Gh.I.Bratianu — File rupte din Cartea Razboiului

FILE RUPTE 
DIN CARTEA RĂZBOIULUI 


www.dacoromanica.ro 


Tip. ,,Cartea de Aur“, Smârdan i. 


www.dacoromanica.ro 


GHEORGHE L BRĂTIANU 


FILE RUPTE 
DIN CARTEA 
RĂZBOIULUI 


BUC ŞTI 
EDITURA „CULTURA NAŢIONALA“ 
2, Pasajul 


www.dacoromanica.ro 


S'AU TRAS DIN ACEASTĂ CARTE, PE HÂRTIE 

DE JAPONIA, CINCIZECI DE EXEMPLARE NUME- 

ROTATE DELA A LA Z ŞI DELA 1 LA 24, EXEM- 

PLARELE DE LUX CUPRIND UN PORTRET INE- 

DIT AL AUTORULUI, LITOGRAFIE ORIGINALA 
DE JEAN AL. STERIADI. 


www.dacoromanica.ro 


CUVANT INAINTE 


Aceste pagini au fost scrise de mult, 
la vârsta obişnuită a încercărilor lite- 
rare*. Sunt „păcatele tinereţelor“, de cari 
nimeni nu scapă. Dacă totuşi, mam ho- 
tărît să. le public, ascultând de un în- 
demn prietenesc, e pentru cunoaşterea 
vremii în care au fost scrise. 

Timpul preface totul; oamenii războ- 
iului se duc tot mai repede şi faptele lor 
apar în altă lumină în ochii urmaşilor, căci 
acestora le lipseşte acest imponderabil 
al istoriei: atmosfera. Chiar şi aceste e- 
venimente, încă atât de apropiate, ei le 
zăresc prin prizma deformată a unei 
concepții exclusive: ei caută în amintirile 
războiului, după simpatii şi prejudecăți, 
ori nota de revoltă umanitară ori acea 


*) V. şi Neamul Românesc, 31 Mai şi 1 Noembrie 1918, 
9 Martie 1919, 


www.dacoromanica.ro 


6 FILE RUPTE DIN OARTEA RAZBOIULUI 


de exaltare militaristă. Ei nu mai pot 
concepe acest amestec ciudat de contra- 
ziceri, de tragic si de comic, de abnega- 
fiune si de egoism, de frică şi de vi- 
tejie, din care se alcätuieste, prea ade- 
sea in fiinfa acelorasi oameni, marea 
dramă a realităţii. Ei nu pot înţelege că 
sentimentele si credinţele adânci nau 
nevoie de fäfärnicia vorbelor răsună- 
toare şi că ironia însăşi e adesea numai 
masca ce le acopere. 
lar după dânşii, istoricii ce vor veni 
vor privi trecutul nostru, aşa cum pri- 
vim şi noi pe acela care ne-a precedat, 
prin ochelarii constiinciosi ai rafiunei 
ştiinţifice. Vor vedea faptele, vor dis- 
tinge amănunte, liniile geografice ale 
perspectivei vor fi de o riguroasă exac- 
titate, vor putea deosebi, în proportiuni 
precise, jocul soarelui şi al umbrelor în 
desfăşurarea destinelor omeneşti. Isi vor 
da însă seamă că timpul întunecă mereu 
sticlele prin cari privesc? Căci este ceva 
care rămâne dincolo de geamurile îne- 
grite: e acel albastru nedefinit al lumi- 
ni actuale, fără de care cel mai desă- 
vârşit desen rămâne totuşi o natură 
moartă. 
Indrăznesc a nădăjdui că în aceste 
însemnări, ce oglindesc vârsta celor noud- 


www.dacoromanica.ro 


CUVANT INAINTE 7 


sprezece ani ale voluntarului de atunci, 
in cari cititorul ar căuta zădarnic fapte 
şi împrejurări deosebite, va fi rămas 
ceva din atmosfera unor vremuri de 
luptă şi de jertfă, o mărturie sinceră la 
judecata viitorului. 


G. I. B. 


www.dacoromanica.ro 


FAPTA SI POVESTE 


www.dacoromanica.ro 


wll croit, comme une brute, à la 
réalité des choses“, 
G. Flaubert, 


laşi, Sf. Nicolae, 1919. 


EF. sau poveste? Sa fie in cartea 
amintirii, care intregeste carnetul laco- 
mic al zilelor de luptä, numai pagini 
de strict si riguros adevar? 

In cartea amintirilor noastre, oameni 
si fapte lasä schite fugare, mai sterse 
sau mai vii, adesea numai linii uscate 
si märunte, fara unitate sau perspectiva. 
De ce atunci, când e vorba să le po- 
vestim, alcătuim în atelierele minţii u- 
riaşe si marete tablouri, lucrate cu cele 
mai vii colori ale închipuirii? De ce în- 
locuim icoana realităţii, aşa cum ni sa 
păstrat, prin zugrăveli adesea potrivite 
după placul şi dorinţa altora? Când se 


www.dacoromanica.ro 


12 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


face poveste, fapta ce a fost se imbraca 
par'că în haine de sărbătoare; dar ast- 
fel împodobită, mai seamănă cu cea pe 
care memoria noastră a înregistrat-o? 
Prea adesea, dintr'un adevăr sfiicios, s'a 
prefăcut într'o minciună ingamfata, dar 
totuşi această minciună e acea care ră- 
mâne şi se răspândeşte. Istoria o pri- 
meşte, o măsoară grav şi ştiinţific, o în- 
tăreşte cu pecetea ei oficială şi o înalţă 
chiar ca pildă generaţiilor ce vor să vie. 

Dar dacă povestea noastră de ieri nu 
are drept la mai multă crezare, nu sunt 
oare la fel acele de alaltăieri, de răs- 
alaltăieri, toate acele cari se resfirä de- 
alungul veacurilor în depărtările vre- 
mii? Trecutul însuşi să nu fie mai mult 
decât un basm prefăcut, gloria nepie- 
ritoare a strămoşilor care ne-a încân- 
tat copilăria, minciună? 

Desigur, pornirea minţii omeneşti este 
greşită, de-a înălța trecutul nostru sau 
al altora, la culmile cele mai înalte pe 
cari închipuirea le poate atinge. Dar nu 
e tot atât de greşită cufundarea lui în 
mlaştina păcatelor zilnice? Când ne a- 
flăm în mijlocul unui nor, nu vedem de- 
cât picături mărunte de ploaie furişân- 
du-se prin negura deasă. Acelaşi nor, 
privit de departe, în bătaia soarelui, pe 


www.dacoromanica.ro 


FAPTA SI POVESTE 13 


fundul albastru al nemärginirilor ce- 
resti, cladeste cetäti uriase pe piscuri 
de ghiata. 

Care este însă imaginea cea adevă- 
rată: ceata nepätrunsä care înfăşoară 
vremea in care träim, prin care curg, 
märunte ca stropii de ploaie, evenimente 
a cäror valoare si ale cäror urmäri nu 
le putem deosebi, sau minunile din po- 
veşti ale depărtărilor trecute? 

lar dacă trebuie să dăm cu tăvălugul 
mediocritätii peste tot ce răsare, märet 
si frumos — poate neexact, dar totusi 
viu — din vremurile cari s’au dus, ne 
vom simţi oare mai bine in câmpia ne- 
tedä si urâtä a realismului practic si 
egoist? Fi-vom mai aproape chiar de a- 
devar, stingând tot ce e luminos, pen- 
tru a pästra, printr’o ciudatä rästurnare 
a selectiunii, numai ce este intunecat si 
sters? Este greu sä-si inchipuie strälu- 
cirea flacärii, acel care nu vede decât 
cenusile rămase în vatră. Dacă «e gre- 
şit de-a face din faptă, poveste, nu ştiu 
cine ar mai putea preface povestea în 
faptă. Nimic nu ne-ar mai îndemna la 
veşnica întrecere, la lupta fără sfârşit 
a unei urmăriri adesea înşelătoare, spre 
morii aurii cari răsar şi trec în zările 
mai depărtate ale vieţii. Şi de-aceea este 


www.dacoromanica.ro 


14 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


bine si este adevärat, ca peste nemerni- 
cia surä a faptelor, pe cari le främântä 
in umbra amintirile, povestea sä-si a- 
runce razele ei luminoase de soare si 
de vrajä. 


www.dacoromanica.ro 


8 AUGUST 1916 


www.dacoromanica.ro 


Cs in ziua de 8 August 1916, o sap- 
tămână înainte de începutul războiului. 
Plecasem dimineaţa dela Florica în au- 
tomobil, cu tatăl meu, şi ne intorceam 
la Bucureşti. Ultimele ceasuri fuseseră 
pline de griji; liniştea apăsătoare a zi- 
lelor de vară prevestea furtuna. Prin- 
sesem câteva vorbe răzlețe, pline de 
înţelesuri: ,,...sä nu ajungem ca Gre- 
cia, totul e de preferat acestui lucru...“ 
Fra oare atât de aproape ceasul hotă- 
rîrii, lupta pentru întregirea sau chiar 
pentru viaţa neamului nostru? 

Automobilul fugea tot mai repede prin- 
tre norii de praf ai şoselii, cerul cenusiu 
şi vânăt arăta a ploaie; întâile picături 
începuseră să cadă. Tatăl meu se uita lung 
la dealurile de lângă Florica, la via care 
se pierdea în zarea prăfuită şi ploioasă; 
în privirea lui tristă şi întunecată se 
întrezărea limpede o mare şi dureroasă 

2 


www.dacoromanica.ro 


18 FILE RUPTE DIN OARTEA RAZBOIULUI 


întrebare. Pe sufletul acestui om, care 
pleca să declare războiul, apăsau greu 
răspunderile hotärîrii, poate şi teama 
nedesluşită a nenorocirilor viitoare. Ta- 
cerea devenise nesuferită ; îmi adusei a- 
minte că-i dădusem să citească, vre-o 
două zile înainte, un mic studiu despre 
politica externă a domnilor români. In 
această încercare, fusese vorba şi de 
Mihai Viteazul, în care nu mai vedeam! 
simbolul 'unirii, aşa cum îl zugrăvise 
Bălcescu; generaţia nouă dorea Ardea- 
lul, nu pe temeiul unor drepturi istorice, 
nu pentrucă un mare Voivod român 
cârmuise doi ani în Alba Iulia, ci pen- 
trucä, timp de zece veacuri, stäruise, sub 
jugul strain, o populatie româneascä a- 
supritä. Amintindu-mi aceste impreju- 
rari, il intrebai ce pärere avea asupra 
celor citite; si iatä conversatia noasträ, 
aşa cum mi s'a întipărit în minte, a- 
proape neschimbată: 

„In partea din urmă a lucrării tale, 
ai combătut politica lui Mihai Viteazul. 
Admit că nu exista atunci la noi sentimen- 
tul naţional, după cum nu exista nici în 
alte ţări, dar valoarea lui Mihai Vitea- 
zul, ca simbol al întregirii neamului, ră- 
mâne întreagă. De câte ori ne gândim 
la Ardeal, ne gândim la dânsul, el e, 


www.dacoromanica.ro 


8 AUGUST 1916 19 


de fapt, întâia confirmare reală a drep- 
turilor noastre asupra acestei ţări. Vezi, 
tu ai dat preferinţă politicii de conser- 
vare şi de oportunism a lui Ştefan cel 
Mare şi a altor Voivozi. Desigur că a- 
cest oportunism e bun la timpul său, 
dar adu-ti aminte că nu trebuie să con- 
funzi mijloacele cu scopul. Oportunis- 
mul în politică e de multe ori un mijloc 
foarte bun, nu e însă decât un mijloc. 
Peste oscilatiile unei politici oportuniste, 
trebuie să mai fie încă ceva, mai înalt, mai 
nobil, trebuie un scop, un ideal. Nu tre- 
buie să exagerăm nici într'un sens, nici 
în altul. Nu uita vorba lui Talleyrand: 
. Surtout, pas de zèle...“ 

— ,,Iti repet, räspunsei, că n'am vor- 
bit despre oportunism in general. Am 
spus numai ca a fost folositor lui Ste- 
fan cel Mare, în vremea lui, si că pă- 
räsirea lui de către Mihai a adus poate 
dezastrul acestuia...“ 

Tatal meu ma intrerupse: ,,Ai con- 
damnat pe Mihai Viteazul, pentrca n’a 
reusit. Crezi ca o actiune trebuie ju- 
decata numai dupa rezultatele ei ime- 
diate? Uite, revolutia dela ’48 s’a sfar- 
sit printr’o catastrofa, si totusi, dupa 
câţiva ani, tata si cu tovarăşii săi s'au 
întors învingători şi ideile lor au trium- 


www.dacoromanica.ro 


20 FILE RUPTE DIN CART®A RAZBOIULUI 


fat. Si să nu crezi că mişcarea lor de 
atunci a fost fără folos sau fără ur- 
mări: a pregătit şi a deşteptat ţara. 
Prusia, înainte de războaiele dela 66 şi 
10 a trecut prin multe nenorociri; ina- 
inte de Sadowa şi de Sedan, au fost 
Jena şi Olmiitz. Dar Italia e un exemplu 
şi mai potrivit; adu-ti aminte că Pie- 
montul în '48—9 a fost zdrobit la No- 
vara, că revoluţia din Italia a fost înă- 
buşită. 

Dar toate aceste înfrângeri au pregătit 
renaşterea Italiei dela '59, a Italiei lui 
Victor Emanuel şi a lui Cavour. Dar 
nu e nevoie să ne ducem aşa de departe: 
în războiul de astăzi, dacă înving A- 
liaţii — adică nu, când vor învinge Alia- 
tii, căci aceasta e sigur — situaţia Ser- 
biei care a fost zdrobită, va fi mult mai 
bună decât a Greciei care a rămas neu- 
tra. Noi putem spune că Mihai ne-a des- 
chis calea, că a fost un premergător şi 
un pregătitor al zilelor de astăzi... De- 
altfel, e o regulă aproape generală în 
natură, că acel ce lucrează la ceva e 
un inconştient. Isi dă totdeauna seama 
lucrătorul de pietre scumpe, de frumu- 
setea giuvaerului pe care-l ciopleşte ? 
Regii Franţei de altădată nu ştiau că, 
adunând moşii şi petece de pământ sub 


www.dacoromanica.ro 


8 AUGUST 1916 21 


stăpânirea lor, formau natia franceză 
de astăzi. 

Şi pe urmă zici că erau în politica 
noastră două curente: unul de smerenie 
şi altul de ridicare. Aceasta este drept: 
până şi Vodă Bibescu spunea la '48: 
„Soarta acestei ţări e de-a fi în veci sme- 
rită“. Dar cu astfel de idei, mam fi a- 
juns acolo unde suntem acum; era ne- 
voie de revoluţia dela '48 ca să le 
schimbe. De ce pilda şi chipul lui Mi- 
hai Viteazul sunt mult mai vii astăzi 
în poporul nostru, decât chiar figura lui 
Ştefan cel Mare? Fiindcă a dat o formă 
reală aspirațiilor noastre. Si noi ne pu- 
tem găsi în astfel de împrejurări: nu 
ştiu cum se va desfăşura războiul, pu- 
tem să fim învingători, putem avea 
soaria Serbiei, dar vom fi confirmat, în 
mod imprescriptibil, drepturile noastre 
asupra pământului nostru“. 

— „Atunci... 

— „Vezi, momentul de faţă e hotă- 
rîtor. Dacă se încheie pacea fara noi, 
vom fi zdrobiţi între o Ungarie mare 
şi o Bulgarie mare. Trebuie să vază 
lumea ce voim şi pentru ce voim...“ 

Ploaia începuse să cadă mai repede. 
„„Simioane, zise tatăl meu, opreşte ma- 
şina şi dă jos acoperitoarea“. Conver- 


www.dacoromanica.ro 


22 VILE RUPTE DIN CARTEA RĂZBOIULUI 
satia se întrerupse tot atât de neastep- 


tat cum incepuse. 
Cu acest indreptar am intrat in räzboi. 


www.dacoromanica.ro 


SOARTA SERBIEI 


www.dacoromanica.ro 


12 Septembre 1916. 


„Eu soldatul Neculai I. Urde 
din Reg. 74 comp. 10 Declar pe 
când eram în linia de trăgători.. 
am văzut la Turtucaia pe când 
pământul era dărâmat pe sol- 
daţii noştri in tranjie de obuzu- 
rile Inamicului au fost surprinşi 
de inamic şi lundui în bainete 
pe Soldaţii noştri ridicându-i în 
sus şi în jos, la alţi le scoteau 
ochi le tăiau urechile, le tăiau 
nasu. eu am scăpat cu fuga şi 
mam retras mai la Stânga de 
unde peste câteva minute ma 
rănit la picior, de unde mam re- 
tras spre turtucaia, aceasta a 
fost pe ziua de 24 August 
seara“. 


Spitalele din laşi sunt pline de ră- 


www.dacoromanica.ro 


26 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


niti: in multe locuri câte doi intr’un pat, 
ba şi pe jos. Trenuri întregi curg fără 
încetare. Au trecut şi Ruşi, şi Sârbi de 
pe frontul din Dobrogea, soldaţi din 
naştere, croiti anume pentru primejdii şi 
războaie. Stau de vorbă cu răniții nostri 
şi găsesc la toţi aceeaşi impresie: supe- 
rioritatea artileriei şi a mitralierelor 
germane şi bulgare îi copleşeşte. Dintre 
comandanţi, au o încredere nestramutata 
în generalul Averescu, dela care aşteaptă 
mântuirea şi respingerea vrăjmaşului. 

Sunt trimis la spitalul de lângă Semi- 
narul Veniamin, care adăposteşte pe cei 
zguduiti de explozii şi cari n’au putut 
să-şi vie în fire. E o privelişte pe care 
n’o poţi uita uşor. Intr’un colt, un om e 
culcat, cu mânile încleştate de pătura 
care-l înveleşte: nu mişcă, nu scoate 
nici un sunet. Ochii numai, holbati, cu- 
prinşi de o groază pe care nimic nu o 
poate opri, se rotesc, la intervale, dela 
dreapta spre stânga, urmărind pe tavan 
traiectorii imaginare de obuze, al căror 
vâjâit i-a rămas în urechi. In altă odaie, 
unul vorbeşte: de dimineaţă a început 
şi gura nu i s'a mai oprit. Ascult a 
clipă vorbele fără şir. 

35 — Aşi! Domnu Maior, va să zică la 
dreapta artilerie rusească, la stânga ar- 


-www.dacoromanica.ro 


SOARTA SERBIEI 27 


tilerie ruseascä, la mijloc noi. Foarte 
bine. Numai sä-mi trimiteti toate ordi- 
nele in scris, pentruca eu sunt inzestrat 
din copilärie cu neauzul... De, D-lor au 
făcut şcoala pregătitoare de ofiţeri!“ 
Răstit: „Şterge ghetele, tine-mi pele- 
rina, o să va împuşc pe cei ce nu vor 
merge la lupta! Si cand la lupta... hm! 
noi inainte cu sergentii $i caporalii, iar 
D-lui, sublocotenent invatator, pas aler- 
gator tnapoi! Ei, si la atac, mare gre- 
sala. Douä batalioane contra doua bri- 
gazi, fara mitraliere, fara tunuri, fara 
nimic“. Se ridică si se reazema de pat, 
privind atent spre fereastră: — ,,Ehei, 
da D-ta, Domnule Maior, pe dupa sura! 
Asa stau comandantii de batalion? A- 
colo stau caii si cärutele, nu oamenii“. 

Ma uit la doctorul care a intrat de 
câteva minute, si ascultä si el: ,,Ne- 
bun, nu-i asa?“ — ,,Desigur. Trebuie 
să fii nebun ca să poţi spune astăzi a- 
semenea adevăruri“. 


. Lă . . . . . . . . . . 


Mă duc la prefectura de poliţie, cu 
nu mai ştiu ce cereri ale Crucii Roşii. 
Întru în biroul prefectului, în faţa căruia 
un comisar dă raportul. Imi face semn 
să aştept, pricina nu s'a isprävit. —,,Dom- 


www.dacoromanica.ro 


28 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


nule prefect, l-am adus pe negustorul 
Strul Bercovici din Särärie. Vecinii de- 
clară că a spus ieri în gura mare, citind 
comunicatul: ,,0 să avem soarta Ser- 
biei“. Ce trebuie să fac?“. 

Prefectul a făcut semn să intre. Uşa se 
deschide: Ştrul Bercovici, congestionat, 
e împins înainte, fără prea multe me- 
najamente. „Domnule Prefect...“ Dar 
prefectul are un prilej minunat pentru 
o cuvântare şi un rechizitoriu; audito- 
riul e restrâns, dar ocazia nu va fi pier- 
dută. —,,Va să zică Dumneta ai spus 
ieri, citind comunicatul Marelui Cartier 
General, că vom avea soarta Serbiei? 
Dumneta!“ Degetul se îndreaptă, ame- 
nintätor, spre Strul Bercovici, care se 
cutremura. 

