Dimitrie — Cantemir — Lupta_dintre_Inorog_și_Corb_-_(Roman_Alegoric) (1927)

DIMITRIE CANTEMIR 


Lupta 


dintre 


Inorog -; Corb 


(Roman Alegoric) 


Pe înţelesul! tuturor, cu o 
Prefaţă şi Note 


de 
EM. C. GRIGORAȘ 


EDITURA CASEI $COALELOR 
Preţul Lei 60,— 


Enciclopedie Românească 


(1704) 


DIMITRIE CANTEMIR 


Lupta 


dintre 


Inorog + Corb 


(Roman Alegoric) 


Pe înţelesul tuturor, cu o 
Prefaţă şi Note 


de. 
EM. C. GRIGORAS 


BUCUREŞTI 


Institutul de Arte Grafice „ROMÂNIA NOUĂ", Theodor 1. Voinea 
No. 79, Strada Uranus, No. 79 
1927 


ISTORIA IEROGLIFICA 


PREFAȚA 


Am prezentat până acum, doi oameni de ştiinţă, 
din trecutul nostru nebulos. An după an, am ti- 
pärit operile filosofului Petre Stamatiadi şi Spă- 
tarului Milescu şi anume Geneza, din 1791 şi Că- 
lătoria în China, din 1675. Ambii autori şi am- 
bele opere erau necunoscuți. 

Anul acesta prezint opera unui al treilea om 
de ştiinţe: enciclopedistul Dimitrie Cantemir, şi 
anume. „istoria leroglifică”, tot atât de necu- 
nosculţi, din acest punct de vedere, unul cât şi 
cealaltă. 

Şi pentru a procedă în mod clasic, să încep cu 
autorul. 


Dimitrie Cantemir enciclopedist 


Voi începe deasemenea cu singura latură bine 
cunoscută a activităţii lui intelectuale. 


Cantemir istoric. Autor al „Istoriei Imperiului 
Otoman”, al „Descrierei Moldovei” şi al „Hroni- 
cului Moldo-Valah” el a trecut graniţele noastre 
de mult. Prima operă a fost tradusă aproape 


6 


în toate limbile Europei din chiar sec. XVIII şi 
i-a adus, prin noutatea materialului cules, um 
renume bine meritat. A doua a fost cerută de 
Academia din. Berlin, al cărei membru ajunsese 
fostul Domn moldovean şi ne aduce pentru în- 
tâia oară în cercetarea lumii. A treia, scrisă ro- 
mânește, rămâne unul din puținele monumente 
de limbă românească veche.. ' 
Despre aceste trei opere sa scris atât, încât 
ar trebui pagini întregi pentru a cità numai au- 
torii şi operile lor. Un lucru, rămâne însă de 
remarcat. „Istoria Imperiului Otoman” şi „Hro- 
nical” nu există tipărite în românește, într'o e- 
diție la îndemâna publicului de azi. Singurăt 
„Descriptio Moldaviae”. are o asemenea ediţie. 


Cantemir geograf şi folklorisi. Trec la a doua 
lature cunoscută numai în parte, Intr'adevăr d-l 
Vâlsan, a arătat, că în Geografie, Principele sa- 
vant este un inovator. In special în Cartografie, 
ar fi fost un antemergător al acelor, cari trec 
drept creatorii Geografiei moderne. „Descriptio 
Moldaviae” ar fi în această direcție e noutate 
pentru timpul ei. 

D-l Ciobanu, de așemeni, a arătat că notele 
din „Istoria Imperiului Otoman” sunt o culegere 
personală de material etnografic şi folkloristic. 
Dar, mai ales, afirmă d-sa, „Sistemul Religiei 
Otomane”, carte tipărită în ruseşte în timpul lui 
Petru cel Mare, şi care nu numai că nu a fost 
niciodată tradusă în româneşte, dar nici măcar 
wa fost cunoscută la noi, ar conține un imens 
material, de legende turceşti, arabe şi persane 


7 


asupra Religiilor, material adunat de însuşi Can- 
temir. 

In „Istoria, leroglifică! se află de asemenea un 
însemnat material geografic şi folkloristic, 

Ce geografic arată pe autor în plin câmp ah 
acestei ştiinţe. Il arată perfect în curent cu tot 
ce se frământă, cu fot ce se discută, cu tot ce se 
cunoştea şi realizà. Dacă voiu cità numai cap. 
INI, în care, ocazional, se ocupă de Nil, Lacurile 
centrale africane, Nigris,, izvoarele : Nilului, se- 
paraţia Nilului de Nigris, şi. voi fi arătat Geo- 
grafilor un material surprinzător, ca noutate. 
Nu numai că cunoştea tot ce se legă de această 
paşionantă chestiune a timpului său (Africa cen- 
trală fiind pe atunci ţara legendelor) dar emite 
și teorii asupra izvoarelor Nilului, cari, dacă azi 
pot părea glumeţe şi extrem de ingenioase, pe 
atunci erau perfect ştiinţifice. Pentru cine a citit, 
de- exemplu, comunicările medicale ale epocei, 
îşi dă seama, că ridicolul în ştiinţă nu este decât 
o funcţiune de timp. 

Materialul folkloristic este asemenea de o în- 
semnătate deosebită. Cele 760 de „sentenţii”, cu 
care este „frumos împodobită” opera citată, con- 
țin foarte multe proverbe, pur româneşti, cu 
forma lor arhaică, ori chiar proverbe absolui 
necunoscule. 

Conţinutul lui „Descriptio Moldaviae”, în acea- 
stă privinţă, se cunoaşte desigur, pentru a nu mai 
insistă asupra lui. 


Canlemir filosof. Aş îi trebuit să scriu mai 
bine teosof, căci teosof a fost. Şi pentru a ne 
da bine seama de ce înseamnă a fi teosof, să a- 


8 


mintim ce erau Teosofii, sau mai bine ce rol a, 
jucat Teosofia în pragul erei moderne istorice. 
Pentru aceasta să relatăm ce a făcut olandezul 
Van Helmont, elevul lui Paracelsiuos, iniţiatul 
dela Delhi (secta îşi are originele în. acest oraş 
sfânt al Indiei). Acest alhimist Van Helmont, a 
încercat pentru prima oară, dela Aristotel, să 
distrugă sau mai bine să înlocuiască, vechea Fi- 
zică a acestuia. Lupta, dintre marele dascăl grec 
şi credinţele şi miturile sectelor din timpul său, 
reîncepeă deci la finele sec. XVII. De data acea- 
sta intuiţia reia locul judecății pure. Creaţiunea 
este de ordin intuitiv. Bacon o metodizase îna- 
intea metodismului lui Descartes. Van Helmont, 
merge „mai departe şi o supune controlului ex- 
perienței. Intreaga ştiinţă modernă purcede deci 
dela acest novator. Fantastica operă de crea- 
țiune a omenirei în aceşti trei secoli din urmă. 
se datorește în mare parte acestei școale. Că 
restul Fizicei lui Van Helmont, azi nu are nici 
o valoare, este precis; dar atunci ea a dat imbold 
lumei noi. Creatorul, êl însuşi a descoperit Gazele, 
o serie de acizi şi altele, bine înţeles plecând dela 
principii false, că: toate cele compuse suni pro- 
duse de apă și fermenți. A enunțat însă hipoteza 
contrară celei a lui Platon, Aristotel, etc., că: 
maleria se creiază şi se distruge, nu numai se 
transformă. Acest principiu, azi periect adevărat, 
deoarece materia se transformă în energie, este 
în concordanța cu teismul, adică cu principiul 
cauzalității şi finalităţii, şi este contrar Metafizi- 
cii, antice şi. materialiste, care refuză materiei şi 
lumii început şi sfârşit şi nu-i acordă, cu Ocellus, 
decât transformare. 


9 


Ei bine, Cantemir a scris o. laudă acestei noi 

Rizici, cu desemne şi sentințe pe dânsa, cari a- 
rată că eră părtaş teosoficilor principii şi făceă 
deci parte 'din sectă. Omul este creatura, care 
trăiește în corp. Natura este ordinul Nui D-zeu. 
Dumnezeu este totul și totul este în Dumnezeu. 
Aceasta din urmă sentință reprezentând Meta- 
fizica panteistă, adoptată de Teosofi. 
Cum Morala Teosofilor este cea a datoriei până 
la sacrificiu, aceştia sunt şi stoici, dacă nu chiar 
Confucișii. Pentru acest motiv Cantemir com- 
pune acel „Divan al Lumii”, tipărit în Iaşi îna- 
inte de 1700, Divan care nu este altceva decât 
desvoltarea teoriilor stoice. Acest Divan se ter- 
mină chiar cu cele 10 porunci ale prietenilor lui 
Marec-Aureliu. De altfel şi Creștinismul este, din 
punci de vedere etic, feosofic și stoic. 

Neocreștinismul deasemenea, ce încearcă azi 
a se înfiripă cu Crișna Murti, din Madras, este 
şi el opera sectei teosofice, după cum această, 
veche sectă pretinde, că ar fi modelat şi pe 
Buda şi pe Crist. 

Aşijderea „Istoria Ieroglifică”, după modelul 
lui Marc-Aureliu, ește presărată cu sentenții fi- 
„osofice, dintre cari multe nu ar fi repudiate nici 
de acesta, 

Iar în mai multe rânduri, chestiunea cauzali- 
tății şi finalilății revine sub condeiul lui Cante- 
mir, chestiuni la modă atunci, din cauza secte- 
lor materialiste ascendente. 


Cantemir teolog. Necesităţile lau dus pe Can- 
temir şi la Teologie. Priceperea lui, vădită din 
Divanul Lumii, a fost pusă la contribuţie în mai 


10 


multe rânduri. In Rusia va scrie pentru Țar, şi, 
în scop de propagandă contra Musulmanilor, 
două opere. Una, tipărită: Sistema religiei oto- 
mane”; alta, în manuscris; Curanus. D-l Minea 
va publică în curând un studiu asupra celei din, 
urmă pentru a probă că nu este identică cu cea. 
dintâi. Va mai probă, că este şi mai importantă. 
Contra Ţarului, şi în manuscris, Cantemir va 
mai combate pe protejatul imperial, faimosul re- 
formator, Procopovici, care invehtase un nou 
catehism. Acest manuscris, ca toate manuscrisele 
din acea epocă, circulă intens, şi produse mare 
senzație în lumea ortodoxă. Titlul lui este: Loca 
obscura, etc. Cu toate că există în copie, la A- 
cademie, nimeni nu s'a ocupat de “el. Intr'o zi 
va descoperi cineva, lucruri surprinzătoare şi 
într'ânsul, cum au descoperit d-nii Ciobanu, în 
Sistema Religiei, etc., ori Minea, în Curanus. 


Cantemir Naturalist și Matematician. In Sis- 
tema Religiei otomane, se găseşte trecut, la pa- 
gina 354, că autorul ar fi inventat un instru- 
ment matematic, pe care Var fi admirat şi Țarul 
Petru cel Mare şi cu ajutorul cărui instrument şi 
„tără acel al coardelor” se puteà determină ,lo- 
cul matematic şi mecanic al glasurilor naturale 
până la cea mai mică subîmpărțire”. In ce va 
îi constat acest instrument matematic, nu se 
poate spune, iar, unde se va fi aflând, Dumnezeu 
ştie! Că va fi fost ceva de seamă este cert, de 
oarece, scriind un tratat de Muzică, Cantemir a 
trebuit să cumoască pe cei Vechi, la cari Muzica, 
eră ştiinţa adevărată, căci eră singura matema- 
tizată. 


Istoria leroglifică deasemenea, ne descopere o 
Jatură nouă şi neaşteptată a activităţii intelec- 
tuale a lui D. Cantemir. Acesta a fost, nici mai 
mult, nici mai puţin, decât un Zoolog de seamă. 
Nu voi cită descrierile atâtor animale şi păsări, 
cu caracterele lor deosebite exterioare şi inte- 
rioare, ci mă voi opri numai la Cameleon. Can- 
temir, după ce descrie acest animal curios, scrie 
că a observat el însuși un asemenea mic sau- 
rian, care ar fi fost închis într'o cușcă, pentru 
a se vedeă cum și cu ce se hrăneşte. .Observafia 
ar fi durat un an întreg, în care timp nu i s'ar 
fi dat nici de mâncat, nici de băut, lighioanei. 
Aceasta se hrăniă numai cu insecte, pe cari le 
prindeă cu limba, le sugeă și le aruncă apoi 
afară. 

Pe vremea lui doi Italieni fac teorii curioase 
asupra Cameleonului din Tripolitania. Schimba- 
rea culorii acestuia, rămâne însă tot cea veche, 
și supusă voinţei animalului. Cantemir însă dă 
în această chestiune o teorie a sa proprie, după 
cum afirmă în scris; teorie care nu seamănă cu 
nici una a contimporanilor săi, dar se apropie 
de cea modernă. El afirmă, că a observat sub 
derma Cameleonului, mici sfere în patru culori 
simple, pe cari acesta le poate mișcă după vo- 
ință şi combină culorile lor, după necesitatea 
mediului. Azi această adaptare la mediu este un 
mit şi multiplele nuanţe se reduc la două: una 
închisă, alta deschisă. De asemenea, voința dis- 
pare. Insă sferele sau transformat în benzi de 
două culori. Erà desigur Cantemir teosof de al 
lui Van Helmont, când făcea acestea, dar câtă 
surprindere pentru noi! 


12 


Cantemir muzicant. In legătură cu acestea din 
urmă, trebuie să amintim, că lui i se datorește 
prima teorie a muzicei orientale Este cunoscut, 
nu numai în Orient, dar Occidentul, în momen- 
tul, când Muzica își lua avântul, care trebuiă să 
o ducă la acea desvoltare, la care a ajuns cu 
simfonia, făcea cunoștință cu muzica Orientului 
printr'ânsul. Dacă socotim teoria izvoarelor Ni- 
lului, cea a culorii Cameleonului, această teorie 
a muzicei orientale este a ireia. Şi trebuie soco- 
tită ca ceva ştiinţific, având în vedere că Muzica 
este matematică. 

Dar Cantemir a trecut şi la practică, nu sa 
mulțumit numai cu teoria. A compus foarte multe 
bucăţi orientale, dintre cari, câteva romanțe, şi 
marșul lui Bajazed, se cântă până azi în Orient. 
Câteva trădează chiar motive româneşti. Una se 
zice, i-ar fi câştigat pe Sultanul Ahmed III şi ar 
fi decis, în favoarea lui, pentru tronul Moldovei. 
Dervişii turnanţi şi azi ar jucă pe aria scrisă de 
Cantemir pentru ei. Un mare muzicant chiar ar 
fi întrebuințat această arie într'o operă, cu su- 
biect oriental. Cantemir a inventat și un ritm 
personal, în care a scris acea faimoasă „aria 
Cantemiriană”, pe care Lulli o cântă la curtea 
lui Ludovic XIV, şi a cărei temă, sau ideie prin- 
cipală, sună românește. Reputația lui muzicală 
nu-l făcuse celebru numai în Levant, ci îi per- 
misesc să fie, după cum zice tradiţia, chemat la 
încoronarea Caterinei I, unde împreună cu Lulli, 
ar fi condus faimosul cor de zece mii de ţărani, 
bătând tactul cu lovituri de tun. 


Cantemir medicinist. „Istoria leroglifică” îl a- 


13 


rată un perfect cunoscător al Medicinei. De alt- 
fel profesorul lui dela, Academia grecească din 
Cospoli, Pa învăţat în special Matematica, Fizica 
şi Medicina. Acest profesor eră teosof şi elev al 
lui Van Helmont. 

Cantemir cunoaşte nu numai efectul moral al 
medicului, care are „ştiinţa în cap şi leacurile în 
câmp”, dar vorbeşte într'un loc de stomahul ne- 
mâncat, care digeră sânge, ceeace e foarte a- 
proape de adevărul de azi. Cunoașşte de aseme- 
nea boalele, şi vorbeşte în cunoscător de unele 
din ele. Pentru timpul lui nu puteă ști mai mult, 
când medicina explică totul cu humori şi vin- 
decă cu clistire şi ventuze totul. 

Şi pentru a încheia partea ştiinţifică să în- 
scriem pe Cantemir ca un perfect cunoscător al 
Astronomiei din timpul lui, şi chiar a Chiroman- 
ciei. 


Cantemir orator. „Istoria leroglifică” ne dă `o 
serie de discursuri, unde întreaga artă retorică 
şi oratorică este pusă la contribuție. Dacă şi vor- 
birea lui eră la fel, nu e de mirare că treceă 
drept un sfătuitor fără pereche. Sunt discur- 
suri în această operă, cari sunt bucăţi de orato- 
rie clasică. El este primul orator român, după 
cum este cel diniâi om de ştiinfă, în toată ac- 
ceptația cuvântului. Dela Spătarul Milescu, până 
la el, nu sunt decât câteva decenii, dar un salt 
gigantic îi desparte. Dacă şi Moldova făcuse a- 
celeaşi progrese în acest interval, civilisaţia o- 
menirei a păgubit, căci ţara aceasta fără catas- 
trofa fanariotă contribuiă şi ea cu ceva la pro- 
gresul general. 


14 


Cred, că mwar trebui să rămâie Antologie, care 
să nu reproducă între bucăţile alese şi multe 
discursuri, conținute în „Istoria Ieroglifică” şi 
în special cel al Unirei din capitolul II și pro- 
nunțat de Papagal. 


Cantemir filolog. De altfel Cantemir este pri- 
mul Filolog român. Activitatea lui în această pri- 
vinţă se rezumă în a fi creat o limbă literară și 
ştiinţifică. Alege, între şcoala italiană și cea tran- 
ceză, (cari respectiv cu trei şi cu două secole 
mai înainte avuseseră să rezolve o problemă de 
aceiaşi ordine , pe cea franceză. Dar în loc so 
aplice la Etimologie, o aplică la Vocabular. Pune 
întreg vocabularul oltean, muntean şi moldovean 
la dispoziţia condeiului său abil. Când citeşti 
Istoria leroglifică sunt momente, în cari te în- 
trebi de n'a scris-o unul de pe malul Dunării. 

Acest fapt este una din multiplele forme ale 
manifestării unităţii naționale, prin secolii Isto- 
rii noastre, dar mai ales în sec. XVII. 

Cantemir ne dă de altfel şi un vocabular com- 
plect, în ceiace privește ştiinţa enciclopedică. Nu 
se poate afirmă. că este invenţia sa proprie. 
Multe cuvinte sunt grecești, multe latinești, câte- 
va bizare. Şi cele greceşti şi cele latineşti sunt 
explicate de el însuşi în Glosar. Armistiție, con- 
iribuţie, condiție, argumeni provlimă, etc., pot 
arătă, că limba, ce o vorbim, e de atunci. de 
când nu fusese nimeni la Paris. Vocabularul fi- 
losofic bine înţeles este aproape întreg grecesc, 
dar cu forme românești. Câteva cuvinte răsleţe 
rămân interesante: arător—plug; vintre pân- 


15 


tece; fortună—noroc, etc. Dispărute, create, ori 
introduse, cine poate spune? 


Cantemir inedit, lar în tol domeniul’ acesta 
Cantemir a mai lăsat încă o serie de lucrări în 
manuscris. Necopiate la poi sunt: Historia Mol- 
dovalahica, Historia incrementorum şi, Institutio 
logices, etc., aceasta din urmă în colaborare cu 
Eremia Cacavela. Copiată la noi este: Sacro- 
sanctac scientiae, etc. In îine, copiate în parte: 
Curanus şi Iohannis, B. van Helmont, etc. A- 
cesta din urmă nu are'la noi decât preieţele, de 
cari am vorbit mai sus; Restul, nu se ştie ce con- 
ține. Gr. Tocilescu, care La văzut, afirmă că este 
compus dintr'o serie de extracte din faimoasa 
Fizică. Să nu răsară într'o zi şi din acest manu- 
scris vre-o surprindere: vre-un Cantemir fizi- 
cian! 

Toate manuscrisele lui Cantemir se află în di- 
ferite biblioteci din Rusia. 


Cantemir literal. Și pentru a termină să arăt 
şi latura literară a marelui nostru luciclopedisi. 
Ca şi celelalte laturi, aceasta ne arată pe primul 
nosiru literal. 

A scris proză: Istoria leroglifică. O publicăm 
acum într'o transpunere mai pe înţelesul tuturor. 
Ji vom face mai jos analiza complectă. 

A scris însă şi versuri şi deci este unul din 
cei dintâi poeți ai noştri. Din tot ce am înaintat 
în acest rezumativ studiu, această afirmare este 
cea mai surprinzătoare. 

‘Şi totuşi aşa este. Istoria Ieroglifică ne arată 
multiple părți riimate în metru antic, din cari 


16 


mam lăsal să subsiste decât foarte puţin, căci 
îngreuiază lectura, cu continuele inversări sin- 
tactice. 

Ea ne mai dă, şi 760 sentințe rimate. 

Istoria leroglifică este şi o satiră socială și 
politică, prin punerea în lumină a îngroziţoare- 
lor moravuri de pe timpuri. Ea este deci şi un 
roman de moravuri. Dacă socotim că reprezintă 
şi memoriile autorului, ea ne arată pe Cantemir 
salirisi şi memorialist. Ca satirist urmează pe 
Danie, căci pe adversarii săi îi maltratează oribil. 
Toată gama dela injurii şi mici infamii, până la 
ironie, este întrebuințată contra lor. Fanarioții, 
în special, sunt obiectul săgeţilor lui. Cameleonul 
_(Sc. Rossetti) şi Camilopardalul (Al. Mavrocor- 
dat) sunt exemple în această privință. O poveste, 
cu un porcar, trimite pe Brâncoveanu în Ser- 
bia, etc. 

Dacă socotim Resbelul Gângăniilor, din cap. 
IV, al Istoriei leroglifice, epopeie eroico-coimică 
în versuri, ea satiră, atunci am complectat pe 
Cantemir satirist. 

El mai este şi Poet elegiac şi liric. Poezia de 
mai jos arată acest din urmă lucru. 


Tânguirile Afroditei (Gelozie) 
IUBITUL 


Bine cunosc, şi, din multe împotrivă semne, a- 
deverit sunt, 

Că răul meu noroc, cu curata inima mea, rău se 
slujeşte, 

Şi, de nesuferit, rane, în toate zilele, prin mâna 
ta, într'.inima mea, trimite 


17 


De vreme, ce tu acum, pre altul sau pre cutare, 
a iubi, ai început. 

Iar pre mine ticălosul, din drăgăstoşii tăi ochi 
depărțându-mă, 

Cu toată inima, din adevărata dragoste, m'ai le- 
pădat şi mai urgisit, 

Bine, încă din ceput, inima'mi spune, că dra- 
gostea, 

Cu care în zădar ardeam, adevărul a cunoaşte, 
mă opriă; 

Că, dragostelor zugrăvitoare (înșelătoare) şi ini- 
mii mele amăgiteare, eşti; 

Devreme, ce acum, iată, aevea şi la arătare, a ieşit, 

Că, la tel, dinlâi, către mine, numai cu gura şi cu 
cuvântul, erai, 

Iară, către ciuda lumii, aceluia, cu toată inima şi 
cu tot sufletul, te dai 

Şi, bună nădejde, am, că, în curândă vreme, de 

lancea, cu care eu m'am rănit, 

Şi de veninul, cu carele eu m'am otrăvit, şi el, 
nerănit şi neotrăvit, să nu scape, 

Şi, peste puţine zile, precum eu acum, așa şi el 
alunci, deplin va cunoaşte 

Că, nici odinioare, cu cineva dreptate, a ţine 

Și, curăţiia inimii. nebetegită şi neimată, a feri 
nu te-ai învăţat; 
Ci, pururea, către toți, la cuvânt nestătătoare 

Şi cu inima, ca valurile mării, în toate mărginile 
lovitoare ai fost şi eşti; 

De care lucru, precum liniştea mării, aşa dra- 
` gostele tale, 

De crezul, şi în cuvintele tale, de sprijinit, mau 
fost, nici poate fi; 
2 


18 


Căci, din nimica, în înalte şi urăciune valuri, te 
- înalţi 
Și, fără nici o pricină, liniştea în tulburare și, 
furtuni de mânie ca acestea, îţi întorci, 
Cât, ticălosul inimei vas, în Ocean fără fund, şi 
mare fără margine ca aceasta, 
Undeva, luman de” năzuinţă şi linişte de mân- 
tuință, a află, nu poate; 
Ci, de vreme, ce nemilostiva-ți inimă şi sufletul, 
întoarcere spre căială, nu-ţi ştie; 
lată, că de astăzi și nainte, mâhnită faţa mea, 
nu vei mai vedea, 
Și, slăbănog piciorul meu, înalt şi neajunsul teu 
prag, nu va mai călcă. 
Li E 
Fă-ţi voia, plineşte-ţi pofta, negura din vârful 
munţilor s'a ridicat, 
Nourii de pe faţa soarelui s'au mutat, tot spinul 
şi piedica din cale ţi „Sau luat 
Și fără nici o siială (fereală) strânge, îmbrăţi- 
şează, dulci sărutături 
Și,"a trupului încălzituri, cu acest, acum de cu- 
rând şi proaspăt ibovnic, vă împărţiţi. 
RTR k 
Eu mam învechit, 
M'am vestejit 
Și ca floarea, de brumă 
M'am ofilit. 
Soarele ma lovit, 
Căldura ma pălit, 
Vânturile mau negrit, 
Drumurile mau ostenit 
Zilele mau vechit. 


19 


Anii m'au îmbătrânit, 
Nopțile mau schimonosit, 
Şi, de cât toate mai cumplit, 
Norocul ma urgisit 
Şi din dragostea ta wa izgonit, 
Iar „acesta nou”, vios, 
Vlăgos; ghizdav şi frumos, 
Ca soarele de luminos, 
Ca luna de arătos, 
Și ca omătul de albicios, 
Este. 
Ochii şoimului, 
Pieptul Leului, 
Faţa Trandafirului, 
Fruntea Iasiminului, (iasomie) 
Gura Bujorului, 
Dinţii lăcrimioarelor, (mărgăritarele), 
Grumazii Păunului, 
Sprincenele Corbului, 
Părul Sobolului, 
Mâinele ca aripile, 
Degetele ca razele, 
Mijlocul Pardosului (Leopardului) 
Statul Chiparosului, 
Pieliţa Cacumului (? 
Unghiele Inorogului, 
Glasul Bobocului, 
Şi vârtutea Colunului,  Porumbielului 
(Acesta) Are. 
w k i 
Lucru ca acesta ţi-ai agonisit? Paşte-l, poartă-l, 
Şi în multe zile cu fericire hrănește-l şi îngrașă-l; 
Iar mie, aceasta îmi rămâne, pe blestematul lu- 
mei noroc, plângând, 


20 


Dreptatea mea către tine şi a ta către mine, în veci, 
Către toţi şi nepărăsit pretutindenile să povestesc. 


IUBITA 


Norocul meu cel nenorocit, o dulcele meu! până 
într'atât, necredincies şi prepuitor (bănui- 
tor), te face, 

Că din sânul maicei şi de la tâţăle ei, de când 
am ieşit, 

De cât tine mai frumos şi mai drăgăstos, 

Nici a trupului ochi mi-au văzut, nici a sufletu- 
lui, a vedea, mi-au poftit; 

Că între toți Dumnezeii de şi, este, Soarele, mai 
frumos, 

Insă eclipsa îl întunecă şi noaptea îl depărtează; 

De şi este Luna între Boaze (Zeiţe) şi Venera 
între stele mai *ghizdava, 

Insă lipsa luminei, acoperirea nourilor şi naşte- 
rea cometelor le astupă, 

Singură numai, de cât toate frumuseţile, frumu- 
sețea ta, ziua, luminează, 

Noaptea străluminează, de deparțe mângâie şi 
sufletul veseleşte 

Lumina ei apus nu ştie, şi priveala saţ nu are. 


LE E i 


O blestemat ceasul acela, în care, lăcrămos o- 
chiul meu, nu te vede! 

Şi nenorocită ziua, în care, de priveala ta, de- 
părtată, stau! 

Soarele nu răsaie, stelele nu lumineze şi ziua să 
nu se arate, 

Nopţii aceleia, în care brațele mele nu te îm- 
brăţişează, 
Şi ţâţăle mele la tălpile tale nu se alăturează! 


2t 


Vulturul ceresc ce ştie ascunsele inimelor şi tai- 
nele sufletelor, 
Pre care nemincinos şi credincios martor pui, 
Că, în ceasul, în care, cu lipsa nespuselor tale 
lumini, mă osândesc, 
Indată fântânele Nilului, din ochi, neîncetat îmi 
izvorăsc, 
Şi suspinele înfocate, mai nalte ca para Tartaru- 
lui şi ca scânteile Etnei, îmi izbucnesc, 
Afară de tine, o iubitul meu!, toate trupurile, 
ciunguri de copaci pârjoliţi, 
Şi toate chipurile, tăciuni în tină potoliţi, 
Ochilor mei se văd, şi sufletului meu se par; 
Ah! pustie şi de cât cu moartea, mai omorâtă, eu, 
Când, neînfrântă voia ta, asupra mea mâhnită, 
voi cunoaște! 


kk 


Nu sufletul sufletului meu, nu lumina ochilor, 
Nu viața şi ființa mea, nu prépune pe țărna tal- 
pilor tale gând, 
Ca`cel care, nici după moarte, necum până la 
moarte în inima mea va intra; 
O mie de suflete, Dumnezeu de mi-ar fi 'dat, 
In primejdia părului capului tău, pe fitecare, 
De o mie de ori jertfă şi junghiere, spre plecare, 
Mâniii Dumnezeului li-aş aduce; 
Căci, de este în lume vre-o fericire 
In care, mię, priveala ta să-mi lipsească, 
Ca toată munca Tartărului, mie alta nu poate fi, 
Fără numai minuta ciasului despărțirii tale; 
Căci numai cu tine fericirea adevărată, 
Are, fără tine, ori cum şi ori unde, minciunoasă 
este. 


22 


Iată şi; 
ELEGIE 

Plecatu-sa cornul Iņorogului, 

Impiedicatu-sa paşii celui iute; 

“Inchisu-s'au cărările cele neumblate, 

Aflatu-sau locurile cele necălcate; 

In siltiile întinse a căzut, 

Puterii vrăjmaşului șa vândut; 

Surcele i-a uscat, 

Foc i-a aţâţat, 

Temeliile dela pământ în nouri i-a aruncat. 

Neprieten de cap, Corbul; 

Gonași neosteniţi, Dulaii; 

Iscoadă neadormită Hameleonul; 

Și toţi în toată viaţa îl pândesc. 

De viaţa, de traiul şi de ființa lui ce nădejde a 

mai rămas? 

Nici una. Toate puterile i sau curmat; 

Toţi prietenii lau lăsat; 

In lănţuge nedeslegat lau legat; 

Toată greutatea neprietenului în opreala Inoro- 
gului a stătut 

Iar de acum, în cer să sboare, n'a scăpă. 

O mie de capete de ar avea; 

Tarbă n'a mai mânca. 

Unul, Lupul, şi acela depărtat; n'are cum îi folosi! 

Nu-l poate ajutori! 

De nu altele, încaile să-l tânguiască! 

Incaile să-l jelească! 

Incai să-l olecăiască! 

Filul, măcar că într'această parte sar afla, 

Insă greuimea, a sări, nu-l lasă; 

Grosimea Îl apasă. In strâmtori primejdioase. 

In valuri aşa holmuroase, 


Să se arunce nu îndrăzneşte; 


Iar micșorimea sufletulyi din luntru'l opreşte. 


De cu seară Filul ştire a luat; 
De preț tăiat s'a înștiințat; » 
Ce ar fi putut, şi căzut i se va; 


In locul mângâerii răspuns curmării se dă: 


1000 de ani 14 opreală de-ar fi; 
Un dram de panzehr war putea găsi. 
Ce mângâiere i-a rămas? Nici una. 
Ce sprijinială i-a rămas? Nici una. 
Ce prieten i se arată? Nici unul. 
Munţi, crăpaţi! 

Copaci; vă despicaţi! 

Pietre; vă fărâmațţi! 

Asupra lucrului, ce sa făcut: 
Plânge piatra la izvoare; 

Munţii puhoaie pogoară. 


23 


Lăcaşul Inorogului, pășunile, grădinile, cerniască! 


Pălească! 

Vestejiască! 

Nu înflorească! 

Nu înverzească! 

Nici să odrăslească! 

Pre domnul lar cu jele, 
Pre stăpânul lor negrăle... 
Suspinând, 

Tânguind, 

Neîncetat să pomenească! 
Ochiuri de cocoare; 

Voi, limpezi izvoare; 

A izvori, să părăsiţi, 

Și în amar vă primeniţi! 
Gliganul sălbatec vier 

Și în livezile lui Ursu, uşier... 
Să se facă! 


24 


In grădini tărvăleşte, 

In pomet botelește... 

Să se prefacă. 

Clătească-se eerul, 

Tremure pământul, 

Aerul trăsnească, 

“Nourii plesnească, 

Potop de holbură, 

Intuneric de negură... 

Vântul să aducă. 

Soarele zimţii să-şi reteze, 

Luna siindu-se, să se ruşineze; 

Stelele nu scânteieze, 

Nici Galatea nu lumineze; 

Tot dobitocul ceresc glasul să-și sloboadă, 
Fapta nevăzută, plecându-şi, vadă... 
Cloşca, puii 'şi risipească; 

Lebăda lira 'şi zdrobească; 

Leul răcniască,; 

Taurul mugească; 

Aretele fruntea 'şi slăbească; 

Racul, în coajă neagră să se primenească; 
Capricornul, coarnele să-şi plece; 

Peştii, fără apă să se înece; 

Gemenii să se destrățească; 

Fecioara, frumseţea să-şi grozăvească, 
Cosiţa ei galbenă în negru văpsească; 
Scorpia, acul ascuţit să-și tâmpească; 
Sdreliţul, arcul frângând, ţinta nu loveastă; 
Cumpăna, dreptate nu mai arăte; 

Aparul, topească-se de sete; 

Martie, vârtutea în slăbiciune să-şi primenească; 
Mercur, între planete nu mai crâcnească,; 
Zets, monarhia în veci să-şi robească; 
Venera, floarea frumseţii să-și vestejească; 


25 


Cronos, scaunul de sus în jos să coboară; 

Finicul, în foc de aromate moară; 

Altarul jertie nu primească; 

Paharul, băutura: să nu mai mestească; 

Chitul, crape în apa Ariadnului; 

Epirul, cază 'n gura Sirianului; 

Musculiţa, cu jele să pâzâiască; 

Amândoi Urşii cu greu să mormăidscă; 

Pletele Venericei să se pleşuvească, 

Coroana frumoasă să nu le 'npodobească; 

Pegas, de Adromeda să se depărteze; 

Perseu, de Casiopa să se 'ndepărteze; 

Zmeul!, capul cu coada 'şi împleticească; 

Chivotul lui N oe, în liman să primejduiască; 

Porumbul, frunza măslinului certând, rătăcească; 

In drept a se întoarce nu mai nemerească. 

Acestea dar, toate jelind, tânguiască; 

Vâlva Inorogului, cu arsuri doriască; 

Singur, numai Corbul vesel crângăiască; 

Tuturor, în lume, spre chezi răi menească; 

Singur, câinele mare, cu cel mic, lătrând, bre- 
hăiască, 

Şi de faptul scârnav să se veseliască. 


Reproduc şi bucata eroico-comică pentru com- 
plecta edificare: 


RESBELUL GÂNGĂNIILOR 


După împărăteasca poruncă toate se gătără; 
Fel de feluri de mâncări, în divuri de băuturi pre 
mese s'aşezară,; 
Şi după neamul şi îelul său să orânduiră; 
„Căci chipul întâi al trufiei în protocardia mesei 
se zugrăvește”, 


26 


„Și toată mândria în scaunul cel mai de sus se 
săvârşeşte”, 

Iar la masa, la care singuri Impăraţii se ospătă; 

Altora, loc de șezut nu arătă, 

Fără Corbului şi Struţocămilei, 

Carii pentru slujba epitropicească ce purtà, 

De cât toate dihăniile lumii mai în cinste se avea; 

Către acestea pre Brehnace și pre Pardos a- 

dăogea, 

Ca cum d'intr'alţii mai aleși şi după epitropi al 

doilea ar fi. 


keet 


Ei într’acest chip la veselia ospățųlui așezându-se, 
Şi în tot felul de dezmierdări desfătându-se, 

Și acmù paharele pre masă ades primbându-se, 

Cineş pre monarhul său cu nespuse laude şi co- 
lachii în ceruri înălța, 

„Căci vinul în stomah intrând, aburul la cap 
trimite” 

„Și aburul în cap învăluindu-se, gândurile aco- 
perite”, 
„Şi cuviniele negândite la ivală scoate”. 

Și acmù la cele mai din luntru a voroavei poz- 
lovenie intrând, 

Cine de viteaz, cine de credincios, cine de vârtos 
se lăudă; 

Aşijderea cine credința şi priința sa, cine vicle- 
şugul şi vrăjmăşia, 

Altuia, cu desfătate şi cu vinul împiedicate vo- 
roave arătă. 


+ k k 


Acestea încă ei bâlbâind, 


27 


Și stropii vinului din gura unuia în obrazul al- 
tuia sărind, 
lată, de năpraznă şi fără veste toate turmele şi 
neamurile muştelor, 
La masă nechemate 
Și la ospăț neîmbiiate 
A veni şi fără nici o siială a se ospăta văzură. 
Căci, precum mai înainte sa pomenit 
In noaptea, care ciacalul siatul albinelor auzise, 
Și a doua zi viind, Lupului şi Vulpii povestise, 
A doua zi viespile toate pre gărgăuni, pre tăuni, 
Pre țânțari şi pre alte cete de muşte şi muşife 
îndemnând, 
La albine sau adunat, şi fietecare de vestea au- 
zită povestind, 
Adică, precum Vulturul tuturor sburătoarelor 
Monarh, să se fie ales. 
Şi hirograi dela toţi să fie cerşit şi să fie luat, 
au înţeles; 
Care lucru lot neamul muşielor şi păsărilor, pre 
sine, zburătoare ştiind: 
„Sculaţi fraţi!”, întru sine ziseră, „și ori unde acle 
adunări vom află”, 
„Acoleă, a noastră elefierie a cunoaşte să le facem, 
Ca altă dată să priceapă: „că nu toată pasărea 
să mănâncă”, 
„„Nici tot marele, pre cel mic stăpâneşte”, 
„Nici toată pofta din părere născută se plinește”. 


èks 


Neamul dară al muştelor, tot întrun suflet şi 
într'o inimă sculându-se, 

Şi mai mult cu focul inimei, de cât cu aripile 
sburând, ducându-se, 


28 


Pre toate zburătoarele şi mergătoarele la pome- 
mitul ospăț, aflară, 

Carile, mai mult de mânie de cât de foame în 
agonisita altora, 

Ca tocul în paie şi ca scânteia în iarbă pucioasă, 
intrară, 


* + š 


Această toți sfetnicii şi Senatorii, din ambele 
părți, văzând, 
In mierare şi ciudeasă ca aceasta stă, 
Şi ce poate fi aceasta, din cap, din umeri și ochi, 
semne făcând, 
Muteşte întrebă. 
Toţi de toți, întrebă, 
Şi cel ce se răspundă nu eră. 
+ se 


Albinele, viespile, muştile şi alte gloale, nici cum 
ceva uitându-se, 

Ca la bucalele şi mesele lor, fără nici o grijă 
mâncă, 

Imprăştiă și pre jos, de pe masă, la furnici a- 
runcà, 

Căci şi furnicile, de acestea oblicind, după alalte 
muşțe urmară, 

Zicând. precum că în partea sburătoarelor sunt, 

De vreme, ce ca păsările se ouă, şi ca muştele 
aripe fac. 

% k 


Iară Vulturul şi Leul, de mânie, ca beşică de 
vânt, se umplură, 
Unul piuì, 
Altul răcnì, 


29 


Și fitecare cetelor sale de răsboi să se gătiască 
porunciră; 
Și: „nici unul din tâlharii, în seamă nebăgători, 
să nu scape!” strigă. 
— „Cine sunt aceşfia, cari de strașnice chipuri 
împărăteşti a se sii mau învățat?” 
— „Cari, sunt :aceştia, ce de frica grozniciii noa- 
tre nu s'au cutremurat?” 
— „Au, este cineva supt soare, a căruia neșiiutorii 
a se'rușină, 
„Ochii, de șstrăluminarea slavei noastre să nu se 
tâmpiască?” 
— „Au, este, din faţa pământului, până ’n firca- 
lamul lunei, 
„Duh ca acela, carile gând împotrivnic spre ne- 
biruita noastră putere să puie?” 
—,„Cum, mai curând, dar în unghii îi făramaţi”, 
„In colţi îi zdrumicaţi”, 
„In labe-i spintecaţi”, 
„Cu lutul şi țărâna-i amestecați”, 
„Şi cu pravul şi pulberea în vânt îi aruncaţi”! 


LE 


După această poruncă împărătească, cu toţii de 
masă se lăsară, 

Și de arme şi răsboi se apucară. 

„Căci, precum după răscoale, linişte şi veselie”, 

„Aşa, şi după veselie, armele şi gâlcevile urmează”. 
Toată jigania cumplită colții îşi tociă, 

Și toată pasărea rumpătoare pintenii îşi ascuţiă. 

Cucoarele, cu buciumile, buciumă; 

Lebedele, cântecul depe urmă al morţii, cântă; 

Păunii, de răutate, ce vedea, în gura mare se văită; 

Șoimii, ca hatmanii, 


30 


Ulii, ca serdarii, 
Coruii, ca căpitanii, 
Pe dinaintea gloatelor şi a bulucurilor se primblă; 
Pupăza, ca ciaușşii, la alai îi aşeză; 
Căiele, din fluere, șuieră; 
Brehnacile, înalt, pentru pază, se înălță; 
Vulturul, deasupra tuturor, cele trebuitoare po- 
runciă; 
Carii în aripa.dreaptă ori-ștângă de răsboi se 
sicuiă. 
Intr'acestaş chip şi jiganiile pre pământ, 
Cine-şi la polcul său, şi ciata sa orânduindu-se, 
La meideanul bătăii cu mare dârijie ieşiră. 


% k i 


Iară, după ce Puhacele, din puştile cele mari, şi . 
Cucuvaiele, din cele mici, semnul răsboiului 
dederă, 
Indată, sunet, buhnet, trăsnete, plesnete, vâjâituri 
şi duduituri preste tot locul răsunară, 
Ca iuți aripile Vulturilor, Brehnacilor, Rarăilor, 
Şoimilor, Ulilor şi Cornilor cu mari vâjâituri 
aerul despică; 
Leii, Urşii, Pardosii, Dulăii, Ogarii şi Coteii, cu 
unghiile țărna aruncând, 
Pulberea în cer spulberă, 
Și cu neguri în prať luminoase razele soarelui 
astupă. 
ss 


Mânie, ca aceasta, vărsară, 
Vrăjmăşie, ca aceasta, arătară, 
Gătire, ca aceasta, fäcură, 
Tunară, 
Detunară, 


31 


Trăsniră, 
Plesniră, 
Răcniră, 
. Piuiră. 
Şi din toate părţile, cu mare urgie, marele jiganii 
Asupra micşoarelor musculițe se repeziră; 
Căci precum zice cuvântul: „Fată munții şi năs- 
cură un şoarece”, 
Dar, pre câtă groază arătară, 
Atâta de batjocură se făcură, 
De vreme ce micşorimea albinelor, viespilor, 
muştelor şi ţânţarilor, 
Asupra mărimii păsărilor și jiganiilor toată o- 
cara aduseră; 
Căci muştele, cu putinţa ăripilor, în slava cerului 
ridicându-se, 
Colţii jiganiilor celor cumplite, în ceva a betegi 
nu putură; 
In aer aşijderea toate păsările rumpătoare, cu 
grele trupuri, ce purtă, 
Și cu mari aripi, ce le ocârmuiă, 
In gios slobozindu-se, 
Şi în sus râdicându-se, 
Repede, repegiunea, ce tăceă, 
Muştele, cu puţină clătire, 
Şi în afară din cale îerire, 
In deşert a lovi 
Şi în zadar a ieşi, 
"O făcea, 
Incă, de multe ori, pentru mai mare batjocoră, 
pre spate le încălecă, 
Și printre unghii şi pe subt aripi slobode şi fără 
primejdii sbură, 


32 


Iar, când vreuna în brânca unei păsări ori jigă- 
nii a cădea se tâmplă, 
Cum să o strângă şi cum să o farme nu avea. 
„Căci, precum mărimea, la unele, arătoase”, 
„lar la altele, ca un boț greu mişeloase”, 
„Aşa şi micşorimea, la unele, nimica”, 
„lar la altele, decât mărimea, mai vrednică este”. 
Iar otrăvitul ac al abinelor, viespilor şi gărgău- 
` nilor, 
Cu carile ele în locul suliței se într'armă, 
Cât de lesne în palma păsării, ori talpa jigăniii 
înfigea, 
Al căruia cumplită durere, nu numai cât trupul 
le beşică, 
Ci încă, până la inimă pătrunzind, la ficaţi stră- 
bătea. 


Ls. + 


Și aşa muştile, după ce în aer, pre cât vrea, 
Pre păsări obosiă. 
Trântorii buciumul de întornat cântă, 
Și cu toate, de iznoavă, la ospăț se aşeziă, 
Nici cum a Leilor, sau altor Jigănii călcături şi 
stropşituri în samă băgând; 
„Căci, precum orbul de noapte nu se grijeşte”, 
„Aşa şi cel slab, de cel tare, nu se siieşte”, 
„Ca cel ce mare de ce se prăda de prădător , 
„Ca udul de ploaie nu se teme”. 
Deci, când Jiganiile pre pământ mai mare nă- 
vală le dă, 
Atuncia muştele, prin nări, urechi, vine şi sub- 
siori se aciuă; 
De care lucru neprietenii, nu “atâta luptători, cât 
scut şi apărători li era. 


33 


„Ca şi norocul, când pre cel norocit a-l batgie- 
cori vă”, 
„Intâi, îl măreşte, apoi cu a âltuia slăbiciune îl 
domoleşte”; 
Iară, când muştele de bună voie le părăsia 
Și mai înalt, în aer, se suiă, 
Jiganiilor alta, fără numai urletul în vânt. 
Şi trântitul cu curul de pământ, 
Nu le rămânea; 
Căci muştele de urlete a se speria neinvăţate 
Sindila labele lor în văzduh depărtate, 
Fiind, în toată nefrica şi negrija se află, 
Şi pre spinarea sburătoarelor, 
Ca în carete împărăteşti, legănându- se, se primblă. 
„Intre muritori de se da vre-o fericire” ; 
„Pare-imi-se, că alta mai mare nu se poate”, 
„De cât, din rea pizma neprietenului”, 
„Bun sfârşitul lucrului a se tâmpla”; 
„Aşijderea mai mare nenorocire cineva a păţi 
nu poate”, 
„De cât, din pricina pizmei sale, fericirea nepric- 
tenului a vedea, când vede”. 


. e. 


Intr'acest chip dară Jiganiile şi păsările, 

Câtăva vreme în zădar trudite, 

Și în deşeri ostenite, 

Până mai pre urmă de mai mult necaz, 

De câl de trudă obosindu-se, 

Și mai mult de mânie, de cât de osteninţă, 
Inăduşindu-se, 

Pentru ca puţinteluş duhurile înfoeate să-şi ră- 

corească 
Şi puterile slăbite să-şi odihnească, 


34 


Buciumul de întors cântară 
Și pentru ca stomahurile leşinate să-şi întărească 
La ospăț se aşezară, 
Dar nici aceasta cu vre-o ticneală a le fi putu, 
„Căci, precum înăduşitul, fum cu nările trăgând”, 
Mai rău sinăduşeşte”, 
„Aşa odihna fără noroc, decât război vrăjmaş, mai 
cumplit este”. 
De vreme ce mulțimea ţânţarilor şi a muştelor, 
Carile nu numai a mesei, ci şi a tot pământul 
faţa în jur împrejur acoperiă, 
Și atâta aerul cu micile lor trupuri, ca un fum și 
praf umpluse, 
Cât jiganiile de mare ostenință mai adesea du- 
hurile a-și trage vrând, 
Cu văzduhul împreună şi micile lighioi cu nările 
sorbiă, 
Cari până la plămâni mergându-le, mai mare 
înăduşeală le făcea: 
Jiganiile săriă. 
Se trântiă, 
Suspină, 
Strănută, 
Capul Ji se 'nvârtejiă, 
Gtreaţa li se scorniă, 
Iară altceva nici procopsiă. 
Nici îşi folosiă. 
„Căci. precum mânia naşte izbânda”, 
„Aşa izbânda nedobândită naşte dosada”, 
„Cu care mânia singură ca cu lațul său se zu 
grumă”. 
+ sa 
Pedeapsă şi ocară ca aceasta le zămisli nebuna 
mândrie, 


35 


Și dovadă ća aceasta le născă' mândra nebunie. 
„Căci de multe ori părerea înalţă şi tocmai peste 
nouri ridicată”, 
„lu fundul “beznei necunoștinţei pogorându-se 
: cade, 
„Și cu cât mai cu mărimea se slăveşte”, 
„Cu atâta mai în prăpastie, prăvălindu-se, se o- 
carăşte” ; 
„Aşijderea, adesea sau văzut”, 
„Ca lucrurile prea putincioase” 
„Și prea vârtoase”, 
Prea lesne a se zdruncină” 
„Și a se fărâma”, 
„Incă dela cel slab şi moale”, 
„Precum diamantul, cu plumb se lucrează”, 
„Și cu praful său şi cu curma fierului se despică”, 
„Se rujdeşte”, 
„Şi se juleşte”; 
„Moartea'şi pieirea Filului, Şoarecele este”, 
„Picătura ploii piatra găureşte”, 
„Şi funia de tei cu vremea marmura despică”; 
„Căci lucrul aşa de pulincios”, 
„Şi de vârtos”, 
„Subt soare nu este”, 
„Căruia biruinţa şi înfrângerea_să nu dea”; 
„Incă de ufde nici gândești, nici, nădăjduieşte”. 


A k i 


Aşa dară falnicele şi trufaşele dihanii, duhurile 
cele înalte şi umflate ce purtà, 

Şi sprincenele cele peste frunte ridicate ce înălțà, 

Cu ocàra a toată lumea, de tot gios le lăsară, 

Și gândul într'altă socoteală își mutară. 


36 
Îstoria Ieroglifică 


Am spus la început, că această operă este en- 
ciclopedică. Să precizez. Ne aflăm în adevăr în 
fața unui Roman alegoric, în care personagiile se 
ascund sub blăni de animale ori pene de păsări 
şi care după modelul celor din Evul Mediu, 
conţine de toate, adică este enciclopedic. 


Importanța lucrării. Pentru a nu merge pe 
calea bălută, voiu arălă dela început, care este 
imporlanţa acestui roman. Ea este atât de în- 
semnală, încât, la 1700, nici unul din popoarele 
înconjurătoare nu poate sla alături de noi, cu 
o producţie, similară. Nici Germanii nu au ọ a- 
semcnea operă. 

Valoarea ei intrinsecă este, bine înţeles, du- 
blă. Cea enciclopedică, şi cea literară. Gea enci- 
clopedică, am scris-o mai sus, este surprinză- 
toare pentru epoca aceia. Cantemir se arată în- 
trânsa un savant de frunte. Cea literară nu se 
lasă mai pre jos după cum am arătat ca poezie 
şi după cum voiu mai arătă. Pot scrie chiar dela 
începul că valoarea ei se poale rezumă în acea- 
stă apreciere: ne aflăm în faţa ungi opere cla- 
sice, singura noastră operă.clasică; ceia ce şi 
pentru străinătate reprezintă ceva. 

Şi să scricm şi pentru ce este clasică. Pentru 
aceia, că urmează vechile legi ale compunerii 
lţerare, cum iarăși voiu arătă. 


Acţiunea. Clasicismul diferă de toate celelalte 
școli literare, prin elementul veşnic omenesc, 
sau universal pe care îl exploatează. Opera cla- 


37 


sică din această cauză este veşnică în timp și în 
spaţiu. 

Subiectul acestui roman este cel atât de fa- 
'vorit Evului Mediu: Lupia dintre dreptate și 
sirâmbălaie. Desigur factorul este ceva mai ri- 
dical ca cel vulgar-omenesc, dar tocmai aceasta 
este caracteristica clasicismului. 

Acţiunea este la rândul ei perfect unitară, şi 
aici este punctul lăudabil. Cantemir a putut, din 
peripeţiile vieţei lui, să compuie un roman. In- 
triga, propriu zisă, este, și ea, la înălțime. Strâm- 
bătatea este reprezentată pe scenă de schimbă- 
ciosul Cameleon, care este un lago, de o cate- 
gorie excelenlă. 

Acţiunea nu lâncezeşte de loc, mai ales, dacă 
se trece de primele capitole cu discuţiile şi dis- 
cursurile pline de filosotie. La punclul culminant, 
este chiar emoţionantă, ceia ce se întâmplă mai 
rar la clasici. 

Dar, având în vedere şi elementul Evului Me- 
diu, adică neprevăzulul spiritului de aventură, 
interesul desigur câștigă. 

Subieclul, în fond, se rezumă ła lupta partidei 
financiare munieneșii, de sub conducerea lui 
Brâncoveanu, cu ultimile încercări ale mililari- 
lor moldoveni de aş menține pr&ponderența la 
tronul Moldovei. Prima, nu se dă înapoi dela 
nimic pentru a-şi ajunge scopul, a doua, rămâne 
veşnic pură şi idealistă. Bine înţeles, spre a îi în ca- 
drul clasicismului, cea dea doua câştigă, pentru 
a da salisfacţie moralilății publice. 

Caracteristica operei, mai constă şi în desă- 
vârşirea unui roman, chiar medieval, în care 
iubirea este exclusă. Ea este înlocuită cu lupta 


38 


dintre eupidilale şi ambiţiune, deci cu alte două 
iubiri mai josnice, iubireg de bani şi cea de 
măriri. Fondul pasional al luptei dintre dreptate 
și strâmbătate este deci acesta. Dar şi aceste 
două pasiuni sunt universale, în timp și în 
spaţiu. 

Subiectul, propriu zis, Pam rezumat capitol cu 
capitol şi se va ceti în cursul romanului. 


Caracterele. Pentru ca o operă să fie clasică, 
trebuie ca personagiile să aibă caractere bine 
definite, mnitare, iar acţiunea să le incadreze 
perfect. Al doilea mare merit al Romanului este 
acela al adaptărei caracterelor animale, oame- 
nilor epocii şi potrivirea lor cu tot mersul ac- 
țiunei. Cantemir a trăit un episod şi l’a transcris. 
Acest episod, cu personagii cu tot, merită acea- 
stă trecere la nemurire, căci este perfect literar. 

Personagiile reprezentative, ale celor două ta- 
bere în luptă sunt: Inorogul Dimitrie Can- 
temir) şi Cameleonul Sc. Rossetti omul lui 
Brâncoveanu. Pe cât este de cavaler, cel dintâi, 
pe atât intrigantul bizantin reiese hidos, Acest 
Cameleon trebuie să rămâie în lileralură, alături 
de Jago, florentinul, căci el reprezintă toată per- 
fidia specific bizantină, el reprezintă pe intrigan- 
tul bizantin. Acest tip, nimeni nu ni l-a disecat 
de viu şi cu atâta măiestrie, cum a făcut-o Can- 
temir. Din tot acest roman, Cameleohul va ră- 
mâne în literatura universală; îniregul roman 
nu este decât acest Cameleon. Semnalez punctul 
culminant al intrigii, în care Cameleonul este 
prins în propriele lui mreje de Şoim, şi arta cu 
care scapă din încurcătură. Scena insinuărilor 


39 


lui lago nu este cu mult superioară acesteia. 
(Cap. VIII). Şi de oarece am ajuns la Iago, deci 
la teatru, să nu mă dau înapoi să repet, că acest 
Roman este şi o tragedie, după cum sa văzut. 
Romanul în genere nu este decât descrierea pe- 
ripeţiilor unei pasiuni în luptă cu lumea; în 
Teatru, acţiunea este mai strânsă şi cere o luptă 
fățișă cu un element bine definit. Romanul me- 
dieval occidental recurge însă la acest factor al 
tragediei. 

Şi, ca să termin cu acest paragraf să mai aduc 
o laudă autorului. A intrat în materie, cu mai 
bine de 20 de personagii, fără expoziţie; prin ur- 
mare a alacal cel mai greu gen retoric: intrarea 
ex-abrupto. Estg cel mai greu gen, de care, de 
altfel Cantemir este perfect conştient, după cum 
o arată în prefaţă, Și ca să anticipez cu critica, 
să consemnez de pe acum, că singura slăbiciune 
a operei constă tocmai în acest „tur de forță”. 
Expoziţia este aşezată la cap, VI, iar de acolo 
înainte romanul devine de un interes palpitant, 
se citeşte ca un roman polifisi, din timpurile 
noastre. 

Termin acest paragraf, afirmând, că, graţie 
elementului teatral, semnalat mai sus, această 
-operă, war da loc numai la o înscenare cinema- 
fografică senzaţională, ci şi la o adaptare scenică 
uimitoare.’ 


Compunerea. Caracteristica clasicismului este 
însă compunerea. Preocuparea de căpetenie a 
clasicului este să evite „vorbăria goală”, să umple 
opera cu gândiri, în strictă legătură cu acțiunea. 
La clasici, fiecare frază trebuie să confie ceva de 


40 


seamă. Această abligaţie face ca operile clasice 
să fie greu de citit, şi dă o măsură certă a clasi- 
cismului. 

Ei bine, Cantemir este în această privinţă ul- 
tra-clasic.. 

Crescul la şcoala veceh grecească, a abuzat până 
la un punct de ea. Nimeni în loală lileralura u- 
niver sală n'a îndrăznit să introducă alâlea ele- 
menle de gândire și de cultură înir'o operi li- 
terară. După câteva pagini de citire, te şi oste- 
neşte această ostentaţie, fără ca toluşi să le a- 
lunge. Este chiar un fenomen, puterea de airac- 
ție a unei opere atât de greu de digeral! Pentru 
a ilustra cele ce înaintez, voi semnală cele 760 
de „sentenfii”, cu cari se încheie metodic fiecare 
paragraf. 

Comparaţiile sunt deasemenea extrem de nu- 
meroase, poate chiar prea numeroase, şi daw 
„stilului” un colorit foarte puternic. Aceste flori 
de stil sunt în marea lor majoritate de o valoare 
de gândire foarte însemnată. Calificalivele, la 
rândul lor, ca şi la realişti, abundă; se abuzează 
chiar de ele. Până şi verbele se îmbulzesc sub 
pana scriitorului şi se aşează în serii, cari te o- 
bosesc. Imaginaţia, cel puţin, n'are pereche. Tre- 
buie să te adresezi romanelor occidentale, din 
sec. XVII, ca să găseşti comparaţie. Dacă maş 
cità decât Cetatea Epilimi din cap. III şi cred 
că aş ilustră această afirmare. Descrierile de 
peisagii lipsesc desigur. Abia pe ici, pe colo, 
câteva linii de schițe. Până la J. J. Rousseau vor 
mai trece câteva decenii. In schimb, celelalte sunt 
bune şi numeroase. Cele, privind animalele, sunt 
de multe ori bune de model. Aşa este cea a Ca- 
meleonului. 


4l 


Intreaga operă mai este presărată de diss. 
cursuri, de cari am pomenit mai sus. 

Se găsesc în ea aşijderea o serie de povești a- 
legorice, tani, luate a parte, pot forma 'un op.al 
autorului. Nu ştiu, pe care so citez, căci toate 
sunt excelente. Am dat fiecăreia titlu în text.şi 
am trecut'o în sumar. Cele două dela urmă sunt 
transpuse în notă, fără tăieturi. 

De- poezie am pomenit deasemenea mai sus, 
deci nu voi mai reveni. 

Dacă n'aș fi fost scrisă mare parte în versuri +) 
cu inversări sintactice grele, această operă ar fi 
pătruns de mult în public. Dar şi aşa, ar fi tre- 
buit de mult o ediție pentru oamenii de litere. 
Trebuie să o spunem precis, este o lipsă de ve- 
neraţic, fără precedent, față de trecutul unui po- 
por, ceiace sa făcut cu această operă. Noi am 
transpus'o în ediția de faţă cu foarte mici mo- 
dificări, cu puţine tăieturi de lungimi medievale 
şi i-am dat titlul adevărat, ce-l poartă la sfârşit: 
Resbelul (Vrajba) dintre Corb și Inorog sau 
lupta dintre Dreptate şi Sirâmbătate. 


Concluzii 


&ritica, după cum Sa văzut, arată abuzul au- 
torului în toate direcţiile. Este o abundență de 
toate, care te zăpăceşte. Transpunerea, care ur- 
mează, a prăşit, cum s'a zis mai sus, cât a putut. 
Incolo, romanul rămâne cea mai de seamă operă 
a literaturei româneşti, singurul, care ar puleă 
pătrunde în străinătate şi singurul clasic. 

Apoi complexul materialului, din care Cante- 


mir şi-a clădit acest Roman, desprinde op serie 


1) Am pus in noti două pasagii vers ficate. Unul la cap. III, 
altul la cap VIII. 


42 


de adevăruri, necunoscute nouă, până azi şi cari 
trebuiesc reţinute. 

1. Cantemir nu a fost o minte politică, căci 
după toate cele îndurate dela partida anunteneas- 
că, el se împacă cu aceasta tocmai la sfârşit. De 
rezistă, dezastrul Stănileştilor se produceă fatal 
şi matematic, Fanarioţii împingând Rusia la a- 
tacarea Turciei, iar Cantemir venea domnitor în 
cele două ţări şi nu aceşti Fanarioţi» Ce pers- 
pectivă! Invăţatul Cantemir în locul sec. XVIII! 
Desigur, că am fi azi departe şi am fi contribuit 
și noi cu ceva la civilizația modernă. 

2. Protecţia acordată lui de Ministrul Ludovi- 
cilor francezi, arată politica Franţei, susținătoa- 
rea domnilor ţărilor muntenești şi moldoveneşti. 
cum Știm şi din intervențiile lui Ludovic XIV în 
favoarea lui Gheorghe Ştefan, şi de azilul acor- 
dat lui N. Mavrocordat. 

3. Partida muntenească sa amestecat 40 ani 
în politica Moldovei. deci din timpul lui Matei 
Basarab. 

4. Cel care scapă pe Cantemir este unul din 
Cantacuzineşti, deci lupta tontra lui Brânco- 
veanu începe de atunci. 

5. Romanul, este în fond. un memorial al au- 
torului; informaţiile istorice au greutalea lor. 

6. Cetind această operă, crezi că a fost scrisă 
azi. Moravurile nu s'au schimbat. Politica este 
aceiași. Cele două ţări, par a fi hibernal în sec. 
XVIII şi revenit la viaţă în sec. XIX, fără schim- 
bare. Partea satirică deci poate fi ușor înțeleasă 
și azi fiind și azi de actualiiate. 

7. Enigmaticul personaj, pe care Cantemir îl 
ascunde sub aripile Liliacului, sau Pseudo-bei- 


43 


zadea Marco, îl pot identifica cu un pretendent 
la tronul Moldovei din 1700 şi care se intitulează 
pe un inel: Jo Radu ( Rareș V. V. 1700. Acest 
inel este criptat, dar cuvintele Rareş V. V, lo 
Radu, şi data 1700, sunt scrise în clar, (răstur- 
mate, ca sens de cetire) şi se află în posesia d-lui 
I. Steriadi, pictor. Inelul acesia mai are pe ca- 
meie, gravate, armele Moldovei. Todiraşco, din 
Galaţi, ar fi âcesta. Partida, care îl susține în 
cele două ţări, ar fi voit deci să 'reînoiască epo- 
peia lui Petru Rareș, în momente, tot atât de 
tragice pentru cele două ţări. Goana după un os 
domnesc, în ajunul catastrofei fanariote, ar fi la 
locul ei. Tot aşa şi cu importanța, pe care i-o dă 
Cantemir, în Roman. 

Şi, pentru a termină. să semnalez, că în ţara, 
ìn care toți nechemaţii au statui, Cantemir nu 
are nici măcar un bust. Oricât ar fi greşit poli- 
ticeşte, dar omului, care ni-a lăsat pe lângă atâ- 
lea opere şi Istoria Jeroglifică, ar li trebuit să 
i se ti adus cel puţin acest prinos de recunoș- 
tință. Şi înscriu această operă ca cea mai de 
seamă a autorului, nu numai după părerea mea, 
ci a lui însuși. El însuşi ar îi recomandat'o unui 
vizitator, ca cea mai de frunte lucrare a lui. 
Dacă ar îi reuşit so tipărească atunci în lati- 
neşte, ar fi făcut vâlvă, şi ar fi aflat'o și cei che- 
mafi s'o predea azi la cursuri. Poate ni-ar fi 
fost moralul ceva mai ridicat. Dar, cu toate in- 
sistenţele depuse, Cantemir, nu şi-a putut vedeă 
realizată dorinţa, spre paguba noastră. 

Bucureşti, Iunie, 1926. 

Em. C. Grigoraş 


Persoanele Alegoriii 


— 


Dobitoacele (Moidova) 


Pardosul: Iordache Ruset, Vornicul. 

Ursul. Vasile Costache, Vornicul. 

Lupul Bogdan, Hatmanul, cumnatul lui Dimi- 
trie Cantemir. 

Vulpea: Ilie Țifescu, Ștolnicul, (Frige-Vacă . 

Ciacalul:; Maxut, Serdarul. 

Mâța sălbatecă: Ilie Cantacuzino. 

Brebul: Burnuz, Postelnicul capuchehaia. 

Bursucul: Lupul, Vornicul. 

Nevăstuica; (Aniţa Helge) Fata Dediului, a doua 
nevastă a lui Mihail Racoviţă V. V. 

Guziul orb: Dediul, Medelnicerul de Galaţi. 

Șoarecele: Ursăchel. 

Căprioara: Caragieştii. 

„Liliacul: Marco pseudo-beizadea ? ginerile lui 
Alex. Mavrocordat. 

Vidra. Constantin Duca-Vodă, fost ginere al lui 

l Brâncoveanu. 

Cămila: Mihail Racoviță. 

Sirufo-cămila: Mihail Racoviţă V. V., fost cum- 
nat a lui D. Cantemir. 

Căprioara de Arabia: Dimitraşco Caragea. 

Moimâța: Voroava Muntenească. 


45 


Râsul: Mihalache Ruset, 

Hameleonul: Scarlat Ruset. 

Veverija: Manolache Ruset. 

inorogul (Cal cu corn în frunte Dumitrașcu 
Vodă, Cantemir. 

Filul (Eletantul): Antioh Vodă, Cantemir, fratele 
lui Dimitrie. 

Camilopardalul: Alexandru Mavrocordat. 
Monocheroleopardalis: Constantin Cantemir Vo- 
dă, tatăl lui Dimitrie şi Antioh. 

Molia. Atanasie Popazoglu. 

Boul: Donici, Logofătul. 

Dulăul cel bătrân: Caramanli, Postelnicul. 
Dulăoașul: Hurmuz, Celepul, 

Plotunul: Scarlat Caragea. 

Bivolul de China: Patriarhul lerusalimului. 


Păsările (Muntenia) 


Brehnacea: Constantin Cantacuzino, Stolnicul. 

Poimul. Toma Cantacuzino, Postelnicul. 

Uliul: Ștefan, Paharnicul, fiul lui Const. Cantac. 
şi viitor Domn. 

Cucunozul: Mihai Cantacuzino, Spătarul, fratele 
lui Const. Stolnicul și socrul lui Raco- 
viță V. V. 

Coruiul: Răducanu Cantacuzino fratele lui Şte- 
fan. 

Hereliul: Radu Golescu. 

Balabanul: Şerban Cantacuzino, nepotul lui 
Toma. 

Blendiul: Şerban Greceanu, logofătul, ginerile lui 
Brâncoveanu. 

Corbul: Basarabă Vodă (Const. Brâncoveanu). 

Lebăaa: Cornescu, Banul. 


46 


Bâtlanul: Dimachi, Capuchehaia (reprezentantul 
domnului la Constantinopoli . 

Coşcodanul: Aga Văcărescu. 

Papagaia: Papi Comneno. 

Privighetoarea: Cacavela, protesorul lui Dimitrie 
şi Antioh Cantemir. 

Coracopardalis: Nicolai, fiul lui Iordache Ruset. 

Lebăda bătrână: Panaiotachi Tergimanul, dra- 
gomanul Porții. 

Coțofana: Grămătic muntenesc. 

Lebăda. Cornescu, Banul. 

Pupăza: Verga (? 

Potarnichea: Fata Ștanei. 

Cucoșul Europei: Solul francez. 

Vulturul pământesc: Impăratul turcesc. 


Alte Lighioane 


Gâini, Ogari, Cotei 

Gândaci, Țânțari. 

Greeri, Albine, Furnice. 

Mușie, Broașie, Trântori. 

Tăuni, Viespi. 

Lindeni, Păduchi, Lipitori. 

Cârcei. 

Crocodilii: Pristavii Bostangiilor. 

Mreana: Fata lui Brâncoveanu. 
Crocodilul: Hasachi, pristavul Bostangiilor, 


Exposiţia 


De 40 ani, mai ales, Munienii se ameslecă în 
treburile interioare ale Moldovei. In Moldova 
rezistă ultima rezervă: Răzeşii. Aceștia, după is- 
tovirea compleciă q boierimei, se luptă cu în- 
verșunare pentru independență. Sunt lofi mili- 
tari, pe când în Muntenia domnesc oamenii ba- 
nului. Lupta se va termina cu dezastrul celor 
două țări, adică cu epoca Fanarioţilor. 

Familia de răzeși, care se luptă cu Muntenii 
în ultima fază este cea a Cantemireştilor. Con- 
stantin, tatăl, ajunge primul la domnie, prin pro- 
priile lui merite. Apoi vin, la intervale împlinile 
cu oamenii Brâncovenilor, Antioh și Dimitrie, 
cei doi fii ai săi. 


k kF 


La moariea lui “Constantin, {Monocheroleo- 
pardalis), Brâncoveanu (Corbul), în urma iniri- 
gilor Vidrei (Constantin Duca), care îi scrisese 
de multe ori, că Inorogul (Dimitrie), Filul (An- 
tioh), Lupul (Bogdan), Pardosul /ordachi Ru- 
set), etc., nu vor fi niciodată prieteni lui, obţine, 
odată cu mâna Mreanei (Maria, fata lui Brânco- 


48 


veanu) şi Domnia Moldovei. Brâncoveanu, gra- 
ție averei lui colosale, deposedase pe Dimitrie 
Cantemir, ales Domn de boierii moldoveni, la 
moartea tatălui său. 

De aict începe și vrajba cea mare. 

Cantemireştii dau bani la Constantinopoli și 
dau jos pe Duca. Antioh (Filul) vine la Domnie. 
Brâncoveanu, pune -însă totul în joc și readuce 
pe Duca pe tron. Lupta se întețeție. Boierii Mol- 
doveni se duc la Brâncoveanu și cer măzilirea 
lui Duca, pentru tirania, ce inironase acesta în 
Moldova. Bâtlanul (Dimachi), capuchehaia (Re- 
prezentantul domnesc la Constantinopoli) des- 
copere în acelaș timp, că Duca unelteșie contra 
socrului său Brâncoveanu. Acesta, alunci se de- 
cide a-l înlocui și promite să lase Cantemirești- 
lor tronul Moldovei. Insă, pe sub mână, după 
ce încearcă cu un aventurier (Liliacul), se mul- 
țumește să împingă la Domnie pe Racoviţă Mi- 
hail (Cămila, apoi Strufo-cămila) fostul cumnat 
al Cantemireștilor. 

Aici stau lucrurile, în momentul când începe 
romanul. 

(Această expoziție se află tocmai la Partea V1). 


Partea | 


Suntem introduși în adunarea Dobitoacelor 
(Moldovenii) și Păsărilor (Munienii). In urma 
unei discuții aprinse și nehotărâie sosește ordi- 
nul lui Brâncoveanu (Corbul) de a elinimă din 
domnie pe Duca (Vidra) și de a alege domn în 
loc pe Racoviţă (Strufocămila). 

Discuţiile se peirec, bine înțeles, în mod ale- 
goric și în elementele actorilor prezeniaţi şi ei 
alegoric. 


Mai dinainte decât a se zidi temeliile Vavilo- 
nului!) şi Semiramis?) a sădi într'ânsul raiul 
spânzurat: (cel ce este unul din şeapte 
minuni ale lumii) şi Eufratul:), vestit într'ale 
Asiei ape, a porni prin uliţe, se vor scorni între 
creerii Leului5) şi tâmplele Vulturului* vifor 
de chiteală?) şi volbură de socoteală ca aceasta. 

Leul dar, de pre pământ (el carele, ştiut tutu- 
ror, este mai tare şi mai vrăjmaş decât toale 
jiganiile)&) şi Vulturul din văzduh (cine-şi poate 
prepunc că nu este împărat tuturor zburătoare- 
lor?) ), fiecare în sine şi cu sine socotindu-se, și 
laând totul în seamă cu amănuntul, recunoscură, 
fieştecare după firea simţirei sale, precum că, 
mai tari, mai iuți şi mai putincioase dihanii ca 
dânșii altele nu pot fi. Insă, singuri cu ştiinţa şi 
simţirea lor neîndestulându-se, vrură, ca să ade- 
verească şi să întărească socoteala lor, cu a tu- 


1) Temeliele Vavilonului=inceputul răutăţilor. 
2) Semiramis=Pofta reuşitei nedrepte. 

3) Raiul spânzurat=Fericirea nestabilă. 

4) Eufraţul=Nesaţiul. 

5) Leul=—Partida moldovenească, 

6) Vulturul= Partida muntenească. 

7) Chiteală=Reflecţiune, concepţiune. 

8) Jiganie==Tot neamul moldovenesc, 

9) Sburătoarele="Tot neamul muntenesc, 


51 


turor celorlalte jigănii și păsări ale lumii, 'astfel 
ca, dovedindu-se către toate, şi mărturisire luân- 
du-se din gura tuturor, împărăţia, ce-şi aleseseră 
şi socoteala, ce în gând. își puseseră, să rămâie 
în veci nemutată și neschimbată. 

Aşa dar, Leul, jigăniile în patru picioare clă- 
titoare, iar Vulturul, pre cele din aer cu pene şi 
aripi sburătpare, ca la un Sfat, de îndată le che- 
mară, și în clipeală le și adunară. 

Deci, dinaintea Leului stătură mai aproape 
acele jigănii, cari purtau arme de moarte în colți, 
în unghii sau în altă parte a trupului, precum 
sunt: Pardosul, Ursul, Lupul, Vulpea, Șacalul, 
Mâţa sălbatecă şi altele, cari se bucură de văr- 
sarea sângelui nevinovat şi stăruiesc 'a schimba 
viața naturală în moarte. Iar înaintea Vulturului 
stătură mai aproape-păsările, cari au lănci otră- 
vile, aducătoare de răni netămăduite, în clonţ ori 
în unghii, precum sunt: Brehnacea, Șoimul, U- 
liul, Cucunozul, Coruiul. Eretiul, Balabanul, Blen- 
diul şi altele asemenea acestora, cari dacă într'o 
zi nu vor vărsa sânge şi nu vor gusta moartea 
nevinovatului, a doua zi ar afla pieirea lor. 

In acest chip, prin urmare, fieştecare ţinea lo- 
cul cel mai de frunte de partea împăratului său 
şi de ceata monarhiei sale. Aceasta pentru rân- 
duiala cea dintâi. 

Rânduiala cea de a doua, la Leu, o tineau 
Câinii! , Ogarii:), Coteii ° , Mâţile de casă, Bur- 
sucul, Nevăstuica, Guziul, Șoarecele şi altele a- 


1) Câinii=Capuchehaiele, reprezentanţii ţărilor la Constanti- 
nopoli. 

2) Ogarii=Călăraşii. 

3) Coteii==Iscoadele, 


52 


semenea acestora, cari, pe cât sunt de vânătoare 
pe atât se pot şi ele vâna și pe cât pot ele duce 
pe altele în primejdia morţii, pe atât li se poate 
aduce, dela alţii lor, nu mai puţin. Iar la Vultur, 
a doua tagmă, 0 coprindeau Corbul, Cioara, Pe- 
licanul, Coțofana, Puhacea:), Cucuvaia, Càia, şi 
altele asemenea lor, cari se bucură mai de grabă 
a lua de-a gata, fie măcar şi împuţită, prada al- 
tora, decât una proaspătă, dar gătită cu truda 
(osleninţa) lor. 

