Victor Ion Popa — A fost odată un război (1936)

CRX 55 


«ARTEA SATULUI 


SCOASĂ DE FUNDAŢIA CULTURALĂ 
9) REGALĂ „PRINCIPELE CAROL“ 


A FOST ODATĂ 
UN RĂZBOI 


BEE VC О RIT ON ARRO РУТА 


wwWw.dacoromanica.ro 


CARTEA SATULUI VICTOR ION POPA 
A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 


LA CRENEL de Victor lon Popa 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA SATULUI 


17 


A FOST ODATĂ 
UN RĂZBOI 


DE 
VICTOR ION POPA 


CU DESENE DE AUTOR 


«э 


FUNDAŢIA CULTURALĂ REGALĂ «PRINCIPELE CAROL» 
STRADA LATIN А, 8 — BUCURESTI 


www.dacoromanica.ro 


DOUĂ CEASURI DE PACE... 


Azi e zi de armistițiu pentru îngroparea câtorva morţi 
dintre linii. Au rămas acolo, nefericiţii, din miezul iernei. 
Şi-au dormit somnul pe loc şi iarna а avut grije să-i ţie în 
zăpadă, ca sub cearşeaf. 

Decând a dat însă topirea de primăvară, alături de ghio: 
cei au pornit să iasă la iveală mâini înţepenite și negre. 
Morţii cereau cruce, așa lămurea Ha'lambe. 

După multe rapoarte, пі sa îngăduit să le cerem пет: 
{Шог armistițiu. 

O cârpă albă s'a ridicat peste tranşeul nostru. Dincolo 
s'a făcut vâlvă şi iureş de glasuri. Dupăeli grele de разі, 
sunau ca în fund de pământ. Un glas a întrebat: 

-— „Се vreți?“ 

Li s'a răspuns. 

După câteva ore, s'au întors spunând că, mai marii lor, 
primesc un armistițiu de câteva ceasuri. 

Dela noi a fost delegat un sublocotenent care ştia nem- 
{ее — dela ei un ofiţer tinerel. 

S'au ridicat odată peste taluzuri și s'au apropiat unul de 
altul 

Rămasă stingheră între sârme şi între puştile ţintite de 
amândouă părţile, s'a ridicat Pacea. 

Pacea! Două ceasuri, ori numai unul — dar pacea! Două 
ceasuri de altă viaţă. 


www.dacoromanica.ro 


4 CARTEA SATULUI 


S'au înțeles repede, în nemţeşte. Porunci scurte au scos 
apoi din tranşee câte o grupă de soldaţi cu lopeţi. Dela 
noi şi dela ei. 

Şi în vâlceaua în care mai dăinuiau urme de zăpadă 
înegrită, iam văzut lucrând de zor, laolaltă. La început 
crunţi, neîncrezători şi dușmani. Dar repede de tot, ia 
cotropit pe toţi ceva nou şi al tuturor de-o potrivă. Nici 
azi nu-mi dau seama ce cântec le-au cântat lopeţile din 
mână, ori halcele de pământ, răsturnate. 

Curând, i-am văzut amestecați şi aidoma unul cu altul, 
ca şi morţii de la picioarele lor. 

.. Ја acolo о mână de oameni harnici, care se zoresc la o 
treabă veselă, ca să nu-i apuce seara. 


Priveliştea era neobișnuită. 

Cele două tranșee vrăjmaşe, înfloriseră. Toți soldaţii 
noștri şi ai lor, priveau cu capetele puse pe braţe rezemate 
de taluzuri. Şi încolo şi încoace, două rânduri de tărtăcuţe 
înegrite, scoase din pământ. 

Răstălmăcirile şi glumele curgeau ca puhoiul, şi de la 
noi și de 1а ei. 

Nu pot spune că nu mi sa strâns inima. Peste moartea 
răsărită din zăpadă, viaţa se răzbuna. Era o nevoie bol- 
navă de înveselire. О aţâțare trecută dincolo de margini. 
In carnea fiecăruia tremura o făptură nevăzută, ce voia 
să scapete din cuşca în care o ferecasem. Pânditorii dela 
ferestruicile de pământ ţineau în căutarea puștii ofițerii 
de sus şi soldaţii de jos: chezășia păcii. Pilduire neroadă, dar 
năpraznică și adevărată, poate nu numai pentru ceasurile 
de atunci. 

Dar dincolo de dânsa, viaţa se întorsese întremată în 
făgașele ei. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 5 


Cel dintâi care a dat drumul primei pietricele vesele a 
fost un neamţ voinic şi gras, cu o faţă roşie, са o lună de 
şes în răsărit. 

A sărit cu trup greoi pe taluz şi s'a aşezat pe el, ca pe 
un scaun. Parcă voia să acopere cu toată lipsa lui de păs, 
şi cu altceva, locul cuvenit puștii. 

A râs şi a dat două vorbe răgușite, pe саге nu le-a în- 
teles nimeni. Dar dospea în ele atâta voe bună încât au 
fost molipsitoare. 

Morţii? А da! Erau acolo, negri şi sgârciţi, cu ghiare 
uscate vârâte în frunzişul mort ca şi ei. Se sărutau. 

Au fost vreodată oameni în arătările astea? Cine să se 
mai întrebe? 

Erau bine cuvântaţi, căci erau prilej de viață nouă. 

Gălan, sergentul şi-a îndemnat oamenii, şiret: 

— „Râdeţi, mă fraţilor, să nu creadă nemţii, că sântem 
mai flămânzi ca ei!“ 

— „Şi fumaţi, mă!...* a adăugat sergentul Iancu. 

Dincolo, un neamţ a scos ре buza tranşeei, o cutie de 
conserve, din care îmbuca în plină aşezare şi în plină pace. 

Gălan a simţit batjocora si s'a zbârlit în scurt: 

— „Vasile, dă pâinea încoa“. 

Şi cu briceagul lui de altoit, a rupt o felie cât opt. 

— „Faceţi şi voi ca mine, flăcăi“. 

Cel dintâi, „flăcău“ care la urmat a fost, firește, moş 
Toader Păscaru din Dorohoi, om cu cinci copii şi părul 
alb. 

Nemţii au înţeles numai decât rostul pâinii şi al tutu: 
nului. Au răspuns. Două ţări își arătau bogăţiile. Va să 
zică război de mâncare. Adică o nouă arătare a păcii. 

Curând au început însă, vicleniile. 

Iancu, sergentul, fost cârciumar, şi-a dus sticla la gură. 


53 


www.dacoromanica.ro 


6 CARTEA SATULUI 


El nu umbla cu bidon; rămăsese credincios meseriei. Mi-a 
şoptit la ureche: 

— „Să creadă că-i vin!“ şi a prefăcut pe gură, o suflare de 
Бену, când dă de băutură tare. După asta, sau dezgolit 
toate raniţele și toți sacii. Abia atunci am văzut eu ce le 
burduşea. Bolovani de brânză, metri întregi de pastramă, 
saci de ceapă, slănină, şipuri de rachiu colorat, măsline... 

Ba Goldenberg Şmil, ca om mai subțire, a scos doi câr- 
паі nesfârșiţi şi s'a învoit cu Cristea de lângă ей 

— „Te faci şi tu că mănânci dintr'un trandafir..., даг 
să nu te atingi de el, că...“ 

In câteva minute, cele două taluzuri erau ca două mese 
lungi de praznic vesel, ori de cununie... 


„Intre ele, morţii... Inţelegeau ei oare, în nemișcarea 
lor, că erau răzbunaţi pe războiul care-i nimicise? Vedeau 
ei că lis gropile făcute, dar soldaţii de-acolo, le întârzie 
înadins ca să mai prelungească buna voie a clipei? 

Ofițerii de sus nu băgau de seamă. Sau se făceau. In- 
traseră adânc într'o cislă de prieteni care-şi spun tot felul 
de drăgălăşenii amare în numele patriilor. Al nostru îi dă- 
dea de veste că America a declarat război Germaniei, iar 
neamţul, foarte vesel, îi lămurea plăcerea luptelor cu nouă 
mări la mijloc, în loc de sârmă ghimpată. 

Soldaţii noștri, bizuiţi că limba românească n'au cum 
s'o priceapă cei de dincolo, ziceau tare ce aveau de zis, 
Şi aveau multe... 

Cât priveşte pe cei din fundul vâlcelei erau toți robiţi 
gureșeniei îndrăcite саге îl prinsese pe Gâlcă, cel cu falca 
sfărâmată de trei gloanțe. La început îi privise chiorâş. 
Dar ajuns lângă ei, şi văzânduii mai mici şi mai slabi s'a 
burzuluit odată la toți: 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 7 


— „Şi voi miați rupt bunătate de falcă...?" 

Nu era greu de lămurit ce a vrut să mai spue cu mor- 
măiala care i-a jucat pe urmă buzele, când adausul la 
spus tare: 

— ,,...і...Роатпе iartă-mă că nu se cade la о zi таге!... 
Dar după ce şi-a descărcat tot paraponul dintr'o dată, 
s'a simţit bucuros pe loc. Ii iertase cu mărinimie. 

„Рё, neamţule, дал!" 

Ingână în tact şi sapă zdravăn, îndemnându-i. Nemţii, 
între ei, au zâmbit, clătinând din сар. Dar Gâlcă a înain- 
tat repede la frăție neînchipuită. A dat unuia о sfârlă 
peste nas, altuia i-a rupt un fir de mustață. Pe altul la 
sfătuit să se lase ras cu lopata, până ce a ajuns de i-a turtit 
altuia capela peste urechi. 

În cele din urmă, și încurajat mai ales de hohotele tran- 
şeelor de sus, Gâlcă а trecut între doi nemți, le-a pus та 
nile pe după gât, și a pornit ușurel între morţi şi gropi, 
un brâuşor varvar, cântând în plin: 


„Dări neamţule, аёл...“ 


Li] 


Porunca ofițerilor dintre sârme le-a încremenit o clipă 
veselia. Şi lor şi nouă. Morţii au fost puşi în gropi şi pă” 
mântul s'a aşezat la locul lui, moale, umed şi afânat. Ca o 
fată cuminte, care-şi ascunde ceva de preţ, sau ceva саге o 
stinghereşte. 

Gâlcă, tăcut, a scos un firicel galben de lumânare, la 
frânt în două, şi a aprins două flăcărui la capetele mormă- 
паѕе]ог negre. 

Pe urmă a râs vesel, ca de-o poznă, şi le-a bătut în pumni 
nemților, care nu se îngrijiseră de candelă pentru mormin- 
tele lor. 

Dar în clipa aceia pe taluzul tranşeelor n'a mai râs ni- 
meni. 


www.dacoromanica.ro 


8 CARTEA SATULUI 


Ca un val negru se prăbuşise peste tot. Peste oameni şi 
peste locuri. 

Să fi fost aerul de cimitir? Nu cred. Imi închipui că în 
fiecare s'a încleştat ceva. Aluneca la fund o făptură bună. 
Vacanţa se isprăvise. O vacanţă mare și primitoare a 
vieţii. 

Vorbele au căpătat ceva ѕсгаѕпіє. Pândarii şedeau cu de: 
getele pe trăgace și condacele puștilor înfipte bine în u- 
mere. Pe obrazul lor lipit de lemnul rece şi lucios, zvâcnea 
câte un muşchiu. Era o reîncordare mai pietroasă са сеа 
de dinainte. Și soldaţii scăpărau vorbe mai neprietenoase 
pentru cei de peste drum, cu ofițerul lor în cap. 

Groparii s'au cufundat în tranșee cu spatele înfiorat. 
Peste matca păcii trecute căzuse ca întrun gol, să-l umple, 
tăcerea înfricoșată. Venea mână іп mână cu noaptea şi le 
şedea bine laolaltă. 


Ofiţerul neamţ, rămas singur în vază, a primit toate ră- 
mășiţele de ură veche și toți mugurii de ură nouă. Acum, 
se părea tuturor obraznic, caraghios în bățoşenia lui spil- 
cuită, cu cizme de lac şi frizură pomădată. Eram din nou 
duşmani. 

Dacă ar fi înțeles limba românească, ce i-ar fi auzit ure- 
chile ! 

Sa uitat o clipă spre noi şi а zâmbit. 

Simţea? 

A întins mâna, sublocotenentului, i-a strâns'o şi i-a spus: 

— „Саш gălăgioşi soldaţii dumneavoastră români... când 
e armistițiu“. 

Sublocotenentul, înţepat i-a răspuns. 

— „lartări şi dumneata! Sânt mai tineri decât cei din 
204 rezervă ai dumneavoastră“. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 9 


Acum se părea tuturor obraznic, caraghios în băţoşenia lui spilcuită... 


www.dacoromanica.ro 


10 CARTEA SATULUI 


Celălalt a dus ca fulgerul mâna la gât și a îngălbenit. 

Pe gulerul lui, sclipea numărul regimentului. Chipeşe- 
nia pe care voise să ne-o arate, ca un bobârnac pertru 
straele noastre Бо е, îl făcuse trădător. Şi nu ега sublo- 
cotenentul nostru omul, să nu prindă numărul blestemat, 
pe care nul putusem afla, cu toate încercările şi trudele 
noastre. 

Neamţul a strâns ochii. Suferea îngrozitor în biata lui 
inimă de ostaș. ' 

Şi cum sublocotenentul s'a întors zâmbind spre noi şi 
ne-a spus tare: 

— „Fam făcut-o! Să vadă cu cine are de-aface!...“ сей; 
lalt i-a mai întins mâna odată şi i-a răspuns în limbă româ” 
nească vorbită ca apa, de lai fi jurat că-i de-al nostru: 

— „Miraţi făcut-o! E adevărat! Dar ştiam mai de mult, 
că am de aface cu Regimentul doisprezece din Bârlad, dom- 
nule Sublocotenent cutare (şi i-a spus numele)...“ 

A salutat scurt şi a dat ţanţoş înapoi. In buza tranșeu- 
lui s'a oprit, a mai salutat odată şi sa prăbuşit în fund, 
cu un salt. 

Sublocotenentul încremenise pe loc. 

—— „Peste un minut, armistițiul încetează!“ a tunat un 
glas de dincolo. 

Sublocotenentul abia a avut vreme să ajungă la post 
şi cel dintâi foc a: şi pornit. De la ei. 


„„Apoi linişte şi întuneric. Doar în vale, două flăcărui 
mai stăruiau pe morminte. Nemţii îşi omorau urâtul tră- 
gând 1а ţintă în ele. Şi poate dincolo de ele. În respectul 
față de moarte, respect care nu-şi mai avea nici un rost 
în încrâncenarea sufletelor noastre. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 11 


Peste un ceas, Tudose din postul trei — post silit să ră- 
mâe noaptea pe taluz — s'a prăbuşit în fundul văii, lovit 
de un glonte în cap. А 

Acolo, în fundul văii, lângă mormintele celorlalți care 
cereau şi altele. 

„Баг cel puţin Tudose, a avut o lumânare la cap — о 
lumânare de pace. 


www.dacoromanica.ro 


ВОСА МЕТ. 


Un ostaş venit de la Centrul de instrucţie, а adus într'o 
bună zi, vestea că Bocăneţ s'a cerut pe front. Cât ai clipi, 
ca о zarvă mare s'a întins peste toată rezerva regimentului. 
Telefoanele zbârnâiau la batalioane $1 la companii, agenţii 
de legătură colindau șanțurile şi adăposturile, iar ofițerii 
îşi vesteau unul altuia o bucurie de neînțeles. 

În toată lumea asta, veselă și gălăgioasă, care flutura 
numele lui Bocăneţ са pe un drapel de mare sărbătoare, 
doi oameni se simțeau nelalocul lor. Eu şi cu sergentul 
Iancu. Eu, pentru cuvântul limpede că, habar n'aveam cine 
e Восапеѓ, iar Sergentul Iancu fiindcă îl cunoştea prea bine. 
De aceea, se vede, a fost aşa de supărat de vestea venirii 
lui Bocăneț, încât, fără să mai ia seama cinei pe lângă el, 
a aghezmuit fără pic de sfială soarta care nu-l lasă în pace 
гісі pe coclaurile astea. 

Decât, dacă durerile lui Iancu nu-mi făceau пісі cald nici 
rece, numele lui Восапеё, ajunsese să stârnească în mine 
dorinţa să-l cunosc. În primul rând, se dovedise o făptură 
de luat în seamă, şi în al doilea rând, neștiind nimic de dân- 
sul aș fi fost osândit, vreme de două săptămâni, să nu pot 
lua parte la veselia regimentului întreg, nici să înțeleg 
toate hazurile care cutremurau de râs pe ofiţeri, ре gra- 
daţi, pe soldaţi 51 pe ordonanțe. 

În câteva zile, închinate cercetărilor mele asupra lui Bo- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 13 


«Un fiācăiandru potrivit de stat, cu faţa spânatecă, arsă de soare... 


www.dacoromanica.ro 


14 CARTEA SATULUI 


căneţ, am aflat destul despre dânsul, ca să-l pot descrie 
şi eu la rândul meu. 


Bocăneţ era ostaș de расе. Arătos, nu ега de felul lui; 
ba dimpotrivă. Un flăcăiandru potrivit de stat, cu fața 
spânatecă, arsă de soare, cu ochii nepăsători și blajini — la 
drept vorbind cam prea nepăsători şi prea blajini — dar 
în totul un băiat de treabă şi liniștit pe care nimic şi пі, 
meni nu putea să-l scoată din vorba lui domoală şi mersul 
lui încet. 

Căci, așa, târâe brâu cum era el, nu-i păsa de nimeni 
în regiment. De nimeni, afară de colonel şi de Don’ Ser- 
gent Iancu. Aceste două grade aveau la el o trecere deo 
sebită şi le respecta. Respecta, adică oamenii de sub ele. 
Căci în mintea lui, gradul singurel nu însemna nimic. Pe 
semne că, ori dispreţuia treptele lumii, ori nu ajunsese încă 
să le înţeleagă. Decât, acesta e o socoteală care-l priveşte, 
51 n'o să căutăm noi lămuriri, acolo unde nici Восапеє пи 
poate să le dea. 

Se pare însă, că alte grade nici nu ştia. La urma urmii 
de ce să le ştie? Spuneau unii că n'ar fi putut să le înveţe, 
dar de asta nu poate fi vorba, atâta vreme cât Bocăneţ 
n'a vrut să le înveţe. $1 na vrut, fiindcă nu avea nevoe 
de ştiinţa altor grade, în mijlocul trebilor lui militărești. 

Căci, iată-ne ajunşi la cheia tuturor lămuririlor, Bocăneţ 
avea în regiment o slujbă aparte: ега îngrijitorul câinilor 
de la mitraliere. 

In îndreptările astea е] era singur stăpân ре capul lui 
şi pe capul câinilor lui. Cine ce avea cu slujba lui şi cu 
slujba câinilor lui! Doar colonelul care venea să-l vadă câte 
odată, şi sergentul Iancu, care-i dădea de mâncare, tot- 
deauna. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR 1ОМ POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 15 


Ca semn $1 dovadă a acestei îndeletniciri deosebite, Bo- 
сапер purta, cu o mândrie foarte puţin ascunsă, un lanţ de 
câini, trecut са о leduncă de paradă şi îşi îngăduia să nu 
salute pe nimeni, să nu asculte pe nimeni şi să nu se ducă 
decât acolo unde socotea el că e mai prielnic lui, slujbei 
lui şi câinilor lui. 

Auzind aceste toate, s'ar părea că Bocăneţ era un om 
mândru, lucru cu desăvârşire neadevărat. 

Mândria lui Bocăneţ nu era, ca să zicem aşa, o mândrie 
înăscută, ci făcută. El venise de acasă cuminte și supus. 
Mândria lui era mândria meseriei lui; о lunecare firească 
în jocul datoriilor şi al răspunderilor. Deci, ca să limpezim 
lucrul cum trebue, nu era un om mândru, ci un om mân- 
dru de treburile lui. 

Şi aici avea dreptate din toate punctele de vedere. 


Gândul să se înhame câinii la mitraliere era adus din 
(агі străine: iată ceva care seamănă cu o treaptă ridicată 
de-asupra celorlalți. Așa dar un galon de aur. lar îngrijirea 
unei haite întregi unde chelălăiala, bătaia, nașterea şi moar- 
tea au alte rândueli decât cele ursite muritorilor de rând, 
însemna nevoia unui dar anume şi a unei ргісерегі anu- 
me: al doilea galon... 

Dar vine acum galonul al treilea, şi cel mai însemnat. 
Viaţa ostăşească e viață de război, numai din când în când. 
Regula sălășlueşte în pacea bună a cazărmii, cu cazanul 
ei cu tot, şi în sclipirea rară şi sărbătorească a parăzilor 
bătute în cadență, în nasturi lucitori şi în muzică de alamă. 

Despre asta Bocăneţ. ştia lucruri însemnate, şi avea о 
vedere anume, întărită încă de ceia ce i-a fost dat să afle 
mai târziu. 


www.dacoromanica.ro 


16 CARTEA SATULUI 


Parada e, fără îndoială, lucrul cel mai frumos din lume. 
Dar soldaţi, cai, drapele şi fanfare vede omul oricând. 
Câini înhămaţi la mitraliere nu se văd însă pe toate dru- 
murile. Prin urmare, o singură secţie vârâtă într'o brigadă 
atrage strălucirea parăzii întegi. Că Bocăneţ avea dreptate 
în judecata lui, a dovedit-o şi Colonelul, când la bătut pe 
umăr, la nouă Mai, şi i-a spus: 

— „Mâine, soarta mea е în lanţul tău, Bocăneţ... Să 
arăţi lumii ce рой...“ 

Şi Bocăneţ a arătat. 


Mai întâi, de cum au prins să cânte cele două fanfare, 
puse de-a dreapta și de-a stânga locului unde şedea gene- 
ralul, câinii lui Bocăneţ au început să chelălăiască și să se 
zbuciume, de au adunat lângă ei tot norodul târgului, în- 
ghesuit, ca la o zi mare ce era. 

Маган unii într'alţii ori risipiţi cât îi ţineau hamurile, 
câinii mitralierelor se arătau hotăriţi să strice cu totul, 
rânduiala bine ticluită a defilării. Ca prin farmec însă, 
zbuciumul s'a oprit. În mijlocul celor câteva zeci de limbi 
roşii s'a ivit un omuleţ domol, cu ocări cuviincioase la 
adresa unor dobitoace așa de neînțelegătoare. Câinii, nă- 
pustiți în două labe pe dânsul şi-au schimbat larma, într'o 
mișcare înzecită de cozi, vânturate viu, ca evantaele cu- 
coanelor nădușite de pe trotuar. 

— „Bine mă, Grivei... apăi tocmai tu, care eşti mai bä- 
trân... Şi tu Roşcato?... Hai?... Păi, te mai las eu la pae?... 
Şi tu?... să nu mă faci că-ţi zic unaaa... de râde toată para- 
dia de tine... Şi tu, urâtule, te dau pe mâna Gheneralului, 
deti plâng de milă...” 

Şi vorbind cu ei, ca la nişte tovarăși înțelegători, le-a 
descurcat hamurile, i-a pus la rând cu el şi a trecut măreț 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 17 


prin faţa tribunei, în bătăile înfocate din palme ale boeri- 
mei şi în chiuiturile copiilor, cocoțaţi pe case şi pe copaci. 

Se zice că Gheneralul a făcut haz mare de câinii lui Bo- 
сапе. Decât, ре ostaşul nostru, nici capul nu [а durut. 
Mai întâi și întâi, de oarece nu la văzut pe Gheneral şi al 
doilea, chiar dacă l-ar fi văzut, tot nu avea de ce să-i pese, 
fiindcă nu ştia ce-i aceea un general. 

Şi pe urmă, Bocăneţ n'a vrut să ştie nici când în viața 
lui, de oameni pe care nwi cunoştea personal. 


Aşa dar, Bocăneţ venea pe front. Acest lucru, îl ceruse 
cu strășnicie, ca ре un drept al lui, după cum, odinioară, 
ceruse țipând comisiei de recrutare, să-l dea la armată. 

Şi izbândise şi acum cum izbândise şi atunci. 

Peste câteva zile telefoanele au zbârnâit din nou, gu- 
reşe: 

— „Fraţilor, Bocăneţ a 50510!“ 

— „La ce companie să te dau, Bocăneţ“, l-a întrebat 
Colonelul. 

Răspunsul a fost limpede și scurt: 

— „La Don’ Sergent Іапси!...“ 

91, ca totdeauna, s'a făcut pe voia neînfrântă a lui Bo 
сапе{. latăl dar, în plutonul meu. 


Vestit din vreme de fericirea care mă așteaptă, stau în 
buza șanțului de comunicaţie, cu toţi gradaţii mei, pândind 
sosirea omului zilei. 

Urcă încet pe cărare, cu Ha'lambe, agentul de legătură 
şi se duce puşcă la Iancu, pe care-l salută milităreşte, după 
reglement, trântind călcâele: 

— „Trăiţi Don’ Sergent! M'am dat la "mneavoastră!... 

Oarecum stingherit, Iancu, mă arătă: 


© 


www.dacoromanica.ro 


18 CARTEA SATULUI 


— „Uite Bocăneţ, dumnealui e Dom” Elev al nostru..." 

Bocăneţ se întoarce la mine o clipă, apoi dă din cap 
ca şi când ar zice: „N 'are decât să fie..." 

Тапси stărueşte: 

— „Mă Bocăneţ, dumnealui e mai mare peste поі...“ 

Bocăneţ a făcut scurt, un râs de două sunete: 

— „На! Hă!... Apoi а smârcâit din nas, la şters ре 
mâneca mantălii şi a pornit sus pe deal, deasupra tranşeei... 

— „Nu pe-acolo, mă, că te văd nemţii și te împuşcă!...” 
ia strigat Gâlcă. 

Bocăneţ a răspuns iar „На! На!...“ şi a strâns din u- 
meri... 

Cu mare greu l-am silit să intre pe șanț. A trebuit gla- 
sul ridicat al lui lancu și o anume făgăduială în ochii lui, 
pe care Bocăneţ а înţeles'o neînchipuit de repede... 


Am adormit, în seara aceea târziu, și lam visat ре Bo 
căneţ mare cât un uriaş, cu lanțul de gât, cu droaia de 
câini după el, umblând teleleu pe parapetul tranşeei. 

Şi în vreme ce eu făceam zadarnice sforțări să-l strig 
şi nu-mi ieșea nici un sunet din gură, se făcea că Bocăneţ 
zâmbitor şi cu zeflemea în ochi, își scotea liniştit din piele, 
gloanțe mari, nemțești. 


Fireşte că mă vedeam veşnic cu Bocăneţ, dealungul tran- 
şeelor. Dar hotărit lucru, prietenia lui nu puteam s'o саз 
tig uşor. Mă privea, mă asculta, răspundea câte-o vorbă, 
apoi îmi întorcea spatele neturburat, ca să se ducă la tre- 
bile lui. 

Soldaţii făceau haz. Decât, pe mine, de ce n'ași mărtu- 
risio acum, îndărătnicia asta mă necăjea. Oricât de astu- 
pat la minte era el, mi-era ciudă că nu găsesc o mică por- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR 1ОМ POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 19 


tiţă, să pătrund în inima aceea simplă, faţă de viaţa căreia 
aveam — oricum — destulă răspundere şi eu. 

Dar când desnădăjduisem să-l mai câștig vre-odată, pri- 
lejul s'a ivit fără voia mea într'o întâmplare de toată ziua. 

Se împărţiseră ţigări şi Iancu, — obicei vechi — vâ- 
rise mâna іп porţia lui Bocăneţ. 

Fără să ştiu nimic, doar ca să-mi fac de vorbă cu dân- 
sul, l-am întrebat într'o doată: 

— „Ге ţi-a dat ţigări?” 

5 „Мм!“ 

— „Şi de ce?" 

— Aşa!" 

Pentru el, o fi fost şi asta o pricină, dar nu era şi pen- 
tru mine. 

Fram supărat. 

— „Ascultă Bocăneț, ia du-te şi spune sergentului să 
vie încoace”, 

Dacă іаѕ fi cerut să-mi aducă luna pe pământ, încă n'ar 
fi făcut ochii pe care i-a făcut. 

— „Auzi ce spun eu?" 

— „Ihi!“ 

— „Hai dute!" 

т „М“ 

— „Тіл frică să nu te bată?" 

A ridicat din umăr. 

— „Spune-i că îl chem eu... Auzi? Spune-i că îl cheamă 
domnul Elev...” 

ka „М!“ 

Mi-am ieșit din fire: 

— „Eşti un ргоѕё!“... L-am jignit, se vede, căci mi-a 
dat din cap: 

— „Apoi, dacă vorbeşti аѕааа!“ Şi a dat să plece. 


www.dacoromanica.ro 


20 CARTEA SATULUI 


Am ţipat: 

— „Să stai aici!" 

Porunca l-a clătinat în gândurile lui, ca o lovitură dată 
în cap. A clipit de câteva ori şi na mai priceput nimic. 
S'a lăsat jos pe prispa crenelului, cu ochii la mine. 

Când s'a întors soldatul pe care îl trimisisem după aceia, 
la sergent şi mi-a spus că Iancu vine numai decât, Bocăneţ 
s'a uitat lung la mine, m'a măsurat de sus până jos, şi abia 
întrun târziu, a îndrăznit: 

— „De ce Lai chemat?" 

— „Să-ţi dea țigările!" 

Bocăneţ a sărit în sus, de parcă lar fi mușcat un şarpe: 

— „Să nu-i spui de ţigări, că o păţeşti dela `mnealui!" 

— „„Сеее?“ Supărarea mea, l-a încremenit. А șoptit: 

— „Să пия spui de ţigări...” 

Dar Sergentul a venit în goană și l-a întrerupt. Sa 
oprit scurt, țăcănindu-și călcâiele 51 salutând, mai regle- 
mentar ca de obicei, fiindcă mă simţise supărat. $1 prile- 
juri, ştia el bine, că îmi dă destule: 

— „Trăiţi, Dom’ Elev!” 

M'am răstit Ја el: 

— „Ce-i cu ţigările lui Восёпер“ 

Iancu a îngăimat nişte viclenii neghioabe, ca să se lä- 
murească. Fu pufneam. 

Cât îl priveşte pe bietul Bocăneţ, nici nu mai sufla. О 
fi priceput ceva din vorbele mele pe care le-am spus? Nu 
cred. Se uita când la mine, care eram galben de mânie, 
când la Iancu, care se făcuse ca sfecla de încurcătura în 
care-l vârise mica lui potlogărie, pentru câteva ţigări. 

Ca pedeapsă, i-am luat lui Iancu toate ţigările bune ре 
care le avea şi am umplut cu ele buzunarele lui Bocăneţ. 

Ce-a fost în creerul lui, nu ştiu. Dar știu că, în clipa 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR 1ОМ POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 21 


aceia, mai ostăsește ca ori când, a lipit călcâele de-a sunat 
pădurea, şi a spus tare, să se audă până peste deal: 

— „„Trăiţi доп...” 

Căci mai departe n'a ştiut niciodată. 

A făcut apoi stânga împrejur, ca la cazarmă, a plecat 
doi paşi şi sa oprit, privind lung în urma mea, până ce 
nu m'am mai văzut prin coturile tranșeei. 

Era ca şi când, Bocăneţ şi-a descoperit pe Dumnezeu. 
Numai că, în ziua aceia, eu, care dorisem aşa de mult clipa 
de-atunci, nu mi-am dat seama că biruinţa mea însemna 
uciderea lui Bocăneţ, așa cum înseamnă, mai totdeauna. 
descoperirea lui Dumnezeu. 


www.dacoromanica.ro 


CATRINA LUI DOBRIN 


Catrina era un bondoc de femee mică, grasă, veselă şi 
năroadă cum nu se află multe făpturi pe lume. 

Despre nărozia ei ştiau zece sate împrejur, dar mai bine 
ca ori се om ştia conu Nicu, învățătorul, care o avea ре 
Catrina tocmită ca slugă în casă, chiar din ziua când se 
mutase dumnealui cu slujba pe-acolo. 

Se întâmplase şi atunci o faptă lămuritoare asupra Чез 
teptăciunii de minte a Catrinei. Dar despre aceea, c'onu 
Nicu n'a vorbit prea mult, ba poate că n'a vorbit deloc, 
fiindu-i teamă ca nevasta dumisale, c'oana Aspasia, să nu-i 
scoată ochii mai târziu, că n'a fost vrednic, nici grijuliv să-i 
aleagă o slugă pricepută, desghețată şi harnică, drept aju- 
tor bun ce se datora unor mânuşiţi tinere, necuvenite mun- 
cilor aspre ale spălatului de albituri şi de scânduri. 

Deci, c'onu Nicu sa mulțumit să-i spue c'oanei Aspasia 
că га tocmit femee, şi nimic mai mult. Adică i-a mai spus 
el că femeea aceia e Catrina lui Dobrin, şi că pricepe sluți- 
tul, având ea апі de slugărie și ре la alții. Dar astea sânt, 
cum s'ar zice, acelaș lucru şi n'au deaface cu întâmplarea 
pe саге vom spune-o noi aici, şi care ar fi avut de се s'o 
sperie pe c'oana Aspasia. 


Va să zică, venit proaspăt în sat, c'onu Nicu a şi trimis 
după Catrina, spunându-i Părintele Nichita toate cele de 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 23 


trebuință în privinţa deprinderii ei cu slujitul la casă de 
gospodar, 

— „Uite, Саёгіпо“, а zis atunci c'onu Nicu, după ce 
ia spus că vrea s'o tocmească, iar femeea s'a arătat că pri- 
mește, „acum rămâne să hotărim simbria. lar ca s'o hotă- 
rîm bine și să nu fie supărare, trebue să-mi spui câtă leafă 
ai avut înainte”. 

— „Doispre'ce lei, c'oane Nicule“, a răspuns Catrina. 
„Doispre'ce la fiştecare lună“. 

— „Bun!“ a răspuns învățătorul. „Apoi eu am să-ţi dau 
cincisprezece". 

Catrina a stat o clipă, s'a gândit, pe urmă a dat bună 
ziua şi a plecat. 

Dar, după două ceasuri, c'onu Nicu а găsit-o tot pe 
prispă, așteptând parcă să mai spue o vorbă. 

— „Сел Catrină?"* 

— „Păi, uite селі c'oane Nicule. Eu așa m'am gândit. 

Mie să-mi dai tot doispre'ce lei cum am avut. Alminte 
nu pot să stau la "mnevoastră!"* 

— „Dar bine Catrino, cincisprezece lei... a încercat să-i 
lămurească învățătorul. Femeia însă i-a tăiat vorba, foarte 
scurt și hotărît: 

— „Degeaba mai stărueşti, c'oane, că altfel nu pot!“ 

Nenorocita nu știa să numere și nici n'a mai avut destui 
ani să învețe, măcar că a murit la cincizeci şi şase de ani... 


Asta fiind întâmplarea, se lămurește îndată dece Catrina 
nu іа adus niciodată c'oanei Aspasia câte farfurii, ori câte 
linguri îi cerea să aducă, dacă se întâmpla ca numărul să 
treacă peste trei. Venea cu teancul tot, cât îl găsea în du- 
lap, iar cucoana își lua câte avea пеуое, nebănuind pri- 
cina, şi пісі veninduri să bănuiască, de pildă, că femeea nu 


www.dacoromanica.ro 


24 CARTEA SATULUI 


ştie câte sânt „patru“ când știa câte sânt „trei”. Dar c'oana 
Aspasia n'a bănuit în viaţa dumisale nici multe altele, aşa 
încât nu-i de mirare, că nu şi-a dat seama dece Catrina 
ştie să numere numai până 1а trei. Asta n'o ştia bine nici 
Catrina însăşi, pentrucă пісі ea nu şi-a dat seama că ре 
„unu“ la învățat când era singură, ре „doi“ la învăţat 
când s'a măritat cu Dobrin, iar pe „trei“ l-a învăţat abia 
când l-a născut pe Ionică, băiatul lor. Dacă ar mai fi avut 
un copil poate că învăţa şi pe „patru“, dar născându”l mort 
pe acela, numerele au rămas pe loc. Adică a avut „doi* 
copii din care „ипи trăeşte, iar „unul a dat Dumnezeu 
să moară“. 


Decât, povestea asta cu știința numărului nu-i spusă ca 
să arate ce-a рай c'onu Nicu, ci doar că femeea lui Do- 
brin ега năroadă. Cu alte cuvinte, nu ştia nici multe al 
tele din câte s'ar fi cuvenit să afle ori să ştie o făptură 
omenească, 

De pildă, ca să mergem mai departe pe asemenea cale, 
vom spune că năroada nu ştia nici purtarea în lume, nici 
асеіа ce se numește frumusețe. Din pricina asta spunea 
ori ce-i mijea prin cap şi socotea cu înverșunare că „Ionică“ 
al ei „e frumos care nu se mai află“, lucru care а sâcâit-o 
multă vreme ре c'oana Aspasia, mamă a trei îngerași albi 
şi dolofani de toată lumea lăudaţi şi de toţi părinții piz 
тиін. 

Intr'o bună zi cucoana пісі са mai putut răbda: 

— „Ia tacăţi gura, Catrino, și nu-mi scoate ochii cu Io- 
nică al tău. De unde tot scoţi tu că-i frumos? Negru е...“ 

— „Şi се dacă-i negru... nu-i frumos?" 

— „Nu! Pentrucă-i slab de-i numeri coastele!" 

— „Şi cei dacă-i slab? Nu-i frumos?“ 


www.dacoromanica.ro 


Li 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 25 


— „Nu! Şi-apoi are nasul turtit, gura mare şi dinţii 
negri...” 

— „Şi ce tot ai matale cu перги? Ce? Negru nui fru- 
mos?" 

— „Bine, femee hăi, una-i să ai ochii negri, ori părul 
negru şi altari să ai dinții negri". 

— „Păi de ce? Nu-i tot negru? Va să zică tot frumos..." 