— „In acesti momenti, când natiunea 
întreagă îşi incordeaza sfortärile pen- 
tru sacrificiul suprem, Dumneta te in- 
doiesti, dumneta strecori cuvinte de 
descurajare si de pesimism! (Cuvântul 
defetism ma ajuns încă pe frontul de 
Răsărit). Dumneta, în loc să împărtă- 
şeşti entuziasmul şi elanul inaltator al 
concetätenilor pentru lupta hotärîtoare, 
în loc ca inima Dumitale să se înalțe in 
credinţa nestrămutată a victoriei, Dum- 
neta insinuezi, prin comentarii perfide, 


www.dacoromanica.ro 


SCARTA SERBIEI 29 


că vom avea soarta Serbiei? Dumneta 
eşti insensibil la aşest spectacol gran- 
dios, al naţiunii care se ridică pentru a-şi 
revendica drepturile ei milenare? Dum- 
neta...“ 

Perioadele curg, mânuite tot mai am- 
plu de orator, încântat acum de armo- 
nia propriului său discurs. Strivit sub 
aceste acuzatii formidabile, Strul Ber- 
covici e nevoit să se sprijine de masa; 
pentru peroratie, cu siguranţă va lesina. 

Caz grav, cuvinte seditioase, soarta 
inculpatului se va pecetlui, Strul Ber- 
covici va înfunda puscäria. Dar un gând 
luminos, un gând mântuitor îl ridică de- 
odată. —,,Domnule prifect, strigă din 
răsputeri, domnule prifect, cum să vă 
dovedesc că este o infamă calumnie? 
Vă rog să cercetaţi, Domnule prifect: 
chiar în ziua declaraţiei de razboiu, 
toată lumea a pavoazat la fireastră, toată 
strada a pavoazat la vitrină, dar eu, 
Domnule prifect, am pavoazat şi la fi- 
reastră şi la use! Puteţi să controlati, 
să întrebaţi, să întrebaţi pe Dl. Comi- 
sar. Si use, si fireastră, Domnule Prifect! 
Când am arätat asa un patriotism, pot 
eu să fi spus că vom avea soarta Ser- 
biei 2“ 

Prefectul e nedumerit şi zâmbeşte o 


www.dacoromanica.ro 


30 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


clipă sub musteaţă. — „Evident, Dum- 
neta îmi arăţi o stare di fapt... Vom 
şerşeta cazul... Să mi se facă un ra- 
port“. 


. . . . . . . . . . . > 


Soarta Serbiei! Amenintare de de- 
zastru, sau, cum a spus acel care poartä 
räspunderea, sacrificiul care deschide 
drumul biruintii ? 


www.dacoromanica.ro 


DEFILARE 


www.dacoromanica.ro 


28 Martie 1917. 


O dimineata seninä dar inca räco- 
roasă. Zăpada nu sa topit de tot 
pe dealul Şorogarilor. Aliniati cu grije, 
incolonati, aşteptăm defilarea care in- 
cheie perioada de instrucţie a şcolii de 
artilerie. Un capitol s'a sfârşit; intoar- 
cem foaia. 

Mâine ne vom împrăştia, împărţiţi prin 
atâtea regimente. Cine ştie unde şi când 
ne vom regăsi? Ciudată tovărăşie a şase 
luni de pregătire militară: numai răz- 
boiul a putut aduna laolaltă, în rân- 
durile aceleeaşi baterii, elemente atât de 
deosebite, prin vârstă şi prin viaţă. La 
un capăt sunt oameni formaţi, amânati 
pentru studii, doctori, profesori, scrii- 
tori, avocaţi, chiar şi câţiva vechi chef- 
lii bucureşteni, trecuţi prin ciurul tutu- 
ror experienţelor: la celalalt, noi, copii 

3 


www.dacoromanica.ro 


34 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


proaspät iesiti de pe bäncile scolii, vo- 
luntarii. Cu totii am trait insa aceeasi 
viaţă, am purtat aceeaşi haină, am în- 
ghetat pe acelaşi câmp, am ascultat a- 
celeaşi porunci; am împărtăşit aceeaşi 
admiraţie pentru plutonierul inflexibil, 
copil de o vârstă cu noi, dar îmbătrânit 
de conştiinţa autorităţii, acelaşi respect, 
temperat de uşoară ironie, faţă de pro- 
fesorul topograf, ascet în haină militară; 
aceeaşi supărare împotriva absurditäti- 
lor unui comandant de baterie de şcoală 
prea veche, aceeaşi revoltă, adesea, îm- 
potriva apăsării nivelatoare şi stupide 
a regulamentului care nu cunoaşte ex- 
ceptii. In aşteptarea tunurilor cari nu 
mai soseau, am pierdut împreună, două 
luni de grije şi de frământare, înconju- 
rati de prăbuşirile şi dezastrele retra- 
gerii, bătând tălpile pe podişul dela Co- 
pou. Am urcat în iarnă, prin întunerec, 
spre cazărmi, am ieşit călări, în pri- 
măvară, pe câmpiile din preajma ora- 
şului, semănate de stârvuri de cai pe 
cari le rupeau câinii flămânzi. Tifosul 
exantematic a întins pustiul în jurul no- 
stru, fără totuşi să ne atingă: tot ne-au 
folosit la ceva asprele măsuri sanitare, 
tunsul radical şi nemilos împotriva că- 
ruia protestau unii camarazi mai în 


www.dacoromanica.ro 


DEFILARE 35 


vrasta, cari sufereau in prestigiul lor 
de bărbaţi insurati. Aceleaşi înjurături 
inerente vieţii ostăşeşti, aceleaşi glume 
late de cazarmă, aceleaşi nemulțumiri 
împotriva mâncării de asediu a unei ierni 
de mizerie — fasole, cartofi, harpacaş, 
fasole... — aceeaşi oboseală a zilelor 
de lucru neîntrerupte, fără duminici în 
primele săptămâni — ne-au plămădit to- 
tuşi un suflet şi o conştiinţă comună. Va 
rămânea ca o pecete în viaţa roastră de 
mai târziu, această perioadă de instruc- 
tie forţată, de aspră pregătire război- 
nică. Va rămânea şi amintirea scenelor 
tragice pe cari le-am trăit: săniile go- 
nind dela spitale spre cimitire, încăr- 
cate cu trupuri despre cari nu se ştia 
dacă mai mişcau dintr'o rămăşiţă de su- 
flare, sau din zmuncitura drumului des- 
fundat. Intr’o dimineaţă mohorita de 
iarnä, degradarea generalului Socec, pe 
frontul trupelor pe cari le comandase, iar 
in altă zi, pe povârnişul plin de gunoi din 
spatele cazărmii, legarea de stâlp şi îm- 
puşcarea, în faţa noastră, a unui necu- 
noscut despre care nici acum nu sunt 
lămurit dacă a fost într'adevăr un spion 
primejdios sau numai un escroc cute- 
zător. 

Muzica a pornit, defilarea începe. In 


www.dacoromanica.ro 


36 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


pas cadentat, bateriile pornesc. Sune- 
tele alamurilor si bataia tobei sunt a- 
coperite de cântecul care izbucneste bi- 
ruitor, din sute de piepturi tinere. In- 
conjurat de toti generalii si ofiterii Ma- 
relui Cartier, Regele Ferdinand si Re- 
gina ne asteapta. Langa ei, in tunica 
cerulie, un urias pe care de-abia il cu- 
prinde cordonul albastru care-l incinge: 
e generalul Berthelot, capul misiunii 
franceze. Cu sabia lipita de umär, cu 
ochii ţintă la Rege, care ne zâmbeşte 
binevoitor, cu piciorul ridicat în ritmul 
mecanic al pasului de defilare, trecem 
cântând spre noile noastre destine. Din 
greutăţile unei ierni de cumplită restrişte, 
se desface în aerul primăverii o suflare 
nouă şi proaspătă de nădejde. Simtim 
în această clipă că soarta ni s'a hotarit. 
Ne va fi dat să răzbunăm şi să biruim. 


www.dacoromanica.ro 


1917 
SPRE LUPTA 


www.dacoromanica.ro 


10 lulie 1917. 


Os de plecare. Seara se lasă în- 
cet peste văi şi păduri, întinzându-şi li- 
niştea răcoroasă şi umedă peste forfo- 
teala oamenilor şi a cailor ce se pregă- 
tesc de drum. Ceasul obişnuit al odih- 
nei va fi pentru noi mişcare, pornirea 
mult aşteptată spre bătălie. Ne vom a- 
vânta în zările necunoscute, de unde nu 
pătrundea până la noi decât bubuitul 
înăbuşit de neîntrerupt al tunurilor. Din 
ascunzătorile stufoase unde l-a tupilat 
grija aeroplanelor, regimentul se pune 
în mişcare. Prin frunzişul des, se ză- 
resc acum coifuri şi roţi de trăsuri; caii 
trec şi vin pentru înhămare. Oamenii 
strânşi în curele, încărcaţi de saci si 
bidoane, arată feţe nouă sub umbra căşti- 
lor albastre-cenuşii. Lazile se încarcă, 
movile, în căruțele grupului, ordonantele 


www.dacoromanica.ro 


40 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


aleargä gräbite, ofiterii se incing cu 
luare aminte. La ora 20, plecarea bate- 
riilor; ne vom incolona pe soseaua cea 
mare a Tecuciului. Aproape fara voie, 
privirile se opresc asupra coltului in 
care am poposit trei zile, pierdut în tufe 
fără nume, care ne-a adăpostit nădej- 
dile şi grijile călătoriei războinice. Iarba 
călcată în picioare, singură mai arată lo- 
cul cortului, strâns de un ceas. Lângă 
izvorul ce ne-a adăpat setea, numai no- 
roiul ne arată urmele, iar printre cren- 
gile huceagului doar câteva hârtii rupte 
ne vor păstra amintirea, până ce vântul 
le va risipi. Nimic nu ne leagă de acest 
loc fără casă şi fără vatră, din care 
viaţa pleacă odată cu tunurile noastre 
rătăcitoare, şi totuşi gândul se desparte 
oarecum anevoie de sălaşul zilelor de 
aşteptare, chiar acum când se apropie 
împlinirea dorințelor, ce ne mână spre 
luptă. Melancolia ne este însă repede ri- 
sipită de zgomotul care se ridică din- 
tre tufe: glasuri supărate izbucnesc de- 
avalma, crengile trosnesc, toate ordo- 
nantele noastre dau năvală prin frunziş. 
Şi înjurăturile curg, zdravene, pe când co- 
mandantul nostru se plimbă nerăbdător, 
în aşteptarea calului şi a găinii scăpate. 
In sfârşit, iată soseşte tine-calul cu cel 


www.dacoromanica.ro 


1917 — SPRE LUPTA 41 


dintâi, iar bucätarul räsare, mândru, cu 
cea de-a doua. Incălecarea! Pe cărări 
strâmte, printre copaci, ne îndreptăm 
spre râpa ce ţine loc de drum până în 
şosea. Drumul e plin de oameni şi de 
cai; bateria a doua trece spre încolo- 
nare. Caii bine-hräniti si vânjoşi trag 
puternic tunurile şi chesoanele cari dis- 
par sub munţi de furaj, oamenii împing 
la roate, carul de baterie, greoi cât o că- 
ruta răsturnată, astupă drumul îngust. 
In hainele lor ruseşti, cenusii-verzui, sol- 
datii se fac una cu pământul pe care-l 
întunecă umbrele serii. In scârtâit de 
roate şi uruit de tunuri, în ciocniri şi 
tropot de copite, cu îmbrânceli şi su- 
dălmi, bateria a trecut; la rândul lor, 
caii noştri îşi găsesc calea pe urmele ei. 

De-odată, tufele se dau la o parte. 
Drumul de care, dâră neagră ce se stre- 
coară din desişul zăvoiului, dă în şo- 
seaua mare care îşi întinde la poalele 
dealurilor panglica nesfarsita de praf. 
Cât poţi cuprinde cu ochiul, se înşiră 
în lumina scăzută a asfintitului senin, 
trăsuri lângă trăsuri, perechi de cai după 
perechi de cai. Prin norii uşori de praf 
albicios, coloanele îşi îngrămădesc în 
ordine şirurile îndelung repetate de oa- 
meni, cai, trăsuri şi tunuri. Falnic, de-a- 


www.dacoromanica.ro 


42 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


lungul baterülor, trece la trap statul- 
major al regimentului patru, colonelul 
în frunte pe un cal negru si zburdalnic. 
Curele, binocluri, härti si revolvere a- 
rată apropierea frontului. Iar coiful, cu 
deosebire, deşteaptă amintirea unor vre- 
nuri de mult îngropate şi aduce în ta- 
bloul modern al tunurilor o notă arhaică. 
Cu feţele lor arse de soare si de vânt, 
otelite de un an de război, tunarii no- 
ştri aduc aminte de legiunile strămo- 
şeşti ale Romei. Tesacul lor pare a se 
lungi în gladiu, iar din uruitul surd al 
sutelor de roti, cari frământă praful 
până în fundul zării, se desluşeşte ca o 
amintire din poveşti, ca un vers desprins 
dintr’o inscripţie: 

„Vuetul surd de tropăit al legiunilor 
în marş“ *). 


Sa facut întunerec. Inaintäm la pas, 
în aerul rece al nopţii. De-abia de se 
mai zăresc, la câţi-va paşi, cäläretii. Din 
noaptea neagră ce ne învăluie, zgomo- 
tul monoton al copitelor de cai se ames- 
tecă cu zângănitul greoi al chesoane- 


*) Le piétinement sourd des légions en marche (Heredia, 
Trophées). 


www.dacoromanica.ro 


1917 — SPRE LUPTĂ 43 


lor. Din când în când, o sägeatä de lu- 
mina despicä intunecimea, fäcând sa ra- 
sara din umbrä, ca stafii, chipuri de oa- 
meni şi cai. lar peste câteva clipe, ri- 
dicând talazuri de praf, trece, urland ca 
o fiară, un camion încărcat pana ’n vârf. 


Trebuie să fim mai aproape de front. 
Lumini trec, fugare, prin depărtarea în- 
tunecoasă, o rază de proiector rătăceşte 
o clipă printre stele. Iar prin răsunetul 
adormitor al marşului se aud acum, la 
intervale, bufnituri scurte şi grele, ca şi 
cum, în întunerec, ar tuşi undeva un 
uriaş. 


Am mers la pas toată noaptea. In lă- 
tratul cânilor, am străbătut Tecuciul a- 
dormit. Imprejurul nostru, lumea din 
neagră se face sură, lucrurile încep a se 
desluşi. Suntem o ceată de strigoi. Fe- 
tele trase, obosite, ochii biruiti de somn; 
peste oameni şi cai praful şi-a aşternut 
vălul cenuşiu. Obrajii palizi, ingalbeniti, 
ne dau înfăţişarea unei coloane de morţi. 
Din ce în ce, lumina creşte, cerul spre 
răsărit se face galben. La trap! Ca stri- 
goii din basme, fugim de zorii zilei. Pă- 


www.dacoromanica.ro 


44 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


răsim şoseaua, ne înfundăm printre mo- 
vile nisipoase, cari îşi aştern şi ele pra- 
ful peste noi. Ne îndreptăm spre pă- 
dure, care trebuie să ne ascundă, să ne 
ferească şi aci de iscoadele văzduhului. 
Inainte, tot mai repede. In zarea aurie 
a răsărit un punct negru — aeroplanul. 
De-odată un nor negricios pătează cerul, 
pe urmă altul şi iar altul. Bubuituri re- 
pezi, aduse de vânt, arată că tunurile 
de apărare l-au tintit şi i-au închis dru- 
mul. lar noi ne furişăm printre copaci, 
la marginea pădurii ocrotitoare, pe când 
în zare, fumul şrapnelelor pluteşte lin 
în adierea dimineţii. Par'că degetele 
morţii, jucându-se, ar stropi Răsăritul cu 
pete de cerneală. 


www.dacoromanica.ro 


IN TRANSEE 


www.dacoromanica.ro 


21 Julie. 


A valea strâmtä a Oituzului, vara 
aruncă o căldură de cuptor. Pădurile 
dogorîte stau în nemişcare, nu tremură 
nici o frunză. Peste satul Herăstrău prin 
care trece şoseaua, apasă îndoita tăcere 
a căldurii şi a pustiului. Au rămas ca- 
sele goale, unele numai cu pereţii ciu- 
ruili, peste cari s'a prăbuşit acoperişul. 
Peste ele a suflat prăpădul obuzelor, în 
luptele mari de astă iarnă; şi acum, pe 
alocuri se cunosc gropile adânci, lăsate 
de spargeri. Viaţa a pierit: a rămas doar 
scheletul satului, casele sale văruite, albe 
ca oasele morţilor. 

O punte îngustă şi uşoară se întinde 
peste apă. Oituzul curge, limpede ca un 
pârâu de munte, pietricelele se desfac, 
amănunţit, sub valurile străvezii. Din- 
colo, dealurile păduroase se ridică spre 


www.dacoromanica.ro 


48 FILE RUPTE DIN CARTEA RĂZBOIULUI 


munţi. Am început să urc, încet, pe 
drumul rusesc croit prin codrii neum- 
blati. Una din bateriile noastre e pitită 
în apropiere, întâlnesc tunari şi cai ce 
se duc la apă. Nici un sunet: liniştea e 
desăvârşită şi războiul însuşi pare acum 
vre-o nălucire depărtată a unui vis. Ar- 
sita se revarsă, în valuri grele, peste 
frunzişul nemișcat. 


O poiană. In fund, printre trunchii 
copacilor se încolăceşte sârmă ghimpată. 
La mijloc se ridică, risipite prin iarbă 
şi buruieni, cruci albe de mesteacăn. E 
cimitirul Ruşilor. Nimeni nu ne spune 
cine doarme sub ele somnul de veci al 
morţii şi crucile străjuiesc, fără nume, 
cenuşa amintirii şi a trupurilor moarte. 
Trec înainte, şi umbra copacilor mă în- 
ghite din nou. 

Ca o brazdă de întunerec, santul își 
deschide groapa la picioarele noastre, 
printre copacii deşi. Este aşa de îngust 
şi de puţin adânc că nu se poate sta 
în picioare, trebuie să mergem încovo- 
iaţi. Reţeaua de sârmă şi tufisul ne as- 
cund capetele. Nuiele rău împletite um- 
ple fundul transeei; călcăm anevoie prin 
noroi şi murdării. Incärcätoare, granate, 


www.dacoromanica.ro 


IN TRANSEE 49 


măști în cutii de tablă verzui zac risi- 
pite prin glod şi balegă: peste tot, to- 
varăşii pe cari i-am înlocuit şi-au lăsat 
amintirea murdăriei şi a indiferentii lor 
obosite. Din loc în loc, soldaţii noştri 
stau strajă, neclintiti, cu pustile pregă- 
tite. Transeea coteşte printre tufe; nu 
se văd decât razele soarelui, cari stră- 
bat pe alocuri acoperişul des al crengi- 
lor. Dintr’o groapă ce se deschide in pe- 
retele santului, iată că răsare, bărbos şi 
murdar, prietenul pe care-l căutam. Ob- 
servator, el nu vede din locul lui decât 
reţele de sârmă ce se încurcă în tufiş. 
Vorbim încet, duşmanul e aproape. Spre 
dreapta, câteva focuri de arme rup tă- 
cerea. 

Cu neputinţă de a mai rămânea în 
sant. Iesim, ascunzându-ne dupa trun- 
chii de fagi. Suntem la marginea unei 
poieni; dincolo, aşa de aproape, soarele 
se joacă pe alte reţele de sârmă. Că- 
meşi murdare atârnă de crengi; ieri, 
vräjmasul şi-a spălat rufele. Aci, înainte 
de venirea noastră, între Rusi si Nemti, 
războiul, de fapt, încetase. Se schim- 
bau ziare, provizii, se făceau vizite... 
Acum, în şanţ, e mişcare: o patrulă se 
pregăteşte de ieşire. Oamenii se târăsc 
cu băgare de seamă spre luminiş, cu 

4 


www.dacoromanica.ro 


50 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


granatele strânse in mâni. Au iesit; trec 
încete clipele de aşteptare frământată. 
Două bufnituri înfundate, unde-va în de- 
sişul nepătruns al codrului, ne vestesc 
atingerea țintei. Indatä se trezesc şi 
puştile, acoperite de râpâitul metalic al 
mitralierii. Gloante se ciocnesc de lem- 
nul copacilor, zgomote de bubuituri şi 
spargeri răsar din taina pădurii ce se 
deşteaptă. Dar nu se arată nici coif, 
nici măcar vârf de baionetă. 


Printre crăci se zăreşte o bucată de 
cer albastru. Sus, pe boltă, pluteşte se- 
nin un aeroplan, sub care lâna gălbuie 
a şrapnelelor se destramă pe cer. Ne 
gândim la omul care zboară în înälti- 
mile văzduhului, de-asupra santurilor în- 
guste şi a pădurilor oarbe. Este adevă- 
rata cavalerie a vremilor noatre: zbu- 
rătorul îşi caută vrăjmaşul pentru luptă 
dreaptă, în câmpiile albastre de dincolo 
de nori. 

Altădată, pedestraşul nu era despărţit 
de călăreț decât de grebănul calului. 
Acum unul s'a îngropat în tärânä, ca 
fiarele codrilor ce fug de lumina zilei, 
pe când celalalt, ridicându-se spre văz- 
duh, pluteşte printre stele. lar de va 


www.dacoromanica.ro 


IN TRANSEE 51 


cădea, va coborî ca vulturul lovit in 
zbor, pe când moartea seceră prin pe- 
destrime ca ucigaşul pădurii, pândind 
pe la spate din ascunsul tufelor trădă- 
toare, în cari se va pierde, necunoscut, 
până şi gemetul cel de pe urmă. 


www.dacoromanica.ro 


BATALIA NEVAZUTA 


www.dacoromanica.ro 


26 lulie. 


