapolul şi îl întind pesto trupurilo 72 lor. Simt în adâncul fiinţei mole cum mă atrage fără conştiinţă vraja morţii...Mă ridic în picioa - r i şi privesc cu sufletul pierdut cum ghiulele ex- nlodează pe lângă tranşee, aruncând limbi de foc şi despicând pământul. Văd tancurile inamice care reîncep să înainteze. Sub-locotenentul se apropie do mine şi mă trage ia pământ după parapet .îmi zi- co: !, C'cst la guorre. Mal suorto”. (Aşa e războiul. Soartă rea 1) .Intr'adovăr obuz vil, trântise la o par¬ te doi saci de pământ depe parapet şi căzuse peste Ionel Moţa,la un metru do Vasile Marin. Bar comuniştii înaintează. Adun din conturile asvârlite de răniţi vxe-o douăzeci şi cinci de gra nate şi cu ele intru in post în locul puştei 'mitra licro.No sosesc şi ajutoare. încep focurile şi din partea noastră.Domnul Clime şi Părintele Dunitres- cu vizează şi trag cu îndârjire'.Comuniştii s'au .o prit iaraşi* Strig brancardieri .Au venit.Suntem trei fiinţe acolo in jurul a color două iubite, care au căzut, trei inimi româneşti strânse în suferinţa, poşte caro se întinde zdrobitoare, neputinţa do a ajuta şi obosoala celorlalţi. Moartoa nu esto o raritate in acolo zile, la Majadahonda.E un fapt obicinuit car ; numai uimeşte, nici nu mai cutremură... Bran¬ cardierii liniştiţi pleacă cu corpurile.In locul în sângerat unde s'a incheat viaţa lor, a rămas baio nota lul '.onol Moţa îndoită şi zdrobită de o schi¬ jă şi măşv.lo lor io gaze ciuruito. Ne simoim singuri.Rog po sublocotenent să ingă duie Părintelui Ioan Dumitrescu să-şi îndeplineas¬ că oficii de preot şi să însoţească corpurile. Pă¬ rintele Dumitrescu pleacă xn urma brancardierilor. D-l jlimo a continuat în urraă^ să-mi spună oum au trecut cele aproape două săptămâni de când nu no mai văzusem. Mi-a povestit luptclo pe caro lo-a dat între timp compania 21 şi cum au plocat de po front ou trupurile camarazilor martiri,po care du¬ pă multe poripoţii i-a adus la Tojedo, unde se a¬ 73 flau acum îmbălsămaţi în capela spitalului sub gri ja lui Tatu şi a preotului Dumitrescu, care sta de veghe oficiind slujba religioasă de dimineaţa până seara. An plâns împreună pe scumpii camarazi răpuşi de soartă şi am început să depanăm unul câte unul, cu ochii înlăcrimaţi,duioase amintiri despre Marin şi despre Moţa. In după amiaza zilei de 26 Ian. in'am înapoiat- la spitalul din Zamora,unde cu toato împotrivirile modicilor am corut insistent să mi sc doa drumul - pontru a împlini misiunea sfântă ce trebuia să fac în faţa sicriilor color doi cârtiri legionari. După co mi s'a schimbat pansamontul şi mi s'au dat sfaturi asupra modul vii cum trebuio să-mi îngri jose rana, mi s'au scos copciilo şi intr'o duioa¬ să despărţire am ioşit din spital, pornind spro Sa laroanoa. Proparativolo de ropatrioro Inainto do plocaxo,am fost obioctul unor raani- fostaţiuni do simpatic po caro niciodată nu lo voiu putoa uita. Pomoilo spaniole din Zamora mi-au dăruit o fru moaşă manta cazonă,un portfouiUos cusut în culori şi motive spaniolo şi un pergament cu scmnătruilo a 40-50 femoi din Zamora,oferit în somn do admira¬ ţie pontru idoalul naţional al Românilor,iar vin co mcrciant o pcrccho de ghete• Dospărţiroa a, fost omoţionantă. Am lăsat pc patul do suforinţă câţiva c.-jnarazi Spanioli cu cari mă înfrăţise aci idoalul şi duro- roa Şi am plocat din gara Zamora,ducând cu mino a- mintiroa unor momonto sublimo do înălţaro suflo- toască. 74 In Salamanca, aci întâlnit, la'restaurant po D-l Genoral Cantacuzino,po D-l Clime,pe Alccu şi po Dl inginer Ionoscu Virgil venit din ţară împreună cu D~1 Genoral Cantacuzino. In Franţa şi îndeosebi în Germania,prin legă¬ turile salo,D-l ing.V.Ionescu no-a făcut nepreţui- to servicii. EL în3ă venise parecă, numai să nu-1 desmintă po Vasilo Marin, caro întotdeauna no spunea:"In ţară no întoarcem şi cu nenea Gică,simt eu". Am disutntîn acest restaurant posibilităţile de repatrioro şi' itinerar iul care ar fi fost mai' prudent să-l urmăm până in ţară.D-1 General Canta- cuzino,venise cu ordine prociso,astfel,încât discu ţiunile'noastre se rezumau la unele mici comentarii toate făcute în nota ordinelor primite şi cu' inton ţiunoa do a interpreta cât mai fidel posibil,gându rile Căpitanului; Din Salamanca .un plecat toţi cinci spre Tolodo,unde am ajuns noapt ea Drumul l-am făcut cu maşinile pe caro ni le-a pus la dispoziţie cartierul general din Salojnanca .Ajungând târziu de tot,noaptcă,la Tolcdo,am mers direct la Guvernato¬ rul do aci,undo am rovăzut acum vechea noastră cu¬ noştinţă, colonel vil Anatolio do Trontes y Garfia/bs pro care am vorbit în capitolele anterioare.Colone Iul era foarte afectat do dispariţia color doi cama razi ai noştri,po caro îi cunoscuse cu două Iviri în urmă şi după ce nc-a prezentat condoleanţe în hume le lui şi a armatei spaniole din Toledo,no-a oferit serviciile salo şi doacum