Liviu Rebreanu — Ițic Ștrul dezertor (1932)

LIVIU REBREANU 
ITIC STRUL 
DEZERTOR 


CU 39 GRAVURI IN LEMN DE PAUL KONRAD HÖNICH 


EDIȚIA A TREIA 


EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ“, BUCUREŞTI 


- www.dacoromanica.ro 


IȚIC ŞTRUL, DEZERTOR 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


DE ACELAŞ AUTOR: 


GOLANII, NUVELE ȘI SCHIȚE; EDITURA «CARTEA ROMÂ- 
NEABCĂ», 


MĂRTURISIRE, NUVELE ŞI SCHIȚE; BIBLIOTROA «CĂMINUL». 


CADRILUL, COMEDIE ÎN TRI ACTE; BDITURA «VIAȚĂ 
ROMÂNEASCĂ». 


ION, ROMAN ; EDITURA «CARTEA ROMÂNEASCĂ». 
NOROCUL, NUVELE ȘI SCHIȚE ; BIBLIOTECA «UNIVERSALĂ». 


NUVELE ALESE, COLECȚIUNEA «SCRIITORII ROMÂNI CON- 
TEMPORANI», EDITURA LITERARĂ «CASA ŞCOALELOR». 


PLICUL, COMEDIE ÎN TREI ACTE; EDITURA «CARTEA RO- 
MÂNEASCĂ». 


ADAM ŞI EVA, ROMAN; EDITURA «CARTEA ROMÂNEASCĂ». 


APOSTOLII, COMEDIE ÎN TREI ACTE; EDITURA «CARTEA 
ROMÂNEASCĂ», 


CUIBUL VISURILOR, NUVELE ŞI SCHIȚE; EDITURA Li- 
TERARĂ «CASA ȘCOALELOR». 


CIULEANDRA, ROMAN ; EDITURA «CARTEA ROMÂNEASCĂ», 
CRĂIŞORUL, ROMAN; EDITURA «CARTEA ROMÂNEASCĂ». 


METROPOLE, BERLIN, ROMA, PARIS; EDITURA «CARTEA 
ROMÂNEASCĂ», 


PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR, ROMAN ; EDITURA „aCAB- 
TEA ROMÂNEASCĂ». 


www.dacoromanica.ro 


LIVIU REBREANU 


IŢIC ŞIRUL 
DEZERTOR 


TREI NUVELE 


CU 30 GRAVURI ÎN LEMN DE PAUL KONRAD HÖNICH 


EDIȚIA A TREIA 


EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ“, BUCUREȘTI 


2990 —93a 


www.dacoromanica.ro 


EDIȚIA ÎNTÂIA A ACESTEI CĂRȚI A 
APĂRUT SUBT TITLUL „CATASTROFA“, 
IAR A DOUA SUBT TITLUL „TREI NU- 
VELE“. „FAPT-DIVERS* ESTE TITLUL 
DEFINITIV AL NUVELEI „HORA MORȚII“ 
DIN EDIȚIILE PRECEDENTE, 


SAU TRAS DIN ACEASTĂ EDIȚIE CINCI 
EXEMPLARE PE HÂRTIE VAN GELDER 
ZONEN, NUMEROTATE I— V., 


TOATE DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI. 


www.dacoromanica.ro 


IŢIC ŞTRUL, DEZERTOR 


www.dacoromanica.ro 


— Hai, Ițic! 

— Hai, don’ căprar! 

Porniră. Căprarul înainte, Ițic după el, 
prin şanțul de apărare părăsit, în care 
zăpada se troienise peste bulgării de pă- 
mâînt răscolit de obuze. 

Mergeau cu băgare de seamă, călcînd 
numai în urmele înghețate și adînci ale 
vreunei patrule de ieri, cu capetele şi spa- 


www.dacoromanica.ro 


12 LIVIU REBREANU 
i a a tipu ci putin a abur a pieri ecua 
tele plecate ca -să. nu-i descopere ochii 
dușmani care -pîndiau din stînga, sau 
gloanţele ce pocniau în răstimpuri rare ca- 
nişte țipete ascuţite, cutremurînd durerile 
înălțate şi amorţite în văzduhul posomo- 
rît. Mergeau suflînd din ce în ce mai 
greu, apoi asudînd. 

Cotiră întîi în dreapta, pe urmă iar 
înainte și pe urmă se pomeniră deodată la 
marginea pădurii de brazi care se cățăra, 
deasă și încîlcită, pe o coastă piezișă. 
Atunci, după cîțiva pași, căprarul se opri 
atît de brusc, încît Ițic Ștrul, urmîndu-l 
ca o umbră credincioasă, mai-mai să se 
izbească de dînsul. 

— Să ne hodinim o leacă! răsuflă că- 
prarul fără să se uite la Ițic. 

— Să ne hodinim, don? căprar! mur- 
mură soldatul, lăsînd îndată să-i alunece 
pușca în zăpadă şi apucîndu-se să-și 
şteargă nădușeala de pe frunte, cu mîneca 
mantalei, împingîndu-și pe ceafă capela 
prea mică, ştrengăreşte. Aburi albi îi ţiş- 
niau din păr și din gură, îmbrobodindu-i 
capul într'o ceaţă ce se risipia îndată în 
frigul înțelenit, 


i 
L] 


www.dacoromanica.ro 


IŢIC SŞTRUL, DEZERTOR 153 
(ENEA SEE E SEES DEEE SE EEE ECO EEE SEE PR EEE 
. Căprarul, tăcut și îngîndurat, sufla pe 
nări fuioare de oboseală. Vru să-și usuce 
şi el sudoarea brăzdată pe tîmple, ridică 
mîna, dar la jumătatea drumului se răs- 
gîndi şi-şi îndesă doar șapca mai pe ochi, 
aruncînd pe sub cozoroc o privire nehotă- 
rîtă spre celălalt. Cînd însă Ițic, simţin- 
du-i căutătura, se întoarse. întrebător, că- 
prarul se feri, înfricoșat parcă, prefăcîn- 
du-se că măsoară calea rămasă înapoia 
lor. 

— Tare-i ursuz astăzi — se gîndi Ițic, 
agăţindu-şi alene arma pe umăr, mai ră- 
corit. 

Urmele lor se iviau ca niște pete negre, 
mereu mai mici, pe spinarea dealului aco- 
peritä cu un cearceaf alb nesfîrşit. Pa- 
rapetul șanțului șerpuia ca o boțitură ce- 
nușie, frîntă pe-alocuri, pierzîndu-se în 
zare. Zăpada sfărămicioasă stăpînia tot 
cuprinsul, atît de albă că, privind-o mai 
mult, ustura ochii. Cerul însă era mohorît 
şi nepăsător şi se cobora foarte jos, parcă 
s’ar fi pus să strivească pămîntul. In văz- 
duh rătăcia o tristeţe grea care pătrundea 
în suflete mai adînc decît frigul atotstăpt- 
nitor.. Cîţiva copaci.răzleți, negri, cu cren- 


www.dacoromanica.ro 


14 LIVIU REBREANU 
“PRODI E ED PR E E SE E EREI 8 E 
gile despuiate, asemenea unor oameni 
bolnavi cerînd iertare, vegheau încreme- 
niți sub povara singurătăţii. 

— De mult n'am mai văzut soarele — 
rosti Ițic deodată, plictisit de tăcerea care 
începea să-l înnăbușe. 

Deși vorbise aproape în șoaptă, glasul 
lui răsună aspru şi poruncitor, zdrunci- 
nînd liniștea pădurii ca o bătaie grea de 
aripă. Un brad bătrîn tresări spăimîntat 
şi-și scutură crengile; zăpada se cernu 
fără sgomot pe învelișul alb. Căprarul 
se întoarse spre Ițic ca și cum glasul l-ar 
fi deșteptat dintr'o aiurare: 

— Cum ai zis? 

— Soârele, zic nu se mai arată de mult 
— repetă soldatul, uitîndu-se cu niște ochi 
voioși la dînsul. O fi tîrziu, don? căprar? 
Să nu ne-apuce noaptea prin pustiurile 
astea, 

— Noaptea? murmură căprarul cu capul 
coborit în pămînt, încît părea a vorbi 
dintr'o peşteră. Numai Dumnezeu ştie 
cîte se pot întîmpla pînă la noapte. 

Veselia se stinse blînd în ochii lui Ițic 
Ștrul. Glasul căprarului, straniu şi puţin 
tremurat, i se prelinse în inimă ca o ame- 


www.dacoromanica.ro 


IŢȚIC ŞTRUL, DEZERTOR 15 
CEE CI RO ECE RER A 2 RE IL RE e IE EEE 


www.dacoromanica.ro 


16 LIVIU REBREANU 
BESSE O „E RAR E a AR N CO Rp N A EEE MAPE 
nințare neînţeleasă. Mai vru să întindă 
vorba, dar curajul i se opri în gât. Apoi, 
cuprins de zăpăceală, porni iar să se 
şteargă de sudoare acuma însă numai 
cu palma goală. Intîi pe frunte, apoi pe 
ceafă şi pe urmă pe gît. Mai ales gîtul şi-l 
mîngfîia prelung, ca și cînd i-ar fi fost mai 
drag ca oricare altă parte a corpului. Avea 
un gît înalt, uscat, cu vinele umflate, cu 
o piele foarte roşie şi puţin sbîrcită, punc- 
tată cu pistrui cafenii cît urmele de vărsat. 
Sub bărbie începea părul cărămiziu, rar și 
murdar, care-i acoperia și fălcile, împreu- 
nîndu-se cu mustățile și urcîndu-se pe o- 
braji pînă pe sub ochii verzi, vioi şi parcă 
veşnic speriaţi. Din mijlocul feţei păroase 
Și roșcovane, nasul coroiat şi subţire se 
ridica brusc, dominator, dîndu-i o înfă- 
țişare veselă, chiar cînd ochii şi gura se 
umpleau de tristețe. Capul totuș părea 
prea mare pentru trupul lui pipernicit, slă- 
buł, pe care hainele militare groase, sacul 
din spinare şi arma grea te miri cum nu-l 
doborau. 

Căprarul se uită împrejur, iscodind în- 
cotro s'o mai apuce. Urmele după care 
veniseră pînă aici, de-acuma ocoliau pă- 


www.dacoromanica.ro 


IŢIC ŞTRUL, DEZERTOR 17 
N E E RE RC RI E a e RC ARII, 
durea prin dreapta. Se scărpină, scuipă, 
îşi aruncă ochii la Ițic cu imputare. In 
sfirşit se hotări şi o luă spre stînga, a- 
proape de marginea pădurii, cu pași mai 
rari ca şi cînd ar fi căutat înadins să 'so- 
sească mai tîrziu acolo unde totuş trebuie 
să ajungă. 

Ițic Ștrul merse repede după dînsul, 
mutîndu-şi pușca în răstimpuri de pe un 
umăr pe celălalt. Tăcerea îl posomora din 
ce în ce mai mult, silindu-l să se gîn- 
dească. Era vorbăreţ din fire şi mai cu 
seamă acuma simțea o nevoe dureroasă 
să vorbească, poate tocmai fiindcă don” 
căprar era morocănos şi avea o privire atît 
de neobișnuită. 

— De ce tace omul ăsta? îi alerga me- 
reu prin cap ca un junghiu. 

Ițic, la început, se mîndrise că-l alesese 
pe dînsul să însoțească în recunoaștere 
pe căprarul Ion Ghioagă. Mai fuseseră 
ei împreună şi alte dăți, şi umblaseră 
bine. Cu Ghioagă ar fi mers și'n inima 
iadului, fără frică. Dar azi căprarul par- 
că-i un străin. Niciodată n'a mai fost așa 
de acru. Se vede că recunoașterea aceasta 
e mai primejdioasă ca toate, dacă și că- 


Liviu Rebreanu — Ițic Ştrul, dezertor 2 


www.dacoromanica.ro 


18 LIVIU REBREANU 

„IEC o INI a E E ap E RAE CN RT E O RE E at UI 
prarul e încurcat și posomorit. De ce nu 
s'o fi alcătuit o patrulă tare, cum se cu- 
vine? Ce nesocotință să plece numai doi 
inși, cînd au de înfruntat cine știe ce greu- 
tăți! Asta înseamnă să mergi de bunăvoie 
și fără folos în gura morții. Ițic Ștrul se 
cutremură și se uită ba în dreapta, ba în 
stînga, mai cu luare aminte, să-și dea 
seama unde-l duce căprarul. Inţelese cu- 
rînd că merg spre poziţiile dușmane, dar 
în aceeași vreme parcă se întorc și înapoi. 
Ce-i asta? Doar n'o să se vire chiar prin- 
tre liniile de foc, să fie împușcați poate 
chiar de-ai noștri? Se întricoșă. Barba 
îi dîrdăia încît zadarnic se silia să-și 
strîngă fălcile. 

Totuş mai mult îl neliniștia tăcerea în- 
căpăținată a căprarului. Din ce în ce era 
mai Sigur că tăcerea aceasta trebuie să 
aibă vre-o pricină. Ghioagă era om glu- 
met, vestit chiar în batalion că nu-și 
pierde firea şi voia bună nici în clipele 
cele mai crîncene, că merge la asalt tot- 
deauna cu capela ?ntr”o ureche și chiuind 
ca la nuntă, stîrnind rîsul ostașilor şi fä- 
cîndu-i să uite primejdiile. Apoi Ițic îl 
cunoştea bine de-acasă din Fălticeni, unde 


www.dacoromanica.ro 


IŢIC ŞIRUL, DEZERTOR 


www.dacoromanica.ro 


LIVIU REBREANU 

PCIE SR E NR O E RE O CEE CE E A EREI, 
dînsul avea un han mititel şi cu o ogradă 
destul de mare să poată găzdui Joia, în 
ziua bilciului, pe țăranii care veniau să 
tîrguiască. Ghioagă trăgea la Ițic de zece 
ani, încît se împrieteniseră deabinelea, a- 
jutîndu-se omenește la necazuri. Acum 
doi ani, tocmai pe vremea asta, în miezul 
iernii, cînd Ghioagă şi-a cumpărat bou- 
lenii şi nu i s'au ajuns banii, Ițic a sărit 
frăţește şi, din toată sărăcia lui, i-a îm- 
prumutat patru poli, ca să nu scape omul 
chilipirul. Adevărat că nici pînă azi nu i-a 
întors datoria, dar nu face nimic, căci şi 
Ghioagă e om nevoiaş, cu cinci copii și! 
fără pământ. Acuma Ghioagă a ajuns 
căprar, iar Ițic a rămas soldat prost, fi- 
indcă a fost prea sfrijit și nu-l luase la 
oaste pînă azi cînd răsboiul nu mai caută 
cine și cît e de voinic, ci-i trimite pe toți 
în foc. Dar și în răsboiu au trăit ca doi 
prieteni; Ițic știa doar să-i dea căpraru- 
lui cinstea cuvenită. 

— Vezi, măi Ițic, am ajuns noi pînă aici 
şi nici măcar datoria ceea nu ţi-am plă- 
tit-o! Doamne, Doamne, cum de nu 
ţi-am plătit-o? 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC ŞTRUL, DEZERTOR 


www.dacoromanica.ro 


22 LIVIU REBREANU 
SERE E E pp A ARE E E EI 0 RE ESD CIO PE O, 

Căprarul vorbise atît de brusc și cu a- 
tîta durere în glas că Ițic se spăimîntă ca 
şi cînd ar fi auzit o sudalmă. Răspunse 
deabia după o pauză şi foarte încet, căz- 
nindu-se să-și ascundă turburarea: 

— Lasă, loane, că ai vreme să mi-o 
plătești, numai să scăpăm cu vieață! 

„— Aşa”i, bine zici, să scăpăm cu vieaţă 
— murmură Ghioagă, dar acuma cu o 
voce răgușită şi mînioasă care închise con- 
vorbirea ca o pecete fierbinte. 

Giîndurile lui Ițic se porniră pe o goană 
năvalnică, frămîntîndu-i în suflet, încetul 
cu încetul, o frică stranie. Oare de ce so 
fi chinuind căprarul ca şi dînsul? Chiar 
în clipa cînd el îşi amintia de cei patru 
poli, Ghioagă i-a svîrlit vorba despre a- 
ceeași datorie. Adică de ce tocmai acuma 
să-l cuprindă părerea de rău? | 

Aici nu-i lucru curat. Nu îndrăznia 
să-și închipuiască ce poate să fie. Se sim- 
ţia însă atît de singur cum nu se mai sim- 
tise niciodată. De geaba încerca să se 
mulcomească și să se mîngiie că se sperie 
de năluciri. In adîncul inimii lui frica se 
svîrcolia tot mai dureroasă. I se părea ca 
şi cînd s'ar fi trezit în miez de noapte, 


www.dacoromanica.ro 


ITIO SȘTRUL, DEZERTOR 23 

IER E O PR E CE IN E CE RRC i ATB e] 
singur, fără nici o apărare, în -mijlocul 
unei cete de tilhari hotărîți să-l omoare. 
Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos 
și bănuitor. Un copil de se răstia la dîn- 
sul, începea. să-i joace barba şi să-i ticăe 
inima. In Fălticeni lumea îl poreclise „e- 
purele“. In clipa cînd. doctorul comisiei 
de. recrutare a zis „slăbuț, dar tot bun“, 
Ițic a leșinat. Numai gîndul că va merge 
la răsboiu, îl îngrozia. Era convins că are 
să moară cînd va auzi întîiul bubuit de 
tun. Cu o zi înainte de-a porni din garni- 
zoană, și-a luat rămas bun dela nevastă, 
dela cei șase copii, dela toți vecinii și cu- 
noscuţii, plîngînd ca o babă neputin- 
cioasă. Norocul lui a fost că, îndată ce-a 
sosit pe front, l-au și băgat în foc..Fi- 
indcă nu îndrăznia să descarce pușca, stă- 
tea lipit de peretele şanţului, ferindu-se și 
uitîndu-se cînd la dreapta, cînd la stînga, 
să vază cum mor ceilalți. Văzînd apoi pe 
„ceilalţi, începu să-i scadă frica, „Cine are 
vieață, scapă“, îşi zise dînsul. Nici în răs- 
boiu nu mai mor oamenii aşa repede şi 
nici gloanţele nu nemeresc toate. Apoi 
scoase capul să vadă cu cine are să se 
bată. Nedescoperind nimic, se miră și se 


www.dacoromanica.ro 


24 ; LIVIU REBREANU 

a E 2 E PI a E E EROTESAZI, 
linişti mai mult: „Ce fel de răsboiu mai 
e şi ăsta, că nici nu știi pe cine omori?“ 
Auzia însă şuierăturile gloanţelor duş- 
mane, trecîndu-i pe deasupra capului și 
uneori vedea în față cîteun bulgăre de pă- 
mînt sfărîmîndu-se cu sgomot de zăngă- 
nit de cuțite. Alături de dînsul simţi pe 
urmă ceva ciudat, parcă ar fi căzut un sac 
greu. Intoarse ochii. Un flăcăiandru se 
prăbușşise în fundul tranşeei, cu capul pliu 
de sînge. Ițic se înfuriă deodată ca și 
cînd ar fi primit o măciucă în frunte, ri- 
dică arma și începu a trage nebunește, să 
răsbune pe camaradul despre care nu știa 
decît că-i dintr'un sat de pe lîngă Fălti- 
ceni și că mă-sa era vădană. Infierbîntîn- 
du-se din ce în ce, simția că pieptul i se 
umflă şi brațele i se încordează. Inima 
îi bătea cu o încredere și cu o mîndrie ce 
nu le mai avusese niciodată. Cînd auzi 
însă mai tîrziu ordinul de înaintare, frica 
îl dobori iar și parcă mai stăpînitoare. 
Deodată îl copleșiră iarăș șovăelile şi 
chibzuirile. In tranșee ești la adăpost, pe 
cînd în cîmpul liber trebuie să înhați 
moartea de beregată ca să mergi înainte. 
Frica de pedeapsă mai mult decît îndem- 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC STRUL, DEZERTOR 25 
NE E o pp a el pp NENE te SL, 
nul sufletului îi poruncea să iasă din șanț 
și totuș nu era în stare, căci picioarele îi 
înlemniseră și nu le mai putea urni din 
loc. Atunci a zărit pe căprarul Ghioagă 
sărind din tranșee ca o săgeată și pornind 
înainte ţanţoș, cu nasul în vânt. Văzînd 
pe Ghioagă astfel, lui Ițic i-a trecut un 
fior de căldură prin inimă, picioarele i 
s'au ușurat ca pana. Şi îndată s'a repezit 
peste parapet parcă ar fi vrut să se ia la 
întrecere cu căprarul. Şi gonind, sufletul 
i se umplea de mânie şi de o poftă ciudată 
de-a strivi pe toţi care i-ar sta în cale. 
Pe urmă s?a obișnuit și cu răsboiul, cum 
se obișnuește omul cu orice în lume. Se 
gîndia la moarte și parcă nu-l mai înfri- 
coșa ca înainte vreme. Trăia cînd cu frica 
’n spate, cînd îmboldit de o îndrăzneală 
sălbatică. Cu cît simția mai aproape pri- 
mejdia, cu atît îi creștea curajul, pe cînd 
depărtarea îi strîngea inima. In luptă 
se întărîta, închidea ochii şi trăznia în 
dreapta și ?n stânga, ieșit din minţi. In- 
cetul cu încetul cîștigă un fel de încredere 
care-i dădea o înfățișare voinicească. O- 
dată, după o încăerare cu baioneta, maio- 
rul Pa lăudat în faţa batalionului. Altă- 


www.dacoromanica.ro 


26 LIVIU REBREANU 

ENDE 0 a RE CN IC E CE N EA 2) RSR OR SEES ORE 
dată, cînd un glonte îi găurise pulpa 
stîngă şi rămăsese în urmă să-şi panseze 
singur rana, comandantul brigăzii, un ge- 
neral în faţa căruia tremurau regimentele, 
trecînd pe lîngă dînsul, i-a strîns mîna, 
Pa întrebat cum îl cheamă și i-a zis: „„Bra- 
vo, Ițic!“ I-a şi scris nevestei sale toate 
acestea, încît femeia s'a speriat şi i-a 
trimis o. carte poştală rugîndu-l frumos 
să-şi mai astimpere vitejia, Cor să-i rä- 
mîie copiii pe drumuri. Ițic însă zîmbi de 
îngrijorarea muierii. Vedea că ea îl credea 
tot așa cum fusese la plecare. Ea nici 
nu putea bănui că Ițic al ei rîvneşte 
acuma o recunoaștere vădită a vredniciei 
lui în fața dușmanului. De unde să bănu- 
iască femeia, dacă el însuș numai în taină 
își mîngîia dorința, ca nu cumva să-l ia 
peste picior vreun camarad mai șugubăț. 
Şi cu toate acestea visa decorația neîn- 
cetat, parcă de ea şi-ar fi atîrnat tot vii- 
torul. Deaceea se îmbulzia totdeauna cînd 
era vorba de vreo însărcinare primejdi- 
oasă. Îi tremura inima, îl sguduia frica şi 
totuşi nu se ostoia. Işi închipuia deseori 
cum o să se minuneze toată mahalaua 
cînd îl va vedea cu medalia pe piept. Și 


N 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC SŞTRUI, DEZERTOR 27 
LEE E E E CF ERIE E O E CESE INS EERR EI E, 
parcă auzia șoaptele tuturor: „Uite epu- 
rele... Viteaz bărbat!“ 

Nădejdile lui Ițic s'au spulberat însă 
de cînd s'a schimbat comandantul com- 
paniei. Locotenentul cel nou, în două săp- 
tămîni, nu i-a spus o vorbă bună. Il în- 
jura din senin, se răstia mereu la dînsul, 
iar alaltăeri Va și lovit cu cravașa peste 
cap. Nu era chip să-i intre în voie oricît 
se străduia. Asprimea locotenentului i-a 
frînt încrederea. Frica i se încuiba iar în 
suflet, din ce în ce mai stăpînă. Privirile 
comandantului îl îngroziau şi-l înţepau ca 
nişte săgeți otrăvite. In cele din urmă îi 
răsări în minte bănuiala că locotenentul 
vrea să-l piarză. Şi cu cît se sbătea să se 
apere, cu atît simţimîntul acesta i se sfre- 
delea mai adînc în inimă. 

— Poate că chiar acuma mergeam la 
pierzanie! îşi zise deodată Ițic clipind din 
ochi ca trezit dintr'un vis. | 

Mergeau mereu. Cu paşii rari, scufun- 
dîndu-se uneori pînă ?n brîu în zăpada 
neprihănită, alte ori scuturîndu-li-se în 
spinare povara crengilor de brazi cuminţi, 
printre care înaintau trudiţi, abătuțţi. 


www.dacoromanica.ro 


LIVIU REBREANU 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC STRUL, DEZERTOR 29 
d N A E Pa E E EEE EEE, 
— Cum mai tace căprarul! se gîndia 
Ițic călcînd cu bägare de seamă în urmele 
lui. Poate că el știe și nu-mi spune... 
Incepu să pîndească mișcările căpra- 
rului. Îi vedea numai spatele: şapca înfun- 
dată pe cap, ranița roasă atîrnată lăbărțat 
pe umeri, pușca agăţată cu gura ţevii toc- 
mai spre dînsul, sacul de pîine în care 
uruiau înnăbuşit încărcătoarele cu car- 
tuşe. Apoi deodată îl cuprinse un urît 
mare. I se păru că o mînă nevăzută îi 
apasă umerii parc/ar vrea să-l oprească. 
Işi iuți paşii pînă ce ajunse în dreptul că- 
prarului. Atunci se mai linişti puţin şi în- 
toarse ochii spre Ghioagă, așteptînd ba- 
rem o vorbă care să-i ostoiască frămînta- 
rea. Căprarul însă îşi urma mersul greoi, 
istovit, ca și cînd nici mar fi băgat de 
seamă că Ițic a venit aproape de dînsul. 
Faţa lui uscată, cu pielea oacheşă și în- 
tinsă pe oase, era muncită şi mohoriîtă de 
gînduri. Din cînd în cînd mustăţile i se 
smuceau singure, strîmbîndu-i mai crunt 
cîte-o clipă înfățișarea. Ițic se căznia din 
răsputeri să ghicească ce se sbuciuma în 
mintea căprarului. Şi, fiindcă ceeace cetia 
îl îngrozia, se înșela zicîndu-și că nu pri- 


www.dacoromanica.ro 


30 LIVIU REBREANU 

E a ij 
cepe nimic și mirîndu-se de muțenia lui 
încăpăţînată. 

— Adică de ce nu deschide gura? mur-: 
mura Ițic simțind foarte lămurit cum în- 
trebarea aceasta se împrăștie ca o apă 
fierbinte, încercîndu-și puterea la toate 
cutiuțele minții lui și neputînd să scor- 
monească de nicăiri răspunsul mîngîie- 
tor. 

Deodată căprarul se opri iar, fără a 
mai zice o vorbă, gîfiind de oboseală. 

Giîndurile negre se risipiră îndată din 
creerii lui Ițic, ca un cîrd de pasări spe: 
rioase în care un copil a svîrlit cu praștia. 
Se uită încrezător în faţa îngîndurată a 
căprarului și nu-şi pierdu hotărîrea nici 
cînd Ghioagă întoarse capul parcă s'ar fi 
temut să-i întîlnească privirea. 