D: greul noptii a inceput furtuna 
si valea linistita clocoteste de zgomot. 
In bubuitul neincetat de tunuri ascunse, 
se încrucişează prin aer vâjâitul si ur- 
letul obuzelor. Cu bâzâit amenintätor de 
viespi aprige, supărate, avioanele nem- 
testi se rotesc de-asupra noastră. O pa- 
săre de pradă zboară chiar acum peste 
vale; soarele îi presară cu aur aripele 
pe cari se întipăreşte crucea neagră cu 
capete lätite — crucea de fer şi de 
moarte. La noi, nimeni nu mişcă, fiecare 
caută umbră de tufiş; ştim doar că în 
urma „porumbeilor“ zbârnâitori, vor 
roi peste dealuri norii albi sau fumurii, 
din al căror fulger stropeşte ploaia grea 
a gloantelor. lată, duşmanul s'a depăr- 
tat, a pierit ca un punct galben în zare 
şi acum numai urechea mai prinde veş- 


www.dacoromanica.ro 


56 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


tile luptei. Vijelia nevăzută ne zguduie 
puternic. In văzduh vâjâie şi ţipă săl- 
batec glasuri din altă lume. Explozii cu- 
tremură aerul, rupând, la intervale, ur- 
letul prelung al obuzelor; din când în 
când, o tufă de fum negru sau roşcat 
răsare printre copaci sau un stâlp de 
ţărână şi praf ţâşneşte lângă şoseaua 
Slănicului. Dar vântul le risipeşte nu- 
mai decât, şi taina bătăliei nevăzute care 
frământă pustiul cu furtuna ei de zgo- 
mote, se lasă din nou pe suflet. 

Lângă noi, telefonul zbârnâie; firele 
lui subţiri sunt nervii bătăliei, pe cari 
ştiri şi ordine aleargă, pripite de pri- 
mejdie. Adesea se rup, când schijele ră- 
tăcite le izbesc, iar intervalul de tăcere 
e plin de griji şi de îndoieli. Glasurile 
se încrucişează, grăbite: să tragă grupul 
doi, ba să îndesească al nostru lovitu- 
rile, câte cinci de tun. A căzut o bombă 
la Târgul Ocna, lângă divizie: ce tra- 
gedie! Observatori înebuniti de bombar- 
dament întrerup pe şeful de Stat major, 
care zbiară supărat. Deodată un glas 
a rostit: inamicul înaintează! Da, a răz- 
bit spre stânga, la Oituz, un kilometru 
în adâncime. La noi de-asemenea se pre- 
găteşte de atac. In vale, ca furnicile în 
depărtare, se strecoară prin păduri, de- 


www.dacoromanica.ro 


BATALIA NEVAZUTA 57 


asupra soselii, rezervele de infanterie 
cari merg spre lupta. Tunetul neintre- 
rupt al artileriei sporeste mereu; ure- 
chile ne tiuie, obosite. 


. . . . . . . . . . . . 


Trecând peste munţi, cu paşi de uriaş, 
bătălia s'a apropiat. Noaptea a potolit 
vijelia tunurilor, dar, în schimb, puştile 
trosnesc peste vale. Prin întunerec se 
înalţă o ramură tremurătoare de lumină, 
racheta vrăjmaşă ce prinde a licări, o 
clipă, pe coama nedesluşită a unui deal. 
Cu pistoalele în mâni, pândim în um- 
bră, cu urechea atintitä la zgomotele 
nopţii, în care tacanitul mitralierii în- 
locuieşte cântecul de vară al grierilor. 


www.dacoromanica.ro 


27 lulie. 


S isprăvit, ne retragem. Sub po- 
topul de obuze, santurile s'au facut mor- 
minte, pământul şi-a înghiţit apărătorii. 
-Tot mai aproape se ridică pe creste, 
copaci uriaşi de fum, loviturile duşmane. 
Coborîm, cu caii la mână, prin râpa pâ- 
râului care se präbuseste în vale. Peste 
un ceas dealul acesta va fi al vrăjmaşu- 
lui, încă o bucată de pământ ruptă din 
trupul ţării. Am pierdut-o noi, noi... 
Pe şosea, lângă Slănic, bateriile noastre 
se scurg repede, uruind, în trapul cailor, 
în bubuiturile de trăsnet al obuzelor 
grele ce spintecă valea. Unul a căzut 
în apă; talazuri se ridică, stropind, din 
râul lovit. lar noi coborim în asfintit, 
spre umbrele văii, să ne ascundem du- 
rerea înfrângerii. Suntem învinşi, cine 
ştie unde se va putea opri retragerea? 


www.dacoromanica.ro 


60 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUL 
In urma noasträ, räscolind pietrisul, o- 


buzul nemtesc azvârle, ca o batjocura, 
bolovani peste fugari risipiti... 


www.dacoromanica.ro 


PE COSNA 


www.dacoromanica.ro 


28 lulie. 


l. arsita amiezii ne căutăm drumul 
printre tufe, veşnicul tufiş ce ne înghite 
deopotrivă suferinţa şi avântul. Drumul 
strategic şerpuieşte prin pădure, spre 
creasta Cosnei ce se ridică drept turn 
în cetatea de dealuri pe care o apărăm. 
Acum ne-am vârît într'o potecă îngustă, 
poticnind peste rădăcini. Vuiet de gla- 
suri răzbate până la noi, ne ridicäm in- 
cet spre coama dealului. Iată-ne iarăşi 
în drum, orbiţi o clipă de lumină. In 
jurul nostru este învălmăşeală şi zgo- 
mot. Infanteristi zäpäciti aleargă fara 
rost de colo până colo. Unde-i coman- 
dantul Brigăzii ? —,,li mort, nu ştiu, ne-o 
prăpădit!“ —,,Dar colonelul dela arti- 
lerie ?* —,,Prizonier, vai, nu ştiu, ne-o 
dat gata“. Bluzele ofilite de soare, al- 
bite de praf au culoarea nisipului, feţele 


www.dacoromanica.ro 


64 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


sunt obosite si speriate. Un om vine 
alergând prin mulţime: capul îi este in- 
făşurat în cârpe pătate de sânge, mâ- 
nile cată spre cer. „Fraţilor, urlă cât 
îl ţine gura, m'a ucis Ne-emtii!“ In ţi- 
pătul lui de durere se amestecă plâns 
de copil. Simtim cum în jurul nostru îşi 
întinde aripele nevăzute panica, spaima 
fără nume a oştilor, oarbă şi tâmpită, 
fără rost sau înţeles. 

Dar glasuri nouă, poruncitoare, străbat 
gălăgia. Căpitanul francez, scurt, uscat 
şi negricios a ieşit par'că din pământ. 
Tipä, răstit, amestecând în româneasca 
lui stricată suduieli străine: „Taş din 
gur, magar, idiot, taş din gur! Il va 
tout chambarder, ce crétin!“ Un cäläret 
răsare la trap din cotitura drumului: 
un căpitan român. Fără a se opri se 
repede spre rănitul care urlă în neştire 
şi-l izbeşte în plin, sălbatec. Cu un ge- 
met înfundat, omul tace. 

Uluiţi, soldaţii se îngrămădesc în rân- 
duri. Poruncile răsună, scurte, energice, 
oamenii treziti din nălucire îşi apucă 
pustile şi pornesc, täcuti şi ascultători, 
spre creastă. lar în lumina amiezii ce-i 
aprinde barba tepoasa şi roșcată, că- 
pitanul triumfător îşi înfige pintenii în 


www.dacoromanica.ro 


PE COSNA 65 


pântecele calului, secerând prin aer cu 
biciul disciplinei biruitoare. 


Am ajuns pe coasta cealaltă. In mij- 
locul drumului, cu binoclul la ochi, co- 
mandantul brigăzii de infanterie şi co- 
lonelul nostru urmăresc lupta. Statele 
majoare s'au întrunit, petlite negre si ro- 
şii stau amestecate. Dealul se lasă în 
jos, spre râpile prăpăstioase ale văii Lu- 
pului şi creasta Cândei pe care drumul 
rusesc se încolăceşte prin tufe, astupat, 
întrun loc, de stârvuri de cai. Mai de- 
parte, sub cerul senin, ţinutul se des- 
făşoară ca o hartă. In fata, poienile pre- 
sărate de arbori rari ale Muncelului, lă- 
sând să se ridice în fund profilul pă- 
duros al Ungureanului. Dincolo de Iordo- 
gatu, dealurile se suie spre munţii vi- 
meti, cari închid zarea cu umbre uşoare, 
albăstrii. Spre stânga, pădurile se lasă 
în valuri verzi spre valea strâmtă a Oi- 
tuzului, pe care se înşiră Grozeştii şi 
Herăstrăul. lar departe de tot, privirea 
pătrunde până la şoseaua ce coteşte 
spre hotar, lângă casa cea dintâi a Hârjei 
înstrăinate. In sfârşit, putem pricepe 
ceva din mişcările de balaur ale bătăliei. 
In vale, nori albi de şrapnele se agaţă 

5 


www.dacoromanica.ro 


66 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


de vârful copacilor; în faţă puncte mici, 
negre, răsar prin poiană: unul câte unul, 
pedestraşii duşmanului se strecoară din 
marginea pădurii. Nemti, Austriaci, Un- 
guri, Turci? Cine ştie ce uniformă îm- 
bracă aceste furnici, lângă cari obuzele 
noastre ridică, bufnind, valuri de ţărână, 
înalte cât copacii räzleti. Mai aproape, 
la picioarele Coşnei, mitraliere şi puşti 
ascunse pârâie într'una. 

Alături de noi, la telefon, comandele 
pornesc spre baterii. Distanţele se 
schimbă mereu: o adevărată bursă a 
înältätoarelor. Trei mii cinci sute, trei 
mii trei sute, trei mii, două mii opt sute, 
scădere amenințătoare. 

In spatele nostru, coboară tropăind de 
pe creste un batalion. Sunt oamenii de 
adineauri. Cu revolverul în mână, ma- 
iorul s'a oprit. Colonelul Colori, bătrân, 
gârbovit, cu mustetile albe, s'a ridicat 
de-odată; braţul lui întins arată spre 
vale. „Pe ei, băieţi, i-am respins, îi pră- 
pădim. Să mi-i luaţi la goană!“ Cu stri- 
găte şi urale înăbuşite şirurile se reped 
în jos: ochii crunti şi hotariti privesc 
ţintă înainte. Puhoiul trece lângă noi, 
cu puşti şi mitraliere purtate în spinare, 
cu arme ciocnite în fugă de căşti şi bi- 
doane. Ofițerii încearcă să-şi despartă 


www.dacoromanica.ro 


PE COSNA 67 


unităţile; un căpitan nou-venit schiteaza 
un gest eroic, pe care i-l desmint picioa- 
rele tremurânde. Viteji si fricosi, au pie- 
rit de-avalma in tufisul dedesubt, in 
care se învârte fără încetare morisca 
ucigase a tragerii repezi. 


Soarele coboara incet spre Apus, scal- 
dând crestele in sânge. Pe Cosna s’a 
deslantuit vijelia. Din toate unghiurile 
zarii, tunuri de toate calibrele bat dea- 
lul ce se clatinä, sub prabusirea gra- 
mezilor de oţel. Lipiti de pământ, de- 
abia mai ridicäm ochii spre cer. In su- 
ieräturi ameninfätoare, srapnele crapa 
deasupra noastra, luminând fetele trase 
de spaima cu fulgerul spargerii. Cu ro- 
pot de grindină, gloantele stârnesc pra- 
ful si crengile rupte. Adesea, dupa ce 
träsneste peste noi, capul proiectilului 
coboară vâjâind si muşcă, spărgându-se, 
prin tufiş. Nici un adăpost, nici un şanţ: 
colbul ridicat de explozii pluteşte ca o 
negură. Vârtejuri fumurii aruncă pietre 
şi bulgări, izbucnind în sus, spre norii 
negri şi grei ai obuzelor brizante. Sun- 
tem zguduiti până în adâncul firii, de- 
abia de putem, pe furiş, să mai răsuflăm 
fumul acru şi prăfuit. Singur, colonelul 


www.dacoromanica.ro 


68 VILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


Hentzescu, nemiscat şi liniştit, își a- 
prinde pe rând, tigärile. „Automobilul!“ 
a strigat cineva. Din fundul zării un 
grohăit uriaş se apropie şi creşte, as- 
cutindu-se în şuierătură înfricoşată. Un 
muget îngrozitor se prăvăleşte pe noi, 
ne-am făcut una cu pământul, ne lipim 
strâns de tärâna aspră. Cu un urlet de 
locomotivă vâjâie peste noi ceva fără 
margini, fără nume; vântul ne-a pălmuit, 
ne apasă o suflare de vijelie. A trecut, 
trăsnetul spargerii cutremură dealul. In 
spatele nostru, cerul s'a întunecat: o 
perdea de praf gălbui şi cenuşiu se în- 
nalţă în văzduh. Un pumn m'a izbit cu 
putere, trântindu-mă din nou la pământ. 
Bulgări şi bolovani ne plouă pe cap, 
îmi destup anevoie urechea plină de ta- 
rână. Treziti din viforul morţii, ne des- 
teptăm cu greu la simtire, la viaţă, pe 
când noaptea desfăşoară încet, peste vâr- 
ful frământat, mantia ei ocrotitoare de 
întunerec. 


Lă . . Lă Lă . L . . Lă e . 


www.dacoromanica.ro 


29 lulie. 


Din Răsărit, faptul zilei înroşeşte 
culmile albăstrii. Ne înghite groapa şan- 
tului acoperit, prin care ne strecurăm 
sub pământ, ca prin măruntaiele dea- 
lului. O dungă de lumină ne călăuzeşte, 
în strâmtoarea neagră a tranşeei stră- 
bate adierea înviorătoare a dimineţii : 
am ajuns în creastă, la observatorul 
blindat. Ingust ca postul de comandă al 
unei corăbii de război, ne deschide, prin- 
tre bârne, o fereastră largă asupra ză- 
rilor dusmane. In lumina crescândă a 
zilei, priveliştea de ieri ni se întinde 
iarăşi înainte, dar cu umbre şi colori 
schimbate. Este ceva mai tânăr şi mai 
proaspăt în razele născânde ce astern 
polei de aur roş peste abureala văilor 
de-abia deşteptate din somn. La inter- 
vale rari, focuri de puşcă plesnesc tă- 


www.dacoromanica.ro 


70 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


cerea. Departe, pe sosea, langa Harja, 
o dara întunecoasă se târăşte in praf: 
e o coloană vrăjmaşă. Alături, pe un 
dâmb, vedem acum şi pete albicioase 
ninse peste noapte lângă drum, corturi 
fără îndoială. De am avea şi noi tunurile 
lor grele, balauri a căror suflare să 
treacă munţii — marşul liniştit de din- 
colo sar preface în risipă sângeroasă. 


lar urlă furtuna peste santul nostru. 
Bârnele tremură, zguduite, pământul 
geme. Sub ploaia de bolovani şi schije, 
acoperişul se clatină. Vârtejuri de praf 
întunecă vederea, ştergând munţii şi ce- 
rul din ochii noştri. Jur împrejur se pră- 
buşesc loviturile, şuierând adesea câte 
patru de-odată. Cele prea lungi rad 
creasta, foşnind, parcar trece prin iarbă 
coasa fără margini a morţii. Vom mai 
trăi să vedem bolta albastră şi tihna zi- 
lelor calde de vară? 


* 


Necontenit, telefonul se rupe, ca un 
fir de paianjen în vâltoarea vijeliei. Li- 
niştit, ca la o plimbare, telefonistul iese 
din şanţ şi leagă la loc capetele des- 
făcute, în haosul de nimicire ce ne în- 


www.dacoromanica.ro 


PE OOSNA 71 


väluie. Dela 77 la 305, nu lipseste nici 
o nota in uriasa simfonie a präpädului. 
Nervii tremura, obositi de supraincor- 
dare; pana si colonelul incepe a-si ra- 
suci mai repede, plictisit, nelipsitele ti- 
gări. In învălmăşeala gândurilor — m'am 
apucat să scriu o scrisoare, pe care n’o 
voi isprăvi — răsare o amintire: în tim- 
pul iernii, lângă laşi, de pe dealul Şo- 
rogarilor, am luat parte la o tragere a 
şcolii de artilerie. Tinta era un steag 
ros — ci-că observator inamic. Vre-o 
două ceasuri ne siliserăm să-l dăm jos. 
Zädarnic; cârpa fâlfâia, sfidätoare, o- 
braznică, de neatins. Avea-vom şi noi 
norocul acestei păpuși? 


Firul sa rupt din nou. Cele din urmă 
cuvinte, ce ne-au ajuns, ne îndeamnă să 
ieşim; infanteria se retrage peste noi, 
nu-i chip de rămas pe loc. Pornim, cu 
telefoanele de gât, cu mantalele strânse 
în braţe. La câţiva paşi, șanțul e as- 
tupat; un obuz i-a prăbuşit pereţii. Prin 
gaura din acoperiş, ne cataram de bârne 
sfărâmate, trăgându-ne spre lumină. Sub 
obuze ce trosnesc, înegrind cerul, ne lă- 
sam la vale. larăşi dăm înapoi, as tre- 
bui să mă simt zdrobit, desnădăjduit de 


www.dacoromanica.ro 


72 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


încercările noastre zädarnice, de silin- 
tele apărării înfrânte. Si totuşi faptul 
singur de-a fi în mişcare, de-a umbla, 
mă umple de o bucurie nebănuită. Simt 
că în mine sufletul în fierbere sa cälit. 
Scăpată din înnec, viaţa îşi cere, brutal, 
dreptul la sărbătoare. Ieşit o clipă din 
atingerea apăsătoare a primejdiei, sunt 
un om nou, dornic de luptă, gata de asalt, 
pentru care obuze şi gloanţe nu mai în- 
seamnă decât umbra unei închipuiri. 

Alergând printre tufe, am ajuns pe 
podişul strâmt din spatele Coşnei. Bă- 
trânul comandant al Brigăzii ne întâm- 
pină, înfuriat; l-a părăsit artileria. Co- 
mandantul grupului, sfârşindu-şi muni- 
tiile, şi-a retras bateriile mai la vale, 
spre Trotus. Colonelul porneşte näval- 
nic, într'acolo. Suntem martorii, fără 
voie, a unei certe furioase între cele două 
căpetenii, care ajunge la scoaterea pisto- 
lului. Excesul însuşi de mânie readuce 
sângele rece şi liniştea. Acum sa ispră- 
vit, au plecat fiecare într'o parte, zgâ- 
riind pământul cu pintenii. Aghiotantul 
regimentului, gânditor şi diplomat, îmi 
spune: „penibilă scenă“. 


Lă . . . 0 . . . . . . $ 


Ca sa sprijinim mai de aproape apă- 


www.dacoromanica.ro 


PE COSNA 73 


rarea crestelor, un tun a fost urcat în 
cotitura drumului, la suis. Trage, desco- 
perit, la desnädejde. Tuburile de alamä 
înegrite se aruncă grămadă, cu scufiile 
de cositor ale şrapnelelor roşii. Dar lată 
că se înşiră pe drum un lung alai de săr- 
bătoare. Urcând în lumina soarelui spre 
tunuri, satul întreg ne cară proiectile; 
un şir nesfârşit de copii, de fete, de ne- 
veste tinere şi bătrâne, de bäletasi se 
îndreaptă spre noi. Spinarea bătrânelor 
se încovoaie sub povara obuzelor, ne- 
vestele le strâng în braţe ca pe nişte 
copii, mânutele slabe ale băieţilor se în- 
cleştează pe alama sclipitoare. Un no- 
rod de cămeşi albe şi de tulpane viu 
colorate a înflorit, ca prin farmec, în 
pustietatea ucigătoare a câmpului de 
bătălie. 


Am pornit din nou spre creasta pă- 
duroasă. Colonelul Keminger cäläreste 
înainte. Descälecäm, pustile pocnesc în 
apropiere ; prin drum, ţiuie sinistru 
gloanţe rătăcite. Intrăm în tufiş, ocolind 
linia primejdiei. Ne-am încurcat, nu mai 
este chip să ne îndreptăm prin desişul de 
nepătruns. Am pornit spre drum, să gă- 


www.dacoromanica.ro 


74 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


sesc postul de comanda al Brigazii de 
infanterie. 

Alerg de-alungul lanţului de trăgători. 
Culcati pe povârniş, oamenii trag, cam 
în neştire. Printre crengi răsare, o 
clipă, vârful apropiat al Coşnei, acum 
duşmane. Intre două tufe, un om zace 
intepenit, cu mâna pe puşcă, — l-a do- 
dorît oboseala sau somnul cel veşnic. 
N'am vreme să mă opresc. Mam plicti- 
sit de atâta îndoire şi ascundere, alerg 
în drum spre pomii rari cari îşi înalţă 
gardul de-asupra tufelor. Aş vrea să fiu 
peste tot, să mă fac sute de luptători, 
să imbratisez întreaga întindere a bă- 
tăliei. Goarne răsună prin larmă; cred 
că la noi au rămas cele din urmă, în 
războiul de astăzi. Un obuz zvârle tros- 
nind, la câţiva paşi, rădăcini, bulgări a- 
mestecati cu crengi. Privesc cum vân- 
tul împrăştie printre copaci fumul în- 
tunecat. Nu-mi mai pasă, mă împinge 
înainte ceva de-asupra puterilor mele, 
o nebunie. Alerg, orbit de razele soa- 
relui şi de strălucirea aprinsă a focu- 
lui lăuntric. 