înainto, tot astfol după cum ni le făcuse până azi. De aci am plocat la capela spitalului militar. In capelă unde se aflau trupurile neînsufleţite ale lui Moţa şi Marin, am intrat pe'la orele 9 *50 • Picurau stropi doşi do ploaie rece,cerul crăîntuno cat şi răvăşitul oraş Toledo ora ascuns în întuno- rec.Intram cu inima strânsă do durero în capelă,uri do preotul Dumitre seu în odăjdii,îngcnunchiat, citea rugăciuni la căpătâiul iubiţilor noştri camarazi. Preotul Dumitroscu continuă să citească din car 75 tea sfântă. Cu fruntea plecată mă apropii de cele două sicrie^ negre şi în genunchi izbucnesc în plâns, noputându-mi reţine durerea care mă stăpânoa D-l Genoral Cantacuzino, cu atitudinea lui ostăşoas că, nai tare decât noi a zdrobit şi el câteva la¬ crimi întro gene. In capela, unde ardeau luminările iar fumul do tămâie plutea doasupra sicriilor color mai dragi dintre camarazi, am stat îngcnunchiat o jumătate do oră. La masă D-l Goneral no-a dat dispoziţiuni pri - vitoaro la colo din urmă formalităţi ce trohvri.au făcuto pentru părăsirea Spaniei. Am fost găzduiţi în palatul Guvernatorului.Di- minoaţa plocăm în Talavora dolla Roina, la Cărtio- rul Gonoral, undo trebuia să ni se înmâneze biletul do liboră trocoro spro Franţa şi undo întâlnim po locotonontul Garcon, caro cunoştoa lovitura co pri¬ misem şi tot ol no dă geamantanolo Ivii Moţa şi Marin, cari fusosoră găsito şi păstrato do un cama¬ rad din Torcio. Aci formalităţile sunt făcute ropodo. No înapo- iom la Toledo după amiază. Pontru a doua zi, D-l Gonoral dosăvârşiso ulti- molo proparativo, urmând să so oficiozo slujba roii gioasă şi să pornim din Toledo. Do diminoaţă. Duminecă la capolă s'au strâns unităţi din toate armolo co so aflau în Toledo; a venit însuşi Guvornatorul împroună cu funcţionarii civili şi militări ai guvernământului şi după co preotul Dumitroscu a oficiat slujba roligioasă, si- criilo sunt purtate po braţe do ofiţorii spanioli şi plecăm pe la orolo 11 cu un camion şi două ma¬ şini spro Irun. Iriainte do plccaro, in faţa vinei mulţimi imonso prefectul dopartamontului Tolodo a vorbit în limba franceză, rostind un omoţionant panegiric .D-l Gene¬ ral Cantacuzino a răspuns tot atât do omoţionant, şi cu pentru rospcctaroa' adovărului, rodau in întro gimo cuvântul D-lui Genoral. Domnule Colonel,Domnule Prefect,Domnilor, In numele meu al camarazilor mei,în numele şe¬ fului nostru Corneliu Zelea Codreanu şi Iri^ numele întregii noastro mişcări legionare din România, vă mulţumim că aţi binevoit a nc uşura mâhnirea in fa ţa trupurilor neînsufleţite ale iubiţilor mei co¬ pii Moţa şi Marin. plecăm de aci din Toledo, spre ţara Românească după ce Domniil3~Voastre : ofiţeri superiori, în - nalţi magistraţi, sfinţi preoţi,medici, personalul dp serviciu mai cu seamă-, subliniez îngrijirile me¬ dicale date răniţilor, cu toţi aţi înţeles gestul nostru simbolic. Mă descopăr în faţa acestui înţclcs,căci împr'c una cu Moţa şi Marin, facem legătura sfântă, între cele două”ţări ale noastre, cari dacă sunt la capo¬ tele opuse alo Europei azi sunt mai apropiate * ca ^ două ţări surori ce luptă pentru acolaş scop şi in contre nccluiaş inaim.o. â nulţumosc Por.nule Prefect pentru cuvintele calce of rosate iubiţilor noştri morţi co azi sunt şl ai pjLaaiilor--Voast.ro. Mu. iur.xosc D-lui Colonel Anatoiio de Trontes y Garfin, guvernatorul istoricului şi curagiosu-ui o- ra§ Tc-odo, mulţumesc D-lui Colonel care r. fost pen tru roi Românii un părinte, un frate*. tiar Domnilor,din şapto au murit doi, scoşi din lup c,ă alţi doi,gestul nostru simbolic a fost ampli nit şi suntem mândrii că ne-aţi dat prilejul sa luptăm alături de Dvs. pentru cruce şi pentru scă' parca civilizaţioi,căci azi sfânta Spanie nu^lupta numai pentru oa,luptă pentru lumea creştină intrea gă deci şi pentru noi. Aşa dar Domnilor, dacă ne doare despărţirea de doi fraţi, nu no plângem soarta, ea este sublimarea, şi a Dvs. şi dacă cu toţii spunem "Dumnezeu să-i ierte” ne mândrim şi do fapto şi do rezultat. Suflotole lui Moţa şi Marin plutesc prin tre noi,ei îmi şoptesc să nu dau acestei înmorman' 77 ţări un caracter de jale ci unul de sărbătoare na¬ ţională şi acum cu voia lor,cu voia Dvs. împreună cu ai mei,cei prezenţi,strigăm: Arriba Spania*. Apoi, prin faţa celor două sicrie a defilat cu ochii scăldaţi în lacrimi,salutând cu braţele în¬ tinse mulţimea imensă care asistase la ceremonie soldaţii au dat onorul cu arma în timp ce imensul cortegiu se mişcă domol spre poarta de Nord a cotă ţii Toledo. Primi de jale şi glorie Primul care a făcut de sentinelă la sicrie îh timpul drumului spre Irun am fost eu. Drumurile e- rau cam impracticabile pe distanţe destul de mari din cauza ploilor. Trecem pe rând prin Avila,Burgos, In fiecare din aceste localităţi populaţia mi¬ litară şi civilă ne-a întâmpinat, arătându-ne mul¬ tă simpatie