— Da unde mergem, don căprar? zise 
Ițic, lipindu-și întrebarea de buzele că- 
prarului cu atîta stăruință, încît părea că 
vrea să stoarcă negreșit un răspuns care 
să-i potolească turburarea. 

Ghioagă îl privi lung. Din ochi parcă-i 
picura o milă cu atît mai vădită, cu cît se 
silia s?*o ascundă. Intr'un tîrziu rosti încet: 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC STRUL, DEZERTOR 31 
E RECO RP RE CR A E A A E RE N 7 RACE, 

— Las’ Cai să vezi... Lasă, nu te pripi, 
că. 
Rămase cu gura deschisă ca şi cînd ar fi 
avut să mai adauge ceva, dar ceva atît de 
greu că îi era teamă să nu-i sugrume gla- 
sul şi să-i crîmpoţească buzele. 

In clipa aceea Ițic simția cum îi curgeau 
sudorile pe obraji, prin barba soioasă, pe 
piept, pe tot corpul, niște sudori fierbinţi 
care însă totuș nu-l mai puteau apăra de 
frigul îngrozitor ce începea să i se stre- 
coare deodată prin toţi porii, repezindu-se 
să-i îngheţe inima. Și parcă frigul pornia 
din ochii căprarului şi din gura lui căscată 
unde nu se vedea nici limba, nici dinții, 
ci numai o pată neagră, rotundă, ca o 
gură de pușcă încărcată din care pîndește 
moartea. 

— Bine, don” căprar... Bine, don’ că- 
prar... Bine, don” căprar — bîlbîi Ițic, tot 
mai încet, ca și cum glasul i sar fi filtrat 
prin niște site din ce în ce mai dese. 

Privirea însă îi rămase spînzurată pe o- 
brajii căprarului, rătăcitoare și obosită, ca 
o rugăciune sfioasă. Acuma nu mai rîvniă 
să afle nimic. Ii răsări în minte locotenen- 
tul şi ?n acelaș timp o blîndeţe copilă- 


www.dacoromanica.ro 


32 LIVIU REBREANU 

AEON NI RI PE ES O EEE SR PNR CEE E IEEE EREI 
rească îi umplu sufletul. Se simţia întoc- 
mai ca în clipele dinainte de-a porni la 
asalt: mintea golită de gînduri, inima în- 
cordată de nerăbdare. Vieaţa îi atîrna de 
un firicel atît de subţire că orice freamăt 
ar fi în stare să i-o stingă. 

— Ei, haidem, Ițic, hai să mai mergem! 
zise căprarul scuturîndu-se de privirea sol- 
datului, cu o voce îndulcită de milă. 

Ițic tresări parcă i-ar fi înfipt un cuţit 
în piept. Glasul acesta blajin îl îngrozia 
ca o osîndă. Incepu să gîfiie greu şi, dîn- 
du-se înapoi din ce în ce mai spăimâîntat, 
răcni deodată ca şi cînd ar fi chemat în- 
tr'ajutor: 

— Nu mai merg, don” căprar!... Nu mai 
pot, don? căprar!... Să știu de bine că mă 
omori, don” căprar! 

— la seama, Ițic! la bine seama! strigă 
Ghioagă repede, cu ochii aprinşi de o 
străfulgerare stranie. 

Soldatul văzu limpede lucirea în ochii 
căprarului şi-i înțelese rostul. Dar furia 
îi răscolise sîngele ca întotdeauna în vîr- 
tejul primejdiilor mari. Nu mai simția 
decît o pornire oarbă de-a se apăra din 
toate puterile şi de-a abate astfel ame- 


www.dacoromanica.ro 


IŢIC ŞTRUL, DEZERTOR 33 
Da ce i 
ninţarea înainte să-l fi atins. Răcnia deci 
mereu, acoperind glasul căprarului, și se 
retrăgea cu ochii mereu în ochii lui, în- 
fruntîndu-l. Cum pășia însă cu spatele 
înainte, se poticni peste o rădăcină moartă 
și se rostogoli brusc într'o groapă de ză- 
padă. Căderea neașteptată îi stinse într’o 
clipire toată mînia, făcînd loc unei spaime 
copleșitoare. Acum își dădu seama că nu 
mai e nici o scăpare şi că trebuie să pri- 
mească, fără zadarnice împotriviri, orice 
i-ar fi hărăzit soarta. Din fundul gropii, 
căznindu-se să se scoale, strigă înfricoșat: 

— Stai, don” căprar, că viu!... Stai mul- 
com că viu! 

In mintea căprarului încolțise un gînd 
atunci cînd Ițic se prăbușise. Işi smucise 
chiar cureaua puștii într'un început de îm- 
plinire a gîndului hotărîtor. Dar văzîndu-i 
bocancii înzăpeziți bălăbănind în aer, îi 
răsări un rîs fugar care-i descruntă sprîn- 
cenele şi-i goni din suflet ispita. 

— Haida-hai! Hai după mine! făcu dîn- 
sul pornind înainte fără să-l mai aștepte. 

Ițic se ridică din groapă, se scutură de 
omăt şi alergă după Ghioagă mai liniștit, 


Liviu Rebreanu — iţic Ştrul, dezertor 3 


www.dacoromanica.ro 


84 -LIVIU REBREANU 
DEEE RENE SE CE A E a E DE EEG E E II IEI PE IEEE CNE 
<a şi cînd sdruncinarea i-ar fi risipit gri- 
jile.. | 
“Deacum mergeau mai iute şi înviorați, 
simțind .amîndoi cau scăpat dintr”o pri- 
mejdie. Căprarului i se deslegă limba și 
se întinse la vorbă încît Ițic deabia biruia 
cu răspunsurile. Povesteau însă numai de 
întîmplări voioase și petrecute de mult, 
cu ani în urmă, lucruri mărunte ce se în- 
şiră în vieaţa oamenilor ca niște mărgele 
ieftine și lucioase pe un fir de aţă de cîlți. 
Se fereau înadins să se apropie de poarta 
răsboiului, parcă aici vieaţa lor s'ar fi îm- 
potmolit întrun noroi cleios din care nu 
mai sunt în stare să se desfunde. Vorbiau 
cu glas tare spre a-și înnăbuși gîndurile 
ce nu încetau a clocoti în sufletul lor cău- 
tind mereu să le întunece multumirea. Din 
cînd în cînd căprarul rîdea, dar atît de 
silit că Ițic se întorcea spre dînsul speriat 
şi începea să rîdă și el tot atît de prefă- 
cut. l ; 
Pădurea se răria acuma, răsfirîndu-se 
în copaci singuratici, înfipți parcă ici-colo 
de. vreo mînă năzdrăvană. Amurgul co- 
bora nesimțit, mohorînd din ce în ce văz- 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC STRUL, DEZERTOR 35 
= o AIE EEE IEEE ERE IER CORE 
duhul şi așternînd o ceață cenușie peste 
albul zăpezii înghețate. 

Tăcerea, stăruitoare, înfășură iar din 
ce în ce pe cei doi soldați. lar nu se mai 
priviau şi feţele lor iar se mohorau. Mai 
povestiau ei, dar se pîndeau ca doi vrăj- 
mași ascunși. Inserarea le îngreuia sufle- 
tele și le încuraja gîndurile negre. 

Ițic se uita deseori împrejur ca și cînd 
s'ar fi așteptat în fiece clipă să primească 
lovitura. Tocmai vorbăria căprarului îi 
strecura în inimă o prevestire de moarte 
atît de sigură că, în clipa cînd ieșiră din 
pădure, întrebă deodată: 

— Ai ordin să mă omori, don” căprar? 

Ghioagă își curmă povestea, parcă i-ar 
fi retezat-o cu o aţă subțire, și răspunse 
fără mirare: 

— Eu? 

— De ce umbli să mă omori, Ionică? 
urmă Ițic, acuma plîngător ca un copil 
în fața unui judecător mînios. 

Pe fruntea căprarului se ivi îndată o 
umbră grea. Intoarse capul, își îndreptă 
arma pe umăr şi murmură foarte gros, ca 
dintr'o groapă: 

— Ia taci!... 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC ŞTRUL, DEZERTOR 37 
OREI E E PA N PE PE PE CR COR III ESEURI 

Pe urmă, peste cîteva clipe, iarăș: 

— Ia taci!... 

Şi apoi, aproape la fiecare pas, ostoi- 
tor, îngrozit parcă el însuș de glasul său: 

— Ia taci!... 

Ițic tăcu și puse ochii în pămînt, ur- 
mâînd pe căprar cu spinarea încovoiată de 
povara grijilor. Capul, cu șapca pe ceafă, 
i se legăna în cadenţa pașşilor. Creierii îl 
usturau de zigzagul gîndurilor împotriva 
cărora nu găsia nici o apărare. In suflet 
i se svîrcolia dorinţa de-a reîncepe vorba 
cu căprarul și-i părea rău că Va întrerupt. 
Dar Ghioagă pășia acuma parcă mai abă- 
tut ca dînsul, oftînd în răstimpuri. 

Coborau dealungul unui șir de molifți 
care, ca o linie punctată, tăia în curmeziș 
coasta blîndă adormită sub învelitoarea 
albă. Se feriau amîndoi de amenințarea 
ce-i privia de pe muchea celuilalt deal, 
duşman. Întindeau pașii dela un copac 
pînă la altul. Zăpada înghețată scrîșnia 
sub bocancii lor atît de tare încît, în tă- 
cerea stăpînitoare de jur-împrejur, întor- 
ceau mereu ochii spre frontul vrăjmaș, în- 
. fricoşaţi să nu li se audă mersul. O vale 
seacă, însemnată de cîțiva brazi rari, șer- 


www.dacoromanica.ro 


38 LIVIU REBREANU 

| ar uri mezi 
puia chiar sub poalele coastei dușmane, 
care se îngusta îndepărtîindu-se pînă ce 
se împreuna cu șirul de molifţi. 

Ițic Ștrul, moleșit de gînduri, își ascultă 
și-și număra pașii şi se uita tot mai cu- 
rios împrejur, căznindu-se să recunoască 
locurile. Astfel se pomeni încetul cu în- 
cetul cuprins de un simțimînt straniu de 
încredere. Vedea că se apropie mereu de 
liniile inamice și aceasta îi înfiripa puțină 
nădejde. Dacă mergi spre dușman, în- 
seamnă că mergi în patrulare — își a- 
mintia dînsul din bruma de teorie ce i-o 
băgase în cap la cazarmă în Fălticeni, 
Atunci poate că numai o frică neroadă i-a 
stîrnit toate închipuirile?... Gîndul car 
putea fi aşa, îi strimba fața întrun 
zîmbet de fericire nemai simțită nicio- 
dată. 

Era mai liniștit şi totuș îşi dădea seama 
în adîncul sufletului că liniştea caută doar 
să-i adoarmă presimţirea și să-l înșele. Pe 
cînd se legăna în speranţe de bine, simția 
lămurit că sbuciumările dureroase îi fierb 
neîncetat în creieri şi că nu-l mai chinu- 
esc numai pentrucă peste ele s'a înţelenit 
o pojghiță subţire de nepăsare pe care 


www.dacoromanica.ro 


ITIC’ $TRUL, DEZERTOR 39 


se poate plimba în voie închipuirea de 
mulțumire. Groaza cea mare i se ghe- 
muise într'un colț ascuns al sufletului, ca 
o fiară la pîndă. O simţia cum clocește a- 
colo, gata în fiece clipă să se näpus- 
tească. Şi, cu toate acestea, o seninătate 
ameţitoare îl ademenia. Își aducea aminte : 
de-acasă și credea că, după isprava de- 
acuma, locotenentul trebuie să-i dea în- 
voirea rîvnită de-atîta vreme. I s’ar cuveni 
două săptămîni cel puţin, dacar fi pe 
dreptate, dar s'ar mulțumi şi cu opt zile. 
Barem să-și mai vază nevasta și copilaşii. 
Ce bucurie cînd va bate seara la ușa tin- 
zii: „Cine-i?*... „Hai, deschide, că-s eu, 
Ițic!“ Incepu să-și împartă. zilele şi chiar 
ceasurile ca să nu rămînă nici o clipă ne- 
întrebuințată bine. Intîia zi.... a doua... a 
patra... Dar încă de-ar avea şi medalia?... 
Ei, poate că se mai îmmoaie şi locotenen- 
tul acuma... La urma urmelor nu-i așa de 
hain nici locotenentul cel nou, numai să 
ştii cum să-l iei... i 
Ajungeau în vale. Coasta duşmană era 
piezişă ca ò rîpă şi atît de aproape că în- 
chidea zarea ca un zid. Şirurile de copaci 
se împreunau într'o rămășiță de pădure 


www.dacoromanica.ro 


40 LIVIU REBREANU 

PESE RI PRI PRE IL E E EEE PRE, LO PPE DEO RR PESE 200300 
de brazi bătrîni, cu crengile groase pe 
care zăpada dormia sgribulită. 

Sosiră în pădurice. Căprarul se opri 
lîngă tulpina unui brad foarte gros, cu 
coaja crestată și mîzgălită de răşină. O 
rădăcină, cîrligată ca o laviță, se ri- 
dica din pămînt peste stratul de zăpadă. 
Ghioagă curăță omătul cu patul puștii și 
se așeză încet şi obosit. Ițic se pironi în 
faţa lui întrebător, cu o încredere veselă 
în ochi, suflînd greu. Apoi, cum Ghioagă 
se încăpățîna în tăcere, îi zise zîmbind: 

— Am ajuns, don” căprar? 

Căprarul însă nu răspunse. Printre tul- 
pinile copacilor se uita spre poziţia vrăj- 
masă, măsurînd parcă depărtarea din 
ochi. 

După un răstimp, Ițic întrebă iar, tot 
zîmbitor: 

— Mi se pare că sîntem chiar în fața, 
companiei noastre? 

Acum căprarul întoarse repede privirea 
la dînsul şi zise: 

— Bine zici... Uite colo... 

Şi arătă cu mîna în zare, a lene. Ițic nu 
vedea nimic. Coasta lină şi netedă se în- 
tindea ca o coală de hîrtie, dar se topia 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC ŞTRUL, DEZERTOR 41 
E) E E E E E ERE E E EEE CI RI E E RANI 
în ceața înserării. Rămase cu ochii pier- 
duți, doritori, gîndindu-se car fi bine, la 
întoarcere, să nu mai ocolească, ci să 
meargă drept peste cîmp, să ajungă mai 
repede la companie. 

Tăcerea se cobori între dînșii iar ca un 
gard viu. 

Apoi, întrun tîrziu, căprarul rosti cu 
glas moale: 

— Ei, măi frate Ițic, pînă aici te-am 
adus eu... De-aici încolo poţi să te duci și 
singur, 

Soldatul tresări, parcă Var fi înțepat cu 
un ac, Se uită la căprar, zăpăcit, și deabia 
peste cîteva clipe bilbii: 

— Da unde să mă duc, loane? 

— Dincolo... 

Căprarul îi arătă din cap linia vrăjmașă 
şi apoi își odihni asupra lui o privire 
caldă, care îndemnă pe Ițic să întrebe iar, 
mai nedumerit: 

— Adică de ce să mă duc, loane? 

Pe Ghioagă însă întrebarea aceasta îl 
înfuriă ca și cînd i-ar fi sgîndărit în suflet 
o neliniște deabia mulcomită. Privirea i 
se făcu rece și glasul amenințător: 


www.dacoromanica.ro 


42 LIVIU REBREANU 
Îi e cică 

„— Ce'mai îți baţi gura de geaba? Bucu: 
ră-te şi porneşte, altminteri... 

Ițic se agăţă în neştire de cuvîntul din 
urmă, ca de o funie mîntuitoare, şi-l re- 
petă chinuit: 

— Altminteri... 

Şi rosti atît de straniu cuvîntul, încît 
căprarul se înmuiă îndată, fără să-şi dea 
seama de ce, și bolborosi ocrotitor: 

— Altminteri... 

Acuma Ițic Ștrul simți desluşit că 
groaza a izbucnit din ungherul ei şi i s'a 
revărsat în toate tainițele sufletului ca o 
otravă fără leac. Ştia că în cîteva clipe îl 
va dobori şi totuş nu se putu opri să nu 
mai încerce o amînare. Își răzimă arma 
de tulpina copacului, se aşeză lingă că- 
prar, îi apucă dreapta cu amîndouă mii- 
nile și gura începu să-i torăie foarte re- 
pede, înfricoşat să nu scape prilejul de a-i 
spune tot, înainte de a fi prea tîrziu: 

— Nu mă lăsa, don” căprar!... Cum să 
mă duc eu acolo, Ionică?... Nu pot, Io- 
nică? Nu ţi-i milă de mine? Ori măcar 
de nevastă-mea și de bieţii copilaşi! Acolo 
mă omoară dușmanii, lonică! Mă: o- 
moară... mă omoară!... 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC ŞTRUL, DEZERTOR 43 
DEE E E E RA E N A A NERA) 
— Nu te omoară, de-asta' să nai grije 
— mormăi Ghioagă întorcînd capul ca să 
nu mai vază ochii în câre spaimă juca ne- 
buneşte — că doar deaceea te-am adus 
pînă aici, aproape... Nu vezi? Ridici mîi- 
nile ?n sus şi urci coasta încet. Nu te a- 
tinge nimeni dacă nu mergi cu gînd rău. 
Soldatul sări în picioare ca mușcat de 
şarpe. Aruncă priviri înflăcărate de o mî- 
nie bruscă, parcă numai acuma ar fi în- 
teles gîndul căprarului. 
' — Apoi dacă-i așa, bine că știu, că nu 
mă mișc de-aici nici mort! Lasă cam pri- 
ceput eu ispita, că nu-s prost... Vrei să mă 
faci dezertor, ai? Mă mir că nu ţi-i ruşine, 
Ionică! Incaltea de nu ne-am cunoaşte de- 
acasă... Rău îți şade, lonică, zău așa! 
Adică ce ţi-am greșit eu ție de umbli să 
mă dai dezertor? Nu ţi-ar fi milă să-mi 
laşi familia pe drumuri şi să mă faci şi 
pe mine să nu mă mai pot întoarce acasă 
niciodată?... Ei, iacă eu nu vreau să fiu 
dezertor! Nu vreau şi nu vreau! 
Căprarul îl ascultă liniştit şi pe urmă 
îi zise tot blînd și domol: 
— Noi fi vrînd tu, dar de ce ţi-e frică 
nu scapi! 


www.dacoromanica.ro 


44 LIVIU REBREANU 
„CSI PR IRI CD EEE E N N A e E E RR OEI 

— Minţi! strigă Ițic întărîtat de glasul 
moale al căprarului. 

— Degeaba nu vrei tu, că tot dezertor 
ești — zise iar Ghioagă. 

— De ce să fiu, dacă nu vreau să plec? 
Eu nu-mi fac datoria? Nu lupt eu ca ori 
și care? 

— Aşa-i, măi Ițic, dar eu n'am ce-ţi 
face... Crede-mă, măi frate! Ordin! Auzi? 
Ordin dela don'locotenent... Uite-acu tu 
nici nu mai ești în compania noastră. Ra- 
portul a plecat de azi dimineaţă: Ițic Ștrul, 
dezertor... 

Ițic ridică ochii în sus, desnădăjduit. 
Intrebarea „de ce“ îi sfișia creierii fiindcă 
nu găsia nici un răspuns mulțumitor. Işi 
dădea seama că e pierdut și ştiinţa aceasta 
îi stînjenia gîndurile. Căuta în minte 
vorbe de răsvrătire sau măcar de apărare 
şi nu mai afla decît o îngăimare nătîngă, 
prostească: 

— Nu vreau... Nu vreau... 

— Ba să vrei, măi frate Ițic — îi zise 
căprarul aproape în șoaptă. Trebuie să 
vrei, că altfel nu se poate... M'am gîndit 
şi m'am frămîntat deajuns toată calea 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC ŞTRUL, DEZERTOR 45 
IE a A RE ia d pa IEEE IEEE CERE EEE 
pînă aici și vezi bine că nu se poate 
altfel... 

— Ce-am greșit, lonică, păcatele mele? 
izbuti Ițic să se scîncească iar, mai to- 
ropit. 

— Parcă eu pot să știu?... Nu-s eu de 
vină, Ițic, vezi tu bine... Mie don’ loco- 
tenent mi-a ordonat să... 

Ghioagă își curmă vorba speriat de o- 
chii soldatului care se făcuseră mari, par- 
car fi vrut să-i sară din cap. 

— Să mă omori? stărui Ițic. 

— Să te omor! făcu stins căprarul. Și 
să te îngrop, să nu ţi se mai afle nici o 
urmă... Acu vezi bine, măi Ițic, vezi bine 
că nu te mai poţi întoarce înapoi... Vai de 
sufletele noastre! 

Urmă o tăcere lungă. Ițic privia încre- 
menit buzele căprarului pe care-și cetia 
osînda, iar Ghioagă stătea cu gîtul întins, 
cu ochii ţintă la dînsul ca şi cînd ar fi 
aşteptat un răspuns care să-i ușureze i- 
nima. Frigul se îmmuiase. Din cer cer- 
neau, în legănări leneșe, fulgi uşori de 
zăpadă ca nişte petece de hîrtie. 

Apoi deodată o troznitură zgudui tă- 
cerea, urmată de un şuerat ascuţit. Sgo- 


www.dacoromanica.ro 


46 LIVIU REBREANU 

SEI N CE E E CI E a LM 
motul parcă trezi din somn toată firea. 
Un vînt subțire se porni îndată, răsucind 
în văzduh fulgii și desmorțind crengile 
bradului sub care înlemniseră cei doi sol- 
dați. O cracă uriașă, ce se întindea dea- 
supra lor ca o aripă grea, se clătină puţin, 
fără ca zăpada îngheţată pe ea să se stîr- 
nească. 

Ghioagă se urni greoi, își săltă arma pe 
umăr și şopti: 

— De-acu eu mă duc... Mi se pare că 
me-au zărit cei de dincolo şi trag după 
noi... Rămii cu Dumnezeu, Ițic! 

li luă mîna asudată și i-o strînse ușor. 

Ițic Ștrul tresări ca deșteptat dintr'un 
vis urît și se agăță de mîna căprarului, 
murmurînd : 

— Nu vreau... nu vreau... 

Glașul îi era scăldat într'o durere atît 
de mare că Ghioagă, spre a-și ascunde 
mila, se răsti deodată la dînsul: 

— Să nu mă amărăști, omule, că pe 
urmă-i mai rău!... Eu te învăţ cum să scapi 
şi tu mă ţii aici să m'apuce noaptea... la 
seama! 

Iși smulse mîna și se depărtă cîțiva 
paşi. 


www.dacoromanica.ro 


IȚIC ŞTRUI, DEZERTOR 41 
„UER E E EN E N TO E E 


www.dacoromanica.ro 


48 LIVIU REBREANU 
E EEE a A RA N e E O s a EEI 

— Să nu te puie ceasul rău să te întorci 
înapoi, Ițic, că mă bagi şi pe mine ?n nä- 
pastă, iar tu tot nu scapi... Noapte bună! 

Porni singur pe calea pe care au venit 
amîndoi, cu capul în pămînt, cu inima ca 
plumbul. Işi făcu cruce de mai multe ori 
pînă să-şi simtă sufletul ușurat, Atunci 
îşi zise, oftînd adînc: 

— Mulţumesc Doamne că m'ai îndrep- 
tat să mă feresc de păcat... L/aș fi avut 
pe suflet toată vieaţa... Bietul Ițic! | 

Se uită înapoi fără să-şi înceteze mer- 
sul. Ițic stătea în acelaș loc, nemișcat, cu 
un braţ întins ca o chemare mută. 

Căprarul se micșoră din ce în ce pînă-i 
înghiţi întunerecul care se îngroșa văzînd 
cu ochii. 

Un foc de pușcă izbucni iar. Ițic se cu- 
tremură și se întoarse spre coasta duș- 
mană. Făcu un pas şi se opri îngrozit, 
murmurînd: 

— Nu vreau... 

In mintea lui era un vălmăşag cumplit. 
Nici nu mai îndrăznia să încerce să aleagă 
vreun gînd din miile de îrînturi ce se 
svîrcoliau fără sfîrşit. Sufletul însă îi era 
plin de o încăpăținare diîrză, din care iz- 


www.dacoromanica.ro 


IŢIC STRUL, DEZERTOR 49 
BRR e ni 
vora neîncetat murmurul: „Nu vreau“...: 
Inălță ochii spre cer așteptind parcă de- 
acolo mântuirea. Deasupra capului său în- 
negria, nemişcată, craca uriaşă, în stare să 
țină lesne orice povară. Şi deodată toate 
gîndurile lui se agățară de oranga ade- 
menitoare. o’ 

Intunerecul creştea mereu, imbrăcînd 
tot pămîntul în haină de doliu. In bezna 
grea Ițic se căzni mult pînă să-şi petreacă 
curelele peste creanga neclintită și pînă 
să-şi potrivească bine laţul pe gîtul lung, 
cu pielea roșie și presărată cu pistrui. 
Craca pîrîi puţin peste svîrcolirile lui, iar 
vîntul, din ce în ce mai furios, îl suci şi-l 
învârti toată noaptea. 

Dimineaţa sosi tîrziu, însoţită de îm- 
pușcături tot mai dese. Ninsoarea înce- 
tase. Soarele se ivi într'o spărtură de 
nouri, aprinzînd mii de curcubee pe cîm- 
purile înzăpezite. 

Ițic atîrna sub creanga nemișcată, ca un 
viteaz în poziție reglementâră. Doar că în 
loc de capelă avea un strat de zăpadă 
proaspătă peste părul sbîrlit şi că bocancii 
erau despărțiți de pămînt cu vre-o două 
palme. Ochii lui umflaţi și ieşiţi din or- 


Liviu Rebreanu — Ițic Ștrul, dezertor 4 


www.dacoromanica.ro 


50 LIVIU REBREANU 
ES A e E E a le A EET Aa a E SEEN PE IE IE EEE a EEE 
bite priviau și acuma speriaţi în zare spre 
tranșeele companiei. Lumina albă însă îi 
săruta faţa învineţită, ştergînd urmele su- 
ferinţelof şi netezind cutele imputării. 

In văzduh, peste capul lui Ițic Ștrul, 
războiul viîjiia mai furios, mai nesăturat, 
ca o uriașă pasăre de pradă. 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


David Pop iubia vieața tihnită. Sbu- 
ciumările de nici un fel nu i-au plăcut 
niciodată. Rivnia liniște multă şi muncă 
puţină sau chiar deloc; şi izbutise să le 
aibă pe urma hărniciei tatălui său, un ță- 
ran aprig, sîrguitor şi sgîrcit, care făcuse 
avere. 

