Al.Vasiliu-Tatarusi — Focul cel mare. Amintiri din Primul Razboi Mondial (1916-1918) . Ed.Junimea, (1978)

200% 


FOCUL CEL MARE 


Dake dt oem RU RE ee = : 
pă pm. DCE | 
7 oF he =. * , Aie Le LA cu | 
. aA 4 +11 =. : 
ENT 
săi 
! 
1 : 
2. 
£* 2 
Li 
. Ae 
: 7 - y 
~ h < R 
7 


Junimea 


BCU Cluj / Central University Library Cluj 


ALEXANDRU VASILIU-TATARUSI 


FOCUL CEL MARE 


AMINTIRI DIN PRIMUL RAZBOI MONDIAL 
(1916—1918) 


a 


4.0003, 


ALEXANDRU VASILIU-TATARUSI 


LI 
FOCUL 
CEL MARE 


AMINTIRI 
DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL 
(1916-1918) 


Ediţie îngrijită de ION ARHIP 
și DUMITRU VACARIU 
Cuvint înainte de PETRU URSACHE 


$ 


EDITURA JUNIMEA IAȘI 
1978 


F | 32 [1407 | 


Coperta : Irina Dascülu 


PREFATA 


Al. Vasiliu face parte din vestita generaţie eroică a inväfämin- 
tului romdnesc de la 1900. Destinul sdu, ca si al confrafilor de 
breaslă, era legat de problemele culturalizării satului din epoca de 
glorie a școlii lui Haret. li vom descoperi peste tot unde se sim- 
tea nevoia unei mișcări înnoitoare : organizind societăți, infiinfind 
reviste, culegind folclor, redactind monografii sătești, descriind 
obiceiuri, etc. Prin munca lor entuziastă si stăruitoare, fără egal, 
satul românesc a început să fie cercetat sistematic. încît nici o 
reabordare modernă a problemei nu este posibilă fără a cunoaște 
în detaliu întreaga mișcare culturală inițiată de modestii cărturari 
rurali de la începutul veacului. 

li caracterizează, într-un mod cu totul aparte, spiritul de echipă, 
o solidaritate impresionantă ca forţă, născută din conștiința fermă 
că lor le revine datoria de a fortifica, prin educaţie, ființa spiri- 
tuală a neamului. Visători demni de orice început de renaștere, 
erau si excelenți practicieni. calități greu de armonizat, prin na- 
tura lor contradictorie, într-o singură individualitate, dar care le-a 
asigurat marea si glorioasa lor carieră în opera de revoluționare 
a viefit culturale. | é 

S-au dezvoltat dintre ei personalități ? Desigur, dar nu în sensul 
savant și citadin al termenului, ci în minunata perspectivă a ideii 
de generaţie anonimă. Ce-si puteau dori mai mult modestii si bravii 
cărturari, porniţi direct din vatra satului, dintre plugari si bala- 
deuri, decit să se întoarcă de unde au plecat, pentru a rămîne 
continuatori credincioși graiului străbun ? La 1900, cînd limba 
românească începea din nou să fie impestrifatd cu cuvinte străine, 
îndeosebi frantuzisme (datorită trupelor de teatru venite de peste 
hotare, fapt care a trezit protestele vehemente ale lui Iorga, De- 
lavrancea, etc.), mișcarea culturală autohtonă, pornită de la sate, 


5 


ae 


de jos, de la baza etnicului, nu putea să aibă decit un rol salutar. 
De aceea a si trezit admiraţia tuturor marilor personalităţi ale 
vremii. În presă, laudele nu încetau ori de cite ori lua ființă o 
societate corală, un cămin cultural, o bibliotecă, o revistă sau 
apărea o carte de folclor. Au fost și numiți, pe drept cuvînt, 
Juminätori (S. Mehedinţi), oameni aleşi (J. Simionescu), mari ano- 
nimi (Nicolae Iorga). Într-o scrisoare către Toroufiu, din 1953, re- 
dactată deci la vîrsta tîrzie a amintirilor, G. T. Kirileanu făcea 
următoarea recomandare pentru un eventual volum de ,,corespon- 
dentd literară“ : „Înşir aici o parte din cei cu care-am fost sau 
sînt în corespondenţă culturală : 

Prof. Meissner si cei mai distinși ucenici ai săi: M. Lupescu, 
I, T. (loan Teodorescu ?) si Al. Vasiliu, folcloristi, V. Butnaru, C. 
Brudariu, N. Stoleriu, A. Gorovei si alţi colaboratori ai revistei 
Sezätoarea, profesorii I, R. Pogoneanu, V. Bogrea, G. Vâlsan, Leca 
Morariu, Sextil Puşcariu, H. Tiktin, M. Costăchescu, Em. Bucuta, 
D. Russo, I. Bianu, pr. Nae Popescu, pr. C. Bobulescu, N. Iorga, 
Barbu Știrbey, L. Basset. [...]. 

Cu străini : M. Godet (directorul Bibl. Naj—Berna) Jean Bou- 
tière (despre I. Creangd). | 

Se înțelege că toate scrisorile nu se pot publica, fiind prea nu- 
meroase (am o ladă mare!). Se impune așadar o alegere, si d-ta 
eşti cel mai în măsură s-o faci, atunci cînd vei crede nimerit. Ca 
să poti face alegerea ti-as trimite cîte un pachet de corespondență 
în original, si la înapoierea lui ar urma alt pachet.“ (G. T. Kiri- 
leanu, Corespondenţă, Minerva, București, 1977, p. 287), 

În lunga insiruire de nume, Al. Vasiliu ocupă un loc de frunte. 
Probabil că mos Ghiţă a fost puţin subiectiv, în amintirea vechiu- 
lui şi bunului său prieten care l-a părăsit cu aproximativ un 
deceniu mai devreme. Era poate și respectul pentru marele edu- 
cator de la Școala normală ieșeană, C. Meissner. omul adorat de 
toată generaţia eroică despre care vorbim, dar care a intrat, cu 
timpul, în totală uitare, alături de vrednicii săi ucenici. Poate 
era şi o ușoară reținere faţă de N. Iorga, trecut fără nici o men- 
tiune printre „profesori“, din cauza ironiilor pe care marele istoric 
le strecura în discuţiile despre respectul, puțin bătător la ochi, 
purtat de G. T. Kirileanu lui Titu Maiorescu. Corespondenta a 
apărut într-adevăr, însă mult mai tîrziu (volumul citat), fiind res- 
pectate criteriile selective propuse în scrisoarea amintită. Lipsesc 
scrisorile emise către Al. Vasiliu, pe care G. T. Kirileanu le cre- 
dea definitiv pierdute. 


6 


Multe dintre numele citate cu atita generozitate de G.-T. 
Kirileanu nu mai prezintă astăzi mare interes, decît în măsura 
în care sînt raportate la-intreaga generaţie, în vederea recons- 
tituirii epocii. Cine mai știe astăzi (si la ce ar folosi?) despre 
C. Brudariu sau: chiar N. Stoleriu ? Nu la fel stau. lucrurile cu 
Al. Vasiliu, si puţini sînt cei din generaţia eroică in stare să-l 
egaleze, în privința modului cum a știtut să se impună in folclo- 
mistică. În deosebi, după publicarea primei culegeri de texte 
folclorice, Cintece, urături şi bocete, care i-a adus elogierea de 
către Titu Maiorescu la Academie, apoi ampla recenzie lauda- 
tivă a lui N. Iorga, din Neamul Românesc literar, Al. Vasiliu a 
început să fie considerat unul dintre cei mai de seamă cunoscă- 
tori ai culturii tradiționale. Să nu uităm că volumul său apare 
într-o vreme cînd atît Ion Bianu cit, mai ales, Ovid Densusianu 
pledau pentru modernizarea culegerilor de folclor. Mai mult 
decît atît, Densusianu a acceptat să apară în Vieaţa nouă o 
recenzie favorabilă, si este cunoscută exigenta profesorului bucu- 
restean fafa de culegerile efectuate de cei care nu făceau parie_ 
din scoala sa. Kirileanu îi consulta pe V. Bogrea si pe invdfa- 
torul tätärusan in probleme de lexicologie. De altfel, glosarul 
la ediția operelor lui Creangă a fost alcătuit de Vasiliu in cea 
mai mare parte. | | 

Pretuit la Academie, stimat de colegi in cercurile pedagogice 
si de săteni, cu timpul devenise orgolios si, in mod ciudat, din 
ce în ce mai singuratic. I se părea că se scrie prea putin des- 
pre dînsul în presă și-i atrăgea atenția lui G. T. Kirileanu in legă- 
tură cu aceasta, în speranța ca prietenul său să intervină. Semnă- 
tura lui era foarte căutată. Cind a apărut revista disidentă, 
„lon Creangă“, la Birlad, Vasiliu, solicitat cu insistență să cola- 
boreze, afirma cu mindrie că el ține „de vechea gardă“, cea a 
Sezätorii. A urmat un schimb de scrisori destul de acid cu Mihai 
Lupescu, principalul asociat al lui Pamfile la publicaţia birla- 
dează. Dar Lupescu, mai iertätor si generos din fire,'a trecut cu 
vederea acest amănunt și l-a solicitat din nou pe Al. Vasiliu să 
participe la apariția celei de a doua serii a revistei Sezatoarea, 
din perioada postbelică, după ce publicaţia Ion Creanga înce- 
tase prin. moartea lui Tudor Pamfile. De data aceasta, învăţă- 
torul din Tätärusi figura. printre „întemeietori“. Lupescu il 
instiinta astfel pe G. T. Kirileanu despre operaţiile de pregă- 
tire: „Materialul ne curge mult si bun. A trimis si Vasiliu Alex. 
Am urnit ursul din birlog“. (G. T. Kirileanu, lucr. cit., p. 516). 


7 


Dar scria pufin si numai imboldit de Kirileanu. Formula 
„Hai odată, Alexandre !* apare frecvent în scrisori. Probabil că 
dacă ar fi fost încurajat de prietenul său ori de Ion Bianu, în 
care avea o încredere totală, ar fi destinat tiparului şi Aminti- 
rile din primul război mondial. fi plăcea în schimb, spre bätri-. 
nefe, să vorbească în public, mai ales unde era lume ameste- 
cată, funcţionari de la București, profesori universitari, oameni 
care, după socotinfa sa, cunoșteau mai puţin traiul de la țară... 
În asemenea ocazii era, se spune, de-a dreptul captivant Drin 
înfățișarea lui pitorească şi vorbirea pur țărănească. C. Meissner. 
ni-l descrie astfel: „Eu îți scriu potrivit dorinței lui Al. Vasi- 
liu-Tătăruși. Ce să-ţi spun? A ţinut o minunată conferinţă, 
plină de miez și constituind un studiu de reală valoare, îndeo- 
sebi asupra învățătorului Creangă. Un singur cusur a avut: 
cuvintarea era prea lungă. Totuși succesul lui Vasiliu a fost 
desdvirsit, a avut parte de aplauze frenetice, iar inima-mi s-a 
umflat cît o pîine de mîndrie. EL e un produs al solului, așa 
cum a fost și acela despre care a vorbit. 

Dealtfel lucrul nu e nou: Vasiliu-Tătăruşi cu pletele lui, cu 
bondifa lui, cu ciubotoaiele lui imense și cu graiul său de o deo- 
sebită frumuseţe, cucerește orice auditor. Așa a fost și amin.“ 
(G. T. Kirileanu, lucr. cit., p. 555—556). 
| Conferința a avut loc la Teatrul National din Iasi, cu prile- 
jul unui simpozion consacrat lui Ion Creangă. Și-au adus con- 
tributia foşti elevi ai Școlii normale „Vasile Lupu“, discipoli ai 
lui Meissner. Textul nu este grozav. De altfel, a si fost publicat 
si uitat în Sezätoarea, seria nouă. Vasiliu venea însă cu nişte 
atuuri. Înainte de toate, l-a cunoscut direct pe Creangă în pri- 
mii ani de studii la Școala normală, de unde si titlul conferinţei. 
In al doilea rînd, era rudă cu autorul celorlalte Amintiri, lucru 
de care dorea să se știe neapărat. In sfîrșit, prietenii apropiaţi 
încercau să descopere afinități spirituale între povestitorul humu- 
lestean. si învățătorul din Tătăruși. Și Meissner vrea să se infe- 
leagă acest lucru în scrisoarea amintită. Kirileanu o va face mai 
străveziu cu alt prilej. Este un mod naiv de a forța realitatea 
pentru a-și însuși dimensiunile legendei. În Moldova de sus se 
trece repede de la o formă de existență la alta. La Tätärusi, aceasta 
se întîmplă chiar si astăzi: aproape orice locuitor îţi poate spune 
că Al. Vasiliu a fost academician, că era invitat ca oaspete de 
onoare la diferite întruniri științifice. 


8 


a 


À 


Conferințele nu erau expuneri riguroase, studii metodice,—ci 
cuvintäri patetice cu caracter autobiografic, pentru că Al. Vasiliu 
avea o predilecție specială pentru memorialistică. Orice aspect din 
viața satului ar fi fost luat în discuţie, ajungea să vorbească tot 
despre propria sa experienţă, ce ştia sau a auzit personal in 
legătură cu problema respectivă. La conferințe lua si cavalul, 
învățătorul -[iind un cintdref excelent. Prin urmare, dădea spec- 
tacol. Ca în Cîntecul ciobanului care şi-a pierdut oile, nara si 
cînta, de obicei texte triste. iar spectatorii, îmbrăcaţi ordseneste, 
il priveau ca pe o raritate ; pentru că. şi era. La o conferință care 
a produs un efect asemănător cu cea descrisă de C. Meissner, 
grație talentului narativ și cavalului, o doamnă Cantacuzino l-a 
întrebat : „Ce ai d-ta d-le Vasiliu, de cinfi numai cîntece de jale ? 

I-am răspuns cu ochii uzi de lacrimi, spuindu-i aceste două 
versuri dintr-un cîntec popular : Sa 

“Doamnă, — Cine nu-i mîncat de răle, 

u știe cînta de jăle. 

- Auzind răspunsul acesta n-a mai suflat d-na nici legănat 
cuvînt, iar eu criscam din dinţi să nu pling“ (Dintr-o scrisoare 
către învățătorul Costache Stan, Tătăruşi, luni, 15 ianuarie.“ cînd 
am împlinit 58 de ani din viaţă“.) 

Si lui Ion Bianu îi plăcea să-l audă cintind. Anumite scrisori 
adresate folcloristului se încheiau astfel: „Te salut cu deosebită 
cinste şi dragoste pe care fi le păstrez de cînd ne cunoaștem 
si ţi-am auzit cavalul“. (Scrisoare din 8 august 1927, comunicată 
de Badiu Damian, învăţător, Tătăruşi). Profesorul francez H. Per- 
not jusese de asemenea impresionat de „portul moldovenesc cu 
căciula și sumanul cel mare“ (Scrisoare nedatată, reprodusă în 
Vestitorul satelor, An. XVII, nr. 23, 1—5 dec., p. 2) și-l fotogra- 
fiase în fata Universităţii din București, cu prilejul unor. înre- 
gistrări de cintece, învățătorul tdtdrusan fiind invitat în cali- . 
tate de informator. Chipul lui Al. Vasiliu s-a făcut astfel cunos- 
cut în toată țara. Fotografia era reprodusă în diverse reviste, 
broşuri ori cărţi de școală. Figura si în vitrina librăriei Socec. 
Dintr-o scrisoare a lui G. T. Kirileanu sîntem informați de prie- 
tenia dintre cei doi editori ai operelor lui Creangă în termenii 
următori: ,..cind mi-i dor de dumniata trec pe la Fotoglob 
unde-fi stă chipul în fereastră cu toiagul arhidăscălesc în fafa“ 
(Scrisoare din 30.[.1927, comunicată de Badiu Damian). 

Al. Vasiliu a rămas deci un reprezentant al satului de bas- 
_tind, după port, vorbă si obiceiuri, de aceea biografia lui se 


9 


reduce la cîteva date specifice generaţiei de cărturari sătești din 
care face parte. Fiu de țăran, s-a născut in Tătăruși, la 1876. 
Erau la părinți doi fraţi şi o soră, rămaşi încă din copilărie 
fără mamă. Poate de aici porneşte nota elegiacă din întreaga 
sa memorialistică. | | | 

scoala primară o începe in sat. Se pare cd, la Tătăruși, 
cunostinfele elementare ale scris-cititului se căpătau ined ina- 
inte de 1865, adică de reformele lui Cuza. Arhiva școlii nu păs- 
trează o evidență în această privință. Dar, după spusele bătri- 
nilor (iar la Tătăruși bătrînii au vîrste matusalemice), funcţiona 
o şcoală sătească în pridvorul bisericii Sfîntul Neculai, unde se 
preda catehismul, gramatica, socotitul pentru cancelaristii de la 
curtea boierului Nicu Ion. Al. Vasiliu și-a continuat studiile 
primare, începind cu toamna anului 1886, la scoala nr. 1 din 
Fălticeni, dar după doi ani, „fiind încă mic de vîrstă, nu m-am 
putut duce la școală la Iași, ci am mai umblat la gimnaziu doi 
ani si apoi am plecat la învățătură dincolo de hotarele județului 
meu Suceava“ (Prefatä la Poveşti. si legende). A urmat Scoala 
normală „Vasile Lupu“, absolvită în 1895, unde a avut profesori 
foarte apreciați în vreme, cum ar fi Const. Meissner (dascălii 
rurali îl supranumeau tata Meissner), Gh. Ghibănescu, Ion Paul 
etc. Tuturor le-a consacrat pagini memorialistice pline de recu-. 
noştință. „ră | | 

A început o carieră didactică durind mai bine de trei dece- 
nii, de la 1 oct. 1895 pind la 15 sept. 1929, cînd s-a pensionat 
la cerere. A fost tulburată de primul război mondial, fostul 
învățător alegindu-se cu o decorație Bärbätie şi credinţă si cu 
convingerea că s-a făcut a doua oară util naţiunii române: întîi 
ca folclorist, păstrător al tradițiilor si apoi ca ostean bätrin. În 
vremurile de răgaz dintre două lupte, prietenii, camarazii, sol- 
dati ori ofițeri, îl căutau ca să-i asculte poveştile. „He, cum se 
vede poveștile mele au fost si ele în război“, nota în aceeași 
Prefata la volumul de proză, convingindu-ne din nou cit de 
îngemănată era viata omului cu aceea a cintecului ori a poves- 
titului. 

A părăsit învățămîntul întristat. (niște ,neprieteni tot caută 
să-mi învenineze sufletul“), dar nu s-a plins: mărturisirea a 
făcut-o într-un moment de mare destăinuire prietenului său de 
tinerețe, învățătorul Costache Stan, într-o scrisoare din 1930. 
Tot acum trecea pe curat Amintirile din primul război mondial. 
Era şi acesta un pretext pentru destăinuire, căci o însemnare 


10 


lasă să se înțeleagă faptul că Al. Vasiliu a avut deseori dificul- 
tăți cu colegii de breaslă din Tătăruşi. La 29 noiembrie primește 
instiinfarea, probabil neoficială, că este numit învăţător la 
Școala normală. Faptul a trezit invidie: avansarea însemna și 
chemarea lui Vasiliu de pe front. Au urmat niște intrigi, după 
cîte se pare, destul de conjuze, iar autorul Amintirilor din pri- 
mul război mondial scrie : „În Tdtdrusi, pe cît văd eu, nu piere 
saminta dihoniei“. Avansarea nu s-a mai făcut. ,Säminfa diho- 
niei“ purta numele Maria Ștefănescu, fiind amestecate și alte 
persoane. Învățătorul nu a mai dat alte detalii, însă a notat dis- 
cret amănuntul la răboj. 

A murit aproape fulgerător, la 25 martie, 1945, în mare sin- 
gurătate, așa cum a trăit toată viața. Se afla în satul Drăghici, 
județul Muscel, unde! plecase în refugiu. După douăzeci de ani, 
osemintele au fost aduse la Tătăruși de învăţătoarea A. Tănase, 
nepoată si demnă urmasä a folcloristului în ale învățămîntului. 

S-a pierdut și biblioteca. Se pare că avea un mare fond de 
cărți. Cumpăra ori primea de la prieteni, îndeosebi de la G..T. 
Kirileanu, acesta făcîndu-i rost de abonamente, donaţii, etc. 
Războiul nu a fost îngăduitor cu bibliotecile vechi. De frica 
invaziei și a păgubirii, Vasiliu, asemenea multora,.a încercat 
soluţii extreme. A îngropat o parte din cărți, pe altele le-a 
împărțit prietenilor. Puţine au mai fost recuperate. S-au pierdut 
si multe dintre scrisori. G. T. Kirileanu regreta lipsa celor tri- 
mise de. dînsul, din arhiva învățătorului tätärusean. Nu vom 
ști niciodată cite au fost, dar unele dintre ele se cunosc. Noi 
posedăm copii după 28 de scrisori, trimise de G. T. Kirileanu, 
6 de la Ion Bianu, 2 de la Costache Stan, una de la Mihai 
Lupescu si una de la H. Pernot. Originalele se află la Tätärusi, 
familiile Badiu Damian si A. Tănase. 

Manuscrisul Amintiri din primul război mondial, (titlu la 
care s-au oprit editorii Ion Arhip si Dumitru Vacariu) comple- 
tează datele biografice ale autorului, dar trebuie considerate 
mai curînd ca un jurnal de front. Informația cuprinsă în text 
ar fi extrem de utilă pentru redactarea unei sociologii a răz- 
boiului, Desigur, există o bogată bibliografie pe aceasta temă, 
romane, reportaje, opere plastice dar Vasiliu ne pune la dis- 
poziție un material extrem de interesant, din punct de vedere 
documentar și chiar inedit, în. mare măsură, ca perspectivă 
naralivă. Războiul este văzut de un ţăran (întîmplător se 
numește Al. Vasiliu), care notează aproape zi de zi în carnet, 


11 


adesea stind in transee, sub obuze, intimplare dupd intimplare, 
fără intenția de a face literatură. Autorul s-a folosit întii de un 
carnefel pe care l-a purtat permanent, pe tot parcursul concen- 
trării. Probabil s-a hotărit să scrie jurnalul dintr-un spirit cro- 
nicăresc, foarte dezvoltat la dînsul, „ca să se știe“, să afle și alții 
prin ce întîmplări au trecut el și camarazii de suferință. Aici 
stă interesul sociologic al lucrării. Ce notează, de fapt, învăţă- 
torul-faran ? Marsuri istovitoare, zile de panică si de foamete, 
măceluri, diverse discuții dintre ostaşi, popasuri scurte, mici 
escapade în căutare de hrană și de băutură. Cam atit. Cum 
acestea se repetau în mod fatal, cum autorul isi propusese să 
respecte ordinea intimplärilor, jurnalul a “trebuit să capete un 
caracter  contabilicesc, ceea ce poate să displacä la lectură. 
Într-un cuvânt, jurnalul cuprinde fapte brute, materie vie, trà- 
ită, dar aglomerată. Tocmai acesta este modul de prezentare cu 
exactitate matematică a unui fenomen social. Intregul jurnal 
pune in evidenţă cu o claritate exmplard procesul de consti- 
tuire a unei unităţi sociale în condiţiile războiului, marea fami- 
lie de ostaşi, foarte disparată și amestecată inițial, a batalionului 
din care făcea parte si Al. Vasiliu. | 

Ce mare deosebire față de opera de ficțiune. Pădurea spîn- 
zuratilor, spre exemplu! La Rebreanu ca si la Camil Petrescu 
primează intenția de organizare, construirea limbajului epic. Ei 
inventează un sistem de mediafii între obiect si subiect (între 
istoria concretă a războiului si lector), incit materia brută se 
transfigurează în imagine poetică. De aceea este greu de înţeles 
cine comunică cu cititorul într-un anume pasaj din Pădurea 
spinzuratilor; un soldat din mulțime, autorul, Emil, Herdelea 
sau toţi deodată. Dar în beletristică important este să nu se știe 
cu siguranţă cine comunică. Din contra, autorul are interesul 
să întreţină confuzia lectorului, accentuînd semantismul frazei. 

La Al. Vasiliu nu. se produc mediafii între subiect și obiect, 
drept urmare noi înțelegem perfect că informatia ne-o transmite 
permanent o singură persoană: invdfdtorul-fdran. Precizarea 
privind originea sursei informaţiei este hotdritoare pentru ştiinţă. 
Căci dacă autorul își permite să se detaseze de obiect, să intro- 
ducă note particulare, subiective, valoarea documentară a infor- 
mafici se alterează. 

Autorul Amintirilor, fără să fi făcut studii de RR e a 
respectat într-un mod ireprosabil una dintre condiţiile esenţiale 


12 


ale cercetării. Se ştie că obiectivarea absolută nu este posibilă in 
cercetarea sociologicä, pentru că specialistul aderă altfel la mate- 
rialul uman decît matematicianul care rezolvă o ecuaţie. Mai 
ales în cercetarea individuală există mereu tentaţia comentariilor, 
a selectiilor, deci a intervențiilor arbitrare. Școala sociologică 
franceză de prin anii 55 a încercat să rezolve această dificul- 
tate, propunind aplicarea modelelor structurale. Dar modelul 
însuşi este o invenţie arbitrară. Nici cercetarea din interior nu 
duce la rezultate ideale, întrucît integrarea în fenomen nu poate 
fi decit destul de relativă. Remarcabil pentru Al. Vasiliu ni se 
pare faptul că a rămas una și aceeași ființă cu obiectul cerce- 
tării. Amintirile nu ne pun în situaţia de a descoperi variaţii de 
atitudine în problema războiului. Există una singură, cea a mul- 
fimii căreia autorul îi aparține, fără a face vreun efort de inte- 
grare pentru a privi realitatea din interior si a se pune de acord 
cu ea. Este suficient să citim textul, să-i urmărim stilul, ca să 
ne dăm seama că informaţia vine direct de la sursă, adică de la 
unul dintre țărani, luptător din batalionul lui Vasiliu. Chiar si 
atunci cînd autorul se exprimă mai liric, se lamentează, folo- 
seste forme retorice ori paremiologice, nu se abate de la stilul | 
gindirij tradifionale. | 

Aglomerarea de material este si ea indicată în sociologie. Cerce- 
tătorul nu poate decide înainte de terminarea investigafiilor, in 
timpul documentării, care sînt datele demne de reţinut ori de 
eliminat. Interesant că A]. Vasiliu a ajuns spre sfîrșitul lucrării 
să noteze mai rar. Sint zile cînd nu mai scrie, sub pretextul : 
„fiind linişte pe front, nu prea am ce scrie“. Se exprimă lapi- 
dar, folosește fraze stereotipe. Poate fi şi oboseala, și lipsa de 
subiecte. Dar mai poate fi un amănunt de însemnătate socio- 
logică : Vasiliu cunoaște acum toată familia, iar cu problemele 
războiului s-a obișnuit. I-a urmărit pe toți, deveniți ai lui ince- 
pind cu campania de la Borca. pînă mai sus de Tulgheș, in 
retragerea dramatică de la Jiu pînă în Moldova, în tranșeele din 
apropierea Mărășeştilor. În momentul în care s-a convins de 
coeziunea socială a grupului, interesul sau memorialistic a 
început să cedeze. 

Textul Amintiri din primul război mondial nu prezintă o 
valoare literară, ci una  stintificä, documentară, asa cum am 
încercat să arătăm și cum și-a propus autorul însuși. Dacă ar 
fi renunţat la structura de jurnal a narațiunii, adoptind alta, de 
pildă a basmului, gen familiar învățătorului, și-ar fi permis mai 
multă libertate în fabulafie. Dar el a dorit o istorie exactă a 


13 


oamenilor (nu a räzboiului, de altfel acest aspect al problemei 
apare destul de vag reprezentat), impreund cu care a luptat. In 
paginile jurnalului sint evocate momente impresionante, dar 
nespeculate din punct de vedere literar. De piliă, pasajul în care 
românii ghemuiti în tranșee cîntă o noapte întreagă Deşteaptă-te 
române, răspunzind in acest mod atacului nemţesc de artilerie, 
l-ar fi făcut pe Toader Hrib să scrie pagini vibrante. Cît pri- 
veste exprimarea arhaică, folosirea unor formule cronicäresti 
arhicunoscute, nu pot decît să impresioneze neplăcut. E bine că 
nu se abuzează. | 

Ciudat este dezinteresul pentru culegerile de texte orale. Alfi 
folcloristi, Gh. Cernea, Pr. Hodoroabä, Cardas, I. Soricu etc. 
participanţi si ei, la primul război mondial, nu au scăpat prile- 
jul. Ca de obicei, purta la sold fluierul. Cinta seara în tranșee 
și-l împrumuta şi altora. Într-o seară, contra unui litru de vin 
adus de un soldat de la trenul regimentar, a povestit basmul 
Povestea lui Petrişor şi a lui Petrea Talhariu. Din cauza vinului 
ori amintindu-și „că-i mîncat de răle“, nu se ştie, în orice caz, 
cînd „soldatul Cristei Gheorghe a scăpărat un chibrit (...) a văzut 
ochii mei uzi de lacrimi.“ Colonelul Neculcea, comandantul regi- 
mentului, auzind intimplarea, începu să-l invite, tot seara, la 
comandament. să-i asculte poveștile. Amănuntul îl cunoaștem si 
din Prefaţa la Poveşti şi legende, dar jurnalul este mai bogat în 
informaţii. | : 

O anchetă sociologică, în mediu rural, pe tema „amintiri din 
război“ ar confirma perfect modul de gîndire si stilul de comu- 
nicare din Amintiri din primul război mondial de Al. Vasiliu. 
Facem afirmaţia în cunoștință de cauză, întrucit am realizat o 
asemenea cercetare cu titlu experimental, cu ani în urmă, mult 
înainte de a sti de existența manuscrisului de fafa. Din intim- 
lare, am abordat Valea Bistriţei din zona Broștenilor, localități 
evocate si de Al. Vasiliu în Amintirile sale. Literatura de război, 
îndeosebi lirica, este încă destul de bogată prin partea locului. 
In 1916, asa cum spune învățătorul din Tätärusi, dar si în al 
doilea război, au avut loc pe aici lupte inversunate, iar oamenii 
sînt si astăzi mereu înclinați să vorbească despre acele intim- 
plări. Dacă îi propui unui bătrîn să-ți prezinte istoria satului ori 


a familiei sale (Mihai Petrescu din Cotirgasi, Ghiţă Matei din : 


Lungeni, Ana Folmar — fostă sanitară pe front — din Broșteni, 
Costache Dumitru de pe Neagra) aproape invariabil îţi înșiraie 
toate campaniile la care a participat, cu mare lux de amănunte 
și de date. Este subiectul predilect. Unii dintre ei, după ce epui- 


14 


ay nd 


zează amintirile din armatä si război, aproape nu mai au ce 
“spune. Poate nu sînt convinși că alte fapte din viaţa lor merită 
să fie cunoscute, de un străin. Este o chestiune de psihologie 
socială. Omul de la ţară are un spirit original (folcloristii ar zice 
funcțional), de selecţie a subiectelor, în raport cu momentele 
fundamentale ale biografiei proprii, care îl plasează în sistemul 
unității sociale. El îți vorbeşte pe larg despre insurdtoarea sa, 
despre ce a pătimit în armată si despre înmormântarea părinților. 
Dacă poate, zice si un cintecel de jale, ca să arate că e simţitor 
si că e „mâncat de jăle“. 

Ca folclorist, Al. Vasiliu a fost singurul, în vreme, care a 
intuit necesitatea anchetelor intensive, ca și supravegherea cu 
răbdare îndelungată a fenomenului poetic. Colecţiile sale publi- 
cate sau însemnările teoretice succinte sînt absolut necesare cer- 
cetării actuale pentru cunoaşterea profilului artistic al satului 
românesc de la 1900. El a introdus în volume (Cântece, urături 
si bocete, d-ale poporului, Bucuresti, 1909 și Poveşti şi legende, 
Bucureşti 1927, ambele publicate în colecţia Academiei „Din viata 
poporului român“), numai texte descoperite în satul de baștină, 
Tătăruși, ceea ce dezvăluie o nemărturisită intenție monografistă. 
Învățătorul a fost străin de teoria unităţilor sociale, ca și în 
cazul Amintirilor, dar întîmplarea a făcut ca localitatea pe care 
și-a ales-o să fie reprezentativă. 

Vasiliu mai avea și alte manuscrise în pregătire. Kirileanu îl 
îndemna insistent să scoată o nouă culegere de basme, un volum. 
de articole și un studiu despre casă. „Am făcut si o tocmeala: 
eu să stărui pentru tipărirea poveștilor d-ta să ne dai casa și 
ocupațiile țărănești. Iată că eu mă apropii de timpul cînd cred 
că vom izbuti să vezi adusă la rînd tipărirea poveștilor, prin 
urmare cată ca si d-ta să te fii de giuruinta“. (Scrisoarea din 
30.1.1927). Tot Kirileanu îi propunea să scrie o monografie a satu- 
lui si un volum de amintiri. Asemenea tipuri de lucrări erau la 
modă prin anii 30. Probabil că si textul Amintiri din satul meu 
a început să fie redactat tot în această vreme, paralel cu Amin- 
tiri din primul război mondial. 

Vasiliu nu prea obişnuia să facă promisiuni lui Kirileanu, deși 
ucrärile solicitate au fost realizate într-o formă sau alta. El era 
mai interesat de imprimarea unei noi culegeri de cintece. Ideea 
i-a venit, probabil, în anul 1928, cînd a fost învitat de Al. Rosetti 
la Universitatea din Bucuresti ca să fie prezentat studenților, si 
cînd H. Pernot i-a înregistrat un număr de cintece la fonograf: 


15 


„După ce le cintam eu, apoi le repeta aparatul si drept să-ți spun, 
le ascultam plingind ca băieții“. Sentimentalismul acesta, propriu 
oricărui ins năpădit „de jăle“ are la. Vasiliu și puțină poză. In 
diversele însemnări, el face prea des caz de sensibilitatea sa, 
manifestată, cum se vede, in public, acuzînd indiferența genera- 
tiilor mai noi, îndeosebi a orășenilor, fafa de cîntecul tradiţional, 
Nu mai puţin adevărat este că orice artist din mediul rural mani- 
festă adesea o vie dorință de a-și asculta vocea imediat după ce 
a fost imprimată. | 

Noua colecţie o dorea înregistrată si pe discuri: „Aș cumpăra 
asemenea măestrie si cînd as fi amărit (si-s mai mult amărit) 
as pune placa si m-aș da de-o parte să ascult cintecul. (Scri-. 
_soare către Costache Stan, 15, I, 1934). La acești ani relativ tirzii 
ai vieţii, cîntecul începea să devină pentru învățătorul tătărușan 
o îndeletnicire personală. Nu se gindea să noteze textele direct 
de la săteni ca altădată, ci din memorie, perseverind să creadă 
cu oarecare exagerare că exprimă spiritul autentic al artistului 
de bună tradiţie. Memorialistul începea să-l lase în umbră pe 
folclorist. De altfel, generația sa își consumase programul cul- 
turalizator în lumea satelor, încă înainte de 1916. După această 
dată, orice iniţiativă luată în perspectiva școlii Haret era sortită 
eșecului. Au dovedit-o cea de a doua serie a revistei Sezätoarea, 
culegerile amatoristice din perioada postbelică, chestionarele lui 
Muslea etc. De aceea, materialele demne de interes pe care putea 
să le mai redacteze: Al. Vasiliu, în deceniul al patrulea, erau- 
doar amintirile, ca imagine conştiincios reconstituită, a genera- 
tiei eroice si totodată a satului. | 


PETRU URSACHE 


16 


Nota asupra editiei 


Prezenta editie are la bazä manuscrisul original al folcloris- 
tului Alexandru Vasiliu-Tätärusi, aflator in patrimoniul Mu- 
zeului de literatura al Moldovei din Iasi, la nr. inv. 3201, im- 
preuna cu alte manuscrise, documente si scrisori. De altfel, in- 
tregul fond existent aici provine din arhiva cärturarului nemtean 
G. T. Kirileanu, cu care Vasiliu-Tätärusi a întreţinut legături 
de strins& prietenie toată viata si căruia în datoreste, in mare 
parte, faima de care se bucură. 

În transcirerea manuscrisului, editorii au respectat, cu foarte 
mici excepţii, grafia autorului. S-au făcut unele intervenţii doar 
la anumite semne ortografice si la cîteva denumiri de localitati,. 
“pentru a nu se crea confuzii. Puținele suprimări în text se dato- 
resc necesităţii de a evita unele repetiţii, acestea nestirbind cu 
nimic aspectul general al lucrării. 

Au fost păstrate toate formele specifice graiului din acea 
parte a Moldovei. Vom întîlni astfel în mod curent cuvinte ca. 
samă (in loc de seamă), Folticeni (în loc de Fălticeni) blindetä 
(în loc de blindete), hodinească (in loc de odihnească), cară (in 
loc de care — substantiv, cu sensul de căruţă), cătră (în loc de 
către), iastă (în loc de această), prubă (în loc de probă — în ex- 
presia uzuală prin nordul Moldovei „a tinea la prubă“), indäminat 
(în loc de indeminat) amu (în loc de acum), lacrămi (în loc de 
lacrimi), badii (in loc de bădiei, în expresia „dragii badii“, cu : 
accentul pe a) etc. etc. 


EDITORII 


17 


7% 


ÎNAINTE CUVINTARE 
LA AMINTIRILE MELE DIN RAZBOI 


Am stat mult timp la cumpene, dacă trebuie ori nu, 
să scriu pe curat însemnările mele de război. Si a biruit 
gîndul că să le scriu. | | | | 

Încă fiind pe front, la începutul războiului, la Pălti- 
nis, Dealul-Vînăt, m-am apucat să scriu însemnări aproape 
zilnice despre traiul meu ca oştean batrin, în răstimpul de 
la 11 iulie 1916 pina la 25 ianuarie 1918. N-am facut cele 
isprăvi, dar am fost supus poruncilor mai marilor mei. 
N-am fost ofiţer, să duc trupele la lupte, dar am fost nu- 
mărat si eu printre oștenii de pe front. La întîmplările 
grele ale batalionului 4/46, la retragerea de la Neagra-Sa- 
rului spre Păltiniş, de la Borsec spre Tulgheș, la atacul 
din ziua de duminică, 2 octombrie 1916, la vale de Tulgheș, 
am fost furier al batalionului la comandantul respectiv, . 
căpitanul Constantin Zaharescu ; în noaptea de joi spre 
vineri, 3 spre 4 noiembrie 1916, în marginea unei păduri 
de deasupra “Carbunestilor, la luptele grele din ziua de 
vineri, 4 noiembrie, la 6 noiembrie 1916, la Tulburea, la 
9 noiembrie, deasupra Cimpenilor, lîngă Tg. Balş, am fost 
în mijlocul oştenilor. Asemenea la atacul dușman din ziua 
de dumicină 13 noiembrie, pe malul stîng al Oltului, la 
Curtişoara. Apoi suferințele marii retrageri și suferinţele 
de pe zona de refacere nu m-au cruțat nici pe mine. 

În partea a doua a campaniei — vara anului 1917, la 
Nămoloasa şi Mărăşeşti — n-am lipsit de pe front, fă- 
cînd siujba de furier la brigada 28 infanterie si ducin- 
du-mă de multe ori pînă în linia I-a, să-mi văd camarazii 
și să le spun cuvint de mingäiere în acele zile grele ale 


19 


ostirii românești. Cîteodată am făcut si serviciul de agent 
de legatura intre brigada si regimentele brigazii. 

Dacă ar fi fost să se mai adune odată bătrinii osteni 
din fostul regiment 56 infanterie, nu se va „găsi om care 
să spuie că nu m-a văzut pe front. | 

Pentru îndeplinirea cu. credinţă a îndatoririlor mele de 
oștean bătrin, comandantul brigăzii, 
urmă generalul — Neculcea Constantin m-a înaintat la 
gradul de caporal și la acela de sergent, înaintări făcute pe 
cîmpul de luptă, cea dintii pe 15 august 1917, cea de a 
doua pe 24 ianuarie 1918. 

Aceste însemnări nu le-am scris să fie menite a se 
tipări, ci să ramiie ca un fel de document al vieţii mele 
de om trăitor singur pe lume, că, pe cît mi-a fost cu pu- 
tinfä, mi-am fäcut si eu datoria acolo unde am fost pus 
să mi-o fac. 

N-am jignit pe nimenea şi n-am supărat pe nimenea 
cu purtarea mea. Cei care vor ceti aceste amintiri, după 
ce mă voi duce de pe lume, vor afla că şi eu am trăit pe 
lume, că şi eu am acut umbră ee 


nd Vasiliu 
Marţi, 5 septembrie, 1933 
Tätärusi 


AMINTIRI DIN RĂZBOI 


Incepute a fi scrise pe curat, 
azi, marţi, 9/22 iulie 1924 


„Am fost chemat si eu la concentrare în primăvara 
anului 1915, de la 15 aprilie pînă la 9 iulie. Pe urmă am 
fost trimis acasă, unde am stat pina la 11 iulie, cînd am 
plecat la Folticeni, să fiu pe ziua de marti, 12 iulie 1916, 
la regimentul 56 infanterie, batalionul 4, pentru »concen- 
trare“. După ce m-am înfățișat la regiment am fost îm- 
bräcat in haină ostäseascä si în ziua de joi, 14 iulie, pe la 
ceasurile 61/2 după amiază, am plecat spre Borca, unde 
se asezase batalionul încă de la 10 iulie. Drumul — desi 
lung si ostenitor — l-am făcut în cea mai deplină voie 
bună. Aveam Sefi ai grupei de 330 oameni — citi.eram . 
in cele patru companii ale seriei a treia de soldati ba- 
trini — pe sublocotenentii de rezervä : Dimitriu Ioan, in- 
vätätor si Ionescu Teodor, advocat din Bucuresti. Mer- 
geam in capul coloanei, avind de-a stinga pe prietenul 
meu din tinereţă, Tarcad Irimia, iar de-a dreapta pe alt 
„prieten, Danea loan, cel dintii din satul Panaci-Bucinis, 
ce] de-al doilea din satul Şărişor, comuna Sarul Dornei. 
Joi sara am dormit în Mălini ; vineri sara am dormit la 
Suha, sub Stinisoara, iar sîmbătă, 16 iulie, pe la ceasurile 
o1/2 am ajuns la Borca, unde am fost trecuţi in revistă de 
maiorul Solomon Jon, care era comandantul grupului 
„Bistriţa“, format din batalioanele 4/65 si 4/56. 

—— Bine- -ati venit, camarazi, ne-a zis d-sa într-un gral 
plin de blindeta si bunătate. 

Ne-am asezat apoi in cantonament in satul Soci, pe 
malul drept al Bistritei, putin mai la vale de satul Borca. 
Acolo, in satul Soci, era de mai inainte hotäritä gazduirea 
companiei I-a. In noaptea sosirii am dormit la un loc cu 
Tarcä, cu Danea si Ionică Toader, soldat din satul meu, 


21 


+. whee. 
+ 


Tatarusi. Hodina ne-a fost in casa mosneagului Petrea 
lui Dumitru Anitei. A doua zi ne-am dus tuspatru la bi- 
serica in satul Sabasa, unde slujea preotul batrin, Grigore 
-Lovinescu. Pe după amiază ne-am dus la scoala, la rese- 
dinta batalionului, unde se afla ca adjutant sublocotenen- 
tul de rezervă C. Popovici, invatatorul scoalei locale. 

“M-a luat Popovici ca furier, funcţie în care mă găsesc 
şi astăzi, duminică, 11 septembrie 1916, cînd scriu aceste 
rinduri. | 

Am facut serviciu in Borca pina in sara de duminica, 
14 august. In acest rdstimp de vreme multe främintäri 
erau in tara si din toate se vedea cä nu-i mult pina de- 
parte. | 


x 


(Cu toată grija si främintarea, nu știu dacă a fost zi 
să nu mă fi întîlnit la cooperativă la C. Vasiliu cu multi 
din camarazii şi prietenii mei si apoi, ca la cooperativă... 

Toate petrecerile acelea n-au fost a bine. Dar ce a fost, 
a fost. Astăzi mă uit cu gîndul în zarea depărtată a tre- 
cutului şi pare că mă prinde un fel de jale că multi dintre 
tovarăşii mei de atunci nu mai sint si de acolea greuta- 
tile vieţii ne fac peste putinţă rostul unei intilniri fratesti. 
Închid paranteza şi scriu din carnetelul ce m-a însoţit în 
război). 


x 


Frau zile cînd se vestea că vremea de așteptare se va 
„prelungi pina prin octombrie. Dar concentrarea tuturor 
oamenilor batalionului, sosirea de curieri cu plicuri în- 
chise, venirea colonelului Brosteanu la inspectarea car- 
tuşelor, venirea, în două rînduri, a generalului Vasilescu, 
comandantul diviziei a XIV-a, ne făcea să pricepem că 
grele si cumplite si märete timpuri se apropie. 

În sara de miercuri, 10 august, sublocotenentul C. Po- 
povici, care avea şi aprovizionarea batalionului, primeşte 
ordinul telegratic să rechizitioneze 1500 kg. brinza, că 
pe vineri, la 12 august, va trece prin Borca reg. 56, tor- 
mat din trei batalioane, avind de şef pe tinărul si har- 
nicul oștean, colonelul Neculcea Constantin. Auzind acest 
ordin, bunul meu prieten din aceste cumplite vremi de 
acum, a făcut știut comandanților de companii si aces- 


22 


A. ana CPE a eee ee Se A yea oe 


CRE OL LES PERS 


tia au luat cuvenitele mäsuri ; iar in urma acestor ma- 


suri, in noaptea de joi spre vineri, s-au strins mai multa 
decit s-a cerut. 

Vineri, pe la ceasurile 101% dimineaţă. a început să se 
vadă sosind regimentul 56. Cit tinea zarea dinspre Far- 
casa erau numai şiruri de oameni. Gindeai că nu se mai 
sfirşesc. Pe la 11 au ajuns cele dintii șiruri ale batalio- 
nului I prin dreptul şcolii. Numai vederea oamenilor îm- 
bracati cu toate hainele trebuitoare, vederea siragului de 
căruţe ale fiecărui batalion, chesoanele cu cartuşe, caii 
cu mitraliere... acestea parca iti spuneau că ziua cea mare 
se apropie. 

“Toată coasta din stînga drumului spre Broșteni, din 
sus de primărie, pină la Poiana Borcăi, era plină de oșteni, 
care s-au oprit să se hodinească. Acolo m-am dus de 
m-am întîlnit cu multi dintre. sătenii mei. Toţi mă în- 
trebau că ce ştiu despre această mare mișcare de oameni ? 
Să mai fie mult pînă la intrarea în război ? 

— Fraţilor si dragii mei, le-am răspuns, nu pot sti 
nimica, fraţilor. Dară ce mai semn vreţi voi, cînd vedeţi 
că v-aţi pornit de la regiment incdrcati cu toate cele tre- 
buitoare ca pentru război ? Numai vederea șirului acesta 
de oameni şi cară de tot felul vă duce cu mintea să în- 
telegeti că de acum să ne întărim inimile. 

Mi-am luat ziua bună de la aceşti fii ai tu meu, 
cari se duceau să lupte pentru patrie... si am venit la 
vale spre scoala, uitindu-mä mereu în urmă si zicînd: 
cine ştie citi dintre en osteni vor mai avea. parte să-și 
vadă satele si casele lor ? | | 

Pe aproape de primărie iacă mă ated cu tinärul 
sublocotenent Ionescu Romulus, fiul unui mare prieten. 
al meu, Serafim Ionescu, din Folticeni. | 

— Stii, zice sublocotenentul, că batalionul 4 vine după 


noi ? 


— Asta n-am avut de anaes o sti, decit doară c-o aud | 
acum. 

Îmi aduc aminte că pe cînd trecea regimentul, eu stam 
la poarta școlii în poziţie militărească. Am văzut atunci 
multi ofiţeri de rezervă, tovarăşi de-ai mei de invatamint : 
Stoleru de la Baia, Pescariu de la Sodomeni, Vasilache de 
la Fintina Mare, Tomega de la Boroaia. Între comandan- 
tii de companie era și căpitanul de rezervă Dionisie Zaha- 


23 


pA 4 


rescu, de loc din Boroaia si care fusese vremelnic CO- 
mandantul batalionului 4. | | 

— Huzuresti, huzuresti, zice domnia sa, cu bunatate, 
vazindu-ma stind $i privind la osteni. 

— Ja mă aflu şi eu pe-aici, cum da Dumnezeu, îi răs- 
pund. 

Aceste-s cele din urmă cuvinte ce le-am auzit din gura 
lui Dizu ; căci se vorbeşte că, fiind rănit la picior de un 
glonte dum-dum, la Topliţa, în Transilvania, a murit mai 
pe urmă la un spital din Piatra Neamţ. L-am cunoscut pe 
d-l Dizu tocmai din ziua de 29 iunie 1902. Era om vesel 
şi intalept la grai, fire de artist. Pind a nu începe marile 
„noastre concentrări era şeful portäreilor din judeţul Su- 
ceava. | 

x 


æ 


Pe la 21/2 după amiază, regimentul a luat drumul spre 
Broșteni. Tot în acea zi de vineri auzim zvonindu-se că 
mine sau poimine noi ne ducem după regiment si că la 
Borca vine batalionul 3. Lucrul s-a: întîmplat întocmai, 
căci sîmbătă pe la amiază sosește în Borca batalionul 3, 
. de sub comanda căpitanului Gotcu ; iar al nostru — afară 
de compania I, care era în gardă mare pe Grintiesul Borcii 
— a plecat spre Broşteni. 
Spre sară sosește în Borca si o baterie de tunuri de 
munte. Fiind că sublocotenentul Popovici avea și aprovi- 
zionarea şi fiind că pe aici aveau de trecut multe trupe 
de osteni, el a primit ordin de la Broşteni, de la maiorul 
Solomon, ca să rămiie la Borca, împreună cu toţi oamenii: 
care-i avea în serviciu pe lingă el. Între acești oameni 
eram si eu, precum şi soldaţii de la cele două pitării din 
Borca. 
Duminică, 14 august, pe la ceasurile 81/2 dimineaţa, 
sublocotenentul primeşte ordin ca să aibă pine si brînză. 
gata, căci poate că batalionul 3 să plece din Borca și deci 
să aibă hrana trebuitoare. Pe la 12 la amiază se aude că 
batalionul pleacă pe Borca în sus. Pe la ceasurile 11 aud 
pe sublocotenentul Bejan spunînd : 

— Artileria, cavaleria şi infanteria au luat poziţie. 

Pe la ceasurile 12 Popovici îmi spune : 

— Alexandre, știi una, bre? La noapte are să sune 
mobilizarea. 


24 


— Doamne ajută cu noroc, am răspuns eu ieșind din 
școală spre a mă duce să dau niște ovăs pentru hrana 
cailor batalionului 3 şi ai bateriei de munte, cari trebuiau 
să plece pe Borca în sus, ca la ceasurile 12 de noapte să 
se afle pe graniţă, în drumul cătră satul ardelean Corbu. 

Atunci să fi văzut foială de oameni și zgomot si fră- 
mintäri si pregătire ca în apropierea marii furtuni ce 
avea să se dezläntuiascä pe întinderea hotarului ţării, 
începînd de la Vatra Dornei, pe toată linia Carpaţilor si 
a Dunării, pînă la Marea Neagră din jos de Balcic. Ce 
se petrecea în inima fiecărui oștean nimenea nu poate 
sti, decit doară oşteanul care vedea că pleacă la datoria 
cea mare. 

Se coborau turmele de oi TA pe munte și treceau Bis- 
trita pe pod de cea parte, în Sabasa. 

A început să se aşeze hrana oamenilor si a cailor pe 
vagonetele trenului domeniului coroanei. Oamenii bata- 
lionului 3 si ai bateriei de munte, gata de plecare; iar 
ofiţerii, în frunte cu căpitanul Gotcu, stau dinaintea 
crismei cooperativei din Borca, cinstind cite un pahar de 
băutură si urind ca Dumnezeu să le ajute să meargă 
numai în plin ori încotro le-a porunci tara. 

Mă duceam la centrul de reaprovizionare de pe 
Sabasa, cînd oştenii erau gata să plece. La întoarcere, 
pe aproape de asfintitul soarelui, satul Borca rămăsese 
ca pustiu. Îţi venea să crezi că s-a abătut un puhoi mare 
de apă ori un vînt năpraznic si a măturat această suflare 
de oameni ducînd-o la hotarul ţării, pentru care de acolo, 
ca un puhoi să se reverse peste Ardealul stapinit de 
unguri. 

Pe la ceasurile 7 sara, mă duc la școală și zic cătră 
prietenul Popovici : 

— Pind una-alta mă răpăd devale la Soci, la com- 
pania I-a, să-mi ieu gräuntele care trebuiesc date ungu- 
rilor ori nemților. 

— Du-te, Alexandre, si vezi de nu zăbovi, că mi-i 
voia să mai stăm trezi în iastă noapte, să mai petrecem 
cit de cit, pentru că Dumnezeu ştie ce va mai aduce 
ziua de mine. 


25 


Cum ajung in Soci, iată că ma întîlnesc cu tinerii 
sublocotenenti ai companiei: Dandu Neculai, Iliescu si 
Dragusanu Dumitru. | 

— Ştii, badita Alexandre, zic ei, că la noapte sună 
mobilizarea * ? 

— Apoi asa am auzit si eu zvonindu-se, far’ de cit, 
dragii badii, mai baieti, cum a da Dumnezeu. 

— Hai si-i sta cu noi la oleacä de ospat, cA de amu 
înainte cine ştie cînd a fi scris să mai stăm cu totii la 
un loc. 

M-am supus dorinței tinerilor mei tovarăşi de dăs- 
călie si am stat împreună cu colegul Ionescu T., sergent, 
plutonierul Varganici si Saraga și am petrecut pînă 
aproape de ceasurile 11 noaptea, făcîndu-ne. unul altuia 
urări că să ne vedem sănătoşi si că Dumnezeu să noro- 
cească cu izbindă deplină oștirea noastră românească. 

Nici graunte nu mi-am putut lua si nici pe prietenul 
Popovici nu l-am găsit treaz, căci. fiind ostenit de atîta 
alergătură, se culcase putin. asa îmbrăcat, fiind gata să 
aştepte ordine ori de la ce autoritate militărească ar 
veni. M-am dus la gazda mea din Borca, la Petrea Rus- 
canu, şi-am adormit bine, poate unde era să se întîmple 
ceea ce s-a întîmplat. eae, 

Dupa rinduielile cirmuirii, drept la ceasurile 12 din 
noapte au început să sune goarna și să tragă clopotele, 
vestind lumea că ţara a intrat în război. Sunetul goarnei 
şi sunetul clopotelor m-au trezit pe la 21/; în dimineaţa 
zilei de luni 15 august, 

— Sculati măi, oameni buni, zic eu cătră Păcurariu 
Grigore si alt soldat, sculati si auziti ce zic clopotele si 
ce zice goarna. De-a-mu-i capätu; de-amu dumnezeu 
ştie de-om mai avea parte să ne mai vedem satele si 
casele noastre. | 

Am trait sa apuc si aceste mari si grele vremuri. [...] 

M-am sculat, m-am spălat si m-am închinat, rugin- 
du-mă să am sănătate Şi putere ca să trăiesc să văd Si 
urmările intrării României in război, să văd îndeplinin- 
du-se visul cel mare de împlinire a ţării noastre. Dacă 
as fi fost acasă, n-aveam să-mi pot stäpini firea de plins, 
„nu că merg la război, ci că mă despart de fraţi, 
neamuri si de satul Tätärusi, unde am trăit de la nas- 
tere și pînă la virsta de 40 de ani, 7 luni și 15 zile. 


26 


Chiar atunci, noaptea, m-am apucat si am scris o 
carte poştală lui Gh. Sachelarie, subrevizorul şcolar, 
să-mi trimeată chitanta de salar pe vacanţă si în care 
mi-am luat ziua bună de la el, ca de la un vechi prieten 
si tovarăş de.dăscălie. Am mai scris o carte poştală fra- 
telui meu Stefan de la Tätärusi, arätindu-i ce să facă 
cu averea mea, de s-a întîmpla să mă duc de pe lume 
şi mi-am luat ziua bună si de la el si de la popa Dumitru. 

Inghitind noduri si silindu-mă să nu pling, am scris 
scrisoarea către fratele meu si iacă din ce pricină: Ste- 
fan mi-a fost frate cu priinta în toată vremea vieţii mele 
si om trăitor singur. Cu el m-am îndăminat la toate 
nevoile şi nacazurile mele. Îmi era inima ră că. m-am 
pornit de-acasă fără să mă îngrijesc mai de ales, fără 
să-mi ieu îmbrăcăminte si încălțăminte ca pentru iarnă 
si ca pentru vremi grele. 

Cînd s-a făcut ziua bine clopotele si goarna au înce- 
tat. Mă gîndesc ce vaiete și plinsele vor fi fost la Tătă- 
ruși în noaptea si în ziua de 15 august! Cum îi satul 
nostru mare şi s-au chemat la treabă oameni de la 26— 
41 ani, apoi negresit el va fi rămas aproape pustiu. Moş- 
negii, femeile şi copiii vor fi mai batind drumul pina la 
primărie, să întrebe si să afle stiri de ce se mai petrece 
pe cîmpul de luptă. | 

De la gazdă, împreună cu Păcurariu m-am de la 
Sabasa să dau niște tuhali de făină ca să se facă pine 
de dat soldaţilor. După ce mi-am făcut si această dato- 
rie m-am dus iarăşi la Soci, la companie, ca să-mi ieu 


grauntele. Aici toți oamenii erau insirati de la vale de © 


casa lui Vasile Bejan si isi asezau pe ranitä toate cele 
trebuitoare. Li s-a dat hrana trebuitoare si, dupa ce 
totul a fost gata, sublocotenentul Dandu, care e tinea locul 
comandantului de companie, strigă : 

— Drepti! Intoarceti-va cu  fata spre răsărit ; des- 
coperiti ! Să spuie unul Tatăl nostru. 