şi luând parte la durerea noastră.Ajun gem în localitatea de frontieră Irun şi paradă mi¬ litară de aci a fost pregătită de autorităţile mi¬ litare în chip măreţ. In aspectul de ruină pe care îl avea Irunul, şirul convoiului ce se scurgea spre frontieră pa - rea o procesiune de pelerini cari cu capetele des copcrito, în pas legănat şi cu poectoa durorii pe faţă, mergoau să îngonunchc în faţa întruchipării crodinţoi lor. In faţa cazărmoi grănicerilor, s'au rostit cu vinto duioaso.D -1 Gonoral Cantacuzino în graiu 03- tăşosc, împletind cuvinto do îmbărbătaro şi eroică roscmnaro,a omagiat Spania naţionalistă şi poporul care luptă pontru cruco,spunând: 78 Domnule Colonel, Doamnelor şi Domnilor, Când to uiţi,te întrebi: uste paradă do înmor¬ mântare sau paradă raţională.întregul oraş martir Iruri urmează în cortegiu,glorioşii noştri morţi şi s'au adunat aci, la graniţă ca să-i saluto pentru ultima oară. To cuprinde Domnule Colonel,Domnilor şi Doamne lor un sentiment de nândrio în acoast- înfrăţire a Spaniei’ cu România şi a morţilor cu viii. Domnule Colonel discursul Domni ci -Voastre no-a mişcat până La lacrimi şi acum înţoleg că aşa şof cum sunteţi Dv3 ., guvernatorul militar al Irunului, Bidasua, legetura întro Domnia - Voastră şi populaţie nu putoa da ca rozuitat docât cocaco văd,aaroa do capete în jurul" lui Moţa şi Marin. Oameni buni,creştini şi spanioli din vochoa şi maroa Spanie, aţi transformat şi vă aprobăm, imor mântarea copiilor noştri,într ' o ' paradă inpunătoaro Trupă,popor , bărbaţi , fomoi , copii , bogaţi , săraci ,toţi laolaltă cu noi, nu plângom glorioşii noştri morţi, îi cinstim 1 . Si trupurile lor o să ducă cu ci în România salutul Spaniei în sângo,dar,la datoria"do onoare .Da,vă aprobăm cum şi Dvs. no-aţi aprobat, nu este înmormântare, este sărbătorirea morţilor noş¬ tri .V' am cinstit cum am putut prin sacrificiul su¬ prem,no cinstiţi cum ştio numai s' o facă un întrog oraş, caro a suferit mizeriilo comunismului . Domnulo Colonel,faţă do faptolo mari,discursu¬ rile sunt mititolo, noi aci n’am f.aut amândoi do cât să subliniom sontimontolo unanime spaniolo-ro- mâno şi drept despărţire, căci peste catova minuto < vom părăsi graniţa posto Bidaaua,strig împreună cu ai noi: Arriba Spania '• Bariera do moţai caro separă, aci la Irun două concepţii diferite, se lasă în urma noastră şi sun¬ tem pe pământul pesto caro latinitatoa şi creştină, tatoa a pus să stăpânească in aceste zile pe Lcon Blum. Trebuie să ne amintim aci de inimosul Ministru 1 Tarii la Madrid, D-l Jean Th.Florescu care ui- and de calcule politice,ne-a privit,în marea noas ră durere, prieteneşte şi a încercat să ne aline uferinţa,fapt pentru care noi îi suntem datori,şi i mulţumim sincer. Cu un camion mortuar,plecăm până la Saint Jean e Luz,de unde,după câteva ore petrecute în compa- lua Consulului spaniol de aci, plecăm după amiază ipre Paris,cu un tren la care s'au ataşat două va- oane mortuare,sigilate pentru a trece prin Belgia pre ţară în transit. La Paris ajungem după o călătorie de 1 3—14 ore Tremol opreşte în gara Quay d’Orsay la orele ~J imineaţa şi suntem primiţi aci de către legiona- ii romani ce se aflau la studii. Rămânem la Paris ouă cile,în care timp legaţia română ne pune har- iile în ordine şi învingând unele piedici do mică mportanţă^plecăm spre frontiera belgiană.Din şode ea noastră la Paris, ou personal am reţinut numai ărmălaia dosordonată a străzilor, care foiau do mo înzorzonată,do gură cască şi do bulovardiori. Cotatoa lumină nu m'a impresionat a sa cm m'a mprosionat Berlinul hitlorist. In seara do 5 Februarie 1937 continuăm drumul in Paris spre Tară, La frontiora bolgiană scurte şi oficiale logi- imări. Doliul Gormanioi Naţionaliste Spro ziuă ajungem la graniţa Imporiului german In gara do frontieră o companie do soldaţi cu rapel dă onorul şi ofiţerul comandant al companioi ă raportul,simbolic,d-lui Gonoral Cantacuzino. No imţim cu suflotul mai aproapo do "furor teutonica" 8 o decât de mult cântata şi jelită soră mai mare a noastră,Franţa• Pe peronul uneia din gările Berlinului o dele¬ gaţie de ofiţeri , Ministrul Spaniei Naţionaliste,al Italiei, organizaţiile politice naţionale din Ber¬ lin şi românii legionari aflaţi aci, aşteptau sme¬ riţi coborxrea din vagoane. Se rup plumburile care sigilau cele două vagoa ne şi si cr iile martirilor sxint coborâte din vagoa¬ ne şi purtate pe umori de ofiţerii germani până în sala de recepţie a gării. Trecem u-mând sicriile prin faţa Batalionului înşiruit în faţa gării .Sunt aci ostaşi viguroşi ai Germaniei hitloriste, cari privesc intr'o rigidă poziţie "penrtu onor" cu admiraţiune şi entuziasm. Un batalion din garda personală a Fuhr arului,unul din aceia a lui Goring şi unul din afona ta regulată germană,privesc smeriţi spre sicriile oroilor de- la Majadahonda, ' în timp ce muzica