Iar a treia tagmă, şi pragurile cele mai de jos 
(căci aceştia nu se învrednicesc a şedea în scau- 
ne) le ţineau jigăniile şi păsările, cari nu au în 
sine vre-o putere, nici nu poartă duh vitejesc ori 
inimos, ci, pururea, supuse şi în cumpăna morții, 
dramul vieţii li spânzură „ca sufletul supus de 
chienchiul negrijei departe stă”2). Acestea sunt 
Boul, Oaia, Calul, Capra, Râmătorul, Iepurele, 
Cerbul, Căprioara, Lebăda, Dropia, Gâsca, Raa, 
Curca, Porumbielul, Găina, Turturica şi altele 
după neamul şi chipul lor. Iar pe acestea le-au 
adunal toate, nu pentru altă ceva, dar, ca nu 
cumva, vreuna să zică, că nu g avut ştiinţă de a- 
ceaslă adunare, şi că, deci, neaflându-se acolo, 
n'au înţeles ce a hotărât la urmă sfatul. 

Aşa că toate firile purtătoare de duh, şi cari se 
află întru monarhia celor două (stihii) elemente 
(pe pământ şi în aer), să nu se zică, că mau fost 
de faţă şi că numele lor au lipsit de pe hirogra- 
ful) de obşte. 


1) Puhacea=Bufniţă. 
2) Boerimea mai de jos şi neamurile Boierilor. 
3) Hirograf=însemnare, 


53 


Prin urmare, după ce se orândui şi se tocmi 
în acesi chip, adunarea acestor două monarhii şi 
rânduiala acestor două soboare, se făcu cuvânt 
mare şi poruncă tare dintr'ambele părţi, ca o- 
lăcări), cu cărți, şi alergători să se trimeată îm 
toate olaturile2), astfel ca, strigând crainicii prin 
toate ţările şi oraşele, să dea tuturor de ştire de 
această mâre adunare a marilor monarhii și, 
cercetând, tot astfel, peste tot, să poală află, de 
este vreunul, dintre cei de duhuri purtători, lipsă 
dela adunarea tuturora şi împreunarea lor de 
obşte. Aşijderea se porunci să se zică îngrozituri 
şi întricoşituri unuia ca aceluia, care ar tăgădui 
a se obsti?) la acest sobor sau ar scorni altfel 
de pricini spre apărarea sa; iar, celui ce împo- 
„lrivire cât de puţină ar arătă, se porunci a i se 
pune pedeapsa cu moartea şi prada casii lui. Aşa 
dar, odată cu cuvântul li se împliniă şi porunca, 
şi cum S'ar zice, cuvântul sosia odată cu gândul 
pretutindenea şi preste tot, „ca vestea cea aspră, 
care pătrunde tare urechile şi ca inima înspăi- 
mântală, care simte îndată sunetele”. Iar aceasta 
de oarece de alergăturile Olacilor celor iuți, şi 
de tropolele neobosiţilor alergători se ridică la 
cer toată pulberea de pe toată calea; răsunau de 
strigăte tari toate văile adânci; toate vârfurile 
îualte ale munţilor de chiote iuți şi huete groase 
erau covârşite; cât şi câmpiile pustii şi necălcate 
se umpleau de groaznice strigări şi de fricoase 
laude. Nu rămânea dară, nici se putea găsi ure- 


1) Curieri, 
2) Olaturi=părţi. 
3) Obşti=a se adună împreună. 


54 


che pre pământ şi în văzduh, care să nu se sfre- 
delească de 'straşnicul sunet al acestei veşti, ori 
de groaznicul cuvânt al acestei porunci. Nu eră, 
nici se află într'aceste două elemente (pământul 
“i aerul) dihanie, care să nu se clătească cu mare 
frică, cu neîncetat tremur şi cu mare groază de 
vârtutea 1) şi puterea acestei învățături. Căci, „cu 
câl vine mai năpraznică vestea oţerită, cu atât 
scornește mai mare turburare şi grijă”, lucru 
pentr care împliniră toți porunca cu înfăptui- 
rea şi se găsiră deci la locul însemnat și sorocul 
aşezal. p 

Aşa dar porunca acestor mari împărați, dân- 
du-se şi plinindu-se totdeodată, toate jigăniile 
uscatului şi păsările văzduhuľui se adunară în 
pripă şi se alcătuiră fitecare, după chipul şi nea- 
mul său la ceata monarhiei sale. 

Deci, precum s'au pomenit, fietecare se alegea 
în partea Monarhului său şi se alcătuia, una 
după alta, fiecare ceată, iar la urmă, urmă și 
Liliacul, care prin aer, cu aripile, ce sbura şi 
cu slobozenia, se arăta a fi din ceata sburătoa- 
relor, adică sub stăpânirea Vulturului, iar, so- 
colindu-se alte lucruri firești, se dădea în nea- 
mul jigăniilor, adică sub domnia Leului: . Acest 


1) Vârtute=vârtoşenie. 

2) Liliacul (Marco). Nu se ştie cine este acest pseudo-bezade, 
adică aşa zis fiu de domn. Cearta celor două părţi, pentru a 
şi-l apropriă, a reprezintă ridicolul personagiului. Totuşi noi dăm 
în Prefaţă amănunte asupra unui pretendent din 1700, cari ne 
permit a conchide, că ne găsim in faţa ultimului descendent al 
lui Petru Rareș, descendent pentru care se formă un partid 
puternic, în momentul când furtuna dela 1700 ameninţă, ca şi 
cea dela 1500, 


55 


lucru fù şi pricina cercetării, şi în urmă a gâl- 
cevei între cele două Monarhii, fiecare socotind, 
că s'ar cuveni acest chip (individ) a fi supus 
sieşi, ori de nu, a-l sili să i se cavie. Căci: „lă- 
comia mărirei nu privește la bunătatea sau la 
folosul lucrului, ci socotește numai a pune pre 
altul mai jos decât sine, fie măcar şi fără folos; 
de multe ori chiar primește a i se aduce pagubă, 
cu voinţă ori fără voinţă, cu cunoştinţă ori fără 
cunoștință”. 

Pentru acest fapt, scornindu-se dinir ambele 
părți tel de fel de voroave, se umpleau, cu multe 
chipuri dẹ cuvinte grețoase, urechile amânduror 
Impăraţilor. Căci, fitecare trăgând cu inima spre 
partea împăratului său şi stăruind cu sufletul 
spre adăugirea Monarhiei sale, scotea acestora 
biruinţă şi (afirmă) adeverea eă chiar aşa tre- 
buie sa fie. Jar de cumva ar fi fost șă se întâm- 
plc almintrelea, atunci ar fi zis că scăderea 
cinslii (lucru care mai mult decât altele stră- 
punge inima ştăpânitorilor) şi micşorarea əsla- 
vei: a fosti să fie aevea?) şi ar fi strigat: „O 
poftă oarbă a jigăniilor, n'aţi socotit şi lucrul 
din potrivă:)! Mărirea se sprijineşte pe aceia că 
ea cearcă pe cel ce nu o cunoaşte; vorovește + 
cu cel ce nu o aude; cu acela are a face, care nu 
a văzut-o; după acela merge, care de dânsa fuge; 
pre acela cinstește, care o bagă mai puţin în 
scamă; pre acel, ce nu o pofteşte, îl pofteşte ea: 
celui, ce nu o vrea, înainte îi iese: şi celui necu- 


1) Slavă==mărire. 

2) Aevea=in realitate. 

3) Din potrivăzm=contrar. 

4) Vorovi, voroavă=vorbi, convorbi, discuta. 


56 


noscut pre samă: i se dă!). Iar firea mărirei cea 
mai de seamă este, ca să părăsească pe cel ce 
o cinstește, şi, cu acela să rămâie, care o necîn- 
steşte”, i 

Şi amândoi Impăraţii fură clătiţi: de lucruri 
ca acestea contrare şi fietecare nu sălta nici în 
sus, nici în jos în valurile chitelilor3) lor. „Căci 
inima pentru lăcomie, li înota în valuri mai mari 
decât corabia în Ocean”. Mai mult încă socotiau, 
că de vor scoate această întrebare (chestiune 
la iveală, ori cari pofte ale inimii lor ar izbândi, 
tot sar socoti a voi frângerea4) celuilalt şi a în- 
tristăre. lui. lar pe de altă parte îi pârjolea, cu 
neslins foc de pară, pofta lăcomiei, jalea mărirei 
numelui şi a lăţirei împărăției. „Căci focul pof- 
tci nu este mai jos în stăpânirea arsurei, decât 
metalul înfocat” 5). Și aşa aceşti doi împărați se 
luptau cu duhurile, întrun nepovestit chip, şi 
precum unul nu biruiă, aşa şi altul nu se biruiă. 
Simţiau doar, că ar fi în ei şi peste puterile sim- 
țiriler lor, o luptă nesimţită, care nu nădăjduiă 
nici spre biruinţă, nici spre nebiruință. Puterea 
li lipsea la amândoi spre cunoaşterea sfârșitului, 
şi neputând a se îndestulă după poftă, duhurile 
acelea tand biruiă, tand se biruiă, (când biruiă). 
„Căci, precum îndreptarul), numai pe lucrul 
strâmb dovedeşte, nu şi pe sine, de este drept”, 


1) A i se încredința. 

2) Ciatiţi = loviți. 

3) Chiteală=plan, 

4) Frângere=infrângere. 

5) Intocatm»Incandescent. 

6) IndreptarulmeIndreptătorul, 


57 


tot aşa şi èi se măsurau şi se pricepeau unul pe 
măsura celuilalt. 

Câlăva vreme dară răsboi numai spiritual 
(duhnicescy se bătu între aceşti doi Monarhi 
vrăjmaşi şi „ca sufletul înţelept, care se pleacă 
şi la 'socoleala vrăjmăşiei”, făcându-se ca cum 
voroavele slrăncenoase ale sfetnicilor mar fi a- 
juns la urechile lor, şi ca cum ideia acea primej- 
dioasă nu sar fi cuprins în mintea lor, fietecare 
chemă pe sfetnicii săi şi li porunci: „Lucru în- 
țelepților nu este a scorni mare gâlceavă pentru 
lucruri mici”, Deci socotim, că noi dela dânsele 
ori ele dela noi să le abatem. De aceia am zis, 
întru descălicălura:) gâicevei acesteia, să oprim 
puterea Monarhiei noastre şi să punem acestei 
monarhii, drept epitrop?), Democraţia noastră: 
Ea va avea să scuture?) lucrul acesta, să-l isco- 
dească +) şi să aleagă, ce ar îi mai cu cale din. 
ambele părţi, iar când va fi să ajungă în fafa 
noastră, lucrul să nu pare nou, ci ceva vechi, ca 
din bătrâni venit, şi jigania cea mică’) să treacă 
în partea cui va trebui. 

Sifetnicii lăudară tare sfatul Impăraţilor lor 
şi ridicară la ceruri mintea lor, pentru că în 
chiverniseala 6) lucrurilor publice socotesc, nu 
alât cele ce pot, ci cele ce nu pot şi pentru că 
nu puterea li sloboade mândria şi nici nepu- 
tinţa mânia. 


1) Descălicatura= Tranşare. 
2) Epitrop= Domnitor 

3) A scuturâ=a discută. 

4) A iscodi=a cercetă, 

5) Liliacul. 

6) Chivernisealăm=conducere. 


53 


Aşa dar Senatorii, după ce își lăugară fiecare 
Împăratul, să întoarseră, la locurile lor. După 
aceia începură a-și trimite unii către alții (vetti) 
invitaţii pentru adunarea de obşte a Democraţiei. 

Dar, după ce trâmbița Democraţiei cântă în 
auzul tuturor, dintr'ambele părți, fiecare dihanie 
începu a da glas de sfat şi învățătură!). Și aşa, 
câți mai dinainte erau ascultători, atâţia se fä- 
cură învăţători. Căci, ce mai înainte nu eră 
iertat în fața Impăratului, acum în lipsa acestuia 
ieşia la iveală fără sfială. 

Din cuvintele şi sfaturile lor însă, nu be înţe- 
legea altceva, decât chiote şi huete: Căci: „pre- 
cum picăturile ploii, căzând pe pământ, dau un 
huet, iar nu glas tocmit (sunete muzicale şi pre- 
cum toate coardele unui organ de muzică, lo- 
vindu-se”toate deodată, dau o răsunare oarecare, 
dar nici de loc o melodie tocmită (muzicală) 
după pravilele muzicei, aşa este şi cu voroavu 
deodată (laolaltă) a celor mulţi”. Jigăniile mai 
văzându-se în voie, socotiau, că a acelui învăţă- 
tură se va ascultă. care se va strigă mai tare. A- 
șijderea  dibonia? şi zarva lor, întru a ști 
cine va judecă şi cine va sfătui, fù mai mare, 
decât gâlceava pentru alegerea acelei păsări-do- 
bitoace, ori jigănii-păsărite* . 

Pe când însă ambele părți ale celor două 
Monarhii împărechindu-se în astfel de chip şi 
împroşcându-se, fără ispravă, cu cuvinte fără 
rost şi nedomerindu-se, ce ar fi mai de ispravă 


1) A sfătui, a da lecţii. 
2) Dihonie= neînțelegere. 
3) Liliacul, 


59 


de făcut, deodată, fără veste, sări în mijlocul 
teatrului jigania, ce se chiamă Vidra şi îşi în- 
cepù, cù obrăznicie, astfel Proimiul:y voroavei 
sale. 

Intre filosotn îiziceşti este o axiomă „ca 
cel de asemenea iubeşte pe cel de asementa 
sie”. Aşa dar pasărea sburătoare, ori când ar 
grăi pricina pasărei sale, fotdeauna i-ar ţine mai 
cu priinţă partea, decât ar poftì pravila dreptăţii. 
Aşijderea pentru dobitoc. De unde urmează că 
sub poala priinţii, sau nepriinţii: , pururea să 
rămâie ascuns şi acoperit chipul adeverinţii: . 
Precum şi „în teacă strâmbă nu poate intră ori 
ieşi sabie dreaptă”, aşa şi luarea feții+ scoate" 
alară dreapta judecată. Pentru acest lucru, eu, 
cu proasta mea socoteală, aş află inai cu folos, 
ca gâlceava zadarnică s'o părăsim, şi să găsim 
un chip care să zică ce e dreapta socoteală şi 
judecată. Aşijderea aş sfătui ca să punem capăt 
gâlcevei cu un ceas mai înainte, căci „gâlceava 
lungă este întocmai cu boala hronică”. 

Nu sfârșise însă bine cuvântul său Vidra. şi 
pasărea Bâtlan* începu a o ţâstui (St! St! cu 
mare mânie, a-i face semne din ochi şi din cap. 
şi zise apoi: 

Tu, Vidro, de ai fi sau din păsările sbură- 
toare sau din dobitoacele umblătoare €), ar puteă 


1) Proimiu=Exposiţia. 

2) Folos. 

3) Faţa adevărului, 

4) Luarea în seamă a formei. 

5) Fost capuchehaie (reprezentantul domnului) la Cospoli. 

6) De mamă român de tată grec. De formă, acesta va fi ` 
pretextul excluderei lui Duca. In fond, este trădarea dui Brân- 
coveanu. 


60 


cineva zice, că ai îi avut ştiinţă de doara!) am- 
belor părţi. Dar așa, supusă fiind dintrealtă stihie 
(element şi subt altă Monarhie, cum socoteşii, 
că vei puteă da statul cel mai bun, pentru lu- 
cruri ţie necunoscute în rădăcina (fondul) lor? 
Mi se pare, că mai bine ar fi pentru lucrurile, 
cari nu le-ai avut înainte 'mergătoare simţirei 
talc, să nu te fălești a le şti; căci „ştiinţa din po- 
vața simțirilor se află”. „După cum şlie toată 
lumea, nu orbul, ci cel cu ochi judecă văpselele 
şi cel cu urechi, iar nu cel surd, alege frumuse- 
tea, şi dulceaţa versului”. 

Au, nu tu odinioare, primblându-te prin fun- 
dul märii, te sipureai?) după vânarea peştelui, 
iar eu te oglindeani din fața apei? Ce poate fi 
una ca asta, că ai venit nechemată la locul, ce 
nu fi se cade, sau de te-a chemat cineva, aceasta 
sa făcul prin greşala neştiinļei, căci ce treabă 
are Câinele mării şi Vidra cu jigăniile uscatului? 
Au doară vii să zici, că din fire așa ești loemită3 
ca, dc pe uscat fiind să aibi totuși putere, fără 
trebuinţa aerului să poţi zăbovi multă vreme în 
apă? Şi aceasta ar fi mai mult înpotriva ta, căci 
pulea-va atunci şi racul, să se numească jiganie 
de pe uscat, căci prin otavăt se naşte? De care 
lucru deci socotesc, că cù obrăznicie te afli ne- 
chemată, şi că, de nimeni neîntrebată, sfal spur- 
cat ai dat. Căci „pre cât este de folos la vreme 
cuvântul cuvios, cu atât este de impulicios, cu- 


1) Durere. 

2) A se sipuri=a se strecură. 
3) Tocmită =alcătuită. 

4) Otavă=iarbă fină, 


61 


vântul aceluia, care de nime neîntrebat, dă tu- 
turor stfat”........ pai 

Toate gloatele nu se mirară de cuvintele pro- 
stului Bâtlan, ci încă plăcându-le foarte, cu mari 
laude le lăudară. Și aşa, îndată, despre partea 
păsărilor, într'o inimă şi într'o gură făcură loate 
alegerea, că Vidra pici cum în ceata sburătoare- 
lor să nu se poată numi, precum trebuie a lipsi 
şi din Monarhia Dobitoacelor. La această sen- 
tinţă s'ar fi scornit multă sfadă şi voroayă sdrun- 
cinată, de mar fi fost Brebul»), să apuce cu un 
ceas mai înainte spre descoperirea adevărului. A 
Brebului voroavă fu dară într'acest chip: 

„Vidra, odinioară erà şi se ţineă din nea- 
mul postru, şi îi erà traiul cu noi deavalma pre- 
cum dovedesc şi faţa şi părul, măcar că statul 
i sa schimonosit de mojicic . Văzând însă că 
vilejia sufletului, care la noi este partea trupului 
cea roditSare, scade din zi în zi, apoi văzând şi 
alte lucruri de vicleşug, amăgeli şi răutăţi, pre- 
cum suni sicofandiele, clevetelele, minciunile, la 
care se adaugă şi furlişagul, etc., ce sunt vrednice 
de neamul nostru, măcar că de multe ori am 
certat'o şi am dojenit'o? . 

Pentru aceste pricini am ras'o cu totul din 
tabla neamului nostru şi am izgonito din hota- 
rele noastre. Căci „mai mult folos aduee publi- 
cului a izgoni din sine un chip rău, decât a primi 
zece buri”. 

După aceia, ea din trufie sau temându-se, sau 


1) Fost capuchehaie. 
2) Cauzele reale ale mazilirei lui Duca. Necredinţa faţă de 
neamul păsăresc, adică faţă de Brâncoveanu. 


62 


ruşinându-se, a se da în ceata allor jiganii căci 
mândria fiind de tot oarbă, dă peste cei mici ca 
şi peste cei mari) a părăsit locăşul statorii de 
pe uscat şi şi-a ales a petrece viaţa lurburată şi 
neaşezată ca valurile ce le poartă în spinare şi 
a-şi potoli foamea cu pitcei! . 

Dar, cine este neamului său nrâcios, cum poale 
fi străinilor drăgostos?” de aceia, noi o ştim de 
atâta vreme în pieire, iar acum iat'o şi în gloată 
amestecată.— 

Cu toţii primiră mărturia Brebului, şi cu toții 
aleseră într'un sfat să se gonească Vidra din a- 
mândouă monarhiile :). Căci „precum celui bun . 
îi sunt rude toţi străinii, îi e părinte tot bătrâ- 
nul, îi e frate tot vrâstnicul, îi e moşie tot locul; 
tot aşa şi celui rău, toate rudele îi sunt străine, 
şi toată moşia îi este nemernică”. 

Vidra, văzându-se osândită şi izgonită din luate 
cetele, fie pentru vicleşugul ei, fie pentru pizma 
altora (căci pizma veche este cariul din inima 
copacului fie pentru bunul sfat ce dăduse la 
vreme grea, de i-a fost mintea rea, mai rea să 
făcă, iar de-i fusese bună, spre rea socoteală şi-o 
întoarse. Intoarse deci voroava într'acest chip. 

De vreme ce pre mine mă lepădaţi din ceata 
celor cu patru picioare (căci în partea zburătoa- 
relor să fi fost, nici chipul, nici firea nu mă a- 
rată), urmează deci, că în monarhia celor de 
apă să mă dau. Fie dar aşa! Căci „limba gloate- 
lor este vraja bozilor, şi mai lesne ar fi a popri 
apa curgătoare, decât a stăpâni limbele cele 


1) Fugit pe malurile Bosforului. 
2) Aceasta reprezintă respingerea candidaturei. 


63 


multe”. Insă, de oarece aceasta se atinge de ră- 
dăcina adevărului, nu voi părăsi însă dreptul de 
a grăi. 

Bâtlanul, fiind pasăre de apă sau pește de 
aer, căci şi în fundurile apelor și prin aer are 
slobozenie, însă, trebuie să zic adevărul, tot pa- 
săre rămâne, nfăcar că îi e la gust carnea ca a 
Delfinului, şi măcar că mi s'a întâmplat de multe 
ori a-l vedeă încâlcit prin năvoade şi a-l scoate 
înecal, căci lăcomia, astupându-i ochii, în loc de 
vânat, el se vânează. Aceasla desigur îl scoate 
din ipopsia peştelui, şi cu toate că mie imi este 
dușman de moarte, eu totuşi nu pot tăgădui adevă- 
rul, căci „nu puţin este vrednic, a mărturisi a- 
devărul şi pentru neprieteni”. De aceia cred, că 
și pedeapsă nouă peste cea veche nu trebuiă a- 
dăugală, cum zice vechiul canon. Destul eră iz- 
gonirea mea şi dintre rudele şi din moșiile mele, 
ce ar fi trebuit încă să mai fiu izgonit și dintre 
păsările străine, după cele spuse de bâtlan des- 
pre mine? 

Dar mă întorc la cuvântul ce vreau să zic. 
Iată dar, că cu pâră bâtlanului şi numai cu o 
mărturie a Brebului (şi aceasta împotriva legii 
tuturor legilor: ca numai cu o mărturie a se 
dă sentinţă şi pedeapsă vinovatului m'aţi lepă- 
dat dintr'ambele izvoade. Dar aş poft să știu, cui 
ce privelegiu puteți strică axioma vechilor filo- 
sofi şi matemalici, cari zic: „Cele cari sunt în- 
trun chip către al treilea, tot întrun chip sunt 
între sine”). Căci Vidra nu topise puţine făclii 
asupra cărților filosoficeşti . De vreme cc eu am 


1) Două lucruri egale cu al treilea sunt egale între ele. 


64 


căzul în prepusul dobitoacelor şi păsărilor, ca să 
fiu de apă, cu cât dară, vă rog, mai vrednică 
este să se numească pasăre, cel care este fără 
prepus dobitoc, şi dobitoc, cel care fără prepus 
pasăre este. 

Nu vă miraţi de ale mele împleticite protases 
(premize), căci simperazmă (cencluzie) va ieşi 
arălătoare a adevărului. Astfel două firi nepu- 
tând stă întrun ipochiment! , ar stă totuşi îna- 
intea fetelor ori a fățărniciei voastre şi ar află 
mai mare dreptate, decât mine, pe care mati 
osândil așa de greu.— 

La acestea zâmbiră cu toţii, apoi râseră, iar 
mai pe urmă hohotiră cu, chiote, zicând: „Vidra 
şi-a pierdut, odată cu neamul, şi gândul şi cu- 
vântul. Căci cine poate cuprinde cu mintea două 
firi întrun ipochimen? Sau cine a văzut vre-o 
dată pasăre-dobiloc ori dobitoc-pasăre? 

Vidra atunci zise: „Intr'acest chip şi eu mai 
mai înainte nu siârşiam a mă miră de himera 
filosofilor; şi socoteam, ca şi voi acum, peste 
putință a fi această în fire. Dar, de vreme, ce 
Brebul s'a făcut pește, cu 'qât va fi mai lesne 
păsării sburătoare a se face dobitoc, ca cele îm- 
blătoare, în patru picioare! Și încă de veţi vrea 
să vă pricepeţi mai departe, vi se cade să ştiţi, 
mai întâi, că silogismul are aceaşi hotărâre la 
Logică ca şi trigononul (triunghiul) la Matema- 
tică. Deci socotiți acum binişor, că pentru că eu 
am pulere a trage sau a nu trage aerul în mine, 
căci pot locui în două stihii (elemente), mă o- 
sândiţi şi mă izgoniți; iar altă pricină nu puteţi 


1) Ipochimen=Tip reprezentativ, 


€5 


descoperi în mine afară de aceia că eu sunt dă- 
ruil din fire mai mult decât alte dobitoace; dar 
cel ce nu are nici o parte deplină, şi nici cele 
fireşti ale unei firi nu are, oare pe acela cum îl 
veți judecă? Căci, cum am zis, simperazmăoă 
(concluzia) trebuie să urmeze protaselor. Iar a- 
ceastă minune se află printre voi, a jigăniilor şi 
păsărilor, şi este Cămila nepăsărită sau pasărea 
necămililă, căreia unii îi şi alcătuiesc numele de 
Struțo-cămila!). Ea, după hirisie (natură), că- 
milă nu poate fi, căci ọ vădesc penele, şi nici 
pasăre, căci o pârăşte nezburarea în aer și vån- 
tul, care nu o poate ridică. Așa fiind, putea-va 
cineva cu mintea întreagă să zică că toate cele 
ale păsărilor sunt în Struţo-cămilă? Urmează 
deci, că, sau pre mine nu m'ați cunoscut, sau pre 
această dihanie să o cunoaşteţi; iar așa rădăcina 
adevărului atingând să arătaţi: „că nu pizma ve- 
che vă împinge la lucruri nouă; sau să mărturi- 
siți, că purtaţi çreeri de aramă în capete de 
hârtie”. 

Iar cuvântul meu cel mai de pre urmă este: 
că adunarea aceasta chezi răi şi-a vrăjit; de 
vreme ce numele-i adunare, iar ea este strămu- 
tarea lucrului altuia; astfel ca numai slova titlu- 
lui îi este Monarhie, fapta-i fiind tiranie. 

Acestea zicând cu lacrămi, Vidra, se duse, 
după poruncă, în izganie (exil), la marginea gâr- 
lelor: . leşind însă de acolo, îndată ieşi şi Că- 
prioara pustiului Arabiei în mijlocul gloatei, care 


1). Alegoria reprezintă pe un Moldovean partizan al lui Brân- 
coveanu. 
2) La Fanarul Ţarigradului. 


66 


dovedi, după silogismul Vidrei, lucrul cu ispilă 
în acest chip. 

Vidra a pus socoleală logicească pentru 
Struţ, eu însă să vă spui, ce au văzut ochii ară- 
peşti. Eu, eu Strujo-cămila, locuim amândoi în 
pustiurile Arabiei. In părţile acelea câmpiile nu 
înverzesc niciodată, ci gălbenesc, pururea cu ni- 
sipuri. Chiar de sar naşte vre-o buruiană acolo, 
se acopere de holburile cele mari stârnite de 
vântul Ausirului. Nimeni nu poate numi acele 
locuri altminteri decât, ori munţi clătitori, ori 
câmpii nestătătoare. Deci, mutându-se cu vântu- 
rile şi locurile, nu poate să rămâie neacoperil 
nici un fel de copac sau buruiană de nisipuri, 
afară de cei înalţi, cari se chiamă Finiţi. In a- 
ceşti Finiți niciodată nu mi sa întâmplat a ve- 
deă urcată Siruţo-cămila. Mai mult încă, Arabii 
scornind asupra noastră de multe ori gonitoure, 
pe amândoi în nisipuri ne alungau, iar Struţo- 
cămila rămâneă îndărătul meu şi cădcă în pri 
mejdie de moarte, de oarece nici cât iepurile nu 
puteă să se ridice în aer. Din pricina acestui lu- 
cru, socolesc cuvintele Vidrei ca adevărate. 

Iar în Monarhia păsărilor eră o pasăre, ce se 
chiamă Corb, care, măcar că din tagma a doua 
eră, însă, printr'o întâmplare, pe acea vreme erà 
Vulturului epitrop! . Acesta aveă în voia sa, a 
face, ori a desface toate lucrurile din monarhia 
păsărilor, şi nu puteă cineva scorni nici glas nici 
cuvânt în potriva lui. „Ca în vremile vechi pof- 
tele stăpânilor pravile de lege erau supușilor”. 
Această pasăre, precwn pofteşte moartea tuturor 


1) Domaitor în Muntenia, 


67 


Dobitoacelor +), şi precum pe dinafară este nea- 
gră, şi mai poneagră de pizmă şi mânie este pe 
dinăuntru. (Pricina acestei pizme se va zice la 
locul ci). Căci „precum arşiţa soarelui peliţa o 
mulă din alb în negru, așa şi pizmă inimei mută 
- gândul bun în rău”. Deci Corbul, măcar că au- 
zia cuvintele Vidrei, dar cu greu şi cu greață le 
suferea. Căci „cuvântul bun şi neplăcut este ca 
doftoria greţoasă, însă folositoare. La cel înţe- 
lept este aşa; iar la cel nebun este ca otrava în 
măruntaiele sănălosului”. Toate acestea le sufe- 
rea Corbul însă pentru a vremii neîndemânare, 
dar amărăciune cumplită o dospiă nu numai în 
glas, ci şi în pântece. Câtăva vreme sé sili chiar 
a face un silogism împotriva Vidrei, având altă 
părere asupra dihaniei proaste, ce se chiamă 
Struţo-cămilă. 

Şi după ce multe sudori vărsă, silogismul din 
protase în acest chip încuiă. 

Toată dihania cu două picioare, cu pene şi 
ouătoare, este pasăre. Struţo-cămila este şi ea cu 
două picioare, cu ouătoare şi cu pene, deci fără 
nici un prepus, este pasăre. 

Iar după încheierea acestui silogism, palinodia 
reloricească începù a poftori şi crăngăi multă 
vreme: „Pasăre este Struțo-cămila, pasăre este, 
şi iar zic pasăre este Strūțo-cămila... şi aşa mai 
departe °). 

Apoi iarăși se înturnau în el hotarele logiceșşli. 

Pasărea se ouă, ouăle sunt ale păsării. Struțul 


1) Vechea vrajbă amintită mai sus, 

2) Caută pretextul, că este dintr'o ţară, că deci nu e amfibie. 
O face apoi pasăre pe aceasta pentru că este omul lui Brânco- 
yeanu, 


68 


se ouă, ouă are Struţul. Iată deci că pasăre este 
Strutul. 

Apoi iarăşi ca înainte, înturnà silogismul, nu- 
mai că cu altă formă. Pasărea are pene. Struţo- 
cămila are pene. Iată dar că Struţo-cămila este 
pasăre. 

Aşa dar Struţo-cămila, precum până acuma a- 
devărat a fost pasăre, aşa şi de acum înainte 
vrednică este a fi. Și încă nu orice pasăre. Ci 
una Slăvită, lăudată, de vreme ce deosebit de 
trupul ce poartă, mai are şi oarecare evghcenie 
(boierie) în neamul său. 

Toţi Șaimii, Ulii, Coroii şi alte păsări de stâr- 
vuri iubitoare, lăudară cu multe lingușituri şi 
ridicară peste nouri crăngăitul şi înţelepciunea 
Corbului. „Ca mai toți supuşii, de frică, sunt o- 
bişnuiţi, nu cu adevărul, ci să laude ceia ce stă- 
pânul poiteşte”. Fietecare în sine socotia, că alt 
silogism împotriva acestuia, nici că se poate află. 
De aceia şi păsările, la auzul dovezii ca aceasta, 
amuţeau. Și erau mai, mai, după voia Corbului 
să se lase, de n'ar fi fost Ciacalul (Șacalul , să 
alerge către Hulpe (Vulpe) şi să-i zică: 

— Frate Hulpe, poţi răbdă să se afle printre 
păsări dihanie mai cu socoteală şi mai cu meş- 
teşugul Logicei, decât printre noi? 

La această întrebare a Ciacalului, Hulpea râse 
pe sub mustăţi şi greu răspunse: („căci la între- 
bare grabnică, sfat greu a dă, este semn de minte 
ascuţită”). 

— Două lucruri mă opresc a mă pune la i- 
veală. Unul. că din fire sunt mai bucuroasă a mă 
sfădi cu meșteșugul decât cu tăria. Altul, că în- 
totdeauna voia Vulturului m'am obişnuit a căută, 


69 


pentru că adesea sa întâmplat a ne ospătă a- 
mândoi la o masă şi aşa mă silește a-i arătă faţă 
prietenească. Deci de vei vrea să mă asculţi, sub 
piclea Ciacalului pune meșteșugurile Vulpii, și 
gura ta grăiască, duhurile mele împungătoare. 

Atunci Ciacalul zise acestea către Hulpe: 

— Eu, după cuvântul tău nu mă feresc nici în 
fundul mării să mă afund, nici în mijlocul focu- 
lui să mă arunc, şi nici să-mi cruţ viața, căci în 
lumea aceasta, nu numai pentru agonisire mă 
trudesc, ci şi pentru paza cinstei. „Căci spre câş- 
tigare şi agonisire, sudorile trupului sunt destule; 
dar spre paza nebetegirei cinstei, trebuiesc la- 
crămi de sânge”. Căci asemenea „este cu mult 
mai lesne cetatea cinstei a dobândi, decât a o 
străjui pe aceasta de prieteni şi a o păzi nebi- 
ruită”. Aşa că, socotesc, dela duhul tău voi ago- 
nisi cuvântul spre stricarea silogismului Corbu- 
lui. Numai, din cele spuse, una mă face a socoti 
mai tare, adecă cuvântul tău, că de frica Vultu- 
rului, Corbului dai ascultare. Şi aceasta cred, că 
fără primejdie pentru mine nu poate fi. Vrând 
nevrând, tu, într'o parte dându-te, eu, în gura 
Corbului, fără ajutor, voi rămâne. Și sar puteă 
zice, că ai vrut să scoţi şarpele din borlă cu 
mâna altuia, şi că, pe mine, nrai făcut cleşte îm- 
potriva jăratecului. 

Vulpea pe loc începi cu jurăminte a scoate 
din prepusurile:) acestea pe Şacal. Căci „jură- 
mintele nu s'au scornit pentru alta, între muri- 
tori, decât numai, ca sub numele lui D-zeu, să-și 
poată demonul, mai lesne, lucră meşteşugurile 
lui”. Vulpea deci zise: 


1): Prepus= presupunere. 


70 


— Iubite prietene, ziseşi că, pentru frica Vul- 
turului, păzesc cinstea Corbului. Dar de multe 
ori şi cucoşului îi dau cinste şi închinăciune, căci, 
după vânt, întorc pânzele. Altfel „ar fi nebun 
corăbierul, care ar îndrăzni a pune pânzele îm- 
potriva vântului”. Insă adevărat trebuie să ră- 
mâie că, eu, cu neamul păsărilor, dragoste nu 
poci aveă. „lar unde nu este dragoste adevărată, 
acolo cinstea este de frică; şi unde cinstea se face 
de frică, acolo se așteaptă îndemâna vremii”. 
Pentru acest lucru, întâi, am luat plecare din 
tire, apoi blestemare din părinți. Niciodată nu- 
mi deschiz inima de tot către cineva. Căci „cu 
anevoic se poate ascunde un gând în două inimi; 
una şi cu, mare greutate abia îl poate stăpâni”. 
De aceia, nici cu vre-o pasăre nu leg prieteşug, 
decâi numai cu Vulturul şi Corbul, pentru că 
adesea chiverniseală politicească face să luăm 
hrâna împreună. Insă, ori când, cu vre-o pri- 
mejdie, penele li-ar cădea, ori schimbarea tulee- 
lor li-ar scădea puterea sburărei, fără prepus, 
pe cât de vânjoasă carnea le-ar fi, tot mai dulce 
este decât cea a stârvului. De altminteri „De 
multe ori clonțul Corbului şi al Vulturului s'a 
văzut scobind ochiul vulpei”. De oarece păsările 
acestea, din fire, nu numai dobitoacelor, ci şi 
păsărilor, ci şi lighioanelor târâtoare, ci şi 
morţilor neprietene sunt; aşijderea nu face deo- 
sebire între înghițătura mare ori mică. grasă ori 
slabă, ci cu nesaţ socotesc tot. „Căci lacomul şi 
sătul, tot flămând este”. Iar lăcomia nu se opreşte; 
nici în hotarăle geometriceșşti, nu se covârşeşte; 
nici de excentrurile astrologicești; nici nu caută 


7! 


materia şi forma filosoficească; nici nu cunoaşte 
deosebire şi alcătuire logicească; nici nu a as- 
cultat în Retorică tropul îndestulării; nici n'a 
învăţat în Gramatică graiul fără chip şi cuvântul 
„a ajunge. Căci, precum să vede, nu este ucenica, 
ci didascala Alhimiștilor celor ce, nici fundul 
mării, nici grosimea pământului, nici vinele me- 
talelor de pe sub munţi, nici depărtarea, nici pri- 
mejdi mersului, nici iuţeala, nici arsura, nu-i 
poale opri dela aurul prefăcut, de faniezia lor, 
In acest chip, Vulturul şi Corbul fiind, cum ar 
îi cineva fără de creeri, ca să le facă poftă de 
săvârşirea răului către dobitoace ca noi? 

Aşa dar, cunoaște iubite, inima mea, precum 
este şi ieşi din toate prepusurile tale. Eu spre ri- 
dicarea cinstei a tot neamul dobitoacelor mă 
trudesc, pe cât pot. „Căci, mărirea şi lauda nu- 
melui celui mai de frunte este, când cineva cu 
osteninţele şi sudorile ce a vărsat pentru moşie 
şi neam, n'a băgat în seamă toate primejdiile”. 

Săracul Şacal, măcar că viclean, dar de vi- 
clean fiind lăudat, înghiţi, cu bucăţica dulce a 
Vulpei, şi undiţa amară a otrăvei. Aşa dar, în 
mijlocui leatrului ieşi cu mare îndrăzneală, şi 
tăcă înaintea gloatelor cuvinte ca acestea. 

Vidra, neam cu prepus!), a grăit însă fără 
prepus. şi a sfătuit sfat într'adevăr prietenesc. 
„Dar. unde urechile sunt astupate, acolo toate 
adevărurile se par basme”. lar „Scrâşnelul cel 
mare al roților astupă voroava cărăușilor”. Aşa 
încât. în loc de mulțumită pentru adevăr, ca sa 
văzul izgonită şi din ţară şi ştearsă din izvodul 


1) Prepus înseamnă aici bănuială. 


72 


neamului său; iar toată pricina nu i-a venit decât 
din vechea pizmă şi neascultarea voroavei ei. 
„Căci vântul vitorit, neauzit face viersul muzicei 
cel frumos întocmit”. Dar vântul Austrului su- 
flând, şi dând într'o parte haina adevărului, fu- 
rată de minciună, arătă grozavă goliciune a a- 
cesteia. i 

Scăunaş în două picioare, silogismul: dumi- 
sale Corbului, se vede a fi întemeiat, spre înte- 
meierea vredniciei Struţo-cămilei. Insă lucrul, 
după socoteala adevărului, cu mult într'alt chip 
se are. 

Hirisia (însușire naturală) se cuvine tolului, și 
filecăruia şi pururea. Cea mai generală a păsă- 
rilor este a zbură. Nu penele şi ouatul le deose- 
` bese dc alte dihanii, ci sburatul. Și şearpele se 
ouă, dar pasăre nu este. Chiar numele lor pe 
toate limbile înseamnă a sbură. 

Pc elineşte ptinon; evreieşte hof; arapeşle tair, 
latineşte volatilis, iar pe limba noastră sbură- 
toare. 

Aşa dar, Struţo-cămila lipsindu-se de această 
însușire naturală, pasăre nu poate a se numi. 
Că precum omul se deosebeşte de alte dobitoace 
prin socoteală şi râs, aşa şi pasărea prin sburat. 
(Piuitul lui Porfirie?) nu o deosebeşte). Căci de 
ar fi dobitoc în patru picioare cu socoteală (ju- 
decată) om s'ar numi. Aşijderea, de ar fi om cu 
pene, care să sboare, pasăre sar numi. 

Au, Vidra nu prezentuieşte toată dovada? De 


1) Cantemir notează: silogism, mazilirea unuia din domnie 
şi venirea altuia. _ 
2) Cele 5 glasuri, de cari se va vorbi mai jos. 


73 


vremc ce ea are toate însuşirile dobitocului în 
patru picioare, şi numai unei întâmplări i-a venit 
pe deasupra şi putinţa de a se sluji deopotrivă 
şi de aer şi de apă; aţi şters'o din catalogul jigă- 
niilor peniru adăugire şi nu pentru scădere de 
însuşiri. Au oare de sar află vre-o lighioană 
printre noi să- poată vieţui, ca Salamandra, în 
para focului, aţi izgoni-o şi pe ea din Monarhia 
noastră? Acest lucru, de aţi face, fraţilor, mare 
prostie aţi face. Căci „cine e împodobit cu mai 
multe vrednicii, acela trebuie să aibă mai mare 
cinste”. Drept care socotesc să fim ascultători a- 
devărului şi nu glasului Corbului. Şi deci, de sa 
radiat din tabla amânduror Monarhiilor pe Vi- 
dră, aşa şi Struţo-cămila să se şteargă din izvo- 
dul celor cu patru picioare şi celor cu aripi sbu- 
rătoare. 

Aceste cuvinte îndrăzneţe ale Şacalului um- 
plură urechile şi împunseră inimile tuturor. Toţi 
rămaseră în îngăimare a răspunde. Tărimea ar- 
gumenturilor îi speriă. Indrăzneala voroavei îi 
îmblânzi. 

Aşa că, tuşind şi scuipând cuvintele, Lupul, 
(care nu este jiganie proastă) încep a grăi 
astiel: A 

Amândoj împărații ziseră dela început „că 
din pricinele mici se nasc gâlcevele mari” pă- 
rere, pentru care face dovadă pricina scornită 
de mica jiganie, ce se chiamă Liliac. Noi, neso- 
cotind cuvântul lor, şi ferindu-ne de capul vipe- 
rei, am căzut cu nesocoteală în coada scorpiii. 
Și nu spre aşezarea gâlcevei acesteia sa făcut 
totul, ci spre vechea obrinteală a pizmei, care nu 
tămăduieşte rănile Monarhiilor. 


74 


Intâi, trebuiă scos afară, fără zăbavă, pe cei 
aducători de gâlceavă. Căci „precum cineva pen- 
tru mântuința trupului sufere arderea şi tăierea 
unui mădular, aşa şi în Statul public trebuie so- 
cotit şi cu un scornitor de gâlceve”. Căci, ce fo- 
los ne-a adus nouă Vidra cu sfatul ei fără de 
vreme? Dar Bâtlanul, împotriva Vidrei? Pe Breb 
cine la chemat la mărturie? Numele Struţo-că- 
milei şi silogismul Corbului, împotriva voroavei 
Ciacalului, ce folos au adus? Vânătoarea Arapi- 
lor, fuga Căprioarei şi primejdia Struţo-cămilei 
la acest sinod, ce amestec au avut? Adevărul este, 
că zavistia este jiganie cu multe capete. Căci Bât- 
lanul, socotind că Vidra împuţinează vânatul 
prin gârle, iar Brebul, prieten cuiva. să fie nu 
sa văzut, sau împreunat în pâra asupra Vidrei, 
cu toate că blana Brebului este asemenea celei 
a Vidrei. Ciacalul şi Căprioara partea Vidrei ti- 
nând, silogismul Corbului au risipit şi au scornit 
mii de ocări asupra Struţo-cămilei. Acesta iarăşi 
de se va tăvăli prin gloată, gâlceava întorcându- 
se în. roată, se va scorni clătire între toți. iar între 
Impărați, nu numai pentru Liliac, ci și pentru 
altele se va ațâță mânia pârjolului. Aşa dar lu- 
cruri mici, aduc mari gâlcevi. Și cine va puteà 
aduce împăcare între cei doi împărați”? Ciacalul? 
Socotesc că ale altuia sunt cuvintele lui îndrăz- 
neţe şi cari sunt arătătoare de mare văpaie. 

Acestea auzind Vulpea, pentru ca mai mult 
voroava Lupului să nu tărăgăneze, se sili a abate 
cuvintele într'altă parte. Și în loc să grăiască spre 
potolirea cuvintelor, vră să potolească focul cu 
iarbă de pucioasă şi se sili să înăbuşe scânteia 
cu iască. Intr'acest chip cu glas tare își slobozi 


75 


cuvântul din gură, ca din praştie. Căci „cuvântul 
slobozil se duce mai iute decât fierul împănat 
şi decât piatra în fundul mării. De acolo tot se 
mai nădăjduieşte a ieşi aceasta, dar a se desgrăi 
lipseşte orice nădejde”. 

Şi oare cine a zis odinioare, că glasul Cor- 
bului nu e bun de nimic? Are acela măcar silo- 
gismul lui Aristotel în gură?............ 

Şi toate sburătoarele uitară pe loc de voroava 
Lupului............ 

Printre ele, eră şi o pasăre, ce se chiamă Cu- 
cunos. Din fire, ea este cu socoteală înaltă și 
nu primeşte ca să-i rămâie pre jos cuvântul. 
Multe grăieşte, însă puţine isprăveşte. La mânie 
e iute, la foame nesăturată. Viţelul întreg abia îi 
este de îndestulat foamea dimineaţa, iar taurul 
şi cămila nu-i ajung la prânz. Despre partea su- 
Hetului mai nesăţioasă este. Prin olaturile ei altă 
dihanie, nici a trece nu poate. Această pasăre, 
cu mare mânie, cuvintele astfel şi le stropi cu 
bale. 

S'ar fi căzut, prietenilor, că Lupul pildele 
sale să le dea ciobanului; iar Vulpea prisăcaru- 
lui, să-şi vândă cimiliturile sale. 

Că glasul Corbului în urechile Lupului, și 
Ciacalului să fie veste rea, se poate; sunt însă şi 
alte urechi. cari cu dragoste primesc. vestea a- 
ceasta. și în cămara inimei, cu dulce, o ascund. 

Până când dară, Păsărilor, starea vrednicii 
voastre nu veți băgă în seamă? Până când vor 
urlă, vor lătră şi vor scânci jigăniile acestea, cari 
pururea umblă sub umbra noastră şi în spinarea 
cărora ochii noştri mereu privesc? Până când 
nu veţi cunoaşte că pasărea prin aer sburând, 


76 


le ocrotește cu umbra lor, ori le sfâșie cu ghia- 
rele lor? 

Socotese deci, că sa dat pricină jigăniilor a- 
ceslora a deschide gura, numai pentru că s'a ne- 
socotil cinstea Monarhiei noastre. Guri ca aces- 
tea, nu cu silogisme să astupă, ci cu porunci îm- 
părăteşti. Precum dar marele nostru Impărat, 
Vulturul, semnul biruinței a dat Corbului, tot 
astfel şi acesta: așa vrea, așa poruncește, așa să 
se facă. 

Cu această sentinţă, şi sprijinindu-mă pe acea- 
stă putere, vă dau sfat ales: 

„Vidra dintr'ramândouă monarhiile să iasă a- 
„lară!2). Struţo-cămila, să se scrie, în care izvod 
„îi va plăcea! Să i se dea ei printre altele şi cor- 
„nul puterei!* . Iar cine împotriva acestora ar fi, 
„ar grăi, ori ar face, să-i fie pedeapsă grouznică! 
„Aceasta din plăcerea Vulturului şi cuvântul Cor- 
„bului. Căci „când grăiesc preoții lui Apolo dela 
„Delfis, tac toate vrăjile dela Memfis”. 

Toate Păsările atunci într'o gură strigară: „Fa- 
că-se, facă-se voia Impăratului!” 

Insă Jigăniuța, care se chiamă „Povaţa Leu- 
lui? s , smerilă şi cu glas moale, căci „răspunsul 
moale, frânge mânia”, astfel începi: 

— Slăbiciunea trupului meu arată supunerea 
sufletului şi a voii mele. Mă aflu aici, unde nici 
a tuşi nu mi sar cădeă, pentru că voia Impăra- 
ților a fost precum şi porunca lor, ca în aduna- 
rea de obşte şi sfatul să fie de obşte. 


1) Mazilirea lui Duca. 

2) Pecetea cea mare a puterii moldoveneşti adică domnia 
pentru Racoviţă, 

3) Jalea neamului moldovenesc. 


77 


Precum spre strângerea suflelească mii de 
lanţuri nu-s de ajuns, tot astfel şi pravila, care 
nu se sprijinește pe dreptate, ci pe silă, acolo nu 
este în ascultarea supușilor. Căci mai zic: că mai 
lesne este cuivă fără organul ochiului a deosebi 
între alb și pegru, decât fără cunoştinţa lucrului 
a alege vrednicul de nevrednic. Intr'acest chip 
poate fi şi sentința Cucunozului asupra Struţo- 
cămilei. Ar fi mai cu chibzuială pre aceasta a o 
chiemă de faţă, a o ascultă şi numai după aceia 
a-i trece răspunsul prin ciurul alegerei. 

La acest sfat Cucunozul nu avù ce răspunde, 
aşa că Siruțo-cămila se chiemă în mijlocul tea- 
trului, şi se întrebă cine este. 

Iar Siruţo-cămila răspunse: 

Eu sunt un lucru mare şi voi să fiu și mai 
mare, căci acest lucru îmi vrăjeşte chipul. In 
palaturile Impăraţilor pururi mă afli. Puterea 
stomahului îmi este atâta de vârtoasă, încât şi 
fier pol mistuì Aceste vrednicii aflându-se la 
mine, au nu mi se cuvin toate laudele Cucunozu- 
lui şi ale Corbului? Asemenea de m'aş puteă 
înălță în aer, aş fi mai arătoasă decât însuși 
Vulturul. 

Toate dihăniile la răspunsul acesta, râsără cu 
hohote. Unii însă, de necaz, pufniau pe nas; 
alții, de ruşine, se aprindeau pe obraz, iar alţii, 
cu batjocură, o luară în pofală. Corbul şi Cucu- 
nozul își tulburară rău stomahul. 

lar unul din gloată ridică glas ca acesta: 

O prieteni şi frați, tuturor ştiut este, că 
Struţo-cămila în părţile de jos (sudice se naşte 
şi trăieşte. In capul ei deci soarele a lucrat îm- 
potrivă şi în locul creerilor, din pricina căldurei, 


78 


vântul a pătruns. Deci iertăciune se cade pros- 
timei ei, care categoriile Logicei n'a cetit, şi în 
cărţile ştiinţei n'a zăbovit. Altminteri de eră, răs- 
pundea la întrebarea ce i-aţi făcut, nu alăturea. 
Socotesc deci, a nu mai o întrebă cine este, căci 
o ştiţi, ci cum o chiamă; iar de nu va şti, nici cât 
dulăul să nu fie. 

Aşa dar pe Struţo-cămila o întrebară: „cum te 
chiemi?” Ea răspunse: Eu nu mă chem niciodată 
pe mine, ci alţii mă chiamă. Când strigă cineva 
către mine aud, precum și pe voi vam auzit. 

Toţi atuncea cunoscură! că tâmpită se arată 
nrintea săracei Struţo-cămile. Părăsiră deci în- 
trebările şi tăcerea tuturor mărturisi” silogis- 
mul Corbului. 

Căprioara de Arabia însă apucă iar voroava 
şi scoase la iveală adevăratul ci nume. Pre ară- 
beşte uștiurmurg sau devecuși înseamnă, ceia ce 
Elenii au tălmăcit cu Strufo-cămila. Cu toţii cău- 
tară atunci să tălmăcească acest nume în eti- 
mologie. Unii ziseră că înseamnă Maimuța Liviei, 
alţii Coșcodanu *) Tarsisului vechi (America), 
alţii Papagal: , căci poate învăţă a vorbi. 

Vulpea, măcar că grăieşte ca o înţeleaptă gloa- 
tei, şi măcar că fereşte a se arătă impunsă de 
ceva, totuşi văzându-i pe toți atât de depărtaţi 
de hotarul ştiinţei, nu mai putu lăsă lacătul tă- 
cerei nedescuial. nici mai putu ține frâul gurei. 
Ea zise: 


1) Mereu a cunoaşte=a înţelege. 
2) Adeveri. 

3) Aga Văcărescu. 

4) Pepi Comnen. 


79 


O prietenilor, se vede că depărtarea locu- 
rilor la mulţi arată lucrurile ciudate. De care lu- 
cru și Papagalul întrece pe Coţofână la vrednicie. 
La Livia însă Coțofana întrece pe Papagal, iar 
mâţa vânătoare este mai scumpă ca maimuța 
jucătoare. Insă spre adeverinţă aceasta nu pa- 
săre-gramatică ci jiganie-filosofie trebuie, căci 
ființa lucrului trebuie tâlcuită. 

Acestea auzindu-le toți dela Vulpe, se intre- 
bară: Cine este acela, carele dintre voi mai adânc 
să fi pătruns lucrurile fireşti? Căci „cu anevoie 
este, cineva trupul în toate şi cu sațiu să-și hră- 
nească, iar sufletul să-și păzească de poftele tru- 
peşti”. 

La aceasta unii ziseră că Maimuţa! , alţii că 
Privigheloarea :). Una, că sa zăbovit mai mult 
în Filosofia obişnuită, alta, pentru că în cuvânt 
ştie a se osteni. La urmă însă, toți ziseră, precum 
că Vulpea, aflătoarea sfatului să fie şi săvârşi- 
toarea faptului. 

Vulpea răspunse, că, dacă ar fi lucru de Lop 
gică şi de Dialectică, ea sar pricepe; dar, după 
cum fiecare este învățat într'o ştiinţă, tol aşa şi 
ea. Dacă ar fi vorba de cele 5 glasuri ale lui 
Porfirie? şi cele zece categorii ale lui Aristotel, 
uşile s'ar deschide. Dar aici nu e vorba de silo- 
gism, ci de Filosofie firească. 

Și măcar, că ea ar fi putut scoate la capăt lu- 
crul, totuşi viclenia o împingeă a scoate cărbu- 
nele cu cleştele altuia. 


1) Varoava (discursul) muntenesc. 

2) Cacavela, profesorul lui D. Cantemir, 

3) Cele cinci glasuri ale lui Porfirie="Temeiul Logicei: felul, 
forma, deosebirea, însuşirea şi întâmplarea. 


80 


Aşa dar zicând, că nu este vrednică la acest 
lucru, zise totuşi, că poate să arate pe acel vred- 
nic. 

— Dar cine este acela, întrebară  jigăniile 
toate? 

— Numai Lupul este, pe lângă iscusit filosof 
şi bun anatomic. 

Aşa că, după învățătura Vulpii, pe Lup che- 
mară 

Iar Lupul răspunse: 

— Eu, Filosofie dela cineva nu am învăţat. 

Ei ziseră: — Vulpea ne spuse, precum că în 
tine suflet filosoficesc se află, de aceia socotim, 
că de firea Struţo-cămilei să ne înveţi. 


Iară Lupul răspunse: 

— Vulpea, fie din zavistie, fie din vicleşug, de 
data aceasta adevărul grăieşte. Iar adevărul este 
acesta: „Că unde răcnește Leul, nu mai are ce 
urlă Lupul; şi unde piuieşte Vulturul, nu mai 
geamă Hulubul”. 

Vulpea, cu toată frica Lupului, dar vechea za- 
vistie nu o lăsă în pace, ci o împingeă spre rău- 
tăți noi. Ea zise: 

— Eu, prietenilor, la cele, ce grăiesc despre 
Lup, nici zavistia, nici vicleșugul nu mă împing. 
Zic deci, că Lupul, precum este adevărat filosof, 
așa şi spre isprăvirea trebei aceştia vrednic este. 

Dar, eu, ticăloasa, cu ajutorinţa Corbului şi a 
Vulturului, de multe ori copii mi-am scăpat. Ră- 
mășițele mesei lor, de multe ori de foame ni-a 
mântuit. Pe când, Lupul, pentru că, prin sine 
șliind a chivernisi viața, cu binele altora nici 
cearcă. Căci el din școala lui Diogene este, şi 


81 


s'au învăţat în filosofie, ce-i zic, câinească 1). Sen- 
tinţa acestei şcoale este, să nu ceară dela cineva 
decât acel lucru, pre care dela sine nu-l poate 
luă. Aşa răspunse Diogene din butoi acelui Im- 
părat, care-l întrebă ce pofteşte: „că să nu-i ia, 
aceia ce nu-i poate da, adecă lumină”. 

Dar să ne întoarcem la cuvântul nostru şi la 
argumentele şi dovezile spre încredințarea Lu- 
pului de filosof............ 


1) Filosofia câinească, se chiamă astfel, de oarece discipolii 
lui Diogene zic,ăcăitoate lucrurile firești nu au ruşine, 


6 


Partea Il 


Pentru a se discută ordinul Corbului şi a se 
lua o hotărâre, se alese din ambele părți o co- 
misie restrânsă și compusă din cei mai mari 
sfetnici. 

Inainte de a începe aceasta aclivilaiea ei, fi- 
nură tofi să afle părerea Lupului (Bogdan), de 
care aveau cea mai mare frică. Brehnacea (Stol- 
nicul Cantacuzino) se însărcină cu această mi- 
siune. Lupul se declară pe față contra Stru(o- 
cămilei (Racoviță). Brehnacea se convinse şi ea 
şi se duse la Corb, să-l facă să renunțe. Dar Cor- 
bul nici nu voi să audă. Cumpădrase pe tofi Mol- 
dovenii influeuţi, cari vor volă cu el. Pentru Lup 
şi Ciacal are el ac de cojocul lor. Brehnacea, vă- 
zând aceasta, se decise și ea. 

Și întradevăr așa fă. Tofi votură cu Corbul, 
afară de cei doi din urmă. Struţo-cămila fă pro- 
clamată Domnitor al Moldovei. 


Il 


Vulpea zise: 

O fraţilor, luaţi aminte cuvintele, pe cari Lu- 
pul le-a făcut înlâiaş dată, înaintea tuturor gloa- 
telor. 

Au, nu el, în proimiul voroavei sale, ziceă, 
precum că inima Impăraţilor, mai ades decât 
altele, prognosticuri fac, în treburile publice? 
Sau cum din putreziciunea peştelui, să nasc vier- 
mii în maţele Bâtlanului? Sau, Brebul, care cade 
în zavistie veşnică asupra bărbaților şi a muie- 
rilor, când îşi pierde părțile bărbătești? Așijde- 
rea, după spicul părului, dovedind că Vidra o- 
dată a fost Breb? Au, nu toate îl arată pe Lup 
adevărat filosof fizic? 

Dar să vă aduc o istorie a lui, vrednică de 
lăudat şi pentru cel ce o istoriseşte, căci: „de nu 
sar fi elătit!) pre alb condeiele istoricilor, de 
mult şi numele eroilor sar fi acoperit cu țărânu 
oaselor lor”. 


Povestea Dulăului 


Povestea dar în acest chip se are: 
„Odinioare eră un om sărac, care eră locuitor 


1) Clăti=a mişcă, 


84 


sub o colibă, într'o pădurice. Acest om nu aveă 
pre suflet mai mult de zece găini, doi cucoşi, doi 
miei şi un dulău. Dulăul eră atât de bun păzi- 
tor, încât nici frunza nu se putea clăti de vânt, 
fără ca el să ciulească urechile într'acolo. 

Găinele noaptea se culcau în podul colibei, 
mieii dormiau în tindă, omul în casă, iar dulăul 
păziă pe dinaintea colibei. 

Despre partea mea, nici de gardul de dinafară 
nu mam putut lipi, de vrăjmăşia dulăului, dar 
încă de găinile din pod. Şi oricât meșteșug am 
ispitit, şi cu cât am poftit mai mult carnea dulce 
a găinuşelor, cu atât m'am învrednicit mai pu- 
țin la dânsa. 

O dată însă, mi se întâmplă, să mă împreun 
cu Lupul, şi să-i povestesc cum, multe nopţi, am 
petrecut, fără somn şi cu stomahul deșert, îm- 
prejurul colibei. Ii mai amintii, că mai sunt a 
colo şi doi miei. Auzind acestea, Lupul se sculă 
îndată, şi mă îndemnă să mergem cât mai cu- 
rând la coliba aceia. Până nu va înseră însă, 
răspunsei, nu pot de loc merge, de frica dulăului, 
căci îmi prepui primejdie vieței. Să ai deci în- 
găduința, până scapătă soarele. 

Cu mare greutate îl putui însă plecă:). Şi mă 
temeam, că dulceaţa cărnii mielușeilor, să nu-i 
clătească?) fantezia şi mai tare, şi să nu-mi în- 
toarcă cumva perii mei în lână, iar carnea mea 
în oină. 

Căci: filosofii sunt obişnuiţi a întoarce cu so- 
coteala, aerul în apă şi apa în aer, măcar că 
lucrul n'ar răspunde socoţelii”. 


1) A plecă —a înduplecă, mai peste tot. 
2) A clătiz=a turbură. 


85 


Sosind deci mult dorita seară, amândoi pur- 
cesecrăm împreună şi de departe casa omului îi 
arălai. Lupul purcese înainte, cu chipuri filoso- 
ficeşti şi cu ceremonii politiceşti. Dulăul însă 
nici chipurile să se uite la linguşiri, ci, de îndată, 
şi umplu pădurea de lătrăturile lui, aşa încât se 
sculă şi omul din somnul cel greu. Deci, sculân- 
du-se omul şi ieşind afară, îmbărbătă şi asmuţi 
pe dulău atât, încât Lupul căută a dă dosul. 

După ce socoti, că, de sub adulmecarea Du- 
lăului, a ieşit, Lupul mai socoti, că schimate fi- 
losoficeşti, şi cucerituri politiceşti nu primeşte 
firea acestuia şi atunci alese a merge înainte cu 
putere şi cu vârtute şi a isprăvi lucrul cu vitejie. 
Așa dar, Lupul către Dulău se înturnă. Dulăul, 
îndată ce simţi venirea Lupului, îi ieşi în întâm- 
pinare la gardul de dinafară cu tobe şi cu trâm- 
bițe. Lupul se repezi la el vitejeşte, iar Dulăul 
se apucă de răsboi, și el vitejeşte. 

Câtăva vreme norocul biruinţei stătă în cum- 
păna îndoielii, până când Lupul, părăsind vâr- 
tutea firească, alergă la puterea meşleșugiască. 
Căci „de multe ori, ce este scăzut din fire, meş- 
teșugul îl împlineşte”. Sau „sa văzut adesea iz- 
bânzile a veni mai degrabă, când se purcede cu 
supuneri şi dosiri asupra neprietenilor, decât 
când cineva se încrede în numărul cel mare al 
oştilor şi pleacă cu dobe şi cu surle”. 

Şi cum, nici calea aceasta, nu-i isbuti, se făcù 
biruit cu totul şi înapoi fugi. 

Când făclia cea de aur se pune în sieșnicul ei 
de diamant:), ca şi lumina prin case şi la mese, 


1) Luna. 


86 


Lupul se duse de povesti altui soț, lucrul şi fapta 
din acea noapte, precum şi nenorocul său. Căci: 
„socoteala tuturor tiranilor este, să facă ale sale, 
cu ce mijloc ar puteă, toate cele străine; şi când 
din întâmplare nu răspunde poftei, cele, ce n'au 
dobândit, i se par, că li-au pierdut cu mare ne- 
norocire”. El adăugă, că vitejia Dulăului aceluia 
nu este de biruit numai de un Lup, ci trebuiesc 
doi. Şi aşa, s'au tocmit şi au împărțit dinainte, 
mielușeii săracului din bârlog, 

Deci, după ce părintele planetelor şi ochiul 
lumei1), sub ipogeu își coborâ razele, şi lumina 
şi-o ascunse sub pământ; atunci când ochiul pă- 
zitorului se închide şi a furului, cât şi a şoare- 
celui se deschide. Lupii se coborâră împreună 
spre locul ştiut. 

Unul, furişindu-se pe pântece, cu înceată căl- 
care şi cu umblare furească, se lipi sub gard, şi 
ca mort acolo se țrânti. Celalt, după aceia, scu- 
tură cât ce puti ciritealele şi cu picioarele trop- 
șind frunzele, le sună puternic. Mai dădu apoi 
şi un fel de scânciitură, încât Dulăul se stârni, 
iar omul nu se deşteptă. Dulăul, sculându-se de 
dinaintea uşei, sări deodată asupra Lupului. 

Lupul, atunci nevrând să aştepte venirea Du- 
lăului, se dete îndată fugei. Dulăul văzând acea- 
sta, luă şi mai mare îndrăzneală şi fără nici o 
pază, sărind pârleazul, îl goni pre Lup cu mare 
nădejde de biruinţă. 

După ce însă Lupul socoti, că Dulăul va fi 
trecut destul de tovarășul său, se învârti înapoi 
şi dete față la faţă neprietenului. Iar Lupul, cel 


1) Soarele. 


87 


ascuns sub gard, se luă a-l goni năpraznic de 
dinapoi. Dulăul, „săracul, neavând nici ştire de 
neprietenul din dos, se luptă vrăjmășește cu Lu- 
pul din faţă; dar în vreme ce, cu acesta tare se 
apucă, atunci şi celalt i se încărcă în spate. 

Deci Lupii într'acest chip pre Dulău luând la 
mijloc, îi curmară fără milă părul ca cu un 
brici, şi bucăţi-bucăţi îl spintecară și ciolanele în 
toate părţile îi împrăştiară. 

Mântuindu-se furii de străjari, nu mai trebuie 
să povestesc, ce au lucrat apoi. Omul cel ticălos, 
ne mai auzind lătratul câinelui, socoti, că du- 
Jăul a gonil jigania rea, şi se lasă iarăşi somnu- 


Această poveste, cu toţii auzind dela Vulpe. 
ziseră: „Adevărat, că cu mare filosofie Lupul 
viaţa îşi chiverniseşte!”1 . 

Iar Vulpea iarăși apucă a mai zice: 

Vă minunaţi de aceasta, fraților? Eu am 
văzut şi altă înţelepciune în capul Lupului. Și 
dacă voi povesti-o în chip de basm, nu mai pu- 
țin am văzut'o cu ochii mei; Aşa să-mi păzească 


Basmul Armăsarului 


SIA Odinioară eră un Boiar, care aveă câteva 
herghelii de iepe. Aveă iepe şi un herghelegiu, 
care pe cât eră de bun păzitor, pre atât eră bău- 


1) Toată povestea este alcătuită pentru a arătă că tăcerea 
Lupului din Partea I, ascunde o diplomaţie, şi că în curând va 
veni să aducă pe Cantemir Domn. cu ajutor străin dând jos pe 
Racoviţă. 


88 


tor la vin. Intre iepe eră şi un Armăsar prea 
frumos, care cu cât eră mai iscusit la chip, cu 
atât eră mai împodobit cu duhuri vitejeşti. Şi 
eră alâi de tare, încât păzea nu numai cârdul 
său, ci şi pe al celorlalţi, astfel încât Herghele- 
giul numai cu beţia îl întreceă. De aceia, nici nu 
puteà jiganie rea să se lipească de herghelie, căci, 
cum îl vedeă, Armăsarul de pildă, pre Lup, ri- 
dică coada pe spinare, urichile şi le boură îna- 
inic, şi nechezând şi rănchezând, se repeziă tare 
asupra-i şi îl stropşia cu picioarele până la 
moarte. 

Aceasta văzând Herghelegiul de câteva ori, se 
lăsă cu toată nădejdea în buna pază a dobito- 
cului. Ă 

Acum să vedem ce făcea şi Lupul. 

Intâi cunoşieă, când Herghelegiul eră bat 
(beat) şi când eră treaz, căci aveă un loc înalt 
de unde oglindiă totul. Când Herghelegiul beat 
se culcă, nu scăpă Armăsarul de răsboi cu Lu- 
pul. Dc se făcea beat, chiar ceasuri întregi Lupul 
nu se lăsă prins. Cum venea însă beat, se trezea 
în sforăitul iepelor, şi găsia Armăsarul, curgând, 
şuroaiele de apă de pre el. 

Deci, odată, lot aşa, Herghelegiul, fiind îngro- 
pat în mormântul drojdiilor şi înfăşurat în sa- 
voanelc vinului, Lupul sosi la herghelie și la 
Armăsar. El se trase pe burtă prin iarbă, doar 
nu la simți Armăsarul, dar în deșert, căci cum 
îl simţi acesta, se repezi asupra-i fără zăbavă. 

Lupul, se păzia însă tare de răsboi cu Armăsa- 
rul, şi numai de bot cât căută să-l apuce cu meş- 
teșug. După multă silinţă, la urmă o şi făcu. Căci 


A 


„nimic nu se află în lume, pe care nepărăsita 


89 


voință să nu-l nimerească”. Armăsarul, vrând să-l 
stropseaşcă odată cu picioarele de dinainte şi 
pornindu-se asupra Lupului, când să-i prăbu- 
șcască osul capului în creeri, acesta cu o repede 
fereală îi scoase lovitura în deşert şi pătrunzân- 
du-i vrăjmaşii colți prin nări, și împreunând 
dinte cu dinte, falcă cu falcă îşi încleştă. „La vi- 
teji îndrăzneala cu socoteală se chiamă vrednicie, 
iar cca fără socoteală să chiamă nebunie”. 

Durerea, dând pinteni Armăsarului, căci „du- 
rerca aduce în grabă vârtutea duhurilor, iar 
desnădejdea vitejie inimilor”, ca şi cum ar fi 
fosl peste simțirea sa, ridică capul şi pre Lup 
de mai sus decât sine îl aruncă. „Intâmplările 
purced întâi cu făpturile, iar apoi urmează gân- 
durile şi simţirile”. Și aşa de tare îl buşi în pă- 
mânt, încât i-a zvănănăit coşul pieptului cu su- 
nel ca de căldare crăpată. Văzând această vâr- 
tute a Armăsarului, Lupul socoti deci, că de-l va 
mai ridică odată şi-l va mai trânti în acest chip, 
nu-i va mai rămâneă nici un os nezdrobit. „Is- 
pita, odată făcută, este a înţelepților; iar de 
multe ori poftită este a nebuniilor”. Iar „cine, 
peste ştiinţă, cu sorbirea dintâi se arde, suflă în 
lingura cea de pre urmă, de două, trei ori”. 

Deci, Lupul, lăsându-se de botul Armăsarului, 
se dete puţintel într'o parte. 

Herghelegiul de toate acestea nici simţire nu 
luasc, căci eră tare cezluit cu mlădiţele viței. 
Căci „de multe ori, ce nu biruiește omul, biru- 
ieşte pomul, şi Impărați, cari au dus toată lumea 
în robie, de vin în robie au fost răpiți, ca apoi 
de muiere să fie biruiţi”. 

Aşa dar Lupul, după acest răsboi aspru, își 


90 


aruncă chiteala spre chipurile meşteşugurilor, 
şi, singur cu sine, vorovi şi socoti astfel: 

— Mie, acum, de atâtea zile flămând şi obosit 
de atâtea nopţi de’ priveghere, oarecum mi-a 
scăzut vârtutea. Aşijderea nepuind în maţe ceva 
mâncare de atâta vreme, iar stomahul, în locul 
hranei, sângele însuși mistuindu-l:), urmează să- 
mi fi venit mare uşurime la trup și să- 
mi îi lipsit duhurile. „Foamea, în toate zilele, ne 
învaţă a fi muritori”. Iar de n'aş fi fost aşa de 
uşor, Armăsarul nu'm'ar fi ridicat aşa de sus. 

Atunci Lupul, ducându-se la un mal, îşi în- 
dopă burta cu lut?), parcă ar fi fost carne de 
cârlan şi se făcù ca un sac greu îndesat. „Din 
fire are Lupul darul să-şi umple întâi maţele, 
apo. stomahul cu carne nemistuită, pe care apoi 
o borăște când vrea”. 

După aceia purcese către herghelie. Armăsa- 
rul, după obiceiu, îi ieşi iarăşi înainte. 

Lupul acum de lut îngreuiat, socotind că cu 
greu îi va fi a face vre-o fereală sprinlenă de 
picioarele Armăsarului, născoci lucru de meşte- 
şug ca acesta. „Toată simțirea minții este a ne- 
meri lesnire la nevoie”, Aşa dară, se culcă pe 
coaste, într'o parte, îşi lăsă picioarele de dina- 
inte ţeapene, îşi căscă gura, își rânji dinții, îşi 
spânzură limba afară, îşi întoarse ochii cu albu- 
şurile în sus şi-i arată păienjeniţi. Muştile atunci, 
îi intrară în gură, iar el le răbdă pe toate, ca şi 
cum ar fi fost mort. Căci „mulţi văzând, că viaţa 


1) Cunoştinţele medicale ate lui Cantemir se văd a fi destul 
de însemnate, dacă cunoaşte fenomenul consumării a însăşi re- 
zervelor organismului. pe timp de nemâncare. 

2) Lutul gaiben inseamnă peste tot aur, 


9! 


le aduce primejdie de inoarte, asemănându-se 
morților, de moarte au scăpat şi pre alţii au 
călcat cu piciorul pe cerbice”. 

Armăsarul văzând, că Lupul nu năvălește vrăj- 
măşește, ca întâia oară, ci se lipeşte ca stârvul 
de pământ, începu de departe a sforăi pe nări, 
iar apoi se apropie cu îndrăzneală de el. După 
obiceiul dobitoacelor, după aceia începi a-l a- 
dulmecă. Lupul, la rândul lui, în gând numai 
cât se chibzuiă, cum să-l apuce, cum să sară la. 
el. Tot mirosindu-l Armăsarul ajunse şi la botul 
Lupului. Atunci Lupul, cu toată greutatea lui, se 
sprinleni de năpraznă şi cu cât pută mai mult. 
pe săracul Armăsar, de nări îl apucă. Acesta de 
spaimă și de durere începu a svârli cu picioarele 
în toate părțile. Dar svârlitura nu spori cu mai 
nimic lucrului său, căci greutatea cea îndesată a 
Lupului, atârna greu la pământ capul şi genun- 
chile Armăsarului. Câtăva vreme Lupul nu făcă 
altceva, fără numai, se lăsă. să atârne, ca o 
piatră în jos. 

Armăsarul, privind icoana morții în oglinda 
vieţei şi pierzând nădejdea, se slăbi de toate mă- 
dularele. Mai mult eră groaza morţii, decât de 
mușcătura Lupului. Căci „după cum apilpisia 
îmbărbătează câteodată inimile, tot aşa, de multe 
ori, curmă toate nădejdiile și retează toate pu- 
terile, ca cu paloşul”. lar Lupul. mai fără veste. 
lăsându-l de nări, îl apucă de Ie, și spărgându-i 
bârdăhanul, îi vărsă mațele la pământ. 

După ce Lupul, cu acest: meșteșug, întoarse 
pe armăsar în fânțar şi îl băgă pe poarta întu- 
nericului (căci „moartea dobitocului nu este alta. 
fără numai lipsa de lumina vieţei” începi ìn- 


92 


dată a vărsă lutul, ce înghiţise mai înainte, peste 
Armăsar şi a-i îngropă carnea în acel loc” +). 

Ca acestea, multe, o fraţilor, poartă Lupul în 
capul său plin de înțelepciune. Ele sunt adevărate 
izvoare de ştiinţă şi semne de multă cunoștință. 

După aceste dovezi, pentru a Lupului filosofie, 
cu toții aleseră iarăşi pe Lup a poftì de faţă şi 
a-i înştiință mai cu adevăr pentru firea Struţo- 
cămilei 2). 

Deci, dupe ce aduseră pre Lup în mijlocul 
Teatrului. Corbul, care aveă puterea Vulturului şi 
îndemnarea Cucunozului, spre adeverinţa vredni- 
ciii Struţo-cămilei îl învăță pe Lup, în acest chip, 
logica dreaptă. 

— Cine în lume este atât de înțelept şi căruia, 
altă înțelepciune, să nu-i trebuiască? Cine din- 
tre muritori este atât de învăţat şi căruia să nu-i 
lipsească învăţătură?...... 

Deci, o prietene, aici şi pe tine, pentru aceasta 
te-am chemat, căci iată ce au făcut. 

Cu toții au ales stăpână vrednicia Struţo-că- 
milei, care, cu titlul acesta, este vrednică de stă- 
pânire. Aceasta a fost porunca Vulturului, voința 
Corbului şi sfatul Cucunozului. 

Lupul însă tăcù; căci „tăcerea, capul filosofiei 


1) Aceasta a două poveste înseamnă că Lupul va şti să cum- 
pere cu aur (lut) pe cel mai vajnic stăpănitor și să-și ajungă 
scopul. Deci diplo naţia lui este de temut. Se face aluzie probabil 
la Sultanul ticălos Mustafa şi la vizirul Daltaban, cari enrând 
vor şi cădeâ. 

