Toader Ioras — Nicadorii (colectia Omul Nou) — 1952

TOADER IORAS 


NICADORII 


COLECŢIA „OMUL NOU“ 


19 5 2 

















I 


Toader Ioraş 


N I 


Colecţia 


ADORI 


"Onm Nou" 

19 5 2 














NIGADQRII 


Constantinescu a fost din nou chcnnt la Tribu¬ 
ni» de unde s'a întors după câtva timp îngândurat, 
frământandu-şi mâinile, 

- Ce-i 

- Răul Tâlharii vor cu orice preţ să no distru- 

I gă.A fost împuşcat un camarad. In ziua do 23 Noem- 
vric 1933 a fost ucis camaradul Virgil Teodorescu , 
din Harşova-Constanţa. 

Copleşiţi de vestea tristă, ne uităm în ochii 
înlăcrămaţi ai comandantului. 

I -Să ştiţi că în acea zi guvernul a voit să uci 
dă cât mai mulţi dintre noi. Aşa se explică eşiroa 
drăcească a jandarmilor, fără nici un motiv. Da,Da, 
era ordinul guvernului mason. 

Pe o uşe strâmtă am intrat în curtea închiso— 
rii. Aici,^in cerc, doţinuţiise plimbau unul după al 
tul, aruncandu-ne pe furiş ochiade disperate,^e ve¬ 
deau pe atâţia şi atât de tineri. Sigur,se întrebau 
ce fărădelege am putut face, ca să fim aduşi între 
ei,sub o cxcortă atât de puternică. 

-Poftiţi şi vă luaţi camerilo în primire, ne in 
vita un glas gros. Era directorul închisorii,domnul 
Francisc Novac, o veche cunoştinţă a mea din Aiud, 
unde mi-a fost profesor de gimnastică. Revederea,în 
astfel de împrejurări, nu l-a prea încântat pe fos¬ 
tul meu profesor. Ccoace însă,nu l-a făcut deloc să 
poarte fără omenie, din contră, a pus suflet în tot 
ce-a făcut. 

A început viaţa de puşcăriaş. Cu hram mizerabi 
lă,cu patul comun; oâteva scânduri, peste care erau 




2 


aruncato două-trei rogojini ferfeniţă şi, la cap, 
drept pernă,câte un butuc do lemn. 

Ce . facem? Noi am plecat din Bucureşti să facem 
propagandă, să ducem crezul nostru, să-l semănăm pe 
pământul ţării. S'aoum stăm în temniţi? Cine conti¬ 
nuă propaganda? Profesorul Vasile ^anu a rămas afa 
ră, dar singur şi hărţuit de jandarmi şi poliţie,nu 
poate face mare lucru. 

Un lj>ilet trimis la Bucureşti, şi după o săptămâ 
nă ni s a adus la cunoştiinţă,de către avocatul Vir 
gil Jiateiaşjc'a sosit o nouă echipă.Au venit Tbmescu 
şi Papacioc Anghel cu alţii. 

Papacioc, abia de 19 ani, a muncit cu iscusinţă 
şi dârzenie nebănuită la acest copil, care la ple¬ 
carea noastră din Bucureşti, rămăsese plângând pe 
peronul gării, că nu vrem să-l luăm fiind prea tâ 


năr. 

Gazetele aduceau ştiri din toată ţara. Garda 
creştea. Garda de Pier era aşteptată de lumea rom⬠
nească. Satele ieşeau înaintea legionarilor, cerân- 
du-lo să cânte. Cântaţi-ne copiii Cântaţi-ne, că vi 
ersul vostru este din focul ce ne arde şi pe noi 
Voi cântaţi-no adevărul că, ceilalţi no vorbesc min 
ciuni. 

Calendarul şi Cuvântul ne sprijineau lupta, în 
timp ce toate celelalte gazete vărsau noian de l㬠
turi peste năzuinţele legionare. Românii însă ştiau 
să aleagă florile adevărate dintre ciumăfaea . şi 
laurii nebunelilor, vânturate de partidele ce fi¬ 
nanţau buboiul din Sărindar. 

Peste tot Regiunea lasă urme adânci. Brazdele 
trase de Gardă erau înrourate do dragostea români¬ 
lor şi Spicul Mişcării Legionare creştea, creştea 
plin do rod. Lucrul oe nu era pe placul jidanilor, 
care spre a scăpa de potopul răspunderilor, făceau 
presiuni asupra guvernului cumpărat. Provocările se 
ţineau lanţ. Loviturile,una după alta, cădeau peste 
legionarii nestrămutaţi în credinţa lor. 

-Profesorul Vasilo Christescu, candidat şi la 
Vlaşca i s'au pus toate piedicile, oa să nu depună 


3 


lista. D omn ul judecător care era pus de lege să p㬠
zească dreptatea, s’a înconjurat de agenţi de poli¬ 
ţie, de jandarmi şi de ciomăgaşi liberali,oprind pă 
trunderea în Tribunal. La atâta nedreptate,prof.Va- 
sile Christescu, ştiut de toată lumea ca unul din - 
tre cei mai liniştiţi şi mai calmi oameni, epuizân- 
du-şi toate argumentele pentru susţinerea cauzei 
lui drepte,a scos pistolul, strigând: Domnule jude¬ 
cător, dumneavoastră umblaţi cu fărădelege. Vă pri¬ 
veşte, dar vă rog sa luaţi la cunoştinţă că eu am 
ordin să depun lista, ori să mor aici! Luaţi aminte 
Lista a fost depusă, dar camaradul Vasilo Chris 
tcscu a fost arestat, pentru vinst de a fi ultragiat 
justiţia. 

Căminul legionar Râpa Galbenă din Iaşi, a fost 
asediat de haitele guvernamentale şi muncitorul 
Niţă Constantin, vrând să arunce pâine legionarilor 
asediaţi, a fost împuşcat în cap do jandarmi şi, în 
acecaş noapte, trântit într'c căruţă, pe o mână do 
pae,a fost dus şi îngropat. 

Zilnic, curierii sosiţi din Bucureşti ne adu¬ 
ceau ştiri din ce în ce mai triste. Ni se strângea 
inima de durere. Mureau legionarii,creştea Mişcarea 
-rapoartele sosite la interne arătau că Garda de 
Pier lâ alegeri va obţine multe locuri,- şi noi şe 
dcam după gratiile puşcăriei. Plesnea fierea în noi 
Calendarul, după articolul "In ţara regelui Wie 
der şi a Duduiei", a fost suspendat pentru câteva 
z il c * Ura duşmanilor reînvierii româneşti se adună 
nori negri peste Gardă. Mai lipsea puţin şi grinâi- 
fărădelegilor se revărsa peste capetole noastre 
Puţinul a venit, când guvernul a fost sigur că va 
ieşi din alegeri slăbit, dacă nu sdrobit. Gazetele 
cereau desfiinţarea organizaţiei noastre. 

^Era ora 9 seara. In celulă era cald şi noi,trân 
tiţi pe spate, citeam la lumina slabă a unui bec 
mic. Afară, în curtea ninsă, se auzeau paşii înfun¬ 
daţi ai gardianului de santinelă. 

Se aude o bătae in vizeta uşii dola celula noas 
tră. Fug la uşă. Camaradul Constantine seu îmi face 



4 


un semn să merg în oelula lui. Printr'un şiretlic, 
reuşeso să ajung în camera sa. 

-După toate cele întâmplate până acum, am con¬ 
vingerea că liberalii ne vor disolva organizaţia, 
îni şopti îngrijorat Constantinescu, 

-Se poate ... Da, dacă vor să mănânce Crăciu¬ 
nul la Florica,în cripta Brătienilor,s'o facă' 

- Da? Nu dai înapoi! 

- Da! Sunt hotărît. 

Neaua groasă, aşternută în ograda teminţei,aca¬ 
para stele mici sub razele soarelui căzute pieziş 
de peste oetatea Făgăraşului. 

Cu lopeţi şi măturoaie de nuele, făceam cărări 
şi adunam grămezi mari de zăpadă sub zidul închi¬ 
sorii. 

Vremea moale ne îngăduia să stăm fără paltoane 
şi fără mânuşi. Un bulgăre de ană.t,tras cu dibăcie, 
a nimerit în căciula camaradului Constantin Dumi¬ 
tre scu,care, ne ştiind de unde i-a venit norocul,^ 
izbit pe nimerite în grupul oe ridica un deal 
do zăpadă. I s a răspuns la fel, apoi altă ghiulea 
albă, şi s'a desfăşurat o bătao de zăpadă în toată 
legea iernii. 

Ninşi de bulgări şi de tăvăleli pe jos, no-am îm 
părţit în echipe egale şi lupta a început din 
nou, 

M'au prins doi camarazi,m*au trântit în zăpadă şi 
pe după gulerul cămăşii,m'au căptuşit cu ghemotoace^ 
lăsandu-mă umflat ca o sperietoare do cânepă. 
Niki Constantinescu,ieşit şi el să privească hârjo- 
noala,s'a pomenit cu o ploae de lovituri repezi,îna 
inte de a avea timp să zică ceva. 

Obosiţi de fugă şi mişcare repede, legionarii 
suflau în degetele înroşite de focul zăpezii, în 
timp ce Niki îmi ajuta să-mi scot zăpada ce începu¬ 
se să se topească pe mine. Am intrat a mândoi în ce¬ 
lula lui. 

S'a făcut,îmi strigă comandantul. 

Ce? Co s'a făcut. 


5 


-S'a ajuns acolo unde bănuiam încă din varft.De- 
atunci ameninţarea a crescut mereu. Toate atacurile 
sunt dirijate de cercurile anglo - franceze, cărora 
nu le convine desvoltarea Mişcării Naţionaliste în 
această parte a Europei. Vezi, oadată cu instaurarea 
regi mul ui naţional-socialist în Germania, infuenţa- 
anglo-masono-fraceză în centrul Europei scade.Popoa 
rele îşi află noi puncte de orientare şi nu se 
mai lasă manevrate de puterea iudaică.Pierdută bătă 
lia po aoeat front,masoneria,prin Anglia şi Franţa 
vrea să înlăture prin orice mijloace Mişcarea Legio 
nară,acest stâlp Sud-Est al Europei totalitare. 

Si când stăm şi ne gândim bine, aceste cercuri 
din punctul lor de vedere,au dreptate, fiindcă Miş¬ 
carea Legionară n'a răsărit pe um frământărilor 
din ţările care au azi regim totalitar. Nu! Mişca¬ 
rea Legionară nu este făcută, este născută. 

Când în Italia Mişcarea fascistă s'a impus, lu¬ 
ând în mâini frânele statului, la noi. Căpitanul la 
Iaşi şi Moţa Ja Cluj, de mult arătaseră slăbiciunea 
şi scăderea statelor care trăiescsub influenţa ideo 
logiei revoluţiei franceze. 

Neamul românesc prin Mişcarea Legionară, merge 
spre aceeaşi ţintă! eliberarea de sub robia masono- 
iudaică» 

Gât ce Mişcarea s'a conturat, a tacurile s'au înte 
ţit. Clica liberală, produs al revoluţiei franceze, 
vazandu-se ameninţată,a îneput perecrinările şi vi¬ 
zitele la Londra şi Iaris,de unde cer totdea^fn ajutor 

Guvernul naţional—ţărănist vlăguit, se punea 
problema unui nou guvern,care să facă jocul intere¬ 
selor anglo-franceze. Un astfel de guvern nu-1 pu¬ 
tea da decât partidul liberal. Dar partidul este în 
conflict cu regele, po care Brătienii îl alungaseră 
din ţară, Neg ele şi-a găsit adăpost în Franţa, unde 
a fost câştigat şi cultivat do ccrcurilo masonc ca— 
re, neavând încredere şi siguranţă în naţional-ţără 
nişti,l-au scos din trecut, impunându-1 din nou ţăr- 
rii. 

Brătienii au simţit din timp pericolul şi, ca 


6 


Bă sg ferească do răspundere, au dat înapoi, ridi¬ 
când un paratrăsnet. Vintilă Brătianu l-a împins în 
faţă pe Cuca. Acesta spre aşi consolida poziţia şi 
împins de bătrâni, a menţinut linia lui Ion Brătia¬ 
nu, declarând, în necunoştinţă de cauză! "Prefer 
sa-mi închei cariera politică,decât să întind mâm 
acestui aventurier." 

Prin ^aceasta declaraţie, partidul liberal nu 
mai avea însă sorţi să vină la putere» Lucru ce era 
plăcut naţional-ţărăniştilor. Car între tinţ> Mişca¬ 
rea legionară creştea şi ţara îşi lega nădejdile 
de dânsa. In^faţa acestei situaţii,anglo-francezii, 
masonii, văzând ameninţată poziţia lor în România, 
i-au impus regelui pe liberali. Vizitele la Paris 
şi Londra se ţineau lanţ. 

Bartidul liberal, depăşit politiceşte de marşul 
revoluţionar al tineretului şi duşmănit de Carol, 
n+ar fi putut susţine lupta electorală,fără spriji¬ 
nul total al marilor puteri apusene şi al internaţi 
onalelor mosono-iudaice. Ceoace convenea occidenta¬ 
lilor, putând astfel să opună noului guvern orice 
condiţii politice. 

întrucât îl priveşte pe preşedintele partidu- 
lui fanariotul I.G.Duca,aceata trebuia să primeas¬ 
că orice condiţii, el fiind acela datorită căruia, 
nepoliticei declaraţii anticarliste, partidul răm⬠
nea neîncetat departe de putere. Cuca obligat să 
scoată partidul din impasul în care fdurai îl băga¬ 
se, împins la aceasta de adevarata conducere libera- 
lă,a acceptat toate condiţiile încă din primăvară. 

In Noemvrio, de ziua sfinţilor Arhangheli Mihail 
şi & avrii,la serbarea dala Casa Verde cân d a depus 
jurământul domnul prof.I.Z.Codreanu şi Icachim Ma¬ 
rin, ne-a vizitat deputatul fascist Coselschi.Ceiaoe 
înseamnă că Mişcarea Legionară a provocat interes şi 
în statele naţionaliste totalitare ai căror repre - 
zentanţi veneau să ne vadă la noi acasă» Alarrate , 
cercurile masone au trântit guvernul naţional-ţ㬠

rănist, aducând la carma ţării un guvern asupra că— 
nuia regele avea o poliţă şi deci se preta la cri— 


7 


03 joc.O altă poliţă o avea Anglia şi F r anţa care, 
speriate de forţa crescândă a curentului naţiora - 
list,au impus distrugerea Gărzii de Fier. 

Liberalii , de totdeauna slugi viclene, ca să nu 
scape momentul, au acceptat şi-au trecut la distru¬ 
gerea noastră» 

- Banul! Ba nul,mă! Continuă camaradul, si mişe- 
lxa celor sujpuşi^vor să ne răpună» Iubitorii de ar¬ 
ginţi ne vănd altarele,caută să ne ucidă sufletele. 
? °^ re încleştare. Nu ne putem lăsa să fim duşi 
la tăietor legaţi de mâini şi âe picioare,îndobito¬ 
ciţi de otrava credinţelor false. No aşezăm * . doa- 
curmezişui răului şi,ori ei,ori Neamul cu miile lui 

• s fin ^- Ei au argint şi putere. Noi avem dreptate 
şi fier.Care pe care! * 

Trenul spintecă ceaţa grămădită între dealurile 
Făgăraşului, scuipând puzderie de cărbune peste 
limba de apă ce şerpuia dealungul liniei ferate. 
Stâlpii de telegraf fugeau prin dreptul geamului 
îngheţat, în care îmi făcusem ochelari de privit In 
fund de ceaţă vârfurile munţilor. Frigi sl î^s- 
prea şi in vagon, peste călătorii de clasa IU a 
răbufneau palele de curent rece. * 

' Ghemuit cu mâinile prinse peste genunchii slo - 

iţi mă gandeam la celo petrecute, la viaţa dusă în 
temniţă* 

După 27 do zile,de când am fost întemniţaţi ni 
se judecase procesul, şi am fost condammţi la 15 
zile şi 2ooo de lei amendă. Socotindu-ni-se prevem- 
ţia, imediat diţ>ă comunicarea sentinţei am fost pu- 
f *" in , libertate, cu menţiunea de a j&răsi imediat 
oraşul şx judeţul Făgăraş. 

Mergeam la Bucureşti! La cine? La ce casă să 
trag. Unde să mă adăpostesc? C e găsesc acum în Bu¬ 
cureşti. Casa Verde ocupată de jandarmi, cunoscuţi 
prea aveam şi mulţi dintre camarazii mei au plo- 

esigur pe la casele lor, să serbeze Crăciunul JSu 
° caaă » eu m a veam unde să mă bucur de rarea 
STîrîf! creştinească. Iar până în satul meu,dru- 
ul e atât de lung şi în buzunar nici un ban rău. 


8 


La Bucureşti la cine? Garda a fost "disolvată"J 
legionarii închişi la Jilava„Domnul Moţa,Vasile Ma¬ 
rin, sterie Ciumetiti şi alte sute de legionari, sunt 
la Jilava.Dacă aş fi şi eu printre ei,.sărb㬠

torile nu m'ar prinde în drum. Aşi merge cu colin¬ 
dul pela dânşii, le-aşi cânta la uşe; numai la uşe, 
oă fereastra dă spre curte şi acolo e interzis. Dar 
ei vor fi bucuroşi şi de-atat. Mă vor auzi, îmi vor 
răspunde şi vestea minunată îşi va isbi aripile de 
pereţii gangurilor prea strâmte, până ce va răsbate 
zidul gros şi atunci, întreg neamul îngenunchiat va 
cânta cu noi: 


Astăzi s'a născut 
Cel făr'de'nceput. 

Cum au spus prorocii# 

In vagon nu se mai auzea nici o şoaptă.Tusea a 
amuţit şi ochii ţăranilor călători erau îndreptaţi 
spre colţul de bancă unde stăteam ghemuiţi. 

-Mai colindă-ne o strofă,îmi ceru un bătrân sur 
*- Laa până’ 5 : ajunul Crăciunului,moşule. 

- N'a. mai zis nimic,şi-a aprims pipa şi după - 
câteva clipe chipuli s'a pierdut în păienjenişul fu 
mului de tutun#Trenul ţăcănea înainte huruind peste 
podeţele mici de fior aruncate peste ochiuri de apă 
ducându-mă spre Bucureşti,încărcat cu acelaş coş de 
nuelo,dar împovărat mai mult de necunoscutul co-L 
duceam în inimă# 

După ordinul lui Niki,m'am dus la Căminul studen 
ţilor covurlueni#Aici nu cunoşteam pe nimeni.Am vor 
bit cu servitorul Căminului,aşa cum mi-a recoman¬ 
dat Constantinescu, apoi m'am aciuiat înir'o cameră 
cu patrile desfăcute, cu hârtii risipite pe jos şi 
îngheţată. 0 cameră părăsită de cei care plecaseră- 
în vacanţă. 

Trebuia să stau numai înlăuntru, să nu mă vadă 
nimeni, să nu vorbesc cu nimeni pană ce nu va veni 
el, din Făgăraş, undo rămăsoso. 

Mi-era frig, nu mâncasem do două zile şi tutu¬ 


9 


nul de a IlI-a se terminase de mult^Ăşteptam îngri 
jorat de întârziorea comandantului. 

S'a întunecat. N'am aprins lumina—voiam să 
stau cât mai ferit-,când,printr'un mănunchi de lumi 
năjs'a strecurat pe uşe un tânăr care a răsucit bu¬ 
tonul electricei.Lumina a inundat camera,arătându - 
mi po vizitatorul care se ui.ta oarecum speriat la 
mine. 

- Ce-i cu dumneata? - Mă întrebă el, 

I—am îndrugat ceva căutând să scap cât mai iur¬ 
te do întrebările lui. 

- Mă numesc Kicolae Cacinschi. 

- Pe mine mă cheamă Vasile Ionescu, îl mint, 
-doar, doar mă va lăsa singur. 

Dar el,nici gând. Ba una,ba alta - şi-am intrat 
în vorbă. îmi vorbea deschis,îmi vorbea de Legiune, 
do disolvare şi de prigoana ce s'a deslănţuit. 

Des lega ndu—mi-se limba, i—am- spus de undo vin, 
şi că,momentan, nea vând unde să locuosc, rămân la C㬠
min două trei zile, până ce-mi voi găsi o cameră. 