La auzirea acestor cuvinte, spuse scurt și inimos de 
cătră acest inimos ofiţer, toată lumea s-a îndreptat cu 
fata spre răsărit. Un soldat din front a zis Tatăl nostru 
cu glas tare. Apoi s-au înturnat cu toţii la front. Sublo- 
cotenentul a comandat coloanei de marş la dreapta. După 


27 


ce soldaţii s-au îndreptat spre drumul de plecare, gră- 
ieşte Dandu cu glas tare: 

— Fraţilor; de-amu mergem la război! Să trăiască 
Romania mare! Ura! 

De trei ori au strigat soldatii ura si apoi au pornit la 
drum, cei mai multi cu lacrämile in ochi. Cred ca se stie 
din care pricină. 

— Rămii sănătos, bădie Alexandre, au zis cäträ mine 
tinerii ofiţeri ai companiei. 

— Mergeţi sănătoși, dragii badii. - 

Am dat mina cu dinsii si cu toţi prietenii si cunos- 
cutii mei din companie, iară de la podul Bistriţei am 
„apucat spre Sabasa, pe cînd compania a luat drumul 
spre Broșteni, strigînd ura. | 


Ce va fi mai facut ea nu pot să știu, că eu am mai 
rămas în Borca. 


| Asta a fost luni Auainests. 15 august 1916, pe la 
ceasurile 7. 


x 


Grijile pe oameni erau mari si intemeiete. Se zvonise, 
si zvonul s-a adeverit pe deplin, că oști austriece au 
intrat in satele Dorna, Sarul-Dornei, Särisor, Neagra- 
Șarului si Panaci. Pe după amiază se vorbea că austrie- 
cii se apropie de virful Bădei si că au de gind să vie 
pe Valea Barnarului la Broșteni. Luni, 15 august, pe la 
amiază soseşte adevăratul comandant al companiei I-a, 
locotenentul Costinescu, care se oprește puţin dinain- 
tea şcolii, stă de vorbă cu sublocotenentul Popovici si 
pleacă in fuga cailor spre Broşteni si de aici la Gura 
Barnarului, spre a opri o întimplătoare năvălire de osti 
străine. Atunci să fi văzut zbirniieli la telefon la pri- 
maria din Borca. Intrase spaima in oameni că de-or 
năvăli ungurii în Broșteni, apoi nu departe-i si Borca 
și deci îşi închipuia fiecare planul cum să facă şi ce să 
facă la vreme de nevoie. Însuşi sublocotenentul Popovici 
oprise la scoala o căruţă și o tinea numai ca viind v-o 
veste ră, să-şi puie nevasta si copiii în căruţă si să-i 
îndrepte spre Folticeni. 

Nu se știa în ce parte îi colonelul Neculcea cu oștenii 
sai. Se främintau cei de la divizie fel si chip ca sări 


28 


deie de urmă. Pe după amiază trece spre Broşteni 
comandantul diviziei 14, generalul Paraschiv Vasilescu. 
Acolo aude iar de zvonul năvalei vrăjmașilor pe Valea 
Barnarului. La întoarcere se oprește pe la şcoală, intră 
înlăuntru, stă de vorbă cu Popovici și, cînd să se urce în 
automobil, cu urechile mele am auzit zicînd : 


— Baga de samă, domnule Popovici! Te stiu om 
serios si cu judecată limpede si sanatoasa. Vezi să faci 
tot ce ştii, numai să fie bine! | 

Ce era? am aflat pe urmă. I se spusese de general 
să trimeată oameni şi la căpitanul Gotcu și la maiorul 
Solomon, să părăsească Ardealul şi să vie “Sprie Broşteni, 
că-i lucru de gîndit. | 

Au durat zvonurile si ee dcéssta pinä pe 
sara la ceasurile 10, cind se vesteste la telefon de la 
Broșteni că austriecii se retrag de la Bada si că in retra- 
gere au luat vite si oameni mobilizabili. La auzirea 
acestei vesti lucrurile s-au mai linistit. Totusi am stat cu 
Popovici la telefon pind la 21/; după miezul nopţii, cînd 
am venit la şcoală, unde m-am culcat asa îmbrăcat, jos 
în cancelarie, iar Popovici, tot îmbrăcat, pe un pat din 
odaia lui de culcare. 

Tot în ziua de 15 august am văzut două aeroplane 
duşmane trecînd pe deasupra Borcei si mergind spre 
Piatra. Cînd au venit înapoi au fost primite cu nume- 
roase focuri de puşcă; dar n-au avut românii parte să 
le doboare. 

Așa s-a trecut cea dintii zi de război în satul Borca. 

(Scris pina aici azi, marţi, 13 Pens 1916, ceasu- 
rile 21/5 dupa amiaza). . 


+ 


Scriu, cetitoriule, amintirile  copiindu-le întocmai 
dintr-un carnet ; de aceea se vede şi se vor vedea unele 
însemnări asupra datei si locului unde au fost scrise 
însemnările. Nu de vitejiile mele povestesc, căci în război 
n-am făcut vitejii, dar mi-am făcut datoria după puterile 
unui om slab trupeste si care la ziua mobilizärii era tre- 
cut de 40 de ani. Hai să dăm iarăşi cuvint celor scrise în 
carnet ! 


29 


13 septembrie 1916 


_ Dupa pornirea războiului am mai stat în Borca, 
împreună cu prietenul: Popovici, încă o säptäminä. În 
această vreme felurite stiri si rapoarte se trimiteau de 
pe frontul prins de regimentul 56 si batalionul 4 din 
regimentul 16. 

| În cursul acestei săptămîni soldatul, ori caporalul, 
V. Arghir, judecător la Broșteni, se pornește în patrulă 
— înaintea a două companii — din Dirmoxa spre Dealul 
Vinăt. Pe semne că şefii lui l-au îndemnat, ori neno- 
rocul, ori năpasta, căci nici nu era îmbrăcat ostäseste, 
nici nu pornise cu arma la el... Mergea în frunte, spuind 
că el cunoaște locurile. 

De cu seară năvălise o ceată de oșteni vräjmasi din 
dealul Păltinişului pînă devale la strîmtură. Temindu-se 
să nu li se întîmple ceva s-au retras înapoi spre deal, 
oprindu-se cîţiva din ei la un podet la cîrnitura drumului, 
aproape de casă mosneagului Petrea Malaiu. Cum era 
foarte întuneric, nu se vedea nimic. Lumea, în frunte cu 
Arghir, mergea fara să creadă ca mare  nenorocire-i 
aşteaptă. Cînd aproape de cîrniturä, vrăjmașii s-au folo- 
sit de întuneric şi au tras focuri. Unii spun că în Arghir 
s-au tras 3 focuri, alţii că 7. Destul că el și cu soldatul 
Irina Iacob şi-au găsit moartea acolo pe loc, în sara de 
marti 16 august 1916. Amindoi au fost aduși si îngropaţi 
la Broşteni ; iară pe locul unde au fost uciși de gloan- 
tele vräjmase li s-a ridicat o cruce de lemn avind pe 
ea următoarele cuvinte: „16 august 1916 Vasile Arghir 
si Irina Iacob, morţi pentru patrie“. 

L-am cunoscut bine pe Arghir. Era un leat cu mine 
şi fusese chemat la datorie tot pe ziua de 12 iulie. A 
venit de multe ori în Borca, la Popovici, cu care era în 
bune legături de prietenie. Pe urma lui au rămas. soția 
si 2 sau 3 copii. | 

x 


S-au scurs zilele de luni, marti, miercuri, joi, vineri 
si sîmbătă — intlia săptămînă de război — cam degrabă, 
dar intovadrasite de grija celor ce s-au dus la luptă si de 


30 


æ 


grija că nu ştiam ce s-a alege de mine, una că acum 
_sedeam așa, fără nici o socoteală şi alta: eram luat la 
„ochi de-o samă de lume, pe cum că sed acasă ca babele, 
nu mă duc pe frontul de luptă, după cum trebuie şi cere 
datoria de oștean. 

Se tot zvonea că Popovici va fi luat de la aprovizio- 
narea batalionului, dat pe front si înlocuit cu alt ofi- 
ter de rezervă, tare veninos la inimă, tare mic la suflet, 
tare răutăcios, tare putin priceput in trebile ostasiei. 
Acel ofițer se numește căpitanul Rebega Constantin. 
încă n-am văzut fire de om aşa poznită si asa de sucita, 
“încît să ajungă a fi urit de toată lumea care apuca a-l 
cunoaște. Cu multe făpturi a umpluti Dumnezeu lumea, 
doamne sfinte ! Acest ofiţer, cit a stat pe front în gazdă 
mare la Călimănel, a înnebunit: niște bieti soldaţi. Fricos 
peste măsură, prost peste măsură, însă dindu-si pe fata 
firea de om luptător pentru patrie. S-a purtat asa de 
“prost, încit comandantul de batalion, căpitanul Zaha- 
rescu Constantin, a găsit de cuviinţă să-l cheme pe 
Popovici la front ca adjutant şi ca unul care, deși mai 
mic în grad, se pricepe bine în toate trebile ostăşiei. 

În ziua de duminică, 21 august, pe la ceasurile 2 
după amiază, soseşte Rebega cu vestea că să înlocuiască 
pe Popovici si acesta să-i deie pe samă hirtiile si tot 
ce priveşte aprovizionarea. Popovici nu i-a dat nimica, 
spuindu-i că n-are ce să-i deie. Negresit că Rebega a 
rămas cu buzele umflate şi și-a mai adăugat un nume 
rău, pe lingă altele ce mai avea. Ba a fost luat la ochi 
de superiorii lui si de oamenii din Borca. Aceşti oameni 
vedeau în Popovici pe ofiţerul priceput si care le putea 
da felurite ştiri de pe front, mai ales că intrase în inima 
generalului Paraschiv Vasilescu, comandantul diviziei 
a 14-a. 

— Alexandre, mergem la deal mine dimineaţă! 

— Să deie Dumnezeu noroc si bine! De-amu mi-oi 
pregăti si eu lucrurile si hai la drum, să nu mai fim 
judecaţi că stăm acasă ca babele. 


Am stat sara la masă la Popovici, iar a doua zi, luni 
22 august, pe la ceasurile 7, ne-am suit în căruță împre- 
ună cu soldatul Covaşă Ion din Timisesti si Iliescu Toa- 
der din Borca şi hai la deal la Păltiniș, unde este aşezat 
batalionul 4. 


N . 


3] 


Pe aproape de amiază am ajuns la Brosteni. Aici 
m-am dus de mi-am luat ziua bună de la prietenul meu 
Aristide Popovici, administratorul moşiei regale Bros- 
teni. Am stat la masă la otel împreună cu alţi prieteni 
si cunoscuți. Pe la ceasurile 21/, am plecat pe Neagra 
spre Păltiniș. Calea lungă și caii de la căruţă slabi au 
făcut să nu putem ajunge la Dirmoxa, cum ne era pla- 
nul, ci am înserat la Briînzăria regală, unde ne-a fost 
si masul. A doua zi, marti, 23 august, am plecat la drum. 
Cam pe la ceasurile 9 am ajuns la Dirmoxa și am poposit 
la casa lui Grigore Păcurariu, iar pe la ceasurile 11 am 
ajuns în satul Catrinari, comuna Păltiniş. 


* 


N-am scris in carnetel atunci, dar scriu amu, 11/24 
iulie 1924, cä tin minte bine. Pe toată valea Negrei erau 
aşezaţi dorneni cu căruțele, cu gloatele si cu ce au apu- 
cat a lua atunci cînd fără de veste au năvăiit ungurii 
peste dinsii. Nevoie mare, sărăcie mare și foamete mare. 
_ Träsesem caii ca pentru hodină în stînga drumului ce 
duce la Păltiniş și numai ce vedem un mic grup de 
oameni pe jos, între cari am recunoscut pe vestitul frun- 
tas Ion Pata, din Neagra-Șarului. Treceau spre Broşteni. 

— N-aveti v-o bucäticä de pine, ma bäeti, cä tare 
am mai släbit de foame ! 

Mă gindeam asa: iacă la ce duce războiul pe oameni... 
ieri acest fruntaş putea să hrănească un sat, iară azi 
n-are cu ce să-şi astimpere foamea ! Lume, lume ! Hai 
la carnetel. 


* . 


Cum am ajuns la Catrinari, au început a veni la 
mine camarazi şi au început a mă întreba ce mai ştiu 
de război. 

Nu după. multă zăbavă am luat ranita si pușca si 
am suit mai in deal, la casa lui Ion Dimbu, unde am 
găsit pe preotul V. Chirilescu, dr. I. M. Pastia, medicul 
batalionului si cäpitanul C. Zaharescu, comandantul 
batalionului. | 


De la 23 august pind la säptämina, la 30 august, am 
dus viaţă cam liniștită, neavind asa de lucru si nici 
căpetenia detașamentului locotenent-colonelul Chiritescu, 


32 


netiind asa de aprig la serviciu. Mai era pe linga noi si 
o baterie de 87 din 24 artilerie sub comanda unui cäpitan 
Sturdza. 1 

In acest timp companiile i III si IV fäceau garda 
. mare si trimiteau patrule inspre Panaci si în lungul gra- 
nitei pînă la Drăgoiasa. S-au întîmplat ciocniri de patrule 
în ziua de marţi, 23 august, în Coverca, unde a fost ucis 
soldatul din compania a Il-a, Niculitä si a fost rănit la 
mină soldatul Petrovici Petre, care acum, 14 septembrie, 
cînd scriu aceste rînduri, se află încă nevindecat bine la 
spitalul din Broşteni. 

La 30 august, marti dimineaţa, cînd ieşeam cu Popovici - 
de la colonelul Chiritescu, iată că soseşte un automobil 
avînd in el pe colonelul Coleri și maiorul Constanțiu. Ei 
aveau luat din drum pe căpitanul Zaharescu, comandan- 
tul batalionului. Acest colonel este comandantul brigăzii 
a IV-a teritoriale mixte, la care s-a alipit si batalionul 
nostru. Firea lui prea aspră, firea lui de a nu suferi 
multă vorbă şi mai cu samă deprinderea de a sudui pe 
ofiţeri pentru toată nimica l-au făcut ca nu tocmai să 
fie iubit de oameni, mai cu samă în aceste vremuri, cînd 
ca ostean de căpetenie trebuie să faci pe mai micii de 
sub ascultarea ta să meargă la moarte, adică la datorie, 
cu alte cuvinte, nu cu „crucile si dumnezeii mamii voas- 
tre“, sau „aista-i război, cu un mort si cîțiva răniţi pe 
zi 2 (Cuvinte rostite. de el și de maiorul Constanțiu în 
luptele de la Pietrosul si Pietrele Rosii). 


Chiar in ziua aceea, 30 august, a luat colonelul măsura 
ca a treia si a patra companie să meargă în recunoas- 
tere pînă hăt departe în satul Panaci. S-a şi cunoscut 
“că a venit la comandă un om aspru, cu altă fire si cu 
alte măsuri. De cum a venit, s-a şi dat ordin ca a doua 
zi, miercuri 31 august, să vie de la Tulgheș muniţie de 
infanterie și artilerie. Se apropia momentul intrării în 
luptă. Eu am dictat la telefon ordinul colonelului scris 
pe o bucăţică de hirtie, ordin ce din întîmplare l-am gă- 
sit in carnetel şi sună asa: „Trimiteţi imediat de la 
Tulgheș la Păltiniș jumătate din munitiunile de infante- 
vie ce are semicoloana si 6 chesoane muniții pentru arti- 
lerie de 87. Aceste munitiuni trebuie să sosească la Păl- 
tinis cel mai tîrziu în dimineaţa zilei de 1 septembrie. 


33 


. Semneaza cotatie anul detasamentului de acoperire Bis- 
trita, colonel Colori.“ 

După ce gat de’dictat acest ordin, sosește cäpitanul 
Zaharescu spre a face stiut companiei I-a la telefon la 
Busuiocu, sa se adäposteascä oamenii cum vor putea si 
să se mentie pe pozitia de la Virful Șarului. La ieșire 
zice căpitanului : 

— Ei, domnule Vasiliu, ştii ae poimiine intrăm in 
razboi ? 

— D’apoi de unde sa stiu, decit doarä acum cind imi 
spuneti dumneavoastra. . 

— Si nu te temi ? 

— D’apoi de ce să ma tem? Numai sublocotenentul 
Popovici sa vie de unde-i dus, sä-i dau ce am la el pe 
sama, s’apoi de-acolea cum a da Dumnezeu. 

Vineri dimineata tunurile erau pornite, parte “spre 
Dorna, pe deasupra dealului, care începe de la casa lui 
Petrea Malaiu, iar parte au luat drumul  Călimanilor, 
pentru ca cele dintii să bată asupra tîrgului Vatra-Dor- 
nei şi celelalte să bată asupra Lucacilor si Serbei. 

Tot atunci au pornit companiile I, III si IV înspre 
Neagra-Șarului, luînd direcţia Călimanilor prin desisuri 
spre a nu fi văzute de duşmani. După cele ce mi-au spus 
niște soldaţi de la compania I-a, sîmbătă 3 septembrie 
s-au dat lupte cumplite la Pietrele Roșii. Acolo, între 
alţii, a murit sergentul Hurmuz, căruia un obuz i-a rupt 
piciorul şi din pricina marii scurgeri de singe s-a dat 
obstescul sfîrșit. Eu pe acea vreme rămăsesem la coloană, 
la Păltiniş. 

De duminică frire. au inceput a bate tunurile 
spre Vatra-Dornei. Încä n-am fost auzit pina atunci atita 
minie a lui Dumenezeu de zgomot. Drept gindeai ca tuna 
ca in timpul verii. Cite odatä bäteau tunurile pe rind, 
cite odatä bäteau toate odatä. Si asa au huit toatä ziua, 
iar după ce a inserat se vedea din Catrinari roșu ceriul 
asupra Dornei. Acesta era semnul că obuzele isi vor fi 
făcut rostul si poate că si oamenii vor fi dat foc tirgului. 

A doua zi, luni 5 septembrie, tunurile au bătut iarăși, 
dar nu cu asa sträsnicie ca ieri. Pe sară iarăși s-a văzut 
rosatä spre Vatra Dornei, si spre satul Särisor. Miercuri _ 
a fost cam linişte pe frontul nostru românesc. Joi au fost : 
atacuri strasnice din partea batalionului 4 asupra ungu- 


34 


rilor. Au căzut multi, si morţi si răniţi, după spusa lui 
Gheorghe Neculai a Anitei din Tätärusi, rănit greu si 
el la un picior. Au pierit atunci, joi, doi tataruseni : Cos- 
tache Agache şi Toader Gh. Gr. Buleu. 

A fost si vineri atac mare asupra Pietrelor roşii. Cel 
care de joi dase ordinul de atac era un maior de stat 
major, om de lîngă colonelul Colori, maiorul Constanțiu. 
-Mi-a spus Simion Kirileanu, prietenul meu iubit, că în 
cruci si dumnezei a mînat oamenii la atac. A luat un 
bici de la un cazac și a început a bate în oameni, sudu- 
indu-i că-s nişte păcătoşi si niște fricosi. 


Se rinduise că pe a doua zi, pe vineri, să se dea un 
atac la care, pe lîngă companiile batalionului 4/56, vor 
lua parte două companii dintr-un batalion al regimen- 
tului 85. Asa au făcut ai nostri si, vineri dimineața, la 
9 septembrie au pornit cu minie mare asupra întăritu- 
rilor dușmane. Ai nostri, măcar că erau oameni bătrîni, 
între 32 si 41 de ani, s-au purtat vitejeste. Cînd au izgo- 
nit pe vrajmasi dintr-o transee si au ajuns pe o înălţime 
potrivită, bagă de seamă că din urmă nu le-vine nici un 
“ajutor. Aceasta a făcut pe ofiţeri să comande retragerea. 
În retragere, cînd prietenul meu S. Kirileanu, făcea semn 
către oşteni, a văzut cu ochii cum un ungur a pus pușca 
la ochi şi a îndreptat-o asupră-i. Îndată a şi simţit dureri 
cumplite la mîna dreaptă. Un glonţ îi lovise mîna dreaptă 
și în asemenea stare a venit la ambulanţa batalionului. 

| Atunci a dat fata cu maiorul Constantiu si, asa stilcit 
cum era, a zis catre maior : 


— Asa-i, domnule maior, că t-am fäcut gustul ? Nu 
mi-i ciudă că-s rănit si că s-au prăpădit atitia oameni, 
cum mi-i ciudă că nu ne-ati trimes ajutor. 


— Apoi nu-s numai eu de vină, răspunde maiorul, 
fara sà mai zică ceva, cînd a auzit vorbele pline de îndrep- 
tatita amărăciune ale prietenului meu. 


În această zi a căzut mort şi tînărul ofiţer Braşoveanu 
de la compania a Il-a. A fost greu rănit ofiţerul invata- 
tor Ulmeanu Ion si a fost dus la spitalul din Topliţa, în 
Transilvania. A mai fost rănit ușor sublocotenentul Di- 
mitriu Ion, atingindu-i glontul degetul cel mic de la pi- 
ciorul sting. Toţi acești ofiţeri, împreună cu alti soldați 
răniţi, au fost trimesi la spital la Broșteni. 


35 


LE 


Asară, 14 septembrie, am auzit de la tinärul preot 
Neculai Lazăr din Broşteni, că Simion n-a stat in Bros- 
teni, ci duminică dimineaţa, 11 septembrie, a plecat la 
spital la Iasi, temindu-se să nu fie lucrul greu cu rana 
de la mina. 

Să fi văzut apoi Aga ziua de simbătă, duminică si 
luni (10, 11 şi 12 septembrie) cum curgeau ambulantele 
brigäzii pline de räniti, unii greu de tot, altii nu asa de 
greu. Aceasta era adevărată privelişte de război. Oamenii 
plini de singe pe haine, storsi la faţă în urma scurgerii 
sîngelui. Povesteau bietii oameni cum au luat parte la 
lupte si cum li s-a întîmplat să cadă răniți. _ 

Mare jale si descurajare era pe toţi soldaţii batalio- 
nului 4, cari erau la căruţe si la convoiul de dus mîncare 
pe front. Ziceau cu toţii că batalionul nostru a rămas ca 
un baiet a nimănui, toţi batindu-si joc de el si trimitin- 
du-i soldaţii la moarte cum trimeti vitele la căsăpie. Tot 
atunci, sîmbătă dimineaţa, a sosit la Păltiniș şi coman- 
dantul armatei de nord, generalul Prezan. Am auzit pe 
multi spuind că l-au cam mustrat cu vorbe aspre pe co- 
lonelul Colori, pentru că a trimes oamenii la luptă fără 
să fie bine pregătiţi și fără să aibă trupe de susţinere. 

Din acea zi batalionul nostru n-a mai luat parte la 
lupte, ci a căutat să se întărească acolo, la poziţie. 

Asară, 14 septembrie, am auzit că companiile noastre 
s-au apropiet de Panaci şi că-i rinduit ca batalionul nos- 
tru să fie rezerva brigăzii. Tot asară au mai venit și 
două mitraliere de la regimentul 56, care a avut ordin | 
să se alăture la brigada a IV-a mixtă. 

Astăzi, 15 septembrie, ducîndu-mă la deal la compa- 
nie, am auzit că pina in ziuă mitralierele au plecat spre 
Panaci. Tot astăzi au auzit zvonindu-se că după ce vor 
veni aici pe front regimente active, batalionul nostru va 
fi retras și dus în garda forturilor de la Chitila. 


Astă noapte, joi spre vineri, 15 spre 16 septembrie, 
au bătut mereu tunurile în dreptul Dornei și de la Că- 
limani spre muntele de deasupra satului Neagra Șarului. 
Astăzi s-au auzit bătînd tunurile pînă acum la ceasurile 
12 din zi. Tot astăzi dimineaţă, comandantul brigăzii s-a 
mutat la Coverca, aproape de satul Panaci. 


36 


> De luni, 12 septembrie, stau singur, căci ofiţerul meu, 
sublocotenentul Popovici, este dus la Topliţa sa aducă 
soldele ofiterilor. | | 


Tulghes, luni, 3 octombrie. 1916 


Toată saptamina de la 12—-18 septembrie n-am facut 
nimic. In ziua de joi, 22 septembrie, am primit ordin de 
la d-l căpitan Zaharescu, aflätor la capătul satului Nea- 
gra Șarului, aproape de locul numit Gura Haitei, să mă 
duc spre a lucra împreună la cancelaria batalionului. 


Vineri dimineaţa, 23 septembrie, pe o ploaie măruntă, 
m-am suit într-o trăsură cu provizia companiei a I]ll-a si 
am plecat la datorie. De la Coverca spre Neagra Șarului, 
pe o bucată de loc, am mers cu grijă, fiindcă tunurile dus- 
mane băteau în convoiurile noastre, care duceau hrana la 
ostirea de pe front. Atunci, cum am ieşit din pădure, spre 
Coverca, susaua era spartă prin mai multe locuri de 
obuze. Multe din casele locuitorilor fruntaşi erau arse cu 
istovul, fiind prefäcute in grămezi mari de carbuni., Am 
„cunoscut casa arsă a Jui Gavril Petrovici, casa preotului 
Gheorghitanu, biserica din Panaci. Pe la Neagra Șarului 
iarăşi am văzut cele mai multe case arse: a lui lon Pata, 
şcoala, nişte dughene, toate aceste aprinse că de obuzele 
dușmane, că de mina duşmanilor. 

La ceasurile 1]!/. am ajuns la reşedinţa batalionului 
care era în casa locuitorului fruntaş Ilie Ortuanu, așezată 
la marginea despre apus, pe Părăul cu pește. Cum am în- 
trat în casă, am fost inconjurat de căpitan si de subloco- 
tenentul Ionescu Teodor si au început a-mi povesti va- 
lurile prin care au trecut de la 1 septembrie si luptele 
grele la care au luat parte. 

Pe sară s-a primit veste si poruncă să se deie linia de 
pază în primire unui batalion din 69, iar al nostru să 
plece — nebăgat în samă de dușmani — spre Păltiniş si 
de acolo spre Borsec în Transilvania, unde era hotărît sa 
mai stăm să ne hodinim. La 12 noaptea s-au strins ofiţerii 
companiilor J, III si IV si pe la 2 după miezul nopţii am 
plecat la drum. Se vedea cum inamicul din dreptul Dornei 
si al Șarului Dornei aruncă lumină cu reflectoarele. Cum 


37 


oa 


s-a facut ziuä am ajuns la Coverca si am stat in dosul unui 
deal, pe päräul Mihäilet, spre a nu fi văzuţi de vrajmasi. 
Acolo, asa cam pe la ceasurile 111/,—12, s-a întîmplat o 
mare nenorocire. Un soldat a umblat la arma fara sä bage 
de samă ca un cartus era in tava. Arma s-a descărcat si 
a omorit pe loc un soldat si a ranit greu pe altul care 
era in fata celui cu arma. Nu tin minte bine, dar mi se 
pare că si cel de-al doilea a murit pînă sara, sau a doua 
zi. Sîmbătă, după ce a inserat, am luat drumul spre Păl-: 
tinis. Am uitat să mai însemnez că atunci, sîmbătă dimi- 
neata, după ce am fost ajuns acolo, pe Mihăileţ; nemţii 
sau ungurii au deschis foc cumplit asupra liniei din drep- 
tul satului Neagra Șarului. Huiau cumplit tunurile și 
puștile, iară de la o vreme am văzut case arzind. Biserica 
din Neagra Șarului era puţin stricată, iar la clopotniță se 
vedea negreatä de fum. Se vede că au voit să-i „deie foe, 
dar nu s-a aprins. " : 


D: 


Gura Bistricioarei, vineri 14 octombrie 1916 


Trudit, cum eram îmbrăcat gros, încins, cu arma în 
spate si cu doi saci „de merinde“, unul cu niște hirtii si 
altul cu cartuşe, am mers la deal pe un drum glodos. Am 
avut noroc că era şi lună si deci, cînd ieşea de după nouri, 
_tot ne mai lumina calea. | 

Oamenii batalionului, cu toată truda, și măcar că fu- 
seseră la atacul de pe Pietrosul și Pietrele Roșii, erau cei 
mai multi nevoiaşi, povestind felurite întimplări poznite 
din luptele de pina acum. Asa-i armata : cîte odată pare că 
se cutremură pămîntul de atita furtună, cîte odată vine 
veselia asupra Deer de gindesti asa ca cine stie ce bine 
a dat peste ei. 

Cind am inceput a urca delul Pältinisului, cam din 
dreptul primäriei, un soldat din Mihäilesti — compania 
a IJ-a — pune mina pe fluierul meu cel mare si se apuca 
de cintat asa de frumos, cd räsunau väile. Ba si de joc 
mai cinta camaradul Mihai Grigore, iar citiva soldaţi mer- 
geau jucînd, cu tot dealul, de părea că nu vin de la răz- 
boi, ci vin de la nuntă ori de la cumätrie si merg la 
crisma la cinste cu nunul sau cumătrul cel mare în frunte. 


38 


‘ Li 

M-am fost apucat şi eu de cîntat, dar parcă puteam ? 
Nu-mi venea sufletul si de slab si de ostenit. N-oi uita 
cîte zile oi trăi priveliștea aceea de noapte. Spre apus 
pădure de brazi, cerul pe une locuri acoperit cu nori, iară 
luna scoborindu-se spre asfintit şi noi urcînd dealul de-a 
dreptul, nu pe drumul cel şerpuit. În urmă rămăsese sa- 
tul Panaci cu pădurea lui dinspre miazăzi. 

Pe la ceasurile 11 de noapte am ajuns la surile batalio- 
nului, unde am dormit, în bordeiul companiei a II-a, cu 
sublocotenentul Radovici, -comandantul respectiv, cu care 
am venit alăturea și sfătuind împreună de la Coverca. 

| N ] | | 

Iarăşi am uitat să mai insemnez în carnet că acolo, 
la Catrinari, cum mergi în dreapta, era așezat un post de 
prim ajutor, unde se aflau doi sau trei doctori, cari dă- 
deau cuvenitele ajutoare celor veniți răniţi de pe front. 


x 


A doua zi, duminică 25 septembrie, pe la ceasurile 3 
după amiază, m-am suit într-o trăsură împreună cu preo- 
tul V. Chirilescu — de la regimentul nostru. Pe sară am 
dormit la otelul din Broșteni, prefăcut în spital militar. 
Aici sosise nu mult mai înainte sublocotenentul C. Popo- 
vici, care a fost aşezat în spital fiind greu bolnav de reu- 
matism acut. . 

: Dimineata, luni 26 septembrie, am plecat din Brosteni 
în căruţa soldatului Dascălu Iftimie. de loc din Neagra 
Șarului. La 9 am ajuns la Borca. M-am oprit la școală 
la Popovici, de am mai luat niște hirtii pentru cancelaria 
batalionului. Mi-am luat ziua bună de la buna doamnă 
Popovici şi de la bunii săi copii şi am plecat spre otelul 
Borcei, unde poposise preotul Chirilescu. Aici am dat 
fata cu d-l C. Solomon, şeful domeniului. coroanei — 
Borca. A mai venit la noi și preotul Gr. Lovinescu din lo- 
calitate, precum si preotul Nicu Ortuanu din Dorna. Am 
mai cumpărat cîte ceva de-ale băuturii si de-ale mincarii, 
mi-am luat ziua bună de la prieteni, iar pe la v-o Lisi. 
m-am suit in ambulanta batalionului si am plecat la vale, 
trecind peste Bistriţa. Nu după multă vreme am ajuns și 
ne-am oprit la fruntasul gospodar Constantin Dimitriu 


39 


de pe Sabasa. D-sa ne-a oprit la ospăț puindu-ne pe masă 
totul din belşug, iară la plecare ne-a urat drum bun şi 
izbinda. 

Pe la ceasurile 1 după amiază am pornit la vale, în- 
Sirindu-se toate carutele batalionului, mergind pe drum 
mai mult în pasul cailor decît la fugă. In satul Galu mi-am 
aruncat ochii în dreapta si, într-o ogradä, am văzut-o pe 
Alexandrina, fiica iubitului meu coleg și prieten Gh. 
Tifescu, fostul învăţător si gospodar fruntaș în satul Pa- 
naci, comuna Sarul Dornei. Bietul om era bolnav, slab 
peste măsură, cu barbă mare şi sta culcat în pat. Foarte 
îi era mare bucuria cînd ne-am văzut. După ședere de 
v-o 10 minute mi-am luat ziua bună de la prieten, m-am 
suit în căruţă şi am mers la vale trecînd prin satul Poiana 
Teiului, cu vestita stîncă din ograda bisericii. Pe aproape 
de sară ne-am RER in satul Cälugäreni, unde ne- a fost 
si masul. 

“Toată ziua de luni, 26 septembrie, am mers cu voie 
bună, mai ales că luasem în cap oleacă de zăpăceală. A 
doua zi, marţi 27 septembrie, am plecat spre Borsec. De 
la Gura Bistricoarei am apucat drumul la deal spre Pri- 
săcani. Am trecut graniţa în Transilvania pe la ceasurile 
12, iară pe la 1 fără un sfert am ajuns la Tulgheș, unde 
am poposit si am stat la masă. Cam după o hodină de 
v-un ceas si jumătate am plecat la drum trecînd prin sa- 

tul Corbu. La ceasurile 5 după amiază am ajuns la Borsec. 

| Această localitate îi destul de frumoasă. Iară de fru- 
musetea ei au scris capete mai cu multă pricepere decit 
mine. Acum însă priveliștea, mai cu samă în orăşel, era 
de tot proastă, ca în vremea de război: case pradate, lu- 
cruri zvirlite pe drum, geamuri stricate, mă rog, batjocură 
mare, de nu-i în stare grai şi condei să le scrie. 


Noaptea am dormit în Borsec la spitalul militar, 
împreună cu preotul Chirilescu si cu un preot Ciocirlan. 
Atunci, în sara aceea, pe la ceasurile 8, s-a dat de veste 
că întreg spitalul cu bolnavi şi personal să plece la Pri- 
săcani, aşa ca pînă în ziuă să nu rămiie picior de bolnav 
în Borsec, atară de cei răniți greu. Asa s-a si facut. 
Toată noaptea de marţi spre miercuri a fost mare for- 
foteală prin tirg. Eu nici nu m-am mai dezbrăcat, ci am 
„ dormit îmbrăcat. 


40 


x 


Mănăstirea Cernica, 28.X.1916 

Vinturile si nelinistea m-au făcut să nu pot urma 

înainte cu scrierea amintirilor din timpul războiului nos- 

tru cel mare. De aceea se vede întrerupere mare de 
timp în povestirea întîmplărilor. 


Se vede că marele stat major go aaa știri de veni- 
rea a 10 sau 12 divizii germane, că aceasta a fost pri- 
cina că în noaptea cînd s-a dat ordin de părăsire a spi- 
talului din Borsec, s-a retras și întreaga oştire româ- 
nească ce era la Topliţa și în împrejurimi. Nu-i vorbă, 
chiar de marţi pe amiazi am băgat de samă că veneau 
în retragere parte din trupele Bade dinspre Ditrău, 
localitate la miazăzi de Tulghes. 

Miercuri, 28 stptembrie, pe la ceasurile 9 dimineaţa, 
am văzut un automobil în care se afla un tinar sublo- 
cotenent de rezervă, fost învăţător la școala mea, iar 
înaintea războiului la şcoala din Bursuc. Acest ofiţer 
adus de la divizie si de la brigadă vestea şi ordinul că si 
batalionul nostru să se retragă. 

S-au făcut toate pregătirile si, pe la ceasurile 3 după 
“amiază, am plecat la vale spre "Tulgheș. Cum am scobo- 
rit în vale, la răscrucea drumului Borsecului cu al Top- 
utei, am văzut curgind oșteni despre apus dinspre Top- 
lita. Cum curg puhoaiele vara, în urma unor ploi mari, 
osa curgeau oștenii nostri, cari plouaseră gloanţe si obuze 
și multă groază asupra vrajmasilor nostri. Drumul de la 
Borsec pind la Tulghes, cale de aproape 20 km era un 
lant nesfirsit de oameni. Pe o parte a drumului mergeau 
căruțele, iar.pe cealaltă parte mergeau sirurile de soldaţi. 
Am văzut oameni din regimentele 56, 55, 69. 54, 16 si 
regimente de artilerie. Credeai că tot Ardealul se scurge 
in Moldova pe larga susa a Corbului. Pe lîngă toate aces- 
tea mai adaugă și taberele de cară încărcate cu lucruri 
si straie de-ale transilvănenilor, care si ei se retrăgeau, 
parte din ordin, parte de frica ungurilor. (Îmi aduc acum 
— 14 iulie 1924 — bine aminte ca pe șușă mergeau 
carăle oștirii — pe margină — carăle oamenilor pe alta 
margină.) 


AT 


Si vitele si oamenii alcătuiau alt sir nesfirsit. Zgo- 
motul şi învălmăşala de atunci n-am să le uit cîtă vreme 
oi mai călca iarbă verde. Soldaţii, rupti de osteneală, 
flaminzi, slabiti si inegriti la fata si de greutăţile raz- 
boiului dus pina atunci si de colbul ce se aseza pe obra- 
zul lor plin de sudoare. Cereau oamenii de la noi pine 
si titiun. Spuneau că au plecat de pe poziţie de asară, 
de la ceasurile 11, si au venit in mars fortat si neintre- 
rupt toata noaptea si toata ziua de azi. 


Auzim ca in citeva locurj vrajmasii ar fi rupt fron- 
tul nostru şi că întälepteste s-a lucrat retragindu-se 
oastea, spre a nu fi învăluită. 


Cînd am ajuns la capătul satului Corbu, am eon 
deasupra unui päräu arzind niste transee blindate. Zgo- 
motul si învălmăşala oamenilor, a vitelor, para si fumul 
pricinuite de ardere în vremea sării, după  asfinţitul 
soarelui, mă făceau să: mă duc cu gîndul hat departe in 
negura vremii si să-mi aduc aminte de retragerile oste- 
nilor marilor noştri domni, cari în calea vräjmasilor 
pustiau totul, ca acesta să n- aibă mijloace de hrană, de. 
întreţinere. 


După cum mi-a spus mai pe urmă a-l căpitan Zaha- 
rescu, comandantul batalionului nostru, d-sa a avut 
„ordin să steie cu batalionul tocmai la locul acela unde 
ardeau tranșeele, ca sa poarte grijă de retragerea osti- 
rii noastre. Pare că-l văd şi acum stind calare pe min- 
drul si frumosul său cal roib, cu faţa spre miazăzi, spre 
trupe si cu o hartă in mina, intrebind pe o femeie de 
loc cum se numește părăul de devale. 

Eu am mers cu trăsurile batalionului la vale și ne-am 
oprit la Tulgheș, unde am poposit putin. Cam după tre- 
cere de o jumătate de ceas, am plecat la vale si am 
mers pînă ce am trecut de vama românească, Prisäcani. 
Acolo, de-a stinga drumului cum vii din Transilvania, 
am poposit noaptea de miercuri spre joi, 28 spre 29 = 
tembrie. 

(Trupele noastre — regimentele 56, 55 si 4/16 au 
ramas pe pozitie, parte spre Corbu, parte de la Tulghes 
la vale spre Diträu. Toatä noaptea s-a scurs si oaste din 
alte regimente de infanterie si, mai ales, de artilerie. 
Toată noaptea a huit drumul de zgomotul tunurilor si 


42 


al chesoanelor de munitii. Si a doua zi, joi, pina la'o 
vreme, încă am văzut trecînd tunuri la vale). 

A doua zi, joi, am plecat mai la vale pină ce am 
trecut un pod mare peste apa Bistricioarei. Am tras cu 
căruțele într-o grădină și acolo am stat toată ziua de 
joi, 29 septembrie. În acea sară am dormit într-o casă 
cu preotul V. Chirilescu şi cu doctorul M. Pastia, medi- 
cul batalionului 4. 

Vineri, pe la ceasurile 11, înainte de amiazi, am ple- 
cat la Tulghes ca sa dau niste hîrtii domnului căpitan 
Zaharescu. L-am găsit tot vesel, aşa cum s-a arătat d-sa 
întotdeauna cu mine. A văzut totul si mi-a spus că să 
plec înapoi la Bistricioara, să aduc toată arhiva batalio- 
nului, căci vom lucra împreună la „rezolvirea“ mai mul- 
tor ordine, | 

Era zarvä mare în Tulghes. Regimentul nostru prin- 
sese poziţie în drumul spre Ditrău, pe dealul Kescheres 
și Highis. Se vorbea că armatele vrajmase sînt la cîţiva 
kilometri aproape de Tulgheș. Lucrul pe semne că era 
adevărat, că vedeam mare forfoteală pe la ceasurile 21/, 
după amiază. Pe cînd eram gata să plec, numai ce văd 
un sublocotenent de cavalerie fugind spre Ditrău cit ce 
răsputea calul. Bag samă era trimes să afle veşti mai 
hotărîte de pe front. Nu mult si l-am văzut viind tot 
in fuga mare, iară după ce a ajuns la reşedinţa brigăzii, 
pe semne că d-l colonel Neculcea a poruncit să meargă 
o baterie sau două de tunuri spre poziţie, căci tot atunci 
și tunurile mergeau de gindeai că se prăbușește lumea. 
Numai că nevoia era aproape si deci si graba pentru 
prinderea poziţiei trebuia să fie foarte mare. 

În acea zi am întîlnit pe tînărul sublocotenent Manta 
Gheorghe de la compania a II-a, cu cîţiva soldaţi, ducîn- 
du-se spre brigadă. 

— Stii că era să mor, tată Vasiliule ? 

— De ce, dragă Gheorghies ? | 

— Mergeam cu o patrulă în recunoaștere. Cînd 
numai ce-mi spune un soldat că departe de noi la 150 m 
venea o patrulă vräjmasä, avind în frunte un ofiţer 
călare. Am tras asupra lui. Ofiţerul și trei soldaţi au 
căzut, iar alti doi soldaţi au plecat Ja fugă. Acum mă duc 
să raportez d-lui colonel Neculcea că niște artileristi 
mi-au luat calul care mi se cuvinea mie. 


43 


ae 


x 


Vadul Curtisoara, malul sting al Oltului, 
Duminica, 13 noiembrie 1916 


De firea mea sînt cam leneş la scris ; dar si impreju- 
rările grele m-au împiedicat să nu fiu la vreme cu scri- 
erea slabelor mele însemnări de pe cîmpul de război. 
(lată că acum urmez mai departe de unde am lăsat, nu 
scriind în linişte, ci pe malul Oltului cînd deasupra mea 
zboară nevoile de obuze nemtesti). Zi, carnetelule ! 


x 


' Atunci, în ziua de vineri, 30 septembrie, după ce am 
dat fatä cu d-l căpitan Zaharescu, d-sa mi-a spus că cu 
aceeaşi căruţă cu care am venit, să plec iarăși la Prisă- 
cani să ieu și celelalte hirtii ale batalionului, căci avem 
a lucra mai mult. Aşa am făcut și m-am suit în căruţa 
soldatului Tudora Neculai de la compania a Ill-a si, 
pe la 6 sara, am ajuns la Bistricioara, de unde mă por- 
nisem pe amiazi. Acolo se primise ordin să se mute 
coloana de trăsuri si chesoane mai la vale — bag sama 
să nu fie în bătaia tunurilor. Träsurile chiar ieşiseră 
în drum si au apucat drumul la vale-si au mers pînă la 
locul numit Grinties. | 

- Pe la ceasurile 12 din noapte, vineri spre simbata, 
30 septembrie spre 1 octombrie, am plecat inapoi la Tul- 
ghes, unde am ajuns pe la ceasurile 3 dupa miezul noptii, 
tot in cäruta cu care venisem de ziua. La Tulghes am 
găsit pe bucatarii companiei a Ill-a, Teisanu si lonel. 
Am hodinit în căruță pind despre ziuă. Aici in ziuă am 
ospatat din ce mi-au dat bucätarii si-am băut si v-o două 
guri de vin, că era hotdrit să se deie oamenilor și cite 
oleacä de vin. | , | 

Cum s-a făcut ziuă m-am dus la casa unde gasisem 
“ieri pe d-l căpitan. Acum nu era acolo, căci dupa intim- 
plarea de asară, primise poruncă să plece pe poziţie pe 
dealul Kescheres, spre Ditrău, unde se insemnase că 
vin duşmanii. Atunci, simbătă dimineaţa, 1 octombrie, 
am auzit intiia oară cum viîjlie bombele de tunuri pe 


44 


aetna cbr noastre. Atunci am auzit ce zgomot 
fac obuzele cind se sparg deasupra. 


Toatä ziua de .simbata au tras tunurile, dar nu asa 
de des. 

Companiile I-a si a Ill-a erau rămase spre directia 
Corbului, iar companiile a Il-a si a IV-a spre Ditrău, 
împreună cu celelalte batalioane ale regimentului. Catra 
sară am auzit dese impuscaturi de arma si de tun spre 
Corbu. În acea parte era rămas si regimentul 55 infan- 
terie. Si spre Diträu, la miazazi de Tulghes, erau semnele 
grele. Acestea au facut ca a doua zi dimineaţă sa fie 
chematä compania I-a de la Corbu si trimeasa spre 
Ditrau. 

Am vazut cu ment mei duminică dimineaţa, 2 octom- 
brie, cum trecea compania I-a în frunte cu locotenentul 
Costinescu, sublocotenentii Dandu, Iliescu si Dragu- 
sanu, iar lîngă ‘dinsii oamenii de legătură : Tarcä Irimia 
si altii pe care i-am uitat. Pe la v-o 9—10 dimineata 
bäteau tunurile cam desisor spre Diträu. De pe la cea- 
surile 11 începe o luptă strasnicä, o bătaie strasnicä de 
puști si de tunuri, de amîndouă părţile. Gindeai că se 
prabusese dealurile dinspre miazăzi de Tulgheș. Numai 
ce văd că spre sară sosesc medicii regimentului aproape 
de Tulgheș, nemaiavind chip să steie prea aproape de 
bătaia tunurilor. Tot atunci au început a sosi si răniții 
din batalionul nostru si din celelalte batalioane ale regi- 
mentului 56. Aproape de înserat, cum eram aşezat cu 
căruţa sub un gang, m-am intilnit cu un soldat din satul 
meu, rănit mai sus de încheietura minii drepte. Acel 
om se numea lacob Simion. Nu era omul supărat, căci 
doară — cum zicea el — luptase si era rănit luptind 
pentru tara. | 

Auzeam la postul de comanda al brigäzii din Tulghes 
cum striga d-l colonel Neculcea : 


— Să bată artileria mai la stînga ! 
lar pe înnoptate, după ce au contenit focurile, l-am 


auzit strigind că să se stingă luminile în cantonamente, 
adică în Tulghes. 


Am auzit zvonindu-se că ungurii de aceea au bătut 
cu atita minie, pentru că aveau poruncă să scoată pe 
români din Transilvania şi atunci, duminică noaptea spre 


45 


+ 
a 


luni, să doarmă in Tulgheș. Făr'de cit că nu li s-a putut 
îndeplini planul. | 

‘Si luni, 3 octombrie, a fost präpäd mare, ales dimi- 
neata pînă pe la 11. Venea un soldat — Corneanu mi 
se pare — cu o căruţă, după ce a fost dus mîncare pe 
front, nu pot ţinea minte la care companie. Cum scobora 
la vale spre Tulgheș atunci dimineaţa, un obuz nem- 
țesc sau unguresc s-a spart în mijlocul drumului, îna- 
‘intea cailor, omorind că un cal, că pe amindoi si bagind 
în răcorile morţii pe bietul om. Numai ce-l văd viind 
spăriet în Tulgheș să iee un cal, ca să poată aduce căruța 
în tirg. | 

Eu sedeam la căruța soldatului Ana Dumitru din 
compania a IV-a. Eram cunoscut bun cu dinsul, mai ales 
din pricina firii mele linistite și nemoftoroase. 

M-as fi dus la d-l căpitan, dar spărturile si sfärimä- 
turile obuzelor mă opreau, precum şi aceea că nu știam 
locul unde se găsește comandantul batalionului 4. — 

lată că pe la ceasurile 1 după amaiză — tot la 3 
“octombrie — mă întîlnesc prin Tulgheș cu caporalul 
Cobzariu, care era trimis de brigadă la d-I căpitan Zaha- 
rescu. M-am dus de mi-am luat arma, m-am încins si 
am pornit-o la drum. Cind colo, bag sama că Cobzariu 
nu-i unde avusem vorbă a ne intilni. Ce să fac? Ma 
pornese cu alti soldati spre front. Ajungem la o räs- 
cruce de drum, unde era o căsuță. Acolo. mă opresc 
putin, căci soldaţii cu cari mergeam nu ştiau unde se 
află d-l căpitan. Cum sedeam așa.pe prispa casei, numai 
ce aud un zgomot de tun şi apoi o vijiitură şi o detu- 
natura ca la v-o 20 de metri de casa unde am fost 
poposit. (N-a făcut obuzul drept nici o stricaciune, miacar 
că unde s-a spart, prin apropiere erau niște cai de-ai 
tunarilor noştri. Pare că și acum — după trecere de 
aproape 8 ani — văd ce sul înalt de fum s-a rădicat în 
sus acolo unde s-a sfărîmat acel obuz. Adaus la 17/30 
iulie 1924). | 

Nu dupä multä vreme soseste caporalul Cerbu din 
compania I-a, care dusese in Tulghes un soldat ränit. 
Cu Cerbu am apucat pe poziţie la d-l căpitan. L-am 
găsit stînd jos — culcat după o muche de dimb, avînd 
în mînă aparatul telefonic de campanie. Lîngă d-sa 
şedea d-l căpitan Bucescu, comandantul batalionului 2/56. 


46 


— Ei, cum ii, Vasiliule 3 ? 

— Cum să fie, d-le capitan ? Bine ene partea 
mea. As fi venit mai de mult aici, căci în Tulghes am 
sosit tocmai de sîmbătă dimineaţa, cum mi-ati dat ordin, 
dar marea bătaie de tunuri nu m-a lăsat. Am venit să vă 
întreb despre lucrările ce-s de făcut la cancelarie. 


— Lasă-le, Vasiliule, în plata lui. Dumnezeu, ca 
doară acum nu-i vreme de cancelarie. Tot atunci acest 
suflet peste măsură de bun a trimes răspuns și la bri- 
gadă că nu poate da ştirile cerute, deoarece nu poate 
stringe soldaţii de pe front, ca să le ştie i ga adevă- 
rată. | 

— Du-te, Vasiliule, şi cînd tes chema aici, să vii. 


x 


Cum scoboram pe o costişă spre răsărit, mi-am arun- 
cat ochii pe un deal gol spre miazänoapte, peste un 
päräu. Asa era scurmat de obuzele dusmane acel deal, 
intocmai cum ii-scurmat un cimp de o turma de porci. 
Isprava de ieri a ungurilor. Macar cu atita s-au ales, ca. 
de dormit in Tulghes, cum le era planul, n-au mai dormit. 


x 


Am venit in Tulghes cu un capät de obuz, dragalita 
doamne ca să arăt altora că si eu am fost pe front. Pe 
seară am petrecut bine, căci soldaţii de la căruţa lui 
Ana Dumitru mi-au făcut. mincare bună, ba mi-au dat 
si vin de băut. 


Acolo, cum veneam prin orășel, aud glasul unui flu- 
ieras de cele mici. Un sergent, i-am uitat numele, imi 
spune că cel care se aude cintind, ii soldatul Lazăr Ion 
din Tătăruşi, ordonanța d-lui căpitan Mihăiescu, coman- 
dantul batalionului 4 din 16. Asa de frumos cinta bietul 
lon, că mă ardea la inimă, nu ceva. M-am dus la el şi 
cu acel prilej am mai dat fata cu ofiţerii cunoscuți din 
batalionul 4/16; între cari unul Teodorescu, feciorul 
preotului Teodorescu din Dolheștii Mici. Cu de acestea 
a trecut ziua de luni, 3 octombrie 1916. 


Tot cam aşa au trecut şi zilele de marţi și miercuri, 
4 şi 5 octombrie. În sara de miercuri, 5 octombrie, pri- 
mesc de acasă ştirea că fratele meu, Stefan, este con- 


47 


oa 


centrat, impreuna cu toti militienii din leaturile 1892— 
1897. Nu bună mi-a fost inima cînd am primit stirea 
aceasta, căci în tratele meu aveam toată nădejdea cu 
grija trebilor mele de acasă din Tätärusi. Cit agonisisem 
în viata aveam de gînd să-i las lui; acum însă nu știu 
ce voi .face, mai ales că si testamentul ce făcusem la 
Păltiniş în ziua de joi, 1 septembrie, s-a pierdut cu 
prilejul retragerii armatei şi a trenului militar de la 
Filias şi în urma luptei de la Tulburea, judeţul Gorj, în 
ziua de 6 noiembrie 1916 [...]. 


* 


. Insemnez aici azi, marti, 23 iulie 1924, cä in acel 
timp, marti sau miercuri, am vazut prin Tulghes pe 
viteazul capitan Rabega, umblind ca un cine a nimänui, 
rugindu-se pe lingă mine să pun cuvint pe lîngă coman- 
dantul batalionului să-i facă raport că nu-i bun de 
front, fiindcă-i om bolnavicios. 

~ -— Dumneata, domnule Vasiliu, esti tata batalionului 
si la d-ta am mare nadejde ca voi fi inlesnit cu scutirea 
mea de greutăţile războiului. 


x 


Iarăși gräieste, carnetelule ! 

„Joi dimineaţa, 6 octombrie, mă aflam în Tulgheș la 
cancelaria companiei I-a, unde împreună cu alti soldaţi 
cunoscuţi ne spuneam unul altuia suferinţele pricinuite 
de război. Cînd la poarta ogrăzii, la capătul dinspre mia- 
zăzi al tirgului, iată că vine d-l căpitan de pe front şi-mi 
spune ca să mă duc aproape de front (unde se scoborise 
batalionul), spre a face situaţia de efectiv. Așa am făcut. 
După ce s-a dat hrană la oameni, am plecat înainte cu 
d-l capitan şi cu prietenul meu. soldatul Tarcä Irimia. 
Am ajuns la o casă, am dat faţă cu tinerii ofiţeri din 
compania mea şi din batalion, am stat cu ei la ospăț si, 
ajutat de Radovici, am făcut situaţia. Înainte de a pleca 
spre Tulgheș, d-l căpitan m-a dus de mi-a arătat o 
bortă — groapă — mare ca de v-o 4 m în diametru, 
groapă făcută de un obuz nemfesc — că de 150 mm, că 
mai mare. Sedeau brazdele aruncate împrejurul gropii, 
pare că ar fi fost täiete de mină de om cu hirletul si ar 
fi fost aruncate cu iarba în jos. Acolo, în sätisorul acela, 


48 


am gasit pe tinerii ofiteri ai companiei I-a veseli si 
voiosi, ca si cum n-ar fi fost la lupte crincene. 

În drumul spre Tulgheș mi-a povestit d-] căpitan 
multe din intimplarile acestor de pe urma zile, aratin- 
du-si părerea de rău dupa sublocotenentul Manta Gh., 
care, impreunä cu plutonierul Baltag si doua plutoane. 
din compania a Il-a, căzuseră prizonieri în lupta de la 
2 octombrie. Între cei căzuţi au fost sergentul Iosub Gh. 
soldatul Isticioaia Constantin si cumnatul meu, caporalul 
Damian Jon. Cumnatul a scăpat ca prin minune atunci 
noaptea, iar a doua zi, luni 3 octombrie, impreună cu 
15 tovarăşi soldaţi a nimerit la o companie din regimen- 
tul 55 infanterie. 

Pe sară am dormit la farmacia din Tulgheș, unde găz- 
duia si vărul meu, V. Chirilescu, preotul regimentului 
56. Acolo au stat și d-l căpitan şi d-l sublocotenent de 
rezervă Ionescu T., de la compania a IV-a. 


A doua zi, vineri 7 octombrie, d-l sublocotenent 
Ionescu, împreună cu: ordonanţă, s-a apucat de pregătit 
masa în bucătăria farmacistului ungur, care plecase din 
Tulgheș, cînd s-a apropiat. armata noastră de tîrg. Împăr- 
_răteşte am trăit acolo, la farmacia aceea. | 

Simbătă dimineaţa sosește in Tulghes d-l capitan 
Iacob Jon, casierul regimentului si mă cere de la d-l 
căpitan Zaharescu, spre a mă duce cu hirtiile batalio- 
nului la coloanä, la Gura Largului, unde era sublocote- 
nentul Popovici, care trebuia să facă livretul de ordinar. 
Am plecat din tirg atunci sîmbătă sara, 8 octombrie, și 
pe la ceasurile 9 am ajuns la Gura Largului, unde mi-a 
fost hodina si unde a doua zi, duminică, am dat fata cu 
sublocotenentul Popovici. Am stat in Gura Largului 
duminică, luni si marti, 9, 10 şi 11 octombrie. Marti spre 
sară căruțele au pornit toate la Gura Bistricioarei, unde 
s-a aşezat toată coloana. 

(Am uitat să scriu atunci, la Vadul Curtisoarei, dar 
scriu acum în paranteză, că trupele românești au venit 
pînă aproape de vechea graniță, ca să aștepte ajutorul 
armatei ruseşti, cu care — dragă doamne — intrasem 
în legătură. Am așteptat noi hăt şi bine, mai bine de-o 
săptămînă, pind ce au început să sosească trupe rusești, 
care să treacă spre Tulgheș. Chiar atunci cînd am pornit 


49 


din Tulghes, sîmbătă sara, ne-am intilnit cu cîteva com- 
panii ruseşti ; iară cînd mă aflam la Gura Largului am 
auzit zvonindu-se că s-a oprit călătoria cu trenul pentru 
a înlesni venirea armatei ruseşti spre graniţa României 
de cătră Transilvania. Am si văzut atunci, duminică, de 
cătră sară, sau luni, sau marti, nu-mi amintesc bine, 
trecînd multi oșteni ruși spre frontul nostru. Erau — se 
vedea — pregătiţi cu toate rinduielile ca pentru război. 
Infanteristi,  tunari, cazaci, serviciu sanitar, mă rog, 
oştire care mergea să lupte si să ne înlocuiască pe noi, 
după cum că s-a şi făcut). 

