Paraschiv Namoloasa — Intre ciocan, secera si nicovala — 1990

PAR ASCHIV NĂMOLOASA 


ÎNTRE CIOCAN, - 
„ SECERĂ ȘI NICOVALĂ 


EDITURA CORESI, LUGANO 
„1990 


PARASCHIV NĂMOLOASA 


ÎNTRE CIOCAN, 
SECERĂ ȘI NICOVALĂ 


EDITURA CORESI, LUGANO 
1990 


[eee 


S - RESI 
right by Editura CO 
SA 


LUGANO 


Cântecul Nămoloasei 


Şi iar verde ca mătasa 
La Siret la Nămoloasa 
Unde s'a'nnecat mireasa 
Sărmănuţa, vai de ea, 
Gherghină, fetița mea, 
Nu s'a'nnecat numai ea, 
Ci şi nunta după ea, 
Numai mirele-a Scăpat 
Și'n sihăstrie a plecat 
Ca un mare vinovat. 
Sărmănuţa, vai de ea, 
Gherghină, peteala ta 
S'or juca peştii cu ea, 
Gherghină, inelul tău 
L-a'nghiţit un peşte rău 
Gherghină, pantofii tăi 
S'or oua broaştele'n ei. 
Sărmănuta, vai de ea, 
Gherghină, la casa ta 
Stă tristețea Şi jalea 
Sărmănuţa, vai de ea. 


Gheorghiță Călin 


II 


LEGENDA MIRESEI 


Georghiţă Călin 


Din Carpaţi la mare 
Cobora călare 

Un fecior frumos, 
Pe-un cal arătos, 

Cu coada stufoasă, 
Cu coama pletoasă 
Cu urechi ciulite 

Și steluțe'n frunte, 
Cu copite mici, 
Mergând pe poteci 
Alţi trei călăreţi 
Frumoşi şi isteti, 
Prin codrii de fag 

Îl urmau cu drag. 
lar primul fecior 
Mergea plin de dor 
Să-şi cate mireasă 
De viţă aleasă. 
Strănepot de dac 
Pe-armăsaru-i pag 
Merge fluierând 

Și tot întrebând: 
«Spuneţi-mi, vă rog 
Pe ce drum să merg, 
Ce cale s'apuc 
S'ajung mai curând, 
Unde-mi este'n gând 
Cu-ai mei călăreți 
La neamuri de geți, 


Căci merse svon 

Dela om la om 

Că?n jos pe Siret 
Unde nu-i brădet 
Este-un sat frumos 

Cu oameni făloşi, 

Cu câmpii mănoase 

Şi fete frumoase, 
Harnice şi bune 

Cum nu's alte?'n lume.» 
Pe cine'ntreba, 

Toţi îl îndrepta 

La Nămoloasa. 

Cum mergeau cântând 
Caii galopând 

S'a stârnit un vânt 
Mare, pe pământ 
Cerul s'a înnorat 

Și s'a'nvolburat 
Prinzând să muncească 
Și să viscolească, 

Caii sforăiau 

Și pieptiș treceau 

Și-a căzut un ger 

Cum n-a fost sub cer 
C'un blestem mare 
Să-i oprească? cale. 
Cei patru feciori 

Au ajuns în zori 


De 


L-au d 
Ei se minunau 

Si o întrebau: 
«Flutur, fluturaş 
Cu chip drăgălaș, 


Ce ne-aștepți în drum, 
Cu ulciorul plin 

Noi cu plecăciune 

Țe rugăm a spune 

În satul ăsta cu renume 
Ce fată anume 

Este mai frumoasă 

Si mai drăgăstoasă 
S'o facem mireasă?» 
Ea le mulțumea 

Şi le răspundea: 
«Fecioraşi de munte 
Cu bretoane's frunte, 
Mergeţi a'ntreba 
Și'ndată-ți afla 

De-o fată Gherghina 
Cu faţă ca spuma 

Cu buze de miere 

Și ochii de stele. 
De-ţi răzbi cumva 

În pețit la ea 

Și de-o vreţi mireasă, 
9) găsiţi acasă.» 
«Mulţam înzecit 
Fluturaș iubit. 


VI 


Şi-au purces feciorii 
Cenvinsese norii 
În satul de geți 
Patru călăreţi. 
Întrebând cu zor 
De la om la om 
De-o fată Gherghina 
Cu fața ca spuma 
Cu buze de miere 
Şi cu ochi de stele. 
Pe care'ntrebau 
Toţi mi-o lăudau 
Toţi se bucurau 

Și îi însoțeau 

Să le-arate casa 
Unde stă frumoasa 
Gherghina în prag 
Aștepta cu drag 
June moldovean 
Pe cal năzdrăvan, 
De cum a văzut-o, 
A şi cunoscut-o 
Cu drag o privea 
Și se minuna, 

Dar neîncrezător 
O'ntreba cu dor: 
«Flutur, fluturaş 
Cu chip drăgălaş, 
Nu cumva în zori 
Noi patru feciori 


Te-am prins la fântână 


Cu ulcica'n mână?» 
Ea zâmbind din prag, 
I-a răspuns cu drag; 
«Eu am fost, feciori, 
Dimineaţă'n zori 

La puţul de piatră 
Cu apă curată.» 

«O, fată frumoasă, 


Vrei să-mi fii mireasă?» 
«Vreau, fecior de neam, 


Fiu de moldovean, 


Vreau să-ți fiu mireasă, 


Dar un dor m'apasă, 
Voi de-aţi fi bărbaţi, 
Staţi şi ascultați, 
Dorul mamei mele 
Ca pe-o mângâiere.» 
«Mâna-i sărutăm 
Şi o ascultăm.» 
«Dragă gineraș 
Sfătuitu-te-aş 
Când tentorci acasă 
Cu scumpa-ţi mireasă 
Să iei altă cale 
Și altă cărare 
Că astăzi în zori 
Două ursitori 
Mi-au vestit în vis 
Că Gheorghine-i scris 
C-o să-i iasă'n cale 
Un balaur mare 
Blestemat, rău 
S'o înghită'n hău. 
Să fiţi pregătiți 
Ca să-l biruiţi, 
Iar Gheorghina mea 
Și mireasa ta 
Să ajungă cu bine 
În casă la tine.» 
De cum au aflat 
De visul ciudat, 
Bătrânii din sat 
Au şi ținut sfat. 
Au socotit 
Şi au chibzuit 
Zicând toţi ca unul 
Bătrânii și nunul, 


Cu minte'ndrăsneaţă 
Să treacă pe ghiată, 
Pe drum megicș, 
Ce duce spre leş 
Și, cu mic cu mare, 
Le-au făcut cărare 
Și'n cânt de viori 
Ca la sărbători 
Pleacă tineretul 
Să-i treacă Siretul 
Cu cihuituri 

Și împuşcături, 

Să se ducă vestea 
Vestea şi povestea 
Că una-i Gherghina 
Cu fața ca spuma, 
Cu buze de miere 
Și cu ochi de stele. 
Şi au coborit 

Cu toţii la rând 

Cu fruntea semeaţă 
Pe podul de ghiată, 
Dar ca un blestem 
Ce-a căzut din cer, 
Ghiaţa a troznit 
Sloii au pornit, 
Apa s'a umflat 

Și s'a tulburat 

Şi brață la braţă 
Au pierit sub ghiață, 
Nun şi nună mare, 


"Feciori şi fecioare, 


Dar numai Gherghina 
Cu faţa ca spuma, 

Cu buze de miere 

Și cu ochi de stele 

Pe un sloi de ghiață 
Stă la minen brată. 
Cei veniţi să vază 


aciti de groază 
unzi şi sumâne 
Au tocmit CĂTârC, 
Din năfrărmi şi brâie 
Au tocmit frânghie 
și le-o aruncată 
bână lângă mâini 
Dar sloii păgâni 
Deştele le-au frânt 
Și i-au schilodit. 
Sloiul de sub ea 

Se tot scufunda, 
Apa le-ajungcâ 
Pân'la brâuşor, 
Pân'la sânișori, 

Până la gurită, 

Până la cosiţă! 

Un om îndrăsneț 

I-a prins în juvăţ 
Dar clipa cea rea 

A fost lângă ea, 

Căci viteazul mire 
Căzut în neştire 

O scăpă din braţă 

Şi s'a dus sub ghiaţă, 
E] cum a scăpat 

Ud şi înghețat, 

Iute a'ncălecat 

Pe-un cal învăţat 

La soacră-sa'n sat, 
Trist îngenunchiat 

Și a cuvântat; 
«Soacră, soacra mea, 
Mi sa'nnecat mireasa 
Cu naşii alăturea 

Și cu nunta după ea 


Buim 
Din b 


Și cu trei voinici ai mei 


Şi trei surate ale ei. 
Balaurul cel flămând 


VIII 


I-a'nghiţit pe toţi la rând 
N'am putut s*0 scap de 
Soacră bună, de-acapulăă 
Să mă duc la sihăstrie 
Să-mi fie viața pustie, 
Ori mă duc întrun pustiu 
Pradă fiarelor să fiu, . 
Soacră-sa când auzea, 
Părul din cap şi-l Smulgea 
Și la Siret alerga, 
Jeluindu-se plângând, 

Și din gură cuvântând: 
«Gherghină, frumoasa mea, 
Mama nu te-a mai vedea! 
Gherghină, gurița ta, 

S'a prundit nisip în ea! 
Buzele tale de miere 

S'au învineţit şi ele, 
Ochii tăi ca stelele 

Ți-i vor înveli valurile, 
De obrazul tău frumos 
S'a lipit nămolul gros, 
Vălul şi peteala ta 

Sor juca peştii cu ea, 
Trupuşorul tău frumos 
Ți-l vor zdrobi os cu os 
Sloii când s'or prăvăli 

Și de maluri s'or lovi. 
Gherghină, măicuţa ta, 
Valurile-o colinda 

Pe locuri fără cărare 
Pân'la Dunărea cea mare 
Să-ţi găsesc trupșorul frânt, 
Să-l cuprind și să-l sărut 
Să ţi-l aşez în mormânt 
Lângă tatăl tău iubit. 
Și-oi veni noaptea pe lună 
Şi-oi cânta ca o nebună.» 


CUPRINSUL 
DE 


Cântecul Nămoloasei tă pei 0, Io oRORI UE o 23E iii 
Legenda-miresei piieă- Joost DOR 3 la fac oi ge E v 
Cuvântiînaihteiahi: de. seo 2 ea: 4070) aere aloe de da spa e 1 
Prolog în Cer Ștei pret 40 tati o re ei Poate aaa sit 3 
Rrolog:pespământe asfel că cei dia Sta cai ces e Eee zi 13 


AMINTIRI DIN COPILĂRIE ȘI VIAŢA DE ADULT 


Uni Sfânt Vasile? sarea, P-ta aere). Iti Ag Are 21 
“Hoţii:de păgubași'i0ea În Bapubiaea. Poienii, Cseramară 28 
O executare judecătorească ............ 35 
Vizităiboierească! seseâpău-amii ciinii. de. Meneliae= a 42 
Tata 'se dă'bătutti pori „50. A. „cdeca — Ss a 49 
La școală Vas, 30 tei 9 setati pe piei poa 4 sau 34 
Târit de iluziile pubertățiit Anei tag, jet teren. | pa 59 


Reușit al patrulea pa, Alacăl. angela, n oalele. dinup = 

Moş Ene, mătuşa loana şi un sac cu ovăs ... ; el 86 

Un plugcu boide Anul Nou .......... 95 

O întâlnire neăște piată e ea BGN clean deea tie 101 
Student în Satul'meunee, tigeată meniu aaa Ce dec cae a 

Prins în focul dragostea „pecinarete tatei. Peemauluai c ia 

Ternien-re usi. ai tt dă asia. penru d eee 2.9. 4 

oo OPEC TU gcaaa tu 139 

ppt RARA SATE > A90: AURA ARMA „same: 149 

SERI op te ROE PENE INN PERIE, mai. siaee 180 


Ă U 
AMINTIRI DIN RĂZBOI 

: Ca. 26 
Va dau ordin, “Treceli Prutul” ee Sat 250 

i i Și ăriuca pis i "7 mona nuc RI 
aut cuurmări târzii? + eee e e i 
în cantonament la Natașă A er tă e II a 
O slujbă religioasă în stepă. - o pini ta IRI 0 
Câteva victorii cu un Sarii ae e Ma aia Să 
ohod na Sibir! -. - - - - - a CEE RI 3 
a călătorie lungă spre Nord-Est . 
PE ua ca. 440 

Epilog oaie ei ne ee 


CUVÂNT ÎNAINTE 
DI = 


Această cărțulie a fost scrisă acum 34-36 de ati la Paris. 
Pentru a rămâne aproape numai la documentaţie, n am roman- 
țat aproape nimic şi dacă pe ici pe colo am făcut-o, această 
înfățișare din mediul meu țărănesc a fost trai din traiul meu 
sdruncinat înainte de război, pe timpul războiului şi prizo- 
nieratului în Siberia. scot 

Această lucrare a fost citită şi de alţi referenţi calificaţi, dar 
cel mai de seamă sprijin sufletesc pe atunci mi-au fost Princi- 
pesa Cantacuzino cu soțul Alteţei Sale, colonelul Lupoaie; i-am 
păstrat şi-i păstrez mereu în memoria mea! 

Răfuielilor mele (pentru a pune biserica din Jean de Beau- 
vais, Paris, sub ascultarea P. S. Episcopului Trifa din America) 
a urmat plecarea mea în Republica Federală Germană, con- 
secința grelei despărțiri sufleteşti de cei de care mă simţeam din 
tinereţe legat (ei crezându-mă element de desordine) și nau 
înțeles momentul oportun ca să dea Exilului unitatea 
sufletească, lucru adeverit şi astăzi; pe plan politic o unitate nu 
s'a realizat iar pe plan cultural mai mult turn Babel; comitete 
de tot felul (cine le-o fi susţinând?) toate aproape îşi dau silinţa 
să fie cât mai mult pe placul mass-mediei mondiale, dar nu pe 
adevăratele viitoare interese ale țării noastre dragi...! 

Rămas “cucuc' ca o oaie rătăcită la cheremul nepregătit 
pentru 0 viaţă de pribeag... acum când această cărțulie 
părăsită de vremi va apărea, primul meu gând şi lucru de făcut 
este să îngenunchiez la picioarele Maicii Domnului că prin 
tipografia Coresi mi-a dat putinţa, acum la bătrânețe, s*o public 
poate spre binele țărişoarei mele dragi, dedicând rugăciunile şi 
gândurile mele compatrioților care au avut aceeaşi soartă ca 
mine şi poate mult mai rea, părinților şi fraţilor mei, care din 


ferit, IA camarazii cunoscuţi Şi 
e su i să rtii decimaţi făcuţi una cu 
n Siber i» „e «reabilitare? şi mai pe urmă la 

e 


auza MEA : 

ae cuți pi patalioane joasa (habar n'a avut de 
neantul de P cririla di dreanu) care după colectivizare, 
p rul Vie! Corneliu CO antin Chirilă, goală de boii şi 
ale i ; său, Const ereche 
jegionar! Ş A tatălui Sat» comunele din pi p : nu le 
rând CUC osi că î  vânăn 1986 striga prin Nămo. 
ii așa de frumo 1 1947 și p iv Mihalcea, Căpitanul 
Ge buni “Trăiască Paraschiv Faci amânat 
Sa 31 tinea gură * veni înapoi ne vom căp i intul şi 
pasa Cf aj când €l pr si milițienii de pei 95 NBR ares- 
nosti astre +++ P EI ani de zile, 40 de ani, încât rămăsese 
vitele Fi ână IE it de piele în care organele Stâlcite nu 
tau, b i schelet înveli urit în chinuri groaznice. Să-ţi fie 


a a . E 
din el Pi at să trăiască; a D 
ă, frate Virgil! 


Paraschiv Nămoloasa 


PROLOG ÎN CER 


Îi a) 


1936-37 Ș 

O vreme închisă si totuşi o zi frumoasă de toamnă. În zare, 
dealul Călmățuiului părea atins cu cerul. Ajuns aici orizontul se 
îndepărta până la râul Prut. În faţă, în dreapta şi Stânga, cât 
vedeai cu ochii, se întindea mantaua gălbuie a lanurilor de 
porumb copt. A 

Era vremea culesului. Vântul bătea a lene, iar frunzele uscate 
ale porumbilor prin frecare, făceau un zumzet de vrajă. 

— «Uf Dochiţo, că tare mi-e cald!» 

Vasilica lucra repede la desfăcutul porumbilor. Pe nesimtite 
este cuprinsă de un val de căldură şi acum curgeau sudorile de 
pe ea. Dochiţa, sora ei vitregă era fată tăcută, dar acum ca 
niciodată îi răspunde încetișor, cu glasul dulce: 

— «Desfă-ţi cașmirul dela gât Vasilico! Uite-aşa ca mine.» 

Fetele mâncaseră de amiază şi acum grăbeau să facă încă un 
car plin până la întoarcerea tatălui bun Dochiţei, plecat cu 
porumb la sat. 
— «Dochiţo!» face din nou Vasilica. «Mi-e cald de mi se 
pune pe inimă, ce-o fi asta?» 
Dochiţa se uită la ea scurt, întrebătoare, dar nu-i mai 
răspunse. Vasilica îşi smulge caşmirul din cap şi iese la drumul 
care mergea paralel cu lanul de porumb. Aruncându-şi ochii în 
sus spre răsărit, vede venind un tânăr, îmbrăcat frumos, ciobă- 
neşte. Îşi aruncă repede cașmirul pe cap. În zi de lucru nu era 
cuviincios să fie văzută de lume streină fără broboadă. Când își 
făcea ultimul nod sub barbă, tânărul ajunse la ea. 

— «Ţi-a fost cald Vasilico, nu?» 
La întrebarea lui, ea rămase încurcată. Căuta numai cu ochii 
la el. Își puse mâna la frunte, ca să-și amintească de necunos- 
Cutul ce-i sta în față. Nu-l văzuse nic 
— «Da,» îi răspunse ea mirată. 
— «Acum îţi mai este cald?» 
— «Nu, nu-mi mai este cald.» 
Răspunse zâmbind, vorbindu-i rar 


iodată. Nu-l cunoştea. 


„iar cu ochii îl cerceta 


3 


Fi ! Gura lui e 
mos Şi curat îmbrăcat lui păre dă 
nip așa 4 a eră. în toată făptură lui părea că 
Un C : tață nea 1 
-u 0 Muse; 


tău“. : rămase mere 
impodobit neobișnuit: ccebă el din NOU: Ea u 


i»ol fii ta nodul cas- 
202 9C e ai mâncat fe repă, Cu mâinile ANA raful ati 
. n a. ea - 
eri când € SI drept descult solie i 
a reală: :c1OI! isi-l[ . 
A iar CU e pe prinde pt i zi i a post.» 
cui li sa: struguri- e i 68 » | 
amălig map Vas : ai 
SS, «a faci mode teresată. Sorica prinsese curaj şi se 
= A, oale, 


= aVOIdL. ce-ti spun!» 
i începe i la ceea ce-l per 4 
î «Vasilico, ascultă ie iar mâinile lăsându-le în jos puţin 


i spre €l, e rămăsese, părea că era gata 


itia în Car > 
i pc se apere de o putere ce era mai mare 


iati rivirea. 
însă o linişti Cu privit: : i 
Dă pre sat și spune-i să ridice trei cruci, pe 
mă 


a și calea ferată în dreptul haltei. Dacă el 


'ran dintre şose 5 - 
Jocul viran dintre $ spus aceasta, spune-i, că așa a poruncit 


te întreabă cine ţi-a 


Mosul» i ea îi răspunse la întrebări, dar cu gândurile se 
Până atunci, că de unde îl cunoaște și dacă nu-l 


ise să-si aminteas A 7 Ş Fc TĂ 
re undeva. Auzindu-l însă vorbind de cruci, un fior îi 
văz y 


i într” tru ea 
i ărului, acum, într'adevăr pen 
pătu corpul. Chipul tân rului, ăr 
ia ceva china Cuprinsă de spaimă, fugi în porumb 
strigând la sora ei vitregă: 
—«Dochito! Vino! Vino repede afară!» 


— «Ce ai? Ce ai fată hai?» 
Dochita luată repede se lasă trasă de mână afară la drum. 


Sorica se ţinea de ea strâns și privea în direcţia unde plecase 
tânărul. 

—«Ce ai Vasilico? Ce ţi s'a întâmplat?» 

Cu sufletul la gură, Vasilica îi istorisi totul. 

— «Fă-ţi cruce, Vasilico! Linișteşte-te!» o îndemnă ea. 

Vasilica îşi făcu cruce, dar ca să se liniștească nici vorbă. 
Privea mereu în direcţia unde plecase tânărul. Drumul era lung 
Şi el nu putea să dispară așa repede. Unde o fi? De ce nu-mi 
mal este cald acum? Chipul tânărului nu-i mai ieşea din minte. 
4 


Dochița văzându-o schimbată, începu să-i fie și ei teamă. Au 
rămas așa, ținându-se de mâini o bucată de timp. Când și-au 
adus aminte că lăsaseră lucrul, au intrat din nou în porumb. 


Graba le-a spulberat o parte din teamă, dar Sorica nu putea să 
se despartă de pânduri. 


* 


Vasilica, fata născută din “flori” Mama ei, Singura fată la 
părinţi, O lăsase singură abia cu un an de zile, când trecuse pe 
lumea cealaltă. Pe tatăl ei nu-l cunoştea şi nimeni nu-i putea 
spune cine este. Moştenise o căsuță Şi ceva pământ în jurul ei. 
Mama ei avusese o vacă, dar o luase un vecin ce-i purtase grija 
înmormântării. Cu timpul, casa s'a dărâmat, iar acum nu i se 
mai cunoștea nici urma. Ion Dragu, tatăl ei adoptiv, folosea 
terenul, semănând mai în toţi anii plante textile. Socotea că 
Vasilica se va mări, îşi va găsi un băiat de treabă și apoi să-i 
ridice din nou o casă pe locul celei vechi. 

Copilă vitregă, ea n'a cunoscut desmierdări ca dela o mamă 
adevărată. Tot timpul murdară şi plină de păduchi. Nevasta lui 
Dragu se îngrijea mai mult de Dochiţa. Când se mărise pentru a 
urma la şcoală, părinţii ei adoptivi, o găsiră mai bună pentru 
lucru. A făcut numai trei clase primare şi apoi a rămas acasă. 
Harnică şi pricepută, lui Dragu şi nevestei lui le plăcea acest 
dar al ei. Dochiţa se mișca mai încet. Mărindu-se, Vasilica, 
începu să-și dea seama că îngrijită îi şedea mai frumos. 
Devenise curată şi cu isteţimea ei se făcuse iubită mai întâi de 
vecini şi apoi de tot satul. Avea etatea de şasesprezece ani şi 
începuse a juca la horă. Mai rar aşa fată frumoasă ca ea; vioaie 
ca 0 păsărică, ochii mari, expresivi, iar gura cu buzele-i 
cărnoase, râzând. De statură mijlocie, blondă, sveltă. Darul ei 
mare era că în frumuseţea ei exterioară, era caracterizată ex- 
presiv, frumuseţea ei interioară, sufletească. Suferinţa din 
copilărie o înzestrase cu darul bunătăţii şi al răbdării. Aşa se 
prezenta ea, când se întâlnise cu tânărul la culesul de porumb 


de pe dealul Călmățuiului. 
* 


Un vuiet puternic, din străfunduri, o înconjură pe Vasilica. 
La început credea că-i sună căldarea de tablă ce o avea în mână. 
Simțind că vuietul se înteţeşte, sa oprit din mers. Până la 
fântâna de scos apă mai avea numai câţiva metri. Rotindu-şi 


5 


pta, a rămas ca împietrită 


- ci ajungă 
jurul €i şi ajuns e 
ii În us eu?» 
ochi » ţi-am Sp ă i 
: E e | : a lui se ci 
jocul e ce ni i i apăru din NOu- In yOSE unoştea 
—« dea i 


«1 văŢIS E 
a îl ZĂTI: -orpul: A -i vorbească di 
: rând din 10 E ițouă îocepu e/SA E i? otil 
Ep ţi fie ee tând să-i dea curaj. «Spune-mi? De ce 
Nu-ti u 


ale, 
cu vocea Iu i jam spus? 


cur ţi ițuri, da d 
ai făcut așă cum 4 plângă Şi, printre sn uri, rumul la 
-si ceară 1€r ud nf 
vinte cași cum toți mă râd; Dochia, părinţii mei 
cu _«Nu crede sp a... aarul mă... ă... râ... Ade şi 
: Pi Aa dia 
„lumea 


a ar fi vrut să 


mai mult.» 
Tânărul se âp 
— «Spune-mi, 


ie de ea şi-i atinse umărul. li 
St sitico! "Crezi tu că eu Sunt trimis de 


Moşul a tinând ochii mereu în pământ. 
_ «Cred» îi 1aspunse e rărul să spui cele ce-ţi spun cu?» Şi 
— Atunci de Ce se dă E pe cer, spre răsărit!» 
dupe pe Ca în direcţia spusă de tânăr. Zăreşte ceva 
Vasilica e STA pentru a vedea mai bine. 
şi pune mâna la Și unse ea tremurând. «Un prosop în trei 
Alee RE e cat, iar altul roşu.» 
ui Se VO Mega ărit și începu a spune: 
Tânărul se întoarse şi el cu faţa la răsărit ş PN 
_ «Vezi tu, Vasilico? Colţul alb este pe aceea și pa 
rosu. Cel întunecat este deasupra lor. Aceasta CA E 
lumea se găseşte în vrajbă. Dacă colțul alb se va ri TI 
ca cel întunecat va fi bine de lume. Asta înseamnă pa a A 
colțul roşu se va ridica mai sus ca cel întunecat, atunci pi PSM 
va cuprinde tot pământul. Tara românească va trece i îi 
primejdii. Cum însă omenirea este cuprinsă de vrajbă ȘI a 
sunt semne că colțul alb se va ridica mai sus ca cel întunecat. 
Va veni focul peste ea. Rugaţi-vă!» 200 
Vasilica late ca de Piatră lângă tânăr. Cu gara dese BR 
ochii făcuți mari în cap, îi urmărea mâna care descria ici sall 
de pe cer. Teama ce 0 cuprinsese mai înainte, acum dispăru d 
In locul ej, Curajul îi dase năvală în toate mădularele. Prezeni 


6 


tânărului o făcea să nu mai simtă pământul, vedea în jurul ei cu 
alt fel de ochi. În tânărul întruchipat de lângă ea, venea un uriaș 
căruia nu i se mai termina cuprinsul. Ea însăși se vedea 
cuprinsă în acest uriaş. Fiinţa ei, tânărul, pământul şi cerul în 
ochii gândurilor ei, făceau un Tot. Tânărul de alături era gura 
acestui uriaș, pe care ea îl simţea aşa de puternic acum. Lângă 
această putere imensă, dumnezeiască, Vasilica se simţea o in- 
fimitate. Era îmbrăcată, dar se credea goală. Își da seama că 
ochii pătrunzători ai uriașului, îi vedea toată goliciunea, toate 
păcatele, îi pătrundea în cele mai mici cute ale gândurilor ei. 
Este iarăși cuprinsă de teamă. Se prăbuşeşte, făcându-se 
mototol la picioarele tânărului, iar cu mâinile își acoperi fata. 
Măreţia uriaşului, strălucirea tânărului, îi orbeau ochii. 

— «Scoală-te, Vasilico,» îi spuse tânărul. * 

Vasilica se sculă mai întâi în genunchi, şi apoi încet în 
picioare în poziţie plecată mereu cu capul în jos. 

— «Te duci la primar şi-i spui să ridice crucile la locul din 
fața haltei. O cruce să fie făcută de Ion Cucu, alta de Gheorghe 
Năvală şi a treia de Ghiţă Stan. Preotul Săndulescu să-ţi dea 
concursul și să le sfințească. Tu vei spune în toate părțile, pe 
unde vei trece, la bun Şi la rău, să se pocăiască, că de nu, va veni 
pedeapsa cea mare. Să se înceteze cu ura Şi vrajba!» 

Aici tânărul s'a oprit. 

Vasilica auzi iar vuietul de mai înainte. Văzând că tânărul 
nu-i mai vorbeşte, ridică ochii spre el. Vuietul încetase şi nu se 


mai vedea nimeni în jurul ei. Tânărul dispăruse. 
* 


În comuna Tudor Vladimirescu (Vladimirești) era mare fier- 
bere. Preotul Săndulescu, licenţiat în teologie, la Tugăminţile 
neîncetate ale Vasilicăi, a făcut ca primarul să aprobe instalarea 
crucilor. La sfințirea lor s'a adunat lume din toate satele din jur. 
În timpul slujbei, o femeie din mulțime a început să țipe şi să 
lovească cu mâinile în toate părțile, îndepărtându-se de cruci, 
apoi a căzut jos şi a leșinat. Revenindu-și, a început a mărturisi, 
că la început a fost alungată cu săgeți de foc, iar după ce ieşise 
mai la marginea cercului de oameni şi femei, a fost înconjurată 
de tot felul de balauri care mai de care mai fioroşi. Mulțimea 
auzindu-o, cădea în genunchi şi-şi făcea cruce. 


Vasilica şedea mereu lângă preot. După terminarea slujbei, 


- 


mii cele spuse de tânăr. 

it lu Sa la episcopia 

„şi a vor! criceşti: trimise dela OpIDE 

„peun scaun $ si fețe bIS ză la faţa locului. 

oa suit £ prezente 3, fac i Acale nu era prima în ţară, 

isiunea SA ese Vasi înai 

re sională: . care o4 a Ma lavit O ee INI NĂ 

vedeai” „cache i a cele ce-i cl e set 1 Timpul al mini 
X spun :"ciosi. Ziaru i 

opuse Să SP. “ecredincio$ - 

ci, Când ÎnceP'„„uncioşi şi NC ecum şi toate cele de stânga, îl 

împărțise în Ce Gafencu» P' “etc” Lumea credincioasă 


it, el. 
e sifilis» adie ta de unde curgea apa. Acolo 


Ja OEI al daruri şi i se închinau. Mulţi 

nea, îi fi indecaţi. Din omul simplu şi 
scându-și oile, se pomenise 
Fi copleșit de daruri şi făcut “sfânt, 


pai, i i de afaceriștii 
înconjurat d€ ŞI până atunci devenise târg un ş 


t. În timpul din urmă, 
inii până Și IA PO și tatea în re se găsea, 
venise Ia €! să i lujiaaii Bisericii care se 
3 depre CE o ereaiiții îl daseră în seama 
nmulțirea es politică liberală. Scurt timp după 

e e nu întelegea ce-l învăţă apostolul! 
aceea, Petrache Lupu, Erie (în loc de a-l propovădui pe 
ip LL tin “Sfânt şi Codreanu un “bandit. Mai 
Moşul) Să sila A st pus de Antonescu în avion şi dus 
it fa arii soldatilor ce luptau împotriva 
E ae ; - liberare' de către sovietici să fie 
comunismului, câ apoi după E rd 
la Ce ulei şi Vasilica, mai ședea şi un călugăr 
E în vârstă la aproape şaptezeci de ani. Era jero io 
Clemente care văzuse multe în viață și cunoştea tot ce A 
petrecuse la Maglavit. În lume, nu se despărțea de Vasilica zi 
în ruptul capului. Orice vorbă spusă fetei de cineva, trecea pri 
urechile lui. La masa comună, împreună cu feţele bisericești, 
Vasilica răspunse la toți Cuvioşii Părinţi și lui îi daseră 
lacrimile, că-l învrednicise Dumnezeu de-i dase o ucenică așa 
aleasă. Sfinţii Părinți își aruncau numai ochii unul la altul, 
netezind bărbile lor albe de vremi. Când sau urcat în tren, 
aveau cu ei raportul, “că Vasilica Dragu nu suferea de boli min- 
tale. La trup şi la suflet complect sănătoasă. 


începuse a 
îngrijeau de i 
unui “apostol 


8 


* 


Cârciumile din Tudor Vladimirescu își pierduseră mai toti 
clienţii. Lumea cuprinsă de frica pedepsei dumnezeiești, nu le 
mai vizita, iar pe străzi nu se mai vedeau beţivani. Cârciumarii 
înjurau de mama focului pe Vasilica. Afacerile nu le mai mer- 
geau şi ei trebuiau să se apuce de muncă grea. Puterile binelui 
erau la lucru, dar cele rele nu dau nici ele înapoi. 

Într'o zi de duminecă cu soare, sute de locuitori se adunaseră 
în jurul celor trei cruci. Cârciumile de alături, bătea vântul prin 
ele. Vasilica se suise pe scaunul de lemn anume făcut și se 
adresă mulțimii: 

— «Fraţilor, surorilor! Am auzit că mulţi din frăţiile voastre 
mă faceţi sfântă. Nu uitaţi că eu sunt o păcătoasă şi că nu sunt 
cu nicio centimă în faţa lui Dumnezeu mai presus ca frăţiile 
voastre. Poate că mai păcătoasă decât mă puteţi crede. Bunul 
Dumnezeu a vrut ca să vorbească lumii prin mine păcătoasa și 
să arate pedeapsa ce o aşteaptă, dacă se îndepărtează de El. 
Aici pe pământ, noi nevrednicii, ne dăm fel de fel de numiri 
unul altuia, de ranguri, de stimă, dar numai Tatăl Ceresc ştie 
cine le merită cu adevărat, sau dacă trebue să le poarte. Noi 

aici, în viaţa asta trecătoare, să avem o singură grijă: ochii 
sufletului nostru ţintă la Mântuitorul nostru Isus Christos. 
Desbrăcaţi de numiri şi poziţii pompoase, să ținem flacăra 
sufletelor noastre tot timpul aprinsă ca fecioarele din Biblie. Să 
mergem în jurul altarului Mântuitorului nostru în fiecare 
duminecă şi de câte ori ne îndeamnă inima. Să luptăm din toate 
puterile noastre contra ispitelor zilnice ce ni le întinde 
necuratul, cercetând cât mai des preoţii altarelor Mântuitorului 
care s'a jertfit să ne răscumpere de păcatul strămoșesc. Amin!» 

Aici Vasilica termină, îşi făcu semnul crucii şi apoi cobori. 
Mulțimea toată şi-l făcuse după ea, apoi ca la comandă începu a 
cânta: 

«Isus Regele Cel Mare, 
Și-a pus oastea în mişcare. 
A pornit oaste Cerească, 
Pământul să-l cucerească.» 


Ostaşii lui Isus, ai gornistului din Sibiu, preotul Iosif Trifa 
cântau dorinţa lor, ca inimile tuturor neamurilor, să fie cucerite 


9 


Neamurile să-l fie turma, iar Christos Păstoruj 
x către seară, apol s'au despărţit. 

+ acasă însoţită de încă câteva fete tinere, În 
țin de vorbă cu ele, apoi s'a despări, 


hristos. 


ntat pân 
pleca 


de Isus C 
lor. AU câ 


Vasilica â P!“ 4 
faţa porții, A înali A ă se schimbe, vede că uitase us 
i tre în casă $ > șa dela 


in o î i 
Când să cpisă. Sa întors SO închidă, dar când să pună Clanţa, 
curte (n tugăr în faţa ei. Acesta îi dă bună ziua si începu ad 
apare un e fusese frumoasă și liniştită. Ea îi răspunse 


i de vremea car ie 
o ecntiuae? rușinată că nu fusese mai înainte atentă 
ge O fată bisericească şi apoi ca un fel de răspuns îi maj 
a i 


* ce «că ziua a fost frumoasă așa ca toate lucrurile și ființele pe 
spuse “C creat bunul Dumnezeu." Tot timpul, cât ea vorbea, 
a lăsase din ochi. Mai la urmă i se adresă din nou; 
zit că eşti evlavioasă. Tare mi-ar place să te ajut ca 


care le- 
călugărul n'0 
— «AM au 


i voi ui.» 
ă faci voia Domnul - 
În vocea lui, călugărul, avea ceva blajin, de mieros. Se 


apropie mai mult de ea și o întreabă “că dacă nu vrea să meargă 
e ae mănăstire, fata, rămase gânditoare, scormonind 
întruna cu vârful pantofilor în pământ. Pe cât de tulburătoare 
fusese această întrebare pentru ea, pe atât haina lui neagră de 
călugăr îi impunea respect. În această nehotărire, cuvintele 
începură să-i tremure în gât, nejudecate, ca venite de aiurea. 

_ «Părinte, la lucru acesta trebue să mă mai gândesc. Vreau 
să-l întreb şi pe părintele Săndulescu. Sfinţia Sa este preotul 
nostru de aici din sat. Sfinţia Voastră îl cunoaşteţi?» 

— «Îl cunosc cum să nu, dar tu poţi singură hotări de soarta 
ta.» Fig 
Vasilica nu mai putea vorbi nimic. Schimba rar din umeri, în 
semn că nu poate să ia nicio hotărîre. Capul şi-l ţinea mereu în 
pământ. 

— «Na! Iscăleşte ici în condica asta cel puţin!» 

Călugărul scoase din buzunar o condică şi un creion. La 
vedere lor Vasilica făcu un pas înapoi. Călugărul însă după 64: 
Fata începu acum să se retragă în regulă din faţa lui. Din timidă 
ŞI nehotărită cum era înainte, acum intrată în curte îl pri 
drept în ochi. Faţa lui era neagră de mânie, schimbată. 
EA mi-ai luat cea mai mare parte din suflete până 40% Ti 

să el la ea. «Așteaptă! Nat» flutură el bastonul în vânt Ca $ 
10 


lovească. ti 
Vasilica, pusă în faţa acestei situaţii, pe neaşteptate, scoase 


un țipăt, ridicând mâna stângă în sus, şi din obișnuință își făcu 
semnul crucii cu mână dreaptă repede. Nu apucase să-l termine, 
că şi văzu deasupra călugărului o mână înarmată cu o sabie de 
foc, care lovindu-l l-a prefăcut pe loc în pulbere ce repede a 
dispărut. În jurul ei, pe pământ nu mai rămăsese nimic din 
călugăr; condica și creionul ce le avusese mai înainte cu câteva 
secunde în faţa ei, la fel. Câteva țărance au văzut-o sărind în 


lături şi țipând, dar pe călugăr nu. 
* 


Pe locul unde tânărul fusese văzut de Vasilica prima dată, un 
credincios a ridicat cruce. Tot trecătorul se oprea aici şi se 
închina. În zile de sărbătoare, din toate direcţiile satelor din jur 
se îndrepta lumea spre ea. Văzute de pe deal drumurile păreau 
presărate cu furnici de aceste procesiuni. Legendele ieșeau cu 
duiumul din gura lumii. Unii spuneau că pe acel loc cu minunea 
ar fi fost odată omorît un sfânt de Turci, alţii că în timpuri 
vechi S'ar fi petrecut minuni. 

Vasilica, în beţia ei religioasă, vizita deseori acest loc. Efectul 
vedeniilor produse mari transformări în firea ei. Din sburdal- 
nică cum era odată, devenise liniștită, calmă. În viaţa ei zilnică, 
lucra şi se purta în aşa fel ca prinsă în mrejele unei puteri 
misterioase, ce-i da siguranța existentei la fiecare pas făcut. O 
fericire neînţeleasă îi radia pe faţă. Ochii ei mari căpătaseră şi 
mai mult din frumuseţe. În jurul ei răspândea numai încredere 
şi curaj. 

Într'o dimineaţă de Decemvrie era din nou la cruce. Singură. 
Mantaua albă de zăpadă fusese aşternută proaspăt chiar în ziua 
aceea. De sus nu mai cădea niciun fulg. De aici de pe deal ea 
vedea totul acoperit în jurul ei. Numai în fund, spre satul vecin 
se întindea a fâşie de pădure de salcâmi cu ramurile desgolite de 
frunze. Dacă locomotiva de tren ce trecea pe calea ferată nu 
scotea pufuituri sub greutatea vagoanelor ce le trăgea, tinutul 
intreg ar fi părut scufundat într'o linişte de mormânt. 

Ingenunchiase ŞI după câtva timp îşi termină rugăciunea 
obişnuită. Dând să se scoale ridică ochii în sus clipindu-i și apoi 
rămâne orbită de o lumină ce se proiecta pe cerul gros de norii 
negri. Nu i se făcu teamă. Căzu din nou în genunchi şi aştepta. 


11 


„DP aa RE at o aa 


iubit!» 
tul meu! £ i 
e „ji în sus şi de data aceasta văzu ce Nici 


cl : TA 
no ea închipuis deasupra ei, ceva mai în faţa, 
via o cunună strălucitoare pe cap. 


sedea Maică 
—“ 


Q. căldură nespus 


năvălise în Ci Măicuţă!» exclama ea plecând capul în jos. 
—«Oh! On: Ă 


claca şiroaie şi în tresăltările corpului 
e A gi$ 
Lacrimile e credea că O smulge. 


d Ei -mă! 
strângea a AA mea! Linişteste-te! Ascultă-mă!» 
ca : î imile îi 
— «Vasilica, si ridică din nou capul în sus. Lacrimile îi cur. 
Ea se liniȘii $ iept părul îi ieşise afară din cașmir, acoperin- 
e . > A : 3 
Coe SPA ci cărnoase nu şi le mai putea stăpâni în 
du-i fata. entană a corpului. Tremurau. Mâinile grăsuțe, 
liniştea rate marmoră pe lemnul negru al crucii. Părea că se 
albe, A nu era calmă. Gândurile şi auzul ei păreau că se 
Serie ea spre a face corp comun cu lumina orbitoare. 
mu = ic si O î uia aşa de cald! 
asul Maicii Domnului suna puternic ȘI O învăl Ş 1d 


Ni iodată în viata ei nu auzise printre vocile omeneşti Ceva 
ICI > 3 


asemănător. and 
— «Te ascult, Măicuţă:» : 
= evasilical Aici, pe locul acesta, vreau să am Mănăstirea 


Mănăstirilor.” Vreau să am O mănăstire numai din fecioare. Mă 
înţelegi tu?» pia 

— «Te înțeleg, Măicută:» ai 

Ea vremuri grele pentru voi ȘI pentru țara 
românească. Rugaţi-vă! Dar Mihail va veni la timp şi vă va lua 
apărarea. EI va fi protectorul, mă auzi tu?» 

—«Te aud, Măicuţă!» E : 

— «Acum du-te la preotul din sat şi spune-i ce ţi-am Spus 
eu!» 

Vasilica n'a mai auzit nimic în afară de aceste cuvinte, 
Lumina puternică din jurul ei dispăruse şi revenindu-şi din 
vedenie se credea rămasă în întuneric. S'a frecat mult la Ochi 
până când și-a căpătat vederile de mai înainte. N'a băgat de 
seamă când se sculase în picioare. Se simțea obosită. A căzul 
din nou în genunchi. După o rugăciune lungă, unde mai mult â 
Plâns decât s'a Tugat S'a ridicat din nou şi gânditoare, â plecat 
2 


5 Ij ȘI Ri 
Ah, Măicuţa» de. puternică, amestecată cu bucurie 4 


spre sat cu sabia de foc a Arhanghelului mereu în faţa ei. ai 
se asemăna celei care prefăcuse în pulbere pe diavolul prefăcu 
în călugăr ce vroise să o înscrie în mănăstirea lui. 


PROLOG PE PĂMÂNT 
RR 


Martie 1944 

«Jur să urăsc de moarte...» 4 

Colonelul Cambrea strigase jurământul puternic la microfon. 
De câteva luni el era comandantul diviziei Tudor Vladimirescu. 

Maiorul Petrescu, educatorul politic al diviziei a urmat după 
el. El nu găsise destulă tărie în strigătul lui Cambrea, acum 
striga formula jurământului în fraze scurte și tare, vrând să 
impună hotărîre trupei, adunată careu în fața tribuncei. i 

Rapoartele educatorilor de subunități venite la secția lui de 
educaţie politică şi cultură, erau mulțumitoare. Două săptămâni 
de agitaţie mai înainte dar trupa și ofițerii nu fuseseră pe deplin 
convinși de noul jurământ ce trebuiau să-l depună. 

Cambrea retras în spatele lui zâmbea numai. În sinea lui era 
nemulțumit de el însuşi; Petrescu se impusese mai mult trupei. 
Aceasta se vedea şi după feţele zâmbitoare ale ofițerilor ruși 
masaţi pe tribună. 

După Petrescu a urmat politrucul rus al diviziei. Cu glas 
temperat şi cuvinte stâlcite repeta formula, iar trupa şi ofițerii, 
la semnul politrucilor îl urmau: «Jur să urăsc de moarte . mi 16). 
ce este fascist, reacționar şi duşmani ai poporului ... jur să 
păstrez prietenie U.R.S.S.-ului, marea prietenă a popoarelor 
asuprite...» 

Ana Pauker era şi ea prezentă. Ea făcuse atâtea jurăminte 
mai înainte precum şi Cominternului, noua organizaţie mon- 
dială a tătucului Stalin, înființată după dizolvarea Inter- 
naţionalei a II-a, consecința a tratatelor dela Teheran. Şedea 
lângă Mareşalul Malinovski şi alți aghiotanţi ruși în picioare pe 
tribună şi numai din ochi se lăsa felicitată de ei. În faţa ei şi a 
responsabililor lui Stalin avea acum turna : 
viitoarei armate române socialiste. 


Divizia Tudor Vladimirescu de panduri era înarmată şi legată 


13 


t nucleul tip al 


din acea zi secţia ei de reducaţie 
începând țească a unul neam întreg, cu 
a e C 
s 


Su aptare sufle d apusul sclaviei impus de 
soare, A de â fite n curân e va sfârşi! Culacii, ex- 
dee, fară vol k reacţionari ȘI pci dușmani ai poporului 
dl ji sciști AN ână Bi durilor! Înregimentaţi în 
Puatori Ic pră ți de UE cu oasele şi mormintele 
urmau Să că, to a Jui socialist român! 
gbele Si ; u e Ati în tară jurământ. Slab și 
ora și Oe Bee anapoiat seu îmbuibat Cu cultură, 
uernic, POS! e ci că facea La ID AVEA că a. 
cunci, i moșteniseră sei fusese O zi de sărbătoare, 
me, ământ de Ma înăltase inimile. Acum însă, în 

| CeV A 


i ge, bratele lui Oka, 0 frică necunoscută pusese 
ci Cuvintele repetate după Rus “jur să 
stăpânire pe fiint Ca neobişnuit, ceva prea greu pentru 
urăsc de moarte a 2 interiorului lor. Înconjuraţi de instruc- 
pârghia de ge olitici români atunci ieşiţi proaspeţi din 
ori roi şi edu A va si aiurea, prizonierii voluntari ai 
şoolile p oii (6 e . 'urământul, iar cu ochii căutau în 
dz auriu ue SA i ăsească o scăpare. Îngheţul ce 
ale gările i ot ia ă e oprească și acel murmur silit 
prese span pe e a : E asc? mulţi îl puseseră 
în gât. Cuprinși de spaima cuvântului urăsc, o Pr AER 
a da între :să și “urăsc” Politrucii de companii ȘI p/otoane 
Stei semne la ei, să strige mai tare. Ei deschideau Insă pa 
gura mare, mișcând capetele cu gâturile înainte S a 
bunăvoință şi supunere. O răsturnare greoaie se petrece ; 
ființele lor. Marele Stalin, U.R.S.S.-ul, erau o lume prea grea ( e 
înţeles pentru ei. Lumea sovietică li se părea 0 lume apocalip- 
tică atunci născută dintrun sâmbure diavolesc, dintr LU 
monstru, Acest monstru, se chemase odată “Rusia Țaristă, 
reprezentanta ortodoxismului pe pământ. Ea se sprijinise pe Ol“ 
ganizaţii polițienești, nu mult mai pe jos decât a celor de pe 
Vremea inchizițiilor. Ș 
Reacţiunea a fost puternică sub opresiunea ei. În masă 
Poporului, în tineretul din generaţia lui Stalin, nașterea unei 
Eni pe ate na fost cu putință. Opresiunea grea i 
iunea cu pigmentul urii, cu gustul de distruge 
14 


nihilist. În frecarea uriașă dintre opresiune şi reacțiune, s'au 
încleștat dinți și s'au schimbat, în tulburarea urii, minţile. Ura 
și-a făcut loc larg în inimile a amândouă taberile. Lupta 
dreaptă, cavalerească, pe calea onoarei, a fost înlăturată. Aten- 
tatele, asasinatele, deportările, au căpătat forme și mai urâte 
decât ele. În momentul când opresiunea şi-a pierdut controlul 
puterii şi stăpânirii de sine, reacţiunea s'a ridicat nimicitoare cu 
mult mai mult ca adversara ei. Un Stalin tiran cu nota orientală 
gengis-hanistă a pus mâna pe destinele unui popor nestingherit 
de granite. 

Setea de dreptate a fost mare în Stalin. Terorizat peste 
măsură şi lipsit de mijloace în luptă cu opresiunea, a fost nevoit 
să iasă la drumul mare în Baku. În viitorul om de stat o nouă 
conștiință de sine şi-a făcut loc, înainte de a da lovitura 
poștalionului cu bani. O conştiinţă de sine, născută din frecușul 
opresiunei puternice şi dintre revoluţionar. 

De aici toată nenorocirea mulţimii care și-a pus nădejdea în 
el. Teoriile lui Marx, interpretările lui Lenin, n'au fost altceva 
decât baloane de săpun colorate frumos în mrejele lui Petru cel 
Mare, spre a lua ochii nedreptăţiţilor, asupriţilor şi nemul- 
țumiţilor. Sfânta “Slobodnă' a fost transformată în inchiziţie și 
crime în forme mai draconice ca pe vremea pravoslavnicilor. 
Stalin a simplificat lucrurile —a împins masele în colectiv, iar pe 
deasupra le-a țesut cu armata politrucilor. În fapt un partid 
minoritate, care s'a botezat singur “bolșevic, partidul mojicilor, 
cap şi ochi, peste majoritate. 

Cei din partidul bolşevic, politrucii, sunt elita mulțimilor. Ex- 
emplare de cinste şi modestie, cei dela bază au existenţa 
asigurată cu mult deasupra necesarului sau a mujicului tovarăș. 
Avansările pe poziţii le fac numai acei care dau dovadă de 
vigilență în distrugerea inamicilor partidului. Principiul par- 
tidului “cine șchioapătă trebue distrus” este păstrat cu strictețe. 
Tiranul ştie că nimeni nu se poate urca până la el fără să 
Şchioapete. Cei din jurul lui sunt nişte tolerați. 

Alunecaţi pe panta abaterilor dela linie, militanții nu mai au 
speranţă de scăpare. Cu cât greşesc mai multe pe atât se silesc a 
fi slugi tiranului. Neexecutând dorinţa acestuia, în fata lor n'au 
decât moartea. Când sunt încadraţi în partid, religia materialistă 
le stăpâneşte ființele, iar fanatismul în credința partidului îi face 


15 


E ee 


a lor măsurile cele mai neumane 

țitori, luând asupra, pi socialist. Căzuţi în greşeala, 
fat erea formării ă la suprafaţă schimonosit, restuj 
chiar, În fiinţei 10 Die rămas din ceea ce a avut odată 
i ge de tortură mare nimic cu liniștea 
ă, Expresia de tortură, interioară 
pi Jismului, orăncusace Că pi care 
creaţie ate stat numai CU ochii în dă fi n i care la 
g viată întreâs mortii se sbate în spasme. Poli rc căzut de 
vederea Route Ala neputinţă. Văzându-se în isgraţie nu 
decât să se acuze până la ștreang. Şi în 
când sunt arătaţi, sau 0 cer inter- 


i . 


oreşeli ei Că 


esele partidului să fie distruși. 


Anei Pauker a fost condamnat la moarte pentru 
Când soţul ma putut face altceva mai bun decât a-l acuza 
deviaţionism, A An poziţia ei. Altfel, toată activitatea vieţii ei 
sa 3 > A a 
de tidăi (a unismului mondial ar fi fost năruită. 
în slujba 0 Rusia, Ana Pauker a cerut cetățenia U.R-S.S.-ului, 
Î e o a fost introdusă în Politbirou şi ușa marelui 
În SiUță deschis mai uşor pentru ea. Ținuta ei dreaptă pe la 
Stalin clasat-o personajul No. 1 printre comuniștii români. 
ieoE piu da u, Bodnăraş, care erau si ei în Rusia, au fost 
3) [i ra $ E 
sk se s, ial doilea. Pe cei care erau elita partidului com- 
șa Rt Ea inescu-lași, Bujor, Gheorghiu-Dej, ete, 
ist român, Constantinescu-lași, , L 
3 1. Ei avuseseră destule ocazii să treacă 
Stalin nu punea mare preţ. Romani FaptuaRN 
în Rusia dar nu vice-versa. Ei erau E 


cântărea mult în defavoarea lor. 
* 


Pe tribună lângă Malinovski, Ana Pauker îşi scotea pieptul 
înainte. Cu ochii întredeschiși, primea defilarea diviziei Tudor 
Vladimirescu. Cu aceşti panduri urma să izbească în statul și 
armata fascistă regală română. Să izbească şi să întoarcă totul 
pe dos. În închisorile prin care trecuse ea să bage pe 10ţi acel 
ce, odată, îi făcuseră ei parte de ele. Pe poporul acela de ţărani 
care n'a vrut să asculte de ea, să-l strângă în coloane şi să-l 
trimită la muncă forțată de colhoz. Țăranul, în ochii ei, nu Ci 
mai mult decât o vită care lucrează toată vara în agricultură, Iar 
pe timpul iernei trebue rechiziționat în industrii. Muncitorul de 
fabrică, proletarul, să nu mai fie exploatat în industrii private: 
16 


Să lucreze în uzini naţionalizate, unde interesele partidului pot 

ca să-l transporte dela un loc Ia altul ca pe o sculă. Cei care pun 
interesele lor personale înaintea disciplinei partidului, să 
îngroașe rândurile saboteurilor, deviaţioniștilor, Și la cot cu ex- 
ploatatorii să fie întrebuințată la munci constructive. 

În eliberarea poporului român, într'o dreptate socială pentru 
el, Ana Pauker nu credea. În cuvintele-i adresate prizonierilor 
români mai în fiecare frază stau: eliberare, desrobire, 
descătușare de fascism, de capitalism, de reactionarism. Ea însă 
în niciunul din aceste slogane nu credea. Cele văzute în ţările 
socialiste ale lui Stalin, erau departe de aceste idealuri. Toată 
forța şi hotărîrile ei porneau din dorinţa de a se răzbuna. 

n. tinerețe avusese o dragoste nefericită. Înşelată de 
conaţionalul ei evreu, în care îşi pusese nădejdea să se 
căsătorească, Singura ei mângăiere şi-a găsit-o în ideile 
revoluționare. Dela socialismul măsurat a coborît-o mai spre 
stânga, mai în jos spre lipsa mare, unde ura mulțimilor de săraci 
contra celor avuţi este puternică. De aici încolo, încet încet, 
tăria dragostei ei, dăruirea ei, s'au transformat în ură, luând 
drumul răsturnărilor de clasă. Căzută aici, înţelegerea şi rezol- 
varea situaţiilor materiale pe calea dragostei, în gândirea ei nu- 
şi mai avea loc. În locul ei a pus ura, iar înţelegerea a înlocuit-o 
cu forța. Toată ființa ei a fost cuprinsă de dragostea distrugerii 
şi gustul de a comanda. Urcată pe ruine, să comande mulțimi- 
lor, să stăpânească, să se poarte în blănuri scumpe comandate la 
Paris şi să trăiască. 

În România nu mai avea nimic ce să iubească. Poporul nu 
ascultase de ea. Pe cale legală, democratică, n'ar fi luat nicio- 
dată un scaun de deputat. Cei câțiva proletari lipsiţi în care îşi 
pusese odată nădejdea, fugiseră toți la Codreanu, ca apa 

zăgăzuită ce rupe totul în calea ei şi trece la matcă. Muncitorii 
dela atelierele Griviţa, dela Căile Ferate şi dela Tramvaie îi 
întoarseră spatele. Acolo unde ea își făcuse apgitaţiile nu mai 
avea nimic. 

În 1938 își trăia apusul influențelor. Ambiţiilor ei însă le-a 
venit în ajutor, în 1940, propunerea trimisului rus la Bucureşti, 
fiind schimbată cu un prizonier român din Rusia. Stalin, care își 
vedea obosiţi instigatorii din România, puși în umbră de curen- 
tul anti-comunist român, ca să menţină atmosfera vie în acest 


17 


sector, a trebuit să săvârșească un act; a luat la el pe 
dase dovezi că eră mai activ şi mai de încredere. Din a 
ment steaua Anei Pauker a început să licărească din notă mo. 

Evenimentele internaţionale s'au desfășurat, asa E 
culase marele “părinte” al popoarelor; încă o lună, A ua cal 
Ana urma Să intre cu divizia Tudor Vladimirescu A trei, şi 
forțelor. Să intre în țară înarmată până'n dinţi și să cal jocul 
Putregaiul burghezimii românești, vânduţii ang)o-ărezieaaa dă 
îi putea avea din moment în moment sub picioare. Andi al 
antrenate de tăvălugul dorințelor asiaticilor asupra Euro; sii ei 
je mai putea face sta nimic împotrivă. Ea cu Poeti nu 
România, Vasilewka cu Rokosovski în Polonia, Sokolowii i 
Cehoslovacia. Până la Atlantic mai rămâne numai un să . 
făcut. Marele Stalin va şti să-l facă şi pe acesta. Fructul En 
al civilizaţiei occidentale este plin de apetit. Îi ajunse . 
maturitate, iar lăsat pe mai târziu putrezeşte și începe a mirosi 

Ura își începe marșul ei de biruință. Cu dragostea nu se pot 
îmblânzi instinctele. Europa nu se iubeşte; se urâşte, se intripă, 
Ea trebue împăcată nu cu dragoste, ci cu prăpăd. 

«Trăiască marele Stalin, eliberatorul popoarelor asuprite de 
clica fascisto-reacţionară-capitalistă!» 

«Trăiască ura!» 


ace] Care 


18 


| 
i 
| 
| 
| 
| 


AMINTIRI DIN COPILĂRIE 
ȘI VIAŢA DE ADULT 


UN “SFÂNT” VASILE 


AMâncasem de prânz. Mama spăla Străchinile, iar eu cu ceilalţi 
frăţiori mai mici sgâriam cu unghiile acele de ghiață de pe 
geamuri. Tot timpul cât a durat masa, Roşu, câinele nostru de 
curte, ca de obiceiu, făcea încontinuu un dute-vino, dela șura de 
paie la uşa casei. Câteodată îl auzeam schelălăind de frig. Atun- 
ci Sgâria cu piciorele în ușă şi pleca din nou. Eu reuşisem să-mi 
fac un loc de vedere mai repede ca ceilalți. Punând ochiul la 
geam îl văzui pe Roșu venind din nou. În loc să tragă la uşă, se 
opri pe loc, înălță capul, lătră de câteva ori, dar tăcu repede. 
Tata îi făcu boţul de mămăligă, ieși afară, i-l aruncă, şi el îl 
prinse din aer căscând gura. După ce înghiţi de câteva ori, mai 
căută cu botul în jos după fărâmituri, apoi plecă la copca de 
paie cu miţele de păr în sus răvăşite de viscol. Nu înțelesesem 
lătratul scurt al lui. Uitându-mă la poarta curţii, îl văzui pe 
nenea Vasile trăgând cu greu pe ușă înăuntru pe ţaţa Sanda, 
nevasta lui, prin deschizătura Strâmtă, întroienită. El avea o 
botă pe spate, iar ea ținea copilul cel mai mic în braţe. Amân- 
doi se îndreptară spre casa bătrânească cu privirile întoarse spre 
noi. 

— «Mamică! Mamică! “Ceaiul mă-sii” cu țața Sanda intră la 
bătrâna!» strigai eu sărind din pat. 

Așa îl chemam eu pe nenea Vasile care înjura încontinuu de 
“ceaiul mă-sii” și pe bunica Tinca, mama tatei, “bătrână. 

Când tata intră pe ușă în casă, eu îi trecui pe dedesubt. În 
zadar dase el să mă apuce de cămașă; eu deschisesem uşa dela 
tindă şi 0 trasem după mine, auzind doar numai în urmă o 
înjurătură de “mamă.” Clanţa din afară a uşii îmi reținuse puţină 
piele de pe degete, luat însă în primire de viscolul ce-mi sălta 
cămașa peste cap, uitasem de usturime. Mii de săgeți „mă 
pătrundeau până la oase. Fugeam pe cărăruia făcută de dimi- 


21 


ână la şezul. 


xpadă P , 

n zăpad. E, e mai 

ai cunoștea» P dar du ăcene! A 

Hă eabia Sg eram mai 1? „ice pânza pe MINE: 
neată, rtas 'a vrut Să mal el Baie timp 
se &, ii până 


I ina 
: în Casă -> ami spunea fosa 
înmulțise. duce la ue ră A SE caderea ZăP 
să stăm 


i ă $ 5 
obligați S | i 
i che “ca pentru primul Sol 
ii, i-au ler 
dea i a atoli să poarte 
Mea ri Ei nau avut nicioda 
orii mei Mal ş 
frățiorii MEI 
ui. < IE 
SS ehiși mereu în Casă, iarnă, 
rin e 
care le făceam vară prin £ a e 


isicile aruncat 
Ra tră ne resemnasem 
2 totul” fără a 


te gân 


talgic la jocurile 
i a evul cu căţeii 
rin împrejurimi. „În 
dul “că odată vom fi și 
mai fi obligaţi de a 
duri, când cei “mari” 
i ea să fugă, 


şi 
neputința n03s 
noi mari ŞI NC Y 
aștepta dela pări 


vom cumpăr NU 
nții noștri. Și în aces ile 
era da pi Aa se celor mai mici care 
: Aa i 
i b privirile inv! Ra IEE ete 
ieseam afară ŞI SU Peri 
pri i am roate mari p U 
veau pe fereşti, făce mari prin! pa 
îs ta de durerea îngheţului. “Cine ține mai ; 
n 


A i unul pe altul! 
A îi să deschid ușa dela casa DA ee e 
i în fata mea. EL mă ridică pe sus și intrat 1 

aa E oatuti A Fratii ceilalţi, bătrâna, fiecare găsise 
ra de Sos pe socoteala mea, râzându-mă. Nenea ră e 
începu a mă trage de nas, de urechi şi mă gâdila pe sub pântece. 
Ar fi trebuit să mă sbat la desmierdările lui, dar eu, cu toate 
că-mi plăcea de el, stam nesimţitor de durerile îngheţului. 

—«Măăă! Că semeni mă-tiib» mă scutură el, înțepându-mă 
cu mustăţile încă pline de ghiaţă. 

—4«Hă! Că alta nu găsești să-i spui!» sări bătrâna răutăcios. 
«Nu vezi că-i Șerban leit?» 

— «lată vorbă» îi răspunse nenea Vasile. «Chistruile pe faţă, 
ochii, obrajii! Așa ceva n'am văzut în neamul nostru.» 

Bunica Tinca îi aruncă priviri de leoaică rănită, dar negăsind 
semne de ale rasei ei la mine, își strânse focul pe inimă. Era 
când Rsese în peeattură mijlocie, dar iute din fire, Odată 
cu Neagu, bunicul meu mort e a istorisi cum se măritase 
zi ) OS în timpul războiului mon- 


0 III 


dial. Când m am mărit și începui să împleticesc limba mai bine 
în gură, O necăjeam mereu: «He! Bătrână! Te-a furat bunicul 
lu pi sefia apo int dal faci bucicuța 
A e: priit). gl cu picioarele goale pe 
zăpadă, prin grădini și sărind garduri să-i cazi în brate?» 

—<Taci împelițatule, că-ți crăp capul! . .. » si dacă nu-i 
fugeam din față poate mb'aş fi ales cu ceva dela ea. - 

Cu mine se arăta prietenoasă numai când îi aduceam apă 
dela fântână, când îi păzeam hergheliile de porci, sau când îi 
căram cu brațul lemne de foc la cuptorul din ogradă, unde în 
timpul verii făcea mâncarea pentru feciorii ei “ca bradul, că 
feciori ca a ei nu se găseau în sat. În afară de aceste sărituri 
benevole, se uita la mine numai chiorâs pentrucă nu eram 
sămânță din sămânţa neamului ei. Dar nici eu no puneam la 
inimă. În grădină, vara, văzându-o că vine pe cărare, atunci când 
nu mă mai vedea prin curte şi știa că sunt plecat să-i fur prune, 
pepeni sau struguri, mă culcam repede sub frunzele mari ale 
bostanilor în așa fel ca să ajung cu mâna la cărare. Când ajun- 
gea în dreptul meu, scoteam mâna încetişor şi, hop, o apucam 
de glesne. Cuprinsă de spaimă țipa ca scoasă din minte, săraca. 
Eu scoteam capul printre frunze s*o privesc; ea fugea ca o 
căprioară cu toate că avea peste şasezeci de ani, fără să se uite 
în urmă. Urmărindu-o, o păseam în mijlocul curții bleste- 
mându-mă, galbenă la față, căutând să-şi acopere repede perii 
albi răvăşiți, cu cașmirul ce-i cădea din cap în timpul fugii. Când 
mă vedea învineţea de mânie. Se înşira după mine să mă bată, 
dar pe cine să-l prinzi? Seara, când îl vedea pe tata îi povestea 
istoriile mele în lacrimi. Tata mă ciufulea câteodată, dar deseori 
văzând că şi fraţii lui pufnesc în râs, mă amenința numai, râzând 
Şi €l cu inima, dar întotdeauna făcând-o pe seriosul. Când căuta 
să mă prindă, îi fugeam din față. 

Mama? Când auzea de boțocăniile mele, râdea cu mâna la 
gură, trimiţându-mi priviri prietenoase. Prin mine își mai vărsa 
şi ea focul asupra soacrei. Mereu, mereu mama soacră o certa; 
ba că nu mătură prin curte, ba că nu-i face mâncarea la timp lui 
Șerban, ba că nu-l îmbracă cum îi place ei... şi câte altele. Eu 
îi înţelegeam necazul și în capul meu încolțea gândul so 
răzbun. Tocmai când bunica era îmbrăcată mai frumos şi avea 
papucii turcești în picioare, venind dela fântână, la poarta 


23 


ătată cu O 
găţat 
E pangli E le, vărsându-Și 
rintre PIC! toate Pi: "că până la 
ţii, îi trăg p “tuba capat până 
cur că subțire de ta legând de unde vine 
d rea cu apă PC Pi; și ea să an os cu mama. Se 
d Aveam ȘasC i e mai (UNS cartă. După 
mânt. = 
ue î iernii 
urtă d să-i asculte cae aroriseră la începutul ici a 
ea, mamă UI“ 2 Nicolae Și Jon se Gheorghe er 
“orii ! Ei 3 ă Ă 
Feciorii el iarnă în aceeași să „taseră Să CAIreSC— an 
șilecuu i. aveau de bine Ei mă pe degete, să joc min- 
flxcău. Toţi mă <. ului —să fluer e ret 
rea ca la păscu 
sezut ZI de mă luau noaptea cea E us mă 
ea, turca, CLC ergea mai Ă 
dau îmi dau calul care merg za scurtă de pe ereabăn, 


nile amândouă de coa si 
zână echilibrul, mergeam C d 
cotituri sau la Opriri brusce, 


ţineam cu Mâi 
mai târziu, prin 
Chiar dacă cădeam Ia 
doar numai Cu CuCul€. 

Ce să mai zic şi de alte 
timpul verii, după ce impi 
Ja programul nostru ştiut. 
ce tineam sfaturi în șoapte, p 
care mai rămâneam, adunam 


mă alegeam 


te amintiri plăcute? Ajunşi pe câmp, în 
edecasem caii, treceam fiecare imediat 
Cei mari, moşii mei și alți flăcăi, după 
Jecau în bande, iar eu cu ceilalți 
la repezeală scurtături de coceni 


uscați, aprindeam focuri și coceam porumbi. a Aa Sa 
mâncăm, când se întorceau cei plecați, descărcând din sâni dol 
dora, în movilă, tot felul de bunătăţi: prune, mere, pepeni, 
struguri, etc. Mâncam din toate, coapte şi necoapte, până când 
nici aerul nu-l mai puteam trage prin gură de strepezeala 
dinţilor. Am trăit și momente când paznicii dau peste noi cu 
focurile aprinse; atunci împânzeam pământul, toţi, ca să nu ne 
cunoască. Bătaie dacă primeam, aceasta trecea, mai rău însă o 
încurcam când stricăciunile trebuiau să le plătească părinții 
noștri. Și când eu mă descurcam ușor din aceste surprize 
neplăcute, frații lui tata se mândreau că au un astfel de nepot. 
Cu nenea Vasile n'avusesem de a face. Știam numai că de 


când începui să-l deosebesc era prietenos. Se căsătorise un an 
mai târziu după tata. 


Țata Sanda, fată sin 
Cuza, se plângea că se 
“Vasile, bun de gură, 


24 


gură la părinţi bogaţi, împroprietăriți de 
căsătorise Cu un om așa de sărac si lenes. 
O inșelase numai ca să intre cu mâinile 


EDD 


până în coate” în toate de- 
găsea în sat, opt hectare 
pluguri, două vaci Și Oi, că 
rămăseseră în ultimul tim 


a-gata. Casă cu balcon cum nu se mai 
de pământ, trei cai, doi boi, două 
din câteva zeci ce avusese la început, 


pa p numai cu câteva. “Vasile are din ce 
să trăiască” spunea ea adesea cu amărăciune, “la ce să se mai 


îngrijească să-şi mărească gospodăria? Și de câte ori tata 
e digaa se îşi certa bărbatul: «Nu-ţi mai uda gâtul aşa 

; - NU vezi că nenea Șerban, care la'nceput n'avea 
decât patruzeci de prăjini, acum ne-a întrecut?» «Taci fă, 
muere! Nu-ţi mai face griji» căuta el s:0 liniştească «că doar 
n'om trăi o veşnicie!» Și nenea Vasile căuta să-i vorbească 
frumos, căuta să-i dea și ei să bea, dar ea tot nu se lăsa dusă la 
îmblânzelile lui. «Ah! Că proastă am fost! A trebuit să-mi as- 
cult părinţii! Acum îi prea târziu! ... » 

Nenea Vasile după ce mă mai răsfăță puțin şi înțepă cu 
mustăţile, mă aşeză ușor pe marginea patului, sub ochii fulger 
ai bunicii, luă o cană de lut, desfăcu bota, o umplu cu vin, o 
puse la gură şi o dădu peste cap. 

— «La mulţi ani, Sfântul Vasile!» strigă el celor din casă. 

— «La mulți ani!» îi răspunseră ceilalți în cor. 

După acest început, nenea Vasile a împărțit de băut la toată 
lumea. Când să pună cana pe brâul sobei se uită lung la mine 
şi-mi strigă: 

— «Hă! Mă Paraschive, băiatul meu! Eram gata să te uit!» 

Eu începui să-mi frec călcâile, degetele dela picioare şi mâini 
împingând pântecele înainte de nerăbdare. Tata n'avea vin, dar 
nici nu cumpăra. Câteodată beam la bunicii din partea mamei, 
din Tudor Vladimirescu, de peste Siret. Nu mult, bine'nţeles. O 
gură, dovă. Ce trecea pentru un copil peste această măsură 
“strică capul, îmi spunea mama adeseori. Când nenea Vasile 
îmi puse cana la gură, gândeam la aceste două cuvinte. Băui o 
înghiţitură, două, trei... aveam mâna dreaptă pe cană şi cu 
stânga mă sprijineam de pat. Vinul rece părea că stinge fier- 
bințeala din mine, reacţie a îngheţului suferit afară prin zăpadă 
şi viscol. Uitasem numărul gurilor, dar nici nenea Vasile nu mă 
întrerupea din băut. Înghiţeam înainte de-mi pârâiau urechile. 
Când să termin cana, țaţa Sanda se repezi la mine să mi-o ia 
dela gură. 

— «Da nu-ţi bate joc de copil, Vasile!» strigă ea, aruncându-i 


25 


„Bunica 
ți d a la El fară de 
ri mânioase ilalt ră peau, 4 
Pa nea Vasile P To! e âna 
i râdea CU E Sanda» pe în casă la bătr a 
rautăcioasă a : ui ede întrerup! a 
t timp; ş ' apoi 1-0 
T beau Dă Eco inghitit În e, 
ata El B = 
110 cu Cana: me. PU +: ontpebă mama, 
e Ceilalţi râdeâu în mai opriţi?» Da de ce 
Dar & aveți dă Ni eni nu-i dase să int 
i mira 
“vind la toți mir: ă puse 
privind | fai uşor. mă pe pat, mă p 
răsuflai U$ : du-mă p 


2 Vasile mă lud P! ri și 
Nea și de câteva 01 + liniște de mormânt. 


Ra fluerul 
i ui se împletea cu 
Jodia tristă â cânteculu afară. Toată lumea 


: vin la gât. 
re. În mine se [i de i 


ditoa : i se moleşea 
pasă i furnicărie în pulsul sângelui iar corpul i i iere 
Simţiam 0 ura It. Ardeam. Versurile din cântec n 
din ce în ce mai 1! ecată cu nașii alăturea, 


sau şi vroiam să mă țin tare. Miicesob ie E ea 
duși pe sub ghiață mă înfricoșase. N'a$ 


ae unte. Când nenea Vasile 
curiozitatea mă împinse să aflu amăn 4 za 
se opri din cântec, îl întrebai dacă ela văzut întâmplarea. 

_«Eu n'am văzut mă Paraschivică! Bunică-mea a fost a 
nuntă. Ea i-a povestit mamei întâmplarea. A scăpat RE 
minune. Ştii tu? Colo, la vadul scurt cu podul de lemn pe odgon 
de sârmă. Acolo, apa-i adâncă, adâncă de nu-i dai de fund. Așa-i 
Siretul ăsta păcătos. Primăvara îşi umflă apele și înneacă 
țarinile, iar iarna stă sub ghiată şi înghite oameni.» 

Aici nenea Vasile se opri căutând cu ochii spre bunica de 
parcă i-ar fi cerut ajutor la povestire. Bunica însă nu-l băgă în 
seamă. Era ea ochi şi urechi la cele ce vorbeau surorile. 

Mama își mărturisise țaței Sanda dorința “ca să mă dea la 
şcoli dela oraș, când voi fi mare. Tot timpul, tata o privise cu 
SE pe jumătate închiși, zâmbind cu mâna stângă pe mustăţi. 
iși vorbise nimic, dar pe faţa lui se putea citi car spune: 

uicre proastă, multe-ți mai trec prin cap» Bunica însă văzând 
că mama lua lucrurile în seri 3 

e în serios, fulgera din ochi si, ca î 
cu acul, sări de în mii 1 ŞI» ca înțepată 
) pe pat în mijlocul odăii. 


26 


—————— 


— «Ba asta-i vorbă, fată hăi! Să-ţi înstrăinezi băieții! Aoleu! 
Şerban?» făcu ea întinzând o mână spre tata, «invalid de 
războiu, fără mâna dreaptă .... Când Paraschiv o fi mare să 
rămână pe lângă el, să-i dea ajutor la munca câmpului! Nici de 
loc fată hăi! La aşa ceva nici să gândești!» 

Mama nu-i răspunse nimic. Ştia de altfel că n'ar fi scos-o la 
capăt cu ea. 

Eu mă uitam nerăbdător la nenea Vasile. Începuse să-mi 
vâjâie capul, dar totuşi vream să ascult înainte. 

Nenea Vasile îşi puse mâna la frunte şi continuă: 

— «Era 0 iarnă geroasă, ca acuma. Siretul îngheţat tun. Din 
partea cealaltă, din spre Iaşi, a venit mirele cu naşii şi O mul- 
țime de sănii să ia mireasa care era de aici din sat. Când a 
plecat cu ea a fost mare ceartă. Ba a fost şi bătaie. Flăcăii de 
aici n'au lăsat să plece mireasa decât după ce mirele a dat bacșiş 
mare.» 

Aici, eu căutai să ridic ochii către el, dar se învârtea casa cu 
mine. Nu mă simțeam bine. Pe gât mi se ridica un mototol greu, 
neplăcut. Nenea Vasile însă continuă. ÎL auzeam, dar cu greu îl 
vedeam. 

— «Dar știi tu? Ca la nuntă. Odată plecaţi sau luat la 
întrecere cu săniile. Scoborînd pe panta vadului, săniile în fugă 
mare au slăbit ghiaţa la mal. Pe la mijlocul nunţii venea sania 
miresii cu naşii şi încărcată cu toată zestrea. Fiind grea, a rupt 
ghiaţa şi hodâlbâââc!» 

La “hodâlbâc am fost la sfârşitul puterilor de a mai putea 
ține capul sus. Tresării odată ca și cum ghiaţa Sar fi rupt sub 
mine, apoi m'am înmuiat cu totul, ne mai auzind și ne mai 
ştiind nimic. 

Când m'am trezit, aveam un cap greu cât o piatră de moară. 
Stomacul părea spânzurat în mine, pe gât îmi ieșeau flăcări. 
Prin întunericul beznă auzeam sforăituri, dar nu ştiam unde 
sunt. Am adormit din nou. A doua zi când m'am trezit, m'am 
văzut în pat la bătrâna. Ea apăru lângă pat şi râzând strigă la 
mine: 

— «Din asta ţi-am stors pe gât toată noaptea,» îmi arăta ea 
cu degetul jos pe podeaua de lut câteva bucăţi de baligi de cal 


strivite. 


27 


tin- 
“lor mâncau nes AS 
. icii moşiei 

A marului ȘI “op, Paznicii mMo3 
71 toate verile Vitel€ PI ae ale țăranilor : qus la oborul 
An toa lanurile de Cer Je-ar fi prins ȘI C“ cf 
gherite PC au că nu văd. DA + Chiar dacă cineva a 
i in $ jb imărie le-ar fi dat 


- amendă. i eee 
drumul Bă i de i nenea Sarea ne 
ni i -si socotea 
ăcându-ȘI t a 

e ine timpul scurt, înhămă roibii şi 
a. d la lucrul ce trebuia să-l 
iitoare. La e metri, înainte 

mâna vii : 


i ânt semănată 
i el avea o fâşie de păm 
de a intra pe poarta satului, el a e uzată lanul lui drag 
: 'ci. ridică ochii să-Și pr z 
cu orz. Ajungând aici, e lângă el. Caii primarului după ce 
ca întotdeauna, când trecea p lungime de câteva 
. nuseseză totul la pământ pe o lung 

mfarcastsai ip 2 1 culcați, bătându-se alene 
zeci de metri din bucată, ședeau sătui, UI, 
de muscă. rue E : 

Eu, ca întotdeauna, când vedeam căruța unuiă dintr ai tie 
cât de departe ar fi fost, îi ieşeam înainte în fucă şi apoi m 
suiam pe inima căruței în urmă sau chiar într ânsa. De data 
aceasta însă văzui căruța oprită și pe nenea Neculai fugând prin 
orz cu pripoanele roibilor în mână. Nevasta striga la el: «Lasă-i 
Neculaie! Lasă-i Neculaie! Fugăreşte-i dela noi, dar nu-i 
prinde!» 

EI însă părea că nici n'o aude. Vorbea singur și înjura de toţi 
sfinții, de dreptate și pe cei dela guvern. 

Țăranii, ca să nu se pună rău cu autorităţile satului, când 
găseau vitele pe parcelele lor se mulțumeau doar să le alunge 
E gat altor vecini. Eu însumi, când nu mă mai duceam la 
A m acest consemn dela părinţii mei. Dar animalele 


plecă spre. casă 
înceapă pe Sptă 


EI 


parcă erau afurisite; mereu pe parcelele noastre! Nu că ar fi 
găsit ceva mai bun de mâncat, dar parcelele noastre erau în 
drumul lor. Odată lăsate libere dela poarta satului de stăpânii 
lor, sau de paznicii însuşi, se opreau aici. Nenea Neculai, până 
atunci le alungase mereu, dar acum văzând că stricăciunea era 
mare, înnebunise de mânie. 

— «Lasă-mă, muiere, în pace!» strigă el nevestei lui. «Ai 
regelui să fie și tot nu-i las,» făcea el aluzie Ia cai. «Pleacă acasă 
şi deshamă caii! Ai înțeles? Sfinţii lui de primar! Nu-i ajunge 
leafa şi pielea ce o ia după noi? Ne mai mânâncă si tarina?» 

Nevasta lui, văzându-l schimbat la față, nu-i mai spuse nimic. 
Puse mâna pe hăţuri şi plecă singură acasă, blestemând ziua de 
sâmbătă că terminase lucrul prea de vreme. 

Eu, în loc să mă sui în căruță, după cum gândisem, străbătui 
câteva parcele de porumb și ieşii la bucata de orz a lui nenea 
Neculai. Căzusem la vreo zece metri în spatele lui. Din mânios 
cum era, ajuns la cai, începu să le vorbească domol ca să nu-i 
sperie. Puse mâna pe unul, îl legă de gât şi apoi îl priponi chiar 
pe tăvălitură. Ceilalţi doi însă nu se lăsau prinşi nici în ruptul 
capului. Văzându-mă că priveam la el de pe hăt se răsti la mine: 
«Mă, babă proastă! Te uiţi la mine? Dă o mână, ici, de ajutor!» 

După câteva minute reușirăm să mai prindem unul. Al 
treilea însă părea că-l are pe Aghiuţă în el. Când să-l apucăm de 
coamă, se întorcea pe loc cu spatele şi arunca cu picioarele. 
Nenea Neculai a renunțat să-l mai prindă. Scoase printre dinţi o 
înjurătură de “stele” şi apoi începu să măsoare stricăciunea, 
dând cu pasul, în lung șin lat. Între timp, pe drumul de căruțe 
țăranii se opreau și-i dau curaj. Toţi aveau necaz pe primar. Ba 
câte unul îl înjura şi mai rău ca nenea Neculai. Parte din cei ce 
erau pe jos veneau la faţa locului şi dau și ei cu pasul. Văzând 
însă ca apare gardistul dela primărie, unul câte unul au început 
a da din cap părăsind locul cu pricina. Eu începusem să tremur. 
Nenea Neculai schimba feţe. Când gardistul îi spuse “că are 
ordin să ia caii, el, cu picioarele goale, numai în cămașă Şi îs- 
mene, cu capul gol şi răvăşit de vânt, înălţă capul şi, făcându-și 
sfârcul la mustăţi, îi răspunse: «Caii nu pleacă de aici! Să vină 
domnul Primar să-i ia. Vreau să stau de vorbă cu el!» 

Gardistul n'ar fi vrut să se ducă cu mâna goală la primar, dar 
văzând că altceva nu poate face, a plecat. 


29 


„ începui din NON 
ce întâmple. 
A însoţit de 
aranii începuse mteam CĂ CC. * ul, în per di oi cu 
ind curâj» dar SI apăru primar» re venise la n 
teva minute AF „en era Cel cu haine făcute la 
brăcă -frumos 
arul, ÎMO! “area un făt Ă 
Aga i înainte: & orsalin » p iția lui 
puţin tin? + a gât şi pălăr!. crpea țantoş. LA isi prin 
oraș, Cu dinaintea IN e vânt prin ONU)! > 
ătut 


mulțimea ispă - să scâncesc şi să dau cu 
șanțuri. de orz, CU începul E Cu sardiștii, unul în 


pe aceeaşi linie; mergea aţă la 


esti autoritatea? Te faci stăpân pe cani 


« ot: 


a 
muncit alCl:» i a 

pa uncit, n'ai muncit, slobozeşte Câll-» | 

7 dislotoze tâi să plătești stricăciunea.» 


_ di slobozesc, dar mai în Mae A 
re Eu să-ţi plătesc ție? Dumnezeul mă-tii! Te împuș 


câinel» 

j Earl Cojocea se caută în buzunarul dela spatele pan 
talonului. “ 

_ «Tu? Să mă împuşti pe locul meu? Aici unde am dat 


sudoare din mine?» sei 
În învălmăseala care a urmat, primarul Și Cu gardiștii vrând 


să smulgă priponul unui cal şi nenea Neculai împotrivindu-se, 
calul speriindu-se, începu a fugi în jurul priponului, călcând 
unul din gardişti și pe celălalt, încurcându-l în funie. Primarul 
reuşi să smulgă țărușul, dar nenea Neculai i-l smuci din mână. 
Numai €i doi erau în picioare. Văzui o flacără scurtă cu fum și 
apoi îmi trosni urechile de bubuitura revolverului. Primarul 
trase, dar nenea Neculai i-o luase înainte. Împuşcătura plecase 
în Sus, iar revolverul căzuse pe pământ. Primarul fusese lovit cu 
fusu căruia nenea Neculai fusese obligat să-i dea drumul 
spuse calul, începu a fugi pe loc în linie dreaptă. La a doua 
lovitură, pălăria primarului sărise până aproape căt i 
incepusem să ţip: «Nene Neculai, te 0mo - A e E 
, ară! Nene Neculai, te 


omoară!» dar văzându-l ne nr; 
rim i îmi pi 
: pe primar lungit la pământ, îmi pier- 


o III 


dusem mintea, strigând: «Săriţi, oameni buni! Hoţii! Hotii 
măăăă!» AM 
Mă repezii şi luai revolverul în mână. 
Gardistul culcat la pământ cu frânghia, dispăruse, iar celălalt, 


călcat de cal, se sculase în picioare și se îndepărta şchiopătând, 
cu ochii căscaţi de întorsătura lucrurilor. ; 


ţipa în strigăte lungi, întrerupte: «Auleo! Aoo... Aoliiiiiiiuu! 
Săriţi! Săriţi, măăă! Săriţi, oameni buni, că mă omoară!» 

Dar lume bună în acel moment nu mai era. Erau mulţi țărani 
care vedeau bătaia, dar niciunul nu se arăta; le era teamă că vor 
fi puşi martori şi apoi pe drumuri, cheltuieli, judecată . . . 
Văzând că nenea Neculai nu-l mai lasă și că nu venea nimeni 
să-l scape, începu să se roage plângând: «Lasă-mă, măi 
Neculăiţă, mă! Îţi plătesc cât face, mă! Mă, Neculăită, mă!» 

— «Lasă-l, mă dacă-ţi plăteşte! Luceafărul mamei lui!» 

Nenea lon auzind foc de armă—casa bătrânească nu era 
departe de poarta ţarinii satului—venise în fuga mare. 
Văzându-l pe Cojocea cu cămașa făcută praf pe el şi numai 
sânge, apucă pe nenea Neculai și-l trase deoparte. 

— «Tu eşti primar? Ha? In loc să faci dreptate, tu ne jăfui? 
Unde te crezi tu? Satu-i dator să-ţi ţină vitele tale din mâncare? 
Cerul mă-tii de nelegiut! Îmi dai 120 de lei!» 

Cojocea se sculase cu greu în picioare. În hainele dela oraş— 
boţite pe el şi pline de baliga unde stase calul culcat, cu cravata 
smulsă şi butonii săriţi prin tăvălitură, plin de sângele ce-i cur- 
gea din nas şi gură, îi şedea aşa de prost că mi se făcuse milă de 
el. Când nenea Neculai îi vorbea, el îşi ţinea mâinile în dreptul 
feţei de teamă să nu-l mai lovească. 

—«Mă, Neculăiţă! Îi prea mult, mă! Asta face aproape doi 
saci de orz. Caii mei n'au făcut atâta stricăciune!» 

— «Nu! Cerul mă-tii! Dacă nu-mi dai, te iau din nou!» 

Cojocea se scotoci prin buzunare, numără, şi văzând că n'are 
suma toată îi spuse: «Ţine 95 de lei! Pentru rest îţi las pălăria 
amanet!» 

Nenea Neculai îi luă banii şi văzându-i pălăria pe jos se duse 
la ea. O lovi cu piciorul, apoi se întoarse din nou a el. Trecând 
pe lângă mine îmi luă revolverul din mână şi începu a-l netezi. 

— «Mă p... în pălăria ta! Amanet am ăsta din mână cu care ai 


31 


„a cea 0 90 RN 


.—.—.— 


i aduci restul, 


, nd îm 
ti p lumea cealaltă: Si de pe bucata mca, 
vrut tu Să aim Acum sa rind cu €i așa prin 
atunci E dau! i a araculisă te spedinige 
spurcalu E, 3 i. femei ȘI COpIl, se 
E ăb celei. Zile» vecini, îndrăsnească 
țarină: in restul ac onuit. Să îndr 
Tot timpul, din imi ca la ceva neobișnuit: sta era de 
uitau la nen a motrivească autorităţii, Si curajul lui, 
îm lia 
cineva e. SA ui pătrâni îl a i ca Neculai, cu 
1 S MC. E 
aero ru pe cei ela. cârmu brațele cruce pe Piept, 
vorbind de la cămașă, ținea brâs- A 
mânecile sumese de scându-le numai CU ochii. | 
„Je râzând, sau ' până a doua zi, 
răspunzându X a durat numai p 


rbătoare ÎNns 


imineață. : : anainte. într? 
due A i casă nouă Cu O iarnă mal înainte, intro 
"Țata ridică 


i chiar în 

ină nu departe de cea pătrânească ȘI ne mutase ua 

i ara aceea în ea, cu toate că nu erau toate e : gata. 

ca a bunica 
În acea veche, părăsită, se mutase nenea Ion, deoarece 


i avea lOc. 
ezita da drumul pe poartă, vitelor de cireadă. Mama, la fel, 
chema păsările în curte să le dea de mâncare. La mugitul vacilor 

+ si eu. Cum dormeam la fereastă, 


și cârâitul găinilor, m'am trezi u. Cu aL 
lumina m'a făcut să deschid ochii mai repede. Ridicându-mă 


întrun cot să văd cum este vremea afară — gândeam continuu la 
scăldatul în Siret— mi se opri privirea pe lungul şoselei, de unde 
şeful de post, înconjurat de toți jandarmii, cu armele în mână, 
cu primarul Cojocea alături şi cu o nuntă de țărani după ci, 
toate rude, consilieri sau simpatizanți liberali, venea în fuga 
mare, scoborînd spre noi. Sării din pat şi trântind ușile, începui 
să strig: «Tatică, jandarmii! Tatică, jandarmii!» 

Tata îi văzuse și €l. Încremenise lângă uşă. Nu ştia ce să 
creadă și ce să facă. Când mulțimea trecu pe lângă poarta 
noastră —erau vreo cincizeci la număr-—am Şi înţeles unde se 
Ma aaa ti tremurând și tata se uita la mine 

imştească, dar €l însuşi schimba feţe. 


ulți 
e fut ci pe lângă noi, toată era înarmată cu 
ȘI turci. Cojocea avea un Î 
coltul grădinii noa alt revolver în mână. Trecând 


După câteva zeci i său ndreptat spre casa bătrânească. 
vocea lui nenea Nec aa i IAN riza Apă şi 
i Strigând de răsun t 

a cătunul: i i 

3 nul: «Nu intraţi 


EDD 


că vă taiu capetele! Domnul 
ctelel e Sef i 
chet?» Alte strigături, alte focuri i ad, sea 
În nesiguranța lui, tata deschi i 


in dela Par- 


plutonier ridicând mâna țeap 
boiu. Acum vreau să fiu omor 
opri pe loc. Privindu-mă îi 
ființa. Fraţii lui erau atacați acasă şi €l nu putea ajun 


ei. ge până la 


«Nu te duce, tatică,» strigai eu din nou. «Ei sunt multi au 
puști! Ți-aduc pușca?» Terminând acestea de spus, făcui stânga- 
împrejur și începui să fug spre casă. Auzii în urma mea 
chemându-mă: «Paraschive, mă băiete!» ... 

Intrai în casă și când o scoborii din cui, văzui că-i mai înaltă 
ca mine. Trăgându-o după mine, mă întâlnesc cu mama, care 
înţelese ce plănuiam eu. Ea sărmana căscă ochii la mine ca 
niciodată și începu să ţipe, acoperindu-și fața cu amândouă 
mâinile. Am trecut pe lângă ea ocolindu-o, dar ajuns la poartă, 
mă văd apucat de spate. Cu cealaltă mână, mama apucase de 
țeava armei, ridicându-o în sus. Trăgând-o la ea, eu, o izbii cu 
un genunchi peste cocoş—armă veche cu cilindri, ce se încărca 
pe țeavă—şi luă foc. La smucitul reculului şi speriați de 
bubuitură, amândoi i-am dat drumul jos. Mama sa repezit din 
nou la ea, a ridicat-o şi a fugit cu ea în casă. Eu am început a 
fugi din nou la tata. Situaţia acum se schimbase cu totul. În fața 
lui tata şedea un jandarm gata să-l spargă cu baioneta, 
înconjurat de câţiva gardişti şi bătăuși, iar cealaltă mulțime in- 
trată în curte. Cojocea trimesese două grupe formate din agenții 
electorali mai de bună credinţă și rude prin fundul grădinii le 
căzuse în spate în curtea bătrânească. Fraţii lui tata surprinşi, 
au fost repede desarmaţi şi puși la pământ. Auzeam țipetele 
bunicii și ale nevestelor lor: «Nu-i omoriţi, domnule Primar! 
Nu-i omoriţi!» Primarul şi şeful de post, toată lumea, băteau la 
ei ca la fasole. Câte zece pe unul. Băteau sistematic. Cu paturi 


33 


| 


: e înfăşurate în 

i elit i aia de 
ânere de cuțite Ci Ton mau mâl dat 
mea Neculâl Și x au dispărut ca bătuți 


cârpe. Pân4 « canu mai A 
ti Bătăuș vân oseră cu jandarrue iu E oral 
ie rai apa cu zi scud căruţe dela țăranii 
şi ceilalți au legat 
le de scândură, de 


i fară sooarțe—* 
E & ie, pe câte iasi te. Apoi a Pus căruțele 


ti pe Spale: a 1 
idea Jandarmii mergeau in 


cei legaţi, ori de 


Ă n 
? de post & 4 : 'ocea 


i, de picioare și cap, CU post. 
miscare cu direcți * său 
i iii: să ei a în casă, dar tata 
ici, şeful de post l-a arestat și pe 
1 afară, a fost luat în primire de 
] lui numai pentru câteva 
tatorilor, care ştia de toată 


smulgând un par 


u-i drumu 
Spre norocu 


petrecania, începân 
dintrun gard de nuiele de a 
$ 


furtună. Pe care-l atingea O ȘI -. 
neutralizat-o repede, dar acţiunea ei părea că fusese un semnal. 


Alte mâini începură să rupă din gard, iar pietroaiele sburau 
asupra lor ca aruncate de maşini. Mulțimea s'a domolit numai 
după ce au intervenit jandarmii trăgând focuri de armă în sus. 
Nenea Neculai şi Ion au fost înaintați până seara la Par- 
chetul din Focşani și apoi internați în spital. Pe procesul-verbal, 
făcut de şeful de post din Nămoloasa la compania de jan- 
darmerie din Focșani, care a ajuns după aceasta la Instrucție, 
sta scris; « ... rebelii terorizează locuitorii. Nu se supun legilor 
„. autorităţilor. Primarul a fost bătut în văzul mulțimii. Eu 
personal am fost amenințat de ei. Odată fiind în patrulă, 
Neculai Mihalcea a dat cu coasa să-mi taie capul. S'a găsit 


asupra lor: revolvere, co i 
asu „ coase, lucruri de i 
înaintez alăturat... » ae 0 il 


34 


Bin luna Mai nu mai căzuse pi 

că-și trimite razele de foc ca me te pia Soarele părea 
viață. Cerealele timpurii — grâul, orzul — n'a i elimina 
că se şi uscaseră. Tata, ca și ceilalti țărani pai soc 
mâna, pentru a strânge ceva mai mult sa ec 
Lanurile de porumb, aproape peste tot împietrite A a Sică 
numai până la genunchi, fără să fi avut desvoltate pă eg 
deaţă se mai vedea ceva numai pe lunca Siret lui . a: 
inundate din alţi ani. Splai as 

Era prin luna August. Treieratul trecuse repede, deoa 
tata, ca toată lumea, neavând ce să astearnă pe Aaa mai 
totul cu mlăciul în mai bine de o jumătate de zi Ce te =: 
muiere cu opt guri la casă şi cinci capete de vite? Asa îl ri 
mereu pe tata, când îl găseam câteodată numai cu mama. Și 
biata mamă nu-i răspundea nimic. Şase saci de orz și o banită 
de fasole, toată recolta din acel an. Și porumb . . . nu se vedea 
mai nimic. 

Noi, copii, nu înţelegeam grijile de pe frunţile lor obosite. Li 
se înseninau privirile numai atunci când se uitau spre leasa de 
porumb, plină încă pe jumătate; mămăligă să ajungă până prin 
Iulie, anul viitor. 

«Atunci va ieşi orzul și n'om muri, dacă va da Dumnezeu un 
an bun.» “Dacă va da Dumnezeu, căci în ţară nimeni nu se 
îngrijea de anii răi, secetoşi. În anii buni, intermediarii, 
cumpărau pe preţuri de nimic toată abundența de produse, ca 
apoi în anii de secetă şi lipsă să le vândă cu prețuri fantastice 
față de buzunarele celor lipsiţi sau muritori de foame. Și țăranii 
trăiau în speranţa cu “dacă va da Dumnezeu” Aşa erau şi 
părinţii mei. 

35 


a aa Asa e 


| 
| 
| 


:srând de foame, li 
itele cireadă, d de secetă încă 
VI : e : 
Seara, când papale Ti satului tt dimineaţa la cireadă, 
inima. 4 țăranii le MÂr d, Animalele slăbiseră, 


inim anl 
e strânscă ++ Mai, iar țăr i 
s csitul Iui Mai» sua acasă sbierân nd mama venea la 


dela sfă ii audă Zlud ij ară, s 

cica sănuleaudă 7 și os. Se de lapte dela Lunaia, ne 

de rămăses ferturi de d mă băteam cu frățiorii 
început 


i. x. Mai pe urmă însă, 
rajarea son strachină. Ma pe i 
apuca descu i-1 punea în i-a tăiat şi mie pofta 
Să a aa mai mâncau, Mi-ă vaste d 
văzând că mama Și tă oialescelui deță 


Mâncam m 

: e 
a i „Si când tata ne 
şi tata şi mama. * eu că le aveţi şi pe astea, ce se 


cei mai mari. ȘI l†* ia 
ieti iti lui Dum i 
mă, sp pa un pom În grădină?» Atunci, îl i pe 
E i di i am cu el. 
să e Sare cei mai bogaţi din sat Și mă cati See, 
. î iat nu eram niciodată ȘI de îmbrăcaţ rien 
â i de cămăși bune. Tata avea O pereche de ghe ș p ii 
sua e, dar mama rămase desculță din anul când eu înce- 
pe primară. Datorită acestul privi- 


p la 

usem să frecventez școa BMI N : 
legi i şcolari—er 1] U, în d antajul 
egiu fiind ȘCO ari—eram ma mbrăca dar în desav! 


celor mai mici și al părinților, se Jăsau pe ei desbrăcaţi, numai 

imite la școală. 
î i n de Aupust, cum am spus mai sus, veneam dela 
scăldat din Siret cu încă o altă spuză de copii, femei şi bărbaţi. 
De lucru nu aveam, stam toată ziua în apă. Acasă nu era chip 
de șezut; ne topeam de căldură. Eu și cu soră-mea Neaga aveam 
câte o subțioară de ramuri de frunze de sălcii, culese de pe un 
prund al Siretului, pentru a-l da Lunaiei seara, când se întorcea 
dela păscut. Totdeauna când ea avea ceva dinainte, lăsa mai 
mult lapte în şiștarul mamei de muls. Trecând digul care proteja 
satul de inundații primăvara, văd venind din sus de pe şosea O 
mașină. Fiindcă toţi copiii începură să fupă înaintea ei— 
automobilele, cum le spuneam noi, veneau rar prin sate—mă 
reped la Neaga și-i pun cu sila maldărul de frunze în braţe. Ea, 


neavând ce face, a trebuit să se supună, luându-o la fugă în spre 
Casă, ca apoi să se întoarcă și ea din nou ; 4 

Un taxi obișnuit, dar pent 
pe vremea aceea, Mergea î 


36 


Tu noi copii dela țară era o minune 
ncet, ocolind sau dând prin gropile 


DOD 


săpate de căruțe până la genunchi. Atunci 

pământul cu faţa sau spatele caroseriei spre. atingea 
înjurături diferite printre dinţii strânși din P ptoreatginei 
aripa dreaptă de afară stătea un jandarm 
în spate, era șeful de post, având în dr 
civil ce ţinea pe genunchi o servietă de 
jurul €i, împingându-ne unul pe altul 
roţile dinapoi. Larma noastră se făcea și 
unul din noi eram prea aproape în fața ei 
toate că jandarmul ne alunga mereu cu arma, noi totusi nu ne 
îndepărtam. În mersul acesta, taxiul ce răscolea cu roțile pri 
praful până la glesne, lăsa în urmă o coloană lungă ce s iri 
până la cer. Câinii lătrau, iar țăranii, ca prinşi de aie pe 
numai capetele pe după garduri. Maşina era Cunoscută de ie i 
cei ce făcuseră datorii prin bănci, dispăreau de acasă —cu înot 
că erau avertizaţi — când îl auzeau huruind. 

După câteva sute de metri, şoferul a oprit motorul în fata 
casei lui moş Ene. “Moş Ene nu era asa bătrân, însă pentru 
mine, un copil, nu putea fi nici “nene. Mos Ene, ajutorul de 
primar al satului. Eram bun prieten cu copiii lui, pentrucă el nu 
se dușmănea cu neamul nostru. Totuşi, cu toate că nu fusese cu 
Cojocea la bătaia moşilor mei, fiind ajutor de primar, neamul 
nostru nu-l suferea. Nu numai pentrucă era autoritate, dar și 
prin faptul că el se credea cel mai deștept din sat. | 

Moş Ene locuia într'o casă învelită cu paie, formată dintro 
tindă — sală —şi o odaie cu cei nouă copii ai lui. Din acestea se 
mai prelungea un acoperământ ce servea de grajd vitelor de 
muncă. 

Poarta curţii, nu era o poartă ci două scânduri sparte de 
vreme, puse deacurmezișul şi fixate una de alta la capete, ca să 
se țină pe picioare. Câinii, porcii, copiii puteau să intre şi să 
iasă în voie prin ea. Gardul de nuiele ce înconjura curtea, era 
prin toate părţile dărâmat și bortelit. 

Şoferul, ieşind din mașină, își scoase batista din buzunar şi 
începu să-și şteargă sudoarea de pe frunte. Văzând apoi o 
umbră de salcâm lângă un gard se duse și se adăposti sub ea. 

Șeful de post, dat jos din mașină, începu să-şi pună ținuta în 
ordine. După el sări şi portărelul. Acesta, când se întoarse spre 
casa lui moş Ene, strâmbă faţa a desgust. După ce se mai uită 


37 


mai mare, atunci când 
ŞI şoferul claxona. Cu 


De 


: ijă, ca să nu-i 
aşind cu &I” 

a tai „ta curţii fu întâmpinat 
Savica schimbând 


A 
ul lu fi A 
gl care moş ENE Și ap 


gis _— 1sturi, aci şi Ie încrucișa 
Ș rii turi, acl $ i 
reț, uta 6; patea cu Mâini e "cu piciorul lui de 
a i uitase Cârja- ÎN iar ă la pământ 
e piept. MO$ e îȘi ul“ în aer, până să-l DE E = i i, 
Să ăsile rup 
lem i mici aveau CĂMĂŞ L i 
Printre ei, Cop di goale erau ase de soare, lar Or 
e 


gât. Butii ;le cu movilele de praf. 


— «Da! Domn 

— «Ai bani Cu CE 
portărelul,  văză 
procente se sil a 
utea fi vorba. De an! 
idecărorească în buzunar numal după 
_«Cu ce domnule Portărel? Uitaţi 


9 
rocentele?» . 
i înainte de a-l întreba de 


pentru achitarea datoriei nici 
ii cu puterea 


să-ţi achiți 
ndu-i sărăcia, 


că de bani 
de zile urmărea debitor 


procente. 
vă în jurul Domniei 


! . . 
Se Î) omul legii, făcu semnul obișnuit plutonierului. 
Acesta, care ştia ce are de făcut a intrat în curte ŞI de aici direct 
în casă. Amândoi, cu jandarmul apoi au căutat prin pod şi pe 
sub paturi. După câteva minute au SCOS în mijlocul curţii: doi 
saci de orz, o jumătate de sac de porumb şi, întrun colț de ţoală 
câteva kilograme de fasole. 

Moş Ene înnegrise de supărare. Părea pierdut. Țaţa Savica 
ţinea mâna la gură, da din cap gata să înceapă să plângă. 

— «Lăsaţi-ne puţin orz domnule! Nu ne luaţi totul!» 

Terminând “nu ne luaţi totu începu să suspine și apoi dădu 
drumul plânsului. 

— «Nevastă!» strigă portărelul autoritar. «Cu ceea ce aveţi 
aici nu acoperiți nici jumătate din procente! Eu execut 
hotărîrea Judecătoriei și atâta tot!» 

— «Mai bine ne-aţi executa şi pe noi domnule! Pe mine, pe 


Esi meu şi pe ăștia toți care-i vedeţi aici. Nu sunt decât 
.» “ 


! Portărelul se făcea că n'0 au 
inventaria cele găsite, tremura. 


= D și 
«Dacă te opui, te leg burduf!» strigă plutonierul lui mos 
38 3 


de. În mâna lui însă, hârtia care 


mm 


Ene, care încerca să se împotriveas 
— «Domnule Şef! Este ultima b 
copiii aseară! Am vrut s*0 macin 
nu mai am nici un praf de mălai.» 
Moş Ene ar fi Vrut să mai spună ceva, dar 
şi al copiiilor îi opriseră vorbele în gât 
putea. Părea că vrea să arate că-i bărbat, 

Portărelul se apropie de el și-l întrebă: 

— «Altceva mai ai?» 

— «Nimic domnule Portărel! 

— «Vite ai?» 

SE «Numai un bou. Perechea lui a murit acum d 
mâni.» 

— «A fost bolnav?» 

să «Bolnav n'a fost el... era foarte slăbit. A Căzut pe brazdă 
la întorsul ogorului. Ca să nu rămână mortăciune . l-am tăi 
la gât...» ii, sa 

— «Şi carnea ai vândut-o,» îi luă di 
gândul de a afla totul dela el. ina a elita 

— «Da de unde carne? A fost numai oase,» intervine tata 
Savica, ştergându-şi lacrimile. «Cine să-ţi cumpere carne dela o 
vită bolnavă!» 

— «Era numai oase,» îngâna moș Ene de alături, oarecum 
scos dela încurcătură. «Era foarte slab.» 

Ceva carne vânduseră ei la un măcelar din Târg. Ţata Savica 
cumpărase cu o parte din bani cămăși pentru copii şi o pereche 
de ciorapi pentru loana, fata ei cea mai mare. Ioana juca în 
horă şi n'avea nimic pentru sărbătoare, iar o fată care nu ieşea 
în lume, rămânea nemăritată. În aceste gânduri, țaţa Savica, 
mereu îşi spovedea grijile ce o frământau vecinilor. Fata ei să 
rămână în timp de vară închisă în casă? Iarna ar fi mai mers! Cu 
rochia fusese mai ușor. O desfăcuse pe a ei, ce o avea din 
vremuri mai bune. Ei nu-i mai trebuia; își trăise tineretea. 
Sâmbăta, la schimbatul rufelor, ea își desbrăca copiii seara de 
vreme de cămăși și-i trimetea la culcare, apoi rămânea până 
târziu şi le spăla. A doua zi, se scula de dimineață, cârpea pe ici 
pe colo ce mai putea şi când ei se sculau, ea îi îmbrăca din nou. 
Ei nu mai aveau de mult două rânduri de schimb. Cei mai mis! 
de multe ori îi făceau ruşine. Dacă nu-i îmbrăca din ump 

39 


că la Control, 


Aa, de porumb! A Curăţat-o 
ZI după amiază, În covata 


Plânsul țaţei Savica 
Da să plângă, dar nu 


Ouă săptă- 


ea o N N 


i goală pe 
iocul Şi iese Ene, dar 
o cu jocu noi. Chiar ŞI mo$ , 


“ Xrbătoare: i 

şosea, AC umai în Zi $ sbă rietăriți după războiul 

it * taranii fuseseră gi ” cat de socială se 

sat mai toţi (4% în sine ÎnS& 

În sa ema agrară ÎN sin „picat pe ceren. Mult timp 
stă ost lăsate în mare parte 


riceperea în ale agriculturii şi 
i . SE u ți 

ae : ic a fost procentajul i i CE, 

interesul —ori „citi de vite de i 

desinteresu O zi rau lipsiți de v Ş 

ariei : însămânțările cu 

producţie nu putea face 


A pe randamentul în e SEI? : 
hârlețul ŞI sapă, ein de cea mai mare mMizerIe. În scurt timp 


ici unei xi : 5 arici 

ia i : au abandonat terenurile sau le-au vân p 
uim A lor mai înstăriți. În mare parte au profitat 
eturi de nimic Ce or tăriţ A ! tat 
ici ce moşteniseră terenuri de pe vremea împroprietrt 
Domnului Cuza. Aceştia aveau inventarul iu ŞI toa e ce e 
necesare unei gospodării. Fotografii ale Regilor Întregitori am 


văzut numai la primărie dar Cea a Domnului uz şi Domniței 
Elena erau în toate casele țăranilor. «He! Nepoate:> imi vorbea 
câteodată un bătrân. «Oameni mari ca Cuza nu apar in fiecare 
sută de ani. A fost un om Cu Cap. Când tata a primit fălciiile* de 
pământ, a primit și boi şi plug. Acum ăi mari dela guvern caută 
să se pună bine cu prostimea, dar nu se gândesc la fericirea et, 
ei zic că fac bine, în fapt însă, pun țara la cale cu capul la vale. 
Uite ici! Câţi sunt gospodari din cei ce-au fost împroprietăriți 
în 19237 fi numeri pe degete! Ăi mari se vede că au pus Cloșca 
pe ouă clocite. Și apoi nepoate, pe lângă prostia celor mari, 
Siretul ăsta ne face şi el mare necaz. Dacă n'ar fi fost inun- 
daţiile, poate că ar fi rămas gospodari mai mulţi. Acum! 
Jumătate din sat muncesc “din două — dijmă— pe locurile celor- 
A Ap spe P moșia lui Filitis. Burjuiul are acum mâini 
pieri și I ca războiul mondial lucrătorii de pe 
rata age ln A : i și măsline. Atunci erau sătui de ele 
: . In zilele de azi însă Filitis nu ne dă nici 


fasole îndeajuns. Din b i i 
că e 0rş cu lobodă şi mămăligă râncedă nu ne 


* O fălcie = 14.000 m2 
40 


i 


Moș Ene era umblat prin lume. Vaz 
la Kiew în timpul Războiului Modă multe. Fusese până 
piciorul, fusese internat întrun spital a Acolo, rupându-si 
sovieticii îl îngrijiseră bine, dar nimeni r0ată lumea spunea că 
întoarse la rău, în ţara lui. Ajuns în sat ai „ntelegea de ce se 
facă politică. Deoarece avea păreri foarte libe de a început să 
partidul liberal. Spunea țăranilor că nu a €, se înscrise în 
popii sunt Șarlatani care trăesc ca paraziți tă Dumnezeu, că 
etc., etc. Țăranii își făceau cruce, când îl au lt Proştilor, 
Mulţi îl ocoleau sau se făceau că au treabă Ra vorbind astfel. 
el. Dacă cineva căuta să-i întoarcă vor! nd se întâlneau cu 


SA a z E ba, 

Înscris în partidul liberal, vrea să devină a e făcea foc. 

sat. Bun de gură, boierii dela Focşani căutară Fr na văzut în 
: -l scape din 


mână. Pentru politicieni, oameni ca €l la sate s 

rari. Moş Ene căutase la rândul lui să folosească Enciu foarte 
care era onorat în partid; prin ele găsise uşor aa de 
banii împrumutaţi îşi mai adăogase ceva pământ “i gi 
hectare cu care fusese împroprietărit. Își cumpărase i pară 
plug şi nici pe el nu se uitase; un costum făcut la F d mi 
de box, pălărie borsalină şi baston de bambus Atleta ghete 
salutul țăranilor, el le răspundea numai cn ăla a &. 
sus. Tot timpul numai pe drum. De acasă la e e: 
primărie acasă. EI vrea ca să arate lui Cojocea, că ine 
domn. Și cum cârciuma era între primărie și casă ei î ai 
deauna se oprea aici. Lucrul câmpului îl lăsase în seama pt 
tei. Ea, sărmana, ar fi vrut să ţie gospodăria la înălțime da 
fiind femeie şi fără experienţă, după câţiva ani de zile a Somat 
întreprinderea bărbatului dezastruos; rămaşi cu un plug cu d - 
brazde “Reşiţa, un bou şi înglodaţi în datorii. a î 


4l 


—.—.— 


VIZITĂ BOIEREASCĂ 


o ftci loile. Argila 
rie, începuseră p : 
lună sapte crăpături încât animalele 


In același an, în 
Je de ne scufundam 


n vară, din cauza SEC 


ele pri 
ea tă amiază, venin 


i Cojocea O mas; 


ini cu arni 
de mătase, cusut pe Marg înd câte un pahar răsturnat cu 


talere de marmoră, fiecare ay a Oâsehiuza Alia 
n os, Pe afară nu eră nimeni, ar în uzea 

Ei Ie ul nou era încă dulceag ȘI limbile consilierilor se 

Ema arati de încâlcite. Se adunaseră cu toţii AA 

după cum fuseseră anunţaţi, dar boierii dela Focşani în -şi 


făcuseră apariția. Pământul în curte era răvășit de dea e 
tăranilor adunaţi să asculte discursul, dar venind timpu 
prânzului sau împrăștiat pe la casele lor. Consilierii însă 
luaseră prânzul la Cojocea și puneau programul gospodăriei 
satului la cale pentru anul care trebuia să înceapă. In discuţiile 
lor aprinse fiecare lupta să capete avantagii mai mari. Pe lângă 
scutirea de prestație la drumuri veneau cele de pe moşia 
satului: fâneață de păscut vitele, păpurișurile, lunca cu lemnele 
de foc, bălțile încă nesecate cu pește, etc., etc. Toate acestea 
urmau să se administreze după placul lor. În plus, pe la 
cârciumi, toată lumea îi cinstea. Văcarii satului, ca să fie siguri 
de posturi pentru vara viitoare, toată iarna îi chemau la un 
pahar. Cine se arăta sgârcit, era repede înlocuit cu un altul. 
Mulţi, foarte mulţi se găseau pentru această slujbă. 
aie ia au gura şi urechile la ei, am por- 
prieten cu tata eat e He drum, sunt ajuns de un țăran, 
acasă. Dela țăran am afl cula dacă nenea Gheorghe o fi 
O mașină împotmolită at că la marginea satului nostru se afla 
: pe şosea. Boerii îi daseră douăzeci de lei 


care î 


42 


—————— 


ţ 


numai să le trimeată repede pe Cineva 
până la Cojocea. » Ca să le tragă masi 
Nenea Gheorghe, rămas sin dia, 
de nu se găseau nici prin satele vecine ca a; 
caz de nevoie —căruţe înpotmolite sau ata 
ca batoze pentru treierat, la e] venea şi-i y 
auzi noutatea dela țăran, se scărpină area a 
căciula pe frunte zâmbind Şi vorbi A 
«Breee! Ci-că să nu crezi în vise! Toată noa 
ceaua de păduchi, dar ei afurisiţii Tăsăreau ara 
de unde naiba pe aşa vreme să dau pe reu 


ur la bunica, IȘI Crescuse doi boi 


i. Toată lumea, la 


Sreutăți mari de mișcat 


ca pentru el: 
am Spălat pur- 
ste bani rue gândearu, 
ieri le-am luat două sute, ăstora le iau trei sute, Ora de alaltă- 
N spus că-ţi dau cât le ceri! ui d 
pede,» îi mai spuse țăranul plecând, multumit ca ia mai re- 
norocul în ziua aceea. Douăzeci de lei, era plata un a peste e] 
podgorii, la Odobeşti pe două zile. Si în toamna Aa ucrător la 
jumătate din tineretul satului plecase la aceste a Aa 
) S 


aponisească ceva de mâncare pe timpul iernii 
iernii ie 
lor din care făceau parte. ? pentru familiile 


Văzând că nenea Gheorghe își pregăteste ; 3 
i ste = 
de pus în capul boilor, eu ple pregătește jugul şi lanțurile 


e Cai în fugă spre casă. Ai ; 
mâncaseră și mama mă certa “că doar avea și altele de Gicu i 


să se ţină numai de întins mese. Ea, sărmana avea totdeauna de 
lucru. Nu era toamnă şi iarnă ca să nu pună războiul în casă și 
să nu țese pânza, pentru ca în vară să nu umblăm goi. Mâncai 
direct din oala cu fasole. Mâna dreaptă o schimbam pe lingură 
şi mămăligă, iar în stânga ţineam bucata de varză atunci nou 
murată. Mâncai în repezeală și O sbughii pe ușă afară. 

Sa «Unde pleci, măăă, iar prin ploaie?» 0. auzii pe mama 
strigând după mine. Eu însă ieşit din curte mă luai după nenea 
Gheorghe care ajunse deja aproape de şosea. Hainele pe mine 
erau ude, dar în sus, ploia în “Vlog părea că se linişteşte. Nenea 
Gheorghe avea pantalonii sumeși până la genunchi. ÎL imitai şi 
eu din mers. Ajung în dreptul cârciumii, strigă la boi «Aho,» 
Intră şi bău un sfert, apoi şi-a continuat drumul. În toate 
mișcările lui, nu părea deloc grăbit. Eu vreau să ajung cât mai 
repede, să văd cum stă un automobil în hârtoapă, împotmolit. 
In fine, ieşiţi din sat, dăm peste el. Automobilul sta întors pe 0 
parte aproape 450, alunecat cu roatele din dreapta pe pantă 


43 


| 


O 


useră timpul, erau 
c; ii li se mai 

i care Jbe. Pantofii nu 

elei. Boierii * y ulerele ă : 
ŞOS şi pe £ -oasă până la genunchi le trăgea 
ce sta £ ine. Şi-i ridicau din când în 


„ca să-i scape PE 4 
e mal ca Is] ile înmănușaâte 


nă atunci nu-și pierd 


departe de corp. 
ii împingeau — era 


y fi numai puțin. 
şi el afară, dar : în ȚÂs când îi k I 
se lase salutat de ei. După ce Pe ai 
înţelese! «1 maşinii, puse lanțul PE dedesubt şi apoi îl legă de 
cercetă botul MAșI”» E, a trebase “că dacă este nevoie să dea 
i r. e ra 
in oa EI însă, zâmbind, îi făcu semne indiferente cu 
i dră legând că soferul n'ar fi vrut să meargă pe Jos prin 
mâna. Înţe “E i u în fruntea boilor 


îi După aceasta trec 
d, îi făcu semn să urce. | ! 
aviz de lanțuri, strigă Ja ei: «Hăisa Duman:» Lanţurile 


sârnăiră scurt şi când tânjala se întinse, mașina = ta. să 
alunece ca o sanie, înainte ca şoferul să- dea gaz. up ce o 
puse pe mijlocul şoselei sa oprit. A dat boii puţin iii a 
aranjat jugul pe gâturile lor Și strigând «Cea Duman!» a mers 
până când a dat de drum tare, unde mașina putea merge sin- 
gură. Aici, desfăcu lanţurile Şi când domnul Neagu — avocat 
cunoscut la Focșani —îl întrebă din ochi cât face căutându-se 
prin buzunare, el îi spusc, «Trei sute, domnu Neagu!» Domnul 
Neagu căscă gura si privi la însoţitorul lui. Acesta ridică numai 
din umeri. El n'ar fi vrut să-i dea atât, dar făcându-și socoteala 
că poate să aibă nevoie de el iarăși la întoarcere, mânios îi 
întinde banii, zicându-i: «Îţi dau cât ceri însă să mă aștepți aici, 
până când mă întorc din sat.» «S'a făcut, domnu Neagu, dar îmi 
plătești doi litri la gospodarul ăsta de peste drum care are vin!» 
— «Na mă cărpănosule!» face el, dându-i încă o bancnotă de 

cinci lei. 

— «Mai cărpănos ca Domnia Voastră, domnu Neagu? Când 
prindeți lumea cu procese, cât le cereţi?» 

— «Mă cunoşti, mă?» : 

apte cum să nu, domnu Neagul 
Prima DĂ ANGIE a sa a iii seci alele abc 
automobil. Aveam impresia că ei avi este când mergi în 
mă visam. Tot satul l-am parcurs în a a in aer, așa cum adesea 
da Clamaţiile și fluerelor celor 


Em 


ww 


ma ; 
E a A Auzeam cum boierii a: 
şoferului din când în când: «Claxo dinăuntru o 
se luau după noi, curioşi ncază, mă! „Ordonau 
Ja ȘI să audă “ce vor spun, Țăranii şi copii: 
săreau după mine să mă apuce de ditica pune boierii» i a 
iunși i za Te, / nii 
ea A Primar, acesta ieșise afară și fagea pri 
dee i rai: za pă €l veneau și ceilalți eee ui Curte ca să 
roșii la pi coborîrea boierilor din z Ieri. Toţi erau 
sus) uitându-se unul la altul. Văzându aa deveniseră 
n întâi, î -se singuri, î 
ada ia: & i. au 03 incepură să strige: Far dd, în loc de 
Libera ii! ra-a-a-a!  Ura-a-a-a!y Strigau -a-a! Trăiască 
mâinile în sus. Moş Ene, cu piciorul lui de mereu ridicând 
de pe prispa casei când ceilalţi ajunse emn, 


abia Scobora 
gol şi cu cele câteva fire de păr de be Seră la ușa Curții. Cu capul 


o ad 5 chelie în vâ 3 
de părea că sboară într'o aripă. Bastonul ES im afe 
agita 


mai mult în aer. Îl cunoștea 
vedea că-i pare rău că nu era ae m ie 

— «Ura! Trăiască domnu Neagu!» strisă că ăia 
celorlalți. Bă el ajuns în rândul 

— «Uite veteranul nostru!» 

Neagu dase mâna cu el şi- însoți i 
pe umăr, iar moş Ene ee al Au ei 
începu să facă recomandările colegilor ice am rate 

—<Ah! Dumneata eşti primarul?» îi spuse Nea i 
Cojocea. «Mi se pare că te-am văzut odată la seca 
locueşti dumneata, nu? Bravo! Gospodar de frunte!» sii 

Ceilalţi consilieri după ce au dat mâna cu ei le-a trecut î 
spate. Moş Ene îl conducea pe Neagu, deputat în Camera Par. 
lamentului. Cojocea conducea însoțitorul lui Neagu, viitor can- 
didat. 

Timp de aproape o jumătate de oră dumnealor au stat în 
casă şi S'au întreţinut cu gazdele. Boierii, după ce și-au mai pus 
ținuta în ordine au ieșit pe balcon în fața mesei unde se găsea o 
cană de sticlă plină cu vin nou de Chasselas (Oră. Curtea era 
plină de țărani şi copii. Veniseră la adunare chemat și ne- 
chemat. Cojocea i-a făcut pe boieri cunoscuți țăranilor, iar din 
aceştia, cei care erau mai în față îşi scoaseră căciulile respec- 
tuoşi. Neagu care-l avea în stânga lui pe moș Ene, duse mâna la 
Cravată şi apoi începu să vorbească: 

— «Oameni buni! Ne-a ajuns dorul de Domniile Voastre şi 


45 


Pe 


Xiţi şi care vă sunt nevoile.» 
ui ur "Nevoile le trecuse peste 
ae e gândească şi la ei. 


m = 
: rebuia Să S e i 
A peste genunchi ȘI plescăiau 


iul ce le trecea peste glesne. step 
cest gest este mare sacrificiu din 


păţite de ei cu maşina pe 
înapoi prin hârtoapele 


partea noastră.» 


Auzindu-l, EU 
ja lo 


gândeam la cele A 
sosea Şi la grija 10r de cum vor tre 
dinafara satulu 
_«În curân 
decât un singur lu 
Partidul Liberal es 


i u continuă: A : 
e avea alegeri. Partidul Liberal nu va cere 
asi votul de încredere al Domniilor Voastre. 

he. Brătienii sunt acei care 


te de tradiţie vec 
au făcut țară românească mare. Ri ne-au adus pe e SI ne-au 
aşezat în "rândul țărilor civilizate din apus. Averescu! nu se 


'cene la politică. Vreţi ca el să facă din sfânta noastră ţară o 
pe „a"xci să mu vă încredeţi. El este tran- 
cazarmă? In Maniu iarăși să n a i 
silvănean şi pentru Vechiul Regat mare mare interes. Vedeţi 
deci, oameni buni, că după o socoteală dreaptă numai noi sun- 
tem îndreptăţiți să venim la putere.» E 

Neagu a făcut O scurtă oprire la strigătul de Uraaaaaa, 
trăiască liberalii” al consilierilor, aţâţaţi de însoțitori, apoi trecu 
mai deparie: 

_ «Partidul Liberal se bucură de încredere în străinătate. 
Are bani. După venirea noastră la putere, Domniile Voastre 
veţi găsi uşor credite, Vă veţi înflori gospodăriile, copiii Dom- 
niilor Voastre vor avea un viitor mai bun! Vom face şosele . . . 
eic., eîc. » 

Tăranii făceau fețe, uitându-se lung unii la alții. 

La auzul acestor fraze, moș Ene lăsă capul în jos şi trecu în 
spatele lui Neagu. Îi cra rușine de mulțimea care-l privea în 
pl ua pe Doe pm 
E zid pa pi 1 Şi se vedea că el îşi da cel mai bine 
Sed i ecl sa muta bani. Privea trist într'o parte. EI 

e Neagu. 


Fiind : 
reni ză ca liberal, moş Ene încerca să joace ultima 
Săturase d ai i „arca aceea unde îl adusese politica. Se 
Stul “de a aj : : : , 
desperată. Aru Junge cineva mare. Situaţia lui era 


ncat ca 
46 def dușman nevăzut în valurile nemi- 


ED 


Joase ale vieții, căuta să se agate și de na; 
FI nădăjduia în cei mari dela oraş” - PAUL Ce-i trecea « 

La plecare deputatul Neagu să Mb nas, 
Ene cu un picior în maşină. Părea grăbit. Îl asculta 

— «Fii liniștit!» căuta el să-i dea cura: 

e astal» Băgă mâna în buzunar si [o d <Vora ârânja-o noj şi 
O întinse lui Cojocea şi-i zise: «Dă tă are Plină de ia 
şofer: «Dă drumul la motor!» ranilor de băut!» şi căt 

— «Uraaaaaa! Uraaaaaaaaaa! Trăiasc i 
aaa! Uraaaaaaa!» 

Moş Ene, împroșcat cu noroi de rotile de di 
rămase ca încremenit pe șosea. Își îndreptă $ rii 
făcut la oraş, care acum era împânzit cu ina 1 pe costumul 
Savica, apoi şi-i ridică în sus. Rămase asa un fn e de ia 
urmărea speranța pierdută în zare. Îsi puse ra părea că-și 
dar toţi îl mințiseră. Până şi Neagu, ultima lu îi iau, 
dacă nici ăi mari și tari nu te ajută, atunci ci 2 ia 
Unde-i Dumnezeu? Scrâşnea din dinti înjura =, rr 
întunecată ca și vremea posomorită Ceea a die aisc 
noroiu. Aceasta era imaginea situatiei lui familare Fiat : 
să se deschidă pământul şi să-l înghită. Deschise eu Du 0RIE 
înjure şi să blesteme, dar ne mai fiind nimeni din 3 a 
lângă el, își înnăbuşi pornirea în gât. Nu mai credea în oi 5 
în nimic. Și cum în Dumnezeu nu crezuse niciodată. în N E 
ment devenise un răzvrătit. Lovi cu bastonul "în ian 
scăpându-l din mână, spre mine, în noroiu. Eu îl rdicai şi 
văzându-l murdar, i-l spălai în apa din șanțul şoselei. Mi-l luă 
din mână, fără a-mi spune ceva, îmi întoarse Spatele şi plecă 
spre casă, spre mizeria lui. Mergea încet, ca tras de o aţă ce sta 
gata să se Tupă. Această aţă era aţa Savica. Odată, moş Ene, îi 
mărturisise lui tata “că dacă ar mai fi ascultat și de ea, poate că 
n'ar fi ajuns în halul acela.” Se ducea acum la țața Savica să-i 
asculte sfatul, dar era prea târziu. Cu o săptămână mai înainte 
anunţase la gospodari mai cu stare că vrea să vândă boul pe 
care-l mai avea, plugul şi câteva hectare de pământ. 

La Cojocea în curte gloata liberală şi neliberală schimba 
cănile cu vin, subţiat cu apă de nepotul lui, dela gură la gură. 
Paharele puţine erau numai pentru aleşii satului. S'a băut toată 
noaptea, Strigătele de “Ura” ajungeau până departe în nO4ple: 

47 


pe moş 


Partidul Liberal! Uraa- 


napoi ale masinei 


su a 


—_—.—.— a 


Lă 


ş asaltul la butoi. 
i liberali dâu 
că “soldaţii 


unea 
Țata auzindu-Ie» SP 


TATA SE DĂ BĂTUT | 


e 


Vlrmaseră câţiva ani bogaţi şi toamna lui 1928 se încheiase d 
tul de îmbucurătoare. În hambar treieratul adusese a es- | 
două vagoane de cereale, iar o leasă de porumb era EI la 
de anul trecut. Pe câmp, porumbul necules da o ce A, încă 
atât și tata îşi bătea capul “că unde să-l pună» incăpe 
Era într'o duminecă seara de Se 
când intrai în casă, îi păsii pe toţi 
mici, cu lingurile de lemn în mână, le duceau pe la guri, le 
învârteau în: aer in semn de nerăbdare. Tata, cu toate că era 
bine dispus în seara aceea, ca de obiceiu ne sfrunta din ochi pe | 
toţi. La masă el nu glumea niciodată. Rar, când făcea aceasta | 
noi treceam măsura glumii şi atunci greu ne stăpânea. Mama 
însă ca totdeauna, ne întreba dacă mai întâi ne-am spălat pe 
mâini şi apoi, aşezaţi la masă, dacă ne-am făcut semnul crucii. 
—<Fă-ți cruce, Costică! Mai înainte de a pune mâna pe lin- 
gură,» strigă mama la fratele cel mai mic. «Acum eşti mare! 
Neagă! Tu nu bagi de seamă?» 
Neaga, sora cea mai mare după mine, care era lângă el, îi 
apucă mâna dreaptă şi-i făcu semnul, așa cum i-l făcea mereu în 
lipsa mamei. 
Mâncam cu toții în liniște din strachina mare de lut plină cu 
lapte. Numai sgomotul lingurilor, la atingerea de marginea ei, 
se auzea. Tata, ca întotdeauna, mânca cu poftă, dar se vedea pe 
faţa lui şi o stare de mulțumire sufletească. Cu câteva minute 
mai înainte el văzuse grădina. Țăranii începuseră culesul 
porumbilor de prin grădini şi el îşi puse în gând să înceapă a 
doua zi, deoarece era copt în deajuns. Mama, care ştia de planul 
lui, părea şi ea veselă, însă o veselie rezervată, amestecată cu 
grijă. Tot timpul cât aranjase mâncarea pe masă, părea că se 
gândește în altă parte. Văzând însă că tata era în toane po 
devenise mai calmă, mai cutezătoare. În ziua aceea fusese la 


48 49 


aaa BEE 


| 
Ptemvrie. La strigătul mamei, | 
ceilalți în jurul mesei, Cei mai | 


e i] 'Tud T Vladimirescu. Altă- 
Siret n e, povestea fără înconjur 


; e peste ţ 
bunici 3 eg e la asti IE n cea vorbise ea ceva, 
dată, Cc acolo $ 3 . 
toate cele CC aflase de ine cul pe faţă: Către sfârșitul mesei 
dar părea & iau dregându-și glasul şi apoi stângace, vor- 

ai în: / 
d : 
bindu-i hu i! Nenea stefan a fost CU Toader la (9) i A 
«Ascultă! : intrare la Şcoală - - - A reuşit primul... Ce 


âncenele în jos şi începu a 
i se vedea că se munceşte 
ă şi el încă nu răspunse 
ltat de respiraţii rari, 


facem cu Pâras 
Auzind aceste cuvinte, tata lăsă sp 


EA a : 
schimba fețe. O rărise CU i aaa 
să-şi păstreze Jiniştea. Trecuse op i 
nimic. Tăcerea Însă îi umfla pieptu 


pase nu te-aș mai auzi odată cu astfel de vorbe! Tu și cu 
asta E care vrei să-l faci scriitor» face el întinzând mâna spre 
mine. «Mă scoateţi din sărite!» | . A ş 

Fratii ceilalţi izbucniră în râs cu lingurile pline la gură, iar eu 
am iesit afară plângând. 

Ie cama dati ase tt iaplalastie Lide scenă între 
părinţi. Eu, simțindu-mă vinovatul, dispăream din fața lor. Când 

pentru prima dată în ochii lui tata o 
induioşare pentru mine. Pe mamă însă o fulgera din ochi. Nu 
era zi lăsată de Dumnezeu ca să fi avut pace. Mereu, mereu îi 
bătea capul. După ce închisei uşa după mine, mă oprii şi ascul- 
tam cum 0 înfrunta cu argumentele lui de totdeauna: 

_«Tu crezi că odată dat la școală, asta-i totul? Taxă, 
îmbrăcăminte, albituri, de unde faci toate acestea? Ce faci cu 
ăştia din urmă? Ce se întâmplă cu ei? Vrei să pățesc ce a păţit 
Radu şi Bob cu “scriitorii” lor? Ei singuri o mărturisesc, al lui 
Radu a reușit cel puţin să ia bacalaureatul, ruinând gospodăria, 
aa A ji ca Al lui Bob? Cu patru clase 
câmpului re epica „e ngă el. Bun de nimic. La lucrul 
soarele mai repede, Când îl a, sia șa vadalda carul scoboară 
mână, m'apucă și pe mine somn i Sa de foc, cu mănuşile în 
fa Dap To 3 bate dp e 
ce-a avut și nici de copil nu s'a al bi Pal ea VA IEI Bă 

es nimic! ...» 


Toate cele păti f 
păţite de alţii erau motive puternice pentru tata. 


ieşii pe uşă, văzui 


50 


DD 


DL 


Propunerile mamei el le găs 
ea ; 
Cu patru hectare de cota i ua A 


; 3 RI și ela î Ă 
i A a ps cade intre. timp îs. oprietărire Şi cu 
rumoasă In sal. ecinii î a > 1ȘI fă d ce] 
Această pismă era fini “d PiSmuiau toți rac, OSpodărie 
i nici prin cârciumi reptăţită. EI nu fum ad Si fraţii | 
şi nici prin cârciumi nu-și pierdea vremea ca epică 10i Oana ZA 
primea ca invalid de războiu o mică ă a Ca ceilalti. « al 
ensie, -1 drept, 


câtă greutate, cu mâna lui țeapănă! s La lucru] Cânini fs 
sprijin. La înnodatul și desnodatul fu e servea de ea SI, ului, 
câte alte lucruri mărunte în ape la bătutul de îi ci 
alături. Eu eram scăpat acum din pa mama trebuia să-i ŞI 
mine ca la un dar trimis de 3 di e a e Și cl se pe 
dreaptă de ajutor. Mama însă, cu rela SOCOLEa Să-i fiu mâna 
dpluiat, La rândul meu, cu toate că-l ze CI, Îi făcea Picioarele 
îmi punea fluturi la călcâi. Aproa telegeam, idea mamei 
premiant în clasele primare şi pe în toți anii fus 
dată la oraş cu boierii si Și ardeam de dorul cărți, Că voi 
ia gândurile Nei a una uniformă îmi « sa 
visez sburând ri t Eul Sela Dumnezeu, und pe ala 
Tot timpul 5 e etaje şi lămpi electrice ca mă 
ghiile. Cp af ae da după ușă, am plâns si mizat TOS 
nou. Mama, amăriîtă de acu Mr Si casă, am intrat dia 
Ei O Sia Duci „opoziţia dârză a lui tata, săzându-mă cu 
ceilalți inăi mici. Tat aa z: ne e apoi în cor de toţi 
copiii, ne-am Suit în a APE afară, fără a scoate un Cuvânt Ai 
Sci p act rea ANU fiecare pe la locurile noastre pentru 
oii pietele era, op N mama, a stins lampa. A trecut apoi 
în timpul soiuri a semnul crucii, ca să țină pe necuratul 
După aceasta, s'a cul “parte de sufletele noastre neîntinate. 
Ep eo A a Și să lângă Stanca ce avea abia patru 
noi toţi. Când venea sotilena sie a i ezita 
pe cl în joi dica a ie ae lume, îl punea în leagăn şi 
T .. . A: ă g 
î a ea, a sforăi, dar eu nu puteam să adorm. 
Ri aa teal ata cum intră încet în casă și se culcă ca 
CCR A Aaa asia ele pa De abia atunci băgai de seamă că 
E EC RTA lac oa. a rintre frunzele prunilor şi fereastră, 
zu EV o văd ca pe timpul zilei. Era culcată pe o 
pe: aptă a copilei o avea în cămașă pe sân. Se 
încet pe spate, cu grijă, să n'o trezească. Stanca a 


Sl 


pi a ae i 


ângă corp, dar 
xsuţă pe IAN ă pe pici (sd 
zu mâna grâsu; din plin în fată meargă pe picioarele lui, ieseam af. 
„npicână iicăz niitobăteau i âini şi pe faţă iicdă Ară pe pris 
tresărit E 40) 3 Razele are tul îi erau albe ca zăpada. eri i nai: (ă. Eu, fiind cel mai mare, tu 
dormi Ma! inger. Pieplul $ însetat după aer. Obrajii ap: A 
că În acea dimineață însă m'am văz 


i" ca un Ins: [i Ss 
facând din € ţ în Sus P bul, căzut resfirat i 
reptă ru ca COIbU, razele soarelui băteau pe fereastră 


pă și ne Spălam 
Tnam cu cana în 


ut trezit de mama când 


cer 
Năsucul Ci» tă. Păru Sâ 
Zet PPE PI îi TEzise si > 
i și O ; ncingea încă fusta pe CAE ŞI ea târ; : 
seen i îmbogățea CAP ea şi o privi mult UP» Sunt DE ir ta trezire Tate 18 C, când ieşi afară pe uşa cheta își 
Dai întoarse Cap ia delăsat al Stancei în voia SOLAR rațele măcăiau, găinile di 7 Lia Și mă luai după ea rd 
usor pe fată ei tristă. sote ochi, înnotând şi ea pentru o clipă cicintiEcela i îi A șa vacile mugeau ca să fie sd | 
; "lipească uşor dl 4 dormea Stăncuţa! O £ ; astă hărmălaie de sbi - Se | 
o făcea să CliP somn SE vorbind lerete, îl auzi | 
Frumos u numai lumea copiiilor tata vorbind mamei domol de pe talpa prispei. » Îl auzii pe || 


i : plăcute. [. 
în gânduri Pl“. ără griji sa — «Mă duc să sta - 
frumuseţe ce numal O e E spusese că lumea noastră, a jecăriulaenilessini pu pi ab cu Învățătorul! ..... Mai târziu 
3 n - . ă | 

ă ij " Ea trecuse prin această lume sa apoi să i Când tata se e Aer sa le aci 
copiilor este E E eţi Lupta cu tristeţile €i multe şi bucuriile pronunţând încet “Maica oi af ie îşi făcu semnul crucii 

radă grijilor VI“: i î 2 pl aa ului! Te-ai î 2 ea 
cadă pradă eri) Ja bătrâneţe va cădea din nou în înniuiatiinirăa ți îndurat de noi şi i-ai 


Esi zai c idea că poate ? : 
nui , Le copiilor? Nu sunt mulți bătrâni care se 
“lu 


ii i jeții o învățase că “a fi 
aseamănă COpiiilOr ealitatea vIeţ | Si 
: “a fi bătrân? copil este alta. Își da seama 


copil” copil, este una, ȘI În A s 
E dia fericită și fără gri)! pentru ea este condiţionată 


de felul cum va realiza viitorul copiiilor ei, în bine sau în rău. Și | 
de viitorul copiiilor ei atârna şi mulțumirea €1 sufletească la 
bătrânete. “Să-ti vezi copiii mari, sănătoși ȘI apol pe la casele | 
lor, asta-i totul? Asta au făcut-o părinții mei' spunea ea deseori Ş 
lui tata. “Ei nu s'au priceput decât la lucrul pământului, iar eu | 
nu Știu să fac altceva mai bun. Eu nu cunosc lumea, dar [| 
copiiilor mei vreau să le deschid ochii! Dacă nu la toţi, măcar în | 
parte! Şi mama, când vorbea astfel, ştia că acest lucru nu era | | 
uşor de făcut cu mijloacele pe care le avea. Că mă va putea | 
trimite, pe mine, la școală însă, credea ca în dispariţia 
diavolului la semnul crucii. 

Tot timpul cât am fost treaz știu că părinţii m'au putut ador- 
te pu la iai ge cocoșilor, dar căutai să adorm așa 
e impul verii. În acest timp tata se scula, ieșea 

ȘI da ceva de mâncare vitelor de muncă şi apoi intra din 
nou și o scula și pe mama. Atunci era somnul cel mai i cel 
mai plăcut pentru noi cei mai mici. Si nat 
aburul proaspăt al mămăligii, în fir il e SIA a POI A 
la căruță şi controla încăodată d n cs Up soia site a 

acă sunt în regulă toate uneltele 


pentru lucru, Odată sculati toti 
1 toț imi 
5 i toţi, până la cel mai mic ce putea să 


53 


Om 


aa dus CU căruța la şcoală. Pentru 
at E rrernil lac mama nu l-a lăsat de 
că să văd şi eu unde îmi vâr 
oarele, făcusem peste idouăzeciig 
a el la Brăila ȘI Galaţi în mai multe 
a cereale. În spre munți nu fusesem nicio- 
a dimineţii căscam ochii spre dealurile păreau 
pământ. Îmi imaginam că SE ei îi 
dar pricepui fenomenul, abia către seară cân a tie = e. 
pe tot parcursul drumului mama caută să-mi îi fi Vu, 
care până atunci fusesen cel mai neascultător din casă, nu 
stiam în acele momente cum să-i răspund mai cuminte. Câteva 
zile mai în urmă, ea sărmana, trebuise să țină piept inter- 
ventiilor rudelor lui tata “că face rău de mă trimete la şcoală. 
Bunica Tinca, tot timpul, fusese în fruntea lor. Toată ziulica pe 
lângă tata. Nu pleca dela noi decât după certuri înverșunate. 
Odată plecați însă pe drum, ca, credea că învinsese o lume 
întreagă. Îi vedeam oboseala pe fața acoperită cu trăirea 
momentului “mă trimetea la şcoală ca să-mi deschidă ochii. 
Simplă cum era, deseori o auzeam, “că prostia îi dela dracu' și 
deșteptăciunea îi dela Dumnezeu; la care tata, ca să-şi ia 
revansa, îi răspundea: “Mai bine prost cu rost, decât deștept fără 
post 

leonard] 
elevii ne-au înconjurat iai pet = Go, pe 
PI re poa să e căruța. Păreau îndrăsneţi, iar eu, 
» Mă ţineam mereu pe lângă părinţi. Directorul, 

un francez de origină, văzând oboseal inţilor, i it î 
noaptea aceea în camera peda a părinţilor, i-a găzduit în 
mamei, mă muiasem și cu. Pâna şi St A andai cu E 
ȘI Stelea, pe care îl călăream cu 


păiatul. 
'cilometri. Ţata mă 


rânduri, când vinde 


dată. La lumin 
că răsar ca din 


54 


ÎN 


_ 


drag, părea Că înţelegea despărțirea, Tinea 
spre mine, Când îl duceam Ia păscut fi căutam în CaPul întors 
e ascuns îi puneam dinainte porumbii furagi că (Tăgedă, iar 
Când păstorii țarinii dau peste noi, ii cArai de prin die 
unul ce pricepea primejdia, pe loc, o lua pice, pe el şi ca 
pământul. Câteodată însă, la păscut, când igă de matingea 
meargă la lucru şi era obosit, nu dusa dr ştia Că trebue să 
însă îi venea de hac. Atunci îi întindeam A spa Lăcomia 
mâna şi €l venea singur la mine. Apuca firel a fire de iarbă cu 


e î 
împietrit locului, privind trist la pământ. Acum ses ca 
: espărţire 


mă privea cu aceeaşi ochi. Sărutai mâna lui tata si apoi : 
care, în timp ce îmi dase dreapta, cu Stânga îmi Să a mamei 
lei în buzunar şi apoi au plecat. ia i 6, 

Pierdusem căruţa din vedere; plecase de mult si e 
sesem încă pe acelaşi loc. Din spre oraș, dela i tota cp 
elevi de seama mea şi mai mari, îmbrăcați în a cotată 
Cuferele lor erau vopsite, nu ca al meu din scândură el î, 
făcut de nenea Gheorghe la repezeală. Cu căciula pe ina 
pantalonul şi haina făcute de mama, păream un cade ie 
lângă ei. Când intrară pe poarta curţii nici nu mă Dizsaa 
seamă. 

La sunetul clopoţelului pentru masă, eu eram încă afară 
Parte din elevii care mărşăluiau în rânduri de câte doi spre sala 
de mese, îmi făceau semne cu mâna. Nehotărîndu-mă, a venit la 
mine un elev din clasa a patra şi mai mult târîs, m'a tras 
înăuntru. Aici, întâmpinat de privirile şi râsul celor prezenţi, 
îmi pierdusem cumpătul. M'am simţit mai bine numai după ce 
am fost așezat la o masă cu cei de seama mea, înțelegând că şi 
ei sunt în clasa I-a. Totuşi, eram aşa de stângaciu la mâncare! Și 
dacă mama n'ar fi făcut cu mine acasă, câteva zile în urmă, exer- 
ciţii cum să mânânc cu furculița, poate că m'ași fi îndrăsnit să 
încep a mânca. Toţi cei din jurul meu păreau mult mai 
îndemânateci ca mine. Când îmi luasem căciula din cap, am dat 
so pun sub mine, dar în râsul celorlalți un altul mi-a luat-o şi 
mi-a agăţat-o în cuiu. 

Cu timpul însă am devenit mai îndrăsnet. 
de clasă cei de care mă ruşinasem mai înai 
înapoiaţi la carte ca mine. Ba mai târziu m'am băt 


Mai ales că la orele 
nte erau mult mai 
ut în parte cu 


55 


tin vârtos; deoarece 


RU ce repede sângele la cap. 


începuse 

unul din cla ă i i se ăruse că el ICCP | fără 

rivalul zi, ua Aa ărtit alţii, am si “Sua 
ri îndrăsni S% mă Ce NE” Mă” si nu cu formula 

pi motiv. AbIA L că-l chemasem MAS îmi spunea el 

Se simise OEDS2! P, «Dacă nu Ştii Rr czuțirtru 

e nolitet : - peste edi raport ic 

0 i încingându isproporționă e. 
pâfind E E rime mult pe 4 Loate părțile. «Aşa-i aici 
Capul; j ce ne despărţiseră, 


sa ia 
înalțimea Iu + e lămuri ceilalti 


Bob Domnule! la coti cei din clasele mai 
un 3 


mari.» 
în afară de teamă amest 


eram COnvins 


sau mai puțin 
această întâmplare a fost pri 


ecată de respect, de care mai mult 
că trebuia să ascult de părinţii mei, 
ma în viaţa mea, unde trebuia să 


- ersoane pe Care eu Cu simțul și priceperea 
accept de nevoie Pee) educație aleasă mam avut dela 
Aa pie A stiu că bunăcuviința atunci mă copleşea 
ai n it iata) grad de timiditate. Eram încredințat că 
elevul din clasa a patră eră mai în etate ȘI în cunoştinţe superior 
mie, dar aceste nevăzute în persoana lui erau acoperite de 
“bufonul” ce-l exterioriza. În sălbătăcia şi libertatea mea inter- 
oară de atunci, simțul compătimirii încă nu cra desvoltat ca eu 
să pot pune pret pe calitățile sufletești nevăzute ale semenilor 
ce mă înconjurau. Îi consideram după prezență, așa cum mă 
credeam și eu considerat de alții în lipsă de dexteritate, în 
stângăcia de maniere cu care mă prezentam. în fața altora. 
Totuși, compătimirea și stima faţă de aproapele, le-am învăţat 
mai târziu, sădindu-le în inimă într'o oarecare măsură. Dar, din 
momentul acelei încâlceli cu colegul meu superior, ceva, ceva 
simțeam că stă greu pe inima mea; acceptasem formal să mă 
Supun şi să respect ceea ce eram convins că nu era dem de 
i A In rarele ocazii când trebuia să-i spun domn, luptam 

mine însumi și 
d ia na ți atita 
neacceptată, diferită în profil si es ră ici a SUPUS A 
faţă de cei ce eu eram convins € ență de aceea, de bună voie, 
Mă simţeam căzut i spe aa ps pelioi 
până atunci, bogat în îns lume. Spiritul meu desordonat 
56 Wbertăţilor din copilărie, se pleca 


E 


II 


reu noului mediu. Programul de clasă iai 
meditaţie; culcare, plantoane; sculare cu spălare, 1SPa0s; masa, 
cu clopoțelul, erau la început un calvar per Er se făceau 
nimic, purtât dă torent în neant. În “ordine puri ărcam un 
desobișnuit şi gimnastica de dimineață o ri ate i ceva 
îuecae PARĂ căderagi oboseală sau purtam piara ariei 
copleşeam sub ele. Aici dam din mâini şi din picioare adepta 
totuşi, mai târziu, am băgat de seamă că numai, Si 


Numai prin ordine ş 
a » : . i ine se 
utean face alăisă lucruri într'o zi, și că gimnastica Tegulată mă 
făcuse mai Ssprinten. 


Venise vacanță de Crăciun. La plecare, clasa noastră a mai 

rămas două zile în urma celorlalte, deoarece nu dasem toat 

. A : 5 SĂ e 
tezele pe trimestrul întâi. Rămași singuri, în nerăbdarea 
noastră, seara în dormitor ne-am văzut mari şi tari. Stoian, un 
coleg rotunjor de prin Constanţa, sări din pat şi strigă (Trăiască 
dobrogenii» ca de obiceiu. Ca la un semnal strigătele de 
«Trăiască Moldovenii, Transilvănenii, Basarabenii, Muntenii 
Oltenii,» îl urmară şi cât ai bate din palme echipele S'au și for. 
mat. Dela bătaia cu certurile S'a trecut la cea cu pumnii, la 
trânte laolaltă pe podele. Apoi trecurăm la despuierea 
paturilor. Din fugă şi urmăriri, perinile aruncate rămâneau 
agățate în fiarele paturilor, căzând pe podele desfăcute. Cine nu 
mai avea nimic în mână, aduna aceste resturi şi le arunca în cei 
ce se băteau jos, pe podele. Sburau fulgii în toate părţile, de se 
întunecase în dormitor. 

În faţa acestei privelişti de necrezut ochilor (elevii păreau 
struţi încărcaţi de pene) la început mă cuprinsese teama. Ca din 
străfunduri însă sângele începu să clocotească în mine. Rezerva 
mea, cauzată de cele trei luni de program de școală, fu repede 
străpunsă de iureşul avut odată acasă în mijlocul celor de o 
seamă cu mine. 

Perna mea nu mai era de mult la capătul patului. Plapoma 
pe jos, amestecată cu altele. Începui a bate în toate părţile şi 
primii lovituri dela toţi. Nu mai ţineam seama de echipă. Mol- 
dovean, muntean, dobrogean, etc. îi încărcam cu fulgi şi-i 
loveam fără alegere. Şi fiindcă îi atingeam bine mi-i făcui 
duşmani pe toţi. Ca să fiu mai la fereală, mă retrăsei într'un 
colț. Cu o mână îmi țineam ismenele şi cu cealaltă trăgeam. 
Când oboseam cu una, o schimbam pe cealaltă. Deodată însă, 


57 


eram stăpânit» panou ID mbiat, Că 
, Ţe L: 


a mă bate. Cum eram sin- 
toată fierbint ic ] scoalei la ușă dormitorului, 
timp 5, ecto ? Ceh te z 3 
e da la ușă săpt Le aripă a clădirii ȘI auzind tipetele 
ru ia aîntrodt ce este. Eu îmi 
Acesta locuia e „venise Să vadă N 
cpt itor. 

noastre, Ca N nd el intrase În i pi la ei. 
ăsii RA, mălai» striga gu șă At în-ne-bu-nit? Fi-ra-ți 
—<ȚapU ma, bles-te-marți-l0r 4 
Ce faceti, We fiti 
: -na-lii, să Ul. raft Şi î 
ai dra-curlui de E colegii zăpăciţi au luat-o la fugă în toate 
) 


iră spre €l, cu aceeaşi 
: anvălmăseală fugir 3 
părțile. Cei care din invalti<s Jocuri căutaseră să se apropie 


m anoi si pe alte 
repezeală ficură înapoi ȘI Pe ct în câteva secunde, Toată 


: s'a petre z 

Je lor. Aceasta Să e”. : -si 
i se în picioare cu mâinile pe sipenesauissusţin Adus) 
umea 


: sau continuu, ne proiec- 
cămășile rupte: E pe ia că SUE Fulgii pluteau fe în 
nu sări A ră abia își terminase blestemul, trase ochelarii 
ze ai ai pufni de câteva ori şi văzând tabloul ce i se 
ea tele noastre înfricoşate, ne mai întrebă odată: 
«Ce fa-ce-ti mă tâm-pi-i-lor a-ici?» EL însuşi era în pijama. 
Dându-şi seama Că poziţia lui nu era nici ea aia decentă 
(barbişonul, nasul ascuțit, şi cele câteva fire de păr în cap, albe, 
sbârlite) făcu stânga-imprejur, ca să-şi astupe râsul faţă de noi şi 
plecă trântind ușa. A doua zi am fost chemaţi la cancelarie toţi 
cei douăzeci și cinci din dormitor. 