Şi uite aşa s'a tot ciondănit o viaţă întreagă Catrina cu 
Coana Aspasia pe frumusețea lui Ionică, fiindcă nevasta 
lui Dobrin nu pierdea niciodată prilejul să-i spue stăpânei 
ei dela obraz: 

— „Degeaba tot spui matale că аі băeți frumoşi. Са 
Ionică de frumos nici Vlădica п аге“. 

Ceiace, bineînţeles, înseamnă că năroada nu ştia nici măr 
саг сел un Vlădică, lucru dovedit și mai bine, mai târziu, 
când Vlădica însuși, a prânzit odată în casă la c'onu Nicu, 
cu care prilej, c'oana Aspasia i-a zis slugii: 

— „Tot mereu vorbeşti de Vlădica... Uite şi ре У]; 
dica". 

Dar Catrina n'a crezut vorba ei, cum n'ai crede dum- 
neata, cititorule, dacă ţi-aş spune că eu sunt Mahomet. А 
şi răspuns: 

— „Eeee! Ja nu mă zăhăi de cap şi 'mneata duducă! 
Păi ce? Eu nu văd că-i popă?" 

Таг când nevasta învățătorului a vrut sări lămurească 
anume care-i deosebirea între un preot și un Vlădică sa- 
dea, Catrina a încheiat: 

— „Păi, aşa zi: ăsta-i un popă mai mare, care s'a călu- 
багі“... 


Cum se vede, priceperea ei își avea căi greu de pătruns, 
pentru minţile oamenilor. Deci nu era uşor să i se arate de 


www.dacoromanica.ro 


26 CARTEA SATULUI 


ce Ionică trebue să învețe carte şi cu atât mai greu a fost 
să i se vâre în cap gândul că, băiatul poate să ajungă om 
cu slujbă bună şi cu leafă dela stat. 

Poate că ar fi înțeles mai ușor dacă i s'ar fi spus că 10, 
nică poate ajunge învățător. Intr'adevăr Catrina era încre- 
dinţată că slujba lui c'onu Nicu nu are altă ştiinţă decât 
aceia pe care o dădea pruncilor din clasele primare. Iar 
pe aceia ştiind-o bine Ionică, fiindcă le-a isprăvit „cu си“ 
попі“, însemna că şi feciorul lui Dobrin are să poată ţine 
la fel de bine jordia în mână, să croiască plodurile de de- 
parte, ori să le іпгоѕеаѕса palmele murdare... 

Dar să ajungă agronom? Adică să înveţe pe oameni cum 
se poartă plugul și cum se treeră? Nu ştiu asta toţi românii 
din sat? E carte mai mare? Cum o fi asta cu carte mai 
mare la arătură? 

Iar cum Catrina auzise ea odată că asemenea carte mare 
de plugărie nu ştie decât c'onu Cociaş, boerul depe moşie, 
a înţeles doar că pe fiu-său îl așteaptă o carte, care să-l 
ducă de-adreptul la teapă boerească... 


Intr'astea a venit războiul. A venit, şi i la luat pe Io- 
nică ostaş, ducându“i-l departe, pe vreme lungă şi purtân- 
dul prin coclauri neştiute. 

Catrina a auzit de morţi și de răniţi. A văzut femei bo- 
cind pe hârtii rău vestitoare, care ţineau loc de căpătâi al 
mortului. A văzut şchiopi $1 ciungi, a văzut feţe stoarse 
şi obrazuri hăcuite... Dar mintea ei nu înţelege că Ionică 
ar putea fi cândva seamăn vre-unuia dintre morţii ori be- 
tegii aceia. 

Iar fiindcă Ionică n'a mai trimis nici un fel de veste 
câteva luni în şir, Catrina a stăruit pe lângă Dobrin să 
plece şi sări aducă feciorul acasă. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 27 


— „Сит 581 aduc? Cine îl lasă?" 

Femeea a înţeles atunci că, băiatul nu se mai întoarce, 
că n'o 541 mai vadă niciodată, аза cum simţise limpede 
inima ei de mamă, când i-a spus odinioară c'onu Nicu, că 
il trimite la şcoală de boerie... 

Şi aşa într'o bună zi, Catrina n'a mai putut îndura do- 
rul de copil şi s'a hotărît să plece ea cătră el, 541 afle 
unde este și să-l cheme înapoi... Ori, măcar să-l vadă. 

Când a priceput Dobrin că nu-şi mai găsește nevasta, şi că 
jandarmii n'au vreme să se ţie de urma unei femei, pe ase- 
menea vreme de vânzoleală amarnică şi de iarnă cumplită, 
s'a îmbătat crunt şi a uitat-o. 

In ăst timp însă, Catrina bătuse cale lungă. Şi încă mai 
bătea, tălăzuindu-se când într'o parte, când în alta, după 
îndreptările nepricepute ale oamenilor. 

Nu-i vorbă, nici nu ştiau cum s'o îndrepte, pentru că 
nici Catrina nu ştia să dea vreo lămurire. Ştia doar atât: 
că „lonică face şcoală de boerie şi o îmbrăcat să-l ducă 
la bătae cu neamțul...“ 

— „Bine, dar în ce regiment е?“ 

— „Nu ştiu. La bătae cu пеат...“ 

— „Dar dumneata de unde ești?“ 

— „Dela сопи Nicu“. 

— „91 unde stă?“ 

— „La şcoală la "mnealui”. 

— „Şi şcoala unde-i?“ 

— „La noi în sat". 

— „Bine. Dar cum îi zice satului?“* 

— „Călmățui“. 

— „In ce județ?“ 

Şi aici toate lămuririle înghetau, fiindcă femeea nu mai 
ştia să spue nimic. 


www.dacoromanica.ro 


28 CARTEA SATULUI 


Dar o întâmplare fericită a făcut ca într'o bună zi să 
dea peste un om, care ştia unde-i satul acela. Таг aflând 
satul a putut socoti că Ionică n'are cum fi în alt regiment 
decât în acel din Tecuci, pe care îl ştia dus pe la Pralea, 
dincolo de Căiuţi... 

De atunci încolo Catrina a mers neted. Arăta petecul 
de hârtie, pe care omul cel bun scrisese câte le ştia, şi ori- 
cine îi dădea îndreptări de cale. 


Până la Blidari a putut merge. Mai departe n'au mai 
lăsat-o jandarmii. De-altminteri i-au dat nădejdi destule spu- 
nându-i că pe-acolo, pe-aproape, coboară rând pe rând re- 
gimentele din front ca să se odihnească, şi prin urmare 
are vreme îndestulă să-și afle feciorul şi să dea cu ochii 


de el. 


Dar pe Ionică nu-l mai afla. In nici un regiment trecut 
nu i-a găsit urma, pentrucă nici nu era de găsit. 

— „Ionică al meu o făcut școală boerească..." lămurea 
ea fără de preget. 

— „E ofițer?" 

— „Nu știu". 

— „Păi, dacă a făcut vre-o şcoală mai mare trebue ne- 
apărat să fie ofiţer“. 

— „O fi aşa cum zici matale“. 

Asta a fost cea dintâi iscodire. А doua a pornit de unde 
rămăsese întâia: 

— „„lonică al meu e ofiţer...“ 

— „Ce grad?" 

— „Nu ştiu“, 

— „Dar de câţi ani e ofițer?" 

— „Decând la dus la bătae cu neamțul". 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 29 


— „А, bun. Atunci trebue să fie locotenent. Sau dacă 
sa bătut bine, chiar căpitan!" 

— „Sa bătut bine...“ 

— „Atunci e căpitan!" 


A treia iscodire a rămas ре loc: 

— „Ionică al meu e căpitan...” 

— „Căpitanul Ionică?“ a întrebat celălalt pe gânduri, 
căutând să-și scormonească prin amintiri. „Nu cunosc пісі 
un căpitan Ionică... N'o fi cumva căpitanul loan?" 

— „Da. Ioan! Аѕалї zicea c'onu Nicu la şcoală..." 

— „Eh! Bun. Dar pe aici nu-i пісі un căpitan Ioan. 
Este numai un sublocotenent la Regimentul 12.“ 

— „О fi acela." 

Şi iscodirea a tot rămas pe loc învârtindu-se între ace- 
leaşi vorbe, grade şi nume, pentrucă nicăeri nu se afla un 
ofiţer Ion, Ionică, Dobrin sau Dobrin Ion... 


Іп golul care a crescut peste inima părăginită a Catri- 
nei, a fluturat tot mai tare, tot mai greu, bănuiala că toți 
oamenii, dela bărbatu'său, Dobrin, şi până la boerul cel 
bătrân, cu aur la șapcă — generalul — toți şi-au dat mâna 
şi vor să i-l ascundă pe Ionică. Sa învierşunat atunci să 
nu mai plece de-aici și să-l aștepte, pândindu/l din prichi- 
ciul porţei, doar-doar i-o da de urmă, ori Іо zări trecând. 

Muncea din greu la casa în care se aciuase, ca să-și plă- 
tească statul şi mâncarea puţină. Albe fire de păr, și multe, 
au năpădit deodată sub casânca neagră, făcută ferfeniţă. 
Таг obrajii tot mai slăbiţi, au început а căpăta înfăţişare 
pământie și putredă, pe carnea din ce în ce mai căzută și 
mai brăzdată de cute adânci. 

In desprimăvărarea anului 1917, n'ar mai fi cunoscut 


www.dacoromanica.ro 


30 CARTEA SATULUI 


nimeni în bătrâna care abia îşi târa picioarele desculțe prin 
glodurile și desfundătura ulițelor din Blidari, pe Catrina 
lui Dobrin, năroada dolofană din ograda lui c'onu Nicu 
dela Călmățui. 

Таг când, între două zile năpădite de soare cald, а şue- 
rat o coadă de crivăţ, rămasă uitată pe undeva prin codrii 
cei vechi din sus, bătrâna a simţit înjunghetura înfiptă în 
spatele asudat şi a înţeles. A înțeles limpede ce înseamnă 
asta, ea care n'a fost hărăzită să înțeleagă nimic. 

Atunci, înfrigurată, cu trupul scopt de агза și mintea 
aprinsă, s'a dus în poartă să-l aştepte. Acum ştia că are 
sări vie. 

Sa aşezat jos, pe buturuga de lângă gard, şi sa ghe- 
muit cât a putut să-și ţie sieşi cald. Iar ochii, іпгоѕ {і de 
fierbinţeală, таг de slăbiciunea feţei, cătau mari, setoși, 
în lungul căilor aşternute cătră deal. 

De acolo trebuia să vie... 


A stat o noapte, a stat о zi şi а stat şi toată noaptea 
cealaltă. 

Pe urmă au aflat-o căzută între porți, fierbinte de-i fri- 
беа mâna şi aiurând fără contenire, cu suflare de șoaptă 
grăbită, întretăiată... 

Vorbea cu Ionică... 

Ceiace dovedea că Ionică venise, pentru dânsa... Numai 
pentru dânsa... De altfel aşa cum trebuia... 


— „А murit о femee în Blidari şi după câte am auzit, 
trebue să Барат de seamă. Du-te de vezi ceri și ia toate 
măsurile de curăţenie, pentrucă femeia e venită din alte 
părți şi s'ar putea să fie tifos exantematic“. 

Sergentul'sanitar a salutat și s'a dus peste deal, în sat, 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 31 


să-şi facă datoria, аза cum ştia că trebueşte făcută, dela 
iscodirea tuturor faptelor până la îngropare după reguli şi 
până la curățirea, ori arderea tuturor rămășițelor primej- 
dioase. 

Apoi s'a întors să-şi dea raportul, a povestit tot сега fă- 
cut şi a încheiat: 

— „O ţigancă bătrână care cică ar fi avut băiatul ре 
aici pe front..." 

Таг medicul i-a zâmbit prietenește: 

— „Bine, Dobrine, mulțumesc". 


www.dacoromanica.ro 


RUȘINEA LUI ТАМАЅА, 


Tănasă ега un zdrahon de ostaș, nant, greoi şi posomo- 
гїї. Un fel de namilă cenușie, leită cu trunchiurile cele 
groase de copaci, din care ne duram noi adăposturile îm- 
potriva artileriei. Insfârşit, era supărarea în carne $1 oase. 
Maiorul nostru, mare meşter în croitul stihurilor, i-a zis 
văzându/: 


„Frunză verde anghinare, 
„Cine umblă pe cărare 
„Ca un sac de supărare? 
„Când o râde el odată 
„Piere omenirea toată“, 


Şi de bună seamă avea dreptate, pentrucă Tănasă nu 
ştia ce înseamnă râsul. La vorbă de haz mare, când ostaşii 
hohoteau, de li se umpleau ochii de lacrimi, ursul cel fio- 
ros scotea din gâtlej numai două sunete gâlgâite: 

— „На hä..." Şi-atâta tot. Ceiace însemna, în legea lui, 
că s'a înveselit strașnic. 

Bun ostaş și vrednic era Тёпаѕӣ, liniștit în primejdie, 
ochitor bun, harnic, măcar că se mişca încet şi mai ales. 
ducând la trudă grea. Puteam avea toată nădejdea în el, 
când îi dădeam pe seamă o treabă, ori îl trimeteam la pos- 
turi înaintate, sau prin patrulări. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 33 


Numai cu un singur lucru n'am izbutit a-l deprinde și 
când mi-am dat seama că toate strădaniile mele sânt de pri- 
sos nici n'am mai cercat a-l deprinde. Anume, nu lam pu- 
tut face să umble cu granatele cele franţuzeşti, care ne 
veniseră de puţină vreme pe front, întovărăşite cu porunca 
să le împărţim la toți ostaşii şi să-i învăţăm a le тапш şi 
arunca. 

E drept, că mai avusesem noi granate franțuzești şi tot 
cam la fel făcute. Adică un fel de ouă de schijă, tăiate 
de-a latul şi de-a lungul cu şanţuri, de păreau făcute din 
pătrăţele, ca pachetele de ciocolată. Deosebirea era doar 
la capăt, fiindcă, la cele dintâi, focoasele erau ferite în apă- 
rători de alamă, care se puneau deasupra ca un fel de de- 
getare, iar la granatele cele noi, apărătoarele acestea erau 
de carton — întocmai cum ar fi cartuşele de vânătoare. 

Când le-a văzut, Tănasă, a luat o granată şi a învârtit-o 
în mână, până i s'au învârtit vorbele în creer şi au izbutit 
a ajunge la gură, ceiace ar însemna vre-o jumătate bună de 
ceas. Atunci а tuşit înfundat și, cu ochii la mine, a făcut: 

— „Мұ...“ 

— „Cum?“ am întrebat eu, bănuind că аге de spus 
ceva. i 
— „Мұ.“ a răspuns el, și a clătinat din cap în chip de 
„Nu!“ 

La asta, m'am burzuluit, fiindcă n'aveam chef să desleg 
ghicitori, ci voiam cuvânt limpede şi scurt, aşa precum 
se cade ostăşiei: 

— „Ce vrei, omule? Spune şi tu odată lămurit!“ 

Aici, Tănasă, în auzul companiei întregi, care-şi ciulise 
urechea la asemenea mare întâmplare, a zis: 

— „Nui Боп!“ 

— „Се nui bun?” 


www.dacoromanica.ro 


34 CARTEA SATULUI 


— „Asta... Pârr... Рос... Gata...” lar vorbele fiindu-i 
întovărăşite de anumite mișcări din mână, 5'аг fi putut în- 
țelege cam în felul următor: 

— „„Asta пия apărătoare bună, că e de carton şi îndată 
se rupe, pârr, ceiace numai decât face ре а să se cioc- 
nească, рос, iar ре urmă granata se aprinde şi-i gata!" 

Văzând înţelegerea lui — şi astăzi pot mărturisi că şi 
eu îi dădeam un pic de dreptate, — dar nevrând să stă- 
ruesc prea mult, fiindcă mă temeam са arătările lui să nu 
våre țăncușă de spaimă și în inima altora, — l-am lăsat în 
pace $1 m'am făcut a nu băga de seamă. 

Am zvârlit doar vorba: 

„Fricosule!'*... nu fiindcă eram încredințat de așa 
ceva, dar pentrucă trebuia să dau încredere ostaşilor celor- 
lalţi. Apoi mi-am văzut de treburile frontului şi am uitat 
curând de toate, așa precum se uită toate când ești tânăr, 
îti bate inima repede şi prinde a musti pământul, de îm- 
pinge colţul ierbii să vadă lumina cerului lui Dumnezeu. 


Cam la două săptămâni după Sfintele Paști s'au pornit 
ploi. Zi, noapte, a tot zmârcâit din văzduhul lăsat jos, o 
cernere măruntă şi pătrunzătoare, mai cenușie și mai rece 
chiar decât ploile de toamnă. Dar cu ploaia şi cu frigul 
eram deprinși. Ni se tăbăcise pielea în viaţa noastră de ji- 
gănii trăitoare sub hrube de pământ și în şanţuri cu apă 
până la gleznă. 

Vasă zică întrebarea de sănătate nu era mai aprinsă 
decât în аа е obişnuite şi nici măcar grijă nu ne duceam 
mai multă ca înainte. Teama cea mare era pentru muniţie 
şi pentru puști fiindcă în atâta umezeală ţevile se făceau 
roşii de rugină, iar pulberea, dând de jilăveală, nu mai lua 
foc. Va să zică ordine peste ordine pentru curățirea ри 
ог şi pentru adăpostirea cartuşelor și granatelor. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 35 


Decât, dacă adăpostirea asta era lucru uşor pentru оз 
taşii cari şedeau prin adăposturi, apoi nu tot așa a fost 
pentru cei de la posturi înaintate, din patrule, şi din pos- 
turile de santinelă. Incalte cei din patrule începuseră a-şi 
grămădi muniţia în sân, — cum fac copiii la furat merele 
din livada vecinilor, — deţi dădea fiori numai gândul pri- 
mejdiei cumplite care iar fi aşteptat, în cazul când о iz 
bitură de glonț nemţesc ar fi nimerit micul purcoi de 
cartușe şi granate... Atunci, neapărat, omul ar fi scăpat de 
glonțul угајтаѕ, dar murea făcut bucățele de explozia mu- 
niţiei prietene, adunată lângă măruntaele lui... 


Intr'o bună dimineață nenorocirea tot s'a întâmplat. Ba 
încă s'a întâmplat chiar cu o patrulă proaspăt întoarsă din 
valea Limpejoarei, fiind între soldaţi şi Tănasă, cel temă- 
tor de granatele cu apărătoare de carton. 

Era ceas târziu după aşezarea luminii, dar cu norii groși 
şi cu ploaia din ziua aceia abia de ai fi crezut că-i mijirea 
zorilor. Mai ales că se mai târiiau peste copaci şi niște 
loazbe grele de pâclă, care puneau umbre chiar pe largul 
poenelor deschise. 

In colţul lui obişnuit, fierbea domol cazanul cu ceai. Os- 
{ази strânşi ciucure, chinciţi lângă lemnuşele verzi care 
pârâiau bătându'se cu focul, aşteptau cu gamelele pe ge- 
nunchi. Таг când bucătarul s'a îndemnat să ridice capacul 
cazanului și să înfingă linguroiul în răzbufnetul cald de 
apă, cinci mâini deodată au întins cinci gamele, ca cinci 
guri flămânde. 

In aceiași clipă însă o detunătură groasnică i-a răsturnat 
pe toţi în ţâşnire de flacără şi ţiuit scurt de schijă. Га dat 
de-avalma cu fiertura cazanului cu tot. Iar acolo unde n'a 


www.dacoromanica.ro 


36 CARTEA SATULUI 


ajuns schijă şi nici ceaiul clocotit, au ajuns dârele de foc 
ale tăciunilor din vatră... 

Pasă-mirte, întinzându-se cu gamela către ceai, un ostaș 
a făcut Боє în buzunar apărătoarea umezită a granatei pe 
care o uitase acolo... 


Dar dacă felul cum a luat foc granata n'a fost minune, 
a fost minune paguba puţină făcută de schije. Sau pipăit, 
Sau uitat unul la altul, sau dezbrăcat apoi să se încredin: 
{еле şi în afară de ceaiul cel vărsat, nimeni n'a avut a se 
plânge de alt rău, decât doar câteva sfârtecări prin pos- 
tavul hainelor și o zgârietură la mâna dreaptă а bucătaru- 
lui. Adică, atât cât era de ajuns să dea prilej lui Gălan Ser- 
gentul să zică: 

— „„Aistari sămn, frate. Că adică mâna aceia îi pre ca- 
Иса şi dă puţin în gamelia ostașului'. 

Dar în bucuria bolnăvicioasă care s'a întins între sol 
daţi, văzândusse ei săracii scăpaţi neatinși din asemenea їп 
tâmplare grozavă, numai 'Tănasă nu arăta mulțumire și re- 
cunoaştere lui Dumnezeu. 

Ba încă, după се a stat mult şi încruntat, sa uitat cu 
ochi de dihanie fioroasă la cel care avusese granata și i-a 
zis scrâșnit și гаг: 

— „Părcărto-sule!“* 

Apoi le-a întors spatele tuturora şi încet, încet de tot, 
nefiresc de încet, a pornit de vale, de-a dreptul, spre ma- 
rea uimire a tuturor, într'acolo nefiind nici cărare şi nici 
ve-un loc unde să aibă rost a se duce un oștean din com- 
pania noastră. 


— „Mo loghit!" atât a spus 'Tănasă Doctorului, când 
însfârşit a ajuns la postul de prim ajutor. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 37 


— „пае?“ a întrebat repede acela, nevăzând nimic sări 
fie semn pe dinafară... 

Dar Tănasă, drept orice răspuns, a făcut cu nesfârșită 
scârbă: 

— „Еһ...“ 

Şi începând să se despoae încet, cu 5118, n'a mai spus 
decât: А 
`. — „Mai mare...” şi n'a sprăvit. Dar după felul cum а 
spus-o era uşor de înţeles că trebuia să urmeze vorba: „Ru- 
şine“. 

Nenorocitului îi intrase schija tocmai în partea cea mai 
cărnoasă şi mai nesimţitoare a făpturii lui. Şi asta i se іп, 
tâmplase tocmai lui care, decând era pe front, nu visase 
decât o singură fericire: să aibă o rană, ca să-şi poată pune 
51 el pe umăr unghiul cel de aur, cu care nădăjduia să саз 
tige inima Catrinei lui Costea... 

..Раѕ să-şi mai pue acuma unghiul de aur, şi să mai su” 
cească mințile Catrinei cu гапа lui... 


www.dacoromanica.ro 


O POVESTE CU O VRABIE ȘI UN FLĂCĂU. 


Treisprezece Mai! Se zice că numărul treisprezece poartă 
nenoroc. 

Eu din parte-mi, nu pot suferi eresurile. Mai ales unul 
aşa de tocit ca ăsta. Mă răzvrăteşte şi mă ridic împotriva 
lui fără să vreau. Toți sânt ca mine, dar ca şi mine, ра 
trează, în fund tăinuit de inimă о mică ага şi un mic 
fior care mă fac să nu mă simt în apele mele. 

Мил vorbă, ziua a început prost. Ne-am deşteprat în 
vuetul de iad al tunurilor ruseşti. Bat în creasta dealului 
Momâia, de parcă vor să-l radă de pe faţa pământului. Fu 
mul curge pe văi, în lostopane albe, odată cu trunchiurile 
așchiate de copaci şi cu pământul arat. 

Se zice că un rus obișnuit e jumătate de om. lată că un 
rus supărat, face cât doi, căci nu mai încape îndoială că 
sânt supăraţi. 

Pe Momâia aveau post înaintat, la trei zeci de metri 
de nemți. 

Trăiau în bună pace, până ieri. Dar pe seară, un neamţ 
mai dârz la datoria lui, а zvârlit o granată în ruși. A sfâr- 
ticat vreo- trei, a rănit vre-o opt, şi a râs vesel peste geme: 
tele lor. Era dreptul lui. , | 

Rușii au pus iute mâna pe granate să răspundă. Ar fi 
fost un răspuns scurt și îndesat. Dar râsul neamţului i-a 
oprit. Batjocora merita alt răspuns. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 39 


Peste noapte, trupele ruseşti s'au tras înapoi și artileria 
a intrat în slujbă. Pe creasta unde nu cutezau tunarii ruși 
să tragă, de teamă să nu ucidă chiar ostași de-ai lor, obu- 
zele au măcinat, şase оге în şir, nemți, copaci și pământ 
laolaltă. 

Din fumul care a coborit spre poale, creasta pădurită 
a Momâiei, a ieşit la ora zece, goală ca o măciulie jalnică 
şi caraghioasă, 


Comandanții nemți au înțeles că se pregăteşte ceva şi 
neînţelegând anume ce, au vrut s'o ia înainte. 

Au dat drumul din lanț tunarilor lor, să ne hămăiască 
în bună voe. 

Intâi s'au năpustit pe artilerie. 'Tăiase Căpitanul Mar- 
dan o parte din pădure, ca să vadă până în creastă. Cu asta, 
însă bateria lui era la cheremul nemților. Numai că el îşi 
avea o judecată aparte: 

— „Nemţii sânt deştepţi şi nu pot să mă scoată așa 
de prost, ca să pun bateria unde am pus-o. Ei or să creadă 
că am pus-o în creastă, dar că am tăiat pădurea în urmă, 
să-i înșel!"* 

Judecata lui sucită şi hazlie пе cam dădea fiori. 

Dar treisprezece Mai a fost са să zic aşa, treisprezece 
pentru alţii. Pentru Mardan a fost о zi de mare biruinţă. 
Căci nemţii au zvârlit în el peste o sută cincizeci de ghiu- 
lele mari și au fost deştepţi întocmai cum prevestise сарі, 
tanul: le-au dat în creastă. 

Ba încă le-au dat cu atâta bună nimereală, încât n'a сї 
zut nici una, dincolo, spre baterie. 

Cel puţin aşa socoteam noi. 

Mardan a avut însă grijă destulă să пе dea spaimă și 


www.dacoromanica.ro 


40 CARTEA SATULUI 


nouă. La începutul bombardamentului, ne-a telefonat prin 
Brătăşanu: 

— „Să nu se bucure măgarii, că îs pornit pe joacă!“ 

Măgarii — adică noi — am luat însă joaca într'adins. 

Bateria căpitanului a început să răspundă în salve în- 
tregi. Fiecare tun bătea în altă parte. Nemţii întăresc. 

După câteva rânduri de salve — băgăm de seamă că 
unul din tunurile lui Mardan închide gura. Urmează câte 
trei, pe când nemţii dau drumul vijeliei întregi. 

După câteva zeci de minute, detunatul întreit al lui Mar- 
dan, se micşorează numai la două tunuri, apoi, la unul 
singur. 

Obuzele nemţeşti înebuniseră. Dar înebunisem și noi. 
Eram іпсгедіпба{і că i-au scos trei tunuri din luptă. 

In prăpădul, care măcina creasta Dealului-Mare, a în- 
gheţat şi glasul celui din urmă tun românesc. Nemţii au 
mai tras un sfert de oră, de au măturat gătejele rămase, 
apoi au tăcut. 

Brătăşanu, galben ca ceara, îşi muşca mustaţa aspră, 
zbârnâind telefonul: 

— „Şi totuși telefonul merge... De ce nu răspunde?... 
Eu trimit soldatul la baterie... Sau... mai bine mă duc eu, 
că tot degeaba stau aici, de vreme ce bateria e scoasă din 
luptă...” 

Dar telefonul a sunat în clipa aceia, ca un bondar ţâfnos. 

— „Aici, Mardan, măgarilor. Am murit voluntar în 
rate și acum înviez în întregime!" 

Şi în aceeași clipă, patru tunuri au plesnit, patru obuze 
au şuerat, patru trăznete au căzut $1 au ieşit din tranșeele 
nemților. 

Şi tranşeele lor erau pline de soldați. Toți ieşiseră la 
creneluri să vadă isprava artileriei lor. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 41 


Urlete nesfârșite, vaete, țipete de ordine. Altă salvă, şi 
alta, şi alta. 

La telefon, căpitanul, după vechiul obicei, imitând buf- 
netul tunului, fâşâitul obuzului şi explozia, striga: 

— „Buunnn 5555511... apro-bbbattt!"* 

Nemai înțelegând nimic, nemţii au schimbat ţinta. Şi ia- 
tă-mă vârit în buza tunarilor. O jumătate de ceas пап 
dihocat în vreme се Mardan își plătea polița bătând in 
fanteria lor. 

La un moment dat i s'a făcut lehamite: 

— „Mă Brătășene, spune-le să înceteze ei întâi, că eu îs 
om bine crescut. Nemţii sânt în ţara noastră, — pot să le 
zic musafiri — așa că eu — са gazdă — aştept să facă ei 
semnul de încetare. Altminteri nu tac două luni“. 

Toate rugăminţile noastre erau zadarnice. Bună creşte” 
rea lui desăvârşită nu-i îngăduia să se scoale, „de la masă“, 
cum zicea, înaintea „musafirilor'*. 

Brătăşanu ега în al noulea cer: 

— „Dom'le căpitan, eu sânt cam răgușit şi regimentul 
ăsta de nemți е Landwehr — de ăia bătrânii — cam surzi... 
Eu zic să le scrii dumneata asta cu obuze pe tranșee — ca 
să fie limpede“... 

Nu ştiu ce minune s'a întâmplat, dar după o vreme 
nemţii au tăcut. Mardan a vestit și el: 

— „Acu să le zic şi eu la revedere...“ şi a tras o salvă. 

— ,,....51 Mersil,.. $1 iar a mai tras o salvă. 

Apoi a terminat şi el. 


O linişte mare s'a întins peste pădure. Ca dezbârnaţi din 
toate încheeturile ființei noastre şedeam moi, fără vlagă, 
rezemaţi de taluzurile tranşeelor. Ici colo, câte о crenguţă 
ruptă, scăpăta jos, са o rămăşiţă din durerea trecută. Mi- 


www.dacoromanica.ro 


42 CARTEA SATULUI 


am inspectat leneș sectorul şi m'am oprit în partea mai 
ferită de pădure. Un grup de oameni şedeau la cislă. 

Gălan, — sergentul — era mai trist ca toți. Se urcase 
pe taluz şi-şi proptise umărul într'un copac. 

— „Сел, Сапе?“ 

Миа. întins o schijă caldă de obuz. 

— „Am prins-o adineauri. li făceam semn să vie la 
mine şi n'a vrut. M'am supărat şi-am apucat-o de coadă!" 

Oamenii au râs încetinel. Gâlcă a îndrăznit: 

— „Mare ispravă! Cu mâna, e uşoară treabă! S'o prinzi 
cu falca, așa cum am prins-o eu! Dar deh! 'mnealui e Don' 
sergent! Tot cu palma... la fost rușine să întindă gura 
după єа!...“ 

Oamenii au râs şi n'au prea râs. Gălan s'a uitat blând. 

— „De, mă frate Gâlcă. De patru ani decând bat pus- 
tiile, nam avut noroc să prind nimic... Şi zău că mi sa 
acrit. Nu vezi tu mamă, nu vezi tată... nu vezi frate... Une- 
ori mai că ași fi bucuros chiar... Eh! Ce să mai vorbim?" 
Şi a rămas cu ochii în gol. 

— „О să vie, şi asta, Сапе...“ 

— „Ma prins urâtul, Don’ Elev! Stăăăm pe loc de пе 
macină cuscrii creerii din сар“. 

— „Deh! Ce vrei să facem?" 

— „So pornim... încolo, ori încolo” — și a arătat spre 
nemți şi înapoi — „dar să pornim odată... Șanțul aista a 
început să duhnească а ţintirim...”* 

Nul auzisem niciodată vorbind așa. Era ostaş bun și 
curajos. Scăpătarea și frângerea tăriei din el, nu era numai 
în el. Curgea ca un firişor de apă prin toate tranșeele. Ce 
sări răspund? Vorbe? Am rămas cu obrajii în palmă, cu 
gândurile şi ochii duşi, întocmai ca dânsul. 


www.dacoromanica.ro 


43 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 


iam încet... 


h 


www.dacoromanica.ro 


44 CARTEA SATULUI 


Pe о crenguţă de lăstăriş, o vrabie s'a așezat cu zgomot. 
Toţi ochii s'au întors spre ea, Fugise cât a fost urgie, şi 
s'a întors odată cu liniştea, cu pacea. 

In clipa aceia un singur fir de aur sa depănat în toate 
minţile. “Toţi ochii au zâmbit: o viaţă micuță şi liberă se 
clătina în frunze verzi. 

Ce gând drăcesc mi-a pus pușca în mână, nu știu. De 
unde în mine dorinţa asta neroadă să împuşc o vrabie, cu 
armă de război? Gălan a făcut ochi mari. Ochiam încet. 

— „Nu trage Dom’ Elev! Ce ne-a făcut ea, săraca?'* 

O clipă, mi-a tremurat mâna în apa caldă a glasului care 
mă ruga. Nu înţelegeam însă ce spune. M'am îndârjit. 

— „Huşşi!...* Vrabia a zburat, speriată de Gălan. Şi 
sergentul sa uitat la mine cu ochi cari mi-au tăiat supă- 
rarea. Mă mustra şi mă ruga să-l iert: 

— „Am scăpat un suflet, săracul!“ 

M'a învins. Am lăsat puşca pe crenel. Dar după câteva 
minute, vrăbiuţa s'a întors pe crenguţa ei. Fără să vadă 
Gălan, am ochit și tras. A căzut, ruptă în două. 

Gălan, s'a dus a luat-o în mână și a dat din cap, oftând. 

— „Oof Doamne! Unde e să crape pământul, apoi se 
crapă... Degeaba vrei să fugi, degeaba te alungă altul...“ 


După înoptat, sergentul Iancu trebuia să treacă prin 
rețele, să așeze ascultători. Un telefon, de la Batalion mi-l 
cerea însă, pe un ceas, la împărțirea merindelor. 

— „„Atunci, pui posturile când te `пёогсі!“ 

Gălan de lângă mine, zice: 

— „Ма duc eu, Dom" Elev. Tot n'am ce face!“ 

— „Unde să te duci?" 

— „Dincolo de rețele!“ 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 45 


— „Е rândul lui Iancu! Lasă] să se ducă el“. 
— „Se întârzie şi nui bine! Ce mare lucru?“ 


Şi s'a dus. 


Peste о oră mi l-au întors împușcat în piept. Un glonț 
intrat prin spate şi ieșit pe sub sânul stâng. Doi centimetri 
mai sus, ar fi atins inima. $1, era glonţ de Ја noi. 

Plângea de durere şi spaimă. Clăbucii de sânge se ames- 
tecau cu lacrimi. 

Imi venea să urlu de amărăciune. Il пеат pe brațe, în 
vreme ce îl bandaja brancardierul. Curgerea de sânge era 
cumplită. Zadarnic îl rugam să tacă, zadarnic îi spuneam 
că-şi face mai rău zbuciumându'se. 

Când i-a înfipt tifoanele muiate în iod, a început să 
geamă cu tot glasul: 

— „Mamă... mamă... şi n'am să te mai văd...” 

Sângele a izbucnit furios. Il vedeam murind din vina lui 
şi mila s'a schimbat într'o furie de nebun. 

Lam strigat: 

— „Dacă mai spui o vorbă, îți cârpesc câteva palme de 
te паџсеѕс!“ 

Urlasem de-a huit pădurea. 

L-am văzut căscând ochii mari. Ochi mari de vită bă- 
tută. Sa uitat lung la faţa mea de ceară şi n'a mai zis ni- 
MIC... 

Numai pleoapele clipeau, gonind spre capul ochilor, la- 
crimi mari şi neînţelegătoare. 

Insă vărsarea de sânge s'a potolit. 

Când lau suit spre brancardă, mi-a făcut semn. M'am 
apropiat. Abia suflând, mi-a şoptit. 


www.dacoromanica.ro 


46 CARTEA SATULUI 


— „Nu sa auzit de la nemți... E departe...” 

Şi a rămas cu ochii la mine, până ce a cotit brancarda 
după trașeu... 

Mă, Gălane, mă, flăcăul meu voinic și bun, azi eşti om 
cu stare și cu rost în satul tău, пил аза? Inţelegi tu şi as- 
tăzi ţipătul meu tot aşa cum bai înţeles atunci? 


www.dacoromanica.ro 


MOS PĂSCARU А UITAT... 


Făgăduiala regească de împărțire a pământurilor, a ajuns 
şi în со опи! nostru. Oamenii sânt turburați ca de toate 
veştile mari de victorii, de care au auzit. Şi fiindcă ştiu 
că la urmă n'a fost nici o victorie, nu cred nici vestea nouă. 
Asta пия împiedică totuşi, să fie veseli şi să vorbească des- 
pre еа. Lii drag faptul că măririle sau gândit la ei. 

Regimentul ne-a trimis porunca să întocmim lista de 
starea oamenilor. Iată un bun prilej pentru fiecare din noi 
să intrăm cu mâinile până în coate, în sărăcia ostașilor 
noştri. 

Afli case cu câte zece copii, o capră şi douăzeci de pră- 
jini de pământ, iar alături, vezi miluiţi cu zeci de fălci mol: 
doveneşti, oameni singuri şi fără rost. 

Când e vorba de împărțeala pământului fiecare arată că 
mai are nevoe şi dincolo de ceiace are. Nici o judecată 
din lume n'ar fi în stare să-i dovedească lui Iancu, câr- 
ciumarul de oraş, că п'аге пісі drept nici пеуое. 

— „Apoi de unde să ştie statu’ că eu îs cârciumar” — 
îmi spunea el. „Eu arăt hârtiile, că-s născut la ţară. Şi 
adică, eu de ce fac război? Să nu m'aleg cu nimic?“ 

Cât priveşte pe Топ Mărgărint, el era ritos: 

— „Am opt fălci, dar ce? Le-am furat? Trei îs zestre 
de la nevastă, două mi-a făcut taica pe numele meu şi ce- 
lelalte trei le-am cumpărat eu. Carevasăzică îs om vre'nic, 
пи?“ 

— „,...Маа, Mărgărinte!* 


www.dacoromanica.ro 


+8 CARTEA SATULUI 


— „„Apoi?... De ce să nu iau şi eu odată pe degeaba? 
Eu aşa chitesc că trebue să se fi gândit Statu': „Mă, 
uite că aista e muncitor şi iconom. Să-i dăm săracul, pen'că 
la el prinde. Da beţiului celuilalt de се să-i mai dăm, că 
tot îl bea... nu?“ 

— „Mda, Mărgărinte!“* 

— „Şi acu, mă întorc și altfel. Nu ca să ziceți matale 
că-mi trag cenușa pe turtă. Hai la împărțealä. Da’ să fie 
dreaptă. Că al'mint'e, ce fel de împărțeală mai este? Nu?" 

