Linda Howard — Jocul mortii

NDA HOWARD 


Autoarea bestsellerurilor CAPCANA, 
LA VÎNĂTOARE DE BĂRBAȚI, ÎNTRE DORINȚĂ ŞI PERICOL 


Linda Howard 


jocul 
morții 


Prolog 


Denver, 1975 


— E de-a dreptul ridicol! 

Strîngînd poşeta atit de tare încît i se albiseră articulațiile 
degetelor, femeia îl fixă cu privirea pe directorul şcolii, aflat 
de cealaltă parte a biroului. 

— Mi-a spus că nu s-a atins de hamster. Copilul meu nu e 
un mincinos. Spune adevărul! 

J. Clarence Cosgrove era de şase ani director al Şcolii 
Mixte din Ellington, iar ca profesor avea la activ alţi 
douăzeci de ani. Era obişnuit să aibă de-a face cu părinţi 
temperamentali, însă femeia asta, înaltă şi uscăţivă, care 
se postase în faţa lui, avîndu-l alături pe băieţelul aproape 
adormit, pur şi simplu îl dezarma. Nu-i plăcuse niciodată să 
vorbească în dialect, însă ei erau nişte creaturi ciudate. 
Deşi conştient că face un lucru inutil, încercă să ajungă la o 
înţelegere. 

— Avem un martor... 

— Doamna Whitcomb l-a obligat să spună lucrul acesta. 
Corin n-ar fi fost capabil niciodată, dar absolut niciodată, 
să-i facă vreun rău acelui hamster, nu-i aşa, scumpul meu? 

— Da, mamă. 

Vocea avea un timbru dulce, aproape nepămiîntean, însă 
copilul continua să-l fixeze pe domnul Cosgrove cu privirea 
aceea rece şi imobilă, de parcă ar fi vrut să-l distrugă. 

— Vedeţi, exact cum v-am spus! strigă femeia pe un ton 
triumfător. 

Domnul Cosgrove mai făcu o încercare. 

— Doamna Whitcomb... 

-... l-a urit pe Corin chiar din prima zi de şcoală. Ea ar 
trebui să fie luată la întrebări, nu copilul meu. Buzele femeii 
se strinseră cu furie. Am stat de vorbă cu ea acum două 


3 


săptămîni, referitor la porcăriile pe care le bagă în cap 
acestor copii, şi i-am explicat că nu mă priveşte ce are de 
gînd să le spună celorlalţi, însă nu-i permit să-i vorbească - 
aruncă o privire fugară către Corin - despre s-e-x copilului 
meu. De-asta a făcut ce a făcut. 

— Doamna Whitcomb are o reputaţie excelentă ca 
profesor. Ea nu ar... 

— Ba a făcut-o! Nu-mi spune dumneata ce nu e în stare 
să facă, pentru că e limpede că ea e făptaşul! Pariez că ea 
a omorit hamsterul. 

— Hamsterul îi aparţinea şi l-a adus la şcoală ca să le 
vorbească elevilor despre el... 

— Şi totuşi, ar fi putut să-l omoare. Dumnezeule mare, e 
vorba doar de un şobolan imens, spuse femeia cu 
nepăsare. Chiar dacă l-ar fi ucis Corin, cu toate că n-a făcut- 
o, nu înţeleg de ce se face atita caz. Corin a fost persecutat 
- persecutat -, iar eu nu voi permite una ca asta. Dacă n-o 
vei pune dumneata la punct pe femeia asta, o voi face eu. 

Domnul Cosgrove îşi scoase ochelarii şi începu să şteargă 
cu grijă fiecare lentilă în parte, doar pentru a face ceva util 
în timp ce încerca să găsească o modalitate de a neutraliza 
veninul femeii, unul capabil să distrugă definitiv cariera 
doamnei profesoare. Era clar că nu se putea înţelege cu ea; 
nu-l lăsase nici măcar să rostească o frază pînă la capăt. Se 
uită o secundă la Corin; copilul îl fixa mai departe, cu chipul 
acela angelic, care contrasta atît de mult cu privirea-i de 
gheaţă. 

— Am putea vorbi între patru ochi? se adresă el femeii. 

Ea îl privi surprinsă. 

— Pentru ce? Dacă dumneata crezi că mă poţi convinge 
că scumpul meu Corin... 

— Doar pentru citeva clipe, o întrerupse el, încercînd să- 
şi ascundă satisfacția că, de data asta, el fusese autorul 
întreruperii. 

După expresia chipului ei, îţi puteai da seama că femeii 
nu-i convenea deloc lucrul acesta. 

— Vă rog, zise el pe un ton care lăsa să se creadă că 
avea de gînd să fie chiar politicos. 


4 


— Ei bine, fie, bătu ea în retragere. Corin, iubitule, du-te 
puţin pînă afară. Rămii lîngă uşă, ca mămica să te poată 
vedea. 

— Da, mamă. 

Domnul Cosgrove se ridică şi închise cu un gest brusc 
uşa în urma copilului. 

Femeia păru alarmată de întorsătura pe care o luau 
lucrurile, şi se ridică pe jumătate de pe scaun. 

— Vă rog, repetă el. Luaţi loc. 

— Dar Corin... 

— ... va fi în regulă. 

Încă o întrerupere în favoarea mea, îşi zise el. Se aşeză la 
birou, luă un pix şi începu să bată cu el în blatul de lemn, 
căutînd o cale diplomatică de a deschide subiectul. Cînd 
ajunse la concluzia că în acest caz nu exista o cale 
îndeajuns de diplomatică, se hotări să meargă direct la 
ţintă. 

— Aţi luat vreodată în considerare posibilitatea de a-l 
ajuta pe Corin? Un bun specialist în psihologia copilului... 

— Nu eşti în toate minţile? şuieră ea, sărind în picioare, 
cu faţa schimonosită din pricina furiei. Corin nu are nevoie 
de un psiholog! E perfect sănătos. Scorpia aia are o 
problemă, nu copilul meu. Trebuia să-mi dau seama că 
întrevederea asta va fi o pierdere de vreme, că dumneata 
vei fi de partea ei. 

— Eu mă gîndesc doar la binele lui Corin, spuse el 
încercînd să-şi păstreze calmul. Povestea cu hamsterul e 
doar cel mai recent dintre incidente. Au mai fost o mulţime 
de fapte reprobabile, de răutăţi... 

— Copiii îi poartă pică, zise ea pe un ton acuzator. Ştiu eu 
cum se tot iau de el afurisiţii ăia mici, iar scorpia aceea nu 
face nimic pentru a-i potoli sau pentru a-l apăra. Mie îmi 
spune absolut tot. Dacă dumneata crezi că-i voi permite să 
mai rămînă în această şcoală pentru a fi hăituit... 

— Aveţi dreptate, spuse el fără ocolişuri. 

Per total, ea avea mai multe întreruperi la activ, dar 
ultima era cea mai importantă. 

— În momentul acesta, o altă şcoală ar putea fi cea mai 


5 


bună soluţie. Corin nu se acomodează aici. Aş putea să vă 
recomand cîteva şcoli particulare excelente... 

— Nu vă deranjaţi, îl repezi ea şi porni spre uşă. Cum vă 
imaginaţi că aş putea avea încredere în recomandările 
dumneavoastră? 

Cu această ultimă lovitură, deschise uşa smucind-o şi-l 
apucă pe Corin de braţ. 

— Să mergem, dragul meu. Nu va mai fi nevoie să te 
întorci vreodată în locul ăsta. 

— Da, mamă. 

Domnul Cosgrove se întoarse la fereastră, urmărindu-i pe 
cei doi în timp ce se urcau în Pontiacul vechi, cu două 
portiere, de culoare galbenă şi cu pete roşcate de rugină pe 
aripa stingă. Reuşise să o salveze pe doamna Whitcomb, 
dar era convins că cea mai gravă dintre probleme era cea 
care tocmai părăsise biroul. Să-i păzească Dumnezeu pe cei 
din instituţia de învăţămînt care avea să-l admită pe Corin. 
Poate că se va găsi cineva capabil să-l îndrume pe băiat 
înainte de a se produce un adevărat dezastru... dacă nu 
cumva era deja prea tirziu. 

In maşină, femeia păstră o tăcere încriîncenată pînă se 
îndepărtară cît de cît de şcoală. Cînd se opri în dreptul 
semaforului, îl lovi pe Corin pe neaşteptate, cu atita putere, 
încît acesta se izbi cu capul de geam. 

— Afurisitule ce eşti! zise ea printre dinţi. Cum îndrăz- 
neşti să mă umileşti în asemenea hal? Să fim chemaţi în 
biroul directorului şi să mi se adreseze precum unei idioate. 
Ştii ce-ai să păţeşti după ce vom ajunge acasă, nu-i aşa? 
Nu-i aşa? 

Ultimele două cuvinte fură un strigăt ameninţător. 

— Da, mamă. 

Chipul copilului părea lipsit de expresie, însă privirea lui 
ardea, anticipînd într-un fel ceea ce avea să urmeze. 

Ea strînse mîinile pe volan, ca şi cum ar fi vrut să-l 
zdrobească. 

— Tu vei fi perfect, chiar dacă pentru asta va trebui să te 
stilcesc în bătaie. Ai priceput? Copilul meu va fi unul 
perfect. 


— Da, mamă, spuse Corin. 


CAPITOLUL 1 
Warren, Michigan, 2000 


Jaine Bright se trezi prost dispusă. 

Vecinul său, oaia neagră a cartierului, se întorsese acasă 
la ora trei dimineaţa. Dacă maşina lui avusese vreodată 
amortizoare, cu siguranţă că acestea nu mai funcționau de 
o grămadă de vreme. Din nefericire, dormitorul ei se afla pe 
aceeaşi parte pe care rula el. Nici măcar perna trasă peste 
cap nu atenua zdrăngănitul Pontiacului cu opt cilindri. 
Trîntise mai întîi portiera şi aprinsese becul din verandă, 
aflat deasupra bucătăriei, care prin nu ştiu ce artificiu 
drăcesc era poziţionat în aşa fel încît lumina lui îi bătea 
direct în ochii, ori de cîte ori se afla cu faţa spre fereastră. 
Apoi trîntise de trei ori la rînd uşa batantă cu plasă, ieşind şi 
intrînd, uitînd evident să stingă becul din verandă. După 
alte cîteva minute, aprinsese şi lumina din bucătărie. 

Dacă ar fi ştiut cine îi va fi vecin înainte de a cumpăra 
casa, în veci vecilor nu ar mai fi semnat respectivul con- 
tract. Timp de două săptămîni, cît avea de cînd se mutase 
aici, individul reuşise să-i strice toată bucuria pe care o 
simţise la gindul că îşi cumpărase prima ei proprietate. 

Era un beţiv. Dar de ce nu putea fi un beţiv de treabă? se 
întrebă ea dezgustată. De ce trebuia să fie un beţiv ursuz şi 
uricios, genul acela de om care te face să-ţi fie teamă să 
laşi pînă şi pisica pe-afară atunci cînd este acasă? BooBoo 
nu prea aducea a motan adevărat, dar maică-sa îl iubea atit 
de mult, încît Jaine n-ar fi vrut ca acesta să păţească ceva 
cîtă vreme se afla în custodia ei. N-ar fi fost în stare să dea 
din nou ochii cu ea dacă, la întoarcerea părinţilor din acea 
vacanţă de vis, constînd în turul Europei vreme de şase 
săptămîni, BooBoo ar fi fost mort sau ar fi dispărut. 

Vecinul îi pusese deja gînd rău bietului BooBoo, fiindcă 
descoperise urme de lăbuţe pe capota maşinii sale. După 


8 


felul în care reacţionase, ai fi jurat că are un Rolls nou-nouţ, 
nu un Pontiac vechi de zece ani, mîncat de rugină. 

Norocoasă ca de obicei, avea acelaşi program ca şi el. 
Acum, de exemplu, era plecat să-şi mai cumpere ceva de 
băut. Dacă avea într-adevăr un loc de muncă, înseamnă că 
programul acestuia era cel puţin ciudat, deoarece ea nu 
observase pînă în prezent nici o ordine între plecările şi 
venirile lui acasă. 

Oricum ar fi fost, ea încercase să se poarte cît mai 
civilizat în ziua aceea cînd el îi arătase urmele de lăbuţe de 
pe maşină. Luînd în considerare şi felul cum se răstise la ea 
din pricină că petrecerea ei de inaugurare a casei îl ţinuse 
treaz, faptul că îi zimbise reprezentase pentru ea un efort. 

Individul nici nu băgase de seamă zimbetul ei împă- 
ciuitor, ci sărise de la locul lui, din maşină, şi i se adresase 
furios: 

— Ar fi bine, doamnă, să-ţi ţii pisica aia blestemată cit 
mai departe de maşina mea! 

Zimbetul îi îngheţase pe buze. Lui Jaine nu-i plăcea să 
zimbească la toată lumea, mai ales dacă era nevoită s-o 
facă pentru o jigodie nebărbierită care arunca priviri 
fioroase şi părea scoasă din minţi. Avusese de gînd să-i dea 
cîteva replici tăioase, dar apoi se răzgindise. La urma 
urmelor, era nou-venită în cartierul acela, şi deja o pornise 
cu stîngul în relaţia cu tipul acela. N-ar fi dorit ca între ei să 
pornească un adevărat război. Era decisă să mai dea 
diplomaţiei încă o şansă. : 

— Îmi pare rău, spusese ea, păstrînd un ton neutru. ÎI voi 
supraveghea de acum încolo. E al părinților mei, aşa că nu 
va sta aici prea mult timp. Mai rămăseseră cinci săptămîni. 
El bombănise ceva, iar apoi sărise din nou în maşină, luînd- 
o grăbit din loc. Jaine ciulise atentă urechile. Pontiacul ăla 
arăta îngrozitor, însă motorul lui torcea precum o pisică. 
Avea sub capotă o grămadă de cai-putere. 