Am părăsit postul de comandă. In- 
tr'o gaură, la rădăcina unui copac, co- 


www.dacoromanica.ro 


PE COSNA 75 


mandantul brigäzii de infanterie si-a in- 
stalat cancelaria. In zgomotul salvelor 
cari se trag în apropiere, bătrânul dic- 
tează, imperturbabil: „Vă rog, scriti. 
Ziua de astăzi, ora care este, locul unde 
suntem“. Trägând cu coada ochiului spre 
creste, aghiotantul scrie din zor. 

Acum ne întoarcem prin râpi, la vale. 
Asfintitul îşi aşează trandafirii palizi pe 
vârful copacilor. Lângă noi, un pârâu de 
munte îşi şopteşte cântarea, sărind peste 
stânci. Fragi de pădure îşi arată cape- 
tele mici, roşii, prin iarbă: gustul lor a- 
crişor răcoreşte setea ce ne stoarce. Ne- 
păsătoare, senină, viaţa pădurii se des- 
voltă mai departe. lar încleştarea dis- 
perată în care se frământă soarta unei 
ţări, care aruncă în zarul ursitei tot 
trecutul şi întregul viitor, va trece prin 
umbra neschimbată a crengilor, ca cearta 
necunoscută a două musuroaie de fur- 
nici invrajbite... 


www.dacoromanica.ro 


30 lulie. 


Du ce se indoaie pe povârnis 
mi se pare nesfârsit. Târäsc picioare de 
plumb, apäsat de cäldura arzätoare, is- 
tovit de obosealä si de sete. Merg într’o 
aiurealä nestiutoare, indiferentä; numai 
voinţa de-a mă mişca mă mai tine in 
picioare. : 

Printre tufe, räniti se lasä ingrijiti de 
sanitari; vata si carpe sângeroase mur- 
daresc frunzisul. Mai sus, tot mai sus. 
Prin aer sopteste, ca prin vis, sägeata 
subţire a gloantelor. Iată un soldat. Un- 
de-i domnul capitan? —,,Nu stiu, l-am 
văzut pe acolo“. —,,Unde?“ — „Nu ştiu“. 
Cum nu ştii? —,,Nu ştiu, vai, l-o fi 
prins“. —,,Nu-i acolo la dreapta, spre 
creastă ?% — „Nu ştiu, nu vă duceti, dom- 
nule sublocotenent, vin Nemţii“; şi a- 
daugă, plângător: „ne-o prăpădit cu mi- 


www.dacoromanica.ro 


78 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


traliera“. Iarăşi pe la ,,fleancuri“ ca si 
altădată; il înjur sälbatec, de nu mi-aş 
fi uitat pistolul, nu stiu nici eu ce as 
face. Din fericire, se arată un plutonier, 
ostaş vechiu, care mă îndreaptă. Am a- 
juns. Căpitanul stă nehotärît în cărare, 
alături de el, observatorul nostru, cu 
revolverul în mână, amenintator, incrun- 
tat. Ii dau plicul cu care fusesem tri- 
mis. Îl citeşte, uimit: „Cum, să contra- 
atac cu treisute de oameni pe cari îi 
am aci? Dar uitä-te şi D-ta, nici trei- 
zeci nu mi-au rămas. Spune-mi, ce pot 
să fac?“ 

Câţiva soldaţi, prin tufe, împuşcă în 
vânt, fără socoteală. E o adunătură de 
unităţi amestecate: din regimentul de 
marş, din divizia noastră, din alte’ re- 
gimente aduse în ajutor; vârtejul bă- 
tăliei i-a împrăştiat ca pe frunzele 
moarte, adunând la un loc rätäciti din 
toate părţile. O ceată răsare din po- 
tecă, patru oameni duc între ei o foaie 
de cort, pe care zace o grămadă de haine 
rupte şi carne sângeroasă. Mai este 
viata, în aceste rămăşiţe zdrentuite 
de om? 

Pârâind, trosneşte o salvă; cu ciocniri 
înăbuşite gloantele se înfig în pământ. 
Un strigăt se ridică din stânga: vin Nem- 


www.dacoromanica.ro 


PE COSNA 79 


tii! Un fugar trece, nebun, in fata noa- 
stra. Cei patru s’au oprit. Ca la po- 
runcä, au scäpat colturile foii si s’au 
facut nevazuti. Ca o para coapta ca- 
zand de pe craca, ranitul s’a prabusit la 
pământ, cu un gemet surd. Sângele ros 
se prelinge pe cârpe. Zgomotul creşte 
cu invalmaseala. Pistolul ofițerului se 
plimbă în toate direcţiile, ca acul unei 
busole rătăcite. 


Am ajuns la limita din urmă a pute- 
rilor. Trântit la pământ, răsunetul lup- 
tei răzbate de departe de tot, ca un vis, 
prin toropeala grea ce m'a doborît. E- 
xaltarea de ieri sa împrăştiat ca fumul, 
ma mai rămas decât o zdrobitoare o- 
boseală, ce înneacă toate ca într'un văl 
cenuşiu. Imprejurul nostru duduie pă- 
mântul de tunetul artileriei. Sus pe 
creastă, în marginea pomilor rari, obu- 
zele noastre tâsnesc, dărâmând pădurea. 
Barajul îşi întinde perdeaua de foc şi 
de moarte; opri-va oare această stavilă 
de oţel valurile sure ale năvălitorilor? 


www.dacoromanica.ro 


CONTRA - ATACUL 


www.dacoromanica.ro 


31 lulie. 


D umnezeu ne-a ascultat; ieri seara 
Vanatorii de Munte au razbit la Cire- 
soaia. Vrajmasul se retrage. Soarele bi- 
ruintil a räsärit peste noi. Bateria in- 
tâia sa schimbe de pozitie, sus, la 
creastă! Telefonul zbârnâie de neräb- 
dare. Inainte! In aerul viu al diminetii 
pluteşte par'că duhul izbândei înaripate 
ce ne mână spre culmi. Caii trag puternic 
tunuri şi chesoane înhămate în pripä. 
Mai sus, fiecare pas recucereşte o palmă 
de pământ strămoşesc, şterge urmele 
pângăririi vrăjmaşe. Lângă noi, un plu- 
ton se desfăşoară în trăgători, vântul 
aduce vuiet de goarne şi de urale. In 
faţă, pădurea tace; crestele s'au golit 
de duşmani. Câteva împuşcături se mai 
rătăcesc prin tufiş. Tot mai aproape, 
lângă vârful Coşnei, răsună îmbătătoare, 


www.dacoromanica.ro 


84 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


poruncitoare, goarnele asaltului. Uitate 
noptile nedormite, oboseala, grijile co- 
varsitoare ale zilelor trecute; urcam, in- 
tr’o bucurie fara margini, spre inaltimile 
recucerite. Iata vechile pozitii: poteca 
e plină de încărcătoare, de măşti, de 
arme. Din loc în loc, pete de sânge s'au 
închegat în lutul galben. Hârtii, şepci 
rotunde, mantale, zac, rupte, printre 
crengi. De-a curmezişul drumului, cu 
faţa de ceară, întâiul mort ni se întinde 
la picioare: un bavarez cenuşiu. Fâşia 
unui fanion galben .si ros atârnă de 
crengi. Călcăm peste baionete, peste coi- 
furi greoaie, ocolind granatele de mână 
risipite în graba fugii. Prin săpături, lo- 
peti şi târnăcoape au rămas pe urmele 
fugarilor, iar petele roşii tot mai dese 
şi-au scris povestea. Copaci rupti si träs- 
niti s'au prăvălit pe cărare; obuzele noa- 
stre nau fost trase în zădar. Ne miră 
numărul de măşti împotriva gazelor cari 
stau împrăştiate; pe cât ştiu, noi n'am 
tras cu gaze, dar se vede că i-a îne- 
bunit bombardamentul. 

Aproape de noi, o goarnă începe cân- 
tecul înaintării. Prin tufişe, un lanţ de 
trăgători împuşcă în vale. Am ieşit într'o 
poiană, plini de avânt răzbunător; de pe 
dealul Cândei, din fata, ne primesc fo- 


www.dacoromanica.ro 


CONTRA - ATACUL 85 


curi de puscä. Tiuind, câteva gloante 
se pierd printre crengi; ce ne pasa? lată 
în sfârşit un tun, tras anevoie de patru 
cai, împins de tunari cari îl aşează între 
tufe. Obuzele trec din mână în mână, 
întâia lovitură bubuie prin vale. Ochită 
de-adreptul, s'a spart pe creasta din 
faţă, răscolind copacii. Glasul biruitor al 
goarnei se ridică, aşa cum va fi sunat la 
Griviţa, acum patruzeci de ani; cu stri- 
găte de îndemn, pedestrimea se avântă 
în văi. La simfonia goarnelor şi a ura- 
lelor, tunul îşi adaugă basul adânc. Este 
în ceasul acesta ceva care răscumpără 
zile întregi de înfrângere şi desnădejde. 
Si acum, prin colbul subţire al aminti- 
rilor, această clipă de izbândă pătrunde, 
vie şi luminoasă, ca o rază de soare 
glorioasă şi aurie. 


. . . . . . . . . , , . 


Am regăsit locul vechiului post de co- 
comandă. In râpă, cartuşele trase sau 
asvârlite presară iarba. lată şi ulcio- 
rul cu lapte, rămas întreg, aşa cum l-am 
părăsit; bucuria nevestei din sat, care 
se plângea ieri seară că i l-am pierdut, 
Oala aceasta şi-a bătut joc de baraj, de 
trăgători, de mitraliere, de obuze grele; 
ne-a aşteptat cu credinţă întoarcerea. 


www.dacoromanica.ro 


86 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


Mă opresc in drum, lângă mort. A 
fost rănit întâi la cap; nişte carpe fi 
înfăşoară fruntea albă, ca de var. Bu- 
zele vinete s'au deslipit; e încă tânăr, 
nici barbă, nici musteţi. Trăsăturile fe- 
tii sunt regulate şi subţiri. Lângă el, în 
sânge, un album de muzică: Schubert. 
La câţiva paşi, o scrisoare dintr’un o- 
răşel german, un scris subţire, de femeie. 
Mamă, logodnică, cine ştie? Citesc, ca 
o amară ironie, această frază: „Imi pare 
aşa de bine că eşti acum într'un loc mai 
linistit.. .“ 

Mi se strange ceva in gat. Da, stiu, 
e un dusman, un nävälitor, tara mea e 
încălcată, pe acest necunoscut in haine 
sure l-a răpus apărarea unui neam co- 
tropit de el şi de ai săi. Dar nu pot opri 
valul de milă şi de înduioşare care mă 
cuprinde năvalnic. Acest om a trăit, a 
simţit, a gândit, a cântat, cum arată fi- 
lele rupte şi prăfuite cari l-au însoţit 
în adâncimile tainice ale morţii. Acestui 
necunoscut i se deschideau zările largi 
ale tinereţii şi ale viitorului; purta în 
el o energie, o simtire, o minte frumoasă, 
poate. lar schija nebună care a cruțat 
ciobul de alături, a sfărâmat cântecul 
acestei vieţi, spârcuind nemiloasă şi ne- 
ştiutoare. Uit că este îmbrăcat în hai- 


www.dacoromanica.ro 


CONTRA - ATACUL 87 


nele vrăjmaşului şi nu mai văd decât 
omul, un frate de suferinţă si de jertfă. 
Şi aş vrea, la căpătâiul tinereţii secerate, 
să scriu în praful sângeros vechile ver- 
suri, săpate unde-va în slovă de mor- 
mânt, ca o recunoaştere şi o mângâiere: 


QVI ANTE DIEM PERIIT, 
SED MILES, SED PRO PATRIA. 


+ 


Pretutindeni, trupuri nedeslusite s’au 
pfăbuşit. In aerul cald al amiezii, se 
ridică mirosul greu al leşurilor. Câţi vor 
fi pierit în colţul acesta blestemat, de- 
ai noştri şi de-ai lor? Mulţi şi-au săpat 
singuri groapa în adăpostul santului, iar 
adăpostul li s'a făcut mormânt. Sângele 
devine o obsesiune: calci în el la fie- 
care pas. Pe hârtiile risipite, vulturi ne- 
gri, hräpäreti, cruci de fer stau călcate 
în praful înfrângerii. Ridic o gazetă mo- 
totolită, o deschid. „Das deutsche Volk... 
Poporul german trebuie să-şi întindă de- 
parte peste hotare semnele puterii sale. 
Neamurile celelalte se vor pleca în cu- 
rand tăriei noastre nebiruite“. lată şi o 
scrisoare, căzută alături: „Viaţa e grea, 
Süszstoff ist giftstoff geworden, dulcele 


www.dacoromanica.ro 


88 FILE RUPTE DIN OARTEA RĂZBOIULUI 


s'a făcut otravă. Toate se ispravesc, nu- 
mai războiul, nu“. 

Gazeta scrie, imperioasa: „Viitorul no- 
stru e sigur, mergem la izbândă desă- 
vârşită, belşugul e cu noi“. Scrisoarea 
îngână, dureros: „Mă uit cu jale la norii 
ce pornesc spre voi, lăsând soarele să 
ne ardă holdele. Ce vom mânca la 
iarnă ?“ Veşnică şi neschimbată poveste. 
Minciuna oficială a tiparului înäbuse, cu 
pumn de fer, strigătul de grije şi de du- 
rere al filelor răzlețe. 


. . . . La . Lă 


Mă întorc, trecând cu băgare de seamă 
peste morţii cari astupă cărarea. lată 
şi cel de adineauri. L-am lăsat îmbrăcat 
şi încältat, acum picioarele i s'au des- 
golit. La câţiva paşi, unul din tunarii 
noştri îmi iese înainte, râzând. Mă uit cu 
mirare la pantalonii noi, de culoare sură, 
cäptusiti cu piele la genunchi, la bocan- 
cii grei şi ferecati cari mi se par în a- 
celaşi timp noi şi cunoscuţi. Am înţeles, 
l-a despoiat pe mort. Ceeace mi s'ar fi 
părut o impietate, a-fost pentru el drep- 
tul firesc al războiului. Şi la urma urmei, 
de ce nu? Badea Ghiţă are şi el dreptate. 
Badea Ghiţă nu e, ca mine, un nou-venit 
pe câmpul de luptă: a văzut morţii no- 


www.dacoromanica.ro 


CONTRA - ATACUL 89 


stri semänati prin väile Ardealului, a 
väzut drumurile retragerii presärate cu 
trupuri românesti. Ce-i pasä lui de 
Neamţul ăsta, un hoit ca toate hoitu- 
rile?.........de Neamt parsiv! Bine i-a 
facut. Pamant a vrut, pämânt a gasit. 
Sa se invete minte,......... de lifte, sa 
mai umble cu chimicale si mitaluri fara 
lege. Ce-a cäutat in tara noastra? lar 
Badea Ghiţă, înjurând satisfăcut prin- 
tre dinţi, şi-a însuşit hainele cele nouă, 
în locul zdrentelor sale din refacere. 
Da! Badea Ghiţă are dreptate: este în- 
vingător şi teafär, cellalt e învins şi mort. 
Să nu ne încurcăm în păinjenişul subţire 
al simfirilor gingase de acasä. In lupta 
vieţii, suflarea energiei brutale şi simple, 
a voinţii mărginite dar limpezi va bi- 
rui întotdeauna. = 


De pe înălțimile recucerite, ne arun- 
căm privirile înapoi, spre valea în care 
ieri ne împingea urgia, din care astăzi 
ne-a răsărit biruinţa. In lumina nepăsă- 
toare a verii, întreaga vale a Trotuşului 
se desfăşoară înaintea noastră, cum se 
va fi arătat ieri, ca o vedenie de izbândă 
şi de pradă, ochilor lacomi ale vrăjma- 
şilor. Ca un brâu sclipitor de argint, 


www.dacoromanica.ro 


90 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


raul serpuieste spre depärtärile in cari 
munţii se pierd în dealuri albăstrii: tara 
Moldovii întreagă, ca un covor bogat, ni 
se întinde la picioare. 

Sub noi, Târgul Ocnei pare o jucărie, 
casele mărunte, strânse grămadă între 
râu şi saline, lăsând ici-colo să răsară 
vre-un turn de biserică. In depărtare, 
pete nedesluşite arată Târgul Trotuşului 
şi Oneştii, de-asupra cărora se învârte 
în zare un aeroplan. Toate aceste le-au 
privit acum câteva ceasuri, cu poftă de 
cucerire, năvălitorii. Mâine trebuiau să 
pornească urmărirea prin străzile Oneş- 
tilor, iar cel mai târziu peste două săp- 
tămâni, la un an dela intrarea noastră 
în război, erau să calce biruitori peste 
laşii robiti. Incä un sir de dealuri si 
eram mäturati din cel din urmä colt al 
pământului nostru, visurile noastre cele 
mai scumpe risipindu-se în fumul srap- 
nelelor. Daca treceau ieri de perdeaua 
de schije a barajului, dacä un singur 
regiment razbea pana in apa Trotusu- 
lui... Intr’adevar, sunt clipe cari atarna 
deosebit de greu in cumpäna nestator- 
nică a vremii. 

Pe drumul ce urcă spre noi, dela Pâ- 
râul Boghii, e mişcare şi viaţă. In lung 
alai, femei şi copii ne cară sus proiectile 


www.dacoromanica.ro 


CONTRA - ATACUL 91 


si focoase lucitoare, întorcându-se la 
vale cu tuburile trase si inegrite. Ur- 
land, obuzul nemtesc se repede peste 
creasta, si crapa de ciuda, rascolind pa- 
mântul. Fetele se scoala, râzând de za- 
paceala mätusii speriate. Cateva gloante 
rätäcite mai bâzâie prin aer, dar nimic 
nu opreste bunä-vointa satencelor. Nici 
nu-si dau seama ca indeplinesc vre-un 
lucru deosebit, vre-o faptă vitejeasca. 
Cum se duceau seara la fântână, cu do- 
nitele pe umeri, tot astfel ne aduc şi 
acum hrana gurilor flămânde de oţel. 
E în vitejia lor ceva atât de simplu, de 
obişnuit, ca şi cum ar fi dela sine înţeles 
ca şi femeile să înfrunte primejdiile răz- 
boiului. Şi totuşi, prin iadul de foc şi 
fum, râzând de urletele amenințătoare 
ale ghiulelelor, ele torc firul ce ne leagă 
tot mai strâns de ţară. Ca o nouă friza 
a Panateneelor, şirul lor ridică, de-asu- 
pra slăbiciunilor trecătoare şi a şovăie- 
lilor omeneşti, întruchiparea Patriei veş- 
nice, săpată în trupuri şi în suflete, în 
tärânä şi în văzduh, mai trainic decât 
chiar în stânca slăvită a Acropolei. 

- In ochii tuturor, ele sunt icoana vie 
a Neamului în primejdie, amintindu-ne 
în fiecare clipă, de mai era nevoie, că 
un popor întreg, dela Vlădică la opincă, 


www.dacoromanica.ro 


92 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


lupta, pe viata si pe moarte, pentru lege 
şi moşie, pentru vetrele încălcate, pentru 
tärâna sfinţită de moaştele trecutului. 
Nu ne aduc numai plumb şi fer, ne înalţă 
şi sufletele prin pilda lor întăritoare. 
Căci ce semn mai frumos, ce simbol mai 
înalt al apărării îndârjite poate fi, de- 
cât acest sat care se ridică întreg, lup- 
tând, spre creste şi spre slava strămo- 
silor ? 


www.dacoromanica.ro 


IN BATERIE 


www.dacoromanica.ro 


1 August. 


Sa hotarit: la ceasurile 15 va începe 
pregätirea atacului pe coasta Cândei, 
care ne sta in piept si ne opreste inain- 
tarea. Prin tufisul des, oamenii aseazä 
proiectile lângă tunuri, uitându-se pe fu- 
riş, printre crengi, la creasta vrăjmaşe 
din faţă. Jos în vale, prin râpi, pedestri- 
mea aşteaptă semnalul. Căldura amiezii 
se lasă greu peste ostile gata de luptă. 

De-odată, lângă noi, o flacără roşie 
se repede din frunziş şi o detunătură 
groaznică ne astupă urechile, cutremu- 
rând pământul. Cu un urlet sälbatec, 
obuzul străpunge văzduhul, zburând spre 
înălțimile duşmane. Intâiul tun a tras. 
Cu bubuituri asurzitoare, celelalte trei 
intră şi ele în horă. Loviturile, la inter- 
vale regulate, ne ciocănesc auzul, zgu- 
duind temeliile dealului. Auzim cum se 


www.dacoromanica.ro 


96 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


arunca obuzele noastre peste coama Cân- 
dei, spre vaile ascunse. 