— „Mda, Маграгіпёе!“ 

— „Uite mă! Ține tu o falce, și tu o falce şi tu vere, 
tine o falce... Mă rog, cât cade la `mpărțeală!“ 

— „Da Mărgărite, tu ai dreptate. Dar atunci nu se a» 
junge, băiatule, şi nu vine mai nimic“. 

— „9i cam cât să vie?" 

— „De unde vrei să ştiu eu?" 

— „Dar măcar așa, ре de-asupra... O fi o jumătate de 
falce?" 

— „Nu știu!" 

— „două prăjini, trei? Hi...” Şi Магеагїп se uita cu 
ochi subțirei la mine, ca și când asta ar fi fost o afacere 
a mea, din care voiam să-l păgubesc numai pe dânsul. L-am 
înfruntat: 

— „Vine puţin, flăcăule, puţin de tot!“ 

— „Ei las” să fie acolo, că nu strica!" 

I-am lămurit liniştit şi lung. l-am spus ce vrea Statul. 
Lam vorbit de puţinul care-i trebue omului să trăiască şi 
i-am arătat, însfârșit, tot ce ştiam şi eu în privinţa împăr- 
ţirii pământurilor. La urmă а dat din сар ca şi cum ar fi 
zis: „Баса“ așa, apoi bine! Dar când a deschis gura: 

-— „Eu zic că matale să scrii acolo că am și eu nevoe 
de cinci ictare, ca tot omul..." 

— „Nu, asta n'o spun, fiindcă eu n'am пеуое!“ A râs: 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR JON POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 49 


— „Eh! Ce ştii matale!“ 

Apoi cu un ton dulce, de parcă am fi fost tovarăși de 
vicleșug, a adăugat încetişor: 

— „Şi adică matale n'ai să iei?" 

— „Nu, Mărgărinte, nu iau!" 

— „Арӣі даса fi având...“ 

— „Nam nici o palmă de pământ, mă băiatule!“ 

— „Păi, atunci de се să nu luaţi!“ 

— „Dar ce să fac eu cu pământul?” A clipit din ochi 
şi a râs sub mustață. 

— „laca să mil дай пие!“ 

Nu se mai termina. Sâcâit, am dat din umeri. Fl а ur- 
mat: 

— +. Apoi eu aşa zic, după mintea mea proastă. De 
pământ are tot omul nevoe. Dar la unul nu se dă şi la 
altul se dă; matale nu vi se dă că sânteţi târgoveț, cum 
Sar zice, şi nu ştiţi daraverile pământului. Va să zică nu 
vă pricepeţi. Atunci se dă la țărani, că ei, săracii, se pri- 
сер. Da' să ştii matale că nu se pricep toți. Eu, acu, se 
vede că mă pricep: am făcut din cinci opt. Dar iaca Va- 
sile — am un cumnat — a făcut din patru două... Care va 
să zică nu-i ştie rostul. Şi dacă Statu’ i-o mai da cinci,.... 
el le face iar două... Dar eu, din cinci mai fac opt, că așa“i 
dovada...” 

91 fiindcă tot n'am vrut să scriu, ce crede Ion Mărgărint 
despre împărţirea pământului, ostașul meu, s'a depărtat їп: 
cetinel, dând din cap, scârbit de nedreptatea mare ce i-o 
făceam lui şi eu, şi statul. 

Alţii, mai copilăroşi şi mai şireți mințeau. Ba spuneau 
mai puţin pământ, ba născoceau greutăți în casă. Unii luaţi 
mai repede, se întorceau, râzând, la mărturisiri mai ade- 
vărate : 


www.dacoromanica.ro 


50 CARTEA SATULUI 


— „Păi, am cam vre-000... hai să zic așaaa... să tot fie 
trii fălci... cam așa.... dar chiar trii n'or fi... că... mai о 
brazdă răsturnată... fuge hatul... Să zicem pe laaa... preț 
la două fălci și jumate să ће...“ 

De bine de rău, smulgeam bietele numere care-mi tre- 
buiau să fac arătările cerute de hârtie. 

Singur moș Toader Păscaru din Dorohoi s'a dat îndă- 
răt. Nu voia în ruptul capului să spue nimic. 

Am crezut la început că-i o viclenie sau o sfială. Arăta 
așa de nevoiaş, aşa de rătăcit pe lume bietul om, încât mi 
se părea o glumă să-l întreb de averea lui. 

— „Intrebaţi-i pe ceilalți mai întâi, dacă așa trebue..." 

91 mi-am zis că-l stinghereşte ori o sărăcie dusă dincolo 
de orice margine, ori о bogăţie nemărturisită şi greu de 
dat pe faţă, acum şi aici, în mijlocul oamenilor cari îl ştiau 
sărman. 

Il ştiau şi-l vedeau. 

Căci moş Păscaru n'a ştiut niciodată ce înseamnă о lin- 
gură de hrană ţinută în raniţă. Lui nu-i trimetea nimeni, 
nici nu ştia să ceară. Oamenii, îmbunaţi de atâta lipsă, íl 
îmbiau totdeauna. Făcea un hatâr: 

— „За iau, ca să nurţi fie cu supărare, dar eu..." sau, 

— „Lasă acolo, să mai ai că eşti tânăr. Eu am trecut 
peste nevoile aistea; ce să mai stric, de pomană, un lucru 
bun?... 

De fumat, fuma doar cât i se dădea de la companie. Cât 
priveşte solda, soarta i-o ştiau toţi. O împrumuta și făcea 
uitate datoriile. Era іпаџіоѕаќог când venea un om să-i plă- 
tească împrumutul. Incepea să râdă ușurel, lua banii, erau 
hârtii — îi învârtea pe toate părţile cu un zâmbet de nedes- 
cris și întreba de pildă. 

— „Oare nu se supără statul, dacă le-aşi prinde ре bor- 
dei, са pe nişte роде?...` Sau 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 51 


— „Acu viaţari ieftină, mă ţâcuşor, nu face atâtea pa- 


— „Ре arginţi numai Iuda a vândut...” 

Şi totuși, oricine ştia că moş Păscaru are cinci copii, în 
bârlogul lui din Dorohoi. Nw-i scriau, nu le scria. Dădea 
din umeri: 

— „De le-oi scrie, or să se sature?“ 

Tristeţea lui dulce de om necăjit, dar împăcat cu neca- 
zurile, mi-l făcea tot atât de drag, pe cât de drag mil fă- 
cea Һагпісіа lui domoală și tăcută. Nu l-am auzit niciodată 
văitându'se. In schimb, într'o înserare blajină, când ега în 
post lam auzit cântând. Nu mă simţise. Era atâta senină 
durere în cântecelul acela, murmurat încetişor, numai pen- 
tru sufletul lui, că m'am dat îndărăt furiș, să nu mă simtă. 

Din ziua aceia mi-a fost drag de-a binelea. 

lată de ce, în faţa ferelii lui să-mi dea lămuriri, asupra 
averei ce-o are, n'am vrut să-l silesc. L-am lăsat la urmă. 

— „Acum, dumneata moş Toader". 

A stat o clipă şi a lunecat spre dreapta şi stânga ochii 
mici şi cenușii: 

— Las” сае spui eu matale..." 

Il stinghereau câţiva soldaţi din preajmă. Taina începuse 
să mă supere. Am trimis soldaţii la bordee și am rămas 
singuri. 

— „Acu, spune!" 

A ocolit iar: 

— „oa zicem са unul nu spune nimic... 

— ,„..Ра... $8?“ 

— „Oare se supără Statu' ?* 

— „Nu, dar nu-i dă pământ”. 


www.dacoromanica.ro 


52 CARTEA SATULUI 


Moş Toader s'a înjunghiat a râs, sub mustaţa lui bălae 
şi dată pe oală, apoi a făcut un semn domol, de nepăsare: 
— „Parcă altfel... Ba nu zău, dom” Elev, nu șagă... crezi 
matale în povestea asta? Iaca eu nu cred. Să mă tai şi nu 
cred. Că Regele o fi zis... se poate... Dar ce te faci cu 


sfinții? Că eu mi-s рай cu daraveri de aistea, — uită-te 
la părul meu alb, Eu alta cred că a zis Statu’ — şi ce să 
zic, a chitit bine el, în socoteala lui — : „Mă, айа 15 


oameni amărâţi şi-şi lasă osul pe cele coclauri. Ia să le få- 
găduesc eu ceva, să aibă inimă a duce la Һат, Că о min- 
ciună frumoasă face cât o mie de bogății, dacă е la ros- 


tul ei...“ 


Şi iam ascultat povestea sărmană multe ceasuri în şir. 
Са o mare obidă neagră, cursese peste toate zilele lui amă- 
rite, de clăcaș împovărat. N'avea nici o palmă de pimânt. 
Muncea de-avalma, cu nevasta și copiii, pe unde apuca: la 
un chiabur din sat, ori la un arenda оугеі. Pentru el, iarna 
şi vara erau acelaș lucru: trudă. Şi pentru el războiul fu- 
sese ruptură crâncenă în viaţă. Patru ani bătuse toate dea- 
lurile şi toți munții, săpând tranșee şi desfundând drumuri. 
Concentrat la graniţă cu cea dintâi serie de oameni, în vre- 
mea neutralității, rămăsese până azi, să împlinească vorba 
tristă a cântecului, pe care-l murmura câte odată: 


Египта verde iasomie 

Din partea mea de moşie 
Să-mi faci, maică, liturghie. 
Că ne-a dus din sat în sat, 
Ca banul de căpătat 

51 ne-a dus din țară ’n ţară 


Ca banul de cheltuială... 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 53 


Povestirea lui măcina toată asprimea din mine. M'am 
pomenit punându-i mâna pe umăr şi îmboldit să-i sărut o- 
brajii uscați şi tăbăciţi de toate vânturile, toate ploile, nin- 
sorile și amarurile, tuturor meleagurilor bulgărești, ardele- 
neşti și românești. 

Dar în mâna mea a foșnit scurt şi rău hârtia cu porunca 
regimentului. A fost ca o chemare la datorie. 

Golit o clipă de durerile lui, n'a mai stat împotrivă. A 
dat din cap, ca un om bătrân ce era, şi care nu voeşte să 
strice cheful copiilor. 

Mia răspuns la tot ce l-am întrebat. O sărăcie înspăi- 
mântătoare şi o încredere crâncenă, că nimic nu se mai 
poate schimba... 

— „Cinci copii mi se раге, пи?“ 

— „e. Vreo cinci..." şi a татыб singur şi amar în ne- 
limpezirea numărului... 

— pu. Cel mai mare de... acum trebue să aibă cam gai- 
sprezece апі — Neculai îi botezat el, да’ noi îi zicem Cu- 
ki. Pe urmări Gheorghe. Gheorghe-i zice și măsa. Să fie 
de paisprezece şi vre-o trei luni. După el am făcut-o ре 
Vasâlca — asta-i mititică — adică tot аге cam la unspre- 
zece апі — ре urmă... pe urmă е... un băiat... făcut pe iar- 
nă... ea îi zice...” 

A urmat o pauză groaznică. Ochii lui moş Toader s'au 
făcut întâi fierbinți apoi reci, ca de mort. Abia a şoptit, 
în spaimă: 

— „...аш uitat cum îl chiamă...“ 

Cu mână grea de plumb a şters încet, fără gând, câteva 
broboane de sudoare rece, ţâșnite pe fruntea lui uscată, şi 
înfigând ochii răi în ochii mei umeziți, mi-a rânjit: 

— Apoi dacă iam uitat şi eu... cum are să-i mai ţie 
minte Statu’ ?...* 


www.dacoromanica.ro 


MOŞ PĂSCARU ПЧТЕГЕСЕ SUFERINŢELE 
OMENEŞTI. 


Singurul om socotit pe front, s'a arătat ofițerul franţuz, 
Chamard. El 151 întocmise rosturile mâncării, după obi- 
ceiuri care пай putut nici când să ne intre nouă în viaţă, 
Mai limpede spus: mânca broaște. 

Şi slavă Domnului, de toate era lipsă pe meleagurile 
noastre, numai de broaşte nu. Urla valea de orăcăitul lor 
măreț. Era, după vorba maiorului, ca o cântare: 


„In băltoacă 
La răstoacă 
Bate-o toacă 
Năpârstoacă...* 


Chamard le gătea cu o dibăcie care ne lăsa cu gura саз 
cată şi o poftă crescută încă, de mărimea lor neînchipuită. 
Erau, într'adevăr, nişte broscoi uriași, cât puii de раша, 
iar în farfuria întinsă a Franţuzului, care nu-și găsea to- 
varăş, — ceiace nu/l stingherea de loc — păreau cu ade- 
vărat ispititori. 

Soldaţii, când au aflat de obiceiul păgân al lui Chamard 
s'au îngrozit. Nu-i mai primeau nici ţigări din mână. Nu- 
mai moș Toader Păscaru a fost îngăduitor: 

— „Ei... e sărăcie mare pe lume, dom'le... Ce? Са la noi, 
unde sânt vite pe toate drumurile...” 


www.dacoromanica.ro 


MOS PĂSCARU VREA SĂ-L IERT. 


Ziua aceea amurgea potolită şi caldă, ca o zi bună ce fu- 
sese de la începutul ei. Мо turburaseră nici nemţii, n'o 
turburaseră nici mai marii noştri. Ca o zi blajină de va- 
canță la ţară ori în pădure prietenoasă. 

Din pricina asta, e lesne de înţeles ce dușmănos mi s'a 
părut focul de puşcă tras de la nemți, şi e lesne de înțeles 
de ce fără să vreau, am simţit în el ca o nenorocire. 

Aşa a şi fost. 

Sus ре dâmbul tranşeelor, moş Toader Păscaru căzuse 
frânt în fulgerătura glontelui. Şedea galben şi liniştit la pă- 
mânt, în desişul unde îl târâseră soldaţii şi se uita la cer. 
Se simţea bine, ușurat ca de-o povară, senin și împăcat. 

Mi-a lămurit întâmplarea. 'Tranșeul făcea un cot mare. 
Ca să scurteze drumul a luat-o de-a dreptul pe cărărue, 
măcar că se vedea de la nemți şi măcar că era oprită trece- 
rea pe acolo. 

— „De unde să-mi închipui eu atâta hainie după o zi 
aşa de liniştită..." 

Părea să fie o rană uşoară de tot. Pe dinafară doar câteva 
picături de sânge, la încheetura de sus a piciorului stâng. 

O săptămână de ambulanţă. 

Ca o apă neagră şi rea mi sa revărsat în inimă și în 
cap. Îmi era aşa de scump bătrânul acesta, întins galben 
la picioarele mele şi mi se părea aşa de dureroasă despăr- 


www.dacoromanica.ro 


56 CARTEA SATULUI 


ţirea de dânsul, până la vindecarea rănii, că simţeam o 
pornire sălbatecă să-l calc în picioare ‚са să-mi răzbun ura 
pe nechibzuinţa lui, care mă nedreptățea întâi şi întâi pe 
mine. 

Căci pentru el nu putea să însemne mare lucru. Nici 
măcar durere. Doar câteva zile de odihnă... 

Judecata asta mi-a descleştat pornirea. Fără să-mi mai 
stăpânesc vorbele l-am ocărit ca pe cel mai rău şi mai din 
urmă copil. Е 

МГа ascultat, ca totdeauna, fără să spue o vorbă şi fără 
să clipească. Când m'am oprit, a murmurat blând: 

— „De ce mi-a fost teamă tot n'am scăpat... Mă gân- 
deam eu, că am să te supăr... Dar chiar aşa de tare...” 

Apoi mai încet: 

— „artă-mă şi matale, zău aşa, iartă-mă!...* 

Се dracu, mi s'a năzărit mie că zâmbea? Nu ştiu. Asta 
m'a înebunit. Nu mai vedeam în faţa ochilor şi nu mai 
ştiam ce vorbe grele îmi ies din suflet. 

De-odată, Iancu mă strânge de braţ. Тгеѕаг şi mă opresc. 
Balta de sânge de sub bătrân îşi făcuse pârâu de vale şi 
curgea, curgea, odată cu biata viaţă din el. 

“Tăcere înspăimântată s'a întins între noi. Scurgerea de 
sânge din lăuntrul trupului îşi făcuse loc afară, iar acum 
îşi împlinea rostul ei năpraznic. 

Ci numai moş Toader Păscaru nu ştia nimic. În vărsarea 
пеоргієа de sânge se simţea uşor ca un fulg, fără durere şi 
fără teamă, ca între săltarea bună a unei amețeli dulci. 

Se uita neschimbat şi adânc sus, sus de tot, undeva în 
fundul acestui cer fumuriu de înserare şi se urca în cer 
spre el, ca o pasăre nevăzută, ca un gând... 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 57 


Negură uşoară se lăsa pe ochii mari şi umezi. Incet, tot 
mai încet, murmura din când în când: 

— „lartă-mă...” 

91 uşor, bucuros de taina nepământească ре care o sim” 
еа strecurându-se în el, se stingea liniştit ca ziua asta 
cuminte şi bună care a vrut să-i fie tovarășă credincioasă 
până la scăpătatul ei de totdeauna. 


Dela înmormântarea. lui moș Toader Păscaru, s'a petre- 
cut în mine ceva neobişnuit. Din adânci cotloane tăinuite 
a ieşit la iveală o mocirlă grea şi nesănătoasă, pe care ni- 
mic n'a mai putut s'o stăvilească. Ani au trebuit să treacă 
după aceia, ani mulţi, grei şi dureroşi, са să stâmpere pu” 
пее] din агѕіба de ură şi de nemilă, ре care о încrustase 
în zilele mele, în mintea mea, în trupul meu, nedreapta 
pierdere a moldoveanului aceluia bătrân, trist şi bun, pe 
care câinoşenia unei jivine, într'o seară senină de vară l-a 
furat rosturilor mele şi l-a dăruit unui ţintirim cu trei 
cruci, pierdut într'o poeniţă culcată pe sân de vale. 

De acolo, din neștiutul unde pluteşti, vei fi zâmbit poate, 
văzându-mă cu cea mai bună puşcă din regiment cutree- 
rând toate colțurile, pândind ore întregi cu obrazul culcat 
pe patul armei ca să văd unul de al lor cum vine gemând 
la pământ, prins ca un fluture în acul glonțului meu. Vei 
fi zâmbit, şi vei fi dat din umeri. 

Dar eu, în biata mea pornire tinerească de om al pă- 
mântului meu, am vrut să te răzbun şi să mă răzbun. 

Şi team răzbunat cu prisosință, bătrâne moş Toader, 
crede-mă. 


Obişnuesc, în viaţa mea, să nu mă culc, până nu-mi pot 
spune, ca bunicul meu: 


www.dacoromanica.ro 


1] CARTEA SATULUI 


— „Imi merit hodina, Doamne!" 

Din seara morții lui Toader Păscaru, am putut cu ade- 
vărat să o spun vorba asta în fiecare seară, oricât de crân- 
cen va fi sunat în urechea Celui-de-Sus. 

Descoperisem toate locurile bune de pândă de pe tran- 
şeu. Ştiam trecerile celor de dincolo şi locurile de senti- 
nelă. Таг dacă îmi mușcam mâinile că n'am o pușcă cu lu- 
netă, şi cu ţeavă lungă, înadins făcută pentru pânditori, 
cum aveau nemţii în crenelurile lor betonate, aveam în 
schimb un ochiu tare, cu vedere bună, în care gămălia de 
ac а chiverei nemțești, se tăia limpede şi fără tremur, toc- 
mai în unghiul crestăturii din înălțător şi în vârful de cu- 
tit al cătării. 

O vânătoare fioroasă și rodnică, ce înălța în fiecare zi 
câte o cruce pe povârnitura de dincolo de creastă. 

Eram primejduit şi eu? Ei $? Dar mult mai puţin de- 
cât ei, cei de dincolo. Lupta mea cu ei, războiul meu cu ei 
n'avea nevoe de prefăcătoria obișnuită a războiului, unde 
ne făloșim cu omenia și facem orice viclenie са să-o oco 
lim. Mă ascundeam bine $1 atacam pieziş, аза după cum 
ziceau socotelile de vântăoare. 

Ba într'o zi, când nemţii de la postul înaintat aveau 
chef de vorbă şi se cățărau pe tranșeu, am tras, de la trei- 
zeci de metri, în plin, în fața roşie și rotundă, ca o lună, 
care-şi arăta dinţii albi şi dornici de râs. Şi chiuiam și eu 
acum, alături de Brătășanu când îi auzeam urlând peste 
dealuri, în durerea cărnii şi în spaima morţii. Ispitiţi de 
pilda mea, soldații au început şi ei o vânătoare fără mä- 
sură, așa încât Sectorul meu, liniștit de obicei, era ca o 
arşiță neîntreruptă a întregului front. Aşa fiind nu le era 
greu nemților, după locul ocupat de mine să lămurească 
schimbul trupelor pe creasta noastră. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 59 


Mă urmăreau dealtfel și mă cinsteau cu o dragoste plină 
de mitraliere şi de ghiulele. Degeaba striga regimentul la 
mine că cheltuesc prea multe cartușe și pierd prea mulţi 
oameni. Nu-mi mai făcea nici cald nici rece. Războiul meu, 
însemna mai mult decât războiul lor. 


Peste răzvrătirea asta s'au prăvălit două pietre grele și 
au potolit-o. Sau, mai bine spus, i-au schimbat calea. 

Intr'o zi, o sentinelă, așezată într'un loc descoperit, рё; 
răseşte postul şi vine să mi se plângă că nu mai poate sta, 
din pricina unui observator neamţ, de la 670, care trage 
necurmat în ea. 

Imi iau puşca şi alerg. 

Neamţul, mă primeşte cu un glonţ, destul de bine tras. 
Pun pușca pe crenel, îl caut, îi văd capul negru са un punc- 
tişor înălțat pe creasta lui de deal și trag. Piere câteva 
clipe, dar numai decât îmi răspunde tot așa de aproape 
ca și întâia oară. 

Schimbăm са într'o bătae demaiinainte hotărită, câte 
cinci focuri. După al şaselea, îmi înfige un glonţ la dreapta 
puştii mele, în taluz; al şaptelea mi-l pune la stânga. 

— „Mă caută bine, şi se apropie”, îmi zic, şi răspund. 
Țâşnitură de foc, nisip 51 praf, mă orbește. Duc mâna la 
ochi ca fulgerul: 

— „Ma loviti...” 

Mă pipăi... deschid ochii și aproape nu-mi vine să cred: 

— „Am ѕсараё?...* 

Dar glonțul explosiv intrase la un deget sub arma mea 
şi scăpasem. 

Plecat sub buza tranșeului, ascult cum trimete glonţ după 
glonţ în același loc, sau poate, de astă dată, mai sus cu de- 


www.dacoromanica.ro 


60 CARTEA SATULUI 


getul acela, care putea să însemne linia de plutire a vieţii 
mele... 

In mine s'a răsucit ceva greu și dureros. Siguranța mor- 
ţii ma făcut să lunec umilit într'o mare scârbă de mine, 
într'o ură şi mai mare pentru ceilalți... 

Ѕсгаѕпіпа din dinţi am schimbat locul sentinelei și m'am 
așezat la pândă, lângă ea. 


Eram ferit de astă dată și vedeam în linişte. Sentinela 
de la 670 zadarnic a pipăit cu gloanţe tot lungul tranșeei. 
Peste o oră avea să tacă pentru totdeauna. 

Da, primejdia lui trecuse. Dar umilirea din mine n'a mai 
fost să treacă niciodată. 

Seara, cântecul acela de harmonică, în care ne deprin- 
sesem să încheem, ca într'un fel de pace zilnică, războirea 
noastră fără capăt, nu s'a mai auzit, 

Şi nu s'a mai auzit niciodată... 

Peste câteva săptămâni, după ofensivă, când am trecut 
de lucrarea în S a nemților, Dumitru Vasile, caporalul, mi-a 
adus o armonică veche găsită într'un adăpost. Praf gros 
şi urmă de paianjen pe toate colțurile ei. lar pe burduf, 
două pete mari de sânge. 


www.dacoromanica.ro 


UNDE-S DOI PUTEREA CREŞTE... 


Se vede că pregătim lupta cea mare. Asemeni porunci” 
lor, venite de la regiment, a intrat în noi ceva înfrigurat: 
şi rău. Nu cruțăm nici o durere şi nici о istoveală. Pân- 
dim, cu o nelămurită înfricoşare, agentul de legătură, când 
se furişează grăbit printre copaci, de poartă în săculeţ or- 
dinele batalionului, şi-i ca o uşurare întârzierea zilelor 
crunte. Căci în adevăr, crunte se arată să fie, în strășni” 
cia poruncilor de sus. 

Croind mereu adăposturi zdravene, am primit căști şi 
măști de gaze, hărți noi îndreptate, iar avioanele urlă când 
mai sus când mai jos, după curajul și treburile lor tăinuite. 

Zilele trecute, un ofiţer francez — aviator — şi-a plim- 
bat trupul subţirel strâns în tunică neagră, pe tot lungul 
frontului, ca să cântărească și de jos aceia ce văzuse de 
sus. Sălta ușurel, ca o pisică, peste şanţuri şi arăta dinţi 
albi sub mustăcioara neagră, când îi fluera ргіеѓепеѕќе la 
ureche un glonț trimis de dincolo să-i ureze bun venit. 

Sub seară, a plecat făgăduindu-ne că a doua zi o să ne 
arate ce nam mai văzut. Dar nu sa ţinut de cuvânt. In 
schimb nemţii au binevoit să greşească un vagon de bombe 
aeriene în nefericitul nostru spital dela Căiuţi. Ce va fi 
fost acolo, nu ştiu. Ştiu însă bine ce a fost la noi, după o 
săptămână, când huiau văile toate de ropotul nebun al 
unui bombardament întâmplat, Dumnezeu știe unde, de- 


www.dacoromanica.ro 


62 CARTEA SATULUI 


parte, spre munţi. Avioanele noastre întorceau gheneralu- 
lui nemţesc, din Soveja, vizita cu praf de puşcă de la Că- 
iuți. Jalea pe care au stârnit-o am aflat-o mai târziu Atunci 
ne-am bucurat doar de falnica întoarcere а mașinelor изи“ 
rate, de linia lor trasă са pe sfoară şi de tăcerea desăvâr» 
şită a tunurilor antiaeriene nemţești. 

Decât, mica biruință de la Soveja nu se întâmpla în fie- 
care zi. Fusese într'o Sâmbătă şi ne încheiase frumos săp- 
tămâna. Cea următoare avea să fie mai puţin veselă, fiind- 
că nemţii, speriaţi se vede, de numărul avioanelor noastre, 
şi-au mai adus câteva escadrile proaspete și pornite ре 
harţă... 


De Luni de dimineaţă, un avion mai îndrăzneţ ca toate, 
s'a plimbat peste toţi copacii noştri de parcă îşi făcuse drum 
pe frunzele lor. Zadarnic ţăcăneau mitralierele. Zadarnic 
detunau ри е. Se plimba avionul, са la el acasă. Ва la un 
moment dat, băgând de seamă o secţie de mitraliere ieșită 
la lumină, s'a repezit în ea cu o bandă întreagă de cartușe 
luminoase şi explosive. 

Curând alte două avioane s'au furişat, jos de tot, peste 
tranșeele nemţeşti şi au năvălit în noi. 

Ceror fi vrut, e greu de ştiut. Ceiace simțea oricare 
din noi, era ca o mare batjocoră. Cu atât mai mare cu 
cât nu aveam nici o putință să ne răzbunăm. Pădurea, buna 
prietenă care ne ascundea de alte primejdii, apăra acum 
tot aşa de prieteneşte maşinăriile uruitoare şi jucăuşe cu 
cruce neagră pe ele. 


Deodată, de undeva din văzduh un punctişor negru s'a 


prăvălit ţăcănind. 
Ca fulgerul, avioanele nemţeşti au luat înălțime şi vre- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 63 


me de un ceas, am fost față la cel mai minunat și mai cu- 
tremurător joc de-a moartea şi de-a viaţa ре care l-am 
putut vedea în zilele mele. Luptă nedreaptă şi sălbatecă 
între trei nemți şi o sfârlează românească. 


Greu aș descrie ce învolburare aprigă era în ele toate. 
Mitralierele nu mai conteneau și goana cu răsturnări, cu 
înălţări, cu lunecări şi căderi, ега са о hârjoană de vrăbii 
neastâmpărate cu pene de argint şi suflet de oţel. 

Lupta venea uneori jos de tot, peste copaci, iar alteori 
pierea pâlpâind, în slava cerului, fără altă biruinţă şi altă 
înfrângere, decât se alege dintr'o zburdă de copii isteţi şi 
gălăgioşi . 

Românul dansa încolţit de cei trei duşmani, şi lăsân- 
du-se în jos са o frunză bătută de vânt, îşi proptea mitra- 
Lera în coada unui neamț până îl izgonea. Urca apoi drept 
ca o săgeată şi se răsturna pe altul. 

Dar joaca asta n'a ţinut mult. Cele trei avioane nem- 
teşti s'au strâns pumn şi au pornit spre român ca trei dru- 
muri care se adună la o răscruce. Sub vijelia mitraliere- 
lor românul s'a clătinat şi s'a prăvălit... 

Abia atunci ne-am dat seama că se jucau acolo zaruri 
de vieţi omenești. Inimile ni s'au strâns. 

Cei trei nemți îşi purtau în rotogoale largi şi netede fă- 
loşenia izbânzii lor. Pe pământ, scrâşneau dinţi încleștaţi 
şi poate mai încolo, întins pe iarbă între fierărie ruptă, un su- 
flet de-al nostru, se stingea în prăbuşirea cea de pe urmă. 
Ca şi când amarul nostru, s'ar fi făcut ghiulea, primul tun 
şi-a trimes primul proectil. Intre cele trei avioane, un fu- 
muleț rotund şi alb s'a învoltat ca o floare. Apoi altul 
şi altul şi altele multe, repezi, grăbite, turburate. 

În câteva minute cerul ега zmălţat. 


www.dacoromanica.ro 


64 CARTEA SATULUI 


Dar lupta s'a apropiat de noi, peste noi. Priveliştea га“ 
coritoare de sus a venit cu primejdia ei: paharele şrapne- 
lelor au început să stropească pădurea. 

Ne-am tras în gura bordeiului, mai la fereală. Ре сег 
avioanele nestingherite se învârteau pe loc. De-odată o 
ghiulea răzbufneşte drept sub aripa unuia, şi-l răstoarnă... 

Am chiuit de mulţumire. 

Şi a chiuit mai tare ca mine Toader Grigorcea agentul 
de legătură, care avea un frate la bateria antiaeriană: 

— „Aşa, Costache, stuche-l sub coadă!" 

Un hohot de râs, a pleznit sănătos de lângă noi: 

— „Mai pune-i una şi sub aripa cealaltă, să] îndrepţi!“* 

Dar în aceeaşi clipă, un urlct de pahar, izvorit de sus, 
s'a coborit crescând şi a trăsnit în crengi. Grigorcea s'a 
făcut ghem la rădăcina copacului, a zvâcnit odată, de două 
ori, apoi s'a întins moale. 

De sub casca sfărâmată, 51 vârită în ţeastă, un fir de 
sânge s'a prelins încetişor. 


Spre amiază batalionul ne-a trimis poșta. Intre cele cinci 
scrisori, una era pentru Grigorcea. 

Am învârtit-o între degete; îmi tremura mâna. Am în- 
tors-o: 

„А а despre mine dragă Toadere că mii dorinţa să 
te văd până noi închide ochii că am ajuns la mare slăbi- 
ciune şi ma păcătoşit boala şi bătrânetea şi aşa mi-i dorința 
să te mai văd că eu numai pe voi vă am 51 toate îs degeaba 
dacă nu vă văd şi iam scris şi lui Costache și să te rogi si 
tu de domnul căpitan a tău să-ţi dea drumu să te abati о 
zi acasă şi Їй mulțumi si tu cu ceva că aici am de toate si 
degeaba am de toate dacă bucurie nam că nui vreme de 
bucurie dacă nu vă văd pe voi că acu numai năcaz pe lume 
şi la sufletu meu că așai vremea...“ 


www.dacoromanica.ro 


ЅРАІМА.ВЕСЕ 


La hotarul dintre sectorul meu şi regimentul din dreapta, 
dau de un oştean uscăţiv, nalt, cu ochi aprigi, chip Ый 
dat şi glasul tăios. Se vede cât de colo că nu-i om de sat, 
măcar că-i îmbrăcat тај rău şi mai ponosit decât cel din 
urmă dintre soldaţi, cu o zdreanță de pantalon numai pe» 
tice, cu opinci din piele netăbăcită, şi fără tunică. Doar 
într'o cămașă, despre care chiar cel mai binevoitor dintre 
pământeni avea dreptul să se îndoiască temeinic că a fost 
vreodată albă și întreagă. 

Ai fi zis că-i un târgovăţ rămas soldat de rând de pe 
urma răutăților, ori mai de grabă degradat şi trimis aici, 
în flendurile astea, să-şi ispăşească ticăloşiile. 

Dealminteri, chiar locul unde lam aflat eu părea loc 
de osândă. Un fund de vale, mlăștinos şi duhnind greu de 
te înăbuşe din pricina apei stătute şi pesemne a vreunui 
hoit de om, rămas bietul în nămolul din fața tranșeelor. 

Când m'am apropiat, ostașul întoarce capul iute şi se 
încruntă ţâștuindu-mă: 

— „Stai acolo şi nu mai tropăi, că te aud măgarii!” 

„Марагі“ erau, se vede, nemţii din creastă. 

Мергеѕіё, repezeala asta poruncită, care îmi venea dela 
un soldat aşezat la crenalul lui, avea de ce să mă supere 
pe mine, cogeamite ofițer, dragă Doamne. M'am încrun- 


tat şi eu şi i-am întors: 
5 


www.dacoromanica.ro 


66 CARTEA SATULUI 


— „la fă bine şi uită-te mai întâi cu cine vorbeşti!" 

La răsteala mea, el râde plin de voe bună, ceiace m'a 
lăsat nedumerit între supărare şi veselie, neștiind eu dacă 
vina е a îmbrăcăminţii mele, care, după obiceiul frontului, 
trebuia să fie la fel cu a tuturor soldaţilor, și cu gradul 
abia văzut la umăr, sau dacă nu cumva oşteanul pus de 
sentinelă e-un nătâng nou-venit, neştiutor de orânduelile 
tranşeului. 

Deci, îi spun mai domol, cercând să par nemânios şi 
chibzuit: 

— „Tu nu cunoşti gradele, băiatule?"* 

— „Ва le cunosc deajuns. Dar văd că tu nu le cunoşti”. 

Şi într'adevăr, abia atunci mi-am dat seama că ре итд; 
rul bulendrei vinete, care s'ar fi numit cămașă, licăreau 
două liniuţi de tinichea ruginită. 

Vasăzică am înaintea ochilor un locotenent. 

Stau o clipă în cumpănă şi privesc ţintă ochii tari cari 
nu se deslipesc de mine. 'Tremură în ei luminiți ciudate 
de înfruntare şi batjocoră. Simte prea bine omul încurcă- 
tura în care mă aflu şi petrece pe socoteala sfiiciunii ce 
m'a năpădit deodată, copleşindu-mi toate gândurile şi ză- 
ticnindu-mi vorbele de răspuns. 

Ce să-i spun? Să-i cer iertare că n'am băgat de seamă? 
Dar atunci ar însemna mai pe departe să-i dau peste nas 
că umblă îmbrăcat aşa de zdrenţeros încât nici prin minte 
nu mi-a trecut a-i bănui vreun grad. Prin urmare prilej 
să jignesc un om pe care nu-l cunosc, deci nu-l ştiu în 
cel fel ar primi jignirea. N'am пісі un chef să mai supăr 
oamenii, n'am nici un chef să mă cert cu nimeni ori să 
mă iau la Һагі cu cineva. Asta-mi trebue mie? N'am 
destulă harță cu nemţii de peste drum? 

Şi gândind astfel, mă prinde deodată o nesfârşită părere 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 67 


de rău că n'am rămas în bordeiul meu, — cum se cuvenea 
la ăst ceas de amiază — ci m'am apucat să cutreer șanțurile 
de dragul frumuseţii pădurii şi cântecului de păsări. Aşa 
dar пісі decum din nevoe ostășească să priveghez senti- 
nelele, ori lucrul. 

Ce să fac? Să întorc spatele şi să plec? Nu se poate. 
Trebue să îngaim câteva vorbe, ori care ar fi, şi să mă 
depărtez cât mai repede. Zic dar într'o doară: 

— „Nam băgat de seamă. Nu vă cunoşteam..."* 

Dar el râde scurt într'o jumătate de gură: 

— „Eşti un prost, domnule Sublocotenent!"* 

— „Cum?“ 

— „Fireşte! Pentrucă mă cunoşti foarte bine." 

Stau îndoit, privindu-l, să-mi aduc aminte unde şi când 
am putut să-l cunosc, dar mi-i peste poate să aflu în ră- 
vășeala trecutului, chipul şi numele lui. Dau din umeri şi 
zic încurcat: 

— „Vā rog să mă iertaţi dar nu {їп minte de unde 
vă Cunosc..." 

— „Не!“ face el „mă cunoşti din cartea de istorie, dom” 
nule Sublocotenent." 

Uluit de asemenea vorbă, fac ochii mari: 

— „Ре unde?" 

— „Din istoria Franței.“ 

Apoi, văzându-mă înlemnit de nedumerire, zâmbeşte şi 
urmează: 

.«»Eu sunt Napoleon. Da! Napoleon Bonaparte, Impă- 
ratul Franţei! '. 