Era evident că diplomaţia nu avea nici un efect asupra 
acestui individ. 

lar acum, sculase din nou tot cartierul la ora trei dimi- 
neaţa, cu automobilul lui blestemat. Culmea nedreptăţii, 


9 


după ce el sărise cu gura pe ea, reproşindu-i că îl trezise în 
toiul după-amiezii, acum ea era cea care avea un chef 
nebun să se ducă în faţa uşii lui şi să ţină degetul apăsat pe 
sonerie pînă ce avea să-l trezească din somn, pe el sau pe 
oricine altcineva. 

Exista însă o mică problemă. Îi era oarecum teamă de el. 
Lui Jaine nu-i plăcea deloc lucrul acesta; nu obişnuia să dea 
înapoi în faţa nimănui, dar tipul ăsta o făcea să se simtă 
stînjenită. Nici măcar nu îi ştia numele, pentru că cele două 
ocazii în care se întîlniseră nu fuseseră deloc ceva de genul: 
„bună, numele meu e aşa şi pe dincolo". Tot ce ştia despre 
el era că avea un caracter insuportabil şi că, după toate 
probabilitățile, lucra pe unde apuca. In cel mai bun caz, era 
un alcoolic, iar alcoolicii sînt de obicei răi şi răzbunători. In 
cel mai rău caz, ar fi putut face tot felul de afaceri ilegale, 
ceea ce însemna că, pe deasupra, mai era şi periculos. 

Era un individ masiv, musculos, cu un păr negru tuns 
foarte scurt, arătind ca şi cum ar fi fost ras în cap. De cite 
ori îl văzuse, părea să nu se fi bărbierit de cel puţin trei zile. 
Dacă mai punea la socoteală şi ochii aceia injectaţi şi 
temperamentul lui agresiv, avea descrierea completă a 
unui a/coolic. Faptul că era masiv şi musculos o făcea să se 
simtă şi mai neputincioasă. Cartierul părea unul sigur, dar 
ea nu se simţea deloc în siguranţă avind un asemenea 
vecin. 

Nemulţumită de ea însăşi, se dădu jos din pat şi se duse 
ta fereastră pentru a lăsa storurile. Îşi făcuse un obicei din 
a lăsa fereastra descoperită, de teamă că nu o va trezi 
soneria deşteptătorului; în schimb, razele soarelui o trezeau 
cu regularitate. În repetate rînduri găsise ceasul 
deşteptător trîntit pe podea, ceea ce o făcuse să-şi 
imagineze că acesta reuşise să o trezească doar atit cît să-i 
aplice o lovitură zdravănă. 

Pînă la urmă alesese varianta perdelelor lungi care nu 
permiteau nimănui să vadă ce se petrece în interior, cu 
excepţia momentelor cînd lumina era aprinsă; ea obişnuia 
să le dea la o parte doar după ce stingea becul lăsat aprins 
pe timpul nopţii. Dacă astăzi avea să ajungă tirziu la lucru, 


10 


vina îi va aparţine în exclusivitate vecinului ei, pentru că o 
forţase să se orienteze după ceasul deşteptător şi nu după 
razele soarelui. 

În drumul ei spre pat se împiedică de BooBoo. Motanul 
sări în sus scoţind un țipăt. 

— lisuse! BooBoo, m-ai speriat de moarte. 

Nefiind obişnuită cu animalele de companie, Jaine uita 
mereu sa fie atentă pe unde calcă. Habar n-avea de ce 
naiba dorise mama ei ca tocmai ea să aibă grijă de motan, 
în loc să-i fi preferat pe Shelley sau pe Dave. Amîndoi 
aveau copii care s-ar fi putut juca cu BooBoo. Cum începuse 
deja vacanţa de vară, cu siguranţă că la ei acasă era tot 
timpul cineva. Cu toate astea, nuuu. Ea fusese nevoită să-l 
ia pe BooBoo. Ce conta că era singură, că lucra cinci zile pe 
săptămînă, şi că nu mai avusese un animal de companie. 
Dacă şi-ar fi ales unul, cu siguranţă că n-ar fi semănat cu 
BooBoo. 

De cînd sosise, motanul era într-o continuă stare de 
nemulţumire, şi îşi manifesta frustrarea prin atacul asupra 
mobilierului. În mai puţin de o săptămînă, sofaua ajunsese 
în asemenea hal încît trebuia retapiţată. Şi, colac peste 
pupăză, BooBoo nu o agrea. O accepta doar atunci cînd se 
afla /a el acasă, lăsîndu-se miîngiiat, dar nu-i plăcea să 
locuiască împreună cu ea. De cite ori încerca să-l atingă, se 
făcea ca un arc şi începea să o scuipe. 

Şi, ca să fie totul şi mai frumos, Shelley se supărase pe 
ea pentru că mama o alesese să aibă grijă de nepreţuitul ei 
BooBoo. La urma urmei, Shelley era sora cea mare, cea 
care avea situaţia cea mai stabilă. Faptul că o alesese pe 
Jaine în locul ei nu avea nici o logică. Jaine era de acord cu 
ea, dar asta nu o scutise de resentimente. 

Pe Jaine o enerva şi mai mult faptul că David, mai tînăr 
cu un an decit Shelley, era şi el supărat pe ea, însă nu din 
pricina lui BooBoo, deoarece era alergic la părul de pisică. 
Pe el îl scosese din sărite faptul că tatăl lor îşi lăsase 
nepreţuitul automobil în garajul ei. Ea ar fi vrut să fi luat 
David pacostea aia de maşină. Şi-ar fi dorit ca tatăl ei să-şi 
fi lăsat maşina în propriul lui garaj, dar acesta se temuse să 


11 


o lase nesupravegheată timp de şase săptămîni. Înţelesese 
lucrul acesta, dar nu pricepuse de ce o lăsaseră pe ea să 
aibă grijă de amindoi, adică şi de motan, şi de automobil. 
Shelley nu înţelesese treaba cu motanul, David nu 
pricepuse cum stau lucrurile cu maşina, iar ea nu pricepuse 
cum stau lucrurile în ambele privinţe. 

În concluzie, fratele şi sora ei erau supăraţi pe ea, 
BooBoo distrugea sistematic sofaua, ei îi era teamă că 
maşina tatălui ei ar putea avea de suferit cît timp va 
rămîne în custodia ei, şi, pe deasupra, beţivanul de alături îi 
făcuse viaţa un calvar. 

Dumnezeule, cum de îi venise ideea să-şi cumpere o 
casă? Dacă ar fi rămas mai departe în apartamentul ei, 
nimic din toate astea nu s-ar mai fi întîmplat, n-ar mai fi 
dispus de un garaj, iar animalele de companie n-ar fi fost 
admise în bloc. 

Dar ea se îndrăgostise pur şi simplu de acest cartier, de 
casele lui vechi, în stilul anilor patruzeci, care pe deasupra 
aveau şi un preţ destul de mic. li plăcuse că era locuit de 
oameni din diverse medii sociale, de la familii tinere cu 
copii, pînă la bătrîni ajunşi la pensie, ale căror familii 
veneau în vizită în fiecare duminică. Unii dintre ei îşi 
petreceau serile răcoroase stînd pe verandă şi urmărindu-i 
pe trecători, în timp ce copiii se jucau prin curte, fără să se 
teamă de traficul intens de pe şosea. Ar fi trebuit să se 
intereseze mai bine despre vecini, însă, la prima vedere, i 
se păruse că zona respectivă era tocmai potrivită pentru o 
femeie nemăritată. În plus, fusese superincîntată să 
găsească o casă solidă şi bine întreţinută la un preţ atit de 
mic. 

Convinsă că nu va putea adormi din nou tot gîndindu-se 
la vecinul ei, Jaine îşi puse mîinile sub cap şi, cu ochii țintă 
în tavan, se apucă să facă planuri de renovare a locuinței. 
Bucătăria şi baia trebuia aduse la standarde moderne, ceea 
ce însemna că era nevoie de îmbunătăţiri serioase, iar ea 
nu dispunea deocamdată de banii necesari. În consecinţă, 
se hotărî ca mai întîi să o zugrăvească şi să cumpere alte 
jaluzele. Apoi va desfiinţa peretele dintre living şi sala de 


12 


mese, astfel ca spaţiul să fie unul deschis. Intenţiona să 
vopsească arcada rezultată într-o culoare care să sugereze 
nuanţa naturală a pietrei... 

O trezi din somn soneria enervantă a ceasului deştep- 
tător. Deşi maşinăria aia blestemată reuşise să o trezească, 
vru să întindă mîna şi să oprească alarma. Cifrele colorate 
în roşu străluciră în întunericul camerei, făcînd-o să cli- 
pească; le mai privi încă o dată. 

— Ah, la dracu', mormăi ea, sărind jos din pat. Şase şi 
cincizeci şi opt de minute; alarma se oprise de fapt în urmă 
cu aproape o oră, ceea ce însemna că era în întîrziere. 

Într-o mare întîrziere. 

— La dracu', la dracu', la dracu', mormăi ea grăbindu-se 
să intre sub duş, unde nu stătu mai mult de un minut. In 
timp ce se spăla pe dinţi, se duse fuga la bucătărie şi se 
apucă să desfacă o conservă pentru BooBoo, care aştepta 
deja lîngă bolul lui, privind-o fix. 

— De ce n-ai sărit în pat cînd ţi s-a făcut foame, cum faci 
în fiecare zi? Nu, azi te-ai hotărit să ai răbdare, iar acum eu 
sînt cea care nu are timp să măniînce. 

BooBoo îi demonstra că nici nu-i pasă dacă ea mănîncă 
ori ba, atita vreme cit el avea cu ce să se hrănească. 

Jaine reveni fugind în dormitor, îşi făcu un machiaj rapid, 
îşi puse cerceii şi ceasul şi se repezi spre hainele pe care 
obişnuia să le poarte în momentele în care era în întîrziere, 
haine care nu-i dădeau niciodată prea mari bătăi de cap: 
pantaloni negri, o bluză albă de mătase, şi pe deasupra o 
jachetă scurtă, de culoare roşie. Işi băgă dintr-o mişcare 
picioarele în pantofi, îşi luă la repezeală poşeta, şi dispăru 
pe uşă. 

Bătrîna doamnă cu părul grizonat, care locuia pe partea 
cealaltă a străzii, tocmai îşi scotea gunoiul. Era ziua în care 
se ridicau deşeurile. 

— La dracu', rahat, mormăi Jaine printre dinţi. Apoi se 
răsuci în loc şi intră în casă. Încerc să nu înjur pe nimeni, îl 
repezi ea pe BooBoo în timp ce scotea din găleată punga cu 
deşeuri menajere şi o prindea la gură cu un şnur, dar tu şi 
Bărbatul Perfect mă faceţi să mă răzgîndesc. BooBoo îi 


13 


întoarse spatele. 

Jaine ieşi din casă la fel de grăbită, îşi reaminti că nu 
încuiase uşa, făcu cale întoarsă încă o dată, după care se 
duse şi aruncă punga în tomberon. Pentru prima oară, nu 
se strădui să nu facă zgomot; spera chiar că va reuşi astfel 
să-l trezească pe nemernicul acela fără scrupule care-i era 
vecin. Apoi se îndreptă în pas săltat spre maşina ei, un 
Dodge Viper vişiniu pe care îl adora, şi, ca măsură de pre- 
cauţie, în momentul în care porni motorul acceleră pentru 
cîteva secunde înainte de a da înapoi. Cu un zgomot asur- 
zitor, maşina lovi tomberonul. Urmă imediat un alt „clang" 
puternic, în secunda în care acesta se prăbuşi peste cel al 
vecinului, azvîrlindu-i capacul în mijlocul străzii. 

Jaine închise ochii şi îşi sprijini capul de volan cu destulă 
blîndeţe, pentru că nu voia să se aleagă cu o vînătaie. Pînă 
la urmă, poate că ar fi trebuit să-şi aplice singură o 
vînătaie; astfel nu şi-ar mai fi făcut probleme că nu a ajuns 
la slujbă în timp util. Renunţă să înjure deoarece singurele 
fraze pe care le avea acum în minte nu erau unele pe care 
ţinea neapărat să le folosească. 

Jaine cobori din maşină. Trebuia să se stăpinească, nu să 
provoace un scandal. Ridică tomberonul, puse sacii la locul 
lor şi aşeză capacul deasupra. Apoi se ocupă de cel al veci- 
nului. Adună deşeurile răspîndite pe jos - el nu-şi depozita 
deşeurile aşa cum ar fi trebuit, cum o făcea ea, în mod 
ordonat - dar la ce te puteai aştepta din partea unui beţiv? 
- după care se duse în mijlocul străzii pentru a lua capacul 
care zăcea lingă bordură, în faţa casei de vizavi. Tocmai 
cînd se pregătea să-l ridice, auzi în spatele ei cum se 
trintea o uşă. 

Ei bine, dorinţa ei devenise realitate: nemernicul fără 
scrupule se trezise în cele din urmă. 

— Ce dracu' faci aici? 

Bărbatul arăta groaznic. Era transpirat, nebărbierit şi 
purta un tricou jegos. 

Jaine se răsuci pe călciie, se duse spre cele două 
tomberoane şi trînti capacul deasupra celui care-i aparţinea 
vecinului. 


14 


— Îţi adun deşeurile, i-o întoarse ea. 