Miercuri dimineaţa sublocotenentul Popovici a fost 
la Tulghes de s-a intilnit cu d-l căpitan Zaharescu si 
_d-l colonel Neculcea si apoi mi-a spus că să stau la 
coloană pina cînd voi primi alt ordin. 

Nu rău am trait de cîteva zile cit am stat la Gura 
Bistricioarei, căci am stat într-o casă cu tinerii oșteni 
sergentii Ioachim Ion, Iordăchescu Dumitru si caporalii 
Popovici si Dumitru Alexandru, veseli si buni la inimă, 
cari foarte frumos s-au purtat cu mine pînă în ziua de 
luni, 17 octombrie, cînd am plecat la vale spre Piatra 
Neamţ. 

(Pind | aici scris si lăsat ae scris in sara de ic 
13 noiembrie 1916, la Vadul Curtisoarei, malul Oltului, 
intr-o mica ripa, la adäpost de vederea vräjmasului, care 
„spre sară contenise cu bombardamentul). | 


x 


De sîmbătă, 15 octombrie, se începuse zvonul că vorn 
pleca spre Piatra si de acolo la București, căci locul 
nostru pe front îl luase armata rusască. 

Încă de duminică sara au început a sosi de la gra- 
nita osteni de-ai nostri. Atunci am väzut cea de pe 
urma data pe capitanul Mihäiescu, comandantul batalio- 
nului 4 din 16, care batalion lucra pe lîngă regimentul 
nostru, 56. Venise sara pe-o vreme neguroasă, ploioasă 
și s-a ‘dat in jurul unui foc din satul Gura Bistricioarei. 
Mai pe urmă a început să vie si trenul de luptă al regi- 
mentului nostru. 

In dimineata de luni, 17 octombrie, pe la ceasurile 
9, cind totul a fost gata, ne-am pornit la vale spre Pia- 


50 


tra. Am trecut prin Răpciuni si Hangu si prin alte sate — 
cu căruțele, mergind si noaptea, iar ziuă bine ni s-a facut. 
la gura Tarcăului. Drumul fiind rău si caii slabi, m-am 
dat jos din căruță si am luat a pleca pe o cărare pe 
malul sting al Bistriţei si într-un loc m-am întîlnit cu 
“un soldat din sat de.la mine, Gheorghe a lui Jon Tuluc. 
De vorbă cu el am mers pînă mai aproape de oraș, cînd 
m-a ajuns ambulanta si m-a luat si pe mine si am mers 
pind la margina de jos a oraşului, unde trăsese trupa și 
toate căruțele batalionului. 

Marţi sara am petrecut cu sublocotenentii companiel 
I~a: Dandu, Drägusanu si Iliescu fn casa d-lui Ionescu, 
functionar, traitor in strada Corbeni, 21. Miercuri sara 
am dormit împreună cu soldatul Haja Iftimie si Todi- 
cescu Ion, coleg, la un negustor din oras, iar joi dupa 
“amiază a inceput incärcarea in tren. | | 

Pe inserate, sfirsindu-se -toată forfoteala, trenul a 
plecat la vale spre Bacäu. Eu, necutezind a mä duce 
peste ofiteri, m-am asezat deodatä in cäruta vechiului 
meu camarad, sergentul -Zamă Gheorghe din Corni, 
comuna Dolhasca. De la un timp aud pe soldatul Saraga 
strigindu-mä pe nume. şi spuindu-mi că-s chemat la d-l 
căpitan Zaharescu, în vagonul ofiţerilor. N-am așteptat 
să mă strige de două ori, ci m-am dat jos din vagonul | 
cu căruța și du-te, băiete, în vagonul ofiţerilor, cari 
m-au primit cu vorbe de prietenie si de curată dragoste. 

— Te-am chemat să fii cu noi pînă la Bucuresti, 
d-le Vasiliu, nu din poruncă ofitereascä, ci din dragostea 
ce avem pentru dumneata. 

— Sa traiti, domnule capitan, şi vă mulţumesc de 
inima cea bună ! 


Apoi de-acolea, pe cinste si voie bună pînă aproape . 


de Bacău, cînd pe toţi pălindu-ne somnul am început a 
ne lăsa care pe unde am apucat, pe băncile vagonului. 

La Bacău trenul s-a oprit mai multisor si în el s-au 
mai suit soldaţi, cari erau dati de centrul Bacău la regi- 
mentul 56. Am auzit atunci gura lui Anton Maiu. M-am 
dat puţin jos din vagon și l-am întrebat că cine mai 
este prin Bacău dintre tătărușeni. 

— Chiar fratele dumitale, Stefan, îi la o bucătărie. 

Nu mult si trenul a pornit la vale. Din pricină că 
mergea încet, abia a doua zi, vineri sara, 21 octombrie, 


51 


am ajuns la gara Mogosoaia, unde ne-am dat jos si 
unde am si hodinit noaptea, eu cu ofiterii companiei I-a 
la un loc, jos, pe niste scinduri. Cam frig ne-a fost, nu-i 
vorba, dar noaptea a trecut degrabä, iar dimineata ne-am 
spălat pe ochi, am luat cite o gură de zăpăceală si apoi 
prin satul Băneasa am plecat spre București. | 
Înainte de a intra în oraş ne-am hodinit pe malul 
unui sant şi apoi am intrat cintind din fluier si fluieras. 
Se uita lumea la noi: o samă cu mirare, o samă — ales 
femeile — plingind, căci îşi aduceau poate aminte că au 
feciori cari au luptat si luptă, facindu-si datoria cătră 
fara. Negresit că tabloul era cam vrednic de văzut. Ofi- 
teri si soldaţi îmbrăcaţi în haine spălăcite, iar o parte 
cu mäntälile ciuruite de gloantele dușmane. Inima bună 
si simtimintul cum să-i zic ? patriotic, crestinesc... făceau 
pe mulţi privitori să deie soldaţilor pine si țigări şi să 
ne ureze noroc, sănătate si izbinda deplină. | | 
Doamne sfinte, doamne ! în starea în care mă afew 
atunci (de multe ori inghiteam noduri ca să-mi opresc 
lacrămile) ziceam că nu-mi pare rău că-s în război [...]. 
(Mergeau companiile batalionului în coloană de marș, 
dar nu in pas cadentat, ci in pas de voie. Träsurile 
batalionului veneau in urmă. Sublocotenentul Dandu 
mergea pe lîngă compania lui, I-a, călare pe un cal mic. 
Avea pe cap căciulă albă sau brumărie, în mînă un bat 
lung de brad. Eu îi trăgeam cite oleacă din fluieras, iar 
soldatul Mihai Grigore de la compania a [l-a cinta de 
huiau străzile. În asa fel de alai am mers pînă ce cam 
pe la amiazi am ajuns în satul Fundenii Doamnei. Acest 
sat este aşezat la capătul suselei Pantelimon, înspre mia- 
zanoapte-rasarit. Lesi susaua, apuci spre stinga şi nu 
mergi mai mult de 10 minute si ajungi in sat, care are 
o aşezare frumuşică. Se află pe o coastă; la miazăzi 
este un iaz mare. La iezitura — de la vale — este o 
crisma. În acea crisma — nu mi-i rușine să povestesc — 
am cam desertat multe pahare si de ţuică si de vin. 
Asa era vremea atunci. Adaus azi, miercuri, 24 iulie/6 
august, 1924). | 
Acest sat este locuit de mulţi bulgari, cari cresc bivo- 
lite, al căror lapte îl vind în fiecare dimineaţă in Bucu- 
reşti. Locuitorii din acest sat fiind străini de neamul 
“nostru, apoi si inima lor era cam ciudoasă asupra noas- 


52 


tra. Parte din ei erau buni si blajini la inimä. Eu am 
stat cu Saraga si cu Haja Iftimie la mosneagul Vasile 
Nedelcu, iar ofiţerii companiei I-a la locuitorul Neculai” 
Primariu, numit asa pentru că fusese primariul acelei 
comune. Acest Neculai Primariu era bun gospodar, iar 
femeia lui tare se mai arăta bună la inimă, căci chiar 
atunci, la amiază, ne-a făcut mincare, ne-a dat pine. de 
griu si ne-a ospatat drept gospodäreste. 

Într-o petrecere şi într-o veselie am trăit în acest 
sat, sîmbătă, duminică, luni, marti și miercuri, 26 octom- 
brie. În ziua de 26 octombrie mare parte din regimentul 
56, sub conducerea colonelului Necuicea, a fost la înmor- 
mintarea generaluiui Dragalina, mort din pricina rănilor 
căpătate în luptele de pe Valea Jiului. (Pe sară am’ petre- 
cut oleacă la gazda cumnatului meu, I. Damian, unde 
se afla si fostul meu prieten, sergentul Dumitru Rugina. 
Am cinstit citeva pahare în cinstea lui Dumitru, fiindu-i 
patronul în acea zi de 26 octombrie. După ce au venit 
ofiţerii de la parada înmormântării, am mai făcut un chef 
zdravän la gazda ofiţerilor, fiind patronul tinärului ofi- 
ter Dumitru Dragusanu. ersit 

Pe la v-o 1 după miezul nopţii ne-am despărțit, după 
ce, în timpul mesei, Saraga a cetit în auzul tuturora o 
carte poştală primită de la d-l Ghiţă Kirileanu şi una 
de la d-l profesor I. Bianu. Le păstrez (ca scumpă amin- 
tire) si astăzi, 24 iulie, st. v. 1924). 

A doua zi, joi, 27 octombrie, ne-am schimbat culcu- 
sul ducindu-ne spre satul Pantelimon, unde tot regimen- 
tul — in „careu“ — a fost faţă la parastasul facut de 
preotul V. Chirilescu, împreună cu alţi preoți, pentru 
ostașii regimentului morţi pînă atunci pe cîmpul de luptă. 

(După slujbă a grăit d-l colonel preamărind pe cei 
morți si indemnind la luptă pe cei vii, spunindu-le ca 
tocmai frică mare de moarte să n-aiba, căci cui i-i scris 
să moară, i se gata zilele şi acasă pe cuptiori). 

De aici am plecat — tot batalionul IV — la Mănăs- 
tirea Cernica, unde am ajuns spre sară. Acolo am petrecut 
iarăși impäräteste pină marti dimineaţa, la 1 noiembrie, 
cînd am plecat spre Jiu, unde au urmat lupte cumplite 
si unde s-a prăpădit multă lume. 


53 


Aceste rînduri le-am, scris în casa locuitorului V. 
“Lazariuc, în satul Dorobanţi, comuna  Nicşeni, judeţul 
Botoşani, în zilele de 27 şi 28 decembrie 1916. 


x 


(Valurile de tot felul si firea mea peste sama de läsä- 
toare au facut ca aceste slabe însemnări să steie locu- 
lui 3 ani incheieti. Mai pun si acea pricină că eu n-am 
făcut vitejii în război si nici n-am dus trupe la vitejie. 
Făr'de cit iarăşi mi-am făcut socoteală, că oricum a fi, 
tot să le scriu pe curat. Si iacă azi, sîmbătă, 23 iulie 
1927, m-am apucat să mai scriu oleacă din carnetel). 


x 


Era vorba că să plecăm din satul Dorobanţu pe ieri, 
28 decembrie (1916), însă ordinul s-a schimbat si am 
mai rămas pe loc pina la altă schimbare. Astăzi, joi, 29 
decembrie, pe la ceasurile 8 dimineața, m-am apucat 
iarăşi să mai scriu, ca să nu sed degeaba, căci cu ostă- 
şia, deocamdată, nu-s sucälit. 

Marti dimineata, 1 noiembrie 1916, pe la ile 
4i/a, vine de la brigadă ordin că să fim gata de plecare. 
Nu se stia hotărît anume unde vom porni, dar dupa 
cetirea gazetelor de ieri, 31 octombrie, gazete care ară- 
tau ca s-a släbit frontul pe Valea Jiului, se vedea hat 
bine ca acolo era tinta noastra. Mai peste zi, pe la v-o 
9, s-a hotarit ca plecarea de la Cernica va fi pe la 
ceasurile 1 dupa amiază. Pind la acea vreme s-a pre- 
gătit hrana oamenilor. Toţi eram veseli, măcar că nu 
cu bune bucate ne așteptau vrăjmaşii ; dar, ne dau curaj 
izbînzile regimentului nostru prin părţile de miază- 
noapte ale Transilvaniei. Parte din oșteni erau cam cu 
întristarea pe fata; dar eu si cu ofiţerii companiei I-a 
ne făceam de urit cu chiuiturile şi cîntările noastre. 
Întins-am o horă în ograda mănăstirii, de se mirau călu- 
gării ce-a dat peste noi. 

Lasă, nu-i vorbă, veselia veselie a fost, dar soldaţii 
s-au cătat de suflet. În timpul cit am stat la Cernica, 
am trăit hat bine. Masă bună si de la companie si de 
la ofiţerii companiei, iar în ziua de duminică 30 octom- 
brie, acolo în rîndul al doilea, în partea de răsărit a 
unei clădiri, au venit nişte rudenii ale comandantului oe 


o4 


batalion si ale sublocotenentului Ionescu T. si apoi, 
povestea ceea, tine-te de treabă. Mers-a petrecerea de 
duminică de pe la 11 pînă la 3 după miezul nopţii. Pare 
că nu a bine făceau şi bietii ofiţeri; însă nu era chip 
să jălești cînd aveai prilejul să petreci. | 


+ 


La ceasurile 1 după amiază companiile s-au așezat 
în coloană de marş și au plecat la drum. Soldaţii cîntau 
din fluiere si din scripcă, însă nu știu cum să zic, dar 
pare că înlăuntrul lor nu era veselia care o aveau cînd au 
venit spre Bucuresti. Rare că ştiau bietii oameni că noro- 
cul i-a părăsit si că.de-amu înainte dumnezeu știe cînd 
or mai avea parte de lupte cu izbinda. | 

Pe la ceasurile 11—12 un aeroplan german a venit 
deasupra capitalei. A fost väzut de ai nostri si atunci sa 
fi auzit bombardament. din partea artileriei noastre 
antiaeriene. Gindeai că se prăbușește lumea, nu alta. Pe 
urmă s-a făcut linişte, Batalionul a pornit la drum. 


x 


Ne-am oprit putin în satul Pantelimon ‘unde, pe 
dreapia, cum mergeam spre Bucureşti, d-l capitan Zaha- 
rescu, comandantul batalionului, suflet bun, s-a chemat 
ofiţerii într-o crismä, nedind uitării nici pe îurierul: 
său, scriitorul acestor rînduri, si i-a cinstit cu cîteva 
pahare de vin, fäcindu-si unul altuia urări de sănătate 
si viaţă. De aici s-au astezat iarăşi în coloană de mars 
și iarăși la drum spre București şi la gara Mogoșoaia, 
unde am ajuns cam pe la ceasurile 8 sara, rupti de 
oboseală. (Aceste rînduri au fost scrise în carnetel in 
satul Dorobanţi, joi. 29 decembrie 1916). 


x 


Astăzi, vineri, 30 decembrie 1916, adus de vremuri 
în satul Slobozia, comuna Dumeni, judeţul Dorohoi, 
împreună cu soldaţii vechi din 96, rataciti de pe front, 
cu ränitii vindecati si cu recrutii Jeatului 1917 si 1918, 
iarăşi m-am apucat si mai scriu ceva din întîmplările 
prin care am trecut de la pornirea acestui groaznic 
război. 


59 


_ Aproape de gara Mogoşoaia, iată că batalionul se 
oprește spre a se hodini. Oamenii au început a se insira 
pe marginile drumului si a mai face puţină veselie. Ofi- 
terii companiei l-a, cu plutonierul Varganici si soldatul 
Saraga s-au oprit mai la o parte, căci într-un automobil 
ii aștepta un domn, Ionescu, de la serviciul Crucii Roșii. 
Soldaţii si căruțele în tren, în vagoane, si peste putin 
timp am pornit la drum şi am mers numai pînă la Chi- 
tila, unde am stat pînă pe la ceasurile 5 dimineaţa. De 
aici trenul a pornit şi a mers toată ziua, oprindu-se 
foarte putin la cîteva gări. Spre sară am ajuns la Sh:- 
tina, capitala judeţului Olt. | 

În tot drumul pînă ce am trecut Oltul am stat mai 
mult într-o căruţă (aşezată într-un vagon), iar după 
trecerea Oltului am plecat la vagonul ofiţerilor, unde 
am mai ospătat putin si apoi am adormit care pe unde 
am putut. _ 

Spre ziuă, numai ce aud pe d-l căpitan Zaharescu 
strigind că lumea să fie ‘gata, căci la gara următoare, 
Bărbăteşti, ne vom da jos. Afară începuse o ploaie cu 
ninsoare. Vremea era închisă si  posomorită, lucru ce 
făcea si pe ofiţeri și pe ostași să fie tot aşa, mai ales 
că gindul le spunea că multi au să fie răniţi si au să 
rămiie morţi pe dealurile şi văile judeţului. Gorj si pe 
Valea Gilortului. | | 

La gara Bärbätesti ne-am dat jos si, dupa ce am 
stat putin pe un cimp — la dreapta liniei cum mergeam 
spre Cărbunești — în ploaie și ninsoare, ne-am suit iarăşi 
“în tren, cum ni s-a poruncit și am plecat în graba mare 
spre tirgusorul Carbunesti, in apropierea cäruia ne-am 
dat jos in dimineata zilei de joi, 3 noiembrie 1916. (Scris 
pînă aici în satul Slobozia—Dumeni, în ziua de 30.XII. 
1916, în casa locuitorului V. Morariu). 

Tot batalionul a mers pînă la marginea tirgului şi 
am intrat în ograda unei curți — în dreapta — unde se 
afla în așteptarea ordinelor și batalionului 3/35 îngră- 
mădit în nişte suri și cosere. În curtea aceea era așezat 
telefonul batalionului 3 și postul de ajutor al medicilor 
regimentului. Cum stam asa, numai iată ca vine la mine 
soldatul telefonist Vasile Gh. Frijanu. Ne bucuram de 
intilnire si el dupa puţină vreme se duce inlauntru si 
mi-aduce un pui fript, pe care l-am pus la cos impreuna 


96 


cu ofiţerii companiei I-a. Acolo in ogradă am dat fata și 
cu soldatul de la noi din sat, Toader a lui Gh. Buduşanu 
(cărășel). Vreme de aproape două ceasuri cit am stat în 
ceardacul curții soseau mereu răniți din regimentul 57. 
[...] In acest timp se auzeau dese detunături de arme, 
mitraliere $i tunuri. 

Nu mult am stat in ograda aceea si iată că vine un om 
de legătură, trimes de d-l colonel Neculcea, ca să plece 
batalionul 3. Peste v-o două minute alt om vine ca să 
plece si batalionul IV spre brigadă, să primească ordine 
de la d-l colonel Neculcea. | 

Am ieşit din ogradă si am mers pe “drumul glodos 
pina în fata postului de comanda al brigäzii. [ata ca iese 
d-l colonel Neculcea si zice către căpitanul Droc sa iee 
batalionul 3 si să ocupe cu el dealul de la dreapta cum 
ieşi din Cărbunești, lingă o biserică, iar cătră al nostru, 
că să ocupe dealul de deasupra satului Pojogeni, să i poată 
lua pe vrajmas pe la spate. _ 

“În zgomotul puștilor am apucat la stinga si am seal 
podul de peste Gilort si am apucat la deal spre pădu- 
rice. Cînd mergeam pe pod m-am intilnit cu sergentul 
Ghiban Ion, rănit la umărul drept de mitralieră. I-am 

urat grabnică vindecare si am apucat pe drum la deal, 
avînd în spate o parte din arhiva batalionului 4. Aproape 
de un huceag, în mina stingă lîngă sușă, dăm de o ba- 
terie de artilerie din 24, comandată de un căpitan (nume 
indescifrabil) care, văzind că n-are chip să deschidă fo- 
curile, se pregătea să scoată tunurile şi să plece prin 
Cărbunești să prindă altă poziţie. 

După ce am început a urca delul, iată că auzim în 
urma noastră, la dreapta cam depărticior, rare focuri 
de arme (puşti). Cînd ne uităm mai bine, vedem cum ies 
şiruri de germani din pădurea de la miazănoapte de bi- 
serica tirgului, se înşiră în linii de trăgători si deschid 
focurile împotriva batalionului 3/36. Pare că și acum îi 
văd cum se deșiră si cum merg de pare că-i ducea apa. 
Ai noștri (batalionul 4) mergeau täcuti si ingindurati, 
avînd si un mosnegut luat cu rostul de călăuză. După ce 
am intrat în pădure, ninsoarea a început a se mai în- 
desi. 


07 


| * 

Necazurile grele din aceste cumplite vremi, firea mea 
de a pune toate la inima, de a fi fara curaj, cäci nu pot 
amintrelea, ...toate acestea m-au făcut şi mă fac să nu 
pot aduce la zi amintirile mele din acest ucigător război. 
Si cum, doamne sfinte, să-ţi fie îndămiînă, cînd iti aduci 
aminte cum era în alti ani — cînd încă nu începuse pir- 
jolul —-şi cum îi astăzi, cind pe timpul sărbătorilor mă 
“aflu în locuri străine, îmbrăcat în haina militărească, 
haină care foieste de păduchi, haină care te face să-ţi 
înghiți multe noduri... Mai pune de acolea că anul nou 
m-a găsit în judeţul Dorohoi, la satul Slobozia, iar a 
doua zi, 2 ianuarie, zi cînd am împlinit 41 de ani, in loc 
să fiu în satul meu si la casa mea burlăcească, mă găsesc 

sub comandă si cu mare grijă că nu știu ce- a, „aduce ziua 
de mine. 


x 


Tinind samă de cuvintul d-lui colonel Neculcea, 
îndată ce am ajuns in pădure — după ce ne-am întîlnit 
cu o.grupă de soldaţi rătăciţi, din compania a 8-a, bata- 
lionul 2/56, între cari era şi caporalul Vasile N. Burcuş 
din sat de la noi — d-l căpitan Zaharescu a trimes com- 
paniile I, IT si III să ocupe poziție cam la margina padu- 
lil: deasupra satului Pojogeni. Eu am rämas pe lingä 
soldatii companiei a IV-a, hotărită să steie ca ee de 
rezerva. | 

Aveam val cu parte din arhiva batalionului, care 
fiind cam grea, imi rupea minurile. Atunci, cu ajuto- 
rul soldatului Paraschivescu Gheorghe, de loc din Nea- 
gra Șarului, am aşezat sacul ca in chip de ranita si l-am 
pus in spate si asa l-am purtat pînă in ziua de miercuri 
dimineaţa, 9 noiembrie, deasupra satului Cîmpenii, jude- 
tul Romanați, cînd fiind trimes la Slatina, l-am dat în 
sama soldatului Hagatis Ion, de loc din Dorna. 

Nu mult după ce s-au depărtat companiile ca să 
ocupe poziţia, au început a se auzi dese impuscaturi de 
mitralieră dusmana. 

Întunericul se lăsa, ninsoarea nu mai înceta, iar 
impuscaturile se îndesau mereu. Lucrul acesta a pus în 
grijă pe comandantul nostru de a nu fi înconjurat. Pen- 


58 


tru aceea a si trimes oameni de legătură sa comunice 
companiilor retragerea. 

Peste v-un sfert de ceas iată că văd viind oamenii - 
cu ofiţerii în cea mai mare linişte. Am trecut apoi susaua 
la stînga spre nu ştiu ce punct cardinal — poate că 
spre miazăzi — împreună cu cîţiva oameni de la bata- 
. lionul 2, care aveau cu ei şi pe căpitanul Bucescu, 
comandantul batalionului. Am început a ne insira pe un 
drumuşor prin huci, tot cu moșneagul călăuză luat din 
Cărbuneşti. Glodaria si apdria si ninsoarea ne täia la 
mate; dar nici locului nu puteam sedea. Am tot mers 
asa horhäind, pind ce am iesit din desis la oleaca de 
luminis, unde se vedea o clädire cam in forma unui turn, 
vezi ca trebuie să fi fost un fel de foişor de pază a locu- 
lui. Foisorul era pe un deal deasupra Cärbunestilor. 
Comandantul batalionului 4 a hotărit să fie aşezate com- 
paniile ca în chip de serviciu de pază. Compania l-a 
era la stînga cum priveai cu fata spre Gilort — cam 
pe-o vale, Goia, — iar celelalte în: păduricea de la spatele 
foisorului. Compania l-a avea ordin să nu facă foc, spre 
a nu fi văzută de dușman. Eu şi cu d-l căpitan Zaha- 
rescu si cu d-l căpitan Bucescu şi cu oamenii de legătură 
ne-am dus în cosmoaga aceea. Soldaţii au făcut ce-au 
făcut si au atitat focul. Peste citeva minute au sosit si 
niște ofițeri ai batalionului 2 si anume:  locotenentii 
Dediu, Tarnoschi, sublocotenentii Stirbu I., Voinescu si 
încă unul de al cărui nume nu-mi aduc aminte. Era cu 
noi si locotenentul Marin Georgescu de la compania a 
II-a, batalionul nostru 4/56. Cum au atitat focul au facut 
ceai cu omăt topit, apoi s-au lăsat care încotro. Alţii au 
mai dormit cum au mai putut dormi; eu, fiind grămă- 
dit ca vai de lume, avînd tarnita în spate, n-am putut 
închide ochii nici cît ai scăpăra din amnar. În ziuă, cînd 
nu se: vedea bine, ne-am stirnit cu toţii. Ofițerii iar 
s-au apucat să facă ceai cu omăt topit în loc de apă. Pe 
cînd stam cu toţii împrejurul focului, iată că vine sol- 
datul Hagatis si zice: — 

— Domnule capitan, se bagă de sama devale mișcări 
de oameni. Patrulele germane au trecut Gilortul și, după 
cît văd, au de gînd să vie la deal. 

La auzul acestor vorbe toţi au ieșit din clădirea aceea. 
D-l căpitan Zaharescu a trimis pe Hăgătiş să comunice 


Fond 


99 


++ 


sublocotenentului Dandu N. care era la stinga, sä des- 
chidă focurile îndată ce duşmanul se va vedea, iar cele- 
lalte companii au plecat prin pădure la locul unde le 
spusese comandantul de batalion spre a ocupa poziţii. 

Ce era ? Dusmanul băgase de samă focurile din timpul 
nopții și de aceea se indreptase spre noi. Mai insemnez 
ca in noaptea aceea de joi spre vineri, 3 sau 4 noiem- 
brie, a fost frig cumplit si viscol. Oamenii toată noap- 
tea au tropăit din picioare să nu-i prindă somnul si 
primejdia boalei din răceală. 

După ce am început a intra în pădure s-au şi auzit 
impușcături din partea companiei I. Nici n-a fi apucat 
Hagatis a ajunge să comunice ordinul, cînd cormpania a 
deschis focurile. | 

Din partea dusmanului se auzeau dese împușcături 
de mitralieră. Germanii își asezasera 4 tunuri în apro- 
pierea bisericii din Cărbunești și trăgeau mereu asupra 
pădurii în care intrasem noi. Vuietul ce-l făceau obuzele 
cînd se spărgeau era cumplit. Cădeau crengile copacilor 
cum ar fi fost rupte de furtună mare. Noi (eu, căpitanul 
Zaharescu cu oamenii de legătură: Anton’ Vasile din 
Pipirig, Ferariu din Săvești, mi se pare, si Hanca din 
Farcasa) am tot mers prin desișuri scuturind crengile 
de omat, pînă ce am ajuns la un luminis, la o margină 
a pădurii. Și acolo, in luminisul acela, era un foișor ase- 
mănător cu cel în care dormisem astă noapte. Putin îna- 
intea foisorului era o mică creastă de deal, iar după aceea 
creastă, cam spre miazănoapte, se dase poruncă oame- 
nilor din compania a II-a să facă niște măști ori șanțuri 
de adăpost, de unde să poată trage la un caz de năvălire. 

Însă dușmanului atîta i-a fost, pînă ce a dat cu ochii 
de noi, că a si început a bombarda cu tunurile. Sedeau 
ei oamenii adäpostiti, dar degeaba, căci bombardarea nu 
mai înceta. Ba încă niște obuze, cazind cam în apropiere, 
au acoperit cu tarna pe cumnatul meu. caporalul Ion 
Damian si soldatul Tănăsoaia Ion din Tg. Lespezi. D-] 
căpitan Zaharescu se suise în foişor cu locotenentul 
Georgescu Marin, comandantul companiei a Il-a si sub- 
locotenentul Ionescu Darie. Pe cind eu sedeam adäpos- 
tit în dosul unui copac (cireș) împreună cu sublocote- 
nentul de rezervă Dimitriu Ion, comandantul companiei 
„a 3-a, iată că încep a curge răniții din compania l-a. O 


60 


parte fiind răniţi mai ușor mergeau pe picioarele lor, 
iar doi am văzut că-i duceau pe targă: evreul Gherşin 
lancu din Paşcani şi caporalul Andrei Costache din 
Lămăşeni. Amindoi erau greu răniţi. Evreul a scăpat cu 
viata si l-am intilnit in Folticeni la regiment pe după 
of. Neculai 1916, iar bietul Andrei Costache a muri: pe 
drum si a fost îngropat la Bärbätesti, în tintirimul bise- 
ricii. Mi-au'arätat soldaţii a doua zi, 5 noiembrie, mor- 
mintul acestui viteaz ostean. Andrei Costache era de 
fire bun, glumet cite odată; fata’ negricioasä, statura 
mijlocie. Glumeam cu el de cite ori îl intilneam. 

Deodatä soseste soldatul Haja Itfimie, om de lega- 
turà al sublocotenentului Dandu si spune ca-i trimes sa 
întrebe ce-i de făcut, că nu mai pot tinea piept cu dus- 
manii. S-a dat ordin de retragere. Nu dupä mult timp 
soseste sublocotenentul Dandu cu soldatul Saraga, spu- 
ind ce pagube au făcut dușmanii in rîndurile companiei 
I-a. a | | 

— Mi-au cäzut, bäditä, o multime de oameni, intre 
cari si sergentul Cirneala. Drägusanu vine si el, dar 
nu se aratä de nicăieri Iliescu si tare mă tem că nu fi 
căzut în mina vrajmasului. 

Acum se dase ordin ca şi compania a [l-a să se 
retragă si cu toţii împreună am apucat iarăși prin huci, 
pind ce am ieşit la un luminis. | | 
Cînd oamenii se hodineau, vine un soldat sau ser- 
gent din batalionul 4/15 spuind d-lui căpitan Zaharescu 
că atit d-sa cit şi toţi ofiţerii noştri sînt chemaţi nu 
departe la un sfat de cătră un domn locotenent colonel 
Teodorescu, căruia d-l colonel  Neculcea C. îi dase. 
comanda batalionului nostru si celui 4/15. 

După ce s-au făcut recomandările, oamenii s-au mai 
hodinit si pe urmă ofiţerii iarăşi au mers la sfat de 
război. Pre cit am întäles eu, sfatul era asa: companiile 
I, III. și IV din batalionul nostru să lupte de la locul de 
sfat putin mai la vale, iar compania a II-a, cu d-l căpitan 
si cu ofiţerul respectiv, păstrind legătura cu batalionul 
4/15, să meargă să facă un ocol, să iasă la locul de unde 
am pornit azi dimineaţă si asa să înconjure trupa dus- 
mană. Se vede că vrăjmașul înaintase hat bine si era 
aproape de locul unde compania a Il-a încercase de 
dimineaţă să facă șanțuri. După ce toate au fost puse 


61 


la cale, s-au ales oameni de legătură pe lingă d-l colo- 
nel, cari să aducă ordine căpitanului Zaharescu. 
| Pe urmă au pornit cele trei companii la luptă, iar a 
Il-a cu batalionul 4/15 să facă mișcarea înconjurătoare. 
Am scoborit cu compania şi căpitanul Zaharescu o 
vale mare, apoi am urcat un deal mare și am dat de 
o potecă, pe unde ne-am luat drumul hotărît. Ca măsuri 
de pază locotenentul Georgescu Marin a pus să meargă 
inainte o patrulă sub comanda caporalului Lungu din 
Heciu. 


Cum mergeam aşa, mereu veneau ștafete de la colo- 
nel că compania să păstreze legătura cu frontul de 
luptă şi cu batalionul din 15. Veneau oameni și de la 
batalionul acela să întrebe de căpitanul nostru. Pe cînd 
mergeam aşa, iată că la dreapta noastră au început a 
se auzi impuscaturi. Mai băgăm de samă că spre stînga, 
peste nişte dealuri, se vedea o trupă viind. Aceea era 
‘sa deie faţă cu batalionul din 15. Nu peste multă vreme 
se primeşte de la colonel ordin că a noastră companie 
să se întoarne,'să vie în ajutor celorlalte Loman pen- 
tru ca dusmanul le potopise hat bine. 


In lupta acea a fost ucis soldatul Gordin Constantin 
de la noi din sat, a fost rănit sublocotenentul Dimitriu 
Ion de la compania a III-a si sublocotenentul Ionescu de 
la compania a IV-a, Negreşit că au căzut more Si răniţi 
oameni din toate companiile. 


Căpitanul nostru, cum primeşte ordinul, se întoarce 
spre locul de unde a pornit. În drum se întîlneşte cu 
maiorul Tomescu, care zice că el a întäles amintrelea. 
ordinul şi că deși i se spunea să meargă pe unde i se 
poruricise, totuşi el nu ştie ce să creadă, pentru că văzuse 
pe dealurile din stinga viind trupe dușmane. 


— Hai dară să mergem amindoi la d-l colonel, zice 
maiorul. psa 

Si se porneste cu noi pe un hogas de duce: 

Nu mult, după ce am ajuns aproape de o ripa, cînd 
ne uităm înapoi vedem viind patrule vräjmase. Si cum 
era vremea aproape de sară, acele patrule ni se păreau 
ca niște stafii, înalte cit copacii pădurii. Oamenii noștri 
atunci au silit cu mersul, să nu fie prinşi de focul lor 
cînd urcau dealul. 


62 


După ce am trecut ripa am dat de un mic drumu-. 
sor, l-am trecut de-a curmezisul si am prins a urca dea- 
Jul. Tocmai atunci vedem companiile J, III si IV,:care 
„mergeau pe potecă la dreapta si mă întreabă subloco-. 
tenentul Dandu : 

— Ei, cum îi, badité Alexandre ? | 

— Cum sa fie? domnul capitan a zis ca sa inconju- 
rati dealul „pe la apus* si să apucati spre miazăzi. 

EI a apucat încolo, spre apus, iar noi am silit de-am 
urcat pe un capät al lui nu tocmai rädicat. Acelasi lucru 
l-a facut si batalionul 4/15, însă oamenii lui n-au mai 
stat pe loc, ci s-au ingrämädit fugind pe o ripă. Eu si cu 
căpitanul, după ce am ieșit din vederea vräjmasului, am 
„dat de puţină asezäturä, care avea în stinga un deal hat 
märisor, Curmătura. Si zice .cătră mine : 


— Dealul acesta prezintä o pozitie destul de buna si 
nu trebuie trecut pe lîngă el asa fără nici o socoteală. 
Este nevoie de ocupat muchea aceea, spre a opri puţin 
pe vrăjmaş în înaintarea lui. Si îndată dă ordin com- 
paniilor II si IV, care erau lingă noi, să urce la deal 
si, cum or ajunge drept pe muche, să deschidă focul peste 
vale. Oamenii asa au facut. Ba, pe urmă, au venit si 
cele două companii, iar batalionul 4/15 a fost chemat 
şi el. Îndată ce oamenii au ajuns pe poziţii s-au început 
focurile. Era un pirlit si o larmă ca aceea, de gindeai 
că piere lumea. Cînd era focul în toi, iată că de lao 
căsuță dinspre răsărit — în dreapta cum priveam spre 
muche — departe ca la v-o 400 metri, începe un piriit 
de mitralieră, care ne pusese în mare încurcătură. Deo~ 
dată căpitanul Zaharescu zice că mitraliera îi a noastră 
si striga mereu la soldaţii de pe poziţie să nu tragă asu- 
pra acelei case; însă văzind ca gloantele suiera pe la 
urechile noastră si ne fac să ne plecăm jos la pämint, 
-a cunoscut că în acea casă s-a sălășluit dușmanul de cu 
ziuă si acum, viindu-i la îndămiînă, a deschis focul asu- 
pra noastră. 


Doamne sfinte! ce mi-au dat ochii să văd şi ure- 
chile să aud! Räcnet din partea oamenilor, piriit de la 
mitralieră, focul oamenilor de pe muchea dimbului, pre- 
cum și pustile si mitralierele dușmanului din valea des- 
pre miazănoapte dincolo de Curmătura. 


63 


Cum stam si ne.chiteam noi asa, iată vedem 3 sol- 
dati calari iesind din ograda casei de unde batea mitra- 
liera si mergind pe malul sting al unei ripi dinspre mia- 
Zăzi. Erau îmbrăcaţi in haine de ale noastre, însă acei 
* soldaţi erau germani cari anume făcuseră asa, ca să ne 
puie in încurcătură. Sta căpitanul si se framinta cu gin- 
dul ce să facă și cum să facă spre a ieşi din acea mare 
zăpăceală. Nu tocmai departe de noi, de ceea parte de 
ripă spre miazăzi, vedem 3 oameni stind si uitindu-se 
spre Curmătura. Se părea că ar fi colonelul Teodorescu, 
comandantul grupului. 

— Hai, Vasiliule, cu mine, să arătăm colonelului ce-i 
„de facut. 

Si ne pornim la drum. Nu să sooo pe ripa din 
fata ? Ne era cam greu, fiind glod mare. Apucam la 
stinga pe la capătul ripii să mergem unde isi pusese in 
gind. căpitanul. Nu bine am apucat a trece de capătul 
ripii si am facut pe malul ei spre apus si iată că nemţii 
au deschis un viu foc de armă.asupra noastră. 

— Auleu, mă Vasiliule, m-a luat. în primire, căci 
se vede că m-au cunoscut că-s ofițer. Si zicînd asa am 
luat-o la fugă si tot o. fugă am ţinut pina ce am dat 
după un dimb. Oamenii de legătură, Anton Vasile si 
Zbanca, se luaseră după noi, însă ei au venit pe rîpă, 
n-au căutat s-o inconjure cum am făcut noi. lată cum 
păzeşte Dumnezeu pe om. Anume am fost luat la ochi 
de vrăjmaș și printre gloanţe am trecut, dar am scăpat 
teafar. : 

Noi mergeam pe o carare pe malul sting al ripii, iar 
după noi lupta urma cu putere, pe cînd întunericul ve 
tii se lasa ca o invelitoare neagra asupra acestei zile care 
a secerat multe vieti si a ränit multi oameni din bata- 
lionul nostru | 

De la un timp focurile au prins a se rari hat bine de 
amindoua partile. Dacä am ajuns la capätul ripii si n-am 
gasit pe colonel, atunci cäpitanul a trimes pe cei doi 
oameni de legătură să spuie ofiţerilor „retragerea“, însă 
cu rinduiala. 

— Au început să se retragă și vin încet spre noi, 
domnule căpitan, zice Hägätis Ion, omul de legătură al 
companiei I-a. 


„64 


— Da cumplit ne-au mai inselat, domnule capitan, 
gräieste soldatul. | 
„De la noi au fost răniţi care au putut să vie incoace 
pe picioarele lor, dar multi sint greu räniti si mereu 
strigă la noi să nu-i lăsăm in mina dușmanului. Eu am 
vrut să mă răpăd de citeva ori să scot citiva, d-apoi am 
putut ? Cum mă .apropiam, cum începeau gloantele să-și 
facă drum spre mine ; ba încă auzeam și glasul vrăjma- 

sului într-o limbă pe care n-o pricep. 

— In fine trecu și ziua de astäzi, Ca o zi furtunoasa, 
ce a lasat numai prapad in urma ei. Dar batalionul din 
15 vine si el ? 


— Vine, domnule căpitan, răspund nişte soldaţi. 


+ 


N-am mai scris in carnet atunci, in 1917, dar scriu 
acum aici, că tin bine minte. După ce am ajuns in vale 
la capătul ripii, m-am depărtat putin spre miazăzi. In 
urma mea văd viind trei soldaţi : Toader Cojocariu, Gh. 
V. a Negrii, cari duceau pe soldatul Tuluc Gheorghe — 
tustrei de la noi din sat. Tuluc era rănit în două locuri 
la mîna dreaptă, între cot si umăr. Se vedea rosind singe 
prin legătură (pansament). | | 

— Oare încotro s-apucăm, dom’ profesor? zic doi: 
Negrea si Cojocariu. 

— Bre, eu zic să apucati drept la vale, că seral să 
daţi de satul Barbatesti, unde-i gară, ş-apoi acolo aveţi 
să gäsiti pe cineva şi v-a spune ce să faceți. 

— Mă rog, dom’ profesor, să-ți fie mila de băieți, 
că eu Dumnezeu ştie de-oi mai vedea Tätärusii — zice 
bietul Tuluc. 

— D-apoi, măi Gheorghe, sti-mä Die iERE d si pe 
mine de-oi mai ajunge la Tätärusi. Ma ingrozesc numai 
cind ma gindese cit is de departe si cine stie prin ce 
greutăţi mari mai avem de trecut! 

Cu aceste vorbe m-am despărţit de cei trei tătăru- 
seni. | | 
Cojocariu a ajuns să vie acasă si trăiește, iar pe 
Negrea si Tulue nu i-am mai văzut din sara aceea. 

Hai de-amu la carnetel ! 


69 


x 


Dupä ce s-au strins toti oamenii s-a cäutat loc de 
adăpost pe noapte si s-a găsit într-o pädurice tinara de 
stejar, cam la margina de miazăzi a poienii. Batalionul 
4/56 mai în deal, spre răsărit, batalionul 15 mai în vale, 
spre apus. 

— Vom sta aici pe noapte, căci oricum să fie, nu 
vor cuteza nemţii să vie peste noi, zice căpitanul. 

Eram cu toţii osteniti peste măsură, ba si flaminzi 
cit trebuie. | 

— Vasiliule, gläsuieste căpitanul, ia întreabă pe v-un 
soldat din 15, nu re da v-o pine, că m-a cam răzbit 
foamea. 

Am întrebat, însă n-am găsit nimica. Pe urmă căpi- 
tanul m-a trimis la maiorul Tomescu, tot după pine. 

— Cu toată inima i-as da, dragă Vasiliule, dar nu 
mi-a venit, bre, ordonanța, asa că si eu am să rabd. 

După ce m-am înturnat cu răspunsul, am căutat în 
sacul meu de merinde si am găsit o bucată de pine ca 
de mărimea unui sfert de kilogram. Am rupt-o în două 
si am zis: 

— Pînă la alta, ea luaţi de-aici, domnule căpitan. 

A luat bucätica si s-a așezat dinaintea unui foc facut 
cu crengi de stejar. Pind a nu se așeza însă la foc, cäpi- 
tanul a pus compania a Il-a in gardă mare pe o muche 
de deal spre răsărit, pe dreapta, iar maiorul Tomescu 
a aşezat o companie a sa pe dealul din stinga, spre a 
„băga de samă mișcările dușmanilor. 

Peste puţină vreme am fost chemat de căpitan. 

— Ja, Vasiliule, de ici si trage o gură zdravănă. 

Era niște rachiu de drojdie. 

— Vezi cä-ti caut de rînduială; dar lasă că te-am 
și purtat astăzi destul de bine. 

— Si zi, esti în război, Alexandre ? gläsuieste maio- 
rul Tomescu. 

— Păi asa, domnule maior. Pe cit pot, mă tin si eu 
de lume, măcar că peste puţină vreme împlinesc 41 de 
ani. | 

Am stat oleacă la sfat cu acești comandanţi de batalion 
si cu locotenentul Marin Georgescu, comandantul com- 


66 


paniei a Il-a din 56. Ofiterilor dacă le-a lipsit apa, au 
făcut ceai cu omăt topit. Eu am venit iarăși la focul 
unde erau ofiţerii si am căutat să dorm; dar n-a fost 
de chip din pricina frigului, căci începuse a îngheţa hat 
bine. Vrăjmașul tot nu ne lăsa în pace. Dinspre miază- 
noapte, răsărit si apus arunca rachete, ca să bage de 
samă mişcările noastre. Oamenii, fiind peste măsură de 
truditi, au început a adormi pe lingă focuri. Eu m-am 
descultat și mi-am uscat. bocancii si obielele si apoi m-am 
aşezat cît eram de lung lîngă foc gindindu-ma în ce loc 
mă găsesc, unde mi se poate întîmpla sfîrșitul și unde 
m-a adus vemea războiului | — | 

Pe la miezul noptii s-a schimbat de pe. poziţie com- 
pania a Îl-a si a fost trimeasă in locul ei compania a 
IV-a. Cînd a venit tînărul ofiţer, sublocotenentul Burada 
cu raportul, a spus că în vale, spre răsărit, se aud mereu 
glasuri si mișcări de căruţe, Frigul se intetea mereu, iar 
despre ziuă pămîntul era îngheţat drept ca în vreme de 
“iarnă, măcar că eram bine la începutul lunii noiembrie. 
Sîmbătă dimineaţa, 5 noiembrie, cam pe la ceasurile 
41/,, căpitanul Zaharescu se stirneste de la hodină si tri- 
mete veste că oamenii să fie gata de plecare, după ce 
a instiintat si compania a IV-a să vie de pe poziţie si să 
raporteze despre ce a văzut si a auzit în timpul servi- 
_ciului. A raportat sublocotenentul lepureanu ca a auzit 
in vale, spre dreapta, miscari de carute si glasuri ome- 
nesti. 


— Gata de plecare, batalionul 4, comandă cam în 
șoaptă căpitenia noastră, 


Apoi ne-am insirat încetişor si am pornit pe o potecă 
la vale spre apa Gilortului. Oamenii erau rupti de oste- 
neală si mergeau vorbind în soaptä, ca să nu fie auziți 
de duşmani. La plecare focurile au rămas arzînd, iar 
cam împrejurul lor, cum erau ciungi de stejar, ti se 
părea că stau oamenii în picioare si se încălzesc. Negre- 
sit că aceasta era o socoteală bună, ca să înșele pe vrăj- 
mas. | | 

Cînd s-a luminat hat bine de ziuă noi eram scoboriti 
si acum mergeam pe un drum pe malul drept al Gilor- 
tului spre satul Bärbätesti. Nu mai puteam de sete, căci 
ieri, vineri, 4 noiembrie, umblind prin pădure n-am 


67 


+ 
* 


aăsit fintina, iar cu omătul nu ne puteam räcori nici cit. 
Mai pune că nici bidonul nu-l aveam la mine. Odată 
ajunși în vale mulţi dintre oameni se duceau pe malul 
Gilortului si luau apă tulbure de-și umpleau bidoanele. 
Aşa cum era apa, am băut un bidon plin, ce mi l-a dat 
soldatul Stegăriţă, de loc din Bogdănești. Si doară din 
mila domnului nu s-a prins de mine nici o boală, nici 
de 'piept, nici epidemică. 

Locotenentul Georgescu, vazind pe Stegäritä bind 
apă, nu că l-a mustrat, dar a cerut să-i deie şi lui. 

— li tulbure, domnule locotenent. _ 

— Dar să fie orice, dă-mi sa beau, că nu mai pot 
de sete. 

Pe cînd soarele era suştior, căci de dimineaţă se mai 
vedea ceriul pe une locuri, iată că am ajuns în satul 
Bärbätesti. În mîna stingd, cum mergeam la vale, vedeam 
biserica satului. 

— Jacé aici îi îngropat caporalul Andrei, cel care a 
fost rănit ieri dimineaţă, spun nişte soldaţi. 

Ne facem semnul sfintei cruci, zicem D née, sa~] 
ierte si mergem înainte. lată că nu mult de la biserică 
ne întîlnim cu tinărul sublocotenent de rezervă Iliescu, 
cel ce se rătăcise din luptele de ieri, vineri 4 noiembrie. 
Ne-am bucurat, ofițeri și soldaţi, cînd l-am văzut. Ne 
povestește $i el cum s-a rătăcit de companie si cum a 
ajuns acolo. 

Soldaţii nostri, dacă au ajuns in sat, care era pustiu 
— căci oamenii îl părăsiseră — au început a da otrocol 
prin cele ogrăzi, după păsări, după de-ale miîncării. Să 
fi văzut atunci pe plutonierul Varganici cum împreună 
cu soldatul — librarul — Saraga au fugărit o biata rata 
"și au pus mina pe ea. Îţi venea să si rizi, dar să si plingi 
în ce stare a adus gospodăriile întemeiate acest groaz- 
nic război. 

Mai însămnez că asară, vineri 4 noiembrie. pina a nu 
înconjura dealul Curmătura, am auzit pe niște soldaţi 
grăind că vineri sau joi germanii au prins un soldat din 
regimentul 56, i-au luat mecanismul de la armă, i-au dat 
o palmă si au zis asa: 

— Să se puie Neculcea al vostru cum s-a pune, că 
noi pe luni sara tot sîntem în Craiova. 


68 


Am povestit vorbele acestea colonelului: Neculcea, 
astăzi general, în tranșeele din păduricea de la nord de. 
‘ Cozmești, în luna octombrie 1917. A rămas mirat de 
cele ce i-am spus, mai cu samă că ceea ce au glăsuit 
germanii s-a adiverit întocmai : în sara de luni, 7 noiem- 
brie, germanii au ocupat Craiova. Colonelul. a și scos 
un carnet si s-a însemnat vorbele mele, să le aibă ca 
amintire. 


Iarăşi la carnetel. 

Într-o casă au intrat soldaţii şi au răzbit prin pivniţă 
si au ieşit în drum cu cäpätini de curechi murat. Mincau 
că nu mai puteau de foame: Lucrul acesta şi eu l-am 
făcut, căci mi se gătise și cea de pe urmă bucăţică de 
pine ce o: aveam în sacul ostăşesc. Din alta parte, din 
dreapta, au ieşit niște soldaţi cu un hîrdäuas plin de 
ţuică. De însetat ce eram Si de amarit, am bäut 4 ulcele 
de cite un sfert de litru. Cam asemenea au fäcut mai 
“toţi tovaräsii si ofițerii. Si nu era chip să facă amin- 
trelea. Coşul iti era gol, inima îţi era ră, si deci numai 
zapacindu-te putin cu „zăpăceală“ mai puteai să-ți amor- 
testi trupul si să mai uiţi că moartea te paste din urmă. 
| Mai încolo oleacä ne-a ieșit înainte soldatul Stega- 

rita cu un tuhal de pine. Luase de la o căruţă si pentru 

el, dar si pentru citiva soldati ai companiei I-a. Toti 
ne-am infruptat din pine, ba am mai rupt cite o bucatita 
și am mai dat Ja niște camarazi cari se aflau prin apro-: 
pierea noastra. La razboi si mai ales cind oamenii tra- 
iesc mai aproape unul de altul se infradtesc si cu drag 
își împart unul altuia mincarea, veselia si nacazul ! 

Dup ce am.ajuns cam la jumătatea satului, am pri- 
mit poruncă să facem la stinga, spre apa Gilortului, să 
trecem la satul Versani. Pe unde aveam de trecut nu 
era pod, ci numai o punte, slabă și aceea... cucuietă hăt 
sus deasupra apei, iar la un capăt stricată, așa că trebuia 
să mergi o bucată prin apă şi apoi să pasesti pe punte. 
Eu şi cu v-o cîţiva soldaţi, între cari si căprariul Gabur 
Ion de la noi din sat, am mers prin apă si am trecut 
Gilortul pe punte, dar cu mare grija, căci puteam fi 
lesne văzuţi de nepricteni. Căpitanul, văzînd că cu tre- 


69 


cerea pe punte s-ar prapadi prea multa vreme, ba poate 
că ar fi primejdie despre partea vrajmasului, a rädicat 
sus poalele mäntälii si a zis asa: | 

— Batalionul 4, dupa mine, inainte mars! 

Si odata a pornit el inainte iar mulţimea spldatilor 
pe urmă si asa in scurtă vreme s-au văzut de ceea 
parte — stinga — a apei. Nici n-am mai încercat să-mi 
store obielele de apă, ci după ce au trecut toţi oamenii 
si s-au insirat spre sat, eu m-am alăturat lîngă ofiţerii 
companiei I si hai iarăşi pe drumul morţii !... 

Nu mult am mers după ce am intrat în Versani si 
am apucat la stînga pe un drum. Si acest sat era părăsit 
de cea mai mare parte a locuitorilor. Si aici multi soldaţi 
au vînat cîte ceva de-ale gurii, mai cu samă udătură. 

Așa, cam pe la mijlocul satului, căpitanul primeşte 
poruncă să ne întoarcem iarăşi pe partea dreaptă a 
Gilortului. Si aici am văzut pe Saraga Dacă i nauzse să 
prindă o rata. 


Oamenii, acum, nu erau asa de supăraţi ; atita doară 
că vrajmasul cel mare nu le tocmai da pace. Si acel 
vrajmas era foamea. _ 


La apă am ajuns eu întîi împreună cu cumnatul meu 
Ion Damian si căprarul Gabur Ion, sergentul  Rugină 
Dumitru si alti cîţiva pe cari i-am uitat. La depărtare 
cam de 4 obrate de mal stam si ne hodinim putin si 


aşteptăm sa vie multimea din urmă. Cum ședeam. de 
sfat pe-o zi noroasă și „friguroasă, iată că 4 giste dau 


buzna peste noi. ; 


— Nu le lăsaţi in pace, zic eu. Ele tot is menite 
cutitului. 

Soldatii dimprejur, fara prea multa vorbă, se răpăd 
după ele, le prind, le taie, si pind să ajungă batalionul 
erau şi dubite de pene. Viaţă de război, ce să faci! 

— Ei, Vasiliule bäditä, cum te mai lauzi ? zice cu 
bunătate d-l căpitan Zaharescu. 

— D-apoi cum să mă laud, domnule căpitan, ia bine 
si ca în vremea asta.-Gindeam că mi-a fi frig la gio- 
gleie, dară dacă am pus obielele la stors, ele încă s-au 
mai încălzit. Doară dacă oi sta locului, să-mi fie frig... 
Si doamne fereşte de mai rau ! 


70 


— Aşa, aşa, bäditä, zic si fratele Neculai asi cu 
ceilalţi ofițeri ai companiei I-a. 

Numai că trebuia să fi primit poruncă de nopas, căci 
după ce am intrat înapoi în Bărbătești și am apucat pe 
un drum la stînga, am început a ne opri pe la casele 
oamenilor, case care acum erau mai mult pustii. Unde 
și unde se vedea cîte un moșneag ori babă. 

„Aici in sat m-am despărţit de compania l-a si m- am 
dus cu cumnatul Damian si sergentul Rugina la o casă 
“mare, care sămăna a fi fost ori de gospodar fruntaș, ori 
de negustor fruntaș, pentru că multe beciuri am văzut: 
imprejurul ei. Peste gardul grădinii, la stînga, era alta 
casă, mai mare, unde poposise căpitanul Zaharescu si 
locotenentul Georgescu. La acea casă era o pivniţă mare, 
iar în pivniţă sedeau vase mari de vin si de ţuică. Am 
intrat în pivniţă cu lon cumnatul si cu Rugină Dumitru 
și am trintit în mine Ja ţuică, de mai nu nimeream pe 
unde să ies. Nu că-s din firea mea iubitor de băutură, 
ci vremea şi nacazul mă făceau ca în băutură să-mi 
mai înec amarul. 

Hagatis era pus să oprească intrarea în pivniţă, nu 
ca să nu se facă risipă, ci ca să nu-și piardă oamenii 
minţile. Si doară-i drept !.. | 

Oamenii, pusi de nes si de Rugină, în scurt au 
facut mămăligă, au fript nişte carne de gîscä, au scos 
nişte murături (curechi) din zemnic si apoi ne-am dat 
la ospăț, care a fost drept bun. 

Eu, după ce mi-am pus pintecele Ja cale, am adormit. 
lemn, din pricină că mă ajunsese näuceala de multă 
ţuică. Cumnatul si Rugină nu s-au depărtat de mine, 
căci știau că am ceva numărători si se temeau să nu-i 
șterpelească v-o mină ră. 

Nici n-am știut cînd a venit sara si iată că au venit 
acesti doi buni tovarăşi ai mei şi zic: | 

— Hai, că s-a dat ordinul de plecare ! 

— Hai cu Dumnezeu înainte, fraţilor ! 

leşim in drum si ne îndreptăm la vale spre apus. Pe 
cale mergind ma intreaba cäpitanul ; 

— Ei, domnule Vasiliu, ce-ai mai facut si de ce n-ai 
venit la noi la masă ? 


7] 


eo 


— Apoi, domnule căpitan, m-am intilnit cu un cum- 
nat al meu si cu un fost elev de la compania a Il-a si 
nu m-am îndurat de ei cind se rugau să le fiu tovarăș 
de ospăț si de sfat. Da am făcut alta mai boacănă: am 
luat de dimineaţă citeva guri zdravene de ţuică, aici în 
ograda unde ati stat si m-a ajuns năuceala. Am adormit 
și abia amu m-au stirnit prietenii, cînd ati dat ordin 
de plecare. Apoi, din pricina zăpăcelii si a somnului nici 
nu mi-am uscat încălțămintea si obielele. 

— Apoi nu era rău să ti le usuci, Vasiliule, că nu se 
știe cum om dormi în iastă noapte. 

Tot vorbind asa am ajuns pînă în dreptul primăriei, 
unde în şuşă am văzut un automobil stind la poartă si 
pe domnul colonel Necuicea vorbind la telefon. Căpitanul 
s-a dus în primărie şi ce i-o fi spus d-l colonel nu știu, 
far de cit îmi aduc bine aminte că ne-a dat ordin je 
mergem la vale la hodina in satul vecin, Musculesti, 

a zis că-l credea pierdut si pe el — pe căpitan — si ee 
lionul IV. 

„Apoi. companiile s-au er dupa rinduiala räzboiu- 
lui si am, pornit ‘spre Musculesti si am poposit cu ofi- 
terii companiei J-a la casa unei babe. 

Mincarea din  iastă sară, sîmbătă 5 noiembrie 1916, 
n-a fost asa de bună. Las’, nu-i vorbă că la amiază am 
mîncat deajuns si de întrecut. | 

Doamne, ce gură ră avea baba aceea si cum se väi- 
căra si cum se blăstăma si se afurisea ea pe dinsa! 