Eu i-am spus atât,dar el,ca un legionar ce oro, 
a priceput mai mult .A tăcut. După câtva timp, a ie¬ 
şit ca să se întoarcă cu pâine,brânză,ceapă şi ceai 
fierbinte. Am mâncat împreună şi la urmă am răsucit 
câte o ţigară dintr'un pachet cu tutun "a treia- 
fină".Incă o ţigară,opoi camaradul Cacinschi a ple¬ 
cat în oraş,lăsandu-mi pachetul de tutun abia înce¬ 
put. 

Au trecut 5 zile de când stau în ace&t ghe¬ 
ţar. Cinci zile de aşteptare, şi comandantul nu ve¬ 
nea. Ce poato să fie? Nu cumva?..... ..Si o teamă 
chinuitoare mă strângea în cleşte. 

Despre cele vorbite în închisoarea Făgăraş, pe 
lângă mine şi Niki, mi ştia şi un al treilea. Hor- 
zug, care, deşi primise acelaş ordin—după ce a ac¬ 
ceptat tot de bună voo- a coborît în gara Ploeşti, 
de unde a dispărut fără să-mi spună un cuvânt. Doa¬ 
mne,fereştej Dacă a trădat, praful se alege de noi 
şi mai ales do toată acţiunea noastră, ^ece nu vi¬ 
no Constantinescu? Să fie arestat? Nu, nu se poato. 





Io 


De locul unde este găzduit, numi eu ştiu. Dacă to¬ 
tuşi voi fi şi eu ridicat din moment în moment? 
-Cian? -Herzug nu ştie de adresa mea. El ai? fi mer 
doar undo-1 duceam noi.De ce a plecat? Unde s'a dus 

A venit din nou Cacinschi şi mi-a adus un vraf 
do ziare.Ne înjurau pe capete, fără alegere. Calen¬ 
darul înregistra timid evenimentele. De teama, ori 
din alte motive,numai era atât de hotărxt cum fuse¬ 
se. In schimb,Quvântul era totalmente ue partea noa 
stră. ^r ie ten bun şi mare,profesorul Nae Ionescu no 
apăra cu toată căldura. 

Gruparea politică Comoliu Zelea Codrcanu di - 
sol vată, sutele, şi miile de legionari arestaţi în 
jurul zilei de Io Decemvrie, ziua studenţimii creş¬ 
tine a determinat în toate centrele universitaro 
mari demonstraţii de protest. La Bucureşti studen¬ 
ţimea s a adunat în faţa tlniversităţii, unde Gene¬ 
ralul Cantacuzino-Grănicerul, de sus de pe soclul 
statuei lu Mihai Viteazul, a vorbit, înfierând ac - 
tul samavolnic al guvernului liberal şi mason, în¬ 
demnând studenţimea la dârză rezistenţă. 

Prin atmosfera încordată ce stăpânea ţara, des- 
nodământul dureros plutea vârtej,clocotea în inimi. 
Toată suflarea românească aştepta ceva.Răul se adu¬ 
nase tău. Trebuia, era inevitabilă des legarea nodu¬ 
lui ce sufoca nădejdile Neamului! Si gazetele, fără 
să fi schiţat legionarii un singur gest de a răs¬ 
punde provocărilor,împroşcau cu calomnii peste Miş¬ 
care,peste Căpitan. Noi răbdam şi aşteptam să înce¬ 
teze, să ne lase în pace,să ne uite; măcar atât,după 
ce no-au disolvat. 

Ei,nu.Continuau mai drăceşte.Au început în toa¬ 
tă ţara schingiuirile. Se vărsa sânge nevinovat. In 
miez de noapte legionarii erau ridicaţi din paturi 
do către jandarmi şi, îmbrăcaţi sumar, erau duşi pe 
jos prin zăpadă,la închisoare ori în beciuri do po¬ 
liţie undo erau bătuţi crunt pentru vini imaginare* 
Erau vinovaţi de a fi crezut în învierea neamului 
romanesc. 

Titulescu, marele mason şi stâlp ol Genevei, nu 


11 


s'a sfit să spună, la o adunare comunisto-ţărănis¬ 
tă, următoarele: * . 

... "Garada de Pier a fost disolvată. Simbri- 
aşii ei, după ce li s'au aplicat câteva lovituri la 
spate,s au cuminţit.A murit la Conştiinţa un ins oa¬ 
re careooe făoea parte din bandele gardiste.A murit 
Cerul nu s'a spart şi coreligionarii lui întru tru- 
burări s au mulţumit să arunce o cunună de flori 
feştede peste noîsemnatul lui mormânt. 

Temuta Gardă de Pier a murit .Piesa a foeb flue- 

rată huiduită de publicul cunoscător şi eroii. 

O,eroii Gărzii au rămas risipiţi,izolaţi. S e vâ*nni 
v orbi de ei când un nou Garageale îi va prezenta 
lumii aşa cum sunt: soci,fără de creer, lipsiţi de 
pârghie sufletească". * 

Ura oarbă şi minciuna organizată loveau în tot 
ce avem noi sfanţ.Se caută uciderea credinţei noa— 
stre.Coaliţia i a dul ui se servea de toate armele, ca* 
să ne sperie, să dăm înapoi, să lăsăm Neamul la dis¬ 
creţia politicienilor, să-i vândă mândria şi drep- 

ul la viaţa pe tejgheaua intereselor., iude o-interna 
ţionale. 

îngroziţi de soarta ce i se pregătea ţării, le¬ 
gionarii fierbeau în clocot dorul de împotrivire. 
Aşteptau lupta. 

De două zile ninge fără întrerupere. Zăpada 
groasă împiedică circulaţia tramvaelor; prin sta¬ 
ţii, maşinile de pdaţă aşteptau părăsite. D e pe aco¬ 
perişul clădirilor, crivăţul vântura norii de zăpa 
^cădeau strat peste călătorii zorişi după tre 

Singur în camera Căminului Covurluian, citeam 
gazetele, care felicitau guvernul liberal pentru 
succesul obţinut in alegeri. In timp ce citeam, in- 
^ se T rLtorul Căminului, făoândur-mi semn să ies a- 
ră. După el,coborînd scările,am ingrat în bucătă- 
_. ia _ . su hsol. Aici, cu spatele întors spre mine. 
cu un fular în jurul gâtului şi pc cap cu o căSu-! 

+-Jr r ? aDă,m a 3 te P ta Niki Constantimescu. N'am avut 
unp să mă bucur de sosii?ea lui® 



12 


- Unde-i celălalt? - M'a luat' repede 

- Nu ştiu.Aici am venit singur. 

- Si el? 

_. 9 

- Marc minune că n'ai fost arestat. 

- De ce? 

-Păi, dacă n'a venit unde crezi că ar putea fi? 
Haido plocăm .de aici. 

Repede mi-am luat coşul.Ieşind din cameră,la u- 
şe dau peste Cacinschi. Ne-am îmbrăţişat. Nu i-am 
spus nimic şi,fuga mai departe, pe scări în jos. 

înotând prin troeni, mă ţineam de Constantinescu 
care mergea cu pas întins spre un colţ de stra¬ 
dă, a oprit, să mă aştepte, apoi aprinzând repede 
trei chibrituri unul după altul, sfredeloa cu ochia 
prin ninsoare, spre o stradă întortochiată. Nu peste 
mult o maşină a oprit în dreptul nostru. S'a des¬ 
chis uşa şi fără nici o vorbă a urcat. Pe bancă din 
urmă şedea cineva cu gulerul ridicat. Nu mi-a spus 
nimic până ce a pornit maşina, când, sooţând mane 
din buzunar, mi-a întins-o şi m’a întrebat. 

. - Ce faci? De mult nu ne-am mai văzut.- 

- Bine.Sunt fcarte bine,îi răspund fără să ştiu, 
cine e<> Nu se aur.eq decât fâşâitul maşinii,care fr㬠
mânta şăpaâa moale. Trecând pe sub lumina Unui bec 
ra'am uitat bine la vecinul meu, 0 maro bucurie şi 
o nespusă. încredere m'a cupriJhs. Lângă mine şedea da: 
zul Iancu Caranica» S'a deslănţuit o ploae de râs. 
Râdea şi Niki, râdeam şi eu, fără să prea ştiu do ce 
Veselia noastră l-a contaminat şi pe şofer». Voia bu¬ 
nă şi râsul întremător a acoperit gemetele motoru¬ 
lui, oo trăgea greu prin nămeţii groşi, 

, Am ajuns- Coborînd, Niki şi Iancu au dat mâna cu 
şoferul şi s'au îndepărtat- Eu m'ara luat după ei 
când m l ajunse din urmă cineva. 

- Păi, bine roă! Chiar aşa te-ai coerit, dc nu 
mai dai mâna cu şoferii? Ce, asta nu-i meserie ono¬ 
rabilă? 

- Pti, bată-te norocul! Tu eşti, mă, şoferul? 

Şoferul a făcut un ghemotoc de zăpadă şi mi 


13 


l-a tântit în căciulă, apoi m'a prins de după cap 
şi a început sa-mi cânte încet: 

Să lăsăm pe brazdă plugul 

Coasa s'o lăsăm 
Calea codrului şi arme 

Să lo'mbrăţişan.... 

Ninşi şi bucuroşi de revedere amândoi. Dorul 
şi cu mino am intrat în curtoa ce-i primise pe cei¬ 
lalţi doi. 

Dintr'un coridor, am urcat scările de lemn în- 
tr'o cameră maro luminată puternic de-un candela- 
bru de zeci şi zeci de lumini. Ne-am desbrăcat pal¬ 
toanele şi aşteptam pe cineva. Eu nu ştiam pe cine, 
nu ştiam în casa cui sunt. Mă uitam cu atenţie la 
un tablou în ulei,animt în peretele opus uşii.Cei- 
lalţi trei vorbeau între ei, intrebându-mă din când 
în când câte ceva, la care lo răspundeam cu un da 
sau nu. După câteva secunde,pe uşa deschisă larg,a- 
păru domnul general Cantacuzino. Ne-am ridicat în 
picioare. Ne-a urat bun venit în casa lui,apoi ne-a 
rugat să stăm jos, si,e$ rămânând în picioare, ne 
vorbi ostăşeşte: 

- Măi copii, nu-i glumă! Aici nu-i vorbă de o 
simplă disolvare a unui partid politic. Aici e vor¬ 
ba de gâtuirea noastră,a întregului Neam.Voi nu ve¬ 
deţi, că pe lângă liberali, se năpustesc asupra noa¬ 
stră toate partidele politice, ataţate de aceeaşi 
presă? In această disolvare sunt amestecaţi toţi 
acei care au de ascuns ceva, -încăpând cu jandar - 
mul, apoi miniştrii şi terminând cu regele. Gândiţi 
vă bine. 

Dbcă-i lăsăm în voia lor, de aici înainte nu va 
mai cuteza nimeni să mai apere viaţa Neamului; s'o 
ştiţi! 

Dacă ne'rcăcrăm cu ei şi-i lovim, apoi lovim în 
toţi care şi-au bătut joc de nădejdile poporului 
roman, şi atunci se vor coaliza şi mai drăceşte, no 
vor lovi mai greu. Vor căuta cu orice preţ să ne 



14 


distrugă. De disolvarea noastră nu sunt străine ni¬ 
ci Anglia nici Franţa,îmbolnăvite de democraţia co¬ 
munistă, Incăerarea va fi uriaşe.Va fi frumoasă,mai 
ales că pentru prima oară, în ţara noastră vânzăto¬ 
rii vor fi izbiţi în inimă. 

Din această luptă, fiii răsăriţi din ogor nu 
pot lipsi. 

Eu, nu vă dau nici un sfat. Ştiţi ce aveţi de 
răspuns la această întrebare,care se pune Neamului,, 
Eu, vă spun doar atât: când a fost disolvată Garda, 
i—am trimis iui Duca scris: "Iancule, ţi—ai semnat 
testamentul! :i ........Si am iscălit. 

Ne-a ridicat.Luându-ne rămas bun,generalul, du¬ 
pă ce ne-a îmbrăţişat,ne-a spus: "va fi greu! Foar¬ 
te greu s'o ştiţi! Dar frumos,foarte frumos şi ne— 
cesar„Nu uitaţi nici asta". 

Ninsoarea încetase şi vântul ascuţit a ras ce¬ 
rul de nori, lăsândujl vânăt înstelat, străjuit de 
luna care-şi trimetea razele prin toate colţurilo. 
Tramvaele s’au rotras în liniştea iernii, rar, ţ⺬ 
neau farurile câte unei maşini grăbite. - 

Toţi patru, pe sub copacii încărunţiţi din Ciş- 
nigiu, mergeam alături fără nicxo vcrbă,cu mâinile 
înfundate în buzunare, grăbiţi de gerul ce ne lipea 
nările şi 'dornici de a ajunge cât mai repede în— 
tr ? o casă unde să stăm de vorbă noi între noi, 

îlasa aşternută -dc~când n'am mai stat la o ansă 
cu mâncare omenească!- Ne-am strâns grăbiţi în jur. 
Aici, camarada Tiana- bunica revoluţiei româneşti, 
cum am numit-o noi mai târziu, din pricina că era 
amestecată în toate pomenile ce le făceam- şi-a 
dat toată osteneala, să ne arate c*ar putea fi şi 
bună gospodină. 

Mâncarea bună din belşug şi vinul de Tâmave 
ne-au stors o mulţime de amintiri şi păţaniile în- 
varstate in tot felul, au fost izvor de voe bună şi 
râs prietenesc. 

- Fraţilor! Acum cum vedem.Mâine 1 om vedea! 

- Adecă, or vedea alţii! 

- Fugi,mă,Cobe. 


15 


- Cobe necobe, dar tare aş vrea să-ţi aud glăs 
ciorul,colea după ce or creşte cucute din noi. 

- Puşchea pe limba ta. 

- Mă, dac'o fi să mă car de-aici, voi să-mi fa 
ceţi o pomană cu sarmale moldoveneşti. Auziţi? Si 
vin.Nu oricum! Pe alese. 

- Si ţigan? 

- Si . . . 

- Ura! Tăiască Legiunea şi Căpitanul! 

- Trăiască Lwgiunea şi Căpitanul! 

- Să moară cine nu ne lasă să no iubim Neamul! 

- Amin. 

- Amin. 

- Amin. 


In noi se redeşteaptă toţi străbunii: 
Legionari romani,poporul dac. 

Si semi-zeii purtători de glorii. 

Pe oare i-a avut poporul thrac. 

Zorile dimineţii se furişau pe ferestre, ooo 
lind florile de gheaţă răsărite pe marginea geamu¬ 
lui. S*a deschis o fereastră. Albul frigului vonea 
trâmbe împrospătătoare peste noi. 

Caranica, cu fruntea boltită sprijinită înmâna 
stângă,îl asculta pe Constantinescu. 

- Nu se mai poate ama na. Ne facem de râs. Gata! 
Suntem hotărîţiî 

- Da! Strigarăm noi. 

- împarte-ne rolurile! Ceru Doru. 

- Mâine ori poimâine sau chiar imediat dupăCră. 
ciun,voi vedea, voi auzi eu când va merge Duca la 

parlament..Se vor face validările celor aleşi 

Atunci îl prindem.Eu l-aştept cam lângă poştă, pe 
unde urcă strada! îl trăsnesc•Daoă scapă,îl prinzi 
tu,Dorule; In colţ la Socec.Dacă nici tu nu reuşe¬ 
şti, încearcă puştiu în strada de lângă Cercul Mili 

tar,adică unde dă strada Sărindar în Calea Victo¬ 
riei. 

— Să-i facem un sărindar! Nu? încerc eu să râd. 





16 


dar privirea lui Niki mi-a secat râsul. 

- Aici nu-i nimic de râs. E cumplit de dureros, 
dar mai cumplit de necesari 

- Si tu Iancule,la Teatrul Naţional,de unde în¬ 
cepe strada Câmpineanu, reverşi peste el toată du¬ 
rerea şi furia Pindului. 

- Aşai Acum, dacă mai aveţi ceva de adăugat, ca 
nu rămână nimic ne pus la punct. 

- Ianculei 

- Nimici Dar să se facă mai repede. 

- Doru? 

- Sub nici un motiv să nu dăm înapoi. 

- Tul 

- Eu aş zice aşaî dacă ne scapă, să lăsăm toată 
treaba pe la Bobotează, când se aruncă Crucea. Aici 
îi avem în mană grămadă. Nu vom lăsa decât pe rege. 
Patriarhul, reprezentanţii armatei, străinii şi pre¬ 
oţii. Iar pe ceilalţi, în două secunde, cu Duca în 
cap, îi băgăm în Iordanul Dâmboviţei,să caute crucea 

Cum? C© spui? întreb pe Niki,care îşi muşca blu¬ 
zele şi mă privea de parcă eu aş fi fost Duca. 

- Măăăă, n'ai cap nici cât un pui de curcă. Păi,, 
tn-ţi închipui că facem ce facem de dragul morţii,, 
că vrem neapărat să vărsăm sânge? Mult îţi mai lip¬ 
seşte,puţin pricepi. Noi nu vrem nimic mai mult de 
cât să dăm un exemplu! Vrem să arătăm ţării şi lu¬ 
mii întregi că Neamul Românesc nu se mai lasă ucis 
mişeleşte, că el ştie de unde îi vine răul şi că se 
duce la el acolo, .în cetatea răului şi îl smulge din 
rădăcină. 

Noi vrem să arătăm că ştim să trăim şi pentru 
ţara noastră, nu ne dăm înapoi de la nimic. 

Neamul! Neamul să-l servim. De-aceoa, cum e ca¬ 
zul acum, ca să scoatem această cangrenă din trupul 
ţării, noi ne dăm senin viaţa. Noi ne încheem viaţa 
noastră,ca Neamul să aibă viaţa veşnică. 

Numai exemplu! Si de câte ori va fi necesar, 
tot n u m ai exemplul roditor. 

Deci ordon: să nu atingeţi pe nimeni, în afară 
de el, de Duca, Dacă-1 întâlniţi însoţit de alt mi 


17 


nistrul şi nu sunteţi sigur pe ochi şi pe mână, li 
saţi-l.Il prindem în alt loc. 

Nerespcctarea acestui ordin va avea consecinţe 
grave.Si-acum acasă.Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

- Nu-i chiar cum dorim noi, îmi zice Tiana, pe 
când o ridicam din zăpadă. 

- Adică? 

- ^e,nu vezi? îmi răspunde ea, şi se trudea să- 
şi scoată zăpada de după gât. N'ai văzut cum v'a 
trecut pe sub nas, lăsându-vă amaraţi pe trotuar,cu 
ochii scurşi după maşint. ce trecea nepăsătoarc? 

- Dar nu era singur şi ordinul lui Niki........ 

- De şi-asta-i o scuză, dar faptul o că a scăpat 

- Nu-i târziu. 

- Iksă, las'acum. Si hai mai repede, că no-o fi 
aşteptând.E trecut de ora 9. 

— A plecat mai departe, —mergeam in recunoaşte 
re. Trebuia studiată bine st iada şi toate intrări¬ 
le şi ieşirile din oasa lui Duca. 

Eram amărâţi că nc scăpase# 

In ziua când să punem mâna pe el, de la Patriar¬ 
hie şi până la Palat toată strada ora înmânată de 
jandarmi şi poliţie, iar agenţii siguranţei erau 
răspândiţi pe tot parcursul,bănuitori,trăgând cu u- 
recfeea în toate părţile. 

- Nu s'a putut face nimic. Nu era singur în ma şi¬ 
nă, ^e-altf el, dacă n a acţionaţ Constantinescu, ca¬ 
re- 1 zărise întâiul,nici noi n am mai încercat. 

Acum nu mai ştiam ce ocazie ni se va da. Căutam 
noi o modalitate un prilej; voiam chiar să creem 
noi omocazie. Acasă la el,într’un fel oarecare.Nici 
nu ne mai gândeam că şi aici este pază. Nu voiam să 
ştim nimic. 

Orbecăind pe intunerec, Tiana s'a împiedecat şi 
a căzut în zăpadă. „ 

- Nici aici nu ne merge. Asta-i semn. “emn răul 
îmi zise într* un târziu. 

— Lasă-mă cu semnele împace. Dacă ne luăm după 




18 


d'astea, apoi în fiecare zi ni se arată alte. şi.al¬ 
te semne* De exemplu, eu azi dimineaţă n'am putut 

bea apă rece.că n'aveam după ce! Si nu 

m'am speriat. Io-te,mă trântesc şi eu în zăpadă;alt 
semn, dar nu-mi pasă. 

- Lasă prostiile! Eu nu mă simt chiar la înde¬ 
mână, 

- Ba o semn,ba nu e,încet,încet am ajuns la lo* 
cui întâlnirii, Aici,nimeni.Trec cinci minute si nu 
apare.......Alte zece un sfert de ceas, o jumătate 

şi tot nimic. Nu mai aveam răbdare. Enervarea şi gri 
ja no prinsese po amândoi. 