Ochii lui aruncau scîntei. Erau injectaţi, ca de obicei, dar 
efectul rămînea acelaşi. 

— De ce naiba nu mă laşi şi pe mine să dorm? Eşti cea 
mai gălăgioasă femeie pe care am întîlnit-o vreodată... 

Injusteţea afirmației lui o făcu să uite că-i era teamă de 
el. Jaine se felicită că-şi pusese o pereche de pantofi cu toc 
înalt pentru că în felul acesta îi ajungea măcar pînă la... 
bărbie. Aproape pînă acolo. 

Şi ce dacă era un tip înalt? Ea era furioasă, iar o persoană 
furioasă e oricum mai tare decît una mai înaltă. 

— Şi zici că sînt gălăgioasă? întrebă ea strîngînd din dinţi. 
Nu ştia dacă era în stare să ridice tonul, deoarece avea 
fălcile încleştate, dar făcu totuşi o încercare. Eu sînt cea 
gălăgioasă? 

Întinse un deget spre el. Nu intenţiona să-l atingă, mai 
ales pentru că tricoul lui era atît de murdar. 

— Eu sînt cea care a trezit un cartier întreg, azi de 
dimineaţă pe la ora trei, din pricina chestiei ăleia împuţite 
pe care dumneata o numeşti maşină? Eu eram cea care-şi 
trintea portiera şi apoi uşa batantă, de trei ori la rînd? Ţi-ai 
uitat cumva sticluţa şi te-ai întors după ea? Eu am lăsat 
aprins becul din verandă, ca lumina lui să răzbată direct la 
mine în dormitor şi să nu pot dormi? 

El deschise gura ca să-i dea  binemeritata 
„binecuvîntare", însă Jaine nu terminase ce avea de spus. 

— În afară de asta, e normal ca oamenii să doarmă la ora 
trei dimineaţa şi nu la ora două după prînz, sau la - se uită 
o clipă la ceas - ora şapte şi treizeci, dimineaţa. Doamne, 
întîrziase nepermis de mult. Aşa că ia mai slăbeşte-mă, 
amice! Du-te să-ţi îneci mai departe amarul în băutura de 
pe fundul sticlei. Dacă ai să bei suficient de mult, ai să 
adormi în orice condiţii. 

El deschise iarăşi gura, dar Jaine îl opri împungîndu-l cu 
degetul. 

Oh, ce porcărie. Acum va trebui să mi-l dezinfectez, se 
gîndi ea şi continuă: 

— Miine o să-ţi cumpăr o pubelă nouă, aşa că taci din 


15 


gură. Şi dacă ai să te iei cumva de motanul mamei, am să 
te jupoi bucăţică cu bucăţică. Am să-ţi mutilez ca la carte 
ADN-ul, de n-are să mai fie în stare să producă ceva, ceea 
ce cred că va fi un lucru bun pentru întreaga omenire. 

Îl măsură cu o privire agresivă, începînd de la hainele 
zdrenţuite şi jegoase şi terminînd cu mutra nebărbierită. 

— Ai priceput? 

El aprobă dînd din cap. 

Jaine respiră adînc, încercînd să se reculeagă. 

— În regulă, atunci ne-am înţeles. La naiba, m-ai făcut să 
înjur. Şi eu care încerc de fiecare dată să mă abţin. 

Bărbatul o privi ciudat. 

— Daaa, ar trebui să fii mai atentă cu afurisitele alea de 
injurii. 

Jaine îşi îndepărtă părul care-i venea peste faţă, încercînd 
să-şi aducă aminte dacă în dimineaţa aceea avusese timp 
să şi-l perie. 

— Am întîrziat, spuse ea. N-am putut să dorm, n-am luat 
nici micul dejun, nici măcar o cafea. Mai bine plec înainte 
să-ţi fac vreun rău. 

— Bună idee, aprobă el. Nu mi-ar plăcea să te arestez. 

Jaine îl privi stupefiată. 

— Poftim? 

— Sînt poliţist, spuse el. Apoi îi întoarse spatele şi o porni 
spre casă. 

Jaine se uita buimacă după el. Un polițai? 

— Ei bine, puţin îmi pasă, spuse ea. 


CAPITOLUL 2 


În fiecare zi de vineri, Jaine, împreună cu alte trei 
prietene de la Hammerstead Technology, firma la care erau 
angajate, se întîlneau după orele de program în localul lui 
Ernie, care funcţiona atit ca bar, cît şi ca rotiserie, pentru a 
cina, a bea un pahar de vin şi, bineînţeles, pentru a sta de 
vorbă. 

Hammerstead era de fapt o companie-satelit, care se 


16 


ocupa cu subansamblele din domeniul tehnologiei compu- 
terelor, aparţinînd firmei General Motors. Compania fusese 
înfiinţată chiar aici, în Detroit, unde domeniul computerelor 
rămăsese destinat în principal bărbaţilor. 

Compania era destul de mare, ceea ce făcea ca atmos- 
fera să fie oarecum ciudată, astfel ca amestecului aceluia 
de genii în ale computerelor să nu i se poată aplica 
sintagma „ceva conform cu activitatea desfăşurată într-un 
birou", şi nici managementul potrivit unui asemenea gen de 
activitate. Dacă Jaine ar fi avut şansa să lucreze într-unul 
din birourile acelea de cercetare-dezvoltare, alături de 
acele creaturi ciudate, atunci cu siguranţă nimeni n-ar fi 
băgat de seamă că întirziase în dimineaţa respectivă. Din 
nefericire însă, ea răspundea de departamentul de 
contabilitate, iar şeful ei direct era una din acele persoane 
care adorau punctualitatea. 

Fiind nevoită să recupereze timpul pierdut în dimineaţa 
cu pricina, ea ajunse la Ernie's cu o întirziere de cinci 
minute, însă cele trei prietene rezervaseră deja o masă. 

Ernie's era plin pînă la refuz, aşa cum se întîmpla de 
obicei în serile de weekend, iar ei nu-i plăcea să stea la bar, 
aşteptind să se elibereze o masă, nici măcar atunci cînd era 
într-o stare de spirit bună. 

— Ce zi! declară ea trîntindu-se pe scaunul liber. 

În timp ce-i mulțumea Celui de Sus, mai adăugă încă un 
motiv de recunoştinţă pentru faptul că era vineri. Fusese o 
zi afurisită, dar cel puţin ultima din acea săptămînă. 

— Povesteşte-mi, mormăi Marci în timp ce stingea un 
muc de ţigară şi îşi aprindea alta. Mai devreme, Brick era o 
mare de lacrimi. Oare bărbaţii pot suferi de sindrom pre- 
menstrual? 

— Nu e cazul, spuse Jaine, gîndindu-se la ticălosul acela 
de vecin al ei - un ticălos care mai era şi politai. S-au 
născut deja cu testosteronul plin de otravă. 

— Oh, asta era, de fapt, problema? Marci îşi dădu ochii 
peste cap. Credeam că o fi de vină luna plină, sau cam aşa 
ceva. N-o să vă vină să credeţi - Kellman m-a pişcat 
zdravăn de fund astăzi. 


17 


— Kellman? se mirară la unison celelalte trei, vocile lor 
perfect sincronizate atrăgind atenţia celor din jur. Apoi le 
bufni rîsul, deoarece dintre toţi cei care i-ar fi putut căuta 
pricină, Kellman era ultimul la care s-ar fi gîndit. 

Derek Kellman, în vîrstă de treizeci şi trei de ani, era 
imaginea perfectă a unui geniu-tăntălău. 

Înalt şi mătăhălos, se mişca cu graţia unui beţiv notoriu. 
Mărul lui Adam, mult prea proeminent în comparaţie cu 
gîtul său subţire, îţi lăsa impresia că se înecase cu o lămîie. 
Părul roşcat părea să nu fi cunoscut niciodată binefacerile 
unui periat; acum era aranjat pe o parte, iar în secunda 
următoare se zburlea tot. În privinţa computerelor însă, 
omul se dovedea a fi un adevărat geniu şi, într-un anume 
fel, toate se simțeau ataşate mai mult sau mai puţin de el, 
asemenea unor surori mai mari care încercau să-l 
protejeze. Derek era un bărbat timid, stîngaci, care, în afara 
computerelor, n-avea habar de nimic. Pe la birou se zvonea 
că ar fi atras de ambele sexe, dar nimeni nu ştia cu 
siguranţă dacă în spatele birfelor exista ceva real. Nimeni 
nu risca să-l considere pe Kellman homosexual. 

— E imposibil, spuse Luna. 

— E doar o invenţie de-a ta, o acuză T.J. 

Marci pufni în ris, risul acela dogit, specific fumătorilor, şi 
trase cu sete din ţigară. 

— Jur pe Dumnezeu, e purul adevăr. Eu n-am făcut 
altceva decit să trec pe lîngă el, pe coridor. In secunda 
următoare m-am pomenit că mă apucă de fund, cu ambele 
miîlini, ca şi cum ar fi apucat o minge de baschet. 

Imaginea mentală rezultată le făcu pe cele trei să 
chicotească din nou. 

— Şi tu ce-ai făcut? întrebă Jaine. 

— Ei bine, nimic, zise Marci. Problema e că Bennett, 
canalia, stătea şi se uita la noi. 

Oftară la unison. Bennett Trotter îşi făcuse deja un titlu 
de glorie din umilirea subordonaţilor săi, iar bietul Kellman 
devenise favoritul lui la acest capitol. 

— Ce era să fac? zise apoi Marci, scuturînd din cap. Nu 
voiam să-i ofer netrebnicului ăluia şi mai multă muniţie pe 


18 


care să o folosească împotriva bietului băiat. L-am mîngiiat 
uşor pe obraz pe Kellman, şi i-am spus ceva drăgăstos, 
ceva de genul: „Nici nu ştiam că-ţi faci griji". Kellman s-a 
făcut mai roşu decit părul lui, şi s-a strecurat discret în 
toaleta bărbaţilor. 

— Şi Bennett cum a reacţionat? se interesă Luna. 

— Abordînd un suris afectat, a declarat că, dacă ar fi ştiut 
că sînt atît de disperată încît să recurg la unul ca Kellman, 
atunci, în numele carităţii, şi-ar fi oferit demult serviciile. 

Remarca acestuia le făcu pe toate să-şi dea ochii peste 
cap. 

— Cu alte cuvinte, s-a dovedit încă o dată un ticălos 
înfumurat, spuse Jaine dezgustată. 

Una era politica, cu aura ei de corectitudine, şi alta era 
realitatea, iar realitatea demonstra că bărbaţii rămiîneau 
bărbaţi. Unii dintre cei cu care lucrau la Hammerstead erau 
nişte libidinoşi agasanţi şi nimic n-ar fi reuşit să-i schimbe. 
Majoritatea bărbaţilor erau de treabă, dacă ţineai cont de 
faptul că existau şi femei care se dovedeau a fi nişte scorpii 
masculinizate. Jaine nu mai căuta perfecțiunea, nici la locul 
de muncă, nici în viaţa cotidiană. Luna o considera o 
persoană mult prea critică, însă Luna era cea mai tînără din 
grupul lor, şi vedea încă totul în roz. 

În aparenţă, cele patru prietene păreau să aibă în comun 
doar locul de muncă. Marci Dean, cea care punea la cale 
întîlnirile grupului lor, avea patruzeci şi unu de ani şi era 
cea mai vîrstnică membră a grupului. Se căsătorise de trei 
ori, divorțase tot de-atitea ori, şi, de la ultima vizită la tri- 
bunal, optase pentru relaţii mai puţin formale. 

Părul ei era de un blond platinat care bătea spre alb, 
pielea începea să se resimtă din pricina fumatului, iar hai- 
nele pe care le purta erau întotdeauna puţin cam strimte. Îi 
plăceau berea şi bărbaţii cu înfăţişare suficient de sexy, şi 
manifesta, conform declaraţiilor ei, o înclinaţie spre jocul de 
bowling. 

— Sînt tot ce şi-ar putea dori un bărbat, declară ea 
izbucnind în ris. Am gusturile unui băutor de bere care 
cheltuie ca şi cum ar bea mereu doar şampanie. 


19 


Actualul iubit al lui Marci, cu care aceasta locuia, era un 
individ pe nume Brick:, un munte de om, bine garnisit cu 
muşchi, pe care nici una din cele trei prietene ale ei nu-l 
plăceau. În particular, Jaine considera că numele i se 
potrivea de minune tipului pentru că era într-adevăr nesim- 
titor precum o cărămidă. Era cu zece ani mai tînăr decit 
Marci, lucra doar ocazional, şi-şi petrecea cea mai mare 
parte a timpului bînd bere, bere cumpărată de ea, şi se uita 
la televizor, care era tot al ei. Aşa cum declara chiar Marci, 
după toate probabilitățile Brick agreea stilul ei de a face 
sex, ceea ce reprezenta un motiv suficient de puternic 
pentru a-l păstra lîngă ea, cel puţin o vreme. 

Luna Scissum, cea mai tînără membră a grupului, avea 
douăzeci şi patru de ani şi toţi o considerau „steaua" 
departamentului de contabilitate. Era o femeie înaltă, 
zveltă şi avea graţia şi orgoliul unei feline. Pielea perfectă, 
în nuanţe de caramel-deschis, timbrul vocii cald şi suav îi 
făceau praf pe bărbaţi. În realitate, era exact opusul lui 
Marci. Marci era genul de femeie vorbăreaţă, iar Luna genul 
introvertit, cu maniere de lady. Nimeni nu o văzuse 
reacţionînd violent, cu excepţia ocaziilor cînd cineva se 
referise la persoana ei numind-o „afro-americană". 