LS 


Pe aproape de ziuă primim ordin de plecare. Pînă a. 
nu ne porni vine la compania I-a sergentul Chiriac Ale- 
xandru cu chesonul, împarte cartuşe la oameni si apoi 
plecăm înapoi pe unde am venit asară; iară cam la 
jumătatea drumului dintre Musculesti și Barbatesti apu- 
căm la dreapta spre Tulburea, care-i așezat pe malul 
sting al Gilortului. Căpitanul, cu harta în mina, mereu 
întreba pe cei ce-i intilnea, că unde se află satul Ani- 
noasa si unde satul Tulburea. Începuse a se vedea bine 
cînd ne intilneam cu care pline de femei si copii, cir- 
duri de vite, unele se retrăgeau din calea vrăjmașului, 


"72 


altele veneau înapoi la satele lor. Nu mai stiai ce să 
crezi de umblarea acestor oameni. 

Noi mergeam ginditori si täcuti. Pare că ne spunea 
cineva ce präpäd de lume are să fie azi pinä-n sară! 

De ce se vedea mai bine, de ce grija comandantului 
era să mergem mai repede, ca să putem prinde poziţie, 
căci dușmanul nu era departe de noi si deci datoria ne 
era să nu-i lăsăm să ne iee ca din oală. Tot se uitau cu 
toţii înapoi peste coaste, în dreapta Gilortului si ziceau 
că pare a se vedea mișcare de trupe dușmane. 

Am ajuns la un pod de fier peste apa Gilortului. Nu 
mult de la pod se află pe -partea dreaptă a suselei un 
canton ; nu tin minte bine, că al suselei, că al căii 


ferate. De acolo se intilneste susaua cu drumul de fier. 


Din dreptul acelui canton căpitanul a început să așeze 
companiile pe poziţie, cu faţa spre dealurile din dreapta 
Gilortuiui. De la pod mai încolo era un fel de sant. 
Acolo s-a așezat compania a IV-a; apoi, pe rind, com- 
paniile a IIl-a si a Il-a, iar compania l-a a mers mai 
departe, ca fiind în rezervă. Mergind pe susä la vale 
am văzut tunuri mici de munte aşezate pe partea dreaptă 
a suselei. 

-— Ce faceţi voi acilea, mă? întrebă căpitanul pe 
tunari. ÎI 

— Ce să facem ? ia vedem pe inamic că ar avea de 
gind să se apropie de satul de unde ati porni dum- 
neavoastră. 

Si, zicînd asa, numai ce vad că dă foc la un tun. 
Am mai mers la vale și am intrat în sat în Tulburea. 
În stînga drumului, mi se pare, am văzut biserica. Ne-am 
închinat mergind si ne-am oprit mai la vale, la un pod 


peste un paraut. Acolo, în rîpă, la vale de pod, compa~ 


ae I-a s-a aşezat ca pentru rezervă. 

— Si voi duceti-va sub pod. Ce, voi sinteti sinvul- 
nerabili“ ? zice căpitanul cătră mine si cătră oamenii de 
lesătură ai batalionului. 

Nu mult după ce am primit acest ordin, s-au auzit 
Împuşcături dese din partea oamenilor nostri, precum si 
din partea nemților. Vuiau și tunurile noastre mereu, 
vuiau si mitralierele. Se-vede că dușmanii au cam simţit 
că în ripa de la pod este oştire, căci multe bombe de 


73 


¥ 


ea 


tun s-au spart pe deasupra ripii aceleia. Noroc ca n-au 
lovit pe nimenea. 

Se apropia soarele de amiazä si foamea näcäjea cum- 
“plit pe luptători. Cei de sub pod si din ripa căutau sa 
se strecoare pe la casele oamenilor cari nu plecaseră, 

. ca să facă măcar cite o bucată de mămăligă, să-și astim- 
pere foamea. Si eu cu ofiţerii companiei I-a m-am repe- 
zit și am mincat cam pe fuga, dar bine, si încă si citeva 
pahare de vin am băut, că băieții s-au îngrijit să aibă 
de toate trebuitoare hranei și băuturii... 

‘In vreme ce noi stam sub pod — si apoi ne-am dus 
la mîncare — căpitanul umbla val-virte; pe susa si băga 
de samä miscärile vräjmasilor si ale trupelor noastre. 
Om cu noroc căpitanul, căci umbla printre gloanţe și 
„obuze, fără să se atingă ceva de el. 

După puţină vreme de la ieșirea din casă, vedem pe 
căpitan, viind degrabă la vale pe susä si se oprește peste 
pod. Iată că din urmă îl ajunge un om cu tunul mic și 
fugea zicînd : 
© — Nu-i chip de stat, domnule căpitan. Vrăjmașul 
ne-a dat mai gata și mi se pare că a și pus mîna pe un 
tun. de-ale noastre. 

Sedea căpitanul si se gindea ce-i de făcut. 

lată că atunci vine un om de legătură trimis de Sie: 
nelul Neculcea C. cu o hirtie, pe care am auzit cetind-o 
si am intdles că zicea că-i vorba de retragere peste deal 
la satul Stoina. 


Atunci a si trimes oameni de legătură să facă știut : 
companiilor să se retragă de pe poziţii. Cum s-a primit 
ordinul, parte din companii au si început a se retrage 
pe un sant si pe dupa niste tufe de rächitä si a iesi la 
susa. Am bägat bine de sama cum in toiul luptei si prin 
ploaia de gloante, un tren blindat de-ale noastre in v-o 
trei rinduri a sträbätut pe frontul de luptä, care era în 
vecinătatea liniei ferate, si a rädicat ränitii pe cari i-a 
putut rädica. 


Cum sedeam si ne uitam la compania a If-a, care se 
retrăgea, iată că auzim sunet de armă germană și gloanţe 
suierind si mieunind pe deasupra noastră. Mă dau 
degrabă în dosul unei răchiți de pe marginea suselei. 
Capitanul dă ordin ca un pluton din compania I-a, sub 


74 


comanda sergentului Ghenis de la Baia, să ocupe o uli- 
cioara de ceea parte a podului, in mina stinga cum sco- 


bori la vale. Ulicioara era pe un loc mai rädicat. Alt _ 
pluton, sub comanda sublocotenentului Iliescu, să. ocupe . 
alt deal si asa, prin focurile ce vor deschide, să sustie 


retragerea companiilor [II si IV si să oprească înainta- 
rea vrajmasului. Noi cu căpitanul Zaharescu, locotenen- 
tul Georgescu, comandantul companiei a II-a, am început 
a merge spre un sătișor mai aproape, numit Valea lui 
Cine, pe cît am auzit și-mi aduc aminte. Am urcat un 
dimbusor pe susä si, după ce am ieșit din Tulburea, am 
luat-o spre stînga, pe un loc cam deluros si acolo astep- 
tam sosirea celor două companii (a IIT-a si a IV-a). 
Vazind că ele nu mai ajung, ca timpul trece, că acum 


„nici compania l-a nu mai vine, căpitanul si locotenentul * 


s-au întors înapoi spre Tulburea să vadă ce-i, iară noi 
am rămas asteptind acolo pe locul rădicat din stînga 
suselei, 

Dar nu mult după plecarea noastră, compania I-a, 


rămasă în sat, a si deschis focul. Ce era? Un automobil . 


blindat venea la vale si, de nu-l lua în primire com- 
pania l-a, era să ne deie gata acel automobil, care avea 
Si mitralieră pe el. Deci focurile au fost de folos. 

Pe cînd. ședeam și aşteptam sosirea ofiţerilor si a 
companiei l-a odată s-a rădicat negura pînă hăt mai 
departe de noi. Atunci soldaţii bagă de samă că se apro- 
pie coloana groasă de apa Gilortului. 

— la uită-te, zice un soldat, de vezi ce negreatä vine 
_ spre noi si ofiţerii nostri nu se mai arată. 

Nu mult după această vorbă parte din soldaţi sco- 
boară pe şuşă si caută să apuce spre satul Valea lui Cine. 
Eu m-am scoborit în șanțul suselei si mă tot uitam să 
văd ofiţerii noștri viind. lată că nu bine am ajuns la 
sant și nemții ne-au şi luat la ochi si au deschis focul 


de tun. De la intiia bombă soldații au prins a se împrăș- 


tia: unii a veni la vale spre susä si a apuca la stinga, 
alții la deal peste cîmpul din stînga șușelii. In aceasta 
vreme ghiulelele au prins a se îndesi şi a ne bate cu 
mare minie. Să mă mai întorc din șușă înapoi și s-o ieu 
peste deal, mi se părea greu și primejdios, căci bombele 


79 


+ 


cădeau foarte des. Am apucat pe susa si am mers tot 
prin sant pind ce m-am apropiat de sat. 

Tocmai cind ghiulelele cädeau mai des eu Imi arunc 
ochii in urmă si văd că ies de după un dimb căpitanul 
Zaharescu impreuna cu locotenentul Georgescu si ofite- 
rii companiei I-a, Si cum ies de după dimb, apucă la 
deal spre stinga lăsînd susaua. Curgeau bombele cum- 
plit. Pe urmă nu i-am mai văzut, căci amu aveam grija 
păcatelor mele. Am mers pînă ce am ajuns la marginea 
satului și am dat în dreapta după un gard din faţa casei 
unui moşneag batrin care sedea pe prispă si mereu se 
ruga la soldaţi să nu steie în ograda lui, că-i strică tunu- 
rile casa. În acest timp o bombă (ghiulea) cade în ograda 
vecină cu a mosneagului, la dreapia,. rädicind în sus un 
sul de fum pamintiu. 


Oamenii mergeau pe drum arămădiţi, nedindu-si, se 
vede, sama, că mai ales cînd bat tunurile îi primejdie 
să mergi grămadă, ori pe drum, ori pe cîmp. Cum'urca 
grupul de oameni un delusor pe susä, iată că o bombă 
de tun cade spärgindu-se drept între oameni. Eu stam 
cinchit lîngă gard și cînd mi-am aruncat ochii, am văzut 
pe soldatul Dumitru lui T. Marg ghioalei din Tatarusi 
sezind pe prispă. In vremea asta focurile se mai răriseră 
și vedeam oameni, soldaţi, trecînd pe drum. Unii cari 
mă cunoşteau, mă îndemnau că să merg cu ei. lată că 
vad si pe caporalul Gabur Ion, tot de Ja noi din sat, 
trecînd pe drum la vale. Cînd l-am văzut am prins oleacä 
de curaj si putere, căci aveam cu tine grăi mai de la 
inimă, fiind sătean si aproape de o virstă cu mine. 

— Hai, dom’ profesor, zice Ion. 

— Aş merge, măi Ioane, dar stau să se mai potoale 
focul dușmanului, 

— Hai cu Dumnezeu, că aici nu-i de șezut. 

— Hai, măi Ioane ! 

Si o luăm amindoi pe susa. Cind ajungem să urcăm 
dimbusorul, iată că văd doi oameni lungifi jos: unul 
mort de-a binelea, cu fata în jos si capul spre. malul 
drept al șanțului ; altul tot cu fata în jos, cu capul spre 
malul sting al șanțului. Acesta mai da putin din cap. 
Se vede că atunci isi da sufletul. Acești doi soldaţi au 
fost loviți de obuzul care s-a spart cînd mergea lumea 


76 i 


E) 


a deal. Mai ranise greu pe unul, iar altuia i-a rosit fata, 
de gindeai că i-a luat pielea de pe obraz. 


* 


Pe urmä mi-am dat bine sama ca nu asa de stras- 
nice erau obuzele germanilor. De erau strasnice, apoi 
grupul în mijlocul căruia căzuse obuzul avea să fie 
nimicit cu totul. 


x 


Noi ne-am facut semnul crucii si am trecut înainte. 
De la un loc iată că o femeie ne arata să apucăm peste 
un gard si printr-o grădină la stînga, căci mai trecu- 
seră soldaţi pea colo si era lccul mai ferit. Asa am făcut 
si, după ce am trecut dealul, am luat-o la pas räpede : 
Gabur inainte si eu dupa dinsul. 

In retragerea aceasta mi-am zvirlit un fluier mare 
si bun pe care mi-l dăruise arhimandritul Veniamin 
Piticariu, fostul staret al Manastirii Risca. 

După ce am mai scoborit citeva vai spre apus, iaca. 
mai auzim citeva spargeri de obuze, dar nu ne-au ajuns. 
Am mers pina ce am ajuns în alt sätisor. Pe dealuri erau | 
facute numai carari de multa lume! ce se: Fes SSE din 
calea dușmanului. 

Treceam cu Garbur pe lingă soldaţii cari mergeau mai 
încet şi mergeam înainte si tot purtam grija căpitanului 
si a celorlalţi ofiţeri, căci nu ştiam pe unde să fi apucat. 

Mergînd prin sătişorul acela, am văzut cum ducea 
într-o casă pe targa pe soldatul cel rănit greu colo în 
susa, Mai încolo, plină susaua de saci cu orz, cu oväs, 
aruncaţi de artileristii cari plecaseră mai de dimineaţă, 
să nu fie prinși de focul vrajmasilor. Mai încolo, o căruţă 
lăsată în mijlocul drumului, plină de arme de infanterie 
și cutii goale în care fuseseră pesmeti. Căutau soldaţii 
pesmeti, căci le era foame, dar n-au găsit, căci trecu- 
seră pe acolo alti soldaţi. La margina unei păduri tinere, 
în dreapta suselei, am dat peste o cismea, care avea 
scaune împrejurul ei. Acolo, la cismea, am găsit pe sub- 
Jocotenentii lepureanu si Vasilescu (învăţător) odihnin- 
du-se si mincind niște carne de pasăre. Am băut citeva 
ulcele de apă si apoi am lăsat susaua si am apucat la 


77 


dreapta la deal pe o cărare, să ieşim mai de-a dreptul. 
Cum urcam dealul ne uitam în urmă şi vedeam pe dea- 
lurile dinspre Tulburea scurgindu-se oamenii cum se 
scurg păraiele vara în urma unei ploi mari. Veneau bietii 
osteni la vale, căci bicisnicia unor ofițeri superiori — 
pe cît auzeam tot de oșteni graind — nu i-a putut face 
să tie piept vrajmasului, care ar fi găsit vinzatori chiar 
între marile căpitenii ostășeşti. Abia îmi mai puteam 
tine sufletul de osteneală. | | 
x 


(Marti, 24 Ianuarie 1917, Slobozia Dumeni, zi pe care 
in alti ani o serbam, cäci ne amintea unirea tärilor su- 
rori; iar astazi Dobrogea, Muntenia si parte din Moldo- 
va se află in mîinile vräjmasilor). 


x 


Încă urcind dealul pe cărare — soldatii erau acum hät 
multi, si din batalionul nostru, 4/56 si din celelalte bata- 
lioane ale regimentului 56 si din batalionul 4/15 — ne 
intilnim cu un preot potrivit de vîrstă, faţă putin smo- 
lita, părul negru si barba rară. Preotul venea călare la 
vale. Se oprise omul în cale si nu se putea urni, căci 
oamenii veneau cu toţii de-i sărutau mina. 


— Domnul cu voi, mă taică! Să trăiţi, mă taică! ° 
Dumnezeu să vă apere de rele, mă taică ! asa zicea bietul 
preot țintuit parcă de mulțimea oamenilor care veneau 
să iee blagoslovenie şi urare de la dinsul. | | 

— N-ai väzut ofiteri de-ai nostri, pärinte ? si-i spun 
semnul cäpitanului nostru si al celor 4 ofiteri. 

— L-am văzut, mă taică, l-am văzut. Trebuie să fi 
urcat dealul. Lite si eu fusei cu un domn colonel de-i 
arătai calea. 

Si apucäm la deal. Acolo,.in dreapta, vedem oameni 
din regimentul 15 si 56 asezindu- se in rinduri. Parte din 
ei fäceau foc in marginea päduricii. De la o vreme ajung 
pe cumnatul Jon Damian si sergentul Rugină Dumitru, 
iar mai incolo pe Burcus Gheorghe, Sava Constantin si 
multi din sătenii si camarazii mei. Cu lacrämi binecu- 
vintam intilnirea noasträ si multämeam lui Dumnezeu 


78 


că am scăpat teferi “si cu viaţă. Veneau băieții tataruseni 
şi-mi sărutau mina, iar eu îi sărutam pe obraz si cu ochii 
"înlăcrimaţi ne întrebam unul pe altul cum am scăpat. 

— Pe dumneata, domnul căpitan şi ceilalţi domni ofi- 
teri te credeau rănit si trimiseseră 4 brancadieri să te 
ridice, că esti greu rănit şi cică nu le-ar fi fost voia sa. 
ramii în mina duşmanului. 

— Ba, măi fratilor, multämesc tatälui ceresc că pina 
acum is teafar, dar flămînd si trudit peste măsură. 

Atunci Ion, cumnatul, scoate si-mi dä o bucata de 
mămăligă si o bucăţică de praj si cu acelea mi-am astim- 
părat foamea. Si asa, sfătuind, am mers cu toţii la vale 
pina am ajuns în satul Stoina, Pe cînd se îngîna ziua cu 
noaptea. 


Glodärie mare era prin sat, căci omatul' nins de joi 
noaptea si vineri dimineaţa se topise în mare parte și 
acum nu puteai răzbate de flescaraie. 


~— Vind să te sărut, bäditä Alexandre, zice cu bucurie 
„tînărul ofiţer, sublocotenentul Drägusanu Dumitru, si 
tare mi-i inima bună că te vad teafăr si scăpat cu viata 
_ din acest cumplit. foc. lacă aicia-s si Dandu si Iliescu 
(ofițeri la compania I-a). 

Am dat mina cu ei şi am mers prin sat înainte pina 
la locul unde era hotarit a se hodini compania I-a. 

— Dar domnul căpitan a scäpat teafar ? 

— Scäpat, dar îţi avea grija că vei fi fiind rănit. El 
“doară si cu mine am trimes brancadieri să te ridice, ca 
e păcat să rämii pe mina dușmanului. 


În sfaturi de acestea m-am despărţit de cumnat si 
de ceilalţi tätäruseni si m-am dus cu ofițerii “companiei 
I-a la o casă mare, ce fusese dugheană si crisma si unde 
avea a sălășlui compania noastră. Ușile erau încuiete, dar 
soldații nu s-au lăsat pind nu le-au deschis si au intrat 
înăuntru. Acolo s-au găsit multe lucruri de-ale minca- 
rii, iar în pivniţă era vin și ţuică. Dandu a facut rindu- 
ială de-a luat fiecare om cite o gură de vin sau ţuică și 
cite un pac de titiun cu hirtie. Au pregătit oamenii niște 
mincare din carne de porc. Ne-am dat si am ospătat, iar 
pe la ceasurile 9 sara, fiind truditi peste măsură, am 
adormit lemn.: De la începutul războiului acesta era cea 
dintii noapte cînd dormeam în casă si la căldură [...]. 


79 


% 
* 


: i a | 

Noi, se vede,' ne-am aşezat aici in Stoina, dar nu 
fără socoteală, căci pe dealurile din urma noastră ră- 
_masese — pe cit am auzit — batalionul 4/15, ca gardă 
‘din urmă. | 

Pe la ceasurile 10, adică după un ceas de hodină, vine. 
soldatul Hagatis, omul de legătură al companiei l-a şi 
spune ofiterilor că ordinul domnului căpitan este ca 
toată compania să fie gata de plecare. 

— Da nu ştii una, domnule Vasiliu? zice Hăgătiş. 
Domnul căpitan doreşte numaidecit să te vadă. 

— D-apoi de ce, mai Joane ? 

— Pentru că te credea rănit greu. 

A stat tinărul oștean de m-am încălţat în grabă si 
am mers împreună la casa unde hodinea bunul coman- 
dant al batalionului. 

— Să trăiţi, domnule căpitan ! zic eu intrind pe usa. 

— Bine-ai venit, domnule Vasiliu. Îţi duceam grija. 
O samă spunea că rămîne în. mîna neprietenului parte 
din arhiva batalionului. Eu le răspundeam că hirtiile pot 
să se ducă focului, numai omul să scape teafăr și cu 
viaţă. | | | 
— Multämesc lui dumnezeu ca am scäpat asa cum ma 
vedeti; dar va _mulfämesc si D asra, cä aveţi 
atita părintească grijă de mine. 

Am mai stat pînă ce căpitanul s-a gătit de îmbrăcat 
împreună cu locotenentul Georgescu si, pe la ceasurile 
11, înainte de miezul nopţii, am pornit pe drum spre 
miazăzi din satul Stoina. După cale de un ceas ne-am 
oprit în alt sat, numit, mi se pare, „Mierea Birnici“, unde 
am stat pînă s-a facut ziuă hat bine. Acolo am dormit 
mai rău, jos pe o rogojină. Iarăşi am primit poruncă de 
plecare si m-am dus de m-am așezat în rîndul companiei 
I-a. N-am apucat a mă așeza bine si numai iaca vine 
soldatul Dascălu Dominte si spune că ,badita Alexandru - 
este chemat numaidecit înăuntru.“ 

Nu la rău mă chemase. Că amindoi ofiţerii, căpitanul 
Zaharescu şi locotenentul Georgescu puseseră la fiert 
niște vin cu zahăr şi acum chemase împrejurul lor pe 
ceilalți ofițeri ai batalionului și nu lipsise să mă cheme 
și pe mine, nu ca soldat batrin, ci ca dascăl bătrîn, care 
în lume am prețuit si eu ceva. 


80 


Am tras la musteatä cam v-o patru jumătăţi de vin 
si, doamne, bine mi-au prins, cA tare mai eram räcit de 
noaptea. | | | 

Pe urmă am ieșit afară, s-au aşezat companiile în 
stinga suselei si după aceea am pornit la vale printr-o 
mare glodărie Si minie a lui Dumnezeu. Plină susaua de 
oșteni, mai cu samă tineri, cari tot la vale mergeau. 

Într-un sat, al cărui nume nu-l mai tin minte, 
ne-am oprit în drum și am văzut pe colonelul Neculcea 
C. ieşind dintr-o casă si dînd mina căpitanului nostru 
Si spuindu-i că noi „să facem pasul mare şi viu“, se 
vede spre a nu fi ajunși de vrăjmași. | 

Tot un mers am ţinut toată ziua de luni, 7 noiembrie, 
prin satele de pe susaua ce duce de la Stoina la Craiova 
şi cu puţine popasuri, pina ce aproape de sară ajungem 
la satul Simnic, aproape de Craiova ca la 7—10 km. Acolo 
erau si alte companii din regimentul 56. Batalionul nos- 
„tru a cantonat în v-o patru case. Eu am stat la un loc 
cu ofiţerii companiei I-a, mort de trudit. Am ospătat 
cam pe sponci si ne-am aşezat la hodină. N-am putut să 
atipesc defel, că nu mai puteam de ostenit. Asta era pe 
la v-o 9 sara. 

După trecere ca de un ceas, auzim pe afară gura că- 
pitanului Zaharescu : 


— Batalionul 4/56 gata de plecare ! 

“În scurt ne-am încălţat si am pornit spre răsărit 
printr-o” glodărie mare, că abia iti puteai scoate picioa- 
rele. Poruncă — se vede — era să mergem cit mai re- 
pede, ca să nu fim ajunşi din urmă. 

După ce am ieșit din sat, am apucat peste niște la- 
nuri si mind, băiete! Oamenii se izbeau unii de alții 
si de trudă si de nesomn. Dacă iti venea să zici : doamne, 
ai milă de faptura minilor tale, ca mare necaz a dat 
peste capul nostru ! 

Am stat intr-un rind de ne-am hodinit putin linga 
niște girezi de paie. Dar să te asezi jos, pace bună, că 
era apărie in urma topirii omätului. 

Cum mergeam pe arătura aceea, ne mai uitam si în 
urmă şi vedeam reflectoarele germane și auzeam tunu- 
rile germane cum bombardau Craiova. S-a adiverit spusa 
unui german cătră un ostaș de-al nostru, din 96, atunci, 


81 


ta 


joi sara, la 3 noiembrie, că „să se puie Neculcea al vostru 
cum s-a pune, noi pe luni sara sintem în Craiova ! d 
Pe cum ca asa a si fost! 


x 


Trecuse de miezul noptii si noi mergeam cumpänin- 
du-ne. Ce-mi vine în gînd, că am zis cäträ Dandu asa: 

— Dragă Neculai, du-te si roagă pe domnul căpitan 
ca din partea soldaţilor, ca să le deie un repaus macar 
de 10 minute, că.nu mai putem de osteniti. | 

Dandu, de cuvînt. S-a dus la căpitan si nu după mul- 
ta vreme aduce raspunsul acesta : 

— Spune soldaților că-i nevoie să mergem cit mai 
repede, spre a ajunge la ziuă la locul unde se intilneste 
şuşaua cu drumul de fier. De nu ne-om sili cu mersul, 
mare lucru să nu ne calce din urmă oștirea dușmană. 


Eu, cînd am auzit asa, pare că anume a venit cineva si 
cu mîna mi-a luat somnul și truda, pentru că mi se mai 
îndoiseră -slabele mele puteri și acum mergeam cu mai 
multă voiciune. Prin satele pe unde treceam, soldații 
intrau în casele oamenilor şi căpătau cite o bucată de 
pine ori de Mn ide à Oamenii ieseau pe la ae si se 
uitau la noi. 

Imi aduc aminte că într-un sat am făcut un popas 
ca de v-o 20 de minute. Oamenii erau asa de osteniti, 
că numai ce s-au aşezat pe lîngă garduri și au și început 
a horăi. A trebuit să mai răcnească la ei ca să se scoale 
şi să pornească la drum. 

Am mers pina ce la un loc susaua se încrucişează cu : 
linia ferată. Acolo ne-am aşezat pe marginea suselei si 
ne-am hodinit oleacă. Alţii au mai și mîncat cite ceva. 
La mine văd că vine soldatul Burcus Gheorghe, tătăru- 
san, din compania a Il-a şi-mi dă o bucată de pine de 
griu. 

— Anume am păstrat-o pentru dumneata, dom 
profesor. | : 

— Să träiesti, mai Gheorghe, si Dumnezeu sä ne 
ajute să mai trăim vremuri de linişte in Tătăruşii nos- 
tri ! 

Au trecut pe lîngă noi batalioanele 2 si 3 si tot am 
mai stat la hodinä asteptind poruncä de plecare. 


bă 


82 


Cum stam acolo, pe malul santurilor, iată că vedem 
viind despre Craiova un tren încărcat cu oșteni si lume 
de iastalalta. Asa de repede mergea trenul, de gindeai 
- că-i minat de vint. Si te mirai că nu se prăbușește, mai 
ales că pe acolo linia nu era dreaptă, ci era curbă si ma- 
rile nenorociri la cîrnituri se întîmplă. | | 

Dupa v-o 10 minute alt tren a trecut, tot asa de in- 
carcat si tot asa de repede ca si cel dinainte. Noi, draga 
doamne, socotim că ne vom sui in tren si vom merge 
spre Tirgul Balș; dar socoteala n-a fost cea bună, cäci 
nu mult după batalionul 3, de sub comanda locotenentu- 
lui colonel Kirițescu, primim ordin de plecare spre Balș. 
[...] Asa eram de amărit, că numai hat pe urmă mi-am 
adus aminte că azi, 8 noiembrie, îi sărbătoarea. 

Noi mergeam, chipurile, retrăgîndu-ne, iar pe drum 
intilneam regimente de infanterie si cavalerie ducindu-se 
să mai tie calea dușmanului. Asa eram de trudit, că nici 
jos nu mă puteam pune, iar dacă apucam a mă pune, 
apoi mă rugam de cite un camarad să-mi deie mina ca 
să mă pot ridica în sus. 

Tot am mers pinä ce aproape de amiazi sineta la 
satul Spineni, la un loc unde susaua se încrucișează cu 
linia ferată. Apoi am făcut popas la stinga, pe un cîmp, 
unde s-au așezat companiile după rinduiala si s-a împăr- 
tit oamenilor tiutiun. Pe urmă am intrat în sat, unde 
ne-am aşezat să ne mai hodinim. Acolo mai erau sol- 
dati din alte regimente şi erau si tunuri mici de munte. 

După obicei, ordonantele ofiţerilor companiei I-a s-au 
abbot să facă mincare, iar oiițerii : s-au culcat să se ho- 
dineascä. 

Eu mi-am mai cirpit hainele si pe urmä am vrut sa 
inchid ochii, d-apoi socoti c-a fost chip ? De trudit ce 
eram abia mă puteam invirti. ' 

Pe cind mincarea era gata, hop cä primim poruncä 
să ieşim de acolo, că vine un batalion din regimentul 15, 
ori din alt regiment, că nu-mi aduc aminte. N-au stat 
la gînd ofiţerii noştri şi, după ce au strîns oamenii, am 
pornit la vale, am apucat pe un drum la stinga si am 
mers in sus spre miazănoapte, pina la satul Cimpeni, 
unde ne-a fost şi masul. 


83 


Gospodärosi oameni prin aceste sate, astăzi locuite 
mai mult de femei, căci cea mai mare parte din bărbaţi 
sînt duși pe cîmpul de luptă. 

Aici, la Cimpeni, am dormit la o casă unde femeia 
foarte cu inimă bună ne-a primit. Ba ne-a şi ospătat, 
fără că mai aveam şi noi hrană pregătită din satul de la 
vale, din Spineni. 

A doua zi, miercuri, 9 noiembrie 1916, ne one 
din sat, iesim prin partea de sus, miazänoapte, si apoi 
apucam spre asfintit. Dupa ce am ajuns in deal s-a lasat 
peste noi o negură deasă. | 

Comandantul batalionului, după ordinele ce avea, a 
aşezat companiile pe poziţie, cu fata cam spre asfintit, 
si a spus oamenilor să facă șanțuri de adăpost împotri- 
va artileriei. Foarte mult bine a priit negura, căci amin- 
trelea ostenii nostri ar fi fost văzuţi de dusman. | 

In timpul cind companiile se asezau pe pozitie, vine 
soldatul Tarca Irimia si spune că devale, în sat, sînt ca- 
rute de bucătărie, care au adus mîncare si nu știu pe 
unde să vie spre a putea potoli foamea celor cari de 8 
zile nu primiseră nimic de-ale hranei. Cam peste un 
ceas soseşte mult dorita hrană, care s-a împărţit oameni- 
lor în linişte. Si aici a priit bine negura, căci numai pe 
negură s-au putut retrage oamenii spre a veni să-și iee 
pînea si borşul cu fasole. Tot atunci sosește si căpitanul 
Zaharescu, viind de la locul unde asezase companiile IV 
si III pe poziţie. 

— Dumneata, Vasiliule, zice, ai să te duci la căruţe 
să vezi ce-i cu arhiva batalionului nostru, căci auzi ce 
spun Tarcä si cu Grigoraș, că s-ar fi rătăcit trăsura cînd 
s-au retras coloanele de la Filias. 

Si m-am pregătit de plecare. Înainte de a mă porni, 
căpitanul mi-a dat o scrisoare cătră soţia domniei sale și 
4 hirtii de cite 100 de lei să le trimit prin posta la Bucu- 
-resti. Tot atunci îmi spune să scriu soţiei dumisale o scri- 
soare din partea mea, arătînd că domnia sa este sănătos 
si că îndură greul cu putere. 

— Scrie, ‘de asemenea, lui Popovici si altora, ce în- 
semneaza sa fii pe cimpul de lupta. Acum ai umblat Și 
ai văzut. 

Tot atunci vine și Dadu si-mi dă 200 lei să-i trimet 
soţiei sale la Piatra, judetul Neamt. 


84 


Si asa, mi-am luat ziua bună, după ce am mai luat 
nişte scrisori si de la alti ofiţeri si soldaţi, de la cumnatul 
Jon si de la Tätärusenii care-mi erau în cale si, impre- 
ună cu Tarcä, ne-am pornit peste un lan la drum pina la 
Spineni, Acolo au sosit trăsurile batalionului. Eu m-am 
suit în trăsura companiei a Ill-a cu Tarcä si alti soldaţi 
si am luat-o prin tîrgul Balş, unde era reședința divi- 
ziei 1/17 şi de acolo înainte, la Slatina, unde am ajuns 
miercuri sara spre joi, 9 spre 10 noiembrie 1916, pe la 
ceasurile 1 după miezul nopţii. 

Pare că văd cum fosnea armata pe dealul Cimpenilor, 
cum umblau ofiţerii superiori! mustrind pe o samă de 
soldaţi că de ce ş-au aruncat lopetile ? „Acum să facă 
șanțuri cu minurilef, 

A doua zi dimineata, joi 10 noiembrie, pe la cesurile 
8, eram gata sä ma duc in tir g la Slatina spre a da scri- 
sorile şi 'cele două mandate postale. lata că vine poruncă 
din partea ofițerului cu aprovizionarea, sublocotenentul 
Damian, că toţi oamenii dintre căruţe, afară de bucătari, 
să iasă în drum, că are să facă un control sau apel. Se 
vede că prea se înmulțiseră oamenii veniţi la căruţe; si 
fara rost, si aceasta era pricina de a alege ce era de ales 
si a-i trimite pe front. Si ne-a tinut bietul sublocotenent 
de dimineata pina sara la ora 6 si ne-a mustrat si ne-a 
pontorit că umblam numai pe drumuri. Macar că i-am 
spus cu ce rost am venit si i-am arătat scrisorile si banii, 
n-a: vrut să mă creadă, ba nici hrană nu ne-a dat, ci am 
stat aşa, în picioare, toată ziua. Mai avea planul ca să ne 
trimeată sub escortă ca pe nişte fäcätori de rele. Pe urmă 
s-a hotărit că noi, furierii, să ne suim în căruțele care vor 
duce hrana și ni s-a spus că ne-ar fi lăsat să stăm, dar 
prea bătea la ochi pentru ceilalți soldaţi. Să ne ducem 
pe front să aducem dovediri de la comandanții respectivi 
si apoi vom fi lăsaţi să ne vedem în linişte de lucrările 
noastre de cancelarie. 


M-am dus cu Saraga si am stat la masă la un cunoscut 
al lui, la popotă. Apoi am venit la căruţe, ne-am culcat, 
iar pe la ceasurile 10 noaptea, hai la drum. 


x 


Cum am trecut Oltul a început să ploaie si asa a ţinut 
toată noaptea. Si prin ploaie am mers, de una, căci în 


09 


- * 
Lă 


~ 


ziuă trebuia să ajungem numaidecit cu mincarea la oa- 
meni pe front. Dar pe drum, despre ziuä, aproape de Bals, 
incepem a ne intilni cu trupe viind spre Slatina in re- 
tragere. Trecem noi de pädure si, cum prindem a ne 
urca la deal, dăm fata cu batalionul 4/16, care avea si pe 
prietenul meu, doctorul D. Catrinariu. Mai încolo veneau 
alte regimente, între care si batalionul din 56. De al 
nostru nu ne-am putut apropia, pentru că ne-au întur- 
nat nişte ofiţeri superiori, spuindu-ne că de vom mai 
merge, au să ne prindă vrajmasii. Ne-am întors si, urcin- 
du-ne la deal, vedem tunari din 24 așezînd tunurile cam 
în direcţia de unde se așteptau germanii (cam spre mia- 
zănoapte). 

După ce ieşim din pădure, ferim din drum la dreapta, 
în dosul unui huci, mai hodinim oleacä si mai rontäim 
nişte carne friptă. Cum sedeam acolo, vedem pe doctorul 
Bejenariu cu alţi doctori căutînd loc într-o casă, unde să 
așeze postul de prim ajutor pentru răniţi. Iesim si noi 
de după huci în drum si mergem putin mai la vale și ne 
oprim la un foc de ne-am mai uscat hainele si niște hir- 
tii ce aveam în sacul de merinde. 

Cum şedeam acolo, băgăm de samă că încep a veni 
trăsuri multe şi oșteni, reträgindu-se din calea neprie- 
tenului. Într-un automobil vedeam pe domnul colonel 
Neculcea, care strigă : 

— Suiti-va în căruţe si minati pina ce-ţi trece Oltul 
la Slatina, că nu-i bine! 

Dacă am auzit aşa, n-am mai stat la chiteală, ci am 
pus în gură la cai si hai la drum, băiete! Si am tot 
minat pînă ce după amiază am ajuns la Slatina, am tre- 
cut podul si ne-am oprit în partea dreaptă, ca sa astep- 
tăm sosirea batalionului nostru. 

Atunci am văzut ce nămol de oştire a fost peste Olt 
şi cîtă oştire trebuie să fi avut neamtul ca să poată face 
pe ai noştri să n-aibă chip de a lupta la cîmp deschis. 

_ “Tocmai aproape de asfintitul soarelui a ajuns si bata- 
- lionul nostru, care a fost cea. din urmă unitate retrasă, 
fiind rătăcită printr-o pădure. 


+ 


Îndatä au venit oamenii de li s-a împărţit hrana tre- 
buitoare, rupti de osteneală, storsi la faţă de atita foc 


N 


86 


si necaz si nopti nedormite. Ofiterii, toti teferi si cu voie 
bună, far’ de cit se vedea si o urmă de amărăciune. Nu- 
mai cel deprins cu ei bine le putea cunoaște firea si sta- 
rea lor sufletească. 

— Hi, Saraga, zice sublocotenentul Georgescu Marin, 
asa-i ca la plăcinte înainte si la război înapoi ? 

— Decit imi spuneati vorba asta, mai bine îmi dă- 
deati zece palme, domnule sublocotenent, răspunde Sa- 
raga, cel care se suise în chesonul sergentului Chiriac de : 
la compania I-a, atunci, duminică dimineaţa, cînd cu po- 
topul de la Tulburea. 

După ce s-a dat de mîncare la oameni, căpitanul Za- 
harescu, fiind următor poruncilor: primite, a luat cu ba- 
talionul drumul de la pod la stînga, spre satul Curtisoara, 
cale de v-o 7—8 km spre nord de Slatina. | 


Podul cel mare peste Olt avea pe mai multe oo 
aşezată sirma pentru. dinamită, care avea să-l strice, 
spre a împiedica trecerea nemtilor. De amîndouă par- . 
tile la capul podului spre oras, pe malul Oltului, erau 
facute transee si felurite întărituri. Pe cind mai sa iesim 
din Slatina, aproape de marginea orasului, auzim o de- 
tunătură straşnică. Ce era ? Se începuse stricarea podu- 
lui. Șapte detunături s-au auzit, adică pe şapte locuri 
au stricat ai noştri marele şi frumosul pod care lega Sla- 
tina cu Oltenia. Numai de-ar fi fost stricarea cu folos, 
încă nu ti-ar fi amar la inimă. Dar vai de lume! Cum 
s-au întors lucrurile astăzi ? Vrajmasii au ajuns pina la 
hotarul Moldovei şi, cu mare ce, se trudesc oștile noastre 
si cu cele ruseşti să oprească înaintarea lor pina la Prut 
si dincolo de Prut, pina unde le arde lor să înainteze. 


Hăt tirziu am ajuns la Curtişoara în sat şi am tras 
la hodină în casa unei femei al cărei bărbat era si el sub 
steag. Nu se da femeia să ne primească, zicînd că se. 
teme să nu fim „calici“, adică să nu fim răi, să nu-i facem 
stricăciuni. (Ei îi era ciudă că i-am fost stricat prilejul 
de dragoste cu nişte „găinari“). 

Se miniase foc prietenul Dandu si voia să iasă pe usa. 
Mai pe urmă s-au potolit puţin lucrurile și apoi ordonan- 
tele ofiterilor companiei I-a au făcut mincare. După 
ce am ospătat cum a dat Dumnezeu, ne-am sn la 
hodină, 'căci eram gata de trudifi. 


87 


Acolo poposiseră si nişte jandarmi cari povesteau ca 
nemţii au ajuns la vale pînă la Drăgășani. 

A doua zi, simbătă, 12 noiembrie 1916, se strînge 
compania grămadă după rinduiala, sublocotenentul Dandu 
a facut apelul si apoi am ieșit in susä si am apucat ina- 
poi.la vale spre Slatina. De la un loc ne-a venit răspuns 
să ne oprim si apoi să plecăm iarăși la dea) Am mers 
pe susa Si apoi am apucat la stinga pe un lan spre Olt. 
Am ajuns într-o văgăună, ori mincäturà de apă din vre- 
mile vechi. Acolo am mai poposit putin si am mai mîncat 
cite ceva. 

Comandantul nostru, după ce:a cercetat ordinul si 
locul şi harta, ne-a spus să plecăm. Nu după multă vre- 
me am ajuns aproape de apa Oltului, într-un zăvoi mic, 
mai mult de rächitel (răchită roşie). Acolo rînduiala s-a 
facut asa: flancul sting pe mal, într-un zăvoi mare, prins 
de compania I-a, după ea compania a III-a, apoi, la dreap- 
ta ei compania a Il-a si, la capătul batalionului, compa- 
nia a IV-a, spre miazănoapte, avînd legătură cu batalio- 
nul 4 din 27 inf. Batalionul nostru spre Slatina avea 
legătură cu batalionul 2 din 56, sub comanda căpitanului 
Bucescu. | 

La v-un ceas după aşezare vine de la brigadă, care 
avea postul de comandă la conacul Curtișoara, răspuns 
că să se trimeată om de legătură care să aducă ordine 
pe fr oni la batalionul nostru. 

— Du-te şi dumneata, Vasiliule, între aceștia. 

— Să trăiţi, domnule căpitan, dacă voiti Lăsaţi-mă tot 
„aici, căci oricum, sint între ai mei. Acolo nimenea nu 
mă cunoaşte. | 

— Atunci, Vasiliule, iacă ce să faci: du-te pe la 
companii, incepind cu l-a, si să-mi aduci situaţia de 
efectiv a fiecăreia, căci iată că domnul colonel Vrabie, 
' comandantul detasamentului, cere situația de efectiv. 

Si m-am luat si m-am dus pe malul sting al Oltu- 
lui la vale. Cînd colo dau de un crac al Oltului, care 
apuca spre răsărit-miazăzi. Peste acel crac era oleacă 
de punte. Am mers pe puntea aceea pînă aproape de 
mal. Cînd să päsesc pe uscat, s-o cumpanit puntea, că era 
şi slabă şi m-am dus în apă pînă aproape de genunchi. 
Tras-au Hägätis si Tigänasu un ris ca acela. Nu-i vorba, 


88 


ca nici eu nu m-am UE Ce era să fac? Unde mă 
aflam dacă nu in război ? Si deci am zis ca întotdeauna : 

doamne, fereste de mai rau! Si am mers cu cei doi sol- 
dati pind la locul unde erau ofițerii companiei l-a, 
într-un dos bunisor si într-un zăvoi mare ca un codru. | 
Ostenii erau asezati pe poziţie la.locurile lor in transee, 

iar ofiterii mai deoparte. | | 

— Ei, ce veste, bäditä Alexandre? zice Dandu. 
(Dandu sedea jos, la sfat, cu căpitanul Bucescu). 

— Ce să fie? Poruncă de la domnul căpitan să faceti 
si să-mi dati situaţia de efectiv a companiei. 

Degrabä s-au strîns ofiţerii ceilalți, Drägusanu si 
Iliescu si, în scurtă vreme, situaţia a fost gata. 

Pina ce a făcut Dandu situaţia de efectiv, eu mi-am 
uscat putin îincältämintea si  obielele, m-am  incaltat, 
mi-am luat ziua bună de la prietenii mei iubiţi s-am ple- 
cat înapoi la deal, trecînd tot prin apă, că amintrelea nu 
era chip. M-am dus la compania a [Il-a, unde subloco-. 
tenentul Vasilescu dase situaţia de-a dreptul. Apoi am 
plecat la: deal prin desis tocmai la compania a IV-a. 
Acolo, furierul Bocos a făcut şi el, după multă mocăială, 
situaţia si, tocmai pe cînd abia se vedea să scrii, am ajuns 
la compania a Il-a, unde era comandantul batalionului 4, 
trecînd în. situaţia batalionului și situaţiile celorlalte com- 
panii. 

— Hai, domnule Vasiliu, că acum code că nu mai 
vii, zice căpitanul cu oarecare amărăciune. 


— Veneam eu mai degrabă, domnule capitan, însă 
m-a ţinut mult fiinţa cea de furier a companiei a IV-a, 
pina ce a trecut în situaţie cifrele trebuitoare. 
| A inserat bine cînd domnul căpitan a gătit de scris, 
cu luminarea, situaţia de efectiv a batalionului, cea de 
pe urmă care a făcut-o fiind si eu de faţă, căci nu mult 
după aceea vremurile si întimplările m-au depărtat de 
acest bun şi priceput oștean. 

S-au dat apoi porunci prin oamenii de legătură tutu- 
ror comandanților de companii să fie cu ochii în patru, 
pentru că se poate ca vrajmasul să treacă Oltul fara 
veste. S-apoi ne-am culcat: eu, căpitanul și locotenen- 
tul Georgescu Marin, într-o colibioară făcută de ordo- 
nanta Grecu Grigore (lipovan) si de cei patru agenţi de 
legătură ai batalionului. 


89 


4 
+ 


Oamenii companiei a Il-a au dormit după un gard 
care era în fata companiei, avînd porunca să nu facă nici 
. foc, nici ţigări. 
| Cind batalionul nostru a ocupat pozitie pe on Oltu- 
lui, nemtii au bätut fara intrerupere cu tunurile toate 
tranșeele din stînga noastră pînă in jos de Slatina. Răs- 
pundeau şi ai noştri, dar nemţii băteau mereu. Noi, (bata- 
lionul 4) tăceam cum îi chiticul. 

A doua zi dimineața, duminică 13 noiembrie 1916, ne 
trezim într-un huiet grozav, pricinuit, pe semne, de un 
obuz de tun. Alţii spuneau că ar fi fost o bombă arun- 
cata din aeroplan. Aceasta a fost pind a nu se vedea bine 
de ziuă. Pe cînd începuse a se lumina mai bine, auzim 
impuscäturi la stinga noastră. Credeam că la compania 
I-a a batalionului nostru, dar ele erau la alt batalion, din 
56. Nu mult si au început să se audă impuscaturi în 
dreapta noastră, la compania a IV-a. Ce era? Nemţii 
se vede că voiau să treacă fără de veste apa și să-i ia pe © 
ai noștri ca din oală. (Acolo era locul numit „La vad la 
Curtisoara“). Dar nu si-au atins scopul. 

Cum stam asa si mă uitam spre apus, numai ce vedem 
pe ceea parte de Olt călăreți si trăsuri că veneau in fuga 
‘Mare si intrau într-o pădurice care era cam în fata noas- 
tra. La v-o jumătate de ceas împușcăturile se auzeau mai 
dese tot în dreapta, la compania a IV-a. Cei de la compa- 
nia a II-a au intrat în tranșee tupilus si täceau, de gin- 
deai că i-a înghiţit pămîntul de vii. 

Despre noi, spre Curtisoara — tot în zăvoi — se aşe- 
zase telefonul de campanie, care lega frontul nostru cu 
brigada de la Curtişoara şi de acolo cu artileria de pe 
dealul de deasupra Curtişoarei. După ce au început să se 
îndesască bătăile puștilor, au început să se audă și focuri 
de tun, tot înspre compania a IV-a, întîi mai rari,.pe urmă 
„dese de tot. Asa de minios băteau tunurile acelea asupra 
frontului nostru, de gindeai că-i prăpădenia pămîntului. 
Eu stam cu citiva soldaţi în dosul unui copac gros, lingă 
colibă. Comandantul batalionului s-a repezit tupiluș prin 
iarba mare şi prin niște tufe, la telefon, ca să primească 
ordine. S-au dus cu el si comandantul companiei a II-a 
și oamenii de legătură. 


Se vede că vrajmasii aveau observator bun, cäci anume 
bäteau in compania a IV-a si in directia telefonului. Dar 


90 


încă asa deasă si mînioasä bătaie nici pe dealurile Carbu- 
nestilor n-am väzut. Se spärgeau obuzele asa de aproape, 
incit de huietul lor am ramas de nu aud bine de urechea 
stingă. Într-o vreme credeam că l-or fi văzut pe coman- : 
dantul nostru si că l-or fi înconjurat, încît nu știam de-a 
fi putut să scape cu viata. 

Din partea companiei a IV-a se auzeau impuscaturi 
dese de tot. Acum si de la nemți veneau impuscaturi si 
mai dese de mitralieră. Era drept cum îi vara pe vreme 
de furtună mare, cînd fulgera, tuna si träsneste de una, 
iar copacii livezilor si ai pădurilor se darmă sub loviturile 
trăsnetului. Bătaia vräjmasului era asa de strasnicä, încît 
se zvonise că au scos din transee o parte din compania 
a IV-a. Atunci căpitanul a trimes pe soldatul Anton 
Vasile, omul de legătură, să facă știut ofițerului Iepu- 
reanu, să nu părăsească poziţia cu nici un chip, macar 
de s-ar prăpădi lumea. 


x 


(Astăzi, luni, 30 ianuarie 1917, de cătră sară, au venit 
în Slobozia trei oameni din Tätärusi : Toader I. Maco- 
vei, Gh. I. T. Alexa, Tănasă Căreja si temeia Măriuca 
V. a Mariei, vară cu mine, femeia Măriuca Ion Lazăr şi 
Paraschiva lui Anton Iosub. Mi-a adus vara Măriuca 
schimburi trimese de cumnata, nevasta fratelui meu 
Ştefan. Mi-a mai adus şi oleacă de slănină, ca să am 
cu ce-mi mai lungi zilele. Vesti de acasă : s-au scris case 
pentru infirmerie în sat la Tätärusi. Si scoala a fost 
pusă la contribuţie). 

x 


Soldatul Anton Vasile a adus vestea ca compania nu 
s-a clintit din locul ei. Pe cind a adus vestea aceasta, 
domnul capitan era la telefon si a facut-o stiuta chiar 
la detasamentul colonel Vrabie. | 
 — Da ştii, Vasiliule, că ma inconjurasera obuzele ? 
zice domnul căpitan cînd ieşi din cosmoaga de lemne 
unde era aşezat telefonul. 

Am mers şi am stat tot cam în dreptul companiei a 
II-a. 

Mai spre sară focul a început a se mai rări si de 
la dușman si de la noi. După cite am auzit, nemţii băteau 


91 


oe 


acolo că era vad si loc de trecut. Ai nostri i-au lăsat 
de au întins luntrile pînă la jumătatea Oltului si apoi 
au deschis un foc viu si de puști si de mitraliere, treabă 
care i-a făcut să se întoarcă înapoi. Spuneau soldaţi de-ai 
noştri că au văzut trupuri moarte de nemți trecînd pe 
Olt. la vale. 

Asa de cumplit a fost bombardat zăvoiul, că sedeau 
copacii darimati de obuze, cum stau copacii prin livezi 
în urma unei furtuni de cele mari. 


Pe după amiază a început să bată de la noi un tun 
de cele mari. Se vede că era departe, pentru că hat 
multisor se auzea bomba suierind pe sus pind trecea 
Oltul si se spärgea cam in partea de unde bombardau 
„nemţii cu tunurile lor mici. Ba, într-o vreme, domnul 
căpitan trimete un om de legătură la telefon să facă 
știut tunului să bată cu vreo 60 de metri mai departe, 
„căci a nimerit bine ţinta. 


Mai spre sară s-au trimes omul de legătură Hăgătiş 
și Anton Vasile cu răspuns la companii să fie gata -pe 
mine, căci se socoate a fi atac ,vijelios“ din partea nem- 
tilor. A mai cerut căpitanul de la compania I-a un plu- 
ton ‘de oameni, ca ajutor la sectorul companiei a II-a, 
unde se credea ca atacul va fi mai cumplit. Apoi ne-am 
asezat la hodina, iarasi fara fir de foc si cu picioarele 
ude de ieri, sîmbătă 12 noiembrie. 


După ce a înoptat bine sosește un pluton de la com- 
pania I-a sub comanda  sublocotenentului  Drăgușanu 
Dumitru. S-au aşezat oamenii la adăpost, avînd ordin, 
ca şi asară, să nu fie nici foc, nici ţigări: iar Mitică a 
venit in cosmoaga unde eram Si eu. | 

Cam pe la miezul nopţii, iată ne trezește un sublo- 
cotenent de la pionieri si spune domnului căpitan că 
are poruncă să vie cu oamenii să mai facă tranșee pen- 
tru noi, acolo unde va fi fiind trebuinta. 

— N-am, dragă, nevoie de tranşee. Ba încă am atitea, 
că n-am oameni cu ce să le ocup. Sileste-te si te du 
să nu te-apuce ziua „acilea“. 

Cam pe la 41/; dinspre ziuă, vine un om de legătură 
de la brigadă cu un ordin. Aprinde luminarea locote- 
nentul Georgescu si, cînd colo, ce era scris? ,Adunati-va 
cit mai degrabă oamenii batalionului si iesiti la conacul 


92 


mosiei Curtisoara. De acolo luati drumul Ja deal spre 
Buicesti, Numai aveţi grijă să nu rämîie nici o unitate 
şi nici un om răzleţ si să nu vă apuce ziua acolo, spre 
a nu vedea dușmanul mișcările de retragere“. | 

— Aoleo, ce să mai fie si asta, mai Marine? 

— Ce sa fie, Costache ? 

Si prin oamenii de legäturä s-a trimes vorba com- 
paniilor să iasă acolo, la conacul moşiei. Eu, cu domnul 
căpitan și cu plutonul lui Mitică, pornim la drum. În 
urma noastră veneau companiile IV, III si I. Ajunse- 
„sem acum la crucea drumului, la conac, si numai com- 
pania I-a mai zăbovise, ca una,ce fusese mai departe la - 
vale. a 

Pina să vie compania l-a, noi ne-am aşezat la oleacă 
de hodină pe malul șanțului. Domnul căpitan mi-a dat 
și mie nişte carne, o bucată de pine si v-o trei paharele 
de vin. 

După sosirea companiei I-a, atunci, luni dimineaţa, 
4 noiembrie 1916, am mai stat putin si apoi am plecat 
_pe drum la deal spre răsărit, si încă in pas cam grăbit. 
Se știa pricina. | 

Si am mers asa toată ziua de luni pe drumuri si pe 
de-a dreptul, pina ce la 4 spre sară ajungem într-un sat 
al cărui nume l-am uitat. Că Valea Boului, că altfel.. 
Înainte de a intra în sat, vine un soldat evreu cu stiri 
de la soţia domnului căpitan de la Bucuresti si aduce 
și o gazetă, „Adevărul“ care, între alte ştiri, avea tipă- 
rită şi pe aceea că trupele bulgare au început să treacă 
Dunărea la Zimnicea si că a murit Francisc Iosif, impa- 
ratul Austro-Ungariei. 


* 


Acolo; la crucea drumului la Curtisoara, capitanul 
vorbea cu un locotenent din alt regiment si acesta spu- 
nea că retragerea noastră este din pricină ca ai noștri 
n-au apucat să strice un pod peste Olt la satul Draga- 
nesti si, ca să nu fim inväluiti de dușmanii cari au ince- 
put a trece Oltul, s-a ordonat retragerea. 

* 


Pe drum si pe dealuri, armată cit vedeai cu ochii, re- 
trăgîndu-se din calea dușmanului puternic. 


93 


Acolo, in satul acela, ne-au iesit inainte trdsurile de 
bucatarie ale batalionului, care au adus mincare oame- 
nilor : pesmeti (galeti) si curechi cu carne. 

După ce am stat la masă cu Haja Iftimie pe malul 
unui sant, asteptam numai ordinul de plecare. Atunci, . 
iată, vine Ja mine căpitanul Zaharescu si zice că să mă 
duc la coloană să caut arhiva batalionului, arhivă care 
se rătăcise cînd cu retragerea de la Filiași. | 

— Eu as zice, domnule capitan, sa stau la batalion 
pina ce s-a mai regula frontul, cäci, pe cit vad, nu sint 
tocmai bune semne. Si fara de asta, mä tem cä domn 
sublocotenent Damian iarăși o să mă trimită înapoi. 

Atunci căpitanul scoate o carte poştală militară, pe 
care o am şi o pastrez cîte zile oi trăi şi scrie pe ea asa: 
„Dragă Damian, te rog lasă la trăsuri pe soldatul Vasi- 
liu-Tatarusi, | furierul batalionului 4/56, pentru a face 
niște lucrări necesare batalionului. Cu si coli și mul- 
tumiri, căpitan Zaharescu“. 


Si dacă o gäteste de scris, mi-o dă în mînă și zice ca, 
după ce voi da de hirtiile batalionului și voi face lucră- 
rile trebuitoare, să vin iarăși pe front. 


Şi mi-am luat ziua bună de la căpitanul: ae 
si de la ofiţerii companiei I-a. | 

Ostirea a apucat pe un drum la stînga, iar eu cu că- 
rutele la dreapta si, din sara de luni, 14 noiembrie, am 
plecat de la batalion si-s bun plecat pină în ziua de 
astăzi, marţi 31 ianuarie 1917. 


x 


Dupä ce m-am despärtit de batalionul 4 si de coman- 
dantul lui, bunul căpitan Constantin Zaharescu si de ti- 
nerii ofițeri ai companiei l-a, m-am suit în căruţă cu 
vechiul meu prieten: din tinereta, soldatul Tarcä Irimia, 
și mi se pare că şi cu Şaraga, si am plecat spre coloană, 
adică spre trenul regimentar. Încă nu înnoptase, se vedea 
pe drum cînd, mergind spre răsărit, am ajuns la hotarul 
județului Olt. Acolo era aşezată pe niște stilpi mari o 
scîndură colorată si pe ea scris „Judeţul Arges“. 


Am ajuns un soldat rănit de o schijă de obuz. L-am 
luat în căruţă si am mers pina ce a înserat bine si am 
ajuns la un sat al cărui nume l-am uitat. Acolo mai erau 


94 


cärute si soldati, dar la coloanä n-am fost ajuns. Am po- 
posit imprejurul unui foc. Fiind peste mäsurä de trudit, 
am adormit, Cam pe le miezul nopții m-am trezit în. 
huietul unor gradati sau ofiţeri. . Ne-am pornit de acolo 
și am mers în alt sat, aşezat pe o coastă, avînd direcţia 
spre miazăzi. Satul n-avea fîntinä. Dimineaţa fetele si 
femeile mergeau cu cofa aşezată pe cap, ori cu un fel de 
vas de lemn numit botă si luau apă dintr-un iaz de la 
marginea de miazăzi a satului, | 

Începuse a se vedea fosnealä de lume. Cäruta cu min- 
care şedea pe loc. Lîngă ea se mai vedea una, a cäpita- 
nului Zaharescu, condusä de soldatii Grigoras Vasile sau 
Tlie din Panaci si Ana Dumitru din Pipirig. 