0 maşină, ce venise cu farurile stinse până a- 
proape de noi, dintr'o dată ne-a învăluit într'un 
snop de lumină şi a oprit brusc. 

Ca la o comandă scurtă am întins-o la fugă. In 
urma noastră paşi repezi şi fluerături scurte,rene- 
tate. La o cotitură,am intrat într*o curte,apoi în- 
tr'alta şi tupilandu—ne în umbră, am ajuns într'un 
bulevard. Ne-am tras sufletul şi am intrat într'un 
restaurant. 

— Asta zic şi eu, Tiana, c'a fost un semn nu 
prea bun. 

- Vezi? Nu credeai. Dacă ne înhăţau. 

- Era semn rău. 

- Taci. 

- Semn,nesemn, nu înţeleg ce are sughiţatul,stră 
nutatul şi scărpinatul cu reuşita sau nerăuşita ur¬ 
nei acţiuni. 

— Ce lua.ţi? Ne intrabă Niki Constantinescu, 
care sosise în tinsul discuţiei noastre şi ceru 
mancare pentru toţi, de par'că am fi venit dintr'o 
excursie.Printre îmbucături,ne zise: 

— Era, era cât pe—aci s'o dregem. 

— Ce—a fost asta? Unde ai umblat? 

- Nu ştiu ce a fost dar ştiu că m'au fugărit 
ca p'un epure.Prin acest vad nu mai trecem.Sunt co¬ 
poi. Trebuie comunicat încă în această seară lui 
Iancu şi Doru. 

După cină,cu ţigările aprinse,ne-am despărţit. 


19 


în stradă. 

Legionarii arestaţi ilegal cu ocazia disolvării 
Gărzii de Pier, erau menţinuţi în închisori. Jilava 
gemea de mulţimea legionarilor care-şi mâncau săn㬠
tatea între zidurile umede, iar gazetele neatacau 
şi mai vehement. Apăruseră o sumedenie de fiţuici 
toate în silaba guvernului satrap, care le finanţa. 
Se organizează conferinţe la Fundaţie, la Dalles, 
peste tot,numai şi numai ca Legiunea să fie prezen¬ 
tată în lumină falsă, crezurile noastre batjocorite 
şi legionarii arătaţi ca nişte desaxaţi şi decava- 
ţi ai societăţii. 

Guvernul se sluja de tot ce-i putea pune la 
dispoziţie statul: jandarmerie, catedră, poliţie şi 

presă, ca să ne scoată din sufletul ţării.să 

nu se mai facă politică! -Urlau toţi. Să ne vedem 
de carte studenţii. Ţăranii de ogor, negustorii de 
comerţ, etc. Politica s'o facă aceeaşi şi aceeaşi 
pătură adusă de vânturi în casa noastră. 

Cei care cunoşteau realităţile, trebuiau opriţi. 
Aruncau în luptă tot, pentruca cei răsăriţi din 
nădejdile şi puterea Neamului să n'ajungă pe pozi¬ 
ţiile de unde să poată controla viaţa ţării. Să 
n’aibă cine-i opri dela fărădelegi. Ar fi voit să 
rămână veşnic exploatatori ai vieţii şi neştiinţei 
mulţimilor româneşti. 

Dar acum se schimbase ceva. Tara, Neamul voiau 
să-şi construiască viaţa şi viitorul după sufletul 
lor greu,de cinste. Voiau să-şi aibă în casă icoana 
străveche a omeniei. -Pe Dumnezeu îl voiau tată, nu 
procuror,aşa cum le era prezentat de apostoli otr㬠
viţi în şcolile masonizate. 

Tara şi Neamul se voiau stăpâni. Tara şi Neamul 
îşi au apărători! Sunt legionarii! Este Căpitanul! 

Căpitanul şi legionarii trebuesc ucişi. Consi¬ 
lii şi conciliabule secrete se ţineau lanţ. Ni se 
pregăta moartea. 

In ziarul "Epoca”, fiul marelui patriot Nicolao 
Filipescu, uitându-şi tulpina din care a crescut, 
s'a năpustit pe noi,socotindu-se la adăpost sub um- 






2o 


bra tatălui, scriind: "Povestea inelului fermecat". 
Articol plin de ură şi minciună,puroia din gândurile 
lui toată işelia de care este capabil apostatul.Că 
pitanul nu era cruţat deloc. Si scria cam aşa: 
"unde este tăria Gărzii de Pier? Unde este Codrea- 
nu? S'a făcut nevăzut, A fugit de răspundere. Cine -1 
mai crede dc-acum, Doar să se ducă printre ţăranii 
din Sudul Basarabiei şi să le spună că. datorită u- 
nui inel pe care -1 poartă în deget, s'a putut face 
nevăzut; că el dispune de forţe miraculoase,eto. 

Articolul apăruse în ziua de 28 Decemvrie 1933 . 
A doua zi, toate celelalte gazete l-au comentat şi 
l-au tălmăcit prin aceeaşi prismă a intereselor 
iudso-masono-guvernamentale. 

Atâta fărădelege, atâta mişelie,ne ardea inimile 
se încrâncina carnea pe trupurile noastre lovite. 
Mândria, dreapta şi sfânta mândrie legionară era la 
răspântie, N'am mai vrut ca istoria Neamului nostru 
să înregistreze şi această ruşine. S'a pus pioiorul 
în prag, 

- Mâine, la ora Io, ne întâlnim la locul fixat. 

Buri? 

- Bun, răşpunserăm toţi ceilalţi trei şi ne-am 
despărţit. 

A doua zi,pe frigul aspru,ou căciula trasă pes¬ 
te urechi, mergeam la locul de întâlnire, lunecând 
pe trotuarul bulevardului Elisabeta.Pe scările Qer¬ 
oului militar mă întâlnesc cu Duru Belimace. 

- încotro? 

- Trebue neapărat să merg într'un loc. *^e tiare 
că aşi primi o informaţie foarte preţioasă. Uite”ce! 
Dă-mi căciula ta şi tu iei pălăria. Vin şi eu. ^acă 
întârzi cinci minute, nu vă alarmaţi; aşteptaţi - mă 
vin neapărat. 

Ne-am despărţit. Eu am intrat într'o lăptărie, 
de unde după o jumătate de ceas am plecat să-i în¬ 
tâlnesc. Ajuns n'am văzut pe nici unul .S'au făcut 
ceasurile douăsprezece şi ei nicăieri. Nu ştiam ce 
să fac, ce să cred. Nu cumva Doru a căzut într'o 
cursă şi acum or fi toţi arestaţi? 


21 


S'a făcut ora unu. M'am d^is la o casă,unde cre¬ 
deam oă-i voi găsi. Aici mi s a spus că Domnul Vlad 
(Niki) a venit pelţ zece fără ceva, a luat un pa¬ 
chet şi c'a plecat cu o maşină. Le-am perdut urna] 
Nu i-am găsit nici prin restaurantele pe unde de 
obicei luau masa. 

In restaurantul casei studenţeşti, orhestra de 
studenţi cânta un vals şi perechile tinere lunecau 
pe parchetul înconjurat de mesele dela care pri¬ 
veau consumatorii. 

De câte ori se deschidea uşa, îmi aruncam cetii 
într'acolo,cu speranţa că va apare din valul aburi¬ 
lor reci măcar unul din cei căutaţi.După o zj de a- 
lergătură ani crezut că poate va fi aici. ela un 
timp n'am mai avut răbdare să mai privesc -uşa şi 
încercam să număr stelele mai sclipitoare de deasu¬ 
pra casei, ce se vedea bine pe geam .0 maşină de che 
fiii gălăgioşi trecu prin dreptul ferestrei, l㬠
sând în urmă zăpada spulberată. Muzica a încetat şi 
vocile ridicate de vin şi dans, se împleteau în va¬ 
carmul obişnuit localurilor de consumaţie. 

Radioul agăţat în perete deasupra barului în¬ 
cepu în şlagăr la modă. Lumea asculta oarecum cuce¬ 
rită de noutatea melodici.Si deodată aparatul 

ca şi când l-ar fi gâtuit cineva, a tăcut. Abia au 
trecut câteva clipe şi o voce tremurată anunţă în¬ 
tretăiat; 

- Astăzi, 29 Decemvrie a.c,,la orele 9 fără do¬ 
uă minute seara,pe peronul gării Şinaia,preşedinte¬ 
le consiliului a căzut victimă unui odios atentat. 
Corpul marelui dispărut a fost depus la palatul 
regal din Sinaia. Majestatoa Sa Rogele Carol II-loa 
a venit la căpătâiul ilustrului defunct. Asasinii 
n'au fost identificaţi.Se credo ca ar fi membrii a£ 
fostei Gărzi de Pier. 

Trăsnetul acestei veşti i-a înlemnit pe cei 
din sală. Innămurit ,mi-am uitat de mine. Nu mă mai 
gândeam unde mă găsesc. Aşa! A murit! .Cine ne-o fi 
luat-o. 

- Plata! 



22 


Am achitat consumaţia şi, fără să mai aştept 
restul, din doi paşi am fost afară, în stradă* După 
ieşirea mea, imediat a năvălit poliţia în local şi, 
ou revolverele în mană, au identificat pe cei din- 
lăuntrul. 

încet, fără grabă, ca să nu dau cumva de bănuit 
patrulelor care circulau pe străzi, m'am dus acasă. 

- Scoală! N'auzi? Scoală-tei, că-i rău! E rău 
tare! 

- Ce-i mătuşă? Ce te-ai trezit cu noaptea în 
cap şi nu mă laş să-mi termin somnul? 

-Mai de păcatele noastre! Cu îţi mai vine să 
dormi, când afară-i o 6 ®!© mare? Nu ştii nimic? 

- Nu. 

- Ce fel de om cu carte mai eşti, dacă aştepţi 
să-ţi spun eu ce se petrece în ţară şi în lume. 

- Hai, spune mă tuşă, ce s a mai petrecut iară? 

- Apăi,acuma-i rău! Rău tare. A murit Duca. 

- Asta nu-i rău,mătuşă. 

- Ii rău,că n'o murit el singur. 

- Cum,i-a murit şi nevasta? 

- Ttttt,lasă-mă*nu şegui cu mine, femeie bătrâ- 
nă 0 N*o murit singur că l'o omorît nişte ştudenţi . 
Of, Doamne! 

- Când? 

- Uite,acuma am auzit la radio,c'am fost la b㬠
cănia din colţ şi am auzit cum o murit! Si la ra¬ 
dio o zis, că pe ăla de l-'-o împuşcat pe Duca, l-ar 
chema Constantin ori Constantinescu. Nu ştiu chiar 
bine, că-s bătrână; da-i rău,tare rău. 

Acum ştiu precis că a murit că Niki şi-a făcut 
datoria. 

Dau să mă scol, să mă îmbrac, dar,ca un jandarm 
gazda se repede la mine» 

“ Ce—ţi trece prin cap? Unde vroi să mergi? 

- In oraş! Nu m'ai sculat dumneata? 

— Te-am sculat să)*ţi spun ce s'o petrecut, dar 
în oraş nu te las să mergi» Să nu mergi,că te omoa¬ 
ră, te'mpuşcă» 

- Cine? De ce să mă omoare? 


23 


- Nu mamă,nu! Să nu ieşi din casă, oă eşti stu¬ 
dent şi pe studenţi îi închide şi-i omoară. 

- Mă duc numai să-mi cumpăr ziare. 

- Nu te duce! Stai în casă,în pat,bolnav. Să te 
faci bolnav că-ţi aduc eu ziare. Uite plec, dar da 
că cutezi să ieşi,să şti că mă aşez în mijlocul stră 
zii şi strig! Hoţii! Pe viaţa mea,c'o fac. 

Nu era de glumit cu baba. M'am conformat ordine 
lor şi am tras plapuma peste mine. 

Toate ziarele apăruseră în chenar negru.Pe pri¬ 
mo pagină,în mijloc. Duca şedea întins, acoperit de 
flori. 

Aşa! Acum te-ai împăcat cu Garda de Fier,Dumne— 
zeu să te ierte! 

Am răbdat o zi,două,dar mai mult n'am putut,In- 
tr'o noapte, după ce s'au culcat gazdele, am sărit 
pe fereastră şi m'am dus în oraş la un prieten. în¬ 
grozit, mi-a spus: 

- Cară-te de-aici! Nu mai vreau să ştiu de Ti¬ 
ne. îmi pare rău că te-am cunoscut. Du-te undo te-i 
duce, că dc-acum Garda îi moartă» Codreanu a fosjr 
prins ji împuşcat.E expus la morgă! 

- e unde şti? 

- B-am văzut eu cu ovhii mei. 

Copleşit de amar şi huiduit de prieten,am ie - 
şit in stradă. Unde să mă duc! Am luat—o orbeşte pe 
străzi.Fio ce-o fi. Căpitanul mort? Doamne fereştej 
Apără-ne,Doamne, ţară şi neamul .Apără-le. Doamne,da¬ 
că noi nu suntem vrednici.M'a cuprind un plâns. 

Mai era pânătn ziua, când am ajuns acasă, baba 
m^a simţit dar n a zis nimic până dimineaţa, când, 
dandtwni ceaiul,fti-a spus plângând: 

Domnule! Sufletul meu,nu mai ieşi,Nu mai mer¬ 
se m oraş,că te prăpădesc tâlharii şi pe dumneta, 

Fe Codreanu l'o împuşcat şi se spune că foarte mul¬ 
ţi tineri au fost omorîţi odată cu eş. 

Tremurau toţi muşchii pe mine de grije. Să fi 
awit, mtr'adevăr. Căpitanul! Cum să ştiu? Dacă a 
“^it el, dece să mă mai păzesc de moarto? Vreau să 
iu adevărul.Mă duc să văd! Mă duc la morgă. 



- Mătuşă dăm nişte haine rele, oare’or fi nai 
rele* 

- ^e vrei cu ele? 

- Lasă-mă'n pane. Ai ori n'ai. 

_ Dragul mamii,eu nlam. Ba.........Stai, îmi zi¬ 
se repede, înseninată. Aici şade un oltean, care vin 
de gaz. Dacă ţi-or place le’mbraci şi faci ce şti. 
La repezeală am fost îmbrăcat şi cobiliţa cu do* 
uă bidoane pe umeri m'a făcut oltean din cap p⬠
nă' n piciaore. 

- Gaaaz,gaaaz,hai cu gazul, am ieşit şi, repede 
păşind mărunt ca oltenii sub povară,a fost la mor¬ 
gă. 

Am intrat .Morţi peste tot: Tăiaţi do tren,inne- 
caţi,sinucişi,dar nici urmă de Căpitan. Încă odată, 

am trecut morţii în revistă.Nimic. Mi s'a luat 

piatra de pe inimă şi am ieşit. 

Fluerând, ca un negustor care a făcut o afacere 
bună,m'am învârtit prin centrul oraşului. 

Păşind olteneşte, am luat-o pe lângă "Tinerimea 
Romană" şi,după ce mi-am luat un ziar^ m'am îndrep¬ 
tat în josul cheiului, liniştit şi încrezător în 
steaua Legiunii. 

Rezemat de barele ce străjuiau Damboşiţa, des¬ 
fac ziarul. 

. . S’au descoperit şi ceilalţi asasini.. 

Dorul Belimace şi Ican Caranica. Poliţia este pe 
urmele celorlalţi complici. 

Pe pagina treia,mare, cu mâinile legate la spa¬ 
te, pe sub paltonul ce-i era aşezat pe um o r i, foto¬ 
grafia lui Niki. Cu capul în sus, părul răvăşit şi 
ou ochii vii, comandantul legionar mă privea bărbă- 
teşte. Am sărutat chipul scump şi o lacrimă de man¬ 
dră bucurie a picurat pe chipul eroului. 

^oara am ieşit din nou, dar îmbrăcat în hainele 
melo.Intr'o bodegă am întâlnit câţiva studenţi maoe 
dononi fericiţi do vitejia lui Iancu şi a lui Doru, 
dar zdrobiţi de moartea lui Stcric Ciumetti. 

Ciumetti, Vasile Marin şi Ion Moţa au fost oli- 
beraţi din Jilava chiar în ziua de 2o Decemvrie. 


25 


Abia ajuns acasă, Ciumetti s'a pomenit ou poliţia. 
L-au întrebat unde este Căpitanul. N’a spus deşi 
ştia. L-au ameninţat cu moar tea.Ciumetti a tăcut J^au 
izbit peste gură scoţându-i dinţii dar n'au obţi¬ 
nut trădarea. A fost dus la lacul Fundeni, unde i 
s'au descărcat în ceafă şapte gloanţe de pistol, 
Ciumetti a acceptat moartea, a murit el, ca să tr㬠
iască Căpitanul. Dârzul Ciumetti a salvat şi el Le¬ 
giunea. 

Trebuia să ajutăm pe cei închişi, să ne intere¬ 
săm de familiile lor,să ne întâlnim -cei rămaşi ne- 
arestaţi- în fiecare zi, să lucrăm ordonat, după un 
plan precis, aşa că nu mai puteam rămâne la gazda 
mea bună din Bellu.Mta& muta t în Buzeşti,la un con - 
sătean al meu: Andronic Maşca. Era bine la el, avea 
rvTHil o spălătorie chimică şi în prăvălia lui era 
un necontenit dute-vino. Minunat prilej do a mă g㬠
si camarazii,neobservaţi de ochiul poliţienesc. Le¬ 
găturile s'au luat. Ştiam cine sunt arestaţi, ce le 
fac familiile, ştiam câte cava şi despre cei din 
provinsie.Căpitanul era viu, teafăr şi trimetea vor¬ 
bă să fim tari,cu nădejde în Dumnezeu. Prin cineva, 
ni s'a trimis un bileţel în caro Căpitanul ne scrie* 
sus capul,legionarii Eu nu sunt la morgă. 

Natural,ziarele ne blestemau, telegramele diri¬ 
jate de guvern, umpleau paginelo gazetelor cu pro¬ 
teste,cu jurăminte do răzbunare, cu desolidariză r i— 
le celor care n'au fost nici când legionari.Jandar¬ 
mii stingeau în bătae pe ţărani; preoţi şi învăţă - 
tori scoşi din posturi.Urgia era în creştere. 

Comuniştii oamuflaţi în Sărindar făceau spume 
la gură strigând să fim ucişi până la unul. "Cuvân¬ 
tul Liber", gazeta săptămânală net comunistă, îl 
plângea pe Duca. Era normal, domnii comuni şti erau 
disperaţi, li se ciuntise mâna. Cea mai bună armă a 
lor,Duca,a fost distrus. Acum sbierau, sbătându-se 
ca peştele pe uscat. Li s a arătat,că poşte dreptu¬ 
rile româneşti nu so mai poate trece oricum. 

In tiparniţa ziarului "Curentul",s'a născut o 
fiţuică de un leu "Iminto",care se trudea,ingrijo- 






26 


rata nevoie mare de viitorul ţării şi soarta tine¬ 
retului, să creeze un nou curent naţionalist, în ca¬ 
re să se încadreze tineretul trădat -ziceau ei- de 
conducători. Cereau desolidarizarea tuturor de Gar¬ 
dă, înlăturarea Căpitanului, alungarea lui Moţa şi a 
echipei văcăreştene. Ne cereau să ne vindem capul, 
ca, văduviţi de creării Mişcării, să ne poată mane¬ 
vra după placul,şi poftele lor. Dar, ca întotdeauha 
dela răsărirea Mişcării Legionare încoace, ademeni¬ 
rile, insinuările şi ameninţările au căzut la pă- 
Din cetatea Gărzii nu s'a desprins nici o 
stâncă, Intactă,Garda privea înainte,aşteptându—şi 
vremea ei, 

Au^trecut zece zile dela moartea lui Duca,stăm 
mereu in casă. Nu mă vizitau decât câţiva camarazi 
de încredere.Stiam dolar ce-mi comunicau ci,Eram s㬠
tul de stat in casă şi apoi şi gazda mă cam întreba 
de ce nu prea ies. Sub formă de glumă, m'am îmbră 
cat xn portul ţărănesc dela noi şi aşa,m'am dus îi>- 
tr*o familie^, care nu s’a arătat prea bucuroasă de 
vizită,Apoi xn altă parte,cu mare grije.Intr’o sea¬ 
ră m'am simţit urmărit.Pe după autobuz,m’am strecu¬ 
rat într'o stradă dosnică şi cu paşi întinşi am ii>* 
trat în prăvălia gazdei mole.Totuşi în oraş trebuia 
să ies, îmi fixase cineva o întâlnire. 