Intonează imnul regal român. In sala de recopţie,- a imensă încăpere,pe ai cărei . pereţi se aflau drapololo germane cu 3Vas tici imense,- într'o tăcoro mormântală sicriile sunt aşezate în mijlocul camerei,unde sunt acoperi te imediat cu jerbe şi coroane do flori naturale;' Pe rând cetesc panglica do pc coroana rodoş- t optatorului Germanilor: Adolf Hitlor, Goering şi Ministrul Spaniei la Berlin, a Legionarilor români din Berlin şi o rauiţimo do jerbe aduse de admira¬ torii anonimi ai Legiunii. Ofiţerii germani, trecând pe rând prin faţa si“ oriilor, salută cu mâna întinsă, cu-gest mecanizat de ostaş prusac şi apoi o gardă do onoaro, formată din ostaşi ai Colui dc al III-lca Bcich străjuiesc pana dimineaţa,făcând cu schimbul la căpătâiul co¬ lor doi legionari. Ne-am odihnit' noaptea la un hotel undo autori¬ tăţile borlinozc aranjaseră totul pentru a fi bino găzduiţi, iar dimineaţa, după ce' ani renunţat la va- goanclo pe cari cu bani grei le-am plătit scumpoi 81 noastre surori franţa, am îmbarcat rolicvolo scumpo într'un vagon mortuar german, pus la dispoziţia noastră în mod cu totul gratuit,no-am urcat în tron şi am pornit spro Polonia. Subliniozjinainto do a troco nai departe,căldu¬ roasa primiro pe care no-au făcut-o germanii naţio¬ nalişti,pe cari i-am simţit aproapo de sufletul nos tru rctnânosc nai mult decât comunismul distrugător do civilizaţio al Spaniei Marxisto, sau al franţei blunisto . Inainto de a trece în Polonia, d-1 General Cântă cuzino a expodiat,în numolo Legiunii călduroase to- logromo do mulţumiri FRirorului,Ministrului do Raz- boiu,Ministrului Propagandei şi tuturor autorităţi¬ lor, caro au ţinut să participe cu sufletul la jert¬ fa noastră. Trocorea prin Polonia,am făcut-o noaptoq,astfel [încât itinorariul fiind stabilit în acest mod, nu s'x făcut nici o primire oficială. Pe ţărâna patriei In dimineaţa zilei do 9 Fobruario, la orele 6 tronul intră domol xn staţia dc frontieră Grigoro- Ghica Vodă. No găsim cu toţi,după 3 luni din nou la noi acasă pc pământul scump al Voovozilor. In gară lumo imonsă îngcnunchiată. Suspine, lacrimi şi jalo noţorraurit do multă.Tronul oprcşto.D-1 General coboa ră şi dă raportul Căpitanului. "Căpitane*. Iţi aduc ochipa legionarilor din Spania. Doi morţi,doi bolnavi,un rănit şi doi sănătoşi. Trăiască Legiunea, 3 ă trăoşti,Căpitane" . Soţia lui Moţa,a lui Marin, părinţii lui Marin, priotenii şi camarazii color doi croi au fost do faţă. • ■ 82 Plutea o atmosferă do duroro şi de senină roson naro în toate părţile. Am coborît sicriilo din vagonul mortuar. Drapo- lolo cernito înclinato în faţa lor,salutau trupuri¬ le eroilor dola Majadahonda şi camarazii logionari în poziţio "pontru onor, ncnaiputându-şi stăpâni du reroa plângeau pe coi mai buni dintreai lor. Moţa şi Marin intrasoră în istoria noastră şi jortfa lor se arată do azi in toată splendoarea oi'.Un sobor de prooţi in odăjdii, ofioiu sfânta slujbă, în timp co purtaţi po braţele noastro, martirii ideoi sfinte a naţionalismului au fost trocuţi in vagonul mor¬ tuar ataşat trenului special, cu caro camarazii ve¬ niseră să ne întâmpine. La Cornăuţi rămânem o zi şi o noapto. Slujba la Cat corală. Lume imens ă.Craş vil cu toată dominaţia ji” dovilor îmbrăcase haină sărbătorească. îndoliată şi valuri imense do oameni,tălăzuiau cpro Catedrală;3o şeaua coa maro, părea un sarpo negru caro so^ mişca în cndulaţiuni,urmând scrpontinolo şi lunea în cos¬ tume naţionale,cămăşi verzi,femei, copii şi moşnegi venoau cu toţi să plângă şi să spere... in dimineaţa următoare trenul special la ccrose ataşaso vagonul mortuar,splendid ornat, no duce din Cornăuţi, urmând itinerariul stabilit do Căpitan, peste voinţa guvernanţilor, cari căutascră să no fixeze drumul pe care aveam să trecem. Pe rând,in toate gările mici sau mari, acolo^pe undo oproam sau treceam in goană lume imensă şi în¬ doliată salută împietrită do durore,tronul îndoliat Logionari, bărbaţi,foraoi şi copii, orau cu toţi prozonţi. Ziarele au scris mult despre această ‘tragică şi triumfală inapoiore a lui Moţa şi Marin şi postori tatoa va păstra încă posto socolo do acum înainto dusă din gură. în gură povestea apoteozei color doi oroi. % A In fiecare staţie mai importantă , undo itinora^ riul prevedea opriri, prooţii,coi posto 60 do pro® ţi, cari însoţeau convoiul, oficiau serviciul divin 83 iar la Roman,Cluj şi Sibiu,episcopii bisoricii ma¬ me au dat binecuvântarea lor rostind cuvinte do în nălţătcr patriotism şi omoţionanto panogirioo pen¬ tru Moţa Şi Marin. Legionarii veniţi dola depărtări do suto do km.jurau: MOŢA SI MARIN’. Jur în faţa lui 3 umnczou, In faţa jortfoi voastre sfinto pentru Hristos şi Logiuno Să rup din mine bucuriilo pământeşti. Să mă smulg din dragostoa omenească, Si pentru Invioroa Noamului mou. In orieo clipă. Să stau gata dc moarto. Jur, jur, jur'. şi convoiul trocoa