— Ce gindesti, domnule Vasiliu, mă întreabă aceşti 
soldaţi. 

_ — D-apoi ce să gindesc? Aştept prilej să mă duc la 
coloană după niște hirtii ale batalionului. | 

"— Te-i mira de-i mai găsi coloana. Stăi mai bine cu 
noi, zice Grigoraş. 

Tot treceau cärute necunoscute. Asta era in dimineata 
zilei de marti, 15 noiembrie 1916. Cum sedeam asa gin- 
ditor, iacă văd trecînd trei chesoane reglementare si un 
cheson-cärutä cu poclit. Aceste toate patru chesoane fu- 
seseră cu muniții pe frontul Oltului la regimentul 56 in- 
fanterie. Cel cu poclit era al batalionului 4/56, avînd șef 
pe sergentul Chiriac Alexandru, de loc din satul Hărmă- 
nestii Noi si conductor pe soldatul Stefan Dumitru, de: 
loc din Mălini sau Drăceni. 

— Unde te duci, Chiriece ? zic eu. 

— La coloana. 

— Dar la coloană fi si trenul regimentar, ori numat 
cel de luptă ? 

— Ba-s toate la un loc. 

— Mä-i lua si pe mine pina la coloană 2 


— Cum nu? Vina si suie. 


Si m-am suit in cäruta lui Chirioe Alexandru. teat | 
aduc bine aminte că la un cheson era şef caporalul Agapi 
din Mălini ; la altul sergentul Pintilie, brigadier silvic la 
Domeniul coroanei-Farcaşa ; iar la al patrulea era un ser- 
gent numit Salup. Toţi aceștia mă cunoșteau. Cu aceste 
patru chesoane am pornit în ziua aceea de 15 noiembrie. 


95 


Într-un alt sat am mai întîlnit grupe de soldaţi si 
gradati. Aceştia de la chesoane i-au întrebat dacă stiu 
unde-i coloana regimentului 56. Li s-a răspuns că-i tre- 
cută înainte, la Pădureni. Cînd am ajuns pe aproape de 
Pădureni, ni s-a spus că-i dusă înainte. Noi am tot mers, 
spuindu-mi-se că vom ajunge-o la Costești. În sara de 
19 noiembrie am ajuns la Costești si am tras într-o ogra- 
dă. Pe noapte a început să curgă lume din mai multe 
regimente, Cum fojgaluiese furnicile în furnicar, asa foj- 
găluiau oștenii pe ulițele Costestilor. Dacă nu te-ai fi 
ținut de regiment sau batalion numai cit să întorci capul, 
hotarit că te rătăceai. Se vede că după rinduiale căpe- 
teniei oștirii, acolo era un fel de nod de cale, ce unde 
trebuiau să apuce unităţile in diferite parti. S-a tot în- 
trebat de coloana regimentului 56, dar nu s-a putut afla 
de la nimenea nici o veste. 

În dimineaţa zilei de miercuri, 16 noiembrie, am apu- 
cat calea spre răsărit. Am mers toată ziua, iar sara am 
poposit la o casă (lingă susä) din satul Morteni judeţul 
Dimbovita. Îmi aduc aminte că drumul nostru trecea pe 
lingă conace boiereşti şi că într-un loc vatavul sau ad- 
ministratorul, ce-a fi fost, a chemat oamenii de la căruţe 
să le deie făină, brînză, ovăz, că „mai bine să le dăm la 
ai noştri, decît să le iee germanii. 

A doua zi, joi dimineaţa, am plecat — cele patru che- 
soane — spre răsărit si cam de cătră sară, mai era pina 
la asfintitul soarelui, am ajuns aproape de apa Argesu- 
lui. Aici ne-au mai ajuns două căruţe rătăcite tot de la 
regimentul 56: una cu factorul Beltic Mihai si o droscä 
a doctorului Haimovici, avind de conducätor pe soldatul 
Ferariu Neculai din Lespezi. Dupä ce am poposit putin, 
am trecut apa Argeşului si apoi am intrat, după cite imi 
aduc aminte, în tîrgul Găeşti prin partea de răsărit. În 
timpul cit s-au mai hodinit caii s-a auzit că aici, în Gă- 
ești, este comanda unui corp, ori a unui sector. Deci 
s-au dus doi sergenti să întrebe în ce parte va fi fiind 
regimentul 56. Li s-a dat răspuns dar cam îngăimat, că 
regimentul nostru se află la Lăceni, în județul Argeș, dar 
acolo nu-i chip de mers, că ne ducem in mina germa- 
nilor. 

Dupa ce au venit sergentii cu acest cuvint, am pornit 
cu toții pe o susä spre răsărit si, pe inserate, in sara de 


96 


joi, 17 noiembrie, am ajuns in satul Costestii din Deal, 
aşezat în partea dreaptă a suselei, in partea de miazăzi 
a şuşelei. Am intrat in sat şi am tras într-o ogradă. Ser- 
gentii au lasat la susä niste soldati rätäciti tot din 56 
să bage de samă si să vie să deie de știre daca cumva or 
vedea trecind trupe din regimentul nostru. In timpul 
nopții au trecut oșteni din alte regimente, însă din al 
nostru nu. < 

A doua zi dimineaţa, vineri, 18 noiembrie, am ieșit 
din sat în susä si am apucat tot spre răsărit. Mai popo- 
_seam caii la margina suselei și ne uitam să vedem oameni 
de-ai noştri, dar n-am văzut nimic. 

Într-o vreme am ajuns la Titu. Aici am stat pînă de 
cäträ sarä, dar n-am putut afla stirile care ne trebuiau 
rioua. | 

Începuse a ne răzbi foamea. Eu mă duceam pe la sol- 
datii străini pe care-i vedeam şi ceream pine de la ei. 

— N-avem, moșule... ori n-avem, măi frate. 

Pe sară ne-am înturnat iarăși la Costeştii din Deal 
şi am tras căruțele în ograda unui om, cam în partea de 
răsărit a satului. Tot asa am lăsat oameni in susa să ne 
_deié de ştire dacă vor vedea trecînd träsurile regimen- 
tului 56. N-au trecut. 
| În dimineața zilei de sîmbătă, 19 noiembri ie, am plecat 
Si am mers iarăşi pina la gara Titu. 

Noi umblam hoinărind cînd încolo, cînd încoace, dar 
departe, spre apus, se auzeau batai de tunuri. Am stat 
așa pînă pe la amiază, cînd vedem că ajunge la susa, din- 
spre Gaiesti, o coloană lungă, cam de v-o 150 de căruţe. 
Era coloana regimentului 67 infanterie de la Bacău, care 
venea în retragere, după ce regimentul avusese lupte Si 
pierderi grozave pe Arges-in sus. Intre conducätorii tra- 
surilor de ia această coloană era si un plutonier Norocel, 
de Joc din Mălini. Deodată, la un mic popas, da cu ochii 
de caporalul Agapi si-l întreabă cä în ce fel se află pe 
acolo? Agapi a răspuns că-i rătăcit din regimentul 56, 
împreună cu 4 chesoane, 2 căruțe și v-o 15 soldaţi în 
total. L-a sfătuit Norocel pe Agapi că să se ducă un ser- 
gent sau doi să raporteze locotenentului Teodorescu, co- 
mandantul coloanei, şi să se roage să ne primească a ne 
alătura la coloana regimentului 67. 


97 


: #4 


— Amintrelea ori aveti sa pieriti de foame pe drum 
si voi si caii, ori aveţi sa cädeti in minile germanilor. 


Asa au facut cei doi sergenti, iar locotenentul Teodo- 
rescu, in bunätatea lui ostășească, ne-a primit si ne-a 
alăturat la coloana sa. 


: N-am stat mult pe loc, ci de la Titu am apucat spre 

răsărit şi apoi spre miazănoapte, pînă ce am ajuns în 
satul Braniştea. Aici, la Braniștea, s-a făcut raportul și 
alăturarea noastră la coloana regimentului 67. Dacă am 
scăpat cu zile în timpul retragerii, apoi datoresc aceasta 
prilejului că Agapi s-a întîlnit cu Norocel si s-a hotărît 
să nu umblăm pe drum ca niște cîni a nimänuia. Loco- 
tenentul Teodorescu ne-a primit cu dragă inimă și ne-a 
dat nume .rätäcitii din 56%, 
Nu mult a stat coloana în Braniştea, căci s-a dat po- 
runca de plecare, Am apucat la vale pe un drum pina 
ce am dat în şuşă, iar de aici am apucat la stînga, spre 
răsărit, şi am mers în fuga mare. Tin să amintesc că 
locotenentul şi cu sublocotenentul Norocel şi sergentul 
Ursachi au stat pînă la urma urmei, să nu rămiie nici 
o căruţă rătăcită. 


Cînd se ingina ziua cu noaptea am. ajuns. la apa Ia- 
lomitei, pe care am trecut-o prin vad. După ce s-a văzut 
lumea de ceea parte, pe malul stîng, a poposit puţin de 
s-au mai răsuflat caii. Cit timp am venit în toată retra- 
gerea, n-am văzut fugă mai mare decit asta de la Bra- 
niştea la Ialomița. Spunea sergentul Ursachi că de aceea 
a fost fuga aşa de mare, că din urmă mai-mai să ne 
ajungă patrulele din cavaleria germană. 


In stinga suselei, pe cit îmi aduc aminte, era satul 
Gheboaia. Am minat înainte si, la ceasurile 11 înainte de 
miezul nopții, toate căruțele au intrat în ograda curţii 
boiereşti din satul Finta. Măcar că era noapte, în urma 
noastră huiau mereu, fără popas, tunurile germane. Aici, 
în ograda curţii, ni s-a dat cite o pine la fiecare soldat, 
pine făcută în anume fabrică. După ce s-a împărţit hra- 
na soldaţilor si a cailor, am ieșit din ogradă si am pornit 
la drum si, cu mici popasuri, am mers toată noaptea, iar 
a doua zi, duminică, 20 noiembrie, pe la ceasurile 8 di- 
mineata am ajuns la Ploieşti. Aici am stat toată ziua, pina 
ce a început să însăreze. Acolo am văzut cum cărau sol- 


98 


dati de-ai nostri felurite lucruri de îmbrăcăminte si le 
duceau în tren ca să pornească spre Moldova. Pe cit 
-am auzit mai în urmă, te mirai că nu au putut fi pornite 
“trenurile cu îmbrăcăminte, căci au fost prinse fără veste 
de ostirea vrajmasa. Aici, în apropierea gării, am întil- 
nit pe un oștean cavalerist, fiul bătrînului pensionar din 
Lespezi, Gh. Popovici. Mi-a dat multe ţigări de tiutiun 
făcute gata, care la acea vreme erau de mare pret. 


Spre sară coloana a pornit la drum si tin minte că 
pe la 1 după miezul nopţii căruțele au poposit in margi- 
nea suselei la capătul de rararit al satului Valea Cälu- 
gareasca. Din dimineata zilei de luni, 21 noiembrie, nu 
mai tin minte bine nici datele, nici locurile: pe unde‘ am 
trecut şi am poposit. Forfoteala de osteni, putina ședere 
într-un_loc si numai pe drumuri, nu-ţi dau răgazul să 
te mai “gîndești la slabele însemnări din vremea retra- 
gerii. 

De la Ploiesti inainte mergeam si noaptea, iar de po- 
posit putin popas faceam. Se scotea cite un streang de 
la cai, li se da cite oleacä de mîncare si după un ceas 
sau două o luam Ja drum. 


În urma noastră se auzeau pataile Gliontenite ale 
tunurilor, poate si ale noastre, dar mai cu samä ale ger- 
manilor. îmi aduc aminte că într-un loc, cum stam lîngă 
susä, la popas, vedeam trecînd în fuga mare artileristi 
de-ai. noştri, ori numai cu caii singuri, ori cu tunurile 
stricate. Nu tin bine minte unde ne-a ajuns vestea că- 
derii Bucureștilor, la. 23 noiembrie. 


Tin bine minte. că am poposit şi la Buzău, lîngă un 
cring sau pădurice, si la -Rîmnicu-Sărat. — 

Încă din noaptea de vineri spre simbata, 11 spre 12 
noiembrie 1916 cînd am dormit în Curtisoara, au început 
să mă fojgäluiascä paduchii. Chip de schimbare si de 
primenire nu era. La Rîmnicu-Särat am făcut popas o 
zi şi o noapte. Aici soldatul Ferariu Neculai, vazind ce 
chin îi pe capul meu, a spus că-mi spală el cămașa si 
izmenele, numai să aduc apă. Am luat două cäldäri si 
m-am dus cu ele în tirg la Rîmnicu-Sărat, la o cismea. 
Spre norocul meu a curs apă numai pina ce mi-am um- 
plut căldările si apoi a stat de curs. Ferariu a făcut rost 
de lemne, a făcut o groapă în pămînt, ca chip de covată, 


99 


apoi m-am dezbrăcat. Dar pina a nu mă dezbräca, a venit 
la mine şi s-a uitat In cămeşă prin sin. Sedeau päduchii 
cei mari pe la incretituri cum sed firele de orz. Am stat 
de mi le-am uscat. Am dormit liniştit — cum am dormit 
-— în noaptea aceea. | 

A doua zi am pornit la drum. Incepuse iardsi fojga- 
luiala. Păduchii erau roşii de singele supt din mine. 


În drumul nostru am trecut prin tirgusorul Platinesti. 

Începuse să ningă. Pe înnoptate am ajuns la Focșani si 
am tras la o margină, lîngă un gard de cătină. Măcar că 
era omăt si frig, am dormit afară, în căruţă, cu sergentul 
Chiriac şi soldatul Ştefan Dumitru. Peste noapte soldaţii, 
ca soldaţii, au făcut rost de vin. 
__ Norocul nostru mare a fost că tot drumul cit am 
mers pînă la Focşani, vremea a fost tot înnourată si ne- 
guroasă. Amintrelea de era, poate ne-ar fi zdrobit vraj- 
maşii cu aeroplanele lor. 

De la Focşani am apucat spre Mărăşeşti. Aici am gă- 
sit la un soldat o păreche de izmene si o cämesä pe care 
le-am cumpărat ca să am cu ce mă schimba. 


__- Pe aproape de sară am poposit la Sascut, nu tin bine 

minte că o noapte, că două nopţi. O samă de conducători 
se mai duceau prin satele din aproiperea suselei si mai 
căpătau hrană pentru cai şi pentru oameni. De la Sascut 
am pornit la deal și, pe aproape de sară, am ajuns la 
Faraoani. Aici am hodinit bine la casa unui gospodar 
ungur.. Satul acesta este locuit si de unguri. La Ianus 
Balog am găsit si nişte vin. Tot aici, la Faraoani, m-am 
întîlnit cu sergentul Parntiriu Neculai, de la mine din 
sat, rătăcit si el de coloana regimentului 56. ° 

Mergind de la Buzău spre Moldova am început să 
intilnim în calea noastră armata rusească. Nu tin minte 
bine ziua, dar ştiu că de la Buzău spre Rimnic, intilnind 
grupuri mari de ruși, unii ziceau. cătră noi românește: 
„Ne ducem să batem pe germani, ne ducem să prăpădim 
pă germani“. 

‘De la Faraoani am plecat spre Bacău, unde am ajuns 
în dimineaţa zilei de 1 sau 2 decembrie 1916. Prin Ba- 
_cău, glodărie mare. Am mers pind ce am ieșit afară, la 
marginea de apus a oraşului, unde am poposit pe un me- 
dean mare. Aici, cum am ajuns, locotenentul 'Teodorescu 


100 


- 


a strîns pe toţi oamenii roată și, între altele, le-a dat de 
grijă să nu mai spună nimănui despre „dezastrul“ arma- 
"tei noastre. Soldaţii să nu cuteze a ieși din tabără, că de 
vor fi prinşi prin oraș, vor fi duşi la regiment şi bătuţi 
pe poloboc. 

Cît am stat în Bacău — v-o trei zile — nişte sergenti 
din ceata noastră s-au dus la regimentul 67 si au intre- 
bat dacă birourile regimentului 56 se găsesc tot la Folti- 
ceni. Li s-a răspuns așa: 

— Băieți, reşedinţa regimentului vostru se află tot 
la Folticeni. Acolo să vă duceti, că v-or tăia, că v-or îm- 
pușca, în altă parte să n-apucati. 

S-a dat hrană pe trei zile la oameni și la cai și în 
după amiaza zilei de 4 decembrie am ieşit din Bacău și 
am apucat la deal, spre Roman. Pe noapte am dormit în 
cimp pe moșia Galbeni, la o tirlă boierească. A doua zi, 
5 decembrie, am pornit înainte, făcînd puţin popas în 
Oniscani si eee Am trecut prin Roman fara sa 
ne oprim. 

In drumul nostru, mai ales de la Roman în sus, se 
vedeau pe cîmp stoguri de fîn sau de trifoi. Oamenii de 
la căruţe se duceau si luau, ca să aibă ce da la bietii cai. 
Pe sară am ajuns şi am poposit în Häläucesti. 

Marţi dimineaţa, 6 decembrie, am luat drumul spre 
Pașcani trecînd prin Mogosesti, Cozmești si Stolniceni- 
Prajescu. La Pașcani a fost sfatul așa : sergentul Chiriac 
să se ducă în satul lui, la Hărmăneştii Noi, alţii să ră- 
miie pe loc, iar ceilalți cu mine, sergentul Panţiriu, Mihai 
Beltic, Ferariu, am pornit înainte. Eu si cu Pantiriu de 
la Contesti am apucat spre Tätärusi, ceilalţi spre Les- 
pezi. 7 

Pe dupä amiazä, am ajuns in satul meu. Nu m-am 
dus pe drumul mare, ci pe la marginea satului am apucat 
pe o cärare, pe la matusa dascalita, am särit niste gar- 

duri si am intrat in casä. Fratele meu era si el mobili- 
zat la regimentul 67. Acasă erau numai băieţii. Plin satul 
numai de femei. N-aveai chip să ieşi din casă, că erai în- 
conjurat si întrebat de n-ai văzut pe bărbatul ori pe fe- 
ciorul cutăruia. În Tătăruşi am stat pind a treia zi de 
Sfintul Neculai, pina ce mi s-au spălat si opărit negri- 
turile de pe mine s-apoi, în după amiaza zilei de 8 de- 


101 


cembrie am plecat tot cu Pantiriu la Lespezi, unde ne-am 
întîlnit toate chesoanele si trăsurile si apoi, tot atunci, 
am plecat spre Folticeni. 

În sara de 8 decembrie am dormit la Budeni, a doua 
sară la Preuteşti, la gospodarul Gheorghe Pantea, iar 
în după amiaza zilei de sîmbătă, 10 decembrie, am in- 
trat în ograda regimentului 56. 


Cum ne-a văzut craiul Contici a mai strimbat din nas 
că în ce fel am venit de pe front şi că pentru asta are 
să graiasca la Iasi cu corpul de armată. Am si băgat de 
samă strasnica nepotrivire între el, șezut și dormit acasă, 
pomădat, pieptănat si cu încălţările lustruite si noi, 
nerasi, carunti, felegosi, plini de glod, supti la faţă şi 
vläguiti dupa o necontenitä viiturä pe drum — si ca vai 
de lume — tocmai de la malul Oltului. | 

Elevul de administratie Diaconita, mai omenos, nu 
ne-a luat la certat, ci a zis cătră un sergent din cei rätä- 
citi, că să ne iee numărul nostru si al animalelor și să ne 
treacă în bonul de hrană. 


Însemnez aici că în Tätärusi si notarul I. Poishs si 
şeful -de post Ghidue mi-au spus că sînt, primite ordine 
să se îngăduie oamenilor rătăciţi, cari vin prin satele lor, 
„a fi lăsaţi cite două-trei zlie să se spele si să se prime- 
nească şi apoi să fie indreptati la regimentele respective. 

În Folticeni am stat pînă la 15 sau 16 decembrie după 
amiază. Ziua sedeam pe la cazarmă, mai umblam prin 
tîrg, iar noaptea dormeam la vărul meu, preotul Ae Chi- 
rilescu. | 


In dupä amiaza de 16 decembrie am plecat a Folti- 
ceni un detasament alcätuit din oamenii rätäciti, cei ra- 
niti si iesiti vindecati din spitale si recrutii contingentelor 
1917 şi 1918, sub conducerea sublocotenentului invalid 
I. Scutariu, învăţător la Forästi. Mai erau 2 sau 3 sub- 
locotenenti din cari îmi aduc aminte de unul numit Ca- 
caliceanu și unul Dimitriu. 

Drumul ne-a fost pe susd‘Ja vale, trecînd prin Solda- 
neşti, Ciorsaci si Huși, iar de la Preutesti am lăsat susaua 
si am apucat la stînga, spre miazănoapte, spre Mănăsti- 
oara. Am trecut prin satul Giurgesti, iar sara am ajuns 
la Valea Glodului, unde am si poposit, eu fiind primit 
si hodinit in casa colegului Eduard Enășescu. 


102 


A doua zi dimineata am plecat si am mers numai 
pina la Roșcani, trecînd prin Liteni. La Roscani am ho- 
dinit impreuna cu Alexandru Natu si Gh. a lui T. San- 
ducu, in casa mosneagului Andrei Scurtu. Paduchii ma 
fojgăluiau cumplit. 


A doua zi, 17 sau 18 Re am plecat din Ros- 
cani si am mers in pas rapede spre Botosani. Am trecut 
prin marginea oraşului pe lingă niște cazarmi si pe sară 
ne-a fost masul în satul Rachiti. Luni, la 19 decembrie, 
am pornit din Rächiti si, cu mici popasuri, am mers din 
putere toată ziua, spre răsărit—miazănoapte. Pe aproape 
de înserat am ajuns în isatul Ungureni, unde-i si gară. 
Aici era o ambulanţă a diviziei a 14-a. M-am intilnit cu 
soldatul Gheorghe P. Gh. a Mariei, de la noi din sat. 
N-am mai mers mult, am urcat un deal şi, pe cînd a în- 
serat bine, am ajuns în satul Stiubeeni, judeţul Dorohoi. 


Nu mai pomenesc mult despre curajul si inima pe 
care le aveam atunci. Nu ştiai unde te duci de-anume, 
"nu stiai ce va aduce ziua de mine.- Posomorită era vre- 
‘mea, posomoriti erau şi oamenii, cărora la mulţi avea sa 
le crape pămîntul nu acasă, ori pe frontul de luptă, ci în 
satele Slobozia şi Cordăreni din pricina tifosului recurent . 
și exantematic ! Măre m-a păzit dumnezeu de boală, iară 
de păduchi n-am scăpat pînă la venirea primăverii anului 
1917, cînd oamenii au avut putinţa să mai doarmă și pe 
afară, nu ingramaditi claie peste gramada in niste biete 
căsuțe mici. | 

In Stiubeeni am stat pind dimineata de 24 decembrie 
1916. Cantonamentul meu si cu al lui Natu si Gh. Săn- 
ducu o fost la o femeie din marginea de miazäzi a sa- 
tului. Aici Sänducu mi-a spalat si opärit o cämesä si o 
päreche de izmene, sa mai piara din multimea päduchi- 
lor. 

Din urma si in timpul cit am stat in Stiubeeni au mai 
venit soldati tot din 56, cari ori veneau ca rätäciti de pe 
front, ori erau trimisi de centrul de instructie de la 
Bacau. Aici am intilnit pe tätärusenii Anton I. Petrea, 
Jacub Anton, Ilinca Ion si sergentul Toma Neculai. Tot 
aici, într-o dimineaţă, am văzut la curtea moşiei pe loco- 
tenent-colonelul Chiritescu, trimes si el, se vede, tot în 
_ zona de refacere. 


103 


on 


Sat urit satul Stiubeeni, fără susele, măcar că si pe 
acolo or fi plătind oamenii prestaţia. La o haraba în care 
se aflau 4 tuhali de făină sau de gräunte, trăgeau 4 boi 
cît ce răsputeau şi abia o puteau urni din loc. 

În dimineaţa de 24 decembrie 1916 s-a hotärit ple- 
“carea noastră din Stiubeeni. Am fost ospătaţi de gazda 
noastră și apoi am ieșit la:locul de adunare. După aceea 
am pornit din sat luînd drumul spre asfintit. Am ajuns 
la marginea satului Vorniceni. Aici am făcut un mic 
popas şi apoi am urmat drumul tot spre apus, iar pe 
aproape de asfintitul soarelui am ajuns în satul Doro- 
banti, comuna Nicseni, judeţul Botosani. Ne-am găsit 
cantonament, eu cu Toma şi cu Gheorghe Lisrnan în casa 
locuitorului Vasile Lazariuc. Îndată ce am ajuns aici, 
am trimes pe Toma si a găsit si a cumpărat două kg de 
carne de porc, ca pentru zilele Crăciunului. | 

Mai amintesc aici că din ziua plecării din satul Fa- 
raoani a dat si peste mine o strasnicä sminteală la sto- 
mac. Cind am fost la vizita doctorului Gafencu, la Slo- 
bozia, acesta mi-a spus că am enterită, căpătată din 
pricina răcelii. De această boală am scăpat după ce ne- 
am mutat din Slobozia în Cordäreni. 

In Dorobanţu am stat pind în dimineaţa zilei de vi 
neri, 30 decembrie 1916, cind ne-am pornit cu totii — 
soldati si ofiteri — spre satul Slobozia, judetul Dorohoi. 
Drumul ne-a fost tot prin satul Vorniceni. Pare că vad 
„şi acum ce vreme mocnită era în ziua plecării. Lumea 
fără curaj. Nu ştiau bietii oameni ce nevoi grele vor da 
peste dinsii pînă la sfîrșitul iernii si a unei părţi din 
primăvara anului 1917. 

Încă pînă a nu ne porni din Dorobanţu a sosit si a- 
proape întreaga coloană a regimentului 56, sub condu- 
cerea căpitanului de rezervă Iacob, casierul regimentului. 

Ajunul Sf. Vasile l-am făcut în Slobozia, la casa lo- 
cuitorului Vasile Mihalache. Cînd am auzit urînd la fe- 
reastră si ştiam unde-s si în ce vreme trăiesc, numai am 
lăcrămat, că altă putere n-aveam. 

În ziua de 31 decembrie oamenii au fost îrnpărţiţi pe 
companii. Eu si cu multisori tätäruseni am rămas la com- 
pania a VI-a, împreună cu Toma Neculai, Natu Alexan- 
dru, Lisman Gheorghe, Pascal Mihai si alţii pe care nu-i 
mai tin minte. Cu noi si în același cantonament am avut 


104 


pe tînărul plutonier Tănase Vasile, de loc din Giuleşti 
sau din Boroaia, om bun şi care s-a purtat cu mine cît 
se poate de omeneşte. 

După aşezarea noastră în Slobozia am avut coman- 
dant al companiei pe tînărul sublocotenent Iordăchescu 
C., frate cu preoţii Cicerone si Valeriu Iordăchescu. Mai 
pe urmă, pina în Bobotează, a venit la companie un’lo- 
cotenent bulgar, Ştefan Batulef. Cînd a fost la companie 
tînărul ofiţer Iordăchescu, n-am prea dat asa de greu. 
Chiar dacă a venit Batulef, nu m-a necăjit cu nimica. Mă 
duceam la cancelaria regimentului, la curtea boierească 
din Slobozia. Acolo, cînd îmi mai dau furierii de lucru, 
mai lucram, dar mai mult eram lăsat în banii mei, ca 
un soldat bătrin ce mă găseam. Ma asezam in cite un 
colţ cam nebăgat in samă si acolo îmi scriam amintirile 
într-un caiet pe care-l păștrez si astazi.. 


re 


Nu mult după Bobotează au început să se îmbolnă- 
„ vească oamenii mai întîi de „febră recurentă“ si pe urmă 
de tifos exantematic. Cel întîi care a murit în Slobozia 
a fost soldatul Bunei Vasile. După aceea, pînă în primă- 
vară, multi oameni s-au îmbolnăvit si multi au murit. 
Cele două cimitire din Slobozia si Cordăreni pînă in 
“Paşti s-au fost albit de crucile nouă ale bietilor soldati, 
cărora le-au fost cräpat pamintul in aceste doua sate din 
judetul Dorohoi. 


x 


Cu toată paza și îngrijirea, păduchii pe mine se în- 
multeau în chip îngrozitor. Ma besicau, nu altă. Cînd 
mă razbeau, ieseam în curte si mă duceam în niște lilieci 
din grădina curții si mă căutam. Păduchii erau roşii de 
sînge. Iarna lui 1917, începînd de la Bobotează, a fost 
cumplit de geroasä. Eu lăsam un spenter (cojocel mic, 
dăruit de bunul meu prieten Simion Kirileanu) pe o pră- 
jină afară, cite trei zile şi trei nopţi. După ce-l îmbră- 
cam, eram liniștit v-o două-trei zile, şi apoi iar mă luau 
la fojgăluit. | 

Am suferit amărăciuni de la comandantul companiei, 
Batulef, căci mă luase furierul companiei de cum ne-am 


105 


LE] 


mutat in Cordăreni, luni, în ziua l-a din postul mare 
1917. Am fost amärît v-o două săptămini si apoi, prin 
bunăvoința plutonierului Tănasă, am fost scos de la com- 
panie si lăsat în cantonament la casa locuitorului Toader 
Vizdoaga. 


Luni, a doua zi ae Florii, a fost la Cordäreni in ins- 
pectie A. S. R. Principele Carol. Dupa inspectie s-a ho- 
tarit a se da drumul la oameni acasă, în serii pe cite 15 
zile, cu dus cu venit. Eu am fost trecut in seria I-a. Am 
plecat din Cordăreni în după amiaza zilei de miercuri, 
29 martie. Am mers pe jos, ajungînd la Botoşani la cea- 
surile 101/; sara. In tren nu ne-am putut sui, că era tic- 
sit de oameni. Tovarăşi de drum mi-au fost tätärusenii 
Toma, Natu, Burlit&é Iordache, Mihai Vasile, Chiscä Ion 
și Ghiban Jon. La gară a rămas Ghiban, că era slab în 
urma bolii de care a zăcut toată iarna. Noi, istelanti, am 
mers înainte pina ce am ieşit din tirg, iar aproape de 
ziuă am ajuns la ‘moara la „Raiu*. Fiind truditi peste | 

măsură, ne-am lăsat să dormim oleacă pe margina dreap- 
_tă a suselei. Însă vremea race nu ne-a lăsat să închidem 
ochii. Pe Ja răsăritul soarelui am apucat spre apus. Din 
urmă ne-a ajuns două hărăbăli, care ne-au dus pina la 
Chiscovata, iar de acolo, pe jos, prin Vorona Nouă, Tu- 
dora si, aproape de amiază, am ajuns la Dolhasca. Aici 
am găsit un tren care peste un minut a plecat la vale să 
ducă nişte cai la Vaslui. 

Joi, 30 martie, pe după amiază, am ajuns sence la 
Tatarusi. 

Am stat acasă pina in ziua de luni, 10 aprilie, cînd 
tot împreună cu Toma am plecat la gară și, cam aproape 
de sara, am ajuns la Cordăreni. _ 

Aici, printr-o întîmplare cu noroc, am fost luat furier 
la Brigada 28 infanterie de cătră comandantul ei, colone- 
lul Neculcea Constantin si sub a cărui comandă, ascul- 
tare şi părintească îngrijire (ca în vremea de război) am 
stat pind în ziua de 25 ianuarie 1918. 

La Cordăreni a fost ofiţer cu popota regimentului 
bunul meu prieten si coleg Pescariu Dumitru. După pasti, 
Pescariu plecînd, a rămas în locu-i tot un coleg, ofiţer 
de rezervă, dar cîinos la inimă și mofturos. Nu mai pome- 
nesc de lipsurile și nacazurile îndurate, mai ales pînă la 


106 


plecarea noastra pe front; in. aes amiaza zilei de joi, 
1 iunie 1917. 

Cu aceste slabe rînduri gat de scris nine mele din 
retragerea si din vremea „refacerii“. Gatite CE scris pe 
curat azi, vineri 20 mai 1932. | 


x 


Încep iarăşi cu copierea din carnetul nr. 1. 
__- “După o întrerupere de 4 luni si 19 zile iată ca mă 
apuc să scriu amintirile mele din război. Nu le scriu ca 
să le dau Ja lumina tiparului, ci le scriu să fie scrise. 


ù * 


Chipurile am stat pe zona de refacere pina la 1 iunie, 
joi. În această vreme, de la 30 decembrie 1916—1 iunie 
1917, am trăit în Slobozia si Cordăreni. Bine, zic, ca . 
n-am stat în tranşee pe vreme de iarnă ; rău, că și acolo 
am suferit din pricina lipsei de hrană bună. Ce folos 
că bani am avut de am prea avut, dar n-am tocmai 
găsit să cumpăr. În postul mare era mai ușor să găsești 
mîncare de frupt, că nu mincau locuitorii satelor. După 
pasti, greu de tot însă. Trebuia si oamenilor săteni, dar 
cei de la popotă zvintau cumpărînd si carne, si ouă, si 
lapte, si brinzä, si miei, si porci, asa că doară numai 
cîte un noroc să fi dat peste tine ca să poți găsi mincare. 

Se tot zvonea că plecarea noastră de pe zora se apro- 
pie. Alţii vorbeau că vom mai sta, alţii că de-amu tre- 
buie să iesim din birlogul uricios al judeţului Dorohoi 
si că la vale, pe front. 

S-a adiverit zvonul plecării, după cum era si de 
dreaptă cuviinţă. În dimineaţa zilei de 1 iunie primim 
poruncă. cei de la cartierul brigăzii — căci de după paști, 
de la 15 aprilie, m-au luat furier la brigadă — să fim 
gata echipați, că pe după amiază plecăm. Asa a si fost. 
Pe la ceasurile 4 după amiază ne-am strîns toţi oamenii 
în jurul trăsurii de bagaje si arhivă a brigăzii, gatiti ca 
pentru război. Si ne-am făcut semnul crucii si am por- 
nit la drum. Sara am dormit în satul Roman din jude- 
jul Botosani, truditi — ca nedeprinsi cu drumurile lungi. 
Seful nostru era plutonierul major Citea Vasile, secre- 
tarul de drept al brigäzii. 


107 


E 


Regimentul 54/56 — căci de la 1 ianuarie 1917, mi 
se pare, regimentele de la 40 în sus s-au unit cite două, 
alcătuind un regiment — a. rămas să plece mai pe urmă. 


Putin înaintea noastră, tot la 1 iunie, a plecat regimen- 
tul 55/67, cu care am si mers tovărăşie pînă pe front 
la Nămoloasa, in fata Girlestilor. 


x 


A doua sară am dormit în corturi în sat la Călinești, 
aproape de curte, adică vineri spre simbătă, 2 spre 3 
iunie. 

Simbata dinncate. la ceasurile 9,30, pe o ploaie mare 
si pe un glod cumplit, ne-am suit în tren la Bucecea 
si am luat-o cu regimentul 55/67 la vale, nestiind de-ales 
in ce parte a frontului vom merge. 


M-am uitat cu jale la satele din judeţul meu iubit, 
Suceava, de cum am ajuns la Liteni si pînă ce am tre- 
cut de tirgul Paşcani. Am mai văzut o dată gara Les- 
pezi, unde de atitea ori m-am suit și m-am dat jos cînd 
călătoream în bunele vremuri de linişte. De cum trece 
trenul dincolo de satul Bursuc se vede peste dealuri 
și satul meu, Tătăruşi. M-am tot uitat cu jale la cuibul 
în care m-am născut și în care am trăit viaţă zbuciu- 
mată de om singur pînă la vremea războiului. Fericiti cei 
cari, trecînd prin atîtea mari si fără număr greutăţi, vor 
mai vedea satele şi gospodăriile lor și vor mai avea 
“parte de. viață tihnité! Aceia oameni au să gîndească 
așa, că au fost morţi si acum au inviet, iarăşi, viind din 
mormint pe draga lume ! 

După ce am trecut de Pașcani mi-am luat grija de 
sat, mi-am făcut semnul sfintei cruci şi am zis că mă 
las în voia Domnului. Sedeam într-un vagon deschis, 
unde, printre niște căruţe, aşezasem două foi de cort, asa 
ca să ne mai apere de ploaie. Fiind trudit, am adormit. 
Si cînd m-am trezit, aproape de ziuă, an. băgat de samă 
că trenul mergea spre Birlad si atunci am intales că de 
la Birlad luăm drumul spre Galati. Pe cum că așa a si 
fost. Am mers de la Birlad la vale (spre miazăzi), prin 
lungul tunel de la Berești si la gara Lascar Cartargiu, Tir- 
gul Bujor, ne-am dat jos. Trenul mergea cu un batalion 


108 


din regimentul 55/67, ee ii 54/56 ramiind sa vie 
mai pe urmă. | 

Duminică pe la amiază (4 iunie 1917) am plecat de 
la Bujor spre apus şi ne-am oprit în pădurea Geamănul 
din judeţul Covurlui. Acolo a ajuns pe urmă si regimen- 
tul 54/56. Regimentul 55/67 sosise parte înainte, parte 
odată cu noi. Cartierul brigăzii şi-o făcut 4 corturi, În 
două dormeau ofiţerii, iar în două ceilalţi oameni. Am 
trăit rău de tot în această pădure de stejar, din pricină 
că în copacii din ea erau un fel de omizi mari, cari au 
otrăvit si om si vită.. Ședeau pe oameni bubele, ciucuri, 
asemänindu-se cu riia. Din această pricină noi, oştenii, 
am numit acea pădure „Pădurea riioasa“. Si eu m-am 
umplut de acea boală, ca de riie, si am tinut-o pînă pe 
la 27 iunie, cînd bubele s-au ascuns cu totul, rämiind 
cu puţină mîncărime pe picioare. Cît timp am stat în 
această pădure, vedeam pe deasupra ei trecînd aeroplane, 
poate de-ale noastre, poate de-ale vrăjmașului. 


x 


Ne-am mutat din pädure în sara de marti, 13 iunie, 
spre miazănoapte, la conacul Orleanu, o curte boierească 
frumoasă, cu grădină şi vie, proprietatea lui Orleanu de 
la Galaţi, fost ministru. | | 

Miercuri sara am primit ordin de piece negresit 
că spre front, că doară nu era să ne ducă la nuntă sau 
la cumătrie ! Însă pentru că frontul nu era așa de departe 
si că avioanele vrăjmaşe zburau spre a face cercetări, 
marsurile le-am făcut tot noaptea. Drumul l-am urmat 
“prin satul Virlezi si apoi peste dealuri si văi şi locuri: 
răle pind ce, pe la 31:/ după miezul nopţii, adică joi dimi- 
neata, 15 iunie, am ajuns în satul Puteni din judeţul 
Tecuci. Acolo am stat toată ziua, iar spre sară, pe ploaie, 
ne-am pornit, mergind o bucată de vreme hat repede si 
tinindu-ne de trăsurile brigăzii. Nu mult după ce a înse- 
rat am intrat prin satul Cudalbi, sat mare, care sämäna 
mai mult a oraş decit a sat. Pe-aproape de ziuă am intrat 
în satul Cälmätui. Aici am stat în ziua de vineri, 16 
iunie, iar de către sară, prin vreme de ploaie și prin glod, 
am pornit spre: miazăzi si apoi spre apus și am mers 
toată noaptea. | 


109 


In dimineata zilei de 17 iunie am ajuns in pädurea 
Hanu-Conachi, unde am stat toatä ziua. In pädure era 
venită foarte multă armată, dacă nu întreg corpul 3. 
Aici se găseau şi trupe rusești care au stat de pază toată 
“iarna lui 1917. Tunari erau mai mulţi, o samă tineri, 
o samă bătrîni. Au venit aeroplane germane pe deasupra 
pădurii. Au fost primite de tunurile ruseşti. Foia pădurea 
de oștire. Si dacă ar fi știut germanii că-i oştire roma- 
nească, nu altcumva, ne-ar fi făcut ei drepi carne de 
găluşte. 

- Spre sară, în bubuitul tunurilor si iarăşi pe ploaie 
şi pe vreme ră, am pornit şi am mers toată noaptea. Am 
trecut Siretul pe la Blehani si pe la 3 după miezul nopţii 
am 'ajuns în satul Nămăloasa, morţi de oboseală. Aici 
am stat pînă pe după amiază și apoi (noi cei de la car- 
tier) ne-am insirat după căruţe, spre a nu fi bagati in 
samă si am mers in satul Munteni — mi se pare. 

Trupele brigäzii au mers pe front fnainte. Aici, in 
satul Munteni, am stat luni, 19 si marti, 20 iunie, iar 
miercuri dimineaţa, la 101/2 am plecat pe cîmpul de 
luptă ‘in fata Girlestilor, unde ma aflu si acum, vineri 
30 iunie, cînd, in santul de adăpost, scriu aceste rîn- 
“duri si unde la o depărtare de 100—150 m se sparg 
ghiulelele vrajmasului. 

La säparea santului, miercuri de cătră sară, am patit 
o poznă. Pamintul fiind slab, s-a risipit malul peste mine 
si mi-a pricinuit dureri mari la piciorul sting. Doi oameni 
abia m-au putut scoate, că pină la briu mă prinsese 
pămîntul. Mi-am făcut cruce si am zis „doamne fereşte 
de mai rău !“. 

Aici, în acest loc si în acest șanț — si în apropierea 
regimentelor 55/67 şi 54/56 stăm de la 21 iunie. Tru- 
pele din linia I-a stau în şanţuri si muncesc la făcutul 
feluritelor adăposturi si lucrări de apropiere de inamic. 

Noaptea vrajmasul caută să străbată în liniile noas- 
tre. Ai nostri nu-l lasă si din cauza asta se intimpla 
mici încăierări. Din amindouä regimentele pina acum 
sînt mai multi răniţi si cîţiva morți. 

Chiar în sara zilei cînd ne-am așezat la locul nos- 
tru, nişte soldaţi de-ai noștri ingropau un sergent care 


110 


a fost nimerit de glonţ vräjmas in asa iel, că n-a avut 
cînd zice nici ,milc“. De amintrelea nu-i liniște nici cum. 
În sara de 28 spre 29 iunie vrăjmașul a căutat să 
atace o parte din frontul regimentului 54/56, fiind spri- 
jinit de artileria lui. Ai nostri cam ajunseseră la greu. - 
De cu sară si pînă pe la 111/, tunurile si mitralierele nu 
mai tăceau. Te asurzea zgomotul obuzelor, iar cartusele 
de armă si mitralieră zburau noaptea pe deasupra san- 
tului făcînd un sunet asemănător cu cel care-l face vra- 
bia cînd zboară noaptea de la un culcus la altul. Telefo- 
nul nu mai tăcea. Telefonistul Munteanu Vasile, văzînd 
că lucrul se trece cu dedeochiul, s-a dus la comandan- 
tul brigăzii, colonelul Neculcea Constantin. Cum a venit 
la telefon, a chemat pe comandantul regimentului 55/67, 
colonel Dragu Gheorghe, şi i-a dat poruncă să aibă gata 
batalionul 3, rezerva brigăzii, pentru ajutorul trebuitor. 
Artileria noastră se vede că nu primise ordin să tragă 
si nici de vorbit prin telefon nu s-a putut vorbi, căci o 
parte din fire erau rupte. Se vede însă că ajutorul arti- 
_ leriei l-a cerut mai din vreme colonelul Solomon, coman- 
 dantul regimentului 54/56, deoarece pe la v-o 12 fără 
un sfert a început artileria noastră să tune cu asa de 
straşnică minie, de gîndeai că se detună dealurile. În 
v-o 15 minute 's-a facut linişte. Se vede că tunurile noas- 
tre au făcut pe dușmani să ştie că aici nu-i pustiu locul. 
În ziua de 30 iunie, bombardament de amîndouă păr- 
tile. Nemţii au bătut mai ales transeele noastre si rezer- 
vele. In fiecare zi, cind adjutantul brigäzii da raportul 
la divizie (a 14-a), spunea cite cîţiva morți și răniți de la 
amîndouă regimentele. 
N-a început ofensiva care se aşteaptă si oamenii, 
săracii, se tot duc cîte unul, doamne, doamne ? 


Pe sară, 8 aeroplane de-ale noastre au zburat pe dea- 
supra transeelor vrăjmaşe, fără să li se intimple ceva, 
măcar” că tunurile lor băteau de nădejde. Pe noapte iarăși 
bombardament de artilerie. 


Simbătă, 1 iulie, 1917 


Dimineaţa, obișnuita vizită de aeroplane dusmane. 
Unul din ele se dusese spre răsărit-miazăzi, cam în dru- 


Lit 


mul Galatilor. A dat jos un balon captiv, dar si tunu- 
rile ruseşti — se vede — l-au lovit unde l-au lovit, ca 
numai ce-l vedem viind fără pic de zbirniitura și cazind 
“între linia I-a si a Il-a de tranșee a regimentului 55/67. 
Aeroplanul s-a răsturnat peste cap. Pilotul a fost prins, 
iar unul sau doi dintre oameni s-au făcut nevazuti prin 
dudäul cel mare din partea locului. Pilotul a fost adus 
ia comanda regimentului 55/67, împreură cu niște apa- 
rate de-ale lui şi cu nişte cartușe de mitralieră. 

. Nu multă vreme după căderea aeroplanului nemţii 
au început a bate cu tunurile în locul acela, că nime- 
nea nu era harnic să se apropie. 

Tot in această zi, de pe la ceasurile 10!/.—11 dimi- 
neata, nemţii, în urma vizitei de aeroplane, au bătut 
vreme de două ceasuri neîntrerupt în partea din stînga 
regimentului 55/67, unde era regimentul 23 artilerie din 
divizia a 13-a. Noi eram tare plini de grijă că bombar- 
damentul va fi făcut stricăciune tunurilor noastre. Cite 
3—4 tunuri porneau pe rînd si se auzeau pe sus cum 
şuieră obuzele, tot pe rînd, așa cum au ieșit din tava. 

Pe sară sosește caporalul Copcea Neculai cu soldatul 
Ursache Gheorghe și spun că, cu toată bătaia lor, n-au 
făcut nici o stricăciune. Erau -niste scinduri răzămate, 
iar nemților li s-a părut că acolo-i cine ştie ce magazie. 
Le vom arăta noi ce magazie e acolo! Aşteptăm numai 
cuvîntul de poruncă al mai marilor noștri. Acum nu ne-a 
găsit vremea ca vai de noi. Acum avem armătură de tot 
felul şi muniţie din belșug și, pe cit infaleg, acea bătaie 
au s-o mänince de la noi, care o mănîncă acum de la 
ruşi pe frontul Galiției. 

În noaptea de 1 spre 2 iulie iarăși au bătut nemţii 
cu tunurile, răspunzînd si ai nostri. Pe la ceasurile 1 
după miezul nopţii gindeai că se prăpădește lumea de 
atita descărcare de armă si de tun. De cu sară au mai - 
bătut nemţii cu mitraliere dinspre satul Gîrlesti, dar 
n-au izbutit că rupă liniile noastre. Tot astăzi, sîmbătă, 
1 iulie, un sublocotenent, Avramescu, din 55/67, s-a dus 
din poruncă la aeroplan şi a ajuns tocmai cînd, nu 
departe de el, s-a spart o ghiulea de tun și una din 
 sfärîimäturi i-au rupt gitita, lăsîndu-l mort pe loc. 


112 


~~ 


— 


S-a cerut stäruitor de cătră domnul comandant al 
nostru că să bată si ai nostri cu tunurile. Si s-a primit 
răspuns că „numai atunci cînd a fi nevoie“. | 

Eu la brigadä am sezut si sed in tot minutul cu 
zilele in mind. Toată ziua se sparg bombe (obuze) în 
apropierea santurilor noastre si auzim suierind sfarma- 


turi de obuze si pe deasupra noastră si pe lingă noi. 


Noaptea, cînd îi sănin, dorm pe malul șanțului. Astern | 
pe pămîntul gol o foaie de cort, pun un sac de merinde 
la căpătii şi dau să mă cule. Nu pot să mă hodinese 
mai defel si din pricina räcelii de peste noapte si din 
pricina zgomotului de tun si a suierului de gloanţe, care 
vin dinspre asfintit, de la vräjmas. Ba, astă noapte, au 
aruncat şi gaze înnăduşitoare. Soldaţii noștri au prins 
de veste și au scăpat teferi acolo unde s-au spart bom- 
bele, adică .pe frontul artileriei din TARA 24. 


2 illa 1917 


Dimineaţa; aeroplane. Peste zi bombardament din 
partea vrajmasului; cu răspuns din par tea noastră. La 
brigadă am val cu cancelaria. Căpitenii imi sînt : tînărul 


sublocotenent Ionescu Romulus din Folticeni si plutonie- 


rul major Citea Vasile de loc din satul Cristești, jude- 
ful Suceava: 

În gazete cetim că rușii bat cumplit pe germani. 

Astept mereu să-mi vie scrisoare de la Tätärusi, dar 
nimic nu primesc şi mult mă bat cu mintea ce să fie cu 
atîta tăcere din partea tatarusenilor. 

- Ceasurile 3 după amiază. 

Pe la ceasurile 5 după amiază nemţii au întrerupt 
liniștea și au inceput bombardamentul unde au bătut si 
de dimineaţă, în tranșeele regimentului : 55/67 şi 54/56 
şi în partea regimentului 24 artilerie. Tot pe această 
vreme au venit şi două aeroplane dușmane. 

Tunurile noastre trag rar, pină ce le-a veni vremea 
să tragă des și cu folos. 

Te näuceste huietul neintrerupt pricinuit de trosni- 
turile tunurilor si nu ştii în cit ti s-a alege!... 

Pe la ceasurile 6!:/2 aghiotantul brigăzii raportează din 
ordinu] şefului că „artileria inamică a încadrat perfect 


113 


divizionul Mucha si trage mereu „după arätärile avioa- 
nelor“. 

Fierbe te de CO tunurilor si i vîjiitul 
aeroplanelor. 


3 iulie 1917 


Noaptea de 2 spre 3 iulie, bombardament din partea 
vrajmasilor. Dimineaţa 3 aeroplane . de-ale noastre au 
zburat ‘pe deasupra poziţiilor noastre. Nemţii le-au 
bombardat cu tunurile fără a le face vreo stricăciune. 
Oamenii în tranșee lucrează cu putin spor, că îi zapa- 
cesc tunurile inamice. 

Acum, pe la ceasurile 7 fără 10 minute spre sară, 
domnul colonel Neculcea raportează la divizie că din 
regimentul 55/67 artileria inamică i-a omorit 5 oameni. 

Tunurile noastre grele au aruncat 3 proiectile la Gir- 
leşti şi au primit răspuns că „n-au făcut explozie“. 

Spre sară 5 aeroplane zboară pe deasupra noastră. 
Pe sară, liniște. Pe aproape de miezul nopții duşmanii 
au deschis.foc de mitraliere, care a ţinut fără întrerupere 
“pînă la ceasurile 1t/; după miezul nopţii. Au bătut rar 
si tunurile lor, dar ale noastre au bătut cumplit, pînă 
ce s-a făcut linişte. Pe la 3 au început mitralierele dus- 
mane. La piriitul lor au început iarăși tunurile noastre 
și iarăşi s-a făcut tăcere pe la v-o 4 fără un siert de 
catra ziuă, | 

După rapoartele primite, amîndouă regimentele au 
citiva morţi şi răniţi. 


Marti, 4 iulie 1917 

Ca de obicei, pe la 61/;—7 dimineața, zbor de aero- 
plane vrajmase, în urma cărora nemții au tras în divi- 
zionul Mucha voind să-l nimicească. Se spune că au lovit | 
in niste chesoane. 

Acum, pe la orele 10 dimineata, in sectorul brigäzii, 
liniste. Se aud bubuituri.de tun departe, spre Galati si 
spre miazänoapte-apus. Domnul colonel Neculcea a gräit 
la telefon cu domnul colonel Zvoranu de la artileria grea 
să tragă la Girleşti, unde este artileria grea a vrăjma- 
silor si a căpătat răspuns că asa se va face. 


114 


__ Încolo, grijă destulă si pe capul nostru si al ofite- 
„rilor, Lucrările de întărire nefiind gata, nu se poate lua, 
cum se zice, ofensiva. De aceea tot tac pina ce le-a veni 


vremea la ai noştri să vorbească si să prea vorbească. - 


Oamenilor însă foarte le este ră inima că se prăpădesc 
fără folos în tranşee. 

Asară, pe innoptate, am primit O carte “poştală din 
Tătăruşi, de la eleva mea, Maria Ştefănescu, învăţătoare. 

Urmează cite un ceas de tăcere si apoi tunurile nem- 
testi trag de tot. Cite odată asa de aproape se sparg 
(obuzele, n.n.), că au ce-ţi suiera pe la urechi sfărmă- 
turile. | 

Acum, pe la 41/2 după amiază, în sectorul regimen- 
tului 55/67, unde este dat pe azi batalionul 3 din 54/56, 
se sparg cite 3—4 ghiulele mari una dupa alta. Pe dupa 
amiază au bătut tunurile noastre grele. Cind se porneau 
ghiulele din tun, gîndeai că se cutremură pămîntul ; dar 
cînd se spärgeau deasupra inamicului puţin huiet făceau, 
așa cum ar hui o pușcă. | 

De ieri, 3 iulie, si pină azi dimineaţă, 4 iulie, la regi- 
mentul 54/56, 5 morţi si 3 răniți: la 55/67, 4 morti 4 
răniţi. Azi, la orele 5 după amiază, adjutantul brigăzii, 
sublocotenent Ionescu Romulus, la raportul ce-l da divi- 
ziei spunea că inamicul a bătut rezervele în sectorul 
55/67. Pînă la această oră, 1 mort si 2 răniţi din 55/67. 
Tunurile nu mai tac. 

Acum, la ceasurile 7, tunurile bubuie de se cutremură 
pămîntul. Mai marii nostri tot așteaptă vremea de a 
începe si ei bombardamentul lor. Nu ştiu la ce capăt 


vom ajunge pina miine dimineata, c-amu-i lucru mare 


să ajungi sara si lucru mare să ajungi dimineaţa. 

Acum, la 81/. sara, liniște de amindoua părţile, să nu 
fie de deochi, după « ce pe la v-o 7!/5 tunurile noastre ș-au 
făcut datoria. 

Și în stinga şi în dreapta noastră, ae se aud 

rare bubuituri de tun. 

A fost acum pe la brigadă domnul căpitan Georgescu 
Marin, de la a 12 din 54/56. La plecare s-a luat ziua 
bună de la mine ducindu-se la postul lui; iar eu am 
rămas aici să fiu pe noapte ascultător al piriitului de 
mitralieră. 


j 115 


t 


‘ ++ 


Stapinii mei cei mari sint oameni foarte buni: si cel. 
tînăr şi cel bätrin. De cei mici nu mai zic nimic. 


Miercuri, 5 iulie 1917 


Ce să fie că asară si astă noapte a fost linişte, afară 
de rari impuseaturi și bubuituri de tun departe, la stinga 
si la dreapta noastră ? Dimineaţa însă, după venirea a 
două aeroplane, au început nemţii o bombardare cum- 
plită împotriva artileriei noastre din stînga brigăzii 28. 
De 3 sferturi de ceas bombele nu mai contenesc, iar păsă- 
rile zburătoare zbirniie pe deasupra noastră. Capul ti 
se năuceşte de atita zgomot de iad. Acum transeele sînt 
lăsate şi bat în direcţia tunurilor (8 şi 9 minute dimi- 
neata). 

Eu stau in sant si scriu, iar  stărmăturile de obuz 
zbirniie cu minie dräceascä pe deasupra noastră. Cite 
un minut se face tăcere si apoi iardsi se aude suierul 
obuzelor. Stäm in sant numai ca sa fim stati, a 
fiindu-ne mila si puterea Jui Dumnezeu. 

Pe la 10 hodorogul a incetat si numai din cind in 
cind cite un tun mai glasuieste, se vede ca să arate că-i 
în mina de om. 

Sint peste măsură de trudit. Noaptea nu mă oi 
hodini de huietul armelor, ziua de căldură si de multi- : 
mea mustelor. Stau aici cu trupul, dar gîndul îmi zboară 
hăt departe, la Tătărușii Sucevii și la vremurile de pace 
trăite pînă în august 1916. Îmi trec prin minte anii. 
slujiti ca învăţător, asa cum ar trece un rind de oameni 
pe dinaintea mea. Îmi trec, de asemenea, pe dinainte: 
oamenii în mijlocul cărora am trăit şi rîndurile de sco- 
lari cari au fost prin minurile mele în cei 21 de ani de 
serviciu pina la începutul războiului. Mă gindesc la fra- 
tele meu, Stefan, ce era odată si la cit l-a adus războiul. 
De unii se spune că ar fi murit bolnav de febră recu- 
rentă. Un băiat din Tätärusi, care a fost pe la Cordăreni 
în ziua de vineri 26 mai, mi-a spus că l-ar fi văzut pe 
la Adjud. De la el de-acasă nu primesc nimic. Si ce 
hodorog era la dinsul pe această vreme, cînd era pace 
si linişte! Cu femeia si cu băieţii îşi agonisea cele tre- 
buitoare traiului, stringea si pinea mea de pe cimp, iar 


116 


eu mà duceam la munte, la prieteni. Acum la el acasä, 
jale si näduf. Femeia, cu 6 bäieti, avind grija si de lucru- 
rile mele lăsate la şcoală. Ei, dar tot Dumnezeu nädäj- 
duiesc că are să mă scoată si să mă scape cu zile din 
acest groaznic foc şi apoi tot el cum va mai rindui. 

Ciocirliile încă nu s-âu dus de pe aici, &i-si urmează 
frumoasa lor cintare; iar pe lingă cintarea lor se mai 
adaugă aducătoarea de moarte cîntare a obuzelor si a 
sfărmăturilor de obuz. 