— Eu sînt americană! se repezise ea, luîndu-l pe sus pe 
atacator. N-am fost niciodată în Africa. M-am născut în 
California, tatăl meu a fost maior în Marina Militară. Am 
trăsături africane, dar le moştenesc şi pe cele ale albilor. 

Ridicase apoi braţul subţire, studiindu-i cu atenţie 
culoarea. 

— După mine, sînt puţin cam ciocolatie. Fiecare din noi 
are însă şi ceva nuanţe de ciocolatiu, aşa că degeaba 
încerci să mă excluzi. 

Bărbatul respectiv sfirşise prin a-i cere mii de scuze, iar 
Luna îi răspunsese printr-un suris grațios, iertîndu-l cu o 
asemenea generozitate, încît totul se încheiase cu o 
invitaţie în oraş din partea „agresorului". In clipa aceea, 
avea o relaţie cu unul din fundaşii echipei de fotbal Detroit 


1 Cărămidă (în lb. engl.) (n.tr.). 


20 


Lions; din nefericire, în timp ce ea făcuse o adevărată 
pasiune pentru Shamal King, acesta avea deja un renume 
datorită nenumăratelor lui aventuri, petrecute prin 
diversele oraşe pe care le vizitase împreună cu membrii 
echipei de fotbal. Ochii căprui ai Lunei erau mai mereu 
umbriţi de tristeţe, însă nu dădea semne că are de gînd să 
renunţe la el. 

TJ. Yother lucra la departamentul de resurse umane, şi 
era cea mai conservatoare din grup. Avea aceeaşi virstă ca 
şi Jaine, adică treizeci de ani, şi era căsătorită de nouă ani 
cu iubitul său din vremea colegiului. Locuiau într-o căsuţă 
cochetă, într-una din suburbiile oraşului, împreună cu două 
pisici, un papagal şi un cocker spaniel. Singurul lucru care 
deranja liniştea cuibuşorului lor era faptul că ea şi-ar fi dorit 
un copil, însă soţul ei, Galan, nu era de aceeaşi părere. In 
particular, Jaine era de părere că TJ. ar fi trebuit să dea 
dovadă de ceva mai multă independenţă. Cu toate că Galan 
era ocupat cu slujba sa de supraveghetor în cadrul firmei 
Chevrolet, de la trei după-amiaza pînă la unsprezece 
noaptea, T.J. privea mereu cadranul ceasului de la 
încheietura miinii, ca şi cum ar fi trebuit să fie acasă la o 
oră anume. După cum descoperise Jaine, Galan nu era de 
acord nici cu întîlnirile lor de vineri scara, deşi ele se 
întilneau la Ernie's doar ca să cineze împreună, fără a 
depăşi vreodată ora nouă; nu se aventurau prin baruri, şi 
nici nu beau pînă la primele ore ale dimineţii. 

În final, nimeni nu are parte de o viaţă perfectă, reflectă 
Jaine. Nici ea nu stătea prea bine la capitolul romantism. 
Fusese logodită de trei ori, dar niciodată nu reuşise să 
ajungă în faţa altarului. După cea de-a treia relaţie eşuată, 
decisese să abandoneze pentru o vreme capitolul întîlnirilor 
şi să se concentreze exclusiv asupra carierei. lar acum, 
după şapte ani, continua să facă acelaşi lucru. Dispunea de 
un credit considerabil, un cont în bancă frumuşel şi, pe 
deasupra, tocmai îşi cumpărase prima ei casă - chiar dacă 
nu era la fel de încîntată de aceasta ca la început, avîndu-l 
drept vecin pe individul acela ţifnos, nesuferit, cretin şi 
egoist. O fi fost el poliţist, dar asta n-o scutea pe ea de 


21 


senzaţia de nesiguranţă, deoarece, poliţist ori nu, avea înfă- 
ţişarea unui tip capabil să-ţi dea foc casei doar pentru 
faptul că nu te vedea cu ochi buni. lar pe ea n-o avusese la 
suflet din prima zi. 

— În dimineaţa asta, am avut parte de o nouă ceartă cu 
vecinul meu, spuse ea, oftînd şi sprijinindu-şi coatele de 
masă. 

— Ce a mai făcut de data asta? 

TJ. se arătă înţelegătoare, deşi ştia că Jaine era o 
persoană încăpăţinată. Cu toate acestea, nişte vecini răi 
erau capabili să-i transforme existenţa într-un adevărat 
chin. 

— Eram grăbită, însă am fost nevoită să mă ocup şi de 
gunoi. Ştii, nu-i aşa, că întotdeauna cînd eşti în întîrziere 
apare ceva care nu s-ar ivi dacă ai avea timp berechet. În 
dimineaţa asta totul mi-a mers anapoda. Ei bine, tombe- 
ronul meu l-a dărîmat pe al lui, iar capacul a zburat direct în 
mijlocul străzii. Vă imaginaţi ce zgomot a făcut. În 
momentul acela a apărut individul, dînd de perete uşa 
principală, precum un urs, şi strigind că sînt cea mai 
gălăgioasă femeie pe care a cunoscut-o vreodată. 

— Trebuia să-i tragi una cu tomberonul, spuse Marci, 
care nu credea în zicala cu „să întorci şi celălalt obraz". 

— M-ar fi arestat pentru tulburarea liniştii publice, spuse 
Jaine pe un ton plingăreţ. E poliţai. 

— Nu se poate! 

Nu le venea să creadă, după ce auziseră descrierea pe 
care ea i-o făcuse, adică ochi injectaţi, barbă ţepoasă şi 
haine jegoase, descriere care nu se potrivea cu imaginea 
clasică a unui poliţist. 

— Bănuiesc că şi poliţiştii pot fi alcoolici, declară T.J., pe 
un ton ezitant. Cel puţin, în opinia mea. 

Jaine simţi un fior la simpla rememorare a evenimentelor 
acelei dimineţi. 

— Dacă mă gindesc bine, nu duhnea a băutură. Arăta de 
parcă băuse trei zile la rînd, dar nu mirosea. La dracu', nu 
vreau să-mi imaginez că se poate purta atit de grosolan 
chiar dacă nu e afumat. 


22 


— Nota de plată. 

— La naiba! spuse Jaine, exasperată. Făcuse o înţelegere 
cu celelalte că le va da cite cinci cenți ori de cîte ori profera 
o blestemăţie, în speranţa că astfel va reuşi să se abţină. 

— Poţi să dublezi suma, îşi îndeplini T.J. misiunea, 
aşteptând cu palma întinsă. 

Mormăind, dar avînd grijă să nu-i scape o nouă 
înjurătură, le dădu fiecăreia cîte cinci cenți. In ultimele zile 
avusese grijă să aibă suficient mărunţiş asupra ei. 

— Bine că e vorba doar de un vecin, spuse Luna pe 
neaşteptate. Ai posibilitatea să-l eviţi. 

— Pînă acum nu m-am descurcat prea bine la capitolul 
ăsta, zise Jaine, aruncînd o căutătură duşmănoasă. Apoi îşi 
schimbă atitudinea, hotărită să nu-i permită nemernicului 
să-i mai perturbe stilul de viaţă şi să-i domine gindurile, aşa 
cum se întîmplase în ultimele două săptămîni. Ajunge cît 
am vorbit despre el. Ce lucruri interesante vi s-au mai 
întîmplat, fetelor? 

Luna ridică ochii şi chipul i se înnegura brusc. 

— Aseară l-am sunat pe Shamal, şi mi-a răspuns o 
femeie. 

— Oh, fir-ar să fie. 

Marci se aplecă peste masă, mîngiind mîna Lunei, în timp 
ce Jaine se simţi, doar pentru o clipă, invidioasă pe 
libertatea de exprimare a prietenei sale. 

În momentul acela veni şi ospătarul, aducînd cu el 
meniurile, de care ele oricum nu aveau nevoie, deoarece le 
ştiau pe dinafară. Comandară, el luă înapoi meniurile care 
nu fuseseră nici măcar deschise, iar după plecarea lui se 
traseră mai aproape de masă. 

— Cum ai de gînd să procedezi? se interesă Jaine, care 
era expertă la capitolul „despărţiri", deşi nici la „părăsiri" 
nu stătea rău. Cel de-al doilea logodnic, afurisit să fie, 
aşteptase pînă în noaptea dinaintea nunţii, cea dedicată 
repetiţiei finale, pentru a-i declara că nu e în stare să 
meargă pînă la capăt. Lăsînd la o parte că trecuse ceva 
vreme de atunci - iar ea nu era nevoită să dea nici un 
bănuţ pentru cuvintele rostite în gind, se întreba daca 


23 


„afurisit' putea fi considerat un fel de înjurătură. Exista o 
listă oficială pe care avea posibilitatea să o studieze? 

Luna ridică din umeri. Era pe punctul de a izbucni în 
lacrimi, dar încercă să pară indiferentă. 

— Nu eram logodiţi, şi nici măcar nu ne promisesem unul 
altuia exclusivitate. Nu am nici un drept să mă pling. 

— Da, dar măcar ai dreptul să te protejezi, renunţind la 
întîlnirile cu el, spuse T.J. cu blindeţe. Merită să suferi în 
halul ăsta? 

Marci pufni. 

— Nici un bărbat nu merită asta. 

— Amin, spuse Jaine, cu gîndul la cele trei legături 
eşuate. 

Luna ridică şervetul, prinzîindu-l între degetele ei lungi şi 
nervoase. 

— În momentele cînd sîntem împreună, el... el se poartă 
de parcă i-ar păsa cu adevărat. E atit de atent, de iubitor, 
de politicos... 

— Toţi sînt aşa, pînă cînd obţin ceea ce şi-au dorit. Marci 
îşi stinse cea de a treia ţigară. Ţi-o spun din experienţă 
proprie, ascultă-mă. Distrează-te cît vrei cu el, însă nu 
aştepta să se schimbe. 

— Asta-i adevărul, spuse T.J. cu tristeţe. Bărbaţii nu se 
schimbă niciodată. Se pot comporta frumos o vreme, dar 
imediat ce te-ai înmuiat şi te-au pus cu botul pe labe, devin 
indiferenți, iar Domnul Mască îşi pune în practică năravul. 

Jaine pufni în ris. 

— Parcă aş fi vorbit eu. 

— Cu excepţia faptului că nu s-a rostit nici o înjurătură, 
sublime Marci. 

T.j}. făcu un semn, avertizindu-le că timpul glumelor 
expirase. Luna părea mai nefericită ca niciodată. 

— Deci, ori îi spun că nu sînt oaia proastă a turmei, ori 
mă despart de el, zise ea. 

— Ei bine... asta-i situaţia. 

— Dar n-ar trebui să se întîmple una ca asta! Dacă ţine 
într-adevăr la relaţia cu mine, cum poate avea de-a face şi 
cu alte femei? 


24 


— Oh, explicaţia e foarte simplă. Şarpele ăla timp nu are 
gusturi alese. 

— Scumpete, spuse Marci, încercînd să-şi îndulcească 
vocea răguşită specifică fumătorilor, dacă ai de gind să tot 
alergi după Bărbatul Perfect, atunci află ca-ţi vei irosi viaţa 
suferind o mare dezamăgire, pentru că acesta nu există. 
Trebuie să te descurci cît mai bine posibil, însă probleme 
vor apărea întotdeauna. 

— Ştiu că nu e bărbatul perfect, dar... 

— Dar ai vrea să fie, termină T. J. fraza. 

Jaine clătină din cap. 

— Lucrul acesta nu se va întîmpla, zise ea. Bărbatul 
perfect e de fapt o simplă invenţie. Nu pentru că noi am fi 
perfecte, adăugă ea, dar femeile încearcă să fie astfel. Spre 
deosebire de bărbaţi. Asta-i motivul pentru care i-am lăsat 
baltă. Relaţiile astea pur şi simplu nu mi se potrivesc. 
Pentru o clipă căzu pe gînduri, după care continuă: Totuşi, 
nu cred că mi-ar prinde rău un sclav al sexului. 

Celelalte izbucniră în ris. 

— La capitolul acesta m-aş băga şi eu, spuse Marci, 
întrebare e, unde aş putea găsi aşa ceva? 

— Încearcă Sclavisexuali-R-Us, îi sugeră T.J., făcîndu-le să 
pufnească în ris încă o dată. 

— Trebuie să existe site-uri specializate, declară Luna, 
aproape sufocîndu-se. 

— Bineînţeles că există. 

Jaine era ca o oală sub presiune. 

— E unul din site-urile mele favorite: www.sclavi- 
sexuali.com. 

— Îţi tastezi pretenţiile, şi-l poţi închiria pe Bărbatul 
Perfect fie cu ora, fie cu ziua. 

T.J). ridică paharul plin cu bere, purtată de valul 
entuziasmului. 

— O zi întreagă? Să fim serioase. 

Jaine scoase un sunet care semăna cu un claxon. 

— Dacă ai parte de o oră, înseamnă că se petrece un 
adevărat miracol. 

— De altfel, Bărbatul Perfect ăsta nici măcar nu există, vă 


25 


amintiţi? spuse Marci. 

— Unul în carne şi oase, nu, însă unui sclav al sexului ar 
trebui să-i pretinzi să fie exact aşa cum îţi doreşti, n-am 
dreptate? 

Marci avea întotdeauna cu ea micuța sa servietă din 
piele. Deschizînd-o, scoase de acolo o bucată de hirtie şi un 
stilou, şi le puse pe masă. 

— Hai să vedem, cum ar trebui să fie Bărbatul Perfect? 

— Ar trebui să petreacă jumătate din timp cu spălatul 
vaselor, din proprie inițiativă, spuse TJ. lovind cu palma în 
masă. 