înairto,spro Cluj, undo studen¬ ţimea, ?o caro Moţa a condus-o în victorioasele lu¬ pte naţionalisto din trecut, il aştcjjta. .. .Apahida .Prin urmaro mai avom,Moţa,Mnrin şi- noi 15 minuto şi vom rovodca Clujul românismului - logionar. Străjuind 3 icriilo aş vroa să smulg din inima noa o part o 3 ’ o dau lui Moţa şi Ilarin pentru ai trozi la viaţă o oră şi în urmă să mai fio un si¬ criu vordo la picioarolo Căpitanului. In 15 rainuto dofiloază prin gândurile molo şi rul amintirilor trăite vijelios pontru idoalurilo sublimo alo Noamului. Voiu vodoa Clujul' cu miilo do şopci roşii,pi mind pe Moţa. şi Marin, şi Moţa şi Marin vor cobori din tron şi... Picuri roci do iarnă tomnatică,. Cerul şi—a în¬ doliat astrul şi nouri do plumb cornosc salutul lo gionar do po poronul gării. Dcco nu strigă mulţi mea? Dcce capetolo sunt doscoperito şi nimoni nu rostoşto cuvântul do bun sosit?.. 84 Aşa dar Moţa şi Marin nu coboară singuri din vagon "se făcu voia Domnului". In tăcerea pioasă de reculegere prin clipa rea lităţii. Moţa şi Marin sunt aci lângă Căpitan, lân¬ gă mine,lângă noi şi cu făclii la cap.Străjuesc la căpătâiul lor preoţii în odăjdii şi eu am vorbit cu ei tot drumul. Căpitanului, pentru prim dată Moţa şi Marin i^au trecut înainte şi Căpitanul pentru întâia da¬ tă are ochii umezi,dar nu plânge.In loc de tribună în piaţa gării un catafalc, umbrit de nouri şi de brădet. An venit să-i salute mulţi din acei ce - îi cunoşteau,ce i-au văzut şi i~au auzit,dar Moţa şi Marin âu tăcut pentru prima dată şi au tăcut şi stu denţii,a tăcut întreg norodul... Vorbeşte însă în zumzetul eteric al nepătrunsu lui un neam întreg şi urlă neamul obidit că nu-i dreptate,că dreptatea trebuie să fie. Nu ştiu ce-a mai fost... Figura de roman în togă patriciană a Căpitanu lui,cioplită pareoă din granitul vulcanic al părnân tuliii rcnâno3C,mă face să întrezăresc viitorul a- propiat şi plin do glerio al neamului. Din aripa morţii s r a rupt azi la Cluj tot ce-a fost în diurnul lung din ţara Spaniolilor până aci, tristeţe. Moţa şi Marin nu au lipsă de inima noastră pen tru a trăi. Si sunt eterni' ca şi dumnezeirea gândului bun ei sunt la Cluj într'o a unare de camarazi şi Căpi tanul dacă vrea ordonă lui Moţa să ia cuvântul. Clujul cu şepcile roşii studenţeşti şi tot ce este glorios aci ascultă comanda .Pentru Legiune şi Căpitan... MOŢA SI MARIN In faţa jertfoi voastre sfinte.. .Jur... Pornim din Cluj.’ Cer senin,soaro şi nădejdi. Jertfa nu a fost mare pontru gloria Neamului. 85 Ca Moţa şi Marin e. toată Legiunea, Ei însă au fost mai buni între noi şi pe ei i~a hărăzit Cristos să trăiască în vecii vecilor,iar noi cei rămaşi trăim, încă,fiindcă aşa ordonă Căpitanul. Din Cluj ne îndreptăm spre Orăştie şi Sibiu. In orăşelul natal al eroului Moţapjurgem seara şi o ploaie rece picura stropi de lacrimi cereşti peste îndoliata aşezare omenească a Orăştiei. In cele câteva ore cât rămânom la Orăştie,dure rea ne strângoa inimile ca într'un cloşto văzând jcaloa ce întunecase sufletul familiei şi concetă¬ ţenilor lui Moţa. Eroii legionari sunt duşi in Orăştie,undo Moţa 3 tă câtova clipe, pontru ultime, oară in faţa ca3ci părinteşti.Scormonim din grădiniţa acoperită do ză padă un pumn do ţărână pontru a-1 prosăra deasupra scriolui la Bucureşti şi noaptea, după oficierea slujbei religioasă la biserică, porim spre Sibiu şi în puterea nopţii pe la orele două. Sibiul,cui bul naţionalismului românesc,ne primeşte îndoliat, într'o manifestaţie sublimă de durere care'/împie¬ treşte şi do admiraţie care depăşeşte chiar dure¬ rea. Vicarul Mitropoliei Sibiului a ţinut aci una dintrooele mai splendide cuvântări ce lo-a rostit cândva un prelat român. Pontru frumuseţea oi o ro¬ dăm in introgimo. Foriciţi vito.ji ai lui Hriştos. "Vă salutăm cu evlavie in drumul vostru spro veşnică odihnă. Vă salutăm cu salutul dureros al despărţirii şi al'conştiinţei,co nc spuno: câtă pu toro,câtă onorgic, câtă tinoroţo sufletească, câtă eroică bărbăţie s'a piordut din cămara do vistio- rii a Noamului românosc, cu sborul ultimoi voastro 86 suflări. Moartea voastră consimţită, voită,ca un sacrifi ciu pentru păstrarea in strălucire a Crucii lui Ilristos şi pentru triumful ideii naţionale, ne-a tulburat adânc. A fost o zguduire, un cutremur în sufletul tuturor romanilor.0 zguduire de durero,că acum, când vă-cunoaştem in toată măreţia fiinţoi voastro, nu vă mai avem vii intre noi.Un cutremur de ruşino,că până aţi fost intre noi luptători vaş nici pentru aşezarea neamului nostru in'drepturile sale suverane, nu v’am înţeles doplin şi nu v'am preţuit cât trebuia. Si do mâhniro, că aţi trobuit să vă expatriaţi,spre a no lămuri sufletul vostru maro, plin de tăria credinţei şi de eroismul jert— fei. Dar poate aşa a vrut Dumnezeu, spre trezirea noastră, că dovadă supremă despre curajul sufletu¬ lui vostru, despre" tăria