Era Duminecă şi încă do dimineaţă m'am arătat 
dornic să merg la cârciumă unde se aduna ardelenii 
să facă horă. Ziceam că vreau să-i văd pe cei ve¬ 
niţi- în Bucureşti din satul meu, 

- Luoreţie . vrei să mergi cu mine la joc? -îi 
zic servitoarei. 

- Cum să nu, domnişor ulei Aşteaptă-mă,mă dus să 
mă schimb în haine de sărbătoare, 

< îmbrăcaţi amândoi în costume ţărăneşti, ţinând 
do o batistă cum fac tinerii pe la noi,cand se duc 
la târg,la fotograf,ăm plecat,Po drum Lucreţia mi *a 
spus o sumedenie de poveşti şi mă întreba mereu; 
Co to-o ajuns, domnişorule de te îmbraci în haine 
de ale 'noastre? l-am răspuns ceva şi aşa am ajuns 
la o cofetărie.Aici era locul do întâlnire cu cama¬ 


27 


radul care mă aştepta la o masă. 

Lucreţia se uita speriată la mulţimea prăjitu¬ 
rilor şi înfuleca pe nerăsuflate din vraful de dul 
ciuri ce i-a fost aşezat în faţă;lăsandu-ne pe noi 
să no spunem ce avem de spus. 

Braţ la braţ mergeam râzând pe Buzeşti când,£n 
dreptul unei porţi, o maşină oe voia să întoarcă,e 
ra să ne lovească. Pata a scos un ţipăt ascuţit, 
spre hazul şoferului căruia i-am spus ceva,rugându 
1 să evite astfel de incidente,Ti-ai găsit cu cine 
să vorbeşti.Domnul şofer nu s'a sfit de nişte ţ㬠
rani şi m'am pomenit cu o ploae de înjurături gro 
solane.Mi-am uitat cine sunt şi ducându-mă spre el, 
pe geamul deschis al maşinii i-am tras un pumn în 
falcă.Lovit,a tăcut şi văzut de drum, dar un agent 
poliţienesc,care sta într'un colţ, văzând sce¬ 
na m'a întrebat ce s'a întâmplat.I-am spus.S'a mn , l 
ţumit.Insă,intrigat do curajul unui ţăran,m'am fi¬ 
xat şi s*a ţinut pe urma mea. 

Dimineaţa casa era pusă sub obsorvaţie. Ieşind 
în oraş seara pe Ia ora 6,în strada Ştirbei Vodă,in 
ofiţer de jandanni însoţit de trei soldaţi jandarmo- 
rcşti,şi un civil,legitimându-mă, m’au declarat a- 
restat şi m'au dus la prefectura poliţiei. 

Obişnuit cu inchisoarea,mi-am ocupat un loc în 
tr'un colţ, şi,ca la mine acasă am început să ci¬ 
tesc mai departe din cartea japonezului. 

ecul spânzurat în mijlocul plafonului aşezat 
pe şine grele răspândea destulă lumină ca să potnu 
măra păduchii ce se plimbau pc gulerul soios al şo 
ferului vlăşcean.Domnul Libraru,mare iubitor de li 
bertate,se plimba neîmpăcat,bocănind în ciment.Cel 
cu curele de moară sforăia,dormind cu haina de pie 
le scorojită trasă peste cap. 

S aude vorbă. Mai aproape,se disiing şi vocile; 
sunt Nicadorii.S'a ridicat şedinţa şi acuma sunt a 
^•Uşi xn celula lor .Râzând şi glumind, bravii cama— 
^azi se întorceau dela judecată ca dela nuntă şi 
intrau în celula rece,voioşi,ca la un loc do întâi 
n 3J^e dragă. 


28 


29 


Zăvorul uşii a căzut, ţiuind în ciment şi lac㬠
tul şi-a ridicat colţul, lăsând liberă intrarea In 
casa fără soare. 

- Ei,ce spui Dorule? 

- Ce să spun? Eu nu spun nimic acum. Să-mi a- 
prind o tigare întâi şi apoi om vedea. 

_ Măi fraţilor! Mâine vine Vaida. Să-l vedem, nu 
cumva citeşte şi el din "Cărticica Şefului de 
Cuib?"Vorbi Iancu Caranica. 

- Vivat măi,Trăiasoă Legiunea şi Căpitanul,chi¬ 
ui eu,să le dau de ştire că mă găsesc acolo. 

- Trăiască Legiunea şi Căpitanul! Ce faci pu$ - 
tule? 

- Stau la răcoare. 

- Eşti singur? 

- Nu, inai sunt încă trei,printre care şi dornul 
Librarii. 

- Cine,mă? Rebreanu? Ce caută acolo? 

- Nu Rebreanu,ci Li-bra-iu! Un librar fără căr¬ 
ţi. * 

- Cum vă împăcaţi? 

- Bine.Eu,ca şi el,nu cred că-i comunist. 

- Aha, sunt cm lămuriţi. 

- Măi, ai cu ce te înveli,îmi strigă Dorul. 

- Mă învelesc cu pardesiul. 

Intre ei şi mine mai era o cameră do arest,ocu¬ 
pată de o jidancă comunistă caro cânta incontinu 
nn cântec rusesc.Eram curios s'o văd. M'am urcat pc 
geam,do-acolo dintr'o şăritură,m'am încleştat de o- 
chiurilo de sârmă, şi m am uitat în arestul ei. Avec 
rogojini întinse pe ciment, lângă perete o saltea 
do lână îmbrăcată în cearceafuri albe şi o pemg 
maro, pe caro era întinsă o plaponă roz. Arestata 
cânta şi fuma. După ce m'am dat jos mi-a cerut ui 
chibMt, I-am trimis o cutie întreagă prin capora¬ 
lul dc schimb. 

- Domnule, îmi şopti caporalul,după ce s a în¬ 
tors. 

- Da. 

- Domnii Nicadori,zâc să te duci la ei. 


- Cum să mă duc? 

- T e duc eu mai târziu,nu te culca. 

- După ce s'a schimbat santinela, caporalul a 
venit la vizetă şi m'a chemat. 

- Dumneata vino cu mine sus,la instrucţie. 

- M'am luat după el şi,ca un gu|ter, m'am stre 
curat în celula Nicadorilor. Ne-am îmbrăţişat. Doru 
mi-a dat o ţigară de foi,Iancu o prăjtură,iar fra - 
tele Nuki a desfundat o sticlă de vin negru. 

- Dumnezeu să-l ierte! închinai eu. 

- Să-l ierte Dumnezeu, îmi răspunseră ceilalţi. 

- Ei,fraţilor cum a fost? 

- De, nu chiar ca în romane, ori ca în filme. A 
fost ceva mai greu. 

- Hai să mai bem un pahar, să meargă povestea 
mai bine. 

- Domne-ajută! 

- Trăiască Legiunea! 

- In ziua când urma să ne întâlnim, după cum ne 
înţeleseserăm, începu Niki,de dimineaţă,pe la ora 9> 
aud că Duca merge la Sinaia. Aşadar era exclusă po¬ 
sibilitatea de a-1 prinde în Bucureştiivând aceas¬ 
tă informaţie,ce s'a dovedit a fi adevărată, trebu¬ 
ia să vă caut să vă anunţ. Si asta,una-două,că tre¬ 
nul pleca la ora zece dimineaţa. Am fugit acasă la 
Doru. Aici mi s'a spus că a plecat. Norocul meu a 

fost că ştiau unde s'a dus..şi fuga după el. 

L-am găsit,exact când se pregătea să se ducă la lo- 
oul de întâlnire. împreună, ne-am dus la IanctuToc- 
nai era gata de plecare.Mai aveam douăzeci de minu¬ 
te. Te-am căutat dar după cum ştii, la aeeea oră nu 
erai acasă. Am plecat la gară, ne-am scos bilete şi 
în goană nebună am ajuns la Chitila cu două mirai - 
te înainte do sosirea trenului. A ici ne-am urcat în 
tr'un vagon şi ne-am amestecat intr'un grup de ski- 
°ri. Erau numai femei şibeizadele simandicoase. 0 
doamnă între două vârsto se uita lung la minş,după 
oateva clipe mă întrebă. 

- Dumneavoastră mergeţi la munte să skiaţi? 

- Da,doamnă,mergem la munte. Nu mă simţeam toc¬ 
eai în larg. 



3o 


31 


- Dar fără skyuri? 

- Să vedeţi,noi mergem la Braşov unde avem toa- urmă. Da o cotitură am putut vedea vagonul căutat; 
te cele necesare sportului de iamă.Ifer, dacă nu era Doru şi Iancu şi-au primit conseta- 
sunt prea indiscret,dumneavoastră tot la Braşov? nele, iar eu am trecut din vagon în vagon pană lan- 

- Nu, noi mergem la Sinaia, sel cu pricina. 

- Sinaia? Minunat loc pentru skiat, îi răspund Trenul s'a oprit. Sinaia. Pe peron lume puţină 
eu neştiind ce să mai fac, ca să mă lase în pace,în?* ^ fa ^ 1131 grup de liber8 li custeag.S'aude forfo 
timp ce Doru abia îşi mai ţinea râsul şi Iancu crav tea * ă * *§* f>ace apariţia Duca de braţ cu Dinu Bră - 


ca un filosof răsfoia o revistă nemţească. 

Trenul mergea ca vântul, şi pe lângă fereastra 
vagonului nostru roiul fulgilor de zăpadă se alear¬ 
gă ca fluturii pe luncă. Doamna torăia înainte şi 
vorbea cu voce stridentă, atrăgând toate privirile 
asupra noastră. Ca să ne salveze, Doru îşi exprimă 
dorinţa de a merge la vagonul restaurant, să ia un 
ceai, invitând-o şi pe doamna care ni se băgase în 
suflet. 

— Vagonul restaurant e ocupat,răspunse doamna. 

- Nu se mai găsesc nici măcar două locuri? 

- Ba cred c'ar fi mai multe,dar se găseşte aco¬ 
lo domnul priin-ninistru cu alţi membrii din guvern. 

- Ia? Dar până la Braşov nu-i prea mult. 

Nu-i nevoe să aşteptaţi până Ja Braşov, fiind¬ 
că xn gara Sinaia vagonul ministerial, cu primul 
ministru şi ceilalţi miniştri rămâne. 

După cum vezi, puştule, inoportuna doamnă ne -a 
dat destule lămuriri şi no-a asigurat că vagonul 
domnului prim-ministru rămâne la Sinaia, 

- Ba,ţi-a mai spus şi cine-1 însoţeşte pe pre¬ 
mier. V V V 

“ Gu domnul Duca se mai află şi domnul Dinu 
Brăt.iann,dr 0 Cos tine seu, ministrul sănătăţii, mi mul- 
ţi deputaţi şi domnul Pol iz u-Mic şune şti, cumnatul 
domnului prim-ministru, continuă Doru imitând-o pe 
doamna din tren. 

S^apropia Sinaia, Am luat hotărârea P c loc. II 
rad când coboară din tren. Sub pretext că vrem să 
facem loc celor^care coborau la Sinaia, am trecut 
in alt vagon, luându-ne rămas bun dela doamna gura¬ 
livă. Am scos capul pe fereastră şi m'am uitat în 


tianu.JNu se poate face nimic. Jos pe peron după, ce 
i-a salutat pe cei ce-1 aşteptaseră,Duca a fost în- 
sadrat de un grup de prieteni.Eu vroiam să trag nu¬ 
mi în el şi,dacă aş fi tras,era imposibil sănu lo¬ 
vesc şi pe alţii.Mi-a scăpat s'a dus în drmul lui. 

Eram hotărît şi nu voiam să-mi mai scape de* a*» 
ici. A^făcut atata răunţării şi nouă, şi-acum să-l 
las, când sunt aproape de el? Să-l las să-şi pună în 
iplicare tot planul adus din Paris, să-l.las,ca ji¬ 
da n ii să se simtă ca la ei acasă şi copiii noştri 
să rămână roşi de foame şi de boală? Nu] Ori îl 
prind^aici, ori m'nfund în mănăstire, unde să mă 
rog până ce se va ivi un altul mai harnic care să 
spele ruşinea căzută pe obrazul Neamului nostru. 
Hai cu mine] Le strig lui Doru şi Iancu, şi am in¬ 
trat în restaurantul gării. Am luat oâte un coci 
fierbinte şi am făcut un plan amănunţit.Ne-am înţe¬ 
les, şi după oe ne-am informat când pleacă ultimul 
tren spre Bucureşti, am făcut o plimbare pe văile 
înzăpezite timp de două ore. 

Doru s'a dus în gară şi,ca unul ce nu mai văzu¬ 
se vagoane ministeriale,întrebă pe un funcţiomr. 

- Domnule,ce fol de vagon e ăla aşa frumos? 

- Vagon de miniştri. 

— De miniştri? Si stă tot mereu aici la dumnea¬ 
voastră? 

“ Asta stă pană diseară la ora 9 şi apoi se du— 
00 înapoi la Bucureşti,de unde a venit. 

- Aşa? Tarc-i frumos. Da-i scump un bilet r>cn- 
tr U vagonul ăsta? 

- Nu.Miniştrii merg fără bani. 

- Numai miniştrii? 

- Numai ei, că ei n'au bani,zise funcţionarul. 


32 


şi se îndepărta, râzând de neştiinţa lui Dorm 

— Am luat masa, apoi ne—am dus la cinematograf. 
Se juca un film cu subiect american din răsboiul 
succesiunii.M'am simţit foarte.La ora opt jumăta¬ 
te m' am prezentat la casa de bilete şi mi-am cump㬠
rat un bilet clasa I-a pentru Bucureşti. După câtoa 
minute,a făcut la fel şi Doru.Apoi şi IancmAm in¬ 
trat înrestaurantul gării. 

Deodată, agitaţie pe poron.M’am uitat pe gem.Du 
ca sosise însoţit de dr.Constantinoscu şi încă dn 
cisprezece -douăzoci de .inşi,Peronul era înţesat de 
agenţi,comisari dc poliţie şi câţiva jandarmi. Am 
ieşit, 

Doru s'a aşosat într'un colţ, citind tabloul cu 
mersul trenurilor, Iancu în stânga răsfoind aceeaşi 
revistă germană şi eu m'am dus aţă la Duca. I-am 
pus mâna pe umăr. 

— Dumneata eşti primul ministru? 

S'a făcut pănăntiu la faţă, n'a mai putut scoa¬ 
te o vorbă şi, frângandu-şi gatul, şi-a dus capul 
spre piept.Intr'o clipită s f a întins la pământ. Mi- 
am văzut de drum. 

După o secundă de uluială, treziţi, poliţia şi 
suita politică s'au luat după mine. M’am întors şi 
când au văzut ţeava pistolului au rupt-o la fugă. 
Ţinta ajunsă, am aruncat arma, şi i-am aşteptat, cu 
mâinile goale. Atunci s'au repezit pe mine. Mi-am 
simţit capul sdrobit.Am auzit cum a trosnit.. Apoi o 
bubuitură de tunet şi n'am mai ştiut nimic. 

- M'am trezit într'o cameră la comisariatul g㬠
rii,cu faţa la perete şi cu mâinile legato la spate 
Nu vedeam bine peste ochi prinsese coajă sângelo 
închegat şi în gură par'că aş fi avut un căluş. 
După ce mi-am revenit,la câteva minute,a intrat un 
locotenent de vânători şi întorcându-mă cu faţala 
el mi-a spus: 

- Acum eşti sub paza mea şi nu ţi se va mai în¬ 
tâmpla nimic. N'am să permit nimănui să intre peste 
dumneata. 

Mi-a slobozit mâinile umflate de lanţul ce 


33 


curmase în oame şi după ce mi-a spălat faţa în¬ 
sângerată, cu o batistă de-a lui, mi-a scos sângele 
închegat din gură.Apoi a trimis un soldat la restau 
rant după o sticlă de coneac şi nu m'a lăsat până 
ce nu l-am băut de jumătate. 

- Aşa! Pi fără grije.Pi ca un ştejar,că doar îi 
porţi verdele! Mă încuraja ofiţerul r mângâindu- mi 
obrajii plesniţi de lovituri. 

Aveam nevoe de aer. Mă sufocam. A văzut şi a 
deschis geamul.Norii de frig năvăliţi în cameră c㬠
deau peste obrajii aprinşi şi peste capul greu, fă- 
cându-mi mult bine. 

Locotenentul a ieşit, lăsând ordin soldaţilor 
de pază să nu intre nimeni peste mine. Abia s a dus 
şi la geam îşi făcu apariţia un ins elegant, sare a 
scos pistolul,a ochit şi a tras. Am simţit o sgudu- 
etură.Ochitorul a fugit. Disperat,a venit ofiţerul. 
M'a văzut în picioare şi i s'a luminat faţa, M'a 
cercetat, umărul paltonului a fost găurit de un 
glonte ce s'a înfipt în perete,unde a lăsat o urmă. 
Mi-a deslegat mâinile şi m'a cercetat cu amănunţi»- 
me.N'am fost lovit. 

M'am aşezat lângă soba caldă şi mă gândeam la 
soarta celorlalţi doi. Pe când îmi pipăiam vanătaia 
ochilor intrară în cameră doi inşi. Eu am rămas de 
ghiaţă. Unul din ei era exact Duca. îmi venea să mă 
strâng de gât, când ©m văzut că nu l-am trimis pe 
lumea cealaltă. 

- Dumneata eşti din Garda de Pier? Mă întrebă el 

- Da. 

- Eşti student? 

- Sunt Licenţiat al Academiei Comerciale <iir» 
Bucureşti. 

— Dece ai tras cu pistolul? 

- Ca să-l pedepsesc pe cel ce făcea jocul iu- 
deo-masoneriei. 

- Ai omorît pe prim-ministrul ţării. Nu-ţi pare 

rău? 

— Nu. Mi—am făcut datoria faţă de Neamul meu o* 
opsit! I-am răspuns fericit, când am auzit din gu- 


3 li¬ 


ra presupusului Duca,că-mi realizasem misiunea. 

- Tineret,Tineret .a mai zxs semenul r㬠

posatului şi s'a dus. 

Ofiţerul de vânători râdea cu hohote şi-mi spu- 

- L-ai văzut? Duca întreg. E liberal şi tare-i 
emarît, dine'ştie ce conbinaţii is au spulberat. E 
un mare exploatator de păduri. Toţi munţii 

sunt ai lui şi nu peste mult dacă nu intervine vza 
o minune, codrii vor dispare şi va rămâne numai pia¬ 
tră seacă,pe care se vor oăţăra, lihnite de foame,ca 
prele raioase. 

» Cine a fost cel caro a tras pe fereastră- 

- Polizu-Micşuneşti, mare sportman, moşier şi 

cumnat al lui Duca» .A... - L 

Spre ziuă a venit o maşină de poliţişti şi mau 
dus la Ploeşti.Acolo,la chestură,am dat peste Doru, 
care fusese arstat în tren,la câteva ceasuri dupăce 
mi-a salvat mie viaţa intervenind cu petarda do ca¬ 
re s'au speriat oei ce voiau să mă omoare şi^căreia 
•fc U i-am auzit tunetul puternic. Era sdrobit in b㬠
tăi, dar când m'a văzut şi-a adunat toato puterile, 
şi m'a privit împărăteşte. - 

Dela chestură ne-au dus in beciul Tribunalului 
unde au început cercetările, ffteute nu do justiţie 
ci de liberalii locali. Aici a reînceput calvarul 
şi mai cumplit. 

La ordinul lui Creţoiu şi al lui Nicolaescu,şcfi 
în partidul liberal din Prahova, s'au adus ^unel¬ 
te do schingiuire. M’au legat pe o maşină^dc.întins 
şi au învârtit de o roată până ce mi-au parait toa¬ 
te oasole. Simţeam cum mi sc desnodau închectfcrile, 
şi mă durea amarnic. Aş fi vrut să mor, dar nu ştiu 
do unde curgea atâta viaţă ân trupu-mi numai rană. 
A trecut apoi la rând Doru, iar pe mine m’au agăţat 
de uri scripete şi m'au ridicat pană’n plafon,do un¬ 
de mi-aâ dat drumul, isbindu-mă cu şalele şi ceafa de 
ciment,în timp ce domnii? Bondoc,prefectul ju&eţu, — 
lui. Arshiropol.Bejan deputat libcral,Lulu Serban , 
cheitorul poliţiei şi alţii fumau linştiţi. 