Nu este exclus ca Bogdan să îi reuşit cele două lovituri, 
ascunse sub aceste naraţiuni, chiar înainte, sub alt domn. 

2) O nouă încercare de ispitire a gândurilor lui Bogdan, de 
care aveau mare teamă. 


93 


este”. După multă tăcere și cumpăneală totuși 
răspunse: 

— „Când gurile privighetorilor tac, atunci în- 
cepe a titii greierul”. Eu, deci, veşnică mulţumire 
vă dau, căci, acum, de lucru, ce nu ştiam, n'am 
înștiințat. 

Intre păsări eră şi o Brehnace bătrână, care 
eră deprinsă în multe meşteşuguri şi ştiinţe. Că- 
tre alte păsări ea zise: 

— Aveţi puţină răbdare, pentru că, luându-l 
la o parte, o șă fac cu Lupul oarecari cuvinte de 
folos. 

Şi aşa, luându-se cu Lupul în singurătate, ast- 
fel începù: 

— Vrere-aș, iubite prietene, să pot şti pricina 
adâncei tale tăceri. De mine să nu ascunzi, de 
este în tine vre-o ştiinţă, căci altfel ar fi să se 
clălească Republica noastră, să se curme şi să 
se rumpă totul. Căci „nu atât neprietenii aduc 
stricăciune Republicei de dinafară, cât neîm- 
preunarea întrun gând a cetățenilor dinăuntru”. 

Lupul răspunse: 

— Bine ştii cinstite prietene. Propositul a fost 
socotit, într'atâta adunare, a nu se arătă adevă- 
rul; iar, de bună voie, numai eu să-l ştiu, şi nu- 
mai către alt iubitor de adevăr să-l spui. 

Brehnacea răspunse: 

— Adevărat, că coâptă este socoteala ta. Căci 
„acela, se zice, a fi bun cârmuitor, care socotește 
din linişte furtunile, şi din furtună linişte ago- 
niseşte”. i 

Lupul, răspunse şi el. 

— Văz că „sufletul de filosof, nu, numai cum 
şi ce s'a făcut, cercetează, ci și pentru ce sa fă- 


94 


cut aşa”. Deci, de vreme ce eu urechi bine ascul- 
tățoare am aflat, nu mă voi lenevi a povesti. 

Intâiaş dată, pricina tăcerii mele a fost „că 
mai iute sar auzi voroava între ciocanele căldă- 
rarilor, decât între multe gloate a barbarilor”. 

A doua, şi cea mai grea, a fost, că nu este so- 
coteală, ca tuturor să se dea ştiinţă, pentru ceia 
ce nu ştiu. 

Asemenea, pentru că, nu ştiinţa despre Strulo- 
cămilă se silesc a află, ci pre cât cineva este 
împotriva lor. 

Căci acel apofasisticos cuvânt „El a zis, aşa 
vrea, așa poruncește” arată, că vor să aleagă. 
aceia ce li este lor mai plăcut; aşa că voroava 
mea n'ar fi fost pentru urechi ascuţite, ci căptu- 
şite. Căci .„mai cu suferire şi cu cuvenire este a 
se face cuvinte în munţi hormuroşi, în codri um- 
broşi, în stânci pietroase, în peşteri întunecoase. 
ori între pereţi şi ziduri cu ederă acoperiţi, decât 
între oameni, cărora nu li place a auzi adevărul”. 

Dar de vreme, ce acum singuri amândoi ne 
aflăm, ceia ce e înodat, nu mă voi sii! a dez- 
legă. 

Cu mare nevoință numele meu şi al filosofiei 
mele s'a adus iarăşi în publică, pentru ca, asupra 
mea, vre-o ură să poată aduce Vulpea. Aceasta 
a fost şi pricina chemărei mele şi a arătărei 
fiinţei Struţo-cămilei. De aceia am tăcut acolo. 

Aici însă, pentru că o ceri, mă voi sili a-ți 
dejghioga?) pre scurt numele și firea acestei 
Struţo-cămile. 

1) A se sii=a se teme, a se feri, a se da iadărăt. 


2) A desghiocă=a scoate boabele, frecând doi porumbi, unuy 
de altul. 


65 


Unui dintre tâlcuitorii Firii, zice, că numirile 
numerelor şi cunoştinţa lor sunt măsura necu- 
noscutei Firi. Altul zice, că sunt făclia şi lumina 
fiinţii lucrurilor +). 

Deca numele Struţo-cămilei este făcut din două 
numere: din Struţ şi din Cămilă. Așijderea din 
două feluri: din dobitoc şi din pasăre. Deci, 
împreunând hirisiile acestor două dihanii, vom 
puteă cunoaşte firea jiganii noastre. Aşa dar Că- 
mila este dobitoc în patru picioare, mugitor și 
din fire orânduită spre ridicarea sarcinelor. Cât 
este despre partea pricinii făcătoare, în pântece 
se zămisleşte și se fată în vreme căzută?. Iar 
cât despre partea materiască, este ca şi alalte 
dobitoace: din carne, sânge, oase, vine, piele şi 
păr. Forma se deosebeşte însă cu mult de a ce- 
lorlalte dobitoace. Unele sunt numai cu un ghib 
altele cu două. La cap sunt mici, după mamina 
(namila trupului. La picioare sunl înalte şi la 
genunchi boțoase. Talpa e lată şi fără unghii. 
Copita e îngemânată şi ça gâsca este împielițată 
pe dedesupt. Coada li-i scurtă, măsurată după 
lungimea trupului. Căci coada la dobitoc este 
pentru apărarea de muște). Părul e creţ ca la 
Arabi, dar moale ca bumbacul. Suni flocoase de 
la grumaz la piept. Coama purcede dela guşă în 
jos. Sunt mai mari ca altele la stat, dar mai mici 
ca Filul Elefantul . Iar cât este despre firea să- 
vârşitului. ea este orânduită spre ridicarea sar- 
cinelor. 

Dar, lucru la Cămilă de socotit, „este puţina 


1) Credinţele ştiinţelor oculte. (Numerile prin ele însăşi au 
un înţeles ascuns). 
2) La termen fix, 


96 


mâncare şi marea ei răbdare la sete. Căci „acela 
este mai trebuitor, care la vreme de nevoie este 
mai răbdător”. 

Iar, după mărimea trupului şi micşorimea su- 
felului, rămâne de socotit, numai prostimea du- 
hului. Un copil de 7 ani, ori chiar un măgăruş, 
poale înşiră mai multe cămile şi le trage după 
sine încotro ar vreă. 

Aşa dar jumătatea acestui dobitoc arătându-se 
a fi Cămilă, jumătatea, ce rămâne, să cercăm a 
o află în Strut. 

Struţul ar fi o pasăre mare, cu pene, pedes- 
tră, nezburătoare, cu două picioare şi ouătoare. 
Hrana ei, în loc de grăunţe, iarbă ori carne, 
i-ar fi piatră, foc şi fier. 

Despre partea materiască se vede a fi din 
carne, sânge şi alte lucruri de materie diha- 
niască. Din pricina făcătoare, ar fi din ou ză- 
mislită. Jar cât despre pricina formei, parte îi 
este de pasăre, iar parte de dobitoc, căci este 
pedestră și nezburătoare. Talpa îi este ca de 
Cămilă, cu copita împreunată, iar nu cu unghii 
şi cu degete despicate. In spinare are ghib de 
Cămilă. La grumaz este lungă şi întoarsă; la pi- 
cioare înaltă şi la genunchi boţoasă. La cap este 
mică şi la bot întoarsă. Nu are plisc de pasăre, 
ci bot de dobitoc. Coada îi este întoarsă în sus. 
E creaţă şi stufoasă. Păşeşte rar și departe. Prin 
cer şi lin paşii şi-i clăteşte. 

Pentru pricina săvârşitului, firea a tocmit aşa, 
că n'a silit'o la nici un meşteşug. De este de cre- 
zut însă cuvântul altora, în stomahul ei ar mis- 
tui fierul şi ar topi oţelul. Unii ar aveă chiar 
drept treabă, găinaţul ei a-l strânge, pentru ca 
meşterii, a doua oară fierbându-l şi materia în 


97 


forma ei dintâi întorcând, să aleagă fierul cel 
vechi şi vestit, zis meschiul. Insă această soco- 
teală nu se pomeneşte la oameni cu temei și deci 
lăsăm lucru în prepusul acelora. 

Iar noi acum putem aşa dar zice, că jigania 
Sirufo-cămilă, dobitoc nu este, pasăre nu este; 
Cămilă nu este, Struţ nu este; de aer nu este, 
de apă nu este. Ea ar fi Trag-elafțul firii, care 
este în ambele Monarhii, şi este și nu este; căci 
între ciudăţeniile firii se află, dar nu este nici 
întrun neam. 

De aceia, iubite prietene, însemnare mare nu 
are, fără numai a fi Himera Jiganiilor, Irmafro- 
ditul păsărilor şi Trag-elaful 1) firii. 

Deci acum, cu ce obrăznicie oare, cineva ar 
îndrăzni a-l ridică spre o vrednicie? Căci „mai 
lesne ar fi, cineva, înjugând gândacii, pământul 
să are, decât a aşteptă vre-un bine sau folos de 
la acela, care, nici din fire, nici din învăţătură, 
Mu are vre-un dar la vrednicie”. De aceia, eu 
simțind gândul unora împotrivă, în tăcere m'am 
lăsat la această adunare. Voi îndrăzni însă a 
face un pronostic, de nu cumva voi ieşi prooroc 
mincinos. 

De acum încolo se va întări silogismul Cor- 
bului şi se va plini sentința Cucunozului; iar 
Struţo-cămilei îi vor răsări coarne ca ale bou- 
dui?) şi ea se va sui în scaunul vredniciei. Căci 
„furtuna, când vrea să trântească, întâi ridică; 
iar norocul, întâi râde, apoi plânge. Numai că, 


1) Capră=cerb, animal inexistent, dar care ar fi existat 
într'o epocă anterioară. 
2) Domn al Moldovei. 


98 


vremea va arătă, precum că silogismul este so- 
fistic, şi sentința răsuflată, iar Struţo-cămila din 
odihnă în necaz, din fericire în pricaz şi din ce 
este, îu ce nu este, va trece. 

Brehnacea dar se miră tare de adulmecarea 
Lupului, ea care ştia sfaturile dintre Corb şi Cu- 
cunoz. Lupul eră filosof adevărat şi plin de îu- 
ţelepciune, căci „semnul înţelepciunei este, ca 
din cele văzute şi auzite să adulmeci cele nevă- 
zule şi neauzite; iar pe cele viitoare să le judeci 
din cele trecute”. Tăcerea lui nu fusese din piz- 
mă, ci din dreapta judecată; căci „tăcerea sau 
grăirea la vreme a înţeleptului este multora pildă 
şi învăţătură; iar holbăitura nebunilor este sic 
ură, şi altora scarandavitură”. 

După aceasta Brehnacea, despărţindu-se de 
Lup, se împreună întâi cu Cucunozul, căruia îi 
povesti toată filosofia Lupului, şi sentința cea 
adevărată, ce a dat, cu privire la Struţo-cămilă. 
Dintr'ânsa iese, că mintea Corbului este greşită, 
şi că, de ceia ce sa apucat, sau nu o va scoate 
la capăt, sau de-o va scoate, peste puţin se va 
strică totul. Iar, în loc de laudă, hulă vu luă: 
Căci „o mie de lucruri vrednice, de abia dobân- 
desc lăuda; iar numai unul scârnav, aduce gro- 
zavă pată în veci numelui”. In veci, din gura 
noroadelor, nu o va mai putea scoale. Căci „din 
fire aşa este, că binele se uită prea-lesne, iar răul 
cu anevoie; laudele să scriu pe Pârtie, iar hulele 
pre tablă de aramă”. 

Acestea şi altele vorovi Brehnacea către Cu- 
cunoz, socotind a-l întoarce din vechea socoteală 
şi apoi a-l aduce, pe calea dreptăţii, și pe Corb. 
Dar în zadar, de vreme ce Cucunozul ziceă, că 


99 


Pardosul, Vulpea, Ursul şi Râşul sunt gata a în- 
tărì sentința lor. 

Cât despre Lup şi Ciacal, pot rămâne de so- 
coteala lor. Ciacalul este prea mic, iar Lupul, de 
va rămâne la sfat nemutat, la vremea alegerii, îi 
vom afla treabă în altă parte; iar după aceia, de 
nu va voi, liniştit la bârlogul lui, să stea, îi va 
găsi Pardosul ac de cojoc. 

Brehnacea însă zise: 

— Eu aş sfătui, frate, socoteala aceasta s'o pă- 
răseşti, și amândoi la Corb să mergem, să ne 
silim a-l desbără de acest lucru. Căci „mai de 
lăudat este a împăcă o inimă turburată, decât 
a turbură o Republică. Turburarea este a nebu- 
nilor, iar împăcarea a înţelepţilor”. Mai cu sea- 
mă, că Pardosul, cu toată seminţia lui, credință 
pare, şi precum îi este pielea cu multe picături 
pătată:), şi mai mult încă îi este inima vărgată 
cu vicleşuguri. Asta din minte să nu-ţi iasă, pen- 
tru că eu, de vârstă mai bătrân, sunt, ca tine, și 
am umblat prin ţări mai străine şi mai late. 

Cucunozul acestea toate însă le luă drept bas- 
me de bătrânețe. Căci „basmul, la proşti, ţine 
locul Istoriei; şi tot o socoteală are, ca şi mărgă- 
ritarul la porci şi sfatul bun la inimă rea”. El 
zise: 

— Socotesc, că nu arăţi, ce doreşte cinstea, ci 
ce doreşte odihna bătrâneţei. Noi însă, cum vom 
puteă „darul norocului în para focului, vom a- 
runcă”. Deci, cred, frate, că ar îi bine, ca să nu 
te îmblânzeşti din cuvintele Lupului, ci să mergi 
cu noi împreună la Corb, să-l înştiințăm de lău- 


1) Meşteșuguri şi vicleşuguri, 


100 


dăroasa filosofie a Lupului. Căci „nu mai puţin 
scuiură lenea stâlpii Monarhiei, decât catarama 
mădularele trupului”. 

Brehnacea, cu toate că suferi cu greață voroa- 
va Cucunozului, se duse totuşi la Corb, înaintea, 
căruia acesla povesti cuvintele Lupului, din fir 
a păr, ba mai adăugă şi minciuni şi apostrofuri 
lingușşitoare ca dela dobitoace. 

Corbul li răspunse: 

— „Fericit ar fi acela, o prieteni, ai cărui ne- 
prieteni sunt fără putinţă; dar de trei ori mai 
fericit acela, căruia vrăjmaşii nu-i pot fi cu a- 
jutorul sfătuinţei”. 

Deci, cu aceasta am socotit și voi ține până 
voi săvârşi lucrul început, adică, să se întărească 
Silogismul, o dată pus la mijloc, şi Siruţo-că- 
mila spre cinslea epitropiei ridicându-se, vred- 
nicia-i să i se cunoască de toți. lar această să- 
vârşire o socotesc folositoare; una, că sfatul este 
al nostru şi nu al dobitoacelor, şi deci titlul în- 
ţelepciunei va rămâne Monarhiei noastre; alta, 
pentru că, punând peste Leu pe Struţo-cămilă, 
îl vom lua ori sub stăpânirea noastră, ori vom 
puleă scorni între mădularele dobitoacelor lui 
gâlceavă nepărăsită şi tulburare neodihnită. Din 
sângele acestora apoi noi ne vom îngrăşă şi pu- 
terile ni se vor înoi. Căci „norocirea şi mărirea 
unora nu se poate, fără nenorocirea şi micşora- 
rea altora”. 

Insă, până ce vom ispiti pre cele mai de frunte 
dintre jiganiile cu două picioare, taina din su- 
fletele noastre, să nu aibă de ea nimeni ştire. 
Căci „lucrurile grele, pre cât sunt mai tăinuite, 
pre atât iese mai uşor”. 


101 


Din monarhia Dobitoacelor, se aleseseră mai 
de frunte cinci: Pardosul, Ursul, Lupul, Vulpea 
şi Cămila (pentru aceasta din urmă se scorni 
toată vrajba şi răscoala dintre cele două Monar- 
hii, căci mutând'o din Cămilă în Pasărea) şi a- 
dăugându-i la urechi ciute şi coarne bouratt, îi 
mulară și numele în Struţo-cămilă). Mai eră pre 
lângă aceasta şi Ciacalul, însă despre el nu prea 
se țineă socoteală. 

Această alegere se făcuse încă de pe vremea 
gâlcevei'cu Vidra şi cu Bâtlanul. Căci „în gurile 
multe, puţine sfaturi de ispravă sunt”. 

Acelaş lucru se făci și în Monarhia cealaltă 
şi astiel puţini fură aleşi să tractuiască treburile. 
Căci „voia gloatelor proaste este ca umbletul ca- 
lului neînvăţat şi desfrânat?), care din netoc- 
mită repegiune, de multe ori se dă cu capul în 
jos în râpi adânci”. 

Aşa dar şi despre partea sburătoarelor se ale- 
seră Corbul, Cucunozul, Brehnacea şi Uliul, cari 
lucrurile mai pre amănuntul începură a scuiură. 
Căci „în lucrurile cele grele, întâi sfetnicii apoi 
sfaturile trebuiesc a se aşeză”. 

Cele ale jiganiilor erau ușor de așezat, de 
vreme ce acestea numai ale lor se siliau a spri- 
jini. Despre partea păsărilor nu eră însă tot 
aşa, căci la ele toate erau cu vicleșug. Una se 
spuneă în voroavă, şi alta aveă fiecare în inimă. 

Dintr'acestea numai Brehnacea, precum se 
vede, sau din plecare, sau din a Lupului vâr- 
toase argumenturi, cunoştea adevărul. De aceia 


1) Din moldovean, muntean. 
2) Neinfrânat. 


102 


şi cu mare îndrăzneală se puse împotriva Cor- 
bului. Dar Corbul din răutate, nu ştiă a se căi. 
„O! cât mult mai fericit acela ce cade în boală 
fără leac, decât acela, care se sloboade în rău- 
tate desfrânată!” Căci Corbul nu se siliă de fo- 
losirea cea de obşte, ci de dorita sa poftire, şi 
căută să se slujiască numai de tiranie. 

Ispita îi răspunse chiar şi după gând, atunci 
când Cămilii săraca giuruiră, că pre lângă urechi 
îi vor creşte coarne, pre lângă peri şi pene; aşa 
că, din dobitoc o vor putea-o face pasăre. Iar do- 
bitoaca crezi, că după giuruinţă se va plini și 
fapta. Căci „la muritori credinţa se povârneşte 
lare, acolo unde mai dinainte împinge pofta”. 

Insă urma eră să arăte, că adevărată este nu- 
mai parimiia: veche, anume că: „Cămila cer- 
când coarne și-a pierdut şi urechile”'. Căci: 
„Cine pre pământ nu este îndestulat în ceva, nici 
în ceruri nu va cunoaşte fericirea”. Ori cum însă, 
ar fi fost să fie, Cămila se dete în partea Cor- 
bului. 

După aceia ispitind cu toţii pre Urs, atlară că 
el nu pofteşte altceva decât să nu fie dodeit: 
de albinele din ştiubeie şi să locuiască ncbân- 
tuit în bârlogul lui. Altmintrelea veri dobitoaceie 
ar sbură, veri păsările s'ar încornoră şi sar pe- 
destri, nici să ia aminte nu-i este. Căci: „firea, 
care şi-a socotit fericirea în ceva, alalte ale lu- 
mei toate le are de batjocură”. 

Hulpea, la rândul ei, jiganie pururea în două 


1) Cimilitură, zicătoare. 
2) Poftiad domnia şi-a pierdut și moşia, 
3) Necăjit. 


103 


inimi şi neispitită pentru unele pricini, se giu- 
rui!) îndată îr partea zburătoarelor. Căci: „i- 
nima vicleană simte mare fericire, când soco- 
tește că pentru fapta vicleşugului se cinsteşte şi 
pre ea şi agoniseşte ucenici”. Insă Hulpea se 
aşeză cu tocmeala, ca nu cumva Lupul, cât va 
fi între vii, să se înştiințeze de unire; căci ea 
purtă mare grijă de Lup, să nu-şi piardă priete- 
şugul cu el. 

Pe Ciacal, cel puțin, nici nu găsiră cu cale a-l 
mai ispitì, de oarece, dela dânsul nu nădăjduiau 
vre-o împiedicare. Căci: „de multe ori la muri- 
tori se vede nebunul puternic, şi în fruntea sfa- 
turilor, iar bietul înţelept pe dinafara praguri- 
lor”. Şi „precum bogaţii socotesc, că cu avuţia 
au câştigat şi minte; tot aşa şi celor săraci li se 
pare, că lipsa avuţiei li-a pierdut mintea”. 

Iar pentru Lup. socotiră, că va fi nemulai și 
neclătit din socoteala sa. Căci: „sufletul cel în- 
țelept nu ştie a se mută din socoteala sa, fără 
numai din rău spre bine”. De aceia îşi ziseră să 
nu-și desvelească către dânsul gândurile, ci să-i 
arate în faţă, că toate, după pofta lui, se vor face. 

Lupul, după semne, vedeă el că tovarăşii lui 
nu poartă duhuri bune, însă îşi puneă socoteala 
într'altă parte, adică, că atunci, când lucrul ar 
veni la iveală, Râsul, Hameleonul şi Veveriţa, 
în glas mare, ar ține partea cea dreaptă. 

Aşijderea, văzând, că Pardosul nu se află de 
față. creză, că acesta nu voiă să priiască? unora 
împotriva altora. Dar Lupul se greşi în socoteală, 


1) A se legă cu jurământ. 
2) A folosi ` 


104 


căci Corbul, pre Pardos, prin cărți ascunse, de 
mult î] întorsese în partea lor şi cu giuruinţe îl 
făcuse vicleanul cel mare al neamului său. Căci: 
„sula de aur pătrunde zidurile, iar lăcomia își 
vinde neamul și moşia”. I şe făgăduiseră aces- 
tuia ca, stârvurile cele mai grase, să le împartă 
Vulttrul şi Corbul cu dânsul. 

Aşijderea pre îiu-său să-l facă Coracopardal! , 
adică să-i dea glas, şi aripe de Corb, cât şi pes- 
triciunea Pardosului. Căci: „pofta moaie piep- 
turi mai vârtoase ca diamantul; lăcomia topeşte 
inimi mai împietroşite decât cremenea; şi aurul 
topeşte, ceia ce nu poate fecul”. 

Iar Râsului, îi giuruiră adevărat lucru de râs. 
Să-i întoarcă jumătate din cele 53 de căpuși de 
sânge), de cari îl prădaseră păsările în vreme 
de foamete), şi aceasta numai câte 5 căpuşe pe 
an. Așijderea, îi mai făgăduiră, câte câcăreze+ 
ar face Cămila afară din grajd), să le poată lua 
el şi împărţi gândacilors). Căci „lăcomia dela 
aur la gunoi se întinde”. Jigania aceasta este 
toată pestriță pe sub pântece, iar numai pe spi- 
nare arată tot un păr”). 

Veveriţei i-au giuruit asemenea un sac de 
nuci $), şi un harar plin de hamei), amestecat cu 


1) Pardos făcut Corb. 

2) Pungi pline de bani 

3) Domnia lui Duca. 

4) Câţi bani ar strânge Racoviţă V. V. 

5) Afară de trebile ţărei. 

6) Datornicii dela Țarigrad. 

7) La nume, om bun ; iar la faptă, viclean şi rău. 
8) Voie liberă (fală degartă). 

9) Cămărăşia ocnelor. 


105 


fag. Aşijderea, să-i puie la loc coada, pe care i-o 
tăiase Vidra, când stăpânea!). La această po- 
doabă ţineă mai mult, căci: „unde, lipsesc creerii, 
acolo covârşeşte coada”. 

Insfârşit Hameleonului îi giuruiră, că-i vor da 
în seamă tot felul de văpsele şi de flori?). Firea 
lui fiind, a-şi schimbă pururea faţă, dinir'o văp- 
seală într'alta, e] socoti aceasta mare cinste. 

Către aceştia mai adaoseră și pe Guziul orb, 
care intrase în dragostea multor jiganii cu fru- 
musețea fetei sale Helge. Frumuseţea ei în- 
torsese mintea multora, căci: „tăria vinului nu 
loveşte în cap mai mult decât frumuseţea în i- 
nimă”. De pe urma căreia şi părintele Guziu, 
măcar că orb şi slut, eră întâmpinat, şi fiecare, 
de ferea mâna de sărutat, i se aruncă la picioare. 
Iar, cel ce mâna acestuia sărută, socotiă, pre în- 
săşi Helge să fi îmbrăţişat. 

Poama aceasta mulţi dinţi ascuţise), dar cum 
zice cuvântul: „Norocul nu împarte cu oborocul, ci 
unora varsă, iar altora nici pică”. Vrâstnicii din 
neamul ei, ziua şi noaptea se chinuiau cu braţele 
deschise, cu sufletele topite şi inimile arse, aş- 
teptând, cine va aveă fericirea şi cui va cădeă 
norocul. Şi 'din ceas în ceas, de g'ar fi întâmplat 
altuia acest noroc, fiecare gătiă săbii, cuțite şi 
otrăvuri, dacă nu pentru acela, ci pentru sine, 

Norocul însă tot şi-a jucat jocul şi toţi ibov- 
nicii Helgei au rămas, de au ars ca Finicii în 
para focului 4). Căci: „norocul nu ştie nici a jeli, 


1) Boieria, din care era mazi. 

2) Voie liberă minciunei şi vicleşugurilor. 

3) După mâna ei mulţi nădăjduiau, 

4) Cel ce se pedepseşte şi să mângâie în necazul său. 


106 


nici a se milostivi”. Şi precum, de frica Vulturu- 
lui, pre lepure-l mărită după broască, tot aşa 
au măritat şi pre Helge după Cămilă. 

Q Doamne, şi toţi cei cereşti, cum, ai putut su- 
feri lucru ca acesta? Unde este cumpăna ceru- 
lui, cu care trageţi şi aşezaţi fundul pământului? 
O dreptate sfântă, pune-ţi îndreptariul şi vezi 
lucrurile strâmbe ale norocului! Ghebul, gâtul, 
pieptul flocos, genunchile boţoase, picioarele ca- 
talige 1), fălcile dinţoase, urechile ciute, ochii pu- 
chinoși, muschii suciţi, vinele întinse, copitele lă- 
boase, ale Cămilei; cu trupul sulegeac, cu pelița 
albă, cu ochii mângâioşi și negri, cu degetele 
subțiri, cu unghiile roşioare, cu vinele molceluşe, 
cu rmijlocelul iscusit şi cu grumazul rotungior, 
al Helgii!! Ce potrivire! Ce asemănare! Ce ulă- 
turare! 

-O noroc orb şi surd, o tiran nemilostiv şi pă- 
gân fără de lege! O judeţ strâmb şi fățarnic! O 
pravilă strâmbă şi fără canoane! Ascultaţi mor- 
ților şi priviţi viilor! Se împreună Cămila cu 
Helge, se cunună Filul:) cu Şoarecele, şi se iau 
de mână dealul cu valea! Ce ureche a auzil, ce 
ochi au văzut sau ce gură din veci a povestit lu- 
cru ca acesta? 

„Iacă deci pripitorile, unde cântă ursitorile: 
căci neam cu neam nu caută potriveală, ci fac 
numai ce vor”. 

Norocul deci, în acest chip așezând pre Helge 
după Cămilă, Ţinţariis cu fluere, Greerii cu 


1) Picioroange. 
2) Eletantul. 
3) Cântăreţi de nuntă, fete şi neveste, cari poartă danţul. 


107 


surle, Albinele cu cimpoaie, începură a cântă 
cântec de nuntă. Muştele din aer şi Furnicele de 
pre pământ, ridicară şi ele mari danțuri. lar 
broaştele toate, împreună cu brotăceii:), cântară 
din gură cântec ca acesta, tocmit în versuri: 

Prundul Eufratului mărgăritar naşte, 

Cămila din iarbă cele scumpe paşte. 

Mâna Afroditei cununa împleteşte, 

Eufratul Europei?) nou lucru scorneşte, 

Din cele cu solzi*) Helgii iveşte 

Norocul ce vrea toate biruieşte. 

Cununa împletită norocul o tinde, 

Capul fără ereeri, cu mâna o prinde. 

O Helge fecioară, frumoasă nevastă, 

Nevastă fecioară, fecioară nevastă 4 

A Cămilei răget tâlcul nu înţeleagă 

Să meargă 'n Atena, de este s'aleagă. 

Fecioară nevastă, nevastă-fecioară, 

Peste şase vremi 5), roada sa-i coboară. 

Fulgerul, fierul, focul mistuiască, 

Patul nevăpsit 5), nu se mai slăvească. 


Impreunarea Helgii şi a Cămilei isprăvindu-se 
în acest chip, cele cinci jiganii își deteră cu vi- 
cleşug cuvântul către tot neamul zburătoarelor, 
că va fi aşa, precum voia le va fi. 

Asemenea inimile prostimei socotiră a îndu- 
plecă, şi aleseră, bun ritor?), pe Papagaie. 


1) Ţiganii alăutari şi cobzari, Aceștia locuiesc în Broşteni, 
(probabil Broscărie, mahalaua țigănească din toate târgurile). 

2) Dunărea. 

3) Din Galaţi, unde este belşugul peştelui. 

4) Până a nu se mărită era nevastă, iar după măritiş a ieșit fată. 

3) El fiind sterp, ea să purciadă grea peste 6 anl. 

6) Semnele fecioriei neaflate, nearătate. 

7) Orator. 


108 


Discursul Unirii 


Papagaia, cuvântul de obşte, astfel împrăştiă. 

— Imvoinţa sufletelor şi unirea inimilor, crese 
lucrurile din mici, mari. 

Adunarea aceasta, o cinstiților dintr'ambe părți, 
este a prea înalţilor noștri Monarhi. Dânsa pof- 
teşte şi se trudeşte a împreună şi inimile celor 
aici adunaţi. 

Eu voi îndrăzni dar a prooroci, că în curând 
aceasta se va întâmplă, de vreme ce marii Im- 
păraț spre liniştea cea adevărată stăruiesc, iar 
înțelepţii nu vor să smintească ceva peste soco- 
teala omenească. Sunt deci semne bune, că se 
vor primeni zilele de fier în veac de aur! şi ca- 
lea sgrimțuroasă în una netedă se va istovi. Insă, 
pentru aceasta, cu toţii trebuie să ne apucăm şi 
să facem o cântare din mai multe sunete, sau o 
harmonie, ori o simfonie din mai multe organe?). 

Toţi ascultătorii ziseră, că, cu dragă inimă, 
vor ascultă. 

Papagaia, după aceia urmă: 

— Aceste două Monarhii, vestite şi nebiruite, 
o iubiţilor, sunt fietecare în sine bogate, dese în 
orașe, ticsile în sate, nenumărate în supuşi, iar 
aceasta prea ştiut este. 

"Deci, ceia ce peste hotar fitecare ar poft, nu 


1) Vremea țurburată întoarsă în fericire. 

2) Cunoştinţele muzicale ale lui Cantemir erau foarte mari. 
A scris prima teorie a muzicei orientale, şi a compus la Constan- 
tinopoli o samă de arii, cari și azi sunt populare. In special, 
romanţa, dedicată Sultanului, la investirea lui cu caftanul, este 
celebră, 


109 


ar face-o pentru a lor lipsă, ci pentru adăogirea 
supușilor. Iar aceasta pentru ce? 

Pentru unirea inimei a doi Monarhi, a căror 
voie mai mult poruncă este. Iar voia aceasta a 
lor spre care sfârşit? Spre alcătuirea a două firi 
întruna. Şi aceasta în ce chip? (Căci „două firi a 
se uni, este lucru peste putință”). In chipul pu- 
terei sufleteşti, care poate lucră în două inimi. 

Cu àcest fel de putere duhnicească dară, Vul- 
turul-Leu şi Leul-Vultur, duhurile şi le vor îm- 
preună şi monarhiceşte de ele se vor sluji. Au, 
zic atuncea, nu vor puteă ei avea puterea peste 
lucrurile a toată firea? Vulturul de sus privind, 
Leul de jos adulmecând, ce neprieten ar puteă 
veni şi nu Par mistui? Deci pre nebiruilele spete 
ale Leului răsărind, neostenitele aripi ale Vultu- 
rului, se va birui pre tot nestătătorul. Toţi vrăj- 
maşii şi toată viclenia se va spulberă, ca praful, 
şi se va despică, ca pânza păiajehului. 

Cine dar în lume, o prietenilor, ar puteă fi 
atâta de scămos la minte, care să socotească, că 
cel împotrivă, va puteă scăpă de sub braţul 
Leului, pri aripa Vulturului? 

Aceştia dár, în acest chip unindu-se, vor da 
Statul cel mai fericit, iar norodul, fără prepus, 
va aveă cinstea, slava, biruința şi odihna. 

Deci ori cine ar pofti a fi părtaş acestei nepo- 
vestite fericiri, trebuie, nu numai ale trupului 
mâni să întindă, ci şi cele ale sufletului. 

Iar de acest lucru, înţelegându-se toate diha- 
niile, să venim la scuturarea lucrului celui de 
pre urmă. 

Liliacul, păsărica cea cu prepus, iubitorul nop- 
ţii, tugătorul zilei, văzătorul întunericului şi or- 


110 


bul luminei, este aevea, precum că, nu puţină zi- 
zanie, a semănat în brazda .adunării acesteia. 

Vidra asemenea, nu cu picătura, ci cu vadra, 
şi-a vărsat veninul nebuniei în vasul înţelep- 
ciunii 

Aşijderea Struţul, măcar că peste voia lui, 
însă nu o stâncă mică a aruncat la mijlocul căii 
aceștia 

Toate acestea la un loc, de nu sar îi întâm- 
plat, ar fi fost foarte minunat; dar, de vreme ce 
s'au întâmplat, nu încape alta, fără numai leacul. 

Iar, dacă strigară cu toții, antidotul toapsecu- 
lui (toxicului să-l arate, Papagaia astfel începă: 

Sunt puţintele, o prieteni, reţetele ştiinţei 
mele, şi mici chitelile ierburilor şi doitoriilor 
mele. Căci „dottorul bun îşi are știința în cap 
şi ierburile în câmp”. Din cele ce voi aveă, a le 
vărsă înainte, nu mă voi tăgădui. 

Pre cât dar pentru Liliac, aşezămâniul îi este: 
precum gâlceava din nimica s'a scornit, să ră- 
mâie neturburat mai departe, căci turburare Sta- 
tului ca aceia. nu cred că va mai aduce. 

Vidra. după sfatul Statului, s'a ras din cata- 
loyul jiganiilor. lar pentru veninul ce-l va mai 
puleă rispândi, doftori se vor găsi uşor și deci 
grija despre partea aceasta să nu ducem. 

Mai rămâne, ca săvârşitul lucrului să se facă, 
adică hotărârea Struțului să se aleagă. De care 
lucru, trebuie să se ştie de toată lumea, că, pre- 
cum încă de mult Silogismul Corbului prin în- 
voința şi porunca marelui Impărat, Vulturul, a 
răsunat, aşa şi acum toată adunarea sburătoare- 
lor, va, pofiește şi poruncește, ca Struţo-cămilei. 
să i se dea mai mari aripi şi mai lungi pene. Şi 


111 


mai mull chiar, să se facă Cămilă sburătoare şi 
Strut fătător............ 

Acestea, dacă le ritorisì Papagaia, toate cetele 
sburătoare strigară: „Facă-se, facă-se; pli- 
nească-se, plinească-se!” Iar chiotul lor parcă erà 
huetul mării, ori a puhoaielor răpezite din dea- 
luri”. l 

Unora, de fericire, li se părea că au şi dobân- 
dil totul şi cu glas de bucurie se desfătau; alții 
izbândiau cu cântece şi cu versuri; iar alții, cari 
'găsiau voroava Papagaici mai dulce decât mje- 
rea şi mai pătrunzătoare decât unsoarea, nu mai 
mărturisiau nimic cu gura, ci dădeau doar din 
mâni şi din cap în senm de minunare. Căci „de 
multe ori, bucuria mare astupă glasul”. 

Mai erau şi unii, cari, turaţi de somn, de pe 
urma mângăioasei ei voroave, se trezeau deodată 
şi ca amețiți de vin, se scărpinau pe piept ori pe 
frunte. Căci „voroava dulce şi aleasă pricinuieşte 
inimei bucurie şi ochilor dormitare”. 

După aceia. revărsându-se ìn minţile tuturor 
această comedie a Papagaiei, se făcu mare tă- 
cere între toți, şi se uitară, unul în ochii altuia, 
ca să vadă, cine va începe să rostească ceva. 

Insfârşit Cioara, rupse amorțeala, şi după câte- 
va înecăciuni, clăncăi şi râgâi din grumaz ca 
îndesat de duh de trei ori: „Car, Car, Car”. - 

Toate celelalte păsări însă, ziseră: Măcar de 
sar sfârşi cuvântul, după cazania Papagaiei! 

Intre jiganii, cele mai lacome, căscând, ade- 
veriră glasul Cioarei; altele se arătară cu adâncă 
tăcere. Cei de jos o făceau din siială; cei de sus 
mărturisind într'adins. 


112 


După care lucru, ele totuşi strigară: „/'acă-se! 
Facă-se!” 

„Iar înlre păsări, Brehnacea, zise către Cucu- 
noz: 

— Glasul Cioarei, a tâlcuit spre bine gurile 
linguşiloare. Numai pre cât este a mea proastă 
socoteală, sar puteà ca glasul Cioarei spre o- 
cară să fi tâlcuit. Căci între Corb şi Cioară pu- 
țină dragoste este, din pricina multor stârvuri. 

Cucunozul, care dela început n'apucase nici în 
stânga, nici în dreapta, zise: 

— „Apoi părerea, părere naşte”. Cioara, să- 
raca, s'a socotit de mulțime, barbară la limbă; 
iar tu, de bătrânețe, vii, să o încarci de ocară. 
Mulțimea face cu ea barbarisme, iar tu sole- 
cisme. Pentru aceia, ţi se cade a şti, că Cioara 
este de loc din Atica, în țara Elada. In fiecare 
an ea îşi scoate cuibul în platanii din faţa capi- 
ştii lui Apolon. Acolo a învăţat dela Preoţii a- 
cestuia, învăţăturile lor cele de taină. A de- 
prins filosofia cerească, din care ştiinţă adevărul 
deprinzând, a strigat în limba aticească: „fericit 
ceasul, în care s'a zăndslit cu gândul, şi cu fapta 
s'a săvârşil!” 

Insă fie varvarismeala Brehnacii, fie soleciz- 
marea mulțimii, fie aticizarea Cioarei, ori băs- 
muirea Cucunozului, glasul Cioarei pre cât se 
tâlcuia mai mult, pe atât se încuiă în lavirintul 
necunoștinţei. Cheia acestuia, când se va află, 
va fi să aşteptăm. 

Lupul, între toate jiganiile mai socotit şi gri- 
juliv, văzând desfrânarea sburătoarelor şi price- 
pând vicleşugul unora din dobiloace, îşi zidi 
răspunsurile sale în cele mai ascunse taine. 


113 


Deci, în vreme ce toți, de nebunie împinși, 
răcniau: „Facă-se!”; Lupul, din înţelepciune, tă- 
cea: 

Iar, în această vreme, Pardosul vărgat şi Rå- 
sul picat cu negru, împreună cu toţi ai lor, ca 
înebuniţi de urgia pizmei, începură a strigă: „Si- 
logismul Corbului este vârtos, sfatul Cucunozu- 
lui este înțelept, ritorica Papagaiei este minu- 
nată! De acum înainte, numai o omonie+), nu- 
mai o stăpânire şi ọ monarhie! Iar cine ar clăti 
sentința într'alt chip, partea îi va fi, fierul şi 
focul!” 

Apoi adăogă Pardoşul: 

— De vreme ce adunarea adevereşte buzele 
Papagaiei, socotesc cu cale, ca, precum în Mo- 
narhia Păsărilor, după Vultur vine Corbul, tot 
aşa şi în Monarhia noastră, după Leu, să fie 
stăpână, Struțo-cămila, Iar acesteia, după aripile 
dale ei de Vultur, să i se puie şi cap de Taur ?), 
pentru ca între coarne să aibă semnul biruinţei. 

Ursul întări cuvântul Pardosului, Vulpea îl 
adeveri, aşijderea ceilalți părtași la vicleşug. 

Insă cumpăna, în care nu încape dramul strâm- 
bătăţii, și mâna, care împarte fietecărui după 
ale sale fapte, nu răbdară mult pe doi dintr'a- 
ceșiia. 

Ursul, îndopat cu miere preste măsură, căzută 
lui plată dela toate prisacile şi ştiubeile, pureese 
în maţe cu izvoare de apă, şi crăpă curând de 
năpraznică boală). 


1) Omonie =impreunarea inimelor. 
2) Semnul crucii între coarnele Bourului, 
3) Dropică, hidropisie. 


114 


Aşijderea Vulpea, din pricina grijei vicleşu- 
gului, se mută întâi în milanholie, apoi în tusă 
cu sânge. In urmă i se întinseră şi i se uscară 
toate vinele şi i se lipi pielea de oase. Peste pu- 
țin își borâ aburul:). 

Aceştia toţi însă socotiră, că a venii vremea, 
ca, în grabă, pre Lup, strajă să trimeată la bâr- 
logul:) său. Intâi îl sfătuiră, apoi i se lăudară 
cu pedepse. 

Aşa că Lupul, vrând nevrând, se arală bucu- 
ros de această poruncă şi cu Ciacalul împreună 
se duseră la locurile lor. 

Iar când Lupul se despărţi de omofilii săi, sus- 
pină către Ciacal şi gem. 

Blem, frate Ciacal, de vreme ce la strajă ne 
trimei, blemaţi să nu stăm. Otrăvile acestea vor 
îndulci cornul Inorogului şi vor curăţi botul Fi- 
lului 5). 

După aceia Lupul, sămănă în urma lui pielre, 
de răsăriră stânci şi munți. 


„ 1) Oftică, 
2) Casa sa de la moşie. 
3) Filul şi Inorogul= Antioh şi Dimitrie Cantemir. 


Partea III 


Dar alegerea Struţo-cămilei (Mihai Racoviţă) 
trebuieşte întărilă și de Turci. In acest scop 
pleacă toți la Adrianopoli, unde Râsul cumpără 
prin mijlocirea  Camilopardalului Alexandru 
Mavrocordat) Firmanul. 

Caniemireştii sunt declaraţi periculoși ordinei 
publice și se hotărăște goana necurmală și ne- 
mițlocită conira lor. 

Dar Liliecii se declară nemulțumiți cu noua 
stare de lucruri, iar Gângăniele se adună în a- 
celaș scop. Liliacul (Marco-Pseudo beizadea) îi 
amenință chiar cu furtuna. 


HI 


*) Iară celelalte jiganii toate, cari în crâșma 
lăcomiii beau vinul vicleşugului cu paharul rău- 
tăţii, dacă văzură pe Lup lipsind din mijlocul 
lor (acesta se află acum sub fundurile pământu- 
i iii Îl 

*) lată întreg pasagiul acesta în versuri : 


lară celelalte jigănii toate, carile, în cârșma lăcomiii 
cu paharul răutății, vinul vicleșugului bea, 
Dacă pre Lup din miilocul lor lipsind, îl văzură, 
Precum acùm sub fundurile pământului se află, 
Li se părură. 
«Căci chipul neiubit de faţă, nu ca ghimpele ?n picior» 
«Ci ca sulița pătrunsă prin maţe stă» 
Şi așa: Ridicatu-s'a nourul de pe faţa soarelui, 
Luatu-sa negura de pe f. ţa pământului! 
Cu mari răcnete strigă. 
Luatu-s'a piedica, 
Lipsește pacostea, 
Nu se vede vrăjmașul, 
Dusu-sau pizmașul ! 
Unul către altul spuind, ca de un bine prea mare se 
bucură, 
Şi ca o fericire nespusă se desfătă. 
«Căci, lucrurile lumeşti cu muritorii aşa a se jucă sau 
obişnuit, 
«Ca, cu cât sunt mai deşarte, 
«Cu atâta să se pară mai desfatate, 
«Și a căror începuturi sunt prea mari des- 
mierdari 


117 


rilor), strigară cu.mari răcnete: „Luatu-s'a pie- 
dica, lipsească pacostea; nu se vede vrăjmaşul, 
ducă-se pizmaşul”. 

Unyl spre altul spuind acestea, se bucurau ca 


aAceloraș sfârşitul să fie cu grele întristări». 


.“. 
După ce, cu toții împreună cuvânt îşi dederă, 
Şi de soroc îşi puseră, 
Pentru ca la începutul Alfei 
Şi la sfârșitul Sigmei, 
La cetatea Deltei, 
Nu de apa lui M. şi apa lui A. á cura sfârșesc, şi apa 
lui T. a cura şi a se mări începe, 
Cum mai curând să se adune, pentru ca acolo capul 
Cămilei să vândă şi a Bourului să cumpere. 
«Căci mai lesne este firii Cămilei coarne să nască, 
«Decât din inimă rea, cuvânt sau gând să izbucnească». 
* 2 
ko k 
Aşa dar cu toții, după sorocul dat, 
Şi la locul însemnat 
Se adunară, 
Și la ziua pusă, la cetatea Deltei se, împreunară, 
Unde Pardosul pe Cămilă de căpăstru purtă, 
Şi râsul după dânsa, 
Ca gândacii prin balige se primblă; 
Căci la râs ca acesta, cacaraza Cămilei mai de mare 
preţ este, 
De cât castanul la gliganii muntelui Olimp. 
+*+ 
Acolo dară, întâi ca a tuturor inimile mai cu dinadins 
să ispitească, 
Apoi ca nici unul să nu cumva părtaş vicleşugului a 
nu fi să lipsească, 
Socotiră, 


118 


de un bine prea mare şi se desfătau ca (de o 
fericire nespusă. Căci „Lucrurile lumeşti, aşa 
sau obişnuit a se jucă cu muritorii, ca, cu cât 
sunt ele mai deşarte, cu atât să pară mai desfă- 


Şi doi, câte doi, pre numele cerescului Vultur 
şi aur, 
Pentru ca să jure, în capiștea jeparhiii aduseră; 
Unde unii de bună voie, 
lar alţii de frică. și peste voie, 
Sub groaznic jurământ a se lega le căută 
«Căci precum între frumoși, 
«Mai frumoși, 
«Și între grozavi, 
«Mai grozăvi, 
«Aşa între drepți, 
«Mai drepți, 
«Şi între vicleni, 
«Mai vicleni, 
«Se află». 
Adecă, precum cu învoința, olăcerea şi alegerea tuturor 
silogismului Corbului, 
Sfatul Cucunozului 
Și sentința Pardosului 
Să se întăriască, 
Şi capul Cămilei în cel de Bou să se primeniască, 
Și în epitropia leului să se psifisească. 
* g * 
La care lucru toți fraţii vicleșugului, 
Feciorii fără de legii, 
Și părinţii theovofiii : 
«Facă-se, Facă-se !» strigară. 
«Toţi voim, 
«Toţi priimim, 
«Cu toţi așezământul 
«Și cuvântul 
«Acesta întărim, 
«Şi adeverim !» 


119 


tate, și, cu cât începuturile lor sunt mai cu dez- 
mierdări, cu atât sfârşitul să li fie mai cu în- 
tristări”, 


După aceasta cu toţii împreună își deteră cu- 


Din lăuntru crăpară. 


* 
k á k 


Acum a tuturor voie unindu-se, 
Și toți sub argumentul Corbului supuindu-se, 
Cu toții, în toate părţile se împrăştiară, 
Şi prin toţi munții şi codrii, unde coarne de Bour 
lepădate ar găsi 
Şi cap de Taur aruncat ar nemeri, 
Cu toată nevoinţa cercară, 
Și nici cum undevă măcar nu se aflară; 
De care lucru cu toții în mare întristare aflându-se, 
Ce vor mai face şi ce vor mai lucră, 
Nu ştiă. 
s*a 
Şi acùm mai toată nădejdea pierdea, 
De nu şi-ar fi adus aminte Râsul de un hrismos, 
Pe care Cămilo-Pardaiul încă mai denainte îl învățase, 
Zicându-i : 
— «Eu, odinioară prin pustiile Etiopiii, în sus pre apa 
Nilului umblând 
Și pentru ca din izvoarele Nilului cu „gura apă să beau 
în inimă având, 
După ce peste munţii, ce se chiamă a Lunei, am trecut, 
Şi la bălțile, unde se nasc crocodilii, am sosit, 
Bălţile de jur, împrejur. cutreieram, pentru ca gârla 
„Nilului să aflu, 
La capătul lor am aflat un oraș prea îrumos 
Și o cetate prea frumoasă. 
Oraşul dar şi cetatea lui în acest chip eră: 
Bălţile acelea, unde în capete se împreună şi vărsă- 
turile apei Nilului priimiă, 
Intre dânsele de ce înainte mergea, 


120 


vânt şi îşi puseră soroc, pentru ca la începutul 
Alfii şi sfârşitul Sigmei, la cetatea Deltei:) (unde 
apa lui M. şi apa lui A. sfârșesc a curge (cură) 
iar apa lui T?) începe a curge şi a se mări) să 


De aceia în lături se despărția 
Și ostrovul lăţia, 
Și precum se vedea, 
Ca la 700 mile, în lung și în lat, tot uscatul între bălți 
cuprindea 
lar pe marginea bălților, de jur împrejur, ca cum cu 
zid ar fi ingrădite, 
Cu dealuri și munţi goi erau înconjurate, 
Aşa încât, numai, unde bălțile în gârlă se vărsă 
Și în matca Nilului se revărsa, 
Munţii împreunați nu era; 
Unde, ca dintr'un heleșteu, ca pe stavila morei apa cu 
mare repegiune se sloboziă 
Și apa Nilului spre răsărit a cură repeziă 
Așa dară despre răsărit bălțile şi munții se avea; 
Iară despre apus, adică din cotro Nilul venià, 
Şi anapatele bălților îngemănându-se se despărțiă, 
Intralt chip eră; 
Că pre cât munții acei din stânga și din dreapta se 
înălță, 
(Ca și a munților înălțime, ca la cinci mile se socotiă) 
Pre atâta locul de dindos se ridică, 
Şi cu vârfurile munţilor de tocma ?n câmpul despre 
apus în lat şi în lung se întindea; 
Prin mijlocul căruiă, apa Nilului, din izvoarele, de unde 
ieșia, 
Spre bălțile, ce-l sprijinia, 
Lin şi frumos curea. 
lară, pre o parte și alta, pe şesurile acelea, de apă 
atâta câmpul cu otavă înverzia, 
Cât ochilor, peste tot o tablă de zmaragd mereu a fi 
se părea, 


1) Udriul, Adrianopolis. Cetate triunghiulară. 
2) Marița, Arta, Tunge. 


121 


se adune, pentru ca acolo să vânză Capul Cămilii 
şi să cumpere pe cel al Bouruluit). Căci „mai 
lesne este să nască firea Cămilei coarne, decât 
din inimă rea cuvânt ori gând bun să izbuc- 
nească”. 


In carele tot chipul de flori, din fire răsărite, 
Ca cum cu mâna în grădină, pre rând şi pre socoteală 
ar fi sădite, 
Cuvios se împrăştiă, 
Şi când Zefirul, vântul despre apus, aburiă, 
Tot felul de bună și dulce miroseală de pe flori scorniă, 
Aşa cât nici ochilor la privală, 
Nici nărilor la mirosală, 
Saţ se putea dă. 
lară pe malul gârlei, tot felul de pomet roditor şi de 
copaci frunzosi, 
Şi umbroşi 
De-a rândul, 
Ca cum, pre aţă de-a dreptul, 
Şi unul și altul, de departe, ca cum cu pirghelul ar fi 
fost puși, frumos odrăsliă ; 
A căror umbre, jumătate pre lina apa Nilului, 
lar jumătate pre mângâioasă fața câmpului 
Se lăsă. 
lară roada pomilor, și la frumuseță, 
Și la dulceaţă, 
Nici Asia a văzut, 
Nici Europa a gustat; 
Căci tot în acelaș pom, mugurul crăpă, 
Frunza se desvelia, 
Floarea se deschidea, 
Poama lega, 
Creştea, 
Se cocea, 
Și se trecea, 
Tot deodată ; 


1) Să cumpere domnia. 


122 


Aşa dar cu toții, după sorocul dat, se adunară 
la locul însemnat. In ziua pusă la cetatea Deltei 
se împreunară, unde Pardosul pârtă de căpăstru 
pe Cămilă, iar Râsul se primblă după dânsul, 


Nici după vremi viptul umblă, 
Ci în toată vremea 
Toată poama, 
Și coaptă și necoaptă se află. 


* 
* + 


(Cetatea Epitimi) 


Iară, unde apa Nilului de pre șesul, ce despre apus venià, 
Și din vârful munţilor în gârla cea de jos se vărsă, 
Cetatea stă, 
A cărei nume, cei din loc îmi spuseră, precum Epi- 
timia o chiemă. 
lară făptura și îngrăditura cetății era aşă: 
Din marginea majului, unde Nilul ca pre şipoţ în bălți 
se vărsă, 
Spre apus, spre o parte și pre alta de apă, ca la zece 
mile zid gros 
Și vârtos 
De piatră, în patru colțuri, cioplită eră, 
“Carele, după ce dela pământ ca la zece stânjeni se 
ridică, 
De aceia stâlpi mari și groși de marmură porfiră în 
sus se înălță, 
Fietecare stâlp de cinci stânjeni de înalt, și 30 palme 
de gros, 
La rădăcină însă mai groși, iar în sus de ce mergea, 
Mai subţiri şi mai sulegeţi eră. 
Jară fietecare stâlp sub rădăcină patru lei de aramă, 
ca aurul de luminoasă avea, 
Și tus-patru cu dosurile la un loc, cu capetele spre 
câmp și apă căută, 
De-asupra a căror stâlp se rezimă. 
Așijderea, în vârful fiecărui stâlp, şi mai sus de loc, 
patru zmei începea, 


123 


ca un gândac prin băligar. Căci, la Râs, cacarăza 
Cămilii este mai de preţ. decât castanul la Gli- 
ganii!) muntelui Olimp. 

Acolo dar, socotiră, întâi, pentru ca inimile 


A se împletici, şi după ce, ca la trei coți în sus se 
ridică, 
Capetele îşi despărția, 
Și puţintel cam în loc le plecă, 
Şi doi spre un stâlp, iar doi spre alt stâlp, ce le era 
din potrivă, caută. 


* s * 
Deci precum a Leilor, 
Aşa şi a Zmeilor, 
Fäptură aşa de minunată era, 
Cât nu Zmei şi Lei a fi se părea, 
Ci întradevăr vii şi cu duh a fi se vedea. 
lar din cerbicea a patru Smei arc sclipuit de marmura 
în sus se ridică, 
Şi cu meșteșug peste apă întinzindu-se, spre stâlpul 
din potrivă se lăsă 
Și în cerbicea iarăşi a patru Zmei se așeză, 
Și aşa dintrun capăt la altul un sclip, în chipulul po- 
dului, peste Nil, se încheiă. 
Așijderea din capetele stâlpilor zid de marmură în sus 
se ridică, 
Cât cu înălţimea sclipului se atocmă; 
Carele pre din luntru cu var, praf de cărămidă și 
sfărâmături de piatră, umplut eră, 
Şi tot locul din luntru pre aţa de tocmă atocmit eră. 
lar din fața pământului, ca la un strat de om, zid cu 
zimţi jur, împrejur înconjură, 
Pentru ca celor din lăuntru umblare 
i primblare 
Fără primejdie să fie. 
Tot numărul stâlpilor 730 eră. 


1) Gigant. 


124 


să ispitească; apoi, ca să nu lipsească nici unul 
părtaş la vicleșug, să jure, doi câte doi, pre nu- 
mele Vulturului și Taurului și îi şi duseră în ca- 
piştea!) eparhiei:). In capişte căutară a legă pe 


DOI CR O N N 


Adică de o parte 365, şi de cealaltă tot atâțiă; 
lară toată cetatea 24 mile înconjură; 
20 mile amândouă laturile, 
Și patru mile amândouă capetele. 


E . x 
Cetatea dar aşa era, 
lar orașul şi casele orașului ce erà, 
Intr'ânsa, pre amănunt, cine poate povesti ? 
Căci făpturile 
Și urziturile 
Acelea, toată socoteala muritorilor covârșește. 
«Căci ce au făcut muritorii, 
«De care să nu se mire muritorii ? 
«Şi ce mau făcut muritorii, 
De care să se mire muritorii ? 
Pre scurt însă de unele nu mă voi lenevi. 
Cămilo-Pardalul zicea : 
Dintre doi stâlpi împotrivă până la ceilalți stâlpi ulița 
dreaptă, 
Şi tot într'o măsură de lată, 
Se ducea. 
lar la capătul uliței, de o parte şi de alta, 
Poartă era, 
Care se închidea 
Şi se deschideă ; 
lar din pragul a ficte are poartă în gios scara, 
In chipul teatrului se lăsă, 
Şi de ce se coboră, 
La temelie, se mai lăţiă, 


1) Templu. 
2) Vlah Serai. 


125 


toții sub groaznic jurământ: unii de voie, iar pe 
alții de frică. Căci, precum „între frumoși, mai 
îrumos este, aşa şi între vicleni, mai viclean se 
află”. Jurământul trebuiă să întărească Silogis- 


PR ARE IE e DR SERE SE ANC N E E CNE ca m ea ME i anii SN i SE 
Care și drum la suire în cetate, și popreală zidului şi 
sclipului eră. 
Deci câte arce la sclip, atâtea uliți în cetate, 
Și câţi stâlpi la zid, atâtea porţi şi scări. 
La zid eră. 


* 
e + 


Deosebi de patru uliți, cari deadreptul din capăt în 
capăt mergea, 
Şi în capete cerdace frumoase, afară din zid, asupra 
apei scoase avea, 
In carile judecătorii împărăţiii, pe rând ce avea, 
Intrun ceardac, câte 90 zile judecăţile și alte treburi 
ale Publicei căută, 
Căci Impărăția aceia, nu Monarhie, ci Publică este 
Și în 90 zile, 9 oameni, fietecare în 10 zile slujba 
obștii isprăveşte; 
Și aşa cineși după rândul seu şi în ceardacul său orân- 
i duindu-se, 
In 730 zile rându-l puindu-se, 
larăși dinceput rândul apucă. 
Dar de acestea lăsându-ne, la cuvântul nostru să ne 
întoarcem, 
«Căci perioadele mari în voroavă 
«Şi celui ce voroveşte, la cuvânt sminteală, 
«Și celui ce povestirea ascultă, la auzire învăluială 
«Face. 


* 
E E i 
Aşa dar uliţile, porţile și scările cetăţii se avea; 
“ Iară casele, ca cum tot întrun părete ar fi fost, 
Nici mai afară ce alta ieşia, 


Nici mai înluntru iutră, 
Şi așa rândul caselor de dedesupt eră. 


126 


mul Corbului, sfatul Cucunozului şi sentinţa Par- 
dosului şi să se primenească capul Cămilei în- 
trunul de bou, iar apoi sub epitropia Leului să 
se psifisească1). 


lar al doilea rând, cerdacile ca turtele în sus se ridică, 
Inalte, cât de jos de-abia la vârf săgeata etiopicească 
a ajunge putea. 
Păreţii caselor pre dinafară tot din marmure scumpe 
Și tot felul de scrisori ieroglificeşti întrânsele săpate 
aveă. 
Şi toată dihania, precum vie la păr, așa săpată cu 
floarea marmorei se aseamănă ; 
De care lucru, nu cu mâna pe perete săpate, 
Ci vii pe nişte câmpi împrăștiate, ` 
lară predin luntru stâlpii cei fără preţ, marmurile cele 
scumpe 
Şi tot meșteșugul lucrului și făpturei ce avea, 
Cuvântul a le povesti vrednic, 
Şi gândul a le formui harnic, 
Nu este. 
Acolo chipul Bozilor să fi văzut! 
Icoanele impăraţilor tuturor să fi privit! 
Unele de aramă şi poleite 
Altele de argint şi de aur prinite 
Şi vărsate, 
Şi vasuri în minunat chip lucrate, 
Sub dânsele alcătuite, 
Şi alte lucruri minunate, 
În mulțime nenumărate, 
In frumseţe neasemănate, 
Se vedea, 
Carile nu numai ochiului privală, 
Ci şi minții socoteală, 
Ameţiă 
Și uluiă, 
+ > * 
Iară în mijlocul oraşului era o capiște a Boazii Pleonexii, 


1) Voteze. 


127 


La care lucru toţi frații vicleşugului, feciorii 
tără-legii şi părinţii teovofiii*) strigară: „/acă- 
se! Facă-sel Cu toţii o voim! Cu toţii o primim, 
cu loții întărim așezământul acesta”! 


Care cum era făcută, 
Și cum era zidită, 
De pre atâta vei putea cunoaşte, ca toată alalta a 
cetății și a orașului făptură, 
Ca zgura lângă aur şi ca stecla lângă diamant se 
asemănă.. 
Ce și pre aceasta în scurt și pre cât voi putea, 
A ţi-o perigrafi mă voi nevoi. 
Din faţa pământului urzitura temelii, ca la 'doi coți 
se înălţă, 
Şi dintro materie de metal vărsată a fi se vedeă, 
Care metal, de cât custoriul mai scumpă şi mai grea, 
lar de cât argintul mai ieftenă şi mai uşoară a fi 
se părea. 
Lumina capistei în lung de 30 coţi, iar în lat de 24 
coţi era, 
Iară de înaltă, până sub poalele cele mai de jos, 55 
de arșini măsură. 
Deci cât meșteșugul vărsatului temelii celei ce metal, 
Și cât iscusită și ascuţită mintea vărsătorului și tipă- 
ritorului ar fi fost, 
Florile și frunzele, cari una sub alta vârâte, 
Și lozele, una cu alta, frumos împleticite, 
Și şerpii, care printre frunze și printre loaze se vâră, 
Și coadele cu zmicealele își îmvătuciia, arătă. 
Asijderea tot felul de păsări. 
De jiganii, de lighioi și de păsări, 
Peste tot locul se arătă; 
Unii în pomișori cuiburi își făceă, 
Altele acum făcute pe ouă clociă, 
Altele hrana puișorilor își aduceă, 
Unele muşte prin aer goniă, 


1) Nefrica Dumnezeirei. 


128 


Deci voia tuturor unindu-se şi sub argumentul 
Corbului supuindu-se, se împrăștiară cu toții în 
toate părţile, prin munţi şi codri!), unde ar pu- 
teà găsi coarne de Bour lepădate? , sau ar ne- 


Altele lăcuste prin pajişte prindea. 
Caile, puii cloștii să apuce, se sloboziă 
Stârcii ca prin apă umblând, piticii și peştii a prinde 
chitiă, 
Pajorile șerpii, cari prin frunzele ederei se sipuriă, 
Ca să i apuce clonțurile își vâră. 
Brehnacea de sus, iepurile sub stâncă vârât, când va 
ieşi, în unghii sa-l apuce, pândiă. 
Mâţa, care pre Şoarece,pe sub frunzele din copaci căzute, 
precum umblă simțind, nici cu urechea 
ascultă, 
Nici pasul prea cu liniște spre sunet mută, 
Nici cum Par apucă şi cum mai fără veste sar 
repezi, cu picioarele cumpănindu-se, 
se gată; 
Vulpea prin pomi şi prin copaci găinele şi păsaruicele 
scocioriă, 
Şi unele acum vânatul dobândind, cu coada bârzoiată, 
spre bârlogul ţincilor săi, cum puteă, 
Mai tare se ducea, 
Lupul, după turma oilor pre piept, se târiă, 
Ciobanii, unii ca de somn adormitând în cârlige 
rezemațţi, 
Alţii, ca de ploaie şi de vânt rece cu glugile peste 
cap lăsate și pre un cot la pământ lăsați erà. 
lară dulăii unii în picioare stă, 
Și ca cum de departe mirosul Lupului ar adulmecă, 
Alţii pre brânci lăsaţi și capul printre picioare dinainte 
întinzându-și dormiă, 
Și ca cum, în vis, Lupul în oi ar fi dat, părându-li-se, 
prin somn ca cum ar scânci şi ar brehăi se vedeă; 


1) Casele mari şi mici ale Turcilor. 
2) A aveă domnia, 


129 


meri cap de Taur aruncat. Insă încercară cu 
toată truda, dar nu aflară nimic, nici cum şi nici 
măcar undeva; de care lucru aflându-se, toți, cu 
mare întristare, nu mai ştiau, ce vor face şi ce 


vor lucră. 


lar la alte turme, ca când Lupul oaia ar fi apucat, 
ciobanii chiuiă, 
Cu mâna Dulăilor, pre Lup arătă, 
Dulăii goniă, 
Lupul cu cârlanul în gură fugiă ; 
Alţi ciobani de la alte turme în tâmpinare. ieșiă, 
Lupul întraltă parte şiuvăiă, 
Şi, ca cum spre 9 pădure, care înaintea lui aproape 
se vedeă, 
Năzuiă. 
Asişderea alalte turme de dobitoace sălbatece, Corbii 
şi Bourii prin dumbrăvi, Caprele prin 
stânci, Ciutele pre şesuri, 
Unele cu viţelușii după dânșii, altele, acum spre fătat, 
pântecele în jos le trăgeă. 
lar, întrun loc, lucru foarte frumos la priveală 
se arătă, 
Unde vânătorii măiestrii spre vânarea Fililor puneă, 
Antâi o groapă adâncă și largă săpă. 
Apoi, din*fundul groapei, un gârlici strâmt, până 
în fața pământului scoteă, 
In gura a cărui gârlici un harbuz puneà, 
După aceia fietecare vânător, câte o dobă în spate 
luând, în pădurea cea mare intră, 
Unde Filii umblând se vedeă. 
După ce, pe furiş, în pădure intră, 
Fietecarele întrun copac înalt se urcă, 
Apoi din toate părțile, în dobe lovind, pădurea se 
răsună, 
Filii, de sunetul dobelor spăimântându-se, la marginele 
pădurii spre câmp ieșşia, 
Unde la gura gârliciului peste harbuz nimeriă, 


130 


Şi erau cât p'aci să piardă toată nădejdea, de 
nu-și aduceă aminte Râsul de un hrismos:), pe 
care Camilopardalul:) îl învățase încă mai de 
mult 8). 


Vânătorii din copaci, văzând precum Filul la harbuz 
a nimert, dobele a bate părăsiă, 
Filul, cu botul harbuzul clătind, harbuzul spre gârlici 
în jos a se prăvăli purcedeă; 
Filul, după harbuz, pentru ca să-l prindă urmând, 
în groapa cea largă, care în fundul gârliciului 
era săpată, intră, 
ŞI, altă grijă nepurtând, harbuzul să mănânce 
se nevoiă. 
Vânătorii, îndată din pădure ieşind, cât mai curând, 
cu pari și alte zăvoare, 
Carele acolo mai dinainte gătite avea, gara gârliciului 
astupă ; 
După aceia, prin câteva zile, pre Fil cu foame domo - 
lind, cu lăuțug de grumaz 
îl scoteă, 
Şi unde voiă Etiopianului era, acolo îl ducea. 
„Căci mai tare și mai vrăjmașa jiganie 
de cât foamea alta nu este”. 


+ 
* * 


Aceasta dar și altele multe mai ciudate 


1) Oracol. 

2) Alexandru Mavrocordat, marele dragoman al Porții, cei 
care încheiase pacea de la Carlovitz şi pusese bazele Europei 
moderne în păzţile noastre. El era urmeşul faimosului Panaio- 
takis, î vfiinţătorul Fanariotismului şi protectorul, la care recurge 
spătarul Milescu în momentele de disperare. Avea o trecere 

mensă la Poartă. 

3) Povestea această ascund: mijlocul de a parveni la Su- 
blima Poartă, adică cu bani; astfel cum ajunsese şi Alexandru 
Mavrocordat. i 

După cum notează Cantemir, ea înseamnă gândul, învăţătura 
şi avania Porții Otomane, din cari îşi scotea veniturile. 


131 
Cetatea Epitimi ') 


— Eu, altă dată, umblând, în sus pe apa Ni- 
lului, pentru că aveam la inimă să beau cu gura 
apă dela izvoarele acestuia; după ce am trecut 
munţii Lunii, şi am sosit la bălțile, unde se nasc 
Crocodilii, după ce am cutreerat aceste bălți, de 


Şi mai minunate, 
In temelia capiştei, săpate, 
Se vedea. 
lară de-asupra temeliii, până sub straşinile cele mai 
de jos, patru pereţi din 
patru marmuri de porfiră 
încheiaţi eră, 
Adecă fietecare perete dintrun marmure. stă, 
Și încheietura, în colțuri, pe unde, sau cum s'au îm- 
preunat, un ochi muritor, 
Ce aceiași mai şi cel nemuritor, 
Precum war fi putut alege, 
Indrăznesc a zice. 
Tot păretele de sus până jos, neted şi de cât Dia- 
mantul mai luciu eră, 
Atâta cât ziua lumina soarelui, ca printtun prea curat 
cristal înluntru pătrundea, 
Și lumina din luntru cu cea dinafară una se făcea, 
Atâta cât nu mai puţină lumină în capişte decât în 
aer eră. 
lară noaptea, pe din luntru, candele, la număr, de 
cât numărul mai multe, şi de sus până 
jos pre lângă perete frumos 
orânduite avea, 
Şi fitecare candelă, 5 ocă de nard luă, 
[, Căci în capiştea Pleonexii undelemnul măslinului 
nu ardea“.] 
Carile, după ce ochiul cerului se închidea, 


1) Cetatea lăcomiei 


132 


jur împrejur, cu gândul să descopăr gârla acelui 
Nil (care se varsă în capătul bălților despre a- 
pus); la capătul acelor bălți şi în gura acelei 
gârle am aflat un oraş prea frumos, cu o cetate 
prea frumoasă. 


Şi perdeaua nopții peste fața pământului se trăgea 
Toate se aprindea, 
Și deosebit lumină, 
lar cea din launtru capiştii făcea, 
Prin străluminoși pareții ei, lumina candililor pătrun- 
zând, peste toată cetatea, 
ca soare lumină, 
Și ca luna într'alte stele se arată, 
[Căci la oată casa în cetate câte un cerdac de acea 
materie de marmure se află“] 
Și aşa tot orașul, precum noaptea, aşa ziua, cu straja 
luminei se pazlă, 
Nici alta straja sau pază trebuiă. 
Deci până la strașinile cele mai de jos, precum s'a po- 
menit eră. 


* 
% * 


Iar de acolo, ìn sus, înspre răsarit, şeapte şi despre 
apus aşijderea şeapte înalte și cu 
mare meșteșug făcute, turle, aveă. 
I turla cea din m'jloc drept asupra isimeriii căută, 
Și când soarele, în zodia Cumpenii eră, 
Cu razele, tocma în turla din mijloc lovind, răsăria; 
Aşijderea când apunea, 
Tocmă în turla cea din m jloc, despre apus lovind, 
apunea. 
Așijderea alalte turle, fietecare în dreptul zodiii Cerului 
din meşteşug puse eră, 
Și așa soarele în ce zodie se află, 
In turla acelei zodii răsăriă 
Și în vârful turlei, peste acoperemânt, semnul zodiii, 
de aur curat, și cu iscusit meșteşung făcut, 
pus eră. 


133 


Oraşul acesta şi cetatea erau astfel: 

Bălţile, cari se împreunau în capete şi pri- 
meau vărsăturile apei Nilului, de ce mergeau, de 
ce se despărțiau. Cam 700 mile, în lung şi în lat, 
tot uscatul eră cuprins de ele. Iar, de jur împre- 


Turlele dară de prin prejur, aşa fiind, în mijloc eră 
o turlă mai înaltă şi mai groasă, 
Care eu acest meșteșug făcută eră, 
Ca cu umbra ei ceasurile în celelalte arătă, 
Ca şi alalte turle dupa măsura gnomonului 
puse eră. 
Iar în vârtul turlei celei mari, chipul boazei 
Pleonexiii în picioare stă, 


Care, cu mâna dreapta despre polul artic, 
Spre polul antartic, 
Cu degetul întins ceasurile arătă. 
Deci, când umbra vârfului degetului în mijlocul 
turlelor celor mici sosiă, 
După numărul lor, ceasurile se înțelegea. 
* 
k 
iară dinaintea ușii capiștii o cămară, care pe 7 stâlpi 
ridicată era, 
Inainte se întindea, 
Şi fiecare stâlp în chipul unei planete facut eră, 
Ca precum numărul planetelor, așa chipul lor să arate 
avea. 
lară sclipul camarei, carele în vârfurile acelor 7 stâlpi 
se ridică, 
Jumătate de sfera cerului închipuiă 
Şi de fiecare stâlp, pe sub sclip, cu frumos meşteşug, 
cununi de marmure întoarse eră, 
Carele drumul a fietecare planetă, precum 
este, arată. 


134 


jur, erau înconjurate de munți goi, ca de un zid. 
Numai unde bălțile se vărsau în gârlă, numai 
acolo. munţii se despărţiau. Acolo, ca dintr'un 
heleşteu, pe stavila morii, apa se slobozia şi. spre 


Lebăda, îndată cu mine împreună sculându se, înluntrul 
capiștei intră, 
Unde în mijlocul capiștei Boaza Pleonexis într'un scaun 
de foc. ședea, 
Sub a cărui picioare un cuptoraș de aramă plin de 
jăratec aprins a fi se vede2, 
lar de jur împrejur făclii, de tot felul de materii ar- 
zătoare, cu mare pară vârtos ardeă. 
La chip veștedă şi gălbăgioasă, ca cei ce în boala 
împărătească cad, a fi se părea; 
Cu sânul deschis și cu poale în brâu dinainte sumese, 
ca cum ceva într'ânsele a pune 
sar găti, stă, 
Cu ochii închişi și cu urechea plecată, ca când ce în 
poală-i sar pune, să nu vada, 
lar ce materie ar fi, care s'ar pune, auzind 
să înțeleagă ; 
In mâna dreaptă cumpăna ţinea 
In care, de o parte, în locul dramului piatra, ce-i zic 
ahirtatos pusese, 
lar de altă parte, chipul a tgata lumea pus a fi se 
părea, 
Insă cumpăna din dreapta la pământ atârnă, 
lar cumpăna din stânga ca pân’ în aer jucă. 
[„Căci unde nesaţiul stăpâneşte, acolo toată lumea de 
cât bobița strungului mai mică este“] 
lar în mâna stângă ținea o leică, a cărei ţievie până 
jos la picioarele scaunului ajungea 
Și de-asupra cuptorașului celui de aramă, într'o gaura 
ce aveă, 
Se sprijiniă. 
Deci pe cât socoteala mea ajungea, 
Prin leică, printr'aceia toate cele se punea, 


Trecea, 


135 


răsărit, Nilul repeziă. Aşa dar Niul veniă din 
spre Munţi înalţi ca de cinci mile, ieşia din iz- 
voare, se ajută din bălți şi curgeă apa lin şi fru- 
mos spre şesuri, unde înverzea câmpul cu olavă 
şi cât vezi cu ochii, făceă tot o mare de smarald. 
Acolo tot chipul de flori, ca de mâni sădite, se 


Și în cuptorașul cel de aramă se topia, 
De-aceia, 
In pară aprinzându-se, scaunul în care Boaza ședeă, 
Se făcea. 