— «Mihalcea! Cine ţi-a spus că mă chiamă “Ţap'?» 
— «Așa am auzit că vă spun domnii ăi mari, dom” Director!» 
— «Piă!» făcu el cu accentul lui ascuţit, «Fir'ar ai naibi de 


domni! leşi afară canalie! Nota cinci la purtare pe tot trimestrul 
întâi la toată lumea!» 


58 


TÂRÂT DE ILUZIILE PUBERTĂŢII 


IA anul 1931 Ministerul Agriculturii 
Odobeşti! A fost acea teribilă criză e 
țărănimea nu putea să-şi desfacă pro 
avea hambarele pline de cereale, dar 
îmbrăcămnitea în sdrenţe ŞI desculți. După lungi consfătuiri 
între părinţii mei şi ai lui Toader, amândoi am fost trimisi 
terminăm anul patru la Huşi. La drept vorbind, eu si cu T p 

) SS oader 
ne uram unul pe altul. Ba ne-am ȘI bătut de câteva ori. În a ! 
întâiu el mi-o luase înainte — trecând primul si eu al do iei 
în ceilalţi doi i-am luat eu locul. Cu toate acestea aveam catia 
de el, deoarece îi simţeam invidia şi silința. Totuşi peste această 
“ură a noastră, în faţa hotărîrii părinților a trebuit să fim iar în 
aceeaşi școală. 

Ajunsesem singur în gara Huşului. Din trenul MIC, dela 
penultima gară văzui oraşul aşezat ca într'o farfurie uriasă. 
Casele albe se ridicau până sus pe umbrela colinelor, iar în mij- 
locul lor, turla înaltă a mănăstirii clădită cu secole în urmă de 
Ștefan cel Mare părea un centru de busolă. În dreapta, la câteva 
sute de metri, dealul abrupt, cu tepşanul de unde Ştefan (după 
toate războaiele el avea obiceiul să ridice câte o mănăstire sau 
biserică) trase cu arcul şi puse să se clădească altarul, drept 
mulțumită lui Dumnezeu. De jur împrejur, podgoriile făceau 
cununa oraşului, adâncind viile până printre case. Trenul mic, 
care până la scoborîre merse cu zece kilometri pe oră, pe pantă 
repede, în formă de serpentină, fugise cu cincizeci. Numai 
câteva minute putusem privi priveliștea din față și apoi nu mai 
văzui nimic. leşit de pe peron, păream înghiţit de strada îngustă 
și cotită cu copacii înalți şi frumoși de pe margini. Cutărul îmi 
tăia degetele de greu ce era, iar balotul cu plapoma și ar 
şafurile mă tragea mai mult la pământ. Aflând unde merg, un 


59 


a desființat Şcoala dela 
COnomică mondială, când 
dusele nici sub cost, Tata 
in Casă ai lui, erau toţi cu 


aa 00 


n să urc în trăsură. In- 


în fața sării ÎD; a fară să ştiu aproape ce 
ş IEI at 


SEA - ră ș ici cai 
birjăr care uniforma jui, Mă xdu bici cailor ŞI i. Pe 
dn a i ă : ajun a m nt. 
i înainte de & na ei. Avui impresie să aieari bir 
Tasurii căzu pucai de bar y de gropile de 
trăs ş i Ma i ca i 
Făcui O săritură i des al arcurilor ie du-mi aminte E 
carului şi așa I Sal în siguranță. AdUC 
re mă simțeam Mal > e dați cu totul în trăsuri, a dom- 


sea, M aaa ufundat : 
ŞOSeâ + + peste picior ȘI : cum îi vedeam eu deseori, Căutai 


u e 
e la orase e ate. Încet, încet căpătai poziţia, dar 
să-mi dau 1e arcurilor se transformau în leagăn şi, 
totuși cu teamă. la sărăcia părinților acasă. 
prinzând Cur) înce răsură şi mi se urcă sângele 


ş mul me i i ? 
Neam pia când îmi închipuiam Ce aș ii făcut, ai m ar fi 
î ii din ai mei. Mă uitai pe Pava] ŞI szAnilş p1Ct00 da 
Văzu 


AR “ami Je câteva ori când mă 
care mă legănau, îmi adusei ua A se oa pică 
Ruaseai teii ie ai E inima de sdruncin. În astfel de 
pică ş că ochi pe niturile dese de aramă strălucitoare, nici 
nu Dăgam de seamă pe unde mergeam. Odată mă pomenii în 
plin oraș și apoi din nou începură să se rărească casele. Eram la 
marginea lui, când se opri trăsura. Crezusem Că școala putea fi 
în oras, dar totuşi nu era departe ca la Odobeşti, în câmp. Mi- 
am dat cufărul şi balotul cu plapoma jos şi din ochi întrebai 
birjarul cât mă costă. Acesta, cu un calm specific birjăresc, își 
scoase luleaua din gură şi-mi spuse scurt, «Nouă lei.» Mi se făcu 
negru înaintea ochilor şi, fără să pot scoate un cuvânt, scosei 
din buzunarul de pe dedesubt al pantalonului— mama mi-l 
făcuse special pentru păstratul banilor—singura bancnotă de 
zece lei. Birjarul plecase și eu rămăsei cu singurul leu în mână 
ca împietrit. Banii mei pentru caiete și cremă de ghete 
dispăruseră. 


Rar de tot în anii din urmă, tata îmi trimisese câte un man- 
dat de douăzeci, douăzeci şi cinci de lei, dar de data aceasta 
fiindcă trenul mă Ccostase mai i 
mă băiete! Fii mai econom! 
să cheltuieşti! Zece Je 
Crăciun! Atunci îţi vo 


Un leu! Rămas nu 
60 


mult, la plecare îmi spuse: «Vezi 
non Acolo ai casă și masă, n'ai nevoie 
1 Hi deajuns pentru mărunțișuri până la 
trimite un mandat!» 


mai Ă 
Cu un leu! Eram numai sudoare, când 


E 


i-am dat drumul în buzunar. Dela Clădirea ş : 

câţiva elevi începură a fugi spre mine, dar A ca pe alee, 
văzând că-s un necunoscut. Ajunși la mine, TORI ia la pas, 
și fără a mă întreba de unde viu Şi cine sunt au e Pais ziuă 
balot și aşa cu ei am intrat până în dormitor, Ps Mâna pe 

Aici viaţa elevilor era mult mai animată 
leşirile în Oraș, cu voie sau fără voie, se făcea 
Cei din clasele trei şi patru, după stingere, sări 
a doua zi în cercuri de încredere povesteau 
noaptea prin oraș. Romanţele de dragoste erau pe toate buze] 
Mulţi trăiau aceste beţii savurând numai cu imaginația o ia 
nire puternic gândită cu necunoscuta visurilor lor. j 

În mine nu era aprinsă încă această flacără. Cu toate că eram 
printre cei mai silitori, o stare de inferioritate pusese stăpânire 
pe mine. Învățătura la carte era un nimic pe lângă Curajul 
evadărilor de noapte. Câteodată gândeam şi eu la astfel de 
evadări, dar văzând îmbrăcămintea pe mine, repede îmi trecea 
acest gust eroic. Uniforma o aveam din clasa întâia. Atunci 
părinţii o comandaseră largă pe mine! Cu timpul însă s'a 
micşorat —cu toate că o purtam numai pe la zile mari—asa că 
mama-mi ţesea rupturile cu aţă în toate vacanțele. Manșetele de 
pantaloni le schimbase de mult şi la Huși erau praf făcute pe la 
margini. Înafară de aceasta, pantalonii rămaseră scurţi, iar 
tunica plesnea pe mine. Când ieşeam în oraş la biserică cu fron- 
tul, pedagogul mă vâra totdeauna pe la mijloc și mai pe urmă în 
rânduri. 

În situaţia aceasta fiind, câţiva colegi începură să mă compă- 
timească şi mai târziu unul din ei, căruia îi făcusem problemele 
la aritmetică, mi-a promis pălăria — ce-o ținea pe ascuns —tren- 
ciul şi ghetele ca să ies şi eu în oraș. 

Într'o seară mă hotării şi după stingere, după ce mai întâi 
contopii fel de fel de planuri de evadare, prin întunerec mă 
îmbrăcai în taină şi-i dau drumul. Afară întunerec de nu vedeam 
înaintea ochilor. Pălăria care mi se răsucea pe cap de mare ce 
era, cădea des pe ochi. Mă apucară căldurile, dar inima-mi poc- 
nea ca la un iepure prins. Aşi fi vrut să mă întorc, dar mă 
încălzii şi mai tare la gândul că mă vor ține ceilalți de fricos. 
Răceai ceva sau nu în oraş, asta nu putea şti nimeni, îndrăsneala 
însă că poţi evada, aceasta era totul. Mă îndrepta! Spre gardul 


ca la Odobesti. 
u mult mai des, 
eau gardurile, iar 
aventurile trăite 


61 


ma a N 


—.—.—.— 


mă ceai ee 2 de ar 
da direct În 5 m sărit pe ENARUII SIA 
x, Acum mă ca c si ce să fa0, la aceste două 
E ut. UNdA mă du Sa rămân lângă gard, iarăşi 
încotro SO AP. i înainte: : spre centrul orașului 

ri nu £ :: mine. O lua! p sa pm 
lucru că vor da alții peste 1 nise şi trecătorii foarte rari. 
ândeam au peste a inst mă oprii să-mi văd poza. 
gă o vitrină lu ie dat pălăria pe fața plină de 
ine un gangster de mâna â treia care se ştia 
ne u ca. căutai Să dispar cât mai repede 
de figură Ci oprit să judec încontro so mai 
în întuneric. La un colţ e că n'am nici un ban în buzunar cu 
iau, dar aducându-mi A ile toate după mesele dela şcoală 
care să-mi cumpăr un A care o primeam de obiceiu —o0 luai 
aș mai fi mâncat ip abia atunci începui să constat contrastul 
înapoi Spre oa făceam până atunci şi realitatea în care mă 
între iluziile ce mi a e unde sărisem în stradă cu trei sfer- 
găseam. Ajuns la garcu' P și zdup în curte. Puiul, 


i i înai cățărai pe el 

oră mai înainte, mă căt ici 
a ciobănesc, care în timpul zilei se lăsa călărit de toţi 
uri a . .. si 3 de . 
elevii, noaptea rupea cu dinţii pe orișicine ar fi fost. După 


Jătratul lui des, înţelesei că fugea spre mine. La fiecare sa 
îi simteam apropierea. Fără să mai stau pe ni jet zi s 
fug cât mă țineau picioarele spre dormitoare, ținând pălăria în 
mâna stângă. Fugeam, dar Puiul, care mă tripla în iuțeală, era 
pe urma mea. În loc să urc treptele la ușă, nimerii în unghiul 
făcut de ele şi perete. Când mă întorsei, Puiul din fugă se 
ridicase şi el pe picioarele de dinapoi cu gura căscată, 
pregătindu-se să-mi dea sărutul cu colții. El nu mai lătra. În 
rânjetul lui simțeam încordarea animalului cu gustul de a sfăşia 
prada fără nicio scăpare. Din întoarcerea făcută, instinctiv, fără 
a mai avea timp să judec situaţia, trăsei cu pumnul drept şi-l 
lovii în ochiul stâng. Puiul scoase un schelălăiat puternic. Din 
lovitura mea, el se întoarse făcând un cerc către dreapta înapoi. 
Scăpat pentru a doua oară, trei secunde din acest “unghi al 
morţii, Sării pe trepte și mă izbii cu tot corpul în ușă, care 
sbură în lături. Puiul era din nou pe urmele mele, dar primii 
gi ei ur lătratul lui apucase să facă o larmă, 
GER fi re ja zi te PORC ala lungă. Mă sgâlțăiau 

e emoția trasă, Fără să-mi dau seama ce fac, îmi 
62 


+răsei pantofii din picioare şi începui să fi 
rimul etaj unde era dormitorul meu i 

aprins lumina. Abia apucasem să trag îsi : 
auzii înafară paşi pe Scări, urcând la Te e de pe mine că și 
îmbrăcat sub plapomă, cu trenciul în aaa Mă băgai asa 
mototol sub mine. Când directorul Şcoalei a ȘI pălăria făcută 
eram cu plapoma trasă până aproape cade lumina, eu 
urechile îi urmăream pașii repezi printre iti Numai cu 
atul meu îl auzii întrebând: «Tu dormi mar, În aus între 
ochii şi să-i răspund, auzii vocea colegului vecin a să deschid 
Director.» Acesta, care simţise ieșirile elevilor noa e a don 
dar nu prinsese pe niciunul, de nervos ce era, nu dir în oraș, 
facă. Se năpusti asupra lui Ghiţă şi începu a-l pălmui Ştia ce să 
el să termine răspunsul. Târziu de tot a aflat el în i a, 
primise bătaia, dar n'a scos nicio vorbă la nimeni pa: îi 
directorul neprinzându-l în fapt, n'a păţit nici el nimic i 

Lecuit de iluziile nocturne, devenisem mai liniștit da Gh 

ghina, bucătăreasa şcoalei, care dormea la subsol, 0 le a A 
sese din nou. Eram de serviciu sau nu, dam mereu : ai 
bucătărie. Eu, un neras de Şasesprezece ani, ea, femeie tipi ii 
căsătorii, trecută de patruzeci. Eu n'aș fi îndrăsnit s*o aie 
nici în ochi, dacă timiditatea mea mar fi fost redusă de Îs- 
torisirile interesante ale celorlalți. Ea, care pricepea ce 
gândeam, mă privea calmă, pe furiș, ca pisica sătulă ce-şi adul- 
meca șoarecele fără nicio bortă de scăpare. Odată, găsindu-o 
singură în bucătărie, o apucai de mână însă cu ochii privii în 
altă parte. Ea, simțindu-mă tremurând, mă netezi pe faţă şi 
înainte de a-i putea vorbi eu ceva, îmi şopti la ureche, «Diseară 
la mine, după stingere!» Îmi vâjâia capul, când m'am smucit de 
lângă ea. Timpul trecut până la întâlnire mi s'a părut o veșnicie. 
La masa de seară nici n'am simţit când am mâncat. În sfârșit 
stingerea făcută, pe furiş scoborii afară în curte. De aici, te 
teamă să nu mă mai întâlnesc iarăși cu Puiul, o luai pe lângă zid 
încetişor. Ajuns la uşa dela subsol, unde intram în sala mare a 
bucătăriei, dând să pun mâna pe clanță, o văd că se deschide 
singură. Apărând o momâie în faţa mea dau să fug, dar sunt 
repede apucat de mână şi liniştit de vocea unei coleg: «Se vede 
că de asta n'a vrut să-mi deschidă afurisita!» Despărţit de el, 
rămăsei o bucată de timp în întunericul din sală, fără a îndrăsni 
63 


& PE trepte în 
ntraț înăuntru A 


ai |N 


—.—.— 


ruşine, prinsei curaj. Tot 
Pornii spre uşa Gher- 
aşii, deschise uşa şi 


u mă fac de 
i 4 se trezește. 
| din mine sasea auzindu-mi P 


imalu : ş - 
e a. care mă aş 73 Ja ea, O stinse din Nou, ȘI intrând 
rinse lumină pe sală. e. În strânsoarea ȘI tremurăturile ei, 
îti inse în brațe: n tare cum eram la 


: ă prin» se dul capul. Di 
năuntru, 1 jerdui capul. + ID 
că rpă. Nu mâl eram bun de nimic, 


muiasem Că = mine; mă trase peste“ ca în pat, 
i PoE Prins ca în cleşte, mă apropia de ea, în 

ma au cât mai departe. În această neputinţă 

i nervozitate ti aud un vâjâit scurt prin aer și apoi mă 

a mea și aere ate de câteva kilograme de apă. Sus, la suprafaţa 
a a odăii Gherghinei ce da înafară, avea o 
pamântului, rotundă pe unde, în timpul iernii, scotea burlanul 
dea : Pe aici, colegul meu pe care-l întâlnisem la uşă, 


acompaniat de alții, ne-a udat chiar acolo unde trebuia. Gher- 


china, care până atunci mă trăgea la ca ca O meduză, la 
stropitul apei m'a repezit pe spate, încât m'am simţit ca un 


obuz aruncat de tun. Pierzându-mi echilibrul, căzui întrun colţ 
peste sofa cu laptele ce â doua zi dimineața trebuia să-l bem noi 
elevii. În timp ce cofa cădea cu sgomot Și laptele se răspândea 
pe podea, o auzii pe Gherghina scoțând un țipăt înnăbuşit «Ah! 
Mama mea!» 

Cu îmbrăcămintea udă în spate şi picioarele înmuiate în 
lapte, dispărui fără a scoate niciun cuvânt. 

Târit de porniri lăuntrice, soldate cu nereuşite, căzusem 
intro stare de abătut. Mă simțeam umilit. Chiar şi în faţa celor 
mai leneși la carte ce purtau şapca pe 0 parte şi trăgeau câte un 
fum de țigară discret. În mimica lor de șmecheri, eu vedeam 
numai deşteptăciune. Și după ce încercai să fumez, dintro 
țigară împrumutată dela un altul şi vomitai până când mi se 
ridicase stomacul la gât, rămăsei retras de toată lumea aceea. 

În singurătatea aceasta lăuntrică, mai târziu, reuşii să-mi 
capăt un prieten pe cel mai silitor la carte din clasa celor dela 
Feed a ra mai pe urmă ieşeam cu el în toate 
Gdapasi age a plimbări. prin pădurile Dobrinei. La 
nu simţisem vraja sale la ș can Sl Eee das 
înăuntru mirosul dorii sa, ai Nutnajptei. ind i pa 

: Or mi se părea ca o binecuvântare a lui 
64 


Neştiind 0 » 
Situaţie şi mâi PI 
timp Ce CU căutam S 


Pr 


Dumnezeu. În această beţie de par 


cățărat pe rădăcini desgolite, ul, lungit pe Dna 

netul ierburilor în creştere, După î E întregi asc sa 
acele locuri, în anii de după război pa tii Doga poc- 
făcuseră depozite de arme și muniții cu Fe i de liceu qj 
bolşevicilor roşii ce căutau să vină A ndul Să facă rezi 
scotoci prin toate hârtoapele și locurile a at , începui 4 
arme şi cartușe, ca atunci odată după ar aice, Căarar 
gândul să le trag în aer sau lipite cu cer mine în sat, cu 
jemn în formă de pistol. Pentru grenade făcea PE O bucată de 
adunam lemne peste ele și le dam foc, în qi Er 0aPă, apoi 
depărtam fugind. După ce socoteam că ex a E Iovăe 
strângeam din nou și scurmam cu betele âupa sere tot, ne 
mult lărgită. În acest “joc cu moartea: ci Ije, în groapa 


, A > Stru, o 4 
cei mai mari, tot răscolind găsi una neexplodată e unul din 
era, o luă în mâna stângă și ieşind repede din cettsi a cum 

Stru o 


aruncă în sus, apoi o lovi cu băţul strigând: «Tine cu 
Detunătura dela câţiva metri de noi, făcu pe multi să a Iată 
ământ. Cel cu “ține cucul, scăpase bătul din mână ea : 
împietrit locului, galben ca ceara. În mintea noastră ta, E 
copii, o întâmplare ca aceea fusese uşor judecată, dar d să 
spună cineva acum ca să bat o grenadă cu Dătul că nu ie 
întâmplă nimic, aceasta n'aș face-o cu riscul vieții. Niciunul din 
noi nu fusese măcar nici atins. Cu toate interdicțiile și bătăile 
dela părinţi de a nu ne mai juca cu astfel de lucruri “Căutarea 
după explozive era de neînfrânt. Altădată găsii "un obuz 
neexplodat. Cu un vecin al meu, tot de mărimea mea, l-am legat 
cu o aţă şi l-am târît într'un şanţ. Acolo am adunat paie peste el 
şi dându-i foc, l-am explodat pentru a-i lua arama ce-l înconjura 
spre a face inele. Am găsit câteva schije, dar aramă nici urmă. 
In toată vara aceea, în pădurea Dobrina eram cu ochii numai 
după astfel de lucruri. Până la urmă găsisem o ţeavă de armă şi 
câteva încărcătoare de cartuşe. Cartuşele se rupeau în mână de 
ruginite ce erau, iar pulberea toată mucegăită. Ţeava însă o 
vizitam des. Pe dinafară se lustruise de purtatul mâinilor. Tot 
timpul o purtam cu mine și cu gândurile căutam să descopăr pe 
cel ce o adăpostise pe acele locuri cu cincisprezece ani mai în 
urmă. Soldaţi cu arme în mâini, era ceva de înțeles pentru mine, 
Elevi însă, ascunși cu arme în păduri, să se apere de cotropitori 


65 


Da ŞT 


€ rile. Vedeam în ei | 

i reține” sân ial pădurile i | 

cul vieţii I0P ace e preferau sgăou * Ă ia). 

cu pri. de pe vremuri i plătească tribut şi umilință 
haiducii stăci dec 


O PLECARE ÎN VACANŢA DE VARĂ 


uţinii din elevii ce mai rămăseseră, mâncau la repe | 
nu scape trenul de ora treisprezece. Eu nu mă A cae poa 
eram în neliniște. Nu scrisesem acasă să-mj dia 
drum, iar la mine n'aveam nimic. leşii afară din sala de gi 
văzând şeful de cultură mă îndreptai spre el. Ereea. 


Acesta, cr, i 
Asia ze zl ezând 

vreau să-mi iau rămas bun dela el, întinde mâna spre mine a 
însă stângaciu, pentrucă-l ştiam om cumsecade, cu ot 


înnecată în gât începui să-i vorbesc: «Domnule Sefi Am o 
rugăminte ..! N'am bani de drum... vi-i dau la întoarcerel», 
«Cum să nu!» îmi răspunse el drăguţ. «Numai că n'am nimic la 
mine. Ţi-i aduc după ora două şi jumătate!» 

Până la două şi jumătate am fost continuu în frământări. 
Şaptezeci de lei în timpul verii, când tata nu putea vinde nimic, 
erau bani mulți. Peste o lună de zile trebuia să mă întorc din 
nou pentru examenul de fine al gradului întâiu, care dura două 
săptămâni, trăind din buzunar și apoi din nou întoarcerea acasă. 
Bani mulţi pentru mijloacele lui tata, și produsele abia în 
toamnă se vindeau, ca totdeauna pe preţ de nimic. Ziarele 
scriau cu litere groase că Americanii, pentru a “rezolva” acea 
criză mondială, ardeau cerealele sau le aruncau în oceane, iar 
U.R.S.S.-ul, ca s'o mărească mai mult pe piețele europene, 
făceau “dumping”-uri cu pâinea luată cu forța dela milioanele de 
guri flămânde deportate prin Siberia. În acest timp zeci de 
milioane de Chineji, desrădăcinați de inundaţii uriaşe, se 
mâncau unii pe alții de foame. Mizerie, mizerie, și iar mizerie. 

Când șeful de cultură se întreptă spre mine, scoțându-şi 
portmoneul, eu începui să-l rog “că mi-ar face un mare bine, 
dacă mi-ar găsi undeva de lucru; numai pentru câteva zile. 
Şeful meu, rămase puţin gânditor şi după ce mă măsură de 


câteva ori din ochi, începu a mă bate pe umăr prieteneşte. Nu | 


66 | 


DN N O n a E 
a 


DO 


jucrările practice mă ştia printre 
i cau să lucrez Că “golan, ceea ce 


: ine de , : : 
se îndoiă a ând însă i] înduioşasem ȘI mă luă chiar la 
ri Ş 


Lu LI Mee tea i 
n mentale X sute patruzeci 
7 Tucruân vie: ceru mă pri pIata-— OV e Pe e PCA 
upă șase ZI C€ e un specialist, nu && P gara 
de lei. Mă Jătise ca jucrări — ca ciupitul — ce numai golânii 
altle x le facă. 
rând. De a ă le Pe 
cari de prin PO eme. Șeful își luă rămas bun, eu 


; eva VI 3 ă Ă 
până seara Mă! pai Abia se despărţise de mine şi eu o 
oua ZI- 


e sp A ze a 
fugă pe Al ee ai alia cu picioarele goale. Mai 


ici feţe şi nici tălpi unde să 
ge m 
bine zis le avea, SĂ a 
: câtiv imetri întregi. | 
gi d Sita vie pe un loc ce-l credeam mai dosnic, la o 
Întorcându-mă la 


tura mă întâlnesc din nou faţă n față cu șeful. Am rămas 

Se tal tintuiti pe loc. EL privea la ghetele noi ce le ţineam 

Slam în mână, iar eu ca pierdut de ruşine, în pământ. 

aa mă! Acum ce ai de gând să faci? Câţi bani ţi-au mai 
= ! 


rămas?» 
_ «Zece lei!» domnule Șef! 


_ Vrei să rămâi mai departe la lucru?» 

Tot timpul celor șase zile de lucru şezusem ca pe ace. Era 
sezonul secerișului şi tata acasă avea mare nevoie de mine la 
COasă. 

— «Nu, domnule Şef! Plec mâine dimineață pe jos!» 

— «Eşti nebun, mă? O sută de kilometri pe jos? Ţi se pot 
întâmpla multe!» 

Văzând însă că eram hotărât să nu mai rămân, băgă mâna în 
buzunar şi-mi mai întinse o bancnotă de zece lei. 

— «Na și mergi cu Dumnezeu! Un singur lucru însă îţi cer! 
Când ajungi acasă să-mi scrii! 

—«Vă scriu, domnule Sef!» 

— «Nrai să uiţi, mă? 

—«Nu uit, domnule Șef!» 

a ud si soarele, eram sus pe deal. În vale totul 
vrful turlei dela manti Mana op aneiute alațistin 09 BE 
copaci mergând să (ue Intf dud xdeu to budealurissterjie OS 

paralel cu râul Prut. Ceva mai la vale erau 
68 


Stănileştii, unde la 1777 Ruşii fuseser 
Stănilești făcusem 0 excursie cu 
am dat o piesă de teatru în loca 
dormit împărţiţi pe la țărani. Țăranca mea mă cul te noapte am 
de curat, a doua zi însă, la băutul laptelui A iei în Camera 
alături, cu un cuptor ce ocupa mai mult de focivipu, într 0 odaie 
e el, prin paie mișunau copiii ca purceii, e din ea. Sus 
În timp ce făcui cu ochii un tur pri ez at, 

e cole se înălță și el i epedelMuia ca reJurimile 
car de culoare roşie purpurie, apoi pierzându-și din falie de 
căpătând o faţă din ce în ce mai strălucitoare, de nu mai rs 
să țin ochii pe e]. Se arăta o zi cu arşiţă. Pornii din nou la o 
și după o cotitură scurtă, şoseaua fiind mărginită de pă e, 
mai văzui nimic în urma mea. După câţiva kilometri de ap 
începui a șchiopăta. Picioarele mele nu erau obisnuite cu ghete 
nouă. Din călcâiul drept curgea sânge. Cel stâng era și el ros 
I-am tras din picioare și legându-i cu șnururile, i-am pus pe 
umăr. Când soarele începu să mă ardă în spate îmi pusei pălăria 
în cap. Pălăria O găsisem cu 0 zi mai înainte într'un par servind 
ca momâie. Era plină de găuri și soioasă, dar bună pentru a mă 
proteja de arșiță pe drumul proiectat. Drumul nu-l cunoșteam. 
Ajuns la gara Ianca, știam că acolo trebuia să schimb directia, în 
jos spre Galaţi. Ca să fiu mai sigur întrebai șeful de gară. Acesta 
îmi făcu semn cu mâna. După ce-l salutai, ieşi afară pe peron 
după mine, privindu-mă lung, dând din cap. Depărtându-mă de 
gară părăsii şoseaua, urcând la calea ferată, încredințat fiind că 
mergând pe lângă ea, nu puteam s'0 iau în altă parte. Din loc în 
loc găseam câte o cărăruie mai bună pe alături, prin cele mai 
multe însă pietroaiele dese îmi făceau dureri la stomac, lovindu- 
le cu degetele. Totuși mergeam vârtos. Dorul de casă mă trăgea 
mereu înainte. Când treceau stoluri de păsări pe deasupra 
capului, socoteam că aș fi ajuns repede dacă Dumnezeu mi-ar fi 
dat şi mie aripi. Gândeam apoi la păţania bogatului din Biblie și 
mă mulţumii de felul cum eram creat. Mai ales când prin ier- 
burile șanţurilor vedeam câte un melc închis în căsuţa lui. Decât 
târitor, mai bine cu picioare. Şi când începui a simți oboseala, 
iar îmi trecu sborul păsărilor prin minte. Dacă aş putea să sbor . 
măcar așa ca prin vis câteodată. Să nu mai fiu nevoit să 
ocolesc râpi, râuri, păduri, lanuri de cereale, sate, s'o tai de-a- 


69 


ă bătuţi q 

i 4 de ; 
profesorii Şi elevii pi aici 
lul școalei, iar pes ;coalei. Ziua 


N 


O 


i mai rău îmi făcea atunci 


eam $ : 
ve acestea BA uri de vagoane, mal aproape 
dreptul: La 10â in arnituri ai Ep 
nd treceau Pe lă A ântecele lor sute că „ Dar ele 
ii ea 
ef Piteză n s toare la dee aceasta din urmă 
treceau în viteză» la simtii și foamea. La : , nu 
Odată cu oboseală; osii te as fi putut să-mi cumpăr 0 bucată 


gândisem- Cu 0 m meu plin de pantofii noi, nu se mai ocupase 

ă te. Trecui pe lângă un sat, dar ca elev ce 
și cu alte neprevăzule răsnii să intru în el cu pălăria mea. Din 
rile de floarea soarelui, de-a 
Nu era încă timpul. Întrun 
âu. De acolo îmi făcui câteva mâini de 
mâncând. Mestecam, dar saliva 
îrziu am dat peste O fântână în 


a stătută cu gust sălciu băută cu lăcomie, îmi 
AIR) e ae ul Mam simţit mai bine, după ce mi-am 
mike: iii şi faţa. Către sfinţitul soarelui ajung la Bârlad. 
Îmi luai pălăria din Cap şi în praful până la glesne am intrat în 
el. Urma inundațiilor cu un ân mai înainte se vedea până la 
primul etaj pe unele străzi. Străzile numai grop1 cu pavajul 
stricat. Numai spre gară, oraşul părea neatins. Ajuns aici, îmi 
cumpărai o jumătate de pâine. Pâinea moale intra neamestecată 
pe gât. Cu ochii căutam spre gară la ieşire, unde câteva trăsuri 
aşteptau clienții dela trenul care sosea atunci. Gândeam să 
înnoptez în sala de aşteptare. Apropiindu-mă însă, lumina be- 
curilor făcea din mine o urâţenie ca de pe lumea cealaltă. M'am 
întors înapoi și, după o cotitură de stradă, dau peste o cișmea. 
Băui la discreţie și, de data aceasta, mă spălai şi pe picioare. 
Din ochi îmi alesei şi locul de culcare, la câțiva metri 
îndepărtare lângă un gard de scânduri, spart. Fiindcă mai aveam 
pâine de mâncat, mă aşezai alături pe un pietroiu cu gândul că 
după ce termin, să mai beau un gât de apă. Când să mă scol 
însă, mă crezui ca țintuit de el. Picioarele nu puteam să le mai 
mișc iar spatele-l credeam prins într'o ţepușă. Spre cişmea 
E o femeie Cu 0 căldare să ia apă. Dând să mă scol spre a-i 
ii ami sd d i durerea junghiurilor. Femeia auzin- 
unde viu şi unde mă i i ll idea a Es 
gură. După ce-și umplu căld u îi răspundeam cu jumătate de 
zi J area mă luă cu ea. Ea înainte și eu 


când în când mă 
găsi semințe coapte; 
loc zării nişte Snopl de gr: 
boabe şi plecai mâl departe, 
mi mai venea în gură. Mai t 


e urmă scâncind, mergând ca prin spini 
metri am intrat pe O poartă strâmtă dâuăţa Upă câteva zeci q 
acoperișul de-l atingeam cu capul. Bărbatuj Spatele unej e 
e piept şedea afară pe Scaun și trăgea digi CU O barbă lăsată 
i. vorbi de mine și el făcu numai din ca o Pipă. Nevastă-sa 
Intrat În odaie am dat peste încă vreo iai semu âprobatiy, 
mele. Eu aș fi vrut să dorm, dar ei nu mă a în jurul vârste 
întrebările. Mama lor părea şi mai interesată ian pace cu 
și eu de inundaţiile prin Bârlad cu un an mai fa O Întrebai 
țirea €i, Care părea că nu va mai sfârşi, rai În poves- 
credeam Că trăia acele momente. Aceste deo foc de 
resionau, deoarece la mine în sat le tcăisezia pis 
rânduri. Singurul lucru ce-mi trase atenţia fu a Speta 
neliu Codreanu cu studenţii lui. Acest Codreanu te a a 
arme și muniții în pădurea Dobrina, acum ci 
Studenţii lui scăpaseră dela înnec o parte din populație ȘI a 
care şi femeia cu toți copiii. Acest Codreanu, pe care tele 
făceau “bandit, “antisemit, cu studenții lui scăpa lumea în 
înnec şi în tabere de muncă, vara în vacante, ridica focile 
săracilor. Vrând să întreb şi eu ceva, ca scoțând ceva se 
adâncul fiinţei mele, mă pomenii întrebând femeia şi copiii: 
«Ăsta, Codreanu, îi contra jidanilor, nu?» Aici, cei cliri e, 
rămaseră încurcaţi, uitându-se unul la altul. Femeia, fără a mă 
privi în față, începu a vorbi încetişor: «Dă! Așa am auzit şi eu. 

„ dar nu-i chiar aşa cum spune lumea. Noi înşine suntem Erei 
Ce-i drept studenţii lui la început cărau cu bărcile numai 
Creştinii, dar Codreanu aflând aceasta s'a făcut foc. Cu gura 
mea l-am auzit când a strigat la ei “În fața lui Dumnezeu, 
Creștini, Evrei, Turci, Tătari, Ţigani, etc. ... toţi sunt egali 
Dă! Lui îi datorăm că suntem astăzi în viaţă! Noi şi sute ca 
noi!» 

Când auzii că şi ei sunt Evrei, m'am făcut roşu de ruşine, cu 
întrebarea mea necuviincioasă faţa de o gazdă. Cu Ițic în satul 
meu puteam vorbi de toate, fusesem totdeauna prieteni buni de 
Joc. Părinţii lui însă erau foarte rezervaţi. Habotnici sadea în 
credința lor, ei arătau dispreţ țăranilor creştini. Această 
atitudine era însă în detrimentul lor, deoarece țăranii instinctiv 
cu credința “că cel ce se înalță se va smeri, în convorbirile lor 
Spuneau “un Jidan și un om. J idanul pentru ei nu era un om, ci 


7] 


DC 


O 


iețuitoare pe pământ. Ițic, pentru 
e celelalte VI conectat Ce întotdeauna era cer. 


când fugeam împreună la 


mine erau» Jes sâmbăta» 
de părin 
A : având nici eâ ust de A al : A a 
Femeia, ne Po șă Evreul de afară a 1 1C6 
: lampa. : 
ştingân 2 altă odaie. aa | 
E url i ndându-se E mă aflam, adormii în câteva clipe, 
în 


lungit pe 0 s0fb» 4) - invârtească exact în capul meu o 
pe loc însă începu S de zece ani. Eram Singur cu caii la 
pățanie urăită la ed: lângă miriștea înaltă până la ge- 
ascut. A a If Filitis şi în grabă fugii pe o bucată 
nunchi, â E porumbi pentru copt: Când mă întorsei, 
pentru a Tupe jatise şi înainta împroșcând scântei în toate 
focul meu Se “atunci secerată. Pe zeci de hectare, clăile Stau 
părțile. Moșia pe rând, gata să intre la treierat. Cuprins de 
aranjate frumos culori de pe mine şi, prin flăcări, băteam ca 
ai iai fel de pagubă tata nu S'ar fi putut 


i st 
at să-l sting. Cu o a A a 
sape da avutul neamului lui. Atunci, reuşisem să-l opresc 
Scdp 


abia ajuns la capătul puterilor, ars la faţă şi cu dle IAA IE 
ne. Acum însă, în vis, cu cât trăgeam cu panta onii, p 

en si mai mult. Eram înconjurat de flăcări peste tot. 
udat clăile, casele moşii, ardea tot câmpul. Înspăimântat de 
aceste proporţii începui Să strig «Săriţi, oameni buni,» repetat. 
La unul din strigătele de “săriți, sării și eu de pe sofa. Mai bine 
zis nu sării ci căzui, trezindu-mă în bătăi de inimă ce-mi umflau 
tâmplele. Ruşinat de strigătul meu puternic, rămăsei aşa locului 
să văd dacă cei din casa simţiseră ceva. Copiii din paturi râdeau 
înnăbușit. În odaia bătrânilor auzii mișcări. Eu mă ridicai din 
nou pe sofa. Aici însă începui să simt furnicărie pe tot corpul. 
Pe picioare, pe șezut, pe pântece, pe spate, pe piept, pe faţă, 
până şi prin păr. Usturându-mă, începui a mă scărpina. Simţii 
degetele încărcate de umezeală. Mirosul puternic de ploşniti 
ucise îmi opri respiraţia în gât. Mă sculai repede în picioare și 
ieșii afară. Mă scuturai dar ele mă pișcau înainte. Nu mai 
îndrăsneam să intru înăuntru să mă culc pe sofa. Intrai totuşi, 
îmi luai pălăria şi ghetele şi ieşii din nou. Părăsi curtea şi apoi 0 
luai spre gară. : 

Aici totul părea pustiu. Nu îndrăsnii să intru în sala de aştep- 
72 


O 


di 


tare. Scoborii pe şosea până afara din oras «i 
calea ferată. Pe O cărăruie paralelă cu tilaga ȘI apoi urcaj i 
sp a 3 A am : Te 
sute de metri și apoi m'am oprit, Mam, des, „al Mers Câteva 
oală și am bătut pe rând tot ce aveam pe a abrtcat în pielea 
nou, am părăsit acel loc şi mergând ceva Ep Îmbrăcat dia 
întro groapă. După ce o cercetai Puțin, găsii o 
adăpostesc într'ânsa. M'am culcat în ea, pula Pot să ma 
xlăria sub cap. În jutul meu totul părea Pista £hetele şi 
depărtare, spre Bârlad, înainte de a mă culca eba în 
lumini. Încolo totul besnă. Așezat pe o sară e, Câteva 
xmânt, zumzetul sârmelor de telegraf îmi Vibra si m Capul la 
urechi. Fiindcă nu stam bine mă întorsei pe spate Cici .: 
telui îmi reţinu privirea și începui a număra stelele sa 
lucitoare. Căutai şi găsii “carul mare» Fa cinci distanțe, în mai 
tite cu distanţa roatelor de dinapoi, desluşii şi carul fa pia 
steaua polară, cloşca cu puii de aur... Era trecut de ioni 
nopţii. Căderea stelelor era aşa de deasă în acea seară! Îmi 
amintii de spusele mamei că la fiecare căzătură de stea moare 
şi cineva pe pământ. Cu cât stelele sunt mai strălucitoare, pe 
atât de mari sunt şi cei ce mor pe pământ. Beşicile provocate de 
ploșniţe mă mâncau, dar durerea oaselor făcea să-mi trag abia 
sufletul. Drept în sus căutam să-mi găsesc Şi Steaua mea. 
Buzele-mi erau uscate. Dând cu limba să le umezesc erau sărate 
de lacrimile ce curgeau fără să plâng. Timpul răcorindu-se, 
începu să-mi fie frig. Mă strânsei din nou pe o parte, 
strângându-mă covrig. Când am adormit și cât am dormit nu 
ştiu. M'am trezit din nou la sgomotul unui tren ce trecea pe 
calea ferată. Puțin după aceea aud persoane vorbind. Căutând 
în această direcţie, disting mai întâi o pată înaintând din sus pe 
cărare. Pe măsură ce se mărea, se auzea și conversaţia mai 
puternică. Un țăran trăgea de o vacă, iar țăranca o mâna din 
spate lovind-o şi strigând: «Ne! Belito, ne!» A doua zi era târg 
de vite la Bârlad şi se duceau s'o vândă. Ajunşi în dreptul meu, 
gândii să-i întreb dacă mai este mult până la ziuă. Ridicând 
capul, vaca se sperie şi sării într'o parte. Țăranul, smucit fără 
Veste, căzu jos, dar se ridică în picioare cât ai bate din palme. 
Vaca se domolise, dar ei începură a o bate, fugind și strigând în 
noapte: «Hoţii! Săriţi, hoţii» Văzând cum se întoarseră 
lucrurile, începui a râde singur până la lacrimi. Plecasem la 


73 


—..— 


'ndu-mă numai când peste dureril ani 
încă, Oprin altele noi, lovind picioarele de 
i înainte iti de calea ferată se apropia de şosea, 

un ca țăranii de pe drum, dacă mergeam în 
socotii că tI€ ue că ajung la ei, traversal un ogor de grâu 

pân: itul căruţelor mă asurzea, dar eu nu 
i a îngroșat ȘI mai mult de 
vedeam NiMIC er se ridice de pe pământ. Şoseaua fiind în 
; ea X r şi apoi automat căzui, 
vale, primul PICIO i are pe panta repede. Când să mă 
E pe pământul orizontal al şoselei, 
oboririi căutai să mă redresez din poziţia de pe 
dacă mai poți. Din fugă, spre norocul meu, mă 
de scoarță, imediat după roțile de dinapoi ale 
d ridicai ochii în sus, țăranul, ca şi cuprins de 
vânt, gata să mă lovească. 
pai ei la el de spaimă, «Sunt om 


prăbuşesc, lovi CU P 


vine, dar ţine-te 
izbii cu mâinile 
unei căruțe. Cân 
furtună, flutura coasă în 

_«Nu da! Bre nene» stri 


bun!» - : 
Țăranul mă văzuse încă de pe pantă și se pregătise să o ia 


înainte banditului care presupunea că-l atacă. Auzindu-mi însă 
vocea mea de copil încă rămase cu coasa puțin în aer şi apoi 
punând-o încet la locul ei își făcu cruce. Oprind căruţa începu 
a-mi vorbi gâfâind de emoție: 

_ «Maica Domnului! Fă-ţi cruce mă băiete! Se vede că 
îngerul păzitor îi cu tine! Altfel... mă băgai la păcat!» 

— «Ce faci pe aici în noapte, mă nebunule?» făcu un altul, 
venind spre mine cu o bâtă, gata să mă pună la pământ. 

Coloana de căruțe oprindu-se pe şosea, fui înconjurat repede 
de mutre speriate de țărani. Toţi purtau câte ceva în mână. Unii 
mă înjurau, altora începură să le fie milă de mine. Când auziră 
că merg spre Tecuci, parte din ei mă luară din nou drept bandit. 
Nu s'au domolit decât după ce am fost percheziţionat cu de-a- 
măruntul. Încredințaţi că-s elev și merg în vacanţă, parte din ei 
mă întrebară dacă am tată şi mamă. Alţii începură a-mi înjura 
părinții “că dacă nu-s în stare să-si trimită băietii la scoli, apoi 
să şi-i țină acasă. i i 
SIUES  irtitănegpe aeţe bun, piece 
Rae a E oare i dela să se lumineze de ziuă, abia-mi 

oseală. Ba câte o bucată de drum 


74 


mergeam dormind. Mai bine zis nu 
mijlocul şoselei ca un beat în ultimu mer 
Aşi fi vrut să mă culc undeva 
încărcate de rouă, iar pământul re 
icioare, dar ca să nu stau locului Sea Preferam dus 
scurta din drum. În această toropeal AIE ele, pentu în 
camion ce venea din urmă, lucru rar aa trezit de c] cm maj 
marginea şoselei și, luând pălăria din Eccles eo 
oprească. Şoferul stopă lângă mine, În pa șa. făcui semn R: 
se plecă în afară de cabină şi-mi puse dea la Motorului pe loc 
de unde vin și unde trebue să ajung se Sp ACR Când alx 
apoi îmi făcu semn să trec de partea cealaltă pină după urechi, 
În mers căldura ce radia dela motor făcu ȘI Să urc lângă el. 
totul. Şoferul începu a-mi povesti că să mă înmoaie cu 
silitori, dar eu scăpai capul, rezemat cu barba 4 a liceu, Că-s 
simţii ridicat de mâna lui și sprijinit de cor d în piept. Mă 
capul la subţioară. Când m'am trezi pul lui, ținându-mi 


, și t eram în fat . 
în Tecuci. El întră înăuntru, iar eu mă înaieiaa te, 
1 Către un 


robinet cu apă. Băui câteva guri și începui a mă 
pe mâini și pe picioare. Când eram aproape iei pe iată : 
faţa magazinului mă privea o mulțime curioasă dai că Cin 
mai gras şi mai bine îmbrăcat strigă la mine prietenest = z 
Mă, elevule! Ia vino încoace, mă!» ip 
Încercai să-mi pun pantofii în picioare, dar nereusind fii 
erau umflate, mam apropiat de magazin cu ei și ai 
mână. Domnul gras îmi spuse să trec înăuntru. Bu mesi 
pe lângă toţi. Parte din ei mă priveau compătimitor pie 
cap. Eu pocneam de rușine, în starea în care E ictruisi încă î 
Oraș, Ajuns într'un colţ, îmi spuse să stau pe un scaun şi a i 
dispăru pe o ușă. După câteva minute apare fata lui cu o buci 
de pâine şi un pahar de lapte. Părul, bine pieptănat, i se termina 
la spate prin două cozi lungi înnodate cu panglici roșii În mer- 
sul ei strălucea de mândrie, ţinând capul sus. EA 
= «Mergi în vacanţă?» mă întrebă ea, privindu-mă de sus. 
ă Pâinea şi paharul, mi le întinse ca la un câine tolerat în casă. 
us ia SI fi numai cu Cu ea, nu i le-aș fi primit. Toţi ceilalţi 
ficear îi i s—tatăl ei —se uitau la noi zâmbind. Eu însă 
cai Mi 3 feţe. Ii răspunsei scurt că da, și apoi începui să ter- 
primite. Nu simţeam că mâncam de umilit ce mă 


75 


Cam, cj 
| grad, ”  YCTPuiam Prin 


dar pe, 
Peste tot ierburile er 
au 


Şi el are copii 1 


mine şi începu să-mi poves- 
sa a treia și că peste o 


însă nu se la 
simțeam. Fata | , liceu, în € 
tească că Şi A CI! are, la băi după SOLă “e plecată mai 
săptămână pleacă la m x cu mamă-sa. Îmi vorbea cu 


le împreun 
e cu câteva Zile ÎMP'- + de bucurie. 


înaint salturi M i gili ș 
mâinile la spate E i to Oaltn toți anii trebuia să-mi 
Eu gândeam Ja vacant lui, spre a arăta recunoştinţă 


arăt silința la 


inți tru 
ărinților, pen 
ni mare, tot câmpul aștep 


țineau - N 
ca (ni a să fie doborit de mine cu coasa. 


mine, în urma mea făcând 
e tata că mândru cu Mi îndbi 

Parcă-l cs Cei st se ridica din când în când, îndoindu-se de 
PE E At aceasta își freca mușchii înțepeniți cu mâna, 

spate. În sa cum îi culcam la pământ, holda bătută de vânt. 
privind tă că nu am poftă de vorbă, mă părăsi până la 
se că d o întoarcere răutăcioasă, prin faptul că nu-i dam 
urmă, fă pei datoram. Cei mari se luaseră cu treburile. 
atenţia ce 1-0 paharul pe tejghea, mulțumii domnului gras 
mplea radiatorul cu apă. Mă dusei la 


Terminând, pusel 
: iesii meu u 
şi ieşii afară. Şoferul o iri Gafvegtu de pitt 


el si vrând să-i dau ceva pentru bi 
na, zâmbindu-mi. | i 
E emirii mai bine un covrig! Până acasă mai ai încă 


i I» 
mult! Mergi cu Dumnezeu-> sere 
Îmi luai rămas bun dela el şi începui â rătăci prin oraș. Mai 


aveam încă treizeci și cinci de kilometri până asa Gândeam 
că puteam ajunge până la miezul nopții. Cum însă E e 
cincisprezece lei la mine, mă hotărîi însă să scurtez pi ; 
mergând câteva staţii cu trenul. De altfel nu vroiam să scobor a 
Hanul-Conaki, staţie unde puteam întâlni cunoscuți din satul 
meu și nici să intru ziua în sat în halul în care eram. Luai trenul 
şi coborii două staţii înainte de Hanul-Conaki, rămânând încă 
cu ceva pentru a plăti podul umblător la trecerea Siretului. 
Dela Iveşti apoi iarăși pe jos. Înainte de a ajunge la Hanul-Con- 
aki, trecui prin pădurile de salcâmi. Din loc în loc, prin poienc, 
albinele făceau un zumzet de vrajă în jurul stupilor. Florile de 
salcâm trecuseră de mult și instinctul de conservare le făcea 
aprige în graba lor, în a aduna cât mai multă hrană, din ultimul 
sezon ce rămânea mai bogat în flori. i: 

Îmi erau dragi albinele. Cu un an mai înainte fusesem trimiși 
de Ministerul Agriculturii — câte doi de fiecare școală din țară — 


76 


DOO. 


la Viziru, pentru a urma un curs de 


a 4 a icu 
ractice, la început mă înţepară în stân Picultură, 


Băcia mea 


iii f Cursurile 
însă umblam Cu mâinile prin ele ca prin grăunte, ai pe urmă 


;eşisem al doilea pe clasă și, fiindcă directorul er, terminare 
oi elevii la plecare—cu o zi mai înainte de de „n SBârcit, 
sărbătorit despărţirea cu mai multe rame filrdte prțire am 
mâncate la repezeală printre florile melifere a ua şi 
avusese de furcă cu stomacurile în noaptea aceea. lumea 
Aş fi vrut să rămân pe lângă aceste stupării catva fi 
am. plecat, gândind să mă odihnesc în alt loc mai sina dar 
Soarele era pe după amiază şi eu mai aveam câtiva sp dai 
ână la podul umblător. Zărind. liziera pădurii, întrai e = 
copaci, dar nu găsii CIUușlOS pentru a mă adăposti. îs =: 
mai rătăcii puțin, ajunsei într'0 altă aripă de pădure, tocmai 
spre margine. De aici vedeam țăranii pe câmp la lucru. Cei ce 
nu terminaseră încă porumbul de prăşit, trăgeau de zor, iar cei 
ce erau la secerat păreau mai în voie. Ici, colo, se auzea câte o 
voce cântând sau un copil plângând după țâță, Înțepat de muste 
sau ars de soarele puternic. Ceva mai la vale se auzeau țipete şi 
strigăte de copii jucându-se. Aş fi vrut să fiu şi eu printre ci 
mei, dar fiindu-mi rușine să intru așa în sat şi socotind că acea 
zi era pierdută, mă coborii într'o hârtoapă ce servise în războiul 
mondial de tranșee. Crezându-mă în Siguranță, adormii repede, 
cu pălăria sub cap şi ghetele înfășurate pe mână. Ceva mai 
târziu sunt deşteptat de râsete şi o voce ce striga «Nu aruncati! 
Nu aruncaţi, măăăă!> Înainte însă de a deschide ochii sunt lovit 
peste cap de o scurtătură de băț şi peste genunchi de un 
bulgăre. Ridicându-mă, zării sus pe mal mulțime de capete de 
copii. Parte din ei aveau în mâini bete, bulgări, cutii ruginite 
gata a le lansa asupra mea. Fetiţa ce striga într'una, sărea 
printre ei, căutând să-i oprească din pornirile lor. Îndreptându- 
mă spre ei, somnoros şi urât cum eram, i-am speriat, punându-i 
pe fugă. Ţipau ca prinși în gură de şarpe: «Măămicăăăă! 
Tăăăătică! Nebunul breeeeee!» Pe mal rămase numai fetița ce 
căutase să-mi ia apărarea. Părea sfioasă şi totodată nedumerită 
de strigătele tovarășilor ei de joc. Nu ştiam cum să încep să-i 
Vorbesc ca să n'o speriu. 
— «Te doare capul, bre?» mă întreba ea, privindu-mă în ochi. 
La întrebarea ei rămăsei încurcat câteva clipe, apoi începui 


77 


O 


sa râd fără Să VICaU: aspunsei eu: «Nu simt nimic! Cum te 


_«Da de unde!» îl £ 


cheamă pe tine?» 
Vasilica - 
_«Câti ani al tu:> 
_ «Zece!» mec 
i ai şi raţi! ai | 
e i Ea a fugit cu ceilalți când te-ai sculat ma- 
— «Pe Dochiţă: 


Inielă  întelesei ce se pregătise pentr 
i eabia atunci int u 
Suit pe mal, + ânt sedeau aruncate din fugă bucăţi 


i -urul fetei, pe păm : ăţ 
a E ia pământ, Oase de animale moarte, urzici, 
e tă i=ă 


i acest timp Însă din afară, de pe câmp, țăranii înarmaţi cu 
e lor de lucru—sape, COas€, furci —ȘI cu ţărancele după 
spre min€, conduși de odraslele lor care 
Vasilica se uita când la mine când la 


e noi, ea se întoarse către ei, vorbin- 


uneliel 
ei, veneau în fuga mare 
mă arătau Cu degetele. 
năvălitori. Apropiindu-se d 
du-le tare: 

— «Nu bre! Nu-i nebu 
el când dormea colea în groapă.» 

Dând peste ea, gloata a încetinit pasul. După feţele schim- 
bate, păreau mai înfricoşători ca odraslele lor. 

—«Nu bre! Nu-i nebun! Ei-—copiii—spun minciuni!» le rosti 


Vasilica și mai hotărită. 
De voie de nevoie, a trebuit să le spun ce-i cu mine. Toţi 


cunoșteau pe bunicii după mama, care locuiau în Satul-Nou din 
Tudor Vladimirescu. 

— «Păi, eu am jucat-o pe mă-ta în horă, mă! Știi tu asta?» 
îmi spuse râzând Ghorghe Dragu, tatăl vitreg al Vasilicăi. 
«Hoţul de tat-tu mi-a furat-o, dar la nuntă nu l-am lăsat să 
plece cu ea până nu mi-a dat un bacșis!» 

Toţi ceilalți din jurul lui făcură haz, apoi fiecare a plecat pe 
la treburile părăsite. 

„Odată cu ei am plecat şi eu în drumul meu început de două 
zile și o noapte. Soarele încă nu sfinţise, când ajunsesem la 
Siret. În loc de a urca pe pod, mă lăsai ceva mai la vale şi intrai 
în apă. Mă adâncii până la brâu și începui a înnota în larg. Încă 
pe atât și aș fi putut fi pe malul celălalt. Întors la mal, mă spălai 


78 


n! Ei-—copiii—au aruncat cu bulgări în 


DO 


este tot, înlăturând praful gros de pe mi 
cunoșteau bine înțepăturile ploşniţelor, îi 
învioră, dar pulpele picioarelor și m pa 
dureau când îi atingeam cu mâna. Ieș 
spre bucuria mea, Duta încălța pân 
snururile. Picioarele însă, cu toate că se mai desumfi 
îmi făceau dureri la inimă de strânse ce erau, Ca Fe dă Puțin, 

xsii, credeam că merg pe ace. Incredințat însă a începui a 
dădui drumul pasului normal, strângând din dinți ji lesnesc, 
ajunge pe capra podului, strânsei pălăria mototol 2 poa de a 

e apă. Moş Ion, podarul, ce venea cu podul de ca 
celălalt, mă găsi cu mâinile în șolduri, pe sub haina ce E ea, 

e umeri. Baza 

_«Hăă, bună seara, școlarule!» făcu el, luându-mi-o înai 

Mo$ Jon, ca totdeauna, purta ismenele sumese și File, 
aproape mereu arzând. Știindu-l tăcut, înţelesei că era bine 3 

us. De obiceiu rar când el întreba pe cineva. Întrebat însă de 

alţii, părea absent şi da răspunsuri în “A, “Ha, “Da, “Nu, Hm i 

—«Mă-ta a fost ieri la Satul-Nou,> începu el din nou, ec 
când s'a întors avea o stofă sub braţ. Spunea că-i pentru tine. Te 
așteaptă de mult acasă. Au mult de lucru. Hă! De acum ai ter- 
minat-o cu boieria.» 

Moş lon termină aici şi îşi sună luleaua de cârmă. Eu, de 
durere, schimbam mereu din picioare. Mi se părea un veac până 
să ajung la vadul celălalt. Cum se izbi podul de capră, ţâşnii pe 
mal, dându-i bună seară şi întinde-o. Prin sat n'am întâlnit pe 
nimeni. Întunericul căzuse de mult şi parte din ţărani 
mâncaseră şi erau culcaţi chiar. Ajuns la poarta curții noastre, 
câinii săriră la mine lătrând furioși. Înţelesei că părinţii în acel 
timp erau la masă şi ei nu primiseră raţia lor încă. Recunos- 
cându-mă, încetară ca la comandă, sărind pe mine, schelălăind 
Şi lingându-mă pe mâini şi picioare. Când îi băteam pe spate 
sau cap lătrau de bucurie. Le eram prietenul cel mai bun, 
deoarece eu le dam de mâncare îndeajuns în lipsa celor mari 
sau când îi luam cu mine noaptea cu caii la păscut. 

Uşa dela sală se deschise înainte de a ajunge eu la ea. 
Frăţiorii mei mă înconjuraseră încă de pe trepte, strigând: 
«Uite nenea! Uite nenea!» Mama era în prag iar tata în spatele 
ci. Mai în fund zării şi bunicii de peste Siret. Aveau terenuri pe 


79 


re, qg aCoitoare mă 
uş e pe Spat 

e 
E i mă îmbrăcai. i 
Oli dar fără să sită a 


—.—.———C 


„ toate verile treceau și înnoptau la noi. 
e la toţi, la învălmășeală, cu frățiorii 
îndesau să 0 sărute pe a mea. Neaga ridica 
căzute când aceştia se sculaseră în busculadă 
Mama îmi ținea capul încă în mâini. 
ta ei se mişcă trasă în toate părţile de cei mici, ce 
chii pe pantofii mel. Fiind plini de praf, ei 
gură și mi le ştergeau ca să le vadă lustruj, 
3 nu-i calc, doarece se îmbrânceau să-şi facă 
le. Când mama se plecă spre ei, strigându-le 
ce că-s obosit; îşi puse mâna la gură excla- 


: sei şi î 
a Nămoloase şi .. 
A8Ă ărutai mâinil 


lingurile de 
pentru a-l 
în timp ce fus 
rămăseseră cu 0 
muiau degetele în 
Eu mă feream Ca $ 
loc la picioarele me 
că să mă lase în pa 


d: crt 
er Domnului! Are pantofi noi!» 


— «la te uită, Maica ze 2 
Tata se uită şi €l, apoi căută spre socrii dând din cap. Acum 


înteleseseră cu toții întârzierea mea. | 

i AT copii, ai griji» îi răspunse bunicul. «Mai ales când nu- 
i ai pe lângă tine!» 

_«Ea! Ea!» începu a vorbi tata, arătând cu mâna spre 
mama. «Ea a vrut să-l dea la şcoală! Acum vrea să-l trimeată 
mai departe la gradul doi! Să vedem cu ce! Unde să mă vâr să-i 
scot şasesprezece mii de lei? După toate socotelile cu recolta 
anul ăsta nu mă ridic nici la zece!» 

încredințat că bunicii îi țin parte, roti ochii peste noi şi con- 
tinuă: 

— «ăştia toţi Sau mărit acum. Trebuesc îmbrăcaţi, încălţaţi, 
cărți de şcoală ... Va veni odată vremea ca să-i dau pe la 
casele lor. Le trebue pământ, locuri de casă, că doar n'o să-i ţin 
pe lângă mine toată viaţa! Toate acestea de unde? Și cu ce? Ea 
mă povăţueşte să vând din vaci, din porci . . . ! Cu ce va astupa 
atâtea guri, când nu va mai avea în deajuns lapte. Am vândut 
una să-i fac un costum de haine, rămânând numai cu cea tânără 
și o vițea; acum ce vrea să-i mai vând pentru a face faţă la 
celelalte?» 

„Bunicii dau din cap ascultându-l, iar mama bucuroasă câteva 
clipe mai înainte că mă văzuse, căpătase o faţă tristă ca la 
înmormântare. Eu începui a mânca, dar îmi mergea bulgări pe 
gât. Ajunsesem cu învățătura la 0 grea răspântie. 


80 


REUȘIT AL PATRULEA... 


(lrecând primul la examenul de fine al celor 


îl pusei în încurcături pe tata. Să ma ME AU clase in- 


ferioar€, ri 

mai departe? Vărul Toader rămăsese acasă, ja a sau nu 

Stefan rămase lipit pământului cu Gheorghe, fratele i moş 
mare 


al lui. Abia-l ţinuse cinci ani la normală. Neterminând 
cu mare greutate Teușisc, prin influența primarului libe ci 
dea un post de “locţiitor” de notar în Tudor Vladimirescu, aia 
fapt cântărea greu în părerea lui tata, și mama nu mai și ai 
cu tărie dorinţa ei. Când ajunsei însă cu rezultatul dela e 
se aprinse din nou. ŞASa 

— «Nu vezi, omule, că-i păcat să-l ținem acasă? Te va bl 
tema toată viaţa lui că-i închizi drumul! N'ai văzut că fi 
acum în toţi anii a avut bursă şi ai plătit taxele i e 
jumătate?» p 

—«Hee! Cap de muiere proastă! Tu crezi că ulciorul merge 
de multe ori la apă? Acolo pe la Odobești şi Huși, l-au a e 
cut profesorii! Pe prospectul dela Bucureşti, ai văzut Sunt 
numai patru burse. Crezi tu că în harababura ceea de Cididat. 
o să poată pune mâna pe vreuna?» i 

— «Lasă-l, omule, să încerce! Că doar n'om pieri!» 

Acest dialog îl auzeam tot timpul la ei. Într'o zi de târg de 
vite, tata, sătul de vorbele mamei, puse un porc în căruță, şi “hai 
mă să-ţi încerci norocul!” Putea să-l vândă mai bine, dar fiindcă 
trebuia să plec a doua zi, l-a vândut la prima tocmeală. Îl dase 
ca pe un lucru de furat şi nu punea mare preț pe valoarea lui. 

Șapte sute cinci lei aveam de tren pentru dus și întors, iar 
en dee sute nouăzeci şi cinci trebuia să-mi ajungă 
i ARN n săptămâni de durată a examenului. La plecare, 
iri tot cauna, îmi mai strecură câțiva lei în buzunar, 

câștigați de pe ouăle vândute fără ştirea lui tata. 

Ajuns în gara Bucureștiului nu mai ştiam încotro s'0 iau. Mi- 


Sl 


i i să ies afară pe peron. Îmbulze 
etebuit te DN e urăsurile, venind și plecând PA 
mule % E, îi să mă dau jos pe stradă. Tocmai Spre seară 
să-mi fie da ]. Michelet, la Frânculescu, un coleg dela Huşi 
ajunsei pe strada J. MI ase adresa Jui la despărţirea dela pia 
or. dar urcat în apartamentul “luxos unde 


n. Îl crezusem boier, t | 
ee Ja scoală că locuieşte; găsii numa! O odaie unde dormea 
se lui spălătoreasă, şi O sală strâmtă, încărcată până la rafie 

? 


cu valize şi alte jucruri mărunte. Pentru a mânca ceva în sealăi 
aceea a trebuit să cumpăr eu alimentele. A doua zi la amiază la 
fel. După ce făcea mâncarea la O maşină de spirt, mama lui îşi 
punea ce era mai bun în farfurie, iar nouă ne da să mâncăm 
restul din cratiţă. Mereu îmi amintea că chiria-i scumpă la 
Bucureşti şi camerele sunt foarte rare. Toată ziua îşi făcea un- 


ghiile cu lac, şi când ieşea în stradă credeam că-i una dintre 


cucoanele mari ale orașului. medii 
După masă, am plecat cu Frânculescu și m'am înscris la 


scoală pentru examen. Vrând să mă ia din nou la el acasă, îl 
refuzai destul de încurcat. Naveam curajul să-i spun motivul. 
Ajuns la el cu o zi mai înainte, căutai să-i arăt că's fecior de om 
bogat, jucând banii cu mâna. Costumul îl aveam larg pe mine— 
ca să-mi ajungă încă pe patru ani —şi în loc de valiză purtam 
şervetul şi săpunul înfăşurate întro bucată de carton. Un bun 
cunoscător ar fi înțeles repede că jucam O piesă comică, de 
prost gust. Cheltuisem cincizeci de lei numai întro singură zi. 
Ce te faci tu încă două săptămâni? O luai rasna prin hârtoapele 
Bănesei şi, spre norocul meu, am dat peste o casă dărăpănată, 
unde locuia un moş cu baba lui. Două odăi cu mobilă adunată 
de prin gropile de gunoi. Întro odaie locuiau ei, iar în alta încă 
trei elevi ca mine, pe două paturi cu arcurile ce se sprijineau pe 
podele. Opt lei pe noapte. Pe unde mai fusesem îmi ceruseră 
zece, cincisprezece. Mă hotării și plătii moşului dinainte, pentru 
a fi sigur pe loc. 

Seara, nelecuit încă de păţania cu Frânculescu, plec cu un 
camarad de cameră să vedem Bucureştiul. Băiat de oraş, acesta 
era mult mai stilat ca mine. Pe lângă el, eu păream acel care 
eram—un țăran ce vrea să facă pe orăşanul. Ca să-mi astup 
această inferioritate de el, chiar în centrul Bucureştiului păşesc 
cu mai întâi întrun bar de lux, cu mesele de sticlă. Mă simţeam 


82 


mă țineau. chelnăriță ne dă două jetoane pe care 


PE aa eu, cinci lei unul. Pusei paharul la robinet Berii uzi 
Pe tnari și când apăsâl pe buton şi începu să curgă, mă 
și cama Că 10 să se mal Oprească şi o să se risipească pe 


apucase cinci lei, la mine în sat, beai câte o căldare e ] 
podea: Când făcu “ârrrr” Şi se Opri, paharul meu nu era a . 
păranl re plin: Îl ţineam aşa înainte în credinţa că va mai ci iz 
ju 7 meu plecase și eu i uitai după el întrebător că futa 
pe prinzându-mi privirea din fai îmi făcu semn Uşor “că 
si ZA mbind a deștept, se aşeză la masa, de unde plecasem cu 
va secunde mal înainte. Mă pierdusem de ruşine. Când să 
câte „harul pe masă, neapreciind suprafaţa sticlei, îl trântii asa 
iei încât săriră stropi în toate părţile. O chelnăriță Sa 
repezit Ja noi şi a ŞIers masa, spunând că nu face nimic> 
Colegul meu râdea pe înfundate, iar cu mine se învârtea 
xmântul. După ce băurăm, colegul ar fi vrut să plece, dar eu ca 
să-mi Șterg rușinea, îl întreb dacă mai vrea ceva. Cât a-i bate din 
alme ne-au fost servite două cafele. Când aruncai ochii pe 
eturile de pe listă mau apucat fiori reci. Zece, cincisprezece, 
i ovăzeci, douăzeci și cinci, etc. Făcui semn din cap colegului să 
mă urmeze şi apoi o luai repede din loc. Acesta neînţelegându- 
mi gestul, m'a ajuns afară, la o sută de metri pe trotuar. 

Tot restul timpului n'am mai vizitat Bucureştiul. În timpul 
liber stam de vorbă cu moșul şi când venea timpul mesei, mă 
duceam la brutărie şi-mi cumpăram pâine, mâncându-o toată pe 
drum până ajungeam acasă. Apă și pâine, apă şi pâine, două 
săptămâni numai apă şi pâine. 

În ultima zi către seară ne îmbulzeam o sută douăzeci și unul 
de candidați să vedem dacă am cucerit unul din cele optsprezece 
locuri vacante. Printre aceştia erau elevi cu cinci şi șase clase de 
liceu ce habar maveau de cunoştinţe agricole generale. 
sia ta RE euicuaa În fiecare zi veneau însoțiți de 
HE ate le a și închizând uşile cancelariei şcoalei ca 
Ea za f- z - mi se strângea inima de teamă că n'o să 
î Se pa Ca a acestor locuri. Câteodată aş fi vrut să-l am 
fila a : ine —aşa cum era el cu picioarele goale—ca să- 
niivitea dn el Pătrunzând la tabloul cu afișul mi se opri 
Văd dacă nau apă e meu. Reuşit al patrulea. Îmi ștersei ochii să 

înşel, dar așa era. Pusesem mâna pe bursă. Ul- 


83 


—— 


—.—.—.— 


tru ce erâu PC prospect, aprobate de min. 

3 din cele pă e corabia lui Noe. Din teama Ceaţa 
Mă credeam si ta rezultatului, mă văzui un urias 
x atunci, În venea Să Strig de bucurie. Când dau 
ţi A luau cu asalt; zăresc d altă listă mai 

să fac loc altora jitere mari de UPar» roșii: «Direcţiunea 
cu anunță că Ministerul Agriculturii din 

: reduce bursele IA două.» Îmi venea să cad din 
țeala ce mă apucase: Mă uitai încă odată, de 
picioare de ameţeâ i mă îndepărta! din cercul colegilor 
două ori, de trei de ani. În timpul examenului 
obosit ca un bătr ul mă chemase în cancelarie. Când ital 


după te26, mie primire de privirile profesorilor. După ce-i 
Le te se îmi puse câteva înrebări de limba română şi 
anal răspunsuri îmi spuse că “cum se face că toate tezele 
mele mă clasau primul şi cea de limba română nu mi-a dat nici 
nota cinci? Din generozitate mi-a dat şase, pentru trecere, şi 
această nenorocită notă de şase mă trase dela primul loc la al 


patrulea. pierzând bursa. Aş fi avut-o totuşi, dar ministerul 


redusese bursele . . - 
_ «Domnule Secretar! Sunt băiat de țăran! ... tata n'are 
bani pentru taxa de solvent ... CU bursa ar mai merge... » 


— «Nimic de făcut! Așa sunt dispoziţiile ... Ministrul .. . » 

— n prospect... şi dacă nu pot să urmez . . . locul meu... 
2 

— «ÎL ocupă un altul reușit şi fără loc!» 

A doua zi, duminică, când am ajuns acasă păream un mort în 
hainele mele noui. De la întrarea pe poartă, tata înțelese că-mi 
merse prost. Mama Ia fel, se despărțise ca bătută de un vânt rău 
de vecinele ce veniseră la noi. Eu intrai direct în casă, fără a 
mai avea gust de vorbă, în timp ce ei mă urmăreau pas cu pas. 
Pe sală, ca de obiceiu, mama, fără a mă mai întreba ceva, îmi 
puse dinainte o strachină cu borş de rață. Când dădui drumul la 
prima lingură, scoborise chiorăind ca o piatră lăsată pe un 
povârniș de munte, În schimbătul de picioare a lui tata, înţele- 
gcam că el își da seama de felul cum trăisem în cele două 
Săptămâni. 

—«Ţi-au ajuns banii, mă?» mă întrebă el ceva mai târziu. 


—«Da bre! Mai am încă optsprezece lei în buzunarul dela 
84 


»„— 


: e dedesubt.» 
Lg PAT Ce-i de făcut?» 
Când am început să povestesc, m'am oprit si q; 

Mama începu Să plângă în sughiţuri Şi intră în iati mâncare, 
sa le dea drumul în vaete. Tata rămase ca țintuit pe € Curat, ca 
cau sudorile de pe el. Ședea mut cu ochii pe pl Ea Cur. 
frământă câtva timp mâinile ŞI picioarele scoase A upă ce își 
_ «Hleeeei! Mă băiete! Îi greu! Dealul de Anita Ş ta lung: 
munte!» Um S'a făcut 


pentru prima dată mi se părea că stă de vorbă cu mi 
cu un Om mare. Din gândurile lui, desluşiam Tupturi a ca și 
ceau fiinţa în muţenia ce-l stăpânea din nou. În privirea mi 
asupra mea, vedeam că mă vedea Crescut şi când crezui sea 
uită la mustăţile mele încă niciodată rase, mi le acoperi cu Bra 
de jos. fi simții ochii pe fruntea mea răvășită, pe care el și-o 
inchipuise ogor bun de arat gata să arunce sămânţa, dar care 
acum îi lipsea. El nu putea să aibă acea sămânță, deoarece mini- 
sterul îşi avea vina lui. Ministerul şi "Țara pe care el o vedea 
întrun Tot. Ţara pentru care el îşi schilodise braţul. 

— «Și acum ce ai de gând să faci?» 

Bietul tata, văzându-mă pierdut, nu îndrăsnea să-si dea 
părerea. Aştepta să mă execut eu singur. ! 

_«Nu mă mai duc, bre tatică!» 

Când terminai răspunsul —de mult gândit—mă sculai după 
scaun plângând. leşii afară și mă retrăsei în fundul grădinii, 
acolo unde ştiam că nu mă vedea şi nu mă stingherea nimeni. 
De altfel nu găsisem pe niciunul din cei mici acasă, iar Neaga 
era plecată în sat de mult cu prietenele ei. Ajuns la locul căutat, 
căzui în genunchi şi începui să mă rog, spunând mai întâi “Tatăl 
Nostru.” “Banta! — muzica satului — bătea “Sârba” cu foc. Răsuna 
lunca Siretului. Eu reuşisem să mă apropii cu ființa mea de a 
lui Dumnezeu, rugându-mă “desbrăcat de mine, cu inima larg 
deschisă. Plângeam şi mă rugam. Și cu cât vărsam lacrimi, pe 
atât simțeam că înlătur greul de pe inimă. La început su- 
ghiţurile ieșiseră greoaie, dar pe urmă însă curgeau cu noianul, 
în şipote uşoare, ca un izvor liber pe cursul lui. Când pronunţa 
“Doamne Isuse Christoase! Tu-mi eşti nădejdea! Fă cum vre! 
Tu! mă ridicai împăcat cu soarta şi gata, tare, să întrunt viaţă 
cu toate vitregiile ei, așa cum mă găseam. 


85 


MOS ENE, MĂTUŞA IOANA ȘI ... UN SAC Cu 


OVĂS 


1Rupt de şcoală, în satul meu la început mă credeam căzut pe 
altă lume. Desprins de cei de seama mea care-şi aveau 
obişnuințele şi ocupațiile lor, păream un “pustni” în sin- 
gurătatea mea; “pustnic, așa mă poreclise bunica mea Tinca. 

“Maica Domnului” o certa ea mereu pe mama, “ai nenorocit 
băiatul! Dacă ar fi rămas acasă, azi ar fi fost flăcăul cel mai de 
vază din sat! Șade toată ziua cu nasul în jurnale şi cărţi şi numai 
seara iese în lume, ca horbetele! 

Bunica ar fi vrut să mă vadă sărbătoarea învârtind fetele în 
horă, mai ales că tata devenise bine văzut prin munca lui în sat. 
“Tu mă, cum eşti tu, m'aş fuduli, uite aşa, învârtindu-mă prin ele 
şi alegând pe cea mai frumoasă şi mai bogată!” Și când ea 
spunea “uite așa, înălța capul în sus punând mâinile la spate şi 
se plimba prin casă cu ochii jumătate închişi de părea că nu 
vrea nici să ne bage în seamă. Atunci izbucneam toţi în râs. 
Râdeam şi eu, dar mă opream repede, deoarece știam că și 
feciorii ei, şi tata şi mama ar fi vrut să mă vadă în poziția aceea. 
Trebuia să le fiu în sat cinstea și mândria lor. Eu însă mă dam 
greu bătut și ca să mai scap de certurile lor, când puteam, mă 
refugiam la sărăcia lui moș Ene. Acesta mă primea întotdeauna 
voios, făcând gura mare că i se vedeau numai doi dinţi stricaţi, 
galbeni şi negri de mult ce fuma. La el găseam ziare adunate de 
pe la cei mai bogaţi și ştirile cu comentariile lor diferite. 
Oficiosul partidului liberal nu-l mai citea de mult, deoarece se 
săturase de “capitaliști, în schimb însă își tocise piciorul de 
lemn umblând după Dimineaza şi Adevărul. În aceste ziare el 
găsea ceva din “cosmopolit şi desbătea favorabil, ca prins de 
febră, formula “Statului Țărănesc» În acest “Stat moş Ene s'ar 
fi simţit la el acasă, scufundat în bunătăţi, ca unul ce merita să 


86 


fie apărătorul clasei ţărăneşti. BI fus 
de clasă” În tinerețea lui, părăsise 
soarele, fugind din docurile Galaţi 


ese totdeaun 
Munca 


m 

: lor, Acol 

ins “luptător de clasă” al proletariatului Cai : Un con. 
: insă 


vi 
aceasta nu se realizase, căutase să devină cineva î CU timpu 
rin capital, dar acesta aducându-i Thizeria Cc Căpitaliștii» 
sută pentru “Statul "Țărănesc al lui Mihalache fe CTa Sută Ja 
ferme model de stat şi țărani avuţi, jar el, 6 tat (arănesc cu 
ideolog, să se plimbe în mijlocul acestui “Stat iai fiindcă era 
bine, învârtind toată ziua cârja în mână Și res i ŞI hrănit 
fericiţi înglobaţi în producție în acest “Stat? PSCTat de aţi 

Țaţa Săvica, care-și cunoştea bine bărbatul, câ 
pind, îl lua în derâdere: “Dacă vor fi toți ca 
'Tărănesc, atunci bunul Dumnezeu n'ar face să 
tară în Marea Neagră. 
uri vorbele ei, moş Ene sărea întrun picior şi ca să se 
răcorească, înjura dumnezeii în care credea țața Săvica, apoi o 
încurcătură sufletească punea stăpânire pe el. Câteva clipe după 
astfel de izbucniri, începea apoi să glumească și să râdă şi cu 
acest dar al lui, mai punea puţin zâmbet pe colțul buzelor 
tovarășilor lui de viață. Apoi, ca să le arate că el nu se lasă 
prostit “de o fustă” începea atacurile asupra Bisericii și sluj- 
başilor ei: «Şarlatani ce ştiu să trăiască pe spatele proştilor, hoți 
oficiali susținuți de stat,» . .. şi ca să ne convingă, pe cei ce 
căscam gura la el, începea cu dovezile pipăibile: 

— «Ăştia-s apostoli de-ai lui Christos, mă? Ăştia care-s plătiţi 
de stat şi ei încă mai jupoaie pe nevoiaşi? știa care își poartă 
copiii în şcoli la oraşe şi nevestele în mătăsuri, vopsite, pudrate 
şi în pantofi de lac? Credincioşii umblă în sdrențe, iar ei Ie 
impun ca la miruială să dea fiecare câte doi lei şi cu umblatul 
prin sat, pe la zile mari, trei! Nu vedeți că sărăcimea, acei care 
mai cred, nici nu mai îndrăsneşte să se ducă la biserică? Nu 
vedeţi că umblând prin sat, găsesc porțile sătenilor închise 
pentrucă mulți nau de unde să scoată banii ceruți? AŞA 
apostoli ai lui Christos? Ai lui Christos care AS ae 
Cuvântul în picioarele goale și înfășurat numai În 5 
romană?» 

Terminând în felul acesta, moş Ene părea 
noi. Atunci își îndrepta privirea spre mine, ca 


nd îl auzea vor- 
tine în Statul 
scufunde biata 


că tronează peste 
singurul cu carte 


87 


————— 


> a 


ce-l ascultam şi mai adăoga: «Aşa-i nepoate! li trist, dar îi 
adevărat!» i 

Tata Săvica, în aceste momente, de multe ori îi Curpeau 
lacrimile de necaz. Văzând că părerile bărbatului ei intrau uşor 
în capetele noastre strâmte—copiii lui fiind totdeauna în 
clasă —îi întorcea vorbele, mai mult rugătoare: «Da mai lasă, 
Ene, pochii în pace! Sunt oameni şi €i! Şi apoi şi ei își vor da 
odată socoteala acolo, Sus!» Moş Ene, când o auzea cu “acolo, 
Sus” rămânea puţin gânditor, apoi îi vorbea nepărtinitor: 
«Acolo, Sus! Acolo, Sus! Tu ai dreptate femeie, dar ştii tu că 
până la Dumnezeu te mânâncă sfinţii? Şi apoi de unde ştii tu că 
ei, preoţii şi ăilalți ce ne jupoaie o viaţă întreagă, n'ajung 
înaintea noastră în împărăţia cerurilor? Nu vezi că înainte de a 
muri ei au putinţa să ridice altare şi să facă fapte bune, pentru 
ca apoi să aibă trecere liberă în rai? Atunci cum vine asta?! Mai 
e ăsta un Dumnezeu, care-și lasă paradisul cumpărat cu bani?» 

Când îl auzea ajuns aici ţaţa Săvica îşi făcea cruce, ca 
apărându-se de un drac încarnat, bătând cu mâna înspre el, apoi 
îşi căuta de lucru murmurând ca pentru ea: «lartă-l, Doamne, 
că nu ştie ce vorbește şi ce face! Altfel n'ar trage pe nas fum de 
tutun în loc de tămâie şi rămâne nemărturisit şi neîmpărtăşit 
toată viața!» 

Și țața Săvica, totdeauna când se ducea la biserică, îngenun- 
chia lung, se ruga şi aprindea o lumânare şi pentru moș Ene. 
Așa 0 vedeam eu întotdeauna, pioasă şi temătoare de Dum- 
nezeu. Odată însă, când preotul anunţa în fața altarului că “de 
azi înainte să ştie toată lumea că pentru un mort, la slujba 
înmormântării, să se plătească două sute de lei” în murmurul 
mulţimii, ea ieși în fața femeilor, protestând că-i prea scump. 
Preotul Antohi, licenţiat în teologie, ca s*o reducă la tăcere îi 
aminti “Că nu-i scump de loc, în comparaţie cu cei trei mii pe 
care le plătea populaţia prin Basarabia. 

— «A fost oprită de guvern, această speculă!» îi răspunse ea 
îndârjită. «Sfinţia Ta vrei ca să ne ducem și noi morţii fără 
preot, ca basarabenii, la groapă? Unde s'a mai văzut una ca 
asta? Trei mii de lei? Cine poate să facă atâţia bani? Toată 
averea mea nu face atât 1» 


— «Dar de unde ştii tu că a fost oprită de guvern?» o întrebă 
preotul încurcat. 


88 


_ «Bărbatul meu mi-a Citit asta din ziar!» 
_ «Aha! Păgânul ăla!» i 
_ «Bărbatul meu păgân, Părinte. . >, 

Tata Săvica a ieşit afară plângâna, iar 


pet 3 SĂ Ț parte di 
mau mai trecut pe la miruială, lucru destul i, țăran 


deoarece fără această binecuvântare, după cele pat 
viciu religios, țăranii se simțeau Tupți de Harul 


i nici 
C neobisnuit, 
TU Ore de ser. 


a AR E Mântuj - 
Afară, în curtea bisericii, câțiva din ei se Oprir tuitorului, 


ă şi la trecerea 


părintelui începură a-i vorbi amenințător, fiecare Caii tre 
-1 trecea 


prin cap: ? : 

_— «Da ce Părinte! Speculi buna credință a prostilor?y 

— «Da de unde Părinte, scoţi Sfinția Ta taxele astea), 

— «Nu eşti plătit de stat, Părinte?» 

— «Mâine, poimâine ne vom pomeni şi Cu învățătorii că ne 
vor cere atât şi atât de copil la școală!» adăogă un altul în ras. 

— «Nu-ţi ajunge plata de pe pomelnice, Părinte? 

— «Dar păscile şi prescurile pe la zile mari, care le duci acasă 
şi-ţi îngraşi porcii? Nu crezi că ar fi mai bine să astupi gurile 
celor lipsiţi din sat?» 

— «Lasă-l, mă, în pace cu astfel de năzbâtii,» strigă un altul. 
«Unde ai auzit tu pe lumea asta că sătulul crede flămândului?» 

Părintele Antohi, care din fire era tăcut şi în mers avea o 
atitudine majestuoasă, încolțit de țăranii inculți, schimba fețe, 
fețe. Din galben devenise roșu când mai auzi și de păscile țăran- 
celor date la porci. Se opri în loc şi ca şi cum ar fi vrut să dea 
înapoi-—pentrucă merseseră prea departe — începu să răspundă 
celor ce se ţinuseră după el: 

—«Bre, oameni buni! Fiţi mai înțelegători bre! Eu vam cerut, 
dar dacă n'o să aveţi ce-o să vă iau?» i 

— «Părinte! Dar cu morţii? Cine să dea și de unde să scoţi 
două sute de lei pe vremea asta aşa odată, când moartea poate 
veni peste orișicine din noi ca un hoț?» 

— «Bi! Las-o mai moale ... că doar n'am ajuns până acolo! 

>» . 
Din ziua aceea mos Ene a început să mă intereseze ȘI mal 
mult, mai ales când îi arătasem odată un curs de geologie adus 
de mine dela şcoală. Aici istoria lumii n'avea nimic comun CU 
geneza din Biblie. Şi fiindcă cu nu înţelegeam tainele se 
în mintea mea începu a încolți idea că nu există Dumnezeu $ i 


ui 


reotii lui întradevăr erau nişte paraziți şi şarlatani pe Spatele 
proştilor. Şi când moş Ene îmi mai spunea şi ZIGAlă “cu Proștii 
dai roată pământului, făceam haz pe socoteala Proştilor şi 
dam cu barda în Dumnezeu. Acasă nu-mi mărturiseam nicio- 
dată părerile mele intime. Îmi era ruşine de părinţii mei, care 
erau aşa de evlavioşi. Ferit-ar sfântul să fi mâncat ei ceva “de 
dulce? în timpul celor patru posturi. Întâmplător, în acest timp, 
când unul din cei mai mici ar fi dat cu o lingură prin lapte, 
mama sărea ca arsă de pară, i-o lua din mână și după ce o spăla 
în mai multe ape, o sfinţea cu aghiasmă ce niciodată nu lipsea 
din casă. “Te-ai spurcat păcătosule! ne certa ea întotdeauna. 

Toate acestea au mers însă și la mine până într'o zi de 
duminecă seara când intrai în curte cu cartea de geologie în 
mână. Mătuşa loana, o vecină a noastră, era la noi. Mama şedea 
în picioare, alături de ea cu mâinile pe piept, iar tata nervos 
schimba pașii pe loc de părea că-l arde pământul. Înțelesei 
repede că ei vorbiseră până atunci, dar văzându-mă, au rămas 
muţi. Privindu-i mirat sunt luat aspru în primire de tata: 

— «Ce-i aia din mâna ta, mă? Biblia dracului?» 

Eu ridicai cartea în sus fără să vreau. 

— «Intră în sală!» îmi ordonă el. 

Mă executai şi apoi auzii pe mama afară scâncind cu “lasă-l 
omule, lasă-l omule!” Când îl auzii pe tata “Dă-te în lături, 
coastă de drac, mă uitai pe fereastră să văd ce se întâmplă. El 
însă deschisese deja ușa. În mâna stângă avea băţul cu noduri 
ce-l aruncasem lângă gard întotdeauna când veneam cu caii dela 
păscut. 

—<A venit timpul să te judec!» îmi spuse el negru de 
supărare. «Păsculița mă-tii! Te-am dat la şcoală ca să te deştepţi 
şi tu mă faci de ruşine în fața lumii, mă? Ai început, tu un 
vierme al pământului să-l judeci pe Dumnezeu mai înainte de 
a-l cunoaște? Dacă însă ţi-ai pierdut simțurile pe acolo, printre 
streini, și de când stai de vorbă cu moș-tu Ene, apoi ţi le întorc 
eu acum! Nici nu termină “i le întorc eu acum” mă şi lovi cu “Sf. 
Gheorghe” peste vine. Scosei un țipăt şi la a doua lovitură a 
trebuit să mă plec la pământ. Geologia o scăpasem din mână și 
printre lovituri văzui cum tata o lovi cu piciorul, trimeţându-o 
întrun colţ al sălii. Ţipai de câteva ori, însă aducându-mi 
aminte că baba Ioana era afară, de ruşine înnăbușii durerile în 


90 


N ai 


mine. După ce pierdui numărul lovituritor 
ământ, văzui intrând pe mama pe usă, Gita 


StOgolindu.ma la 
el, primi şi ea un băț, C puse între mine 
_«Da lasă-l mă că a primit în dea: 


și 
, 


: uns! : 
„Ce? Vrei să-l omori?» UNS!» strigă ea tipând, 


_«Cu el viu ce fac?» făcu €l căutând S 

venind şi baba Ioana s'a lăsat dat afară p 

lin de vânătăi, mai mult pe brânci am in 
de alătur il 

Târziu, după ce se culcaseră toți, mama a Căutat să. 
ceva de mâncare, dar cu nu i-am deschis. În loc să Pcie dea 
noaptea am fost muncit de gânduri. Știam că bataia : oată 
casem din vina babei Ioana şi nu găseam felul cum aa 
răzbun pe ea. Cu câteva zile mai înainte avusesem o Poe 
cu ea, la ea acasă pe prispă. Fiindcă mă ținea de băiat destepeă 
eu căutai să-i spun cum au luat naștere stelele, pământul, cuza 
se desvoltă plantele, etc., etc. Ea mă ascultase cu gura Căscată 
făcându-şi din când în când cruce. Când mă plictisii de povestit 
se închină din nou exclamând “că mare-i puterea Ta, Doamne! 
Ca să-i arăt însă că's şi mai “deştept, începui să-i demonstrez că 
natura-i Totul și că Dumnezeu nu există. Auzindu-mă, sări în 
sus ca arsă, cercetându-mă din ochi ca pe o arătare rea, excla- 
mând: 

— «Atotputernicul să-ţi ierte vorbele nesocotite! Mă băiete, 
măăăăă! Am auzit deseori că ăi cu carte sunt rătăciți! Nu cumva 
ești și tu unul din aceia? Păcat de oboseala care şi-au dat-o 
părinţii tăi cu tine!» 

În sală tata mă bătea şi mă judeca: “Eu te-am crescut, eu te 
omor... decât stricăciune mai bine nimic... tu nu conoști 
încă oamenii, dar să ştii că nu există Dumnezeu? ... Dacă ţi-ai 
pierdut minţile, apoi ţi le aduc eu înapoi... sfântu mă-tii! De 
asta ai rărit-o dela biserică ... moş-tu Ene... porcu'ăla 
bătrân ...P 

După această întâmplare, mult timp 
moş Ene. Pe ascuns furam Biblia lui ne 
pe Dumnezeul meu pierdut în cei patru a 
vacanţelor de vară o abandonam, împru 
țiste de cincisprezece lei dela colegii din $ 
departe şcoli. Trecut acest sezon mă Înto 


ă mă lovească, Inter- 
e ușa din sală, iar eu 
trat în Odaia de Curat 


nu m'am mai dus pe la 
nea Nicolaie și căutam 
ni de școală. În timpul 
mutând romane poli- 
at care urmau mâl 
rceam din nou la 


91 


ua 


n Vechiul Testament—mai ales păcatul luj 
David cu nevasta lui Urie—mă cuceriseră, iar trimiterea ver- 
setelor mă amuza şi mai mult. În aceste lanţuri de înțelesuri 
adânci, profeţiile, din ce în ce, USI CUSau Aral) în timp, demne 
de crezut. Şi când am dat peste “Proverbe, atenţia mea a fost 
aici aproape toată reţinută. Le citeam Şi reciteam, ca un însetaţ 
de moarte, ce bea dela izvorul vieţii și nu se mai satură. Și maj 
târziu, când m'am împrietenit cu dascălul și pe ascuns îmi da să 
răsfoiesc Vieţile Sfinților, abia atunci începui să disting şi 
adevărata faţă a lui Dumnezeu. Asceţi, ce toată viața lor şi-au 
petrecut-o prin grote, prin rugăciuni şi umilinţă, trăiau clipe 
împărăteşti și sburau încă în carne prin văzduh. Dar şi alții, 
care, cu toată asprimea cu care îşi chinuiau trupul, rămâneau la 
discreţia diavolilor, ce de multe ori le lua şi sufletele. Aceştia 
aveau suflete slabe, furați de mărire spre a ajunge sfinţi, dar nu 
de a se supune Legii Divine, în al cărui Cosmos ei nu erau 
decât “fire de nisip în marea deșertului.” 

Cu dascălul meu însă, nenea Petrea, nu m'am împrietenit 
decât după ce m'am făcut de ruşinea satului. 

Părinţii mei, bunica, fraţii lui tata, toţi, mă băteau la cap să 
intru și să joc în horă. Faptul că stam de vorbă cu cei scăpaţi de 
serviciul militar şi de multe ori cu cei însuraţi şi chiar mai 
bătrâni, îi supăra, mai ales că şi aceste întâlniri le făceam rari şi 
numai către seară. Prietenii mei din copilărie jucau în horă, 
beau câte un pahar prin cârciumi şi stau noaptea cu fetele. 
Acest “Stat, povestit de moşii mei începuse să-mi învârtească 
capul şi mă făcuse s'o răresc cu cititul. 

Eram în primăvară şi flăcăii satului nu se hotărîseră încă să 
tocmească lăutarii — muzicanţii ţigani— pentru Sărbătorile Paş- 
telui. Toader și Ghiţă, care toată iarna se mândriseră ieşind cu 
mine în sat, crezând că le-a revenit lor această onoare, își făceau 
planuri, dar nu ştiau de unde să găsească banii pentru tocmeală. 
De multe ori, ţiganii tocmiţi numai cu vorba, te părăseau chiar 
în ajun, ducându-se cu alţii cari le dau bani ghiaţă. La început, 
cu nu vroiam să aud de propunerile lor, dar ei, care vroiau să 
devină văzuţii satului și mai ales în tovărăşia mea, mă băteau 
încontinuu la cap. Lansând vestea în sat am zis ca ei, dar cu 
condiţia să dăm ceva arvună țiganilor. 

Timpul trecea şi banii nu se arătau. Într'o seară mă 


92 


Biblie. Istoriile di 


” 


omenesc cu Ghiţă la mine. EI n'ar fi VTUL să intre 
TE înă 


fiindcă nu mâncasem încă, a trebuit să o facă, La puii» dar 
casă, părea neliniștit, Şi Când tata îl întrebase e umină, în 
sat așa jerpelit, el se încurcase la Vorbă, nedând i € în 


Pi i ici 
Așa ne întâlneam noi seara unul cu altu] şi apoi în Pus, 
Z : Ovărăsie 


jecam pe la clăcile de furcă unde se adunau dorințele inim:. 
noastre, întovărăşite —spre necazul nostru și al fe inimilor 
lor. În acea seară Ghiţă n'avea aerul de a merge zi mamele 
Abia ieşiţi afară i-am și aflat gândurile. Din inca ș, S€zători, 
use în gând să fure un sac de ovăs dela Beal bani își 
Toader. Gândul de furt îl nutriseră mai înainte ama SUI 
, ă curajul să intre în curți ndoi, dar 
n'avuseser J sai curțile altor BOspodari. Si cu 
Ghiţă cunoștea cel mai mic colț din curtea lui Toader fără + = 
numai cu o mamă bătrână, se hotări să-i dea lovitura e 2 
bucnit în râs auzindu-i părerea, dar până la urmă, pentrucă A 
nu glumea, am zis ca el, deoarece “ne făceam de Tâsul satului 
dacă nu făceam hora şi fetele ne-ar fi ținut de nişte târâie-brâu» 
De sus începură să cadă rar fulgii de zăpadă. Pe lângă gar- 
duri, ferindu-ne de a ne întâlni cu cineva, Ghiţă mergea înaintea 
mea. Eu puneam paşii după pașii lui şi în loc să tremur de frig, 
mă înnăbușeam de căldurile ce mă cuprinseseră. Ajunsi la 
prietenul Toader, Ghiţă deschise ușa, ca și cum s'ar fi dus la el 
în vizită. Numai că în loc să intre în casă, a trecut pe lângă ea 
luând direcţia grajdului și, fără a vorbi ceva, îmi puse în mână 
un boţ de mămăligă ce-l scoase din buzunar, ca să-l arunc 
câinelui, în cazul când ne va simţi. De altfel câinele se gudura la 
el. Se temea însă că în noapte, nerecunoscându-l, ar fi lătrat şi 
l-ar fi deşteptat pe Toader, căruia-i auzeam sforăitul de afară. În 
timp ce eu trăiam viu închipuirea de cum m'aş fi simțit să-l am 
pe Toader în faţă, Ghiţă trase un fier îndoit din streaşina de 
stuh şi deschise uşa grajdului zăvorită pe dinăuntru. Aici ma 
apucat de mână şi m-a tras vreo câţiva metri prin întunericul 
besnă. Căldura emanată de vite și amoniacul puternic răspândit 
în aer făcea să-mi curgă lacrimile. Opriţi pe 10c îl auzii Spu- 
nându-mi în şoaptă să-i dau o mână de ajutor. Sacul care nu E: 
aşa greu, afară la lumină pe spatele lui, părea mai lung ca îi 
Mergeam după el făcând siguranţa în spate. N'am mai înc 
uşa dela curte. Afară ne-am îndreptat pe drumul pe câ 


3 : A tă a 
venisem. Deoarece stiam că el locuia în partea cealal 
E 9% 


a. 


satului, trecui repede lângă el şi-l întrebai unde vrea să ducă 


sacul. ă 
_ «Cum unde să-l duc?» îmi răspunse el gâfâind, strâmbând 


capul cu greu către mine: «La tine acasă!» 

—«A! Nu! Nu, Ghiţă! Mă omoară tata!» 

Auzindu-i gândul începu să se învârtească pământul cu mine, 
Eu, băiat cu şcoală, să duc saci de ovăs furaţi, lui tata acasă ...| 

—«A! Nu! Nu, Ghiţă, nu! Mă omoară tata!» 

Ghiţă văzându-mi împotrivirea dârză, puse sacul jos, şi făcea 
mutră proastă, când la sac, când la mine. Să-l ducă la el, era 
prea departe şi apoi risca să fie întâlnit de cineva. Să-l lase pe 
uliţă, păcat de trudă şi apoi doar şi onoarea lui de flăcău în sat 
se ducea şi ea pe apă. În această nedumerire şi nehotărîre a 
noastră, auzim voci şi apoi de după un colț apărură două umbre 
venind spre noi. Fără a ne mai întreba ce să facem, punem 
picioarele pe fugă înapoi, oprindu-ne la un alt colț, de unde 
priveam la sacul nostru părăsit, în așa fel ca să nu fim văzuți. 
Dând peste sac, cele două momâi, privindu-l, au făcut haz la 
început, apoi în liniște, fără a mai scoate o vorbă, l-au ridicat pe 
sus și au plecat grăbiţi luând-o în altă direcţie. În zadar căuta-i 
eu să-l ţin, Ghiţă se luă după ei, înjurând că “ce, după munca lui 
să se pricopsească alţii? 

Dar nici el şi nici ceilalți doi nu s'au pricopsit cu nimic. A 
doua zi mama lui Toader a mers după urma pașilor şi firelor de 
ovăs până la locuința complicilor. Văzând că vin jandarmii la 
cercetare și întorsătura lucrurilor, am fugit peste Siret la bunicii 
mei, știind că Ghiţă spusese complicilor că şi eu fusesem cu el. 
Câte-şi trei au fost purtaţi în văzul țăranilor prin sat cu ovăsul 
în spate strigând: «Cine o face ca mine, ca mine să păţească!» 
Eu am scăpat de această ruşine, dar acasă nu m'am întors decât 
târziu, când a venit mama după mine cu promisiunea că tata 
nu-mi va face nimic. 


94 


> A 


UN PLUG CU BOLDE ANUL NOU 


(lu o zi mai înainte, eu, Toader —cu care mă împrietenisem din 
nou-— și fratele meu Alexandru, pregătisem bradul încărcându-l 
cu hârtii tricolore şi clopoței la nenea Gheorghe acasă, A e 
zi l-am fixat solid pe plug și dă-i drumul prin sat. Toader căi 
ducea boii dinainte, Alexandru pe cei dela roată, iar nenea 
Gheorghe ţinea de coarnele plugului. Eu uram pe la feresti si în 
sunetul clopotelor ce le balansam în mâini și în capetele boilor, 
trăgând din bice, strigam «Hăăăăă!» Nenea Gheorghe, în 
cămașa lui naţională, încins cu tricolorul peste mijloc, când des- 
chidea brazdele în zăpadă şi apăsa pe plug, părea un tribun din 
legendă ce vrea să se prindă pe veșnicie de pământ. Eu aveam o 
boandă cu flori, iar ceilalți purtau pe cap panglici fluturându-le 
în vânt. Gospodarii ne deschideau porțile și în timp ce plugul 
da roată prin curţi, copiii curioşi stau struguri cu capetele pe 
fereşti, privindu-ne. Alţii, mai îndrăsneți, desbrăcați și în 
picioarele goale cum erau, dau busna afară pe uși şi căutau să 
ne fure din brad şi panglici. Alţii mai mari și care se puteau 
îmbrăca, făceau alaiul după noi. La țăranii cei mulți ce nu 
puteau să deschidă porţile din cauza înghețului, le trăgeam 
plugul afară. Pe lângă banii pe care-i strângeam eu, cei care 
aveau vin, scoteau oale pline şi ne cinsteau, urându-ne unii al- 
tora belșug şi sănătate. De ici o picătură, de colo una, echipa 
noastră prinse “scuipat la limbă, făcând o larmă de lătrau câinii 
de departe, înainte şi în urma noastră. 

Ajunsesem pe la jumătatea satului. La O încrucișătură ie 
ulițe, vrând să traversăm şoseaua, suntem opriți de primarul 
satului, însoţit de doi gardiști. 

— «Opriţi! Opriţi!» ne strigă el. «Ţara este în 
de Anul Nou, jocurile, toate sunt oprite pentru zi caci 

— «Da ce? Ce s'a întâmplat?» îl întrebă nenea 


te în doliu. Urările 
Jele acestea!» 
rghe, 


95 


i 


„si căciula peste cap. 
E e dia i Duca, a fost împuşcat. Acum înțelegeţi?,, 

Nenea Gheorghe făcu ochii mari la el, apoi uitându-se, în jur, 
ca si cum ar fi vrut să-şi facă loc, năvălit de bucurie, sprijinit de 
coarnele plugului cu o mână, strigă cât îl ţinu gura: 

— «luhuuuuuuuuuuuu! Tuhuuuuuuuu!> 

Primarul şi agenţii se uitau la el nedumeriţi. Eu începui să 
tremur, dar văzând că ceilalţi țărani şi copii ce se strânseseră în 
jurul nostru râdeau de mutrele proaste ale autorităţii, prinsei 
curaj. 

«Cum bre? Asta nu înțeleg!» începu a vorbi nenea Gheorghe 
celor din jur. «Să ţinem doliu? Pentru ce? Pentru un împuţit ca 
ăla?» Şi către primar: «Voi la primărie aţi ținut doliu când el 
închidea studenţii? EI a închis atâţia şi voi n'aţi ținut doliu! 
Acum cereți ca noi să-l ţinem pentrucă a murit un bandit? 
Țineţi-l voi, la primărie, dacă vă este aşa de scump! Cea Lunel! 
Hăis Joian! luhuhuuuuuu! luhuhuuuuuuuu! Duca s'a dus 
măăăăăăăă!» strigă el ţăranilor. 

După o jumătate de oră suntem opriţi în altă parte a satului 
de un jandarm. Nenea Gheorghe, care-l văzu de departe, începu 
să înjure primarul care telefonase între timp la post. Ne 
încuraja să nu avem teamă “că vorbeşte el cu jandarmul. La o 
cotitură însă, Toader dădu drumul boilor şterpelind-o pe după 
case. Aș fi fugit şi eu, dar îmi era ruşine. Bietul Alexandru, 
neavând ce face, trecuse şi apucase boii din frunte, aşa că acei 
dela roată mergeau după cei dinainte. 

— «Cum te chiamă pe tine? 

— «Paraschiv Mihalcea!» îi răspunsei eu. 

— «Dar pe tine?» 

— «Gheorghe Mihalcea!» 

— «Tu mergi cu mine la post!» îi spuse autoritar jandarmul 
lui nenea Gheorghe! 

—<Mă camarade, mă! Eu la post! Eu, om cu milităria făcută, 
la jandarmi? Mie să-mi spui una ca asta? Eu care cunosc legea 
ca și tine? Am furat ceva? M'am bătut cu cineva? Am făcut 
Vreun rău cuiva? Arată-mi motivul! Ce? Domnul şef de post 
vrea să facă după gustul primarului? Dacă-i aşa, apoi îţi spun că 
nu merg! 

Între timp ţăranii se adunaseră în jurul nostru. Unii râdeau, 


96 


e 


= a 


alţii murmurau dând dreptate lui nenea Gheor 
văzând că nare ce face, S a întors la post așa cum jena 
Gheorghe, amărit, începu a vorbi celor ce rămasera i Nenea 
__ «Vedeţi, oameni buni, de ce-s buni jandar pă e]: 
rimăvară la Vișani —sat cunoscut de toți țăran 
Nămoloasa —âu arestat trei sute de Studenţi ş 
Ne-au legat cu mâinile la spate și ne-au băț 
tinându-ne O Zi întreagă în genunchi în ploai 
era printre noi, 4 'pătiEO însă şi mai Tău. Du 
cu. sfintele odăjdii în NOoI, maiorul de 
făcându-l “bandit” în ochii mulțimii.» 
Țăranii din jur își făceau semnul crucii. 
«Şi pentru ce astea, oameni buni? Pentrucă am vrut să 
facem dig satului ca Râmnicul să nu le mai inundeze tarinile. 
Eram la lucru când au venit jandarmii. Uite-așa!» făcu el cu 
mâinile în cerc. «Un batalion ne-a înconjurat Şi apoi bătaie cu 
armele până la leşin, după care ne-au legat cobză. La anul, 
studenţii îşi făceau socoteala să vină şi la noi să facă dig. Acum 
guvernul a oprit aceasta. De ce nu-l face guvernul? Și dacă el 
nu-l face, de ce nu ne lasă pe noi și pe copiii noștri să-l facem? 
De două luni de zile sunt mii de studenţi în pușcării. Când au 
vrut să pună 0 cruce la mormântul eroului necnoscut, guvernul 
le-a interzis. Auziţi? Mormânt fără cruce?! Părinții noştri ne-au 
apărat pământul de Nemţi și au dat hoardele comuniste 
sovietice afară din Basarabia şi guvernul îi lasă fără cruci la 
căpătâi! Morți fără cruci la cap! Mai credeți că guvernul ăla de 
sus, care cerșeşte puterea în apus înainte de a-l înscăuna no, îl 
cu noi, cu nevoile şi credinţele noastre? Numai proștii pot crede 
una ca asta şi ăi care-şi vând sufletul pentru un pahar de ţuică şi 
un covrig, atunci când este vorba de alegeri.» & 
Ţăranii puneam mâinile la gură și făceau semnul crucii 
— «Acum, oameni buni, să jucăm de bucurie, mulțumindu-i 
lui Dumnezeu. Dacă jandarmii nu ne lasă pe afară, : 
veselim în sărăcia caselor noastre! Nu vă înduioșați pi e 
un spurcat! Dumnezeu nu l-a mai răbdat! A rii Se 
crime! Acum i-a crispat buzele! Dumnezeu să-l ierte, ș pi 
are şi el un suflet! Iuhuhuuuuuuuuuuuu! Juhuhuuuuu 
Duca s'a dus măăăxăă! Cea Lunel! Hăis Joian!» 
Ajunşi acasă, Toader a venit şi el să-I Ia clopo 


rmii ăștia? Asta 
11, nu departe de 
1 Oâmeni ca noj, 
ut până la leşin, 
€. Un preot, care 
Upă ce a fost trântit 
Jandarmi 1-a bătut, 


țelul ce-l puse 
97 


i. 


în capul boilor. La despărţirea ie e Ie A lasiiaiu) el 
dase peste primar Și gardişti. Unu in ei ie mână pe el şi-a 
ciufulit puţin, tăvălindu-l prin zăpadă. Când îl văzu nenea 
Gheorghe, îl ameninţă cu degetul: 

— «Vezi? Păcătosule! Nu ţi-a făcut rău, mă! Trebuiau să te 
bată mai bine! Aşa! Să te înveți minte! Când faci tovorăşie cu 
cineva, să nu te laşi de el, orișice ți s'ar întâmpla!» 

A doua zi, nenea Gheorghe şi încă alţi doi țărani ședeau în 
piaţa satului legaţi cu mâinile la spate unul de altul. În 
cârciuma de alături, şeful de post cu primarul și cu câțiva con- 
silieri beau rachiu, fiert de nevasta lui Cojocea, înfierbântându- 
se că făcură treabă bună şi că vor fi felicitați de şefii care 
primiseră ordine stricte în a restabili ordinea publică. 
Mulţumiţi, dar totuşi nesatisfăcuți. Ar fi vrut să pună mâna pe 
mine, dar mă scăpaseră. Beau şi mă înjurau fiecare după felul 
lui, că odată şi odată tot îmi vor veni ei de hac. Şeful de post 
l-ar fi arestat pe tata, dar el se făcuse bolnav, în pat și când îl 
văzu și fără mână, i-a tras o înjurătură și a plecat. Unul din cei 
doi, legat cu nenea Gheorghe, era un bănuit “că simpatiza cu 
Garda de Fier” şi fusese arestat în locul meu, care văzând jan- 
darmii la poart şi înțelegând ce vor, m'am dosit, trecând seara 
pe întunerec Siretul la bunicii mei. Celălalt habar n'avea de 
“Gardă.” Fusese însă arestat, ca să complecteze numărul de trei 
cerut de şefi, acuzându-l că trase cu pușca la ora douăsprezece 
în noaptea de Sf. Vasile şi că se veselise în timp ce guvernul era 
în doliu. 

Peste Siret, în Tudor Vladimirescu—de ţărani numit 
Vladimireşti—şedeam şi nu şedeam bine, deoarece jandarmii 
mă căutau şi aici. La prima vizită a lor am scăpat întrun butoi 
spart, învelit de bunica la repezeală cu niște saci. După această 
petrecanie, bunicul înfuriat s'a dus la feciorul lui Ion, primar la 
liberali, ca să-i tragă socoteală de percheziţia făcută. Acesta de 
leamă să nu-și piardă “țâța” şi încrederea la cei mai mari, Cu 
toate că-mi era moș, ma înjurat de toate neamurile, 
ameninţându-l pe bunicul că vine el în persoană să mă dea pe 
mâna ordinei. De cum s'a întors bunicul acasă, am schimbat 

ac la alte neamuri ce nu-l sufereau pe moşul meu primar. 
pedeam câte o zi pe la fiecare şi le vorbeam după cum mă ducea 
capul despre guvern şi studenţii pe care nu-i cunoșteam. La 


98 


.—_. 


..— — 


drept vorbind, panic dia ei ştiau maj mult 
colo până Colo, într'o Seară, la una din 

este o fetiță de treisprezece-patruspreze, 
dar ochii mei sau oprit numai pe ea ca 

e cap un caşmir negru plecat pe frunte ce lăsa să i 
urechile. Pe ca avea un pull-over albastru închis cu ş 

e solduri o fustă neagră, nu tocmai așa lungă lisend i 
vadă picioarele în papuci, îmbrăcate în ciorapi 2 sea a i x 
părea înfierbântată la lucru. Ochii mari și negri, păreau “ae 
insule pe faţa ei rotundă şi bălaie. Îi întorcea vioi dela fa 
fuiorul de in Ia fus și dela fusul care-i sfârâia în mâna drea i 
la furcă. Când şi-i îndreptă spre mine simţii un fior în tot d 
pul. A trebuit să mă ţin bine ca să nu mă scutur. Ea Opri fusul o 
clipă privindu-mă fix, începu a zâmbi și fără să spună ceva, își 
continuă lucrul întrerupt. În gestul ei înțelesei că mă TeCunos- 
cuse şi în neputinţa mea de a-mi aduce aminte de unde mi se 
părea cunoscută, devenisem și mai încurcat. 

—«Ce nu mă cunoşti?» mă întrebă ea, domolind sfârâitul 
fusului. 

Eu mă fâstâcisem și mai mult. 

— «Îţi mai duci aminte de ziua când ai dormit în șanțul din 
firtul Hanul-Conaki? . . . atunci când veneai dela şcoală, în 
vacanţă ... şi erau să te omoare oamenii?» 

— <A, tu eşti Vasilica?» făcui eu roșindu-mă până în vârful 
urechilor, la gândul că vor afla mătușa, verii si verişoarele starea 
în care mă găseam eu atunci. = 

Ea, copilă încă, eu trecut de optsprezece ani. În casă mai 
erau şi alte fete, printre care şi sora ei Dochiţa mai în vârstă, 
dar ochii şi gândurile mele erau numai la ea. Și când mătușa îmi 
spunea: “O vezi? Toarce ca o bătrână, sărmana! Firul ei pe Îus 
este mult mai frumos şi mai bine așternut ca la celelalte mai în 
vârstă ca ea! Păcat de frumuseţea ei! Îi săracă lipită pământului, 
sărmana! Dar mare-i Dumnezeu! Poate că-i va face parte de 
Vreo soartă mai bună, că tare a trăit amărît până acum!” SI arat » 
simțeam cum o căldură, netrăită până atunci, îmi năvălea cor- 
pul, o căldura ce n'avea nimic cu păcatul, nimic comun cu Es 
Fără a gândi c'o iubesc, aş fi vrut să-i fiu protector ȘI la aa 
să mă arunc şi în foc, în primejdii, pentru ca- Toate a 


Saci 4. : la para 
gânduri şi planuri însă se topeau în mine ca ceara la P 
99 


€ Ca mine, R 
Verișoarele m, 
Ce ani, Nu era 
trași de (9) Sfoar 


Oind de 
ele, dau 
Singură, 
ă. Purta 
SE vadă 
toni, iaŢ 


——————— 


pia: AR ad 0 > 5 


focului, când îi prindeam privirea. Taina adâncurilor ochilor ei 
linistea sufletească aşternută pe fața calmă, emanau o putere 
covârșitoare asupra ființei mele. In acele clipe mă retrăgeam cu 
ființa şi firea mea ruşinat și încurcat. Puterea fascinatoare a 
ochilor ei parcă-mi spunea: “ți mulțumesc pentru bunele tale 


intenţii, dar eu nam nevoie de ele! Îngrijeşte-te mai bine de 5 ÎNTÂLNI RE N FAŞTEPTATĂ 
PC 


nevoile şi sufletul tău.” 


Win an mai târziu, spre sfârşitul iernei, nenea Neculai puse doi 

orci în căruţă să-i vândă la oborul de vite din Focsani. Căutai 
să folosec această ocazie, deoarece toată iarna gândisem să 
cumpăr seminţe de grădinărie, şi pe la sat ceva bune şi de 
încredere nu găseam. 

Am plecat de cu seară pentrucă a doua zi dimineaţa să fim în 
târg. Fiind încă zăpadă şi îngheţ, eu m'am lungit pe niște paie 

| deasupra cuștei cu porci, învelindu-mă cu nişte saci și o manta 
groasă de dimie. După o bucată de drum, simții oprirea căruței. 
Bănuiam că s'au slobozit hamurile de pe cai sau alte întâmplări 
mărunte ce le întâmpină un drumeţ. Cum însă în jurul meu nu 
auzeam nicio mișcare și timpul trecea, mă desvelii la față să văd 
ce este. Eram pe la sfârşitul satului şi nici urmă de nenea 
Neculai. Până să înţeleg taina dispariţiei lui, îl văd venind din 
urmă și ajuns în dreptul capului meu, aruncă câteva găini furate 
pe paie, între scoarta căruţei şi cuşcă, apoi puse un sac peste 
ele. 

Aşa făcea el de câte ori pleca la Brăila, Galaţi sau Focşani. 
Dacă nu avea lucrurile furate dinainte şi le procura din mers și 
numai din sat. Nu fura însă dela toată lumea. Din ziua când se 
întoarse din spital, după asediul șefului de post cu primarul și 
rudele lui, şi-i notase pe toţi în cap. Se jurase să nu-i scape 
niciunul. Trecuseră ani de atunci şi el încă nu-i terminase. Ziua 
ciocnea pahare cu ei, iar noaptea îi schilodea în bătaie. Toamna 
ȘI iarna mai ales. Intra prin curți şi-i astepta la poartă. Când 
Omul se credea la el acasă, atunci se pomenea cu ploaia de 
ciomege pe el. Lovea întâi la picioare. Victima căzând jos nu 
scăpa decât atunci când credea că el trebue s'0 ia din loc. 
Frângea numai oase, nu omora. Bătăile erau cam toate la fel și 
foştii lui dușmani știau că Niculaie a lui Mitrea se ţinea d 


100 Pi 


E. O EI 


capul lor. Cine trecea prin mâna lui odată, era sigur că a doua 
oară-i iertat. Nu se mai fereau de el. Știau că Niculaie era 
împăcat sufleteşte, adică ajuns tocmai pe tocmai. 

Găinile le-a vândut dela prima tocmeală, la intrarea în 
Focsani. În obor a vândut repede şi porcii, şi întorcându-ne spre 
un restaurant, mi-am cumpărat şi eu semințele. La o cotitură 
după piața Unirii a trebuit să se oprească din nou, fiind inter- 
ceptați de un cortegiu funebru acompaniat de o muzică 
militară. Şedeam amândoi descoperiţi şi priveam la coșciugul 
încărcat cu flori şi coroane. Pe una din ele citii: “Omagiu . .. 
Generalului Macridescu." Trecu apoi muzica militară și după ea 
urma un alt grup de civili printre care mult tineret. Printre ei 
unul mai înalt ca toţi, în floarea vârstei, îmbrăcat cu un palton 
negru. Părea trist și slab, dar fulgera din ochi când îi trecea pe 
deasupra celorlalţi. 

— «Codreanu, Paraschive! Asta-i Codreanu, mă! Îl vezi? Ăla 
mai înalt ca toţi! ÎI cunosc dela Iaşi.» 

Nenea Neculai dase să sară din căruță, dar văzându-se cu 
hăţurile în mână, rămase pe loc. Eu însă, fără să-i vorbesc ceva, 
dintro săritură am fost jos şi m'am amestecat grupului de 
tineri. Căutam să pătrund la el, dar cei din jurul lui făceau 
perete în fața mea, iscodindu-mă din ochi. Ce era să fac? După 
câteva roate în jurul lor, tot făcându-le mine, rugându-i din 
ochi, după câteva opriri ale cortegiului, am reuşit. Eram lângă 
Codreanu, acel Codreanu de care auzisem multe—mult mai 
multe rele decât bune—și pe care doream să-l cunosc şi să-l 
întreb, dacă toate cele auzite despre el erau adevărate. De 
departe îi văzusem părul răvășit și nu îngrijit ca a domnilor de 
pe la oraşe. Fiind mai aproape descoperii că nu era ras 
proaspăt, Lângă el, ridicai ochii să-l văd mai bine. Când mi-am 
încrucișat privirea cu a lui, i-am văzut culoarea ochilor. Verde 
ca verdele pădurii în toiul zilei. Un verde ca împlântat de 
veacuri, moștenit dela strămoșii lui care fuseseră pădurari din 
generaţii. Desfăcui mutra mea de țăran şi începui să-i râd din 
inimă cu ochi cu tot fără să ştiu ce fac. EI ţinea ochii fixi asupra 
mea, zâmbindu-mi. Calmul şi armonia sufletească aşternute pe 
fata lui slăbuţă, îmi trimiteau fiori, scuturându-mă ca pe o cârpă 
plină de praf. Inima îmi bătea puternic. Îmi simțeam mișcându- 
se vârful obrajilor, îmi vâjâiau tâmplele. La opriri scurte, 


102 


muzicanţii ce pășiau după coșciug, se întorceau toți c 

spre el. Lumea toată, civilii, Căutau să-] vadă, dar a fetele 
tineri şedea compact în jurul lui, făcându-mă și pe li de 
corp din corpul lor. Cât timp a durat marșul cortegiului în 
Ajuns la locuința defunctului, ali a trebuit să] pănisese: 
deoarece el a intrat singur în casă după Coşciug. Aducându-mj 
aminte că nenea Neculai mă aștepta cu căruța la restaurantul 
unde trăgeau de obiceiu nămoloșenii, am început a fugi pe 
stradă, deoarece se înserase. Deabia atunci simții că mi-era 
foame. Dând pe strada cu restaurantul, de departe îl văzui pe 
nenea Neculai făcând paşi mari a nerăbdare pe trotuar. Bătea 
picioarele pe caldarâm și înjura. De câteva ore mă aştepta cu 
caii înhămaţi înveliți cu țoale. Ajuns la el, era cât pe-aci să mă 
croiască cu coada biciului. Văzând că nu mă feresc de el, s'a 
întors stânga-mprejur suindu-se în căruță și dând bici cailor. Eu 
m'am agăţat de o mănuşă din stânga căruţii și din mers, am sărit 
pe cușcă, căzând în cap de îngheţat ce eram. Caii fugeau ca scoși 
din minte de frig, iar căruţa pe pietroaiele străzilor, făcea să mă 
doară la inimă de sdruncin. Înainte de a ieşi afară din oraș, 
nenea Neculai opri caii și căuta cu o față mai liniștită spre 
mine: 

— «Ai mâncat ceva azi, mă?» 

— «Nu mi-i foame!» i-am răspuns eu posomorit. 

— «Ce, mă? Găsite-ar boalele! Vrei s'o faci şi pe supăratul? 
Eu care am tras toate stelele de pe cer înjurând, așteptându-te? 
Dă-te jos!» 

Nici nu terminase de spus “Dă-te jos!” că el și sărise din 
căruță, îndreptându-se spre ușa unui restaurant, făcându-mi 
semn cu capul să mă iau după el. L-am urmat, dar abia mă 
ţineam să nu râd de păţania lui. Mie îmi era frig, dar pielea de 
pe mâinile şi faţa lui era vânătă de îngheț. Fără a mai vorbi 
ceva, ne-am asezat amândoi la o masă. Comandă pla 
cârnăciori şi un litru de vin, şi văzând că nu îndrăsnesc, mă 
îndemnă: 

— «Mânâncă, mă! Co fi şi maţele în tine 
Veneai la timp ţi-aş fi dat o tocană, acum . - - 
cu asta! Na! Rupe pâine de ici!» 

“Mulţumeşte-te şi cu asta” a lui nenea £ 
Cârciumar atent şi pe mine să râd. Țăranii 


îngheţate! Dacă 
mulțumeşte-te ŞI 


Neculai, îl făcu pe 
ca noi, acasă nu 


103 


ui 


> 


mâncau cârnaţi decât la Crăciun, când îi terminam foarte 
repede şi nu ne mai întâlneam cu ei decât după un an. La Oraș 
şi pe la zile de târg, iarăși mulți nu se încumetau să comande 
așa ceva. Văzându-mă că râd, nenea Neculai înțelesese că eu 
gândeam la găinile lui furate. Când cârciumarul îi spuse “se vede 
că ai făcut treabă bună azi, gospodare” el îi răspunse aşa ca să se 
găsească în vorbă: 

— «Bună, bună, dar nu prea bună!» 

Pâinea caldă, scoasă dela cuptor atunci, amestecată cu 
cârnaţi, îmi scobora ghiorăind pe gât. Când mă înnecam, 
scoboram paharele fără a le mai ciocni. 

— «Ha, mă? L-ai văzut pe Codreanu?» 

Eu îi răspunsei numai dând din cap. 

— «Ştii tu cine-i ăla, mă?» 

Eu îi răspunsei numai dând din umeri. 

— «Hei!» începu el oftând. «Dacă în țara asta am avea numai 
câţiva ca el, n'ar mai fi hoţii și nedreptate! Am trăi altfel! N:am 
mai purta opinci din cai morţi, sparte, prin noroiul până la 
glesne!» 

Pomenind de “hoţii şi nedreptate, eu începui să râd, iar el 
pricepându-mi gândul începu să-mi vorbească încet, mustrându- 
mă: 

— «Râzi ca prostul .. .! Eu hoţ, mă? Un găinar ca mine, asta 
nu se chiamă hoţ. Noi ăștia de jos ne dușmănim unul pe altul 
mai mult din cauza celor mari care vin şi ne învrăjbesc, pentru 
ca mai la urmă, ei, să poată pescui în linişte acolo sus, de unde 
jupoaie țara cu milioanele. Aia sunt hoţii! Toţi ăia care se bat 
pe putere! Dela ministru şi până la ultimul de jos. Dacă ăia 
mari ar fi cinstiţi acolo sus, noi ăștia micii, am trăi în pace și 
frăţie! Dar aşa ... ştii tu? Peștele dela cap se împute!» 


104 


De Oa 


:STUDENT” ÎN SATUL MEU 
PC 


Nenea Gheorghe își frângea mâinile de necaz că nu fusese şi el 
la Focşani să-l vadă pe Cornelju Codreanu. 

_ «L-ai văzut, mă? Nu-i așa că-i înalt, tânăr și frumos, mă?» 

_— «Da, bre nene Gheorghe, aşa-i cum spui matale, dar îi 
foarte slab,» îi răspundeam eu. 

— «Heeeei! Dragul meu,» făcea el oftând. «Dacă ai fi trecut 
tu prin toate cele ce a suferit el, de mult te-ai fi făcut pământ! 
Stii tu ce-i mai ţine oasele în picioare și carnea în viață, mă? 
Credinta în Dumnezeu Atotputernicul şi în dreptatea care crede 
el că o merită neamul ăsta al nostru chinuit și jupuit de streini 
la el acasă! Nu l-ai văzut, n'ai simţit nimic când erai aproape de 
el? Cutremură totul în jurul lui, mă! Slabii și păcătoşii îi fug din 
față ca întunericul de lumină!» 

" Aşa îmi vorbea nenea Gheorghe despre Codreanu, de câte 
ori venea vorba despre el şi văzând că eu îl ascultam, începu 
să-mi vâre şi alte multe în cap. 

— «Hă! De-aşi fi eu ca tine! Aş răscoli pământul!» 

— «Ce să fac, bre nene Ghorghe?» 3 

— «Cum, mă, ce să faci? Fă-ţi mai întâi O echipă de prieteni 
şi lucrează cu ei în sat!» 

— «Cum, bre, să lucrez?» | 

— «Ascultă, mă, ici, dacă eşti cap strâmt! Vezi tu? Noi avem 
0 mulţime de obiceiuri frumoase, creştineşti și naționale, dar 
peste tot sunt mânjite de apucături rele. Să luăm mal întâi 
colindele de Crăciun şi de Anul Nou. Ai văzut tu cum zărafii — 
şefii de echipe care strâng banii — dau de băut câtorva bătăuşi - 
să poată fi ei aleşi şefi? Așa se face că bieţii flăcăi colindă Rar 
naoptea pe nimic şi cei mai mulţi nici nu se duc E Ei “i A 
Zărătia asta păcătoasă, mă, ne duce obiceiurile la 1 Pi : ie 
aici ai ceva de lucru, lucrează deci! De celelalte ce Vor m 


105 


i 


Di — 


făcut, îţi voi spune după aceia.» 

Prieteni n'aveam, dar până către Crăciun îmi făcusem. o 
echipă în frunte cu Toader. Fiecare din noi trebuia să 
lămurească încă alţi flăcăi din sat de scopul nostru, ca apoi să 
facem 0 echipă peste tot. În seara de plecare cu colindul însă 
bag de seamă că zărafii vechi băuseră toată ziua cu bătăuşii care 
trebuiau să-i sprijine la “şefie.” Pe locul de adunare din piata 
satului, aceştia intrară printre noi și, plini de chef, ne ordonă să 
ne luăm după ei. Văzând că prietenii mei nu îndrăsneau să le 
răspundă, le răspund eu “că plecăm în sat, dar mai întâi să ne 
alegem zarafii.” 

— «Ce zarafi? Ce zarafi?» sare Manolache care dase de băut 
bătăușilor şi era bine înfierbântat. 

— «Nu, mai întâi facem alegere! Să facem alegere!» începură 
să strige ceilalți, prinzând curaj. 

— «Ce Manolache? Tu crezi că mai merge ca până acum? 
Noi să colindăm toată noaptea pe nimic şi tu să-ți petreci 
sărbătorile în cârciumă cu ai tăi?» 

Manolache ridică braţul să lovească pe unul dintre noi, dar 
văzând că sar la el cu mulțimea, a trebuit să bată în retragere şi 
s'o lase mai moale. Bătaie nu s'a întâmplat, dar a trebuit să le 
dăm o sută de lei, deja băută, numai ca să nu se împartă satul 
pe echipe. Manolache şi cu ai lui îşi cereau dreptul lor de case 
de colindat, printre care trebuia să intre şi alţi flăcăi ce n'aveau 
încredere în el deoarece banii strânşi trebuiau vărsaţi cârciu- 
marului. 

Încurajaţi de acest succes, de Anul Nou am reușit la fel, dar 
numai după multă trudă şi necaz. Manolache și cu ai lui, 
pierzând terenul de Crăciun de data aceasta își întărise frontul 
cu nepoţii şi rudele fostului primar Cojocea care moştenea şefia 
la partid şi primărie din tată în fiu. Pe lângă ei în piaţa satului 
era prezent şi subofițerul instructor de jandarmi cu doi soldaţi. 
Pe de altă parte însă şi noi dasem alarma și pe locul de adunare 
am fost însoţiţi majoritatea de părinţii noştri printre care era ŞI 
nenea Gheorghe. Instructorul văzând masându-ne ţăranii, întră 
printre ei şi-i întrebă “că ce? Voi o să faceţi urările acum? 
Nenea Gheorghe, îi ieşi în faţă și-i spuse dându-și căciula pe 
ceafă: «Domnule Subofițer! Noi, ăştia bătrâni, ne-am făcut 
rândul, dar dorim ca şi copiii noștri să poată “ura” în voie, după 


106 


a... 


asa Ca după nişte vrednice obiceiuri cresti 


pla “> i noi odată! Nu li-i teamă de Du 


NCŞti, aşa cum 


, ia mnezeu ăsto 
re fac chefuri pe socoteala zărăfiei și caută să fie aleşi ia 
ca pai, 


ninţând bieţii băieţi, care n au niciun sprijin? Eu, și cred că 
ame A s0Sp odari de pe aici, am venit să vedem dacă se f, 
şi AȘ i colindului după placul tuturor.» ai, 
aranjatu a e! Aşa e!» strigară ceilalți din jurul lui. 
= că se facă alegere!» strigară flăcăii în cor. 
_upe cine vreţi. voi?» întrebă subofițerul, care, prins cu 
a trebuit să se arate că-i omul ordinei. 


ta e i 
ploaie Paraschiv! Pe Paraschiv! Pe Paraschiv! a lui Serban 


«Pe 


ihalcea.» s 
M _ «Manolache nu-l bun, mă?» 


_«Nuuuu! Noi îl vrem pe Paraschiv a lui Mihalcea, pentru 

că el, de Crăciun, a împărțit banii strânşi la toată lumea în mod 
epal.>» E, : 
Flăcăii se strânseseră în jurul meu, iar Manolache rămase 
deoparte numai cu vreo doi beţivani de ai lui. Subofiţerul se 
duse la el şi-i vorbi cu regret: «Vezi? Nam ce-ţi face! Du-te cu 
ei!» Apoi își chemă soldaţii și plecă la post. 

Părăsit de jandarmi şi neavând altceva ce face, Manolache a 
trebuit să meargă după noi, scrâşnind din dinţi, înjurând sub- 
ofițerul că nu procedase aşa cum avusese sprijinul promis de 
plutonier cu câteva seri mai înainte, când îl vizitase pe tatăl său. 

Pe la miezul nopții însă îşi potoli mânia și automat deveni 
mieros de puteai să-l pui la inimă. Din mers prin gloduri și mai 
ales la pas grăbit, îmi sunau gologanii de metal în buzunar și 
urechea lui ascuţită îl ispitea, ca să ajungă să pună mâna pe ei. 
Mi i-ar fi luat cu forţa din buzunar, dar fiindcă nici eu nu eram 
mai pe jos în putere ca el, începu a mă lăuda și ar fi dat totul de 
pe lume, numai să mă poată încredința că-i devenit cel mai bun 
prieten al meu. Când însă îmi ceru 0 sută de lei “că de, el nu 
este ca orişicare” din gloată, tresării ca furat de somn. Strânsei 
mâna pe băţ-—căci eu eram singur în noapte iar el cu prietenii 
lui—şi căutând să ies din mijlocul lor, îi strigai: «Aa, nu! Nu, 
Manolache, nu! Asta nu se poate! Tu ești flăcăul cel mai bine 
văzut în Sat, poate, dar asta nu înseamnă că tu ai drepturi mai 
mari ca ceilalți.» Apoi mă grăbii să intru printre echipele ce 
colindau pe la fereşti. EI însă care nu vrea să strige la cot cu 


107 


Ei ae Dc] 


ceilalti “pentrucă era cineva! se ținea mereu după noi. De altfe] 
toţi flăcăii nu se sinchiseau de comportarea lui și de ai lui 
fiindcă aveau încredere în mine şi că ei nu vroiau să strige, asta 
nu-i prea durea. Totuşi, ca omul care nu face nimic, Manolache 
şi cei doi ai lui, ar fi vrut să facă și ei ceva —să bea “de să Stingă 
pământul.” Și pe lângă obişnuinţa de a bea, ar fi turnat în ei cu 
nemiluita ca să stingă necazul că scăpase în seara aceea “tâta 
zărăfiei. Înţelegându-le focul de pe inimă, către ziuă, în 
înțelegere cu toți flăcăii, ne-am oprit la un gospodar cu fete 
multe şi vin, şi am golit câteva cofe întrun entusiasm general. 
Toată lumea bea şi ura “Anul Nou cu sănătate şi noroc numai 
Manolache părea gânditor şi n'avea gust de chef, chiar la Vor- 
bele ţăranului și țărăncei. EI nu se simțea bine în acea lume «de 
toată mâna, și când aceștia îl luau în derâdere “că uite-l mă cum 
bea, cu toate că n'a strigat, “noroc frate, “ciocăneşte, mă, cu 
mine şi nu te mai năsulii, făcea mutră proastă în hazul tuturor. 
Pe o masă alături, eu îmi descărcasem buzunarele şi număram 
banii. Ajuns la împărțeală, văd că n'am de schimbat. Îi dau 
câteva hârtii de câte o sută de lei lui Toader, trimeţându-l să le 
schimbe la un băcan de pe şosea. După câteva minute însă aud 
larmă pe uliţă, apoi flăcăi strigând: «Manolache și ai lui îl bat 
pe Toader să-i ia banii! Manolache îi ia banii lui Toader.» Trag 
repede banii de pe masă în buzunar şi mă reped afară fugând 
spre locul cu pricina. Toată lumea fugea după mine. Dând după 
un colț îl văd pe Toader culcat în zăpadă iar ceilalți căutau să-l 
întoarcă când pe o parte când pe alta. Înfierbântaţi cu treaba nu 
băgară de seamă când m'am apropiat de ei. Toader se întindea 
şi se strângea covrig, ținând cu mâinile de buzunarul cu banii 
strigând: «Săriţi măăăă că-mi ia banii!» Ajuns lângă ei, trag una 
cu băţul pe spatele unuia. Acesta sare în lături. Ridicându-l din 
nou în sus, îl am pe Manolache în faţa mea, care în loc să se 
apere, ca un vinovat, cu fața speriată, căsca ochii la mine, par'că 
cerându-și iertare. Mi s'a făcut milă de el şi lăsai băţul în jos. 
Lăsat de mine, fu lovit de Toader, care, sculat de jos furios, 
căuta să-şi ia revanșa. Manolache sta ca împietrit. Mă reped şi 
mă bag între ei, apoi cu greu a trebuit ca să potolesc și 
mulţimea cealaltă care ajunse la noi. Complicii lui Manolache 
fură alungaţi în același timp cât ai bate din palme. Mai bine ZIS 
nau fost alungaţi, ci s'au salvat ei singuri, punând picioarele pe 


108 


i 


adi Manolache sta singur la discreția celorlalţi care încenurx 
sa-1 judece: «Pungaşule' Foţule! Banditule! Meriţi să qe îi 
acasă Cu oasele frânte! Ai Noroc de Paraschiv!» Manolache E 
vita Ia mine trist, plângător, invins,, «Nu-l lăsați, mă, să plece 
et strigară câţiva. Toată lumea ar fi VIOIL Ca €l să fie bătut, dar 
nimeni n'avea gust să-l lovească, Toţi, ca şi mine, simțeau că 
Manolache, de cu seară suferise o mare înfrângere în orgoliul 
lui de atotputernic în sat ȘI că toată noaptea se luptase cu e] 
însăși, pentru ca în acea Gui insă să-şi trăiască ultimul spasm 
i închipuirii lui deşarte că el este un cineva, mult mai mult 
decât semenii lui şi că poate dispune de orişicine așa cum vroia 
şi gândea el. Pe ființa lui fusese sădit mediul vicios, că poate să 
facă în sat tot ce vroia el, așa cum lăsa să vadă moșul lui primar 
si că oamenii ordinei îi stau la dispoziţie spre a-i împlini verile. 
Când subofițerul îl părăsise de cu seară, spunându-i “că n'am 
ce-ti face, această atitudine i se părea venită ca de pe altă lume. 
Lăsat singur în mijlocul mulțimii de flăcăi părea un desră- 
dăcinat, o frunză pe apă. Obișnuinţa din el însă îl învinse şi-l 
împinse să acţioneze până la urmă —să ia banii cu forța, banii 


mulțimii, considerând acest bun ca pe un drept numai al lui. 
2 * 


Printre prietenii ce-i aveam, era şi lon al Floarei. Acesta, 
băiat înteligent şi curăţel, fusese băgat de tatăl lui la primărie cu 
doi ani mai în urmă pentru a rămâne “scriitor.” Desigur, tatăl lui 
da votul primarului, dar acest lucru l-ar fi făcut orișicine, pentru 
a asigura un viitor copilului lui. Lipsa de scribi era prin sate 
generală şi mulți din cei vechi, numai cu câteva clase primare 
ajunseseră notari, funcţii ce numai licenţiaţii în drept erau în 
măsură să le îndeplinească. A e 

Ion, prietenul meu, pătruns și el în suflet de credința mea Şi 
a celorlalți, mult timp a fost nedespărțitul nostru. la şantierul 
ce-l făcusem pe un colţ de șosea spartă de secetă şi ploi, la 
pusul unui pogon de ceapă cu gândul că după venit să ridicăm o 
troiță eroilor din sat, la bătălia în adunarea de fier vechi, =: 
ete., el era mereu în frunte. Într'o zi însă la reparatul gardu ia 
dela cimitirul satului, unde intrau vacile şi porci e ac 
mintele, văd că vin spre noi primarul și jandarmii. i dea A Pi 
jandarmii ne alungau, auzeam cum Ion, care Ip fer tri 
primar, era dojenit: «Şi tu eşti cu ăştia, mă: ră 


ui 


venie! Să ţii șarpele la sân şi să nu-l simţi! Mar acașă 
e! Din pământ vreau să stau de vorbă cu tat'-tău! A; 
s9 Acum numaidecât!! Ceru' vostru de golani necredin- 


drăco 
golan 
înțele 


cioşi!» 4 : : a 
Ion a fost bătut de tatăl său în fața primarului. Dela primărie 


n'a fost dat afară imediat, dar mereu era ameninţat. De aici 
încolo ne întâlneam cu €l numai seara şi pe ascuns. Ba dela un 
timp începu să vină mai rar, plângându-se Că-i Supraveghiat de 
părinți. Apoi fu dat afară dela primărie. A 

Într'o sâmbătă seara, eram adunaţi ca de obiceiu toţi cei cinci 
laolaltă, la nenea Nicu, prieten bun de al lui nenea Gheorghe. 
După ce am vorbit puţin de nevoile noastre, am cântat câteva 
cântece. lon, care până atunci da mereu tonul părea că se as- 
tupa în gât. Tuşea dregându-şi vocea și cu toată silința pe care 
şi-o da, melodiile păreau ieșind stâlcite din gâtul lui. Fără să-mi 
dau seama gândisem la cele scrise de Codreanu în cartea Pen 
Legionari, că “dacă cineva nu poate cânta, asta înseamnă că un 
păcat mare îi stă pe suflet.” Un păcat chiar ereditar de care sen- 
timentul dăruirii este strâns împăienjănit şi apoi stâlcit ca într'o 
carapace. 

La plecare nenea Nicu căutase să mai desgheţe stângăcia 
noastră cu niște glume, dar eu aveam sufletul pustiu şi nu, ca în 
alte dăți, plin de bucurie. Ieşiţi pe uşa curţii, de pe podeţul 
şanțului ne-am urcat cu toţii pe şosea, dându-ne mâna unul al- 
tuia ca pentru despărțire. Tocmai când nenea Nicu trase zăvorul 
uşii pe dinăuntru, ne pomenim asaltaţi de ambele părţi de pe 
şosea de bătăuși. Prinși la mijloc, şi ușa lui nenea Nicu închisă, 
căzurăm pradă loviturilor. Sunau oasele şi țipetele camarazilor 
sfâşiau văzduhul în noaptea besnă. Fără să mai am timp să spun 
ceva, mă repezii să scap în partea unde bătăuşii erau mai puţini. 
Din saltul făcut căzui peste unul care se pregătea să ridice băţul 
în sus. Ridicând mâna stângă în sus, i-l băgai sub braț şi-l 
apucai chiar aproape de lângă mână. Din viteza cu care 
venisem, l-am izbit cu un picior în pântece, smulgându-i băţul 
din mâini şi dându-l peste cap în fundul șanțului dela marginea 
şoselei. Alții căutau să mă înconjoare și să mă lovească, dar eu 
mă retrăsei repede cu spatele înapoi, învârtind băţul în jurul 
meu și strigând de m'auzea tot satul: «Nu vă apropiaţi că vă 
crăp capul! Hoţilor! Tâlharilor! Nenea Nicu din curte striga şi 


110 


| 
| 


| 


Dă 


el cât putea: «Huoă! Colanleji Bandiţilor! B 
novaţi! Huuuuoooooo! Golanilori Parte din 
ej afară Și Strigau de pe prispe la fel. Trei i 
înconjoare, dar eu mă retrăgeam în salturi re 
era chip să fug. Cum le-aş fi întors spatele, mar fi ș pus la 
ământ. Unul dintre camarazi rămase Ia pământ, iar ceilalti au 
scăpat Cum au putut. Bătăușii ne mai având ce face, se îndrep- 
tau cu toţii spre mine. Ingrozit de intoarcerea lucrurilor, înce- 
ui să strig pe nume: «Te cunosc Stăncilă! Pe tine, Manolache, 
la fel! Domnule Primar, și dumneata aici?» 

Si distingând șapca şefului de post: «Domnule Plutonier! 
Asta se cheamă Ordine? Asta-i ordine publică? Domnule 
Plutonier!» Nenea Nicu începu să lumineze pe șosea cu o 
lanternă strigând la ei în cor cu ceilalți vecini. Ca să reducă 
gloata la tăcere, plutonierul a tras un foc de armă în sus. Larma 
în loc să se domolească se înteţise și mai mult. Urlau câinii în 
tot satul. Văzând că sunt descoperiți și că nu ştiau cum se întorc 
lucrurile dacă mai întârziau, auzii vocea primarului: «Lăsați-l, 
mă! Ceru' mamei lui de student! Altfel ne mai facem de lucru 
cu alde Mihalcea!» făcu el aluzie la nenea Neculai, Stan și 
Gheorghe. i 

Bătăuşii rămăseseră în urmă și dispăruseră, dar mă pomenii 
repede cu plutonierul în faţa mea. alei 

— «Domnule Plutonier! Sunt om cinstit! Ce-i asta?» strigai 
eu la el. 

— «Ce-i asta? Ce-i asta”? Îţi arăt eu ce-i asta! "mnezeu' mă- 
tii! Mergi la post!» Şi către jandarmi: «Ce așteptați, mă, mă... 
mamelucilor? Vreţi ... vreţi să-mi sară în gât? Înşfăcaţi-l! Hri . 

„Hri... Hristosw mamei lui de... bandit!» | | 

Abia am apucat să arunc bățul în șanț, că am și fost prins să 
ambele mâini de soldaţi. Purtat spre post, plutonierul mă a 
din când în când cu patul armei și mă înjura. Pe aul cara 
cum ţăranii făceau să pârâe gardurile de nui€ i A ca 
capurile la șosea. Parte din ei vorbeau tare. Lala Sa 
în poticneli şi mă amenința: «Ceru' mă-tii! Ce-i a sosete 
îţi spun eu ce-i asta!» Ajunși pe crâmpeiul de e e0lanții9E si 
satul Nămoloasa de Târgul-Nămoloasa, ui gti cstufea Eefici 
mă oprească. Apoi trecu în fața mea, punându-m 


N e la urechi, 
sub nas. Aceasta îmi intra când sub barbă Snc 111 


ateţi băieți neyi. 
Vecini ieşiseră şi 
NȘI Căutau să mă 
Pezi și scurte, Nu 


ui 


şterpelindu-mi mereu obrajii, aşa e cum Își balansa corpul 
învârtit de creierii ameţiţi de băutur i soti 

_ «Hristosu” mă-tii! Numai o apăsătură ŞI-u sbor creierii! 
Vezi, mă?» făcu el apropiindu-se cu capul de mine de mă izbi 
cu cozorocul de frunte. 

— «Văd, domnule Plutonier!» Lă 

Mă înfiorai când îi prinsei pentru o clipă privirea ochilor, Îi 
închidea şi-i deschidea bâțâindu-şi capul. Erau tulburi, însân- 
geraţi, ca la o fiară dornică de a bea sânge. Din gură îi ieşea o 
duhoare nesuferită, de drojdie fiartă într'o oală murdară. Îsi 
mesteca limba în gură și icnea. Eu căutam să-mi schimb capul 
pentru a evita mirosul nesuferit, dar el îmi suflă în față: «Stai 
drepţi în faţa mea! Hristosu' mă-tii, că-ți zbor creierii! Mââ Pia) 
hâc... Mâine...hâc...să...viila post, hâc... IV 
înteles, mă?» 

"— «Am înțeles, domnule Plutonier!» 

— «Ma... hâc... Marş din... hâc... fața mea! 'mnezew 
mă-tii!» 

Vru să mă lovească cu pumnul, dar scăpă arma și înainte de 
a cădea şi el jos, îl apucară jandarmii. Aceştia îl ţineau acum pe 
braţe şi începură să-l târască spre post. 

Rămas singur, abia mă ţineam şi eu pe picioare de spaima 
trasă când miroseam pulberea arsă pe ţeavă. Tot timpul cât mi- 
O fluturase pe la nas, eram cu un ochi la trăgaci şi celălalt la el. 
In beţia lui putea foarte uşor să lovească trăgaciul şi întradevăr 
să-mi spulbere creierii. Revenindu-mi începui să mă reîntore pe 
drumul pe care venisem. Mergeam când mai repede, când mai 
încet. Așa după cum îmi veneau şi furiile. Mulțumeam lui Dum- 
nezeu că scăpasem de acea năpastă, dar îmi strângeam şi pumnii 
a răzbunare. Începui să cuget la cele spuse odată de Corneliu 
Codreanu: “Nu răspundeţi la lovituri! Nu vă pierdeţi cumpătul! 
Aveţi răbdare! Răbdaţi toate nedreptăţile cu seninătate de 
îngeri! Duşmanii neamului vă provoacă ca să păsească motiv să 


vă distrugă! În singurătatea voastră rugaţi-vă lui Dumnezeu! Va 


veni odată timpul când mișeii și dușmanii cauzei noastre sfinte 
Se vor înspăimânta de 


i suferințele noastre, de sângele nostru 
dăruit pentu adevărul. creştin, pentru dreptatea lor chiar! 
pa alei birui! Cu noi vor birui ei, naţia întreagă şi chiar 
umea întreagă! Va fi o biruință generală, o biruinţă a tuturor! 
112 


II 


> i 


Ura, mişelia, dușmănia le vom topi cu 
Arhanghelului Mihail! 

Cuprins de noianul acestor gânduri, nu bă 
când începu să-mi curgă lacrimile. Cu ele î 
veninul de pe inimă adunat cu câteva minut 
simţeam uşor ca fulgul. Păream că tronez peste toate vietătile 
omenești din satul meu, peste prieteni și dușmani. Mg credeani 
un uriaș. Ajuns însă din nou la nenea Nicu, aflai că Toader 
fusese dus acasă pe brate, având un picior zdrobit. Doi se 
aleseră cu capetele sparte, iar un altul scăpase numai cu câteva 
lovituri. i 

_ «Dar Ion? nene Nicule? Ce-i cu Ion al Floarei?y 

«EI va vândut, mă păcătoşilor,» îmi spuse el încet, ca să 
nu-l audă nici noaptea. «Ai să-l vezi că va intra din nou la 

rimărie.» 

Eu gândisem la acest lucru, dar aflând și din gura lui nenea 
Nicu această mărturisire, m'am amărit din nou de credeam că 
am limba fiere în gură. Mam despărţit de el fără să-i mai spun 
ceva. Pe ulițe însă şi prin sat, era încă zarvă și lătrat de câini. 
Ajuns acasă ai mei erau toţi treji, dar tata lipsea. Mama galbenă 
de spaimă povestea cum venise nenea Neculaie Şi Gheorghe la 
el, spunându-i că eu aş fi fost omorit de jandarmi și primar. 
Câte-şi trei plecaseră în căutarea mea. Vrând să plec după ei, 
mama s'a pus în faţa uşii şi începu să plângă “că a dat Dum- 
nezeu să mă vadă în viaţă și eu plec din nou? Am intrat în 
odaia unde dormeam şi m'am culcat așa îmbrăcat cum eram. 


jertfele noastre, 


SOldaţi aj 


gasem de seamă 
mi descărcam tot 
€ mai înainte. MA 


113 


PRINS ÎN FOCUL DRAGOSTEI 


1upă vindecarea piciorului, Toader îmi devenise prietenul cel 
mai de nedespărțit. Fiind aproape unul de altul, trecea mai în 
fiecare seară pe la mine. Începusem să vorbim de “Garda: 
noastră care ne stăpânea sufletul, dar până la urmă, câteodată, 
cernând tineretul de seama noastră ne pomeneam vorbind şi de 
fete. 

— «Mă, Paraschive, mă! Tu poate că n'ai niciun gând, dar ea, 
n'ai văzut, mă, că te mânâncă din ochi? La început loana mă 
lăsa să pun mâna pe ea, dar de când umblu cu tine, parcă-i afu- 
risită! Îmi scapă din mână ca argintul!» 