Oştenii lucră mereu la tranşee si la felurite adăpos- 
_turi în apropierea ofensivei. Eu stau la 200 şi mai bine 
de metri pe malul santului, acum la ceasurile 2 si 10 
minute după amiază, scriind aceste amintiri și mai găsind 
de lucru la cancelaria brigăzii. 

Acum, pe la ceasurile 7, bătaie de tunuri din amin- 
două părţile, mai inimoase, bătăile noastre. 


După sfatul ofiţerilor port vată în urechi, să nu mă 
“surzească, cum m-a stricat la urechea stîngă în ziua de 
duminică 13 noiembrie (1916) pe malul stîng al Oltului, 
la Vodul Curtisoarei, din sus la Slatina. 

Lîngă mine, plutonierul Citea (cu soldotii cartieru- 
lui : Munteanu, Sofronie, Ursache) face trebile gospodă- 
riei rurale. Lumea piere... 


. Sint oameni cari au puterea de a sti de toate si min- 
tea lor predomină, stapineste, pe a celorlalți. Hai, lume, 
hait!!. 


ein pe la orele 8 sara se sparg nee sus si cam 
în apropierea noastră, viind sfärmäturile si peste noi, 
dar nelovind nici pe unul. Te surzeste cind se sparg. 
Venirea lor prin apropiere a tăiat sfätuirea  filozoficà 
despre toate ramurile de gospodărie si a scoborit pe filo- 
zof in sant. Ba unul face „spirite“ pe socoteala mea, 
zicindu-mi că de ce m-am ingälbenit la fata? Pare ca 
era să mă inrosesc de bucurie cind moartea se apropia 
de mine ! Măi, ce lume! ? 


În acest moment, pe la 81/ sara, nemţii de mai bine 
de o jumătate de ceas bat într-o vie din stinga brigăzii, 
socotind poate că au dat de ceva. Spre norocul nostru 
nu-i nimic stricat. Bat şi în sectorul „Solomon“ (54/56) 
si, poate la raportul de miine dimineaţă de se va afla 
dacă au făcut ori nu pagube omenești şi stricăciuni. 


117 


Joi, 6 iulie 1917 


Asta noapte (miercuri spre joi) a fost cam liniște. 
Puţine împuşcături de mitralieră din partea dusmanu- 
lui. În timpul nopţii, rachete luminoase mai puternice 
decît in alte dati, în partea de sud-est a postului de 
comandă al brigăzii. Am văzut şi un reflector, care aud 
să fi venit dinspre Măicănești, oprind pe oamenii din 
sectorul Solomon să poată lucra. Cazul s-a făcut ştiut şi 
diviziei. 

De dimineaţă şi pînă acum, la ceasurile 5172, linişte. 
Acum au început tunurile nemtesti să trimită cite o 
ghiulea. Ai noștri tac. Stau de vorbă cu soldatul Gheorghe 
Vieru din Pașcani, leat cu mine. Îmi povestește din sufe- 
rintele lui de pe cîmpul de luptă si de suferințele celor 


ce i-au rămas acasă. Ascult si mă gindese că si la noi 


în comună avem oameni cari nu se poartă după cuviinţă. 
_ Ziua de azi, liniste, dar o linişte care te face să gin- 
desti că nu tocmai i-a bine. Liniştea ce-i în vaedun, ina- 
inte de inceperea furtunii... 
Pe inserate, pe la v-o 9 dupa rinduiala ie 
vedem un aeroplan nemtesc că vine liniştit de la deal, 


face citeva-zboruri drept deasupra taberi liniilor noas- 


tre, se întoarnă înapoi, foarte pe jos, si după ce s-a gătit 
zborul, drept la 9 si 20 minute, au inceput tunurile si 
tot feliul de arme germane sa ‘bata cu atita minie, de 
gindeai cä se präbuseste pämintul. In ce chip dau vitele 
năvală să iasă pe poartă, cînd le-ai deschis-o în lături 


să iasă să se ducă la pășune, așa au năvălit nemţii, ca 


prin bombardament să bage groaza în români, să-i scoată 
din şanţuri şi să-i deie înapoi. Far’ de cit că planul lor 
a dat greş. Că au început și tunurile noastre să bată, 
dar să bată, nu să şuguiască. Mă prinsese vremea afară, 
lingă o răchită — la miazănoapte de postul nostru — 
si un ceas, pe ceasornic, n-au contenit focurile nici cit ai 
clipi din ochi. Aș fi stat deasupra, dar începuseră a veni 
gazele şi m-am scoborit in sant de mi-am pus masca. 
Cum au început a o îndesi ale noastre, au început s-o 
rărească nemții, însă bătaia a urmat asa, pînă la 11!/s, 
cînd băteau acum numai tunurile noastre. Au dat si cu 
gaze, căci la telefon grăia domnul colonel Solomon cătră 
domnul colonel Neculcea, că nu poţi vedea la 5 paşi de 


118 


fum si gaze. De cind s-a inceput războiul, n-am auzit 
așa de cumplită fur tuna. 


V ineri, 7 iulie 1917 


De dimineata, linişte. Pe : la v-o 71/.—-8 aeroplane 
vrăjmaşe au zburat iarăși, ca de obicei, si apoi bombar- 
dament de artilerie. Acum, pe la ceasurile 91/, dimineaţa, 
nemții bat în urma noastră. Le răspund si tunurile noas- 
tre. 

Din frămintarea de asară regimentul 54/56 are 10 
morti si 29 de raniti, iar de la regimentul 55/67 n-am 
putut afla numärul mortilor si ränitilor. 

Bombardamentul de asară a stricat|asa de tare tran- 
seele pe unele locuri, mai ales în linia I-a, că, după spusa 
domnului colonel Dragu, care acum gräieste ia telefon, 
nu se mai cunoaște ce-i acolo. 

„Nemţii daseră de tot nävalä la șanțurile noastre, 
aruncind grenade, iar pe unele locuri a fost si luptă piept 
la piept. Românii nu s-au dat și, după spusa soldaţilor, 
nemţii trebuie să fi lăsat mulţi morţi. | 

Un neamt (cadet), a venit cu granata tocmai la san- | 
turile noastre, dar soldatul Fodor Gheorghe, de la com- 
pania a Vl-a sau a X-a, din 55/67, l-a străpuns cu baio- | 
neta si l-a dat gata. Azi dimineaţă şedea lungit in fata 
postului de comandă al regimentului 55/67, împreună 
cu ofițerul şi cei doi elevi plutonieri morţi din 55/67. 
Neamtul samănă a fi tînăr si bine grijit. 

Peste zi, linişte. De la un timp ai noștri au început 
să tragă cu tunurile pînă pe înserate. Atunci nemţii au 
deschis un foc asemănător cu cel de asară, însă care 
n-a ţinut mult. | 


Peste noapte, [tniste. 


“Simbătă, 8 iulie 1917 | 

De dimineaţă, linişte. Aeroplanele nemtesti n-au toc- 
mai cutezat să zboare pe deasupra noastră, căci altele 
românești le atineau calea. Numai pe de iii aul ce mai 
zbirniiau. 

Acum, pe la ceasurile 101/; dimineaţa, bătaie rară de 
tunuri de o parte şi de alta, iar un aeroplan se aude hăt 
departe, spre miazăzi. 


119 


+ 
+ 


În cancelaria brigăzii, linişte. Cei mari, ca de obicei, 
buni. Alții mai impung cu vorba dacă n-au putinţa să 
facă amintrelea. | 

Arde inima din mine că.nu primesc vești de acasă. 
„Aceasta ma face să mă simtesc străin între toți cești de 
aici, ca şi cum ar fi fost luat de un puhoi ori de un vint. 

De departe, spre räsärit, 3 baloane captive de-ale 
noastre. ieu sama la mișcările inamicului si fac știut 
comandantului “artileriei cum să tragă cu tunurile. Se 
ieu măsuri în socoteala ofensivei, care, pe cit se vede, 
de-amu nu-i i departe [...]. 


* 


Tunurile noastre pocnesc de lingă mine — cam 150— 
200 m si merg hat departe in linia dusmanului, iar spär- 
tura obuzelor facind un huiet asurzitor, ca acel care-l 
auzi cînd tai lemne în pădure. 

De la 2 la 21/2 după amiază au început tunurile noas- 
tre să bată în transeele dușmane și o tin mereu pînă. 
acum, la ceasurile 61/2, cind scriu aceste rinduri. | 

Nemtii trebuie să aibă si ei o socoteală, ca de pe la 
amiază tac, nu zic nimica. 

Domnul sublocotenent adjutant comunică la telefon 
domnilor comandanţi de regimente să facă băgători de 
samă pe soldaţii noştri, că şi de la noi au să lumineze 
_reflectoare asupra dușmanilor. 

Aud că ar mai fi venit tunuri rusești pe frontul ine 
gäzii si diviziei noastre. Dă, doamne, să-i putem sparge 
pe nemți și să-i vedem scoși din fara, cäci din pricina 
lor ducem lipsuri mari ! 

Au. mai bătut ai nostri. Nemţii au -raspuns foarte 
slab, iar pe noapte a fost liniste. 


Duminica, 9 iulie 1917 


Asta noapte, liniște. De dimineaţă ai nostri' au început 
bătaie de tunuri din toate părţile. Patru aeroplane dus-- 
mane, pe la 5, au venit din jos, au trecut pe deasupra 
liniilor. noastre și s-au îndreptat în sus. De pe la ceasu- 
rile 9 dimineaţa au început tunurile noastre să bată în 
tranșeele dușmane si bat mereu. Iată, acum e 61/» p.m. 
şi ele nu mai contenesc. Observatorii spun că trage- 


ad 


120 


rile acestea au facut multe str icäciuni dusmanilor. Un. 
observator al lor a fost aruncat in aer de artileria noas- 
tra.. 


Nemţii au răspuns de slab, dar acum tac. Un | 
aeroplan dușman a încercat să deie foc la baloanele 
noastre observatoare. A fost văzut şi pus pe fuga. 


Azi dimineaţă am fost chemat de domnul colonel 
Neculcea, împreună cu încă trei oameni, să scriem ordi- 
nul de înaintare. Am scris ordinul, iar la sfîrșit, cînd 
am încheiat, am pus pe hirtie titlul comandantului 
întreg : „comandantul brigăzii 28 infanterie“ [:..]. 


Luni, 10 iulie 1917 i 

Toată noaptea de duminică spre luni au bătut tunu- 
rile noastre. Ale nemților rar au răspuns. Acum, dimi- 
_neaţa, pe la ceasurile 6, se cutremură pämintul de vuie- 
tul tunurilor noastre si nu numai în sectorul brigăzii, ci 
si la stinga si,la dreapta hat departe. Acum numai gla- 
sul tunului se aude. Citeodată se aude si piriit de mitra- 
lieră. | 
| De noapte niste aeroplane au venit din jos si au tre- 

cut in sus. Pe aproupe de răsăritul soarelui 4 aeroplane. 
au venit din sus si au zburat departe. N-au dat de lucru 
artileriei ca să le alunge. 

Aici, în sant, spre a nu fi văzut de aeroplane vrăj- 
mașe, scriu aceste rînduri şi două cîntece aud afară: 
cintecului tunului și al unei biete ciocirlii. S-au deprins — 
sărmanele păsărele cu acest iad, cum ne-am deprins și 
noi, Şuieră noaptea cartusele pe deasupra mea, cînd 
stau culcat. Se aud cäzind lingă mine si eu mă näcäjesc 
să închid ochii, dar nu pot din pricina răcelii de noapte. 

Am așteptat asară că primesc vești de acasă și nu 
mi-au venit. Nu știu ce se va mai fi petrecind prin 
Tätärusii Sucevii ! 

De pe la ceasurile 4 si 5 minute tunurile au încetat 
tragerea, iar în tranșeele noastre zgomot de arme, cum 
ar fi lumea gata să iasă la atac. Se cutremură pămîntul 
de atita iad. Prin acest zgomot s-ar urmări un plan, un 
fel de înșelăciune pentru a scoate pe vrajmas din tran- 


121 


++ 


see Si apoi să-l iee iarăși la pisat, scurtind tragerea. Sa 
se hrănească germanii de dulceata pămîntului românesc ! 

Tunurile noastre nu mai contenesc. Ale nemtilor rar 
răspund. 

Acum, pe la ceasurile 5 şi 20 de minute, focul nostru 
s-a mai rärit. Se aduce vestea cä nemtii au dat cu gaze 
cind focul nostru era mai turbat. 

Soldatul de legătură Dorneanu Ion, care a fost cu o 
scrisoare la domnul colonel Solomon, spune că domnia 
sa este suit pe bordeiul de locuinţă, cu un bat mare în 
mina şi priveşte la învălmășeala şi fumăria ce-i pe fron- 
tul inamic. Din invälmäsalä nu s-au putut vedea miscä- 
rile inamicului (era colb si gaze). Din acest uncrop, bie- 
tul regiment 54/56 s-a ales cu 3 morţi şi un rănit. 

Pe sară tunurile au mai contenit oleacă. 


Marţi, 11 iulie 1917 


Asta noapte au bătut tunurile noastre cu minie mare. 
Pe la 11/2 după miezui nopții au început si nemţii să tri- 
meată obuze spre locul din fata postului de comandă al 
regimentului 55/67 şi la spate. Toate au căzut fără să 
se spargă. 

Acum, de Citi ata au început si nemţii să trimeată 
bombe în tranşeele noastre. 


Oamenii din jurul meu sînt si ei, ca oamenii: o samă 
bune mate hrănesc; dar o samă, nu știu cum să zic. 


Acum bat tunurile nemtesti. 
Cite un minut tăcere şi apoi iarăşi. 


Pe la ceasurile 8 dimineaţa tunurile noastre s-au 
miniet cumplit şi bat asa de des, de pare că ar bate 
pustile. Pocniturile si suieräturile obuzelor te näucesc 
de cap. Se cutremură pămîntul de atita prăpăd. Soarele 
senin de vară se uită si el la această cumplită furtună. 
Oamenii stau în șanțuri nemiscati, iar cari au de umblat 
nu umblă pe deasupra pămîntului, ci numai prin san- 
turi. Da-i vorba că nici nu umblă. Pustile si mitralierele 
tac. Ele numai la atac vor glăsuri și vor pune pecetea 
infringerii pe cei mai mari vrajmasi ai lumii, nemții. 

Scriu o scrisoare domnului profesor Ioan Simionescu 
de la Iaşi. Am întrerupt-o ca să trec pe mane aceste 
rinduri in sunetele tunului. 


122 


_ La ceasurile 6, regimentul 54/56, 4 morţi, 5 răniţi si 
3 ,contuzionati“, un ofiţer „grav“ din 55/67. 

Se comunică la telefon că ai nostri au luat ofensiva 
pe Valea Susitei, cucerind satele Voloscani si Rimniceni. 
“Pe noapte pregătiri ca pentru mergere la atac. Știu 
că de vreme ce era vorba că vom părăsi culcușul din fața 
Girleştilor. Ni s-a dat hrană rece pe două zile. De la 
fiecare companie a regimentului sau batalion s-au tri- 
mes la brigadă agenţi de legătură, pentru „comunicare 
de ordine“, urmînd ca disară, la noapte, la 11, să ne 
pornim la atac. S-a dat ordin de la divizie ca toată lumea 
care are ceasornic să-și îndrepte ora după ora oficială. 
În noaptea aceea am închis ochii drept iepureste, astep- 
tind amus-amus ceasul 11. Vremea se apropia, dar nici 
o mișcare. S-a făcut ziua albă, dar înaintarea nu s-a mai 
faptuit. | 
| J 


Miercuri, 12 iulie 1917 


Se împlinește anul astăzi, de dimineaţă, de cînd m-am 
infätisat pentru concentrare Ja regimentul 56, la Folti- 
ceni si de atunci tot concentrat sînt. 

Astă noapte, bombardament de artilerie. 

Azi dimineaţă tunurile noastre au mai rărit tragerea, 
dar acum, la 8 şi 20 dimineaţa, cînd scriu rîndurile aces- 
tea, fierbe văzduhul. Cum cade de des grindina pe o 
casă tăbluită, aşa se aud de des bubuiturile tunurilor. 

Au să-l spargă pe german. Nu-i mult pînă departe. 
Fericiti oamenii cari nu știu ce-i această pierdere de 
lume, dar mai fericiţi acei ce vor scăpa teferi, sănătoși, 
din acest prăpăd si se vor duce acasă, să povestească 
lumii valurile grele prin care au trecut. 

Asară, nepotul Gheorghe și nepoata Ruxanda, fiii 
surorii Maria, mi-au scris. Le-am răspuns astăzi. 

Si nemţii sînt buclucasi pricepuţi. Tac, tac cite odată 
și apoi încep a bate mai cu samă rezervele regimen- 
tului 55/67. | 

Acum, la ceasurile 12 fara 10 minute, se cere mij- 
locirea artileriei noastre grele, că ne omoară vrajmasul 
oameni. O schijă a omorit pe plutonierul David Mihai, 
lovindu-l în cap. L-am cunoscut pe bietul om. Era tinăr, 


123 


de 33 de ani. Se purtase vitejeste in luptele din Tran- 
silvania si cu prilejul retragerii. Venise la cancelaria 
regimentului 55/67 cu oarecări servicii. Din partea regi- 
mentului i se făcuse raport de înaintare la gradul de 
ajutor sublocotenent. Iacă unde l-a găsit moartea. Era 
la trenul regimentar al regimentului. 

Pe aproape de ceasurile 12, la amiază, am. auzit. că-i 
lîngă linia de luptă a regimentului 54/56 sergentul Toma 
Neculai din satul nostru. M-am dus să-l văd însoţit de 
caporalul telefonist de la brigadă, Teleman. Am găsit 
pe Toma stind de serviciu, încins si cu arma la umăr. 
Slab, tras la faţă si negru, ca toţi oamenii cari pe astă 
„vreme stau în tranșee. Am stat cu el de vorbă si foarte 
ne-am bucurat ‘de intilnire. Pe cînd sfatuiam acolo, în 
sant, iacă trece pe lingă noi. soldatul Pantază Gheorghe, 
de la compania a 6-a, de loc din Lunca Pascanilor, cu 
brancarda, insotit de un tovaräs, ca sä „aducă răniţi de 
pe front. 

— l-au gătit pe-ai nostri, de la a 6-a, domnule învă- 
tätor. Stii pe caporalul Pantelimon. A murit. A murit 
si Necula, de la Dorna si multi alții. În soldatul Sofica, 
de la Rădășeni, a căzut obuzul şi l-a făcut bucăţi. Ser- 
gentul Ghiban îi sănătos. Stă în tranșee. 

După acestea Pantază apucă pe sant la dreapta spre 
a rădica raniti, iar eu rămîn cu Toma sub mal. Numai 
ce aud o vijiitura puternica si, la depärtare de v-o 20— 
30 de metri, înspre miazăzi, se sparge un obuz de cele 
- grele şi a făcut un zgomot așa de mare, că ne-a năucit, 
nu alta. S-a umplut locul de fum si de miros de praf. 
Pe sergentul telefonist Popovici, mi se pare, care atipise 
intr-un culcus facut in malul santului, l-a acoperit de 
tarina şi-l vedem viind la noi späriet, spuind că s-a tre- 
zit näuc de zgomot si nu știe unde să apuce. Peste 
citeva minule altă bombă se sparge, asa că noi ne 
mutam cînd într-o parte, cînd în alta a șanțului. Pare 
că văd şi acum pe sergentul Pintilie si cu alţii de la 
serviciul de informaţii cum i-a stirnit obuzul dintii si 
cum i-a aruncat in sant. În asemenea momente rămii 
deodată ca de piatră, pare că iti stă suflarea si te fur- 
nică. prin spate si nu poţi mai nici să desclesti gura. Pe 
urmă îți mai vii în fire, mai gräiesti, mai rizi.... dar 
fata asa ti-i, de gindesti că ești fiert in oală. Si cum 


LL] 


124 


să fii amintrelea dacă moartea trece pe lîngă tine?! 
Au tot hodorogit tunurile pînă sara, tirziu. 


Joi, 13 iulie 1917 


Azi dimineaţă, pînă în ziuă, au început si nemţii | 
bată, aruncind bombe cu gaze innädusitoare in partea = 
gimentului 55/67, omorind multime de oameni, căci ga- 
zele i-au prins fără de veste, neavînd vreme să-şi pună 
măştile. — 

Au fost bombardări mai desişoare dimineaţa. Acum — 
însă, cînd scriu aceste rînduri, pe la 4, îi linişte. Cînd 
si cînd se mai aude cite un tun. | 

Pe la 12!/2 domnul colonel Neculcea primeşte de la 
divizie veste că armata a doua a noastră si cu cea ru- 
sească au rupt frontul nemtesc si a făcut știut regimen- 
telor la telefon. 

Armata a doua, a noastră si cu cea rusească, au luat 


-. ofensiva, au cucerit poziţiile inamice, capturind 43 tu- 


nuri, din care 13 grele, mai multe mitraliere şi bombar- 
diere de transee si un număr mare de prizonieri, „să 
se comunice pe front numaidecit !. | 

Asară am primit 3 scrisori din Tätärusi : una de la 
I. Poiană si altele de la nepotul Alexandru. . 


Vineri, 14 iulie 1917 


Despre ziuă ai nostri au cam tăcut cu oo nu- 
mai nemţii mai hodorogesc. Am scris o scrisoare lui Po- 
iană si una nepotului Alexandru din Tätärusi. 

Peste zi, linişte. De la 12 la 3 după amiază nemții au 
bombardat în sectorul regimentar 54/56 si 55/67. Mai 
tirziu au început şi ai noştri, făcînd pe inamic să tacă. 

Pe la ceasurile 7 fără un sfert, domnul colonel Necul- 
cea primește de la divizie, de la domnul colonel Florescu, 
vestea că ai nostri, de la armata a II-a, au împins pe 
vrăjmaş în adincime de 15 km şi lărgime de 30 km luînd 
peste 3 000 de prizonieri, 30 de tunuri, mai multe mitra- 
liere și bombardiere. 

Acum, pe la ceasurile 7 si un sfert, îi linişte. 

Pe noapte a urmat puţină liniște. 


125 


* 
* 


Sîmbătă, 15 iulie 1917 


De dimineaţă, cea mai deplină linişte. Singuri noi 
ne :miram de tăcerea aceasta mormintală si ziceam că 
nu-i a bine. Cum să fie vreme de război și să nu se 
audă măcar bătaie rară de puşcă, ori e tun?? 

lată însă că de pe la v-o 8,30 tunurile vräjmase au 
început a bate cu putere si minie înfricoșată toată valea 
pe unde umblau oamenii din 55/67 şi unde se aflau gră- 
mezi de bombarde şi gheme de sirma ghimpată. Gemea 
pamintul de zgomot, ca si cum s-ar fi pornit o furtună 
cu trăsnete si fulgere în vreme de vară. Au căzut multi 
oameni morţi si răniți. Pe locurile unde erau căruțele 
brigăzii sedeau oameni din 55/67 si de la o companie 
de prizonieri. Plin locul de creieri şi de capete de oameni. 
Soldatul bătrîn Gheorghe Gheorghe, de la cartierul bri- 
gazii, era prins sub căruţa de bagaje și arhivă şi a scă- 
pat de maorte cit ai rupe un fir de păr.. 

„Soldaţii, de la caii brigăzii sedeau : in stinga postului 
de comandä, cum te uiti spre räsärit. Acolo venise si 
curierul Mihai Beltic. Vazind cä bombardamentul este 
des si minios, au intrat intr-o groapă. Un obuz însă, 
spargindu-se aproape de ei, i-a acoperit cu pämint. Cu 
greu au putut ieşi de acolo și au venit spariati la bor- 
deiul postului. Beltic era lovit la timpla, caci ii curgea 
singe pe obraz in jos. Pe lîngă Beltic mai erau soldaţii 
Stefan Dumitru, Petianu Gheorghe si Hreamătă Dumitru. 

„Noi, ceilalți de la cartier, sedeam in adăpost cu gin- 
dul că amus-amus ne vine rîndul. Dacă obuzele se spăr- 
geau înaintea si în urma bordeiului. Eram, cum se zice, 
încadraţi. Se cutremura pămîntul de atîta prăpăd. Comu- 
nicatia telefonică era ruptă, așa că nu se putea vorbi cu 
divizia spre a da ordin artileriei să tragă. Așa că acum 
numai Dumnezeu cu mila si puterea lui cea mare ne mai 
păzea. | 

O parte din soldaţii noștri au părăsit bordeiul şi s-au 
imprästiet pe un sant de comunicaţii ce apucă spre.mia- 
zăzi şi iese în santul care vine de la frontul regimentu- 
lui 55/67. 

Iată că într-un tîrziu soseşte alt soldat bätrin de la 
cai, Vieru Gheorghe, si spune cä numai ce s-a väzut sin- 


126 


gur, tinind caii să nu se împrăștie. O schijă de obuz a 
lovit calul cel negru al locotenentului Ionescu Romulus 
si l-a omorît pe loc, dindu-i matele afară. — 

Au inceput si ale noastre tunuri sa bata aducind la 
tacere mugirea tunurilor vrăjmaşului LR 

Pe la ceasurile 1 dupä amiaza, cind las de scris aceste 
rînduri, iarăşi îi linişte in dreptul nostru ; dar departe, 
la stînga Si la dreapta noastra, se mai aud rari batai de 
tunuri. Pe deasupra se aude zbirntitul unui aeroplan. 

Si primesc scrisoare de la elevul meu Poiana — nota- 
rul comunei Tätärusi — si mi se tinguie că are mult de 
lucru. I-am răspuns doară că să nu-și mai ceară osinda ! 
Ce să zicem noi, cari în orice moment sîntem în buza 
tunului ? | 3 

Pina tirziu, sara, liniste. i | 


Duminicä, 16 iulie 1917 | | 

Asta noapte, hat departe, la dreapta si la stînga, 
bătaie de tunuri. Acum, dimineaţa, liniște. Ciocirlia nu 
mai cîntă. la numai niște biete vräbii mai umblä zbu- 
rind de ici pina colo si ciripind in limba lor ce lucruri 
fac deştepţii de oameni pe pămîntul acesta ! 

Stau afară, pe malul santului, si scriu in acest car- 
netel. Un tun de-ale noastre, se vede că bagă el de 
samă ceva, că mai trage cite o lovitură asupra poziţiilor 
vrajmase. Iarăşi tăcere, ca ieri dimineaţă. Nici bondarii 
nu-i aud bonzăind si zburând pe sus. Capul ne fierbe, 
că nu știm ce ne aşteaptă... 

Acum, pe la ceasurile 8 fără 20, dimineaţa, două 
aeroplane germane vin dinspre Girlesti—Maicanesti Si 
zboară deasupra DOANE ON DOSES: Le-au luat in primire 
tunurile noastre. 

Astăzi am trimes cumnatei Măriuca din Tätärusi un 
mandat de 40 lei. Am scris o carte poștală doamnei 
Emilia Oiescu, din Folticeni, unde am stat în gazdă pe 
vremea concentrării din 1915. Am scris si nepoatei Iulia 
Zaharescu. 

Toata. ziua liniste. 

Pe sară, cam pe la 8, au început a se auzi cumplite 
bubuituri de tunuri grele, în direcția Focsanilor, mai sus. 
Despre această luptă negresit că ne vor povesti ziarele. 


127 


Pe aici, pe la noi, să nu fie de deochi, azi ia cite un 
tun nemtesc isi mai făcea datoria si cite unul de-ale 
noastre. Nu știu cum a mai rindui Dumnezeu. 


Mirarea mea nu multä vreme a durat, cäci de pe la. 


9 si 15 au început nemţii să bată cu tunurile tot pe 
locul pe unde au bätut ieri. A tinut bataia pind la 10,30. 
Au bătut rezervele regimentului 55/67, sectorul „Solo- 
mon“ si artileria rusască. La 54/56 un ofiţer rănit, Grosu, 
la 55/67 un ofițer rănit, 4 soldaţi morţi si 26 răniţi (Cifrele 
le ieu după rapoartele regimentelor), 


Sedeam si noi grämäditi ca vai de lume şi ne astep- 
tam moartea in tot minutul... Aveam In cartier şi oameni 
peste măsură de fricoşi. Unul din ei este caporalul Vasile 
Munteanu din Gistesti. Cit îi liniște, numai gură face. 
De cum începe bubuitul, îi mai rău decit femeile cele 
 päcätoase. Cînd îi pirjolul în toi, dă să-și facă semnul 
crucii si nici pe acela nu-l face cum se cuvine. Cînd 
moartea îi mai aproape de noi se găseşte cîte unul mai 
märisor, care, chipurile, vra să facă voie bună, glumind 
pe socoteola celor mai mici in grad. Însă lui îi ţiriie 
inima de fricos ce-i. Mai ales că fuge de front de-și 
scoate ochii. | | er. 


ns 17 iulie 1917 


Dupä miezul nopții (de 16 spre 17) a început bubuit 
mare la vale de noi, spre frontul diviziei a 13-a. Nu 
putem şti urmările. Pe partea noastră, liniște. 


De dimineaţă, pe la 7,30, au zburat pe deasupra. 


noastră două aeroplane dușmane si 3 de-ale noastre. 
Acum, pe la 8,30 dimineaţa, linişte, însă numai zbirniitul 
aeroplanelor noastre se aude şi-i asămănător cu al unei 
masini de treier din vremurile de pace. 
Azi am scris o carte poștală prietenului meu de la 
Dolhasca, I. Atanasiu. | 
"Toată ziua linişte. 
__ Pe la ceasurile 6 după amiază au început eal să 
bată din direcţia Mäicänesti spre stînga, sectorul bri- 


găzii 28 (regimentul 55/67). S-a tăcut cunoscut prin — 


telefon diviziei noastre. Tunurile noastre au început să 
bată si ele asupra poziţiilor nemtesti, tot rar. 


— 


* 


128 


De marti — săptămîna trecută — .au început a veni 
știri că inamicul a fost bătut in sus de Focșani si de 
atunci cam în fiecare sară primim veşti că neprietenul 
este bătut şi că ai noştri au luat mai multe tunuri, 
mitraliere şi proviziuni. | 


Pe sară lumea se pregăteşte să fie gata în tres 
unei încercări dusmane. 


Sfătuire multă între comandanţi. privitor la O astep- 
tată năvală a inamicului în iastă noapte. 


Marţi, 18 iulie 1917 


Măcar că se cam intälegea si prevedea o nävalä a 
inamicului, însă n-a fost nimică. Pregătirea de mai bună 
pază n-a stricat şi nici n-a dat greș, că nu ştii ce draci 
îi mai vin neprietenului prin cap. Dacä masa ti-1 gata, 
apoi îl aştepţi cu bucatele pe ea şi-l poftesti la ospatul 
ce i se cuvine. 


Ta numai cîte o impuscatura, ands: Si unde, Masurile 
s-au luat hat bune. 


Dupa miezul nopții, pe la A 30 (17—18 iulie), ne tre- 
zim în sunetele unei muzici militare, în stînga secto- 
rului brigăzii. Cîntau, pe cît am auzit, cei din regimen- 
tul 48/49, cari au de comandant pe domnul locotenent- 
colonel Rotaru Alexandru. A durat cîntarea pînă despre 
ziuă, la orele 4. Ai noștri cîntau „Deşteaptă-te române“ 
iar nemţii le trimiteau bombarde. Românii. ş-au urmat 
 cîntarea înainte îndeplinind zisele unei cîntări biseri- 
cesti „dimineaţă vei auzi glasul meu, împăratul meu și 
Dumnezeul meu“. N-oi uita cîte zile oi avea acest răsu- 
net al cîntării frumoase în tăcerea nopţii — în vreme 
de război — pe sesurile românesti ale judetelor Putna 
‘si Rimnicul Sarat. 

Acum, dimineaţa, pe la ceasurile 7, două aeroplane 
de-ale noastre zboarä pe deasupra si cam aproape de 
pămînt, iar nemţii mai piriie citeodotéa din pușcă si bom- 
barde. 

Stapinitorii dorm. Soarele-i de trei sulițe pe cer. Vre- 
mea senină. Gazeta „România“ ne aduce vestea că ai 
nostri au mai bătut pe nemți, luînd mai multe sate din 
judeţul Putna. Noi ne întărim pe poziţie și așteptăm 


129 


„porunca mai marilor, ca să mintuim fara aceasta de 
vrajmasul vazut. 

Tot timpul zilei, linişte. 

De dimineaţă, doi soldaţi germani de origine polo- 
neză s-au predat la regimentul 55/67 s-au fost trimesi 
cu raportul brigăzii la divizie. 

Inamicul, între. 11 si 12, a aruncat leve bombarde 
in sectorul 55/67, omorind un om. Peste noapte, liniste. 


Miercuri, 19 iulie 1917 

Liniste de dimineaţă. Nemţii mai aruncă bombarde 
asupra tranșeelor regimentului 55/67. 

Azi un an. eram concentrat la batalionul 4 din regi- 
mentul 56 şi mă găseam la Borca. Tot vreme frumoasă. 
Lumea se pregătea de război, dar nu era intrată in 
război. Mîncare gäseai de ajuns. Băutură, asemenea. 
Eram si atunci departe de casă, dar nu asa de tare ca 
acum si mă găseam între altfel de oameni, cu cari iti 
era drag să trăieşti pe lume. Aveam pe prietenul C. 
. Popovici din Borca, erau tätäruseni cu cari mă întilneam 
dimineaţa si seara la otel la C. Vasiliu si, la un pahar de 
cinste, mai povesteam de zilele cele bune, asemănîndu-le 
cu cele de acum şi cu cele cari vor veni. lată anul de 
„cînd sînt îmbrăcat tot militareste si de acum. un an prin 
cite parti n-au cälcat picioarele mele ! Iaté-ma astăzi în 
apropierea inamicului, care stă în satul Girleşti si aruncă 
moarte asupra noastră. 

Domnul colonel Neculcea primește de la divizia 14 
(domnul colonel Florescu) veşti de pe frontul apusan, 
care le comunică acum, la 6,25 sara, regimentelor bri- 
_găzii. Comunicatul oficial este : că ruşii s-au oprit între 
Iacobeni şi Cimpulung. Ruşii se consolidează în Galiţia. 
Un succes strălucit pe frontul franco-englez. Plin cîmpul 
de cadavre pe o lărgime de 40 km. 

Peste noapte, liniște pina aproape de miezul noptii. 


Joi, 20 iulie 1917. 


Azi un an eram la scoalä la Borca, unde se gäsea 
cancelaria batalionului 4 din 56. 


130 


Cam dinainte de miezul nopţii au început nemţii să 
bata cu tunuri si cu .bombarde în direcţia regimentului 
55/67. Ajungeau sfărmăturile si pe lingă mine. Au tot 
hodorogit asa pind pe la 3 după miezul nopții. 

Acum este liniște deplină, pe la ceasurile 7,20 dimi- 
neata. Șefii hodinesc în bordei, iar eu, pe malul santu- 
lui, scriu si mă uit la ziua sănină si frumoasă de Sintilie. 

Ne bucură veştile de izbinda de pe frontul. aspusan 
franco-englez [...]. 

Acum citim în gazete că pentru cei ce umblă să 
învrăjbească lumea și, mai. ales, joastea, guvernul rusesc 
a hotarit pedeapsa cu moartea, | mai ales soldatilor de 
pe front, cari nu se vor supune la ordinele capiteniilor. 


Mi-i dor cumplit de acasă si de vremurile. trecute, 
cînd. nu cunosteam amarul si greu din vremea de astăzi. 


Toată ziua, liniște. Rar bombardament de artilerie, 
din partea vrajmasului, în stînga regimentului 54/56 si 
dreapta lui 55/67 din Girlesti, Mäicänesti-si Nänesti. 

Peste noapte bätaie de tunuri din partea nemtilor. 
Zburau sfarmaturile de abuz peste locul unde mă pace 
neam. | 


Vineri, 21 iulie 1917 


De dimineatä au inceput nemtii a bate cu CRE 
in transeele noastre, cam la stinga regimentului 55/67. 


Pe frontul nostru, linişte. Soarele-i de trei sulițe pe 
cer şi priveşte la isprăvile nemților, precum şi la un 
aeroplan de-ale noastre, care-și face obiceiul de vine în 
toată dimineaţa să ne vadă. 

Nemţii tot hodorogesc cu tunurile lor și nu ştiu ce 
au ai noştri de tac. 

Două aeroplane inamice au venit de la vale, dinspre 
răsărit—miazăzi, au mers pe deasupra liniilor noastre, 
cam linia Siretului si au trecut în sus, AluRRale fiind de 
tunurile româneşti. 

Peste zi bombardament rar de artilerie din partea 
neamtului în sectoarele regimentelor brigăzii. 

Pe la ceasurile 1 după amiază ne-au adus mîncare 
de la compania a Il-a din 55/67. Stomacul fiindu-mi cam 
stricat, n-am putut mînca. Mi-a venit în gînd să mă 


++ 


duc la comandantul companiei a Vl-a din 54/56, tînărul 
meu prieten, sublocotenentul Iordăchescu C. L-am găsit 
tocmai la linia l-a, unde-i aşezată la datorie compania. 
I-am dat două ziare: „România“ şi „Neamul românesc“. 
S-a bucurat cînd m-a văzut si m-am dat la sfat cu el, 
amintindu-ne de vremile de pace, cînd în dese rînduri 
eram oaspetele fratelui său, preotul Valeriu Iordăchescu, 

protoiereul de acum al judeţului Iasi. Am stat la masă 
"cu tînărul şi viteazul ofițer si după aceea, in fata lui, 
am scris o carte poştală la Iași, fratelui său, preotul 
Valeriu. l-a părut bine de inimoasele cuvinte ce-am scris 
fratelui şi apoi m-a cinstit, după a sa putere, cu un 
ceai în care a pus coniac. Și, ca semn al bucuriei că m-a 
văzut acolo, m-a mai cinstit cu o gură bună de coniac, 
dind si ordonanţei, soldatul Buga și telefonistului, capo- 
ralul lacob. Simion, om de la Tatadrusi. Mi-a cam stricat 
inima Jacob, cînd l-am auzit spuindu-mi veste cam 
sigură, că fratele meu Stefan îi mort. Eu tot mă mingii 
cu nădejdea pe spusele lui’ Budusanu Toader, că trăiește, 
Numai Domnul ştie ce-a fi şi cum a îi. Mi-am luat ziua 
bună de la tînărul ofiţer si m-am pornit la cuibul meu. 

Pe la brigadă văd mişcare. Nu ştiu ce să ‘insemneze. 
Tot Domnul stie. | 

Tunurile nemtilor tot mai bat rar cind intr-un flanc, 
cind intr-altul al brigäzii. 

Vreme senină, secetă si arsitä cuib: 

Pe sară, pe la 8, plecare spre răsărit, spre postul 
Atanasiu (brigada 27). Plecarea s-a făcut cu socoteală. 
Era în pericol frontul nostru din jos de Märäsesti.: În 
acea parte era armată rusească. Noi, divizia, 14, făceam 
parte din corpul 3, iar .rezerva corpului rămăsese divi- 
ziei a V-a. Cînd s-au primit stiri că duşmanii voiesc sa 
rupă frontul spre Ciuslea—-Doaga, divizia a V-a a plecat 
acolo. De aceea am părăsit si noi frontul Gîrlestilor. 


Sîmbătă, 22 iulie 1917 


Liniste. De la santul de unde mă aflu văd satul si 
tirgul Nämoloasa, reşedinţa postului Bunescu. 


Nu mult după răsăritul soarelui tunurile nemților 
ne-au cam îndesit cu dragostea : şi pe noi, și satul Nămo- 


132 


loasa. Un tun bätea foarte de aproape si, dupa spusa 
unor artileristi din regimentul 4, ar fi un tun blindat. 
„Au început si ai nostri a răspunde si cei de aici si tunu- 
rile grele din stinga Siretului. Pe urmä täcere. Ia, din 
cind in cind, cite un tun mai rupe linistea, cäci poate 
observatorul ii spune ce miscare vede la neprieten. 


Si astazi, arsita mare. 

La fostul bordei de comanda al brigäzii 27 am väzut 
douä obuze mari nemtesti, nestricate : : unul de 250 mm 
„şi unul de 150 mm. | 

Pe la v-o 1,30—2 p.m. eram la căruţa brigăzii cu 
plutonierul Citea, duşi ca să ne hodinim oleacă la umbră 
si la loc ferit de muște. Pe cînd să adormim, numai ce 
auzim suierul unui obuz viind spre noi si îndată a ples- 
nit ca la v-o 100 de metri depărtare. Degrabă s-au luat 
caii si s-au băgat în nişte bordeie, oamenii s-au îndosit, 
iar bombardamentul a mai urmat nu multă vreme. 


„S-a făcut linişte. Pe la ceasurile 7,30 sara, m-am dus 
iarăși la căruţa brigăzii, aproape de fintina din crucile 
drumului spre Mäicänesti. Mă dau să mănînc niște biatä 
supă cu carne, ca vai de lume. Mă dusesem să scot din- 
tr-un sac oleacă de brînză, să mănîne cu pîine. N-am 
apucat a scoate brinza din sac si iată că iarăși aud vijii- 
tul unui obuz care se sparge cam departe de căruţă. Am 
lăsat totul aşa, am luat-o la’ fugă spre șanțul de comuni- 
catie si de aici spre postul de comandă (brigada 27). 
Cînd mergeam pe şanţ, s-au mai spart niște obuze grele 
în stînga, mai la vale, rănind rău pe niște soldaţi, că 
tare-i mai auzeam răcnind si văietindu-se. Război si 
pace bună. | 

Pe deasupra purta necuratul două aeroplane nem- 
testi. Am mers prin sant tupilindu-ma mereu si cu inima 
cit un purice, gindindu-ma la viata pe care o trăiesc 
cu mare greu şi amar. 


Aud că la artileria noastră bombardamentul a facut 
un mort si trei răniţi. 

În urma poruncilor sosite, regimentele brigăzii au 
primit cuvînt că in iastă noapte să predeie poziţia rusi- 
lor şi apoi să se retragă în satul Cluceru. Noi am plecat 
— cei de la cartierul brigăzii — cu căruţa brigăzii si, pe 
la ceasurile 11, am ajuns în viile din satul Cluceru, 


133 


at 


unde era ui de comandă al diviziei 14 si unde ne-a 
fost si masul. 

Toata noaptea s-au scurs oamenii regimentului 160 
de infanterie rusä. Comandantii regimentelor noastre au 
venit si s-au adăpostit in santurile de prin vii, rämiind 
pe front numai comandantii de companii si batalion, sa 
deie pe sama pozitia rusilor. Aceasta a fost in noaptea 
de 22 spre 23. iulie 1917. 


Duminicd, 23 iulie 1917: 


Am stat toată ziua în viile de la Cluceru. În această 
zi de duminică am mai auzit rari bătăi de tunuri din 
partea nemților si din partea noastră. N-au știut ei că 
sîntem în viile acelea, că potop aveau să facă. 

Cam de cătră sară un tun mare de la Nanesti a prins 
a bate inspre podul de peste Siret. Noroc ca n- au nime- 
rit. 

Pe sară, plecarea. O colbărie pe drum de nu stiai 
incotro sa mergi. Lume de-a noastra care venea sä mai 
rădice din răniţi. Lume de-a ruşilor, care mergea:cu cele 
trebuitoare pe poziţie. Nămol de lume de-a noastră, care 
pleca spre altă ţintă, după ce în curgere de mai bine 
de 3 săptămîni a lăsat multi morţi si răniţi în dreptul 
Girlestilor si Micänestilor din judetul Rimnicu-Särat, 

Cum am ajuns la pod și l-am trecut si aşteptam să 
se stringä toţi ai brigăzii, iar companiile mergeau spre 
Călmățui, au început nemţii să tragă asupra gării Hanu- 
Conachi şi înspre noi. Noroc că n-au nimerit ţinta, că 
era întuneric. 

Am mers toată noaptea, iar în ziuă, la 4, am „ajuns 
la satul Griviţa, unde stăm acum [...]. 


Luni, 24 iulie 1917 


Sînt rupt de osteneală, dar n-am putut dormi decit 
doară v-o două ceasuri. Stam şi așteptăm porunci de 
plecare, că pe noapte, că pe mine sară, 29 iulie. 

Pe drum fosneste lume de-a regimentelor brigăzii, 
precum şi automobile de-ale marilor noștri  cîrmuitori 
ostasesti. Cei multi hodinesc. 

_Pe-aproape de sară m-am întilnit cu doi săteni de-ai 

i: Ion V. I. Negrea, de la Uda si Gheorghe I. Dumi- 


134 


tru Dogariu. Eu eram cumplit de flămînd. De v-o două 
zile nu mîncasem aproape nimic. Eram slab, că abia mă 
puteam legăna. Bietul Negrea m-a dus la căruţa lui — 
era la ambulanta diviziei, ca și Dogariu — si mi-a dat 
de am mincat mămăligă caldă şi cu brînză bună proas- 
pata si cu acea mîncare am dus-o pînă azi, 25 iulie, 
ceasurile 5 si 20 minute dimineața. 


Marti, 25 iulie 1917 | | 


Asara, pe la 10 fara un eee am pornit cu totii din 
satul Grivita spre miazänoapte pe cäldurä si pe o colba- 
rie de nu se vedea om cu om. Am mers mereu pina ce, 
pe la 1 după miezul nopţii, am ajuns într-o pădure tînără 
de stejar numită „Borcea“. Pe Ja ceasurile 11 ziua am 
„plecat de acolo, tot spre miazănoapte si am mers pina 
ce am intrat în pădurea Dorasca, unde ne aflăm astăzi 
şi de unde nu putem şti unde vom pleca. 

Cald si înădușală ca in cuptiori. 

Pe noapte, pe la 12 jumătate, plecarea pe la. halta 
Borcea spre front. O parte din drum, pina ce am. trecut 
linia ferată, era năsip şi pe năsip mergeam greu de tot. 
Doamne fereşte să fi fost la o retragere, ne-ar fi luat 
vräjmasul ca din oală. 


Miercuri.26 julie 1917 |. : 


Am mers toata noaptea. dupa ce ne-am pornit din 
pädurea Dorasca si, la 6 dimineata, azi, 26 iulie, am 
ajuns la nord-est de pădurea  „Nemţanca', pădure de 
stejar aşezată pe malul sting al Siretului. Postul de 
comandă al brigăzii s-a așezat pe o miriste de griu (loc 
șes) numită la „Furceni“. Cum am ajuns, cum ne-am 
dat si am lucrat la facerea unui sant adăpost lîngă 
căruță. Noi ne cuibăream la postul nostru si ne uitam 
cum artileria întirziată trecea pe drum spre miazănoapte, 
ca să-și prindă poziţie de luptă. 

De dimineaţă, într-o vreme, au început nemţii să 
bată cu tunurile drumul ce duce de la pădure la Tecuci. 

Pionierii noştri au dat foc unui pod de peste Siret, 
din ordinul postului Razu (comandantul diviziei a 5-a), 


135 


Acum, pe la ceasul 6, 15 dupa amiaza, bat tunurile noas-~ 
tre spre miazănoapte. | 

Pe noapte, bombardament cumplit de tunuri, de amin- 
două părțile. 


Joi, 27 iulie 1917 


De dimineaţă, liniște. Tunurile noastre bat cam rar 
spre dușman, care-i de-a dreapta Siretului. Am auzit 
cînd s-a vorbit la telefon cu divizia că, în urma bombar- 
damentului de ieri, regimentul 54/56 s-a ales cu doi morţi 
şi doi răniţi. De la 55/67 nu s-au primit ştiri. 

Banat, drept, din partea adjutantului, că domnul plu- 
tonier major Citea V. n-a luât măsuri să aibă materia- 
lul trebuitor pentru cancelarie. Încolo, lume. 

Pe Ja ceasurile 12, amiazä, au inceput nemtii sa | bata, 
rar, cu tunuri grele in pädurea Nemtanca si spre satul 
Furceni, unde sint regimentele brigazii. Directia o dau 
„două baloane. Si acum se aud rari bătăi de tunuri, pe 
la ceasurile 1,30 după amiază. | 

Un obuz s-a spart într-un drum, dé miazazi de locul 
unde sta postul de comanda al brigăzii, la depărtare 
de 5,6—700 m de noi. După acest obuz au urmat altele 
D pe rînd, care mai înainte, care mai în urmă, acum pe 
la ceasurile două fără un sfert. 
 Stăm cu grijă. Balonul nemtesc se vede că reglează 
tragerea. 


Vineri, 28 iulie 1917 


Asta noapte, toată noaptea au bătut tunurile nemti- 
lor şi ale noastre. În partea dreaptă a sectorului brigăzii, 
la divizia a 5-a, nemţii au căutat să se folosească de 
invälmäsealä si au pătruns în tranșeele noastre. Ai 
nostri, se vede ca nu dormeau, căci bătaia tunurilor 
noastre i-a oprit pe nemți de a se întoarce la locurile 
lor si, asa, infanteriștii români i-au luat pe la spate 
si au prins prizonieri 3 plutoane. Asa am auzit vorbind 
la telefon pe domnul colonel Neculcea cu divizia. 

Gazetele însă nu tocmai veste bună ne dau de pe 
frontul bucovinean. Au ajuns nemţii pe | la vest de 


136 


Rădăuţi, vest de Gura-Humorului, Valea -Barnarului, 
Sabasa etc. Aliaţii nostri ruși, saracii! ! ! : 

Azi dimineatä au venit 5 aeroplane nemfesti. Incolo, 
liniste. 

Acum, la 12 fara 10, ma uit spre miazanoapte—apus, 
pe dreapta Siretului si vad fumärie mare. La telefon, 
intrebindu-se, s-a aflat că arde fabrica de la Mărășești. 

Tunurile bat rar şi de-o parte si de alta. Un balon 
de-ale noastre — spre răsărit-miazăzi de postul brigăzii, 
s-a scoborit jos, din pricină că-l luaseră nemţii la ochi 
cu tunurile, trimitindu-i v-o 5 ghiulele. 

Pe la ceasurile 2 după amiază a început pe frontul 
nostru o bătaie de tunuri asemănătoare cu cea din fata 
Girlestilor. Nu mai tac tunurile noastre. Ale nemților 
au amuţit. Ursul lor( balonul) nu mai stă deasupra noas- 
tra ca să ne pîndească mişcările. Al nostru acum stă dir-. 
zan si se uită la fumăria si  prăpădul ce-i în tabăra 
vrajmasa. | 

Muntii sint aproape, pe dreapta Siretului, incäreati 
de ceaţă si gata să ploaie. Privesc si ei la acest cumplit 
_präpäd de lume. Si, cum văd că se sparge ploaia de 
munţi, așa să se scurgă norocul asupra oștirii noastre 
și asupra ţării noastre! Să ştie nemţii că pentru ei se 
vor îndeplini vorbele lui Miron Costin :. „Orb norocul la 
suis şi lunecos a stare pe loc. Grabnic si de sirg pornitor 
la pogorîșt. 

Clocoteste văzduhul de bătaia tunurilor. 

Ai noştri au început a trece în patrule pe dreapta 
sectorului brigăzii, peste Siret. Au urcat mitraliere si 
puşti mitraliere prin copaci, să iee pe nemți pe la spate. 
Ne-au bătut şi ei destul. Le-a venit rîndul acum. 

Tunurile au bătut în Doaga. Acum bat în Străjescu. 
Bat şi în Ciuslea. Curg chesoanele ruseşti aducind muni- 
tii la tunurile lor, iar de după dealurile din apusul Tecu- 
ciului se vede viind batalionul de rezervă al brigăzii spre 
a merge într-ajutor celor de pe front. 

Acum, pe la ceasurile 7 fără un sfert (spre sară), 
zgomotul a încetat. Tunurile bat rar. La telefon se comu- 
nică diviziei că satul Doaga este parte înconjurat de ai 
nostri. Nu știu încă rezultatul luptei si acestui mare 


137 


bombardament. La Doaga au intrat trupe din divizia 
on ae | 


Simbătă, 29 iulie 1917 


Astă noapte (vineri spre simbătă) toată noaptea au 
bătut tunurile noastre. Astăzi dimineaţă, pe la ceasurile 
7 si 20 de minute, iarăși fierbe văzduhul de vuietul tunu- 
“rilor, cari bat în Doaga, sat înconjurat de ai noştri. 


„Artileria bate in Doaga si Străjescu. La liziera de 
nord a Doagei ar fi pătruns regimentul 8 Buzău“. (Raport 
telefonic la divizie de la adjutantul brigăzii). 

„Acţiunea-i tot în Doaga“. (Raport telefonic catra 


divizie de la domnul colonel Neculcea, la 9 fără 20 de 
minute). — 


„Ai nostri atacă Doaga“ (spusele die colonel de 
artilerie, Vlädescu si spusele la telefon de la .Toplita 
(regimentul 54/56). 

Un ofiţer de la comanda sears (regimentul 24) 
spune că: infanteria noastră a plecat la atac spre Doaga 
și s-a comunicat artileriei să tragă mai spre stinga. 

Raport cătră divizie.. Observatorul de la artilerie face 
știut că inamicul se retrage la platoul Caraiman, în dez- 
ordine. Tunurile trag la sud și nu-l ajung. Să se deie 
ordin să tragă artileria grea în ei! 

i x 


De miercuri dimineaţa ne aflăm în apropierea ‘satu- 
lui Furceni, judeţul Tecuci. 


Duminică, 30 iulie 1917 


Astă. noapte bombardament la satul Doaga. 
„Astăzi, linişte. Rari bombardamente de artilerie în 
dreptul sectorului brigăzii. 

De la ceasurile 2 fără un sfert pind la 4 după amiază 
nemții au bătut locul din apropierea postului de comandă 
al brigăzii. Peste 200' de obuze a aruncat duşmanul. Au 
ajuns sfărmăturile si prin șanțul nostru de adăpost. Stri- 
- cäciuni n-au făcut defel. 


Pe sară, linişte. Lupte cumplite în dreapta sectorului 
brigăzii, la divizia a 5-a. 


138 


Li 


Pe miristea unde sedem noi sînt jumătăţi de griu, 
pe care n-a apucat proprietarul să le stringa. 


Luni, 31 iulie 1917 


Între 12 şi 1 astă noapte nemţii au căutat să atace 
satul Doaga si pădurea Străjescului, dar au fost puși la 
respect de artileria noastră. Pe la ceasurile 4,30 a început 
o nouă bombardare, care a ţinut pînă la 5,15. A încercat 
iarăşi inamicul să pătrundă in) liniile noastre, dar a 
fost respins. Știri mai bune s-ar putea afla de la divizia 
a 5-a, 

Acum, pe la 8 dimineaţa, linişte. 

Toată ziua linişte. 

Pe-aproape de sară, domnul sei Neculcea pri- 
meste ordin să se ducă la vale de locul unde ne aflăm, 
să-şi caute loc pentru postul de comandă în spatele regi- 
mentului 54/56. 

Pe-aproape de asfintitul soarelui este chemat la tele- 
fon si primeşte ordin să deie pe samă postul locotenen- 
tului-colonel Solomon, iar cartierul brigăzii să treacă Si- 
retul pe dreapta. de la Cozmeşti în sus. Cu ce capăt, nu: 
ştiu. 


Pe la ceasurile 12, miezul nopţii. ne-am făcut cruce 
și am ieşit în drum spre satul nou, Bucureștii Noi si de 
‘acolo am luat-o spre miazănoapte. După trecere de citva 
timp a început să bată un tun mare nemtesc din satul 
Bizighesti si să se sparga obuzele cam în calea noastră: 
Cînd să ajungem să mergem spre pod, n-a fost chip de 
înaintat, căci bătaia era mai deasă şi au început să ajun- 
gă sfarmaturile chiar lîngă noi. Atunci am cirnit la dreap- 
ta pe o șuşă si am trecut o rampă de C.F.R. si am dormit 
restul de noapte între nişte dimburi, unde o companie 
de pionieri lucra la reţele — cai de friză. Aceasta a fost 
cam pe la 3,30 după miezul nopții. 

În ziuă am lăsat căruţa brigăzii acolo, la adăpostul 
acela. Domnul colonel şi domnul adjutant au pornit îna- 
inte, iar noi, oamenii istealalti, mai în urmă, grupuri 
mici, pind ce am trecut Siretul pe marele pod de fier, 
care-i așa făcut, că pe deasupra merge trenul, iar pe 
dedesubt căruțele si oamenii, Si ne-am așezat într-o 
parte a Luncii Siretului. 


139 


Marti, 1 august 1917 


| Batalionul de care vorbeam era batalionul 3 din 54/56. 
In drumul nostru spre niste bordeie am väzut batalionul 
3 si comandantul respectiv, cäpitanul Ioachimescu, sezind 
la hodină pe trunchiul unui copac căzut jos. 

După ce ne-am aşezat în bordeie au început bombar- 
damente de artilerie şi dintr-o parte si din alta si asa 
durează şi acum, la ceasurile 11,30. 

Frumoase locuri şi frumoase gospodării pe Valea Si- 
retului, pe unde am trecut. Frumoasă Lunca Siretului, 
cu plopii uriesi, dar urite vremuri, că în loc să auzi glasul 
oamenilor cari să muncească, stringind roada de pe cimp, 
auzi glasul tunului [...]. 

De pe la amiazä tunurile nu mai tac dintr-amindoua 
părțile. Acum, pe la ceasurile 6, bătaie de tun. Nemţii 
bombardează marele pod de peste Siret, iar de o jumă- 
tate de ceas bat si liniile noastre. O samă de tunuri nem- 
testi mai trimit obuze si pe deasupra noastră, in. stinga 
postului de comandă (cum te uiţi spre răsărit). Îi fier- 
tură cumplită. Nici acum, pe la ceasurile 8 fără un sfert, 
furtuna nu conteneste. Aud că nemţii vreu să atace satul 
Doaga. Încă asa bătaie n-am pomenit pînă acum de cînd 
sînt în război. Ori poate unde tunurile noastre sînt în 
apropierea postului de comandă al brigăzii. Aud bine 
“cum ofiţerul artilerist strigă „trage !“. ' De la o vreme, 
_răguşind de atita strigăt, auzim numai suieratul semna- 
lului (şuierătoarei). Dar oricum să fie, îi un potop de 
obuze. Glasul puștilor si al mitralierelor nici măcar nu 
se mai aude. La miazăzi si apus, pe linia transeelor, nu 
se vede nimic din pricina fumului făcut de obuze. Ase- 
menea si de partea noastră, pe unde ni-s tunurile, îi o 
ceaţă albastră. Se cutremură pămîntul de atita bătaie în- 
fricosata. 