35 


pupă ce m'au stropit cu nenumărate găleţi de 
apă,ou adus o nicovală şijnai multe ciocane, din ca¬ 
re au luat fiecare ins câte unul şi au început să 
mă lovească peste genunchi, peste coaste şi peste 
oasele picioarelor. 

întărâtaţi că nu scot nici un geamăt măcar, mi¬ 
au întins mâinile pe nicovală şi cu ciocanele au 
început pisarea degetelor. Durerea a trecut pesto 
puterea mea de răbdare şi am deschis gura să ţip 
dar atunci mi-am adus aminte de morţii noştri, de 
neamul obidit,şi le-am strigat călăilor:Nu-mi pasă! 
Putoţi să mă omorîţi, dar nu uitaţi că în ţară sunt 
mii şi zoci dc mii de legionari,care nu vă vor ier¬ 
ta nici în mormânt şi nici copiii copiilor voştri 
nu vor putea trăi pe pământul romanesc. Nu m'a mai 
durut nimic, ci dircontră, o stare de seninătate a 
pus stăpânire pe âuflctul şi pe constinţc mea. 

Când m'am uitat la Doru, cu tot sângele ce-i 
gâlgâia din gură, din urechi şi din ochi, era ca un 
brad peste ere trecuse furtuna; dârz şi gata s'o 
ia dela început. 

Am fost schingiuiţi până scara,când călăii,obo¬ 
siţi,au plccat,dându-le rând anchetatorilor. Dar a- 
ceştia văzând starea în care nc-au lăsat liberalii, 
au refuzat să facă instrucţia. Au fost necesare in- 
termenţiile şi ameninţările potentaţilor dela Bucu¬ 
reşti, ca Ionescu Lunga, judecătorul de instrucţie, 
să facă cercetările. După aproape două săptămâni do 
instrucţie şi para instrucţie,am fost duşi la Jila¬ 
va. Intre timp,Iancu,mai norocos,s'a prezentat pro¬ 
curorului general,caro l-a declarat arestat. 

Ajunşi la Jilava, fiecare în celulă separată,am 
fost aruncaţi pe ciment, desbrăcaţi, şi cu rănile 
sângerânde încă. 

Dar aici, pesto toate ordinele neomeneşti dato 
â® guvern, colonelul Izet şi locot-col. Marineseu 
s au purtat cu multă înţelegere şi larg cavalerism. 

Nu ştiam nimic ce sc petreoe afară. No mângâiam 
ou cântecele noastre şi,atunci când durerile ne lă- 





36 


sau. răgaz, depănăm firul luptelor legionare. Intr'o 
seară,pe un întunerec de peşteră, am făcut cântecul 
nostru, care printr’un soldat inimos a ajuns şi la 
voi şi l-aţi botezat "lanul Nicadorilor". Infcr'ade- 
văr noi am trecut prin moarte fără să murim şi poa¬ 
te că de aceea ne-aţi botezat. 

Când ne-aţi strigat prin noaptea gândurilor, 
glasul vostru a fost porumbelul nădejdilor împlini¬ 
te: Căpitanul este bine şi Garda merge înainte. 

De atunci zilele s*au mai înseninat. Noaptea 
desnădejdilor se risipeşte şi iată, zorile anunţă 
soarele unei mari bătălii câştigate. Si acumoe—o 
vrea Dumnezeu! 

Firele de luminăaibţire răsbite prin gratiile 
temniţei se împleteau pe pereţii murdari şi sgomo - 
tul camioanelor zorite încercau să acopere ciri¬ 
pitul rândunelelor cuibărite sub straşina temni - 
ţei. Lumina becului electric îşi pierdea putorea 
sub tăria zilei ce se apropia. 0 goarnă deia Cazar¬ 
ma regimentului De Gardă Călare salută, cu glas de 
aramă, începutul de zi nouă. Nicadorii se întorc cu 
faţă spre răsărit şi,făcându-*şi cruce, spun într'un 
şoptit lin: să fie într'un ceas bun» 

Fericit şi întărit in nădejdea legionară am 
trecut în celula mea. Am încercat r.ă adorm,dar n'am 
reuşit» Atâta furtună de întâmplări, atâta răbdare 
şi putere do credinţă câtă mi-a fost dat să aud şi 
să constat în această noapte, m’au strâns în crusta 
sufletului, lăsându-mă grăunte de ţărână întunecat 
Jângă masivul bătut do focul soarelui şi biciuit 
do organul furtunilor năprasnice. 

Prin plafonul sprijinit de şine de fier, răsbat 
tropote şi glasuri înfundate. Dupăitul paşilor se 
pierde în urcuşul scărilor vechi de lemn. Sus,la o- 
taj,începe şedinţa.Nacadorii au plecat. 

Trântit pe spate, cu ochii sgaiţi,în grinda de 
fier negru, im deapăn amintirile încercând să lo- 
leg de firul întâmplărilor ce vor mai veni. 

deşteptarea anunţată de plutonierul de servi¬ 
ciu a veni» în celulele dc jcs, încărcate de un aer 


37 


apăsător şi în inimile celor treziri din somn pali¬ 
de raze de speranţă încercau să împrăştie negura 
îndoc Iilor.0 stoa întârziată licărea sfioasă xn un¬ 
dele cerului sur. Rândunica de sub straşxna Consi¬ 
liului de Răazboiu îşi ciripea bucuria libertăţii 
rotindu-se prin dreptul geamului zăbrelit uşoară 
oa o inimă do copil,s’a aşezat pe ieşitura zidului. 

Sus, la etaj, s’aud tropote şi paşi grăbiţi.Go- 
motolc uşii spălătorului răsbat până la nei.Nicado- 
rii mi-au strigat urându-mi bună dxmineaţa.Am ieşit 
pe coridor şi m'am dus la vizeta celulei lor. Erau 
îmbrăcaţi în haine alese şi de pe feţele lor radia 
încredere şi hotărîre.De dincolo de celula lor răs- 
bca glasul unui arestat stilist, care canta plâng㬠
tor: "Acoasta este ziua pc caro a făcut-o Domnul! 
Să he bucurăm şi să ne veselim întru dansă." 

A venit garda .Nicadorii au fost scoşi din celu¬ 
lă şi, încadraţi între baionete,au fost duşi sus, în 
3 ala do judecată. 

S'au mai auzit paşi grăbiţi, apoi o linişte 
grea s'a cobcx'ît peste uriaşa clădiro. Sxngurătatca 
în caro rSmăscm, xmx vajia xn urechi şi gândurile sc 
trudeau să sfredelească în necunoscut. Aştepta - 
rea era mai grea decât toate lanţurile care ne—ar 
fi sugrumat cândva libertatea. Mă durea pieptul de 
dorul după moi bine şi buzele—mi erau arse de aş¬ 
teptare. Oare sus se va aduce cuţitul înjunghierii? 
Cine va fi mai tare? Lumina sa iadul? Doce nu pot 
şti cu o clipă mai devreme? Dar deco sunt grăbit? 
Eu şi noi toţi legionarii suntem la începutul băr¬ 
băţiei. 0 lacrimă mi-o fript colţul ochiului drept. 
Al cui sol este? Al bucuriei, ori al grelei dureri? 
N'am astâmpăr,, ^easul sta pe loc, şi liniştea deasă 
doare.Printre zăbrele se vede cum soarele urcă dea¬ 
lul cerului. Soare nepăsător! Astăzi pentru oine ai 
răsărit? Si drumul dela geam la uşe ora cale fără 
de sfârşit. 

In inimă erau nori negri,nu mai vream nimic! Aş 
teptam trăsnetul. 

Soarele îşi vărsa toată lumina în arestul meu. 


38 


Scândurile patului îşi pierduseră duritatea. Rasele 
spălaseră murdăria şi cimentul părea tablă de fler 
reflectând lumină» 

Astăzi e Joia Patimilor.In satul meu şi în toa— 
te cătunele României, astăzi se fac pomeni pentru 
odihna sufletelor celor morţi în dreapta credinţă. 
Prin cimitirile simple, în jurul bisericilor de le¬ 
mn ridicate pe muchii de dealuri,lujerele lumânări¬ 
lor de ceară pâlpâie lin,în aerul primăverii, Preo- 
. ţii bătrâni şi începători strânşi în brâul negru 
cădelniţează, împrăştiind miresme do tămâie peste 
- îngenunchiaţii ce aduc străvechea jerffă. Clopotele 
: cântă peste surpăturile văilor. Glasul de aramă ur- 
i că coastele, străbate pădurile încheate şi apa ei 
lină se revarsă peste turmele împrăştiate pe coame¬ 
le dealurilor înverzite. 

* îf; verste noastră, astăzi e un dute-vino; uşi 
trântite, apăsarea paşilor cc urcă şi coboară scara 
de lemn din faţa casei învelită ou pae, poşte care 
mătasea muşchilor bătrâni a răsărit de mult.Rubedo- 
nii,copii,bătrâni, din sat şi sărăcimea de prin sa¬ 
tele vecine stau înşiraţi în jurul meselor făcute 
din scânduri aşezate pe pociumi bătuţi în pământul 
reavăn, Mâncarea de post bbureşte din oalele do lut 
risapito intre colacii calzi do grâu curat, se în- 
chir-ă cu pahare do vinars de prune, sc zice un "Ta- 
t f 1 „- J3 ? 8tru »P° n ţru odihna vechilor gazde; Vasilo 
şi Wartaj caro s’au mutat de mult la umbra biseri¬ 
cii de bârne cu olopote jelitoaro. 

Doamne, dac'ar trai oi, cum ar fi? Ar mai putea 
duco şi povara întemniţării molo sau s'ar ghemui 
mal cunplit. Dumnezeu ştie cum e bine. I-a luat în 
ceasul nimerit. Dumnezeu să-i odihnească. Până când 
mă voi duco la ei,eu merg bărbătoşte pe drunul ară- 
tat do moşii şi strămoşii moi. Tată aprig şi mamă 

f? SS P tî??T ,a ÎM d0 f azei ° **■“••***» «tunci când 
mă voi întâlni, vă voi spune: eu sunt legionar! 

Un fluture cu aripile ochiuri colorate se ia- 
bea în geamul însorit. Căuta libertatea.I-aa deschis 
fereastra şi făptură uşoară s'a legănat sfioasă în 


39 


albul zilei, pierzându-se peste coroana un’i dud.-,. 
Sunt singur. Tovarăşii de arest au plecat cu o sea¬ 
ră în urmă.Din nou simt vâjâitul liniştii. 

Am împietrit în mijlocul celulei. Să sgâlţâia 
clădirea,plafonul vibra ca o strună întinsă.Credeam 
că s'a reîntors cutremurul. Vuiau pereţii. Pe gea¬ 
mul pe care s’a eliberat fluturile firav,accentele 
unui cântec legionar năvăleau furtunos. Strigătele 
şi uralele se împleteau cu flăcările dorului a- 
prins: 

Iar de primejdii şi vecini răi 
Te-or apăra legionarii tăi 
Se vor lupta ca Iancu şi Mihai, 

Pân'te-or preface’n dulce rai. 

Se canta un imn de vitejoscă nădejde. Se luau 
legăminte.Un cânte so jura. Legionarii se legau să 
continue lupta.Era cântec do biruinţă. învingătorii 
cântau pentru primăvara Neamului. 

Sus,juriul s'a pronunţat.Dreptatea a învins.Pa¬ 
şii răbufnesc pe scări în jos, au răabit afară. Pe 
pavajul din faţa Consiliului de Răsboiu, lumea se 
îmbrăţişează,plângo şi cântă. Studenţi şi studente, 
invârstaţi cu bătrâni şi femei, înfiripează o horă. 
Cânta primăvara, vibrează inimile; bucuria victori 
ei e stăpână.Au venit Nicadorii. 

- Spuncţi-mi fraţilor! Spuneţi-mi şi mie. 

- S'a dat sentinţa! Achitarea! 

- Si voi! 

- Si noi! Am fost achitaţi pe viaţă! îmi stri¬ 
gă Durul. 

Marşul, legionarilor vrânceni, cântat de sute 

o piepturi este întins valuri-valuri până în ares¬ 
tul nostru. 

„v. repezit la geamuri, cu fruntea curmată în 

temniţei ş i cu ochii aprigi de flacăra le 
giomră,priveam şirurile do eliberaţi. 

ootr,*îîo° rghG î jQ ^“ ?i » cu desagii pe umărul stâng, îşi 
^ Pă mcrsul bătrânci lui care 

coltul ^ ăs ^ zulasc ă lacrimilo bucuriei, apăsând . 
năframei peste ochii slăbiţi. Profesorul Co 






4o 


puzeanu încleştat între soţie şi fică, este dus mai 
mult pe sus. 

Domnul Ionel Moţa cu copiii de mană, după câţi¬ 
va paşi se întoarce spre celula noastră şi ne stri¬ 
gă: Trăiască Legiunea şi CăpitanulJ Inginerul Clime 
masiv ca un strei de cremene, ne trimite dragos 
tea şi credinţa lui mare, C a un patriarh bădia Ilie 
Carneaţă îşi flutura barba şi se amestecă în gru¬ 
pul celor ce cânta: "Tu Codrene eşti nădejdea. , , 
....Apare Căpitanul.Descărcarea trăsnetului de dra¬ 
goste legionară cutremura imensa clădire. Braţele 
ridicate în salut bărbătesc i-au creiat baldachin 
şi poartă de triumf.Inalt şi ager. Căpitanul Gărzii 
do Pier,s’a*ntors scurt spre ferestrele noastre Şii 
ca un umol soldat al credinţei izbăvitoare de neam, 
i-a salutat pe Nicadori. Vitejii care au pus picio¬ 
rul în grag atunci când neamul era să se rostogo¬ 
lească in prăpastie, cântau şi cu ei toată suflarea 
legionară: 

Căci pentr'o brazdă de pământ. 
Părinţi şi oseminte. 

Si dincolo chiar do mormânt. 

Vom merge tot înainte. 

....In stradă la poartă, o mare de capete. Pădure 
fermecată răsărită din pământ,braţele se ridică sa¬ 
lutând soarele şi victoria. 

Valurile Dunării legionare se îndepărtează, se 
aud tot mai încet. Frânturi venite pe aripi do boa¬ 
re primăvăratecă bat în geamuri,unde stau fără tea¬ 
mă Nicadorii. 

Soarele coborît din crucea înaltului, alunecă 
pe luciul senin şi se îndreaptă spre sfârşitul zi¬ 
lei, Umbrele cresc,se înşiră dealungul ziduri.lor,a- 
leargă după căruţele grăbite, se încurcă în picioa¬ 
rele călătorilor şi apăsând în gratiile temniţei, 
desemnează pe cimentul celulelor secuiul Gărzii do 
Fier. 

Soldatul ce face de pază pe sala arestului bate 
m vizetă şi mă cheamă afară. Ajuns în coridor,mi-a 
şeptit: dacă vrei,te poţi duce la Nicadori. 


41 


Din două sărituri am fost la oi, îşi adunau ce¬ 
le câteva lucruri cărţi, ziare şi o colecţie de re¬ 
viste legionare "Axa"; se pregăteau de plecare. Li 
s'a comunicat că vor fi transportaţi la Jilava. 

Cât am stat cu ei de vorbă s'au arătat nespus 
de fericiţi de modul cum a decurs procesul şi de 
strălucirea victorie obţinute. Ii invidiam şi-mi 
era necaz că nu puteam fi ca ei, 

Caranica şi Dorul Belimace şi-au încheiat de¬ 
poziţia cu rugămintea de a li se face şi lor onoa¬ 
rea acordându-li-se aceeaşi condamnare care va fi 
hărăzită bravului Nicolae Constantinescu. "împreu¬ 
nă am plecat hotărîţi să murim, împreună vrem să vie 
ţuim în noaptea ocneil Nu ne despărţiţi,fiindcă noi 
ne-am legat toţi trei să mergem uniţi pe drumul 
jertfei totale, pe drumul care trece peste viaţă şi 
peste moarte". 

După ce li s’a făcut cunoscută sentinţa do con¬ 
damnare, Nicadorii au mulţumit consiliului de jude¬ 
cată. Iar Nicolae Constantinesaxa mulţumit în spo - 
cial Juriului, care s'a obosit cercetând amănunţit, 
până ce s'au convins şi au declarat în faţa procu¬ 
rorului,acuzaţilor şi a întregei asistenţe, că: r㬠
posatul I.G.Duca,fost preşedinte al consiliului de 
miniştri, a fost lovit în faţă. Nu aşa cum însercau 
liberaliişi presa iudaică să convingă lume,că Nico¬ 
lae Constantinescu ar fi tras pe la spate. "Acuza 
tul Nioolae Constantinescu s'a dus în faţa primu¬ 
lui ministru I.G.Duca, i-a pus mâna pe umăr şi i-a 
spus "Garda de Fier trăeste şi îşi pedepseşte c㬠
lăii, apoi o tras". 

In celulă se face tot moi intunerec. Printre 
gratii se văd în stradă felinarele aprinse. Se aude 
sgomotul uni motor, apoi fâşâitul roţilor de cau¬ 
ciuc pe cimentul uscat. Nu departe în stânga geamu¬ 
lui nostru a oprit,, E dubo.O cunoştem toţi.Toţi am 
fost în ea. Pe toţi nc-a cărat această cutie cu mi¬ 
ros dc criptă. 

Am ioşit, chemat de aoolaş caporal do schimb şi 
am intrat în temniţa mea. După câteva minute aud 


k2 


zornăit de lanţuri,vorbe frânte. S'a deschis uşa la 
Nicadorii Se add izbituri de ciocan. Nicadorii sunt 
puşi în lanţuri.Ciocanul izbeşte în nituri,lanţuri¬ 
le sunt ferecate şi nocovala ţipă în întunerecul 
gangului, trist, ca o pasăre de cimitir, 

- Gata' Plecăm? ^e aude o voce, 

- Mi-a îngheţat inima. Nicadorii pleacă. Pe mi 
ne nu mă iau,A bătut în vizetă.Un ofiţer mi-a des¬ 
chis şi am ieşit pe sala.Prin dreptul meu treceau - 
câţiva soldaţi cu bagajele Nicadorilor.După câteva 
minute au ieşit înlănţuiţi Nicadorii.Lii-au dat la¬ 
crimile. Ei râdeau. 

- Vin şi eu cu voi. 

- Acum nu se poate. 

- Cu cine fac Paştele? 

- Cu Dumnezeu şi cu Legiunea? Iisd zise Niki, şi 
m'a îmbrăţişat strângându-mă de umeri, atât cât îi 
îngăduiau lanţurile. 

- Cu bine mi-au zis pe rând Ia nou şi Doru. 

S'au dus, M'am uitat după ei până ce s'au pier¬ 
dut în negrul gangului pustiu. 

Cu obrajii lipţi de drugii gratiilor, priveam 
duba caro-i aştepta cu uşa deschisă. 

Iată-i toti trei înlănţuiţi. Si-au făcut cruce 
şi acum cântă: 

Nu ne'nspăimântă niciun chin 
Putem să şi murim. 

S'au întors spre fereastra mea şi, stâlpi de 
foc,mi-au strigat: Trăiască Legiunea şi Căpitanul.? 

Duba şi-a'neleştat colţii peste ei şi a 3 vâc~ 
nit în întunereci 


MERGEM IN BASARABIA 


MERGEM IN BASARABIA 


Varo oro coaptă bine. Secerişul era terminat şi 
de pe coştişile dealurilor carele încărcate cobo¬ 
rau scârţâind sub povara snopilor rodiţi din plin. 
Pe drumul bătut colbul se ridica nori,în urma căru¬ 
ţelor grăbite.Căldura îşi juca undele peste brazde¬ 
le răsturnate deccurmezişul delniţolor de fanat.Pes 
te tot stăpână truda zilei de vară. 

Eram cu sluga la coasă lângă Fântâna Glodului, 
unde ne rămaseră,nctăiate,din ajun, câteva postăibu 
ne. 

Iarba moale se culca sub ascuţişul coasei silin 
du-mă să dau de două ori în acolaş loc. Mai caau şi 
muşuroaiele harciogilor caro-mi şedeau în drum, fă" 
cându-mă numai o apă^Era greu şi soarele turna g㬠
leţi de foc peste mine.M^am aşezat la umbra unei săi 
cii scorboroase să-mi trag sufletul şi să mă răco - 
resc din ulciorul de pământ.Fumul ţigării, slobozit 
uşor pe nări,se pierdea între frunzele crengilor 
zurate deasupra-mi. 

- Bună hodină gazdă cinstită! 

- Mulţam Dumitale! Ii răspund omului care se a- 
propia do mine,păşind peste brazde. 

- Greu? 