Dar nici răspunsul nu întârzie mult. 
Cu suieraturi aprige, cele nemtesti se in- 
fig in pământ, răscolind bulgării şi pie- 
trele. Cu zumzet par'că de albine, schi- 
jele roiesc prin aer, lovind glia vârtoasă 
cu o ciocnire scurtă şi uscată. S'au deş- 
teptat pe Cândea şi mitralierele : urechea 
prinde, printre bubuituri şi tunetul spar- 
gerilor, zgomotul lor de tablă scuturată 
de vant. Mai rar, sinistru si infundat, 
duşmanul ţine tactul. Ca nişte muşte su- 
părate, gloantele lui ascuţite zboară 
printre tufe. Pe vârful Coşnei, cu izbi- 
turi de cutremur, balaurul de 305 ridică 
în văzduh un adevărat vulcan de fum si 
de tärânä. La câţiva paşi, tunul nostru 
ne sparge urechile de şase ori pe minut. 
Suntem în iad, în iadul zgomotului, stră- 
bătut de flacările roşii ale tragerii şi 
înfăşurat în praf fumuriu de explozii. 
Ca să nu lipsească nimic din orchestra 
uriaşe a bătăliei, din vale se ridică su- 
metul ascuţit şi monoton al goarnelor 
cari împing la asalt, pe când pe creastă 
se joacă focul de artificiu al rachetelor. 
In albastrul bolţii cereşti, prin vată al- 
bicioasă de şrapnele, două aeroplane 
vrăjmaşe încrucişează, ca ulii, peste dea- 


www.dacoromanica.ro 


IN BATERIE 97 


luri. Acum la pârâitul pustelor si la 
träsnetul artileriei, din vale granatele 
de mână îşi adaugă bufniturile surde şi 
grele. In jurul nostru este o desläntuire 
covârşitoare a puterilor de dărâmare şi 
de moarte. Simti cum te apasă, cum te 
zdrobeşte roata oarbă a ursitei; eşti o 
jucărie, o frunză veştedă purtată de vân- 
tul morţii. Ne lipeşte de pământ ceva 
care întrece frica: e mai mult, e o su- 
punere fără margini Atotputerniciei ce 
ne strânge viaţa, cu tot trecutul şi vii- 
torul ei, în clipa de groază a prăpădului 
ce se prabuseste pe noi. ’Ayérkn. Nici- 
odată mam simţit mai puternic de ce 
spaima sfântă a născut întâi pe zei. 
Mă uit însă la oamenii ce ne încon- 
joară. Cu mişcări mecanice, de automat, 
tunarii încarcă, ochesc, trag, încarcă din 
nou. Locotenentul, liniştit, priveşte, mă- 
soară, socoteşte, porunceşte. Sub-locote- 
nentul, mic şi tânăr, aleargă prin bate- 
rie, tipând ordinele, încercând să se facă 
auzit prin tunetul asurzitor şi neintre- 
rupt. Un singur gând îi ţine pe toţi: nici 
o clipă să nu înceteze mişcarea. I-a îm- 
bătat şi i-a scos în acelaşi timp de sub 
cotropirea primejdiei. Numai mişcarea 
poate înfrunta urgiile ce ne întrec pute- 


www.dacoromanica.ro 


98 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 
rile, numai astfel poate birui gândul 


zdrobitoarea apasare a primejdiei ce ne 
asterne in praful nimicirii. 


www.dacoromanica.ro 


2 August. 


A at de ieri a dat gres. Zädar- 
nicä a fost silinta pedestrimii sä urce 
zidul stâncos al Cândei. Mitraliere as- 
cunse au secerat, şi aripile avântului sau 
frânt, lăsând doar morţii prin râpi. To- 
tuşi ce lesne va fi fost, pe hartă, de-a 
se lua dealul... Cu dor aprig de răzbu- 
nare s'a căutat locul de unde au pornit 
loviturile. Din frunzişul unde se adă- 
posteşte bateria se zăresc pe creasta din 
fata bordeie părăsite, săpate în iarnă 
de Ruşi. Nu vor fi acestea acum vizui- 
nele vrăjmaşului ? Intrebare, pe care tu- 
nul numai o poate deslega. 

Un ofiţer a plecat pe linia de trăgători, 
însoţit de un tunar, ca să ne arăte la ce 
înălţime se îndoaie printre tufe linia 
noastră. Soldatul şi-a scos cămaşa şi a 
atârnat-o ca un steag de vârful unei 


www.dacoromanica.ro 


1 00 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


cräci, ca sa se vada mai lämurit. In- 
tr’adevar, aceasta cârpä murdarä e un 
steag, semnul vitejiei necunoscute, care 
va pieri in taina pädurii, fara nume, 
lauda sau rasplata. 

Acum ochirea s’a isprävit. Fâsâind, 
srapnelul a iesit din bubuitura tunului 
si un nor de fum alb se aseaza pe crengi, 
ca un fulg de zäpadä. Prea sus. Cu glas 
domol, locotenentul indreapta socotelile : 
atat la unghiul terenului, atat la distanta. 
Noua sute! Cu o trosniturä uscata de 
fălci infometate, închizătorul a înghiţit 
proiectilul. Trage! Prin zguduirea bu- 
buiturii şi aburii cenusii ai fumului, ţeava 
se repede îndărăt, lunecând pe urmă la 
loc, ca un şarpe uriaş, negricios şi lu- 
citor. Nici nu e nevoie de binoclu; înăl- 
timea e bună. Obuze franceze! Se în- 
şurubează în pripă dopurile negre şi 
albe ale focoaselor. E o dimineaţă caldă 
şi liniştită de August. Dintre tufe, de- 
abia de pocneşte din când în când o 
puşcă. In faţă, pe povârnişul präpästios 
care a văzut moartea atâtor oameni, nu 
mişcă nimic. Se văd deschiderile pără- 
site şi mute ale bordeielor bănuite. 

Spintecând valea de-a curmezişul, în- 
tâiul obuz răsare dincolo, ca o pană nea- 
gră de fum tremurând în adierea di- 


www.dacoromanica.ro 


IN BATERIE 101 


minetii. Tunul de lângä noi isi varsä 
focul mereu, ridicând praful in jurul a- 
dăposturilor. Din ce în ce mai aproape, 
pipăind ca degetul ciclopului orbit, pră- 
pădul le apasă. Aproape îndată după 
ivirea vârtejului de fum, ne izbeşte au- 
zul sunetul de rupere şi de sfărâmare 
al spargerii. 

După norul exploziei unui obuz, un 
brad înalt de fum creşte şi se ridică de- 
parte în văzduh, peste creastă, însoţit 
de un tunet prelungit de spargeri. Bu- 
cati de bârne si de scânduri zboară pe 
culme, presărind zarea cu petele lor în- © 
tunecoase. Drept în ţintă. A sărit în aer 
vre-un depozit de granate. 

O nouă lovitură se îndreaptă, care as- 
tupă cu praf deschiderea unui bordei 
vecin. Inca una: trage! Ce s'a făcut o- 
buzul? O clipă de îndoială. lată însă 
că norul de fum răsare drept pe locul 
adăpostului, zvârlind în aer rămăşiţe de 
lemnărie. Dar bucata mai mare, negri- 
cioasă, săltată de explozie, ce poate îi? 
E un om! l-am văzut braţele şi picioa- 
rele zvârlite în săritura morţii. 

Bucurie printre tunari. Ochitorul spune 
mulţumit: ,,Aiasta o intrat la ei în casă, 
să-i întrebe di sănătati“. Râd de plăcere, 
aceşti plugari blajini, că i-au făcut praf 


www.dacoromanica.ro 


102 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


pe oamenii de dincolo. Nu färä drep- 
tate, însă. Tot asa vor fi râs ieri cei 
sfârtecati de obuzele noastre, secerând, 
din ascunzişul lor de pândari, atacul in- 
fanteriei noastre din valea Lupului. Azi 
e rândul lor. Trebuie să înţeleg acest 
adevăr atât de banal: nici dragoste fără 
patimă, nici război fără ură. 


www.dacoromanica.ro 


3 August. 


M intors de pe Cosna, cu un o- 
fiter francez. Am mers pana la drumul 
care desparte sectorul infanteriei de acel 
al cavaleriei descälecate. Pe dreapta, pe- 
destrimea si-a facut santuri adânci, in 
cari se poate sta in picioare. Dincolo de 
drum, însă, într'o nepäsare sfidätoare, 
cäläretii au zgâriat numai pământul, a- 
dăpostindu-se în prea vestitele „măşti 
individuale“. Cum se vor împotrivi ur- 
giei calibrelor grele, pe care noi am în- 
cercat-o? 

Ziua călduroasă, prea caldă, a trecut 
destul de liniştită. Căldura apasă tot 
mai greu, sub cerul care, din alb-gălbui, 
începe a se închide în cenuşiu. Liniştea 
văilor e tulburată, arare, de împuşcături 
răzlețe. Din ce în ce mai mult, apusul 
se întunecă. Nori grei, de cerneală, se 


www.dacoromanica.ro 


104 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


îngrămădesc, zidind în zări uriaşe şi 
negre clădiri. Alungată până acum de 
vijelia de pe pământ, furtuna înaintează 
în golul lăsat de tunurile mute. Peste 
vârfurile depărtate, se joacă licăriri de 
fulgere. Cu uruit surd de roţi greoaie, 
tunetul se apropie. Lumea s'a întunecat, 
vântul se ridică, urlând, aşternând tu- 
fele în rugă smerită înaintea urgiei de 
sus. In bubuituri năprăsnice de tunuri, 
fulgerele aleargă pe creste. Picături de 
ploaie, mari şi grele, cad ca gloanţe de 
şrapnel. Potopul de ploaie înneacă văile 
într'un şuvoi năvalnic, prin ceaţă trăs- 
netele se prăbuşesc, dărâmând. Acum, 
prin bufniturile tunetelor se ridică de- 
odată, sinistru, täcänitul mitralierii. Tu- 
nurile de jos, trezite din amortire, îşi 
amestecă glasul în cântecul adânc al fur- 
tunii; granate de mână ciocănesc valea. 

Incetul cu încetul, însă, urgia se poto- 
leşte şi ploaia singură se lasă pe dea- 
luri, plângând, cu lacrimi subţiri şi reci, 
nebunia nimicirii omeneşti. 


www.dacoromanica.ro 


SÂNGE ŞI CERNEALĂ 


www.dacoromanica.ro 


9 August. 


O groapa in povârnisul repede al 
dealului, cu o foaie de cort intinsa de- 
asupra, de bine de rau, iată „adăpostul“ 
comandantului de sector, lângă Nico- 
resti. Din satul vecin s'au adus scaune 
şi mese, iar intr’o încurcătură fără capăt 
de mosoare si de fire sau îngrămădit 
aparatele şi telefoniştii. Alături, în altă 
groapă simetrică, fiinteaza „biroul“, cu 
secretarii şi copiştii săi. Unde sunt sta- 
tele majoare falnice ale bătăliilor de o- 
dinioară, cari îndreptau, de pe vârful 
unui deal aşezat ca din întâmplare în 
primul plan, mişcările geometrice ale li- 
niilor de bătaie? Ce tablou ar putea 
zugrăvi priveliştea puţin estetică pe care 
o înfăţişăm? Jumătate din adăpost îl 
umple comandantul Brigăzii, colonelul 
Obogeanu, om cu greutate; de-asupra 


www.dacoromanica.ro 


108 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


feţei bine-hränite, moturile unei capele 
soldätesti se ridică tuguiate şi peste mă- 
sură de lungi, ca urechi de iepure. Mai 
chipeş ar fi poate colonelul Olteanu, 
din cavalerie, care stă alături de el — 
dar călăreț fără cal, îngrămădit cu băr- 
bia pe genunchi într'un colţ întunecos, 
nici el nu aminteşte vre-o zugrăveală 
eroică. Jur împrejur stăm noi, aghio- 
tanti, ofiţeri de legătură, telefonisti, a- 
genţi — infanterie, roşiori, grăniceri, tu- 
nari din patru regimente deosebite, în- 
tr’o amestecătură de picioare, genunchi 
şi coturi în care e greu să te descurci. 
Alături, la masă, un locotenent face sta- 
tistică: „Pe ziua de ieri sau dat în sec- 
tor saptesprezece atacuri... Pierderi — 


ofiţeri — numele, gradul; elevi — plu- 
tonieri — răniţi, 18; grade inferioare, 
soldaţi... Domnule, ţi-am spus să nu 


treci pe elevi la un loc cu ofiţerii, pune-i 
în coloana de alături, odată pentru tot- 
deauna! Allo! Telefonul. Da... numărul 
loviturilor pe ziua de ieri...3507 — scrie 
omule mai repede, ce dracul! Da, dar 
ati uitat numărul de ordine al comuni- 
cării“. Un glas plictisit răspunde pe fir: 
„Zi-i 44 şi gata“. 

Un copist se repede, disperat: „Unde-i 
creioaul albastru, îl aveam şi nu ştiu 


www.dacoromanica.ro 


SANGE ŞI CERNEALĂ 109 


ce s'a făcut“. Allo! iar telefonul. Dom- 
nul General cere situaţia mai repede, o 
aşteaptă nu ştie de când. Emotie. S’a 
găsit, din fericire, creionul albastru. Dar 
unde se va fi ascuns acum cel ros? Te- 
ribilă întrebare. 

O şuierătură sălbatecă întrerupe cer- 
cetarea. Un vâjâit greoi culcă toată lu- 
mea la pământ — ordonanța îmi dispare 
sub masă înainte de a-mi fi dat seama 
ce se întâmplă. O izbitură puternică, 
trăsnetul exploziei, lumina şi cerul au 
pierit în fum şi praf. Un miros acru 
ne curmă suflarea; cineva a strigat: „E 
asfixiant!“ Fireşte, nimeni mare mască. 
Din fericire, vântul împrăştie ceața în- 
tunecoasă — nu erau decât gazele spar- 
gerii prea apropiate. Aşteptăm să cadă 
bulgării şi schijele, încetul cu încetul 
fiecare se aşează la loc. In faţa ado- 
postului s'au schimbat împrejurimile ; în 
groapa săpată de obuz, copacul care se 
ridica alături s'a prăbuşit de-a lungul, 
zmuls din rădăcini, ca de suflarea fur- 
tunei. i 

Intâia întrebare: nu-i nimeni lovit ? 
Ca prin minune, am scăpat cu toţii teferi. 
Numai bucătarul, de afară, se plânge 
că i-a spart o farfurie. El însă, a rămas 
întreg: „Dacă are omul zile...“ Apara- 


www.dacoromanica.ro 


110 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


tele, ale căror fire se înoadă la loc, zbâr- 
nâie iarăşi, cälimarä, penite, creioane, 
hârtii răsar din toate părţile, şi soco- 
telile reîncep, cu toate chitibusurile şi 
amănuntele formaliste ale contabilităţii 
războinice. 


www.dacoromanica.ro 


11 August, 


Dixineata incepe in liniste. Cu rab- 
dare metodicä, se lucreazä la härti si 
crochiuri pentru luptele de ieri si actiu- 
nile de mâine. Cu un locotenent dela 
artileria cäläreatä ne-am apucat sa ju- 
cäm sah si ne cufundäm în chibzuieli 
de înaltă strategie. lată muzicuta rägu- 
sita a telefonului care incepe. La apa- 
rat! Inamicul se pregateste de atac, ba- 
teriile să facă baraj spre Poiana lui Bo- 
boc. Ny trece mult si cu zborul repede al 
aripelor lor nevazute, obuzele isi des- 
pică drumul prin văzduh. Dusmanul răs- 
punde la noi în vale, şi privim cum se 
ridică stâlpii negri de fum printre co- 
paci. Un om vine alergând, încheindu-se 
în pripă. A fugit de frică sau de ru- 
şine ? 

Bucurie! lată mâncarea. Ne repezim 


www.dacoromanica.ro 


112 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


la mämäligä cu lapte ca niste câni fla- 
mânzi. Dar prânzul nu e numai hrană, 
îndestularea foamei chinuitoare, e şi o- 
dihnă. Înseamnă o clipă de slăbire a 
tensiunei nervoase ce ne întinde de trei 
săptămâni coarda vieţii intr’o neîncetată 
frământare. A mânca, a dormi, ce plă- 
cere, ce desfătare nebănuită! 

lar în zgomotul necontenit de bubui- 
turi şi de spargeri, în cârâitul uricios 
a zece telefoane, creioane şi penite a- 
leargă grăbite pe hârtie şi scriu, scriu, 
scriu, fără oprire, fără sfârşit. 


S'a făcut noapte. La flacăra tremu- 
rândă a lumânării, cancelaria îşi ur- 
mează lucrul. Adorm, deşteptat la in- 
tervale de vre-o explozie prea apropiată 
sau de telefonul care nu se mai satură 
de baraj. Din nou, toropeala mă do- 
boară, din nou mă deştept şi scârtâitul 
penitelor pe hârtie tot n’a încetat. Se 
îngrămădesc mereu rapoarte, situaţii, ce- 
reri, propuneri, desenuri, hărți... nu mai 
pot sa le număr, casc, atipesc din nou. 
Jar prin somnul nesigur care-mi închide 
pleoapele, văd într'un vis bolnävicios 
cum şuvoaiele de sânge ale războiului 


www.dacoromanica.ro 


SANGE SI CERNEALA 113 


se revarsä intr’un lac adânc si tulbure 
de cerneală, îngropând jertfa si avân- 
tul sub greutatea tot mai deasă a hâr- 
tiei inegrite... 


www.dacoromanica.ro 


QUO VADIS 


www.dacoromanica.ro 


13 August, 


Stimbäm de pozitie. Am plecat în 
noapte, pe jos, cu telefonistii dupä mine. 
Trebuie să ajungem la Boghii, peste Pâr- 
găreşti. A plouat, ne căutăm anevoie 
drumul prin noroi şi întunerec. Am a- 
Juns pe coama unui deal; ce înseamnă 
lumina roşie care aprinde valea? Nu 
pot fi zorii zilei, căci de-abia a înoptat. 
Mă lămureşte sergentul: „Arde Târgul 
Ocnei“. Cu licăriri de jăratec, focul pre- 
face noaptea în sânge. Oraşul pare un 
rug uriaş, a cărui jertfă luminează, cu 
străluciri de aramă, dealuri şi păduri. 
Cu cât ne apropiem, lucrurile se deslu- 
şesc mai bine; gara pare a fi o singură 
flacără. 

Neputând să-l cucerească, l-au aprins, 
să facă măcar atâta rău. Bietul târg. 
Ruşii îi tăiaseră grădinile şi dumbră- 


www.dacoromanica.ro 


118 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


vile, îi murdăriseră străzile, îi pângäri- 
seră cäsutele curate, gospodăriile aşe- 
zate de orăşel cuminte şi harnic. Acum 
Nemţii îl prefac în cenuşe, iar lumina 
pojarului se ridică spre cerul negru şi 
mut ca o chemare de desnădejde. 

Mă uit îndărăt, din când în când în- 
tunerecul e despicat de dunga albăstrie 
a rachetelor. Departe, la spatele fron- 
tului, lumini tainice se plimbă pe dea- 
luri. Am auzit-o şi în zilele din urmă: 
am fi într'o reţea de trădare, iscoade 
ascunse în haine ruseşti ne-ar vinde vrăj- 
maşului. Nu numai ne părăsesc, ne lasă 
să ne zvârcolim singuri în luptă cu pu- 
teri mult mai mari, ci mai adaugă tră- 
darea şi vicleşugul la părăsire? 

Din nou, luminile au pierit şi noaptea, 
la spate, îşi închide mai strâns capa- 
cul de umbră şi ploaie. Mergem îna- 
inte, spre valea înroşită de foc. 

De câte ori, în copilărie, când citeam 
isprăvile năprasnice ale vitejilor din 
basme, n'am visat cetăţi în flacări peste 
cari călcau osti îmbătate de biruintä şi 
de pradă? Când vedeam în Letopiseţe 
oraşele aprinse de Tătari, când îmi în- 
chipuiam valurile de foc încingând zi- 
durile palatelor şi mânăstirelor împre- 
surate, mă lăsam ametit de frumuseţea 


www.dacoromanica.ro 


QUO VADIS 119 


descrierii. O pagina a lui Sienkiewicz, 
văzută mai de curând, imi răsare in 
minte. Cand citeam ca Vinicius alerga 
în goana calului spre zările sângeroase 
ale Romei aprinse, această închipuire mi 
se părea în acelaşi timp măreaţă şi mi- 
nunată. 

Dar iată că pe pământul ţării, pe un 
drum românesc, îmi este dat să-mi caut 
drumul la lumina flacărilor aprinse de 
vrăjmaş. Priveliştea, în loc să mă în- 
fioare, să mă zguduie de groază şi să 
mă copleseascä prin măreţia ei sălba- 
tecă, îmi deşteaptă în suflet durere şi 
jale. Mâine se va împlini anul de când 
vijelia războiului ne-a cuprins, de când 
au răsărit, din mormântul veacurilor a- 
puse, vremurile de prăpăd şi de măcel 
ale strămoşilor. Până unde, până când? 
Ştiu mai bine decât alţii cum am intrat în 
război şi pentru ce luptăm, dar din adân- 
cimi nebănuite, din ploaia subţire ce se 
preface în glod, din intunerecul ce apasa 
pe väi, din zärile cari ard, grämädind 
täciune in cuptorul negru al noptii, se 
ridică o întrebare dureroasă, aceeaşi, ce 
nu mai e literatură, ci cu adevărat sfâsie 
în ceasul acesta de restrişte, sufletul şi 
trupul ţării răstignite: Quo vadis, quo 
vadis, Domine? 


www.dacoromanica.ro 


CENUSE 


www.dacoromanica.ro 


17 August. 


An pornit la vale cu räsäritul soa- 
relui, ca să aducem nişte hărţi dela Bri- 
gada. Razele rosii aprind frunzisul pa- 
durii, sträbätând si risipind ceata care 
pluteste ca un tesut usor si straveziu 
peste apa Trotusului. E rece: se simte 
începutul toamnei, în aer ca si in lu- 
mina. 