In minuta aceia, fulger de lumină îmi săgetează prin тіп, 
te şi-mi pare că toate sau lămurit: 

— „E nebun! Aşa se arată bine de ce-i în asemenea 
hal... Dar се caută aici? Cine i-a dat în mână pușca? Sau, 


www.dacoromanica.ro 


68 CARTEA SATULUI 


nu cumva a luato singur, ucigând sentinela adevărată? 
Asemenea faptă pare-mi-se că s'a mai întâmplat“. 

Furnici şi ace reci, îmi aleargă pe spinare, se urcă până 
în creştet. Singur, fără nici o armă la mine, aici, în sălbă- 
ticia acestui loc, nebunul din faţa mea e o primejdie mai 
mare şi mai de neocolit decât toți nemţii de dincolo de 
sârme. Cum säl ocolesc? Incerc sfielnic, şi fără nădejde, 
singura cale care mi-a rămas: să-i vorbesc cu blândeţe. Zic: 

— „N'am înţeles ce-aţi ѕриѕ...“. 

— „Ştiu!“ răspunde el scurt, cu acelaş licărit ciudat în 
ochii tari şi fără clipire. „Asta adevereşte ce-am spus la їп 
ceput: că eşti un prost. Altminteri ţi-ai fi dat seama că sunt 
Napoleon Bonaparte, Impăratul Franţei. Vezi bine doar, că 
fac de sentinelă eu în locul soldatului care ar trebui să fie 
aici. Deosebirea e numai atât. Că eu пи îmbrăcat în stra- 
ele lui Napoleon şi că soldatul meu nu doarme, ci-i dus în 
pădure „pentru sine“... Eh! Dar ce vrei? Deosebirile astea 
n'au nici o însemnătate, de vreme ce a trecut un veac de- 
când mi s'a întâmplat întâia oară povestea cu soldatul a- 
dormit în post...“ 

Va să zică aveam dreptate să bănuesc că omul nu-i sol- 
dat de rând. Tot ce-mi spusese, însemna că știe lucruri ре 
cari nu le știe toată lumea, ca și întâmplarea asta de care 
vorbea, cu Impăratul Franţei și sentinela obosită, adormită 
în post. Dar ce ciudat sunau vorbele omului din faţa mea, 
şi toată nebunia lui, aici, în pustietăţile astea, tăcute şi mā- 
reţe ca stâncile din creştete de munţi... Mi se părea că nu 
mai trăesc, ci că aud ca prin leșin, hăueli din lumi fără fi- 
inţă. Cu adevărat îmi venea să bănuesc că visez, și m'aș fi 
irosit cu totul din plămada mea pământească, dacă într'a- 
cestea, n'aș fi văzut venind prin tranşee sentinela adevă» 
rată, — un ostaș greoi și uscat, — care şi-a ţăcănit călcâile 
domol lângă ofiţerul lui, spunând în şoaptă: 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 63 


— „Mulţumesc dom’ Гоё nent. S'trăiţi!* 

Ceiace zicând, îndată şi-a luat locul la crenel, în vreme 
ce locotenentul s'a apropiat de mine, cu aceiaș privire ţintă, 
cu acelaş zâmbet ascuţit şi batjocoritor. 

Salută rostind pe nemţeşte: 

— „Ich habe die Ehre, mein Herr! Adică: „Am onoa- 
re, domnul meu!“ Şi îmi întinde о mână uscată, lungă și 
încordată, scuturând vânjos, mâna mea slăbită şi jilavă. 

— „Am onoarea să mă prezint..." 

Dar nu-mi dă pas: 

— „Ştiu cine eşti. Napoleon îşi cunoaşte şi prietenii şi 
dușmanii. Ba chiar şi pe cei cari nu-mi sunt nici prieteni 
nici duşmani, cum eşti tu. lar fiindcă înţeleg că vrei să ştii 
cum mă chiamă acum, am să-ţi spun că lumea de azi îmi 
zice Florea Dimitriu. Dar fireşte asta nu-i o scădere pentru 
mine, ci pentru lume, fiindcă nu poate pricepe, proasta, că 
am putut să mă mai nasc odată, măcar că ar avea ѕігаѕпіса 
nevoe de așa ceva...“ 

Apoi închee încet, punându-mi mâna pe umăr și apu- 
cându-mă cu două degete de sfârcul urechii — întocmai 
cum făcea Napoleon cel adevărat când îşi mângâia soldaţii: 

— „Tu nu crezi că lumea ar avea nevoe de un Napo- 
leon nou nouț?* 

— „Ba да“, fac eu, hălăduit între ape tulburi şi neștiind 
ce să mai cred. 

— „Bun! Atunci, păstrează taina pentru tine. Şi ca să 
nu supărăm lumea, zi-mi Florea Dimitriu... Eu n'am să mă 
supăr de asta şi nici nu pierd nimic pentrucă știu ce anume 
cuprinde numele meu. Şi-acum, după ce-am glumit îndea- 
juns şi văd că am izbutti să-ţi vâr un pic de spaimă în oase, 
să ne împăcăm şi să vorbim de altele“. 

Răsuflai uşurat. Va să zică era numai o glumă. Cam c'ii- 


www.dacoromanica.ro 


70 CARTEA SATULUI 


dată glumă, e drept, dar dibaci făcută, fiindcă nu-ţi dădea 
voe să-ţi mărturisești frica stârnită în tine. Şi astfel caut să 
vorbesc liniştit şi să mint: 

— „Spaimă? De ce? 

— „Pentrucă asta am vrut şi asta am izbutit. Nu cerca 
să minţi. Eu şi cu Napoleon suntem singurii oameni care 
ne dăm seama că războiul nu-l câştigă cel care omoară mai 
mult, ci acela care ştie să dea mai multă spaimă, băiatule. 
Moartea e treabă uşoară. Opreşti o inimă, vasăzică opreşti 
un om pe loc şi laşi un gol de două palme într'un front. 
Dar golul se poate umple la loc, de când e veacul şi cât 
vor mai fi veacuri, fiindcă asta e-o poruncire firească. Nu 
moare nimeni fără ca să nu fie înlocuit. Ba încă pentru fie- 
care mort, cresc doi în loc. Va să zică golul se umple încă 
mai îndesat. 

„Ş'apoi, chiar de n'ar fi aşa, omori tu, dar omor și eu. 
Prin urmare dacă ne-om tot omori, ajungem la urmă toc- 
mai la aceia ce e fiecare bătae: adică la doi oameni cari se 
încaeră între ei. Tragi tu cu tunul? Trag şi eu. Te înarmzi 
tu? Mă înarmez şi eu! Și aşa, până la urmă ne mâncăm unii 
pe alţii, până ce ajungem la acelaş lucru: încăerare de om 
la om, cu ghioagele în mână, sau cu braţele goale... 

„Atunci biruinţa a cui să fie? A celui mai tare, așa ai să 
zici. Dar care-i mai tare? Cel mai voinic? Nu! Ştii bine că 
nu, şi că voinicul e biruit de agerimea celui mai slab. Таг 
agerimea ceri? O viclenie. Să bagi de seamă care-i cusurul 
voinicului, care-i greşala. lui și să te foloseşti de ea. 

„lar când e vorba de război, adică de neamuri întregi, în- 
cleştate în luptă, care-i cusurul şi care-i greșala? Cea dintâi 
e că sânt prea mulţi oameni strânși la un loc. Prin urmare 
se pot molipsi în toate. Şi mai ales — bagă bine de seamă! 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 71 


— se pot molipsi în avânt, în nebunie, în descreerare, şi 
spre deosebire de toate, în spaimă. | 

„Eee! Uite, dar, că am ajuns la temeiul cel adevărat al 
biruinţii şi înfrângerii: avântul şi spaima. Vâră spaima În- 
trun om, într'un sat, ori întrun neam, și l-ai înfrânt. De 
altfel toate tunurile, mitralierele, aeroplanele, tancurile şi 
gazele, nu trebuesc socotite că au alt rost decât să înspăi- 
mânte. 

„Războiul meu, eu aşa îl duc. Şi tactica mea asta este: 
Spaima. Spaima a făurit-o Napoleon în toată Europa. Adi- 
neauri când îți spuneam că-s Napoleon, glumeam numai ре 
jumătate. Nu-s făţarnic să nu-mi preţuesc aceea ce prețuesc 
în alţii. Şi dacă un fleac de locotenent a ajuns Împărat al 
Franțujilor, pentru că a ştiut să hăţuiască spaima oameni- 
lor cum a vrut, dece nu m'aş pune alături de el, de vreme 
ce știu şi eu s'o hăţuesc. Deosebirea dintre noi e doar asta. 
Eu sunt cu mult mai presus decât Napoleon, pentrucă 
nu-mi folosesc ştiinţa ca să mă încarc de fală şi de bani, 
cum a făcut el. Eh! Dar bietul om avea dreptatea lui. Era 
sărac peste măsură, neluat în seamă, şi mai ales nu l-a iubit 
nici О femee, în toată viaţa lui. Cred că numai din pricinile 
astea a fost așa de necinstit. Nevoit a luptat să se facă Im- 
părat. A nădăjduit să ajungă la un strop de fericire... Pe 
când eu, am meserie destul de bună şi viaţa destul de bună, 
să mă pot bucura de frumusețile tuturor gândurilor şi de 
biruința lor, fără să le râvnesc, pentru folosința mea şi a 
unei cirezi de rubedenii cum a făcut el”. 

Fără îndoială că judecăţile lui Florea Dimitriu treceau 
dincolo de mintea mea $і a oamenilor obişnuiţi. Şi iarăşi, 
negreşit că omul acesta nu crescuse şi nu trăia după rân- 
duelile pe care ne-am deprins a le vedea în lumea din ju- 
rul nostru. Dar ascuţimea de brici a deşteptăciunii lui, ca 


www.dacoromanica.ro 


72 CARTEA SATULUI 


şi adevărul spuselor sale, nu le puteai măsura dacă, ascul 
tându-i numai vorbele, nu le-ai şi întrupat în fapte. Adică, 
dacă mai fi ştiut cum anume şi ce anume face, ca sărşi îm- 
plinească îndrăzneala cugetului şi să înfăptuiască spaima 
aceia pe care о urmărea în toate chibzuelile lui războinice. 
Căci omul acesta nu glumea nici cu viaţa, cum nu glumea 
nici cu războiul.Ai fi zis că glumea doar cu vrăjmaşii. Cel 
puţin aşa se părea, atâta timp cât faptele lui nu duceau 
la roade făţişe, ci se mulțumeau doar să îngrozească пет; 
ţii, cu fel de fel de născociri care de care mai năzbâtioase. 
De pildă, într'o bună zi, sa supărat foc pe reţeaua ghim- 
pată a duşmanilor și fiindcă n'avea cum s'o tae, a alcătuit 
niște prăjini lungi de tot, cu foarfeci în vârf, și a început 
să hăcuiască sârma de departe, ziua namiaza mare, în văzul 
şi în spaima bieţilor nemți, cari nu puteau înţelege altfel 
lucrul, decât ca pe o pregătire de atac. 

De-altminteri, aici, unde tranșeele erau foarte apropiate, 
Florea Dimitriu nu mai avea astâmpăr nici ziua nici noap- 
tea. La cel mai mic zgomot venit dela nemți, el zvârlea 
grenate. Dar nu cu mâna, ci cu un fel de praștii anume, 
închipuite de dânsul, după pilda aruncătoarelor de piatră 
de pe vremea Romanilor, care se numeau catapulte. Iar în 
ziua când a văzut că nemţii sau deprins şi cu foarfecile 
puse în prăjină, și cu granatele, Florea a găsit altă dibăcie. 
A luat vre-o douăzeci de fringhioare de oțel, le-a legat 
greutăţi la un capăt şi a început să le arunce una câte una 
peste rețelile vrăjmașilor, hăguindu-le astfel, încât se înco- 
lăceau și se înodau dela sine. Apoi, a strâns toate frînghi- 
carele la un fus şi-a început să tragă cu o macara, până ce 
sârmele s'au întins, au scos parii din pământ, şi-au pornit-o 
cu reţea cu tot spre tranşeia românească. 

In ziua aceia, nemţii înebuniseră de spaimă. Avioanele 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 73 


lor huruiau pe sus; tunurile trăgeau bezmetice în toate păr- 
tile, de nu se mai înțelegea nimic pe tot frontul, în câtă 
vânjoleală se stârnise de pomană. Numai Florea şi cu sol- 
daţii lui, erau veseli, fericiți şi râdeau în tihnă. Pasă-mi-te 
la dânșii tunurile nu puteau trage, pentrucă, fiind prea a- 
proape de tranșeele lor, nemţii nu cutezau să svârle nici 
un obuz. 

Iar când bubuiala părea să se liniştească, Florea trăgea 
un foc de pușcă, ori arunca о granată, după care toţi sol- 
daţii lui dădeau chiote nebunești și strigau „Ога“, descăr- 
când câteva salve, tocmai ca la un atac. 

— „Răcneşte bine, Ghiţă, să dârdâie inima în е!“ Aşa 
striga el soldaţilor, râzînd în hohote, de spaima pe care 
ştia bine că o stârneşte în tranșeia de peste drum fiecare 
izbucnire de asta, ce nu putea să însemne decât atac și îna- 
intare. 

Odată, colindând noaptea prin şanţuri, în linişte adân- 
că şi bună pace, unde numai de război nu-ţi aduceai amin 
te, s'a mâniat: 

— „Еі, Чг йүзе! Pe-asemenea tihnă, nemţii nu 
simt că au duşmani în faţă. 'Trebue să le-aduc aminte, dar 
nu aşa, cu cheltuială de gloanțe, și când să se poată socoti 
ei la adăpost, fiind ocrotiţi de tranșee. 'Trebue să le arăt 
că şi fundul pământului e primejdios”. 

Zis şi făcut. Indată a început a întocmi echipe de săpă- 
tori, şi le-a purces să găurească hrube subțiri, cătră nemți. 
Le-a socotit să ajungă până sub tranșeele lor, iar când au 
ajuns acolo le-a oprit. 

Ce va fi fost dincolo, e uşor de înţeles. Se ştia doar că 
în hrubele astea se pune dinamită, ca să se arunce tranșeele 
în aer. Dar primejdie nu era câtă vreme se auzea săpătura, 
ci abia când nu se mai auzea. Asta însemna doar că hruba 


www.dacoromanica.ro 


74 CARTEA SATULUI 


sa săpat, că dinamita e așezată şi din clipă în clipă i se 
va da foc. 

Aşa dar nemţii dormeau cum dormeau câtă vreme au 
auzit sunându-le dedesubt, înfundat, bufnetul cazmalelor 
robace. Dar ce va fi fost acolo când bufnetul acela nu s'a 
mai auzit? Negreşit, nemţii au părăsit tranșeele, după cum 
se obișnuia şi s'au tras înapoi cu câteva sute de metri, аз 
teptând răzbufnirea cumplită a pulberii. Şi, cu câtă groa- 
ză, şi câte ceasuri nesfârşite vor fi tremurat ei în adăstarea 
năpraznicei crânțănituri, care avea să fărime pământul din 
adânc!... 

Ci explozia nu mai venea... Şi n'a venit niciodată, реп; 
trucă Florea n'avea nici dinamită, nici interes să o pue. In- 
teresul lui era să pue doar spaimă în inima nemților și 
atâta tot. Таг spaima asta a pus-o de zeci de ori, fiindcă 
de zeci de ori înceta lucrul și de zeci de ori îl începea din 
nou, făcându“i să creadă la fiecare dată că abia atunci avea 
să urmeze aprinderea prafului ucigaș. 

De-altminteri hrubele astea nu le săpa Florea degeaba. 
De câteva ori le-a legat între ele și a pornit-o cu tăetura în 
sus, până ce, într'o noapte râcîind pojghiţa de pământ ră- 
masă deasupra, a făcut un adevărat tranşeu nou, dincolo 
de sârmele nemților, la zece pași de ei. 

In nebunia de spaimă care-i cuprinsese ре bieţii ostași ai 
kaizerului, tranşeia lor a rămas goală. Toţi au fugit. Şi a” 
tunci Florea, cu o secţie întreagă de voinici de-ai lui, s'a 
plimbat două ceasuri prin toate șanțurile vrăjmașului, și 
prin toate adăposturile ofițereşti, lăsându-le foi de hârtie 
înfipte cu acul în ușă, răvaşe prietenoase unde scrisese, ре 
nemțește, imputări cum ar fi: 

— „Plec îndurerat că nu vă găsesc acasă tocmai la în- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 75 


tâia vizită pe care v'o fac! O veche zicală românească spu- 
пе că asta nu-i semn bun pentru prietenia noastră...” 
sau: 

— „N aveţi grijă de lucruri. Vi le-am păzit еш“ 
Ori, scurt şi cuprinzător: 

— „Ich habe die Ehre, meine Herren!“ 

Iar sub toate iscălea: „Napoleon Bonaparte" zis Spaimă- 
Rece. 


www.dacoromanica.ro 


FÂLFĂLOAIA. 


Așa îi zicea Gâlcă. Şi avea dreptate. Soldatul Fâlfăloaia 
Gheorghe а trecut toată viața drept un nerod şi jumă- 
tate, mai întâi fiindcă îl chema Fâlfăloaia, şi al doilea fiind- 
că era așa cum ега: mic, slab, negru şi cu „idei“. 

De pildă, dacă îl întrebai de ce e jigărits îţi răspundea 
numaidecât: 

— „Ma făcut mama pe vreme de secetă!“ 

Таг dacă îi dădeai vre'un șfichiu, cu privire la obrazul 
lui tuciuriu, te înfunda cu un răspuns ca ăsta: 

— „Păi mama era femee ruşinoasă... ma făcut noap- 
беа!..,“* 

Apoi, n'avea dreptate Gâlcă să-i zică аза cum îi zicea? 

M'a pus odată naiba să-l întreb de ce îl chiamă Fâlfă- 
loaia. Știţi ce mi-a răspuns? Iată: 

— „Lumea rea, Dom’ Elev. M'a văzut bronet, şi а în- 
ceput: fâl-fâl-fâl-fâl... până mi-a rămas porecla Fâlfăloaia...* 

— Şiţi pare гай?" 

— „Ва, drept 5441 spun eu matale, tot mai frumos e 
Fâlfăloaia decât cioară, curat. Şi-apoi când vorbeşte omul 
de Fâlfăloaie, pricepe numai decât că-i vorba de mine. Dar 
de-o spune de cioară, cine mai ştie de care ţigan e vorba?" 


Dar astea sânt nimicuri, pe lângă multe altele, petre- 


cute între mine şi el, în zilele noastre de front şi de pă- 
dure. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 77 


— „Apoi, dom’ Elev, nu ni l-au dat nemții nouă?” 


www.dacoromanica.ro 


78 CARTEA SATULUI 


Aşa de pildă, eram odată în bordei şi aud un şuer de 
obuz. Il întreb: 

— „А! cui e obuzul ăsta, Fâlfăloaia?"* 

— „А! nemților!" zice el. 

Iar eu ascut urechea să-l aud apropiindu-se... şi degeaba. 
Obuzul, pace să mai vie. Târziu, aud o bufnitură slabă şi 
îndepărtată. 

— „Аи tras la artilerie, se vede — gândesc. Dar iată, 
alt fluerat, și iar întreb: 

— „Раг ăsta al cui е?“ 

— „Apoi, ăsta-i al nostru, dom” Elev..." 

Şi eu, bine înțeles îmi iau grija. 

Dar nu trece nici cât ai număra trei şi o trosnitură nä- 
praznică îmi scutură tot coperișul bordeiului pe cap. 

— „Bine, mă nerodule!“ sar eu la Fâlfăloaia „ăsta a fost 
al nostru?...” 

— „„Apoi dom” Elev... nu ni l-au dat nemţii nouă?...* 

Am stat şi m'am uitat la el... Ce era să-i fac? Nerod şi 
pace! 

Мегой ега Fâlfăloaia, așa cum spun, ba încă un nerod 
şi jumătate. Dar în toată compania nu găseai o sentinelă 
mai bună ca el. Mai cu seamă în posturi înaintate era 
nepreţuit. Ochi buni, ureche bună şi frică deloc: tocmai 
ce trebue. 

Numai că într'o bună zi, s'a întors din post foarte că- 
trănit. Să fi fost de vină cele câteva obuze sparte lângă 
nasul lui? Nu cred. 'Trecusem cu inspecția ре acolo şi îmi 
spusese foarte liniștit: 

— „Aici sa spart о purcică, dincolo alta... mi se pare 
mie că nemţii vor să-mi dea {опе de рогсаг...“ 

— „Şi tu ce-ai făcut, când au ехріоайаё?...“ 

— „Păi ce ега să fac? M'am uitat la ele..." 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR 1ОМ POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 79 


Va să zică, supărarea lui Fâlfăloaia venea din altă parte. 
Am încercat s'o aflu, dar multă vreme n'a vrut să-şi des- 
cleşteze gura. Cu adevărat, părea lucru temeinic, fără 
glumă. 

Acum poftim, ce mi-a spus, nerodul, când sa îndurat 
să-şi deschidă inima: 

— „Acu, йот’ Elev, şedeam la post, cum ați văzut. 
De-odată, aud, departe, un glas care zice — „Bun-buun!" 
Pe urmă, numai ce te pomeneșşti, pe sus, că vine un glas 
şi întreabă de mine cam așa: „Unde-i Fâlfăloaia? Unde-i 
Fâlfăloaia? Unde-i Fâlfăloaia?...”* 

LA început întreba mai încet, dar mai pe urmă sa 
întărit, s'a întărit... şi-i da mereu cu: „Unde-i Fâlfăloaia? 
Unde-i Fâlfăloaia... Unde-i..."* Numai că eu de colo, mi-am 
dat îndată cu capul, că nu-i lucru curat, glasul ista care 
vine pe sus, dela nemți, şi întreabă de mine tocmai când 
sânt eu în post... 

„Şi cum zic, venea-venea, venea-venea... şi tot mai tare 
— şi tot mai tare... : „Unde-i Fâlfăloaia? Unde-i Fâlfă- 
loaia...* 

„Mai să-mi spargă urechile...“ 

„Mă uit eu în dreapta, mă uit în stânga... nimic!... Ve- 
nea pe sus, Рот’ Elev, mai să juri că-i obuz... $1 numai 
ce-aud odată cum strigă tare şi înfundat, de mi-a spart ure- 
chile: — „Uite! 

„„Ghiulea a fost dom’ Elev... şi chitesc că mă căuta... 
tocmai pe mine... De nimerit, — ce să zic? — nu тап! 
merit. Dar se vede că tare i-a părut rău de trebuşoara asta, 
că numaidecât am auzit un glas subțirel văitândusse: 
— „Маі, vai, vai, vai... până ce s'a stins...“ 

„Аси care-i buclucul? Să-ţi spun. Eu n'am пісі un neam 


www.dacoromanica.ro 


80 CARTEA SATULUI 


de partea muntenească, să zici că ii dor și întreabă... Să 
ştii că moartea umblă după mine Рот’ Elev...” 

Şi ascultândurl, mai că-ţi venea să crezi, aşa de încrun- 
tat îşi spunea neroziile $1 năzărelile іші. 

Nu, hotărât lucru, mare nerod e Fâlfăloaia, mare nerod. 

Dar într'o noapte, mi-a făcut o năzbâtie, care le-a pus 
vârf 1а toate. 

Era o beznă са păcura. ЇН vârai degetele în ochi şi um- 
blai prin tranşee, ca orbii, pipăind pereţii umezi. Nici lună, 
nici stele, nici măcar rachete. Şi veniseră prin telefon nişte 
ordine așa de aspre, că eram în tot dreptul să bănuim vre- 
un atac din partea nemților. Nu mai dormea nimeni pe 
tot frontul. Eu, mai ales, care eram în partea cea mai pri- 
mejduită din tot sectorul, aveam numai furnici în mine. 

Cine altul să fie sentinelă la post înaintat, dacă nu Еа} 
făloaia? Nerod-nerod, dar alt ochi mai ager, altă ureche 
mai bună şi altă mână mai fără tremur nu era în toată 
compania. 

In felul ăsta, cel puţin despre partea postului, eram li- 
niştit. Fireşte, atât de liniştit cât era îngăduit de o noapte 
са aceia şi de ordine ca cele primite atunci. 

Ce-o fi gândit ЕЗ] оаа de toată alarma îndesată a nop- 
ţii acelea, n'aş putea să ştiu prea bine. Dar ce nerozie а ie- 
şit din capul lui, veţi vedea singuri, mai departe. 

Căci după un ceas de oarecare tihnă, focurile de puşcă 
sau întețit îngrijorător. Oricât de bine aș fi ştiut eu că 
аза se întâmplă cam în toate nopţile întunecoase, când nă- 
zărelile sânt mai ușor de înțeles, totuşi larma sectorului 
meu avea de се să mă îngrijească. Dela o vreme, spre pos- 
tul înaintat, nu mai deosebeam foc de foc, aşa ега de în-. 
tinsă răpăiala care clocotea sub coviltirul pădurii. 

Am alergat să văd ce s'a întâmplat. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 81 


Ştiţi ce am găsit? 

Nerodul de Fâlfăloaia, sta pe pântece, lângă o rădăcină 
de fag şi trăgea câte două focuri, unul după altul, din două 
arme: una aşezată la umărul drept, alta la umărul stâng. 

Alături, tovarășul lui de sentinelă dublă, încărca alte 
două arme, ca să le schimbe ре cele trase, şi poc-poc, рос, 
рос, poc-poc... 

M'am crucit. 

— „Batărte Dumnezeu, nerodule! Dar ce ţi-a mai {газ 
nit prin сар?...“ 

Atunci Fâlfăloaia, a întins gât lung spre mine şi mi-a 
descoperit cea mai uluitoare născocire făcută pe pământul 
ţării noastre: | 

— „Trag cu două puşti, să creadă nemţii, că avem 
şi поі metralieră la post..." 

Inţelegeţi Dumneavoastră?... Fâlfăloaia, rezolvase ches- 
tia mitralierelor... 


www.dacoromanica.ro 


GÂLCĂ NU PRICEPE... 


Făceam inspecția sentinelelor din tranșee, când, din va- 
lea Limpejoarei văd ivindu-se, prin frunzişul des, două făp- 
turi omeneşti. Fără să vreau, întind mâna, apuc braţul os- 
tașului de lângă mine şi-i arăt. Veneau de-adreptul ре că- 
rarea unde era tăiată prin caii de sârmă ghimpată. 

Dar ostaşul m'a liniştit. 
` — „Dom! ofiţer franţuz, cu Сайса...“ 

Chamard şi Gâlcă? Era de mirare. Nici odată Gâlcă al 
meu nu-l iubise pe ofiţerul francez. Nu-l iubise și nici era 
în stare să-l iubească pentrucă el nu înțelege ce rost putea 
să aibă venirea unui străin între noi. 

— „Aică-te să vă învețe el pe 'mneavoastră?... Mare 
minune şi asta“. 

Judecăţile mele erau de prisos. Gâlcă avea judecata lui: 

— „Păi, dacă-i așa de învăţat, de ce 'mneavoastră știți 
limba lui și el nu ştie nici măcar româneşte?" 

In împrejurarea de față, credeam însă că s'a făcut minu- 
nea împăcării. Lucrul mi la întărit spusa lui Chamard: 

— „Imi ştii obiceiul, vreau să-mi dau seama de cum 
sânt locurile şi trec dincolo de sârme. Ei bine, Gâlcă ăsta 
a fost uimitor. De două ori uimitor. Mai întâi a avut o 
gingășie care m'a mișcat până la lacrimi. A venit singur 
după mine, să mă păzească, fiindcă a văzut că sânt 
fără puşcă. Şi pe urmă, când am vrut să-i dau câţiva lei, 
n'a vrut să primească. N'am crezut niciodată că un om 
de rând са el, poate să aibă atâta suflet şi atâta subțirime 
într'însul'*, 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 83 


— „Moartea istuia, dela mine i se trage...“ 


www.dacoromanica.ro 


84 CARTEA SATULUI 


Inainte de plecare, i-a întins o ţigare: 

— „Un фраг bun, Сыа...“ Dar Gâlcă a ridicat scurt 
din sprâncene, cu un „пи neîndurat. 

Rămaşi numai noi doi, şi nedumerit de ochii crunţi cu 
care se uita după Chamard, întreb: 

— „Селі Gâlcă?" 

— „Păi, Dom’ Elev, aici treabă curată пил!“ 

— „Cum adică?" 

— „Păi, ce tot meremetiseşte franţuzul aista, dincolo 
de rețele?" 

— „Vede locurile, ce vrei să cate?" 

— „Şi matale crezi povestea asta?" 

— „Dar ce să cred?" 

— „„Dom' Elev, să mă tai dacă aici îi treabă curată. 
Aista-i om cu bucluc. Una din două: ori îi şpion, ori vrea 
să treacă la nemți“. 

Am înlemnit. Ca să mă uluiască de tot Gâlcă a întărit: 

— „La urma urmei poate că e şi una şi alta. Păi, ştii, 
matale că umblă cu harta la el, şi înseamnă tot? Ba sa 
făcut că scapă harta din mână, să-i rămâe acolo. Pricepi 
matale? Plan, să rămâe, s'o ia nemţii. Dar ce crezi, că 
m'am lăsat? Am luat-o de jos şi i-am dat-o: Uite, musiu 
Franţuz, că pe urmă o iau nemţii matale..." Am spus tare 
să audă şi nemţii de pe deal. 

„Şi acu vine greul. Ştii matale ce-a făcut? A făcut aşa: 
„„Ssst!"* Adică să tac din gură, și mi-a dat bani. Păi, dacă îi 
era lui inima curată, de ce-a făcut: „,Ssst!” şi de ce mi-a 
dat bani? 

„Uite acum săţi spui drept: m'am dus după dânsul 
să-l păzesc се face..." 

Şi a încheiat hotărit ca întotdeauna: 

— „Moartea istuia, de Іа mine i se trage...” 


www.dacoromanica.ro 


GÂLCĂ NU VREA SĂ FIU SUPĂRAT... 


Un vălătuc uriaş de nori sângeraţi, creștea са un pumn 
amenințător din zarea vânătă de munţi. 

In drumul, pe care Ruşii îl făceau dimpotrivă, cântân» 
duși veselia, noi alergam bătuţi de ploae şi de grindină 
cât oul de porumbel. 

Noaptea, ne-am dormit-o în valea Leşunţului, pe câte o 
mână de frunze umede, întinse pe mocirla de jos, şi n'a 
fost unul din noi să nu adoarmă cu buna ştiinţă că nu se 
mai trezeşte. Dar dimineaţa ne-a zâmbit veselă și bună, că 
ne găsise sănătoși, proaspeţi şi plini de voe, ca nişte copii 


odihniţi. 


Un ceas ori două de linişte. 

Apoi, de-odată pădurea a luat foc şi а crănțănit pămân- 
tul din măruntae. Nemţii dădeau un răspuns strălucit bom- 
bardamentului de la Mărăşeşti. 

Atacul a început fără întârziere. Bietele batalioane de 
vânători, rare şi vlăguite, au fost jucărie de carne și sânge 
sdravenelor regimente nemțești, tinere şi vârite proaspăt 
în foc. 

Trebuiau însă să fie ţinute în loc, cu orice preţ. Compa- 
nia noastră avea drumul la cota 704, ре care nemţii se or 
ganizau temeinic. 

Plecăm. La câţiva paşi, ne înghiață pe loc zăgazul nā- 
praznic al tunurilor grele. 


www.dacoromanica.ro 


86 CARTEA SATULUI 


Locotenentul, plecat în recunoaştere, îmi lasă compania 
în mână. Şi eu trebue să trec această companie, sănătoasă, 
prin clocotul de foc şi aschii de fier, care a schimbat valea 
într'un iad înfiorător. 

Grupă cu grupă le strecor pe toate şi îmi păstrez fra- 
tele, fără ruşine de slăbiciunea mea. Il păstrez la urmă, 
nădăjduind copilăreşte, într'o potolire de-o clipă! 

Dar focul creşte, pe măsură ce crește în mine groaza 
c'am greșit, păstrând la urmă şi la primejdie mai mare, toc” 
mai ce vroiam să ocrotesc. 

Timpul mă strânge de gât. Mă uit la copilul galben de 
lângă mine şi ameţesc de îndoială. E înspăimântător să mai 
ai ceva scump în prăpădul acesta de iad. 

De-aș fi singur, aș boci. 

Un sergent mi se uită în ochi. Mă înţelege. Plec frun- 
tea. Apoi de-odată, mă încordez nebunește, pândesc cea 
dintâi explozie de obuz și fac semn: 

— „Acolo! 

Grupa {аѕпеѕќе în groapă. Nori de pietre şi pământ i se 
abate în cap. Sânt numai ochi înebuniți de groază. Nu 
mai am nici inimă, nici sânge. Strig: 

— „Inainte!“ 

Şi grupa se ridică, dar în aceeași clipă se prăbuşeşte la 
pământ ca tăiată de-o secure nevăzută. 

Am închis ochii ca fulgerul, de m'a ars durerea pleoape- 
lor. Ii deschid. Grupa e acolo, făcută morman negru sub 
valul de pământ. Urlu: 

— „Inainte! 

Şi grupa sare, cade, iar sare, și cade... şi... 

A scăpat! ! 

Braţele mi se frâng, moi са de cârpă şi mă prăvălesc, 
fără suflare, în pământul măcinat şi ud. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 87 


Cât am rămas, nu ştiu... O clipă, două... O oră... un 
veac... Apoi, alt om... — Ce vorbă?! Om? — maşină, fără 
gând, fără încheeturi... plec încet, în picioare, ferindu-mă 
de explozii, prosteşte, cu cotul, ca de niște gângănii... 

Iată-ne sus, în buza crestei 704. 'Târnăcoapele nemților 
sună lămurit şi trebue să le oprim să nu mai sune. Aşa 
dar contraatac. 

Cărăruia umbroasă din dâmb ni-i arătare de drum. La 
dreapta, eu cu un pluton, la stânga fratele meu. 

Оа iureș nebun și iată-mă la trei zeci de metri de nemți. 
Le văd faţa, le văd gurile căscate şi ochii holbaţi de spai- 
ma acestei iviri sălbatece şi neașteptate. Ii simt — nu, nu 
zic bine — îi văd ridicaţi în patru labe, gata de fugă, și 
încremeniţi de groază. 

Dar de geaba! Soldaţii mei s'au clătinat. Firul de oțel 
din ei sa frânt şi glasul meu urlă zadarnic: „Inainte!...* 

Aud în clipa aceia, glasul de ghiaţă care sună sec, acolo 
sus : 

— „Granaten!“ 

Şi grindina neagră se prăvale în aceaşi minută peste noi. 

Atât. 

O sută de explozii, o sută de bufnituri grele și aproape 
o sută de oameni îmi încremenesc acolo, pentru totdeauna, 
cu capul spre creasta blestemată, ca o sută de raze negre 
ale unui soare cernit. 

Cei treizeci de oameni scăpaţi din hăhuiala granatelor, 
se lasă rostogol de vale, ca nişte pietre scăpate de sus. 

Am rămas singur. Vreau să strig 51 nu mai pot. Gură, 
gât, mi-s cu desăvârşire înlemnite. Doar braţele flutură moi, 
ca nişte zdrenţe fără rost, bătute de vânt. In fum de leșin, 
văd tăindu'se pe cer umbre negre şi zbuciumate... Trag în 


www.dacoromanica.ro 


88 CARTEA SATULUI 


neştire, cu revolverul, iar de acolo, pornesc spre mine în 
cerc, puncte negre, саге vin încet, ca nişte balonașe... 

Pământul se tălăzue o clipă, două, ca un leagăn uriaş. 
creasta se dăinăe, desfăcută de copacii rămaşi în aer — şi 
într'un urlet prelung muntele lunecă peste mine, zvârlin- 
du-mă în gol... 


Mă trezesc mângâiat de palma udă şi aspră a lui Gâlcă. 
Prin potop de gloanțe şi de granate m'a tras înapoi, între 
ei, după perdeaua de tufișuri, care ne desparte de creastă. 

„Ашен, ca din somnul leşinului, las moale fruntea ре 
mâneca mantălii. Când o ridic, mâneca mi-i neagră. Su- 
doare rece а ţâșnit din carne şi mi-i frig. 

Gâlcă îmi pipăe braţele, picioarele, pieptul... Mă doare 
tot. ...şi nu mă doare nimic. Rană?... Nu ştiu... Mestec în 
gură gust de sânge şi pe podul palmei, cu care îmi şterg 
buzele, se lasă o urmă de гоз proaspăt... 

Atunci, da. A zvâcnit în mine ceva încordat și rău. Gus- 
tul de sânge și vederea lui, a ridicat în picioare viaţa din 
mine. M'am desmeticit într'o fulgerătură de clipă, ca sub 
o lovitură binefăcătoare. Mă simt mai dârz, mai sănătos 
ca oricând şi văd limpede stările toate. 

Treizeci de oameni rămași. Nemţii la treizeci de metri. 
In stânga liniște. Prin frunzişul des abia zăresc cărarea. Din- 
colo de ea, perdeaua verde astupă vederea. 

In stânga?... 

Fratele meu?... 

Intreb grăbit: 

— „Ce-i acolo?" 

— „Nu se aude nimic...“ 

Trimet un ostaș să facă legătura. Il urmăresc până în 
cărare. Trei granate și un lătrat scurt de mitralieră îl dă- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 89 


râmă ca ре un colț de zid. Trimit alt om. Inghiaţă acolo. 
Trimit altul şi altul... Morman negru de carne vie, care 
mai zvâcneşte încă, în durere şi în moarte... 