Toader îmi povestea cu foc intimităţile și gândurile lui și ar fi 
vrut să-i spun şi eu din ale mele. Dar eu maveam nimic. Mai 
bine zis aveam, deoarece inima mea bătea peste Siret la 
Vasilica, însă ca să vorbesc cuiva despre ea nu puteam. 
Trecusem la bunicii mei de câteva ori numai cu gândul s'o văd, 
dar o întâlneam foarte rar. Plecând de acasă, pe tot parcursul 
drumului gândeam numai la ea. Imaginea ființei ei vioaie mă 
trăgea ca un magnet cu sfori nevăzute. La gândul că era departe 
de mine și că alţii erau mereu pe lângă ea, mă apucau căldurile 
şi inima îmi sfârâia ca o friptură pe grătar. Când însă reuşeam 
so văd, mă simțeam cuprins de o linişte totală; văpaia 
îmboldurilor din mine se topea ca ceara în faţa focului. Atunci 
mă simțeam ușor și clipele trăite în prezența ei, cu faţa ei 
senină şi ochii mari râzând în cap, torcând sau împletind la 
ciorapi, făceau să trăiesc în lumea închipuirilor mele, 
descătuşându-mi ființa de vâltoarea lumii în care trăiam. Aveam 
pentru Vasilica o iubire ce nu o puteam înţelege, dar simţeam 
că stau prins de ea ca de un lucru de care nu m'aș fi putut 
despărţi pentru toată viaţa. O iubeam şi totodată o teamă 
neînțeleasă îmi stăpânea ființa. Nu era o teamă în care Să 


114 


—.— 


desnădăjduiesc, ci 0 teamă că n'as fi 
dragostea care radia în șur2 e tut fi Vredni 

comun cu drag I radia în Jurul fiintei ei IC Să fac cor 
îmi punea foc la călcâie cu Spovedaniile lui E, Și când Toader 
maveam nimic, ca să-i arăt că nu ST, cuie A 103 
piatră, dam să-i povestesc de Vasilica, Povestia CU inima de 

uneau vorbele în gât; mă cuprindea o teamă ai mi se 
că fac o profanare, că păcătuiesc, Ca Să-mi dia simțeam 
inimă, începui să-i vorbesc de Ioana. Şi fidea a focul de pe 
şă am şi eu ceva de spus, începui a și gândi, Dela - za așa ca 
şi dela gând la faptă. Toader îmi deschise Ochii și E i gând 
seamă că loana într'adevăr se uita la mine chioris. ip, de 

Întro zi, pe înserate, o întâlnesc pe șosea ieşind dela băcan 
Fără să ne spunem 0 vorbă, ne-am oprit unul în fata altuia : 
că ne auzeam inimile pocnind. În stângăcia mea o a ip 
mână, ca apoi, mai mai să-mi pierd cumpătul. Se lipise așa de 
tare de pieptul meu de părea că vrea să intre în mine. O 
încleştai şi eu în braţe şi după câteva strânsuri de pârâianu 
oasele, timid, căutam a ne îndrepta față către față şi a ne privi 
în ochi, dar amândoi îi ţineam închişi. Dintrun salt si-a lipit 
buzele de ale mele de credeam că o să crape înainte de a le 
despărţi. Mereu în ofensivă, ea, le lipea şi le deslipea. Mai pe 
urmă dam asalturi amândoi odată și în aceiași timpi. Pentru 
prima dată în viaţa mea simţii mirosul puternic de femeie și ca 
pe unde nevăzute, cu tot timpul trecut, simții că era cu totul 
diferit de acel pe care îl miroseam la Gherghina, bucătăreasa 
şcoalei. Mirosul loanei era puternic, virgin, al Gherghinei lipsit 
de intensitate, spălat şi fără viaţă. loana trezise în mine toată 
firea şi fără să mai pot gândi la alte lucruri, căutam s'0 frâng în 
braţe şi să-i smulg buzele. La început ea se înfipsese în mine ca 
O săgeată, dar mai pe urmă nu mai putea să scape din mâinile 
mele. «Mă așteaptă mama! Mă aşteaptă mama!» începu ca să- 
mi vorbească, sbătându-se ca o sălbatecă. «Vino mâine seară 
după masă la mine!» îmi spuse ea dându-și capul pe spate 
râzând. «Tu? Vrei să stai cu mine?» o întrebai eu. «Da! Vreau 
să Stau cu tine! ... după ce stinge mama lampa... (luieră de 
două ori departe de casa noastră ... eu voi fi atentă... ies la 
uşa porţii la uliţă!» 
Toată noaptea m'am svârcolit în gân 

Părut un an până la căderea întunericu 


= — 3 
duri și a doua zi ml s'a 
lui. Tremura inima în 


115 


mine la gândul că trebuia să intru la Ioana pe întuneric, ca un 
i nimeni. 
a al pa e nici n'am simţit gustul mâncării. M'am sculat 
înaintea tuturor dela masă şi am ieşit afară. Trecând Pe lângă 
fântâna de pe ulița Ioanei, văzui pe tatăl ei adăpând caii. Nu-l 
văzui, ci-l recunoscui după glas cum îşi îndemna caii să bea apa. 
După plecarea lui cu caii la pășune prinsei curaj şi Îluierai sem- 
nalul convenit. Ajuns în dreptul casei, văzui că pe sală încă era 
lumină. Trebuia să mai aştept şi de teamă ca să nu dea cineva 
peste mine, mă tupilai între gard şi niște bălării de moţul cur- 
canului. Mă cuprinsese căldurile la gândul că puteam fi des- 
coperit de vreun trecător în acea poziţie. Când mă ridicai în 
picioare, băgai de seamă că lumina era stinsă. Mă apropiai de 
ușa curții. Auzind mișcare începui a fugi în vârful papucilor în 
direcţia de unde venisem. Gândeam că putea fi mama ei care 
întotdeauna, ca toţi țăranii seara, controla să vadă dacă avea uşa 
închisă pe dinăuntru. Teamă nu-mi era, dar ruşinea că voi fi 
aflat, eu băiat cu școală şi “student că stau cu fetele îmi trecea 
peste felul meu de a fi. Mă gândeam la păţania lui nenea 
Neculai, care în flăcâiala lui își întâlnea dragostea totdeauna pe 
un loc ştiut. Într”o seară însă în loc de a o îmbrăţişa pe țaţa 
Stanca, pe întunerec o luă în braţe pe mama ei. Aceasta, prinsă 
şi ridicată în sus pe neaşteptate, începu să țipe ca în ghiarele 
morții, iar el, bietul nenea Neculai, răcorit pe loc de focul 
dragostei, o trânti pe grămada de gunoi şi fugi pe unde intrase, 
cu câinii dâră după el. Așa şi eu acum. Gândeam că mai bine să 
nu ajung la Ioana decât să dau peste mama ei. Mă îndepărtasem 
de ușă, dar cu ochii priveam mereu înapoi. Neauzind niciun 
sgomot şi distingând în faţa ușii o momie, înţelesei că-i Ioana. 
Îi strigai “pst! şi ea îmi răspunse la fel. Mergeam spre ea, dar 
inima în mine pocnea ca a unui iepure prins. Când închise ușa 
după mine, mă crezui pe lumea cealaltă. Ea mă apucă de mână, 
iar Cu cealaltă arunca bucăți mari câinilor, care începuseră să se 


gudure pe lângă noi. Uşa dela sală nu era închisă, așa că am 
intrat fără sgomot. Ea o trase uşor după noi și apoi găsindu-mă 
pe intunerec se agaţă de gâtul 


ALU meu oftând. Când o luai în braţe, 
O simţii desbrăcată de bluza neagră de pe ea. Rămase numai în 
cămașa decoltată până deasupra sânilor. Văzând că eu si încep 
să le dau asaltul, ea, mă trase repede în pat. Ajuns eu mai întâi, 
116 


E 


N 


a — 


g trăsei peste mine așezându-o 14 
noastră sânii îi ieşiseră afară din că 
sfârcurile la gât. Avui impresia Că's at 
Uitasem că suntem singuri în Casă şi patul tros 
frământări. Ne-am Strâns și strivit unul pe alt 
până când am obosit puţin. În beţia Căldurilor 
că suntem în culmea văpăilor. Eu însă mă ved 
pe pantă, dar nu pe vârf de creștet. Mă liniştii 
situaţia în care mă găseam. Ioana părea pierd 
năvală ispita tentată odată cu Gherghina. Când ea simtii că 
scobor mâna, ca O păsărică ce-mi scapă din mână zbura tocmai 
la capătul celălalt al patului. «Strig la mama dacă nu esti 
cuminte!» îmi spuse ea în șoaptă, amenințător. Când auzii de 
mamă-sa, ca luate cu mâna îmi pieriră toate căldurile. Pe lângă 
faptul că mă simțeam rece, o stare de prosteală îmi cuprinsese 
ființa. «Te ţineam băiat deştept, cu şcoală!» îmi spuse ea 
departe de mine. 

Eu mă simțeam și mai prost și căzui într'o muţenie totală. Ea 
văzând că nu mai dau semn de viaţă, veni din nou lângă mine şi 
începu să mă mângpăie. 

— «Prostule! Prostule! i-ai pierdut minţile sau te faci? 
Însoară-te şi apoi poţi să ai ce vrei tu. După tine ar însemna ca 
mâine să-mi fie ruşine de mine când mă voi uita în oglindă. Tu? 
Odată plecat de aici, strâmbi din nas şi cauţi o altă proastă. Şi 
eu după aceea să-mi tocesc călcâile după tine, sau să-mi ni 
încet inima plângând! inchipui tu? Fata cu fecioria pierdută? 
O cârpă târâtă de colo până colo, o epavă nu altceva! paie 
ți tu, o viaţa întreagă unde slăbiciunea ta este sfredelită de ochii 
viitorului tău bărbat înșelat! Cu pecetea vinovăție! esp pa 
te cu el, înşelându-l, orişicât de întreg ar fi el, o parte din A aţă 
lui de viaţă şi căsnicie i se macină ca un trunchi de cal EI 
sfredelit de viermele putregaiului. Așa se Ale pan ia 
Mama mereu îmi spune, Că Ele Oi însă este 
ridică, o scutură şi și-o pune din nou “ cap. 

altfel. Ea are coasta răului în trupul €i:> jtasera ca un copil pe 

Aici, loana râse încet. Eu care O e: au co foc că tâ 
mama lui îi pusei un sărut pe A lângă mine, țeapănă: 
înainte. Ea vorbi mai departe, lungit 


se 
a . este ruginit » 

i k : i puțin dacă 
«Femeia este cheia casei, Numa! pu; 117 


perete. Dj 
mașă și 


n Zvârcole, 
și ala 
Ins de doux 


tinseseră cu 
puncte de foc, 
nea sub noi de 
ul â$a O vreme 
Noastre păream 
Cam urcat numai 
şi judecai o clipă 
ută și în mine da 


i 


R 1 să scârțăie. Uită-te la vecinul nostru! EI, Sărmanul, 
începe totu Ea sporul lui în gospodărie se aseamănă 
muncește, alearg veste care căra soarele cu baniţa* în casă, 
prostului din gi risipeşte totul. Păcătoasa! Dintr'un om ca 
e ra de nimica toată. Râd şi copiii de el. Şi-a 
aa casa de râs! Da, da! O femeie fără cap lasă pustiu în urma 
ei mai mult ca un foc ajutat de furtună! O vezi pe țaţa Siţa a lui 
Marin Ciobanu? El este un destrăbălat. Umblă ca un câine cu 
nasul prin toate hoiturile. 

Ea sărmana vede totul, dar ce să facă cu zăpăcitul? Rabdă, 
îngrijeşte de copii şi casa ei este ca o oală de „marmoră de 
curată. Vezi? Ea ţine casa şi-i departe s'o compari cu a vecinei 
mele. Ciobanu îşi dă seama că-i un păcătos. Când intră în casă, 
intră sfios, numai în vârful picioarelor. Nu de teama nevestei ci 
de slăbiciunea și ruşinea care o poartă în spatele lui. EI singur 
spune că nu merită o astfel de nevastă. Zilele acestea am auzit- 
o pe mama că sa mai liniștit. Şi asta numai prin faptul că 
nevasta lui este casnică. Dar dacă ar fi fost şi ea ca şi el? Praful 
şi pulberea s'ar fi ales de căsnicia lor! Da, da! Paraschive? Heei, 
tu ce zici? Măă, tu eşti mort?» mă lovi ea încet peste obraz, 
văzând că la rândul meu înlemnisem, ascultându-o. «Strig la 
mama, dacă nu vrei să te mai joci cu mine!» Acompaniat de ea 
mă văzui şi eu râzând cu hohote, ca apoi să încetinez numai 
după ce-mi puse mâna la gură. «Mama ştie că tu ești aici,» îmi 
spuse ea în şoaptă, dar asta nu înseamnă să ridicăm casa în sus 
cu prostiile noastre!» «Cum? Mă-ta știe că eu sunt aici?» făcui 
eu la ea, sărind întrun cot. «D'apoi cum? Crezi că aş putea fără 
voia ei? N'o auzi cum se răsucește în pat? Ea-i numai ochi şi 
urechi la noi!» «Mama mea!» exclamai eu bătându-mă cu mâna 
pe frunte. «Ce mă fac eu când mă voi întâlni mâine ziua cu ea? 
O să crap de rușine!» După ce râse 0 bucată de timp de-i jucase 
sânii pe piept, îmi şopti: «Te faci că n'o vezi ... 
ce? Ea n'a stat cu flăcăii la vremea ei? 

Ședeam lângă ea preocupat de această eventualitate, dar ea, 
stăpână la ea acasă, se strânse lipitoare lângă mine. Trezit din 
amorțeala mea, începui so frământ ca la început, de cu seara la 


intrarea în casă. Afară cocoşii începură să cânte de ziuă şi înţe- 


uite-aşa ... 


*Baniţă —20 litri 


118 


ÎN 


Jesei că ofensiva noastră se apropia de terminate, 
Jeci,» îmi spuse ca. «Nu Vreau să te apuce ziua l 
odaia de alături, mama €i începuse să fa 
încotro, am scoborît din pat, mi-am tras 
îmbrăcat haina. Ea a îmbrăcat bluza ncagră și prinzându-mă de 
mână mia tras pe uşă afară. Un câine de alături începu să latre 
la mine şi ea îl făcu să tacă, strigând un “marş înfundat, bătând 
cu un picior în pământ. Văzând că ajung la poarta curtii, o 
întrebai când poate să mai stea. «Când vrei şi când voi putea 
eu,» îmi răspunse ea râzând. Poate că Şi mâine Seară, dar 
sâmbătă seară precis. «Mă-ta?» o întrebai eu îngrijorat pentrucă 
de ea acum depindea totul. «Mama? Ea trebue să mă asculte, 
îmi spuse ea râzând... «altfel nu-i mai fac treaba în casă cum 
vrea ea, dacă nu mă lasă.» «Dar tatăl tău?» «N'ai nicio grijă! O 
fac eu pe mama să-l trimeată cu caii la pășune!» «EI știe că tu 
stai cu mine?» «Aoleu! Ferit-ar sfântul!» făcu ea punând mâna 
la gură. «Ne-ar rupe coastele în bătăi, dacă ar afla una ca asta! 
«Cum?» o făcui eu pe miratul, «la vremea lui, el ma stat cu 
fetele?» «Ba da! ... dar ştii tu? ... așa sunteţi voi, oamenii, 
cărpănoşi!» Şi apoi râzând: «Cred că el îşi închipuie că eu aș 
putea sta cu flăcăii, dar ferească Dumnezeu, n'aș vrea să prindă 
sau să afle pe cineva la mine în casă.» 
Gândeam să intru în casă fără a mă simţi părinții mei, dar 
câinii mă luară în primire cu lătratul lor dela ușa curții. Și cum 
zorile începeau să se arate, a trebuit să plec la lucru fără să 
închid un ochi în noaptea aceea. Pe bucată, la culesul de 
porumb, toată ziua am fost spionat de părinții mei, fără a mă il 
întrebat ceva. Dimineaţa mă priviră îngrijoraţi, bănuiau că 
făcusem vreo prostie din care să se aleagă cu neplăceri, dar E 
târziu —ce-o fi cunoscut ei la mine nu ştiu —iȘI făceau E e 
unul altuia râzând, mai ales mama. Mama care vroia să măv i 
“că mă iau cu lumea” și că nu rămân pustnic șia sa a să 
poreclise bunica Tinca. Înţelegând că ei E testa îi 
petrecusem noaptea, de rușine, stam a data d că 
Văzând-o pe mama gânditoare mai târziu, n. Lite aobali 
se muncea cu gândul să afle la cine fusese. de i uiti 
trebuia să nu mă încure cu orişicine. E i din tara Bârsei Și 
ea se şi împrietenise cu țaţa Maria ce se i tul "Unul din ei 
care avea fraţi bogaţi, ocupându-se cu m NE 


a mine!» În 
Că seomot, Neavând 
Pâpucii în picioare si 


iii 


- neste o mie de oi, cumpărase câteva zeci de hectare de 
care avea peste de Nămoloasa. Ridicase o casă ce mai rar se 
pământ nu et chir ur, şi pe lângă el se mai adunaseră Şi alti 
BistaipiIn A e dându-i numele de Turlungeni, după 
câtiva formând un cătun, 7 Este 
numele lui. Turlungeanu avea două fete şi țața Maria incepuse 
să lege pe ascuns viitorul meu de al nepoatei celei mal Mici a ei. 
Mama gândea că aceasta nu putea fi o partidă proastă pentru 
mine, dar nu îndrăsnea să-mi destăinuie planurile. Aflase între 
timp că eu îmi pierdusem nopțile pe la loana, dar nu se 
îngrijora de aceasta prin faptul că eu nu jucam în horă. De 
altfel, Ioana, încredințată că eu n'o s'o iau de nevastă, îşi găsise 
un alt băiat bun din sat, însă până la măritiş își pierdea nopţile 
mai mult cu mine, înnebunindu-și iubitul. Mie îmi plăcea Ioana, 
dar ca fluturele, trăgeam cu inima după floarea ce-mi cucerise 
sufletul; nopţi de-a-rândul în visuri fugeam după Vasilica, dar 
niciodată nu reușeam să pun mâna pe ea. Şi mama începu să mă 
facă de vorbă cu Ileana lui Turlungeanu. Știu că Ileana se inter- 
esa de mine dar mai ştiu că țața Maria îi umflase capul cu fel de 
fel de bazaconii, «Că Paraschiv îi băiat cu şcoală, că-i cu viitor, 
că ea, Ileana, va ajunge cucoană, etc., etc. ... «Fă?!» se bur- 
zuluia țaţa Maria la ea: «Mâine, poimâine o să te văd cucoană 
cu pălăria pe cap, să dea dracul să bag de seamă că-ţi va fi 
ruşine să stai de vorbă cu mine! Îi retez picioarele! Ai înțeles 
tu?» Izbucneau în râsete și mama, când auzea astfel de glume, 
le credea ca şi înfăptuite. Se bucura din tot sufletul, până și 
ochii îi râdeau în cap, de faptul că nu pierduseră banii în zadar 
dându-mă la şcoală. Și Ileana începu să vină des pe la tața 
Maria. Mă primea ca pe un rege, îndopându-mă cu prăjituri cu 

brânză. Când mă făceam că nu vreau să mânânc, Ileana se 
întrista iar țaţa Maria se uita Chiorîş la mine. Rafinată cum era, 
înțelegea că nepofta mea de mâncare nu era saturaţia —“că la 
tata acasă nu trăiam în bunătăţile lui Turlungeanu' — atunci 
ridica glasul şi mă ameninţa: «Mă băiete, mă! Să nu dai, mă, cu 
piciorul norocului pe care bunul Dumnezeu ţi-l pune sub nas! 
Ileana are avere, să-i mulțumești sfântului care ţi-a scos-o 
inainte!» Eu însă în loc să mă încălzesc după ea, mai tare mă 
Tăceam cu toate că Ileana începuse să mă îmbrace în mănuși şi 
Pull-over-e de lână fină sub formă de cadouri. Parte din acestea i 


le dasem fratelui meu Alexandru, care cu toate că-i erau lungi și 
120 


a 


DD 


Jargi, se fudulea cu ele printre prietenii lui 
era, la sfaturile și vorbele auzite dela țața 
rămâneam topor. Mai ales de Când stasem Cu Ilean 
lină, cu carnea tare și sânii obuz de mă fri 
alăturam de ei, Neana ca o scândură, fleg 
ca, îmi ţinea tot timpul genunchii numai î 
cu mâna pe la sâni, mă încurcam mai mu 
Și la sărut? Cu buzele ei cârnoase, Ioana îmi da gust de viaţă, 
pe când Ileana şi le ținea lipite de dinţi, lăsând să-i Curgă saliava 
din gură. Ileana mă trăgea cu averea dar mă Tespingea cu felul 
ei de a fi. «Tu bleandă!» o certa țaţa Maria, deseori. «Nu-i 
deajuns că spun lui nenea fel de fel de minciuni numai ca să te 
aduc la mine? Trebue să mă mai Și omor chemându-l pe Paras- 
chiv la noi? Nu vezi ca rărit-0? Ce faci tu când stai cu el? Se 
vede că rămâi scândură!» Ţaţa Maria nu se sfia so certe în felul 
acesta față de mama, şi mama, sărmana, cu necaz şi râzând, îmi 
povestea toate aceste scene? Făcea la ea țața Maria, «Eu când 
eram la mama, fată, făceam să moară Măcăii după mine! Îi 
înnebuneam fată, hăi! De bărbatul meu mi-a plăcut mai mult și 
pe el l-am ales. Am luat ce-am vrut eu, nu ca altele care se 
măritau cu orişicine de teamă să nu rămână bătrâne. Așa ua 
fost eu şi nici de ruşine nu mam făcut. Să te fi ferit sfântul! 
Care era obraznic îl dam afară, numai, numai puţintel dacă 
a mâna.» 
are își da toată silința să-mi placă, dar eu Aa și 
diferent față de cochetăriile ei. Țaţa Maria văzând sea 
mama se înmuiase în hotărîrea ei, se MAEI e sa: 
Trecuse doi ani de zile de când o văzusem cir îi e E 
şi când ea îmi spunea de însurătoare, cu a că mă 
alte tărâmuri. Întro seară de toamnă, cu ca iz a 
de a pleca la militărie, mama-mi pa aport i Cai 
Maria să-i citesc o scrisoare primită dela 
stia carte. Eu o rărisem de pe la ruse cotul schimbat 
mam dus. Dela intrarea în casă mi de ii 
Copiii erau culcaţi cam de v n 


reme şi Sri 
: să mă asez p 
ca altă dată. Bărbatul ei nu era acasă. În loc 
scaun în sala unde mă aşezam 


de obicei, ea; căutând so e 
j as 
ii i aranjate pe D 
ă chemă în odaia de curat. Aici însă văzui arânj 
mă chem 
oală cu must fiert şi alături O 


ra. Eu însă 
a. Ioana, fată 
geau Când mă 
matică. Culcat lângă 


n piept. Când îi dam 
It în dantele Scumpe, 


teva prăjituri 
ie de lut cu câ 
farfuri 2 


i Dro: făcute cu material adus de Neana Cu 0 zi maj 
atunci proaspăt ferestre, pe sub perine şi saltele, si 
înainte. Ea căutase ii că o lasă pe a doua zi, îndemnându. 
negăsind nimic Imi și Si o aan gas iba, Ea începui se 
setat Ec a cu încă opt copii în casă mâncam numai 
gusti căcdoaE : i mari. Ea se așeză lângă mine și mânca ca 
iarnă Albe EEE bine şi mustul scobora sfârâind pe 
să-mi facă poftă. Mă simțeam Ş LU p 
gât. Un pahar, două, trei, după care apoi începusem să le simt 
presiunea. Întunericul din odaie şi liniștea în care ne găseam, 
făcea ca vorbele ei alese cu meșteșug, în șoaptă, să facă o at- 
mosferă de vrajă. În viaţa mea n'o văzusem pe fața Maria aşa 
intimă și dispusă la vorbă. Imi da des cu cotul şi centimetru cu 
centimetru cucerea des din distanța spre mine. În noianul cuvin- 
telor ei, credeam că ea se apropia fără să vrea, dar tot 
retrăgându-mă mă văzui ajuns în colțul patului | aproape 
înghesuit. Vorbea mereu şi mișca picioarele obraznic. De pe 
mine începură să curgă sudorile şi când îmi netezi obrazul cu 
mâna săr în sus, oftând: «Uf! Că tare-i cald țață Marie!» leşit 
afară, în pragul uşii fui izbit de aerul proaspăt care mă învioră 
puțin. Ţaţa Maria se ținea scai după mine. Mă urmărea aşa cum 
vânătorul urmărește de aproape vânatul rănit de moarte. Îmi 
trecu în faţă, mă apucă de mână și apoi îmi vorbi încet: «Să mai 
stăm jos, ici pe prispă, mă băiețaşule!» Mă executai fără 
împotrivire. Colţul de prispă era mic şi dosit de vedere. Incepu 
iarăşi conversaţia întreruptă pentru câteva secunde, netezindu- 
mă încet pe mână, până la cot. «Așa e, mă băiatule! Când eşti 


însurat e altfel! Închipuie-ţi când ai femeia ta lângă tine! 
tot trupul ţi se 


Înnebuneşti nu altceva! Şi când o ai 
pi şi până în moalele capului simţi 


cutremură de fiori ... . din tă] 
o plăcere moale, dulce . . .» Cu mâna stângă îmi netezea mereu 


> si 


mâinilor cu a ochilor, se pregătea Să se tra 
FE ţindu-mi însă degetele „Chiar Sub pântece 
electric, sărind totodată în Picioare. «Aha!» fă 
Vrei să mă legi, ha?» Apoi incepui să fac p 
curții. Măăăăăăăă băăăiete, nuuuuu! o auzi 
în urma mea. A 

Ajuns acasă, m'am culcat, dar ca să dorm nici pace. Nu mă 
simțeam bine. M'am sculat, am luat cofa Cu apă şi 0 cană, am 
ai afară şi m'am spălat de sus până Jos. Terminat Şi uscat cu 
servetul, mă crezui un nou născut, debarasat ca de o plasă 
nevăzută ce căuta să mă sufoce. 


8ă pe spate, 
> răsei mâna 
CUl €u scurt Ja ea 
aşi Tepezi Spre usa 
1 Cu strigând înceț 


sait a «cite iai dice lui Diane matii pruiaa xi te af il ae z4 


A ă ă mâna pe 
i ca să pună m r 
3 ă fac totul, numai t descântându-i 
i i— 4 rancele fermecătoare lac t ș e impoten 
ca mic left spre a-l “lega, adică E pa 


ă săi ăsătorie pe 
i dacă ioă să ia în căsători 
sămânţa. Cel “legat poate fi *deslegat' numai dacă se oblig: 
3 Li 
aceea pentru care fermecătoarea l-a “legal. pa 


DO 


TERMEN REDUS Ca 


AFusei chemat din toamnă pentru serviciul militar şi de 
Crăciun, de concediu, aveam deja gradul de fruntaş, Gradul ca 
oradul, dar tresa de “TR” lipită alături, îl făcea şi iai frumos. 
Dela gară, în loc de a mă îndrepta spre casă, m'am dus la 
bunicii din partea mamei din ata Vladimirescu. Speram ca în 
timpul serii, vizitând alte rude, s'o văd şi pe Vasilica ca în 
altedăţi. Ardeam de dorul de a afla ce i se mai întâmplase din 
toamna de când avusese vedenia pe dealul Călmățuiului. Eu 
credeam şi nu credeam în apariția Tânărului, dar de când cu 
svonul îmi simțeam toată ființa 0 rană. Încercasem s'0 văd 
înainte de a pleca la Focşani din toamnă, la regiment, dar ea 
părea ca intrată în fundul pământului. Nu se mai arăta aşa des 
în lume; sta mai mult în legătură cu preotul Săndulescu. Acum 
vizitându-mi rudele, îl văzui pe mos Ion Cucu, cumnatul mamei, 
că bătea porumb pentru a face crucea poruncită lui de tânăr 
prin Sorica. Atât și nimic mai mult. A doua zi plecai acasă cu 
un gol mare în inimă, ca lipsit de gust de viaţă; mi se părea că 
totul pe pământ era împotriva mea. Mergând pe drum, mă 
credeam ca alungat de o mână nevăzută. Când viscolul 
Crivăţului mă lovea cu furie în față, atunci mă opream şi 
loveam cu putere călcâile de pământ ca să-mi dau jos noroiul 
alung necazul. Zăpada nu era mare, 
treacă cu carele de pe o parte și alta. 
(i ai mei în iatac, afară de tata care era 
plecat cu vitele Ja adă 
tată militară pe mea, aceștia începură a se bate pe man- 
Cta MTA e trăgând la el de. _tresele, atunci noui 
mulţumindu-se după în DR Sa E RI 9 Zi 
între timp intră te e privească numai de departe. 


în Casă, bătut de ger, roşu ca focul, cu 
124 


ÎN 


gmiaţă pe mustăț? Eu mă neped să sărat ară, n ap șa 
mi-o întindea încet, ţinând ochii fixi asupra mea, «Mama ta! 
făcu el, Jăsându-și mâna încet în jos, după ce i-o Sărutasem, «Nu 
i-au tăiat părul, mă?» «Tatică! Tatică! Uite bre ce galoane 
frumoase are nenea ji umeri!» Strigară la el în cor frățiorii mei, 
Cei mai mici, sculați în picioare pe pat, se întindeau cu mâinile 
la tresele de pe vestonul meu şi le nete 


Zeau. «Aha!» făcu el din 
nou. «Nu ţi l-au tăiat, mă! Aha! ... pentrucă eşti teterist! 
Aha!» 


Se uita lung la mine. În loc să-şi arate bucuria venirii mele 
acasă, O tristețe stranie părea că-i Cuprinde sufletul. Ținea 
căciula pe cap şi sumanul încă pe el. În loc să se desbrace, îmi 
întoarse spatele şi ieși afară din nou. Mama se uită după el, 
dădu din umeri și apoi începu să zâmbească ca în fața unei vic- 
torii. «Pleacă în coșar la vite!» îmi spuse ea, fâcându-mi din 
ochi. Eu rămăsei puţin încurcat, dar mă găsii repede în raportul 
sufletesc care fusese mai înainte între mine şi tata. Dumnezeu 
să mă ierte, dar câteodată am crezut că el nu mă iubește. 
Câteodată mă striga pe nume chiar cu “Paraschivică” aşa de mult 
se mândrea cu mine. Cu toate acestea însă, de pe această 
înălțime sufletească mai totdeauna scobora în mâhnire și avea 
ieşiri violente, blestemându-mă “că să mă duc peste mări şi tări, 
dar numai lângă el să nu mai fiu, sau “că să rămân Saua de 
mâna dreaptă ca şi el, la care, mama cănd îl auzea, îi vorbea 
plângător: «Dar nu-l mai blestema, omule, așa! Nu-ţi dai seama 

se împlinesc?» 
ra ode cold ani de zile, el muncise zi şi noapte. fc 
mândru de gospodăria lui, de orice lucrușor făcut cu tă 
când rămăsesem acasă dela şcoală însă, el se simţea ne reie 
prin cunoştinţele practice învățate la şcoli ce eu le Ce iai 
de făcut în gospodărie. Avea crescută în e aliate 
obișnuinţelor vechi şi ţinea la tradiția i in hier 
sănătoase, cărora “deştepţii dela oraşe, e n aeriăilateă 
piciorul. Fript de acest păgânism al civi E iat uită 
încredere nici în progresele ei rca decat pero râriţă; i 
încredere în sapa pe care o ţinea în Dede această nări, 
mai multă siguranță în ia e ot la «tatăl său” nu 
decât semănată cu maşina. SI A Si sii iesirea din şcoală, 
da pe cele nevăzute ce se scriau în cărți. R 


Oa 


mă muncisem să-l lămuresc să nu mai facă ea tel i 5 la 
: ; în jurul porumbului; îl învinsesem, ar greu de tot. Îi 
geatonciaiităi e A lantele *desgolite” la rădăcină. De teama 
venea greu să iu în jurul tulpinilor, în credința că le pune 
SEP i ncală așa cum înfunda arborii cu rădăcinile în 
i pa apei asfixiindu-i. Numai când reușeam să-l conv- 
că Sarău nereușitele lui, atunci se da bătut, dar nici atun- 
dă făcea juma-juma deoarece în lucrul câmpului semeni 
primăvara şi culegi roadele toamna. Cine-i poe) la lui garanţia 
că se întâmplă altfel decât credea el? Odată, într'o săptămână 
mare de Paşti mă lăsă acasă dela plug să curăț puțin prin livadă 
că o umpluseră bălăriile. Aproape toată ziua a trebuit să curăţ 
şi să taiu la crăci gămane, toţi pomii fiind până la pământ plini 
de lăstari de nu te puteai învârti printre ei. Tăiam, şi ceilalți mai 
mici cărau la grămada de lemne. Mama da numai puţin pe la 
mine şi apoi se ducea la lucrul ei, ajutată de Neaga. Ștefana şi 
Ruxanda fiind mici, îmi ajutau mie târînd câte o cracă, crezând 
ca fac cine ştie ce lucru mare. Mama, când veni către seară la 
noi îşi frecă mâinile de bucurie, văzând că înălțasem coroanele 
pomilor şi printre rânduri simţea adierea vântului. Către seară 
însă, auzind că vine tata dela plug, începu să bată inima în mine 
şi de teama mă ascunsei în casă. Îmi făcui un locuşor la un colţ 
de geam și priveam cu teamă şi curiozitate către el la poarta 
curții. Când puse mâna pe ea să o deschidă, îşi aruncă oc 
grădină. Rămase așa câteva secunde locului, 
prin deschizătura făcută şi intră în ea, înjurâ 
blestemând: «Ia te uită, mamă meaaaaaa!» î 
se. «Pomișorii mei, pomişorii mei! Au răm 
crăci pe vârf! ... de 
pierdui din vedere şi a 
întâlni pe mama. 
Chioară?» Și uitân 
mamă meaaaa! Do 


hii spre 

apoi trecu repede 
nd de toți sfinţii şi 
ncepu el văietându- 
as numai cu câteva 
poţi să te învârteşti călare printre ei!» Îl 
poi îi auzii paşii repezi pe prispă unde o 
«Unde-i învățătorul tău, fă? Tu ai fost 
du-se spre grămada de lemne: «la te uită 
uă ierni pot să ard din ele!» «Hei! Hei!» făcu 
mama la el, ca și cum ar fi Vrut să-l ia în pumni, «Ce tot te 
burzuluești aşa? Ai uitat că peste două zile trebue să te 
impărtășeşti?y 


pt imi lua mama apărarea întotdeauna. Mai mult cu ea 
usem guua de copt pâine şi mai mult de gura ei plan- 
TE ani mai înainte peste o jumătate de hectar de vie. 


Mi 


Ce-i drept, mânca Şi tata pâine şi stru 
aceste îmbunătăţiri în familie el le păs 
cu situaţia noastră. Cu grâul ce-l mân 
A ui Se Dare LI ps pi Pe te nevoi în 
casă. “Hei, mă! Asta-i semn de boierie, de îmbuibare” ne spunea 
e] deseori. “Cu pâine în fiecare săptămână ŞI vin în casă pentru 
tot anul, hm! Astea bunătăţi numai semne bune nu arată La 
care mama îi răspundea: «Da nu mai ursi în rău, omule, 
bunurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu! Mânânci mai mult decât 
toți, bei cât toți şi în loc să te văd mulțumit, bodrogănești toată 
ziua ca un urs!» Tata ce-i drept, mânca Și bea, dar niciodată nu 
trecea măsura. Fratele meu Alexandru însă, care devenise mâna 
dreaptă în gospodărie, o cam trecea deseori “făcându-și Curaj de 
lucru” Tata ţinea mult la el, și în loc să-l certe, îl privea aspru 
numai. El era acel care aducea vinul la masă la douăsprezece şi 
seara și acolo la butoiu întotdeuna își bea cana de o jumătate 
de litru înainte de a intra în casă. Paharul la el era o stropitură 
pe buze. Eu eram pentru tata totdeauna un adversar în casă. Nu 
tocmai un adversar ci mai mult un rival. Susţinut de mama în 
planurile mele îl învingeam și el începuse să nu se mai simtă 
domn la el în gospodărie, Totul mergea în bine, dar el se simțea 
prost, crezându-se comandat acolo unde trebuia el să fie stăpân. 
Cu fiinţa lui trăia la extreme, mai rar pe mijloc. se mâhnea 
când era forţat să zică ca mine şi mama pentrucă era încredințat 
că aşa este bine, dar nu fusese părerea lui, şi apoi se pate 
un copil de rezultatele practice obţinute. Atunci începea $ 
fluere şi trilurile-i variate ieşite de pe buze, făceau mutenie E 
jurul lui. Când înceta, cei mai mici îl rugau să mai ma 
odată, dar el se lăsa rar de tot să mai execute a sir =. 5 2 
înceta, se Stingea şi bucuria lui lăuntrică, şi el îşi a ii 
începând a două oară, lipsindu-i impulsul te arad 
fi ieşit stâlcit. Mai bine îi lăsa pe cei SI a iei 
cânte fals. Şi după ce termina flueratul, de e e zii 
unei melodii ușoare, ca sgomotul Dus a străină- 
întovărăşindu-l totdeauna cu cuvintele ga sai 
taaaaaate, nu mănstrăiiiiinaaaaa ae se părea că îivin pe 
mereu aceleaşi cuvinte! Când îl auzeam m ropriile i gânduri. 
buze din depărtări necunoscute şi nu din p 


+ i testi, dar tot- 
nifestări sufleteş 
Așa era tata! Un complex de ma 127 


guri și bea vin 
ca lux, Ce nu 


Cam și locul de vie, ce nu-i 
tea să astupe al 


» dar toate 
COrespundea 


i OO 


va e min er de or, o jumate, d and 
Pie casă şi el nu se mai întorcea. Mămăliga era pe ter- 
minate de făcut şi oala cu fasole prăjită cu untdelemn trasă de 
pe mașină. Alături pe un fund de lemn, sta (9) strachină de lut 
plină cu bucureşteni muraţi în oțet atunci aduși de Alexandru 
din pivniţă. Mirosul mâncării şi flămânzeala mea, făceau să 
ghioarăie măruntaele în mine. Dar tata nu mai venea. leşii afară 
şi înainte de a intra în grajd, dau și mă uit pe ferestruica mică 
înlăuntru. Căzui cu privirea pe spatele lui tata, ce cu mâna 
țeapănă se sprijinea de gâtul Lunaiei ce sta gata să fete, iar cu 
stânga o scărpina încet, pierdut în gânduri. Aici, la căldura 
animalelor îşi pierdea el mai totdeauna timpul, îngrijindu-le şi 
privindu-le cu nesaț. Dintr'o vacă şi o oaie ce avusese la 
căsătorie de la mama, acum avea grajdul plin: două vaci, un 
vițel, doi juncani, doi boui şi trei oi. O scărpina pe Lunaia 
gânditor şi nu ca altădată, când din acest colț îi plăcea să arunce 
privirile peste şirul de vietăţi „Ce foşneau, mugeau, nechezau, 
cerând mâncare sau mâncând. În poziţia în care sta şi părea că 
se luptă cu el însuși, îl văzui cum îşi lovi căciula dându-şi-o pe 
ceafă şi apoi ca smuls din loc începu a face pași repezi către ușă. 
Ruşinat că-l spionasem, o luai la fugă şi intrai în casă înainte ca 
el sto fi ieșit afară din grajd. Nu trecuseră decât câteva secunde 
şi el îşi făcuse intrarea după mine. Venise repede şi eu înţelesei 
că el o tăiase de-a-dreptul prin troiene la ușa casei și nu pe 
poteca de zăpadă. Intrat în iatac ca o furtună, își aruncă căciula 
din cap pe unul din paturi, desbrăcă sumanul şi trase la oala cu 
vin de pe fereastră, scuturându-se de frigul de afară. Voioşia de 


pe fața lui o făcu pe mama să-l privească lung, zâmbind. EI 
turnă vin în două pahare 


luă apoi pe celălalt și ridicându-l spre mine îmi spuse: «Noroc, 
mă băiete! Militărie uşoară şi 
intre noi!» La ciocnirea pahar 


ruşine și emoție. Până atunci eu nu ciocnisem pahare cu el. 
Făcând aceasta, însemna că di 


era unul în compania mea, care se ţ 


mereu pe IA cancelarie, el nu ieșea Ja instrucție, Aha! i i 
părul nu ţi l-au tuns, mă? Se vede câ ăia dela regiment ș 
oartă altfel cu voi! Ha!» făcu el Tâzând și dând trist din ca 
«Nouă, țărănoilor numai un centimetru dacă ni-l vedea escu 
punea maşina pe el. Și încă ce maşini? Mamă, Doarane! Când 
ţi-o punea pe Cap, smulgea mai mult decât tăia, Curgea sângele, 
De groaza tunsului, ne tundeam noi unul pe altul pe apucate cu 
foarfeca, de multe ori fără pieptene, numai ca să nu intrăm pe 
mâna sanitarului. Dar “cartoafey mă?» făcu el aluzie la bătaie. 
«Cartoafe” ai mâncat?» Eu îi dădui din Cap că nu. «Ha!» făcu el 
scurt. «Asta-i boierie curată, mă la voi! L-ai văzut pe Toader al 
tău cum arăta când a venit de Paști în concediu? Ferească Dum- 
nezeu viaţă de recrut! Bătaie la culcare, bătaie la Sculare, bătaie 
Ja instrucţie, bătaie la inspecţie, ... toată ziua bătaie!» «Ce 
bre? Dar dacă eşti în regulă?» sări Alexandru, care, auzindu-l 
cum povestea își freca picioarele şi limba în gură de necaz. «În 
regulă, mă? Crezi tu că poţi fi în regulă vreodată? Și apoi, când 
fruntașul vrea să-ţi găsească motiv, acestea sunt prea multe. Îţi 
aplică un centiron pe spate şi oricât de scuturate ţi-ar î efec: 
tele, el se face că se înneacă în praf, pune mâna la nas şi apoi 
“mama ta!' Chiar dacă îţi cureţi arma “lună; el tot îi găsește 
ceva, scurmând cu acul pe la încheieturile ascunse Să dacă el 
vede ceva pe vârful acului, apoi se» «Dar ce bre? Numai 
gradaţi sunt pe acolo? Ofițerii nu-i văd?» îl întrebă el din It 
«Ofițerii, ofițerii! Cine îndrăsneşte șă-şi scoată data : 
raport când ştie că toată ziua rămâne cu ei în cazarmă! Și ae 
ofițerii mai întotdeauna dau crezare gradaţilor. Ieșind la rapo $ 
le intri în ochi ca nedisciplinat şi apoi îi „mai Tău. Aeea 
Doamne! Să te ferească Dumnezeu de bătaie de ofițeri! Ei 
mai rău ca gradaţii!» Ru 0aă 
Mâncarea pusă pe masă a făcut să a i ui 
pusese pe Alexandru pe gânduri şi mamă îti fileategă 
niciodată cu servitul începu să-şi dea pe “e causa iuti 
Chinuiau faţă de viitorul meu. Așa făcea ea în 0) 
vedea pe tata bine dispus. 
— «Un an de zile de militărie, va ; . 
j ine şi vorbi 
este acasă,» făcu ea aluzie la mine $ si 
tata. «De la anul nu-l mai ţinem acas“: 


utuia cu ofițer 


va să zică la toamna viitoare 
nd mai mult pentru 
-și găsească un ser- 


129 


E 


N 


viciu de administrator i cdi Cu milităria făcută orişicine 
5 avea încredere în el!» . 
dig i tata schimbându-și picioarele şi dând cu lin- 
gura în vânt. «Administrator pe moşie! EI, logofăt dupa golani! 
Numai un cap de muiere poate să gândească așa Ceva! Ştii tu 
cine se fac logofeţi, fă? Aia care ştiu să dea cu băţul şi să scoată 
din ei vagoane de înjurături pe minut! Asta?» făcu el spre mine 
cu lingura, «Trebuia să se facă popă, nu agronom! Biblie, jur- 
nale cu cruci, lume nouă, ce n'am auzit în viaţa mea!» . .. Apoi 
către mine: «Cu astea nu se trăiește, mă băiete, în lumea asta 
care se înșală și se fură din ochi! Dacă vrei să ai ceva în jurul 
tău, trebuie să munceşti așa ca mine și să-ţi sugi din unghii sau 
să jupoi pe alţii pe căi necinstite! Cu dealde astelea cu care 
umbli tu, ajungi pe drumuri sau prin puşcării, băgat de cei 
cărora le descoperi hoţiile sau le place să stăpânească prostimea 
cu forța. Așa-i, dragul tatei, aşa-i! Adevărul îi frumos, ce-i 
drept, dar grăsimea-i de partea necinstei. Eu Ştiu, mă, că 
Codreanu al tău are dreptate şi că el ar fi în stare să ne dea 
dreptate sub soarele ăsta, însă ascultă ce-ţi spun eu—atunci 
când lumea asta nenorocită va deschide ochii şi va fi cu el, 
puterile răului i-o vor lua înainte! Nu vezi, mă, cum vă Omoară 
ziua în amiaza mare pe străzi, vă fugăreşte ca pe câini fără 
motiv? Voi căpătați împărăţia cerurilor şi ei stăpânesc pe 
pământ! Că va fi odată aşa cum vreţi voi nu mă îndoiesc, dar 
cine va ajunge să trăiască zilele acelea? Christos, că a fost 
Christos, a trebuit să moară, dar voi? De ziua Învierii Neamului 
pe care O trâmbiţaţi voi, o să fie mai multe cruci decât vieţi pe 
pământ! Îi mare, mă, îi mare răul în lumea aceasta şi el nu dis- 
pare decât după ce face ruină în urma lui!» 
Aici tata se opri, dând lun 


8 din cap. EI era îngrijorat de soar- 
ta mea şi de câte ori venea 


ocazia căuta să-mi dea lecţii de cum 
plăcea de felul meu de a fi, dar 
meu tulbure. Și pe lângă acest 


se trăiește în viaţă. Sufleteşte îi 
se mâhnea când vedea viitorul 


patronajul lui Carol II. R 


În primăvară am fost repartizat din com 
pania 4-a Mitralieră încă cu alți trei teteri 
fruntaşi. După o săptămână de instrucție 
numai noi doi la front —eu şi cu Florea — 
si Nagel au fost opriţi de căpitan la cancelarie, Bi erau des- 
cazarmaţi și în plus tot timpul aproape scutiţi de “rosături de 
picioare şi boli.” Totuşi, pe la sfârșitul lui Mai câte-si patru am 
trecut printr'un examen de caporali. Rezultatul a fost că noi doi 
dela front am rămas fruntași, iar ei, Scutiţi şi dela cancelarie, 
fususeră avansați. Silberstein, care din naștere ținea. capul 
strâmb şi-l bâţâia tot timpul încât la tragere închidea ochii când 
apăsa pe tragaci de nu nimerea nici panoul, avansat Caporal şi 
noi doi dela front, care dasem răspunsuri la toate întrebările 
maiorului la examen, rămași fruntași! Tot timpul cât staseră în 
careul companiei când li s'a citit ordinul de zi, soldaţii își daseră 
întruna ghionturi, iar ofițerii păreau că au fețele de mormânt. 
Priveau spre noi trist, trăgând din umeri, şi spre ei din careu a 
scârbă. Până și căpitanul, comandantul companiei, care dase Or- 
dinul maiorului să mă poarte în bocancii ce abia se mai țineau 
de picioare ce fusesem nevoit să-i leg cu sârmă, când citi or- 
dinul de zi se înnecase des în gât și plecase din faţa noastră cu 

imul cuvânt din mers. Asa 
Si de indisciplină nu făcusem, iar grupa mea d i 
erau model pe companie, totuşi rămăsese Mapa ae a 
această nedreptate ieșii la raportul căpitanului. i SIR i 
cancelarie, acesta făcu ochii mari la mine, i A ea e 
printre dinţi lui Silberstein care-i dase, 0 si iei a a 
bricheta. Auzindu-mă de raport, sări în Di i ea ati 
afară şi aruncă cu tamponul de pe ie m ati iesita 
capul și tamponul lovi întrun geam, făc zi aie io săi 
dau peste sublocotenentul meu care în ea ru fiopitnie 
sfătuiască, să-mi caut de treabă, că nici cu i vară. Galben de 
Între timp îl văd pe căpitan sporit) Cei punea centura 
mânie, strigă să mă iau după €l; A e intră el mai întâi 
diagonală. Ajunşi la comanda batalio ei E repare unt 
trântindu-mi uşa în nas. După câteva m 


aior, lua! 
ATi i dân 
chemat de un furier înăuntru și 51 


Pania de TR la com. 
ȘI toți cu gradele de 
cu Tecruţii, am Tămas 
ceilalţi doi, Siberstein 


d cu ochii de m 


> 


Dn 35 


poziţia şi începui să mă prezint. «Ho, ho!» făcu el întinzând 
mâna spre mine ca să tac din gură, «Te cunosc! N'am nevoie de 
prezentarea ta!» mă opri el şi, înțepenit cum eram, vedeam cum 
maiorul Iacob mă privea de părea că vrea să răscolească toate 
măruntaiele din mine. 

— «Poate că vrei să-ţi dai singur nota de trecere, domnule 
Fruntaş, ha?» îmi spuse el râzând amărui. 

— «Domnule Maior! Domnia Voastră aţi fost preşedintele 
comisiei și ştiţi foarte bine cum am răspuns eu ... 
ceilalți. Mă simt nedreptăţit!» 

— «În afară de răspunsuri mai sunt şi alte considerațiuni, 
domnule Fruntaș! Ai înțeles? Că-i fi mulțumit sau nu, asta nu 
mă interesează.» 


— «Domnule Maior! Vă rog să mă scoateţi la raportul 
regimentului!» 

— «Cum, la raportul colonelului?» făcu el bătând cu pumnul 
pe masă, îngălbenind pe loc. «În cazul tău, eu ţi-s vârful! Ai 
înțeles? leși afară!» 

ÎL salutai scurt şi ieşii afară. Pe sală trecui pe lângă scările ce 
urcau la cabinetul colonelului. Am dat să urc, dar m'am oprit, 
gândind să judec la rece situaţia pe care mi-ași fi creat-o intrând 
la el direct şi nu pe cale ierarhică. Afară pe platou, muzica 
regimentului cânta “Uniren cuget şi”n simțiri, dar în capul meu 
cugetul era răvăşit, împrăştiat pe mare câmp al gândurilor. 

Teteriştii în regiment nu făceau de gardă—toţi fiind 
gradaţi — dar eu și cu Florea fusesem trecuţi pe lista recruţilor şi 
făceam atunci când ne venea rândul. Într'o dimineață, fiind de 
gardă la drapel, aud gornistul că da onorul colonelului care 
atunci intra în regiment. În timp ce eu îmi aranjam ţinuta, el 
urca treptele şi când ajunse la mine, îi făcui o prezentare cu 
arma de răsunase sala. Flueră uşor şi mă salută zâmbind, şi eu 
înțelesei că-i bine dispus. Sfertul de oră ce-l mai aveam până la 
ora nouă mi se păruse un veac. Caporalui de schimb mă înlocui 
cu un alt soldat și când scoboram pe scări ne-am întâlnit cu 
tatăl lui Nagel ce era furnizorul regimentului. Nagel mai avea şi 
O reprezentanţă de loterie naţională, bilete din care feciorul lui 


distribuia gratis la cancelaria companiei mele și la alți ofițeri 
cunoscuţi în regiment. A 


Sua rep a de | juns la corpul de gardă, am pus arma la 
Stel Și m'am întors întrun suflet la drapel. Civilul evreu nu 
132 


faţă de 


iesise încă din cabinetul colonelului, ȘI fiindcă ofiteri: 

pu toate părţile, ca să nu fiu luat 1a rost de fortul foșneau 
qosii întrun ungher de sală. Când civiul părăsi ie in ei, mă 
trecui pe lângă el, bătui in ușă și auzind “intră; cu ei cu 
nind în mine, am deschis ușa și am intrat, prezentându, poe: 
erăiți, domnule Colonel! Sunt fruntaşul Mihalcea; am z «Să 
ies la raportul Domniei Voastre pe care ierarhică dăr si să 
Maior Iacob mi-a interzis.» mnul 

Colonelul Stănescu se așteptase la intrarea aghiotantului, q 

văzând un fruntaș în fața lui, căută să devi Su 


căci arii e UMERI Studia 
sprâncenele când auzi că “maiorul îmi interzise să ies la raport? 
Se pregătea să mă dea afară, dar recunoscându-mă în Santinela 


dela drapel, îmi zâmbi uşor. 

— «Ce ai de raportat? Vorbește!» 

Eu “prinsesem scuipat la furcă” şi colonelul la fiecare frază a 
mea bătea cu creionul pe masă. Apoi mă întrerupse din nou: 

— «Te-ai manifestat pe aici, mă, că eşti gardist? Ai băgat 
ziare de ale voastre în cazarmă?» 

— «Domnule Colonel! Ziare n'am introdus, dar de vorbit am 
vorbit, nu însă ca să fac propagandă ci doar ca să-l înfrunt pe 
Silberstein, conaționalul lui Nagel care vine în fiecare zi cu 
ziare “anti-fasciste” şi care-i ia apărarea Anei Pauker ce luptă 
pentru desființarea armatei române ... » 

Colonelul căsca ochii la mine şi se făcuse galben ca ceara. 
Întoarse capul spre fereastră şi privea lung printre crăcile cas- 
tanului ce ajungeau la primul etaj, în timp ce eu începusem să-i 
vorbesc mai departe: «Comuniştii de origină streină avansați ..- 
credeți că mâine, poimâine când Ruşii vor năvăli peste noi, ele- 
mente ca acestea vor ţine cu Armata Română pe care şi în timp 
de pace o sabotează? ...» | 

În elasela de a vorbi şi stam țeapăn în fața lui, ascultând îi 

i i i ânta De: X-te Române din somnu 
muzica regimentului ce cânta “Deşteapt sul 
cel de moarte” El mă privea printre degetele ss: şi neputin- 
dreptul feţii, gândind. Părea că trăieşte un i dei IE 
cios de a se smulge din el, se muncea Sa E af sasi 
în ce mai roșu la față. Când Mori E, iica anii, prin 
primească iscălitura conturilor pentru si aria în mână, 
cazarma regimentului umbla numai cu P 


A X însă 
ară din cazarm 
ploconindu-se până la pământ. i 133 


= 


Mi 


colonelul i se ploconea lui. Nu Evreului ci cadourilor lui 
diferite şi sub diferite forme. Colonelul iscălea fără să se uite pe 
actele dresate de ofițerul cu aprovizionarea şi soldaţii în Tegi- 
ment mâncau “zeama lungă ca s'ajungă” Trăgeau cu pușca după 
un bob de fasole, iar mămăliga era departe de a le fi îndeajuns, 
Rar însă, odată la două luni, când venea câte o inspecţie, atunci 
da diarea în trupă de grasă ce era mâncarea. 

Eu mă răcorisem sufletește, dar colonelul părea că se sufocă, 
Aş fi vrut să plec din fața lui şi el înțelegându-mi dorinţa, ca să 
scape de mine, a notat ceva pe o bucată de hârtie, Spunându-mi 
«Bine! O să iau în cercetare cazul ăsta.» L-am salutat scurt şi 
am plecat. Două săptămâni s'a vorbit că o să se facă examene 
din nou şi apoi n'am mai auzit nimic. 


Într'o sâmbătă după amiază, o săptămână înaintea con- 
cediului de vară, stam în chioscul companiei şi priveam întor- 
când pe o parte și alta un inel de aramă găsit sub bancă. Era 
căzut cu câteva zile mai înainte, din efectele militare a doi 
țigani găsite pe acel loc dimineața. Țiganii, după patru luni de 
zile de instrucţie şi bătăi, nu învă 
umăr. Seara nu s'au prezentat la a 


ei, au fugit în pieile goale cu şatrele lor ce câteva zile au stat în 
jurul regimentului. Pe platoul regimentului gornistul de serviciu 
suna încontinuu sergentul de zi de la compania mea. Acesta, 
zărindu-mă în chiosc, veni la mine şi începu să se plângă “că ce 
să facă? Ofiţerul de zi îi cerea trei oameni pentru un ploton de 
paradă pe regiment. Bietul Luca făcuse la treizeci de culcări pe 
platou la ordinul ofițerului pentru că nu avea oamenii încă gata. 
Luca însă nu-i avea de loc. Plin de praf şi sudoare îşi ştergea 
faţa cu batista mai urâtă ca pământul. «Ce să fac don Elev, ce să 
fac? De unde să-i scot?» Gornistul alături de ofiţer îl striga 
mereu. 

— «Du-te, mă, Și s 
luându-i lista cu efect 

EI făcu ochii mari 
scot din încurcătură 


spre ofițer. Eu mă urcai repede în dormitor, luai două căști şi 
două arme la întâm îmi 


țaseră să ţină nici arma pe 
pel şi desbrăcând totul de pe 


» din fugă i- 
înmânându-i arma, spunâ 


134 


bă 


ndu-i: «Direcţia locul de adunare, 


III 


marşb» Fiindcă €l era Caporal îl pusei înzintea m + Ajunşi 

jocul de adunare, ofițerul cur îl văz, îi trase pe 
sări casca din cap, MIA îndărăt cu » 
re eng etă aţa sua întorc Stânga. 
Mţil 0 usturime în 
în foc, «Dacă nu te 
adă? Hm! Specie de 
= ebuie! Treci [a Coada 

Jotonului, în rândul de mijloc!» 

N'apucai nici să pun pasul că m'am şi 
spate. Căzui în genunchi iar arma ce Vream S'0 pun pe umăr o 
scăpai din mână lovind casca ofițerului înapoi. Dând să apuc 

ma îl văzui sărind la mine și apoi se porni să mă lovească cu 
i ele. Câte mi-o fi dat, nu știu. ÎL auzisem numai că dase 
E uda de plecare plotonului lăsându-mă lungit pe platou. În 
dul când mă ridicam, îl văzui pe Luca că aduna arma și casca 
şi apoi amândoi am pornit spre companie. 

*—«Vă doare, don Elev? Unde va lovit, don Elev?» 

Eu nu-i răspundeam nimic. 

— «Don Elev... numai din cauza mea, don Elev!» a 

Intrai în spălător şi după ce mă scuturai de praf, mă spălai pe 
mâini şi pe faţă. În ceafă, usturimea părului smuls prez 

dar sub piele carnea se întărise ca 0 nucă. Când pe A da 
mă ridicam, durerile în coaste îmi tăiau suflul. M a e 
batista şi dând cu mâinile prin buzunare găsii lista 
caporal de răspândirile companiei. iei ee, și 
O ordonanţă şi 3-4 oameni la otil de Sita bu e, 
dnii. ofițeri; 2 la dl. Maior; 15 pă pa ci statia 
4 descazarmaţi, 2 croitori, 15 de gardă, 4 | E i spăltorie;6 
tului; 10 la corvoada regimentului; 8 la divizie; 
la infirmerie. cu degetul în 
— «Vedeţi, don Elev!» făcu pp i de miciu 
timp ce eu citeam. «Disponibilii ce AID unul dela ofițeri 
i lia aia e sa ic chiar dacă mă bagă la 
pentrucă a dat ordin să As spun nim ti 
carceră, altfel mă omoară!» m bilet de v 
Îi înmânai lista şi ieşii afară ie Ajuns la poartă 
Oraș, dat de domnul major Vrabie P 


ici Ce privea 
fiteru de serviclu 
regimentului dau din no F i 4 
> 


pomenit Cu 0 cismă în 


135 


———.—.——— 


ÎN $ 


trecătorii de pe stradă. Când întinsei biletul pentru control San- 
tinelei, ofițerul se repezi şi mi-l luă din mănă, înainte ca san- 
tinela să ajungă să-l ia. Schimba privirea când la mine când la 
bilet, făcând feţe, feţe. «Ai bilet de voie ... ! Atunci pentru ce 
ai vrut să te duci la paradă?» mă întrebă el Stângaciu. «Navea 
pe nimeni la companie sergentul de zi, domnule Sub- 
locotenent!» 

— «Vino! Vino după mine!» îmi spuse el 
îndreptându-se spre camera ofițerului de serviciu. 

Intraţi în cameră, mă invită să iau loc pe o canapea. Când am 
dat să mă așez, am scos un oftat reţinut, deoarece Șira s 
începea să înțepenească. El mă văzu şi îmi întoarse 
spatele, făcându-se că caută un creion pe măsuţa de lucr 
ceva pe biletul meu și apoi mi-l întinse, s 
prelungise până la stingere. 

— «Nu era nevoie, domnule Sublocotenet, deoare 
trebuie să fiu la masă la orele șapte fără un sfert!» 

Neînţelegându-i starea sufletească, eu îl rănisem şi mai mult 
cu răspunsul meu. Rămase mut, cu ochii în pământ şi după 


câteva clipe se apropie de mine punându-mi mâna dreaptă pe 
umăr. Ne-am uitat puţin unul la altul în ochii 


prietenos, 


pinării 
repede 
u. Nota 
punându-mi că mi-l 


ce așa şi aşa 


altuia şi apoi el o 
rupse cu tăcerea: 
—<Mă, Mihalcea, mă! Îţi cer iertare .. . ! Dacă-ai ştii câte 
am pe capul meu ca să execut ordinile la ra 


port pe regiment? . . 
i? Spune-mi că mă ierţi, înainte de a pleca!» 


— «N'aveţi nicio teamă domnule Sublocotenent» îi spun eu 
neînțelegându-l. «Eu nu voi ieşi la raport!» 


— «Mă, Mihalcea, mă! Tu ai rămas încă copil? Crezi că eu 
am teamă că tu ai să ieşi la raport?» 

— «Atunci aveţi suflet domnule Sublocotenet!? Vă pare rău 
că maţi bătut .... dar ce înseamnă iertarea mea pentru 
conştiinţa Domniei Voastre pe care o veţi încărca de azi înainte 
cu alte bătăi și coaste rupte pe spatele altor nenorociţi?» 

— «Mihalcea! Îţi jur! Pe cuvânt de onoare! De azi înainte nu 
voi mai atinge nici cu degetul! Voi schimba metoda ... sunt 
încredințat că în fiecare ființă, orişicât de simplă ar fi ea, bate o 


inimă caldă, atunci când sunt şi ele la rândul lor încălzite de 
dragostea celor ce le instruesc . E» 


„ Mă ierţ 


Aveam mijlocul țeapăn, dar purtam în suflet bucuria că un 
136 


fiter îmi promisese că va schimba metoda, Îmi promis 
9; cu credeam că am câştigat o împărăție, “Sera, 
și : 


pe to oa ae tame cat NOI ARO 
înafară Și dup Mil CI VEUl aI8 de arșița Soarelui 
D oborii malul la apa Mi covului. Mă desbrăcai Și în apă începui 
„„mi spăla părțile cu carnea stâlcită de lovituri de cismă, Privind 
a vânătăile care începuseră să apară, îmi veni în gând spusele 
ini tata şi ale lui Toader din viața lor de militar, Îmi înnăbu- 

am durerile cu promisiunea ofițerului ce nu-mi mai iesea din 
E Singura bucurie trăită de trei zile, de i 


când primisem o 

scrisoare de acasă, scrisă de sora mea Ştefana. O citisem de zeci 

de ori, dar fără să vreau mă dusei la veston, o scosei din 
> 


buzunar şi o desfăcui: 


«Dragă nene, : i A Fa 

Noi suntem sănătoşi, ceea ce-ţi dorim și ție. Avem multe de 
lucru pe câmp. Te aşteptăm cu nerăbdare de concediu ... Tu 
cum o mai duci .. . tata mereu ne spune că tu faci boierie acolo. . 
crt? 


Si mai departe: 


«Mai zilele trecute au venit două femei din Brașov la ia 
cu o rochie de mireasă și un inel, spunându-i că ee a 
Domnului le-a poruncit să cumpere ace ș E Ra 
semn că de acum înainte este logodită în M ur par 
Femeile care nu ştiau de ea și de satul be E re 
aceste lucruri numai după ce sau ironia ia ei 
Vasilica, că a avut vedenia, au aflat numai dupe pa Rae 
tren la haltă. Maica Domnului! Asta al S E ae AI 
de vremuri am mai ajuns să trăim! In aa pările în jurul 
Vladimireşti se adună lume furnicărie A, i E [aaa 
celor trei cruci înălțate lângă baltă, Es ei 

“Maica Domnului! asta înseamnă călugări€- 

pa inte. Își făcură loc 
Citeam şi reciteam mereu aceste Cea călugăriţă Asta nu 
în capul meu de mă dureau să i căpânea inima Şi mă 
puteam să înţeleg. O stare de a care 0 s0rtea Pe Vasilica 
împingea să cârtesc împotriva vo pu ni şiObOS 
călugăriei. În această luptă cu E vierme al pă 
până la urmă fui apucat de teama. * » 


î iva voinţii 
să-mi ridic gândurile împotrivă V și 


Si ea 


> 5 


dimineaţa acelei zile de sâmbătă presimțeam că o să mi se 
întâmple ceva, şi acest ceva se realizase pe platoul regimentului. 
Aveam biletul de voie şi puteam să plec în oraș cu două ore maj | 
înainte de bătaie, dar de ce nu plecasem şi ce mă făcea să mă 

pun la dispoziţia caporalului sergent de zi, asta nu 0 puteam 

înţelege. 


CONCEDIUL DE “DOUĂ SĂPTĂMÂNp 


(Daată cu concediul de vară, practic se termină si milităria 
Urma numai ca la întoarcere să predau efectele si să-mi iau 
foaia de lăsare la vatră. Mă liberam cu gradul de fruntas se 
viciul militar ca terminat, mă simţeam alunecat pe un alt fos 
al cursului vieţii. Trebuia să-i dau un rost, adică să mă pun în 
rând cu lumea din care făceam parte. Să mă căsătoresc şi să-mi 
fac o gospodărie, aceasta ar fi vrut-o părinţii mei, dar eu trăiam 
în două lumi. Lumea “cuminţilor” care luau viața așa cum se 
desfăşura ea în 1936-38 în țară, şi lumea revoluționarilor care 
găseau starea de atunci a lucrurilor (dreptate socială și perspec- 
tive de viitor) la timp de răscruce pentru neamul românesc. 
Să fi trăit ca lumea “cuminţilor, asta însemna închide ochii 
şi vezi-ţi de treabă, adică, să fi nedreptăţit şi să taci din gură, să 
fi exploatat și să fi mulţumit, să asculți de guvernanţii care 
numai interesele şi nevoile țării nu le guvernau. 
Să fi trăit cu lumea revoluționarilor, asta însemna să fi mereu 
în sdruncin, urmărit de ordinea zilei cu toate că nu erai un ele- 
ment de desordine decât pentru nedreptate şi abuz, aruncat în 
închisori fără motiv sau hotărîre judecătorească sau ucis ca pe 
un nimic “ca în țara nimănui. ia 
“Cuminte nu puteam să fiu, pentrucă mă trăgeam dintr uit 
neam cu simţul libertăţii individuale accentuat, iâr ca 
revoluţionar (acest fenomen care arăta desechilibrul painii 
în care se manifesta) nu înţelegeam să “sar peste EAlualu ne ture 
la ura ce cuprinse masele nemulțumiţilor. Sa iea divid 
începeam eu să o înţeleg, era aceea constructivă; în să a 
dinăuntru înafară și din nație pe ierarhia valorilor Si : je 
cum iniţiatorul Mişcării Legionare, Corneliu Codre, 
nuanță pur creştină. Și cum “cuminţenia” În n: 
cu revoluționarul, sufletul meu se lăsa CucerI 


138 


— —.———” a 


i 3 


urmă, alimentat de moartea şi suferințele martirilor legionari 
pentru cauza dreptăţii românului flămând în ţară mănoasă, să-i 
dea o pâine mai bună şi să-l întoarcă cu faţa la Dumnezeu dela 
care îl îndepărtaseră cârmuitorii necinstiţi. 

În acea vară, peste tot cuprinsul țării, clocotea pământul de 
taberile de muncă legionare. În toate, tineretul voluntar, la 
mare, pe munţi, pe câmpii, reparau şosele, ridicau biserici şi 
troițe pe la încrucişări de drumuri, înălțau căminuri, etc., etc. 
Ardeam de dorul să pot să mă găsesc şi eu în mijlocul 
camarazilor pentru un timp cât de scurt chiar. Să muncesc cu ei 
cot la cot. Să frământ pământul cu ei la facerea cărămizilor, să 
cânt cu ei, să sufăr cu ei şi să mă bucur cu ei. Să mă întăresc în 
credinţa dela cei mai tari ca mine, ca apoi să dau Și eu, la rândul 
meu, viaţă celor mai mici ca mine, viață din viața lor, viaţă lor 
din viaţa Căpitanului Corneliu Z. Codreanu, viața Căpitanului 
din mila lui Dumnezeu ce ni-l dase în acele vremuri de răscruce, 
pentru a deschide ochii neamului românesc şi a atrage atenţia 
lumii întregi asupra pericolului ne mai întâlnit în neamul 
omenesc — comunismul marxist cu îndobitocirea materialistă. 

Trenul mergea de zor, se oprea prin halte şi gări, dar eu nu 
mă puteam rupe de gândurile şi nostalgia după taberile de 
muncă. Cu câteva ore mai înainte vizitasem tabăra de 
cărămidărie și grădinărie dela Focşani. Tot timpul cât aveam 
liber dela cazarmă mă refugiam aici. Acum, în concediu, 
gândeam ca să rămân pentru un timp, dar părinţii mă aşteptau 
la lucrul câmpului de zor. Totuşi nu vroiam să scap ocazia. Era 
unica pentru mine şi ajunsei la un compromis ce de altfel mă 
Chinuia sufletește pentru felul în care țineam eu ca să fiu. 
Hotării totuşi ca să-mi mint părinţii, spunându-le că în loc de o 
lună am numai două săptămâni de concediu. Când scoborii la 
Hanul-Conaki aveam rezolvată această problemă şi fericit de 
soluția găsită mă pomenii repede în capra podului umblător de 
pe Siret. Aici îl găsii pe moş Gheorghe Florea cu încă alţi țărani 
ce făcuseră cumpăraturi de la Ivești. Moş Gheorghe avea câteva 


baloturi de tablă pentru învelit noua casă ridicată feciorului lui 
şi bucuros de această o 


Când mă văzu de depar 
— «Hăăă! Uite că vi 
Eu îi salutai puţin 


140 


peră, îi domina cu vocea pe toţi ceilalți. 
te, îmi făcu din pălărie strigând: 
ne tocmai cel care ne trebue!» 


încurcat şi în timp ce nu terminasem să 


ți, moş Gheorghe mă î i 

E, mâna cu toţi, moș E mă întrebă deschis, asa Cum 

ândea şi îi era felul lui de a fi: i 
“Na , nepoate! Noi vorbim aici de o bu 


= ... Cată e e 
u capetele astea pline de grijile ce ne înco 
C de vr 


Inc, dar 
n) 


Oară, nu 
încă lămuri. Cum-ui bre? Războiu în Spania? Cum E, 
în e ei? Te baţi cu Neamţul, cu Francezul, cu Bulgarul, cu Tu 
i dar frate cu frate? Nu mai înțeleg nimic!» pzy, 
cu Văzând că eu îi răspund numai din umeri ŞI ceilalți căscau 
ura la noi, el continua: | 
__ «Dacă te iei după svonuri, amândoi au dreptate, şi Buver- 
nul și rebelu'! Dar asta iar nu se poate, pentrucă unul trebue să 
fie mai vinovat ca celălalt! Ene spune că guvernul are dreptate, 
dar nu ştiu ce mă face să nu-l cred, ÎL cunosc „pe tatu-tău 
gospodar și pe tine te cred la fel, mai ales că ești și băiat cu 
scoală. Ene... cumI-l gospodăria aşa I-I Și vorba, măcar că noi 
nu-l prea înţelegem când el o ia pe politiceşte, După cât văd şi 
înțeleg eu, mi se pare că şi acolo în Spania şi-a vârit drsegi 
coada. Nu cumva guvernw ăla îi contra Bisericii ca și la Si 
Maica Domnului! Prefac nebunii altarele în magazii și grajduri! 
Ăsta-i Antichristu curat, nu altceva! Mă cunoşti! Eu nu fac 
itică și i ici tid. Nici la vot mam mai fost de 
politică şi nu ţin cu niciun par A rari 
când cu țărăniștii, care şi ei ajungând la putere, şi-au a 
cu hoţii. Nu mai cred în nimeni decât în urez ntul, 
care poate îşi va pleca urechea şi la noi ie ee az 
În acest timp podul tras de nenea Cristea, nou po i. 
cu tata, lovise în capră şi doi dintre țărani î au E i soțasein 
lanţurile pentru a urca căruțele. Deslegându- beri erei 
mișcare spre malul celălalt, făcând să-și scarii MOS 
aluneca odgonul. Nimeni nu mai scotea a sara 
acest cântec ca toată lumea, dus pe aia ear ca gândul 
Ain lespaig audio e aer E adini aveau crengile ple- 
ca să-mi scurtez drumul. Prunii prin gi îructe. Peste tot, copacii 
cate la pământ de încărcate ce erau de E ce acoperea Culoarea 
erau îmbrăcaţi de un strat gros de ta ce-și trimetea razele 
frunzelor. O linişte complectă şi ei vestonul ce-l pai 
de mă ardeau prin cămașă. Mie o cotitură dau peste Si 
desbrăcat era udă de transpirație- 4 1 ca să intre 
Ene ce venea dela Siret şi se căsnea 


ară şanțu tdeauna Cu 

= pe înto 
: ă PIE si intra MOŞ E m 
grădina lui. Pe aici ieşea $ 1 


—_—.—.—.—— = 


Da 3 


ocupația lui de pescar pe Siret. Pe șosea se arăta fo 
Când mă văzu, ieşi din nou la drum, lăsându-și mi 
care avea un peşte, rezemat de gard. Faţa nerasă de Săptămâni 
Şi nu ca mai înainte, la zi. Cămaşa şi pantalonii din faimosul 
costum, făcut la oraş odată, erau numai găuri şi se vedea pielea 
prin toate părţile pe el. Văzui că el n'are ismene pe dedesubt si 
el înțelegându-mi priceperea, căuta să-şi ascundă goliciunea 
cum putea, privindu-mă totuşi de sus, ca întotdeauna cânq 
credea el că are o victorie asupra mea. 

—<«Hă, nepoate! Bine ai venit! 
noutate! Uite ici!» făcu el trăgându-și 
scoțând un ziar mototolit din buzunar 
tidul Țărănesc îşi îngroașă rândurile 
curând vor cădea la înțelegere! Să 
liberalii — neneeeee! Vezi fotografia 
București, pe Calea Victoriei!» 

Eu auzii de o manifestaţie a 


arte rar, 
nciogul în 


Tocmai am Să-ţi arăt o 
piciorul de lemn în fată şi 
ul dela spate. «Vezi? Par. 
! Muncitorii şi ţăranii în 
vezi cum fug Şobolanii — 
asta? O manifestaţie la 


partidului țărănesc la București 
şi văzând fotografia, căscai ochii pe ea. Mă frecai la ochi ca să 


văd mai bine, dar imaginea era adevărată; manifestanţii pe 
Calea Victoriei ce ridicau pumnii în sus. 

— «ăştia nu-s ţărănişti bre moș Ene! Nu-i vezi că toti au 
pumnii în sus. » , 

—<Hei! Vrei să-mi spui că-s co Şti viața 
de muncitor! Ăsta? Pe ăsta îl cunoşti? Nu cred că poţi spune că 
şi ăsta-i comunist!» făcu el punând unghia pe o persoană din 
frunte. 


— «Mihalache! Mihalache, 
naţional-țărănesc!» 


Mihalache cu formula Statului Țărănesc, strălucindu-i fața de 
râs, in mijlocul manifestanţilor “luptei de clasă cu pumnul în 
sus! Mâna lui era Şi ea întinsă, dar de emoție, imaginându-mi-l 


ca şi cuprins în torentul morţii, nu mai putui să bag de seamă 
dacă avea pumnul închis sau de 


muniști! Tu nu cunoş 


vicepreşedintele partidului 


Schis. 
— «Ascultă moș Ene!» începui eu cu glasul stins în gât. 
<Tărăniștii nu sunt comunişti! Maniu ... Tatăl meu a votat şi 
el cu țărăniștii, dar ast 


a nu înseamnă că el este comunist!» 


Ene în râs, «parcă-i nevoie să fie el com- 
ZICĂ, ȘI 


— «Ascultă, moş Ene! Chiar dacă conducătorii. partidului 
142 


— <«Hăl» pufni Moș 
unist? Numai ca ei să 


tarănesc Vor intra în Cârdășie cu cei ce ridică Pumnul în su 
S, 


carănimea nu-i va urma! Eu nu cred una ca astaj, 
Nu crezi, Depoate o ări el Ia aice dea aaa fată 
«Du-te şi spune lui Vasile Raţă Iucrul ăsta! ţi farama Capul! Ej 
merge Și CU dracul pa cel să ajungă! «+= Ala de sus? Se 
ilitovărăsesc 9 SI i aie a INTRA USĂ AREA Dtesaaă 
i auzii eu vorbind. «Legionarii lui Codreanu, tu, tu nu ridici 
A a în sus? Acelaşi lucru ca şi comuniștii! 
m i Așa, nu! Nu, moş Ene, nu!» sării cu ca înțepat cu acul de 
ispita lui moş Ene. «Aşa, nu! Mâna deschisă a legionarilor 
aduce salutul cerului, al forțelor binelui, către Dumnezeu, pe 
când pumnul strâns înseamnă răzvrătire, amenințare, negare, 
ură împotriva omenirii, împotriva lui Dumnezeu.» 
— «Aha! lar vrei să începi să-mi vorbeşti de dragoste!» făcu 
el glasul moale. «Eu ţi-am mai spus, nepoate, câte am tras în 
viața mea şi asta, dragostea, cu care vă ridicați Voi să fericiți 
lumea, nu-şi mai are loc în sufletul meu! În tot Cazul eu vă 
doresc succes, căci dragul meu, mie nu-mi va merge mai prost 
! Din contră!» 
oile ia muţi câteva clipe unul în faţa altuia. Cine ştie la 
ce gândea moş Ene? Eu mă străduiam însă să-l os pe 
vinovatul care-l deposedase de acest dar avut la început A ia 
lui, “dragostea” Când vrui să plec, el mă apucă de mână, op 
ș =: Pa ce-i cu povestea aia cu cianura? Este adevărat că 
Codreanu era cât p'aci să fie otrăvit?» esta 
— «Eu cred că așa este, moş Ene! Matale ce zici! ae 
—<«Mă! La început nam crezul, a dn Atel Gelu 
nu-i lucru curat! Trage sforile prin parla i a eter 
are ziarul lui, Curentul? Am auzit că Carol îl a) 
O fi adevărat?» zii atata 05 
— «Nu ştiu, moş Ene! Eu îl cunosc Le = te peoele ă 
—Hmi Asta-i. mișelie sii jul îi tragi un glon! 
Supăratul. «Ai un dușman ce-ţi strică pe ae ie 
în frunte şi gata, dar nu cu otravă ăia în gură și în al 
Moș Ene, vorbise mestecându-și e vmând să vadă dacă 
ee inaecojeaica a e Gail cu pistolul. Viclenia 
întradevăr eram pentru a pedepsi 1 sul fată de altul 
Am rămas iarăşi câtva timp muţi : 143 


—.—.——— O 


din moş Ene îi manifesta pe faţă o bucurie schimonosită. 

Ca legionar, a-mi face dreptate cu pistolul, nu puteam con- 
cepe. După mine, adevărul putea fi propovăduit şi apărat numai 
cu puterea curăției sufletești care-l îmbracă. Dela înființ 
Mişcarea Legionară, până în 1936 avea câteva duzini de morţi 
în torturi, fără vină asasinați de guvernele antecedente Şi alte 
zeci de mii de zile de închisoare, fără nicio hotărtire judecă- 
torească. La activul ei, n'avea însă decât două crime comise, 
consecinţă a încercărilor guvernamentale de a-i înnăbuși exis- 
tența. Două vieți numai înlăturase Mişcarea Legionară în faza 
sângeroasă a desvoltării ei. Nu făcute premeditat, ci accidental, 
în poziţie de apărare legitimă. Nu ucişi din ură, ci din nevoia de 
a fi scoși din jocul forțelor oprimatoare care-i manevrau, 
plătind fără chinuri și suplicii păcatele ce le adunaseră 
capului lor de crimele mai înainte săvârşite. Ca nişte 
acțiunile lor, Mişcarea Legionară totu 


elementele ei de elită cu păcatele lor. 

La început, înaintea înființării Mişcării Legionare, căzuse 
Manciu și mai pe urmă Duca. 

Prefectul de poliţie din Iași, Manciu, ce din omul ordinei 
care trebuia să fie, se făcuse unealta celor care vedeau 
ducerea la biserică a tineretului şi cocoţat pe şantiere de 1 
un pericol pentru viitorul intereselor lor. Manciu, sub infl 
arginţilor şi automobilelor primite cadou dela orga 
oculte, spărgea timpane, sdrobea mădulare la copii nevi 


bătându-i până la leșin, apoi înfundându-i cu capetele în 
apă să-i aducă la viaţă sau să le înn 
Părinţii 


area ei, 


asupra 
călăi în 
şi, n'ar fi vrut să-și încarce 


, în 
ucru, 
uența 
nizaţii 
novatţi, 
căzi de 
ăbuşe strigătele în gât. 
Victimelor făceau plângeri, demersuri, deschideau 
procese împotriva lui Manciu, dar acesta fiind atotputernicul 
Iașului, ieșea întotdeauna basma Curată din toate aceste 
fărădelegi. Oamenii ce serveau justiţia se temeau să dea verdicte 
împotriva lui. Guvernele, în loc să-l pedepsească sau să-l des- 
tituie, îi dau decoraţii şi avansări. La unul din ultimele procese 
însă, unde Corneliu Codreanu era apărătorul schingiuitului 
bătut până la surzeală, văzând că pierde procesul, în plină 


şedinţă, pierzându-și răbdarea, Manciu a scos revolverul și l-a 
întins să tragă. Î 


nainte însă de a face foc, Codreanu care-i 
cunoştea slăbiciunea nervilor i-a luat-o înainte. Aşa a murit 
Manciu cel blestemat de tot Iașul şi ridicat în slavă de guvern. 
144 


Codreanu a fost târât dela un capăt la altu 


L al țării e 
dar până la urmă a fost achitat. Dela Turnu Sey 


U Procesele, 
judecat) şi până la Iasi tr n TIN (Orașul 
unde fusese jucesa') $ iaca SE Brier 
obiectul aclamaţiilor poporului și a fost primit cu flori. Schin. 
giuiţii, populaţia, îl purtau pe braţe în triumf, dar 


€l blestema 
Oprimatorul, 
un Suflet—un 
ca, crezând că 


acel Ceas când îl doborise pe Manciu. Manciu 
supranumit casapul tineretului Iașului, avea şi el 
suflet schilodit de mărirea postului ce-l deţin 
poate să facă totul după gustul lui, o fărâmă de suflet, dar totusi 
un suflet pe care Dumnezeu îl pusese în ființă. Această fărâmă 
de suflet schilodit i-a chinuit gândurile lui Codreanu mereu, cu 
toate că până la urmă sa spovedit unui duhovnic, ispășise 
canonul greu şi se împărtășise cu trupul lui Christos, Păcatul 
reu al unei naţii de secole chinuite și trădată din generaţie în 
caeraţie de bestii şi ciocoi în Slujba Turcilor, Fanarioţilor, 
Rusilor prin Manciu, îi pătase şi lui sufletul curat. Dar el era 
liber şi putea duce la lumină sub sabia de foc a Arhanghelului 
Mihail milioanele de vieţi neîntinate ale neamului românesc, La 
Doftana însă, negura păcatelor de vremi cu care Duca pr 
să încingă din nou ţara, băgase de vii a ocnă, încă as i 
suflete curate. Nicolae Constantinescu își luase asupra lui 
ăcatul cu care Duca, primul ministru liberal lisă : 
Carol II cu formarea guvernului, după e NE n 
încercase să omoare în faşă “Organizaţia LE : ia 
Mihail” Urmărit ca pe fiare, reușise i, ra Met 
față'n faţă. I-a pus mâna pe umăr, pa = dee 
descărcat pistolul în cap. Go astar eg SA iii ae 
răgazul să-și facă semnul crucii, să moa aa E cut A 
Duca nu credea în neamul pe care-l AR ară î E castelul unde 
L-a fulgerat pe peronul Sinaiei, nu cet “Nik Constantine 
Carol II se lăfăia în orgii cu ţiitoarele. Și Ci în suetele br 
cu au mai fost doi Macedoneni SAE Grecilor, Bulgarilor, 
tragedia unui popor sfârtecat de gr pelimace și Ion (arii? 
lugoslavilor și Albanezilor. DOE Celica fraţilor a 
ci caigprin fas op ei numai în surghiun tă? 
Macedoneni din Balcani ce de se = fost condamnați au IE, 
Amândoi (nefiind autori principa! 
la câţiva ani de închisoare) a 


. x ca și N 
u cerut acecâşi pipi voie parle 
condamnat la muncă silnică 


i de 
pe viață, Iuând 145 


i 


din păcatul care era prea strivitor pentru unul Singur. Ei Şi-au 
ales această ieşire nenorocită, supunându-se legilor Pământești, 
intrând în beznă de vii. Milioanele de români necăjiţi și “streini 
la ei acasă, le-au făcut imnuri, trecându-i în legendă: 

Un neam întreg însângerat 

Cerca să fie răzbunat ..... 

„„...„ Arhanghelul ne-a ajutat 

Să pedepsim pe vinovat 

Nu ne'nspăimântă niciun chin 

Putem să și murim... 


Imnul Nicadorilor (Niculae, Caranica, Doru) 

— «Adevărat, moş Ene!» făcui eu după câteva clipe unde 
toate aceste petrecanii îmi trecuseră prin minte pentru a nu știu 
câtea oară. «Asta-i mișelie curată ce fac ăia, acolo sus! Văzând 
că n'au dreptate, m'au nici curajul să iasă în față să tragă cu 
pistolul. Umblă pe din dos cu mișelia, cu gândul că nu vor fi 
aflaţi de nimeni, ucigând pe acela ce le strică interesele.» 

Moş Ene tresări din tot corpul, căscând ochii, făcând o mutră 
proastă la mine. Viclenia din el îl înfățișa ca pe un vinovat în 
fața mea, dându-i un aer de părea că-i cuprins de frică. L-am 
salutat, părăsindu-l cu desgust. 

De multe ori, ore întregi stam de vorbă amândoi şi ne 
despărțeam prieteni. Câteodată însă o negură se aşternea pe 
ființa lui îmbătrânită. Atunci, plictisiţi unul de altul, pentru 
felul lui de a stâlci frumuseţea discuţiei, ne despărțeam obosiţi 
şi apoi mult timp după aceea nu mai vorbeam. 

De pe uliţa strâmtă pe care mă găseam, am traversat şoseaua 
plină de praf şi dând după un colţ, pe o cărăruie ce mergea 
printre gard și fântână, mă întâlnii față'n faţă cu Sorica, sora 
mea cea mai mică. În loc să se bucure de întâlnirea noastră, 
făcu ochii mari speriaţi spre mine. Sudoarea făcea urme pe fata 
ei murdară ca şi cămășuţa de pânză aproape fără mâneci, lungă 
numai până deasupra genunchilor. Părul bogat în cap își păstra 


ondulaţiile naturale, dar Tăvăşit ca de furtună. Tinea mâinile la 
spate și IŞI muşca buzele a vinovăţie, căutând cu privirea în 
dreapta şi stânga. Părea că 


A vrea s'o ia la fugă înapoi. Mă 
apropiai de ea şi o apucai de barbă. Ea ridică privirea spre 
146 


> i 


i y Abia 
mine, dar rotea ochii a rușine, dându-i peste a 
Tinea mereu mâinile la spate. 
* «Ce-ai în mână?» O întrebai eu blajin. 

, i ermin întreb : 

ÎN Ppucai asa area, ea și începu să VOrbească 
scâncind: 

_ «Ouăăăă!» 

— «Ouă? Hai, îugi repede! Te aştept aici! şi Spusei eu 
dându-i curaj, făcându-i vânt cu mâna. 

Așa făceam și eu când eram mic ca ea. Fur 
duceam la băcan de cumpăram bomboane. Băca 
copiii le furam, dar pentru interesul lui păstra se 
din tot satul. : - 

Sorica, împinsă de mine, începu să fugă pe şosea de-i 
scăpărau călcâile. La punerea picioarelor pe pământ, praful 
sărea în toate părţile ca bătând întro mocirlă. Ajunse la 
prăvălie în mai puţin de două minute, dar la întoarcere mi se 
părea că nu va ajunge într'o oră la mine. Venea cu pasi mici 
neregulaţi, gânditoare, ținând hârtia deschisă întro mână, în 
timp ce cu cealaltă, numai cu un deget, separa bomboanele pe 
culori, numărându-le. Părea că uitase de mine. După ce-și făcu 

i a. A 3 5 
socoteala ei, arunca una în gură, ridica capul în sus şi porni ca o 
furtună. Din fuga cu care venise mă încolăci cu braţele de mij- 
loc, mai mult de picioare, strângând hârtia de-i ieşea printre 

» 
degete. | j 

— «Na şi ție una!» îmi spuse ea slăbindu-mă cu încleştarea. 

Tinea hârtia întinsă în faţa mea şi eu începui să le număr 
fără să vreau. «Trei bomboane pentru un ou! Hoţ mai € şi 
băcanul!» gândii eu. 

— «Oh! Stăncuţo! Am mâncat aşa de multe azi, că mă dor 
dinţii!» m tisă € 

— «Vă dă bomboane acolo la militărie?» a bela 

ii la * » auzite dela tata şi dela recruu. 

Eu gândii la cartoafele auz ala N al 

— «Hm!» făcu ea din cap a regret 
militărie. î 

Intraţi în casă, începui să So 
pi lo oa rece coeur pu 0 A mul Căutai la oalele cu 
Angheluţă ce păzea vițeii pe lunca Și al eae tot ei mâncaseră 
lapte acru și coji de pâine uscată, de p 


iment, an 
: sătul dela regim 
numai miezul. De mămăligă eram A 


p şi într parte 


am ouă si mă 
nul știa că noi 
cretul copiiilor 


c în dulap după ceva de 
nimeni în afară de ea ȘI 


m a 


ie ÎN 


t să-mi fac. În timp Ce eu mânca nzeaalin5 usa UGBIă 

renunțat * mă întreba de trenul ce merge cu roatele pe ficare şi 

boanele și un, despre casele unele peste altele de pe la 
) 


cază ca un neb ps : În aici eat 
de unde numai boierii locuesc ŞI câte alte imaginati 
Orașe, a 


copilărești. A 
CALVAR ÎN FAMILIE 


E RI L e a DRE e sa tit 


All iberat de militărie, am făcut O cerere la Ministerul Agricul- 
turii pentru un post de agent agricol. Ministerul a admis-o, d 
Camera de Agricultură a judeţului mi-a Tespins-o cu citata 
“lipsă de locuri vacante.” : 

Din funcţionar cum ar fi dorit tata, mă văzui nevoit să-mi 
caut un loc de administrator, undeva pe o moșie. “Să fug și să 
înjur toată ziua după golani” nu-mi plăcea, dar după socotelile 
mamei puteam câştiga şi face o situaţie mai bună. În primăvară 
urma să trec Siretul pe moşia unei doamne bătrâne, ce numai în 
timpul verii venea dela Bucureşti s'0 vadă. 

ntre timp însă, eu, mă interesam de viața din sat. Pe lângă 
prietenii de aici, făcusem legătură cu încă alţii de prin satele 
vecine, făcându-ne vizite mai în fiecare săptămână unii altora. 
Alături de noi erau şi două grupuri de fete. Pe lângă noi însă, la 
cântecele tineretului, țăranii de toate vârstele se adunau, cântau 
cu noi şi ne îmbărbătau cu sfaturile lor. Bucuria mare era că în 
acel an veniseră în fruntea noastră şi doi învățători din sat, ce 
de mult nutriseră sentimente bune fată de Legiune. Eu le 
respectam poziţia şi sfaturile şi ei se mândreau cu mine. După 
Crăciun, în câteva zile, făcusem cu toţi tinerii 0 groapă cât o 
| casă în pământ, pentru gheţărie. În ziua când am spart ghiaţa pe 
| Siret, săriseră în ajutorul nostru țărani legionari şi nelegionari, 
| majoritatea “Ostaşi ai Domnului” de-ai mișcării religioase a 
Părintelui Iosif Trifa. Căruţele făceau o coloană de aproape 
jumătate de kilometru, defilând prin ochii autorităţilor ce 
spumegau de mânie. Autorităţile, în toate operele «E 
binefacere, ajutorare reciprocă sau construcție, vedeau Ia 
politică. În sat, Cojocea nu îndrăsnise să se arate ni iei 
fereastră, dar la Târgul-Nămoloasa, primarul ederaeik î ied 
is că-şi pierduse cumpătul. Jandarmii ar fi trimis Loa 


149 


E Sp 0 RA iii 


textul desordinei, dar intimidaţi de număr au in- 
acasă sub PIC xcând că maude și nu văd nimic. Dumitriu 
trat în cârciumă a ciumă, înjurând pe toţi acei ce săriseră «şa 
intra şi ieşea din € SIR Nu-l deranja afacerea gheţăriei, cj 
facă gheţărie aa care conta el în toamna viitoare. Numai 
si pie Ape Beat legionarii îl amenințau serios în dem. 

S ; i liberal. 

Le ni de glie viața satului făceau să-mi râdă inima de 
Nara dar întors acasă la tata O tristețe neînțeleasă mă 
chinuia. Toţi fraţii şi surorile mele, dela cel mare până la ce] 
mai mic, învăţaseră cântecele din cărticica mea. Cântau cu toții 
în cor, făcându-l câteodată pe tata, care se uita la e! pe furiș, 
zâmbind, să iasă afară din casă. Când le scăpau cuvintele, atunci 
Stefana li le amintea, ei ascultând la glasul ei ce curgea aşa de 
usor si melodios că însuşi eu o ascultam pe gânduri. Inima ei 
curată, prin cântec arăta în adevărata ei lumină credinţa de care 
era cuprinsă. Din focul nevinovăţiei ei aprindea până şi cele mai 
încrustate inimi de nevoi și griji. Când cânta crea o atmosferă 
de vrajă în jurul ei. Răspândea o înviorare în toate ființele, 
numai în ființa lui Alexandru nu. Stam și mă uitam lung la el, 
căutând să-i pătrund fiinţa, să văd dacă se petrece ceva în el. Îl 
supăra mai mult, decât să-l învigoreze sau să-i lumineze ființa. 
Câteodată încerca să cânte şi el cu ceilalţi, dar melodiile îi 
ieșeau stâlcite din gât. Mă munceam să găsesc cheia acestui 
fenomen, deoarece pe afară sau pe câmp, îl auzeam câteodată 
cântând cântece de lume, ca “leşi loană la portiță; “Iubita mea 
cu ochii verzi, “Drag mi-a fost calul bălan; etc., etc. În astfel de 
cântece melodia lui era liberă și focul ei îl dăruia unei iubiri 
închipuite din sat. 

In grupul meu de prieteni, îl aveam şi pe Costică cu care 
Alexandru se dușmănea tacit pe tema unei fete. Costică se 
bucura de sprijinul meu şi el, Alexandru, crezând că nu-l iubesc 
îndeajuns, nu-mi mai era acel intim de mai înainte. Rivalitatea 
lor ieşind la suprafață, căutai să-i împac, dar aceasta până la 
Doga E Meg, pe mine, când începuseră să se bată. Costică, 
aia A 8 ia în acea primăvară, Alexandru cu trei 
du nea 25 si mai voinic, dar Alexandru ius şi cu 
dumineca, CAD a ate aceste hărțuieli însă până într'o zi de 

m în curtea şcoalei din sat la o serbare, 
150 


0 III 


juca la cântecul unui fluier, Alexandru, î 


auzii strigăte pe islazul de alături. Din mijlocul tineretului 
» Care 


: 7 Ntovărăşit de y 
începuse din nou bătaia cu Costică care o ținea fo Sa e 


el. Fata fugise, iar ei strigau unul la altul în timp ce Nita 
pietenul lui Alexandru, nu zicea nimic, Costică Striga fii 

vapropiaţi că vă spintec, învârtind un Cuţit în mână de 
scânteiau razele soarelui. Alexandru, cu un băț în mână, îi da 
roată să-l lovească, dar nu îndrăsnea să se apropie de ef Tot 
încercând să se lovească şi strigând unul la altul, Costică se 
retrăgea mereu spre şosea. Ajungând aici, îl auzii pe Alexandru 
strigând la Niţă: «Pe el mă, că-l scăpăm!» Lovi cu bătul în 
pământ, frângându-l în două și cu una din ele aruncă asupra lui 
Costică. Acesta, spre nenorocul lui, este lovit peste mâna cu 
cutitul, pe care îl scapă jos. Desarmat de arma cu care își tinuse 
asaltatorii la respect, deveni apoi prada loviturilor de bete. 
Alexandru lovea des cu scurtătura, iar Niţă mai rar, dar mai 
sănătos. Costică nu cădea, dar sângele începuse să i se aștearnă 
mască pe faţă. La o ultimă lovitură dată în cap de Niţă, începu 
să se clatine pe picioare numai. Nimeni nu sărea să-i despartă. 
Eu însumi am rămas împietrit locului, deoarece distanța era 
prea mare ca să ajung la ei înainte de a se termina bătaia. 
Scăpat pe şosea, Costică a început a veni spre școală cu pași 
obosiţi, ştergându-și din când în când cu mâna fruntea plină de 
sânge. Câţiva țărani vrură să-l sprijine, dar el, flăcău voinic, îi 
înlătură cu coatele în semn că mare nevoie de ei. leşisem pe 
marginea şoselei şi, galben de mânie și ruşine, sub privirea 
mulțimii, nu știam ce să fac. Să mă duc la el sau nu? Ajuns în 
dreptul meu, se opri o clipă şi fără să spună 0 vorbă, lăsă 
mâinile în jos în semn “na, că s'a întâmplat ceea ce trebuia să se 
întâmple Sângele de pe fața lui mă scârbea şi totodată părea 
că-mi vorbeşte: “Aşa se dispută rivalitatea asupra unei see 
când doi au aceeaşi tragere spre o inimă, unul din ei Set: 
dispară în luptă Numai că lupta lui Costică pita . 
după cum inegală ar fi fost şi lupta între ei doi. XE see ete 
strivit pe Alexandru numai cu greutatea corpului. d toba 

ne-am uitat lung unul la altul şi apoi Costică ŞI- 

drumul spre casă. Ă 
Între timp parte din prieteni, : 
adunaseră în jurul meu, iscodindu-mă din 


flăcăi şi mai bătrâni, se 
n ochi să-mi vadă 


151 


——— 


starea sufletească. Însăși tatăl lui Costică, care era prieten bun 
cu nenea Gheorghe, părea că VeXusG să-mi ceară socoteală de 
ceea ce se întâmplase. Mi-a întors însă spatele şi a plecat după 
băiatul lui cu care se mândrea între legionarii din sat, bătut de 
nişte mucoşi. După el am plecat și eu acasă bătut de gânduri. 
Când să dau colțul după şosea, mă întâlnii cu nenea Gheorghe. 
Nu departe, mut, se uita întrebător la mine și după ce ne-am 
privit puțin, scuipă în pământ, blestemând: «Măi, măăăi, măăăi! 
Mare-i puterea dracului! Tu ce-ai făcut, mă? Ai dormit între ei? 
N'ai putut să-i împaci?» i 

Ajuns acasă îl văzui pe tata galben ca ceara, plimbându-se de 
colo până colo prin curte. Mama schimba mâinile într'una când 
dela piept la gură, când dela gură la piept. Alexandru, harnic 
fără pereche, la toate muncile grele, îl înlocuia pe tata; la plug, 
la coasă, în grajd, la cărăuşii, el era peste tot cu carul. Toţi cei 
din casă țineau la el. Ca să iasă la lume, părinţii îi făcuseră 
haine de vară şi de iarnă, îi cumpăraseră căciulă de astrahan şi 
cisme, așa cum credeau ei că merită un băiat în care își puneau 
toată nădejdea. Îndrăsneţ şi glumeţ, el trecuse de mult în rândul 
celor mari şi fetele din sat începuseră să-l ia la ochi. Când 
credea că nu are şanse de reuşită, ca să-și facă curaj, înainte de 
a pleca în sat scobora în pivniţă şi trăgea o jumătate pe gât. 
Tata şi mama îl vedeau, dar te teamă să nu-i strice gustul de 
viață, închideau ochii la aceste mici ieşiri. Erau îndeajuns păţiţi 
cu mine, care nu puneam preţ pe îmbrăcăminte şi refuzasem 
să-mi facă până şi cisme. Faptul că nu jucam în horă îi durea 
deoarece “ieşisem afară din rândul lumii” Nu mai ţinuseră 
socoteală de mine şi numai după un an de joc în horă o 
măritaseră pe Neaga după un băiat scăpat de militărie, ce era 
singur la părinți. Acum cu Alexandru puteau să se mândrească 
și ei. Îi făceau toate după plac şi nici cu cuvântul nu îndrăsneau 
să-l mustre. Auzind de bătaia de pe islaz cu ciomege și cuțite, 
păreau ca munciţi de friguri. Amândoi se plimbau întruna. 
Scoteau capul pe poartă la şosea să vadă dacă nu le vine odorul, 
se retrăgeau, intrau în grădină şi se căţărau pe garduri privind 
în afară, scoborau, veneau în curte, apoi din nou la poartă. 
Căzuse întunericul, când auzii la poartă țipetele lui Alexandru: 
«Aoleu! Ah!» Tata însă îl bătea şi-l judeca cu o voce îndurerată 
că-și pedepsește odorul lui drag: «Hă! Ceruw mă-tii! Ţi-a 
152 


înfierbântat sângele oalele cu vin din b 
şi să te baţi pe fuste cu flăcăii mai ma 
mai sunt în sat decât Chistruioasa aia a 
Tata îl bătea și-l judeca, în timp ce mama, ca de Dată 
căsnea să-l oprească. ÎL bătea și-l judeca prea tarziu ae. după 
cele întâmplate. Costică, ajuns acasă s'a culcat și nu șa a: 
sculat decât a treia zi când tatăl lui, rupt de Oboseală dela plug 
seara l-a pus în căruţă să-l ducă la Spital la Focșani, pe 
jumătatea drumului însă și-a dat sufletul în brațele mamei lui, 
si, Neagu, tatăl lui, a făcut drumul intors acasă cu el mort. 
” Jandarmii îl căutaseră de a doua zi pe Alexandru, dar ej 
plecase cu tata la plug. Seara la întoarcere, tata, care nu, vrea 
să-si lase băiatul schingiuit de plutonierul ce-i percheziționase 
casa în mai multe rânduri din Cauza “studentului, s-a dus el în 
locul lui, spunându-i că-i fugit de frică. Tata nădăjduia într'o 
împăcare cu nenea Neagu. A treia zi însă, când aflase că Costică 
murise, devenise negru ca pământul. Peste vorba şi vrerea lui, 
nenea Neculai l-a pus noaptea pe Alexandru în căruță și a fugit 
cu el predându-l la Parchetul din Focşani, în nădejdea că-l va 
scăpa de bătaia jandarmilor din sat. La plecare, el îmi spuse că 
și eu să mă ascund, altfel, jandarmii în furia lor își pot potoli 
necazul pe mine. Eu nu știam ce să cred şi ce să fac, dar imediat 
după plecarea lui, auzii cum jandarmii, conduși de plutonier, 
făcuseră să sară în lături uşa dela curte şi în fugă înconjurau 
casa. La ochii plângători ai mamei, am dispărut repede prin sală 
şi deschizând uşa, am luat-o după grajd fugind în grădină. Auzii 
r i în u inii după €l, un jandarm căzuse 
numai cum în urma mea, cu câinii după el, un Ja LEE 
în fața uşii prea târziu. De după un copac priveam i E 
luminau odăile una după alta. Mama plângea și cor Cu i 
mai mici, iar tata fu SCOS afară între tipe Baie, zi 
— «Unde-i, mă, criminalul? Spune!» îl lovea p 
arma peste piept. ot 
— «A fugit de frică, domnule plutoni b e ec câra 
— «Da studentu', mă! Unde-i studentu' să Sp 
el! Acum am tot motivul!» _nrivind în zarea 
Siariglipita de copac isemurând Si ma el în curte, 
fascicolelor de lumină, cum îl pala, SME «imaruiiDăgădati 
omnipotentul zilei. Ce-i drept CI 


3 mocnească în 
3 = c ce făcuse $ 
plutonierul, căuta să-şi verse un fo 153 


na: 
eci? Ai Început să miroși 
TI Ca tine, mă? Altele nu 
lui Neacşu? 


ui 


> 3 


el autorităţile satului. ; 

— «Da nu-l mai bate aşa, domnule!» se repezi mama la el. 

Dintr'o întorsătură îi trase şi ei o palmă, “trimeţându-o în 
mă-sa. 

Din fricoasă cum 0 ştiam pe mama, din plecarea forțată a 
capului dela lovitură, o văzui apucându-l pe plutonier de gât. Îl 
zgâlțâia şi-l scuipa ţipând la el: «Câine! Ai ordin dela parchet să 
faci control, dar nu să baţi! Câine!» 

Ceilalţi copii o înconjurară ţipând şi trăgând de ea. O bus- 
culadă de ţipete şi paturi de armă ce făceau umbre fantastice în 
besna cerului. Mam pomenit fugind spre ei, dar m'am oprit 
repede, văzând că jandarmii îl luaseră pe tata şi căutau să iasă 
cât mai repede pe poartă. Mama se urcase pe prispă şi bles- 
tema, strigând în noapte cu caşmirul ce-i căzuse de pe cap în 
mână: «Huooa! Bandiţilor! Altceva nu ştiţi să faceţi decât să 
bateţi? De asta fuge lumea de voi! Bandiţilor! Ce? Credeţi că 
Ioana lui Neagu îi mai nenorocită ca mine? Credeţi că mă 
bucur de nenorocirea ei? Nu avem destulă nenorocire acum pe 
capul nostru? Huooa! Golanilor! De asta fuge lumea de voi!» 

A doua zi după amiază, tata fu lăsat liber deoarece parchetul 
telefonase la post predarea lui Alexandru şi înaintarea lui 
pentru facerea reconstituiri. Toată lupta de a-i ridica paharul 
încercărilor acestora fusese în zadar. Alexandru a trebuit să 
ispăşească o parte din păcatul crimei la faţa locului prin bătăi și 
pulpe rupte de dinţii câinelui șefului de post. În afară de crimă, 
el trebuia să mai ispăşească şi ura autorităţilor nutrită de ani 
împotriva neamului lui Mihalcea şi mai mult împotriva mea, 
despre care credeau că le stric planurile de viitor. Când intrase 
pe poartă, tata, mi se păru îmbătrânit cu zece ani în noaptea 
aceea. Nemâncat de două zile, cu inima neagră în el de supărare 
şi griji fiind sezonul plugăritului, mai fusese şi bătut și ținut 
treaz în hărţuieli toată noaptea. 

— «Ce-au cu tine, mă?» mă întrebă el către seară, după ce își 
mai revenise în fire. «Parcă tu l-ai fi omorît! Plutonierul Şi 
primarul numai pe tine te înjura! Ferească Dumnezeu să le cazi 
în mână!» 

Casa noastră rămase încă la discreţia percheziţiilor întărite 
de parchet. Plutonierul venise în control de cu seară întovărășit 
de jandarmi, dar eu stam ascuns peste drum la vecin. Alexandru 
154 


mu căzuse în Sat ȘI Cu nu puteam fi de niciun folos tatei 
dase vitele de muncă și plugul Ia fraţii lui ca sa futa Ale 
până după reconstituire. În acest timp însă în aia arăturile, 
jucruri ce eu nu mi le Puteam închipui, Vlad ba ge 
primarului, fost contabil la 0 bancă unde delapidase ai a 
prins, îşi tăiase beregata cu briciul, deştept ŞI Cu influentă nt 
Jecă şi el la Focşani, la Organizaţia județeană a partidul 
Totul Pentru Țară, expresie politică a Organizaţiei zii 
Arhanghelului Mihail! Și povesti întâmplarea cu fratele meu 
Sriitin APA) audă si dădu cu părerea că eu nu fac cinste 
Mișcării Legionare în sat, deoarece neamul din care mă trag 
este “hoţ și bandit” Șeful judeţului însă 1-a trimis la învățătorul 
Cerchez din sat, care ca şef de garnizoană, era singurul care 
trebuia să-şi dea avizul în această afacere. Întors la învățător, 
Vlad, ce se înrudea în de aproape cu nevasta lui, îl convinse 
repede că eu trebue neapărat să fiu alungat din Mișcare, 
Nefiind bun de nimic în treburile gospodăriei în timpul aces- 
ta, mă hotărîi să plec la Focşani, unde se ținea peste o zi o 
adunare generală legionară pe judeţ, sub preşidenţia lui Victor 
Vojen. Cu două ore înainte de adunare trecui pe la restaurantul 
lui Statache, unde trăgeau de obicei ai noștri, ca să iau şi eu 
ceva în gură, că nu mai mâncasem de zile cum trebuia. Aici, 
spre surpriza mea, dau peste învățătorul „Cerchez cu nenea 
Gheorghe, întovărăşiţi de Vlad. Câte-şi trei stau la O masă și 
beau ceai fierbinte din pahare de o jumătate de litru. Cel mai 
vesel dintre toţi părea Vlad. Învățătorul Cerchez zâmbea a silă, 
iar nenea Gheorghe, negru de supărare, obosit de gânduri şi i 
drum în tot timpul nopții cât mânase caii. Nenea SE e 
care nici nu mi-l puteam închipui în acel timp pe gi = 
omului îi crăpa buza de lucru! Întotdeauna când ze iesi 
portant la centru, puneam mână dela mână toţi, A piili ii 
trimite unul din noi ca să facem faţa acestor leg S E „ip ami 
era cu Cerchez la Statache. “Dar ce căuta icar Cu uliaă 
pusei eu întrebarea, dând cu ochii peste îi i iad a fbedă 
companie peste tot primarului şi plutonieru E care el, Vot, 
Codreanu, ăla care vroia să facă o lume d, cate un: fapt de 
Sar fi simţit ca un tăciune în să . da întreagă Şi nu 
delapidare ca al lui l-ar fi ţinut la OCn pa de 


mai 
Rd scopul de a 
: 4 a ea alai torităţilor, CU 
liber la lumina zilei, în mijlocul au ji 


“n 


= 


da alte lovituri! Ce-i cu Vlad lângă ei? E 

Din voios cum era, făcu o mutră proastă ȘI se pipernici cât 
un copil, când mă văzu. Cerchez căsca gura, iar nenea Gheorghe 

ivea ca un speriat. 
pa cu is mă, pe aici?» mă întrebă Cerchez, rupând 
tăcerea. 

—«Cu mine, ... ? De! Mă ştiţi că-s bătut de Dumnezeu ...! 
Uite-aşa, umblu pe drumuri! Dar ce-i cu Domnia Voastră aici? 
îl întrebai eu, care începui să le miros gândurile. Şi adresându- 
mă lui nenea Gheorghe: «Aș fi venit cu Matale cu căruța, nene 
Gheorghe, dacă mi-ai fi spus! N'aş fi făcut o noapte întreagă pe 
jos! Uită-te cum arăt!» 

—«Mă, uite despre ce e vorba!» începu Cerchez Stângaciu. 
«Noi am venit să raportăm cazul tău la centru!» 

Vlad părea şi mai încurcat lângă el. Îngălbenise. 

—«Știi prea bine!» continuă el, «Asta-i un caz grav... 
fratele tău a făcut o crimă şi tu ești responsabil... !» 

Pe mine mă cuprinseseră sudorile, iar Vlad părea că învie. 
Nenea Gheorghe sta cu capul plecat la pământ. Eu aveam în 
deajuns pe capul meu şi prietenul meu drag Cerchez mă mai 
acuza încă. Meritam acea acuză, dar răspunderea lui nu 
înțelegea să şi-o arate. Mă acuza numai pe mine. De luni de zile 
îi spusesem de neînțelegerea între fratele meu şi Costică cu 
gândul să lucreze şi el în această direcţie. ÎI avea pe nenea 
Neagu vecin și prieten, şi cu toate insistenţele lui nu reuşise nici 
el să-l despartă pe Costică de fată. Alexandru nu era considerat 
printre prietenii noştri, dar ca frate al meu, faptul că nu-l putui 
ține în mână, era mai acuzator pentru mine. Şi eu și Cerchez 
nădăjduisem că lucrurile se vor aranja singure, când Costică va 
fi plecat în militărie. Dar răul avusese grijă să aranjeze 
nenorocirea cu câteva zile înainte ca această speranţă a noastră 
să se împlinească. Fata fusese mai tare şi ameninţa să vâre 
răceala între noi. Acum eram pe punctul de a ne rupe sufleteşte 
unul de altul. Și în afară de nenorocirea întâmplată pe capul 
nostru mai venea și Vlad, unealta altor interesaţi, ca să ne ter- 
mine cu sforăriile lui. Privindu-l mă încălzii de-a-binelea și din 

acuzat cum eram, începui să-l acuz pe Cerchez: 

— «Da! Eu sunt mai vinovat ca dumneata! Dar în fapt mă 
învinuieşti de acest lucru, ca şi cum te-aş învinui eu, că dum- 


156 


neata, care €Ști Văr primar după soție cu Via, ș 


în casă dumneatale, n'ai fost în stare Să- ri, fiecare zi 


| cunosti Și SA-I si 


delapidează banii depunătorilor, ca mai Zaza , simţi ca 

să-și taie beregata vrând să se sinucidă.» 1€ prins si 
Vorbeam, dar totodată îi dam şi de înțeles că îi 

xrerea de a mă da afară din Mișcare numa junsese ja 


mai la sfatul | 
Chiar așa de tare ca să 
a Să-l facă Notar, si g 


care ar fi vrut să aibă în sat o mișcare nu ui Vlad, 
ia din voturile primarului liberal ce sper. 
miscare fără “bandiți” de ai lui Mihalcea. 

Când terminai de spus “vrând să se sinucida: 
Vlad cu cârja. Când o ridicai din nou, Cerchez săr 
iar Vlad pe după spatele lui, pitiș a ieșit afară 
printre străzile încâlcite. Statache se repezi la mine, “că îi dau 
clienţii afară, dar văzându-l pe nenea Gheorghe lăcrimând a 
uşurare s'a domolit. Cerchez sta în fața mea ca un înmărmurit si 
Jăcrima şi el. Prin ieşirea mea nestăpânită, îl rupsesem de Vlad 
si ca un trezit dintr'un vis urât îmi mărturisi în şoaptă: 
*—«Măă! Parcă Dumnezeu te-a trimis! Altfel... făceam 
prostia! Ce s'a întâmplat înafara puterilor noastre, să le judece 
Dumnezeu cum va vrea!» 

La adunarea generală, legionarii erau adunaţi din tot județul. 
Vojen ne-a vorbit mai mult de situaţia generală a Mișcării 
Legionare din ţară, unde guvernul liberal întrebuința toate mij- 
loacele pentru a o compromite şi distruge. 

— «Camarazi!» ni se adresă el cu vocea lui tunătoare. 
«Dusmanii ne acuză de a fi complotiști, asasini, falsificatori de 
bani, etc., etc. şi ne împroașcă cu noroiul însutitelor minciuni 
sub scutul acestor libertăți democratice de care numai ei se 
bucură şi le interpretează cum vor în folosul lor. Dacă am 
începe să-i tragem în faţa justiţiei corupte pentru calomniile pe 
care ni le aduc, ar însemna să ne uzăm toate forțele în vânt. Ei 
Ştiu că pot să ne învingă pe acest teren şi pentru aceasta De 
i E Aita tii oarea să ne 
provoacă. În situaţia de astăzi noi nu putem nici on Si 
o apărăm. Ei au forțe uriașe la dispoziție. Au ia e 
au presa. Din fii credincioşi ai patriei ce suntem ei det 
de râs în ochii lumii indiferente, şi din Sa propie -ă CA 
noastre, nelegiuire cum numai capul unor prop a A 
ceapă. Noi n'avem forţele de care dispun e 


i i bine ne lăsăm 
acestea, decât să deschidem o luptă inegală mai bine A 


Îl şi lovii pe 
i în faţa mea, 
şi a dispărut 


——.—.—— 


> că 


păgubaşi. Un singur lucru nu înţelegem! Dacă suntem com- 
plotiști, asasini şi falsificatori de bani, de ce nu ne arată 
justiţiei? De ce scriu numai pe hârtie ieftină toate invențiile de 
ponegrire ale lor? Să le creadă proștii? Spre marea noastră 
mâhnire, acest lucru este adevărat în parte, dar va veni odată 
ziua când şi proştii vor deschide ochii. Atunci le va suna ceasul 
de pe urmă! Li se va usca cerneala pe tipare şi gropile mormin- 
telor noastre vor deveni chiar şi fără voia noastră, gropile lor! 
Armele noastre? Grenadele noastre? Sunt sufletele noastre 
încălzite la focul nouii credinți aprinsă de Dumnezeu adevărului 
prin Căpitan pentru mila care o are pentru acest popor 
românesc blând şi iertător până la prostie la el acasă! Armele 
noastre sunt “cenușa trupurilor noastre, aşa cum ne-au învăţat 
Mota şi Marin, lăsându-o pe a lor pe câmpurile Majadahondei 
în Spania arsă de ura lui Antichrist. Arma noastră este adevărul 
de care suntem călăuziţi! Răspândiţi această armă până în cele 
mai umile colţuri de țară! Sacrificaţi tot ce aveţi! Bani, sănătate, 
înfruntați prigoane dar răspândiţi această armă a adevărului, cu 
cuvântul şi prin cărţi legionare! Să ne cunoască toată lumea, ca 
până la urmă să cunoască cine sunt adevărații hoţi şi bandiți în 
această țară fără stăpân! Să punem ţara sub dinamita adevărului 
şi imbecilii, exploatatorii parazitari ai acestui neam să sară ful- 
geraţi în iadul de veci pe care ei ni-l pregătesc nouă aici pe 
pământ... !» 

În locul lui Vlad m'am suit eu în căruța lui nenea Gheorghe 
şi pe la miezul nopţii, câte-și trei am ajuns la el acasă. Dela 
nevasta lui am aflat că reconstituirea crimei fusese făcută și, 
despărțindu-mă de Cerchez, o luai fără grijă pe şosea 
îndreptându-mă spre casă. Totul părea pustiu în sat ca și 
sufletul meu pustiit de gânduri. Alexandru criminal, timp pier- 
dut, judecăţi, bani. De unde atâţia bani? La astfel de judecăţi 
avocaţii cereau până la despuiere celui căzut în nenorocire. Şi 
cel cu vina trebuia să dea, altfel își prelungea timpul ocnei, 
Chiar dacă n'ar fi fost aşa de vinovat. Dar la Alexandru crima 
era fapt şi o uşurare îi putea veni numai dacă jurii îl absolvau 
de premeditare. Numai “dacă, altfel zece ani erau floare la 
ureche pentru el. Mă munceam în aceste gânduri şi dela bles- 
temele, din care nu-l mai scoteam, începuse să-mi fie milă de el. 
N'apucase să iasă bine în lume nenorocitul Şi îşi băgase viaţa în 
158 


ocnă! Făceam socoteala totalului pe care tata |.» 
în bani din vânzarea vitelor lui crescuț fi 
andea să le dea odraslelor lui ca z 


T fi 
e cu atâta in 
Ă, : estre en Ap 
"decăţii. Zece mii de lei, trei perechi de IL: (ru cheltuielije 


Putut face 
udă și 
i i 3 01 buni 
nu-i avea. Vaci, porci ..., cu ce mai rămâ : A 
si să-şi muncească pământul? „= «Trecând pe lân i ție cata 
lui Cojocea, zării lumină printre obloane, iar ea. 
nărmălaie de voci, care mai de care mai răguși TU 0 
rimarului, scoborii șoseaua pe uliţă şi din a 
toată cârciuma pe fereastră, care aici m'avea 
mă despărțea de ei decât trei metri. Vlad Şi el înăuntru, Căzut 
în sat înaintea noastră, nu putuse ajunge decât cu trenul. Se 
balansa pe picioare şi căuta să atragă atenția plutonierului care 
sta la tejghea, roșu ca focul. Ceva mai alături de el, întro 
poziție demnă pentru un inferior, sta sergentul instructor 
înconjurat şi el de câțiva consilieri, care la fel, păreau bătuţi de 
vânt. Vorbeau cu toții, dar discuția principală se purta în jurul 
plutonierului. 

— «Nişte criminali, domnule Șef, ăștia a lui Mihalcea! Țipă 
lumea de frica lor! Azi omoară unul, mâine altul... ! Nu este 
şef de post trecut prin sat care să nu fi fost bătut de ei! Primarul 
atzi „consilierii sunt nimic în faţa lor! Ei nu vor să ştie de or- 
dine!» 

— «Dacă-i aşa, las” pe mine domnule Cojocea! Cu mine li sa 
împlinit! Eu li-s nașul!» s 

Plutonierul dase paharul peste cap şi luă o poziție de mi se 

se sparg şi munţii de ca. 
A cai ca ca dumneavoastră pot să mă mândresct» făcu 
Vlad la el cu vocea răguşită, provocată de cârpitura de aramă 
a, Domnule Vlad! Pe unde am trecut numai gre am 
făcut! Am cernut răul, aşa cum cerni mălaiul de is ata 
Hâc! Și... hâc!... şi... cred... hâl..: că voi face . - - 
hâcl... şi aicib | 

Plutonierul luase mâna după pie pe 
cât vorbise şi o întinse fără să se uite după p za, „ Cârciumarul 

—dUn moment, domnule Șef Teo care uitase de 
scuzându-se, îi umplu paharul, dar pluton 


e. Vrabie, 
la i-l asculta acum P 
băutură, îi întoarse spatele şi-l 159 


Cest colț vedeam în 
Obloanele trase. Nu 


pt, unde o ținuse tot timpul 
» Li 


a — 


pădurarul funcţionar de stat. A a 

—«Eu sunt pădurar, domnule Șef, şi-mi fac serviciul în 

cunoşinţ (vroia să spună “conștiință )! Mă gândese că dacă 
vin la putere legionarii, apoi toți oamenii cinstiți ca mine îşi 
pierd slujbele! Uitaţi-vă aici în satul nostru! Ce S'ar întâmpla 
dacă Paraschiv a lui Mihalcea ar fi primar sau notar, sau mai 
ştiu eu ce altceva mai mare? Toţi oamenii de treabă vor fi 
schimbaţi dela posturile lor! În locul meu de egzemplu” l-ar 
pune pe moşul lui Neculai! Şi ... Ă 

Vrabie se înnecă cu “și” în gât. şi aranjă arma de vânătoare 
mai bine pe spate, ținându-o strâns cu mâna de curea, 
umflându-și pieptul. În sat nu mai era nimeni care să aibă drep- 
tul să poarte armă ca el, afară de jandarmi. EI se credea unul ce 
făcea parte din slujbaşii ordinei publice şi purta tot timpul arma 
cu el. Chiar în zile de sărbătoare când ieşea în lume. Dacă star fi 
dus la biserică tot n'ar fi lăsat-o. 

— «Așa-i, așa-i!» făcură ceilalți în cor. 

— «Vrabie are dreptate!» complectă Vlad. «Închipuie-ţi satul 
pe mâna bandiţilor!» 

—«Lasă-l, nene Vrabie!» îi întoarse vorba plutonierul, 
bătându-l pe umăr. «Pe Paraschiv a lui Mihalcea îl am de mult 
înscris în cărțulia mea! Ştii cum îl păzesc? Îi însemnat de mult!» 
apoi se adresă celorlalți: 

— «Domnilor! Oameni buni! Eu plec la datorie! Mâine 
dimineaţă trimit criminalii la Focşani şi n'am încă procesele 
verbale făcute. Am ceva de plătit aici?» 

— «Nimic! Nimic, domnule Șef!» sar consilierii cu toţi în cor. 
«Ce Dumnezeu! Suntem oameni doar! Pentru șeful nostru? 
Asta a fost cinstea noastră!» îi mai spun ei punând mâinile pe 
piept. «Domnia Voastră sunteți oricând invitatul nostru.» 


La drept vorbind, şeful de post se invita singur şi ceilalți 


plăteau, numai că aveau onoarea să bea cu el, cel mai băgat în 
seamă din comună. 


Auzind că deschid ușa, eu nu mă mai ridicai la șosea ci o luai 
pe uliţă în jos, făcând un mic ocol până acasă. Toţi ai mei dor- 
meau. Mama s'a sculat, a aprins lampa şi mi-a pus dinainte o 
strachină cu varză fiartă. Avea lacrimi în ochi Şi căuta să şi le 


v 
mpinseră la plâns. Îmi era foame și 


ascundă, însă Sughițurile o î 
ca imi tăiase şi restul de poftă de mâncare pe care-l aveam. 


160 


parcă băgam în mine putregai. Când pus 
începu să vorbească cu fața întoarsă dela Tin 


Ci lingura i 

0; 
pe e: 195, ea 
_ «Azi a fost reconstituirea! Să-l fi văzur . 
1 băteau cu armele şi asmuţeau câinile ju 


zi p pe el! ră 
făcuţi praf de-i atârnau făşii pe pământ, iar cica ali 


! Mititelu. | 


ini picioarele pl; 
sânge! Şi de mâinile care erau legate Ia spate tragea a, de 
dinții! Ce tirani mamă? Ce câini? Ce oa cu 


S i meni fără Dumnezeu! 
Numai pe €l îl băteau! Pe Niţă nici nu l-au atins! ,.. Maine 
înaintează la Focșani dacă va scăpa cu viață până mâine 


dimineaţă! În noaptea asta îl omoară câinii! 

Alexandru îşi plătea păcatul lui iar pe deasupra. și pe 
celelalte pe care neamul lui Mihalcea trebuia să le iSpăşească 
fată de autorităţi. 

"A doua zi dimineaţă, tata a luat ceva mâncare şi a plecat la 
post ca să i-o dea lui Alexandru înainte de a porni. Eu, care 
îngrijisem vitele şi pregătisem totul pentru a pleca la arat, 
aşteptam mereu întoarcerea lui. Cineva care trecuse pe uliţă îmi 
spuse că Alexandru şi Niţă erau plecaţi din comună, dar tata tot 
nu mai sosea acasă. Venind timpul prânzului, am scos toate 
vitele afară la adăpat. Urcat pe masa fântânii din dosul grădinii, 
uitasem numărul găleților de apă turnate în uluc. Turnam 
mereu, dar animalele cu capetele înăuntru o sorbeau ca pe 
rouă. Însfârşit, săturându-le, priveam la ele cum se întindeau şi 
se scărpinau satisfăcute de astâmpărarea sete. Vrând să mă dau 
jos, aud dinspre şosea un huruit de motor. Rămăsei locului ca 
să văd mai bine pe deasupra gardurilor la şosea. Nu Ca Ș 
mașină, ci un camion încărcat cu jandarmi, toţi cu baionete = Ș 
armă. De pe şosea a coborit pe uliţă și sa oprit ze e: a 
porţii noastre. Încă din mersul camionului sp asi 
aruncând poarta în lături, înconjurară toată sia ta îsi 
în casă, în bubuitura unui foc de armă ras i sep” 
Câinii, care până atunci ar fi rupt cu dinţii e fugiseră prin 
intrat în curte, speriaţi de atâta busculac sei sezrranăt 
grădinile vecinilor. Lătratul lor furios See Prea că urlau 
formase în urlet lung amestecat cu schela a si sufletul meu 
a pustiu, ca şi gospodăira lui tata e nt să acest fa p 
pustiit. Oboseala sufletească de 0 săptăm sa fântânii ca pironit, 
brusc mi-o răscolise din nou. Stam pe Dă 


i să 
E în stare nici 
ae ii, Nu eram 
indiferent la cele ce vedeam cu och 161 


——.——— 


> 


plâng nici să strig. Totul părea în mine ta Murise frica de 
jandarmi în mine, murise frica de moarte, ar nu eram în Stare 
nici să mă iau de piept cu ea. Stam ca un imobilizat Pe masa 
fântânii şi priveam la cele ce mi se înfățişau înaintea ochilor. 
Țipetele celor din casă mi se păreau că se petrec pe undeva pe 
sub pământ. Apoi îl văzui pe Costică de trei ani—cel mai mic 
din casă—cum în cămăşuţa lui, cu picioarele goale, fugea 
printre baionete în spatele casei ţipând. Un plutonier îl ajun- 
sese din urmă, îl apucă şi-l întoarse spre el, îl întrebă ceva, dar 
neprimind niciun răspuns, deoarece el ţipa într'una, îi trase o 
palmă şi-l lăsă locului. În acest timp în casă se auzeau uşi 
trântite, bătăi cu armele şi țipete amestecate de mă dureau 
creierii. O văzui pe mama trasă afară de doi jandarmi, cu capul 
gol şi numai în cămaşă, purtată la camion. Se muncea cu Ci 
căutând totodată să-şi înlăture părul argintiu căzut pe faţă în 
împotrivirea ei. După ea, alţi jandarmi, mereu câte doi, duceau 
mai mult târîş, în bătăi, pe Ștefana, Ruxanda, iar pe Angheluța 
de 11 ani din când în când, smucită de mână. Fură urcați după 
mama în camion, iar după un scurt control urcă şi cei ce coman- 
daseră expediţia, lăsând în urmă patru soldaţi santinele în jurul 
casei. Camionul plecase, iar pe prispă Sorica, cu încă cei doi 
mai mici ca ea, plângeau într'una strigând după mama. În starea 
de prosteală a mea, mă văzui apucat de spate de mama lui 
Toader şi tras de pe fântână. În ochii miraţi ai vecinilor, mă 
lăsai condus de ea, în timp ce unul din curte striga la mine, 
plecându-şi capul peste gard: 

— «N'ai auzit nimic? Astă noapte a fost împuşcat plutonierul 
de jandarmi care-i pe patul de moarte, şi instructorul, care 
numai ca prin minune a scăpat, rănit la mână.» 

— «Nici nu s'a terminat una și iacă alta! Maica Domnului! 
Omorul ca omorul, mă băiete, dar asta vă termină!» începu ași 
da părerea țața Zamfira. «Păcat de munca lui Şerban de-o viaţă 
întreagă! Ce păcate, Maica Domnului a făcut? Într:o săptămână 


şi-a pustiit gospodăria! Mă, băiete, măăă! Știi ceva încaltea de 
împușcarea lor?» 


— «Ceea ce știi matale aia știu şi eu, țață Zamfiră!» făcui eu 
la ea tras de limbă. 


— «Sigur mă? Nu i-ai împușcat tu?» 
— «Nu ţață Zamfiră!» 


162 


_ «Mă băiete! Ferească Dumneze 
pu ştii nimic Dumnezeu nu Vă va mai da și nene 
cap! Aveţi destul acum! Nu-i nimic! Va trece Ri 
atunci să te ferească Dumnezeu! I-ai văzut Prea , dar până 
te fereşti din faţa lor până când s'or maj domoli! ei, Sa 
timp vor afla făptaşul zh b € Că între 

CA (reiscarătauzu camionul din nou. Jandarmii Începură să 
controleze pe la vecini, întrebându-i dacă nu Tau sal, & 
deva. Ţaţa Zamfira, din gestul generos pe care-l făcuse ia e 
adăpostise la ea, devenise pământie de frică. Îşi frângea ada 
şiise vea «că ce să facă, ce să facă, dacă nu mă spune și mă vor 
găsi la ea. Aș fi căutat să-i dau curaj dar și cu îl pierduser pe al 
meu. În nedumerirea mea 0 sfătuii să-și ia Cobilița şi să se faca 
că aduce apă dela Siret, aşa cum făceau țărancele, cu toate că 
mavea nimic de spălat în ziua aceea. Gândeam că dacă MĂ Vor 
găsi, s'0 scot din încurcătură, declarând Că mă ascunsesem la ea 
fără ştirea ei. În urma ei, doi jandarmi au căutat să intre în 
curte, dar auzind dela o vecină că nu-i nimeni acasă, au plecat 
controlând mai departe. 

La căderea întunericului, după ce mâncai un boț de 
mămăligă, ieşii afară din sat şi prin grădini cu transee şi garduri 
vii de dracilă şi spini, prin mlaștini, abia către miezul nopții, 
ajung în Târgul-Nămoloasa la un prieten al meu. Intrai pe din 
dos şi trecui tiptil pe lângă şira cu paie unde stau câinii la 
adăpost. Faptul că atunci nu m'au simţit nu l-am putut înțelege 
niciodată şi nici acum. Când bătui în fereastră și cei din casă îmi 
auziseră vocea, au şoptit mult până SE deschidă. Fui 
întâmpinat de Gică ce mă trase repede pe sală. 
la Paraschive, măăă! Îi nenorocire, măăă! O i e 
de jandarmi a sosit până acum! Numai patrule Di Si 
chip să mai ieşi afară din ogradă! La fiecare colț €ş îi se 

— «Nu ştii, Gică... ! Nau aflat încă pe cel ce i-a Împuș 

— «Cum mă? Nu i-ai împuşcat tu?» 

— «Nu mă Gică! Crezi tu una ca asta?» 

— «Ah, Christoase, Dumnezeule! Ia 
Toată lumea spune că tu ești, mă! ME Sp res 
preţ pe capul tău... La postul de jan 
treizeci arestați dela tine din cătun 

Am căutat să dorm puţin dar nam pu 


u de năpastay Dacă 


rel 
te uită nenorocire: 


| de jandarmi a PUS 
țe vreo 


tut. Mă gândeam la 
163 


——— 


ji ul meu, cărora le rămăses 
Isstemee st eipRgate ji hotării să mai stau încă ai 
plugurile pe ee că se va descoperi făptaşul. Cum însă nu 
ascuns, în A Gică să stau, pentrucă jandarmii începeau să 
puteam nici i din sat, către ziuă mă refugiai la vreo trei 
ge ae ap pădure. Aici găsii O groapă de obuz din timpul 
cei mondial, dosită întrun pâlc de mărăcini. Fiind plină 
cu frunze uscate, mă băgai în ea, acoperindu-mă până peste cap. 
Am dormit până după amiază. Deschizând ochii, rămăsei cu 
respiraţia tăiată. La doi metri deasupra mea, pe o cracă de 
stejar aplecată, un vultur de câmp cu pieptul aproape gol de 
pene, îşi pleca capul în toate părțile, uitându-se la mine. 
Murdăria sta groasă pe el iar ochii îi scânteiau de saţul ce i-l] 
provoca carnea mea din acea groapă. In pregătirea lui de a se 
lansa asupra mea, se balansa pe picioare, iar eu fără să vreau 
îmi strângeam băţul ce-l găsii repede prin frunziș, nu departe de 
mâna mea. I-0 luai înaite, sărind drept în picioare și când să dau 
să-l lovesc, €l îşi şi luase sborul, bătând cu aripile puternic de 
ridicase frunzele în aer. Mă crezuse un hoit sau mă simţise încă 
viu de nu se năpustise dela început asupra mea? Inima bătea 
puternic în mine la gândul că ce mi s'ar fi întâmplat dacă miar fi 
lovit cu ciocul lui puternic în cap. M'aşi fi mai trezit sau nu? 
Căzui în genunchi și făcui o rugăciune, la gândul că fugeam de 
jandarmi și moartea putea să mă găsească în acel loc neştiut de 
nimeni. Pentru prima dată înțelesei că moartea o poţi găsi mai 
repede fugind de ea decât înfruntându-o. Rușinat de mine 
însumi, ieșii din pădure și o luai spre sat. Ajuns în dreptul casei 
noastre şi văzând santinelele, mă apucă teama din nou. Nu 
Ştiam ce să fac. Să mă predau sau nu? Apucai pe o uliţă lătural- 
nică și ieşii la şosea în dreptul cârciumii lui Cojocea, acolo 
unde, cu două seri mai înainte, ascultasem la sfatul autorităţilor 
din comună. În faţa ei o mulțime de țărani stau roată şi comen- 
tau faptul zilei. Trecui pe lângă ei, dându-le bună ziua. Păreau 
speriați de apariţia mea, dar mă salutară scoțând căciulile ca în 
faţa unui domn. Toată lumea mă saluta. Nu ca mai înainte in- 
diferent și numai după ce îi salutam eu; cu cine mă întâlneam, 


ăi scotea căciula și rămânea locului, uitându-se după mine. 


Ş nd ajunsei în dreptul Şcolii primare, elevii din recreaţie se 
Ocoțaseră pe gard toţi să mă vadă, strigând: «Uite, nenea 
164 


Paraschiv! Uite nenea Paraschiv! Însusi 
credea criminal, venise la poartă în fu 
el, negru de supărare. 

_ «Tu i-ai împuşcat, mă?» strigă el la mine 

_«Nu crede toate prostiile!» îi răspunsej cu di 
prăbindu-mă să ajung la post înainte de a mă fura ae mers, 
mii pe stradă. Jandar- 

Mergeam în pas grăbit, salutat din toate părțile 
criminal ce ar fi trebuit să fiu ucis cu pietre de ia un 
satului. Înainte de a trece pe fâşia de câmp ce des itaă aa 
Nămoloasa de Târgul-Nămoloasa, aruncai ochii în-urria mie 
În spatele meu, la zece-cincisprezece metri, vreo dozei 
treizeci de fiinţe, copii şi mai mult tineret, se țineau după mine 
în aceeaşi cadență. Toţi aveau privirile mândre, de păreau că-i 
duc cine ştie la ce victorie. În urma lor, pe tot parcursul cât 
zăream, şoseaua era neagră de lume. Nici ţipenie de jandarm. 
Satul plin de patrule și eu nu întâlnisem niciuna încă. Intrând în 
Târg, după o sută şi ceva de metri ajung la postul de jandarmi. 
Cei ce mă acompaniau atrăseseră atenţia târgoveţilor, care 
începură să se adune şi ei. Eu intrai în curtea postului, iar ei au 
rămas cu toţii afară. Câţiva mă strigară pe nume, dar eu nu le 
răspunsei nimic. Aici toți arestaţii de afară ce nu mai aveau loc 
prin beciuri și odăi, bărbaţi şi femei, când mă văzură începură 
să vină spre mine, ca la un salvator. În timp ce jandarmii îi 
împingeau înapoi, eu întrebai pe un plutonier major ce sta în 
uşa cancelariei, unde pot găsi pe maiorul de jandarmi. 

— «Domnul Maior a plecat aseară la Focşani!» îmi răspunse 
el scurt. 

Din înfierbântat cum eram, un sloi de ghiață îmi cuprinse 
inima. Aveam oroare să intru pe mâna reangajaţilor la cer- 
cetări. p 

— «Nu-i nici un ofițer pe aici?» îl întrebai eu, uitându-mă în 
lături ca s'o întind din nou afară. 

—Ba da! Este domnul Căpitan, dar acum este plecat în SAR 
pentru cercetări.» aa fe 

Căpătai din nou curaj şi neștiind ce să fac, îmi ae 
braţele pe piept, privind la mulțimea dinăuntru Și e i cartă 
masată pe garduri. Majorul meu, din ip pi 
găsisem, văzând lumea adunată şi auzind strigăte de tate “a 


Cer 


) chez 
gă cu învă „Are. mă 


țătoarele dupa 


e 


> d 


începu să mă privească atent şi după câteva secunde, mă întrebă 
irația tăiată: 
i îs ce ai cu domnu Căpitan? Cine eşti tu?» 

— «Eu sunt Paraschiv! Am venit să mă predau!» 

— «Jandarmi!» strigă el scurt aruncând ţigara din gură ca 
fript de ea. «Puneţi mâna pe criminal! În numele legii ești ares- 
tat!» se mai răsti el la mine, galben ca ceara. Doi mă ţineau cu 
mâinile în sus, iar un al treilea mă controlă cu de-a-măruntul. 
Apoi mi-au legat mânile la spate cu o frânghie. 

— «L-aţi văzut, mă? Dumnezeul mamei lui! Putea să arunce 
postul în aer cu noi cu tot! Băgaţi-l la beci!» mai ordonă el, 
mândru că avusese onoarea să mă aresteze. 

Un sergent deschise uşa beciului şi eu căzui mototol peste 
cel dinăuntru în întuneric. 

— «Ai venit, mă?» îl auzii pe tata cu vocea stinsă. «Credeam 
că ţi-au făcut sfârşitul! Pe mine şi ăștia toți, ne-au smintit cu 
bătaia. Mă-ta este afară cu fetele!» Ruşinat de jalea ce o 
simțeam, nu am putut răspunde nimic, mult timp. 

— «Învățătorul a fost şi el arestat, dar i-au dat drumul. 
Gheorghe la fel. Dintre toţi l-au reţinut numai pe Tudor cu 
ghețăria voastră. 

Afară, în cancelaria postului, mare activitate. Telefonul 
funcţiona fără întrerupere. În aceste zbârnăituri auzii ropote 
surde şi apoi din ce în ce mai puternice, mai clare. Când ajun- 
seseră în curte, credeam că sunt o herghelie de cai. Căpitanul şi 
jandarmii înștiințaţi de predarea mea, veneau în fugă să-l vadă 
pe acel pe care-l căutau. Auzii vocea majorului cum da rapor- 
tul: 


— «Să trăiţi, domnule Căpitan! Am arestat criminalul și l-am 
pus la beci!» 


— «Bine că nu l-ai pus la mese, mă» îi răspunse acesta cu o 
voce amărită. 


Văzui uşa beciului aruncată şi apoi o mulţime de capete 
aplecate deasupra mea să mă vadă. 

— «Urcă-te pe scări, mă!» îmi ordonă căpitanul. 

Mă executai să ajung la înălțimea lor. Cu toţii incepură să 
mă caute la gât, ca babele ce caută copiii mici de gâlci. 
Căpitanul mă cercetă mai lung şi apoi aruncă o privire 
întrebătoare la instructorul ce avea mâna bandajată. Acesta făcu 
166 


o mutră proastă la el, roşindu-se ca focul 
spusese că după împuşcarea plutonierulu 
tatorul şi-i înfipsese unghiile în gât, în 
închise beciul din nou, apoi mă scoase afară pie ina 
jumătate de oră. Introdus în cancelarie fui Supus din „E 0 
control, în ID ce un sergent instructor îmi desfăcea nisa la 

_ «Stânga "*mprejur!» îmi ordonă Căpitanul, e 

Executai mișcarea ca un civil. 

_ «Se vede că ai uitat de militărie, domnule TR, hai? Arată- 
mi gâtul încă ata pi în odaia de alături,» îmi maj porunci 
e], după ce-mi dase roată în mai multe rânduri. 

După câteva minute, unul din majorii cei mai Vechi mi-a daț 
o bucată de hârtie să scriu o declaraţie, unde să povestesc cu 
de-a-măruntul tot ceea ce făcusem timp de o săptămână în 
urmă. În timpul cât scriam, subofițerii se perindau pe rând, 
plecând capurile să vadă ce scriu. După ce terminai, majorul 
mi-0 luă şi intră cu ea la căpitan. Acesta, citindu-o, mă Strigă la 
el cu vocea aspră, înfruntându-mă încă de când pusei piciorul 
peste prag. | 

— «Dar de armele şi grenadele care vi s'au împărțit acum trei 
zile la Focşani nu vrei să spui nimic, hai?» 

Înainte ca să-i răspund ceva, Sunt tras de major în odaie 
îndărăt şi după ce închisese ușa, începu să-mi ia interogatoriul 
după consemnul dat de căpitan. La un moment dat, văzând că 
nu declar altceva decât cele ce dasem pe hârtie, întoarse capul 
întro parte ca şi cum i-ar fi fost rușine de mine, mă lovi cu o 
linie peste umăr şi strigă: 

— «Pe el mă, "tui Dumnezeu” mamei lui!» 

La ordinul lui, văzui sburând uşile în lături şi fui înconjurat 
de o grupă de reangajaţi— plutonieri şi instructori rii e, 
purtând fiecare câte o vână de bou în mână. La le i 
loviturilor credeam că băgau cuțite în i arii le e : 
durere începui să strig, dar auzind-o pe mama țipând : Ra 
înnăbuşii în mine. Intram printre ei şi începând să a “A 
unii pe alţii, urma 0 scurtă pauză. Sa, re : die ie 
apucară de mâini şi trăgându-mă pe spate, «i AIE incepură 
loc. Fiindcă spatele îmi era acoperit de NI Ai sângele ce-ni 
să-mi cadă pe piept. Simţind că mă înnă pc, ca sânge pe 
gâlgâia pe gură şi nas, strigai la căpitan, ImpI“3 Hă 


cul. ecl 
1, €l SC luptase cu aten” 
Care îi Tămăsese Carne 


a 


bătăuşii din față. Odată numai și apoi căzui în nesimţire. Când 
mi-am venit în fire, mă simții ud până la brâu. Turnaseră apă pe 
mine și doi soldaţi căutau să spele încă sângele ce mi se 
închegase prin păr. Mă curăţaseră pe dinafară, dar eu scuipam 
mereu bucăti întregi închegate în cârpele pe care ei mi le țineau 
dinainte. Când mam oprit de tuşit, unul din ei le luă şi el 
aruncă afară la groapa de gunoi. Aveam amețeli și corpul îmi 
tremura ca şi cuprins de friguri. “Eroul din mine, care în pădure 
îmi comandase să înfrunt moartea, nu mai era decât o făptură 
sfârtecată de bestia căpitanului. El era încredințat că eu nu 
eram făptașul, dar vroia să-şi arate destoinicia șefilor lui ierar- 
hici, totodată potolindu-și sentimentul de ură împotriva 
legionarilor, sentiment alimentat—la rândul lui—de cercurile 
guvernamentale în dorinţa de a fi avansat în funcţii şi grad. Al 
cui blestem, Doamne, îl ispăşeam? Ticălosul de jandarm ar fi 
vrut să mă facă să declar că primisem grenade dela Victor 
Vojen, pentru ca mai pe urmă să servească politicienilor inter- 
esați în propaganda lor mișelească. Imi trecu prin minte 
mucenicia lui Sterie Ciumeti, căruia în 1933 i se smulseră un- 
ghiile și fu înțepat cu ace înroșite în foc, pentru ca mai pe urmă 
văzând că mau ce scoate dela el, ne mai putând să-l lase în 
viață, să-l împuște. ÎL împuşcaseră pe un Sterie Ciumeti, 
secretarul Mișcării Legionare, dar pe unul ca mine, un vierme al 
pământului, poate nici în controlul satului înregistrat? Şi 
fiindcă le cunoșteam întunecimea minţii, mă vedeam şi eu mort. 
Dar dacă pe Ciumeti nu putuseră să-l facă să declare altceva 
decât adevărul, aşa mare cum era el în credință, vream să ajung 
şi eu la înălțimea lui. Încălzit de mucenicia lui, ca so iau 
înaintea morții, dau năvală în cancelaria căpitanului jandarm. 

— «Domnule Căpitan! Ce-i asta? Cercetare?» 

În timp ce el mă privea speriat, luându-și ochelarii de pe nas, 
eu căutam să mă desbrac arătându-i carnea vânătă și umflată pe 
mine, cu sângele ieşit linii pe cămaşă. Când scosei o mânecă mă 
pomenii cu un pumn după ceafă, dat de un plutonier ce era 
lângă perete. Căzui cu mâinile pe masă, lovind călimara, 
vărsându-o pe pantalonii căpitanului. Acesta sări în picioare, în 
timp ce același plutonier mă trase de mână înapoi. 

— «Dumnezew mă-tii!! Încă nau ieşit dracii din tine?» mă 
înjura el, ţinându-și pantalonii cu o mână departe de picior. «Te 
168 


vâr iar dincolo.» 
— «Vâră-mă câine! Omoară-mă, că pent 
Vrei să declar ce nu știu? Câinilor „pe Stă âi venit aici 
În acest timp mă pomenii cu un pat de ! 
dreptul inimii, rezemându-mă de perete, ea N piept, în 
mă strâmbam de durere iar respirația grea Ptând să jos 
ee pe cau din nou în pieptul ara să 
înainte. Când încercai să scuip pe podele, acela tut mai uțin 
mă lovise cu arma, mă târi în odaia din care sefia jandarm care 
dat drumul, am căzut jos rezemat de oenie Câna mi-a 
necunoscută până atunci 


p Oboseală 
„pusese stăpânire pe tot : 
Auzeam tot ce se petrecea în jurul meu, dar nu puteam ei ta 


niciun deget. Unul dintre plutonierii majori, însoțit de să mişc 
instructor din sat, strigă deținuții de pe o listă spunân seal 
liberi. La urmă de tot, fură Strigaţi tata, mama si Si piei 
a fost reţinut și vârit din nou la beci. Imediai după Lie 
operaţie, auzii în odaia de alături cum Căpitanul începu și 
declaraţia lui Tudor. EISA, Ja 

— «Uite, mă! Mihalcea spune că în seara când a venit dela 
adunare dela Focșani, a lăsat niște grenade și revolvere la tine! 
Unde le-ai ascuns?» 

— «EI la mine, domnule Căpitan? Minte! Vă jur pe ce am 
mai scump că nu-i adevărat! Aduceţi-l aici în faţa mea...» 

— «Bine, mă! Dacă nu vrei să spui de voie, ai să spui de 
nevoie, pănă la urmă! Spune-mi mai întâi ce fel de revolver 
poartă el? Fiind camaradul cel mai de încredere al lui, poate că 
ai tras şi tu cu el, nu-i aşa?» 

— «Ferească Dumnezeu, domnule Căpitan! Sunt de atâta 


timp cu el împreună dar cu așa ceva nu l-am văzut! Maica 
Domnu... !» 


Pleosc! 

Căpitanul îi trase o palmă, înjurându-l printre dinți, apăsat: 

— «Dumnezeu mamelor voastre de bandiți!» 

— «Aoleu! Nu mă bateţi, domnule Căpitan, pe dreptate! 

Aoleu... 1» 

Pleosc! Trosc! ... 

— «<Dumnezeu” mă-tii! Întinde palma!» 

Trosc! Pleosc! ! 

—«Aoleu!  Aoleuuuuuuuu! Aoleuuu! Don CAIET 
169 


= 


a al» 
a ie ce caii Ține-o întinsă major!» 

Ed dica palma întinsă iar căpitanul îl bătea cu vâna. 
Când îl băgă la mine în odaie, îşi ținea mâinile pe piept de 
iii mă!» începu el a plânge, când mă văzu. «Spun că tu 
ai adus grenade şi revolvere la mine! Maica Domnului); Ce să 
fac cu ele? Să le arunc în Siret, să prind pește și să impuşe 
muşte pe pereţi? Auzi?» . | A 

A doua zi dimineaţă ne bagă la beci—lui tata îi dăduse 
drumul încă pe întuneric —și peste noi îl mai aduse şi pe Ion al 
Floarei, secretar la primărie, fostul meu prieten la început. De 
cum intrase, acesta începuse să se plângă că fusese bătut “ca pe 
fasole; fiind şi el bănuit de împuşcarea jandarmilor. Își plângea 
nenorocirea, dar faţa lui frumoasă şi grasă cum o ştiam, nu se 
schimbase câtuşi de puţin după “supliciile” care spunea că le-a 
suferit. Văzând că noi nu aveam poftă de vorbă cu el, începu să 
ne vorbească frumos şi apoi ne puse fel de fel de întrebări. Mai 
pe urmă începu să înjure jandarmii şi autorităţile ce chinuiau 
legionarii pe nedrept, dar noi care nu știam nimic, nu-i puteam 
mărturisi că ne-am descărcat focul asupra lor, împuşcându-i. Ba 
până la urmă a fost înaintat cu noi la Comandamentul Jan- 
darmeriei din Focșani. Aici însă a fost lăsat liber, după care s'a 
întors direct la postul lui de scriitor. 

Ca persoane neînsemnate şi fără apărare, eu cu Tudor am 
fost aproape trei săptămâni chinuiţi de mâncare de scrumbii cu 
sarea grunz pe ele, de colonelul comandant. EI vroia cu orişice 
preţ să declarăm că noi împuşcasem jandarmii. 

Alţi bănuiţi nu apăreau și văzând că nici noi nu luam faptul 
asupra noastră, ne-a dat pe mâna parchetului. Instructorul 
Justiţiei, după ce ne mai ameninţă şi el cu niște ciomege —cor- 
puri delicte sezisate de pe la alţi delicvenţi — și cercetă în fel de 
fel de chipuri cu experiența lui de instructor, văzând că nu 
scoate nimic pozitiv, ne-a dat repim de celulă aspră. 
Intotdeauna când își pierdea nervii, nu mai contenea cu înjuriile 
la adresa legionarilor: “Bandiţi, criminali, descreieraţi.” Era 
atunci în țară, prin universităţi, acea reacțiune studențească 
împotriva concepţiilor liberaliste materialiste ce lucra de sus în 
jos în masa intelectualilor și învățământul superior. Reprezen- 


170 


tanţii acestor idei pro-marxiste la Iasi Ca Trai 
Ralea, în repetate rânduri fuseseră dupe Aa Bratu și Mihai 
ba primul chiar maltratat, Și funcționarii qe șat0r Maniesaţi 
guvernamentali cu ordinea, prin Organele SIA ţ 
poliţia, nu puteau vedea în studențime qe,a cârmeria și 
descreieraţi, tulburători de ordine. - CA se t huligani şi 
asasinarea morală a poporului prin alungarea i fățiș la 
sufletul lui, aceasta era emanciparea “ca în ETA umnezeu din 
civilizaţie ca în țările din apus. Ni, “marș spre 
Eu pierdusem mandatul de arestare, dar Tudor î 
mereu din buzunar şi citea articolele delictului d ÎL Scotea 
acuzaţi; douăzecişicinci de ani de muncă silnica. Care eram 
— «Uite, mă, Paraschive, măăă!» mi se plângea el. «Puscar: 
pe viaţă, măă! Pentru ce, mă? Oameni nevinovaţi o) uşcărie 
lanţuri la mâini şi la picioare şi greutăţi de zeci de kile mat, Cu 
n acest timp delicvenţii de toate categoriile, criminal, x 
de cai, pungâși, intrau şi ieşeau de prin celule. Într'una din ie 
aud un cântec tocmai în partea cealaltă a sălii: 


Blestemat, de mine te-a depărtat ... 

Dar'ar bunul Dumnezeu să mă văd în satul meu 
Să-mi văd mamă, sa-mi văd tată, 
Sa-mi văd mândra... crudă soartă!» 


În melodia plângătoare şi lină ce curgea ca dintrun izvor de 
căință, era blestem, dorință, rugă, dorință şi iar blestem. Din 
hărmălaia de voci de mai înainte se făcuse o liniște de mormânt. 
Numai. cântecul trona peste celulele reci ce măcinau viețile 
calde. Începură să-mi curgă lacrimile fără să vreau şi contractam 
muşchii gâtului ca să nu dau drumul la plâns în hohot. Era 
vocea fratelui meu Alexandru. Patima cu care-şi cânta focul 
după cei dragi şi dorul de libertate, o împletea cu blestemul 
nenorocului ce-i puse fiarele la picioare. Plângătoare îi era 
melodia, dar strigătul la viață se ridica în el mai puternie < 
oricând. 

Când termină cântecul, hoţii isbucniră în strigăte de bravo, 
bătând lanţurile de pereţi. Pe mine mă cuprinsese mila de el sa 
niciodată. Sufletul lui neîncercat avea nevoie de un e Ă 
prezența mea lângă el mi se părea că nu era 0 întâmplare: 


171 


_.. 


îndreptai în colțul celulei Şi făcui o 
ui Atotputernicului să ierte tuturor celor 
ce mă loviseră pe nedrept până a A păr 

lor se dărâmaseră în mine, făcân 3 Sul cu 
asupra 'cioare îmi atârnau fiarele. 
oa ea Mare a Patimilor. Nu mâncasem nimic dela 

RE ieri Ascultam schimbarea santinelelor la ora 
Dep E (A săi cum două mii de ani fusese răstignit 
nouă, ora când Christos, a j A it, 
Auzind schimbul căuta!” să trăiesc cu toată ul mea în 
rugăciune calvarul Mântuitorului de atunci. Cât m am rugat nu 
ştiu. N'am apucat să mă ridic de pe statul în genunchi Că și aud 
gardianul strigându-mi numele în timp ce deschidea ușa. Mă 
conduse la fierărie şi comandantul fierar îmi desfăcu lanţurile 
dela picioare. Întâmplare sau nu, pentru mine acest fapt 
întradevăr însemna “că Christos mă răscumpărase din desnădej- 
dea mea cu crucificarea eternă până la Inviere'. Personal însă, 
cred că acel fapt atunci n'a fost întâmplare, deoarece am simțit 
acea trăire scurtă ce mi-ar fi greu să o aștern pe hârtie. 