După ce reuşiră să-şi potolească risul şi să-şi recapete 
stăpînirea de sine, Marcy începu să noteze pe bucăţica de 
hîrtie. 

— Deci, regula numărul unu: să spele vasele. 

— Nu, atenţie, regula numărul unu nu poate fi spălatul 
vaselor, protestă Jaine. Există lucruri mult mai importante 
pe care le-am putea aşeza pe primele poziţii. 

— Daaa, spuse Luna. Acum, serios vorbind, cum credeţi 
ca ar trebui să arate bărbatul perfect? Nu m-am gîndit 
niciodată la asta. Poate îmi va fi de folos dacă hotărăsc mai 
întîi cum nu ar trebui să fie. 

Toate patru căzură pe gînduri. 

— Bărbatul perfect? Pe bune? 

Jaine strimbă din nas. 

— Pe bune. 

— Asta ne va lua ceva timp de gîndire, anunţă Marci. 

— Nu e şi cazul meu, declară T.J., de data asta fără să 
glumească. Cel mai important e ca el să-şi dorească în 
viaţă aceleaşi lucruri ca şi tine. 

Pentru un moment se aşternu tăcerea. Risul, care 
atrăsese pînă acum atenţia celor din jur, fusese abandonat 
în favoarea unor ginduri serioase. 

— Să vrea aceleaşi lucruri de la viaţă, repetă Marci, ca şi 
cum tocmai se pregătea să noteze. Asta ar fi prima regulă. 
Siînteţi de acord? 

— Asta contează, spuse Jaine. Dar eu nu sînt convinsă că 
este şi prima dintre reguli. 


26 


— După părerea ta, care ar fi prima? 

— Încrederea. Tocmai îşi aduse aminte de cel de-al doilea 
dintre logodnici, un nemernic. Viaţa e prea scurtă ca să o 
iroseşti pentru un om în care nu poţi avea încredere. E vital 
să te poţi baza pe omul pe care-l iubeşti, să ştii că acesta 
nu te minte şi nu te înşală. Dacă baza relaţiei e încrederea, 
atunci orice altceva se poate rezolva. 

— Şi pentru mine asta e regula de bază, spuse Luna. 

T.J. reflectă o clipă. 

— În regulă, declară ea. Dacă Galan nu ar da dovadă de 
fidelitate, nu mi-aş mai dori să avem un copil împreună. 

— Subscriu, declară Marci. Nu pot să-i sufăr pe cei cu 
două feţe. Numărul unu: să nu înşele şi să nu fie un 
mincinos. 

Aprobară toate dînd din cap cu convingere. 

— Altceva? întrebă Marci pregătită să noteze. 

— Ar trebui să fie amabil, propuse T.J. 

— Amabil? 

Marci îi aruncă o privire neîncrezătoare. 

— Da, amabil. Cine ar alege să trăiască alături de un 
mitocan? 

— Sau să-i fie vecin? mormăi Jaine. Amabil e tocmai 
potrivit. Nu sună atît de îmbietor, dar gîndiţi-vă o clipă la 
asta. Eu cred că Bărbatul Perfect ar trebui să se poarte cu 
amabilitate faţă de copii şi faţă de animale, să le ajute pe 
doamnele mai în vîrstă să traverseze strada, nu unul 
capabil să te insulte atunci cînd opinia ta nu coincide cu a 
lui. A fi amabil e un lucru destul de important, şi ar merita 
să fie regula numărul unu. 

Luna dădu din cap. 

— De acord, declară Marci. Să fiu a naibii, aproape că m- 
aţi convins, deşi nu cred că am avut parte de vreun tip care 
să se fi dovedit amabil. Numărul doi: amabil. Se apucă să 
scrie. Regula numărul trei? Aici aş avea eu o sugestie. Mi-ar 
plăcea un tip de nădejde. Unul care, dacă declară că va 
proceda într-un anume fel, să o şi facă. Dacă stabilim să ne 
vedem undeva la ora şapte, atunci la şapte să-l găsesc 
exact acolo, nu să vină aşa, într-o doară, pe la nouă şi 


27 


jumătate sau să nu apară deloc. Cine e pentru această 
regulă? 

Toate ridicară mîna, votînd în unanimitate, astfel că „De 
nădejde" fu notat în dreptul liniuţei cu numărul trei. 

— Numărul patru? 

— Se înţelege de la sine, declară Jaine. O slujbă sigură. 

Marci tresări. 

— Auuu. Asta e una care doare rău de tot. 

Brick era un parazit care trăia pe socoteala ei, în loc de a- 
şi caute de lucru. 

— Ca să fii om de nădejde, trebuie să ai o slujbă sigură, 
punctă T.J. Sînt de acord, e o chestie importantă. Faptul că 
ai o slujbă sigură dovedeşte că eşti o persoană matură şi 
responsabilă. 

— Să aibă o slujbă sigură, spuse Marci scriind în acelaşi 
timp. 

— Ar trebui să aibă şi un oarece simţ al umorului, 
interveni Luna. 

— Numărul cinci: simţul umorului. Marci începu să 
chicotească în timp ce nota cuvintele pe foaie. În numele 
corectitudinii, sînt de părere că nu putem hotărî noi ce stil 
de umor poate avea. 

— Bineînţeles că putem face asta, o corectă Jaine. El va fi 
un sclav al sexului, ai uitat? 

— Regula numărul şase. Marci le atrase atenţia, bătînd 
uşor cu stiloul în rama ochelarilor ei. Să revenim la subiect, 
doamnele mele. Care va fi regula numărul şase? 

Se uitară unele la altele, ridicînd din umeri. 

— Ar fi bine să aibă o sumă frumuşică, propuse T.J. în 
cele din urmă. Nu e o cerință expresă, dacă ne referim la 
viaţa adevărată, dar asta e visul oricui, nu-i aşa? Bărbatul 
perfect ar trebui să dispună şi de finanţe. 

— Putred de bogat sau capabil să asigure un trai 
confortabil? 

Subiectul cerea ceva mai mult timp de gîndire. 

— In ce mă priveşte, aş prefera să fie putred de bogat, 
declară Marci. 

— Dacă va fi atit de bogat, va dori să fie el cel care ia 


28 


toate deciziile. _ 

— Nu trebuie să permitem una ca asta. In regulă, ar fi 
bine să aibă bani, dar să nu fie vorba de o sumă prea mare. 
Suficientă. Bărbatul Perfect trebuie să dispună de o situaţie 
financiară confortabila. 

Patru miini se ridicară deodată în aer, iar cuvintul „bani" 
fu trecut în dreptul numărului şase. 

— Din moment ce vorbim de un ideal, spuse Jaine, atunci 
ar trebui să fie un bărbat atrăgător. Nu înnebunitor de 
frumos, deoarece am încurca-o. Dintre noi patru, doar Luna 
e suficient de atrăgătoare pentru a putea face faţă unui 
bărbat frumos. 

— Cu toate astea, nu prea mă descurc, nu-i aşa? replică 
Luna cu amărăciune în glas. 

— Dar, la naiba, pentru ca Bărbatul Perfect să fie cu 
adevărat desăvirşit, trebuie să tresalţi de încîntare cînd îl 
priveşti. 

— Ascultaţi, ascultați. Numărul şapte sună astfel: bun de 
privit. După ce termină ce avea de scris, Marci ridică 
privirea, rînjind. Va trebui să spun eu ceea ce am gîndit, de 
fapt, fiecare dintre noi. Va trebui să fie excepţional la pat. 
Nu doar bun, ci excepţional. Trebuie să mă facă să mă 
înfior pînă în vîrful degetelor, să mi se învirtă pînă şi ochii în 
cap. Să aibă forţa unui cîştigător al derbiului din Kentucky şi 
entuziasmul unui băieţaş de şaisprezece ani. 

Cînd chelnerul sosi cu comanda, ele încă se mai cutre- 
murau de ris. 

— Ce poate fi atît de amuzant? întrebă el. 

— N-ai pricepe, reuşi T.J. să îngaime. 

— M-am prins, spuse el zimbind. Vorbeaţi despre bărbaţi. 

— Nuuu, discutam despre domeniul ştiinţifico-fantastic, 
declară Jaine, frază care le stîrni şi mai rău. 

Cei de la mesele alăturate le priviră iarăşi, încercînd să 
descopere ce putea fi atît de amuzant. 

Chelnerul plecă. Marci se aplecă deasupra mesei. 

— Şi dacă tot am ajuns la punctul respectiv, doresc ca 
Bărbatul meu cel Perfect să deţină un instrument de 
douăzeci şi cinci de centimetri! 


29 


— Oh, Doamne! se prefăcu T.J. că leşină. Ce n-am face 
noi cu unul de douăzeci şi cinci de centimetri - sau mai bine 
zis, ce aş face eu cu unul de douăzeci şi cinci de centimetri! 

Jaine ridea atît de tare, încît simţi nevoia să se sprijine de 
masă. Străduindu-se cu greu să vorbească ceva mai încet, 
rosti printre hohote: 

— Aiurea! Orice instrument mai mare de douăzeci de 
centimetri e bun doar de paradă. Il ai, dar nu îţi e de nici un 
folos. Într-o vitrină ar da bine, dar să fim realiste - cei cinci 
centimetri în plus sînt de-a dreptul inutili. 

— Inutili, îngăimă Luna ţinîndu-se de burtă, cutremurată 
de alte hohote de ris. Să avem parte doar de i-inutili! 

— Oh, măiculiţă! 

Marci îşi şterse ochii, şi mizgăli ceva la repezeală. 

— Sîntem doar la faza de proiect. De ce ar mai avea 
nevoie Bărbatul Perfect? 

T.J. ridică mîna cu timiditate. 

— De mine, propuse ea în mijlocul altei serii de chicoteli. 
Mă poate lua pe mine. 

— Dacă n-am bătut cîmpii, chiar vei reuşi să dai de el, 
spuse Jaine, ridicînd paharul. 

Celelalte îi urmară exemplul şi le ciocniră zgomotos. 

— În cinstea Bărbatului Perfect, oriunde s-ar afla! 


CAPITOLUL 3 


Dimineaţa de sîmbătă sosi strălucitoare, dar mult prea 
grăbită - de ce naiba era oare atît de strălucitoare şi atit de 
grăbită? BooBoo o trezi pe Jaine la şase miorlăind chiar 
lîngă urechea ei. 

— Pleacă, mormăi ea acoperindu-şi capul cu perna. 
BooBoo miorlăi mai departe, lovind perna cu lăbuţa. 

Jaine pricepu avertismentul: ori se trezea, ori el urma să- 
şi scoată gheruţele din teacă. Ea dădu perna la o parte, se 
ridică şi se uită fix la el. 

— Semeni cu un drăcuşor, ştiai asta? De ce nu ai făcut 
lucrul ăsta ieri, ia spune? Nu, tu ai aşteptat să fie ziua mea 


30 


liberă, cînd nu e nevoie să mă trezesc atît de devreme. 

Cotoiul o privi impasibil, fără să ia în seamă furia ei. Asta 
e comportamentul tipic al unei pisici; chiar şi cea mai 
nesuferită dintre ele este convinsă de superioritatea sa 
înnăscută. Jaine îl scarpină după urechi, şi în clipa urmă- 
toare percepu torsul acela caracteristic. Fericit, cotoiul îşi 
îngustase ochii aurii. 

— la stai puţin, îi spuse ea. Cred că vei ajunge dependent 
de scărpinatul ăsta, aşa că ar fi cazul să mă opresc. O să 
devii un paşă răsfăţat şi nepăsător, amice. 

Motanul sări din pat, o luă uşurel către uşa dormitorului 
care rămăsese deschisă şi se opri o clipă, pentru a verifica 
dacă ea se trezise cu adevărat. Jaine căscă şi apoi dădu 
pătura la o parte. Cel puţin, nu mai fusese deranjată, în 
puterea nopţii, de automobilul acela gălăgios şi nesuferit al 
vecinului. Avusese grijă să coboare jaluzelele, astfel ca ele 
să impiedice lumina soarelui să pătrundă înăuntru. Avusese 
un somn liniştit pînă ce BooBoo se pornise să miaune. 

Jaine ridică jaluzelele, privind dincolo de perdelele lungi, 
la drumul ce se deschidea în faţa ochilor ei. Acel afurisit de 
Pontiac maro era într-adevăr acolo. Asta însemna: ori că ea 
fusese extrem de obosită, şi dormise precum un buştean, 
ori că el îi montase acelei chestii o nouă tobă de 
eşapament. Se gîndi imediat că era mult mai probabilă 
varianta cu somnul profund decit cealaltă. 

BooBoo consideră, evident, că ea cam trage de timp, aşa 
că se hotărî să scoată un mieunat prelung. Oftînd la rîndul 
ei, îşi dădu la o parte părul căzut peste faţă şi o porni 
împleticindu-se spre bucătărie - împleticindu-se fiind 
cuvîntul potrivit deoarece, în timpul mersului, BooBoo îi 
dădu o mînă de ajutor foindu-se în jurul gleznelor ei. 

Jaine simţea o nevoie disperată de a bea o cafea, dar ştia 
din experienţă că BooBoo n-avea de gînd să-i dea pace pînă 
nu-l va hrăni. Desfăcu repede o conservă, o răsturnă într-un 
bol, şi-l aşeză pe podea. In timp ce dumnealui era ocupat 
cu de-ale gurii, pregăti filtrul pentru cafea şi se duse să facă 
un duş. 