Numai sîngele rece îl moștenise David 
„din firea părinţilor. Incolo nici o ambiție 


www.dacoromanica.ro 


54 LIVIU REBREANU 
pui 
nu-l necăjia. Bătrînul Pop fusese încăpă- 
țînat și stăruitor. Îşi pusese în minte să-! 
facă „domn“, mai ales că școala era a- 
colea, la îndemiînă, în Năsăud, şi nu costa 
mai nimic. La început păruse că şi băia- 
tului îi place cartea și că nici mare să se 
oprească pînă nu va ajunge avocat sau cet 
puțin protopop. Dar pe urmă, cînd acres- 
cut mai mărișor, s'a înmuiat. Ar fi fost 
mai bucuros să păzească vacile decît să-şi 
sfarme creerii cu sintaxa latinească. To- 
tuş, cu chiu cu vai, a isprăvit liceul și a 
trecut la Cluj să înveţe legile, căci bătri- 
nul ţinea morţiș să-l vază avocat. De 
geaba. N'a mai mers. Şapte ani a tot în- 
văţat David și veșnic, în preajma exame- 
nelor, s'a pomenit cu cîte-o boală sau cine 
ştie ce nenorocire atît de mare că nu era 
chip să dea ochii cu profesorii. Țăranul, 
dîrz, nădăjduia mereu. A trebuit să-i 
spună verde David că s'a săturat. Impli- 
nise treizeci și unu de ani, era om în toată 
firea. N’a avut încotro bătrînul; s'a dat 
bătut. [i era rușine de rușinea lui. 

În vremea celor şapte ani trîndăviţi pe 
la Universitate, David, ca să arate Năsău- 
denilor că n'a stat de pomană, s'a apucat 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 55 
În E a at i pia ee i cs] 
să-şi facă armata, un an de zile, în două 
rate. Ba chiar, într'un avînt straşnic, sa 
repezit şi la examenul de ofiţer şi, spre 
mirarea lui însuş, l’a trecut cu bine. Ast- 
fel, pe lîngă averea ce era să-i rămînă dela 
părinţi, avea şi un titlu: sublocotenent în 
rezervă. Se simţia măgulit şi înălțat cu 
titlul acesta. De ziua împăratului se îm- 
brăca în uniformă, în mare ţinută, și se 
ducea la biserică stîrnind senzaţie în oră- 
șelul liniştit. Copii se ţineau după dînsul, 
admirîndu-i strălucirea, iar jandarmii îl 
salutau înlemniţi de respect. David păşia 
grav şi mîndru, îşi răsucia mustaţa, își 
zdrăngănia sabia şi-şi zicea cu mulţumire 
că nu-i lucru puţin să fii sublocotenent în 
rezervă. 

Indată ce-a întors spatele şcoalei, Da- 
vid s’a însurat cu fata unui protopop de 
pe Tîrnave, o ființă drăgălașă, blîndă, su- 
pusă şi cu o zestre frumușică. Bătrînul 
Pop însă muri înainte de a-şi putea vedea 
nepoţelul care sosi tocmai în ziua cînd se 
împlinia anul dela nuntă. A rămas David 
stăpîn şi cap de familie. Nici o grije nu-l 
apăsa. Nevastă-sa vedea singură de toată 
gospodăria mai bine ca orice bărbat. 


www.dacoromanica.ro 


56 LIVIU REBREANU 

„DE E RE E ICE CE DEE a a E SEE 
Capul mavea decît să mănînce, să se 
plimbe și să se îngrașe — ceeace nu în- 
tîrzia s'0 facă, dar fireşte cu măsură. 

Astfel David era foarte mulțumit cu 
vieaţa. In lume nu prea ieșia. Doar une- 
ori la berărie și Joia, ziua bilciului, prin 
piață. Năsăudul dealtfel atît avea. Pe dîn- 
sul însă și acestea îl plictisiau. La berărie 
domnii îl omorau veșnic cu politica. Ce-i 
păsa lui? El voia liniște. De ce să se fră- 
mînte? Era bine cu romînii, dar era bine 
şi cu ungurii. Ce să se amestece el în cer- 
turi d'astea? Se abonase, mai cu seamă 
fiindcă-l zăpăcise un agent, la un ziar ro- 
mînesc; pe urmă, deoarece ungurii au în- 
ceput să vorbească pe socoteala lui, s'a 
abonat și la un ziar unguresc. Şi, ca să fie 
pe deplin liniștit, nu cetia nici unul. 

Nici măcar la alegerile de deputat nu 
se ducea. De geaba stăruiau romînii şi de 
geaba îl rugau ungurii. Ce să se încurce? 
Dacă ar vota cu unul, s’ar supăra cellalt. 
Din pricina aceasta apoi romînii îl făceau 
renegat, iar ungurii agitator. 

Dar el nu se sinchisia de ce zice lumea. 
-Işi făcea datoria de intelectual ducîn- 
du-se, împreună cu nevastă-sa, la toate 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 57 
PE e] 
balurile. şi serbările romîneşti și plătin- 
du-și totdeauna încincit biletul. Dăruia 
pentru elevii săraci, pentru toate operele 
de binefacere, drept care era menţionat 
veșnic în ziarul local printre „mărinimo- 
şii donatori şi suprasolvenţi“. La petre- 
cerile ungurești nu se ducea pentrucă ne- 
vastă-sa nu știa nici o iotă ungurește; îşi 
plătia însă biletul şi acolo foarte regulat, 
ca să fie cumpăna dreaptă. 

Astfel David Pop se simţea fericit şi se 
plimba pe ulița cea mare din Năsăud, cu 
degetele în. buzunarele vestei, scoțîndu-și 
burta puţin înainte, privind tihnit împre- 
jur și avînd mereu un zîmbet bun pe buze. 
Mînca bine, bea binișor, fuma mult şi se 
juca ceasuri întregi cu Titi, odrasla lui, 
care acuma mergea pe trei ani. 

Intr'o zi însă Pa turburat o întrebare 
a lui Traian Hogea, directorul liceului, 
care făcea o politică turbată și care era 
vestit că cetește toate jurnalele ce vin 
la Berăria Rahova. Directorul i-a zis: 

— Ei, domnule Pop, ce crezi, avem 
războiu ori n'avem? 

— Ce războiu? 


www.dacoromanica.ro 


58 LIVIU REBREANU 
EEEE 

— Războiu, domnule, războiu!... N?’ai 
cetit în ziare? 

Şi s?a apucat să-i explice o mulţime de 
lucruri pe care David nu le înţelegea fi- 
indcă nu-i plăceau de loc. 

S'a dus acasă abătut și chiar înfricoşat 
puțin. 

— Elviro, mi se pare că ne-a bătut 
Dumnezeu... Auzi ce spune Hogea, că se 
face războiu! 

— Se vede că s'a săturat lumea de 
bine — zise femeia cu indignare. Numai 
războiul ne mai lipsia... In loc să ne ru- 
găm Cerului în coate şi n genunchi să ne 
mai dea o ţiră de ploaie, că se usucă toate 
bucatele pe cîmp... 

David însă era atît de plouat, că Elvira, 
văzîndu-l aşa, se grăbi să adauge: 

— Dar nici tu nu lua în serios tot ce 
trăncăneşte Hogea, că doar îl ştii cîte 
verzi şi uscate spune. 

De geaba. Omul nu se mai putea po- 
toli cu una cu două. li intrase în suflet 
vorba ca o lance, Se aşeză de îndată şi 
începu să răsfoiască prin ziarele nedesfă- 
cute, şi cu cît răsfoia cu atît se întrista 
mai mult și bombănia: 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA. 59 
RE ERE ARE SD a E ERE e EEE 

— Războiu!... Războiu!... 

Și brusc, îl cuprinse o mare părere de 
rău. Cine l'a pus pe el să se facă ofiţer 
de rezervă? Cum nu s'a gîndit el atunci? 
Tatăl său Var fi putut scăpa de armată, 
cu bani sau pentru boală sau cine știe 
cum. Cîţi mau scăpat? Acuma nici nu 
i-ar păsa de războiu. A simțit el greu- 
tatea titlului şi mai înainte, cînd trebuia 
să-și piarză în fiecare vară cîte-o lună cu 
manevrele, să se obosească, să se chinu- 
iască, Dar azi părerea de rău îl copleșia 
și-i tremura sufletul, 

— Ce dobitoc am fost, ce dobitoc! își 
zicea cetind articolele războinice sforăi- 
toare şi amenințătoare. 

De-acum aștepta jurnalele noui cu în- 
frigurare şi le sorbia parcă din ce în ce 
mai liniștit. Zilele îl obişnuiră şi cu gîn- 
dul războiului, 

— Ce-o fi o fi! Ce-or face alţii, voi 
face şi eu... Parcă numai eu va trebui să 
plec?... Cum mi-o fi scris, şi pace bună! 

Intr'o după amiază și-a scos uniforma, 
a întins-o în curte pe sfoară, să se aeri- 
sească. Umblînd prin tîrg şi-a mai cum- 
părat una-alta, ce-i lipsia. De-o fi ceva, 


www.dacoromanica.ro 


40 LIVIU REBREANU 

RR E RA ERA O RE CE A E NE E IEEE) 
el să fie pregătit, iar de mo fi nimic, atîta 
pagubă. 

Apoi într’o Vineri, spre seară, pe cînd 
“tocmai cetia un articol de ziar care spunea 
că sunt multe speranţe să se evite răz- 
boiul, David se pomeni cu o telegramă. 
Incepu să-i bată inima ca o pasăre spe- 
riată, iar degetele-i tremurară cînd o 
rupse. O ceti, îngălbeni și murmură rä- 
guşit: 

— Bine, foarte bine, voi pleca imediat! 

Toată ograda parcă se puse să se le- 
gene, iar văzduhul limpede parcă se po- 
somoriî. Elvira veni îngrijorată să vadă 
telegrama, și David, deabia stăpînindu-se, 
îi spuse: 

— Trebuie să plec chiar astă-seară. In 
douăzeci şi patru de ore trebuie să mă 
prezint la regiment. 

A fost nevoie de toate stăruinţele și lă- 
muririle Elvirei pînă să-l înduplece să 
aştepte a doua zi de dimineaţă. Trebui 
să-i explice de zeci de ori că la Bistriţa 
ajunge cu trăsura în trei ceasuri și că deci 
dacă pornește mîine, încă sosește mai cu- 
rînd decît e nevoie. David s'a învoit, fără 
a fi convins pe deplin. Acuma dealtfel el 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 61 
PE e E a E a E E E E OEI IE A M EEE 
nici nu mai era în. stare să înțeleagă ni- 
mic. Simţia o povară grea pe inimă şi o 
dorință mare să plece repede, să sfir- 
șească. Pe urmă orice s'ar întâmpla, să 
se întîmple. 

Nevasta a plins toată seara şi a împa- 
chetat. Voia să fie tare, căuta să zîm- 
bească şi zicea mereu: 

— Lasă, Davide, că poate n’o fi nimic... 
Doar n'a înnebunit lumea să se încaiere 
din senin. Nu, nu, fii liniştit!... Ce zici; 
să-ți pun și vreo două flaneluri? 

Intr”adevăr, şi David parcă se liniştise. 
Şi-a potrivit uniforma pe un scaun lîngă 
pat, ca să-i fie la îndemînă mîine dimi- 
neaţă, și-a pus în portofel mai multe banc- 
note şi a pupat de foarte multe ori pe 
Titi care rămăsese entuziasmat de stră- 
lucirea hainelor militare şi nu voia să se 
culce în ruptul capului. 

Dimineaţa David obişnuia să doarmă 
pînă la nouă, căci Elvira se scula cu 
noaptea în cap şi avea grije de gospodă- 
rie, Acuma însă s'a trezit înainte de răsă- 
ritul soarelui și înaintea Elvirei, s'a îm- 
brăcat cu uniforma, a ieşit în ogradă, a 
deşteptat vizitiul. N”avea deloc răbdare. 


www.dacoromanica.ro 


62 LIVIU REBREANU 

a -] 
Parcă-l rodea să se vadă plecat mai cu- 
rînd, să-și ușureze astfel poate sufletul. 

La plecare a sărutat de trei ori pe El- 
vira şi i-a spus cu glas tremurat: 

— De-oi muri, să ai grije de Titi! 

lar femeia avea obrajii scăldați în la- 
crămi, deși încerca să zîmbească, să nu-i 
îngreuieze despărțirea. 

Cînd a trecut podul Vicarului, David 
s'a uitat înapoi. Casa lui, cea rămasă dela 
tatăl-său, o casă bătrînească, mare, de 
piatră, cu o curte în față cît o grădină, 
parcă-l privia jalnic, iar în poartă Elvira 
flutura o batistă mică, cît un porumbei 
sfios, ţinînd de mînă pe Titi care se freca 
la ochi cu pumnul. Deabia acum își aduse 
aminte David că nu și-a sărutat copilul. 
li păru rău și deschise gura să strige vi- 
zitiului să întoarcă. Dar, în aceeași clipă, 
se gîndi că întoarcerea ar fi un semn rău. 
Cine știe, o fi chiar mai bine că nu şi-a 
luat rămas bun dela copil, căci asta poate 
să însemne că în curînd va veni acasă, 
Simţi îndată că gândul acesta îi aduce pu- 
țină ușurare. 

Eşind din orășel, trăsura trecu pe lîngă 
o cruce mare de lemn, veche, pe care era 


www.dacoromanica.ro 


OATASTROFA 63 
„EN E RR E E O CE a ARIE, 
răstignit un Hristos de tinichea. David, 
căruia îi cam plăcuse să facă pe necre- 
dinciosul și să scandalizeze pe nevastă-sa 
spunînd că nu-i Dumnezeu, acuma se în- 
chină cucernic, bolborosind: ,„Doamne- 
ajută!“ 

— Da” ce s'aude, domnule? întrebă vi- 
zitiul, scuipînd între caii care alergau 
sprinten pe şoseaua adormită. Cică se 
face războiu! Să fie adevărat? 

— Numai Dumnezeu poate să ştie ce-o 
fi — zise David. 


www.dacoromanica.ro 


Cea dintiiu noapte a avut numai visuri 
frumoase: parcă era tot acasă, parcă se 
învîrtia iarăș prin ogradă și prin zăvoi, 
parcă vorbia cu Elvira şi săruta pe Titi. 
In noaptea a doua însă a visat un atac în. 
verşunat şi o luptă cu baioneta în care el 
a fost rănit în burtă de sabia unui ofiţer 
dușman fioros la vedere. 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 6d 
RR 0 RC RR A E N RR CAO DRE E JE 

Ofițerii vorbiau numai politică, puneau 
la cale soarta țărilor şi a popoarelor, și 
doriau războiul cu gălăgie mare, cu scrîş- 
niri de dinți. David nu se simția bine 
printre dînşii. Vitejiile acestea guralive îl 
scîrbiau. Dar îi plăcea să stea toată ziua 
în mijlocul plutonului, alcătuit numai din 
feciori de pe valea Someșului, care mai 
toți îl cunoşteau, care toţi îl iubeau, care 
îşi făceau cruce ca şi dînsul, cînd- se po- 
menea de războiu. Printre ei îşi pier- 
dea mîhnirea, își regăsia încrederea și că- 
păta parcă o nădejde vagă, cuprinsă în 
cuvintele „bun e Dumnezeu, şi mare“. 

Trimise de a doua zi o scrisoare lungă 
Elvirei, în care o îndemna să nu ție supă- 
rată, că poate nu va fi nimic, deşi altmin- 
teri, de cîte ori era singur, simţia că peste 
cîteva zile va fi ce n'a mai fost de cînd 
lumea. 

Dealtfel acuma era pregătit şi liniștit. 
Işi va face datoria. Pe urmă puțin îi pasă. 
Dacă aşa i-a fost scris? 

Cu o zi înainte de-a pleca din Bistriţa, 
şi-a scris testamentul, Pa sigilat cu ceară! 
roşie şi Va cusut în buzunarul dinlăuntru 
al vestei. Nu i-a tremurat de loc nici mîna, 


Liviu Rebreanu — Ițic Ștrul, dezertor 3 


www.dacoromanica.ro 


66 LIVIU BEBREANU 


nici inima. Se gîndia doar că, de-o muri, 
barem să se afle cine-a fost el și care i-au 
fost ultimele dorinţe. Scriind însă i-a tre- 
cut prin minte de multe ori că, dacă va 
scăpa din prima luptă, scăpat va fi din tot 
războiul. Licăririle acestea îl bucurau. 
Avea încredere în presimţiri, mai ales în 
cele bune, cum are totdeauna omul în fața 
primejdiei sau a necunoscutului. 


www.dacoromanica.ro 


Ma 
AI 14i 


À 


3. 


Batalionul lui David a pornit cel din- 
tîiu, în ziua cea dintii. 

Curtea cazărmii fusese plină de ţărani 
posomorîţi, de femei în lacrămi, de aler- 
gături, de strigăte, plînsete, înjurături, de 
zăpăceală. Pe străzi o îmbulzeală greoaie. 
Lumea străină urla de însuflețire și bătea 
cu flori pe oamenii care mergeau să 
moară cine ştie pe unde şi pentru ce? 


www.dacoromanica.ro 


68 LIVIU REBREANU 
EA A CI RE E E E GR E CR PNR ORI OE, 

David habar n'avea unde se duce. De- 
abia a doua zi, într'o' gară de prin șesul 
Ungariei, au aflat că se vor bate cu sîrbii. 
Dealtminteri lui nici nu-i păsa cu cine are 
să se bată. Ii era tot una. Trebuie să-și 
facă datoria, încolo ce-o vrea Dumnezeu. 

Era atît de calm parcă de cînd lumea 
numai războae ar fi făcut. Amintindu-și 
în treacăt de vieața lui tihnită din Nä- 
săud, i se părea că visează, că viaţa aceea 
ma existat aievea niciodată, cu toate că 
nu trecuse mai mult de zece zile de cînd 
primise telegrama cea grozavă. Parcă era 
alt om. Cel din Năsăud amorţise făcînd 
loc unui somnambul ce-şi zicea mereu, 
ca o încurajare și o mîngăere: 

— Imi voi face datoria... 

Nu îndrăznia, poate nici nu era în stare 
să-şi dea seama ce s'a petrecut în sufletul 
său. Nici prin gînd nu i-a trecut să se în- 
trebe ce-i datoria. S'a agăţat de cuvîntul 
acesta şi era mulțumit că într'însul a găsit 
un sprijin destul de puternic. Poate că, 
încercînd să se dumirească, mar fi avut 
liniştea și stăpînirea de sine. Poate că, 
dacă ar fi vrut să afle, i sar fi deschis o 
prăpastie şi s’ar fi înfricoșat atît de mult 


www.dacoromanica.ro 


„CATASTROFA 69 
E PRR RE E DR E O IER SERI DEE, 
încît Var fi cuprins turburarea și groaza. 
Poate că simția toate acestea și înadins 
înnăbușia din rădăcină orice gînduri chi- 
nuitoare. 

Ceilalţi ofiţeri, cei cari făcuseră politică 
şi vitejii acasă, acuma, apropiindu-se de 
cîmpiile morții, deveniau din ce în ce mai 
nervoși, galbeni la față și răgușiți la glas. 
David dimpotrivă avea pe buze un zîmbet 
de o mulțumire stranie, parcă sar fi dus 
la o serbare frumoasă, hotărît să plă- 
tească înzecit costul biletului. Cînd bata- 
lionul a jurat din nou credinţă împăratu- 
lui, în faţa dușmanului, David a jurat din 
tot sufletul. Jurămîntul îi întăria credința 
în datoria mîntuitoare. 

Cele dintîi bubuituri de tunuri i-au cu- 
tremurat puțin inima, iar sîsîitul gloan- 
telor care-i alergau pe lîngă urechi l-au 
spăimîntat. Mai ales însă cînd a văzut pe 
cel dintîiu flăcău din plutonul lui, alături 
de dînsul, căzînd cu faţa în jos, ca un sac 
de pămînt, fără șapcă şi cu faţa înroşită 
de sînge, — i-a trecut prin creieri, scurt, 
ca o fulgerare: 

— Datoria e moartea. 

Și s'a buimăcit. 


www.dacoromanica.ro 


70 LIVIU REBREANU 
a E E E E IE E SE RUE 
Pînă atunci, cum necum, uitase să-și 
închipuie că războiul înseamnă moartea. 
Pînă atunci i se păruse ceva nelămurit, în- 
fricoșător, dar fără să se gîndească nu- 
maidecît la moarte sau poate gîndindu-se 
la ceva mai rău ca moartea. Dar s'a lă- 
murit repede. A înţeles şi s'a întărit mai 
mult. Gîndul morţii, îndată ce s'a ivit, nu 
la mai înfricoşat. Moartea-i pentru oa- 
meni. O aștepta deci cu seninătate, ne- 
păsător, ca ceva trebuincios sau întâm- 
plător. După ce a văzut primul mort 
şi apoi cu cît a văzut mai mult sînge 
a priceput că moartea alege şi că ori- 
unde ar fi omul, îl ajunge. In seara 
întîiei lupte a numărat zîmbind şapte 
găuri de gloanţe în chipiu, în mînecele 
tunicii, în bufanţii pantalonilor. Gloan- 
tele au biziit împrejurul lui şapte cea- 
suri necurmat, dar au căutat pe alţii, 
nu pe dînsul. Maiorul care rămăsese în 
marginea satului, cu vreo doi kilometri în 
urma liniei de moarte, ascuns în niște mă- 
răcini, a fost găsit rece, lovit în inimă de 
un glonte rătăcit, pe cînd el a scăpat fără 
nici o sgîrietură în ploaia ucigătoarelor 
năpirci de oțel. 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA Ti 
IE CP IE E N E A E E PERI) 

Ziua aceasta i-a dat siguranța. Daci 
încolo mergea prin focul cel mai năpraz- 
nic ca şi cum s'ar fi plimbat prin piaţa 
Năsăudului, într'o dimineaţă de vară, nu- 
mai printre porumbeii vicarului. Soldaţii 
prindeau încredere şi îndrăzneală văzîn- 
du-l. Era o cochetare cu moartea, nevrută, 
firească, pe care ceilalți o numiau curaj 
sau eroism, dar care pentru dînsul era nu- 
mai împlinirea datoriei. In curînd i-a mers 
vestea. Camarazii îl priviau cu puţină in- 
vidie, comandanții cu respect. Au venit 
medalii și cruci să-l răsplătească. El însă 
nu s'a bucurat şi nici nu le-a purtat. Zîm- 
bia şi-şi zicea: 

— Răsplată pentru datorie... Ridicol. 


www.dacoromanica.ro 


Dar zilele, săptămînile, lunile trec me- 
reu și războiul nu se mai sfîrșește. O bi- 
ruință mare nu folosește cît o picătură 
mică de iod pe rana unui ostaș. Și biruin- 
tele atrag înfrîngeri, şi înfrîngerile alte 
biruinți, și războiul ţine. 

David Pop, soldat viteaz și iscusit, a 
căpătat, împreună cu o stea mai mult pe 
guler, și o însărcinare mai de seamă: o 
secție de mitraliere. Războiul lung a făcut 


www.dacoromanica.ro 


"CATASTROFA. . 73 
poa a a M H + -.] 
din civilii neștiutori, ostași de frunte. Și 
din Serbia l-au trecut în Galiţia, și din 
Galiţia iar în Serbia, și pe urmă în Polo- 
nia. S'a bătut în mlaștinile Pripetului şi 
pe malurile Dvinei, iar în cele din urmă 
a ajuns în valea Isonzului, unde s’a sta- 
tornicit. 

Trecuse doi ani de cînd David Pop n’a 
prea cunoscut zile fără troznituri de tu- 
nuri şi fără lătrat de mitraliere. Alții do- 
iau pacea, casa şi familia, el nu mai 
doriă nimic. Se încăpăţînase în datorie 
ca un smintit într’o idee fixă. Alții au gä- 
sit răgaz să se repeadă pe acasă, el ma 
avut și nici ma căutat. Parcă-i era teamă 
că, de-ar ieşi o clipă din făgaş, şi-ar 
pierde deodată toată liniștea, sar reîn- 
toarce în sufletul său cellalt David Pop, 
cel tihnit de odinioară. Şi atunci cine știe 
ce s'ar alege din năzuinţele lui de-acuma. 

Scria în fiecare săptămînă, regulat, El- 
virei. [i trimetea sărutări ei și lui Titi, și 
speranţe că în curînd se va sfîrşi, va veni, 
vor fi iar fericiţi şi tihniți. Primia mai pu- 
țin regulat scrisori dela nevastă-sa, cu la- 
crimi, cu dorinţi, cutremurări de grije și 
rugăminți la Dumnezeu. Dar nici acestea 


www.dacoromanica.ro 


74 LIVIU REBREANU 
EE 
nu-l scoteau din socoteala lui. Ii era dor 
de nevastă şi copil, un dor ciudat care 
nu-i abătea gîndurile dela datorie. In- 
tiiu datoria, îşi zicea, și pe urmă tihna, 
pacea, dragostea. 

Nici în vis nu mai umbla pe-acasă. Visa 
asalturi crîncene, lupte furtunoase, obuze 
ce se spărgeau lîngă el şi-l lăsau nevătă- 
mat, comenzi desperate, gemete sfișie- 
toare. Visa și noaptea războiul pe care-l 
făcea ziua. Alţii se visau mereu acasă și 
cînd se deşteptau plîngeau că visul n'a 
fost realitate. 


www.dacoromanica.ro 


Acuma vieaţa i se scurgea într'o văgă- 
ună săpată adînc în stîncile Carsului, în 
dosul liniei de foc, la cîţiva pași. Avea 
un pat ticluit din scînduri verzi şi o saltea 
moale, luată dintr'un sat părăsit, și lu- 
mină electrică adusă și pusă înadins spre 
a le batjocori mizeria. Aici trăia acuma 
împreună cu un căpitan croat, un loco- 
tenent și doi sublocotenenți unguri, cari 


www.dacoromanica.ro 


76 LIVIU REBREANU 

peee E E E SE 
toată ziua înjurau și oftau după pace. De 
cînd trecuse la mitraliere, David fusese 
strămutat într'un regiment unguresc, unde 
se simţea foarte stingher, fiindcă el vor- 
bia prost ungurește şi nu se prea înţele- 
gea cu soldaţii cari de altfel erau mai bă- 
trîni, aveau copii acasă și veșnic se văitau 
și se jeluiau de oboseală și de dor. Și 
vieața deabia se urnia din loc aici, ca o 
apă mare căreia nu i'se vede cursul. 

In vizuina aceasta s'a pomenit, într'o 
bună zi, cu Alexe Candale, un prieten 
vechiu de pe la Universitate, un om uscă- 
țel, cu ochii negri foarte vii și pătrunză- 
tori, cu un glas tăios și cald. David Pa 
îmbrățișat și Pa sărutat. Ii asculta vorba 
ca o evanghelie. Erau luni de zile de cînd 
nu mai auzise un cuvînt romînesc. Nu se 
sătura privindu-l și auzindu-l. | se părea 
că truda războiului şi veşnica ameninţare 
a morţii i-au mai înăsprit înfăţişarea, dar 
că sufletul i-a rămas poate şi mai aprins 
ca odinioară: 

Erau singuri. 

:— Nu te-ai prea schimbat, Alexe — zise 
David cu o dojană zîmbitoare. Cum erai 
acum zece ani, eşti şi astăzi. 


www.dacoromanica.ro 


- CATASTROFA 77 
ra e ui 
— Dar vremurile s'au schimbat cum- 
plit — răspunse Candale repede, privin- 
du-l drept în ochi, întrebător parcă. 