După două luni și jumătate de stat în prevenţie şi cercetări, 
am fost eliberaţi. La ieșirea pe poarta închisorii, mă temeam că 
Tudor o să înnebunească de bucurie că se găseşte din nou în 
libertate. Eu eram la fel de liber, dar inima în mine o simţeam 
tăciune. Pe lângă faptul că-l lăsam pe fratele meu în urmă, mă 
întorceam în sat, unde acelaşi plutonier de jandarmi care 
scăpase cu viaţă ca prin minune, rămase mai departe şef de 
post. La ultima confruntare cu el, colonelul convins şi muncit 
de năpasta care căzuse pe capul meu pentru prima dată îi spuse: 
«Mă! Uită-te bine la el! EI te-a împuşcat? Dacă nu ești sigur 
că-i el, nu spune prostii! Bagi omul nevinovat pe viaţă la 
pușcărie! Aici nu-i vorba de o pedeapsă de o lună, două sau 
trei!» Plutonierul ţinuse ochii plecaţi în pământ şi cu vocea 
înnecată, forțată, îi răspunse: «EI m'a împuşcat, domnule 
Colonel!» 

Aş fi fost sigur condamnat, dacă sergentul instructor, care s'a 
luptat cu criminalul mar fi declarat în ultimul timp, “că el nu-i 
sigur dacă sunt eu Îl înduioșase poate nenorocirea care se 
abătuse asupra familiei noastre pustiite şi întoarsă pe dos, sau 
era Sigur că nu sunt eu criminalul? În Joia Mare, la o interogare 
făcută de colonel, fusese şi el prezent. 


172 


această credință mă 
rugăciune în care cer 


— «Ce te face, mă, să nu mânânci?, 

Eu care nu pricepusem întrebarea 

— «Vrei să spui că faci grevă, ha 
de protest?» 

— «Eu nu fac grevă, domnule Colonel!» 

— «Atunci de ce ai încetat de a mân 

Slăbisem mult și cu barba neras 
groasă cu sarea de pe scrumbiile mâ 
fantomă. 

— «Spune mă, de ce nu vrei să mânâne 
nou, răstit, văzând că nu mă hotărăsc să-i r 

— «Postesc, domnule Colonel! Asa fa 
torilor mari!» 4 

Colonelul făcu ochii mari la mine, de păream că 
necunoscut în faţa lui. După câteva clipe de ezitare, în 
capul şi şopti aghiotantului: «Criminali Şi religioşi . . 
înţeleg nimic! S'au întors vremurile pe dos - 
| M?au dat afară, ei continuând discuţia și când trecui pe lângă 
instructorul din satul meu, îl văzui roșu ca focul. Căuta să-si 
ascundă fața, dar eu îl scosei din încurcătură, mărind paşii după 
care santinela părea că fuge după mine. Plecat la ora 
douăsprezece din Focşani, fiindcă era duminecă a doua zi, mă 
hotării să rămân peste noapte la bunicii din Vladimireşti. 
Scoboriît din tren, aici mă închinai la cele trei cruci ridicate 
lângă haltă de către Vasilica. Țăranii din sat, care cum veneau 
dela lucru, opreau căruțele pe șosea, scoborau, se închinau şi 
apoi plecau pe la casele lor. 

Peste noapte plouase și a doua zi, când ieşii din sat, văzui 
înaintea mea, pe drumul de care, aproape de Siret o mulțime de 
lume. Erau “Ostașii Domnului din Vladimirești, invitaţi de 
fraţii lor întru credinţă din Nămoloasa în acea zi. Bătrâni, în 
floarea vârstei, mai mult tineret printre ei, majoritatea femei. 
La o cotitură, văzui câţiva din frunte cu capetele goale că pur- 
tau steaguri. Păreau că merg să ia o redută inamică cu asalt. 
Nişte soldaţi fără arme, pe care majoritatea autorităţilor îi ținea 
de nebuni; nebuni, pe care ei înşişi şi-l coplectaseră cu Îiuieeă 
de “nebuni întru Christos? Într'adevăr era 0 nebunie Ed 
neînțeles ca un fost hoț, bețiv sau curvar să cadă în genunchi la 

3 » 3 al 
picioarele Crucii şi să devină înfocat propovăduitor 
173 


mă întrebă coj 
, [) 
nu-i dam ni nelul. 


Ciun răspu 
Tu un Crima puns. 


inal? Aj Motiv 


3 de lunea trecută, mă? 
prin Care murdăria sta 
ncate mai înainte, păream 


i? mă întrebă e] din 
ăspund. 


C eu înaintea sărbă- 


-S un 
toarse 
. Nu mai 


ui 


Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru toţi aceştia, pentru omul zilei 
în general, omul în goană după existența materială ce căuta să 
şi-o asigure prin orice mijloace, omul furat de gustul puterii în 
Stat, aceste întorsături către Dumnezeu fără niciun avantaj 
material, din contră, pierdere de timp şi sacrificiu, privaţiuni 
diferite, aceste întorsături erau curată nebunie. Și această 
“nebunie” în loc să dea înapoi, cuprindea din ce în ce mai mult 
masele. Trâmbiţa gornistului din Sibiu, Preotul Iosif Trifa, ca o 
vrajă trezea mulțimile la adevăr. Ardeau sufletele înlănţuite de 
păcate şi toate dau năvală să se adape la izvorul vieţii lui Chris- 
tos. Preotul Iosif Trifa îndruma mulțimile spre altarul lui Chris- 
tos, că duminecile și pe la sărbătorile mari bisericile pustii de 
mai înainte deveneau neîncăpătoare. 

Țara avea o Patriarhie, cu o armată de preoți trecuţi prin 
băncile reci ale seminarelor, dar incapabili de a fi la înălțimea 
misiunii ei. Lefegii de stat, mulţi fără a fi pe linia chemării lor, 
preoţii se îngrijeau mai mult de ale Martei. Înainte de a deveni 
funcţionar de stat, tânărul teolog, sărac lipit pământului de 
multe ori— majoritatea — trebuia să cumpere greu postul dela 
şefii lui ierarhici. Şi cum înainte de acest lucru trebuia să se 
căsătorească, negăsind la comandă viitoarea lui soţie, ce ar fi 
trebuit să fie pregătită intelectual la nivelul cunoștințelor lui şi 
care să dispună de bani pentru a-i plăti postul bărbatului, acesta 
de nevoie lua în căsătorie o fată simplă, dar bogată. Aşa se 
întâmplase că și Săftița lui Frâncu dela mine din sat, care n'avea 
decât două clase primare, se căsătorise cu un preot căruia tatăl 
ei îi dase optzeci de mii de lei pentru a plăti Episcopia din care 
făcea parte. Astfel, viitorul preot, om şi el, forțat de aceste 
realităţi — moştenite dela vechii fanarioţi—începea calvarul 
misiunii lui de apostol. Intrat în slujbă, primul lucru pe care-l 
făcea era să-şi recupereze cele pierdute cu studiul și cumpărarea 
postului şi apoi să se îngrijească de sufletele încredințate. 
Înafară de aceasta, soţia care nu-l înţelegea, cu nepriceperea ei, 
devenea o povară pentru el, sau o proastă bună de înşelat cu 
învăţătoarea din sat, sau cu lipsa în timpul săptămânii mereu pe 
drumuri “după treburi bisericești. 

Această stare generală a păstoritului de suflete crease în 
credincioşi o stare de răceală faţă de Biserică, “făcând ce spunea 
preotul, dar nu ceea ce făcea el” Bisericile rămâneau pustii de 


174 


lume, iar cei mai mulţi care Je 
obișnuiţă veche. Țăranii mai avuţi 
arate celor lipsiţi hainele de dimie nou A arului ca să 
box, iar tineretul să tragă cu ochii unu] la za Sau cismele de 
lucruri decât la Sf. Slujbă. Singure babele si ul, tândind la alte 
se mai simțeau aşa legaţi de viața pământea a, pal Care nu 
seama că li se apropie Sfârșitul mai vedeau î ŞI care își dau 
trupul pironit al lui Christos. Numai ie: darurile Sfinte, 
bătrânii şi la alţi loviți de vreo nenorocire cadă uitam la ej 
acea comunicare vie cu Dumnezeu. Dar aceste Fire, vedeam 
rari erau şi dăţile când mă întorceam acasă cu sa erau rari și 
De multe ori, la ieşirea din biserică, când se tră Stul împăcat. 
de sfârşitul slujbei, dangătul lor în loc gcau clopotele 


3 să mă înalte, c - 
mea sufletească în care mă găseam, mi se păreau că sd Sa 
. n 


ele, pentru mine, plângea însuşi Atotputernicul, pent 
rătăcirea în care mă păseam, rătăcirea mea si a i folie fa 
jurul meu, unde mulți poate nu auzeau acest plâns. zi 

Plângeau clopotele, dar preoţii bisericii înfruntate cu Patriar 
hia nu le auzeau plânsul. Însetaţii după adevăr cercetau Biblia 
şi neîndrumaţi de nimeni, de multe ori o interpretau greşit. Sec- 
tele se înmulțeau ca ciupercile şi cu fiecare naştere a lor sfășiau 
pulpane din unitatea bisericii ortodoxe. Unii nu-si mai făceau 
semnul crucii, alţii sărbătoreau sâmbăta după “Testamentul 
Vechi călcând în picioare Sfânta Înviere de duminecă, iar altii si 
mai pierduţi făceau adunări care se terminau în orgii. În fată 
acestui dezastru biserica oficială, căruia îi lipsea suflul viu, 
apela la forțele polițienești ale statului ca să-și apere unitatea 
cu forța. Lucrurile însă în loc să se îmbunătățească se 
înrăutăţeau din ce n ce. 

Ca o reacțiune faţă de timpuri şi mai negre care se simțeau 
că vor să vină, Dumnezeu în dragostea lui nemărginită, care nu 
ține seama de forme şi legi omeneşti, puse Duh Viu în glasul 
Preotului Iosif Trifa dela Sibiu; în glasul lui Iosif Trifa, ce fizic 
era numai o rămăşiţă de viaţă pe suprafața pământului. Glasul 
şi foia lui Oastea Domnului ridicase ca din pământ armate 
întregi de credincioși, făcându-i “nebuni” după cuvântul lui 
Dumnezeu, izvorul vieţii veşnice. Armate întregi dau năvala în 
altare, de încăperile bisericilor nu-i mai țineau. le 

Prinşi în vârtejul acestui suflu, păcătoşii de toate nuanțele, 

175 


frecventa U, se 


A duceau q; 
Cşeau în fata alt u din 


i 


dela Sibiu, îndrăsneau grăbiţi către 
vi după doctori renumiţi. Peste tot 
înviau morții sufletești. Tâlharii deveneau evlavioși luptători ai 
Crucii, hotii deveneau cinstiţi, iar curvarii casnici. Beţivii se 
cuminteau, iar nevestele şi copiii lor apăreau în lume mai 
îmbrăcați şi cu fețele râzânde. Duminicile, în loc să și le piardă 
prin cârciumi, se duceau la biserică, iar după masă se adunau 
citind Biblia, îndrumați de foaia săptămânală primită dela Sibiu. 

Aceştia erau Ostaşii Domnului, conduşi sufleteşte de Preotul 
Iosif Trifa. Întărisem pasul ca să-i ajung, dar am dat în urma lor 
abia când Sau oprit în capra podului. O parte din ei cu 
steagurile erau deja îmbarcaţi şi aproape să ajungă la malul 
celălalt. Eu stam retras la marginea lor. Nu vreau să mă ames- 
tec printre ei. Când mă suii pe pod însă, fui recunoscut de 
câtiva, care au venit la mine. Mă ştiau că-s “criminal, dar ei nu 
se 'Sfiau de aceasta. Păreau că se bucură de revederea mea. În 
loc să mă asalte cu întrebările, începură să cânte cu toţii de 
făceau ecouri malurile Siretului: 


încălziți de raza dragostei 
Dumnezeu ca bolnavii gră 


«Isus, Regele Cel Mare, și-a pus oastea în mișcare, 
A pornit oaste cerească, pământul să-l cucerească. 
Cruce sfântă, părăsită, lângă margine de drum. 
Maica, Preacurata, suflet îndurat . . . » 


Încolonându-se pe malul celălalt, n'am îndrăsnit să le trec 
înainte şi rămăsei în urma lor. Ajunși în dreptul bisericii, intrai 
şi eu după ei. Cei din frunte fură întâmpinați de ţața Savica, 
nevasta lui moş Ene, înconjurată de alte câteva femei și tinere, 
toate îmbrăcate în negru și câţiva ţărani, printre care şi nenea 
Neculai. Printre ei, am reușit și eu să intru în biserica care 
gemea de lume. Parte ieşeau pe afară să se odihnească de 
îmbulzeala şi căldura dinăuntru. Preotul Antohi își căutase o 
altă parohie mai bogată la Focșani şi în locul lui, văzui apărând 
un altul uscăţiv, de statură mijlocie. Cu vocea lui tenoră, liberă, 
părea un scoborît din cer. Când pronunţa “Sus să avem inimile, 
mi se păru că și inima mea se desbracă de toată haina 
nenorocirii învăluită de trei luni de zile, încontinuu. Când văzu 
privirile lumii îndreptate lung spre mine, el care auzise de cal- 
varul din familie, îşi opri privirea scurt asupra mea şi apoi ca 


176 


recunoscându-mă se întoarse cu paşi rari în alt : 
slujbei, plecă înconjurat de un grup de tin ma La terminarea 
Ostaşii Domnului, la unul din gospodarii din voia Cu toți 
masa. Eu mă despărţii de ei şi ajungând acasă Eni pe a lua 
toţi ai mei încă dela uşa curţii. Mama îsi Ştergea Ic de 
colţul caşmirului, înconjurată de cei mai mici, iar eee. să 
şi el în lacrimi. Amândoi slabi de-i bătea vântul şi zii E 

& Ep ze i ătrâniți 
de nu mai credeam că sunt părinţii mei. Fiind toiul muncii, în 
curte totul părea ca adus de furtună. «Ei, mă băiete! S'a piei 
Dumnezeu şi ai scăpat! Dar Alexandru ... cine stie ' 
Mama începu să plângă cu hohote, iar ceilalți o urmau în cd 
în timp ce tata ca să nu-şi trădeze slăbiciunea față de cei azi 
mici, dispăru în grajd. Mama și tata care în toate duminecile nu 
lipseau dela biserică, dela nenorocirea întâmplată nu mai 
îndrăsneau să iasă nici în curte. Se simțeau copleșiți de rusinea 
şi blestemul care căzuse asupra lor. Așezaţi la masă, băgai de 
seamă că Ruxanda lipsește. Întrebându-i din ochi că unde-i, îmi 
răspunse Ștefana: «Ea nu-i acasă! N'ai văzut-o la biserică? Îi cu 
Vasilica lui Dragu din Vladimireşti, care a venit astăzi la noi în 
sat. Mai sunt încă câteva cu ele. Cu toatele la toamnă încep 
viaţa de călugărie pe locul unde Vasilica a văzut prima dată pe 
Tânăr.» 

Eu ascultam la ea, întţepenit cu lingura în mână, iar ochii îi 
aruncam când la mama, când la tata. 

— «De, mă băiete! Ce putem noi face? Am încercat-o în 
toate felurile! Nici chip! A ţinut-o într'una că ea vrea să se ducă 
cu Vasilica. Mai acum trei săptămâni n'a mâncat trei zile de-a- 
rândul. La împotrivirea noastră de a n'o lăsa, ea n'a mai încetat 
din plâns. Am gândit mult, că-i tânără şi poate nu ştie ce vrea, 
dar văzând că nu-i chip s*o înduplecăm, ne-am gândit că poate 
asta-i voia Maicii Domnului! I-am făcut haine și tat-tu-tău a şi 
trecut partea ei de avere pe numele mănăstirii “Maicii Dom- 
nului.” 

Mâncam, dar nu simţeam că strecuram în mine cu toate că 
aveam o foame de lup. Alexandru în pușcărie, Ruxanda în 
mănăstire cu Vasilica! Era aceasta 0 întâmplare sau mâna lui 
Dumnezeu lucra aici? Târziu, când am ieșit în sat, capul îmi eră 
încă greu de truda cu care încercam să desleg acest complex de 
forțe, unde omul nu poate fi altceva decât un instrument în Or- 

177 


i 


asare de pe axa adevărului este 


tă; fiecare depl 
na x vecină, făcând ca lucrurile să 


omat de o forț 


armonia l0r. | 
xzui parte din prieteni, către seară trecui în 


se cu o zi mai înainte acasă, așa că toată lumea 
stia de întoarcerea noastră. Prietenii se bucurau dar autorităţile 
crăpau de necaz că nu ne puuiezesG oasele în pușcărie. În fața 
unei cârciumi plutonierul îmi întoarse spatele, făcându-se că nu 
mă vede, dar instructorul îşi duse mâna la capelă în ochii ful- 
gerători a lui Dumitriu, primarul Târgului-Nămoloasa. După 
bucuria revederii cu prietenii am plecat acasă, dar la marginea 
Târgului, acolo unde mă credeam eu singur, aud că cineva mă 
strigă pe nume. Oprindu-mă îl 'Tecunoscul pe lic, frizerul, 
căruia îi eram mai întotdeauna client; Ițic, de etatea noastră— 
aveam cu toţi simpatie pentru e]. Mai bine zis era simpatizat de 
noi şi urât "de conaţionalii lui. Evreu din naștere, dar în 
simtăminte se asemăna nouă. El credea în Dumnezeu, dar nu în 
Iehova cel învechit şi depăşit acum două mii de ani. Dotat cu 
spirit critic şi plecând dela frământările lui sufleteşti, rămâneam 
cu gura căscată când căuta să ne demonstreze că poporul lui, 
dela nastere a fost încontinuu prigonit, desmoştenit şi subjugat 
de popoare streine. Toate aceste cauze nenorocite el le găsea în 
propriile păcate ale Jidovilor ce bătuţi mereu de mâna lui Dum- 
nezeu încă nau înțeles să se despartă de concepţia “poporului 
ales? rasă deosebită, ce însăși prin prezenţa lui fără rost în mij- 


Jocul altor popoare devine nesuferit. 

Ițic îmi strânse mâna şi apoi apucându-mă de braţ făcu să 
scoborîm şoseaua şi după două sute de metri de mers pe câmp, 
cădem în spatele şcoalei din Târg. Îi trebuise mult până să-şi 
împletească cuvintele cu gândurile care-l frământau. Căzusem 
întrun loc dosit şi la întunericul care ne înconjura, nu puteam 
fi văzuţi şi auziți de nimeni. 

— «Paraschive! Te jur pe ce ai tu mai sfânt, ca să ţii acestea 
numai pentru tine,» îmi șopti el trăgându-mă în jos, aşezându- 
se pe pămănt. «De altfel, chiar dacă scoţi vorbă, asta nu-ţi poate 
ajuta la nimic. Răscoleşti o rană care tot ție îţi va face durere, 
fără niciun câştig. Ascultă ici! Plutonierul a fost împușcat din 
eroare de băiatul cel mare a lui Dumitriu, primarul. Asta Sa 
întâmplat pe sală în casă la țaţa Ana, în spatele magazinului de 


178 


bita lor Ordo 
complectată aul 
intre din nou în 

După ce-mi V 
Târg, Tudor ajun 


„20 Oa RR E 


manufactură. Asta am auzit-o dela 
din fraţii cei mai mici nu era în ca 
atelierul de frizerie. Țaţa Ana, de y 
bine cu plutonierul sătul de al 
bărbatul ei, ca să nu-i mai dea co 
când se ducea să târguiască la Ga 
tea la ea. Începând-o cu plutonie Puse să-l bage noa 
largă, băgând şi pe alţii.» a deschis usa și ie 
Ascultam lângă Ițic cu esp BAL aia Ş 
începui să împletesc întâmplarea lucrurilor di În mintea mea 
întorsesem dela Focşani şi-l văzusem pe In Seara când mă 
grăbit dela Cojocea “că n'avea încă cae PONI plecând 
minate. «Da, uite aşa s'a întâmplat,» Ga Criminalii ter- 
plutonierul a intrat la ea, Anton a lui caza Ițic. «Când 
înăuntru. Auzind mersul bocancilor, Anto ii 
afară, dar pe sală s'a izbit de el. Stau luat doi căutat să iasă 
crezând că are a face cu un hoț. Anton, stiind Er plutonierul 
mai repede revolverul şi a tras punându-l i inarmat a scos 
luat-o la fugă. La ușa curţii însă l-a întâlnit si Eau apoi a 
auzind focurile de armă înăuntru, sa îi î instructor, care 
Dând piept cu el, instructorul i-a înfipt deget e ugă înapoi. 
trebuit să-l lase deoarece l-a împu getele în gât, dar a 


£ Şcat şi pe el în 
Ana, care ştia totul, a trebuit apoi ca mie EN Ţata 
acopere toată întâmplarea. Dumitriu, ca să-si scape a 
Ş a 


încurcătură, şi plutonierul ca să nu fie dat afară di 
ajuns la un compromis dând, cincizeci de mii de ei i 
mai mult de un an — instructorului. Ce-s cincizeci e i 
tea a E ear de cherestea? Imediat după mila 
a rea cu instructorul şi plutoni 
A a ra ae și transportat la spital. Pe Aia E E 
BE a mitriu ca să-l scape de belea, l-a trimis în Nor- 
ovei “după comandă de lemne pentru cherestea 


Anton însă nu s'a î 

Sa întors decât acum câteva zil i 

, e cu spâriet a 
gât complect vindecată.» pag 


Părinţii mei 

să și pe a cad Niciunuj 
O1€ de nevoie 
urile de stofe 
ntravenţii, în lip 
laţi, înce 
Tul, curva 


mă țineau în 
ca să se pună 
Ce i le făcea 
sa bărbatului 


n Serviciu, au 


179 


SEMNE DE FURTUNA 


Bucureştii-Noui, 1937 

=) le strălucea pe senihul cerului ian călurgace raid 
= ră Aici în clădirea ridicată în taberile de muncă volun- 
nesuferit. narii își făcură sediul şi tot aici înmormântară pe Ion 
tare, Legio ' căzuti cu câteva luni mai în urmă pe 


i Vasile Marin, Se e Ea z . 
Moesaea Majadahondei, în Spania, în jurul Madridului. În 
ul etaj locuia Corneliu Codreanu într'o odaie nedespărţit 


de vulturul lui, dăruit de un vânător ce-l rănise la 9) aripă. CI 
si vulturul se împrieteniseră așa de mult că mai tot timpu erau 
nedespărțiţi. Pasărea îl urmărea pe Codreanu pas Su pas edu ă 
sărea pe braţe și apoi i se așeza pe umeri. Aici, a S « 
se întâlneau curierii din toată țara ȘI de aici Codreanu, prin 
sfatul Senatului Legionar, trimitea dispoziţiile. 

Soarele strălucea pe seninul cerului şi o liniște deplină dom- 
nea peste tot. Dinspre răsărit însă, la orizont, începură să se 
ridice, ca un brâu, nori groși și negri. Biciuiţi de furtună, în 
masa lor era o continuă frământare, luminaţi de fulgere dese, ce 
din ce în ce creşteau în intensitate. Corneliu Codreanu îi văzuse 
dela început pe fereastra deschisă. Frământările și negura lor îl 
făcu să se scoale de pe scaun. Se duse în faţa ferestrei şi 
urmărea atent acele zvârcoliri, cum norii în întoarcerile lor nu 
vroiau să verse apa pe pământul chinuit de sete. Ca nişte 
monștri răzvrătiți, cum veneau păreau mai mult că ar căuta şi ar 
vrea să înghită sau să mistuie pe cineva, decât să aducă 
binecuvântarea așteptată de câmpurile arse de secetă. 

Furtuna făcuse să sguduie ferestrele iar prin odaie hârtiile de 
pe mese sburau în toate părțile. Codreanu le închise pe toate la 
repezeală și rămase mai departe în fața uneia dintre ele. Stropii 
de ploaie începură și ei să cadă. Santinela de onoare de lângă 


180 


mormântul lui Mota şi Marin şedea neclintită la postul ei. 
Privind la ea, începu să-i treacă prin gânduri ca o paradă toate 
fazele de desvoltare ale organizaţiei “Legiunea Arhanghelului 
Mihail.” 

Pornită numai cu cinci la început, dela icoană, acum, după 
zece ani avea sute de mii de aderenţi credincioşi, căliti în focul 
dragostei de țară şi Dumnezeu, prin temnițe și tabere de muncă 
aspră, voluntară. Cooperativele legionare de desfacere si con- 
sum profesau comerțul cinstit. Mișcarea Legionară, născută 
dintr'o sărăcie lucie, ajunsese să influiențeze asupra factorilor 
economici din țară şi să amenințe în existența lor capitalurile 
streine ce aveau ca scop mai mult exploatarea bunurilor tării 
decât fericirea poporului român; beneficiile enorme — sudoarea 
şi sângele poporului român —luau drumul străinătății în risipă 
şi lux. Prin cinstea lui, Comerțul Legionar tindea să revolu- 
ționeze spiritul de jaf și speculă care domnea până atunci în 
această ramură. Dar pe deasupra acestor înfăptuiri pe teren, se 
mai adăogase un lucru, trasând clar, drumul pe care era pornită 
Legiunea. Lângă “Casa Verde” în acea primăvară “Legiunea Ar- 
hanghelului Mihai! îşi înmormântase doi dintre cei mai distinși 
soldaţi ai ei. Erau Moţa şi Marin sfârtecați de acelaşi obuz pe 
pământul spaniol în care cu un an şi ceva zile mai înainte, ura 
diavolească aruncase ura între frați. Moţa, care nu putea să stea 
nepăsător “când în Spania bolşevicii trăgeau cu mitraliera în 
obrazul lui Cristos” şi Marin, noul lui frate în credință, cu câțiva 
ani mai înainte element de elită al Partidului Naţional- 
Țărănesc. Moţa și Marin, amândoi căsătoriți şi cu copii. Mota 
căsătorit cu Iridenta, sora lui Codreanu, cu doi copii, iar Marin 
lăsând în braţele tinerei sale soţii de origine evreească un copil 
de câteva luni. 

Corneliu Codreanu şedea la fereastră şi ca întotdeauna își 
fixa ochii asupra mormintelor camarazilor lui dragi. Baldachinul 
de pe morminte, cu santinela apărea şi dispărea în negura fur- 
tunii şi a ploii. În acel an pierduse pe unul din cei mai buni ai 
lui cu care pornise dela început pe drumul spinos al Legiunii. 
Multe încercări în trecut îi făcuse să-i sângereze inima, dar per- 
derea lui Moţa rămase rană de netămăduit. Înainte de a pleca în 
Spania încercase totul pentru a-l opri, dar hotărîrea lui îl birui 
până la urmă. Moța plecase ca un uriaş, cu sufletul cât un 


181 


munte şi se întoarse în țară numai cu corpul lui neînsufleţit. Pe 
ot parcursul distanţei dela Grigore-Ghica Vodă -— Bucureşti, 


sute de mii de cetățeni îngenunchiaseră în fața pina lui 
înfrățit cu al lui Marin. La Bucureşti de ziua înmorm ntării, 
purtaţi pe braţe legionare, în urma unei CrucI VII Se i din 
legionari, sub privirile plângătoare a sute de mii îi baţi și 
femei ce păstrau 0 liniște de mormânt, fusese o jale pe care 
capitala țării O trăia pentru prima dată în istoria ea aa de 
preoți îmbrăcaţi în odăjdii au mers pe urma Sicriilor lor. La 
scoborârea în groapă, tulnicilor moţilor transilvăneni, unde 
Mota cunoștea aproape toată coliba în nevoie, răsunau jalnic ca 
și tristeţea lor de veacuri, plângând după acel care le era 
speranța, îmbărbătându-le nădejdea pentru vremuri mai bune. 
Era plâns în buciumurile lor, dar şi chemare ca în faţa unei 
primejdii nevăzute. Exemplul jerfei lor sdruncinase straturile 
sociale ale tării. trezind în ele primejdia totalitarianismului 
materialist ce sta cu tancurile pe malul stâng al Nistrului. 
Poporul se ruga lui Dumnezeu “să nu-i facă parte de acest pahar 
al primejdiei” dar guvernanţii și politicienii de meserie. îşi 
puneau nădejdea în garanţiile occidentale. Între aceste tendințe 
opuse, de contemplare şi “lasă că occidentalii se îngrijesc de noi' 
Moţa şi Marin daseră un curs precis ca atitudine ce avea de luat 
România în 1937; religiei materialismului bolşevic de peste 
Nistru în ofensivă destructivă pe plan uman și politic ei îi 
opuseseră credința lor — religia creștină de conservare a naţiei. 
Două jertfe față de masacrele ce erau atunci în Spania, 
însemnau un bob de nisip în marea deşertului, dar esenţa jertfei 
lor creștine, îndrepta cu faţa la Dumnezeu milioanele de 
Români ce nu după mult timp trebuiau să facă faţă celui mai 
crud monstru apocaliptic apărut vreodată în istoria omenirii. 
Codreanu sta înmărmurit la fereastră, cu imaginea lui Moţa 
în gând, stând de vorbă cu el, cerându-i sfaturi ca în vremurile 
grele prin care trecuseră amândoi. Mișcarea creştea văzând cu 
ochii. Inundase ţara, o clocotea în focul credinței ei. Mun- 
citorimea curată, nealterată încă de ura de clasă, intelectuali 
nepervertiţi în sens social şi politic, soldaţii și ofiţerii cu dem- 
nitate îi îngroşau rândurile. Pe de altă parte însă reacţiunea in- 
leresată se organiza și ea. Pe plan intern Carol II spumega la 
asmuţirile Rachelei, şi comitetelor. “antifasciste? apăreau cu 


182 


0 


zecile vărsând valuri de ură la adresa le 
ordinea” interesaţilor Şi țelurile Moscovei, je 
situaţia era şi mai nenorocită. A 
Roosevelt democratul vedea o o ecua pI (Cale 
(bieţii americani, credeau acest lucru) aştepta per 
de nelinişte internă în țară ca să pătrundă până la Dard pe 
visul de veacuri al Ruşilor. Pe de altă parte sera 
Naţional-Socialismul ei, purtând nota Şovinistă iți E: 
rasismului (din păcate până la acea dată naţionalismele fund : 
ment de bază al popoarelor în ordinea lumii, nau putut size 
la maturitatea rolului lor constructiv să se desbrace de E în 
perialismelor sau şovinismelor rasiale de “popor ales”) cauză 
desigur datorită nedreptăţilor făcute Germaniei wilhelmiene în 
tratatele de pace dela Versailles în 1918, unde economiceste 
fusese deposedată de toate coloniile. Lăsându-i-se o iesire din 
acest cerc numai spre răsărit, unde la fel, era boicotată politic 
de aliaţii învingători, urma să şi-o facă cu forța şi odată luând 
acest drum, România cădea şi ea sub controlul ei. România sta 
între aceste două forțe ca între ciocan şi nicovală. 

Aşa era situaţia externă şi norii grei ai viitorului făceau tării 
zile amare ca şi acea furtună pe care Codreanu o avea în fată. 

Picăturile de ploaie acum loveau în geamuri de să le spargă. 
Se cutremura pământul de fulgerăturile continui, se sgâlțăia 
casa întreagă, dar el sta neclintit la fereastră. Deodată însă fu 
orbit de un altul, mai puternic, ce-i trecu pe dinaintea ochilor. 
Se ţinu cu mâna de pereţi ca să nu cadă jos. Uitându-se din nou 
pe fereastră, la o lată luminare de fulger, văzu cum din 
frumuseţea de baldachin de pe mormintele lui Moţa şi Marin 
ieşeau flăcări de păreau alimentate cu petrol. Scobori treptele 
din câţiva paşi și fără a ţine seama de cum era îmbrăcat, a ieşit 
afară. Când fu lângă mormânt santinela scăpată ca prin minune 
de trăsnet, bătea de zor să stingă flăcarile. Amândoi au bătut o 
vreme, dar până la urmă, când a încetat şi ploaia, n'a mai rămas 
nimic din baldachin. 

Detunăturile fulgerelor se pierduseră spre apus şi în locul 
norilor negri soarele apăru din nou ca mai înainte cu 0 
jumătate de oră, strălucitor. Rămășițele din baldachin arse, 
cenușa, fuseseră înlăturate și din toată frumusetea mormântului 
nu rămăsese decât un schelet. Sus însă, deasupra pe stâlpii 


183 


gionarilor ce Supărau 


plan extern însă 


eee: me ea ae E nau 


rămași de pe acoperământ, crucea pârlită sta simplă ca adevărul 
care nare nevoie să fie înfrumusețat. 


PE ZONA DE ALEGERI 
a ENDE TE E Pare ee RFI 


22 Decemvrie 1937 


An toamnă, mandatul guvernului liberal expira şi partidele | 
politice erau în fierbere după Câștigare de voturi. Aveam 
delegaţia pe zona de alegeri a sectorului Vulturul pentru par- 
tidul Totul Pentru Ţară, expresie politică a Mişcării Legionare. 
În judeţ, prefectul liberal aresta cu jandarmii și poliția capii 
locali al opoziţiei (numai legionarii erau vizaţi) şi-i țineau sub 
“cercetări” pe toată durata alegerilor. 

Cu o săptămână înainte de 22 Decemvrie, plutonierul mă 
“invitase” şi pe mine la postul de jandarmi, dar eu, care stiam 
despre ce este vorba, părăsii comuna, lăsându-i pe un bileţel 
câteva rânduri, “că mă voi prezenta după alegeri. Mai bine zis 
nu părăsii comuna, ci m'am Suit în căruța lui tata făcută 
| tovărășie cu încă alţi invalizi de războiu din sat, chemaţi la Foc- 
şani de preşedintele lor judeţean “pentru revindicări de drepturi 
de pensie. 

Fără picioare şi mâini, în cârje sau pe șezut, invalizii, nedor- 
miţi toată noaptea şi chirchiliţi de frig, alegeau locurile la dis- 
creţie în Teatrul Pastia din Focşani. Curiozitatea mă făcu să 
intru şi eu cu ei, să-i văd cum îşi cer drepturile dela cei mari, 
așezându-mă mai în spate cu tata şi cunoscuții lui. O parte din 
domnii ce stau în faţă, grași şi raşi proaspăt, îndemnau mereu ca 
toată lumea să se apropie cât mai în față, în rândurile avansate 
de lângă scenă dar scaunele moi şi ornamentul teatrului făceau 
stângaci pe cei de acasă care m'aveau nici scaune de lemn 
cioplit. Cei așezați şedeau cuminţi şi tăcuți cu privirea mereu 
înainte. Pe scenă apăru maiorul invalid, preşedintele lor care 
le-a vorbit ceva, dar nimic de drepturi. După coborirea lui, in- 
valizii întorceau feţele unii către alţii întrebându-se din ochi 


184 a 


0 E RENI ON RR i e a Pa 


şi complectând neînțelegerea lor cu 
miscări din umeri. După maior sau urcat pe scenă o seamă de 
încă alti oratori. Invalizii cunoşteau O parte din ei din altedăţi, 
când aceştia veneau prin sate şi le cereau voturile. Discursurile 
fiind lungi, invalizii, cuprinși de căldura moleșitoare din sală, 
începură a închide ochii şi a moţăi. Parte din ei se trezeau 
numai la sgomotul făcut de aplauzele domnilor din faţă. Mai la 
urmă se urcă Neagu, cel care îl făcuse pe moş Ene să ia bani pe 
credit, şi apoi fu urmat de Săveanu (senator liberal). La vocea 
puternică a lui, mulţi din invalizi se treziseră, Das unul dintre ce 
ei avea picioarele tefere se sculă de pe scaun şi-l întrerupse: 

— «Domnule Săveanu! Noi ne-am obosit să venim aici 
pentru a ne cere drepturile! Domnia Voastră ne vorbiţi într'una 
de politică! Suntem sătui de asta! Nu înţeleg ce fel de adunare a 
invalizilor . . . » 

Săveanu îşi scoase batista şi o puse la gură făcându-se că 
tuşeşte, iar cu ochii căuta spre domnii ce erau aşezaţi în fața 
băncilor. 

— «Dumneata ai dreptate!» îl întrerupse Săveanu pe țăran. 
«Tocmai pentru asta sunteți chemaţi aici! Să vă spuneţi 
necazurile şi să vă cereţi drepturile! Dar cine să vi la dea, dacă 
la guvern n'aveţi oameni care să vă înțeleagă? Noi știm de ce 
aveţi nevoie şi pentru aceasta vă cerem ca să ne alegeți!» 

Țăranul, pricepând că Săveanu se cam încurcase, prinse curaj 
şi-i răspunse de pe scaun fără a-şi mai da oboseala să se scoale: 

— «Au trecut patru ani şi tocmai acum vaţi adus aminte de 
noi?» 

Săveanu își continua promisiunile, fără a se mai întrerupe. 

Văzând această scamatorie liberală, ieşii repede afară din 
teatru şi în fugă, în două minute fui la sediul legionar, spunând 
pe scurt petrecania şi apoi cerând manifeste de ale noastre. 
Părintele Boldeanu, pe lângă manifeste îmi mai dădu şi câţiva 
camarazi din oraş ce tocmai atunci lucrau la împachetarea lor 
pentru a le expedia în judeţ. Camarazii din oraş mergeau cu 
grijă în urma mea şi eu abia mai târziu pricepui această 
precauţie a lor; ei mai avuseseră de a face cu bătăușii partidelor 
politice. Mergeam pe stradă și în cap începură să-și facă loc 
spusele Părintelui Boldeanu: «Iţi dau manifeste, dar nu te duce 
singur Co înfunzi! Pe ăştia de pe aici nu-i cunoști! Ia-ţi câţiva 


186 


“niciun drept, NICIO mărire? 


băieţi care se oferă voluntar!» “Băieţii pie 
mereu în urma mea. Ajungând a pb însă mergeau 
văd în curtea unei vile invalizii adunati ca fe i el casele, 
Săveanu îi scosese din teatru şi-i băgase la un gară e Adio 
şi prin agenţii electorali credincioși, distribuise detail noi 
invalid câte o jumătate de pâine Şi O mână de ds a ae 
gândesc ce trebue să fac, intru pe poarta deschisă si = sir 
împart manifeste. se psație 

— «Aha! Astea-s de-a lui Codreanu, mă!» vorbeau ei între ei. 

Prin învălmășeală mă pomenii în fața lui tata. Când mă vă 
căscă ochii la mine, încetinând de a mai mesteca bucata d 
pâine ce o avea în gură. El mă ţinea plecat la Testaurantul unde 
avea căruţa trasă. Cei din jurul lui se întindeau după manifeste 
În toată curtea invalizii cu ziarele şi manifestele desfăcute, 
citeua şi mâncau. Păreau o trupă ce scoborise atunci că 
paraşutele pe pământ. Dela una din ferestrele vilei deschisă 
auzii vocea lui Săveanu strigând: «Dormiţi, măăăă? Nu vedeti 
că vă intră legionarii pe gât?» Săveanu striga, dar nu scobora. 
Parte din camarazii mei erau amestecați printre invalizi, parte 
însă stau la poartă. Tata, ca aducându-și aminte de ceva uitat se 
repezi la mine spunându-mi: «Na, mă şi ție pâine! Am luat şi 
pentru tine!» Cu o mână îi luai pâinea şi cu cealaltă îi băgai 
ultimul manifest sub braţ, apoi căutai să mă salvez. 

— «Măsline nu vrei, măăă?» 

— «Mânâncă-le matale, tată!» îi răspunsei eu, depărtându-mă 
de el. «Pleacă acasă! Nu mă aștepta! Eu voi veni după alegeri!» 

Abia ieşit din cercul invalizilor, văzui cum camarazii mei 
fuseseră alungaţi de bătăuşi până la poartă. Nu închiseseră încă 
uşa şi eu mergeam spre ei fără a mă sinchisi. Văzând că se uitau 
la mine urât, scosei pâinea din buzunarul scurtei și începui să 
muşc din ea. Ei se uitau unul la altul întrebători, neștiind ce să 
creadă. Profitând de această confuzie, intrai printre ei şi abia 
ieşit către poartă începură să pună mâna pe mine. Prea târziu 
însă, că dintro săritură am fost la ușă, ieşind în stradă şi 
amestecându-mă printre ceilalți camarazi şi trecători. Ei Sar fi 
luat uşor după noi, dar o bătaie în ziua mare pe stradă nu le-ar 
fi dat nici lor cine ştie ce şanse de reușită. Auzii pe unul din ei 
ce părea a le fi şeful: aa 
— «L-am scăpat şi pe ăsta, mă! Altaru' mamei lui! Cine i-a dat 


187 


ună 


= pă S 
pâinea? or patru zile, până în seara de 21 


4 restul timpului cel e în 
: la camarazii țărani din satele sec- 


Decemvrie am dormit pe > 
torului. Pe drum umblam numai noaptea deoarece jandarmii 


patrulau încontinuu şi mă temeam să le cad în mână deoarece 
toți şefii de post de pe linia Nămoloasa-Focşani mă cunoşteau. 
Fugar ca şi mine în sector mal era şi Cerchez, care avea şi el 
delegaţie pe zona de votare. El însă sta ascuns în sat pe la 
rudele soţiei. 

În seara de 21 Decemvrie m'am strecurat la camaradul Țârlă 
din Vulturul, unde a doua zi la ora şapte începea votarea. Dela 
Focsani sosise o companie de infanterie şi un ploton de jandar- 
mi pentru “menţinerea ordinei." Satul, plin de patrule. Nevasta 
lui Târlă căutase să-mi pună ceva mâncare dinainte, dar eu 
hotărît să nu mânânc până la Crăciun, socotind ca să iau 
împărtășania, îi spusei că am mâncat în altă parte. Aflând că 
Zdreanţă, șeful legionarilor din Vulturul este încă acasă, unde 
locuinţa îi cădea chiar pe zona de votare lângă localul școalei, îl 
trimisei pe Ţârlă cu vorbă să dispară cât mai repede pe la alţi 
vecini până a doua zi. Înainte însă că Ţârlă să plece, aud focuri 
de arme şi țipete amestecate cu strigăte: «Săriţi, oameni buni, 
că ne omoară; săriţi oameni buni, că ne omoară!» Ţârlă care 
ieşi afară să vadă ce este, intră gâfâind în casă şi cu respiraţia 
tăiată, îmi povesti cum bătăușii însoţiţi de jandarmi, asaltaseră 
casa lui Zdreanţă, omorându-l în bătăi, pe €l, nevasta și toţi 
copiii care au fugit nu se știe unde în noapte. În timpul cât 
vorbise se înarmase cu un cuțit de o jumătate de metru într'o 
mână și în cealaltă cu un topor ce-l ţinea mereu în casă. Ţârlă 
sta gata să-şi răzbune camaradul invadat de oamenii ordinei ce-i 
violaseră domiciliul. 

— «Ce vrei să faci cu astea?» îl întrebai eu. 

— «Păi cum? Nu mergem după ei?» 

Țârlă s'ar fi bătut cu toți bătăuşii concentrați de liberali, cu 
toţi jandarmii şi soldaţii ce era pentru “ordine” în sat. Nevasta-i 
plângea, că-l ştia tare năzdrăvan şi mie mi-a trebuit mult până 
să-l fac să înțeleagă că interesul nostru nu era să ne batem cu o 
forță organizată, care sigur nu pierdea nimic, ci că noi trebuia 
să fim — pentru interesul nostru —a doua zi la vot. 

Am schimbat locul dela el, și după miezul nopţii, ne-am 


188 


grupat și noi forțele cu ale țărănistilor 
neagresiune, într'o altă parte a satului, 
lor, Ovidiu-Bucureşti şi institutorul Stăni 
fusese pe timpuri învățător la mine în sat. 

— «Pto! Bătute-ar focul! 
ieri te învăţam “cât face u 
mine?» 

Ruşinat de amabilitatea ce mi-o arăta, și 
cap, în stângăcia mea îl prezentai pe Cerchez, 

— «Așa-i, mă Paraschive! Vezi? Roata se învârteşte!» mi 
adresă el din nou. «Eu dela sat am ajuns. 1a se mi se 
îmbătrânit, mă! Tu te-ai mărit şi ţi S'au aprins călcâiele în 
politică, sau mai bine zis nu politică ... dacă Ştiam . . up 


conform Pactului de 
Aici întAlnii delegatii 
că dela Focşani, ce-mi 


>» făcu el, bătându-mă pe umăr. «Mai 
nă ŞI cu una și acum cot ja cot 5 


perii lui suri de pe 


i : „ acum îi 
prea târziu! Hm! Tânăr ca tine... stai bine unde esti! Tu 
mergi după inimă ... eu am mers după interes! Acum îs prea 


bătr n, mă, ca s*0 încep dela cap! Viitorul este al vostru . . 
chiar acum, însă sigur!» 

Domnul Stănică îmi vorbea încet și când termină scoase un 
oftat. Puse mâna pe un pahar ce era în faţa lui şi-l dădu peste 
cap. 

— «Acum ce facem?» mi se adresă el din nou. 

— «Păi, cum credeţi Domnia Voastră! Aveţi experiență, cum 
îi? Eu pentru prima dată sunt pe zonă.» 

— «Cum să fie, mă! Îi prost de tot! Localul şcoalei de votare 
îi încercuit! Asta-i întrebarea, cum pătrundem înăuntru? 
Șobolanii ăştia de liberali nu vor să ne lase să intrăm înăuntru 
şi judecătorul va deschide alegerile numai cu ei. EI ştie bine că 
suntem opriți de soldați, dar închide ochii, deoarece formal este 
acoperit, n'ai ce-i face! Și apoi numai ei singuri acolo... fac ce 
Vor cu urna!» 

La ora şase aveam deja masaţi legionarii şi țărăniștii din sat 
pe șosea în faţa școalei, laolaltă cu țăranii din celelalte sate ce 
începură să sosească cu căruțele. Noi, cei patru delegați, ne-am 
dublat numărul cu încă câte doi din ai noştri, în care ne puneam 
nădejdea mai mult, şi ne-am strecurat în casa unui camarad 
țăran nu departe de şcoală. La şapte fără un sfert am ieşit Să 
toţii afară şi tiptil pe lângă un gard de nuele, am căzut în 
spatele santinelelor ce din zece în zece metri formau un Cerc în 
jurul şcoalei. Începuse a se lumina, dar, în şcoală lămpile de gaz 

189 


. Nu 


a 


năuntru nu se vedeau, dar în mișcările 
mbre dese pe pereţi. Afară, echipele 
de battuș, stau gata să alunge pe principalii opoziţiei $ pe to 
acei ce erau cunoscuţi că nu dau votul Buy ANU ziţi de 
băutură, aveau căciulile pe spate Și siguri de reuşita guvernului, 
gesticulau larg, râzând. Printr'o spărtură a A (pasii la 
acest spectacol unde Dumitriu, primarul Du Târgu - Nămoloasa 
şi Cojocea din sat îşi făcuseră apariția cu încă alţi doi colegi de 
ai lor de prin satele vecine. Învăluiți în mantalele lor lungi 
plănite, păreau niște generali victorioși pe rodie Noi, cei opt, 
tremuram de frig şi de frica ceasului şapte în spatele gardului, 
ca niște hoți, cu cărţile de delegaţi în buzunare. De sus, zăpada 
cădea liniștit peste noi potop iar la câţiva metri în fața noastră 
soldaţii ce nu ne simţiseră încă, băteau picioarele pe loc, cu 
arma la umăr şi gulerele ridicate în Sus. 

—«Ce facem, mă? Îi şapte fără cinci!» îmi şopti domnul 
Stănică, tremurând. 

Ceilalti se uitau întruna spre noi. Eu, învineţit de frig şi ud 
la picioare cu o zi mai înainte, îi făcui numai semn din cap către 
casa lui Zdreanţă de lângă şcoală, părăsită, cu ușile și ferestrele 
făcute zob. 

— «Bine, mă! Dar dacă trag?» făcu el, tremurând şi mai tare, 
înțelegând că trebue să spargem cordonul de soldaţi. 

— «Până s”or desmeteci ei, noi am ajuns la casă!» îi răspunsei 
eu scurt clănțănind la fel dinţii. «Nor să tragă... în cel mai 
rău Caz O să ne aresteze!» 

Șapte fără un minut sau două, după ceasul domnului Stănică. 
Îi fac semn lui ȚȚârlă ce nu slăbea toporul din mână şi mă ridic 
în picioare. Aveam impresia că atunci ieşeam din pământ, așa 
de greu mă ridicasem. Căutând să mă cațăr de gard, acesta fiind 
slab se prăbuşi cu mine, făcând o breşă pentru ceilalți din urmă. 
M'am ridicat repede și fugii printre santinele la casă, fără să mă 
mai uit în urmă, auzind însă suflul lui Ţârlă în spatele meu. 
Santinelele începură să strige “Stai! abia după ce am trecut 
printre ele. Căzuţi în spatele casei, găsirăm uşa închisă cu 
zăvorul. 

„—<Dă-te la o parte!» strigă Țârlă la mine. «Îi plătesc eu asta 
lui Zdreanţă!» mai spuse el lovind cu toporul în broască, de 
făcu să sară uşa în lături. Toţi ceilalţi erau acum lângă noi. 


190 


erau încă aprinse. Cei di 
lor a nerăbdare, proiectau u 


Domnul Stănică printre noi, părea ca băuse apa vie a ti îi 
Intraţi înăuntru cu toții, am baricadat usa din s pe tinereții, 
arecut în faţă şi pe ferestrele fără geamuri am due Cc, apoi am 
«Domnule Judecător! Domnule Judecător! ai păi 

Odată cu strigătul nostru, oamenii masati de 
cu consemn, începură a striga şi ei. După câteva 
era strigat, ci urlet. Urlau de păreau că-s în ghiarele mortii. Dj 
liniştea totală care domnea până atunci în jurul nostru otite 
strigătelor izbucnit deodată făcea impresia ca armate agciiise fa 
zângănit de arme ies ca din pământ. 

Înfricoşat de întoarceri neprevăzute, judecătorul ieși afară cu 
capul gol şi ajunse la noi tocmai când căpitanul companiei cu 
ordinea, da ordin să se tragă în noi pentrucă nu vream să ne 
predăm. 

— «Domnule Judecător! Suntem delegaţi, domnule Judecă- 
tor!» 

— «Opreşte, domnule Căpitan!» îi porunci el înaintând spre 
noi. 

După ce ne legitimă, îi înfruntă pe ceilalți patru care n'aveau 
carte de delegaţi. 

— «Pe voi vă arestez!» 

— «Da pe ăia de pe prispa școlii, de ce nu-i arestezi, dom- 
nule Judecător?» îl înfruntă Ţârlă. «Arestaţi cu ei, da! Numai 
pe noi însă singuri nu ne scoateţi de aici decât morți!» 

Neavând ce face, judecătorul a dat ordin ca toţi bătăușii să 
părăsească zona și apoi liberă și pe cei patru ai noștri. 

Intraţi în localul şcoalei, judecătorul se grăbi să deschidă 
alegerea, dar Cerchez îl întâmpină: 

— «Domnule Judecător! Înainte de a începe cu votul, am 
vrea să ştim ce s'a întâmplat cu locuitorul Zdreanţă, bătut 
aseară de jandarmi şi bătăuşi și dispărut de acasă! Asta sa 
întâmplat pe la orele zece şi cred că şi Domnia Voastră ați auzit 
țipătele!?» 

Judecătorul făcu ochii mari şi privi întrebător spre Neagu, 
vechi deputat liberal în parlament. 

— «Chemaţi şeful de post de aici din sat, domnule Judecător: 
EI este responsabil de cele ce s'au petrecut» îi răspunse 5 
făcându-o pe Pilat. a ata 

Judecătorul scos dela încurcătură de ingeniozită 


partea cealaltă, 
Secunde nu maj 


tea lui 


191 


ue 


Neagu, bucuros, trimise un soldat după plutonier, apoi începu a 
se face că controlează urna. În acest timp noi, delegații, ne 
măsuram unii pe alţii din ochi. Dumitriu şedea retras întrun 
colț cu Neagu. Din roşu cum eră la faţă, devenise albastru şi se 
uita la mine ca la o fantomă ce-i scăpase din mână. Eu mă 
uitam la el cu scârbă, fixându-l ca pe un hoţ prins cu mâna în 
buzunar. Cerchez, care vedea şi el încurcătura lui, se apropie de 
mine şi mă lovi cu cotul: 

— «di neliniștit Dumitriu, îl vezi?» 

— «Se vede că nu şi-a ajuns scopul,» îi răspund eu. 

— Măi! Măăi!» începu el. «Ce-o fi mai având şi omul ăsta cu 
bostanul ăla cât banița? Ai auzit? Vrea să-l facă pe George al 
lui, nici cu licenţa în drept terminată, consul pe undeva prin 
stăinătate. Ai auzit de bătaia lui cu notarul din Târg?» 

Eu care nu știam de nimic, ridicai umerii la el în semn că nu. 

— «Eşti în urmă cu politica zilei! Ascultă ici! Acum câteva 
zile, când Săveanu a fost prin Nămoloasa-Târg, în primărie, nici 
una nici alta, Dumitriu îl bătea mereu la cap ca să i-l facă pe 
George consul. Săveanu căutase să-l lămurească că pentru un 
așa post îi trebue multe cunoștințe, să aibă relaţii, şi că nu-i 
deajuns să fie numai deştept cum își ține el feciorul. Aurică, 
notarul, care asculta la târgul lor, bun de glumă cum îl știi, 
n'are de lucru şi se vâră şi el în discuţie: “Domnule Săveanu! Nu 
vă mai bateţi capul! l-am găsit eu un loc lui George! La 
primăvară insist pe lângă locuitorii satului să-l pună văcar la 
cireadă!' Săveanu ci-că ar fi râs dar Dumitriu s'a repezit la el, 
înjurându-l de toţi sfinții, după care apoi s'au bătut în parte.» 

Cerchez îmi povestea şi râdea. Ca să nu dea drumul prea tare 
la râs își presă tare mâinile ce şi le ţinea băgate în buzunarele 
scurtei, pe pântece. EI își ţinea râsul, dar eu îi dasem drumul că 
făcui pe domnul Stănică să vină lângă noi să afle ce anume 
avem. În timp ce râsul cuprinse pe toţi, îşi făcu apariţia 
plutonierul. 

— «Să trăiţi, domnule Judecător!» salută el luând poziţia de 
drepți. 

— «Ce-i cu locuitorul Zdreanță, mă?» 

—«Să trăiţi, domnule Judecător! Aseară doi soldaţi de ai 
mei, patrulând prin fața casei individului Zdreanţă, s'au 
pomenit cu pietre asupra lor. Câţiva civili care au văzut pe 


192 


atacatori că intră în curtea lui Zideanţă, 
aici au fost atacați din nou... » i 

Judecătorul ridică AAA în Sus, în semn că ș 
pească şi-i porunci aspru “ca să-i aducă omul ime, 

Plutonierul vorbea și cu ochii căuta întruna 
după ajutor. Neagu dispăruse însă din local. Cân 
omul” salută scurt şi ieşi repede afară. 

Timpul fiind înaintat, judecătorul cu aprobarea delegaților, a 
dat ordinul să se înceapă votarea. Eu ieşii cu Cerchez afară și 
pornirăm în lungul coloanei de țărani aranjaţi pe sate în rând 
câte doi. 

De sus zăpada cădea mereu şi de călcatul în picioare se 
topise, făcând pe tot parcursul şoselei o mocirlă ce trecea 
deasupra glesnelor. Timpul părea trist ca şi feţele alegătorilor 
cuprinse de teama nesiguranţei svonite de echipele de bătăusi 
aranjate de fiecare primar din sate. La o cotitură ne întâlnim cu 
Zdreanţă însoţit de plutonier. 

— «Hei camarade Zdreanţă, vezi? Dacă nu Ştii să te feresti 
singur, te pun alţii la păstrare! Ai petrecut bine astă noapte?» îl 
întrebai eu. 

Zdreanţă se uita speriat și mut la mine, ca având gura închisă 
cu lacătul. 

— «Cine ești dumneata? Ce te interesează Zdreanţă?» mă 
înfrunta plutonierul, cu toate că mă cunoștea. 

— «Ne interesează, domnule Plutonier! Ai fost în legitimă 
apărare, hai?» Cerchez se repezi înaintea mea, gata să-l ia în 
pumni. 

— «Eu execut ordinile dela ăi mari! Sunt slujbaș şi dacă nu 
execut, îmi pierd pâinea!» făcu el pierzându-și vocea lui 
autoritară. 4 

Zdreanță mergea lângă el ca un arestat, dar el, plutonierul, 
cu starea lui sufletească de teama răspunderii, căci cei care îi 
daseră ordinul căutau să se spele pe mâini, părea şi mai prostit. 
Intrat în localul şcoalei, abia avu puterea să spună: «V'am adus 
individul, domnule Judecător!» BSE 

Zdreanță şedea în faţa judecătorului ca un condamnat. E 
vedea bine că fusese bătut măr şi trăia încă în beţia iara 
Dându-și seama unde se găseşte şi pentru ce anume fuses 
acolo, începu a vorbi ca la comandă. 


Sau luat după ci, dar 


ă nu mai VOr- 
diat în fata lui» 
după Neagu, ca 
d auzi “să aducă 


193 


EA 


_ «Eram la masă, domnule Judecător! Cu nevasta şi copiii! 
Auzind Iătratul câinilor în curte, am ieșit afară să văd ce este. 
N'am apucat însă să trag uşa dela sală după mine, că m'am şi 
pomenit lovit de ciomege, în pocnetul focurilor de armă. Am 
leșinat pe coridor, în țipătele nevestei şi a copiiiloia Și acum am 
zârnăitul spargerii geamurilor în cap. Când m'am trezit, eram în 
primărie. Toată noaptea m'au bătut să le spun unde este dom- 
nul Paraschiv Mihalcea. De unde puteam eu să le spun aşa ceva, 
dacă nu știam nimic de el? L-au căutat şi prin clopotniţa 
bisericii! Îl credeau ascuns acolo! O furnicărie de jandarmi și 
civili amestecați, însoţiţi de soldaţi. Ei goleau cofe cu vin și pe 
mine mă ghionteau cu pumnii, ciomegele şi paturile de armă . . 

! 

Plutonierul schimba feţe, mereu cu ochii la pământ, iar 
judecătorul devenise roşu. 

— «Pleacă, imbecilule!» se răsti el către plutonier. «Omul 
rămâne aici lângă mine!» 

Votarea s'a făcut apoi în liniște. Neagu şi Dumitriu, cel mai 
bine văzut primar din sector, cuprinși de neliniște, intrau și 
ieșeau într'una din localul şcoalei de vot. Li se luminau fețele 
numai când vedeau simpatizanţii lor încălțaţi cu bocanci noi. 
Cu câteva săptămâni înainte, la ordin, primarii liberali ai satelor 
făcuseră rapoarte la centrul judeţean că ei au foarte mulți sim- 
patizanţi, dar că mulţi din aceştia nu pot să se prezinte la 
alegeri că-s desculți. Neagu, după o socoteală rotundă numai cu 
numărul acestora putea avea voturi pentru cele 40% obligatorii 
de îndeplinit pentru ca guvernul liberal să rămână la putere. Și 
ca să fie mai sigur, toată ziua a distribuit vin în curtea primăriei 
din Vulturul, unde din când în când câte un consilier beat striga 
în gura mare: «Ura! Trăiască Partidul Liberal! Trăiască domnul 
Neagu!» 

După amiază votanţii se răriseră, dar dela un timp începură 
să curgă din nou potop. 

— «Domnule Judecător! Ăştia au mai votat odată!» strigă 
Zdreanţă, care se desmorţise la căldura sobei si-si cunoştea 
foarte bine consătenii. > - 

Judecătorul se făcea că nu pricepe lucrurile, dar văzând că 


noi, delegaţii opoziţiei, ne postaserăm la uşă nelăsându-i să iasă 
afară, se hotări să-i legitimeze, 


194 


ți aceştia aveau bocanci noi în pie: 
î. 1 NOI în picioare Şi mirose, 


— «Sunteţi arestaţi escrocilor!» le spuse el, «s au a ţuică, 

i i « „« : 
Câţi au mai votat ca voi? Vă mânâncă puşcă puneţi mă? 
înţeles?» 3căria, ma, aţi 


Oamenii fuseseră băgaţi să voteze din nou pent : 
registre şi în locul celor absenţi de prin alte Ea e MOrțitin 
voinici cum erau la intrare se; chirchiciseră și a TOŞii și 
speriate când auziră de pușcărie. p> ACeattafete 

— «Eu nu-s vinovat, domnule Judecător! 
să se plângă. 

— «Ne-a dat de băut ŞI noi... neştiind ce-i asta iz 
murau parte din ei. 

La această întâmplare cei de pe dinafară, mas 
voteze din nou, au dispărut ca bătuţi de vânt. P 
au mai votat câțiva întârziaţi de prin satele apro 
mai departe se prezentaseră dimineaţa —și a 
judecătorul închise ușa localului. i 

Noi, delegații, ne adunasem pe simpatii Şi priveam cu inimile 
bătând la conţinutul secret al urnei. Fusese o votare liberă, dar 
pornită cu sdruncin de dimineaţă. Dacă ar fi rămas numai 
liberalii în local, ei, ar fi avut voturi mai multe decât înscris 
liste. 

Urna era vocea întregului sector, dar noi, opoziţia, ne 
înduioșam de această expresie populară, pervertită de țuica lui 
Neagu liberalul. Plutonierul fusese făcut de judecător “imbecil 
şi pe țăranii beţi care mai votau odată pentru guvern “escroci, 
dar Neagu, capul acestor cauze pervertite rămase “intangibil” în 
democraţia lui. Câte voturi putuse Neagu să-şi mai adaoge cu 
metoda întrebuințată? Aceasta era întrebarea care ne muncea 
pe toţi cei din opoziţie. Domnul Stănică devenise neliniștit, în 
timp ce Neagu îşi freca mâinile de bucurie. 

— «Hei, măi Paraschive? Câte voturi crezi că aveți voi, mă?» 
mă întrebă fostul meu învățător mai târziu. 

Neştiind ce să-i răspund, îi dasem numai din umeri. 

— «Mă!» continuă el. «Noi, țărăniştii putem conta pe un 
număr bun, dar mă tem că falsurile porcului ăsta de Neagu ne 
va pune în umbră! Ți-'chipui tu? Jumătate din satele acestui 
sector, majoritatea, țăranii, sunt naţional-țărăniști!» 

Trecută ora opt, judecătorul, nerăbdător și el, 


începu unul din ej 
„I» mMur- 
aţi pe la ușă să 
ână către seară 


piate — cei de pe 
poi la ora opt 


ii pe 


începu 


195 


ii 


despuierea scrutinului. Pe prima oua a of E sem- 
: “or. tărăniştilor, georgiştilor, lase pe a 
nele liberalilor, $* umărul de ordine, pătratul cu două 
doua, al şaselea după număru 
puncte al partidului Totul Pentru Țara. = ia 
Judecătorul scotea buletinele, le des cea și striga tare, 
d în dreptul fiecărui numa! voturile corespunzătoare. «6, 
ră 6.6 46 3, 6,1, 3,6,... » Trecuse aproape o oră dela 
cupa a ei şi numărul 6 al legionarilor făcuse mat auzul 
politicienilor. Judecătorul, drd LEI CDA cum ai să se arate la 
început, devenise roşu 1ar în jurul gurii i se aşternuse un cerc 
alb. Toti ceilalți delegaţi, ţineau ochii asupra mea Şi a lui Cer- 
chez ce reprezentam 0 forță politică ce pentru Prieiaguati se 
prezenta în fața poporului. “6, 1, 6, 3, ÎL (pala Neagu 
îngălbenise şi interesul care-l avea la început de a nota, îi 
pierise cu totul. Rupse hârtia în zeci de bucăţi gânditor şi-şi 
băgă creionul în buzunarul dela haină. sat 

— «Christosu' mamei lor de ghiorlani!» îl auzii eu şoptind 
unui alt aghiotant venit atunci dela Focşani. «Nici numărul de 
bocanci n'o să-l avem! Te baţi la Judecătorie ca să le împingi 
numărul pe dosul paginei buletinului . . . credeam că ghior- 
lanul —țăranul— nu-și va mai da osteneala s'o întoarcă ci va 
pune ştampila pe prima pagină, numărul “!” al guvernului!» 

— «A deschis ochii prostimea, coane Neagule! Ne-am dus pe 
copcă!» îi şopti celălalt dând din cap şi punând mâna pe 
telefon. 

Mai auzii apoi de “democraţie ... sabie cu două tăiușuri .. . 
dar că deocamdată sabia îi tot în mâna guvernului.” 

— <ŢIrIrIrI! ŢIrrrIrrrrI> 

Locotenentul lui Neagu asculta rezultatul din celelalte sec- 
toare. Repeta întrebări ca să fie mai sigur pe ceea ce auzea și 
nota nervos pe hârtie, în timp ce Neagu arunca ochi de tigru 
rănit pe ea. Legionarii in majoritatea secţiilor de votare 
bătuseră lista guvernului şi a tuturor celorlalte partide politice. 
Neagu schimba fețe şi cuprins de un coşmar, amintindu-și de 
cele săvârşite în acea zonă în timpul celor douăzeci și patru de 
ore, părăsi localul fără a mai aștepta rezultatul, furişându-se ca 
un hoț printre mulțimea de legionari și ţărănişti adunaţi pe 
şosea. Își luă automobilul şi părăsi Vulturul. 

Judecătorul făcu totalul şi dresă procesul verbal, după care 


196 


l-am iscălit cu toţii: Liberalii, 510; pă 
250; Lupiștii, 30; Conservatorii, 9, Le 
3; Socialiştii, 4 . . . 

—«Măăăă! Ne-aţi pus căpcul!» îmi ş 
«Nu m'am aşteptat la una ca asta!» 

Jeşit afară, făcui o coloană de peste douăz 
lungă, pe patru și apoi am dat comanda «Cu 
marş!» În noaptea liniștită, “Ştefan Vodă al Mo 
iasă toți locuitorii Vulturului la şosea. St 
“Bravo” şi “Ura” asupriţii şi dispăreau ca roua 
asupritorii. Aghiotantul lui Neagu, Dumitriu si ceilalți primari 
liberali, nu ştiu pe unde s'au vârit în seara aceea, Zăreantă 3 
fruntea coloanei, ținea capul sus, de credeam că-i un pisc 
deasupra celorlalți. Bucuria mare în el, dase năvală, acoperindu- 
i durerile ce-l ţinuseră până atunci țeapăn. În fața postului de 
jandarmi, ieşise aproape un metru înainte. Acum venise rândul 
lui să se răzbune pe cel ce-l schingiuise o noapte întreagă pe 
nedrept. 

— «Te iert, mă păcătosulu!» îi strigă el plutonierului, la una 
dintre pauzele scurte ale cântecului. 

Ajunși la capătul satului, am întors coloana înapoi. Zdreanță 
simțind cotul lui Cerchez, bătea picioarele în mlaștina şoselei, 
de descria rozete în jurul lor. Ceilalţi toți, înghețaţi de aştep- 
tarea rezultatului, băteau şi ei ca să nu se lase mai pe jos. 
Trecând pe lângă biserică, toată lumea ne-am oprit aici și 
îngenunchiaţi cum eram cu faţa la altar am făcut o rugăciune în 
comun, mulţumind lui Dumnezeu: 

„...„ «Doamne al puterilor, fii cu noi, 


Că pe altul înafară de Tine nu avem...» 
* 


În alegerile pentru Cameră din 22 Decemvrie, cu toate inter- 
ceptările şi falsurile la care s'a recurs, guvernul nu ajunsese să 
ridice procentajul decât la 38%. A treia zi, 24 Decemvrie, la 
alegerile pentru Senat, guvernul înconjurase secţiile de votare 
cu batalioane întregi de trupă, cernând cu ajutorul ada 93 
pe alegători; pe cei ce-i credeau că nu erau cu ee 
trimetea acasă, punându-i pe fugă cu paturi de pusti ce care 
parte bombarda alegătorii cu fițuice “telegrame false Sf 
scriau că “toată lumea a votat cu guvernul pus d€ 1<8 

197 


răniştii, 325, G 


gionarii, 710; D COrgiștii, 


Cmocraţii, 


puse domnul Stănică 


eci de metri de 
Cântecul înainte 
dovei, făcuse să 
Tigau strigăte de 
de razele Soarelui 


ui 


alegerile din 22.' . : 
i, dimineata zilei de 24 ieşisem din Vulturul (eu nu votam 


pentru Senat), întorcându-mă acasă. Călienii, satul prin care 
trebuia să trec, erau la 0 departare de încă patru kilometri 
înaintea mea. Pe tot parcursul şoselei, ca niciodată, nu se vedea 
nici ţipenie de om. Numai sbârnâitul sârmelor de telegraf mă 
însoțea în singurătatea mea. Noroiul făcut de cu seară de căruțe 
înghețase şi eu alegeam la discreţie părțile mai netede de mers. 
Făcusem ca la doi kilometri afară din Vulturul, dar în stânga, la 
circa trei sute de metri pe câmp se prelungea încă o fâşie de 
plantație de salcâmi, ce cu direcţia ei cădea perpendicular pe 
sosea la 6-700 de metri în faţa mea. Deodată sprânceana 
dreaptă începu să mi se bată ca mișcată cu mâna. Astfel de 
miscări nervoase mai avusesem în viața mea, dar nu aşa de 
puternice. Odată, de două ori, de trei ori, de patru ...! 
Credeam că va înceta dar ea se bătea încontinuu. Aducându-mi 
aminte de semnul crucii, o închinai, așa cum făcea mama celor 
mici când strigau noaptea în somn. Făcui semnul de trei ori şi 
apoi căutai să nu-i mai dau importanță, lăsând urmările 
gândurilor negre ce le presimţeam, la voia lui Dumnezeu. 
Sprânceana însă se sbătea ca vrând să se smulgă din frunte. “Ce 
înseamnă asta, Doamne? făcui eu în sinea mea. Mă oprii în loc 
şi începui a cerceta şoseaua în sus și în jos. Nimeni, nimic. 
Aruncându-mi privirea pe câmp în stânga, văzui pe lângă fâșia 
de salcâmi în stânga, pe aceeași înălțime cu mine, trei indivizi, 
înșiraţi unul după altul la o distanţă numai de câţiva metri. Mă 
oprii să judec situaţia critică. Mergeau repede. În urma lor la 
câteva zeci de metri se vedeau alte căciuli. Vânători nu erau, că 
nu mergeau în formaţie de cordon. Văzând că cel din frunte 
căuta să mărească pasul, în mine începu să clocotească sângele. 
Ca să văd ce fac ei, fugii câţiva metri. Mă oprii să judec situaţia 
critică, dar ei fugeau acum în regulă, cât puteau, ca să-mi iasă 
înainte la şosea. “Ce te faci, Paraschive?” știa trei îmi cădeau 
în faţă, cei mai din urmă îmi tăiau drumul în spate! Pe şosea 
nimeni și Călienii ... abia le zăream casele. Ca să mă apăr nici 
nu gândeam deoarece n'aveam la mine nici un pai sau o lamă 
de ras ca să-i sgâriu, dacă aş fi avut şansa să mă apropiu de 
vreunul. De abia acum îmi adusei aminte, că trecând prin Vul- 
turul, fusei văzut de primarul, încă tânăr, că-și potolea necazul 


198 


într'o cârciumă încă cu câțiva de Seama lui, N 

usei picioarele pe fugă în direcția Cilicia 
Cei trei însă, cu toată înaintarea si iuteala faă € şosea, 
scufundau în pământul plin de apă al iepuri fugând, se 
sgomot asurzitor la spartul cu picioarele FL făcând un 
înghețătura. Când ajunsei la cotul şoselei, pepe de 
tanţă ca şi ei de parcurs până să ne întâlnim. Aici aa dis- 
metru cu metru le-0 luam înainte. Eu obosisen fa „a că 
îndoitul genunchilor îi vedeam că erau la capătul Po după 
ieşit la şosea numai la 70-80 de metri în urma mea îi gi 
că s'au așezat pe marginea şoselei, sprijinind capurile în ind 
m'am aşezat şi eu. Se uitau al mine, vroiau să vorbească, dar i 
puteau. Eu la fel, eram Tăguşit de trasul aerului rece. e ra 
Văzui un pietroiu cât pumnul lângă mine. Îl desfăcui de EA 
dându-i un pod de palmă, apoi fâcându-mă că mă caut în 
buzunarul hainei pe dedesubt, pusei cotul stâng pe pământ si cu 
el în mâna dreaptă sprijinită pe stânga, în bătaie de joc, făcui că 
iau linia de ochire ca să-i împuşc. Spre surpriza mea, îl văd pe 
cel din faţă aruncându-se în șanț, strigând la ceilalți cu vocea 
stinsă în gât: «Ne împușcă, măăăăă! Ne împușcă! Nu trage, 
domnuleeeee! Ne împușcăăă!» În timp ce ei se retrăgeau, eu mă 
sculai în picioare şi aruncai cu pietroiul după ei. Văzându-se 
înșelaţi, se opriră şi începură să acopere ruşinea fricii, ridicând 
beţele în sus şi înjurându-mă. Unul din ei purta o furcă de fier. 
Dându-mi însă seama că se odihniseră puţin şi mă puteau 
ajunge din urmă, am căutat să grăbesc paşii îndepărtându-mă de 
ei. 

În amurgul serii am ajuns la Nămoloasa. Trecând pe lângă 
biserică şi văzând că era deschisă, intrai înăuntru și mă închinai 
la icoane, oprindu-mă mai mult la cea a arhanghelilor. Lui 
Mihail îi mulțumii că mă apărase cu sabia lui de foc și lui Gav- 
ril că mă vestise prin semnul bătăii sprâncenii, salvându-mă de 
încercuirea bătăuşilor din Vulturul, ce sigur, intrat pe mâna lor, 
nu m'ar mai fi lăsat cu viață. 

Ajuns acasă o găsii pe mama înghețată de grija câ“ 
purtase în tot timpul acestei lipse. Puțin după aceea sos! Și ie 
dela alegerile dela Senat. Cum intră pe ușă se repezi la ei 
furtună: «Uite-aşa mau luat, mă!» făcu el încrucişându-și man 


i de 
țeapănă cu cea stângă. «Un jandarm de 0 parte $ unul 
199 


având de ales 


ija care mi-0 


A ..——€ 


—————— 


cealaltă! Dela marginea Suraiei, când Iau văzut, au pus vă 
: omeneau “Tatăl lui Paraschiv, tatăl lui Paras- 
pe mine! pila mă? M'au condus între baionete până afară 
Chiv! Ce SU e, a moșule Curs 4) că de DUSE % p Ce era să 
a ai sI __ Uite-aşa am votat eu astăzi! Găinarii— 
sat = Se ați —din toate satele erau acolo!» 
jandarmii reangajaţi a EAT ANZi N dă 
Eram obosit, dar n am dormit e Iziu, Cupă ce trecuse 

tineretul cu colindele. Gândisem până atunci la ghetele mele 
noui, la care de atâta drum le desfăcusem tălpile. Tot timpul cât 
stasem în odaie cu ai mei, ținusem picioarele ascunse ca să nu 
le bage nimeni de seamă, cu gândul că a doua zi, aşa Crăciun 
cum era, să mă duc la cismar să mi le prindă la loc. Culcat cu 
picioarele la soba caldă, oboseala nesimţită până atunci părea 
că mă ţintuieşte pe pat. Odată cu ea, mă cumprinse şi o indis- 
poziţie sufletească, întunecându-mi bucuria victoriei din alegeri. 
pe toată țara victoria fusese strălucită dar, aşteptam cu 
nerăbdare ca peste o zi sau două să văd câte jertfe fuseseră puse 
la temelia ei din partea legionarilor. În afară de aceasta, mai 
gândeam iarăși la reacţiunea guvernului ce “ținea încă albia 
puterii” în mâini, văzând că i se năruieşte domnia așteptată pe 
încă patru ani. O rază de lumină, trimisă de lampa din odaia de 
alături pe fereastră, ce oprea exact pe icoana Mântuitorului ce 
purta coroana cu spini. Imaginea €i era imaginea gândurilor 
mele, unde mă vedeam urmărit de mulţi dușmani ce mi-i 
făcusem în ultimul timp, fără ca să gândesc sau să fac cel mai 
mic rău nimănui. A doua zi era Naşterea Domnului, dar în țară 
se pregăteau răstigniri. 


200 


UN VIS URIT 


N eîmplinind cele 40%, guvernul Tătărăscu a treb 
demisia, Carol II însărcinând cu formarea lui pe 
(cuziștii) ce în alegerile din 22 Decemvrie 1937 
din totalul voturilor. 

Negri, noul prefect în județul Putna în guvernul Goga-Cuza 
schimbă secţia de votare dela Vulturul, în comuna Căileni. Aici, 
localul şcoalei unde trebuia să se facă votarea era înafară de 
case, în câmp, deci mai bine ţinut în mână şi controlat de 
forţele jandarmerești și militare ce i-ar fi stat la dispoziţie. Ex- 
perienţa liberală aduse ceva nou și de data aceasta Opozitia 
trebuia să se aştepte la o împotrivire şi mai mare din partea 
chemaţilor la guvern. Toate eforturile lor erau îndreptate 
împotriva legionarilor. 

— «Ce facem mă? Cum intrăm înăuntru?» ne întreba Cerchez 
mereu. 

— «Ca la Vulturul!» Îi răspunsei nenea Gheorghe. «Dăm cu 
mulțimea peste ei!» 

— «Trag, mă, de data asta! Și cum şcoala îi afară în câmp, ne 
curăţă înainte de a ajunge pe zonă! Aţi văzut ce au făcut 
liberalii la Suraia? Ei bine, ăştia fiindcă se simt şi mai slabi, vor 
fi mai răi ca ei!» 

Stam şi ascultam la sfatul lor, făcând haz de necaz la ges- 
turile lui nenea Gheorghe, desamăgit de revelațiile lui Cerchez. 
După câteva zile de frământări am hotărît a face un tunel din 
Curtea celui mai apropiat țăran de şcoală, prelungindu-l până în 
una din odăile şcoalei. Părerea fusese nebună la început, dar 
mai pe urmă am găsit cu cale că se poate realiza. Șaptezeci de 
metri prin pământ nisipos, era şi nu era mare lucru. Pământul 
scos îl vărsam într'o groapă din spatele casei de unde ţăranul 
Clădise casa, iar restul, ca să nu descoperim lucrarea, îl 
acopeream cu coceni în formă de glugi. 


uit să-şi dea 
Goga şi Cuza 
Obţinuseră 8% 


201 


> ERIN Ore 


Într'o seară terminasem cu îngrijitul vitelor şi intrai în casă 
cu gândul să mă culc de vreme fiind obosit. O soră a mea cânta 
“Mamă dragă, astă noapte, am visat un VIS frumos, torcând la 
un fuior de in. Auzind câinii lătrând afară, îşi ridică ochii pe 
fereastră şi mă anunţă că la poartă stă un jandarm. leşii să văq 
ce este. Fără a mă scobori de pe prag, ascultasem la el cum îmi 
spunea “că să merg la postul de jandarmi sa dau o declaraţie, că 
si Cerchez făcuse la fel şi că dacă nu pot în seara aceea să merg 
a doua zi dimineaţa.” Întrai în casă, îmi luai scurta şi plecai la 
nenea Gheorghe, deoarece Cerchez locuia mai departe de mine. 
Nevasta lui, care întindea masa, mă pofti să mânânc cu ei dar eu 
refuzai, deschizând aparatul de radio. Nenea Gheorghe nu ştia 
de declaraţia dată de Cerchez. Radioul transmitea “Bate vântul 
poalele, ţi se văd picioarele” şi apoi după câteva minute începu 
să dea știrile, după ce mai întâi cântase “Trăiască Regele” Im- 
ediat după imn, speaker-ul începu să laude acțiunea de curaj a 
regelui care desființase corpurile legiuitoare şi făcuse un guvern 
de “Uniune Naţională” sub preşidenţia lui Tătărăscu, acel bătut 
în alegeri de voinţa naţională. 

—«Ce? S'a dus pe copcă Goga-Cuza?» mă întrebă nenea 
Gheorghe căscând gura şi ochii la mine. 

— «Hoţii sunt hoţi! Nu înţeleg de ce-i mai rabdă Codreanu» 
se amestecă în vorbă nevasta lui. «Uite-așa!» făcu ea cu mâna 
ca mânuind o sabie, «I-aş curăța ca pe scai!» 

Eu și cu nenea Georghe şedeam muţi, uitându-ne unul la 
altul. Ea veni la noi, şi, ca şi cum ne-ar fi învinovăţit, începu din 
nou certându-ne: 

— «Va fi mai bine acum? Mâine, poimâine, toţi veţi fi închiși 

veţi umple închisorile din nou . . . şi de data asta vă vor 
omori ca pe muşte!» ... 

În noaptea aceea m'am întors târziu acasă şi m'am culcat fără 
să mânânc ceva. Aveam în sat două grupuri de tineri, unul de 
fete, şi patru de țărani. Odată pe lună făceam adunare generală 
şi atunci, pentru noi toţi asta devenise o sărbătoare a bucuriei. 
Aici tineretul nevinovat îşi împletea vocile în cântece legionare 
şi tot aici cei mai în vârstă începură să discute probleme 
gospodăreşti, ca digul, prin spărturile căruia Siretul inunda 
moşia satului și chiar satul; lucrări în agricultură, și chiar 
neînțelegeri ce s'ar fi putut termina prin judecăţi unde se pier- 


202 


dea atâta timp şi bani cu avocaţii 


: : 7 ec, 
începuturi frumoase şi practice trebuiau ae ae 


iau a, 


cu Toate aceste 
jocul armoniei ce domnise până atunci fiica desființate și în 


crească din nou indiferența și letargia n: 
spiritul de ordine rece al statului care nu înte] cea a 
altfel decât prin baioneta jandarmului. Un Ttărasa S€ impună 
alegeri, un Tătărăscu chemat să guverneze o A i bătut în 
echipă de nepoftiţi. Țara întreagă înclina spre Fri Incă o altă 
tidelor iar partidele, pierzând încrederea maselor sed par- 
numai cu cadre interesate după putere și functii ss tisă 
care şi-au dat seama, au acceptat ordinele şi dictatura ni a 
II. Un liberal ca prim-ministru, un țărănist ministru de int rol 
iar restul de funcţii mai secundare, altor membri din alte de 
tide. Opoziția de data aceasta o făcea Codreanu cu ai 
lui intactă şi Maniu a cărui partid nu mai avea nicio disciplină 
majoritatea membrilor lui lăudând acţiunea regelui! 

i aceste gânduri negre adormii abia către ziuă, si în capul 
meu începu să se desfășoare negura presimţirilor. , 

Mă făceam în piaţa satului, printrun noroi de mă înfundam 
până deasupra glesnelor şi un întunerec besnă. Nu eram Singur. 
Printre cei ce mă înconjurau era Căpitanul — Corneliu 
Codreanu —lon Moţa, Vasile Marin, inginerul Clime, inginerul 
Ionică care fusese ceva mai înainte la mine în sat, și încă alți 
comandanţi legionari necunoscuţi. Printre ei eram cel mai tânăr 
şi neînsemnat, Începurăm să mergem cu toţii. Eu însă abia îmi 
scoteam picioarele din noroiul argilos. Făceam sforțări 
desperate să mă ţin la înălțimea lor, dar ei treceau pe lângă 
mine cu ușurință şi mă lăsau în urmă văzând cu ochii. Îl văzui 
trecând pe Moţa, apoi pe Căpitan cu statura lui înaltă şi cu 
capul gol, aşa cum apăruse în ultimul timp pe o fotografie la 
marginea Mării Negre în tabăra de muncă. Se îndepărtaseră de 
mine cu toţii și văzând că mă pierd de ei începui a striga la 
Căpitan căruia încă îi mai zăream creștetul capului: “Căpitane! 
Căpitane! Ea 

Mă trezii strigând cu vocea tare şi mama care mă Le din 
Odaia de alături, deschise fereastra şi căuta să mă liniştească: 

— «Ce ai mă băiete?» a 

— «Boala asta de pisică, bre mamă, a sărit pe Capu 
Spusei eu ruşinat, minţind-o. 


1 ȘI tinerer, să 
te numai de 


1 meu,» îi 


203 


e a aul cae 


__ «Ah! Pisica! 'Tu crezi că eu n'am auzit ce-ai strigat tu? Ra. 

ți cruce!» ; : 
Îmi făcui cruce şi apoi adormii din nou. Din nou începui să 
visez, De data aceasta mă făceam pe dealul Călmățuiului Ja 
“Mănăstirea de Fecioare, la Vasilica, unde începuse viața de 
călugărie cu încă șasesprezece fete fecioare, printre care si 
Ruxanda, sora mea. După ce asistai la rugăciune plecai acasă, 
fiind condus până afară de pe locul cu întâmplarea minunei de 
două fete, tot călugărițe, pe care nu le văzusem în viața mea dar 
care îmi păreau cunoscute. Aceste două fete nu fuseseră la 
rugăciune, dar le întâlnisem fără să le bag în seamă, la ieșirea 
afară din bordei. 

A doua zi, m'am dus la post după cum promisesem jandar- 
mului. Intrat în cancelaria postului, plutonierul meu mă 
întâmpină cu fața râzândă, mai mult rânjet, cu o atitudine de 
puternic al zilei, ce de mult n'o mai avuse. 

— «Dai o declaraţie că nu mai faci parte din Partidul Totul 
Pentru "Ţară şi că de azi înainte te supui guvernului de “Uniune 
Naţională condus de însuşi Majestatea Sa Regele Carol IL.» 

— «Toţi cei care fac politică trebue să semneze o astfel de 
declaraţie, domnule Plutonier?» îl întrebai eu făcând aluzie la 
liberali, ţărănişti, cuzişti, etc. 

— «Asta mă interesează numai pe mine, domnule Șef!» îmi 
răspunse el în batjocură, ştiindu-mă şef de sector la legionari. 
«Şi dacă vrei să ştii,» îmi mai spuse el, «află că toate partidele 
sau supus ordinului regelui, afară de Codreanu al Domniei 
Voastre!» Alături, pe masă, sta un vraf de calendare legionare 
pe care el le interceptase direct dela poştă, din 'Târgul- 
Nămoloasa. Nu apucaseră să sosească încă, şi din curiozitate 
aruncai ochii pe unul la marginea de jos unde stau scrise câteva 
rânduri din scrisorile Căpitanului de prin închisori. 

ş vom fi duşmăniţi ... va veni prigoana cea mare . .. 
vom fi urmăriţi de batalioane și regimente românești, prin 
păduri, prin văgăunile munţilor ... vom cădea, sângele nostru 
va curge din belşug ... Atunci va învinge și Legiunea Arhan- 
ghelului Mihail ... atunci neamul românesc va învia! ...? 

Îmi împietriseră gândurile în cap de aceste cuvinte pe care 
nu vream să le admit ca profeţii. Nu vream să le admit cu ființa 
Şi planurile mele legate de pământ, dar faptul că se vor adeveri, 


204 


> d 


ED 


facu să încrâncene Carnea pe mine ca în ş 
caiendaresazidica Ochii di iaţa plutonierului. A Morţii, De 
om, ci de besile: ce din acel moment sta sa âVea față de 
acel ce-i cade în cale. Carol II din acel mome Să sfâșie pe tot 
acestor fiare să ucidă pe toţi acei care-i și nt, d 


ZA ase liber 
A 1 încurca „CItate 
_ «Numai atât?» mă întrebă e] nemulțurait că Oli. 
3 nu S 


mai mult. Crisesem 
puse declaraţia întrun dosar şi bătându-o cu mâ 
uitându-se lung, sfredelitor la mine; na apăsat, 


că Uuuuumai 009 
Cu cred în cele 


Ze a tiv ent 
cazul -. - ! Ai înțeles? Începând de acum te previn; ori ds anu 
: ; 
ori părăseşti comuna să mă anunţi cu douăzeci și patru de ai 


— «Nam unde mă duce, domnule Plutonier!» îi Tăspunsei eu. 
«Afară doar ca să-mi văd fratele odată pe lună la Focșani și în 
toate sărbătorile când trec Siretul la sora mea dela mănăstire de 
pe dealul Călmățuiului.» 

— «Biiineeeeeee!» făcu el rânjind, neîncrezător. 

Plutonierul avea dreptate să fie neîncrezător, pentrucă eu ar- 
deam să știu de dispoziţiile noi dela centru. Trebuia să ne 
pregătim de revoluţie sau trebuia să stăm liniștiți, senini, văzând 
cum moartea se apropie de noi? Putea Mișcarea Legionară să 
se ia la luptă cu armata, instrument în mâinile regelui? Puteau 
legionarii să încingă în acel timp un războiu fratricid? Putea ca 
0 revoluţie să schimbe lucrurile în bine sau să aducă prăpădul 
sovietic de peste Nistru pe capul ţării, foc? Care era soluția de 
ales? Deschiderea luptei ce n'ar fi adus decât prăpădul total? 
Venise timpul, sau era cazul, ca Mişcarea Legionară, în acea 
situaţie nenorocită, să se lase antrenată de duşmani, să 
reacționeze la încercările lor de aţâţare, ca apoi să-i extermine 
elita? Abia după o săptămână, când mă întorsesem dela 
Focşani, aveam deslegată frământarea acestor gânduri. Părintele 
Boldeanu îmi spuse: «Ordin ca toată lumea să stea liniştită, pe 
poziţii însă, fără cel mai mic semn de activitate! Dacă însă hidra 
va smulge din când în când câte unul dintre noi, nu trebue să ne 
alarmăm! Toată lumea cu capul la pământ câ sub ploaia de 
Obuze a inamicului furios!» 

205 


i 


Fusesem la Focşani şi plutonieru INIneumeele 10 tă Sel it cea ti 
satele că trec prin ele. În Vulturul și Răstoaca, și la ducere și la 
întoarcere am fost introdus de jandarmi în post ŞI controlat 
până şi prin bocanci. La întoarcere, dupăRo zi, inainte de 
amiază, mă pomenesc cu plutonierul intrând în curte în lătratuj 
câinilor, însoțit de sergentul instructor şi de încă doi jandarmi, 
Odată cu formarea “Guvernului de Uniune Naţională, 
gospodăria lui tata nu mai era inviolabilă, așa cum sta scris în 
constituție. M'a scos afară din casă şi m'a pus cu faţa la gard, 
dând ordin santinelei care mă păzea ca la prima mișcare «să 
spele baioneta în mine După ce a făcut control, răsturnând 
totul prin odăi, l-a luat pe tata și cu el a început a săpa prin 
toate colțurile, pe unde i se părea lui că aveam ascunse arme și 
grenade. Cu o zi mai înainte ascunsesem toate calendarele și 
tablourile Căpitanului, Moţa, Marin, în şira de paie, şi din ochi 
îi urmăream cum trecuseră pe lângă ele dar numai în locul unde 
le băgasem nu înfipsese mâinile. Negăsind nimic, vine la mine şi 
bătându-mă cu vârful baionetei în ceafă, mă întrebă “că unde am 
ascuns muniţia.' Mama tremura pe prispă şi plângea dimpreună 
cu cei mai mici. Tata pierduse culoarea ce o mai avea în faţă, 
devenise galben bătând în vânăt. Fu luat din nou şi condus în 
grajd. În înţepeneala mea, cu picioarele până aproape de 
genunchi în zăpadă, îngheţate sloi, păream un par bătut în 
pământ. Auzeam numai cum îl înjura pe tata, făcându-l “porc şi 
bandit bătrân, “sapă ici, sapă colo! Ajunseră cu săpatul la 
spatele cailor. Cu îndrăzneală de atotputernic, plutonierul, tot 
învârtindu-se pe la spatele lui Puiu, acesta îi trase un picior 
peste mână de făcu să-i sară arma până aproape de ușă, în 
bălegar. După sgomotul loviturii auzii cum el începu să se 
vaiete înjurând stâlcit de “Dumnezew mamei lor! Până și 
animalele sunt tot ca ei, mă! Instructorul, care vroia să-şi 
răzbune şeful, se apropie de Puiu ca să-l lovească. La ridicarea 
țevei armei lui, animalul se făcu minge dând brânci peste 
celelalte, instructorul dând cu arma în vânt. La reculul făcut 
înapoi de Puiu, instructorul dându-se înapoi, își lovi şeful, 
culcându-l în ieslea din fața boilor, pe care tata îi vânduse din 
toamnă, ca să plătească avocatul ce-l apărase pe Alexandru la 
proces. Întorcându-mi capul la locul cu pricina, îl văzui pe tata 
cum întindea arma ce o ridicase de jos, plutonierului ce nu mai 


206 


> di 


cermina CU pusul (inute în ordine. Căsca 
i-ar fi fost teamă să n'o descarce în el, 
mână, O întinse unui soldat să i-o cure 

afară din grajd cu toți Jandarmii dupa e 
răspântie de cărări făcute în zăpadă şi 
îl auzii strigând: 

_«Adă-l încoace, mă!» 

Caporalul ma atins Se mâna ca să-l urmez, 

_«Nu cu mâna, a tu-s Luceafărul mă-tii! N'ai armă? 0 
ţii în mână ca pe băț : 

Caporalul luă o atitudine mai Ncomenoasă fată de mine şi 
mă atinse cu baioneta peste umăr, în timp ce eu căutam sai 
smulg picioarele care făcuseră bloc cu pământul. Îmi pârâiau i 
îngheţul ce le cuprinseseră şi de durere începui să lăcrimez 
strâmbându-mi capul ca să nu mă vadă mama, care încremenise 
şi ea pe prispă, numai să vadă cum mă străpunge “câinele: cu 
baioneta. 

— «Descheie-l!» îi ordonă plutonierul caporalului. «Niai 
nimic tendenţios la tine, mă?» mă întrebă el în timp ce 
caporalul îmi deschidea nasturii. 

Ma controlat până la piele. Pe sub guler, prin căptuşeală, 
buzunarele toate mi le-a întors pe dos. În mijlocul lor, desfăcut 
cum eram, păream un manechin de speriat păsările în culturi. 

— «În ce zodie eşti născut, mă?» mă întrebă el văzând că nu 
găseşte nimic. 

— «În zodia Scorpionului, domnule Plutonier!» 

— «Ha, Scorpion? *mnezew mă-tii! Îţi poartă noroc! Hait!» 
făcu el cu mâna însoţitorilor lui. 

— «Domnule Plutonier!» mă adresai eu, întorcându-mă spre 
el. «Vă anunţ că mâine trec Siretul la Vladimireşti.» 

— «Ce vrei să faci acolo, mă?» mă întrebă el ispititor. 

În primăvară fiind reţinut până în vară în închisoare, doamna 
cu moşia îşi căutase un alt administrator. Acum în Situaţia: in 
care mă găseam şi ca să dau liniște la părinții mei, îmi făcusem 
socoteala să părăsesc Nămoloasa. 

— «În primăvară fac ca vărul meu; 
cumpărăm scândura de aici din Târg, pentru 
facem noi singuri.» 

— «Da, ce? Dumneata te pricepi | 


Ochi l tata ca 
Având-o Ă i Cum 
1e de bă = Di 


| În Curte “a 
după ce mai că 


grădinărie. Mâine 
roata de sos apă. O 


a lemnărie» schimbă €l 
207 


i... 


e respectuos. Și apoi totodată bănuitor, 


tonul, plete Si cum vrei să te faci vânzător de zar. 


presându-și buzele: « 


- ! a : 
zavat ie ăspunsei nimic. El îmi întoarse spatele ȘI plecă. 
Eu nu-i i cogoizil saltelele răsturnate pe jos, sparte cu 
În casă, în date jos de pe pereți, sertarele meselor 


i icoanele : 
pape ce ca în urma unui jaf în fugă. În grajd toate podelele 
T tă 


3 întors pe dos. : 
ŞI e Sal de acasă! Că altfel nu ne mai lasă în 
—« : 


pace, tot timpul cât le vei sta în ochi!» îmi spuse tata seara la 
2 
masă amărît. 


208 


ZARZAVAT! ZARZAVAT! 


E RD a, 00 Daia a a i 


Al acram la roata de scos apă cu vărul Toader ş 
lui, și moş Ștefan, tatăl lui, săpau gropile pe 
calde. Grădinării erau multe pe malul Siretului, dar nimeni nu 
scotea pe piaţă legume timpurii. Ca meşteri ce eram În această 
branșă, socoteam că o să facem treabă bună cu câştig frumos. 
Aici, în Vladimireşti mă simțeam bine ŞI mai linistit ca în 
satul meu. Câteodată, seara pe linişte, auzeam Chiar clopotul 
bătând pe dealul Călmățuiului. La intervalele Scurte, ştiam că 
sora mea, Ruxanda, cu mânuţele ei mici, bătea toaca de paltin 
agăţată cu 0 sârmă, cu 0 repezeală şi tact de însuși staretul 
Ghenadie care o învățase, se făcuse roşu de bucurie. Începea să 
bată rar, întrerupt, dar în ritm ce trezea apelul rugăciunii, 
pentru ca mai pe urmă din ce în ce mai repede să dea drumul 
potopul căldurii inimii către Dumnezeu. Ciocănelele de lemn în 
mâna ei, loveau când mai încet când mai tare și din felul cum le 
încrucișa la repezeală, păreau fluturi. În acest timp vuletul 
toacei era o împletitură de melodii, ce mai târziu şi nici până 
acum nici în orgile cele mai perfecte, n'am auzit. Mă duceam 
câteodată din vreme la mănăstire şi apoi, numai ca să aud far- 
mecul toacei, stam până seara după baterea ei. Lucram cu vărul 
Toader şi în pauza clopotului încetam de a mai face ceva, până 
când începea să bată din nou. O parte din inima mea se 
desprindea de deșertăciunea lumii în care trăiam şi se așeza 
acolo pe vârful dealului pustiu odată, unde începuse să 
vieţuiască o mână de fecioare chemate de Maica Domnului la 
călugărie. Alături de bordei se înălța paraclisul, iar în Jos şi în 
Susul lui, parte din teren fusese plantat cu pruni. Ceva mai 
departe, acolo unde nimeni nu credea că o să dea apă, sta o 
fântână ce putea să întreţină din stropit brazdele cu CE 
pentru nevoile mănăstirii. Alături de paraclis sta un dea 


209 


i totodată fratele 
entru răsadnițele 


îi Ei a draci 


ÎN 


m 


ietriş pentru clădirea chiliilor, adus Volun- 
tecat cu P | » ai Părintelui Iosif Trifa şi legionarii 
“i Domnu Ata os bit | 
ata şi într'o seară, mulțumiți de treaba 
] Toader să ne închinăm la cele trei Cruci 
tă. După Ș noastră cu plutonierul major, şeful de 
are zi otit de un alt plutonier şi doi jandar- 
din peri et însemnată ca trafic, aici, or- 
mi. Vladimirești UI mai vigilentă. Majorul se adresă vărului 
dinea internă «i i r eu care începusem să miros tactica lui, 
meu, Jegitimându-, sa, | îmi vine rândul mie. 
mă simți vizat. Dup: de aici?» făcu el ca şi cum n'ar fi ştiut de 
— «Cum? 5, si tu Si către vărul meu: «Tu ești liber!» 
aceasta. «Mergi i E eee galbenica Geaa și Biccaii al 
picture A Si de ei. Neam de neamul lui n'avuse de a face 
de mă sperii Se oţi. nici bandiți, nici bătăuși, feciorii și 
ace e A i mamă ce formau un colț din sat, 
ginerii a aaa de jandarm pe la ei prin curţi. Mai 
a a e eră, dar nu din pricina lor ci dintr'a mea, care mă 
sia Iti când intram la strâmtoare la mine în sat. Acum 
e a Apa e da la ei și îi făceam de vorba lumii. Cu doi ani 
e A ă înjurau toţi, mai pe urmă jumătate și în ultimul 
Te oii mă iimeni, decât moşul meu Ion, fratele 
ADIPDE mA E er b i (i chemat de prefectul 
mamei, liberal vechi şi în ace timp e SI 
judeţului din nou primar, la ordinul regelui. Sa :: 
sângele apă nu se face, dar el, dacă ar fi putut să m Ca 
fi făcut-o. Toţi fraţii şi rudele lui votaseră cu Totul Pentru” [ară 
şi asta numai din cauza mea, spunea el. Culmea furiei lui mai 
sta şi în faptul că cele două fete pe care le avea la pa 
începuseră să cânte cântece legionare de faţă cu el în casă. 
Aceasta am aflat-o odată, când poftit la masă am mâncat numai 
cu ele și mama lor. EI, moș Ion, nu suferea ca să mă vadă, se 
făcuse că are de lucru în magazinul de manufactură. Eu nu 
m'am mai dus pe la el, dar fetele lui veneau mereu pe la alte 
rude când auzeau că sunt acolo. 
Bietul Toader s'a uitat după mine până când m'a pierdut din 
ochi. Majorul, neștiind ce motiv să-mi găsească, mă învinul că 
“de ce nu m'am anunţat la venirea în comună. Spunându-l că 


210 


ost 


E 


“mam ştiut că este nevoie de această formalitaţ 
meu îi primar în comună, precum Şi vărul G 
fratele lui Toader cu care făceam grădinăria, sa 
stia de aceste lucruri. Moş Ion, la care el era 
spuse să mă ciomăgească şi să mă alunge afară 
el, majorul, poate făcându-i-se scârbă de aceast 
mi-a dat drumul către miezul nopţii, fără să mă atingă nici cu 
degetul. El făcuse multe arestări prin comună, dar această 
dorința a lui moş lon nu o putuse îndeplini. Lăsat liber, 
mergând pe şosea văzui lumină la vărul meu Notar. Intrai 
înăuntru să-l văd. Aici dau peste moş Ștefan şi vărul Toader 
care se certau cu Gheorghe notarul Şi nevasta lui. Căzut peste 
ei, au încetat de a mai vorbi şi numai ceva mai târziu nevasta 
lui, care era moașă comunală, îndrăsni să mă întrebe în bat- 
jocură: 

— «Na, “Studentule! Fuseseşi înhățat, ha?» 

— «Dacă moş Ion vrea să-și bată joc de mine, poate să o 
facă!» îi răspunsei eu. «Vezi? Şeful de post, un strein, îi mai de 
treabă ca el, mi-a dat drumul!» 

După cuvintele mele, moş Ştefan sări ca înţepat cu acul de 
pe scaun la băiatul lui notar: 

—<Mă! Mă duc la el şi-i fărâm capul! Ce-i face băiatul ăsta, 
mă!» făcu el arătând cu mâna spre mine. «Nu vrea să-l lase nici 
să-și câştige o bucată de pâine prin munca lui? Nu-i destul că pe 
unde a încercat să-și capete un post, hoţii dela putere i-au 
închis porţile? Ce vrea să facă din el, mă? Vrea să se trezească 
într'o bună noapte cu el în casă, să-i dea lovitura la casa cu 
bani? Nenorocitul! Dacă nu-şi bagă minţile în cap, apoi i le vâr 
eul!» 

Moş Ştefan îşi puse căciula în cap şi plecă înjurând. Eu cu 
vărul Toader mai rămăseserăm încă puțin în urmă. Nu găseam 
nimic a vorbi, dar ne trăgeam cu coada ochiului unul la altul. 
Nenea Gheorghe notarul începu să miște picioarele a neliniște. 
Vedeam că ceva îl frământă şi sta gata să iasă afară din el. 
Înstârşit căscă gura: 

— «Mă Paraschive, măăăă! Îi greu măăă, vezi tu? Stăpânire-i 
stăpânire! Eu trebue să înghit totul în mine! Dacă zic ceva îmi 
pierd serviciul! .. . » 

În timp ce moaşa ne punea în faţă câte o lingură de dulceaţă 


211 


e şi că moșul 
heorghe notar, 
mai domolit. E] 
mereu în casă, îi 
din comună, dar 
a ură, desgustat, 


Dai APIA 300 aie Aaa 


—.—.—.— 


eu depănam şirul gândurilor şi ţineam Ochii 
: ce reflecta interiorul stâlcit al vărului meu 
ei C făcuse ca să nu fiu şi eu slujbaş și în pând 
i Dumnezeu. Bietul nenea Gheorghe 
: «neisprăvit” dela normală. Moş Ștefan muncise zi 
rămase și el un ID AIA Ja şcoală, dar fiind la capătul forțelor, 
şi noapte CA să-l sa rit acasă. Şi apoi, cât sbucium până când a 
plin de datorii, l-a Dacă nu era moș Ion, primar bine văzut la 
intrat ca notar în să ase, ar fi rămas la coarnele plugului. Nenea 
cei mari de pe la Ca îine mai uşoară, dar îşi puse pietroiul pe 
Gheorghe ape e ca vrerilor lui moş Ion liberalul. Când 
inimă, uda ee ca să servim dulceaţa şi vinul, furat de 
e în or, pusei şi eu mâna pe linguriţă. O trăsei pe 
ăru amară, comparând bunătatea ei cu starea 
sufletească a notarului. Încercai să mă spăl cu vin în gură, dar şi 
acesta mi se părea otravă turnată în acel pahar fin şi aurit pe 
margini. «Îi greu măăăă! Stăpânirea-i stăpânire! Eu trebue să 
înghit totul în mine! ...» Nenea Gheorghe înghițea şi el dul- 
ceata în silă ... fiind sătul de înghițiturile dela stăpânire. 

Până la Paşti m'am dus de câteva ori pe acasă pe la părinți, 
dar pe urmă am început S'0 răresc. De fiecare dată, plutonierul 
venea în urma mea și răsturna totul prin casă. Plutonierul inter- 
zise la toti luntraşii de pe Siret să mă treacă de pe un mal pe 
celălalt, obligându-mă să trec numai pe podul umblător, ca să 
ştie exact mișcările mele. Unul dintre luntraşi călcându-i or- 
dinul, a fost nevoit să-şi ridice luntrea la mal, pierzându-și şi 
permisul de pescuit. Moş Ene, care mă trecuse și el de câteva 
ori, când mă vedea se făcea că are treabă, lansând luntrea pe 
apă. Pentru el, neavând altă ocupaţie, ar fi fost o nenorocire 
dacă i Sar fi ridicat permisul. Ba mai pe urmă, şeful de post, 
mai cu voia mai cu nevoia, îl obligase să supravegheze toate 
mișcările pe Siret. 

Reuşisem să ne întindem grădina pe două hectare de teren. 
Lucrările de canalizare ne costaseră multă oboseală, dar ne fu 
răsplătită cu bucuria mare când pusesem roata în mișcare și 
ia dl Apa Vica la cele din urmă straturi. Plantele care le 
zicla Sie SEA caldă rămaseră câteva zile în starea în 
cu mâna. Prin mii? apoi deodată începură să se ridice ca trase 

n mijlocul lui Iunie, apărură roşiile, varza de vară, 
212 


si un pahar de vin, 
ie oglinda fe 
notar. Întâmplare lui 
ridicam  rugăciun 


moașa ne indc 
mișcările mâinilor 
limbă dar mi se p 


ÎN 


o II 


ardeii şi castraveţii ce-i pusesem din Martie direct la pământ în 
cuiburi calde. 

Făcusem marfa şi n'aveam vânzători. Moș Ștefan își lăsa 
nădejdea pe noi cu priceperea eu şi Toader—iar noi ne dam 
această sarcină, pentru care nu eram născuţi, unul altuia. Şi lui 
Toader şi mie ne venea greu să strigăm “zarzavat” ca Bulgarii 
prin sate sau târgurile de dumineca. Văzând că Toader cu vocea 
Jui stinsă mar fi putut face față, a trebuit să fac eu pe 
vânzătorul. Seara, când rămâneam numai eu cu el în colibă sau 
singur, scoboram malul Siretului şi prin Sălciș strigam “zarzavat, 
ca să nu apar neîndemânatec prin sate. Reuşisem să-l Strig, dar 
nu tocmai aşa cum făceau Bulgarii, terminându-l cu prelungirea 
frumoasă de “aaaaaat! 

Întro zi de sâmbătă mă urc în căruță și-i dau drumul, întrun 
alt sat vecin unde credeam eu că nu mă cunoştea nimeni. Pur- 
tam în mine sămânța rușinii, sămânță moştenită din men- 
talitatea generală ce se înfipsese şi în capul țăranilor, “că munca 
grea nu-i pentru domnișori.” Ca să-mi fac curaj, începui să strig 
încă înainte de a intra în sat. Îmi rămase “aaaaat în gât şi când 
vrui să strig a doua oară, ieşii şi mai prost. Intrai mut pe uliţă şi 
la o cotitură unde casele erau mai rari strigai din nou. Și mai 
prost. Făcându-mi socoteala că voi colinda tot satul şi nu mă va 
auzi şi vedea nimeni, cârmii caii la o fântână cu gându-l să-i 
adap. Caii băgară numai nasurile în găleată şi eu neștiind ce să 
fac trăsei un gât după ei. Când o lăsai din mână şi cumpăna făcu 
câteva scârțâituri, tuşii odată şi încercai să strig din nou. leşii iar 
pe malul Siretului. Prinsei curaj şi apoi îl făcui şi pe “aaaaat” 
“Zarzavaaaaat! “Zarzavaaaaat!” “Zarzavaaaaat 

În sat, de obiceiu numai copiii şi femeile ce rămân sâmbătă 
să spele rufele la sfârşitul săptămânii. În câteva minute se 
adunară în jurul căruței vreo şapte, opt. Făceau ochii mari, 
mirându-se că-s timpurii şi aşa frumoase şi înfundau mâinile 
până la coate în ele. 

— «Câţi ardei la franc?» 

— «Uite are şi varză! Cât îi asta?» mă întrebă una din ele, 
punând mâna pe una. 

— «Dar tomatele? Dar cartoafele?» 

La toate gândisem până atunci, dar numai la preţ nu. 

— «Hei, bre!» începui eu a mă scărpina în barbă căutând să 


213 


.—.— 


in ca la Oraș. «Întrebaţi câţi ardei la franc! 


ră $ 
preţ mai iel a? Un leu ardeiul. Varza asta de 


Je fac un em în toamn 


edeți că sa i i lei!» 
două e di băiatule! Ce? Crezi că banii se 
_«Heel C4- c2y mă repezi una din ele mai îndrăsneaţă. 
câştigă la Pele e te dar aşa este!» îi răspunsei eu încurcaț, 
SAE Sera mirate la mine, iar eu neștiind ce să Je 
reia cu coada biciului în pământ. În necazul meu 
mai SPub» Va să mă iau la ceartă cu ele, dar dându-mi seama că 
a et i târziu de cliente, începui să mă plâng: 
E e, bre, bre! Spuneţi că-s scumpe! Dacă ați şti cât 
sare e ele si cât necaz am dat din mine până acum să 


ostă răsadniț : în'ti 
a ei dale? Unde mai vedeţi aşa ceva în timpul ăsta?» 
& ? 


_«Mă băiatule, mă! Măcar de poftă, mă!» începu să-mi 
din ele. 
dle ic ardei la doi lei! Varza, doi jumate!» 

Au cumpărat numai câteva, iar restul au plecat dând din 
umeri. Am mai vândut ceva în restul satului, dar îmi mai 
rămăsese încă marfă. Întors la grădină, am cules ce-am mai găsit 
si a doua zi de dimineaţă am plecat la Măicăneşti, unde era târg 
de vite. Pe locul unde erau aranjate zarzavaturile, nu vedeam 
decât ridichi de lună, ceapă verde și salată. Dela intrarea în târg 
făcusem 0 coadă de curioşi cu zarzavaturile mele, dar auzind de 
preţ se răreau, plecând cu regret. Grădinarii vechi mă întrebau 
cum putusem să le scot așa de vreme. Lumea venea, se uita în 
căruță, dar puţini cumpărau. Totuşi cu acea cadență până la 
spartul tărgului să fi mai avut de vândut. Printre cumpărători 
apăru și șeful de post din Măicăneşti. Făcu faţa simpatică la 
mine și după ce încărcase soldatul ce-l avea cu el cu zarzavaturi 
Văzui că în felul lui de a mă întreba “cât costă, mai mult O 
formă. Eu care nu-i pricepui gândul, făcui socoteala şi-i spusei 
preţul. EI făcu ochii mari la mine, ca nedumerit, dar văzându-se 
inconjurat de lume, începu s'o facă pe miratul: 

— «Cincisprezece lei, domnule? Glumești?» 

—«Nu glumesc deloc, domnule Plutonier! Trufanda . . . 
cheltuieli!» 


—<«Fii domnule serios,» făcu el poruncind soldatului să 
arunce totul din nou în căruță 


Văzând că eu Tămân indi 
214 


ferent, le luă din nou și plăti. Îl 


E 


o 


ispitea marfa şi devenise TOȘu de necaz că nu i-o făcusem cadou. 
După ce plecă, unul din grădinarii vechi care urmărise toată 
etrecania, veni la mine şi atingându-mă cu cotul îmi şopti ca şi 
cum şi-ar fi luat O revanșă ce de mult aştepta: «Ar fi vrut să i-o 
dai de pomană! Bine i-ai făcut! Îi de neînchipuit! Alege ce-i mai 
frumos şi pleacă parcar lua așa din grădina lui! Așa ne 
jumulește pe toţi! Nu-i unul care să îndrăsnească să-i ceară 
arale!» 
Scurt timp după plecarea plutonierului mă pomenesc cu un 
alt client. Era administratorul de pe moşia lui Iamandi, fost 


ministru de interne. 
_ «Cât dai varza domnule?» mă întrebă el privindu-mă de 


za «Trei lei, pentru cel ce vrea să cumpere!» îi răspunsei eu. 

_— «Alala ... ! Asta nici nu s'a mai pomenit!» strigă el ca să 
fie auzit de toată lumea. 

— «Ce domnule? Dumneata te crezi la oraș aici?» 

— «Nu sunt la oraș, dar ăsta-i preţul! Nu vă supăraţi! Vreţi să 
cumpăraţi, plătiţi! Nu! N'am ce vă face!» îi spusei eu văzându-l 
că-mi vorbise cu gândul numai de a mă încerca. 

— «Uite, domnule! Ăsta ne speculează acum când regele vrea 
să întroneze cinstea în ţară! S'a mai văzut așa ceva?» 

Abia terminase de vorbit că şi plecase în direcţia de unde 
venise. 

— «Mama lui de tâlhar!» îl auzii din nou pe grădinarul ce 
căuta să-şi vândă ridichile pe lângă zarzavatul meu. «Asta care 
înșeală oamenii la plată pe moşie şi toamna la dijmă, să vor- 
bească de dreptate! Afurisită jivină!» 

Dar administratorul meu se întoarse imediat şi nu singur ci 
întovărăşit de plutonier. 

3 — «Uitaţi-vă, domnule Plutonier!» începu el a se plânge. 
«Asta face speculă domnule! Eu n'am ce să dau de mâncare la 
oameni pe moşie şi el nu vrea să vândă marfa cum trebue!» 

— «Îţi confisc marfa, domnule!» îmi spuse plutonierul fără a 
mă întreba altceva. «Trage căruța la post! Hait!» 

Neavând ce face, m'am suit în căruță şi am dat biciu cailor în 
ochii făcuţi mari ai prietenului meu grădinar. Pe drum am ajuns 
din urmă soldatul ce încă nu ajunse la post, ținând zarzavaturile 
în braţe. Plutonierul mergea pe jos şi din când în când arunca 


212 


pe 7 i ARON 


ă dacă n'am de gând să încep tratative din 

cun câştig, şi eu să fiu lăsat liber. Eu însă, 

eram hotărît să merg până la capăt cu ori 
si ce risc. Înainte de a trage căruța în curtea postului, căuta să- 
mi vorbească ceva, dar mustrat de privirea mea şi Tuşinat de 
intentia lui, îmi trecu înainte şi intră în cancelaria postului. Fuji 
chemat înăuntru de un sergent şi aici văzui că am de a face cu 
un alt reangajat. Era un plutonier major. Gândeam la O com- 
plicitate a lor, aşa cum se obişnuia între ei, dar prinsei curaj 
văzând perii suri şi fața deschisă a majorului. Trăsăturile regu- 
late și calmul ce-l stăpânea făceau impresia unui slujbaş ajuns și 
nu un nesăturat ce şi-ar fi murdărit mâinile cu o nimica toată ce 
ar fi smuls dela mine. 

—«A cui este marfa, mă?» mă întrebă el după ce ascultase 
raportul plutonierului. 

— «A mea, domnule Major!» 

— «De ce-o vinzi aşa de scumpă?» 

— «Domnule Major!» începui eu, înşirându-i povestea chel- 
tuielilor şi răsadnițelor ca să scot trufanda. «Am varză de 
aproape trei kilograme şi cu prețul ei unde se mai găseşte așa 
de ieftină în timpul ăsta? Ardeii la fel, tomatele . . . !» 

— «la să-ţi văd şi eu marfa, mă!» făcu el sculându-se de pe 
scaun. 

Eu o luai după el și în timp ce plutonierul rămase în urmă, îi 
mai spusei “că și plutonierul a cumpărat înainte de a mă duce la 
el.” Auzind că și plutonierul cumpărase, începu a zâmbi. 
Uitându-se în căruță, ridică sprâncenele în sus și fără a mai 
spune ceva, îşi alese câteva verze și ardei, plăti mai mult decât 
cerusem pe ele în piaţă şi-mi spuse că-s liber. Plutonierul, 
văzându-l cum îmi număra banii, rămase tablou în faţa uşii. Eu 
îl Salutai pe major, pusei mâna pe hăţuri şi din nou fuga în 
piaţă. 

— «Zarzavaaaat! Zarzavaaaat!» Aici am dat din nou peste 
grădinarul meu. Ridicase capul la mine întrebător în semn de 

Cum s'a făcut că am scăpat. Aflând de cele petrecute, mă lovi pe 
umăr și exclamă: 

— <Majorul la post? Se vede că ai noroc! EI vine foarte rar 
dela Râmnicul-Sărat. A cumpărat și el? Aha! Se vede că la oraş 
is mai scumpe! Bun om! Mai rar așa reangajat ca el! Nu-i 


216 


ochii la mine să vad 
care s'ar fi.ales cu vI 
pornit pe acel drum, 


z 


aseşti pereche printre găinari — jandarmi! 
familie bună! Hă!» făcu €l mulţumit, de părea că [ui și | 
majorul apei AL Ș0, «l-a pus capacul plutonierului! Dacă ep 
el astăzi aici, calcul asta de plutonier te lăsa Sigur fără ră a 
vânzându-i-o apoi administratorului pe te miri ce» IA, 
_ «Zarzavaaaat, zarzavaaaat!» 
Scurt timp după aceea am vândut toată marfa, 


Ci-că se trage dintro 


217 


SCĂPAT CA PRIN URECHILE ACULUI 


(n o lună de zile mai înainte fusei conseutrata lăsând toată 
recolta grădinii de zarzavat ce mi se cuvenea, s'o facă fratele 
meu Alexandru, Care scăpase din închisoare pe baza unei am- 
nestii de care se bucuraseră minorii. NE desconcentrasem, si 
dela gara Hanul-Conaki pornisem într un suflet Spre casă, 
gândind cu grijă la zarzavatul rămas încă nevândut ŞI care era 
amenințat de înghețul ce trebuia să cadă din zi în zi. Cerul era 
întunecat de norii negri şi câmpul desgolit de vegetaţie, părea 
pustiu la dreapta, în stânga, cât vedeai cu ochii peste tot, 
copacii desgoliți de frunze, aşteptau să fie bătuţi de viforul 
aspru al Crivățului ce începuse deja să sufle pe sus răvășind 
norii. O ceată mică de cocori întârziaţi croncăneau a grabă pe 
cer pe undeva îndepărtându-se spre Sud. Mergeam cu bucuria 
în gând că în acel an făcusem treabă bună, dar acea zi părea 
că-mi scobora tristețea în suflet. Mergeam repede dar spor nu 
aveam. Trecuse aproape un an de zile de când nu mă mai 
putusem aduna cu camarazii mei ca să ne spunem durerile, 
necazurile și să ne mai cântăm credinţele. Ardeam de acest dor, 
dar regimul îl înnăbușise mereu în mine. Ajuns la malul 
Siretului, îl văd pe moş Ene pe malul celălalt în capra podului, 
aşa cum îl găseam mai întotdeauna, ocupându-se de meseria lui. 


Trecut apa, încă nu apucai să urc pe mal că el îmi și apăru 


pe Mereu acelaşi, în sdrențe, neras cu săptămânile, şi cu 
„si I dinte mai mult negru decât galben de atâta fumat. Cu 
$! Best de totdeauna își trase şi acum ziarul dela spate şi-mi 


arăta ci i ini i i i 
il Omunicatul ministerului de interne, scris cu litere mici, 

printre articole cu titluri mari. 
— «Ei, ne 


Oati | i ii E] 2 
capul poate! Vezi? Hoţii nu s'au lăsat până nu i-au pus 


Nam pu u ă i ă d i E S am că dacă a 


Da 


fi vorbit ceva, el le-ar fi şi mai înflorit, spunându-i-le șefului de 
ost care începuse să-i trimită ziarul prin patrulele zilnice. As fi 
lâns, dar nici asta nu vroiam să-i arăt lui moş Ene. L-aş fi luat 
în pumni, dar n'aveam ce bate de el şi apoi nici eu nu m'aș fi 
racorit. Eram mort cu sufletul la gândul că lucrurile Sar fi 
întâmplat aşa cum stau anunțate în comunicat, dar nu puteam 
concepe acest lucru. Și totuși în această îndoială a mea, așa cum 
eram atunci, dacă mi sar fi făcut în faţă unul din aceia la care 
gândeam eu, prin focuri şi tranșee aş fi trecut numai să ajung cu 
mâinile la beregata lor. Cu mintea mea de atunci, nu puteam să 
înțeleg că Corneliu Codreanu n'ar fi ştiut ce-l aștepta. Abia mai 
târziu l-am înțeles, aflând că el își ştia sentința ocultă de 
moarte, dar a sfidat-o, refuzând să se pună la adăpostul con- 
sulatelor german şi italian. El nu putea să ceară sprijin unor 
forte ce—ideologic—nu înțelegeau năzuințele Mişcării Legio- 
nare, cu toate că în politica externă făcuse declaraţii favorabile 
pentru axa Roma-Berlin. În clarviziunea lui politică, €l trăia 
drama naţiei pe care se străduise s'o scoată la lumină, înclinând 
spre “răul cel mai mic, că “nu se poate până la urmă ca o nație, 
care l-a dat pe Beethoven și pe Goethe să se lase în mrejele 
materialismului, spunea el adesea ori. Mă uitam pe jurnal şi 
citeam mereu comunicatul. Era de neînchipuit că Corneliu 
Codreanu și ceilalți treisprezece să fi fost împuşcaţi aşa, fără 
sentinţă, ca în ţară fără de stăpân și fără justiţie. Citeam, mă 
scuturam de frigurile ce-mi cuprinseseră corpul, dar eu nu știam 
că în noaptea trecută toţi cei patrusprezece fuseseră ridicaţi din 
închisoarea Râmnicului-Sărat, legaţi de mâini, picioare şi cu tot 
corpul de băncile celor două camioane. Nu știam că în noaptea 
aceea în ţară se produsese cea mai urâtă crimă colectivă din 
istoria românilor. Mai înainte se asasinau şi se tăiau com- 
plotiștii pe la ospeţe organizate, dar totuşi li se da răgazul de a 
cădea în luptă orișicât de inegală ar fi fost. Istoria românilor 
este plină de asasinate ale domnilor lor pământeni, dar în cea 
mai mare parte ucişi de mâini streine de neam. Pe Corneliu 
Codreanu şi cei treisprezece îi strangulaseră jandarmi români 
care erau pentru ordinea internă a lui Carol II. Nu ştiam că în 
spatele fiecăruia dintre ei tot timpul până la Țăncăbeşti, 38 de 
kilometri departe de Bucureşti, șezuse un jandarm cu ştreangul 
în buzunar făcut gata şi că la un semn de lanternă al maiorului 


219 


E Ie ae aa ăi 


—.—.— 


ncaseră laţurile în gâturile legaţilor de bănci. 
ce-i conducea, atu îsde ştreang, au fost împuşcaţi în ceafă şi 
Nu ştiam Că RU sasi de gloanţe de trimisul palatului regal. Nu 
apoi din a acestea au fost aruncați unul peste altul în 
ştiam a Sa aa, stropiţi în abundanţă cu vitriol, iarăși pământ, 
ziua aceea zceau Tec în mormânt de christoşi ai naţiei, aşa 
după cum nu ştiam sau nu-mi venea să cred una ca asta=—că 
sute şi mii de legionari Sile Mae pară el sir lagăre, 
Sa nu stiam nimic, dar totul era mort în mine. Mă simţeam la o 
răscruce de drum, unde drumul pe care trebuia, Sau eram 
obligat să-mi continui viaţa, era iei pustiu și mult mai anevoios 
ca cel parcurs până atunci, lăsat în urma mea. 

Ajuns acasă, pe sală fui întâmpinat de mama. Intră după 
mine în odaia de curat unde vroiam să-mi las scurta și, în 
stângăcia ei, căută să-mi spună ceva ce numai €u trebuia să ştiu, 

— «Peste doi ani veţi veni la putere, mă băiete!» îmi spuse ea 
mai mult așezată în spatele meu. 

Eu îmi trăsei scurta, uitându-mă la ea înapoi peste umăr. 
Când întinse mâna să mi-o ia, crezui că-i o fantomă. Din 
primăvară, cu crima lui Alexandru şi pacostea mea cu jandarmii, 
îmbătrânise mult. Suferințele o făcuseră să se întrebe şi ea dacă 
Codreanu într'adevăr era vrednic de urmat până la moarte în 
credința lui. În vară, după scăparea mea din pușcărie mai 
întotdeauna, mă trezeam cu ea lângă mine, atunci când îmi 
aşterneam rogojina şi mă lungeam la umbra nucului din obor. 

— «Cine-i ăsta mă?» mă întrebă ea la început punând mâna 
pe chipul fotografiei lui Codreanu de pe ziar. 

— «Căpitanul, bre mamică!» 

— «Aaa! Da' el n'are uniformă?» 

Rar iasa îi răspundeam eu râzând. «Așa îl 
frein piofe a pi el nu-i militar. EI este un șef sufletesc, cu 
uce pe toţi!» 


— «Aha! Dar mare PI „53 ă 
Fără cravată ... 1» părul îngrijit, păcat de faţa lui frumoasă! 


a mam 7 : | 
î <a nu ştia carte şi mă ruga pe mine să-i citesc. 


€ numelui ei ce le cosea așa de frumos cu 
erine şi alte lucruri cu care se mândrea, 
Otuşi, în neştiinţa ei, ajunsese, cu starea €i 


Biat 
Cunoștea numai litere] 
arnici Pe prosoape, p 
dar mai multe nu. Şi 4 


220 


E 


--—_—__ 


sufletească, să vadă peste doi ani de zile înainte “că legionarii 
vor veni la putere.” 

Eu rămăsei împietrit în mijlocul odăii, neștiind ce să cred. 
Mă uitam la ea să văd dacă nu dă semne de sminteală si ea 
înțelegându-mi nedumerirea, mă atinse cu mâna pe umăr ca 
Isus pe Petre necredinciosul: 

_— «Da, dragul mamei, așa este, cum îţi spun eu! Ai să vezi! 
Dar nu ştiu, mă băiete, că acest lucru nu pare să fie tocmai clar! 
Vor fi alţii care vă vor conduce, voi veţi fi mereu la necaz... !» 

— «Bre mamă!» făcui eu întorcându-mă la ea și scuturându-o 
de mână. «Ce te face să crezi una ca asta?» 

— «Am visat, mă băiete! ... două steaguri albe înfipte pe o 
mulțime de morminte de ale voastre ... Tu nu erai printre ei . 

„de altfel nici n'am putut vedea totul clar, pentrucă s'a pus o 


ceaţă înaintea mea.» 
* 


În 1939 mam mai încercat să fac grădinărie, deoarece din 
primăvară începusem să fiu mereu chemat la concentrări. În 
lunie mă desconcentrasem dar stam gata cu ordinul de con- 
centrare în buzunar, să plec din nou când Statul Major mă va 
chema după litera mea, prin ziare sau radio. 

Statul Major al armatei făcea zi de zi chemările pe cifre, prin 
radio şi ziare. În fiecare seară când mă întorceam dela lucru mă 
interesam să văd dacă n'a fost strigată şi litera mea. Nu vream 
să cad victimă nevinovată tribunalelor militare. De altfel, jan- 
darmii care aveau cifrele şi numele cetăţenilor, veneau ei şi 
anunțau plecarea celor chemaţi. 

Întâmplător, după amiaza zilei de 22 Septemvrie, mai mult 
către seară, eram acasă. Stam pe prispă şi mă uitam la sudura 
formată frumos pe tulpina unui păr ce-l altoisem cu câteva veri 
mai înainte. Auzii cum după şosea, căruța lui Fritz care 
strângea ouă şi găini din sat, scoborî repede şi apoi se opri 
brusc în faţa casei noastre. Sări jos din ea şi apropiindu-se de 
ușă, începu să-mi facă semne agitate din biciu, galben la față ca 
ceara. Eu scoborii repede de pe prispă şi apropiindu-mă de el, 
înainte ca să-l întreb ce este, începu să-mi vorbească grăbit: 

— «Ițic mi-a spus ca să pleci repede de acasă! Să fugi unde 
Ştii! Azi a fost împuşcat la Bucureşti Armand Călinescu! 
Plutonierul s'a lăudat Anei că are ordin să te împuște şi să te 


221 


ÎN Sic e au 


| 
e la tot satul i ua şi ceva mai departe începuse. să 
Fritz plecase ' părăm- Eu rămăsesem ca țintuit locului 
inimii. În pânza de ceață care mi se 
sub bătaia PU“ + deam corpul cadavru, aruncat pe undeva 
țărână. Ce legătură aveam eu cu 
Totuşi jandarmii aveau motive de 
î carea lui 4 3 : 
împușcare. fără ordin puteau să împuște după gust. Și după 
Jutonierul meu declarase aceasta, şi mai ales că avea 
cum Po vedeam sfârşitul vieţii în mod absurd chiar în acea 
DIdiDIC ou E e de oră, poate peste câteva mi 
zi, poate peste O jumătate a Je A ga Pui uiet 
Tresării ca dintrun somn urât şi fugii în casă strigând după 
mama. : : 

_ «Ce ai, mă?» făcu ea speriată de vocea mea schimbată. 

_ «Mamă! Repede ceva bani! Haina groasă!» îi mai spusei 
eu, trăgându-mi pantofii în picioare. «Hait, bre, repede!» Strigai 
eu Ja ea văzând că se uita mirată la mine. 

Mama dispăru din fața mea şi apoi apăru din nou cu batista, 
unde avea banii înnodaţi, căsnindu-se să-i desfacă, tremurând. 
Şi fiindcă ea se uita mereu întrebătoare la mine, îi şoptii: «Şeful 
de post, bre! Vrea să mă aresteze!» 

Auzind că “vrea să mă aresteze, începu să fugă, trântind uşile 
în toate părţile. În câteva clipe am avut tot ce-mi trebuia. Ieşind 
pe ușă, ea mă urmărise cu o bucată de pâine de casă, dar eu nici 
nu m'am mai uitat în urmă. leșii la şosea cu băgare de seamă, o 
traversai şi apoi mă îndreptai către malul Siretului. Sub mal, 
moş Ene se pregătea să dea drumul luntrii pe marginea căreia 
avea înşirate cârligele încărcate cu râme. N'am mai căutat la 
cărarea de scoborît, mi-am dat drumul pe pantă în jos către el. 
Eram grăbit, dar căutam să-mi păstrez calmul pentru a nu-i da 
o a Apa La aproape un kilometru mai la vale era podul 
Sea i ai să mă duc spre el deoarece jandar- 

ZI se postau acolo. 

— «Moş Ene! Mă treci dincolo bre! La pod îi îmbulzeală 
multă și mi-i teamă că 0 să sca trenul» îi i ințind 

El ştia că eu ştiu că are ordi d sura aea a a 
cu luntrea, dar atunci ta : in iela plutonier să nu mă treacă 
și săotiee spor Văzar Otărit chiar să-i dau brânci în apă 

| că ezită să mi se împotrivească, 


pusei mân : 
222 4 pe lopată şi desfăcui luntrea de mal în ochii lui 


Da 


miraţi. Furaţi de curentul apei, eu începui să-i Tâd, dar el se 
făcuse mic de părea că vrea să se ascundă, să nu-l vadă nimeni. 
Ţrăgeam cu lopata şi cu ochii eram mereu pe malul de unde 
jecasem, ca să văd dacă nu mă urmăresc jandarmii. Din când 
în când mai aruncam privirea şi spre pod, ca să văd dacă nu 
apare şi din acea parte cineva. Izbind cu luntrea de mal, am dat 
drumul lopeţii din mână şi am sărit pe uscat. Moș Ene se uită la 
ne, ca aşteptând să-i arunc ceva în gură. 
_«N'am schimat, moş Ene!» îi spusei eu, care îmi 
cunoșteam datoria. «Îţi plătesc altădată! La revedere!» 

EI făcu din cap că a înteles, aşa cum mai făcusem noi între 
noi cu mult timp mai în urmă. 

Urcat pe mal, crezui că îngerul meu păzitor îi deasupra mea. 
La cinci sute de metri, se întindea pădurea forturilor în faţa 
mea. Chiar dacă m'ar fi urmărit cineva, scăpat aici, nu putea 
avea mare şanse de reușită să mă găsească. Și apoi, nu peste 
mult timp cădea întunericul. O luai deadreptul peste câmpuri şi 
târziu în noapte am ajuns la bordeiul de pe Călmățui. Aici 
fetele erau încă la rugăciune. Mă închinai şi după aceea am 
plecat la Vladimireşti, la vărul meu Toader. De când trecusem 
Siretul, simţindu-mă mai în largul meu, începusem să gândesc la 
împuşcarea lui Călinescu. Sufletul meu, stâlcit de suferința 
morală pe care o exercitase stăpânirea asupra mea, părea că-și 
capată o satisfacţie, dar în adâncul lui simțeam mâhnire, o 
mâhnire presimţitoare de alte nenoriciri mai mari. Căzuse un 
Călinescu şi stăpânirea dase ordin să ucidă fără motiv şi 
judecată un vierme ca mine neînsemnat în viața publică 
românească. Făceam comparaţia acestei intensităţi de prigoană 
şi vedeam în faţa mea coloane nenumărate de legionari ce ar î 
căzut până la mine. Stam cu frica morţii în spate. Încontinuu mi 
se părea că aud o mare de scrâşnete în durerea cărnii sfâșiată de 
baionete şi străpunsă de gloanțe. Câţi vor scăpa sau ce se va 
alege de cei ce stau prin închisori şi lagăre? Interveni-va oare 
acea forţă care a pedepsit pe Călinescu, ca să-i salveze din acel 
măcel deschis? În jurul acestui punct mi se învârteau gândurile 
și aşteptam din ceas în ceas că moartea lui Călinescu va fi 
urmată de o altă acțiune imediată unde toţi acei prizonieri să 
fie salvaţi. A doua zi îl trimisei pe Toader să cumpere ziarul să 
vedem ce veşti mai aduce, dar nu văzui decât o fotografie în 


223 


mi 


iau 


ici împuşcaseră pe Călinescu zăceau spânzurați în 
care E alpi, ciuruiţi de gloanțe. 
Bucureşti RR n raschive?y 
e sa E și moș Șt etane? Voi încerca să intru in regiment, 
asa fără ordin de chemare,» îi spusei cu, de către amiază. 
Varul Țoader se duse să-mi cumpere za ă . si tren, dar se 
întoarse repede înapoi, SPUI aia ei 
care scobora Şi se urcă în tren, era controlată. Gong să plec Ia 
Hanul-Conaki, dar aici controlul putea fi şi mai sever pentrucă 
era o gară mai însemnată. ÎI luai pe vărul meu cu mine şi plecai 
pe lungul căii ferate. Acolo unde trenurile încetineau mersul 
din cauza reparațiilor, la O cotitură, mă agăţai de cel care toc- 
mai atunci trecea. Nu mi-a trebuit mult ca să scap fierul de 
lângă scară din mână. Picioarele îmi rămaseră în urmă şi 
începui să merg mai mult târîș. Cu greu m'am ridicat mai mult 
în brațe și urcat pe platformă băgai de seamă că mi se desprin- 
sese talpa dela un pantof. Şeful de tren mă văzuse, dar n'a venit 
la mine înainte de oprirea la Hanul-Conaki. Stam cu frica în 
sân că o să mă dea pe mâna jandarmilor care erau pe peron, dar 
nevăzând nicio mișcare mă liniştii. Trenul pleca mai departe și 
înainte ca el să treacă pe lângă mine eu îi pregătii un bacşis 
bun. Dând peste mine afară pe balustradă, mă fixă lung cu 
privirea, apoi compătimitor, ca şi cum m'ar fi înțeles, îmi arătă 
o simpatie caldă. Eu scosei mâna din buzunar să-i împing banii, 
dar el mă lovi pe umăr prietenește întrebându-mă: «Mergi 
departe?» 
— «Caut să ajung la Focșani,» îi răspunsei eu roșu de emoție. 
Ne-am uitat câteva clipe unul la altul şi apoi el mi-a spus din 
nou: «Te duc până la Mărăşeşti! Acolo trenul meu face 
eauci ate cu cel de Iaşi-Bucureşti! Te poţi sui în el imediat şi 
că pot să văd şeful de tren te dau în seama lui! Dacă nu... 
ve! merge cu Dumnezeu!» 


Imi i 
5 1 venea să-i sar de gât să-l sărut, dar el plecă repede mai 
et controlul altor vagoane 
ăr. i 'j aa A Ș 
spusese el ala „âm Suit în celălalt tren așa după cum îmi 
» „<I Dam mai văzut dacă a vorbit cu cineva. Până la 


Focşani n'a maj 
si mai trecut : i : ZE 
Căutai să scobor scări] control pe lângă mine şi oprind aici 


fe e. Pe 2 3 ia : 
reangajaţi, iar Ja iesi peron însă numai căşti de jandarmi 


224 


19 toată lumea cu cărţile de identitate 


DD a 


scoase afară pentru control. Fugisem atât și acum trebuia să mă 
duc eu singur în mâinile lor! 

Fără să judec aproape ce fac, mă retrag înapoi pe scări, în 
timp Ce alţi voiajori ce scoborau căutau să mă împingă jos. 
Reuşii să mă strecor printre ei, alegându-mă cu o înjurătură 
numai dela unul ce se grăbea să scoboare, în timp ce trenul da 
semnalul de plecare. Roţile vagoanelor începură să fugă pe şine 
si în capul meu sângele vâjâia cu întrebarea “unde mă duc? 
Cum trenul trecuse de depou și nu avea încă viteza normală, 
scoborîi repede pe ultima scară și zdup! Cu tot vântul care mi-l 
făcusem sărind înainte, picioarele îmi rămăseseră în urmă și 
căzui pe brânci, proptindu-mă mai mult în palma stângă, din 
care mi s'a desfăcut pielea cu carne cu tot. Rana făcută mă us- 
tura la inimă şi sângele curgea în picături, înroșind pietroiul pe 
care mi-am pus cotul ca să mă scol. Ridicat în picioare scosei 
batista şi în timpul cât mă înfăşurai, se îmbibase cu sânge. Sării 
repede gardul de sârmă joasă şi apoi, pe strada îngustă de lângă 
calea ferată, mă îndreptai spre regimentul 10 Dorobanţi. După 
ce trecui rămpile militare, căzui pe bulevardul căzărmilor şi mă 
amestecai printre militarii şi civilii ce erau chemaţi cu ordinul 
de mobilizare de pe la alte regimente. Nechemat, intrai în regi- 
ment cu ordinul de mobilizare în mână, santinela dela poartă 
neştiind dacă litera e chemată. Mă apropiai de chioşcul com- 
paniei mele şi pândii până când căpitanul ce nu mă suferea de 
recrut, plecă acasă. Văzând că şi majorul de companie se 
pregătea să plece, căutai să-i ies înainte. 

— «Ce-i cu dumneata pe aici?» mă întrebă el, uitându-se lung 
la mâna mea. 

Neştiind ce să-i răspund la repezeală, strâmbai din umeri la 
el. 

—«Ce ai? Eşti rănit?» făcu el, cercetându-mă mai în de 
aproape. Apoi înțelegând sosirea mea în regiment fără să fu 
chemat, mă apucă de braţ şi mă trase în spatele chioşcului. 
«Astăzi am primit ordinul ca să pregătim echipamentul pentru 
concentrați» continuă el. «Cred că în seara această, mâine 
dimineaţă se va striga şi numărul vostru. Până atunci însă mai 
Toiește pe aici prin cazarmă. Bagă de seamă să nu te vadă com- 
andantul de companie!» 

Eu stam în fața majorului meu vechi, care fusese aşa de 


225 


ii 


_——.—.—CC 


ntzu mine pe timpu! când făcusem. serviciu] 
ar. Îmi vorbea; dar ochii nu şi-i lua dela mâna mea. 
ia ți s'a întâmplat?» mă întrebă el. 
—“ ţ 


_«Am Căzut din tren!» 


i ? 
— «Eşti rămt grav?» A 
Căutai să desfac batista, dar sângele închegat nu ceda Pi 


pârâind. Eersuiă so ridic cu totul, rana umflată începu sa 
A eee mine!» făcu el, trăgându-mă de mână. 

Prin regiment nu mai erau ofițeri şi noi mergeam acum fără 
a ne mai feri de cineva. i: 

La infirmerie, chemă caporalul sanitar şi-i spuse ca să mă 
curețe şi să mă bandajeze. Caporalul, care vrea să-și justifice 
pansamentul, căuta să aibă o hârtie în mână, dar el îi trase (9) 
palmă după ceafă, înjurându-l: «Mama ta de potlogar! Pan. 
samentul pe care-l furaţi voi, cine vi-l motivează? Potlogarule! 
Dacă nu mi-l bandajezi cum trebuie, apoi mâine stăm de vorbă 
amândoi,» mai spuse el plecând deoarece avea aproape o oră de 
întârziere. 

A doua zi, majorul Vrabie, în loc să vină la ora şapte şi 
jumătate la program, sosi abia la opt şi un sfert. Făcându-se că 
face controlul grajdului, veni la mine în spatele furajului Şi, gal- 
ben la faţă, mă întrebă în şoaptă “ca să-i spun adevărul, dacă 
mi-am zdrelit mâna căzând din tren.” Incurcat de neîncrederea 
lui îi răspunsei că da, dar el continua a mă spiona din ochii 
căscaţi în cap. 

„—<Mă, băiete, măăăă! În piaţa Unirii, în fața capelei 
militare, este unul de-ai voştri împușcat şi spânzurat pe un 
stâlp!» 

„Eu îngălbenisem mai tare ca el şi începusem să tremur 
au de oroarea ce abia atunci o simţeam că-i stăpâneşte 
e LE ici : sie pAtă în acea zi şi majorul mă îmbrăcă după 
deficienta ae zi să mă treacă la drepturi. Cu un bilet 
î piece Jor ieşii către seară în oraş. El mă sfătuise să 

, nu putui să rezist știrii ce era pe toate buzele 


mulțimii; în toată : 
șI țara- legionari. îm ra | 
Stâlpi pe la răspântii, 8 pușcaţi şi spânzurați. pe 


înţelegătoi pe 


N Oras priviri za 
> Privirile mulțimilor de trecători păreau schimbate, 


226 


IE 


mute, răspândind teamă în jur. Dând pe o stradă ce ducea în 
iată, văzui de departe mulțime de lume adunată. Printre aceas- 
ta adunătură, veneau şi plecau coloane de elevi şi eleve ale 
tuturor şcoalelor, conduse de profesori, la ordinul Ministerului 
de Educaţie. Pe măsură ce mă apropiam, pata fără formă de pe 
stâlp ce se vedea pe deasupra capetelor mulţimii, devenea 
silueta unui om. Imi făcui loc cum putui şi-i căzui la câțiva 
metri în faţă. Capul atârnat și părul răvășit era vânăt şi plin de 
sânge negru, închegat. Braţele spânzurate în funii, erau la fel, 
vinete şi umflate. Trecându-i la spate, văzui în ceafă, Ia fel plină 
de sânge, o găurice unde fusese împuşcat. Unul din picioarele 
care trebuiau să-i stea întinse, sta închis dela genunchi. Îi făcui 
odată turul prin mulţimea care scuipa cu scârbă şi pleca 
Jăcrimând, alţii negri de oroare, străduindu-mă să-l recunosc. 
Şedeam în faţa lui şi căutam să-mi stăpânesc nervii care-mi fur- 
nicau toată fiinţa ca pe un cadavru plin de viermi. Priveam la 
răstignitul din fața mea şi mă vedeam şi eu în piaţa Târgului- 
Nămoloasa la fel spânzurat. 

După figură şi îmbrăcăminte nu-l putui recunoaște, dar tot 
învârtindu-mă în jurul lui mi-am oprit ochii pe picioare. 
Recunoscui în el pe Petrică Marin, care lucrase cu mine 
împreună într'o tabără de muncă legionară. Petrică Marin avea 
un picior ţeapăn şi după acest semn mai recunocui și ceva din 
trăsăturile feţei deformate. Numai câteva trăsături, dar ochii 
negri, mari şi râzâtori în cap, ce radiau voioşie și curaj în jurul 
lui, dispăruseră sub pleoapele care nu avuseseră timp să fie 
udate cu lacrimi. Lăsă în urma lui o mamă bătrână, singură şi 
fără nici un ajutor ca să-l plângă şi să blesteme toţi irozii care-i 
furaseră tot ce avea ea mai scump. Începui a plânge ca un copil 
şi plecai, înghitându-mi sughiţurile, ca să le dau drumul mai 
tare în grădina publică, care şi ea părea tristă, cu frunzele 
copacilor aproape toate căzute. Către seară ieşii și de aici, 
întâlnind mereu feţele orăşenilor mereu posomorîte şi după un 
colț trecui pe strada Mare a Unirii. Strada Unirii, care cu 
douăzeci de ani în urmă era plină de comercianți români, în 
1939 nu mai avea niciunul. Toată strada plină de Evrei. Cu mic 
cu mare, aceştia, comentau faptul zilei cu voioşie, în gesturi 
mari. Fără să vreau îmi apăru imaginea lui Ițic în minte și 
începui să gândesc la Dumnezeu (unic al lui, care, după el, 


227 


Eee 


popor ales nu poate fi decât acel popor care suferă şi el la 
suferințele aproapelui năpăstuit). Începui să gândesc la acel 
Dumnezeu unic și mă pomenii compătimind pe acești 
nenorociţi ce jucau şi se bucurau atunci în acele zile la mirosul 
sângelui proaspăt în loc să-i întristeze nelegiuirea. La inceput, 
când intrai pe strada “lor fui cuprins de mânie, pe la mijloc 
începui să-i judec după mintea mea și la celălalt capăt când 
ieşii, îmi ştersei tălpile bocancilor de trotuar ca ieşind dintro 
nelegiuire ce numai pe ei să-i ajungă. 

Trecând pe lângă un chioşc de ziare, cumpărai Universul, ziar 
independent oarecum, dar plecat întotdeauna regimurilor şi 
partidelor guvernamentale. Comentariile crimelor erau făcute 
în fraze scurte, dar dau să înțeleagă că în toată țara măcelul 
fusese înspăimântător. În lagărele din Vaslui, Miercurea 
Ciucului, Braşov, sute de nevinovaţi din floarea Mişcării 
Legionare în acea noapte căzuseră în coloane, seceraţi de 
mitraliere în lumina farurilor, legaţi în frânghii unul de altul. 
Cei bolnavi de prin spitale, fuseseră scoşi pe tărgi și împușcați 
la margini de gropi ca pe câini, cu toate că nu mai aveau decât o 
mână de suflet în trupurile lor chinuite de torturi. Gândeam la 
aceste măceluri şi nici nu simţii când intrai pe bulevardul 
cazărmilor. Înfăşurai ziarul numai cu degetele, căci atingându-l 
cu podul palmelor simţii ceva neplăcut, ca şi cum și el ar fi fost 
pătat de sânge. Mirosul de sânge stricat dela Petrică Marin, 
spânzurat pe stâlp, îmi sta încă în nas și aveam impresia că 
toată atmosfera ce acoperea întreaga ţară, mirosea la fel. Până 
şi eu miroseam a hoit. Eram în viaţă şi mă credeam printre cei 
morți, legând cu firul gândurilor scena ce aș fi prezentat-o 
spânzurat pe stâlp în piaţa Târgului la mine în comună. Mă 
cutremurai când reușii să mi-o fac, dar îmi fu luată repede din 
față de strigătul unui ofițer ce trecuse pe lângă mine: 

—«Da ce domnule TR! Ai uitat că ai îmbrăcat haina 
militară?» 


—<Să trăiţi, domnule Sublocotenent!» făcui eu repede, 
salutându-l. «Nu vam băgat de seamă!» 

Ofiţerul mă amenință cu privirea şi apoi îşi căută de treabă. 
De gândurile ce mă stăpâneau însă nu puteam să mă scap. Îmi 
Simții corpul ca pe o piatră de moară, când îmi trecu prin gând 
că un altul din sat ar fi fost împușcat în locul meu. Cerchez și 
228 


nenea Gheorghe fuseseră şi ei concentr 
înaintea mea, deci sub haină militară avea 
mine. Organele Ministeriului de Interne, 
pe la unităţile locale ca să li se predea uni 
aveau sub arme şi cu aşteptam să fiu pus s 
satul meu. Ajuns la cazarmă, majorul meu îmi Spuse că inter- 
venţia prefectului fusese respinsă de comandantul regimentului 
după dispoziţiile comandantului garnizoanei Focşani, dar că 
prin alte garnizoane, legionarii au fost predaţi poliţiilor locale, 

În seara aceea n'am mâncat nimic. A doua zi, după o noapte 
de nesomn, avui ghinionul să întâlnesc dimineața comandantul 
de companie pe sala dormitoarelor. Î salutai şi el se opri în loc, 
vorbindu-mi pe vârful limbii mirat: 

— «la te uită la el! S'a și îmbrăcat! Abia astăzi după două- 
sprezece aşteptam să cadă oamenii . ...! Vrei să arăţi că nu vrei 
să lipseşti la apel, ha?» făcu el ironic. Eu rămăsei în poziție de 
drepți, nerăspunzându-i nimic. EI scobori în cancelarie şi eu mă 
luai după el, fără să mă bage în seamă. Abia închise ușa după el, 
că îl şi auzii certându-l pe major. 

— «Bine, mă Vrabie, mă? Cum de ţi-ai permis tu să primeşti 
pe banditul ăsta în companie înainte de a fi chemat? Ceru 
mamei lui! Ce? Din cazarmă faci ascunzătoare de criminali?» 

Căpitanul ridicase vocea și majorul Vrabie, încurcat la 
început de atitudinea superiorului, începuse să-i răspundă. Mai 
încet, apoi mai tare, ca și cum și-ar fi tratat superiorul dela egal 
la egal: 

— «la mai lăsaţi, domnule Căpitan povestea asta cu bandiți şi 
criminali! Domnia Voastră vedeţi lucrurile cu totul pe dos! Eu 
sunt militar, dar dacă Domnia Voastră îmi vorbiţi de aşa ceva, 
apoi atunci vă spun că criminali şi bandiți sunt ăia dela guvern 
cu capii lor! Unde s'a mai pomenit asta, ca guvern cu ordine ŞI 
justiţie să împuşte oameni nevinovaţi ca pe câini ziua în amiaza 
mare pe stradă în fața populaţiei şi apoi s'o adune cu forța ŞI ea 
plimbe prin faţa cadavrelor? Asta nu s'a pomenit nici în țăra ju 
“Papură Vodă!» 

au Vrabie, măăă?» făcu căpitanul lăsând vocea mal 
moale. «Îţi dai seama, mă, de ce vorbeşti . . - ?» E iune 

— «Domnule Căpitan, vă rog... VăTo8-- reusi 
sută cinci uniforme şi perechi de bocanci noi «e : 

22 


aţi cu o săptămână 
u aceeaşi soartă ca şi 
Prefecţii, ceruseră de 
i dintre legionarii ce-i 
ub escortă şi trimis în 


ii 


Da 


ÎMI 


"im dela magazia regimentului, n'am primit nici ned 
gre ca restul de oameni să-i îmbrac în reforme și bo y, 
Cr se mai ţin nici cu tălpile pe ei SE dar iti : 
mam în deajuns! La toate o apanule din regiment situaţi 
Ja fel, ba şi mai de plâns la unele!» A 

Vrabie, ca şi cum nar fi băgat în seamă mustrarea căpita. 
nului, începu să-i vorbească de starea echipamentului Cu care 
trebuia Să îmbrace noii concentrați. Lui “nu-i ip 
amenințările lui, deoarece îl avea în mână cu multe mărun Fist 
furate, falsificând până si scriptele companiei pe perioada. in: 
or, trimeţând noii recruți să-i muncească via, cdi 


Cânci 
Ceștia 
4 este 


strucţiil 
în civili. 4 Ş 

Către seară îl întâlnii pe Silberstein care sosise Şi el să-si 
anunţe prezența, dar venea a doua zi să se îmbrace. i 

_«Ha! Te-ai şi îmbrăcat Mitrea?» mă întrebă el cu o 
atitudine ce părea că a reputat cine ştie ce victorii pe undeva. 