Scoţindu-şi tricoul, cu care obişnuia să doarmă vara, şi 


31 


apoi chiloţii, se strecură sub apa caldă a duşului, lăsîndu-se 
trezită de puterea jetului. Unii oameni erau precum 
ciocîrlia, alţii semănau la fire cu o bufniţă; Jaine nu semăna 
însă nici cu una, nici cu cealaltă. Ea nu putea funcţiona la 
turație maximă fără să-şi bea cafeaua şi să-şi facă un duş. 
BooBoo însă dăduse peste cap programul, cu pretenţia ca, 
înainte de orice altceva, să-l hrănească pe el. Cum putuse 
mama ei să-i facă una ca asta? 

— A mai rămas o lună şi şase zile, mormăi ea pentru 
sine. 

Cine şi-ar fi închipuit vreodată că un pisoi, de obicei 
iubitor, se poate preschimba într-un tiran în clipa în care 
este scos din mediul lui? 

După un duş prelungit şi două căni cu cafea, sinapsele 
începură să-i funcţioneze la capacitatea normală şi uşor- 
uşor îşi reaminti ce anume avea de făcut. Să-i cumpere 
nesuferitului de alături o pubelă nouă pentru depozitarea 
deşeurilor - bifat. Să cumpere alimente - bifat. Să ducă 
rufele la spălătorie - bifat. Să tundă iarba de pe peluză - 
bifat, 

Gîndul la ultima sarcină bifată o emoţiona. Avea de luns 
iarbă, iarbă care era a ei! De cînd plecase din casa 
părintească, dusese o viaţă de apartament, nici una din 
cele două reşedinţe neavînd nimic de-a face cu spaţiul 
verde. Existau citeva pătrăţele mici de iarbă, între trotuar şi 
intrarea clădirii respective, de care se ocupa personalul de 
serviciu. 

Acum însă, noua sa reşedinţă avea gazonul ei. Anticipînd 
acel moment, Jaine făcuse o investiţie - cumpărase o 
maşină nouă-nouţă pentru tuns gazonul, cu propulsie 
independentă, piesă bună de pus într-o expoziţie, care în 
mod garantat l-ar fi făcut pe fratele ei să se înverzească de 
ciudă. Dave ar fi în stare să cumpere o maşină dublă ca 
dimensiune, doar ca să o umilească, cu toate că pajiştea lui 
nu era cu nimic mai mare. Achiziţionind însă o asemenea 
maşinărie, el ar fi reuşit să-şi liniştească orgoliul. Jaine îşi 
imagina cum soţia lui, Valerie, ar fi pus piciorul în prag şi l- 
ar fi împiedicat să comită o asemenea prostie. 


32 


Astăzi, inaugura de fapt tunderea propriului gazon. Era 
nerăbdătoare să urmărească mişcările monstruleţului acela 
de culoare roşie, vibrînd sub apăsarea miinilor ei în timp ce 
tăia iarba. Întotdeauna avusese înclinaţie către orice 
maşinărie de culoare roşie. 

Trebuie să le ia pe rînd, îşi zise ea. Întîi va da o fugă pînă 
la Wal-Mart, pentru a-i cumpăra o pubelă nouă nesimţitului 
ăluia. Promisiunea era promisiune, iar Jaine încerca 
întotdeauna să-şi respecte cuvîntul dat. 

Bolul cu cereale fu amînat pentru mai tirziu. Jaine îm- 
brăcă o pereche de jeans şi un tricou, îşi viri la repezeală 
picioarele în sapdale, şi o porni la drum. 

Cine şi-ar fi închipuit că găsirea unei pubele pentru 
deşeuri, confecţionată din metal, îi va răpi atita timp? 

La Wal-Mart constată că nu aveau decit pubele din 
material plastic. Cumpără una pentru ea, şi îşi zise că nu 
are dreptul să i-o schimbe şi pe a vecinului său cu una din 
acelaşi material. Se duse apoi direct la un magazin specia- 
lizat în produse pentru casă şi grădină, dar şi acolo avu 
parte de acelaşi ghinion. 

Cînd în sfîrşit reuşi să găsească una din metal la maga- 
zinul cu articole de fierărie şi menaj era deja ora nouă, iar 
afară temperatura trecuse de la „cald“ spre „insuportabil”. 
Dacă nu se ocupa imediat de tunderea gazonului, va fi 
nevoită să aştepte să treacă arşiţa. Hotări că poate amina 
cumpărarea alimentelor pentru mai tîrziu, şi o luă spre sud, 
pe Van Dyke, pînă ajunse pe Ten Mile Road, unde coti 
imediat la dreapta. Citeva minute mai tîrziu, ajunse pe 
strada ei, şi zimbi către rîndul acela de căsuțe vechi, 
ascunse sub umbra copacilor stufoşi. Citeva dintre ele 
aveau înşirate pe peluza din faţa intrării triciclete şi 
biciclete. Cartierele vechi atrăseseră în ultimul timp un 
număr considerabil de cupluri tinere care descoperiseră 
preţul relativ rezonabil al caselor ce purtau patina timpului. 
În loc să fie lăsate în paragină, acestea primeau acum o 
nouă înfăţişare, fiind supuse procesului de modernizare. 
Peste cîţiva ani, preţul zonei avea să crească din nou, însă 
acum cartierul respectiv era pe măsura posibilităţilor celor 


33 


care se pregăteau să pornească pe un nou drum. 

Imediat ce cobori din automobil, vecina care locuia vizavi 
de casa ei se apropie de gardul alb din lemn care despărţea 
proprietăţile, şi îi făcu semn cu mîna. 

— Bună dimineaţa! strigă doamna Kulavich. 

— Bună dimineaţa, răspunse Jaine. 

Cunoscuse acel cuplu de bătrinei extrem de amabili chiar 
în ziua mutării sale în noua locuinţă. Doamna Kulavich o 
vizitase a doua zi şi îi adusese în dar un vas plin ochi cu 
tocăniţă şi nişte rulouri proaspete, făcute în casă. Dacă şi 
nemernicul de alături ar fi semănat cît de cît cu familia 
Kulavich, atunci Jaine ar fi fost în al nouălea cer, deşi nu şi-l 
imagina în ruptul capului venind la ea în vizită şi aducîndu-i 
rulouri pregătite în casă. 

— E o zi minunată, nu credeţi? 

Să ridicăm osanale vremii, căci altfel ne-ar fi tare greu să 
pornim o conversaţie, îşi zise Jaine. 

Doamna Kulavich înainta către ea, în timp ce în mîna 
înmănuşată ţinea o mistrie. 

— A trebuit să mă apuc de grădinărit mult mai devreme, 
ca să nu mă apuce căldura, zise ea. 

— Aşa m-am gindit şi eu, de dimineaţă. Ar trebui să tund 
gazonul. 

Zgomotul unei maşini de tuns iarba răzbătea pînă la ea, 
deşi funcţiona la trei case distanţă de casa doamnei 
Kulavich. 

— Eşti o fată isteaţă. Ai grijă să nu te ardă prea tare 
soarele; George al meu obişnuieşte să-şi înfăşoare un 
prosop umed în jurul gitului, cînd se apucă să tundă iarba. 
Acum de treaba asta se ocupă mai mult nepoţii noştri, iar el 
nu trebuie s-o facă la fel de des ca altădată. li făcu lui Jaine 
cu ochiul. Am impresia că-şi face de lucru cu bâtriîna lui 
maşină de tuns doar ca să-şi mai ocupe timpul. 

Jaine zîmbi, încercînd să se scuze că va trebui să plece 
însă se întîmplă ceva care o determină să revină lingă 
bătrîna doamnă, 

— Doamnă Kulavich, îl cunoaşteţi cumva pe domnul care 
locuieşte alături de casa mea? 


34 


Dacă nemernicul ăla o minţise? Dacă nu era într-adevăr 
poliţist? Poate că se amuzase pe seama ei, în timp ce ea 
„călca pe virfuri", încercînd să se poarte amabil. 

— Pe Sam? O, Doamne, îl cunosc de-o viaţă. Ştii, aici au 
locuit mai întîi bunicii lui. Nişte oameni încîntători. Am fost 
tare fericită cînd Sam s-a mutat aici, în urmă cu un an după 
decesul bunicii lui. Mă simt în siguranţă ştiind că avem în 
preajmă un poliţist. 

Ei bine, teoria ei se ducea de rîpă. Jaine se strădui să 
zimbească. 

— Da, bineînţeles. 

Apoi începu să comenteze despre orele tîrzii la care 
acesta obişnuia să se întoarcă acasă însă, văzînd luminiţa 
aceea stranie care se aprinsese brusc în ochii albaştri ai 
doamnei Kulavich, se hotărî să tacă. Ultimul lucru pe care 
şi-l dorea era acela ca bătrîna să creadă că ea este, într-un 
anume fel, interesată de nesuferitul ăla şi să comenteze 
lucrul acesta faţă de e/. Doamna Kulavich părea să se 
înţeleagă destul de bine cu individul. Pentru a salva 
aparențele, adaugă: 

— Mă temeam să nu fie vorba de un traficant de droguri 
sau ceva asemănător. 

Doamna Kulavich se arătă de-a dreptul scandalizată. 

— Sam, traficant de droguri? Oh, Doamne! Nu, el n-ar fi 
în stare să facă una ca asta. 

— Asta mă linişteşte. Cred c-ar trebui să o iau din loc 
până nu se face prea cald. 

— Ai grijă să bei multă apă, strigă doamna Kulavich în 
urma ei. 

— Aşa voi face. 

Ei bine, o dăduse-n bară, se gîndi Jaine în timp ce scotea 
pubela din maşină. Nemernicul chiar era poliţai; nu o 
minţise. Visul ei de a-l vedea cu mîinile prinse în cătuşe şi 
întemnițat se spulberase. 

Îi lăsă pubela în dreptul verandei din spatele casei, şi 
apoi o scoase pe cea din material plastic, pe care o 
cumpărase de la primul magazin. Cînd deschise capacul, 
pubela zvicni în sus de parcă ar fi prins viaţă. O aşeză apoi 


35 


lîngă bucătărie, ferită de privirile curioase ale celor aflaţi pe 
trotuar, şi intră repede în casă. Ilmbrăcă o pereche de 
pantaloni scurţi şi o bustieră, asemeni doamnelor din 
provincie care se pregăteau să-şi tundă gazonul. Îşi 
reaminti apoi de vecinii ei, care erau mult mai în vîrstă, şi 
se hotărî să îmbrace o cămaşă cu miînecă scurtă în locul 
bustierei; n-ar fi vrut ca bătrâneii să sufere un atac de cord 
din pricina ei. 

Jaine fu cuprinsă de o mare emoție, anticipînd momentul 
ce avea să urmeze, în timp ce descuia lacătul garajului. Se 
strecură înăuntru şi începu să bijbiie în căutarea 
întrerupătorului care punea în funcţiune becul, montat în 
tavan. Maşina, mîndria şi bucuria tatălui ei, trona în mijloc, 
acoperită cu o prelată confecţionată pe măsură, căptuşită 
cu pislă, pentru a proteja vopseaua. Pe toţi dracii, ar fi 
preferat ca aceasta să fi rămas în grija lui Dave. 

Nu era o pacoste la fel de mare ca BooBoo, însă îşi făcea 
ceva mai multe griji din cauza ei. 

Ceea ce contribuise decisiv la alegerea respectivă fusese 
faptul că garajul ei era un model vechi, dintre acelea cu 
două uşi, şi nu unul modern, cu uşă ce se închide prin 
alunecare. Tatăl ei era preocupat de faptul că maşina ar fi 
putut fi zărită din stradă; ea avea însă avantajul că se 
putea strecura în garaj deschizind uşa nu mai mult de 
doisprezece centimetri. Garajul lui David, de două locuri, 
lăsa să se vadă totul în clipa cînd se ridica uşa. Jaine 
intenţiona să-şi monteze şi ea o uşă de garaj automată. 

Maşina de tuns iarbă, nouă-nouţă, era acoperită cu un 
cearşaf, ca să nu se prăfuiască. Ea îndepărtă cearşaful, 
trecîndu-şi palma pe deasupra metalului rece. Poate că 
garajului ei demodat nu fusese motivul principal pentru 
care tatăl ei o alesese să aibă grijă de maşină, alegerea s- 
ar fi putut datora faptului că, dintre toţi copiii lui, ea era 
singura care-i împărtăşea entuziasmul în ceea ce privea 
maşinile. Ea fusese singura care se interesase de sedanul 
familiei, atentă la componentele mecanice ale maşinii, 
urmărindu-l cum schimba uleiul sau bujiile. La zece ani, îi 
dădea deja o mînă de ajutor, iar la doisprezece se descurca 


36 


singură cu micile reparaţii. La un moment dat, se gindise 
chiar să devină inginer în domeniul mecanicii auto, însă 
pregătirea ar fi durat prea mulţi ani, iar ea nu era chiar atit 
de ambițioasă. Tot ce îşi dorea era o slujbă bine 
remunerată, pe care să nu o dispreţuiască. De altfel, în 
privinţa contabilităţii era la fel de pricepută ca şi în cea a 
automobilelor. lubea maşinile, dar nu voia să trasforme 
pasiunea asta într-o meserie. 

Jaine reuşi să strecoare maşina de tuns iarba pe lîngă 
automobilul tatălui ei, avînd mare grijă să nu îl lovească. 
Prelata îi asigura o protecţie completă, dar nu voia să-şi 
asume nici cel mai mic risc. Deschizind doar una din uşile 
garajului, atit cît îi era necesar pentru a scoate afară 
motoraşul, îl duse în bătaia soarelui pe noul ei bebeluş. 
Vopseaua roşie strălucea nespus de atrăgător, iar mînerele 
cromate sclipeau pur şi simplu. Oh, era cu adevărat frumos! 