David simția în privirea prietenului o 
preocupare mare, o povară foarte grea . 
ce-i apăsă inima, o îngrijorare însuflețită; 
dar nu înţelegea nimic. După o tăcere 
scurtă, Alexe urmă brusc, cu aceeași voce 
întrebătoare, sfredelitoare: 

— De trei ori am fost rănit şi nu ştiu 
pentruce! 

— Eu nici măcar sgîriat n'am fost, și 
se împlinesc doi ani de cînd mă bat ne- 
încetat. Cu 'sîrbii, cu rușii, cu cazacii, cu 
italienii, cu toți m'am lovit — zise David 
cu puțină mîndrie, ceeace nu prea era în 
obiceiurile lui. . 

— Ne vărsăm sîngele prin țări străine 
și nu știm pentru ce! rosti Candale cu 
glasul de adineaori. Apoi, fiindcă în ochii 

“ui David văzu aceeași nedumerire încă- 
pățînată, urmă pătimaș, din ce în ce mai 
aprins: Dar ce-avem noi cu sîrbii? Ce- 
avem noi cu rușii ori cu italienii? Ce- 
avem? Spune-mi tu, că eu degeaba mă 
întreb! Ce ne-au făcut şi ce le-am făcut? 
Şi cu toate acestea ne măcelărim de atitea 


www.dacoromanica.ro 


78 LIVIU REBREANU 

„CI E EI E, CI SP E pp 0 0050 Ie EEE EEE EEE 
luni de zile. Tu habar n'ai ce s'au pră- 
pădit din flăcăii noștri, cît sînge romi- 
nesc s'a vărsat! Au rămas satele pustii. 
Și toate de geaba! Inţelegi tu? De 
geaba!... Ce va răsări din marea aceasta 
de sînge romînesc, din pămînturile îngră- 
șate cu cadavrele noastre? Crezi tu că 
vom avea noi vre-o mulțumire? Crezi?... 
E îngrozitor ce se petrece cu noi. Alţii 
cel puţin ştiu că se sleesc pentru ceva, alte 
neamuri. Dar noi?.... De ce? De ce? 

David Pop îl asculta cu ochii mari, u- 
luiți aproape. Í se părea că în faţă i se 
deschide o prăpastie în care va trebui să 
se rostogolească în clipa cînd își va a- 
runca ochii spre dînsa. Simţia lămurit că 
începe să-l cuprindă o frică ciudată și 
murmură grăbit, ca şi cînd s'ar fi agăţat 
de o funie salvatoare: 

— Datoria, Alexe! 

Candale însă izbucni aspru, hotărît: 

— Datoria?... Orice datorie are mar- 
gini! 

Un sublocotenent bătrîn intră vesel, tri- 
umfător, aducînd cu mîndrie o veste de 
victorie cine știe unde, şi, după ce o îm- 
părtăși celor doi prieteni, adaugă singur, 
melancolic: 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA. 79 

ERCE 

— Toate acestea însă nu ne apropie de 
pace. 

Nu mai putură vorbi și Candale plecă 
în curînd. David rămase încurcat, turbu- 
rat, cum n’a mai fost niciodată. Mereu 
simția prăpastia amenințătoare în față, 
tot mai largă, mai chemătoare. Tocmai 
noaptea tîrziu, pe front, în dosul mitra- 
lierelor care măcăiau înfricoşător, în mij- 
locul ploii de oțel, tocmai atunci își mai 
veni în fire și se pomeni deodată zicîn- 
du-și cu o ușurare: 

— Alexe e pornit rău... Așa a fost tot- 
deauna... Datoria! 

Și privind cum un soldat schimba ben- 
zile de cartușe, cum ochitorul corecta me- 
reu mașina morții, căutînd să străbată în- 
tunerecul din față, de unde veniau stărui- 
toare obuzele ce se spărgeau pe cer cu lu- 
mini galbene, semănînd gloanţe, văzînd 
rachetele luminoase înălțîndu-se în văz- 
duh şi uitîndu-se deacolo minute întregi 
ca nişte ochi fără milă, aducători de 
moarte, David se gîndia numai la Can- 
dale și, cu cît se gîndia acuma, cu atît se 
potolia. Alexe numai de boroboaţe s'a 
ţinut și la Cluj, odinioară. Veșnic avea 


www.dacoromanica.ro 


80 LIVIU REBREANU 

SPL II ATI RE RR IEEE PER IROD CARE RE 
certuri, ba cu studenții unguri, ba cu pro- 
fesorii, ba din pricina manifestaţiilor. 
Voia triumful dreptăţii şi cine mai. ştie 
cîte altele. David însă nici atunci n’a pri- 
ceput rostul vălmășirilor. Adică de ce 
ceartă, hărțuială? Ce folos? Parcă romt- 
nii nu vor fi tot romîni, oricît sar căzni 
să-i oropsească? Poftească oricine să facă 
pe Vasilie Precup ori pe Toader Hîrlău 
să nu mai umble în opinci și să nu mai 
doinească! Va să zică toate ciorăvăelile 
în privința aceasta sunt vorbe de clacă. 
Şi la urma urmelor ce-au folosit frămîn- 
tările? Poate că mai rău au otrăvit sufle- 
tele, poate că... 

In clipa aceea un obuz uriaş vijie ca o 
furtună în văzduh şi îndată se înfige nu- 
mai la cîțiva pași de dînsul, acoperindu-i 
cu pămînt împreună cu soldaţii dela mi- 
tralieră. Maşina îşi încetează brusc tăcăi- 
tul. Oamenii se desgroapă tremurînd, cu 
sudori de ghiaţă. David îşi scutură nisipul 
din păr şi de pe haine, zicîndu-și cu un 
oftat în care era şi mulțumire şi părere 
de rău: 

— Asta da, asta-i realitatea... Celelal- 
te-s visuri şi închipuiri. 


www.dacoromanica.ro 


A doua zi i-a ieşit din cap de tot turbu- 
rarea pricinuită de cuvintele lui Candale. 
Işi urma vieaţa ca mai înainte: mitralie- 
rele și somnul şi mîncarea. Altminteri ni- 
mic nu-l interesa. N'a mai cetit iarăș nici 
un ziar de cînd a început războiul. Adică 
de ce să cetească? Din jurnale să afle cum 
e războiul, el care, zilnic, în fiecare minut 
îi vede în față grozăvia şi simte de jur- 


Liviu Rebreanu — Ițic Ştrul dezertor 


www.dacoromanica.ro 


82 LIVIU REBREANU 
E E e i pe n e ae ue aa 
împrejur cum îl pîndește moartea? Cama- 
razii veșnic discutau, veșnic. făuriau pla- 
nuri de viitor, iar deseori se certau împăr- 
ţind Europa sau așezînd rostul popoare- 
lor după .pace. David stătea în vremea a- 
ceasta întins în pat cu ochii la becul elec- 
tric, fără vreun gînd în minte, avînd doar 
sensaţia că ţeasta i-e cu desăvîrşire goală, 
parcă războiul i-ar fi stors încetul cu în- 
cetul tot creierul. 

Zilele se schimbau mereu neschimbate, 
nepăsătoare şi nenumărate. David cel pu- 
ţin nici nu le mai ținea seama. Ce folos? 
Ce-a fost ieri va fi și mîine. Nimic mai 
bun, nimic mai rău. li plăcea să vegheze 
așa, nemișcat, cu ochii deschişi fără să 
vază, cu urechile ascuțite fără să auză. 
Astfel barem își odihnia oasele și-și cruța 
nervii pentru ceasurile datoriei. 

__ Intro seară, stînd așa pierdut, a băgat 
de seamă, fără să vrea, că tovarășii lui 
sunt mai aprinși ca de obiceiu, că vor- 
besc înfuriaţi și, din cînd în cînd, aruncă 
spre dînsul priviri piezișe și bănuitoare. 
Mai ales un locotenent secui, foarte mus- 
tăcios şi cu nasul vînăt, gesticula ca un 
desperat, sporovăia mereu nemţeşte și se 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA. 83 
DRE ORI e N E E RR CEE RO IE CREEPER, 
întrerupea brusc spre a înjura lung pe un- 
gurește. Atunci David a făcut ceeace nu 
făcuse niciodată: a întrebat pe căpitanul 
croat, ce s'a întîmplat? Doi sublocote- 
nenţi au sărit fripţi: 

— Ce s'a întîmplat? ţipară piţigăiat. 
D-ta nu ştii?... D-ta dormi, d-ta... 

Căpitanul, mai potolit, îl lămuri: 

— S'a întîmplat, amice, că romînii 
d-tale ne-au sărit în spate... 

— Ca nişte bandiți, ca niște tilhari! 
Sau repezit în Ardeal, poate că în clipa 
aceasta sunt în satul meu, poate că tică- 
loşii acuma devastează casa mea părin- 
tească! răcni locotenentul secui cu o pri- 
vire sălbatică. 

Era tocmai o zi de Marţi. Toate relele 
numai în zile de Marţi îl năpustiseră. 
Marţi! 

David Pop se ridicase pe jumătate în 
pat şi acuma stătea cu ochii mari, largi, 
uimiți. Se făcuse o tăcere adîncă în vi- 
zuină, întretăiată doar de respiraţiile fur- 
tunoase ale secuiului. Toţi se uitau la Da- 
vid întrebători, într'o așteptare grea, ca şi 
cînd de o vorbă a lui ar atîrna mersul lu- 
mii întregi şi soarta războiului. El îi privi 


www.dacoromanica.ro 


84 LIVIU REBREANU 

(EP OR) O E E RAGE RA RC i O RAR E S DER E 
pe rînd, își făcu gura pungă parc'ar fi 
vrut să zică ceva, clătină din cap în semn 
de nedumerire și apoi se lăsă iar pe spate 
cu- mîinile încrucişate sub ceafă. 

Un sublocotenent nu se putu stăpâni 
și zise celorlalţi, pe ungurește, încet, dar 
așa încît să auză și David: 

— Pun rămășşag că-i pare bine... Zadar- 
nic, are sînge de trădător! 

David într'adevăr auzi, pricepu și tot 
nu spuse nimic. EI știa că și-a făcut dato- 
ria deplin şi nu se sinchisia de vorbele 
nimănui. În patruzeci și nouă de lupte 
crîncene nu-și pierduse niciodată sîngele 
rece, salvase situația de multe ori, drept 
care fusese de atîtea ori lăudat, decorat, 
îmbrățișat. Acuma să-şi piarză firea? 

Căpitanul însă, făcîndu-se a nu auzi 
vorbele sublocotenentului, curmă tăcerea 
întrebind fără înconjur: 

— Tu ce zici, camarade? 

Glasul răsună ca o acuzare. David avu 
o tresărire. Parcă i se urca un nod greu 
în- piept, gata-gata să-l sugrume.  Răs- 
punse repede: SA 

— Ce-mi pasă mie?... Eu ştiu că-mi fac 
datoria. Incolo tune, fulgere... a 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA. 85 
A DE IE E SA TE PC 0 A RER CR N E RE RR 

Şi se întoarse încet, oftînd, cu fața spre 
peretele de stîncă, unde pe cîteva cuie îi 
erau atîrnate hainele și armele, toată ave- 
rea lui de azi. 

Căuta să fie liniștit, şi nu mai putea. 
Simţia că îi furnică ceva prin inimă, că în 
minte pornesc deavalma gînduri stranii. 
Se silia să nu dea ascultare discuţiei ca- 
marazilor, cum a făcut totdeauna, și nu 
izbutia. Auzia neîncetat, ca niște stropi 
de plumb ce i-ar fi picurat pe creieri: 

— Ticăloșii... Trădătorii... Valahii.... 
Transilvania..., 

Ura şi furia ofițerilor i se izbiau de 
timpane, îi pătrundeau în sînge, i se co- 
borau în suflet și i-l răscoliau cumplit. Se 
pomenia că pe buze i se grămădesc răs- 
punsuri și ocări, simţia că ocările îl chi- 
nuesc, 

— Trebuie să fiu liniștit! Ce-mi pasă 
mie? Ce am eu să mă amestec? își zicea 
mereu și tot de atitea ori se hotăra să nici 
nu se gîndească la ceeace se petrece îm- 
prejurul lui. 

Dar liniştea îl ocolia acuma. Vorbele 
ofiţerilor i se înfipseră adînc în urechi şi-i 
răsunară toată noaptea. Şi noaptea aceea 


www.dacoromanica.ro 


86 LIVIU REBREANU 
EEES 
a fost înfricoșătoare şi nesfîrşită, cu toate 
că nici un bubuit de tun și nici un foc de 
pușcă n'a cutremurat-o. Ceilalţi dormiau 
duşi, sforăiau straşnic şi din cînd în cînd 
tresăriau sau strigau speriați prin somn. 
El însă n'a putut închide ochii nici un mi- 
nut deși stătuse aproape douăzeci şi patru 
de ceasuri în mijlocul pîrjolului şi era 
zdrobit de oboseală. Acum n'o mai sim- 
ţia. Acuma capul îi vuia de gînduri, parcă 
toate cele înnăbuşite în doi ani de zile 
sar fi năpustit deodată asupra lui să-t 
strivească sub povara lor. 

Işi aduse aminte de Elvira şi de Titi 
şi-l cuprinse un dor sălbatic. I se făcu 
în inimă un gol mare, mistuitor şi dure- 
TOS, iar ochii i se umeziră. 

— Doi ani! Doi ani! murmură dinsut 
înduioşat. 

Apoi îndată îi năvăliră în minte iarăș 
vorbele ofițerilor, ocările şi amenințările. 
Şi pe urmă brusc i se aprinse în gînd în- 
trebarea lui Candale, ca o făclie puter- 
nică: „De ce ne vărsăm noi sîngele?“ Şi 
drept răspuns se îmbulzia vorba căpitanu- 
lui, de mai multe ori, obsedantă: 

— Romînii ne-au sărit în spată... 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 87 
CZ IE E E E EE E E SS RIES, 

Niciodată cuvîntul acesta, „romînii“, 
nu i-a sunat în urechi mai ademenitor ca 
acuma. Îl repeta mereu în gînd, îl ros- 
tiau în neștire și buzele lui, fără glas, 
cînd duios, cînd aspru, cînd dulce, .și 
simția ca o mîngăiere de mamă rostind: 

— Romînii... Romînii... Romînii... 

Și deodată se pomeni închipuindu-şi 
ce-ar fi dacă în Năsăud solgăbirăul ar fi 
romîn, și silvicultorul, şi judecătorul, și 
jandarmii, și în Bistriţa iarăș numai ro- 
mâîni la tribunal, la primărie, la școli, 
pină și fișpanul să fie romîn. Şi pretu- 
tindeni, în. toată RE numai ro- 
mîni. Ce-ar fi? 

Giîndul îl bucură ca pe un copil şi a- 
dăugă zimbind în sine: 

— Chiar şi honvezii să fie sub comandă 
românească, 

Se opri brusc, parcă s/ar fi speriat că-l 
bat asemenea gînduri. 

— Nu se poate!... Auzi, ce copilării!... 
Copilării!... Prea ar fi... 

Murmură de cîteva ori „copilării“, dar 
în curând iar se surprinse zicându-și: 

— Romiînii au intrat în Ardeal... Poate 
că au ajuns şi pe la noi?... Poate că acum 
solgăbirăul e romîn în Năsăud... 


www.dacoromanica.ro 


88 LIVIU REBREANU 

Vedea cu sufletul toată harta Transilva- 
niei, încercuită de Carpaţii sălbatici, cu 
oștiri multe, coloane nesfârşit de lungi re- 
pezindu-se vijelios prin trecătorile strîmte 
și întortochiate, intrînd prin sate unde fe- 
meile și copii se uitau cu uimire din porți, 
înaintînd fără zăbavă prin Alba-lulia, prin 
Cluj, prin Sibiu, spre Tisa, irezistibile, 
cine știe pînă unde? 

Deodată însă îi bizîiră în urechi ocările 
secuiului, vedenia pieri şi în schimb în- 
cepu să se gîndească ce lupte grele tre- 
buie să fie acolo cu dușmanul care a nă- 
vălit în ţară. Un fior de rușine îi trecu 
prin tot corpul, dîndu-și seama că s'a bu- 
curat o clipă de pătrunderea oștirilor duș- 
mane pe pămîntul patriei. Dar iarăș în- 
dată, instinctiv, murmură trist și îngri- 
jorat: 

— Duşman... dușman... 

Il durea în suflet cuvîntul. Mai simțise 
el odată durerea aceasta o clipă, cu vreun 
an în urmă, în Galiţia. Un val de ruși 
ajunsese pînă la piedicile de sîrmă ghim- 
pată în faţa tranșeei lui. Cîţiva începuseră 
să taie sîrmele cu foarfece grele, cînd 
David porunci să latre mitralierele. Două 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 89 
PRE DEE A E e PO SE E E E ECO E OCE EREI) 
minute a ţinut toată afacerea. Rușii se 
rostogoliseră pe rînd, doboriți parcă de 
o coasă uriașă, nevăzută. Puţini se întoar- 
seră năuciţi și o luare la fugă înapoi, ur- 
Iînd ca niște fiare căzute în capcană. Mä- 
căitul mașinii îi urmăria necruțătoare, îi 
izbia din spate, îi prăvălia la pământ. In 
apropiere, încurcaţi printre sîrmele încîl- 
cite, cu trupurile însîngerate de gloanţe și 
sfîşiate de ghimpii de oţel, zeci de vrăj- 
mași se văitau, înjurau, gemeau. Printre 
glasurile de suferință și de spaimă, Da- 
vid a auzit lămurit o jeluire: 

— Mamă, mamă)... Sufletul meu, 
mamă! 

Pe-atunci David avea sub dînsul flăcăi 
de pe Someș. Unul dintr'aceștia zise mi- 
rat şi plin de milă: 

— Auziţi?... Muscalul se vaită pe ro- 
mînește... 

David n'a spus o vorbă, a tresărit scurt, 
“simțind o săgeată în inimă, s'a gîndit o 
clipă că trebuie să fie vreun basarabean, 
dar s'a recules repede, zicîndu-și: „Fie 
ce-o fi, dacă-i muscal e dușman!“ 

Acuma însă îşi amintia îngrozit geme- 
tele acelea, le auzia limpede, jalnice, pă- 


www.dacoromanica.ro 


90 LIVIU REBREANU 

AIE EA E = ODO O O£D£D—OUO IE PESE AER 
trunzătoare, amestecîndu-se cu altele ca- 
re-i sfișiau sufletul. Biîlbii cutremurîn- 
du-se: 

— E îngrozitor să se ucidă frate pe 
frate! 

Şi tot atunci i se înghesui în minte în- 
trebarea: 

— Ce-aş face eu să fiu acolo, în faţa 
lor, cu mitralierele mele? 

Inima i se strînse ca întrun cleşte în- 
roșit. In loc de răspuns însă își zise iar, 
mai prăpădit: 

— E cumplit... Frate pe frate... Bine că 
nu sînt acolo. 

Işi făcu cruce și murmură ușurat puţin: 

— Bine că nu sînt acolo... Ar fi cum 
plit... Aici știu că-mi fac datoria şi nu-mi 
mai pasăi de nimic. 

Aţipi spre ziuă și se visă în Transilva- 
nia, prin Năsăud, cu Titi în braţe, săru- 
tind pe Elvira, apoi deodată în faţa unei 
compănii romînești, cu mitralierele lui, 
nehotărît, îndurerat, gîndindu-se zdrobit 
de groază: „Ce să fac? Ce să fac?“... 


www.dacoromanica.ro 


Se deșteptă asudat, obosit, uluit. Porni 
să-și facă slujba ca pînă acuma, cu sînge 
rece, dar i se păru că tovarăşii lui, deşi 
nu mai vorbiau nimic de războiul cel nou, 
îl urmăriau mereu cu ochi bănuitori. El 
însuş se simția oarecum vinovat şi deabia 
mai îndrăznea să le înfrunte privirile. Se 
temea că i se cetesc pe față gîndurile care 
l-au torturat azi-noapte. Il înfuriau acuma 


www.dacoromanica.ro 


92 LIVIU REBREANU 

IE OI A DE AER CEE IC ZE IC E SRA 
gîndurile acelea, fiindcă îl urmăriau în- 
truna și-i răscoliau liniștea care-i dăduse 
puterea doi ani de zile să-și facă datoria 
pretutindeni, care-l scăpase de toate gri- 
jile şi dorinţele. 

— Imi voiu împlini datoria pînă la ca- 
păt!... Datoria!... Datoria!... își repeta nė- 
căjit și stăruitor căutînd să-și recîștige 
astfel echilibrul, Dar simţia cu mirare și 
spaimă că cuvîntul acesta nu mai e în 
stare să-i potolească nici creierii, nici su- 
fletul, că acuma îndată se ridică, mai otră- 
vitoare, întrebarea: „Cate datorie?“ și că 
la aceasta tiu mai găsește nici un răspuns 
mulțumitor. 

S'a bucurat cînd, după amiazi, i s'a dat 
o însărcinare mai primejdioasă. Poate va 
avea norocul să-l izbească și pe el un 
glonte, să se sfirşească brusc toate gîn- 
durile şi temerile. Tot moartea e cel mai 
“bun leac pentru orice durere. Niciodată 
nu intrase în luptă cu dorinţa, sau măcar 
cu gândul de-a muri. Azi însă moartea i 
se păreu o binefacere. De ce să se chi- 
nuiască, să tremure mereu că-l vor trimite 
şi pe dînsul „acolo“? 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 93 

JE AR a DESE O E RE E E ORIENT, 

Dar moartea nu-l voia. li muriră a- 
proape toţi oamenii dela mitraliere, fu si- 
lit în cele din urmă să se așeze el la ochi- 
tor şi totuș, nici o fărîmă de oţel nu se 
apropiă de dînsul. Parcă înadins îl oco- 
liau gloanţele. Unde se ducea el, nu mai 
șuerau cu atîta înverșunare. 

Zdruncinarea luptei însă tot îi mai mul- 
comi gîndurile. Dormi buștean, iar când 
se sculă, își zise triumfător: 

— Dacă-ţi faci datoria, nici dracul nu 
te atinge! l 

Se linişti într'adevăr. Doar că acuma 
aştepta cu nerăbdare comunicatele de răz- 
boiu şi că în comunicat se pomenia cău- 
tînd întîiu și întîiu „frontul romînesc“ și 
cetind rîndurile acelea veşnic cu o strîn- 
gere de inimă. 


www.dacoromanica.ro 


= Peste zece zile apoi veni un ordin ur- 

gent: regimentul se va învagona imediat 
şi va fi transportat pe teatrul de războiu 
din Transilvania. 

David nu avusese vreme nici măcar 
să-și dea bine seama ce s'a întîmplat. S’a 
pomenit întrun vagon, împreună cu Q 
mulțime de ofiţeri, între care şi Alexe 
Candale, care-l pironia mereu cu ochii 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 95 
0 E E PE E E N E CIORI OLE PE, 
întrebători, înfierbîntați. Dar mau putut 
schimba nici o vorbă pînă tocmai a doua 
zi, într”o stație mică, unde trenul poposia 
vreo două ceasuri. 

Candale l’a întrebat repede, înnăbușit: 

— Ei, ce faci? 

David așteptase întrebarea, care totuș 
îl ului cumplit. Răspunse tot printr”o în- 
trebare: 

— Dar tu? 

— Eu voiu trece la ai noștri îndată ce 
voiu putea. In orice caz știu că n'am să 
trag nici un singur foc de pușcă... Mai 
bine să mă omoare ei pe mine, decît să 
lovesc eu pe vreunul dintr'înșii... Nu? 

David nu răspunse. Nu-i veni în minte 
ia repezeală nici un răspuns. Deabia pe 
urmă zise cu sfială, aproape tremurînd 
de emoție: 

— Dar datoria?... Dar jurământul? 

Candale n’avu vreme să spună nimic. 
Din fața lui se vedea însă un dispreţ ciu- 
dat pentru vorbele lui David. Simţiră 
că ceilalți ofiţeri îi priviau şi că în privi- 
rile lor era o bănuială. Trebui să se des- 
partă. 


www.dacoromanica.ro 


96 LIVIU REBREANU 
LOPE RP SER a CR RE PR A I TE A A N IE N N 0 AED E, 

Uruitul roatelor de oțel, sgomotul mo- 
noton al trenului în mișcare îi închideau 
ochii. Stătea nemișcat, aproape sgribulit, 
întrun colţ, pe canapea, şi mintea îi fier- 
bea. In compartiment ofițerii nu-l mai 
luau în seamă, vorbiau, rîdeau, fumau și 
doriau strivirea „valahilor“. Din toate 
sporovăelile David n'auzia decît „strivi- 
rea valahilor“ și cuvintele acestea îl revol- 
tau atît de mult că-i trebuiau sforțări u- 
riașe să se stăpînească, să nu izbucnească. 

— Ce mă mai necăjesc zadarnic? își 
zicea mereu, căutînd să se potolească. De 
ce?... Datoria-i datorie. 

Nu izbutia și-și mușca buzele și încerca 
iarăş vorbe mulcomitoare: 

— De ce adică mă prăpădesc cu firea? 
De ce mă chinuesc? Eu sînt de vină că 
trebuie să mă duc „acolo“?... Eu n'am 
vrut... Nu vreau... Mi-e groază... Dar tre- 
buie să-mi fac datoria! Trebuie, trebuie! 

Se agăță de vorba aceasta şi o bombăni 
zăpăcit, torturat, ca un cîntec de jale, fără 
încetare, cine știe cîte ceasuri: 

— Frebuie! Trebuie! Trebuie! 


www.dacoromanica.ro 


9. 


La Arad trupele fură debarcate şi tri. 
mise într'un lagăr, afară din oraş, unde 
mai poposia un regiment, sosit cine ştie 
din ce parte a Rusiei. 

David nu mai avea stare. Cu cît se a- 
propia de front, cu atît inima îi svicnia 
mai strînsă, cu atît în creieri i se îngră- 
mădiau gînduri și vorbe care-l ardeau. Se 
plimba acum, cu capul în pămînt, printre 


Liviu Rebreanu — Ițic Ștrul, dezertor q 


www.dacoromanica.ro 


98 LIVIU REBREANU 

(IE E EE E DNA E DRE UR PRI CNE 5 SIE 
corturile ridicate în grabă, printre solda- 
ţii obosiţi care mâîncau, cîntau, înjurau. 
Parcă în toată lumea aceasta numai el ar 
fi fost chinuit de teama frontului, de ziua 
de mîine, de întîlnirea cu „ei“. Ceva îl 
mîna neîncetat, undeva, oriunde, numai 
să nu-l podidească deodată un plins cum- 
plit, să se facă de batjocura oamenilor, el, 
care mersese veșnic cu fruntea sus, în cele 
mai furioase ploi de foc. 

Rătăcind prin cuprinsul lagărului se po- 
meni deodată în fața unui ofițer ras de 
mustăți, cu ochii mici, cu un nas subţire, 
cu bărbia ascuţită. Se opri fără să vrea. 
Faţa aceasta parcă-i era cunoscută. Ofi- 
țerul trebuie să fi avut aceeași impresie, 
căci, după o clipă de ezitare, se repezi la 
David cu mîinile întinse, strigînd cu o 
bucurie sinceră: 

— David Pop! 