Ce schimbare de trei zile! De când am 
ieşit din iadul Coşnei şi din preajma 
Oituzului, unde s'au mistuit atâtea ba- 
talioane, e par'că o înviere. Bătălia în- 
tinsese perdeaua ei de fer înaintea o- 
chilor obosiţi: nu mai puteam vedea de- 
cât bulgări zvârliti în văzduh, explozii 
prăvălind copacii şi dărâmând dealurile. 
Imi rămăsese în urechi vâjâitul obuzelor 
şi bâzâitul schijelor, ce ne urmăreau şi 
prin somn, întinzând struna nervilor 


www.dacoromanica.ro 


124 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


pana ce sunetul cel mai slab nu mai pu- 
tea fi decât zgomot de luptä. 

Aci, în pădurile Doftanei, ne învăţăm 
din nou cu liniştea, cu odihna. Fericire 
adâncă de-a dormi, fie şi pe asternut 
de cetini, dar- fara cisme, fara hamul 
curelelor si al armelor. Ma izbeste, ca 
o noutate, frumusetea de toamna a pa- 
durii; pot privi din nou crengi si frunze, 
pot auzi ciripitul päsärilor. Am inviat, 
iar odata cu mine si lumea. In valurile 
repezi ale Trotusului au pierit nälucirile 
pustiului si ale mortii. 

Am ajuns in sat, la Bogata, ne asteapta 
caii. Pe drumul pietruit, trapul nostru ri- 
dică un val străveziu de praf albicios. 
Soarele urcă spre amiază, încălzind va- 
lea ce se strâmtează între stânci pră- 
păstioase, ca să se deschidă apoi din 
nou, lărgindu-se, adăpostind pe coaste 
satele înşirate pe dealuri. Ne apropiem 
de Târgul Ocnei. Trotuşul coteşte, lăsăm 
la o parte reţeaua albă a podului căii 
ferate. Spre stânga, închisoarea ocnelor 
îşi înalţă zidurile de piatră sură, se ză- 
resc dealurile râioase, fără păduri, ale 
salinelor. Spre dreapta, Măgura ridică 
spre cer cetatea ei nebiruită de stâncă, 
pe zidul căreia paraclisul îşi agaţă bi- 
sericufa văruită, de-asupra cioturilor de 


www.dacoromanica.ro 


CENUSE 125 


copaci, tăiaţi in iarnă de Ruşi. Trecem 
la trap peste un podet şi copitele cailor 
izbesc pietrişul străzii, am intrat în oraş. 

E pustiu. Nici un glas, nici un sunet, 
trapul cailor răsună în gol. O clădire 
mare alături ne arată rânduri de gea- 
muri sfărâmate: e sinagoga. Ici-colo un 
obuz şi-a săpat groapa în stradă, zgâ- 
riind pereţii cu ghiarele schijelor. Oare 
n’a mai rămas un om în târgul pustiit? 

Strada coteşte. Drept în faţa noastră, 
un colţ de zid înegrit de fum se ridică 
spre cer, ca un stâlp uriaş. De-abia aci 
începe partea dărâmată. Case întregi 
s'au prăbuşit, lumina soarelui scoate la 
iveală, fără crutare, din dărâmături, col- 
turi de viaţă läuntricä, ascunsă. Aci s'a 
prăvălit în praf peretele din spre stradă. 
Odăile par atârnate în aer, văzute în 
tăietură, ca la teatru, cu mobilele în- 
tregi, unele peste altele. Dincolo, din 
toată clădirea, numai coşul se mai înalţă, 
negru şi singuratic. Bârnele rupte îşi — 
încrucişează capetele peste movile de 
cărămizi şi zidărie sfărâmată. Un miros 
copleşitor de lucruri arse mai pluteşte 
şi acum, după trei zile. Caii calcă rar, 
peste lemnărie şi ziduri dărâmate. Aci 
era strada cea mare, strada prăvăliilor; 
ici colo se mai cunosc, pe tabla îndoită 


www.dacoromanica.ro 


126 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


de foc, urmele literelor inegrite. Dar in 
locul targovetilor grabiti, de-abia de se 
strecoarä langa peretii gäuriti vre-o fe- 
mee speriata, purtand in spinare cine 
ştie ce rămăşiţă de gospodărie, sau 
vre-un Rus ratacit trece alene, cu man- 
taua desfăcută atârnând de umeri, mes- 
tecându-şi nepăsător seminţele si târân- 
du-şi obosit cizmele de iuft prin praful 
străzii. 

De-altfel, această stradă în care pră- 
vălii şi birturi se ţineau lanţ, prin care 
trecea drumul zgomotos al negotului, nu 
mai e acum decât un lung şir de pereţi 
înegriţi, în care spărturile vrăjmaşe au 
deschis uşi şi ferestre nouă, înalte uneori 
cât casele înseşi. Colturi de linişte şi 
fericire cinstită şi sfiicioasă sau mistuit 
într'o noapte în flacăra războiului. Pri- 
vim peste rămăşiţele inegrite ale târ- 
gului- mort, spre culmile din zare; în 
depărtare, vâriul pleşuv al Coşnei ră- 
sare peste păduri, de unde ochitorii duş- 
mani au îndreptat tragerea de dărâmare 
a oraşului. Prin aerul liniştit al dimi- 
netii un vâjâit prea cunoscut străbate 
tăcerea, urmat undeva, în ruine, de o 
spargere. Nu-i de-ajuns că au ucis ce- 
tatea, trebuie să-i sfâşie trupul înegrit 
de flacări, să-i frământe temeliile înseşi. 


www.dacoromanica.ro 


CENUSE 127 


Ca un blestem al lucrurilor moarte, îi 
supără poate şi surpătura pereţilor ce 
se mai ridică spre văzduh, strigăt de 
răzvrătire al pământului spărcuit spre 
bolta nepăsătoare şi senină a cerului de 
sfârşit de vară. Dar zădarnic vor în- 
cerca să şteargă până şi urma pustiirii: 
va veni şi pentru ei ziua răzbunătoare, 
în care, din trufia lor de năvălitori fără 
milă, nu le va rămânea decât ce au lă- 
sat din târgul dărâmat: praf şi cenuse. 


www.dacoromanica.ro 


IN PADURE 


www.dacoromanica.ro 


21 August. 


LÉ. s'a intepenit in tranşee si 
sârme ghimpate. Chiar in vâlceaua in 
care ne-am oprit, lângă Vrânceanu, se 
poate urmări prefacerea care va schimba 
încăierarea repede a bătăliei în asediu 
lung şi încet. Adăpostul nostru va fi 
întâi o groapă peste care se întinde o 
foaie de cort, adăpost neîndestulätor 
împotriva ploii. Pe urmă straturi de 
bârne încrucişate ne vor acoperi, ca să 
me ferească de gloanţe şi de schije. Nu 
va trece mult şi se vor aşeza pereţii 
de scânduri, cu uşi şi ferestre scoase 
din dărâmăturile oraşului. Sub apăra- 
rea bârnelor, peste cari se vor îngrămădi 
straturi groase de pământ bătut, cor- 
tul pribegiei noastre militare va deveni 
o casă, în care vom sta, chiriaşi fără 
termen, până la împlinirea ursitelor 


www.dacoromanica.ro 


132 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


noastre pe aceste meleaguri. Incetul cu 
incetul, locuinta se va mobila: ziare ilus- 
trate, franceze si engleze, aduse dela 
Iasi, vor impodobi peretii. Langa patul 
de scânduri si cetini telefonul ne va sta 
la căpătâi; numai sârmele agätate de 
tavan, de care vom atârna untul, za- 
hărul şi alte bynätäti; si firma de pe 
use, cu desenul potrivit, lamurind ca aci 
se află „mai mult decât trei şobolani“, 
vor arăta că nu s'a putut atinge desă- 
vârşirea confortului. 

Vom avea lângă noi alea Reginei Maria, 
pentru a aminti vizita Fi, într'o zi de 
ceaţă, până în prima linie de tranşee, 
însoţită de generalul Văitoianu, până la 
păzitorul nemişcat, cu pusca atintita la 
santul nemtesc, de care nu-l despart de- 
cât câţiva paşi. Astfel, modestele noa- 
stre adăposturi vor intra în istorie. 


Inspectie în sector, prin pădure. Ne 
strecurăm prin râpi şi vâlcele, pe poteci 
înguste în spatele tranşeelor. Am ajuns 
la Ruşi. Chipuri străine ne înconjoară. 
Aci un uriaş, ca ochii albaştri şi părul 
bălai, aproape albicios, colo un pitic cu 
ochii lungi, traşi spre tâmple, cu obrajii 
ieşiţi şi pielea cafenie — figură clasică 


www.dacoromanica.ro 


IN PADURE 133 


a omenirii din centrul Asiei sau din ex- 
tremul Răsărit. li strigăm în glumă: 
Kitaiski? Râde şi îşi arată dinţii ascu- 
titi, de sälbatec. 

Sunt încă bine îmbrăcaţi: bluzele in- 
tregi, comode, curele noua, cizme inalte 
si mlädioase. Au coifuri ca ale noastre, 
dar în locul pajurei împărăteşti, pe care 
a zmuls-o viforul Revoluţiei, o mână 
stângace le-a zugrăvit pe frunte un cap 
de mort şi două fluere încrucişate. 

Vecinii noştri fac parte dintr'un ba- 
talion al morţii, unitate aleasă din mul- 
timile zăpăcite de marea prefacere, pen- 
tru a se jertfi, ca pildă, la nastuplenie, 
în asaltul apropiat împotriva liniilor duş- 
mane. Ne uităm la ei cu luare aminte, 
nu fără îndoială. In acest detaşament 
de sacrificiu, nu mai e nici o unitate, 
nici o urmă a spiritului comun de luptă 
şi de abnegatiune care face tăria unei 
oştiri. Artileria şi-a mai păstrat, ca pre- 
tutindeni, cadrele: va lupta până la ca- 
păt. Dar infanteria, primenită de atâtea 
ori de focul războiului? 

Ca şi rassele şi limbile deosebite, tot 
astfel trebuie să-i despartă pe aceşti lup- 
tători, pe cari o întâmplare ciudată i-a 
adunat laolaltă, gânduri şi aspiratiuni 
protivnice, amintiri deosebite ale trecu- 


www.dacoromanica.ro 


134 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


tului, näzuinte deosebite ale viitorului. 
Cât i-a ţinut împreună cheagul puter- 
nic al stăpânirii împărăteşti, au mers 
în rânduri, orbeşte, la porunca celor de 
sus. Acum Imperiul s'a prăbuşit: stânca 
uriaşe ce acoperea şi înăbuşea în acelaşi 
timp, viaţa noroadelor supuse a fost dată 
la o parte. Intocmai după cum, rosto- 
golindu-se stânca, vietätile mărunte ale 
pădurii îşi caută alte adăposturi şi ros- 
turi nouă în tärâna descoperită şi proas- 
pătă, tot astfel şi popoarele uriaşei ar- 
mate ruseşti, zmulse de sub apăsarea de 
veacuri a împărăției, îşi caută menirea. 
Tata ofiţerii: doi băieţi tineri, cărora 
urgia egalitară nu le-a zmuls încă in- 
signele cusute pe umeri. Vorbesc o fran- 
tuzeascä stricată, pe care o mai ames- 
tecă cu vre-un cuvânt nemtesc. Si la 
ei aceeaşi oboseală, aceeaşi nedumerire 
a războiului pe care nu-l mai înţeleg. 
Noi ne apărăm pământul, sărăcia, ne- 
voile, chemarea însăşi a neamului; ei 
stau alături de noi, fără să ştie pentru 
ce au pornit, pe cine slujesc, pentru ce 
să se mai jertfească. Unul din ei, mai 
sincer, destăinuieşte fără nici o ruşine 
unui camarad al nostru ce tovărăşie îl 
leagă de subordonatul său: „Hier, lui 
homme, moi femme. Demain...“ 


www.dacoromanica.ro 


IN PADURE i 135 


Iar ca un semn al vremii, ni se arată 
la o cotitură, printre brazi, cu barba 
roşcată sub cozorocul şăpcii mototolite, 
gradatul evreu, purtătorul de cuvânt al 
comitetului atotputernic, al sovietului, 
care hotăreşte soarta armatei şi călău- 
zeşte paşii Revoluţiei. 

"Suntem lămuriţi. Frontul nostru nu 
se poate rezema pe experienţe politice 
şi sociale. Ce vor face mâine, în ceasul 
greu, oameni desbinati pe cari nici o 
putere şi nici o convingere nu-i vor mai 
tinea împreună, în bătaia ucigätoare a 
armelor ? 


La întoarcere, o privelişte neaşteptată 
ne intepeneste într'o poiană. De-asupra 
noastră încrucişează în văzduh un aero- 
plan. Pluteşte falnic, zbârnâitor, peste 
fumul câtorva şrapnele ce se risipeşte 
zădarnic. De-odată, ca doi ulii räsäriti 
din pădure, două aparate germane, cu 
crucea de fer, se reped spre el, zburând 
din două direcţii opuse: râpâitul mitra- 
lierelor sfâşie cerul albastru. Ce va face 
pilotul prieten, pe biplanul său greoi, îm- 
potriva păsărilor de pradă cari îl urmă- 
resc? In încordarea noastră a tuturor, 
iată-l că se ridică mai sus, drept spre 


www.dacoromanica.ro 


136 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


soarele ale cärui raze ne-au izbit. De-o- 
data, printr’o miscare indrazneata, fu- 
garul s’a intors aproape in loc, iar acum, 
cu soarele in spate, primeste pe cei doi 
navalitori cu focuri repezi si precise. 
Lovitura dusmanilor a dat gres. Orbiti 
de lumina, trägând in nestire, si ei vad 
bătălia pierdută si nu se încăpăţinează 
s’o prelungeasca. In câteva clipe, au pie- 
rit după munţi, mai iute decât se ivi- 
seră. lar noi, cari aplaudăm din vale, 
vitejia din văzduh, vedem în această în- 
tâmplare o chemare şi un simbol. Ori- 
ce s'ar întâmpla, soarele nădejdilor noa- 
stre nu va lăsa în cele din urmă urgia 
duşmană să ne răpună şi să ne prăbu- 
şească. 


www.dacoromanica.ro 


TREN SANITAR 


www.dacoromanica.ro 


29 August. 


Dasa ambulanta Diviziei I-a, lângă 
Mosoare, unde un cunoscut ziarist, care 
şi-a adus aminte că mai e şi doctor, 
mi-a înnoit pansamentul, am mers mai 
departe cu o camionetă sanitară. Drum 
greu, în lumina asfintitului, prin ruinele 
Târgului Ocnei, cu teama ochitorului 
vrăjmaş de pe Coşna, care poate oricând 
să ne tinteascä, cu gemătul neîntrerupt 
al unui greu rănit, întins pe targă în- 
lăuntrul camionetei şi scuturat fără milă 
de hopurile şoselii stricate. In gară, la 
Oneşti, triajul a sute de răniţi cari se 
îngrămădesc mereu; un elev plutonier, 
cu piciorul sfărâmat, reclamă cu dispe- 
rare să fie aşezat cu ofiţerii. Norocul 
mă îndreaptă spre trenul sanitar care 
va porni chiar astăseară. 

lată-mă aşezat, cu alţii mai uşor ră- 


www.dacoromanica.ro 


140 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


niti, în vagonul încăpător, cu paturi pre- 
gătite şi curate. Infirmiere elegante şi 
grăbite trec lângă noi. Trenul porneşte 
încet: prin Adjudul bombardat de ae- 
roplane, îi va trebui douăzeci şi patru 
de ore să ajungă dela Oneşti la Bacău. 
Ţara s'a micşorat, dar drumurile s'au 
lungit. 

Am regăsit câţiva prieteni. Se schimbă 
impresii şi amintiri. Una din ele mă iz- 
beşte prin tragedia nemărturisită ce o 
cuprinde. lată povestirea, aşa cum am 
aflat-o şi eu, în uruitul roţilor spitalului 
nostru rătăcitor. 

Ultimul asalt, la Cireşoaia, a fost ex- 
trem de greu şi de sângeros. Prin desi- 
şul nepătruns al pădurii, pregătirea ar- 
tileriei nu s'a putut face îndeajuns, iar 
când infanteria a pornit la ora hotarita, 
reţelele de sârmă erau întregi şi mitra- 
lierele duşmane neatinse. Pe frontul re- 
gimentului din Bacău, una din ele, cu 
deosebire, secera cumplit. In jurul ei 
câţiva honvezi bine adäpostiti si îndă- 
rătnici opreau în loc înaintarea. Zeci 
de oameni, ofiţeri din cei mai viteji, au 
căzut pradă tragerii ucigătoare a acestei 
maşini infernale. În sfârşit, un grup mai 
norocos, călăuzit de un sergent hotărît, 
întoarce poziţia; sub loviturile lor, a- 


www.dacoromanica.ro 


"REN SANITAR 141 


părătorii se prăbuşesc peste mitraliera 
înţepenită. A mai rămas totuşi unul: ri- 
dică mânile spre cer şi strigă prin larma 
care îi înconjoară: „Nu dati, fratilor, 
că şi eu mi-s Român“. Sergentul însă 
nu-şi mai stăpâneşte furia: —,, Acu ţi-ai 
adus aminte că eşti Român!“ îi răspunde 
cu o înjurătură zdravănă. Şi granata a- 
runcată cu sete sfărâmă în bucăţi mi- 
traliera şi pe apărătorul ei. Dintre toate 
tragediile uriaşei încăierări, nu este oare 
aceasta cea mai sfâsietoare ? 


www.dacoromanica.ro 


ARMISTITIU 


www.dacoromanica.ro 


Decembrie 1917. 


D. câteva săptămâni, tunurile au a- 
mutit. In urma Ruşilor, şi noi am în- 
cheiat armistițiul : perioadă de recule- 
gere şi de aşteptare a unor ursite necu- 
noscute. Linişte era şi în timpul din 
urmă, în acest sector al frontului, lu- 
crările noastre nu prea erau tulburate 
de tragerea vrăjmaşului; şi totuşi, tă- 
cerea totală a acestei păci provizorii 
tulbură ca ceva necunoscut şi tainic. 
Poţi trece acum în amiaza mare, cu că- 
rute încete şi scârtâitoare, pe drumul 
care ne leagă de bateriile acoperite de 
pe Măgura; poţi să te plimbi în voie, 
alături de şanţ, până în liniile cele mai 
înaintate. De-altfel, ca niciodată, s'au în- 
tetit de câteva zile vizite şi inspecții; 
altele şi mai însemnate, ni se vestesc. 
Curioasă răsturnare de situaţii: în vreme 


10 


www.dacoromanica.ro 


146 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


de armistitiu, cei cari au stat la urmä 
vin pe front; poate si cei de pe front 
vor putea merge pe acasä. 

Ofiterul de vânätori, vecinul meu de 
bordei, ma invita sä-l insotesc la noapte 
in prima linie: se face schimbul de ga- 
zete cu inamicul. Dupä ce s’a läsat intu- 
nerecul, îmbrăcăm mantale şi capele sol- 
dätesti, şi ne strecurăm până în transeea 
de pe Cireşoaia. Un semnal, căruia altul 
îi răspunde, la câţiva paşi. In lumina 
nesigură a lunei care răzbate prin co- 
drul uscat de iarnă, ne ridicăm din şanţ 
prin reţelele dese de sârmă ghimpată. 
Incerc o senzaţie ciudată; iată-ne într'a- 
devăr străbătând paşnic, linistiti si si- 
guri, aceşti câţiva paşi, cari au costat 
la sfârşitul verii viaţa atâtor oameni. 
La dreapta şi la stânga, sârmele ucigă- 
toare se pierd în taina pădurii; ici-colo 
vre-o rază rătăcită de lună luceşte prin- 
tre crengi pe nodurile lor. La dreapta 
şi la stânga, ele aleargă astfel peste văi 
şi peste munţi, de-alungul râurilor, la 
margine de mlaştini, în desişul codrilor 
şi prin brazda câmpiei, dela Baltică la 
Dunăre şi la Marea Neagră. Hotarul care 
desparte omenirea, în Răsărit ca şi în 
Apus, granița năvălirii care ne despică 
tara în două, lăsând de-o parte şi de alta, 


www.dacoromanica.ro 


ARMISTITIU 147 


copii şi părinţi, fraţi si surori, bărbaţi 
şi soţii, fără veşti de ai lor, par'că mar 
mai trăi pe acelaşi pământ. Zidul cel 
puternic al împăraţilor Chinei, cu tur- 
nurile sale înalte, cu porţile sale grele, 
despärtit-a vre-odată mai cumplit şi mai 
temeinic noroade şi stăpâniri decât a- 
ceastă reţea şubredă și şerpuitoare de 
sârmă spionasa ? 