În ultimul moment, îşi aminti un amănunt legat de 
ritualul tunderii gazonului şi parcă maşina în stradă: 
întotdeauna trebuie să fii atent să nu loveşti o piatră, care, 
la rîndul ei, poate sparge un geam sau coji vopseaua. 
Aruncă o privire fugară spre maşina nemernicului, ridicînd 
apoi din umeri. Individul putea observa uşor urmele lăsate 
de lăbuţele lui BooBoo, însă n-ar băga de seamă o 
eventuală zgirietură. 

Afişind un zîmbet fericit, puse motorul în funcţiune. 

După cum descoperi în momentele următoare, cea mai 
mare satisfacţie a operaţiunii de tundere a ierbii era senti- 
mentul de împlinire pe care îl trăiai. Puteai constata cu 
precizie de unde ai plecat, şi în acelaşi timp ceea ce ai 
reuşit să realizezi. Cînd era adolescentă, doar tatăl ei sau 
David duceau la îndeplinire această sarcină, spre bucuria 
ei, deoarece tunsul ierbii reprezentase întotdeauna pentru 
ea un lucru plictisitor. Abia pe măsură ce se maturizase 
reuşise să descopere cît de plăcut era gindul că deţii 
propriul tău petic de verdeață. Acum, la cei treizeci de ani 
ai săi, asta o făcea să se simtă, în sfîrşit, o persoană pe 
deplin adultă. Deţinea o proprietate şi se ocupa singură de 
tunderea gazonului. Nemaipomenit! 


37 


Jaine simţi o bătaie uşoară pe umăr. 

Scoase un țipăt, în timp ce îşi desprinse mîinile de pe 
cele două mînere ale motoraşului, sărind brusc într-o parte, 
pregătită să-şi înfrunte agresorul. Maşina se opri ceva mai 
încolo. 

Nemernicul se afla chiar în faţa ei, cu privirea lui 
injectată, arătîndu-şi colții, îmbrăcat în aceleaşi veşminte 
jegoase: o înfăţişare care devenise deja un mod de a fi. 
Individul mişcă butonul maşinii pînă ce acesta ajunse în 
poziţia „oprit". Linişte. 

Doar pentru următoarele cincisprezece secunde. 

— Ce dracu' te-a apucat? îl repezi ea, roşie de furie, în 
timp ce se apropia de el, strîngînd aproape inconştient 
pumnii. 

— Credeam c-ai renunţat la înjurături! o necăji el. 

— L-ai face şi pe un sfint să înjure. 

— Obiceiul ăsta te scoate din sărite, nu? 

— Ai nimerit-o! 

Se uită o clipă la pumnii ei strînşi. 

— Ai de gînd să-i foloseşti, sau vei da dovadă că eşti o 
persoană înţeleaptă? 

— Cum...? 

Privi o clipă în jos şi observă că îşi ţinea pumnii strînşi, 
pregătită să riposteze. Facînd un efort de voinţă, reuşi să-şi 
relaxeze degetele, dar ele, neascultătoare, îşi reluară cît ai 
clipi poziţia de luptă. Jaine voia rău, chiar rău de tot să-l 
pocnească, şi imposibilitatea de-a o face o înfurie şi mai 
mult. 

— Inţeleaptă? strigă apropiindu-se şi mai mult. Aştepţi ca 
eu să mă comport rezonabil? Tu m-ai speriat îngrozitor şi, în 
plus, mi-ai oprit şi maşina de tuns! 

— Incerc şi eu să mă odihnesc, spuse el pronunţind rar şi 
apăsat cuvintele. Crezi că ţi-aş cere prea mult dacă te-aş 
ruga să te porţi cu ceva mai mult respect? 

Jaine îl privi stupefiată. 

— Te porţi de parcă m-aş fi apucat să tund iarba înainte 
de ivirea zorilor. E aproape ora zece! Şi, pe deasupra, nu 
sînt singura persoană care a comis actul criminal constînd 


38 


în tunderea gazonului. Ascultă, zise ea, în timp ee 
murmurul în surdină al maşinilor se făcea auzit în susul şi în 
josul străzii. 

— Ele nu cosesc însă iarba chiar sub fereastra dormi- 
torului meu! 

— N-ai decit să te culci la ore rezonabile. Nu e vina mea 
că stai treaz aproape toată noaptea! 

Chipul lui deveni brusc la fel de roşu ca alei. 

— Eu lucrez într-o unitate de intervenţie, doamnă! Orarul 
neregulat se datorează slujbei pe care o am. De dormit, 
dorm şi eu cînd pot, ceea ce nu s-a întîmplat al naibii de 
des de cînd te-ai mutat dumneata aici! 

Ea ridică braţele. 

— În regulă! Perfect! Voi termina treaba la noapte, pe 
răcoare. Îi făcu semn să plece. Du-te învîrtindu-te înapoi în 
pat. Am să intru şi eu în casă şi am să aştept cuminte să 
treacă cele unsprezece ore care au mai rămas. Ori te 
pomeneşti că şi lucrul acesta o să tulbure somnul tău de 
înfrumusețare? se interesă ea pe un ton mieros. 

— Doar dacă dosul dumitale ar fi plin cu petarde, o repezi 
el, pornind repede către casă. 

Mai mult ca sigur că legea interzice aruncarea cu pietre 
în direcţia unei case străine, reflectă ea. Nervoasă, duse din 
nou maşina în garaj, încuie bine uşile, şi plecă să-şi 
recupereze automobilul pe care îl parcase la colţul străzii. 
Ar fi vrut să-i poată demonstra de ce-ar fi în stare dacă ar 
avea la îndemiînă citeva petarde, pe care cu siguranţă nu 
le-ar pune sub propriul şezut. 

În cele din urmă intră furioasă în casă, holbîndu-se la 
BooBoo, care o ignoră şi continuă să-şi lingă tacticos 
lăbuţele. 

— O unitate de intervenţie, mirii ea. Eu nu sînt o per- 
soană lipsită de înţelegere. N-avea decit să-mi explice 
situaţia, pe un ton calm, şi aş fi amiînat treaba asta pentru 
mai tîrziu. Dar el, nuuu, trebuia să se dovedească încă o 
dată un măgar cum scrie la carte. 

BooBoo îşi ridică privirea spre ea. 

— „Măgar" nu se încadrează la capitolul cuvintelor 


39 


interzise, spuse ea pe un ton împăciuitor. În plus, eu n-am 
nici o vină. Am să-ţi dezvălui un secret referitor la vecinul 
nostru, dragă BooBoo: el nu poate fi, în nici un caz, Băr- 
batul Perfect! 


CAPITOLUL 4 


Jaine reuşi performanţa de nu a mai avea o nouă 
altercaţie cu vecinul ei pe parcursul acelui sfîrşit de 
săptămînă, astfel încît ajunse la serviciu cu cinci minute 
mai devreme, încercînd să recupereze în felul ăsta 
întirzierea de vinerea trecută. Cînd opri la poartă, 
supraveghetorul se uită la Viper cu o privire dezamăgită. 

— Cînd scapi de rabla asta şi-ţi cumperi un Chevrolet? 

Auzea refrenul acesta aproape zilnic. Era un luciu obiş- 
nuit, din moment ce locuiai în Detroit, într-o zonă conectată 
puternic la lumea industriei automobilistice. 

Trebuie să dovedeşti fidelitate faţă de cei care, direct sau 
indirect, îţi oferă un loc de muncă. 

— Atunci cînd îmi voi permite, replică ea, aşa cum făcea 
de fiecare dată. Pe lingă asta, Viperul o costase o avere, 
chiar dacă în momentul achiziţionării avea deja cinci sute 
de mile la bord. De curînd mi-am cumpărat şi eu o casă. 
Dacă nu primeam maşina asta de la tata, n-aş mai fi avut 
ce să conduc. 

Tocmai spusese o mare minciună, însă voia să fie lăsată 
în pace, cel puţin o vreme. Slavă Cerului, nimeni nu ştia că, 
în realitate, tatăl ei era un admirator înfocat al mărcii Ford. 
Cînd ea cumpărase Viperul, el se simţise pur şi simplu jignit 
şi nu rata nici o ocazie de a face remarci acide la adresa 
maşinii. 

— Deee, tatăl dumitale ştie mai bine. 

— El nu se pricepe la maşini, spuse ea nervoasă. Parcă 
maşina în colţ, la capătul rîndului, în locul unde avea cele 
mai mici şanse să fie stropită de ceilalţi. Cei de la 
Hammerstead făceau mereu glume pe seama ei, spunîndu-i 
că din start era ocolită de toată lumea. La rîndul ei, 


40 


recunoştea că nu era o situaţie avantajoasă, mai ales pe 
timp ploios, dar prefera să o ştie stropită, decit să şi-o vadă 
lovită. Era de-ajuns că venea la serviciu pe autostrada 1- 
696, o rută care-i scosese fire de păr alb. 

Clădirea firmei Hammerstead, construită din cărămidă 
roşie, avea patru etaje, o intrare sub formă de arcadă, 
vopsită în gri, la care ajungeai urcînd pe o scară formată 
din şase trepte, ce te conduceau direct la uşa dublă cu 
aspect de-a dreptul impresionant. Această intrare era însă 
accesibilă numai vizitatorilor. Angajaţii firmei utilizau o altă 
intrare prevăzută cu o uşă metalică. Accesul în interior era 
asigurat de un dispozitiv electronic. Uşa dădea într-un 
coridor îngust, sinuos, vopsit în verde, pe care se aflau 
birourile personalului de întreţinere şi ale celor care se 
ocupau cu instalaţiile electrice. Mai era o cămăruţă 
întunecată, pe tăbliţa căreia scria „Depozit". Jaine nici nu 
voia să-şi imagineze măcar ce anume era depozitat în 
spaţiul acela. 

La căpătui coridorului îngust, sinuos şi verde, existau alte 
trei trepte ce duceau spre o nouă uşă metalică. Aceasta 
făcea legătura cu un coridor mochetat, care acoperea în 
lungime întregul edificiu şi făcea legătura cu alt rînd de 
birouri şi coridoare, ce comunicau unele cu altele. Etajele 
inferioare erau rezervate geniilor-tăntălăi ai lumii compu- 
terelor, acele fiinţe ciudate care foloseau un limbaj 
alambicat, vorbind despre biţi şi portaluri de tip USB. 
Accesul la etajele respective era restricţionat; trebuia să 
dispui de o cartelă de acces care să-ţi permită intrarea în 
primul coridor, şi o alta care să-ţi permită accesul în 
birourile sau camerele aferente. Mai existau două 
ascensoare şi o scară, care ducea pînă la ultimul etaj, 
foarte potrivită pentru cei care voiau să-şi consume 
energia. 

Imediat ce ajunse pe holul cu mochetă gri, dădu cu ochii 
de un afiş scris de mînă, lipit chiar deasupra butoanelor 
celor două ascensoare. Scrisă cu o carioca de culoare 
verde-fosforescent, subliniată pentru efect cu un marker 
negru, noua directivă a companiei suna în felul următor: 


41 


URGENT! ÎNTREGULUI PERSONAL | SE CERE SĂ IAO 
COMBINAŢIE DE GINKCO ŞI VIAGRA, PENTRU A NU 
UITA CARE Îl SÎNT ÎNDATORIRILE. 

Jaine chicoti. Geniile-tăntălăi se dovedeau astăzi în mare 
formă. Prin natura firii lor, se opuneau oricărui tip de 
autoritate şi oricărei structuri; anunţurile de genul acesta 
erau ceva obişnuit, cel puţin pînă cînd vreun reprezentant 
al conducerii cobora şi le dădea jos. Şi-i imagină savurînd 
reacţia celor din jur vizavi de cel din urmă atac asupra 
demnităţii corporației. 

Uşile aflate în spatele ei se deschiseră brusc, şi Jaine se 
întoarse pentru a vedea cine vine în urma ei. Se abţinu cu 
greu să nu strîmbe din nas. 

Leah Street lucra la departamentul de resurse umane, şi 
putea fi considerată printre persoanele total lipsite de 
simţul umorului. Unica ei ambiţie era aceea de a obţine un 
post cît mai bine poziţionat în conducerea firmei, deşi părea 
să nu aibă nici cea mai vagă idee cum ar putea atinge 
performanţa respectivă. Obişnuia să poarte haine care-i 
dădeau o înfăţişare mult prea adolescentină, în locul 
costumelor specifice unei femei de afaceri. Leah Street era 
o femeie atractivă, cu părul blond şi bogat, cu un ten 
frumos, dar total nepricepută la capitolul modă. Miinile erau 
punctul ei forte: subţiri şi elegante, cu manichiura 
impecabilă. 

Conform aşteptărilor, Leah icni în secunda cînd dădu cu 
ochii de afiş, înroşindu-se la faţă pe măsură ce citea. 

— De-a dreptul dezgustător, spuse ea repede, întinzînd 
mîna să-l ia. 

— Dacă-l atingi, amprentele tale vor rămîne acolo, 
declară Jaine fără nici o jenă. 

Leah îngheţă. Mina îi rămase suspendată în aer, la doar 
cîţiva centimetri distanţă de hirtia cu pricina. 

— Ca să nu mai spun că l-au observat deja o mulţime, 
continuă Jaine în timp ce apăsa pe butonul liftului. Cred că 
cineva din conducerea firmei a şi aflat de existenţa lui, 
astfel că va dori să facă investigaţii, indiferent dacă anunţul 
va dispărea sau nu. Singura şansă ar fi să îl înghiţi - un 


42 


lucru pe care eu nu l-aş face, pentru că chestia în cauză 
conţine probabil miliarde de germeni. Spune-mi, cum l-ai 
putea face să dispară de-acolo fără să te vadă cineva? 