— Intocmai, răspunse David strîngîn- 
du-i amîndouă mîinile. Era mai să nu te 
recunosc fără barbă şi fără mustăți. 

— Le-am sacrificat pe altarul patriei 
de frica lighioanelor — zise ofiţerul lu- 
îndu-l de braț și apoi urmînd cu mirare: 
Dar bine, tragă, tu, tu, ofiţer? Ce-ai pă- 


wwWw.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 99 
CER E EA E E 
ţit?... Eu credeam că trîndăvești la Nă- 
săud și că acuma faci parte din comisiu- 
nea care ese cu prapori și icoane să 
întîmpine pe dorobanţii romîni... Ei, ce 
zici?... In frumoasă încurcătură ne-au a- 
runcat întîmplările acestea şi pe noi, cei 
care sîntem la datorie. 

Era un prieten bun al lui David, avocat 
din Bistriţa, Emil Oprişor. David îl ştia 
„Şovinist turbat“, cum le zicea dînsul odi- 
nioară celor ce nu se astîmpărau. A fost 
chiar închis o lună în temniţa dela Se- 
ghedin pentrucă a îndemnat pe țăranii din 
Vărarea, care erau în proces cu Sașii din 
Pinteneasa, să nu se dea bătuţi și pen- 
trucă, în urma aţițărilor lui, Vărărenii au 
împușcat vreo cîțiva boi de-ai sașilor pe 
pămînturile împricinate. 

Veselia prietenului însă îl turbura. Cum 
poate fi atît de vesel cînd pleacă „a- 
colo“?... Sau poate că Oprișor s'a ho- 
tărit, ştie ce va face?... Nu se putu opri 
și-l întrebă îndată, scurt, cu mult înțeles 
şi puţină răgușeală în glas: 

— Tu ce zici? 

Aștepta răspunsul cu inima ghemuită. 


www.dacoromanica.ro 


100 LIVIU REBREANU 
[ec a e e e Eee e ee a e că 

Emil Oprişor răspunse însă fără şo- 
văire, repede, cu o nepăsare uimitoare: 

— Ce zic, dragul meu?... Zic că tre- 
buie să ne facem datoria. lată)... Există 
oare altă posibilitate? Eu nu văd. Doar 
s'o ştergi la dușman... (David tresări au- 
zindu-l cu cîtă răceală rostește cuvîntul 
„dușman“). Asta însă nu se poate. In- 
tiu fiindcă ai jurat și ești obligat să-ţi 
ţii jurămîntul. Eu nu admit trădarea nici 
subt pretext că o faci pentru ţară sau pen- 
tru neam. Trădătorul e un ticălos, ori şi 
ce motive lar îndemna la trădare. Mai 
ales că motivele totdeauna, înţelegi, tot- 
deauna sunt interesate întrun fel sau al- 
tul și izvorîte din egoisme laṣe. Pe urmă 
chiar presupunînd că ai vrea să treci la 
dușman, întrebarea este: poți? Eu cred 
că nu. Fii sigur că pe noi ne suprave= 
ghează mii de ochi. O mişcare suspectă 
şi te trezești cu glontele în spate sau, 
în cazul cel mai rău, cu ștreangul. Şi 
apoi, la urma urmelor, dușmanu-i duş- 
man. Dacă trage el în tine, tu să nu 
tragi? 

David nu se putu stăpâni. H eane 
cu atîta mirare în voce încît Oprișor se 
zăpăci o clipă: 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 101 
E) 

— Tu?... Tu? 

— Dragul meu — reluă Oprişor cu o 
uşoară șovăire — înainte de toate să ne 
înțelegem că războiul e războiu, va să 
zică ceva extrem de tragic, tot ce cu- 
noaște lumea mai tragic. Ce poate fi mai 
cumplit decît să ucizi pe cineva care nu 
ţi-a făcut niciodată vreun rău, pe un biet 
necunoscut din cine știe ce ţară depăr- 
tată, care poate să fie cel mai cum se 
cade om de pe suprafața pămîntului? 
Dar, de vreme ce războiul există, poţi tu, 
simplu candidat la moarte eroică, vorba 
ceea, să mergi împotriva curentului, să 
te pui de-a curmezișul nebuniei gene- 
rale?... Slavă Domnului, mai romîn. ca 
mine nu cred să fi fost mulți. Am su- 
ferit, ştii bine, pentru sentimentele mele 
neprecupețite. Mi-ar fi drag şi poate că 
sufletul meu dorește chiar izbînda dușma- 
nului, dorește în adîncul său ca Ardealul 
să fie romînesc, cum se cuvine, deși — 
să-ţi spun sincer — nu prea cred. To- 
tuş, în situația în care ne aflăm, noi nu 
putem decît să ne facem datoria pînă 
la moarte. Dealtfel eu, îți mărturisesc, 
ași prefera să cad de gloanţe romînești, 


www.dacoromanica.ro 


102 LIVIU REBREANU 
[a =] 
decît de rusești. Murind așa, voiu avea 
impresia că mor, măcar în sens negativ, 
pentru triumful românilor. 

— Ce lesne se găsesc toate argumen- 
tele — murmură David îndurerat. 

Tăcură amîndoi cîteva clipe fără să se 
privească. Simţiau amîndoi că-i desparte 
un zid şi că nu se vor putea înţelege. 
Vorbiră pe urmă de altele, îşi schimbară 
impresiile celor doi ani de lupte, amă- 
nunte simple despre fluturarea aripelor 
morții. Vorbind, încercau amîndoi să zîm- 
bească, să pară veseli, dar niciunul nu 
izbutia. Inima lui David era cuprinsă de 
un frig mare, încît se minuna că nu-i 
dîrdie dinţii. 

Apoi se despărțiră ca doi străini. Işi dä- 
dură mîna, îşi urară noroc, iar David îi 
zise la revedere pe nemţește, ca și cînd 
ar fi vorbit cu oricare din camarazii cei- 
lalţi, cei de care sufletul său nu era le- 
gat prin nici-o fibră. Rămase pe loc şi 
se uită lung în urma lui Oprişor care 
mergea cu capul sus, legănîndu-şi puţin 
corpul şi tăind aerul cu o cravașă moale, 
foarte liniștit și nepăsător. Privindu-l, 
David se pomeni că-l invidiază, 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 103 
„O 0 EEE E A O Sa E O A EEE PE AER RES FEȚE BEEP EEE ERE) 

— lată un om fericit care știe ce are 
să facă! se gîndi dînsul, trecîndu-i prin 
creieri, ca o fulgerare năpraznică, toate 
frămâîntările și chinurile care pe dînsul 
îl făceau să nu ştie ce are de făcut. 

Cînd Oprișor dispăru după corturi, Da- 
vid se întoarse mai abătut. Mîncă, se 
culcă și se svircoli toată noaptea. Gîn- 
dindu-se la vorbele reci ale lui Oprişor, 
își aminti cuvintele lui Candale şi mai 
ales privirea lui fierbinte, hotărîtă. II 
usturau creierii șovăind între amîndoi. 
Dacă ei ar fi vorbit la fel poate că s'ar 
fi hotărît şi dînsul. Astfel însă vedea că 
argumentele tăioase ale lui Oprişor sunt 
tot atit de uluitoare ca şi văpaia din 
ochii lui Candale, pe cînd sufletul lui 
nu e în stare decît să se revolte, să su- 
fere şi să geamă. 

In cele din urmă nu mai putu. O obo- 
seală mare îl doborî. Adormi murmu- 
rînd: 

— Miine! 

Cu amînarea aceasta se mai potoli şi zi- 
lele următoare. Își dădu seama că toate 
planurile şi hotărîrile ar fi zadarnice. Să 
vedem ce va aduce ziua de mîine! Atunci 


www.dacoromanica.ro 


104 LIVIU REBREANU 

E EI ERE E E CR) ENE E 
cînd îi va vedea, atunci... Cine știe? Im- 
prejurările fac să se prăbușească hotă- 
rîrile cele mai oţelite. Dar mi-te nehotă- 
rirea și ezitările lui? De ce să-şi închi- 
puiască cum că va face așa, cînd poate 
va trebui să facă altfel? 


www.dacoromanica.ro 


10. 


Incepu să se roage în fiecare seară, 
sgircit în patul ce se nimeria să-l aibă, 
cu fața veșnic spre perete, în vreme ce 
camarazii lui jucau cărți, beau, fumau şi 
urlau înjurături sclivisite. Simţia o ne- 
voie mare să se prostearnă, să se umi- 
lească, să ceară un ajutor supra-ome- 
nesc. Numai Dumnezeu ar fi putut să-i 
mai dăruiască o mîngîiere adevărată, un 
leac alinător. 


www.dacoromanica.ro 


106 LIVIU REBREANU 
JE EEE E UZ DE E E RE E PI DOE ERE ERIE 
In fiecare seară repeta cu desnădejde, 
fierbinte, ca un copil bătut de o mamă 
vitregă: 
— Tatăl nostru care ești în ceruri... 
Şi adormia acum veșnic cu Dumnezeu 
pe buze. 


www.dacoromanica.ro 


11. 


După cîteva zile de aşteptare înfrigu- 
rată, porniră. Se spunea că merg spre 
Făgăraș. Mai cu trenul, mai pe jos, în 
marşuri grele, grăbite, istovitoare. 

A doua zi, spre seară, trecură Oltul şi 
poposiră într'un sat aproape pustiu, cu 
casele mici, posomorîte. Doar cîteva fe- 
mei și moşnegi se ascundeau prin dosul 
porților de nuiele, cei ce mau putut sau 


www.dacoromanica.ro 


108 LIVIU REBREANU 
Ps] 
mau avut inimă să fugă. li zicea Porum- 
bacu. Se știa că o puternică coloană ro- 
mînească se îndreaptă într'acolo în mare 
grabă. Miine în zorii zilei poate se va 
întîmpla ciocnirea. Mîine!... Trupele a- 
vură un repaos de cîteva ore, ca mai pe 
urmă să poată începe mai odihnite să-și 
croiască șanțurile de apărare. 

David era mort de oboseală, cum nu 
fusese niciodată. Se trînti într'o casă pă- 
răsită și adormi bușştean. Nu-i trebui nici 
mîncare, nici băutură. Somnul singur mai 
putea să-i dea alinarea de care avea 
nevoie spre a nu fi silit să se gîndească la 
nimic, 

Cînd îl sculă ordonanța, era întunerec 
beznă. Se frecă la ochi, se întinse și-și 
pocni oasele. Miezul nopţii. Somnul nu 
se îndura să-l părăsească. Nici nu auzi 
cînd soldatul îi spuse că i-a venit o scri- 
soare, se bucură însă ca o mireasă, vă- 
zînd-o. Se învioră dintr'odată. Işi aruncă 
ochii la scris, în lumina jigărită a unui 
opaiţ. Era dela Elvira. O ceti zîmbind 
mereu și cu ochii scăldați în lacrimi de 
înduioșare. Nevasta îi scria numai ni- 
micuri, dar acelea i se păreau mai scumpe 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 199 
eu] 
acuma ca toate comorile lumii. li spunea 
că Titi vorbește mereu de tata, că s'a 
făcut mare şi cuminte, că se joacă numai 
de-a războiul. li spunea că e cam supărată 
fiindcă deabia mai găsește lucrători, că 
toţi bărbaţii s'au dus la războiu, arde-Var 
focul de războiu; că s'au scumpit toate 
de nu mai e de trăit. Şi-i mai spunea 
că mai toţi funcţionarii au fugit la Cluj, 
iar unii chiar la Budapesta, încît au ră- 
mas numai romînii care însă trăesc cu. 
frica ?n spate, căci cine ştie ce-o fi dacă 
vor începe să se bată şi pe-acolo și să 
tragă cu tunurile, să prăpădească tot ce 
le-a mai rămas bieților oameni... 

— Aha, va să zică e scrisă după... — 
îşi zise David începînd să cetească a doua 
oară, oprindu-se acuma la fiece cuvînt, 
căutînd. printre rînduri ceeace nu era în 
rînduri. 

Indoi frumos scrisoarea și o puse în 
„buzunar, deasupra inimii; şi parcă bu- 
cata de hîrtie îi încălzia sufletul. 

— De-ar şti ea, săraca, prin ce trec eu 
acuma — se gîndi apoi, pregătindu-se. 
De-ar şti! 


www.dacoromanica.ro 


110 LIVIU REBREANU 
i aj 

Porni mai liniştit din casă. Eşind se 
lovi cu capul de pragul de sus. Incepu 
să înjure, dar se întrerupse repede: 

— De bună seamă numai rău îmi pre- 
vestește... Doamne-ajută ! 

Sufla un vînt aspru, tomnatic, sub ce- 
rul cenușiu, fără stele. In toate casele se 
simţia o fierbere ca întrun muşuroi în 
care un poznaș a izbit cu piciorul: po- 
runci, şoapte, ţipete scurte, zăngănituri 
grele. Se urnia oastea. Căsuţele păreau 
niște mormane de groază în bezna nop- 
ţii, iar pomii desfrunziți deabinelea fî- 
șiau, plingeau, se legănau în bătaia vîn- 
tului, 

Pe o muche de deal, pleșuvă, la cîteva 
sute de pași depărtare de sat, tranșeele 
erau croite. Acum aveau să le potrivească, 
să le adîncească, să le înţepenească. Lu- 
crul începu fără zăbavă. Felinarele slabe 
licăriau ca niște semne fantastice în șan- 
țurile întortochiate, în vreme ce sapele, 
hîrleţele, vîjîiau și loviau surd pămîntul 
adormit, care suferia nepăsător să fie 
crestat și scormonit. 

Munca tăcută, aspră, asudată, tinu pînă 
'n zorii zilei. 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 111 
ri i 
David, împotriva obiceiurilor sale, nici 
nu se sinchisia ce-i făceau oamenii. Şe- 
dea greoiu pe un hat, cu coatele pe ge- 
nunchi, sfredelind din ochi întunerecul 
care îndolia toată împrejurimea. Dorul 
de-acasă i se furișa în inimă pe nesim- 
țite. Incepu să-și amintească amănunte 
din vieaţa lui tihnită de odinioară. Şi 
fiecare amintire îi aprindea mai mult su- 
fletul. Vieaţa aceea i se părea acuma atît 
de dulce, o rîvnia cu atîta patimă, încît 
toată fiinţa și-o simţia îndurerată. Se 
plimba cu gîndurile prin Năsăud, îmbră- 
țișa pe toți oamenii care treceau podul 
Vicarului, zîmbia la dînşii cu o dragoste 
frățească. Chiar şi ovreii, pe care nu-i 
putuse suferi niciodată, acuma îi apăreau 
drăguţi, fiindcă erau de-acasă. Dar El- 
vira, cu surîsul ei supus, cu ochii ei calzi, 
îngăduitori, veşnic blîndă, silitoare! Dar 
Titi cu graiul lui drăgălaș, cu gingășiile 
lui fermecătoare! 

Cîte-o înjurătură ungurească îi între- 
rupea din cînd în cînd reveria, îi aducea 
aminte cît e de departe de dorurile ce-l 
frămîntă pe dînsul. Sau cîte-un răbufnit 


www.dacoromanica.ro 


112 LIVIU REBREANU 

(RN E N E CE E RER E a UE BE ECE EEE 
de tîrnăcop, sinistru, parcar fi săpat Ia 
morminte. 

Se mira cum nu şi-a dat seama atita 
vreme în ce vălmăşag mohoriît trăeşte? 
Sînge, moarte, schije de obuze, sîstit de 
gloanţe, troznete, explozii, murdărie, su- 
doare... ce vieață! Și el a trăit-o doi ani 
încheiaţi fără să se gîndească o clipă la 
vieața cealaltă, cea adevărată, fără s’o 
dorească măcar! 

Și apoi în clipele următoare îi părea 
rău că nu i-a fost dat să rămînă pînă la 
sfîrşit așa cum începuse. Nepăsarea, ră- 
ceala, nesimțirea aceea erau atît de mul- 
țumitoare! Cum și de unde le-a luat? Şi 
mai ales cum și de ce le-a pierdut? Nici 
acuma nu-și dădea bine seama, sau nu 
voia. O vorbă ca oricare alta, fără să se fi 
silit barem a-i pătrunde înțelesul bine, 
a fost în stare să-l facă să uite tot și 
toate doi ani de zile. Și acuma o simţire 
nedeslușită, trezită în sufletul lui deo- 
dată, nechemată, oropsită chiar și împo- 
triva căreia s'a sbătut din răsputeri, îi 
turbură sufletul, îi chinuește și în acelaş 
timp îi îndulcește vieaţa. Zadarnic se 
mai trudeşte să aleagă, să hotărască. A- 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 113 
EPA DR E o N EI Ip 0 E 5 ICI PE 7 OEI 
cuma de geaba ar încerca să mai repete 
cuvîntul „datorie“. Simte că a devenit o 
vorbă goală, fără puterea de a-l mai su-. 
pune orbeşte, dar totuș destul de puter- 
nică încă pentru a-l împiedeca să i se îm-. 
potrivească. Sufletul lui înfierbîntat, tor- 
turat de-o dragoste fără margini, nu gă- 
seşte în mintea lui un sprijin deajuns de 
solid care să-i deslege mîinile și să-i îm- 
pace temerile. 
Zorile coborau din cer gingașe, mîn- 
tuind lumea de încălecarea întunerecului. 
Incetul cu încetul împrejurimile se. des- 
veliră. O geană de soare se ivi după un. 
deal îndepărtat, poleind uşor pămînturile 
îmbrumate. | 
David nu se mai sătura privind acuma 
locurile acestea. Parcă în vieaţa lui mar 
fi văzut o privelişte mai frumoasă. Poate 
numai hotarele Năsăudului, cu pămîntu- 
rile lui, cu porumbiștile, livezile și ză- 
voiul lui Par fi bucurat într'atita. Toate-i 
păreau ca ?n povești şi-i erau atît de dragi 
încît îi venia să le îmbrăţișeze. Coasta 
gălbuie ce se cobora lin pînă în spre un 
sat necăjit, ascuns pe malurile unei gîrle, 
șoseaua ce se ţinea mereu de pulpana 


Liviu Rebreanu — Ițic Ștrul, dezertor 8 


www.dacoromanica.ro 


14 - LIVIU REBREANU 
ei uuuii 
gîrlei, și pădurea mohoriîtă ce urca repede 
dincolo cît vedeai cu ochii. 

— De ce m'oiu fi bucurînd așa ca un 
nerod? își zise mirîndu-se singur. Parcă 
n'aș mai fi văzut destule rîpe și sate și... 

Dar apoi îndată se răsgîndi: 

— lată-mă iar în Ardeal — şi gîndin- 
du-se, 'simţia cum i se umflă inima și 
mai tare, cum priveliștea se înfrumuse- 
țează parcă și mai mult. 

În clipa cînd soarele deabia răsărit se 
ascunse iarăș în pînzișul posomorît de 
nouri ce închidea văzduhul, din spate 
porni brusc un bubuit înnăbușit, greu, 
urmat de un vijiit care se îndepărta cu 
iuțeala fulgerului. David tresări, speriat. 

— Uite cum îmi bate inima! își zise 
zîmbind. Parc'ar fi primul bubuit de tun, 
acum doi ani... E de-al nostru! adăogă 
apoi căutînd să ghicească direcția obu- 
zului. 

Dar nu văzu nimic și se necăji puțin. 

Bubuiturile se înteţiră apoi, topindu-se 
într'o uruială profundă și amenințătoare. 
La bubuiturile pe care dînsul le cunoștea 
bine după sunet, răspunseră curînd altele, 
surde, scurte, răgușite. 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 115 . 


— Au început şi deacolo... 

La dreapta și la stînga, de departe, 
auziră mai pe urmă focuri dese de pușcă 
şi ticăitul mitralierelor. Il dureau ochii 
uitîndu-se, cercetînd doar-doar va des- 
coperi ceva. Dar sgomotul continuă cea- 
suri întregi, cînd mai viu, cînd mai do- 
molit, fără să vază nimic. 

— Unde-s? Unde-s? murmură David 
mereu cu inima strînsă şi cu broboane 
de sudori fierbinţi pe frunte. 

Deabia spre amiazi zări dincolo de sa- 
tul din vale un uriaș vierme verzui tî- 
sîndu-se pe şosea, deasupra căruia se în- 
grămădi îndată o ploaie de nourași albi 
de șrapnele. Aceasta însă n’a ţinut mai 
mult de două trei minute. Viermele dis- 
păru grabnic în pădure. 

— Sunt ei! şopti David încremenit. 
Deacu începe... 
~ Văzu apoi obuzele dese răbufnind prin- 
tre copaci, în locul unde coloana a in- 
trat în desiș. Pe urmă tunurile tăcură 
puțin. In sfîrșit, cînd prin pădure s'au 
zărit oameni și căruţe, focul a reînceput 
şi nici n’a mai încetat pînă, seara tîrziu. 
In fața tranșeelor lui sau măcar prin a- 


www.dacoromanica.ro 


116 LIVIU REBREANU 

„NED E ERE PI E E E E, E IE RI E EEE PM CPE E EPICE EI, 
propiere nu se arătase însă nimic. Mi- 
traliera lui nici nu deschisese gura toată 
ziua, Soldaţii ședeau pitiți în şanţuri, spu- 
neau glume grosolane, numărau bubui- 
turile şi păduchii, sau scriau acasă cărți 
postale, pe genunchi, gînditori. Apoi. cu 
cît întunerecul se îngroșă, cu atît sgomo- 
tele luptei se potoliră, pînă ce nu se mai 
auziră decît focuri de armă singuratice, 
speriate, ca ultimele 'spasmuri ale unui 
muribund. 

O curiozitate arzătoare îl rodea pe Da- 
vid acuma. Ce s?o fi întîmplat? Unde 
s'au bătut? Sa sfîrșit oare? Şi... care au 
biruit? 

li tremura inima. 


www.dacoromanica.ro 


12, 


Intr'o casă de cîmp din dosul frontu- 
lui, se improvizase o popotă unde ofi- 
terii veniau pe rînd de pe linie, mîncau 
la repezeală și se întorceau în tranşee. 

David se așezase la o masă, alături 
de un căpitan necunoscut. Mîncau amîn- 
doi fără să schimbe o vorbă. Dar David 
nu se putu stăpâni pînă nu întrebă, cu 
ochii mari, aprinşi: 


www.dacoromanica.ro 


118 LIVIU REBREANU 
[O RE E RE RA SI e E CE E ON E a AID RUTE ZEU 

— Unde s'au luptat? 

— La flancuri, camarade... l-am res- 
pins sîngeros. 

David tresări. Totuş mai întrebă: 

— D-ta ai fost în foc? 

— Fireşte... Batalionul meu a susţinut 
presiunea cea mai mare... Grea luptă, 
dragul meu. Pînă la baionetă... Am avut 
şi noi pierderi serioase, dar duşmânul a 
fost zdrobit de tot. Numai de bietul 
Oprişor îmi pare rău... 

David se repezi ca un nebun la căpitan: 

— Emil Eprişor e în batalionul d-tale?... 
Ce-i cu el?... Ce-a făcut? 

— A căzut în mîna inamicului împre- 
ună cu două plutoane. Era flancgardă. A 
fost înconjurat brusc şi n'a avut încotro, 
-a trebuit să se predea... Mare pierdere, 
spun drept. Mai bine pierdeam o compa- 
nie întreagă decît să-l fi pierdut pe dîn- 
sul. Ofiţer excelent, veșnic vesel, îndrăz- 
net, inteligent... Păcat de el! 

Căpitanul plecă îndată cu șapca pe 
ceafă, cu o ţigară de foi între dinţi, bom- 
bănind mulțumit și sătul. 

David rămase zăpăcit. Pățania lui Opri- 
şor îl puse pe gînduri. Uite omul cu no- 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 119 
ENE RE EC E RI a A E AEON SPT SRI GARI 
roc. Aici e regretat, dincolo trebuie să 
fie felicitat. Ce nu face soarta cînd 
vrea!... Îl invidia parc'ar fi. cîștigat la 
loterie. l 

Tocmai cînd se sculă să plece, intră 
un locotenent care, recunoscîndu-l, îl a- 
postrofă: 

— Ştii?... Candale a murit. 

— Nu se poate! 

— A murit. Un glonte i-a găurit frun- 
tea. Moarte instantanee. Dar s'a luptat 
admirabil. Imbărbăta soldații, glumia, 
mavea astîmpăr, în sfîrşit superb... Tot 
regimentul îl regretă. Şi mai cu seamă 
ofițerii care îşi reproșează pentrucă îl 
bănuiseră că nu va lupta împotriva romiî- 
nilor. Ce vrei? Probabil că tot aşa eşti 
bănuit şi d-ta. Situaţia d-voastă e foarte 
delicată, evident, o înţelegem cu toţii, de 
aceea și bănuelile sunt oarecum îndreptă- 
tite, nu? 

David ieşi repede fără să răspundă 
ceva. Era furios și revoltat, și mergînd 
pe șosea, înspre poziţia lui, dădea din 
miîini și bombănia ca un apucat. 

Nedreptatea soartei îl scosese din fire. 


www.dacoromanica.ro 


120 LIVIU REBREANU 
E E ONE E PP E E E pl E a Ep OCE 
— Va să zică Oprişor vrea și e hotărît 
să lupte, dar scapă teafăr și e privit bine 
aici, precum va fi bine primit dincolo. 
In schimb Candale, care şi-ar fi tăiat mai 
bine mîna decît să tragă un singur foc, 
moare de glontele frățesc... Bine, dar ne- 
dreptatea aceasta e îngrozitoare. E în- 
spăimîntătoare! Atunci ce mă fac eu?... 
Ce mi-e scris mie? 


www.dacoromanica.ro 


13. 


Soldații săpau mereu la tranșee, le mai 
dregeau, le înfrumusețau. Reţeaua de 
sîrmă ghimpată, în licărirea albă a cî- 
torva stele, părea uneori o panglică de 
flori de ghiață. Cîte-o împușcătură, ca 
un hămăit de cîine răgușit, se auzia ici- 
colo, iar în răstimpuri se înălțau în väz- 
duh rachete orbitoare care se spărgeau 
deasupra satului din vale, îl luminau 


www.dacoromanica.ro 


122 LIVIU REBREANU 
[a e pa ee ni 
vreo două minute şi apoi pieriau lăsînd 
în urmă un întunerec des ca zăbranicul. 

David s'a trîntit jos, înfășurat într'o 
foaie de cort, și-a pus sub cap o raniță 
şi a adormit. Ce să-și mai chinuiască 
creierii cu gînduri cînd soarta e atît de 
vicleană? li părea rău că s'a frămîntat 
de geaba atîtea nopți şi zile. De-acuma 
nu se mai sinchisia. Ce-o fi, să se în- 
timple! 

Se trezi în bubuit de tunuri. Intunere- 
cul nu se limpezise încă..Se uită la ceas: 
deabia trei după miezul nopții. 

— De vreme aţi mai început-o, arde- 
war focul! mormăi dînsul întinzîndu-și 
lenea în oase. 