Văzând că nu mă grăbesc să-i răspund, îşi închise gura 
râzândă, plină cu dinţi de aur şi mă întrebă mai departe ironic: 

— «Ce ai de eşti aşa trist? Iată vezi? Acum trei ani când îti 
spuneam că eşi greşit cu Mihail, Arhanghelul tău, îmi făceai 
teoria chibritului! Acum vezi rezultatul? Vă urmăresc ca pe 
fiare! Dacă ai ştii câți morţi de-ai voştri sunt astăzi în ţară, 
spânzurați pe la răspântii, te-ai îngrozi! Acum câteva ore mai 
înainte trecui prin Panciu și văzui unul pe stâlp, cu două 
scânduri în formă de cruce în gură, pe care sta scris “aşa se 
pedepsesc trădătorii de ţară.” Hei, heeei! Cuminţenia-i sfântă!» 

Silberstein îmi spuse “că dacă aş ştii m'aș îngrozi, dar el nu 
ştia că prin mine trecuse groaza și în acel moment în ființa mea 
nu se mai găsea decât o mână de suflet stâlcit. Îmi spuse 
“cumințenie, ca şi cum m'ar fi dojenit. 

— «Cuminţi, necuminţi ... acum s'a sfârşit cu legionarii!» îi 
spusei eu. Acum voi comuniștii, camuflaţi în fronturile antifas- 
ciste democratice ale Anei Pauker, aveţi drumul deschis la 
putere! Dușmanii voştri de moarte, legionarii, acum sunt ucişi 
de acei pe care voi mâine îi veţi pune la zid! Va veni timpul 
însă, când vă veți mușca și voi limba cu propriii voştri dinţi!» îi 
spusei eu în şoaptă, uitându-mă în ochii lui. 

Siberstein făcea fețe, fețe. Din roşu și mândru cum eră, 
devenise galben şi pipernicit. Părea că se găseşte desarmat în 


230 


DD 


a unei fiare rănite şi că din moment în moment şi Va cupri 
şi pe el fiorul morții. Cuprinde 
1 «Comunist? Eu comunist? Ana Pauker CO 

| să se desvinovăţească. 
A _«Nu, tu nu ești comunist pe față! 
prafată!» 


fat 
munistă?, căuta 


Tu eşti democrat antifas- 
cist la Su 


231 


ÎMPOTRIVA NEMȚILOR 


1F ram cu compania în careul regimentului, gata de a pleca. Ex- 
erciţiile de împachetare şi despachetare continui făcuseră să 
treacă sudoarea prin vestoanele soldaţilor. În grupa de mitra- 
lieră a mea, aveam 0 iapă ce la punerea samarului sărea ca o 
minge în toate părțile. Niciodată nu eram gata cu înpachetarea 
mitralierei când sublocotenentul comanda această operaţie. 
Bietul conductor, soldatul Bolovan, băiat de gospodar de prin 
regiunea viticolă a Odobeștilor, care, după cum spunea el, se 
pricepea la cai, întrebuiţase toate şiretlicurile, dar ajunsese și el 
la capăt de forțe. Sublocotenentul, care nu îndrăsnea să mă 
înjure pe mine de această întârziere, îl înjura şi-l pălmuia pe el. 

Obosiţi de exerciţii ne pregăteam de masa de seară, când 
majorul începu să distribuie ultima corespondenţă sosită. Când 
îmi auzii numele strigat, începu să-mi vâjâie capul de emoție, 
iar inima îmi bătea cu furie de noutatea veştilor ce erau 
într'ânsa. O desfăcui cu mâinile tremurânde şi începui să fug cu 
ochii pe ea. Odată, de două ori, de trei ori şi la a patra oară o 
citii mai domol: 


«Dragă nene! 

Am primit scrisoarea ta şi ne-am bucurat foarte mult că ești 
îmbrăcat militar şi sănătos. Imediat după plecarea ta, plutonierul 
şi cu trei jandarmi au venit la noi și te-au căutat până și prin podul 
casei. Nu credea că ești plecat la mănăstire. Îi spunea lui tata că 
are ordin să te împuște și că dacă nu te dă pe tine, apoi îl împușcă 
pe el. A fost luat la post și ţinut toată noaptea, unde către ziuă a 
fost dus şi moș Ene. Asta pentrucă te-a trecut cu luntrea. 
Dimineaţa au fost lăsaţi liberi amândoi și moș Ene l-a oprit pe 
tata pe la fiecare cârciumă să-i dea de băut. Îi spunea că pentru 
tine a mâncat bătaie pe nedrept. Ba până la urmă, plângându-se 
e i-ai plătit nici trecerea, ca să scape de el, tata i-a mai dat și 

oi lei... 

În noaptea aceea, jandarmii au fost şi la mănăstire ... Ai avut 


232 


i LI DI 
DOTOC, -se0 Aaa spun că s'au împușcat mulți le iOnari î 
Ce-o mai fi și asta Doamne! Stăpânirea asta te pi: i în țară, 
fără-de-lege şi te omoară ca pe un câine... Mare-i Însă D un 
nezeu ...! Toate-s până la un timp!» să Dum- 


Gamela mea mi-o luase Bolovan şi când el se întoarse cu 
mâncarea, eu încă citeam. O golii la repezeală şi încă înainte de 
a o băga în sacul de merinde, am și primit ordinul de înhămare, 
Cu iapa mea, eu mereu la urmă. Compania plecase și eu m'am 
încolonat în ploton abia mai târziu după o fugă pe marginea 
altor subunități din batalion. . 

— «Unde mergem, don Elev?» mă întrebă Bolovan mai 
târziu, după ce-și mai linişti pieptul de fugă. 

— «Să ne batem cu Nemţii, mă Bolovane! N'ai auzit că-s pata 
să termine Polonia?» 

—«Aoleu! Mama mea, Doamne! Uitaţi-vă la soldatul 
Bolovan, don Elev!» făcu el uitându-se la el în semn de bat- 
jocură. «Când m'or vedea Nemţii cu picioarele goale și iapa 
trasă de aţă, prinsă numai de gât, o să fugă să rupă pământul!» 

La râsul lui, izbucnii și eu, dar mi-am pus repede palma la 
gură, deoarece îmi provocase mai multă durere decât haz, amin- 
tindu-mi de scandalul Skoda în care autorul principal fusese 
regele Carol II. 

— «De mă, Bolovane! Facem şi noi ce-om putea,» îi răspun- 
sei eu, după o clipă de tăcere. Crezi tu că Nemţii ăia-s mai tari 
ca noi?» 

— «Așa este don Elev? Am auzit că ei n'au nici ce mânca! 
Până şi cojile de cartofi, aruncate la gunoi, le întrebuințează! 
Așa scriu ziarele!» 

— «Nu ştiu mă, Bolovane, dar cred că aşa este!» 

— «Da don Elev! Dar cum dracul se face, că în câteva zile au 
ajuns până la graniţa noastră? Ce? Polonezii ăia sunt aşa de 
fricoși?» POR! 

— «Nu-s fricoși mă, Bolovane, dar ce să facă ei singuri 
împotriva a două ţări mari? . . . Nemţii pe o parte, lar Ruşii pe 
de alta!» 

— «Cum? Şi Ruşii, don Elev? Aoleu, mama me 
153 . 

Până către miezul nopţii am fost îmbarcaţi şi apoi an 


al Atunci... 
plecat 


233 


ii 


către Nordul Moldovei. A doua zi, garnitura esua Sta fără 
locomotivă pe o linie secundară înainte de a intra în Paşcani. 
Către seară trecu pe lângă noi, spre București, trenul guver- 
namental polonez, jumătate numai vagoane restaurante, unde 
se vedeau domnii cari avuseseră curajul să declare războiu 
Nemţilor. 

se Asta guvernu' polonezilor, don Elev?» mă întrebă Bolo- 
van care sta cu ochii numai pe linii. 

— «Da mă, Bolovane!» 

— «Cum dracu” don Elev? Au pierdut țara și ei stau la mese 
albe încărcate? la-ţi văzut? Nişte burţi cât toate zilele! Și 
ăştia?» arătă el cu degetul către o garnitură staționată pe linii, 
plină cu soldați în retragere, «Nenorociţii ăștia schimbă veri- 
ghetele de aur pe un pachet de ţigări! Unde merg ei? Cu ce vor 
trăi?» 

De după amiază trenul cu soldaţii polonezi staţionaseră 
alături de garnitura noastră. Tot timpul căscam ochii la ei, 
înjurându-i pe ai noştri, care, organizaţi de câţiva ofițeri, le vin- 
deau țigări sau le târguiau pe verighete, ceasuri, stilouri. Îi bles- 
temam pe ai noștri care, profitând de ocazie, exploatau 
slăbiciunea polonezilor, dar îi afuriseam și pe aceștia, când 
vedeam că vând lucruri de valoare pe cenuşa de tutun. 
Neînţelegerea mea faţă de aceste lucruri fu și mai mare, atunci 
când refuzau lucruri de mâncare, preferând ţigările. Viciul ce-i 
stăpânea era mai puternic ca 0 verighetă ce simboliza legătura 
unei căsătorii sau logodne, lăsată în urmă. Acest schimb ieftin 
mă făcea să cred că şi dragostea cu care erau legaţi de acestea 
erau la fel de ieftine. Obosit de acest spectacol, priveam la 
grupurile mici formate dintr'ai noştri şi ai lor, ce oarecum erau 
mai bine îmbrăcaţi şi hrăniţi, după care deduceam că fuseseră şi 
mai bine înarmați. La început căutarăm —din ordin —ca să nu-i 
lăsăm pe ai noştri ce erau cu picioarele goale şi uniformele 
Tupte să se arate pe afară, dar fiindcă animalele trebuiau hrănite 
şi adăpate, oamenii începură să iasă călcând consemnul. 
Polonezii se uitau și ei şi râdeau, făcând pe superiorii noştri să 
roşească. Eu mă simţeam prost de tot, dar ceva mai târziu mă 
trecură şi sudorile. Unul dintre Polonezi veni către mine cu 
ochii țintă la pistolul Md. 1915 ce-l purtam la centură. Abia 
după un schimb de mai multe semne îl înțelesei ce vrea să ştie. 


234 


_«Pu! Pul» făcui eu, ținând degetul ca pe cocoșul unei 
a începu să râdă şi mândru, cum era, scui 
cum ar fi scuipat pe arma mea. 

_ «Nemetzki prIrirrrrr! Pum! PITIITITITIITIIIrrrr!» îrai arăta 
Cp na de cae) degetul ÎISIs) în timp ce mâna cealaltă o 
învârtea pe deasupra capului pronunțând: 

_ «Viuuuuuuuuuuuu! Viuuuuuuuuuuu!» 

_ «Ce vrea să spună cu asta, don Elev?» 

— «Pistoale automate şi avioane, Bolovane! I-au speriat 


Nemţii!» 
— «Da Ruşii, don Elev?» făcu el căscând ochii la mine si la 


Polonez. 
— «Ruski?» 
— «Bum, bum, bum! Harrrrrrrrrrrrrr! Harrrrrrrrrrrrrrr! Bum, 


bum, bum!» Ia 

Polonezul vroia să spună tunuri şi tancuri. 

— «Aoleu, don Elev!» făcu Bolovan râzând prostește, în timp 
ce ridica piciorul desculţ în sus și trăgea iapa cu care se 
împrietenise, de aţă. «Punem piepturile în fața lor, don Elev!» 

— «Românul are pieptul de oţel, mă Bolovane!» îi spusei eu 
amărît. «N'ai învăţat asta la şcoală? Ce Dumnezeu? Cu şapte 


due ABAa 
vieţi în piept! ...» 


pa în lături ca și 


23 


in 


MAS PE GRANIȚĂ 


RĂMAS ——— 


So oviezicii odată căzuți în spatele Bucovinei, armatele române 
concentrate au rămas de pază pe marginea graniţelor și pe tot 
lungul Nistrului. Batalionul din care făceam parte, <ra coman- 
dat de căpitanul, acum malor, ce fusese cu compania doi ani 
mai înainte să facă ordine la alegerile din Vulturul. Auzind de 
numele meu, mă chemă la el făcându-mă secretarul batali- 
onului, funcţie de care aş fi intrat şi în fundul pământului 
numai să scap de ea. Nu de funcţia în sine ci de maiorul de 
atunci avansat în grad, care bolnav de boli venerice, cu trei pe 
el, devenise spaima ofițerilor şi soldaţilor. Toată ziua țipa şi 
înjura fără alegere. Până la mine schimbase câțiva învățători, 
grade inferioare, bătându-i până şi cu scaunele, atunci când 
companiile nu primeau ordinele lui la raport la timp, sau alte 
încurcături mici în registre. Eu nu-mi fericeam această poziţie, 
cu toate că eram întotdeauna la adăpost de ploi şi îngheț pe 
timp de iarnă. El era întotdeauna prost dispus şi aceasta îmi 
făcea viaţa calvar, cu toate că nu mă atinsese nici cu degetul. 
Întruna din zile, la începutul căderii zăpezii, îl văd intrând mai 
vesel în cancelarie. După ce-l salutai, începui să lucrez la o 
hartă a acelei regiuni, pentru statul major al regimentului. EI 
imi trecu în spate, uitându-se puţin pe ea şi mulțumit că se va 
prezenta cu ceva bun în fața colonelului, mă atinse cu mâna pe 
umăr, întorcându-mă mai mult spre el. 
— «Mă? Știi tu îndatoririle unui secretar de batalion?» 

ncurcat de întrebarea lui neașteptată, rămăsei mut, gândind 


că orişice i-ași fi răspuns, tot rău ar fi căzut. 


—«V în ă 5 > - 
«Văd că nu ştii cum să începi» continuă el. «Prima 


îndatori : 
a: Ir a Secretarului mă, este să țină secretul! Ai înțeles, 


— «Am înțeles, domnule Maior!» 


236 


-.—_ 


_«A doua îndatorire mă, este ca să-ți ţii comandantul 
alionului la curent cu toată corespondenţa, bine pusă la 
punct! Ai înţeles, mă?» 

_ «Am înţeles, domnule Maior!» 

_ «A treia îndatorire, mă, este ca s'o faci și pe informatorul . 

mai cu seamă în situaţia asta de pe zonă! Ai înțeles, mă?» 

” _ «Am înţeles, domnule Maior!» 

— «Adică, atunci când treci așa prin sectorul companiilor și 
vezi ceva în neregulă, notezi și-mi comunici! Aici pe zonă, mă! 
Ai înţeles, mă?» făcu el bătând cu palma pe masă, «Aici nu 
suntem departe de Ruși sau de sovietici, cum îi numiţi voi!» 

Când îl auzii “sovietici ... îi numiţi voi, mă uitai în ochii 


pat 


lui. « 
_— «Nu te uita aşa la mine! N'o face pe miratul! Eu? Te 


cunosc cine ești tu! Hei, hei! Să fii sănătos! Dacă nu te 
cunoşteam, nici nu te Chemam aici! Voi legionarii sunteţi 
specialişti în ale bisericii! Nu mă?» 

Eu mă roşisem până în vârful urechilor. 

— «Ei bine mă, aici pe zonă, în satele astea blestemate sunt și 
sectari! Şi ăştia mă, adică ce să-ţi mai spun eu, tu știi mai bine 
ca mine, ăştia sunt bisericoşi și trec repede la comunişti! Trebue 
să-i cunoştem și să ne ferim de ei! Ai înţeles, mă?» 

— «Am înţeles, domnule Maior!» 

— «Acum ia-ţi condica şi mergem prin cantonamente în in- 
specie! Vreau să văd cum au cartiruit comandanții de companii 
oamenii prin case!» 

Îmbrăcai mantaua, luai condica şi ieșind după el, începurăm 
să intrăm prin casele țăranilor, care în majoritatea lor n'aveau 
decât o sală şi o odaie, rar case cu două, trei sau patru odăi. 
Umplusem două pagini din condica de nereguli, unde soldații 
dormeau la un loc cu civilii. Maiorul meu tuna şi fulgera că 
ordinile lui nu sunt executate, așa cum vroia el. El nu vrea să 
ştie că mijloacele de cartiruire avute erau insuficiente, el vroia 
ca ordinul lui să se execute şi altceva nimic. Trecând pe lângă o 
căsuță numai cu patru pereţi, vede o femeie tânără și frumuşică 

ce sta în prag căscând gura la noi. 

— «Ai şi tu soldaţi la tine, fă?» 

— «Nu domnule, n'am soldaţi!» îi răspunse ea cu jumătate 
voce. «Am numai un ofițer!» 

237 


Es 


_«Da” câte camere ai tu, fă? 


_ «Numai una!» făcu femeia încurcată. 

— «Ia, mă, să văd şi eu cum stă un ofițeri» 

Intrat înăuntru, începu a 0 întreba din nou: 

— «Unde doarme €l?» 

Femeia arătă cu mâna la marginea patului. 

— «Şi tu?» 

Femeia pierdută mai mult, stângace, arătă cu mâna la perete. 

— «Ceru” mamelor voastre la amândoi! Ce religie ai tu, fă?» 

— «Ortodoxă, domnule,» făcu ea ruşinată. 

— «Nu cumva eşti sectară!» 

— «Nu ştiu ce-i aia, domnule,» răspunse ea nevinovat. 

— «Notează, secretar! Îi voi lega burduf pe amândoi! Cerw 
mamei lor!» 

leşiţi dela femeie, maiorul înjura într'una. Eu îmi înnăbu- 
şeam râsul în fălci şi pe la sărituri, prin drumul în care ne 
înfundam în noroi până peste glesne, atunci când îi cădeam în 
față, căutam s'o fac pe seriosul. Cei mai mulţi în neregulă erau 
ofițerii şi el devenise nervos, gâfâind de părea că acea atmosferă 
de indisciplină îl înnăbuşea. Către sfârşitul cantonamentelor, la 
un țăran zăreşte pe perete o icoană ce simboliza apostolii la 
pescuit. 

—«Da' ce mă, tu eşti sectar?» 

La glasul lui autoritar, țăranul se făcuse mic, răspunzând cu 
un “nu' întrebător. 

— «Cum mă, “nu'? Ce? Dumnezeu pe valuri? Christosu” mă- 
tii! Acum să dispară porcăria asta de pe perete!» 

— «Domnule! Asta-i icoana noastră! Ne-a sfinţit-o părintele 
odată cu cealaltă din casa de curat, unde dorm soldaţii!» începu 
țăranca de alături a se plânge. «Credeţi-ne! Pentru numele lui 
Dumnezeu!» 


i La plânsul țărancei, maiorul îşi întoarse faţa către mine 
întrebător. 


— «Da, domnule Maior!» îi spusei eu. «Asta este o icoană în 
regulă!» 


— «Bine, mă! Fie așa cum spui tu!» 

sua de această nepricepere a lui în ale bisericii, tot tim- 
pul după ce am 1eşit dela țăran părea copleșit de gânduri. Am 
mai colindat puţin şi apoi ca desgustat de el însuşi, îmi spune să 
238 


jec la batalion, rămânând să facem controlul mai departe 
altădată. A 

După acest control, începui să devin nesuferit în cancelarie, 
Mutase cancelarie batalionului la o văduvă de reangajat și după 
Crăciun își găsi un alt secretar mai “de lume, al, 

Trecut la companie, am fost Propus pentru gradul de caporal 
şi în urma unui examen, l-am obţinut al doilea pe regiment. Or- 
dinul de zi pentru avansare nu sosise încă și în urma unui alt 
examen de sergent, reușii primul pe regiment. N'am apucat să 
port tresa de caporal pe umăr, am pus-o direct pe cea de ser- 
gent. De activ, în 1936, nu fusei avansat pentru consideratiuni 
de siguranță internă; acum aceeaşi oameni începuseră să-si dea 
seama de eroarea făcută. Atunci, în 1936, cei mari, la adăpostul 
liniștei relative externe, luau măsuri împotriva celor ce le-ar fi 
putut stingheri interesele, acum în 1940 simțindu-se stânjeniți 
de presiuni pe frontiere, fuseseră forțați să devină patrioți. 
Patrioţi, dar departe de a simţi, trăi și face față acelor realităti 
triste, cu felul lor învechit de a le vedea și a le rezolva. În loc de 
alianţe valabile pentru existenţa ei, țara se găsea izolată atunci 
ca pe culmi de uragane. În loc de consolidare internă, guver- 
nanţii măcelăriseră aproape în totul cel mai sănătos suport de 
rezistență a neamului, Mişcarea Legionară. În fața colosului 
sovietic-materialist ce presa pe Nistru şi a revizionismului 
umflat ca un balon de săpun din nimic, Carol II ca să-şi salveze 
dictatura, turna pe granițe centuri de beton şi făcea declaraţii 
sgomotoase de intimidare a vecinilor, pe la parade strălucite. In 
acest timp, soldatul român pe graniţă, desarmat, sta cu frica în 
sân la auzul huruitului de tancuri sovietice, îmbrăcat prost şi 
hrănit mizerabil, în țara grâului. În cantonamente, ne îndulceam 
şi noi viaţa pe cât puteam cu a populaţiei, atunci când puteam 
găsi de ale mâncării. 

În compania mea, în același ploton era şi Tudor, consăteanul 
cu care făcusem puşcărie la împușcarea plutonierului. Dor- 
meam cu el şi cu încă un învăţător, toţi sergenți TR, la un țăran 
numai cu un copil. Amândoi îndrăsneți, începură să-i facă curte 
ţărancei, dar aceasta le-a tăiat curajul, făcându-i măgari. Au 
început a colinda satul şi în scurt timp s'au agăţat de o casă 
izolată, unde locuiau trei surori cu mama lor bătrână. Inainte 
încă de a fi dat afară dela batalion, una din ele, cea mijlocie, în 

239 


ăi 


necazul gazdei îi făcuse vizită lui Tudor. pie i pia eram 
atunci îi priveam pe Tudor şi Vasiliu ca pe Gracul. Ei țineau la 
mine, dar se simțeau stingheriți în intimităţile lor. 

Cu o săptămână înainte de Crăciun, găsii pe drăguţa lui 
Tudor deja ajunsă în cantonamentul nostru. Cum mă văzu pe 
ușă se repezi la mine, smulgându-mi mănuşile din mână. Erau 
murdare, şi eu la îndrăsneala ei, căreia şi Tudor îi ţinea parte, a 
trebuit să zic ca ea, gândind că nu-i rău să le am curate de 
Sărbători. Mă uitam la Tudor și Vasiliu, nu numai mănuşile 
cărora ci şi cămășile cărora pe ei erau curate şi călcate. 

Venise Crăciunul, trecuse, și eu nu primeam încă mânuşile. 
Fata începuse a o rări cu vizitele, dar Tudor era în fiecare zi la 
ea. Vasiliu şi el, mereu la cea mai mare. 

— «Măi Tudore, adu-mi, mă, mânușile, că-mi degeră degetele 
pe armă, mă!» începui eu să-l rog. 

“Ţi le aduc în seara asta, “Ţi le aduc mâine. Tudor şi Vasiliu 
uitau mereu. 

—«Mă!» îi spun eu lui Tudor într'o seară apucat de furie. 
«Când am s'o întâlnesc o să-i smulg pletele din cap!» 

— «Caută-ţi mă de treabă şi nu-ţi mai amărt sufletul aşa sin- 
guri» începu el a râde de mine. «Ce vrei? Fata nu vrea să ţi le 
aducă! Vrea să te duci să le iei cu mâna ta! Încă nu înţelegi? Nu 
te țineam aşa cap de topor!» 

Înfuriat de această socoteală, la care şi ei complotaseră, 
într'o seară mă îmbrac şi plec la casa cu pricina pe care o 
cunoşteam din toamnă ieşind pe câmp la instrucţie. Afară pe 
drum fui ajuns de Tudor. Drumurile prin sat desfundate de ploi 
din toamnă, îngheţaseră cremene şi pe sub zăpada, atunci 
proaspăt căzută, nu vedeam gropile şi glodurile ce-mi răsuceau 
picioarele din glesne în toate părțile. Tudor cu picioarele lui 
lungi, pe lângă mine părea o trestie bătută de vânt, în legănările 
lui. Mergea pe lângă mine făcând glume, dar eu nu-i răspun- 
deam nimic. Ajungând la casa fetelor, el, care cunoştea toate 
colțurile ca în gospodăria lui, intră deschizând ușa înaintea mea. 
Inăuntru fui izbit de o căldură înnăbuşitoare. Jumătate din 
odaie era ocupată de Cuptorul-sobă, iar pe lângă peretele liber o 
scândură lată de cincizeci de centimetri forma o lavită de șezut 
în tot lungul lui. Pentru prima dată văzui și fata cea mai mică 
de vreo 15, 16 ani-—care la îndemnul lui Tudor să mă desbrac 


240 


de manta, sărise să mi-o tragă din s 
gând decât cel de a face vizită, m 
tenţele ei m'am executat. Fata cea mijlocie era în mijlocul odăii 
şi călca pe 0 masă cămașa lui Tudor. Trecând de partea cealaltă 
să mă așez pe laviţă, văzui bocancii lui Vasiliu atârnând la mar- 
ginea cuptorului sus, el fiind lungit ca la el acasă lângă fata cea 
mai mare ce sta pe șezut. Alături de ei, bătrâna sta întrun colt, 
oarecum jignită de atâta năvală la fetele ei. În neputința ei de a 
face ordine în casă, sta posomorită si numai cu coada ochiului 
se uita spre mine, noul sosit. Când îi dădui bună seara, ea îmi 
răspunse mai mult a silă. Scârbit de acest spectacol, mă adresai 
fetei mijlocii “că de ce nu mi-a adus mânușile, aşa cum îmi 
promisese." Ea începu a râde și din cap îmi făcu semn către sora 
ei cea mai mică, şoptindu-mi: «Ea le-a spălat!» Din ochi o ful- 
gerai pe nevinovată, însă căutai să nu arăt chiar aşa de supărat, 
când îi văzui faţa râzândă de codană cu dinţii Tegulați şi albi ca 
niște mărgele pe o bucată de catifea roşie. “Drace, gândii eu în 
timp ce trecea prin mine un fior de ghiață, Dar, sărmana fată, 
nu era ea dracul, ci surorile ei, Şi prietenii mei care căutau so 
încurce și pe ea cu cineva, numai să o facă să închidă ochii la 
toate cele ce le vedea în casă şi le spunea bătrânei de pe cuptor. 
Simţindu-se privită de mine, fata poza şi căuta să facă fel de fel 
de gesturi, arătându-şi şi drăcuşorul ei cu cornițele crescute. 
Destul de desvoltată, făcuse ravagii în ființele lui Vasiliu şi 
Tudor, dar niciunul din ei nu putuse să se atingă de ea din 
cauza celor mai mari ce se ţineau scaiu de ei. ÎI văzui pe Tudor 
că vorbi ceva cu cea mijlocie şi apoi se duse la cea mai mare. O 
trase de mână şi-i şopti şi ei ceva. Fata începu să râdă şi apoi 
începu a mă sfredeli cu ochi lacomi, schimbând privirea pe fata 
cea mică de credeam că ar fi vrut so mânânce de necaz. Mai la 
urmă făcu semne aprobative din cap. Tudor, vesel la față, trecu 
pe lângă mine şi-mi şopti “că s'a făcut! Neînţelegând ce vrea să 
spună îl apucai de mână şi-l trăsei înapoi. «Așteaptă până 
adoarme baba» îmi mai spune el iarăşi. «O vezi? li aproape 
dusă! Ne facem apoi că plecăm dând bună seara şi apoi Înca 
din nou după ce fetele au stins lumina. După asta chiar dacă a 
simţi baba, ea nu va mai zice nimic... că doar asta nu-i la 
prima dată! Eu rămân cu cea mijlocie, Vasiliu cu cea mare și 
tu? Fire-ai al naibii să fii făcu el bătându-mă cu mâna pe 


241 


pate. Eu care venisem cu alt 
ă impotriveam, dar Ja insis- 


cea mai mică! Vezi? Ţi-a căzut mană a 
: de mană! Ah! Dacă ar fi căzut pe m 
Ca : plăcut lui Dumnezeu!» 


- să adulmec plăcerile închipuite ale lui Tudor, ce 

Începui $ la lui urmau să se îndeplinească după Câteva 
după sa ; scuturat în întreaga ființă când îl auzi «că Sunt 
minute, umnezeu” prin faptul că urma să am pe fata cea mai 
Aa ui să gândesc la tot complexul de credinți eronate în 
mică. sti nul nostru Dumnezeu este târît de apucăturile 
a închinându-ne lui Dumnezeu ne ducem să furăm, ne 
ducem să furăm sau să ne omorîm unul pe altul; A Dumnezeu 
ne rugăm când vrem să ne reuşească ceva Chiar într O nelegiuire 
şi apoi tot la Dumnezeu ne ducem atunci când, în felul nostru 
de trăire nechibzuită, abatem nenorocirile asupra noastră. Eram 
cu imaginea Dumnezeului meu în gând când tresări la “bună 
seara” de formă a lui Tudor şi Vasiliu. Îmbrăcând mantaua, 
întrebai fata cea mai mică din nou de mânuşi, cu gândul că 
odată ieşit afară să plec, dar Tudor veni la mine și mă izbi cu 
cotul, şoptindu-mi: 

— «Ce tot îi dai întruna cu mânușile tale mă? Tacă-ţi leoar- 
ca! i-am dat carne fragedă şi acum o faci pe nebunul?» 

EI ştia că odată având mânuşile în mână, îl părăseam și apoi 
le încurcam și lor socotelile. Mă pomenii numai cu el afară, 
Vasiliu rămânând după un colţ în casă. Ningea şi vântul rece ne 
făcuse să ridicăm gulerele mantalelor peste căciuli. 

— «Ce facem mă, Tudore?» 

In loc să-mi spună ceva, mă atinse cu palma. peste cap. În 
nehotărîrea mea, mereu cu gândul la mânuși, îl urmai fără să 
Vreau în spatele casei, la dos, sub acoperişul streaşinei. Un 
metru mai la vale de noi pornea o pantă aproape abruptă, de 
câteva sute de metri în adâncime. Pe panta cealaltă, încă din 
fundul Văii, începea satul cum trebue, unde mult mai în fund 
“ra ȘI cantonamentul nostru, 
oa mă? Unde mă să intrăm câte-și trei în casă? 

învârteşti!» 
— «Ha! Ce știi tu! Pe 


aripă, iar pe vatra ma 


Tu? Tu rămâi Singur j 


din 
âna 


umăr, «tu rămâi € 


N 


e baba o suie fetele tocmai sus de tot pe 
Ie este loc în deajuns pentru noi patru! 
95, pe laviţa largă! Te întorci cum vrei pe 
dea dracul să mă faci de ruşine! Aici nu-i 


Ca! Altceva însă! Să 
242 


SE 


Mia RI 


de stat, mă înţelegi tu? Pui mâna pe ea și-i tragi una să te țină 
minte toată viaţa! Ai văzut-o? Te mânâncă din ochi! Ah! 
Doamne! De ce nu pot cu să schimb cu tine! Sunt prins de cea 
mijlocie şi nu pot face nicio mișcare! Am încercat eu, dar nu 
mi-a mers! Ai înţeles mă? Să aud cum se sbate în mâinile tale! 
Altfel... . I» 

Mai înalt ca mine şi cocoşat, Tudor se plecase deasupra mea 
şi-mi ţinea această lecţie adulmecându-și dinainte senzaţia 
plăcerii care-l aştepta. Bun camarad, larg la inimă, cald, dar 
pustiit de apucături lăturalnice de mic copil, când fusese dat la 
comerţ la Brăila unde a dus viaţă de extern. Cu nasul cât o 
pătlăgea şi buza de jos răsfrântă, apropiat de fața mea, făcu să 
mă scuture, aducându-mi aminte că fusese trecut şi prin boli 
venerice. 

— «Cum mă, Tudore?» făcui eu la el, auzind că nu-i vorba 
numai de stat. Eu care până acum nu m'am alăturat de femeie, 
să mă murdărest tocmai de seara Anului Nou? Să nu intru eu 
curat în anul care vine?» 4 

— «Tocmai aşa!» îmi răspunse el apăsat. «Acum îi bine să 
începi una ca asta! De Anul Nou! De Anul Nou! O să-ţi aducă 
noroc la toate! Tot anul o să-ţi meargă bine!» 

Era frig şi cuvintele lui mă înghețaseră şi mai mult. Puteam 
să-l părăsesc, dar gândeam că puteam să mă desconsider şi mai 
mult în faţa lui, care până atunci nu mă scotea din “pustnic şi 
“om care nu înţelege viaţa” Să rămân pe loc mă muncea şi mai 
mult, dar stam ca împietrit de neputinţă lângă el. Începui să mă 
Tog în gândul meu, aşa după cum făceam deseori, când, forțat 
de împrejurări, nu puteam să cad în genunchi şi să-mi pun 
mâinile pe piept: «Doamne, Doamne! Fă să se întâmple ceva cu 
mine! Arată-ţi puterea!» Ferind capul de respiraţia lui 
apropiată, văd că în dreapta noastră la circa douăzeci-treizeci de 
metri, apărea, urcând pe pantă, o serie de momâi cărora la 
inceput le distinsesem numai căciulile. Era o patrulă de câțiva 
Oameni condusă de un sergent. Când urcară la înălțimea 
noastră ne băgară în seamă şi începură să se îndrepte în spre 
NOI cu baionetele la arme. 

— «Tudore! [a te uită colo!» 

Tudor, zărindu-i şi el, ca prins pe o pradă ce vrea so 
devoreze, îşi lovi căciula pe ceafă şi trase baioneta afară din 


243 


ES 


teacă. 
— «i spintec pe 
— «Bagă baionet 
«Esti nebun? poate ă 
M-am înşelat însă i 


toțila Isa Vezi MERE SR 

a la loc şi stai liniştit» 1 ŞOpUi eu apăsaţ 

că-s de-ai noștri!» 

n speranţa mea. Sergentul, un Necunoscuţ 

: menii lui ne înconjurau şi înce 

din altă o aj pa spre noi şi pn când a pa 

Atu ui Şi încă-s teteriști fraților! La comanda batali- 
i cu ei! Hait!» 

A zi de batalion, crezui că se desface Pământul Sub 

mine, gândind că tocmai cu să stau - doua zi în faţa maiorului 

ca unul “ce nu-și respectă consemnul. 

_ «Ascultă mă, camarade, mă!» începui eu să mă rog de «i, 
oarecum tot cu demnitatea mea de sergent TR. «Noi nu Suntem 
oameni din aceia ... urmărim pe cineva din companie care a 
intrat aici... » 

Vorbisem acestea în neştire și dându-mi seama că-l trădasem 
pe Vasiliu, încercai so întorc altfel. Incercai, dar sergentul meu 
furios se şi îndreptă spre ușa casei și începu a bate în ea. În 
acest timp, eu şi cu Tudor mergeam mereu înconjurați de 
patrula cu baionetele îndreptate spre noi. 

În casă fetele întârziau să facă lumină Şi sergentul o înteţise 
cu bătăile în ușă. În fine se făcu lumină şi la deschiderea ușii, 
sergentul cu oamenii lui, au dat năvală înăuntru. Eu căutai să 
rămân în urmă și când văzui că şi Tudor era cât pe-aci să intre, 
îl trăsei înapoi de mânecă. Rămaşi numai amândoi afară în vis- 
col, închid ușa și prind repede belciugele de pe afară cu o 
bucată de sârmă din unul din ele, Îl lovii apoi repede pe Tudor 
ce sta de lemn lângă mine, zicându-i: «Hait, Tudore,» şi 
începurăm a fugi spre cantonament. Eu fugeam cât puteam, dar 
Tudor cu picioarele lui lungi, mereu la câţiva metri în urma 
mea. Îl auzeam numai scotând “oP-uri înnăbușite când îşi 


Strâmba picioarele prin glodurile de îngheţ; «Ah! Aoleu! Uf! 

Ni mai pot, mă! Aoleu! Uuuuuuuf!> i 

a e dintre în noapte prin zăpada ce începuse să cadă 

RI a î auzim ușa deschizându-se, pocnind în = UrIBA 

gândeam să n îi foc de armă, strigăte de “Stai!” dar noi nici nu 
Oprim. Am scoborît repede în vale şi mereu în 


fugă 
84 pe partea urcândă a celeilalte coline. Când ne-am crezut 
244 


„N 


DDD 5 


mai în siguranţă, am mai încetat fuga, fiindcă nu mai puteam 
fugi. Mergeam unul lângă altul, dar ca să ne mai Vorbim ceva, 
pace. Oboseala şi aerul rece tras pe gât ne tăiase suflul, La 
lumină, în cantonament, îi văzui fața lui albastră. Mi-o aco 
e a mea ca el să nu mă vadă așa de urât. Ne-am desbrăcat 
mantalele, vestoanele şi numai când ne-am plecat să ne des- 
cheem la bocanci, am început a ne arunca priviri unul altuia. 
Prinzându-i uitătura scrutătoare, izbucnii în râs, gândind la 
toate planurile lui eşuate. EI vrea să-mi arate că-i supărat și 
încercând să mă afurisească se înneca în gât. Tuşi de câteva ori 
şi apoi izbucni: 
= «Afurisit să fiu, dacă voi mai pleca cu tine pe undeva! Pe 
unde mai însoţit tot pe dos mi-au mers treburile! De azi 
înainte am terminat-o cu tine!» 

Nam căutat să-i răspund nimic. Când m'am vârit sub 
plapomă, i-am spus noapte bună!» şi ca să fac haz mai adăogai: 
«Strânge perina în braţe şi-ţi alină dorurile sfărâmate!» Îl auzii 
ceva mai târziu râzând sub plapomă și apoi scoțându-și capul 
mă întrebă îngrijorat: «Măăăă! Noi am tras-o cum am tras-o, 
dar ce s'o fi întâmplat cu bietul Vasiliu?» «A! Vasiliu?» făcui 
eu surt, ca strâns de o mână streină de gât. «Dacă au pus mâna 
pe el, apoi am rupt cuiul.» 

Începusem să mă încălzesc la gândul că a doua zi voi da ochii 
cu maiorul pe aceasta socoteală. Și încă cine? Tocmai eu, pe 
care el vrea să-l dea exemplu pe batalion. Tot muncindu-mă în 
gânduri, aud paşi grăbiţi în curte, apoi deschizându-se uşa dela 
casă. Era Vasiliu. 


— <Tu eşti mă, prăpăditule?» îl întrebă Tudor, care nici el nu 
adormise. 

Vasiliu aprinsese lampa şi apoi începu să se proiecteze în 
lumina ei ca o arătare de pe altă lume. În acest timp prin odaie 
se răspândise şi un miros de bălegar de ne strâmba nasurile. Eu 
începui să râd de sălta plapoma pe mine. Tudor rădea şi-l 
necăjea: 

— «Ce-i cu tine mă? Ia te uită la el maaaamaaa meeeeeaaaaa! 
Plin de fulgi ca stropit cu smântână şi pute de parcă ar fi 
înnotat printr'un closet! Unde te-ai vârît mă?» 

Vasiliu da numai din cap şi-şi ciugulea fulgii după el râzând 
prosteşte. Bocancii şi molitierii, poalele mantalei, pe spate, 


245 


perii 


peste tot, era mânjit gros cu băligar. 

— «Fira-ţi-ai naibii de băftoși!» începu el să ne certa. «Aţi 
stat afară ca mamelucii ... n'aţi putut să vă dosiţi!» . 

— «Spune mă, unde te-au vârît? Cum ai scăpat? Se vede că 
sfântul tău şi-a bătut joc de tine, mă pui de bogdaproste, la 
rugile nevestei tale ce-și ţine bărbatul înger pe zonă! Spune mă, 
cum ai scăpat? Hai începe!» 

—«Ca să mă râdeţi și mai mult, ha! Ei bine, ascultați! 
Auzind sgomot şi vorbe afară mi-am închipuit ce-i. Din odaie 
am ieşit repede pe sală şi de acolo am cotit-o în iatacul casei, 
unde baba ține vaca şi oile. Fiind întuneric, am călcat peste ea 
şi, afurisita, sculându-se în picioare, ma umflat pe sus, 
aruncându-mă în bălegarul din spatele ei. Sculat de jos, am 
început a bâjbâi pe lângă perete ca un orb, până când întrun 
colț, am dat peste nişte perine sparte, aşezate pe nişte butuci de 
lemn. Le-am dat în lături și la repezeală m'am acoperit cu ele 
tocmai în momentul când ţărănoii băteau cu armele în ușă. 
Intraţi înăuntru, proştii începură a întreba fetele “că unde-i cel 
ascuns la ele” Când însă văzură că-s închiși pe dinafară, nau 
mai crezut în aceasta şi au început a trage de uşă până când au 
smuls belciugele. li auzeam cum vă somau pe afară, fugind. 
Inapoi însă nu s'au mai întors și așa am scăpat şi eu. Credeam 
că vau prins, mă!» 

— «Ce să ne prindă mă!» făcu Tudor abia oprindu-se din râs. 
«Să-l fi văzut pe Paraschiv mamă Doamne! Ai fi crezut că-i cal 
de cursă! ... de ăla pur sânge englez! Cum mă vezi cu prăjinile 


mele, nu mă puteam ține după el» 
* 


In primăvară batalionul schimbase poziţia de pe linia 
Prutului ceva mai în spate întrun sat mai mare şi mai bine 
situat. Eu cu Tudor, cu toate că el se afurisise că. nu va mai 
locui cu mine la un loc, şi cu Vasiliu mereu împreună. 

De data aceasta ne găsisem un cantonament la 0 casă cu 
două fete tinere. Tatăl lor, tare de urechi, avea şi darul beţiei 
iar țăranca părea că poartă acest păcat ca pe un blesten de Cate 
"a le să se despartă. Încă în floarea vârstei, harnică și 
Sina ai mângâiere a ei îi erau fetele frumoase și feţele 
aa în care li se putea ceti nevinovăția feciorelnică. 

mal în etate decât noi, abandonase pândul de a le 
246 


face curte. Tudor însă dela început, de când păşise în casă 
crezu un paşă în harem. Din prima zi începu să Dună i se 
ele, însă cu cât îşi arăta îndrăsneala pe atât de mare îi le 
insuccesul; fugeau de el şi-l ocoleau de câte ori îl întâlneau =” 

Între timp, eu neavând altceva ce să le vorbesc, le povestii 
vedenia Vasilicăi şi de mănăstirea pe care ea o înfiintase din 
porunca Maicii Domnului pe dealul Călmățuiului. Le poves- 
team de viaţa aspră a fecioarelor călugărițe și ele ciuleau 
urechile la mine ca prinzând cu ființele lor un fir de care se 
simțeau legate. Vocea şi umbletul lor legănat la dus și la întors 
începură să-mi intre în subconștient, descoperindu-mi că le 
văzusem odată, dar nu puteam să-mi amintesc unde. Într'o 
duminecă însă, când plecară la biserica din sat îmbrăcate în 
hainele lor de sărbătoare şi cu caşmirele negre pe cap, mergând 
cu ele până la ușa curţii, îmi amintii de visul ce-l avusesem 
odată, când părăsii mănăstirea întovărășit de două fete necunos- 
cute. Am rămas sprijinit de poartă şi am privit după ele până 
când mi-au dispărut din ochi. Nu-mi vorbiseră până atunci 
nimic de gândurile lor, dar eu din acel moment fui încredințat 
că ele sunt sortite călugăriei, în mănăstirea de fecioare a 
Vasilicăi. În acea zi, întoarse dela slujbă, m'au chemat în odaia 
lor de curat şi mi-au arătat fotografia fratelui lor mai mare, care 
era sub-şef de gară la Galaţi. Vedeam că au ceva de spus, dar nu 
îndrăsneau so facă. Le veni în ajutor mama lor ce atunci apăru 
pe uşă şi cu mâna în barbă, sfioasă, începu să vorbească “că şi 
fetele ei ar vrea să se călugărească” Surprins nu fusesem de 
această veste, dar fui cuprins de o emoție netrăită până atunci. 
Revenii la firea mea obişnuită abia când văzui în privirea 
fetelor mărturisirea mamei lor. Se uitau lung la mine râzându- 
mi, cu o simpatie ce numai la Vasilica o văzusem în felul acesta. 

— «Am scris feciorului la Galaţi» îmi mai spuse mama or. 
«lată ce ne-a răspuns şi el» făcu ea întinzându-mi scrisoarea 
desfăcută. 


«Dragă mamă și tată, 

- vestea voastră cu fetele mi-a dat mult de gândit. Cum 

vedeţi şi voi, viața asta pământească are greutăţile și bucuriile ei, 
dar fericirea adevărată nu se găseşte decât în cea închinată lui 
Dumnezeu. Întrebarea este dacă fetele sunt pregătite să înțeleagă 


o astfel de viață şi dacă sunt chemate pentru așa Ceva. Sunt ele 
247 


EEE 


îndeajuns de hotărite să trăiască în viața aspră a mănăstirii de 
fecioare de care îmi scrieți? Dacă da, atunci lăsaţi-le să se ducă 
unde le trag inimile... Voi însă le aveţi lângă voi şi știți mai bine 
ce trebue sau cum trebue să le îndrumați . . . » 


Când ieşii din odaia de curat fui întâmpinat de privirea ful- 
gerătoare a lui Tudor ce atunci intra în cantonament. Nu era la 
prima dată când priveam această uitătură dușmănoasă a lui. 
Ceea ce vorbeam cu fetele nu vroiam să-i mărturisesc, dar mă 
munceam cu gândurile cum să nu-l răcesc față de mine, 
arătându-i că n'am nici un interes ca să-i fiu concurent. Intraţi 
în odaia noastră, mă înfruntă din nou din ochi, mișcându-și 
sprâncenele stufoase şi apoi deschise gura: i 

— «Aşa pustnicule! M'am căsnit atâta vreme până să te învăt 
a vorbi cu fetele şi acum nu mai pot să mă lătur de ele din 
cauza ta! Asta-i răsplata ... » 

— «Mă Tudore, mă! Crezi tu că eu sunt unul din aceia, mă? 
Nu-ţi mai pune, mă, foc pe inimă aşa din senin! Dragostea asta 
aşa cum 0 înţelegi tu te face să-ţi pierzi capul!» 

—«la lasă-mă, mă, în pace cu dragostea ta îngerească! 
Cunosc eu oamenii de felul tău! Vrei să spui că nu te atingi de 
ele? Ce le spui de fug aşa după tine? Muşti pe pereţi? Înţeleg 
odată, de două ori, dar nu mereu într'una chemat în odaia de 
curat de ele pe ascuns!» 

— «Mă Tudore, mă! De ce eşti aşa de neînţelegător? Fetele 
nu sunt încă femei şi se gândesc Ia viitorul lor! Tu eşti prea 
îndrăsneţ în apucăturile tale! Se tem de tine!» 

— «Lasă-mă, mă, în pace cu dăscăliile tale! Te cunosc eu!» 
făcu el ieşit din fire. «Pun eu mâna pe ele! Dacă nu de voie apoi 

„ ai să vezi tul» 

Aveam două luni de cantonament la fete, cănd Tudor se 
hotărise să treacă la fapt, pe ori şi ce cale. După două zile însă 
am primit ordin să cartiruim în altă aripă a satului și astfel, spre 
necazul lui, a trebuit să abandoneze planul. După regulă ar fi 
trebuit să locuim din nou cu toţii la un loc, dar ca el să nu mai 
creadă că alte insuccese i se vor datora mie, am căutat să mă 
despart de ei. În felul acesta revenisem la conversațiile noastre 
obișnuite de mai înainte, fiecare ducându-și felul de viață după 
cum ne ducea capul. 

Câteva săptămâni după aceea, una din fete îmi adusese o 
248 


= 1 Ie 


scrisoare dela stareţul mănăstirei de fecioare Şi mă invită să iau 
masa cu ele în acea zi. După un schimb scurt de cuvinte cu ea 
am aranjat să vină și Tudor cu mine. Spunându-i vestea, el 
crezu Că glumesc, dar văzând că vorbesc serios a rămas încurcat 
în faţa acestui gest la care nu se aștepta. Comportamentul şi 
apoi eşecul în planurile nutrite față de ele creaseră o stare de 
jenă în ființa lui şi pentru aceasta căuta să se împotrivească. 

«Ce faci mă, mergi?» îl întrebai eu. «Spune ca să ştiu ce 
fac!» A Ă 

Ce-o fi gândit el nu ştiu, dar îl văzui înainte de a-mi 
răspunde că sare din pat ca trezit dintrun vis urât și mă apucă 
de umeri: 

_ «Merg mă! Şi asta numai pentrucă-s fete de treabă! De 
târâturi mi-i scârbă ... Dacă ar fi umblat cu un altul n'aș avea 
această încredere, cu tine însă .... naș vrea să mă înşel! Mer- 
gem! Vreau să-l mai văd pe moşu cu colivia lui mereu umflată 
de sticla de rachiu!» | 

De obiceiu, familia ţăranului mânca în odaia de gătit, dar în 

acea zi noi am găsit masa așezată pe sală chiar la intrarea pe 
ușă, în casă. Pe ea era așternută o față de masă curată de pânză, 
iar deasupra şase strachini de lut şi un taler la mijloc. Țăranul, 
deja aşezat, îşi plimba gândurile pe aburii alcoolului şi ca să mai 
scoată o vorbă cu noi, pace. Țăranca, care mai tot timpul era 
tristă, văzându-ne pe noi, căuta să fie veselă. Fetele ce păreau 
întotdeauna absente la starea de plâns a tatălui lor, voioase cum 
erau din fire, începură să pună mâncarea pe masă, sub ochii 
mamei lor, care ne şi spuse să ne așezăm. Tudor căzu lângă 
țăran, iar eu la un capăt de masă în față cu el. Țăranul, dând cu 
ochii de mine, se forță să şi-i oprească asupra mea, dar 
neputând, ridică o mână în sus numai. El ar fi vrut să vorbească 
ceva, dar ajungea să-mi facă numai semne scurte. Mâncarea ser- 
vită, fetele se aşezară în dreapta şi stânga mea. Mâncarăm mai 
întâi mămăligă cu caş şi apoi câte o strachină cu varză timpurie 
cu carne de oaie. Cânta când o scoboram pe gât. De gustoasă ce 
era o mâncam încet ca să nu ne arătăm lăcomia. Rămăsesem la 
mâncatul cărnii. Tudor, care privea cu invidie lingura lui de 
lemn și o împlânta în hrean în partea neatinsă de țăran, în ump 
ce acesta îşi avea carnea în gură, sugându-o cu nesaţ. 


ă = -mi-O 
— «Dă mă și lingura ta!» striga el la mine și luându-mi 
249 


a 


xi-o întind. , 
A lingura plină cu hrean din taler, țăranu 


a doua oară. Ţăranca şi fetele, băgaser 


înainte că 
Când el scoase 
nea lui sala 
rtunoase ; 

aruncară priviri fu ţăranului, 


xzându-i indiferența nevinovată cu care el sugea din Carne 
Ve Si i ) 


l îşi 
. ă A 

înmuia Car In 

dar 


seamă . gestul, 


ltele. 
Fi ă a râde unele la a Fi 
pita masa fiind terminată, fetele ne poftiră în odaia de 


curat, în care Tudor intra pentru prima dată. Înainte de a se 
aseza pe scaun, căută cu Ochii pe pereţi, ce de jur imprejur erau 
asternuţi cu foi de scoarță împânzite cu figuri de diferite culori, 
Prin colțuri prosoapele agățate cusute cu arnici păreau fluturi, 
iar cel dela icoană, mai mare ca toate, atârna cu marginile până 
pe perinile albe de pe pat, la fel cusute cu arnici şi împodobite 
cu litere. După ce termină de rotit ochii pe sus îşi opri privirea 
pe masă asupra câtorva Scrisori cu adresa “Mănăstirea Maicii 
Domnului.” Nedumerit de acest lucru, începu să se uite când la 
mine când la fete. 

— «Nu cumva vrei să le faci călugărițe, mă? Asta nu mi-asi fi 
putut-o închipui!» făcu el jucând ochii după noi toţi. 

Eu am dat numai din umeri, iar el se așeză pe scaun ca un 
obosit ce de mult căuta să afle nişte lucruri ce în secret se 
petreceau în jurul lui. Rămăseserăm tăcuţi o bucată de timp, 
apoi fata cea mai mare, ca să rupă cu ceva tăcerea, puse mâna 
pe un țintar de pe fereastră și-l aşeză pe masă. 

— «Care vrea să joace cu mine?» ni se adresă ea. 

Tudor, care abia așteptase, şi luă bobii cei albi în mână. Din 
aşezate, el campionul botezat de cei din companie, pierduse doi 
ȘI apoi după alte câteva mișcări, fata îl lichidase cu totul. 

— «Incăodată!» făcu el, țintind fata din ochi mai cu atenţie. 
Pie 0 e lapiaialoeg dar și de data aceasta fu bătut. Era 
A arena fie orară de necaz, aşa cum obişnuia el, 
Ei catia inte că sta în faţa unei viitoare călugărițe, 

cuvinte şi bătu puternic cu pumnul în masă. 


— «Incăodată!> strigă el iC, mi i 
! uternic 
Să se așeze mai bine, : nr cioc A 


Rosu d : 
pricep ara. AN că fusese bătut de două ori la rând de o fată 
plare, fata sece, Aa a de nervozitate, aşeză bobii la întâm- 
— «Ai să a duri mereu. Fu bătut Și a treia oară. 
i Jing stareță!» îi proroci el, dându-se bătut. 


> 535 


+ 


între timp presiunea sovietică se făcea din ce în ce mai 
simțită pe cale diplomatică si pe frontiere, Agenţii parașutați 
sau trecuţi clandestin peste Nistru începeau să cadă mai des în 
mâinile patrulelor noastre. Trupele —soldaţii —se istoviseră la 
lucrarea de amplasamente și șanțuri antitanc, şi în spatele lor 
domnea O complectă demoralizare, dela cel mai mic stat major 
de unitate până la Carol II ce tremura în fața tancurilor ruseşti. 
La ultimatumul dat de Moscova, ca România să evacueze în 
două zile Basarabia, Bucovina şi parte din Moldova de Nord, 
Carol II n'a avut puterea nici să-l prelungească cât de puţin 
măcar. Adio fortificaţii de miliarde învestite, adio populaţie de 
peste trei milioane de locuitori. Peste Prut nu ajungeau decât 
unități desarmate sau desbrăcate de uniforme, lăsate numai în 
cămăși şi ismene, poreclite apoi în batjocură de sovietici “ar- 
mate albe” 

O zi după intrarea trupelor sovietice în Basarabia şi Buco- 
vina, sublocotenentul Băluţă dela compania mea, care-si amor- 
tiza sentimentele prin Dorohoi—nu ca ţărănoi pe la sate— intră 
în cancelaria companiei fără epoleţi şi cu uniforma în desordine 
pe el. Auzeam de pe sală cum îi raporta comandantului de com- 
panie “că poșta din Dorohoi este ocupată de Evrei, iar prin 
oraș, pe toate zidurile stau manifeste cu Trăiască U.R.S.S-ul. Îl 
mai auzii cum fusese degradat de niște “derbedei” cu banderole 
roşii la mână și că numai prin minune a scăpat cu viata. Când 
ieşi afară ne povesti şi nouă de revoluţia din Dorohoi, iar căpi- 
tanul începu să telefoneze cu batalionul. După puțin timp au 
fost chemaţi la ordine toți ofițerii şi gradaţii. Printre noi îşi făcu 
apariţia şi Silberstein, dar căpitanul cu sudorile pe el, stângaciu, 
îi spuse ca să rămână afară şi începu să ne vorbească foarte 
încurcat de “primejdia bolşevică rusească ce amenința des- 
ființarea naţiei româneşti. Vorbea şi când îşi îndrepta ochii 
spre mine mi se făcea greață de el. Din indiferentul, care până 
atunci văzuse în legionari o primejdie, acum făcea o întoarcere 
de 1809 şi ne făcea lecţie, el care din timpul serviciului militar 
activ cârdășise cu Silbersteini, făcându-i caporali, iar pe mine 
mă huiduia ca pe un venetic. Acum se ridicase în picioare şi 
înjura: «Vedeţi mă? Paraziţii ăştia de Evrei? Îi primeşti în ţară 
cu ospitalitatea ta de creştin, nu produc decât speculă şi când 


251 


tara-i la nevoie, ei în loc s'0 ajute, îi sar în spate, deschizând 
calea dușmanului! Altarul mamei lor de vipere! Is buni să-i 
spânzuri ca pe câini! lată ce au făcut la Dorohoi a. Şi nu 
numai aici!? În tot spatele liniilor! Prin Basarabia au ajutat 
trupele roșii să jefuiască şi să desbrace unităţile noastre în 
retragere ... Ceru' mamei lor! Încă odată, să dea Dumnezeu să 
ne întoarcem înapoi şi nici unul nu va mai scăpa; vinovaţi şi 
nevinovaţi, să plătească păcatul mârşăviei lor sufleteşti! .. . » 

Aşa vorbea comandantul meu de companie. În cuvintele lui 
tari părea trezit ca dintr'un vis urât şi depășit de evenimente se 
mângăia la gândul că se va răzbuna el odată “când se va reîn- 
toarce înapoi în Basarabia.” 

— «Mihalcea!» strigă el la mine, după ce plecase toată lumea 
să scoată compania la adunare. «Ţie am să-ţi dau consemnul cel 
mai important pentru această acțiune la care plecăm! Îl ai pe 
Silberstein şi Nagel în ploton! Ai grijă de ei! La prima mişcare 
suspectă, culcă-i! Spune-i și lui Tudor al tău ca să-l supra- 
veghieze pe Marcu şi fără milă să procedeze 1a fel!» 

Căpitanul meu îmi vorbea, dar eu stam mut înaintea lui. 
Văzându-mă că-l privesc a desgust se apropie de mine și cu 
glasul mai moale, cercetător, mă întrebă cu o prefăcută 
prietenie. Ar fi vrut să fie sincer în acea clipă, dar tot noianul 
de răutate ce-l vărsase până atunci asupra mea, îl făcea 
Stângaciu, caraghios. 

— «Se vede că ai ceva de spus Mihalcea! Vorbeşte, te rog!» 

Mie îmi tremurau buzele de emoție abjectă, dar prinsei curaj 
şi deschisei gura: 

— «Domnule Căpitan! Starea asta de subminare a fiinţei 
noastre naţionale nu se petrece de ieri sau astăzi, ci de ani şi de 
ani. Desigur în prezent au ieşit şi lucrează pe faţă... s'a avut 
timp îndeajuns să se ia măsuri împotriva lor! De ce n'a făcuto 
regimul guvernamental sau statul major al armatei?» 

Eu vorbeam, şi căpitanul începu să-şi tremure buzele ca şi 
mie mai înainte de a-i vorbi. 
| — «Acum, domnule Căpitan, mă împingeţi pe mine, un 
iresponsabil “să-i trimit pe lumea cealaltă” ca pe urmă Domnia 


Voastră și statul major poate, să vă spălaţi uşor mâinile, în 
cazul când cineva vă va cere socoteala . ..» 


— «Mă Mihalcea, măăăă ...! 
252 


170 


Compania fiind adunată, m'am dus şi eu | 
care din acea zi funcţionam ca încheietor, 
dar în schimb oamenii gemeau sub povar 
pe lângă compania noastră —cu efectiv Tedus în acea misiune — 
trecu o companie de pușcași și apoi urmarăm noi încadraţi din 
spate de o altă companie de pușcași. Când am ajuns însă în 
Dorohoi, domnea o linişte complectă. Alte unități făcuseră or- 
dine înaintea noastră. Ca semne de rebeliune mai găsirăm doar 
ceva manifeste cu “Trăiască U.R.S.S.-ul' ce nu fuseseră încă des- 
lipite de poliţia locală de pe pereţi. Printre Evreii morţi s'au 
găsit şi câțiva streini trecuţi clandestin din Rusia. Aceştia au 
pus în mișcare toată populaţia jidovească locală, mințindu-i că 
până a doua zi urmau să sosească armatele roşii. Noi am făcut 
numai un marş demonstrativ și apoi ne-am întors în cantona- 
mente. Silberstein, care cu nasul lui de vulpe simţise că situaţia 
lui putea fi fatală, încă înainte de a intra în Dorohoi, din capul 
mitralierei rămase în urmă și spre mirarea mea începu să mă 
“domnească. 

— «Unde mergem, domn” Sergent?» 

— «Ştiu ceea ce ştii și tu mă Silberstein!» îi răspunsei eu cu 
scârbă la stima pe care el mi-o da din calcul. «Fraţii tăi din 
Dorohoi, nemulțumiți că au tot comerțul pe mâna lor în oraș, 
vor ca sovieticii să-i fericească și mai mult!» 

Silberstein care avea o cultură mai largă pe tigva lui de ad- 
vocat ca pe a mea de agronom neisprăvit, mi-ar fi răspuns altfel, 
dar fiind la strâmt, începu a-şi arăta furia și ura contra cona- 
ţionalilor lui: 

— «Ce-s nebuni, domnule? Altceva n'au ce face? Domnule 
Sergent!» făcu el pâfâind: «Ai să vezi? Am să mânânc carne din 
ei!» A 

— «i oribil, mă Silbersteine, să mânânci carne de fraţi! 
Caută-ţi de treabă, nu mai vorbi astfel de prăpăstii!» îi spusei 
cu, văzând că înțelege că viaţa lui sta ca legată de un fir de aţă. 
Și apoi compătimitor: «Nu-ţi face griji! Atâta timp cât vei î cu 
mine, nu ţi se va întâmpla nimic! Numai să fii băiat cuminte!» - 

EI aruncă o privire spre mine ca un naufragiat ce vede lângă 
el o bucată mică de scândură pe valuri şi apoi, cuprins ca de = 
remușcare, îşi îndreptă ochii în pământ. Câteva secunde îi 
târziu, când mă uitai la el, îl văzui mai liniștit şi nu mai suli 


253 


a plotonul meu, la 
Caii nu erau cu Noi, 
a cutiilor cu muniții. 


£, când credeam că 0 să pocnească, 


Ja începu 
şa de e aa rele Dimineata $ şi Adevărul spumegau î împotriy 
A doua ZI luate împotriva populației din Doroha; - 


; ane hoi ş 
url Lai presă și propagandă Carol II apăra tara 


0 
aiurea. - işi externi. 


254 


PRĂBUŞIRI DE GRANIȚE ŞI FUGA IRODULUI 


TAupă pierderea Basarabiei, Bucovinei şi o parte din Nordul 
Moldovei, divizia din care făceam parte primeşte ordin de 
îmbarcare pentru frontul de Vest. Ungurii, încurajați de Mus- 
solini şi Hitler demonstrau pe frontieră si amenințau cu 
declaraţie de războiu, secundaţi de Bulgari în Sudul Dobrogei. 
În acest timp Carol, ne mai fiind sigur pe centurile uriaşe de 
beton ce le turnase la frontieră, începu să facă apel la tineretul 
țării. Dar tineretul ţării, floarea tineretului, îl înmormântase el 
cu doi ani de zile mai înainte, măcelărindu-l prin lagărele de 
concentrare. Ar fi vrut să-i învie, dar cum el dorea încă ca să-i 
pună la remorca lui, învierea era de domeniul absurdului. Până 
la urmă l-a îmbrăcat în uniforma “Frontului Renaşterii 
Naţionale” pe Horia Sima, care prin inerția iureşului luptei din 
campania electorală în 1937, nu s'a mai putut stăpâni, şi cu 
acţiunile lui a dat motiv în plus stăpânului la care şi-a dat 
adeziunea, să trimită pe lumea cealaltă majoritatea elitei 
legionare. În acest timp liberalii lui Tătărăscu văzând că politica 
lor năruise ţara, de teama consecințelor şi-au dat demisia, 
lăsând pe Gigurtu să-și ia păcatul semnăturii actului de predare 
al Transilvaniei la Viena. 

Abia ajunşi cu trenul în Nordul Transilvaniei, că şi 
începurăm să ne retragem pe jos. Ungurii daseră patrusprezece 
zile de răgaz în ulțimatul lor. În urma noastră rămâneau alți 
munţi de muniții și de linii fortificate prevăzute cu instalaţiile 
cele mai moderne, de rivalizau cu cele de pe Maginot. Prin gări 
Şi oraşe, pe câmpii, unităţile formate din românii transilvăneni 
cedaţi la Unguri, se descompuneau sub ochii noştri neputin- 
cioşi. Soldaţii desbrăcau uniformele, rupeau armele trântindu-le 
de pământ şi blestemând: «No! Că noi ne-am dat sângele şi 
vrut-am să him tăți fraţii împreună și ei — Carol cu clica — ucigă- 


255 


»” e 


.— 


: iară!» 
nohe iară! 
; necuratul ne vi pa arșița de soare a lui August, sub greut 


Ne retrăgean încărcate cu hrana rece pe câte patru și 
ranițelor din spate i depus gros pe sudoarea noastră, mer. 
zile. Nespălaţi de ii cu ochii în lacrimi de populaţia de acelasi 
geam tăcuți, între Jăsam în mod laş, încă pentru cine știe cai 
sânge ai vea ținuseră în robie şi-i traseră pe roata de 
mb de secole. - A 
suplicii UER tul lui Septemvrie adormii amărît pe niște fân în 

Pe la aa din județul Braşov, împreună cu Plotonul 
Ss A mă faceam în vis într'o. biserică asemănătoare 
Se pet de pe dealul Călmățuiului, dar cu mult mai mare în 
ez? Biserica era goală, iar fâşia de lumină ce trecea pe 
sase dinafară, cădea pe strana din dreapta; În mijlocul fas- 
cicolelor ei lua naștere o făptură de om, înalt Şi îmbrăcat întrun 
costum gri. Făptura începu să se miște și în ea recunoscui acum 
în regulă pe Corneliu Codreanu care, cu vocea lui de tunet, 
făcea să vibreze totul în jurul lui. Cuvintele îi erau de neînțeles, 
dar în tonul lui era mustrare și blestem, că eu, de teamă, căutai 
să-i fug din faţă, dosindu-mă întrun colț către ieşire. Câteva 
secunde durase această viziune, pe care în vis o ţineam ca pe 
ceva obișnuit, apoi, ne mai văzând pe nimeni, mă îndreptai spre 
uşă afară. Aici însă, chiar la ieşire, întâlnesc patru fete. dela 
mănăstirea de fecioare, printre care Şi sora mea, toate în negru, 
din cap până în vârtul picioarelor. 

A doua zi, în marș, purtam în pustietatea gândurilor mele 
bucuria trăită în vis, unde îl văzusem pe Căpitanul. La o haltă 
scurtă sublocotenentul meu îmi aduse vestea primită dela com- 
andantul companiei, că regele Carol II abdicase în favoarea 
fiului său Mihai I, şi fugise din țară. 

Cu țara aproape înjumătățită, îl scoase pe generalul An- 
ora tat ai MERiră Tismana unde îl ţinuse cu domiciliul 
nasa) a e ta însărcină cu formarea guvernului. An- 
militar vechi cu e es Mape Corieli Codrea ua 
încredere totus glunea nu „se identifica mult, nu AVS 

anl, deoarece partidele istorice în 


douăzeci d aria legion 
CI de ani prin politica 

: i e 
ciobotă cu 0 suta i p lor o redusese la forma aproape d 


prin fața palatuțui «An ÎN urmă. La demonstraţia legionarilor 
E WI regal, unde au tras şi focuri de armă, An- 


alea 
Şase 


„N 


o 


u cu atitudinea lui dârză, l-a hotărît pe Carol să abdice şi 
e) e ească tara. Carol plecă, dar mai luă cu el înafară de 
să păr i bunuri dela palat și planurile Statului Major al Ar- 
o e ie pentru care Antonescu a trebuit să-i plătească 
a Si iu încă alte milioane la Lisabona. În opt ani de domnie 
ia arzi 1ă, Carol sfărâmase tot ce întregise tatăl lui, Ferdinand 
da opt sute de mii de soldaţi căzuţi pe câmpurile de 
ea pi 1914-1918. EI lua drumul paradisului în exil, întovă- 
Dată “i a poporului românesc, cu iachturi şi miliarde de 
Sa ipvestia pe tot globul, lăsând în urmă o ţară sărăcită și 


văduvită de fiii cei mai buni. 


257 


AMINTIRI DIN RĂZBOIU 


VĂ ORDON, TRECEȚI PRUTUL! 


1f ram cu unitatea în capul Moldovei. În zorii zilei de duminică, 
22 Iunie 1941, mă trezesc în canonada de tunuri de pe dealul 
Ivănceştilor. În dreapta noastră, la Iași, în spatele frontului, ev- 
reii comunişti încercară o revoluţie dar fură împiedecați de 
unităţile în rezervă ce crezuseră că au de a face cu trupe 
sovietice strecurate de cu noapte peste Prut. Fraţii din 
Basarabia şi Bucovina ce-i părăsisem cu un an de zile mai 
înainte fără a le lua cât de puţin apărarea, acum trebuia să-i 
desrobim cu jertfe scumpe. “Vă ordon, treceţi Prutul! al 
generalului Antonescu, în afară de ordin era şi chemare și 
soldaţii români înțelegeau preţul sacrificiului când era vorba de 
întregirea patriei schilodite, chiar așa prost pregătiți de războiu. 

Din acel moment toată lumea, zi şi noapte, nu ne-am 
desbrăcat, mereu stând gata de a pleca în liniile dintâiu. Rezis- 
tența sovieticilor fu dârză şi numai abia după câteva zile 
unitatea mea—mereu în rezervă—a trecut Prutul, atacată de 
Rat-uri cu rafale de mitraliere şi grenade, dar toate trase în 
vânt. Pusesem piciorul pe pământul basarabean fără să trag un 
cartuş, dar înaintea mea căzură mulţi de-ai noştri. Primele 
grupe de prizonieri pe care le-am văzut erau Mongoli, fapt ce 
mi-a dat mult de gândit, deoarece mă aşteptam să văd Ruși. Cu 
imaginaţia mea îi desbrăcam de tunica şi pantalonii militari de 
bumbac și îmbrăcându-i în civil, nu înțelegeam cum asttel de 
ființe în halul în care se prezentau, veniseră din Asia să 
elibereze de “exploatatori” populaţia basarabeană. În această 
stare de confuzie, începui să gândesc că popoarele asiatice sunt 
mult mai înaintate ca noi din punct de vedere social şi că la ei 
trebue să domnească paradisul trâmbițat de sovietele 
proletarilor de pe întreg globul. fe 

În faţa noastră frontul se îndepărtase că nu mai auzeam nic! 


261 


EEE 


bătaia tunurilor. Mergeam cu subunitățile la distanță ziua 
întreagă printre lanurile bogate de grâu, ce la bătaia vântului se 
legănau ca valurile pe mare, făcând din frecuşul spicelor grele o 
muzică de deşert. Ici, colo, satele adăpostite de văi își arătau 
timid printre copaci vârful caselor învelite în mare parte cu stuh 
sau paie. Populaţie nu se vedea pe nicăiri. Trecând printr'unul 
din ele, comandantul batalionului ce venise atunci la comandă, 
Cojiţă, opri subunitățile pentru o haltă scurtă. Oamenii dela 
plotonul meu începuseră să adape caii dela o fântână apropiată 
“cu gălețile de pânză, eu scoțându-le apă pe nerăsuflate. Când să 
mă dau jos de pe ghizdea — masa fântânii — văd că apare o babă 
de pe o uliţă dosnică, cu fusta până în pământ şi îmbrobodită cu 
un cașmir. Totul pe ea era în negru. Văzându-i cofa în mână 
întelesei că vine să ia apă. Scoborii găleata în fântână ca so 
scutesc de oboseală. Când să-i torn apa în cofă auzii vocea 
maiorului în spatele meu: 

— «Bună ziua Mătușă! Da” ce? N'ai pe altul mai tânăr să-ți 
poarte cofa asta?» 

—«Bună să-ţi fie inima Domnişorule!» îi răspunse ea 
încurcată, lăsând cofa cu grijă pe pământ. 

Cu mâinile îşi ascundea șuviţele de păr sur sub caşmir, iar cu 
buzele căuta să mai găsească încă ce mai avea de spus. Apoi 
începu: 

— «Heeeei! Domnișorule! Sunt singură!» făcu ea oftând. «De 
anul trecut de când sovieticii au intrat aici, au ridicat parte de 
oameni mai întâi, apoi și familiile lor. Casele astea» făcu ea cu 
mâna în jur, «câte le vezi, toate-s pustii! Nici urmă de vietate! 
Bate vântul prin ele!» 

Când spuse “bate vântul prin ele, lacrimile îi curgeau şiroaie 
pe obraz. Își duse mâinile pe colțurile caşmirului și începu a-și 
Şterge ochii cu ele. Aș fi plâns și eu, dar îmi era ruşine de 
maiorul ce şedea lângă mine ca încremenit. 

—<Eu nu mai am pe nimeni!» continuă ea suspinând. 
«Bărbatul şi singura fată pe care am avut-o, i-au băgat de mult 
în pământ! Se odihnesc colo sus pe deal!» arătă ea cu mâna în 
vânt. «Singura mângâiere îmi era feciorul! Scăpat de militărie, 
se căsătorise, îi dase bunul Dumnezeu un copil, dar astă toamnă 
în Septemvrie, într'o noapte, l-au ridicat întrun camion cu 
nevastă și copil cu tot! Nici rămas bun nau putut sa-şi ia dela 


262 


mine las I» 

_ «Nu ştii cine l-a ridicat?» o întrebă maiorul scurt 

— «Da' de unde să ştiu!» făcu ea arătându-si ochi 
plâns. «Se spune că milițieni de ăia cu seceea 
ei!» : cat 

_— «Dar vitele lui? EI n'a avut nimic? Ce sa făcut cu ele? 

— «Au rămas aşa toate baltă! Am vrut să le îngrijesc eu, dar 
nu ma lăsat primarul. Pe toate le-a trecut la colhoz şi trimis în 
alte părţi. Beţivul! Un golan ce toată viața lui a mâncat şi băut 
avutul nevestei, a făcut ce-a vrut cu noi! Tare“pe sat, a tăiat toti 
porcii adunaţi şi i-a mâncat cu milițienii și femeile neruşinate!» 

— «Dar nepotul Dumneatale nu ţi-a scris de loc de când a 
fost ridicat?» 

— «A intrat ca în fundul pământului, Domnişorule! Pe unde 
am întrebat de el mi-au spus că ei nu ştiu nimic! Primarul, 
milițienii, toţi la fel! Ce era să mai fac? M'am rugat şi mă rog şi 
eu bunului Dumnezeu! Poate că se va îndura de bătrânetele 
mele odată!» 

Lacrimile nu-i mai curgeau şi vocea căpătase timbru în gâtul 
ei. Continuă: 

—«Astă primăvară ne-au adunat la primărie pe toți cei 
rămaşi în sat şi ne-au spus ca anul ăsta o să avem colhoz. După 
aceea ne-au pus să iscălim pe hârtie, unde scria că vrem să 
facem colectiv şi că să ne trăiască puternicul şi înțeleptul nostru 
tovarăș Stalin! Cât vezi cu ochii în jurul satului, noi femeile și 
câţiva copii am însămânţat totul!» 

— «Unde-i primarul acum?» 

— «Ha!» făcu femeia ridicând capul în sus. «A fugit ca un 
câine şi cu ajutorul milițienilor a ridicat şi bruma de tineret 
care mai rămăsese! De asta nu mai vedeți nimic pe aici! Dacă ar 
fi rămas crezi că l-ar mai fi răbdat Dumnezeu până acum? Eu! 
Eu aşa cum mă vezi, l-aş fi pus colo sus lângă bărbatul meu! 
Dar nu! Oh, Doamne!» făcu ea fulgerând din ochi, «ce spun 
Doamne? Spurcatul! N'ar fi meritat să se odihnească la rând cu 
lumea ... l-a fi dat la câini! A făcut prăpăd tâlharul! În tot 
satul n'au mai rămas decât câteva babe cu mine, ceva pi ă 
o femeie tânără cu un copil de ţâță ce a stat o el pi 
întreagă ascunsă întrun pod de casă pustie! Restul? i z i fe 
au înfundat toţi Siberia! Numai Dumnezeu dacă sto îndur 

263 


Ochii roșii de 
ȘI ciocanul pe 


ii 


o să-i poată scoate de acolo! Păcat că sunt bătrână, 
Domnișorule,» făcu ea, ridicând capul spre maior. «Am şasezeci 
de ani trecuţi! Dacă aș fi cu cincisprezece mai tănără aş merge 
cot la cot cu voi! Nu mi-i teamă de moarte! Am muncit toată 
viața ca să mă bucur la bătrâneţe şi acum uite răsplată! Am 
rămas singură, cuc! La ce bun mai este viața de acum înainte 
pentru mine?!» 

Ajunsă aici, femeia își vâri degetele pe sub caşmir în păr şi 
izbucni în plâns de i se cutremura corpul. Când văzui lacrimi în 
ochii maiorului, le-am dat şi eu drumul. 

— «Mătuşă!» făcu el, îngânând vorbele în gât. «Noi mergem 
după ei şi nu-i vom lăsa până când nu vom aduce îndărăt pe toţi 
cei ridicaţi noaptea şi nu ştie nimeni unde sunt! Poate că într'o 
bună zi va veni și feciorul dumneatale acasă! Rămâi liniștită 
acum! Noi ne vom bate şi pentru dumneata!» i 

Maiorul a dat ordin de încolonare și apoi am început a 
mărşălui pe direcţia avută. Ajungând la o cotitură, văzui femeia 
ca rămasă împietrită lângă fântână petrecându-ne cu privirile a 
regret “că nu-i tânără” ca să ne poată însoți să-şi caute feciorul, 
singura ei mângâiere. 

Până la trecerea Nistrului n'am văzut urme de bătaie, dar aici 
totul părea întors pe dos de obuze. Malul drept, cât un deal de 
înalt și abrupt de nu se putea să-l scobori cu piciorul. Nemţii 
scoboriseră pe el Schnell-Boot-urile și aruncară în aer cu 
dinamita cazematele ruseşti de pe malul stâng, înţesate cu 
oameni. Doi kilometri, cât mersesem pe şoseaua de sub acest 
mal, credeam că mă sufoc de mirosul greu al cadavrelor intrate 
în putrefacție. Urcaţi pe deal, trecurăm prin alte linii de 

cazemate, la fel întoarse pe dos și pline de morţi. Terenul de 
„Sub picioarele noastre bloc de piatră. Roţile căruțelor în mersul 
lor făceau să trimeată vuiete surde până în fundul pământului. 
Numai din loc în loc se vedeau câte un pâlc de buruieni, încolo 
totul părea pustiu. Drept în faţa noastră însă, la orizont, se 
întindea un brâu de verdeață. Pe măsură ce înaintam, vedeam că 
acea verdeață era o pădure căreia în dreapta şi stânga nu i se 
„vedeau marginile. Apropiaţi de ea la un kilometru începurăm 
i Sa > 
să avem praf sub picioare. Înainte de a intra în ea, ne înfundam 
j Rea ec în care plantele erau crescute aproape 
ţimea omului. În pădure trecusem printr'un luminiș de 


264 


câteva hectare, tot răscolit de tancuri. Cu o zi mai înainte 
fuseseră lupte grele pe aceste locuri. Ici colo, pământul era 
resărat Cu Cass A e neniţegti, amestecate unele cu al- 
tele. La marginea unui grup de copaci, un tanc sovietic incen- 
diat, avea turela deschisă, iar pe marginea ei atârna un cadavru 
e jumătate ars. Nu luasem parte la lupte până atunci Şi aceste 
rivelişti făceau să mă scuture din tălpi până în creştet. Nu 
departe auzeam bătaia tunurilor şi după o oră de mers, treceam 
printre nişte baterii nemţești. La bubuitul lor caii săreau în 
hamuri, iar inima în mine bătea cu furie de simţeam că-mi ard 
obrajii. Însăşi ofiterii care vroiau să țină moralul trupei, erau și 
ei roşii ca focul. La alţii, această culoare obișnuită în astfel de 
ocazii, se transformă în galben sau galben vânăt în jurul gurii. 
Ofiterii, care până atunci țineau “ghiorlanii” soldați la distanță 
ca să nu piardă prestigiu, acum păreau și ei oameni de rând şi 
păreau mai afectuoşi faţă de acei cu care urmau să împăr- 
tăşească aceeaşi soartă. Însfârșit, când ne-am oprit pe loc și 
ofiterii fuseseră chemaţi la ordine, înțelesei că era vorba să 
ocupăm poziţie. Stan, trăgătorul mitralierei dela grupa I-a, se 
apropie cu “propriu-zisa” de mine și mă întrebă cu ochii holbaţi 
de credeam că are moartea în faţă: 
—«Don Elev! Eu ştiu că ocuparea poziţiei se face în zorii 
zilei pe întuneric, dar acum . . . !» 
— «Mă, Stane, mă!» îi vorbii eu râzând, ca să-mi fac curaj, 
dar încălzit de aceleaşi gânduri. «Ăsta-i războiu de mișcare, mă! 
Dacă vin Ruşii acum peste tine, tu ce faci? Nu te pui în poziţie 
de tragere? Ai să aștepți zorile?» 
Stan scoase un râs amărui și plecă capul în jos a rușine: 
Ceilalți din capul grupelor auzind întrebarea, râseră şi ei. Când 
veni sublocotenentul Băluță, ordonă despachetarea cutiilor cu 
muniţie şi trimise conductorii cu caii la trenul de luptă al com- 
paniei. Văzându-i plecând, toată lumea se uita după ei, 
repretând că n'au funcţia de conductor. Vedeam cum ga 
parte din trupă, scriau la repezeală celor dragi ai lor, iuni a. 
cărţile poștale celor care rămâneau în urmă. Eu Sa 
nimic, dar după ce plecarăm în direcția dată, încep 
reproşez această indiferenţă. | 
Mergeam cu grupele în formaţie ce 
oamenii, curbați de greutatea munițiilor, s 


de apropiere, la distanță și 
e distanțau şi Mal 


265 


ui 


mult, lăsându-le jos si ridicându-le din nou. Eu la fel purtam 
câte două cutii într'o mână. După un sfert de oră, ajungem pe 
linia unui pâlc de mărăciniş, după care la câţiva metri înaintea 
noastră se ridica un dâmb de două ori cât omul de înalt. În 
dreapta și stânga noastră se aflau alte subunități de puşcaşi, la 
care eram noi cu mitralierele afectaţi. La flueratul repetat a] 
sublocotenențţilor, pornirăm spre creastă. De aici încolo 
trebuiam să mergem plecaţi prin lanul de grâu ce se întindea în 
fata noastră, dar încercând această poziţie toată lumea rămânea 
în genunchi de greutatea munițiilor. Rămânând în urmă şi 
rătăcindu-ne unii de alţii, începurăm să mergem în picioare, 
fără a mai respecta ordinul dat. Unde or fi bolșevicii, Doamne, 
îmi frământam eu capul de felul cum mergeam descoperiţi în 
fața lor. Căutam să dau curaj, mergând în fruntea altora, dar 
ochii mereu îi țineam în dreapta și stânga, ca să nu mă 
îndepărtez prea mult de ei. Când mă mai uitam în față, ca să 
descopăr vreun inamic, mi se punea alb înaintea ochilor de 
zăpăceala în care înnotam cu ființa mea. Aud în departe o 
lovitură de tun, apoi un vâjâit înfricoşător prin aer, la “ja at, 
văd în faţa mea, la circa O sută de metri, O explozie ce mă asur- 
zise. Când mă uit în urmă îi văd pe ai mei fugind ca scoși din 
minte, înapoi. Nu numai ai mei, ci toată linia de pușcași cât 
vedeam cu ochii. Auzeam strigăte de “nu fugiți măă, înjurături 
de ofițeri, dar nu vedeam niciunul rămânând pe loc. Fugeau cu 
toţii de-a-valma. Din firea mea, de “fugă înapoi” avusesem 
oroare mai mult decât a rămâne pe loc în faţa unei primejdii de 
moarte, dar în acel moment, văzându-mă rămas singur, începui 
să fug şi eu după ei. I-am ajuns la valea de unde plecasem cu 
câteva minute mai înainte. În vacarmul de strigăte şi înjurături, 
pornirăm din nou. Alte bubuituri, alte explozii. De data aceasta 
însă toată lumea, trecută prin primul botez al focului, înainta în 
picioare fără a mai gândi la moarte. Poate că ar mai fi fost 
cineva care să dea înapoi, dar exploziile cădeau acuma în urma 
noastră şi fiecare căuta să fugă cât mai înainte. În fine aud din 
nou alte fluiere şi, de data aceasta, văd că toată linia se opreşte 
pe loc. Fiecare din noi ar fi vrut să ştie ce are în faţă sau să 
descopere poziţiile unde era ascuns inamicul, dar torturați de 
exploziile proiectilelor, toată lumea scoase lopeţile “Lineman! şi 
căuta să intre cât mai repede în pământ. Îmi aruncam din când 


266 


N a 


în când privirea pe linia de oameni şi ved 
timpul lucrului la amplasament, nu ținea s 
«pchii mereu la inamic” Eu îmi făcuse 
adâncisem şi sublocotenentul meu înju 
dumnezeii că nu i-o face pe a lui mai repede. EI n'avea lopată 
cu el și nici cască. Priveam la biata Ordonanţă care, încărcată 
până şi cu sacul de agendă a lui, cuprins de sudoarea lucrului 
făcut și a tensiunii sufleteşti de care toată lumea era stăpânită, 
cum aruncă totul de pe el, înjurând la superiorul lui: «Luaţi-vă 
bagajul şi de azi înainte să vă Căutaţi lopată ... că doar şi eu 
am nevastă şi copii ca Domnia Voastră acasă! La războiu nu se 
merge cu mâinile în şolduri!» îl auzii eu strigând de necaz, 

În față nu era un front continuu, ci numai niște unităţi 
sovietice ce încercau a întârzia înaintarea nemților. Din obser- 
vatorul la circa doi kilometri în fața noastră, ei văzuseră unde 
ne adăpostisem şi toată noaptea ne-au ținut sub borbar- 
damanet. Odată cu întunericul începu să cadă și ploaia. 
Trăsnetele din văzduh făceau atmosferă şi mai de nesuferit. 
Înainte de miezul nopţii mă pomenesc cu sublocotenentul meu 
strigând ca să-i fac loc sub foaia mea de cort, înjurând or- 
donanţa că n'avusese grijă să o ia nici măcar pe a lui. Biata 
ordonanță nu uitase, dar încărcat până la refuz de fel de fel de 
mâncăruri şi băuturi pentru domnișorul lui, nu mai gândise să 
se mai încarce şi cu foile de cort. Mă întorsei pe o parte şi-i 
făcui loc lângă mine din silă. EI, ud până la piele, tremura ca 
varga şi-i clănțăneau dinţii în gură ca o mitralieră în depărtare. 
Bunătatea mea însă o plătii cu preţul că tot trăgând foaia de 
cort peste el, mă desvelea pe mine şi până către ziuă mă luase 
aşa pe dedesupt. Ne mai suferind să stau în ea, către ziuă, când 
nici exploziile nu mai cădeau, am ieşit afară din amplasament. 
Toată lumea în picioare şi eu mă miram de cum se face 
războiul. Începui să mi-l închipui că nu chiar așa după cum 
învățasem la istorie, sau după cum îmi povestea tata de cel din 
1914-1918. De prânz am primit mâncare caldă, dar p 
începusem să mâncăm că şi aud goarnă, semnal de înaintare. 
Câteva grupe de cercetare erau deja plecate înaint si 
clănțăneala dinţilor care la început pornise fără Se a 
furie, începu să se mai domolească, NE cae? 
Siguranță. Totuşi instinctul era treaz în mine şi, făr 

2 


cam că niciunul, în 
cama de regulament: 
m amplasamentul, î] 
ra ordonanța de toti 


ea noastră şi 


ii 


portanță, controlai dacă mitralierele la grupa la care 
rămăsesem —sublocotenentul plecase cu cealaltă în alt sector— 
aveau “propriu-zisele” cu benzile pe ele, gata de tras. Mergeam 
în urma cercetaşilor, dar totuşi mă simțeam prost; purtam cu 
mine numai pistolul cu butoiu Md. 1915, care la trageri, la 
numai zece metri, făcea o abatere de douăzeci de centimetri. 
Aceste dimensiuni le precizasem foarte bine prin Basarabia, 
unde vedeam chipul tătucului Stalin—trebuia să-l ochesc în 
umeri ca să-l împuşc în ochi. 
leşisem din grâu, dând într'o vale și, ridicați din nou pe deal, 
intram în alt lan de grâu. In faţa noastră se vedea o livadă de 
pomi, în dreapta câmp liber, în stânga o vale adâncă împădurită. 
Terenul fiind frământat, nu mai vedeam cercetătorii din față. 
Țineam legătura cu celelalte unităţi din dreapta şi stânga din 
ochi. N'apucasem să intrăm în grâu că sovieticii şi începură să 
toace cu mitralierele în noi, de făceau să plescăie tulpinile ca 
culcate cu tăvălugul. «Mitralierele în bătaie, mitralierele în 
bătaie!» Pușcașii noştri se culcaseră la pământ și strigau cât îi 
țineau gura pe toată linia “mitralierele în bătaie.” În acea clipă 
mi s'a părut că cea mai grea misiune pe front era să fi la 
mitraliere. Servanţii mei sărmanii, pe brânci, în genunchi, în 
picioare, puneau “propriu-zisele” pe tripede, iar împrospătătorii 
aduceau cutiile cu muniții. Nu ştiu dacă aceste operaţii au durat 
mai mult de zece-cincisprezece secunde. 

— «Unde să trag, don Elev!» îl auzii strigând pe Stan. 

— «Trage mă razant în fața ta! Trageţi în toate părţile, prin 
coroanele copacilor, în acoperișul casei din dreapta . . . !» 

“Halal comenzi de tragere, gândii eu, făcând o comparaţie cu 
felul celor ce le învățasem pe câmpurile de instrucţie. 

Vedeam în răspunsul mitralierelor noastre o încordare și pe 
fețele oamenilor înnegrite, contrabalansarea fricei de moarte, 
răspândite de sovieticii deja încercaţi în lupte. Plumbii piuiau 
de asurzeau urechile, prin grâu. Văzând că niciunul din ai mei 
nu cade sau scoate strigăte de rănit, începui să cred că nici în 
războiu nu se moare așa de uşor. Din dreapta mea mitralierele 
sublocotenentului Băluță începuseră să tragă şi ele. Văzui apoi 
Cum pușcașii noștri, la fluere repetate ce abia se auzeau de 
rafalele mitralierelor, cum se ridicară în picioare Și, ca nebunii, 

„ incepură să fugă înainte cu baionetele la arme, trăgând din când 


268 


în când focuri în fața lor. Când ei ajunseseră pe marginea 
jivezii, sării ŞI cu cu grupa de mitraliere şi apoi din iei 
rintre copaci, fugeam trăgând printre pușcași. Scăpaţi de per. 
deaua exploziilor de aruncătoare, ajungem întrun sant ce SE 
aralel cu frontul nostru. Toată lumea şedea adăpostită aici 
Plumbii sovieticilor făceau să fiarbă țărâna în fața noastră, În 
stânga mea însă, vedeam cum pe lângă perdeaua de copaci, ai 
noştri înaintau cu scopul de a se agăța de cota din fată la circa 
200-250 de metri. Acolo părea că sovieticii au linia de apărare 
organizată, dar noi nu puteam vedea nimic. Mitralierele mele 
erau în bătaie, dar tăceau, ca și tot armamentul de pe linie căzut 
aproape întrun unghiu mort, fără câmp de tragere în față, din 
cauza văii acoperită de pomi fructiferi. În bănuiala mea că 
sovieticii nu puteau fi decât pe cotă, îmi pusei cutiile de muniții 
în faţă pe dâmbul șanțului și la adăpostul lor priveam la ai 
noștri, ca la un ploton, cum se apropiau de cotă. N'apucaseră să 
urce panta pe jumătate că și văd cum din vârful cotei se ridică 
un val de sovietici şi pornesc în strigăte de “iuri! spre ei în jos. 

— «Trage Stane! Trage Cotlea!» strigai eu ca scos din fire la 
trăgătorii mitralierelor. Stan al meu însă, de teama plumbilor 
ce-i cântau pe la urechi, bâjbâia cu mâinile, dar ca să scoată 
capul şi să ia linia de ochire, pace. Cotlea, dela cealaltă 
mitralieră, începuse a trage, dar şi țeava lui era îndreptată în 
înaltul cerului. Dintr'o lovitură de pumn îl înlăturai pe Stan 
dela “propriu-zisă” şi începui a trage în furnicăria care scobora 
de pe cotă. Sovieticii, favorizați de înălțimea pe care se găseau 
şi de bălăriile ce le ajungeau până la șezut, aruncau grenade și 
trăgeau cu pistoalele automate. La prima bandă trasă, îl văzui 
pe cei din frunte cum o încetiniseră cu fuga, stând pe loc, unii 
întorcându-se înapoi, alţii îngenunchind în bălării. Cu a doua 
bandă îmi precizai şi mai bine ţinta şi, de data aceasta, îi 
vedeam cum îngenuncheau unii după alţii. Îngenunchiau și 
puţini se mai întorceau îndărăt, dar din spatele lor scoborau 
alte valuri proaspete. 

— «Desfă cutiile de pe şanţ, Stane 
șule!» 

— «Nu trage mă, Mihalcea, nl 
pe căpitanul dela compania a 10-a, ce nici in atac nu p 
ochelarii de pe nas. 


! Trage de bandă Neac- 


mă! Sunt de-ai noştri!» îl auzii eu 
ărăsea 


269 


ii 


„Am tras până când n'a mai apărut 
niciun sovietic, dar şi ai noștri, care nu puteau să vadă mai mult 
de zece metri în fata lor, căzându-le grenadele sovieticilor pe 
cap, majoritatea au rămas sfârtecaţi de schije pe loc. Ne mai 
apărând niciun sovietic pe cotă, îndreptai mitraliera pe obser- 
vator și începui să-l secer în adâncime de jos până la vârf. Când 
să termin banda, văd căzând din vârful lui o făptură de om, 
oprindu-se din când în când printre stâlpii încrucişaţi ce-i 
sustineau scheletul. În jurul meu, oamenii înțesaţi din șanț, ges- 
ticulau, băteau din palme, dar eu, asurzit de rafalele mitralierii, 


Eu însă trăgeam mercu 


nu auzeam nimic. 
Abia după căderea serii, auzii că oamenii care s'au izbit de 


sovietici pe cotă, erau grupul de comandă al batalionului. 
Maiorul Cojiţă în loc să rămână în spatele liniei de atac, ca să 
dea exemplu comandanților de companii care mai toţi căutau să 
rămână în rezervă, dela început se puse în fruntea tuturor. 
Datorită lui, neţinând seamă de ploaia de plumbi şi obuze de 
aruncătoare ale sovieticilor, noi am ajuns în faţa cotei şi apoi 
profitând de perdeaua de copaci căutam să ne urcăm sus pe ea. 
EI rămase sub cotă, sfârtecat de o grenadă şi, printre cei puţini 
scăpaţi, nu era nici preotul Teodorescu dela mine din sat. 
Preotul Teodorescu fusese condamnat la două luni închisoare, 
pentrucă luase parte la inventarierea unor bunuri ce trebuiau să 
fie naţionalizate după dispoziţiile dela guvernul de atunci — dis- 
poziţii fără decret — și apoi condamnat de Antonescu și caterisit, 
îmbrăcase voluntar haina militară de simplu soldat în regimen- 
tul 10 Dorobanți din Focşani. Către zorii zilei, mă amestecai şi 
eu printre cele câteva grupe voluntare spre a cerceta cota. Ur- 
casem pe coaste târîș, dar oboseala şi precauţiile noastre ne fură 
în zadar; sovieticii părăsiră poziţiile. Scoborit pe partea din 
stânga a cotei, de pe creastă începură să apară cadavrele. Ceva 
mai în jos şedeau aproape unele lângă altele. Numai pe o fâşie 
de 15-20 de metri, așa cum căutau să ajungă la ai noștri. Urma 
o fâșie de circa zece metri pe care nu se vedea nimic, apoi am 
dat peste corpul neînsufleţit al maiorului Cojiţă. Lângă el 
preotul Teodorescu căzut pe o parte şi cu mâna dreaptă întinsă 
înainte. «Părinte, Părinte!» începui eu să plâng, căzând în 
genunchi alături de el. Cu mustăţile lui lăsate pe buze şi barba 
nerasă, mi se părea că-l văd în faţa altarului, ca atunci când îi 


270 


strălucea faţa de bucurie, „Când vedea că biserica lui era 
neîncăpătoare de lume. Nicio trăsătură de durere pe fata lui 
pici cea mai mică schimonosire. Îngălbenise numai, şi cu figura 
lui de ceară părea un Isus scoborît atunci de pe cruce, Plângeam 
cu sughiţuri, văzând că nu se mai mișcă, el, apostolul adevărat 
al lui Christos, ce cu firea lui de chemat în ale credinții, alun- 
ase răceala din sufletele țăranilor, așternută mai înainte de 
opi slujbaşi şi lacomi, ce numai după haină purtau numele de 
reoţi. Căutam să mă opresc din plâns, dar nu puteam. Mă 
otolii când începu să mă doară fruntea. Îi desfăcui vestonul, 
cămașa; îi pătrunsese în mijlocul pieptului o schijă, ce după 
mărimea rănii prelungite putea să aibă o lungime de 3-4 cen- 
timetri. La gât purta şi el o placă de fier cu un număr, ca 
orişicare muritor pe front. Îi trasei portmoneul și din tot ce 
avea în €l, îi luai numai una din fotografii în care era el cu soţia 
si cei doi copilaşi, de trei şi cinci ani. Când mă sculai de lângă el 
îi atinsei mâna întinsă. Rămăsei cu ochii lung pe ea; degetele îi 
erau înţepenite în semnul crucii, așa cum le ținea când făcea 
acest semn în biserica din sat. Fără să vreau, mă închinai așa 
cum îi răspundeam de obiceiu în timpul slujbei. După aceasta, 
întorcându-mă încet m'am dus la ai noștri care şedeau în șanțul 
cel vechi. 

Când am reluat înaintarea, de departe văzui numai cum 
sanitarii noștri acopereau groapa comună peste nouă cadavre 
găsite pe loc. EL rămânea în urmă, eu cu unitatea mea ne con- 
tinuam drumul tras de aţa soartei, înainte. 


271 


E 


SPIONII ȘI MĂRIUCĂ 


3Be la înălțimea Moghilăului, prin mijlocul Transnistriei, 
unitatea mea a început să scoboare în jos spre Balta. Grosul 
armatelor sovietice retrăgându-se peste Bug, făceam mai mult 
actiuni de curățire. Întruna din seri, batalionul III care mergea 
în fruntea regimentului 10 Dorobanți, căzuse cu cartiruirea 
întrun orășel, celelalte subunități printre care şi compania mea, 
rămânând să se adăpostească afară prin boschete de copaci şi 
transee. Abia apucasem să adorm că şi aud focuri de arme în 
orăsel. A doua zi colonelul Iacob, fostul meu maior din ac- 
tivitate, chemă la ordine pe toţi ofițerii şi teteriştii în piața 
orășelului. Împuşcăturile din noapte îi stricase și lui com- 
oditatea unde fusese cartiruit. Sever cum vrea să se arate, 
supărat, părea hotărît să ne trimită pe toţi pe lumea cealaltă. 

— «Domnilor!» ni se adresă el, sfredelindu-ne din ochi. «Astă 
noapte s'a întâmplat ceva care nu face onoare Armatei Ro- 
mâne. Este adevărat că niște derbedei au împuşcat un ofițer şi 
câțiva soldaţi de-ai noştri, dar asta nu înseamnă că tot orăşelul 
trebuia controlat casă cu casă și să se tragă în vinovat şi 
nevinovat. De astăzi înainte vă interzic .. . » 

Un locotenent însă, ce sta alături de mine, bandajat la O 
mână, își frământa buzele şi îngălbenea din ce în ce mai mult. ÎL 
vad făcând câţiva pași în fața frontului şi înfingându-se scurt în 
călcâie, salută pe colonel, întrerupându-l din lecţia lui 
umanitară; 
ei ae să vă salut, domnule Colonel! Îmi permiteți O 
TOR, aa = Si derbedei împușcă camaradul Și în 
caut și în A iu i : să în Situația în care ne găsim, EA 
pașnică, dar cine i pacali sau nu? Populaţia o fi ii i 
aparate de emisiune la POStIt prin poduri de case civili € 

ei? Și în afară de.aceasta, Domnia 


27 


voastră știți că oamenii mei au fost împuşcaţi de această 

opulaţie care a facut front comun cu cei descoperiţi în can- 
onamentul meu ŞI cele vecine? Era să stau cu bratele 
încrucișate, să le dăm exemplu că Suntem Oameni civilizați? In- 
stinctul de conservare al soldatului a reacționat așa cum ar fi 
reacţionat al orişicărui ostaş de pe glob! De altfel, fiţi siguri 
domnule Colonel, că civililor care mau dat semne de suspiciune 
nu li s'a smuls niciun fir de păr din cap! Îmi permiteţi, domnule 
Colonel,» făcu el ridicând mâneca stângă a vestonului în Sus 
«rana asta îi făcută de o femeie în timpul când am pus mâna pe 
aceşti doi ce stau în stânga Domnia Voastră. Atâţi am prins din 
câți au fost! Şi asta numai din cauza populației civile!» 

'Stupefiat de îndrăsneala locotenentului “că începuse să vor- 
pească mai înainte de a fi întrebat; colonelul dă să-l înfrunte, 
dar văzăndu-l rănit, începu să-și piardă din aerul impunător. Î 
asculta, făcând ochii mari la cele ce auzea şi când mai văzu şi pe 
cei doi prinşi aducând aparatul lor de recepţie și emisiune, 
ridică capul peste noi, cei din faţa lui, ca să-i vadă mai bine, 
căscând gura de părea că vrea să-i înghită. 

— «Uitaţi-vă la ei, domnule Colonel!» 

— «Îi văd mă, Cojane, mă! Îi văd! Un translator aici!» mai 
ordonă el îndreptându-se spre ei. 

Prizonierii deghizați în civil, de abia se ţineau peticele pe 
hainele lor. Pe dedesubt însă purtau cămăși de mătase, cum 
printre noi nici ofiţerii nu aveau. Declaraseră că sunt muncitori, 
dar palmele lor fine spuneau altceva. După câteva întrebări pe 
rusește, translatorul începu să vorbească cu ei în nemțeşte, în 
idiș. 

— «Ce facem mă, cu ei?» ne întrebă colonelul, ca să vadă 
părerea noastră. 

— «Împuşcaţi pe loc, domnule Colonel,» îi răspunse unul 
dintre sublocotenenţi, care pierduse un om în timpul nopții. 

— «Mă, asta nu-i greu a face! Vezi tu! După felul cum sunt 
prinşi şi se prezintă în faţa noastră,» făcu colonelul, întorcându- 
se la părerea lui, «trebuesc deferiţi unui tribunal. Eu îi înaintez 


la divizie şi acolo să facă ce vor cu ei!» 
* 


După două zile de marş, pe o căldură de nesuferit, batalionul 
meu s'a oprit pentru o săptămână întrun sat ceva mal JOS de 


213 


et 2 


—. 


e timpul acesta drumul nostru fusese făcu 
a, Pe to omâni. Vorbeau limba românească mai 
* : rin sate de ul Moldovei şi nu știau că Sunt 


numai PE anii din NOrd 
Ene limba ca a românească, aceleaşi Obiceiuri. 
Români. Acecâș ea adaptată climatului, de fabricaţie tip 


a vedere rasa daco-romană. Pe care] 
în necazul meu, îi necăjeam cu 


întrebări: 
_«Bine M 
regiunea Moldova, 


1? at ar a 
vorbeștI:> Jdoveneşte!» îmi era răspunsul dela toți, 


_ «Eu vorbesc MO Oli 
Eu vorbesc o limbă ca a ta, tu vorbeşti O limbă ca a mea! 


Ce fel de limbă vorbim n0i?» 
— «Noi vorbim moldoveneşte!» | | 
Bietul român de peste Nistru, ținut de regimul țarist în ocna 


popoarelor, fusese şi mai bine învăluit în soviete în Republica 
Moldovenească. Populaţia de rând își uitase originea Şi nu ştia 
că alături, peste Nistru mai sunt încă Șaptesprezece milioane ce 
vorbeau aceeaşi limbă. Românii de peste Nistru nu știau că Sunt 
Români. 

În aceeași zi, către seară, începui să roiesc printre unităţile 
noastre ca să văd cine s'au dus pe lumea cealaltă din cei cunos- 
cuți. Pierderile erau aproape neînsemnate; dintre toţi consătenii 
mei numai Părintele Teodorescu ne părăsise. Întorcându-mă la 
cantonament, văd în curtea unui club, ce ținuse loc de școală și 
local pentru educaţia politică a colhoznicilor, o mulțime de 
soldați adunaţi la un loc. Aici era comanda diviziei şi curierii 
Subunităţilor cari veneau şi plecau, din curiozitate se opreau şi 
ci pe lângă această mulțime adunată. M'am dus şi eu la ci. 
Printre uniforme se vedea o baionetă pusă la armă. Făcându-mi 
loc PEiOLrc, soldați și grade mai mult dând din coate, mă 
6 seta A spionilor prinși cu două zile mai înainte de 
Jan. Slăbiseră, iar nasurile lor specifice ieşiseră 


ȘI mai mult în relief. Bărbile nerase îi făceau şi mai slabi decât 


erau. ile fi 

ea aul pe care cămășile fine şi curate îl făceau j, 

i ge sl civile petecite, acum nu-l mai aveau; erau 

pac Le mântul. Văzându-le oboseala fizică şi morală pe 
i m â cuprins un sentiment de milă. 


274 


3! Si eu sunt moldovean, pentrucă sunt din 
“a dar vorbesc românește, sunt Român. Tu Cum 


E 


PP 


_ «Israeliţi?» îi întreb eu blajin. 

Ei păreau absenţi la întrebarea mea. Unul din ei, după câteva 
secunde de ezitare, îndreptă ochii spre mine numai. Fata lui 
tristă se asemăna întru câtva cu a lui Ițic din satul meu când nu 

bine dispus. Mi se făcu milă şi mai tare de ei. 
CE «Aparat? Radio?» mai întrebai eu. 

Cel care mă privea, răspunse, dând din cap că da. Îi ardea 
ochii în cap şi pe buzele uscate își trăgea limba, din când în 
când, la fel uscată. a 

_ «Apă? Mâncare?» le strigai eu pe ruseşte. 

_ «Oh! Nada! Nada, tovarăș! Woda, woda! Aaaaa, woda ..... 
| 
î Amândoi începură să vorbească ca treziți dintrun vis şi 
pronunțau “apă! fără a se mai opri. Aiureau de sete și corpurile 
li se mişcau ca trezite la viaţă. Starea lor de aiureală făcu să-mi 
bată inima puternic în piept. Îmi era ruşine de ei; îmi era rușine 
de mine însumi că mă numesc om. Suferința lor de oameni 
biciuia puternic liniștea relativă din mine. Plecai din faţa lor şi 
după câteva minute mă întorc la ei cu o oală plină de apă. Să fi 
fost la trei, patru litri. Santinela vru să-mi spună ceva dar eu n'o 
băgai în seamă; pusei oala la gura unuia dintre spioni. Avui im- 
presia că vrea să intre cu capul în ea când începu să soarbă din 
apă. Îşi lovea dinţii de marginea oalei şi-i curgea apa pe piept 
din cauza înghiţiturilor repezi ce trăgea. Când socotii că o băuse 
pe jumătate i-am tras'o dela gură şi am dat-o celuilalt, cu 
gândul să le mai aduc încă una, în timp ce ei vor mai răsufla 
puţin. Ridicând oala ca să poată bea mai bine totul de pe fund, 
mă văd lovit de un pumn după ceafă, că eram cât p'aci să cad în 
genunchi. N'apucai să mă redresez că şi aud un strigăt în spatele 
meu: 

— «Ce făci mă, derbedeule? Adapi viperele astea? Eşti şi tu 
unul dintre ei? Și încă teterist, hai? Urmează-mă! Ceru mă- 
tii 

— «Să trăiţi, domnule Locotenent!» 

— «Niciun “Să trăiţi, altarw mă-tii .. . b 

„Când îmi mai spuse a doua oară “urmează-mă, lovi oala cu 
Piciorul făcându-o zob, mie rămânându-mi numai coada în 
mână. În timp ce mă smuci de braț după el, mai trase 0 
injurătură și santinelei, spunându-i: «Pe tine te învăţ eu cum 


2175 


e 


î 
i 
| 


N 


nul!» Ajunşi pe sala clubului mă E 
iar el intră într'o încăpere de ai i 


AC 
“păzeșii 
să-ţi Pr” cantinele» a 3 A 
5 san el ceva mai ti 
a porunci ârziu, SCOţâng 


'-] încoace» 


capul pe ușă. iii colonel care dela intrăre începu sări 
Ale SI ochi, din tălpi până n CIEstCii Mă întrebă Cum 
măsoare cei unitate fac parte, Si apoi porunci locotenentului 


E tară După câteva convorbiri telefonice, mă Chemă 


ntru. 
ă, tocmai tu - » + b | 
înteleg nimic, domnule Colonel!» 

— «Nu pia nu înţelegi nimic? Te apuci să adapi jivinele 

— «Cum ai ficut revoluţii prin Moldova cu agenţii sovie- 
astea E mai auzit de masacrele pe care le-au făcut 
det vali lor la leşi, Galaţi și câte alte părți când s'a început 
războiul Pentru ce suntem ol pe aici? Ca să le arătăm 
prietenie când ei îţi iau sufletul? Spune-mi ce te-a făcut să 
recurgi la gestul ăsta?» SE. | ; 

_ «Domnule Colonel! Dacă îmi daţi ordin să-i împuşc, o fac 
cu toată convingerea că-mi fac datoria pentru Ţară, dar nu 
înțeleg să fie torturați în felul acesta! Mai ales când au spus 
totul...» 

Colonelul începu a zâmbi și făcu locotenentului cu ochiul. 

Apoi mă întrerupse din predica mea: 
— «Bine mă, dacă zici tu aşa ceva, atunci le voi da de mâncare 
până când vor fi împușcați. Astăzi cred că vor fi judecaţi! Eşti 
liber... ! Și sper că te vei purta în unitatea ta ca și până acum! 
Știi mă, că eşti propus pentru avansare?» 

— «Să trăiţi, domnule Colonel!» 

Când am ajuns la cantonamentul meu căpitanul de companie 
se plimba nervos prin fața casei galben ca ceara, înconjurat de 
ceilalţi ofițeri. 

piCerai mai făcut mă, Mihalcea? Eşti nebun . . . ?» 

iba Ru ae domnule Căpitan! 
Cin auzi îi SUA or fi nimic, mă, dar pentru i. n 
agenți sovietici. generalului la telefon, spunându-mi A 

IN companie, se învârtea odaia cu Mine 


ameţi 
“țisem. Ce-i glumă? Dacă nu-l lămuream eu ... âpol 


băiat 
i Ale... Bagă de seama - ... pe front repede o împlinești!» 
6 


din nou nlău 
_«Bine m 


— 


EI vorbea şi ceilalţi ofițeri se țineau cu mâinile de pântece de 
Eta cantonament, mai tot timpul stam de vorbă cu țăranca. 
părbatul ei fusese luat de sovietici în retragere. Felul cum 
cunoștea ea lumea şi evenimentele de pe glob, mă făcea să cred 
Zi până atunci trăise pe lumea cealaltă; peste tot mizerie şi 
ruină, canibali şi exploatatori, muritori de foame, nedreptate so- 
cială, numai în sovietele lui Stalin se scoborâse raiul pe pământ. 
Ea nu părea aşa mirată la toate răspunsurile ce i le dam, dar 
fata ei, Măriuca, de șaptesprezece ani, mă asculta cu fruntea 
încreţită. De sublocotenentul meu fugea ca de un carnivor 
descris de partidul comunist prin difuzoarele dela club. Când 
punea mâna pe ea, se sbătea ca o sălbatecă. Dela un timp 
începu să se arate mai îndrăsneață față de mine. În curiozitatea 
ei mă întreba de felul de viață din satul meu, de surorile şi fraţii 
mei, de “colhozul” nostru numai în familie. Devenise roșie și-și 
frământa mâinile a nerăbdare, imaginându-și cât de frumos și 
interesant S'ar putea trăi într'un mic colhoz în familie? Pe de 
altă parte se întreba numai ea singură “cum partidul comunist 
care vrea binele poporului nu putuse încă descoperi această 
formă de viaţă socială. Eu îi dam răspunsurile în felul meu și 
apoi tot întrebându-o “că ce este ea și ce limbă vorbeşte, am 
ajuns la un compromis pe care ea singură mi l-a propus: «Eu 
vorbesc moldoveneşte, limbă românească şi amândoi suntem 
Români.» În odaia pe sală, afară în curte, de câte ori ne 
întâlneam, aceleași cuvinte şi acelaşi zâmbet pe faţa ei 
sănătoasă. În îmbrăcămintea ei neagră şi largă (fusta-i cădea 
până aproape la glesne), nu-i puteam distinge forma corpului, 
dar ochii mari şi negri din cap, ca două manometre, îi trăda 
spâncenele de căprioară. Când îi cădea caşmirul de pe cap, 
părul bogat şi negru îmi turna ca întrun tipar imaginea 
Vasilicăi de pe Călmățui, care pentru mine rămăsese un punct 
de sprijin sufletesc. Măriuca însă făcuse să încolțească 
sâmburele păcatului în mine. Când îmi râdea și-și arăta inocent 
dinții ei regulaţi şi albi, începea să-mi vâjâie capul. “Eu vorbesc 
moldoveneşte, limbă românească şi amândoi suntem Români! 
Odată, la o întâlnire scurtă în prag, ne-am lăturat fără să ştim 
ce facem, unul de altul. îi simțeam carnea tare ca piatra. Pieptul 
1 se umfla şi scobora neregulat, repede, sub bătăile inimii. Pe 


277 


.— 


N 


se şi roşii tremur 
pisă buzele cărnoase 3 cală rău nervoş 
„ceteau unde ultra-scurte în inima 


ei puţin i Ul i 

Eu ie lor IeP*7 pi până în CreşIeAu! capului până lasă 
pătăi x din 5 o presiune; că dacă aş fi pus manivela în 
Stam cu (0 ine ştie la Ce viteză fantastică aş fi pornit. 
eangul gari brate întinsei mâinile in vânt; Măriuca nu maj 
apuc În , 


x t repede, ca luată d 
nd s0aP4€  ;spăruse cu un fo$ne e vân. 
ângă mite: za mama ei văzându-mă că vreau să-mi spa] 
va 4 “aie două ce le aveam pentru schimb, mi-o luă 


cămaşa, ună e spălă ea. Măriuca mi-a călcat-o a doua zi 
din mână ȘI d m'am dus s'0 iau O găsii întinsă pe masă cu o 
uită pe î cusută cu arnici IOȘU. Ea şedea Într'un colţ, 
cruciuliță P ca mu mă vede, privindu-mă însă pe furiș, În 
făcându-se a că ce putea să fie acest semn, 0 văzui cum se 
încurcătură RE mine şi fără nicio jenă îmi desfăcu vestonul, 
apropie înce! ii la loc, îmi vorbi prieteneşte, zâmbind, “că 
ţin SI ia cămaşa după mine, ca s'o spele şi să coasă 
gu păiesă S 9) cruciuliță” Abia mă schimbai că şi aud vocea 
ŞI pe A il prin curte. Văzându-o însă pe Măriuca sin- 
ap de intră cu pași repezi la ea. Auzii sgomot şi pe ea 
Cca zuă în pace, lasă-mă în pace, apoi ușa deschisă brusc. Când 
ieşii din odaia de alături, Măriuca era în mijlocul curţii, 
aranjându-și cașmirul pe cap, eu dând piept cu sublocotenentul 
galben la față de mânie, cu urechile roșii, înjurând printre dinţi: 
«Altaru” ma-a-a-mii ei! Nu stă nici să pun mâna pe ea, mă! Se 
vede treaba că tu nu-mi faci biserici pe aici!» îmi vorbi el 
Sfredelindu-mă cu ochii. Eu stam mut în fața lui, măsurând 
mărimea animalului din el răscolit. Tremura ca varga de iritat 
ce era. «Mă, Mihalcea, mă!» începu să-mi vorbească el 
autoritar, «vezi îngrijește ca totul să fie în ordine, mâine în zori 
plecăm!» 

Măriuca auzind despre ce este vorba, aruncă o privire lungă 
spre mine de crezui că vrea să mă ţintuiască pe loc. După câteva 
clipei lăsă ochii în pământ şi cu pași rari, gânditoare, cu 
mâinile în piept, trecu pe lângă noi, intrând din nou în casă. 
a asedii ui pis sublocotenentul, lovindu-mă să 
Fire-ai al naibii ai A Ică ai pleca cu inima ei, așa-i de (is 
Ii» 


nd intrai pe sală fui întâmpinat de ea, venind din spatele 
218 


casei pe O altă ușă. Am dat să iau cămaşa pe care atunci o 
schimbase, dar ea mi-o smuci mai mult din mână, spunându- 
mi “că O va spăla imediat şi că se va usca repede la soarele de 
afară. = : ş j 

până la sfințitul soarelui cămașa a fost şi călcată iar pe par- 
183 stângă, pe buzunar, o altă cruciuliță cusută cu arnici roşu, 
mai frumoasă ca cea dintâi. Eu solut so iau, s'0 pun în raniță, 
dar ea, mereu găsea un picteai S'o mai rețină. Mi-a adus-o ea 
singură, ceva mai târziu, în odaia unde dormeam eu, când toți 
din casă se culcaseră. 

Afară se întunecase de-a-binelea dar eu nu mă desbrăcasem 
decât de veston. Când Măriuca intră pe ușă la mine, cu cămașa 
întinsă în mâini, mi se păru că-i fantomă, plutind prin văzduh. 
Apucând cu mâna dreaptă de cămașă degetul cel mare îmi căzu 

e cruciulița cusută; tresării. În fiinţa mea simţii o reîmpros- 
pătare lăuntrică ce de mult păream ca rupt de izvorul ei. Așezai 
cămașa cu grijă lângă raniță pe masă. ÎIntinzând mâinile spre 
Măriuca i le întâlnii pe ale ei calde şi transpirate, strângându-mi 
degetele ca și când ar fi fost în primejdie de moarte, iar eu sal- 
vatorul. O aşezai pe pat. Mă așezai şi eu lângă ea. În timp ce eu 
îmi pierdeam gândurile la cei de acasă, la Vasilica, simţii că ea 
mă înlănțui de mijloc, presându-se, de credeam că vrea să intre 
în mine. Strângea cât putea şi plângea cu sughițuri înăbușite. 
Începui s'o mângâi cu o mână pe cap. 1 se desfăcu cașmirul dar 
ea părea absentă la acest lucru; acesta îi căzu pe spate şi apoi pe 
pat. Acum mânile mele, din ce în ce mai repede, începură să-i 
răvăşească părul, mereu dela frunte şi urechi spre ceafă, până 
pe spate în jos. Încet, încet îi trăsei capul spre mine; ea își 
alătura obrazul de al meu. Mai jos către falcă îi simţii gura, iar 
buzele ude de lacrimi crezui că mă frig de fierbinţi ce erau. Și le 
purta de jos în sus și de sus în jos pe obrazul meu, mereu 
plângând. Simţeam că în ea, în strânsoarea ei nu era patimă şi 
în mine nici vorbă de așa ceva. Suspina şi lăcrima. Începui să 
plâng și eu. Nu vroiam, dar ceva lăuntric îmi împingea lacrimile 
din ochi în afară. Când ea simţi acest lucru începu a mă strânge 
ȘI mai tare. Dela un timp începu a se linişti și, încet, încet îşi 
îndepărta capul căutând să mă privească în față. La puțina 
lumină ce trecea pe fereastră eu o vedeam mai bine decât ea pe 
mine. Eu mă jucam înainte cu mâinile în părul ei bogat dar mai 


279 


.. 


ii ei mari câ două puncte negre, pe faţa ej 


ş eam ochi A zi ca ul în pieptul meu şi 

încet. Îi VELE a fix. PE raic da mereu înnabușit i 
ma auzii, după un timp, strigându-mă, î- 
chive, PA e. «da-mă CU tine!» Fără să vreau izbucnii în 
ptă pe nume, Ea își trase capul înapoi, Ştergândus. 


soapl dă ; Ş 3 i 
dar mă opril rep use o mână pe pieptul meu în dreptul. 


ochii, zâmbind, a iţi «Cum să te iau cu mine?» îi răsnun. 
inimii, chiar PE € e acasă! Războiul nu s'a terminati» înce 
u d tă fată de fiinţă moartă. Eu O mângâiam pe cap 

| La as fi vrut să-i dau din nou viață. «Dar după 
înainte ca ȘI CU trebă ea Ceva mai târziu, «vii din nou la mine? 
3 viu eu la tine! Mama şi tata dacă se A 


tu nu poți, Viu ARI 3 
ta îl au pe Vasile și APO noi putem mereu să-i vedem! 
Tu spui că eşti departe de Odesa! ...» 


până atunci ni pa a 
În acel moment însă, Ia vorbele ei, inima mea începu să bată cu 


furie. Aș fi dat totul de pe lume numai s'0 am cu mine, Aş fi 
vrut Să termin acel blestemat de războiu într'o clipă și apoi, 
liber, sto pot duce pe Măriuca cu mine. O tristeţe pustiitoare 
pusese stăpânire pe sufletul meu la gândul că această dorință, 
nu prea mult chibzuită, era de neîndeplinit și pe loc începură 
să-si facă loc grijile; războiul, sfârşitul lui . . . ! Cine-i va 
supravieţui? Ca unul ce uzasem toate calculele pământeşti, îmi 
îndreptai gândul către Dumnezeu. Numai El putea hotărî de 


această dorință a noastră. Mă resemnai și, liniștit, o întrebai: 


«Am văzut că părinţii tăi au icoană în casă, Măriucă! Crezi tu în 
Dumnezeu? Faci tu rugăciuni? Știi tu să te rogi?» Vroiam să 
văd dacă şi ea crede la fel ca mine, ca apoi amândoi, pentru 
timpul cât vom fi despărțiți să avem același punct de sprijin în 
speranța noastră, Lucrul acesta era important, mai ales pentru 
mine care înfruntam moartea pe front. Când terminai de 
întrebat, O văzui cum își trase capul înapoi așa fel ca să mă vadă 
mai bine și apoi în şoaptă începu: A 

5 Neale es și pe Dumnezeu nu-L înțeleg. De câte 
05, mă apucă Fâia îngenunchiată în fața icoanei lui Chris- 
toată fiinta. Nu A ascunsă, necunoscută, cutremurându-mi 
Simt mai bine, mai fi ce, dar totdeauna după aceste trăiri mă 
în plină de viață, cu mai mult curaj. Când dau 


„N 


ici prin cap nu-mi trecuseră astfel de gânduri. 


a îngenunchiată, ceva lăuntric mă face să păstrez 

: «" iurul ei rămânând şi eu, mai tot timpul, nemișcată 
liniştea în Ju : ră d 

“x ea. Am băgat de seamă că atunci când o linişte absolută 
Lat este în jurul tău această putere scoboară electric în fiinţa 
dor Cateodată mama SC scoală dela icoană cu lacrimi în ochi. 
Acest fapt îi zărobitor pentru mine, fata ei, mai nepricepută în 
ale vieţii; atunci indiferența mea este răvăşită, iluziile sboară si 
ele ca nimicuri, lăsându-mă așa cum sunt, pricepută sau nu, dar 
mai clară, mai aproape de realitate; într'un cuvânt mă Simt mai 
bine şi-mi dau seama mal bine de totice mă înconjoară. Tot 
timpul cât am învăţat la școală, învățătorii ne-au spus că 
părinții noștri sunt înapoiaţi în cultură Și că se închină la lucruri 
nevăzute, nepipăibile, lucruri cari nu ne pot fi de niciun folos în 
viata noastră practică. Ne spuneau că dacă pe lume sunt Dum- 
nezei, apoi înafară de Marx, Lenin și Stalin, alţii nu sunt. Ei au 
înfăptuit republicile socialiste, ei vor debarasa toate popoarele 
de exploatatori, ei împart dreptatea peste tot şi de pedeapsa lor 
să ne temem. Eu am crezut mult timp în aceste lucruri ... mi-e 
ruşine să-ţi spun cum îmi băteam joc de părinţii mei când 
veneam dela şcoală ... Acum sunt încredințată că toate aceste 
învățături sunt bune pentru a ajunge în partid, ca să devi 
miliţian, comisar sau funcţionar. Știu însă că nici aceștia nu 
cred în Dumnezeul lor. Se laudă şi înșeală unul pe altul 
preamărind pe Lenin şi Stalin, însă când fac ceva după inimă se 
dau de gol şi cad de pe linia partidului. Ajung apoi prin 
închisori sau nu le mai auzi de nume, deportaţi prin Siberia. De 
Dumnezeul mamei, chiar dacă nu mă rog așa des, nu mi-e 
teamă. ÎL simt că-i mare şi înțelegător. Când am o supărare, mă 
dus pe furiş şi mă uit la icoană. Așa mă rog eu. Când văd spinii 
pe fruntea Mântuitorului, necazurile dispar ca şi cum n'ar fi 
fost. Când mă simt bucuroasă, atunci mi se pare că şi icoana din 
perete se bucură de bucuria mea; simt puterea nevăzută de care 
mama îmi vorbește mereu pătrunzând în inima mea!» 

Măriuca îmi vorbea şi eu înlemnisem schimbând ochii când 
pe ochii când pe buzele ei, ce abia și le mișca. Albă ca o statue, 
aveam impresia că forța nevăzută de care îmi vorbea, vorbeşte 
prin ea. După ce am stat o bucată de vreme lipiţi unul lângă 
altul, mi-am tras bocancii din picioare şi apoi trăgându-o peste 
mine, ne-am lungit în pat. Ea la perete, eu la margine. Ședeam 


281 


este mam 


P * cu Ioana la mine în sat. Numai că 

ea așa cum “stasem i ar fi 
Mariuca păstra bluza neagră peste cămașă. INuașilu 4 apă SAO 
"rivie dacă i-ași fi desbrăcat bluza, dar mie îmi pierise 
împo La toate mișcările mele rămânea in- 


ile dela acest lucru. i 
gândurile d re sângele umfla vinele la extrem, 


E 4 ile noas 
diferentă; în corpurile noastr IL 4 
dar eu nici nu puteam gândi în a depăși limita. Ea simțea acest 


lucru și se lăsase liberă desmierdărilor și pipăirilor mele ca o 
floare ce în ajunul maturității absoarbe cu nesaţ razele soarelui 
binefăcător. Către ziuă, când începură fluerele de adunare 
pentru plecare, ea se porni din nou pe plâns. «Măriucă, crede că 
ne vom întâlni!» îi vorbii eu fără să gândesc la cele ce-i spun. 
«Până atunci însă roagă-te! Roagă-te, aşa cum se roagă mama 
tal» 

Ne-am despărțit greu unul de altul. Măriuca smulgea o parte 
din voința mea și eu o parte din a ei. leşit pe drum lângă 
grupele încolonate, o văzui lângă frățiorul ei agățată pe gardul 
de nuiele ca o rămășiță de viață; părea mai mult o umbră decât 
o fiinţă. Pe mine nu mă vedeam cum arătam. 

«La revedere, Măriucă!» 


> 5 


UN BLESTEM CU URMĂRI TÂRZII? 


1fra frumos să mărșăluiești prin satele românești din Trans- 
nistria. Ne credeam în ţara noastră şi că pe curând ne putem 
reîntoarce la ai noştri cei dragi. Dar războiul nu era terminat 
încă şi urechile noastre începură a distinge bubuitul tunurilor. 
Nu era bubuit ci urlet. Noaptea, fulgerele continue ale ex- 

Joziilor desemnau frontul ca pe un cerc de foc. Odesa strânsă 
în chingă de trupele noastre și nemţești, era apărată cu îndârjire 
de sovietici. 

Eram la patru kilometri în spatele frontului, dar toată lumea 
adăpostită prin gropi şi camuflată prin pâlcurile de salcâmi arşi 
de explozii. Pentru prima dată, aici simţii adevăratul războiu. 
Înafară de luptele ce se dau pe linia întâia, în adâncimea fron- 
tului pe care eram eşalonaţi, toată ziua eram bombardati şi 
mitraliați de avioanele sovietice. Nu era zi în care să nu se dea 
lupte aeriene deasupra noastră. Cu toată dotarea în manevre 
uşoare a Rat-urilor sovietice, acestea, când vedeau IAR-urile 
româneşti o şi luau din loc. Angajau lupte numai când erau în 
număr superior, dar şi atunci, unul câte unul îşi luat tălpăşița. 
O singura dată, dacă era scuipat de un IAR-u, Rat-ul, dacă nu 
cădea, apoi să se angajeze din nou, nu mai sta. Numai în două 
zile căzuseră în mijlocul nostru două avioane de vânătoare și 
trei de bombardament sovietice. Eram mândru de aviația 
noastră, dar se încrețea carnea pe mine dimineaţa, când auzeam 
huruitul tancurilor sovietice. Aici vedeam realitatea cu ochii şi 
în propaganda noastră “că sovieticii sunt prost înarmaţi, nu mai 
credea niciun soldat. În loc de tancuri ruginite sau învechite de 
lemn, sovieticii călăreau liniile noastre cu monștri de otel, iar 
armamentul lor automat, în frunte cu pistolul cu încărcător de 
73 de cartușe făcea o larmă de iad în lupte. Şi totuși, soldatul 
român strângea cercul în jurul Odesei, zi de zi, metru cu iz 


283 


Pi Oa aa 


i ână în dinţi, Antones- 
i u un adversar înarmat pană ! i, 
Pe e alul soldaților zăpăciți de armamentul 


cu, ca să ridice mor nul pe Petrache Lupu în spatele fron- 
po mat A stea A i Jeca cu credinţă în linia întâia, dându- 
tului. ȘI ostasi A sa E Zet Acest fapt cu “sfântul' pe 
aul cul ci Aa mine reconfortant, dar de mult arun- 
front, at a 1915 de roatele unei căruțe și purtam la 
E E sovietic şi câteva încărcătoare din care găsisem cu 
pai pe cota unde murise Părintele Teodorescu. Pistoalele 
ofiterilor noştri unse şi întreţinute cu grijă, se înfundau după 
câteva focuri, cele sovietice cu cartușele înăclăite de pământ şi 
ruginite funcționau până la descărcarea complectă a încărcă- 
torului. e Ş 

Pe lângă acest pistol mai purtam Și O armă tot Tusească care 
m'avea reculul puternic ca ale noastre și cu câre impușcasem o 
cioară dintr'un copac la o distanţă de cel puţin 150 de metri. Şi 
sublocotenentul şi căpitanul companiei mele căutaseră să mă 
convingă să le arunc și să iau arme de ale noastre. Eu însă mă 
împotrivisem spunându-le “că în linia întâia mă simt mai sigur 
cu acestea decât cu ale noastre.” La motivul lor “cu aprovizi- 
onarea în timpul luptei” eu care văzusem cum se fac 
aprovizionările în luptă pe linia întâiu, îmi făceam socoteala că 
pot muri de o sută de ori înainte de a fi “aprovizionat.” Respinși 
sau daţi peste cap, n'aș fi mai avut nevoie de ele, dar odată in- 
trat în rândurile lor, găseam în deajuns ca să mă aprovizionez. 
După această împotrivire a mea, îi văzui și pe ei imitându-mă, 
păstrând armamentul nostru numai pentru când eram chemaţi 
la ordine de către superiori. 

Într:o seară, pe la sfârşitul lunei August 1941 trecem cu 
plotonul curbați sub greutatea munițiilor de mitraliere prin 
bateria unei unităţi de tunuri, cu misiunea ca a doua zi în zorii 
zilei, să susţinem un atac al unităţilor din linia întâiu. Îngropaţi 
în gropile care erau mai la tot pasul, în spatele lor la numai 
câțiva metri, toată noaptea nam închis un ochi, clănțănind 
mereu dinţii. La tragerile de pregătire ale artileriei noastre 
credeam că se desface pămânul sub noi. Sovieticii începură și ei 
la O înverșunată tragere de contrapreparaţie. Potopul lor de 
grenade—obuze de aruncătoare— făceau să dispară din fața 
noastră, printre noi, ultimele pâlcuri de bălării ce mai 


284 


rămăseseră în picioare dela explozii. Tu 
piră tragerile și ca din pământ cârâitul ar 
să huie văzduhul. La o întrerupere scur 
nire la atac, dar sovieticii trăgeau acu 


negura pe care o tăiai cu cuțitul de groasă ce era, porni : 
noi, să ne adăpostim în gropile și amplasamentele e ele ŞI 
noștri din față. Intr'un caz de nereușită al atacului sau e de ai 
traofensivă a sovieticilor, noi eram acei care să-i oprim RENE 
de plumb ce frământa pământul, ne făcu smei, fiecare pe: 
căutând să fugă cât mai repede şi să-şi găsească un adă i 
«Mă sunteţi toți, mă!» strigai eu la grupa pe care o op 
Nu fusesem niciunul atinși, dar din faţă, răniții începură să-si 
facă apariţia —şchiopătând, ţinându-se de braţ sau sprijiniti unul 
de altul, se întorceau indiferenți prin ploaia de gloante si 
treceau în spatele nostru. Un caporal rănit ușor la braț se opri 
întruna din gropile libere de alături de mine şi mai mult 
neadăpostit, începu să vorbească neîntrebat: — «Mă fratilor 
măăă! Iad mă, nu altceva! Când am ajuns în liniile lor, păream 
cu toţii pierduţi! Vedeam Mongoli în faţa noastră ce puteau să 
ne toace ca pe varză, dar și ei păreau că-s pe cealaltă lume. 
Trăgeau în vânt. Când am intrat printre ei, au început a fugi, . . 

Dumnezeu ştie câţi or mai fi rămas! Parte au rămas pe loc 
ridicând mâinile în sus . . . , dar şi rândurile noastre... 
Doamne, Doamne! Câţi vor mai rămâne?» 

— «Intră, mă'n groapă!» strigai eu la el, mai mult ca să tacă 
din gură. 

—«Nu mă mai nimereşte, don Elev!» îmi răspunse el, in- 
diferent la plumbii care încă piuiau şi scormoneau pământul, cu 
toate că linia sovieticilor fusese dată peste cap. «Mi-e de-ajuns 
o rană! Cred că bunul Dumnezeu mă va feri de altele de acum 
înainte! Poate cu asta mi-am plătit păcatul!» 

Auzindu-l de “păcat, îl întrebai ce anume are pe conștiința 
lui. 

— «Heeeei, ce păcat, don Elev, mă mai întrebaţi și Domnia 
Voastră! Acasă, am o nevastă “să te speli pe mâini ca să pui 
mâna pe ea Când am plecat la unitate, m'a petrecut cu copilul 
în brațe până la gară. Eu eram trist, că doar ştiam unde merg, 
dar ea mereu îmi da curaj “că mă voi întoarce. Avusese un VIS ȘI 
credea în el ca oarbă. Îmi spunea că să mă păzesc de 


285 


nurile noastre Prelun- 
melor automate făceau 
tă auzii fluiere de pPor- 
m ȘI mai cu furie, Prin 


A a BOR eat. a 


murdărie —mă visase plin de păcură pe mâini. Eu nu mi-am dat 


! 
A acum... 
înseamna asta, dar i SE : 
seama ce anume mă? Spune ca să ştiu şi eu, dacă ai vreun 
«Ce fr 


. 
rara legat de o nespălată de pe aici, don Elev! Acum 


ouă săptămâni...» i A sita | 

i ate să termine “săptămâni, că-l şi auzii țipând: 
_«Aoleu! Aoleu! Aoleu, don Elev! Mi-a străpuns brațul, 

don Elev!» 


Altceva n'a mai spus. A sărit din groapă, luându-o la fugă în 


urmă. Un alt glonţ îi rănise același braț, de data aceasta sângele 
curgându-i pe mână în jos înapCALUFE Abia plecat caporalul 
meu, că şi aud huruit de tancuri in fața noastră. Ştiam că noi nu 
aveam şi nu puteau fi decât ale sovieticilor. Huruitul lor se 
apropia din ce în ce, şi eu începui a tremura Și â mă face mic ca 
să intru cât mai mult în fundul gropii. 

— «Tancuri, don Elev!» 

— «Mitralierele gata de tras şi staţi ascunși în gropi!» strigai 
eu la ai mei, uitându-mă afară numai cu un ochi pe deasupra 
gropii. 

Cu mitralierele camuflate, oamenii păreau ca intrați în 
pământ. Huruitul deveni şi mai puternic şi apoi văd apărând 
două tancuri din față, din marginea unui lan de porumb, ceva 
mai în dreapta noastră. Erau neînsoţite de trupă. Intraseră în 
liniile noastre înaintate, dar trupele ce le însoțeau fuseseră 
oprite pe loc. Unul din ele s'a îndreptat spre noi, urmat de 
celălalt la câteva zeci de metri. Abia trecut cel dintâi în spatele 
nostru, că și auzii o lovitură de tun anti-tanc. Lovit în plin, 
după explozie începu să ardă înălțând un fum gros până în 
înaltul cerului. Cel din spate, văzând primejdia, făcu o 
întoarcere pe loc şi porni cu o viteză de treizeci la oră. Nu 
apucă să intre în lanul de porumb, că după câteva lovituri fu şi 
el atins la o şenilă, după care apoi începu să se învârtească pe 
loc ca o sfârlează. Înțepeni pe loc şi după deschiderea turelei 
apărură doi tanchiști cu mâinile sus. Înainte de a ajunge la noi 
intrară într'o coloană de alți prizonieri ce veneau din fața 
noastră. Erau ca la vreo treizeci cu toţii. În stânga noastră se 
vedeau alte grupulețe venind sub escorte cu mâinile în sus. 
Printre ei amestecați, se vedeau şi câteva femei. Plumbii nu se 


286 


mai auzeau decât foarte rar și ai noştri ale 
să vadă femeia luptătoare sovietică. Nu e 
tare pe front, stimulent în liniile întâi p 
Pudoarea lor rămasă numai în sâni, 
“prejudecăţi” morale. În coloana oprită 
arătau pulpele până aproape de șezut, fără să Simtă că 

utea fi jenant. Era această educaţie materialist o dsibericolag 
“prejudecăţi” sau o scoborîre pe linia animalică? Veda i 
tablou în față și mă dusei cu gândul la Rasputin care acest 
însușise religia materialismului, dar care Propovăduia daţi FB 
sufletelor prin desmățul păcatului cărnii. Rasputin nise 
total aristocrația ţaristă decadentă, dar materialismul aa 
nimici-va el statul sovietic? Gândeam la aceste paralelisme de 
manifestații cu dedesubt asiatic și abia atunci, în necunoștinta 
mea, începui să văd un stat ce nu putea dăinui decât sprijinin- 
du-se pe o poliţie despotică, pe o forţă cu care indivizii prin 
educaţie sau teroare scoborîţi la nivelul instinctelor pot fi tinuti 
în frâu. Mă aşteptam ca acest despotsm să crape în fata liniilor 
noastre prin răscoala trupelor, dar tătucul Stalin, cu Tăgazul 
celor douăzeci de ani, îi înţesase cu teorie marxist-leninistă si cu 
politruci. Înafară de acest fapt, în acel moment critic pentru el, 
când Marx şi Lenin nu-l mai puteau ajuta, lăsase să tragă 
clopotele patriarhiei din Moscova și lansase sloganul «Popor 
sovietic! Fasciştii năvălesc să vă fure pământul şi pâinea!» 
Zăpăcit de internaţionalismul propagat până atunci de partidul 
comunist rus, soldatul auzind aceste slogane, ca Rus, își apăra 
pâmântul cu îndârjire. Era la el acasă, şi sâmburele naţionalis- 
mului — patriotism în limbaj sovietic—cu toate că mai înainte 
fusese stâlcit de opresiunea regimului, la bubuitul tunului 
începuse să încolțească în el, dragostea de țară. 

— «Așa războiu, mai înţeleg şi eu!» îl auzii vorbind pe sub- 
locotenentul Băluţă ce sosise lângă mine. «Cu una din astea 
lăngă tine uiţi şi de moarte! Vezi mă Mihalcea?» mi se adresă 
el, văzând că nu-i dau atenţie. «Crezi tu că româncele noastre ar 
fi în stare să pună mâna pe armă?» 

Scârbit de un aşa soldat care uitase de exemplul cu secole în 
urmă de românce ca mama lui Ștefan cel Mare, etc,, său de 
eroina dela Jiu din 1918, Ecaterina Teodoroiu, n'aveam gust să 
i răspund. N'aveam gust să-i răspund, pentrucă dacă i-aş fi spus 

287 


Tgau din toate 
Tău Sanitare ci 


părţile 
volun- 
entru tovarășii Soldaţi 


le. liberase de orice 
pe loc, Culcat, ele își 


e re aie o ORE A 


eles sau s'ar fi făcut că nu mă înțelege. Mă 
dusei cu gândul la femeia legionară căruia Căpitanul îi dase (9) 
altă formă eroică: femeia legionară în familie, în societate şi în 
statul, produs al ideii creştine. Femeia legionară şi femeia 
sovietică, produse ale veacului 20! Un contrast, două făpturi 
total opuse ca principii, dar pe terenul social tot atât de active. 
Femeia legionară înălțată cu fața la Dumnezeu, prin învățătura 
si cultivarea dragostei, femeia sovietică scoborită la materie, 
deposedată de interiorul ei avut la naștere, prin învățătura atee 
si a urii. Mă dusei cu gândul la Nicoleta, care în 1938-1939 
fusese arsă de vie de Gabriel Marinescu în crematoriile Jilavei, 
si la Elena Grecu, siluită de agenţii lui— pârghia ei sufletească 
ne mai putând suporta această profanare, s'a aruncat dela al 
treilea etaj. Gândeam la aceste legionare şi priveam la tabloul 
pe care sovieticele mi-l prezentau. “Sar fi sinucis una din aceste 
făpturi, dacă ar fi siluită? începui eu să mă întreb. 

Aceasta era emanciparea femeii sovietice, ce făcea pe ai 
noştri să caște gura impresionați de atitudinea şi curajul lor. Că 
se prezentau în acel hal de decadenţă, aceasta era o chestiune 
secundară. Principalul era că aduceau un randament forțelor 
sovietice şi aliate în lupte. Stalin cu forța și ideologia marxistă 
era o realitate ce numai cu o altă realitate putea fi contrabalan- 
sată. Cine era mai tare, acela urma să câștige, chiar dacă drep- 
tatea era sau nu de partea lui. Cu înfrigurare gândeam la 
această realitate, la o viitoare pace încheiată în condiţiile 
învingătorului care mar fi adus pacea şi liniștea în sufletele 
popoarelor ci dimpotrivă. Ducându-mă cu gândul în urmă la tot 
masacrul organizat de Carol II împotriva legionarilor, care se 
opuneau total ideologiei marxiste materialiste, începură să mă 
ia ameţelile de cap la deposedarea de aceste rezistenţe în sânul 
poporului român. Care era forța pe care naţia română o opunea 
forței sovietice? M'am aşezat jos pe o margine de groapă când 
îmi mai trecu prin minte și ultimul spectacol dureros din 21 
Ianuarie 1941, unde Antonescu, susținut de Nemţi, l-a înlăturat 
pe Sima pentru socoteli politice neacceptate de cel dintâi; mai 
înlăturase şi restul de elemente legionare din resorturile țării de 
conducere, și mai rău, legionarii umpluseră din nou închisorile 
pe care mulţi dintre ei abia câteva luni de zile mai înainte le 
părăsiseră. Țara văduvită de acest resort sufletesc în neam, cul- 


288 


ceva, el n'ar fi înț 


tivat de Corneliu Codreanu, ducea războiu 
forța € si 3 pie E ne Al A Iate] BR omâne la izbucnirea 
războiului fusese esrobirea Basarabiei. şi Bucovinei, lu 
samavolnic cu un an înainte de moscoviți, dar după oi 
Nistrului în fiecare cap ce nu era clar de marele pericol al 
bolşevismului se născuse întrebarea comodă: “Ce Căutăm noi să 
luptăm cu sovieticii pe pământul lor? Chiar şi cei ce vedeau 
jucrurile mai în clar, bubuitul tunului și flueratul plumbilor pe 
la urechi, îi făceau să gândească mai mult la cei de acasă pi 
scriau că trăiesc amăriţi, decât la “sfințenia! și dreptatea cauzei 
româneşti. Toată lumea, până și cercurile conducătoare de care 
Antonescu fusese nevoit să se înconjoare, începură să gândească 
astfel. Opoziția, în frunte cu Maniu, era la fel de categorică 
împotriva continuării războiului. Mulţi politicieni, chiar în fata 
jerfelor războiului, nu puteau să înțeleagă, că acesta odată 
început, nu se mai putea opri decât cu victoria sau cu des- 
ființarea întregului neam. Singurul dintre politicienii mai 
însemnați pe front era Gheorghe Brătianu care se înrolase 
voluntar, dar acest gest moștenit dela domnii români care 
săreau să-şi apere pământul şi credințele în timpuri de primej- 
die, era ca o picătură de apă într'un pahar. 

Partidele politice istorice în majoritatea lor, rupte de 
realităţile româneşti în masa cărora trebuiau să lupte, trăiau 
confortabil la ideea “că aliaţii occidentali au grijă de totul, și că 
după războiu li se va oferi iarăşi o Românie Mare ca până atun- 
ci, pe care numai în timp de douăzeci de ani o sfârtecaseră ca 
pe un cozonat căpătat de-a-gata. Aceasta era starea morală in- 
ternă a României în acel timp, iar pe deasupra toţi cei ce ascul- 
tau radio Londra sau New-York-ul lui Roosevelt, ca să nu se 
pună rău cu aceşti stăpâni, dezertau legal de pe frontul bolşevis- 
mului, plecând să lupte pe alte fronturi democratice . .. pentru 
“democraţie” Cu toate aceste sabotări, conştiente şi inconști- 
ente, Antonescu care avea ca scop întregirea României şi dis- 
trugerea bolşevismului, nu din convingere ideologică ci din 
necesităţi politice şi militare, în ciuda tuturor stagnărilor, căuta 
să ducă razboiul mai departe. Lipsei moralului intern, el nu-l 
putea face faţă, dar lipsei moralului trupelor, dase ordinul ca FA 
se aplice soldaţilor stimulentul bătăii corporale “25-50 de 
lovituri cu centura pe şezutul gol'—pentru neexecutare de or- 

289 


grcu, dar care era 


eat ai 


dine și la tot actul de indisciplină ce nu era de competenţa 


tribunalelor militare. mite . a 
La căderea întunericului, primim ordin să ocupăm poziţie pe 


linia întâia, înlocuind unităţile decimate în dimineața acelei 
zile. Muniția de mitraliere ne sosise ŞI ea chiar atunci. Toţi cei 
patrusprezece oameni din grupă abia SI puteam mișca de 
greutatea ce atârna pe noi. După o sută şi ceva de metri 
începurăm să trecem printre cadavre româneşti şi Sovietice 
amestecate unele printre altele. Cu cât înaintam mai mult, cu 
atâta se îndeseau şi ele. Unele intraseră în putrefacție şi degajau 
un miros de te durea capul. Caporalul care mă conducea cu 
atenţie printre gropile dese, din când în când căuta să-mi 
descrie în şoaptă terenul care era în fața grupei lui. În Sfârşit 
după 400 de metri dăm peste soldatul ce în genunchi, în dosul 
unor bălării de moțul curcanului, sta numai ochi şi urechi cu 
fata la sovietici. «Pst! Îi auziţi? Se bagă la pâmânt! Dela 
Sfinţitul soarelui lucrează într'una!» În acest timp văzui cum un 
sublocotenent dela compania a treia la care eram ataşat cu 
grupa, se apropie de mine şi-mi spuse că a doua zi în zori ur- 
mează să dăm noi atacul. În timpul cât el îmi da dispozitivul şi 
direcţia de înaintare, caporalul îşi luă cei şase oameni ce-i mai 
rămaseră în grupă şi părăsi poziţia, oamenii mei ocupând 
gropile lor. Cât n'am fi dat fiecare din noi, ca să plecăm în locul 
lor? Dar ei își daseră tributul și acum era rândul nostru. 

Sublocotenentul plecase, iar noi începurăm să spintecăm cu 
ochii întunericul din faţa noastră. Ceva mai târziu văd că apar 
dinspre sovietici două siluete, târând o a treia pe pământ. Cu 
toate că de emoție nu mai vedem aproape nimic, îndreptai pis- 
tolul să trag. Distingând însă că au armele în bandolieră, mă 
liniștii şi când strigai “stai” îl aud pe bucătarul companiei mele, 
care mă zărise și el, «Nu trage, mă frate! Sunt Român!» 

— «Ce-i cu tine, mă Dane! De unde veniţi voi, mă?» 

—«Am trecut printre dumneavoastră, don Elev! Domnia 
Voastră sunteţi?» mă întrebă el suflând ca o locomotivă. «Am 
dat peste Ruși într'o groapă, don Elev! Când ne-am văzut 
deasupra lor au rămas împietriţi, dar şi noi, don Elev...! 
Credeam că am terminat-o cu războiul! Eram cât pe-aci să dau 


drumul la marmidă—cazanul cu mâncare—dar m'a smucit 
Bolovan.» 


290 


_«Aoleu! Mă doare inima, don Elev! Ao 
deam că mă găsesc în siguranță în Spate, la 
în gura lupului? Aoleu! Acuma înțeleg eu 
jua de acolo de unde nici nu te gândeşti 
Inima mea!» 

Bolovan se aşezase și se ținea cu mâna de 
puse să împartă mâncarea, povestind în şoaptă 
lui. 

_ «Domnia Voastră nu mâncaţi, don Elev?» 

Eram a doua zi de când nu mâncasem Și băusem nimic. În 
stomac aveam înțepături, dar mă hotărisem să nu iau fimie în 
gură până la atacul care ştiam că-l dam a doua zi. Mă Simteam 
destul în putere, dar pe de altă parte, mâncarea de carne îmi 
făcea greață printre cadavrele ce mă înconjurau. 

Dan şi Bolovan plecaseră, iar noi în liniștea care domnea 
peste tot frontul, începurăm a răscoli morții, pentru a mai 
aduna muniții şi armament. Pe lângă mitralierele noastre mai 
aveam şi O puşcă mitralieră rusească și mă aprovizionasem cu 
încă două încărcătoare de pistol. 

Pe cer stelele licăreau, dar noi pe pământ păream înghițiți de 
besna şi bălăriile ce ne înconjurau. Loviturile de lopeţi în 
pământ nu se mai auzeau şi după miezul nopții plumbii trasori 
ici, colo, începură dintr'o parte şi alta să spintece văzduhul. Pe 
alocuri porneau chiar rafale de arme automate. Eram obosit de 
gânduri şi ca mine fiecare ar fi vrut să închidă puţin ochii, dar 
eram treaz de încordare şi aşteptarea orei “h! ce se apropia din 
ce în ce. Începu să cadă negura, când auzii din urma mea 
apropierea grupei la care era sublocotenentul Băluță. 

— «Mihalcea!» îmi strigă el în şoaptă. «Ordin dela companie! 
Trebue să pleci cu grupa în alt sector, două sute de metri mai la 
dreapta!» 

Tunurile noastre începură să facă tragere de pregătire și el 
venea să mă scoată din amplasamente. Ce era să zic? Ordin dela 
companie!?! M'am sculat şi am plecat cu oamenii înşirați după 
mine, înjurând pe cei cu ordinile nechibzuite. Această schim- 
bare bruscă mi-a produs o indispoziţie sufletească ce-mi ie 
greu pe inimă. Ajunși pe locul ordonat, canonada de tunuri in 
spate era un vuiet continuu. Sovieticii -deslănțuiseră ȘI i 
uraganul dar spre norocul nostru obuzele lor ne cădeau 

291 


leul Eu care cre- 
cai! Să cad anafură 
» Că moartea le poate 


! Aoleu, don Elev! 


Piept. Dan înce- 
celorlalți pățania 


O 


spate. Nicio urmă de amplasament sau de groapă. Pământul ar- 
gilos şi uscat cremene, nici vorbă să se lase tăiat cu lopeţile 
“Lineman. În loc de a apăsa, începurăm a lovi cu ele cuprinşi de 
moarte, scoțând bulgări cât bota. N'apucasem să scot decât 
câțiva, că mă pomenesc numai cu coada lopeţii în mână. În 
desnădejdea mea — exploziile sovieticilor începură acum a cădea 
pe noi—strig la un pușcaș de alături ce şedea complect băgat în 
pământ la o depărtare de cinci-şase metri de mine: 

— «Na! Ţine-o frate Paraschiv!» strigă el la mine, aruncându- 
mi-o. 

— «Tu eşti mă, frate Manolache?» 