* 
* * 
ară dacă mai aproape chipul Boazei ne apropiem, 
Ca când mai dinainte ar fi știut, 
Şi ca cum, din ceas în ceas așteptând, ni-ar fi 
păzit, 
Inţâi ochii, 
Ce avea închiși, de cât a Puhacii mai mari și de cât 
a Mâţei mai luminoşi steli; 
dar după ce darurile, ce purtam, bine cunosci, 
Ca să nu le vadă ochii închise, 
lară, când le vom arunca pentru ca să auză, urechea 
puse. 
Deci cu lutul, cel galben în cumpănă aruncând, 
Preotul, care pururea Boazei slujia, 
{Al cărui nume nu țiu minte, dar pre cât mi se pare 
Filohrisos îl chemă] 
Indată din cumpănă lutul luă 
Și în leica, ce ţinea în mâna stângă, îl aruncă. 
“Carele îndată ca ceara se topi, 
Și ca untdelemnul în cuptoraș și în para scaunului 
se amistui; 
Că, pre cât putem cuuoaște, sub fundul cuptoraşului 
gura Tartorului eră 
Şi din fundurile pământului focul nestins în fundul 
cuptoraşului loviă, 
De unde atâta putere de fierbințeală și de văpaie, 
ca pre o cahlă izbucniă, 


136 


împrăştiau şi când zefirul aburiă, ştârniă tot 
felul de dulce miros, aşa că nu puteă sătură o- 
chilor şi nărilor. lar pe maluri se odrăsliau tot 
felul de pomi roditori şi de copați îrunzoși şi 
umbroşi, așezați de-a rândul, ca şi cum ar fi 
iraşi cu aţa. şi depărtaţi unul de altul, ca şi când 
ar fi fost puşi cu pirghelul. Umbra lor se lăsă 
mângâioasă, jumătate pe apa lină a Nilului, ju- 
mătatc pe fața câmpului. lar roada pomilor, nici 
Asia n'a văzut, nici Europa wa gustat, aşa fru- 
moasă şi dulce. Toldeodată mugurul crăpă, frun- 
za se desveliă, floarea se deschideă, poama legă, 
creşteă, se coceă, şi se treceă. Viptul:) nu umblă 
după vremi, ci în aceiaşi vreme se află şi poamă 
coaptă şi necoaptă. 

lar acolo unde apa Nilului se vărsă, stăteă ce- 
alea Epitimia, a cărei nume, mi-l spuseră cei 
de loc. 

Făptura şi îngrăditura ei erau astfel: 

Pc marginea malului, spre apus, pe acolo, pe 
unde Nilul se vărsă, ca printr'un şipot, de amân- 
două părțile, eră zid gros şi vârtos de piatră cio- 
plită, cam de zece mile de lung. După ce Zidul 
se înălță dela pământ de zece stânjeni, după 
aceia veneau şi stâlpi mari de marmoră porfiră, 
fietecare stâlp de cinci stânjeni înalt şi de jur 


Care, nu numai lutul galben, ci şi cărămida roșie 
a amistui puteă. 
„Căci focul din cuptorul Pleonixii, nu ceința, ci câ- 
tința materiii cereă ; 
„Asijderea, nu de mulţime se oţerește, 
„Ci, de cel ce ar rămâne, jelind, se gălbeneşte“. 


1) Rodul, 


137 


împrejur gros de 30 palme, la rădăcină însă mai 
gros decât la vâri. Sub rădăcină, fietecare stâlp 
avea câte patru lei de aramă frumoasă şi ca au- 
rul de luminoasă. Tuspatru se împreunaâu 'cu 
dosurile, doi căutând cu capul spre apă, doi 
spre uscat. Aşijderea în vârful fietecărui stâlp, 
începeau a se împletici patru smei, iar după ce 
se ridicau în sus, ca la trei coți, îşi plecau doi 
câte doi, capetele în jos. Făptura lor eră atât de 
minunată, în cât se părea a fi vii şi cu duh. Iar! 
din cerbicea celor patru smei se ridică în sus 
arc de marmoră sclipuit, frumos sclivisit, şi, în-' 
tinzându-se cu mare meşteşug peste apă, se lăsă 
spre stâlpul din faţă, şi se așeză în cerbicia1) a 
celor patru smei din potrivă. Astfel dinti'un ca- 
păt până la altul se încheiă un sclip?), în chip 
de pod, peste apa Nilului. Așijderea, din capetele 
stâlpilor, se ridică zid de marmoră, umplut cu 
var, praf de cărămidă, sfărămături de piatră și 
de marmoră. lar din fața pământului, ca la un 
stal de om, eră înconjurată de zid cu zimţi (cre- 
neluri , pentru ca să fie celor din năuntru plim- 
bare, fără primejdie. Numărul stâlpilor eră de 
730), adică câte 3654) de fiecare parte, iar toată 
cetatea ave în înconjor 24 mile) (dela un stâlp 
la altul fiind două mile). 

Aceasta eră cetatea. Iar oraşul şi casele cine 
le poate povesti pre amănunt? Făpiurile şi urzi- 
turile acelora, covârşeşte toată socoteala muri- 


1) Cap. 

2) Boită, arç. 

3) Numărul zilelor şi nopților unui an. 
4) Doi ani. 

5) Lunele de zi şi de noapte. 


138 


torilor. Căci „ce au făcut muritorii, de care să 
nu se mire, şi ce n'au făcut de care să se mire?” 
Insă, pre scurt, îți voi pomeni de unele zicea 
Camilopardalul). 

Printre stâlpi, se duceă uliţă dreaptă şi tot: 
întw”'o măsură de lată; iar la capetele uliţei erau 
porți. Din pragul a fietecărei porți se lăsă în jos 
scară, în chipul teatrului, care pe ce se coboră. 
pe atât se lăția. Acestea erau şi drumuri de suire 
în cetate şi proptele zidului. Deci erau atâtea 
ulițe în cetate, atâtea porţi în zid şi atâtea scări 
pe lângă zid, câţi stâlpi erau. 

In afară de acestea mai erau și alte patru u- 
liţe, cari, deadreptul, din cap în cap. mergeau şi 
aveau la capete frumoase cerdace, scoase din. 
zid afară, deasupra apei. Iu ele căutau de lrebu- 
rile Publicei! judecătorii Impărați, cari, cu rån- 
dul, câte 90 zile, judecau în fiecare din ele. Im- 
părăţia aceia, nu eră Monarhie, ci Publică? . lar 
aceşti judecători, în slujba obștii, isprăviau câţe 
9, în câte zece zile. După 730 zile, tietecare pli- 
nindu-şi rândul, apucă iarăşi cin început, Dar, 
lăsând acestea, să ne întoarcem la cuvântul no- 
stru. Căci „perioadele mari în voroave fac învă- 
luială, şi celui ce voroveşte și celui ce ascultă”. 

Aşa dar acestea erau ulițile, porţile şi scările 
cetăţii. Acum casele. Ca cum tot întro paralelă 
ar fi fost, nici una nu ieşiă mai în afară, nici 
mai înăuntru nu intră. Aşa erau la rândul de 
dedesupt. La al doilea rând, se ridicau ceardacele 
în sus, ca turlele, şi atât de înalte, încât, de jos. 


1) Republică. 
2) Nestatornicia stăpânilor. 


139 


deabia puteă ajunge la vârf săgeata Etiopienilor. 
Păreţii caselor erau pre dinafară tot din mar- 
moră scumpă şi aveau pe ele săpate tot felul de 
scrisori ieroglite şi tot felul de dihănii, cari se- 
mănau, în floarea: marmorei, precum erau vii, 
şi cari păreau a fi împrăștiate pe niște câmpii, 
şi nu cu mâna săpate pe părete. Iar pe dinăuntru 
nu este cuvânt vrednic a povesti şi nici gând 
harnic a formui: Stâlpii, cei fără preţ, marmo- 
rele cele scumpe şi tot nieşteșugul lucrului şi 
făpturei. Acolo, chipul Bozilor? să fi văzut, i- 
coanelc tuturor Impăraţilor să fi privit, unele 
de aramă poleite, altele de argint și aur vărsate, 
şi vazuri în minunat chip lucrate și alte lucruri 
minunate şi nenumărate, în frumusețe neasemă- 
nate! 

Astea toate, ameţiau şi uluiau nu numai à o- 
chiulu: priveală, ci şi a minții socoteală. 

lar în mijlocul orașului eră o căpiște a Boa- 
zei? Pleoneziii+ , pe care vei cunoaște, cum eră 
făcută şi în ce meşteșug eră zidită. de pre aceia, 
că, orice altă făptură a cetăţii şi a oraşului, se 
asemănă cu ea, ca zgura lângă aur şi ca sticla 
lângă diamant. Dar şi pre aceasta mă voi nevoi a 
o perigrafi:) pre scurt. 

Urzitura temelii, dela fața pământului, eră ca 
la doi coţi de înaltă şi se vedeă a fi dintr'o ma- 
terie de metal vărsat, mai scump și mai greu de 
cât cositorul. mai eftin şi mai uşor ca argintul. 


1) Culoare. 

2) Zelior. 

3) Zeiţă. 

4) Impărăţia turcească; lăcomia, la care toţi muritorii se închină. 
5) Descrie. 


140 


Lumina capiştii eră de 30 coţi în lung, în lat de 
24 coţi; iar înaltă se măsură de 55 arşini. Meş- 
teşugul vărsatului!) şi mintea vărsătorului au 
fost atât de ascuţite, încât se arătau flori şi frun- 
ze, una sub alta vârâte; loaze?), una sub alia 
frumos împleticite şi şerpi, cari îşi învălătucuiau 
-cozile printre frunze şi loaze. Se mai arătau a- 
şijderea tot felul de păsări, de jiganii, de lighioi 
peste tot locul; unele făcându-şi cuiburi în pomi, 
altele clocind ouă, aducând hrana puilor, prin- 
zând muște prin aer, ori lăcuste pe pajiști. Aşij- 
deri se vedeau: gàia, slobozându-se să apuce puii 
cloştii; stârcii, umblând prin apă şi chitind să 
prindă piticii şi peştii: pajurele, vărându-şi clon- 
ţii să apuce şerpii, ce se sirupiau prin frunza e- 
derei; brehnacea, pândind de sus, să apuce în 
unghii iepurele vârât sub stâncă; mâţa, simțind 
şoarecele cum umblă pe sub îrunză, şi cumpănin- 
du-se, gata să-l apuce; vulpea scociorând prin 
copaci găinele şi păsările; Lupul, târându-se pe 
burtă după oi; ciobanii, unii adormitând şi rezi- 
maţi în cârlige, alţii, lăsaţi la pământ, cu capul 
în col şi cu glugile peste cap lăsate, ca de ploaie; 
dulăii, stând, unii în picioare şi adulmecând mi- 
rosul Lupului, alţii pe brânci şi prin somn scân- 
cind, ca şi cum lupul ar fi dat în oi; iar, la alte 
turme, ciobanul chiuind, că lupul îi apucase oaia, 
îndemnând dulăii după lupul cu cârlanul în 
gură, tocmai când alţi ciobani îi ieşeau întru ìn- 
tâmpinare. 

Asemenea se mai vedeau turme de dobitoace 


1) Turnatului, 
2) Lujere. 


141 


sälbatece, cerbi şi bouri prin dumbrăvi, capre 
priv slânci, ciute pre şesuri. Iar întrun loc, se 
arătă la priveală lucru foarte frumos: Vânătorii 
puind măiestrii:) spre vânarea fililor. Intâi să- 
pau o groapă adâncă şi largă, apoi în mijloc şi 
pe costiş puneau în harbuz (pepene); după aceia 
fietecare vânător lua câte o tobă la spinare şi 
intră în pădurea cea mare pre furiş; se urcă în 
pom şi loveă în tobă de răsună pădurea. Filii, 
spăimântându-se, ieșeau la câmp şi nimereau la 
harbuzi. Vânătorii văzând aceasta încetau cu ba- 
terea tobelor. Filii, ca să prindă harbuzul, se 
prăvăliau în gropi şi se nevoiau a-l mâncă. Vâ- 
nătorii ieşeau atunci din pădure, astupau gura 
gropilor, lăsau să se domolească Filul câteva 
zile de foame, apoi îl legau cu un lanţ de gru- 
maz şi îl duceau unde voiau. Căci „fai tare şi 
mai vrăjmaşă jiganie decât foamea nu este” ?;. 

Acestea dar se vedeau săpate și vărsate în te- 
melia capiştii, cât şi altele mult mai minunate. 
Iar deasupra temeliii, până sub straşini, erau pa- 
tru pereți încheiați din patru marmore de porfir, 
şi închietura lor war fi putut'o alege nici ochiul 
nemuritor. Tot păretele, de sus până jos, erà 
mai neted decât diamantul şi atât, încât, lumina 
soarelui, ca printr'un criştal pătrundeă înăuntru. 
In noaptea, pe dinăuntru, aveă, orânduite fru- 
mos, pre lungul peretelui, de sus până jos, can- 
dele, la număr mai mare decât orice număr, şi 
fielecare trăgând câte 5 ocă de aur arăpesc şi 


1) Curse. 
2) Vânătoarea Elefantului înseamnă meșteșugul Porții spre 
lucrarea lăcomiii. 


142 


luând într'ânsa până la 1 ocă de nard. Căci „în 
capiştea Pleonixei undelemnul maslinului nu ar- 
dea”. Candelele acestea, după ce ochiul cerului 
se închideă şi perdeaua nopții peste faţa pămân- 
tului se trăgeă, se aprindeau toate şi pătrunzând 
prin străluminoşii păreţi peste toată cetatea. lu- 
minau ca soarele, şi aşa tot oraşul eră. precum 
noaplea aşa şi ziua. 

Iar de acolo în sus, despre răsărit și apus. ca- 
piştea aveă șeapte turle! înalte şi făcute cu 
mare meşteşug, iar la mijloc încă una?’ , în care. 
soarele când răsăriă în Zodia Cumpenei. loviă 
cu razele înlr'ânsa. Celelalte turle aşijderea erau 
fietecare în altă zodie a cerului, şi soarele în ele 
răsăriă pe rând? . Turla cea mare eră mai înaltă 
şi făcută cu aşa meșteșug, că cu umbra ei arătă 
ceasurilc peste celelalte. Iar în vârful acestei 
turle stă în picioare chipul boazei Pleonixii. care 
arătă ceasurile cu degetul întins spre polul an- 
tartic, şi cu mâna cealaltă spre polul artic. 
Umbra degetelor arătă, printre turle, ceasurile + . 

Iar înaintea capiștii se întindeă o cămară ri- 
dicată pe şeapte stâlpi” , şi fietecare stâlp eră 
făcul în chipul unei planetes , iar sclipul? ei 
închipuiă jumătatea de sferă a cerului. 

Alalte zidituri şi lucruri iscusite, cari erau de 
jur împrejurul capiştei, cine le mai poate povesti? 

Eu dară, (zice Camilo-Pardalul aşa, ca cel 


1) 7 zile şi 7 nopţi ale săptămânei. 

2) Poarta cea mare a vizirului sau Haznâua. 
-3) Aurul, avuţia de pretutindeni se strângea acolo. 
4) Pofta de a strânge avere, în toate timpurile. 

5) Cetatea Ţarigradului, pe 7 munţi, 

6) Drumurile şi străzile acestei cetăţi, 

7) Boltă. 


143 


străin, mirându-mă de toate care le vedeam, şi 
nu atâta de cele văzute, ci de care mai întâi 
moi minună, şi de cele a căror început ori sfâr- 
şit nu pricepeam, chiteam +) de s'ar află, cine să 
mi le arate. 

Și după ce, de multă cutreerare şi oboseală, 
zăceam sub umbra unor frumoşi copaci, ṣe a- 
propit de, mine o Lebădă bătrână: . şi după 
bună ziuă, mă întrebă, de unde sunt și ce caut 
pre acele locuri. 

Eu, după ce îi spusei, precum că sunt din 
marginile Etiopiei şi că în gând mi-am pus să 
beau apă neîncepută din izvoarele Nilului? . ea 
îmi răspunse: 

Greu şi aspru lucru, lungă și primejdioasă 
cale, de vreme ce eu, abia după ce mi-a crescut 
penele şi aripile mi sau făcut vrednice de sbu- 
rat, m'am ridicat în aer, şi am sburat deasupra 
apei, până ce soarele de trei ori şi-a sferit în- 
vârtejirea, iar apoi am sosit la acest loc. La cale 
ca aceasta deci, pene trebuiesc, căci înălțimea 
munţilor şi lătimea câmpiilor îţi stau împotrivă 
lirei tale. 

Acestea auzind Camilo-Pardalul dela Lebădă, 
îşi mută învățătura din teorie în praxin: şi îşi 
schimbă calea îndelungată în odihnă mângâiută. 

Către Lebădă însă grăi: 

Eu, o prietenă, nu bag în seamă alâl osle- 


1) A pândi. 

2) Panaiotaki Tergimanul, faimosul înfiinţător al Fanariotis- 
mului şi predecesorul lui Alex Mavrocordat la Marea Drago- 
manie. 

3) Inceputul şi învățatul lăcomiii. 

4) Practică, 


144 


nința căii, cât știința lucrului. Cu multă plecă- 
ciune însă, mă rog, că ce ai ști mai cu adeve- 
rință pentru firea Nilului şi a izvoarelor lui, să 
nu lași neînștiinţat, pe cel căzut acum la praful 
picioarelor tale. 

Lebăda zise: 

— Prietene, este lucru obișnuit între filosofii 
noştri, când cineva vrea să facă voroavă pentru 
Nil, întâi să meargă în capiște şi să facă jertfă 
Boazei locului, apoi să se spele pe mâni şi pe 
obraz cu apa Nilului:), iar la urmă să voro- 
vească. 

Cămilo-Pardalul la acestea răspunse: 

— Cu dulce suflet aş pofti a privi chipul Bo- 
zului şi a mă tăvăli la picioarele lui2), dar ce 
jertfă?) poate aduce sărăcia mea Pleonixii, şi în 
ce chip poate sătură mâna mea strâmtăt gru- 
mazii ei largi. 

Lebăda zise: 

— Pentru aceasta nu te întristă, căci Pleonisia, 
cint ce-i aduce, primeşte, 

Camilo-Pardalul răspunse: 

— Eu mam decât aer peste mine, țărâna sub 
mine, şi duhul în mine”). 

Lcbăda zise: 

— Dintr'aceste trei, care mai îndemână îți va 
fi, ia-l cu tine şi să mergem la capişte. 

Cămilo-Pardalul, socotindu-se în sinc, îşi zise: 
că, precum aerul nu se prinde, aşa şi sufletul nu 


1) Pregătirea către lăcomie (Poartă). 

2) A intră în slujba Porții. 

3) Mită, mâzdă, daruri. 

4) Sărăcie, slăbiciunea avetrei. 

5) Camilopardalul credea sufiețul muritor. 


145 


se scoate, Deci luă puţintel lut!) şi zise către 
Lebădă. 

— La capiște să mergem, 

Lebăda şi cu el intrară deei în lăuntrul capiş- 
tei. In mijloc, Boaza Pleonixa şedeă întrun 
scaun de foc?), sub picioarele căruia se vedeă 
un cuptor de aramă, plin de jăratec?). De jur 
împrejur ardeau făclii, cu mare pară şi tot felul 
de materii arzătoare4). La chip eră veştedă şi 
gălbicioasă 5), şi se pare a fi, ca cei ce cad în 
boala împărătească 5). Ea stă, cu sânul deschis 
şi cu poalele dinainte sumese în brâu, cu ochii 
închişi, cu urechea plecată, ca să audă numai, ce 
i se pune în poală. In mâna dreaptă ţine cum- 
păna?), în care, deoparte, în locul dramurilor, 
eră pusă piatra, ce se chiamă ahortatos şi anevs- 
plahnos* (căci ea are două numere), iar de 
alta, părea pus chipul-a toată lumea. Cumpăna 
atârnă însă din dreapta spre pământ, iar din 
slrânga spre cer. In mâna stângă ţineă o leică? 
(pâlnie , a cărei ţeavă mergeă până la cuptor. 

După socoteală, tot ce se puneă în leică, treccă 
în cuptor, se topiă şi din para lor se făceă scau- 
nul Boazei. 

Iar, de ne apropiem mai aproape de chipul 


1) Aur. 

2) Aşezământul, viața poftei şi pedeapsa lăcomiii. 

3) Sprijinirea lăcomiii în avuţia trecătoare. 

4) Pofta lăcomiii neastâmpărate: 

5) Lăcomia boleşte de râvna tuturor. 

6) Gâlbinare. 

7) Judecata socotelii dreptăţii 

8) Pentru mita nesăturată şi nemilostivă, 

9) Punga sau voia lacomului, Lăcomia înseamnă peste tot 
Poarta, Impărăţia turcească. 

10 


146 


Boazei, ca şi când ni-ar ti păzit, îi steli ochii. 
ce aveă închişi, mai mari ca cei ai Puhacii și 
mai luminoșşi ca ai Mâţei. lar, după ce văzu da- 
rurilc, ochii închise iarăşi! , și puse urechea, ca 
să audă, când le vom aruncă în cumpănă?, 
Deci, lutul, cum îl aruncai în cumpănă, Preotul, 
care slujiă Boazei (pare-mi-se Filohrisoş: îl 
luă îndată şi în leică îl aruncă. Acolo, îndată ca 
ceara se topi şi se mistui ca untdelemnul în cup- 
tor. 

După cum putui cunoaşte, sub scaun eră yura 
Tartarului+) şi din fundul pământului loviă fo- 
cu nestins în cuptor, şi aşa isbucniă văpaia. că 
ar fi mistuit și cărămida roșie? . 

După aceia preotul mă întrebă, că ce mi-ar 
ti pofta. 

Eu, dacă îi spusei. el mă întrebă dacă mi-a 
mai rămas ceva lut. 

Eu zisei, că, la mine, nu am. 

Nu stă; aleargă şi adă cât mai mult! 

Eu, cu multă grabă, ieşii şi mă întorsei cu hu- 
zunarele pline. 

Preotul îmi zise: „Prietene, scutură-ți și pra- 
ful, ce a mai rămas!” 

lar, după ce mă scuturai, din fundul Capiştei 
îmi veni la urechi, un glas subțire, ca de Corui. 
Iar preotul îmi zise: O prietene, de trei ori te- 
ricil! Hrismos, minunat ca acesta, am ascultat 
prea puţine. 


+) Lacomii se fac a nu vedei şi a nu primi darurile, 

2) Insă vor să audă, cât îi se dă. 

3) lubitorul aurului, robul şi mijlocitorul pentru aducerea mitei. 
4) Nesaţiul lăcomiii. 

5) Arama și alte daruri mai proaste. 


147 


Eu îl rugai, să-mi arate hrismosul. El zise: 

— Acesta este: 

In pământul negru, cine lut galben găseşte 
Acela în toată pofta nu se oboseşte, 

Cine lutul galben pentru ziua neagră scoate, 
Fântâna Nilului în casa-i a aveă poate. 

In dragoste te-am luat, fiul meu te numeşte: 
Tuturor şi'n tot lucrul numele-mi pomeneşte. 
Dacă luai astfel hrismosul, ne coborârăm cu 

Lebăda la marginea Nilului, şi după învăţătura 

ei, ne spălarăm pre mâini şi pre obraz şi făcu- 

răm şi alte ceremonii. Lebădă începu apoi în 
acest chip a povesti despre Nil, fântânile lui, 
adăugirea şi scăderea lui. 

Dela cetatea aceasta. spre apus, se întinde 
1700 die mile câmpia până la munţii Monotapa 
şi, ca cum i-ar tăiă în două, Nilul intră, înlăuntru 
munţilor. Munţii aceștia cuprind în lungiș toată 
marginea «despre oceanul Apusului şi Amiazăzi: 
margine, care în limba noastră se chiamă Câfă- 
ron, Şi se tâlcuieşte: neumblal. In lățime, aceşti 
munţi cuprind 893 mile. 

Deci. după ce Nilul intră în munti, dă în 
stânci dese, de nu poate vasul, cât de mic, să 
meargă în sus, mai mult de 3 4 mile. Aşa că, 
pe apă, Munții nu poate cineva să-i covârşească. 
Aşijderea, pre uscat, Munţii sunt atât de as- 
pri si de uscați, încât, nu tu Cămilo-Parda- 
Jul, dar nici caprele sălbatece nu se pot urcă 
pre dânşii. Penele şi aripele. nu cu puțină oste- 
ninţă, îi pot străbate. 

La mijloc, munții se lărgesc, ca o cunună şi 
înconjoară lacul acela de 600 mile. Iar în ca- 


1) Lăcomia Pa luat pe Camilopardal! fiu de suflet. 


- 148 


pătul dinspre crivăţ, pe unde iese gârla Nilului 
(gârlă care vine dela amiază-zi, din rădăcina 
munților), în loc de apă, izvorăşte tină cleioasă. 
şi lipicioasă, care numai 40 zile se varsă şi se 
ridică cânt munţii. Nilul, atunci oprindu-se a 
curge, tot lacul umple, una cu vârful munţilor. 

la după ce soarele se coboară în zodia ra- 
cului, tina acea îngrămădită şi întărită la fier- 
bințeala soarelui, începe a se muiă şi a sc topi 
ca omătul (zăpada); deci şi âpa aflând loc de 
curgere, din lacul munţilor, începe cu repezi- 
ciunc a se risipi şi, precum în 40 zile crescuse, 
aşa se risipeşte tot în 40 zile, 

Aceasta este, o prietene, pricina creşterii şi 
descreşterii Nilului. 

Dar mai vârtos încă ţi se cade a şti, că din 
vârful munţilor până în marea Roşie, Nilul mă- 
soară 53 mire cerești, adică 5015 mile. Insă, nu 
pentru aceasta, cei vechi au numit Nilul între 
Bozi, şi Pau cinstit cu sărbători şi jertfe pe fiece 
an, ci, numai pentru minunea, că, cu toată curge- 
rea lui lină, drumul îl călătoreşte numai în 40 
zile. Şi au socotit, că este împins de un duh, 
care este mai repede pre fund de 4 ori decât 
la faţă. 

Deci, aşa slobozând din heleşteul munţilor 
apa cea strânsă acolo, acopere şi pricinuieşte 
belşugul Liviei şi Egiptul. 

Iar povestea izvoarelor şi fântânelor lui este 
aceasta. 

Pe marginea oceanului, dinspre miază-zi, este 
o țară, care se chiamă Zangvi, şi se întinde dela 


1) Energie, forţă. 


149 


coasta Calaronilor, pre mare, spre miază-zi. In 
capătul acestei țări sunt nişte munţi, ce stau pe 
marginea oceanului, și pe sub a căror rădăcină, 
iese ur cot de mare de 120 mile. Iar în mijlocul 
coljturei, cam la 15 coţi, în coasta munţilor, se 
văd o mulțime nenumărată de găuri. Toată 
coasta acelor munţi este astfel potricalală!) şi 
găunoasă. Deci, când crește oceanul, trece peste 
găunăsiturile acestea, căci oceanul şease luni 
creşte, şease descreşte în acele locuri. Astiel, apa 
oceanului umplând toate aceste găuri, iese pe 
partea cealaltă a munţilor, se coboară în lacul, 
ce se chiamă Zaflan; lac din care purcede gârla 
Nilului. Căci, după socoteala de obşte a filoso- 
filor noştri „toate apele dulci ies din marea a- 
mară şi se limpezesc tot acolo”, lar materia cea 
groasă, sărată şi amară se lămureşte, ca printr'un 
limb 2 , trecând prin grosimea munților, şi a a- 
tâtor pietre, şi se pritoceşte de iese dulce și lim- 
pede. Aşijderea şi Nilul, dela lacul Zailan, până 
la locul, unde ne aflăm, trece, nu prin puține 
cataracte şi prin puţine pietre. i 

De aceia şi cetatea Epitimi este înălțată pre 
7 stâlpi *), iar când năbuşeşte Nilul, se suie până 
la uşile ei. Aici se înalță mai mult, decât în Li- 
via, căci până acolo se cheltuieşte în multe 
gârle, iar, în potriva ţărei, ce se chiamă Congo, 
se soarbe în pământ+ , ca la 400 de mile, apoi 
izbucnește în lacul, ce se chiamă Medra:, iar 


1) Ciuruită. 

2) Alambic. 

3) Lăcomia imbogăţită se mândreşte. 

A) Furtişagurile, cari fac veniturile lacomilor (Turcilor). 
5) Cheltuiala Vizirilor. 


159 


de acolo cură spre oceanul despre apus, şi trece 
prin ţara Nigriţilor1), ca la urmă să se despartă 
de apa Nigris şi să se deşarte în spre apus, pe 
dinaintea oraşelor Gomvut şi Gvinea?). Acest 
lucru acum de curând s'a întâmplat a i se face 
proba. Iar despre despărţirea apei Nigris de Nil, 
iată cum s'a învăţat. 

Tre: filosofi gimnosotişti3 poftiră să privească 
cataractele Nilului 4), cele de dincolo de munții 
Lunei. Incingându-li-se pofta. aceasta, cu vase de 
piele de fil au purces pre apa Nilului în jos, 
Corăbierii, însă de osteneală adormiră, și nu 
auziră huetului apei, la locul unde Nilul se 
soarbe în pământ) şi așa, fără veste, ş'au sorbit 
cu toții sub pământ. Unul din filosofi, a rămas 
3 zile şi 3 nopţi sub camara corabiei, a cărei 
ușă se închisese sub puterea apei. 

După trei zile, câțiva pescari 6), din întâmplare, 
aruncând năvodul în lacul Medra, în loc de peşte, 
pre filosof, din fundul corăbiei, scoaseră. Acesta 
le spusc toată întâmplarea şi cuni au ajuns din 
Nil în lacul Medra. Astfel, pre sub pământ, sa 
învățat a despărţi apa Nigris de Nil’). 

“După ce isprăvi acesfea, Lebăda sbură, fără 
a se şti încotro se duse. 


1) Ciata hadâmbilor. 

2) Saraiul Impărătesc şi Haremul. 

3) Trei-viziri ai vremii aceştia. 

4) Opreala veniturilor, 

5) Furtişagurile. 

6) Strângătorii dăjdiilor, cefterdari, tiràri. 

7) Un Vizir a aflat cele ce se cheltuiesc fără rost din veni» 
turite Statului. 


151 


Aceasta este povestea, auzită de Râs dela Cu- 
milo-Pardal. -Râsul mai zise: 

— De vreme ce nu găsirăm coarne lepădale 
prin munţi şi codri!), socotesc, ca să mergem 
cu toți împreună la locaşul Camilo-Pardalului 
și să-l rugăm a ni tâlcui hrismosul Pleonixiii? . 

Sfatul plăci către toți viclenii. 

— Să mergem, strigară toţi! 

După ce merseră acolo, ducând şi pe Cămilă 
cu ei, Cămilo-Pardalul zise: 

Vi se cade a şti, că printre fiii Pleonixii mă 
prenumăr, şi că am cumpărat cu lut galben: 
învățătura în cetatea Epitimiii. Deci, aşa st 
cade, să o şi vând. 

Auzind aceasta păsările şi dobitoacele se fă- 
cură, că nu înţeleg, iar Râsul răspunse: 

Te poftesc să ne spui, ce însemnează învă- 
lătucitele tale cuvinte. 

Cămilo-Pardalul zise: 

„Boul răstoarnă țărna, plugarul samănă. stă- 
pânul mănâncă”. Cuvintele vouă sfinte. cu tă- 
bliţe rotunde se cumpără). 

Atunci pricepi Râsul, ce însemnă lutul galben 
şi giurui Camilo-Pardalului, pe tot anul, câte 
cinci piei de jder, umplute cu ţărnă albă), nu- 
mai să le tâlcuiască hrismosul Pleonexii şi să 
poată găsi coarnele. 

Cămilo-Pardalul însă pofti ca semnul adeve- 


1) Investirea domniei Moldovei. . 

2) Invăţătura, cui şi ce să se dea mită. 
3) Aur. 

4) Bani. 

5) Pungi cu lei, şi blăni de sobol. 


152 


rinţii să-i fie muruit în alb cu negru, ceia ca 
Râsu-i îndeplini. 

Camilo-Pardalul apoi se duse de întrebă pe 
Vrăjitorii?) locului, de se cade jiganiilor a se 
tâlcui hrismosul. 

Vrăjitorii făcură şi ei un hrismos, din care 
numai Pardosul şi. Râsul pricepură, că şi aces- 
tora li trebuie plată. 

Merseră deci cu toții la Vrăjitori şi-i îmbu- 
nară cu multă mită. 

Unul dintre ci, după aceia răspunse: 

„In şesul cela jos, se află muntele cel mai 
înalt, în rediul cel mic, este copacul cel mare? . 
Sub rădăcinele lor se găsesc coada Păunului şi 
cornul Bourului” 4). 

Aşa dar acestea aflând, cu toţii puseră coar- 
nele Taurului în capul Struţo-Cămilci și toate 
dobitoacele i se închinară zicând: „Intru mulţi 
ani şi buni să trăiască!” 

După aceia, închizând pe Struţo-Cămilă în- 
tro şură, îi orânduiră mâncarea și băutura cu 
măsură. Sub numele lui, altă dihanie începi însă 
a mâncă şi a se destfătă, cu toată păşunea mă- 
noasă, cu toată oaia grasă și vita frumoasăs. 

După aceia dădură ştire în toate olaturile, de 
lucrul ce s'a isprăvil. Adică, precum că din gâl- 
ceava Liliacului se scornise cea a Vidrei, dintr'a 


1) Zapis, hârtie la mână să-i dea. 

2) Cei ce au putere la poartă. 

3) Omul, chipul cel mai puternic: mai cu trecere. . 

4) Cuca, pe care o pune Domnul pe cap şi Caftanul de 
Domuie, dat de Impărat. 

5) Cămătarii şi oamenii de afaceri, cari exploatau ţările pentru 
datoriile domnilor. 


153 


Vidrei, se ațâţase cea a Struţo-cămilei, şi precum 
se întărise cu Silogismul. Corbului, s'au ales, 
după truda sfetnicilor ambelor monarhii, hotă- 
rârea Struţo-cămilei şi în capul Cămilii s'au a- 
şezal coarnele descoperite. A mai rămas a se 
află coada Păunului şi a se aşeză Struţo-cămilei, 
iar de nu Sa făcut aceasta, numai clătirea mun- 
ților şi holbura copacilor +) a oprit'o. Insă şi a- 
ceasca se află în bună nădejde. 

Iar după ce aceste veşti fură trimese tuturor, 
ambelc părţi ziseră către Monarhii lor: 

Dacă cuvântul nostru va fi plăcut Impăra- 
ților noştri, să intrăm de iznoavă la sfat, pentru 
ca, nu cumva mai mult prelungindu-se lucrurile, 
să iasă vre-o întâmplare împotrivă, şi să facă 
cele de apoi mai rele ca cele dintâi. Căci „ni- 
căieri aşteptarea nu se laudă, decât numai la a- 
legerea prietenilor; şi nicăieri nu se huleşte gra- 
ba, decâl la alegerea sfaturilor”. Din această pri- 
cină înțelepții au drept axiomă: „Tot lucru să 
se încerce cu grabă, dar cu îngăduială să se a- 
leagă dc bun ori de rău”. Aşijderea „pierderea 
vremii bune este sămânţa vremii rele”. „Nici că- 
lătotul înțelept nu se îngrijeşte de ploaia şi ar- 
şiță la drum, ci de cele trebuitoare”. 

Impăraţii, dându-le puteri depline, cu toţii se 
adunară deci. 

Pardosul începu sfătuirea sa, care fù plăcută. 

— Liliacul, fietecine poate pricepe, că este o 
lighioană fără folos, care nu poate să aducă pen- 
tru ambele părţi decât scandal şi price (pricină). 


1) Zorbalâcul, rezmeriţa din "Țarigrad, care aduse pe Ahmed 
TI în tocul ticălosului de Mustafa. 


154 


Dacă alegerea neamului pentru Struţ a tosl atât 
de grea, cu atât mai vârtos va îi lucrul pentru el. 

EI, asemenea cu struțul, este pasăre ouătoare 
şi cu pene, însă are şi hirisii (însuşiri) ca jiga- 
niile. Intâi, față ca dobitoacele; al doilea, la cap 
este ca șoarecele; al treilea, la aripi ca “albinele 
este: al patrulea, nu seamănă la fire cu nimeni, 
de vreme ce aripele sunt în picioare; al cingilea, 
orbăcăieşte ziua, iar noaptea, ca Puhacea: , ză- 
reşte puricele ascuns în praf. 

A mea socoteală ar fi dar aceasta: 

Să-l întrebăm pre el, în ce Monarhie ar vrea 
să se supuie, şi acolo să-l mutăm. Almintrelea, 
nefiind deprins în tropurile ritoriceşti nu se va 
puleă dovedi cu cuvântul ori a murti cu o prov- 
limă °). 

Astfel, chemând pe Liliac de față, Moimâăţa, 
(care, zice-se, ar fi având, după pravilele cticeşti, 
toată ştiinţa) -se făcu avocatul lui. 

Că uu lucru fără pravila firii ce este, care 
n arc la trup alcătuire, la viață socoteală, la sbu- 
rat sau mers rânduială. nici locaș, nici hrană a- 
dunată undeva, şi care nici singură nu ştie ce 
este, nici să întrebe nu poate, ticălosul şi mişe- 
lul acesta de Liliac, vine azi, cu capul plecat, la 
mila marilor Impărați şi se roagă, că oricare 
Par primi în monarhia lui, şi în gunoiul curții 
lui este bucuros a se tăvăli, numai să nu rămâie 
de izbelişte lepădat. 

Insă cine de bună voie a primit robia? Căci 
„măcar că puterile unora covârşesc pe ale al- 


1) Bufnița mare. 
2) Probiemă. 


155 


tora, totuşi, pentru slobozenie, se îndeamnă la 
răsboi furnica cu şoarecele, șoarecele cu mâţa, 
mâţa cu dulăul şi dulăul cu Leul”. 

Aşa că, atunci când credeau capul Liliatului 
plecat, deodată glasul ascuţit şi înalt al aceştuia 
se auzi. 

— „Sfatul oricât de prost dar nebăgai în sea- 
mă, a sfărâmat multe cetăţi”. De aceia veţi şti, 
că voia mea este a nu fi, nici sub talpa Leului, 
nici súb unghia Vulturului, şi nici în aer, ori pe 
pământ nu pofteśc a locui. 

— „Au doară în apă, n'ai vrea să lacaiesii p> 
întrebă Moimâţa. 
Nici acolo, căci nu mi-i firea. 

Toţi râsără atunci de „lighioaia cea proastă”, 
care nu mai are decât a patra stihie: focul. de 
locuit. Dar poate are dreptate, căci „lăcașul să- 
racului foc este şi viața lui pară”, iar Liliacul 
poate de nenorocire este împins într'acolo. 

— „Aşa dar, fie-ți voia Liliacule!” ziseră toli. 

Liliacul răspunse: 

— „Voia slobodă, nu celor slobozi, ci celor 
opriți se dă”. Locul meu, pe care firea mi la 
dăruit, nu voi, dar, nici ea, nu mi-l poate lua 
îndărăt. 

Iarăşi cu toţii râsără: „Și unde este locul 
acela?" 

Liliacul răspunse: 

— Locaşul meu este în toată lumea şi preste 
lot locul. „Precum peştele în mare, așa nu are 
înțeleptul în lume moşie”. 

Moimâţa zise: 

Liliacul săracul vânt samănă şi abur va se- 
ceră 


156 


Iar Liliacul!) o curmă: 
— De multe ori unii samănă şi alții seceră, 
precum arată: 


Povestea Dulfului cu a Corăbierului °) 


lao. 

„Eu, odată, locuiam pe malul mării, în borta 
unei stânci’). Intr'o zi, s'a făcut eclipsă de soa- 
re), așa că toate jiganiile către culcușul lor tra- 
seră. Singur eu, cu ochi luminoși, cutreeram toate 
malurile. Nădăjduind în noapte şi nepurtând deci 
grija neprietenilor, m'am depărtat şi câteva mile 
de mal. De o dată Soarele scăpă din umbra Lu- 
nei, îmi scurtă noaptea şi lungi ziua altora. Rân- 
dunelele, veşnicii mei neprieteni, văzându-mă a-~ 
tunci, începură a mă bate din toate părţile. Eu 
mă feriam de ele mereu orbăcăind, când dădùi 
de un lucru moale şi întins. Scăpai de unii ne- 
prieteni, dar dădui peste alții, cari mă învălătu- 


1) Cine este acest Liliac (Pseudo-Beizadea), adică fiu de 
domn), nu se ştie. Se zice a fi unul din fii lui Grigore Ghica, 
a cărui frate ar fi fost ginerile lui Alexandru Mavrocordat (Că- 
milopardalul). Pentru a complace deci atoiputernicului Dragoman» 
Muntenii şi Moldovenii se bat ca să-l aibă printre ei. Cum însă 
răsbate partida lui Brâncuveanu cu Racoviţă, bine înţeles, Marco 
pseudo beizadeaua, se supără şi respinge cele două Ssupuşenii 
cu dispreţ; ba ameninţă cu furtună, dupi cum lasă să se înţe- 
leagă povestea, ce urmează. 

2) Patima suferită de avutul mândru după cuvântal cel bun 
al săracului. 

3) Ascunderea lui Marco în casa Muitiului, care răsturnase 
pe Vizirul Daltaban, şi care va răsturnă noul regim, schimbând 
şi pe Suitanul Mustafa cu Ahmed [II 

4) Lipsă de bani. 


157 


ciră şi mă legară cu funii!). Cu întunecarea Šoa- 
relui văzui, că sunt învelit în vetrile unei corăbii. 
Acolo deci ascultai voroava Dulfului cu Coră- 
bierul. 

Dulful trecând pe lângă corabie, pe gaura ce 
are deasupra capului, pufnià atâta apă, încât 
siropii în corabie săriau. 

Corăbierul zise: 

— Bre, porc peştit şi peşte porcit, Dulte! Cui 
arăţi aceste puînete? Au sameni vânt şi stropii 
drept grăunţe arunci? 

Dulful răspunse: 

— Pufnetul meu, întorcându-se în furtună, 
stropii în gârle se vor întoarce: „iar sămânța 
vântului şi grăunțul apei sunt moartea coră- 
biilor”. 

Corăbierul zise râzând: 

— Până acum n'am auzit, vântul să aibă să- 
mânţă şi marea grăunţe. 

Duliul zise: 

— Eu vântul am semănat şi grăunţele apei în 
corabie am aruncat; cine va seceră și cine va 
treeră, vremea va alege. 

Nu sfârși însă bine cuvântul şi Crivătul începă 
a suilă, marea începi a se umilă, şi valurile se 
făcură cât munții, (căci eră şi timpul iernei, când 
soarele se întoarce din tropicul himerinos “spre 
cel therimos). 

Corăbierii, când văzură volbura, care li vine 
asupra, unii întinseră funiile, alții strânseră ve- 
trilele, căci „groaza morţii uluiește mintea şi 


1) Temniţa robilor dela Catârga, Tersanâua, unde au inchis 
pe Liciac, 


158 


primejdia fără de veste amorţeşte loate simţu- 
“rile”. Unii deci la adânc, alții la margine, cău- 
tară mântuinţă; iar alții aruncară fiarele:) coră- 
biei, ca să o sprijinească pe loc. In acest chip ei, 
împleticindu-se în socoteală, valurile începură 4 
năbuşi corabiă și astfel, în puţin, vântul semănat 
de Duli, se făcu în gârle pe deasupra şi înlăun- 
trul vasului, pe care îl mută din fața apei, în 
fundul mării. Căci „Corăbierul, care în liniște 
nu socoteşte cu furtuna şi nu calafatuieșle gău- 
ricea, care pişteşte, află în abur, vifor şi în pi- 
cătură, apă fără măsură”. 

lutriacest chip şi voi, o prietenilor, fiind pil- 
dele mele de bâiguiri, pe voi vă arătaţi de hài- 
guitori. 

Deci, cât pentru alegerea locaşului să ştiţi: că. 
precum: în borta pietrei nu încape brânca Leu- 
lui, tot așa în întunericul nopții ochiul Vulturu- 
lui nu vede. Cu care chip, eu sânt mai uciuial 
decât Leul şi mai fericit decât Vulturul. 

Deci cu Leul vecin, iar cu Vulturul părlaşi me- 
reu aș fi; dacă într'adevăr tirania? ar lipsi şi 
dreapta judecată ar fi să se facă. Căci „precum, 
unde tirania stăpâneşte, acolo dreplatea se iz- 
goneşte, aşa şi unde dreptatea împărăţeșie, nici 
nu se numeşte strâmbătatea”. 


Acestea zicând, Liliacul ieşi afară. 


1) Ancora. 

2) Acest Marco lasă să se întrevadă epoza Fanariotă, epocă 
de exploatare, dar pe ordine superioară celei din epoca descrisă 
în acest roman. 


159 


După ieşirea lui, cu toţii începură a-şi ridică 
sprincenile, şi, cu nasul lăsat la pământ, cu u- 
merii ridicaţi, cu buza întoarsă, căutară unul 
spre altul. * 

In mijlocul acestor lucruri, însă, Vulpea, care, 
pentru slăbiciunea, ce i se întâmplase, nu pu- 
tuse a se află la adunare, trimise scrisoare ca 
aceasta: 

Vulturului şi Leului, marilor monarhi, plecă- 
ciune şi. amânduror stihiilor închinăciune. 


Cu 'plecatele mele slove îndrăznesc a vă tace 
stire, că slăbiciunea tâmplată mie  într'aceste 
vremi. ma împiedicat a mă află la adunarea de 
obşlie; socolesc însă spre folosul de obşte a a- 
rălă pe hârtie adevărul. 

Aici dar a venit vestea, precum că Liliacul a- 
colo cu multă obrăznicie a făcut multe scrăşnite. 
Inorogul şi Filul, nefiind chemaţi, nici la aduna- 
-rea dintâi, nici acum, pe Lup aceasta l'a supărat, 
şi-a sbârli! părul şi a început a suflă pe nări. 

Pentru aceasla, socotesc, ca fără zăbavă, să 
lăsali pe Liliac, a trăi după pravila lui. După 
asta iarăşi la scaunul Monarhiei să vă înturnaţi 
şi căutați ca Inorogul şi Filul nici prin scrisori 
cu Lupul să nu se mai ajungă. 

GâL despre mişelosul meu stat, veţi şti, că după 
uscarea vinelor, viind aici, hrana mi-a îost nu- 
mai laple de iepure şi pui de cocoș fierţi, după 
diata doftorilor. Intr'o zi însă stomahul mai toc- 
mindu-mi-șe, m'am nevoit cu oarbă lăcomie puiul 
intreg a-l înghiţi, dar că în laringe mi sa opril. 
L’aş slupi afară dar nu mă lasă slăbiciunea, laş 
înghiți dar nu pol de uscăciunea gâtlejului. De 


160 


aceia aşteptând scurtarea zilelor mele, rog dela 
cerescul Vultur deplina fericire şi lungimea ani- 
lor stăpânilor şi împăraţilor mei. 

Îndată după ce scrise această carte adunării 
dela Delia, se duse la bârlogul Lupului şi acolo 
găsindu-l, cucernică şi plecată i se arată. 

— Bucură-te, vechiul meu prieten, şi credin- 
cios 'tovarăş! Am. alergat, cu toate că picioarele 
nu mă ţin, întâi, că sufeream a fi lipsită de pri- 
virea şi voroava ta filosoticească; al doilea, pen- 
tru că mi sa cuprins inima cu înfocări şi înădu- 
şiri, la adevărul ce am aflat şi de necazul, ce ți 
s'a făcut de viclenii noștri tovarăşi. 

Până acum însă tot mai nădăjduiam pentru 
monarhia Leului, dar acum toată nădejdea mi 
s'a curmat, de vreme ce mintea şi înţelepciunea 
Sfatului întreg, care eşti tu, o văd lipsind dela 
adunare. Căci „precum la multe mădulare tre- 
buie un cap, aşa şi la multe gloate trebuie o 
minte”. 

Aşijderea am auzit, că Struţul sa pus epitrop 
Leului1); că acest Strup capul şi-a schimbat, şi 
altul, ca de Bou cornat şi bourat, şi-a pus în 
loc. Mai mult, că după îndemnarea Pardosului, 
a Râsului şi a altor jiganii, de curând părăsite, 
am. înţeles, că silogismul Corbulti sar fi adeve- 
rit şi întemeiat. Neamul Liliacilor i-ar fi dat de 
'nesuferită ruşine, amuţindu-le gura cu argumen- 
turi nedezlegate. 

Aceste lucruri, nădăjduiesc, o iubitule prieten, 
nu vor rămâne tot astfel, cu atât mai vârtos, cu 
cât Filul şi Inorogul la adunare n'au venit, cu 


1) Domn Moldovei, 


161 


toate că întru monarhia noastră, sunt cei mai de 
frunte. Eu, ticăloasa, sunt cu tine cu trup, cu su- 
flet şi către noi avem prepus şi pe Ciacal, care 
la multe treburi ni-a fost cu credință. 

Deci socotesc cu cale, să scriem Filului şi I- 
norogului o carte şi să-i facem ştire de gându- 
rile noastre. - 

Vulpea după aceasta se jură pe viața ei, ştiind 
că prognosticul dottorului nu-i dădea trai până 
la sfârşitul lunei. Dar şi la sfârșitul vieţei silin- 
du-se a fi tot capul răutăţii, se mai nevoiă încă a 
mânji capul Lupului în sânge +). 

Insă Lupul, copt la creeri, pricepând nouile 
vicleşuguri ale Vulpei, „care în gură miere ză- 
minteşte, iar în piept dospeşte otravă” răspunse: 

Vechea pravilă este, o soro Hulpe, că „pot- 
tele şi voile Impăraților sunt pravilă nemutală 
ascultătorilor”. De care lucru și această alegere, 
de vreme ce aşa a fost porunca marilor Impă- 
rați, bine s'a ales. Deci scurtându-ți voroava cu 
noi, te du la locaşul tău, iar vremea ne va arătă, 
pre tine şi pre mine, cine să fim. 

Iată însă, că din întâmplare, sosi atunci Cia- 
calul, care se aveă în dragostea Lupului. 

Acesta zise: 

In astă noapte, umblând prin pădure după 
hrană şi pândind păsările, prin spinii unui gard 
de prisacă, auzii mare vâzâială şi mare glogo- 
zeală printre albine?). 

Voroava li eră aceasta: 

Cu ce socoteală oare, de două ori până acum, 


1) A-l compromite şi a-l suprima deci, 
2) Ţărani. 


162 


pre noi nu ni-au chemat, sburătoarele şi târâ- 
toarele la adunarea şi alegerea monarhilor lor? 
Pre Corb lau ales epitrop!:) sburătoarelor, iar 
pe Struţo-cămilă celor în patru picioare. Oare 
pre noi nu ne-au socotit în seama sburătoarelor? 
Agonisita şi chiverniseala noastră sau lenevit a 
cunoaşte şi mau căutat decât la micşorimea sta- 
tului nostru? Dacă este aşa, să-i facem pre toți 
a cunoaște, că şi noi suntem sburătoare sub 
soare. 

Iar una dintre albine mai zise: 

— Eu, azi, ieşind după miere la câmp, mi sa 
întâmplat cu viespile:) a mă îinpreună. Acolo, 
una aduse ştire de o mare adunare a muştelor* 
şi ţânţarilor, în care eră vâzâială tare: 

— Sculaţi frați! să dăm ştire viespilor, tăuni- 
lor+) şi gărgăunilor, să-i ridicăm şi la prisaca al- 
binelor să ne adunăm. Acolo, sfătuindu-ne, să 
căutăm cu ce privilegiu Vulturul stăpân este a 
tuturor sburătoarelor. Precum auzim nici Lilie- 
cii nu s'au învoit a-l primi pre el. Dar noi, să 
fim mai prejos decât toţi? Câtă vreme ne vom 
lăsă în tăcere spre robie şi supunere veşnică? 
Căci „pentru slobozenie şi moşie, a muri cu cin- 
ste, este mai cu folos şi mai lăudat, decât a trăi, 
cu necinste, prin multe veacuri”. 

Aşijderea printre dobitoace am înţeles că ar fi 
oarecare dihonie, de vreme ce pe Fil şi pe Ino- 
rog nu i-au chemat la adunare. Pre Lup Pau 


1) Domn muntenesc. 

2) Seimenii, Darabanii şi alţi lefegii (soldaţi). 
3) Ciocoimea, adică slugile boiereşti. 

4) Curtenii, Aprozii şi ceiialți asemenea. 


163 


scos şi la bârlogul său lau trimis, de pe urma 
Pardosului; pe Vidră, din amândouă izvoadele 
au ras'o; iar acum, din iubita Corbului, mai u- 
râtă ca moartea îi este acestuia; iar Vulpea. de 
vicleană, lipseşte şi ea dintre dânșii. Din aceste 
lucruri putem pronostica, că toate se vor schimbă 
într'alt chip şi Statul nîtr'altă haină se va ìm- 
brăcă. 

Vulpea apoi făcu carte, și dădă ştire Sinoade- 
lor. Uliul în taină chemă atunci pe Pardos, pă 
Râs şi pe alţi vicleni, cărora li ceti bănuelile Vul- 
pii. Arătând şi sfatul acesteia, Pardosul apoi 
zise: 


Vulpea despre Lup, orice scrie e de crezul, 
căci „Lupul părul îşi schimbă, dar din fire nu-și 
iese”. El, care pururea este obişnuit a fărâmă 
oile, a spintecă tot dobitocul şi a înecă şi boii; 
acum caută să vadă lucrurile, aduse la omonie. 
Socoteala mea este dar, că Lupul să se scoată 
nu numai din adunarea Deltei, ci din toată lu- 
mea. Iar pentru Fil şi Inorog, se vor află mij- 
loace iarăşi foarte lesne. 

Râsul apucând cuvântul zise: 

Precum am socotit, Filul, crede că cinstea să 
măsoară după mărimea lrupului şi că deci epi- 
tropia i sar cădeă lui. De aceia şi venise aici. 
Insă aflând de alegerea Struțo-cămilei. s'a întors 
la locu-i. 

După sfatul meu, cred că Filul, dacă i se va 
da de mâncare şi băutură nu va mai aşteptă all- 
ceva; iar Inorog domolit, nici că sa văzut! Deci 
împotriva lui cu toţii să ridicăm vânătoare prin 
codri și munţi, până îl vom află şi de corn îl 


164 


vom apucă. Pre el îl vom închide într'o ogradă 
strâmtă și înconjurată cu apă lată), iar acolo, 
el deprins la loc larg, de necaz în curând va că- 
deă la milanholie, la buhabie, la slăbiciune, la 
boală și la moarte. 
— Dar la lucrul acesta cine va puteă duce? 
Răsul răspunse: 


Molia* din blană aflând însă de aceste spur- 
cate sfaturi, îndată dete de ştire Inorogului. A- 
cesta, auzind de vicleşugurile ce i se gătesc, îşi 
puse nădăjdea în firea şi picioarele lui. 


1) Ostrov (insulă) de mare, 
2) Atanase Popazogiu, grec influent din Țarigrad, 


Partea IV 


La Adrianopoli toți partizanii lui Racoviţă ho- 
dărăsc nimicirea Cantemireștilor. 

Răsul (Mihai Ruset) îşi ia însărcinarea să dis- 
irugă pe Inorog. (Dimitrie Cantemir). 

Noroc că o mare revoluție izbucnește în Tur- 
cia şi care strică toate planurile conjuraților. A- 
ceștia abia scăpă de acolo, mai ales, că şi Vidra 

Constantin Duca) se amestecă și, ea. 

Totuși Siruțo-cămila scapă dela Stambul, și 
vine în Moldova unde este instalat Domn. 

Se face și tratat cu Brâncoveanu la Iaşi, prin 
care voința acestuia devine lege. Se prevăd în 
acest tratat și inimicii: Cantemireștii şi Constan- 
din Duca. 

Tratatul este sărbătorit la un banchet. Pesle 
benchetuitori sosesc Gângăniile, cele anunțate de 
Maxut lui Bogdan. Urmează răsboi, din care iest 
ridicol partizanii lui Racoviță. 

Constantin Cantacuzin-Stolnicul propune din 
nou pacea, care este respinsă. Mai mult încă, se 
decide urmărirea dușmanilor fără încetare. 


IV 


Aşa şi într'acest chip așezându-se sfaturile a- 
mânduror părților, acestea rămaseră cu mare 
ură asupra Filului şi mai ales asupra /norogului 
Deci, vrând nevrând, uricile! Liliacului înoiră. 

După aceia, toate păsările de carne mâncă- 
toare şi toate jiganiile de sânge vărsătoare, îşi 
deteră beliag şi cuvânt, pentru vânătoarea Ino- 
rogului şi cu toate, în toate părțile, se orânduiră. 
să-l cerce, să-l afle, să-l prindă, să-l lege şi să-l 
judece, după a lor lege tiranisească. 

După aceia, întinseră şi tot felul de lauri, 
curse). mreje3) şi alte măiestrii pe toate pote- 
cil” si căile, iar cerul și pământul, neputând privi 
multă vreme atâta strâmbătate, scorniră din 
toate părţile atâta holburi, viforet . cutremure. 
tunete şi trăsnete, încât răsturnară munţii înalți 
cu vârfurile în jos, desrădăcinară toți copacii 
groşi 6), înalţi şi frunzoși, astupară toate căile și 


1) Vechile privilegii ale Ilui Marco, pseudobeizadea ; Probabil 
averea lui din familie, 

2) Ciauşi, miubasiri. armași. 

3) Firman, poruncă stăpânească. 

4) Răscoală, sculare asupra Împăratului Zurbaleaua, de care 
s'a amintit mai sus. 

5) Poporul Ţarigradului. 

6) Poporul Udriului (Adrianopolului), 


167 


cărările cu neguri grele şi nori întunecoşi şi în- 
chiseră toată faţa pământului cu stânci pohor- 
nite, cu dealuri risipite şi cu păduri secuite. Atâ- 
tea fulgere, atâta piatră din nori, atâți aburi din 
pământ, atâta fum se amestecau peste tot, încât 
părea că elementele (stihiile) se luptă între ele, 
că se făcuse o groaznică netamorfoză în toată 
făptura, că cerul cu pământul, apa cu focul îşi 
deslănţuiseră răsboi cumplit, şi că totul mergeă 
spre pieire. 

Și mai înainte de a începe aceasta, se făcu sfat 
intre toate Dealurile mari şi Munţii înalţi, şi se 
hotără răsboi asupra cetăţii Delta, Se ridicară 
deci fără veste aceştia, cu cei şeapte hatmani! 
ai lor, cu gloatele lor şi cu mari huete şi nă- 
praznă se răsturnară asupra celorlalți. 

Iar pricina acestei ridicări şi fărâmări eră a- 
ceasta. 

Munţii: se jeluiră între ei, de greutatea ce 
trag în spinare dela stânci şi copaci?). Fiecare 
zise către aproapele său: 

Până când, frate, ne vor acoperi vârfurile 
plopul, chiparosul şi paltinul, copaci fără roa- 
dă; până când ni se vor urcă în cap? Și până 
câud aceştia ne se vor ocărâ şi batjocori, înăl- 
țându-se şi mărindu-se, ca şi când noi nam 
aveă vre-o seamă? Căci „certarea într'ascuns cu 
toiage e mai de suferit, decât ocăra şi batijocora 
in arătare”. 

De aceia trebuie să ne legăm toţi întrun gând 
si într'o inimă şi să ne jurăm întrun cuvânt. să 

t) Cei 7 munţi ai Țarigradului. 


2) "Ţarigradenii. 
3) Locuitorii, Adrianopolului, 


168 


facem, ceia ce până acum nu sa mai văzul înr 
Politia 1) noastră, adică să aducem cu răsturnarea 
noastră prăpădirea mândrilor şi trufaşilor. Căci 
„dacă moarte este aspră şi amară din fire, cea a 
neprietenului este plăcută şi dulce”. 

Deci, unde ne sunt rădăcinele, acolo să ne mu- 
tăm vârfurile; şi unde ne sunt vârfurile, acolo 
să ne mutăm rădăcinele. Aşa toate stâncele pie- 
troasc şi toți copacii crângoşi şi frunzoşi vor ră- 
mâne sub noi, vor fi pururea mai mici decât 
noi, şi vor cunoaşte, că nu li s'a căzut a ne băgă 
în toată hula şi ocara, pe noi cari i-am crescut, 
hrănit şi purtat la sân. Căci „călcâiul nu se poate 
înălță peste cap; iar piciorul, măcar că are cinci 
degete, nu se cade a apucă slujba mâinei”. 

Aşa că Munţii pliniră lucrul odată cu cuvântul, 
căci cei 7 voivozi traseră toate dealurile și hol- 
murile după ei, şi cu toții clătindu-se deodată 
din temelie, se pohorniră unii peste alții, de se 
înspăimântă lumea pânăn margine. 

Pe vremea aceia, aflându-se adunările Dobi- 
loacelor, ce urmăriau pe Inorog prin acele lo- 
curi, acestea nu avură bine înţeles pagubă pu- 
țină şi nu păţiră puţine lucruri. Mai vârtos, toate 
măiestriile, laţurile şi cursele, întinse pentru và- 
narea ÎInorogului, se rupseră, şi nu fură bune 
de nici o treabă. Căci „munţii prăvălindu-se, cei 
de pe ei nu pot scăpă cu viaţă, ca şi călătorii 
pe marea înfuriată, când se îneacă vasul”. 

lar, între turburările acestea ale munților, 
Inorogul, viaţa îşi petrecea lin şi fără grijă, pe 
câmpii lăcaşului său şi se nevoiă a adulmecă, ce 
va ieşi la urma urmei, până când, după răstur- 


1) Oraş, 


169 


narea munților asupra stâncilor şi copacilor, în- 
telese, că biruința va rămâne acestor munti- 
stânci asupra Deltei, o parte din locuitorii aces- 
teia rămânând sdruncinaţi, o parte căzuţi şi 
luați în robie. Așijderea, de oarece Dobitoacele 
şi Sburătoarele sunt locuitoare între stânci şi 
nouri, vor aveă şi ele să cadă în robia celor 7 
voivozit). 

Filul, la rândul său, (acesta în taină se dusese 
la cetatea Delta, după cum s'a pomenit), după 
ce văzu acolo lucru împotriva lui, se sili către 
Inorog. Filul nu se dusese la acea adunare cu 
gând bun asupra Inorogului. Insă „ochiul ceresc 
le vede toate, şi cumpăna nevăzută le îndreaptă 
toate”. La înturnare deci, căindu-se de gândul 
său greşil asupra Inorogului, mărturisi în gura 
mare: „că prietenul dobândit cu aur este mai 
pre jos, decât cel din legătura firii”. 

Iar, după ce adunările acelea căzură în robie 
şi fură aduşi la locul celor 7 munţi, în valea, ce 
se chiamă Grumazii Boului?), Inorogul apucă a 
ispiti lucrul din capăt, iar Filul din coadă. Ino- 
rogul căută pricina dintâi, iar Filul fapta acestei 
pricini. Inorogul se nevoi a risipi monarhia Pă- 
sărilor, iar Filul epitropia Struţo-Cămilei. Filul 
însă se lăsă curând, căci „funia nouă cu anevoie 
să rumpe”. Inorogul, ştiind toată răutatea în ca- 
pul păsărilor şi tot pricazul în glasul şi Silogis- 
mu. Corbului, ca să poată află leac pentru a- 
morţeala glasului lui, cercă pe toţi vrăjitorii şi 
Doitorii vremii aceleia şi însfârșit găsi doftorul 


1) Venirea Moldovenilor la Țarigrad. 
2) Numele Bogazului (strâmtorii) de la Țarigrad. 


170 


cel bun şi leacul cel nimerit:), „Numai, unde ce- 
rul nu se apleacă, pământul în zadar se ridică”. 
După aceia, cum se va arătă la locul cuvenit, 
Inorogul lăsă pentru altă vreme a plini mijlocul 
împotriva vicleşugului Corbului, care acum jie- 
şise la iveală deplină. 

In aceiași vreme Vidra sos) şi ea şi nu slobozi 
puţine fumuri?) spre înădușirea jiganiilor. Iar, 
cum tocmai atunci Dobitoacele se nevoiau a-şi 
tăia preţul pentru a scăpă din robie’), Vidra, 
cu ale sale amestecuri, le adaose preţul îndoit, 
atât încât Păsărilor, nu numai penele, ci şi tu- 
leiele li s'au jupuit, iar Dobitoacelor, numai perii 
ci şi pielea li s'a belit. Așa Vidra, lovind în toate 
părțile ca vântul în trestii, îi plecă pe toți, iar 
apoi se duse tot în apa gârlelors), de se aciuă. 

Iar, după fel de fel de întâmplări şi sbuciu- 
mări, robimea dobitoacelor dându-și preţul, iși 
luă iertare dela cei 7 voivozi și se sculă, să se 
ducă la locurile ei. Í se porunci însă, în urma 
lor să lase pe Râs, pe Dulăii ciobăneşti, pe Co- 
teii de casă şi pe Hameleon, ca să vâneze lațu- 
rile şi toate măiestriele, cari le întinsese asupra 
Inorogului. Iar ei, între dânşii, își puseră vicle- 
şug, cu cuvâni, ca şi mai mare, goană şi vână- 
toare să gătească. 

In vremea ieşirii lor cu hrismosul dela &ru- 
mazul Boului, hrismos tâlcuit de mult de Că- 


1) Probabil Aga lenicerilor, stăpân in Cospoli, care ar fi 
încercat a da jos pe Brâncoveanu şi Racoviţă șia da cele două 
tronuri, fraţilor Cantemireşti. 

2) Intrigi. 

3) Cheltuială, care li s'a adaos din pricina revoltei la Țarigrad. 

4) Satele din jurul Cospolii. 


171 


milo-Pardal, aflaseră şi coada Păunului şi coar- 
nele Boului şi cu ele împodobise frumos pre 
Cămilă +). i 

Să fi văzut cineva lucru de ciudeasă şi preste 
toată ciuda mai ciudat şi mai minunat! La ieşi- 
rea lor dela cei 7 munţi, Cămila cu coada în 
vârful capului! Se împliniă acolo zicătoarea: 
mare ciudă duc în car, mai mare va fi dac'om 
sos. Ceilalţi toți erau cum erau, dar toată mi- 
nunea se cuprindeă în Cămilă! Căci „precum 
soarele acopere, când se luminează, toate ste- 
lele: aşa şi vita păsărită covârșiă pre toate în 
mascaradă”. Aceasta, într'adevăr, în loc de peri 
şi flori, eră îmbrăcată în pene roşii?) lângă cari 
alăturaseră aripi negre, ca de corb; la grumazul 
ei, cel cohăit, prepuseseră capul Boului cel bou- 
rat; iar de cornul cel drept, alăturea cu capul, 
în loc de cercel, îi legaseră coada păunului cea 
rotată. 

Aşa dar Jiganiile şi Dobitoacele, urmând pe 
Struţo-cămilă, sosiră la sălaşul Monarhiei lor, 
unde băgând'o pe aceasta în obişnuitul șopron °), 
îi vărsară înainte, în loc de ospăț, pilitură de 
fier cu prund amestecată. Iar alte jiganii vărsă- 
toare de sânge nevinovat, deschiseră prăvălii de 
carne, înjunghiind, tăind şi zugrumând. Căci „a- 
colo, unde jiganiile păzesc oile, ciobanul, păs- 
când iarbă, se înveleşte, în loc de lână, cu gerul”, 

Aşa că tot dobitocului îi sosise vremea pieirii. In 
tot ochiul, ce le privia, le fânguiă cu lăcrimi de 


1) Scoaterea caftanului de la Sultanul Ahmed III prin mijlocul 
Ienicerilor revoltați. 

2) Cabaniţa de Domnie. 

3) Curțile, scaunul Domnilor moldoveni, 


172 


sânge. Undeva viers de veselie nu se atlă, fără 
numai raget, muget,' suspine, obidă, văitături şi 
olecăituri. 

Cămila, săraca, se cam miră ea de chipu-i, însă 
se umflă oarecum în pene şi aripi. De sete, foame 
și alte nevoi, bicisnice se cam văieră de asemenea 
cu jale; însă se stăpâniă, se supuneă, glasul îşi 
amuţiă, mâna îşi ciuntea, de picioare se ologiă, 
de ochi se orbiă, duhul îşi înăduşiă și sufletul 
în coş şi.în toate ceasurile îşi omoară. Aşa că, 
de frică, nu puteă nici să se clătească, nici să 
grăiască, iar din gura ei nu se auziă altceva de 
cât bolbăitura, pe care o învățase dela moşi 
strămoși, şi articule din piept fără glas, cari 
clocotiau: r.r.r.a.a.a.c.c.c.0.0.0,v,v,v,aa,a, şi pre 
cari Lupul, filosofând, le tâlcui: rău, rău, rău, ah, 
ah, capul, capul, capul. oh, oh, oh, vai, vai, 
vai!!1). 

Pe vremea aceia îşi dădu şi Vulpea pielea blă- 
narilo! şi carnea cioarelor, căci de vicleșug nici 
pământul nu o primi. lar „a vicleşugului să- 
mânță se samănă vara dulce, iar iarna răsare 
amară”. 

Păsările şi Dobitoacele toate aşa dar, părân- 
du-li-se lucrurile lor isprăvite după poftă, soco- 
tiră a întări şi a adeveri neprepusa stăpânire a 
Monarhilor lor cu zapise, urice şi hrisovuri. 
Deci hirograful cu iscăliturile de obşte, pre care 
îl deteră acestor Monarhi eră astfel: 


„Adică noi păsările văzduhului şi dobitoacele 
pământului, scriem şi mărturisim, cu a noastră 
această scrisoare de obşte: 


1) Clientela se puse pe pradă, iar Racoviţă stăteâ şi privea 
văitându-se, cu silabele numelui său: Ra,..co...va ! 


173 


Că am gândit de buna noastră voie, nesiliți de 
nimeni, nici asupriţi şi am sfătuit sfat bun şi 
lucru de cinste, spre folosul de obşte, pe care 
apoi lam întărit cu iscăliturile noastre, precum 
că de azi înainte, noi, cu toţi, veri sburătoare, 
veri lârâtoare de pe pământ, să fim supuşi ai 
celor doi monarhi: Vulturul și Leul, înălțați şi 
putincioși. 

Aşijderea ascultători şi următori, fără nici o 
îngăimeală şi fără leac de crâcneală, la orice 
ni-ar porunci şi ne-ar învăţță puternicii epitropi 
a celor două slăvite împărăţii: Corbul şi Struţo- 
cămila. 

După aceasta, să ne aflăm într'o pravilă și in 
unirea legilor, să priim ori nu atot prietenul, 
prieten, atot neprietenul, neprieten; să ne ţinem 
în toată evtihia şi distihia:) tovarăși nedespărțiţi; 
să nu punem nici fel de profasin, sau alt chip de 
fereală şi şovăială, întâmplărilor vremurilor; ci 
dimpoirivă, să facem, să zicem, să ne arătăm 
pentru folosul de obşte, cu siatul, orice sar în- 
tâmplă. 

Aşijderea, ne giuruim cu straşnic şi in veci slă- 
tător giurământ, pre numele și viaţa marilor îm- 
păraţi, şi dăm cuvânt pre cinstea Monarhiilor 
noastre, că oricine vre-odinioare s'ar află înpo- 
trivmc, neascultător, ori viclean epitropilor ìm- 
păraţilor noştri milostivi, să-l scoatem afară din 
ceata, neamul, cinstea și adunarea noastră, şi 
să-l cunoaştem neprieten obștii, eretic legilor şi 
călcător pravilelor; şi atât, cât vieţile noastre 
şar tăvăli între muritori, asupra unuia ca acesta 


t 


1) Fericire şi nenorocire. 


174 


să nu ridicăm inima vrăjmășii, ci pururea să-l 
avem gonii şi izgonit din ţircalanul:) unirii noa- 
stre, iar ura, să nu se oprească numai în lucruri, 
bucate şi avuţie, dar să se lățească' atâta, încât 
să-l silin a se întoarce în pulbere cu neam cu 
tot, din bătrân până la tânăr şi din sugar pânăn 
golaş. 

Aşijderea, pentru trei neprieteni de moarte, 
să fie mai cu dinadins în ştire (adică pentru 
Inorog, Fil şi Vidră, cari sau arătat pururea ne- 
înduplecaţi în răutate şi neobosiţi în vrajbă), că 
păsările iute la picior, jigăniile repede la alergat, 
şi dihaniile la adulmecat ascuţite, pururea să fie 
gata şi fără preget, până ce acei trei vor cădeă în 
silje, sau curse, sau în colți ori unghii. şi că, ce 
li se va cădea prinzătorilor pentru această faptă. 
își vor lua plată. 

Mai zicem încă şi adeverim cu toții şi tăgă 
duin din tot sufletul şi inima, că toate capitolele 
şi punctele, pe cari le-au cerut Impărații noştri 
dela noi, să păzim în veci neclătiie, nebetejite şi 
nesmintite. 

Și mai cerem, ca să avem în viaţă, neschimbat 
și nemutat stăpân. pe epitropul ce avem; iar, 
după viaţa lor, ori pe care din odraslele lor ce 
rescul Vultur şi Leu ar pune în scaunul părinți- 
lor lor, să-l primim ca moştenitor epitropiei. aşa 
că, în veci, seminţia lor să nu lipsească din tro- 
nul stăpânirii, ci să trăiască cât luna, ori câl 
soarele şi cu fericire să viețuiască. Fie! Fie! Fie! 

Pentru dară mai bună credinţă şi deplină ade- 
verinţă, plecați am pus hirograful nostru la pra- 


1) Cerc, ocol, 


175 


ful pragului şi la scăuiașul tălpilor milostivilor 
noştri împărați. 

Datus'au în anul Monarhiei păsărilor 29.000 
iar a Monarhiei jiganiilor 30.100; în anul epi- 
tropiei Corbului 1500, iar a epitropiei Struţo- 
cămilei 100. 

Cotio-făna, “uricariul de omăl, pis. 

Brebhnacea, Șoimul, Uliul, Coroiul, Rărăul, E- 
retiul, Cioara, Coțofana, Puhacea, Caia, Pardo- 
sul, Ursul, Vulpea, Ciacalul, Bursucul, Râsul, Ve- 
verita, Jderul, Sobolul, Câinele, Coteiul, Ogarul, 
Mâţa sălbatecă, Mâţa de casă, Guziul, Nevăstuica, 
Șoarecele. 

Păsările şi dobitoacele supuse. 

Lebăda, Dopiia, Vaca, Gâsca, Rața, Curca, Gă- 
ina, Păunul, Vrabia, Porumbelul, Turturica, 
Grangurul, Piţigoiul, Cintizoiul, Fasanul, Potâr- 
nichia, Prepeliţa, Cârsteiul, Rândunica, Lăstunul, 
Calul, Boul, Oaia, Capra, Porcul, Măgarul, Că- 
mila, Zimbrul, Cerbul, Ciuta, Căprioara. Iepu- 
rele, Colunul. 

Și alte păsări, dobitoace şi jiganii, câte ne u- 
tiăm în cer sus și jos pre pământ, ne legăm prin 
aceasta şi ne giuruim că cele scrise le primim şi 
le adeverim........... 

Hinogtaful după ce e îi trimiseră cu reterendarul 
Elcovan:) la mâna Impăraţilor, aceştia, la rân- 
dul lor, trimiseră, cu mare cinste, Adunărilor. 
hrisovul, care se citiă în acest chip. 


. e s ‘s ‘s ‘s a b‘ ‘l ‘l ‘i ‘s 


Io Vulturul și iEai monarhii văzduhului şi 


1) Călăraș, olăcar la Țarigrad. 


176 


pământului, iar în aceste două stihii aftocratori! 
şi oblăduitori, ai tuturor Păsărilor şi Dobitoace- 
lor, facem ştire sburătoarelor, până peste nouri 
şi mergătoarelor, până peste marginele pămnân- 
tului, că împărăteasca noastră inimă: 

învoind ca înaltele noastre vrajbe să se împace: 
ca toate turburările să se prefacă în linişte; ca 
fietecare să-şi cunoască hotarele şi supuşii, fără 
nici o scandală; asemenea ca toți să se alcătu- 
iască într'o unire, 

am dat de ştire tuturor, prin repezii noştri a- 
lergători, i-am chemat cu poruncă şi i-am adunal 
la obşteasca adunare, cărora le-am arătat, că, 
precum cloşca puişorii săi, aşa este şi nebiruita 
noastră putere, şi că cine vrea, să poftească o- 
crotirea aripilor noastre, pentru ca neprietenii 
să nu poală întinde mâna asupra lor. 

Aşa dar, cu toții văzând buna noastră vrere 
şi pricepând folosul obştesc, s'au plecat poruncii 
noastre; iar nemăsurata noastră milosârdie, din 
scaunul înălțimei sale, plecându-se şi spre umi- 
linţa lor milostivindu-se, zice din rostul monarhi- 
cesc şi întăreşte cu hrisov, că-i vom aveă pre 
loți în toată dragostea şi-i vom ţine în toată cu- 
viința. Aşijderea, îi vom apără de tot pizmașşul, 
cu nebiruita noastră putere. Iar pe unii ca aceia. 
cari, îndrăznesc să fie nişte obraznici neascultă- 
lori poruncilor noastre, poruncim, să nu vadă 
fața noastră în scurta lor viaţă, iar sămânţia lor 
să nu încapă Senatori niciodată, ci să se atle pu- 
rurea în împărăteasca noastră urgie şi de spatu 
noastră ascuţită să fie goniţi. Insă de vor da 


1) Autocraţi, 


177 


fără rămăşiţă dările de preste an, să fie feriţi de 
toate aceste. 

Aşijderea, poruncim, că „ponturile (punctele: 
şi capitolurile, cu cari toți sau legat încă dela 
adunarea dintâi, să le ție neclătite ei şi urma- 
şii lor. 