Ascultă un răstimp vijiiturile obuzelor. 
Cunoștea prea bine glasul tunurilor şi 
înţelese îndată: că ceeace se: petrece a- 
cuma nu-l privește. Se măsurau artile- 
riile. Încet, încet somnul îl birui: iar. 

“Cînd se trezi a doua oară trozniau şi 
puştile. Rar, nesigur, parcă şi ele de- 
abia s'ar fi deşteptat din somn. Era 
ziuă, dár soarele nu se vedea din niște 
nouri negri furioși ce se frămîntau și 
amenințau. In creștetul cerului vînăt însă 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 123 
„ERE NE A N CR E RR E a L OAO IEI E IEI R APE 
cîteva raze luminoase prevesteau o zi de 
toamnă frumoasă. 

— Ce-i atîta somn pe mine? se în- 
trebă David cotorosindu-se repede din 
culcuș și ridicîndu-se ca să vază ce se 
petrece prin prejur. 

Se simţia acuma ușurat şi dornic de 
muncă. De cînd nu mai simţise el liniştea 
aceasta rece, hotărîtă, biruitoare! Singur 
se mira și se bucura. Parcă somnul i-ar fi 
luat cu mîna toate îngrijorările şi şo- 
văirile. | 

— Să-ţi faci datoria, asta-i — își zise 
cu un zîmbet amar. Numai datoria îţi 
dă liniştea şi puterea sufletească ce-ţi 
trebuesc în vieaţă: 

I se ivi în minte repede întrebarea 
„care datorie?“, dar avu puterea s’o în- 
lăture. „Orice datorie e sfîntă“, mormăi 
dînsul. In suflet i se sbătea o încleștare 
dureroasă, era mişcat și' în ochi avea la- 
crimi. Işi înnăbuşi inima scrîșnind: 

— Soarta e afurisită. Soarta e crîn- 
cenă. Dar ce poţi face împotriva soar- 
tei? 

Stătea în dosul mitralierei, în picioare, 
într'o groapă, aşa încît jumătate corpul 


www.dacoromanica.ro 


124 LIVIU REBREANU 
Da e rime e] 
îi rămînea afară. Se uită înainte spre sat, 
pe coasta pleşuvă. La marginea satului, 
în vale, descoperi deodată o linie lungă 
de puncte mișcătoare. 

— Romînii! bîlbii dînsul și inima îi 
bătea să-i spargă pieptul. 

Servanţii mitralierei din faţa lui se 
uitau la dînsul nerăbdători, îngrijorați, 
aşteptînd ordinul. El însă. rămase ne- 
mișcat, cu ochii pironiți la linia ceea care 
începu curînd să se apropie, legănîndu-se, 
strîngîndu-se și lărgindu-se ca o armo- 
nică. In aceeași clipă din tranșee porni o 
răpăială speriată. Puștile trozniau gră- 
bite, iar sgomotul lor se îmbina într”o 
chelălăială asurzitoare. 

Linia venia mereu mai aproape, cu bă- 
gare de seamă, cu popasuri, cu sărituri. 
Era acum numai la vreo şapte sute de 
metri. 

David privia mereu, fascinat: i-a văzut 
bine cu binoclul. Aveau uniforme verzui, 
ca și ale lor, şi pe gulere niște semne 
verzi închise. Erau mărunți, sprinteni, us- 
cați la faţă, osoși, harnici, și ochii lor 
luciau atît de tare încît i se părea că lu- 
cirea ajunge pînă la dînsul și-l arde ca 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 125 
O RE RE E RE E E O E EC E ERE REEL) 
o înțepătură de ac. Deosebi și un ofiţer 
cu o barbă mare stufoasă, cafenie în- 
chisă, care tremura şi se răsfira spre 
umere cînd alerga. Gloanţe subțiri, tă- 
ioase, bîzîiau împrejurul lui tot mai des, 
parcă lar fi căutat tocmai pe el. 

— Ar fi mai bine — se gîndi David: 
fără să-şi poată deslipi ochii dela şirul 
de soldaţi de pe coastă. 

Deodată văzu o mișcare ușoară, ca şi 
cînd nişte alergători îşi fac vînt, şi auzi 
lămurit un glas ascuţit răcnind: 

— Inainte, băeţi! 

Mai văzu cum sar toţi în picioare, fripţi 
parcă, și cum pornesc încoace. Desluşi 
chiar zăngănitul armelor și al bidoane- 
lor. In clipa următoare însă privirea lui 
se întoarse la servanții mitralierei. Ochii 
disperaţi ai oamenilor lui îl spăimîntară. 
Se simți întocmai ca și cînd Par fi prins 
cu mîna întrun buzunar străin. Deschise 
gura parc'ar fi voit să se apere, dar bu- 
zele lui rostiră mașinal, ca şi altă dată 
în momentele de primejdie: 

— Langsam! 

Şi mitraliera începu să latre brusc, ca 
un cîine slobozit din lanţ. Valul ce se ri- 


www.dacoromanica.ro 


126 LIVIU REBREANU 
Pai 
dicase, se trînti iarăș la pământ. Cîțiva 
se rostogoliră înapoi svîrcolindu-se sau 
încremenițţi, Lui David i se păru că. aude 
gemete și înjurături. Mașina urla mereu, 
neobosită, răgușită doar puţin, setoasă 
de sînge. Niciodată parcă nu făcuse un. 
sgomot atîta de înfricoșător. Lui cel pu- 
țin îi:spinteca inima sgomotul pe care 
altădată aproape nici nu-l lua în seamă. 
Gloanţele țiuiau, izbeau pămîntul furi- 
oase, sfirăiau ca o vijelie printre cei din 
vale. 

— Langsam! repetă David cu sufletul 
zdrobit, cu un gest rugător. 

Simţia trebuința să oprească vijelia a- 
ceasta şi totuş n'avea puterea să ros- 
tească nici o poruncă. 

După un răstimp mitraliera își rări tä- 
căitul singură, ca și cînd s'ar fi obosit. 

Mai trecu o vreme și cei din vale dă- 
dură iar să se scoale, să plece înainte. 

Acuma însă servanții nici nu mai aștep- 
tară cuvîntul lui David, ci deschiseră re- 
pede un foc de seceră care sili pe cei por- 
uiţi să se oprească. 

Soarele eșise dintre nouri, se înălțase 
sus şi privia aprins la încăerarea oame: 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 127 
a ei 
nilor. Văzduhul clocotia de  trosnetele 
puștilor. şi ale tunurilor. 

Pe urmă trecu de amiazi. Mitraliera 
lătra mereu, singură ca o căţea otrăvită, 
iar linia ostașilor din vale nu se mai 
putea apropia. Cea mai mică mișcare se 
sfărima în năvala de gloanțe cari mătu- 
rau. toată coasta. 

David stătea mereu nemișcat, cu ochii 
mereu înainte, cu creerul absolut gol.. Nici 
un gînd, nici-o dorință nu mai avea. Nu- 
mai ochii nu-i puteă lua dela: șirul cela 
verzui de; oameni cari se svîrcoleau ne- 
răbdători, chinuiți. Nu mai ştia ce se pe- 
trece nici în dreapta nici în stînga; nici 
nu se mai putea gîndi la asemenea lu- 
cruri. li erau dragi gloanţele ce veneau 
din vale și-i şuerau la urechi, cari nu vo- 
iau să-l atingă, cari parcă-i vorbeau, plîn- 
geau, îl dojeneau. 

— Parcă pe mine mă caută, parc’ar ști 
că şi eu sunt... — îşi zise David de cî- 
teva ori fără a-și sfîrși gîndul. 

Il cuprinse dorința mare de-a fi izbit 
de un glonte din vale. și închipuia că 
lovitura aceea va fi mîngăerea sufletului 


www.dacoromanica.ro 


128 LIVIU REBREANU 

RER E EA SR a E RR ROZ ERE, 
său rebegit. Gloanţele însă sîsfiau cînd 
furioase cînd vesele, și nu-l atingeau. 

Gura-i era uscată. Il chinuia o sete 
grozavă. Doria să ştie cîte ceasuri sunt, 
îşi dădea seama că are în buzunar un 
ceasornic de precizie și totuș i se părea 
că mare sau simţea o frică atît de cum- 
plită de ceas ca şi cînd ar fi fost vorba 
de ceasul morții. 

— Trebue să fie vre-o patru ceasuri de 
cînd s'au oprit pe loc... de cînd i-a oprit 
asta — se gîndi dînsul adăogînd numai 
decît cu o disperare istovitoare: Cîte cea- 
suri să fie, Doamne, cîte? 

Ii era cald parc’ar fi stat într'un cuptor, 
Hainele îl ardeau. Apoi deodată, fără 
să-și dea seama, scoase scrisoarea Elvi- 
rei și începu s’o cetească, liniștit, nepă- 
sător de ceeace se întîmpla în jurul lui. 
Cetia şi zimbia şi nu mai auzia nici hä- 
măitul mitralierei, nici ropotul puștilor, 
nici bubuitul tunurilor. Se simţia acuma 
bine, mulțumit şi fericit. 

Cine știe cîtă vreme o mai fi trecut? 
David parcă era pe altă lume. Nici nu 
pricepu nimic cînd se pomeni brusc cu o 
mînă sdravănă încleștindu-i-se după ceafă 
şi cînd auzi, aproape, un glas sălbatec: 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 129 


— Pune mîna pe el, plutoniere! 

Sări drept în picioare, vru să se svîrco- 
Jească, îi trecu prin minte ca o străful- 
gerare să pună mîna pe revolver, cînd 
zări în faţa lui pe ofițerul cel bărbos, cu 
ochii însîngerați, fără chipiu, cu stropi 
mari de sudoare pe o chelie lucitoare, ți- 
pînd răgușit, apropiindu-se în goana 
mare. Mitraliera amuţise. Vre-o doi ser- 
vanți zăceau cu creerii împrăștiați, iar 
ochitorul stătea cu mîinile în sus, cu faţa 
îngrozită, în vreme ce un soldat mărunt 
şi negricios îi lua armele. 

— S'a sfîrşit.. Bine că s'a sfîrşit! se 
gîndi David strîngînd cu înfrigurare în 
palma stîngă scrisoarea Elvirei. Se vede 
că ne-au înconjurat prin flanc... Ce-mi 
pasă? Bine că se sfirşește. 

David se uită la ofiţerul cu barbă, lung, 
duios. Ar fi vrut să zică o vorbă, dar 
simţea că nu mai are glas. Se minună 
cînd totuș îşi auzi vocea: 

— Datoria... 

Dar în clipa aceea ofițerul bărbos în- 
tinsese revolverul asupra lui David și i-l 
descărcă în piept, răcnind: 

— Pune mîna pe el, plutoniere! 


Liviu Rebreanu — Ițic Ştrul, dezertor 9 


www.dacoromanica.ro 


130 LIVIU BEBREANU 
PRE E PE N E a CR E a Ra ERORI SERI 

David simți o lovitură în coaste și apoi 
îndată o arsură ascuţită. Se clătină pe 
picidare. După ceafă încleștarea mîinii 
încetă și el căzu pe țeava fierbinte a mi- 
tralierei, îmbrățișînd-o ca pe o ibovnică. 
Nu-l durea însă nimic. Capul îi atîrna 
greu alături. Pe buze îi mai plutiă zim- 
betul obosit cu care întîmpinase pe ofiţe- 
rul cu barbă. Pleoapele îi erau ca plumbul 
și totuș nu le putea închide. Işi dădea 
seama că moare și se bucura. Deacuma 
s'a sfîrşit orice datorie, s'a sfîrşit tot. 
Simţia ușurarea cea mare și ar fi vrut 
numai să mai aibă puterea să strige cu 
glas tare că sa isprăvit datoria. Se sforță 
să se ridice și nu putu. Din gît însă îi 
izbucni un gemăt surd; 

— Frate... Romîn... 

Plutonierul îi. auzi vorbele și se în- 
toarse sălbatec: 

— Ne omoriîși cinci ceasuri cu mitra- 
liera și acuma mai zice că ești frate?... 
Grijania și anafura ta de ctine! 

Cu patul puștii, cu amîndouă mîinile, 
îl trăzni peste cap. Osul pîrîi, feasta se 
turti, iar creerii amestecați cu sînge se 
scurseră pe ţeava mașinii. 


www.dacoromanica.ro 


CATASTROFA 131 
L a a M o 

În șanțurile diniprejur încăerarea era 
în toi. Se sfișia om pe om, sîngele țișnia 
din răni pătimașe, iar loviturile cădeau 
vajnice, ucigătoare. 

Indată amuți și ultima mitralieră, vînă- 
torii din vale năvăliră ca vijelia, trecură 
prin sîrmele ghimpate, se repeziră în tran- 
şee, strigînd năpraznic de răsunară toate 
văile: 

— Urraaa! 

Cîţiva soldați se năpustiră la mitralieră, 
descleștară trupul lui David și-laruncară 
laoparte ca o sdreanţă netrebnică. Mitra- 
liera fu dusă înapoi așa cum era, cu ţeava 
mînjită de creerii însîngerați, și cei ce o 
duceau, aveau o fericire mare în ochi, glu- 
meau și chiuiau în mijlocul vuetului ce nu 
se mai potolia. 

Cadavrul se rostogolise și rămăsese cu 
faţa în sus, cu mîinile răşchirate, ca un 
răstignit. Figura sdrobită parcă mai avea 
un zîmbet amar, iar ochii holbați priveau 
spre cer mirați, întrebători și totuș mulțu- 
miți. În mîna stîngă scrisoarea mototolită 
eră muiată de sînge. 

Lupta trecu înainte. David Pop era 
singur. Pămîntul scormonit de ghiulele 


www.dacoromanica.ro 


182 LIVIU REBREANU 


parcă se potrivia să-i facă culcuș bun, iar 
soarele milos îl săruta pe ochii mari mi- 
nunați, pe obrajii însîngerați, pe gura 
strîmbă, pe toată faţa scofilcită. Şi zîm- 
betul mortului răspundea şi acuma parcă 
mai umilit, mai necăjit: 

— Frate... Romiîn... 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 


www.dacoromanica.ro 


Două zile și două nopţi Ion Haramu 
nu s'a clintit din colţul vagonului. Ghe- 
muit pe raniță, strîngînd pușca în braţe, 
stă îngîndurat şi posomorit cu capul în 
pămînt. Numai rareori își ridică ochii, în 
care s'a înfipt o spaimă cruntă de ceva 
necunoscut și îngrozitor, şi se uită împre- 
jur nedumerit. Suflă greu, ca un dobi- 
toc beteag, în creieri îi vueşte un gînd 
chinuitor şi necontenit bolborosește: 

— Am să mor în bătălie... Am să mor... 
Mor... 


www.dacoromanica.ro 


136 LIVIU REBREANU 
RE PE E Ea E E, ONE 0 E Ca LR E 

Buzele-i sunt crîmpoțţite și gîtul uscat, 
iar pe timple i s'au brăzdat pîriiaşe de 
sudori pe cari oricît le șterge nu seacă. 

Dar trenul nesfîrșit uruie întruna şi 
roţile grele scîrțăie asurzitor. Locomo- 
tivele pufnesc ca niște balauri şi scuipă 
nouri năpraznici de fum care se vălmășesc 
și se împrăștie în văzduhuri. Și în dudui- 
tul mașinilor se amestecă jalnic chiotele 
și cîntecele ostașilor trudiți, ca behăitul 
unei turme de oi dusă la zalhana. 

Vreo patruzeci de oameni sunt îngră- 
mădiţi întrun vagon de vite. Mai toți se 
îmbulzesc la ușa deschisă parcă ar vrea 
să-și ia rămas bun dela cîmpiile, satele, 
dealurile, pădurile ce se clatină și se în- 
covoaie din goana trenului. Cu șepcile 
împinse pe ceafă sau trase pe-o ureche, 
cu fețele supte și umezite de nesomn, 
soldaţii totuș cîntă răgușiți, lungind și 
tremurînd vorbele. Doar cîţiva sforăie 
` nepăsători, chirciți printre raniţele și ar- 
mele așezate pe lîngă pereți. 

Haramu se freacă la ochi cu pumnii. | 
se pare că visează un vis rău și iarăș, 
murmură: 

— Am să mor... Am să... 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 137 


Apoi cîntecele încetează. Oamenii iz- 
bucnesc în rîsete neroade, urlă, se uită 
unii la alții ca și cînd nu s'ar mai fi vä- 
zut de mult, pe urmă și deodată tac toți, 
parcă li sar fi stins glasul. Din celelalte 
vagoane se aud jelaniile tărăgănate, stri- 
gătele mulcomite de bocănitul roţilor. 
Tăcerea se înţelenește și, în aerul îmbicsit 
de năduşeală, se scoboară presimțţirile 
stăpînite și apasă ca nişte pietre de moară 
pe sufletele pornite în gura morții. In 
ochii tuturor tremură o întrebare. Cre- 
ierii se frămînta căutînd un răspuns pe 
care nu îndrăznesc să-l găsească. 

Un căprar spătos și înalt cît un munte, 
cu ochii mici, sfredelitori, rămași în fun- 
dul capului, cu o mustață subțire bălaie 
și cu fălcile ieșite înafară, rupe liniştea: 

— Ziceţi feciori!... De ce-ați amuţit, 
mă?... Inainte, înainte! 

Vreo trei vlăjgani, foarte sfioși, rîd 
înfundat. Vasile Fodor din Măgură, cu 
un cap de veveriţă, strigă piţigăiat: 

— Că bine grăeşti, Boroiule... Cum 
taci, cum te cuprind grijile şi dorurile... 
Că zău aşa, măi oameni de treabă! 


www.dacoromanica.ro 


138 LIVIU REBREANU 
eoe a E EI EEE EI E M EI, 

Și începe brusc, cu glas subţire şi scîn- 
cit, o doină. 

— Aşa, Fodore! — mormăie căprarul 
arătîndu-şi dinții. 

Fodor întinde gîtul și urlă mai înfocat, 
iar ceilalți, unul după altul, îi ţin hangul 
cu ochii pe dos, 

Inserarea se strecoară pe nesimţite în 
vagon. Cerul s?a încenușit şi a început să 
se amestece cu pămîntul aburit. Amurgul 
învăluie pe ostașii cîntăreţi şi-i subțiază. 

Boroiu mai ascultă o clipă doina, pe 
urmă se întoarce şi-şi roteşte privirea 
parcă ar căuta pe cineva. Zărește în colţ, 
pleoştit, pe Haramu, îl măsoară lung cu 
ochi stranii şi-i strigă batjocoritor: 

— Tu ce clocești, Haramule? 

Haramu ridică fruntea, se uită, nu pri- 
cepe și tace, 

— Eşti posomorit, ai? zice iar Boroiu 
apropiindu-se rînjind și oprindu-se dina- 
intea lui cu mîinile încrucișate la spate. 

Faţa lui Haramu e gălbejită de tot. 
Mustăţile rari i s'au sbiîrlit speriate, ochii 
turburi parcă se opintesc mereu să iasă 
din orbite, nasul i sa subțiat și i s'a lun- 
git, iar cutele în jurul gurii s'au adîncit şi 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 139 
EEE 


s'au Îmmulțit. Se uită ţintă la căprar și iz- 
bucnește cu glas spart și hîrîit: 

— Apoi ţie ţi-i lesne să batjocoreşti. 
ie ce-ţi pasă, ori că trăești, ori că te 
prăpădești!... Dar eu am copii şi mo- 
șie şi nevastă! 

Simte că i se umezesc ochii. Se opreşte 
puţin, înghite în sec ș'apoi urmează: 

— Şi-mi rămîn copii pe drumuri... Şi 
nevasta rămîne... 

Nu isprăveşte, ca și cînd i-ar fi frică. 
Işi aruncă privirea la Boroiu, cercetător. 
Mai biîlbfie ceva neînțeles și tace. Capul 
îi cade pe piept. Incepe să geamă. Un sol- 
dat, care tocmai căuta să-şi şteargă som- 
nul din ochi, se uită morocănos la Ha- 
ramu, înjură, se întoarce pe cealaltă parte 
și adoarme repede bombănind. 

Boroiu a rămas cam uluit. A avut o tre- 
sărire, i s'au încleştat pumnii, fără să 
vrea. Dar îndată s'a potolit şi zice: 

— Taci, bre, nu te teme... Nu mori... 

— Am să mor, Boroiule! răspunde Ha- 
ramu apăsat. Simt eu bine “am să mor. 

— Eu nu mor! murmură căprarul în- 
cruntat. N'am să mor!... De ce să mor? 


www.dacoromanica.ro 


140 LIVIU REBREANU 
Pe e poe arene i i 

Se așează și el lîngă Haramu, își scoate 
şapca și se scarpină în cap. Celălalt îl pri- 
vește cu coada ochiului, necăjit și nu mai 
deschide gura. Amîndoi tac, duși pe gîn- 
duri, 

Sunt dintr'un sat, de pe valea Someșu- 
lui și se dușmănesc de vre-o şase ani, de 
cînd Haramu s'a însurat cu Ileana, fata 
Paraschivei și a lui Grigore Bulbuc. De a- 
tunci Boroiu nu are hodină, dar nici Ha- 
ramu și nici Ileana. 

Boroiului i-a fost dragă Ileana și Ilenii 
i-a plăcut Boroiu. Împreună erau la horă 
şi nedespărțiţi în zile de sărbătoare, iar în 
zilele de lucru făceau ce făceau și mereu 
se întîlniau. 

Dar a venit vremea de a trebuit să plece 
la oştire. 

Ileana a plins, l’a petrecut pînă ?n ho- 
tare şi i-a făgăduit și s'a jurat că-l va 
aștepta. Mai bine moartă decît să nu-l 
aştepte și să se mărite cu altul. 

Și Boroiu a plecat liniștit în Bosnia și 
deacolo i-a scris carte Ilenii, iar Ileana i-a 
răspuns bucuroasă și cartea ei era scrisă 
cu cerneală roșă şi pătată cu lacrimi fier- 
binţi. 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 141 
i 


După un an Boroiu a venit acasă, de 
Crăciun, o săptămînă. Era mîndru, și avea 
două stele albe pe guler: îl făcuse căprar. 
Era fecior dezghețat Boroiu, isteţ, sări- 
tor, muncitor. Tot satul s'a mirat de el și 
Pa copleșit cu întrebările și l’a ascultat cu 
gura căscată cum vorbia în limba bosnie- 
cilor şi cum povestia de cîte-a dres şi a 
păţit. Și Ileana se lipia de el ca o pasăre 
înfricoșată şi-l privia rugătoare. Boroiu 
însă n'a băgat de seamă tremurările fetei, 
ori, de le-a simţit, nu le-a înţeles. Și nici 
nu a îndrăznit nimeni să-i spună şi să-i 
deschidă ochii că Ion, feciorul lui Alexe 
Haramu, cel putred de bogat, se ține 
scai de Ileana și vrea s’o ia de nevastă în 
ruptul capului. 

Apoi Boroiu s'a dus iar în Bosnia și 
n’a mai venit pînă peste doi ani și nici 
cărți n’a mai primit dela Ileana. Și atunci 
a găsit pe Ileana măritată cu Ion Haramu 
și cu un copil în braţe. 

Cînd a văzut-o Boroiu așa, într'o dimi- 
neaţă, pe ulița cea mare, a scuipat-o în 
obraz. A înţeles însă, din ochii ei plînși, 
că nu-i ea de vină. 


www.dacoromanica.ro 


142 LIVIU REBREANU 
SE E NE E E) RE Cf O E ERE E EI 
Şi, încetul cu încetul, a aflat pe urmă 
tot. A aflat dela oameni că Ileana s’a îm- 
potrivit cît a putut, că Pa purtat cu vorba 
pe Haramu un an de zile, că în sfîrșit a 
simțit-o tatăl său cu vicleşug și a început 
s'o bată şi a bătut-o pînă a înmuiat-o. 
Baba Firoana, moaşa satului, i-a povestit 
că Ileana întrun plîns o duce cu Haramu 
și i-a mai povestit cum o snopea tatăl său 
și cum îi striga: „ți trebuie  Boroiu, 
hai?... Pe Boroiu-l aștepţi?... Na, bleste- 
mată! Na, rapandulă!... Vrei calicie, vrei 
sărăcie, ai?...“* Şi zice că mereu ţipă, să 
audă tot satul: „Ori te duci după Ionică, 
ori îți sucesc gîtul!“... Lui Ionică i-a dat 
bătrînul Haramu șaptesprezece locuri, o 
tablă mare de pădure, trei perechi de boi 
ungurești, nu știu cîţi cai, două vaci șvai- 
tere și o turmă întreagă de oi, şi casă de 
piatră în sat şi alte două case la cîmp. 
Totuș Boroiu nu i-a făcut lui Haramu 
nici o împutare. Simţia că, dacă ar vorbi 
despre Ileana cu dînsul, nu s'ar putea 
stăpîni şi Par omori. Boroiu avea un 
pumn cît un maiu, iar Haramu era slab 
şi jigărit ca o mîrțoagă nemâîncată. 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 143 
i 
Vorbiau cînd se nimeria. Haramu se 
simția vinovat și mereu căuta să-l îmblîn- 
zească, Odată i-a îmbiat pe sora-sa de ne- 
vastă şi i-a spus că-i dă şase locuri, şi o 
casă şi o pereche de boi. Boroiu însă l-a 
privit drept în ochi şi i-a răspuns tare, ca 
să-l audă bine oamenii din cîrciumă: 

— Eu nu mă mai însor, loane... Rămîn 
holtei cît oiu trăi! 

Haramu a priceput și a tăcut. 

Aşa a trecut vremea. Așa au trecut șase 
ani, 

Cînd a venit porunca împăratului să 
pornească bărbaţii la războiu, tot satul s'a 
bocit, numai Boroiu s'a bucurat, De 
moarte nu-i era frică, iar de ce lăsă acasă 
nu-i părea rău. Era singur cuc, cu inima 
deșartă și fără nici o nădejde. 

In ajunul plecării însă s'a pomenit cu 
Ileana. 

— M’ai iertat? a întrebat femeea cu o- 
chii plini de lacrămi. 

— Te-am iertat — a răspuns Boroiu, 
cu capul în piept. - 

Ileana ar fi vrut să mai vorbească și n’a 
îndrăznit. A stat o vreme ștergîndu-și pal- 
mele pe șolduri, mişcînd gîtul şi așteptînd 


www.dacoromanica.ro 


144 LIVIU REBREANU 

| RE E PE E RR ERE E DP E EROARE E 
un cuvînt de îmbărbătare. S”a întors spre 
ușă și deabia atunci i-a venit graiul. 

— lartă-l şi pe dînsul — a zis cu glas 
moale. Ai grije de el și ocrotește-l şi nu 
lăsa să-mi rămiîie copiii fără tată. 

Boroiu a văzut-o, pe sub sprîncene, 
cum tremura de ruşine și într'un tîrziu i-a 
spus aspru: 

— O fi cum o vrea Dumnezeu, Ileano! 