Cu Manolache al meu, de când cu duşmănia creată între noi 
la colinde în sat, nu mai schimbasem nicio vorbă. De câte ori ne 
întâlneam se uita la mine numai pe furiș, ca un vinovat învins, 
cu tot orgoliul lui de flăcău de vază în sat. Acum, în acel potop 
de detunături ce sgâlțâia pământul, îmi spuse “frate” şi eu auzin- 
du-i glasul liber, desbrăcat de toată ura ce o nutrise asupra mea, 
cu noduri în gât îi răspunsesem la fel cu “frate.' Dacă am fi avut 
timp în acel moment, ne-am fi vorbit multe şi chiar ne-am fi 
cerut iertare de tot ce greşisem unul față de altul. Auzisem 
vocea clară a lui Manolache şi abia atunci la acel pahar al 
încercărilor mi-am dat seama că el nu era așa de înrăit, după 
cum îl ținusem. Dar timpul de făcut aceste mărturisiri nu-l 
aveam şi cu lacrimile în ochi de acest regret, începui a lovi mai 
cu furie în pământul vitreg. Exploziile acum căzând pe noi, îi 
aruncai lopata, strigându-i «Ţine-o măi frate Manolache» şi 
abia căzut cu pântecele pe fundul gropii mă simţii smucit ca de 
o mână nevăzută pe spate. Foaia de cort ce-o aveam în ban- 
dolieră fu străpunsă de o schijă şi aruncată către partea stângă. 
Rămasă la suprafața pământului, oscila când la dreapta când la 
stânga de suflul exploziilor. Bulgării de pământ cădeau de sus 
cât bocancul de mari. Dela Manolache gândurile îmi zburaseră 
la cei de acasă, la mănăstire, la Vasilica ce cu imaginea ei 
asemănătoare mi-o puse în față pe Măriuca. Îmi adusei aminte 
de cruciulițele făcute de ea pe cămăși. Fără să vreau dusei O 
mână în dreptul inimii. Simţii cruciulița prin veston şi începui 
să spun “Tatăl Nostru” Când îl terminai, bubuitul tunurilor 
noastre se rărise cu totul și la fluiere lungi, de pe linie trebuia 
să înceapă acum armele automate. Sovieticii răriseră și ei 


292 


D= —3 


tragerile: 
_ «Stane! Cotlea! Mai trăiţi, mă4? Tra 


trei cutii de muniții, măăă!» 
pe tot frontul se porni un sgomot de 
cârâituri începui să prind curaj. De unde, 
atâtea arme ce cu câtva timp mai înainte 
explozii? Trăsei de pat pușca mitralieră rusească și ga 
opri, descărcai cele trei încărcătoare găsite în ea. [ă iri a mă 
lungi şi apoi repetate, auzii că pușcașii plecau Ja 0 fluere 
Stane! Trage Cotlea! Numai câte două bande, măzzar,, 
căzuse groasă pe pământ și pușcașii se îndepărtau Cati 
tome prin ea. Pe Manolache însă nu-l văzusem că se i 
Ducându-mă la amplasamentul lui, îl văd lungit ca și ase. 
înainte. Strigai la el să se scoale, dar el nu da niciun ins | 
viată. Îngenunchiai lângă el, îl zgâlțâii de umăr, dar el nu & 
mișca. Mă aplecai mai aproape de el şi-i întorsei capul într'o 
parte. Ochii îi erau uzi de lacrimi, dar închişi. Era cald, dar 
trecut în lumea morţilor. Purtându-mi ochii pe spate, văd în sira 
spinării înfipt un proiectil de aruncător neexplodat. Fără să 
vreau îmi făcui semnul crucii și mă ridicai în picioare să plec. 
Călcând pe lopata ce era încă pe mal, mă aplecai și o luai, căci 
el nu mai avea nevoie de ea. O înfipsei la centură cu latul 
fierului în dreptul inimii. La primi pași făcuţi în fugă ca să 
ajung oamenii la câţiva metri înaintea mea, simții 0 lovitură în 
latul lopeţii şi apoi zbârnâitul plumbului ricoșând. De data 
aceasta, mâinile fiindu-mi ocupate, îmi făcui semnul crucii 
numai în gând. Ajunşi pe linia pușcașilor, Stan și Cotlea 
începură din nou a toca cu mitralierele. Pușcașii mergeau la 
pas, cu baionetele la arme, trăgând razant foc cu foc, fără a mai 
lua linia de ochire. Bălăriile și negura deasă ne făceau invizibili 
faţă de sovietici şi pe sovietici faţă de noi. Auzii în dreapta 
câteva strigăte de “ura” și apoi numai pârâituri de arme. Pis- 
toalele sovieticilor însă dominau toată linia. În faţa noastră 
apărură câteva siluete, dar intraseră repede ca în pământ. l 
acest timp auzii unul dintre împrospătătorii din grupă țipând în 
urma mea: «Sunt rănit, don Elev! Ah! Umărul meu!» Arunca 
cutiile cu muniţie lângă Stan și fugii la el. Am găsit pe 
cutiile cu muniţie părăsite, dar pe el nu l-am mal văzut. a 
la mitraliere, acestea trăgeau înainte iar pușcâși! înaintau i 
293 


geţi Tetezat, max! Câte 


rafale, Ja ale Căror 
Doamne, Tai ieseau 
fuseseră Cernute de 


«Trage 
» Negura 


e age aa ae SE 


DD 


„N 


mi şi pe brânci Din când în când vedea 

mult în £€%" -Anqu-se în picioare şi fugind înapoi. Alţii care pi 
it, scu iste rămâneau pe loc, văietându-se. Cu ata 

se iri urmam să fim tocaţi cu toţii în acea dit 
, i Înainte! Camarazi, înainte!» Pusesem mâna e 


din noi. i 
oarte şi o ținea ie a Alu măăăăă| 
m d : ea!» 


M Câte 


A upr 
cumpătul strigând. Trăsesem două î ș 


ei. Îmi pierdusem ncăr. 


cătoare de pistol i mai aveam ai cheme care unul în sac, 

1 mai rău caz aș fi tras cu O arme până “a urmă, dar în ace) 
În 3 rafale, focul automat îşi spunea cuvântul. Foc cu foc să 
“x înseamnă să stai pe loc i să e La moartea peste 
tine. În fața mitralierelor tre stânga, zării un sovietic 
trăgându-și sufletul. Dintr un salt am fost lângă el. La saltul 
meu înainte, văzui cum și alți pușcași din stânga mea făcură la 
fel. După o jumătate de încărcător tras, văd în fața mea doi 
sovietici fugind. Au fost culcaţi repede la pământ. Un altul mai 
către dreapta şi mai în depărtare se retrăgea șchiopătând. La 
douăzeci şi ceva de metri în fața mea văzui o grenadă înălțându- 
se în văzduh, căzu la alți câțiva metri departe de mine, dar n'am 
fost atins decât de fumul ei. Soarele răsărise şi numai ici colo 
rămase întârziate mici mototoale de negură, purtată de vânt. 
Rusul meu murise şi dându-mi seama că sunt văzut de cel ce 
aruncase grenada, îl scotocii în sac şi mai găsii un încărcător de 
pistol. Apoi îmi schimbai poziţia către stânga. 

«nainte! Înainte!» Strigătele de “înainte” se auzeau acum pe 
toată linia. Ici, colo se vedeau grupe făcând salturi scurte. Dar 
în acest iad de încleştare, o altă pacoste se abătu asupra 
noastră—pe toată linia apărură Rat-urile—avioane de 
vânătoare —și secerau şi ele în noi, scoborîndu-se până la 150- 
200 de metri deasupra pământului. În acest timp mitralierele 
erau pe linia mea. Stan fusese rănit și înlocuit cu un 
improspătător. Un adăpost bun puteau fi gropile din fața mea 
vic dar până la ele aveam de traversat un 
EI it 1 i metri. Neavând încotro, mă ridicai ui 
îndreptat cu "At timp, din dreapta mea, văzui un A, 
aruncai cu capul edil mine. Prins în acest câmp liber, g: 
2, 10 groapă de obuz, aruncând pe mine lă 


--—— 


DOO 


întâmplare pistolul Alla cutiile de mu 
cuipând foc ȘI Apo! A țărână Ar jurul m 
neatins. Când își reluă irecția ridicându-se în s 
coboare din nou, îmi făcui socoteala că am și 
schimb poziţia. Abia Întors pe brânci, pusei mâna dreaptă să mă 
scol. La efortul sprijinului însă imi Simt brațul lovit Și eu cad cu 
barba în pământ. Mă întorc din nou pe Spate şi cu un deget pe 
ruptura făcută desupra manșetei Vestonului, mi-am scos din 
buzunarul de sus pansamentul ce mi-l pregătisem dinainte, 
scotându-l din căptușeala vestonului dela marginea de jos. 
Ridicând manşeta, văzui 0 intrare ca de schijă cu o deschizătură 
de doi centimetri, dar nicio urmă de ieşire. Sângele dase afară, 
dar numai ca la O sgârietură. Avionul se mai întoarse încăodată, 
dar snopul plumbilor căzuse undeva în jurul meu. A treia oară 
când să se mai scoboare apărură și IAR-urile noastre. Să fi fost 
vreo şapte, opt. De două ori mai puţine la număr, ţineau în joc 
tot stolul de Rat-uri. Dela prima izbitură, puseră câteva Rat-uri 
pe fugă şi apoi începură să-și dea roată unele altora pe sus. 
Frumoasă priveliște cu astfel de întoarceri ale bondarilor pe cer, 
păcat însă că nu mă puteam ocupa numai de ele. Priveliştea pe 
sus era de nelăsat din ochi, dar pe jos sovieticii ne cârâiau 
mereu în faţă, de prin gropi sau bălării. După ce mă pansai, 
căutai să mă scol din nou, dar mâna mea înțepenise cu totul. Nu 
mă mai asculta. N'o mai simțeam până la cot. Palma şi degetele 
se sbăteau într'una. Din poziţia în care mă găseam, încercai să 
trag de cocoşul pistolului, dar nici gând să-l mișc. Nici măcar să 
fac întâia ruptură. 

Ai mei văzuseră cum mă pansasem şi începură să strige la 
mine să mă retrag. Dându-mi seama că nu pot să le fiu de 
niciun folos, aruncai totul de pe mine şi căutai cu ochii un loc 
bun de retras. Un sovietic ce mă descoperise, trăgea cu pistolul 
foc cu foc în mine din timpul când mă pansam. Așteptam să mă 
ţintuiască pe loc, dar plumbii lui care-mi loviseră armele, mar- 
ginea căștii, numai pe mine nu mă loveau. Ridicai mâna 
badajată în sus să-i arăt că-s scos din luptă, dar nenorocitul mă 
ținea mereu sub teroarea piuitului regulat. Încălzit de teama 
morţii, începui să-l blestem “aşa să-ţi ajute ţie Dumnezeul tău, 
dacă vrei să omori un om scos din luptă, şi începui să mă retrag 
pe coate înapoi, urmărit de tragerile lui. Când am dat de o 


295 


Niţii. ÎL văzui 
CU. Am scăpat 


US Ca să se 
eu timp să 


DD 7 


adâncitură făcută de urmele unei şenile de tanc când pământul 
fusese moale odată, începu să revină şi în mine Speranța că voj 
scăpa cu viaţă. Fiindcă plumbii piuiau în toate părţile, mă 
ridicai în genunchi abia după o sută şi ceva de metri după nişte 
bălării. În poziţia aceasta, am mai mers încă altele două şi 
numai după un dâmb cucerit cu o zi mai înainte, m'am ridicat 
în picioare. 

n spatele meu, supraviețuitorii duceau războiul înainte. Ey 
îl terminasem, pentru cine ştie cât timp? Sgârietura dela mână 
însă mă înjunghia şi se îngreuiase de credeam că port în brate 
zeci de kilograme. Mă simțeam istovit de puteri şi dând limba 
pe buzele arse, o simțeam cârpă în gură. Trecând Printro 
bostănarie, am căutat să sfărâm un pepene dar nam reusit. 
Unul din sanitarii ce se ospătau din plin ceva mai alături, veni 
la mine şi-mi desfăcu unul ca de două kilograme. I-am tras 
miezul prin dinți cu sâmburi cu tot. Văzând că-l terminasem, 
sanitarul mi-a mai tăiat unul. N'am apucat să-l termin şi pe 
acesta, că din “sgârietura' mea, prin pansamentul improvizat, 
începuse să curgă sângele ca dintr'un cep deschis. În secundele 
care au durat până mi-am desfăcut molitierul şi l-am înfăşurat 
deasupra cotului, sângele îmi pătrunse la piele prin pantaloni. 
Cu mâna în sus apoi şi în lacrimi cu of-uri, înțepat la inimă de 
acele junghiurilor peste câteva minute am ajuns la un post de 
prim-ajutor. Durerile mi se puneau pe inimă, dar în sinea mea 
ridicam rugăciuni lui Dumnezeu când vedeam în jurul meu, 
oameni ce nu puteau să facă o mişcare fără ajutorul altora, cu 
picioarele rupte, sfâșiaţi de schije, sau fără cunoștință, purtaţi 
pe tărgi. Morţii nu mai erau de plâns. Pe mulţi, în chinuri îi 
auzeam rugându-se ca să scape de restul de viaţă ce îi mai 
chinuia. 

La Tiraspol fusesem printre primii fericiți care avuseseră 
norocul să se urce într'o garnitură pentru interiorul ţării. La o 
oprire scurtă în Focşani, printre civilii ce se urcară printre noi, 
mă pomenii față în față cu primarul Dumitriu din Târgul- 
Nămoloasa — mereu primar; sub Tătărăscu primar; sub guvernul 
de Uniune Naţională patronat de Carol, primar; sub Antonescu, 
primar; mereu primar pus dela centru, nu ales—şi cu pădurarul 
Vrabie, nedespărțit de arma lui de vânătoare. Amândoi 
“mobilizați pe loc, fuseseră chemaţi la Focșani pentru in- 


296 


surucţiuni în vederea Apărării Pasive» Bi, grasi Ca Catiga 
at, eu cu mâna albastră umflată să crane +» âți Și rași 
LOPE dăria groasă pe mi : ape, Spânzurată de « 
poliţă» cu ca 8 pe mine şi neras Dumnezeu știe 4 

d. ue de 

gane «Eşti rănit, domnule Paraschiv?y 
ângaci. a 

i Dupa cum vezi, nene Vrabie,» îi răspunsei eu mai mult 

dând din umeri. | 

_ «Hm! Războiul» mormăi Dumitriu cu o mutr 
scăpasem numai rănit. 

Până la Mărășești, ei ar fi vrut să ştie şi altele de pe front 
dar eu n'aveam gust de vorbă. Aici, o infirmieră întrase în vorbă 
cu mine şi ne scutise de formalitatea de a ne mai Spune silnic 
ceva la despărţire, ei dându-se jos pentru a lua direcția Galaţi. 

Ajuns la spitalul din Craiova, improvizat în localul şcoalei 
normale de băieţi, aș fi vrut să scriu și eu ca toată lumea câteva 
rânduri acasă, dar neputând să ţin creionul nici între depete, 
m'a servit o soră. Nu trecuse nicio săptămână, că mă şi 
pomenesc strigat în sala de vizite. Mă frământam cu gândurile 
că cine putea fi, deoarece de acasă din familie nu mă puteam 
aştepta, cheltuiala cu trenul fiind o imposibilitate pentru mij- 
loacele lor. Când deschisei ușa, dau cu ochii de tata, așezat pe o 
bancă în dreapta, cum intrai în sală. Când mă văzu începu să 
plângă ca un copil și printre lacrimi ţinea privirea fixă pe mâna 
mea. Abia după ce-i sărutai dreapta lui țeapănă, înțelesei ce-l 
făcuse să facă acea pornire la drum ca să mă vadă. Inafară de 
dragostea și grija care mi-o purta, fusese muncit și de faptul 
blestemelor atunci când se necăjea pe mine “că să rămână și 
mâna mea țeapănă ca a lui” Așa mă blestema el sărmanul la 
necaz, dar acest lucru nu mi-l dorea. Faptul însă era evident şi 
eu începui să cred că el atunci când mă blestema fusese pocit la 
gură. Nu în zadar mama îl ţinea de rău “că blestemele te ajung 
şi ele odată. 3 

Ne mai contenind cu plânsul, îl luai şi ieşii cu €l afară în 
grădina şcoalei, unde ne-am aşezat pe 0 bancă. Ca să-l 
încredinţez că mâna mea nu rămâne ca a lui, desfăcui n 
samentul la locul liber făcut în ghipsul ce-mi ținea fix aia 
frânte şi-i arătai rana pe unde intrase plumbul de-a-curmezi 
Şi care sta încă în carne ascuns tocmai sub cot. 


mă întrebă Vrabie 


ă necăjită ca 


297 


Digg e oa aa ae at 


_«Nu-s atins la încheetură bre tatică, vezi? Numai o 
zgârietură! Nu rămâne țeapănă!» 

La vederea ranei i se lumină fața, dar după câteva clipe căzu 
iar la îndoială. 

— «Da” de ce-i umflată aşa mă, dacă-i numai o zgârietură?y 

— «Heeee, bre! Matale ai fost pe front, ştii cum îi! Până 
ajungi să te îngrijească, faci viermi!» 

Încredințat de minciuna mea, începu să-mi spună că-i obosit, 
EI însă era obosit mai mult de gânduri și nesomn decât de 
oboseala trenului. În sat, Dumitriu şi Vrabie răspândiseră 
svonul printre țărani că aveam mâna dreaptă ruptă dela umăr și 
el nu mai dormise cum trebuia de atunci. : 

— «Păi, ei ar fi vrut să mă vadă mort, bre tatică, nu rănit!» îi 
spusei eu mai târziu. «Ce? Trebuie să credeţi în spusele lor?» 

— «Hee!» făcu el ridicând capul în sus. «Știi tu cum am 
plecat de acasă? Ca un mort în sicriu! Până la Siret m'au 


petrecut cu toţii în plâns.» 
+ 


După trei luni și jumătate de spital am avut un concediu 
medical de trei luni şi apoi am fost demobilizat până la noui 
ordine. Acasă toţi se bucurau de întoarcerea mea, însă stau cu 
frica în sân de soarta lui Alexandru ce făcea serviciul militar la 
grăniceri pe Nistru. Se mângâiau însă că la această armă 
unitățile nu sunt trimise pe front, ci rămân pentru siguranţa în 
spatele lui. Şi cum războiul se întindea și mai mult, grija lor se 
îndreptase din nou spre mine. Mai ales tata. 

— «Interesează-te, mă! Ai ocazia să scapi cu învățătura ta de 
agronom! Ce? Aștepţi front? Toţi afaceriştii rămân acasă şi tu 
care ţi-ai rupt oasele, te duce să-i aperi din nou? Îi rândul lor 
acum să plece! Până acum v'au fugărit ca pe câini şi spânzurat 
şi tot voi cu patriotismul în frunte? Ce averi? Ce plată ai tu? Te 
cheamă Părintele Todorescu? Nu vezi că ăi buni se curăţă și ăi 
răi rămân în viaţă? Ai fost odată, acum să-ţi cauţi de treabă!» 

Toate cuvintele lui, care căpătaseră cu timpul un ton 
dojenitor—nu știu de ce—mă lăsau rece, indiferent. Eram plic- 
tisit de viaţă. Cu ființa mea trecută prin stările sufleteşti în cei 
câțiva ani din urmă, păream că plutesc la voia întâmplării și că 
să mai gândesc la mine, nu-i mai găseam niciun rost. Când îl 
auzeam însă pe tata “că mă chiamă Părintele Teodorescu' 


298 


Ma 


uresăream CA dintr'un vis urât, şi, Ca Să nu-l amărăse n. 
cautam să ară hărnicie în gospodărie. Într:o buna zi ma mult, 
ca vine la mine cu o adresă a Ministerului Agiiemltui Îl văd 
i jur sisăifacioacererei pentrusun“posţi/de administrator. i 
colhoz undeva Ha Aansuistgi După două săptămân. + 5 
rimesc ordin de mobilizare şi plec la unitate Ia EA i Însă 
i ou. Prin Iulie, tata care incepuse să bată Pia tea din 
omenesc cu el la regimente De departe, cum mă văzu se aia mă 
Ja vestă dedesubt şi când ajunsei la el, îmi întinse cererea olca 
cu două luni mai înainte: tă 
_«Na mă! S'a făcut! Acum ce faci cu ea? Vezi că 
ră! Nu înţeleg ce vrea să mai spună acolo!» 
Cererea mea era aprobată de minister, dar condiționată de 
biroul de mobilizare al unității. În fiecare zi maiorul dela 
mobilizare da avizul de “mobilizare pe loc celor cu astfel de 
Jocuri găsite în spatele frontului, dar când mă dusei eu Ia el, nici 
nu s'a uitat bine pe cerere, că mi-a şi dat-o înapoi, refuzându- 
mi-o. Câteva zile mai târziu, aflând că un Ofițer fusese mai 
norocos ca mine, căutai să-l întreb de felul cum reuşise. Auzin- 
du-mă că m'am dus cu cererea direct la maior, mă lovi cu mâna 
peste frunte spunându-mi “că eu nu trăesc pe lume. EI dase 
plutonierului major dela mobilizare salariul lui pe o lună de zile 
dela regiment şi acesta aranjase totul cu superiorul, după cum 
aranjase mai înainte pe mulţi alții. Când auzii de “uns gras! mă 
apucară amețelile de cap. Sărac lipit pământului, eu nu puteam 
să ofer atâţia bani, iar pe de altă parte faptul însăşi “de a unge” 
cu care nu eram obișnuit, îmi strângea inima; statul să aibă 
nevoie de tine şi slujitorii lui, pentru socotelile lor mărunte dar 
“grase, să nu te lase să-l serveşti acolo unde te cere. Frământat 
de această întâmplare începui să măsor acest viciu al societății, 
pe care Căpitanul vruse să-l stârpească în faşe, cultivând în 
sufletul tineretului nealterat virtuțile civice de care o clasă 
coruptă conducătoare deposedase neamul, în toate ramurile 
vieţii lui. Eu n'aveam bani ca să-mi câștig un drept, dar câți fără 
drepturi care aveau bani, în acel moment fugiseră de front, 
aceasta mă chinuia și mai mult. Cuvintele lui tata îmi stau 
proaspete în minte “că mor cei buni și rămân cei răi, afaceriştii, 
asasinii” Când mă uitam prin regiment, vedeam Clar că vor 
merge pe front soldatul, simplul țăran român și ca și el, ofițerul 
299 


Nu-i prea 
cla 


51 Ea | 


învățător, care tot din pătura țărănească se trăgea. Țăranul 
român ducea mai departe războiul, dar clasele suprapuse lui, cu 
starea materială sau poziţii politice parazitare, rămâneau la 
adăpost, la conservare. Prin Antonescu, țara făcea războiu, de 
rezultatul căruia atârna existența ei, dar numai pe ici, colo 
foarte rar, pe teatrele de luptă era reprezentată de elita ei. 
Auzeam de Gheorghe Brătianu că era voluntar în fruntea unui 
batalion în Crimea, dar această personalitate era excepția rară 
în vechea nobilime cu care se fălise țara odată. Plecau pe front 
cei buni şi rămâneau în urmă, ca să-i acopere Spatele, 
putregaiurile politicianismului gata de capitulare în fata 
viitoarelor încercări. Spuma ţării mergea să se jertfească pentru 
viitorul neamului, iar în urmă rămânea drojdia, material putred 
bun de ars. Cele spuse de Vasilica, în vedenia ei cu tânărul de 
pe Călmățui, se adeveriseră în parte, dar nu în totul; lumea nu 
se pocăise şi vrajba cu războiu începuse. Nu se adeveriseră încă 
profeţiile că “țara va trece prin mare strâmtoare” şi acest examen 
dureros, prin care aveau să treacă toţi cei nevinovaţi de starea 
păcatului adus pe capul lor, îmi chinuia gândurile. Frontul se 
depărtase de țară şi nici prin cap nu-mi putea trece că peste doi 
ani, sovieticii lui Stalin, ajutați de Churchill și Roosevelt o vor 
trece prin foc şi sabie! 

Scârbit de aceste munci cu mine însumi, mă lăsai în voia 
soartei. Dela compania a 4-a mitralieră fusei mutat la compania 
AT. Cu mine au mai trecut şi încă alţi câţiva camarazi printre 
care şi Bolovan. Fiindcă făcusem prima campanie a războiului 
cu ei, la cererea lor, căpitanul Pretorian mi i-a dat pe toţi la 
plotonul la care acum ca subofițer eram încheietor. 

Pe la mijlocul lunei August —1942—aflăm că peste zece zile 
unitatea noastră urma să se îmbarce pentru a pleca pe front. 
Toată lumea ar fi vrut să vadă pe cei dragi de acasă, dar în mine 
inima se făcuse de piatră. Pe de altă parte revederea celor dragi 
mi-ar fi produs mai mare durere decât bucurie. Nu gândeam la 
durerea mea, ci la a lor, văzându-mă că plec din nou la un 
abator, de unde nimeni nu știe dacă se mai întoarce. De aceste 
emoţii aş fi vrut s'o scutesc pe mama, care în ultimii ani suferise 
atât pentru mine. Totuşi, ca să plec şi ei să nu știe nimic, asta 
nu mă liniştea, şi într'o zi le scriu că la sfârșitul lunii plec din 
nou pe front. Eram însă pe data de 25— pe data de 26 trebuia să 


300 


: a III 


E O 7 


_când mă pomenii din nou la re 


înainte de [E pica SR San Cu Cl în oraș și am mânca! 
îm preună la un restauran „A tre uit să 1€s repede cu e] de aici 

entrucă se înnegrise de supărare ŞI incepuse să lăcrimeze În 
adina publică, pe o bancă, tot timpul îşi frângea mâinile “că de 
ce nu i-am dat maiorului usli mobilizare cât ar fi cerut numai 
'ca să scap de gura lupului. Gura lupului, iarăși o expresie a 
ui pe care mi se oprise gândurile. Către ora trei şi jumătate, 
având trenul ca să plece înapoi, ne-am îndreptat spre gară, el 
mereu Jăcrimând. Simţind „că trebue să ne despărțim, am 
început şi eu â lăcrima. Aş fi vrut să mă ţin tare, dar fui învins. 
Vazându-mă, el începu să le dea drumul şi mai mult. Își 
“firâmase palmele, întreţinându-mă cât putuse la şcoală, mă 
făcuse mare şi acum, pentru a doua oară, plecam ca să nu mă 
mai întorc. Eu nu gândeam la acest lucru, dar citeam pe faţa lui 
această presimţire. Când să se urce pe scara trenului, îl văd că 
se caută repede cu stânga în buzunar, vorbindu-mi cu glas stins: 

«Bine, mă! Eram gata să le uit!» 

Când își desfăcu palma, îmi lăsă în mână o batistă mototolită 

și o cruciuliță. 
«Batista îi dela mă-ta, iar cruciulița îi dela Ruxanda,» con- 
tinuă el. «Ieri a fost pe acasă cu cele două fete din Nordul Mol- 
dovei şi auzind că tu pleci pe front şi-a desfăcut-o dela gât, 
spunând că să ţi-o dau, poate că bunul Dumnezeu va avea grijă 
de tine!» 

Când văzui cruciulița, îmi adusei aminte de cruciulițele pe 
care Măriuca mi le făcuse cu arnici roșu pe cămăși. Ar fi trebuit 
să mă ocup de tata acele câteva secunde care mai eram cu el, 
dar furat de gânduri, simţii un gol în inima mea. Plecam pe mai 
departe, fără ca să o întâlnesc pe Măriuca. Era crucea surorii 
mele un semn că din acel moment se terminase totul între mine 
şi Măriuca? Cruce peste cruce?! De data aceasta nu puteam ști 
nimic precis, dar o voce ascunsă părea că-mi spune că amintirea 
și planurile noastre sunt depășite de timp, deci irealizabile. 
Când trenul își puse roţile în mișcare, îl văzui pe tata căzând pe 
Scări, scâncind ca un copil. Abia apucai să-i sărut dreapta, ne- 
am despărțit, el ducând mâna la frunte ca să plângă și mai tare 
cu hohote. Aiurit de această dragoste părintească, în loc să ies 
Pe peron, o luai pe lungul căii ferate înapoi spre garnizoana 


Ș., plment cu tata, chiar 


301 


1. leșit afară din depou cu interiorul meu sdruncinat 
de emoții, o durere sufletească presa în gât așa de tare că simţii 
nevoia să mă liberez de ea întâi şi apoi să-mi conuinui drumul. 
Ca tras la pământ, căzui pe un pietroi ce-l zării în Stânga mea. 
Mă simţeam rămas singur pe lume, ca despărțit pe veci de cej 
dragi ai mei și de viaţă. Singura forță ce mă mai ţinea erau talis- 
manele ce le strângeam în mână ca de frica unui hoţ ce-mi da 
roată cu gândul să mi le ia —cruciulița și batista. Cu batista, cu 
care mama îmi șterse lacrimile, mi le ștergeam eu acum. Cur. 
geau gârlă si cu ele nodurile din gât îmi sgâlțâiau corpul, 
gândind la tot trecutul meu. Luptasem şi crezusem cu toată 
tinerețea mea întrun viitor mai bun, pentru mine, pentru 
familia mea, pentru țara mea. Puterile întunerecului făcuseră 
din aceste idealuri o ruină şi mă aruncaseră în războiul 
nimicitor. Rupt de ideal şi plecând a doua oară pe front, mă 
simțeam mai mult antrenat într'o masă de carne fără suflet, 
bună numai pentru gura tunului. Când mi se uscară ochii de 
lacrimi, fixam mai atent cruciulița ce o frământasem până atun- 
ci în mâna stângă. Remarcând cicatricea rănii din palma ce mi-o 
desfăcusem cu trei ani de zile mai înainte când căzusem din 
tren, căutai cu băgare de seamă în jurul meu și văzui că stau 
chiar pe pietroiul pe care-l înroşisem atunci de sânge. Interiorul 
meu fu cuprins de un desgust care mă făcu să sar automat în 
picioare. Părăsii apoi la repezeală acel loc care atunci la săritul 
din tren putea să-mi fie fatal. 

Ajuns la regiment, găsesc compania strânsă roată într'una 
din plantațiile de salcâmi din spatele cazărmii. În mijlocul ei 
stau cinci soldaţi cu fețele speriate ca de moarte. Căpitanul 
Pretorian, cu statura lui dreaptă și bombat de pântece, cu glasul 
pe nas și aspru, abandonase autoritatea gradului şi făcea 
judecată, punând acuzatori dintre soldaţi, el fiind preşedintele 
de drept. Când mă văzu sosind în cercul subofiţerilor ce-i stau 
în spate, îmi făcu cu degetul, chemându-mă la el. 

— «Uite mă, Mihalcea! Indivizii ăştia au întârziat o zi la apel! 
Acum după legile militare de războiu, situaţia lor este destul de 
gravă, nu-i aşa?» 

După ce-l salutai, eu îi făcui numai semne aprobative din 
cap. 

— «Să-i dau pe mâna judecății,» continuă el, «îi mânâncă 


302 


regimentelo 


uscăria! Eu le-am cerut să-şi aleagă e 
iudecată ori cincizeci centuri la sparej Ei, Iașii 
hotărăsc! Îs vinovați, dar de pedeapsa, şi de ați. însă nu 
țeamă! Tu ce zici? J udecată sau pedeapsă pe loc, ȘI de alta, au 

Când termină de întrebat, Căpitanul Pretori pă 
buzele subţiri pe gură şi cu cravașa calului își bac ȘI Totunii 
cismele. Eu, luat repede cu întrebarea lui, caiac CALE 
închisă. Soldaţii, ce-i drept, întârziaseră Ja apel Za gura 
căpitanului Pretorian imi arăta că vrea să se distreze e auca 
indisciplină, mai mult decât să corijeze. Din ochi cu e Ceastă 
legare cu ofiţeri şi subofițeri, dar aceștia toți râdeau în șa des- 
căpitanului de încurcătura mea. patele 

— «Hai, mă! Dă-ţi părerea odată!» mă întrebă e 
mă cu privirea. 

— «Daţi-i pe mâna consiliului de războii, domnule 
îi răspunsei eu pripit. 

— «Eşti nebun, mă? Lţi dai seama ce s 
dă cel puţin doi ani de puşcărie!» 

— «Ajung tot de unde pleacă, domnule Căpitan,» îi Tăspunsei 
eu mai clar, înțelegând că el era hotărît să-i pedepsească, dar nu 
vrea să lase să se creadă că această hotărire vine din partea lui, 
«Îngroaşă “batalioanele de reabilitare! » 

Când auzii de “batalioane de reabilitare” se făcu galben la fată 
şi apoi întorcându-se încet către ofiţeri le vorbi grav: 

— «Uitaţi-vă, domnilor! V'aţi fi aşteptat Domnia Voastră la 
un răspuns așa de impertinent?» Şi apoi către mine, înfingându- 
se pe călcâie în pământ: «Marş din fața mea, teteristule! Faci 
gradul de subofițer de ruşine! De azi înainte nici nu vreau să te 
mai văd în ochi!» 

ÎL salutai şi trecui în rândul subofițerilor, ce acum îşi dau 
coate şi râdeau cu mâinile la gură. Soldaţii tresăriră ca amintin- 
du-şi de ceva urât, cei dela spate şoptindu-și unii altora. 
Căpitanul devenise nervos şi văzând acest murmur discret 
începu să comande: 

— «Drepţi! Ce? Vă găsiţi la iarmaroc? Altarw mamelor 
voastre! Înapoi fuga marș! Culcaţi! Drepţi! Culcaţi! Drepți! La 
mine, fuga marş! Drepţi! Culcaţi! Drepţi! În formaţie ordonată, 
marș! Steaua mamelor voastre!» i 

După bătaia celor cinci, ce muşcaseră pământul şi cu gură d 

303 


1 Singuri 


I sfruntându- 
Căpitan!» 


pui? Îi nenorocesti! Le 


EI 


„007 DA 


: dini i 1 plecă imedi 
eau cei din jur de milă, e p at la 
durere, de le plâng igur să fiu trimis în fata unuj 


i si 
anie. Eu mă aşteptam 
ai militar pentru răspunsul meu impertinent, dar acest 


lucru nu S'a întâmplat. 


ÎN CANTONAMENT LA NATAŞA 


A doua zi, după miezul nopții, garnitura bat 
în mişcare către Nordul Moldovei, oprind fo 
mai mari. Ca şi ceilalți oameni, toată noaptea 
la răsăritul soarelui am căutat să stau cu oc 
vagonului din afară, savurând câmpurile de culturi variate. Peste 
tot aproape numai femei şi tineret sub etatea de douăzeci de 
ani. Numai un an de războiu trecuse și cei capabili să poarte 
arma în mâni, aproape toţi îmbrăcaseră haina militară; parte 
găsindu-se înregimentaţi în interiorul ţării, parte esalonați pe 
| 


alionului se puse 
arte rar prin gări 
nu dormisem, dar 
hii numai pe usa 


front până la apa Donului, la Stalingrad și înapoi spre Caucaz. 
Refăcuţi din campania întâia, noi, miezul acestei osaturi de 
forțe, mergeam să complectăm vârfurile decimate de monstrul 
comunist îngenunchiat la rândul său de aviația şi tancurile ger- 
mane. De data aceasta eram mai bine înarmaţi, dar în materie 
de armament automat — putere de foc în infanterie — repartizat 
pe unităţi nu ne puteam egala încă cu cel al sovieticilor. Eu 
primisem şi de data aceasta un pistol Md. 1915, dar de cum mi-l 
dase majorul companiei îl sortisem putregaiului vecinic, cine 
ştie prin ce ţinuturi și gropi pe front. 

Obosit de priveliştea câmpurilor, la Paşcani părăsii vagonul 
de oameni şi mă suii în cel de cai unde erau şi conductori 
tunurilor A.T. Aici mi-am căutat un loc pe furajul animalelor, 
unde adormii repede și nu m'am trezit decât către seară la 
Strigătul lui Bolovan. La compania de mitraliere el avusese 
numai un cal de îngrijit, la A.T. acum avea doi, dar el nu se 
dase înapoi dela această funcţie. Îi erau dragi caii şi la diepi 
vorbind nu-i plăcea să stea pe linia întâia. Cunoscând acest dat 
după deget al conductorilor în general, la început nu-i puteam 
Suferi, mai târziu însă când îi vedeam cu câtă sârguință mea 
animalele încredințate, îmi schimbasem părerile despre «i, : 


304 305 


e Ie ei IERI i oo 0 at ae 


chiar îmi deveniseră simpatici. Mai ales Bolovan al meu, care 
începuse să-mi cunoască slăbiciunile în felul meu de a aplica 
disciplina care se cerea în militărie, Dat jos de pe baloturile de 
fân, abia apucai să mă şterg la ochi, că îl şi văzul în fața mea cu 
o sticlă de bere într'o mână şi cu câțiva cârnaţi în alta, 

— «Nu vi-i foame, don Elev? Ţineţi!» 

Mâncai un cârnaț dela el şi băui sticla pe jumătate. 

— «Mâncaţi, don Elev! Ce Dumnezeu! Nu vedeţi câți mai 
am?» dci 

Afară garniturile şedeau întortochiate pe linii şi printre ele 
uniforme, că dacă aruncai ceva în aer nu cădea pe pământ, aşa 
de dese erau. Eram în Cernăuți. Sodaţi, ofițeri amestecați unii 
cu alţii, se dau jos din garnituri şi se suiau în ele cu brațe pline 
de cârnaţi şi sticle de bere. Rușinat de ospitalitatea lui Bolovan, 
m'am scotocit de tot restul de bani ce-l mai aveam şi l-am dat 
lui să cumpere cât o mai găsi. Cernăuţii era ultima gară de unde 
trupele puteau cumpăra de ale mâncării. Fiecare ştia că odată 
plecat de aici, banul ce-l mai avea cu el nu-i mai putea folosi la 
nimic. Rezervele imense de cârnaţi fabricate aici erau de altfel o 
afacere particulară nemțească, prin care leii românești transfor- 
maţi în mărci germane îngroșau indirect devizele Reichului al 
treilea. Tot timpul cât Bolovan se sbătuse prin marea de 
uniforme să ajungă la ghişeele din spatele gării, eu am mai 
mâncat un cârnaţ cumpărat de el mai înainte şi golisem sticla de 
bere. Când apăru la ușa vagonului din nou, sufla ca o 
locomotivă, ochii strălucindu-i de bucurie de bunătăţile cu care- 
i erau brațele încărcate. Prin buzunare câte o sticlă de bere, în 
mâinile amândouă la fel, care, încrucișate, serveau de platformă 
la un porcoiu de cârnaţi. 

— «Ţineţi, don Elev!» 

După ce-l descărcai, se sui şi el în vagon, după care imediat 
S'a aşezat pe mâncare ca unul ce nu mâncase de săptămâni. Doi 
dintre cei trei conductori ce mai erau cu el, cumpăraseră şi ei 
ceva, dar terminaseră de mâncat și stăteau liniștiți, aruncând 
spre Bolovan priviri neprietenoase. ÎL invidiau poate că intrase 
în grația mea. Celălalt însă care nu gustase încă din aceste 
bunătăţi se făcea că-şi face de treabă printre cai. Mi se făcu milă 
de el şi-l chemai să mânânce cu noi. Pe lângă el s'au așezat și 
ceilalți doi, îndemnați tot de mine, spre necazul lui Bolovan ce i 


306 


Da 


se citea pe faţă. Văzând însă că era departe ca 

ce avea dinainte, când ceilalți se sculaseră sătu - 
vesel şi începu Să mă îmbie acum să mânânc a 
alte gânduri, încetinisem. 

_«Da' mâncaţi, don Elev! Ce Dumnezeu? 
luat mai nimic!» ; 

Eu la început avusesem poftă, dar de la 
apucase un desgust de tot ceea ce mi 
ochilor— cârnaţi trecuți unul după altu 
oâlgâind pe gâturi şi ochi holbaţi către g 
apuce să mai cumpere Ceva, 

— «Mâncăm cât mai avem, don Elev! Cât 
găsim! Cine ştie când ne vom mai întâlni cu as 
continuă el. «Poate că odată o să le uităm și g 

—«Ai drepatțe, mă Bolovane!» îi răsr 
doară. «Tu vezi întotdeauna lucrurile ce v 


SC termine toţ 


devenise mai 


» Care, Cuprins de 


Până acum Tati 


al doilea Cârnaţ mă 
Se înfățișa înaintea 
i prin Bură, sticle 
IŞee, fiecare să maj 


mai avem si mai 
tfel de bunătăți?, 
ustuli 240 

punsei eu așa într'o 


Or fi înainte! Cine Ştie 
/» 


— «Hai să trăiţi!» 

La ciocnirea lui cu una din sticle, băui Şi eu ceva 
scoborii, lăsându-i pe câte trei să termine ce mai rămânea. 

Mergând prin furnicăria de lume ce mânca şi bea din TCIS, O 
presimţire rea îmi cuprinse ființa, cu toată bunăvointa si 
frăţietatea care domnea peste tot. Îndestulaţii își vorbeau fru- 
mos și se îmbiau politicos la toate acele bunuri de mâncare ce-i 
înconjurau, Era un moment de îmbuibare, unde toţi, bun și rău, 
împinşi pe acelaşi drum al soartei, nu mai aveau de a se îngriji 
de nimic şi fiecare căuta o atmosferă de destindere sufletească 
peste durerea cu care se despărţise de cei dragi cu câteva zile 
sau săptămâni mai înainte. Exteriorizată, această panoramă de 
voioşie şi de destindere momentană, arăta în dedesubtul ei pe 
omul necăjit care, ca să-şi uite durerile ce-i stăpâneau ființa, se 
da băuturii pentru a uita de ele pentru un orișicât de scurt timp. 
Urcat în vagonul oamenilor din compania mea, văzui că aceeaşi 
atmosferă domnea şi aici. Îndată însă ce roțile garniturii se 
puseră în mișcare, toată aceea voioşie de puţin timp mai înainte 
dispăruse ca luată cu mâna. În această tăcere de mormânt, în 
care tictacul regulat al roţilor pe capetele de sine îmi făceau 
dureri la urechi, mă întrebam dacă acea linişte generală era 
efectul saturaţiei stomacurilor până la refuz. După câteva clipe 


307 


apoi 


“ema BRD 9) 


LA „se din fundul vagonului y 

idicându-se Ocea soj. 
de tăcere îns tel Buzău, dând drumul la o melodie lină i, 
i Guiu, “A ntele ce o însoțeau: 


mai trist «Foaie verde mătostat, 
Măicuţă mai blestemat? 

SA las casă, "nsurătoare 

Şi să plec în lumea mare? 

Darar bunul Dumnezeu, 

Sa mă'ntorc în satul meu! 

Dusmanii să-mi putrezească, 

lar mândruța să-mi trăiască!» 
minase de cântat şi după el începură alții în cor, alte 
easi melodii, aceleași doruri exprimate în Versuri, 
auzeam cum fiecare ţinea să-și povestească 
necazurile şi grijile ce le lăsase în urmă; un tată Sau O mamă 
bătrână singură, O nevastă încărcată de copii şi fără hrană 
asigurată peste iarnă, alţii căsătoriți atunci, regretând că nu 
trăiseră îndeajuns cu nevestele lor tinere. 

Lăsând în urmă orașul de frontieră GrigoreGhica Vodă, mă 
văzui pentru prima dată în viața mea în țară streină. Aceleaşi 
priveliști ca şi prin Bucovina noastră frumoasă, dar populația 
mai amărită ca pe la noi. Prin gările dărâmate de obuze, 
populația — mai mult femei —cioplea cărămizi de ciment spre a 
ridica alte clădiri noui. Pe înoptate am ajuns la Lemberg. 
Acoperișul gării, sfărâmat, își arăta scheletul mai trist decât 
toate clădirile dărâmate din jur. Lângă garnitura noastră se opri 
o alta nemţească plină de trupe ce mergeau tot pe front. Con- 
fortul lor în vagoane de clasă era un contrast față de al nostru 
din vagoane de marfă. Așezaţi pe bănci, soldaţii scoteau alene 
mâinile pe ferestre, aruncând pe linii fel de fel de pachete 
luxoase, golite de bomboanele şi dulciurile diferite ce Ie 
Primeau în raţie. Ai noștri se uitau la ei cu jind, umiliţi de 
ÎN a soldaților lui Hitler, îngrijiţi până la trusa de “sii 
20, ci Pa se bucurau spunând “că în:Cufând Dati 
primi și ei rii E nă, în Subsitența nemţească ȘI că afl i, 
ei de la ai galei nu jumătăţite cum ajuneză p 4 r 
ziarele românesti î (ţii începură să se întrebe 'cum se fa a 
foame și acum. nainte de războiu spuneau că Nemţii mor « 
PS î.pe front au tot felul de bunătăţi» În confuzi 


Guiu ter 
cântece. Acel 
pe cercuri 


——_ 


.” e 


a şi hazul altora ce împingeau mâinile în buzunare, 
umflându-le, în semn că politicienii NOȘtri numai au furat, 
începui să zâmbesc şi eu, dar amărui. 

_«Nu este aşa, don Elev?» mă întrebă sergentul Nicolau 
comandantul piesei Nr. 2. 

_«De, mă Nicolaule, așa este! Dar nu i-am ales tot NOI, 

unându-i la putere ca mai pe urmă să ne fure?» 

— «O ţară de proşti, don Elev!» îmi răspunse el a regret. 

_ «Ziarele cele ne minţeau!» adăogă un altul. 

După o săptămână de MeIs, aproape încontinuu, am debar- 
cat la câtiva kilometri înainte de a ajunge la Stalino. Lucrările 
de transformare pe ecartament european erau numai până aici 
făcute. Pe șoseaua asfaltată am trecut prin stânga orașului şi de 
aici pierzându-i capătul întrun drum de care, am început a 
mărșălui către Est în cadrul diviziei a 4-a. Timp de câteva zile 
am mers prin regiuni carbonifere, unde se înălțau munţi de 
cărbuni din exploatarea minelor. Acestea, şi industria metalur- 
gică în general, erau ca încremenite pe loc; totul fusese minat şi 
distrus de armata roşie în retragere. Din loc în loc, la zeci de 
kilometri unele de altele, pe câmpuri de piatră pustii, vedeam 
clădiri ridicate de regim pentru muncitorii acestor mine, ce cu 
două sau trei etaje şi fără nicio urmă de copaci în jurul lor, 
păreau triste şi fără gust. Erau și sate cu casele învelite cu paie, 
dar prevăzute cu lumină electrică. Aici muncitorii nu avuseseră 
fericirea să li se clădească blocul comun, dar în căsuțele lor mici 
izolate, cu o odaie sau două, se Simțeau mai stăpâni şi nu 
doreau să treacă în blocuri pe veci. În căsuţa ei simplă, băbuşca 
la care mă găseam eu, îmi spunea că ea trăieşte așa cum vrea— 
mărginindu-se bine'nţeles la puţina libertate ce nu putea fi con- 
trolată de soviet —cu o brăzduţă de flori făcută şi întreţinută de 
mâinile ei şi rugându-se la icoana afumată de pe perete—mai 
bătrână ca ea —de câte ori vrea, nestânjenită de nimeni. 

Ajungând cu divizia pe Doneţ, batalionul meu a cartiruit 
într'o aripă a oraşului Kamenskaja. Eu am nimerit cu tunul Nr. 
2 şi Servanţii lui la una din casele ce nu avea aspect frumos pe 
dinafară. De altfel neglijență în curățenie şi reparaţii era peste 
lot. Aceasta însă nu era O cauză a războiului. În 1941 prin 
Transnistria, o lună după războiu, vedeam case izolate cu 
bălăriile crescute pe ele cât omul, iar prin sate izolarea curților 


309 


unor 


Ea aa „a V 


ai de murdărie. Peste tot însă în mijlocuj 

1 clubul sta mândru iar înăuntru ornat cu 
rxişti şi stele roşii presărate cu 
carului de mari. Muncitorul de 
ul colhoznic care lucra toată ziua pentru 


tablouri de 
ciocanul Şi sec“. 
fabrică sau mMUuJiC 


i “Statul, sea ai At 
stăpânul lui, respectul proprietății lui individuale pe care con- 


cin Etică i-o da pe hârtie, lăsa în Ra neglijenţă, totul 
dărăpănându-s în jurul lui. El, cetăţeanu Sovietic, rechiziţionat 
și trimis acolo unde interesele statului îl cer, nu este niciodată 
sigur că va muri Sub acoperământul în care se naște. De aici şi 
totala delăsare în voia soartei, fără a critica dispoziţiile 
sovietului local sau ale milițienilor. Desbrăcat de personalitatea 
care-i aparţine dela naștere și de dragostea proprietăţii, poţi 
muri liniștit, orişiunde pe cuprinsul statului sovietic. 

Dela intrarea în curte, ucrainianca, o femeie în jurul a 
treizeci de ani, aruncă o privire iscoditoare asupra noastră şi 
apoi intră în casă, trăgând după ea o copilă de zece-unsprezece 
ani. Îmbrăcămintea îi era modestă pentru o orăşancă, dar ca 
fason se deosebea mult de țărancele ce purtau fuste și bluze 
largi, de nu li se puteau distinge formele corpului. Noua mea 
gazdă nu purta caşmir pe cap şi după trăsăturile feţei nu părea 
femeie de rând. După ce mă scuturai de praf, am intrat în casă, 
să văd unde trebuia să instalez pe ceilalți șapte oameni dela tun. 
Sala era destul de încăpătoare pentru toţi, eu, făcându-mi 
socoteala să improvizez un pat pe cele două măsuţe ce stau ună 
lângă alta întrun colț. Odată oamenii instalați înăuntru, făcui O 
vizită celorlalţi subofiţeri ca să văd cum se aranjaseră. Mai prac- 
tici ca mine, își găsiră un cantonament numai pentru ei la 0 
casă săracă în interior, dar bogată în fete, care de altfel, după 
Ne eu as vedeau că-s instruite, Fără jenă se arătau 
începură să îi ă SI să se înțeleagă „cu camarazii mei SS 
întâlnii cu i ala pi ana Ba IEȘI dela d 
înjurtad, ordona ae Ra celorlalte două plotoane, pe stradă, 
frumoase. Al meu ie nu le găsiseră cantonamente cu femei 
judeţul Putna i pigă ui egeneniolejlaile învățător din Suraia, 
fusese sărac la el î ai pă întâia cu oamenii. Tăcut din fire, 
modest şi retras de E ŞI în haina de ofițer, rămase același 

ce tenta posibilităţile ce-i da favoare 


310 


e 


gradul în acele împrejurări. El știa să mânânce la un loc cu 
trupa, să împartă tot ce avea cu ea, iar pe ordonanța lui 
niciodată nu 0 văzuse că-i pregătise ceva mai bun sau că-i 
poartă traista de mâncare după el. Tăcut cum era, atunci când 
îşi vedea oamenii obosiţi de drum, el începea să spună glume, 
făcându-i să râdă și să uite de necazuri. Cu el nu vorbisem 
multe, dar în ochii lui citeam că avea aceeaşi stare sufletească ca 
şi a mea. Ne înțelegeam muțește, mai mult decât ne-am fi vor- 
bit. 

Intrat în cantonamentul meu, găsii mâncarea adusă dela 
bucătăria companiei de unul din oameni, într'o căldare 
împrumutată dela gazdă. Am mâncat cu toţii afară, în timp ce 
copila trăgea cu ochii la noi. Când se vedea zărită fugea la 
mama €i înăuntru. Bolovan mai spontan în felul lui de a se 
împrieteni cu lumea, căuta să-i dea să mânânce din gamela lui, 
dar pe lângă împotrivirea fetei nici mama ei nu era de acord, 
refuzându-l cât se poate de frumos. 

La culcare, în timp ce oamenii aşterneau păturile pe jos, 
Ucrainianca trase măsuţele printre ei cap la cap şi întinse câteva 
foi pe ele. În nedumerirea mea, şedeam cu pătura în mână lângă 
ea, neștiind ce să fac. Oamenii care vroiau să se desbrace dar îi 
incomoda prezenţa ei, îi traseră câte o înjurătură şi începură să 
lase pantalonii în jos. Când văzu acest lucru, ea intră în odaia 
de alături și reveni după ce simţise că toată lumea se 
desbrăcase. De data aceasta veni cu două perine mari. 
Văzându-mă că stau lângă pat neştiind ce face, începu să-mi 
vorbească şi gesticuleze pe rusește, dând din mâini şi din cap. 
Eu aș fi rezolvat lucrurile foarte simplu dela început culcându- 
mă pe aşternutul făcut de ea, dar ca să n'o umilesc cu atitudinea 
mea cazonă şi de ocupant, vroiam să văd ce vrea ea. În această 
nepricepere a mea, ea mă apucă de mână şi mă trase ușor în 
odaia de unde ieşise cu câteva minute mai înainte. La lumina 
lămpii de gaz, începui să învârtesc ochii prin odaia luxos 
impodobită cu covoare de lână şi patul somieră cu plapomă de 
mătase şi o saltea groasă umplută la fel, cu lână. Prin toate 
casele în care intrasem până atunci nu văzusem așa ceva la 
sovietici. După o maimuţăreală lungă, înțelesei că ea vrea să se 
culce pe mesele pe care începuse să le pregătească ca pat, la un 
loc cu oamenii, iar pe mine, înțelegând că-s cel mai mare între 


3 


ei, să mă culce în patul ei. 
— «Cum, eu aici?» făcu 
mă încredinţez mai bine de 
— «Da, da!» îmi răspunse 
—«Tu?...» 
_— «la—eu, colo pe mese,» îmi arăt 
— «Copila?» 
La această întrebare, ca încru 
că o culcă lângă ea, ţinându-o în braţe. 
__ «Niet! 'Tu aici cu fata, eu acolo pe mese!» 
— «Spasiva! Spasiva, tovarăș! Mulţumesc! Mulţumesc, prie- 


i eu bătând pe patul ei moale, ca să 


ceea ce vrea ea. 
ea hotărîtă. 


a ea cu mâna. 


cişă mâinile, vrând să-mi spună 


tene!» 
Mă întorsei în odaia mea, luai una din perine ce era în plus 


pentru mine şi i-a dădui înapoi, stingând lumânarea, m'am cul- 
cat. Cu toată oboseala mea, abia târziu de tot am adormit, mun- 
cindu-mă în gânduri de gestul femeii de alături. Nu eram noi 
care-i dormeam primii în casă. Înaintaşii noştri victorioși poate 
că o culcaseră pe podele şi îi întrebuințaseră patul în virtutea 
puterii. Acum biata femeie, obișnuită cu astfel de uzuri, căuta 
să cedeze de bună voie, înainte ca eu—cel mare de acolo—să 
i-o iau înainte. M'am frământat mult în aceste gânduri şi pe 
drept cuvânt acest motiv era o frământare a mea îndreptăţită; 
căci ocupanţii, în loc să se arate civilizaţi și creştini, deoarece în 
numele creştinismului pretindeau că duc războiul, prin compor- 
tarea lor nu se arătau mai vrednici decât cei împotrivă cărora 
luptau. A doua zi, Ucrainianca, din întunecată cum se arătase, 
când îi intram în curte, îmi dase “bună dimineaţa” pe rusește cu 
o faţă deschisă plină de încredere. Copila, pe care nu o lăsase în 
acea jumătate de zi din mână, începu să-mi sară de gât și în 
curiozitatea ei că nu puteam să-i răspund la întrebări, fugea la 
mama €i ca să-i dea răspunsul. 

— «Stalin kaput!> îi spuneam eu, când simţeam că Ucrainian- 
ca nu-i pe lângă mine, să văd ce răspuns îmi dă ea. 

“Niet'-ul ei hotărît dela început mă supăra—cu toate că 
aceasta nu i-o arătam-—dar mai pe urmă mi-am dat seama că 
acest “niet' nu era decât instinctul natural prin care o nație 
sănătoasă se poate afirma. 

Ucrainianca, când o auzi la început, îngheţase de frică, dar 
văzând că eu făceam haz de aceasta, se mulțumea numai s'o 


312 


certe. Totuşi, ca să se scuze față de mine, în 
asa învățase ea la şcoală” » 9ePu Să-mi spună “că 
"După două zile de şedere la ea —cu o 
după amiază, când toți aomenii erau la c 
afară, întrând în sală, mă apucă de brat şi 
odaie. M'am supus fără să fac cea mai mică î ivi 
dreptul patului, mă apăsă pe umeri ca să mă pulpă trivire. În 
scufund prea tare, mă agățai de capătul lui i să nu mă 
părusem O jucărie în mâinile ei, acum o văzui că-și tr digi 
un scaun şi se aşeză așa de aproape de mine, că pi pa 
suflul. i a iinițearii 

—«Tu hazaica?» î : 
căsătiorit. mă întrebă ea, vrând să știe dacă sunt 

— «Niet!> 

— «Niet?» 

— «Voina gatova, hazaica! Războiul gata, femeie!» îi spusei 
eu, făcând inel în jurul degetului. «Voina ni gatova, ni hazaica! 
făcui eu la ea dând din cap. a zi 

Tot timpul o urmărisem din ochi şi căutam să găsesc la ea un 
gest ce obişnuesc să-l facă femeile ușoare, dar acest lucru nu-l 
remarcasem. Cu gândurile însă rămăsesem tulbure la întrebările 
ei. 

— «Oh, Boje, Boje! Haraşo ciolovec, haraso ciolovec! Oh 
Doamne, Doamne! De treabă om, de treabă om!» exclamă ca, 
scuturându-şi capul. Vrând să-mi ştie numele i-l spusei, după 
care se recomandă singură, Natașa.» 

Pierdusem noțiunea de timp în conversaţia cu Nataşa. Dela 
mici curiozităţi dela care o femeie se lasă antrenată să le des- 
coase, cu întrebările ei sucite, ca s*o pot înțelege după răspun- 
surile mele, Natașa începu să-mi mărturisească din intimităţile 
cuibului ei familial. Numai de două zile și jumătate mă 
cunoşteam cu ea. În acel colț de pat—ea apropiată şi mai mult 
de mine—păream doi prieteni nedespărțiți de când lumea și 
pământul. Îmi spuse că bărbatul ei era comisar de frunte al 
orașului şi că fugise cu armata roșie. Ea însăși fusese înscrisă în 
partid, dar odată căsătorită n'a mai activat. Acest lucru începuse 
să cântărească în defavoarea soţului şi, cu mare greutate în ul- 
timul timp, putuse să se menţie pe poziția câştigată din tinerețe. 
Viaţa în familie îi devenise calvar prin faptul că însăşi soţul €i 9 

313 


zi înainte de plecare— 
urățatul armamentului 
apOl mă trase la ea în 


7 plecă Sl 


sămânță reacționară a vechii burghe,: 
„Ştia că el o iubea încă, dar i 
Te 


că poai trăgea. $ 
acuză *.. ea se ES 
eşti din e ât pe-aci să-l facă să divorțeze de ca. si 


esul partidului! câmplat sigur dacă nu izbucnea războiul, Și 
aceasi ar fi ÎN si ea vorbea înainte. Când pronunța aaa 
Eu ascultă "numai Și schimba feţe, ca şi cum Sar fi mă 


ptidului şopt PE lAO viață întreagă trăise cu frica de par. 
de cineva Că * această teama ce-l intrase în sânge, părea că 
id în Spate € n mormânt. 
ână în m : 
urmărește P se săturase de povestit, O văd că se Scoală. în 
ză t, ca și cum S'ar fi ferit să n'o vadă cineva fe 
jcioare și Înce "tul sobei. În mișcările şi foşnetul ei de femei 
îndreaptă ja acel lux de odaie, față de sărăcia care doi 
d i a cehi sovietici, ea la rândul ei părea o burgheză a 
in din care bărbatul ei făcea sata Mera de gânduri, 
iresării la micul sgomot ce-l ea n utând cu mâna între 
sobă şi perete. Redresându-s€, văd că trage o cutie de mărimea 
unei cărămizi, învelită în satin maron. se aşeză din nou pe 
scaun, dar de data aceasta apropiindu-se şi mai mult de mine, 
“ asa încât ajunsesem umăr la umăr. Când desfăcu Cutia, conţin- 
utul ei începu să licărească ca licurici ce-i vedeam câteodată 
licărind în noapte prin besna întunericului. La vederea aceasta 
neașteptată, începui să devin neliniștit. Ea însă, rece, 
nepăsătoare, după ce înfipse degetele, le ridică în sus pline de 
lanţuri de aur. Le descărcă şi le înfipse în alt colț al cutiei 
ridicându-le cu alte lucruri diferite ca dimensiuni. Pe dedesub- 
tul lor însă inelele și cerceii de aur stau amestecați pe tot fun- 
dul cutiei. Cu gura căscată, mut, schimbam ochii când la ea 
când la cutie. În toată acea linişte a ei, vedeam femeia plictisită 
de astfel de podoabe, sau mai bine zis iubitoare de podoabe, dar 
că situația în care trăise și era, nu-i făcuse şi nu-i putea face 
n bucurie. Nataşa le vântura cu degetele ei și mă privea trist. 
„N Cu ochii părea că mă întreabă: “La ce bun poi: 
a Pair sira să le folosesc? Dela un timp se oprise ale 
e E io A cu privirea într'o parte, ca şi cum n'ar mai 
pierdută în sâni ten ce-i sta pe genunchi. Natașa Pus 
degetele cu mâna si „n această stare de uitare, îmi Cp 
Abe în pu Ci ec dn nou a ră i lie 
zi Cinci, şase inele de diferite mărim! $ 


.” e 


apoi mi le încercă pe rând pe degetul inelar, până când mi se 
otrivi unul. Eu, care până atunci stam nemișcat, impresionat 
de calmul cu care îmi îmbrăca și desbrăca degetul, ridicai ochii 
întrebători, tocmai când ea își terminase lucrul, 

_— «ÎL vrei tu?» mă întrebă ea rusește, 

În loc să-i răspund, îmi plecai ochii pe deget. Ca înfățisare 
inelul nu se deosebea mult de cele ce mi le făceam eu singur 
când eram mic, din arama deslipită de pe schijele de obuze. 
Valoarea lui la fel, nu putui s'o preţuesc și aceasta nu mă inter- 
esa. În viaţa mea nu fusesem bogat şi de sărăcie nu-mi fusese 
frică. Ce-i drept, îmi înfrumuseţea degetul, dar acest ornament 
îmi şedea prost de tot, când îmi amintii că merg pe front. 

— «Niet, Nataşa!» îi răspunsei eu lung, scoțând inelul din 
deget. «Când mă voi întoarce din războiul!» 

Mi-a trebuit mult ca s'o fac să înțeleagă aceasta. 

— «Nazat? Treci pe la mine?» 

— «la ni znaiu! Nu ştiu!» îi răspunsei eu de data aceasta 
râzând. 

Nataşa aruncă cutia pe pat şi, stângace, îmi apucă capul între 
mâini, strângându-mi-l de credeam că mi-l sfarmă. Fără să stiu 
ce fac, întinsei dreapta și începui a o mângăia pe cap. Natașa își 
trăise copilăria într'o familie bogată, dar revoluția bolșevică și 
mai pe urmă condiţiile de trai în noul stat socialist sfărâmase 
tot sufletul ei. Dacă nu venea războiul, formal îsi vedea 
sfărâmată şi căsnicia printr'o simplă formalitate inregistrată la 
primărie. În fapt însă şi acum, bărbatul ei plecase şi se con- 
sidera tot despărțită. Singura mângâiere și speranță a ei, sin- 
gurul scop pentru care mai trăia, îi era fetiţa, uitându-se la ea ca 
la un soare. Desfăcându-şi mâinile, se sculă în picioare, 
rămânând statue de piatră în faţa mea. Lacrimile îi curgeau 
şiroaie pe obraji. Ce-o fi muncit-o lăuntric nu ştiu, dar când îi 
spusei “ca să păstreze bijuteriile pentru copila ei, ea dădu tristă 
din cap, ca semn de încuviințare. Când ieşii afară, oamenii din 
grupă care nu ştiau că sunt înăuntru cu Natașa, făceau haz pe 
muţeşte pe socoteala mea, dar când mă văzură, începură să facă 
Ochii mari unul la altul întrebători. Înţelegând despre ce e 
Vorba, intrai din nou în sală şi mă uitai în oglindă. Expresia 
feţei mele era a unuia ce atunci părea că îngropase un mort. 
Valoarea bijuteriilor din mâinile Nataşei, stropite cu lacrimi, 


315 


| 


„00 RI 


ii înceţi, când s'a dus să vâre din 
la o înmormântare. 
m fost chemaţi toți ofițerii şi A 


aş n 
„so rău, mai ales pă: 0u 
fAcus Mersese ca 


ge seară, â 


rau ns uta să facă tăcere, ca să-i adoarmă & 
comandant d na Bolovan nu mai încetau cu glumele lor 
Guiu ă imâparea însă începură sforăiturile și i. 

lt vraja I0r, adormii și eu. Pe după miezul nopţii 
s, începui să desleg şoapte neînţelese. Trezit de. 

: : văzând că în loc să înceteze ele se întețeau tot maj 
a-binelea ȘI de pe pat și căutai să aprind lumânarea. După 
e mi se stinse, şoaptele încetaseră, dar fiindcă 
mă sculam, am aprins încă unul, de data aceasta reuşind să 
nu! d lumânarea. Orbit de lumina €i, începui a mă freca la 
îi, şi printre degete remarcai că unul dintre oameni lipsea. În 
acest timp se mai treziseră câţiva Şi căscau ochii la mine să vadă 
ce fac, Nebănuind nimic de lipsa lui Bolovan, crezând că-i ieşit 
afară să-și facă nevoile, eram gata să sting lumânarea, dar im- 
ediat băgai de seamă că în stânga mea, ușa dela Natașa începuse 
Să se deschidă încet. Încruntai din sprâncene, când văzui că în 


prag apare Bolovan al meu numai în cămașă şi ismene. 
—«Eu sunt, don Elevi» mi se adresă el ruşinat, cu capul în 


primul chibrit car 


pământ. â 
Rămasei câteva secunde cu gura căscată la el, neștiind ce să 


cred. Văzându-l pierdut cu firea, izbucnii în râs. După mine 
începură şi ceilalți de pe podele. 

— «Ca omul, don Elev!» vorbi el mai departe, ca unul ce se 
aştepta la pedeapsă. 

— «Cum, mă, “ca omul?» îl înfruntai eu, căutând să-mi capăt 
din seriozitate. «Ca animalul, nu ca omul! Mai eşti tu om? Ia te 
uită la halul tău!» 

Căutam să-i vorbesc încet ca să nu-i trezesc pe ceilalți, dar 
toţi 1Și daseră coate și acum îl sfredeleau din ochi, ținându-se cu 
mâinile pe sub plapomi de pântece de râs. ; 

— «Am crezut și eu, don Elev!» 

Du Rerui mă? La nuntă?» începui eu a-l dojeni: 
SĂ » Poimâine poate că te faci pământ și tu umbli după 


a 


._ 


rostii? Mama ta săraca se roagă pentru tine şi tu pe aici te vâri 
rin toate murdăriile?» 
_ «Aveţi dreptate, don Elev!» 
— «Înţeleg mă, dacă te-ai fi înţeles cu ea mai înainte... dar 
„! Te-ai dus peste ea ca un mameluc! Din partea mea faci 


a... 
f 1» 


ce vrei... dar... -. 
Bolovan văzând că mă antrenai și eu la râs cu ceilalți, prinse 


curaj şi păşi spre locul lui părăsit cu câteva minute mai înainte. 

Am stins lumina, dar râsetele au continuat până către ziuă. A 
doua zi ne sculasem mai de dimineață ca de obiceiu si toată 
lumea beam ceaiul pe sală. Raniţele, gata făcute, stau pe lângă 
pereţi numai să le luăm în spate la fluerul de adunare pe sosea. 
Guiu, care nu uitase întâmplarea de peste noapte, începu a 
râde, când îl văzu pe Bolovan că vine să-şi ia și el porția lui. 

— «Da” termin-o mă odată!» îl înfruntă el, simțindu-se vizat. 
«Nu mă lași să mânânc în pace nici bucăţica asta de pâine?» 

— «Hei, mă Bolovane! Dar dacă ţi-ar fi mers, ce-ar fi fost de 
capul tău?» îl încolți un altul. 

— «Hei, ce-ar fi fost, ce-ar fi fost!» îl înfrunta el, dându-si 
curaj. «Ar fi fost...» ; 

Schimbă din umeri și apoi continuă a vorbi mai departe: 
«Când am intrat la ea, am găsit-o dormind. Am scuturat-o usor 
şi muierea în loc să strige când s'a trezit, a pus mâna pe mine. 
Aha, gândii eu, s'a făcut! Mâinile îi tremurau și le ridica în sus 
pe brațele mele, pipăindu-mă. Mi-a luat capul între mâini, a 
rămas așa câteva clipe şi apoi odată m'a repezit în lături, de 
eram să cad pe spate. Eu, ca ăla... cu toate că nu mai înțele- 
geam nimic, mereu la ea. Muierea acum însă mă lovea ca pe 
dracul. Vorbea, dar n'o înţelegeam. Mă enervasem. Îmi făceam 
socoteala că dacă n'ar fi fost una din alea, nu mi'ar fi pipăit la 
început. Mă mai răsgândeam şi iar mă repezeam la ea. Până 
când don Elev a aprins lumina. Îmi părea rău că o să mânânc 
bătaie, fără să fi făcut ceva. Dar don Elev,... săracul... !» 
__Eu apucasem să beau ceaiul. Învinețisem de râs. Bolovan 
insă povestea şi râdea. Când se mai liniştise puţin, ridică mâna 
în sus ca şi cum ar fi pus mâna pe un secret ce până atunci se 
muncise să-i dea de urmă. 

—<Aha! Staţi mă!» strigă el din nou la noi. «Am aflat 
secretul! Aha! Asta a fost! Acum înțeleg de ce muerea . . . 


317 


RD ale Aaaa mu Li 


il A i i 
mama te fost mă?» îl întreba Nicolau de alături, cuprins de 
—«- ; 
are. 4 i ochii 
petabie cred,» începu el a vorbi, aruncându-şi ochii spre mine, 
ES ăit numai ca să se încredințeze 


s ,, ip 

red că muierea ma p : 

A A văzut că nu seamăn la cap cu don Elev şi de asta a 
cine-l. 


i a mă bate!» : 
Di elozia de râs a celorlalţi, eu am rămas câteva clipe cu 


gura căscată, dar apoi â trebuit să mă pun pe râs cu ei de-a- 


ma. sas 
E «Crezi tu una ca asta, mă Bolovane?» îl întrebai eu ceva 


ai târziu. pes - 
m — «D'apoi cum să fie altfel, don Elev? Să mă pipăie şi apoi 
să mă arunce ca pe 0 cârpă. Am trecut prin atâtea în viaţa mea . 


cm: i 
Ce Dumnezeu?! Dar una ca asta nu mi s'a întâmplat!» 


318 


O SLUJBĂ RELIGIOASĂ ÎN STEPĂ 
NIPRU EPA PESTE 


RE E OD E aimmmemca 2 E IE 


1Honeţul l-am trecut pe un pod de pontoane nemtesc. În lunca 
nisipoasă din partea stângă, întinsă pe câţiva kilometri ne-a 
trebuit mai bine de jumătate de zi ca să ieşim. Căruțele se 
înfundau până la osii în pământ. Nu se puteau scoate decât 
numai pe una câte una, înhămând la ele câte patru sau șase cai. 
În plus, toţi oamenii impingeau pe de lături. Aceste părti Sunt 
pradă în toţi anii apei Doneţului. Singura vegetaţie este sălcisul 
în formă de insule mai tot cu rădăcinile în aer, desgolit de ape. 
Scăpaţi de aceste nisipuri, pe drumurile de care am dat peste un 
alt dușman și mai nesuferit — praful fin ce la bătaia vântului se 
lipea gros de sudoarea corpurilor. În haine, în păr, în plămâni, 
peste tot noroi. Toată lumea scuipa pământ, iar ochii ni se 
înroşeau ca trecuţi prin flăcări. Frumoasele Şi curatele unităţi 
plecate din Kamenskaja, pe aceste câmpuri fără Sfârşit păreau, 
nişte viermi  încolonaţi mergând prin fumul iadului. 
Aprovizionările cu apă se făceau foarte greu şi cine nu Ştia să 
bea puţinul ceai ce-l primea măsurat pe etape, acela era pradă 
chinului setei până la primirea raţiei celeilalte. Rar de tot, când 
întâlneam puțuri, dar şi acestea cu puţină apă pe fundul lor, le 
secam până la nămol cu adăpatul cailor. Dela plecarea din 
Kamenskaja, câteva zile am mărșăluit foarte anevoie, mai la 
urmă însă, cu toată căldura şi praful care ne înneca, făceam câte 
treizeci și cinci de kilometri pe zi. Întruna din zile batalionul 
meu a făcut un scurt popas la marginea unui sătuleț, lângă o 
groapă amenajată de populaţie pentru a acumula apă din 
topitul zăpezii în timpul primăverii. În acel timp de început de 
Septemvrie, groapa mai avea ceva apă de trecea aproape peste 
genunchi. Aveam totul murdar pe mine. Ca să profit de ia 
Ocazie, mă desbrăcai repede şi înmuiai rufele de schimb, Sao 
spăl. N'apucasem să spăl nicio cămașă, că balta fu mpa s 
Oameni şi animale. În câteva clipe apa devenise neagr: 


319 


ii ga a. Dă 


păcura. Am continuat totuşi operaţia, deoarece mirosul înbâcsit 
de sudoare de pe mine şi rufe era de nesuferit. Totuşi, când 
batalionul şi-a reluat marșul, mă credeam un nou născut în 
rândul de rufe spălate, cu toate că miroseau a nămol. Către 
seară ajungem într'o localitate, unde tot regimentul avea loc 
pentru cartiruire. Simţind că este vorba să rămânem mai multe 
zile, fiecare comandant—dela cel mai mic până la cel mai 
mare —căuta, ca de obicei, să se aranjeze, prin cantonamente, şi 
cu sentimentul. Trupa ar fi vrut la fel, să cadă la case cu femei 
multe, dar neajungând nici pentru superiori, fiecare din oameni 
se mulțumea cu repaosul reconfortant. Numai după o zi de 
şedere, începui să aud lucruri ce cu mintea mea credeam că 
numai într'un oraş se puteau întâmpla. Rusoaica, căsătorită sau 
nu, simplă dela țară cum era, își arăta din plin arta sentimen- 
tului emancipat la educaţia materialismului marxist. Liberată de 
“prejudecăţi” morale, familiale chiar, cu toată îmbrăcămintea 
largă de pe ele şi lungă până la genunchi, mamă și fiică, se luau 
la întrecere care mai de care să intre în asentimentul “afiţirului” 
sau soldaților, la fel cu capurile prin nori. În prima zi, tot satul- 
orășel părea în sărbătoare cu rufele românilor pe garduri 
spălate de Rusoaice. 

În grupa mea. Bolovan își dase apele pe faţă, devenind eroul 
zilei. Rusoaica, care luase rufele dela toată lumea să le spele, a 
venit să le ia şi pe ale mele. Împotrivindu-mă, Bolovan, mai 
îndrăsneț ca ea, mi le-a smuls din mână: «Ce Dumnezeu, don 
Elev! Faceţi-i plăcerea!» La acest “faceţi-i plăcerea” a lui 
Bolovan m'am supus şi apoi am început să urmăresc din ochi 
tot timpul mișcările rusoaicei ce automat devenise “șeful' 
nostru. La porunca ei, toţi săreau aducându-i apă, paie pentru 
foc şi să-l întreţină, lucru poate, că la rugămintea mamelor sau 
soțiilor lor nu l-ar fi făcut cu aşa supunere. Umbla printre noi 
ca o sfârlează, vorbindu-ne și râzând. În loc să se arate timidă 
sau iscoditoare ca la nişte ocupanţi ce eram, era veselă de părea 
că-i căzuse în casă cine ştie ce noroc. Bolovan o urmărise de 
câteva ori în casă, apoi, cu animalul din el stins, obosit se așeză 
pe prispa de lut lângă mine suflând. Își răsuci 0 ţigară cu un 
calm ce de mult nu-l mai văzusem la el. Nu vream să las să se 
înțeleagă că ştiam de ceea ce făcuse și ce căuta şi Pintilie 
dându-i roată femeii. Satisfăcut, şi cu o iubire largă de mi se 


320 


o N Cl II II 


părea că ar vrea să mă îmbrăţișeze, Bolovan înce 
femeii. : Pu Să-i îa parte 
—«Ce vreţi, don Elev! Sărmana! Q 
copila asta de șapte ani. De opt ani de când ţi - Îi Singură cu 
că n'a trăit nici doi cu bărbatul ei. Ei Sunt colho Sătorită, Spune 
a fost chemat mereu cu ordin să lucreze prin io: ŞI bărbatul 
pe la Stalingrad. Vai de viaţa lor! Ea munceste cat din jur și 
colhoz şi toamna primește hrană în natură i Vara pe la 
anului! Ce fel de viață o mai fi și asta nu înțeleg! - SS Testul 
gură şi ea vrea să pei de noi! Nu vedeti ce ss Si UI Sin- 
bătută are pe ea? În două zile vă asigur că ne dă dată ŞI ce Cani 

Mi se făcu greață, când prinsei uitătura strălucită pia i 
Bolovan pe față. Cu Natașa nu-i mersese, dar aici se d y: y 
apele lui. La un moment dat apare agentul com i = 
spunându-mi “că a doua zi dimineața toată lumea să îi 
îmbrăcată, pentru a merge la slujba oficiată de un preot rus îi 
biserica din centrul satului!” După plecarea lui, Bolovan se sculă 
în picioare şi aruncând țigarea din mâini își făcu cruce 
«Doamne, Doamne, don Elev, la biserică? Vreau să mai i 
odată o sujbă că tare mai sunt păcătos!» În timp cât el îşi făcea 
cruce, Rusoaica E uitat la el râzând, apoi îl întrebă mirată: 
«Voi biserică?» Bolovan îi i “da! şi 
FR înlături în pe ET let ee ar 

Ş râsul cu 
hohote. La râsul ei, Bolovan făcu ochii mari, apoi îi trase o 
înjurătură printre dinţi: «Sfântu' mă-tii de nelegiuită!» Eu 
începui să râd prostește la el şi apoi îl înfruntai: «Bine mă, 
Bolovane! Tu eşti mai de treabă? Și ăștia toţi, care-i vezi că 
umblă cu limbile scoase după Rusoaice ca şi câinii? Or fi ele 
nelegiuite, dar cine face nelegiuirea mai mare, nu noi?» 
Bolovan puse capul în pământ şi apoi roşu până la vârful 
urechilor, şopti printre dinţi, îndepărtându-se de mine: «Aveţi 
dreptate, don Elev!» 

A doua zi, compania noastră fu cea mai din urmă care ajunse 
la biserică. Subunităţile de pe afară dau să înţeleagă că locașul 
era plin de lume. De departe, oamenii cu capetele goale sub 
soarele arzător, prin mișcările lor păreau că învie din morți 
acele ziduri ruinate de vremi şi regim sovietic. Cupola spartă în 
toate părțile, abia mai ţinea în vârful ei o urmă de cruce plecată 
într'o parte aproape la orizontală. 


vedeţi? 


321 


Compania ajunsă pe locul de adunare, căpitanul Pretorian a 
arătat ofițerilor locul unde fiecare să-şi pună plotonul, el 
intrând singur în biserică. Scurt timp după aceasta, ofițerii s'au 
luat după el, urmaţi apoi în de aproape de toţi subofițerii. Mai 
târziu m'am desprins şi eu de plotonul meu, mânat de 
curiozitate, să văd ce este înăuntru. Dela intrarea pe ușă, 
încăperea, la umbră se arăta şi mai urâtă ca pe dinafară. Pe 
pereţi se cunoșteau locurile sfinților, dar din aceștia nu se mai 
vedea nici urmă. Prin înghesuiala de ofițeri și subofiţeri, eu 
căutam să-mi fac loc către înainte, simțeam gropile de pe podea 
în care călcam cu picioarele, dar la acestea n'aveam timp să mă 
uit; eram mereu cu ochii în dreapta şi stânga, unde în stâlpii de 
lemn de prin pereţi vedeam belciuge şi cuie bătute pentru 
legatul animalelor. Biserica de pe timpul țariştilor fusese trans- 
formată de sovietici în grajd. Partea cea mai curată era altarul 
atunci improvizat, care în sărăcia lui avea aşternut pe jos câteva 
foi țesute din cârpe. Cu toate că satul era așa de mare, la slujbă 
nu erau decât patru rusoaice bătrâne, îmbrăcate în negru până 
la pământ și învelite cu caşmire de li se vedeau numai nasurile. 
Două din ele stau la strana din dreapta şi dau răspuns 
preotului. Acesta, bătrân și el, de abia îl mai ţineau picioarele. 
Odăjdiile îi erau vechi şi tocite de timp. Când apărea în fața 
altarului cu crucea neagră simplă de lemn în mână, părea un 
sfânt care atunci îşi făcea apariția din grotă. «Gospodin 
pomilui, Gospodin pomilui!» Cu glasurile lor puternice şi 
plângătoare, Rusoaicele ne trimeteau pe fiecare din noi în fața 
altarelor noastre din ţară, unde cu sufletele ne apropiam 
pentrtu câteva clipe de Dumnezeu. Vocile lor și a preotului 
bătrân tronau peste noi, învăluindu-ne cu căldură şi nădejde, 
noi, singura nădejde a lor pentru a-i scăpa de pacostea 
materialismului ce le batjocorise altarele. La un moment dat, îl 
văzui pe preot că vorbeşte ceva maiorului prin translator și 
acesta bucuros dădu aprobativ din cap. Ofițerii din faţă făcură 
pe loc o echipă de cântăreţi. După răspunsul rusoaicelor, aveam 
şi noi acum răspunsurile slujbei pe româneşte. Translatorul, un 
Basarabean care toată viața lui se dusese la biserică numai pe la 
zile mari ca la înghesuială să ştepelească portmoneie cu bani, 
necunoscând termenii bisericești, începu să o încurce cu 
tradusul. Ofițerii din cor, ca să nu se facă de rușine nu mai 


322 


= 


ţineau seama de el și-i dau înainte 
și Amin. ' Noi, cei din față, maiorul, 
dar preotul care pricepuse cum st 
înțelegător, după care apoi ai noştri 


Numai cu 


Oa 
ne făcuse crăm 
au lucrurile 
n'au mai riza 


323 


CÂTEVA VICTORII CU UN SFÂRȘIT TRAGIC 
ai 


Cotul Donului, Septemvrie 1942 


(lu două ore mai înainte de căderea serii, în cadrul bata- 
lionului, plecam să ocupăm poziţie pe malul Donului. Sub- 
unităţile se înşiraseră pe o vale îngustă făcută de apele ploilor și 
topitul zăpezii, pe un drum care șerpuia când pe o parte când 
pe alta a colinelor scurte. Trenurile de luptă mergeau anevoios, 
iar noi toți fuseserăm nevoiți să împingem sau să proptim carele 
spre a nu se răsturna în făgașul adânc de câțiva metri. În fața 
noastră, în dreapta, în stânga, cât cuprindeam cu ochii, nu se 
vedeau decât dealuri dulci întinse pe zeci de kilometri. Valea 
noastră şerpuia în toate părţile dar nu se abătea dela direcție. 
Ici, colo, câte un pâlc de copaci îngrămădiţi sub o creastă, ca de 
adăpost de vântul aspru al iernii. În urmă, la o distanţă de circa 
treizeci de kilometri, cu câteva zile mai înainte lăsasem orăşelul 
Dumitrovka. De acolo și până aici, văzuserăm numai un grup de 
case clădite din chirpici sub un bot de deal, populate de câteva 
femei bătrâne și câţiva copii. Ca peste tot, tineretul şi cei apți 
pentru muncă, fuseseră împinși de sovietici în spatele frontului. 
Pe dealuri nu se vedeau așezăminte omeneşti. Pământul de 
culoare neagră-vânătă își arăta bogăţia solului prin ierburi 
sălbatece crescute viguros. Moțul curcanului părea arbust, 
făcând tufișuri dese peste tot cuprinsul. Ciulinii, rotunzi și mari 
cât un butoiu, complectau această pădure de ierburi. Totul era 
uscat. Un băț de chibrit aprins aruncat jos, şi în câteva clipe s'ar 
fi întins o mare de flăcări. 

În amurg, trecusem pe partea stângă a văii, mărșăluind pe 
panta care aici era aproape de neobservat. Odată cu întunericul 
am dat în orășelul Raspopinskaja. Casele, numai cu un etaj, se 
puteau vedea încă bine. i partea stângă erau mai spaţioase, 


324 


construite din lemn şi învelite cu paie d 
crau drepte. și largi, ceea ce da să i 
orășelului nu dăinuia de mult, Nicio fiinta mi sg 
R, În partea dreaptă a orășelului, casele ua = 
clădite din chirpici. Aici se găsea ceva po ae gti 

este tot, numai femei în vârstă și copii l ear ma 
întortochiate, Nemţii aveau posturile de co pruni 
depozitele de muniții. ip: i 

partea dreaptă a străzilor, iar 


Subunităţile s'au oprit pe 
ofiţerii au fost chemaţi la ordine. După puţin tim fi 

A 3 p liecare s'a 

ce-l comanda, însoțit de ofiterul 


întors înapoi să ia plotonul 
ncamţ ce servea de călăuză pe poziţie. În timp ce Sub că 
enen- 
nțuzească 


tul Vasile căuta să se înțeleagă cu călăuza lui într'o fi 
stricată, eu mă îngrijeam ca toată lumea să vălul î 
obiectele sunătoare. Cu această operație am mers Fi clipa 
înfășurarea copitelor cailor. Când ne-am pus din nou e fa 
auzea numai fâșâitul roților tunurilor. Ranitele le sase i 
trenul de luptă al companiei oprind cu noi numai ata sa 
foile de cort, armamentul și muniţia. În acea seară ia aderă i 
câteva ore mai înainte, urmând ca de a doua zi să primim ii 
caldă dimineaţa înainte de a se lumina și seara după căderea 
întunerecului. După câteva zigzaguri spre stânga am ajuns cu 
plotonul în fața ultimei case de partea cealaltă a orășelului. Aici 
conductorii au deshămat caii şi S'au întors cu ei la trenul de 
luptă al companiei. Tunurile le-am împins cu mâinile pe 
poziţie, direct în amplasamentele părăsite de Nemţi cu câteva 
minute mai înainte. Sublocotenentul Vasile a rămas la tunul 
No. 1 cu misiunea să bată pe o vale ce da drept în lunca 
Donului, iar eu la o sută de metri mai înainte şi către dreapta la 
tunul No. 2, întrun amplasament unde țeava piesei trecea pe 
deasupra tranşeelor pușcașilor din linia întâia. Tranşeele erau 
săpate chiar pe creasta malului luncii, abrupt și înalt de 6-7 
metri, de nu se putea urca sau scobort nici cu piciorul. 

Aici, în atacurile lor, sovieticii erau obligaţi să se infiltreze 
numai pe văi. Spre norocul lor şi nefericirea noastră, acestea 
erau aşa de dese că pe unele locuri distanța între ele nu era 
decât de 50-70 de metri. : 

Nemţii lucraseră la tranşee și făcuseră bordeie de iarnă, 
Căptușindu-le cu scânduri smulse de prin casele devastate pi 

325 


bombe. La plecare, ofițerul neamţ, spusese sublocotenentului 
Vasile, că nu este nevoie ca toți oamenii să stea pe poziţii. Ei, 
Nemţii lăsau noaptea pe tranșee numai câte un om de grupă 
care da alarma când simţea vreo mişcare la inamic. 

Schimbarea se făcuse în linişte, dar ai noştri, necunoscând 
poziţia, ședeau numai ochi şi urechi pe linie, cu toate că nu se 
simţea nicio mișcare pe front. Rar de tot, în alte sectoare, 
răbufnea câte o lovitură de tun îndepărtată. Înfipt în acel 
necunoscut, exploziile de pe luncă cu ecourile lungi, îmi 
scuturau ființa deja încercată în prima campanie. Urletul lor mă 
ținea treaz. Din acel moment intrasem din nou în dansul mortii. 
Și ca mine erau toți oamenii de pe linie ce în necazul ordinelor 
stricte începuseră să tragă focuri de arme în noapte. Instinctul 
de conservare din toţi vroia s'o ia înaintea morţii ce o simțeau 
că se apropie de ei. 

În acest sector, lupte serioase nu se mai daseră de pe la 
sfârşitul lui Iulie. Italienii trecuseră chiar Donul, dar fuseseră 
daţi înapoi iarăși de sovietici. Venindu-le în ajutor, Nemţii au 
ocupat din nou Raspopinskaja și găsiseră cu cale să fixeze 
poziţiile defensive de iarnă pe creasta luncii. 

A doua zi, soarele a strălucit de dimineața până seara. O 
negură deasă în zori numai dar repede a fost alungată de pe 
pământ. Până către douăsprezece am cercetat terenul din faţă. 
La o sută de metri în luncă porneau stufișurile mai înalte ca 
omul, până la apa Donului ascunsă sub un brâu de copaci la o 
depărtare de doi, doi kilometri şi jumătate. Către stânga, lunca 
se întindea pe o adâncime și mai mare, dar către dreapta se 
îngusta la distanță de doi kilometri, fluviul spălând aici poalele 
unei cote de deal abrupt. În stufişurile din faţă, se adăposteau 
sovieticii, dar noi nu prinsesem nicio mișcare dela ei. În dreapta 
mea șanțurile noastre se proiectau chiar pe creasta malului, 
după care, la câteva sute de metri se pierdeau, lăsând o vale 
largă până la cota sus-numită. Aceasta era valea pe care 
venisem cu O seară mai înainte, dar care la ieşirea din orășel se 
lărgea pe mai bine de un kilometru. În stânga mea însă creasta 
dealului se prelungea până la pierderea din vedere, unde în 
fund de tot, pe zi frumoasă se vedea orașul Serafimovici. În faţă 
aveam lunca, iar în spate orășelul pustiu. În căsuţa de lângă tun 
aşezată chiar pe panta văii ce o păzea tunul No 1, adăpostisem 


326 


ri De caca ai caz 2202 ai 


muniţia și de aici spre dreapta, cu marginea cu: 
prelungea un grajd de colhoz până înec Pe transee 
alt 


mică. Ca să mă desțepenesc de anchilozares vale Ceva „se 
tr 


trasem în grajd și prin spărturile pereților q 
lacomie la fâșia de legume din luncă ce se EAI 
ul malului abrupt. Pătlăgelele mari si e) i 
din pământ. Sătui de mâncarea dela Căzăn 2 
și toţi aşteptam cu nerăbdare căderea digi dC Ochiul 
“vizităm. Înainte de sfinţitul soarelui însă când aie 1 Ca să Je 
bine, aud în dreapta mea strigăte de sure a, Simteam maj 
Sovieticii prinseseră de veste că în noaptea E ai pâmânt. 
poziţii trupe noi și, meșteri in a exploata pion ee fu pe 
au dat prin surprindere un atac pe valea largă ce „i oleg 
orăşel. Au plecat în masă la atac în cea mai mare ini is 2 
tragă un foc de armă. Când strigau iuri” erau deja il Iată să 
noastre. Eu nu i-am văzut, dar după spusele altora aptă 
din pământ câteva companii în valuri Și numai în pi € 
se agățaseră de case. Luaţi repede, ai nostri Drop aa 
desimea caselor, au scăpat dela un măcel sigur, dar au făcut : 
fugă ruşinoasă. Pe grupuri, fără nicio legătură între Sa î 
început apoi lupta printre case. În vacarmul de focuri iaca 
sovieticilor dominau, adâncindu-se din ce în ce mai mult în 
oraș. Rupţi de dreapta batalionului împinsă mereu în urmă 
stam încremeniți în tranșee. Către miezul nopții, pușcașii care 
erau cu noi primiseră ordin să ne părăsească pentru a întări 
frontul în fața posturilor de comandă şi a depozitelor de 
muniții. 

— «Noi ce facem, domnule Sublocotenent?» îl întreb eu pe 
sublocotenentul Vasile, care îşi pierduse capul. 

Sublocotenentul Vasile scotea înjurături ce nu le auzisem 
până atunci ieşind din gura lui. «Înţeleg, mă, să mor, că doar de 
asta am plecat la războiu,» începu el să-şi descarce mânia, «dar 
asta nu înseamnă să ne dea legaţi gata! O să punem baionetele 
la țeava tunurilor ca să apărăm poziţiile pușcașilor?» 

Dar ordinul era ordin, şi trebuia executat: “Sublocotenentul 
Vasile va lăsa strictul necesar la oameni la tunuri și cu restul va 
trece în șanțuri! 

Sublocotenentul Vasile trecu cu trei oameni în şanţ la gură 
Văii în partea stângă a căsuţei, și eu, cu trei oameni dela tunul 

327 


di N$celor, in. 

1€le, priveam cu 
ndea Sub tot lun- 
» Ceapa ce Sla afară 


II 


No. 2 scoborti în văicica din dreapta unde se termina aripa graj- 
dului, lăsând pe unul din oameni ceva mai sus în şanţ pe 
creastă. 

Afară de sublocotenent care avea pistol automat, restul de 
oameni aveam numai arme. Ascultam la clocotul armelor 
automate din oraş şi tremuram din tot corpul ca şi cuprins de 
friguri mari. Câteodată, când Pintilie şi Ciobanu mă întrebau 
câte ceva, de rușine, întâi îmi strângeam dinţii în gură ca să nu 
clănțăie şi apoi le răspundeam. Din când în când, fugeam pe 
şanţ în sus, trecând pe lângă Dănilă, ducându-mă la sub- 
locotenent ca să văd ce mai spune, dar și el, când scotea vorbele 
din gură, le da drumul pe jumătate. Pe la orele trei, în orășel 
începură a trage şi tunurile A.T. ale plotonului în rezervă. După 
cartuşele trasoare, se vedea că sovieticii căzuseră în spatele 
orășelului și, în înaintarea lor, încercuiseră complect batalionul 
doi după cotă. Către ziuă, întunericul din fața noastră devenise 
şi mai de nepătruns la căderea negurii groase. Pe Pintilie, care 
era în josul meu numai la trei metri, abia îl zăream, iar pe 
Ciobanu, ceva mai la vale, părea scufundat în fundul 
pământului. În acest timp aud în fața mea un pocnet de pistol şi 
apoi văd ridicându-se în aer o rachetă roşie spintecând greu 
întunericul ce ne acoperea pe toți. După acest semnal, se porni 
o larmă de pistoale după care apoi automat, am intrat în jocul 
inegal al morţii. 

— «Sunt rănit, don Elev!» strigă fruntașul Ciobanu, venind 
spre mine ţipând. 

Prin întunerec îi văzui palma dreaptă neagră de sânge. Strigai 
la el să se retragă şi apoi la Pintilie: 

— «Trage Pintilie! Ce, ai înghețat?» 

—«U... n... un... unde, don Elev?» 

Covârşit de larma din faţă, Pintilie, numai cu pușca cu foc, își 
da seama că prezenţa lui acolo nu-și avea niciun rost. Dacă n'aş 
fi fost lângă el, ar fi şterpelit-o dela începutul atacului. Înce- 
purăm să tragem amândoi în besnă. Din ochi prinsei şi ful- 
gerăturile armei lui Dănilă. “Poc, poc, poc! Sovieticii trimeteau 
spre noi valuri de proiectile de făceau să cânte văzduhul, iar 
noi, numai ici colo, câte un glonte rătăcit. De pe creastă, Nol 
trăgeam înfipt, pe când ei, cu poziţia noastră în pantă, către 


luncă, ne luau ca din farfurie. 


328 


OO 


_ «Rămâi şi trage aici, Pintilie! Viu num 

_a«Tra... aa... 38, don Elev!» 

O luai la fugă pe şanţ în sus. Trecui pe lângă Dan; 
aiungând la tun, strig la Nicolau să tragă prin RA 
direcţiile cartuşe trasoare,. , 

_«Da' astea sunt “numai de ruptură, don elev! Explosive 

nu 


aldecâţ îndărău 


d şi apoi 
in toate 


avem! .:-> 
_ «Trage mă cu de ruptură.» 


_«Daţi-vă la o parte din faţa țevei, don Elev!» 

Bubuiturile tunului dominau vacarmul sovieticilor. v, 
la lumina scurtă a proiectilelor ce spintecau valea. tan 
monștri, cum grupele de sovietici se culcau la Pământ ca ma 
“ă Și cu 

_«Că mulţi mai sunt, don Elev!» îl auzii pe Pintilie, când 
ajunsei la el. «Îi vedeţi? Uite-i don Elev! Uite-i cum se culcă 
când trece cartuşul pe lângă ei, mamă, mamăăăă! Că multi mai 
sunt... I» 

“Poc, poc, bum, bum.' Tunul sublocotenentului Vasile trăgea 
şi el acum. Sovieticii, crezând că au intervenit cine ştie ce fel de 
arme noi, înaintau pe salturi om cu om. 

— «Trage Pintilie!» 

— «Trag, don Elev!» 

Trăgeam amândoi la întâmplare. Ţeava mă frigea la mână de 
repeziciunea focurilor plecate. Așteptam să ne apară sovieticii 
în faţă, ca să întoarcem paturile, dar această eventualitate 
plăcută nu mai venea. Începând a se lumina, ridic ochii pe 
panta cealaltă a văii şi văd o grupă de sovietici prin flanc 
înaintând cercetător spre case în spatele nostru. Strig lui Pin- 
tilie și începem a trage asupra lor. Rezultatul a fost că sovieticii 
au dispărut repede după un gard de nuiele. Rămânând ţintă 
deschisă în fața lor îl lovesc pe Pintilie şi îi strig să mă urmeze, 
eu începând a urca în fugă pe tranșee la deal. Dănilă, care era 
în Șanț, lângă tun, dispăruse. Abia acum mi-am dat seama că 
tunurile încetaseră de mult să mai tragă. Ajungând în dreptul 
grajdului, ies afară din șanț şi sar pe o fereastră înlăuntru şi 
apoi dau din nou afară pe uşă, în partea cealaltă unde se găsea 
tunul. Oamenii toți dispăruţi şi nici urmă de tun. Numai cutii 
pe ii răsturnate pe jos în neregulă. De abia acum văzui că 
: ie nu se mai ţinea de mine. Strig la el de câteva ori, dar 


329 


artea cealaltă a văii, apărată da 

SC asile, sovieticii înaintau pe grupe în picioare 

Jocotenen e înțeleagă că alții în formaţie de luptă câuge 

da să S 4 Am început să fug înapoi, în retragere, u 

n za ă dau peste tun în mijlocul străzii, Singur e 
) Fi i A 

es în tată Spre Cer. Fără să ştiu ce fac, rămăsei câteva 

eavă ga jui. Unde-i sublocotenentul Vasile cu Oamenii 

: a tunul 


Sub. 


entul Nicolau cu ceilalți oameni dej 


19 Simţii grenada ofensivă —uitasem de ea -—în buzunar, 
arăsit? Salt scos-o şi i-am tras cuiul de Siguranta 
drept al Ei palma dreaptă, strânsă pe sifon şi cu pusca îi 
zi am început â fugi din nou pe stradă în sus, "Când 

rcerea dela tun, am crezut că mă despart pe veci 
de ce aveam mai drag pe ST aaa a minute ajung toc. 
partea cealaltă a orășelu ui într'o încrucișare de străzi ce 
t un loc viran, de rărimea caselor. Pe partea 
dreaptă, o grupă de oameni e SA în retragere, Din 
fugă mă îndreptai spre €1 ca gându IN SIarŞIte it găsesc pe ai 
mei. Apropiat însă la cincisprezece, douăzeci de metri de ei, mi 
Şau înmuiat picioarele ca încinse cu niște funii elastice ce mi le 
strângeau din ce în ce. Mantalele de pe ei erau lungi și de 
culoare gri. Ruși! Instinctiv, am dat ca să arunc grenada, dar şi 
mâna mi se înmuiase ca O cârpă, de oboseala fugii. În această 
neputinţă a mea, din fugă cum eram, O cotii la stânga. Ajuns la 
înăltimea lor, îi văd că îndreaptă cu toţii armele spre mine și 
încep să tragă. Pistol cu încărcator de 73 de cartușe, puşcă 
mitralieră, puști, toate scuipau foc. Cartuşele  trasoare îmi 
scânteiau ochii. Pe la picioare, în dâmbul de pământ din stânga 
mea, țărâna sărea în toate părţile. Fugeam numai cu jumătate 
de fugă. Așteptam să cad, dar nici prin manta nu mă simţeam 
atins. Pâriturile se opriseră, și auzeam cum căutau să încarce 
armele din nou. În aceste secunde însă, am fost și eu după un 
colț de casă. 

Minunile pentru necredincioşi sau neîncercaţi S 
sufletești, dar pentru mine acel moment nici întrun Caz n'a 195! 
0 întâmplare excepţională. Adăpostul momentan din spatele 
casei îmi aduse în ochi icoana protectoare a Maicii Donau fii 
aşa după cum o descrisese Vasilica în vedenia ei de pe dal 
Călmățuiului. Sub pavăza acestei imagini, mă simţii ocrotit, $ 


mâna Stân 
am făcut întoarce 


mai în par 
xrea mai mul 


unt desaxări 


330 


OCE 


-—_—_ 


0ÂĂ moarte ce mă stăpânise câteva secunde 
e, -mase pe loc în dorința de încleştare, Di 
an5 i cifnute mai înainte, era îngreuiat de î 
câteva 1 oase, devenisem un fulg. O forță mis 
pe alte lumi. Trecut după casă am dat în Câmpul plin 
qe balarii. Din fugă vedeam cum în faţa mea, la cincizeci de 
iri dreapta și stânga se intindea O linie de moturi de 
eat, ce se balansau, se ridicau şi se dau la fund. Erau ai 
a De cu seară batalionul ceruse întăriri Şi regimentul 10 
IO) en trimise compania de Cercetare în sprijin. Ajuns pe 
linia I0r, aud 0 voce că-mi strigă 'să mă culc” N'am luat-o în 
“camă şi am început a fugi către stânga, strigând după ofiteri. În 
sfârșit găsesc unul 
2 «Cine v'a așezat aici, domnule Sublocotenent?» 
_ „Ordin dela regiment!» îmi răspunse el scurt. 
_«Vă toacă ca pe varză, domnule Sublocotenent! Rusii în 
case şi Domnia Voastră în câmp liber? Păcat de oamenii Ştia! 


mai înainte, se 
n omul Care, cu 
mbrăcămintea de 
terioasă părea că 


În câteva minute începe măcelul ... !» 
_ «Eu am ordin ... iniţiativă din a mea răspundere nu iau! 
Nu sunt numai €u în situaţia asta... 


Sublocotenentul şedea culcat și aștepta ordine prin curierii 
care fugeau dela ploton la companie, dela companie la batalion, 
dela batalion la regiment şi vice-versa. 

Aruncând ochii printre casele de unde venisem zării câtiva 
Ruși ce se tupilaseră după garduri. Fără să vreau începui a fugi 
din nou pe linie, strigând la oameni: «Mă camarazi, măăăă! 
Murim nevinovați pe poziţia asta, măăăăă! Ori ne retragem mai 
înapoi, ori ne agățăm de casele din față! Altfel... ne-am dus 
pe copcă... 1» 

—«Aşa-i, don Elev!» îl auzii strigând pe caporalul Cernea, cu 
care mă cunoșteam dela regiment din Focşani. «Ne agățăm de 
case sau ne retragem!» 

Caporalul se sculase în picioare tremurând din tot corpul. 
Zărise şi el Ruşii printre case și îşi pierduse cumpătul. Eu 
at la oamenii mei, la sublocotenent, la tunul părăsit în 

- în această avalanșă de gânduri mă pomenii strigând: «La 
case, măăăă, la case!» 
p a măăăă, la case!» începu să strige și caporalul Cer- 

: gător, încărcator, hait!» 


331 


orul şi ceilalți se sculară în 


La “Hait al lui Cernea, trăgăt 
pură a fugi după noi. După grupa lui Cernea din 
ltele din dreapta și stânga și, în această formă 


de con, am ajuns la prima casă. Din poziţia în genunchi, am 
aruncat grenada pe fereastră, Cernea rămânând în spatele meu, 
la colț, cu degetul pe tragaci. Trei, patru secunde după 
bubuitura grenadei, îmi apar în față șase Ruşi cu mâinile în sus. 
Zăpăciţi de explozia grenadei, fiecare din ei crezându-se pier- 
duți, aruncase armele şi venea să se predea. Unul dintre ei, mai 
mult copil decât bărbat, râdea la mine. Ceilalţi mai în vârstă, 
bărboşi — neraşi — păreau că au moartea în față. Mă ridicai și eu 
în sus, râzând la ei, controlând la repezeală pe cei mai bătrâni, 
pe cel tânăr scuturându-l puțin de barbă. 

Atât a trebuit să vadă ai noştri din urmă. Ca electrificaţi, s'au 
înşirat după noi şi în strigăte de “Ura” începură să tragă focuri 
de armă, spre a învinge teama ce le stăpânea fiinţele. Veneau 
după noi, că bălăriile uscate de sub picioarele lor credeam că-s 
cuprinse de cine știe ce mare de flăcări. “Uralele” lor se transfor- 
maseră în urlet. Trecuseră peste teamă și deveniseră nebuni. Nu 
mai ştiau altceva decât să fugă şi să tragă în cei ce le stau în 
cale. Toate goarnele din lume, dacă ar fi sunat încetarea 
atacului, n'ar fi putut să-i oprească. Expresiile fețelor lor—pe a 
mea n'o vedeam —erau cuprinse ca de ceva neobișnuit, păreau 
morţi sburând. În larma de urale și pârăituri, Ruşii din față 
surprinși, în nehotărîrea lor, văzând pe cei din față că s'au 
predat, aruncau armele și veneau cu mâinile în sus, legănându- 
se în mantalele lor lungi şi elegante. “Înainte! Înainte! soldatul 
român începuse lupta fără comandă, luând-o înaintea morţii cu 
instinctul de conservare. “Înainte, PIITITIIT, pOC, prrrrrrr! Pe ici, 
pe colo, cartușele trasoare în mănunchiuri intrate adânc printre 
case, semănau panică în rândurile rușilor neîncălziți în bătaie. 
Cădeau secerați de plumbi şi se predau cu duiumul. 

În câteva minute ajunsei din nou pe poziția părăsită, însă 
ceva mai la dreapta. Sub creastă, în dreptul amplasamentului 
tunului meu, o furnicărie de Ruși. Toţi cei ce scăpaseră din 
mâinile noastre fuseseră opriţi aici de ai lor ce veneau din 
luncă. Stau, mulțime, adunată la un loc și nu ştiau ce să facă. 
Scoborai ca la doi metri de pe creastă, pentrucă aici panta era 
dulce și îndrept spre ei pușca mitralieră pe care o luasem dela 


picioare şi înce 
vârf, s'au ridicat a 


332 


începutul contra-atacului din urma 
mi se păruse că nu trăgea cum trebu 
— «Niet!» îmi răspunde unul din 
spre norocul meu, chiar dela pici 
mal. Abia apucai să mă arunc în Z Fra pornea O ruptură în 
derie de plumbi în mal, Chiar lângă coas ȘI Pomenii cu p IZA 
repede pușca mitralieră spre ei şi apăsai za dreaptă, Îndrepta; 
cădeau scoțând ţipete de “vai, parte fata pe 
cu mâinile în sus, puţini de tot o luară E ; Să vin 
din luncă. Pe aceştia însă nu i-am at căt 
prizonierii fură luaţi de alţii în primire să : idi 
prin tranșee către poziţia avută cu câteva că, | 
înainte. Trecui văicica unde fusese rănit Cioban e Minute mai 
ridicai în sus până dincolo de amplasamentul sii şi de aici mă 
meu. Ceva mai la stânga, găsii O poziţie de unde n fusese tunul 
valea și începui a trage în toți rușii care pita: aha toată 
retragă. După ce curățai câmpul din fată, căutai E im se 
dreapta după încărcătorul lui Cernea Eisrda A ochii spre 
lângă mine, aprovizionându-mă. În luncă, la Si sal timpul 
metri, prin ultimele mototoale de ceată bătute d sute de 
soarelui, Ruşii, care întraseră de cu seară în orăsel aia 
înapoi păreau nişte stafii dansând. O asemenea Tatal E 
în cele mai bune filme montate, nu văzusem. Pusei e Ade 
cinci sute şi prin trageri în adâncime și secerare, vedeam e 
'stafiile' îngenunchiau căzând la pământ. În acest timp sir 6 
pârâitură puternică de pistol în stânga mea. Fără să judec ce 
trebue să fac, instinctul mă trase automat ca tras de o mână 
nevăzută. Încărcătorul se pitulase în şanţ, după zigzagul din 
dreapta, și cu stam acum gata să văd ce putea să apară. Ţeava 
puștei mitraliere îndreptată spre zigzagul din stânga jumătate 
de privire pe deasupra șanțului să văd dacă apare vreo bonetă 
sovietică, iar cu cealaltă jumătate jos în șanț, la colț, așteptând 
țeava unui pistol rusesc. După câteva secunde de așeptare 
începură a sosi și ai noștri din spate. Câţiva din ei săriră în 
stânga mea şi neauzind nimic, din nou mă îndreptai spre dreap- 
ta şi începui a trage în luncă, unde acum sovieticii se răriseră cu 
totul. Ai noştri se găseau din nou pe poziții așa cum le 
ocupaseră cu o zi şi două nopți mai înainte. Respinşi peste tot, 


Ruşii începură să arunce asupra poziţiilor noastre potop de 
333 


trăgătorului lui Cern 
ca ce 


C şi Strigai 
.. Spre ei 3 
CI, luându-ma la sacul 


d spre mine 
TC Stufărisul 
Caţi pe mal, 
uât-o la fugă 


CI. Parte din ej - 


urul meu exploziile se întețeau din ce 


în ce. O bucată de timp am tras fără a mă sinchisi de ele, dar 
mai pe urmă, la fâşâitul des prin aer, mă plecam în șanț şi după 
ce explodau, mă ridicam din nou. Țintele din faţă erau foarte 
rari, dar vânătoarea după ele nu încetase; trăgeau foc cu foc în 
cele ce apăreau şi dispăreau în tufișuri. pe toată linia noastră 
acum împuşcăturile se țineau lanţ, dela mine către stânga până 
sus pe cotă unde batalionul 2 fusese izolat (9) noapte întreagă. 
Dela un timp, pe poziţia mea nu mai eră chip să scoţi capul din 
transee —obuzele rușilor cădeau cu nemiluita. Plecat cu pieptul 
pe parapet ca să schimb încărcătorul gol, în mijlocul unui 
sgomot asurzitor, mă crezui aruncat în înălțimea cerului cu 
pușcă mitralieră cu tot. Izbitura în piept nu ştiu cât m'o fi săltat 
în sus. Fără să simt cea mai mică durere însă, mă prăbușii în 
fundul șanțului. După două ore, când mă trezii, mă pomenii în 
braţele sergentului Nicolau. După ce tușii și scuipai pământ de 
câteva ori, reuşii să-i vorbesc: 

— «Sunteţi toţi aici, Nicolaule?» 

— «Aproape toţi, don Elev... !» 

— «Cine lipsesc?» 

— «Ciobanu care-i rănit şi Pintilie! Ce s'o fi întâmpat cu Pin- 
tilie?> 
— «L-aţi căutat prin spatele grajdului? Când ne-am retras, el 
în loc să mă urmeze pe fereastră a luat-o pe după colţ!» 

—«Pe după colţ? Atunci îi prizonier! În coasta grajdului 
după colţ, era o grupă întreagă de sovietici. În stânga noastră 
înaintau pe grupă. De data asta am părăsit tunul! Ce era să 
facem noi cu puștile? N'aţi văzut? Ei aveau numai arme 
automate!» 

În timp ce căutai să-mi scot picioarede de sub dărâmăturile 
șanțului, prinsei din ochi că Nicolau își mușca buzele a 
neliniște. 

— «Ce ai, mă?» îl întrebai eu din nou. «Ai de spus ceva?» 

— «Domnul sublocotenent Vasile îi mort, don Elev! La 
capătul șanțului lângă vale!» 

Nicolau îmi vorbise strângându-și buza de jos între dinţi. 
Prin mine trecu un freamăt și rămăsei câteva clipe cu gura 
căscată la el, apoi cu simțurile începui să-mi controlez corpul 
sdruncinat de parapet și balonat de gaze. Simţii o durere uşoară 


proiectile aruncătoare. În j 


334 


numai în piept, iar pe gât O usturime, 
enunchi, mai tuşii de câteva ori si rid 

patul puștei mitraliere. i 
je (e AsCunzAtOruE de flăcări îi distrus, don Elev! 

Nicolau, înțelegând că vreau să Ştiu de soarta ei 
roiectil de aruncător numai la Câțiva centime Ș 
ați avut noroc! O jumătate de metru mai ful a 
cădea chiar pe Domnia Voastră ... !» = 
După ce văzui ascunzătorul turtit de schi 

vale ca să-mi văd sublocotenentul. La primul zi 

peste un ofițer mongol ce se întindea de moarte inte i [E 
strâmbă. L-am prins de guler și l-ani îndreptat du x e pede 
i-am pus boneta căzută sub cap. Era lovit de un sin i, ap Și 
partea stângă a frunţii, ceva mai în sus de câmp ie dă a 
încărcătorul tot descărcat, căzut şi el alături. Trec Ze, ui 
după celălalt ziezag, îl găsesc pe sublocotenentul i aul 
cu fața în jos, peste pistolul ce-l ţinea încă în mâna ae 
Pieptul îi era ciuruit de gloanțe. Balta de sânge scurs, de iu ai 
îi luase toată roşeaţa obrajilor, lăsându-l galben Ca: Ceara La 
unul din colțul buzelor crispate, numai un firicel de Sân e 
După poziţia în care căzuse, se vedea că murise e pedă 
Îngenunchiai şi spusei “Tatăl Nostru.” Când terminai de spus 
cuvintele, începui să plâng ca un copil, strigându-l pe nume, dar 
el nu-mi mai răspundea. De abia atunci înțelesei că prin moar: 
tea lui el îmi prelungise viața mea — ocupat cu trasul pe luncă în 
dreapta, eu nu-l văzusem că sărise în șanț asupra mongolului ce 
venea asupra mea. Auzisem numai împușcăturile lor, când își 
luaseră linia de ochire unul asupra altuia în acelaș timp. Mon- 
golul apucase să descarce încărcătorul, dar şi soblocotenentul 
Vasile, cu toate că pistolul lui de fabricaţie “Zbroiovka Bruno, 
se înfundă de două ori la fiecare încărcător, nu se lăsase până 
când nu-i trimesese potrivnicului un glonţ, un singur glonț, dar 
bine țintuit. Când am întors ochii spre Mongol, acesta era și el 
mort. M'am dus la €l și, strângând cele trei degete, ca să-i fac şi 
lui cruce, am rămas o clipă cu mâna țeapănă în aer, ca reținut 
de ceva. Strânsei degetele şi mai puternic, şi-i făcui o cruce pe 
frunte, așa cum 0 făcui și lui Vasile. Buni sau răi, rătăciți sau 
drepţi, pentru mine în acea vreme, în toată făptura omenească 
vedeam lucrul lui Dumnezeu. “Binele este semănat pentru â 
335 


După ce mă ridicai în 
icând ochii în Sus, văd 


» îmi spuse 
explozie de 
Creastă .,, 
distanță şi 


je, plecai pitiş spre 


i et cana 


pentru a ține treaz binele, gândii eu când 
tea dușmanului meu de moarte. 

s din nou tunurile pe poziţie şi am 
enentului cu patru soldaţi conduşi 
de Nicolau. La întoarcere, scoborînd în bordei, Nicolau făcu o 
faţă la mine de părea că scoboară în mormânt. Toată lumea din 
ploton era tristă, dar bănuind că lui i se întâmplase altceva, 
căutai să-mi mărturisească ce are pe suflet. 

—«Hăă, don Elev! Îi nenorocire!» începu el a vorbi mai 
târziu. «Domnul căpitan spune că noi am fost niște lași în 
frunte cu Domnia Voastră, fiindcă am părăsit poziţia cu 
tunurile şi am lăsat să ni se omoare sublocotenentul!» 

Nicolau începuse să plângă, dar în mine inima se făcuse de 
ghiaţă. Între timp, căzu în bordei bucătarul, însoţit de un agent 
ce cunoștea poziţia. Toţi aveam o foame de lup, dar mâncarea 
din gamele ni se părea păcură. Bucătarul și agentul începură să 
comenteze faptul zilei, şi pe lângă ei se antrenaseră şi ai noştri 
la vorbă. În timp ce oamenii mânuiau lingurile gânditori, eu 
scosei carnetul și înşirai câteva rânduri căpitanului Pretorian, 
personal. Înainte de a da agentului biletul în mână l-am recitit 
şi apoi l-am făcut sul, închizându-l la capete. Nicolau trase tot 
timpul cu ochiul la mine. Pe fața lui îngrijorată mai la urmă 
remarcai un surâs. Mai mult ca el însă, eu, la sfârșitul scrisorii, 
mă simţii descărcat de tot focul şi umilinţa nemeritată. Târziu, 
aproape către ziuă, mă pomenii cu acelaş agent peste mine 
gâfâind. Cu respiraţia întreruptă, îmi spuse «Să trăiţi, don 
Elev!» şi apoi “că are ordin dela căpitan să mă ducă imediat în 
faţa lui... Căutai să-l liniștesc dar el se ruga plângător de 
mine, “ca să merg cât mai repede, că de nu, îi rău de noi 
amândoi” Mi-am luat o armă şi am plecat. 

Printre case, pe la colțuri de străzi, morţii sovietici şedeau ca 
ciupercile după ploaie caldă. Scăpat de această priveliște tristă 
începui să mă pregătesc sufletește pentru întâlnirea cu căpitanul 
Pretorian. Nu mai vorbisem cu el dela regiment. În ocaziile rari 
când îl întâlneam, îl salutam dar el se făcea că nici nu mă vede. 
Răspunsul meu “impertinent' la judecata soldaţilor în cazarmă 
cu 0 zi mai înainte de a pleca pe front jignise mult orgoliul lui 
de comandant şi aceasta nu vroia să mi-o ierte uşor. De altfel, 
educaţia lui era de așa natură—cu toată lumea se purta brutal. 


îmblânzi răul, iar răul 
apăsai degetele pe frun 

Pe înserate am tră 
transportat corpul sublocot 


336 


Cu el, ca să-i fi fost pe plac, soldat Sau Oria; 
lui, trebuia să-i arăţi supunere din sarii e Erad până 1a aj 
mustra, împingându-și burta înainte m. Tot timpul numaj 
crezându-se un general, în mișcările lui ȘI. vorbind pe zi 
riorilor se mișca sfârlează şi rad nsleaă incete, În fața Supe. 
“am Onoare să vă salut În drum spre Pa vi Cu “am înțeles, 
tancuri sovietice distruse de Nemi, poza E se fOlografia pe 
duri și dându-și alură de “Napoleon. oale za mâinile în şo. 
desgustaseră, iar faţa lui strâmbă îmi prod reala pe mine mă 
mă apropiam acum de postul de comandă Rea Oroare; Cu cât 
se ridica şi în mine regretul că-i regi aniei, pe atât 
Ajungând la bucătării, aici se servea la EA „acea. Scrisoare, 
pe care noi pe linie îl beam rece şi pe aaa ceaiul cald, 
bucătar care mă simpatiza, îmi spuse că la întoar E Aba 
la el, ca să-mi dea nişte carne friptă, “că doar cere să dau pe 
subofițeri TR este pregătită” I-am Spus că “da” aie ofițeri şi 
de el, deoarece aceasta îmi făcea scârbă, când para aa 
morții printre care trecusem. Pe lângă acest fapt i pi & 
ochi, îl aveam pe căpitanul Pretorian pe care A Ag 14 Lac 
se plimba nerăbdător prin casa unde locuia, aste uda în 
acelaşi timp crescu şi în mine dorinta să-l încat ea A 
risc. De bătaie nu-mi mai era frică, chiar dacă m'ar fi i teze 
jos, în scrisoarea de cu seară îmi vărsasem tot focul care- de i 
pe inimă. Toate le-aș fi răbdat dela el, dar, ca un las ce za 
numească “laşi” niște oameni care s'au găsit în fața inamicului 
unul contra zece, aceasta n'o puteam răbda. Ajuns la ușa lui 
ciocănesc şi pun mâna pe clanță deschizându-o. Îl auzii că-și 
drege vocea, dar eu pusei pasul în odaie încă înainte de a-mi 
spune “intră. Surprins de îndrăsneala mea, el sare în sus cu re- 
volverul îndreptat spre mine: 

— «Ce, domnule Subofiţer? Te crezi în civilie? Uiţi unde te 
găseşti?» | 

Auzind că mă ia cu “domnule, înțelesei că el nu mă ine de 
un “târâie brâu” Am vrut să-l salut, dar el mi-o luă înainte, 
punându-mi revolverul în piept. Am rămas în poziţia de drepți, 
uitându-mă fix în ochii lui tulburi, care din ce în ce se apropiau 
de ai mei. 

— «Insulți superiorii pe front? Te împuşc ca 
arunc afară printre celelalte stârvuri! Ai înțeles, 


pe un câine şi te 
Subofiţer?» 


337 


Uitătura lui şi cuvintele îmi făcură negru înaintea ochilor. Aş 
fi vrut să mă prăbușesc mai bine decât să-i stau în față neputin- 
cios. Începui să tremur. Plec corpul înainte, presând pe ţeava 
revolverului lui şi strig la el ca scos din minți: 

— «Mergeţi în linia întâia şi împuşcaţi Ruși, domnule 
Căpitan, nu Român ca mine! Asta-i crimă de laș! Domnia 
Voastră aveţi o conștiință?» 

La strigătul meu, începuse să tremure, că simțeam mișcându- 
se revolverul în piept. Devenise alb ca varul. În el părea că duce 
o luptă surdă în care de mult timp era angajat. Ar fi dus-o 
înainte muţeşte, dar scrisoarea mea din noaptea aceea făcuse să 
izbucnească în el toată acea vâltoare. Mâna cu revolverul îi căzu 
greu în jos şi apoi începu a face pași repezi prin odaie. Se opri 
dincolo de masă şi mă certa mai departe: 

— «Îţi dai seama că ai ofensat ofițerimea română? Că ăsta-i 
caz de consiliu de războiu? Ce, dumneata ai ocupat poziţia, 
dumneata și cu caporalul de care-mi scrii?» 

Văzând că coboară de pe panta mâniei, găsii cu cale să nu-i 


mai răspund nimic. 
— «Asta-i obrăznicie curată!» continuă el. «Insultă la adresa 


superiorilor în timp de războiu!» 

Se aşeză pe scaun şi cu mâinile tremurânde căuta după un 
dosar. Ajuns la el îl apucă în mână şi de printre hârtii scoase 
scrisoarea cu buclucul. O făcu în două, în patru, în opt și apoi 
începu să o rupă. Cu fiecare bucată căzută pe jos se ușura şi 
inima mea; scrisoarea nu putea fi păstrată, pentru a servi ca act 
de acuzare. Dacă i-ar fi dat curs, s'ar fi făcut de rușine pe el şi 
pe toţi ofițerii până la comandantul regimentului; în faţa unui 
eventual proces s'ar fi dat pe faţă tot adevărul acțiunii din acea 
zi, iar decoraţiile pe care şi le disputau ei “Mihai Viteazul, 
“Coroana României, etc., nu le-ar mai fi căpătat. 

— «Regreţi porcăria asta pe care ai scris-o aici?» arătă el cu 
degetul după bucăţile de hârtie rupte pe jos. 

— «Domnule Căpitan ... Domnia Voastră m'aţi făcut laş în 
faţa oamenilor companiei . . . » 

— «Pleacă! Ieşi afară, subofițer nedisciplinat!» 

* 


338 


20, 21, 22 Septembrie 1942 


Trei atacuri consecutive, Rusii 
mai îndrăsneau să se apropie de creastă. Îi 
pe grupe în faţa văilor. Văzând că FA 
ocuparea Raspopinskajei, abandonând ră ii e renunat a 


u. Răniţii, nebăuţi 
€, aiureau, iar Car. 
ca, numai în spatele 
e răniţi. Cei mai în 
pă. Le-am fi dat cu 
Ziceau aceasta — dar 
-O0 numai cu Taţia de 


mult de jumătate plin. Am căutat să ud a Cu ui mai 
(Iva, dar 


primul care pusese mâna pe el, nu l-a lăsat dela eu 
l-a golit. Ei, printre vaiete, plângeau de bucurie Ce aa 
frumos cu ei, dar eu le plângeam de milă. Când fe, A el 
ne inspecteze căpitanul Pretorian, am căutat Ra a 
ochii deoarece îmi era teamă să mă vadă lâns; sinea 
într'adevăr l-ar fi încredinţat că și eu sunt e deal e 
anturajul vicios al lui Antonescu îi poreclise pe legi ocara 
rebeliunea întâmplată, ca să-i discrediteze si mai tt e e 
poporului. Exemplul meu cu ceaiul fu urmat de ini za 
Strigătele se “spasiva” — mulțumesc-—ale rusilor nu ice 
teneau. Printre lacrimi, unul dintre răniți spunea că Românii SE 
suflet bun şi ne întrebă “că de ce noi soldații ne împușcăm unii 
pe alţii. Un caporal îi răspunse că Stalin a început războiul 
trimețând armata roșie în Basarabia românească încă din 1940. 
— «Aaaaa! Stalin, mama lui!» exclamă sovieticul pe rusește. 
«Stalin omoară popoarele!» 
După curățirea terenului, a urmat o perioadă de liniște, când 
Oamenii au lucrat la îmbunătăţirea poziţiilor de iarnă. Creasta 
malului bortelită peste tot; bordeie pentru dormit, tranșee, 
amplasamente acoperite cu plăşi de nuele. Schimbările de 
poziţii se făceau des şi oamenii, spre necazul lor, după ce ter- 
minau unele lucrări, erau nevoiţi să înceapă altele, pe poziţiile 
noi unde cădeau. De altfel, aceste schimbări făceau parte din 
339 


n all aaa 


conform căreia, trupele ce urmau să sosească 


lanul diviziei, , 
3 trebuiau să găsească adăposturi gata pe toată 


ceva mai târziu, 


linia de apărare. | . 4 
Munca era obositoare şi foamea se simţea şi ea cu toate că 


acum eram în subsistența nemţească. În spatele frontului mai 
era O armată de hrănit—aceea a rusoaicelor care țineau de urât 
pe la tot felul de comandamente. Ordinile de respectare a 
ratiunilor erau stricte, dar până în linia întâia ajungeau resturi. 
Pentru ca să umple stomacurile, oamenii erau nevoiţi să fiarbă 
secară “organizată! de prin gropile unde se găsea ascunsă de 
populația locală evacuată sau refugiată. Ca să fie mai bună la 
mâncare, cei care aveau timp o treceau mai întâiu pe sub o 
râşniță—o piatră rotundă — găsită prin casele părăsite. Aceste 
“mori” rari, instalate în spatele liniilor prin hârtoape, deveniseră 
aşa de căutate că prin a doua jumătate a lunii Octomvrie 
oamenii aşteptau cu rândul ore întregi. Cei care veneau mai din 
depărtare, “furau” morile şi le instalau în sectoarele lor, pentru 
ca şi ei să se pomenească într'o bună zi din nou fără acest lucru 
atât de preţios. Totuși, în aceste certuri glumete, “în aşteptarea 
la rând, fiecare căuta să-şi spună necazul sau să se informeze 
asupra situaţiei generale. Cele câteva rânduri de pe hârtia tip pe 
care o primeau odată pe lună să scrie acasă, era un lucru mare, 
după cum lucru mare era şi primirea unei scrisori— carte post- 
ală—de acasă. larna bătea la ușă și numai o singură “speranță! 
de destindere a acelei situaţii era şoptită din gură în gură— 
Maniu, care lupta pentru întoarcerea trupelor de pe front în 
ţară. În încleştarea de moarte cu Ruşii, nu auzisem pe nimeni că 
ar fi vrut să plece de pe front, acum însă în așteptare, mizeria și 
Starea de decadență morală ce cuprinsese lumea—cea de pe 
front şi cea din țară—trecuse peste cap ostașilor. Pentru ei 
războiul “sfânt nu-şi mai avea niciun înţeles şi fiecare ar fi dorit 
să se găsească lângă cei dragi cât de curând. 

Mutat pe o poziţie în câmp departe de Raspopinskaja, eu 
făcusem al treilea bordeiu cu oamenii dela tunul 2. Noul sub- 
locotenent venit la ploton ședea la patru sute de metri în spate 
sub o creastă, în rezervă cu tunul Nr. 1. Pe la începutul lui 
Noemvrie — intraţi în faza de iarnă — primeam alimentele odată 
pe săptămână şi făceam mâncarea în cadrul plotonului. Sub- 
locotenentul îşi făcea mâncarea specială deoparte, nu pentrucă 


> 5 


ținea dietă, ci “ca să se facă erspectat maj mult, 
fără să mai dea vreodată înapoi, din aliment 
trupei. Aşa se făcea că el mânca mai întotdeau 
iar noi zeama lungă numai cu ceva fârâmituri 
care făcea pe bucătarul, la început, căutase să m 
mine cu rația—ca pe subofițerii teteriști de | 
toane— dar refuzându-l, mai târziu mi l-am făcut dușman 

Mâncarea dela adăpostul sublocotenentului, o aducea 

oziţie oamenii dela tun pe rând. Dela un timp remarcai căs 1 
datul Guiu sărea voluntar în locul altor Camarazi să facă Poeta 
corvoadă. Această hărnicie a lui începu să-mi dea de bănuit, și 
într'o seară mă hotării să-l urmăresc. Văzându-l că iese cu 
căldarea din râpă unde era bordeiul cu bucătăria, m'am pitit pe 
după un dâmb în întunerec şi după ce a trecut de mine, m'am 
luat după el. La o vâlcică, el se așeză jos Şi începu a scormoni 
cu lingura în căldare. A apucat să bage odată în gură, dar la a 
doua lingură i-am şi fost în spate. 

— «Bine, mă Guiule, mă!» începui eu să-i vorbesc domol. 
«Ceilalţi n'au și ei un stomac ca și tine, mă? Nu-i deajuns că nu 
ne vin nici câteva grame de carne pentru fiecare, le mai 
micşorezi şi tu? Mare blestem! La regiment se fură, la batalion 
se fură, la companie se fură, la ploton se împrumută” ... » 

Guiu, se sculă încet de lângă căldare cu lingura în mână, 
căutând s'o dea la spate, ca un condamnat, cu capul în jos. 

— «lertaţi-mă, don Elev!» făcu el, vorbind încet, rușinat. 

Am apucat amândoi de căldare şi fără să ne mai spunem o 
vorbă, am mers aşa până la bordeiu. Înăuntru, Nicolau împărții 
ca de obicei în mod egal, ținând seama ca în fiecare seară să 
înceapă cu cel care cu o seară mai înainte primise mâncarea la 
urmă. Ori şi cât s'ar fi străduit el să împartă egal mâncarea, 
primul întotdeauna primea zeamă lungă sau cel mai bun. Acest 
lucru depindea de felul mâncării făcute. p 

Nicolau numărase gamelele și vedea că-i lipseşte una. Guiu 
nu îndrăsnea să vină să și-o pună la rând cu celelalte. Mam dus 
la el, i-am luat gamela din mână şi i-am pus-o al treilea după 
cum cădea el în seara aceea. A doua zi îl văzui că îşi scoate 
pachetul de tutun și-l împărții 
ieșiseră umerii obrajilor în față, s 
dacă se va mai întoarce odată acas 


Împrumutâng 
ele puţine ale 
nă Carne friptă 
prin ea. Omul 
ă distingă și pe 
a celelalte plo- 


fumătorilor din tun. Slab de-i 
e plângea mereu “că cine ştie 
4» Cu câţiva ani mai înainte 


341 


fusese bolnav de plămâni, dar fiind tânăr se refăcuse. Era 
căsătorit şi când plecase de acasă se dase patimii fumatului. 
Fuma raţia destul de respectabilă într'o zi şi apoi, până la 
primirea celeilalte, frământa buruieni uscate. Când auzea că va 
sosi noua raţie, nu mai contenea din tremur până când n'o 
vedea în mână. Încercasem toate mijloacele ca să-l fac să nu mai 
fumeze, dar el părea că are urechi de lemn. Că-şi omoară și 
restul de viaţă din el, aceasta îi da de gândit, dar viciul era mai 
puternic ca voinţa lui. După întâmplarea cu căldarea însă, 
această forță interioară îi venise şi din acea zi nu l-am mai văzut 
cu ţigara în gură. 

Cu iarna ne-am fi luptat noi şi până la urmă i-am fi 
supravieţuit, dar odată cu căderea zăpezii — pe la începutul lui 
Noemvrie — sovieticii, pregătiţi pentru ofensiva de iarnă, 
începură cu incursiunile. Ai noştri nu se lăsau nici ei mai 
prejos, şi din aceste mici angajări— în liniile noastre sau ale 
lor — continuau lupte în care interveneau toate armele. Tot tim- 
pul pe poziţii, în stare de alarmă sau respingând atacuri, trupa 
uitase de mizerie. Zile de-a-rândul “orgile lui Stalin” bătuseră 
liniile din dreapta noastră parcelă cu parcelă, dar infanteria 
rusească nu reuşise să se agațe de ele. Cota de lângă Don sta 
încontinuu sub exploziile aruncătoarelor. Înafară de aceasta 
aviația venea în toate noptile şi bombarda Raspopinskaja. Pe 
ziua de 16 Noemvrie, Rușii încetaseră cu atacurile în faţa 
noastră, dar reușiseră să pătrundă dincolo de cotă, mult mai în 
dreapta diviziei a 4-a. Nu cu infanteria ci cu tancurile. Venise 
momentul să intervină divizia noastră de tancuri, dar acestea 
rămăseseră încremenite pe loc din lipsă de benzină, pe care 
comandamentele și şoferii au ars-o cu Rusoaicele în nădejdea 
că vor sosi alte transporturi din urmă. Au fost capturate și dis- 
truse pe loc. Tancurile ruseşi făcură nestânjenit joncțiune cu al- 
tele care pătrunseseră în stânga, la 40 de kilometri în spatele 
nostru, şi de aici, parte din ele s'au întors înapoi începând a 
călări infanteria noastră pe linii. Pe ziua de 18 noaptea, priveam 
neputincioşi cum în spatele nostru Rușii strângeau cercul — 
desenat de cartușele trasoare —în jurul diviziei a 4-a. A doua zi 
pe la orele nouă, văd că apare în faţa liniilor noastre un ofițer 
rus cu un fanion alb în mână. Ofiţerul ce comandă plotonul de 
pușcași în faţă, îl legă la ochi şi așa l-a condus la batalion. 


342 


Sovieticul n'a declarat nimic decât către i 

comandamentul diviziei. Scurt timp dapă a Când a ajuns la 
unităţile primeau ordinul de predare, din Ceasta, toate Sub- 
Stănescu, care în 1938 striga regimentului ura generalului 
cazărmii din Focșani: «Învățați să manuiti Ari în careul 
pelilor! Vine Hitler peste voi!» E], ee A nene, mă tem- 
avea teamă de Hitler, uitând de tătucul Stalin da atunci 
Noemvrie 1942, nu se preda numai el ja Ras e ziua de 19 
întreagă, cu toate animalele și armamentul intact, Ci cu divizia 

Nemâncaţi de două zile, trupa și ofiţerii din 
ţineau puterea printr'un ultim efort, provocat de 
capitulării. Vedeam cum în jurul meu oamenii 
mâinile de păr, plângeau și înjurau de cele sfinte e 
sabilii care le făcuseră parte de o astfel de Emil papi 
detunăturile puneau capăt prin funduri de transee sau văi a 
ce-și pierduseră curajul de viaţă, ce se temeau de calvarul ua 
necunoscut. Eu mă furișai de vederea oamenilor din tun zi 
începui a plânge ca un copil, blestemând soarta care vorbise 
prin gura lui tata când nu reușii la regiment ca să fiu 
demobilizat, dă-le măi băiete... numai scapă de gura lupului. 
Acum nu mai aveam nicio scăpare, căzusem în ea. Cu inima 
sdrobită şi capul sec de gânduri, mă îndreptai către tunuri. Sub- 
locotenentul meu, care din spusele lui Pretorian mă cunostea ca 
“legionar roșu, dase ordin să se aducă caii ca să le tragă pe locul 
stabilit de Ruși. Fără să mai ţin seamă de “executarea ordinului” 
lui, am înfipt țărușul de lemn — dinainte pregătit — pe țeava unui 
tun, am încărcat şi tras din picioare de coardă. După bubuitura 
şi degajarea fumului văzui o rozetă frumoasă la capătul țevei. 
Simţindu-mă neatins, prinsei curaj și procedai la fel și cu tunul 
celălalt, în strigătul de departe al sublocotenentului care mă 
înjura şi striga “că el nu-și ia nicio răspundere de ceea ce fac” 

— «Se vede că Dumnezeu nu vrea să muriţi acum, don Elev!» 
îmi şopti Guiu în drum spre locul de adunare, ordonat de 
divizie. 

Tot cuprinsul era alb de zăpadă şi de sus fulgii începură să 
cadă din nou. Vântul, care până atunci numai adiase, în noap- 
tea aceea bătea de fluera prin casele puse la pământ şi arse d 
bombardamentele rusești. Printre aceste mormâne de ruine, 
oamenii se adunaseră pâlcuri în jurul focurilor ce scoteau mal 

343 


linia întâia îsi 
Șocul nervos a] 
se trăgeau cu 


e e a RI 


mult fum decât flăcări. Mulţi erau, care nu închiseseră un ochiu 
timp de două zile, dar în noaptea aceea nu ştiu Și n am văzut 
dacă cineva a putut să aţipească cât de puţin. Cu 9) săptămână 
mai înainte, Nicolau găsise un teanc de piei de oaie sub o 
duşumea spartă, şi cu 0 zi mai în urmă, Guiu, făcând pe 
croitorul, terminase de pus la toată lumea din tun câte una în 
spatele mantalelor. La corp nu-mi era frig, dar picioarele, cu 
obielele ude de zăpadă, mă dureau la inimă de îngheț. Toată 
noaptea am bătut picioarele de pământ. Printre toate dărâmă- 
turile acelea, răpăielile mulțimilor făceau un concert dureros, 
însoţit câteodată de strigătul desnădăjduit a celor ce nu se mai 


puteau răbda: | 
— «Mă fraţilor, măăăă! Murim măăăă! Nu se mai face odată 


ziuă măăă?» 

Se luminase de mult, când Ruşii îşi făcură apariţia printre 
noi. Numai doi călări, graşi şi îmbrăcaţi călduros. În cap aveau 
căciuli de vată, care le acopereau gâtul, urechile şi bărbia cu o 
margine largă de blană, de abia li se vedeau nasurile înroșite de 
ger. Vestoanele şi pantalonii la fel, căptuşite cu vată, iar în 
picioare purtau cisme de păr de cămilă. După ţinuta pe care o 
aveau, se vedea că erau “milițieni de-ai poporului.” Pe fruntea 
căciulilor purtau secera și ciocanul. Ai noştri îi înconjură din 
curiozitate şi unii mai îndrăsneţi intrară în vorbă cu ei, 
plângându-se că li-i foame și frig. Miliţienii răspundeau blajin 
că “piceas'—numaidecât— dincolo de Don au bucătării cu 
mâncare multă. Sătui de aceste conversații sterile, milițienii 
începură să dea ordine şi să separe lumea de toate bunurile pe 
care le mai aveau pe ei. Văzând că nu pot singuri, începură a 
striga după ofițeri, dar tocmai aceştia erau şi mai ahtiați după 
căruțele lor încărcate cu bunătăţi. În strigătele desnădăjduite ale 
flămânzilor “că de ce nu mai plecăm odată dincolo de Don la 
bucătăriile ce ne aşteptau, abia după amiază am reușit să ne 
punem în coloană. Parte din oameni mai găsiseră ceva secară și 
frământau în rânduri fălcile cu acest lux unic. Căpătasem și eu o 
mână plină dela Bolovan care între timp venise lângă mine, și 
mi se părea că-i mană cerească. 

Cu puţin înainte de plecare, în jurul unei căruțe, se 
produsese o mică busculadă. Un căpitan ce șezuse tot timpul 
cocoţat în căruța lui şi din când în când băga pesmeţi în gură, 


344 


fusese luat pe sus de flămânzii ce se 
câteva secunde se răspândiseră pe 

esmeţi, zahăr, conserve, Tufărie, în 
etc. Căpitanul înjura de toţi Sfinții, 
tatori, ar fi vrut să bată, dar văzân 
scoşi din fire, a luat și el ce-a putut ș 
„ “imbecilii.! . 

Eu ajunsesem la căruță după ce fusese 
din nou în coloană, simt că cineva mă ca 
mâna lui Bolovan. 

— «Ţineţi, don Elev, vă mai potoliți foamea putin! 

Într'o bucată de cămașă Tuptă, îmi vârise în buzu 

esmeţi şi câteva bucăți de zahăr. Bolovan vorbise eâttind isi 
scăpase dela înghesuială și ronțăia pesmeti de-i scăpat ie 
Văzând că eu nu-i răspund nimic, începu din nou: e: 

— «Mare lucru-i şi foamea asta, don Elev! Vă 
aminte de cârnaţii dela Cernăuţi? Acolo îi cumpă 
acum... S'au terminat pentru noi!» 

Mie îmi daseră lacrimile şi încercam din când în când să le 
şterg. Văzându-mă, Bolovan începu a plânge cu hohote. După 
câtva timp se mai linişti și începu să mânânce înainte. Cu o 
mână își ştergea ochii, iar cu cealaltă vâra în gura, îndemnându- 
mă: «Mâncaţi, don Elev! Cine Ştie când vom mai mânca să ne 
vedem săturați!» 

În coloana fără de sfârşit, subunitățile erau în totul descom- 
puse, grupurile de oameni formându-se pe simpatii. Soldații 
pierduseră timiditatea şi răspundeau foștilor lor superiori liber, 
tot ce gândeau. Parte din ofițeri găseau aceste “ieşiri ca 
necuviincioase. Unii dintre ei căutau să se impună ca mai 
înainte cu “zut' sau cu cravaşa, dar luaţi cu asalt de mulțime, 
înghițeau pornirile fără a mai spune ceva. Aici, se putea vedea 
în mic efectul destructiv cultivat şi mărit de agitatorii roșii în 
fostele armate țariste din 1917-1920, când soldatul mujic, sătul 
de războiu și mizerie sub un regim falimentar, adunase în 
sufletul lui mormane de ură. A fost în deajuns pentru aceasta 
numai 0 scânteie, ca apoi prăpădul răsvrătirii să se răspân- 
dească uragan pe tot cuprinsul Rusiei la popoarelor înrobite. 

Soldaţii bârfeau gradaţii, gradaţii superiorii, superiorii pe cei 
mai mari, iar cei mai mari guvernul. Izbucneau certuri din cauza 


uitau la el din Coloană, f 
jos tot felul de bunătaţi, 
fapta Pull-over-e = 
: Cea indisciplinaţi pe asal. 

fețele îndârjite ale Celor 


1 apoi a intrat în front cu 


lichidat totul. Intrat 
ută în buzunar, Era 


mai aduceţi 
Tam Cu brațul, 


345 


Pa atu 


greşelilor care ne aruncaseră în acea stare nenorocită, de 
credeam că se întâlniseră ființe care se duşmăneau de-o viață 
întreagă. Puţine erau vocile ce căutau să împace acele porniri 
urâte. Citeam pe faţa soldatului român o nemulțumire cu două 
fețe; una prin care superiorii lui nu putuseră să se alăture 
sufleteşte de el, simțindu-se tratat de aceştia ca ființă inferioară, 
și a doua, avându-i ca şefi, prin opacitatea vederilor lor îi 
dăduseră plocon sovieticilor. Ei, soldaţii, nu judecau ansamblul 
situaţiilor de pe front. Simţeau însă cu subconştientul lor că 
acea situaţie vitregă în care intraseră, era rezultatul unei vechi 
şi noi conduceri româneşti — dela cel mai mare din capul guver- 
nului sau fostelor guverne, până la cel mai mic responsabil 
politic. Era fructul amar al unei perioade de douăzeci de ani de 
“înflorire şi pace, în care politicianismul nu fusese în stare să 
ridice sau să pregătească neamul sufletește şi materialicește faţă 
de monstrul care sta strivitor la graniţa Nistrului. În timp de 
pace, statul major al armatei își bătea capul cu metoda și felul 
disciplinei ce trebuia aplicată ţăranului recrut. Ofiţerul, pe 
lângă arta de a comanda pe lângă pregătirea lui militară, trebuia 
să fie şi un bun cunoscător de suflete. Cu toată bunăvoința de a 
se aplica această artă, “comandanţi de sufelte' aproape că n'au 
existat. Ofițerul instructor, produsul societăţii miijlocii sau bur- 
geze, nu trăise, sau nu înţelegea să trăiască în viaţa lui zilnică 
lipsurile și grijile soldatului simplu —nici în cazarmă și nici pe 
front. Și fiindcă această înţelegere sufletească era greu de accep- 
tat, disciplina legăturilor sufletești fusese abandonată disciplinei 
ușoare și fără bătaie de cap—acelei a impunerii cu înjurătura şi 
pumnul. Și victoriile de pe fronturi ale unităţii mele până atunci 
nu fuseseră cauza acestor “metode disciplinare, ci al instinctului 
sănătos al omului simplu ce se simțea amenințat de moarte la el 
acasă, luptând chiar la sute de kilometri departe de ţara lui. 

În coloana de prizonieri “disciplina cazonă, chiar în acea 
nenorocită de “libertate” relativă se sparse, şi defectele curgeau 
afară în formele cele mai urâte ce pot să existe între comandant 
şi comandat. Sus însă, pe cota Clețcajei, tunurile “orga lui 
Stalin, aruncătoarele grele, aviația în stoluri ce ne trecea pe 
deasupra capului, toate băteau să scufunde pământul. 

— «Auziţi, don Elev?» 

— «Credeţi că noi n'am fi putut rezista ca ei?» 


346 


_ «Cum de nu, mă Bolovane! . 
Bolovan îşi oprise privirea pe 
crâşnea din dinţi. 
— «Don Elev! Când îi văd, mi se pune ceața înaj 
Ăştia mari au supt țara de parale și tot ei dez aa Ochilor! 
pela ăștia mici şi până la mai marii din țară! D ndut Rusilor, 
guvern că lumea, n'ajungeam în starea asta. Cădere âveam un 
aici nu-i uşoară. O să vedeți! În câteva luni Rușii a Fani 
la Nistru! Și noi? Noi, don Elev, vom muri pe-aizi! d ia nou 
ăia care O să scape! Rusia-i ca balaurul ăla fără ai vor fi 
mânâncă a și nu “i mai Satură. Părinţii mei... : cil 

Bolovan ar fi vrut să mai spună Ceva, dar i : 
tele în gât. Plângea ca un za A A Se opriseră cuvin- 

Cârdul de cincisprezece avioane de bombardament Sovietice 
aruncase bombele pe Cleţcaja, iar pe deasupra noastră trecea 
un altul. Cerul gri și lunca Donului de după cota batalionului 2 
vuiau de sgomotul lor. Batalionul “Sărata” de “reabilitați” — con- 
damnaţi politici din Garda de Fier amestecați cu condamnati de 
drept comun — refuzase ordinul de predare. Pe front, faptele lor 
de arme —neoficial—erau cunoscute până la ultimul soldat. 
Făceau incursiunile cele mai îndrăsnețe, aducând prizonieri și 
informaţii. Sovieticii îi atacaseră mereu, dar fără să pătrundă în 
liniile lor. Aflând că sunt condamnați politici au dus în fața lor 
unităţi de elită. Prin megafoane strigau la ei să se predea, 
promițându-le libertatea, dar rezultatul a fost că de o parte şi 
de alta luptele deveneau din ce în ce mai interesante. Păcăleli 
cu căștile pe deasupra tranșeelor, manechini trași pe sfoară în 
zori de zi, simulări de predare, ei au făcut cerc pe deal făcând 
faţă atacurilor din toate părţile. Sovieticii văzând încăpăținarea 
lor, au concentrat toate armele pe ei. 

— «Auziţi, don Elev, orga lui Stalin?» 

— «O aud, mă Bolovane!» 

— «Îi amestecă cu pământul, don Elev! Săracii! Nu mai scapă 
niciunul! Ce blestem!» A 

Trecând prin cercul format în jurul nostru pe câmp liber, 
cadavrele sovieticilor şedeau struguri pe armele lor automate 
câte două, trei, patru la un loc, cât vedeam cu ochii în dreapta ŞI 
stânga, formând o linie de semicerc. Români morți nu s 


: ii agă, 
vedeau. “Eram noi nevoiţi să capitulăm, sau Ruşii să se retrag 
347 


E dar acum... 2, 


un grup de Ofiteri 3 
şi s Yeri — căpitani — 


E Ma 


sau să ne lase în pace? începusem cu să mă întreb. Dar această 
alternativă a doua, în situaţia de prizonier în care eram, mi se 
părea ridicolă. Abandonai acest gând și începui să caut cu ochii 
capătul coloanei ce se pierdea la orizont pe apa Donului. Ai 
noştri mergeau de zor, numai cu O călăuză “miliţian! în frunte cu 
“bucătăriile” cu supa caldă ce ni se promisese ... Pe înserate 
am trecut fluviul pe un pod de pontoane. De partea cealaltă, pe 
un drum de nisip, am mers ca la doi kilometri în susul apei şi 
apoi am cotit-o la dreapta, pe o vâlcică îngustă de câţiva metri. 
La această cotitură, un cadavru de cal tras alături, primea 
defilarea flămânzilor, savurându-l din ochi. Un soldat înaintea 
mea îi dase roată, dar se întoarse repede în coloană. Un altul 
din urma mea își scoase cuțitul din sacul de merinde şi-l înfipse 
întruna din pulpe. Scurt timp după această întâmplare, 
uitându-mă în urmă, calul nu se mai vedea de mulțimea 
prizonierilor adunată pe el. Cei din faţă regretau că trecuseră 
pe lângă aşa bunătate şi lor nu le trecuse prin cap să ia câte o 
bucată de carne. 

Să fi fost ora unsprezece noaptea când am căzut într'un rând 
de case ce se înşirau pe o parte şi alta a drumului. Miliţianul a 
oprit coloana, spunând că pleacă să aducă bucătăriile, și apoi a 
dispărut în noapte. Oprită, coloana se îngroșa mereu către vârf 
de cei din urmă, care de teama să nu rămână fără supă, 
împingeau înainte. Văicica drumului devenind neîncăpătoare, 
mulți se urcaseră pe ambele maluri şi mereu înainte către vârf. 
Miliţianul nici el nu se mai întorcea. “Încotro am apucat-o 
măă?' se întreba mulţimea de bună credință. Cei care 
pricepuseră că fuseserăm înșelați, au părăsit drumul și au 
început să facă locuri de culcare prin șanțurile înzăpezite. Se 
strângeau câte trei, patru la un loc, roată, picioare la picioare şi 
se înveleau cu păturile pe cap. Alţii începuseră să facă focuri 
prin casele pustiite de bombardamente—în vară aici fuseseră 
lupte crâncene între Italieni şi sovietici —alţii așteptau mereu 
după “supa caldă, înghețând până si stomacurile în ei de ger. 
Am așteptat şi eu o bucată de timp-—deoarece credeam că 
dracul de milițian oricât de negru ar fi fost, tot are cuvânt— 
apoi m'am îndreptat spre una din casele din care vedeam că iese 
fum. După o pantă repede, m'am împiedecat de pragul ușii, 
înalt de circa treizeci de centimetri dela pământ, ajungând cu 


348 


capul în spatele celor ce pe trei rânduri seg 

Însăși cei din rândul de jos se încălzeau Câu în Jurul focului 
spate. Cei din al doilea rând strâmbau ca il, ȘI Înghețau în 
de fumul gros ce ieşea din paiele ude > pet În toate Părțile 
mai mult fum decât flăcări. Tot rotindu-maă tn ca Verzi. Focuj 
găsesc şi eu un loc mai bun, începusem să pe lor ca Să-mi 
ochilor, dar pace să pot pătrunde printre ej Tot de usturimea 
si el un încălzit. Remarcai că cei de jos, fitil, Plânsul era 
conserve şi gamele pline cu zăpadă și pica Cutii de 
certându-se pe locurile mai bune şi pe tăciunii a a Cenușă, 
să le fiarbă mai repede. Eu aș fi mâncat sita ar ajutau 
mai aveam nimic, şi dela Bolovan nu mai îndrăsneam să ap 
milogii la unul ce-și căuta în sacul cu merinde, dar tai i. 
făcea că nici nu mă aude. Spre necazul celor de jos ii e 
rândul al doilea, desculți, cu picioarele pe paie, căutau san in 
obielele ude, fluturându-le mereu pe deasupra Cit deea 
capetelor lor. Alţii nu mai conteneau cu “mă camarade dă-mi i 
mie puţină secară!; mă camarade, dă-mi şi mie puțină secară! 
Nimeni nu răspundea nimic, nimeni nu da nimic. Tot 
învârtindu-mă în jurul lor, ajunsei din nou cu Spatele la usă. 
Intrarea fără ușă, ferestrele fără geamuri, casa fără acoperis, 
acesta era adăpostul nostru. Pereții borteliți cum erau, totuși 
țineau puţin adăpost contra vântului care începuse să sufle. 
nlemnisem în picioare cu mâinile în buzunare. Degetele dela 
picioare, în obiele ude, începură să mă doară la inimă de îngheț. 
Căutam să le frec unele de altele în bocanci, dar umezeala 
printre ele îmi făcea o silă de mă dureau nervii. Dând să mă 
desfac la un bocanc ca să încerc să-mi usuc şi eu obielele, aud în 
spatele meu un strigăt puternic de “predai” Întorcându-mă, de 
plecat cum eram, zăresc o ţeavă de armă îndreptată asupra mea, 
cu vârful la câţiva centimetri de frunte. Până să mai judec ce 
trebue să fac, am apucat de ea, îndreptându-o în sus după care, 
fui orbit de o flacără şi asurzit de detunătură. De țeavă însă 
mam dat drumul. Prin întunerecul besnă, deosebii la capătul 
celălalt al armei, un Mongol cu obrajii ieşiţi înafară. Cu mâinile 
amândouă pe țeavă trăgeam de armă la mine, dar el, cu PICA 


mai bună de tras în mâini, se ţinea bine. În câteva secunde, 
Auzisem Cum 


după i singur în casă. 
pă bubuitură, rămăsesem sing toţi de lângă foc 


sunaseră conservele și zării ca niște fantome pe 
349 


0 A EI Pa maia 


da în stradă, unii peste alții, Pa | 

i cand 5 o AIG 

spurând PC seră bocancii lângă foc. Mongolul ia il i 
; ți, U 


i, : 

j desct> ta Să iasă | luați 
ţia 

usă şi acu se înrăutățea- Gândeam că puteau să-i vina 
entru "i dat drumul, €l ar fi încărcat arma din nou si 
ajutoare: imânt. Trecusem prin atâtea încercări şi tou 


avar fi PUS la c sfârşitul? Mongolul trăgea vârtos Spre e] 


Când sării pe | 
spomotul armei 


câteva clipe, âm 
apoi am intrat în mulțimea care ro 


E mai simțeam pe cap, de frig uitasem, iar de foame mi-am 
adus aminte târziu, după ce într'o tranșee, împreună cu alţi trei, 
ne-am făcut ciot şi ne-am învelit cu păturile. N'am adormit 
niciunul. Am stat așa cu toţii în amorțeală până a doua zi în 
răsăritul soarelui ce se urca pe un cer senin de făcea ca perul să 
fie și mai de nesuferit. Nu-mi puteam vedea înfățișarea pe care 
0 aveam, dar în jurul meu, prizonierii apăreau de prin șanțuri și 
tufișuri ca morții din morminte, schimbaţi, îndobitociţi la chip. 
Ofițerii nu se mai deosebeau de trupă. Cu câteva minute mai 
înainte toată lumea fusese trezită de bombardamentele de pe 
Cleţkaja, acum cu toţii ciuleau urechile la ele. Bubuiturile 
incetau pentru o clipă pentru ca să înceapă apoi mai cu furie. 
Nimeni nu mai avea gust de vorbă. Toată lumea se privea 
Mai H apoi plecau capetele a ruşine în pământ. Dacă 
fire deo 8 pi ee erau -.. ! Toată lumea ar fi dorit mai 
unse. Dar ace. moartea decât să se vadă în halul în care 
ngherată de ata prea târziu şi... încet, încet, pe balta 
Văpăi de Băcări i seri pe cercuri —stufişurile uscate ridicau 
de fig intram în i le groasă de câțiva centimetri. Pătrunşi 
Ciuni, se. pârleau Baa si totul. Sprâncene, mustăţi, bărbi, per- 
CUmpătul, intrau cu bo a piele. Mulţi ce nu-şi mai păstra! 