Am rămas cu douăzeci și cinci de oameni, singur, rupt 
de toate celelalte plutoane. Omul din dreapta îmi spune că, 
prin гагіѕќе, а văzut trecând departe, în spate, lanţ întreg 
de nemți. Toți soldaţii mă roagă să ne retragem. Mă uit 
la ei şi parcă пия aud. Apoi deodată îmi zbârnâe ura în 
ochi, în glas, în inimă: 

— „Vii frică. O să crăpaţi aici, de vreme ce n'aţi fost 
vrednici să mai faceţi zece paşi, acolo sus, adineauri... Aici 
o să crăpaţi....” 

Două zeci şi cinci de guri au scrâșnit îndelung са într'o 
durere mare, o neînțelegere și o ură dincolo de priceperea 
minţii omeneşti, în vreme ce eu, — liniştit, îmi încărcam 
revolverul, cu ochii la ei. 

— „Şi dacă ne ia prizonieri?“ îmi şueră Gâlcă... 

Prizonier? De-odată, ca o lumină mare s'a făcut în mine. 
Şi o scăpare. Еее! lată pentru cine îmi încărcam revolve- 
rul. Nu pentru ei, ci pentru mine. 

Căci eram hotărit să stau aici până la urmă. 

Atunci Gâlcă, ca şi când ar fi simţit tot lanţul іпбопег 
соз а] judecăților mele şi-a ridicat faţa neagră de pe pa- 
tul armei şi mi-a spus: 

— „Bre Dom” Su'lotinent... Mă duc eu..." 

— „Unde?“ 

— „In dreapta, la fratele matale...” 


ээ o... 


— „...5і om vidé ceri de făcut...” 

Am vrut să spun o vorbă şi n'am putut. Simţeam că 
de-o spun mă podidesc lacrimile în hohot. 

L-am tras doar lângă mine şi l-am apucat de ceafă. Gâlcă 
a închis ochii ca într'un sărutat. 


www.dacoromanica.ro 


30 CARTEA SATULUI 


A pornit. lată] în marginea cărării, dosit în lăstăriş. O 
clipă, două. Se încordează, aşteaptă... O clipă, două... 
Ţâşneşte în cărare şi în acelaş minut, са şi când el ar fi 
fost trăgaciul unei mitraliere, chiamă scurt cățeaua morţii 
de pe deal. Tăiat în două, Gâlcă se nărue... O clipă, două... 
câteva bufnituri scurte de granate căzute... câteva explo- 
zii... O clipă două... Gâlcă se răsuceşte, cu un vaer lung, 
dincolo de cărare şi piere rostogolindu-se, în valea ре саге 
n'o mai vedeam... О clipă... două... o veșnicie... 

Apoi liniştea mare s'a întins peste tot... 


Nici măcar nu mă mai doare inima... 

Mă uit Ја ostaşii palizi de lângă mine şi nu-i mai cu- 
nosc... In afară de ţigănușul mititel care îmi stă în spate, 
agentul meu de legătură, din vechiul pluton n'a mai ră- 
mas nimeni. l-am presărat ca pe-o sămânță rară, cu miş- 
care largă de semănător, peste toate dealurile și văile Mol- 
dovei mele, dela Mărăști până la 'Țuia Neagră, şi de Іа So- 
veja până la Leşunţ. 

Şi fără voe îmi vin în minte vorbele bunicului, seara, în 
fața patului întins: 

— „Imi merit hodina, Doamne!...“ 

Peste două ceasuri, ostaşul de lângă mine, mă strânge 
groaznic de braţ: 

— „Ne-au înconjurat!... Vin prin spate!" 

In fund, departe, ferite, printre trunchiuri negre de co- 
paci, văd furnici cu armele întinse. Râd senin și mă uit 
la revolverul meu.. Міх drag în clipa asta, acest dătător 
de odihnă... pat al meu desfăcut... 

— „Imi merit hodina, Doamne!" 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 


SA 

"М ү / 
D Viz 41 Z 
“(КЕ N 27 
/ , 


i ZANU 
А 


27 
ү 


„A pornit. lată-l în marginea cărării, 


www.dacoromanica.ro 


92 CARTEA SATULUI 


Soldaţii îşi pun armele jos şi îşi vâră feţele în unghiul 
cotului. Plâng... 


Erau ai noştri. Am poruncă să mă trag înapoi. 

La un kilometru în spate găsesc pe comandantul deta” 
şamentului, un maior oarecare. Mă primeşte aproape su- 
părat: 

— „Nici nu mă mai gândeam că о să te întorci!" 

Mă socoteau de mult ridicat de nemți... 

— „Nici n'aș fi trimes după dumneata, dacă nu mă îne- 
bunea rănitul ăsta...“ 

— „Саге?“ 

Un brancardier, dă la oparte basmaua murdară de pe 
faţa unui soldat întins pe targă: Gâlcă... 

— „Şase răni de glonţ şi nouă de ргапаб...“ 

— „5$сара?" Brancardierul se uită la mine са la un ne- 
bun, şi râde: 

— „A şi scăpat!" 

Și sanitarul alungă cu mâna roiul muștelor ce se plim- 
bau ре gura înghețată, pe ochii înghețaţi, pe toată vred- 
nicia şi bărbăţia aceia veselă, mare și inimoasă, care s'a 
stins în ziua asta cu soare, ca să aline o clipă amarul şi 
desnădejdea mea!... 

S'a dus să afle unde mi-i fratele... 


www.dacoromanica.ro 


DEZERTORUL DIN ІКЕЅТІ. 


Inchipueşte-ţi pe front, în transee, un biet om necăjit 
căruia, ani de zile nu-i vine nici o veste de-acasă. Și doar 
nui singur pe lume, ci are nevastă, are copii, are părinţi... 
Ai să zici îndată că asta este destul prilej pentru un om 
slab să-şi zvârle într'o zi ranița din spate şi puşca din mână 
$1 so ia peste dealuri până la el acasă, unde să vadă ce 
anume se petrece acolo, del socotesc ai lui mai mort ca 
toţi morţii... 

Dar ostașul meu era mai tare decât atâta. N'a fugit. A 
răbdat până în ziua când i-a ciulit urechea și i-a zbârnâit 
în creer vorba spusă în treacăt de un ofițer, care asculta 
nişte strașnice bubuituri de tun, departe, spre curgerea văi- 
lor Șuşiţei: 

— „klauzi nene, ce bombardament e la Ireşti! Nu mai 
rămâne un gătej în satul асеја!...“ 

La aste cuvinte, ostașul а clipit mărunţel din ochi, a 
simțit o năvală de агѕі pe lângă gene şi un fel de încin- 
gere grea peste răsuflarea pieptului. Pasă-mite acela ега 
satul lui. 

S'a așezat jos, cinchit pe o rădăcină dezvelită de mân- 
cătura şuvoaielor la piciorul unui copac și a stat să-și a 
dune gândurile și să-şi facă socoteli grele. Vorba ofițerului 
era de mare mirare şi încă de mai mare suferinţă. Ci el nu 
voia să primească suferința asta, care se adăuga fără veste 


www.dacoromanica.ro 


34 CARTEA SATULUI 


peste toate celelalte suferinţe ale lui. Nu voia fiindcă până 
în minutul acela nu-şi putuse închipui satul lui şi casa lui, 
decât într'un singur fel. Adică, întocmai cum rămăseseră 
la cea din urmă clipă a plecărei, cu gardul de nuele încă 
trainic, cu învelișul de draniţă cenuşată în ploi, cu feres- 
trele chenărite în humă vânătă şi cu toate plodurile suite 
pe poartă, са să-l privească până nu s'o mai vedea. 

Dar spusa ofițerului îi dărâmase tot. Adusese cutremur 
51 foc, foamete şi moarte, iar mai presus de toate, nesigu- 
гапа lor. In locul pe care-l ştia al casei lui, s'a făcut са un 
fel de gură neagră a iadului, unde nu mai poţi desprinde 
NIMIC... 

Ş'apoi mai de mirare ca orice, era faptul că Ireştii pu- 
teau să fie așa de aproape... Lui i se păreau peste zece ţări 
şi zece mări, fiindcă îi ocolise de patru ani, tot pe departe, 
de la Focşani în Ardeal, de acolo la Cerna, apoi în Ca- 
drilater, pe Prut până la Botoşani și însfârșit aici, pe creasta 
din faţa Mărăştilor. Va să zică, pentru dânsul, tot pasul 
bătut era adăugat la îndepărtarea de casă, precum de alt- 
fel se întâmplă totdeauna, chiar când știm că пе întoar- 
cem în locul de unde am plecat — drumul de întoarcere 
veşnic пе pare mai lung. E drept, ostașul auzise în co- 
pilăria lui de un sat Mărăşti!.., 

Dar aici, аза de departe de cotlonul lui, i-a fost uşor 
să-şi închipue că pot să fie multe sate cu numele la fel. 
De aceia, nici nu sa mirat de Mărăştii din faţa noastră, 
nici i-a dat іп gând să mai întrebe, Când a auzit însă de 
Ireşti, a înţeles că acela, fără doar şi poate e satul lui și 
pici nu s'a gândit să se îndoiască o clipă că ar mai fi vre-un 
loc pe lume botezat tot așa. 

La apucat un fel de атеќеаЇа în această răsturnare a 
lumilor. Era semuitor unui vis pâclos 51 îndurerat tocmai 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RAZBOI 95 


.. а stat să-şi adune gândurile... 


www.dacoromanica.ro 


95 CARTEA SATULUI 


fiindcă apropia chipuri 51 icoane cu neputinţă de ajuns. 

Dar soldatul meu a înţeles în toată ceţoşenia inimii lui, 
că nu mai poate îndura şi nici ca mai îndurat. A pândit 
ceasul de sentinelă dublă, în subseara aceleiași zile, şi s'a 
făcut nevăzut printre copaci, pornind prin hartalul uriaș 
şi pustiu dintre fronturi, ca şi când ar fi fost cale ferită îna- 
dins pentru dânsul. 

Fuga aceasta — cum era şi firesc de altfel — a fost în- 
semnată cu un lung șirag de lupte între cele două părţi, 
căci pasul soldatului, oricât de ferit ar fi călcat, se auzea 
limpede în troznirea crăcilor şi în fâșâiala frunzelor. Şi ast- 
fel, nemţii bănuiau că noi venim spre dânşii, ori le trimi- 
tem patrule, iar noi bănuiam că ni se pregătesc atacuri în 
fundul văii. Va să zică, era prilej să tragem cu puşti, mi- 
traliere, grenade şi tunuri, atât unii cât şi ceilalți, ceiace 
făceam cu toată setea şi asprimea, băgând de seamă tot- 
deauna prea târziu că tragem zadarnic fiindcă şi noi şi ei 
loveam în acelaș loc. Pentru un om, căruia iar mai fi ve- 
nit să râdă pe asemenea crâncenii de vreme, ar fi fost pri- 
lej să bage de seamă că fugarul făcuse minunea cea mai 
mare. Ne dăduse un duşman nou, atât nemților cât şi nouă, 
ceiace însemna nu numai că nu ne mai duşmăneam între 
noi, dar ne adusese la tovărăşie, îndemnându-ne să luptăm 
laolaltă împotriva aceluia. 

Câte zile — ori mai drept vorbind: nopţi — sa trudit 
nefericitul fugar până să ajungă la Ireşti, e greu de ştiut. 
Nu ştia nici el să spue, fiindcă vremea aceia nu sa mai 
putut măsura în ceasuri, ci în ghiulele $ în scăpări de la 
moarte. 

Dar într'o bună dimineaţă, s'a trezit pe valea care о cu- 
noştea. Iar satul şi-a arătat ferfenița de lut și garduri între 
povârniturile unde era clădit. Atunci n'a mai putut răbda 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 97 


să aştepte seara, ci a pornit ca un besmetic, bătut din două 
părţi de-odată, în picioare, drept pe mijlocul dintre fron- 
turi. Dacă-i adevărat că Dumnezeu pedepseşte pe păcătoşi, 
apoi atunci nebunia fugarului se dovedeşte fără prihană, 
pentrucă a ajuns în satul lui viu şi nevătămat. 

De bună seamă, a mânat de-adreptul acasă, unde nul 
aştepta nici râs, nici plâns. Ceva la mijloc între ceiace lă- 
sase şi ceiace-şi închipuise că va găsi. Adică, o casă cu a- 
proape toată aşezarea ei gospodărească, dar fără altă vie- 
tate decât о jabă de căţel schilav, care s'a repezit gudurân- 
du-se са la un stăpân așteptat, — măcar că nu era al lui. 
Incolo câteva palme de pământ măcinat, câteva hălci de pe» 
rete sfredelit în gloanţe de mitraliere și muşcat de schije. 
N'a găsit însă nici un mort şi asta ia fost straşnică uşu- 
rare. Ca dovadă că а putut crâşni: 

— „Ard'o focul de muere... a luat gitele... da ‘псоЇо a 
lăsat tătă casa di izbelişti...“* 

Apoi nu s'a mai gândit la nimic din trecut, la nimic din 
viitor. "Trăia în ziua de azi, adică ега gospodarul ajuns la 
casa lui şi doritor s'o așeze în toate temeiurile ei. Drept 
care, îndată şi-a lepădat mantaua şi bocancii, a răzămat 
pușca încărcată de prispă şi a început a-şi pregăti lut, ca 
să dreagă casa. 


Din ziua aceia sectorul Ireşti s'a făcut foarte turburat. 
Toate bateriile nemţeşti, rusești și româneşti s'au strâns 
cladără peste sat și îl bucşeau cu un bombardament nā- 
praznic, fără oprire, când toţi laolaltă, când pe rând, după 
cum era voia lui Dumnezeu, năzăreala tunarilor sau che 
furile bietului meu oștean. Căci, bine înţeles, omul nostru 
era zornic, săracul, să-şi isprăvească treburile. Deci пери” 
tându-se Ышш numai pe lucrul de noapte, trebăluia şi ziua 

7 


www.dacoromanica.ro 


98 CARTEA SATULUI 


în amiaza mare, în văzul amândoror fronturilor vrăşmaşe. 

Apoi atunci fronturile ce erau să creadă? Nemţii îl so- 
coteau patrulă românească, iar românii jurau că-i patrulă 
nemţească. Маза zică stai cu ochii ţintă pe sat, dai po- 
runcă la artilerie să bată, împroașcă gloanţe de mitraliere 
şi — când îţi vine bine — trimite o patrulă de-a ta sări 
alunge pe ceilalți. 

Cu toate astea era o deosebire. Şi fiindcă frontul româ- 
nesc nu avea cum să stea de vorbă cu frontul nemţesc, 
deosebirea şi ciudățenia nu sau putut afla. Anume, pa- 
trulele româneşti colindau degeaba satul şi casă de casă, 
neaflând nici un neamţ şi neprimind gloanţe decât de sus, 
din tranșee, pe când patrulele nemţeşti ieșeau totdeauna 
peticite din luptă şi n'au putut scormoni niciodată gospo- 
dăriile pe de rând. 

De pe dealul lor, românii se cam mirau uneori, auzind 
răpăit de puşcă pe ulițele Ireştilor. Ştiau bine doar că n'au 
văzut patrulă de-a noastră coborând într'acolo. Dar, în- 
tâmplându-se să fie pe aproape locul de legătură а două 
divizii, fiecare om şi fiecare ofițer avea la urma игшп 
dreptul să-şi bănuiască neșştiinţa, zicându-şi că o fi vre-o 
patrulă trimisă de peste noapte, de către divizia alăturată. 

Mirare mai grea a căzut doar în ziua când nemţii, sâ- 
câiţi peste măsură, au atacat satul cu un batalion întreg, 
ceiace sa văzut şi de Ја o divizie şi de alta şi a cam zgân- 
dărit lucrurile. 

— „Ei, drace!” şi-au zis atunci comandanții de ре fron- 
tul nostru. „Vecinul ăsta al meu nu se mai astâmpără!“ 
Iar când telefoanele de la brigăzi — şi mai în urmă cele 
de la divizii, — au cerut lămuriri, generalii fiind şi ei scoși 
din pepeni de fierberea frontului şi oarecum îngrijoraţi, 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 99 


au aflat toţi cu mare uimire, că nimeni nu trimisese nici 
un om. 

— „Păi atunci cu cine se bat besmeticii de nemți, frate? 
Cu strigoii?“ 

— „Naiba sări ştie!” a răspuns generalul diviziei ve- 
cine... „cu vântul şi cu copacii... sau, cum le bate soarele 
din a le-o fi zvârlind umbrele lor în sat şi se bat 
cu ele... 

Deci, a rămas limpede lucru, că nemții s'au speriat de 
năluci şi nefiind timpuri prielnice întrebărilor şi cercetă” 
rilor amănunțite, n'a avut nimeni răgaz să vadă că sânt pe 
lume şi năluci din acele, care știu să poarte bine puşca şi 
să sfredelească trupul de om cu tot atâta dibăcie ca un țin- 
taş de mâna întâi. 


In vremea asta Precup, căci aşa îi zicea ostașului, tru- 
dea de zor să-şi rânduiască omeneşte casa. Ştia bine că li- 
pitura pereţilor are să sufere încă multe măsele de schijă 
şi de gloanțe. De aceia nu sa lăsat dus peste măsură de 
nădejdi, şi n'a cârpit-o decât atâta, cât i s'a părut de ne 
voe să o aducă în stare a îndura spărturile care o mai aş 
teptau. În schimb, i-a scos ferestrele, i-a scos ușile, i-a 
scos scândurile bagdadiei şi le-a ascuns în groapa făcută în 
zămnic, lângă toate boarfele, scaunele şi uneltele rămase. 

Apoi şi-a făcut draniţă câtă îi trebuia pentru învelit 
gospodăria din nou, a adus nuele câte i-ar fi fost prea de- 
ajuns pentru trei garduri. Şi însfârşit, са omul cel strân- 
gător, a adunat de pe la toţi vecinii, lemnele mari câte 
le-a găsit, amnari şi tărași, făcându-i stivă zdravănă, în lo- 
cul cel mai ferit al bătăturii. 

A mai găsit prin gospodării — şi mai ales la câteva — 
chiar şi grâne, fasole ori cartofi: A mai găsit și saci cu 


www.dacoromanica.ro 


100 ` CARTEA SATULUI 


făină. Peralocuri, și-a slujit vecinii, îngropându-le în pivni- 
ţele lor ceia ce găsise. Dar unde a găsit prea mult, ori prea 
puţin şia făcut socoteală: 

— „Dacă are aşa de mult, poate să dea şi altora... iar 
dacă are aşa de puţin tot n'o să-i folosească“. Și gândind 
astfel, şi-a făcut şi lui un hămbăraș plin, pitit alături де 
toate celelalte, în zămnicul adânc şi adăpostit. 

Iar cum hărțuiala necontenită cu patrulele nemțeşti, lă- 
sase câţiva morţi, câteva chivăre şi câteva puști, a îngro- 
pat tot ce se putea păstra, neştiind el ce vremi mai vin şi 
ce nevoi s'or arăta dincolo de liniştirea treburilor. 

Apoi şi-a făcut cruce, a luat pușca în mână şi a purcesro 
de-adreptul în sus, ре unde venise, stârnind aceiași vrajbă 
între fronturi, şi arătând straşnic de mirat şi nedumerit 
când ofiţerii lui lau trimis la Curtea Marţială. 


www.dacoromanica.ro 


GRINDINA CEA NĂPRAZNICĂ. 


Insfârşit, iată şi ofensiva. O simţeam de multă vreme că 
vine, căci о pregăteam. Şi ni-i tuturora са o uşurare fiind 
că, ori cum ar fi, e un capăt. Capăt? Nu ştim pentru ce, 
pentru câţi şi, mai ales, pentru cari dintre noi, dar nimeni 
nu se îndoeşte că poimâne, dincolo de creasta care ne stă 
trufașă în față, începem ceva nou; fie chiar și o altă luptă 
mai crâncenă şi încă mai chinuitoare decât aceia de mâine. 

'Tunuri mici, aduse ре samare, sau îngropat adânc în 
pământ, sub hrube largi, întărite în trunchiuri vânjoase de 
copaci. Ferestruici înguste tăiate în clinul dealului, lasă ţe- 
vile de fier să cate spre așezarea îndepărtată а vrăjmașului. 
Dar acela, din bârlogul lui, nu le simte, nici nu le vede. 
Munca s'a făcut noaptea şi pe tăcute, iar acolo unde rămă- 
sese o pată de lut din săpătură, sau o deschidere cu rost 
uşor de înțeles, s'au pus găteje, frunze ori crăngi, de пісі 
noi nu putem deosebi limpede ceia ce este sub ceia ce pare 
că este. 

In estimp, tunurile cele mari, așezate în culmea dealuri- 
lor din spate, au pipăit câteva zile în şir coclaurile prin care 
s'au ascuns tunarii nemți, cu uneltele lor de moarte şi pră- 
рай. Ştiu astăzi artileriștii noştri unde vor trebui să tragă, 
iar aeroplanele, hultani de lemn cu pară în ciocuri, le-au 
ajutat să-şi măsoare bine ochirea şi s'o facă a fi fără de greș. 


www.dacoromanica.ro 


102 CARTEA SATULUI 


Trupe noi, s'au îngrămădit în văile din urma noastră. 
Muniția doarme în stive mari, scufundată şi ocrotită în 
paza gropilor adânci, iar reţelele s'au desfăcut, să lase cale 
deschisă dincolo, peste рип е făcute deasupra tranșeelor. 

Căci noi, ca să ocolim primejdia, nu mai stăm în tran- 
şeele noastre. Neam durat șanțuri îndărăt, unde nu ne 
putea găsi bombardamentul nemţesc, când va căuta să газ 
pundă vijeliei de foc trimise nouă drept răspuns. In tran” 
şeu au rămas doar câţiva pânditori, sortii să dea glas de 
chemâre, dacă s'ar întâmpla cumva са nemţii, vrând să ne 
stânjenească ofensiva, să pornească ei la atacul dintâi. 

Două zile de detunătură năucitoare. Nici când văzduhul 
acestor meleaguri pașnice n'a fost mai frământat, mai rupt, 
mai clocotit. Fierbe parcă о căldare uriașă а spaimei şi a 
morţii, împroşcând clăbuci de fum, stropi negri de pământ 
şi moarte. 

Іа mai puţin de-o zi, toate tunurile nemţești, ochite în 
plin, amorțesc sfârtecate de schijele Căpitanului Mardan, 
ale Căpitanului Covrig și ale ruşilor. 

Se ară bine pe dealul Măreştilor... Şi e о arătură amar- 
nic de bine stropită... Ce rod, vei da, Doamne al îndurări- 
lor, sămănăturii cumplite pe care o vom face noi în acest 
miez, de vară stearpă? Inima se încrâncenează când creerul 
gândeşte, şi omul din om se întoarce la fiara din саге а 
purces, fiara flămândă şi chinuită, care nu arată colții ni- 
тапш în drag de pradă și de lăcomie, ci-și apără sărăcia 
codrului ei biet, şi puii şi bătrânii din ocrotirea ei. 


$ 


In miezul nopții spre 11 Iulie, ordin de pornire. Atacul 
începe în crăpat de zori, la ceasul patru şi jumătate. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 103 


Coborîm valea Limpejoarei cu paşi de lup. E o noapte 
așa de frumoasă, aşa de înalt îi cerul sub puzderia stele- 
lor şi aşa de senin, că nici urletul tunurilor nu poate ciunti 
măreţia slăvilor. Ai vrea să te prefiri în ele ca un abur, ca 
un fum. Chiar poate că îndată, peste un ceas, peste două, 
va veni clipa aceia... nul doare pe nimeni gândul că va 
părăsi pământul. Il doare numai sila de chin, de suferință 
a cărnii înjunghiate, zdrenţuite. 

Şi iată-ne întinşi pe iarbă, sub poala copacilor, așezați 
toți cu faţa spre cer, ca şi când într'acolo nii drumul şi 
n' așteptăm decât porunca de plecare. 

Dacă am putea pleca așa, pe linia ochilor noştri!... 

Dar nu, fireşte, nu vom pleca așa. Simt porţi care se 
deschid greu, cu crâșnit şi încleştare... 

Таг gândul durerilor ce ne aşteaptă, își cere amorţire... 

Să fumăm о ţigară. Haide, aprinde-o, camarade şi tra- 
geo bine în piept, adânc, adânc de tot... Poate e cea din 
urmă... Tot răul pe care ţi la făcut tutunul, se spală acum, 
prin binefacerea liniştirii de acum... 

N'avem voe să fumăm?... E adevărat! Dar la urma ur- 
mii, un bun ostaș, n'are nici voe să moară — cel puţin 
aşa spune Florea Dimitriu: 

— „Милн dau voe să mori, dobitocule. Câtă vreme ești 
de capul tău, fă ce pofteşti. Dar când eşti soldatul meu, 
trebue să-mi trăeşti, nu-ţi îngădui să mă lipseşti de tine, 
pentrucă am nevoe de ostaşi să lupte, iar nu de cruci, să 
umple poenile. Dacă mori înseamnă că nu te-ai ferit bine. 
Adică nu ţi-ai făcut datoria ta de ostaş!” 

Hei! Bune socoteli faci Locotenente Spaimă-Rece, cum 
{Чам zis soldaţii tăi. Şi încă mai bune ar fi, dacă Măria 
Sa Intâmplarea cu Мапа Sa Norocul, ar chibzui la fel 
cu tine. 


www.dacoromanica.ro 


ii CARTEA SATULUI 


Dar pe noi, lasă-ne în clipa asta să facem chiar și ceiace 
nu avem voe. Să fumăm şi să murim... vom căuta să le 
facem pe amândouă aşa cum e mai puţin vinovat: vom 
muri cu faţa spre nemți şi vom fuma cu capetele ascunse 
sub măntăi. 


Acum, în aşteptarea clipei de pornire, ne scotocim în tai- 
пір de inimă şi ne împăcăm cu sufletele noastre. N'avem 
sfâșiere prea grea, pentrucă n'am avut nici timp a face 
păcate. Sântem așa de tineri! 

Şi cu toate astea, iată, moartea aceia care ne așteaptă 
colo, undeva dosită după vre-un copac din creastă, picură 
în noi aşezare de oameni bătrâni şi trecuţi peste veac. Мил 
nimeni mai bătrân ca noi, de vreme ce nu-i nimeni mai 
aproape de sfârșit decât noi. 

Саға deci uncheșule de douăzeci de ani să-ţi închei so- 
coteala zilelor, după ce te-ai răfuit cu inima ta. Scrie-ţi 
adiata, dacă ai de ceo scri, sau spuneţi cu limbă de moarte 
vrerea ta din urmă. 

S'o spunem. Trebue s'o spunem. Dar ce să spunem? 
Ce avem noi de lăsat altora? Doar viața. Fireşte, nu-i vorba 
de viaţa noastră, căci pe-aceia n'o putem lăsa nimănui. 
Da’ e vorba de viața altora. Şi fără îndoială că altora le 
putem lăsa viața. Cel puţin așa ne închipuim. 

De pildă, uite. Sântem pe-aici prin batalion sumedenie 
de băeţandri tot fraţi, doi câte doi. Iar acasă aproape toți 
am mai lăsat câte o soră ori câte un frate... vasă zică, mai 
întâi e greu de crezut că уот muri perechi întregi, şi-apoi, 
chiar de-ar fi aşa, încă mai rămâne acasă o făptură tânără 
să slujească de reazim părinţilor sărmani. 

Soarta unuia singur пе îngrozeşte: Тапеѕси. E singurul 
copil la mamă singură. E toată viaţa ei. Ei bine, îi vom 
lăsa lui Тапеѕси viața lui. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 105 


Il sfătuim atunci să rămâe devale. Nu vrea. Ofițerul 
activ dintr'însul se scutură de gândul nostru frăţesc, ca 
de-o nelegiuire. Şi cu toate astea n'are nici un rost să vie 
laolaltă cu noi. E comandantul mitralierelor. Şi sântem Ба; 
talion de rezervă. Noi, la companii, avem fiecare câte o 
secţie şi n'avem nici o nevoe de comandantul lor. Firesc 
este să stea lângă maior, lângă muniţie şi lângă rezervă. 
Abia cu ordinul maiorului, îl hotărîm însfârşit, să rămâie. 

O nedibăcie a batalionului din față, descopere nemților 
atacul nostru. Într'o clipă tranșeele lor se burduşesc de 
soldaţi şi iadul începe. De-acum încolo nimic nu ne mai 
poate întoarce înapoi. 

Intr'o jumătate de ceas două batalioane sânt făcute puz- 
derie, cu comandant, cu ofițeri cu tot. Un maior, stors de 
sânge, trece pe lângă noi, dus pe targă de brancardieri şi 
plânge în hohote. Nul doare braţul hăcuit. Il doare ne- 
izbânda. 

Adunăm din pădure cincizeci de oameni: atâta a mai 
rămas în stare să lupte din cele șase companii pârjolite 
în foc. 

Intrâm pe linia întâia, într'un luminiş unde fiecare de- 
get de loc e o moarte neîndoelnică, Şueră așa de întins 
gloanţele mitralierelor nemțeşti, care bat încrucișat din de- 
lături, încât de n'ar fi liniştea copacilor, ai crede că-i un 
harapnic cumplit de crivăţ, năpădit în toi de vară. 

Intins la pământ, cu şirul întreg de pușcași, urmăresc 
cu ochii aruncătura granatelor nemţești, urcând din tran 
şeia lor, zvârlite drept în sus, oprindu-se o clipă acolo, şi 
apoi căzând în arcuire lângă noi şi între noi. 

Brazda se macină dedesupt, în crănțănituri groaznice de 
ghiulele şi bombarde mari. De-asupra noastră, la un lat 
de palmă, urzeala căilor de glonţ, ţese pânză de oțel prin 


` 


www.dacoromanica.ro 


106 CARTEA SATULUI 


care nu mai toţi trece cu trupul aninat de viaţă. Se sfâșie 
parcă şi se rupe în bubuituri toată schela vieţii și a lumii. 
Таг în urmă valea Limpejoarei urlă lung са o jivină uriaşă 
şi flămândă rătăcită pe meleaguri fără hrană şi pustii... 


Mira murit Vizitiu Mihai, cu ţeasta sfărâmată de о gre- 
па care la nimerit drept în сар. l-am văzut toată calea, 
cu un ochiu foarte limpede și curios. Am privit-o căzând, 
venind spre el, în el. l-am văzut răzbufnirea de pară şi 
așchii, iar din țâşnitura de trăznet, am zărit rostogolindu-se 
scurt іп țărână, o rămășiță de cap. 

Cu toate astea, iată, nimic n'a tresărit în mine: nici 
groază, nici cutremurare, nici măcar milă. Era o privelişte, 
atâta tot. Ceva care merita să fie văzut... 


Un pluton trece dincolo de ruptura sârmelor ghimpate. 
Fac un salt cu ostașii mei, şi intru la rândul meu în spăr- 
tura făcută de tunuri prin reţeaua nemţească. Am găsit цп 
loc bun: o mică mâncătură de obuz. 

Trebue să aştept aici. Acum urechea s'a deprins cu zgo- 
motul şi în mine tresare un copil căruia îi place nespus să 
vadă înfăţişarea asta a unei lupte adevărate. Pentru câteva 
clipe gândul morţii şi teama de ea s'au mistuit, cum s'a 
mistuit și simţul răspunderii. Am uitat şi cine sânt şi ce 
sânt. Prea e frumos! Și astfel, bag seama că frumuseţea 
a biruit încăodată moartea... 


Iată, la dreapta, în străfulgerarea dimineţii abia începute, 
ce trandafirii şi suave par fumurile exploziilor de obuz dela 
cota 670. In stânga, creștetul pădurit al dealului Momâia 
pluteşte ca o cladără de liliac înflorit peste pâcla tot mai 
deasă lăsată de ghiulele şi de praful ridicat de ele. Dar 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR LON POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 107 


peste tot, 51 în dreapta şi în stânga înainte şi înapoi, vârte- 
juri uriașe, 51 țâșnituri de pară şi aburi când albastre, când 
roşiatece, cresc din țărână şi se sorb în ea, ca și când ar 
fi undeva, dedesupt, o mână uriașă care bate scoarța pă- 
mântului, în adânc. 

Clocoteşte creasta, са о apă grea, bulbonată în fiertură, 
Asta e. 

In asemenea măreție şi atâta frumuseţe, moartea nu mai 
are nimic din înţelesul ei înfricoșat. E-o întâmplare tot aşa 
de neînsemnată, cum ar fi de pildă ruptura din genunchi 
a pantalonilor mei, pe care i-am agăţat cu câteva clipe îna- 
inte, în sârma ghimpată. 


Acum plutonul din faţă, a izbutit să ajungă în tranşeul 
nemţesc. Nia venit rândul. Mă încordez o clipă şi mă fur 
din visarea ciudată care m'a cuprins, apoi trimit grupă cu 
grupă, spre șanțul vrăjmaș. In sărituri scurte, ostașii trec 
goana şi se prăvălesc la pământ. Ci numai Bocăneţ a tre- 
cut în picioare și fără grabă, cu ochii luminaţi de-un zâm- 
bet așa de batjocoritor şi așa de stăpân pe sine, încât părea 
menit să copleșească toată armata Împăratului nemţimei. 

Şi a trecut neatins. 

Ajunşi la tranșeia dușmană, ne zvârlim ca fulgerul în еа. 

In picioare, drept, pe buza ei, în bucata aceia de aer 
sfredelită cu mii de şuerături ucigătoare, Bocăneţ nu se 
clinteşte şi a început să râdă. l-am părut caraghioși, noi, 
oameni 2/51 „în toată firea“ cari totuşi săream ca nişte 
copii, într'o groapă ruinată. 

— „Dăcte jos!" Strig eu Ја el. Dar Bocăneţ n'are nici 
o grabă. 

Se lasă jos încât să nu se murdărească, răzămat numai 
într'o mână. 


www.dacoromanica.ro 


108 CARTEA SATULUI 


In aceiaş clipă un glonţ, ia frânt osul braţului şi la 
rostogolit pe bietul nătâng tocmai în fundul șanțului: pri- 
velişte de-o clipă a unei mâni cu două coate. 

Poruncă scurtă şi aspră să ne întoarcem numaidecât îna- 
poi din pricina neorânduelilor ivite în bătălie: sântem cei 
dintâi сагі am intrat în tranșeele nemţeşti, şi singurii. Des- 
coperirea noastră şi începerea atacului mai înainte de cea- 
sul hotărit, i-a oprit pe cei din dreapta şi din stânga să 
dea şi ei lupta la vreme. Aşa dar trebue să înceapă din 
nou bombardamentul, pe tot frontul, şi atacul se va da ia- 
răși, pe toată linia. 

Nu apuc să ies din tranşeu şi o furtună înebunită de 
obuze se abate peste noi. Bat tunurile noastre doar, şi am 
prilej cum nu se poate mai bun să-mi dau seama cât adevăr 
spunea Brătăşanu, observatorul dela artilerie, când lăuda 
oţelul franțuzesc. 

Intr'adevăr, bun oţel. Ar fi putut chiar să fie mai pu- 
ţin bun... Nu scăpa de mușcătura lui nici a zecea parte 
din oameni... 


Ajuns la o sută de metri de tranșeu, întorc deodată 
capul şi privesc înapoi. Mă ard în ceafă ochii de câine 
pe moarte ai lui Bocăneţ! Doamne! L-am uitat acolo. 

Strig spre sergentul Iancu şi îi spun să trimeată pe ca- 
re-va să aducă bietul nefericit din iadul în care a rămas. 
Dar iată, în acelaș timp, colo în fund, Bocăneţ se caţără 
cu mâna sănătoasă de marginea tranşeului. Se urcă de-asu- 
pra... E în genunchi. Dă să se scoale în picioare. 

O pară de foc... drept în el... şi fărâme de om ameste- 
cate cu fărâme de pământ, ţâşnesc negre şi roșii prin fu- 
muiagul trandafiriu scăldat în soare proaspăt. 

Mä sprijinesc de Iancu să nu cad. Mă uit în ochii lui 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 109 


înebuniţi şi mă văd mai înebunit şi mai galben decât toţi 
din jurul nostru. 

Clipa aceia a schimbat faţa pământului întreg. O spaimă 
fără de margini a însloit toată şuruirea vieţii din mine. Gura 
încleştată nu mai putea alcătui un sunet. Ochii, împaian- 
jeniţi са de beţie, aproape nu mai vedeau; picioarele s'au 
clătinat. 

M'am lăsat jos, moale, ca într'un leșin. 

Aţi stat vreodată să vă închipuiţi că v'ar trece peste 
trup, cu goană nebunească nămetenia de mașină neagră a 
unui tren din cele repezi? lată, asta trecea acum peste mine. 

M'am desmeticit într'o răpăială de grindină, care bă- 
tea prosteşte darabana în căştile noastre de fier. Ai fi zis 
că niște copii, cocoţaţi în vârful copacilor n'au de joacă 
şi zvârl cu pietricele de prundiş mărunt. Erau șrapnele. 


Caut să aflu ceva despre fratele meu. Nimic limpede. 
In cinci minute aflu o sută de veşti, fiecare deosebită de 
cealaltă, și fără, îndoială toate deosebite de aceia ce va fi 
fost întradevăr. Unii spun că-i sănătos, alţii că l-au văzut 
lovit uşor... alţii tac ştiindu-l ucis... Şi iar e viu, şi iar lo- 
vit... Şi inima mea geme, geme. Singura nădejde mi-i în 
Locotenentul Călugăru, comandantul companiei lui. Ştiu 
că îl ţine pe lângă dânsul. Şi Călugăru e luptător bătrân, 
ager și deprins cu toate primejdiile bătăliilor. Миз! omoară 
oamenii de pomană, şi cu atât mai puţin pe-un ofiţer. 


Acum, din nou aşteptăm să se isprăvească bombarda- 
mentul. Lupta e ruptă şi alt rost navem decât doar să pri- 
vim ţâșniturile de explozii care cutremură creasta și văz- 
duhul. Ca un pustiu fără margini ne copleşeşte pe toţi. 
Incep să aud printre detunături gemetele celor căzuţi pe 


www.dacoromanica.ro 


110 CARTEA SATULUI 


câmp, osândiţi să rămâe acolo poate pentru totdeauna. In- 
сер să văd zvârcolirile zadarnice ale celor cari încearcă să 
se mai târască înspre noi şi ale celor cari ştiu că nu mai 
pot să vie. Şi mai ales văd mâna dreaptă a lui Vizitiu, în- 
cleştată ca o ghiară vânătă pe condacul puştii lui. 