Aşa dar, poruncilor noastre monarhiceşti să 
făgăduiască ascultare, iar într'alt chip de vor 
face, să-i fie aceluia prada casii, sărăcia avuţiei, 
izgania!) moşiei, şi în urmă, sabia despărțitoare 
între cap şi trup. 

Aceasta scriem și într'alt chip nu va fi. Datu- 
sa în anul monarhiii Vulturului 29.000, iar în 
anul monarhiii Leului 30.100; în anul epitropiei 
Corbului 1500, iar a Struţo-cămilei 100. 


Vulturul monarh, Leul monarh 


Lebăda vel-logofăt, povelil. Boul vel-logotăt, 
povelil. Cofofana, uricar, pis? . 


Ponturile şi capilulurile împărăteşti 


1. Iu veci să fie Corbul şi săminţia lui epitrop 
impărăţiei Vulturului. Toată pasărea domn să-l 
cunoască. 

2. Peste veci Struţo-cămila şi seminţia lui e- 
pitrop Leului să fie. Tot dobitocul și jigania să-l 
ție domn. 

3. Silogismul Corbului, făcut în Barbara: , în 
veci să rămâie neclătit. Aşijderea, filosofia Lu- 


1) Izgonirea din ţară. 
2) Scrie (slovoneşte), urice (hrisoave) 
3) Un silogism unilateral, deci fals. 
12 


175 


pului să nu se profesească în şcoala dobilouce- 
lor, ci acea câinească!). 

4. Cu Filul şi Inorogul să nu aibă nimeni prie- 
teşug, cuvânt ori corespondenţă pe taină, ori din 
gură, ci vrăjmăşie, goană, vânătoare și moarte 
cumplită să-i dea. 

5. Vidra să fie gonită din ambele monarhii. 

6. Lupul să nu fie slobod a ieși din bârlogul 
său şi să nu aibă împreunări?) cu Ciacalul. 

7. Să nu fie oprite Păsările a face cuscrie cu 
dobitoacele. 

8. Să fie, fără împotrivire, Păsările într'ajuto- 
rul Struţo-cămilei, şi Dobitoacele într'ale Corbu- 
lui. 

9. La a neprietenilor pricini, să aibă a da 
cheltuială Păsările două părți, Dobitoacele o 
parte. 

10. Dările de peste an, de bună voie, fără lipsă 
să le numere, cumpăniască 3), să le bage în pungi. 
să le pecetluiască şi în Cămările Slavii noastre. 
fără sminteală, să le trimeată. 

Acestea toate cine ar gândi într'alt chip, sau 
ar sminti cea mai mică orânduială în aşezământ, 
să ştie prada casii până la trei neamuri şi pus- 
teirea moşiii........... 

Aşa dar zapisul supuşilor, iul Impăraților 
şi ponturile legăturilor, alcătuindu-se în acest 
chip, fiecare Monarh porunci masă mare supu- 
şilor săi. Căci „după izbândă, cea a limarghiii+ 


1) A lui Diogene. 

2) Intâlniri, 

3) Cântărească. 

4) Lăcomia la mâncare. 


179 


urmează. Gâlceava împăcată se sloboade în vin”. 

După porunca împărătească deci toate se gă- 
tirä. Fel de fel de mâncări și chipuri de băuturi 
se aşezară pe mese şi fietecare se orândui după 
neamul şi felul său. Căci „chipul întâi al trufiei 
în procaterdia +) mesei se zugrăveşte”. Jar la ma- 
sa, la care se ospătau Impăraţii, nu se arătă al- 
lora loc de șezut, fără numai Corbului şi Struțo- 
cămilei, cari se aveau mai în cinste, pentru sluj- 
ba ce purtau. Și ca și cum mai aleşi ar fi fost, 
după aceştia se adaoseră Brehnacea şi Pardosul. 

Deci aceștia toți așezându-se la ospăț, desfă- 
tându-sc în veselie şi desmierdări şi plimbând 
adese; paharele pre masă, în ceruri înălțau, cu 
nespuse laude, pe Monarhii lor. Căci „Vinul in- 
trând în stomah, aburul la cap trimite; și aburul 
vinului în cap învăluindu-se, scoate la iveală 
gânduri acoperite şi cuvinte negândite”. Iar la 
urmă, intrând în cele dinăuntru?), se lăudau: 
cine de viteaz, cine de credincios, cine de vârtos: 
aşijderea cine e vrăjmaş altuia. 


Răsboiul Gângăniilor ?) 


Pe când încă bâlbâiau acestea, şi stropii vinu- 
lui şi-i aruncau, unul în obrazul altuia, iată că 
de năpraznă şi fără veste văzură venind toate 


1) Capul meszi. 

2) Afacerile lor private. 

3) Revolta poporului este probabi! inventată de Cantemir, 
pentru trebuinţă. Nu este exclusă însă revolta Răzeșilor, mai 
ales a celor Basarabeni, cari pe timpurile de decadenţă se ames- 
tecau necontenit şi de multe ori cu arma în mână, în treburile 
publice ale Moldovei, 


180 


neamurile muştelor, şi, neîmbiate, începând a se 
ospăltă. Căci, după cum sa pomenit mai nainte, 
când Ciacalul, auzise de după gardul prisăcii şfalul 
albinelor şi. al viespilor, a doua zi chiar, viespile, 
îndemnând pre gărgăuni, pre tăuni, pre țânțari 
şi pre alte cete de muşte şi muşiţe, se adunară 
cu toţii la albine şi ziseră: .,Sculati frați, și ori 
undc vom află acele adunări, cari au ales pre 
Vultur monarh tuturor sburătoarelor, acolo să 
le facem a cunoaşte a noastră elefterie”:. Căci 
„mu toate sburătoarele se mănâncă, nici toţi cei 
mari stăpânesc pre cei mici şi nici orice poftă 
născută din părere se împlinește”: . 

Neamul deci al muştelor, sburând, se duseră 
şi aflară ospăţul; iar acolo, de mânie, nu de 
foame, intrară în bucate, ca focul în paie, şi ca 
scânteia în iarba de puşcă. 

Aceasta văzând Senatorii şi sfetnicii din am- 
bele părţi, stătură în mirare, şi întrebându-se, 
ce-o îi, îşi făceau semne din umeri, din ochi și 
din cap. Dar, cel ce să răspundă, nu se găsia. 

Albinele, viespile şi mușştele însă nici vrând să 
se uite la ei, ca la masa lor, se puseră să mă- 
nânce. Apoi împrăştiară tot pe jos, ca să fie şi 
pentru furnici, căci şi acestea urmaseră pe muş- 
te, zicând că, de vreme ce să ouă, sunt şi ele shu- 
rătoare, şi mai ales, că unele mai fac şi aripi. 

Iar Vulturul şi Leul, de mânie, se umplură. 
ca bășica de vânt, și unul piuind, altul răcnind, 
porunciră cetelor lor a îi gàta de răsboi. 


1) Libertate. 
2) Tot ospăţul şi resbelul acesta sunt, scrise în versuri rimate 
şi sunt reproduse în prefaţă. 


181 


„Cine sunt aceştia, strigau ei, cari de frica 
noastră nu sau cutremurat? Au, este cineva sub 
soare, a cărui ochi să nu se tâmpească de stră- 
lucitoarea noastră slavă? Au, este duh, de pe 
fața pământului până în ţircalamul Lunei, care 
să puie gând de împotrivire nebiruitei noastre 
puteri 7 

De îndată deci, în unghii să-i fărmaţi, în colţi 
să-i zdrumicaţi, în labe să-i spintecaţi, cu lutul şi 
țărna să-i amestecați şi ca praful şi pulberea în 
vânt să-i aruncaţi!!” 

După această poruncă a Impăraţilor, cu toţii 
se lăsară de masă şi veselie şi se apucară de arme 
şi de răsboi. Căci „precum după răscoale urmea- 
ză linişte şi veselie, aşa şi după veselie, vin ar- 
mele şi gâlcevele”. Toate jiganiile cumplite îşi 
ascuţiră colții, şi toate Păsările rumpătoare îşi 
tociră pintenii. Cocoarele buciumară cu bu- 
ciumele, Lebedele cântară cântecul cel de pe 
urmă al morţii. Păunii se văitară în gura mare: 
Șoimii se plimbară ca hatmani; Ulii ca serdari și 
Coroii, căpitani, pe dinaintea gloatelor şi a bu- 
lucurilor; Pupăza îi aşeză ca ciauşii la alai; Ca- 
iele îluierară; Brehnacile se înălțară sus pentru 
strajă, iar Vulturul, deasupra tuturor, porunciă 
împărătește. Intr'acest chip ieșiră cu mare dârjie 
pre meideanul bătăliei. 

Iar, după ce Puhacele:) deteră semnul bătăliei 
din puştile cele mari, şi Cucuvaiele din cele mici, 
îndată răsunară preste tot sunet, buhnet, trăsnet, 
plesneit, vâjâit şi duduit. Aripile Vulturilor, Breh- 
nacelor, Rarăilor, Șoimilor, Uliilor şi Corbilor. 


1) Buhă. 


182 


incepură a despică, cu mari vâjiituri, aerul; iar 
Leii, Urşii, Pardosii, Dulăii, Ogarii şi Coteii, a- 
runcând țărna cu unghiele în vânt, spulberară 
pulberea la cer și cu neguri astupară razele soa- 
relui. 

Vărsară deci mânie, arătară vrăjmășie, tunară, 
detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și 
din toate părţile, cu mare urgie, marile Jiganii 
se repeziră asupra micilor musculițe. Dar pre- 
cum zice cuvântul: „Fătară munții şi născură un 
şoarece”. Deci, pe cât arătară groază, pe atât 
rămaseră de batjocoră. Căci, muştele ridicându- 
se în slava cerului, nu le putură ajunge colții, 
nici brâncele Jiganiilor; iar Păsările, cu aripile 
lor, în sus şi în jos sburând, cu greu le puteau 
lovi. Chiar şi spre batjocoră, încălecau muştele 
pre jiganii şi le sburau pe sub unghii fără pri- 
mejdie, iar când cădeă vre-una cumva în brânca 
vre-unei jiganii, aceasta nici n'aveă cum să o fă- 
râme. Căci „precum la unele mărimea este nu- 
mai arătoase de multe ori, tot aşa şi micşorimea 
este mai vrednică de cum se arată”. Incă mai 
mult, ăcele albinelor, al viespilor şi gărgăunilor 
se înfigeau în tălpile dobitoacelor şi le pricinuiau 
groaznice dureri, cari li pătrundeau până la i- 
nimă, 

Și aşa muştele, după ce obosiră pre Păsări, se 
agezară la ospăț, nebăgând în seamă nici pre 
Lei, nici alte jiganii. Căci „precum orbul de 
noapte nu se grijeşte, aşa şi cel slab, de cel prea 
tare nu se siieşte; ca şi, celui ce n'are de ca fi 
prădat, nu-i pasă de prădători, ori udului de 
ploaie”. Iar când jiganiile se apucară să le dea 
năvală, atunci muștele se aciuiară prin nări, prin 


183 


urechi, printre vine şi pre subsiori; iar după ce 
le părăsiau, jiganiilor nu le mai rămânea, decât 
să se dea cu curul de pământ. Căci „între muri- 
tori altă fericire mai mare nu se poate, decât din 
pizma rea a neprietenului, să se întâmple bun 
sfârşit lucrului. Asemenea nu poate cineva păţi 
mai mare nenorocire decât, din pizma sa, să 
vadă venind fericirea neprietenului”. 

Iar dacă jiganiile trudite şi ostenite în deșert, 
se aşezară la ospăț, ca stomahurile să-şi întă- 
rească, mulțimea ţânţarilor de pre tot pământul. 
adunați împrejurul mesei, ca praful și ca fumul 
să vâră cu aerul până la plămânii lor. Astfel, să- 
riau, trântiau, suspinau, strănutau. Iar la urmă, 
din falnice şi trufaşe, lăsară sprincenele jos de 
tot si îşi mutară gândul într'altă socoteală. 

“intre păsări, după cum ştim, eră şi Brehnacega, 
care întotdeauna învăță spre cele mai liniștite 
lucruri. Şi precum filosofia Lupului către Cucu- 
noz, adeveria, așijderea socoti, că lucrurile vor 
puteă aduce şi mai cumplite răscoale Republicei. 
Către tot teatrul deci ținù voroavă ca aceasta: 

Lucrurile sunt, în lume, de două feluri: fiin- 
teşti şi întâmplătoare. Adeverirea lor se poate 
deci face în două feluri. 

In cele ființeşti începutul și sfârşitul suni. 
după cum firea le întocmeşte. 

la cele întâmplătoare, începutul poate adesea 
cineva să greşească, şi numai sfârșitul arată pe 
acest început. 

Aşa, dacă sbatem grăunţe întrun ciur cu o- 
chiuri mari, nu ştim, care din ele va trece mai 
întâi, dar ştim că toate vor trece, căci greutatea 


184 


le tragc pe toate, iar cele mai mari împing pe 
cele mai mici. 

Ca şi cele întâmplătoare sunt şi lucrurile mu- 
ritorilor. Loc stătător ele nu au. Numai că, ca 
şi cele din fire, în sfera nestărei lor, mai sunt 
date. să încunjoare nesfârşit țircalamul acestei 
firi. şi cel mai tare să fie pricina celui mai slab. 

Deci până la cuvântul, ce voi grăi, o pildă voi 
arătă asupra acestui lucru, pildă privită la bă- 
trâneţe, de mine. Vă poftesc deci ascultățori să 
Fiți. 


Povestea „Țircalamul Firii“ *) 


Udinioare, intâmplându-mi-se pentru hrană, a 
sbură peste creştetul munţilor şi peste câmpii, 


*) lată transpunerea cxactă : 


Odinioară, întâmplându-mi-se, pentru hrană, a sbură 
peste creștetul munților şi a mă primbla cu ochii peste 
câmpii, zării un Guziu, întrun moşunoi, ce, de cu vară, 
ca să i fie hrană peste iarnă, culesese de prin ţărini 
grăunţe şi cu multă osteneală, în misina lui, le strânsese. 

«Pe când își trăgea viața cu linişte şi cu odihnă, o 
Furnică dete de această misină. Ridicând un grăunte, ea 
îl duse la muşinoiul său Văzând celelalte furnici pe a- 
ceasta cu dobândă și pradă, se luară cu toate după 
dâusa, şi, cum ajunseră la casa bietului Guziu și deteră 
de grămada de grăunțe adunate, îndată începură a o 
prăda, a o încărcă și a o cără. 

«Guziul, sărmanul, lipsit în vremea aceia de tot aju- 
torul şi blestemat simțindu-se de rădăcinie curechiului, 
pe cari le stricase mai înainte, scăpă toată nădejdea, dar 
nu scăpă, şi cu foametea, din ghiarele morții. 

“lar Furnica, care era întâi pricina prăzii, pe urmă a 
foamei și morţii Guziului, de belșugul, ce avusese peste 


185 


zării un Guziu, ce de cu vară adunase grăunțe. 
întrun moșuroi. 

O Furnică dete de misina Guziului. Ridică un 
grăuute şi-l duse la muşunoiul său. Celelalte fur- 
nici, luându-se după dânsa, făcură la fel. 

Guziul, săracul, rămas fără ajutor şi blestemul 


iarnă, îngrăşindu-se, se întraripă cu aripi ca păsările și 
sbură cu mare slobozenie, ca mușştele, în aer. 

«De cu primăvară, în spinii de lângă mușinoiul fur- 
nicilor, se întârnplă să-și facă cuibul o Păsăruică mică, 
și apoi să şi scoată puii. Aceasta era obișnuită a-și hrăni 
şi a și crește puișorii tot cu furnici mititele, căci alt- 
mintreli nici nu sunt lighioi mai mari, pe cari să le poată 
prinde, nici puii ei să le poată înghiți ori amistui. 

«Intr'o zi, uitând îndestulată nafacă și trecând hota- 
rele firii sale, prinse Furnica cea mare și cu aripe. «Căci 
și Furnica, atunci își găseşte pieirea, când îndobândește 
aripe». După câtă-va luptă și trudă, biruinď’o, aduse de 
mâncare puilor săi. 

«Furnica, cuprinsă de primejdia vieţei şi de amară- 
ciunea celei de pe urmă suflări, zise către Păsărică, cu 
duios și mișelios glas: «Nici tu o lacomă!, nu vei ră- 
mâne fără plată». Dar Păsăruica, nebăgând în seamă 
cuvântul ei milos şi jalnic, o împărţi puilor, după ce o 
făcù fărâmi, fărâmiele, f 

Eu, auzind din gura Furnicei cuvântul cel cu moarte a- 
mestecat și văzând patima ei, mă pusei cu tot dinadinsul a 
oglindi ; ca să cunosc în ce chip are să fie răsplătirea asu- 
pra păsăruicei, când va ieși izbând: și sfârşitul asupra ei. 

«Deci Pasărea, dacă omorâ Furnica şi o împărți pui- 
lor, ca după obicei, se duse îndată la câmp, ca să prindă 
alt vânat şi puilor hrană să-l aducă. 

«Aşa, lipsind ea la câmp, un Şoarece urcându se în 
spini, află cuibul cu puii Păsăruicii. Acești pui, fiind 
încă golaşi şi fără tuleie și neavând încă puţerea aripelor 
de zburat, se făcură prada şoarecelui, care înecândur-i, 
unul câte unul, îi cără mâncare puilor săi. lar, când 
Şoarecele se întoarse, pentru ca să ia și pe cel de pe 


186 


de curechiul (varza), al cărui rădăcină o stricase, 
nu scăpă din fălcile morții. Iar Furnica, din bel- 
sugul, pc care îl avusese toată iarna, îngrășindu- 
se, ma: dobândi şi aripi de sburat. 

De cu primăvară însă, lângă mușunoiul Fur- 
nicilor, în -spinii din apropiere, se întâmplă, ca 


urmă pui, iată că sosi și maica lor, din câmp, cu hrana 
în gură. Acrasta, cunoscându-se sărăcită de puișorii ei, 
şi văzând pe prădător, în cuibul ei, gata a-i încolţi şi 
a-i răni puiul, rămas încă cu suflet, începii a ruga pe 
Şoarece cu mare umilință pentru viaţa lui. — „Lasă-mi 
tiranule, pe unul! Cruţă-mi vrăjmașule, măcar pe acest 
mai mic! Nu mă lăsa, așa de tot arsă și înfocată! Fie-ţi 
milă de lacrimile şi tânguirile mele! Nu-mi pierde toată 
ostenința tinereţelor ! Nu mă despărți de toată nădejdea 
bătrâneţelor mele! Adu-ţi aminte, că și tu ești părinte 
a fii şi născător a născuti! Socotește durerea inimei, cu 
care pătimeşte maica pentru rodul pântecelui său! Eu, 
îmi cunosc păcatul meu și acum mă privesc în oglinda 
fără-legii mele! Pentru aceasta îmi iau astăzi plata că- 
zută! Dreapta izbândă asupra Furnicei, se face asupră-mi 
întreit! O ticăloasă, jalnicul ei glas n'am ascultat! Tre- 
când peste putinţele şi hotarele firei mele, trag ce trag 
și pat ce pat! la pilda mea asupra ta, o nemilostivule! 
Şi cu pedeapsa sosită la mine, te învaţă a scăpă de cea 
viitoare, dela tine! Căci este peste peste firea acesteia, 
ca, precum mie mi-a răsplătit întreit, așa ţie să nu-ți 
răsplătească îuzecit ! Și precum eu, pe puii Furnicei, i-am 
făcut fără mamă, așă şi tu pe mine. maică, mai făcut 
fără pui! Așijderea, precum tu m'ai fâcut pe mine, maică, 
a privi astăzi moartea oțeroasă și jalnică a puilor mei, 
aşă, mâine sau poimâni, va face a se olăcăi și a se să- 
răci pre puii tăi de neagra şi cumplita ta moarte! Și 
precum tu mă desfeciorești pre mine, așa şi altul pre 
puii tăi va despărinți! 

«Astfel ticăita Păsăruică cântă, cu olecăioase viersuri 
şi cu miloase glasuri, pămintea și moartea puilor săi. 

«Dar Şoarecele, neînduplecându-se, nici de viersuri, 


187 


o Păsăruică să-şi facă cuibul și să-și scoată puii. 
Aceasta eră obişnuită a-și creşte mititeii numai 
cu furnici. Intr'o zi prinse şi Furnica cea mare 
cu aripi. Aceasta, luată de primejdia vieţei şi de 
amărăciunea celei de pe urmă suflări, zise către 
Păsăruică: — „Nici tu, nu vei rămâne, o la- 
como! fără plată”. 


nici de lacrimele fierbinți și suspinele duioase ale Păsă- 
ruicei, omorâ pe cel mai mic pui şi-l duse, cu mare 
veselie, la cuibul său. 

«Vesel acum e] de belşugoasa pradă, ce dobândise, 
făcându-se şi mai semeţ și mai îndrăzneţ, începi mai 
tare a umblă şi mai fără sfială a se urcă prin toţi spi- 
nișorii, socotind că tot spinul își va avea cuibul, tot 
porumbreriul puii de pasăre. „Căci precum apelpisia 
lucrează de multe ori mari vrednicii, aşa aftadia singură 
își retează capul cu sabia sa“. Căci, într'acea dată, unei 
måte sălbatece, şorecăind, pentru hrană, prin spini, îi 
veni la urechi sunetul umbletului Șoarecelui, şi, după . 
obiceiul ei, începând a se pitulă şi a se sipuri, zări 
printre frunze pe acest Șoarece. Mâţa, sărind atunci 
fără veste asupra lui, acesta își pierdă sărita. „De oare 
ce, când minţile se uluiesc de spaimă, atuncea se îm- 
piedică și picioarele a fugi, şi se învălătucesc în toate 
ierbușoarele“. Mâţa, mai întâi apucându-l în brânci, iar 
mai apoi în fălci, i se lăudă cu mormăituri trufașe și 
mândre. 

«Şoarecele, el, printre puţinele olecăituri ce fäcù, era 
întâi acesta; — „Cine face, facă-i-se! Cine înghite un- 
dița, fier de corabie borască! Osânda Păsăruicei m'a 
aflat !“. El nu încheiă însă bine cuvintele, că Mâţa și 
începi a-l fierbe în oala stomacului, a-l prăji în tigaia 
maiurilor și a-l scoate în vazele maţelor. 

«Dar Mâţa însăşi, dându-se cu totul vânătorii Șoare- 
celui nici știă, nici se gândiă, ce o aşteptă. Căci în- 
tr'aceia un Du/ău ciobănesc, umblând pre lângă spini 
pentru paza oilor, adulmecă mirosul Mâţei, îi iuă urma 
după miros și dede, după urmă, de Mâţă. In scurt, Mâța 


188 


Eu, auzind cuvântul acesta amestecat cu moar- 
tea, mă pusei să văd, ce răsplătire va fi asupra 
Păsăruicei. 

Indată, deci, după ce împărți Furnica puilor, 
Păsăruica se duse-după altă hrană, la câmp. 

Pe când lipseă, un oarece, urcându-se pe 


nu înghiţise încă bine șoarecele, și sosise și ea în făl- 
cile Dulăului, în cari, fără a mai avea vreme mici de 
cuvânt, nici de gând, i ce zdrumicară toate oscioarele 
și i se deșirară toate mățișoarele. 

«Dârz apoi Dulăul. cu coada bârzoiată și neridicând 
piciorul, după obicei, nici la un spin, nici la altul, nici 
prin minte nu-i trecea, precum şi el altuia se gătia a fi 
colac şi vânăt. Pre acea vreme un Lup, linguşindu-se 
după oi, cu mare meșteșug şi mulcomiş, căzii asupra 
Dulăului fără veste. 

«Lupul, văzând așa singur și fără ajutor pe vechiul 
său neprieten, se năvrăpi asupră-i, să-l fărâme. Dulăul, 
măcar că dădù de ştire Ciobanului cu lătratul pentru 
vrăjmașul obştesc, şi măcar că se luptă cu toată vârtutea 
şi cât îi era pria putință, însă ajutorul zăbovind, biruința 
rămase la Lup, care făcându-l bucăţi, bucățele, întinse 
cu el masă viermilor. 

«Ciobanul, până a nu sosi la locul bătălii, încă de 
departe văzù, cum un Pardos (Leopard), frumos la piele 
Şi vrăjmaş la inimă, asupra Lupului alergă. cât ce putea. 
Speriindu-se, el se ascunse după spini, până a vedea cum 
se va isprăvi lupta dintre ei. 

Pardosul, îndată ce sosi la Lup, fără veste, se şi apucă 
la luptă cu el. Acesta nesprijind lupta mult, întro cli- 
peală fù biruit, trântit și omorât. 

«Dar cum scoase Pardosul duhul cel de pe urmă de 
la Lup, și Ciobanul, de după spini, îl pătrunse prin inimă 
cu sageata palestrei (arc-balistă). 

Pardosul, rănit de moarte şi părăsit de toate pute- 
rile, grăi cu glas“de moarte și cu cuvinte de sânge în- 
tracest chip: — «Guziul, pentru curechi ; Furnica, pentru 
furtişag ; Pasărea, pentru lăcomie; Şoarecele, pentru 


189 


spini, află cuibul ei. Puii, fiind golaşi şi neputând 
sbură, fură prada lui. După ce îi înecă, unul câte 
unul, îi cără mâncare puilor lui. Când să ia pe 
cel din urmă golaş, iaca și Păsăruica cu hrana în 
sură. Văzându-şi mititelul încă suflând. începi a 
se rugă cu mare umilință de Șoarece „Lasă-mi 


ssemeţii ; Mâţa, pentru pizmă și viclenie; Dulăul, pentru 
vrăjmăşie şi mândrie; Lupul, pentru veche dușmănie; 
eu pentru obraznica bărbăţie; viața ni-am pus ; iar Cio- 
banul, pentru pielea mea, capul îşi va da» — 

«Acestea Ciobanul, nici ascultând, nici în seamă băgând, 
măcar că trist pentru Dulăul, ce pierduse, era vesel 
pentru pielea Pardosului, ce agonisise. O despoie deci 
pre loc, o aruncă pre umăr și se întoarse spre oi şi spre 
stâna. Pe drum însă. ieșindu-i întru întâmpinare un 
Oștean voinic, văzi pielea de pe umăr și veni de îi 
dete bună cale. Apoi îi cerși și cu plată și cu cuvinte 
bune să-i vândă acea piele. 

„Ciobanu , mânios pentru pierderea Dulăului și semeţ 
pentru uciderea Pardosului (căci cine a mai ucis de 
dupa spini Pardoși, cu Palestra ? ?), i se părù că de 
acum inainte va prăpădi, tot cu o loveală, şi lei și pa- 
ralci, și ţigan și oștean. De care lucru, nici luând bună 
ziua omenească, nici blând la cuvânt răspunzând, cum 
se cădea, zise oșteanului să-și păzească calea, căci alt- 
mintrelea sa știe bine, că în câmp ca acesta, cine pre 
cine poate despoia, aceluia îi poartă pielea. Și, adăogă: 
— „Vezi această palestră de umăr spânzurată? Nu a 
vinde, ci în dar Sa învățat a cumpără“. 

Oşteanul, oțerindu-se de cuvântul aspru al Cioba- 
nului şi înfrângându-se de batjocura ce i se făcea, nu 
pută mai mult a auzi și suferi răspunsurile trufașe, ci 
îndată strângând calu! în dârlogi şi înteţindu-l din pin- 
teni cu picioarele, s2 repezi asupra lui, şi pătrunzându-i 
sulița prin țâța stângă, nu-l despărți numai de pielea 
Pardosului, ci și de haine și de numărul zilelor. Așa 
Ciobanul își prăpădi împreună că marfa și viaţa, iar 
Oșteanul, încălecând pe cal și îmbrăcând pielea Pardo- 
sului pe deasupra scutului, purcese pe drum. 


190 


tirane, măcar pe unul! Cruţă-mi, duşmane, măcar 
pre cel mai mic! Nu mă lăsa aşa arsă şi înfocată 
de tot! Fieţi milă de lacrimile şi tânguirile mele, 
nu-mi pierde toată cstenința tinereţilor, nu mă 
despărți de toată nădejdea bătrânețelor! Aduţi 
aminte, că şi tu eşti părinte! Socoteşte durerea 
inimii, şi patima maicei pentru rodul ei! Eu, pă- 
catul şi fărădelegea mea, le cunosc, și azi îmi 
iau cuvenita plată. Intreită asupra-mi nu se face 
izbânda asupra Furnicei. Glasul ei jalnic n'am 


«Aşa mergând el şi gândind uneori la sângele, ce 
făcuse, iar alte ori cântând de inimă bună și de izbândă, 
îi sări de-a laturea drumului un Jepure. Oşteanul, bi- 
zuindu-se bunătăţei calului, socoti, că și pre iepure 
precum pre cioban, în suliță va putea luă. „Căci cine 
alege oasele, poate mânca și peștele cât de mare; iară 
oasele nealegând, piticul, cât de mic, îi este spre îneca- 
rea grumuzului“. Şi aşa, cu sulița bourată, luă pre bietul 
iepure în goană. Cum îl birui din cal, și-l ajunse, în cli- 
peala aceia să ridice sulița, să și chibzui. 

«lepurile, însă, văzându-se în atât de mare primejdie a 
vieţei, iar firea neputând a | ajutora mai mult, alergă la 
obişnuitul meșteșug şi cu multe șiuvaituri şi cohăituri, o 
luă la fugă spre niște locuri măluroase și țărmuroase. 

«Oșşteanul, având ochii înfipţi în dosul iepurelui, nu 
avea nici grijă, nici pază de răutatea locului, şi aşa în 
repegiunea calului, sosind asupra unui mal înalt, nu mai 
putu avea nici vreme de chiverniseală, nici loc de fereală, 
ci sbură, în chip mișelos, din țărmurile malului fără aripi, 
şi, din călăreț alergător se făcù dobitoc fără aripi sbu- 
rător, până când greuimea firească, repegiunea și uşu- 
rimea meșteşugiască biruind, căzi cu capul în jos (ca 
cum nu poftiă), în fundul povârniturii (ca cum nu vrea), 
asupra pietrelor colțuroase și simceloase (ascuţite) (ca 
cum nu gândia), şi ca vai de capul lui. Acolo, os prin 
os pătrunzându-l și mădular prin mădular zdrobindu-și, 
cu groaznică şi straşnică moarte îşi luă, ceiace i se cădea 
şi ceia ce-l aștepta, adică osânda cea dreaptă», 


19] 


ascultat. Azi, trag, ce trag. Ia deci şi tu pilda 
mea, o, nemilostivule! şi cu pilda mea te învaţă! 
Căci, precum mie întreit, aşa, să nu-ţi vie, ție, 
inzecit. Căci firea pricinilor aşa este. Precum eu, 
pe puii furnicei i-am făcut fără maică, aşa şi tu, 
ai făcut o maică fără pui. 

Apoi cu glas jalnic cântă: 

A lumii, cânt cu jale, cumplita viaţă, 

Cum trece şi se rupe, ca cum ar fi o aţă. 

Tână şi bătrân, împărat ori sărac, 
Părinte şi fiu, rude şi alta stai, 

In ziua, ce nu gândeşte, moartea îl înghite 
Iar viilor rămași, le lasă cuțite otrăvite. 

Tiranul, țărna, țărna o astrucă, 

Izbânda, în ce-l află îl judecă, 

Unii, se zic, fericiţi, în viață 
După moarte-s toți sloi de ghiaţă. 

Dar Şoarecele neînduplecându-se, nici de ver- 
suri, nici de lacrimile fierbinţi și suspinele du- 
ioase alc păsăruicei, omorâ şi pe cel mai mic 
pu. şi cu mare veselie îl duse la cuibul său. 

Vesel acum, el, mai îndrăzneţ se făcă. Umblă 
şi mai lare şi mai fără frică prin spini, socotind, 
că tot spinul își are cuibul. 

O Mâţă sălbatecă, însă, şoricăinăd după hrană 
şi ea prin spini, simţi umbletul Şoarecelui. 

Pitulându-se, după obicei, zări pe căl ce umblă 
prin frunze, şi fără veste sări preste el. Șoare- 
cele își pierdu toată sărita. Căci „când se uluiesc 
minţile de spaimă, atunci şi picioarele se împie: 
dică şi se învălătucesc”. Așa că Mâţa, apucând 
întâi în brânci, apoi în fălci pe Şoarece, cu mare 
trufie se lăudă. 

Șoarecele, între puţinele olecăituri, ce mai făcu, 


192 


zise: „Cine face, facă-i-sel:). Cine înghite undiţa. 
fier de corabie borască! Oșânda păsăruicei ma 
aflat”. Şi, nu încheie bine cuvintele, şi Mâţa în- 
cepù a-l fierbe în oala stomahului, a-l prăji în 
tigaia maiurilor, şi a-l scoate în vasele maţelor. 

Iar aceasta, la rândul ei, dedată cu totul vână- 
toarei Şoarecelui, nu ştiă, nici ea, ce o aşteaptă. 
Un Dulău ciobănesc, umblând pe lângă spini, 
pentru paza oilor, îi adulmecă mirosul. După 
miros îi luă urma, după urmă, dete cu ochii de 
dânsa. In scurt, Mâţa nu înghiţise încă bine Șoa- 
recele, că şi ea eră în fălcile Dulăului, cari toate 
oscioarele îi zdrumică şi toate maţele îi deşiră. 

Dulăul, dârz şi cu coada bârzoiată după a- 
ceasta, nici măcar piciorul la spini nu ridică. 
Nici lui, prin minte nu-i treceă, că i se gătiă a fi 
vântul altuia. 

Pe acea vreme, întradevăr, un Lup, linguşin- 
du-se cu mare meşteşug după oi, deodată căzu 
asupra Dulăului. Văzându-l, aşa singur, pe ve- 
chiul neprieten, să navrapi asupra-i, să-l fărâme. 
Dulăul, măcar că, cu lătratul. de ştire dădu Cio- 
banului şi măcar că se luptă cu toată vărtutea. 
tù biruit de Lup și tăcut bucăţi, bucăţi. 

Ciobanul, nici el, nu sosise bine şi văzu un 
Pardos, {rumos la piele şi vrăjmaş la inimă, a- 
lergând asupra Lupului, cu care la luptă sc u- 
pucă, şi pe care în clipeala ochiului îl trânti şi 
îl omorâ. 

Nu isprăvise bine însă nici Pardosul cu Lupul 
şi Ciobanul, de după spini îl săgetă cu palestra 
(arcu-balista prin inimă. 


1) Aceasta ar fi legea firii. 


193 


Pardosul, rănit de moarte și părăsit de toate 
puterile, cu glas de moarte astfel grăi: „Guziul 
pentru curechi; Furnica pentru furtişag; Pasă- 
rea pentru lăcomie; Şoarecele pentru sumeţie; 
Mâţa pentru viclenie; Dulăul pentru mândrie; 
Lupul pentru duşmănie; eu pentru bărbăţie o- 
braznică; ni-am pus cu toţii viaţa. Iar Ciobanul, 
pentru pielea mea, capul îşi va da. Acesta, nici 
în seamă băgând ceva, trist pentru pierderea 
Dulăului, dar vesel de pielea Pardosului, se în- 
toarse cu ea spre stână. Pe drum, un ostaş, ie- 
şindu-i înainte, şi văzându-i pielea pe umăr, îi 
ceru, să i-o vândă. Ciobanului însă, mânios şi 
semeț, (cine a mai ucis astfel un Pardos?) i se 
pără, că şi lei, paralei şi oșteni va puteă, de 
acum, răpune la fel. Calea să-şi păzească, răs- 
punse deci oşteanului. 

Ostașul, oţerindu-se de cuvântul Ciobanului şi 
înfrigurându-se de batjocora ce-i făcea, nu putù 
mai mult suferi, ci, strângând calul în dârlogi şi 
întețindu-l din pinteni, se repezi asupra lui, şi 
pătrunzându-l cu sulița prin țâța stângă, nu nu- 
mai de pielea Pardosului îl desbrăcă, ci şi de 
numărul zilelor. Ciobanul, așa dar, îşi pierd şi 
el viaţa, iar oşteanul, de-a călare cu piele cu 
tot, purcese la drum mai departe. 

Aşa, mergând el şi cântând, îi sări deodată 
un iepure dea laturea. Bizuindu-se pe bunătatea 
calului, socoti, că va puteă lua în suliță pe ie- 
pure, ca pe cioban. Dar „cine ştie a alege oasele, 
poate mâncă şi peştele mare; iar cine nu, se 
îneacă şi cu cel mic”. Aşa şi el, luă în goană pe 
iepure cu sulița bourată, și, 'ajungându-l, se 
chibzui, să-l ia în ea. lepurile însă, văzându-se 

13 


194 


în primejdie de moarte, alergă la obişnuitul lui 
meşteşug şi cu multe șuvaituri, o luă la fugă că- 
tre nişte locuri măluroase. 

Oşteanul, după el, cu ochii înfipți în dosul lui. 
In goană nici se păziă de a locului primejdie, ci 
sosind la un mal înalt, şi, neavând vreme de fe- 
reală, se făcù dobitoc sburător şi cu capul în jos 
se duse în fundul povârniturii pietroase. Acolo, 
cu groaznică moarte, îşi luă osânda......... 

După această poveste, Brehnacea, se apucă a 
sfârşi cuvântul început. 

— Aşa dar, lucrurile muritorilor au în lume 
toate o răsplată. Aşa şi adunările noastre. Prici- 
nuite de voința Vulturului de a fi Monarh peste 
toată firea, ne-au făcut batjocora tuturor lighioi- 
lor. Prodromul acestora fusese de mult Liliacul, 
care dobândise biruință. Acum şi aceste muscu- 
liţe ne arată, cât trebuie să fie de vârtoasă drep- 
tatea. Iar cartea Vulpii, nu mirosiă ea a pojar? 
Nu se aduceă oare ea aminte, că Filul este mai 
mare decât Cămila şi Inorogul decât Zimbrul? 
Acestea atunci nebăgate în scamă, au început 
acum, val după val, a ne lovi. 

Peniru aceasta dar sfatul bătrâneţei mele este. 

Pe Liliac să nu-l mai clătim, de unde s'a aşezat. 
Pe Vidră să o chivernisim în gârle cu hrană. 
Să poflim al muştelor prieteșug. Pe Fil şi Ino- 
rog, să-i lăsăm a locui, unde vor voi. Căci „cine 
trece gardul străin şi să suie în pomul altuia, la 
întors, gardul i se face zid; iar, la mâncare, poa- 
ma i se face piatră”. Altfel, de nu va fi Filul ori 
Inorogul, alt dobitoc va izbândi asupra noastră, 


195 


şi atunci nici borlele din stânci, nu ne vor puteă 
scuti de furtună........... 

Pilda şi staţul Brehnacii, măcar că erau ca 
aurul curat, alcătuit cu mărgăritare, totuşi: „i- 
nima împielrită, nu cuvântul, ci pedeapsa o po- 
toleşte”. Corbul şi Cucunozul, deci urmând ve- 
chiul cuvânt, ziseră: „Pe cel bun îl văd, îl pricep 
și îl laud; dar pe cel rău îl urmez”. 

Corbul chiar răspunse: 

Pilda şi sfatul aduse, le-am înțeles. Dar 
pilda este a desidemoniii, iar sfatul al microp- 
sihii:). Ele în Monarhia noastră nu pot aveă 
loc. Cele întâmplate, la rândul lor, nu pot aduce 
scădere numelui Impăratului nostru. Muştile, fiind 
neam obraznic, sau arătat precum sunt, șezând 
la masă, nechemate. Monarhul nici nu a socotit 
vre-o dată în numărul supuşilor săi pe aceste 
spurcăciuni. 

Lăsa-ţi-le să umble pe acesle lighioane moji- 
coase, noi avem hirograful nostru, iscălii de toţi. 

Pentru a aveă însă odihnă, să săvârșim cele 
neisprăvite. 

Pe Lup, să-l păzim în bârlogul său. Pe Fil, 
să-l înconjurăm cu hendec:). Pe lInorog, din 
munţi, cu tot felul de maiestrii, să-l coborâm...... 

Corbul, Cucunozul, Pardosul şi Râsul adeve- 
riră acestea. 


1) Micimei de suflet. 
2) Șanț. 


Partea V 


Se începe urmărirea Inorogului (Dimitrie Can- 
temir). Acesta fuge la un mare personagiu turc, 
unde nu poale nimeni pătrunde. Urmăritorii a- 
tunci recurg la o stratagemă. Trimit pe Came- 
deon (Scarlat Ruset, Capuchehaia), să invite pe 
Cantemir la o convorbire prietenească. Cu acea- 
stă ocazie vor să-l prindă în cursă. 

Cameleonul se duse, cu gândul că de nu-l vor 
prinde oamenii Seraiului, va cădeă în mâna Bo- 
stangiilor (Crocodilii), către cari acest Cameleon 
avea o poliţă de plătit. Pe acelaș “Cameleon Can- 
temir. îl scăpase altădată din mare încurcătură. 

Cameleonul îl convinge deci pe Cantemir să 
vie la întâlnire. Cantemir va veni, dar cere să 
vorbească întâi între patru ochi cu Șoimul (Toma 
Cantacuzino, postelnicul), ceia ce acesta admite. 

Cameleonul anunţă pe Șeful Bostangiilor (Gră- 
dinarilor ) că vânătul este sigur 


V 


Aşa dar Corbul, nemutat din sentința ce dă- 
duse, şi neînduplecat de marea pizmă, se apucă 
cu tot dinadinsul de goana şi vânătoarea nespu- 
selor dobiloace. Căci: „Pizma îndelungată se a- 
seamănă cu calul siriap şi nedomolit; care, ca să 
lepede pe cel de pe dânsul, se dă întâi pre sine 
de mal”. 

Deci dădu poruncă către Dulăi, Şoimi, Ogari 
şi Cotei, ca nici un munte înalt ori vale adâncă 
să nu laşe necercetată şi nescuciurată, şi prin 
măiestriile întinse, să aducă pe norog. lar de nu 
vor împlini porunca: „Clonţul Corbului știe a 
-ciocăni şi în ale sale, ca şi în cele străine”. 

Aceştia toți prin urmare, se împrăștiară în 
toate părţile şi nu lăsară nici un loc, pe vârful 
munților ori pe fundul râpilor, necutreerat şi ne- 
adulmecat. 

Inorogul, văzând în ce primejdie de moarte se 
află, se urcă deodată în simceaua!) unui munte 
aşa de înalt, încât eră peste putinţă vre-unei ji- 
ganii umblătoare ori păsări sburătoare a o privi. 
Căci la suiş eră numai o potecă şi aceia atât de 
strâmtă, în cât uşor se îniundă. Iar in vârful 
muntelui, locul eră în chipul unei poiene, cu ape 


1) Ascaţiş (alegoric: curte de om mare). 


198 


dulci şi răcoritoare, ierburi şi păşuni crescătoare, 
pomi şi livezi roditoare şi grădini de flori pur- 
tătoare. Acolo se ascunse de vederea Șoimilor 
Inorogul, care cu toate destătările, dar: „Inimii, 
cuprinsă de grijă, tot dulcele îi este amar şi tot 
largul strâmt”. 

Intr'acest chip, necăzând în vederile gonaşilor, 
aceştia pierdură toată nădejdea vânătorii. Amor- 
tifi, Coteii de cehnit, Ogarii de scâncit, Dulăii de 
brehăit şi Şoimii de piuit, toți făcură ştire Cor- 
bului, că Inorogul nu se poate prinde. De este 
cu putință a se află all chip decât acela între- 
buinţat să nu se îngăimeze şi să alerge la acela. 
Căci altfel sfârşitul va fi fără folos. 

Corbul, când auzi asemenea veşti, se întocă 
cu mare urgie şi dete răspuns cu aspre cuvinte, 
învinuindu-i de lenevie şi nevoinţă. Asemenea se 
lăudă cu pedeapsa de moarte, dacă lucrul după 
poruncă nu se va plini. 

Şoimii şi ceilalți, luând răspuus ca acesta. se 
întristară mult. Căci: „croncănitul Corbului, se 
vede, că este spre chezi răi tuturor păsărilor”. 
De cum vor face şi cum vor drege, stând și mi- 
rându-se, îşi puseră la urmă soroc să se adune, 
şi sfat să facă pentru nevoia, ce le stă asupru-li. 

Deci, după ziua pusă, adunându-se la locul în- 
semnal, după ce puseră la mijloc multe cuvinte, 
cernute în ciur şi în dârmon, aleseră la urmă 
să-şi piardă sufletele, dar să-şi scape trupurile. 
Hotărâră, să trimită semn de pace şi prietenie 
Inorogului, şi să-l coboare la cuvânt prietenesc, 
la gura potecei, în marginea apei. Acolo, ei so- 
cotiau, că apa fiind mare, dela spate să-l ia şi 
să-l gonească prin mreji şi siltii, cu cari împă- 


199 


maseră ei malurile, până Por prinde. Pentru a- 
ceâstă fără de lege, jurămintele acâperiră vicle- 
şugul, 

Şoimii însă ziseră: 

— Cine îl va putea află şi da jurământul no- 
stru, cel frământat cu zahăr şi dospit cu toxic 
amar? 

Cu toții rămaseră uimiţi și tăcură, căci: „când 
socoteala este întemeiată asupra răutăţii, atuncea 
nu numai ascunsul inimii se pedepsește, ci tot 
lucrui, pus împotriva dreptăţii, se iveşte aspru”. 

Şi ar fi rămas cu toţii în labirintul neaflării şi 
în rătăcirea nenemeririi, de nu sar fi aflat în 
Munţi jigania Hameleon. Căci: „precum nu poate 
lipsi în orice adevăr organul dreptăţii, tot astfel 
e şi cu cel al strâmbătăţii”. Firea acestui Hame- 
leon este, după cum sa pomenit, a se schimbă 
în toate feţele. Şi, cu toate că nu este la trup mai 
mult decât un şoarece, însă la invoința răului 
este mai putincios decât un balaur; şi cu toate că 
nu fusese chemat la stat, totuşi zise, că slujba a- 
ceasta o va împlini. 

Iar povestea Hameleonului eră aceasta: 

— Odinioare Hameleonul umblând prin prun- 
dişul! apei (apa aceia puteă fi şi Nilul?), un 
Crocodil!) mare şi groaznic ieși și în fălci4) îl 
luă, pentru a-l înghiţi. Hameleonul, măcar că în 
faţa tuturor tonţilor se schimbă, aici în nimic 
nu-şi pută folosi. Căci: „la vederea ochilor, toate 


1) Casele da pe marginea Bosforului. 

2) Strâmtoarea şilimanul, care merg până la Blaherna (Bosfor). 
” 3) Haseki, pristav al Bostangiilor. 

4) luchisoarea Bostangiilor, Caihana. 


200 


simţirile şi chitelele se încuie”. Insă norocul lui 
fù, ghiftuirea Crocodilului, care îi dete vreme a 
face o rugăminte. 

Hameleonul dar, cu mare umilinţă şi ca cel 
ce-și vede moartea cu ochii, zise çu toată jalea: 

— „O, Domnul şi Stăpânul meu! O pricina 
morţii şi vieţei mele! O puternicul puternicilor! 
O biruitorul biruitorilor! Pleacăţi auzul spre pă- 
catele mele, până a nu mă face sdreanţă prin 
colții tăi. Căci: „de multe ori unde nu pătrunde 
simciaua suliții, domolește cuvântul domolit”. 

Crocodilul, oprindu-şi fălcile a-l zdrumică, îl 
întrebă, ce i-ar fi cuvântul? 

Hameleonul zise; 

— „Uscăciunea posmagului!) se găteşte, spre 
potolirea foamei, şi nu spre desmierdarea me- 
sei”. De aceia îndrăznesc a zice, că dintr'o fă- 
râmă mică ca mine, în vreme de saţ, ce desfătare 
vei puteă simţi? Și crede-mă, domnul meu mi- 
lostiv, că din uscatele mele oşcioare, nu-ţi va 
puteă ieşi altceva, fără numai greaţa stomahului ` 
plin. Deci, de este în firea Crocodilului vre-o 
milă, să se arate acum către micşorimea mea; 
iar eu giuruiesc, ca peste puţine zile să-i aduc un 
vânat mare, gras, şi frumos, care va potoli, ori 
câtă foame vei aveă. Şi, de nu mă voi ţine de 
cuvânt, stăpânul meu ştie, că viaţa mea este în 
prund, şi că deci, dacă nu o masă îndestulată, 
dar, o gustare frunzărită, tot voi fi. 

Crocodilul şi sătul şi lacom pentru mai târziu, 
lăsă oul de astăzi pentru găina de mâine, și-i 
zise Hameleonului, că de va fi într'alt chip sau 


1) Pesmete. 


201 


de va pune alte pricini, îl va pedepsi cu fel de 
tel de munci, printre cari aceia, că-i va smulge 
limba lui cea lungă iar apoi îi va zdrobi mădu- 
larele fără milă........... 

Ne vom zăbovi puţintel asupra acestei lungimi 
de limbă a Hameleonului (care este lucru de 
mirare) după care ne vom întoarce iarăși la po- 
vestea noastră. 

Jigania aceasta se naște în părțile calde şi se 
„află, cei mari la Barbaria!), iar cei mici şi în 
Asia, la Zmir?). Chipul lui samănă mai mult a 
broască; dar numai capul, căci spinticătura gu- 
rei se readuce peştelui, ce-i zice lacherdă. Gru- 
maz n'are; gura, spintecată mult, îi ajunge până 
la umeri. Ca şi peştele deci, mare grumaz, iar 
capul i se ţine la un loc cu spinarea. Dela cap 
până la coadă spinarea îi este, ca a porcului: 
grebănoasă şi gârbovă. Peste trup, păr sau alt 
fel de piele, nu are; ci are solzi mărunți şi la 
vâri ascuţiţi ca Sagriul. La ochi nu are, de jur 
împrejurul luminei, ca alte jiganii, albuşuri; căci 
pe unde ar fi trebuit să fie albușurile, are solzi- 
şori foarte mărunți. Tot ochiul îi iese afară, în 
chipul unor melci. Ca şi la broască ochiul însă, 
pe ce merge dela rădăcină în sus, se ascute mai 
mult. Iar în vârful ochiului se vede, ca un fir de 
mac, lumina ochiului gălbenind. Când vrea să 
caute într'o parte, ori într'alta, nu întoarce capul, 
ci melcurile ochilor, cari îi sunt slobozi în toate 
părţile. Picioare, are patru; însă brațele celor 
din față seamănă cu a Maimuţei. Are cihci de- 


1) Tripolitania. 
2) Smirna: 


202 


gete şi lungşoare. Când vrea să prindă ceva, 
palma i se deschide și se închide între două și 
trei degete, rămânând deoparte degetul cel mare. 
Coada lui este lungă, cât a şoarecilor celor mari. 
Cu dânsa prinde, nu mai puţin ca cu mâinele, 
ce are de prins. Când vrea să se suie, sau să se 
coboare pe vre-o vargă subțire, precum apucă 
cu brâncele, aşa îşi împleticeşte şi coada de jur 
împrejurul vergei. Când scapă cumva din mâini, 
rămâne spânzurat de coadă. Limba nu-i este mai 
scurtă decât coada; poate chiar să fie și mai 
lungă. Iar în vârful limbei, este dăruit cu un soi 
de vâsc!) ori de clei. Cum vede o muscă de de- 
parte, întinde limba, o atinge şi aceasta rămâne 
încleiată. In viața lui nu sa văzut să aibă altă 
hrană:), decât ceia ce-i dă aerul și văzduhul: . 
Aşa Hameleonul, pe care ni s'au întâmplat a 
vedeă, vreme de un an a trăit într'o cușcă fără 
mâncare şi băutură; iar moartea nu s'a intâm- 
plat decât de nesuferiala gerului. 

Muştele, pe cari le prinde nu le înghite toate, 
ci unele le dă afară, şi multe încep chiar a sbură. 
Glas sau cântec nu are, fără numai are sunetul 
unor foale când răsuflă. Floarea (culoarea lui 
din fire este albă, picată cu negru, precum sunt 
solzii Costraşului+); iar altmintrelea se poate 
schimbă în orice fel de floare vrea. Când se 
mânie se face verde, când se întristează se face 
negru, când se veseleşte se face roşu amestecat 
cu galben. Aşijderea, şi fără pricină, în tot soiul 


1) Năpăstile, pe cari le scornesc asupra pătimaşilor. 
2) Agonisita cea dreaptă, 

3) Dobânda. 

4) Un peşte. 


203 


de feje se schimbă, şi aceasta după floarea, ce-i 
stă înainte:). Pricina puterii. ce are, adică de 
a-și agonisi, din nimica, flori şi fețe în diferite 
chipuri), mulţi se trudesc a o arătă în multe 
chipuri. Pre cât însă noi i-am putul luă seama, 
ea este aceasta. Grăunfele cele mărunfțele, cari le 
are, ca și Sagriul, peste piele, sunt văpsile fie- 
care în patru fețe, adică: alb, negru, roșu și al- 
bastru. Aceste văpsele sunt din fire stătătoare. 
Deci, când vrea să se facă negru, întoarce toți 
solzișorii cu partea neagră în sus. Așijderea 
când vrea să se facă roș. Toţi solzii lui sunt ro- 
dunzi și se înlorc prin piele, în chipul sferei, și 
precum îi este voia așa îi mută. Când vrea să se 
mute în alte feţe, decât cele patru, amesiecă sol- 
zii în chipul zugravilor, scornind altă floare din 
câteva flori amestecate........... 

Deci să ne întoarcem la cuvântul nostru, pen- 
tru firea şi chipul Hameleonului, atâta fiind de 
stul. E 

Aşa dar Hameleonul, sub groaza cuvântului 
dat), (precum sa spus mai sus), fiind legat şi, 
strâns. şi auzind de voroava Inorogului, socoti 
îndată că, din două lucruri, unul tot va putea 
isprăvi. 

Unul, că, el. mic la trup şi sprinten la suit şi 
coborât, se va puteă urcă, ori unde va îi Inoro- 
gul. Deci Inorogul, după jurămintele viclene, ce-i 
va da, domirindu-se, se va încredinţă şi se va 
coborâ la marginea apei, în prund. Dulăii, a- 


1) Se face părtaş, cu care viclean se întâmpină. 
2) A-şi mutà vicleşugurile. 
3) Chezaşie pentru datorie. 


204 


tunci, îl vor puteă vână, iar el se va arătă a fÈ 
tăcut mare slujbă către Corb, slujbă care nu eră 
nici ea fără nădejde de mare plată. 

Altul, că de nu vor puteă Dulăii stăpâni pre 
Inorog (căci ştiă dihania vicleană, că Inorogul 
nu este puţin iute de picioare), şi de li va scăpă 
acestora din gură, alt loc de năzuinţă nu poate 
aveă, fără numai cu înotatul apei:), căci pote- 
cile ar fi să fie păzite toate. Aşa că vânatul a- 
tunci trebuiă să se arate Crocodilului, iar el 
puteă aşa să cape de robie. 

In scurt, navrapiă, cu a Inorogului curăţie, 
să se facă tare în slujba Corbului sau a Croco- 
dilului. 

Cu care mijloc, văzând, că i se dă pricina, se 
apucă de lucru spurcat ca acesta şi primi, ca el 
să fie organul fără-legii, vasul otrăvei, lingura 
vrajbei, tocul minciunilor, siltia amăgelilor, cursa 
vicleșugului, văpseala strâmbătăţii şi vânzătorul 
dreptăţii. Căci: „răutatea moştenită este una sin- 
gură, şi mare alt scop, decât, împotriva binelui, 
să lupte, fără a căută altceva”. 

Şi încă şi mai vârtos grămădiă tfără-lege peste 
fără-lege, de vreme ce uită de binefacerile ce 
văzusc dela Inorog. Căci odinioare Hameleonul, 
înghițind aerul putred şi otrăvit, care se chiamă 
Sam 2), lovit şi topsicat, îşi trăgeă sufletul de pre 
urmă. Inorogul, văzându-i patima, se milostivi de 
el, întinse cornul cel binefăcător spre trupul îm- 
puţit al Hameleonului, şi spălându-l şi curăţân- 
du-l de toată putregiunea, îl întoarse iar la. 


1) Trecerea cu caicul. 
2) Sărăcia şi datoriile. 


205 


viaţă 1). Dar jigania spurcată, de mult, în şcoala 
Camilo-Pardalului, ascultând fica, poate învă- 
ļase titlul de deasupra porții. Acest titlu este: 

„Lucrul celor fricoşi şi neputincioşi este a răs- 
plăti binele, cu bine; aşijderea şi pentru rău, cu 
răul a răsplăti. Chiverniseala celor politici şi în- 
țelepţi este însă, să nu cadă în frica tricosului, ci 
pentru binele cel mare, mai mare rău să facă”. 

Aşa dar Hameleonul, se apucă a sluji către 
mai sus pomenitele jiganii. 

Acestea, toate, giuruiră Hameleonului munţi 
de aur cu pietre de aniraxă?), de va aduce la 
îndeplinire cuvântul cu fapta. Căci: „cuvântul 
răului, tuturor răilor este bun şi plăcut”. Și pen- 
tru a nu zăbovi mai mult, scriseră şi o carte, pe 
care o dădură la mâna Hameleonului. 

Aceasta cuprindeă: 

„Șoimul, Ogarii, Dulăii, şi Coteii, slăvitului 
Inorog, sănătate! 

lată către voi trimelem pre al vostru şi al no- 
tru prieten, cari, dând această carte a noastră, 
celelalie, câte din rost ar zice, să aibă crezare; 
căci nu ale lui, ci ale noastre cuvinte îţi aduce. 

Aşijderea facem în ştire, că, de vreme ce tot 
dobitocul întrun gând şi într'o, inimă a ales pe 
Struţo-cămilă epitrop sieşi, şi de vreme ce au 
primit şi silogismul Corbului, ceia ce adevereşte 
zapisul cu iscăliturile, rămâne ca şi tu să nu fii 
răsleţ de celelalte dobitoace, ci să te întorci ìn- 
trun acelaş staul cu ele. Spre acest lucru. noi 
îndrăznim prieteneşte a te stătui, şi te îndemnăm 


1) Imbogăţirea. 
2) Giuruinţă, care nu este de împlinit. 


2C6 


pentru binele şi folosul tău. Deci, de-ţi va fi voia, 
precum este şi a noastră, coboară-te din munţi 
şi vino, unde putem veni şi noi, ca să putem 
acolo, mai pre larg, şi față către Ïață, a aveă vo- 
yoavă, Şi să nu-ţi intre în gând altă socoteală, 
căci pre numele cerescului Vultur şi pre tăria 
stelescului Leu, ne giuruim în tot adevărul, că, 
în inima noastră, nu este gând rău şi viclean. 
Aşa să ne fie Vulturul cu blândeţea şi Leul cu 
mila, cât gândim să facem ceva rău asupra ta. 

Şi cu aceasta rugăm cât mai curând răspunsu- 
lui să ne învrednicim”. 

In acest chip cartea, scrisă şi pecetluită, o de- 
teră în mâna Hameleonului, care luând'o, în- 
cepi a se suj la muute, nu numai cu brâncele şi 
cu labele, ci târându-se şi cu coada. 

Iar, după ce cu anevoinţă, ajunse, unde locuiă 
Inorogul, i se arată cu câinești cucirituri! şi hul- 
peşti măgulituri, zicându-i: 

„Bucură-te, domnul şi izbăvitorul meu 

Iar Inorogul: 

„De unde te luaşi jiganie dobitocită şi do- 
bitoc jigănit? In gura ta este veste de bucurie şi 
în inima ta gând de adevericiune? 

„Toate bune, adevărate şi fericite”, răspunse 
Cameleonul. „Trăiască domnul meu milostiv în- 
trani mulţi şi buni! Toată neprietenia să nu 
scape simţirei cornului stăpânului meu; iar îm- 
potrivinicul să se facă praf şi pulbere sub tălpile 
împăratului meu. Scotând apoi cartea, i-o dete, 
cu multă plecăciune. 


p? 


1) Gudurături. 


207 


Inorogul, dacă ceti cartea, şi înţelese cele ce 
cuprindea într'ânsa, zise către Cameleon: 


— „Precum răna veche greu este a se tămădui, 
tot aşa, ba încă şi mai mult este a se uită vrăj- 
mășşia de mulţi ani”. „Dar chiar, de sar şi află 
leacul, acesta tot lasă semn grozav locului bete- 
gil; așa cum şi neprietenul vechi, chiar de sar 
tace prieten, faptele veșnic rămân de pomenire”. 

In carte, mai mult ca aceasta neavând a scrie, 
ii vei poili prin urmare Șoimului din partea, 
mea sănălale. Aşijderea, că ce poitește dela noi 
este primit, şi îi vei mai spune, că de cuvântul 
dat și jurământul legat, m'am încredinţat, puind 
pururea nădejdea în dreptate. Căci „mai tare 
este dreptatea unuia singur, decât strâmbălutea 
a zeci de mii”. li vei mai spune că la locul prun- 
dului mă voi coborâ; însă, că poftesc, singur cu 
singur dânsul, împreunare a aveă. Iar pentru a- 
ceasta lrebuie ca Dulăii dela locul împreunării 
să lipsească, şi nici ştire să nu aibă de acest Joc. 
Iar tu, pomenindu-ţi binefacerile mele, cuvântul 
acesla să-l acoperi cu tăinuirea. 

Hameleonul, începi atunci: 

„Pre viaţa mea, o domnul meu şi pre cre- 
dința mea, de voi descdperi, de voi grăi sau de 
voi facc semne de înştiinţare! Să-mi vie în cup 
urgie, în ochi orbie, în mâini ciungie şi să mă- 
nânc cu venin roada gândului meu! Pre viul 
Leu, pre viul Vultur, că de ce m'am apucat nu 
mă vo: părăsi şi nu mă voi lenevi a sluji pe 
domnul meu!. Aşijderea despre Şoim, să nu porţi 
nici o grijă, căci pre cât cuvântul îi este de lă- 
murit, pre atât îi sunt şi mai curate inima şi su- 


208 


fletul, şi mai spălate din toată imăciunea! . Căci: 
„la omul întreg, cuvântul poartă icoana sufletu- 
lui, şi fapta ascunsă comoara inimei”. Eu dar, 
după porunca binefăcătorului meu, mă voi în- 
toarce pe curând înapoi, şi toate cuvintele tale 
pre amănunt le voi povesti Șoifnului. Iar ce cu- 
vânt de răspuns voi luă, fără nici un preget, la 
domnul meu îl voi aduce. 

Dar după ce Hameleonul ieşi dinaintea Ino- 
rogului, mergând pre cale, îşi mută chiteala cu 
pasul, precum îşi schimbă pielea şi gândurile şi 
vârsta. Iar jurămintele, oprindu-se în loc, astfel 
le întorceă şi le tălmăciă. „Precum stomahul, 
din bucate bune, dobândeşte venin şi greutate, 
aşa şi jurământul se primeneşte în inimă vicleană 
în rău şi vicleșug”. 

Pr. viaţă şi pre credință m'am jurat, că nu voi 
descoperi nimic către nimeni. Insă, gândul ini- 
mei mele eră, ca astfel, mai lesne, să-mi pot face 
pofta, adică să-l înțep în dinţii Dulăilor ori să-l 
înec în fălcile Crocodilului. 

Așşijderea m'am giuruit, să slujesc cu dreptate 
domnului meu, însă acum adevăratul meu domn 
este Crocodilul, de care sunt legat. 

Astfel mergând Hamelconul, ajunse la Şoim. 

Bucură-te şi iarăşi bucură-te! îi zise. Toate 
curg după voia marelui tău suflet. Şi pe scurt 
să-ți povestesc, ca să nu treacă vremea în deşert. 
Căci: „proimiul lung la voroavă, se potriveşte ca 
capul porcului la trupul raţii”. 

Deci pe neprieten, ca bun chiez ţi-l aduc la 
mână. S'a lăsat după cuvinte, s'a încredinţat vi- 


1) Necurăţenia, 


209 


clenelor giurăminte, şi fără prepus, se va scoborâ 
la prundiş, la marginea apei. Acum deci poţi po- 
meni învățătura strămoșilor tăi: „că mijloacele, 
nu se cearcă, la sfârşirea neprieteniei, cum, cu ce 
şi când”. Deti, mai multe nu cugetă și poruncă 
dă-mi, ca mai curând să-i aştern vrăjmașului 
așternut spre somnul veşnic, şi, acoperământ de 
odihnă neașteptată să-i gătesc, cu un ceas mai 
nainte. Însă, să știi că Inorogul a mai cerşit, ca 
Dulăii, Ogarii şi ceilalți Cotei să nu se afle la 
locul împreunării, ci singur cu singur împreuna- 
rea să aibă loc. 

Lucrul acesta sfătuiesc, după proasta mea so- 
coteală, să faci după cererea lui, ca nu cumva 
adulmecând mirosul Dulăilor, să prepuie de vi- 
cleşug şi la prundiş să nu se coboare. Altfel să 
nu porţi grijă, că de se va coborâ, aflu eu ac de 
cojocul lui. 

Șoimului însă, văzând inima curată a Inoro- 
gului, începi' a i Ge plecă gândul într'alt chip. Și 
măcar că, îl goniă cu neastâmpărată vrăjmăşie, 
în sine însă socoti, că vânătoarea aceasta covâr- 
şeşte toate fără-legile. Astfel, punând primejdiile 
din ambele părţi în cumpăna dreptei socoteli, a- 
ceastă spurcată faptă trăgeă mai greu decât 
frica Monarhilor; batjocora vicleniei, mai mult 
decât lauda prinsorii Inorogului. De aceia, se 
zice, că Şoimul astfel ar fi răspuns Hameleonu- 
lui: Bâtanul ar fi scos cuvântul). 

„Eu îți foarte mulţumesc pentru slujba ce 
ai făcut; iar cea care de acum făgăduieşti să faci, 
să ştii, că nu o primesc”. 

„Noi, când am făcut sfatul dintâi asupra Ino- 
rogului, pe temelii prea rele am aşezat totul. 

14 


210 


Acum, cu prostimea, cu dreptatea şi cu credinţa, 
care o arată, încredințându-se în jurămintele 
noastre, se ridică toată frica noastră de el. 

Deci, am socotit, unul cu altul împreunare a 
aveă, fără duhul vicleşugului. lar, de nu se va 
puteă ajunge între noi la un punct de pricteşug, 
atunci numai ne vom întoarce la punctul unde 
eram, şi ne vom căută fiecare de ale noastre. 

Către care Hawmeleonul zise, adăugându-şi ve- 
ninul: 

— Pravila, care ai pomenit'o este adevărată, 
dar mai este una şi mai adevărată. Cu aceasta 
pofi să-ţi slujeşti şi cinstea, poţi să birnieşti şi pe 
neprieten. Intracest chip sunt mijloacele, cari 
fără arme, sau alt chip de mihanie!), ci numai 
prin dulceaţa cuvântului, prin pătrunzătoarea 
sulă a aurului, prin plecata capului, prin jură- 
mântul cel frumos, să aduci pe neprieten sub le- 
gălurile izbânzei şi în obezile biruinţei. 

Șoimul răspunzând, zise: 

— Aşa ar fi, după cum zici, când el ar veni cu 
gând rău asupra noastră. Dar acum, noi che- 
mându-l în numele păcii, cum vom lucră lucrul 
vrajbii? Deci, de această dată, trebuie lepădate 
toate, şi cât mai curâud, sârguieşte-te şi dù Ino- 
rogului închinăciune şi plecăciune, şi spune-i, 
precum că mâine, în prundiş, la marginea apei, 
este să ne împreunăm. Acolo îl voi aşteptă prie- 
teneşte. Așijderea îi vei spune, că grijă să nu 
aibă, căci, pre alți tovarăşi, de lângă mine i-am 
depărtat. 

Hameleonul, ieşind de acolo, începi a învălui 


1) Mecanică. 


211 


şi a prăvăli acestea. Căci: „precum lumina soarce- 
lui aduce la ochii bolnavi întunecare, aşa și cu- 
vântul de liniște, la inima săltătoare, aduce tur- 
burare”. 

Oare ce poate îi această minte nestătătoare 
de ieri până azi la Șoim? Căci voroavă îmi a- 
rată semne, că ostenința mea wa ieși în zădar. 
Cu scoborârea Inorogului plata mea nu va mai 
fi, nici la Monarhi, nici la Crocodil. 

Șoimul, parcă a trecut din şcoala fizică în 
şcoala etică; ca cum toată viaţa, numai în ca- 
noane, ar fi învățat şi toată hrana, numai cu 
dreptate, şi-ar îi aflat! 

Aşa că, gândul meu început, tot îl voi isprăvi. 

Astfel bolborăind din buze, alergă întâi la 
Dulăi, Ogari şi Cotei şi le povesti totul din fir a 
păr. Apoi, împodobind minciuna cu flori, a- 
dăugă, cum că Șoimul ar fi zis, că unghiile lui 
pre cornul Inorogului nici nu îndrăznesc a se 
punc. şi că, nici el, organul răutăţii, nu se poate 
face. Numai cu binele de va puteă, va face ceva 
cu dânsul. 

Dacă aceasta este şi socoteala voastră şi dacă 
cu toții waţi mutat mintea despre folos spre stri- 
căciune, să ştiu şi eu, ca să nu-mi mai cheltuiesc 
oslenelile. Iar de cunoaşteţi altfel, chipul mește- 
şugului ascundeţi-l în fundul inimei, lucru pen- 
tru care plata vă veţi luă dela Vultur şi Corb; 
iar Șoimul altfel va fi să rămâie de ocară, pentru 
milostivirea lui faţă de Inorog. 

Auzind Dulăii de aceasta, nu intrară în uşoare 
socteli. Ar fi făcut ei ceva, dar împotriva Șoimu- 
lui. nu puteau, de vreme ce toţi erau sub porunca 
lui. Totuşi hotărâră, să lucreze împotriva aces- 


212 


tuia, socolind că Monarhii, pentru slujba adusă, 
nu vor ţine în seamă nimic din cele spuse contra 
lor. Pentru aceasta puseră vârtos legământ de 
jurământ, ca Inorogul să le vie la mână, iar oi- 
mul să nu aibă ştire de nimic. O minune mare! 
călcătorii de jurământ se jurau a nu călcă jură- 
mântul!) Mai mult, socotiră chipul vicleniei mai 
subțire, căci tot prepusul Inorogului asupra Şoi- 
mului ar fi să cadă. Cum ar zice cuvântul: „Cu 
cleştele să ţie jăratecul şi şarpele, cu mâna al- 
tuia, să scoată din bortă”. 

lar după aceasta deteră slobozenie răutăţii Ca- 
meleonului, (ca cum calului fără zabală i-a fi 
dat pinteni) anume, să nu rămâie piatră neclă- 
tită, până ce Inorogul nu va fi băgat în sillia 
strâmbătăţii lor. 

Hameleonul, ascultând cu mare dragoste, lă- 
trăturile Dulăilor, voios ieși dela dânșii, cu po- 
runca ce-i deteră. Vrând să se întoarcă la Şoim, 
ca șă-i descânte câte îi cântase mai înainte, ìn- 
tâmpină în cale pe Bâtlan (după pâra căruia Vi- 
dra se izgonise din sobor). Acesta întrebându-l, 
de undc vine, Hameleonul răspunse că veni odi- 
nioare dela Inorog, care va aveă împreunare 
mâine cu Șoimul şi care n'ar fi venit, de nu-l în- 
credinţă el cu jurăminte. Dar acum Hameleonul 
ar duce multă grijă, ca nu cumva, călcându-și 
Vânătorii cuvântul, să facă Inorogului vre-uih vi- 
cleşug, iar el să-şi piardă obrazul în lume. 

Această sămânță de minciuni o sămănă către 
Bâtlan, ca apoi să iasă la iveală în toată lumea. 
Iar când vorbeă se umflă ca o capuşă, de cre- 
deai că crapă. Căci: „rar mincinos nefalnic”. 

Apoi întrebă şi el pe Bâtlan: 

Dar tu, unde mergi? 


213 


Ei zise: 

— Către Şoim mă duc şi eu; căci de curând 
sunt trimis cu porunca Corbului, ca să fiu pentru 
paza gârlelor. 

Hameleonul zise: 

— De vreme ce la Şoim te duci, te rog, să nu 
pomeneşti ceva din cuvintele mele către dânsul, 
căci porunca, ce mi-a dat, a fost să țiu lucrul 
tăinuii şi acoperit de toți. Iar dacă ţie ţi-am. des- 
tăinuit ceva, este că te-am ţinut mereu de bun 
prieten. Căci: „precum curvarul, după stâmpă- 
rarea poftei, arde în focul căinţei; aşa şi netai- 
nicul, după slobozirea cuvântului, se chinuieşte 
în prepusul descoperirei”. 

Bâtanul zise: | 

— Pentru aceasta poartă-ţi grija ta, nu a mea. 

De acolo Hameleonul, ducându-se la Șoim, în- 
tr acest chip îi vorovi: 

— Eram să mă duc întins la Inorog, dar, ve- 
nindu-mi ceva în minte, m'am întors dela mij- 
locul căii. Zic dar, că de vreme ce ai socotit a fi 
aşa cinsleș, şi a face, nu ce pofta poruncește, ci 
ceia ce dreptatea poiteşie, să-ţi fie şi în grijă, ca 
nu cumva vre-un Dulău, neştiind schimbarea 
sfatului, să adulmece pe Inorog şi vre-o strică- 
ciunc să aducă. Căci ațunci, nu numai eu, mi-aş 
pierde cinstea, ci ocara se va atinge şi de tine, 
de care nu te vei puteă spălă cu toată apa ocea- 
nului. Căci: „ocara descoperită este ca pielița 
Arapului; dânsa nu ştie nici cum a se înălbi”. 

Șoimul, ştiind că Dulăii nu pot face ceva din 
capul lor, răspunse: 

Nu băgă aceasta în socoteală, căci eu ştiu ° 
până unde pot alergă Dulăii. 

Hameleonul atunci, împleticind urmele min- 


214 


ciunei cu paşii vicleşugului, într'un suflet alergă 
la Crocodil, către care zise cu multe feluri şi. 
schimonosite cucirituri: 

— Bucură-te, domnul şi cruțătorul meu! Am 
venit să-ți vestesc veste bună, pradă belşugoasă 
şi vânătoare sățioasă, eu, nerăscumpăratul tău 
rob. Să ştie domnul meu milostiv, că mâine di- 
mineaţa Inorogul, jigania cea vestită şi dorită de 
colții tuturor Dulăilor, se va pogorâ din munţi 
la prundişul apei, unde toţi Câinii îi vor fi păzi- 
tori potecilor. Cum, a se da înapoi, nu va mai 
puteă, el va trebui să aleagă înotatul, ca să scape 
de urmăritorii săi. Deci, el căzând în apă, nu 
picioare de înotat de ar aveă, ci aripi de sburat 
şi tot n'ar puteă scăpă Domnului meu. Acum mă 
sui în munte la Inorog, ca să-i însemn ceasul co- 
borîrii lui, de care fără preget îți voi da de ştire. 

Crocodilul, veselindu-se foarte, de vânatul ce-i 
făgăduiă, îi jurui a-i da carte de iertare. Însă îi 
ceri, ca nu cumva să-i iasă cuvântul în deşert. 

Hameleonul se afurisi cu mari jurăminte, căci: 
„făcătorii răului, când mulţi se află întrun gând 
asupra aceleiași răutăți, nu se amăgesc, unii pre 
alţii, ca nu cumva să piardă fărădelegea mare, 
cu vicleşugul cel mic”. 

Aşa dar, Hameleonul, după ce fierse, cât putu, 
minciunile către toți, şi apoi le coapse, sără, pi- 
pără, înghiţi şi borâ; se află într'un duh la Ino- 
rog, căruia, după obiceiul politicesc, închinân- 
du-se, zise: 

— Am împlinit toate după porunca Domnului 
şi cruţătorului meu. Ba, am mai adaos şi preste 
cele căzute, atâta câi vechea dragoste pofteşte. 
Tot, ce spre binele tău este, am grăit către Șoim. 


215 


In scurt, a lăudă nu mi se cade, căci: „gura, care 
singură se laudă, pute”, Am ridicat toate prepu- 
surile ţale. Pre Dulăi i-am depărtat de ştiinţa lo- 
cului împreunării. Am stricat, pe unde au fost, 
măiestrii şi silții, totul. Am mutat toate piedicile 
din cărarea poticnelii tale. Am pus surceaua sub 
focul începăturei, şi cireaua pe jăratecul săvâr- 
şirei. A mai rămas una singură de făcut, adică, 
când ai vrea, atuncea să poţi aveă împreunarea. 

Despre Şoim, să ştii, că, atât i-am uns sufletul 
şi i-am muiat inima, încât aşteaptă cu mare dor 
priveala străluminatei tale feţe şi mângâioasele 
tale voroave. 