- Nu-i uşorî 

S'a aşezat lângă mine. 

- Am fost la târg, incepu omul, şi-am dat şi po- 
la domnul Amos. Mi-o dat în poruncă un fecior, car o 
era îmbrăcat în haine româneşti mi se pare că l-ar 
chema Matei,ca să-ţi dau cartea asta! 

Din şerparul lat, ce-i cuprindea mijlocuia acoe 


47 


46 

un plic îndoit şi mi l-a întind. 

- Mulţam, bade Gheorghe. , 

- N'o fost cu osteneală şi n ai dice îmi mulţă- 
mi.Nu ştiu ce zice în carte. Da,eu gândesc că între 
oameni do omenie n’au loc decât vorbe aleso.S'a ri¬ 
dicat şi, agale, a intrat în brâul de cucuruz, care 
încingea fâncţelo satului. 

Camaradul-Matei imi scria să merg în grabă la 
Luduş. "Vină c‘au sosit cămăşile verzi, să-ţi alegi 
şi dumneata şi apoi să mai stăm de vorbă pentru a 
pregăti cele necesare unui drum lung pe care l-a 
ordonat Căpiţa nul. Vom face un marş în Basarabia.' 1 ’ 

Zorii zilei următoare m'au prins pe cărarea în¬ 
tinsă pe ţărmul Mureşului, prin trifoiştea baronu¬ 
lui din Ghoja. Primele raze de soare îmi ploau ume¬ 
rii când treceam podul,..de fier, la intrarea în oraş. 

Căpitanul proectase un marş în Basarabia,în Ba¬ 
sarabia noastră,caro clocăia de jidănime,şi unde a- 
gonţii comunişti în solda Moscovei lucrau în voie, 
nestânjoniţi de nimeni. Autorităţile inconştiente 
şi statul complice prin lipsa de măsuri, ofereau co¬ 
munismului, pe tipsia intereselor meschine, capul 
sfintei credinţe, strămoşeşti, ca să crcieze vad de 
trecere iudaismului spre inima ţării româneşti. 

Căpitanul a hotărît ca legionarii să oprească 
această mişelic.Si a ordonat tuturor legionarilor să 
so alinieze,în front pe Nistru,dând următorul ordin 
do marş: 

Camarazi, 

"1. ^ergem să trecem Prutul în sunetul vechiu¬ 
lui imn al unirii româneşti "Hai să dăm mână cu ma¬ 
nă,coi cu inima română". 

Mergea să facem o vizită satelor dintre Prut 
şi Nistru, să le ducem cântecelo noastre şi să le¬ 
găm frăţie do legionari cu urmaşii lui Ştefan cel 
Maro şi Sfânt. 

2 a Durata marşului, o lună. 

3. Formaţio pe şapte coloane puternice, la in- 
torval de 2o lan. 

4. Trecerea Prutului prin şapte pura te. Coloara 


dreapta cu direcţia şi obiectivul de atins: o*- 
Stea mare, coloana din stanga,direcţia şi obieoti- 

VUl 5^Modul de înaintare, marşul pe. jos de la Prut 

la Nistru* , m _ 

^6. Data plecării, 2o Iulie, dimineaţa. T r ecera 

Prutului, la ora ce se va anunţa..., . . 

La început, guvernul n’a zis nici da, nici ba, 
rwmul Vaida, care era pe vremea aceea ministru de 
Interne, i-a cerut Căpitanului o listă cu numele ce- 
lor care urmau să conducă marşul in Basarabia.Căpi¬ 
tanul i—a dat—o. 

- Bine, dannule Codreanu, cu aceşti oameni vrei 
Dumneata să opreşti propaganda comunistă? Văd aici, 
trei-patru avocaţi, câteva zeci de studenţi şi res¬ 
tul muncitori învrăstaţi cu ţărani şi elevi de li- 




avoa nu-i văd. 

- Domnule ministru, dacă numai aceşti oameni 
simt si văa pericolul comunist.cu ei încep. Daţi-mi 

diannea voastră,câţiva savanţi,oaţiva minştri: şi c⬠
teva capete mai proeminente din viaţa publică roma¬ 
nească şi v*asigur că’ncurând comunismul nu va mai 
fi o problemă, nici în Basarabia şi nici în alt coJÎ 
do ţară. D ealtfel, sunt ferm convins,că după acest 
marş vor intra în rândurile noastre şi figuri care 
să vă liniştească şi pe^ dumneavoastră în ce priveş¬ 
te sorţii noştri de izbândă. 

Eram gata de drum, cu răni a in spinare,pe poro 
nul gării Luduş. Aşteptam trenul în care erau alte 
echipe de legionari, să ne îndreptăm spre punctul 
fixat,Galaţi. 

Cinci minute înaintea sosirii trenului, apare 
gâfâind, cu faţa leoarcă de sudoare, şeful secţiei 
de jandarmi şi se îndreaptă spre grupul nostru. 

- Demnilor,ni se adresează el,guvernul a inter¬ 
zis plecarea Dumneavoastră în Basarabia. Vă rog să 
vă împrăştiaţi. ' .c - r 

Spre necazul jandarmului am rămas pc loc şi aş¬ 
teptam trenul ce ne—a adus vreo treizeci de cama — 


°a Bă S? ă Dob ^-Ne-am , 

IZ r* , 8 P US de ordinul guvernului, 

le von^° f iarcUnosGUt în gara Războeni dar 
fM1 „ ?\ să o r °adă.Am plecat cu acelaş tren.Din 

teooW ^ste^Ho» 80 ? 11 f Ur ‘ Un “ d 

mt°T ^l nt ţi ‘ 

?e cortSS afSjS'=J”Si^S*S a»- 3 ^] 

ior ne-a cerut să coborăW aţină. Un mal 

.. ,| irrtorjia aorşul.apre 

u u P*'caus 0 

ca în r ^ P i °SX i Sr"aăil J ", t;e ' 1Ul °° pl " 

făcâniu-nc ooomD.nufurâS't,^^ 0 ^^ o^surc, 
mandă scurtă si vĂmneni asiste 5 1 cântând,o col 
Msuns plin de revolta. "“ r? logiomr "înainte"! 

^STiSSiiS'"-- M 

.. oati‘^pSSte! Sbi ° ra J “ taa “ ootli bulbu- 

• ful şjc, vâJ 

5*££ 

cântecul. Cântecul legionar t!î fj? 1 an ? a noastră: 

ss ^ES2*ss:!t 

îndreptat fS-ia pero ^ 1 * Acum,maiorul şi-a 

udă. Până la Llit S V f W “?’ 3ă °- 

3&* — -otcoarX^oe^iT-pS: 
«•5.Î3LS ? *“•»;<> “^ostatie 

la urmă. * Du "^ 1 Ş 1 ne—au trimis 


49 


Ce se întânplase? Studenţimea,foarte mulţi inte¬ 
lectuali cari erau^în vacanţă,şuzind do acest marş, 
n^au mai stat pe gânduri,ci s au încolonat şi ei 
târând după sine,români din toate straturile. Rom⬠
nii, conştienţi do pericolul comunist, veneau plini 
de credinţă alături de Căpitan«Tara începea să vor¬ 
bea scă do noi. Codreanu îşi găsea loc în inimile 
româneşti alături de Tudor Vladimireascu, de Iancu 
şi de Horia. Românii îl simţeau pe cel care le d㬠
dea siguranţa vieţii do familie şi de ţară stăpână. 
•Domnul Vaida vedea sorţii de izbândă ai marşului 
crescând şi,mtural, conbinaţiilo din umbră ale iu- 
deo-masonerid. erau primejduite.Căpitanul n* aştepta 
să vină duşmanul la el, ci mergea să-l nimiceas¬ 
că, unde duşmanul era mai puternic,la ol acasă.Jidă- 
nimea cu uneltele ei,partidele politice, au început 
să schelăluiască. Pistruiaţii îşi simţeau zilele de 
huzur numărate.Guvemul a înţeles şi sluga credin - 
cioasă,s’a executat: marşul din Basarabia a fost o- 
prit. 

Agărît, am coborît în gara Luduş. încotro s*o 
iau? ai la restaurantul lui Amos. Aici am stat 
mult de vorbă cu Nichita Augustin, român inimos şi 
negustor cinstit, cu Colcer iţăran ştiutor de multe 
lucruri frumoase şi plin de jar tineresc. 

- Dacă a oprit marşul,zicea Colcer, înseamnă că 
le este teamă.Zăui Să ştiţi oă suntem tari.Nu-i ni¬ 
mic, n’am putut face asta, vom face altele şi, până 
la urmă,tot pe a noastră rămâne. 

Mă li itam la el şi nu-mi puteam deslipi ochii 
de pe faţa lui brăzdată« Ne vorbea mângâotor ca un 
tată. 

Mi—am mbrăcat cămaşa verde cu căciula neagră, 
la caro avem pana de curoan, am apucat drumul spre 
casă. Mergeam încet vorbind ou profesorul Coriolan 
Matei, când dintr’o căruţă ce venea dinspre noi. 
strigă cineva: ^ * 

- Ce piană-i aia din căciulă,mă ? 

- Coadă de crooodil îi răspunse Matei. 

- Mai bine vă împlântaţi în cap un măturoij Ne 
strigă omul din nou. 


5o 


Aveam de gând, amărît cum eram, să mă reped ia 
el, să-i închid gura, Dar nu m'a lăsat Matei. 

- Lasă-1 în păcatele luii ^e aştepţi dela el? 
Asta- slugă la judanul Dorveas. 

Ne-am despărţit. Matei a făcut calea întoarsă 
iar eu, pe la Crucea Aţintişului grăbeam spre satul 
meu. 

Deasupra Cheii Turzii, norii săgetaţi de ascu¬ 
ţişul razelor de soare care apuneau, se legănau în 
sângeraţi stropind cu picuri de lumină oţolul Mure¬ 
şului leneş. Inserarea se ţesea deasă peste ogoare¬ 
le care adăpostea în fund de zaro strungi de oi şi 
hămăit de câini ciobăneşti. Dinspre colibele ţiga¬ 
nilor care făceau cărămizi sub coasta Ghejii,pâlp⬠
ia u in întuneroc,limbi do foc şi în nări pătrundea 
fum înăbuşitor de bălegar ars. Liniştea se aşeza 
tot mai grea peste împărăţia nopţii. In vârful Cre- 
monii^a plesnit un foc de puşdă,înţ>ingandu-şi ţiui¬ 
tul până în drumul poleit de argintul lunii ce piu 
tea peste pădurea Ciucului. 

Ret-tul verii l-am petrecut acasă, împărţindu-mi 
timpul între lucrul câmpului şi citit. Cu ocazia iu- 
nui drum la Cluj,l-am cunoscut în tren po Gh.Gh.Is- 
trate care, moi târziu,a fost însărcinat de Căpitan 
cu organizare© Frăţiilor de Cruoc pe ţară. El trăi¬ 
se mult lângă Căpiton,era bine crescut în duh ni le¬ 
gionar. Tot drumul mi-a povestit o mulţime de lu¬ 
cruri minunate do Legiune şi despre legiomrii din 
Iaşi. Mi-a promis că-mi va trimite o colecţie din 
"Pământul Strămoşesc".La două săptămâni după întâl¬ 
nirea cu el, colecţia promisă mi-a sosit acasă, cu 
încă alte catova publicaţii legionare. 

Citeam "La Icoană" de I.Moţa şi mă înfioram de 
credinţa şi tăria acestui mare ctitor logiohar^Sim¬ 
ţeam cum pe piatra sufletului meu creşte, bine le¬ 
gat, Altarul Legionar. Distingeam cu precizie veni 
nul şi insinuările din gazetele oe apăreau în S㬠
rindar. Doream o luptă oranconă în care să mă arunc 
cu toată puterea mea dc viaţă. L egiunca crc$tea în 
ţară şi se adâncea în inima m ea tot mai mult. 


51 


Voiam să-ni fac stagiul militar şi apoi să 
merg la Iaşi, să fiu între legionari, să mă călesc 
din focul ce se aprinsese în Universitatea Moldo- 

Do două zile plouă într'una. Pădurea şi-a as¬ 
cuns vârfurile copacilor în neguri şi de pe coasta 
strungilor se reped la vale şuvoaiele îngălbenite 
de colbul înmuiat. 

Di târnaţul oasoi privesc în drumul desfundat 
pe care se alerga doi mânji scăpaţi din grajd. ^Pc 
ogoare nu so vede nici un plug. Tot satul şedea în¬ 
chis în ogrăzi şi norii negri se învălătuceau pe 
cerul fără soare. Dinspre crucea satului răzbate 
scârţâit dc căruţă neunsă. Se apropie,se vede calul 
murg, mărunt cum se încordează să smulgă din noroi 
teleaga cu două roate.La podul nare a oprit. Cel ca 
rc mâna calul şi—a scos copul do sub sacul apăr㬠
tor do ploaie şi suflând într'un corn, dădu de ves¬ 
te satului c'a sosit poşta. 

Lipăind prin clisa noroiului am fugit m drum. 
iii-a sosit un vraf de ziare şi reviste. Cu ele sub¬ 
suoară şi ou ploaia în păr, am urcat treptele dc 
lemn. 

Desfac o gazetă şi, pc prima pagină, cu litorc 
mari, citesc: studentul Gh. Beza a tras cu pistolul 
în ministrul C.Angcloscu.La primul interogator aten 
ta torul a declarat c'a tras fiindcă ministrul Ango- 
lescu a venit cu o lege, numită "legea Dobrogei 
Noui",prin care se aduceau grave prejudicii romani¬ 
lor macodoneni,colonizaţi în cadrilater. 

Acest atentat s’a produs în timpul când în Ma¬ 
ramureş, românii, sărăciţi şi pălmuiţi m onoarea 
lor, de lepra jidovească,scursă din Galiţia, peste 
munţii şi codrii maramureşeni,au trecut la apărare. 

In ţara descălecătorilor, urmaşii lui Dragoş 
s'au trezit şi s'au încleştat în luptă cu năvăli¬ 
torii lihniţi. 

Presa jidăncască şi cea guvernamentală se în¬ 
trecea îr. al arăta pe Căpitan ca autor moral al 
gestului J’ii Beza. Nu mi conteneau cu aţâşările; 



52 


şi s’au^logat de circulara dată de Căpitan pentru 
oarşul in Basarabia. * u 

Democraţia comuniaată sc apăra. Au oprit marşul 
în Basarabia, dar le fugea pământul de sub piciofro 
xn Maramureş. Aici, sufletul romanesc era în „lî» 
marşi Trebuia orpit. Cum? Jidanii au dat foc sa tu 
lui Bar şa, aruncând vina pc legionarii cari duceau 
cuvântul Căpitanului în munţii ce exau în 
numai cu 25 - 3 ° de ani, ai românilor ajunşi acum li 
sapă do lemn. Au fost arestaţi preoţii români din 
saţ : îon Dumitrescu şi Berinde, precum şi legiona- 

vî 1 Sayin,Gheorghe Costea, C.Dunitrescu- 

Zăpadă,Andriţoiu,Metea Ion şi alţii. 

Autor moral? -Căpitanul* Iar statul şi guver- 
nul jidovit -ciumă pentru români, dar mumă pentru 
jidani-,au reclădit toate casele jidăneşti. Acum.în 
locul infectelor ploşniţării,se ridică sfidător,ca- 
sele noui,clădite din piatra munţilor străbuni,din 

lemnul codrilor care au apărat fiinţa neamului nos- 
tru. 


ut*^*^^* loviţi în Basarabia, scupaţi şi umi - 
liţl ui Maramureş, trebuiau izbiţi şi în Cadrilater 
-Angelescu s a făcut unealta celor ce ne vroiau 
neamul la pământ. Studentul macedonean Gh.Beza a 
tras. Calomniile,aţâţările şi sfruntata minciună se 
izbeau de zidul Mişcăţii Legionare. 

Mişelia şi trădarea au scos din sărite pe tână- 
rul -umioresc-Zăpadă, care fusese în Maramureş şi 
deci cunoştea adevărul. Văzuse şi gustase din crun¬ 
ta mizerie, morală şi materială, care ne ucidea şi 
in această parte de ţară. N'a mai putut răbda, s'a 
dus la Bucureşti, la ziarul "Adevărul", unde trona 
armeanul jidovit Socor şi a tras în el cu pistolul. 
Autorul moral? -Căpitani^ şi Mişcarea Legionară.Toa 
tă jidovimea a sărit arsă. Guvernul şi presa au 
cerut sancţionarea vinovatului principal. Cădită- 

* . , ă şease legionari au fost arestaţi şi 

închişi la Văcăreşti. ? 

M’arn^repezit la Luduş. Amos a fost ridicat şi 
dus la inchisoarc^ei rămaşi acasă nu se arătau 


53 


prea speriaţi. Jandarmii începuseră percheziţiile, 
şicanele şi insultele curgeau gârlă peste toţi ca¬ 
re vizitau casa lui Amos. 

Stam^cu câţiva săteni la o masă şi vorbeam de 
cele întâmplate. £> e ful seoţiei de jandarmi a intrat 
peste noi şi fără nici o altă vorbă mi-a cerut să 
mă legitimez. Am făcut-o. 

- Ce cauţi aici? 

- Ce caută un om când intră în cârciumă? Ii 
răspund intrebându-1. 

A tăcut. M'am despărţit de prieteni şi -dru¬ 
mul casei. 

După câteva zile cu noaptea în cap, m'au vizi¬ 
tat jandarmii şi s'au ţinut de capul meu până ce 
am plecat din sat,pentru mai mult timp.La întoarce¬ 
re se arătau mai arţăgoşi, să le spun unde am fost 
şi cu cine m'am văzut. 

^ ° iubită şi faceţi bine de mă l㬠
saţi în pace. Este pentru ultima oară când vă mai 
las să—mi faoeţi percheziţie fără ordinul parchetu— 
lui.Marş afară* I—am scos, dar mi—am aprins pae în 
cap.Numai după două zile,într'o noapte ploioasă,o ca 
mionetă încărcată cu jandarmi a vrut să intre în o- 
grada noastră. 

- Puteţi intra dacă aveţi ordin scris. 

- AvemJ îmi răspunde un major. 

— Arătaţi-mi-1 şi vă deschid poarta larg. 

Nu^mi l-au arătat. M'am aşezat în poartă cu se¬ 
curea în mână.Ei au pus arma la ochi. Nu m'am clin¬ 
tit din loc.Si n'au intrat. S'a făcut ziuă. Amenin- 
ţandu—mă, s au dus pe aici încolo do unde au venit. 

Nu mai puteam sta acasă. Ai moi,rubedeniile,ect- 
noscuţii şi chiar prietenii din copilărie s'au aşo- 
zat pe capul meu cu sfaturile,cu certurile şi n'au 
lipsit nici amenjjiţările. Nu mai puteau ieşi,bieţii 
oameni,in lume. ricine îi vedea îi plângeau de ne¬ 
norocul lor de a qvoa un frate ca neoamenii. Casele 
in care eram primit cu drag, înainte, acum nu mi se 
mai deschideau şi, dacă nimeream într'o societate 
frecventată mai de mult, la apariţia mea citeam pe 




feţele tuturor acreala şi nebucuria de a mă vedea. 
Liberalii, speriaţi că le fugea pământul de sub 
picioare,umblau să capete elemente tinere,aveau ne¬ 
voie să-şi primenească organizaţiile judeţene şi, 
pentru acest motiv,agăţaseră,deasupra capetelor ce¬ 
lor tineri,care^nu-şi găseau nicăeri loc, nu-şi g㬠
seau o pâine în ţara lor, panglica unsă cu toată 
mierea şi unsorile promisiunilor. 

Tinerii săraci, majoritatea fii de ţărani, deso 
rientaţi, cădeau în această cursă, unde îşi ofileau 
avântul tineresc şi amorţiţi nu mai simţeau cum li¬ 
se ucide sufletul. 

Dedesubtul tuturor acestor maşinaţiuni era temu 
ta masonerie şi jidănime care lucrau pe veacuri. 

Neamul înflămânzit de pâine, în credinţa turna¬ 
tă indiferentă,cei mai sărăciţi prinşi şi cercetaţi, 
de formă,xn posturi mai înalte oa să fie momeală pen 
tru cei^ de jos şi săraoi; introdusă desorga- 
nizarea in toate compartimentele vieţii de stat şi 
pauperizarea elementului ronânesc pentru a-si&r^ 
slugi ceoârtitore. 

Liberalii,uneltele acestor mârşave planuri,sim¬ 
ţeau de unde le vine moartea şi înercau să se opu - 
nă inevitabilului. 