Iancu îmi flutură poala măntălii şi flueră, mă uit şi îmi 
vine să râd. Biata mea manta curată e ferfeniță... Pe unde 
oare au putut să treacă atâtea gloanțe de nu m'au atins? 


In dreapta, la câteva sute de paşi Florea Dimitriu dă 
asalt unei lucrări de apărare, făcută în vârf de deal şi cu 
poiană limpede în față. E înebunit. De acolo de sus ful- 
geră şi seceră un cuib de mitraliere aşa de bine durat, în- 
cât nu-l poate primejdui nimic. In asemenea împrejurări 
orice pas făcut înainte e moarte neindoioasă iar Floarea nu 
vrea să-şi ucidă soldaţii. Ar fi ca şi când sar ucide pe el. 

Priveşte ропсі$ din # а în care s'a dosit şi află meteahna. 
Atunci face scurt printre dinţi, cu ochii la bârlogul morţii 
din deal: 

— „oehr gut, meine Herren! Auf wiedersehen! Adică 
„Foarte bine domnii mei! La bună vedere!" 

Apoi lasă comanda unui sublocotenent, face raport maio- 
rului că peste un ceas cucereşte poziţia și pleacă înapoi spre 
tranșeele noastre vechi. 

In drum îl întâlneşte Chamard, locotenentul francez, dat 
pe lângă regimentul nostru. 

— „Ce faci, domnule?" zice acela. 

— „Nu vezi? Fug de pe front! Apoi din goană îi strigă: 

„„Nu ştii că pământul e rotund? Nu-i pot ataca prin 
faţă; mă duc pe partea cealaltă a pământului, să-i atac 
prin spate!" 

— „Аѕ(а-і nebun! Cu desăvârșire nebun! murmură 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 111 


Chamard privind în urma lui Florea, până ce piere în frun” 
715. 


Dar Florea Dimitriu era numai pe jumătate nebun. А 
urcat ре nerăsuflate dealul şi a năvălit în cel dintâi adă- 
post de tun de tranşeu. A zvârlit servanţii la o parte, a 
ochit, a încărcat singur şi a tras. Odată, de două ori, de 
trei ori... Cuibul de mitraliere, lovit în plin, a sărit în aer. 

Apoi, a poruncit ѕегуап ог să desfacă tunul şi a pornit 
cu el cu tot să ocupe în pas obișnuit poziţia, unde nu mai 
rămăsese acum decât un morman de bârne, pământ тас! 
nat, capete strivite şi benzi de mitraliere îmbăiate în sânge 
proaspăt. 

A aşezat tunul sus, punând revolverul în tâmpla artile- 
riştilor, pentru cari nebunia asta putea să aibă urmări groaz 
пісе. A desfăcut pe urmă cele cinci mitraliere nemţeșşti 
aflate în cuib și le-a dat pe mâna mitralieriştilor lui, să le 
pregătească. de foc, 

Şi astfel, la ora şapte, când a început iarăşi asaltul pe 
tot frontul, Florea Dimitriu se afla întărit, ca în cea mai 
veche și mai trainică redută, cu toţi soldaţii teferi, cu cinci 
mitraliere grele şi cu un tun de tranșee. 

lar de-acolo, trăgea singur focuri piezişe, înspăimântând 
poziţia угајтаѕа dela poiana Incărcătoarea, pentrucă nem” 
ţii nu puteau să dea altă lămurire valului de gloanţe şi de 
obuze, decât socotindu-se înconjurați şi atacați prin lături 
51 spate. 

Numai că focurile de tun trase de pe poziţia lui Florea 
au vârit spaimă şi în rândurile noastre. Nimănui nu- tre- 
cea prin minte că se poate afla acolo un tun românesc, cu 
atât mai mult cu cât în vijelia obuzelor de tot felul și din 
toate părţile nu se vedea unde anume trage, 


www.dacoromanica.ro 


112 CARTEA SATULUI 


S'a bănuit deci un adăpost de tun nemţesc şi atunci ar- 
tileria noastră a început să tragă acolo cu toate gurile de- 
odată, strânse znop peste el. 

In acelaș timp, nemţii, care se vede că ştiau mai bine de- 
cât ai noştri ce anume s'a petrecut în cuibul de mitraliere, 
şi cine anume domneşte acum acolo, au început şi ei a bate 
în acelaș loc. 

Şi în mijlocul orcanului năpraznic, dezlănţuit peste dân- 
sul Florea a sărit pe creastă, urlând: 

— „Eu sânt aici, Florea Dimitriu!“ 

Cine să-l mai audă? 

Se dezbârna poziţia din încheeturi şi fierbea uscat іп {й5- 
niturile năpraznice ale malurilor de pământ detunat. Peste 
o grupă de oameni, aciuată în fărâma unui сёреѓе] de tran- 
şeu, s'a răsturnat urlând, ca o stâncă prăbuşită din văz 
duh, toată rădăcina zmultă din adânc a unui fag uriaş. 
Il făcuse bucăţi o ghiulea de 210. Sub mitraliera din dreapta 
s'a înfipt, şi a scuipat-o în râpă — cu servanţi cu tot — о 
bombă venită dinspre bateria de 150 a lui Covrig. 

In zece minute așchiile de copaci, lostopanele de lut și 
hălcile de carne omenească se amestecau în zburătura lor 
de iad. Ai fi zis că pământul şi-a deschis o gură nevăzută, 
care clefăe înfiorătoare şi stropeşte urlând spre cer, dumi- 
catul ei cumplit. 

Câteva clipe, Florea, n'a înțeles bine ce se petrece. A 
văzut grupa ucisă de maiul năpraznic al rădăcinii căzute 
— de parcă n'ar fi fost oameni ci opt gâze strivite de un 
pietroi — a înţeles că-i îngropată pentru totdeauna şi a 
scrâșnit. Apoi n'a mai avut timp să gândească. А răznit: 

— „„Coborâţi devale!“ 

Dar nimeni nu putea să-l mai audă, ori să-l mai vadă. 
Obuzele tocau tranşeia, ca o sapă descreerată, ce s'a înver- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 113 


şunat pe-o таёта. Bulboanele de pământ clocoteau răstur» 
папа gângăniile însângerate de pe faţa lor, acoperindu-le 
şi dezvelindu-le până le nimerea în plin, de ţâşneau ase- 
menea unor butoiașe cu sânge şi carne explozivă. Intrade- 
văr, aveai părerea nălucitoare că nu obuzele, ci oamenii 
făceau explozie. 

— „Coboriţi devale! Coboriţi devale! striga desnădej- 
dea lui Florea Dimitriu. 


Dar deodată n'a mai văzut nimic. O umbră neagră ia 
fulgerat în ochi şi l-a acoperit. Buimac , fără să vrea, a ri- 
dicat cotul să se apere. Mâna i-a intrat în ceva cleios, cald 
şi umed. Explozia îi împroşcase în cap un pântece căscat, 
cu toate măruntaele aburind. 

S'a ridicat în picioare, urlând înainte, în neştire: 

— „РеуаІе!“ 

Dar un cutremur i-a tăiat picioarele și l-a înşurupat cu 
(еаѕѓа în jos, peste băltoacele hâde de sânge înțărnat. 

A sărit din nou. $1 iarăși iureșul trăznitor la făcut Бо, 
peste hăcuiala de noroi şi carne, care se întinsese ca o mâzgă 
înspăimântătoare sub picioarele lui. A stat o clipă петіѕ 
cat, mort. A deschis apoi ochii şi a ridicat fruntea... Voia 
să-şi vadă soldații. 

O palmă jilavă şi rece i-a orbit vederea. A pus mâna 
pe obraz şi a tras îngrozit de pe el bucata băloasă de piele 
şi păr cu care îl țintise explozia. 

Zguduit până în măruntae s'a încordat nebunește. şi a 
dat să sară în sus, urlând înainte. 

Dar în gura căscată de răcnet, а stropşit, ca un pumn 
care voia să-i înăbușe glasul, terciul unui creer proaspăt. 
31 în aceiaș clipă, la doi paşi a văzut pe fratele Мах — 
um îi zicea ordonanţei lui — care se sculase şi voia să-i 

8 


www.dacoromanica.ro 


114 CARTEA SATULUI 


sară în ajutor, făcând doi pași înainte, fără cap. Un obuz 
venit în plin 11 retezase din gât, ca un satâr. 

Florea a scuipat şi a rămas pe loc. In creerul cel ascuţit 
sa făcut de-odată lumină rea şi a hârşit un gând bolnav 
şi jucăuş: putredă veselie a nebuniei: 

— „Scârbos creer ai, frate Vax... Creer prost! Al meu 
trebue să aibă gust mai bun...” 

Apoi, faţa i sa destins, sa luminat şi a început să râdă: 

— „Ich habe die Ehre, meine Herren. Guten Tag!" 

Şi asta, cu ochii spre soarele, care se ridicase sus, a rămas 
între țâșnituri de obuze, salutând şi râzând departe, spre 
Dealul mare, de unde băteau pe el, neîndurate, cele două- 
zeci şi patru de tunuri cu obuze franţuzeşti. 

Га ora şapte, patru soldaţi de-ai lui, plângând, abia 1 
duceau, atâta putere îi dăduse nebunia, spre alte locuri şi 
alte rosturi, unde cel mai bun și mai blând sfârșit nu ar fi 
trebuit să fie decât o cruce albă şi cât mai repede venită... 


Peste jumătate de ceas, am ocupat poziţia întreagă, golită 
de nemți. In schimb plină de trupurile sfârtecate ale oşte- 
nilor noştri. 

Таг la o sută de metri în spate, pe o margine de cărare, 
jefuit până şi de bocancii din picioare, cu pântecele rupt 
în bucăţi, şedea zgârcit, cu ochit lui de copil scoşi de groază 
din văgăuna testei, bietul Țănescu. 

Când a trecut dincolo de noi? Ог l-a îndemnat să urce 
coasta unde nu-i dădusem noi voe?... Nimeni n'a ştiut să 
spue. ` 

Biata rămăşiţă fioroasă, zvârlită pe-o margine de cărare, 
a dus cu ea pentru totdeauna taina unei ursite neînduple- 
cate. A lui, fireşte. Dar totodată și a noastră. Pentrucă 
noi, cei rămași, trebuia să plângem şi să scoatem din chi- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 115 


nuitoarea lui moarte până și acest cutremurător gând: nu 
пе era îngăduit să dăruim nimic. Nici viața noastră, nici 
a altora. Noi trebuia să le mistuim numai. Să sămănăm ce- 
rul cu ele, cum sămănam pământul cu trupurile în care 
au sălăşluit, pentruca dincolo де noi, peste noi şi peste 
toate, să se împlinească ceva neştiut nouă, cum neştiut îi 
este bobului de ghindă vârât în pământ, rodul ce va fi să 
ias& din putrezirea lui: stejarul cel menit să crească peste 
veacuri. | 


www.dacoromanica.ro 


FÂLFĂLOAIA FACE POZNE. 


Am trecut cu bine şi folos peste toate întăriturile nem- 
teşti. Am pierdut mai puţini soldaţi decât socotisem la în- 
ceput. Ba încă, Fâliăloaia, pe care de două zile îl socoteam 
mort, mi se întoarce nevătămat şi vesel са într'o zi de 
sărbătoare. 

Bănuesc numai decât lucruri așa de grele, încât aproape 
că miri teamă să i le spun, Intr'adevăr două zile de mistuire 
din sforul bătăliei, nu-s prea uşor de lămurit, decât bä- 
nuind că ostașul s'a dosit pe undeva. 

Gândul acesta îmi înegurează fruntea şi ochii mi se în- 
fig în privirea lui Fâlfăloaia. 

— „Unde mi-ai fost?“ zic, încruntat 51 prea hotărît să 
nu iert o vină. 

— „La datorie, trăiţi don”... răspunde cătana mea tu- 
ciurie, cu zâmbet prea vesel pe gură, ca să-mi mai îngădu- 
iască bănueli. Totuşi, nu mă dau înfrânt și vreau să aflu: 

— „Га се fel de datorie, de vreme ce n'ai fost lângă 
mine și lângă camarazii tăi?“ 

Atunci Fâlfăloaia, îmi întoarce pe graiul lui cel ţigă- 
nesci 

— „Păi, доп S'lotinent, eu mi-am făcut datoria de unul 
singur!“ 

— „Cum poţi să-ţi faci datoria de unul singur, când aici 
luptăm pe-un front de două divizii?“ 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 117 


La vorbele acestea, Fâlfăloaia îmi dă un răspuns, care 
mă înlemneşte: 

— Să vedeţi, don’ S'lotinent... Eu am fost prizoner!” | 

— „Ceai spus?" 

— „Zau aşa! Am fost prizon'er. Ba chiar pot spune că 
am fost de două ori". 

— „Cum ai fost prizonier, şi cum ai scăpat?“ întreb eu 
zorit, dându-mi prea bine seama că, la urma urmii, spusele 
lui puteau să fie o minciună isteață, atâta tot, şi pe care 
n'ar fi avut în ce fel s'o dovedească. 

La întrebarea mea, Fâlfăloaia îmi spune astă poveste 
de necrezut: 

— „Să vedeţi cum. Mai întâi, eu am intrat în tranşeul 
nemțesc chiar cu grupa а doua, precum ştiţi şi dumnea” 
voastră prea bine, că doar şedeați colo, în groapa de obuz 
şi ne-aţi făcut semn cu degetul, adică ne-aţi dat ordin să 
facem salt. Apoi, când am intrat în şanţ, ce era să fac? 
l-am spus lui доп’ Căprar: „Eu mă duc să сига tranşeia, 
că aşa ne-a învățat ре noi don” S'lotinent... Şi care va să 
zică, dumnealui a spus că la franțuzi curăţitori de tranșee 
sânt găinarii, pentrucă aceia ştiu să fure şi oul de sub cloșcă, 
așa că se pricep bine la luat neamţul pe nesimţite. Apăi 
dacă-i vorba să fie treabă de găinari, las'pe mine... Special 
ca Fâlfăloaia Ја trebşoara asta, nu-i altul în tot reghimen- 
tul..." 

„Atunci don’ Căprar zice: „Du-te baragladină“ — aşa 
de urât vorbeşte dumnealui totdeauna. Parcă n'a fost făcut 
şi el noaptea ca şi mine... — Şi mai zice: „Numai bagă 
de seamă că nemții nu's găini, şi că ţipă din gură de puşcă 
Manlicher când pui mâna pe dânșii!” 

„La аза vorbă, eu îi întorc: — „Las’ don, Căprar că am 
luat două cartuşiere cu dopuri de armă să le închid gura la 


www.dacoromanica.ro 


118 CARTEA SATULUI 


toate..." Pe urmă am plecat pâș-pâș de-alungul şanţurilor, 
înapoia crestei, cam pe unde socoteam c'ar veni adăpos- 
turile. 

„Dar m'am dus degeaba... Adică, vorba vine că a fost 
degeaba fiindcă tot am găsit eu саїесеуа"“. 

Şi zicând astea, scoate din sacul de merinde, câteva căr- 
{иШ nemțești și un binoclu, întinzându-mi-le mie: 

— „Le-am luat că m'am gândit la dumneavoastră... Poate 
îţi pricepe ceva din slova asta, că eu nu pricep nimic. 
Ş'apoi de ochian știu c'aveţi nevoe. Mereu vă plângeați 
că al dumneavoastră nu arată bine. Şi m'am socotit că 
aista trebue să fie el bun dacă-i nemţesc... 

„Şiraşa, cum spui, adăposturi n'am găsit. Doar niște do- 
suri mai adânci, făcute cu scândură, de n'aş fi stat în ele 
să mă tai. Păi, se potriveşte cu adăposturile făcute de noi? 
Văleu, dadă-măiculiță, să fi venit aici o purcică mai mare, 
praf îi făcea pe toţi! 

„Deraceia se vede că au și fugit așa de repede, de n'am 
găsit eu nici coadă de neamţ...“ 

— „Cum? Dar atunci de ce spui că ai fost prizonier?" 

— „Staţi să vedeţi, că asta a fost mai pe urmă. Eu tot 
cotrobăind prin tranşeu am dat de eşire, devale şi m'am 
oprit să vie și ceilalți din urmă. Dar ei, pace să vie! Stau 
eu сг stau și nimic. lar când, m'a apucat așa, un fel de 
teamă şi un fel de scurmătură pe la lingurică de-atâta sin- 
gurătate, mă pomenesc cu ghiulele dela noi... Bum-bum, 
bum-bum... Băteau ca în fasole. 

„N'am mai înţeles nimic și am vrut să mă întorc... Dar 
pe unde era chip să mă întorc, că arau purcelele дегі era 
mai mare dragul. 

„Atunci, dacă am văzut şi-am văzut că nu- rost de întors, 
şi dici пич rost de stat pe loc, ce era să fac? Am ochit 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 119 


devale, spre nemți o vâlcică adăpostită, unde nu venea nici 
о ghiulea și goana acolo, să stau ferit până o trece prăpă- 
dul şi s'o alege la un fel. 

„Cât oi fi stat acolo nu ştiu, dar tare lungă mi-a părut 
vremea și tare urât mi-a fost! Mai-mai să-mi vie a porni 
înapoi printre ghiulele, fie ce-o fi. 

„Numai ce mă pomenesc atunci cu unul care strigă: 
„Halt! Când mă întorc, neamţul! Unul așa, botos și spăi- 
mos, cu urechi ca oaia și cu buză de cal supărat... Eu m'am 
speriat oleacă, — ce să zic? — dar el era mai speriat ca 
mine... li tremura ţeava puștii ca frunza plopului, măcar 
că eu scăpasem arma din mână, iar el era cu ea la ochi. 

„Nu ştiu ce-a mai zis el pe urmă, că eu n'o prea rup пет; 
ţeşte, dar eu cred că mă suduia pentrucă lam speriat... бї 
uite-așa, m'a făcut prizonter...* 

— „Şi unde te-a dus?" 

— „la încolo, pe niște mâncături de văi, — ştierle cio- 
rile pe unde-or fi venit ele!, — până ce-am dat de trupa 
lor". 

— „Erau mulți?" 

— „Mulţi, dare-ar tignafesu în gâtlejul lor! Mulţi și de 
tot felul: și mai nalţi şi mai mici... dar toţi speriaţi straş 
nic, slabi şi urâţi... Apoi, când i-am văzut eu aşa de speriaţi, 
straşnic m'am bucurat. Incai mau luat ei prizon'er pe 
mine, dar nici lor nu li- la îndemână, așa m'am cugetat еч“. 

— „Fi, lasă acum ce-ai cugetat tu și spune mai departe 
ce s'a întâmplat”. Zic eu sâcâit că-și tot întrerupea poves- 
tirea. 

— „Раі, се să se mai întâmple don’ S'lotinent. Spusei 
că m'au dus”. 

— „Bine, bine, dar cum ai scăpat?" 

— „Cu fuga, dor’ S'lotinent. Că neamţul care mă prin- 


www.dacoromanica.ro 


120 CARTEA SATULUI 


sese mă tot ducea printre văi şi pe care cum îl întâlnea, se 
oprea şi hâra-hâra, dădea cu clanța... Adică, socot eu, se 
lăuda că m'a prins... 

„„Apăi, asta straşnic m'a supărat! Şi mă ştiţi dumnea- 
voastră cât de ambițios m'o făcut mama! M'am hotărît să-l 
fac de ruşine pe păcătos, să mă ţie minte. Şi-așa, când s'a 
oprit odată la vorbă cu doi nemți de-ai lui, şi mi s'a părut 
locul potrivit, că era o pădure deasă şi-o întorsură de râpă, 
am sbughitro în ţihlă... Au ţipat ei, au tras după mine... 
dar degeaba... Parcă eu eram prost să mă întorc, ori să 
fug tot într'o parte... Am făcut-o la stânga şi dus am fost...” 

— „Ei, şi pe urmă, cum аў ajuns iar la поі?“ 

— „Păi, toată noaptea ce crezi că am făcut? Am pân- 
dit și am mers, am pândit şi-am mers tot încotro auzeam 
împuşcături. Dar mergând eu așa, aud de-odată vorbă ro- 
mânească de-a noastră. Hait, zic, am scăpat! Când colo, 
ce să vezi! Nişte moșnegi şi nişte femei, săracele, сагаи la 
deal lăzi cu muniții, pe-o cărare din pădure şi nu-i păzea 
decât un neamț. Bună socoteală ar fi fost să sar la пеатё, 
că era destul de pirpiriu la trup, dar mi-a fost teamă că 
nu văd bine şior fi și alţii după el. Mai stau ce stau, şi 
aud ре alții venind. Şi-aceia tot români — strânşi de prin 
sate, se vede. 

Atunci mi-am făcut cruce, m'am încordat şi când mi-am 
făcut un vânt în sentinela care era cu dânșii, a venit de-a 
berbeleacul de trei ori, măcar că era ditai zdrahonu. Pușca 
i-a sărit cât colo şi-am pus mâna pe ea. 

Acu eram la largul meu. Ii spui printre dinţi: 

— „Scoal' dracului de-acolo, păcătosule, că eşti pri- 
доп'ег!* Dar el prostul, n'a înţeles пісі о boabă. 'Tremura 
de parcă îl apucaseră frigurile, iar românii săracii, mai să 
plângă de bucurie. Socoteau pesemne că trupa noastră a 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR 1ОМ POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 121 


ajuns până aici... Dar nici eu nu le-am spus cum vine pă- 
tărania. I-am trimis să plece acasă pe alt drum şi să zvârle 
lăzile în pădure. Aveau lăzi cu granate de cele ca oul, dar 
negre, cum au nemţii, şi-am luat şi eu câteva de mi-am um” 
plut buzunarele să le am la un caz de primejdie“. 

— „Și cu neamţul ce-ai făcut? Lai împuşcat?" 

— „Păi dece să-l împuşc, săracul, că era bătrân. Am vrut 
eu să-i spui creştineşte să-şi vadă de drum, dar tot n'a în- 
teles, așa са lam luat prizon'er de-al binelea — asta о în- 
teles prostul, se vede că vroia să scape de război — şi l-am 
adus încoace“. 

— „Bine, dar cum ai trecut prin front?" 

— „Ра’, dracu ştie cum am trecut, că nici eu nu ştiu. 
M'am pomenit de-odată că trosneşte o pușcă lângă mine şi 
ţipă unul pe româneşte: „Stai!** 

„Ptiu, bată-te mama sfântului", fac eu „român eşti, bre?" 

„Român" zice cela. „Da'tu ce neam ești?“ „Român și 
eu!" zic. „Nu se cunoaşte după vorbă?" Atunci zăbăucul 
se zbârleşte la mine: „Nu se cunoaşte că eşti român!" — 
„Ei, na!” îi răspund eu „chiar român-român n'oi fi, că-s 
cam ţigan după mamă şi după tată, dar tot român se chia- 
mă la ostășie!"... „Atunci de ce vii dela nemți, dacă ești 
готӣп?“... „Păi, iaca așa 51 аза... Şi-i povestesc pățania 
toată... Dar el, cată la mine cu bănuială și zice: „Mă ți- 
gane, tu ori eşti neamţ, ori ești șpion... Aşa că lasă pușca 
din mână și dă-te prizon'er să te duc la divizie"... 

„91 iaca aşa, don” S'lotiment, am fost odată prizon'er la 
nemți și m'au făcut prizon'er şi românii noştri... Ba, mai 
mare rușinea, acu eram prizon'er lângă prizon'erul meu, 
пеат)...‘ 

— „Ре urmă?" 

— „Ре urmă ne-a dus la divizie, şi-acolo a dat Dumne- 


www.dacoromanica.ro 


192 CARTEA SATULUI 


zeu să fie un domn căpitan care a stat de vorbă cu neam- 
ţul, nu ca mine, chiar pe nemţeşte... Mămulică-dadă! Vor- 
bea don’ Căpitan nemţeşte, mai dihai ca neamţul. Şi după 
ce-a scris dumnealui tot ce i-a spus neamţul, a râs Та mine, 
şi mi-a spus să mă întorc la companie...” 


Povestirea era bine ticluită. Chiar trecerea prin fron- 
tul ncmţesc, până în rândurile noastre, putea să fie adevăr 
rată, fiindcă în vremea asta vrăjmaşii, fugăriţi de noi, se 
retrăgeau în mare neorânduială. Dar dacă lucrurile pe care 
mi le dăduse Fâlfăloaia, puteau să dovedească lămurit că 
a intrat în tranșeu nemţesc, ele nu puteau arăta, în schimb, 
că ostașul nu rămăsese acolo ascuns până după trecerea 
noastră. 

— „Toate bune, Fâlfăloaia, dar dacă eu nu te-oi crede 
cu ce îmi dovedești că-i adevărat ce-ai spus?" 

Acum, tuciuriul а zâmbit cu toată gura, arătându-şi toţi 
dinţii lui albi şi sănătoși, în vreme ce ochii îi sticleau a ṣire- 
tenie, iar mâna îi cotrobăia în buzunar. 

— „Pai, am ştiut eu prea bine că vorba mea n'o s'o cre- 
дей. Dar nici hârtia asta dela don” căpitan, n'o s'o credeți? 
Că iam spus eu dumnealui — „пи plec пісі mort de-aici, 
dacă nu-mi daţi belet cu ѕќатріа...“ 

Şi mi-a întins ordinul Diviziei, prin care Fâlfăloaia era 
trimis înapoi companiei, lăudat pentru fapta lui vitează do- 
vedită limpede din spusele neamţului... 


www.dacoromanica.ro 


НАТ CU TRENUL. 


Nemţii, prinși de spaimă, din pricina atacului nostru Баг. 
bătesc, dat cu hotărire pe tot frontul, au început să se дса 
îndărăt fără măsură și fără orânduială. Vestita lor ostăşie 
şi aspra ţinere a poruncilor, se arată а fi fost poveste bună 
doar pentru vremurile de pace și, poate, pentru împreju- 
rări când erau biruitori. Acum sânt ca o turmă izgonită 
şi începe să ne fie lehamite a-i tot vâna unul câte unul, гаг 
leţiţi, prin toate văgăunile, prin toate hăţișurile, și prin 
toate podurile de case. 

Vitejia ostaşilor noștri ia înspăimântat într'atât de pu- 
ternic, încât unii din ei, chiar ofiţeri, când sânt prinşi 
şi întrebaţi îşi arată încredințarea că lupta n'a fost dată de 
români, ci de niscaiva armate străine, franceze, engleze ori 
americane. 

Văzându-ne că râdem Ја vorba lui, un locotenent пеат 
prins prizonier la bateria lui de artilerie, ne răspunde dela 
obraz: 

— „Каден degeaba, domnilor ofițeri, fiindcă eu tot nu 
cred că sânteţi români. Altminteri cum o să-mi lămuriți 
dumneavoastră schimbarea asta grozavă între luptele din 
vremea retragerii spre Moldova, sau cele dela Turtucaia, şi 
bătălia asta care a uluit pe toți comandanții noştri, ostaşi 
vechi și pricepuți în meșteșugul războiului?” 

— „Dragă domnule Locotenent“, îi răspund eu „când 


www.dacoromanica.ro 


124 CARTEA SATULUI 


am început noi războiul eram neştiutori de felul cum du- 
ceaţi dumneavoastră luptele pe frontul franțuzesc. Noi 
ştiam doar regulele cele obișnuite de demult. Таг în estimp, 
dumneavoastră avuseseţi vreme doi ani întregi să tot іпуд; 
ţaţi felul cel nou de bătae. Nouă ne-au trebuit doar zece 
luni ca să-l deprindem și dovada aţi simţit-o bine, пайа}. 
duim! Asta ar mai fi și о arătare că era mai cuminte să ne 
lăsaţi în bună pace şi să nu năzuiţi a cotropi biata noastră 
ţară care е tot atât de primitoare pentru orice om venit cu 
gânduri bune, pe cât de rea se face faţă de cel се dă nä- 
уай vrăjmăşeşte, Povestea asta e veche de tot şi mereu se 
întâmplă la fel, de peste două mii de ani... Sar fi cuvenit 
s'o știți — sau să cercaţi a o şti — când v'aţi hotărît să 
ne treceţi neamul prin sabie. Au încercat şi alții, ba încă 
foarte tari, și tot au dat greş. Таг dacă n'a izbutit nimeni să 
ne robească de tot, e o dovadă că nu vrea Dumnezeu să 
fim robiţi. Dumneavoastră vă scriţi pe steaguri „Got mit 
uns“ adică Dumnezeu e de partea dumneavoastră. Vă cre- 
dem. Dar credeţi-ne că e și de partea noastră. Iar asta nu 
s'ar putea lămuri bine decât aşa: Dumnezeu e de partea 
dumneavoastră când staţi acasă: la dumneavoastră, dar când 
daţi iureş peste noi, îl lăsaţi pe Dumnezeu în {ага dumnea- 
voastră şi aici găsiți numai pe Dumnezeul nostru...“ 


Trecem peste dealuri și văi, prin sate și păduri. In mar- 
ginea satului Câmpurile, găsim o alcătuire de lemne, în 
chip de poartă făcută peste tot drumul, iar coroane bogate 
de stejar, frunze și flori, atârnă vestejite pe stâlpii înalți. 
Oamenii din sat, ne lămuresc. A trecut pe aici, nu de mult, 
însuşi Împăratul Germaniei, ceia ce пе arată că nu-i pasă 
tocmai puţin de războiul purtat cu noi, și că avea destule 
pricini să se îngrijoreze. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 125 


Dovada iat-o astăzi, când pe sub măreaţa poartă a tru- 
fiei vrăjmaşe, trec în cântec, biruitoare, oștile noastre mâ- 
' nate spre munţi. 


Aeroplanele tae zadarnic căile aerului, iscodind drumu- 
rile şi potecile către Ardeal, să afle pe ele rămășițele oşti- 
rilor nemţeşti. Rareori aduc vre-o veste de câte o ceată în 
răzmeriţă, ori de câte un tun tras din greu ре șleahuri ne- 
prielnice mersului, dar ferite primejdiei. 

Fuga aceasta deznădăjduită a nemților, ne bucură. Dar 
nu pentrucă nu mai avem a da lupte — ştim doar prea 
bine că ne aşteaptă alte multe, şi încă mai crâncene — 
ci pentrucă spală în sufletul nostru stinghereala pe care am 
purtat-o iarna întreagă în inimi, osândind retragerea поа; 
stră din Muntenia şi socotind-o că a fost făcută în neorân” 
duială. 

Găsim, zvârlită pe drumuri, în şanţuri şi pe ogoare, mu- 
niţie bună şi îmbelşugată. Găsim tunuri lăsate іп adăpos- 
turile lor, găsim mitraliere lepădate de parcă ar fi fost po- 
vară de prisos, iar ţarcul din satul Gogoi, unde e porunca 
să se strângă tot ce-a rămas de ре urma nemților, crește 
dela ceas la ceas, până umple o câmpie întreagă. Rareori 
numai, dar peste măsură de rar, aflăm câte un tun pe care 
tunarii lui nemți, neputându“l lua, să-l fi stricat, după cum 
este regula şi porunca ostășească, pentruca duşmanul, ve- 
nind, să nul poată întoarce şi întrebuința. 

Numai cai nu găsim. Nu găsim nici unul, nicăeri. De 
aceia, vezi bine, aveau nevoe mare, să fugă cât mai repede 
іп văgăuni de munţi, unde să-şi ostoiască groaza pătrunsă 
în suflete. 

Dealtminteri am bucuria să văd cu ochii mei ce preț pun 
pe caii lor şi cum anume îi folosesc. 

Iată întâmplarea саге m'a lămurit. 


www.dacoromanica.ro 


126 CARTEA SATULUI 


După ce-am urcat ріехіѕ în faţa Dragoslavelor, ре un 
clin de lut galben ca lămâia şi lunecos nevoe mare, ne-am 
rânduit în linie de apărare, priveghind de sus toată întin- 
derea văii unde stă aciuată Soveja. 

In sat, devale, nu mișcă nimic 51 nu pare să mai fi ră- 
mas nimic. Deodată însă, о bubuitură năpraznică zgâlțâe 
temelia, pământului şi fabrica de cherestea sare în aer, cu 
întreg depozitul de muniții făcut acolo de nemți. Să-i fi pus 
foc chiar nemţii? Sau poate va fi nimerit în el vre-un obuz 
de-al nostru? N'ar ști nimeni să spue, dar parcă mai de- 
grabă s'ar lămuri astfel întâmplarea, pentrucă altminteri 
n'ar fi de înţeles pentru care cuvânt abia atunci vedem 
eşind de printre case şi pornind către munţi, în goana mare 
câteva tunuri de-ale lor. Le așteptăm să iasă din târgușor, 
în limpeziş şi aşezăm toate mitralierele ţintă pe ele. Două 
regimente întregi trag de-odată şi snopul atâtor mii de 
gloanţe scurmă șoseaua de nu rămâne palmă de loc fără 
glonțul cuvenit, Caii se prăvălesc unul câte unul în ha- 
muri încurcând mersul celorlalți, până îi inghiaţă pe loc, 
ori răstoarnă tunurile în şanţ, Tunarii, câți mai scapă din 
grindina dela început, zadarnic î îşi caută adăpost î în dosul 
ţevilor. Cad rând pe rând, loviți în partea neacoperită, ori 
de lunecările piezișe ale gloanţelor izbite de pietre sau de 
fierărie. 

Un singur tun a scăpat $1 mai goneşte pe şosea. Acum 
toate gurile de foc bat pe el. Cade un cal, cad doi, încă 
unul. La tunul oprit, un singur cal a mai rămas viu, zbăr 
tându-se în ham, și trei soldaţi. 

Sar de ре chesoane, tae şleahurile şi se bat pe cal, îne- 
buniţi de spaimă, în roiul de gloanţe care-i caută. 

Unul din tunari, ca să aducă o împăcare neîntârziată, 
în bătaia asta tot pe-atât de groaznică, pe cât e de cara- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR 1ОМ POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 127 


ghioasă, scoate revolverul şi își întinde la pământ tovarășii 
prea doritori de viaţă. Apoi #ѕпеѕќе ре cal şi fuge. 
Acum două regimente trag în el, nefericitul ticălos. 
La cotitura şoselei, cal şi călăreț, se dau de două ori peste 
cap. 
O zvârcolire, două, apoi odihna şi liniştea cea fără răz- 
boi şi fără frică. 


Dormim noaptea pe Răchitaş. Dar dormim cu adevărat, 
somn adânc şi improspătător cum parcă decând lumea n'am 
mai fost avut. 

E linişte doar, e bine şi amintirea morţii, a primejdiei, 
sare în aer bucăţică cu bucăţică, odată cu obuzele din de: 
pozitul nemţesc dela fabrică. 

În zori de zi primesc poruncă dela Regiment să plec nu- 
mai decât cu o patrulă mare, să caut în spre dreapta unde 
se află regimentul vecin şi să fac legătura cu el. 

lau o secţie, în cap cu plutonierul Banciu și cobor de- 
vale, 

E soare cald şi frumuseţe proaspătă de câmp în miez de 
vară şi codrul bătrân; cui naiba să-i mai ardă de război, mai 
ales când de jur împrejur şi cât ţin slăvile de înalte, nimic 
nu-i mai aduce aminte: nici tunuri nici puşti şi nici soldați. 

E drept, soldaţii sântem noi. Dar ce fel de soldaţi mai 
sântem noi, aceștia, ceata asta care merge veselă, în bună 
voe, vorbeşte tare, râde fără grijă şi calcă unde vrea, pur- 
tând puştile ре umăr, cum se ţine sapa, umbrela ori Баш] 
să te apere de câini? 

Dar іа] chiar pe Banciu, plutonierul cel іпаѕргіє în 
război, ostaşul dârz şi fără preget la primejdie, dar cuminte 
ca nimeni altul, prevăzător şi înţelept... Până şi el a uitat 
căi zi de război, ci şi-a adus aminte de meseria lui din 


www.dacoromanica.ro 


128 CARTEA SATULUI 


vremi de pace când era acar la Căile Ferate Române. Asta, 
se vede că i-a adus-o aminte vagonul micuț şi ruginit care 
înghețase cu frânele strânse pe linia îngustă şi năpădită 
de ierburi a fabricei de cherestea. 

— „Hai să vă duc cu trenul, domnule Sublocotenent!'* 
zice el făcând vesel din ochi. Şi sare uşor ca pisica în cu- 
tia de tablă de fier, înșfăcând voiniceşte frâna şi răsucind-o 
greu până să о desmorţească din năclăiala de rugină а şu- 
ruburilor ei. 

— „Sue toată secţia!” porunceşte el. Şi soldaţii, cari 
atâta aşteptau, se cuibăresc lângă mine, în prejma lui Ban- 
ciu, ca nişte copii bucuroşi nevoe mare, că i-a luat care-va 
în căruță... 

Vagonetul, scăpat din chinga frânelor o ia la vale înce- 
tişor. Abia merge la început. Dar coborişul liniei е re- 
pede și mersul creşte grăbit în iuțeală. 

Hăţuindu”l din mânerul frânei, Banciu hotărăşte viteza, 
după socoteli care erau firesc să scape priceperii mele. Dear 
el era dela căile ferate și nu eu. 

— „Tren de marfă!“ așa vestește Banciu, și ţine mer- 
sul liniştit, până ce socoate el că am înțeles... 

— „Tren mixt!" grăeşte apoi, învârtind de câteva ori 
mânerul și dând drumul vagonului să ia repeziciune mai 
mare. 