Cancii în foc ca mai pe urmă după Câtevă 


Ore să 
Da IE aneasca Cu ei desfăcuti 
lază Câte: 5sa . 
Amestecaţi, ne aqu Ya grupe de cavalerie cu Ruși și Mongol 


nă ş 
350 din nou în coloană şi, după un marș de 


oa 


o 


ore, ajungem la marginea unui orășel. Aici trecem 
“pun brâu de santinele, care ne percheziționează cu de-a- 
printr pături, centuri, briciuri, cuțite, lame de ras, sfori, 

rau aruncate jos pe pături întinse. Ceasuri, stilouri, 
toa te de valoare, toate acestea se opreau în buzunarele con- 
obiec ilor. Controlul fiind făcut în fugă, mulţi scăpaseră și cu 
trolor! a aruncau jos și apoi le luau din nou fugind în 


turile. : A ş E As 
cupe care dincolo era deja în marş. Cei mai fricoși însă 
E Ş 


daseră totul de pe ei. i 
Ceva mai în Oraș, ajung coloana din nou. Aici la fel, se 


împărțeam mâncarea din mers: 300 pasat de pâine şi un peşte. 
Aceasta era “supa” promisă de milițianul “poporului.” Raţiile se 
distribuiau în prezenţa câtorva plotoane de sovietici şi 
prizonierul, cum 0 lua în mână, trebuia s'o ia la fugă din nou 

entru a ajunge pe cei din faţă puşi în marş. Ruşilor le era 
teamă să se aglomereze flămânzii în jurul bunătăţilor lor și cu 
acest sistem, descoperit în cei douăzeci de ani de transformare 
socialistă, grija de un asalt era înlăturată. 


351 


“ie 


AMINTIRI DIN VIAŢA DE PRIZONIERAT 


pPOHOD NA SIBIR! 


„RER apa Ice 


_ «ABavai, davai!» — haide, haide! «Po Citiri, 
patru, pe patru!» 

Santinelele călări fugăreau şi băteau cu 
Prizonierii se înnecau cu pâinea cleioasă în 
scăpau pe jos. Care se oprea s'0 ridice era sărit 

O săptămână de mers, dar cele trei Sute de prame de pâine si 
peştele nu ni se distribuiseră în fiecare zi. Ca inamici — prizo- 
nieri— nimeni nu cârtea că era nedreptăţit. Gerul ne pătrundea 
toate măruntaiele, ţinându-ne treji și pe picioare. Cei mai tari 
mergeau întotdeauna în fruntea coloanei. Veneau apoi cei 
obosiţi, șchiopii şi extenuaţii. Care nu mai puteau merge, se 
lăsau jos pe pământ și, după câteva minute, încremeneau pe 
veci de îngheţ. Din mers nu prea rămâneau mulți în urmă, însă 
pe la interceptări de coloane sau halte scurte, toată lumea ar fi 
vrut să se odihnească puţin. La plecare însă, cei slabi nu se mai 
puteau ridica. Am stat şi eu jos odată, dar văzând că-mi 
înțepenesc picioarele, m'am sculat după un efort în care aveam 
impresia că mi se desfac mușchii prin mii de cuțite. În marș, 
slăbănogii erau purtaţi de cei mai tari, dar până la urmă, în 
plânsul lor de neputinţă, “că să fie lăsaţi pe pământ rămâneau 
în urmă. Din timp în timp, auzeam la coada coloanei focuri de 
pistol. Sovieticii făceau “cel din urmă bine neputincioşilor, care 
rămași vii în urmă, şi-or fi prelungit agonia sau ar fi fost sfâșiați 
de lupii flămânzi de prin stepă înainte ca ei să-și fi dat sufletul. 
Aşa, în neputinţă totală, l-am lăsat pe Bolovan în urmă şi după 
ce auzii pârâitura de pistol, îmi făcui cruce şi căutai să intru cât 
mai mult în rândurile coloanei. > A decanul 

Într'o seară, ajunşi întrun sat, sovieticii ne lasă mia 
nostru în jurul grajdurilor şi magaziilor goale ale za păi 
Fiecare a intrat pe unde a vrut și a reușit. Eu am nim i 


PO citiri!»— pe 


Pâturile. armelor. 
gât, iar mulţi o 
Cu calul. 


in 


Dr... 


teanc de sfeclă de vite, dar până a doua zi am rămas pe pământ. 
Am mâncat şi eu până la refuz. Pe gât usturimile mi se păreau 
flăcări, dar mâncam așa înainte. A doua zi am reuşit să coc una 
pe jumătate întrun foc în care erau mai multe sfecle decât 
tăciuni, şi aceasta mi se păruse o bunătate ne mai întâlnită de 
când lumea. Un sovietic, paznic la colhoz, văzând că mâncăm 
sfeclă ca animalele, începu să întrebe pe ai noștri “că de ce nu 
ne-am predat la începutul războiului dacă n'am avut ce mânca 
în țară.” Faptul că mâncam sfeclă, pentru el era dovadă în plus 
“că în statele capitaliste domnește mizeria neagră” aşa după cum 
auzeau dela responsabilii partidului comunist. 

După amiază se răspândi vestea printre noi că undeva într'o 
casă, se găseau plăcinte de vânzare — cartofi fierţi făcuţi pastă 
prin adăugare de puţina făină şi apoi în turte mici cât palma, 
coapte pe o sobă de fier. Sublocotenentul meu, care până aici se 
vindecase de toate prejudecățile vechi față de mine, vru să-mi 
arate un semn de prietenie. Avea un ceas, pe care după primul 
control şi-l pusese din nou la mână, un stilou şi o verighetă de 
aur, simbol al logodnei. La casa cu pricina, în ușă, un milițian în 
civil, roşu la față sub presiunea vodcei, se legăna pe picioare și 
făcea gesturi largi cu mâinile, strigând: «Davai, davai!» — haide, 
haide! 

Prizonierii cumpărători intrau pe ușa larg deschisă de el și 
ieşeau pe o alta din spate, care da în altă uliţă. Dela prima 
vedere, nu-mi mirosise a curată această afacere şi căutai să-l 
conving pe sublocotenent să mai aștepte. EI însă, înconjurat de 
alții care intraseră prin casele vecine ale locuitorilor și primi- 
seră pe lucruri de preţ pâine şi supă, nu mă ascultă şi păși către 
milițianul care acum îl invita cu “pojalusta” — poftim. Văzându-l 
intrat înăuntru, mă îndepărtai de casă și apoi repede, după un 
colţ, trec în ulița din spatele casei. Înainte de a ajunge Ia “ieşire, 
îl văzui pe sublocotenent că scobora scările din dos în grabă, 
după ce primise mai întâiu o cismă de pâslă în spate. Când a dat 
în uliţă, am fost și eu lângă el. Aruncai ochii întrebători la el, 
dar în loc de răspuns primii o uitătură torturată ca de moarte. 
Faţa galbenă ca ceara, iar mantaua şi vestonul descheiate până 
la gât. 

—«M'au prădat, mă! Mi-au luat totul! Înăuntru sunt san- 
tinelele noastre și șeful lor! Ceas, stilou, verighetă, briciu, un 


356 


cuţitaş, pe toate mi le-au luat. Am crez 
mâncare, dar de unde . .... nici vorbă 
orcii . - - !> 

Ajunsesem la un colț de unde vream să ne tin 

A i într” sinem d 
înainte, şi, într'o văicică am dat peste aj NOștri asţ rumul 
coloană, gâta să pornească mai departe. Din di ae dă În 
veneau alți “cumpărători de plăcinte” în acelasi hal E noastră 
locotonentul meu. Aici toată lumea știa de jafuj doza și sub. 
cei de prin colhoz „din pârtea cealaltă “plecau papa st 
cumpărături.” Insfârșit, către Seară, vedem că toată lumea set 
mează — “cumpărători ȘI necumpărători'—adusă de santinele, 
după care apoi ne-au pus în marș. , 

De sus începuse să cadă zăpada și vântul fluiera printre noi 
Ja ieşierea din sat. Aici șeful pazei ajutat de santinele ne punea 
“pe patru” și ne făcea numărătoarea. Neieşindu-le numărul la 
terminarea cozii coloanei din sat, ne-a oprit în câmp şi apoi cu 
toţii au început a răscoli casele după cei ascunși. Prizonierii în 
coloană cu spatele în vânt, cu zăpada groasă pe ei, pe câmpul 
pustiu formau un dig alb ce părea că se scufundă din ce în ce în 
pământ. Vântul pătrundea până la sfecla din stomacuri. Al meu 
mă înțepa de moarte, mi se părea că înghițisem un ariciu. Mă 
strângeam covrig, ca toată mulțimea, care în desperare nu mai 
înceta cu strigătele: «Haideţi, măăăă! Haideţi, mă, fraţilor, mai 
repede, că încremenim aici pe loc!» Vuietul vocilor era însă 
repede luat de vânt și, în singurătatea şi neputința noastră, ne 
credeam uitaţi până și de Dumnezeul în care credeam. Ispășeam 
un păcat personal sau al unei naţii întregi? Cu lacrimile 
îngheţate pe obrajii pe care nu-i mai simțeam, priveam mereu 
în urmă să vedem dacă ascunși sunt găsiţi. În sfârşit, după mai 
mult de o oră și jumătate de așteptare, vedem apărând în mar- 
ginea satului santinelele călări aducând pe fugari numai în 
bătăi. Erau la vreo zece cu toţii. Ajunși la coada coloanei, san- 
tinelele smulseră unul dintre ei şi bătându-l mereu îl împinseră 
până către vârful coloanei. Aici una din ele îndreptă pistolul 
spre el şi-l culcă la pământ. Acesta eră exemplu sever, dn 
cei ce în viitor mai cutezau să dezerteze. Când trecui pe lâng 
mort, acesta era complect acoperit în zăpadă. 


ut că-mi vor da Cta 


de aşa ceva! de 


Îs beţi ca 


deasă iar viscolul 


ainte, me înainte! Ninsoarea cădea ; 
> Teu inal tunecat făcea din 


357 


bătea fără alegere feţele slăbite. Cerul în 


coloana albă de zăpadă înconjurată de acea imensitate de câm 
pustiu, un fir mişcător care încet, încet părea că intră în fundul 
pământului. După miezul nopții am ajuns la nişte grajduri ŞI şiri 
de paie singure în câmp. La nimereală am apucat să intru şi eu 
întrun grajd. Îmi găsisem un loc bun de șezut dar cum 
multimea de afară împingea mereu, mă pomenii călcat în 
picioare. M'am sculat şi m'am suit în iesle. Presiunea însă Con- 
tinua de credeam că o să se desfacă pereţii. Cei mai slabi țipau 
înnăbușiti, căzând pe dedesubtul celor mai în putere. Parte din 
prizonieri se urcaseră pe corzi ca găinile. Eu n'am părăsit ieslea, 
dar nu mai puteam să mișc nici mâinile de înghesuială. Capătul 
acestei lupte—fiecare căuta să intre la adăpost—l-au pus 
sovieticii rupând mulțimea de asaltatori la intrare cu focuri de 
pistoale şi trimițând resturile rămase afară, la şirele de paie. 
Către ziuă căutai să mă desmorțesc de înțepeneala ce pusese 
stăpânire pe tot corpul. A trebuit ca să mă scol de pe șezut în 
picioare ca să mă întind puţin. Mă simțeam bine la căldura 
făcută de corpurile înțesate pe jos. Eram uşor ca fulgul. 
Aruncându-mi ochii afară pe o ferestruică spartă într'un colț, 
văzui pe platou, în viscol, grupa de Nemţi care la venirea 
noastră erau tot pe locul acela. Atunci erau îmbrăcați în mantăi, 
acum numai în vestoane. Ei căutau să se strângă grămadă 
pentru ca să facă dos unul altuia, dar santinela rusă în cojoc și 
cisme de păr, cu căciula trasă pe faţă, intra din când în când 
printre ei, răvășindu-i. Se vedea că erau condamnaţi la moarte 
lentă. A doua zi la ieșirea din grajd, văzui doi dintre ei morţi pe 
loc, iar unul dintre ai noștri împușcat la câţiva metri depărtare 
de una din şirile de paie. Încercase să fugă sau în desperare își 
căutase moartea singur? În grajdul părăsit mai rămaseră și alte 
cadavre de Români striviţi sau înnăbușiţi. 

Către seară am ajuns într'un orășel, adăpostindu-ne și de 
data aceasta prin magazii de colhoz care serveau și de depozite 
ale statului. Aici am nimerit într'una unde, înfundat în sămânță 
de in, am mâncat din ea până mi s'a încleiat limba în gură. Alţii 
nimeriseră prin magazii cu grâu. A doua zi la plecare ni s'a 
împărțit câte un kilogram de pâine, peşte, și apoi ne-am 
îndreptat pe detașamente către o cale ferată secundară, 
închizându-ne câte o sută în vagoane de marfă. Operația a durat 
O jumătate de zi, în care timp ai noștri, făcând focuri prin 


358 


magazii ca să se încălzească, âu provocat y 

ridicaseră flăcările până în înaltul Cerului. Mapaziile a: 

casele din jur au ars toate, Făptaşii şi-au bit ere din lemn şi 

văzut că-i înconjoară focul, amestecându-se Ghada Când au 

Jocul lor căzând niște nevinovaţi. Rușii nevrând ia Cei mulți, în 

cu descoperirea “saboteurilor, au împuşcat Câtiva du iri Capul 
2 Ştia pe 


n incendiu de se 


loc. , 
După patru zile de mers cu trenul, am fost debarcati întrg 


staţie înainte de Tambow. Zăpada trecea de genunchi 
câteva sute de metri de mers, am dat întrun Sat în Ei Î După 
intrarea în el am început a deosebi casele joase hei la 
nămeţi. Rusoaicele, în sumanele lor Cârpite, cu fustele ia sub 
Je acopereau cismele, cu cașmirele negre pe ochi și întovariţe 
de copii, ieşeu pe afară şi priveau la noi cu mâinile sprijinite n 
părbi. Parte din ele plângeau ca după copiii lor care la fel . 
noi, în acel timp, cine ştie ce soartă aveau. Auzind pe unii 
dintre noi că le cerem apă, au început să fugă prin case 
întorcându-se apoi cu căldări pline. Golindu-le la însetați, 
plecau din nou să mai aducă altele. Totul însă a fost de scurtă 
durată, deoarece santinelele proaspete, tinere, începură să Je 
lovească și să le verse căldările, înjurându-le și strigând Ia noi să 
mergem cât mai repede: «Davai, davai, mama voastră de 
fascişti! Aţi intrat în Rusia să furaţi pâinea poporului, vaţi 
săturat şi acum cereți apă? Davai, davai, mama voastră de 
fasciști!» 

Văzând pe alţii că încep să mânânce zăpadă, i-am imitat și 
eu, deoarece îmi ardea stomacul de sete. Ca toată lumea, 
mâncasem tot ce primisem aproape din prima zi dela îmbarcare. 
Îmi era foame dar setea era aceea care mă chinuia mai mult. 

Pe înserate am ajuns în Tambow. Peste tot, intrările 
baricadate cu trunchiuri groase de copaci. Aici se vedea că 
sovieticii luaseră măsuri ca populația să nu iasă pe stradă, 
deoarece numai pe la ferestre se vedeau capete de curioși. Pe 
străzi nici ţipenie de civil. În schimb însă, pe tot parcursul, 
difuzoarele dirijate dela clubul central, făceau 0 larmă asur- 
zitoare: «Marele Stalin dă lovituri puternice armatelor 
capturând sute de mii de prizonieri!» leşind din oraș, am « si 
păduri, și apoi, către miezul nopții —mereu prin păduri 


fasciste, 
dat de 


: . Aici 
ajuns într'unul din lagărele care erau semănate peste to 
359 


 .. 


am fost repartizaţi câte o sută cincizeci într'un bordeiu, ofițerii 
fiind separați de trupă dela intrare. Bordeiele erau jumătate în 
pământ, clădite din trunchiuri de copaci despicate, învelite cu 
crengi, frunze şi apoi pământ. Înăuntru pe stâlpi, erau aranjate 
trei rânduri de paturi comune, pe care în loc de scânduri pe 
curmezișul etajelor, se găseau întinse ramuri groase cât mâna, 
strâmbe şi cu noduri, depărtate de scăpam picioarele printre 

ş locuințe erau un adevărat confort pentru 


ele. Dar totuşi aceste u un ărat coI 
te fascisti, duşmani de moarte al regimului sovietic. 


gi Dea început nimerisem pe unul din capetele dela etajul al 

treilea. Lângă mine, reușisem să-l urc şi pe soldatul Dragomir 

din Odobeşti, pe care-l cunoșteam că legionar din ţară. De 
bocanci nu mă descălțasem de săptămâni! Aici mi i-am tras din 
picioare, punându-i la cap, ca să-mi servească de perină. 

Dragomir a făcut la fel. Ne-am pus foile de cort dedesubt și 

apoi ne-am învelit cu pătura mea, căci el o “vânduse” pe a lui la 

casa cu “plăcintele.! Ne-a trebuit mult până să ne așezăm, 
deoarece crengile pe dedesubt fugeau în toate părțile şi riscam, 
dintrun moment într'altul, să cădem peste cei dela etajul doi. 

Alţii dela capetele noastre, mai neatenţi, păţiseră acest lucru, 
terminându-o cu pumni și înjurături într'un vacarm de voci. 

Oarecum reconfortaţi prin această odihnă, a doua zi mulți 
dintre prizonieri începură să se miște prin bordeiu. Unii privind 
pe ușă afară și văzând că prizonierii italieni și nemți scurmau 
ghindă la rădăcinile copacilor, după ce mai întâiu dau zăpada la 

O parte, S'au apucat și ei de acest lucru. Curiozitatea mă făcu să 
scobor şi eu, ca să văd un Italian—pe front nu avusesem ocazia 
să întâlnesc niciunul. După felul cum scurmau cu beţele— 
Italienii care nu mai purtau uniformele lor, ci una inter- 
naţională, amestecați cu Nemţii—nu mai păreau oameni ci 
fiare. Feţele lor schimonosite și privirile schimbate de foame și 
frig, desperate, mă cutremurau până în adâncul măruntaielor, la 
gândul că voi putea să ajung şi eu în acel hal. Ochii fixi din 
capul lor numai a oameni normali nu semănau; păreau că-s 
nebuni. 

: Către amiază, translatorul— basarabeanul care trei luni de 
zile mai înainte căutase să tălmăcească răspunsurile la slujba 
din Stepă în prezența maiorului— anunţă prin bordeie “că cel 
mai mare în grad să ia câte patru oameni și o pătură și să 


360 


meargă cu el după pâine la magazia lagărului» 
vorbea prost rusește, dar ca om din POpo e 
sovieticilor ȘI el se credea înfrățit cu ei. Dia fi Căzu în Erația 
pată la ai noștri, indiferent ce grad sau ae Zi începu să 
slabi începură să i se adreseze cu “domnule: Gai avea. Cei maj 
Din când în când, deschideam ușa și ne mira i 
echipele sosesc cu pâinea. În această amestecătură a vedem dacă 
de echipe, prizonierii vechi din lagăr, Italienii i. pu-Ie-no 
amestecau printre ai noştri. Oamenii aduceau pâin emţii se 
fiecare de un colț al păturii. Echipa noastră, când E ținând 
drumul care da spre bordeiu, ca la comandă din ara ez: pe 
culcaţi la pământ peste pâine, pe deasupra lor ii văzui 
Nemţii căutând să le-o smulgă de sub ei. Până când să i i 
noi în ajutor, asaltatorii au împânzit pământul, fiecare e sri 
putuse. La socoteală în bordeiu, rațiile cuvenite de 300 d 
de pâine nu rămăseseră decât pe jumătate. Crihan a arad 
cazul la comandantul lagărului, dar acesta, luând în ară 
frăţietatea de arme între Români, Nemţi şi Italieni, i-a spus că 
“cine nu-i în stare să-şi păstreze lâna, să-l mânânce lupii.' 
Pâinea făcută din tărâțe şi coaje de cartofi, când o tăiam la 
împărțeală, ingredientele de tot felul îngroşau tăiuşul cuțitului. 
Când o puneam în cele 250 de grame de supă, în care se găsea 
numai câte o lingură de meiu, se topea, depunându-se la fundul 
gamelei. Pe tot timpul marșului făcusem foame, dar aici la 
şedere în frig şi umezeală, aceasta era de nesuferit. După câteva 
zile ne umpluseră păduchii și cei mai slabi începuseră să treacă 
în lumea drepţilor. În fiecare dimineață câte unul, doi, trei. Nu 
apucau bine să moară, că erau descălțaţi de cei care mai înainte 
își arseseră bocancii în foc de îngheţ, sau le tăiaseră până la 
talpă “frigându-le, ca apoi să le mânânce. La “morgă însă—un 
loc sub cerul liber înconjurat numai cu scânduri—erau 
desbrăcaţi cu totul, sovieticii făcând “recuperare de material.” 
Groparii încărcau în fiecare dimineaţă cadavrele cu furcile, 
aruncându-le unele peste altele. În mersul camionului ce le 
ducea la groapa comună, membrele înțepenite de îngheț se 
balansau în toate părţile. j ea 
Între timp îşi făcură apariţia printre noi şi câțiva Români n 
uniforme curăţele. Necunoscuţi de nimeni, aceștia dormea, 
noaptea prin bordeie, iar ziua, tot timpul pe la bucă Afis 
361 


Basarabeanuj 


„000 Rama 


comandamentul lagărului, nestingheriţi de sovietici. Acest fapt 
creea pentru noi un respect față de ei. Nu un respect impus prin 
personalitatea lor ci o supunere momentană a celor Slăbiţi 
trupeşte și sufletește; căutau să se pună bine cu ei, în speranţa 
că vor putea căpăta o lingură de supă mai mult. Afară însă de 
favoarea unor corvezi uşoare pe lângă bucătărie, unde cei 
norocoşi primeau rația de supă dublă și cartofi, aici, aceştia mai 
erau şi interogaţi. Adrese, lupte pe front, comportări pe front 
ale anumitor comandanţi de unităţi, profesii în civil—toate 
acestea *domnii' necunoscuţi le notau în cap și mai apoi pe car- 
nete. Văzând însă că acest sistem nu merge destul de repede, 
“domnii-interogatori” începură să intre prin bordeie şi căutau să 
afle astfel de date dela cei care credeau ei că pot să afle mai 
multe. La început, parte din prizonieri îi luau cu înjurături, 
făcându-i “vânduți, spioni, dar “domnii” nu se speriau de aceste 
epitete; în spatele lor aveau sprijinul comandantului de lagăr. 
Când prizonierii începură să priceapă lucrul acesta, “domnii, ne 
mai întâmpinând nicio rezistență, se plimbau ca adevăraţi 
“domni” prin bordeie. Comandantul lagărului ne făcuse vizite şi 
ținuse discursuri “că în U.R.S.S.' libertatea de exprimare a 
ideilor este sfântă şi că noi, din moment ce am căzut în 
protecția U.R.S.S.-ului, trebue să ne supunem legilor poporului. 
Saboteurii şi reacționarii deci să ia aminte!” 

“Domnii' noştri de altfel nu erau nici ei de “confesiune 
sovietică, și după cum se prezentau, habar n'aveau de com- 
unism Și marxism.” Făcuţi prizonieri mai dinainte şi îndobitociţi 
de mizerie, au preferat s'o facă pe vânduţii până la urmă, 
punându-se în Slujba sovieticilor. Instrucţia lor, făcută la 
repezeală de oamenii Anei Pauker, n'avea nimic “ideologic. 
Oameni simpli și poate trăiţi în mizerie în ţară cine știe prin ce 
cartier muncitoresc, la şcoala sovieticilor cultivaseră numai ura 
în sufletele lor, de care poate la început ei nu erau stăpâniți. 
Acum printre noi, îi auzeam pronunțând expresii de “fasciști, 
'reacţionari, “câinele de Antonescu, etc., etc.” Cunoscându-le 
misiunea, oridecâte ori îi vedeam, căutam să-i ocolesc sau mă 
suiam sus pe pat lângă Dragomir, care, de slăbit ce era, nu se 
mai putea da jos, încetând chiar de a mai mânca. În desperarea 
mea, îi mărturiseam toate gândurile negre care-mi dau târcoale. 
ÎL slăbeam cu întrebările numai când vedeam că da semne de 


362 


oboseală. Mă scoboram din pat, mă su 
că el întoarce capul spre mine, îi 
Slăbise de mă temeam să-l și ating. Cânq n „9 Întrebări 

riveşte drept in SUS, ca şi cum l-ar fi că Îl vedeam Însă ca 
atunci ştiam că îmi va da răspunsul, După ca PE Dumne 
ori începea: nshițea de câteva 

_— «Camarade Mihalcea! Căpcana. în ca 
ușoară, dar dacă Dumnezeu ne-a dat s î 
amărăciuni, trebue să-l primim fără a 
în lanţuri ferecat, dacă-i pus Şi în înch 
mereu liber. Dacă ne stăpâneşte. fi 
Legionare, ea ne va da puterea să ră 
credință. Crucea lui Christos şi Go 
ţinem ochii sufletului ţintă până la 
Mota să rămână pentru noi lumină! Iți mai aduci aminte, când 
el a plecat pe frontul din Spania, cum a refuzat să prim 
pilula cu otravă pentru cazul când va cădea viu în di ceia 
EI, ca un creştin adevărat, nu vroia să Omoare corpul ra 
făptura lui Dumnezeu, numai EI, Dumnezeu, dispune de 
sfârșitul lui aici pe pământ. Supliciile Toşilor deci nu-l înspăi- 
mântau ...» 

Înainte de a cădea prizonier, căutasem să-mi iau viata la 
spartul ţevilor tunurilor. Atunci nu ţinusem seama de teama 
morții, acum însă, lângă Dragomir diavolul fricii intra în mine şi 
mă chinuia. Eu nu eram Christos ca să pot accepta supliciile la 
care mă așteptam, şi nici un Moţa, care prin harul lui Dum- 
nezeu își închinase toată cultura ideii creștine şi “cenușa 
trupului lui” dinamită ideii materialiste încarnate în armatele lui 
Satana. Eu, eram un simplu credincios prin simțăminte, dar 
credința mea nu era bazată pe teorie. Și teama de a nu putea 
combate teoretic învățăturile materialiste făcea să mă îndoiesc. 
Mă vedeam un mic Petru, prins de străjile sovietice și întrebat 
cine sunt.” Să le răspund de trei ori că “eu nu sunt ceea ce mă 
bănuesc ei?” Dragomir simțea acest chin al meu și căuta să-mi 
dea curaj. Eu eram încă în putere, el însă Slab și cu vocea 
stinsă — cuvintele lui mă încărcau cu puteri noi. E 

— «Îţi aduci aminte,» îmi spunea el, «de ceea ce seră Ga 
tanul odată întrun manifest, “că tot răul în omenire Ap e 
suflet? Ei bine, în aceste puţine cuvinte stă toat 


iam iar şi 
l 
Puneam din » Când Ved 


ai 
ă înghițim tura i 
Cârti, Sf. Pavel Spune i 
ISOrI aruncat, €] Se simt 
ința, dreptatea Mea 
mânem până |a moarte în 
lghota, la aceste doua să 

urmă. Drumul trasat de 


363 


svârcolirilor de astăzi în lume! Suflet, suflet şi iar suflet, 
camarade Mihalcea! Omenirii de astăzi îi lipseşte partea 
sufletească ca să-şi găsească echilibrul. Acolo unde nu este 
suflet, totul este mort. Suflet, iubire, înțelegere, încredere, nu 
ură, pismă, teamă, pâră...» 

Era într'o vineri seara când Dragomir termina rândurile lui 
sub formă de mărturisire. «Paraschive» îi ieşise din gură 
aproape numele meu neterminat, apoi tăcu. N'am îndrăsnit să-i 
mai pun vreo întrebare. Strâmbătura lemnului din coastă mă 
supăra şi, ridicându-mă ca să mă aşez pentru culcare, lovii 
gamela dela cap cu cotul, vărsând cele două porţii de supă peste 
cei dela al doilea etaj. Auzii ceva înjurături, dar n'am răspuns la 
ele. Controlai să văd dacă pătura ne învelea picioarele. Ale lui 
Dragomir erau ca de lemn. Le ridicai, alăturându-le de ale mele, 
vârând pătura pe dedesubt. În sus ne-am învelit cu mantalele. 
Până atunci, în două vineri de-a-rândul supa mea o dasem lui, 
dar în acea zi el n'o mâncase nici pe a sa. Crezând că vrea şi el 
să postească nu l-am mai întrebat nimic. Am rămas aşa pierdut 
în gânduri până târziu în noapte ascultând la vântul de afară ce 
fluera sinistru printre copaci. Fluierăturile făceau şi mai urâte 
sforăiturile prizonierilor care adormiseră. Unii scoteau gemete 
de mi se părea că-și trag sufletul. Furat de somn, lumea 
dedesubturilor începu să se învârtească în capul meu. Visam, 
dar mă credeam treaz. Ca să văd, dacă nu mă înșel în această 
ciudățenie de lucruri, începui să mă controlez cu simţurile 
pipăind cu mâinile lucruri obișnuite. Între timp fui cuprins de o 
putere necunoscută până atunci, simțind-o în toată ființa mea. 
Mă făceam într'o sală uriașă, plină de o mare de capete. În mij- 
locul ei, pe o tribună, o Rusoaică vorbea ascultătorilor de o 
demonstraţie în care vrea să arate creştinilor că Dumnezeul lor 
nu există şi că în statul sovietic ştiinţa materialistă face şi ea 
minuni. În jurul ei o mulţime de instalaţii electrice. Cu acestea 
ea vrea să dea viață unei păpuși modelată din ghips. Curios de a 
vedea, pentru prima dată, cum ia viață materia moartă, încet, 
încet îmi făcui loc prin mulțime şi pătrunsei până lângă tribună. 
Eu nu credeam în cele spuse de Rusoaică “că după această 
reuşită marele Stalin urma să fabrice milioane de armate cu 
care să desrobească proletariatul din întreaga lume de burjuii 
putrezi.” Rusoaica apăsă pe un buton şi apoi începu un huruit 


364 


0 III 


asi 


ge sute de ori mai puternic ca întro mas 
țeapănă, rece ŞI dură cum era, Păpușa sa nă de 
Încet, încet deschise ochii, clipindu-i ICepu să 
mulţimii. Ajungând cu privirea asupra ia ur 
faceam semnul crucii, ea făcu ochii mari pei, tocmai 
fi văzut moartea în față. Rămase așa elita Că Și Cum și-ar 
fulgera cu privirile, trimițând săgeți în na incepu a mă 
nevăzută din mine, reacţiona însă înainte de Feisge Puterea 
săgețile ci, făcând să mă cutremure ca pe un mos, fost atins de 
aprinsă. Simţeam în această luptă o încleștare Or benzina lui 
moarte. Din ochii mei, la fel începură să plece PE Viaţă și pe 
frângându-le pe ale păpușei pe traiectorie ini î Săgeţi, 
plecare. În năvala săgeţilor mele, ea căsca Ochii din e si 
mult. Începuse să se simtă covârșită, dar nu părăsea a ser. 
luptă. Sta cu ochii țintă asupra mea neputând să se Ea ri 
această luptă ca fiind prinsă şi țintuită pe loc. Rupea ii 
alături, la început luase o atitudine triumfătoare, dar văza i 
fața schimbată a păpușei, începu să facă şi ea ochii sală 
îngrijoraţi. A durat câteva secunde această luptă nevăzută și 
oi urmă 0 explozie puterni , : 
si feb Îi vandu:se Za ma ae iz Ra ie „Ag 
[ » UL. psul transformat 
în carne vie, devenise acum bucăți de cremene neagră, care în 
căderea lor pe tribună făcuseră un sgomot asurzitor. Rusoaica 
începu a se trage cu mâinile de păr, ţipând la mulțimea care 
fugea acum în toate părţile, “că mecanicii au sabotat acțiunea, 
apoi se prăbuși şi ea pe sfărâmături în flăcările care cuprin- 
seseră tribuna. Abia când începui să mă retrag, văzui că 
rămăsesem singur, înconjurat de un întunerec ca noaptea. Inima 
în mine însă parea cât un munte. Eram beat de bucurie. Puterea 
credinții mele, acea forță necunoscută, mă purta prin aer 
sburând ca în visele din copilărie. Forța necunoscută fulgerase 
Știința sgomotoasă a materialismului ca Arhanghelul Mihail pe 
Lucifer din cer. Eu nu mai eram prizonier. Mă făceam în civil, 
îmbrăcat în costumul meu negru, cumpărat cu banii câștigați la 
grădinărie. Pe dedesubt purtam o cămaşă albă, așa de albă, cum 
Nu purtasem în viața mea. 
„Se lumina de ziuă când mă trezii din somn. Contrastul a 
Visul meu frumos și situaţia în care mă păseam, îmi Ea : 
nou mâhnirea în suflet, Ma ridicai pe jumătate ca 4 


365 


2 TI 


E II prăcat de veston şi pantaloni 
într'o copcă şi-mi făcui rugăciunea de dimineaţă. Parte din “i aruncat peste iale io TeCupera 
zi eabrtat, 2055 : A a i avre î € efecte 
prizonieri erau trezi și vorbeau de traiul bun de acasă — carne locul de dormit, sacul cu merinde n zăpadă, E fecte și 
friptă pe grătar, sarmale, plăcinte, băuturi, etc., etc. În mine : bocancii lui Dragomir di » Porţile de pâine Mă Suii în 
începuse să salte stomacul, amintindu-mi-le numai cu simţurile. Ș a mea îmi trase un cot Spăruseră dela cănar e e (OUĂ zile 
Afară se făcuse ziuă, dar în bordeiu întunericul nu se da bătut stâng x! Îi deaiuns câ intre coaste Strigându.m; | din 
dreapta mă: ] t am stat ca sardelele „i: «Mai Ia 
_ «Cine vrea O pereche de bocanci? î fi la Cutie!, 
i u 
De 0 Portie de 


de lumina slabă ce pătrundea prin cele două ferestruici. Căutai 
să văd dacă se trezise şi Dragomir. Faţa lui era liniștită, pu ? : 
închisă, iar ochii tre decola Fixitatea lor mă făcu ue pâine!» strigă un altul dela căpătâiul meu. 
treacă un fior din cap până'n călcâie. ÎL strigai pe nume dar el 
rămase nemișcat. Începui să-l spgâlțâi dar el era ţeapăn. 
Pipăindu-i mâinile, acestea erau reci ca ghiața. Dragomir murise 
și eu nu simţisem nimic. EI văzuse că i se apropie sfârşitul, dar 
n'a mai spus nimic. Mă vedea încărcat cu grijile mele şi el nu 
vroise ca să mă mai ocup și de el. Dormisem cu el sub aceeaşi 
pătură, strângând moartea care-l cuprinsese ca un hoţ, lângă 
mine. Căutai să-i închid ochii și făcându-i semnul crucii, începui 
să plâng pe înfundate. De mic copil rămăsese orfan de tată. Cu 
un petecuț de vie, mama lui bătrână își pusese toată dragostea 
în unicul ei fiu, dându-l la normală şi cu chiu cu vai reuşise să-l 
facă învăţător. Ea crezuse că o să-l aducă la Odobeşti ca să-i fie 
mângâiere și sprijin la bătrâneţe, dar guvernul îl trimisese — din 
cauza credinței lui legionare —într'un sat pierdut de prin munţii 
Transilvaniei. Nu odată, prin scrisori, își blestemase soarta că 
numai cu mâinile ei îşi îndepărtase feciorul de lângă talpa casei. 
Ceva mai târziu intrară doi gropari în bordeiu. 
— «Măă, aveţi morţi, măă?» întrebă unul din ei. 
Răspunseră câteva glasuri de pe paturile de jos: «Aici unul, 
colo unul.» 
După ce-i traseră pe aceştia la ușă, unul dintre vecinii mei 
începu să strige la ei “că și unul de lângă el este mort. 
De jos cum erau, groparii îl apucară pe Dragomir trăgându-l 
de picioare și lăsându-l să cadă pe pământ, apoi începură a-l 


trage “erapă” prin bordeiu. 
— «Nu așa, mă oameni fără suflet!» strigai eu la ei scoborînd 


jos. 
— «Tacă-ţi leoarca, mă!» mă înfruntă şeful lor. «Nu mai 
simte nimic mortul! Dacă a vrut să fie înmormântat cu popi, de 


367 


ce n'a stat acasă?» 
Mă ţinui după ei până la “camera mortuară.” Aici fu 


366 


O CĂLĂTORIE LUNGĂ SPRE NORD-EST 
PR 


An după amiaza zilei de 24 Decemvrie primim ordin să iesim 
din bordeie pentru a pleca în alt lagăr. Acest lucru stârnise 
nerăbdare generală, fiecare prizonier vrând să schimbe locul 
unde moartea făcea ravagii printre cei slăbiţi. Din cele două 
bordeie dinaintea mea, doctoriţa dela poartă respinsese mai 
bine de un sfert din oameni. Cei ce rămâneau păreau că se 
întorc îndărăt cu moartea în suflete. Fiindcă la poartă se făcea 
controlul amănunţit, am ascuns briciul la un călcâi în picioare şi 
m'am prezentat cu inima în dinţi doctoriței. Mantaua blănită pe 
mine—la faţă slăbit de-mi ieșiseră umerii obrajilor înainte— mă 
făcea şi mai slăbit de cum eram. Îi făcui o prezentare scurtă— 
forțându-mă să mă arăt voios—strigând puternic “că-s sănătos. 
Eu eram vânăt de frig și slăbiciune, iar ea, roşie şi grasă de-i 
strălucea faţa, cu căciula de blană până peste urechi. Îmi puse 
mâna pe umăr râzând, arătându-și dinţii albi, şi apoi, cu puțină 
îndoială, mă împinse să ies înafară din lagăr. Aveam impresia 
că-s trecut într'o lume ciudată, neîntâlnită până atunci. Ajuns la 
santinele, băgai mâna repede în buzunar şi scosei tot ceea ce 
mai aveam de predat, deoarece cei dinaintea mea care căutau să 
ascundă câte ceva, erau bătuţi până când cădeau în zăpadă. La 
cincisprezece metri de lângă pătura pe care briciuri, oglinzi, 
cuțite, aparate de ras, piepteni, şnururi, etc., etc., era un cadavru 
proaspăt împușcat. Ce-o fi vrut să arate Ruşii cu aceasta nu 
ştiu. Pentru mine însă era un semn că situaţia care ni se 
pregătea nu era așa de optimistă de cum mi-o închipuisem. 
Luat scurt la control, mă trezii repede din acele presimţiri 
negre. Aruncai pe pătură cuțitul şi oglinda ce le aveam în mână 
şi apoi rămăsei cu braţele în lături sub privirea unui sergent, 
care căuta din ochi să mă vadă dacă mai am și altceva. Un alt 
soldat trecea repede cu mâinile pe dedesubtul mantalei şi a ves- 


368 


i “uz 


piciunul din prizonieri nu scăpau nebatuți, N trolul unde 


A i umaj : 
oameni după mine, un nenorocos fu găsit cu briciul i 
Căiu, 


ut încât a ajuns 


: “eee ilalți v 
control apoi cu molitierii desfăcuți în mână. Panel 
N In 


rizonieri aveau câte două rânduri de efecte pe ei. Mantal 
toane, pantaloni, în plus până şi Cămăși mai multe de dal ai 
nu puteau proveni decât din desbrăcarea morților, toate baga 
iau desbrăcate şi predate “recuperatorilor, i 

Ziua, care fusese frumoasă cu Soare, către seară s'a tulburat 
din nou, începând cu viscol şi zăpadă. Oamenii, care la Con- 
trolul medical, ca să arate că-s sănătoși, ca să fie admisi Ia 
ieşire, înălțau capetele, scoteau înainte bărbile nerase pe fetele 
osoase, acum stau cocoşați în zăpada până la genunchi, cu 
spatele contra viscolului. Când Rușii au pus coloana în marş, un 
murmur Surd de “Doamne ajută! ieşise din gurile tuturor, 
însoţite de semnul crucii. 

— «Po citiri, po citiri!» strigau într'una santinelele. 

Am mers câteva ceasuri şi drumul “scurt! anunțat de coman- 
dantul lagărului nu se mai termina. 

— «Davai, davai! Po citiri, po citiri!» 

Ordinul strict al santinelelor de a mărșălui pe patru în 
noapte prin pădurile fără de sfârşit şi înțesate de lagăre, mi se 
părea stupid, dar cei ce nu se conformau primeau ghionturi şi 
paturi de arme. Imposibil de respectat acest ordin. Cei din fața 
coloanei, tăind zăpada proaspătă până la genunchi, oboseau, 
cedând locurile celor din urmă, mai odihniţi, mergând pe ur- 
mele lor. Înţelegând această prefacere cu epuizare de forțe la 
făcutul drumului cu tăierea zăpezii din faţă, rămăsei la câteva 
zeci de metri departe de capul coloanei. Spre ruşinea mea, 
Uebuie să mărturisesc că foloseam conștient oboseala celor din 
faţă care făceau drumul și cădeau în spate, lăsând pe alţii din 
Urmă să treacă înainte. Îmi dam seama că O calorie pei 
mai mult în zadar, îmi putea fi fatală întrun Viilor cât ma 


i : e 
apropiat. Instinctul de conservare pusese stăpânire Comp ai 
369 


unii 


RER 


mine. N'aveam curajul să mă obosesc până la capătul puterilor, 
Imi era teamă de epuizare totală. Aveam totul pierdut în urma 
mea; înainte, mă obseda numai gândul să supraviețuiesc, Era 
clar că odată coloanele de prizonieri europeni intrate pe mâna 
Ruşilor nu puteau fi decât distruse sau schimonosite la suflet cu 
băutura urii şi a răsturnărilor de clasă cu forța. Cu aparitia 
“domnilor” între noi, mă convinsesem de acest lucru Şi în pând 
promisesem lui Dumnezeu să nu mă fac sculă în mâinile lor. 

În sfârșit, către miezul nopţii, ajungem întrun loc deschis, 
Prin întunericul gros ce se oprea deasupra zăpezii, zării în 
stânga mea o garnitură lungă de vagoane ce părea întroienită în 
câmp. Abia când ne opriră pe loc, mă dusei cu gândul la 
îmbarcare. Încotro? Ca ajuns la un sfârşit, oboseala îmi tăia 
genunchii. Nici gândurile nu puteam să mi le mai adun. Din 
când în când mă mișcam în direcţia celorlalţi, comandaţi și 
înjurați de “Boho mati' — Dumnezeul mă-tii, de santinele. După 
câteva “despachetări” de câte o sută, un sergent, însoţit de trans- 
latorul Crihan, rupe “pachetul” în care mă găseam la câteva 
rânduri în spate, și ne îndreaptă spre uşa unui vagon. Cine nu 
se putea agăța şi sări repede pe platformă era aruncat înăuntru 
ca pe un nimic de santinelele ce făceau încă odată numără- 
toarea. Completând suta, au tras ușa în urma noastră și au pus 
lacătul. 

Intrat aproape cel din urmă, rămăsei în picioare chiar la in- 
trare. Cei urcați mai înainte găsiseră la extremităţile vagonului 
trei rânduri de paturi şi se urcaseră în ele, luându-le cu asalt. In 
mijlocul vagonului, noi cei în picioare stam ca sardelele în cutie. 
Din îmbrânceală, un camarad de lângă mine căzu cu capul sub 
jghiabul de scândură plecat la un capăt în jos, înafară, pentru 
facerea necesităţilor. S'a sbătut mult până când a revenit în 
picioare. Între timp cei de pe paturi se liniștiseră şi cei de pe jos 
se lăsară şi ei pe podele, ţesând corpurile cu picioarele, rămâ- 
nându-le numai capetele pe deasupra. Briciul îl scosesem dela 
picior şi căutam să-mi găsesc un loc de aşezat, tocmai când auzii 
că ușa vagonului se deschide din nou. Un sovietic întrebă dacă 
ştie cineva ruseşte. Un plutonier ce făcuse serviciul militar prin 
Basarabia îi răspunse dintr'un fund că “da” Când plutonierul 
ajunsese la ușă, sovieticul făcu semn prizonierilor de jos să urce 
hârdăul ce aburea pe platformă şi închise ușa din nou. Abia 


370 


_ 


lesei vocile tumultuoase ce se auzeau în 
“ne-a sosit mâancarea, cei de pe patu 


“ra peste cei de pe podele. În seomotul gamelelo 
s 


înjurătu! 


a roape ă E 
spate, ajunsesem până peste plutonier, care de te: 


să nu ia mâncare prin a cca se aplecase p 
striga cât putea Să se facă linişte. După mişcarea mâinilor 
simţii că P alinistul fasa SA Aa mâncare avem şi anume 
ce. Când începu pa in pantă, cel Caal luau porția Stripau “că ce 
numai O lingură” de caşa — meiu fiert cu apă, care, ca să-si 
merite numele, trebuie prăjit în unt sau ulei. Apucai și eu o 
lingură, după care mă retrăsei de partea cealaltă a usii 
vagonului. i 
Santinelele deschiseră ușa, luară hârdăul, dar strigătele 
jânsurile şi înjurăturile asupra plutonierului din partea celor 
care nu primiseră de loc, nu încetaseră. Plutonierul numărase 
până la 99 și ultimul îşi pusese lui, lăsând apoi hârdăul în voia 
soartei, în care lingurile flămânzilor sgâriară până fu luat de cei 
de afară. Târziu de tot, s'a aşternut din nou liniștea în vagon. La 
punerea garniturii în mişcare, începu iarăşi murmurul şi apoi o 
voce, care, ca pe o mare noutate anunţă tare: «Mă, fraţilor, 
măăăă! Încă câteva ore și avem Crăciunul!» 

La această ştire vocile se înmulţiră și mai mult, dar nu mai 
purtau tonul urât al celor dinainte de mâncare. Flămânzii, 
mâncat şi nemâncat, păreau împăcaţi, fiecare începând a povesti 
despre sărbătoarea “Naşterii Domnului” în familiile lor. Felul de 
mâncăruri alese erau pe toate buzele: fripturi, sarmale, băuturi; 
colinde, etc., etc. 

Obosit de aceste amintiri, începui să gândesc la cei de acasă. 
Se pregăteau să sărbătorească Naşterea Mântuitorului, dar în 
acea zi nici la ei sărbătoarea nu mai era bucuria din anii când 
toţi eram prezenți şi sănătoşi în familie. 

toţi anii părinţii mei păstrau cu sfințenie posturile 
tânduite de biserică. Încă din seara ajunului, mama, ajutată de 
Surori, pregătea hainele curate pentru toţi care mergeau la 
Slujbă a doua zi. Nouă celor mai mici, cu mirosul şoricului în 
gât dela tăiatul porcului cu o zi sau două mai înainte, ni se 
Părea 0 veşnicie acea noapte. Parte din noi nu mâncam nimic în 
371 


alte Vagoane 
ză Începură să 
T, Strigătele și 
să fie cat maj 
Pins de cei din 


ama Ca Cineva 
este hârdău si 


seara aceea, adormind uşori, văzând cu ochii gândurilor în Vis 
minunea dela Betlehem. 

Gândeam la cele trăite şi nu-mi venea a crede că toate aces. 
tea fuseseră odată realităţi. Un camarad începu să cânte “O ce 
veste minunată” şi eu tresării ca dintr'un somn adânc. Vestea 
minunată în acel moment o simțeam desbrăcată de toate 
plăcerile pământeşti. Eram aşa de uşor cu trupul, încât colindul 
la care se mai adăogaseră alte voci, mi se părea Tugăciune. 
Simţeam că trăiesc un moment de înălțare sufletească, pe care 
rar de tot îl mai trăisem în viaţa mea. În acel frig ce mă 
înconjura, simțeam cum steau de deasupra pătucului de paie al 
Mântuitorului mă străpungea cu razele ei dându-mi speranţă. 
Eram așa de aproape cu trăirea de naşterea lui Christos! Pe 
nebăgate de seamă începură să-mi curgă lacrimi de bucurie. 
Colindul începea, se termina şi apoi iarăși începea cu mai mult 
foc. Mulțimea care cu câteva minute mai înainte era stăpânită 
de foame şi în stare să se sugrume pentru o lingură de “caşa, 
acum, la unison în cântec, părea în delir. Huiau vagoanele pe 
lungul şinelor de colinde, în împărăţia lui Anticrist. Ruşii 
băteau cu armele în pereţi, înjurau, dar cei dinăuntru nu-i 
auzeau. Cântau înainte. Eu îngânasem câteva cuvinte, dar 
plânsul nu m'a lăsat să continuu mai departe. Plângeam pe 
înfundate în sughițuri. Mă durea fruntea şi creierii de atâta 
sdruncin sufletesc. Obosit, mă lăsai jos peste alte corpuri ce 
puţin câte puţin au cedat strângându-mă între ele. Înțepenit de 
această primă poziţie căutai să-mi lungesc picioarele. Prin 
întunerec pusei un bocanc pe nasul unuia, care odată cu ţipătul 
a scos și 0 înjurătură. Până să-l trag eu, piciorul fu aruncat 
peste un altul de alături, care înțepenit şi el de presiunea celor 
din jur, n'a făcut nicio mișcare. 

Eram cu spatele la ușă şi simțeam curentul tăios ce pătrun- 
dea pe la podea unde se vedea o deschizătură de băgai degetul. 
În fața mea, sus, fereastra de aerisire, cu sârmă ghimpată, când 
o vedeam deschisă, mă îngheţa și mai mult. Soba, care la in- 
trarea în vagon 0 găsisem aprinsă, se stinsese de mult, iar 
puținul praf de cărbune ce era alături de ea fusese împrăștiat pe 
podele. Acum servea de așternut celor ce se culcaseră peste el. 
Cu toate că-mi pusesem pătura pe după spinare şi cap, gerul 
începu să-mi facă dureri în ceafă şi braţe. Obosit însă de marş și 


372 


celi, de statul în picioare încontinuu. ru; 

îmbrân = Fi . 3 i Putin du ă a 

adi în scârțâitul roţilor pe şine, Garnitura poi 
Spri 

Nord-Est: + m 


Trecuseră trei zile dela prima zi de Crăciun, 
ca hrană rece câte un pachețel de făină-—u 
entru supă-—şi trei peşti. Mai rar cei dintre noi care ial 
xstraseră pentru a doua zi ceva. O mâncasem cu umiditatea ce 
se găsea în peștele proașpăț, Sărap La început mi se păruse 
chiag în gură, mai pe urmă, într o haltă făcută în câmp, auzim 
deschiderea ușilor vagoanelor vecine. S'a deschis Şi al nostru, 
Sub escortă, a fost luat plutonierul Şi încă patru Oameni, care 
după a jumătate de oră s'au Întors Cu 0 pătură plină de pesmeţi 
și cu peşte. Hrană pe încă trei zile. șase pesmeţi de căciulă — 
fiecare gros de un centimetru, lung de 12 și lat de 10—și după 
mărime, câte trei, cinci peşti. 

— «Voda, voda, tovarăși!» începurăm noi să strigăm cu toții. 

— «Niet voda!» 

— «Voda tovarăşi! Murim de sete, măăăăăă!» 

In toate vagoanele era un strigăt desnădăjduit. Plânsul 
aiuriților de sete în câmpul pustiu fu repede înnăbuşit de vis- 
colul ce purta troienele de zăpadă. Fluiera a sinistru. 

— «Voda, voda, tovarăși!» 

— «Niet voda!» 

Sovieticii au închis ușile înjurându-ne, plecând apoi în treaba 
lor. Stomacul în pântece credeam că-i bulgăre de sare. Îmi 
ardea corpul. Ardeam continuu pe gât. Nu numai €u, toată 
lumea. În barbă, toată fața, mâinile-mi erau năclăite de sare și 
murdărie din cauza păduchilor uciși. Insectele erau de mărimea 
bobului de orz. În gerul ce pătrundea în oase, la început de 
cinci, şase ori pe zi desbrăcam cămașa şi-i urmăream. Cu cât îi 

idea î i mult. Numai la gât găseam 
ucideam, pe atât se înmulțeau mai mult. N ai 
câte 30-40. La început le simţeam înțepăturile, dar mai PA e 
nu mă mai supărau așa de tare cu toate că ea i 
telită peste tot. Se înmulţiseră aşa de tare Că E i E, 
toane și pături şi la frig rămâneau ploile Îi ra ia 
capetele înfipte, lăsând să se vadă înafar 
dinapoi a abdomenului. ia cam apă. 

E mă chinuia groaznic. Eram treaz ȘI sari i 


Atunci primisem 
n preparat pata 


—.—————— 


Ca so potolesc, mușcam câte puţin din peştii umezi. Îmi dam 
seama că era ceva înşelător şi că în fond accentuam chinul, 
totuşi căutam să astup arsurile de moment. Cei care fuseseră 
după pesmeți își înjurau mamele, că nu le trecuse prin minte să 
se îndoape cu zăpadă. “Auzi mă! Să înnoți în ea până la 
genunchi şi să arzi de sete! În desnădejde, unul care şedea pe 
patul de sus de lângă fereastra de aerisire, şi-a legat bidonul cu 
mai multe $nururi împrumutate şi, făcând loc printre sârme 
numai cât să scoată mâna, i-a dat drumul în jos. Nădăjduia ca în 
mersul trenului să culeagă ceva zăpadă. Încercarea însă nu i-a 
reuşit, deoarece bidonul era prea strâmt la gură. Un altul, mai 
practic, îl dă în lături şi lasă în jos o gamelă. Aceasta făcând 
sgomot, atrase atenţia santinelei de pe platforma de afară. In- 
geniosul fu împușcat în mână şi O trase înăuntru ţipând, lăsând 
să-i cadă gamela afară. La prima haltă, a doua zi, comandantul 
garniturii a făcut numărătoarea în toate vagoanele și un control 
cu totul amănunţit. Găsind o lamă de ras la un plutonier, l-a 
bătut cu ciocanul cu care închidea și deschidea uşile, până când 
acesta a leşinat. De teamă, am căutat să dau drumul briciului 
jos printr'o crăpătură dintre scândurile pardoselei. Îmi dam 
seama că era inutil să-l mai păstrez, deoarece dacă m'aşi fi ras, 
m'ași fi dat singur de gol. Spre necazul meu, briciul fiind mai 
gros la un capăt, a rămas agăţat în crăpătură. ÎL împingeam, dar 
nu mai mergea; ca să-l trag la mine, iarăşi, nici vorbă. În acest 
timp controlul se apropia şi ca să nu fiu observat, schimb 
repede locul. Odată cu oamenii, pereţii vagonului, podeaua, 
erau şi ele controlate, bătute cu paturile armelor centimetru cu 
centimetru. Un sovietic zăreşte briciul. S'a căsnit să-l tragă 
afară, dar nu i-a reuşit până când nu s'a dat jos şi la împins pe 
dedesubt. «Harașo briciu, haraşo briciul» se mirau ei, 
cercetându-l. Comandantul întrebă că al cui este. Cine era să-i 
răspundă, dacă eu maveam curajul? Plânsesem stâlcirea 
plutonierului cu câteva minute mai înainte, dar acum când era 
vorba de oasele mele ... . ! Neprimind niciun răspuns, a început 
să bată cu ciocanul în cei din jurul lui, până când şi-a potolit 
mânia, înjurând şi pronunţând mereu numele de “fascist şi “bur- 
jui.' Spre ruşinea mea n'am primit nicio lovitură deoarece eram 
ceva mai în spatele celor ce scoţeau ţipete la pocnetul oaselor. 
Și de atunci, numărătoarea sa făcut în fiecare zi. Ne 


374 


MN 


îmbrânceau într'o parte a vagonului Și apoi înce 


i izâni i Ca cu ci 

«Ras, dva, UL... > Prizonierul Ochit trebuia să tu, isa 
mișca mai încet, ciocanul cădea fără ia pe up 
i Ul din 


mădularele lui: spate, cap, brațe, fără ale 
mototol în rândurile celor numărați. Pe ran 
stiu ce soartă l-a așteptat. 

” Crihan care refuzase să se întoarcă în Basarabia în 1940 după 
ocuparea sovietelor; în fiecare dimineață, însoțit de santinele 
din fugă, întreba pe la vagoane: «Măă, aveți morţi, may, 
«Unu, doi, trei» i se răspundea dinăuntru. Mai târziu, număr 
morţilor se ridicase până la șapte, zece în fiecare vagon. 

Dela început ocupasem locul cel mai rău în vagon. Ca să-l fi 
schimbat, însemna s'o fac cu forța, ori până aici încă nu ajun- 
sesem. Cu primul mort însă n'aveam nici cu de ce ma mai 
plânge. Astupasem cu el crăpăturile dela ușă și după ce s'au mai 
adunat şi altele, noaptea, dormeam sprijinit pe cadavre. Toţi 
morţii erau trași în partea mea, la ușa cealaltă care nu se des- 
chidea. 

În timp de șapte zile primisem numai O singură dată apă-—ca 
la circa 200 de grame fiecare prizonier. După ce-i dasem drumul 
la aceasta în stomac, îmi ieșeau din nou flacări pe gură. Mi se 
părea că aprinsesem un foc în mine. Setea stârnită mă chinuia 
ca buretele de oţet stors pe o rană. Priveam la alţii care-și beau 
urina înticsită de sare şi mă munceam cu gândurile că ce-ar fi 
dacă aş încerca şi eu. În dreapta, în stânga, cei dela mijloc, 
plafonul, fiecare își trase sectorul lui și rădeau cu lingurile acele 
de brumă de pe pereţii vagonului, provenite din respirație. 
Hârc, hârc, hârc! Toată ziua cu lingurile “hârc Când îmi 
svâcnea stomacul mai tare, mă sculam şi începeam să rad cu 
lingura. Intrat o jumătate de centimetru în sectorul altuia, E 
naştere la înjurături sau schimburi de pumni. Cei ce n piste 
linguri și le împrumutau dela alții, dar cedau acestora a 
fâşiuță din sectoarele lor. Părţile de pereți și plafon e 
proprietăţi de drept pentru toţi cei ce maveau un loc 
şezut. . & 
 Într'o staţie cu linii de manevră mai lei je 
tispiciul gării mici, fără etaj, trei litere: UF artrita 
garniturii, strigătul de “apă se apnee pete Murim de sete 
toate vagoanele. «Voda, voda, voda, tvr 


ul 


măăăăă!» După scurt timp auzim voci de femei şi copii, apoi 
sunete de căldări în fugă, ca la aprinderea unei clădiri. Vocile 
deveneau din ce în ce mai multe şi se apropiau de vagoane. Pe 
tot întinsul garniturii, femeile începură să lovească în lacăte, cu 
gândul de a deschide uşile. 

— «Nu putem să le deschidem, mă oameni buni! Nu vedeți? 
Câinii le-au închis cu lacăte!» 

— «Românce, Românce!» 

Prizonierii luau cu asalt crăpăturile de pe la uși. Eu fusesem 
în picioare mai dinainte şi priveam prin deschizătura cea mai 
largă. Erau ca la treizeci-patruzeci de femei. Copii între cinci, 
şase, zece ani, încă atâţia. Îmbrăcămintea pe toţi era împes- 
trițată cu sumane sdrențuite rusești şi româneşti. Rar care 
aveau în picioare câte o pereche de cisme. Majoritatea purtau 
cârpe înfășurate legate cu sfori. Copiii se arătau într'o stare şi 
mai de plâns —erau negri de slabi şi ger. Mulţi dintre ei purtau 
pe cap câte o şapcă rusească. Vizirele le stau sucite în toate 
părțile. Faptul că auziseră că în vagoane sunt prizonieri români, 
îi făceau pe toţi să sboare printre linii. La toți le scânteiau ochii 
slăbiţi de mizerie. În mişcările lor iuți şi cu îmbrăcămintea în 
zdrențe, păreau fantome ieşite atunci din pământ. 

— «Cei cu voi aici, fă?» întrebau prizonierii care văzându-le, 
uitaseră de sete. 

Femeile răspundeau, vorbind repede, fiecare pentru ea însăşi: 

— «Sunt din Bălţi, din Soroca, din Cahul, din Chișinău, din 
Hotin . . . Ne-au ridicat milițienii din vara lui 1940, apoi 
tineretul tot în primăvara lui 1941 ... noaptea în camioane ... 
familii întregi ... de bărbaţi şi copii mai mari ne-au separat de 
mult... nu mai știm pe unde sunt...» 

La vagonul meu, una din ele, ajutată de încă alte două, se 
ridicase cu căldarea până la fereastra cu sârmă. Turnase într'o 
gamelă puţin, iar o parte pe ea şi pe peretele vagonului. 
Înăuntru, la fereastră, însetaţii se îmbrânceau, fiecare vrând să 
vâre gamela pe singurul loc care puteau să le scoată afară. Dar 
în a doua gamelă femeia n'a mai avut timpul să toarne; un Rus 
lovise cu patul armei în cele două de jos şi ea căzuse de sus în 
zăpadă. Căldarea i se rostogolise sub vagon. Santinelele 
neputând singure să le alunge, daseră alarma trăgând un foc de 
armă în sus. Comandantul garniturii înconjurat de toată garda, 


376 


N 


în fugă, intră ea i acțiune, strigând “Nazat şi lovind 

aturile armelor. In sI rigăte de mamă, mamă cps: cu 
chemând mamele ce țipau prinse în bătaie, | 
durerile loviturilor, parte din ele aruncau 
Aceştia începură a trage salve de focuri. În a 
de zârnăit de căldări, țipete și focuri de arm 
strigăte de fiare rănite. «Trageţi! Trageţi, 
murim lângă ai noștri! Așa cum mor şi ei! 
oameni fără Dumnezeu!» 

După câteva minute liniștea Se aşternuse din nou peste gară. 
La strigătele femeilor, prizonierii făcuseră și ei larmă în 
vagoane, dar primind focuri de armă prin partea de sus a 
pereţilor, încetaseră. Numai ici, COlO striga câte un scos din 
minte în înjurăturile celorlalţi ca să taca din gură. «Voda, voda, 
tovarăşi!» Santinelele se plimbau pe lângă vagoane înjurând și 
vorbind ca pentru ei: «A Ruminii! Aaa... fascista! A... | 
înjurături. 

Iritaţi de această întâmplare, prizonierii începuseră discuţii 
vii. În acel moment, fiecare ar fi vrut să aibă din nou o armă în 
mână, să scoboare din vagoane și să măture totul în calea lor, 
până la Nistru. Să nu mai lase degetul de pe trăgaci decât atunci 
când le-ar fi stat bătăile inimilor. Când se predaseră—erau 
nemâncaţi de o zi, două sau trei. Acum erau nebuni de sete şi 
foame și se simțeau capabili încă de a pune mâna pe armă... 
dar era prea târziu. ai 

După o jumătate de oră sovieticii deschid și vagonul nostru 
şi trag cu mâna patru oameni jos. Printre aceștia căzui și eu. 
Am apucat de câte un capăt de băț fiecare şi cu două hârdaie, 
înconjurați de patru santinele, ne-am îndreptat spre o cișmea 
unde apa curgea încontinuu. Patru santinele cu patru aproape 
morţi de prizonieri. Stau la o distanță de noi de se pi E 
eram plini de holeră. Cei din faţă întorceau mereu Sel n ie 
ca să nu fie prea aproape, iar cei din spate ne făcea 2 

i “davai, davai” Alimentele fiind rani p 
repetate cu baionetele „ da si cu garda de pe tea, 
cuprinsul Rusiei socialiste, comisarul ŞI rubali tă 
care aveau şi dispuneau de rațiile prizonieri E dc ptătiț 
mari își căutau hazaice” Acest motiv Ii rii ajungem i 
pentru a avea mai mult timp de petrecânic. n Sfârș 


i Î inuu plin un 


a 


PN OO 


uluc larg şi apoi de aici se risipea aiurea întrun canal. La două 
sute de metri 3500 de stomacuri ardeau de sare Și aici apa 
Stingătoare se risipea aiurea. Sovieticii căutau să ţinem cu mâna 
hârdaiele la țeavă, dar noi, care pregătisem gamelele dinainte, 
ne-am repezit la uluc de credeam că intrăm în el. Făceam două 
trebi deodată—cu câte o mână ţineam de hârdaie Şi cu cealaltă 
beam. Nu ştiu câte or fi băut ceilalți, dar eu, în timpul cât s'au 
umplut hârdaiele—și acest lucru n'a durat mai mult ca un 
minut—am dat drumul pe gât la trei gamele olandeze pline. 
Ajunși la vagon, însălbăteciţii dinăuntru ar fi răsturnat apa pe 
jos dacă sovieticii n'ar fi încrucișat baionetele deasupra ei. Am 
băut şi porţia care mi s'a cuvenit la vagon și totuşi aș mai fi 
vrut. Sătul oarecum, m'am aşezat la locul meu. Murdăria de pe 
mâini stropită cu apă în timpul cât băusem la uluc se înmuiase 
şi acum căutam să mai îndepărtez din ea, frecându-le de pătură. 
Unul din cei patru cu care adusesem apa se lungise pe podea 
lăngă mine și părea liniștit. Ţinea ochii fixi în cap. Speriat de 
privirea lui, începui să mă controlez cu simțurile. Picioarele-mi 
erau țepene și în vârfurile degetelor, credeam că am sloi de 
ghiaţă. Mâinile, faţa, tot corpul îmi era rece. Sar în sus Şi încep 
a mă izbi de perete. M'am bătut cu mâinile și izbit cu picioarele 
de podea, până când am obosit. Apoi am căzut iarăşi la locul 
meu. Cel cu ochii țintă, îi avea închiși pe veci acum. Până în 
dimineața următoare a mai încetat din viață unul din cei patru. 
— «Aveţi morți, mă?» întrebă “domnul! Crihan. 
— «Încă doi,» îi fu răspunsul. 
Morţii nu se dau jos din vagoane. Şeful garniturii — com- 
isarul— trebuia să dea la destinaţie numărul exact dela 
îmbarcare. Răspunderea era mare și numărul trebuia să 


corespundă la control. 
* 


După șaptesprezece zile de drum am ajuns la destinaţie. La 
deschiderea uşii vagonului, dimineața era cenușie, întunecată de 
cerul greu ce apăsa deasupra noastră. Am început să scoborîm. 
Cădeam în zăpadă, nu scoboram. Unii se lungeau pe jos. M'am 
simţit moale ca o cârpă când am alunecat afară de pe marginea 
podelei. Eram ameţit de cap și de genunchi aşa cum eram, 
m'am ridicat singur, sprijinindu-mă de vagon. Apoi tot așa 
sprijinit, începui să mișc picioarele grele ca plumbul după 


378 


A e pai BO Drsăi ȘI iarăși POrneam mai 
departe. Și ca mine făceau toți ceilalți care GVUSeSeră cupaiu d 
meargă pe picioarele lor. În vagoane erau foarte mulţi Tajul să 
se mişcau nici dela locurile lor. Aceştia au 4 care nu 
de trupa roşie ce se găsea la acea localitate, rgi 
Aerul rece făcea să-mi astupe căile respirației. Putea fi 359 
minus şi mai mult. În stânga, în dreapta numai rețele de sârma 
Ceva mai în depărtare, nişte clădiri mari își pierdeau cosurile 
rin ceaţă până cine ştie unde, în înaltul cerului, “Tara 
numărătoare sau alte formalităţi, după Câteva minute de mers 
intrăm pe O poartă dela care pleca iarăși în dreapta și Stânga un 
gard înalt de sârmă ghimpată, pe mai multe rânduri. Eram în 
lagăr. De abia acum vedeam acoperișurile bordeielor jumătate 
în pământ — acoperite cu pământ —ce stau sub zăpadă. Am fost 
repartizați câte 150 prizonieri pe bordeiu. Inăuntru, am tras la 
unul din cele trei rânduri de paturi comune Și m'am Suit la a] 
treilea etaj. Trecusem pe lângă soba mare din centrul încăperii. 
Se vedeau ceva cărbuni în ea arzând, dar pipăind-o o găsii 
îngheţată aproape ca şi mine. Suit sus mă simțeam foarte bine, 
însă o greutate neînțeleasă îmi cuprindea corpul. Nici mâinile 
nu le mai puteam mișca. Obosit de rezistența opusă mizeriei și 
frigului de până atunci, oarecum mă destindeam în acea atmos- 
feră relativ plăcută. Încet, încet începui să mă simt numai în 
energiile încă neconsumate. Eram o neputinţă totală. Pe mulți 
dintre noi, Rușii îi urcaseră sus și-i aşezaseră pe scânduri ca pe 
niște copilaşi de câteva luni, pe șezut. Alţi soldați roșii i 
tribuiau apă fiartă. Spre norocul meu am apucat o cană a i 
de grame. Restului de oameni dela mine încolo nu ip » ae 
dat. Apa fierbinte fusese o binecuvântare pentru A î 
îmbâcsit de sare. Îl simțeam cum se lua la întrecere în svâcni 
cu inima. . Lai 
Începând din acea zi, o săptămână ia META Nu 
nebun după apă. Cu cât beam pe atât aş fi a spera 
apă rece dela robinet, ci apă cu ghiaţă. ȘI ca m cu bulgări de 
leșeam afară din bordeiu şi intram nopti A suf 
zăpadă. Înfundam bidoanele şi când se ar lagărului 
Această operaţie ar fi continuat dacă com 


AA ; : ielor. 
n'ar fi pus santinelele la uşile esuleisid) Tambow, am ajuns la 


Din 3500 de prizonieri plecaţi del 399 


fost ridicaţi pe tă 


—.—.—.———.—” 


MD 


Celiabinsk, dincolo de Urali, 3004 vii şi 496 de morţi. La in- 
trarea în lagăr, din aceştia vii fuseseră internați în bordeiele Spi- 
tale din lagăr încă la aproape 600. 
Primeam hrană caldă de două ori pe zi: 500 de prame de 
supă de peşte, în care în gamele rar de tot găseam câte un Os 
sau o bucată de cap sfărâmat. În supă mai găseam din când în 
când şi câte o foaie de varză degerată. La început o mâncam cu 
lingura, însă văzând că se răcea repede, puneam gamela la pură 
şi o beam. Printre alte corpuri necunoscute rămânea la fund și 
câte o lingură de meiu. Nu mai alegeam nimic. Dam drumul la 
tot pe gură încredințat că stomacul se pricepea mai bine la 
alegerea energiilor. La început, supa avusese un miros Tesp- 
ingător ce nu-l întâlnisem nici la regimul de celulă din 
închisoare în țară. M'am obişnuit repede însă cu ea, cu toate că 
puțea încontinuu în mine. Mai târziu nu mai simțeam nimic, 
dimpotrivă, când ciubărul intra în bordeiu, aburii ei îmi pâdilau 
nasul. Bucuria mare era însă în cantitatea de pâine ne mai 
întâlnită până atunci —750 de grame. Toată lumea se mira de 
acest fapt, cu toate că rupându-o, în gură se făcea fărâme dela 
prima mestecătură. Când o puneam în gamela cu supa, se topea 
văzând cu ochii. Luată în lingură părea numai tărâţe. Dar, 
pentru prima dată, mă întâlnisem cu așa bunătăți de când 
căzusem prizonier. Aceasta era mult, prea mult chiar pentru 
niște fascişti ca noi. 

Odată cu noi în lagăr, sosise şi un civil. De statură mijlocie — 
etate la fel— brunet. Purta pe cap căciulă de astrahan, cu cerc. 
Cămașă albă, cravată roşie. Palton negru călduros Şi în picioare 
cisme de păr de cămilă ca milițienii sovietici. EI era trimisul 
Anei Pauker printre prizonierii români. La început vizita bor- 
deiele, dar nu vorbea nimic. N'avea voie să vorbească. Ştia că 
cei care puteau înțelege situaţia în care se găseau, neapărat 
trebuiau să vorbească. Şi celor ce-i vorbeau, el le cântărea ter- 
menii din conversații, clasându-i sau ştergându-i de pe lista lui 
personală. Cine înjura pe Antonescu şi lăuda pe Ruși, îi 
devenea repede prieten. Nu câştigase decât foarte puţini la 
început. Cu acest început însă el Ştia că putea începe ceva pe 
mai târziu, un ceva însă care era condiţionat de victoria sau 
înfrângerea armatelor roşii. EI luase parte la războiul civil din 
Spania şi ceva, ceva pricepea din militărie, cu toate că în țară 


380 


fusese numai soldat, La politică însă se Pricepea mai mujt «- 
i noi prieteni p* zar incepu să-i modeleze în ; i şi pe 
ist. Nu un marxism ca în Rusia Sovietică Ci unul a mar. 
mijloacele de înfăptuire „a viitoarei Republicii pi la 
Române. Prima dată, când incepu să vorbească prizonieră are 
atria popoarelor socialiste, fusese luat cu “Ruuuri” lun Hr 
către naivi. Văzându-se însă notaţi și interogaţi că de und gi de 
fesie au, ce politică au făcut. naivi € sunt, 
ce profesie au, “Cut, naivii deveneau mai 
înțelepţi. Serviciile de pe la bucătărie, Sanitar, club, sefi de bor- 
deie, etc., erau ocupate de Oameni după gustul lui, În birourile 
clubului el primea vizite şi creea reţele de Spionaj în rândurile 
rizonierilor. Pe o uşă se intra, pe o alta se ieşea. Vizitatorii sau 
cei chemaţi nu se întâlneau niciodată unul cu altul. Costea 
Doncea începuse deci să se facă temut. Nu prin persoana lui 
însăși, ci prin sprijinul comandantului de lagăr sovietic. 
Întruna din seri, Costea face cunoscut prin bordeie, că toți 
subofițerii — obligatoriu —şi soldaţii care vor, să meargă 1a club. 
Teama de a nu răspunde dorințelor lui era deja răspândită în 
rândurile noastre. Să mă duc, sau nu? Din curiozitatea de a 
cunoaşte clubul, m'am dus. La intrare, după câteva uși, dăm 
într'o sală ce putea cuprinde 350-400 de persoane. În fund, o 
scenă în formă de potcoavă de circa 100 de metri pătrați. În faţa 
ei câteva rânduri de scaune pentru ei din partid şi apoi, mai 
către fund numai bănci comune. Pe scenă se lăsa tocmai din 
plafon o cortină albastră împodobită cu stele roșii. La mijlocul 
ei era în format mare secera şi ciocanul, uneltele cu care 
proletariatul trebuia să făurească Guvernul Mondial Sovietic. 
De jur împrejurul pereţilor, portretele lui Stalin, Molotov, 
Voroșilov, Lenin, Marx, etc., etc. făceau podoaba sălii. Eu nu 
cunoșteam care erau morţi sau vii. Văzând însă că tabloul lui 
Stalin le întrecea pe toate celelalte în mărime, am dedus că E 
numai câţiva vii pe pereţi, şi că restul tablourilor reprezenta 


ace 


morţi. : : sovietici. În 
Pe scenă se aflau așezați pe scaune mai mulți sii i 
mijlocul lor, pe un scaun şi mai mare, o sitpureare în 
uniformă ce reprezenta guvernul sovietic din air miscare a 
partea stângă de tot, Costea în civil, atent la A st păali 
Ruşilor, părea un servitor ce sta gata să-și a noastră!» ne 
— «ăsta conduce o regiune mai mare câ țar a: 


...————.€ 


E OO 


făcu el atenţi. «Îi ca un rege!» 

În una din duzinele de guvernanți sovietici, Costea vedea un 
rege mai mare ca cel din România. În mintea mea, îmi făceam 
socoteala că Costea proletarul trecuse în țara sovieticilor, 
pentrucă aici i se făcea şi lui onoarea să stea mai des în rând cu 
regii. Cel din România fusese mai mic, dar mai mândru. Cu 
toate că el se agitase pe la Griviţa, nici nu vruse să-l bape în 
seamă. În U.R-S.S. avusese ocazia să-l vadă și pe Dumnezeul 
proletarilor şi a tuturor regilor, marele Stalin, nădejdea tuturor 
nemulțumiţilor de pe cuprinsul pământului. Slăvitul Stalin, 
dușmanul de moarte al exploatatorilor cu burţile pline de 
bunătăţi, acoperite fără ruşine cu şorțuri scumpe, pe care sunt 
cusute cruci mari cu fire de aur. 

Regele din faţa noastră, roşu şi umflat la față de-i tăiai 
obrazul cu un fir de păr, strălucea de grăsime. Slănina dela gât i 
se răsfrângea peste gulerul tunicii. Epoleţii, stelele, decoraţiile, 
secera şi ciocanul de pe guler, toate de aur si platină scoasă de 
prin Urali de toţi condamnaţii regimului, culaci, saboteuri, 
reacționari, exploatatori, etc. Pieptul jumătate încărcat cu 
decorații, îi strălucea ca un soare. După ce privi câteva clipe pe 
deasupra noastră, “regele” tuși de câteva ori, râse desfăcând gura 
larg, apoi începu să ne vorbească. EI vorbea și Costea traducea. 

— «Mai ieri, guvernul fascist v'a dat arme în mână şi ordin să 
atacați blândul şi civilizatul popor sovietic. Aţi ucis populație 
nevinovată, dar până la urmă armata roşie care este de neînvins, 
va sdrobit. Antonescu va promis o Rusie întreagă și voi ce 
aveţi acum?» 

Unul din subofițeri începu a mişca corpul pe bancă. “Regele, 
văzându-l neliniștit înţelese că ar vrea să spună ceva. Îi făcu 
semn cu mâna să se ridice, spunându-i: «Pajalusta» — poftim. 
Apoi întorcându-se către Costea, îi spune să-i traducă dorința 
subofiţerului. 

— «Păi, domnu” Costea,» face subofițerul încurcat. «Domnu! 
guvernator să nu creadă că noi, Armata Română, am făcut 
războiu cu gust de a ucide; asta o fac numai criminalii, ori noi 
nu Suntem criminali. Credeţi Domnia Voastră că armata 
română ar fi intrat în războiu alături de Germania, dacă Rusia 
Sovietică n'ar fi intrat în 1940 în Basarabia?» 

Costea devenea din ce în ce mai încurcat și crezând că sub- 


382 


ofiterul avea de gând să vorbească mai mult, 
„mă idiotule!» 
j05, 2 ele” auzind de “Basarabia” schi 
“Regele auzin prada Schimba ȘI €l fețe. Dupa ce. 
«aduse Costea—cu opriri dese începu să vorbeas ei E, 
e. Costea traducea. ȘI mai 
_ «Mulţi dintre voi n'au câștigat decât Pământul în care si-au 
îngropat oasele. Dar brava armată roșie n'a vrut să vă distrugă 
etoţi... acum parte din oi Sunteţi vii aici în faţa noastra. 
No,— Costea îl scoase pe '0' din limbaj — primiţi mâncare 
bună?» 

Subofiţerii începură să se uite unul la altul, neștiind ce să 
răspundă. Eu care şedeam mai la urmă, mă făcusem mic după 
ulerul unuia din fața mea care și-l ținea de frig mereu în sus, 
Costea schimba fețe, uitându-se pe deasupra noastră, “Regele” 
văzând că nu capată niciun răspuns, strigă tare de data aceasta: 

— «No, răspundeţi odată, este bună sau nu?» 

Costea strigă la noi: «Spuneţi mă, că da!» 

— «Da!» îi răspund câteva voci. 

“Regele! strigă a treia oară, «li bună sau nu?» 

— «Bunăăăă!» îi răspundem noi în cor. 

— «Haraşo!» făcu el frecându-și mâinile, râzând cu hohot. 

Ne-a bufnit şi pe noi râsul. Apoi “regele” continuă: 

— «Din dușmani cum ne-aţi fost, noi vrem să vă facem 
prieteni. În consecință deci, începând chiar de acum vă veți 
bucura de protecţia legilor sovietice, câștigate așa de scump, și 
de toate drepturile ce decurg dintr'ânsele; de azi înainte aveți 
dreptul la muncă ca orice cetăţean sovietic. În statul socialist 
sovietic munca este onorată cu distincţiile cele mai înalte și prin 
aceasta noi vrem să vă vedem oameni de onoare, demni de a sta 
alături de noi. 

Noi făceam ochii mari unul la altul miraţi de întorsătură 
lucrurilor. “Regele” însă merse și mai departe, dându-ne și alte 
amănunte în legătură cu această onoare. at 

— «După legile noastre, fiecare prizonier, depor etil 
rechiziţionat, ajuns întrun lagăr de muncă oarecare, ale ș de 
la repaos pe timp de două săptămâni. Aceasta i SI a 
perioada de întărire. După acest repaos lumea că Ale caci 
de producţie cu raţia de hrană a celor ce nu muncesc. Voi, 


ȘI Meat ti să faceţi norma de 
în timp de o săptămână de muncă, reușiți să face! 
383 


strigă la e]: «Stai 


tari 


————— 


100%, atunci reveniţi la raţia de hrană pe care o primiți acum, 
Dacă nu, atunci veți mânca mai puţin, adică în raport cu 
procentajul împlinit. Cine depășește norma de 100%, aceluia i 
se mărește raţia de hrană iarăşi în raport cu procentele 
depășite. Aţi înţeles?» 

Eu înţelegeam şi iarăși nu înțelegeam nimic. Ceilalţi la fel. 
Parte din noi ridicaserăm ochii pe Costea. Costea vorbeşte ceva 
cu “regele” și începe să ne spună încăodată cele povestite. 
Plutonierul major Novac din Focşani se ridică în picioare şi 
începu să-şi destăinuiască nedumerirea: 4 

— «Domnule Costea! Patrusprezece zile de repaos şi pe urmă 
la lucru cu raţia înjumătăţită? Cum să îndeplinim norma fără 
mâncare? Oamenii sunt slăbiţi de-i bate vântul!» 

— «Ei, ce ştii tu?» îi răspunse Costea tăios văzând că “regele” 
devenea neliniștit. «Nu uitaţi că sunteţi prizonieri!» 

— «Aţi înţeles?» ne strigă “regele” din nou. 

— «Da!» îi răspunserăm noi cu toţii. 


26 Ianuarie, 1943 


Alla ora cinci şi jumătate, am primit în grabă supa şi cele 350 
grame de pâine. La ora şapte trebuia să fim pe șantierele de 
lucru. Împărțeala oamenilor se făcuse pe brigăzi cu efective de 
25-30, comandate de subofițeri mai mari în grade şi mai vechi. 
Costea şi sovieticii găsiseră că aceasta organizare pentru început 
da rezultate mai bune la disciplina şi executarea lucrului pentru 
mărirea producției. 

4 La fluierele repetate ale lui Costea, brigăzile ieșeau și se 
incolonau pe drumul larg de printre bordeie, cu direcţia poarta 
de ieșire a lagărului. Negura, întunerecul și gerul ne. tăiau 
respiraţia. În așteptarea încolonării brigăzilor, care întârziau să 
iasă, ropotele din bătaia de picioare îmi aminteau de rafalele 
continui ale mitralierelor pe front. Îmi scânteiau ochii de ger. 
Barba, sprâncenele, îmi fuseseră repede cuprinse de țurţuri de 
ghiaţă. Scuipatul ajungea la pământ, la fel, ghiață. Bocancii se 
făcuseră tari ca osul, iar picioarele înăuntru nu le mai simțeam. 
Când am început a mărșălui — întotdeauna po citiri — credeam că 


384 


DD 


mă mișc pe catalige. Dela numărătoarea a 
metri, ni s-a făcut o altă numărătoare de trupa ce ne păzea + 
câmpul fabricei de cărămidă. Maşinile, presa, Cipo zea în 
un acoperiș, dar numai cu numele, Gerul, Vântul sia 
ieseau prin toate părţile. Personalul civil sovietic si: căi i, 
din doi bărbaţi—șeful de atelier și mecanicul -— şi două tie 
tinere. Pământul venea încărcat în vagonete tras pe oq aa 
dela o depărtare de 500 de metri și cădea direct în seu E 
era deasupra presei. Sulul cu dinţi care amesteca pământul cu 
apa, se oprea mereu, înfundându-se de pietroaie, dat fiind că cei 
care încărcau vagonetele în grubele de pământ, în graba lor de a 
îndeplini norma și a O depăși, nu se ocupau de ele. Presa, când 
mergea, scuipa cărămizile cu o repezeală încât numai persoane 
specializate le-ar fi putut culege. Prizonierii, neavând această 
obișnuiţă le scăpau din mână, făcând jos mormane de pământ. 
Puținele vagonete încărcate cu cărămizi, împinse în cuptoare, 
înțepeneau pe linii. În mod normal doi cioloveci erau deajuns 
să le poarte, prizonierii însă câte şapte-zece își dau inima afară 
din ei în zadar. Peste tot, lucrul stopa. Mecanicul oprea 
motoarele, şeful de atelier înjura saboteurii şi telefona în toate 
părţile, Rusoaicele băteau cu bețele în prizonieri, aceştia 
plângeau în ger bătând mâinile şi picioarele, aplecându-se pe 
vine de chinul crampelor. Mulţi fugeau în cuptoarele de uscat 
cărămizi. Două ore de lucru și fabrica, cu tot angrenajul ei a 
stopat. 

În rând cu ceilalți, am plâns și sărit în sus până la ora 12 
când ni s'a adus supa şi am băut-o ca pe un dar ceresc. Pâinea o 
mâncasem de dimineaţă. Crezusem că o să ne întoarcă în lagăr 
dar aceasta nu s'a întâmplat. Până seara la orele 19, toată 
lumea —cei care mai puteau-—au plâns și fugit întruna prin 
fabrică. Seara abia ieşiţi pe poarta fabricii, am fost Opriți SA 
nou în viscol. Lipseau mulţi dintre noi. Sovieticii au e be 
Căutarea lor şi, abia după o jumătate de „oră, a î, 
aduceau în fugă, bătându-i. Toţi erau cafenii de praf i a 
cuptoarele de uscat unde se refugiaseră căutând căldură. . ei 
pul zilei intrasem şi eu întrun cuptor dar nu cani Du 
mult. Ventilatoarele purtau curentul cald, gros ral uree și 
puţin timp de şedere începusem să scuip n 


: ă rămân pe 
preferasem să mă las mai bine pradă gerului decât s să 


Poartă, după 400 de 


„AIE aa aa 


mai departe în acel adăpost. Brigăzile noastre de ; au lăsat doi 
morţi în fabrică. Când am intrat pe poarta agărului, mă 
întrebam că ce rost mai aveau să meargă la lucru brigăzile de 
noapte ce stau încolonate, gata de plecare. Și totuşi au fost 
scoase. Sovieticii şi Costea nu se lăsau intimidaţi de Saboteurii 
simulanţi. 

— «Înainte, marş! Dumnezeul mamelor voastre de fasciști!», îi 
auzeam vocea lui Costea, răguşită de înjurăturile din timpul 
zilei. El m'avea odihnă și nici somn. Pleca să “îmbărbăteze” ş; 
brigăzile de noapte la lucru. Mater? % 

Ajunşi în bordeie mulţi din prizonieri nu-și putură trage 
bocancii afară decât tăindu-i până la vârf. Vedeau picioarele 
albe de înghețate ce erau până peste glesne. Alţii nu și le mai 
simțeau până la genunchi. Degetele mâinilor, urechi, nasuri, 
mai la toți erau albe. 

Când mi-am tras bocancii credeam că-mi rămân degetele în 
ei. Toate albe. Speriat de urmările nenorocite, plângând de jun- 
ghiurile durerilor, am sărit jos din pat desculț şi am ieşit afară 
pe zăpadă. Le-am frecat la repezeală cât am putut și apoi cu un 
bulgăre de zăpadă în mână, m'am întors la pat, continuând 
operaţia până am terminat totul. Toată lumea mai în stare făcea 
ca mine. Ceilalţi degeraţi mai grav se strângeau şi se întindeau 
de dureri, văietându-se și strigând de dureri de ridicau bordeiul 
în sus. 

A doua zi n'am fost scoşi la lucru. Parte din noi au fost 
trimiși în bordeiele spitale. Eu rămăsesem cu picioarele umflate 
numai Şi sovieticii mă întrebau dacă nu sunt bun de lucru. A 
treia zi sau împărţit câte trei perechi de cisme de vată pe 
brigadă, urmând ca altele să sosească mai târziu. Spre norocul 
meu, am apucat şi eu o pereche și din acel moment nu mi-a mai 
fost frig la picioare. 

In a doua jumătate a lunii Martie, slăbisem de aproape nu 
eram în stare să-mi duc nici mantaua în spate. Ca și majoritatea 
care ne târam în fabrică, făceam numai act de prezenţă pe şan- 
tier. Nier randament, niet raţie mărită. Mâncam într'una 350-400 
grame de pâine. Înspăimântaţi de mortalitatea din rândurile 
noastre, întrun timp, prin unele brigăzi sovieticii măriseră 
rațiile din oficiu. Odată ajunsesem ca să avem în brigadă cea 
mai mică porţie de pâine de 500 de grame. Dela această can- 


386 


O A II 


DD 3 


uitate pornea d SHE Du, 609) 650, 700 de grame 
ge muncă â fiecăruia și aprecierea șefului de 

Slăbiţi până la epuizare însă, niciunul n 
ducem la vizita medicală, Odata scutit, ra 
350 de grame din DU De această teamă 
coloane său pe $aântier sau dimineața în bordeiu Când nu se maj 

uteau scula să meargă la lucru. Aceste cazuri le-am vazut ci 
ochii mei în mai multe rânduri. Prin Martie 1943, brigăzile 
rarite în efectiv, fuseseră odată refăcute și acum rămăseseră din 
nou cu câte trei, patru, cinci oameni. Eu, ajunsesem până la a 
doua refacere când din tot efectivul din lagăr rămăseseră trei 
sau patru brigăzi de zi Şi tot atâtea de noapte. Cu aceste brigăzi, 
numai într'o singură ZI am putut ieși la lucru. Și în această zi, 
care nu-mi mai iese din minte, mi-a fost dat să-l văd și pe Cos- 
tea vesel. Strălucea de bucurie și în mers avea alură de cine ştie 
ce mare comandant. Mergea în fruntea unei noui brigăzi con- 
stituită din cei mai grași de pe la servicii printre care erau şi doi 
bucătari. Brigada venea din urma noastră cântând, ca şi cum ar 
fi vrut să îmbărbăteze pe celelalte în care oamenii ședeau cu 
capetele în pământ de slăbiţi ce erau. Brigada de “șoc cânta un 
marş atunci nou făcut de un prizonier care toată iarna stase pe 
lângă club. iad 
«Noi prizonierii mici și mari, să facem fronturi tari! ... 
„.. Slavă lui Stalin, că ne-a scăpat de chin.» 

Poarta s'a deschis larg şi eroii noi ai muncii mărșăluiau 
voioşi spre şantier, slăvindu-l pe Stalin că-i scăpase de chinul 
fascistilor din România. Mergeau în cadență, cântând şi dând 
onorul comandantului lagărului. Acesta luase poziţia de drepți, 

utându-i. ar 
a brigada de “şoc au urmat şi celelalte de ca 
Acestea se târau, nu mergeau. Comandantul de lagăr vroin Sa 
şi acestea să cânte, striga la noi pe rusește: «Cântaţi pir 
Costea, care rămânea la poartă până trecea toată i 
repezi la noi şi începu cântecul strigând cât îl cei da 
lângă el—care până atunci nu auziseră cuvinte et sai 
Căutau așa ca să îngâne ceva. Comandantul lagărul gi 

- î d amărui şi Sp 
această scenă, bătu cu mâna în vânt, râzân Cu rics trecea tă 
pe ruseşte “ca ăştia nu-s buni de nimic. Costea j 


. d din acel ceas 
o sfârlează printre noi, spunându-ne Că începân e 


» după Ş 
brigaqa,  Piierea 


u Îndrăsneam sa ne 
la cădea automat la 
Oamenii cădeau în 


i 


toată lumea să cânte ca brigada de “şoc. ? 
Practic însă, pentru mărirea producţiei, această brigadă de 
“şoc! nu mai însemna nimic. Era ca o picătură de apă pusă într'o 
căldare spartă care de mult îşi golise conținutul. Din Norma 
celor două milioane de cărămizi calculate de “rege Și aghiotanţii 
lui împreună cu Costea, pentru reclădirea fabricilor de tancuri 
din Stalingrad, nu se fabricaseră nici O sută de mii. 

A doua zi dimineaţă după constituirea brigăzii de “soc; 
la lucru, am căzut în faţa bordeiului. Nu simțeam nicio d 
dar ca să mă mai scol în picioare, pace. Dând peste mine, seful 
de bordeiu mă ridică în picioare şi mă întrebă dacă sunt scutit, 
Eu mă legănam în faţa lui ca un copil care încerca să stea 
copăcel. Simţeam un gol în creieri, în toată ființa mea. Ca un 
beat, am dat din cap, dându-i să înțeleagă că nu. 

— «Nu? Dumnezew” mă-tii!» 

Șeful mă luă de o subţioară ca pe o nimica toată Şi, mai mult 
târîș, m'a dus în baraca unde se făceau consultaţiile medicale. îi 
era teamă că dacă mă găseşte Rusul în bordeiu nescutit, îşi pier- 
dea postul. Rămas singur, mi-am mai revenit din starea în care 
eram. Nu mai aveam amețeli, dar păream greu ca plumbul. 
Sanitarul mă întreba “ce am, apoi începu a mă certa, că de ce 
n'am venit de cu seară. După un sfert de oră m'a dat afară 
spunându-mi că doctoriţa i-a dat ordin să nu mai primească pe 
nimeni. Unde să mă duc? Prins de ger, o iau înapoi pe drumul 
pe care mă adusese cu puţin timp înainte șeful de bordeiu. Prin 
ceață, zăresc câinele rusului, care făcea control prin lagăr, 
venind spre mine. Dau să mă întorc dar sovieticul mă zăreşte și 
mă chiamă la el: 

— «Idi suda, saldat! Scutit?» 

— «Niet!> , 

— «Po ci mu tni rabota?» — De ce nu lucrezi? 

— «Bolnav!» 

— «Bolnoio? Idi, simulant!» 

La “Simulant; câinele dresat începu a trage cu dinţii de 
manta în toate părţile. În bordeie sărea pe al treilea rând de 
paturi și nu se lăsa până când nu cădea cu 'simulantul jos pe 
podeaua de pământ. Pe mine nu pusese dinţii niciodată, însă 
acum mă smucea în toate părţile. Până când m'a pus jos. Încă 
vreo câteva spâlțâituri și apoi sări sovieticul asupra mea, 


388 


ieşind 
urere, 


DDD, O 


dicându-mă în sus. : 
ri «Po ci mu t'ni rabota, fascist?» 
Bu nu i-am mai răspuns nimic. EL mă in 


[i » . jură de Câteva 
pi îmi arătă cu degetul într'o direcție, stri â ori 


ap gându-mi: «Na Car- 
ra!» Ă i : 
ză Carcera 0 cunoşteam din auzite. Rar cine mai 


viu. O încăpere cu pereți din scânduri cră ate, prin care vântul 
pios era și mai de nesuferit ca afară. mi părea rău că nu 
murisem cu câteva minute mai înainte, atunci Când nu Simțeam 
nimic; acum gerul mă tăia la oase, Căzui in genunchi și începui 
să spun rugăciuni înșirate așa în mintea mea. Plângeam, mă 
rugam şi blestemam, rugând pe bunul Dumnezeu să fulgere și 
să ardă toată sămânţa cea drăcească ce încolțită pe minţile 
întunecate face să lățească răul ŞI să sufere mulțimile nevino- 
vate. Faptul că mă găseam singur făcea să mă rog nestingherit. 
Cu cât mă rugam, pe atât mă descărcam de amărăciunea ce-mi 
sta pe suflet. În acea cameră de ghiață simțeam cum interiorul 
meu se încălzea ca de la un izvor de căldură nevăzut. 

Scurt timp după aceasta, am fost scos afară de același 
sovietic, şi cu alți “simulanţi” găsiți prin bordeie, ne-a dus la ales 
de cărămizi. În ziua aceea n'am primit supă. A doua zi am fost 
la vizita medicală și m'a scutit. Rusoaica învățase pe româneşte 
“scoate limba; “întoarce-te, Eu, gol, mă executasem şi la 
“întoarce-te! al ei simţii că mă apucă de sub șezut. N'a mai găsit 
nicio urmă de mușchiu. Pe cei la care mai găsea ceva, nu-i 
scutea. Trebuia folosită ultima energie în producția sovietică. 

Dormisem la al treilea etaj de paturi la început. De câteva 
zile mă scoborisem la al doilea şi acum ne mai putând face nici 
acest efort, rămăsesem la primul. Patul acesta comun era cel 
mai populat, cu toate că la deschiderea în permanență a ușii, 
pătrundea gerul de nesuferit, amestecat cu negură. În prima i 
de scutire, avui iarăşi nenorocul să fiu sgâlțâit de câine. îsi 
mă găsise scutit pe condică, dar căuta să mă scoată la corvezi za 
curte. Văzând că nu mă mişc-—ca și alţii până la a eta d 
câinele să mă târască jos. Am rămas aşa pe pământ și mA sir 
să mă ridic, mi-a dat câteva picioare în coaste, după ca 
m'a lăsat. Din acea zi Rusul nu m'a mai deranjat. ud 

În jurul meu erau aproape toți din aceia care 


: itului „nu mai 
Puteau da jos din pat. La apropierea sfârșitului meu a 


ieșea din ea 


se mai 


a 


ea 7 IN 


ore întregi şi priveam la cei ce.si + 
cam. Stâm “* . ii OSI Mrăpa 
Ii Greu le mai ieşea! La unii dura câte O jumătate g. au 
su Ai închideau ochii, îmi făceam şi eu cruce. Nici nu se ă zi, 


că și erau scoși la cameră op scule desbrăcaţi, sa 

i plţi din cei ce se puteau mişca, pentru ca să aibă supa pe 
multă, când o primeau dela hârdău. mai adăogau apă într 
Se băteau apoi pe gura sobei să O fiarbă din nou. Fiara ge 
multe ori nefiartă Și cu cărbuni într ânsa, așa o beau, Ri îȘi dau 
seama Că aceasta nu era decât o) înșelare a foamei, dar tortura 
aceasta continuă îi făcea să acţioneze împotriva voinţii lor, 

În timpul cât ieşeam la lucru, un scutit vânduse mereu Carne 
prin bordeie. EI o schimba pe mahorcă la cei ce lucrau în uzină 
aceştia cumpărând-o și ei la rândul lor de pe la civilii sovietici — 
femei — în schimb pe efecte luate de pe prizonierii morţi. Vân- 
zătorul de carne căpăta mahorcă multă pe care apoi o Schimba 
pe pâine. Eu mă chinuisem mult cu gândul la gustul Cărnii, dar 
nu mă înduram să cumpăr deoarece era foarte scumpă. Numai o 
bucăţică cât nasturele costa 50-100 grame de pâine. Cu mahorcă 
aş fi găsit mai ușor însă nu mă pricepeam la acest schimb. Acest 
comerţ însă s'a făcut până într'o bună zi, când un Rus l-a prins 
pe vânzător la camera mortuară. În ultimul timp escortele 
băpaseră de seamă că morţii erau spintecați pe la Subţiori și 
raportaseră superiorilor. După aceea, s'a pus pază. Groparii 
însă ştiau de mult de acest lucru dar nu spuseseră nimănui. 
Vânzătorul a fost pedepsit cu carceră câteva zile şi apoi scos 
afară deoarece “legile sovietice dau circumstanțe atenuante în 
astfel de cazuri celor flămânzi până la însălbătăcire. 

Primăvara bătea la ușă și zăpada începu să se topească. 
Soarele, binecuvântatul soare, începuse a se arăta câteodată, 
mai mult pe cerul senin. Atunci mă târam cum puteam și, pe la 
dosuri, mă lăsam bătut de razele lui până când dispărea. Din 
0as€ şi pielea ce mai rămăsese pe mine, acum începusem să mă 
balonez cu apă— hidropizie — de credeam că o să plesnesc. Ochii 
cup E fundul capului, iar căciula abia-mi şedea pe 
Beliu a tal e păreau bușteni, pe care cu foarte marc 
isbrde Seul văzui că la pântece nu mă balonez, 0 
supraviețui. Pe | mi se înfipse puternic în cap; speranța că vo! 
sg, Riu a începutul lui Aprilie începusem să descresc ȘI 
. sam mai uşor. De camarazii mei din ploton mă 


"nsa, 


e 


DD 15 


sem de mult și nu mai știam de Niciunul afa 

i alţi doi care plecaseră din iarnă într'un gru a de 
lucrarea unui terasament de cale ferată. Nu s'au a a 
decât cinci supraviețuitori. Cu aceștia aș fi vrut să plec și cat 

mandantul lagărului spunea ca la acea destinaţie necunoscu tă 
co da mâncare multă — dar Costea nu m'a lăsat. Când am văz 
4 scotea din rânduri — deja formate — oameni pe care el gân E 
sa şi-i facă mai târziu discipoli, abia atunci mi-am dat seama că 
cej:150 se duceau la moarte sigură. Din acel moment însă eram 
ță de comportările mele cu el. Simţind că pusese ochii 

e mine, îl ocoleam în toate ocaziile. 

Întruna din zile, pe O vreme frumoasă, mergând încet, încet, 
începui a vizita bordeiele spitale, în credința că voi mai găsi pe 
cineva dintre cunoscuţii mai vechi. Intrând în primul bordeiu, 
dela ușă mă izbi în nas miros de carne putredă. Bolnavii ședeau 
în paturi individuale. Majoritatea aveau picioarele, care odată le 
fuseseră îngheţate, acoperite şi nepansate. Unii aveau numai 
degetele căzute, alții picioarele descoperite de carne până la 
glesne. Vinele albe stau ca antenele unei meduze, ieşite din car- 
nea roşie ce le mai înconjura. Degetele dela mâini, urechile, 
nasurile ciuntite, buzele pline de răni, se vedeau peste tot. 
Majoritatea acestora căzuseră victime degerăturilor din prima zi 
când ne-au scos la lucru. Din acest bordeiu, am trecut la altele. 
Nu mai intram în ele, ci deschideam numai ușile. Toate pline cu 
astfel de amputaţi. 

În prima jumătate a lunii Aprilie, sovieticii ne-am mutat în 
alt lagăr la o depărtare de 60-70 de kilometri. Numai oameni 
întregi. Cei care nu se purtau singuri pe picioare, fuseseră 
transportaţi la garnitura de vagoane de către cei sănătoși, pe 
tărgi. Eu m'am transportat numai pe mine singur. Purtam 0 
pleurezie—a cărei urme le port şi acum-—de abia puteam Sa 
trag aerul de înțepăturile ce-mi stau în piept. Cu noi însă, nam 
văzut pe niciunul din cei cu mâinile şi picioarele căzute de ger. 

n urma noastră, au fost adunaţi toți la un loc și secerați cu 
mitralierele. În noul lagăr, cu cămășile lor străpunse de gloanţe, 
sovietici ni le schimbau pe ale noastre, când intram în baie. Dar 
despre asasinarea lor nu se putea vorbi nimic. Costea, care Ştia 
totul, nu suflase acest lucru nimănui. Astfel, toată lauda adusă 
“civilizatului” popor sovietic şi marelui Stalin, n'ar mai fi ajutat 
391 


es xrţi 
Nicolau Ş 


atent fa 


i 


|... 


la nimic, Noţiunea de “umanitarism' sau legi internaționale 
privind pe prizonieri, pentru sovietici acestea toate se vedea cât 
de colo că erau prostii burgheze. O repatriere a mutilaților în 
viitor—în caz de pace—ar fi fost deasemenea cu totul exclusă 
Starea prizonierilor nu putea fi compatibilă cu “Civilizatup 
popor sovietic. Toate acțiunile partidului comunist Tus trebuiau 
să atingă scopul propagandistic al paradisului colectiv-marxist, 
Tot ce era sau putea deveni 0 notă rea pentru Propaganda par- 
tidului, trebuia şters radical. Şi schilozii dela Celiabinsk — în 
număr de 450-500— care mai erau în viaţă atunci, ne mai fiind 
buni pentru producţie, nau mai avut dreptul la viață în sânul 
patriei socialiste — “democratice.” Din 3.500 de prizonieri plecați 
din Tambow cu trei luni de zile mai înainte, în noul lagăr in- 
trasem numai O sută şi ceva buni de lucru, două sute cincizeci 
scutiți şi încă atâţia întregi transportaţi pe tărgi. 

Aici erau barăci şi bordeie. Mult mai curate ca cele de unde 
plecasem. Două barăci aveau paturi individuale prevăzute cu 
cearşafuri şi saltele. În ele dormeau Scutiţii care puteau păstra 
curăţenie și care nu erau buni pentru lucru. În mijlocul la- 
gărului—ca în toate lagărele—baraca clubului, spațioasă, 
domina totul în jurul ei. Aici se găsea biblioteca cu cărți traduse 
în româneşte, aproape nimic din literatură; numai de politică 
socialistă-marxistă, de Marx, Engels, Lenin, Stalin, precum şi 
alți părinţi ai ideologiei materialiste. Câţiva ţigani care se 
pricepeau să cânte din instrumente, toată iarna fuseseră ţinuţi 
în lagărul vechiu prin bordeiele spitale şi hrăniţi cu ce avea mai 
bun lagărul și porţii duble. Acum cântau în fiecare zi după 
amiază şi seara pentru a ridica moralul prizonierilor. Costea îi 
ținuse ca pe braţe şi acum ei, ca niște copii răsfățaţi, își arătau 
generozitatea, primindu-l în club cu “Internaționala.” Totul 
părea schimbat. Trecusem parcă într'o altă lume. Oamenii, şi 
cei ce munceau și cei care nu făceau nimic, primeau aceleaşi 
raţii de mâncare: 700-750 grame de pâine, cinci grame de zahăr, 
cinci grame de unt. Supa era mai bine pregătită şi câteodată cu 
oase din care cădea câte o fărâmitură de carne. În peneral însă 
primeam supă de peşte care calitativ nu se putea compara cu 
cea din lagărul unde munceam douăsprezece ore pe zi. Nici 
munca nu mai era aşa de grea, cu toate că cei care lucrau la 
baraje pe Ichim —un afluent a lui Obi —erau clasaţi în categoria 


392 


de muncă. Și în loc de e sprezece Ore, munceau acum 
numai O t, nouă. Aici, parte din oameni care nu-l cunoşteau pe 
aflând că un proletar care vrea să trăiască bine, e deajuns 
Mr ască numai trei ore pe zi, aranjau discuţii și găseau că 
e ore făcute de camarazii lor sunt Prea multe. Atunci 
cp enea Costea şi lămurea pe nedumeriţi că întradevăr cele 
Aa de muncă pe zi sunt prea multe, dar aceasta se datora 
E ului că poporul sovietic se găsea în războiu cu fasciștii, 
fap re nu putea dăinui la infinit. Noi munceam opt ore pe 

je i rul rus muncea douăsprezece şi chiar mai multe. 
; să timp venise în lagăr încă un comisar evreu originar din 
Bacău. Costea se pregătea de alte misiuni şi trebuia să aibă un 
înlocuitor. Cu el mai era încă un comunist român pe nume 
Stanciu, inginer agronom din Chişinău. Acesta fiind o persoană 
mai calculată și mândru de numele lui de Român, nu prea era 
în asentimentul sovieticilor. Deci întâietatea în lagăr O avea Ev- 
reul de profesie frizer. Acesta forma echipe din cei remarcaţi de 
Costea şi mărşăluia prin lagăr, cântând cântece revoluţionare 
sovietice. Câteodată mai pleca cu ei și înafara lagărului cu o 
camionetă, vizitând alt spital, populat cu bolnavi de prin 
lagărele din Berezov care munceau la tăiat de păduri. Pe lângă 
aceste manifestații zilnice, dumineca în mod obligatoriu toată 
lumea trebuia să ia parte la orele de educaţie politică. Aici se 
țineau conferințe de comisarul sovietic Baranta —care avea un 
picior de lemn—om glumeţ de altfel, care pe lângă instrucția 
politică mai făcea din când în când pe ascultători să râdă puţin. 
El vorbea şi inginerul Stanciu 'traducea. Conferinţele se ter- 
minau cu întrebări şi răspunsuri. Baranta, cu această metodă 
urmărea două lucruri —să se convingă până unde era înțeles şi 
apoi să vadă şi gradul de reacțiune în raport cu cele spuse de el. 
Odată a fost întrebat “de ce Rusia Sovietică ţine să ocupe 
Basarabia, ştiut fiind că această regiune aparține României, 
deoarece populaţia este majoritar românească? Baranta a 
început a râde şi după ce s'a mai gândit puţin, a anunțat că va 
da răspunsul la conferința viitoare. Așa făcea el întotdeauna 
Când i se punea câte o întrebare mai încurcată. În a doua 
duminecă el apăru voios pe tribună şi după ce luă o atitudine 
impunătoare, începu: «No, să răspund tovarăşului care mi-a pus 
Întrebarea cu Basarabia. EI are perfectă dreptate că populaţia 
393 


este în mare majoritate românească. Voi însă trebue SĂ 
deosebiți U.R.S.S.-ul de fosta Rusie țaristă acaparatoare 
Supranumită “Temnița Popoarelor. Popoarele în U.R.S;s. sit 
unit prin faptul că ele corespund din punct de vedere social 
politic şi cultural. Poporul basarabean prin manifestările lui 
anterioare a dovedit că are aceleași aspirații sociale, politice 
culturale ca şi statele sovietice şi deci în mod normal trebue să 
se alipească U.R.S.S.-ului. Ai înțeles, tovarăşe?» 

Prizonierul care stase mai tot timpul în picioare, ca să scape 
de el mai repede a dat din cap şi s'a aşezat la locul lui. 

— «Aţi înțeles, toată lumea?» 

— «Da!» îi răspunse mulțimea adunată în cor. 

Nu era un răspuns aprobativ. Toată lumea Strigase că “da: 
căci până la urmă tot trebuia să-l spună. Cei care ar fi vrut să se 
impotrivească ştiau că-și înrăutăţeau în zadar situaţia. Ei însăşi, 
Ruşii, lansaseră svonul că o parte din ofițerii care o huiduiseră 
pe Ana Pauker când aceasta încercă să facă un comitet antifas- 
cist printre ei, li se aplicase tratamentul de duşmani ai 
poporului sovietic, separându-i de ceilalți. i 

Pe toată durata timpului când nu eram bun de lucru, dor- 
meam încontinuu întins la soare. Mă durea capul de somn. 
Copleşit de plictiseală, câteodată mă duceam la club cu gândul 
de a citi ceva. Nici urmă de Tolstoi, Dostoievschi, Gorki sau alți 
scriitori ruşi. Tovarăşul bibliotecar Munteanu —un învăţător — 
mi-l punea mereu sub nas pe Marx şi descendenții lui. Văzând 
că mă notează —el trimetea o evidenţă de toţi cei care se inter- 
esau la citit—am început să le răsfoiesc pe toate. Nu citisem 
niciodată în viața mea pe acești prinți ai proletariatului, dar 

citisem altele pe care le purtam în suflet. Nu eram strein de 
sloganele “exploatarea omului de către om, de “reforme sociale, 
de “capital, muncă, monedă, etc., etc. Toate aceste tratate cu 
devize şi axiome, adunate, făceau să-mi desfacă capul în două 
părţi. Două idei diferite care vroiau să atingă același scop, dar 
prin metode diferite. O idee ce vroia să instaureze dreptatea 
socială prin armonia dragostei, iar o alta prin răsturnări de 
clasă cu forţa, semănând ura printre cei lipsiţi sau exploataţi. O 
idee ce apăra şi cultiva prin dragostea lui Dumnezeu existența 
valorilor sociale, iar o alta care distruge ordinea—chiar 
relativă— prin ură, înstaurând o mână de tirani peste masă 


394 


a 


„ adresare “tovarășe.” “Tovarășe Stalin, “tovară 


indobitocită RRC Aca i PRI pă oaza xploatat, urmărit, 
închis, dar ura impotriva ordinei nu încolţise în mintea 
E, cât mai mult citeam pe făuritorii patriei Sovietice 
aliste, pe atât mai mult mă făceau să-i resping, Într'adevar 
socia capitalului lui Marx îmi concenirase atenția Ia început 
Bei la urmă disecasem totul, fără a mai rămâne cu ceva în 
însă p Capitalul — mașini, materie primă, muncă — beneficii, La 
1 acestor factori se găsesc, cel cu capitalul — între. 
extr! torul —care poartă cheltuielile de întreţinere a materiei 
rime, precum şi plata muncitorilor ce depun energiile în a 
A forma materia primă în produse, şi beneficiul net Tămas 
a aceste prefaceri. Aici Marx vede în întreprinzător” ex- 
plvatatorul energiilor umane care dispune după placul lui de 
ficiul net. Acest lucru îl găsisem ca adevărat. Pentru mine 
i ra si un:mai mare adevăr — practic, nu teoretic— faptul că 
a ei "cu ochii mei, cum sub regimul sovietic statul 
E spriuzător confiscase totul și cum foloseaw' muncitorii 
beneficiul net spre folosul lor. După douăzeci se ani de regim, 
lucrând douăsprezece ore pe zi, mâncau boabe de porumb 
coapte în cenușă și cumpărau efecte de pe prizonierii morți, 
pâine, din puţinul prizonierilor suferinzi ce-și dau sufletul după 
câteva fire de mahorcă. Însăși hrana noastră din lagăr provenea 
din importuri făcute din Anglia sau America. Ceea ce primeam 
de pe solul sovietic era numai apa, pâinea de cartofi amestecată 
cu secară şi peştele. Ca să nu mint, câteodată ne dau şi pâine 
albă, la cei suferinzi. Aceasta însă nu o făceau că aveau din 
abundanță, ci îi lăsau pe ai lor să moară de foame, a să ne 
cumpere pe noi uneltele lor de mâine, după ce mai întâiu ne 
lăsaseră să murim de foame şi ne seceraseră cu mitralierele 
când văzură că nu mai suntem buni de nimic. Cu beneficiul net 
Tezultat din exploatarea muncitorilor sovietici până la sânge, 
Statul întreprinzător totuși realizase ceva —erau uriaşele fabrici 
de muniții, arme și tancuri din regiunea Uralilor. Atât, plus O 
armată de comisari de toate gradele cu Stalin în frunte, i ia 
burjui în locul celor ţariști asasinați, cu servitori, cu mașini a 
scară şi cu distincții de aur şi platină E sm der 
Te! « aj ş ă see ar la 
formă “socială! a regimului era limitată a cirip: 


tăsisem eu în reformele sociale marxiste aplicate în U.R-S-S. 
395 


— «Bre, că repede mai citeşti!» mă primea voios 
Munteanu. «Niciunul din prizonieri n'a trecut atâtea 
ca dumneata! la te uită câte ai la rubrică!» Și eu] 
repede prin mână, dând dovadă că-s cel mai “stah 
citit. 

Prin luna lulie nu mai sufeream de nimic. Nu mai 
nav, doar negru de slab. Mă bătea vântul. Muschii 
complet din iarnă, nu vroiau să mai apară pe membre, 
Numai scheletul de mine. Si totuși mi se părea că ies 


învățătoru] 
Prin mână 
e treceam 
aNovist în 


cram bol- 
dispăruți 
pe piept. 
1Sem din 
morţi pe 


mlaştina morții. În acea lună disenteria culegea zeci de 
zi printre noi. Timp de două, trei săptămâni, cei cu Stomacurile 
slăbite se moleşeau ca cepele degerate scoase la Soare. Şi 
muzica țiganilor la club suna cât putea din instrumente pentru a 
le ridica moralul putred. 

Eu intrasem pe la sfârşitul lui Mai într'o brigadă de lucru 
care muncea numai patru ore pe zi. Lucram imediat afară din 
lagăr, într'o fabrică de cherestea, la purtat de scânduri, de 
buşteni şi la debarasatul curţii de rumegușul provenit. Întro 
dimineaţă pe la jumătatea lui Iunie, când să ies pe poartă cu 
brigada, mă simt apucat de umăr și tras afară din rândul celor- 
lalți. 

— «No, dumneata eşti agronom!» îmi spune Costea blajin. 
Rămâi aici în lagăr şi dă-i o mână de ajutor lui Matei, să iasă 
treaba mai bună!» 

Rămas cu Matei, îl întreb că cine a dat ordin să se planteze 
arbuştii în vară. El mă privi pe sub sprâncene şi umflându-și 
pieptul îmi răspunse autoritar: «Asta nu te interesează! Tu 
execuţi! Eşti sub ordinul meu!» 

Mai peste toate aleile, gropile erau săpate. Aruncându-mi 
ochii peste ele, văzui că niciuna nu era la linie. Matei măsurase 
distanțele cu pasul și puse semnele la întâmplare; ici un pom, 
colo un pom... La observaţia mea, s'a repezit la mine gata să 
mă ia în pumni, strigându-mi: «Ce te ocupi de lucruri care nu te 
privesc? Ce, tu comanzi aici?» 

“Domnul Matei, de profesie lăcătuș, din Râmnicul-Sărat, 
aflase multe secrete dela Costea. Acesta îi da să creadă că el 
este cineva şi că, odată ajuns în țară, va comanda cine știe ce. 
Gras şi frumos, părea un bou de negoț pe lângă mine, negru de 
slăbiciune. Şi o arătare ca mine venea acum să-l comande. Îi era 


396 


că-i iau comanda. El comandase până atunci cei douăzeci 
eamă C-. acum veneam eu să-l dau la o parte din funcție, Na 
mine O jumătate de zi. Totuşi, când a plecat de lângă 
dus la oamenii ce săpau, i-a oprit și a aliniat gropile. fi 
că ar fi aflat Costea că s'ar fi putut lucra mai estetic 
asupra observaţiei. După aceasta a luat jumătate din 
început a le face dela capăt. A doua zi a sosit 

Er | cu arbuştii. Numai plopi. Frunzele pe ei ajunseseră de 
ia mărimea normală. Rădăcinile complet desgolite de 
i fasonat cu mâna mea pe toţi şi i-am înmuiat cu 
madăcinile într'o „mocirlă ca cu pen a gras. Matei se uita 

înjurându-mă și făcându-mă smintit, saboteur. 

când am început să strig la el, că acel 

i i bun pentru oprirea transpiratiei 

ec i Sa iza ui Soicuia Soia dela paie 

frunzelor, de însăși Institi i , 
entru arbuştii înaintați in vegetaţie. 

După două zile a dat o ploaie. Frunzele spălate de pământ 
abia își mai țineau culoarea. Totuși lagărul părea în sărbătoare. 
Costea și Matei își frecau mâinile de bucurie şi puneau la cale 
să planteze şi alte locuri mai dosnice. Gândeam că această 
operaţie, ei O vor continua până în iarnă. După ploaie a urmat 
însă un val de căldură şi frunzele căzuseră la pământ ca arse. 
Matei fulgera prin lagăr şi cu scutiţii uda arbuştii într'una; la 
fiecare arbust un om. «Cine nu-şi va îngriji pomul cum trebue și 
i se va usca, îl fac responsabil!» striga el la oameni. Dar, 
inamicul: de soare mavea teamă de Matei şi nici de Costea. 
Responsabilul, saboteurul principal căzusem eu acum şi, dacă 
inginerul comisar Stanciu nu i-ar fi explicat lui Costea cine 
fusese adevăratul saboteur, cine ştie ce pedeapsă aș fi primit. 

Timpul trecea și odată cu el se mișcau și fronturile. Armata 
roșie mergea din victorie în victorie sub binecuvântarea Patriar- 
hiei din Moscova, în timp ce Papa din Vatican făcea și el 
aceleași rugăciuni pentru victoria aliaţilor debarcaţi în Italia 
unde Churchill, conservatorul, constituia din prizonierii armatei 
ja unităţi de soldaţi de origină jugoslavă și le trimetea lui 

ito. 

În lagărul nostru, un tablou de doi metri pictat de un amator 
după imaginaţia lui Baranta, arăta un copac pe care erau 
Cocoțați Hitler, Mussolini, Antonescu, Horthy. În tulpina 


897, 


vorbit 
mine 
era 10an“, 
si a revenit 


oameni Și A 


c 
s'a 


mult | 
smânt. l-am 


groasă erau implantate două topoare. Cel mai 
trecut de jumătate, era înfipt de mâna E 
iar cel mic de tot, cu tăișul pătruns numaj Sub coa: 
de două mâini, la fel mici şi slabe, reprez COajă, era înfi 
americane şi engleze. Costea. şi Baranta îl ga armati 
demonstrativ în curte, deoarece în ace] timp la ci Într:o zi 
de un reprezentant al Crucii Roşii Internaționa Tul era izitat 
țineau de spion. Prin aceasta ei vroiau să zi C, Pe care ei î 
prizonierii români sunt sută la sut ic a0esto 
ieşit nicio brigadă la lucru. 11 acea 
Prin August, Costea dispăruse cu încă câți 
încercați de sovietici. Cu câteva săptămâni SIVa. prizonieri 
făcuseră exerciţii de parașutare cu un biplan = câ 
de lângă lagăr și plecaseră în misiune în țară i pl 
de sabotaj pe care trebuiau să le facă, urmau să culeacă și ; 
maţii asupra prizonierilor ce-i interesau. Pe de altă A AU 
lagăr, sovieticii intensificaseră interogările. Eu fuses Sica! 
ogat de două ori până atunci şi acum mă chemară ada Ni 
de obiceiu, fusesem sculat din somn după iezuit y, 
“Domnul Ionel, un fost măcelar din Bucureşti, care pe it 
fusese agent electoral în partidul liberal, îl cunoștea pe Cara 
din țară. În lagăr, Costea îl făcuse ordonanță la club și rin 
această funcţie el devenise renumit. Mă sgâlțâia de ati pe 
întunerec spunându-mi încet “pst, apoi îmi porunci să-l urmez. 
Nimeni din jurul meu nu simţise că plecasem. Afară, întunerec 
besnă. Mergeam după Ionel ca o vită la tăiat. Când văzui că mă 
apropiu de cancelaria comisarului Baranta, înţelesei despre ce 
era vorba. Intrat înăuntru, Ionel se retrage în spatele meu. În 
faţa mea, dincolo de masă, în fața unei lămpi, pe un scaun, un 
Rus în civil. Acesta îmi făcu semn din cap să mă așez. Era 
POsomorit la față și cu sprâncenele groase. În mişcările lui 
Scurte părea blajin. Lângă el, în stânga, sta evreul frizer. 
ici se uitau la mine fix. Eu căutam să-mi recapăt liniștea 
i urată de deşteptarea bruscă, gândind totodată la declarațiile 
i a A At că nu sunt întrebat, începui să-mi Pl 
Er al (i. Numai portrete înşirate, peste care domn 4 
timpii spre metru, tabloul lui Stalin. Rusul îndreptă e 
n RE etc punându-se pe el complet în umbră. FIA 
ze, » Căutai să întorc capul, dar în acest timp Si 


Mare 
Puternică a ară ia tăiș, 


ă antifascişti, 


a 


zată a lui Ionel că mi-l sucește în poziția avută 
«nainte. Mi-am dat seama că trebuia să mă supun la toate 
rage rusului. Nicio vorbă. Ce Dumnezeu? La celelalte in- 
ii nu se purtaseră așa cu mine. Politrucii mă pândeau 


peciali 


mai 
manevre 
erogato re pătrundă cu ochii minţii lor în creierii mei chinuiti 


şi aie rea altor surprize. Cu un ochi mă uitam la Rus, iar cu 
înagicp 7 Evreu. Prinzând privirea rusului, acesta își întoarse 
celălalt 3 spre Evreu şi începu a-i vorbi. Apoi urmară 
ia ca traduse de Evreu în timp ce Rusul scria pe o hârtie. 
dea te chiamă, data nașterii, de unde eşti, ce politică ai 
PI ei u nu, luptele la care ai luat parte, ce persoane 
făcut, căsătorit sau Ş «e 
scut în timpul campaniilor . . . » Am dat aceeași 
d A ue ca şi cele de mai înainte. Văzând că nu mai scot 
iCzaal plus, mau dat afară. După mine a ieşit şi lonel, care a 
= t apoi în căutarea altuia pentru a fi interogat. 
Bi eefuna din zile şedeam în spatele barăcilor și cu un cui de 
fier mare, ruginit, ciocăneam la un gât de bidon pe o piatră. 
Vroiam să-mi fac o lingură — lagărul nu ne da linguri —aşa cum 
aveau şi alții prea puţini dintre prizonieri. Lucram ad câteva 
zile la această sculă şi-mi cerea încă multă răbdare s'o termin. 
Printre noi apăruseră ca la o duzină de prizonieri grași și curați, 
sosiți dela şcoala de “educatori politici” din regiunea Moscovei. 
Noi, cei din lagăr păream niște stafii pe lângă ei. Îi privisem o 
bucată de timp şi apoi îmi deveniseră indiferenti. Nu mă mai 
interesau. Tot lucrând la lingură, văd că unul din aceștia imi da 
mereu roată. Când îmi arunc ochii la el, rămân cu cuiul așa în 
mână şi cu gura căscată. În fața mea şedea sănătos, curat 
îmbrăcat şi cu centura pe veston, caporalul Cernea, care cu 
grupa lui, pusese în mişcare tot frontul în dimineața mar 
sovieticii ne respinseseră de pe poziţii la Raspopinskaja. A 
păream cunoscut, dar nu mă mai recunoștea. Mă scol încet în 
picioare şi-i spun mirat: 
—<Tu..., măăă Cernea, măăăăă» A 
Când îmi auzi vocea slabă în gât, Cernea se roşi că mite ă 
pierduse de părea că l-ași fi trăsnit cu ceva în moalele cap tir 
— «Domnia Voastră, don Elev!» făcu el încurcat Și cu oc 
în pământ. 
ncepuse să plângă. Căuta să mă îmbră 


țişeze, dar eu mă 
Sfiam să nu-l murdăresc. După o tăcere de câteva minut 


e, își 
399 


E 


ÎN 


reveni din emoție şi începu a vorbi neîntrebat: 

_«Ce era să fac, don Elev? Să mor prin lapăre? N 
câti au mai rămas dintre noi? Pe unde am fost am trăi 
apoi am văzut și învățat multe.» 

— «Ce anume, mă?» 

Cernea s'a uitat atent în jurul lui şi apoi cu vocea joasă, ca 
nu fie auzit de nimeni, continuă: » Ca să 

— «Că regele Carol a fost un bandit, asta o știam eu dinainte 
La şcoală însă ne spuse că şi Antonescu este un câine fascist. 
că armata roşie îi puternică şi că-i va veni de hac. Pe Englezi și 
Americani, profesorii politici îi făceau capitalişti, că exploatează 
lumea întreagă, dar că după fascism, armata TOȘie va termina-o 
repede și cu ei. Ceea ce nu prea am înțeles și nu sunt încă con. 
vins este, că ne spunea mereu, că religia-i pentru proşti si că 
Dumnezeii sunt născociţi de preoți, care trăiesc ca paraziţii pe 
spatele oamenilor . . . » ; 

Cernea s'a oprit o clipă, scoțând un oftat adânc Şi vorbi mai 
departe: 

— «Hei, don Elev! Dacă as mai putea trăi odată în tara 


u vedeţi 
t bine şi 


Ei 


noastră cum am trăit și mai înainte... ! Așa fascistă şi condusă 
prost cum era, ne credeam cel puţin la noi acasă!» 

«Ce te face să nu mai crezi aceasta?» îl întrebai eu. 

— «Ştiţi ce ne-au mai spus, don Elev? Că odată ajunşi în țară 
vom face un guvern al poporului și apoi vom întinde lagăre pe 
tot întinsul țării. şi vom strânge în ele pe toți fasciștii, 
„A ie ala şi culacii. Aceştia toți vor fi întrebuinţaţi la 
mă side îi ocialiste de mâine. Uzine noui, canaluri, căi 
Razi aa OS Ofea Țara întreagă să o întoarcem cu faţa la 


«cum, mă? Din nou lagăr ă 
: . ii e! N'am avut d emea 
lui Ca ol ŞI Antonescu 2 estule pe vr 


— «Da, don Elev. Acesta 
au spus că vor fi 
regimului de sovieti 


a va fi primul punct din program. Ne- 
mulți reacționari care se vor împotrivi 


zare.» 
— «Ei, ce ie Pap: 
Ezar etnici ÎI întreb eu mai târziu. 
cred şi ej zi îi "= aşa printre oameni. Să vedem ce mai 
Să eliberăm tara ge pură Să 


-i facem să pună mâinile pe arme. 


ha F 
de Nemţi ŞI de fasciști!» 


«Cum, Mă, iar pe front?» 
«D'apoi cum, don Elev!» 


_ «Şi cine nu vrea?» 
N i aici, don Elev! Ferească Dumnezeu! Cine nu va 


_— «Mor toți . 
rma în mână şi se va opune lor, nu mai vede țara. Ce-s 
e A te întreţină pe aici, să te ducă în țară și apoi să aibă 
E a cu tine acolo? De aici se lămuresc lucrurile! Vreau să 
taie încăodată la ai mei, don Elev, și apoi voiu vedea eu 
ip: 
“a ui lagăre, sub Antonescu lagăre, sub comuniști 
: le vor fi şi mai mari! Încotro Doamne? Sovieticii ne 
au în fiecare zi victorii ale armatelor roşii. Fronturile se 
can si eu începusem să cred în victoria rușilor. Imi dam 
seama că până la urmă va fi 0 pace, dar ea nu va aduce liniștea 
si ordinea ci harababura, dat fiind tendința expansionistă a 
ideologiei marxiste, împletită cu aceea a naţionalismului slav. 
În acest timp, şedinţele de “educaţie! în lagăr se țineau mai 
des și “educatorii” noi agitau prizonierii, înjurând pe generalii 
iau să intre în “comitetul antifascist al 


izonieri care nu VIOI 
prizonieri ca 
ofiterilor.» Ana Pauker avea nevoie de generali. Ameninţase, 
“hw'-uri, dar nu reușise să rupă 


deportase, pe cei ce o luaseră cu 
nicio tresă de colonel. În ultimul timp reușise să facă preşedinte 


al susnumitului comitet pe sublocotenentul Bodiu. Vorbitor 
bun, acest ofițer se antrenase într'o direcţie unde nu-l ducea 
inima, dar Ana l-a prins şi folosit. Pe lângă el au mai căzut f 
alți câţiva şi după aceştia apoi și Lt. Colonel Cambrea. | 

ambițiile ei Ana ar fi vrut să facă O armată întreagă, dar în 
buzunare n'avea decât nişte resturi de oameni iai ate 
lagărele ruso-siberiene, ajungând numai pentru o divizie, ae 
ordinea de bătaie a armatei roşii. Cu cele câteva zeci de i ja ă 
inferiori, ea gândea că va putea începe treaba, Sa e ine 
urma să-l completeze din trupă. Cu aceste socoteli i ae: 
zuite de locotenenţii lui Stalin, sa dat ordinul ș: a ei 
tuturor prizonierilor sănătoşi în cleştele format e ee 
Oka şi Volga, 250 de kilometri Sud-Est depărtare e iara. 
Marele Stalin trăise odată coşmarul prizonierilor ceho = 
răsculați în 1918-1922 şi de data aceasta vrea să [e ami sati 
ceea ce face. În acest cleşte de ape, unităţile de bi De 
de deportaţi polonezi, cehoslovaci, unguri, români ȘI | a 


i 


tice, erau mai în siguranță, şi, în caz de răscoală, aici puteau fi 
1 ) 


ușor înnăbușite. A 


De cu seară știam că a doua zi parte lagărul, Fiecare 
primisem câte o declaraţie în care sta scris “că ne Obligăm a 
lupta împotriva fascismului şi pentru a forma Un guvern aj 
“poporului. Toată luirigaj a [cina cu “da” N'am auzit de 
niciunul că semnase cu nu. ae de altă parte, moralmente, 
obligaţia pe care mi-0 luasem de a lupta impotriva fascismului 
şi pentru formarea unui guvern al poporului nu-mi produsese 
nicio mustrare de conştiinţă. Mișcarea Legionară, așa cum 0 
întelesesem eu, prin structura și esența ei era pentru un guvern 
din popor pentru popor; mult mai democratică — ca libertate de 
expresie şi gândire în sens constructiv— decât democraţia oc- 
cidentală, mai liberalistă decât liberalismul și mai socialistă —cu 
mult mai socialistă — decât socialismul sovietic, pentrucă la baza 
ei avea omul cu dragostea de om. Această obligaţie pe de altă 
parte, eu o înțelegeam temporară, încredințat fiind că odată 
ajuns în ţară cu sovieticii, numai la un guvern al poporului şi 
pentru popor nam fi ajuns. Eram încredințat că victoria 
U.R.S.S.-ului pentru Români, popor latin, însemna temniță, 
sclavie şi exploatare crudă de către Ruși, mult mai crudă decât 
cea de până atunci a capitaliștilor occidentali. Capitalul oc- 
cidental exploata ţara românească, dar în conjunctura inter- 
națională din 1918-1919 n'a făcut nicio piedecă întregirii 
ființei naţionale românești,dimpotrivă;pe când acum, în 1944, 
Tuşii sovietici intrau pe pământul României ca să-i sfârtece 
unitatea firească şi să-i şteargă fiinţa, îndreptându-o cu faţa la 
răsărit. Şi eu, nevrând să mor în Siberia —acest act, dacă aş fi 
Spus nu' n'ar fi avut nicio influență asupra evenimentelor 
dureroase ce urmau să se petreacă în țara mea—am semnat cu 
dat în credința că poate în viitor voi fi din nou util țării şi 
părinţilor care mi-au dat viață și crescut. 
sa N? ial pe poartă, Baranta ne-a urat drum bun, apoi 
Câţiva sănătoși. za În lagăr au mai rămas cei din spitale ȘI 
aCEștia — nega de A j E, suspecți. Spre nedumerirea mea, BAR 
meu Șef în Sat — părare —Îl zării şi pe pârâșul meu — fostu 

On al Floarei. Când ne-am încrucișat privirile, 


făcuse ni A 
ă niște ochi de credeam că-s cuprinși de moarte. 


> 5 


Eram ca la 300 de oameni în coloană. Numai două calzuze 
cu noi; neînarmate. Unul în spate iar celălalt în fruntea 
coloanei. Ne rea ca ni Jumăjate liberi. Trecusem prin orășel și, 
înainte de a 1€$I din el am cotit-o la dreapta. Am dat în câmp 
mergând pe O pantă foarte dulce, pe un drum de care, printre 
culturi cu zarzavaturi. Pe aceste câmpuri lucrasem și eu de 
câteva ori. În acele zile mâncasem în deajuns tot felul de zar- 
zavaturi crude. Alţii mâncaseră cartofi și eu îi invidiam că nu 

ot să mânânc înainte ca ei, deoarece mă usturau pe gât. Seara 
când ne întorceam în lagăr, dela intrarea pe poartă eram atacați 
de flămânzii dinăuntru, în hazul sovieticilor care ne escortau. 
Cei cu zarzavatul în sân sau prin buzunare, ca să și-l apere mai 
bine, se făceau covrig, la pământ, dar luptele nu încetau decât 
după ce erau complet descărcaţi. p dan 

“Trecusem la creasta dealului din față şi apoi un altul în 
depărtare se proiecta înaintea noastră lin, ca melodia din 
“Volga, Volga, dragă Volga În ultima parcelă de varză, lucra o 
femeie cu doi copii de 3-5 ani lângă ea. Când ne-a văzut a 
rămas în picioare— copiii mâncau bucăți de varză —privindu-ne 
lung, mirată. Abia se mai ținea îmbrăcămintea pe ea. O mânecă 
era ruptă dela umăr. Copiii, la fel, în sdrente. 

— «Măăăă!» strigă ea la noi. «După uniformă pare că sunteți 
Români.» & 

— «O Româncă, o Româncă!» începură a murmura oameni 
din coloană. «Suntem Români, aşa cum ne vezi,» îi răspunse O 
voce de lângă mine. «Ce-i cu tine, fă, pe aici?» 

— «Sunt deportată din toamna lui 1940. De bărbatul meu și 
un fecior, cel mai mare nu mai ştiu nimic de doi ani de a 
Trăiesc în lagărul cela de colo,» ne arătă ea fâcând cu ia 45 
spate, unde se zăreau câteva ridicături de pământ. « msi 
mai sunt încă vreo cincisprezece femei. Copii încă pe atăt. 
murit multe...» du 

Ajunsă aici începu să vorbească cu plâns, con 

— «Sunt din Cahul... mă chiamă Maria lui... = eee 

Copiii rămăseseră înțepeniți cu bucăţile de ea Tati 
lângă mama lor, ascultându-i plânsul, nedumeriți. papi 
la ea când la noi, cu buzele puse, gata să înceapă â P i 
Din urma noastră apăru sovieticul, strig 


ând și înjurând cât îl 
i tomat, Sa 
ținea gura, la făptura de femeie. Aceasta ca un au 


403 


| 
| 
| 
| 


i continuându-și lucrul. Copiii Sau alăturaţ de 

"2 depărtat. Ei nu înţeleg UC Să întoarcă 
când ne am noi. După ce am dat după deal, nu i-am mai văzut 
privirile dela e până atunci trona peste coloană, a urmat angj 
Dan e a la din prizonieri aveau lacrimi pe obraji. A) 
iplie de gară, după aa pi apei Ti ZI din nou în 
fata porții unui alt lagăr. i Ei d eat cele prin care 
urecusem. Bordeiele şi barăcile se 1 Au pe O suprafață de 
zeci de hectare. Aici erau iii țesa (i peStGilcanCi mii de; prizonieri 
nemți. După înfățișare păreau mult mai amăriți ca noi. Totuși, 
si printre ei se vedeau “din cei graşi. Lor le vorbeau Comuniştii 
în voie despre soviete, despre socialism, dar când atacau pe Hit- 
ler, erau fluieraţi şi huiduiţi ca pe niște câini ce le aduceau 
holera în oase. Și regimul lor de traiu era aspru. Mult mai aspru 
ca al nostru. Pe șantier —începusem să lucrăm şi noi aici—la 
săpatul unui canal uriaş, brigăzile noastre se amestecau cu ale 
lor. Noi, care eram pe drumul de a pune mâinile pe arme, 
înadins fusesem amestecați cu ei, pentru ca ei auzind această 
hotărîre din gurile noastre, să ne urmeze exemplul nenorocit. 
Pe cât puteam să ne înțelegem, ne povesteam unii altora toate 
cele prin care trecusem. După cât aflasem, procentajul de morţi 
la ei fusese mai mare ca la noi. Desbrăcaţi şi cu picioarele în 
cârpe— mulţi n'aveau mantale și nici cămăși pe ei — căutau să se 
adăpostească în tranșee croită, trăgând capelele în cap de nu li 
se mai vedeau nici ochii. Faptul că nu se interesa nimeni dacă 
lucrează sau nu, părea să arate că erau condamnaţi la acel chin 
până la epuizare. Numai brigadirii lor îi mai îndemnau din când 
în când. Aceasta însă numai când trecea câte un comisar în con- 
trol. Atunci vedeai cum toată linia de oameni se pleca pe 
hârlețe, săltau asupra lor de zeci de ori şi apoi începeau greu să 
rupă pământul. Mâna de pământ de pe hârlețe li se părea piatră 


de moară. Când Teuşeau să le smulgă, le aruncau peste cap şi 


rea ele erau traşi și ei pe spate, legănându-se ca niște tres- 
semn e se vânt. Erau complet secătuiţi de vlagă. Niciun 
Aici es în corpurile lor circulă vreo picătură de sânge. 
lagăr, Cea acra douăsprezece ore pe zi. leşită afară din 
la întoarcere Vastră până la lucru, se intercepta şi la ducere și 


i Cu alte zeci de coloane. Coloane de două, de cinci, 


DD 7 


de zece ori mai mari ca a noastră. Zeci de mii 
amestecături din toate neamurile. Majoritatea 
aticii cu cele câteva fire de păr în barbă și mustaţi. 
a oameni ci a dobitoace. Mergeau în coloane nesfârşite câte 

atru în rând, sub baionete, purtând cateloacele — cutii titară de 
conserve ce serveau de gamele-—apățate de Șnururile ce Je 
încingeau mijloacele. Erau aceștia dușmani ai socialismului 
sovietic? Erau aceştia dușmani ai poporului? Sabotaseră acești 
nenorociţi ai soartei acolo, în sălbătăcia lor, Ia ei acasă, ordinea 
socialistă-sovietică? Erau aceştia, reacționari, culaci, fascist, 
facători de războaie? Sau patria lui Stalin, socialista civiliza- 
toare sovietică crezuse că-i fericeşte cu aceste concentrări de 
muncă forțată. Se simțea Mongoul, Rusul, Asiaticul, în acele 
lagăre de concentrare mai bine ca la el acasă? Toată ziua numai 
cu astfel de întrebări îmi sfărâmam capul. Când treceam prin 
faţa porţilor lagărelor lor, întinse pe zeci de kilometri patratți, 
citeam slogane: “Slavă Marelui Stalin, ocrotitorul popoarelor 
socialiste-sovietice! 

Cu noi în acest lagăr, venise şi comisarul evreu din Bacău. 
Costea Doncea fusese în țară, aduse chiar o fotografie a lui 
Ionel dela soţia sa şi apoi dela noi plecase în alte misiuni. Aici, 
Evreul ducea o activitate febrilă. Pe lângă ședințele de educaţie, 
interogatoriile îl ocupau mai mult. Credeam că scăpasem de 
această tragere silnică de limbă, dar mă înșelasem. De data 
aceasta m'a chemat la interogatoriu ziua. Când am bătut la uşa 
cancelariei, el mi-a deschis şi mi-a spus să mai aștept. La intrare 
mă întâlnesc cu un alt prizonier care dormea la căpătâiul meu. 
leşea lingându-se pe buze. Punând piciorul în cancelarie, mi 
s'au oprit ochii pe o etajeră unde sta o căldare din care ieșeau 
aburi. Mă izbise mirosul de meiu prăjit. Acum ședeam în fața 
unui alt Rus îmbrăcat tot în civil. Iarăşi nicio vorbă. După 
câteva minute Rusul vorbeşte ceva cu Evreul. Acesta mai 
întârzie puţin şi apoi îi auzii glasul vorbind rar, tăios: 

— «Ai simpatizat cu Legiunea? Ai activat în Mișcarea 
Legionară?» € 

Tot timpul, mai înainte gândisem mereu la aceast lucru. Îmi 
dam seama că ei puteau să afle că eu eram legionar. Mai ales că 
Ion al Floarei, rămas în lagărul vechi, gândeam eu, ar fi fost în 
Stare să spună ce ştie şi ce nu ştie despre mine, numai câ să fie 


405 


de deportaţi, 
formau Asi- 
Nu semănau 


atizat!» i-am răspuns eu, numai în Cuprinsuj 
A ii lui făcând-o pe Petru. «Tatăl meu a fost țărănist.» 
înca e tos făcut să te faci legionar?» 

_ Domnia Voastră ştiţi cum a trăit poporul român sup 
regimul partidelor politice . . . Legiunea a fost singura pe care 
am cunoscut-o că poate aduce dreptatea socială in ţară... 

Iarăşi câteva minute de tăcere. Rusul se uita lung la mine. 
Evreul, după ce schimbă câteva cuvinte cu el, mă întrebă din 
nou Nervos: 

_ «Dar acum ce mai crezi?» 

As fi vrut să mă gândesc mai înainte de a le da un răspuns, 
dar neavând răgaz, am început a vorbi aşa mai mult în neştire, 
făcând-o pe Petru. . . 

_ «Păi ce să mai cred . . .? Din Ianuarie 1941, de când Horia 
Sima s'a bătut cu Antonescu pe putere...» 

Aici m'am oprit, dând din umeri. Ei s'au uitat unul la altul și 
apoi Evreul mi-a spus că sunt liber. Din acel moment am stat 
mereu cu frica în sân că mă vor scoate din rândurile celor ce se 
pregăteau sufletește “ca să lupte împotriva fasciștilor.” 

* 

În a doua jumătate a lunii Decemvrie 1943 am fost con- 
centraţi la cinci mii de oameni în niște păduri întinse, pline de 
lagăre, circa 35 de kilometri depărtare de Riazan, care se află la 
250 de kilometri Sud-Est de Moscova. Odată cu trupa de 
prizonieri, au sosit și ofițerii. Erau slabi, amăriți, aproape ca și 
noi, trupa. Gust de a comanda cadre nu aveau, aşa cum nici 
trupa nu vrea să-i bage în seamă. O atmosferă de silă domnea 
peste tot. La repezeală, oamenii fuseseră repartizați în ordine 
e provizorii, şi fiindcă mai toată lumea dormea în bor- 

<Ie neisprăvite, ca peştii în cutiile de conserve, toată ziua în 
it E ia DU nice lor şi la facerea altora noui. 
Tal o rate oma a muncă constructivă, erau noul 
confortabile cai "eter ici care dormeau în bordeiele mai 

Comandamentul divi Psi A 
lean cu etaj, di s'a instalat într'o baracă mare de 
comandantul diviziei je multe încăperi. Aici locuia însăși 

, nent colonelul Cambrea, precum $i 


406 


ÎN 0 


maiorul Petrescu (Procurorul General de mai târziu) — avansat 
de sovietici din simplu soldat pentru a corespunde poziției ce o 
deținea—șeful “Secţiei de Educaţie și Cultură” Tot aici mai 
Jocuiau şi “instructorii” sovietici — comisari camuflați — aj 
diviziei, ce vegheau la instrucția militară și politică a unitătilor 
Ana Pauker, ca să dea un caracter revoluționar diviziei, îi dase 
numele de Tudor Vladimirescu, iar pe oameni în numise “pan- 
duri. Cambrea se simţea mândru de aceste denumiri deoarece 
el era oltean de prin părţile Gorjului, județul unde se născuse 
revoluţionarul Tudor din satul Vladimir. 

Nu aveam terminate bordeiele când ne sosise armamentul. 
Condiţiile de întreţinere lăsau foarte mult de dorit deoarece în 
bordeie era o umezeală de nesuferit provenită din apa ce curgea 
înăuntru prin acoperişul de pământ. Se curăța de două ori pe zi, 
dar rugina era încontinuu pe el. La inspecții, educatorii se inter- 
esau mai mult decât comandanții de unităţi. Cine era găsit cu 
arma ruginită, era considerat ca saboteur şi scris în patratul 
negru de pe afişul de perete, ziarul companiilor, la care scria 
orice soldat. Educatorii vigilenţi, țineau în fiecare zi ședințe de 
educaţie politică sovietică după programul fixat de la secția de 
educaţie şi cultură, întocmeau rapoarte și le înaintau lui Petres- 
cu. Acesta le centraliza şi, dacă prizonierii erau notaţi pe ele, 
mai făcea încă o observaţie, în bine sau în rău, pe fişele vechi cu 
declaraţiile anterioare de prin lagăre. Educatorii notau ce 
auzeau în discuţii sau ce le aduceau pârâtorii şi nu era lucru de 
mirare când după o săptămână sau o lună, două își loveau 
reacționarul: «Pe data de cutare sau cutare .. . ai vorbit așa şi 
așa!» “Panduru” rămânea cu gura căscată, ne mai putând zice 
nimic. O teamă, mai mult tortură sufletească, cuprinsese toată 
lumea și nimeni nu mai avea încredere în cineva. 

Lipseau ofiţerii. Unele companii n'aveau niciunul. Parte din 
acestea şi plotoanele erau comandate de subofițeri. Educatorii, 
la fel, lipseau. Petrescu a dat un manifest-proclamaţie în care 
făcea cunoscut trupei “că pentru prima dată în istoria „poporului 
român, clasa de jos, proletariatul, poate aspira nestingherit la 
funcţii de comandanți” Divizia avea nevoie de 500 de ofițeri şi 
cine "Vrea, m'avea decât să îndrăsnească. Au fost 504 candidați, 
din care numai patru nau avut norocul să reușească la examen. 
Peste o lună de zile s'au întors toți cu tresa de sublocotenent pe 

407 


umăr. 
i nsă copletarea golu 
Mult mai greu cra Î p golurilor cu educat orii. pe 


lângă devotamentul „ce trebuiau să-l aibă în viitorul st 
socialist, le trebuia ȘI O oarecare cultură generală. De aici at 
greutăţile pentru el rari găsiți apți de a fi instruiți; trebuiau y 
treacă printr'o perioadă de timp mai lungă, pentru a fi puși a să 
la diferite încercări şi examene. Educatorii — politrucii — e 
ieşiţi din această şcoală, îndopaţi cu noţiuni marxiste, spion 
ei la rândul lor de alţi tovarăşi în credință, deveneau sdrunci N şi 
sufletește, întorși pe dos, cu ghimpele fricii în inimă de ali 
cădea de pe linie. Erau mulţi acei care doreau să stea la drea ta 
ofițerului în capul plotonului, să nu mai poarte armă ci i 
automat, să scape de toate mizeriile celor mulţi, să prinsă 
soldă de ofiţer, să fie temuţi de toți și să fie chemaţi de toată 
lumea “domn educator.” Dar Petrescu cu comisarii lui își urma 
drumul cu sârguință și răbdare. Experienţa de pe solul Rusiei 
Sovietice îi încurajau la aceasta. Încet, încet, elementele ce Ş 
complăceau în politrucie marxistă își scoteau capul şi ocu i 
locurile meritate prin numire cu decizie dela secţia de ed N 
şi cultură. a ” 
Ca subofiter, la început avusesem comanda unui ploton de 
pușcași. Educatorul companiei începuse să mă laude celorlalti 
camarazi, spunându-le că lui îi place de felul cum mă port cu 
oamenii de sub comanda mea. La început nu bănuisem ce vrea 
el, însă mai târziu prietenia lui față de mine începu să-mi 
stoarcă sudori. Vroia să mă facă educator. Gândind la acest 
ele a a a odată devenit educator voi fi pus în 
REA pi ca isa er ce nu-mi spunea inima, Ar fi 
le cula se până la urmă ... totuşi, aș fi căzut. 
: ȘI ce se da în locotenentul Bodiu, fostul 
Preşedinte al comitetului antifascist; nu ajunsese decâ 
dant de companie şi educatorul ati pi 
simplu iat A ag rul care-l dubla, cu toate că era un 
AER ata Bu caiac e Ungur de prin Transilvania — îi 
căpitanul ref a raport în mai multe rânduri, dar 
regimentului, tot Sei sa general în R.P.R.—educatorul 
la urmă îi va pina găsise vinovat. Bodiu crezuse că până 
va fi mare și tare, aa oţi, că ra ajunge mare în divizie şi apoi 
Cum nici el nu credea Acea pai i pita ze pet Ag E i 
408 ceea ce spunea, între timp nu mai sună 


î 


= 


la urechea secţiei de educaţie “ca tovarăș de încredere, 

Aveam ghimpele fricei în inimă, dar educatorul nu mă slăbea 
nici în ruptul capului. Într'o zi mă anunță că-s propus ca 
educator la divizie. Scurt timp după aceea, într'o seară mă ia și 
mă duce la comanda regimentului. Aici mă întâlnesc cu încă 
nscisprezece sosiți de pe la alte companii. În bordeiu era 
cald şi începuse să curgă apa de pe mine. Căpitanul Burcă apare 
pe ușa din faţă, încheindu-se la veston. Se apropie de noi şi 
începe a pune întrebări aşa în gloată: «Câtă școală ai tu? Dar 
tu? Ştii tu care-i capitala Rusiei Sovietice? Dar a Chinei? Ştii tu 
cine este Stalin? Cine a fost Lenin?» Mulţi se încurcaseră la 
răspunsuri, alţii rămăseseră muţi. În câteva minute ne-a ex- 
aminat pe toţi. Apoi ne-a separat în două tabere și celor care 
erau în cea mai mică le-a spus să plece la companii. Pe mine nu 
mă întrebase nimic şi fiind lângă cei ce plecau, mă iau după ei 
ca să ies. «Tu nu!» mă apucă el de umăr, zâmbindu-mi. Mie îmi 
venea să plâng. În zâmbetul lui nu era niciun pic de căldură. 
Rânjise, şi el crezuse că-mi zâmbise. Şi bunul Dumnezeu îl 
înzestrase doar cu o talie înaltă, sveltă. Chiar şi chipul îl avea cu 
trăsături regulate, dar interiorul lui i-l întunecase. 