O umbră a răsărit, ca şi noi, la câţiva 
paşi, din santul apropiat. Cu gulerul ri- 
dicat până la sapca apăsată pe ochi, 
ofiţerul austriac se apropie. Strângem 
mâna care ni se întinde: e un Român, un 
Ardelean. Schimbäm, după ritul pre- 
scris, gazetele: îi dăm România şi Nea- 
mul Românesc şi primim... Lumina şi Ga- 
zette des Ardennes. Cel puţin aici, zia- 
rele tipărite sub ocupaţie vor rămâne în 
arhiva statului major şi otrava propa- 
gandei lor nu va pătrunde mai departe. 
Schimbăm câteva impresii; adversarul 
nostru de acelaşi sânge a luptat până 
mai dăunăzi pe frontul italian. A fost 
greu pe Carso, obuzele sfărâmau stânci 
şi răscoleau pietre, înzecind astfel raza 
lor ucigătoare. Ofiţerul nostru informa- 
tor îi dă câteva scrisori pentru cei din 
tara, cu veşti dela rude si părinţi; pro- 
mite că le va expedia la destinaţie. Un 


www.dacoromanica.ro 


148 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


schimb de tigäri, si ne-am despärtit, a- 
lungati de frigul noptii care ne pätrunde 
pana in oase. Am aruncat repede gaze- 
tele lor, dar ce va fi in sufletul osta- 
sului de dincolo, si cum va fi citind el 
cuvântul nostru, chemarea din restriste 
a României libere? 

De ziua sfântului Nicolae, ziua maio- 
rului nostru, mare petrecere în adăpostul 
său. Deşi e armistițiu, deşi n'a mai cäl- 
cat pe acasă din prima zi a mobilizării, 
maiorul Dăscălescu a rămas pe front. 
Cât timp un singur soldat de sub co- 
manda lui nu va fi putut pleca în per- 
misie la ai săi, el nu înţelege să-şi pă- 
răsească unitatea. Ca şi căpitanul unui 
vas, pe timp de furtună. De fapt, fa- 
milia lui suntem noi. Războiul, această 
grozavă încercare, spulberă toate fätär- 
niciile şi arată firea adevărată a fiecă- 
ruia. După atâtea deceptii, nu e o mare 
bucurie să descoperi că el nu vădeşte 
numai slăbiciuni şi ticăloşii, dar şi vir- 
tuti? Rare-ori un simţ mai înalt al da- 
toriei şi al dreptăţii s'a împerechiat cu 
o mai desăvârşită simplicitate, cu o mai 
prietenească modestie. Astfel de carac- 
tere iti mai redau încredere în armată 


www.dacoromanica.ro 


ARMISTITIU 149 


si in omenire. Nu-i de mirare ca in jurul 
lui se va strange astäzi tot sectorul. 

Calarim pe soseaua Doftanei, in frigul 
diminetii. Ici, colo, câte un Rus, fara 
arme, cu însemnele rupte de pe säpci si 
mantale. Ne privesc dusmänosi, dar si 
temätori. La un cot al soselii, câtiva 
soldati austriaci s’au intepenit in salu- 
tul reglementar. Mirat, unul din noi in- 
terpeleaza pe primul Rus care fi iese 
în cale: „aşa va päziti prizonierii ? “ 
— ,,Niet prizonier, ni se raspunde cu in- 
dignare, na pravizii, na Doftana!“ Asa 
dar, D-lor au venit in voie, dupa cum- 
paraturi! Stam bine, in ce priveste si- 
guranta frontului. 

Tata, în drum, un grup mai numeros 
de soldati rusi destrabalati, puhoi fara 
regula, cu mantale desfacute si cäciuli 
turtite pe ceafa. Fara voie, gandul se 
întoarce la intrarea lor în tara, iarna 
trecută, la şirurile lor masive cari zgu- 
duiau străzile Iașilor în marșul lor ca- 
dentat, la cântecul de înaintare al co- 
loanelor nesfârşite cari curgeau pe toate 
- văile Moldovei: Russkii-haroşâi soldat!, 
la privirile dispretuitoare cu cari ofite- 
rii mândri ai ţarului măsurau pe ostaşii 
noştri bătuţi de toate vânturile şi aspri- 
mile retragerii. Astăzi, au aruncat to- 


www.dacoromanica.ro 


150 FILE RUPTE DIN CARTEA RĂZBOIULUI 


tul la răspântii: puşti, tunuri, mitraliere, 
măşti, grămezi de obuze şi de cartuşe 
netrase. Nu numai armamentul şi îm- 
brăcămintea, nu numai hrana îndestu- 
lătoare fac tăria unei oştiri: odată ce 
sufletul lipseşte, cea mai puternică ar- 
mată cu cel mai covârşitor material, se 
risipeşte ca o turmă lipsită de păstori. 
lată, din desfăşurarea însăşi a revolu- 
tiei, întâia concluzie protivnică filozofiei 
marxiste a materialismului! 


Acasă, de sărbătorile Crăciunului. Am 
fost poftit la un ceai, cu lume multă, 
doamne, domnişoare, ofiţeri cu pieptul 
plin de decoraţii, din serviciile mnu- 
meroase ale Marelui Cartier. Odăile 
calde, lumină, zgomot, veselie: iată 
întradevăr că lumea trăieşte mai de- 
parte, că nu se lasă oprită de urgiile 
războiului. O domnişoară binevoitoare, 
zărindu-mă stingher într'un colţ, mă în- 
treabă din viaţa frontului. Altele s'au 
apropiat, curioase; subiectul e acum din 
cale afară de banal, ce să le mai spun? 
Nu ştiu ce duh rău mă îndeamnă şi iată 
că le povestesc ultima născocire a iste- 
tului meu camarad, prietenul lancu dela 
bateria III-a. Omul practic şi-a instalat 
un fir special, dela patul lui până la a- 


www.dacoromanica.ro 


ARMISTITIU 151 


dapostul secţiei sale; când, aproape în fie- 
care noapte, comandamentul îl deştepta 
cu un ordin de tragere, un baraj la o cotă 
de mult cunoscută, el transmitea echipei 
de noapte porunca, fără a-şi mai părăsi 
culcuşul, împăcând astfel confortul cu 
îndeplinirea obligatiunilor sale şi ne- 
voile zilnice ale sectorului. 

Vai, cine m’a pus să desprind prea 
de-a dreptul, din realitatea crudă, ase- 
menea impresii pentru ascultätoarele 
mele! Cea mai mare dintre domnişoare 
m'a fulgerat cu o privire încărcată şi 
de dispreţ şi de mustrare. — „Auzi, să 
comande tragerea din pat! Pe când sol- 
datii stau lângă tunuri! Dacă eu as fi 
fost acolo, niciodată n’as fi îngăduit aşa 
ruşine!“ 

O privesc, consternat, măsor, cu luare 
aminte şi părere de rău, tocurile înalte, 
mătasa lucitoare a rochiei, mijlocul sub- 
tire, surprins de parfumul îndărătnic 
care mă învăluie. Duduie dragă, dacă 
ai fi fost într'adevăr acolo... Dar D-ta 
te-ai supărat şi la urma urmei nu poţi 
pricepe. Nu poţi înţelege că nu e vorba 
de o acţiune de apărare sau de atac, ci 
de rutina obişnuită a vieţii de tranşee, 
de lovituri cari se trăgeau zilnic, regulat, 
aproape la acelaşi ceas. Că era vorba 


www.dacoromanica.ro 


152 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


de rezistenţă si de durată, de aşteptare, 
în care eroismul zgomotos nu-şi mai 
avea locul. Dar nu, eu sunt un prost şi 
un necioplit: de pe peretele din faţă, 
mă priveşte un tablou care înfăţişează 
într'un avânt eroic, şarja strălucită a 
cavaleriei lui Lassalle, cu săbii ridicate, 
dolmane fluturate în vânt, cai înfäsurati 
de spume. Aceasta e imaginea războiu- 
lui pentru lumea de aci, nu truda fără 
slavă a tranşeelor din pădure. Am in- 
trat în salonul elegant cu cizmele pline 
de noroiul din santurile Cireşoaiei. Nam 
respectat conventiunea, nu mi-am înţeles 
rostul. 

De geaba ma minunam dăunăzi de 
despärtirea pe care o hotarniceste o re- 
tea de sârmă de-asupra unui sant: iată 
alta, de se poate, si mai adâncä. Fara 
transee, fara sârmä ghimpata, razboiul 
ne-a despartit de cei rämasi la vatra, 
a säpat intre noi o präpastie pe care 
ma intreb daca anii vor putea s’o umple. 
Mi-au cerut poveste si le-am dat fapta. 
Se poate nepotrivire mai izbitoare? 


www.dacoromanica.ro 


SUCEAVA 


www.dacoromanica.ro 


lanuarie 1918. 


D. câteva zile mergem intins spre 
Miazä-Noapte, pe urmele Rusilor cari 
se imprastie dupa luptele din tinutul 
Falticenilor. Revolutia a ajuns in faza 
hotärîtoare şi armatele lor se destramă. 
In locul lor, vom ocupa coltul de Miaza- 
zi al Bucovinei, pe care armistitiul l-a 
gasit inca de partea noastra a frontului. 
Ce schimbare complectä de decor, de 
câteva zile! Caii istoviti si înfometati, 
dupa atâtea säptämâni de crengi si 
frunze uscate, încep să mai prindă nă- 
dejde. Noi înşine, scoşi din văgăunele 
munţilor şi ale codrilor, trecem nedu- 
meriti prin oraşele din valea Siretului, 
privind o lume care continuă să-şi tră- 
iască rosturile şi viaţa de totdeauna, în- 
Æruntând, cum poate, asprimea vremu- 
rilor şi greutăţile războiului. Mulţi din- 


www.dacoromanica.ro 


156 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


tre noi, cari n’au trecut prin spitale si 
mau mai fost pe acasă, au privit cu 
mirare aceste lucruri pentru ei de mult 
dispărute: lumina electrică, asfaltul, pra- 
văliile, femeile — alte decât sătencele 
de pe valea Trotusului. 

Acum însă ne-am oprit din nou în 
sate, pe drumul care ne duce de-a curme- 
zişul spre Suceava. Suntem la Rädäseni. 
In timpul popasului, străbatem gospo- 
dăriile frumoase şi bogate ale acestui 
vechiu şi mare sat moldovenesc, încon- 
jurat de livezi. Casele sunt încăpătoare, 
ogrăzile cuprinse. In casa unde ne-am 
oprit să ne încălzim, pereţii sunt plini 
de icoane, de tablouri ieftine, de calen- 
dare. lată, drept de-asupra mesei, un 
calendar mare, cu chipuri zugrăvite pen- 
tru fiecare lună. Mă uit mai de aproape: 
are şi însemnări. Este una, in litere 
groase şi stângace, chiar în dreptul zi- 
lei de 15 August 1916. Ce document in- 
teresant! S'a deşteptat în mine curiozi- 
tatea studentului, proaspăt înscris în 
registrele Facultăţii. Insemnarea unui 
sătean în ziua declaraţiei războiului! Ce 
document nepretuit pentru cunoaşterea 
psihologiei populare, ce subiect pentru 
un seminar de sociologie. Să-l citim cu, 
luare aminte: are valoarea izvorului di- 


www.dacoromanica.ro 


SUCEAVA 157 


rect, nealterat de nici o interpretare, de 
nici un comentar. Dar sä nu mai pre- 
lungesc asteptarea cititorului; iata ce a 
scris gospodarul din Rädäseni: 

15 August 1916. O fatat vaca. 


Am trecut prin Bunesti, tacuti, fara 
trambite si muzica, fara alai de cuce- 
ritori. Coloana lunga serpuieste printre 
casele pustiite de nebunia bolsevicä, sub 
cerul mohorit si ploios, in uruitul surd al 
tunurilor şi al chesoanelor, în noroiul 
împroşcat de copitele cailor şi de mer- 
sul greoi al pedestrimii. Cu coifuri ru- 
ginite, cu mantale şterse de ploaie, arse 
de foc, cu feţele aspre, aprinse de bă- 
taia crivätului, soldaţii români înain- 
tează spre oraşul de Scaun al vechii Mol- 
" dove. lată însă asfintitul răsărind o clipă 
dintre norii cei grei de ploaie şi de lapo- 
viţă, care luminează, ca un semn de bun 
sosit, turlele înalte ale bisericilor dom- 
neşti. Razele roşii s'au oprit în creasta 
dealului, pe străvechile ziduri de pia- 
tră ale cetăţii lui Ştefan Vodă, acele 
de cari s'a spart, în alt veac, trufia lui 
Albert Craiul. lar noi, cari pătrundem, 
cei dintâi, în această Suceavă unde fie- 
care piatră ne pomeneşte de mărirea 


www.dacoromanica.ro 


158 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


strämosilor si de slava lor nepieritoare, 
noi mergem täcuti si nesiguri; dupä a- 
tâtea luni de apärare disperatä, nu ne 
vine să credem că trecem o graniţă, ca 
am trecut dincolo de stâlpii negri şi 
galbeni, că suntem stăpâni pe pajurele 
hräpärete, semnele stăpânirii austriace 
rămase neatinse chiar în timpul lungei 
ocupaţii ruseşti. 

Au trecut repede întâile zile ; carti- 
ruire, aprovizionare. Trăim în atmos- 
fera de desfacere a puternicei armate 
ruseşti, care se risipeşte fără luptă, în 
dorinţa ei aprigă de pământ şi de pace. 
In gara Itcanilor, tunurile părăsite zac 
grămadă, printre movile de puşti şi de 
obuze. Ia cine vrea, ce vrea. Fiecare 
din bateriile noastre are acum şi o mi- 
tralieră, cu toate munitiile trebuincioase. 
Intr’o zi, o trupă în haine ruseşti stra- 
bate oraşul, păstrând, în sunetul asur- 
zitor al unei muzici zgomotoase, o apa- 
renta vagă de încolonare. Aproape la 
fiecare şir de soldaţi flutură şi câte un 
steag: sunt culorile albastre şi galbene 
ale Ucrainei independente. 

Pe străzi, populaţie amestecată şi in- 
diferentă. La comenduire vin ţăranii ple- 
toşi din împrejurimi, Moldoveni neaosi, 
al căror grai sfătos îl asculti cu bucurie. 


www.dacoromanica.ro 


SUCEAVA 159 


Dar afarä, pe Franz Josephs Strasse, 
Nemtii, Lesii, Rutenii, Evreii ne privesc 
cu neincredere si cu dusmanie. Am ra- 
särit doar fara veste de peste granita, 
in locul trupelor imperiale si cräiesti 
pe cari le asteptau dupä plecarea Ru- 
silor. 

De-abia peste câteva zile am pätruns 
în locuinţele Românilor. Nu le e greu 
să ne lămurească pentru ce îşi ascund 
cu atâta grije bucuria. Stăpânirea noa- 
stră e prea nesigură, prea vremelnică: 
la fiecare pas îi pândesc vecinii şi slu- 
gile. O pornire imprudentă a inimii şi 
vor cădea pradă închisorii şi spânzură- 
torilor împărăteşti. Şi totuşi, ce adâncă, ce 
puternică poate fi credinţa unui neam a- 
suprit! Am cunoscut până atunci numai 
din cărţi sau din spusele altora povestea 
Românilor de sub stăpânirile străine. A-i 
vedea în casele lor primitoare, a vorbi cu 
ei, fräteste, de grijile şi de nădejdile 
viitorului, e pentru mine o revelaţie, ui- 
mitoare şi dureroasă în acelaşi timp. 

Şi totuşi, împotriva realităţii, împo- 
triva semnelor neîndoelnice cari ne ves- 
teau zdrobirea unei păci de umilinţă şi 
de asuprire, începuse să incolteasca în 
mintea noastră credinţa că măcar acest 
colţ al Bucovinei ne va rămâne. Nebu- 


www.dacoromanica.ro 


160 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


nie, vis pläcut, cel din urmä rämas din 
präbusirea atâtor mari sperante, vede- 
nie înşelătoare, repede risipita. 


www.dacoromanica.ro 


Februarie 1918. 


pp PIE şi zbucium. Armistițiul 

a încetat. "Tunurile au tras din nou pe 
valea Trotusului. Odihna a fost dulce, 
dar scurtă. Toată lumea e alarmată, ba- 
teriile gata de plecare, patrulele brigă- 
zii pe şoselele ce duc spre front. Ce 
poate fi dincolo? Unii spun că în fata 
noastră ar fi vre-o cinci sau şapte di- 
vizii austriace. Ce se va alege de noi? 
Am auzit de triunghiul morţii, un nou 
Războieni, în care vom pieri până la 
urmă pe glia însângerată a Moldovii, sau 
de un drum eroic prin nemărginita Ru- 
sie, spre ţinte îndepărtate şi problema- 
tice. Perspectiva această nu încântă pe 
nimeni. Cât timp apărăm pământul ţă- 
rii, tragem din el izvoare nebănuite de 
energie şi de rezistenţă. Dar pribegia 
prin frământările revoluţiei ruseşti, pen- 
11 


www.dacoromanica.ro 


162 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


tru a mai trage câteva divizii germane 
de pe frontul apusean ameninţat, lă- 
sând vetrele noastre încălcate de duş- 
mani şi ţara asuprită de ei, ne pare tu- 
turor o jertfă fără rost. Şi Sârbii, acum 
doi ani, erau mai aproape de ţara lor. De 
ne-ar auzi frumoasele conite cari, înca- 
drând pe invalizii din spitale, au cerut 
dăunăzi, pe străzile Iaşului, războiul 
până la capăt, până'n Mesopotamia, pâ- 
na’n Siberia ... Bunul simţ românesc, 
care a văzut ceasul hotärîrii şi a înţeles 
nevoia superioară a sacrificiului pentru 
a câştiga dreptul la întregire, nu se îm- 
pacă cu gândul de-a lăsa, la masa verde 
a păcii, pe alţii să ne culeagă us 
de pe harta Europei. 

Oricum insa, datoria trebuie indepié. 
nită şi pământul ţării va fi apărat cu 
dinţii, cu mânia sfântă a desnădejdii. 
Cine spunea că singura mântuire a în- 
vinşilor e de-a nu mai spera mântuire? 

Stăm în drum, lângă comandantul di- 
vizionului. Caii sunt pregătiţi, tunurile 
înhămate. Cu înfrigurare crescândă, aş- 
teptăm ordinele care ne vor azvârli în 
zările mohorîte şi amenințătoare. Cu zgo- 
mot de mitralieră în plină tragere, un 
motociclist se opreşte lângă noi: un plic 
dela divizie pentru comandantul brigă- 


www.dacoromanica.ro 


SUCEAVA 163 


zii, care aşteaptă si el la câţiva paşi. 
Ne repezim cu toţii să aflăm hotărîrea. 
Emotie. Colonelul citeşte, încruntat, co- 
boară filiera ierarhică: Marele Cartier 
General cu ordinul No. către Corpul de 
Armată, Divizie, Brigadă... Cu un zâm- 
bet sarcastic pe buze, ne întinde acum 
slova oficială, iar noi citim, uimiti: ,,A- 
vând în vedere că se apropie perioada 
în care oile urmează să fete, binevoiti a 
întocmi de îndată tablouri cu numărul 
acestor animale ce se află în sectorul 
ocupat de trupele de sub comanda 
D-voastre şi a le înainta Marelui Car- 
tier General până la data de...“ 


Armistițiul s'a prelungit, dar cercul 
vrăjmaşului se strânge tot mai aspru 
şi mai apăsător în jurul nostru. Pe noi, 
la marginea Bucovinei, ne izbeşte or- 
dinul brutal de retragere, de evacuare. 
Ultimele ceasuri sunt sfâşietoare. In casa 
în care locuiesc, Românca vrednică de a 
cărei primire ne-am bucurat, plânge des- 
nădăjduită, cu fiicele ei. Mi se strecoară 
în mână scrisorile primite din ţară, pen- 
tru ca să nu cadă în mânile vräjmasilor. 
La spital, doctorul Teofil Lupu îmi în- 
credinteazä un teanc de bancnote ru- 


www.dacoromanica.ro 


164 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


sesti si românesti si ma roagä sa le 
dau, in tara, oricärui asezämânt de bine- 
facere as crede de cuviintä, spre a fo- 
losi cauzei comune macar cu atat, acum 
când zidul de despărţire al hotarului 
nedrept se ridică din nou, cine ştie pen- 
tru cât timp. Vom cunoaşte mulţi prie- 
teni în ceasul izbândei; să nu uităm însă 
pe acei cari în ziua visurilor sfărâmate, 
a nădejdilor înfrânte, şi-au arătat, cu 
vorba şi cu fapta, credinţa nestrămu- 
tată în dreptate şi au uitat nenorocirea 
lor, atât de mare, pentru a se gândi la 
alinarea suferințelor noastre. 