— „Iren personal! mai zice, cu glas crescut ca și 
iuțeala, până ce, fălos nevoe mare, şi când roţile de fier 
sfârâesc pe şine, iar tinicheaua grea dudue de hurducătură, 
strigă ca o biruinţă: 

— „„Accelerat!"* 

Valea Şuşiţei urlă prelung și scrâșnește îngrozitor іп bä- 
taia sălbatecă a fierăriei, iar ostașii mei, cu Banciu în cap, 
încep а chiui ca la nuntă, întratât de mult îi fură şi й 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ЮМ POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 129 


îndeamnă viteza straşnică a acceleratului încropit. Drept să 
spun, îmi vine și mie a сыш alături de dânşii. іаѕ fa- 
ce-o negreșit dacă mi-ar îngădui tresa de ре umăr. Aşa însă, 
chiuesc numai pe dinlăuntrul meu şi bat pe nevăzute cu 
vârful piciorului în tabla care prea bubueşte de goană ca 
să mai arate că sună de bătăia mea. 

Gâlcă însă n'are nevoe să se ascundă. El bate zdravăn 
în călcâi un pas de brâuşor şi uită toate gradele din lume 
cântând: 


„Măi Banciule, măi, 
„Dă-l viteză, dă-i!“ 


Cam peste o jumătate de ceas, vârfuri de puşti şi chi- 
vere se iţiesc din iarbă, tăind calea ferată. 

— „Nemţii !* atâta țipăt s'o mai auzit, în bubuitura 
vagonului înebunit de goană. Ne-am trântit fulgerător în 
fundul vagonului, nam mai avut nici vreme să frânăm. 
Cel puţin Banciu, are acum altă îndeletnicire: face cruci 
mici, dar cu o viteză cu mult mai mare decât aceia а ac- 
celeratului său. 

Vagonul trece praştie prin linia de „nemți“, se izbeşte 
ca o stâncă detunată de ceva mai tare ca el — lemne ori 
pietre trântite pe şine ca să închidă calea — sare de pe 
lnii şi ca o labă uriașă şi grea ne răstoarnă în iarbă așe- 
zânduse peste noi, rostogolit, în chipul unui capac de cu- 
tie. Sau poate... de sicriu, nu?... 

Răspunsul la întrebarea asta, pe care fiecine din noi şi-a 
puso numai decât, a venit greu și încet. Eram ameţiţi. 

Dar după ce ne-am dezmeticit, după ce am mişcat un 
deget, apoi mâna, apoi piciorul și am înţeles că de nicăeri, 
din trup, nu răspunde пісі o durere de sfărmare, ori rup- 

9 


www.dacoromanica.ro 


130 CARTEA SATULUI 


tură, ne-am dat seama că sântem teferi și am fi avut drep- 
tul să fim chiar veseli dacă n'am fi ştiut că aici, aproape 
sânt guri de puşti şi chivere „nemţeşti”"! 

Nam mai avut vreme să mă gândesc la tristeţea stării 
mele de prizonier — şi încă făcut prizonier din asemenea 
ușurătate — nici să cuget la răspunderea mea, pentrucă 
Gâlcă mira chiuit în ureche: 

— „Uliuu! De-ai noştri-s, bre доп S'lotinent!“* 

Uf, Doamne, eşti mai bun cu mine decât meritam! 

Căpitanul detaşamentului aşezat pe linie, vine la noi, își 
face cruce şi scuipă: 

— „Sânteţi nebuni? Păi, voi nu ştiţi că toată marginea 
pădurii e plină de nemți?“ 

— „„Сееее?“ Atât am apucat să îngaim, că mi s'au tăiat 
picioarele şi mi-a amorţit gâtlejul uscat. 

Va să zică, noi călătorisem câțiva chilometri de-a lun- 
gul frontului nemţesc, şi numai la două sute de metri de 
роѕ е lor. Dar atunci, de ce naiba n'au tras, ci ne-au lă- 
sat să trecem? Sau poate ог fi tras și nam auzit din pri- 
cina larmei? Dar dacă trăgeau tot ar fi nimerit pe careva... 
Ce-a fost? Dumnezeu ştie. Şi numai Dumnezeu аг fi ştiut 
dacă mintea lui Gâlcă n'ar fi găsit, pentru tovarășii lui de 
secţie, astă lămurire cam uluitoare în felul ei, dar bună 
pentru astupat o întrebare ce caută răspuns la o minune: 

— „Să ştii una, bre don’ S'lotinent, că le-o fost teamă 
să tragă! Au crezut că-i trin blendat!” 


Cât mă priveşte pe mine, aș crede mai degrabă că au ră- 
mas шиі, înlemniți, văzând nebuneasca arătare a unei cete 
de descreeraţi care le trece pe la nas, fără rost, pricină şi 
înţeles, înfruntând mitralierele şi puştile, în schimb chiuind 
şi jucând pe tinicheaua unui vagon deschis, ca o șleahtă 
de beţivi, eşiţi dela un chef în lege! 


www.dacoromanica.ro 


CASA LUI DUMNEZEU. 


Frânsesem de două zile linia dușmanului şi acum înain- 
tam cu zorul către munți, să nu-i dăm răgaz a se cuibări. 
Dar fiindcă regimentul nostru fusese tare hăcuit în luptele 
de la început, ne trecuse înainte altul, acela purtând hăr- 
ţuelile, câte mai puteau fi, cu rămășițele înfricate ale озш 
vrăjmașe. 

Noi, mergeam tihniţi pe şosea, străbătând satele înşirate 
de-alungul ei, cu popasuri pe ici pe colo, unde era nevoe 
şi loc prielnic, cu adăpostire de copaci, să nu ne vadă aero- 
planele, şi cu apă de băut să-şi stâmpere omenirea setea. 

Popasul cel lung l-am făcut la o cotitură de cale din 
Câmpuri, într'o livadă. Peste drum, între tufe, de lilieci 
înalți $1 arțari subțiri, se încenușa. ridicarea surie a unei bi- 
sericuţe de bârne, veche peste măsură, fără cruce de-asu- 
pra turlei micuţe şi cu uşa vraiște. 

— „E părăsită, moșule?"* întreb pe un опсћіаѕ, care-şi 
târise anevoe zilele bătrâne până lângă noi, bucuros că-și 
vede satul „întors în ţara lui". 

— „Nu, domnule, nu-i părăsită. Dar blestemaţii au fä- 
собо grajd", zice, dând din cap cu о încruntare unde nu 
mai era nevoe de cuvinte са să ghicești afurisenia. 

— „„Grajd?" am întrebat uluit eu. lar gura abia a cu 
tezat să-mi rostească vorba, atâta pângărire îmi părea că 


www.dacoromanica.ro 


132 CARTEA SATULUI 


dospeşte numai în apropierea ei de numele lăcaşului 1ш 
Dumnezeu, 

Cu toată carnea încrâncenată de nelegiuirea pe care 
o aflasem, m'am grăbit să văd cu ochii fapta cea fără de 
seamăn. 

Am intrat pe deschiderea rămasă lipsită de ușă şi nici 
n'a fost nevoe să păşesc mai departe. Mormanele de pae 
şi de gunoi, mă încredinţau singure de adevărul vorbelor 
spuse de bătrân. 

Таг când am mai zărit în fund, porţile împărăteşti smul- 
se din ţâțâni, aruncate cât colo, icoanele sfărâmate așchii, 
zugrăvelile murdărite și zgâriate, am înțeles că iadul гах; 
boiului nu înseamnă cu adevărat nimic pe lângă iadul care 
se poate afla uneori în inima ticăloasă a oamenilor. Căci, 
de bună seamă, nevoia pe care vor fi avut-o să-și adăpos 
tească aici caii era una, iar nebunia drăcească să aducă 
pângărire până şi sfintelor icoane era alta. 

Sau cutremurat în mine, în clipa aceia, toate rândurile 
de oameni, din care am obârşit. S'au cutremurat toți bieţii 
moși соган şi credincioşi, la care înţelegerea puterii lui 
Dumnezeu ştia să cinstească închinarea și rugăciunea ori 
cui, prieten sau угајтаѕ, pentrucă până la urmă tot Сее; 
Sus stăpâneşte în lumina Slăvilor Lui, ori cât s'ar afla pe 
lume neamuri care vor sal facă al lor, dându-i alt nume, 
altă înfăţişare şi alte porunci. 

Dar ca să văd acuma făpturi din cele care se închină 
aceleiași Atotputernicii ca şi noi, necinstinduri casa, asta 
n'aş fi crezut-o și nici cele mai haine gânduri nu miar fi 
dat pas a mi-o închipui. 

Infricoşat m'am pomenit în clipa aceia, ca niciodată. $1, 
am înţeles atunci că iertarea şi blândețea lui Dumnezeu 
nu poate acoperi iadul din inima oamenilor, duhul cel ne- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 133 


— „Сапе îi cine ma adus aici, nu cine atras, 


www.dacoromanica.ro 


134 CARTEA SATULUI 


gru, răzbunător şi rău, care singur se osândeşte la întuneric 
şi la haos. 

Cu inima grea, ca o povară nedrept aruncată asupră-mi, 
am dat să mă întorc către uşă şi să plec. 

Dar privirea mi-a lămurit într'un colţ о {етее sărmană 
cu pruncul în braţe. Şedea jos biata, pe treapta scurtă a 
locului unde fuseseră înainte stranele, şi parcă dormea. 
Tinea ochii închişi. lar braţele legănau încet, încetișor de 
tot, pruncul micuț şi ofilit care aţipise, 

Când mi-a auzit pasul apropiindu-se, femeia a ridicat la 
mine pleoapele grele şi obosite. Apoi înțelegând că-s dori- 
tor să intru în vorbă mi-a făcut semn să nu trezesc copilul, 
şoptindu-mi: | 

— „Abia a adormit mititelul“". 

Am înțeles că pruncul e bolnav și am întrebat-o: 

— „Dar ce аге?“ 

Atunci femeia a dat din cap, tristă, cu ochii goi, pier- 
дий, arşi de suferință, privind parcă fără să vadă, către 
catapiteasma afumată, unde ici şi colo mai licărea cununa 
de aur a unui sfânt: 

— „Га fărmat тапқа...“ 

— Cine?" 

— „O ghiulea“. 

Vorba asta mi-a trecut fier гоз prin inimă pentrucă, după 
câte ştiam eu, spre satul acesta nu putuseră bate cu tunul 
decât bateriile noastre. 

— „Dar cum s'a întâmplat? Au bătut tunurile noastre 
chiar în sat?” 

— „Nu, Domnule“, mi-a răspuns femeia. „Ş'apoi chiar 
dacă ar fi bătut, ne-am fi ascuns în pivniţi, ne-am fi ferit, 
sau ne-am fi înfundat în pădure să nu ne ajungă. Dar pă- 
gânii ne-au scos din sat şi ne-au dus pe deal, să le săpăm noi 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 135 


gropi şi adăposturi pentru tunurile lor, pentrucă au văzut 
că гай biruit şi ştiau că veniţi. De aceia au și zis către 
noi: „Să faceţi voi adăposturile, fiindcă aeroplanele româ- 
neşti пе văd lucrând şi tunurile lor or să tragă aici. Incai 
dacă or trage, pe voi să vă omoare, și nu pe ostaşii noştri. 
Таг dacă or vedea că sânteţi de neamul lor şi n'or trage, cu 
atât mai bine”. 

— „91 vasă zică“ — întreb eu — „ai noştri au tras?" 

— „Ам tras, domnule şi încă au ochit bine... Că se 
mirau și păgânii ce bine au ochit. Numai, ei ziceau, să ne 
facă în necaz: „Uite cum vă iubesc românii voştri... Trag 
în voi să vă omoare”. lar când a venit o ghiulea 51 a $ ёг, 
mat mânuţa copilului, unul а rânjit către mine, spunân- 
du-mi: „Brava român a tău... Asta nu om... Văzut copil 
şi tras... Сапе român al tău...” 

Atunci eu, care am înțeles, i-am răspuns: „Сапегі cine 
m'a adus aici, nu cine a tras... Că acela, când a pus ghiu- 
leaua în tun, şi-a făcut el cruce mai întâi...” 

In liniştea desăvârşită a bisericuţii pângărite şi pustii, 
şoapta femeii s'a stins uşurel, са о fâlfâire înceată de aripă 
ridicată înspre bolți. 

Era са un răspuns că Dumnezeu nu părăsise casa lui. 


www.dacoromanica.ro 


DANIE DE APĂ. 


După hălăduiala de peste noapte, somnul mă sorbise cu 
totul în gura lui lacomă şi neagră. 

M'am deşteptat greu, în şoapta înfrigurată a lui Тага 
Lungă: „Alarmă!“ 

Ruşii părăsiseră frontul de pe Leşunt, după о lună de 
dulce tovărășie cu nemții din faţa lor. Ofițerii din amân- 
două părțile se adunau prieteneșşte la joc de cărţi și ochială 
de poziție. Dar cum Ruşii erau mai boeroși, numai nemții 
se îndurau să calce drumul dincoace de creastă. In felul 
acesta, cu vrerea ori fără vrerea lor ştiau bine ce grozave 
întărituri aveau în față și pricepeau îndeajuns ce le trebue, 
la o supărare, să poată rupe о рогі până în Grozeşti. 
Greul era până acolo. Mai departe îi duceau singure văile 
şi dealurile rotunde ale Moldovei mele. 

In ziua aceea însă, vrednica oştire a Țarului s'a lehă- 
metit şi de cărți şi de prietenie. A strâns catrafuse bogate 
şi a pornit-o înapoi, singurică şi senină, cântând, de hău- 
iau văile păduroase, coruri de pustiu şi tristeţe. 

In luminița albastră а zilei care se Ша de pe zarea răsă- 
ritului, glasurile lor bărbătești şi pline sunau împăcate şi 
adânci. Cugete curate, plecau spre treburile lor. Urgia 
nouă, din cotloanele lor îndepărtate avea glas mai tare 
decât vaetul unui biet ogor strein. Era firesc. 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA SATULUI 137 


Dimineaţa rece şi străvezie, ca de sticlă, ne dădea fiori. 
Ordinul sunase crâncen: Pas de asalt până la poziţie. Acolo, 
destrămate de lungimea nemăsurată. a frontului golit, şe- 
deau în gură de moarte neindurată și fără ocol, două ba- 
talioane din al şaptelea de vânători. Veniseră și ele în 
grabă, aduse de la mari depărtări, ca să ţie frontul pără- 
sit de o divizie întreagă. Таг cele aflate dela vrăjmaș dove- 
deau că nemţii au îngrămădit în faţa lor cinci regimente 
noui-nouțe, cu cadrele neştirbite. 

Batalionul nostru trebuia să întărească și să fie trupă de 
contra atac. 


Compania pusă în front se desise în ascunzişul rourat al 
unei livezi de gospodărie săracă. Eram gata. Suliți de soare 
fulgerau piezişe şi însângerate printre spărturi de frunză: 

Ai fi zis că-s pete de sânge puse de mai înainte pe iarbă, 
pe haine şi pe feţe, să însemneze locul unde vor fi să vie 
cele adevărate. Prevestiri triste? Nu. Gândul nostru le pri- 
mea ca pe nişte lucruri fireşti, ca pe niște necazuri mă- 
runte, cu care te-ai deprins... 

Ca să înlocuesc opririle zadarnice din drum, dau ordin 
să se umple bidoanele de apă. Sergentul Iancu îmi pune în 
vedere că fântâna e departe și se pierde vreme. Stau în 
cumpănă. 

Din grupul de copii slabi, cu ochi mari de spaimă, de 
uimire $1 de foame, o fetiţă subţirică, sare împăciuitoare: 

— „Уа aduc eu cofa noastră“. 

In câteva clipe bidoanele sânt pline și gurile răcorite... 
Micuţă, cu рісіогиѕе subţiri de trestie și cu repeziciune spe- 
riată de marea taină spre саге ne ajuta să plecăm zoriţi, 
fata din Fântânele, purtase cofa grea cu râvnă de om mare, 


www.dacoromanica.ro 


138 CARTEA SATULUI 


în tot lungul frontului. O biată albină mică, slabă şi tru- 
dită. 

Scot să-i dau un ban. Răsuceşte scurt mâna la spate, de 
parcă ега s'o frigă hârtiuţa celor câţiva lei. Stăruesc să pri- 
mească. Еа scutură din cap, hotărită: 

— „Las, că şi 'mneavoastră munciţi acolo la deal pen- 


LI) 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 


„Purtase cofa grea cu râvna de om mare. 


www.dacoromanica.ro 


МАТЕ ШЕ. 


Spre Dealul-Mare, sus, în naltul cerului, se prizăreşte 
ceaţă alburie. E linişte şi fragedă răcoare de tund al pri- 
măverii. Chefnetul îndepărtat şi mocnit al câte unei puști 
nu mai are nimic de spaimă în el. Pare numai că plesnește 
scurt şi astupat o scândură uscată din patul nopţii largi, 
Crapă întunericul, aşa îmi vine a zice, privind cum lică- 
rirea cerului zdrenţueşte negrimea pâlcului de copaci din 
fața bordeiului. 

Mi-am trecut noaptea veghind la flăcăruia gazorniței, 
făcută dintr'o cutie de fasole-conserve, şi un firişor de fitil 
răsucit din pansament. Am citit un сае{е] liniat, plin de 
buchi mărunte și necutezătoare, unde nu de mult, îmi iro- 
sisem inima tânără cu credinţa în doi ochi trişti și cu-atât 
mai chemători cu cât mai mare le era tristeţea. 

Mi-am adus aminte de sufletul meu, cum ţi-ai aduce a- 
minte de altul, de un copil care ţi-a fost drag şi care-ţi stâr- 
neşte îndoită durere. Nu-l poţi chema fiindcă nu mai vine, 
şi nul poţi plânge fiindcă n'a murit. Pluteşte între stări, 
ca nedesăvârșirea. 

Mă simt încâinat, ca orice om pârjolit de suferință și 
nedreptatea ei .Caldă 51 acră îmi creşte peste inimă о ură 
aspră împotrivă a tot ce e viaţă caldă, de tihnă, şi tre- 
buinţă firească. Lunec în iureș spre înțelegeri pidosnice şi 
rele pentru biata mea alcătuire omenească, nemai îngădu- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 141 


indu-mi să-mi ascult, nici o chemare а trupului. Mii silă 
să mănânc şi îmi place să-mi chinuesc făptura lăsând-o să 
geamă flămândă. Mă bat în parte cu somnul şi-mi biciuesc 
aţipirile са să mă bucur de izbândă asupra mea însumi. 

Şi toate astea pentrucă vreau ceva, altceva şi nu ştiu ce 
vreau. Nu ştiu decât un singur lucru, dar pe acesta îl simt 
tare şi drept, ca fulgerarea unei schițe de granate în carne. 
Ştiu că e ceva neîntreg alcătuit în mine și că acest ceva e 
obârşia tuturor nelămuririlor. Insfârşit că port în mine о 
hărăzire spre dureri, pornită dintr'un fel de lipsă a bărbă- 
(іеї să-mi mărturisesc îndoelile, lipsă care duce spre о mo- 
latecă încredere în oameni. 

N'am cătat în ochii oamenilor. N'am adâncit niciodată 
nimic. Am fugit de presimţirile mele şi de pornirile mele 
răsădind deasurpa unei moşteniri venite de la țărani să- 
nătoși, întregi şi chibzuiţi, o uşurătate trândavă care vrea 
să aibă bună pace cu alţii şi cu sine, fugind de toate îm- 
puncișările amare ce-i pot fi prilej de lămurire. 

M'am minţit că oamenii sânt buni, pentrucă de mi-aş 
fi mărturisit că sânt răi ar fi trebuit să le stau împotrivă 
şi să lupt cu dânșii. 

Міл scârbă de ei, dar mi-i mai scârbă de mine. $1 dacă 
am ajuns până aici, apoi, hotărât lucru, nu merit să-mi 
dau, aceia ce eu singur îmi cer. 


Şi cu toate astea, uite în ceasuri cuminţi cum e mijirea 
asta de zi, răcoarea blajină și bună a liniştei de afară, stre- 
coară în suflet un strop de împăciuială cu mine însumi. 
Eu și eu, facem un mic armistițiu ca să îngropăm morții, 
nu? Cam așa ar veni. Căci, pe drept cuvânt, îngropare de 
morți a fost noaptea asta de veghe când am stat să mai 
citesc rândurile prăfuite în care mi-am scris odinioară — 


www.dacoromanica.ro 


142 CARTEA SATULUI 


П 
hehei! mult mai e de atunci! — toate tremurările dulci de 
gând şi inimă avute în anul unei studenţii negrijulive şi 
odihnitoare, са înseninarea albă a livezii care deschide ochi 
de flori către călătoarele Domnului venite de departe în 
bine vestirea. lor. 


Floare albă de cais, 

Floare albă. fioare albă, 
Face-mi-aș din tine salbă 
Pentru dulcele meu vis, 
Dar să nu-i spui floare albă 
Care mână te-a trimis, 

Nici се dor și пісі ce vis 

In petala ta s'a ?nchis... 


Hm! Şi asta eu am scris-o, eu am gândit-o! Eu cel de 
azi, care stau aici, răzimat de uşorul bordeiului cu bocan- 
cii până la gleznă în clisa moale, cu rufele pe mine ne- 
schimbate de două săptămâni, curelele cătărămite şi sub- 
оше foind de păduchi. 


Floare albă de cais... 


Zwvâcneşte inima în loc ca o pasăre speriată din somn 
pe crenguţa ei, de pune tremur în toate frunzele copacului. 
Simt tremurul până în vârful degetului, aşa m'a ciocnit 
fără veste ivirea de nălucă а sergentului Iancu. 

— „Сел?" | 

— „Trăiți Don’ am schimbat sentinelele!'* 

— „Сит?...“ 

— „Sentinelele...“* 

— „„Senti?... Aha! Bun. Apoi du-te de te culcă. Le in- 
spectez еп“. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 143 


Și a pierit tot aşa cum venise. Fără să-mi dau seama 
când... Mie mi se învârte în creer încet: 


Floare albă de cais... 


Mă scutur. La urma urmei e o nerozie fără margini să 
mă las stăpânit de aşchiile astea nevrednice de amintiri, care 
nu pot face alta decât să-mi scrijelească inima din nou. 
Ştiu eu bine cine-i de vină: liniştea şi dimineața aceasta 
fără tunuri şi fără morţi... Poate și primăvara care a mus- 
tit pe toate dealurile de parcă tot văzduhul miroase а 
dragoste. 

Apuc a gândi şi-mi vine să râd singur de gândul meu. 
Mai întâi şi întâi că eu habar n'am ce-i aceia dragoste. Am 
zvârlit trei flori unei fete şi am tremurat ori de câte ori 
am întâlnit-o. Da, i-am sărutat odată mâna. Dar iată că 
habar n'am măcar cum îi era pielea mânii. Şapoi? Am 
primit o carte poştală ilustrată dela o mânăstire, cu un 
semn de întrebare prizărit într'un colț. Abia lam găsit în- 
tre mâzgăliturile păcătoasei de ștampile... 

Dar mai apoi? Nimic... Doar odăița mea, cu pereții plini 
de zeci de fețe ale aceluiaș chip... — desene făcute de mine 
— adică visuri, visurile mele. 

Adică eu. Eu, eu şi mereu numai eu. 


Floare albă de cais, 
Floare albă, floare albă, 
Face-mi-aș din tine salbă... 


Adică tot eu. Şi care „eu“? Eu, acela, care nu mai sânt, 
care nu mai pot fi. Atunci, pentru numele lui Dumnezeu 
să isprăvesc odată cu minciuna asta. 

Hai mai degrabă, să inspectez sentinelele. Am în seamă 
postul înaintat... 


www.dacoromanica.ro 


144 CARTEA SATULUI 


Urc anevoe prin mâzgă, vârându-mi din când în când 
mâna întreagă în talazurile reci, muiate de prelinsul înce- 
tişor al stropilor de rouă. 

— „Stai! Cine-i?” tae ascuţit şoapta din nevăzut. 

— „Rond“ molfăi eu cu dinţii strânși. 

— „Parola...“ 

Stau o clipă, fără glas. Parola? Care Dumnezeu o fi? 
Habar n'am care-i parola. Cuţitul de glas, fierbe noaptea 
ca о ţâşnitură de abur. 

— „Dă parola! Altfel trag!“ 

Mă supăr: 

— „la dute dracului şi lasă-mă °п pace!“ 

Stă şi el o clipă fără să ştie ce are de făcut. Apoi, de- 
odată, aproape ca un strigăt înfundat: 

— „Dă parola! Apoi numaidecât: 

— „„Рагоја!...“ 

Abia apuc să-i răspund: 

— „Ce mă, eşti nebun?...” Şi para puştii îmi trăznește 
în ureche, ţiuindu-mi glonțul pe lângă cap. 

— „Mor са Іоп!“ îmi trece fulgerător prin сар. Dar 
fulgerător îmi aduc aminte parola. 

— „Vlad!“ 

— „Ţepeş! răspunde ostaşul gâfâind şi scoate capul 
de după scorbura în care era ascuns, cercând să mă lămu- 
rească în noapte. 

— „Bine, mă băiatule, tragi în mine?... 

A înghețat când m'a cunoscut. Bolmojeşte câteva vorbe 
la întâmplare: 

— „Nu vam... Am crezut... Мат...“ 

Nu-i mai spun nimic. Nici n'am ceri spune fiindcă la 
urma urmei el are dreptate. Suflu гаг şi adânc să-mi așez 


79 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR 1ОМ POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 145 


bătăile inimei pe făgaș bun şi plec mai departe cotind spre 
stânga la postul înaintat. 

În drum o umbră neagră îmi astupă trecerea. Nu mă 
vede, nu mă aude, nu mă simte: Gâlcă. A întins coatele 
ре taluz, şi-a culcat capul pe braţ şi parcă doarme. Mă uit 
la fața lui. Ochii deschişi. 

li pun încet mâna pe spate, ре după gât: 

— „Ce-i Gâlcă? De ce nu dormi?" Intoarce numai ochii 
şi oftează liniștit. 

— Mi s'o spăriet somnu' Don’ Elev! Da îi ghine aici...” 

Apoi într'un târziu sfielnic: „Şi vine din cale o miroaznă 
de floare, care nu se mai află... trebue să fie vreun meri- 
şor, ori un zarzăr ceva... dacă v'aţi uita mai bine chiar li- 
căreşte о albeaţă încolo, în mâna dreaptă... niscaiva floare 
albă... 

— „Сиш?“ întreb eu de parcă n'am auzit bine. lar când 
îmi răspunde domol: 

— „Floare albă...” mie îmi urmează în ureche cu acelaş 
glas și aceiaş măsură: 


e...» o de саз, 
Floare albă... Floa... re... al... 


— „Tu eşti însurat, Gâlcă?“ 

El oftează: 

— „Păi, да...“ şi după o mestecare leneşă de gând, ur- 
mează: 

„Numai, era mai ghine să nu hi fost...” 

— „De ce?” Imi răspunde, simplu, firesc și totuși ca 
un fel de vaer greu: | 

— „Nu mai sânt om, Don’ Elev. Nuu... falca me îi prav, 
care va să zică... de mai nu pot mânca. La chicior hăcuit, 

19 


www.dacoromanica.ro 


146 CARTEA SATULUI 


la mână hăcuit... Care femee s'ar bucura? Apoi mai în- 
et: „laca, drept să vă spuiu eu matale, nu zic că aş vre 
să mor... da’ mare ușurare ar hi la inima mé de şiar afla 
pe oarecine, numa om vre'nic să Ме, să aibă mulțămire de 
casă... 

Am scrâșnit: 

— „Cum poţi să vorbeşti aşa?" 

— „Păi, cum alta să vorghiesc!" 

— „Apoi bine, nu ţii de loc la dânsa?" 

— „Vazo Maica Precistă! Cum n'aș ține?" 

— „Atunci?“ A încheiat: 

— „„Tocma de aceia... că doar am luat-o să ţiu casă cu 
é, nu spital...“ 

Lam bătut încet pe umăr, rar, rar de tot... domol, tot 
mai domol, până m'am trezit că parcă-i păturesc încet îna- 
poi în trup, viaţa care începuse a-şi căuta alte căi. 

De la el încolo, am urcat foarte greu. 


O sentinelă, două, trei, cinci... Acum postul înaintat. 
Mă strecor furiș afară din şanţ, pentrucă sentinela asta stă 
chiar în buza nemților şi lunec încet pe brânci spre tufiş. 
Nu mă opreşte nimic şi nu aud nimic. Stau o clipă mirat 
şi-mi încordez ochii să desprind prin nelămurirea zorilor, 
urma sentinelei mele. 

Mai lunec un pas, doi, trei. Acum îmi pare o clipă că 
aud răsuflarea liniştită a omului, apoi nimic. li zăresc însă 
umbra piciorului. Dar de ce nu mișcă? Nu cumva?... Mai 
aproape, apoi mai aproape,... lângă el... Doamne! Nici o 
mișcare... Intind mâna încet spre obrazul lui cu de mai 
înainte încrețire de piele şi groază de răceală pe care о aş 
teptam. Dar obrazul nu-i nici mai cald nici mai гесе са 
mâna mea înghețată. Mă uit să zăresc о urmă de sânge şi 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 147 


e nu văd. Il văd în schimb cine e: Matei Ше. Bătrânelul cel 
liniştit şi cuminte, căruia nu i-am auzit gura niciodată... 
Dar се s'a întâmplat? Ii șoptesc în ureche: 

— „Eşti rănit, Matei?" Dar nu răspunde. Mai tare nu 
pot vorbi căci m'ar auzi nemţii. Şi mi-i teamă să pun mâna 
pe dânsul și să-l zgudui; s'ar putea trezi speriat, ar putea 
striga... De altfel nu-mi dau bine seama dacă este viu, mort, 
sau numai leșinat. Să plec înapoi în tranşeu, nu pot. Ar 
însemna să las postul acesta câteva minute fără de senti- 
nelă. Să chem un ostaș din tranşeu nu pot fiindcă s'ar 
auzi. Nu-mi rămâne decât să stau aici întins lângă el, și 
să fac de sentinelă în locul lui până s'o lumina bine şi va 
veni vremea întoarcerii în şanţ. 

Cât să fi trecut, Dumnezeu mai ştie. Lângă un mort şi 
lipit dealungul lui cum stau, timpul și viața par oprite ре 
loc. Dai deadreptul de veşnicie. lar Matei parcă nici пи 
mișcă, nici nu răsuflă. 


Pleoapele vineţii încep a se zbate іп zgândărirea luminii 
strecurate din frunze. Mai mult, mai viu, mai repede. Apoi 
ochii se tae deodată mari, ţâşniţi pe faţa mea, prea apro 
piată ca să-i fie cunoscută. Clipeşte scurt са să alunge pă- 
ianjenișul fumuiat al arătării mele, depărtează capul, mă cu- 
noaşte, și-i simt năvala sperieturei în tremurul buzei де 
jos. E speriat şi nu spune o vorbă. Speriat el văzându-mă 
lângă dânsul, dar poate mai speriat eu, dându-mi seama 
că adormise în post. Și încă în care post. La postul înain- 
tat. Va să zică în ceasul acela, nemţii dacă ar fi avut no 
rocul să-şi nimerească trecerea pe la postul înaintat pu- 
teau întoarce tot frontul românesc. 

Am ameţit gândindu-mă la groznicia lucrului şi-am lu- 
necat cu fața în iarbă, sub o sleire fără capăt. 

Matei n'a mai suflat o vorbă. Rămăsese cu ochii la 


www.dacoromanica.ro 


148 CARTEA SATULUI 


mine şi i-am văzut. Doi ochi cari n'aveau nimic de spus. 
Nu mai aveau nimic de spus. Şedeau lipiţi de ochii mei 
aşa de drepţi încât mi-a fost, îmi este şi toată viața mea îmi 
va fi peste putinţă să ştiu ce voiau să spue. Ori dacă mă- 
car voiau să spună ceva. Măcar că e fără nici un înţeles, 
singurul lucru pe care aș putea să-l spun, e că avea niște 
ochi de mort care totuși mai trăeşte. Insfârşit ceva ce — 
îmi închipui — ar trebui să fie la fel ochilor, cu care са, 
petele tăiate își privesc gâdele în cele dintâi clipe după се 
au fost despărțite de trup și au căzut de pe tăetor. Spun 
aşa, pentru că nu ţin minte să fi văzut pic de spaimă în pri 
virea aceia. Mai degrabă ceva care părea că mă mustră și 
tot odată mă iartă. Fără de înțeles deci şi una şi alta. 

Căci, negreşit Matei Ilie, ştia bine ce înseamnă somnul 
lui în postul înaintat, în ceasul de sentinelă: Un simplu ra- 
port făcut de mine cu creionul pe un colţişor de hârtie, 
drumul până la Pralea, la Curtea Marţială și cinci minute 
după asta, împuşcarea. 

Am şoptit fără voe: 

— „Ştii ce te aşteaptă?" 

Dar întrebarea mea era o copilărie. Mi s'a părut că ochii 
lui îşi bat joc de mine: 

— „Ce prostie! Cum să nu ştiu?...” 

Se vânzpoleşte în mine o ură surdă și sângeroasă. Eu, 
Gâlcă şi alte mii şi mii de trupuri tinere, ne sleim în ve- 
gheri crâncene, în asuprire de noi înșine pentru vini care 
nu sânt ale noastre, pentru dureri ucigătoare, prăvălite în 
grăuntele de muştar а] vieței noastre, iar bătrânul acesta 
ajuns în capăt de drum, pluteşte în tihnă împăcată cu sine. 
Ba încă atât de împăcată, încât poate să doarmă întrun 
post înaintat. Mi-i inima răzvrătită cum nu mi-a fost nici- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 149 


odată, pentrucă simt limpede că nu pe Matei Ilie îl urăsc, 
ci urăsc de moarte bătrâneţea lui. 

Матю decât un gând: raportul pentru Curtea Marţială. 
Il învârt în creer, până se face plăcut și dulce ca pâinea în- 
delung mestecată. Pentru anii mei puţini trimiterea cu min- 
tea limpede la moarte a unui om, e о birumță care mă 
creşte peste vârste. 

Nuss аза de gol, încât să cred că voi plăti cu viaţa lui 
o tresă de aur. Dar mă gândesc c'aş merita-o. Am acuma 
atâta bărbăţie sălbatecă încordată în mine încât о merit. 
E pentru firea mea o depășire pe care numai o judecată 
strâmbă n'ar socoate-o eroism. 

Trec dar încruntat pe lângă Matei Ше şi nu-mi pasă de 
ochii lui goi rămași lipiţi pe mine. Ii simt privirile, dar nu 
vreau să i le văd. Vâr casca pe ochi, întind cureluşa în 
bărbie şi plec la bordei. 


Comp. 
Of. de serviciu către 
Bat.... 


Am onoarea a vă raporta că azi la ora 4.32, inspec- 
tând sentinelele de la postul înaintat, am găsit pe Sol- 
datul Matei Ilie dormind. 


Pedeapsa cu moartea ce se dă în asemenea împre- 
jurări e de astă dată neapărat trebuitoare, având să fie o 
pildă... 

Aha! Pildă! Zâmbesc groaznic de mulțumit la gân- 
dul cumplit care-mi vine în clipa aceasta. Anume, voi 
trimite chiar pe Matei Ilie să ducă raportul care-i cere 
osânda cu împuşcarea. Icoana este de-o sângeroasă măreție, 


www.dacoromanica.ro 


150 CARTEA SATULUI 


pentrucă îmi pare că-l văd ducându'şi singur sicriul alb al 
sufletului. 

Şi totuși, nu ştiu de ce aştept sărl văd pe Matei venind 
în ușa bordeiului plângând, cerșindu-mi îndurarea. Va veni, 
nici vorbă, fiindcă „Ştie ce-l aşteaptă“. 

Dar iarăși voi fi tare, pentrucă el „ştie ce-l aşteaptă...” 
Iar aceia „il așteaptă şi trebue să-l aştepte“. 

Isprăvesc raportul, îl lipesc, dar Matei nu se arată. 

Aprind o ţigară, es răsuflând greu în ușa bordeiului, dar 
Matei nu se arată. Nu se arată un minut, nu se arată două, 
zece, douăzeci, un ceas. Negreșit Matei Ше ştia mai bine 
decât credeam eu ce anume îl așteaptă pentrucă, nevenind, 
mi-l dovedeşte pricepător limpede că n'ar fi putut ocoli cu 
nimic aceia ce trebue să-l aștepte. 

Iau dar plicul în mână și urc eu spre el. Eram încredin- 
{аё că-l voi găsi în acelaș loc în aşteptare și pierdere de 
sine. Dar Matei nu era acolo. Ca o străfulgerare mă gân- 
desc că îi rămânea o cale: fuga, dezertarea. Şi scrâșnesc în 
dinţi că am uitat a-l ţine între sentinele. 

— „Unde e Matei Ше?“ întreb pe cel dintâi care-mi 
ese în cale. 

— „Nu ştiu Dom”... O fi în bordeiul de al treilea..." 

Goana în bordeiul de la al treilea. Şi încă goană zadar- 
nică. Matei nu-i nici acolo, dovadă limpede că a fugit. 

Nehotărit încotro s'o apuc, stau o clipă în ușă. Dar de 
undeva, de deasupra vine până la mine o răzbufnire do- 
moală de cislă. Ridic capul şi dau de-o ceată de soldați їп; 
tinşi la soarele proaspăt pe malul înverzit. Lângă ei, tur- 
сезбе, molfăind domol și fără păs dintr'un hartan de pâine 
Matei Ilie. 

Mă vede, dar vederea mea nul turbură; mestecă înainte, 
rar, 51 se uită la mine. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 151 


Іп minuta aceia de privire mi-am pierdut tresa pe care 
mi-o dădusem singur. Am plecat înapoi spre bordei, mo- 
totolind și rupând bucăţică de bucăţică, raportul cel cum- 
plit cu cerere de moarte... 


De-atunci încolo însă ochii lui Matei Ше nu sau mai 
deslipit de mine. 

— „Саге se duce să aducă арі?“ 

— „Eu... răspundea un glas. Era Matei Ше. 

— „Care vrea să ţie rândul la sentinelă în locul cută- 
ruia?" 

— „Ец!“ răspundea un glas. Era Matei Ше. 

— „La noapte trebue să facem o patrulă care să tae re” 
telele nemților. Cine vrea să meargă?" 