S'au despărțit fără să-și dea mîna și 
fără să se privească. Și totuși în sufletul 
lui Boroiu s'a strecurat o rază de nă- 
dejde. Se sfia să-şi mărturisească gîndul 
ce-i încolțise în minte. Căuta să-l alunge 
şi se prindea mereu mîngîindu-l. Simţia 
că i-e și mai dragă Ileana, deşi a făcut trei 
copii cu Haramu. I-e dragă. Şi simţia a- 
cuma că se bucură cînd vede pe Haramu 
svîrcolindu-se cu gînduri de moarte. 

Acuma Haramu geme într'una şi îl 
aude cum biîigue: 

— Am să mor... Am să... 

Boroiu răsuflă adînc, îşi sgîlțăe scurt 
mustața şi şoptește: 

— De moarte să nu-ţi fie frică, Io- 
nică!... Moare cui i-e scris să moară! 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS t45 
e E AER IER ZE a e E E E EN a E A A 

— Eu am să mor, Boroiule! gîfiie Ha- 
ramu stins, 

Căprarul îşi înnăbuşe o părere de bine, 
se rușinează şi tace, Ascultă o bucată de 
vreme cum chiue Moise Tripa, la uşă, cu 
picioarele spînzurate afară, foarte răguşit, 
cum rîd ceilalți şi tropăe din bocanci, cum 
troznesc roţile neîncetat ca un şir de cio- 
cane mici pe o nicovală uriașă. Dar îndată 
aude glasul lui Haramu: 

— Barem să ştim unde ne duce, Bo- 
roiule? 

— Unde vrea împăratul — zice căpra» 
rul şi adaugă, mai tîrziu: Tu să te ţii după 
mine, lonică, auzi? l 

„— Aud, aud... 

— Că de mine nu se agaţă moartea. 

Haramu întoarce brusc capul spre Bo- 
roiu, căutînd să-i vază faţa. Nu se vede 
nimic, Dar respirația i-o simte, grea, li- 
niştită, și ceva ce-i aleargă prin suflet, îi 
răscoleşte inima, îi furnică prin sînge și-l 
încremenește.. I se pare că o mînă aspră 
nevăzută i se înfige în gît şi-l strînge fără 
cruţare. I-e frică de omul acesta care nu 
se teme de moarte. Işi aduce aminte de 
Ileana, de copii, de Boroiul de altădată: 


Liviu Rebreanu — lţic Ştrui, dezertor 10 


www.dacoromanica.ro 


146 LIVIU REBREANU 
(CO E E E EC PE SEA OR E A RE E RUE 

— Are suflet bun Boroiu... Dacă ma 
zis el nimic atunci!... Acu-s altele... Acu 
Doamne fereşte! 

S'a înnoptat deabinelea. 

In ușa vagonului nu mai sunt decît 
vre-o trei-patru întîrziați. Cîntecele au 
contenit. Soldații s'au trîntit pe jos și vor- 
besc încet, parcă le-ar fi teamă să nu tur- 
bure odihna cuiva. Printre şoapte se a- 
mestecă oftări prelungite şi, dintr'un va- 
gon îndepărtat, străbate o melodie tristă, 
stingheră întreruptă de sgomotul roților 
şi al locomotivelor. Stîlpii de telegraf în- 
semnează grăbiţi cîte-o dungă neagră pe 
crîmpeiul de cer vînăt închis ce privește 
blînd, cu ochi de stele tremurate, la osta- 
şii îngînduraţi. 

Suspinele și gemetele umplu toate va- 
goanele. O groază ascunsă a pus stăpi- 
nire pe sutele de oameni ce merg unde-i 
duce o mașină neroadă. Toţi ar vrea să 
doarmă, să uite ceeace este și să viseze 
ceeace ar dori să fie. Şi somnul nu vine. 

Sute de oameni, rupți de osteneală, 
stau cu ochii mari, holbaţi, scrutînd întu- 
nerecul, vrînd să pătrundă o taină de ne- 
pătruns. Şi în sute de priviri înfiorate 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 147 
CNI E EEE DR E Ca Pa E e  ORIRI 


care se încrucişează, se ciocnesc și se îm- 
brățișează, se sbate aceeași presimţire du- 
reroasă. 

Un ostaș începe să se svîrcolească, sare 
deodată drept în picioare și se repede, ți- 
pînd de groază, spre ușa vagonului. Cei- 
lalţi îl opresc speriaţi şi-l mulcomesc. 

— Opriţi-l, mă, că sare din tren! 

— Nu-l lăsaţi, feciori! 

Se face un sgomot ca și cînd intră diho- 
rul întrun cotet cu găini. Toţi se înghe- 
sue spre cel îngrozit, îl mîngiie cu vorbe 
potolite. Trece un dram bun de vreme 
pînă ce se așterne iar tăcerea, mai apăsă- 
toare, mai chinuitoare. 

Haramu mormăe o rugăciune și se ne- 
căjește că nu şi-o aduce aminte. O rugă- 
ciune pe care o spunea în fiecare seară, în 
copilărie, și dela care acuma nădăjduește 
îmbărbătare și izbăvire. Din cînd în cînd 
întoarce capul îngrijorat, spre Boroiu care 
pufneşte rar alături. Simte că Boroiu e li- 
niștit și aceasta îl neliniştește. Se gîndeşte 
din ce în ce mai mult la Ileana, gîndin- 
du-se la Boroiu, și se învinovățește. Ii 
vine să ceară iertare lui Boroiu și chiar 


www.dacoromanica.ro 


148 LIVIU REBREANU 

E DE CICA NE EEE RE Da SSE ROI CE SIE E 
deschide gura să vorbească, dar se răsgîn- 
deşte. Mai bine să rămînă toate cum sunt. 

Și căprarul se simte atît de bine, parcă 
s'ar duce la bilciu sau la șezătoare. 

In spre miezul nopţii soldaţii adorm 
frînți de gîndurile negre. Şi prin somn 
oftează des şi numai rareori rîd sau se 
vaită. 

Trenul urue întruna. Locomotivele sfo- 
răe obosite. Pămîntul aleargă pe lîngă va- 
goane. Cerul zîmbește ca o mamă iertă- 
toare. 


Apoi, undeva, maşinile se opresc scîr- 
țiind sfişietor. Toate vagoanele dorm, nu- 
mai locomotivele slobod puhoae de aburi 
pe nările de oţel. E o liniște grea ca şi 
cînd lumea întreagă ar fi încremenit sub 
povara întunerecului. 

Deodată un țipăt răgușit de goarnă 
spintecă tăcerea. Un murmur uluit răs- 
punde din vagoanele deșteptate, prin care 
trece ca un fior. 

— Muscalii!... Muscalii! 

Un plutonier strigă aspru în fiecare 
ușă: 


www.dacoromanica.ro 


RAPT-DIVERS 149 

a i 

_— Cinci minute!... Alarma!... Cinci mi- 
nute! 

Sgomotul în vagoane se ațîță: zăngănit 
de arme ciocnite, pîrîit de ranițe aruncate 
în spinare, înjurături repetate printre 
dinţi, gemăte zadarnice. Un ofiţer gros, 
mustăcios, gîfiie supărat printre șine, 
zdrăngănîndu-și sabia: | 

— Trompet! Boule! Nu se sună în a- 
propierea dușmanului |! 

Un pilc de ofițeri somnoroși, zgribuliți, 
își pocnesc oasele pe peronul gării care, 
cu cele două geamuri luminoase, priveşte 
nepăsătoare, tăcută în noapte, parcă nici 
war vrea să vază ce se petrece. Porunci 
grăbite se desprind din sgomotul turbure, 
și comenzi scurte, tăioase. 

Pe urmă un nou semnal de trimbiță 
sgudue somnul nopții, în ciuda ofițerului 
gros care-și astupă urechile înjurînd. Pe 
urmă un tropot prelung ca şi cînd s’ar în- 
cinge o horă uriaşă. Și repede compăniile 
își încheie rîndurile în faţa vagoanelor 
goale, ca nişte guri lacome din care puf- 
nește un miros greu de om. 

— Intrăm în horă, Ionică... Intrăm! șop- 
tește Boroiu ca să nu-l audă ofițerul care 


www.dacoromanica.ro 


150 LIVIU REBREANU 

Ep OSCE ea... —.—.._  —.—... 
se plimbă nervos prin fața plutonierului, 
tremurîndu-şi sabia și căscînd des. 

Haramu tresare. N’a înţeles vorbele lui 
Boroiu, dar simte că i-e frig. Un vîntișor 
slab, umed, începe să bată. Pornesc pe-o 
ulicioară strîmtă, noroioasă. 

— Se vede c’a plouat pe-aici — se gîn- 
dește Haramu. Pe la noi era cald cînd am 
plecat... 

Cel din spate îl calcă mereu pe bocanci. 
Haramu se supără. Cine-o îi? Nu-l vede. 
Boroiu e lîngă dînsul. li aude pașii apă- 
sați, grei. li cunoaşte. 

I se pare că trec printr'un sat. Nişte 
cîini hămăe cînd mai departe, cînd mai a- 
proape. Un ochiu de lumină galbenă, sfi- 
oasă, pîlpîe o clipă și adoarme iute. „E un 
sat... Da, da... Un sat“. 

Au mai mers puţin şi pe urmă Sau o- 
prit. 

— Acu ce mai așteptăm? zice Haramu 
îngrijorat. De ce nu ne ducem la bătaie? 
De ce? 

Nu răspunde nimeni. Toţi se trîntesc 
în şanțurile şoselei. Pe drum rămîn doar 
piramidele de arme şi ofiţerii cari par 
niște stafii urîte. In zare, pe cer, se frä- 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 151 
TENE 
mîntă nouri bolbocați, negri, amenință- 
tori. Stelele acuma plîng înfricoșate și îm- 
puţinate. Şoseaua albește în beznă parc'ar, 
fi de argint vechiu. Se aude cîntecul har- 
nic al unui cocoş, apoi mai multe pe rînd, 
răguşite, subțiri, furioase, ca un concert. 
Un greer spăimîntat ţirie scurt și des. 
Frunze uscate zurue împrăștiate de vînt. 
‘> Haramu şade cu faţa ’n sus nemișcat, 
cu ochii la cerul mohoriît, prăpădit de gîn- 
duri. Un miros de pămînt jilav îi gîdilă 
nările și-i aminteşte de-acasă. Și deodată 
parcă nu mai vede cerul acesta străin şi 
nu mai aude sgomotele acestea străine. 
Parcă e în Prislop. Pe ulița cea mare 
căscioarele sărace se pitulează ruşinoase 
după gardurile dărăpănate de nuiele. Nu- 
mai casa lui de piatră se înalță trufaşă cu 
acoperişul de tinichea roşie. Intră în o- 
gradă mulțumit. Vitele rumegă leneșe 
şi-l privesc lung. Sluga somnoroasă scoate 
apă; cumpăna. fiîntînii scîrție. In tindă 
găseşte pe Ileana, plînsă, cu băiețașul 
cel mic în braţe, pe vatră. Focul dudue 
şi flacările fîlfîie şi răspîndesc o căldură 
moleşitoare. In patul răscolit, desveliți, 


www.dacoromanica.ro 


162 LIVIU REBREANU 

„CR CR RR a E E a E PE E E CEE EREI 
dorm copii amîndoi, și Toderaș rîde prin 
somn... 

Haramu se cutremură înfrigurat, își 
trece mîna peste ochi și oftează adînc. 

— S'a isprăvit... Am să mor — se gîn- 
dește dînsul îndată cuprins de frică. In 
suflet simte un gol mare, atît de mare 
parcă cineva i-ar fi smuls, pe nesimţite, 
toate măruntaele. Și de jur-împrejur se 
întinde și stăpînește acelaș gol nesfîrșit, 
ca și când toată lumea s'ar fi sfirîmat și-ar 
fi rămas el singur, înfricoșat și îndurerat. 

Sublocotenentul, un sas lung, roşcovan, 
cu glasul lung, adună plutonul întrun 
pîlc. Vorbeşte stricat romînește. Vrea să 
fie energic dar vocea îi tremură. 

— Inamicul e aproape, feciori!... In cu- 
rînd primim botezul de sînge... Fiţi băr- 
baţi! Romînu-i viteaz... Fiţi romîni! 

Soldaţii ascultă tăcuți, cu gura căscată, 
parcă mar pricepe. Și  sublocotenentul 
vorbește mereu. Împăratul... romîni... mus- 
cali... dușmani... 

Pe urmă vine în goana calului un ofi- 
ter. Spune ceva colonelului cu glas foarte 
tare, ca și cînd ar fi speriat, în nemţește. 
Oamenii nu pricep. Ofiţerul strigă mereu, 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 153 
NED Ah RE E 7 E E DRE IRC pat RE E TIR E EV EAI 
întoarce calul și se face nevăzut. Comenzi 
răsună grăbite. Toţi oamenii își fac cruce 
deodată, ca de porunceală. Pe urmă pi- 
cioarele pornesc și șoseaua parcă se cla- 
tină sub bubuitul paşilor. 

Drumul cotește cînd încoace, cînd în- 
colo, urcă povîrnișuri, trece prin cîteva 
sate. Prundișul e proaspăt și scîrțăie sub 
tălpile bătute cu cuie. Ostașii merg tăcuți, 
parcă s’ar duce la îmmormîntare. Numai 
ofițerii mormăe uneori: „Curaj, copii!“ 
Dar și glasul lor sună a pustiu și se stinge 
fără ecou, 

Haramu își tîrăște picioarele şi privește 
în toate părțile căutînd ceva, nici el nu 
ştie ce? S'a făcut ziuă. Soarele însă nu 
se arată: norii ceia dela răsărit îl țin încă- 
tușat. Haramu simte într'una golul în su- 
flet. Fruntea îi arde. Faţa-i e ca varul şi 
pe buze îi joacă un zîmbet. 

— Pe-aici au cules bucatele — zice dîn- 
sul către un soldat care deasemenea cerce- 
tează miriștile şi porumbiștile. 

— Alţi oameni, altă țară, alte obice- 
iuri — răspunde acela clătinînd gînditor 
“din cap. 


www.dacoromanica.ro 


154 LIVIU REBREANU 
CE E A E RE E RR E RER OC DUR PE), 

— Ehe, ce bucate frumoase mai aveam 
pe la noi!... Acu o să le strîngă ciorile! 

Haramu rîde amar. Ostașul rîde şi iar 
dă din cap. 

Deodată Fodor, cine știe cum, iese din 
rînduri și începe să joace bărbuncul, chiu- 
ind ca un nebun. Toată compania izbuc- 
nește într'o veselie sgomotoasă, iar Ha- 
ramu îl îndeamnă înviorat brusc: 

— Nu te lăsa, Fodoree! 

Merg mereu, merg mereu. Soarele a 
rămas în urmă. Tălpile ustură fripte. 
Cine mai știe de cîte ceasuri merg me- 
reu? 

Şoseaua taie o vale largă ca o groapă u- 
riașă. Compăniile se opresc puţin și se 
dau la oparte să facă loc unui şir lung de 
căruțe încărcate cu lăzi albe, grele, cu 
semne roșii. Vizitii şed nepăsători, cu lu- 
leaua în gură. Un ofițer călare se învîr- 
teşte într'una pe lîngă căruţe, înjurînd în 
gura mare şi amenințind cu o cravașă 
ruptă. 

— Muniţiile! şoptește Boroiu și în ochi 
are o sticlire de veselie ciudată. 

Tocmai cînd trece convoiul se aude un 
mormăit îndepărtat, prelungit, înăbușit. 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 155 
ura] 
O tăcere adîncă urmează. Numai scîrțiitul 
roților neunse turbură căldura mocnită.. 
Toţi ochii se ridică întrebători, cercetă- 
tori, spre răsărit. 

— O ploua! suflă Haramu întrun tîr- 
ziu. 

— Tunurile! răspunde Boroiu cu a- 
ceeași veselie stranie în privire. 

Haramu se uită la el neîncrezător. Ride 
şi-i desvălue dinţii ca un cîine supărat. 
Glasul îi tremură: 

— De-acu începe... Bine că începe! 

Acuma coloana urcă un povîrniş. Mor- 
măitul tunurilor slăbeşte. Gîffitul ostaşi- 
lor se înteţește. Urcă mereu, urcă mereu. 

Pe creasta dealului însă parcă sar fi 
deschis deodată o fereastră: bubuiturile 
cutremură văzduhul. Oamenii se închină 
fără să vrea şi-şi feresc capul. 

In față se desfăşoară o vale lină, largă, 
nesfîrşită. Departe, departe, în fund, al- 
băstrește un șir dințat de coline. Valea 
toată parcă e o hartă uriașă întinsă pe o 
masă uriașă. Intr'un verde spălăcit șer- 
puesc drumuri albe. Ici-colo pete vinete 
de păduri şi de tufișuri. Apoi fîşii mari de 
semănături galbene. Şi, resfirate la întîm- 


www.dacoromanica.ro 


156 LIVIU REBREANU 

SE ACI E ERE OEI RI N E ERE 
plare, vreo cîte-va sate cu casele încreme- 
nite de frica tunurilor ce nu mai conte- 
nesc. Departe, în stînga, arde.un sat şi 
fumul se înalță pînă în cer. Drept înainte 
alt sat e învăluit într'o mare de fum, ce- 
nușiu-gălbui din care se ridică uneori vîr- 
tejuri negre, atunci cînd bufnește în gră- 
mada de ruine cîte un obuz rătăcit. Mai 
departe, foarte departe, arde cîmpia. Fu- 
mul se tăvălește pe pămînt și se clatină 
ca un bețiv plecat la plimbare. 

Compăniile cotesc la dreapta pe-un 
drum îngust, împrejmuit de plopi deşi. Şi 
merg mereu... 

Iar trec printr'un sat. Pe uliţă stau înşi- 
rate vreo douăzeci de căruţe pline de paie. 
Pe braţul vizitiilor e crucea roşie. Pe tur- 
nul bisericii filfiie un steag mare alb cu 
crucea roșie. Un doctor foarte tînăr ţine 
mîna la cozoroc şi zimbește vesel, arun- 
cînd din cînd în cînd vorba: „Gata!“ Bo- 
roiu nu se poate opri să nu lămurească pe 
Haramu, privindu-l drept în ochi parc’ar 
vrea să-i împlînte un cuţit în inimă: 

— Astea-s pentru răniți... Ştii, dacă ești 
pe moarte, aici te aduce să mori. 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 157 
(CNA DP RE E SA DE DIE SS DRE ERE PRE ERE 5000 8 

— Am să mor — biîlbăe Haramu încet, 
întinzînd gîtul ca o rață bolnavă. Pe mine 
nu mai trebuie să mă aducă aici. Ce să 
mă mai aducă? 

— Ce tot îmi baţi capul, păcătosule, cu 
moartea? izbucnește căprarul cu răutate. 
Ce tot trăncănești?... Şi dacă mori adică 
ce mare pagubă-i? Mori, bine. Eşti mort. 
Are cine să te îngroape! 

Haramu ridică ochii sfios la Boroiu şi. 
se înfioară. In fața căprarului e ceva ce-l 
înlemnește. Ar vrea să se despartă de dîn- 
sul și nu poate. Şi în creieri îi fulgeră: 

— Boroiu îmi vrea moartea! 

Dar nu zice nimic. Işi tîrăşte picioarele 
grele-plumb, oftează și se mîngîie curînd: 
„Cum o da Dumnezeu sfîntul! Fie voia 
lui!“ 

Bubuiturile sunt tot mai furioăse şi se 
apropie. În dosul unui dîmb turtit se ză- 
resc tunurile, mici ca niște jucării, iar oa- 
menii, învîrtindu-se pe lîngă ele, ca niște 
cărăbuși. 

Cînd le vede Haramu, se bucură copi- 
lăreşte și nu-şi mai ia ochii dela ele. Troz- 
netele răgușşite, aspre, îi farmecă urechile. 


www.dacoromanica.ro 


158 LIVIU REBREANU 

poe aa e i 
Il cuprinde o încredere oarbă, nemărgi- 
nită și începe să strige vesel: | 

— Uite tunurile!... Tunurile noastre! 
Tunurile noastre! 

Apucă pe Boroiu de mîneca tunicii şi-l 
sgîlție cu mîndrie: 

— Uite tunurile noastre! 

In clipa aceea un vijiit înfricoșător 
trece prin văzduh. Un șrapnel se sparge 
undeva, la spatele trupei, cu o flacără or- 
bitoare. Un nour alb, cît o căpiţă de fîn, 
răsare, se umflă, rămîne cîteva minute a- 
tîrnat în aer, ș'apoi se destramă şi se 
pierde. Boroiu răspunde rînjind: 

— Ne-au zărit muscalii şi dau în noi cu 
tunul. 

— Da’ noi n'avem tunuri? face Ha- 
ramu triumfător. Avem!... Uite-le! I le 
arată cu mîna, rîde și urmează: Nu știu 
cum, Boroiule, dar parcă-s de fier! Nu-mi 
mai pasă de nimic... Acu să mă trăznească 
un glonț și nici maş cricni... Adică ce? 
O vieaţă are omul. Aşa-i, măi Boroiule? 
Ride sgomotos și începe să bată talpa, | 
ca la paradă, numărînd tare: Stîng! 
Drept! Sting! 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 159 
AER e E RE E ORE RE E REDA IES E] 


Căprarul îl priveşte nedumerit, își 
şterge sudoarea pe gît și tace. 

Pe drum vine, cu pașii tîrîți, un tunat 
rănit, Se aşează pe marginea șanțului pînă 
trece coloana. Capul i-e îmbrobodit în 
sdrențe murdare, muiate de sînge. O 
dungă lată, roșie-negricioasă se scurge pe 
tunica cenușie dela guler pînă jos. Are în 
ochi o lucire apăsătoare și murmură în- 
grozit din cînd în cînd: 

— Prăpăd mare... prăpăd mare! 

Haramu aude vorbele și simte cum, 
deodată cu ele, îi sboară din suflet bruma 
de încredere. Merge înainte cu ceilalți și 
parcă nici nu-şi mai dă seama ce face? 
Vede mereu pe tunarul însîngerat şi nu-l 
mai slăbește deloc gîndul morții. 

Se pomenește într'o porumbiște, aler- 
gînd, cu pușca în mînă. „Cum am ajuns 
aici? Ce caut aici?“ Boroiu merge îna- 
inte. „De ce mi-o fi vrînd Boroiu moar- 
tea!“ Ostaşii sunt răsfirați care încotro, 
gîfăie greu şi calcă în picioare porumbul. 
Sublocotenentul pășește sprinten, taie în 
dreapta și ?n stînga tulenii uscați, parcă 
şi-ar încerca ascuțişul săbiei, se uită dese- 
ori înapoi și șopteşte cîte ceva. Tunurile 


www.dacoromanica.ro 


160 LIVIU REBREANU 
ASPRE CI TEARS ATS RI RER N A N OI ORICE DARIO UE ZEU 
mormăe mai departe. Din. stinga pîrîe 
focuri de puşcă. O frunză veştedă îl lo- 
vește peste faţă și aceasta deodată îl face 
iar să se gîndească acasă. Işi aduce a- 
minte că otava din luncă i-a rămas cosită 
dar neadunată. Să nu fi dat vreo ploâie 
să i-o prăpădească. „E muncă de șapte 
bărbaţi. Şi ce otavă! Mătase, nu altcevat 
Las? că are grije Ileana... Dar trebuie să 
ia femei la otavă... Da, da, femei. Bărbaţii 
au plecat toţi... Mulţi au plecat, cine ştie 
cîți s'or întoarce?,.. Azi e Vineri? Da, 
da, Vineri. Zi de post. Poţi să postești 
aici, Doamne fereşte? Ce post? Mănînci 
ce apuci...“ li vine în minte că n'a luat ni- 
mic în gură de ieri dimineaţă și că i-e 
foame. Scoate o plăcintă, adusă de-acasă, 
făcută de Ileana şi înghite repede bucăţi 
mari. Poate că mănîncă pentru cea din 
urmă oară? De unde știi? „In răsboiu acu 
trăești, acu eşti mort... Ehe! Doamne fe- 
reşte!“ 

Porumbiștea nu se mai isprăveşte. Ră- 
zoare, şanţuri şi mereu porumb. 

— Unde-s muscalii? îşi zice Haramu 
încet și întrebarea începe să-l chinuiască. 
»„Unde-s? Unde-s?* In faţă nu se vede 


www.dacoromanica.ro 


FPAPT-DIVERS 161 
| Ce ie ei ee ae e pe e e tur aul 
decît spatele lui Boroiu, cu ranița și cu bi- 
donul care zăngăne necurmat, şi vîrful 
șepcii. Ii mai trece o clipă prin cap că Bo- 
roiu îi vrea moartea, dar îndată se gîn- 
deşte iar: „Unde-s muscalii?“ Şi se în- 
furie parcă i-ar fi tras cineva o palmă. 
„Auzi, răsboiu fără muscali!... Ruşine!“ 

Apoi se trezește lungit cu burta la pă- 
mînt, lîngă căprar. E marginea porum- 
biștei. Sublocotenentul se uită cu binoclul. 
Deodată, în față, se porneşte un ropot de 
focuri de puşcă, și ofițerul ţipă foarte 
ascuţit: 

— Foc! Foc! Foc! 

In stînga, din porumbiște, țișnește un 
lanţ de ostaşi şi aleargă înainte ca o ar- 
monică. Lîngă el Boroiu ochește și trage. 
Arma pocneşte ca un tun. Haramu se miră 
cum poate pocni aşa tare? Ar vrea să 
tragă şi el, dar nu vede nimic. 

— Unde-s muscalii? întreabă dînsul ne- 
căjit. | 

— Eşti orb? Nu-i vezi? mormăe Bo- 
roiu ochind din nou. 

Haramu se uită zadarnic. Trage într'o 
doară, fiindcă simte o nevoie chinuitoare 
să facă ceva. Și pe urmă trage mereu cu 


Liviu Rebreanu — Ițic Ştrul, dezertor 11 


www.dacoromanica.ro 


162 LIVIU REBREANU 

“CR E E CI a CI AA E II 2 E E CR EI Ș3 
toate că nu vede nici urmă de dușman, şi 
e nespus de mulțumit. 

Dar sublocotenentul răcnește speriat 
„înainteee“, sare şi porneşte ca săgeata. 
Toţi se reped după ofiţer. 

Un sbîrnîit scurt trece peste capul lui 
Haramu în vreme ce gonește înainte. 
„Glonţul!“ se gîndește dînsul trăgînd cu 
ochiul cînd în dreapta, cînd în stînga. Și 
după cîțiva pași iarăș parcă i-ar zîzîi un 
bondar pe lîngă ureche. 

— Se ţine glonţul de mine!... Se ţine! 

Cînd se vede lungit jos, răsuflă ușurat 
şi începe să tragă ca un nebun. Sa nime- 
rit tocmai între sublocotenent și Boroiu. 
Toţi ochesc, trag, şi muscalii nu se ză- 
resc, Ofițerului îi curge nădușeala pe o- 
braji. Haramu aude deslușit cum întreabă 
pe Boroiu: 

— A căzut vreunul de-ai mei? 

- Şi cum răspunde Boroiu, gros ca de 
după un zid: 

— Nu m'am uitat înapoi... 