Afară ne-a încolonat câte doi şi dădu comanda —ca un civil 
ce în viaţa lui nu auzise de militărie—de “marş” cu direcţia 
secţia de educaţie a diviziei. El mergea în fruntea noastră şi eu 
mă credeam tras ca de un lanţ după el. Alţii, din contră, erau cu 
teama în suflet că nu vor reuşi. Mergeam la urma grupei fără 
soţ. Din când în când Burcă, rămânea în urmă şi ne comanda: 
«Capul sus! Educatorii nu sunt babe! Ţineţi cadența! Stânguw', 
dreptu”, stângu'! Ţine aproape mă!» se repezea el la mine. 
«Tocmai tu cu atitudinea asta? Educatorul în atitudinea lui 
trebue să se arate model! Să inspire respect! Numai cu vorba 
treaba nu iese întotdeauna bună!» 

Burcă se căsnea să vorbească corect româneşte, dar de accen- 
tul rusesc nu se putea debarasa. Astfel, comenzile . şi 
îndemnurile lui sunau în capul meu ca o nucă seacă în perete. 

La câțiva metri de intrarea în baraca de examene, îi cer voie 
să rămân puţin în urmă pentru a-mi face necesitățile. Intru în 


tufişul de pini ce era alături şi căzui în genunchi. Cu ochii 


minţii prinsei imaginea chipului lui Christos şi așa am spus 
Tatăl Nostru. La urmă mai adăogai în desperarea mea și alte 


vreo ci 


409 


cuvinte, unde ceream Aj UIGE A ind SO Că numai EI 
mă salveze din acea situaţie fără ieşire. Afara di mai 
făcui că mă închid la pantaloni. Burcă mă aștepta la ai A 
să nu mă faci de rușine!» îmi spuse el. eprai ( 
pe sală toată lumea era aşezată pe o bancă lungă 
rămas în picioare rezemat de perete. Din spatele 
chise aceeaşi uşă pe care intrase Burcă Şi, cum eu eram Es 
apropiat, am intrat primul. Dela primul pas în birou a ral 
luat în primire de șase ochi sfredelitori. Mă credeam Că sunt ei 
o lupă. Toţi trei purtau uniforme rusești cu grade de iiteă 
nenţi şi căpitan. La intrare aveau feţele întunecate, bănuitoare. 
dar încet, încet deveniseră mai deschise. Unul din ei mă înce 
ce funcţie am în companie. Auzind că-s comandant de ploton— 
încă nu erau sosiți noii ofițeri ai poporului — câte-și trei sau 
întunecat din nou la faţă. După ce s'au privit puţin unul pe altul 
au început a da din umeri şi cel care mă întrebase mai înainte 
îmi vorbi: «După ce predai comanda plotonului, vii din nou 
aici!» Burcă m'a notat pe un carnețel iar eu am plecat la bor- 
deiu imediat. Scăpat dela această încercare, pe drum, imaginea 
lui Christos râdea în faţa mea. 

Funcţia de comandant şi educator nu se putea avea de 
aceeaşi persoană. O unitate poate să rămână fără comandant pe 
un timp oarecare, dar nici într'un caz fără comisar, mai ales în 
timp de războiu, pe front. La nevoie, comisarul poate să ia com- 
anda unităţii. Comandantul unităţii nu poate lua o hotărire fără 
a consulta comisarul politic (Dela această regulă generală, 
făcuse excepţie Jukov în fața Moscovei în iarna lui 1941. Numai 
personalitatea și sentimentul lui naţional curat îl salvase de 
răzbunarea lui Stalin, pentrucă în acel moment critic adunase 
comisarii ce fugeau de riscuri și-i puse în fronturi sub 
amenințare: «Trageți în Nemţi, dacă nu, trag eu în voi!»). Com- 
isarul politic, politrucul, însă nare nevoie, și nici nu da 
socoteala comandantului de activitatea lui în unitate. 
“Sea su line dese pe divizie ca între comandanții de 
GE pai E Eee să existe armonia cea mai desăvârşită 7 
de unități să Sh a 105 peace Se a CO AIR 

supună voinţii educatorilor politruci, care, la 
rândul lor, ascultau de șefii A til idului 
şefii, membri respectivi ai particu 


putea să 


Eu am 
meu se des. 


410 


--—_. 


a Pauker, Petrescu, dirijaţi şi ei de polit-biroul 
sovietic, respectiv partidul comunist CCA pata | 

Când sosise promoția de ofiţeri “Riazan, eu îmi găsisem deja 
o altă funcţie. Căpitanul, comandant de batalion, mă numise 
major cu administraţia companiei de aruncătoare 81 mm. ÎI 
cunoşteam din țară şi înțelegându-mi necazul, m'a susținut cu 
tărie. Burcă îi trimisese ordin dela divizie că eu nu sunt dis- 

onibil, dar el, m'a susţinut până la Cambrea și Petrescu, 
spunându-le că el nu poate să facă ordine în scriptele com- 

aniilor dacă nare oameni care să se priceapă la ținerea 
registrelor. Și Petrescu a trebuit să accepte cererea lui. Pentru 
mine, căpitanul fusese în acel moment îngerul meu păzitor 
deoarece în această funcţie aveam motive în deajuns să lipsesc 
mai întotdeauna dela silnicia orelor de educaţie zilnică. 

Până în primăvară, divizia fusese instruită și echipată, gata 
pentru plecare. Nu se insistase așa de mult la instrucția de 
luptă, deoarece ofiţerii și trupa cunoșteau frontul. Se făcuse mai 
mult cunoaşterea armamentului. 

Disciplina — tăria unei unităţi — însă, lăsa de dorit. La îndoc- 
trinarea politică parte din ofițeri, pe la şedinţele de educaţie, 
reacţionau ca la o hrană ce li se da cu de-a sila. Ei erau 
obişnuiţi să se exprime liber și puneau întrebări ce dau mult de 
lucru educatorilor diviziei. Partea cea mai arzătoare era că 
sovietismul rusesc impunea o stare de fapte ce lovea greu în 
orgoliul lor de ofițeri şi de români. Rari erau acei care intraseră 
în divizie crezând într'o victorie a ruşilor. Ei credeau în victoria 
aliaților — Americani şi Englezi —şi că aceştia la viitoarea pace 
aveau cuvântul mai hotărîtor ca Stalin. Cum? Basarabia să fie 
ocupată din nou de Ruși? Explicaţiile cu afinități sociale, cul- 
turale și politice, erau insulte fine la adresa lor şi nu argumente 
bazate pe realităţi. Într'o dimineață de duminecă, Burcă adună 
tot regimentul în careu. Din față apărură câțiva ofițeri descinși 
ŞI fără molitieri, escortaţi de câțiva milițieni din plotonul de 
milițieni ai regimentului, ce țineau pistoalele îndreptate spre ei 
cu degetele pe trăgaci. După ce fură opriţi în mijlocul careului, 
Burcă arătă cu degetul spre ei, făcându-i reacționari, fascişti, in- 
amici ai poporului, saboteuri. În urma acuzelor, amenință pe 
cei din front că dacă nu-și bagă minţile în cap, îi aşteaptă 
aceeaşi soartă — condamnaţi de tribunalul diviziei la muncă sil- 


41 


comunist, An 


E 


fiterii care acum nu mai erau prizonieri, urmau să fie 

i eri Ş : ă 

ide da de tribunalul care, pe viitor, urma up tu iti 
e îi î 

ju datorii şi reacționarii ce se vor opune în calea 

tră : Sovietice. Pe faţa lor se vedea 


ării? mâniei 
“democratizării” RO : 
Fuente neputinței de a răspunde unui acuzator ce fusese dezer- 


din Armata Română. În glasul lui Burcă se vedea ura ce-o 
nurta «reacționarilor” încă nedescoperiţi din rândurile unităţilor, 
făcând apel la panduri să asculte în jurul lor şi să dea pe față pe 


criminali. EN i A ZA 

În acest timp, în toate unitățile fuseseră epurări şi con- 
damnări. Ruşii ştiau că astfel de reacţionari sunt mulţi în 
rândurile diviziei, dar dacă i-ar fi lichidat pe toţi, trebuiau sto 


desființeze pe toată. Smulgeau numai câte doi, trei din când în 


când ca să sperie pe cei mulți. Î | 
Către sfârșitul lui Februarie, educatorii răguşiseră vorbind pe 


Ia orele de educaţie. Arătau marele progres din U.R.S.S., marea 
fortă a armatei roşii, omul sovietic ca exemplarul uman cel mai 
desăvârşit de pe faţa pământului. Exemplele cu noii ofițeri din 
popor, erau lucruri care într'un stat burghez nu Sar fi putut 
întâmpla. 

Aceste agitaţii au durat aproape două săptămâni. Oamenii 
păreau obosiţi, zăpăciți de atâta îndoctrinare. Într'o seară, cu 
mare zarvă, educatorii anunţară că cel mai mare eveniment din 
viaţa primilor panduri s'a realizat; a doua zi avea loc depunerea 
jurământului. Pentru prima dată în istoria poporului român, ar- 
mata, care până atunci fusese “scutul regimurilor fasciste și bur- 
gheze, acum jura să se facă “apărătoarea muncitorilor €x- 
ploataţi' ... Pe gazetele de perete ale companiilor — începutul 
de ziaristică populară în viitoarea Românie Socialistă — sta scris 
cu caractere mari, scris de mână: «Pentru o Românie liberă și 
democratică, “Pentru fericirea copiiilor noștri, “Pentru stârpirea 
sâmburelui fascist, “Pentru un traiu mai bun, “Pentru marele 
Stalin, “Pentru bravul popor sovietic, să jurăm, să jurăm, să 
jurăm ... !» 

A doua zi de dimineaţă pe un ger şi o ceaţă groasă, toată 
divizia a fost scoasă într'o poiană mare nu departe de Oka. Eu 
mergeam ca de obiceiu la urma companiei, purtând casca cu 
accauu sovietică la şold, NPo pusesem în cap încă şi Ia gândul că 

o fac pe timpul jurământului îmi chinuia 


412 


au 


sufletul. Nu era în deajuns că trebuia să : 

diavol un jurământ din silă, trebuia Să-mi ni din mine pentru 
pe fruntea unde bunul Dumnezeu i-a si pun și semnul luj 
spre a o întrebuința pentru cauza adevărata pai inteligența 
mosului. > Dinelui și a fru- 
„it aniile în marş, pe unde puteau ține cadența, în sta 

în dreapta, în față, în urma companiei mele >» IN Stânga, 
cântece revoluționare. » PESTE tot, cântau 

«S'au sculat Și vin țăranii, înlături, înlături din drum 

La luptă împotriva Nemţilor, a tuturor fasciștilor, a hi 
Jeriștilor, şi-a trădătorilor... SUtor, a hit: 

Din Tighina la Cetate „... Steagul nostru își ia sborul; tot 
mai mândru, tot mai sus... “ 

Cambrea, colonelul drag... . 

Stalin, care ne-a scăpat de chin...» 

Altădată aceste cântece Se auzeau mai clare, intonatii mai 
libere. In acea dimineață păreau cântate pe dos, obosit. Se 
vedea clar că oamenii erau preocupaţi de alte gânduri. În 
poiană, difuzoarele anunțau locul fiecărei unități. După o oră 
de așteptare, în timp ce oamenii înlemniseră de frig în unifor- 
mele de vară dedesubtul mantalelor, educatorii îi răvăseau 
mereu, îndemnându-i: «Mă, să Strigaţi tare!» Între timp trecu 
prin fața noastră coloana de comisari şi instructori sovietici, 
atașați diviziei, cântând un marș de luptă de răsuna poiana. Ei 
s'au aşezat apoi în dreapta şi stânga tribunei de onoare, care fu 
imediat ocupată de alte personalități sovietice în frunte cu 
generalul Malinovski, Ana Pauker și tot felul de aghiotanți. 

Un educator strigă la microfon ordinea celor ce trebuiau să 
depună jurământul. Cu vocea joasă, Cambrea trecu primul și 
rosti formula unde își lua obligația “ca să urască de moarte 
duşmanii poporului și să păstreze prietenie U.R.S.S.-ului. Al 
doilea, trecu Petrescu. Acesta, cu gura la microfon, ra ca un 
ieşit din minte, făcând să vibreze difuzoarele în poiană. În vocea 
lui se vedea credința cauzei pe care 0 servea, hotărîre, îndemn şi 
amenințare pentru cei ce trebuiau să jure după CPR A 

Pe mine, din încremenit de frig cum eram, cuvintele 'să iri 
de moarte, mă îngheţaseră şi mai mult. Din coada plotonului 


i și i ceeași 
priveam peste oameni și vedeam că peste toți domnea y i 
ndu-se jurământul în comun, trăg 


Stare sufletească. Apropii 
413 


ue PP 


chii unii la alţii cu semne de întrebare pe feţe, părând a 
Rt orți de scăpare. Interiorul lor sufletesc, cu toate că 
A reda de zi de agitatori, părea iritat mai 


e bătut mai înainte zi 
a et aclimatizat la ceea ce trebuiau ei să facă. Când com- 


isarul rus începu să pronunţe formula la microfon, €ei abia des- 


chideau gurile. Mulţi le deschideau mai mult de formă. Numai 
le pronunțau. Cum în spate se mur- 


cei de pe lângă educatori « 
p 8 Xrăsiră locurile din frunte şi mergeau 


mura numai, educatorii p 
ă plotoane, strigând cât puteau formula, făcând ochi 


e lângi; TB 
Ea si mișcări de fețe amenințătoare. Oamenii însă, ca să le 
arate supunere, lungeau mai mult din gâturi, pronunţând târziu, 

de pe tribună. În toată poiana nu 


abia după cele ce se strigau 
era decât un murmur fără de înţeles. La sfârşit, Petrescu a 


irecut din nou la microfon și a adus laude armatei roșii, 
poporului sovietic, etc., etc. După aceasta, de pe tribună au 
urmat strângeri de mâini, iar unităţile au dat onorul per- 
sonalităților comuniste și comandanților ce din acel moment se 
vedeau angajați pe drumul ascensiunilor politice. Cu trei ani de 
zile mai înainte, Ana Pauker în ţară nu mai rămăsese cu nimic 
în jurul ei; acum genialul Stalin îi făurise o divizie de panduri 
înarmaţi până'n dinți. Pentru prima dată în viața ei, inima i se 
umflase în piept de credea că o să-i pocnească. Atâta putere de 
foc la dispoziţia ei? Fasciștii, “făcătorii de războiu, erau departe 
de a avea unităţi așa înarmate. Plină de încredere, cu ochii 
întredeschiși şi pieptul scos înainte, îşi trecea în revistă armele 
de care dispunea. 

Trei regimente de infanterie, unul de artilerie motorizat, tras 
de camioane “International” de importație “pret Bail” americană, 
un batalion de tunuri A.T. motorizat, unul de geniu, unul 
sanitar, o companie de miliţie, plus secţia de educaţie și cultură 
înțesată de comisari sovietici şi educatori” români în frunte cu 
Petrescu. 


Un regiment de infanterie avea: 
— Trei companii de pușcași fiecare companie avea câte o 


grupă de mitraliere și aruncătoare de 50 mm. 
— Trei companii de mitraliere fiecare companie avea câte 


12 mitraliere. 
— Trei companii de aruncătoare de 81 mm-—fiecare com- 


panie avea câte 6 piese. 


414 


— O companie de pistolari 
în încărcător) 

— O companie de transmisiuni 

— O companie sanitară 

— Un ploton de miliție 
4 ca Inn secara Obiceiu, în acea zi. Pe ja pa... 
împărțelei, educatorul companiei, vesel, cu căciul Sfârșitul 
o parte, se adresa oamenilor care, parte dintre î, sovietică pe 
puseseră gamelele în sacii de merinde, de arie fi 

— «Ei, mă! A fost bună? V'aţi săturat?» 

Un pandur ce sta pe al treilea râ i e 
„AA îi răspunse: , nd de paturi, cu picioarele 

= «Ah! Bună... bună, dar puțină. Dacă ar mai fi fost de 
trei ori pe atât» 

Ca la comandă s'a pornit o explozie de râs în jurul lui. 
Educatorul, încurcat, striga linişte, apoi începu a spune “că 
nimeni nu trebue să uite, poporul sovietic se găseşte în războiu 
şi că în divizie se trăiește mult mai bine ca în lagăr.” 

«Cel puțin nu ne dă ruble mai multe,» îl întrerupse un altul, 
care ca tot unul din trupă, înghiţise în sec când vedea că ofițerii 
puteau cumpăra câte o bucată de turtă de cartofi friptă pe tablă 
şi un pahar de lapte dela Rusoaicele ce veneau pe ascuns prin 
pădurile din apropierea câmpurilor de instrucţie, «dar așa ... » 

— «Vezi că nu-i chiar așa, Pandur!» îi taie vorba educatorul. 
«Viaţa nu este altceva decât o întrecere. Cine ajunge mai 
repede la ţintă, acela primeşte mai mult.» 

— «Da ce, don Educator,» îl întrerupse un altul. «Credeti că 
un ofițer poate să fugă de o sută de ori mai repede ca mine? 
Pun rămășag! La fugă nu mă întrece niciunul! Iar dacă este 
vorba de viață, cred că un ofiţer n'are stomacul de 0 sută de ori 
mai mare ca al unui soldat!» 

Iarăși râsete. ; 4 Ă 

— «Mă! Nu-ţi place?» strigă educatorul mânios. «Scrie acasă! 
Ştiu că eşti bun de gură, Tache! Bagă însă de seamă că asta 
poate să-ţi facă mari neplăceri odată!» Nu stiti 

— «Vorbim şi noi așa, don Educator, ce Dumnezeu: hu ȘU; 


(numai pistoale cu 73 de cart 
Use 


de glumă? Iacă asta!» regie 
cident, 
Educatorul se roşise ca focul. După a a a 
glumet, a mai vorbit puţin pandurilor şi apo! ap a 
1 


ui 


terilor. Cu muzică şi vodcă a petrecut până seara, 


Stalin. ea ine: 
tul materialelor, unitățile de infanterie şi ser- 


Caii abia atingeau un metru şi cincizeci 
înălțime. Înhămaţi, coşurile căruțelor treceau cu mult de 
înăltimea lor în Sus. Îi primise slabi de-i bătea sânul: Starea 
lor de sălbăticie ne-a dat mult de lucru la început. ncontinuu 
căutau să muște și Să lovească. La potcoveală trebuia să-i 
culcăm jos. Când simțeau bătaia ciocanelor la copite, țipau ca 
porcii. La căruțe nu mergeau nici înainte, nici inapoi. Trăgeau 
în lături, săreau în sus, se culcau la pământ și ieşeau pe sub 
oiște în partea cealaltă. Sovieticii interziceau pândurilor să-i 
bată, spunând mereu că în U.R.S.S. exista legea de protecţie a 
animalelor. Pandurii nu-i mai băteau, dar îi înțepau cu bețe şi 
cuie, şi sălbaticii prinși atunci de prin stepele Asiei, de voie de 
nevoie, s'au supus rânduielilor socialiste, producând și ei ceva. 

Cu o zi înainte de plecare—frontul ajunsese în Basarabia — 
vrui să văd încăodată pe locotenentul doctor, comandantul com- 
paniei sanitare a diviziei. ÎL cunoscusem la spitalul din Craiova 
si întâlnindu-l în divizie, mă împrietenisem cu el. Atunci era 
plutonier-elev. Căzuse prizonier şi sovieticii îl avansaseră direct 
la gradul de locotenent-—fiind contat ca sublocotenent la 
căderea în prizonierat—adică îi daseră un grad în plus, 
stimulent pentrucă intrase în divizie, așa cum îi avansaseră pe 
toți foștii ofițeri. Sublocotenenți în divizie erau numai cei “ai 
poporului” promoţia “Riazany ceilalți vechi dela gradul de 
locotenent în sus. 
__ Intrat în bordeiul lui, dau peste un sublocotenent educator. 
Înainte de a-l saluta, mă oprește şi începe a mă întreba ce vreau 
dela el, cine sunt și din ce unitate fac parte. Încurcat de 
întrebările şi atitudinea lui, îi spun că sunt bolnav. Pe umăr 
n'aveam niciun grad şi-l mint la fel că sunt conducător de cai, 
iarăși, la O altă unitate. El m'a notat pe carnet şi apoi, cu vocea 
tăioasă, m'a trimis la unitatea mea să mă consult. 

Locotenentul doctor fusese ridicat de milițienii diviziei în 
acea dimineaţă şi împreună cu alți epuraţi, a fost trimis în 
lagărele de unde plecaseră din toamnă. 


la bordeiul ofițeri 
aducând elogii lui 

Pentru trânspor 
vicii au primit căruțe. 


4 Aprilie 1944 


Unele subunități plecaseră, altele încă ? 
patalionul meu a părăsit lagărul cu Furia În acea zi, 
Jecare, oamenii își făceau cruce în Otis . Spre țară. La 
educatorilor. Oka, care încă era înghețată âtjocoritoare a 
ghiață în rânduri foarte subțiri. Sovieticii za trecut-o. pe 
noi și nu doreau să ne vadă duşi pe sub apă, = ini e 
Cu toate că în garniturile trenurilor oamenii DU se si 
bine, totuși mersul spre front—spre ţară — făcea e Simțeau 
feţele de bucurie. Drept să spus, eu mă simțeam oa radieze 
mai ales că scoborîrea spre Sud ne arunca repede î bine, 
primăverii. Educatorii companiilor care dormeau a aur 
clasa II-a cu ofițerii, simțeau același efect binefăcător si în i 
oamenilor €i o intrepretau ca dor arzând de luptă împotriva = 
matelor fasciste. Ș 
Pe tot parcursul nostru însă, florile bucuriei sufletesti 
momentane erau des ofilite de privelişti ce făceau să ne doară 
inimile. Briansk, Kursk, numai ruine. Voronej, mai puțin dis- 
trus. Cele mai multe din orașele mai mici, la fel, toate 
cunoşteau urmele războiului total, dur. Ce să mai rămână pe 
urmele a două lumi diferite, angajate în lupta pe viața și pe 
moarte? Nemţii în înaintare cu bombardamentele și Rușii în 
retragare cu dinamita aruncaseră în aer tot ce ar fi putut servi 
ocupanților. Ruine, cenușă şi printre acestea zeci de mii de 
civili — mai mult copii—sălbăticiţi de foame și de mizerie. Pe tot 
lungul parcursului, în gările mari, acești nenorociţi ai soartei 
vitrege ce crezuseră într'o întoarcere de vremuri mai bune 
pentru ei, desființaseră colhozurile — mare parte din aceştia o 
formau  Ucrainienii—și după retragerea nemților, acum, 
deveniseră automat dușmani ai . . . poporului sovietic. Prin 
toate gările unde ne opream foşneau pe sub vagoane şi printre 
linii copii—ce maveau teamă de comisari—ai . acestor 
'reacționari.” “Davai, davai, tovarășe!” Peste tot fluturau cutii 
ruginite de conserve, cerând mâncare. Mi-a fost dat să văd cum 
garniturile militare sovietice, în care soldații-fetele tinere : 
lipseau, că acestea în loc de milă, le smulgeau cutiile și ih 
fugăreau cu tot felul de înjurături sovietice: sămânţ 


i işti ericite care-l 
reacţionari, “fasciști” etc. etc. În aceste nef 
41 


ui 


chiar și instinctul de mamă. 


i morît 
e Stalin, era omor le mai 
Norme sau compătimire pentru aceste mici ființe 
e 0 zz 
urmă. 
i se vedea la ele Nici , 
Caile o haltă de câteva zile. Garnitura 


am făcut 

arat a rs fost trasă la rampă pentr u a iata cobori caii 
şi a-i plimba. Aici oamenii au trecut ŞI el printr'un tren de baie, 
iar “instructorii” sovietici atașați pe la companii au eliberat 
fiecărui pandur O carte de identitate (Am uitat să spun că, com- 
andamentele dela cel de companie în sus erau o troică; coman- 
dantul unităţii, educatorul unității ȘI instructorul rus, care în fond 
nu era altceva decât tot un comisar politic. La plotoane nu erau 
enentul însă era acompaniat și secondat de 


instructori, sublocor 
fic avea gradul de ofițer). 


un educator de ploton, care onori 
La un prânz, după ce sa făcut împărțeala mâncării la 


oameni, mi-am luat și eu porţia şi m'am așezat s'o mânânc mai 

alături pe un susținător de linii telefonice. N'am apucat să iau a 

doua lingură în gură, că mă pomenesc în față cu un copil de 

patru-cinci ani. Numai sdrențe, cu picioarele goale, se uita cu 

ochi mari la mine, balansând o cutie de conserve. Faţa lui bătea 

în alb-albastru. «Davai, tovarăși» Ceruse cu o voce stinsă, ce-mi 

făcuse durere la inimă, întinzând cutia spre mine. Am pus mâna 

pe el și l-am ridicat pe genunchi ca pe un fulg. Când i-am pus 

lingura în gură, o căscase ca un pui de rândunică. El închisese 

buzele peste ea și eu i-am tras-o cu teama ca să nu i le tai pe la 

colțuri. A înghiţit, s'a înnecat, a tuşit de câteva ori şi, cu lacrimi 
în ochi, începu să-mi arate cutia cu conserve din nou, arătând 
cu mâna peste linii. «Davai, tovarăș, papa, mama!» Uitându-mă 
în direcţia arătată, deabia acum văzui că printre niște copaci 
înmuguriţi, în câmp liber, se întindea o mulţime de capete de 
civili. Am pus totul din pamela mea în cutia lui. Când i-am dat 
drumul, mi-a spus «Spasiva!» şi apoi a luat-o peste linii spre 
civili. După ce a trecut pe sub niște vagoane — mulţi din acești 
mici cădeau pradă vagoanelor puse în manevră prin staţii —l-am 
pierdut din ochi. Când mă ridic să plec, văd că şedea în faţa mea 
instructorul rus dela companie. Era negru de mânie. Își crispa 
iau mutinieloreţa 
căeafotstia I : a N poziția de drepţi şi-l ASC Din 
SA n Plai a iata ște nu înțelegeam decât reacționar, 
, . peam că mă certa și stam mut în fața 


418 


lui. Văzând că nu-l înțeleg, începu a stri 

repede însă ajunse la noi un educator e la translator, Mai 
la școală. M'a certat din nou în fata că, Ce învățase TUsește 
apoi a plecat. Educatorul, pe un ton mai Sia Besticulând, și 
civilii de pe aceste linii sunt foști dolâborător,. Mi-a explicat că 
că un pandur în crezul noului stat socialist, de-ai Nemţilor și 
milă de astfel de fiare. Bătrân, tânăr, copil ia trebue să aibă 
«Fără nicio milă, mă! Mai înteles?» Striga e] - trebue distrus. 
auzit de Rus. , a mine ca să fie 

După această întâmplare, amărit, m'am dus pe | 

limbau caii companiei. Aici dau peste ocol î eri 
dantul meu de companie aruncătoare care văzuse pe a 
tase Rusul. Acesta chemă șeful de eșalon, îi spuse srp ri 
de cai și apoi îmi face semn să plec cu el. Erau i i SUR 
când puteam să stăm de vorbă amândoi. Am mers d rm 
zeci de metri fără să ne spunem nicio vorbă. Pe fata lui înce si 
să se prelingă lacrimi şi nodul lui Adam îi juca o in 
sughițurile în gât. Începu să-și blasteme soarta, că mai ui îi > 
murit pe front înainte de a cădea prizonier, sau în lagăr. La 
început crezuse în intervenţia englezilor şi americanilor. Acum 
frontul era la Iași iar în Balcani tot ei — Englezii și Americanii — 
îl ridicau pe Tito copăcel dându-i unități din armatele italiene 
făcute prizoniere. «Nicio rază de speranță pentru noi! Săraca 
țară! Blestemaţi de noi!» se plângea el. 

Peste linii în dreapta noastră vedeam o biserică părăginită, 
fără cupolă. Ne-am înţeles din ochi și ne îndreptarăm spre ea. 
În urma noastră auzim 0 bubuitură puternică. Ne-am oprit 
locului. Nu ştiam ce să facem, să mergem înainte său să ne 
întoarcem. Continuăm traversatul liniilor. Sărim peste o gar- 


nitură staționată și dincolo, pe o cărăruie abruptă, după câțiva 
rțile larg deschise. 


metri de urcuș ne găsim în fața bisericii cu po 

De jur împrejur, printre bălăriile uscate, înalte cât omul, 
căldura primăverii da brânci dedesubt la o pătură deasă de ver- 
deață. Pereţii erau cu tencuiala de mult căzută, iar cărămizile 


roase de vremi. Înăuntru, picturile nici nu se mai cunoşteau. 
X sta o cruce neagră 


Singur altarul era curăţit. Pe O masă săracă sta * ant 

de vremi, cu urmele chipului lui Christos răstignit. Mă i ei 

ea căutând să pătrund toate urmele Și ascunzişurile prin i 
dul comunist rus arătă 


fusese purtată până atunci. Acum parti 
419 


ui 


lor—că ideea marxistă pe care se clădesc 
statele sovietice, nu-i Chiar aşa de neagră după cum 0 vopsesc 
fasciștii. Stalin își da foarte bine seama că occidentalii, care 
respectă libertatea  ideilor— creştină, materialistă, spiritistă, 

r de secte religioase—îl pot lua în 


ică şi lo 
francmasonică și a sutelor c te religio: 
serios cu acest pas mic înapoi. EI își da iarăși foarte bine seama 


că libertatea relativă a Bisericii Creștine la el în soviete, nu era 
sustinută decât de un foarte mic rest de credincioşi stâlcit până 
atunci încontinuu prin propagandă și măsuri polițienești. Un 
mic rest de credincioși care de dragul credinţei lor, acceptaseră 
ca pe o neînțeleasă sinucidere să se manifesteze la suprafață, 
rugându-se lui Christos Mântuitorul pentru victoria armatelor 
roşii, dușmane de moarte ale creştinismului. Pentru materialiştii 
marxiști, materialismul devenit religie de stat, iar ideea creștină 
combătută în mase însemna pentru ea O ultimă compromitere, 
stingându-se încet, încet, ca și corpurile milioanelor de 
rechiziționați măcinaţi de foame, îngheţ şi mizerie prin Siberia. 

Întrun stat materialist, creștinismul nu poate rămâne în 
esenţa lui pură, vie, decât în prigoană, în catacombe. Într'o 
libertate problematică, provizorie, el stă pe un postament vul- 
nerabil, ca un şoricel neexperimentat în fața unui cotoiu 
flămând și plin de şiretenie. În 1941, când clopotele Patriarhiei 
din Moscova începură să sune, nu sunau decât victoria lui Stalin 
şi triumful materialismului. 

Amândoi am sărutat imaginându-ne pictura sabiei de foc a 
Arhanghelului, din care nu se mai cunoștea nimic, de pe poarta 
din dreapta a altarului. Apoi am plecat. 

Când am ajuns la vagoane, pandurii stau în cercuri, vorbind. 
Unul din ei se apropiase de noi şi ne spuse că instructorul rus 
care mă certase cu o oră şi ceva mai înainte şi cu un altul dela 
altă companie, au fost ridicaţi morţi de pe linie. Unul din ei 
găsise un focos și tot examinându-l în prezența celuilalt, a ex- 
plodat. Unul s'a ales cu gâtul sfârtecat iar celălalt cu pieptul 
pătruns de schije. A doua zi, printre copacii unde plimbam caii, 
părăsind Kharkov-ul am lăsat două morminte proaspete. În loc 
de cruci, pe cele două lespezi de piatră, stau două stele roşii. “În 
numele cui și-or fi dat sufletul aceste două ființe, Doamne? 


gândeam eu. În numele universului? Cine-i universul? 
* 


lumii civilizate — aliaţi 


420 


În ziua de 25 Aprilie am deb 

e 2 [i > arcat |] 
Transnistria, 20-25 de kilometri de 4 a 
Nistru. Câteva zile am dormit prin Se de 
colhozuri. În acest timp ni S'a făcut în părăsite ș 
trol amănunţit la muniții, la fiecare Ost 
Sovieticii vroiau să se convingă dacă mu 
mai mult de cinci cartușe, aşa cum $ 
După aceasta am fost cantonaţi 
Ucrainiencele se uitau la noi ca la dra 
ce au văzut că suntem Români, ne înt 
facem?” “Ne ducem în țară să facem re 
spuneau “că mai bine să ne înnecăm 
cu gândul acesta!” Ucrainiencele declarau deschis căod 
mult mai bine sub ocupaţia trupelor române decât useseră 
douăzeci de ani de regim sovietic. Acum, de când e e 
trupele roşii, din nou le rechiziționaseră toate cerealele cara 
şi alimentele. Parte din bătrâni ne spuneau că la înce 
puseseră nădejdea în Nemţi. «Acum dacă ei au plecat, 
nezeu ştie cine se va mai gândi și la noi,» se plângeau ei. 

În acest mediu, pandurii în loc să se întărească în credinta 
sovietică, slăbeau. Educatorii — Români —acum aveau de furcă 
cu populaţia, care, prin faptul că pentru ea noi eram streini, 
îndrăsnea să-i pună la punct. De comisarii lor se fereau ca de 
foc, dar pe ai noştri îi luau în derâdere. Reuniunile forțate din 
şedinţele săptămânale de educaţie sovietică-marxistă de zeci de 
ani, presa dirijată îi umpluse de atâta desgust, că angajaţi în 
discuţii pe acest teren, educatorii noștri păreau față de ei ca 
niște şcolari de clasa I-a primară. Populaţia cunoștea pe 
dinafară teoriile marxiste. Le trăise practic îndelung și le arun- 
cau ciocane peste cap educatorilor panduri. «No! Tu ești com- 
isar şi vei fi mare și tare la tine în ţară! Dar ce te faci cu mama 
ta, cu tatăl tău, chiar şi cu copiii tăi? Îi împingi cu sila ca pe Mie 
în colectiv şi-i rechiziționezi după interesul partidului?» 

Până în acest timp educatorul meu de companie, sub pretext 
“că el n'avea scrisul frumos” — în realitate el nu ştia să Capul 
în scris—îmi ceruse mereu să-i fac rapoartele săptămânale ale 
orelor de educaţie. Toate sunau în felul acesta: 


lapniarka în 
Oghiley 


i grajduri 
mai multe ir de 


Tânduri Con- 
pe co i 
Sa repartizat pe ca 
e Ordonase dela divizie 
Prin sate, Ucrainienji 
cul. Unii dintre ei, du a 
rebau certându-ne “ca ze 
cgim Sovietic Ca la ei! Ne 
în Nistru decât să trecem 


a$ în parte 


put își 
Dum- 


421 


ui 


Luni 
Tema. Cine a fost Lenin? Cine este Stalin? 
Concluzii. Mari educatori şi făuritori ai statelor socialiste, 
dușmane de moarte ale capitalismului exploatator. 
Intrebări. Pandurul Ghiţă Iordache a întrebat dacă si în 
România se poate făuri regimul socialist ca în U.R.S.S. 4 
Răspuns. Educatorul companiei a dat răspunsul cuvenit. 


Marţi 
Tema. Armamentul, muniţia sunt tovarășele cele mai credin- 


cioase ale luptătorului socialist? 
Concluzii. Da. În consecință deci trebue foarte bine îngrijit. 


Cel care-l poartă în stare de neglijență poate fi învinovăţit ca 
dușman al poporului. 

Întrebări. Fruntaşul pandur Lupaşcu, presupune că dacă ar- 
mamentul nu funcţionează bine-—defecte tehnice—atunci nu 
acel care-l poartă trebue să tragă consecințele. 

Răspuns. Educatorul companiei încredințează oamenii că în 
U.R.S.S. materialele, armamentul în special este de o foarte 
mare precizie și perfecţiune, că nici într'o altă ţară din lume nu 
se poate ajunge la așa ceva. Muncitorul sovietic este cel mai 
dotat în lucrări tehnice și cel mai conștient de misiunea ce o are 
în statul lui drag socialist. Muncitorii din țările capitaliste sunt 
exploataţi crud și trăind în mizerie, n'au nicio tragere de inimă 

şi fac lucruri de proastă calitate. Numai așa se explică faptul că 
fascismul, exponentul cel mai feroce al capitalismului, este 
bătut pe toate fronturile de brava și puternica armată roşie . . . 


Miercuri 

Tema. Sunt America şi Anglia adevăratele aliate ale U.R.- 
S.S.-ului? E 

Concluzie, Educatorul de companie. Nu! Între U.R.S.S. şi 
statele capitaliste nu există nicio cât de mică afinitate socialistă. 
U.R.S.S.-ul, prin înțelepciunea marelui Stalin, a reuşit să capete 
prietenia Americii şi Angliei, dar nici ele nu sunt mai sfinte 
decât statele fasciste. Anglia și America urăsc de moarte 
U.R.S.S.-ul. Fiind slabe şi văzând că pierd interesele lor ex- 
ploatatoare, au fost nevoite să cerşească mâna puternică a 
U.R.S.S.-ului. După victoria Armatei Roșii nu va mai exista 


422 


stă prietenie. U.R.SS.-ul va lucra pentru 

irea popoarelor eliberate, dar în Anglia şi As Pentru 

fvoluții așa cum se întâmplă în toate razboaieţe cae 07 fi 

numai mizerie în statele capitaliste. Desigur proletari a aduc 
italiste vor fi ajutaţi de U.R.S.S., care înc den și tările 

mepăsătoare la svârcolirea lor. Numai când în e, sta 

roletariatul va fi la putere, putem spune că vor fi ear 


ne ale U.R.S.S.-ului. 
Joi 


Vineri 
Sâmbătă 
Duminecă 


acea 
feric 


priete 


Starea morală a trupei. Foarte bună 
Hrana. Foarte bună. Pandurii îngrășându-se, caută ca prin 
exerciţii de gimnastică să transforme grăsimea în muschi . . . 
pentru ... 
Educatorul companiei Aruncătoare 81/mm. 
Stanciu 


Cam așa sunau rapoartele educatorului meu întotdeauna și 
aşa vrea el să-l servesc mereu. În Transnistria însă când le citea, 
strâmba din nas. Erau prea satisfăcătoare. La secţia de educaţie 
şi cultură a diviziei primea observaţii că printre oamenii lui, 
după alte informaţii, sunt chiar saboteuri care abia așteaptă 
momentul să trecă la inamic. Înafară de informaţiile educa- 
torilor panduri, sovieticii le aveau și ei pe ale lor, care erau 
luate de adevărate. Cu toată campania educatorilor români 
acum prin unităţi, “că ei sunt pe urmele saboteurilor şi că la 
momentul oportun îi vor trage de piept afară din rânduri și-i 
vor pedepsi, situaţia nu se îmbunătățea. Prin luna Mai, toată 
divizia a fost scoasă din sate şi cartiruită prin păduri, în corturi, 
Aici Supravegherea oamenilor se făcea mai ușor, fiind rupți de 
contactul molipsitor al populației. die amet ee 

Comandamentul diviziei care aştepta din zi in a dle 
frontului, căuta să miște pandurii dintrun loc într AU pe 
în ce mai spre Nistru. Odată cu aceste schimbări de at i: 
produs și câteva dezertări, din care n'am auzit că ar tat maiorul 


cineva. Ca reactie al acestor întâmplări, a fost are 
3 423 


..—.———€ 


rzii dela Palat; şi secretarul lui dela 
ătean de-al meu. Petrescu a căutat 
i aresteze şi pe alţii, dar neavând dovezi suficiente, a 
a ze i i doi. Pe Varia l-a condamnat la moarte 
judecat numai pe acești : în da Eeiariisa 
și împuşcat la stâlp, iar pe Mateescu la z ni de muncă sil- 
nică pentrucă nu fusese vigilent în a demasca acțiunile 
criminale ale lui Varia. Acesta voise să ia legătura cu ţara şi să 
saboteze. încercările trimisului Bodnărâş ce. umbla pe lângă 
Maniu să lucreze la armistițiu cât mai grabnic. La împuşcarea 
lui Varia au luat parte toți educatorii din divizie, însoţiţi de câte 
o grupă de panduri din cei mai devotați de prin companii. Varia 
își păstrase sângele rece până în cele din urmă clipe, când, 
auzind comanda focului, a strigat: «Trăiască România!» Aceasta 


Varia, fost comandant al gă 
batalion, Mateescu, un CONS 


s'a petrecut înainte de armistițiu. 
f, ziua plecării din păduri spre front, în tot timpul cât ne 


pregăteam, colonelul Cambrea întrun Jeep american şi-a in- 
spectat unităţile de panduri. Impunător în atitudinea lui de om 
înalt și frumos, înconjurat de sovietici şi educatori, n'avea nimic 
vesel în el. Părea mai mult purtat în contra voinţii lui. Omul 
vechi din el se prăbușise odată cu speranţele de a deveni mare 
comandant. Fiind simplu militar, cei mai mici în grad care 
aveau și educaţie politică marxistă, dictau peste vrerile lui. Mer- 
gea acum înconjurat de comisari, după gustul și placul Anei 
Pauker şi al fostului soldat Petrescu. 

Am ieşit din păduri dar ne-am oprit pe malul Nistrului. Aici, 
pandurii luau parte la lucru, ajutând la treieratul cerealelor de 
pe colhozuri. 

Într'o duminecă dimineață am plecat cu toată compania la 
spălatul rufelor la Nistru. Când am intrat în râu, mi-am făcut 
cruce și am băut o gură de apă. Câţiva din panduri m'au obser- 
vat şi au făcut la fel. Ceva mai la vale, de partea cealaltă, era un 
sat din care se trăgea un ofițer al poporului. Acesta făcuse 
demersuri până la divizie să fie învoit să-și vadă părinţii. I-a 
vizitat, dar însoţit de câțiva sovietici. Toată lumea din sat ştia 
acum că pandurii sunt lângă Nistru. În timpul când spălam 
rufele, priveam mereu dincolo pe mal, ca la ceva sfânt. Era 
pământul scump al țării mele. Aveam inima grea şi totodată 
plină de dorul de a mă vedea pe el. Printre aluni, o fată îmbră- 
cată în zi de sărbătoare, sărea din loc în loc, culegând alune. 


424 


Unul din panduri strigă la ea: «Făăăă! 7 
Ea rămase 0 clipă locului și apoi îi ri U n'ai de lucru astazi 
mă? V'aţi sălbătăcit? Nu ştiţi că astăzi a Cât putu: Da 

Cuvintele ei căzură ca un coat te Sărbătoare), e, 
dumineci, de sărbători şi de biserică i Capul meu. De 

rintre noi. De ruşine, sau nu stiu de prin mai toată lumea 
răspuns al fetei rămaseră muţi, gânditori Pandurii, după acest 
plângă. * Câţiva începură să 

Cu noi căzuse prizonier și preotul 
Focşani, Gheorghiu. Ana Pauker încer 
dar el, cunoscându-și bine stăpânii, nu i-a urmat sfaturi 
că comuniştii n'au nevoie de Preoți creștini ci de A SAUrIIe) Știa 
preferat să rămână în lagăr pe mai departe, Ana je 
bătută şi până la urmă a găsit un neterminat i e 
teologice, l-a dus la Alexei pentru preoție şi a cit Studiile 
preotul diviziei. În tot acest timp eu nu auzisem căci ar sf 
vreo slujbă prin unităţi. De altfel, chiar dacă ar fi vrut e 
avut când deoarece secţia de educaţie şi cultură avea Eee 
în a folosi pentru ea orele libere, pentru educatia atatia 
Și noul preot era mulțumit de această Situaţie “misionară în 
timp ce prin corturi educatorii cântau “că nu vrem nici regi, nici 
popi, nici Dumnezei, el trăia liniștit cu grad de ofiţer şi soldă 
de burghez. Eram în aceste gânduri, când fata începu să cânte, 
de făceau ecouri malurile Nistrului: 

«Mărioară de pe coastă, 
Părul lung şi mintea proastă. 
De ţi-ar fi mintea ca părul, 
N'ai iubi pe domnișorul, 
Şi-ai iubi un ciobănaş, 
Seara îţi aduce caș, 
Dimineaţa urdă dulce. 

Te sărută şi se duce.» 

Alese versurile la întâmplare sau cu ştiinţă? În tot cazul eu 
mă vedeam vizat. Mă credeam “Mărioara cu pletele lungi, care 
în loc să iubească ciobănașul, care o sărută şi se duce, iubeşte 
domnişorul bolşevic rus, care intrat în țară, Dumnezeu i 
dacă-l mai poate scoate cineva. Totodată, melodia 13 e sia 
de mult, părea că învie ceva mort în mine: Înţelesu miei i: 
îmi pălmuia obrajii. Totul părea că ia foc în mine, C 


garnizoanei militare din 
Case să-l aducă Ja divizie, 


Şi a 
dat 


425 


xcoritoare până aproape de brâu. 


a ace 24 August trecem Nistrul pe la Iampoli în 
n 


ici it apoi prin Soroca. Era o vreme 
BasasoblA[ si A ceia ii variante, cetatea, nu-l] 
der AN ci aţia mea de atunci. De asemenea, nu 
mal pot piezde er dă, unde miște studente din 
ita oprirea scurtă pe o stradă, ş 
e: E. au căutat să stea de vorbă cu noi. Toate făcuseră 
SE acu esti Mai întâiu intraseră în vorbă cu un ofițer 
ne care fu înconjurat apoi de câţiva din cei noui “ai 
a ului. Studentele nu cunoşteau pe cine au in faţă și căutau 
= ar ac în discuţii demne de situaţia lor. Hurmuzachi 
însă si cu un altul au început a le apuca de mijloc şi de piept 
scoțând chiuituri, aşa cum făcuseră cu mândrele lor la ei în sat. 
Fetele se fereau şi roşii ca focul de ruşine, neîndemânatece, se 
apărau de ofiţerii poporului, îmbrâncindu-i. Ofiţerul vechi, 
văzând îndrăsneala camarazilor lui, a plecat dintre ei. ra 
Hurmuzachi făcea parte din compania mea, dar n'avea Nicio 
comandă. Fiindcă nu era prevăzut pe ordinea de bătaie, el 
mavea pistol. Comandantul companiei îi dase o armă. Când 
venea la adunarea companiei, de multe ori se prezenta ca 
ofiterii, numai încins, dar locotenentul îi făcea observația: 
«Unde ţi-i arma?» El pleca şi se întorcea așa cum prescria 
regulamentul, “Ofiţerul trebue să fie exemplu." A 
Pe la temele de lupte, treceam cu locotenentul din pacat în 
ploton şi făceam la toți ofițerii poporului promoţia Riazan, 
calculele elementelor la toate piesele după piesa directoare. 
După explicaţii repetate, ceilalți mai prinseseră ceva, dau Hur- 
muzachi nimic. “Domnule Major!” mi se destăinuia el câteodată, 
“lucrurile ... ar mai merge ele cum ar merge... dar puSHA 
asta de contabilitate mă pune la pământ.” Prin contabilitate el 
înțelegea operaţiunile elementare de aritmetică — scăderea, 
adunarea, înmulţirea, împărțirea. Nu știa să facă nicio adunare 
cu numere zecimale. De înmulţire şi împărţire nici vorbă. Când 
îi rezolvam câte vreo problemă de “contabilitate” el își 
destăinuia şi mai mult ce avea pe inimă. “Mă gândesc, don 
Major, că ce va zice lumea din satul meu când mă va vedea 
sublocotenent? Îţi închipui... domnule... ! Sunt sigur că voi 
putea lua în căsătorie pe cea mai frumoasă şi mai bogată fată . . 


sl 


426 


Mărturisirile lui mă făceau ș 
ce-și lua naștere atunci în ochii mi pir âța unej Urâciu 
neputinţă lui pofta de mărire şi de bo A a m turnată Pie 
erau ca un munte uriaş peste interioni e oua poa 
am dat seama întradevăr de Ceca ce fr Cesc. Atunci i 
sufletele neîncercate ale celor din d i 
şi Cambrea, până la cel din urma 
Socialistă se ambiţionau să aibă 
răspundere. Și totuși, în această u 
puterea de temut a diviziei. De s 
deţineau funcţii, erau în stare să 
deportări, numai ca să se mențin 
mână streină, duşmană, interesată. 
muzachi şi gândeam la felul cum a 
sovietică, dacă i-aș spune că nu m 
şi că trebue să fie degradat. 


ă iresar Pi 


ivizie, începând 
» Care în viitoar 
Onoruri și POSturi mari d 
mflare pe POziţii, lua ge 
Us până jos, elementele ei zi 
facă Orișice — arestări, Crime 
ă pe Poziţiile lor, date de o 
Ședeam mut în fata lui Hur. 
T Teacționa el, noua Creatură 
erită gradul de Sublocotenent 


ca Românie 


= pa 

Pe ziua de 25 şi 26 August ne-am încruc 
noilor prizonieri. Noi intram în țară, ei | 
Rusiei. Sute de mii de oameni, în unităţi i 
patru, lungi de kilometri. În dreapta, în stânga, cât vedeam su 
ochii în zare din lanurile de porumb, se înălțau până la cer făsii 
albe de praf, stârnit în mersul lor. Sovieticii păreau că înadins 
fixaseră itinerarul nostru ca să ne întâlnim cu prizonierii noi. 
Pandurii făcuseră odată parte din aceste unități. Mulţi își 
întâlneau cunoscuţii vechi, strigau după rude, îi întrebau dacă 
au ştiri de pe acasă. Ei făceau ochii mari la noi Şi nu știau ce să 
creadă văzându-ne în uniforme sovietice și înarmați. 

La trecerea Prutului, am văzut fortificaţii şi subterane pe 
malul drept şi nu puteam să înțeleg cum Românii fuseseră scoși 
din așa bariere de netrecut. Educatorii ne spuseseră că armata 
roşie spărsese frontul. Abia ajunși la Iași, pe data de 27 August 
am aflat de “armistițiul dela 23 August. Ceva mai înainte 
auzisem de armistițiul încheiat de sovietici şi Mannerheim, dar 
acesta cu câteva zeci de mii de trupă îşi ținea ţara necălcată, 
România lui Mihai 1 îşi dase armata de sute de mil de ns 
înarmaţi, în frunte cu Antonescu, pradă sin a bare 
zându-le drumul spre inima Europei. Armistiţiu: 
noțiunea de armistițiu. 


iat marșul cu cel a] 
uau drumul Stepelor 
ntacte, în coloane pe 


427 


ii 


La lași numai după â jumătate de oră de aşteptare, sovieticii 

RE cat jumătate din divizie în trei sute de Billie 
at iul marca “International” americană şi repede cu ei 
pie Restul de oameni şi trenurile de luptă au rămas să 
vină în urma noastră Cu trenul. du A oi 

În camioane au fost luați oamenii cei mari de încredere, du 
armament şi muniții. Ca major cu administrația companiei, am 


fost luat şi €u. ice x 
Jalea din Basarabia cu unităţile intacte, o uitasem la vederea 


celor ce mi se înfățișau ochilor prin Vechiul Regat. Pe o parte 
și alta a şoselelor, prin lanuri de porumb Şi păduri, roiau sin- 
gurateci şi în cete soldaţii români numai în cămăși şi ismene. 
EI, țăranul soldat român, care de recrut să mândrea în sat cu 
uniforma armatei țării lui, acum 0 aruncase prin cine ştie ce 
Jocuri părăsite şi dosnice, fugind de ea ca de-o pedeapsă dum- 
nezeiască. Din loc în loc, se auzeau pârâituri de pistoale. 
Sovieticii vedeau prin lanuri, înălțându-se, coloane de fum din 
locurile unde fugăriţii, de foame, coceau porumb —se duceau 
peste ei trăgând focuri și făcând haz. 

Prin regiunile viticole, pivnițele erau pline cu vinul scurs din 
butoaiele împușcate. În bunătatea lui, Rusul, Tătarul, Mon- 
golul, după ce bea cu căldările din această amestecătură, le 
umplea din nou şi, pe șosea, îmbia tovarășii însetaţi. Puternica 
armată roşie pe aici se destrămase ca stropită cu vitriol. Nu se 
mai vedeau subunități regulate. Soldaţii roșii roiau în grupuri 
prin toate părţile, după mâncare, femei şi pradă. Vaci, boi de 
muncă, porci, pasări, tot ce cădea în calea lor, era fulgerat de 
gloanțe. După ce se săturau, plecau mai departe, lăsând cadavre 
ciopârţite în urmă. Când li se făcea din nou foame, repetau 
procedeul. 

Toată această harababură de altfel își avea scopul ei bine 
definit. Se crea o proletarizare pe o scară mai largă a mulțimii, 
se mărea lipsa mijloacelor în exploatarea agricolă, forțând mai 
târziu pe țărani să adere mai ușor la colhoz, unde viitorul stat 
socialist urma să acorde mașini, unelte, seminţe. Nerași, 
nespălaţi, încălțaţi, soldaţii de elită a lui Stalin călătoreau 
culcaţi în plapome de mătase luate de prin casele părăsite sau 
de pe o Româncă, după ce mai întâiu o siluiseră câte zece, cin- 
cisprezece la rând. Mare parte din sovieticii cărora le plăcea să 


428 


călar i 

meargă €, nu mai păstrau nimic d; 
vedeam Mongoli cu umerii Obrajilor scoşi IN uniformele lo 
1 inaj : T, 


în fundul capului, călărind pe cai Obosiţi, Je ați € Şi Ochii duşi 
o aţă, ei, îmbrăcați în Smoking și cu at, ți numai de gt cu 
amărit cu capul în jos, ei stau mă n pe cap, pe calul 


ndri i 
1, âşezaţi PE cuverturi de 


jână de diferite culori. Prin sate Şi Oraşe POpulați 
Ei Li Ha Părea ca j 
n 


trată în pământ. 

La Focşani, am făcut 0 haltă 
mală de băieţi. Aici m'am dat 8 ii ne lângă Şcoala nor. 
Localul era complet devastat iar Cărţile Si pa bla Puțin. 
stradă. Sovieticii le strânseseră grămadă ie ie ai 
altul mai cu spirit marxist, îmbrăcat în goga Un 
dintr'un altar, imita tămâierea, lansând în vânt din Jefuite 
serve legată cu o aţă, cântând “Gospodin Mm poa te su 
de o Rusoaică tânără, beată, care se ținea de A i n 
sovietici, la fel, beţi. În depărtare, pe malul Milea, . fiu "a: 
în jos, se auzeau detunături puternice, biti, ctă 
Focşani-Nămoloasa-Galaţi o aruncau sovieticii În aer Set i 
de Rusul murdar și beat ce făcea pe preotul, mă întor ini 

. - » ceam 
gânditor spre camion. N'am apucat să fac câtiva pași afară din 
cercul curioşilor că mă găsesc față'n faţă cu Ițic din satul meu. 

, Ițic rămase cu ochii căscați la mine. Mie îmi năvălise sângele 
în față de rușine. Mă Cuprinseseră amețelile. Aș fi vrut să spun 
ceva, dar tunica sovietică mă strângea de gât. 

— «Mă Petre, măăă!» 

— «Da, Ițic! Cu ăștia, așa după cum mă vezi!» începui eu să-i 
vorbesc ca trăgând vorbele din gât. Și apoi, după o clipă de 
tăcere, prinzând curaj: «Vezi mă? Când Dumnezeu se 
îndepărtează de un popor, cum îşi bate dracul joc de fiii lui? Tu 
mă cunoşti bine, știi ce-am vrut. Țara asta însă na vrut să-i 
înțeleagă pe cei de-o credință cu mine. Am vrut ca lumea să 
devină mai bună şi ea ne lua în râs. Strigam că vine focul 
sovietic peste țară—ea, țara, nu se sinchisea. Ridicam biserici şi 
troițe să facem barieră aici în inima Carpaţilor materialis- 
mului — ea, țara, ne fugărea ca pe câini şi ne ucidea ca pe muşte. 
Dumnezeu ne judeca aspru, Ițic! Cu foc! Țara arde, Ițic! Ţară, 
neamul ăsta care a dus greul și mizeria, arde cu vo ata 
țara şi ăi care au dat-o pe mâna pârjolului .. : :» 

Văzând că-i curg liiriătle lui Ițic, începu şi eu să Iăcrinee 


429 


ii cu dosul palmelor, am aflat dela el că 
e-am şters ochii cu | că 
i e la lucrări de apărare şi că trecând tancurile 


ese concentrat la lucrări “i i tre 
aer au fost lăsaţi singuri în voia soartei. N'a plecat acasă, 
1 să se mai liniştească lucrurile. 


sir EI se fluera pregătirea pentru plecare. Educa- 
torul, văzându-mă cu un civil, a venit la noi. Aflând despre ce 
este vorba, ca să-mi arate recunoştinţa ce credea că mi-o 
datorează, mi-a Spus că dacă vreau, putem trece cu camionul 
să-mi văd părinții și de acolo ne îndreptăm spre rudele lui din 
Râmnicul-Sărat. După ce mam gândit puţin, i-am spus că 
întârziem cel puţin o jumătate de zi... ne rupem de convoi... 
Ițic mă privea cu ochi umezi, €l pricepea de ce nu vreau să-mi 
văd pe cei dragi. 

— «La revedere, Ițic!» 

— «La revedere, Paraschive!» 

Când am trecut pe lângă el, amândoi aveam în priviri 
întrebarea “Când ne mai întâlnim? 

Băteam de zor spre Bucureşti. Noul guvern nu era încă bine 
sudat și Ana Pauker cu Petrescu sperau că prin prezența pan- 
durilor la București, îl vor face “mai “popular.” Am ajuns la in- 
trarea pe Colentina. Aici educatorii s'au îngrijit ca pandurii să 
se facă frumoşi, în timp ce în Bucureşti ziarele anunțau cu litere 
groase că după amiază “Prizonierii morţi în U.R.S.S. vor defila 
pe Calea Victoriei.” “Au înviat morţii, “Veniţi să vedeţi pe cei 
dragi care i-aţi crezut morţi și acum apar în carne și oase, etc., 
etc. În acest timp noi ne-am ras, curăţat şi hrănit ca într'un stat 
capitalist, cu pâine albă, cârnaţi, vin şi bere, pe care nu știu de 
unde restaurantele le scoateau. Plăteam totul în ruble 
devalorizate. După masă, cele trei sute de camioane cu “morții 
înviați, S'au pus în mișcare. De data aceasta nu mai mergeam 
repede ci foarte încet. Printre ele, Ana Pauker, Petrescu, 
Cambrea, în Jeep-uri americane se fofilau dela cap la coadă și 

dela coadă la cap. Pandurii, raşi proaspăt, graşi și frumoși, în 
picioare, cu bonetele într'o parte pe cap şi cu degetele pe 
trăgaciul pistoalelor, păreau feţi-frumoși din poveste. Populaţia 
curioasă apărea struguri pe trotuare. În camioane educatorii 
daseră comanda la cântece pandureşti. Câţiva dintre pandurii 
din Bucureşti își întâlnisera pe câte cineva din familie, rude sau 
cunoscuţi. Mă uitam la ei cum se apropiau unii de alţii. Bucuria 


430 


revederii se întretăia cu răceală și fiinta 
stângace, sfioase. Feciorul, fratele, sotul T Imbrățișărije erau 
“pandur' îmbrăcat în tunica sovietica, era 1e acum era 
într'adevăr li se păreau veniţi de pe alt lua Or, fraților, soțiilor 
aminteau de sărmanele cloști ce le incă ii Aceste scene îmi 
mergând mereu în cârduri și mai tot timpul ma pe Ouă de rață, 
trebuit să-i abandoneze înainte ca să se dia pda Cloșca a 
proteguitor de mamă pentru cei mai mici, Păcii earee UE ei 
entuziasmul rece al celor pe care-i revedeau —că a înțelegeau 
chiar pui de rață —se roşeau, deveneau încurcaţi Ca Nu erau 
se fereau să nu fie auziţi de cei din jur, În fata lor pica 
şedeau cu mâna la gură, căscau ochii mari ca auzind pian ragi, 
care nu le-ar fi crezut niciodată cu putinţă, TI pe 
Efectul politic însă era mare. Strigătele de “ura! domneau pe 
tot parcursul. Ici, colo, din mulțime se ridicau pumni strânși 
către cer, de se părea că universul îi exploatase o viată întreagă 
şi nu burjuii. Numai nasuri coroiate. Evreii care crezuseră că 
steaua sovietică îi va elibera de groaza antisemită, erau în delir. 
“Uraaaa! Uraaaa! Uraaaaaaaa!' Educatorii, cu pumnii în sus și 
ei, comandau pandurilor întruna să strige “Ura” “Ura, ura, ura, 
uraaaa!! “Ura, trăiască Armata Regală Română” striga câte o 
voce răzleață timidă din fundul mulțimii, care nu-și da seama că 
în acel timp armata regală română era desființată şi nu-și mai 
avea cuvântul de spus în noua ordine. Aceste voci îmi făceau 
rău, păreau că strigă “Ura, trăiască mortul! “Ura, trăiască Ar- 
mata Română! “Ura, trăiască Armata Roșie! strigau puternic 
educatorii din camioane, în cor cu nasurile coroiate, siguri de 
victorie. “Uraaaaa, uraaaaa, uraaaaa! 
Când se întunecase, camionul meu şedea încă pe marginea 
trotuarului din dosul palatului regal. Clădirea era toată în 
întunerec. “Ce facem, Doamne, aici?” îmi făceam eu fel de fel de 


gânduri. Eram obosit şi gândeam să ajung odată undeva să pun 
j durii ce-i credeau 


capul jos. Numai educatorii însoțiți de panduri « eta 
mai de încredere, n'aveau somn. Sovieticii Ie ublal în Gale 
seseră înaintea noastră în Bucureşti cu ii meu 
părţile. Presupuneam că Ana intrase la d nimic. Între timp 

= i-a $ Er 
avea secrete, dar în seara aceea nu mi-a Sp : rebeliuni, 


alul unei 
ezând că era semnalul 
aud rafale de pistoale. Cr tă de sovietici care Scoto0e4 


caut să văd ce s'a întâmplat. O cea 431 


5 


burjuii reacționari prin odăi, trăgeau fotuzi 
nă elegantă ieşise pe uşa clădirii, fugind cu 
i, trăgând-o de mână. Țipa întruna, iar 
copila striga ca în gură de şarpe: «Mămiţica mea! Unde-i tata, 


i ? 
mămiţica meaaaa .. -:> 


. L] . Pi [] .. 
_ «Nu-i nimic grav! Nu s'a întâmplat nimic!» ne linişteşte 


educatorul nostru. «Toată lumea rămâne la camioane, în aștep- 


în clădirea vecină la 
de pistoale. O doam 
o copilă de 9-10 an 


tare!» Ă 1 
Pe la miezul nopţii, am cantonat în Tântava, sat la marginea 


Bucureştiului. Aici am trăit două săptămâni în bunătăţile, cu 
multe din care nu mă mai întâlnisem în viața mea. Mai bine zis 
le văzusem prin vitrine, dar eu nu le „Cunoşteam gustul. 
Depozitele de alimente, conserve, băuturi spirtoase diferite, 
dulciuri, etc., toate aceste bunătăți erau în paza trupelor 
sovietice. Prin tratative cu sovieticii divizia Tudor Vladimirescu 
avea și ea în deajuns, că doar tovarăși eram. Când sovieticii 
părăseau depozitele, civilii dau busna şi ridicau resturile. 
Depozitele de îmbrăcăminte militară şi civilă, toate au fost 
lichidate în câteva zile. Parte din panduri, care veniseră cu 
picioarele goale din Rusia, aici s'au încălțat. Pandurii şi civilii 
fraternizau, îmbuibaţi de bunătăţile ce până atunci numai bur- 
juii le aveau sub lacăte. Educatorii începuseră din nou să ex- 
plice oamenilor teoriile lui Marx, după care muncitorul, numai 
cu trei ore de lucru pe zi, poate trăi împărătește. Chiar civilii 
care făcuseră depozite de alimente acasă pentru luni de zile, 
credeau că peste noapte magaziile jefuite se vor umple din nou 
şi că iarăși vor avea ocazia să mă strângă. Această lume de vise 
a durat numai câteva zile, deoarece sovieticii care veneau din 
urmă, ne mai găsind nimic, începură să-i jefuiască acum pe ei. 
Ziua în amiaza mare, mi-a fost dat să văd cum aceștia fugăreau 
pe străzi femeile scăpate din mâini. Scoteau totul sau nu, aveau 
ceva sau nu, le siluiau acolo unde le prindeau, pe afară din case 
Sau prin şanţuri. 

După două săptămâni ne-a ajuns şi cealaltă jumătate de 
Oameni cu trenurile de luptă şi apoi am plecat în urmărirea 
Nemţilor. Ana Pauker nu mai avea nevoie de noi, în spatele ei 
avea puternica armată roşie. La scutul acesta, ea își întindea an- 


Ei 


tenele politice acolo unde guvernul provizoriu nu era popular. 


Miniştrii “reacționari” care făcuseră “armistițiul” dela 23 August 
432 


erau în mâinile ei de pisică, niste i 
armată română — 12 divizii —c 
în ţară, presăra pusta ungurească și mu 
În ţară închisorile se populau și mai mult, iar lagărele ș 4 

să strângă în pântecele lor Pe toți acei ce Cle începeau 
“realizărilor” socialiste sovietice. Legionarii lui is în calea 
aflau în închisori din timpul lui Carol şi Antones paie Care se 
pe mai departe să putrezească în ele, Oportunisti a 
democrați erau bătuţi și împușcați. de celulari zimi 
înarmaţi pe faţă, băgând groaza chiar Şi în cei mai feroci ia 
agenţi electorali ai partidelor istorice, liberal şi țărănesc f 
felul acesta, Ana Pauker Şi Acuzatorul “public” Petrescu, trăgeau 
peste tot ogorul Vieţii românești &rapa sovietică, smulgând 
bălăriile burgheze, înnăbușitoare, semănând Sămânța populară 
sovietică. 

După câteva ciocniri cu Nemţii prin Transilvania, la 28 Oc- 
tomvrie 1944 mă găseam cu divizia intactă la periferiile Oradei- 
Mari. Trenul de luptă al batalionului meu era la doi kilometri 
în spatele frontului. În prima zi Nemţii atacaseră numai cu 
aviația. A doua zi însă, au huruit cu tancurile încontinuu în sec- 
toarele regimentelor doi și trei. Seara, majorii celorlalte com- 
panii au plecat cu mâncarea pe poziţii, luând și marmidele 
pentru compania mea. Făceam cu rândul şi atunci era rândul 
meu să rămân cu trenul de luptă al batalionului. Abia 
mâncasem, că mă pomenesc cu unul din cei doi căpitani instruc- 
tori ruși ai batalionului în cantonamentul unde mă găseam. 
Scoate repede harta din geantă, o întinde pe masă și trage O 
pungă în jurul unde ne găseam cu frontul. Începu a-mi vorbi, 
iar ordonanta lui, un soldat evreu, îmi traducea. Trebuia să iau 
imediat căruțele batalionului şi să mă retrag cu ele pe gâtul de 
pungă desemnată de el. «Repede! Ai înțeles?» îmi ordonă el 
strângându-și harta de pe masă. PP. dati 

Am ieşit afară după el, complet zăpăcit. Linia trasată de 

chi i ] drum de trecere. 
văzusem chiar pe şoseaua care era singuru i coa artă 
piciorul s'ar fi putut trece, dar cu căruțele? ae Er) cil 
noapte linia nemților cu conductorii ca să fac i A iad 
după cum îmi dase el ordin. L-am salutat, le e rel 
înțeles” şi am fluierat la mine șefii de eşaloane 


: : i itruc cu 
Până să se adune aceştia, eu urmărisem din ochi pe poli e 


TCE planuri] 
.. . - 
Nţii Bohemiej Cu morți 


——— 


ui, Traversaseră şoseaua şi apoi au început a fugi 
te câmpuri pe direcția gâtuită a pungii. Am dat 
aloane să îndrepte căruțele în direcţia fron- 
fruntea lor. Aveam pistolul înarmat şi 
tras. Caporalul, şef de eşalon al meu, ştia despre ce este 
gata de: e mai despărțea de mine. «Don Major! Dacă vin 
aia ei ameninţă, îi curăţ! N'aveţi nicio grijă! Eu le-o iau 
Saci mamei lor de nelegiuiţi! Ne dau ordin să murim 
asa în noapte nevinovați o mulțime de Seria ŞI Cl Își iau 
tălpăşita! Să-i împingă dracul să vină peste noi!» | 

Politrucul si Evreul n'au mai venit după noi. Au avut şi ei, 
am avut și eu noroc. Ajungând la marginea unei păduri am tras 
toate căruțele printre copaci şi apoi m'am dus în prima linie. 
Locotenentul meu, aflând situaţia —pe tot frontul nu se știa de 
încercuirea făcută—a început să-l înjure şi el pe Rus, spunând 
că bine am procedat cu căruțele. 

După câteva ore am primit ordin de retragere, apoi toată 
noaptea ne-am învârtit în jurul nostru, amestecându-ne cu 
celelalte unităţi. Fusesem încercuiți peste tot. A doua zi 
dimineața, ne găseam întrun lan de porumb de cealaltă parte a 
pădurii unde lăsasem căruțele. Printre noi se găseau și sub- 
unităţi de elită sovietice împestrițate în civil şi jumătăţi de 
uniformă. În înaintare mai toţi aruncaseră efectele lor rupte, 
îmbrăcând ce găseau mai bun pe la populaţie. Ne învârteam 
unii în jurul altora ca viermii într'o rană. Colonelul, instruc- 
torul rus al regimentului, prins și el în cerc, începu a organiza 
spargerea acestuia. Înainte însă de a începe noi ceva, au început 
Nemţii să ne strângă și mai mult cu tancurile. Unul din ele 
apăru în fața noastră—un ciot ca la o companie şi ceva de 
oameni —și colonelul rus intră repede printre noi şi începu să 
comande “Înainte! amenințându-ne cu revolverul. Tot timpul 
războiului fusesem mereu în linia întâia, dar o aşa comportare 
cu inferiorii pe câmpul de luptă, în situaţiile cele mai critice nu 
văzusem la ofițerii noștri. La toţi le era dragă viața, dar odată 
fiind pe linie, nu i-am văzut niciodată amenințând, dimpotrivă, 
ari i PRE RA i ba în frunte. Colonelul începuse să 
sa ar oile 5 indu-ne, ca prin moartea noastră să-l 
deplicutieipasie ar rasoare ale Nemților piuiau, jucând mii 

Oameni începură să fugă care încotro 
434 


ordonanța | 
de-a-dreptul Res 
ordin şefilor de <$ 
tului și apoi am plecat în 


puteau, alții cădeau. Cum Rusul 
îndreptai pistolul spre el, dar tra 
lăsai iar în jos. O voce interioară părea i 

A: că- N 
nu-ţi încărca sufletul cu păcatele lui! Îl fite a, Lasă-], 
Când începui să fug spre pădure, trecând pe l4n ea lor! 
căzând la pământ, scoțând num gâ el, îl văzui 


îni T ai un “a Scurt. Pe 19 
apoi, până la liziera pădurii, Snopurile luminoase ic 
Ț 


ce plecau dintr un tanc la o distanță de 50-70 de metri depărtare 
de mine se ținuseră ca scaiul de mine. Pus la adăpostul pădurii 
mă cercetai și văzui că nici prin haine nu eram atins, Epir 
mers până la partea cealaltă la căruțe și apoi am intrat însi 
alt lan de porumb. Dând peste un Șanț, am rămas în el pia 
până la căderea întunerecului. Cu câteva ore mai înainte 
trecuseră două tancuri nemţești pe lângă mine, dar nu le-am 
băgat în seamă. 

Nu ştiam unde mă găsesc, în cerc sau înafară de cerc. Nu 
ştiam ce să fac. Prin întunerecul besnă, plec Spre satul părăsit cu 
o seară mai înainte. Nu mi-a fost uşor. Între timp răsărise luna 
şi văzui că mă găsesc într'o baterie de tunuri nemţești. Nu știu 
dacă ei m'or fi văzut și m'or fi luat drept unul din oamenii lor. 
Până aici făcusem drumul numai pe coate, târîș și plecat. M'am 
sculat în picioare și ieșind iar din cercul lor, am început să mă 
feresc de toți cei singurateci pe care îi întâlneam. Un inamic 
periculos cu câteva grenade ar fi distrus sau scos din luptă toată 
acea baterie. Eu nu mai aveam gust de luptă. Ajunsesem la 
capăt de războiu cu interiorul meu și sufleteşte în acel moment 
nu știu dacă aș fi fost în stare să mai iau viața la o insectă cât de 
mică. Făcusem războiul până la Don şi apoi înapoi până la 
Oradea-Mare; două sensuri opuse. Nu mai puteam. Și ca să mă 
predau Nemţilor în acea noapte, iarăși nu puteam. Îmi era 
teamă de noapte. Pe o fâşie de cultură de porumb am dat în 
marginea satului și de aici m'am culcat pe fân. Eram mort de 
oboseală. Nu de efort ci de nesomn și din cauza tensiunii ner- 
vilor prin care trecusem. Vream să adorm, dar nu puteam 
închide ochii. În sufletul meu se deschideau răni adânci și cu 
durerea lor începură să-mi curgă şi lacrimile care le amestecam 
cu rugăciuni. Fusesem odată prizonier în ghiarele i ee 
acum, în fața mea aveam aceeași soartă necunoscută. n ast 
spusesem unui camarad “că de-ar ajunge Ruşii la Viena, cu 

435 


cra Ceva mai la 


Stânga mea 
ca, 
S ca de o mână nevăzută, î] 


deschis 


“oria- lor—nu*puteam să-mi închipui că 
cae vor permite stabilirea bolşevicilor în 
sri profeția mea absurdă de atunci. era 
linită. “Încotro, Doamne? Țara şi locul unde 

camarazii în credinţă, ideal, mor- 


nu cred în 
Americanii ȘI 
inima Europel: 
e ca îm 5 

i 20 părinţi, fraţii; în urma mea. C 
; trămoşilor” erau toate acum în ur TI GAmera 
mintele s te tot sbuciumul unei generaţii să scoată neamul 
bau e i lumina adevărului și dreptăţii sociale, să se 
Su La nestingherit valul negru al pârjolului bolşevic? Se 
Ș ată infuenţa asupra 


răzbuna Anglia care văzuse că pierduse to 
Balcanului, dar cine era câştigătorul? . .. “Toate aceste “mici” 


golghote sufleteşti, cu imaginea lor în minte, le urcam ușor în 
rugă și plâns. Și când chipul trist ŞI slab al mamei, bătut în 
repetate rânduri de jandarmii lui Carol îmi sta în faţă, schim- 
bam poziţia sub efectul durerilor care-mi sfâşiau inima. Atunci 
plânsul pornea de făcea să-mi funcţioneze gâtlejul ca un piston 
ce bătea de zor să săcătuiască un lac de amărăciuni. “Să te 
părăsesc, mamă? Tu, care ai vrut să faci din primul copil 
“scriitor, “să nu mai aibă mâinile bătătorite ca tine, “să-mi des- 
chizi ochii” “să ştiu să-mi cer dreptatea în lume, “să-ţi fiu 
mângâiere la bătrâneţe, . . . “acum să te părăsesc, mamă”? 
Plângeam înnăbuşit de-mi sălta corpul. Plângeam să mă deşert 
de amărăciune. Când mă apucau durerile de inimă apăsam cu 
mâna pe piept şi schimbam poziţia. Și apoi iarăși cădeam pe 
gânduri. “Dar dacă mă întorc la voi, mamă și tată, fraţi şi surori, 
morminte dragi, camarazi ce putreziți mai departe în închisorile 
și lagărele lui Belzebut, vă voi putea fi oare de vreun ajutor? 
Mă vedeam întors la ei și apoi iarăşi urmărit de milițieni, închis 
și bătut. Nu mi-ar fi păsat poate de rănile mele, dar mi-o im- 
aginam pe mama care ar fi strigat iarăși: “Lăsaţi-l câinilor, nu-l 
mai bateţi! Nu mai scoate-ți sângele din el!' Mă gândeam că 
peste rănile ei vechi, sângerânde, aş fi aşternut altele proaspete. 
Ea mă știa căzut prizonier. Credea poate că-s mort şi așa poate 

Că mă va da uitării... “put 
acei labil dureroase “de a mă întoarce lângă 
scăpat de glontul rea pi ear zuea C 
înainte îmi dase re a ui politruc rus, care cu o seară mai 
printre Neziti, De ip c cu trenul de luptă al batalionului 
; psa acestei “neexecutări” de ordin, nu 


436 


mar fi putut scăpa nici comandantu 
cu atât mai puțin, ba dimpotrivă. De 
spălat toți pe mâini. Nu Ştiam de nimen; * 
ALE cuc rus și ordonanță Sarpe Mai trăiau, De 
noapte pe porţiunea neînchisă de Nemti i sa sites În 

A doua zi m'am trezit în țârâitul mărunt aiba, 
ploaie ce cădeau pe acoperiș. Printr'o Crăpătură a 
ceața de nori grei de toamnă ce se târau pe pământ 22 sară 
țâr, țâââââr! Imi era sufletul amărit. Mă credeam sie a 
lume. Imi era teamă să mă și mișc. Îmi dam a Papi 
primele mișcări care începeam să le fac atârna şi felul de exis- 
tenţă al viitorului meu. Încălzit de lupta cu mine însumi, scobor 
din pod pe niște grinzi. Dau pe ușă afară și apoi ies în stradă, 
Nici ţipenie de om. Totul părea mort. Îmi dam seama că nu 
sunt departe de front. Pe marginea drumului, o căruță răstur- 
nată cu caii morţi în hamuri, lovită în plin cu o zi mai înainte 
de un Stuka. Alături, câteva pâini în noroiu şi o ladă cu zahăr 
desfăcută. Am umplut buzunarele de zahăr, și apoi am dat 
drumul pașilor fără să știu unde mă duc. De după un colț văd că 
apare un soldat german cu arma în bandulieră. Abia când s'a 
apropiat la câţiva metri de mine, a început să mă privească 
atent. Îngălbenise. Ar fi vrut să scoată arma, dar își da seama 
poate că i-aş fi luat-o înainte dacă-i purtam gând rău. Nici eu 
nu ştiam ce să fac. EI însă era mai pierdut ca mine. Bag mâna 
repede în buzunar și-i întind câteva bucăţi de zahăr, zicându-i: 
«Kamerad.» Singurul cuvânt care-l ştiam în nemțește. Îl mai 
ştiam şi pe “nix'—nicht—auzit dela tata când ne povestea 
întâmplări din războiu, dar numai cu el şi “Kamerad” nu puteam 
forma nicio frază cu oarecare înţeles. Neamţul—un soldat 
tânăr —de teamă sau de politeță a primit zahărul şi după câteva 
clipe de nehotărîre, îmi face semn să merg cu el. Mereu cu arma 
în bandulieră, mergeam alături ca doi prieteni cunoscuți de 
când lumea. Ieşiţi afară din sat, văd că, din liziera lanului E 
porumb, scot capul alte uniforme. Abia acum băgai de pna 
două tancuri bine camuflate în porumb. Un subofițer iar 
Ia noi, schimbă câteva cuvinte aspre și repezi cu pretie, ea 
mai mult țipând la el. Soldatul făcu un pas înapoi, $ 


: : inea întinsă spre 
i i îsi neta şi acum o (in 
din bandulieră, își puse baio duşmani. Eram sub escortă. 


mine. Din prieteni devenisem 2 


l âni 
i, Companie; educatorul 
ma CONSecintelor sar fi 


EP 


: un sublocotenent îmi făcu semn să mă 
D intr'0 aia mă desbracă de mantaua de ploaie pe 
lie E cu o seară înainte dintr'o cazarmă un- 
sii E îi nasti Aici, văzând îmbrăcăminte abandonată, 
Si m aveam pe mine sovietic, păstrând numai 


uncasem tot ce 
ot kakie ce oarecum avea asemănare cu cea românească. 
Cismele de cauciuc la fel, le aruncasem ȘI încălțasem altele un- 


gureşti de mai mare dragul. După uniformă ae 2 jandarm 
ungur, dar fără armă. Și ca mine în acea seară făcuser toți pan- 
durii. Numai educatorii nu îndrăsneau să arunce uniforma 
rusească de pe ei. Acum sublocotenentul neamţ, după ce-mi 
trase mantaua, se uită şi la cisme cu jind. Mi le-a lăsat însă şi 
m'a trimis în urmă escortat de “prietenul' meu ce pe drum 
începuse să sugă din zahărul primit ceva mai înainte dela mine. 

De sus ploaia cădea de făcea lacuri pe jos. Din când în când 

întorceam privirile la escortă; el se simțea jenat şi lăsa capul în 
pământ. Ordinul era ordin şi apoi eu “spion, atât înțelesesem 
dela subofițer. Dacă aș fi vrut să mă scap de escortă, n'aș fi avut 
mult de făcut—un pas înapoi, mâna pe armă și un pumn sub 
barbă. EI era mai slab ca mine, mai mic și mai mult copil decât 
bărbat. M'am lăsat însă târît de soartă. Spre Vest, gândeam eu. 
Cât mai departe spre Vest, departe de tăvălugul urii ce înainta 
dinspre Est. 

La capătul celălalt al satului, intram în curtea unei case sin- 
guratice, așezată pe marginea unei pante abrupte şi adânci, 
plină de tufișuri şi bălării. Intrând primul în sală, unul din 
soldaţii ce dormeau îmbrăcaţi strigă cât îl ținu gura «Inamic.» 
Ceilalţi au sărit ca arşi în picioare, dar văzând escorta s'au 
liniștit. În acest timp însă uşa de la altă odaie sărise în lături 
lovindu-mă peste călcâie. Doi ofiţeri în pijamale săriseră și ei cu 
revolverele în mână. Începură a vorbi cu escorta, privindu-mă 
toţi curioși, ispititori. «Ah, spion! Pi ceas strileachi!» —acum te 
impușcăm —strigau pe rusește ofițerii la mine. Unul din 
caporali mă îmbrânci pe o laviță şi-mi trase cismele afară. 
EN tera E opel primesc un pat de armă dela un altul. 
tu ae, ce a e bocanci întrun colț, am dat să-i încalț, dar 
e ae riteta A î pumn şi mi i-a luat din mână. Un altul m'a 
e Lange iata, umai în ciorapi afară în ploaie, făcându-mi 

cu arma să mă îndepărtez de uşă. Ajunsesem cu 


438 


spatele la doi metri de prăpastie. “Ma Îi asa 

făcui eu repede socoteala. Ca fulgerul iba NENOrociții? îmj 

toate planurile mele de a Supravictui Pf sa Prin minte 

camarazii de o credință şi să duc lupta asa si mă Intâlnesc cu 

mai departe, luptă în care avântasem tinerele, $I mă pricep, 

trebuia să las cadavrul meu stâlcit adată de jan Ea mea. Acum 

dat cu saramura prin lagărele siberiene, doara alai şi 

panta tufișurilor din spatele meu. Ofițerii tineau pi seat pe 

feriorii pregăteau armele. Să mă Ias ciuruit asa ca o car i la 

Boneta mi-o ridicase de mult părul în sus. N'o mai Cerpi a 

cap. Cu o sforțare grea căutam să-mi păstrez liniștea, să pot E 
încercarea cea din urmă. Țineam ochii mereu la miscările lor 

cu gândul ca în cazul când vor întinde armele să mă ia la ochi, 
să-mi fac vânt pe spate în prăpastie. Acest sfârsit numai Pi 
câteva secunde mi se păruse un veac. Picăturile reci de ploaie la 
căderea lor pe obraji mi se păreau fierbinţi. Nu știu cum a venit 
îndemnul, dar mă pomenii strigând la ei pe românește din toată 
puterea. «Mă, nenorociților, mă! Ce faceţi?» Ce s'o fi petrecut 
cu €i nu ştiu, dar i-am văzut căscând ochii la mine şi lăsând 
armele în jos ca bătute de vânt. Escorta mea şedea înlemnită pe 
prispă. După o conversaţie scurtă între ei, unul din ofițeri îi 
spune ceva şi apoi acesta îmi făcu semn cu arma și din nou 
ieşim afară din curte. Mergeam din nou pe drumul unui alt 
lagăr necunoscut. După încordarea sufletească prin care 
trecusem, începură să-mi curgă lacrimile şiroaie. Nu le mai 
ştergeam. Mi le ştergea ploaia ce mă lovea în faţă. Mi-am tras 
ciorapii din picioare ce acum îmi făceau silă şi înainte, ca un 
pedepsit pe pietrișul şoselelor și ciulinii câmpurilor. Nam 
crezut că voiu putea merge pe jos dela Oradea-Mare până la 
lagărul din Kaisersteinbruch-Viena, desculț. 


439 


EPILOG 


dn fiecare dimineaţă, la orele cinci și jumătate, Thomas, 
intrând în grajd, își striga sluga. Mitrea se trezea însă înainte, de 
cum auzea saboţii lui de lemn bătând pe pavaj —'toroc, toroc, 
toroc” Ajuns în dreptul odăii lui care se găsea la primul etaj, 
deasupra grajdului în rând cu ale altor argaţi, Thomas mai 
striga încăodată “Mitruz, Fritz, aufstehen' —sculaţi-vă. Ajunsese 
argat, proletar fără pământ şi casa lui. 

Din Noemvrie 1944, de ziua lui de naştere, 15, se îmbrăcase 
din nou militar, de data aceasta însă purta uniformă nemţească 
din Armata Naţională Română patronată de legionari în frunte 
cu Horia Sima, în credința că după învingerea Germaniei 
Naţional-Socialiste, aliaţii îi vor da totuși pe Ruși înapoi în 
granițele lor vechi, dar aceasta nu s'a întâmplat, urmând 
capitularea de neuitat dela 8 Mai 1945. 

La Linz în Austria au depus armele și grupe mici. Mereu 
spre Vest, zi și noapte numai prin păduri, ajunseseră la Hausen- 
berg, nu departe de Passau. Aici, pe şosele, de circulaţia 
americanilor aproape nu se mai auzea nimic. Era o zi de 
duminecă, data de 11 Mai. leșind la șosea vede o femeie bătrână 
îmbrăcată în negru târându-și un picior venind dela biserică. 
“Arbeit, Arbeit' începu să-i vorbească unul din ei care știa 
nemţește. Cu toţii nu mai mâncaseră de câteva zile. Vorbiseră 
între ei că numai găsind de lucru pe la țărani vor găsi de 
mâncare, altfel cad pe drumuri și prizonieri în mâinile cine știe 
Cui, Și cum Mitrea nu ştia o boabă nemţească să fie primul când 


> 


se va ivi acea ocazie. 

n aaoaica auzindu-i de “Arbeit arăta cu un deget în sus— 

SE ă a unul—și apoi întorcându-se pe direcţia pe care 

i : ia se luă după ca. După şosea ea o coteşte la dreap- 
51 Cupă vreo două, trei sute de metri se arată un portal înalt 


și apoi O curte mare împreimuită aa „. 
iei lângă ele stând și zi în e a de locuit și de orai. 
furajul vitelor. zele cu podurije înalte cu 

Mai târziu aflase că acea gospodărie, avea 
pământ de cultură, de două ori și mai multe he, 
pentru hrana vitelor şi nu mai puţin de 45 
pădure. Vara pe câmp și în grajd, iarna la + 
pădure ... aşa un țăran, gândea el! 

Mitrea se credea într'un colț de sat în Nămoloasa. 

Femeia urcă anevoie treptele dinafară si 
deschide ușa dela casă, doi argați care deja mâncaseră ieseau 
afară şi O salută respectuos—era sora ţăranului. ea întră 
înăuntru iar Mitrea mergea ca tras cu sfoara după ca. Țăranul 
era în mijlocul sălii de mâncare trăgându-și pipa. Când îl văzu 
pe Mitrea, ridică capul în sus, încreți fruntea ca si cum ar fi 
întrebat-o că ce-i cu soldatul cela mut din spatele ci. Când auzi 
că soldatul “căuta de lucru' începu să pună întrebări, la care 
numai femeia răspundea. Mitrea sta mut, schimbând numai din 
umeri, sforțându-se să stea drepți înaintea lui ca în fata unui 
superior. Țăranul îi făcu semn să se așeze pe o laviță aproape 
de masă, el luându-și mai întâiu șapca de pe ea apoi și dându-și 
jos ranița din spate. 

«Soldat?» îl întrebă taranul. 

Mitrea dase numai din cap că “Da și 'că-i Român pe 
românește; «Arbeit, Arbeit» mai zise el, așa cum îl învățaseră 
camarazii lui la despărțire. Țăranul se mai uită puțin la el, apoi 
se duse în fundul sălii la bucătărie. 

«Sup, Sup» striga țăranca la el. 

EI dădu ca măgarul din cap că “da” “Sup! era o vorbă stricată 
pentru “supă” pe românește, 

Țăranca îi aduse un castron plin că s'ar fi săturat doi mun- 
citori din el. Supa îi aluneca pe gât ca întrun gol fără fund. 
După ce-l goli rămase ca țintuit cu mâinile pe masă și cu ar 
în jos. O auzii din nou pe țărancă «Noch Sup? Noch sd că 
ezitat puţin de ruşine, dar lăsă din nou capul În Jos In stuc ie 
“da” 'Tăranul îi luă castronul din față, i-l duse țărance! i * 
Fi , : i unându-i-l înainte pe 
întoarse cu el mai mult de jumătate, P la el şi gândind 
masă. L-a golit şi pe acesta, țăranul uitându-se ma 
că Dumnezeu știe când o fi mai mâncat ceva... -: 


15 hectare de 
Ctare de fAneatx 
0 de hectare de 


ăiatul de Copaci în 


mai înainte de a 


441 


] plin, îl apucase O moleşeală că abia își mai ţinea 
Cu Aa Cele trei zile de mers prin păduri, urcând 
capul pe ă 


i borind, trecând prin văi și hârtoape, pârâuri Şi 
dealuri, sco i ia mâncat, toate aceste eforturi, plus teama 
mlaștini, dorinit într'altul Americanii sau alți soldaţi 
a etnia fi tras după ci așa ca după nişte câini fugăriţi, îl 
înving ră, La Linz, în Austria, când după capitulare s'au dus la 
ERA SL ia prizonieri, aceștia le-au spus “dacă aţi luptat 

or, atunci predaţi-vă la ei!' Mitrea cunoscuse 


împotriva Rușil i : 
î. ta Siberia, așa că de teama ei căuta acum să fugă cât mai 


Vest. 

e mie îi făcu semn cu mâna să meargă după el. Afară, 
trecând pe lângă cişmea se spălă repede pe mâini după care mai 
bău şi puţină apă apoi se luă repede după ţăran, care deja ur- 
case treptele la locuințele argaţilor. Deschise ultima uşă și-i 
făcu semn cu mâna la cap, că acolo poate să doarmă. O cameră 
scundă, un pat sărac dar 0 binecuvântare. Războiul, Siberia, 
toate cele mizerii trăite şterseseră din închipuirea lui că odată o 
să mai poată trăi omenește . .. ! 

Dela deschiderea ușii grajdului, vitele începeau să sbiere 
fiecare după graiul lor. Aceste sbierăte nu îi erau streine lui 
Mitrea. Acasă la tatăl lui îi făceau plăcere, îi dau gust de viață; 
la Thomas însă îi produceau silă, o sfoară zilnică care-l trăgea 
fără voia lui să-și mute firul vieţii de pe o zi pe alta pentru 35 
de Reichmarks devalorizate, pe lună. 

Obişnuit de acasă să se spele pe faţă după ce se scula, când 

scobora scările direct în curte, da mai întâiu pe la cişmeaua cu 
apă. Thomas căutase în mai multe rânduri să-l facă să se lase 
(pierdere de timp) de acest obiceiu, până la urmă lăsându-l în 
vrerea lui. 
i, Odată intrat în grajd, înțepat la ochi de amoniacul dela vite, 
îl dau lacrimile. Și le ștergea din mers cu dosul mânecilor, 
punea mâna pe furcă si apoi repede, repede alegea aşternutul 
incă curat, de bălegar, ÎI încărca în roabă si-l transporta pe plat- 
forma de afară. : 

Fritz avea numai trei cai de înoriii A 
apere ea Mat i sa de îngrijit, el însă avea peste zece 
vă a nara ii mai dase câte o mână de ajutor, 

totul pe socotoala lui, el ducându-se în 


442 


ÎN 


Brăjdujsacilon 'derlapte, ipeicareilesta prțea Aa, 

Thomas mai avea un argat în plus și aceasta m Nevasta luj, 
Annei care era supra-încărcată cu lucrul de a SPre ușurința 
voinică, ea era peste tot la lucru în praf A Tânăra înca, 
lucrul câmpului, pe deasupra îngrijindu-se și în bucătărie, la 
între care cel mai mare abia trecu de zece ani. Cel cinci COpii 

La orele şase şi un sfert, Mitrea nu era încă gata cu graidul 
Fritz avea deja calul înhămat la căruță pentru a pleca ) ul și 
să cosească iarbă proaspătă pentru vacile de it, 4 câmp 
bună sau rca, aceasta operaţie se repeta exact la timp sie ză 
împiedeca programul de lucru pe toată ziua. Când În Siena 
Fritz puneau căruța în mișcare strigând cu “hot Și “hisa” 5 
aruncă furca și mătura întrun colţ, luându-se apoi după ei. Îi 
ajungea mai întotdeauna la locul de cosit iarba. 

— «Mitruz, Ştii să cosești?» 

El nu înţelegea ce-i spunea țăranul și cum nu ştia ce sa-i 
răspundă, ca să se arate că nu-i chiar așa de neîndemânatec la 
lucru, punea mâna pe coasă. Afurisită însă, în loc să taie iarba, 
la început se înfigea mereu cu vârful în pământ. Vina nu era 
tocmai a lui ci a mânerului de ținut cu dreapta, așezat mai 
comod pe coadă, dar mult mai slab ca la coasa pe care o 
mânuise odată acasă. Toate aceste peripeții îl făceau pe Fritz să 
zâmbească. Stângăcia lui era bucuria lui Fritz și necazul lui 
Thomas, care căuta să i-o smulgă mereu din mână. Odată, de 
două ori, de trei ori, Mitrea înghițind ruşini, totuși începu să se 
mai Obișnuiască cu coasa, de data aceasta bucurându-l pe 
Thomas şi întristându-l pe Fritz. Lui Fritz, băiat muncitor și 
priceput la lucrurile câmpului, îi era teamă că va intra în dis- 
graţia ţăranului din cauza acestui strein nepoftit. A 

La orele şapte, căruța cu iarba cosită era și descărcată în 
grajdul vacilor. De aici treceau cu toții pe lângă cișmea, dau cu 


toţii la repezeală cu apă pe față şi lepădând saboții la intrare, 
întinzând cu toții dintr un 


"pășeau cu toţii în odaia de mâncare, 
ei de şters în “Vater Unser” a lui Thomas. Rgâut eat 
cu laptele pe masă, din mers sau dea ca lat 2% se e 
pe foc, Anna spunea și ea în cor rugăciunea cu ei mai mici 
rândul lui încrunta din sprâncele sau pălmulă Pe i 
care nu stau cuminţi şi nu repetau cuvintele a dare: utseă 

Fritz, părea absent în toată această gamă de ai 


i 


sun colţ Şi Cu toate că nu înțelegea 
u ti 


ie în | 
tu tțelegea el. 
âneă stă a cum înț .. . 
dag Sunet a i îsi facea semnul crucii cu trei degete şi 
E început, când iept și pe umeri, Anna arunca priviri 
SAP mă după ce află că el este Ortodox, o 


xrea mai frumoasă e machst dir, Mitruz! îi spunea ea dese. 
a îţi faci tu, Mitrea. 

on urii Americanii făcuseră cunoscut “că toţi a 
x se ducă în lagăre de bună voie, pedepsin dică 
zboiu pe cei care nu se supun sau cei care 


j — aşa Cruce fru 


ari. ai fapt 
adăpostesc pe ÎN ardă o slugă ieftină, îl ţinuse neanunțat la 


imărie, dar întețindu-se controlurile pe la domicilii, intrase 
pn ] , 


frica în el. 


Ascuns în grajd, prin şopronul cu fân, fugind în pădure nu ar 


fi fost găsit niciodată, dar Thomas începu săsetrcamzudputitiiz 
mai ales că tatăl acestuia care lucra cu ziua pe la diferiţi țărani 
dar locuia cu familia la €l, îl asculta numai pe Max Reiman, în 
speranța că pe curând proprietatea lui Thomas va deveni colhoz 
și automat va fi şi el părtaş la cerealele, șunca, laptele şi untul 
de care numai Thomas și copiii lui se bucurau. Max, așa îl 
chema pe tatăl lui Fritz, era ca un ghimpe în curtea lui, gândea 
să-l facă pe Mitrea om de încredere, singurul în care şi-ar fi 
putut pune nădejdea pentru mai târziu. 

Ca să nu-l piardă și să astupe gura lui Fritz, care nu mai 
înceta cu “Mitrea să se ducă în lagăr de prizonieri, Thomas îl 
trimise într'o zi cu Maria, o evacuată din Austria, să se înscrie 
la primărie. Primarul, un frate de-al lui Thomas, i-a eliberat un 
Anmeldung' așa ca la obișnuiți cetățeni care-şi schimbă 
domiciliul. Pe drum la întoarcere, Maria, care avea etatea lui, se 
ete E i el lucruri. care numai 0 minte de femeie 
Re (Re uta a În ochii, în atitudinea și felul cum 
că Peace lu ps ea că trebue să-i datorească cine știe 
făcându-se chezasă paniase şi o făcuse pe translatoarea totodată 

$ă pentru el, un necunoscut de nimeni. “Vezi, 


D ut să vi 4 a. X 
pentru tine, nă cu tine! îi mai spuse ea, eu am semnat 


444 


E 


Thomas n'avusese curajul să se ducă cu 
trebuia să semneze — așa că a trimis 
suncă, unt și pâine, alimente care 
greu. a 

Maria, ca tot tineretul german cu dragoste de un 
land iiber alles” fusese și ea o credincioasă national 
Căsătorită și cu un copil de doi ani, trăia fără griji, 
dela Thomas. Ea văzuse în Mitrea un camarad, accep 
dându-i o mână de ajutor. 

Cu “Anmeldug'-ul în buzunar, Mitrea devenise mai linistit 
dar această linişte îi făcea mai mult rău decât bine. De bine de 
rău avea casă, avea masă, dar nu mai era în țara lui, la ai lui 
acasă. Luptase şi suferise pentru un ideal Și tocmai când i-ar fi 
fost timpul să fie de folos familiei și țărișoarei lui, soarta vitregă 
îl îndepărtase de ele. De trei ani de zile nu-și mai văzuse pe ai 
lui. În grajd fiind, la orele șase lăsa furca de gunoiu jos şi intra 
în casa ţăranului să asculte emisiunea Bucureștiului. Thomas se 
împotrivise la început, dar văzând că el nici nu-l bagă în seamă 
îl lăsă în pace; ba mai pe urmă, mai târziu, el singur îi spunea să 
plece când se apropia emisiunea “Mitruz, îi ora șase! 

Prin Siberia și în divizia Tudor Vladimirescu trăise în 
deajuns presiunea schimonosirilor sufleteşti fără să le poată 
înfrunta. În faţa educatorilor politruci nu se putea reacționa și 
nici chiar întrista. Emisiunea Bucureștiului începea mereu cu 
“Un soare nou răsare pe cerul românesc” Îl podideau lacrimile. 
Plângea încet, oftând, înghițindu-si nodurile din gât. “Soarele 
sovietic cânta democraţiilor occidentale razele lui binefăcătoare 
care pentru România și ţările de sub undele lui, erau limbi de 
foc şi tortură, așa cum le prorocise Vasilica cu câțiva ani mai 
înainte lumii învrăjbite de ură; aliaţii capitaliști puseseră la 
pământ Germania Naţional-Socialistă şi în locul acesteia daseră 
naștere unui alt balaur şi mai flămând și însetat după silnicie şi 
nelegiuire, aruncându-i în gură armata lui Vlasov şi alte zeci de 
milioane fabricaţi “criminali de războiu, fasciști, culaci şi 
reacţionari.” Mitrea plângea şi ofta. La lucrul în grajd sau pe 
câmp niciodată nu gândea la ceea ce făcea. Ca un automat se 
mişca numai în funcţie de ceilalți. Râsul, sburdălnicia copiiilor, 
bucuria celor care-l înconjurau erau abnormalități, ca ŞI pacea 
făcută de aliaţi care dase naştere la târgul cu milioanele de 

445 


el la primări 

rie— 
-0 pe Maria, Tăsplătind-o cu 
ȘI pe negru se găseau foare 


“Deutsch- 
-socialistă, 
masa, casa 
tând riscul, 


A ă cu bala 
de pedeaP.- . +jemocraţii” Care COmplotaserai aurul roșu, 
„p ciocanul batjocurii ruseşti; Maniu (promo- 
Su ratic Antifascist” ridicat în slavă de 
din Siberia și aiurea) şi Gheor. 


Ruși prin lag zi la radio de un trio umoris- 


ghe Brătianu, 
, în Sibena. : 2 get ş 
tic format În sare pe cerul românesc, melodia din emisor, 


ei oi de stâlcire sufletească la care era pusă 
orul românesc. 
de viață, fără mamă, tată, nici frați şi nici 
Ai (03, streină dela care niciun cuvânt nu 
SR pe ie ştie și el ce vorbesc cei din jurul lui. 
Le sia această nepricepere, în timpul liber sta mai mult sin- 
: sau hoinărea prin pădurile care porneau chiar 
ii e? ARI i lui. Dacă se strâ 
dela gardul ce înconjura locuinţa ţăranului. D A 
cineva în jurul lui, apoi atunci erau numai copiii curioşi. 
Acestia vorbeau, râdeau, îl întrebau câte ceva, dar el rămânea 
mut, aşa ca şi Neamţul care după războiul mondial rămase în 
Nămoloasa şi care la fel, neştiind nicio boabă de românească, 
toată ziua roia din casă în casă; dela un ţăran primind o bucată 
de mămăligă iar dela alții o cămașa sau poate și un pantalon 
rupt. Printre copiii, care atunci râdeau de Neamţ “că-i mare şi 
prost” fiindcă nu putea vorbi, era și el. Ar fi vrut să le spună 
povestea cu Neamţul prizonier, dar neputând să înceapă cu 
nimic, își strângea numai capul de necaz, curgându-i lacrimile 
care i-0 luau înainte de a încerca el să bâlbâie ceva. 

In Siberia, Mitrea rămăsese odată la 38 de kilograme. În 
primăvara lui 1944 însă, după ce fusese nevoit să se dea cu 
dracul (Divizia Tudor Vladimirescu) condiţiile de hrană -fiind 
mai bune, mai pusese ceva carne pe el, dar mai vârtos își 
căpătase aproape mușchii dinainte avuţi odată în cele două luni 
E e Li aoiie 1944) când trecuse prin ţară spre 
Câinii cu ala a aula de atunci nu mai umblau 
ce era, 'se îndoia la ata S junsesa la ţăran, iarăși, de slab 
Cartofi pe săturate, dar îtteri îrului: La țăran primea supă şi 
tele pe care-] Dilie dica, pline nu-i reveneau. Până şi lap- 

ţa ca supă, era mai întâiu trecut 


446 


ieşea stâlcită, 
să lucreze, în popor 
Mitrea, fără gust 


ÎI 


direct dela mulsul vacilor prin Centrifu 
supa-Zăr, dată în fiert, ce rămânea dela 
da la viţeii și porcii din grajd. 

Mitrea muncea toată ziua iar noaptea, Care era pentru 
se svârcolea ca pe frigare. Era amăriit și țăranca îi 74 Omn, 
totdeauna; un zâmbet care aproape nurai cae mai 
credea că ea îi înțelege starea lui sufletească si-] e era. El 
Până într'o zi, când cu alţii în grajd, trăgând de o mpătinea 
scoată un vițel pe care vaca îl da greu afară, ea, în loc să A = 
de funie, îl prinse pe el de mijloc. Îl Strângea și trăgea de it 
de să-l sufoace; mai mult îl Strângea decât trăgea, restu = 
pieptul ei bogat, că mai, mai să-i iasă afară din bluză. Maria 
care era și ea în amestecul acesta de oameni, băgă de seama 
gestul țărancei şi din ochi repezi începu să-i măsoare când pe 
unul când pe altul. Pe linia privirilor ei nu era uitătură ci ful- 
gere, de parcă ar fi vrut să ştie şi mai mult decât vedea ea. Plecă 
cu paşi rari, gânditoare, muncită de cine ştie ce planuri mari. 
Trecând pe lângă Mitrea îi aruncă o privire rece, că acesta 
rămase perplex. Niciodată nu se uitase aşa la el. 

A doua, a treia, a patra zi, Maria intră în jocul țărancei și nu 
se mai lăsă până când nu reuși să-l urce la ea în odaie. Dela 
intrare prăjiturile şi cafeau cu lapte parcă-i făceau cu ochiul. De 
ani de zile nu mai văzuse așa ceva; o masă aşternută curat, ca de 
sărbătoare, iar dcasupra cele bunătăți. 

În comportările ei, Maria vrând să se arate şi mai femeie 
decât era, vorbea mai mult pe vârful limbii. Ea îi vorbea, dar 
văzând că el râmânea “de lemn” cu înțelegerea, devenise ner- 
voasă, gesticulând în vânt, râzând forțat, oprindu-se brusc și 
apoi tot brusc începând: «Do you speak English?» 

Englezeasca ei suna în urechile lui Mitrea ca o altă 
babilonie. Până atunci căutase mereu să le înțeleagă pe cele 
nemţeşti, acum Maria venea cu o altă păsărească. Auzind de 
“English” pricepu însă că Maria întrebase dacă ştie engleza. 

— «Nichs,» răspunse el, dând numai din umeri. 
— «Ah! Nicht! Leider .. . » făcu ea oftând. 
trun aluat 


Maria luase o prăjitură (flori de boz înmuiate înu 
tra nu se găsea) în mână și 


subțire, prăjite în grăsime de porc-ulei A si 
din felul cum o ducea la gură, ținând-o mai mult între pir 
albi, se vedea bine că n'avea gust de mâncare. 


ga de scos Smântâna: 
masa de dimineata, se 


447 


Vazându-i rânjetul dinţilor, Mitrea faptrecut ca e fior 

in tot corpul. “Păcătoasă muiere! îşi spuse el în pând! 

drăcese PIN e casatorită cu un copil, iar bărbatul ei în 
“Unde să mai pu tie unde. 
lagărele de prizonieri, Dumnezeu și E 

Când s'a sculat să plece, sa Wa cu spatele la ușă, 
legănându-și corpul ŞI capul într'un c vă ispititor. 7 

Interceptat la ieşire el se făcu roşu de rușine. Ea, văzându-l 
încurcat îi deschise ușa ȘI abia ieşit pe sală, în întuneric, îl apucă 
de umeri oprindu-l pe loc. li trecu repede în față şi-i puse un 
sărut pătimaş pe gură, după care oftă adânc spunând: 
«Încăodată să mai iubesc şi pot să mor.» 

Mitrea scăpat din braţele ei scobori treptele în grabă de 
parcă l-ar fi urmărit cineva. Îşi simţea buzele cleioase Şi mereu 
şi le ştergea cu mâna. Senzaţia desgustului îl murdărise parcă 
până şi pe dosul palmelor. Afară din casă se opri la cișmea şi se 
spălă pe mâini şi faţă, făcând gărgări ca pentru o desinfecție. În 
loc să se ducă în odaia lui să se culce, urcă puţin spre livada de 
meri şi se lungi la pământ. Depănatul gândurilor îl duse până la 
sărutul nevinovat al Ioanei la el în sat. Atunci seara când o 
scăpase din mână, rămase cu gura căscată, înghițind în sec, ca 
după ceva de care niciodată nu sar mai fi săturat. Sărutul 
Mariei însă îi produsese mai mult scârbă. Cu toată frumuseţea 
ei, el o simţise fadă, lipsită de focul lăuntric al virginităţii. oana 
purta în ființa ei o atracţie misterioasă, curată, din care S'ar fi 
putut adăpa la infinit. Maria însă aşternuse desfrânat pe buzele 
lui văpaia cărnii, îmbrăcată în toată slăbiciunea ei. 

Târziu de tot simţii că oboseala caută să-i închidă ochii. 
Dând să se scoale în picioare este orbit de un fascicol de lumină 
ce trecea printr'o fereastră de la primul etaj. Era odaia Mariei. 
Casa ţăranului, clădită în vale, de pe dâmbul pe care era el, se 
uita în odaie ca într'o farfurie şi vedea toate lucrurile văzute cu 
O oră sau două mai înainte. Apăru și Maria. Numai în cămașa 
de noapte, îşi sălta copilul în braţe, căutând să-l liniştească din 
plâns. Incepu să-i fie ruşine de el că începu să privească la o 
femeie numai în cămaşă. Vrând să plece văzu că copilul lovise 
cu mâna cana cu laptele pusă la gură, vărsând-o pe poala Mariei 
Ea puse copilul în pătucul lui şi apoi tot plecată ca să înde- 
părteze dela Corp cămașa udă, înaintă până la mașina de gătit. 
Aici începu a-şi scoate cămașa, văzându-i-se mai întâiu pulpele 


448 


iii 2 Ce e 


goale. Mitrea căuta să plece, da 
ajunse în spatele unui tufiș de al 
drumului, care-i trecea chiar pe su 
de genunchi, de pântece, de sâni, 


mototol și aruncată pe podea. Mitrea, din (ifigpczzeța a 
nu văzuse femeie adultă goală, începu să tremure di I Viața lui 
la întorsăturile diferite ale ei. Maria, după ce s'a ș i toată firea 
o altă cămașă și-i îmbrăca mânecile. Când o Era pa luat 
pe cap, luase o poziție de statuie dreaptă, întinsă aa fa bage 
îndreptat spre el. Toată această masă albă, ca def pie 
viu, îşi arăta acum părul de sub pântecele obraznic şi gi, 
cător. Lui Mitrea începu să-i vâjâie capul ca și cuprins da zi 
ştie ce văpăi şi nu se mai mișcă din loc, decât după ce în odaie 
se făcuse întunerec. 

Ajuns la el sus s-a culcat dar ca să doarmă, pace. Se credea 
singur, până şi de Dumnezeu părăsit. Planurile, gândurile lui 
nutrite pentru viitor şi le vedea sfărâmate; părea un viu 
neputincios, abia târându-se pe pământ. Ca o mână nevăzută 
care ar fi vrut să-l tragă din acele toropeli pesimiste, îi trecu în 
gând mănăstirea de fecioare din Tudor Vladimirești, își aduse 
aminte de loana strânsă de el odată cu foc, numai să uite de 
Vasilica sortită mănăstirii. Nu odată pândise că acest drum ar fi 
fost bun şi pentru el... găsea frumoasă viața simplă a sfinților, 
curăţenia lor sufletească și trupească, sfințenia lor bruscă după 
o cădere bruscă în păcura vâscoasă a păcatului lumii, dar o 
retragere din lumea lumii atunci când Corneliu Codreanu găsise 
cheia soluţiilor politice și sociale, el alese drumul Mișcării 
Legionare. Viaţa, sacrificiile şi sdrunciunul premergătorilor ei îl 
atrăgea ca pe un organism căruia-i lipsea ceva și că acolo Îi era 
locul lui de completare. Sbuciumul dragostei lui curate dela 
Vasilica năvălise în Mişcarea Legionară . . - 

Nu odată îşi perindase trecutul, cele trăite trecuseră, dar e 
va deveni viitorul? Îşi aduse aminte că peste două ore saboții lui 
Thomas o să răpăie ca în toate diminețile, "toro€, pinere. 
şi el încă nu închisese un ochiu... ȘI apol vocea lui Strig 


ș ndu- 

“Mitruz, Fritz, sculaţi-vă” ... și el i e ei mii osti 
2 id sii i ezeală, pu e 

se repede în grajd şi iarăși, la rep »P 1 asculta emisiunea 


de gunoi ... repede, repede, Stai Ci Tomesti: dia 
Bucureştiului între timp ... Mai gânc 5 să 


T Cu Ochii me 
uni crescuţi pe 


ICU țintă ja ea 
dâmbul îna] 
b fereastră, Cămasa dec 


peste cap, apoi fu strânsă 


i 


cade, îl înţelegea, mai ales când el singur îl trimitea să 
cumseca“ $ şi iarăşi gândi la “un soare nou răsare pe 
asculte radioul EPt? 3 
cae DE i ela sovietic ardeau pe sutele de mii de jertfe 
ee E o împotriva materialismului, pe mormintele 
rc sd Codreanu în frunte, pe altarele bisericilor ridi- 
parale e lor de mult putrezite, pe crucile Şi troițele ridi- 
cate pe la răscruci şi până pe vârful Carpaţilor. Soarele sovietic 
însă mai ardea şi peste politicienii inconştienţi prinşi în ţară, 
dar cu acest putregai ardea și poporul nevinovat care la vederea 
oamenilor fără Dumnezeu, cu secerea și ciocanul pe frunte, își 
făceua semnul crucii ca la vederea diavolului! 

Se apropia de ziuă şi el încă nu putuse să adoarmă. Trecutul 
asa cum fusese îl dase la spate, dar la un plan de viitor nicio 
luminiță nu se arăta. În țară nu putea să se reîntoarcă; la o 
acţiune de rezistenţă chiar țara întreagă, fără sprijinul apusului 
în fața Ruşilor, era dela sine înțeles o sinucidere sigură. Pe de 
altă parte "vechile partide istorice faţă de Ruși, în țară se 
gândeau mai mult la colaborări politice decât la o rezistență și 
căpeteniile legionarilor erau toate deja arestate încă din 1941 
de Antonescu —prin această acțiune—el însuși tăindu-și craca 
politică cu care n'ar fi ajuns la armistițiul de pomină în istoria 
neamului românesc... . 

Mitrea avea 31 de ani. Șase ani mai înainte dusese, ca şi 
toată generaţia lui, viața de concentrări în armată și războiu 
împotriva Rușilor plus prizonieratul din Siberia .. . nespălat, 
necârpit, nemâncat ... mereu “viață de câine fără stăpân.” Cu 
câteva ceasuri mai înainte o văzuse pe Maria goală şi imaginea 
ei nu-i mai ieşea din cap. Scârba provocată de sărutul ei, cu 
toate că se spălase la cișmea îi intrase în carne şi cu cât timpul 
Irecea senzațiile cărnii îi cucereau ființa. Animalul din el părea 
că se trezește dintr'o veșnicie şi-l înfăşura ca pe o vietate fără 
putință de a se apăra. Statuia albă, pântecele cu pata neagră, . . . 
tot corpul îi era numai mușchi încordaţi, ca piatra. Se svârcolea 
în pat ca pe tăciuni aprinşi când auzii deschizându-se ușa dela 
locuința ţăranului. Saboţii lui răpăiau pe caldarâm “toroc, toroc, 
toroc.' “Mitruz, Fritz, aufstehen!: 
Scoborit în Srajd, termină lucrul mai repede ca de obiceiu, în 
Ochii miraţi şi faţa bucuroasă a lui Thomas că în ziua aceea 


450 


sluga lui avea gust de lucru. 

Trei zile rai târziu Mitrea S'a suit din NOu la Mari 
aceasta nu s'a mai dat jos decât a doua zi, iesind “aria, De data 
ciorapi după Thomas, care noaptea ținea ușa Fata Numai în 
Începutul a fost greu ca apoi să nu se maj ati e, Cu Cheia, 
e care alunecase. Totodată o Complexitate de i, pe panta 
năvălea ființa. Simţea că ceva îl nelinistea, era imbie îi 
însăși, nu mai era el care fusese odată, Cauta săiin ss, de e] 
scările la Maria, dar cu cât făcea pauzele mai mari, pe le 
mai mult pe urmă le urca. Ca un vulcan în clocot, așa-i ve 
ieşirile! “Pierduse busola, nu mai cra stăpân pe el. între tina 
Maria primise 0 carte postală dela Heiz din prizonierat că = 
curând va fi lăsat acasă, dar el venise şi mai repede decât îl 
aşteptau ei. Thomas își frecă mâinile de bucurie socotind că 
Heinz o să-i fie primul pe argaţi. EI se bucura, dar Maria făcea 
o față ca la înmormântare. În prima seară în loc să rămână ja 
bărbatul ei, ea urca treptele Ia Mitruz. Îl îmbrățișa Ia el în pat și 
în tremurături de friguri nu I-a lăsat până când a crezut ea că își 
ajunsese dorinţa de mult nutrită. 

— «Vreau un copil dela tine şi pe urmă întâmple-se ce s'o 
întâmpla!» «Un copil care să aibă nasul tău, gura ta, fruntea ta 
și ochii tăi» îmi mai spuse ea, apoi mă părăsi ducându-se la 
bărbat. 

Şi Maria a avut ce-a vrut. După două săptămâni când Mitrea 
auzii aceasta veste, crezu că se desface pământul sub el. «Un 
copil în lacrimi şi în lună plină Mitruz! Nu găsești că aceasta-i 
minunat?» îi spuse ea râzând. . ate 

Fritz, care pricepuse tot ce se petrecea intre ei aria: 
deveni şi mai pornit împotriva lui Mitrea. Heinz aflase pân ş 
de urcuşul nevestei lui la Mitrea, dar la o confruntare oră Ş 
patru în grajd, Heinz și-a crezut tot nevastă, ue P 
Fritz “că umblă cu vorbe, care făceau rușine scumpei ceea 

Fritz îşi închise gura, dar îşi mări na CEE, i ae 
pe Thomas că îl denunță Americanilor pe op nica 
darul de “român” În ciuda lui însă, Maria, cea area? 
în casa lui Thomas, se făcea că nici nu a pan în anil0 
tot timpul cu frica în sân; dacă cade în înulă 


i ilor, aşa Cu 
. . e Or sau români i 
[N iapa pal e ca în sân era mereu fugar 


spusese la Linz, la capitulare. Cu fri i 


———. 


urile în control. Pe de altă parte Maria îi 

spunea planuri care îi făceau picioarele te i divorțeze 

i; si să se căsătorească cu el. Copilul începea să 

d E pi pautece iar Mitrea își pierduse capul. Teama de 
cb pentru el căzuse pe planul al doilea. | 

În pântecele unei femei streină de neamul lui, creştea viață 

din viaţa lui. Așa-i fusese soarta sau îl ajunsese blestemul 

tatălui său, Şerban, când se amăra pe el acasă cu cuvintele “să se 

ducă peste mări şi țări numai de el să nu mai audă. | 

Asaltat de graba Mariei în a lua o hotărîre, gândurile îi 

deveneau tulburi. Într'o noapte când tot timpul se luptase cu el, 
ajunsese tot la Dumnezeul lui, de care se depărtase prin acea 
purtare a lui; se întorcea la EI, după ce mai înainte nu-L ascul- 
tase, hotărî să se spovedească, să ceară sfatul unui preot, in- 
diferent de ce confesiune religioasă. Și cum preoți ortodoxi nu 
se găseau, se hotări să se ducă la preotul catolic din Hausenberg 
la care se ducea şi familia lui Thomas la biserică. 

Maria aflând de acest lucru începu să-l râdă “că ce? Şi el este 
unul din aceia care se lasă tras de nas de popi? 

Indiferența ei religioasă o proiecta în fața lui ca pe o 
sălbătăciune ne mai văzută până atunci. Tremura de necaz. Îi 
dorea mai bine moartea decât să ştie că în pântecele ei va lua 
odată naştere sămânţa lui! Un așa blestem, ca să sfârșească 
printre nelegiuiţi și însălbăticiţi sufletește, el nu vrea să-i lase 
nicio urmă din el. Mai bine moartea! Moartea pentru toţi irei! 
Prinzând-o odată singură, puse mâna pe ea şi începu să scoată 
cuvintele stâlcite în nemţeşte. Maria nu înțelegea aproape 
nimic. Dându-și însă seama că el era în culmea furiei, rămase 
înghețată, statuie albă în fața lui, părând cuprinsă ca de moarte. 
«Mitruz! Ich bin Katolisch getauft! Ich gehe in die Kirche!» — 
Eu Sunt botezată catolic! Eu mă duc la biserică! căuta ea să-i 
vorbească, înțelegându-i pornirea. «Du getauft? Du Kirche? 
Warum nicht Pfarrer?»—Tu botezată? Tu biserică? De ce nu 
preot? o întrebă el, strigând cu pumnii închiși la ea. 

Maria părea că se trezeste din cine ştie ce somn adânc. 


când vedea Jeep- 


Naţional-Socialismul se prăbuşise politic, dar instinctul sănătos 
de naţional” din firea ci nu se desbrăcase încă din utopia an- 
dreligioasă. Fusese Naţional-Socialismul o barieră de netrecut 
pentru materialismul Sovietic sau pregătise în contra voinţei lui 


452 


„nt ie ea) rici naţii în care luase 

stă Basuie A a lui Mitrea cu Ochii plecaţi în a pia Maria 
citindu-i nevinovăția pe faţă, i se făcu milă de Pemânt, Mitrea 
că «Ich komme mit» —vin cu tine, îl poala CA 

dacă Americanii. ar face “de-nazificarea 
schimonosite de închipuirea rasismului ateu 
într'adevăr ceva, gândii Mitrea mai târziu, , 
de Maria, “dar ci singuri trăiesc în harababura conce til 
viaţă În acel moment Truman, Churchill s; Staţie e de 
iuiiicle ornuilus Şi = | nu putea înțelege ce fel de dit 
putea să existe între ei. : 

A treia zi, într'o sâmbătă după masă, ședeau amândoi în fata 
preotului catolic din Hausenberg. După mărturisire, Maria si 
certat 0 oră întreagă cu preotul. La început vorbise respec- 
tuoasă față de haina înaintea căreia şedea, mai la urma ridicase 
vocea şi la plecare ieşise cu lacrimile pe obraz. Mitrea iesind 
mai pe urmă, fu oprit câteva secunde în sală și auzi din gura 
preotului: «Du heiratest sie nicht!» —să nu te căsătoreşti cu ea! 
«Er will uns nicht heiraten lassen, Mitruz! Er hat Angst, dass 
ich auch orthodox werde!» —el nu vrea să ne căsătorim! Îi este 
teamă că voi deveni ortodoxă ca tine! 

Maria s'a dus la căruţa cu lemne de vânzare condusă de 
Heinz, care nu bănuise nimic din *spovedania” ei. Mitrea părăsi 
şoseaua luând-o pe o cărăruie ce ducea la Thomas şi care trecea 
prin păduri şi peste dealuri. Ajuns la un pârâiaș, se opri pe 
podeţul de lemn şi începu a privi în ochiul de apă limpede și 
liniștită în care își vedea chipul ca într'o oglindă. Privirea îi fu 
furată peste cap, departe în înaltul cerului unde i e 
fugeau, goniţi, în petece mici, de vânt. Sătul de lapae fa A = 
își opri ochii pe piept. Nasturii de pe tunica au î E: i 
stelele în noapte, bătuți de razele soarelui. Unu mila 
lună, de mare ce era. Îşi aduse aminte de AI Area pipa 
aşa de frumos pe cer în noaptea când gi pere nipă 
printre suspine îi spuse: «Mitruz, vezi ra deveniseră tul: 
cer? Să nu uiţi noaptea aceasta!» Sică fugă de cl, se aplecă 
buri în cap, şi, ca şi cum ar Îl MU o a picioarele lui 
repede în jos, puse mâna pe o Pate egalutiln Valurile mici 
şi O aruncă în apă, deasupra nasture cf are, unde pici cer al- 
în oglinda apei făcură o amestecătu i 


Nd O auzii 
lacrimile, “On, 
În - sufletele 
aCeasta ar fi 
după ce se despărțise 


453 


ori. nici nasturii strălucitori nu se mai vedeau. Ca 
i nori, cuviincios asupra oglinzii naturale, s'a 
întors brusc și apoi și-a continuat diviaut "mona : 

] ieşise la sosea, la cinci sute de metri ide casa lui 
acră Ein cu Maria în căruță intrau pe poartă în curte. De 
pe o pantă din dreapta, Fritz se lăsă şi el cu un car la vale şi 
ajunse la şosea la câteva zeci de metri înaintea lui Mitrea. După 
felul cum îl privise, Mitrea văzu că el, Fritz, bănuia în acea 
coincidență de sosire a lui și a lui Heiz cu Maria acasă, că 


bastru, Nic 
făptuind un lucru ne 


numai întâmplare nu era. . R 
De necaz, Fritz striga și lovea într'una animalele înhămate. 


Fiecare strigătură și înjurătură a lui, Mitrea le simțea ca şi cum 
ar fi fost adresate lui. Grăbind pașii, îl ajunse din urmă chiar 
când el se pregătea să intre pe poarta curţii. Fritz se făcea că nu 
se uită în spate, dar trăgea într'una pe furiș cu coada ochiului. 
Trăgând de hățuri ca să cârnească caii, strigă “hot, învârti biciul 
de așa manieră ca să-l lovească pe Mitrea peste faţă. Dacă n'ar 
fi ridicat mâna repede, Mitrea ar fi fost lovit din plin. Cu nodul 
necazului în gât, se repezi după el și îi puse mâna pe spate, ca şi 
cum ar fi vrut să-i ceară socoteală. Fritz însă se întoarse pe loc 
cu pumnul în vânt, lansat să lovească. Inainte ca să-şi ajungă 
tinta, Mitrea i-o luă înainte. Fritz, pierzându-și echilibrul, căzu 
jos. Nu-i lipsise decât foarte puţin să fie călcat de roata căruţei 
dinapoi. Căutase să se scoale, dar Mitrea începu a-l lovi cu 
picioarele, el învârtindu-se în tăvăluguri pe jos strigând cât îl 
ținea gura. Dacă n'ar fi sărit Thomas, Anna, Heinz, Fritz ar fi 
primit încă alte picioare. Știindu-l rău de gură Şi împotriva lui 
Mitrea tot timpul, cu toţii începură a-l certa, dând vina de par- 
tea lui. Din vorbele Și gesturile lor, Mitrea înțelegea că toţi sunt 
mulțumiți că Fritz îşi primise pedeapsa meritată, dar inima lui 
ȘI-O Simțea grea de supărare. 1 se părea că lumea în care se 
găsea ia sfârșit pentru el. 
i Frământat de” gânduri negre, toată noaptea nu putuse să 
A RSA Vel e pret) tatăl lui Fritz, de data aceasta nu-l mai 
m A aa pa de Americani în urma unui denunț, 
PP sua i j ie el Singur. Dimineaţă, când spuse 
PA ii iraiaii oc rii acesta rămase cu gura căscată, 
iata dace pu, sa in cap. Anna făcu o faţă de mormânt, 
pu să plângă ca după mort, înaintea lui Heinz ce 


454 


abia își ascundea ȘI el bucuria “că în Sfârşit sca 
sedea cul in inimă.” Deschis nu Vruse să accenț 
, înșelat de Maria, Pte spusele lui Frit 
“că fusese înşelat de Maria, dar bănuiala începuse să-i Titz 
i -l Cu 7 
fiinţa. Ca la o ultimă acceptare, o lăsase pe Maria să aa 
: ă după Mitrea, până la coltul cască 
singur p iei »P tul după grupul de Copaci dela 
marginea șoselei. 

— «Mitruz! Cui mă lași, Mitruz! Chiar dacă vin Americanii în 
control n'o să te găsească, Mitruz! Nu pleca! Cui mă lași? 
Copilul... 1» | i 

Mitrea se simțea plin de amar. Îi Curgeau lacrimile siroaie 
dar greutatea de pe inimă nu putea so mai uşureze, Chiar s'o fi 
plâns săptămâni de-a-rândul; îşi pătase Curăţia în cel mai critic 
moment din viaţa lui. 


— «Mitruz, nu pleca, Mitruz!» 
— «Na, Maria!» făcu el, întinzându-i adresă lui de acasă. 


«Dacă peste un an sau doi nu mai auzi nimic dela mine, scrie la 
ai mei că-s mort... !» 

Când se întoarse să plece, Maria vru să se agaţe de gâtul lui, 
dar tocmai în acel moment apăru un car pe şosea. Profitând de 
această ocazie, Mitrea îi întinse numai mâna și plecă repede, 
grăbit, ca tras de o sfoară ce trebuia să fie destășurată la un 


pă de Cineva ce îi 


timp precis. ase 
Cinci minute după sosirea lui în faţa școlii primare din 


Hausenberg, sosi și camionul americanilor. La oprire Mitrea 
vru să se urce pe platforma dinapoi, dar şoferul îi făcu molatec 
cu mâna să nu se grăbească. Numai şoferul singur. Din felul 


ise şi î i 1 cunoaste bine acele 
e și întoarse mașina se vedea că e aș 
encislnpe ii care fuseseră 


locuri. În fiecare zi venea să ridice pe toți Nemţi rea 
soldati și veneau să se predea voluntar, ca apoi, tre p 


i i” Și i i ini acasă. 
ie “de-națificaţi” și lăsaţi cetățeni cuminţ li 
Îi pateaetita ncete, îşi puse o țigară în 


Şoferul nu părea grăbit. Cu mişcări i cetei 
gură şi apoi o aprinse la flacăra conică a ae E “e 
O lung la o depărtare de numai câțiva centime IE RE coat 
Mitrea îl privea cu interes. Până atunci E era air 
sovietic şi pe cel neamţ din prizonierat. În ba cangasătiipe 
foarte bine, jandarmii români. Acum urm 


: i hin- 

români îl SC 

: i : nt. Jandarmii TOMAn! 
American în rolul lui de ocupă i idemociitiop carliste; de 


A a î ine A mă 

pe latin a ap iad vroia să le fure pâinea: 
iei get & i 
sovietici făcut prizonier ca fas 455 


O 


iar de Nemti tratat ca bolșevic fiindcă venise din partea de unde 
asiatici. Cu ce nume vreau să-l mai boteze şi 

e Sci acum? EI singur nu ştia ce să le spună când va 

: Pi | 
ua N se ap îi puneau pur și simplu baioneta în piept 
spunându-i că “numai O mișcare să faci şi te pupă măuţa rece, 
sovieticii îi vorbiseră la început blajin și mai pe urmă îl mun- 
ciseră în “producţie socialistă şi de înfrățire universală ca pe un 
Christos pământean; Nemţii în retragere, furioși, îl desbrăcaseră 
şi-l lăsaseră desculț, iar la Thomas n'avea loc să lucreze din 
cauza argaţilor flămânzi care socoteau să facă din curtea lui un 
colhoz. Cum va fi tratat ca prizonier la Americani? I se risipiră 
gândurile când văzu că mai vine un întârziat “ne-denaţificat; un 
Neamţ tânăr, îmbrăcat într'o uniformă de Wehrmacht murdară. 
După felul cum mergea se vedea că era indiferent de soarta 
care-l aștepta. Se așeză pe bancă lângă Mitrea și scoase o hârtie 
de jurnal vechiu, împăturită din buzunarul de sus al vestonului. 
O desfăcu și cu precizie milimetrică își croi o foaie de țigară 
îngustă, după care apoi o vâri grijuliu din nou în buzunar. 
Scoase tabacherea din buzunarul dela spatele pantalonului Şi o 
desfăcu îngheboșat peste ea, alegând câteva fire ca de aur 
printre degete. Răsuci ţigara, o puse în gură și apoi ceru din 
ochiu foc lui Mitrea, dar primi un răspuns numai din umeri “că 
el nu fumează.” În acest timp şoferul american fumase ţigara de 
mai înainte și își scoase 0 alta, nelăsând din ochiu pe cea a 
Neamţului din gura groasă, numai cât un paiu. Pricepând că 
acesta nare foc, scoase bricheta, o aprinse şi îi făcu semn să se 
apropie de el. Neamţul se apropie de maşină cu ţigara în gură şi 
rămase împietrit locului când văzu obiectul preţios smuls din 
gură Şi aruncat pe jos. Americanul, zâmbind, îi oferi galant o 
țigară din pachetul lui, Neamţul, din trist cum era, începu să 
râdă Cu toată fața, spunând «Danke, danke!» La primul tras de 
fum i se îngropau obrajii între fălci. Rămase pe loc, savurând 
plăcerea Chesterfield-ului, apoi se aplecă brusc în jos şi îşi 
Tidică. ţigara lui de jurnal. Întors cu spatele. dela mașină, 
Mle ai pe jos, zăreşte ceva mai departe restul de 
reci ităvas cva minute mai inainte de American. Se 
E pede ai 0 Ti ridicându-l şi apoi îl închise cu grijă în 
u-se pe bancă, îl întrebă pe Mitrea “dacă el 
456 


——————.——————— 


nu fumează.' Inţelegându-i răspunsul “că nu ta 
semne din cap, vrând să-i spună “ca-i fericit” Lipsa d 

Nemţii care erau învăţaţi să primească ratia iai tutun, pe 
luni înainte, îi chinuia mai mult ca foamea erezia 7 aurie 
toate stomacurile. Stăpânea 

i mezi racul aruncati șzAabez disprețuitor. asupra 
țului, apoi se lăsă cu spatele pe Scaun, luând o atitudine q 
puternic. ; 

Mitrea urmărise din ochi toate aceste mișcări. Tabloul ce-l] 
zugrăvea Americanul învingător și Neamul învins îl făcu să-si 
schimbe locul în mai multe rânduri. Neamţul jerpelit şi slab, 
plecându-se după chiștoace în Situaţia lui degradantă, nu mai 
avea nicio urmă de asemănare cu Neamţul ce cu câțiva ani mai 
înainte când mergea din victorie în victorie. mândru în ținuta sa 
dreaptă, cu pieptul scos înafară, iar Capul în înaltul cerului de 
părea că tot universul era al lui. Lui Mltrea i se făcuse milă de 
el, dar totodată îl și detesta. Mândru ca un soare ieri, bătut azi, 
învingător azi, bătut mâine ... când Americanul va fi şi el 
bătut, nu va căuta și €l resturile celor ce-l vor învinge mâine? 
Chiar ca învingător, în atitudinea lui regească de pe scaun, 
Americanum părea şi el caraghios. li şedea prost să stea în 
poziţie sfidătoare, lângă un învins, care totuşi luptase împotriva 
barbariei asiatice-ateiste. ei 

La claxonul şoferului, Mitrea fu trezit ca dintr'un vis urâţ Își 
luă repede saculr de spate cu cămașa, briciul şi bucata de ga 
ce o primise dela Thomas şi se sui prin spate pe plat a 
camionului. Neamţul n'apucase să se urce bine în maşină, =: 
acesta o puse în mișcare. Dacă nu l-ar fi apucat Mitrea de umăr, 


ar fi căzut cu barba de platformă. ee plate 

Câteva claxoane pe la cotituri uşoare şi cami aiul dif 
înafara Hausenberg-ului. În dreapta şi SEES a perinda 
case, culturi și livezi pe vârfuri de dealuri ii camionul făcu 
ca întrun film grăbit. Câteva minute mai t ce paralel cu malul 
un “stop; apoi porni pe o altă şosea e Salate îşi arătau 
Dunării. Pe tot lungul apti, vapoarele SE Passau, camionul 
numai vârfurile catargurilor. La E A pe străzi 10iau 
încetinise mersul din cauza străzilor acei 


iște stafii 
i ce erau. Păreau iși“ 
civilii palizi de-i bătea vântul de slabi în uniformele. diferitelor 


Ă : [: îi ani. 
sfioase printre militanţii ocupăn; 457 


Cepu să facă 


Neam- 
e atot- 


trăluceau de graşi ce Ele Se recontortaseră bine 
i ninarea războiului. 
în cele E e utetulpe ale camionului îi făcură, pe 
d ep să coboare de pe băncile de scânduri, pe 
si-i Lit însă din nou afară din Passau, şoferul începu să dea 
az. Pe şoseaua largă şi asfaltată părea că nici  n'atinge 
Samantuli Sbura pe lângă stâlpii de telegraf. După câteva 
minute de mers, s'a oprit în faţa unei porţi înalte, făcută din 
stâlpi încrucișați. În dreapta ŞI stânga ei, pornea pe două 
rânduri un gard de sârmă ghimpată care cu conturul lor 
închideau câteva zeci de hectare; câteva barăci de scândură şi 
clădiri dărâmate de bombe. Poarta fu deschisă larg de o san- 
tinelă poloneză îmbrăcată în negru, iar camionul intră pe ea, 
oprindu-se după câțiva metri din nou. Un sergent american făcu 
semn prizonierilor să coboare. Un altul le făcu un control 
minuţios, confiscându-le bricele sau aparatele de ras. Luaţi de o 
altă escortă pentru a fi duşi la cancelaria lagărului, Mitrea îşi 
aruncă privirile în urmă ca şi cum ar fi vrut să se încredințeze 
dacă sârmele ghimpate într'adevăr erau așa cum le văzuse la 
repezeală la intrare. Când le zări, i se păruseră şi mai urâte de 
cât erau. Ghimpii lor făcură să-i treacă un fior prin şira spinării. 
Căută să-și amintească a câta oară era înghiţit de aceste fiare 
ale pedepsei. În țară șezuse între ziduri înalte de cărămizi cu 
bucăţi de sticlă înfipte pe creştet, în Siberia între garduri de 
sârmă, la Nemţi între garduri de sârmă, acum la Americani din 
nou între garduri de sârmă. Îi era sufletul negru de supărare. 
Scuipatul în gură şi-l simțea amar. În sinea lui începuse să 
regrete că nu ascultase cu câteva ore mai înainte la cuvintele 
Mariei. Ochii ei mari la despărțire, faţa ei îngrijorată, le vedea 
şi acum înaintea lui. În loc să-i dea curaj, îi făceau teamă. La 
intrare, în baraca cancelariei, primi un formular, dar își scrise 
numai numele și pronumele deoarece nu înțelegea nimic din tot 
ce era scris pe nemţește. Furierul, care i-l luase din mână, îi 
aruncă O privire scrutătoare şi apoi începu să-l întrebe de 
Papiere.' EI se scotoci în buzunarul de sus al vestonului alb de 
bumbac cu nasturii de aramă, dat de Thomas pentru lucru, și-i 
întinse Anmeldung'-ul dela primărie. «Altceva, nimic?» îl mai 
n nga au Pricepând întrebarea, el îi făcu semn din cap că 
rierul îl părăsi, fluturându-i printre dinţi o înjurătură, 


458 


naţii, aceştia s 


făcându-l “fascist și intră în biroul q 
minute mai înainte. 

Neamţul terminase repede cu form 
escortă, iar Mitrea sta încă păzit de 0 alta pe banca pe 
completase formularul. După câteva zeci de dica Care-și 
furier deschide uşa şi-i face semn să înainteze, nisa ag, 
celarie, furierul trece într'o altă Odaie, întâlnindu-se fată în fst 
cu un civil că-și făcea intrarea. Dela prima vedere a civila ţă 
Mitrea crezu că o să-i înghete sângele în vine. Civilul i se părea 
cunoscut. Căuta să-și păstreze calmul, dar totodată se muncea 
cu gândul “că unde îl văzuse. Din cap nu-i mai ieşea cuvântul 
“fascist; aruncat de furier. Iarăşi “fascist” Tot timpul cât fusese 
la sovietici, termenul de “fascist” nu-i mai ieşise din urechi. 
Acum la Americani îl auzea din nou. Scăpase de Pârjol și dase 
peste foc; comunism sovietic și democrație americană, erau 
același lucru? 

Civilul din faţă se aşezase pe scaun şi bătând pe masă cu 
degetele lui osoase —degetul inelar dela dreapta purta un inel 
de aur masiv — începu a-l privi pe Mitrea lung, ca pe un necurat. 
Faţa lui lungă şi nasul coroiat stau acum foarte bine în fața lui 
Mitrea. Nu-i era cunoscut, dar se asemăna foarte bine cu evreul 
tălmaci al instructorului căpitan sovietic ce-i dase ordin noaptea 
să ia căruțele batalionului și să treacă prin cercul făcut de 
Nemţi la Oradea-Mare. Prinsese curaj și căută să-și înfrunte 
politrucul american ce-l sfrunta cu privirea de credea că vrea 
să-i pătrundă în cutele cele mai mici ale creierilor. „ 

După câteva întrebări fără răspuns clar, civilul află numai : 
stă în fata unui Român. Strigă furios furierul, îi vorbi ceva ă 
apoi acesta ieşi repede afară, întorcându-se după câteva at 

i | tia românește. După câteva minute de 
cu un ofițer ungur care șt iegi ăteeie 
întrebări și tălmăciri, civilul luă O pei agil 
strigă râzând în față: «Mergi la Passau! Sa iei 
Militară românească şi îţi vei descurca pini pe pr 

Când auzi de “Misiune Militară ra A apr Misiunile 
durere în moalele capului, ca lovit e o ucatori:politruci i 
militare românești nu erau altceva de 


ie norocită 
Aa de ei din seara ne 
diviziei Tudor Vladimirescu. Scăpase upă un an, urma let 


; i d 
[plc ca Maratea! un lor, această însemnă până 
din nou în mâinile lor. Dat pe 159 


In Care ieşise cu Câteva 


alitățile, fusese luat de g 


dn za 


la urmă moarte sigură, numai calvar. Câteva secunde fu Cuprins 
de o fierbere lăuntrică, apoi revenindu-și, rămase rece, in- 
diferent la cele ce puteau să se petreacă cu el. Auzise de livrări 
de sovietici, de criminali de războiu, de Vlasov si ofițerii lui, dar 
peste toţi aceştia trecuse moarte de mult şi liniştea se așternuse 
deasupra mormintelor lor. EI era hotărît să stea tare, până când 
se va asterne liniştea şi peste mormântul lui. li era necaz însă 
pentrucă el singur îşi căutase acea “liniște.” Dacă ar fi Ştiur acest 
lucru de mai înainte, nu S'ar fi dat el singur în mâinile lor. Ar fi 
rămas la Thomas, Sar fi bătut cu toți argaţii care-l ascultau la 
radio pe Max Reiman care le promitea o viață de huzur 
socialistă, ar fi rătăcit prin păduri, dar nu S'ar fi dat el Singur 
legat. O viaţă întreagă se simţise bine numai în luptă, numai în 
neliniște. Ar fi putut găsi uşor 0 viaţă comodă, plecându-se 
numai ciocoiu în țară pe timpul domniei partidelor politice, şi 
şi-ar fi adunat sumedenie de decoraţii de bronz și grade, dacă ar 
fi vrut să se facă educator politic la sfatul lui Burcă, ajuns 
general în R.P.R. Dar el nu putuse să se facă lingăul ciocoilor şi 
nici călăul fraţilor lui. Făcuse o greşeală că se predase el Singur 
Americanilor sau era aceasta o urmare a păcatului săvârșit cu 
Maria? Ar fi vrut să se mărturisească unui preot înainte de a 
muri. În timpul când 0 escortă îl ducea din nou la poartă, îi 
curgeau lacrimile şiroaie pe obraz; își plângea curăţia lui pătată 
la Thomas acasă. 

Escorta îl dase în primire sergentului, care sta în gheretă tot 
timpul. Acesta îl privi leneş şi apoi se rezemă din nou pe 
scaunul mic, ridicând amândouă picioarele mai sus decât capul, 
pe o stinghie pe peretele din faţă. La trei-patru metri de el, în 
fața porţii puţin deschisă, santinela îmbrăcată în negru, făcea 
pași de dute-vino, căzând când cu faţa când cu spatele la Mitrea. 
Sergentul părea că doarme în gheretă. Santinela, iarăși, cu mer- 
sul ei măsurat părea că gândeşte acasă sau poate la camarazii 
lui care aiuriţi de propaganda roșie din Varșovia, plecau în 


Polonia desamăgiţi de armata lui Andreas; dragostea de ţară, 
luturată de comisarii roșii, era mai puternică decât un organ 
fără ideal pe pământ strein orişicât de bine ar fi fost el hrănit de 
conservele conservatorilor englezi. 

Din fundul lagărului începu un huruit de Jeep și Mitrea fu 


repede trezit din gândurile lui. În acel timp în Europa ocupanții 
460 


DD O 


aliați clădeau de zor edificiul “democraţiei veşnice, dar Mi 
“fascistul, nu mai dorea ca prin munca silnică să ia și ela itrea, 
edificiul ei. Moartea Singură îi sta în față, dar nu iza pie la 
țârît în braţele ei, fără a încerca să-i Scape. Sergentu io lase 
căldură în gheretă și când santinela îi întoarse spatele, îi R 
făcu vânt pe porțiunea deschisă a porţii şi începu a fugi câ 
țineau picioarele, cu gândul să se amestece printre clădirile 
dărâmate dinafară. Mai avea câțiva metri până să dea de ua 
colt, pe o stradă părăsită, când auzi în urma lui Strigătul san- 
tinelei de “Halt.' Sar fi lungit șarpe să facă și ultimii câtiva 
metri, dar era la capăt de forțe. Când să dea colțul, aude o 
Arăitură de focuri de pistol şi apoi simţi pătrunzându-i zeci de 
săgeți adânc, în partea stângă a corpului. Altele i se înfipseră în 
gât. Ar fi vrut să treacă după case, să traverseze cele câteva zeci 
de metri de câmp liber şi apoi să se înfunde în pădurea din faţă, 
dar scursul sângelui îi înmuiase puterile în vine, Mii de stele îi 
jucau înaintea ochilor. Durerile îi sgâlțâiau creierii. Din gât 
sângele cald îi năvălea pe gură şi nas, Cuprins de amețeli, coti la 
dreapta într'o curte de bălării înalte cât omul. Trecu pe lângă 
peretele unei case dărâmate şi, zărind după un colț, jos la 
suprafata pământului, O ferestruică în perete, se aruncă prin ea, 
căzând mototol în pivniță, peste niște moloz plin de pânze de 
păianjeni. A avut puterea să se deplaseze din lumină z 
întunericul de lângă perete şi apoi a mușcat cu dinții de gulerul 
vestonului, înnăbușindu-şi gemetele. Auzea strigăte pe afară și-i 
era teamă că va fi găsit. Sângele însă îi curgea mereu. În rs: gi 
bubuiau încă rafalele pistolului. Dela un timp săgețile tsi 
i se păreau fulgere scurte târându-i gânduri spre ză sa: za 
cute cu viteză fantastică. Apoi ca descătușat dintrun uragan, 


„ăzu plutind 
până atunci îl purtase p 


e unde nu-i fusese voia, se V palti 
Î i icioarele lui, da din , 
într'o imensitate de gol. Mergea cu pi 


aterializare în corpul lui. Se 


respira, mirosea, dar nici urmă de A tregul lui, dar nu se putea 
i îsi 2 turul cu toti ra: ine 
simtea, își vedea con ecunoscută, iar starea înconju 


pipăi. Se găsea într'o lume n 
rătoare îi producea o bucurie n Th rbecea 
duri noui îl legau cu trecutul și €l A ei 
rupse cu lumea calvalurilor, atunci 


: i de armă, În 
români îi administrau Cravașe ȘI iri eta an efort, se văzu 
dinei democratice carliste și de partid. 


trăi atunci. Gân- 
ai trăită până 
ga pentru ce nu 0 


când jandarmii 


461 


_—— 


plimbându-se prin lumi necunoscute: Înnota printr'o mare de 
flori de toate nuantele, ca întrun paradis fără de Sfârşit, 
Mirosul lor n'avea nimic în comun cu parfumul celor de pe 
pământ; era numai sfințenie. După un timp de mers, florile 
deveneau arbuşti şi, în tufișuri desordonate, făceau o privelişte 
ce nicio estetică simetrică din lume nu o putea întrece în gust şi 
frumuseţe. La un moment dat, ca la un semnal, tot ţinutul ce-l 
înconjura, ca în surdină şi apoi din ce în ce mai tare, fremăta 
dangăt de clopote întrerupte ca la mănăstirea de pe dealul 
Călmătuiului, bătăi repezi de toacă de mâinile sorii lui de trup, 
Ruxanda. Dintrun tufiş, îl întâmpină Măriuca din Balta 
strălucind de bucurie. Pe pământ, ea luptase ca partizană 
împotriva armatelor roşii şi-şi lăsase corpul într'una din 
pădurile Carpaţilor din Nord-Vestul Bucovinei. Când întinse 
mâinile spre el, în îmbrăcămintea ei albă, părea un înger 
călăuzitor. În sunetul dangătelor îl conduse la coada unei 
coloane nesfârșite de bărbaţi, ea părăsindu-l, plecând către 
stânga. La intrarea lui în rânduri, toţi cei din coloană 
întorseseră capetele spre el, râzându-i în semn de “bun venit; ca 
pentru un nou sosit. În cap de tot îl văzu pe Corneliu Codreanu 
peste o mare de capete. Mai la mijloc în văzu şi pe preotul 
Teodorescu, mort la Zibulevka lângă maiorul Cojita îmbrăcat 
într'o haină diferită de a celor din jur, mult mai frumoasă Și mai 
stălucitoare. Mitrea căuta să țină pasul cu cei din faţa, dreapta 
Şi Stânga lui, și aruncând o privire în urmă, văzu încă alții 
venind după el, care din depărtare păreau fluturi dansând în 
văzduh. În fund de tot, în depărtare, văzu pământul cu câteva 
minute mai înainte părăsit, ca un glob, învârtindu-se în mijlocul 
unor nori negri-vineţi, Tăscoliți de furtună, ca un balaur 
întârâtat de foame și setos de sânge. La o fulgerătură puternică 
îşi văzu și corpul lui părăsit; un rest de tortură şi păcat, rămas 
să se descompună în materia care-i dase formă pe pământ. Își 
închise ochii repede, ca în faţa unei urâciuni. 

Coloana mergea, se îngroșa și la un moment dat căpăta o 
formă rotundă, cu marginile pierdute în jurul orizontului. 
Niciun soare și nicio stea, dar tot cuprinsul era scăldat de o 
lumină puternică, strălucitoare. Turla Şi crucea paraclisului din 
mijlocul mulțimii, ca materializată din pietrele cele mai scumpe, 
juca în văzduh mii de culori diferite, făcând un amestec de vrajă 


462 


Mm 


cu dangătul clopotelor şi sunetul toacei, Urmă u 

de liniște şi apoi, ca un tunet, din toată gura A ai sure 

i a tecul: SUL SE porni 
«Sfintele oase le-am pus temelii 


. 
Și ele-or să'nfrunte de-acum Veşnicii ... » 
* 


Negăsindu-l, Americanii au făcut în mai 
uol la Thomas. Maria, crezându-l evadat, îl aştepta în fre 
seară să-i cadă în casă. In necazul lui Heinz, câteodată noaptea 
când auzea sgomote pe afară, deschidea fereastra Cu teamă și 
cerceta cu ochii zadarnic în întuneric. : 

Îl născuse pe Paraschiv şi Mitrea tot nu mai da semne de 
viaţă. Începuse să primească scrisori dela părinții lui, din 
România. Neîntelegându-le scrisul, se mulțumea numai să le 
privească, păstrându-le cu grijă, mereu în credința că odată și 
odată tot îl va întâlni. 


multe rânduri con. 


Scrisoarea întâia: 


«Scumpul şi dragul nostru fiu, si 

A vrut bunul Dumnezeu că în sfârșit să aflăm iarăși de urma 
ta. Te-am așteptat să vii acasă, dar de acum încolo... ne-am luat 
nădejdea de a te mai vedea pe curând. Maria ne scrie că poate în 
curând vă veţi căsători. Din partea noastră ești liber să faci cum 
crezi ... Dumnezeu să-ţi facă parte de o femeie vrednică de 
acolo, printre streini. Ai etatea, ţi-a venit timpul. În e a 
necăjit trebue să-și găsească tovarăș cu care să-și împartă bucurii 
puţine și necazurile multe... » 


Scrisoarea a doua: 


«Scumpul şi... 
de ce nu ne răspunzi? Ce a 
Credem că şi tu pe acolo ai necazurile 
aşa-i viața asta pământească! fe Cuca 
necazuri. N'am îndrăsnit să (i le a can | 
frătiorul tău Gheorghe, cel mai mic, â Crob i risipi totul prin 
venit Rusii în toamnă, au spart leșile cu por E Gheorghe 
Curte... Am îndurat foare Ma ia A esandru a murit 
ase AM TE murit 
l-a luat Dumneze. > xnăstirea 
ză font alle A Ştefana a intrat și ea la 


i? Ti s'a întâmplat ceva? . - - 
tale, dragul nostru - - - dar 
noi am trecut prin multe 
m la început. Află că 
t astă iarnă. Când au 


463 


——. 


fecioare ... dacă ai fi fost acasă, ai vedea multe lucruri schim- 
bate. 


Scrisoarea a treia: 


i-am trimis două scrisori până acum, și tu tot nu ne răspunzi. 
Nu știm ce să mai credem ... am crezut că o să avem bucurii din 
partea la bătrânețe, dar . .. nu știm ce se va mai întâmpla cu 
pământurile . .. tovărășie agricolă, sfat popular ... lumea se 
întoarce pe dos ... trândăvia și ruşinea sunt la loc de frunte ... 
cât o mai răbda toate astea Dumnezeu? ... Cei ce și-au mâncat 
pământurile, ca moș Ene, sunt marii şi tarii zilei . . . 


| Scrisoarea a patra 
Scrisoarea a cincea 
Scrisoarea a şasea 


„ toate câte le-a spus fata pe Călmățui s'au adeverit... foc 
şi prăpăd a trecut peste țara românească ... încă n'a venit 
vremea de strâmtoare? În neputinţa noastră ne rugăm la Dum- 
nezeu ca să ni-l trimeată pe Mihail... Mare-i Dumnezeu! 


17 Ianuarie 1956