caracterului şi frumuseţea eroismului vostru,să ne vină de departe,ca o lumi¬ nă vie, de acolo,unde astăzi se dă mai aprig lupta întro Hristos şi Satana,intro bine şi rău,între o- mul încroştinat şi omul cu instincte de fiară. De sigur o voia lui Dumnczou,ca această lumină curată şi binefăcătoare, ca soarolo ce nu poate fi ascuns do noroiul pământului,să călătorească cătro noi do dinafara graniţelor ţării, în drvsn crescând morou in străluciro,încât minciuna şi infamia bol- şcvizată să nu o mai poată păta. De sigur este voia lui Dumnezeu,care v'a călău zit voinţa şi paşii din Arhanghelul Său, ca jert¬ firea voastră mucenicească să fie o străfulgerare in adâncimile sufletului românesc, descoperindu-i prăpastia in care stau să-l prăvălească cei fără de Dumnezeu. Altfel ar rămânea fără explicare şi poate fără urmare şi sacrificiul vostru minunat şi răsunetul adânc, in toate inimile, al dramaticei voastre mucenicii. Voi aţi purtat in suflet vin ideal sfânt şi ne¬ muritor: ilristos şi Naţiunea,pentru care aţi murit glorios. 87 Voi v'aţi agonisit prin acest sacrificiu cunu¬ na biruinţii şi loc ales între marii biruitori mu¬ cenici. Ia r prin jertfirea vieţii voastre tinere lui Hristos şi Naţiunii, ne lăsaţi ca testament şi moştenire, pilda celui mai sublim, a singurului şi adevăratului patriotism. Am fi nişte neinţolepţi, dacă nu i-am pricepe sensul şi nevolnici,dacă" nu l-am urma. Durerea noastră geme,tânguindu-no pesto munţii văile şi câmpiilo ţării,că nu vă mai a vom vii in — tro noi,dar pilduiroa voastră no osto mângâioro şi îmbărtătoro . Fio-vă pomenirea veşnică, vouă vrodnicilor de fericiro şi iubiţi copii ai Românioi* Amin". Zeci do mii do oamoni impiotriţi in salutul ro man so înclină convoiului caro so îndroaptă 3pro Turnul Roşu. Râmnicul Valcoa,Dragăşani, Piatra Olt, Slatina, Piteşti,Titu şi Ghitila,fiocaro oraş româno3C osto prozont şi plângo. La orolo 12 şi 3° ajungem în Bucuroşti. Piaţa Gării do Nord undo so aşozaso catafalcul ora o maro do capoto. Circulaţia tramvaclor şi a maşinilor a fost introruptă. Aci so oficiază do câtova suto do prooţi ser¬ viciul divin şi-carul mortuar tras do ~/4 camarazi legionari porneşto po strada Griviţci,Calea Victo- rioi, B-dul Elisabota spre sodiul central şi do a~ colo la Biserica Gorgani, undo camarazii în ochipc fac do gardă toată nonptoa şi posto un milion do oamoni vin po rând să picure lacrimi la catafalcul scumpilor noştri camarazi. A doua zi soara marii comandanţi ai Logiunii fac legământ vil sacrificiului suprom in faţa color două sicrie, so ţino adunaroa gonoraţioi studon- ţeşti prezidată simbolic do Moţa,caro osto procla¬ mat preşodinto răspunzând cu “prozont" la apoi.^ A'doua zi,în 13 Fobruario,oxact o lună do când Moţa şi Marin căzuseră po câmpul Majadahondai,le¬ gionarii încolonaţi compact po întroaga distanţă 88 dela Biserica G-org&ni la Casa Verde din Bucureştii Noui, duc în triumf, aga cura erau purtaţi altădată, eroii romani pe scut, 3 pre locaşul do veşnică odih¬ nă, pe cei doi comandanţi ai Bunei Veatiri. Se înserase bine,când după triumfala traversa¬ re a Bucureştilor ajungem la Mausoleul pe care Le¬ giunea l-a ridicat eroilor legionari. Camarazii în careu dau ultimul salut eternilor comandanţi, preoţii oficiază vin ultim serviciu di¬ vin şi Moţa şi Marin se odihnesc in cripta lor de¬ la Casa Verde. Epopeea nu s'a sfârşit .Moţa şi Marin îşi flutu ră biruinţa deasupra Legiunii. Temelia sacrificiului pentru împlinirea visu¬ lui sfânt r.l t ut iar or românilor a fost încă odată cimentată. Comandanţii Bunei Vestiri, Moţa şi Marin sunt şi vor fi întotdeauna prezenţi în lupta descătuşă¬ rii Neamului. Si de aci, lela permanentul jar al inimilor noastre,dela 11 îr.ţole-ciunca hotorîtr. de Dumnezeu", •'mărirea noastră” necunoscută Domnilor mari şi-a adeverit’şi adevereşte de bună voo mărirea, cea ne¬ cuprinsă-, darul crucii, dar pentru mântuire,pentru curăţiro,pentru înviere . Crucificarea este a Neamului.Vedeţi-o.Aşa este Este a întregului Neam omenesc. Este a luptelor,» biruinţelor, a tuturor color cu sabie sau fără sa¬ bie, în slujba adevărului.Dar mai vârtos osto a u- nui popor răsvrătit pontru dreptate,morgând cu rân duiro să-şi merite locul,să-şi merite conturilo salo geografico şi înălţarea spirituală. Dola acoastă conştiinţă a purces lupta Spanioi adevăratei deplin lămuriţi, do aci a pornit răsbo- iul pontru aşezare a crucii în inima ţării’po caro au urcat-o po infinitolo două imenso braţe,pontru- ca să pogoare recunoscută şi să moorgă la înviorc. Pontrucă numai aşa so putea mântui poporul spa¬ niol, crucificându-so. Numai aşa so putoa curăţi* 89 Numai aşa putea să mai existe. Altminteri Spania pierea. Zidirea lui Dumnezeu creşte. Amintiţi-vă toţi, tuturor,cuvintele apostolu¬ lui: IJ Căci r.u mi-am propuş a seri ceva între voi decât numai pro Isus Christoş. şi pe acesta cruci¬ fic at” . Iar după crucificarea Mântuitorului multe s'au arătat nouă, precum astăzi ni se arată prezent cu toate actele Lui. ( ~Majada^onda PAflICA D0PPI ZILE TIUITE PE FRONTVl BĂNICA DOBRE CRUCIFICAŢII ZILE TRĂITE PE FRONTUL SPANIOL BUCUREŞTI TIPOGRAFIA 1. N. COPUZEANU STR. 1SVOR, 97 19 3 7 EDIŢIA 4-a (Reimprimare după ediţia 2-a) Colecţia EUROPA Munchen Copyright 2003 by Ion Mirii, D-85757 Karlsfeld, GriinlandstraSe 7 Printed in Germanv - Tipărit în Germania PREFAŢA Camaradul meu Bănică Dobre, care a luptat aşa de frumos în Spania pentru Hristos, îmi cere o prefaţă la istoricul isprăvilor celor 7 Legionari ai lui Codreanu. Cred că este de prisos. Faptele lui Bănică, glon¬ tul din umăr, vitejia echipei române, îl prezintă lumei întregi şi prefaţează ori ce lucrare ar seri. Nu prea sunt literat, nu prea iubesc pe scriitori, iubesc mai mult pe făptuitori. A scrie este uşor, când ai un pic de talent. A făptui şi a jăptui fapte ca ale lui Bănică şi a celor şeapte, unde trebuie să ai curagiu şi voinţă până la maximum, este ceva mai mult şi nu ori şi cine poate. Văd că Bănică le întruneşte pe amândouă. Este şi făptuitor şi scriitor şi sunt sigur că scrisul lui va place cum mi-a plăcut mie şi scrisul şi faptele. II recomand deci călduros publicului şi mai cu seamă Legionarilor. Central Cantainzinc-Grânicenil Bucureşti, 27 Iunie 1937 Figuri legendare BĂNICĂ DOBRE Dacă scriu astăzi aceste rânduri despre una din figurile legendare, care vor rămâne permanent în revoluţia noastră naţională, este pentrucă din adâncuri întunecate ea îmi apare tot aşa de lumi¬ noasă cum am cunoscut-o. Bănică Dobre a fost un isvor nesecat de dragoste şi iubire. Iubire şi dragoste faţă de cei mici şi slabi, faţă de patria sa, pe care o cunoştea până în cele mai depărtate colţuri. Faţă de credinţa strămoşească şi eroismul celor căzuţi, pentru care nu odată ochii săi cei săgetători, cei blajini, au plâns cu lacrimi de copil. L-am cunoscut pentru prima dată la Buna Vesti¬ re. Revenise din Spania, purtând urmele loviturilor primite în braţul său mare şi vânjos. Pentru îndrăsneala de a părăsi ţara şi a se înrola în slujba unui ideal comun atâtor suflete, el fusese concediat din serviciul pe care îl avea la Cluj. A fost angajat la Buna Vestire, unde am lucrat împreună până în ziua fatală când ziarul nostru a fost suprimat. Am stat zece luni de zile în acelaşi birou de dimi- neaţa până seara şi ne-am împărtăşit unul altuia 119 toate gândurile, toate bucuriile şi toate durerile noa¬ stre. In serile târzii de iarnă, singuratici în biroul din Bulevardul Elisabeta, doar Valeriu Cârdu ne mai tulbura liniştea şi discuţiile noastre fără sfârşit, când venea noaptea de la tipografie. Bănică Dobre era un mare povestitor. înainte de a scrie lucrarea sa de note şi impresii de pe frontul spaniol Crucificaţii , el mi-a povestit etapă cu etapă tot drumul şi toate evenimentele care au caracterizat marşul acestor eroi. Era o deosebită plăcere să-l asculţi. Cu capul între mâini şi coatele pe masă, contemplând aevea cu ochii săi înlăcrimaţi figura lui Moţa şi a lui Marin, revărsa câte un suspin înnăbuşit şi blestema soarta că n’a căzut el în locul celor pe care i-a iubit. îmi evoca amintiri din comoara frământărilor sale de legionar şi când pomenea numele Căpitanului figura sa blajină lua o atitudine marţială, iar ochii deveneau săgetători, privind necunoscutul pe care l-a bănuit, dar de care niciodată n’a tresărit. Muncitor, destoinic şi devotat Legiunii, Bănică Dobre închidea totuşi o puternică trăire interioară. Erau clipe când ore întregi de cugetare se scur¬ geau fără să le observe şi când lumina minţii sale şi sclipirea inteligenţei nesecate puneau probleme care te uimeau. Nu purta nimănui ură, nu avea niciun duşman şi n’a jignit niciodată - nici chiar un copil. Avea foarte mulţi prieteni în lumea copiilor pe 120 care îi iubea. El ştia foarte bine că numai ei sunt rezerva mare a Legiunii, care vor conduce mâine opera uriaşa începută de Căpitan. Ei au sufletele curate, nepătate şi pline de duhul ceresc al credinţei, care se pot integra perfect prin pregătire în marea şcoală formativă a naţiunii care este Legiunea. Dar Bănică Dobre era şi un mare cuceritor de masse. In lupta electorală din toamna anului 1937 şedinţele sale de cuib pe care le ţinea în satele răspândite pe plaiurile României erau sărbători închinate oratorului. Ţinuta sa maiestoasă, înaltă şi impunătoare, cu mantia verde aruncată peste umerii care au sângerat pentru o credinţă, cu verbul tăios şi răspicat, îţi prezenta parcă un tablou alegoric, o frescă dintr o veche icoană strămoşească, prăfuită de vremuri. Călătorea mult în toată ţara. Intr’o seară din aceeaşi toamnă de luptă electorală un telefon din Timişoara mă trezeşte din munca mea la gazetă. Era Bănică Dobre. Plecase să ridice o troiţa unde¬ va departe în Munţii