Din mine muşca foamea, frigul găsise uşile des¬ 
chise prin ghetele-mi sparte şi umilinţele cu lit>- 
sa de înţelegere mă încovoiau* 

Aveam 7o de lei. Am cumpărat un mandat poştal 
şi, 5o de *lei i-am trimis la închisoarea Văcăreşti, 
grupului^ care suferea pentru noi toţi. Am scris şi 
cateva rânduri, in caro îmi mărturiseam povara. 

După o săptămână, primesc dela ei o carte posta 
lă» Bra scrisă de Ion Banea. 

»• • micul tău^ajutor este sămânţa marilor re— 
nunţărioCredinţă în Dumnezeu şi vom biruiI" urmau 
apoi iscăliturile celorlalţi şi, cu litere nari'c~ 
nargice,scrisul Căpitanului: "înainte cu capul sus. 
Cornoliu Zclea Co&rcanu" • 

o linişte şi o bucurie de Paşti, s'a coborît în 
toată fiinţa mea. Nu mă laşi Să ştiu de bine că 


55 


plesnesc de foame, dar nu-mi ploc capul. Celui 
umblă "să mă facă şeful tineretului liberal", 
scris: "Domnule,vezi de altuli" 


O *H 




SOLDAT 




SOLDAT 


Jandarmii mă sâcâiau din nou, ba odată m'a ono¬ 
rat cu vizita lui, chiar prefectul judeţului. Măgu¬ 
lit de atenţia arătată,i-am răspuns: 

- încă n'am terminat de citit cartea începută 
şi până acum m'a captivat atât de mult încât nu mă 
pot deslipi de ea,ca să încerc slovenirea altora. 

M'a privit lung şi a plecat. Nu peste mult, mă 
pomenesc cu o hârtie adusă de jandarmi, din partea 
cercului de recrutare; ca să mă prezint imediat 
spre a-mi clarifica situaţia militară. M' am prezei>- 
tat. Situaţia mi s'a clarificat pe loc. Am fost pus 
între baionete şi dus la regimentul 83 infanterie 
Cluj. 

Acum sunt soldat.Soldat în termen. Aş minţi da¬ 
că n'aş spune că m'am simţit bine. Am fost instruit 
împreună cu flăcăii dela ţară. Am trăit intre ei, 
i-am cunoscut, cum mi-ar fi fost exclus în alte îm 
prejurări. 

Camarazii mei de oaste, după două luni de in¬ 
strucţie şi viaţă de cazannă, se arătau în plină 
floare bărbătească. Dintr'un ploton, când se striga 
"drepţi",după lucirile ochilor,după rapiditatea miş 
cărilor şi după talia strânsă în centură,fără greş, 
orice străin, care nu-i cunoştea după nume, ţi i-ar 
fi arătat pe români. 

Doamne ce s'ar putea face cu aceşti oameni, ca¬ 
ro au în oi sămânţa tuturor lucrurilor mari! Dacă 
ar lipsi înjurăturile şi uncie umilinţe venito din 
partea unor inconştienţi, dacă s'ar obţine condiţi¬ 
ile de desvoltaro, necesare oricărei naţii care 


6o 


vrea să trăiască, -pentru nea nul nostru n'ar nai 
exista piedici do netrecut. 

Cine, dacă nu Legiunea, ar putea sigura neamu 
lui nostru rodirea virtuţilor narilor lui strămoşi? 

Trântit pe iarba abia încolţită,cu capul reze¬ 
mat do raniţă,m'am pomenit fredonând: 

E ziua deştoptării,înainte 
La luptă Legiunea no-a chemat 
Să apărăm cu piepturile noastre 
Păanântul,co do mult no-a legănat. 

E ziua când din criptele uitate 
Mihai şi Ştefan iarăş se trezesc . 
Legionari dar la luptă deci cu toţii 
Că ne-a chemat pământul strămoşesc. 


- Drepţi] 

Sar în picioare şi, lumânare neclintită privesc 
în ochii maiorului ce vărsa peste mine potop de în¬ 
jurături. 

- De când te jpasc? To-ai ţinut bine dar până ia 
urmă ţi—ai dat în petec. Co credeai c'oici te—ai 
pierdut,nu te mai cunoaşte nimeni? Păi,ai venit în¬ 
condeiat dela. cercul de rocrutarc.Nu ţi-a fost des¬ 
tul c'ai răscolit satele cu dcscrcerările tale, a- 
cum te-ai apucat să bolşcvizezi soldaţii? Consi¬ 
liul de Război te mănâncă] 

lii-a luat arma, un sergent instructor, m'a des 
cins şi doi soldaţi cu arma la mană, unul înaintea 
şi altul înapoia mea,m'au dus la închisoare regincn 
tului. 

, cercetat câteva zile la rând.' Apoi, mi 

s au făcut acte do dare în judecată. Şedeam în în¬ 
chisoare cu dezertorii şi un jidan nesupus la în¬ 
corporare. M'a căutat căpitanul companiei mele şi, 
un alt căpitan, caro mi-a promis că mă va apăra în 
faţa Consiliului do Război. M'am mirat mult de a- 
obst om şi de ajutorul lui nu ştiam co să cred. Era 
cel mai sever ofiţer din regiment, nu admitea nimic 
în afara regulamentelor militare 


61 


- Ai cântat? Mă întrebă el. 

- Da] Domnule Căpitan. _ 

- N'a Dai fost nevoe de apărarea lui.CcnandantuL 
diviziei a trimis hârtiile înapoi cu menţiunea: 
"Nu-i caz de consiliu de război.Va executa zece zi¬ 
le de carceră”. 

Le-am executat. Aici, pentru prima oară,am avut 
senzaţia că m'au început ploşniţele. Am ieşit de a- 
ici cu picioarele umflate dar instrucţia şi marşu¬ 
rile m'au refăcut. Si, ca să ştiu de ce am stat m 
carceră,i-am învăţat pe flăcăii plotonului meu Ho¬ 
ra Legionarului”. 

începuseră concediile de vară. Eu au rănas pen^ 
tru seria doua şi,programul ne moi fiind aşa de în¬ 
carce t, aveam tot timpul ca dup^ oasă să citesc zia¬ 
rul "Calendarul?- îmi dădea prilejul să mă regăsesc 
între camarazi, Să urmăresc zilnic viaţa legionară. 
Splendide reportagii din Germania naţional-socia- 
listă îşi găseau loc în coloanele acestui ziar. 
Mişcarea Megionnră care lupta in sud-este are un ua 
re prieten în centrul Europei. Naţional-socialismul 
este în plin marş de rea Uzări.Comunismul şi slăbă— 
noaga democraţie primeau lovituri de moarte. Nu mai 
erau singuri. Idealul noştri era şi aoela al naţio 
nal-socialisnului. Marea încăerare se apropia şi 
Mişcarea Legionară era în croştere.Duhul ei se sim¬ 
ţea în toată ţara. 

Am mai încercat odată să fiu însumat cu termen 
redus,făcând o cerere la M^A.N. Intre timp, primesc 
concediu de vara.Ploc. In drun spre casă aud de adu 
narea din T eiuş. îmi oro sete de viaţa legionară 
şi nu m'am mai dus acasă. 

Intr'o dimineaţă de Iulie, privoam mulţimea ca¬ 
lo forfotea pe străzile oraşului. Jandarmii, nelip¬ 
siţi,patrulau cu baioneta la armă. M'au dus să cer¬ 
cetez întreg oraşul, să-l văd să dau peste^cunos- 
cuţi, să mă întâlnesc cu cineva care ti-ar împărţi 
şi mie un rol, să fac ceva. An dat peste un grup de 
legionari în faţa unei biserici. M an apropiat. Nu 
cunoşteam pe nici unul dintre ei, Totuş le-an spus 


62 


cine sunt şi ce vreau. Unul dintre ei, de statură 
mijlocie,brunet,şi cu chip frumo-s,mi-a zis: "iiu ştiu 
cine eşti şi cine to-a trimis,dar dacă vrei să faci 
o treabă vino cu noi,să mergom în satul Mihalţ să le 
ajutăm oamenilor să treacă podul, că sunt opriţi de 
armată”. 

- Mergi Eu cunosc satul şi cărările cari duo mai 
repede acolo. 

Cu o barcă mioă am trecut Mureşul pe unde era 
mai îngust şi într'o jumătate de ceas eram între 
ţăranii masaţi le capul podului. 

Fără multă vorbă un "Deşteptă-to Romanei Apoi , 
"Inainto marş” şi,în zece minute cordoanele de jan¬ 
darmi au fost date peste cap,unul după altul.Satul, 
după noi. înaintea noastră, cam la 5°° de. uq tri, ne— 
aştepta groâul unui regiment de pioneri. Intre noi 
şi ei, erau băltoace mari lăsate de Mureşul care se 
revărsase cu o săptămână înainte. 

Inainţei Inaintei Mihălţenii, cred că cei ani 
dârzi ţărani de pe valea Mureşului s'au răspândit 
în trăgător şi, valuri; valuri, mergeau spre locul 
fixat,oraşul Teiuş.^codată; Focuri de armă.Ianite i 
Altă salvă.Să ne trântim la pământ, nu se putea, o- 
ram de-acum în apa care ne trecea de genunchi. 

Inaintei Gloanţele ne şuerau peste cap. Armata, 
trăgea în plin. Câţiva ţărani au fost răniţi,iar u- 
nul a fost ucis pe loc. 

Un ordin. Cei din faţă ne-an culcat, sprijinţi 
în mâini, căci apa mare, aşa cum eram întinşi, ne- 
ar fi trecut peste cap,iar ceilalţi,fiecare pe răs¬ 
punderea lui să ajungă la locul de adubarc. 

Până ce noi cei din faţă, am fost ridicaţi, 
mergeau lucrurile nu tocmai uşor pentru cei ce vo¬ 
iau să no aresteze. Când voiau să ne ridice câte u— 
nul,trebuiau să tragă de el cinci,şease soldaţi.Noi 
ne Sineam strânşi de braţe şi aşa,lanţ cum eram, le 
dădeam foarte mult de lucru.Au început să ne isboa- 
scă cumpătările de puşcă.Sângele ns vopsea hainole/li 
rerca îşi înfigea colţii în carene.; noastră.Dar nu 
ne-an lăsat. Am rezistat până ce am văzut că o bună 


6 } 


parte din ţărani s a strecurat spre oraş. 

Ne-au arestat,-ne-au înjurat,ne-au^scuipat, dar 
ţinta a fost atinsă: oraşul vuia de cântece legio¬ 
nare. * , . 

Urma să no trimită la Alba—Iulia* la închisoare 
Pentru m-ine Situaţia era foarte gravă «Hram soldat şi, 
căzut pontru a doua oară sub vina dc o fi legionar, 
m'ar fi costat mult.Ce să fac? M'am făcut bolnav de 
un picior.Schiopătam tare,nu puteam merge pe jos. 
Şeful exoortoi,un sergent instructor,a oprit o căru 
ţă,şi mi-a dat un însoţitor,să mă ducă la locul ho¬ 
tărî t do ei. _ 

Ţăranul grăbit a dat bici cailor. Ne-am indepăr 
tat mult de grupul arestaţilor cc venea pe jos. Am 
ajuns după un dâmb de unde nu se mai vedeau cei^ră- 
maşi şi soldatul care mă păzea şedea^înainte lângă 
căruţaş, iar cu în urmă ghemuit în fân. M'am uitat 
lung la ama ce se bălăbănea între genunchii solda¬ 
tului şi, ca o pisică, făcându-mi vânt am sărit în¬ 
tre măcieşii care străjuiau un pod de piatră. Din 
alto două sărituri am fost sub pod, dc unde, pe bur 
tă,m'am tras, în lungul pârâului,până după un copac 
lângă care era clădită o căpiţă de fân. M'am uitat 
după căruţă,mergea în trap,ducând spre^oraş pe ţ㬠
ran şi pe soldatul care-şi ţinea arma între genun- 
ghi*. Am scăpat. După vreo trei sferturi de ceas, po 
acelaş drum treceau cântând camarazi de sub excortă 

Pe căi mai neumblate am intrat în târg. Căpita¬ 
nul a oprit adunarea spre a evita vărsările de sân¬ 
ge; spiritele fiind extrem de agitato.Câteva patru¬ 
le îşi sunau ţintele bocancilor pe pietrele orăşe¬ 
lului do po valea Mureşului. Arestaţii au fost duşi 
la Alba Iulia şi depuşi fără mandate de arestare. 

După cum am auzit, peste două zile,camarazii au 
cerut să li se emită mandate în regulă«Au cerut pa¬ 
nă ce s'au plictisit şi atunci au forţat poarta îj>- 
chisorii şi, încolonaţi, cântând s au dus la procu¬ 
ror ,acasă,-să li se dea mandatele cuvenitc.Au rcu - 
şit.Li s’au omis mandatele cerute. Erau vinovaţi do 



a fi forţat poarta închisorii.Judecaţi şi achitaţi 
au ieşit în piaţa oraşului unde lumea i-a aştepl 
tat cu flori. 9 * 

Concediul era pe terminate,mai aveam doar câte- 
ment 116 trebuia să 1115 P rez int din nou la regi- 

In zilşle cari mi-au mai rămas libere, mfam so¬ 
cotit că n a r strica să mai iau contact cu cercuri 
le legionare din judeţ. Sigur,m*am dus Ia Luduş. De 
aici puteam lua urma celor care mă puteau pu£e în 
curent cu mersul Mişcării. 

Restaurantul Ini Amos ora plin do ţărani, şe¬ 
deau în jurul unei mese lungi şi ascultau cu lufre 
aminte la un bărbat între două vârste care Ie ci- 
tea dintr un ziar.M*am apropiat de ei şi i-am salu- 

u oumsouU şi toîl 

ree S** 3 ^ că îegionarii au luat hotărî - 

rea să faca un dig la Vişani,unde apa râului, în fie 

°Să Jfî? primăvară,inundă terenurile de cui- 

*• porti ™ i întinse > 

Nn- 1 ^ eglonarii s ’ au hotărît să-l facă fără plată . 
Nu le cereau oamenilor nici măcar' votul. Vroiau 
doar, să arate că: unde este dragoste şi voinţă se 
pot face toate 0 Oamenii se minunau de aceasta no 
ml auziţi hoţsrîro ş i s„ întobau *££*?£ 
acest lucru şi dacă este adevărat. 

Am luat ziarul să li-1 citesc din nou si să le 
xplic,rand cu rând. Mă ascultau,păstrând o linişte 
e biserică. Când eram în mijlocul cititului, a in- 

U? ° VSOhiul “ eu a soţiei de 

oâ-i 0 Ltezi 3 ? Oi7 W întruni « Politici, ai? Uiţi 

7 5 Upă ™ zi > ™ ţin întrunire,citesc un zi¬ 
ar şi dumnealor ascultă. 1 

S'a apropiat de mine: A hai Calendarul! Ai? Si 
gur,ştiam^eu că^ţi întrunire. Si mi-a smuls ziarul 
din nu.nă, înfundandu—1 în buzunar» 


65 


- Dă-mi,te rog,gazeta! 

- De ce nu citeşti alt ziar? 

- Pac ce vreau eu şi nu dau voie nimănui să-mi 
impună gusturile lui. 

Vedeam bine că-mi caută pricină şi aşi fi evi¬ 
tat—o,dar trebuia dat un exemplu ţăranilor care mă 
priveau cu ochii mari. Dacă m'aş fi lăsat călcat in 
pidbare, frica şi îndoiala în puterea şi dreptatea le 
gionarului slar fi strecurat în inimile lor. Pe 
lângă laşitatea pe care le-o arătam, comiteam o f㬠
rădelege faţă de dreptatea pentru care legionarii 
se sacrificau s'o întărească, odată pentru totdea— 
una, pe pământul nostru. 

- Dă-mi gazeta, că altfel va fi rău! 

- Vreau să văd răul, 

- Ti-1 arăt acum. 

M*am repezit spre masa de biliard şi punând mana 
pe un tac, l-am plesnit peste obraz, Intr'o clipi¬ 
tă i-a crăpat pielea, sângele îi picura peste gule 
rul vestonului, I-am mai tras una şi pe 'partea cea¬ 
laltă, lăsându-1 grămadă pe podeaua restaurantului. 

Le-am făcut semn ţăranilor să-şi vadă de drum. 
Au ieşit. Pe jandarm îl oblojeau două femei de servi 
ciu. Era aşa do bine dres oă nu m*a văzut când am 
ieşit. 

Tocmai mergea un autobuz la Turda.M'am urcat 
în el şi din Turda, cu altul, în două ceasuri am 
fost la Cluj. 

A doua zi m’am prezentat la regiment. Aici, mare 
bucurie, m'aştepta hârtia dela minister cu aproba 
rea însumării mele în T.R. 

In două orc, am avut livretul militar în mână. 

Do-acum.puteau să vină toate roclamaţiile din 

lume. Eu mă înrolasem în altă oasto. 

Toate lucrurile mele, toată averea mea mi-am a— 
duna t-o într'un coş de nuele albe şi am plecat. 
M'am dus la o verişoară a moa, preoteasă, în munţii 
Aiudului. Aici eram sigur oă mi se pierde urma. In 
gara Aiud mi-am umplut buzunarele de ziare. Printre 
ele Calendarul,care îmi aducea ştirea tristă: "ridi- 




66 


carea digului dela Vişani a fost oprită.Legionarii, 
bătuţi pană la sânge, au fost călcaţi în picioarele 
cailor.Cu această ocazie, un maior do jandarmi a ox 
celat în vitejie scuipând un preot şi cu mâna lui 
pălmuind legionarii legaţi. 

In munţi, o săptămână întreagă,pădurea bătrână 
mi—a fost duhovnic, ^e mi—a spus, am priceputJ Ce 
i-am mărturisit, n*a spus nimănui. H*am scăldat în 
verdele ei şi miruit de majestatea codrului m'am 
hotărît; plec la Bucureşti. 




IN SAT 




IN SAT 


Tot satul sta acoperit de zăpadă. Pomii erau 
înfloriţi de proporoacă şi frăgarul din fata casei 
noastre bătrâne, împodobit şi strălucitor. Cât era 
de bine în casă şi cât de frumos mirosea busuiocul 
dela Icoana Maicii Domnului. Rămăsesem singur. Toţi 
ai mei erau la biserică. Şedeam rezemat de speteaza 
laviţei, cu faţa spre ogradă» Mă trudeam,sufland în 
geamy să împrăşti florile de gheaţă, să pot vedea 
mai în voie plopul lui Ilaric, în vârful căruia ae 
spulberau vălătucii de fum ieşiţi din casă de bârne 
cu ferestre cât palma. 

îdoleşala pusese stăpânire pe mine, dar o teamă 
nelămurită mă prindea în furnicarea ei. Firele în¬ 
grijorării se împletiseră otgon gros, co-mi strân- 
goa inima apăsată. Ce mai poate fi şi asta? Ce se 
moi abate peste viaţa mea destul do încercată încă 
din neştiutoare copilărie?! Sigur voi fi elimimt 
din şcoală! Oare deco nu pot eu închide ochii, să 
trec nepăsător pe lângă rele şi să-i las pe proşti 
în banii lor? Dă Doamne,să se mantue odată cu şcoa¬ 
la! Să nu mă mai dădăcească nimeni,să-mi croesc vi¬ 
aţa după calapodul meu! Dar dacă mă elimirfc fl;in 
nou? Se mai termină oare? 

Am rămas pierdut cu ochii fixaţi în căciula de 
zăpadă care acoperea cenuşiul unei clăi de fân. 

- Uite! Domnule Todoraş, o carte dela Domnul 
Iile. 

Mă întorc.Sluga noastră, un flăcău din sat, şe¬ 
dea rezemat de uştiorul uşii, pâcâin dintr’o ţigo- 
re, cu mâna întinsă spre mine,înbiindu-mă să apuc o 





hârtie îndoită.O iau. 

Un consătean absolvent al şcolii normale, îmi 
scria: deseară este un bal la Luduş „Va fi multă lu 
me, au venit şi studenţi din Iaşi şi, după cât se 
spune ar fi cu ei chiar Corneliu Codreanu, Citesc 
şi recitesc biletul,apoi îl vâr în buzunar. Bal îmi 
trebue mie acum? Nu mă duc» Astăzi stau în casă,în¬ 
că nu m'am săturat de semn şi apoi sunt obosit.In 
noaptea ajunului am colindat cu prietenii pe la ca¬ 
sele celor mai apropiaţi, ca pană la urmă să ne 
prindă clopotele bisericilor din deal la fereastra 
unei fete pe care o iubeam toţi. Era într'a doua zi 
de Crăciun din anul 1929 . 