Și numaidecît iar urletul sublocotenen- 
tului și iar înainte. Gloanţele bîzîe mai 
ascuţit. Haramu le simte ţiuind întruna, 
dar nu se mai gîndește la ele. Ii trece me- 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVEES 163 
“ERIE E a RL E a E E ENE EEE ROC RE 0790 E ERE DOE 
reu prin minte: „Unde-s muscalii?“ Fu- 
gind îi lovește urechea un țipăt sfîșietor. 
Un soldat, şi pare că tocmai Fodor din 
Măgură, se svîrcolește pe arătura proas- 
pătă ca un cîine cu spinarea ruptă. „L/a 
omorît“, se sperie Haramu. La dreapta 
lui, Trifon Mocanu înjură din răsputeri 
şi merge șchiopătînd, iar după cîteva clipe 
cade grămadă gemînd şi sîstind. Gloan- 
tele însă vuesc neîncetat, tot mai furioase, 
mai dese, ca nişte năpîrci turbate. Lui Ha- 
ramu i se pare că fuge de cînd lumea și 
că n’o să se mai sfîrșească goana nicio- 
dată. Picioarele îi sunt amorțite, nu le mai 
simte. Il cuprinde ameţțeala. Cînd își 
vine în fire e întrun șanț, cu pușca la 
ochi, şi aude glasul sublocotenentului: 

— Zece sute copii!... Ze-ce-su-te! 

Şi pe toată linia soldații, trecîndu-și 
unul altuia, din ce în ce mai slab: 

— Zece sute... zece sute! 

Tocmai în fața lui, numai la vre-o cîțiva 
pași, pocnește pămîntul și se ridică un 
nouraș de colb gălbui cît o căciulă. 

— Se ţine de mine glonțul — îşi zice 
Haramu, dar nu mai are vreme să se gîn- 


www.dacoromanica.ro 


164 LIVIU REBREANU 
EEN 
dească la glonte, căci îi vine iar în minte: 
„Unde-s muscalii?% 

Mai înaintează de vre-o două ori. 
Gloanţele bizăie ca un roiu de viespi în- 
răiți. Mereu răsună vaiete, înjurături, ți- 
pete, mereu cad ostaşi, gem şi se svîrco- 
lesc. Puștile troznesc neîncetat cînd mai 
rar, cînd mai grăbit. Bubuitul tunurilor 
însă a slăbit, numai uneori se sparge în 
văzduh cîte-un șrapnel trufaș... Şi Ha- 
ramu veșnic se întreabă: „Unde-s?“ Și 
i-e necaz. 

— Nu mai putem merge înainte — 
aude acuma pe Boroiu. Au căzut mai 
mulți de jumătate... 
~— Sapele! Sapele! zorește sublocote- 
nentul. Nu toți deodată!... Pe rînd!... Pe 
rînd!.,. 

Dar pînă să-și desfacă sapa, vede că 
unii se tîrîe înainte spre un răzor ce des- 
parte două miriști arse. Se tirăște și el cu 
mare băgare de seamă și se ascunde bi- 
nişor în şanţ. Pe urmă totuș scoate capul 
să caute pe muscali.' Departe, la margi- 
nea unei porumbiști tivite cu pomi, Ză- 
rește vîrfuri de șepci. 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 165 
COE RS 0 E a SER PR IA E IT EI SN GIC DECI 5 OREI 

— Muscalii, Boroiule! izbucnește dîn- 
sul oftînd parcă i sar fi luat de pe suflet 
o piatră de moară. Uite dușmanul!... 
Uite!... Uite!.... (E fericit ca un copil). 

— Bine, bine — mormăe Boroiu o- 
chind cu luare aminte. Trage, Haramule, 
că ne prăpădim! 

Haramu începe să tragă şi, după fie- 
care împușcătură, se așează mai bine în 
şanţ. Simte o plăcere mare că a descope- 
rit pe muscali. A scăpat parcă de-o grije 
mare. Acuma s'a mai înviorat. Are chiar 
chef de vorbă, dar Boroiu e furios şi în- 
jură şi se sbuciumă. Haramu trage, face 
socoteli și planuri și nu mai vrea să 
moară. 

— Adică de ce să mor tocmai eu? Las? 
să moară alții care mau la ce să se în- 
toarcă acasă. Nu mor pentrucă nu vreau 
să mor!... Nu mor! 

Simte totuş că frica îi stăpânește inima 
şi că n’o poate goni, oricît își zice: „Nu 
mi-e frică!“ Sublocotenentul, alături, por- 
nește să geamă. „L/a lovit“, se gîndeşte 
Haramu, văzîndu-l cum îi cade capul în 
țărînă și că are o pată mare de sînge pe 
umărul stîng. „l-a sdrobit umărul, sără- 


www.dacoromanica.ro 


166 LIVIU REBREANU 
E IE pc REED RP CE 20 PE ORE PIE 
cuțul!... Vezi, cine mare noroc... Să fii 
cu stea în frunte şi nu te iartă glonţul!“ 
Apoi deodată își aduce iar aminte de o- 
tava din luncă și-l apucă o grije dure- 
„roasă să nu fi dat o ploaie să i-o fi stri- 
cat... „So ia dracul de otavă... Ia uite 
ce-mi frămîntă capul!“ Incearcă să se gîn- 
dească la altceva, dar nu poate şi începe 
să socotească cîte care de otavă o să-i 
iasă, 

— Ioane! răsună vocea lui Boroiu. la 
seama, loane!... Vine o companie de în- 
tărire... Auzi?... Cînd ajunge aici, sărim 
cu toții și înaintăm... Inţelegi? 

Haramu face ochii mari. „Ce vrea Bo- 
roiu?“ se gîndeşte dînsul bănuitor. I se 
pare că privirea lui Boroiu se bucură de 
ceva. „De ce se bucură?... Crede că am 
să mor?... Da, da, crede... Imi doreşte 
moartea, de bună seamă... Şi, după ce-oi 
muri, se întoarce acasă și-mi ia pe Ileana. 
Are necaz pe mine din pricina Ilenii... 
Oho!“ Se uită cu răutate la Boroiu și 
strigă: 

— Ileana, ai? Crezi că am să mă prä- 
pădesc pe-aici, ai?... Nu mor, Boroiule! 
Nu vreau să mor! 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 167 


Boroiu n'aude, căci puștile fac o gălă- 
gie ca ?n iad. Dar rînjeşte mulțumit par- 
Car înţelege gîndurile lui Haramu. 

Se apropie din spate: pași grei, gifîi- 
turi, zăngănit de arme, comenzi repezite 
în fugă. Haramu vrea să privească înapoi. 
In clipa aceea însă răsună un urlet săl- 
batic: „Uraaa!... Inainte!... Uraa!“ Sare 
şi el să pornească înainte, dar n'apucă să 
facă nici un pas şi simte o lovitură în 
soldul stîng. 

— Ma ucis! murmură dînsul prăvălin- 
du-se iar în şanţ. Mi-a rupt piciorul! 

Vrea să se scoale din nou și nu poate. 
Işi pipăe piciorul, ridică aripa tunicii și 
degetele i se umplu de sînge. Cureaua 
cu care era încins, e găurită. 

— Trebue să-mi taie piciorul... Am să 
rămîn olog... 

Ochii i se împăinjenesc. Durerea îl chi- 
nueşte din ce în ce mai tare. „Leşin... 
Mor...“ se gîndeşte el cu frică. Incearcă 
să strige ajutor, dar nu poate deschide 
buzele. Sîngele i se scurge pe piele. Il 
simte cît e de fierbinte. „Ar fi bine să 
opresc sîngele“, îi trece prin creier. Mîi- 
nile îi tremură şi nu le poate mişca. In- 


www.dacoromanica.ro 


168 LIVIU REBREANU 


cepe să zică în gînd „Tatăl nostru“ și 
parcă se mai linişteşte. 

Se așteaptă, din clipă în clipă, să le- 
şine şi se miră că încă ma leșinat. „Am 
să mor... Degeaba nădăjduesc... Am să 
putrezesc aici, în șanț, ca un cîine fără 
stăpîn... Nu vine nimeni să-mi oprească 
sîngele!“ Işi amintește de căruțele: cu 
paie dela marginea satului... „Rämîne Bo- 
roiu cu Ileana... Rămîne!...% 

Vremea trece atît de greu parcă ar fi 
de plumb topit. Soarele e aproape de 
asfințit. Tot văzduhul miroase a praf de 
pușcă. 
` Apoi Haramu, pe neașteptate, se po- 
meneşte iar cu Boroiu în şanţ. Toți ve- 
niau îngroziți și se pitulau în dosul răzo- 
rului şi începeau a trage cu desnădejde. 
Boroiu era ca un ţigan la faţă și înjura 
sălbatec... Haramu vrea să-l strige și nu 
poate. Geme. 
© — Ce-i cu tine, Haramule? Eşti mort? 

Haramu, auzindu-l, își aduce aminte 
de Ileana. Inchide ochii; genele-i sunt 
grozav de obosite. Boroiu îl pipăe mor- 
măind: 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 169 


FER 


— Unde te-a izbit, omule?... Aha!... 
Curge sîngele dintr'însul ca dintr”o vită! 

Rănitul simte o durere sfișietoare, apoi 
îndată o alinare. 

— Te-am legat, loane — dudue gla- 
sul lui Boroiu. Nu-i nimic... numai de 
mar veni ei peste noi! 

Haramu geme puțin și începe să șoșăe 
iar din buze o rugăciune, repede, bă- 
bește. 

După un răstimp, cine știe cît de lung, 
Haramu aude şoapte speriate: 

— Vin!... Vin!... Vin!... 

Și în curînd - vocea lui Boroiu, aspră, 
răguşită: 

— Inapoi!... Inapoi! 

Pe Haramu îl cuprinde o spaimă ne- 
bună. Vede cum ostașii se scoală din șanț 
şi pornesc înapoi în goană. „Vin musca- 
lii!“ se gîndeşte dînsul și nu mai simte 
nici o durere, numai frica, ce-i îngheață 
sîngele în vine, că rămîne singur între 
dușmanii cari o să-l turtească mai rău 
ca pe un vierme. Își adună toate puterile 
și ţipă desnădăjduit: 

— Boroiule, frate, nu mă lăsa aici! 

Boroiu se oprește șovăind. 


www.dacoromanica.ro 


170 LIVIU REBREANU 


— Nu mă lăsa, frate, să mă prăpădesc 
în străini!... Nu mă lăsa! 

Se uită lung unul la altul, Haramu, 
rugător, Boroiu nehotărît. Gîndul căpra- 
rului este, o clipă, să-l lase acolo, pe mîna 
cazacilor, Cum i-a strivit el norocul, aşa 
să-l strivească dușmanii acuma. Dar, vă- 
zîndu-i fața albă ca hîrtia și ochii scăldaţi 
în lacrimi, i se îmmoaie inima. Îşi aduce 
aminte de Ileana, cum stătea și ea plînsă 
şi îndurerată, şi parcă îi aude glasul tre- 
murat: „Ai grije de el şi ocroteşte-l!* 

— Hai! — face Boroiu scurt plecîn- 
du-se şi luîndu-l în cârcă. 

Gloanţele ţiuiau şi sfîrfiau neîntrerupt, 
Căprarul gîfîia din greu cu Haramu în 
spinare, care gemea şi se văita. Toată 
miriștea era plină de ostaşii ce alergau 
înfricoșaţi, fără ţintă, dornici numai să 
scape din ploaia de foc cît mai curînd. 

Pe Haramu îl apucă durerea, mai ne- 
miloasă şi mai năvalnică. Ii vine să ţipe, 
dar parcă i-e teamă de Boroiu. Strînge 
dinţii din răsputeri şi numai rareori geme 
scurt, înnăbușşit. 

— Taci, taci că nu-i nimic — zice că-. 
prarul morocănos, păşind apăsat ca un 
bivol. 


www.dacoromanica.ro 


172 LIVIU BEBREANU 


— Mor... mor — se gîndeşte Haramu 
simțind cum i se sleesc puterile. S’a ispră- 
vit cu mine... Sa isprăvit! 

Ca să-și risipească gîndurile chinui- 
toare, începe să vorbească, încercînd să 
arate veselie sau măcar nepăsare în glas: 

— Vai de mine, Boroiule!... Mi-am 
uitat pușca ?n șanț... 

— Las?o dracului de pușcă... Bine că 
nu te-am uitat eu pe tine! raspunde Bo- 
roiu răutăcios. 

— Mi se pare că ne-au biruit muscalii? 
urmează Haramu. 

— Mi se pare... 'S mulți... Cîtă frunză 
şi iarbă. 

— ẸŞ’acu ce facem? 

— Fugim, nu vezi? zice căprarul po- 
somorît și, după o vreme adaugă: Da 
eşti greu tare, Ioane... Parcă duc în spi- 
nare un sac de pămînt. 

Haramu se sperie de vorbele acestea, 
dar totuș rîde silit și sec. Boroiu rîde şi 
el. Rîsul lui e mulțumit și cam aspru. 

— Au pierit mulți de-ai noștri — în- 
cepe iar rănitul. 

— Mulţi. Şi mai mulți o să se prăpă- 
dească de-acu înainte! Tace puţin şi apoi 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 173 


urmează: Mulţi de tot... Ilie Onu s'a dus. 
In cap l’a pocnit glonţul... Şi George al 
lui Bucur din Tihuţa. Și Dolga Mihai, 
ştii, băiețandrul cela din Bîrgău, care se 
ținea numai de drăcovenii... Toţi s'au 
stins! 

— Dumnezeu să-i odihnească... 

— Mulţi, mulți... Pe Dumitru Hrișca 
Pa nimerit drept în inimă. A mai alergat 
o leacă ș'apoi s'a prăvălit ca un bolovan, 
de nici vai n’a zis... Cine să-i mai știe 
pe toţi?... E plin cîmpul de ei. Şi şan- 
țurile gem. 

— Urgia lui Dumnezeu! 

— Răsboiul,  loane!... Aşa-i: sînge, 
moarte, durere, pacostea lumii... 

— Le-auzi cum şuieră? face Haramu, 
ascultind gloanţele care umpleau văzdu- 
hul cu ţipetele lor. Să știi că pe miné mă 
caută... Simt eu că mă caută. 

— Să-ţi spun eu una și bună, măi 
Ioane — bombăne Boroiu rar şi apăsat. 
Gionţul se ţine de cel ce se teme de dîn- 
sul. Auzi tu ce-ţi spun? Cînd ţi-o fi frică, 
să-ţi iei rămas bun Cai pus-o de mămă- 
ligă! 


www.dacoromanica.ro 


174 LIVIU REBREANU 
RPR R N E E T E E 

Haramu începe să tremure. Cuvintele 
lui Boroiu i s'au înfipt drept în inimă. 
Frica își încleaştă ghiarele într'însul din 
ce în ce mai adînc. O simte cum îi pă- 
trunde în creier, în oase, în carne, în 
vine. „De-acu mor... mor...“ îi fulgeră 
prin minte. Totuş se mai sbate, încearcă 
să se apere. Limba i se învîrtește repede, 
Și vorbind rîde răgușit şi horcăe: 

„— Mie nu mi-e frică, Boroiule! Zău nu 
mi-e frică... Mi-a găurit piciorul? Bine. 
Poate că Dumnezeu a vrut înadins să mă 
scape din prăpădul ăsta... Ai? Căruţele 
cu paie... Mă duce la spital şi-mi taie pi- 
ciorul... Mi-l taie? Bine. Parcă nu mai 
sunt ologi pe lume?... Ori cu un picior, 
ori cu două, numai să ştii că trăești!... 
Am nevastă, moșie, copii... Trebuie să 
trăesc... trebuie să... 

Glasul i se taie brusc. Icnește scurt, ca 
și cînd i-ar fi trîntit cineva un pumn sdra- 
văn după cap, rîde puţin, oftează lung şi 
amuţeşte parcă i s’ar fi retezat limba din 
rădăcină. 

Căprarului nu-i place trăncăneala to- 
varășului. Își aduce aminte de ce i-a făcut : 
Haramu și i se pare că tare-i prost de 


www.dacoromanica.ro 


FAPT-DIVERS 175 
Pe uj 
cară în spinare pe cel ce i-a mîncat no- 
rocul. Se gîndeşte chiar să se descotoro- 
sească frumușel de dînsul orice ar fi. Asta 
o aştepta el de cînd a plecat de-acasă. 
Asta era nădejdea lui cea bună. Acuma 
de ce să se pună de-a curmezișul soar- 
tei ?... Dar cînd se frămîntă astfel, dă 
peste ceva, se împiedecă și e aproape să 
se răstoarne. Se uită, vrea să înjure. Vor- 
bele-i încremenesc în gît. La picioarele 
lui vede pe Marin Prîslea, un flăcău din 
Salva, prietenul său cel mai bun, mort- 
rece, chircit ca o rîmă chinuită, cu faţa 
schimonosită, cu grumajii încercuiți în- 
trun guler roşu de sînge închegat. Bo- 
roiu se cutremură și-și întețește mersul. 
Prin şira spinării îi furnică un fior. 

Mai sunt doar cîţiva pași pînă la po- 
rumbişte. Un căpitan se răstește cu sa- 
bia la fugarii ce sosesc mereu și nu se 
mai gîndesc să se oprească, îi ameninţă 
şi răcnește din răsputeri: 

— Stai, tilharule!... Jos! Jos!... La li- 
zieră! 

— Uite “ajungem, loane! zice Boroiu 
mai senin. Aici poate c'or veni sanitarii 
să te ducă la căruțele cu paie... 


www.dacoromanica.ro 


176 LIVIU REBREANU 
i i ee ai 

Tace, ride şi aşteaptă să zică ceva Ha- 
ramu. 

— Nu vorbeşti? urmează apoi din nou 
cînd vede că aşteaptă în zadar. Nu vrei să 
vorbești ?... Mi se pare mie că ţi-e frică!... 
Ia seama, loane, că frica nu e bună. 

Căprarul rîde foarte gros, dar iar nu 
primeşte nici un răspuns. : 

— Dacă vrei tu să taci, taci! mormăe 
dînsul după un dram de vreme, nepăsă- 
tor. O fi leşinat păcătosul, se gîndeşte 
pe urmă. Hehe, mare-i frica! 

Intră în porumbiște. Cîţiva ostaşi s'au” 
întors spre duşman și trag fără de suflet. 
Căpitanul strigă desperat, cu ochii eşiți 
din orbite: 

— Stai!... Stai!... Liziera!... 

— Am ajuns, Haramule! zice Boroiu. 
Hai, să te dau jos. 

Ii desprinde picioarele de după mijloc 
și Haramu se rostogoleşte, ca un trun- 
chiu, la pămînt şi rămîne cu faţa ?n sus, 
cu mîinile şi picioarele înțepenite. Pe bu- 
zele mortului se răcise un rîs dureros, iar 
în ochii holbaţi a rămas întipărită o do- 
rință mare de a trăi, amestecată cu o frică 
năpraznică. In dreptul inimii, dintr'o rană 


www.dacoromanica.ro 


` PAPT-DIVERS 177 
TOES 
rotundă cît un zlot de argint, se scurgea 
leneș un firicel de sînge negricios. 

— L'a izbit glonţul în spate, deaceea 
nu mai vorbia nimic — se gîndeşte Bo- 
roiu cu privirea pironită asupra cadavru- 
lui. Te-a bătut Dumnezeu, loane, pen- 
trucă mi-ai sdrobit vieața cu pe-a Ilenii: 

' Își face cruce încet, de trei ori. 

„ E mulţumit. Cum a dorit el, aşă s'a în- 
timplat. De-acu Ileana iar e slobodă. - Se 
vede bine. că au fost ursiţi unul altuia. 

.Boroiu:tresare brusc. Aude glasul că- 
pitanului, aude pocniturile puștilor. şi un 
bubuit de tun obosit, depărtat. 

„.—.Muscalii! îşi zice repede. 

: Incepe să-şi dea seama că încă nu s'a 
sfîrşit.. Intîiu muscalii, pe urmă Ileana. 
Şi cine știe ce-o mai fi? 

„Se tîräşte la marginea porumbiștei. Pe 
cîmpul însorit vede ici-colo trupuri de sol- 
dați. rămași care cum. i-a trăznit moartea. 
In văzduh croncăne o ceată de corbi ce se 
roteşte, se. coboară uneori, se apropie de 
morţi, se înalță iar, parcă. nu s'ar sinchisi 
nici de oameni, nici de gloanțe. Ostaşii 
întîrziaţi.vin ș'acuma în fuga mere, cu fe- 
tele strîmbate de groază. Şi ?n depărtare; 


Liviu Rebreanu — lţic Ştrul, dezertor 12 


www.dacoromanica.ro 


178 LIVIU. REBREANU 
a] 
din-cînd în cînd, linii dese de vrăjmași.se 
leagănă, dispar, apar, se apropie.: 

— Ne birue: muscalii — biîlbăe. Boroiu 
şi se căznește să ochească bine, să o= 
prească puhoiul dușman. Dar. mîinile îi 
tremură, și ?n minte i se îmbulzesc ieîu- 
cetat gînduri ce-i sunt dragi și de care se ` 
înspăimîntă. Acuma nu dorește gîndurile 
acestea; Simte bine că i-ar strecura grija 
în inimă işi Par pierde, Şi totuș, oricît se 
încearcă, nu izbutește să le gonească. ~. 

- Din porumbiște. aude un gemăt: amar. 
...7— Iar moare P Misti mor —. se 
gîndeşte dînsul. 

Dar nu i-e milă, Ii pare bine că el tră- 
ește. Ce-i pasă de alții? Altora le pasă de 

el? El să trăiască, încolo... El trebuie să 
trăiască! E 

~ Şi, încetul cu încetul, . începe să fău- 
rească planuri. Ochește mereu, trage me- 
reu şi sufletul lui sboară pe-acasă, prin 
Prislop. Se face că parcă se întoarce din 
răsboiu. Ileana îl întîmpină în capul sa- 
tului, A întinerit ori i se pare doar lui? 
Cum plînge, sărăcuța! Ea zice: „Ai ve- 
nit?“ Şi el. răspunde: „Am venit“. „Bine 
că te-a adus Dumnezeu“. Ar vrea s'0 ia 


www.dacoromanica.ro 


PÂPT-DIVERS 179 
OE EA A CE E RO E e SIR, 
în braţe şi. s'o omoare în 'sărutări, dar i-e 
rușine, căci s'a adunat 'o' mulțime .de 'oa- 
meni și toți zîmbesc și se bucură ca ve- 
nit. Şi popa Grozea vine și zice: „Acu 
haideţi la biserică cu Ileana, “aţi așteptat 
de-ajuns!“ Cineva însă zice: „Cum. să 
meargă Ileana cu Boroiii la biserică, doar 
Haramu n'a :murit!“ „Cum ma murit?“ 
„Așa, bine. Uite-l pe Haramu!“ Are un 
picior de lemn şi ?n piept o. gaură roșie: 
Şi Haramu vine şchiopătînd şi rîde. Şi 
Ileana :zice: „N’ai avut grije de el, Bo- 
roiule! Nu-ţi ajute Dumnezeu  sfîntul! 
Nu-ţi ajute! Nu-ţi ajute!“ 

„. — Astea-s nebunii! se gîndește Boroiu 
clipind furios din ochi. 

"In suflet însă simte. cum i se face un 
gol .şi golul acesta cum crește biruitor; 
cum îl ameninţă. Și numaidecît îl cuprinde 
îndoiala: „Poate că întradevăr n'a murit 
Haramu?... Poate că el a gemut adinea- 
ori 2% š 

S'ar scula şi s'ar duce să se încredin- 
teze, dar i-e ruşine de sine însuş. Strînge 
patul puștii de-i pocnesc degetele și se 
dojenește singur: 

— Suflet ticălos de imuiere! 


www.dacoromanica.ro 


180 LIVIU REBREANU 
“RES űr a a - 

Indoiala totuş rămîne încuibată şi-l 
roade ca un cariu. 

Pe miriște, deabia la vreo şase sute de 
pași, vede cum se ridică un lanț de oa- 
meni, cum se apropie şi se aruncă iar la 
pămînt. Unul a întîrziat. E burtos și are 
o barbă roșie. „Trebuie să-l omor!“ îşi 
zice Boroiu ducînd repede arma la ochi. 
Rusul se opreşte, înalță mîinile speriat 
către cer ş'apoi cade cu fața ’n jos parcă 
ar face o mătanie. 

— L-am nimerit — murmură căprarul 
mulțumit, dar îndată îi vine în gînd: Și 
Haramu te pomenești că nma murit! 

O răpăială sălbatică de gloanțe por- 
nește dela muscali. Toată marginea po- 
rumbiştei sîsîe înfricoşată. Boroiu aude 
mereu cum îi sbîrnîe viespii de oţel pe 
lîngă urechi ca şi cînd lar ameninţa. 

— Se vede că m'am speriat — îşi zice 
dînsul gînditor şi deodată se înfurie ca un 
smeu: „Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!“ 
Işi încordează toate puterile, parcă. s'ar 
împotrivi unui vrăjmaş năpraznic, și cu o 
sforțare uriaşă sloboade arma. Aude lă- 
murit răbufnitul puștii și numaidecît un 
țiuit vesel în urechea dreaptă. 


www.dacoromanica.ro 


PAPT-DIYERS 181 

RER CE A NEI E TE OC AI A 

— Mor... se gîndeşte Boroiu în vreme 
ce i se întunecă tot în fața ochilor. Și 
Haramu poate că n'a murit... Poate... 

Mîna îi înțepenește pe armă, gura i se 
umple de sînge, iar capul îi cade într’o 
parte ca și cînd Par fi prididit oboseala. 

Dușmanul se apropie mereu. Căpitanul 
ţipă poruncitor şi plingător: 

— Stai!... Foc!... Foc!... Foc! 

Gloanţele vijîie ca furtuna. Soarele as- 
fințeşte mînios, însîngeiînd cerul și pă- 
mîntul. 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


IŢIC ŞTRUL, DEZERTOR 9 


CATASTROFA 51 
E N PF RE, 
FAPT DIVERS 133 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ACEASTA S'A TIPĂRIT IN 

LUNILE IULIE-OCTOMVRIE ANUL 

1982, IN ATELIERELE „CARTEA 
ROMÂNEASCĂ“, BUCUREŞTI 


www.dacoromanica.ro 


LIVIU REBREANU 


METROPOLE 


BERLIN — ROMA — PARIS 


UN VOLUM DE 250 PAGINI 


EDIȚIA A DOUA (A 6^—10^ MIE) 


www.dacoromanica.ro 


LIVIU REBREANU 


CRĂIŞORUL 


ROMAN 


UN VOLUM DE 320 PAGINI 


EDIȚIA A DOUA (A 64—104 MIE) 


www.dacoromanica.ro 


LIVIU REBREANU 


CIULEANDRA 


ROMAN 


UN VOLUM DE 300 PAGINI 


EDIȚIA A TREIA (A 124 —164 MIE) 


www.dacoromanica.ro 


LIVIU REBREANU 


PĂDUREA 
SPÂNZURAȚILOR 


ROMAN 


UN VOLUM DE 350 PAGINI 


EDIȚIA A ȘASEA (A 304—344 MIE) 


www.dacoromanica.ro 


pari „PREŢUL LEI 75.— 


www.dacoromanica.ro