Inorogul, măcar că nu aveă, aşa crezute, jură- 
mintele lor (căci în inima neprietenească, care 
prepus nu încape?) însă bizuindu-se dreptăţii, 
apoi evgheniei!) Șoimului, dând o parte de so- 
coteală, „căci neamul vechi şi cel de rudă bună, 
primeşte cu anevoie pată de ocară” iar „Șoimul, 
eră de neam persiesc, care este cu mult mai bun 
ca cel evropeesc”), dete cuvânt, precum înde- 
seară la prundiş se va coborâ. 

Hameleonul, luând acest răspuns, se înapoie 
vesel. Întâi, dete ştire Crocodilului; pre urmă. 
povesti Dulăilor buna veste; însfârșit; veni şi la 
Şoim, căruia spuse adunarea de îndeseară. La 
acesta mai adăugă încă şi capacul vicleşugului 
deasupra tingirei, rugându-l ca nu cumva să iasă 
sfârşit rău împreunării. 

Vânturând deci aşa lingura vrăjmăşiii în zea- 
ma fără-legii, fățarnica lighioană îşi ceri iertă- 
ciune dela oim, ca să se ducă la culcușul său, 


1) Nobleţă. 


216 


spre odihnă, de oarece slujba îşi împlinise, şi 
eră tare obosit. 

Și deci Cameleonul, ieşind dela Șoim, se duse 
la stratul culcușului său, somn fără somn să 
somneze......... 


„0, decât dormire ca aceasta să dormi, mai 
„bine să fi murit! O, decât somn ca acesta să fi 
„somnit, mai bine să te fi sculat mort! O faptă 
„spurcată şi lucru scârnav! Vino dintele şarpe- 
„lui, aleargă coada scorpiii şi mărturisiți, de se 
„află la voi, toapsec ca acesta de pe limba Ca- 
„meleonului! („Căci otrava limbii covârșeştp cu 
„mult pre tot toapsecul, cât de cumplit, a toată 
„jisania”). Măsoară-te minciună și vezi minciu- 
„Dä mai mare ca toată minciuna! Cumpăneșşte-te 
„vicleşug şi cunoaşte vicleşug, mai greu ca tot vi- 
„Cleşugul! Târăşte-te boală şi vezi boală mai lån- 
„cedă decât toată boala! Sai moarte. şi gustă 
„moarte mai amară decât “toată moartea! Spune, 
„de este răutate mai mare în tine, decât această 
„răutate! O răntate, răutate de trei ori răutate!” 


Partea VI 


Convorbirea are loc, fără ca să știe Cameleo- 
nul. 

Dimitrie face istoricul vrajbei dintre el și Brin- 
coveanu, istoric pe care lam pus la începutul 
Romanului. 

Relatarea avi un excelent efect asupra Postel- 
Ricului Toma. Acesta se legă cu Cantemir să re- 
pare nedreptatea domnului său, Brâncoveanu. 
Se însărcină deci să facă pace. Și ceră un lermen 
de grație. 


VI 


Inorogul bizuit pe dreptate şi sprijinit pe cu- 
vânt şi jurământ, se coborâ, la locul numit, în 
prundiş, după ce făclia cea de obşte îşi duse lu- 
mina sub umbre, iar fața pământului se încinse 
cu brâul întunericului. Acolo, după puţină vreme, 
veni şi Șoimul. Inorogul îi dete închinăciune, cu. 
cinsțe şi plecăciune, arătându-se pre sine fericit; 
iar ciasul, în care se împreunau și mai fericit. 
Pofta inimii i se împlinise; poftă, după care, 
multă vreme, i-a săltat inima. Făci aşijderea 
mulțumită cerului, că-l află sănătos pe acesta. 

Şoimul şi el se arată în multe chipuri, precum 
că veşnic cu gând bun a fost pentru Inorog, cu 
toate poruncile stăpânilor. A cumpănit însă ast- 
fel, că nici stăpânului șă nu facă vicleşug, nici 
dreptatea s'o calce.. El sa silit deci, ca, vrajba 
spre pace şi urăciunea spre dragoste, să le aducă. 
Mai are bună şi vârtoasă nădejde, ea, ceia ce s'a 
început, cu amară neprietenie; să se pliniască, 
cu dulce frăţie. Căci: „precum căldura soarelui 
din grăunţe putrede face spice verzi, tot astfel şi 
suilelele înțelepte, prefac vrăjmăşia împuţită în 
flori mirositoare ale dragostei”. 

La acestea și Inorogul îi răspunse cu laude, şi-l 


219 


cuceri cu tot îelul de cuvinie dulci. In scurt a- 
junseră şi la dialogul cu pricina vrajbei +). 

Inorogul întrebă în acest chip: 

— Toate lucrurile fireşti, câte vede, luminează 
şi încălzeşte soarele, nu pot, nici fi, nici măcar 
nu se pot închipui, fără pricinuitor. Una singură 
este fără pricină, şi îşi este sie şi clătitor și clă- 
tire2), şi aceia este voia muritorilor. Către acea- 
sta, multe din afară pot să t se întâmple şi pot 
să i se adaoge, cum ar fi cele îndemnătoare spre 
clătirea ei, adică cele trăgătoare, împingăioare, 
asupritoare, ridicătoare, lesnitoare, îngreuitoare, 
uşurătoare, |ățitoare, strâmtătoare. Insă, orice 
altă faptă de făcut, de bine sau de rău, de scă- 
dere sau de folos, ea singură este volnică şi stă- 
până a şi-o alege. Atâta cât, văzând, şi înțelegând, 
binele, din voia ei este volnică a urmă, a alege 
şi a face lucrurile. 

De asemenea într'această mare şi puternică 
Monarhie, sunt în piepturile muritorilor două 
chipuri, cunoscute tuturor. Unul, aproape ceresc, 
şi altul mai de jos. Întâiul este binele, al doilea 
este răul; ambele fiind a toate moştenitori şi 
purtători. Altmintrelea, de ar aveă clătitorul din 
afară biruința, mar mai îi nici voia slohodă. şi 
nici nu şar mai cădeă laudă binelui şi hulă rău- 
lui. De aceia ne-am şi obișnuit a întrebă, care ar 
fi fost pricina oricărei clătiri?), iar nu, ca să 


1) Inceput Istorii, adică expunerea. 

2) Cauză de efect. Cantemir revinc de mai multe ori asupra 
cauzalităţii, liber arbitrului şi al răspunderilor morale. Chestiunea 
a fost pusă atunci de materialişti şi va forma obiectul discuţiu- 
nilor tot sec. XVIII până la morala lui Kant. 

3) Clătire==acţiune. 


220 


putem acoperi răutatea, să tăgăduim voii pute- 
rea de a fi slobodă. 

Deci aş poiti şi eu, iubite prietene, ca să ştiu: 
care a fost pricina goanei vrăjmășești asupra 
mea? Iar dacă răutatea nu purcede din singura 
voie și inimă a muritorilor, atunci, cum şi de ce 
să îi fost? 

Șoimul răspunse: 

Nu ştiu şi nu pot grăi, cum au fos! cele 
d'intâi începuturi. Căci: „precum nu toate avutele 
sunt folositoare; tot așa, nu toate ştiutele aduc 
vre-un folos, de se vorovesc”. Iar din câte știu, 
cea mai de aproape este; că jigania cu talpă de 
gâscă şi cu colţi de știucă, adică Vidra, (vulpea 
peștelui ori peştele vulpii) înainte de a fi izgo- 
nilă din Monarhia Dobitoacelor, se aveă în mare 
dragoste cu Corbul, atât cât, când crângăia Cor- 
bul din vârful copacului, Vidra răspundea din 
fundul pâclei şi când Vidra înghiţeă solzii peş- 
telui, simțiau grumazii Corbului. 

Deci Vidra, ţiind pe acele vremi epilropia, tri- 
miteă pururea jalobe și grele pâri către Corb, 
precum eă Inorogul, Filul, Lupul, Pardosul, Râ- 
sul, Veveriţa şi alte jigănii nu vor să se supuic 
asculiări. ei, ci umblă în tot chipul să turbure 
Statul Monarhiei şi să aducă spre risipire trupul 
Publicei. 

Deci Corbul, auzind unele ca acestea, se tul- 
bură şi {inù pe prietenii Vidrei drept prietenii 
lui, iar pe neprietenii acesteia, drept neprictenii 
lui. Aşa cred, că sau scornit începulul răcelei. 

Inorogul: 


- Am înţeles, şi precum zici, așa este. Numai. 


221 


ți se cade a şti, şi mai de mult, pricina lucrului. 

Şoimul: 

— Cu dragă inimă, aş poifti să mă înştiințezi 
pentru acest lucru. 

Inorogul: 

--- Nu mă voi leneyi deci, a-ți povesti dintru 
început. 


Originile Cantemireștilor 


Vei şti dară, că odinioare Monocheroleopar- 
dalis!; eră cel mai vestit şi mai ales dintre toate 
jiganiile pământului. Vrednicia lui eră știință 
lumii, şi crescuse într'atât cât şi numele lui cu 
slavă. i 

Acesta eră, din părinţii lui, născut oaie2). Deci, 
la început, eră şi la chip şi la fire mieluşel. 

După ce cresc cu vârsta, ieşi în fruntea în- 
tregei turme, şi a tuturor areţilor. Impotriva lui 
nu stă, nici în cap nu se loviă, vre-un berbece?). 
Iar odată de cunoşteă puterea frunțţii lui, a doua 
oară nici că o mai aşteptă. 

Aşa el ajunsese de ocârmuiă mai bine turma 
decât păsioral. Un Lup, vrăjmașş şi lacom, şi de 
foame şi mai vrăjmaș şi lacom, veni cu fălcile 
căscate, să-l fărâme, să-l spintece și sărl înghită 
pe Berbece Berbecele, văzând pre Lup, că vine 
asupra-i cu aşa mare repeziciune şi fiind ziua 
îndeseară, când ziua se îngână cu noaptea, îl luă 
drept un arete şi socoti, că vine, ca după obicei, 
să-l loviască în frunte. Aflându-se în această so- 


1) Constantin Cantemir V. V., tatăl. 
2) Din oamenii buni, dar de jos. 
3) 'Bun viteaz. 


222 


coteală, eră în afară de groaza şi frica Lupului. 
leşi deci în întâmpinare, fără nici o spaimă, şi 
ca pre un arete îl lovi în frunte, aşa de chibzuil 
şi tare, încât -coarnele, prin tidva pătrunzindu-i 
Lupului, toți creerii îi vărsară afară. Lupul, ast- 
fel lovit, viaţa pre moarte îşi schimbă, fără a 
doua răsuilare:). 

Duhurile lui cele Pele, până în ziuă, cunoscând 
vitejia ce făcusc, şi care măcar că fusese din ìn- 
tâmplare, îl mutară totuşi din oaie în jiganie și 
din Arete în Lup). Căci: „întâmplările fericite, 
pururea s'au văzul a mută obiceiurile firii”. 

Aşa dar, berbecele, boierie ca aceasta luând, se 
rezleți de neamul său, începu a cutreeră câmpii, 
codrii şi munții’), şi astfel multă vreme petreci 
în străinătate. Odată, pe acolo, nimeri întrun 
loc, unde erau multi Pardoşi. Neavând după 
câtăva vreme, cu ce-şi sprijini viaţa căci Pardo- 
şii împuţinaseră pe celelalte lighioane , începi 
a se ispiti cu dânşii de luptă). Căci „pofta bi- 
ruinţei ispitește toate, şi nevoia învaţă toate; mai 
ales, când lipsa soseşte în primejdia vieţei . Deci 
i se întâmplă lucru cu fericire, atunci, când, în- 
tâiaş dată, cu cel mai mare Pardos, se apucă de 
luptă. I- birui şi-l omorâ; nu însă cu puţine pri- 
mejdii ale vieţei. Luând duhurile acestui Pardos, 
se făcu, precum se făcuse din Arete, Lup. de 
data aceasta, din Lup, Pardos. 

După această mare şi primejdioasă biruinţă, 
Pardosul nou simţi mai înalte şi mai puternice 


1) Lupta cu Tătarii. 

2) Şi-a schimbat numele în Cantemir. 

3) Capuchehaie la Țarigrad. 

4) Războaiele cu Suedezii, în ţara leșească (Polonia). 


223 


duhuri în sine, decât ‘cele ale Pardosului, şi se 
apucă de luptă cu Leul. Căci: „când pofta cinstei 
şi a biruinţei a se mări poiteşte, nici în latul pă- 
mântului, a se îndestulă nu poate”, 

Leului însă, prea vârteasă jiganie, nu-i fù prea 
lesne a luă duhurile. 

Aşa ei, în toate zilele de luptă, se ispiteau şi să 
desprindeau ca la o şcoală, până ce- Pardosul 
pricepă, că numai lipsa iuțelei picioarelor şi 
sprinteneclci îi împiedică biruința. 

Pardosub, cunoscând, deci într'acest chip pri- 

cina neizbândei sale, adaose către duhurile Par- 
dosului și, greuimea Filului şi sprintenia Inoro- 
gului. Jar apoi, într'armându-se şi cu cornul Mo- 
nocherului, dobândi dintr'o dată biruinţa asupra 
Leului!), în care îndată şi fără nici o împiedi- 
care se şi mută. Căci: „precuni aleargă nourii 
după vânturi, așa şi duhurile se pleacă după bi- 
ruință”, 
* "Firile, duhurile şi puterile acestea, Mielul deci 
strângându-le în sine, în două firi s'a împărțit. 
Unul, Proratolycoelefas; altul, Monocheroleopar- 
dalis. Către acesta din urmă, deprinzându-se mai 
mult, în fire şi în nume cu acesta a rămas. 

Așa dar, boţind toate firile într'una, adică blân- 
deţea oii, înțelepciunea Lupului, cunoştinţa Par- 
dosului, greuimea Filului, iuțimea Inorogului şi 
vârluiea Leului, în sine nebetejite şi nesmintile 
le feri, şi, din zi în zi, le înalță şi mai sus. Astfel, 
că dobândi toată cinstea, lauda şi puterea tuturor 
jiganiilor. 

Și atunci jiganiile, văzându-l atâta de vrednic, 
pe 

1) Dobândi domnia peste toate dobitoacele. 


224 


într'uc duh îl rugară, să le fie oblăduitor, purtă- 
tor şi păzitor. 

Monocheroleopardalul se feri câtăva vreme să 
primească viața tuturor, în mâna sa, însă, până 
la urmă, îl biruiră rugăminţele, pe acel ce lup- 
tele cu atâtia lighioane nu-l putuseră birui. Căci: 
„precum răspunsul moale frânge mânia, tot ast- 
fel şi rugămintea porneşte cruțarea”. Luă deci 
în mână chiverniseala tuturor şi ocârmuind câtă- 
va vreme cinsteş, frumos, drept și cu înțelep- 
ciune, pre toate dobitoacele, îndreptă, ocroti, păzi 
şi stăpâni). Căci: „atunci înflorește Publica, când 
stăpânii miluiesc și ciarţă în dreptate, iar supu- 
şii ascultă şi slujesc din dragoste”. 

Cât a ținut stăpânirea lui, nici ochiul neprie- 
tenului nu sa veselit, nici buzele vrăjmaşului 
wau zâmbit: Dar, precum de multe ori, cele ce- 
reşti au zavistuit pre cele pământeşfi, așa şi el 
n'a putut rămâne nerănit şi neprăfuit de întâm- 
plările ţărnei?). Fiind încă în puterea firii sale, 
spre paguba tuturor, sa mutat către locașurile 
de sus °). Iar cel, ce se lăudăa fi Leul între dobi- 
toace, se duse să lumineze în cerurit. In urna 
sa lăsă doi moştenitori, pre Fil şi pre Inorog. 

Filul, care eră mai mare şi la stat și de vârstă 
eră, pentru anumite pricini, trimis în munţi la 
Grumazul Boului). Pricina trimiterei nu o vom 
povesti, căci: „voroava, ne la locul său și în vre- 


1) Ţiau domnia cu dreptate şi cu cinste. 

2) Zavistia oamenilor. 

3) Sa mutat din viaţa trecătoare în cea veşnică. 
4) Sfânt ?n ceruri, 

5) Ostatic la Cospoli. 


225 


mea sa, este ca rafturile de aur în capul măga- 
rului”. | 

Iar Inorogul fiind acolo de faţă, toate jiganiile 
supuse şi nesupuse îl aleseră moştenitor părin- 
telui şi chivernisitorul lor. Insă, cum zice cuvân- 
tul: „Fericirea prea grabnică, curând oboseşte”. 
Pe acea vreme, într'adevăr, se întâmplase a lo- 
cui Vidra la locul prundişului:), unde ne aflăm 
noi acum. Aceasta intrase în dragostea Monarhiei 
Păsărilor cu multe chipuri de linguşituri şi cu 
mijlocirea Corbului. Acestuia deci, prin scrisori, 
într'acesi chip, înştiinţare dete: „Că de vreme ce 
Monocheroleopardalul dintre vii a lipsit şi deci 
s'a ridicat toată împiedicarea poftei noastre, să 
sileşti şi så te nevoieşti, te rog, să-mi dai mie 
stăpânirea asupra Dobitoacelor. Eu voi aveà 
grijă a face, ca, toată vita grasă, şi toată carnea 
săoasă, să se dea stăpânului meu în mâncare, 
iar toi sângele cald şi săţios, în băutură. 

Corbul, întâi pentru lăcomia firei2) apoi pen- 
tru cè purtà pizmă şi zavistie asupra Dobitoace- 
lor, însfârşit, pentru că, pe fata sa Mreana?), a- 
lesese să o dea femeiei Vidrei, dădu ştire tuturor 
Dulăilor, cari cu lătrăturile lor băgară spaima 
prin toate locurile şi în toate Dobitoacele. Aces- 
tea, ca să-şi cruţe capetele, plecară. In vreme ce 
toate se împrăştiau şi fiecare se aciua, uhde pu- 
teă, Corbul află vreme, să facă toate după voia 
lui, şi să urce pre Vidră, din baltă în scaun, aşa 
că Jigania Împărat tuturor Dobiloacelor să fie. 


1) Pe malul Bosforului. 
2) Pofta cinstei numelui. 
3) Fata lui Brâncoveanu. 


226 


Făcându-se dar schimonisere de stăpânire ca 
aceasta, Dobitoacele toate pribegiră în toale păr- 
tile. Cele mai multe însă, ne mai putând suferi 
viforul înstrăinării, îşi plecară capetele, şi se 
plecară sub tirania Vidrei. Căci: „coliba în ţa- 
rina sa şi bordeiul în pământul său, socotiră a 
îi mai frumoase decât palaturile în străinătate”, 
Lupul şi Pardosul numai, rămaseră departe, în 
ţara câmpiilor şi multă vreme, adică până la 
stăpânirea 'Filului. Din această pricină Păsările 
de sânge vărsătoare aveau mare pizmă pe aceş- 
tia doi. 

Inorogul, părăsit de ai săi şi văzând tirania 
Vidrei, lăţindu-se în toate părțile, se sculă şi şe 
duse şi el în Munţii înalţi, dela Grumazul Bou- 
lui), unde se află şi Filul; iar apoi se aşezară 
ambii în acest prundiş. 

Vidra, ştiind, că stăpânirea apucată cu sila, 
este să se ţie cu tiranie, aşijderea, ştiind pre moş- 
tenitorii cei drepţi între vii, îi pâră pe aceştia 
călre Corb, cu tot felul de amestecături. Ea zi- 
ceâ: 
— Filul şi Inorogul, rămânând vii, şi voi şi 
noi, nu vom puteă să petrecem viaţa cu linişte. 

Corbul, măcar că făcuse de curând lucru spur- 
cat, se căiă rău în sufletul său. Vidra nu-şi stă- 
tuse mull cuvântul dat. Umblă, mai cu drag prin 
fundul apelor, decât la iveală şi fierbeă gânduri 
împo:rivnice Corbului. 

Aflând deci Corbul de una ca aceasla, se nce- 
căji tare, însă, de ruşinea lumii, nu putu de tot 
să se pocăiască. Căci: „inima îngrăşată în rău- 


1) La Țarigrad. 


227 


tăți se viţioneşte de gândul căielii, şi se omoară 
cu pocăința”. Deci se făcă, că nu vede, cele 'ce 
tăceă Vidra împotrivă-i. Insă: „când izbucnește 
răbdarea din inima pizmătoare, atunci, nu vred- 
nicie, ci răutate, se naşte”. 

Corbul încercă deci să scoată şarpele din bortă 
cu mâna altuia. Insă, precum mai sus s'a pome- 
nit, Inorogul, ducându-se în munţi, află acolo pe 
Fil şi îşi puseră lucrul pe cale bună. Adunând 
după aceia pre Dobitoacele răsleţe, obştiră sfat, 
cântându-le hrismul Pleonixii dela capiştea Epi- 
timiii: 

In cinci zeci de lăcrămoase 
Vrem, acelor lăcrămoase, 

Ochii umezi să le ştergem, 

La Moşie apoi să mergem. 

Vidra peşte, Corbul stârvuri, 
Cerce 'n vârtopi, nu prin vârfuri 
Să se urce fără cale 

Şi să-şi cate ale sale. 


Vrăjitorii Epitimiii, înţeleseră tâlcul acesta: 
Adică 50 de căpuşe (cari sunt pungi de piele 
umplute cu sânge) pline de sânge străin, vor să 
aducă jertfa Pleonixii, pentru ca, mântuindu-i 
de sub tirania Vidrei şi vrăjmăşia Corbului, .să-i 
ducă Boaza la Moşie şi din robie scoţându-i, să 
întoarcă voia cea rea şi lacrimile în veselie şi 
bucurie. 

Deci primind Vrăjitorii jertfa, citiră descânte- 
cul bâiguirii:), cu care, băgând întâi pre Corb 
în somnul nesimţirei, pre Vidră pogorâră din 


1) Lucru, făcut în taină. 


228 


scaun. Aceasla, neputând rămâne mai mult în 
acele părţi, se sculă cu Mreana şi cu rudele ei, 
lindinile, păduchii, lipitorile şi cârceii:) şi se' 
duse la gârlele Grumazului Boului. Iar Inorogul, 
rămâind, de bună voie, pentru strajă, în Munţi, 
trimise pre Fil la moştenirea părintească. 

Corbul, luând aceasta în ştire, începă a slobozi 
cu mare mânie şi urgie cuvinte lăudăroase. Şi 
semeţ de averea lui, ziceă: 

— Pentru ce a scos Inorogul cuiul, pe care eu 
Pam bătut?2). Pentru ce Filul şi-a luat, ce e al 
său, şi asupra gândului meu a ridicat gând? Aşa!! 
Lasă că le voi arătă eu, că Monarhia Păsărilor 
este mai tare, că Vulturul sboară mai pre sus 
decâl toate şi că Corbul, cu glasul său meneşte 
tot răul! — 

Şi, ce să lungesc mai mult voroava, iubite 
prietene; Corbul, măcar că eră bucuros de sar 
fi grămădit chiar tot focul Iadului asupra capu- 
lui Vidrei, însă i se părea, că răul nefăcut de 
mâna lui, eră adevărată risipă. Mai socotind şi 
adăogirea altora din scăderea Vidrei, îşi borâ 
toată ura, asupra Filului şi Inorogului. Şi măcar 
că 4700 ani, de lupte şi jertfe împrășştiaseră îm- 
preună pe la capiştele Boazilor:), însă Corbul, 
rău de gură, mai rău a săvârşit lucrul. Cu Vidra 
şi-a dal mâna, şi iarăşi Dulăii şi-a întărtat, iarăşi 
Ogarii şi-a asmuţat, iarăşi Coteii şi-a băgat în 
Munţi şi văi, iarăşi a speriat pre toate dobitoa- 
cele şi în toate părţile le-a împrăştiat. Şi aşa pre 
Vidra, iarăşi au trimis'o, ca tirania să ia la loc. 

1) Străinii şi cei, cari nu sunt de ţară, 


2) Domnia lui Duca. 
3) La Viziri, 


229 


Filul, înțelegând aceasta, dete întâi ştire Lu- 
pului şi Pardosului,şi iarăși pribegi, scăpând din 
întinse mreje, la ţara Câmpiilor +). 

Inorogul până atunci se potolise în munţi, în 
locuri tari. 

Filul, aşijderea, viind la Grumazul Boului, nu 
trase puţine asupreli din partea Vrăjitorilor, de 
vreme ce Corbul stă, ca să nu-l lipsească numai 
de hrană, ci şi de viaţă. Vrăjitorii totuşi, din 
pricina vechilor jertfe şi mai ales a celor noi, 
se plecară voii Boazii Pleonexii şi îi dădură în- 
sfârşit voie să meargă la ale sale. 

Vidra dar, aşezată la 'Epitropia Jiganiilor, 
puse pe Bâtlan la gârle pentru pază). Acesta, nu 
după multă vreme, pârâ pe Vidră de vicleană 
către Corb şi vădi, că aceasta vroiă să tulbure 
Monarhia Păsărilor şi să i-o răpiască. 

Asupra pârii aceștia sosiră şi Lupul, Ursul, 
Vulpea, Ciacalul şi Struţo-cămila. Ei fugiseră la 
Corb, cu lăcrămoasă jalbă ca aceasta: 

— Mare strâmbătate ai lucrat cu noi, o pone- 
grite Corb! de vreme ce iarăşi în scaunul tiranii 
ai ridicat pre Vidră; jiganie, ce nu are nici 
neam în fire, nici socoteală în minte, nici vre-un 
aşezământ stătător în lucruri. Căci: „Ce este mai 
poftit, dar mai greu ca stăpânirea”! Aceasta dar, 
cu tirania ce face, şi cu lăcomia ce lucrează, n'a 
împrăștiat numai oile în Munţi şi Păduri, na 
izgonit numai caprele în văi şi vârtoape, n'a ars 
numai cu foc vacile şi hergheliile*), n'a smuls 


1) Polonia. Ţara leşească. 
2) Capuchehaie. 
3) Văcăritul (bir), 


230 


numai găinele de pene, ci, acum mai vrea, să 
radă și solzii peştilor!) pe sub apă. De aceia și 
noi am venit la glasul tău, ca să-l ridicăm, pe ti- 
ran de deasupra noastră şi iarăși pe stăpânitorii 
Moșneni:) la locul lor să chemăm, căci numai 
aşa socotim, că se va aduce pace și liniște. Căci: 
„când oala fierbe și dă peste margini, se vântură 
apa cu lingura; când focul însă rămâne neclătit, 
vărsarea este peste putinţă însă a o potoli. Deci 
la înfocări, la cari vânturarea lingurei nu spo- 
reşte, potolirea şi stângerea focului trebuieşte”. 

Corbul, ațâțat de pâra Bâtlanului, și acum în- 
tărtat de jalba acestora, le dete cuvânt, că pre 
cât va puteă, se va sili, a-i mântui de tirania Vi- 
drei. Această pizmă Corbul și-a izbândit la adu- 
narea dintâi din Cetatea Deltei), și Vidra a fost 
izgonită din ambele Monarhii (precum s'a spus 
istoria la locul ei). 

Corbul însă, cu toate că văzuse câte păcate fă- 
cuse, nu se pocăi însă cu izgonirea Vidrei, ci, cu 
această pricină, gândi să grămădească și mai 
mari şi mai grele păcate. Aşa pătimaşilor un 
cuvânt le dădea, iar, în inima lui rea, purtă alt. 
gând. Adică, din pricina pizmei celei vechi, nu 
poftiă de loc binele Filului și Inorogului, ci so- 
cotiă mai degrabă să aleagă pe Struţo-Cămila«) 
(precum s'a văzut), pentru care lucru sa slujit 
de fărălege şi victeşuguri destule. Iar, cele ce a 
lucrati mai pre ascuns, acum să ți le arăt pre 
scurt. 


1) Face chiar şi bani căptuşiţi (falși). 

2) Moşnenii (răzeşii) adică Cantemireştii. 
3) Excluderea de la cap. I şi Jl. 

4) Cap. I şi ll. 


231 


Vei şti dar, iubite prietene, că, văzând Corbul 
greşala, ce făcuse cu Vidra, şi stăruința jiganiilor 
asupra Inorogului şi a Filului, socoti, că, a li se 
pune împotrivă, ar îi să ridice mari gâlceve. Căci: 
„cuvântul împotrivă sabia ascute; iar răspunde- 
rea lină mânia frânge”. Aşa că pre Lup, che- 
mându-l în taină, îi zise: 

— Cunosc bine, o prietene, că aţi tras multe 
asupreli despre partea spurcatei Vidre, iar, de va 
puteă aceasta, va mai aduce încă multe asupra 
voastră. Insă, noi, pentru ca să îndreptăm gre- 
şala şi să ne răscumpărăm păcatul, pacea să ne 
nevoim a o pogorâ, pre cât ne va veni în mână. 
Peniru acest lucru însă, am de cerut dela voi, 
ca să fiți mijlocitori, şi să alcătuim acea pace 
între noi, Fil şi Inorog. Și această pace, să fie 
îniru tol adevărul şi curată inimă. Căci: „decât 
pacea zugrăvită 1), mai fericit este răsboiul crunt”. 

Lupul, auzind aceasta dela Corb, şi încredinţat 
că este din toată inima, se bucură foarte mult şi 
răspunse: 

— Acest lucru se va face prea lesne, de vreme 
ce eu sunt adeverit, că Filul şi Inorogul sunt 
plecaţi dreptăţii şi păcii; iar, Andată ce cuvântul 
păcii vor da din gură, le va rămâne pecetluit şi 
tipărit în inimă. Căci: „ascunsul inimii, când e 
curat, îşi este sie şi icoană şi oglindă, în care se 
vede pururea, ce şi cum este totul”. Și de vreme 
ce şi pofta ta sa plecat'spre chipul dreptăţii şi 
îmbrăţişează pacea, peniru acest lucru să le fa- 
cem ştire. Vei cunoaşte apoi, că cele grăite de 
mine au fost după voia adevărylui şi nu din dra- 


1) Imbrobodită, 


232 


goste. Insă pacea aceasta trebuieşte stăruită aşa, 
ca Vidrei să fii împotrivă, de acum încolo, şi lor 
să le fii într'ajutor. 

In puţine cuvinte să cuprinz însfârşit toată 
istoria. Pentru isprăvirea păcii s'a grăit, sa răs- 
puns, s'a trimis, s'a întors şi puindu-se toate cele 
trebuitoare la mijloc, s'a mântuit prin chipuri 
de credinţă, iar apoi, cu mari jurăminte şi bles- 
teme, S'a legat dintr'ambele părți. Căci: „la vi- 
clean parola dumnezeiască şi basmul poeticese 
tot o cinste au”. In acelaş chip şi Corbul, în 
vreme ce se făceau jurămintele cele straşnice, îşi 
întindeă toate măiestriile vicleşugului prin toate 
locurile şi cu mari jurăminte şi multe jertfe 
ispitia pe la Bozi şi Vrăjitori, ca să facă Epitrop 
Monarhiei dobitoacelor pre o pasăre, a cărei 
nume, trai şi locaş sunt împuţite şi scârnave. Poţi 
şti şi numele ei, o prietene, o chiamă Pupăza:), 
născută în ţara gemănării şi crescută în satul 
furcei. Şi şi-ar fi închis bătrâneţele în curţile fu- 
nelor?) de nu şi-ar fi dat puturosul duh mai de 
timpuriu. 

Dar să ne întoarcem la cuvântul nostru. 

Corbului însă nu i s'a primit nici jertfa, nici 
Vrăjitorii, după plăcere, nu i-au vrăjit. De aceia 
îşi mută socoteala într'alt chip de răutate și, 
luând în taină pe Jigania cea proastă, ce-i zice 
Struţo-cămilă, o ispiti cu multe măguliluri şi în- 
velituri. Lăudându-i chipul, statul, umbletul şi 
căutatul în multe tropuri:) ritoriceşti şi zicân- 


1) Vergu, grec din Ceatalgea, probabil unul din clientela de 
cămătari ai Domnilor. 

2) Spânzurătorile i-ar fi pus capăt vieţei de nu muria la timp. 

3) Impodobiri retorice. 


233 


du-i, că firea a făcut'o spre vâlva stăpânirei, a 
înşelato, iar dânsa sa încrezut, săraca. Deci, sa 
pomenil apoi şi cu silogismul, adeverind'o de 
vrednică, cât şi cu coarnele Boului şi coada Pău- 
nului. A fost pusă astfel epitrop Leului şi stăpâ- 
nitor Dobitoacelor, unde şi până azi stăpâneşie, 
cu minunea a toată lumea. Căci: „de multe ori 
cei greşi! iese nemerit şi cel nemerit greşit”. 

Aşa dar Corbul, la acea adunare din cetatea 
Deliii, nu a dat ajutor Moşnenilor, după cuvân- 
tul dai cu jurământ, (căci Filul ajunsese chiar 
acolo şi avusese cu tine împreunare), ci, cu tot 
mijlocul, a silit pe toți să primească pe Struţo- 
cămilă. Acest lucru, după cum ştii, isprăvindu-l, 
a început apoi şi mai cumplită goană asupra 
dreptăţii; goană, care, precum vezi, şi până azi 
se trăgănează. 

Aşa dar, o prietene, acestea au fost pricinele şi 
acesla a fost pricinuitorul vrăjbilor, răscoalelor, 
goanelor şi răsboaielor, cari se lucrează şi până 
azi, în Monarhia Dobitoacelor. 

lar acum, puind sfârşit voroavei, nădăjduim 
ierlăciune, dacă făgăduisem scurtimea şi am tă- 
răgănal lungimea istoriei. Insă: „Știința lucruri- 
lor nu se naşte din păreri, ci chiar din arătare, 
care ciarcă forma potrivită, după materia ce 
are”. Căci: „voroava laconicească este lăudată 
la meşteşug, iar materia adevărului 'se 'tâlcuieşte 
cu îndelungală voroavă”. 

Șoimul, înțelegând acestea bine şi pre amă- 
nuni, se minună mult şi zise către Inorog: 

— Vechiul, şi adevăratul cuvânt grăieşte: „că 
dreplatea biruieşte toate, şi adevărul este mai 
tare decât toate”. 


234 


Rămâne acă deci, ca vechile răutăţi să se surpe 
şi să se arunce noile temelii ale bunătăţii. Căci: 
„muiarea minţii, schimbarea socotelii şi nesta- 
rea cuvântului, sunt lăudate, numai atunci, când 
din rău spre bine, se întorc”. 

Inorogul zise: 

— „Inceputurile bune, izvorăsc din inimă bună 
şi neprepusă”. Aceste începuturi deci, vii să le 
pui dela tine, ori ai poruncă dela alţii? 

Șoimul răspunse: 

— Intr'adevăr, eu, dela mai marii mei, po- 
runcă nu am, însă cunosc inima întregei noastre 
Monarhii, adică că aceasta poftește, prin orice 
mijloc, a se duce spre o aşezare liniștită. Și de 
vreme ce grăim adevărul acum, să spunem, că, 
de gonit, s'a obosit toată lumea, şi că grijile şi 
goana de toate zilele ne picurează sudori de 
sânge. Căci: „osteneala clătirii, umezeşte sudori 
pe trup; iar grija neîncetată topeşte vlaga inimii”. 

Pe lângă aceasta, mai este o pricină, care mă 
îndeamnă către ispita lucrului. Aceasta este cre- 
dința, ce are Corbul în mine. Către acesta aşa 
dar, arătând adevărul lucrului, îşi va plecă, fără 
prepus, gândul, ce a avut despre tine. 

Inorogul zise: 

— Lucrul acesta, mi se pare oarecum de ne- 
crezul şi peste putinţă, căci, precum ştim din bă- 
trâni „Corbul pui albi scoate, iar firea îi întoarce 
în negreala lor”. Deci şi corbul bătrân chiar de 
s'ar văpsi în alb, şi cu o ploaie poate să se spele. 
Căci: „ființele rămân, cum au început, chiar de 
sar schimbă în toate ciasurile”. Şi chiar de aro 
zice, că se poate albi. Corbul pe din afară şi 
totuşi pre dinlăuntru tot negru va rămâne. 


235 


Dar pentru a nu se zice, că inima mea se în- 
grețoșează de cuvânt bun, iată că sunt gata a 
păzi hotarele prieteşugului, ca şi cele ale neprie- 
teşugului. 

Șoimul răspunse: 

— Adevărat este aşa precum zici, însă „de 
multe ori, boala, fără nădejde, pre leac, sa dat”. 
De dala aceasta ispitește lucrul şi cu mine și vei 
cunoaşte, că, măcar că sunt uşor la pene, dar la 
cuvânt sunt greu stătător. 

Inorogul zise: 

— Cu bună seamă cuvintele acestea te arată 
să fii poltiter de bine, însă pravila stăpânilor 
este. așa voi, aşa poruncesc, așa să se facă. Deci, 
ori unde asemenea sentință are pulere, acolo 
cuvântul adevărat şi sfatul cu cale nu au loc. 
Precum zic unii: „Ispita, până la a treia oară, 
este a înţelepțţilor; iar, nepărăsită, este a nebuni- 
lor”. De aceia ispiteşte şi tu de două, trei ori şi 
vezi, de iese poftele strâmbe, după zisele drepte. 

După aceasta, ţi se mai cade a şti, o prietene, 
că ispita este înțelepțească, numai când sunt 
semne de ieşirea acestei ispite; iar altmintrelea, 
când cineva începe ispita afară de nădejde, se 
zice ispita aceia nebunească. Căci, ce socoteală 
ar ispiti a cunoaşte cele de peste ceruri, sau cele 
din centrul pământului şi ce nădejde i sar dă, 
că va puteă astfel află ceva, acolo unde simţirea 
şi socoteala nu încap. Căci axioma îilosoficească 
zice: „toată cunoştinţa şi ştiinţa purced din sim- 
țire înainte mergătoare”. Deci de ai povaţă ca 
aceasta, bine; de nu, nu. „Fără povaţă, la ostroa- 
vele îericiților, părăseşte-te a merge”:). 


1) Fără ştiinţă a află locul adevărului. 


236 


Șoimul zise: 

— Să fie foarte adeverit, că inima bună îmi 
arată nădejde. Şi de mult am avut semne bune 
desprc această călătorie. Acum nu-mi mai ră- 
mânc să ştiu, decât, cu ce chip ai putcă uită pă- 
timirile, ce ai tras. Şi aceasta întreb, pentru a 
puteă da răspuns la cele trebuitoare. 

Inorogul zise: 

— Poftele mele sunt puţine şi drepte. Puţine, 
pentru că sunt două; drepte, căci cer pe ale noa- 
stre şi nu pe cele străine. Intâia este dar: ca 
Filului să nu i se opriască dreapla lui moșle- 
nire părintească, sau Corbul, să-şi ia aripile dela 
Struţo-cămilă. A doua este: traiul și lăcașul meu, 
veri în vârful Munţilor, veri în fundul văilor, 
veri în câmp, veri în pădure, sau ori unde îmi 
va fi pofta inimii mele, să fie afară de orice grijă. 

Făcându-se aceste două, începutul prieteşugu- 
lui poate fi; iar cu vremea şi dragostea adevă- 
rată. Zic, cu vremea, căci, cine ar spune, că cine- 
va se poale întoarce cu toată inima din ură spre 
desăvârşită dragoste, acela este mincinos şi vi- 
clean. Căci, precum intrarea patimelor, aşa se 
socotește şi ieşirea. Mai mult, obiceiul învechit 
se uită cu anevoie. Căci: „sufletul, care, prea 
lesne, se mută din ură în dragoste, la cea, mai 
mică pricină trece din dragoste în ură”. De aceia 
şi: „vremea pierdulă este bună, când esle pentru 
alegerea prietenilor”. 

Iar pentru vremea luării răspunsului, socolese 
că 150U de minute sunt chiar de prisos. Deci, 
fără zăbavă, fă, ca să nu rămâie în prepus prea 
mult nici prieteşugul nici neprieteşugul. 


Partea VII 


Cameleonul, ducându-se la Șoim, şi aflând de 
întâlnire, schimbă de tactică. Văzând pe Toma 
Cantacuzino, încântat de Cantemir, se preface 
a fi şi el de aceiaș părere. 

Dar întors acasă, comunică lui Brâncoveanu 
(Corbul) necredința irimisului său Toma. Mai 
scrie că şi Bâilanul (Dimachi), capuchehaia lui 
Brâncoveanu, a trecut cu Șoimul. 

Brâncoveanu (Corbul), primind cele două scri- 
sori, răspunse lui Toma, că nu vrea pace, iar 
Cameleonului, că dorește urmărirea fără cru- 
fare, până la omorârea lui Cantemir. De aseme- 
nea recheamă pe Toma și Dimachi. Pentru exe- 
cufia ordinului se trimite Uliul (Ștefan Cantacu- 
zino, paharnicul). 


VII 


In vremea deci, în care Inorogul şi Șoimul vo- 
roveau, Hameleonul se duse la locașul său. A- 
colo, în vasul uluirii, deschideă vetrile gândurilor 
şi înotând prin marea socotelilor celor rele, în- 
tindeă, spre toate vânturile, funiile chitelor. Aşa, 
tăvălindu-se în valurile vicleşugului, îl chinuiau, 
somnul fără somn şi odihnă fără odihnă. Iar a- 
ceasia, într'atât, încât somnă cu ochii deschişi şi 
visă cu toată fantezia deşteaptă. Visul lui închi- 
puiă păreri ca acestea: 


Visul Cameleonului 


— Hameleonul, fiind fire a se hrăni cu vânt şi 
a paşte aer, i se părea precum că umblă pe mar- 
ginea unei ape, unde erau nişte hingiuri dese şi 
ghimpoase şi nişte copaci frunzoşi şi umbroşi. 
Grosimea şi desimea umbrelor lor părea să căp- 
tuşească întunericul şi soarele să-l săal facă să 
lipsească. 

Așa dar, orbăcăind el prin ceața aceia întu- 
necoasă, i se păru, că vede, departe, o zare de 
foc. Apropiindu-se de dânsa văzù, că focul erà 
atât de mare, încât vâriul parei pătrundea nou- 
rii cerului, unde cele două stihii făceau groaznice 
trăsnete, vrăjmaşe fiind una alteia. In mijlocul 


239 


focului văză o jiganie groaznică, care aducea la 
chip cu şopârla, însă mult mai mare. Această ji- 
ganie, plimbându-se în toate părţile prin pară, 
păştea cu nesaţ jăratecul şi de mare lăcomie, în- 
ghiţeă şi spuza, fără ca, în ceva, să o betegească, 
înfocata văpaie. 

Hameleonul, văzând mâncarea aşa de dulce a 
Sulemendriţii (căci aşa o chemă), i se scorni foa- 
mea în stomah. Căci: „de n'ar fi simţurile în- 
demnătoare, de multe ar rămâne pofta sufletului 
neclătită”. Incepând dar foamea, i se întoarseră 
măruntaiele şi stomahul îl chinui foarte tare. El 
începi deci a se văită: „Vai maţele! Vai mărun- 
taiele!” şi a se văieră: „Vai vintrele! Vai/pânte- 
cele!” 

Salamandra, atunci, din mijlocul focului, îi 
zise: 

— O sărace! Ce poate fi acest chin, şi această 
lăcomie spre bucatele mele. 

Hameleonul, mai pe urmă, abia, răspunse cu 
glas lânced: 

— Simt simţire nesimţită şi pat pătimire ne- 
pătimită, o împăratul focului! (Căci i se părù, 
că Salamandra este bozul focului!). 

Hameleonul, cel ce amăgeşte pe toată lumea, 
de data aceasta s'a amăgit pre sine. I se păriă, 
că, fără primejdie, poate mistui focul?). „Dar cel 
rău, rău păţeşte”, căci, în locul foamei, arsura îi 
înmulți suferinţele. 

Salamandra zise: . 

O, ticălosule! Au nu ştii, că stomahul nu poate 


1) Slava lumii. 
2) Desfătarea lumii. 


240 


să mistuie orice bucate, nici gâtlejul să primească 
orice băutură şi nici altă jiganie nu poate paşte 
foc ca mine? Căci: „cine pentru pofta desfrå- 
nată, covârşeşte orânduiala firii, acela se pedep- 
seşte în focul lăcomiei”. Acuma, tu, nu fă mai 
multă zăbavă, ci aleargă mai curând, cearcă, şi 
acolo, unde vei află ouă de şarpe:), să le bei nce- 
zăticnil. Mâncare ca aceasta, cere băutură ca 
aceia. 

Hameleonul, cu mari leşinături, începu a cu- 
treeră toate malurile, toți câmpii, și a scocioră 
toate borţile copacilor. Căci: „La cei bolnavi, să- 
nătatea este mai de preţ ca toate”. Insfârşit, după 
multă trudă și osteneală, i se întâmplă să afle 
ouăle unui şarpe, ce se chiamă Ohendra?), pe 
cari le şi sorbi fără îngăimală. 

De îndală ce băi ouăle, i se pări, că i s'a po- 
tolit arsura maţelor3). Insă „după fire şi dofto- 
rul, după doitor şi leacul şi după leac şi tămă- 
duirea”. Boala nu sa mutat în chipul sănătăţii, 
ci într'altă formă mai rea. Ouăle Ohendrii, în 
pântecele călduros, începură a face zămislire, iar 
embrionaţii pui de Ohendră, după firea lor, fă- 
râmară pântecele Hameleonului, ca să iasă la 
lumină +4). Căci: „cine înghite cu lăcomie acul cu- 
sătorului, borăşte fierul arătorului (plugului)”. 
Și aşa bielul Cameleon iarăşi să bătù de moarte. 

Puii Ohendrii, ieşind deci din pântece, i se îm- 
pleticiră peste trup, i se încolătăciră de grumazi, 
îl muşcară şi îi supseră sângele, în locul lapte- 


1) Minciuni scornite. 

2) Şarpe, care crapă când îi iese puii din burtă. 

3) Pedeapsa răutăţii, ascunsă în inimă. 

4) Viptul (produsul) minciunilor ; ocara, care vine peste voie. 


241 


lui, pe care nu-l aveă. Durerile îi fură aşa de 
mari, încât târziu îşi aduse aminte de Cornul I- 
norogului (căci şi altă dată îi dăruise viaţa, tot 
otrăvit fiind, ca şi acum, de toapsecul şi veninul 
şearpelui). Așa dar alergă într'un suflet, la mun- 
te, că doar va află undeva pe binefăcătorul său. 
I-l] descoperi întrun munte prea înalt, înconjurat 
de prăpăstii şi hârtoape groaznice. Tocmai a- 
tunci i se părù, că, o pasăre neagră mare din 
văzduh), vine, cu mari vâjiituri, vrând să, se 
puie pe cornul cel luminos al Inorogâlui. 

Inorogul, atunci clătind capul, pasărea nu pută 
a se lipi de corn. Câtva timp, făcându-se răsboi 
ca acesta, Inorogul lovi însfârșşit pasărea cu cor- 
nul în curmeziş. Câteva pene îi sburară din a- 
ripă?) şi pasărea se prăvăli în prăpastie °). 

Hameleonul uită de dureri la această priveală, 
căci: „când puterea sufletească se înfige în pri- 
vala înţelegerii, alunci toate simţirile trupului a- 
morţesc”. Dar palima simţirilor dureroase se 
întoarse. Şi pentru că Hameleonul nu se puteă 
urcă, unde ședeă Inorogul, îi strigă: 

— Milosliveşte-le asupra ticăloşiei mele! 

Inorogul zise: 

— Ce fcl de patimă te chinuieşte? 

Hameleonul răspunse: | 

— Inlâi foamea, apoi focul mau pârjolit; iar 
mai pre urmă puii, ce am născut, m'au prăpădit. 
Și dacă milostivirea ta asupra mea nu va ajunge, 
rămân pieril şi prăpădit. Şi se rugă apoi, ca să-l 
mântuiască cornul lui. 

1) Corbul. 


2) Scăderea puterii, 
3) Trecerea de la mândrie, la ocară. 


242 


Inorogul răspunse şi el: 

— Puterea leacului meu slujeşte spre otrava, 
care vine din afară, iar nu spre veninul, care se 
naşte dinăuniru. Căci: „Răutatea bolii o tămă- 
duiesc. doftorii; dar, bolii sufleteşti, nu-i ştiu, a- 
polecarii, leacul”. Totuşi, pre cât pot socoti, re- 
teta leacului tău) este aceasta. 

Să fierbi în laptele aspidei, corn de cămilă, 
coamă de şarpe, ochi de guz orb şi unghie de 
peşte, până ce nu va rămâne decât de zece ori 
zece dramuri. Cu o parte din această alifie, când 
va Scădeă soarele ca luna, să te ungi pe rană. 
Iar partea cealaltă, storcând apa din fărimișuri 
de marmoră şi din pilituri de aur, șă o amesteci 
cu ea, şi făcând'o şerbet, să o bei. 

Hameleonul, auzind leacul, şi socotindu-l de 
baljocoră, se jelui: 

— Vai de mine, dar cine poate află lucruri ne- 
văzute şi neauzite ca acestea! 

Şi strigând aşa se degleptă issa 

Trezindu-se, tâlcui visul, după plăcerea lui, în 
acest chip: ' 

Apa: vremea nestătătoare. Pădurea: mulțimea 
gloatelor turburate. Negura soarelui: învăluirea 
lucrurilor. Para focului: vestea mărimei poftei. 
Salamandra în jaratec: statul adunării, care se 
hrăniă spre izbândirea inimilor. Lupla apei cu 
focul: vestea celor două Monarhii, cari va trece 
peste țări. Foamea: pofta către un lucru. Mân- 
care de jăralec: agonisire de laudă. Leacul Sa- 
lamandrei, adică ouăle șearpelui: mijloacele, ce 


1) Neputinţa întoarcerei firii spre bine. 


243 


se nasc din înţelepciune. Puii șarpelui: socoteala 
din gând. Leacul Inorogului: cercarea nepriete- 
nulu: de a strică bucuria biruinţei. 

Dar parlea dela urmă nu o puteă potrivi. 

Totuşi, vesel de tâlcuire, se sculă şi se miră, 
că nu-i venise veste dela Şoim despre sosirea I- 
norogului. Dar, mângâindu-se, îşi zise: 

— Vicleşugul, ce port în mine, nici pielea de 
pe mine nu-l simte. Ce s'a întâmplat, ca Inorogul 
să nu fi venit la prundiş, doar nu o fi descoperit 
vicleşugul ?........... 

Apoi se culcă iarăşi şi când se deşteptă, ziua 
aşleptà a se lumină cu gând întunecos. 

Deci Inorogul şi cu Șoimul, după ce sfârşiră 
voroava lor, prin multă vreme a nopții, se întur- 
nară, cine-şi la ale sale. Imbrăţişându-se, sara 
bună îşi deteră şi se sărutară prieteneşte. 

Iar, când mâna cea de aurt), cu degetele de 
trandafir), culege flori din vârful munţilor) şi 
mănunchele albe, alege, din cele negre +), Hamc- 
leonu! purcese, după obicei, la cercetarea straje- 
lor. Cutreerându-le într'un suflet, şi neaflând ni- 
mic nou, îşi dovedi sie, că, de bună seamă, Ino- 
rogul nu se coborâse din munte. Căci: „„vicleanul 
când nu are pre cine vicleni, atunci se vicleneşte 
pre sine, şi, furându-şi cele din sân, de pune în 
pungă”. Şi aşa, socolind, că vremea clevetelei şi 
ceasul zavistii sosise, se duse la Şoim. Către a- 
cesta, curmând pe jumătate darea bunei dimineţi, 


1) Soarele, 

2) Razele soarelui de dimineaţă, roşii. 

3) Când lovesc razele soarelui în vârfurile munţilor. 
4) Când se îngână ziua cu noaptea. 


244 


şi nesfârşind bine căderea în închinăciuni, se în- 
chină cu capul viperii, căută cu ochii vulpii, se 
clălină cu trupul Dulăului, şi, ca şi cum ar fi 
fost turburat de vre-un duh rău, începi a îm- 
prăștiă, într'acest chip, cuvinte amestecale cu 
stropi şi cu bale spumate, din buzele lui, lăsate 
în jos. 

—- Văzutaţi lucru nestătător de cuvânt şi clă- 
titor ca frunza? Văzut'aţi cucoşul din vârful tur- 
nului, învățător al vânturilor?!) Eu, de mult, 
vream Să ţi-l cântăresc, câte dramuri trage la 
trup şi la minte, şi să ţi-l dovedesc, că niciodată 
adevărul n'a ieşit din gura lui. Mă siiam însă, a 
ţi-l arătă, văzându-te încins cu atâta sete şi a- 
prins cu atâta poftă de împreunare. Acum însă, 
i-ai văzut singur uşurimea minţii, nestarea cu- 
vântului şi toată prostimea firei şi vei îi cunoscut 
Leul de pro unghii şi tot circalamul lui, de pe 
o singură parle. Păcătosul de mine, după cum 
am spus, mă feream a-ţi spune adevărul, ca să 
nu cad în prepus de zavistnic şi clevetnic. Căci: 
„pre cât este de urâcioasă minciuna la urechile 
drept auzitoare, pre atât de primejdioasă este a- 
deverinţa la auzul strâmb ascultător”. 

Acum deci n'a venit la locul însemnat şi după 
cuvânlu. dat. A luat jurămintele în basm, şi ru- 
gămintele în batjocoră. Din pricina aceasta aș 
luă îndrăzneala a zice, din inimă curată, adevă- 
rul. Să-] faci a cunoaşte neprietenia, căci priete- 
nia n'a vrut să învețe, şi, în laţuri şi curse noi, 
vânându-l, să-l faci să priceapă acestea. Căci: 
„precum nu se aseamănă obrazele, unul cu altul, 


1) Cel ce după vreme îşi mută voiă şi prieteşugul, 


245 


şi stelele nv luminează, una ca alta, aşa se află 
viclean mai viclean şi meşter mai isteţ”. 

Șoimul, se miră şi-l întrebă, de cine grăieşte 
în acest chip și cui scorneşte această puluroasă 
hulă? 

Hameleonul zise: 

— Dar, Domnul meu ştie bine, cine este în 
lume, vrednic de toată hula şi a cărui nume este 
scarandavos:) pomenirii. 

Şoimu: răspunse: 

— Nu înţeleg. 

Hameleonui zise iarăşi: 

-— Au, nu mi-a vărsat atâtea sudori crunte a- 
măgitoru! şi sifarul acela? Au, nu înşelătorul a- 
cela, m'a băgat într'atâtea cumpene de moarte? 
Nu, din pricină lui, am căzut rob la mâna Cro- 
codilului, dela care şi azi, cu preţ greu, sunt legat 
să mă plătesc? 

Dar lasă, că îmi voi împlini eu visul în cu- 
rânc, aşa cum Fam tâlcuit. Căci visele, niciodată 
pre mine, nu mă amăgesc. 

Dela tata am învăţat tâlcuirea lor şi alcătuirea 
vrăjilor. Şi el învățase dela babele Sciţilor, toate 
meșteşugurile geomandiei?), chiromandieis) şi 
necromandiii 4), umblând cu corăbierii pe la Her- 
sonezul Crivăţului 5). 


1) Greţos. 

2) Vrăjitul pe crăpăturile pământului. 

3) Ghicitul în palmă. 

4) Vraiă asupra trupurilor moarte; se ține'de păcat la toate 
limbile (popoarele). 

5) Crâmul tătăresc (Crimeia). 


246 


Șoimul, înțelegând, că aceste vărsături le bo- 
răşte asupra curățeniii Inorogului, zise: 

— Ștergeţi gura, o prietene, şi, de este cu pu- 
tință, înghite-ţi stupitura!) şi soarbe-ți borâtura, 
căci Inorogul a stătul și la cuvântul dat, şi a ve- 
nit, ascară, şi la împreunare. După voroavă, 
m'am mirat chiar mult de înalta lui înțelepciune 
şi adeverit am rămas, că, toate câte le spui, nu 
sunt, decât din zavistie veche, spuse. Să ştii însă, 
că. „Sabia zavistnicului nu are mănunchi, şi cel 
ce o apucă cu mâna, nu poate să rămâie ne- 
rănit”. 

Hameleonul, pe deoparte îşi schimbă deodată 
obrazul în multe feţe, ca nu cumva Șoimul să-i 
afle vechea pizmă, să-i încerce vicleşugurile, şi 
să-i tâlcuiască altfel visul; pe de altă parte, a- 
lergă, ca un cal desfrânat, să îmbrace minciuna 
în haina adevărului, vicleșugul în cămaşa drep- 
tăţii, şi să-şi şteargă urmele de vulpe vicleană. 

Aşijderea căută, de, nu cumva, ar puteă căp- 
tuși şi zugrăvi acestea toate cu meşteşugul cu- 
vântului. Căci ce altă ceva învaţă pre ucenici în- 
văţători; cuvântului, fără cât să facă din adevăr 
minciună şi din minciună adevăr Iar eu am chel- 
tuit destul unldelemn într'această învățătură, și 
am ținut destulă vreme scaunul acestei şcoli?) 
celorlalte lighioi, şi am avut deprinderea cărţilor 
şi scrisorilor amăgitoare. 

Şi aşa, schimbându-și fața după față, începi 
voroava către Şoim: 

— „Dragostea prea mare şi liubovul (iubirea) 
care trece peste hotar, își fac mari prepusuri din 

1) Scuipatul. 

2) Grămătic, scriitor de cărți, 


247 


pricini foarte mici”, precum maicele prepun co- 
conilor lor, pentru cea mai mică mutare a sănă- 
tăţii, tot soiul de primejdioase boale, de unde şi 
cuvântul: „să nu vie în capul copilului, ce-i me- 
nește maică-sa”; Asemenea dragostele Afrodi- 
teit), cari în locul adevărului, scornesc hule şi 
mânii, prepunând celor iubiţi, de aceasta, dra- 
goste închipuită şi făcându-şi inimă rea din a- 
ccastă pricină?). 

Aşijderea, eu mă aflu cu Inorogul în dragoste, 
şi toate prepusurile mele sunt isvorâte dintr'ânsa. 
Să am deci iertare, căci am crezut în descoperi- 
rea măiestriilor noastre de către el şi de acolo 
nevenirea lui la împreunare. Pentru aceia, ca să 
poţi pricepe adevărul, ziceam, ceia nu-i doresc 
şi grăiani, cele ce nu are. Iar acum, înștiințându- 
mă din ambele părți, a ieşit cele ce ştiam dintru 
început, iar nu cele ce prepuneam. Inima mea 
deci a luat deplină veselie, căci îndoința mi s'a 
ridical de pe suflet. 

Adevărat este, Domnul meu, că, precum zici, 
Inorogul este, la lucruri stăruitor, precum este şi 
la cuvânt, stătător. Să fii deci adeverit, că, pre- 
cum voroava lui te-a înștiințat, aşa şi faptele 
lui îți vor arătă, cât de străluminată este bună- 
tatea lui. 

Eu însă, care datoresc cornului şi antidotului 
lui, atâta binefacere, încât, fără ele, viața mi sar 
fi curmat, îmi arde inima în pară mare, că 
m'am lipsit de priveala lui, la împreunarea voa- 


1) luboştele (iubire) spurcate, curveşti, 
2) Aici sunt intercalate tânguirile Afroditei, pe cari le repro- 
ducem în Prefaţă. 


248 


siră; de aceia aş vrea să nu fiu scutit, la a doua 
lui venire, de această priveală. 

Şoimul, curat la inimă, încredințându-se cu- 
vintelor viclene ale Hameleonului, îi spuse, că 
peste câteva zile sunt iarăşi, ca să sc împreunc. 

Hameleonul, răspunzând repede, zise: 

— Dar eu ştiu, că visele mele nu mă amăgesc. 

Șoimul: 

— Ce vis este, rogu-te, acela? 

Hameleonul povesti visul! deci, cum sa pome- 
nil mai sus. 

Şoimul, pătrunzând adâncimea lui, zise: 

— Şi aceasta cum ai tâlcuit'o? 

Hameleonul, se sili deci mintea Șoimului a 
căptuşi: 

— Pădurea: grija. Salamandra în foc: neprie- 
tenie veche. Foametea: jale. Vuăle șarpelui: ve- 
nirea Inorogului. Nașterea puilor: nădejdea ve- 
nirei lui. Pasărea cea neagră: veste şi nume rău. 
Leacul dela urmă: veselie şi bucurie. 

Astfel Hameleonul, cârpind şi înădind visul, 
acoperiă vicleşugul cu cuvinte late. Șoimul însă, 
încui€ visul în tăcerea lui şi aşteptă să vie is- 
prăvitul. 

După aceasta, Hameleonul, ieşind dela Șoim, 
şi cum își pierduse vânatul, îşi muşcă buzele de 
mare necaz şi mâinele şi le frângeă. Alergă de- 
grabă la Dulăi şi Ogari, cu fața posomorâtă şi 
cu inima frântă. Aceştia, văzându-l astfel, îl în- 
trebară. 

— Ce poate fi aceasta, o prietene? Chipul îţi, 
arată urgie şi faţa bicisnicie. Au, ţi-au menit vră- 
jile ceva spre chezi răi? Au, ai simţit ceva împo- 
triva poftei noastre? Sau, de nu ţi-a venit ţie 


249 


ceva rău, te temi, să nu-i vie cuiva ceva bine? 
Căci: „zavistnicul poartă mâhnire îndoită, când 
se teme, ca lui, să nu-i vie un rău și altuia, un 
bine”, 

Noi nu te-am văzut până acum, așa de înfun- 
dat! Ţi-a legat cineva limba, ca clopotul? Gura, 
cea ca dubla, ţi-au astupato? Cine ţi-a îngheţat 
voroava, cea ca puhoiul ploilor? Glasul, cel ca tune- 
tul, cine ţi l'a amorţit? Mulțimea cuvintelor, cele 
izvorâtoare ca păcura, cine ţi-a oprit? Spune-ne 
deci, cât mai curând, ca să ne facem părtaşi 
mâhnirii, sau mângâitori. Căci: „cuvântul mân- 
gâios la întristare, este, ca numele doftorului, la 
zăcere”. Jar: „unde este îndoință, acolo şi nă- 
dejde, și unde este nădejde, acolo şi începutul 
mângâlierii”. Aşa şi doftorul, măcar că nu scoate: 
boala, însă numele lui face minuni, ridicând nă- 
dejdea bolnavului. 

Hameleonul, puînind din nări, izbindu-se în 
piepl, aruncând din mâini, şi din picioare, ca 
dulăii turbaţi, țţărna împrăştiind şi spumând din 
gură, zise. 

— O, fraţilor, mă află în mare strâmtoare a 
inimei! „De oi grăi, oi muri; de oi tăceă, oi cră- 
pă”. Şi mintea nu-mi poate nemeri, pe cari, din 
amândouă, să aleg. „Să încep tremur; să nu în- 
cep, de necaz, mă cutremur”. „Să zic, mă tem; 
să nu zic, nu rabd”. Am sosit la ceas, ca fătătoa- 
relc. Să făt? durerile şi chinurile mă înspăi- 
mântă; să nu făt? îmi crapă pântecele. Să stric 
două? tocmesc una; să tocmesc două? stric o 
mie. Să-mi spuneţi deci înainte de toate, să stric 
două, să tocmesc una? sau, tocmind una, să stric 
două? Altfel nu voi deschide gura. 


250 


Dulăii, câtva stând la gânduri, răspunseră la 
întrebarea aceasta, fără baiere: 

— La toată începătura unui lucru se socotesc 
două săvârşituri; şi pentru care din aceste două 
trebuie, se începe, lucru. Unul din săvârşituri 
este, ori cum ar fi, lucrul, să se facă; altul însă, 
este a se face bine ori rău, tare ori slab şi așa 
mai departe. Deci, care din acestėa vrei, spre a- 
cela îți aşează lucrul. 

Ș'apoi, mai ştim şi că, a se strică, este mai 
lesne, decât a se face un lucru. Un copac vine 
din fire în 40 ani şi se usucă în 40 zile. Pirami- 
dele Egiptului, colosul Rodosului, raiul Babilo- 
nului, capiştea Efesului, care abia sau putut is- 
prăvi cu vremea, și cât de uşor în nimic s'au în- 
tors. Căci: „tot lucrul muritorului, muritor este”. 
Aşijderea: „un nebun aruncă o piatră în fundul 
mării, şi o mie de înţelepţi nu sunt vrednici să o 
scoată”. Sau „un copil cu un beţişor strică o mie 
de oale, şi 1000 meșteri nu pot lipi una la loc”. 

Deci, după care chip pofteşti, alege să te apuci 
întâi: facerea, tocmeala ori stricarea. 

Hameleonul răspunse: 

— Adevărat că: „sufletele prietenilor, cu sim- 
patia, ce o au între ele, își nemeresc gândurile 
unul altuia.” 

Aşa dar, după sfatul vostru, urmează, ca, întâi 
să stric două, ca să fac unul. 

Veţi şti dar, fraților, că pieirea a două capete 
este viaţa a capului al treilea; adică, cu moartea 
Inorogului şi a Șoimului, viața Corbului va stă- 
rui. Altmintrelea, nu este putință, precum veţi 
înțelege mai pre urmă. 

Dulăii, auzind numele Șoimului, se turburară, 


25 


căci îi aveau frică. Și atunci, mai adânc, înce- 
pură a întrebă pe Cameleon. 

Hamelconul zise: 

— Lucrurile au mers după tâlcuirea visului 
meu. lar acum vicleşugul, arătat de Şoim către 
Stăpânul său, a mutat lucrul spre mare rău. 

Dulăii, nepricepând învăluitele cuvinte ale Ca- 
meleonului, îl socotiră pe acesta îmbătat de aer 
fierbinte, sau, fiind schimbarea lunei, turburat 
de boală. Mai ales, auzind de vis, se apucară a-l 
iscodi. Căci: „ştiinţa ori cărui lucru, tot mai bună 
este decât neștiinţa”. 

Hameleonul zise: 

— Şoimul s'a arătat a fi vrăjmaşul amânduror 
Monarhiilor, iar, pre mine, m'a ţinut în râs și 
batjocoră, şi toate slujbele mele mi le-a vânturat 
în praf. 

Ştiţi prea bine de coborârea Inorogului și de 
prinderea lui. Toţi însă orbăcăiau în întuneric. 
„Intunericul minţii este mai greu decât al nopții, 
şi pierderea socotelii este mai primejdioasă ca 
cea a căii”, 

Iar eu, care atâta sudori vărsasem, înşelându-l, 
așteptând sfârşitul, mă svârcoleam în pat, ca 
peştele pe uscat. Căci: „precum peştele afară din 
apă se îneacă cu aer, aşa şi pofta încarcă toată 
gândirea”. 

Azi, după ce soarele şi-a revărsat zorile, m'am 
dus la Şoim. Acesta, cu mare mânie, începă a mă 
ocărâ, Aşijderea, începă a lăudă, cu nespuse 
laude, pre Inorog, şi de ar fi putut, i-ar fi aşezat 
scaun, mai pre sus decât lui Zevs, în ceruri. In- 
sfârşit, zise, că Inorogul venise la împreunare, 
şi că ar fi găsit, în mintea lui, multă înțelepciune 


252 


şi bunătate, iar la noi, numai strâmbătale. Deci 
adaogă, că, această jiganie, trebuie a ni-o face 
prietenă. i 

Eu, dar, o fraților! auzind aceste cuvinte otră- 
vite, ca şi cum m’ar fi ospătat cu ouă de năpârcă, 
cu venin de viperă m’ar fi adăpat. 

Inorogul deci a scăpat, şi pasărea neagră din 
vis, asta însemnă. Rana poftei mele Va rămâne 
nestielită:), căci: „râna poftii este mai obrinti- 
toare decât cea a fierului, şi mai burzuluitoare 
de cea mai mică pricină”. 

Dulăii, întrebând de va fi altceva cu temei, ca 
să facă ştire ambilor Monarhii, Hameleonul răs- 
punse: 

— Ieri, când soarele îşi întorceă fruntea cailor 
spre apus, şi carul spre coada ursului celui mic °), 
plimbându-mă încoace şi încolo, pe marginea 
prundişului, ca să-mi reşchir melancolia, îmi ieşi 
în care Molia, care strică blănile. Eu, nu de 
foame, ci pentru zăbavă, luând'o pre vârful lim- 
bei, ea, înspăimântându-se tare de icoana mor- 
ţii, începă a mi se rugă, cu mare umilinţă. 

— Cruţă-mi viaţa, domnul meu, nu te arătă 
aspru spre molatec trupşorul meu; ci întâi as- 
culiă cântecele mele, cari multora pot da sau 
luă viaţa, după cum sunt înţelese ori ba. 

Eu îi zisei: „de moarte nu te teme și de viață 
nu fi cu grijă”. 

Ea începu dar cântecul: 


Cu penele $oimului vântul despicând, 
Cu Bâtlanul negru cuvântul puind, 


1) Fără leac, 
2) Adică după nouă ciasuri, prin chindie (4 p. m.) 


253 


Corbul, d'inceput, cu rău tiraniseşte 

Şi nici din hegherie drept nu stăpâneşte. 
Iar în cuibul altora ouăle, ce-au scos, 
Tare, laba Şoimului, le va da jos. 

Cel cu un corn, iute, mai iute la minte, 
Ale sale le cere, cu sfinte cuvinte, 

In curândă vreme, după fulger, tunul, 
Rău îi va detună, din mulți până la unul. 


Cântecul acesta, acum lam învăţat, ascuns în 
nişte pene. Penele erau de Şoim amestecate cu 
Bâtlan:). După cântec, ele între ele astfel voro- 
viră. 

Bâtlanul puse cuvântul: 

— Pre stăpânul meu, Corbul, lau trimes acum 
de curând, pentru ca, împreună cu stăpânul vo- 
stru, Șoimul, să fie de pază prin munţi şi gârle. 
Nu ştim cine; dar, de-l vor puteă prinde, mare 
rău vor să-i facă. Insă nu se poate şti, ce vor 
puteà isprăvi, de vreme ce, nu pare prea uşor 
lucrul acesta. 

Iar penele Șoimului ziseră: 

Voi puturoaselor, câte cuvinte ați grăit, cu a- 
tâtea „nu ştim” le-aţi amestecat. Noi şlim însă, 
că stăpânul nostru nu este nici nebun, nici luat 
de minte, ca să se facă organul răutăţilor şi cleş- 
tele faurului şi ştim, că sfatul, din rău spre bine, 
Pa mutat. Căci: „precum tocmirea mădularelor 
slujeşte la frumusețea trupului, aşa şi ceâ a sfa- 
turilor la podoaba înţelepciunii”. 

De vânarea strâmbă a Inorogului deci se pă- 
răsi. 

Acestea fraților am auzit dela Molie. Şi tare 
mi-e teamă, că, până la urmă, să nu ne vâneze 


1) Siugile lui. 


254 


alții pre noi. Căci: „ce este după perete, nu poate 
vedeă ochiul muritorului; nici ce se va naște 
mâne, nu poate cunoaște”. De aceia: „trebuie 
cercat şi scuturat, tot cuvântul ascultat, tot sfa- 
tul întrebat şi tot prepusul chibzuit”. 

Dulăii, deci adeverindu-se de dovezile infor- 
muite ale Hameleonului, făcură îndată ştire Cor- 
bului. Căci: „precum latră Dulăii de frica clătirii 
frunzelor, tot atât de uşor sunt crezători la 
minte”. 

lar Hameleonul le proceti o sentință veche din 
Retorică, pe care o mută în Poltică, şi care sună 
pe grecește: 

„Nu este bine, o prietene, a merge pentru fie- 
„tece pricină la meşter, ci fă-ţi tu singur fluerul, 
„căci lucrul este destul de lesne”. 

Deci buna nădejde să nu pierdem, de oarece 
Șoimul mi-a arătat, când va mai aveă împreu- 
nare cu Inorogul. Iar atunci vom lucră prin noi 
înşine. 

Iar Dulăii trimiseră carte ca aceasta Corbului: 

— „Monarhului monarhilor şi Domnului dom- 
nilor. noi slugile credincioase, Ogarii, Dulăii, 
Coleii şi Râsul, ştergând cu multă plecăciune pra- 
ful pragului puternicului nostru stăpân şi ru- 
gând viața dela cereșştile puteri, înștiinfăm. 

Va şti dar Domnul nostru, că aceste zile, căl- 
când prin ascuţite stânci, de ni s'au băşicat tăl- 
pile, iar pielea şi părul ni s'au jupuit, scociorând 
prin „ghimpoase henciuri. După multe prive- 
gheri, am coborât însfârşit pe acel neprieten la 
strâmtoare şi lam dat în mâna Șoimului. Dar 
Şoimul, după ce a venit cu dânsul faţă în față, 
nu ştim de l'a fermecat acesta cu ochii, ca Vulpea: 
pre Cucoş, sau cu vorba, ca Sirenele, Pau amăgit. 


255 


Atâta ştim, că, nu numai, nu Pau prins, ci s'a le- 
gat cu el de prieleșug, ba ne sileşte şi pre noi, 
să ne facem părtaș cu el. 

Așijderea Bâtlanul, sa dat în partea lor. 

Către aceasta ni-am adeverit foarte bine, a- 
dică, că Șoimul şi-a schimbat penele, din pes- 
trițe în negre, iar din negre în pestrie. 

La acestea, proasta noastră minte nu poate 
află alt leac, decât să se cheme, la Monarhie, Șoi- 
mul și Bâtlanul şi dovedindu-se de vicleșug, să 
se pedepsească”. 

Cartea aceasta eră mai neagră ca cerneală. 

Șoimul, după împreunarea cu Inorogul, tri- 
mise şi el carte Corbului ca aceasta: 

După titlu: 

„Bine să ştie, Domnul meu milostiv, că după 
porunca dată, la Grumazul Boului venind, vâ- 
năloare am dat Inorogului, cu toți Dulăii. Insă 
nici cum n'am putut a-l aduce la mână. Apoi, 
după porunca avută, i-am trimis, cu Hameleonul, 
vorbă de pace, socotind a-l prinde mai uşor. In- 
credințându-se la cuvintele mele, atunci ni-am 
împreunat la un loc şi am scuturat tot felul de 
voroave. lar încheietura lor este aceasta: 

El pofteşte pace din toată inima, însă se arată 
prea cu ancvoie a se încredinţă, de vreme ce de 
multe ori sa ispitii aceasta, şi totdeauna a fost 
amăgit. Lucrul acesta, eu, tăgăduindu-l, el arătă 
cu multe argumenturi, dovezi şi scrisori, ce aveă 
la mână. N'am mai avut deci, ce să-i răspund, cu 
toate că: „cei ce pacea au de aşezat, au sloboze- 
nie a grăi şi minciuni spre liniștirea sufletelor”. 

Intr'acestea, Domnul meu, să ştii că el altfel 
se zugrăviă la noi, iar eu în alt chip lam cunos- 


256 


cut. Deci slujba mea mă îndeamnă, să zic, că ji- 
gania aceasta este vrednică de prietenie, căci 
mâna lui gata şi neferită este. 

Pentru aceasta, cu îndrăzneala ce o am dela 
negrimea ta, mă rog, ca răspuns să am, până în 
1500 minute, ori ce ar fi pofta Domnului meu 
să răspundă. Pentru aceasta cuvânt i-am dat I- 
norogului. 


. . o. . è où . . . o 


Corbul deci, luând din două părți două scri- 
sori, cu doi ochi le citià, cu două urechi auzià 
poveşti dimpotrivă. Dar: „minciuna, la cei mari, 
încăpere are, mai mult decât adevărul, care e 
împotrivă”. 

Deci dete Dulăilor răspuns, să ridice pe Şoim 
şi pe Bâtlan, iar ei să facă ce or puteà, să le 
cadă în mână neprietenul. 

Iar Șoimului răspunse: 

— „Cartea ta am luat, şi cuvintele Inorogului 
am cetit. Şi iată ce-ţi zic: Nu se poate. Deci altă 
ştire către mine părăseşte. Inorogul, ori cât sar 
jură, neprieten va rămâne. Te silește dar a-l 
prinde, cât mai curând, cu orice mijloc. Căci: 
„pravila noastră sloboade a face orice, pe ne- 
prieten a prinde”. Asemenea în Monarhia noastră 
este vestită axioma: „e mai lesne a aveă judecată 
cu mortul decât cu viul; iar de păcatul ascuns 
este mai ușor a te spălă, decât de neprietenul 
văzut”. 

lar de nu, cu Bâtlanul împfeună, aici să vii, 
după porunca noastră. Uliul, vărut tău, va aveă 
atunci să te înlocuiască. 

Aceasta îţi scriem. 


Partea VIII 


Șoimul trimile pe Cameleon să ceară lui Can- 
lemir o nouă îniâlnire. Cameleonul se duce și 
vine cu răspuns, că Inorogului îi este frică de 
Crocodil. Șoimul, nebănuind pe Cameleon, îi 
scrie, asigurându-l, că nimic nui se va întâmplă. 