O, amărăciunea fără margini a acestei 
plecări! Am trecut, muti, incruntati, cu- 
fundati într'o cumplită şi zdrobitoare 
durere, sub privirile triumfätoare ale 
străinilor cari se îndeseau acum pe 
străzi, rânjind şi arătându-ne cu dege- 
tul, şoptindu-şi vestea cea mare, bucuria 
intrării apropiate a cätanelor împără- 
teşti, ale căror străji sau şi arătat la 
marginea oraşului. Ne-am dus spre valea 
Siretului, spre Burdujeni, pierzându-ne 
în ceata ce se lăsa de pe cerul de 
plumb în văluri tot mai groase, fără a se 
putea desface în lacrimi de ploaie... 

Morile lui Dumnezeu, zice vechea zi- 
cătoare, macină încet, dar sigur. De-ar 


www.dacoromanica.ro 


SUCEAVA 165 


putea gräbi mäcinisul lor, pentru a 
zdrobi cu un ceas mai de vreme trufia 
nesuferită a învingătorului vremelnic şi 
a răzbuna, prin biruinţa dreptăţii, dure- 
rile şi necazurile acestei clipe cari au 
pus vârf suferințelor si näzuintelor de 
veacuri! Când m'am despărţit de gaz- 
dele atât de prietenoase, le-am spus, mai 
mult ca o mângâiere în care nici eu 
nu mai aveam încredere, că peste şase 
luni ostaşii noştri se vor întoarce în Su- 
ceava desrobită. Si dacă totuşi as fi 
fost, măcar de rândul acesta, prooroc 
în ţara mea? 


www.dacoromanica.ro 


STEAGURILE 


www.dacoromanica.ro 


lasi, 26 Mai 1918. 


7. Inaltarii Domnului. Va fi de 
acum înainte ziua de pomenire a vite- 
jilor căzuţi în război. De dimineaţă, în 
sunetul muzicei si al gornistilor, deta- 
şamentele cu steagurile lor îşi fac intra- 
rea în curtea Mitropoliei. In fruntea a- 
laiului, cei cari şi în zile grele au fost 
mereu în frunte, cei ale căror drapele 
acum ciuruite au fluturat, cele dintâi, în 
vântul rece al morţii — grănicerii şi vâ- 
nătorii. lar după ei, ceată după ceată, 
steag după steag, pajurele infanteriei. 
Unul după altul, se desprind din rându- 
rile gărzilor de onoare, şi se înşiră în 
fata treptelor intrării, stegari lângă ste- 
gari, vulturi lângă vulturi, regimentele 
dela Dragoslave şi Predeal alături de 
cele din Dobrogea, cele dela Oituz lângă 
cele dela Mărăşeşti. Steagul regimen- 


www.dacoromanica.ro 


170 FILE RUPTE DIN CARTEA RĂZBOIULUI 


tului 13 infanterie e purtat de un doro- 
bant bătrân, veteran al altui război, cu 
vechea lui căciulă peste care se mai 
înalţă, mândră, pana de curcan. Plevna 
învie astfel în mijlocul coifurilor noastre 
de oţel. lată acum stindardele, grele de 
cusături aurii, ale cavaleriei, drapelele 
numeroase ale artileriei şi, în sfârşit, 
după uniformele sure ale armatei de 
uscat, albastrul închis al marinarilor. 

Un general, cu glas răsunător, strigă 
numele regimentelor decorate: 3 şi 10 
vânători, 32 Mircea, ai cărui ostaşi s'au 
avântat în cămăși asupra mitralierelor 
vrăjmaşe, 36 infanterie, al cărui stegar 
a trecut Dunărea înnot, ca să nu-i ră- 
mână drapelul în ruinele Turtucaiei, şi 
atâtea altele...Toată povestea războiu- 
lui e tesutä în mătasa muşcată de 
gloanţe. 

Rând pe rând, însoţite de comandanții 
cari le-au dus la luptă, steagurile pă- 
trund în biserică şi se îngrămădesc în 
şiruri strânse în faţa catapetesmei: o 
pădure deasă, cu frunzişul ei mătăsos, 
de-asupra căreia vulturii purtători de 
cruce îşi desfăşoară aripele aurite. Ince- 
tul cu încetul, Mitropolia se umple de 
lume; generalii s'au aşezat în stânga, 
lângă strana Reginei; comandanții de ar- 


www.dacoromanica.ro 


STEAGURILE 171 


armate isi poarta cordoanele rosii. O 
singură uniformă străină: e figura ciu- 
dată a colonelului canadian Boyle, ră- 
mas, nu mai ştie nici el cu ce scop, pe 
meleagurile noastre. Mai în fund, spre 
dreapta, chipuri de femei cu văluri ne- 
gre, părinţii şi rudele celor cari vor fi 
pomeniti. In fata steagurilor, o masă de 
brad cu mari coroane verzi, printre cari 
se desluşeşte, în litere negre pe coliva 
albă, inscripţia : Eroilor morţi pentru Pa- 
trie, 1916—18. 

Clopotele sună. Sosesc Regele si Re- 
gina, întâmpinați de Mitropolitul Mol- 
dovei, cu crucea în mână. Regina şi Prin- 
cipesele. au îmbrăcat haina albă a suro- 
rilor de caritate, Regele şi Principele 
moştenitor sunt în ţinută de campanie. 

Parastasul începe. Peste tabloul de a- 
poteoză al steagurilor, răsună acum, jal- 
nică, Veşnica Pomenire. Gândul se în- 
toarce, fără voie, la crucile albe din fun- 
dul pădurilor, la trupuri ciuntite, agă- 
tate şi putrezite în imbrätisarea ucigase 
a reţelelor de sârmă, la toţi cei räpusi de 
bolile viclene, departe de zgomotul lup- 
telor. Regina plange si putini sunt cei 
ai cäror ochi nu sunt umezi. 

In mijlocul tacerii, un glas puternic 
citeste acum numele ofiterilor morti in 


www.dacoromanica.ro 


FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


război. O armată întreagă se înşiră în 
acest lung pomelnic cu generalii ei, Dra- 
galina, Praporgescu, cu coloneli şi ma- 
iori, căpitani şi locotenenti. Au căzut 
pentru întregirea neamului, pentru apă- 
rarea ţării. Apelul la care nimeni nu 
mai răspunde s'a isprăvit. In cântecul 
corului, clopotele răsună, grave. 

Afară, pe strada care poartă numele 
lui Stefan cel Mare, mulţimea se în- 
deasă să privească defilarea. In fund, 
sub chipul turnat în bronz al Voevo- 
dului biruitor, trupele se aşează în co- 
loane. Alături de Mitropolit, Regele se 
îndreaptă spre estrada ce i s'a pregătit 
în marginea străzii. larăşi răsună trâm- 
bite şi muzici; în capul coloanei, ce îna- 
intează dârz, călăreşte Principele Carol, 
cu sabia în mână. După el, în fruntea 
părăzii, grupul strălucitor al generalilor, 
urmaţi, pentru întâiaşi dată, de ofiţerii 
decoraţi cu „Mihai Viteazul“. Toate pri- 
virile sau atintit asupra crucilor alba- 
stre, cu panglicele de culoarea sângelui 
închegat. Şi iată acum steagurile, câte 
trei în rând, cu detaşamentele şi coman- 
dantii lor. Toată lumea se descopere. 
Gloria unui neam întreg trece în pasul 
apăsat de defilare al ostasilor räz- 
boiului. 


www.dacoromanica.ro 


STEAGURILE 173 


Cerul e acoperit de nori de ploaie; 
şi în sufletul nostru, nenorocirea şi-a in- 
tins negrul zăbranic peste strălucirea zi- 
lelor de biruintä si de nădejde. Dar în 
urma steagurilor învie ceva din avântul 
începutului. Imi aduc aminte de cuvin- 
tele unui căpitan sârb, rănit pentru a 
treia oară în bătăliile din Dobrogea, pri- 
beag rămas fara nici o ştire dela ai sai, 
care-mi spunea în spitalul din laşi, cu 
nestrămutată convingere : „Din atâtea 
suferinţe, trebuie să iasă şi zile mari“. 
Si acum, când trece înaintea noastră, 
în fâlfâitul tuturor stindardelor ţării, a- 
mintirea atâtor jertie şi atâtor lupte vi- 
tejesti, pe cari şi duşmanii le-au recu- 
noscut, slăvindu-le, o spunem cu tot mai 
multă încredere, ca o prevestire a unor 
întâmplări apropiate: nu se poate ca a- 
tâta vitejie, şi vitejie dreaptă, să fi fost 
în zădar. 


www.dacoromanica.ro 


INTOARCERE 


www.dacoromanica.ro 


August 192 


2: caldă de vară. De-asupra Târ- 
gului-Ocnei, pe Măgură, alai de sărbă- 
toare. Biserica schitului e neîncăpătoare. 
Ea nu mai cuprinde pe credincioşii, ve- 
niti din toate văile vecine şi chiar din 
alte judeţe ale Moldovei. Un sobor de 
preoţi in odăjdii sa strâns în jurul E- 
piscopului, care a venit anume să sfin- 
feascä lăcaşul de rugăciune, zidit din 
nou şi împodobit întru slava bisericii 
şi a slujitorilor ei. Slujba a început de 
dimineaţă şi ţine, ceasuri în şir, după 
obiceiul pravoslavnic de târnosire. Dru- 
meţi, am nimerit această zi de slintire a 
bisericii, pentru a împrospăta amintirile 
ce ne leagă de acest colţ de ţară şi cari 
sunt încă pentru noi atât de vii. Cuprinşi 
de oboseală, oaspeţii nepoftiti sau ase- 
zat pe un dâmb din curtea schitului, de 

12 


www.dacoromanica.ro 


178 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


pe care vederea lor cuprinde câmpul in- 
treg, ce l-a măsurat de-atâtea ori, câţiva 
ani în urmă, în alte împrejurări poate 
mai însemnate, deşi mai puţin sărbă- 
toresti. 

Cu aceleasi sclipiri de sabie lucitoare, 
apa Trotusului isi taie drumul printre 
stânci, spre valea largă ce se pierde 
în decorul albăstriu al dealurilor înalte 
din ţinutul Bacăului. Pe toate potecile 
muntelui, printre tufele şi mladele ti- 
nere, ce au apucat să crească din nou 
peste pustiul nimicirilor din război, şi- 
ruri lungi de ţărani în cămăşi albe, de 
neveste şi fete împodobite urcă spre 
schit, de unde răsună peste vale cân- 
tările cucernice ale preoţilor şi isonul 
diaconilor. Nu era atât de uşoară ur- 
carea Măgurei, în vara anului 17... 

Slujba s'a încheiat. Clopotele răsună 
puternic peste văi şi păduri, chemând no- 
rodul la predică. Cuvinte înalte purced 
peste mulţime: i se vorbeşte de filozo- 
fie, de morală, de legile veşnice ale cre- 
dintei si de dogmele neschimbate ale bi- 
sericii. Suntem oare înainte sau după 
război? Lupta grozavă care nimicise o- 
raşul şi satele învecinate, care a dărâ- 
mat împărăţii şi a răscolit popoare, a 


www.dacoromanica.ro 


INTOARCERE 179 


fost numai visul unei inchipuiri bolnä- 
vicioase ? 

Acum si predica a luat sfarsit. Prea 
Sfinţitul, înconjurat de arhimandriţi şi 
stavrofori, s'a aşezat la umbră, să po- 
posească, înainte de masa ce sa pre- 
gătit pentru cuvioşii oaspeţi şi autorită- 
tile judeţului cari au venit să-şi înde- 
plinească datoria la această serbare. 
Sfiosi, drumeţii tineri sau apropiat de 
grupul impunător al oficialitätii. Bine- 
voitor, păstorul eparhiei îi întreabă cu 
ce prilej s'au oprit la sfinţirea schitului 
Măgurii. I se răspunde că am venit să 
ne revedem sectoarele de luptă. Prela- 
tul se miră: ,,Aci ati luptat în alegerile 
din anul trecut? Nu ştiam că aveţi sector 
politic în acest judeţ“. — ,,N’avem, măr- 
turisim cu evidentă confuzie, aci ne-a 
fost doar sectorul de front, din timpul 
războiului“. 

— „A, da, războiul... Adevărat, îngână 
cu mirare urmaşul lui Melhisedec, pe 
aci a fost războiul... Timpul, dragii 
mei, timpul trece atât de iate...“ —,,Pe 
aci, să trăiţi, Prea Sfintite, se repede 
un comisar sclivisit, cu mustätile în- 
toarse şi văcsuite cu grije, încins cu o 
sabie uriaşe. Pe aci s'au coborit Nemţii. 
Cât pe ce să pătrundă în Târgul Ocnei. 


www.dacoromanica.ro 


180 FILE RUPTE DIN CARTEA RAZBOIULUI 


Era un bombardament teribil. Eu ma 
aflam chiar la marginea orasului, am 
luat atunci toate mäsurile. Eu am eva- 
cuat populaţia civilă, am oprit trupele 
să se retragă peste Trotus, până ce au 
venit Vânătorii de Munte... Am fost 
de-altfel decorat“. Işi scoate pieptul îna- 
inte ca la paradă, pentru ca toată lumea 
să-i poată admira „bărbăţia şi credinţa“. 
E totuşi o mângâiere: amintirea cruntei 
încăierări în care atâti viteji au pierit, 
fără nume şi fără răsplată, nu s'a stins 
cu desăvârşire. Comisarul din Târgul- 
Ocnei a fost decorat. 

Anii au trecut repede. Iarba a crescut 
peste santurile dărâmate, adäposturile 
cari au înfruntat urgia obuzelor nu s'au 
putut împotrivi surpării mai încete a 
timpului. Când răscolim amintirea unor 
tragice realităţi, cuvântul rătăceşte în 
pustiu, ca suflarea vântului de toamnă 
care adună şi împrăştie frunzele veştede, 
troienindu-le la răspântii. Revărsarea ne- 
miloasă a timpului se întinde peste fap- 
tele si näzuintele noastre, asternând 
peste ele prefacere si uitare, în straturi 
tot mai groase cu zäpada fiecärii ierni. 

Dar totuşi, când ne cufundăm in a- 
ceste adâncimi ale amintirii, când cu- 
legem din nou aceste fire mărunte, din 


www.dacoromanica.ro 


INTOARCERE 181 


cari s’a tesut, cu sute si mii de alte fire, 
istoria neamului si desvoltarea ţării, nu 
facem o rătăcire zădarnică. De sub nin- 
soarea tot mai deasă a vremii, suferin- 
tele, luptele, jertfele trecutului, mai a- 
propiat şi mai depărtat, vor prinde ră- 
dăcină în ogorul românesc, şi vor rodi 
cândva, în anii sau în veacurile ce vor 
să vie, primăvara mai fericită a vremu- 
rilor viitoare. „Căci praful casei după 
măturat, ne spune înţelepciunea bătrâ- 
nească, des se ridică şi în razele soa- 
relui gioacă, însă nici razele soarelui 
a nu lovi opreşte, nici paşii celui ce prin 
casă umblă conteneşte“. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DE MATERIE 


Cuvânt inainte . . . . . . . . . . . 5 
Faptä şi poveste . . . . . . . . . . li 
S August IG à 2 à a a à BD 17 
Soarta Serbiei . . . . . . . . . . . 25 
Defilare og He à De DE. 33 
Spre luptă e ee tai te ee a ate tea 39 


In tranșee cc ee . . . . . 47 
Bătălia nevăzută . . . . . . . ee. 55 
Pe Cosna Pee es à de à 63 
Contra - atacul a ae Ol & veh Lin 83 


In Baterie ee oe wom à woe aS 
Sânge şi cerneală. . . . . . . . . . . 107 
Quo Vadis ns eee Dk a eos à 117 


Cenuse be Hé ea we Ew. 123 
In Pädure Mantes Mel da die 131 
Tren sanitar Sg om HUE Re Bh m ho 139 
Armistitiu Soh US a Ae a Ge 0e 145 
Suceava Ok, Gh det fey AR a ee Ape N 155 
Steagurile a ee ee ee ee a ee 
Intoarcere Boh we we A aoe ae à 177 


www.dacoromanica.ro 


EDITURA „CULTURA NAŢIONALĂ” 


„BIBLIOTECA PORTATIVA“ 


Hu apărut: 
ION BARBU 


ION MINULESCU 
D, IACOBESOU 


PRINCIPESA M. BIBESCU 


A. A. PIILLIPPIDE 
OCTAVIAN GOGA 

D. 1. SUCIIIANU 

ION MINULESCU 

B. FUNDOIANU 

G. IBRĂILEANU 

M. RALDA 

TEODOR SCORTLSCU 
I, VINEA 

HENR. YVONNE STATIL 
N, D. COCLA 

T. ARGHEZI 


ILARIE VORONCA 
CAMIL PETRESCU 


PURES 
CAMIL BALTAZAR 


Romane. 


Au apärut: 
LEON DONIOI 


CAMIL PETRESCU 


©, ARGHEZI 
EUGEN GOGA 


Joc secund (versuri) Operă premiată 
de Soc. Scriitorilor Români 


Cetiti-le noaptea 
Quasi (noesii) 


Două portrete (Ferdinand al Ro- 
mâniei şi Anatole France) 


Stânci fulgerale (poeme) 
Precursori 

Puncte de vedere 

Strofe pentru toală lumea 
Privelisli (poeme) 

Privind viata 

Memorial 
Popi (1922) 


Paradisul suspinelor 


Note de drum din Spania) 


Muluşa Alatilda Premiul Femiia 1932 
Vinul de viață lungă editia a Ia 
Flori de mucigai (versuri) 


Incantulit (poeme) Operă premiată de 
Soc. Scriitorilor Români 


Transcendentalia (poeme) 
(tiraj redus la 100 exemplare numerotate) 


Itinerar sentimental (versuri) 


Intoarcerea poelului la uneltele pale 
(poeme) | 


Studii 


Noul seminar 
cu o prefaţă de Adrian Muniu 
Ultima noaple de drugoste 
Inlâia noaple de războiu 

ediţia a II-a 
Operă premiată de Soc. Scriitorilor Români 
Poarta Neugră 


Curtea Facerii 


GEORGE M. ZAMFIRESCU WMV Aa CAT Ana aanifiai ro 


Opcra premi:ta de Soc. Scriitorilor Români 


Lei 80 
Lei 90 
Lei 80 


Lei 70 
Lei 75 
Lei 100 
Lei 80 
Lei 80 
Lei 75 
Lei 60 
Lei 80 
Lei 70 
Lei 80 
Lei 80 
Lei 40 
Lei 80 


Lei 80 


Lei 260 
Lei 60 
Lei 40 


Lei 100 


2 volume 
epuizat 


Lei 120 
2 volume 


Lei 160 
Lei 60 


ION CREANGA Opere ediţie fngrijitä de G. T. Kirileanu 


Lei 60,— ~— 


Romane. Studii | Does 


T: ARGHEZI Cartea cu jucării cu 64 desene in — + Stet 160 


negru şi 4 planşe in culori 
G. CĂLINESCU Viața lui Mihai Eminescueditia a Ira „Lei 100 
O. FANTANERU Interior Lei 60 
C: ANTONIADE - Machiavelli vol. I ediţia a Ia Lei 80. 
N_D. COCEA Fecior de slugă ediţia a III-a „Lei 100 © 
“IRORA ELIADE Maitreyi ediţia a III-a : 
Premiul Soc. Tekirghiol-Eforia 1933 
GALA GALACTION Doctorul Taifun 
VICTOR ION POPA Velerim si Veler Doamne editia a II-a 
. PELTZ Calea Văcăreşti 
 ANTONIADE Machiavelli vol. II 
-URGIU DAN Arsenic Premiul Soc. Tekirghiol- Eforia 1934 
G. CĂLINESCU Opera lui Mihai Eminescu 
SANDU. TELEAJEN Drumul dragostei 
I. BRATIANU File rupte din cartea războiului 
Sub tipar: 3 
MIHAIL SEBASTIAN Cum am devenit huligan 
CAMIL PETRESCU Românii e deştepţi 
SERBAN. CIOCULIISCU Tudor Arghezi 
TUDOR VIANU Ion Barbu 
SERGIU DAN Surorile Veniamin 


Traduceri 
Hu apărut: 


FRANZ WERFEL Cazul Judecătorului Sebaslian 
Traducere din limba germană de 
? 0. Baltazar 
CH. BAUDELAIRE Les Fleurs du mal 


Traducere din limba franceză de 
A. A. Philippide 


Ediţiile definitive ale scriitorilor clasici români 


I, Ji. CARAGTALE Opere ediţie îngrijită de Paul Zarifopol foes 
Premiul Soc. Scriit. Români pentru ed. critice i 
Bu apărut: Tomul I Nuvele si Schițe Lei 750, 400 si 200 0 
"Pomul II Nuvele si Schițe Lei 800, 450 si 200 i 


Tomul III Reminiscențe si Notite Critice 
Lei 600, 350 si 1. 
Sub tipar: Tomul IV Reminiscen{fe si Notife Critice i 
In preparafie: Tomul V Teatru 
Au apărut: 
M. EMINESCU Poesii ediţie îngrijită de CO. Botez 
In preparatie: 


eee 
Cărţile noastre se găsesc de vânzare in principalele librării. 
din țară; ele se trimif franco la domiciliu în toată fara. 
EDITURA Ce UI EU RA NAŢIONAL ASS 
2, Pasajul Macca, 2 — București (1) — Telefon Nr. OR 


3 ph 
PA îi Z 1 > 


www.dacoromanica.ro 


Ni TI ai CRN ek eS ee ee A rn SOP eS