— Eu”, răspundea întâiul glas. Şi acela era Matei 


Ilie... 


Mai târziu, mult mai târziu, când eram întins într'un 
pat alb, cu maldăr de sticluțe greu mirositoare lângă mine, 
cu foae scrisă mult 1а capăt şi pluteam ca o arătare galbenă 
între stări, uşa chichineţii de scânduri a scârțâit lung şi 
încet, iar după trei călcături ca de fulg, izbutite din bo- 
cancii cu tălpile ferfeniţă, am văzut înainte-mi, privindu-mă 
ca eri, ca alaltăeri şi parcă aşa cum au fost totdeauna, 
ochii lui Matei Ilie... 

Cred că a vrut să spue ceva, judecând după buzele care 
s'au frământat încet de câteva ori. N'am auzit însă nimic. 
Iar după ce-a aflat de la ordonanţă în ce stare sânt, a luat-o 
înapoi de-adreptul peste dealuri, ca să ajungă mai repede 
la tranşeia din care fugise cu o seară mai înainte. 

Când am încheiat demobilizarea şi le-am dat tuturor 
drumul acasă, au plecat chiuind. 


www.dacoromanica.ro 


162 CARTEA SATULUI 


In poartă, m'au privit însă ochii lui Matei Ilie. S'a scu- 
lat greoi de pe bârna podului pe care se chincise şi a făcut 
un „drepți“ neîndemânatec și nepotrivit cu straele lui ju- 
mătate ţărăneşti, jumătate târgoveţe. Am dat să trec. 

— Dom...” M'am oprit. 

— „Сел Matei?...** A ишем cu o limbă albă uscăciu- 
nea buzelor şi mai albe, apoi a îngăimat: 

— „Vă rog să... N'am să uit... Să vă mulţumesc...“ 

— „De ce Matei?...* 


— „Раі... pentrucă — ştiţi matale... atunci... m'ați lăsat 
să hodinesc..."* 


www.dacoromanica.ro 


ОКРОМАМТА. 


De cinci zile, de când se Һоёгіѕе încetarea luptelor, fron- 
tul ajunsese mai dureros şi mai jignitor decât moartea ori 
schilodenia. Simţiai că ţi-a crescut de-odată un lanț greu 
la mâni şi la picioare, când sus, pe taluzul protivnic lângă 
duşmănoasa rețea nemțească, sentinela lor se plimba de- 
alungul șanțului vrăjmaș, neturburată şi neghioabă de parcă 
аг fi fost momâe de lut cenușiu. Te vedeai înfrânt, umilit 
şi durerea ascunsă pe саге ţi-o mușcai în ungbhii,.te făcea 
să închipui numai jignire, numai batjocoră, numai sufe- 
rință în fiecare mişcare, în fiecare privire a oşteanului то; 
lău de peste drum. 

Pofta sălbatecă să tragi acum un glonţ, care să meargă 
în plin, zgâria ca o arşiță, toate inimile. In neputinţă gu- 
rile scrâşneau vorbe de ură şi scârbă. Nu mai era vorba 
de „patrie“, de „ideal naţional“, de „biruința neamului“ 
— ci fiecare se simţea umilit în biata lui făptură crijelată 
şi înfrântă. 

Acum nu mai așteptai decât ziua plecării de aici. O do- 
reai să vie mai repede, nu ca să-ţi vezi pe ai tăi, căci acum 
tiera rușine la gândul să le vezi ochii amari, ci ca să scapi 
de disprețul mut al celor de dincolo şi de ispita bleste- 
mată să le {тїшї în sfredelul unui singur glonţ tot năduful 
şi toată lehamitea de viaţă din tine. 

Dar într'o zi... 


www.dacoromanica.ro 


154 CARTEA SATULUI 


Doamne! Ziua aceia! Am citit cu faţa răvăşită, ce ne 
cereau nemţii ca să pue de pace... Harta ţării, rășluită de 
înfăţişarea ei frumoasă, ușor arcuită, subțire, sveltă, era га; 
masă ca o custură cioambă, cu gura mâncată. Toți aveam 
în ochi harta ţării dinainte, cu unduirea ei moale şi dulce, 
strânsă în mijloc ca o femee mlădie, de parcă nu era o în 
tâmplătoare mărginire de locuri, ci o alesătură minunată. 
născocită de un mare făuritor de frumos. Se poate ca gån- 
dul ăsta să fi fost o rămăşiţă a obișnuinței, se poate să-l 
fi aprins şi mai mult pierderea pe care ne-o aducea pacea... 
Ce va fi fost adevărat Dumnezeu singur ştie. Dar ceva ce 
ştiam bine şi noi, a fost suferința noastră înăbuşitoare, a 
noastră celor сагі nu eram deprinși să spargem urechile lu- 
mii şi să пе batem în piept ca să arătăm dragostea de țară; 
nici măcar nu eram oameni cu case, moşii ori neamuri pe 
locurile cotropite de nemți, ci moldoveni liniștiți din valea 
Bârladului, şi cari ar fi putut privi mai reci și mai fără 
păsare, prăpădul căzut pe capul muntenilor Carpatici. 

Furierul Goldenberg, a găsit vorba care mărturisea gân- 
dul tuturor: 

— „Pentru aşa о afacere nu mai era nici o nevoe să 
ne mai batem și noi. Puteau să se bată nemții singuri!...” 


Toader Vasile, un soldat bătrâior și posomorât, cu mus? 
tață gălbuie pe oală şi ochi mici, dosiți după creţuri multe 
şi mărunte, venise de curând în compania mea. Era de loc 
din Plășeşti, dar își mâncase amarul războiului până acum 
prin alte regimente şi prin alte coclauri. 

Când a înțeles că se pune pace, cu pârleaz nou, şi cu 
mutare de haturi, a scuipat un muc de ţigare ce se stin- 
sese lipit şi uitat pe buză, s'a sculat şi s'a dus drept la plu- 
tonierul Bălan: 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 155 


— „Se bucură la о halcă de loc... Ştiu! Treaba lor... 
Dumnezeu are meremetul lui... Inchide ochii câte odată la 
o ispravă de păcătos... Asta-i încercare pentru cel bun, cum 
îi lăsatul de sânge Іа vita betegită... 

„Da vorba-i: muntele de colo, cade la ei ori la поі?“ 

Şi ia arătat un vârfuleț negru, între o sută de alte vår- 
furi îmbrădite. 

Sergentul, s'a uitat pe hartă, a mai întrebat, s'a sucit, 
apoi a răspuns scormonindu-și fundul nării cu un deget 
mare şi bărbătos: 

— „Cam așa se chiamă, Тоайеге!... La ei... Că frontiera 
o apucă hăisa, spre Dărmăneşti“. 

Toader Vasile a stat mult pe gânduri, şi abia într'un 
târziu a dat dovadă că a priceput. 

— „ДА... vas” că... aşa?...* 

— „Аза...“ 

Şi Toader Vasile s'a dus... 


Toader Vasile s'a dus — dar nu la tranșeul lui. S'a dus 
de tot. Unde? N'a ştiut şi n'a bănuit nimeni. 
Fireşte a fost dat dezertor şi a fost pus în urmărire. 


Peste vre-o două săptămâni, la crăpatul zilei, sentinela 
noastră a încremenit. Venea peste dânsul o matahală fără 
de înțeles și bietul om a încremenit cu mâna tpe puşcă şi cu 
strigătul î în gât. 

Doar la doi pași a izbutit să desluşească un om cu o ladă 
în spate. Atunci a prins glas: 

— „Cine-i! Stail...* 

Dar omul i-a răspuns. 

— „Ciness, ai să vezi, dar de stat nu stau...” Și gâfâind 
şi-a lăsat lada jos şi s'a coborit în tranşeu. 

Era Toader Vasile. 


www.dacoromanica.ro 


156 CARTEA SATULUI 


Până la colonel, Toader Vasile n'a dat nici о lămurire. 
Acolo şi-a descleştat gura: 

— „Aici în ladă, îi dom” locotenent a' meu — că i-am 
fost ordonanță... L-am scos din groapă, că nu se cade să 
rămâe la nemți... Asta-i!...” 

Apoi, cuminte, senin şi împăcat s'a dus între sentinelele 
care-l așteptau, $1 а luat drumul la curtea marțială. 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 


Fioros om! Parcă îl văd şi acum... 


www.dacoromanica.ro 


PLUTONIERUL МОАТА. 


Fioros om! Parcă îl văd şi acuma, cu mustaţa lui іїтргоў 
cată în sus, cu gătejele sprâncenelor zbârlite peste ochii al- 
baştri, bulbucaţi şi lucioşi, cu dinţii rari, buzele vinete și 
gusa înfiptă crunt în băţoşia gulerului de la tunică. Alt- 
minteri, vânjos, cu pieptul umflat și ţanţoş, de părea la ju- 
mătate anii săi. 

Insfârşit, ori ce va fi fost el de meseria lui, domnul plu- 
tonier Noaţă de la trenul regimentar, părea acasă Ја дап, 
sul în haina ostăşească şi îndeletnicirea de stăpân a nu ştiu 
câtor căruțe şi a nu ştiu câtor cai. De altminteri пісі nu 
cred să fi fost în toată divizia om mai vrednic şi mai а, 
prig са el, când era vorba de rechiziţionat, ori де cumpă- 
rat toate cele de trebuință pentru hrana regimentului. Şi 
asta ега mare lucru pe vremea războiului. Mare lucru, pen” 
trucă fiecare își ascundea aceia ce are și e primejduit de 
rechiziţie, iar aceia ce se putea vinde era socotit de zece 
ori pe cât îi era preţul. 

Cu Noaţă, nu era însă пісі un fel de teamă. Nici mă: 
car teamă de întârziere în suirea samarelor pe front, lângă 
tranșee. Şi asta chiar în zilele turburate, când îi căşuna 
duşmanului pe noi și ne făcea harcea-parcea cu tunurile lui 
amestecate. 

Va să zică, domnul plutonier Noaţă ега un ostaș desă 
vârşit în ţarcul însărcinărilor sale. 


Nefericirea i-a fost însă că, războiul amesteca uneori tre- 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 153 


burile. Aducea împrejurări din acele, când omul era silit 
să intre şi în alte țarcuri decât ale lui, trebuind să-şi dove- 
dească bărbăţia şi în ele, până la durere, până la sânge, ba 
Chiar până la moarte. 

Ее... dar de aici încolo se schimba cu totul faţa lucru- 
rilor, în ceiace-l priveşte pe domnul plutonier Noaţă. Dum- 
nealui era viteaz, numai în felul lui aparte. Umbla cinci zile 
în ploae, dormea o lună pe zăpadă, ori nu dormea de loc, 
ridica în spate căruța înfundată în nămol, însfârşit ега gata 
Ја orice bărbăţie i-ai fi cerut, afară de una singură. Anume, 
să nu-i vorbeşti de lupte, să nu-i arăţi sânge şi să nu audă 
bubuit de tun... Astea îi hăcuiau dintr'o dată toată vlaga, 
îi dădeau tremur în degete şi în genunchi, iar ochii prin- 
deau flăcări de spaimă cumplită, schimbând într'o clipă în- 
treaga lui înfăţişare măreaţă, într'o jale de neînchipuit, 
care te îngheţa, răsucindu-ţi toate judecăţile fireşti şi te 
aducea să nu-l judeci aspru, cum sar fi cuvenit, пісі sări 
râzi fricoşia, ci să-l căinezi, sărl mângâi şi, până la urmă, 
să faci ori ce, numai să-l scapi din iadul care-l zgâlțâia între 
flăcările lui. 

Pe scurt, recunoștea toată lumea, de la mic la mare, că 
dincolo de orice frică, de orice groază a morţii, domnul 
plutonier Noaţă, dovedea că se mai află o treaptă şi că 
aceia nu putea să aibă alt nume decât „boală“. 

Deci, cum boala nu poate fi nici când o vină, așa dar 
prilej de mustrare, domnul plutonier Noaţă era blagoslo- 
vit cu toată omenia şi îngrijirea noastră, ori de câte ori ni 
se arăta prilejul, fie că el era în chip de convoi cu răniţi, 
brancarde ori ambulante, fie că era mai de-adreptul vre-un 
bombardament aspru, când, obuzele celor de dincolo îşi 
mai abăteau calea şi peste ţinta firească, adică tranșeele cu 
noi, ori posturile de comandă aciuate prin văi. 


www.dacoromanica.ro 


160 CARTEA SATULUI 


Dar într'o bună zi, toată inima bună nu ne-a mai priit 
la nimic. N'a mai priit nici în ziua aceia, nici în zilele care 
au urmat, pentru cuvântul ușor de priceput că tunarii duş- 
manului au pipăit rostul așezărilor noastre şi au început 
a-şi pune mintea cu toate. Au fost spioni, sau au văzut din 
aeroplane, nu se ştie şi nici nu-i rostul să deslegăm nedu: 
merirea aici. Vorba e că ghiulelele au pornit să ţiue de-asu- 
pra crestelor şi să detune, ba pe la comanda regimentului, 
ba la comanda brigăzii, ba la comanda diviziei. lar până să 
treacă de la o comandă la alta, dădeau iama în ocoalele 
şi barăcile trenurilor de luptă şi regimentare, ba chiar şi 
prin ambulanțe, când acelea se aflau la depărtare potri- 
vită, încât să se poată spune că a fost o greşeală de ochire 
și nu ceva înadins făcut. 

De atunci încolo a început iadul pentru domnul pluto- 
nier Noaţă. 


La cea dintâi ghiulea care а şuerat peste creștetul copa- 
cilor, omul cel fioros а încremenit. Ai fi zis că ţiuitura din 
aer i-a trecut drept prin inimă și ia oprit-o să mai bată. 
Dar când trăznetul uriaş a detunat, crăpând văzduhul în 
loazbe nevăzute, iar ţâşnitura de flacără, fum şi schije, a 
urlat înapoi spre nori, întoarsă cu о falce de arătură, Noaţă 
nu s'a mai îndoit că toate s'au petrecut în el, în trupul și 
în creerul lui $1 că el singur а fost ţinta grozăviei întregi... 

Atât a apucat să șoptească: 

— „Miau ошогїї!“... apoi sa făcut morman pe gră- 
mada de pae şi de gunoi, unde-l nimerise nenorocirea. 

Dar а doua crănţănitură la trezit, legănat între grele 
ape negre, cu duhlet înecăcios. Avea leșin la lingurică, și 
încercări aspre să zvârle din el boţul de piatră crescut pe 
loc în stomac. Apă de ghiaţă ia ţâşnit din toată pielea, 
năpădindu/l în friguri, vârtej fără noimă i-a sfredelit crec 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 161 


rul secat, iar limba aspră şi uscată s'a torturat degeaba să 
mai aşeze ре lângă dinţi, ori prin cerul gurii, vorba aceia 
de milă pentru el însuşi, care i se tot rostogolea prin cap: 

— „Copiii mei!... Copiii mei!“ 

Se prea poate întâmpla ca vorba asta să nu fi fost îngă- 
duită nici chiar de Dumnezeu, ceiace ar lămuri mai bine 
pentru care pricină anume domnul plutonier Noaţă n'a iz- 
butit s'o închege. Căci prin ea, dumnealui năzuise а îndu- 
pleca Atotputernicia ca să-l apere tot pe dânsul de ргітеј; 
die, copiii lui fiind oameni în toată firea şi tustrei pe la 
nu ştiu care servicii în Vaslui şi în Botoşani, unde gospo- 
dăreau cu nevestele, citeau gazete şi chiar se mâniau a- 
Папа că trupele de ре front nu-s destul de viteze ca să 
rupă gâtul nemților, cum socoteau ei că s'ar cuveni. 

Dar nu de vicleniile domnului plutonier Noaţă ne vom 
împiedica noi, chiar dacă ele ar putea dovedi că dumnealui 
purta pe dedesubtul fricei fel de fel de zale de apărare. Doar 
zale de astea îşi pune oricine când, la primejdie, chiamă în- 
dată pe bunul Dumnezeu, care — după cât se vede — nu 
se dovedeşte trebuitor omului la bucurie. Va să zică, nouă 
ni-i de ajuns să ştim că domnul plutonier Noaţă se gândea 
la copiii lui, deci la carnea lui şi la sângele lui — e tot una, 
nu? — şi se zbătea са în ghiara morţii. 

Când au venit însă al treilea și al patrulea trăznet, dom- 
nul plutonier Noaţă n'a mai avut timp пісі măcar să se 
zbată. A fost lovit, ca să zicem așa, de-o răzvrătire mai pu- 
ternică decât ghiara morţii, ceiace ar părea peste putință, 
dacă n'am şti cum anume s'a dovedit astă răzvrătire. 

Ei bine, ea s'a dovedit în felul următor. Mai intâi dom- 
nul plutonier Noaţă a ţâşnit din mormanul de bălegar, în- 
tocmai са o explozie de obuz şi-apoi, a fugit în pădure, de 
unde nu s'a întors decât subseară, când tunurile adormi- 

11 


www.dacoromanica.ro 


162 CARTEA SATULUI 


seră de mult, lăsând loc altor trăznete și şuerări, despre 
care vom afla numai decât. 

Aceste trăznete de а doua mână, veneau din gura Loco- 
tenentului Bursuc Petre, care aflase toată nenorocirea. Adi- 
că, moartea a doisprezece cai şi a patru oameni, rănirea 
tuturor celorlalți, mistuirea depozitului de alimente în fo- 
cul, care s'a iscat de pe urma exploziilor şi, bine înțeles, 
sfărâmarea căruţelor. 

Fireşte, ofiţerul a înțeles ce i-a spus plutonierul Noaţă. 
Anume că nemţii au vrut să nimicească trenul regimen- 
tar. In schimb, s'a încăpățânat să nu creadă că obuzele 
nu erau trase în grămadă, ci ele urmăreau om de om. Ce- 
iace, însemna că, dacă Noaţă ar fi cercat să mute căruțele 
în altă parte, ghiulelele ar ti venit după dânsul. 

— „Chiar aşa să fi fost şi încă te-ai fi putut feri!“ а гіс, 
nit locotenentul, spre uluirea neînchipuită а plutonierului. 
lar fiindcă la asemenea vorbă, a vrut să nu rămâe dator, 
Noaţă i-a întors: 

— „Păi, eu de unde să ştiu de astea, că nurs frontagiu!“ 


Colonelul pricepând judecata prea dreaptă a plutonieru- 
lui, despre care locotenentul îi raportase în scris, a luat ho- 
tărirea ce se cuvenea. Adică, socotind că trenul regimen- 
tar trebue să fie pus la adăpost de o nouă nenorocire, plu- 
tonierul Noaţă trebue să înveţe cum se poate feri de ghiu- 
lele. Cu alte cuvinte l-a trimes pe front. 


Aici, vorbele născocite de oameni, ca să-şi spue gân- 
durile ori să lămurească ce se petrece în ei şi în alţii, se do- 
vedesc unelte tot așa de grosolane şi neprielnice, cum ar 
fi de pildă un topor de piatră pentru o operaţie la lumina 
ochiului. Deci cată a lăsa închipuirii fiecăruia să alcătu- 
iască o icoană a prăpădului şi a spaimei, ajunsă până în 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 163 


pragul nebuniei. Aceia, şi încă de o sută de ori pe atâta, 
va fi a mia parte din groaza unui singur fir de păr din ca- 
pul domnului plutonier Noaţă, când a pătruns întâia oară 
în tranșeul îngust, adânc şi muced, unde nesimţiţii de sol- 
daţi, ca ori ce făpturi grosolane şi de rând, îşi îngăduiau 
fapte nemai pomenite, cum ar fi de pildă să vorbească, să 
fumeze, ba chiar să și râdă. Iar toate astea în desăvârșită 
nesinchisire faţă de înfricoşata lor stare de leșuri grăitoare 
de mai înainte îngropate. Căci, hotărît lucru, tranșea asta, 
nu poate fi decât un mormânt lung, dinainte făcut şi unde 
eşti уагіє de viu, са să nu se mai ostenească alţii a te purta 
în alt loc și a-ţi turna bolovani în cap. Aici toată treaba 
asta de gropar о face obuzul singur, care îţi іа $1 viaţa tot 
odată. Te omoară întâi şi pe urmă te îngroapă, sau întâi 
te îngroapă şi pe urmă te omoară, n'are aface. Pentru tine 
e acelaş lucru. Totul e ca regimentul să nu mai aibă trudă 
cu tine. 

1 judecând astfel, domnul plutonier Noaţă s'a aflat ре 
sine си scârbă şi neîngăduință, că nici măcar nu mai este 
pe lume, cii umbră călătoare sosită în pragul celuilalt 
tărâm. 

Numai că, fiind umbră, n'a înţeles ce rost poate să îm- 
plinească aici. Iar când comandantul companiei i-a dat unul, 
dovedindu-se cu totul nepriceput în judecarea stărilor şi 
a tărâmurilor, plutonierul a avut o revărsare de obidă, care, 
dacă ar fi fost spusă, ar fi sunat cam așa: 

— „Nici mort nu mă lasă!“ 


Şi într'adevăr, пісі mort nu l-au lăsat. Căci, bucăţica a- 
ceia de front, care până la venirea lui fusese destul de liniş- 
tită, a intrat de-odată în fierbere şi în hăuială. Tunurile s'au 
stârnit din cotloanele lor verzi, mitralierele au început să 
clănțănească, granatele zburătăceau pe sus vrăbii nevăzute, 


www.dacoromanica.ro 


164 CARTEA SATULUI 


iar joaca de-a ochitelea și de-a moartea s'a întărit până unde 
trebuia. Adică, până la dărâmări de copaci şi de tranșee, 
până la răniţi şi la morţi. 

In câteva zile de ăst soi, domnul plutonier Noaţă ajun- 
sese cu adevărat umbră şi pentru alţii, aşa cum se socotise 
pentru sine de la început. Nu mai mânca, nu mai bea... 
Fuma în schimb tot ceri cădea іп mână: tutunul soldaţilor 
şi frunza fagilor. Şi dormea. Ah, Doamne, dormea cu o 
sete, ce nu și-o poate închipui în veci vecilor un om care 
nu ştie ce binecuvântare cerească este îngăduinţa să te іп, 
tinzi pe o mână de frunze trântite pe mocirlă, să închizi 
ochii și să lași să se destrunere toată biata ta făptură ne- 
norocită, făcută hleab în zgâlțâirea înspăimântătoare a unui 
bombardament... Acela nu-i somn... e cufundare іп уеѕпі, 
cie, în buna și sfânta veșnicie, pe care numai atunci poţi 
s'o preţueşti. Şi ca o dovadă că atunci о prețuești cu аде” 
vărat, e că, айріпа în leagănul pufos al aromirii, caresși 
revarsă în tot cuprinsul tău ара molcuţă şi blând-infiorată 
a lepădării de tine, îţi duci lepădarea asta până la capăt, 
ca pe un dor, o nevoe, un vis de fericire desăvârşită, ru- 
gândurte în nefericita taină a inimii tale, să ţi se arate mă- 
car milostivirea să fii ucis așa, în neştiinţă... Таг asta аг 
dovedi că, nu moartea te înfricoşase, ci drumul până la 
ea, greutatea să-i deschizi poarta. 

Dar zadarnic se ruga domnul plutonier Noaţă lui Dum- 
nezeu, Bunul. 'Trezia venea chinuitoare, să-l zvârle din nou 
în zgâlțânirea sălbatecă a exploziilor de obuz, în tăişul us- 
cat al şuerului de gloanțe, în grohăitul greu al mortierelor. 

Plecau soldaţii rând pe rând, galbeni şi storşi, înfășaţi 
în bandaje albe mustind de sânge. Таг fiecare rămas privea 
pe cel lungit în brancardă ca pe un vis al său, cea mai 
fericită icoană ce şi-o visa sie-şi, pentru săptămâna, pentru 
ziua, ceasul ori minutul care urma... 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 165 


Astfel, întreg prăpădul ăsta răvăşea în plutonierul Noaţă 
toate străfundurile alcătuirii lui omeneşti, răsturnândui tot 
ce crezuse, tot ce ştiuse, tot ce-şi închipuise. Mai ales una 
se răsturnase. Icoana vrăjmaşilor pitiţi în gropile de peste 
drum. 

Pe aceia, cu adevărat începuse să n'o mai înțeleagă, să 
i se arate tot mai altfel, tot mai crescută, tot mai парга% 
nică. Creştea prin sângele саге] putuseră ei stârni aici, prin 
prăpădul pe carel putuseră isca, şi curând Noaţă s'a ро, 
menit că ajunge a-şi închipui nemţii са ре niște jivine spăi- 
mântătoare, asemeni dihăniilor din basme, cărora nici o 
putere nu le stă împotrivă, și nici o tărie nu le poate fi bi- 
ruitoare... Frang Winckler, neamţul de la moară? Hans 
Grubel, contabilul cherestelei? I-a cunoscut pe nemţii ăştia 
molâi şi nesărați... Dar, hotărît, nu ăştia şi nici alții de 
felul lor, puteau fi pe creasta de dincolo, ci natime de ра} 
mă, care spulberă viaţa oamenilor, cum spulberă balaurii 
tihna pruncilor îndrăgiți de poveşti. 

Şi-aşa numai gândul că, într'o zi, prin crăpăturile frun- 
zişului de colo, se va ivi ochiul fioros al unei jivine, în- 
gheţa în el răsuflarea, mai aspru decât putuse s'o facă toate 
bombardamentele laolaltă... 


Dar într'o zi — Sfinte Hristoase, mărit fierti numele! 
— cenușa s'a spulberat. A spulberat ţiganul de Fâlfă- 
loaia, o jigodie, o stârpitură de să-l faci aşchii cu o sfârlă... 
Şi cum? A adus doi prizonieri, pe care îi prinsese pe vale, 
doi copilandrii spelbi şi (рү, cu gurile căscate și ochii 
blegi, tremurând ca nişte câini flămânzi şi fără stăpân. 

Din măruntaele fripte de chin şi clocot, ale domnului 
plutonier Noaţă, s'a ridicat deodată o fiertură de sorb. 
Ai fi zis că înghite viaţă. Ochii bulbucaţi au luminat о ра 
dină sângeroasă, iar gura а scrâșnit uluită: 


www.dacoromanica.ro 


166 CARTEA SATULUI 


153 


— „Hai? Voi sânteţi?... 

Dar în fundul gândului întrebarea era întreagă: „Tot 
de-alde voi sânteţi?...* 

Şi fiindcă prinşii sau făcut de trei ori mai mici, şi de 
zece ori mai pieriţi, neînţelegând ce moarte le pregătește 
fioroasa înfăţişare а sălbătăciei cu mustăţile zbârlite, plu- 
tonierul și-a adus aminte de cele cinci vorbe nemţeşti, pe 
care le ştia şi a întrebat: 

— „Alle... so klein... wie beide? Hai?” (Toţi... așa 
mici... ca amândoi...) 

Unul, a dat să răspundă prin tremurul buzelor şi n'a 
putut. Celălalt a dat însă din cap în chip de: „Cam aşa!“ 

Ceiace auzind, plutonierul Noaţă a răsuflat odată până 
în fundul plămânilor lui огорѕі şi a încheiat nemțește: 

— „Sehr gut!“ Adică pe româneşte, „Foarte bine!" 


Şi într'adevăr, din ziua aceia, pentru plutonierul Noaţă, 
toate au fost „Foarte bine!“ Ce şuruburi s'or fi răsucit 
în inima lui, Dumnezeu îl ştie. Poate că tot s'ar alege ceva, 
dacă am vrea să scoatem vre-un înţeles din vorba, pe care 
de atunci încolo o spunea oricui şi oricând: 

— „Sa ne bată pe noi, nişte stârpituri ca &іа?“ 

Şi adevărul e са de atunci încolo, domnul plutonier 
Noaţă a ajuns o turbăciune de ostaș, саге nu mai avea пісі 
milă nici oprire. S'o fi temut ca mai înainte de obuze? Asta 
se prea poate. Dar nu numai așa s'ar lămuri de се, de fie- 
care dată când începea câte un bombardament, își făcea 
iute patrulă, pornea spre tranşeele dușmanilor și se ducea 
până lângă buza lor. Acolo, fireşte, nu mai era primejduit 
de nici un obuz, în schimb era primejduit de mitraliere, 
de puști, de granate și de baionete. 

Маг fi de mirare deci, să se fi bizuit pe altele, care nouă 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 167 


nis necunoscute. Sau poate că s'o fi stârnit, s'o fi Чезс1ез' 
tat în el un duh care şedea ascuns. 

Dar întrebările n'au rost câtă vreme n'ai putinţa să le 
dai răspuns. Aici e vorba de-o prefacere întreagă, аза cum 
e prefacerea în tulpina de prun, când altoieşti ре ea un mu- 
gur de cais. Le-o fi întocmirea semuitoare? Dar cine e mai 
obraznic decât omul sfios şi cine duce curajul până la ne- 
bunie, dacă nu fricosul? 

Vasă zică depărtările sufletului omenesc sânt semuitoare 
cu depărtările pământului. Pui doi oameni s'o ia, unul la 
răsărit şi unul la Apus şi ajungi la astă minune, că în clipa ` 
când au ajuns la cea mai mare depărtare unul de altul, se 
întâlnesc din nou... 


Peste câteva luni, la Oituz, în cele mai amestecate lupte 
pe care le-am avut, hărțuiţi, înconjurați, încolţiți din toate 
părţile, a trebuit să ne retragem fără măsură, fără co- 
mandă, care cum apuca. De împotrivire nu mai era chip 
cu bietul nostru batalion rămas pe sfert, față de cele cinci 
regimente dușmane proaspăt vârite în foc și cu muniţie 
nouă... 

Dar când sfâşierea ne era mai mare, din poala pădurii 
fiorosul ese falnic în fruntea unui pluton de nemți cu шаг 
nile goale. De lături, cinci ostași de-ai noştri, abia mai su- 
flau sub povara puștilor, pe care le luaseră de la prizonieri. 
Таг ca o culme, la subsuoara lui Noaţă, lucea nouă поце 
o mitralieră. 

— „Ce-i cu ăștia?“ întreb. 

— „аш făcut prizonieri!“ 

— „Păi, câţi sånt?“ 

— „Cinci zeci!“ 

— „Nu erau înarmaţi?” 


www.dacoromanica.ro 


168 CARTEA SATULUI 


— „Erau. Ba aveau și mitraliera asta!" 

— „Şi cu câţi soldaţi erai?" 

— „O patrulă de cinci oameni!" 

— „Păi, atunci cum i-ai luat prizonieri?" 

Aici domnul plutonier Noaţă a râs aşa de tare, de a 
huit tot dealul şi a clocotit tot văzduhul până de vale, în 
Grozeşti. Apoi privindu-i pe toţi cei cinci zeci din creștet, 
cu un dispreţ, care ar fi dărâmat un pământ întreg, mi-a 
lămurit: 

— „Раі, nu-i vezi? Nişte stârpituri!“ pe urmă năpraznic 
și tunător: „Când m'am zborşit odată la ei, praf s'au fă- 
cut...” 

Şi adevărul era că aşa se întâmplase. Adică întocmai cum 
visa domnul plutonier Noaţă, în zilele lui de groază, că 
va fi clipa când i se va arăta cumplita înfățișare a unui 
neamţ. Intocmai așa, dar cu părţile schimbate. 

Şi astfel se mai dovedește tot odată prin asta, că năluci- 
rile, chiar când sânt bolnăvicioase, puhave şi chinuitoare, 
au un temei și pot să fie sămânță de adevăr. Totul e să le 
ştii răsuci, cum de pildă s'ar face cu o oglindă. Nu-i vorbă 
de o oglindă cu ape strâmbe, care-i nerușinată până într'a- 
colo, încât, nici vrea să bage în seamă încrederea ce i-o 
arăţi socotind-o vrednică să te răsfrângă cum eşti, iar ea 
în schimb te ponegreşte chiar faţă de tine însuţi. Dar chiar 
oglindă bună să fie, şi încă te arată altfel, fiindcă îţi pune 
ochiul drept în locul celuilalt şi pe dreptaş îl face stângaci. 
D'apoi când e vorba de lăuntrul tău, încalte de te cauţi în 
oglindă, de-adreptul la neom ajungi, pentrucă atunci până 
şi inima ta ţi-o mută, arătânducţi.o la dreapta. Va să zică 
să nu crezi се ţi se arată, ci să ştii întoarce pe dos icoana 
neadevărată de-acolo. 

Sau, să ştii răsuci lucrurile cum răsuceşti un ochean. În 


www.dacoromanica.ro 


VICTOR ION POPA: A FOST ODATĂ UN RĂZBOI 169 


acela, de priveşti pe-o parte, vezi toate îndepărtate şi mici, 
în schimb pe cea parte le vezi frumoase, aproape şi împli- 
nite. 

Adică, aşa cum s'a dovedit şi domnul plutonier Noaţă, 
când priveliștea vieţii dumisale nu s'a mai arătat dinspre 
front înapoi, ci dinspre front înainte... 

De altfel poate că sucirea asta a înţeles-o şi el prea bine, 
de vreme ce, mai târziu, când l-au întrebat dacă nu vrea să 
se întoarcă 1а trenul regimentar, a răspuns: 

— „Decât să păzesc caii, mai bine alung măgarii...“ 

Ceia ce era o vorbă grosolană, fără îndoială, dar сиргіп; 
dea întrânsa tot atâta frumuseţe şi lumină, câtă se dove- 
deşte a fi în nevrednicul putregai de gătej uscat, când l-ai 
pus pe foc. 


www.dacoromanica.ro 


` 


CUPRINSUL 


Pag. 

1. DOUĂ CEASURI DE PACE ........................ 3 

2: ВОСАМЕТ tote it oaia atatia e Po tt 12 

3. CATRINA LUI DOBRIN ..................+....... 22 

4. RUŞINEA LUI TĂNASĂ .......................... 32 

5. O POVESTE CU O VRABIE ŞI UN FLĂCĂU ......... 38 

6. MOŞ PĂSCARU A UITAT ........................ 47 

7. MOŞ PĂSCARU INŢELEGE SUFERINŢELE OMENEŞTI .. 54 

8. MOŞ PĂSCARU VREA SA-L IERT .................. 55 

9. UNDE-S DO! PUTEREA CREŞTE .................. 61 

10. SPAIMĂ-RECE .........................+55... 65 
11. FÂLFĂLOALA „0..0. 76 
12. GÂLCĂ NU PRICEPE ............................. 82 
13. GÂLCĂ NU VREA SĂ FIU SUPĂRAT ............... 85 
14. DEZERTORUL DIN IREŞTI ........................ 93 
15. GRINDINA СЕА NĂPRAZNICĂ .................... 101 
16. FÂLFĂLOAIA FACE POZNE ....................... 116 
17. HAI CU TRENUL eee 123 
18. CASA LUI DUMNEZEU ........................... 131 
19. DANIE DE APĂ ................................. 136 
20; MATEL ILIE «аа it dea ta da aia ЫЧ 140 
21. ORDONANŢA дьоно 163 
22. DOMNUL PLUTONIER МОАТА .................... 158 


www.dacoromanica.ro 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „LUCEAFĂRUL!“ 5. A, — BUCUREŞTI 
10030 ех. IX, 1936 


www.dacoromanica.ro 


CAR Е АББА ТООТ 


SCOASĂ DE FUNDAȚIA CULTURALĂ 
REGALĂ „PRINCIPELE CAROL" 


Intâile volume: 


1. Cezar Petrescu: 


2. Mihail Sadoveanu: 


3. АІ. Lascarov - Moldovanu: 


4. V. Voiculescu: 


5. Lucia Filimon-Ciulei: 


6. N. Oancea: 


7. Joc sfânt popular: 


8. 1. С. Vissarion: 

9. T. Buşniţă: 

10. Tudor Ратійе şi 
Victor lon Popa: 

11. 1. Agârbiceanu: 

12. Apostol D. Culea: 


13. G. V. Madan: 
14. Liviu Rebreanu: 


15. Emanoil Bucuţa: 


16. 1. Simionescu: 


17. Victor lon Popa: 


Cei trei Regi (cu un desen de Lena 
Constante şi cu 46 de vederi şi chi- 
puri după fotografii). 

Inima noastră (cu desene de Leon 
Viorescu). 

Viaţa creştină în pilde (cu desene de 
Mac Constantinescu). 

Toate leacurile la îndemână (cu o re- 
producere în culori după Şt. Luchian 
şi numeroase figuri). 

Intre gospodine (cu desene de Aurel 
Jiquidi). 

Culegere de coruri (cu un desen co- 
lorat de Mac Constantinescu şi ve- 
deri după fotografii). 

Vicleimul, (cu întregiri şi lămuriri de 
Victor lon Popa şi muzică de G. 
Breazul cu un desen în culori de 
Mac Constantinescu şi vederi după 
fotografii). 

Invietorul de morţi (cu desene de Au- 
rel Jiquidi). 

Cartea crescătorului de peşti (си о 
reproducere în culori după J. Ste- 
riadi şi numeroase figuri). 

Cuiul lui Pepelea, comedie populară 
(cu un desen colorat de Aurel Ji- 
quidi şi numeroase desene negre). 

Minunea, povestiri (cu desene de De- 
mian). ` 

Şezători de seară (cu o reproducere 
în culori după Rodica Maniu şi cu 
numeroase figuri). 

Răsunete din Basarabia (cu desene 
de Victor Ion Popa). 

Oameni de pe Someş (cu desene de 
Lena Constante). 

Biblioteca Satului (cu o vedere în cu- 
lori după G. Petraşcu şi cu alte chi- 
puri). 

Auzite şi trăite în țară (cu desene de 
Aurel Jiquidi). 

A fost odată un război (cu desene de 
autor). 


PREŢUL UNUI VOLUM 30 LEI 
Se găseşte de vânzare la toate librăriile 

Depozit: FUNDAȚIA CULTURALĂ REGALĂ „PRINCIPELE CAROL“ 
BUCUREȘTI ПІ, Str. Latină, 8. 


www.dacoromanica.ro 


ї 


Ыт 


бу