Cantemir va veni în chiar noaplea aceea. 
Cameleonul avertizează pe Crocodil. 

Cantemir vine la întâlnire, află răspunsul lui 
Brâncoveanu și se desparte de Șoim, cu promi- 
siunea acesluia, că veșnic îi va fi de folos. 

La eşire este prins de Crocodil (Bostangii), 
cari îl închid. I se cere o sumă peniru plata da- 
toriei Cameleonului, spre a-l liberă. Astfel află 
Cantemir de recunoştinţa Cameleonului. 

cesi Cameleon, aflând la rândul lui de prin- 
derea Inorogului se duse la Șoim și-i făcă armare 
remontranțe, peniru a-l fi compromis?! 

Jocul diplicității lui fă însă înțeles și Șoimul 
îl alungă. 


17 


VIH 


Amânduror părților, venindu-le răspunsurile, 
Dulăii descoperiră, către Cameleon socoteala Cor- 
bului, şi-l rugară să fie aminte pentru venirea I- 
norogului. „Pietrei din vârful dealului, numai pu- 
țină urnire îi trebuie”. Parcă Cameleonul ce pă- 
ziă alta? , 

Iar Șoimul, văzând, că răspunsul ce aşteptă, nu-i 
venise dela Corb, ba încă şi mai mari fărălegi îi 
porunceşte, socoti că trebuie a descoperi tot a- 
devărul către Inorog, ca acesta, cel puţin, să-l 
cunoască neîntinat. Deci Șoimul, nici cum pre- 
puind de cartea Dulăilor către Corb, pusă la 
cale de Hameleon, trimise acestuia ştire să vie 
cât mai curând. 

Hameleonul se duse, sărind, la Șoim. Acesta 
îi zise. 

— Du-te şi dă ştire Inorogului, că răspunsul 
mi-a sosit. Deci, ori când va puteă, îl poftesc ia- 
răşi la locul dela întâia împreunare. Eu aş mer- 
ge, acolo unde se află, dar, zilele trecute, mi-am 
belegii câteva pene, slobozându-mă după o Po- 
târniche! , şi doftorii mi-au poruncit câteva zile 
de odihnă. 


1) Fata Stanei, 


259 


Hameleonul, auzind porunca aceasta plăcută, 
zise: 

— Mă rog numai, domnul meu milostiv, ca nu 
cumva să iasă osteninţele mele în zadar, adică 
ca împreunarea să nu se facă cu scăderea cinstei 
Inorogului, după cum atâtea i sau făcut. Mă mai 
rog, ca obrăznicia mea să nu se ţie în socoteală. 
Eu îi voi da ştire deci, după porunca ta, iar el, 
chiar de ar fi să dea soarele îndărăt, şi tot sar 
ține de cuvânt. Deci, să nu fie ceva vicleșucwri, 
când Vă Veu ca apoi să rămâie asupra mea 
toată ocara. (O, jiganic spurcată! O, vas spurcat 
şi lingură scârnavă! Cum vre: <ă cază asupra al- 
tora, cele ce ştiai că vor ven!) 

Șoimul, neprepuind nimic de spurcatul lui vi- 
cleşug, îl adeveri să nu poarte nici o grijă. 

Hameleonul, văzând, că gândul Șoimului nu 
se pleacă spre răul Inorogului, că ţine la cinstea 
cuvântului mai mult ca la viaţă, ieşi dela Șoim, 
se duse întâi la Dulăi, şi le spuse acestora toate. 

Apoi alergă şi la Crocodil, către care zise: 

— Bucură-te, domnul meu milostiv. 

Crocodilul: 

— Ce poate fi arătarea asta a ta aşà voioăsă? 
Au, ai simţit vre-un bine pentru tine, ori vre-un 
rău pentru alţii? Căci: „zavistnicul se bucură 
mai mult pentru răul altuia, decât pentru binele 
său”, 

Hameleonul zise: 

— Amândouă părțile, sunt adevărate. Și cum să 
nu mă bucur, de vreme ce prada ţi-am apropiat, 
vânatul ţi Pam încuiat la strâmtori, masa întinsă 
ţi-am deschis'o şi bucate săţioase ţi-am gătit? In 
scurt, iată că în astă seară Inorogul se va coborâ 


260 


la prundiş. La uşile tuturor potecilor Dulăii stau 
gata să puie zăvoare, deci altă cale de scăpare 
nu-i rămâne, fără numai să se arunce în apă, 
unde, dacă domnul meu nu se va lenevi, câteva 
ceasuri de strajă îi vor dobândi pradă. 

Crocodilul se veseli, auzind acestea; însă puse 
Hameleonului întrebarea de pricina vrajbei: 

— Eu, pre cât am putut înţelege din cuvintele 
lumii, tu şi cu Inorogul aveaţi altă dată mare 
dragoste. Locuiaţi odinioară întrun loc nedes- 
părțiţi, atâta, încât se părea, că sufletele voastre 
erau lipite. Acum însă, din ce pricină această 
vrăjmăşie de moarte? Voi să-mi spui drept, 

Hameleonul se ului tare de această neașteptată 
întrebare. Căci: „Mincinoşii se desvelesc în vo- 
roavele tocmite şi se uluiesc la întrebările fără 
„veste”. Dar: „Mincinosul, tatăl minciunei este; 
iar minciuna fața mincinosului”. Deci îndată şi 
zămisli basm spurcat; 

— Această întrebare cuprinde lucruri ascunse, 
pe cari, odată cu moartea, nu le-aş descoperi. De 
vreme ce, Domnul meu doreşte să le afle, mă voi 
nevoi a le înştiinţă, pre cât îmi va sta în putinţă. 

Vei şti dar, domnul meu milostiv, că părintele 
meu eră apart), care eră obișnuit a aduce apă 
dela fântânele de sânge, în fiecare zi. După ce 
m'am făcul şi eu mai mare și am luat cofa în 
mână, şi coromisla pe umeri, am început a cer- 
cetă —, cu tata, fântânele acestea, la poalele mun- 
ților celor izvorâtori de vrajbe?). Munţii aceştia 


1) Facea parte din partida cupăreștilor, tare şi mare sub 
C. Cantemir V. V. I se mai zicea şi partida Grecilor. 
2) Ţarigradul! 


261 


ze află deparle, în ţara Pizmei şi, ca un zid, ro- 
tunjesc toi pământul:). 

Aşa dar noi, mergând acolo adesea, şi ispitind 
apa cea mai cruntă şi fierbinte (aceasta stinge 
acolo setea) ne-am urcat pe un munie prea înalt, 
în vârful căruia am aflat un puț foarte adânc, 
sau chiar fără fund. Cu mare greutate dădă ciu- 
tura de umezeala acestui fund. 

Iar, după ce scoaserăm vasul afară, văzurăm 
că nu umezeală roşie eră într'ânsul, ci albă. Gus- 
tând, am cunoscut, precum că este lapte!) ade- 
vărat şi mi-am adus îndată aminte, că în acel 
munte lapte izvorăşte. Dar, îndată ce gustai, din 
fundul puţului se auzi un glas tânguios: 

Vai, ţâţâșoarele mele! Vai, lăplişorul meu! 
Cinet e-a iras? Care dintre muritori? Cine te-a 
băut? Care este îndrăznețul, care nu s'a temut a 
pipăi pieptul Biruinţei*) şi a suge de gurguie 
ţâţâle fiicei mele? 

Tata, auzind acel glas, începi îndată a des- 
<âută cântecul necromandiei asupra laptelui. 

Laptele îndată se închegă, şi mădularele mele 
începură, unul după altul, a se legă. După aceia, 
vinele, întinzându-mi-se preste oase, văzurăm 
pielea lipindu-mi-se de acestea. Toate părțile 
trupului începură asemenea a mi se clăti. Iar, 
apoi, deodată stătù înaintea noastră, în picioare, 
o fecioară4) frumoasă, care ne săgetà cu ochii, 
încordă arcul sprincenelor; sângeră cu fața; 


1) inima omului, 

2) Logodna, 

3) Victoria. 

4) Fată gălăţiuncă. Probabil fata unui Todirașcu din Galaţi, 
de care s'a vorbit, ca să fi fost şi candidat la domnie. 


262 


spintecă inima cu buzele; curmă viaţa cu mij- 
locul; ridică, cu statul, morţii; măsură, zilele în 
cumpănă, cu cuvântul; înturnă sufletul cu răs- 
puns, dela mormânt; iar, cu singur numele Bi- 
ruinţei, biruiă toată frumuseţea. 

Pre aceasta, astfel văzând'o, în inimă îndată 
simţii rana nesuferită, şi către părintele meu 
zisei: 

— O tată, de ce mai născut să văd lucru pri- 
mejdios ca acesta? Căci: „ca rana dragostei, nici 
doctorii mau văzut mai primejdioasă”. Iar decât 
ai fi învățat a înviă morţii, mai bine cel de a 
nu mă naşte. Căci: „în statul vieţei acesteia pă- 
timitoare de dragoste, mai poftită este moartea 
decât viaţa”. 

Tatăl meu, văzându-mă legat şi înfăşurat aşa 
de tare în lănțugul dragostei, zise: 

— Bozul dragostei, o fiule, este fiul Atrodilei, 
care nu se cunoaşte după micșorimea vârstei 
(este pururea copil), ci după tăria arcului şi as- 
cuţişul săgeței. Cât despre aceasta fii pe pace, 
căci, cel ce cu farmecele necromandiii a putut 
face din lapte fecioară, din fecioară nevastă va 
şti să facă mult mai lesne. Numai îmi pare rău. 
că norocul tău este împotrivă, căci fecioara a- 
ceasta este stearpă. Ar fi un leac pentru aceasta, 
dar cu anevoie poale cineva a se sluji de dânsul. 

Eu zisei către tata: 

— Pentru stârpie lucru este trebuitor nai pre 
urmă, acum trebuie leacul suferelii mele. Căci: 
„înţelepţii întâi caută nevoia, apoi treaba”. 

Și ce să mai ocolesc, domnul meu, -cu voroa- 
va! Tatăl meu, descântecul dragostelor, descântă 
în capul fecioarei şi smulgându-i trei peri din 


263 


cosiţă, îmi învălătuci, unul la grumaz, altul la 
braţe, iar al treilea la mijloc. Cu aceştia păreà 
a îi intrat şi sufletul fecioarei în trupul meu. Și 
aşa, ea, ridicând ochii dela pământ, mă făcă o- 
glinda frumuseţilor ei. Căci: „ochii dragostei, nu 
văd, ce este, ci precum li place”. In scurt, dra- 
gostele biruiră pe Diana Afrodita. 

Iar a doua zi, deşteptându-mă, părintele meu 
îmi zise: 

— Eu sunt bătrân şi de ani învechit, o fiule! 
Să pomeneşti deci cuvintele mele. Intre jiganiile 
lumii, Inorogul are singur în vârful cornului 
mare vârtute şi are împotriva a ori ce pătimire 
mare putere. Deci, de te vei puteă vre-odată îm- 
preună cu dânsul, să te sileşti a te legă de prie- 
teşugul lui, căci el singur poate cu cornul lui 
pântecele Biruinţei să deschidă spre roada nea- 
mului tău. î 

Aşa dar, tatăl meu Aparul:), dându-mi această 
învăţătură, a ieşit dintre vii; iar eu viețuind multă 
vreme cu Biruinţa întrun pat, nu m'am învred- 
nicit să iau dela dânsa următor numelui meu și 
adăogător neamului meu. Târziu abia, după a- 
ceia, aducându-mi aminte de învăţătura tatălui 
meu, nu m'am părăsit a încercă toate pustiile 
Arabiei, şi ale lumii, până nu am aflat locul I- 
norogului. 

Aflându-l, m'am lipit de dânsul cu mare cinste, 
şi m'am făcut tovarăş şi slugă neostenit în toale 
slujbele. N'am poftit altă simbrie ori plată de 
la dânsul, decât să lipească odată cornul lui de 
pântecele Biruinţei mele. Iar, pentru ca pologul 


1) Cuparul, tatăl lui Scarlat Ruset, 


264 


singurătăţii să se arunce sub acoperământul ne- 
cunoștinței, mai în toate zilele, la culcatul şi scu- 
latul său, porunciam Biruinţei să se afle lângă 
dânsul. Dar nici cum împietrita lui inimă nu s'a 
muiat spre muierea pâniecelui ci. 

Iar când eu, văzând neînduplecarea lui, ìi ce- 
rui simbria, cl îmi răspunse, că el să închină 
Dianei şi nu Afroditei. 

Aceasta este pricina vrajbei, cu care până la. 
moarte nu-l voi părăsi. Şi, precum am buuă nă- 
dejde, azi îmi va plăti simbria înzecit........... 


Aşa dar, Humeleonul sfârșind basmul lui spur- 
cat şi năpăstuitor, se sui în munte la Inorog, 
către care, plin de înşelăciune, închinându-se, 
zise: 

— Domnul Şoim, lrimele sănălale şi roagă, 
după făgăduinţa dată, în astă seară, să poată 
aveă dorita împreunare; căci are a-ţi vesti toate 
după voie. 
` Imorogul zise: 

— De împreunarea Șoimului bucuros sunt. 
Insă în astă seară o pricină mă oprește a-i face- 
pofta. 

Noi sorocul prieteşugului puseserăm până la 
1500 minute, acum însă venind răspunsul peste 
soroc, urmează, socotesc şi învoirea legăturilor. 
Despre omenia şi întregimea Şoimului nu prepui 
nimic, şi nici jurămintele odată luate, socotesc 
că cu vremea nu se pot răsuflă; însă mi-a ve- 
nit la ureche dela buni prieteni, precum că Cro- 
codilul ar fi păzind țărmurile apei, dela care 
ceva, fără ştiinţa cuiva, poate să ni se facă. 


265 


Hameleonul, auzind din gura Inorogului nu- 
mele Crocodilului, se turbură foarte. Căci: „pre 
cât ştiinţa bună aduce turburării mângâiere, tot 
aşa şi şliința rea aduce țturburare liniştii”. Să 
jură deci cu mari blestemuri şi grele jurăminte, 
„că acesta ar fi ca neghina în grâu!) sau ca mu- 
gurul pădureț în hultoana domestică? . 

Apoi iarăşi: 

O Domnul meu! de vreme ce ţi-a venit la ure- 
che una ca aceasla, să nu fie din cele sunate 
vre-o una adevărală. („Vicleşugul înţeleptului este 
muli mai cumplit decât cel al nebunului!”). Iar, 
cât despre parlea mea, mă jur pre chip nezu- 
grăvil*), că n'am pricepul ceva vicleşug în vo- 
roava Șoimului. Insă mă voi întoarce înapoi, 
Fără a mă lenevi, şi mă voi sili a te întoarce şi 
pe tinc din prepusurile tale. , 

Aşa dar Hameleonul se întoarse în cale. Pen- 
tru pomenirea Crocodilului îi adusă multă ìn- 
tristare, socotind precum că i sar fi descoperit 
laţul. Apoi făcându-și parigorie+) singur sieșşi, 
îşi ziceă: 

— De Crocodil, de ştiă cevă Șoimul, de ştire 
îi dădeă. Dulăii n'au avut vreme să-i spuie. Eu 
singur nu i-am spus, căci nici pielea de pe mine 
nu ştie ce zace în mine; iar de mu ar fi aşa, m'aş 
spânzură, de care brad ar îi mai înalt în această 
pădure). Cu siguranţă însă Inorogul, pentru 
știință, spune ce nu ştie. 


1) Minciuna între adevăruri, 

2) Cuvântul rău în inima bună. 
3) Sfânta naframă. 

4) Mângâiere. 

5) Casă din cetate, 


266 


Iar după liniştea mângâierii aceștia, i se scornă 
furtuna întristării: 

— Bine, ştiinţă nu are de Crocodil, dar are pre- 
pus. Şi cine are prepus, are pază; şi cu paza bună 
poate să scape de primejdia rea. De acum tre- 
buie să-mi cheltuiesc prin urmare toată puterea 
vicleşugului, spre a-l scoate din acest prepus şi 
a-l coborâ la prundiş, după voia mea. 

Acestea gândind, sosi la Şoim, către care ast- 
fel grăi: 

— La Inorog am fost. Ceia ce mi-ai dat po- 
runcă, i-am spus pre amănunt. Lam găsit gata 
de cuvânt, numai a aflat o pricină la venirea în- 
dată. Dar şi aceasta este cu socoteală, căci zice, 
că sorocul a trecut şi deci trebuie reînoit. Mai 
este şi altă pricină, care îi împiedică venirea. Ar 
îi înţeles, precum că un Crocodil ar fi să pă- 
zească trecătoarea apelor, şi, fără ştiinţa ta, să 
nu i se întâmple ceva. Pentru aceasta, am nevoit, 
cât am putut, a-l scoate din prepus, zicându-i să 
nu creadă una ca asta. Mai cu seamă, din partea 
ta şi a Dulăilor, cari sunt sub tine, să nu creadă, 
că poate să-i vie ceva. El însă mi-a răspuns, că 
în cuvintele mele nu se poate încrede. Deci tre- 
buie tu să-l scoţi din prepusuri ca acestea, ca 
loate să se isprăvească cu bine şi spre cinstea ta. 

Șoimul, ştiindu-se curat, se apucă a cercă lu- 
crul pentru alții. Chemând îndată la sine pre 
Dulăi, îi întrebă de au cumva ştire de umbletele 
Crocodilului. Ei, ascunzând celalt vicleșug, se ju- 
rară tare pentru Crocodil. Nu numai nu ar îi 
auzit de umbletele lui, dar nici măcar de nume. 


Șoimul, istef la multe, se arată însă, în aceasta 


267 


prost şi lesne crezător. Deci, dând crezare Du- 
dăilor şi pre Hameleon nici cum prepunând,. 
vând bunătatea sa` prea ieftin, şi cu scrisoare 
adeveri astfel pre Inorog. 

După Inchinăciune. 

„Câte mi-ai zis prin Hameleon, m'am înştiin- 
al. Pentru prepusurile, cari ţi-au scornit grijă, 
să fii adeverit, că cel ce ţi le-a plăzmuit, nu-ţi 
este prieten şi nici nouă. Fără grijă deci, vino 
la împreunarea de folos şi mă crede, că, pre nu- 
mele cerescului Vultur şi pre sângele nevinova- 
tului miel, mă jur, că, în inima mea nici n'a fost, 
nici este, nici va fi vicleşug, şi nici la alţii n'am 
simţit a fi. Din potrivă, mă nevoiesc şi mă silesc 
numai spre folosul vostru”. 


. ©- . . . . . o . ù . = >» è >ù . e o 


Hamelconul, luând acest răspuns dela Şoim, 
se întoarse îndată îndărăt la Inorog, căruia îi mai 
adăugă, după cileala slovelor. 

— Vezi, domnul meu, că Șoimul adevereşte 
cuvintele mele. Și mai vârtos, eu însumi, am is- 
pitit şi pre dânsul şi pre Dulăi, şi pre din afară 
am iscodit, tără să fi putut află, cât negru sub 
unghie, despre acest lucru. 

Inorogul, măcar că grija lui nu eră născuţă 
din fantazie, ci din prieteni eră înştiințată, dete 
cuvânt, că îndeseară, la locul cuvenit, se va co- 
borâ. Căci: „sângele, care este să curgă, cu ane- 
voie este a rămâne în vine”. i 

Hawmeleonul, plin de duhul răutății şi umflat 
de vântul fărălegii, din vârful muntelui, cu mare 
bucurie, nu alergă numai cu picioarele vicleniii, 
<i sbură aripile diavoliii. 


268 


Aşa dar el, slobozându-se eu atâta agerime, 
întâi la Crocodil nimeri, pentru ca să-l adeve- 
rească de venirea Iorogului într'acea seară. A- 
poi alergă la Dulăi, cărora le vesti să aibă bună 
nădejde, căci neprietenul sa încuiat în labirintul 
neștiinţei. 

De acolo, întorcându-se la Șoim, îl înştiință 
aşijderea de venirea, fără prepus, a Inorogului, 
pentru îndeseară. Apoi adăogă din inimă cuvinte 
cumplite şi din gură zugrăvite. 

— Iată, acum, domnul meu, că după ostenitu- 
rile mele sudoroase şi alergăturile mele fără pre- 
get, slujba, pe care am luat'o asupra mea, se va 
isprăvi în astă seară, spre cel de obşte folos. 

A te rugă însă mai îndrăznesc, ca nu cuiva, 
jiganiile, peste ştiinţa ta, fără socoteală, ceva îm- 
potriva Înorogului să facă şi astfel numele tutu- 
ror să iasă de ocară. 

Șoimul căni oarecum cu mânie: 

—- Lasă-l, rogu-te, că destul îţi sunt deşarte 
cuvintele, cu cari mi-ai mâncat urechile. Ce fără- 
lege ar fi aceasta, ca, după atâtea legături, să se 
facă lucruri împotrivă? Du-te deci, de te culcă, 
şi să n'ai mai multă grijă în zadar, căci voi ști 
a păzi cinstea mea. 

Hameleonul zise: 

— Facă cereştii, ca să iasă toate după poftă! 
Te poftesc numai, ca să mă înştiinţezi de ceasul 
împreunării. Şi aceasta, nu de alta, dar ca să 
am somnul linișlit de împlinirea cuvântului lui. 

— Fi-va, zise Șoimul. 

lar Hameleonul se duse în borta lui. Insă nu 
sa aruncat să doarmă, până nu s'a asigurat de 


269 


străjuirea Crocodilului. Căci: „toţi viclenii sunt 
grijulivi în răutate, iar în bunătate trândavi”. 

Iar Inorogul, după cuvântul dat, se coboră ła 
locul orânduit, de îndată ce ochiul cel de obşte 
își slobozi genele orizontului peste lumini. Acolo 
sosi îndată şi Șoimul. 

Deci, după ce se isprăviră cuvenitele ceremonii, . 
Șoimul începă: 

— Impreunarea aceasia esle a doua, iat, dra- 
gostea noastră, de atunci a crescut. Căci: „în 
casa sufletului curat, nu se prinde păianjenul 
minciunei”. De vreme dar, ce dintru început 
m'am înșşliințal de sfânta-ţi dreptate, voi acum a 
pune urmele credinţei în cărarea adeverinţei şi 
a călcă astfel calea dreptăţii. 

Va şti dar, iubitul meu prieten, că după vo- 
roava noastră, am silit u tace tot chipul spre a 
isprăvi cu gândul, cu cuvântul şi cu lucrul, tot 
ceia ce ar fi mai cu folos. Căci: „voia slobodă 
este o împărăție mare, în care nici dreapta so- 
coteală, nici strâmba asupreală nu poate aveă 
biruinţă”. Iar acum, luând răspuns peste toată 
nădejdea, am cunoscut, precum cuvintele Cor- 
bului nu se aşază în vre-un temei stătător. De 
aceia nu mai poţi nădăjdui nici vre-un lucru cu 
așezare dela el. Căci: „de pre unghii se cunoaşte 
leul, iar după cuvânt, inima înţeleptului, abia o- 
poţi iscodi”. Iar pricina desnădejdii mele, este, 
că din slovele Corbului se cunoaşte toapsecul 
răului; adică, fie cădere în viață, iar mie, scă- 
dere în cinste. Şi aceasta, căci după porunca lui 
dintâi, înțelegeam pace adevărată, iar acum, după 
cărţile ce-mi scrie, se cunoaşte viclenia. Lucrul 


) 


270 


acesta esle inimei mele foarte scarandavicios. 
Insă, să ştii, că, nici nu mă voi face viclean stă- 
pânului meu, nici călcător dreptului. Căci: „voia 
dumnezeiască, trebuie s'o cunoaştem, cu mult 
mai straşnică, ca porunca stăpâniască”. 

Deci, de acum înainte şi mai bună pază îţi 
trebuie. Să nu mai ai nici în cuvintele cuiva în- 
credinţare, de vreme ce şi pre mine vor a mă 
încărcă cu toată greuimea necinstei, vânzând o- 
trava sub nume de doftorie. 

Pe mine însă, să mă numeri în catalogul ade- 
văraţilor prieteni şi mă jur înaintea cerescului 
Vultur +), să-ţi fiu în viaţa mea binevoitor. 

Inorogul, ascultând aceste cuvinte și nelungind 
mai mult voroava, făcă Șoimului mulțumită, că 
nu a ascuns de dânsul tot adevărul, şi apoi grăi: 

— Mai îndemnat a mă numi frate; deci te 
pottesc a ascultă povestea, ce-ţi voi spune. Căci: 
„lucrurile pol intră în palatul cunoștinței prin 
trei porți: prin pildele trecutului, prin deprinde- 
rea celor de acum şi prin buna socoteală a celor 
viiloare”. 

Deci, una din cele multe istorii este şi aceasta. 


Povestea Porcarului *) 


— „Odinioare, frate, eră un păstor de râmălori 
care îşi sprijineă viața cu simbria satului, în care 


*) lată transpunerea exactă: 


„Odinioară, frate, eră un păstor de râmători, care își 
sprijinea viaţa, din zi în zi, cu simbria atot satul, în care 


1) Dumnezeu. 


271 


locuiă. Acest păstor, petrecându-şi zilele ìn aşa 
viaţă proastă, nu-și învățase auzul cu altceva 
decât cu grohăilul porcilor şi vederea numai cu 
satul acela prost. 

Intro zi, căzând cu un străin în voroavă, auzi 
cuvântul, în urechi, de cetate. Iar, ca și cum ar 
fi o cetate, nici cum nu încăpeă în mintea lui. 


ocuiă. Acesta, petrecându-și zilele în viață proastă ca 
aceasta, nu învățase altceva, nici cu auzul, fără grohăitul 
porcilor, nici cu vederea, fără prostia acelui sat. Intr'o 
zi, căzând în voroavă cu altul (căruia i se tâmplase a 
trece pe acolea viind din cetate), sună numele cetăţii în 
urechile porcarului. Cetatea, ce și cum ar fi, nici cum 
nu putea să încapă în mintea lui. Fantazia lui, i-o zugrăvia 
doar uneori ca pe un cuptor, alteori ca un cotion, iară 
alteori ca pre o şură de dobitoace. Căci fantazia la proști, 
numai cele văzute poate a închipui“. 

„Deci, aprinzându-se cu pofta ca să se înștiinţeze, cum 
şi ce ar putea fi cetatea; lăsând râmătorii în câmp pus- 
tiu şi luând în glugă oarecari fârimuşuri de pâine, ce 
avea cu sine, purcese vârtos pe drumul, pe care venise 
drumețul. Aşa călătorind el, într'o zi până în seară își 
fácù masul şi popasul ocolo, unde îl apucă întunericul. 
„Căci norocul caută tot cu o orbime și pre porcar și 
pre olar“. Şi el aduse și pre porcarul nostru aproape 
de porțile cetăţii și de norocirea ce-l aşteptă. 

„ mpăratul, care împărăţia într'acea cetate și care stă- 
pânea acelor olaturi, chiar în ziua, ce trecuse, ieşise 
dintre numărul viilor. Nelăsând moștenitor din trupul 
său, se făcii mare zarvă și dihonie, între Domnii şi Se- 
natorii acelei Monarhii, anume, că cine în scaun S'ar sui. 
„Căci la stăpânire toţi se socotesc vrednici, iar la supu- 
nere nici unul nu primește de bună voie“. In scurt, ne- 
socotindu-se nici unul altuia a fi cel de al doilea, ale- 
seră cu sfatul de obște, ca a doua zi să iasă pre poarta 
cetăţii, care cată spre răsărit, şi ori pe cine ar tâmpina 
mai înainte, veri din străini, veri din Cetăţeni, pre acela 
să-l ridice la scaunul Impărății și la coroana Monarhii“. 


272 


Căci fantazia, de multe ori, i-o zugrăviă ca pe un 
cuptor, alteori, ca pe un cotlon, iar alte ori, ca 
pre o şură de dobitoace. Căci: „fantazia la proşti, 
numai cele văzute le închipuie”. 

Deci, cum şi ce ar fi o cetate, aprinzându-se 
cu pofta, ca să se înştiințeze, lăsă râmătorii în 
câmp şi cu câteva fărâmituri de pâine, ce aveă 


„Deci, după sfatul de-cu-seară, sculându-se toți de di- 
mineaţă (căci nici norocul Porcarului nu dormea), aflară 
„lângă drum, pre porcar, sculându-se și el și frecându-se 
încă cu mâinele la ochii săi orduroși. Ridicându-l pre 
el, îndată şi cu cinste, şi primenindu-l apoi din suc- 
mane rufuase în porfiră, îl aşezară în lectica împără- 
teastă şi petrecându |, după obiceiul locului, cu mare 
alai până la Curțile împărătești, îi făcură, cerentoniile ce 
se cad spre încoronare. De acolo sa luat și cuvântul: 
„Seara ghiogar, dimineața Spătar“. 

„Porcarului i se păreau a fi lucrurile, cari aievea și 
adevărat se făcuseră, uneori vis, alteori părere, alteori 
iar ca o basnă de poveste“. 

„lar unul dintre Senatori zise către ceilalți: — „Cele 
ce face norocul, nu poate desface nici mintea, nici soco- 
teala“. Insă: „Oul cioarei, de s'ar cloci o mie de ani 
de către pieptul păunului, din goacea l.i va ieși tot pui 
de cioară, nici cum pui de păun“. In care chip se va arăta 
cu vremea şi Împăratul acesta, nu la ce norocul Pa adus, 
ci spre ce Pa năs ut firea. lar această proorocie a rnea, 
să nu o socotiți scornită din deșarta mea fantazie, ci 
luaţi aminte cuvintele şi faptele lui. Căci, îndată ce la 
puterea Impăiăţiii s'a suit, s'a apucat, nu de omenie, ci 
de porcie. Pre câţi. în satul, în care păștea porcii, avea 
ceva pizmă, a stătut a-i omorâ, ori a-i izgoni, ori a-i 
pedepsi cu alte feluri de pedepse. „De oarece, spurcat 
lucru este, a izbândi stăpânul nou, după pizma veche“. 

„Şi adevărat, că Împărăția aceia, până mai pre urmă, 
sosind la mare primejdie de pohârnire cădere), de pe 
urma tiranii lui, iar la urmă răutatea, lăţindu-se și ijde- 
` rindu-se, în toate părţile, ca un pojar (foc) în fânul us- 


273 


în sân, luându-le în glugă, purcese pre drumul, 
pe care venise drumeţul. Aşa tot călătorind, în- 
tro zi până în seară, îşi făcu popasul, unde îl a- 
pucă întunericul. 

„Norocul şi pre porcar şi pre olar caută tot cu 
o arbime”. Tot el adusese şi pre porcar aproape 
de porţile cetăţii şi de fericire. 

Intr adevăr, Impăratul, care stăpânea acele o- 
laluri şi împărăţia în acea cetate, ieşise din nu- 
mărul viilor, în ziua ce trecuse. Cum nu lăsase 
moştenilox din trupul său, se făch mare zarvă 
între domnii şi senatorii acelei monarhii. Căci: 
„la stăpânire, toți vrednicii se socotesc; iar la 
supunere, nimeni nu primește de bună voie”. 

In scurl. nici unul, nevrând să se socolească 
altuia, ca cel de al doilea, aleseră toţi cu sfat de 
obşte, ca să iasă a doua zi în poarta cetăţii din- 
spre răsărit şi, pe ori cine mai înainte, veri din 
străini, veri din cetăţeni, ar întâmpină, pre acela 
să-l ridice în scaunul împărăției și la coroana 
Monarhiii. 

Deci, după sfatul de cu seară, sculându-se toți 
de dimineaţă, aflară pe porcar, sculându-se şi el 
din pajiște şi frecându-şi ochii urduroşi cu mâi- 
nile. Ridicându-l îndată cu cinste şi primenin- 
du-l, în portiră, din sumane rutoase, îl aşezară 
în lectica împărătească, şi petrecându-l cu mare 
alai până la Curțile împărătești, îi făcură, după 
obiceiul locului, cele ce se cad ca ceremonii de 


cat, se cunoscii tuturor a fi lucru nesuferit, și aşa, Scu- 
lându-se cu toții, și aflându-l în aşternutul, în care se 
tăvălia, cu fel de fel de spurcăciuni, îi puseră sfârșit și 
zilelor și tiranii lui“. 

18 


274 


încoronare. De unde sa luat şi cuvântul: „Seara 
ghiogar!), dimineața Spătar”. 

Porcarului i se păreă uneori vis, alteori basm 
de poveste, ceia ce se făcuse aevea şi adevărat. 

Iar unul dintre Senatori zise către altul: ' 

— „Cele ce face norocul, nu pot desface, nici 
mintea, nici socoteala”. Insă: „oul cioarei, de ar 
fi clocit o mie de ani de pieptul păunului, tot 
pui de cioară scoate”. In acest chip şi Impăratul 
acesta va arătă, ceia ce firea Pa născut. Iar acea- 
stă proorocie a mea, să nu o socotiți ca scornită 
de fantezie deşartă, ci, să-i luaţi numai aminte 
faptele lui. Căci, iată, îndată ce s'a suit la pute- 
rea Impărăţiii, s'a apucat, nu de omenie, ci de 
porcie, de vreme ce, pre câţi în satul, în care 
„păştea porcii, aveă ceva pizmă, ori îi omoră, ori 
îi izgoniă: Căci: „stăpânul nou, a izbândi după 
pizma veche, este spurcat lucru”. 

Și adevărat, că Impărăţia: aceia, sosind, de 
pre urma tiraniii lui, la mare povârnire şi rău- 
tatea, cari lățindu-se în toate părţile, ca pojarul în 
fân uscat, se sculară cu toţii şi-i puseră sfârşitul 
în aşternutul, unde se tăvăliă cu fel de fel de 
spurcăciuni. 

In acest chip, o frate, arată şi epitropia Corbu- 
lui: că „precum el este Corb, tot așa şi cuvintele, 
zisele şi faptele îi sunt de Corb, şi, cu vremea, 
glasul îi va fi şi menitor şi izbânditor chezilor. 
Iar când aceasta se va întâmplă „izvodul noro- 
cului, nu-l poate a ceti vre-odată ochiul murito- 
rului”. 


1) Porcar cu ghioagă. 


275 


Aşa dar Inorogul şi Șoimul, vorovind încă 
câtăva vreme prin noapte, se despărțiră, îmbră- 
țişându-se şi jurându-şi pre numele cerescului 
Vultur, ca, până la moarte, frați să rămâie, şi ne- 
despărțiți, unul altuia sprijinire să-şi fie. Apoi 
Șoimul se duse la locul lui, iar Inorogul, ştiind 
că după coborârea lui s'au închis potecile, se 
lăsă în credința valurilor să treacă peste apă cu 
înotatul. 

O lucru jalnic şi neajuns de socoteala murilo- 
rilor! Cum poate pronia cerească, să lase pre cel 
drept pe mâna vicleanului, pe cel curat în laţul 
spureatului!! 

Deci Inorogul, dându-se pre seama nestătătoa- 
relor unde, („din multe chipuri de primejdii, cea - 
mai mică a alege este lucru înțelepțesc”) pre 
marginea apei înotă în sus spre crivăţ. Prădăto- 
rul, lacom însă, păziă calea trecătorii. Sosind 
deci acolo Inorogul, din năpraznă Crocodilul, 
vâjâind şi sunând valurile apei, sosi asupra lui. 

(O, furtună în apă lină! O tărâmarea corăbiei 
în liman! O, Hameleon, mai diavol decât diavo- 
lul! O, jiganie mai spurcată decât toate jiganiile!). 

Inorogul, cum auzi huetul apei, şi văză chipul 
groaznicii jiganii, simţi îndată vicleşugul gătit 
mai dinainte, şi se dete fără nici o împotrivire 
spre vânarea lui nesăţioasă. 

Crocodilul, gata să deschidă fălcile şi să-l în- 
ghită, auzi deodată dela Inorog: 

— Satură-te de sânge nevinovaf, Corbule, sân- 
ge de care ai fost pururea flămând şi nesăturat! 

Işi înfrână deci fălcile şi cercetă, ce e cu nu- 
mele Corbului, adus aşa la mijloc. (Spurcatul 


216 


Cameleon, nu descoperise lot adevărul nici Cro- 
codilului). 

Inorogul, tăcù molcom, zicând din adâncul i- 
nimii: O, dreptate! O, izbândă! Apoi socoti: „eă 
la vreme de nevoie, este lucrul înțelepților a se 
sluji cu cuvântul” şi vorovi: 

— Nu socoti, o jiganie, că m'am speriat în ceva 
de groaza chipului tău. Mai ales, că ştiu, că nici 
trupul, nici cornul meu nu poți a le înghiţi. Și 
mai ales, că din copilărie, sunt deprins să mă joc 
cu furtuna, aşa încât, cred, că de atunci, ori ea 
şi-a vărsat toate săgețile din torbă, ori îngăduința 
mea este să-i batjocorească ispitele. 

Toţi muritorii purtăm în noi doi sorți: unul 
al morţii, altul al vieţei. Pe amândoi îi purtăm 
cu noi preste tot. Deci orice sar întâmplă, vrând 
nevrând este să le urmăm. Pe unii muritori groa- 
za morţii îi stăpâneşte, însă de adevărații înțe- 
lepţi aceasta veşnic s'a ţinut în batjocoră. Bat- 
jocoră zic, căci unora li aduce spaima, altora so- 
coteala. Unora spaimă, căci trăind nu se învață 
a muri; iar allora socoteala, căci trăind, se ìn- 
vață cu încetul a muri. Astfel fiind, aceştia din 
urmă neîngrozindu-se de orice întâmplare, cu- 
treerând periodul firii, ocolesc şi se mâutuiesc 
din robia furtunelor. Aceasta nu li se pare spe- 
rielură, ci mângâiere. i 

Deci, de vreme ce sorţiul ùni este știut, aşteptat 
şi nebăgat în seamă, cu cât va fi mai vârtos ne- 
băgat în seamă sorțiul întâmplător! Căci: nu 
trebuie nici a întinde vetrile asupra furtunei, nici 
în mijlocul aceştia a părăsi cârma; una este a 
fricosului, cealaltă a nebunului”. 

Am nădejdea, că în curând, o să-și ia plala, cei 


277 


cărora li se cuvine, şi cari mau vândut fălcilor 
tale. 

Yar tu, jiganie, adu-ţi aminte, că ne aflam a- 
mândoi odinioare, în marginea a trei apet), la 
cetalea, care este cheia a două monarhii. Acolo, 
neavând cu ce-ţi domolì foamea, eu te-am aju- 
torat cu carne de bivol şi te-am mântuit din gura 
morţii. Deci, sau pentru binefacerea trecută, sau 
peniru nădejdea uneia în viitor, („căci piatra din 
zidire, cu vremea tot la zidire merge”), nu te uită 
îndemnărilor neprieteneşti, ci mă lasă slobod 
mâini, căci altfel şi cu Dulăii voi trebui să am 
răsboi. Căci: „de multe ori noaptea fată şi ziua 
ține în braţe”. 

Crocodilul, auzind aceste cuvinte vârtoase ale 
Inorogului, nu mai ştii ce să facă. Una, că poa- 
ma aceasta nu eră pe gruimazii lui, cum ziceă 
Inorogul; alta, că îi veneă rușine de binele, ce 
văzuse dela acesta; iar apoi şi mânie. Căci: „la 
cei ce nu ştiu răsplăti binele, întâi li vine ruşine, 
apoi mânie”. Insă până la urmă binele biruind 
răul, îl duse pre Inorog la bârlogul său. unde îl 
țină preste noapte. 

Iar după ce negura nopții se ridică şi seninul 
se arătă, Impăratul Crocodililor?) trimise îndată 
pe un credincios al său la Inorog. Acesta zise: 

— Primejdia de azi, mâini să-ţi aducă noroc. 
Să fii cu inimă bună, căci Dulăii, aflând de prin- 
derea ta, în munţi au fugit ca să ridice măiestri- 
ele, ce întinseseră pe acolo. Deci, până atunci, 


1) Adrianopoli. 
2) Bostangi Başa, mai marele Grădinarilor. 


278 


caulă te tocmeşte cu Impăratul nostru, căci ştii 
bine, că el dela monarhia voastră nu vrea decât 
dobânda şi folosința. Aceasta făcându-se, de aici 
vei ieşi slobod. 

Inorogul răspunse: 

-- Eu, pentru această dată, răsplătire Impăra- 
tului vostru nu pot face, afară de puţin praf, ras 
de pe cornul meu, cu care să-i astâmpăr setea, 
ce mereu îl arde în apă. 

Crocodilul se întoarse îndărăt cu răspuusul. 
Impăratul său primi cu dragoste darul, căci: 
„sula de aur!) pătrunde zidurile”. 

Insă nu fù deajuns aceasta, căci Crocodilul, 
ce-l prinsese, făcù pâră Impăratului asupra lui. 
Cerù să-i plătească tocmeala cu Cameleonul și 
anume: ori vânatul, ori 1000 dramuri panze- 
hri2). Altfel nu se învoi a-l slobozi. 

Impăratul Crocodililor, înțelegând povestea, îi 
trimise ştire Inorogului, de această pâră, zicân- 
du-i, că amintrelea nu poate a-l slobozi. 

Inorogul numai aşa cunoscù vicleşugul Came- 
leonului; care numai dela acesta singur pu- 
teà veni. 

Deci, ca să nu i se întâmple și mai rău, dete 
cuvânt, şi isprăvi şi lucrul totodată, şi astfel 
scăpă nebetegit din siltiile neprietenilor. 

lar despre Inorog, pe când se află încă în 
popreala Crocodilului, vestea se împrăștiă prin 
urechile tuturor. Toţi munții şi codrii răsunau 
de fapta, ce se făcuse, şi toate văile şi holmurile 


1) Bani. 
2) Bani pentru o datorie dreaptă, 


27% 


se cutremurară de huetul glasului, care ca o mu- 
zică tocmită, păreă o harmonie tângăioasă. Nu 
se mai auzià decât: 


ELEGIE 


Plecatus'a cornul Inarogului, 
Impiedieatu-s'au paşii celui iute ; 
Inchisu-s'au cărările cele neumblate, 
Aflatu-s'au locurile cele necălcate; 
In siltiele (curse) întinse a căzut, 
Puterii vrăjmașului a vândut ; 
Surcelile i-au uscat, 

Focul i-au aţâțat 

Temeliele, dela pământ, 

In nouri i-au aruncat: 


* 


Neprieten de cap, Corbul, 
Gonaşi neosteniţi, Dulăii, 
Iscoada neadormită Cameleonul 
Și toți în toate părţile îl pândesc. 
De traiul, de viaţa și de fiinţa lui 
Ce nădejde a mai rămas ? 

Nici una. 


* 
Toate puterile i sau curmat, 


Toţi prietenii Pau lăsat, 
In lănţuge nedeslegate Pau legat; 


* 


Toată greutatea neprietenului, 

In opreala Inorogului a stătut, 

lar acum, în cer să sboare, 
N’a scăpa. 


280 


O mie de capete de ar avea, 
larbă ma mai mânca; 


* 


Unul Lupul, şi acela depărtat, 
Nare cum îi folosi! 

Nu-l poate ajutori ! 

De nu alta, în ai să-l tânguiască! 
Incailea să | jelească ! 

Incailea să-l olecăiască | 


* 


Filul măcar că se află în acea parte, 
Insă greuimea a sări nu-l lasă, 
Grosimea în sine îl apasă; 

lu strâmtori primejdioase, 

In valuri aşa holmuroase 

Să se arunce nu îndrăznește, 

Şi micşorimea sufletului îl opreşte. 
De cu seară Filul ştire a luat, 

De preţul tăiat s'a înștiințat, 

Ce ar fi putut şi i s'ar fi căzut. 
In locul mângâierei 

A dat răspunsul curmării: 

1000 de ani la opreală, de ar fi, 
Un dram de panzehr !) mar gasi. 


x 

Ce mângâiere i-a rămas ? 
Nici una; 

Ce sprijineală i-a rămas? 
Nici una; 

Ce prieten i se arată ? 
Nici unul ! 


* 


Munţi, crăpați! 


1) Piatră rară şi nestimată (aici răscumpărare). 


Copaci, vă despicaţi ! 
Pietre vă fărâmaţi! 


* 


Asupra lucrului ce s'a făcut, 
Plângă piatra cu izvoare, 
Munţii, puhoaie pogoare ! 


* 


Lăcaşurile Inorogului, 
Păşunile şi grădinele, 
Cernească-se, 
Palească se, 
Vestejească-se, 
Nu înflorească, 
Nu înverzească, 
Nici se odrăslească 
Și pe drumul lor cu jele, 
Pe stăpânul lor negrèle, 
Suspinând, 
Tânguind, 
Neîncetat să pomenească ! 
Ochiuri de cocoare, 
Voi limpezi izvoare, 
A izvori vă părăsiți 
Şi-n amar vă primeniți ! 
* 


Gliganul sălbatec vier, 
Şi-n livezile Ursului~uşier 
Să se facă! 
In grădini târfelește, 
In pomet beteleşte, 
Să se prefacă! 


Clătească-se cerul, 
Tremure pământul, 
Aeru! trăsnească, 

Nourii plesnească ; 
Potop de holbură, 


281 


282 


Întuneric de negură, 

Vântul să aducă! 

Soarele zimţii să-şi reteze, 

Luna siindu-se (ferindu-se) să se rușineze ; 
Stelele nu scânteiezeș 

Nici Galatea să lumineze, 

Tot dobitocul ceresc, 

Glasul să-şi sloboadă, 

Fapta nevăzută, 

Plecându-se, vadă ! 


* 


Cloşca, puii-şi risipească, 

debăda, lira-și zdrobească, 

Leul răcniască, 

Taurul mugească, 

Aretele, fruntea-și slăbească, 

Racul în negru să primenească, 
Capricornul, coarnele-şi plece, 

Peștii, fărapă s'inece, 

“Gemenii să se desfrățească, 

Fecioara să se grozăvească, 

Cosiţa-i galbenă s'o înegrească, 
-Scorpia acul să-și tâmpească, 

-Strelițiul, ţinta nu lovească, 

“Cumpăna dreptatea nu arăte, 

Aparul, topească:se de sete, 

Marte'n slăbiciune să se primenească, 
Mercur între planete, nu mai crăinicească, 
Zefs, Mon'rhia'n veci să-şi robească, 
“Venera, floarea frumseţii "și vestejească, 
Cronos, scaunul, de sus în jos îşi coboară, 
Finicul, în foc de aromate moară! 


* 


Altarul jertfe nu primească, 
Paharul, băutura nu meastească ; 
Chitul, crape, în apa Ariadnului, 
Aegurile, coadă ?n gura Sirianului, 


* 


283 


Musculiţa cu jale bâzâiască, 

Amândoi Urşii greu mormăiască ; 

Pletele Venericii plesnească, 

Coroan: frumoasă nu le *npodobească ; 
Pegas «le Andromeda să se depărteze, 
Perseu le Casiopeia să se înstrăineze ; 
Zmeul, capwn coadă să-și împleticească, 
Chivotul ini Noe în liman primejduiască ; 
Porumbul frunza cercând, rătăcească 

In drept a se întoarce nu nimerească! 


* 


Singur câinele mare cu cel mic brehăiască, 
Şi de faptul scârnav să se veselească ! 


* 


Mute-se Articul, 

Strămute-se Antarticul ; 

Osia sferească, în două să frângă; 

Toată uşarimea în centru s’împingă, 

Stihile (elementele) toată tocmirea să-şi piardă, 
Orânduiala bună în veci să nu mai vadă; 
Toate'n dreapta și stânga s'invârtească, 

De jele să se uluiască, 

De ciudă să se amorţiască, 

Şi dreptatea Inorogului să povestească ! 


*) Semete jalnice, elegii caialnice şi tragiceşti 
ca acestea, sunând prin potecile tuturor munților 
şi prin vârtoapele tuturor holmurilor, Hameleo- 
nul parcă nici mar fi avut ştire de ele, şi ca cum 


*) lată și pasagiul acesta în versuri : 


Sunete jalnice, 
Elegii caialnice 
Ca acestea, 
Prin potecile tuturor munţilor 
Și prin vârtopile tuturor holmurilor 


284 


sar fi uluil de lucru străin, culreeră încoace şi 
încolo, întrebând cu chip de zălog şi cu faţă de 
lovit. 

Ce poate fi aceasta? Ce poate fi sunetul acesta? 
Ce pot fi huetele acestea lăcrămoase? Oare ce 


Sunând, 
Răsunând, 
Și rătăcindu-se, 
Cameleonul, 
Ca cum ştire mar fi avut, 
Ca cum de străin lucru sar fi uluit, 
Ca cum de primejdie, fără veste, mintea și-ar fi'pierdut, 
Incoace și 'ncolo cutreierând, 
De unul și de altul întrebând, 
Umblă 
Și către toţi chip de zălod și faţă de lovit arătă. 
Ce poate fi aceasta ? 
Zice. 
Ce poate fi falnic sunetul acesta! 
Ce pot fi lăcrămoase huetele acestea? 
Ce pot fi cernite cânt'cele ce auz! 
Ce pot fi ponegrite stihurile, 
Și ?ntrânsa necrezute cuvintele, 
Cari la urechi îmi vin ? 
Oare, ce auz, 
Adevărat auz ? 


Au demonul, ispitindu-mă, simţirile îmi batjocorește ? 


s 
* * 


Apoi, după câtă-va vreme, ca cum de neștiut lucru ar 
fi înţeles, 
Ca cum de patima Inorogului alții i-ar fi spus, 
Ca cum auzind, cu amărăciune s'ar fi umplut 
Şi de voie rea sar fı otrăvit, și cum zice cuvântul, 
«Cu o falcă ?n cer și cu una ?n pământ» la Şoim alergă, 
Către care ochii întorcând, 
Faţa în divuri şi chipuri mutând, 


285 


auz, adevăral să fie? Au, demonul ispitindu-mă, 
îmi batjocoreşte simţirile? 

Apoi, după câtăva vreme, ca cum i-ar fi spus 
alții de patima Inorogului şi sar fi umplut de 
amărăciune şi sar fi otrăvit de voie- rea, alergă 
la Şoim, cu o falcă 'n cer şi cu una 'n pământ. 


Voroava amestecând, 
Limba boliborosîndu-i, 
Balele mergându-i 
Și gura spumându i, 
Scrâşnetul giasului articolul şi înțelegerea cuvântului 
astupă. 
Intre cele brehăite, 
Ceste puţine căptuşite 
Cuvinte, abia ’nțelegea : 


+ 
» > 


O! faptă nefăcută 
Şi poveste neawzită ! 
O! lucru nelusrat 
Şi vicleșug spurcat! 
O cinste ocărâtă 
Şi ocară necinstită! 
O! Şoime! de cumplit rău făcător 
Şi de sânge vărsător! 
Ce poate fi care ai ispitit? 
Ce poate fi spurcat lucru carile ai isprăvit? 
Şi în toată lumea de astăzi înainte pre tine de viclenitor, 
lar pe mine de vânzător, 
Ai vădit! 
Unde-ţi sunt giurământurile ? 
Ce ţi--i făcut legământurile ? 
O! Zefs! O! Zefs! Imăciune, care astăzi pe obrazele 
noastre a căzut, 
Cine în veci a o spăla va mai putea? 
Ce ploie-u nouru'ui, 
Ce rouă a seninului, 
Ce mare-a okeanului, 


286 


Acolo, întorcând ochii, mutând fața în divuri 
şi chipuri, amestecând voroava, bolborosânu, 
curgându-i balele din guri, articulul şi înțelesul 
cuvintelor astupându-i-le scrâşnitul glasului, de 
abia lăsă să înţeleagă pujine vorbe ca acestea: 

— O faptă şi poveste nesuzită! O lucru şi vi- 


Spre curățirea acestora va ajunge? 
Dar nu gândiam eu, 
Dar nu ziceam eu, 
Dar nu-mi prepuneam eu, 
Dar nu mă temeam eu, 
De una ca aceasta ? 
Car de vreme ce, o vrăjmașule! sut numele cereştilor 
viclec:guri, 
Ca acestea, a pune ai îndrăznit, 
Alt organ, afară de mine, o! ticălosule! mai putut 
află ? 
«Dar răii, răutăților lor părtaş, şi cu toţii tovarăşi a 
fi se nevoiesc», 
Oh! Cameleon ticăloase! Ce floare în chip îmi vei 
schimbă, 
Ca cineva să nu te cunoască, când te-ar întrebă ? 
Ca de clevetea limbilor să scapi, 
Ca din gura siconfanţilor să te mântuiești? 
De acum înainte umbrele iadului să te înveliască, 
Întunericul veacului să te căptușească, 
Ca razele soarelui să nu te mai ivească, 
Ca cunoștința cunoscuţiler să nu te mai vădească! 
Unde te-i ascunde, sărace, 
Unee te-i supune blestemate, 
Unde te-i mistui, pedepsite, 
Unde te-i ivi, urgisite ? 


* 
s * 


Iată, munții strigă, 
Văile răsună, 

lată, dealurile grăiesc, 
Câmpii mărturisesc ! 


287 


cleşug spurcat! O cinste ocărâtă şi oară necin- 
„stită! O, Şoimule, făcător de rele şi vărsător de 
sânge! Ce ai ispilit oare? Ce spurcat lucru ai is- 
prăvit? Cum ne-ai vădit în toată lumea, pe tine 
de viclean şi pe mine de vânzător? Unde îţi sunt 
jurămintele? O, Zeis! O, Zefs! Imaciunea:), care 


lată, pietre:e vorovesc, 
Lemnele povestesc ! 
lată iarba cu gălbenire 
Şi florile cu veştejire, 
Arătând vădesc, 
Cu mult glas ritoricesc, 
Cu surde sunete tuturor vestesc! 
Asupra lucrului, ce s'a Icrat, 
Toată ființa se uluiește 
Şi toată zidirea a se ciudi nu sfârşeşte. 


+ R * 
Acestea dară toate sub numele tău se pun, 
Şi sub titlul tău se scriu, 
Măcar, că de bună voie, părtaş vicleşugului nu te- 
ar fi aflat, 
Măcar că prin neștiință organ răutății te-ar fi arătat, 
Măcar, că lucrul, ce s'a lucrat, 
Inima ca nuca ţi s'a despicat, 
Măcar că în viață ceața jelii aceştia de pre suflet nu 
ți se va mai ridică! 
Oh! dară lucru spurcat la începătură 
Şi încă mai spurcat la sevârşitură! 
Dar cereștii, a căror nume cu al meu împreună s'a 
batjocorit, 
Vicieșugul nu vor tace, 
Isbânda nu vor trece, 
Şi dreptatea a răsplăti, 


1) Intinare, murdărie, 


288 


azi a căzut pe obrazele noastre, cine oare o va 
spălă? Ce ploaie, ce rouă, ce apă a Oceanului va 
ajunge la aceasta? 

Dar nu gândeam eu aceasta? Dar nu spuneam 
eu aceasta? Dar nu mă temeam eu? Dar, de 
vreme, ce una ca aceasta ai făcut, alt organ de 


Nici s'a lenevi, 
Nici va pesti. 
* 
+ + 
Șoimul, după ce prin multă vreme, nu cu puţină do- 
sodă, bobânituri şi bâiguituri ca 
acestea dela Cameleon ascultând, 
Mai mult a răbdă nu putù și în chip ca acesta vo- 
roavă îi întoarse zicând: 
Oh! Hameleon, Hameleon! Jiganie spurcată |! Ha- 
meleon! 
O! Puterile cerești! Câte văpsele ai pe piele 
Atâtea pedepse să ți dea sub piele! 
O, pricaz de necaz! 
O, pacoste pricaznică, Hameleoane! 
Balaur mic, şi zmeu în venin, Hameleoane! 
Domnul diavolului şi dascălul cacodemonului, Ha- 
i meleoane ! 
Fundul răutăţilor și vârful vicleșugurilor, Hame- 
leoane'! 
Mreaja dracului şi painjina tartorului, Hameleoane ! 
O, răutatea răutăților, și vicleşugul vicleșugurilor, 
Hameleoane! 
O, duh spurcat de tulburare 
Și vîfor necurat de-amestecare 
Hameleoane ! 
Cine pustiul, răutate peste răutate și păcat peste păcat 
a grămădi te-a învățat ? 
Cine răul vicleşugurilor și amăgelile sfârşit, a nu face 
te-a îndemnat ? 
Au te gândeşti, osânditule, că cu cuvinte sicuite 
Și cu voroave căptuşite, 


289 


cât pre mine nu ai găsit? Ticălosule! Căci: „răii 
se nevoiesc lumea s'o facă părtașă răutăţilor lor 
şi pe toți să şi-i facă tovarăşi”. 

O, Hameleon ticălos! cum îţi vei schimbă chi- 
pul, ca să nu te mai cunoască cineva, să scapi 
de cleveleala limbilor rele şi din gura sicofanţi- 


Greţoase și scârmavele-ți fapte vei astupa ? 
Au cu acest chip socotești, că sub căpătâiul altuia 
puiul balaurului vei ascunde, 
Pre care în viclenie Pai zămislit 
Și în răutate lai născut? 
Au nu ttam înștiințat eu, că umbrele diavoliilor tale, 
Din deal peste vale 
S'au lungit 
Și din zare 
Până peste zare 
Sau întins ? 
Ș'încă și acum chip de jele 
Și față de nemângâiere 
Imi arăţi ? 
Şi pentru spurcat lucru, care Pai început 
Şi a-l sfârși nu ai putut, 
Te faci că te ?ntristezi ? 
Și a sfârși, zic, nu ai putut, de vreme ce răutăţile tale, 
Nici început, nici sfârșit nu pot avea, 
«lar, veri în lucruri grele, veri uşoare», 
«Cumpăna dreptăţii tot va birui». 
Care și pre Inorog, din această nevoie îl va mântui. 
Au, nu tu, viclene. laţul dracului 
Și undița demonului 
Făcându-te, 
Din malul răutăţilor pândind, de atâta vreme a-l vână 
te nevoieşti ? 
Au nu tu, spurcatule, pentru muced trupul tău, 
Pe preţul neprețuit Crocodilului în dar ai vândut? 
Au nu știi, ` 
«Că răutatea stătătoare» 
«Și minciuna, picioare mare» 


290 


lor să te mântui? De acum înainte umbra iadu- 
lui să le înveselească, întunericul veacului să te 
căptuşească, ca să nu te mai loviască razele soa- 
relui, ca să nu te mai iveşti la lumina zilei, ca, 
cei cunoscuţi, să nu te mai vădească! Unde te 
vei ascunde, sărace; unde te vei mistui, bleste- 


Şi “amândouă lesne se pohărnesc? 
Au nu știi, 

«Că haina vicleşugului curând se vechește» 

Și în toate părţile destrămându-se, rușinea i se 
desgoleşte ?». 
Ce ocară este aceasta ? 

(Ocara obrazul, şi maiul, capul să-ți bată!) 

Ce diavol spre aceasta te-a ațâțat ? 

Ce drac spre aceasta te-a îndemnat ? 
Căci: «adevărat, că vicleanului inima sa destul drac», 

«Şi sufletul său de prisosit diavol este». 


Pui 
Hameleonul, în tot chipul oblicit 
Şi din toate părţile vădit, 
Simţindu-se, 
Incotro să şovăiască nu mai puti, 
Şi ce alta să meşteşugiască nu mai avù, 
lar obrăznicia calcan şi nestidire meterez obrazului 
făcând, 
Cu mare neruşinare în cuvinte ca acestea rumpse: 
«Diavolul sărăciii» 
«Şi Cacodemonul robiii» 
«Aceasta a gândi», 
«Şi A grăi», 
«M?au învăţat» 
«Şi spre tot răul a ispiti,» 
«M’au îndemnat». 
Numai, pre cât socotesc, împotriva monarhiilor ceva 
măcar mam făcut, 
Ci, mai vârtos, spre plăcerea şi folosul lor, cât am 
putut, 


291 


male; unde te vei ivi, urgisite? Ială strigă mun- 
tii, văile răsună, dealurile grăiesc, câmpii măr- 
turiseşc! Iată pietrele vorovesc, lemnele poves- 
lesc! Iată iarba cu gălbinarea şi florile cu veşte- 
jirea lor vădesc, cu muli glas ritoricesc, şi ves- 
tesc cu sunete surde luiuror! Asupra. lucrului, 


Am silit. 
«Căci, cea chiară a vicleanului hirisie» 
«Este», 
«Ca vicleșugul vrednicie» 
«Și răutatea bunătate să ţie». 
De care lucru, m'ar fi fost până într'atâta cuiva rău 
să pară, 
Ales celuia, carele dreapta slugă Corbului, și bun 
prieten amânduror Monarhiilor este. 
In ce dară până pân'trâta am greșit? 
Cât sub atâtea ocări și defăimări mă supui? 
Pentru binele de obște am silit, 
Pentru prăpădenia neprietenului amânduror Monarhiilor, 
Cât am putut am nevoit. 
Căci, precum zice cuvântul adevărului, 
Mai bine este să piară unul pentru tot norodul. 
Au socotești, Șoime, că fiara aceia în veci inima spre 
prieteșug îşi va întoarce ? 
Ba, dela mine adeverit să fii: 
Că cine în lume îi va sluji, 
Pre cât eu i-am slujit ? 
Și cine sub soare îi va prii, 
Pre cât eu i-am piiit? 
Nime, mă crede. 
Căci, pentru atâtea slujbe, de mine arătate, 
Nu numai că zămislirea „Biruinţei“ mi-au tăgăduit, 
Și în loc ce ar fi fost cu mulțămita de pătit, 
Nu numai că slujba nu mi-au cunoscut, 
Ci încă și crocodilului, în veci rob să fiu, m'a vândut. 
Eu dară, o Șoime, acum aevea și fără nici o sială, 
mintea inimii mele mărturisesc, 
Și ce este adevărul aceia grăiesc. 


292 


ce sa făcut, toată ființa nu şiârşeşte a se ciudi. 

Acestea toate se pun sub numele tău, măcar 
că de bună voie nu te-ai aflat părtaş vicleşugu- 
lui; măcar că prin neştiinţă te-ai arătat organ 
al răutății; măcar că inima ţi-a despicat ca nuca, 
ceia ce s'a lucrat; şi măcar că, în viaţă, jalea diu 
suflet nu ţi se va mai ridică! O, dar lucru spur- 
cat! Dar cereştii nu vor puteă tăceă, şi vor răs- 
plăti dreptatea! 


Șoimul, după ce ascultă bâiguiturile Hamelco- 
nului zise: 


— O, Hameleon! Hameleon! jiganie spurcată! 
Câte văpsele ai pe piele, atâtea pedepse să-ţi dea 
sub piele! O pricaz de necaz! Balaur mic şi 


«Că vicleşugul pentru neprieten, iar slujba pentru 
prieten ştiu, 
Şi cât nu știu, a mă învăţa nevoiesc. 
Nici alt stăpân, fără de epitropii Monarhiilor, cunoss ; 
lar pre toţi cei cari acestora un tulei a le frânge 
| pândesc, 
Eu aceluia cu zdrobirea capului nu mă îndestulesc. 
«Căci pentru părul prietenu'ui, capul neprietenului a 
zmulge, vrednicie este». 
De care lucru pre unul ca acela, ori unde, ori când 
şi ori cum, 
Din gazda vieţei în veșnica casă-a morţii, al-mută a 
mă nevoi, nu mă voi părăsi, 
Iară amintrelea visul meu, după tâlcuire, de nu se va 
plini, 
lar ceiace precum tu zici, de va ieşi, 
Adecă, că în curândă vreme din fălcile crocodilului, că 
„va scăpă, 
Cuvintele mele pomenește, 
Că viaţa lui, a multora moarte sârguiește 
Și liniştea lui cu vremea, Monarhiilor turburare va aduce. 


293 


zmeu în venin! Domnul diavolului şi dascălul 
cacodemonului! Fundul răutăților şi vârful vi- 
cleşugului! Cine te-a învăţat a grămădi păcat 
peste păcat? Au, gândeşti, osânditule, că cu cu- 
vinte sicuile şi cu voroave captușşite, faptele tale 
scârnave îţi vei astupă? Au, socoteşti în acest 
chip, a ascunde, sub căpătâiul altuia, puiul de 
balaur? Au, crezi, că eu nu m'am înștiințat, că 
umbrele diavoliilor tale s'au lungit din deal peste 
vale şi s'au întins din zare până'n zare, iar acum 
îmi arăţi chip de jale şi față nemângâiată? Şi că 
te mai faci că te întristezi, pentru lucrul spurcat, 
pe care tu lai pus la cale? Au, nu tu, spurcatule, 
pentru trupul tău muced, ai vândut pre Inorog 
Crocodilului? Au, nu ştii, că: „răutatea stătătoare 
şi minciuna, picioare n'are” ci se povârnesc re- 
pede amândouă? Au, nu ştii că „haina vicleşu- 
gului curând se învechește?” Ce diavol te-a aţâ- 
tat? Ce drac la aceasta te-a îndemnat? Dar „a- 
devărat, că inima vicleanului, destul drac este”. 

Hameleonul, văzându-se dovedit din toate păr- 
tile, îşi făcu din obrăznicie calcan obrazului, şi 
rupse astfel: 

Socotesc însă, că ceva, împotriva Monar- 
hiilor, n'am făcut. Căci: „hirisia vicleanului este 
să fiie: vicleşugul, vrednicie; și răutatea bună- 
tate”. In ce dar am greşit, încât mă supui la a- 
tâtea ocări? Au, nu ești dreapta slugă a Corbu- 
lui? 

Eu dar mărturisesc, că alt stăpân nu cunosc, 
afară de Corb, şi nu mă îndestulez a îrânge 
capul, celui ce ar vrea, un tulei, a-i smulge. Iar, 
dacă cumva va scăpă Inorogul din fălcile Cro- 


294 


codilului, să ştii că multora viaţa lui sârguieşte, 
și Monarhiilor mari turburări va aduce. 

Șoimul, ne mai putând suferi, zise: 

— Piei de aici, jiganie spurcată şi făţarnică 
din faţa mea! Tot acela vei fi, cum ai fost, până 
ce beşicându-te, ca cârceii, vei crăpă plesnind. 
Pre Inorog pronia cerească tot îl va scăpă. 


Partea IX 


Norocul îl făci pe Inorog să scape. Se refu- 
giază apoi la Ministrul Franței, unde așteapiă 
evenimentele. 

O nouă pâră pleacă dela Dulăi la Brâncoveanu. 
Acesta trimise pe Uliu (Ștefan Cantacuzino) în 
docul lui Toma. 

Cei doi Cantemiri recurg atunci la Mehmet 
Celibi, care pentru bani, se însărcinează să-i sca- 
pe de Racoviţă și Brâncoveanu. El mai făcuse 
acelaș lucru și lui Duca pentru Antioh; lui An- 
dioh pentru Brâncoveanu. 

Aceluiaş capitalist turc i se adresă și repre- 
zentantul lui Brâncoveanu, cu cererea contrară. 
Acesta află că Șoimul şi Bâilanul îi ceruseră 
mazilirea slăpânului lor. 

Turcul se înfelege cu Brâncoveanu, dar Toma 
îl scapă pe Cantemir, care fuge la Francezi. 

In acest timp i se comunică lui Antioh (Filul) 
că un Turc puternic a sosit, și poate face orice. 
Antioh îi cere mazilirea lui Racovi[ă. I se cere 


296 


să se lepede de fratele său, Dimitrie, ceia ce a- 
cesta promite. ] se cere să se împace cu Brân- 
coveanu, ceia ce admite iarăși. 

Dar din năpraznă, vine Mare Vizir; Calaili 
Ahmed. Dimitrie, este mare și tare. Oamenii lui 
Brâncoveanu propun atunci pacea. 


IX 


Aşa dar lumea, după vrajba neprietenului ce-l 
goniă, meniă Inorogului, tot ceia ce mintea poate 
află mai rău. Nădejde nu-i credeă nimeni de scă- 
pal, căci furtuna eră greu de mutat într'alt chip. 

Dar. „norotul, de multe ori, cu un ochi râde, 
cu altul plânge; cu o mână trage, iar cu alta îm- 
pinge”. In care chip, și cu Inorogul se vede, că 
se jucă. Căci, precum mai sus sa pomenit, peste 
nădejdea prietenilor şi a neprietenilor scăpase, 
doar cu puţină supărare, dar nebetegit, din făl- 
cile Crocodilului şi din vicleşugurile Hameleo- 
nului, 

Ducându-se deci, după aceasta, la locurile sale, 
îşi fåcù pază mai bună ca înainte. Căci: „ca. şi 
dobitocul, care cade în groapă odată, altă dată 
de departe o ocoleşte”. 

Aşezându-se acolo, după primejdia trecută, şi 
mintea i se aşeză, puind chiteala lucrurilor sale 
in cumpăna socotelii. Işi aduceă prin urmare a- 
minte, una câte una, toate dintr'un începul. Po- 
menea vicleşugurile Hameleonului, cele făcute 
sub mari jurăminte; socotiă veşnica vrajbă şi 
nemutata vrăjmăşie a amânduror Monarhiilor; 
vedeă siiala 1) şi slăbiciunea prietenilor adevăraţi 


1) Fereala. 


298 


spre ajutorinţa sa, („căci focul încearcă aurul şi 
primejdia pre prieteni”). 

Pe lângă aceasta vedeă cumpăna lucrurilor 
foarte potrivnică sie, cunoşteă şi sorţiul său ră- 
mas pe loc, să temeă ca acesta să nu-și fi împli- 
nit încă toată mânia împotriva-i. Privea, mai 
ales, pilda arătoasă în oglinda luminoasă a ne- 
prietenii, şi ajunse să-și aleagă viaţa într'alt chip. 

De fereală, aşa dar, căută altă aciuială, ca a- 
colo să poată aşteptă în linişte schimbarea vre- 
milor spre o altă faţă. Şi îşi aduse atunci aminte 
de vechiul său prieten, Cucoșul Evropei:)—ştiin- 
du-l, că nu avusese nici uu amestec la adunările 
trecute, de vreme ce Păsările Oceanului nu lua- 
seră parte la acele adunări; asemenea, ştiindu-l 
atât de bun străjuitor nopții, încât nu poale um- 
blă jiganie vânătoare, sau cădeă vre-o frunză, 
fără ştirea lui. 

Cucoșul acela locuiă întrun munte înalt şi 
mare, de unde se vedeă răspântia a patru căi? şi 
puteă ţine straje în toate părțile. Locaşuri aveă 
multe şi întărite şi cu tot felul de pomi roditori, 
de sub rădăcinele cărora curgeau ape reci. Bună- 
tatea locului ca acesta, oricât sar cercà, nu sar 
mai află. 

Inorogul scrise deci, carte ca aceasta. către 
Cucoş: 

Vechiului și neclălitului prieten, Cucoşului ev- 
ropeesc, Inorogul de Crivăţ?), sănătate zice: 


1) Solul frânţuzesc, 
2) Stavrodroinis la Galata. 
3) Inorogul de la Nord, (D. Cantemir). 


299 


— „Nevoia lucrurilor întâmplătoare a scornil 
între muritori îndemănare; îndemănarea vine din 
simpatie; simpatia este fiica asemănării şi se 
naşte din dragoste; iar dragostea întemeiază pri- 
ința şi ţine necurmată bunăvoința: „Prieteşugul 
între muritori este dar lucru prea minunat, de 
vreme ce chipul, de care mai înainte nici cunoş- 
tință, nici ştiinţă mwai avut, îl faci, de odată, din 
străin, al tău; în scurt, tu eşti într'ânsul, și el 
în tine”, 

Sar cădeă deci cu această pricină, ca priete- 
nia noastră, de demult întemeiată, să dea acum 
roadă şi dragostea, viptul. Căci: „precum copa- 
cul fără roadă de alta nu face, fără numai de 
loc, aşa şi prieteşugul, fără cele ce urmează dela 
el, nu face decât colachii şi lingușituri”. 

De vreme ce micşorimea trupului meu nu 
poate află sălaş în şeapte munţi şi şeapte văi!, 
şi aceasta, nu din firea mea nestătătoare şi ne- 
aşezată, ci din vrăjmăşia neprietenilor mei, cari 
n'au lăsat poteca necălcată, cale ncumblată, vale 
reîncercată, vâr? nesuit, munte necovârşit, câmp 
necutreerat şi deal neînconjurat. Căci: „Răutatea 
desfrânută este mai-repede decât piatra din cer 
aruncată”. Aşa în cât sar puleă zice: m'aş sui în 
cer, dar acolo sunt câini; în fundul mării, maş 
coborâ, dar acolo sunt Dulăi; în munţi, Cotei; 
în dealuri, Copoi; în câmpi, Ogari; în stuturi, 
Sampsoni. In tot locul sunt fălci deschise, guri 
căscate şi colți rânjiţi, ca şi cum ar fi fost îinpă- 
nați şi sămănafi. 


1) Țarigradul. 


300 


Un corn, în loc de armă, împotriva a atâția 
vrăjmașşi, şi patru picioare de fugă împotriva a 
atâția gonaşi! 

Socotind bine, n'a mai rămas alt leac decât să 
las voia forlunei!), până se va părăsi ea singură 
de a mă prigoni. 

Aşa că, pe mine, pe care nu mă încap locuri- 
lor, încapă-mă lărgimea maidanului dragostei 
tale. Deci sub acoperământul acestei dragoste 
aciuindu-mă, va rămâne, ca şi eu, la rândul meu, 
când fortuna mă va servi, să fiu dator a face răs- 
plătire precum voi putea”. 


|. | cc |. 1. . 1. . . . . . 


Cucoşul, cetind slovele Inorogului, căci acesta 
ştiă cântă în glasul lui?), trimise îndată pe unul 
din Cucoşii săi, prin locuri tăinuite, și îi porunci 
pe Inorog la lăcaşurile sale să-l aducă. Inorogul, 
după mulțumită, se sculă şi se sui la sălașurile 
Cucoşului Evropei, unde îşi petrecă, câtăva vreme 
viaţa cu mare liniște. Căci: „în primejdiele mari, 
puţină răsuflare, o socotesc pătimaşii drepl mare 
linişte”. 

Iar pricina ascunderei aceștia a Inorogului a 
fost aceasta, 

Hameleonul, văzând că Inorogul a scăpa! tea- 
tăr din fălcile Crocodilului, şi că el a ajuns vi- 
clean dovedit tuturor şi mai ales măscărit de 
Şoim, „din inimă rea, rău gând purcedând” își 
prăbuşi asupra Inorogului toate răutăţile, ca pre 
niște dulăi turbaţi. Așa că, deîndată ducându-se 


1) Portună==Noroc. 
2) Ştia iatineşte. 


301 


către Dulăi şi Cotei, cu glas spureat astfel le 
vorovi: 

« Incă de demult aveam prepus asupra Şoi- 
mului, şi precum vam povestit povestea Moliii, 
el nu se află cu dreaptă inimă în slujba stăpâni- 
lor noştri. Acum iată că se vede, că el şi cu Bât- 
lanul, au tăcut staluri asupra Corbului. Iar prin- 
derei Inorogului, nu numai nu i-a ținut cap, ci 
pre sub mână încă s'a nevoit, pre cât a putut, 
şi Vau urcat pe prietenul nostru în scaunul vie- 
tei. (Jigania eră învățată a domiri şi pre alții 
după cuvântul ei). Ce așteptați deci mai mult? 
Ce mărturie, mai adevărată, cercaţi? Ce vreţi, 
să vă deşteptaţi, după ce vă va legă în nedezle- 
gate legături? Nu ştiţi cuvântul prostimii: „apa 
doarme, neprietenul nu doarme?” Sau, să vă scu-, 
lați, după ce își va plini gândul cel rău? Dar a- 
tunci, ce tolos? 

Acum deci, de mă credeţi, de lucrurile Şoimu- 
lui şi Bâtlanului, să scrieți Corbului, ca să ridice, 
cu un ceas mai înainte, piedicele dintre noi. Căci: 
„iscoada şi neprietenul de casă se aseamănă cu 
şlavatina cântarului, care aruncă cu micşorimea 
ei, mai mărimi în sus”. Şi, sau să trimită alţii în 
loc, ori să lase lucrul asupra voastră. Căci a- 
tunci, am eu un mijloc de maestrii, cu care vom 
vedeă sfârșitul, după pofta noastră. 

Borâtura Hameleonului plăcă Dulăilor, şi, une- 
căutând mai mult înainte ori înapoi, carte în- 
tr'acest chip scrise Corbului: 

Corbului, milostivului nostru stăpân, Ogarii, 
Coteii şi toți marii şi micii Dulăi, plecăciune şi 
sănătate. 