Apuseni şi primise o lovitura de baionetă din partea jandarmilor români care aveau ordin să interzică ceremonia aceasta legio¬ nară. Era internat în sanatoriul din Timişoara. Am luat primul tren şi am plecat să-mi văd prietenul, dar nu l-am mai găsit. După două zile, Bănică Dobre părăsise patul cu rana încă sângerândă şi plecase 121 iarăşi acolo unde Legiunea avea nevoie de el - pe teren. ISTam să uit niciodată acest caracter ferm şi acea¬ stă voinţă hotărîtă pentru care spiritul de sacrificiu era un sistem de a trăi viaţa. Câtă exuberanţă, câtă dăruire şi câtă nepăsare în faţa morţii! Am făcut anul nou la Buna Vestire şi din mijlocul nostru a dispărut în noaptea aceea de iarnă pustie, împreună cu Mişu Polihroniade să aline durerea şi suferinţele celor care stăteau închişi în celulele de la marginea Bucureştiului. O clipă n’a precupeţit din viaţa lui pentru Legiu¬ ne şi Căpitan. Un minut n’a folosit fără folos pentru ţara care i-a fost atât de dragă şi pentru naţiunea căreia i-a dat viaţa şi sufletul său de mare legionar. L-am revăzut ultima dată la Râmnicu-Sărat şi’n faţa lui de martir, m’am cutremurat şi mam ruşinat. Eram o fărâmă de om ce privea acest uriaş care mi-a călăuzit paşii şi luminat drumul. Mândru şi impunător, slăbit fiziceşte, dar neînfrânt în credinţa sa de martir, scruta viitorul aprig pentru el, dar strălucitor pentru România, spunându-mi: "Moartea individului nu înseamnă în viaţa unui popor încetarea lui de a mai trăi. Ea este regăstrea pentru cei rătăciţi şi isvor de creaţie pentru cei umiliţi. Este versificarea forţelor şi înnobilarea morţilor. Iar noi avem atâtea energii şi atâtea rezer¬ ve care vor trăi. Prin ele vom trăi şi noi. A fost sor- 122 tit de Dumnezeu şi aşa a dorit Căpitanul. Se va înde¬ plini." Bănică Dobre a avut dreptate! Peste mormântul său s’au aşternut anii - dar nu şi uitarea. Au curs lacrimi, dar n’a crescut descuraja¬ rea! A înflorit spiritul colectiv de jertfă şi s’a clădit biruinţa legionară. La mormântul său şi al celor mulţi străjuieşte prezentul, iar în faţa jertfei lui şi a tuturor străjuieşte viitorul. Va fi aşa cum l-au visat.* Constantin I. Ghidei * Extras din ziarul Buna Vestire anul v, seria II, Nr. 100 din Joi 16 Ianuarie 1941, p. 2. 123 Postfaţă Bănică Dobre s’a născut pe ziua de 24 Iunie 1908 la Toxof, lângă Constanţa. Dupăce frecventase Academia Comercială din Cluj, a muncit la Cluj ca funcţionar la Direcţia Ministerială (1929); tot la Cluj a fost secretar contabil al Şcolii Superioare de Comerţ (1930); la Oradea a fost inspector al Mini¬ sterului Finanţelor (1935-1936); din 1937 a fost administrator al ziarului legionar „Buna Vestire”. Ca ziarist, a colaborat încă din 1928, când se afla la Cluj, la diferite publicaţii legionare, între care „Luptătorul” şi „înfrăţirea Românească”. Comandant legionar, a luptat în Spania în echipa condusă de generalul Gheorghe Cantacuzino- Grănicerul; avem o amintire din acea experienţă în cartea Crucificaţii , publicată la Bucureşti în 1937. Arestat în decursul prigoanei antilegionare din 1938, a fost întemniţat la Miercurea Ciuc; închis apoi in lagărul din Râmnicu Sărat, a fost brutal asa¬ sinat în tragica noapte între 21 şi 22 Septembrie 1939 împreună cu mulţi alţi legionari, în total 252, din ordinul regelui criminal şi trădător Carol II şi a amantei sale. în rândurile următoare lectorul poate găsi amin¬ tirea care ne a fost transmisă de Ion Mării, care l-a 124 întâlnit pe Bănică Dobre când acesta din urmă, în timpul campaniei electorale din 1937, trecea din sat în sat cu o echipă legionară însărcinată cu propa¬ ganda. Personalmente , l-am cunoscut pe Bănică Dobre în satul Vălcaniy Jud. Timiş-Torontal. Aveam treispre¬ zece ani ţi şcoala a foat închisă în ziua când Bănică Dobre a vorbit ţăranilor. învăţătorul ne-a avertizat să nu mergem la adunarea ţinută de Bănică , căci erau mulţi jandarmi care patrulau acolo. Sala Casei Naţionale în care s'a ţinut înstrumrea y nu era destul de mare astfel încât mulţi ţărani au ascultat cu religiozitate discursul lui Bănică afară din sală prin ferestele deschise. La sfârşitul discursului său Bănică a spus: „ Moţa şi Marin nu sunt morţi. Sufletele lor plutesc deasupra noastră. împreună cu Căpitanul ei ne conduc spre biruinţă .” Apoi gigantul Bănică a ridicat în sus mâna dreaptă augurând ţăranilor: „Dumnezu să vă dee copii ca mine ”. Eu m'am strecurat prin mulţime până la tribuna de unde a vorbit Bănică. Când a coborît , a trecut pe lângă mine. îi ajungeam până la centură. Vizita lui Bănică a reprezentat un moment de încurajare şi înălţare sufletească pentru tot satul. Au trecut de atunci 73 de ani y dar eu n’am uitat acele momente. Bănică a fost unicul dintre legio¬ narii care au participat la Cruciada spaniolă y pe care l-am cunoscut personal Claudio Mutti 125 EDITliM ZIARULUI JM RtSTIKt “ Preţul Lei 35