^ esit oamenii de la biserică, prânzul era pe 
sfârşite şi casa plină de prieteni, care îmi cereau 
in cor să mergem la Luduş. 

- Să mergem! Dacă nu pentru bal, să-l vedem şi 
noi pe Codreanu.Vrând-nevrând,te luam pe sus! 

Hai în sus,hai în jos, m'au hotărît şi pe mine. 

Dela noi din sat până la Luduş e cale, pe jos 
de trei ceasuri bune. Peste dealuri înzăpezite şi 
prin gene de răzoare am ajuns la Murăş.Ghiaţa prin¬ 
să bine pe margini, era destul do tare,ca să ne în- 
gădue să lunecăm pe luciul ei. Hai mult patinând 
am ajuns la podul de fier. Eram la marginea orăşe¬ 
lului, * 

Pe uliţa mare, mulţime de ţărani îmbrăcaţi în 
portul de pe câmpie, cu căciuli negre şi încălţaţi 
in cisme, se îndreptau spre restaurantul ‘lui Amos 
Pop* 

- încotro, aşa grămadă? întrebă unul dintre noi 
pe un bărbat cu muştaţa îmburată. 

- La făgădăul lui Amosi I-^colo Codreanu.Si ţi¬ 
ne o vorbire. 

Mai mult cu coatele împingând în stânga şi în 
dreapta am răsbit în restaurant. Auzeam un glas t㬠
ios, dar nu vedeam pe nimeni. încă o sforţare şi am 
ajuns în pragul unei uşi de unde puteam vedea, după 
o masă lungă un flăcău voinic cu luciri de foc în 
ochi-i de oiei. Era în port frumos, ţărănesc, pe u¬ 


71 


meri avea aruncat un suman şi în cap o căciulă bru- 
mărie.Era Codreanu.Vorbea cu amrăciuno blândă. 

- Ne moare neamul! Boerii viteji, păstrători de 
moşie şi de datini, au pierit. I-au înlocuit aduşii 
de vânturi, care n'au nimic cu bucuriile şi dureri¬ 
le Neamului nostru. Si nu se găseşte nimeni să se 
aşeze deacurmezişul acestui val nimicitor. Mândria 
noastră românească ni se ucide sistematic zi de zi. 
Sunt tineri care se omoară din pricina unei femei, 
dar nu so găseşte unul care să moară pentru a se p㬠
stra viaţa Neamului din care a răsărit. Treziţi-vă 
români! până ce nu va fi prea târziu! 

Am înlemnit.Cuc nevăzute m'au înţepenit în pra¬ 
gul uşii. Ochii îmi erau pironiţi în cutele din 
fruntea românului,care ne striga să ne trezim. Sim¬ 
ţăminte nemai cunoscute până atunci mi-au răscolit 
inima. 

Un clocot de ura le m'a readus între oamenii 
care so îmbulzoau să ajungă mai aproape de vorbi¬ 
tor, să-l simtă,să-l prindă do mâinile frumoase. 

Codreanu a ieşit pe Balcon, de unde,cu ochii de 
vultur privea la romanii, care treceau încolonaţi, 
cântând "Deşteaptă-te Romane!", Au trecut şi coi 
din Cheţa cu gornişlii în frunte, isbind voiniceşte 
în pământul îngheţat. 

Pe Mură şui nostru drag veneau valuri de îmbăr¬ 
bătare, din munţii Moţilor Arieşul aducea apa în val 
vorată, pe câmpia noastră mănoasă românul indrăsnoa 
să-ţi caute în ochi. In vremea înbobocirii mele, un 
uriaş semăna sămânţa vitejească, pe care o încălzea 
spre rodire ou dragostea inimii lui mori, ca s'o 
crească sub vrerea nestrămutată a gândului său. Co¬ 
dreanu! 

El dă tot! Ce să-i dau cu lui? M'am îndreptat 
spre el: Domnule,vreau să fiu şi cu alături de Dum¬ 
neata, S'a aplecat spre mine,mi-a pus mâinilo pe u- 
meri şi m'a ţintuit în ochi. 

- Vrei? 

- Vreu! Ii răspund hotărît. 

Mi-a întins mâna,apoi s'a întors către un grup 
do tineri caro era în spatele lui: 

- Mă flăcăi.primiţi-1 cu drag,pe acest muşc ho- 



72 


tar în mijlocul vostru,şi învăţaţi-1 legile noas¬ 
tre» 

Am făcut cunoştinţă cu oi» Un voinic, caro vor¬ 
bea puţin în vârful limbii, era Neculai Totu; »nni 
cu mustaţă galbenă, Eremeiu; Altul, Coriolan liotei; 
şi,mai la oparte,cu chip de icoană. Radu Mironovici 
Nu mă mai încăpea pământul, ii'am şi văzut dcspică- 
tor de zări,inseninător de frunţi ronancşti) 

Ştiţi co domnilor, mâ adresez noilor camarazi, 
în ziua dc Anul Nou să veniţi la mine în sat» Toată 
lumea vă va primi cu drag. 

- Bine, venind 

Ziua de Anul Nou se vodca moinoasă. Drumul des¬ 
fundat îşi arăta scobiturile şi băltoacele zomuiau 
apa murdară. Sloiurile streaşinilor picurau molcom, 
sfredelind cu uşurinţă în pământul caro se desghe- 
ţase sub razele palide. Vântul din spre amiazi scu¬ 
tura prunii de floarea iernii. 

Pe drumul ţării se auzea duduitul unui motor. 
Tot mai aproape,pe vânt,răsbeau frânturi de cântec. 
Am fugit la poartă.Era camioneta cu oaspeţii aştep¬ 
taţi. ikiclodia lui "Scoală,Scoală M^ldovcno^ se de- 
sluşa bine. 

Eraurmulţi; în casa noastră nu încăpeau,şi apoi 
ai moi nu se prea bucurau de oaspeţi; i-am condus 
la şcoală. Nu peste mult,şcoala a fost plină do s㬠
teni. Aşteptau toţi să le spună ceva nou domnii ca¬ 
re au venit.Coi mai mulţi erau partizani do-ai ţ㬠
răniştilor *Bestul,liberali»De vreo mişcare naţiora- 
listă abia dac'au auzit. Ştiau ceva de cuzişti.Prea 
bucuroşi nu s'au arătat a fi. Primul care o încercat 
să vorbească^a fost primit cu răcoaiă. Apoi câte un 
glas răsleţ încerca să-l întrerupă şi până la urmă, 
m şcoală,s'a iscat o larmă în lege. 

— Cine v'a chemat?) 

- Vă cunoaştem noiî 

- Asta-i şcoala noastrăi 

- Eşiţi afarăi 

Eram pus într'o situaţie din cele mai penibile. 
Când i—am invitat in satul meu, le—am spus că lu— 
moa-i va primi cu drag, Si-acum?,.. 

Şcoala din satul nostru a început-o tata. Lo 


73 


trebuia românilor şcoală şi ungurii, statul maghiar, 
invocau toate motivele, uzau dc toate mijloacele ca 
să împiedece ridicarea unei, cât de mici,şcoli roma 
naşti, Mai mult cu anasâna, tata şi încă două trei 
rubedenii de-ale noastre,au făcut şcoala. Si a fost 
bună făcută. Cum ou lăsat-o ci,bătrânii îndrăsneţi, 
aşa o rămas. Statul român nu i—o făcut nici măcar 
un gard. 

Si—acuşi prietenii mei erau ameninţaţi să fio sco 
şi în mod ruşinos afară tocmai de cari pe vremea 
stăpânirii ungureşti se opuneau ridicării unei şcoli 
şi serveau de unelte în mâinile notarului şi jan¬ 
darmului ungur .Am văzut roşu înaintea ochilor. M*am 
repezit lângă camaradul Totu şi fără aprobarea ni¬ 
mănui, le-am vorbit.Celor înţelegători le—am spus de 
la inimă, iar pe ceilalţi,simplaminte,i-am ameninţat 
Adversarii âu tăcut mulţumindu-se să mă săgete¬ 
ze cu priviri de ură din locurile lor.Până la urmă, 
ostaşii Căpitanului au fost petrecuţi cu urale: 

- Să trăiţi, să fiţi sănătoşi, să mai veniţi pe 
la noi. Să ne spuneţi şi nouă din ceeace ştiţi, că 
noi nu prea cunoaştem multe. 

Un început de biruinţă. Par*că-mi era pieptul 
mai lat. 

Se lăsase seara. Vântul venit dinspre Turda ri¬ 
dica genele norilor, făcând să răsară în zarea dea¬ 
lurilor fâşii de senin rece. Noroiul drumului prin¬ 
dea coajc şi fumul din hoarnele caselor se întin¬ 
dea polog peste vârfuiile copacilor, care îşi leg㬠
nau molcom crengile golaşe. Peste sat d omn i a liniş¬ 
tea iernii.Aceoaşi linişte din veacuri. Doar câinii 
uitaţi în legătură ar fi dat do bănuit călătorului 
stingher, că între dealurile împădurito ar putea fi 
aşezare omenească. 

Pe cărarea bătută, caro fora grosul noroiului , 
merge am spre cârciuma satului să-dii cumpăr ţigări. 
Mergeam încet, gândindu-mă la viaţa nouilor mei ca¬ 
marazi. Oare voi putea fi cândva aşa de tare? Cât 
timp îmi mai trebuo până ce voi putea şi eu, ca ei, 
să iau viaţa, să iau lumea în piept. V a trebuii Co- 
dreanu mi—a spusî ca să fim împreuna, este necesar 




74 


să înveţi Jegile noastre şi să le trăeşti în duh şi 
în formă. Atunci vei fi tarei Toate ţi se vor părea 
uşoare. 

Am ajuns în târnaţul făgădăului sătesc. De pe- 
reţi erau rezemate catcva ciomege încălecate cu nev* 
roi. Le-au lăsat acolo cei care şi-au curăţat încăl- 
ţămintelo tinoaso înainte de a intra în cârciumă. 

- Bună seara, le zic celor dinăuntru. Nu mi-a 
răspuns nimeni. La o masă, intr'un colţ şedeau patru 
inşi, —cei mii cloţoşi din sat, cei care sc repezi— 
seră cu gura la invitaţii mei. Unul dintre ei a m⬠
râit ceva. L—am lăsat in pace. X—am cerut carciumaru 
lui ţigări» Cu gura jumătate mi—a spus că n'are»Am 

vrut să ies, dar un scuipat trăsnit dela masa celor 
patru s*a spart la picioarele melc. 

* Toate neamurile mele, toţi cei cărora nu lo-a a- 
sezat nimeni vreodată pălăria în cap, s*au trezit 
in mine. 

Dacă nu ştii unde să scuipi, am să te fac să—1 
lingi de jos, mişelulci Atât a mai trebuit. Au sărit 
m picioare şi unul mai repede a fost lângă mine , 
din doi pa^i. 

- Ai mancat bătae vreodată? Mă întrebă. 

- Nui Pe mişei i-am plesnit eui înainte ca să 
mi se răspundă, un pumn, isbit cu sete în bărbie, 
l-a răsturnat peste un scaun. înjurături, larmă şi 
blesteme se isbeau de pereţii cârciumii.Am ieşitei, 
Clae grămadă diţ>ă mine, să mă prindă fără rnrtori, 
dar când am pus piciorul peste prag, mâna mi s'a în¬ 
cleştat pe un băţ, ce parcă aştepta rezemat de pere¬ 
te. Mi-a fost tovarăş credincios şi tare. In câteva 
minute n'a rămas nimeni în jurul meu. Am plecat flu- 
erand spre casă. ge pod m'aştepta Soliman, cânele 
nostru. Dau să intru în casă, uşa încuiată ca nici¬ 
când. ^Vestea despre cele petrecute în sat ajunsese 
casă înaintea mea. Si-ai mei au crezut că această 
formă^de protest ar fi cea mai nimerită. M'am cul¬ 
cat în grajd, în ieslea boilor. Dimineaţa în casa 
noastră ceartă era in toiu. Prietenii s'au arătat 
mai reci, iar părintele mi-a spus dela obraz. Te-ai 
făcut de râs băietei 


STEAGUL BATALIONULUI 





STEAGUL BATALIONULUI 


Am plecat Ia şcoală.Vestea rătăcirii mele ajun¬ 
sese şi aici. Dirigintele clasei mi-a recomandat^să 
mă astâmpăr, lli-a citit o scrisoare primită de dân¬ 
sul. Eram prezentat ca o pacoste căzută peste satul 
nostru. Nu mi-a spus cine i-a trimis-o. A închis o— 
chii mulţumindu-se cu mustrare părintească. 

Cei deacasă eu rupt legăturile ou mine, până'n - 
tr'un târziu, când primi o scrisoare dela fratele 
meu:... Lumea dela noi întreabă mereu de Codreanu 
şi mă întreabă de tine, că oe mai ştii nou. Dragă 
frate m*am purtat ca un neştiutor, dar acum par'că 
aş vrea să mă prind şi eu în hora în care joci tu. 
Scrie—mi ce să le spun şi când vii acasă?»••• 

Bietul frate-meu mă credea ostaş întreg şi-mi 
cerea sfatul.Ce să-i răspund? 

I-am scris lui Coriolan Matei, la Luduş,unde o- 
ra profesor.Mi-a răspuns. Tot oe mi-a scris el i-am 
transmis fratelui, caro mi—a scris din nou,încheind 
astfel: mulţi oameni vor să stea cu tine de sfat. 
Te aşteptăm. Să nu cumva să te incumeţi şi să nu vi 
de Băşti acasă...» , 

M'am dus .Vreo 3° de gospodari s au adunat in o- 
grada noastră,cât co-au prins do veste că am sosit. 
Le-am vorbit după inima şi priceperea mea.In Dumi¬ 
neca Tomii ostaşii Căpitanului,cu "Căprioara" lor 
au revenit în sat. Adunarea s'a ţinut în mijlocul 
satului.Toată lumea a cântat "Deşteaptă-te Românei", 
"Hora Unirii","Marşul lui Iancu" şi "La Aimo". Se a- 
nunţa o mare întrunire pentru Dumineca viitoare,unr- 
de va veni şi Codreanu. 



78 


Am plecat cu legionarii prin satele din jur, să 
ne pregătim pentru întrunirea anunţată. 

In ajunul Duminecii fixate am stat de vorbă cu 
sătenii.însufleţiţi ei dădeau asigurări că vor mer¬ 
ge nesmintit; să nu duc nici o grije, că vor veni 
toţi, înpăr. 

Dimineaţa la ceasul hotărît, nu era nimeni. Ne¬ 
am urcat în căruţa,fratele meu, Gheorhge a lui Ghe- 
rasim. Ion al t>elii Ana,copil încă,şi eu» Am plecat 
numai noi ceilalţi n'au venit. Le-a fost teamă de 
revoluţie. Aşa le-au spus jandarmii şi câţiva nsi 
saltaţi din sat. 

întreg orăşelul eEa înţesat de jandamni, veniţi 
să ţină ordine» Pe oărările coastelor ce împrcjmu — 
esc târgul coborau hăulind grupuri-gropuri de s㬠
teni* Din toate satele veneau cete să se alinieze în 
frontul Căpitanului. Numai din satul nostru nu s'a 
încumetat nimeni afară de noi, cei pe care ne înc㬠
pea o căruţă trasă de un cal amarît. Amarul îmi mus 
tea în inimă,neputinţa mi-a mohorît vederea. 

La. restaurantul lui Amos l-am revăzut pe Căpi¬ 
tan. Şedea de sfat cu alţi trei camarazi» Atunci 
l-am cunoscut pe Bănică Dobre. Era student la Cluj, 
în ultimul an, , 

Necazul mi s a risipit, când am văzut ordinea 
şi voioşia cc-i stăpânea pe cei veniţi la glasul 
Căpitanului. 

In mijlocul careului s’a oficiat o slujbă reli¬ 
gioasă apoi s'au bătut ţintele steagului. 

Când ciocanul a izbit prima ţintă. Căpitanul a 
strigat cu glas de tunet: 

- Pentru viaţa veşnică a Neamului romanesci 

La a doua ţintă: 

- Pentru reînvitejirea poporului romani 

După a treia ţintă a strigat: 

- Pentru aşezarea Neamului nostru în rosturile 
date lui de Dumnezeul 

Când ţinta a patra a străbătut mătasa steagu¬ 
lui,Căpitanul a tunat: 

- Pentru dreptatea Hoţilori 


79 


Si ca să se împlinească toate,bat a cineea ţin¬ 
tă pentru biruinţa legionară. 

înmărmuriţi,priveam spre col care ridicase stea 
gul deasupra creştetului şi de sub flamura lui nc-<i 
spus: 

- Români din judeţul Turda] Aveţi un steag. 
Steagul vrerilor voastre s'a înălţat şi va fi stea 
călăuză prin deşertul răului ce ne-o cuprins ţara 
şi neamul. Urmaţi—1 şi vă va duce la locul m i nu ni ~ 
lor] 

înfiinţez batalionul 3 legionar-Turda. Dumne¬ 
zeu, credinţa şi vitejia voastră să vă păstreae ini 
ma bună şi fruntea senină.Si-acum,legionari ai bata 
lionului 3 Turda,vă ordon: să ştiţi să vreţii 

Iată-mă cuprins într'al treilea batalion îilfiin 
ţat pe ţară. 

Vine vremea haiduciei. 

Codru să’ndrăgim. 

Numai codru-şi plânge frunza 
Când noi suferim. 

legionari să'ntindcm hora 
îe'ntregul zăvoiu 
Că suntem la noi acasă 
In ţară la noi. 

Grup în jurul Căpitanului, la umbra de frasini 
crescuţi pe şerpuirea drumului ce ducea la lârgu- 
Mureş învăţam primul cântec logionar.Era o zi înso¬ 
rită. In valo,printre tufe de răcftită,liurăşul ducea 
pe undele-i line cantoc de nădejde dreaptă. 

Am învăţat salutul legionar.Duci mana la inimă, 
ne spunea Căpitanul, ca să-ţi prinzi gândurile şi 
dorurile. Apoi, svâcnind braţul întins spre soare, 
spre cer,aştepţi binecuvântarea lui Dumnezeu şi, cu 
repeziciune de fulger,aşa,încărcată do senin dumne- 
zoesc, o duci înapoi la piept. Ca să termini reve¬ 
nind la poziţia de drepţi: poziţia iniţială,din ca¬ 
re se pleacă la atac. Aceasta este salutul nostru] 




8 o 


spunea el ca să dispară pentru totdeauna "sărut ma¬ 
na" "să trăiţi,conaşule","plecăciune,boerului","mă - 
iia tă",etc 0 -Toate acestea sunt semnele decăderii,a 
rată raportul dintre slugă şi stăpân, sunt o ruşine, 
sunt pete pe numele de omj 

~ Ta să ne mai desmorţim, voinicii caută o pia- 
tră,o placă şi aşează-o rezemată de răzorul din fa - 
ţă,îmi zise Căpitanul, M'am executat. Căpitanul s'a 
dat înapoi vreo 5® de metri, a scos revolverul, a o- 
chit şi a tras în piatra adusă de mine. 

- Am nimerit—o, muşchetare? 

- Dai 

- Stai mai aproape de ea, că vreau s'o lovesc 
în cenru. Reglează-mi tirul. 

M'am apropiat cam la tece metri. 

- Mai joşi Strig eu. 

Alt foc. 

- Mai la stângai 

- Mult la stânga? 

- Nu se vede bine e prea departe. 

- freci tu,Matei,că flăcăului astuia i-o frică. 

— Nu,rămâi la locul dumitalei Ii strig lui Ma— 

tei^şi'ntr'o clipă nu mă mai desparte de ţintă - 
docât^maximum 5o de centimetri. Am stat una cu răzo¬ 
rul până ce a tras Căpitanul, în centru 2 o de gloan¬ 
ţe. 

Am tras toţi,pe rând,în alte plăci de piatră si 
am ţintit şi eu. 

Adierea serii se juca în frunzele frasinilor. 
De pe dealul Tăurenilor se rostogolea glas de corn 
şi ţăcănit de copite. In orăşel se aprinseseră lu¬ 
mini. încă o zi trăită lângă Căpitan. 


Cuprinsul 

1 . Nicadorii. 1 

2. Mergem în Basarabia, . .. 45 

3. Soldat. 59 

4. In Sat. 69 

3. Steagul Batalionului .. 77 










Scrierile acestea sunt extrase din revista 
"AXA",scoasă de Grupul Legionar Rostock, şef-re- 
dactor Paul Costin Deleanu. 



1183