„Mai zilele trecute făcusem scire pre scurt 
despre unele spurcate socoteli ale Șoimului şi 
Bâtlanului. Acum, adeverindu-ne încă mai vâr- 
tos de aceleaşi, îndrăznim a da Monarhilor în 
ştiinţă, că după multe zbuciumări. ajunsesem a 
aduce pe acel cap de neprieten până la fălcile 
Crocodilului, de unde scăpare nu mai aveă. Insă, 
peste aşteptarea a toată lumea, Șoimul şi Bâtla- 
nui, alăturându-se lui, sau nevoit la tot ce au 
putut pentru scăparea sa. lar, pe noi, ca şi când 
am fi făcut un rău prea mare Monarhici, ni-au 
stupit:) în obraz, toate ocările lumii. 

Deci, noi ticăloșşii, ca nişte drepte slugi, măr- 
turisim ce este adevărul şi zicem că: „moartea 
în slujba stăpânului este mai fericită, decât viaţa 
fericită dela neprieten”. Și deci, pre cât putem 
cunoaşte, Şoimul, şi Bâtlanul de se vor allă mai 
mult între noi, nu numai că ne vor face tot soiul 
de piedici, ci vor duce Statul la mari primejdii. 
Iar de ar fi ca aceşti doi să lipsească, avem bună 
nădejde, că în curând, cu maiestriele noastre în- 
tinse, de colții noştri Inorogul nu va scăpă'. 

Corbul, nu se turbură puţin de această carte, 
mai ales că şi dela alţii auzise aceleaşi lucruri. 
Căci. „picătura ades căzută despică piatra, iar 
sicolandia inima”. Aşa că trimise îndată în lo- 
cul Șoimului pe Uliu, cu porunca ca Șoimul să 
se întoarcă, fiind trebuitor la alte vânători. Aşij- 
derea porunci Bâtlanului să se părăsească a mai 
umblă prin gârle. 


Șoimul, după luarea acestei porunci, stătu cât- 


1) Scuipat. 


303 


va în chibzuială şi nu intră în puţină chiteală. 
Merge-voi înapoi, după poruncă? au, nu voi mer- 
ge? socotind, că unele, din câte au pârât Dulăii 
fiind adevărate, şi despre cari aveă numai pre- 
pus, puteau totuși să fie descoperite. Căci: vicle- 
şugul, când intră în gând, titiieşte ca Şoarecele; 
iar când este descoperit răcneşte ca Leul”. Deci, 
scornind câteva pricini de zăbavă, scrise cărți la 
Brehnace şi Cucunos, să afle pricina chemării 
Nui. Aceştia îi deteră răspuns să nu poarte nici o 
grijă, căci, de şi Corbul are epitropia Vulturului, 
nici o pasăre nu va primi ca acesta să puie 
Clonţul pe capul Șoimului. 

Intr'aceste zile sosi şi Uliul, care, împreunân- 
du-se cu Dulăii, Râsul şi Hameleonul, la stat stă- 
tură pentru prăpădenia Inorogului. Râsul şi cu 
Hameleonul, după pestriciumea lor aveau multe 
răutăți şi vicleşuguri. Hameleonul slobozi deci 
îndată duhul spurcăciunii: 

Eu, meșleşugul magiei, încă dela tătăl-meu, 
aparul, Pam învăţat. Știu deci o vrajă, care, și 
din fundul pământului, lar aduce pe Inorog. A- 
ceastă vrajă a fost scrisă în stele de Vulcan, când 
a vrui să prindă, asupra curviii, pe Afrodita cu 
Marte. Cine îl poate ceti deci, mreje va împleti, 
din cari nu este cu puiinţă a scăpă cineva, oricât 
de tare ar fi. Dar îmi mai trebuie un alt chip, 
care se află aci, şi fără care nu pot tace nimic. 

Se duseră deci cu toţii la acea Jiganie dintr'altă 
Monarhie), căreia îi spuseră întâi povestea şi-l 


1) Mehmed Ţelepi, capitalist tuzc, unul din cămătarii Domni- 
torilor de pe vremuri. 


304 


vugară apoi să le mrejească o mreajă, cu care să 
poat: prinde pre neprietenul cel iute. 

Jigania, a cărui nume se cuprinde în numărul 
1130, auzind stihurile lor plăcute, întrebă care 
dintre jiganii ţine partea Inorogului. 

— Afară de Fil, pe altul nu ştim, răspunseră cei. 

Atunci jigania, belindu-şi buzele, rânjindu-şi 
dinţii, şi clătinând din cap, zise: 

— Dar Șoimul şi Bâtlanul, mai zilele trecute, 
viind în numele tuturor păsărilor, mi sau rugat, 
ca să le împletesc o vrajă, cu care să poată vână 
Corbi. Au, şi Corbul este împotriva voastră? (A- 
tunci abia se adeveriră de povestea Moliii, dar 
o trecură sub tăcere). Dar, de vreme ce Filul se 
ține de Inorog, am a vă pune înainte altceva, 
care primind'o, voi puteă și eu împleti vraja. Să 
ştiţi, că odinioară am împletit şi Vidrei o mreajă, 
cu care au prins pe Fil, dar nu mi s'a făcut plata, 
şi atunci am întors vraja şi a căzut in mreajă, 
dânsa. Apoi şi Filul, neţinându-se de cuvânt, 
i-am lual vraja de deasupra lui şi am puso pe 
capul Cămilci. Deci acum, dacă vă luați daloria 
Vidrei şi a Cămilei asupra-vă, voi împleti mreje, 
cu cari să prindeţi pe Inorog. (Norocul bietului 
Inorog eră să plătească mereu datoriile altora: 
ma! înainte cea a Hameleonului către Crocodil: 
acum cea a Vidrei şi Filului către Vrăjiloare . 

Dulăii şi ceilalți atunci se apucară de plată și 
se legară cu jurăminte vârtoase. 

Spurcata jiganie, începând apoi a bolborosi din 
buze, cuvinte cu multe silabe, descântă descânte- 
cul asupra Inorogului. Iar Râsul şi Hameleonul, 
îngenunchiaţi înainte-i, îşi ştergeau gura de spu- 


305 


mă cu cozile Dulăilor şi i se închinau ca la un 
Boz. Căci: „icoana bozului şi vraja vrăjitorului, 
precum au la înţelepţi tot aceiaşi ocară, aşa şi 
la nebuni au o aceiaşi cinste”. lar după aceia, 
plecară veseli, ştiind vraja sigură. ) 

Iară, nu după multă vreme, sosiră Șoimul şi 
Bâtlanul. (Șoimul neînţelegând limba jiganii, a- 
duse pe Bâtlan tălmaci). Aceştia spuseră Vrăji- 
torului să părăsească vraja asupra Corbului, de 
oarece lucrurile s'au mutat în alt chip. 


Jigania vrăjitoare însă, sau într'adins, sau din 
nesocolință, spuse Șoimului despre mrejele; pe 
can le împletise asupra Inorogului. Șoimul, au- 
zind aceasta, nu mai stătă acolo mult, ci ieşind 
indată, dete de ştire Inorogului despre cele, ce 
se puneau la cale. Și mai aminti, că să-l ție pre 
el veşnic de prieten, cu toate că pleacă, chemat 
de Cort îndărăt. 

Inorogul, la rândul lui auzind acestea, se suise 
(precum Sa spus mai înainte) la lăcaşul Cuco- 
șului, unde aveă pășune, ape limpezi, pomi cu 
roade şi altele din belşug. Acolo îşi petreceă viaţa 
în fel de fel de desfătări, şi se află fără nici o 
grijă, trăind în toată liniştea. Un singur lucru îi 
lipseă: depărtarea locurilor sale; un singur lucru 
îl mâhniă: norocirea neprietenilor lui. Dar, ne- 
pulând întoarce fericirea din loc, alese aştepta- 
rea; căci: „cel mai bun dascăl esle vremea”. 

Ințr'acestea, una din jiganiile străinet), care 
nu aveă loc nici într'o Monarhie, venind la Ino- 
rog, îi aduse veste ca aceasta: 


1) Tefterdarul Firari Hassan. 


306 


In părţile noastre se află o Vrăjitoare!, 
carc, cu vrăjile ei, întoarce apa în piatră şi pia- 
tra în apă. 

Filul, auzind de numele ei, sar fi dus la ea, 
şi cât e de mare la trup, p'atâtea plecăciuni: i-a 
făcut A rugato apoi cu îndesate lăcrimi şi sus- 
pine; să-şi arate milostivenia cu dânsul, să-i vră- 
jască şi să-i împletească o mreajă spre vânarea 
Struţo-cămilei. lar de ii se va înlâmplă aceasta, 
se legă, cu mari jurăminte, să-i facă plata în 
scurtă vreme. Căci: „scăpătatul la minciuni şi 
lacomul la jurăminte își dau foarte lesne inima”. 

Jigania lacomă, nu atâta pentru umilinţă, cât 
peniru jurămintele Filului, se prinse bucuroasă, 
însă cu o singură socoteală: a se lepădă de to- 
vărăşia Inorogului. Filul, în mirarea întregei zi- 
diri a lumii, își dete cuvânt, socotind desigur a 
viclen` vicleşugul şi a amăgi amăgeala. 

Imsă toate fură în zădar, căci vraja nu se 
prinse, iar Vrăjitorul îi spuse, că de vrea să-i 
iasă vraja, întâi cu Corbul prietenie să facă şi al 
doilea să se părăsească cu totul de prietenia Ino- 
rogului, 

Tilul, săracul, din prostia inimii, sau din lă- 
comis vânatului, eră împins spre strâmbătate 
ca aceasta. „Pofta cinstei orbește într'atât pe cei 
ce o doresc, încâi pentru râsul unui ceas de as- 
tăzi, nu socoteşte plânsul unui an ce vine”. Mai 
mult încă, Filul să jură, că, de Var şti pe Inorog 
unde se află, ar da, el singur, ştire vânătorilor. 


1) Marele Vizir Lilihdar sau Damad-Hussein-Paşa, cumpărat 
de Brâncoveanu, ca så»! scape de Dimitrie. 


307 


Și adăogă, că, întradevăr, cunoaşte, că pricina 
tuturor turburărilor celor două Monarhii este 
Inorogul, iar că atâta cât acesta va suflă, celelalte 
nu vor puteă răsuflă. 

Intr'acest chip Filul pre Vrăjitoare şi Vrăji- 
loarea. pe Fil, credeau cu siguranţă a se puteă 
inşelă. Vrăjitoarea credeă. că de va vână pe I- 
norog. îşi va luă preţul dela Dulăi; iar Filul 
chibzuiă, că de va vână pe Struţo-cămnilă, Corbul 
spri pace îl va căută, vrând nevrând. 

Iar toate acestea se spulberară în aer. Intr'acea 
vreme se ridică o jiganie mare din Ostroavele 
medilerane!) a cărei vrăji şi mreji tură atât de 
tari încât pe toate cele întinse de celelalte jiganii 
le rumpse, fărămându-le. lar Înorogul, văzând 
că chipul Vrăjitoarelor s'au schimbat, şi vrăjile 
spre alte descâniece sau mutat; aşijderea, vă- 
zând mrejile, întinse lui, rupte şi destinse, se so- 
coli fără nici o grijă şi se duse la ale sale, cobo- 
rându-se dela lăcașurile Cocoşului. 

Râsul, Hameleonul și Dulăii, luând ştire la 
rândul lor despre acestea. nu traseră puţină 
frică. Deci începură a ceti alfa vita dela început; 
a înturnă sfaturile, a răsturnă voroavele, a tăvăli 
gândurile. Cernură neghina de grâu, dar nu pu- 
tură alege bobul de mazăre. Grămădiră. vră- 
tuiră, aruncară, scuturară, spulberară, vântura- 
ră, dar se lăsară, obosiţi, a despărţi pleava de 
grăunţe. Și atunci: Vai! şi iar Vai! 

Bolnavul se însănătoşează; neprietenul se 


1) Calaili Ahmed Paşa, noui mare Vizir, prieten al lui Di- 
mitrie. 


308 


învârtoşează; lâncedul se înțepeneşte; slabul işi 
sprijineşte pasul; mai mortul se scoală şi ne o- 
moară, pre noi, pre cei vii!! 

Atâta vreme de osteninţă; atâta mulţime de 
pagubă; şiroaicle de sudori; izvoarele lăcrimi- 
lor, şi altele, cari se duc în vânt şi în deșert! 

Iată Inorogul la câmp, fără frică! Iată-l la lo- 
eaşurile lui fără dodeială:)! Iată-l cu toate pe 
voia lui, fără îndoială! Iată, lui vremea lină; 
nouă turbure! Iată vrăjitorii şi mrejitorii, ori ne- 
putincioşi, ori necredincioşi, ori nestăruitori la 
lucru, ori nestătători la cuvânt! 

Intrun cuvânt n'a mai rămas nădejde în ni- 
mic. 


Bine ar fi, deci ca Monarhia noastră să puie 
altă chiverniseală; jigania aceasta să fie domolilă 
cu blândeţe și cu binișorul, nu cu răul. Căci: 

Iată, ne baljori toţi vânălorii: ne spârcui toate 
mrejile; ne scoăse toate trudele în zădar şi loate 
meșteşugurile în dar! lată că a început a se 
lărgi la locul lui, iar pe noi a ne strâmtă! Şi cine 
poate şii, care va fi sfârşitul? 

De multe ori, cel neaşteptat vine, şi aduce ne- 
mutate primejdii la toată Publica, nu numai la 
cele private. Deci, şi nouă ni se cade să urmăm 
folosul cel de obşte şi nu voia unuia. Căci: „între 
muritori lauda cea mai cinsteşă şi adevărată nu 
se poate agonisi, decât cu folosul a toată Pu- 
blica”. 

Dulăul cel bălrân?) zise: 


t) Nevătămat. 
2) Caramanlii, Posteinicul, unui din capuchehaiele munteneşti. 


309 


— După cum socotesc eu, trebuie să spunenr 
Corbului tot adevărul lucrului, ca doar va pune 
şi el sfârşit tuturor pizmelor lui. Căci: „de multe 
ori bățul isprăveşte, unde cuvântul nu poate is- 
prăvi”. 

De cuvintele acestea Râsul hohoti, iar Hanie- 
leonul fâsăi. Unul le tâlcuiă în râs, altul în vis 
şi ca şi cum ar fi fost sfaturi de batjocoră, le 
măscăriau. Ştiau ei bine, că muruise chipul ade- 
vărului cu vopseala minciunei, şi a se întoarce la 
chip luminos este peste putinţă. 

Și aşa începu, între vânători, focul gâlcevii 
şi al dihoniii. lar Dulăul ciobănesc incepi şi el 
a lătră în acest chip: 

Destul, o Jiganii, aţi amestecat Monarhiile, 
şi aţi aprins între ele iasca vrajbei! Puneţi-vă 
hotar şi tienchi:) răutăţilor! Părăsiţi-vă a alcă- 
lui cleștele strâmbătăţii în mâna lăcomiii! Nu 
vați săturat, că de 40 ani, loviți în Monarhia 
Leului ca valurile în ţărmuri? lată la ce risipă 
aţi adus'o! Vreţi oare şi Monarhiii Vulturului să 
cântaţi acelaş cântec? i 

Au, nu cunoaşteţi că răutatea nu poate săvârşi 
nimic? Nu socotiți, că ar trebui, schimbând to- 
tul, să aşteptăm schimbarea vremurilor? Căci: 
„a stupi spre vânt, şi piatra a aruncă la deal. a 
fost într'una faptă nebunească”. 

Infocat oarecum și aţâţat cu mare mânie, Rå- 
sul, zise cu cumplită urgie, contra Dulăului: 

O cap de hârtie, cu creer de arană! O sac 
de mătasă, plin de fâşchie! O, ferice de Monar- 


1) Tienchi=capăt 


310 


hia voastră, când vă veţi pune nădejdea în cre- 
dinţa Inorogului! Au, păsările ar judecă mai a- 
devărat pentru lucrurile dobitoacelor, decât ele 
singure? 

Nu orbul, ci cel cu ochi judecă văpselele. O- 
chii noştri sunt deschişi în trupul nostru, iar ai 
voştri în al vostru. Nimeni nu cunoaște casa al- 
tuia mai bine ca a sa. 

Noi știm ce icoană poartă Inorogul pe dinăun- 
tru şi ce idol arată pe dinafară. Noi îi ştim și fi- 
catul dintr'ânsul, căci cu el am trăit. De aceia 
noi suntem adeveriţi, că gândul lui se poartă nu- 
mai spre risipa Corbului și prăpădenia Monar- 
hiii Vulturului. 

Și apoi cu ce minte socotiți, că el va uită şi va 
şterge din tabla inimii sale toate câte a suferit 
dela nor? 

Degeaba, cred, că socotiți astfel, şi trebuie să 
părăsiţi gâudul prieteniii. Dimpotrivă sentința 
meu este: „Decât prieteşugul cu prepus şi as- 
cuns, neprieteşugul este mai de folos vieţei; căci 
vrajba fiind la iveală, ține paza faţă de vrăjmaş, 
totdeauna trează, iar altmintrelea somnul în lea- 
gănul îngăimării ne va adormi”. 

Acestea toate nu le ritorisiă numai spre îm- 
piedicarea aşezământului Dulăului, căci cu greu 
încredințare puteă găsi, ci, mai mult, spre a îm- 
piedică pre Corb de a luă cunoștința, din catalo- 
gul Inorogului. de multe viclenii ale lor, (ceia ce 
sa şi întâmplat). Și argumentuirea lui eră mai 
mult. pentru ca să împiedice răceala aceluiaş 
Corb. faţă de multe ale lor. 


31? 


Dar Dulăul cel bătrân astfel răspunse la ca- 
zania Râsului: 

— Bine ne zici, o Râs de râs! Suntem capete 
de hârtie cu creeri de aramă şi în saci de mă- 
tase purtăm gunoi scârnav. Căci, de nu eram 
aşa, nu împleticeaţi voi pre Monarhul nostru în 
linguşiturile voastre. De 40 ani, aşa vam cunos- 
cul, aşa sunteți; iar acum, ca cei fără creeri, în- 
sfârşit am sfârşit. Căci: „a greşi, o dată şi de 
două ori într'o materie este al muritorilor; iar 
a rămâne nepărăsit în mijlocul neîndreptării 
este lucrul celor fără creeri”. Până când deci 
cu spurcate fapte şi rele îndemnări! Până când, 
prin scârnave organe ca voi, să mergem la pră- 
pădenie! Căci cereştii au vărsat urgia peste noi 
numai pentru faptele noastre rele. Căci: „faptele 
rele, sunt ca şi tesla, care ar lovi fără socoteală 
şi ar dărâmă tolu!”. 

Aşa dar ajunge, o jiganiilor! Cu untdelemnul 
pizmei voastre aţi aţâţat pojarul răutăților în ` 
toată lumea. Lăsaţi sfaturile, nu mi le mai dați. 
căci ele ni împlelesc cununi de spini şi brățări 
de lanţuri! Fie creerii noştri ceşti de aramă. dar 
neciocănite de clevetiturile voastre. Aveţi voi 
creeri de aur, noi păstrăm pe cei de aramă. Păs- 
traji pentru voi basmele voastre cele obraznice, 
căci noi vom întoarce petele voastre negre în 
roşu:), şi nici Camilopardalul nu le va puteà 
spălă, cu toate că ar purtà în tidva lui apa vie 
şi apa moartă?). Deci treburile Monarhiei noa- 


1) A scoate vicleguzurile de ruşine. 
2) Puterea de a face bine şi rău. 


312 


stre, de azi înainte, noi ni le vom căută. Căutaţi 
şi voi, de ale voastre! 

Hameleonul cu Râsul, văzând că se izgonesc 
din tovărăşia vânătorilor, puseră sfat în două 
chipuri. 

Cel dintâi eră, să dea de ştire Pardosului (care 
se făcuse într'această vreme jiganie mare şi păş- 
teà Struţo-cămila), precum că în Monarhia Vul- 
turului sorții merg către pace. Al doilea, ca să 
se ducă Hameleonul la Corb şi să amestece lu- 
crurile cât mai mult şi pre acesta împotriva Şoi- 
mului să-l ațâțe și mai tare, iar pacea Dulăilor 
să arate, că nu va fi de nici un folos. Iar de nu 
va puteă face nimic cu minciunile, să se ducă la 
Monarhia Leului, să strângă suma, pentru plata 
mrejilo din Munţi. 

Cum hotărâră, și carte ca aceasta trimiseră 
către Pardos: 

— „ln ştire să vă fie că lucrurile noastre nu 
se atlă în statul liniştei, de oarece Vânătorii Mo- 
narhici Vulturului au început cuvinte pentru tra- 
tate de pace. Pre noi ne-au lepădat de toate sfa- 
turile noastre. Asttel stând lucrurile, căutați a- 
colo de este cu putinţă Monarhia noastră singură 
să se slăruiască şi singură să se lupte împotriva 
atâtor vrăjmaşi. Să fiți sănătoşi, şi să ne înştiin- 
taţi și pre noi”. 

După aceasta Hameleonul apucă spre Monar- . 
hia Vulturului. Dar călătoria îi va fi în zădar, 
căci Șoimul ajunsese acolo, la mai mare cinste 
<a la început. Intr'adevăr, ajuns acolo, Hameleo- 
nul, nu numai uşa să intre, nu numai gaură să 
încapă, dar nu găsi nici crăpătură să privească 


313 


cu ochiul. D'apoi încă să mai afle vreme de scor- 
nit ceva împotriva Şoimului!... 

Neputând deci face nimic împotriva Șoimului. 
mai ales, că din fire Brehnacea și Cucunozul a- 
veau antipatie pentru Hameleon, se apucă acesta, 
cu toi soiul de spurcate sicofandii şi viclene nă- 
paste a înegri pre Fil şi Inorog către Corb. 

Acesta, deprins a plecă urechea, se abătu de 
la sfătuirea adevăraţilor lui prieteni, scrise de- 
iznoavă carte, către Vânători, prin care le po- 
runciă cu tărie, ca nepărăsindu-se de tratate de 
pace, să întindă tocmai acum laţurile spre prin- 
derea Inorogului. 

Pre Fil pot să-l părăsească, de vreme ce nu 
poate trece peste voia Vrăjitorului, şi de vreme 
ce acest Fil îi este neprieten din pricina altora. 

După ce Hameleonul ară, semănă, grăpă. se- 
ceră, treeră şi vântură, cerù voie dela Corb să 
se ducă spre Monarhia Dobitoacelor. 

Corbul, cu multe daruri, îi dete şi voia să se 
ducă unde va voi. 

Hameleonul, ducându-se acolo, ceia ce a lu- 
crat, se va povesti la locul său. 


Partea X 


Șoimul se întoarce la Corb, unde îi cere să 
termine cu vrajba contra Cantemireștilor. 

Un discurs întreg desvăluie politica Corbului 
în chiar fafa acestuia, după cele destăinuite de 
Cantemir. 

Brâncoveanu dă ordin atunci de pace cu a- 
„cesta. 


X 


Hameleonul, aşa dar purcedând de acolo spre 
Monarhia Dobitoacelor, Şoimul se apucă a aşezà 
lucrurile Bâtlanului către Corb, pentru ca să 
dovediască pe Hameleon de mincinos şi să în- 
tăriască credința sa şi a Bâilanului, precum și 
vrednicia Inorogului. Hameleonul zisese către 
Corb, că Bâilanul asupra acestuia să se fi legat 
în prieteşug cu Filul și Inorogul). Şoimul ceru, 
ca să dovediască credinţa Bâtlanului, să-l cheme 
Corbul pe acesta la dânsul. De va veni, va do- 
vedi, că îi este prieten; iar de nu, nu. Apoi alte 
cuvinte ale Șoimului fură acestea: 

— Lucrurile fireșii, adică orice se vede, se 
siinte şi se înţelege, ar fi datorite la patru pricini, 
dintre cari trei sunt fizice şi una etică. (Unii ìn- 
văţători o pun şi pe aceasta din urmă între pri- 
cinile fizice, dar nu au dreptate). 

Cele fizice sunt astfel, încât, fără voia lor, ur- 
măresc, ceia ce Firea le-a dat, în afară din so- 
coteala celei dintâi pricini. Ele nici nu schimbă 
nimic, de altfel, decât doar fața lucrurilor. Ast- 
fel, atomii, cari se învârtesc mereu; planetele, şi 
așa mai departe. Toată pricina lucrurilor fizi- 
ceşti este deci a pricinuitorului dintâi. Numai el 
ştie spre ce sfârşit merg toate. 


316 


In cele eticeşti însă pricina rămâne, căci acolo 
toate lucrurile sunt făcute cu socoteală, deci cu 
voia pricinuitorului şi spre un sfârşit. 

Şi să nu crezi, că socoteala mea este să-mi 
vând noua mea filosofie, în care începe soco- 
teala cui slujeşte sfârşitul pricinii, ci numai ca să 
vezi, că fiinţa ta este alcătuită din fire şi peste 
fire din doúă părți, din cari una e cu socoteală. 
Căci: „precum cârma este la Corabie, zăbula la 
cal, aşa şi socoteala la înţelegători”. 

Aşa dar în toate faptele tale, Corbule, o soco- 
teală trebuie să ai şi un sfârşit trebuie să le pui. 
Căci: „precum socoteala rea duce la cel rău, așa 
şi cea bună, la cel bun duce:). 


Acum deci ia aminte şi pune în socoteala ta, 
cearc va fi sfârşitul atâtor răscoale şi turburări? 
lar de este vre-o unul, când şi cum va să fie? 
Iată amândouă Monarhiile sau scuturat din pa- 
tru părți; iată lucrurile Publicei noastre s'au ple- 
cat spre groaznică risipă! Aşteptând ridicarea. 

„ne soseşte căderea şi după socoteala meu nimic 
desăvârşit nu este chitit:). Noi nu suntem decât 
nişte călători şi trecători, nişte atomi cari veşnic 
ne schimbăm veşnic, şi din cari nu rămâne decât 
sfârşitul, adică ce trebuie să fie bun pentru noi. 

Vulturi ne-am ţinut; iar Liliecii ne-au batjo- 
corit mai zilele trecute! Lei ne-am numit; iar ţân- 
țari şi muşiţele ni-au arătat de toată ocâra! Ne- 
pnlându-ne pune cu cei mici şi slabi, ni-am apu- 


1) Aceaşi preocupare a cauzalităţii şi liberului arbitru, revine 
mereu. 
2) Plănuit. 


317 


cat de luptă cu jigăniile mai mari şi mai tari. 
Pre Inorog gonim,; pre Fil îl izgonim; Lupului 
i-am şiruil circalamuri, din cari să nu mai iasă; 
pre Ciacal nu-l numim în numărul jiganiilor; 
pre Căprioara sălbatecă o socotim parcă nici 
war aveă duh de vieţuitoare. Au nu sunt acestea 
mai mult decât Liliecii? Au nu sunt mai vrednice 
decât muştele? Căci: „ochiul mândriei vede pre 
Leu, şoarece; ca mai pre urmă să simtă pre şoa- 
rece, leu”. 

Deci, ori cine cu socoteală, trebuie să ne spuie: 
ce siârşit vom culege noi din toate aceste lucruri? 
Și ori cine, ori cât de tâmp ar fi, vede că este 
să se urmeze din rău, tot rău. 

Ia tu, Corbule, din pizmă, te pui împotriva 
Celui cc ţi-a dăruit socoteala, căci el ţi-a dato 
spre binele tău, iar tu o întrebuintezi spre răul 
tău. 


De unde urmează, la urma urmelor, că Silo- 
gismul, pe care lai alcătuit în Barbara, se în- 
cheie acum cu: Cra! cra! cra! şi nu numai după 
această istorie, scrisă aici, te afli Corb: ci așa 
eşti, cu trup, cu suflet. 

lar cu, ca adevărat prieten, şi chiar rudenie, 
nu mam siit a-ți povesti, cele ce cu ochii am 
văzut; cu urechile, fără prepus, am auzit; cu 
mâinele, fără greș, am pipăit. 

Ți se cade deci că, din livada inimei tale capa- 
cul pizmei, cu rădăcini strâmbe, să-l arunci, 
căci Monarhiile acestea două, precum ştim din 
bătrâni, şi istoriile ne povestesc şi ne răsună în 
urechi ca dobele şi ca clopotele, n'au trăit multă 
vreme legate între ele, cu toate că, de multe ori, 


318 


Epitropii lor erau fraţi ori neamuri, iar nenoro- 
cile, ce au fost din această pricină, eu, ca fiziog- 
nomist, văd pe feţele lighionelor, că nau fost 
nimic, pe lângă cele ce vor veni. 

Pardosul, Râsul, Hameleonul şi Veveriţu şi 
toată seminţia, cari se arătă acum prieteni Struţo- 
cămilei, după părerea mea, şi cred că nu voi 
ieşi mincinos, o vor scoate pe aceasta cu carle 
de pâră în teatrul lumii. Au, nu ele ne probozesc 
la toate stârvurile cu hârâituri? Au, nu ele ar 
dori, ca nici pene să nu ne mai rămâie? Căci: 
„Impotrivnicul socoteşte paguba  neprietenului 
dobândă, iar scăderea acestuia, adăogire”. 

Nici neamul Dulăilor nu este mai prejos in 
răulate ca aceștia, măcar că acum sunt părtaşi 
Monarhiei noastre. Aceştia toţi îşi caută folos 
privat şi dobândă, şi nu cunosc mijloc, cu care 
acestea să nu li sosească. Acești Dulăi scornesc. 
cele ce nu sunt peniru Inorog şi ațâță vrajbă. 
Pentru Fil, zic, că au văzut, cele ce nu aud: iar 
cele ce mau auzit, zic, că le-au pipăit. In scurt, 
face acestea toate pentru a-şi plăti pila, ce mă- 
nâncă şi vor tace aceasta mereu. 

Acestea deci înţelegându-le, nu le amăgi cu 
rea socoleală, şi crede, că slăbiciunea dobitoace- 
lor, din neunirea lor, va da tăria noastră. Nu de 
altă, dar nu cumva dobitoacele, din durerile su- 
ferite, să ajungă a simţi, ceia ce nu simțiau, şi 
la Vultm să sirige şi să aibă dreptate dela el. 

Pentru acestea dar, ştergeţi ochii din pervuzul 
zavistiii, şi pune-ţi soroc drumurilor şi poftelor 
tale. Iar de nu, ascultă adevărul, pe care mă voi 
nevoi a ţi-l povesti, fără linguşituri. 


319 


Când lam poftii pe Inorog la tratat pacea, cel 
dintâi lucru, ce i-am pus înainte, a fost să arunc 
asupra lui pricina vrajbei, după înștiinţarea, ce 
avusesem dela tine. Iar el mi-a răspuns: — De 
pe ce cunoști că aceasta a fost pricina vrajbei? 
Iar eu i-am răspuns: — Pricina se află în hiro- 
graiul, care Vai scris asupra Corbului şi Lai dat 
între Jiganiile şi Vrăjitorii asiatici. Corbul, pe a- 
tunci ţi-eră prieten din toată inima. El de atunci 
ţi-a păzit vrajba. Către acestea el mi-a răspuns 


aşa: Dar de va fi o pricină a acestei pricini? 
Am răspuns: — Voi face ce cere dreptatea. Iar 
el: — De eşti gata a auzi județul dreptăţii, as- 
cultă. 


In vremea aceia slăpânecă asupra Dihaniilor 
Monocheroleopardalis. El purtà într'atât grija su- 
pușilor săi, încât nu ajungeau pliscul Vulturului 
şi clonţul Corbului să ciocnească ciolan proas- 
păt, ba chiar nici stârv împuţit. Atunci, pentru 
întâia dată, în sufletul Corbului scânteia Zavis- 
tiii se aţâţă. (Aceasta s'a mai povestit odată . 

Monocheroleopardalis, mutându-se de pe pă- 
mâni, Inorogul, după lege, rămase moştenitor. 
Suindu-se la această stăpânire, vruta cu Monar- 
hia vecină a Păsărilor prietenie să ducă. De a- 
ceasta a şi încredinţat pre Corb, rugându-l a 
uită cele ce ar fi avut cu părintele său. Căci: 
moştenirea prietenici este a înțelepţilor, iar a 
vrajbei părintești, a nebunilor”. 

Corbul însă nu s'au stidil:) a atâțà pojarul peste 
tol cu vicleșug, căci pedeoparte se jură. că se va 


1) A se sfii. 


320 


nevoi spre întărirea Inorogului pre locurile lui. 
iar pe de alta, ațâțând Dulăii, îinprăștiind pe 
toată lumea, făcù ce pută şi puse pe Vidră pe 
locul moştenirii. 

Apucând tirania Vidra, Inorogul şi Filul tu- 
giră în Munţi, unde Corbul şi Vidra multe goane 
le dădură. Inorogul, bine înţeles, află mijlocul şi 
pre Vidră lepădă din tiranie şi aşeză pre Fil 
în loc 

Corbul, văzând acestea, măcar că pipăiă drep- 
tatea cu mâinele, însă răutatea din Corb îl făceă 
orb. Pre Fil cu multe măiestrii şi vrăji, şi înocind 
păcatul, îl scoase şi iarăși băgă pre tiranul Vidra 
în locu-i. 

Vidra, socoti atunci, că poate să indoiască şi 
răutatea tiranii. Toate dobitoacele le împrăştiă 
deci în toate părţile, iar unele, luându-și poalele 
în cap, au pribegit în Monarhia Păsărilor. Acolo. 
arătând Corbului fărădelegile Vidrei, acesta în- 
sfârşit, făcându-se ca-i este milă, li jurui ajuto- 
rință. 

In această vreme sosi veste şi dela Bâtluu și 
Breb, cari erau în tainele Vidrei. că aceasta caută 
să facă vrăji Corbului. 

Corbul găsi cu cale atunci a răspunde lu pa- 
tina Dobitoacelor, însă li ceru să nu mai tie ln 
Fil şi Inorog, cu cari aveă veche vrăjmăşie. 

Lupul, care eră pentru aceşti doi mai cu fier- 
bințeală, se puse chezaş, că vor primi și păzi 
pacea cu Corbul. 

Corbul, după vicleşugul său, arătându-se pen- 
tru această învoială, scrise carte la mai marele 


321 


Ogarilor, sau istoriogralul Afrodilei:), şi îi po- 
runci să ispitească lucru pentru pace cu descân- 
tălorul dela lacul dracilor?). 


Și, ce mai multă voroavă! In anul 72940, noem- 
vrie 104, pacea s'a încheiat la Grumazul Boului. 
Tratatul aveă corona, ca Vidra să plece din e- 
pitropie. In acelaş an octomvrie în 230, acelaş 
istoriograf al Afroditei, din cetatea Deltei, căci 
acolo erau Vrăjitorii, scrise carte celor dela la- 
cul dracilor. 

In această carte dădeă de ştire, că, pe când el 
puneă peceţile păcii la cetatea Delta, Corbul tri- 
misese baer cu descântec Vrăjitorilor din Deltă, 
ca să primenească pre Vidra, dar s'o înlocuiască 
cu altă jiganie, anume Strufo-cămila. Impotriva 
acesteia nu puţine lucruri făcuse istoriograiul. 

Corbul mai alergă şi la Aspida Palestinei 5), ca 
să-şi ajungă scopul........... 

Socoteşte deci, Şoime, zise Inorogul, câte vicle- 
şuguri împleticite şi câte călcături de jurăminte 
făceă Corbul către trei chipuri deodată. 

Acestea de altfel le întămiă Inorogul şi un hi- 
rogra! al Brehnacii, căzut în mâna sa. 

Intr'acea vreme, din părțile Mesopotamiei, se 
întâmplă să vie un Vrăjitor+) prea mare, căci 
părțile Persiei sunt vestite într'ale magiii. Filul 
şi Inorogul, ieşindu-i în cale, şi inspitindu-i vră- 
jile asupra Vidrei, acesta primi şi se jurui a li-o 
împlini la cetatea Deltei. Acolo însă Afrodiseu 


1) lenachi capuchehaiz. 
2) Ţara Lacedemonii. 
3) Hrisant, 
4) Vizirul Daltaban. (?) 
2i 


322 


eră miluil de Corb şi-i purtă cu vorba. Filul tot 
mai aveă încredere, dar Inorogul, umblând, luă 
şiire de cele petrecute. 

Filul, aflând acestea, se duse la alt Vrăjitor să-i 
citească în lapte de oaie şi în spate de caprăt). 
Vrăjitorul zise, că hirograful trimis cu multe că- 
pușe de sânge:, celuilalt Vrăjitor, nare nimic ìm- 
polriva Filului, ci numai a Inorogului. Pe acesta, 
după cum arală astrolabul:) lui, ar urmă să-l 
izgoniască ori ceva şi mai rău să i se întâmple. 

Inorogul, auzind acestea, nu-şi pierdu bărbă- 
ţia, spuse [ilului, că până acum pentru a nu 
strica treburilor acestuia, el s'a făcut că nu vede 
vicleşugurile Corbului. Dar de acum încolo?... 
Filul îi răspunse, că ar fi mare păcat, dacă sar 
lenevi să nu lucreze ce va puteă. 

Insă Filul începă şi el cu vicleşugurile, cari 
mai pre urmă, spre ruşinea lui, ieşiră 14 iveală. 
El trimise pe Căprioara de Arabia la Dulăi şi la 
Corb, ca să-i îmbuneze. . 

Inorogul, aflând şi aceasta, se duse la Vrăjito- 
rul cel mare şi-i povesti, tot ce i se gătește, cu 
mita Corbului: şi altele. li mai spuse, că el 
venise din munți, ca să scape la el, căci viața 
i-a rămas în mâna lui. 

Acest mare vrăjitor doriă mreji să facă împo- 
triva Vidrei. Şi îl asigură, să nu aibă grijă de ni- 
mic. Cât pentru Corb, în curând va puteă să-i 


1) Casab-başi 

2) Pungi cu bani. 

3) Vechea busolă arabă. 

4) Vizirul Rami-Mehmed, urmaşul lui Daltaban. 


323 


dea aripile acestuia în mână, dar mai întâi vrea 
să ştie.ce plată va aveă. 

Atunci dădă Inorogul hirogratul cu pricina la 
mâna Vrăjitorului, care azi ar fi ajuns în cea a 
Corbului, şi cu care acesta îl învinovățeşte de 
călcare de jurăminte. 

La încredințarea mea în cele spuse de Inorog, 
zise Şoimul, acesta adăogă: 

— Toate se pot încredinţă, fie cu mărturii, fie 
cu scrisori. De-ţi voi arătă hirogratul Brehnacii, 
ce vei mai zice? 

Eu m'am închinat înaintea adevărului. Inoro- 
gul zise, că la viitoarea împreunare, dovada va 
veni. 

Văzând aceasta am întors voroava spre împă- 
ciuire. El primind aceasta, celelalte le ştii, căci 
ți le-am scris. 

După răspunsul tău, la a doua întâlnire, el a 
adus şi hirograful, la acea întâlnire, unde Ha- 
meleonul mi-a făcut acea ocară. 

— „Eu, o Corbule, nu mai am ce zice, decât 
că pacea să se facă între voi”. 

Iar acum vei judecă, ce a zis Hameleonul şi 
ce este adevărul, iar ca dovadă, să chemi şi pe 
Bâtlan. 

Corbul, ascultând acestea, trimise după Bât- 
lan, dela care adeverindu-se, se domoli şi schim- 
bă porunca: pre Inorog să-l aducă spre pace şi 
să-l întoarcă spre prieteşug, de vor puteă şi să-i 
dea răspuns cât mai curând. 


Partea XI 


Vrăjitorul cel mare ajunse însă a încheia intre 
toți un armistițiu acolo. 

Cei doi Cantemireștii obțin mazilirea lui Raco- 
viță și Antioh pleacă de la domnia Moldovei, 
Acest vrăjitor mare ieșise ca din pământ, și ei 
aveau trecere mare la el. 

Corbul dădu deci Uliului ordin să încheie pace. 

Cameleonul ajunse să obție iertarea lui Dimi- 
trie. Uliul ceri Camilopardalului apoi să inlervie 
pentru pace. Dar oamenii lui Brâncoveanu re- 
curseră la o amânare. Alex. Mavrocordal se su- 
pără foc. Inorogul însă primi. 


XI 


Pe acea vreme între Dulăii din Munți, se află 
şi o pasăre, foarle credincioasă Corbului. Acea- 
sta, văzând porunca lui, mai mult nu zăbovi, ci, 
sculându-se îndată, se duse la un bun Vrăjitor! 
şi vechi priclen al lor, pentru ca să ispitească 
vrajă, să vindece inima Inorogului, şi so în- 
toarcă spre prieteşug. 

Acest vrăjitor eră acela, care spusese la ceta- 
tea Dellei, că peste puţin vor face o samă Inoro- 
gului. Pe acesta deci Lebăda, căci ca cră, îl în- 
trebă, iar Vrăjitorul răspunse: 

Ştii, că acuma vraja mea nu mai trece ca 
odinioară, nici n'a rămas all Vrăjitor, care să 
poată împleti vrăji asupra acestei jiganii. Deci, 
prieteneşte vă zic, să încercați cu el mai bine, 
căci altfel veţi cădeă voi învălătuciţi în acele 
vrăji. Mai mult, după cât suntem înștiinţaţi, uşile 
„vrăjilor sunt deschise Inorogului, ba chiar i sau 
arălal și buni chezi. 

Lebăda, după acest răspuns, se dusce. 

Iar Inorogul, ştiind pe acesl Vrăjilor cu leiele 
împlelicile şi fără trecere, trimise la cl şi legă 


1) Casap-bașa, 


326 


prieteşug, pentru ca, mai târziu, când i sar in- 
toarce norocul, să nu-l aibă împotriva lui. 

Cel trimis, eră un dulăoaş:), cu care aveă 
cunoştinţe şi care eră între Dulăi, căci altfel l- 
norogul nu se puteă mişcă de siltiile din munţi. 

Vrăjitorul, cum auzi de aşa ceva, îşi aduse a- 
minte de cererea Lebedei, şi trimise răspuns cu 
țincul de Dulău, că ori când va pofti Inorogul, 
va fi bine venit. 

Țincul, răspunse că, din pricina măiestriilor, 
nu poate spune, când va puteă Inorogul să vie. 
Dar, cum îi va da mâna, va veni. 

Inorogul însă, cum primi răspunsul, trecă 
peste toate primejdiile şi se duse la Vrăjitor. A- 
cesta, după multe şi sbătute voroave, îi puse îna- 
inte voroava pentru pace cu Corbul, zicând, că, 
după cum îi arată vraja, acest lucru va puteă 
ieşi. 

Inorogul răspunse: 

— Precum până acum inima mea a fost ple- 
cată spre partea cea bună, tot asttel va fi şi de 
acum încolo. 

Apoi povesti toate cele trecute şi întâmplate cu 
Corbul, iar Vrăjitorul îi dădă toată dreptatea. 
(„Ipocrizia dreptăţii este foarte obişnuită la Vră- 
jitori”). 

Vrăjitorul apoi, după priința Inorogului, făcù 
aşa fel încât într'aceiaşi zi, aduse acolo pe Le- 
bădă, şi pre Dulăi şi se începi voroavă cu acesta. 
Dar tractatele de pace puse, fură trase de unii 
încoace şi de alţii împinse încolo. Când văzură 


1) Hurmuz Celepu!, capuchehaia. 


327 


deci, că nu se alege nimic de ele, puseră măcar 
soroc vrajbei pe 25 ani. 

Intr'această vreme de armistițiu, Vrăjitorii cei 
mici!) se pierdură cu totul, pe când Vrăjitorul 
cel mare?) cu farmecele sale, agonisi atâta pu- 
tere, încât rămase singur. 

Aceasta .se petreceă tocmai în vremea, când 
munţii cei mari supuseseră pre copacii dela 
Delta, celor 7 voivozi, precum Sa pomenit isto- 
ria, la locul ei). Nici acestui Vrăjitor nu í sa 
stăruii muliă vreme tripodul, însă, în acea vreme, 
eră aşa de tare, încât Dulăii începură a lungi 
sorocul armistițiului. 

Inorogul, se făceă însă, că nu pricepe, căci 
nu-i venise lui vremea. 

Iar după aceasta nu trecă mult şi un alt Vră- 
jilors Mare ieşi ca din pământ şi de ieşirea lui 
toți se cutremurară. Corbul, luând de ştire, tri- 
mise pe Uliu să ispitească, ce lucrează Inorogul 
în munţi. lar de acum, văzând că toată nădejdea 
vre-unei mreji asupra Inorogului s'a isprăvit, îi 
dete acestui Uliu poruncă tare, să se apuce de 
pacea, începută de Lehădă şi numai de ea să se 
ție, la Inorog. 

Sosind Uliul, Lebăda se întoarse la cuibul ei, 
unde, încheindu-și viersurile, și-a sfârşit cân- 
tecul 4. 

ln zilele acestui Vrăjitor mare, Filul şi Inoro- 


1) Cei trei Viziri, cari se succed, unul după altul, 

2) Vizirul Daltaban (?) Pare însă, că D. Cantemir confundă. 
La acea epocă nu mai era acest Vizir. 

3) Vizirul Calaili. 

4) Muri. 


328 


gul aflară marea intrare şi ieșire la el. Nepriele- 
nii, nici nu pulură luă ştire de acestea. Filul is- 
pitiă două vrăji: una asupra Struțo-cămilei, alta 
asupra Corbului. Inorogul însă nu ispiliă decât 
una singură şi bună: acea asupra Corbului. 

Filul, cu mreaja luată, până în zece zile, vână 
pe Struţo-cămilă. 

Râsul, care eră păzitorul Struţo-cămilei în 
munţi, nici ştire nu avù de aceasta, ci stăteà li- 
niştit în bârlogul său. Uliul însă, înțelegând de 
împletirea mrejelor, făcă ştire îndată Corbului. 
Corbul şi el trimise veste Pardosului, Hameleo- 
nului și celorlalţi, înainte ca mreaja să ajungă la 
locul ei. Aceștia se împrăștiară în toate părțile, 
aşa că putură scăpă. Iar Struțo-cămila, încurcân- 
du-sc, cu coarnele adaose, cu tot, în mreajă, 
gemi cu greu: 

„Vedeți, la ce treabă mi-au fost coarnele, şi 
încărcă de sudalme pre Pardos şi pre Corb. 

Iar Hawmeleonul, după cum sa pomenit mai 
sus, irecând din Monarhia Păsărilor în cea a 
Dobitoacelor, nu lăsă, nimic neamestecat și ne- 
clătit, ci frământă şi turbură toate cu minciunile 
lui. 

Pre Pardos îl aţâță împolriva vicleşugurilor 
Corbului, amintindu-i de vrăjmăşia veche a Pă- 
sărilor, precum se arătă din scrisorile trimise 
Râsului, şi căzute în mâna Inorogului. 

Această scrisoare a Pardosului, trimisă Râsu- 
lui îi, munţi şi căzută în mâna Inorogului ziccă: 

— „Râsului, fratelui sănătate! 

Cărţile, ce mi-ai trimis, le-am lual. Pe Uliu, 
ţi-l perigrafisim, că nu are credinţă şi e comoara 


329 


minciunilor. Cămilopardalul l’a înebunit, zicân- 
du-i, că seamănă lui tătânu-său, Brehnacea. Așa 
au vrul d-lor, să domniască asupra dobitoacelor, 
precum domnesc şi asupra păsărilor, şi aceasta 
numai ca să-și scoată fală, că ei fac ce vor, pre- 
cum sc laudă cu epilropia Struţo-cămilei şi cu 
mreaja asupra Vidrei. Iar, peniru ce-mi scrii, că 
Corbul vrea să te vadă, atâta să-i dea pliscul de 
stârv, câl îţi vrea el binele. Să ştii, că în socoteala 
lui nu este altceva decât, văzându-te celelalte pă- 
sări, să zică: Oh! ce mare putere are Corbul, de 
vreme ce jiganii ca acestea îi merg la picioare. 
Iţi scriu deci, frate, că de va veni Uliul de două 
ori la tine, tu numai odată să te duci la el. Iar 
de va scrie ceva împotriva ta la Corb, vom ști 
noi a-i întoarce răspunsul. lar mai mult decât 
asta nu aveă grijă să se ispitească, căci avem 
noi ac de cojocul lui”........... 


Pre lângă aceasta mai erau şi alle scrisori, cu 
alte cuprinsuri. 


Deci Corbul, precum sa pomenit mai sus, sa 
nevoii tare să împrăştie jiganiile, şi poruncă 
dădu Uliului, cu Filul şi Inorogul să încheie pace. 

Filul ar fi primit pacea cu amândouă mâinele, 
căci nu doriă decât odihnă, ba îşi dăduse şi cu- 
vântul Aspidei, să o facă chiar fără Inorog, de 
care sar despărţi, de ar trebui. Insă nimeni nu 
crezi în pacea fără Inorog. Aşa că Filul ajunse 
a rugă pe Inorog, pedeoparte, iar pedealta Ca- 
milopărdalul ajunse a-l zori mereu şi Uliul a-l 
îndemnă neîncetat. Această pace, cum s'a legat, 
se va spune la locul ei, iar acum să ne întoarcem 
la cuvântul nostru, de unde am ieșit........... 


330 


După ce prinseră pe Struțo-cămilă în mreje, 
o aduseră la Grumazii Boului, iar Lupul, Ciacalul 
şi alţii, cari ţineau partea Filului, până la veni- 
rea acestuia, începură a chivernisi lucrurile Mo- 
narhiei Dobitoacelor, adunând Ja un loc pre toate 
jiganiile, cari se împrăştiaseră, afară de Guziul 
orb şi de Hameleon. Inturnarea Pardosului, a- 
semenea nu ar fi fost uşoară, dacă nu erau căr- 
tile împotriva Brehnacii. 

Filul avù cunoștință de aceste cărți dela Ino- 
rog, după multe cereri. 

Brehnacea avù asemenea cărțile Pardosului 
împotriva Uliului, în urma spuselor Moliei. Fi- 
lul, pentru prieteşug, vră să pornească pe Corb 
împotriva Pardosului, şi rugă pe Inorog să-i dea 
scrisorile spre citire. După multe ceremonii I- 
norogul le dădă, iar Uliul, deschizându-le, puf- 
nià la fietece rând, piuiă şi se trântiă la pământ. 
Dosada?) lui eră atât de mare, că nu ştiă ce să 
zică: sughiţul îi astupă pieptul, flegma îl înecă 
în grumaz, 

După multe rugăminţi Inorogul dădă cărțile 
la mâna Uliului, care le trimise Brehnacii; a- 
cesta de altfel nu le arată Corbului. 

Aşa dar după vânarea Struţo-cămilei, Silogis- 
mul Corbului în Barbara, care ieşise odată Crr! 
Crr! Crr! acum se înţelegeă: Racova, care după 
meșteșugul Cabiliştilor se tălmăceşte: Rău! Ai! 
Capul! Ai! Oh! Vai! Ah! Și adevărat că taina a- 
ceasia ascunsă a numelui sa potrivit apoi cu lu- 


1) Mânia. 


331 


crurile foarle bine, căci, când a fost adusă la 
Grumazii Boului, puind'o călare, i-au dat mult 
rău la cap şi nespuse ah! şi vai! îi ieşiră din 
inimă 

Iară Hawmeleonul, pe care aş puleă să-l nu- 
mesc. sămânţa vicleşugului şi simburele minciu- 
nei, după ce scăpase cu fuga în toiul nopții, a- 
juns în: Munţi, la locul prundișului, trimise la I- 
norog să ceară iertare pentru greșelile, ce le fă- 
cuse, îndemnat de alţii, făgăduind a-i fi cel din- 
tâi rob şi slugă plecată. Mai ceru apoi şi vre-un 
leac de mușcătura Crocodilului, care, ziceă, că-l 
încolţise la prundiş. 

Inorogul, răspunse către Plolun, care venise 
dela Hameleon. 

— Xicleşugurile Hameleonului, au fost ispitite 
de organul răutății lui; iar primejdiile, ce am 
tras, le pui pe socoteala nenorocului meu, care, 
cât îmi va fi tovarăș, cu mulţi Hameleoni mă voi 
întâlni. Deci aceste toate câte le-au făcut, spune-i, 
că le-am luat, ca cum nu li-ar îi pricinuit el. 

Iar pentru leacul, ce mă întreabă, spunei iarăși 
că n'am decât visul făcut de el şi care se tâlcu- 
ieşte aşa de onirocriţi!:). Ouăle de viperă şi puii 
din pântece, înseamnă ocara a toată lumea. In- 
văţătura Sulemendriţei, ca să înghiță ouăle, în- 
seamnă pofta răutăţilor spre călcarea dreptăţii. 
Pădurea şi spinii: umbra necunoştinţei. Soarele: 
adevărul, pe care nu-l vedeă. Para focului, cea 
lungă până la nouri: vestea răutăţii lui preste 
toată lumea. Inorogul tot în munţi este, dar tră- 


1) Tâlcuitor de vise 


332 


ieşte în pace şi linişte. Corbul însă, adică Pasă- 
rea neagră, nepulând a i se pune în cap, înseum- 
nă căderea la pace. lar Hamelconul a căzut în 
groapa, care a săpat'o........... 

Iar acum, să ne întoarcem iar la cuvântul no- 
stru. 

Filul, după ce îşi luă mreaja după voie, plecă 
din Munţi şi se duse în Monarhia Dobitoacelor, 
lăsând în locu-i numai pre Căprioară. 


Asemenea îietecare se înturnă la lucrurile sale, 
cum puli. Toată greutatea lucrului rămânând 
de acum numai în Corb şi în Inorog, care pe 
care să înfrângă. Corbul pe întemeierea sa veş- 
nică se bizuiă, iar Filul pe dreptatea sa neclătită. 
Filul se sprijineă pe Vrăjitor şi pe leacurile ce 
le învățase împotriva farmecelor Corbului; dar 
amândoi se temeau de un singur lucru: să nu-și 
facă unul altuia farmece:), fără să ştie celalt. 


In vreme ce acestea să tăvăliau în inimele ce- 
lor trei, Uliul se duse la Cămilopardal, şi din 
porunca Corbului se puse mijlocitor între ei 
pentru pace, zicând, că vrajba de va rămâne, va 
aduce ambelor Monarhii pieire şi prăpădenie. 

Camilopardalul se şi apucă de isprăvirea lu- 
crului. 

Mai jos vom arălă şi lucrul. 

Acum să zăbovim puţintel asupra firii și vieţei 
aceslei jiganii. 

Această jiganie este la trup cât Cămila de mare. 
Pielea, ca şi cum i-ar fi cu solzi, este pestriță şi 


1) Lucrăturile la Poartă. 


333 


picată. deacolo şi numele de Camilopardal. Par- 
tea de dinapoi este ridicată cu pântecele în sus, 
ca a Leului; iar picioarele dinainte sunt ridicate 
mai sus decât măsura trupului. Gruimazii îi sunt 
gingaşi, iar gâtlejul i se supţie, pe ce merge în 
sus. Capul se aseamănă cu al Cămilei, şi e mare 
ca al Struţo-cămilei de Livia. Ochii, ca văpsiţi 
şi cu albuşuri roşii, se uită groaznic, căutând în- 
coace şi încolo. Umbletul este altul decât a tu- 
turor dihaniilor de uscat şi de apă. Nu-şi mută 
picioarele pe rând, nici nu le duce, unul după 
altul, ci, pe cele din dreapta le mişcă odată, iar 
apoi, pe cele din stânga, câte unul. Aşa, clătin- 
du-se, se mută din loc în loc, dar cu mers destul 
de sprinten. 

Această jiganie, măcar că este afară din am- 
bele Monarhii, însă în amândouă este la mare 
cinste, din pricina fricei. Căci: „Frica şi dragos- 
lea, ieşind despărțite din rădăcini, ajung la ace- 
laş vârf al evlaviei”. Şi aceasta din două pricini. 
Una, căci cunoşteă mulţi Vrăjitori, şi, farmece 
multe, ştie face; a doua, că hrana ei își trăgeă din 
ambele Monarhii, iar hrana aceasta eră aur, ar- 
gint şi pietre scumpe. Dânsa, pentru aceasta, 
apără oarecum Monarhiile, ca nu cumva să le 
sărăcească cineva şi să rămâie ea fără hrană. 

După tată, neamul i se trăgeă dintr'un ostrov, 
cu niște copaci ce nu se mai află în altă parte 1). 
Poama acelui copac curge din cpajă şi nare nici 
sâmbure, nici coajă). Toate dobitoacele o a- 


1) Insula Chios, 
2) Sacâz, 


334 


mestecă în gură. Camilopardalul primeşte cu ru- 
şine, a i se zice ostrovan. 

Iară despre maică-sa, ziceă, că e din neamul 
Păsărilor, căci unul din Corbi o noapte se îm- 
preunase cu dânsa, dar o trimise acasă la pă- 
rinţi, pentru vedere slabă +). Astfel Camilopardalii 
şi azi sunt slabi la vedere........... 

Aşa dar, acest Camilopardal luând treaba pă- 
cii în mână, puse soroc Inorogului, Uliului și 
Dulăilor, ca să se adune, să le asculte cuvintele 
şi să vadă încotro sar aplecă lucrurile. Jigania 
aceasta altmintrelea eră vestită în alcătuirea pă- 
cilor? . 

Deci, după cuvânt dat, cu toții se împreunară 
la un loc. Acolo, Camilopardalul cunoscu pizmă 
Corbului şi firea neînduplecată a Inorogului. „A- 
ceste două se deosebesc într'atât, că pizma merge 
doar înainte, iar neînduplecarea o urmează”. 

Camilopardalul ceru atunci hirograt3) la mână, 
că ambii se vor părăsi de aceste două lucruri, 
altfel nu se va apucă de pace. 

Uitându-se unii la alții cu coada ochiului, ca 
prinşi după îurtişag, ceilalți răspunseră, că nu 
au pozloveniat) aceasta dela Epitropul păsări- 
lor. 

Inorogul însă primi orice judecală dreaptă u 
Camilopardalului. 


1) Se zice că Matei Basarab o repudiase pentru urmele văr- 
satului de pe obraz. 

2) Tratase pacea de la Carlovitz 

3) Inscris. 

4) Mandat. 


335 


Ceilalţi cerură altă zi pentru a cercetă mintea 
Corbului. 

De această cerere se cam turbură firea Cami- 
lopardalului.— Ce înseamnă asta? Au, nu-mi 
scrie Corbul, că ceia ce vom alege cu voi, aceia 
să fie? Nu cumva: „cine nu vrea să frământe, 
toată ziua cerne”? 

]norogul zise apoi, văzând şovăielile celor- 
lalți: 

— O prietene! zicătoarea spune că: „atunci 
când suflă stăpânul, răsuflă şi slugile; şi în cu- 
vintele slugilor se văd gândurile Domnilor”. Deci 
să le lăsăm acea zi, să-şi poată da lătrătura lor, 
cu învoirea stăpânului. 

Camilopardalul `’ primi și puse atunci soroc 
peste 20 ani. 


Partea XII 


Brâncoveanu trimise pe Bivol (Patriarhul le- 
rusalimului), care îi ceră amânare. O obține, şi 
obține dela Corb autorizare să încheie pacea, 
cu condiţiile lui Dimitrie Cantemir, afară de una. 
Să nu-i zică dare, la tributul anual, ci dar. 

Vrajba deci dintre Corb și Rinocer se termină 
aci, iar morala fabulei este că dreptatea iese 
veşnic biruitoare. 


XII 


După ce tielecare se întoarse la locul său, Du- 
lăii trimiseră carte către Corb, prin care îi ce- 
reau hirogratul de pozlovenie, arătându-i cererea 
Camilopardalului şi sorocul, ce abia lau avut. 
Ei ne mai putând aveă altă nădejde în norocul 
lor, sc traseră asupra păcii. Căci: „Norocul cere 
plecare şi nu asprime”. iar: „trestia la vânt se 
îndoaic şi nu se rumpe, pe când bradul, puindu- 
se împotrivă, se prăvăleşte din rădăcină şi duce 
cu el, tot ce e în împrejurimi”. 

Corbul răspunse la această scrisoare, că a în- 
teles, cele ce scriu Dulăii, şi pentru aceasta tri- 
mite pe Bivolul de China!), cu toată plinirea 
puterii, ca el cu prietenul, Camilopardalul, să 
facă orice, spre folosul său. 

(Bivolul de China este negru la trup; alb la 
cap, pag la picioare; comos, cum sunt la coamă 
caii de Sciţia; vulpea nu-l rămâne la isteţime; 
iar, cea mai de seamă hirisie, îi este a mugi veş- 
nic). 

Deci, după sosirea Bivolului la lăcaşul Cami- 
lopardalului, se făcu din nou adunare mare, 


1) Patriarhul Ierusalimului, bătrân, cu călţuni peste mestii şi 


de rasă neagră. 
22 


338 


unde Camilopardalul făcu prolog. El zise, că du- 
hurile se clătesc în două chipuri: unul, iute şi 
netocmit; altul, moale şi tocmit. Din cel dintâi 
dobitoacele domesticindu-se, la urmă tot la pace 
se nevoiesc a se întoarce. „Căci duhurile sunt ca 
vânturile, pot fi şi plăcute şi împotrivă”. „Lu- 
crurile noastre mai sunt, ca o corabie bătută de 
furtună, care caută liman. Nu-i mai rămâne de 
cât să arunce fierul, şi să lege vasul cu odgoane 
pentru ca vânturile dela uscat să nu-l scoată a- 
fară”. 

Uliul şi Dulăii, ei nu mai crâcniau, căci ziceau, 
că Bivolul are tot lucrul asupra lui. i 

Iar Bivolul începu astfel: 

— Noi nu avem pozlovenie a legă ceva, cu 
care să rămâie Corbul legat, ci numai judecăm 
şi apoi sfătuitori să fim. 

Camilopardalul însă, văzând că răutalea Cor- 
bului nu ştie pocăință, se mânie foarte şi răs- 
punse: „că de vreme, ce aceasta eră socoteala 
lor, puteau să-şi fi căutat alt loc de împreunare. 
Iar de este, precum scrie Corbul, că lucrul acesta 
să sc caute cu mijlocirea noastră, trebuiă, ca cel 
cu pozlovenie să fie aici şi ceia ce vom hotărâ! 
să lege pre cel dintâi. 

După aceasta, Camilopardalul părăsi aduna- 
rea, iar Inorogul văză, că şiretenia Corbului nu 
se schimbase. Dăduse pozlovenie Bivolului, dar 
acesta nu vroiă să se lege. Asemenea făcuseră 
şi Dulăii, cari siliau isprăvirea lucrului, ca piatra 
la deal. Cât despre Uliu, supărat că i se luase 
sarcina de Bivol, arătă răceală la toate, arun- 
când totul asupra acestui Bivol. 


339 


Inorogul atunci le vorovi, zicându-le: 

— „Vrajba aceasta este veche şi moştenită din 
părinţi. Am primit'o peste voie şi am apucato, ca 
cu mâini ciunte.” Are atâtea rădăcini, încât văd, 
că cu greu se poate dezrădăcină. Căci: „Vrajba 
este ca. piatra lucrată în var, 40 ani după aceia, 
tot mai fierbe”. Eu, despre partea mea, veşnic 
am fost cu răbdare şi nu mă voi ferì și de acum 
încolo a da loc îngăduinței. Pentru aceasta am 
un sfat. 

Iniâi, să facem mulţumită Camilopardalului 
pentru osteninţa lui. Apoi, să ne împreunăm în 
altă parle, să ne înţelegem, iar apoi punem pe 
Cămilopardal întăritor așezămintelor noastre. 

Sfatul plăci mai mult ori mai puţin, dar fù 
primil de toți. 

Inorogul dădeă acest sfat, ca să porniască pe 
Camilopardal şi mai mult împotriva lor; iar, pe 
ei, să-i ispitească şi să vadă, la ce săvârșit bate 
socoteala lor, ce vor să ceară dela dânsul și ce 
ar polti să așeze neclătit între dânșii. 

A doua zi deci, într'alt loc, se împreunară, 
unde Uliul ceri să se-înţeleagă între ei. 

Inorogul, văzând că vor să scape de Camilo- 
pardal, se miră, că chipul, pe care tot ei îl ale- 
seseră, azi nu le mai vine la socoteală. 

Bivolul, însă ceri, să se ştie pofta Inorogului 
dela Corb. 

Inorogul, nu se dădù îndărăt, însă ceri acelaş 
lucru dela Corb. 

Uiiul zise, că acesta nu cere altceva, decât 
prieteşug şi dragoste adevărată. 

Inorogul răspunse, că această poftă este şi a 


340 


sa, însă după ce se va cunoaşte, că împlinesc, 
unul către altul, aceiaşi dare. Căci: „voile de bine 
viitoare, încep din cuvânt şi sfârșesc în fapte 
fär? zăbavă.” 

Din partea Corbului însă nu poate ti dovadă, 
decât că, părăsind strâmbătatea împotriva lui, 
va lucră cu dreptate. „Din spre partea mea, nu- 
mai cât dându-i-se pace Corbului, acesta va a- 
gonisi liniştea”. 

Jar Bivolul întrebă, cari ar fi putinţele. 

Inorogul răspunse că: întâi, dragostea adevă- 
rată; al doilea, pază bună pentru lovirile, ce ar 
puteă veni în viitor; al treilea, o dată cu vorba 
şi fapla vrăjmăşiii să se părăsească; al patrulea, 
ca să se împlinească toată dreptatea. 

Uliul, zise, că la toţi li este ştiinţă dreptatea 
Inorogului. Insă ar potti şi ei să afle, cam ce ar 
Ti acea dreptate. 

Inorogul răspunse: 

Intâi, bārlogul nostru de moştenire să nu se 
mai dea altora. Al doilea, să nu aibă păsările a- 
mestec în Monarhia Dobitoacelor. Al treilea, 
toate cuiburile! luale de Corb să se întoarcă 
la puii lui? . Al patrulea, toate penele?) Corbului 
trecut4+ , să treacă moștenitorilor şi nu Corbului 
de acum. 

Bivolul, nu îndrăzni nici el a-şi luă asupra-şi 
lucrul şi încercă să cumpere vreme. Zise deci, 


1) Satele, 

2) Moştenitorii Cantemireşti. 
3) Averea. 

4) Şerban Vodă. 


341 


că penele, de cari e vorba, Corbul spune că nu 
le-ar fi luat. Aşa ca să nu-l dea de minciună, să 
aibă puţină îngăduinţă, cu toţii, mai ales că 
celelalte pofte s'au înţeles a fi cum se cade. 

Aşa dar, fietecare se întoarse la ale sale, iar 
Bivolul scrise carte către Corb, în care îi zise, 
că ei au ajuns a alege următoarele: 

„Intâi: din tuleiele:) tale, ori ale Corbului tre- 
cut să ai da Inorogului, pe tot anul, patru mii. 
Aceste tuleie să fie albe de sub pântece. 

„Al doilea: din cuiburile Corbului trecut, a 
treia parte să treacă în puterea Inorogului, ea 
adevărai moştenitor. 

„Al treilea: Clonţul tău?) pe pielea Boului 3) să 
nu mai umble; nici în Monarhia Dobitoacelor 
să nu mai ai amestec”. 

„Aşa dar, să ne dai răspuns, dacă le primeşti, 
ca să dăm cuvânt stătător Camilopardalului. lar 
mai mull nu încercă a sbate lucrurile, căci: „le- 
neșul mai mult aleargă şi scumpul mai mult pă- 
gubește”. 

Corbul, înțelegând această, răspunse, că întă- 
reşte şi adevereşte toate, numai pofteşte ca tu- 
leiele ce va da, să fie trecute ca dar şi nu ca 
dare. 

Tot astfel scrise şi Camilopardâlului şi-l mai 
rugă, ca nu cumva să rămâie lucrul neisprăvit. 

Bivolul, primind acest răspuns, se duse la Ca- 
milopardal şi-l rugă să cheme la el pre Inorog 
şi să facă pace. 


1) Bani bătuţi 120. 
2) Zavistia, bântuiala. 
3) Suferinţa Dobitoacelor (Moldova). 


342 


Camilopardalul, chemă deci pre Inorog la sine 
şi după ce îi arătă, cât a lăsat Corbul din mân- 
dria lui, îl sfătui să primească pacea. 

Pe de altă parte Bivolul şi cu Uliul îl rugară 
şi ei, la fel. 

Inorogul deci primi condițiile păcii, peniru a 
nu-și supără nici el prietenii. 

Se duse apoi la Bivol, unde cu toţii aşezară le- 
sgământul acestei păci. 

Sfârşindu-se aceasta, ceilalți se sculară şi să- 
vutară copitele Inorogului, care şi el îi îmbră- 
țişă. 
Și așa luă sfârșit vrajba de 1700 ani între Corb 
şı Inorog. 

lar toată cuprinderea acestei istorii esle: 

„Că Vulturul și Leul, vrând să se slăviască de 
„puternici împărați, îi batjocoriră muștele. Vi- 
„dra, pricepută de toţi, fă izgonită, din ambele 
„Monarhii. Liliacul batjocori pre jiganii şi pă- 
„sări viclene. Cămila, încercând coarne, își pier- 
„dă şi urechile. Corbul, vrând să stăpânească în 
„două Monarhii, s'a legat sub dare unui mai 
mici ca el, 

Și precum toate au un sfârșit, așa și dreptatea 
își afli vremea, locul, puterea și biruința. 


De adăogat la Prefaţă 


Cer iertare cetitorului, pentru acest adaos la 
Prefaţă, dar abiă după ce cartea de faţă se afla 
sub tipar, am descoperit, în manuscrisele lui Gr. 
Tocilescu dela Academie, un rezumat al operei 
lui D. Cantemir, de care mă ocup în aceste rân- 


duri, 
k k k 


Cantemir filosof. In manuscrisul, aflat la Mos- 
cova şi intitulai: „Sacro-sanctae scientiae inde- 
pingibile Imago”, Cantenur ni se arată ca un 
filosof original. El încearcă în această operă să 
demonstreze, cu toată ştiinţa epocei lui, existența 
adevărului pur, sau a adevărului simplu, cum se 
exprimă el, 

_Opera este absolut originală şi atacă una din 
cele mai transcendentale probleme. 

Critică în ea pe Aristotel, şi principiile naturale, 
ca fiind incapabili să se ridice până la asemenea 
chestiuni. Combate cele pairu elemente ale a- 
cestuia, cu fizica lui Van Helmont, pe care o cu- 


344 


noaşic la perfecţie. Afirmă, că, singure elevația 
şi fantezia, pot da soluţiunea căutată. 

Combate de asemenea pe Teologi, afirmând, 
că nici ei nu se pot ridică, până acolo unde se 
va urcă el. Este deci mistic, şi ca atare, în acest 
caz, leosof. 

Dar este original şi ca teosof, căci ia drepl 
principiu de bază propozițiunea, că: experiența 
trebuie să fie iluminată de elevație, nu numai 
creată de intuiție, ca la Bacon. El face deci 
ştiinţă pur intelectuală şi nu scusilivă, ca prede- 
cesorii lui. 

Partea în care el însuşi cade în prostraţie şi i 
se relevează acest adevăr suprem este, pare-se, 
de un misticism, care l’a uluit şi pe Gr. Tocilescu. 
Cantemir vorbeşte în această stare: de ocullism 
oriental şi occidental (?). 

Termină studiul cu o nouă Geneză a Univer- 
sului, bazată, în parte pe ultimile descoperiri 
ale lui V. Helmont. (Gaz, Blaz şi Arheus . Luci- 
fer war fi fost altul, decât știința sensilivă, care 
ar fi detronat, prin femeie, adevărul intelectual 
al omului. 


Opera este scrisă latinește şi esle foarte volu- 
minoasă. 
Copiile manuscriselor lui Cantemir, fiind de 


negăsil, cu toate că au fost făcute pentru Acade- 
mie, dacă totuşi vor puteă fi descoperite, voi în- 


345 


cercă să public şi această nouă surprindere filo- 
sofică, a trecutului nostru, după cum am publi- 
cat şi Geneza lui Petre Stamatiadi, cu luminatul 


concurs al „Casei Școalelor”. 
Până atunci, trebuie să ne mulțumim cu atât. 
3 


E. C. G. 


SUMAR 


SUMAR 


Pagina 


Partea 1. Adunarea Dobitoacelor și Păsărilor . . 49 


Partea II. Şedinţa Comisiii restrânse, care alege 
pe Racoviţă V. V.—Cu Povestea Dulă- 
ului și Povestea Armăsarului și cu Dis- 
cursul Unirii (Papagalul) . . . . . 82 


Partea III. Comisia trimisă la Adrianopoli (Delta) 
cumpără firmanul și decide prigonirea 
Cantemireștilor.— Cu Cetatea Epitimi.— 
Isvoarele Nilului și Oracolul. . . . . 115 


Partea IV. Revoluţia din Turcia. — Proclamarea 
lui Racoviţă la lași.— Cu Resbelul Gân- 
găni.lor şi Povestea: Țircalamul Firii . 165 


Partea V. Urmărirea lui Cantemir începe. — Intri- 
gantul Cameleon manevrează. — Ascun- 
derea lui Cantemir.— Cu Descrierea Ca- 
meleonului, experienţe și teoria asupra 
schimbării culorii lui . . . .. . . . 196 


350 


Pagina 


Partea VI. Convorbire secretă între Cantemir şi 


Toma Cantacuzino. — Exposiţia roma- 
nului. — Schimbarea atitudinei lui Toma 
în favoarea lui Canteinir.—Cu Origina 
Cantemireştilor .......... 


Partea VII. Cameleonul anunță pe Brâncoveanu 


de noua atitudine a lui Toma Canta- 
cuzino. i 
Brâncoveanu scrie lui Toma, că nu 
vrea pace cu Cantemir. Toma este re- 
chemat. — Cu Tânguirile Afroditei. Vi- 
sul Cameleonului și Sentințe frumoase. 


Partea VIII. Noua întâlnire Cantemir— Toma Can- 


tacuzino. — Trădarea Cameleonului și 
prinderea, de către Turci a lui Cantemir. 
Joc dublu al Cameleonului. — Cu Elegia 
și Povestea Porcarului 


Partea IX. Cantemir scapă — Mehmet Celibi îl 


Partea X. 


vinde din nou — Scăpă a doua oară— 
Cu sosirea lui Calaili mare Vizir, lovi- 
tură de teatru — Cantemir e la putere. 
Brâncoveanu propune pacea . 


Discursul lui Toma Cantacuzino, în care 
acuză pe Brâncoveanu şi apără pe Can- 
temir — Brâncoveanu cere pace . 


Partea XI. Se încheie un armistițiu cu sacrificarea 


lui Racoviţă şi urcarea lui Antioh la 


217 


237 


257 


314 


351 


Pagina 


domnie — Oamenii lui Brâncoveanu ter- 
giversează şi cer amânarea. 
Cu descrierea Camilo Pardalului . . 324 


Partea XII. Se face în fine pace, cu admiterea 
condițiilor lui Cantemir. — Acesta iese 
deci învingător ... . E ta ae e 


De adăogat la Prefaţă — Cantemir filosof. . . 343 


SFÂRȘIT 


1. Cărți pentru copii şi tineri 


1.1. M. Râureanu. — Istorioare pentru copii, iei 
prelucrare de Alfred Moşoiu - = > =. 1 

2. 1. M. Râureanu. — Cristofor Columb, prelu- 
lucrare de Alfred Moșoiu » . . .... 

3. Nestor Urechiă. — Zâmbetele pământului. 15 

4. Zamfira Dumitrescu, — Urechiușă Sbârlită, 

5 

6. 


ae raritatea ne e: 


prelucrare. - ie N 
Zamiira Dumitrescu. — Robinson Elveţia» . - 
nul, prelucrare, Vol. [+ es ek. 40, 
Zamtira Dumitrescu. — Robinson Elveția. 
nul “prelucrare, Vol Mo ca e - 
7. Zamfira Dumitrescu. — Lacul cel liniștit, e 
trad. după Karl Ewald . . . . - ES pla 
8. Shakespeare — Poveşti, trad. de P. Grimm 15 
9. Helen Kelier. — Lumea mea, trad, de Cire- 
A șica şi G; Chiritesc se aa Soo H 
10. L Timuș, — Viața şi obiceiurile din Japonia, 
S VONT ee pe E A ANE EAS ; 
11. I Timu, — Viața şi obiceiurile din Japonia, 
N Oz Meci are ag ra me a a 
"12. Korolenko. — In tovărășie rea, trad. d 
DP STANESCU ies sea aa da Dati aaa a Aa 
13. Andersen. — Istorioare pentru copii, Vol I, 
Prichindel închide ochii, trad. de Natalia. 
NEGLU S ese SIE de Aa aaa a lana O Ra 
14. Andersen. — Istorioare pentru copii, Vol. 
II, Ionică Haplea, trad. de Natalia Negru, 
15. Andersen, — Istorioare pentru copii, Vol. 
„III, Broscuța, trad. de Natalia Negra = 
16. Andersen. — Istorioare pentru copii, Vol. 
IV, Privighetoarea, trad. de Natalia Negru 
17. Andersen. — Istorioare pentru copii, Vol. 
V. Lebedele, trad. de Natalia Negru : 


Zig. aHomfnis Boul”, Buouregti,