Nu mult după scrierea acestor rînduri atacul inamic 
a fost si cu gaze. 

De la o vreme tunurile sean au täcut. Am väzut 
cu ochii cînd au venit ostenii cu câii si au luat tunurile 
să le ducă pe altă poziţie. | | 

Noi ne-am retras peste apa Siretului, în stinga. Pare 
că aud si acum oameni de-ai nostri viind grăbiţi spre 


140 


. pod şi spine cä au auzit cu urechile lor pe nemti panes 


„Zvaite companie“, „Dreite companie“. 

Nu bine am apucat să trecem podul și et au in- 
ceput a arunca rachete care le auzeam pirtind, cum pir lie 
dranita pe casă care s-a aprins. 

Legătura cu frontul era aproape ruptă. Pare că acum 
aud vorbindu-se că un comandant de regiment (55/67) a: 
trecut Siretul prin apä, spre a se duce sä vadä ce-i pe 
front, că de la agenţii de legătură nu primise stiri. 

Sergentul Sofronie de la cartier, trimis să ducă niște 
ordine domnului colonel Dragu Gheorghe, a fost văzut 


"de-o patrulă inamică, luat la ochi si rănit greu. intrin- 


du-i glontul prin piept şi iesindu-i prin spate. Eram pe 
malul șanțului suselei care duce la Cozmestii din Vale, 
în dosul unui plop, cînd l-a adus pe Sofronie rănit. Am 
dat foaia mea de cort şi în foaia de cort l-au dus pînă 
la ambulanta diviziei a 5-a, pe malul drept al Siretului, 
la Iondsesti. De acolo aud că l-ar fi dus la un Spital din 
Birlad. 

Se părea că se detunä dealurile din stinga Siretului 
de atita cumplit bombardament. _ | ; 

În drumul nostru spre podul de la Tonäsesti ne-am 
intilnit cu trupe din regimentul 40 Călugăreni, care se 
duceau pe front, în ajutor. 

În sara aceasta a fost rănit şi coniandantul batalionu- 
lui 3 din 54/56, căpitanul Ioachimescu. 


Miercuri, 2 august 1917 | 
După ce am stat restul de noapte acolo, lîngă podul 
de la Ionäsesti, pe la răsăritul soarelui ne-am înturnat 
în Cozmestii din Vale, unde ne aflăm și acum, pe la cea- 
surile 3 după amiază. 
Pinä acum, rar bombardament de artilerie şi pregă- 
tiri în vederea unei ofensive din partea nemților. 
Toată ziua a fost linişte. Pe sară s-au făcut niște 
schimbări de trupe, viind regimentele 74/80 si 40. Cele- 
lalte s-au retras la spate. Artileria noastră, care a bom- 
bardat în ziua si sara de 1 august, a fost un divizion pus 
sub comanda unui vrednic ofiţer, domnul maior Han- 


141 


. ganu. Aceste vorbe le-am auzit de Ja’ comandantul bri- 
gazii noastre. 


De unde eram dos ne-am mutat la sua ie 
de miazănoapte a satului Cozmestii din Vale. Truditi cum 
eram, am adormit care pe unde ne-a apucat vremea. 
Aceasta a fost pe la zece sara. După 10 minute ne tre- 
zim într-un grozav pirlit de mitraliere si focuri de arme. 
Ce era ? Nemţii au căutat să ne atace fără de veste, so- 
cotind că ne vor lua ca din oală şi că ar fi băgat groaza 
în noi din sara-trecută. Nu le-a mers însă. Au fost to- 
cati cu pustile si mitralierele si, într-o jumătate de ceas, 
s-a făcut liniște deplină. Domnul colonel Neculcea, atunci 
sara, la orele 11, a făcut raport că nemţii au căutat să 
„ne atace prin surprindere și că în urma unei lupte au 
fost respinşi cu desävîrsire“. 

În tot cursul acestei zile vedeam ambulante, automo- 
bile de la Crucea Rosie, cu doamne venind pentru ridi- 
carea și ducerea ränitilor peste Siret. Tot'în această zi 
am văzut pe soldatul tînăr din sat de la noi, Prisacariu 
Toader si mi se pare că si pe Cäsuneanu Ion, amindoi 
din compania a 10-a, cari fuseseră în pirjolul de asară. 
Am văzut ofiţeri din resturile diviziei a 5-a stind la sfat 
cu domnul colonel Neculcea în privinţa măsurilor tre- 
buitoare. —— 


~ 


~~ Joi, 3 august 1917 


Asta noapte liniste de la miezul noptii spre ziua: 

| Ofiterii nostri de geniu — era si un domn colonel 
Gheorghiu, care fusese prin Tätärusi in toamna anului 
1915 — cu domnul colonel Neculcea, se sfătuiesc ce lu- 
crari mai trebuiesc facute. 

Amintesc aici că, in sara de marti, 1 august, batalio- 
nul 3 din 54/56, de la flancul sting, s-a purtat vitejeste, 
oprind pe vräjmasi si, de bună samă, pricinuindu-le în- 
semnate pierderi. 

Peste zi a fost bombardament de artilerie, cînd mai 
rar, cînd mai des şi mai minios. Cum stăm în satul Coz- 
mestii din Vale, la casa locuitorului Gheorghe Apostol, 
avem în faţă Siretul la răsărit, cu malul stîng mai înalt. 
Acolo sînt așezate nişte tunuri ale noastre. În tunurile 
acelea căutau nemţii să bată, iar unele obuze se mai 


142 


“spărgeau si deasupra noastră. Ba, se vede, bagind de. 
samă cam dese mişcări de căruțe pe drumul ce duce de 
la front, prin sat, spre Ionäsesti, au început sa bată și 
drumul acesta. 

Pe la ceasurile 6,30 ceriul s-a întunecat spre miază- 
noapte, căci venea o ploaie mare. Nu după multă vreme 
s-a stirnit o furtună groaznică, însoţită de fulgere si tu- 
nete. Zgomot mare făceau tunurile omenești, dar tunetul 
din nouri le întrecea. Nemţii au căutat să se folosească 
de prilejul furtunii şi au început un bombardament cum- 
plit, însă nu în sectorul întreg al brigăzii, ci-mai ales 
la dreapta, spre Mărăşeşti si Panciu. Bombardarea a ţinut 
cam vreo două ceasuri, | 

Cu artileria diviziei a 5-a nu se putea gräi, caci liniile 
telefonice se rupseseră. A urmat apoi tăcere. | 

Pe la ceasurile 11,30—12 de noapte a inceput iarasi 
atac inamic, care a fost respins de ai nostri. 

În timpul nopţii au sosit si cele două batalioane din 
54/56, cari au si fost rinduite de domnui colonel Necul- 
cea să se ducă pe front, unde aveau să schimbe niște 
batalioane din 74/80. | 


Vineri, 4 august 1917 | 


De dimineaţă, liniște. Forfotealä de lume din 54/56 
si iarăşi bombardament de artilerie. _ 

Pina pe după amiază, liniște deplină. Trec mereu că- 
rute cu sirma ghinipata si cai de friză. Mereu se lucrează 
la întărituri. De dimineaţă ‘am intrat iarăși sub comanda 
diviziei a 14-a. 

De pe la ceasurile 5 după amiază au început nemţii 
să ne mai trimită ghiulele de cele care se sparg pe sus. 
Acum, pe la 7,30, încep a îndesi cu tragerea. 

Înlăuntru, în casa lui Gheorghe Apostol din Cozmeşti, 
domnul colonel Neculcea stă la sfat ostäsese cu domnul | 
locotenent-colonel Solomon, comandantul regimentului 
54/56, asupra lucrărilor de apărare. | 

Azi am dat faţă cu un tätärusan, fost prizonier la 
nemți, Neculai Dumitru Zaharia. l-am dat 2 lei să aibă 
de cheltuială. Tot azi au venit la regimentul 55/67 doi 
soldaţi luaţi prizonieri de germani în ziua de marti, 1 


143 


august. Ei au fost värsati din regimentul 55/67 la divi- 
zia a 5-a care i-a dat la regimentul 8 Buzau si 9 Rim- 
nicu-Särat si au spus că în acea sară de asta s-a rupt 
frontul, că aproape toţi oamenii din două sau trei regi- 
mente au căzut in miînile inamicului, care i-a dus la 
Focşani, unde pe munteni spun că i-ar fi așteptat ne- 
vestele cu mîncare. I-a ţinut atunci noaptea în Focşani 
pina asară, joi, 3 august, cînd au strins pe toți prizonierii 
și au întrebat care din prizonierii români voiesc să se 
ducă înapoi la frontul român. S-au ales 4 soldaţi moldo- 
veni, cărora li s-au dat cîte 80. de manifeste, ca din par- 
tea mitropolitului Conon, prin care îndeamnă pe cameni 
(soldaţi) să nu mai lupte şi locuitorii să nu-și părăsească 
locurile, că nemţii înaintează victorioși si că ei voiesc să 
fie pace, nu măcel. Soldaţii au fost trimesi de la brigadă 
la divizia'a 14-a, cu manifeste cu tot. 

Pe a0Aple; bombardamente de artilerie și ae de 
arme. | 


Simbätä, 5 august 1917 

De dimineaţă si pînă după amiază linişte deplină. 

De pe la 3,30 a inceput din partea nemților bombar- 
darea liniilor noastre şi a suselei din fafa casei unde se- 
deam. La 4 s-a făcut iarăşi liniște. | 

Asară am scris nepotului Alexandru o carte poştală. 
Astăzi am scris sergentului Rugină Dumitru, sătean cu 
mine, din regimentul 1 Dolj, cu care la începutul răz- 
boiului am fost în batalionul 4 din regimentul' 56. Pe 
sară şi pe noapte puţină liniște. 


Duminică, 6 august 1917 


Astăzi un an eram tot:sub steag, concentrat la Borca, 
judeţul Suceava, batalionul 4 din 56. Se făcuse slujbă 
frumoasă la biserica din Borca, unde am cîntat la strană 
de-a valma cu dascălii. Se apropia focul cel mare, în 
care ne aflăm astăzi. Nimărui nu i-a trecut prin minte 
că pirjolul si greutăţile vor ţine asa de multă vreme. 
Încă peste 8 zile de vom ajunge se împlineşte anul de 
cînd sîntem în război şi tot nu-s semne de încetare. 


- 


144 


De azi dimineaţă de pe la 7,30 am părăsit satul: Coz- 
. mesti si am apucat spre miazănoapte-răsărit în pădurea 
din drumul care duce la podul de peste Siret, la Ionasesti. 

Încă de pe la 7 dimineaţa nemţii au început o bătaie 
de tunuri cumplită, care pe ia ceasurile 11,15 ajunsese 
la cea mai strasnicä minie. Au bătut si pădurea în care 
ne aflam, spărgîndu-se obuzele în apropierea noastră Si 
ratezind virfurile si crengile copacilor, cum le-ai răteza 
cu coasa. Eu sedeam la rădăcina unui stejar de la mar- . 
ginea pädurii. Obuzele nu ai conteneau cu vijiitul. 
Unul s-a spart In partea dreapta, cum stam cu fata spre 
răsărit si a rătezat virful unui plop, cum ai fi dat cu 
coasa în niște buruieni. Nişte artileristi, cari erau. pe 
aproape, s-au făcut neväzuti, cu cai cu tot. Inamicul mai 
arunca şi obuze cu gaze. Acelea se cunoşteau după de- 
tunătură, care sămăna mai mult cu un fel de piriit. Fu- 
mul din asemenea obuze era alb-galbän. Numai, norocul : 
nostru, că bătea vintul de la miazănoapte spre miazăzi şi 
vedeam cu ochii cum înturna fumul înapoi de unde a 
pornit. 

Se spune că inamicul a atacat cu puteri mari mai mult 
în dreapta noastră, în direcția Mărăşeşti si Panciu, divi- 
ziile a 9-a şi a 13-a. A fost respins, dar și la noi pierde- 
rile au fost mari. Doi maiori din 55/67 au căzut răniți. 
Un soldat rănit spune -cä de 7 ori s-au răpezit nemţii 
asupra noastră, dar au :fost respinşi cu mari pierderi. 
S-au dat porunci artileriei să tragă mereu, iar parte din 
companiile lui 54/56 să fie rezerva lui 55/67. 

Cam pe la ceasurile 12 ziua focul s-a mai potolit 
oleaca. 

Acum, pe la ceasurile 3,30 ieee bombarda- 
ment rar asupra noasträ si asupra dreptei noastre. Ba- 
taia a fost tot asa de minioasa, ca si marti, 1 august. 

Am auzit că, după raportul domnului colonel Dragu 
de la 55/67, ar fi fost în lupta de azi dimineaţă 200 pier- 
deri trupă și 12 ofiţeri, din cari 2 maiori. La încetarea 
luptelor se va putea vedea mai bine ce au pierdut ai 
noştri în această vestită luptă. | 

„Acum am lucat la un sant adăpost adine ca de un stat 
de om. 


145 


~ 


+ 
Dă 


Pe la ceasurile 6,30, în urma unor ordine, brigada 
noastră trebuia să facă un contraatac asupra nemților, 
după ce, mai întîi, tunurile noastre vor face barajul tre- 
buitor. Aşa s-a urmat, fiind fata si domnul maior Ne- 
grei, de la serviciul de operaţii al diviziei a 14-a. Barajul 
a început, dar slab, iar al nemților a fost tare de tot. 
Divizia, prin glasul mai marelui ei, a dat ordin brigăzii 
că, oricum, să pornească la contraatac. Domnul colonel 


- Neculcea a dat poruncă regimentelor, care au pornit la 


datorie. Dar n-au putut face nimic din pricina puterni- 
cului baraj nemtese. Au cîştigat ai nostri destule pier- 
deri. Un folos tot a adus acest contraatac, căci ai noștri 
au ocupat un gol ce se făcuse la dreapta de cătră regi- 
mentul 40, Călugăreni. 

Foata noaptea au incercat vräjmasii sa ec 
sa rupa frontul no dar nicidecum n-au putut izbindi. 


Luni, 7 august 1917 


De dimineatà, liniste pind pe la ceasurile 12. 30 Ja 
amiază, cînd au început nemţii să trimeată cîteva obuze 


‘spre pudul de la Ionäsesti Acum, pe la ceasurile 2,30, 


linişte. Ia, cîte un tun de-ale noastre, väzind vreo mis- 
care la dusman, ii mai trimete cite o bombä. | 

Azi dimineaţă curierul Beltic mi-a adus două cărți 
poştale de la nepotul Alexandru din Tatarusi. Chiar azi 
i-am răspuns. 

Pe noapte, linişte. 

În iastă sară a sosit de la divizia noastră, a 14-a, un 
ordin de zi al domnului general Bunescu, prin care aduce 
laude corpului care alcătuiesc brigada 28 pentru vitejeasca 
purtare în luptele de la începutul lui august și, mai ales, 
în ziua de duminică, 6 august 1917. 


Marţi, 8 august 1917 


Linişte de dimineaţă. De pe la 12, la amiază, pina pe 
la v-o 1,30, tunurile noastre au bătut înspre inamic. Ina- 
micul a tras înspre podul de la su fără să-i prici- 
nuiască v-o stricăciune. 


146 


| Se vede că in urma bombardamentului nostru au luat 
foc nişte case din Mărăşeşti, căci fum gros într-acolo, la 
miazăzi de castelul Negr oponte. dE 

S-au facut tablouri de propuneri pentru decorare. Am 
auzit ca as fi si eu pe tablou pus pentru »Barbatie si cre- 
dintä“. : 
Pina sara, liniste. Slab bombardament de o parte si de 
alta. Nemtii bat mai ales podul de la Ionășești. Se adive- 
resc arätärile ziarelor că, aici, la Mărăşeşti, se dau lupte 
crincene, | | 

Vreau nemţii cu orice pret să rupă frontul, dar nu le 
ajută Dumnezeu. 


Mie iercuri, 9 august 


Asara, marti, 8 august, nemţii au de pe la 9,20, un 
foc viu asupra sectorului brigäzii. Au inceput să bată 
tunurile cumplit de o parte si de alta, tinind bătaia două 
ceasuri încheiate. Piriitul puștilor si al mitralierelor nu 
mai contenea. Voiau să răzbată printr-o mincäturä de apă 
în locurile noastre. Infanteria a prins de veste și i-a luat 
în primire, ajutată de focul tunurilor. Negresit că multe 
vieţi de om i-a costat încercarea aceasta. Spunea subloco- 
tenentul Băicoianu, artilerist de legătură pe lingă coman- 
dantul brigăzii, la telefon, cătră divizioanele de peste Si- 
ret, că patrulele noastre au băgat de samă după încetarea 
focului, cum nemţii se scurg pe o viroagă iarăși spre tran- 
șeele noastre si că să tragă în partea aceea. Au tras rar. 
Se. vede că nemţii s-au strîns ei ce s-au strîns si, pe la 
2 după miezul nopţii încep iarăși atacul si iarăşi bombar- 
dament cumplit, care a ţinut necontenit pie la 3,30 despre 
ziua. 

Rari impuscaturi pind in ziuă, cînd îi liniște, acum 
pe la ceasurile 8 dimineaţa. 

Mai amintesc aici că asară artileria noastră a bătut 
într-un canton de cale ferată — Siret — la cota 59. Can- 
tonul, luînd foc, a făcut explozie, dovedind cu asta că 
trebuie să fi avut în el muniţie, material de război. Tot 
asară brigada a primit veste de la divizie că italienii au 
luat ofensiva spre Triest puind mina pe 9000 de prizo- 
nieri, Francezii au luat v-o 5 000 si foarte mult material 


147 


de räzboi. O companie de vestiti bavarezi, cu comandant 
„cu tot, s-a predat pe frontul românesc. _ 

Iarăşi zvonuri de izbîndă din partea italienilor și fran- 
cezilor, asupra nemților. Un domn colonel, Costin, co- 
mandantul brigăzii de artilerie (a diviziei a 5-a) spune 
că a auzit zvonindu-se de predarea unui întreg corp de 
armată nemtesc, la Mamornita. 

După linistirea focului de astă noapte, sublocotenen- 
tul Băicoianu a fost întrebat de peste Siret, de coman- 
dantul diviziei de artilerie, că ce mai este pe front? 

— Ce să fie, domnule colonel? Au vrut ăia să vie 
păste noi şi ai noştri i-au dat în... (cuvinte auzite cu ure- 
chile mele). 

Încolo, toată ziua de azi, liniște. Cînd și cînd bate 
tunul. Oamenii lucrează la întărituri, 

Am scris azi o scrisoare către revizorul şcolar de Su- 
ceava, rugindu-l să mai aibă grijă de casa de la şcoală, 
în care am lăsate lucrurile şi cărţile mele. Pe sară au 
căutat nemţii să atace locul dintre 54/56 şi 55/67. Au 
fost respinși după o luptă si bombardare de 50 minute. 


Peste noapte, linişte. Cînd şi cînd cite o impușcătură, 


Joi, 10 agus 1917 


De dimineaţă si pînă acum, la ceasurile 1,30 p.m, 
linişte.. La rari rastimpuri, cite o bataie de tun din partea 
noastra. | 

Asta dimineaţă, nişte călăraşi au adus la postul: de 
comandă un om din Cozmești, care era jitar la un lan de 
pe moşia Mărășești, a lui Negroponte. Omul se numeste : 
Vasile Tätärusanu. Este de loc din Tătăruşi. Este feciorul 
lui Toader Măriei. Îi neam cu Gheorghe Măriei şi Neculai 
a Măriei din Tătăruşi, duşi de mult de pe această lume. 
Mi-a mai pomenit de preotul Grigore, -preotul. Nechita, 
preotul Gheorghe si preotul Costache, toți duşi de pe 
lumea asta. Mi-a spus şi de tata că l-a cunoscut, că era 
primejduit la un picior. I-am dat o bucată de pine si 2 
lei, să-i aibă de cheltuială şi să fie de sufletul părinţilor 
Si de sänätatea mea, 

Am val citeodata cu cei mai marunti in grad de la 
cartier. De pildă, este un sergent ţigan, Brică Costache. 


148 


Zice din gura ca nu umblă dupa militärie ; dar face niște 
marafeturi şi nişte mofturi de-ti vine ori să-l stupesti, 
ori să-l pocnesti cu ceva în cap. 
Căldură mare. Dorm afară, pe pămîntul gol. Aveam o 
foaie de cort, dar în noaptea de 1 spre 2 august, cînd 
l-a rănit pe bietul Sofronie, am dat-o de a legat-o îm- 
preună cu alta si l-a dus în paringaé pina la postul de 
ajutor, pe malul drept al Siretului, la lonășeşti. 
Noaptea-i frig şi eu sînt gol, cu o manta subţire şi cu 
o bluză de doc [...]. 
Aud sus si departe zbirntitul unui aeroplan nemtesc. 
Pe sara si pe noapte, liniste. Departe, la dreapta si la 
stînga, sectorului brigăzii, se aud bubuituri de tun si poc- 
nituri de armă, în puterea nopții, pe la 2. 


Viner: 11 august 1917 


Toată ziua liniste. Ia, numai bombardament rar de 
artilerie si în sectorul nostru şi în dreapta noastră, de- 
parte. Au fost astăzi domni ofiţeri de la regimentul 7 
artilerie, cu comandantul lor, domnul colonel Gavriliu, 
la un sfat ostdsesc, aici Ja’ postul nostru de comandă. Pe © 
urmă, pe la 4 si un-sfert după amiază, a venit şi un domn 
maior cu o ceată de ofiţeri și de aici s-au dus la domnul 
colonel Dragu Gheorghe. 

Gazetele de dimineaţă ne-au adus vestea că italienii 
au luat din nou ofensiva spre Triest făcînd multi prizo- 
nieri si luînd mult material de război. Asemenea si fran- 
cezii la Verdun. și împrejurimi. De la ruşi, pind acuma, 
nu se aude nimic. | 

Pe la ceasurile 6 si un sfert nemtii cam indesesc ba- 
taia cu tunurile si asupra noastră, pe cînd un aeroplan 
al lor zbirniie sus, în înălţime. 


Aud zvonindu-se că vom fi schimbaţi de aici. 


Sâmbată, 12 august 1917 


Astă noapte a fost liniște. 

În iastă dimineaţă, iarăşi liniște. Zboară aeroplanul | 
nostru pe deasupra pozitiilor noastre. 

În urma luării ofensivei de către italieni si a luptelor 
de pe frontul francez, se vede că germanii au retras din 


149 


we 


trupele lor de pe frontul nostru, aducind in locul lor 
‘trupe bulgaresti si turcesti. Observatorii nostri au vazut 
‘ieri fesuri pe linia dusmana. 

Asară a venit un ordin de la armata I-a, prin care 
arată Si recunoaşte vitejia cu care au luptat oștenii nos- 
tri la Mărăşeşti şi Cozmești si că nemţii, văzînd ca nu 
ne pot dovedi, au adus în ajutor pe bulgari. Ne îndeamnă 
să nu fim crutatori. Se vede.că le-a venit en Își vor 
lua plata. 


Poate că se apropie ziua cea mare a păcii, mult dorită 
de toată lumea. 


Peste zi, linişte. Pe sară au început nemţii să bată 
cu o baterie întreagă în partea de apus a postului nostru 
de comandă, în niște popusoi, socotind că au încadrat 
artileria. Au aruncat peste 200 de proiectile fără nici un 
folos. 


Peste noapte, rare focuri de tun şi armă. 


x 


| N- am scris atunci, dar scriu acum, vineri, 1 iulie 
1932, după trecere de 15 ani şi, pe! cit ma ajută ținerea 
de minte, spun următoarele lucruri : din pădurea „Gea-. 
„mănuit* s-au adunat ca agenţi de legătură între regimente 
si brigadă, doi oameni: din 55/67 anume Roşu Ion, de 
loc din Brusturoasa, judeţul Bacău, si David Costache 
din județul Neamt; din 54/56 soldaţii . Cristei Gheorghe 
şi Barna Gavril, sub numirea de cercetași. Aveau cai si 
erau indatoriti cu ducerea feluritelor corespondențe de 
la brigadă la divizie. Mai erau dati: lipovanul Stefan 
Lupu, ca tălmaci pentru limba rusască, Ursache Gheor- 
ghe, pentru nemtasca si ungurul din Roman, lanuș Iosif, 
pentru cea ungurească. Cind cu pregătirea pentru ofen- 
sivă ni s-au mai dat ca agenţi de legătură între regimente 
si brigadă soldaţii : Dorneanu Ion, Istrate Gheorghe, din 
Oglinzi, Văcăreanu din Bogdănești si lipovanul Macarie 
Toader din satul Manolea, din 54/56. Am uitat numele 
celor din 55/67. 

După ce am venit in fata Märäsestilor s-au mai dat 
Ja brigadä 8 cälärasi dintr-un regiment din Rimnicu- 
Sărat, mi se pare, sub conducerea caporalului Bănică Va- 
sile. Numele soldaţilor nu-l tin la toți minte: Ienache 


150 


Dumitru; lezaru Sava, Rosca Istrati, Mocanu Duiteu si 
Maican Dumitru. Numele a doi cälärasi l-am uitat şi-mi 
pare rău. Acestor călărași li se zice stafete. Ei erau in- 
datoriti tot cu ducerea corespondenţei oficiale între bri- 
gadă si divizie. Atit cercetasii cit si agenţii de legătură, 
precum si ștafetele, erau oameni tare cumsecade, blajini, 
supuşi si ascultători. Mi-i inima ră ca la cei din alte ju- 
dete nu le-am însemnat adresa. Nu mai avem putinţa de. 
a ne întilni. Poate trăiesc toţi, poate o samă îs duși de 
pe lume. Cine poate şti ? 

Cälärasii, deşi munteni, însă tare erau oameni buni 
si supuşi. Caporalul lor, cit a stat la brigadă — căci de 
ia un timp au rămas numai cei 4 de la urmă — venea 
și mă întreba citeodată la cancelarie (o scîndură bătută 
. pe doi pari şi o ladita) : | 

— Ce mai vesti, mos sefule ? 

— Mos, da, dar şef, nu, căci șef avem pe .Dumnezeu 
si apoi mai aproape pe domnul colonel Neculcea si pe 
urma pe domnul locotenent Ionescu Romulus. 

Am facut această însemnare aici, ca să nu uit pe 
bunii mei camarazi de război. Cînd voi gäti de trecut pe 
curat aceste slabe însemnări zilnice şi nu așa de mare 
pret, apoi am să caut să vorbesc si de oamenii cartierului 
brigăzii, începînd cu mai marele, adicătelea vorbind de 
cel de acum pensionat, domnul general Neculcea. i 


* EI 


Duminică, 13 august 1917 


De dimineaţă nemţii au început să bombardeze cam 
tot locul de asară. Au început să zboare aeroplane pe 
deasupra frontului si de-ale noastre si dușmane. 

Ieri de cătră sară domnul colonel m-a întrebat dacă 
mi-au mai venit scrisori de pe acasă. l-am răspuns că 
nu mi-au venit, că mai n-are de la cine-mi veni. Fratele 
Stefan, în care aveam mai multă nădejde si la care am 
lăsat multe din lucrurile mele, nu știu dacă mai este în 
viata si mă tem să nu fi fost doborit de boală — febra 
recurentă — astă iarnă prin februarie. Școala mi-i rămasă 
în drum. Nişte osteni cu o coloană sed in Tätärusi, iar, 


151 


oe 


un capitan n-a găsit loe de stat in alta parte, fara numai 
„la şcoală; 

— De-un lucru mi-i inima bună, domnule colonel, că 
pe la noi, pe la deal, treburile merg bine, duşmanul 'de- 
pärtindu-se mult de locurile noastre de baştină. 

— Apoi, Vasiliule, cred că a fi fiind cam rău pe la 
casa dumitale, dar de-ar da Dumnezeu să fii sănătos ! 

— Si eu zic tot aşa, domnule colonel. Näcäjim noi 
destul aici, pe front. Bine că nu-s amariti de dușmani 
oamenii noştri de-acasă ! [...] 

Azi un an, duminică, era 14 august. Trecuse regimen- 
tul 56 la deal spre Broșteni. Batalionul 4 rămăsese în 
Borca. lar cum era duminică, a primit poruncă să fie 
gata pe sară de mers pe Borca în sus, spre a trece graniţa 
și a pune mina pe satul Corbu din Transilvania. Nu voi 
uita frămîntarea ce era în acea zi. Noi aveam curaj și 
_socoteam că războiul se va sfirsi degrabă ; dar iată că 
anul îi aici şi, sănătate bună, nici un semn de; încetare 
. a focului !.. 

Pina pe “dupa amiaza, liniște desăvârşită de arda 
părţile. De pe la ceasurile 3 au început. nemţii să bom- 
bardeze des podul de la Tonäsesti. Apoi iar tăcere. De pe 
“la-6 şi 10 minute a început bombardament cam des din 
amindoua părțile şi tine si acum, pe la ceasurile 7. Vin 
o samă de obuze grele si în partea de sud-vest a locului 
“unde ne aflăm. Nu se mai știe. ce va fi la noapte şi ce va 
fi pînă mine, la răsăritul soarelui, pe care... cred că-l voi 
vedea strălucind cum ai multă căldură peste izbinzile 
noastre asupra vräjmasului. 

Acum bătaia tunurilor. se cam indeseste: De pe la 
7,20 pină acum, la 8 fără un sfert, iarăși liniște. După 
această oră nemţii iarăşi trimet obuze la pod la lonă- 
sesti. | 

Peste noapte, liniste. 

A plouat putintel, mai räcorind pämintul. 

Gazetele ne-aduc stiri de izbinzi pe frontul apusan 

si italian. 


Luni, 14 august 1917 


Acum, la ceasurile 7,30 dimineaţa, liniște. Vremea 
pare să fie frumoasă şi astăzi. Pe la ceasurile 11 a început 


152 


să se audă bombardare cam deasă pe la Mărășești si apus 
de Mărăşeşti. Pe la 1 după amiază se mai rărise. Pe la 
1,30 inamicul a îndreptat vreo 5 proiectile în pădurea 
unde se află postul nostru de comandă. 3 dintre ele s-au 
spart în apropierea noastră, rănind ușor pe sublocotenen- 
tul Băicoianu din regimentul 7 artilerie, care-i dat ca 
ofițer de legătură pe lîngă cartierul brigăzii. 

Acum, pe la ceasurile 4,20, îi linişte deplină. Scriu-la 
masă, lîngă postul de comandă. Mai departe, la stînga mea, 
spre răsărit-miazăzi, soldaţii de la cartierul brigăzii sapă 
să facă un bordei adăpost, stätuind ei în de ei si gîndin- 
du-se la vremuri mai bune. | 

În spate, pe malul drept al Siretului, se aude glas de 
oameni cari isi spala rufele.si se spala si pe ei. , 

Azi se implineste anul de cind, in ziua de duminicä, 
14 august 1916, batalionul 3/56, sub conducerea cäpita- 
nului Gotcu, era in Borca, pregätindu-se ca pe sară. să 
plece pe “Borca în sus, să treacă frontiera: si să puie 
mina pe satul Corbu din Transilvania. 

Eram furierul batalionului 4/56, iar atasa meu de 
dăscălie, Todicescu Ion, era furier la centrul de reapro- 
vizionare „Borca“ si avea de șef pe tînărul coleg ofiţer 
Onofrei Costache. 'Todicescu se dusese acasă la Văleni- 
Stinisoara. Trebuia de dat hrană (ovăs) la caii batalionu- 
lui 3/56. Am umblat val-vîrtej toată ziulica, iar pe sară, 
cînd am gătit serviciul şi m-am dus la scoala, mijlocul 
satului Borca era ca pustiu, Rămăsese numai unde si 
unde cîte un om din localitate. Batalionul plecase la da- 
torie. Ce a mai fost pe urmă am povestit si scris la în- 
ceputul acestor slabe amintiri, pe care mă rog lui Dum- 
nezeu să ajung sănătos acasă, să le scriu pe curat şi să 
le păstrez în toată vremea vieţii si sa le las mostenire 
urmasilor mei. 

De la 8 fara un sfert a inceput un ates cumplit însoţit 
de bombardament cu tunuri de toate calibrele. Ai noștri 
au răspuns si ei cu arme, mitraliere si tunuri si, după 
trecere de aproape un ceas, s-a făcut linis ste. Bombarda- 
rea tunurilor noastre a fost cumplita. Cum bate piatra 
de des, asa curgeau proiectilele. Bataia tunurilor a tinut 
cam 20 de minute. 

Nu mai dau vint condeiului la scrierea acestor slabe 
insemnäri, ci atunci ar insemna sa fac literatura, iar 


153 


această socoteală n-a fost in planul.meu. Si apoi, litera- 
tură nu se poate face cind.din toate părţile huieste tu- 
nul si pusca si cind in toatä vremea trebuie sa fii gata 
pregatit ca la orice intimplare. La vreme de pace se 
schimbă treaba. Dar pe cit văd eu, pind la pace mai este 
de. așteptat. 

Cu rîndurile din faţa acesteia pun capăt amintirilor 
„mele din curgerea unui an de război. Aceste amintiri de 
‘pina aici au fost scrise după împrejurări : puţine pe zona 
de refacere, iar cele mai multe pe front, ori in timp de 
slaba liniste, ori chiar cind in dreapta si in stinga noastra 
räsuna glasul pustii si tunului. (Luni sara, 14 august 1917, 
pădurea sud-est de Mardasesti... Gătat de scris din car- 
netelul nr. 1 azi, simbata, 2 iulie 1932). 


Marti, 15 august 1917. 


Încep astăzi să scriu amintirile din al doilea an de 
război. Gindeam să n-om ajunge anul şi vom sfirsi cu 
'prăpădul, dar ne-a fost scris să mai suferim încă. Nu 
ştiu acum dacă s-ar lovi cuvintele scrise mai demult de 
Mitropolitul Dosoftei al Moldovei : | 


,Cine-si face 
Zid de pace, 
Turnuri de frätie, 
Duce viata 

Far’ de greață 
'Ntr-a sa bogăție. 
Că-i mai bună 
Depreună 

Viaţa cea frățască, 
Decit armă 

Ce distramă 
Oaste vitejească“. 


x 


Gindeam ca azi, la intrarea in cel de-al doilea an de 
război, vom avea oleacä de liniște; însă nemtilor, ori 
vrăimașilor cari vor fi fiind in fata noastră, nu le place 
liniștea, ci vreau numaidecit sa rupa frontul nostru des- 
pre Mărășești, 


154 


# 


De dimineatä, de pe Ja 4, au inceput bätaie cumplita 
pe frontul de la dreapta noastra, de la Märäsesti inspre 
Panciu. Si a durat bătaia pînă pe la 8—9, atingind si 
frontul nostru, dar neizbutind să facă nimic. Aud că în 
dosul unor girezi de grîu, ori de paie, au apucat a veni 
nişte vrajmasi, cari acum stau tupilati în pămînt, fă- 
cindu- si masti si stind in adapost. 

Ai nostri, peste zi, au stat liniștiți. se vede că au 
avut gînd de atac, căci s-au strîns la sfat ofiţeri de in- 
fanterie şi doi domni comandanţi ai regimentelor de ar- 
tilerie, “Gavriliu si Marinescu, împreună cu niște domni 
maiori : Hanganu și altul, al cărui nume nu l-am putut 
prinde și niște căpitani. De ‘la noi a fost domnul colonel 
Solomon, locotenent Ebervain şi sublocotenent Iordä- 
chescu C.:La sfatul acesta s-a hotărit atacarea vrajmasu- . 
lui făcînd o pregătire de artilerie, care va începe hotărît 
la 18,30 şi să dureze pina la 19. Nu mult și vremea bătăii 
a sosit. Au început să mugească tunurile noastre de clo- 
coteau văzduhul, pădurile si văile. Printre loviturile tu- 
nurilor noastre se mai auzea si una de-ale nemților în 
sectorul nostru. Doar la dreapta se auzeau lovituri dese 
din partea vräjmasului. 

Nu ştim ce va aduce ziua de miine, dar după pregă- 
tirile ce văd că s-au făcut, nădejdea este în bine. Iarăşi 
zăpăceală cu reglarea tragerii... în viroagă... în tranşee... 

Dă, doamne, să fie bine și să ne vedem sănătoși la 
casele noastre, căci lungä- i vremea de cind numai cu 
tunurile, cu pustile si cu mitralierele stan» de vorbă! 


Mai aud vorbindu-se de schimbarea postului nostru 
de comanda ca sa vie aici comandantii artileriei. Nu stiu 
in cit ne-a sta si cu schimbarile. 


Vrajmasii bat si ei acum, dar tot mai mult la dreapta 
si cu artilerie grea. 


Cu tot planul, pe noapte a fost liniste deplină. 


Miercuri, 16 august 1917 
M-am trezit dimineața in vorba la telefon -a unui 


„domn colonel de artilerie, Marinescu, care se vede că, 


după ordinul diviziei a 14-a, făcea știut bateriilor ordi- 
nul că la 5,30 dimineaţa să înceapă un foc de baraj, spre 
a înlesni infanteriei o năvală către vrajmas, în scop de 


155 


+. 


recunoaştere. Bätaia a ţinut pina la 7 dimineafa. Rezul- 
tatul a-fost că patrulele noastre a adus cîteva stiri despre 
inamic şi s-au ales cu un mort si 3 răniţi. A mai urmat 
bombardament rar din amîndouă părțile si urmează si 
acum în sectorul brigăzii 28. La dreapta, de la Mără- 
sesti spre Panciu, bătaia tunurilor nu mai încetează. În 
momentul cînd scriu, o mitralieră de-a dușmanului piriîie 
intr-un aeroplan de-ale noastre. 

Mi-au. sosit două cărţi postale de la Tätärusi, una de 
la nepotul Gheorghe (al soră-mea) și una de la notariul 
Poiană. La amindoi le-am răspuns tot în iastă dimineaţă. 

A urmat linişte deplină pind la ceasurile 3 după 
amiază, cînd au început nemţii să mai arunce obuze în 
sectorul brigăzii noastre. O samă de obuze cad în Siret, 
o samă se sparg sus şi suspic miazänoapte de postul bri- 
gazii.. | 

Pe frontul de la Märäsesti in sus si departe s-au au- 
zit bubuituri într-una pina la 3,30 dupa amiaza, cind au 
început să se mai îndesească in „direcţia „Mărășești, la 
dreapta sectorului brigăzii 28. 

Ai nostri fac ştiut că au descoperit două baterii ina- 
mice în viroaga „Căline si cer voie acum de la divizie 
să bată artileria noastră în ele, pînă ce le va nimici. Bat 
și tunurile noastre, însă mai rar. În dreptul Märäsestilor 
bombardamentul nu mai conteneste, Pe sara, liniște, 


Joi, 17 adusi 1917 


Încă din zorii zilei, de la 5,30, a început la frontul 
drept al brigăzii noastre un viu bombardament de arti- 
lerie, care a ţinut fără întrerupere, de amîndouă părţile, 
pînă pe la 6,15. Acum urmează mai rar. 

Nu mult şi a început si în sectorul brigăzii 28 bom- 
bardamentul artileriei destul de minios. Si acum trimet 
nemţii cîte un obuz de cele-grele, care crisca si se sparge. 
Nu răsărise soarele. Eu m-am spălat după deprinderea 
de acasă si m-am închinat. De huiet cumplit ce făceau 
tunurile, mai ales ale noastre, dinspre Siret (malul drept), 
mă incurcam la rostirea cuvintelor din rugăciune, asa ca 
trebuia să zic rugăciunea de la început. Și mi se întimplă 
aşa cam deseori, şi sara şi dimineaţa. 


156 


Acum, pe la 8 fără un sfert dimineața, se aud rar de 
tot tunurile. Se aude si zbirniitul unui bondar nemtesc 
pe deasupra -liniilor noastre. A urmat linişte — asa si 
asa — pînă pe la 10,30—11. De atunci nemţii au început 
a trage focuri si mai rari si mai dese in sectorul brigazii, 
la aripa dreaptă, fără să pricinuiască stricăciuni. Dovadă 
că au muniții multe este şi aceea că unde li se näzare a 
fi ceva, aruncă la proiectile fără număr. Norocul nostru 
insă că trag drept in gol. Asta.n-ar fi nimica, mai cu 
osebire că pe frontul de apus mănincă papară cumplită. 
Un lucru însă îmi cam strică inima: s-a făcut ştiut la 
telefon domnului colonel Neculcea, de către domnul 10- 
cotenent-colonel Florescu, șeful statului: major al divi- 
ziei a 14-a, că nemţii au luat Mamornita din județul 
Dorohoi |.. À 


Aici, ,stapinii cei mari“ tot buni îs cu mine. ja mai 
înghit noduri și sufăr mofturi de la alte feţe, pe care — 
în alte vremi — cu alte cuvinte le-a$ şi piată micile amă- 
răciuni, 


Prin vecinătate nu se găseşte apă bună de băut, ci 
numai la vale, în Cozmestii din Vale. De v-o două zile 
sint oprit de a mă duce acolo, că n-are cine şedea aici. 
Hei, dar vor trece si acestea, cum trec cirdurile de corbi 
în vreme de iarnă. Si vor veni iarăși MÉRAIE cele 
bune [...]. | | Pe. 

Pind acum, la ceasurile 7, a fost liniște. De la acest 
ceas iarăși au început nemţii să bată partea de miazăzi 
a pădurii, unde-i postul de comandă. Raspund și tunurile 
noastre. Se aude bombardament mai tare la dreapta, de- 
parte, si la stînga, tot departe. Peste Gage linişte ; ia, 
rari bombardamente. 


Vineri, 18 august 1917 


Peste noapte a fost ploaie. 

De dimineaţă si pind acum, la ceasurile 4 fără 20. 
liniște. | 

S-a hotărît să se facă o năvală la inamic, în înţăle- 
gere cu căpiteniile de la tunuri. Ofițerii tineri de infan- 
terie si artilerie de la Brigaaă: joacă table, ca să mai 
omoare vremea. = 


157 


Tare ma tramint cu mintea cum de au putut nemții 
să răzbată în Bucovina si să ajungă pînă la Mamornita 
noastră. Tot aud că la Folticeni Si SU ar fi ge- 
mind pămîntul de oştire rusască. 

Astă noapte, prin dreptul regimentului 53/65 — alipit 
vremelnic de brigada noastră — s-au predat 3 ruşi si 
un român, cari fuseseră prizonieri la nemți. Tot astă 
noapte 3 soldaţi de la stînga brigăzii noastre au vrut să 
treacă la inamic. Ai nostri din 54/56 au dat cu pustile, 
omorind. 2, iar de unu nu s-a putut afla nimic. Din hir- 
tiile găsite la cei morţi se vede că erau 2 soldaţi bulgari 
din Dobrogea. Au aflat, se vede, că pe frontui acesta 
avem bulgari si s-ar fi dus la ei. 


Pe sara si după miezul noptii, linişte. 


Sîmbătă, 19 august 1917 


Pe la ceasurile 3 după miezul nopţii, în urma porun- 
cilor primite, nişte plutoane si companiile 6 si 10, regi- 
mentul 54/56, au voit să facă incursie la dușman. N-au 
izbutit cu nici un chip, căci dușmanul era bine întărit. 
Ai noştri s-au ales cu vreo 6 morţi si 14 răniţi. Se spune 
că artileria noastră a tras rău. 

Acum se aud bătăi de tunuri in E ERIE PNI brigăzii 
noastre (ceasurile 12 fără un sfert, ziua). | | 

Se așteaptă iarăşi a se face năvală la vräjmas. A în- 
ceput bombardarea noastră la 12 fără 10 și ţine de una. 
Acum îi 12 punct si tunurile bat mereu. În acest moment 
a fost la brigadă domnul maior Gheorghiu, de la pio- 
nieri, împreună cu 2 căpitani, cari s-au sfătuit cu domnul 
colonel Neculcea asupra lucrărilor ce sînt de făcut. Dom- 
nul colonel Gheorghiu îmi este cunoscut încă de dina- 
întea războiului. A condus lucrări cu compania sa la noi 
în sat, la Tätärusi, în toamna anului 1915, pînă la cră- 
ciun. Preotul nostru, D. Constantinescu, a cumpărat vin 
de la acest ofițer, care pe atunci era căpitan. Cum m-a 
văzut, m-a cunoscut si a dat mina cu mine spuindu-mi 
că am mai slăbit. Am să scriu părintelui Dumitru de în- 
tilnirea de astăzi cu domnul maior Gheorghiu (Ceas 1 
si 5 minute după amiază). Tunurile grăiesc mereu. 


158 


Peste zi, bombardament cumplit din partea nemti- 
lor asupra sectorului brigăzii noastre. Ajungeau siărmă- 
turile de obuz printre noi: Bombardarea a pour oon pe 
la 3,30, cu obuze de 190 mm. 

Pe noapte, liniste. 


Duminică, 20 august 1917 


De dimineaţă, puţină linişte. A început pe urmă bom- 
bardamentul din partea noastră. Tunurile nemtesti bat 
mai ales partea dreaptă a brigăzii noastre. 

S-au trimes patrule, din fiecare sector cite 3, cari nu 
s-au întors încă, acum pe la 2 după amiază. 

Sint cam cirnav din cauza răcelii si a mincarii . celei 
proaste f.. ]. 

Acum îi linişte. la mai do AU din felurite 
directii obuze asupra podului de la Ionäsesti. Incolo, os- 
tasie si linişte relativă, iar un aeroplan inamic zbirntie 
‘pe deasupra in dir ectia Märäsestilor. , | 

Am scris o scrisoare preotului Dumitru din Tätärusi, 
spuindu-i că m-am întilnit ieri, sîmbătă, cu fostul domn 
căpitan - Gheorghiu, care a făcut lucrări în Tears in 
toamna anului 1915. 

Peste noapte, liniste. 


Luni, 21 august 191 7 


De dimineaţă, de cum a răsărit soarele, a început 
bombardament mai des din partea noastră si mai rar din 
partea dușmanului. Urmează si acum la 11,30. 

Astă noapte au venit în liniile regimentului 54/56 2 
soldaţi ruşi cari au fost iuati prizonieri de cätre nemți: 
în ziua de 28 iulie 1917. Unul din ei știe bine româneşte. 

leri si alaltăieri am fost cam bolnav, din pricină că . 
am răcit. Îmbrăcat cu bluză păcătoasă de doc şi învelit 
cu o manta veche si subţire, cum vrei să nu se prindă 
boala de tine? Ba o samă mai zic că oamenii se îmbol- 
năvesc pentru că nu se acopăr murdăriile de om. A fi si 
asta la unii, dar eu am fost bolnav numai din pricina 
răcelii. 

Toată ziua linişte. S-au făcut patrulări spre duşman. 
Peste noapte s-a mai auzit bombardament rar din partea 
inamicului. 


159 


Marti, 23 august 1917 © 


Dimineata, 3 aeroplane de-ale noastre au zburat pe 
deasupra pozitiilor inamice. Au fost primite cu obuze 
de tun, dar n-au pätit nimic. Peste zi, liniste. 

Este vorba sä ne mute cu postul de comanda al bri- 
gäzii mai la miazänoapte, spre malul Siretului. 

Am putut căpăta, prin stăruința lui Beltic, o sticlă 
de coiac de la coloană (trenul regimentar). 

Pe după amiază postul de comandă al brigăzii s-a 
mutat din pădurea de lîngă drum în zăvoiul de pe malul 
Siretului, drept pe mal. Loc ascuns de privirile dusma- 
nului, avind vedere departe spre miazănoapte de Panciu, 
iar mai aproape si mai în fata satul Ionășești si podul de 
peste Siret. | 

Eram băiet de 8 ani, cînd, in vara' anului 1884, am 
văzut Siretul întiia oară la Lespezi. Acuma, ca om care 
am trecut o bună parte din viaţă, mă aflu ca soldat in 
război, träitor pe aceste locuri: de trei săptămîni inche- 
iate. In această vreme au fost vestitele lupte de la Mă- 
rasesti, care au făcut rasunet in na se | 

Acum îi linişte. | 


Peste noapte, liniste. 


Miercuri, 23 august 1917 


Toată ziua linişte. A fost ca oaspete al domnului co- 
lonel Neculcea domnul maior Täranu Ion, de la marele 
cartier general. Din cit am putut trage ' cu urechea, sta- 
rea oştirii noastre îi bună. 

“Azi dimineaţă au mai zburat niște aeroplane nemţești. 
Tot azi dimineață am primit scrisoare de. la domnul V. 
Cumpătă din Folticeni. I-am răspuns. 

Acum, la ceasurile 6 sara, se aude bombardament de- 
parte, spre miazănoapte-apus. 

Eu sînt cam bolnav. Nu pot mînca mai nimic. Lasă, 
că şi mîncarea nu-i de cele bune. 

__ De cătră sară nemţii au bombardat partes stângă a 
drumului ce duce la podul de peste Siret, de la deal de 
zăvoiul unde se aflăm. Au dat şi ai noştri cîte un foc rar. 

Peste noapte iaraşi liniște, afară de rare focuri de 
armă. 


160 


Joi, 24 august 1917 | | 

Linişte de dimineaţă si pina acum, la ceasurile 3 dupa 
“amiază. Acum au început nemţii să bată in Ionäsesti. La ~ 
deal, departe, în dreapta, se aud bubuituri. | | 

Pe la ceasurile 5 fără un sfert, după amiază, mă aflam 
‘la o mica masuta in fata adăpostului (postului de co- 
manda) si treceam nişte hirtii în condica de intrare. Cînd 
aproape să isprăvesc lucrul, iată că iese din bordei dom- 
nul colonel Neculcea, se așază la masă în fata mea, scoate 
o tabachere de ţigări — imi dă si mie — si mă întreabă 
cum stau din partea „tutunului“. 

— Cum să stau, domnule! colonel ? cînd capăt de la 
trenul regimentar mai bun, mai pufăiesc şi eu. Altădată 
„mai iese şi de la companie, cînd îi mai bun, dar cînd nu, 
apoi răbd. Și cînd îi amar mai mult în inimă, domnule 
colonel, atunci mă afum mai des. Și acum, dacă mă în- 
gaduiti să grăiesc, amarul nu se mai găteşte. Se tine de 
una. Numai Dumnezeu ane cind s-a gati si numai el cum 
a rindui. | 

— Apoi, Vasiliule, numai el ce-a face cu noi, ca oa- 
menii nu fac bine ce fac. 

S-am luat apoi a judeca lumea aceasta si amarurile 
„Şi necazurile suferite de ţară de la declararea războiu- 
„lui. Am dus sfatul pînă la 5,15, cînd m-am tras deoparte, 
că a venit un ofiţer străin si n-am vrut să stau numai- 
decît în fata lui si a comandantului brigăzii. Am judecat 
si purtarea politicienilor nostri si am ajuns la urmă să 
spun că vremea are să scoată de la noi pe omul care să 
învîrtă lucrurile în România spre binele ei. 

Toată noaptea, liniște. | 

A 


N-am scris atunci, dar scriu acum, că tin bine minte. 
După ce ne-am aşezat în noul loc pe malul Siretului si 
după ce mi-am gătit treaba la cancelarie, am apucat prin 
zăvoi pina ce am dat de nişte tunari cari isi așezau tunu- 
rile cu reglarea tragerii. Atunci am văzut fire şi inimă 
ostäseascä la niște oșteni din Rimnicu-Sărat sau Buzău. 
Era vreme de război, dar un soldat cînta dintr-o trisca 
un cîntec de joc cam înăduşit — mi se pare „Slănicul“, 
iar alţi 4 jucau de duduia pămîntul, pare că n-am fi fost 
pe front în fata Märäsestilor ! ! 


161 


“Vineri, 25 august 1917 


Pind acum, la ceasurile 11 dupa amiazä, liniste de- . 
plina. De dimineata a trecut în sus, pe Siret, 11 aeropla- 
ne vrajmase. Tunurile noastre au tras asupra lor, dar 
nu stiu sa fi lovit v-o unul. Aceste aeroplane au zburat 
deasupra orasului Adjud, aruncind o multime de bombe 
ucigätoare. S-a si văzut urcindu-se fum gros in sus. Au 
făcut multe stricăciuni si la gară si împrejurul gării. 
Noroc mare a fost că n-au nimerit cu bombele într-o 
magazie unde erau foarte -multe muniții si de infanterie 
şi de artilerie. Stricăciunea aceasta au făcut-o nemţii ca 
răzbunare împotriva noastră, pentru că mai înainte cu o 
sară, v-o cîteva aeroplane de- ale noastre au aruncat bombe 
în anumite locuri din oraşul Focşani [...]. 

Pare că mă aflu şi acum pe malul Siretului, lingă 
postul de comandă şi privesc împreună cu domnul colo- 


nel Neculcea şi domnul locotenent Ionescu Romulus si 


alti oameni cum, pe un cer senin, trec aeroplanele in sus 
si, nu dupa multa vreme, se aud detunäturile bombelor 
si vad fumäria cea mare. 


Nemtii au alergat la vicleșug, Astăzi pină în ziuă, 
pe la ceasurile 5 49, au trimes în liniile noastre un soldat 
din Saxonia, Max Ian Bach, cu o scrisoare scrisă de un 
soldat român, Popescu Gheorghe, din regimentul 7 Pra- 
hova. Am auzit că în acea scrisoare se vorbea de în- 
demnuri cătră ai noştri, să se predea, că vor fi lăsaţi la 
lucrul cîmpului. Soldatul german a venit cu gîndul că se 
va duce înapoi, dar nu i-a mers. A fost trimes cu raport 
la divizia a 14-a, cu domnul locotenent Ionescu Romulus, 
adjutantul brigăzii. Soldatul străin a venit la un post 
înaintat, la compania a 6-a din regimentul 54/56. 

Peste zi, linişte. 


Sîmbătă, 26 august 1917 


Toată ziua liniște, afară de foarte rari focuri de armă 
şi det un. Peste noapte au căutat nemţii să mai spărie 
pe ai noștri, îndesind focul. N-au putut isprăvi nimic. 

Azi am fost la trenul regimentar al regimentului 54/ 


56. Am dat fata cu săteanul meu, Toma Neculai, sergent 


la chesonul companiei a 6-a din 54/56. A făcut mămăligă 
caldă şi mi-a dat să mănînc cu oleacä de brinză. De că- 


162 


tre sară am fost si la Vieru Gheorghe, care stă la căruţa 
brigăzii cu soldatul lipovan Lupu Ștefan. Am ospătat 
bine si la ei, apoi mi-am luat ziua bună si, pe înserate, 
cu Beltic, am ajuns la postul de comandă. 


Duminică, 27 august 1917 


Toată ziua linişte. | | 

leri dimineață am primit o carte poştală de la I. Po- 
iană, notarul comunii noastre. Astăzi dimineaţă am pri- 
mit altă carte poștală de la nepotul Zaharescu Ion, fecio- 
rul preotului Costache din. Folticeni. La amindoi le-am 
răspuns tot astăzi. 

Ieri au prins, cei de la 55/67, doi prizonieri. l-am în- 
tilnit pe pod la Ionasesti ducindu-i la divizie. Prizonierii 
erau din regimentul 415. Tot ieri, cei de la 55/67 au pier 
dut 16 oameni (fiind luati prizonieri). 


Luni, 28 august 1917 
Toată ziua linişte. | 
Pe dupä amiazä niste artileristi de-ai nostri au prins 
„doi spioni, fii de săteni români din Cozmeşti, făcînd spio- | 
naj. Unul, Axinte Habaragiu, avea la el 270 lei trimişi 
unui bätrin din Cozmeşti, V. Arion, să se învirtă printre 
noi, spre a putea spune dușmanului unde se află armata 
noastră. 

Domnul colonel Neculcea a plecat la. regimentul 55/ 
_ 67 să facă cercetări. Pe poziţie a venit ae 24 ar- 
tilerie. 

Cu spionii n-a fost Jucru mare. Au spus. că- -§ SBloni, 
fiind bătuţi. | | | | 


Pe noapte, liniste. 


Marti, 29 august 1917 
Liniste toata ziua. 


Pe la amiază ne-am mutat din nou la alt post de co- 
manda, aproape de Cozmești, lingă domnul colonel Solo- 
mon I[., comandantul regimentului 54/56. | 


Astăzi — si la amiază si sara — am fost la sergentul 
artilerist Dandu Vasile, pe malul Siretului si am fost 
ospätat de el, cu mîncare adusă de la el de-acasă, din 


163 


Härmänesti. Tot azi am scris o carte postalä lui N. Dandu, 
locotenent la regimentul Dolj nr. 1, fostul meu coman- 
dant de companie in batalionul 4 din regimentul 56. 


Miercuri, 30 august 1917 


.Liniste. 

Pe noapte nemtii au mai bätut din directia podului 
Cozmestii Vechi spre podul Ionäsesti. 

Azi, fiind ziua numelui meu, am fost invoit de dora- 
nul locotenent Ionescu, adjutantul brigäzii si m-am dus 
la trenul regimentar, la Dobrinesti-Nicoresti. Acolo am 
"petrecut bine împreună cu Mihai Beltic, Toma Gheorghiu, 
de la a 6-a, Valea (Vieru Gheorghe) si lipovanul Lupu 
Ştefan. Pe sară am plecat la brigadă. 

Pe noapte nemţii au bombardat drumul și podul de 
. la Ionasesti. 


Joi, 31 august 1917 
Pînă acum, la ceasurile 12,25, linişte deplină. 
| Peste noapte inamicul a bombardat drumul. ce duce 
de la Iondsesti spre trenul regimentar, la Dobrinesti, în 
vecinătatea Nicorestilor. | | | | 


“Viner: 1 septembrie 1917 


De la’ 10,10- dimineaţa pina la 5,30 aus: amiazä, li- 
niste deplină. 

Pind la 6,30 inamicul a bombardat tranșeele sectorului 
55/67. Pina la 12, miezul nopții, linişte. De la 12 pina 
la 1 după miezul nopții artileria inamică a bombardat 
_ bateriile noastre. Pina la ceasurile 5 dimineaţa, rari 
focuri de armă. | 


Simbatd, 2 septembrie 1917 

De ‘dimineata linişte pînă acum la ceasurile 12. De 
cătră sară s-au auzit bombardari inspre ere eee si in 
sus de Mărășești. 

Pe la 4,30 a fost de a vizitat frontul nostru un colo- 
nel american. Pe linga el era un sublocotenent roman 
care putea vorbi PNBle este: | | 


164 


“Înainte de amiazä a fost pe la mine soldatul Lisman 
Gheorghe din compania a 6-a si mi-a spus ca in timpul 
noptii soldatii nostri ar fi auzit cum nemtii ar îi adus 
tunuri pe poziţie. 


Acum, la ceasul 7,19 sara, ip aid a cent bombar- 
dament puternic asupra pozitiei Marasesti. De la noi 
n-aud încă un răspuns puternic. 


Peste noapte liniște afară de rari focuri de armă și de 
tun, acestea din urmă în direcţia podului Tonäsesti. 


Duminică, 3 septembrie 1917 


Toată ziua și toată noaptea, | liniștea sectorului bri- 
găzii. La. dreapta sectorului, în sus de Mărășești, s-a auzit 
bombardament de artilerie. | 


Peste noapte, rari bombardamente inamice tot inspre 
pedul'si drumul Ionäsesti. 


Luni, 4 septembrie 1917 


De dimineaţă, linişte. Pe la ceasurile 12 iarăşi s-a 
auzit bombardament spre dreapta Märäsestilor. De la 
ceasurile 3 după amiază au început nemţii să bombar- 
deze drumul spre Ionäsesti. Si acum, la 3,30, tine bom- 
bardamentul, dar mai rar. Ai nostri nu vreu să facă 
risipă de muniții, ci bat numai cînd trebuie să bată. 

Cite odată se face o liniște de ai crede că esti în 
vreme de pace, dacă nu ti-ar fi satul cine știe unde si 
dacă n-ai fi inconjurat numai de soldaţi si ofițeri. : 

Intru la mare grijă că vine frigul si n-am haine 
groase. Noaptea stau afară. Nu zic că dorm, din pricină 
că-i frig. Ziua nu mă pot hodini oleacă din pricina mus- 
telor. Azi dimineaţă mi-a venit o scrisoare de la nepotul 
Jon Zaharescu dn Folticeni, în care mă felicitează de ziua 
numelui. Ieri dimineaţă mi-au venit 3 scrisori: una de 
la domnul J. Simionescu, profesor universitar și secretar 
general al Ministerului Instrucțiunii. Am lăcrămat cînd 
am cetit-o, că mi-am adus aminte de zilele de august 
1913, cînd am petrecut împreună cu domnia sa și familia 
domniei sale la munte, la Broșteni, pe Măzănaia, Rarău, 
la Cruce și pe Bărnărel. Vremuri frumoase, cînd vă 
veţi mai întoarce asupra noastră ? ! 


165 


* 
* 


Alta scrisoare mi-a venit de la nepoata Ruxanda, 
in care imi scrie de fratele ei, de tatäl ei si de fratele 
si casa fratelui meu Stefan. A treia scrisoare mi-a venit 
de la I. Poiană, notarul comunii Fatarusi. Am să le räs- 
pund la toti. 


Marti, 5 septembrie 1917 


__ “Toată noaptea şi ziua pind acum, la 4,10 după amiază, 
linişte. 

De dimineaţă trei aeroplane de-ale noastre, venind 
dinspre. Tecuci, au zburat peste liniile dușmanului, cu 
toată ploaia de obuze ce acesta a îndreptat asupra lor. 
__ Astăzi am răspuns la scrisorile nepoatei Ruxanda, lui 
1. Poiană, nepotului I. Zaharescu şi domnului profesor 
I. Simionescu de la lași. | 

Toatä noaptea liniste. 


Miercuri, 6 septembrie 1917 


De cäträ ziuă nişte tunuri ale noastre, de stînga 
Siretului, au aruncat proiectile la inamic. Mai pe la 
amiază, 11 „30—12, inamicul a aruncat obuze la podul si 
| satul Tonäsesti. 

încolo, linişte. | 

Asară a venit un raport al domaului capitan Robă- 
nescu privitor la. facerea cuptioarelor de despäduchiere, 
a unei bai si a unei infirmerii. 

Azi am scris o carte PES RERO Alexandru de 
la Tätärusi. 

Liniste. 

După darea de sama a brigăzii, iacă ce a fost: pe 
intreg sectorul rari focuri de arme. Pe Ja ora 18, ca ras- 
puns la tragerea artileriei noastre, inamicul a. bombar- 
dat cu o baterie din direcţia gării Siretul, satul Ionă- 
șeşti. Pe la ora 19.a tras citeva proiectile asupra satului. 
Cozmestii Vechi. Restul timpului, linişte. N-au fost 
pierderi. | 

Se fac mereu lucrări de întărire în sectorul brigăzii. 


„Joi, 7 septembrie 1917 


De dimineaţă, pină acum, la ora 4 fără un sfert, 
liniște deplină. Afară de venirea aeroplanelor, încolo 


166 


nici focuri de tun, nici de armă. Nemţii tot aruncă bom- 
barde cu ziare tipărite în București, „Gazeta București- 
lor“. Jeri am trimes la divizie, Nicorești, 19 bucăţi. 

La ceasurile 6 fără un sfert nemţii au început a bate 
podul şi satul lonăşești. 


Vineri, 8 septembrie 1917 
Toată ziua şi toată noaptea, liniște. 


Sîmbătă, 9 septembrie 1917 


Pină acum, la ceasurile 12 fără un sfert, foarte rari 
pătăi de tun şi de la inamic şi de la noi. 

Un aeroplan nemtesc se aude hăt departe, la inamic, 
spre Focşani. 

Aici, în pădurea unde ne aflăm, oamenii cară lemne, 
ca să-și facă bordeie de iarnă, căci — după cit se vede — 
avem să vietuim pe-aici cînd a fi la putere vintul si 
gerul. 

Nu ştiu ce socoteală să fie, că azi nu mi-s boii acasă. 
De la Tătăruşi nu primesc nimica, adică de la cei în 
mîna cărora mi-am lăsat o bună parte din sudoarea mea. 


Duminică, 10 septembrie 1917 


“Toată noaptea a.fost liniște. 

În ziuă, un aeroplan dușman a ee pe deasupra 
noastra. | 

Pe la ceasurile 11 dimineata a iesit si un aeroplan 
de-al nostru, viind dinspre Tecuci. L-au luat nemtii în 
primire cu mitralierele, fără să-i poată face ceva. Incolo, 
nici o mișcare. (Ceas 12 fara 20 minute dimineaţa). 

Azi mi-au venit 3 scrisori (cărţi postale) : una de la 
domnul Serafim Ionescu si două din Tätärusi, de la 
Poiana si de la finul Alexa Gh. 

Pînă in sară, linişte. Un aeroplan vräjmas umblă pe 
deasupra poziţiilor noastre. 


Luni, 11 septembrie 1917 


Azi noapte (10—11 septembrie), liniște, afară de citeva 
focuri de armă de amindoua părțile. Ai noștri au bătut 


167 


cu tunurile din stinga Siretului, iar nemtii au batut 
inspre podul si drumul Jonasesti. 

Astăzi, rari focuri de tun si de armă de amindoua 
părţile. 

Acum, la ceasurile 3,30 după amiază, cea mai deplină 
linişte. Soldaţii de la cartier lucrează la bordeie pentru 
iarnă, iar ofițerii nostri, la umbra unui stejar, dinaintea 
'bordeiului lor, joacă O partidă de sa + 


Marti, 12 septembrie 1917 


Asta noapte (11 spre 12 septembrie), liniste, cu rari 
focuri de armă si de tun. Peste zi un aeroplan nemtesc 
a zburat pe deasupra. liniilor noastre căutînd, se vede, 
a fotografia. Ai nostri n-au tras în el. 

Acum, de cătră sară, pe la 6,30, un aeroplan nem- 
tesc a zburat de la Cozmeşti la deal. Pe cînd zbura, nişte 
tunuri nemtesti băteau în Jocul unde se găsesc rezervele 
noastre. 

Pe la 7,30 sara, linişte. Lumea se trudeste mereu să 
facă bordeie pe iarnă. Cite odată „de minimis& mă ia în 
räspär. 


Miercuri, 13 septembrie 1917 


Toată ziua liniște, afară de rari focuri de armă si 
obisnuitul bombardament nemtese la podul si satul 
Tonasesti. = | 

leri sară mă necäjeam să dorm sub căruța brigăzii. 
Mai la vale, parte din soldaţii cartierului se aflau gră- 
mada, iar soldatul Hreamătă Dumitru se trudea să spuie 
O poveste. Eu auzeam că o spune încurcat. | 

— Mäi, le-am strigat de sub cärutä, dacä veti face 
„cinste mine sară, apoi să vă spun eu povestea asta. 

Si s-au ţinut oamenii de cuvînt. Într-un bordei, pe 
întuneric, am spus „Povestea lui Petrişor si a lui Petrea 
Talhariu“. Amu, cum oi fi spus-o, nu știu, dar soldatul 
Cristei Gheorghe a scăpărat un chibrit și a văzut ochii 
mei uzi de lacrimi. 


Joi, 14 septembrie 1917 . 


Ziua crucii. Liniste de dimineaţă si pînă acum, la 
ceasurile 1,30 după amiază. 


168 


De acasa,. nici o veste. ,De minimis“ dus la Satul 
Nou, lîngă Tecuci. Oamenii stau liniștiți. De pe la ceasu- 
rile 5,30 după amiază nemţii trag mereu cu tunul din - 
direcţia gării. Siret, la podul și satul Ionasesti. 

Am scris o scrisoare nepotului Alexandru si alta lui 

Poiană, notariul. 


Vineri, 15 septembrie 1917 


Astă noapte, liniște. Azi, toată ziua liniște în sec- 
torul brigăzii noastre. La dreapta: sectorului, în timpul 
zilei, s-au auzit focuri de tun, arma si mitralieră. 

Am fost cam bolnav, fiind răcit si rău îmbrăcat. 

Pe noapte m-am mutat cu hodina în bordei, unde am 
dormit pe un pat cu soldaţii Dorneanu Ion, Tanus Iosif 
și Grecu Gheorghe. 


Simbătă, 16 septembrie 1917 


Liniste astă noapte. 

„Acum, pe la ceasurile 12 fără un sfert, se aud bătăi 
de-ale tunurilor noastre. O samă de oameni lucrează la 
bordeie pe iarnă. Aștept mereu să-mi vie scrisoare de 
acasă şi nu-mi mai vine. Nu știu ce să fie. 

Pe noapte, liniste. 


Duminică, 17 septembrie 1917 | 


Toata ziua liniste. Pe noapte, ca de obicei, rari focuri 
de arma. Neamtul bate susaua si podul de la Jonäsesti. 
Pe sara am primit o scrisoare de al elevul meu, Dogariu 
Vasile (factor postal) din Tatarusi. : 


Luni, 18 septembrie 1917 


Liniste. Pe noapte vrajmasul a bătut cu tunul satul 
si podul de la Ionäsesti. | 

De acasă nu-mi mai vine nimica. Ma tem să nu se 
întoarcă vremea de astă iarnă... 

Azi ne-a făcut injecție cu ser mixt. Dureroasă cumplit. 


Marti, 19 septembrie 1917 


Cind scriu aceste rînduri, la ceasurile 12.10 m., nu se 
aude nici o mișcare care să te facă a crede că esti pe 


169 


cimpul de luptă. Asară a venit un ordin de zi de la armata 
I-a, în care ne laudă că am luptat bine, apărîndu-ne 
pămîntul şi doborînd planurile lui Mackensen. 

Spre sară inamicul — ca de obicei în ultima vreme 
— a mai trimis obuze la podul gi satul Ionäsesti. 


Miercuri, 20 septembrie 1917 
Astă noapte linişte, afară de rari focuri de armă și 
citeva obuze trimese la pod din direcţia haltei Siret. Azi, 
linişte. Rari focuri de tun de amindoua părțile. Pe la 
5,30 dimineaţa inamicul a prins doi soldaţi din regimen- 
tul 55/67. Pe semne erau la reţele, unde inamicul, väzin- 
du-i dormind, a tăiat. reţelele în dreptul lor și i-a luat. 
Au strigat ei „văleu“, cei din urmă au tras focuri, dar | 
prea tîrziu. Cazul s-a adus la cunoștința diviziei prin 
raport deosebit. Un soldat era leat 1898 si altul 1918. 
| Azi am scris lui Dogariu V. si fratelui meu Radu. 


- Joi, 21 septembrie 1917 


Pe la amiazä tunurile neue au bätut podul si “satul 
Ionäsesti. | 
Azi toată ziua am fost la tr init regimentar, unde am 
mai cinstit cu Toma Beltic si alti soldaţi. Pe sară am 
-pornit iaräsi la cancelaria brigäzii. - | 


Vineri, 22 septembrie 1917 

Asta noapte focuri de arma, mitralierä si tun. Peste 
zi rari bätäi de tun. Acum, pe la ceasurile 3 dupa amiază. 
linişte deplină. 

Domnul colonel Neculcea îi cam bolnav de gălbănare. 

Azi am primit 4 cărți poștale : două de la băieţii soră- 
mea, una de la notar si una de la Stefaneasca. Le voi 
răspunde, pe rind, la toţi. Tot azi am scris o scrisoare 
nepotului Alexandru, una Ruxandei, nepoatei si una cum- 
natului lon Dămian, de la regimentul 14 de instrucție, 
compania a 7-a. 


' Sîmbătă, 23 septembrie 1917 


Toată ziua linişte. Pe noapte bombardament la podul 
si satul Cozmestii Vechi. 


170 


Duminicä, 24 septembrie 1917 


Rar bombardamnet de tun si arme. De la 55/67 un 
mort de puşcă duşmană. 


Luni, 29 septembrie 1917 


Rari bătăi de tunuri si arme (ceasarile 2 după amiază). 
Restul timpului linişte. 


Marti, 26 septembrie 1917 


Liniste ca in zilele dinainte. Astäzi a fost liniste 
deplină. Nemţii n-au bătut defel cu tunul, fără numai 
pe linie, un foc sau două. Mai umblă pe deasupra noas- 
tra aeroplane si sträine si de-ale noastre. 

Ma gindesc mereu la cei de-acasă, că nu-mi scriu 
nimic. 

Duminica trecută am fost pe front la compania a 


10-a din 54/56 si am dat faţă cu Anton P. losub, care 


mi-a spus că un soldat, al cărui nume l-a uitat, i-a 
pomenit de niște milițieni, între cari si de Stefan Vasi- 
liu de la Tătăruşi. Se poate ca fratele meu să trăiască, 
dar mă mier de ce să nu-mi scrie, ori să scrie la casa lui ! 

Acum, pe la ceasurile 7 sara, liniște. Se aud rari 
bätäi de tun din sus de Panciu. | 

În zilele de la 26—30 septembrie linişte pe frontul 
brigăzii, afară de rari focuri de armă și Panacea: in 
timpul nopții. | : 


Duminică, 1 octombrie 1917 


Zi însemnată in viata mea. Astăzi se împlinesc 22 de 
ani în capăt de cînd am intrat în serviciul de învăţător 
la Tatdrusi, primind scoala pe samă de la inaintasul 
meu, Vasile Balan, care s-a mutat la Forästi, la 2 octom- 
brie 1895 si acolo s-a sfirsit din viaţă in luna februarie 
1903. Ce vremuri erau acum 22 de ani si ce vremuri 
sînt astăzi! Atunci eram bäietandru crud, fără price- 
perea rostului în lume. Astăzi sînt mai mult batrin decit 
tînăr și nu mă găsesc la școală, ci pe cîmpul de luptă, 
acolo unde oastea vestitului Mackensen s-a lovit de 
pieptul si de dragostea de ţară a ostasului român, ostaş ~ 


171 


oe 


cum mă număr si eu, cel ce la viitorul an, 1918, ianuarie, 
în 2, împlinesc 42 de ani ai vieţii. 


Pe la amiază eram cam trecut cu foamea si m-am 
dus la popotă, la prietenul Nastasă, unde am ospătat 
bine si am cinstit şi un pahar de vin, fagaduindu-ne ca 
la vremi bune şi de liniște să petrecem cum am mai 
petrecut. 


Acum cînd scriu rîndurile acestea, pe la ceasurile 6 
sara, un aeroplan nemtesc căuta să zboare pe deasupra 
poziţiilor noastre dar a fost fugărit de un aeroplan al 
nostru. Viteji or fi fiind ei nemţii, dar cînd văd că are 
cine-i urmări fug de se prăpădesc. 

Am ordin să mă duc cu 2 soldaţi din fostul regiment 
67, scäpati din Germania si veniţi prin Francia la noi, 
la batalionul din rezerva diviziei, la pod la Jonäsesti. 


Luni, 2 octombrie 1917 


Nas fi scris nimic in dreptul zilei de astäzi, cäci pe 
frontul brigäzii noastre, afarä de munca incordata la 
întărirea pozițiilor in timpul nopții, nu-i nici un lucru 
vrednic de însemnat. Pentru mine însă această zi de 
luni, 2 octombrie, are o preţuire destul de mare, căci | 
astăzi se împlinesc 22 de ani în capăt de cînd am intrat 
întîia oară ca învăţător la scoala din satul meu, Tătăruşi. . 
Ca ieri am primit şcoala pe samă, iar ca azi am început. 
în crudă tineretä împrăştierea luminii folositoare in 
pătura sătească în satul meu de naştere. Ca asară am 
petrecut frumos la moşul dascăl Costache Chirilescu, 
împreună cu preotul D. Constantinescu și soţia sa (moșii 
și părinţii mei sufleteşti) şi V. Balan, învățătorul in 
locul căruia am fost numit, cu soţia sa. Frumoase timpuri, 
doamne sfinte! Viaţă liniștită și strai ieftin si fara grijă. 

Azi, pînă să facem România mare, vedem că vrăjmașii 
noştri ne-au Juat 2/3 din cea mică; iar noi trăim greu 
de tot. Scumpete si lipsă. \ 


Marti, 3 octombrie 1917 | 
_ Si astăzi as fi lăsat să nu mai scriu nimica, dar o 
întîmplare în legătură cu nacazul nostru mă face să pun 
pe biata hîrtie aceste slabe rînduri. Pe la ceasurile 3 dupa 


172 


amiază iacă soseşte de peste Siret un francez venit 
pe frontul nostru ca fotograf din partea revistei franceze . 
„Illustration“. El a adus ştirea la domnul colonel Ne- 
culcea că în Germania este început de revoltă. Între 
germani si bulgari încep a ieşi binisor zorile neintalege- 
rii. Se întăreşte ştirea că bulgarii din Dobrogea nu mai 
voiesc să lupte. Asemenea îmi spune tînărul adjutant al 
brigăzii, domnul locotenent Ionescu Romulus, că mare 
parte din germanii de pe frontul nostru nu prea vreu sa 
lupte si că vizita casierului Wilhelm în România se dato- 
reste faptului că un batalion nemtesc n-a voit să intre 
în luptă. Asa se tălmăceşte lucrul și pe frontul dinspre 
Rusia [...]. | 


Marti, 10 octombrie 1917 


În cursul săptămînii de la 3 la 10 octombrie, nimic 
de samă nu s-a petrecut pe frontul brigăzii. Ziua şi noap- 
tea, linişte. Cite odată, ziua, mai bat tunurile de o parte 
și de alta, iar noaptea mai bat puştile și mitralierele. 

Joi sara, la 5 octombrie, am primit carte poştală de 
la Poiană si de la fratele Radu. De la casa fratelui Ste- 
fan, nimic, Sîmbătă sara, 7 octombrie, primesc scrisoare 
si de la nepotul Alexandru. Spune că acasă îi bine, dar 
învăţătoarea voieşte cu orice preţ să scoată lucrurile mele 
din locuinţa şcolii. I-am răspuns nepotului luni, la 9 
octombrie, că să nu clintească nimic din lucrurile mele 
atita vreme cit ştie că eu îs in viaţă. Recunostinta din 
partea fostei mele eleve ! ! | 

În acest timp, domnul colonel s-a început a muta 
lucrurile în bordeiul cancelariei, rămîind ca lucrurile can- 
celariei să fie mutate în altă parte. Se vede că i-i cam 
urit, căci m-a pus să-i spun poveşti. Am început acest 
lucru din sara de sîmbătă, 7 octombrie. În sara l-a am 
spus povestea „Finul lui Dumnezeu“. A doua sară „Po- 
vestea lui Petrişor si a lui Petrea Talhariu“. Asară am 
spus „Povestea lui Paroliţă“. Astăzi nu-mi tocmai sînt 
boii acasă. Mă gîndesc că vine iarna şi frigul și eu sint 
gol-golut si cu frica în spate să nu pätesc ce-am patit 
în iarna anului 1916—1917. 


173 


Miercuri, 11 octombrie 1917 


De asta noapte, de pe la miezul noptii, a inceput sa 
ploaie si s-a făcut o glodărie, că nu esti harnic să ieși din 
bordei afară. - 

De dimineatä am stat de vorba, in cancelaria briga- 
zii, cu domnul colonel Neculcea, facind să treacă pe dina- 
intea noastra icoane de acum 20—30 de ani. | 

Pe sară am fost la cancelarie si am spus „Povestea lui 
nu știu“. Asară, marti, am spus „Povestea vatavului‘, ia 
numai să treacă vremea, că ne mănîncă uritul şi dorul de 
acasă şi de vremurile cele bune. Noroc că domnul colonel 
si cu tindrul său adjutant sînt oameni buni, că amintre- 
lea aş fi mai mult nebun decît teafăr la mintea mea. Mai 
este cineva care, doamne, doamne !... | 


Joi, 12 octombrie 1917 


- Nimic de samă decit doară că domnul colonel a dat 
ordin de zi să fiu înaintat la gradul de caporal, pe ziua 
de 15 august 1917, cu scop că în cit de curîndă vreme să 
mă înainteze la alt grad. 


Vineri, 13 octombrie 1917 


Ce să mai scriu alta decît că nemţii au început să bată - 
iarăşi înspre podul de la Tonäsesti. Norocul nostru că 
“nu nimeresc, macar că ştiu ei bine in care parte să în- 

drepte bataia tunului. | 


Luni, 16 octombrie 1917 


Am rărit-o cu însemnările în carnet pentru că, fiind 
linişte pe front, nu prea am ce scrie. 

Azi am trimes o carte poştală nepotului Alexandru. 

Nemţii mănîncă bătaie de la francezi și englezi. Au 
grămădit — spune comunicatul — puteri la stînga fron- 
tului italian, căutind să-l rupă. Italienii au luat măsu- 
rile trebuitoare. 

"Vreme frumoasă, acum, dimineaţa, pe la taca a 11. 
Mai bubuie cite un tun si mai latra cätelele de mitraliere 
nemtesti. Se intimpla des că pustile si mitralierele bat si 
mai departe decit linia de lupta si atunci gloantele trec 
si pe la rezerve. Iacă asa s-a întîmplat azi de cătră sara. 


174 


Omul de legătură, Istrate Pavăl Gheorghe, pe cînd ve- 

nea din Cozmestii Vechi, un glonte de mitralieră i-a stra- 

puns piciorul drept, de la genunchi mai sus. Dupa ce 

ai nostri l-au pansat, l-au pus pe targa si l-au dus la 

pod la Ionäsesti, iar de acolo să-l trimeata la v-un spital. 
Pe noapte liniste si frig. | 


Vineri, 20 octombrie 1917 

De luni n-am mai scris in carnet, că n-am avut ce 
scrie. De acasă n-am primit nici o veste. 

Pe aici se vorbeşte că vom merge în repaus sau în re- 
facere la Pufesti. Văd că au început să aşeze fir telefo- 
nic oameni de la brigada a 10-a (regimentele 8 si 9). 

Domnul locotenent adjutant are nădejde să se ducă 
acasă de luni, 23 octombrie. Vrea să ducă dar surorii sale 
nişte bombe pe care le face în bordeiul său camaradul 
caporal Buccinschi Alois. 

Eu stau cu făptura în bordei, însă gîndul îmi zboară 
departe, la locurile mele si la vremile depărtate, cînd pră- 
pădul nu incepuse încă pe biata lume. 

Astă noapte, joi spre vineri, am visat pe dieu meu 
Dandu Neculai, fostul sublocotenent din: compania I-a, 
batalionul 4/56. Am trait bine cu acest tinar ofiter. Acum 
ma mier care sa fie pricina de nu voieste sa-mi scrie. Ca 
doară nu ş-a fi schimbat firea. 


Diaz tie. 22 octombrie 1917 

Ne-am mutat la Pufesti, în repaus, fiind rezerva ar- 
matei diviziei a 14-a, iar în locul nostru, unde am stat 
de la 1 august pînă în această zi, a venit divizia a 5-a si 
în locul brigăzii a 28-a a venit brigada a 10-a, avînd de 
comandant pe colonelul Voicescu. | 


Lunt sara, 23 octombrie 1917. 
_ Am plecat acasă în permisie pe 8 zile, iar marti dimi- 
neata, 24 octombrie, am fost acasă, în Tătăruși. Am pe- 
trecut bine cele 8 zile cît am stat acasă. 

Luni sara, la 30 octombrie, Ilie Mihăilescu mi-a spus 
la telefon că-s numit institutor la Școala normală de o 
clasă ce se înfiinţează în Tătăruşi. A doua zi, marti, am 
fost întrebat de anume date, ca să se facă mijlocire pen- 


175 


1 
tru demobilizarea mea. În sara de marti, 31 octombrie, 
am plecat spre front, in asteptarea vreunui rezultat. 

La Pufesti am ajuns bine si pe toti cei mari i-am gasit 
cu voie bund. Cind m-am dat jos din tren, era bombar- 
dament viu in directia Sparieti-Movilita. 

Oamenii de la regimente lucreaza la pozitia a 3-a si 
a 4-a. 

Nemţii mai bat cu tunurile. Astă noapte au bătut des 
înspre apus-miazănoapte. 
" Însemnez că, la întoarcere, am vaca (era ziua) la Adjud 
marile stricäciuni facute de cele 11 aeroplane nemtesti, in 
ziua de vineri, 25 august, dimineata. 


Tot azi, 12 noiembrie, am trimes-la deal 4 cärti pos- 
tale :. una nepotului Alexandru, una lui Poiană, una lui 
ilie Mihăilescu si alta lui N. Arama, învăţător în satul 
Manolea, judeţul Suceava. | 
M-am întâlnit cu sergentul Toma Neculai si caporalul 
Iacob Simion, cari au fost în permisie la Tätärusi. Jacob 
mi-a spus că a auzit pe la pean ca se zvoneste sa 
mă duc cu totul la deal. 


Gazetele si comunicatele oficiale ne aduc vestea ca 
germanii mănîncă bătaie de la englezi. | | 


Luni, 13 noiembrie 1917 


Mă aflu tot la Pufesti. 

Azi un an era zi de duminică si mă aflam pe malul 
Oltului, la Vadul Curtisoarei, din sus de Slatina. Cum 
îi ieri ocupam poziţie pe malul Oltului — cam la v-o 10 
km spre miazănoapte de Slatina. Germanii au bătut, ca 
ieri, toată ziua orașul Slatina şi tranșeele ce erau de o 
parte şi de alta a malului stîng, la deal și la vale de pod. 

Astăzi de dimineaţă anul ai noștri au deschis focul 
(compania a 4-a din 4/56), iar nemții au început să bată 
cumplit cu tunurile de dimineaţă si pînă mai după amia- 
ză. Mai pe amănunt se văd povestite faptele în carnetul 
celalalt (să-i zic nr. 1), la vremea întimplării lor. 


Joi, 16 noiembrie 1917 


Stam în Pufesti. Alaltăsară am auzit zvon că pe la 
sfîrşitul lunii ne ducem pe poziţie în locul diviziei a 
15-a. 


176 


Asară am fost la domnul căpitan Georgescu Marin si 
acolo vorbeau mai multi ofiţeri în soapta de ducerea ofi- 
terilor activi în Franţa. N-am putut prinde mai mult. 
Se vede că miezul lucrului este stragnica framintare din 
„Rusia. | dé 
De acasä nu-mi mai vine nici o veste. Azi am scris Si 
trimes o carte postalä lui Ruginä Dumitru la compania 
a 6-a din regimentul Dolj, nr. 1.. 


Vineri, 1 decembrie 1917 


De la 16 noiembrie pînă azi am stat pe loc cu scrierea 
însemnărilor din pricină că eram în repaus si deci 
n-aveam a scrie despre faptele de arme ale brigăzii și 
diviziei noastre; În fiecare zi aveam de scris la cance- 
laria brigăzii. 

Un lucru de samă s-a petrecut în acest răstimp de 
14 zile. România, fiind luptătoare pe frontul răsăritean, 
la un loc'cu rușii (iar la ruși intimplindu-se o nouă re- 
volutie, guvernul lui Kerenski căzînd şi venind la cîrmă 
asa-zisii maximalisti, aceştia voiau cu orice pret înche- 
ierea păcii, iar pina atunci, armistițiu), România deci, 
fiind în legătură cu ei, nu putea rămîne deoparte singură 
si pentru aceea a căutat si ea să încheie armistițiu odată 
cu ruşii. Pre cît îmi aduc aminte, căci în carnet nu am 
“scris, vestea încheierii armistiţiului s-a făcut stiuta ori. 
atunci, de cătră sară, ori a doua zi de cătră sară. Îmi aduc 
aminte cum domnul colonel Neculcea a făcut știut regi- 
mentelor la telefon, spuind comandanților să se aducă 
acest lucru la știrea oștenilor, tălmăcindu-le și ce-i acela 
armistițiu. 

Zvon că mergem pe front în locul diviziei a 15-a. Era 
să plecăm pe ziua de 1 decembrie. Lucrurile s-au invir- 
tit si stăm tot pe loc, în Pufesti. 

Ceva de samă a fost încheierea armistiţiului provizo- 
riu între armata rusă-română, de pe frontul român și 
cea germană. 


177 


La 29 noiembrie am primit ştirea de acasă că-s numit 
la Şcoala normală, dar de la autorităţile militare nu mi-a 
venit încă nici un ordin. 

Încolo nimic vrednic de însemnat, 


Marţi, 5 decembrie 1917 


Ordin că in Pufesti ne mutăm pe poziţie în locul divi- 
ziei a 15-a. Lumea nu şi-a făcut inimă ră că merge pe 
front. Era îngrijită că nu va găsi adăposturi bune. Vestea 
aceasta a fost primită ca o veste militărească, indeplinind | 
porunca stapinirii. 

A doua zi mi-am strins tot materialul de cancelarie, 
l-am pus în lăzi, lăzile in trăsuri si gata de ducă. Ase- 
menea si regimentele s-au pregatit de dimineata. 


*« 


La ceasurile 11 dimineaţa a venit de la Tätärusi sol- 
datul Anton Iosub si mi-a adus o scrisoare de la Maria 
Ștefănescu. Aceasta caută să se dezvinovateasca de neiz- 
binda mea in privinta chestiunii cu ducerea mea ca inva- 
tätor la scoala normalä. Eu nu-i gäsesc nici o vinä, dupä 
cum nu găsesc nici o vină nici altui tätärusan. Văd că 
Maria are un fel de ură pe notarul Poiană, crezind că 
acesta mi-ar fi scris că ea ar fi pus cuvînt pe lîngă re- 
vizor să nu vin eu acasă. Nu cred că revizorul ar fi făcut 
acest lucru. În Tätärusi, pe cit văd eu, nu piere sămînţa 
dihoniei. 

x 


Pe la ceasurile 3 după amiază am plecat la drum spre . 
front la Diocheti. Pe sară am ajuns la postul de comandă 
al brigăzii, pe un vint si un frig cam supărător, mai cu 
samă că eu sînt cam sprinten îmbrăcat. | 

Asa de. frumoasä era susaua pe unde am mers pina 
a apuca la dreapta, cä am zis cäträ niste osteni din apro- 
piere : „Cum n-or căuta nemţii să-şi înfipte căncile in 


178 


aceasta tara, cind o vad aga de bogată si-asa de frumoa- 
să | yee 

In noaptea de 6 spre 7 dé Le am dormit în bordei 
si cu oamenii din 76/80. Si aici am bägat de sama ca 
omul la nevoie isi face curaj. Fusesera pe aici lupte 
cumplite în august. Au pierit mulţi oșteni de-ai nostri, 
dar cei rămaşi i-am. găsit voiosi si cu inima deschisă. 

Astăzi, la 8 decembrie, am trimes acasă, la Tatarusi, 

4 cărţi poştale. 

In urma luptelor din august au niet nemti peste 
sama de multi. Si, din pricina bombardamentului, nu 
s-au putut îngropa. Acum, in urma armistitiului, pot 
umbla şi ai noștri și ai lor să-şi stringa și să-și îngroape 
morţii [...]. 

Aici ducem lipsă de apă.. Trebuie să se ducă -oamenii 
si la 2—3 km să aducă oleacă de apă. La fîntînile din 
satul Spärieti păzesc jandarmi puşi de divizia a 2-a. Oa- 
menii de la noi, ca să poată lua apă din fintina, trebuie 
sa coe ordin de serviciu. 


“Sîmbătă, 16 decembrie 1917 


_ Pe poziţie, la sud de satul Diocheti. 

În tot acest răstimp de vreme (8—16 decembrie 1917) 
nu s-au petrecut fapte vrednice de însemnat. În ziua de 
9 decembrie, pe la ceasurile 4,30 p.m., s-au prezentat la 
rețelele noastre 2 ofiţeri nemți, predind un plic adresat 
comandantului diviziei noastre. 

În ziua de 11 decembrie 2 ofiţeri parlamentari de-ai 
noştri, locotenentul Ionescu Romulus şi locotenentul Eber- 
vain Alexandru, au predat inamicului un plic primit de 
la divizie cu nr. 2 099. 

Încolo, tot liniște. Miscäri de-ale nemților pe front, 
ingropindu-si morţii din vremea luptelor. Ai noștri lu- 
crează la adăposturi. 

Plin cîmpul cu focoase si proiectile. O samă din sol- 


179 


datii nostri, umblind cu ele, se primejduiesc. Asa, in 
“ziua de 10 decembrie, la 54/56 a fost omorit un soldat 
si ranit un sergent si un caporal. La 16 decembrie un 
soldat de la 55/67, la rezervă, a găsit un obuz si l-a trîn- — 
tit jos. Proiectilul a facut explozie rupind picioarele sol- 
datului. Labele picioarelor i-au fost îngropate în cîmp, 
aproape de susaua ce trece pe la sud de Diocheti. De du- 
reri mari, mare lucru să nu fi murit si omul Eu chiar 
atunci veneam din satul Diocheti si am auzit detunătura 
si răcnetele de durere ale bietului om. 

Nişte soldaţi de la o companie de rezervă din 55/67, 
cam la vale de postul nostru de comandă, s-au apucat 
de jucat. Mai pe urmă oamenii, în dorul de casă si de 
vremurile cele bune, s-au strîns grămadă la un loc, au 


găsit o talancä, iar un soldat s-a apucat de urat ca la 
Sfîntul. Vasile. Unul cînta din, fluier si ceilalti strigau 


cum se strigă : hai, hai! Am lăcrămat aducindu-mi aminte 
de vremurile de linişte, cînd pe acum aşteptam vacanţa, 
cu cele două săptămîni de petrecere între neamuri si 
prieteni. Astăzi stau pe cîmpul de luptă. Avem armis- 
_tiţiu, dar nu putem sti dacă vom avea pace cit de curînd, 
sau mai degrabă să înceapă focul din nou [...]. 

Vine crăciunul şi eu stau sub mal la miazăzi de Dio- 
cheti şi jälesc că. la mine acasă îi pustiu. Däscälita a 
băgat ofiţeri în odaia mea de locuit. La frate, pustiu [...]. 


Vineri, 22 decembrie 1917 


Încă azi mă apuc să mai scriu ceva. Si cind oi sta si-oi 
judeca, nu știu singur ce să scriu de cit sufăr în ripa a- 
ceasta de la miazăzi a Diochetilor. | 

La treaba la care mă găsesc sînt mai mult singur. Cite 
odată mai multă pisăgeală, cîte odată mai puţină, dar nu 
pot ieşi nicăieri de aici, nici măcar să mă duc să-mi direg 
incältämintea, că-s pe cale de a răminea descult. Cel 
care-i de drept să fie cu grija cancelariei îi dus în lume 


180 


cu serviciu, iar eu, nestiind rosturile in toate adincurile, 
vine vremea de mai inghit noduri, cum mi s-a intimplat 
astăzi, că am pus la dosar o nirtie care nu trebuia pusă. 
(Un plan crochiu trimes de maiorul Stravrat). _ 

Gazetele tot ne spun că-i pe cale încheierea păcii între 
ruşi şi nemți, iar pe de altă parte că nu se ştie cum s-a 
alege cu munca si jertfele noastre. 

Am mai scris acasă, la Tatarusi. 

Sîmbătă, 23 decembrie 1917 am dat ser isorile lui Beltic, 


care le-a dus la divizie. 
| 


Duminică, 24 decembrie 1917 


N 


Tot la miazăzi de Diocheti. 

Azi a venit un ordin telefone de al divizie, in .care 
zice că să se deie drumul la oameni in permisie pe cite 
4 zile, începind de mine, 25 decembrie. Eu am rămas 
pe loc, căci n-are cine să facă treabă la cancelarie in 
lipsa mea. | 

Acum un an pe astă vreme eram pe drumul de la 
Stiubeeni spre Dorobanţu, unde am ajuns sara si unde 
am fost găzduit în casa locuitorului C. Lazariuc şi unde 
am trăit cam binişor toate zilele crăciunului. Era rău că 
fojgăluiau păduchii pe mine si mă främintam cu mintea 
ce să tac să pot scăpa de ei. Eram si bolnav de stomac. 
Aveam enterită. 

Azi dimineaţă, în zorii zilei, s-au împlinit 7 ani în 
capăt de cînd tata ne-a lăsat sănătate. şi s-a dus de pe 
lumea asta. Multe amintiri am din acele zile. 

Acum mă aflu aici, pe cîmpul de așteptare si ingri- 
jire de cum vor fi lucrurile in Rusia [...]. 

M-am dus cu niste hirtii la regimentul 54/56 si un 
soldat mi-a spus ca de la Marele Cartier General nu s-a 
aprobat mobilizarea mea pe loc, la Scoala normală din 
Tätärusi. N-are ministerul, ori tara, nevoie de învățători, 
are nevoie de cantonisti si de padurari, ca pe ei ji cheama 
la serviciu. 


181 


De la 54/56 am venit pe la postul de comanda al bri- 
gazii si m-am dus in sat la 55/67, la Diocheti. Cum scobo- 
ram din sat la vale spre miazäzi, aud la deal, in dreapta, 
strigăte de „ura“ şi cîntări de muzică. Se vede că era 
oleacă de voie bună la acei oameni. 

Ai noştri — parte din ei —- au fost strinsi ceva mai 
la vale de postul de comandă și preotul Smeureanu, de 
la 54/56, a făcut slujbă, ori a cetit niște rugăciuni în 
cinstea zilei de astăzi. Nu voi uita în toată vremea vieţii 
mele acest răsunet de cîntare la vremea şi locul în care 
ne găseam. De altfel n-am petrecut rău în ziua de cră- 
ciun. De la regiment ni s-au dat cite 250 grame de vin. 
Am mai cinstit si cu plutonierul Citea oleacă, iar la 
amiază am fost ospătat şi cinstit cu vin de către tînărul 
locotenent Al. Ebervain. Pe sară, tot aşa. 

Astăzi, a doua zi de crăciun, domnul general, co- 
mandantii de batalioane si companii au fost în recunoas- 
tere la deal la Spärieti, căci noi ne mutăm în sectorul | 
brigăzii a 3-a. i 

Pe sară am mai cinstit oleacă de vinisor la tînărul 
sublocotenent Gheorghe Manole, în tranşee, spre miazăzi 
de postul de comandă, în apropierea viilor. 

A patra zi de crăciun, joi, 26 decembrie 1917, ne-am 
pornit de la Diocheti pe susa la deal, la noul post de co- 
mandă, în locul brigăzii a 3-a, divizia a 2-a, în marginea 
satului Spärieti. Ne-am aşezat în bordeie si am făcut altă 
rinduialä. În locul nostru, la Diocheti, a venit brigada a 
27-a, sub comanda domnului general Atanasiu, avînd de 
adjutant pe locotenentul de rezervă Popovici, un om înalt 
și voinic. 

Toată ziua de 28 décen bre pînă în sară am avut de 
lucru cu niște hirtii, care trebuiau date la regimente și 
la divizie. Domnul general a piecat a doua zi cu rapoarte 
de propuneri la decorații la divizie si armata I-a si de aici 
la Birlad si la Iasi si pe urmă la Folticeni, unde a petre- 


182 


cut in mijlocul familiei anul nou si boboteaza, viind la 
serviciu la 8 ianuarie 1918. | A | 

După ce mi-am mai apropiet din treabă am ieșit din 
bordei in susä şi, în apropiere, în stinga cum sui la deal, 
am dat de biserica din satul Spärieti. Biserică de lemn, 
rămasă pustie. În tintirim erau cruci de-ale oștenilor cari 
au murit în crincenele lupte din august. Tin minte bine 
că pe una era scris: „Plutonier major Picu Marin, mort 
pentru patrie la 15 august 1917“. 

Trebuie să fi fost bombardament strasnic în timpul 
luptelor din vara trecută. Multe case din Diocheti şi Spă- 
rieti erau stricate. Turnul bisercii din Diocheti era cum- 
pänit într-o parte. Se vede că in Diocheti trebuie să fi 
fost aşezate baterii de-ale noastre, căci se aflau multe 
gropi, acum părăsite. Lîngă gropile făcute pentru tunurile 
noastre se vedeau alte gropi făcute de obuzele germanilor. 

„Nu departe de biserica din Spärieti, pe dreapta cum 
mergi la deal, erau nişte curți, al căror proprietar, Gu- 
rita, nu se alla în sat, satul fiind „evacuat“. Acele curţi 
erau tare stricate de tunurile vräjmase. : | 

Lîngă Spärieti — putin la nord-vest — este satul Mo- 
vilita. Si acest sat a fost ,evacuatf. Casele frumoase si, 
fiind regiune de vii, mai la fiecare casă am văzut pivniţă 
si cramă. Biserica din Movilita nu era stricată, ci numai 
tencuiala în parte de la intrare şi amiază era stricată de 
sfarmaturile obuzelor. | 

În ziua de 29 decembrie mi-am fäcut biletul de voie 
si de tren si în ziua de 30 decembrie am plecat in trăsură 
la Pufeşti cu locotenentul Ebervain. În drum spre Pu- 
festi am auzit zvonindu-se că astă noapte, 29 spre 30 
decembrie, în gara Tecuci un străin — de bună samă că 
german —- ar fi smuls fără veste geanta de la un ofițer 
care ieșea de la C.5.A. S-a dat ordin tot în acea noapte 
ca lumea să vegheze să nu treacă cineva străin printre 
liniile noastre la inamic. Tot astă noapte se spune că o 
baterie rusă ar fi fugit de pe poziţie cu tunuri cu tot. 


183 


Pe sară m-am suit in tren si am plecat spre casă. 
Grămădeală destulă, căci multă lume avea de dus acasă 
să-și vadă familia. La Pașcani asa de mare inghesuiala 
era în tren, că nici n-am mai încăput în vagon, ci am stat 
pe o scară pina la Heci-Lespezi. De aici pînă la Tätärusi 
am avut tovarăşi tataruseni: pe Gh. I. Dumitru Dogariu, 
de la ambulanta diviziei a 14-a, Toma de la regimentul 
7 Prahova, Burtila Iordache de la regimentul 39 şi Vir- 
vara Gheorghe de la regimentul 54/56, compania a 2-a. 
Am găsit acasă, venit în permisie, pe cumnatul meu, Ion 
Dămian, de care m-am fost despărţit în sara de luni, 14 
noiembrie 1916. 

Am petrecut bine acasă în se 8 zile, pina în sara de 
7 ianuarie 1918, cind m-am Dona iarăşi la vale, la 
Pufesti. | 

Acum, 10 ianuarie 1918, mă aflu iarăși la Spärieti, nu 
avînd atîta de lucru, cît fiind frămîntat foarte de grija 
că nu ştiu la cît ne-or duce vrăjmaşii. 

Umblă o mulţime de zvonuri, care mai de care mai 
cumplite : unul, că pe la Ruginoasia se fac tranșee şi că 
trupele s-ar retrage în ,triughiul morţii“. Altul, că s-ar 
fi încheiat armistițiu pe toate fronturile. Altul, că gene- 
ralul Averescu se opune de a mai lupta în zadar cu ina- 
micul. 

Astăzi am .trimes o carte poştală lui Aurel Popa, re 
rectorul Scolii normale din Tätärusi, alta lui Dandu Ne- 
culai, la regimentul 17 Mehedinţi, una lui Dimitrie Gri- 
goriu şi alta lui V. Miron, aceştia din urmă de la can- 
celaria diviziei a 14-a. Vineri, ‘12 ianuarie 1918, am tri- 
mes o carte poștală lui Tarca Irimia. 


Vineri, 19 ianuarie 1918 


„Nu scriu amintirile mele zi cu zi ca atunci cînd osti- 
rea noastră era în acţiune si nu se hotărise armistițiul. 
Pentru că nici asa lucruri de samă n-am a scrie. Sed aici, 


184 


+ 


in marginea de sud a satului ou într-o rîpă, unde-i 
si cancelaria brigăzii. 

Zvonuri cit lumea despre pace si despre razboi [...]. 

La 16 ianuarie am primit o scrisoare de la cumnatul 
Ion Damian, in care-mi spune că ar fi auzit că fratele 
Ștefan trăieşte şi că-i prizonier. . 

Pe front inamicul încearcă mereu 'cu eee 
dar nu i se prinde. Ofiterii inamici aduc ziare romanesti, 
care se tiparesc la ‘Bucuresti. Si ai nostri trimet ziare la 
inamic, tiparite in nemteste. 

In ziua de luni, 15 ianuarie, cam pe la amiază, un ae- 
roplan a zburat pe deasupra frontului — viind dinspre 
Pädureni — si a luat drumul spre Sträuani. Nu stiu al 
cui sa fi fost. | 

Încolo, pace si sănătate si grijă destulă. 


x 


Nu pot închide acest caiet cu însemnările mele din 
război, fără să pomenesc de ofițerii şi oamenii cari m-au 
înconjurat în timpul de la 15 august 1916 pind la 25 
ianuarie 1918. Să încep dar: 

Comandantul regimentului 56, la începutul războiului, 
colonelul Neculcea Constantin. Om tinär, abia avea îm- 
pliniti 43 de ani si 5 luni la decretarea mobilizării. Aprig 
la treabă si priceput. Mai iute la începutul războiului, 
pind la viemea retragerii din noiembrie-decembrie 1916. 
Mustrător cînd oamenii nu-şi făceau cum se cuvine da- 
toria de buni luptători pe front. Pare că-l văd și-l aud 
cum în dimineaţa zilei de miercuri, 9 noiembrie 1916, pe 


dealul Cimpenilor, lingă Balş —— în Oltenia — mustrind 
cu grele vorbe pe oștenii cari aruncaseră în fugă lopata 
„Linemann“. 


— Acum să vă faceţi adăpost cu unghiile, dacă v-aţi 
lăsat uneltele pe cîmpul din faţa inamicului ! 
Pe zona de refacere, la Cordăreni—Slobozia, a venit 


185 


prin martie 1917. Vesnic printre soldati si ofiteri. Mäcar 
cà aici era comandant al brigäzii 28 infanterie, deci avea 
sub a sa cirmuire oamenii din douä regimente — mai 
drept din patru, cum erau la pornirea războiului — apoi 
tot mai mult îi bătea inima la ofițerii și oamenii din regi- 
mentul 56, cu cari a ieşit din ograda regimentului în ziua 
de 3 (sau 4) august 1916. În partea a doua a campaniei, 
la Namoloasa—Marasesti, vara anului 1917, om foarte 
cumpănit si chibzuit. Să nu se facă risipă de muniții si 
pagubă de oameni. 

Nu mi-a zis măcar legănat cuvînt în tot timpul celor 
mai bine de 9 luni (15 aprilie 1917 — 25 ianuarie 1918) 
cînd m-am aflat drept în apropierea sa. Lasă, nu-i vorbă, 
că si eu am fost foarte supus si ascultător de poruncile 
mai marilor mei. Numai datorită acestei ascultări și în- 
depliniri de ordine si la cancelarie si pe front, m-a îna- 
intat la gradul de caporal şi sergent (în acest din urmă 
‘grad la 25 ianuarie 1918), măcar că eu nu voiam să am 
grad în oştire. | 

Sfätos in vremea cind inamicul ne mai läsa in iiniete. 

— Spune oamenilor cu cari te intilnesti, domnule Va- 
siliu, să fie liniștiți, că germanii n-au ajuns să facă o 
parte din locuitorii judeţului nostru să-și părăsească gos- 
podäriile. 

— De trei ori am socotit pierdut batalia 4/56 : 
atunci în toamna anului 1916 : în sara de joi spre vineri, 
3 sau 4 noiembrie, cînd era deasupra Cärbunestilor, în 
sara de vineri, 4 noiembrie, la Curmătura, deasupra Băr- 
bätestilor si în sara de luni, 7 noiembrie, la Simnic, în 
apropiere de Craiova. | 

— Lucrul acesta nu l-am ştiut şi nu l-am auzit pina 
acum — zise cu mirare într-o zi din toamna anului 1917, 
pe malul drept al Siretului, nord Cozmeşti, cînd i-am 
spus vorbele auzite de la un soldat în sara de vineri, 4 
„noiembrie 1916. Prinseseră nemţii un ostaş de-ai nostri, 


186 


„i-au dat o palmă, i-au luat mecanismul de la armă, apoi - 
i-au dat drumul zicindu-i : „Să se puie Neculcea la vostru 
cum s-a pune, noi pe luni sara tot sîntem in Craiova“. 
A si scos carnetul si ş-a însemnat cele auzite de la mine. 

Căpitanul Zaharescu Constantin, comandantul bata- 
lionului 4/56 la începutul războiului. Atita cinste îmi 
căuta, că de multe ori mi se jăluia ca unui frate mai 
“ mare. Asa a făcut la -Neagra-Sarului, în urma luptelor 
de la Pietrele Roşii, la Tulgheș, în urma luptelor de la 
2 octombrie. În urma cumplitei lupte din sara de vineri, 
4 noiembrie, m-a chemat atît el cit si maiorul Tomescu, 
de la 4/15, și mi-au dat puţină gustare și citeva guri bune 
de coniac. Cînd a fost prăpădul cel mare de la Tulburea, 
6 noiembrie, 1916, eu am fost rămas într-o margină de 
sat cu o parte din oamenii companiei I-a. El a auzit zvo- 
- nindu-se că as fi rănit. A trimes 4 brancardieri să. mă 
ridice, să nu cad în minile vrăjmaşilor. — 

— Îmi pare bine că te văd sănătos, bäditä Alexandre. 
Marin zicea că, odată cu dumneata, se pierde şi o parte 
din arhiva batalionului. Dă-o dracului de arhivă, am zis 
eu. Mie nu mi-i dă arhivă; mi-i dă om, să nu cadă în 
mînile dusmanului. | | | 

Ori de cîte ori avea prilejul in luptele din vremea re- 
tragerii, arăta cea mai curată dragoste asupra mea. Cînd 
ne-am dat jos din tren la Bärbätesti si pe urmă aproape 
de Cărbunești, în nee de a 3 noiembrie es a 
zis catra mine: | 

— Bădiţă, să te tii de mine ca umbra. De voi scăpa 
eu, vei scăpa si dumneata ; de-oi muri eu, vei muri Si 
dumneata. | | 

Din sara de 14 noiembrie 1916 nu l-am mai văzut. A 
‘Amas cu parte din regimentul 56 la regimentul 1 Dolj, 


însă tot între sucevenii lui iubiţi. Cind a fost luat de 
pe front, în primăvara anului 1917, si dat la serviciul 
geografic, s-a despărţit plingind de oamenii cu care in- 
trase în război. 


187 


Din sara de 14 noiembrie 1916 nu l-am mai văzut. A 
scăpat teafăr din război si în urmă a ajuns la gradul de 
locotenent-colonel. A murit cam prin 1923—1924. | 

Sublocotenentul Popocivi Constantin de la Borca a 
fost adjutantul batalionului 4 la începutul războiului. 
Om foarte la locul lui. Chiar cum am ajuns cu detasa- 
mentul în Borca, el m-a luat furier al batalionului. 
Costache era priceput la rînduiala cancelariei. A stat la 
Păltiniş pînă la 25—26 septembrie cînd, îmbolnăvindu-se 
de picioare, n-a mai putut merge cu frontul ‘la Borsec, 
Tulgheș şi în toate locurile pînă la capăt. Nu ştiu unde 
„a rămas, că nu l-a mai văzut pînă după război. 

Sublocotenentii Dandu Neculai si Drăgușanu Dumitru 
de la .compania I-a, 4/56, iarăşi s-au arătat oameni buni 
cu mine. Ordonantele lor, cînd era chip să poposim un- 
deva, îngrijeau de mine ca si cum ar fi îngrijit de dinsii. 
Dandu si astazi, de cite ori ma vede, isi aduce cu drag 
aminte de ,badita Alexandru“ din timpul războiului. 

Locotenentul Ionescu Romulus, fiindu-mi cunoscut 
mult inaintea räzboiului, a cäutat pe cit i-a fost cu pu- 
tinta să-mi vie într-ajutor ori cu fapta, ori cu vorba. 

Era să închid cu totul scrierea acestor amintiri fara 
să pomenesc ceva si despre bunul meu prieten, Simion 
Kirileanu. 

Nu l-am avut in companie, dar a fost in batalion cu 
mine, la compania a 4-a. M-am rugat de el, cind eram 
la Pältinis, sä-mi facä rost de un cojocel mic si mi-a 
facut. Si m-am slujit de acel cojocel pind miercuri, 29 
martie 1917. | 

Dupä ce a fost ränit, în septembrie 1916 si adus la 
Păltiniş si apoi la vale, la Broșteni, nu l-am văzut pina 
prin martie 1917 la Cordăreni [...]. | 

Dintre soldaţi am avut cu priintä multi si dintre ta- 
täruseni, dar mai multi din alte locuri. Pun intre cei 
dintii pe Tarcä Irimia, de loc din Panaci-Bucinis, comuna 
Sarul-Dornei. | 


188 


J 


Pe zona de refacere a Cote Neculaï, pluto- 
nierul Tanasă Vasile. 

Pe front, la Nămoloasa, Mărășești, Dion:  Spărieţi, 
Movilita, pe Belţic Mihai. Acesta era curierul brigăzii, 


purtind corespondenţa între brigada 28 și divizia a 14-a. 


Cu toate nevoile, el îmi aducea schimburile la coloană, 
unde mi le spăla batrinul camarad Vieru Gheorghe, zis 
în oştire Velea Carol. | 

Am mai lamintit că toţi soldaţii de la cartierul bri- 
găzii — cercetași, stafete, ordonanţe, — erau oameni 
blajini, supuşi şi cuviinciosi. | | 

Nu pot uita nici pe sergentul Sofronie, care a fost 
greu ranit in pädurea Prisaca, in sara de 1 august. 

Chiar de ar fi fost ei in altă vreme mai nătîngi, ori 
mai îndărătnici, acolea, pe cimpul de luptă si la locul 
unde se găseau, erau drept oameni de treabă. Îmi pare 
rău că nu le-am luat adresa la cei din alte judeţe. 

Ori de cite ori mă gîndesc la război îmi trec pe dina- 
intea ochilor minţii toate întimplările din acea vreme si 
faptele şi oamenii cu care am vietuit împreună pina in 
dimineaţa de 25 ianuarie, cînd mi-am luat ziua bună de 


la comandantul brigăzii, de la adjutant si de la oamenii 


din cartier. 

Cartierul brigăzii 28 infanterie, is cum am ajuns pe 
front la Nămoloasa, pînă la 25 ianuarie 1918: | 

Comandant, colonel — in urmă general — Neculcea 
Constantin. Adjutant, locotenent Jonescu Romulus. Fu- 
rieri, plutonier major Citea Vasile, Alexandru Vasiliu. 
Alţi oameni de serviciu : sergenti Sofronie, Birica Costa- 
che ; tälmaci-interpreti :Lupu Stefan, lipovan, lanus Iosif, 
ungur, cercetasi din 54/56: Cristea Gheorghe si Barna 
Gavril. Cercetasi din 55/67: caporal Rosu Ioan si soldat 
David Costache. Cind cu pregatirile ofensivei de la Na- 
moloasa, s-au mai adäogat citiva agenti de legatura. I-am 
uitat pe o sama, de aceea nu-j mai scriu aici. Stafete 


189 


la Mărăşeşti călări: caporal Bănică Vasile, Ienache Du- 
mitru, Rosca Istrate, lezaru Sava, Mocanu Dumitru şi 
Maican Dumitru şi alţi doi, ale căror nume le-am uitat. 
"Cei doi de la început n-au stat mult, fiind mutaţi, dar cei 
4 din urmă au stat pînă ce au rămas de mine după ple- 
care. | 

Cind am pornit de la cartier in cäruta cu David Cos- 
tache, toţi ceilalţi soldaţi citi s-au nimerit să fie de fata 
au plins şi mi-au sărutat mina cînd le-am zis: „Rămîneţi 
sănătoşi, fraţilor !*. 

Cu aceste rînduri am gătit de scris pe carat amintrile 
mele din război cite le-am însemnat în cele douä carnete, 
pe care le păstrez cu mare îngrijire. 


a 


190 


Redactor : GHEORGHE DRAGAN 
Tehnoredactor : MIHAI BUJDEI 


Apărut 1978. Format 5484/16. Coli tipo 12. 

Bun de tipar la 2.X1.1978. Tiraj 10.500 exemplare. 

Editura Junimea, str. Gheorghi Dimitrov nr. 1- 
IASI — ROMANIA | 


Tipărit la Intreprindera poligra- 


fică Bacău, str. Eliberării nr. 63. 
sub comanda nr. 5.208-1978. 


Lucrarea este tipärifä pe hirtie 
fabricată de I. H. BUSTENI 


EDITURA 
JUNIMEA 
IASI 


Lei 5