Leah o privi cu dispreţ. 

— Probabil că tu găseşti mizeria asta amuzantă. 

— Exact asta e părerea mea, 

— Nu m-ar mira deloc să aflu că tu ai fost cea care l-a 
lipit acolo. 

— Probabil că n-ar trebui să comentezi aspectul ăsta în 
prezenţa mea, îi sugeră Jaine în timp ce uşile liftului se 
deschiseră larg şi ea păşi înăuntru. Încearcă să suni la 1- 
800- PUŢIN ÎMI PASĂ. 

Uşile se închiseră la loc, şi Leah rămase pe dinafară. 
Acesta fusese cel mai sarcastic schimb de replici pe care-l 
avuseseră vreodată. De altfel, Leah nu fusese niciodată 
capabilă să comunice cu cei din jurul ei. 

Jaine nu înţelegea cum de reuşise să fie angajată la 
departamentul de resurse umane, însă de cele mai multe 
ori o compătimea sincer. Dar nu şi astăzi. 

Ziua de luni era întotdeauna cea mai aglomerată pentru 
cei de la contabilitate, deoarece cartelele aferente 
săptămînii care trecuse erau schimbate cu altele noi. Firma 
Hammerstead era capabilă să livreze subansamble din 
domeniul tehnologiei computerelor celor de la General 
Motors, însă nu era în stare să lucreze pe baza unui sistem 
de plăţi computerizat. Foloseau încă vechiul sistem, bazat 
pe cartelele zilnice perforate. Era vorba de o întreagă 
birocraţie, dar cel puţin pînă acum plăţile nu fuseseră 
niciodată puse în dificultate din pricina unui software mult 
prea inteligent, ori a „căderii" unui hard-driver. Poate că 
asta era adevărata cauză pentru care Hammerstead nu 
adusese îmbunătăţiri sistemului: contabilitatea, ca şi servi- 
ciul de poştă, trebuiau să-şi continue activitatea. 

In jurul orei zece, Jaine simţi nevoia să ia o pauză. Fiecare 
etaj avea o încăpere echipată cu obişnuitele maşinării 
pregătite să-ţi vîndă ceva, alături de citeva măsuţe 
modeste din fier, aşa cum se găsesc de obicei în cafenele, 
cu scaune din acelaşi material, un frigider, un coffemaker şi 


43 


un cuptor cu microunde. Cînd intră, Jaine observă în jurul 
unei mese un grup format din citeva femei şi un bărbat; 
femeile o priveau pe furiş, zimbind, iar bărbatul se uită la 
ea indignat. 

Jaine îşi turnă ceaşca de cafea după care tînjise. 

— Ce se petrece? întrebă ea. 

— O ediţie specială a ştirilor, răspunse una dintre femei, 
care se numea Dominica Flores. Ochii îi erau umezi din 
pricina rîsului. Asta o să facă istorie. 

— Eu nu văd ce e atit de amuzant, spuse tipul, ai 
aruncînd priviri furibunde. 

— Tu nici n-ai avea de ce, replică una dintre femei 
chicotind. 

Ea ridică apoi gazeta şi i-o întinse lui Jaine. 

— Aruncă şi tu o privire. 

Gazeta companiei nu avea restricţii de ordin oficial, astfel 
că imaginaţiei nu i se impuneau nici un fel de limite. Fusese 
concepută de cei de la primele două etaje. Asta însemna că 
puteai da frîu liber imaginaţiei în domeniul creaţiei 
publicistice, ceea ce era pe cale să se şi întîmple. Gazeta 
apărea la intervale neregulate, dar avea un conţinut care-i 
determina pe cei din conducerea firmei să încerce să pună 
mîna pe toate exemplarele existente. 

Jaine sorbi din cafea în timp ce lua gazeta. Băieţii 
făcuseră o treabă cit se poate de profesionistă. Aveau la 
dispoziţie toate acele echipamente şi softuri pe care le 
foloseau pentru a nu fi ţinta tuturor ironiilor. Gazeta se 
numea The Hammerhead, şi avea ca logo un rechin cu o 
înfăţişare înfiorătoare. Imaginea nu reprezenta de fapt un 
cap de rechin-ciocan?, dar lucrul acesta nu avea nici o 
importanţă. Articolele erau pe mai multe coloane, grafica 
destul de bună, iar caricaturistul, care se semna „Mako'", un 
tip sincer şi spiritual trata cu umor unele aspecte ale 
convieţuirii în sînul companiei. 

Astăzi, editorialul prezenta cu litere mari şi îngroşate 
următoarele: Al MĂSURA POTRIVITĂ? Dedesubt se putea 


2 Hammerhead shark — rechin-ciocan (în lb. engl.) (n. tr.). 


44 


citi: „Ce îşi doresc cu adevărat femeile", caracterele fiind 
şerpuitoare, precum o cobra ce se pregăteşte să dea 
muşcătura de graţie. 

„Să o lăsam baltă, băieți", aşa debuta articolul. „Majo- 
ritatea dintre noi nu ne încadrăm nici măcar la capitolul 
începători. Ani de zile ne-am tot spus că nu contează cu ce 
sîntem dotați, ci cît de bine ştim să folosim ceea ce avem, 
dar acum am descoperit în sfîrşit adevărul. Un juriu format 
din patru femei, prietene de-ale noastre, care lucrează 
alături de noi la Hammerstead, au alcătuit o listă de cerinţe 
referitoare la calităţile bărbatului perfect." 

Uaaau-oh. Jaine fu gata să scoată un geamăt, dar reuşi 
să se controleze astfel încît chipul să nu exprime altceva 
decit interes. La dracu', oare ce făcuse Marci cu lista pe 
care o scrisese? Toţi ar fi în stare să le hărţuiască fără milă, 
şi să nu le lase să mai scape din ghearele lor. Parcă vedea o 
duzină de benzi zăcînd pe biroul ei. 

Parcurse repede articolul. Slavă Domnului, numele lor nu 
fuseseră menţionate. Figurau ca A, B, C şi D. Oricum, avea 
de gind s-o sugrume pe Marci. 

Lista era acolo, sub ochii ei, întreagă-întreguţă, începînd 
cu „de încredere", regula numărul unu. Nu suna deloc rău, 
asta pînă ajungeai la numărul opt: „excepţional la pat", cînd 
totul devenea groaznic. Numărul nouă reprezenta pretenţia 
lui Marci de a beneficia de cei douăzeci şi cinci de 
centimetri, însoţită de comentariile fiecăreia dintre ele, 
inclusiv al său, în care preciza că ultimii cinci centimetri s- 
ar dovedi de prisos. 

Numărul zece tăcea aluzie la cît de mult ar rezista 
Bărbatul Perfect în cadrul unei partide. „Cu siguranţă ceva 
mai mult decit durata unei reclame TV", spusese T.J. - 
doamna notată sub pseudonimul D, comentariul ei 
semănind mai mult cu o acuzaţie. O jumătale de oră 
zăboviseră asupra duratei partidei de amor, fără a pune la 
socoteală şi preludiul aferent. 

„De ce nu?" era citată doamna C - adică Jaine. „E o 
simplă fantezie, am dreptate? lar fanteziile trebuie să fie 
exact aşa cum doreşti tu să fie. Bărbatul Perfect va trebui 


45 


să-mi ofere treizeci de minute de dăruire totală dacă nu e 
vorba cumva de o partidă rapidă, caz în care cele treizeci 
de minute ar determina de fapt ratarea țintei." 

Femeile se prăpădeau de ris, şi Jaine îşi imagină ce 
exprima acum chipul său. Tot ce-şi dorea era ca aceasta să 
reflecte presupusa stare de uimire, nu şi groaza. Bărbatul - 
bănuia că se numea Cary ori Craig - deveni din ce în ce mai 
roşu la faţă, pe măsură ce minutele se scurgeau. 

— Nu cred că v-aţi mai amuza atit dacă o mînă de bărbaţi 
ar declara că idealul lor feminin ar fi unul dotat cu „bal- 
coanele" cele mai mari, se răţoi el, ridicîndu-se în picioare. 

— Oh, mai slăbeşte-mă cu chestia asta, spuse Dominica. 
Bărbaţii sînt oricum cu ochii pe „balcoanele" cele mai 
apetisante, şi asta de cum devin puţin mai mărişori. E bine 
să ne mai luăm şi noi revanşa. 

Oh, bravo. Incepuse bătălia sexelor. Jaine îşi imagină 
genul de discuţii care făceau acum înconjurul clădirii. Se 
forţă să zimbească în timp ce le înapoia gazeta. 

— Bănuiesc că vom fi nevoiţi să auzim comentîndu-se 
despre asta o vreme. 

— Glumeşti? întrebă Dominica chicotind. Eu am de gînd 
să-mi fac o copie, să o pun în ramă, şi s-o agăţ într-un loc 
cu vizibilitate maximă, astfel încît să fie primul lucru care-i 
va cădea sub ochi soţului meu în fiecare dimineaţă, dar şi 
ultimul lucru pe care îl va vedea seara, înainte de culcare! 

Imediat ce reveni în birou, Jaine formă interiorul care-i 
făcea legătura cu Marci. 

— Ghici ce-am văzut scris la gazetă, spuse ea pe un ton 
scăzut. 

— Oh, la dracu'. Cît de rea e situaţia? Eu n-am văzut încă 
articolul. 

— Din cîte am citit, ne citează aproape cuvînt cu cuvînt. 
La naiba, Marci, cum ai fost în stare să faci una ca asta? 

— Şi asta nu e tot, spuse Marci. In plus, a fost o pură 
întîmplare. Nu vreau să spun prea multe aici, la birou, dar 
dacă crezi că ne putem vedea la prînz, îţi voi povesti atunci 
tot ce s-a întîmplat 

— Perfect. Railroad Pizza, la ora douăsprezece. Le voi 


46 


suna pe T.J. şi pe Luna; cred că vor dori şi ele să fie 
prezente. 

— Sună a întrunire în scop de linşaj, spuse Marci cu un 
glas plingăreţ. 

— Tot ce-i posibil, răspunse Jaine, şi închise. 

Railroad Pizza era la doar o jumătate de milă distanţă de 
firma Hammerstead, astfel că devenise locul preferat al 
angajaţilor. Cifra de afaceri crescuse cu toate că avea doar 
şase separeuri şi tot atitea mese. Jaine alese cel din urmă 
separeu, unde erau ferite de privirile indiscrete ale 
celorlalţi. Peste cîteva clipe sosiră şi celelalte trei. 
Strecurindu-se în separeu, T.J se aşeză lîngă Jaine, iar Marci 
şi Luna luară loc pe partea opusă a mesei, faţă-n faţă. 

— Dumnezeule, îmi pare nespus de rău, începu Marci. 

— Nu-mi vine să cred că ai fost în stare să arăţi cuiva 
lista aceea! 

T.J. era de-a dreptul îngrozită. 

— Dacă ar afla Galan... 

— Eu nu văd de ce te superi atit de tare, interveni Luna. 
Vreau să spun că n-ar fi plăcut dacă s-ar afla că sîntem 
autoarele listei, dar, într-un fel, chestia asta are şi o parte 
hazlie. 

— O s-o mai crezi la fel de amuzantă după vreo şase luni, 
cînd bărbaţii se vor mai ţine încă de capul tău, vrînd să te 
convingă că au exact măsura potrivită? o întrebă Jaine. 

— Galan nu s-ar amuza ciîtuşi de puţin, spuse T.J., 
scuturînd din cap. Ar fi în stare să mă omoare. 

— Aşa-i, spuse Marci posacă. Brick nu e ceea ce s-ar 
numi un bărbat sensibil, însă dacă i-aş pretinde cei 
douăzeci şi cinci de centimetri, ar fi pur şi simplu distrus. 
Surise uşor. Am putea spune că are ceva probleme cu 
lungimea. 

— Cum s-a întîmplat? se interesă T.J. ascunzindu-şi faţa 
în palme. 

— Sîmbătă am plecat la cumpărături, apoi am dat o fugă 
şi pînă la Dawna şi cum o mai cheamă, ştiţi voi care, cea 
care seamănă cu Elvira, aia de la primul etaj. Am început o 
discuţie lungă, care a prelungit la fel de mult şi dejunul, şi 


47 


am băut cîteva beri. l-am arătat lista, ne-am distrat copios 
pe seama ei, iar ea mi-a cerut să-i fac o copie. N-am văzut 
nimic rău în asta. După citeva beri, multe lucruri mi se par 
mai rezonabile decit sînt. Mi-a pus citeva întrebări şi, pînă 
la urmă, i-am aşternut pe hirtie întreaga noastră 
conversaţie. 

Marci avea o memorie aproape fotografică. Din nefe- 
ricire, cele cîteva beri nu-i afectaseră, după cite se pare, 
memoria, ci doar judecata. 

— Sper că nu i-ai spus şi numele noastre, rosti T.J, cu 
speranţă. 

— Ea ştie cine sîntem, punctă Jaine. Marci deţinea lista, 
aşa că orice idiot ar fi în stare să deducă faptul că ea e una 
dintre cele patru prietene. Restul vine de ia sine. 

T.J. îşi acoperi din nou faţa cu palmele. 

— Sînt un om mort. Sau cel puţin divorţat. 

— Eu nu cred că toate astea vor avea urmări, declară 
Luna încercînd să le liniştească. Dacă Dawna ar fi avut de 
gînd să ne arate cu degetul, le-ar fi spus amicilor ei de la 
primul etaj despre noi. Sîntem la adăpost. Galan nu va afla 
niciodată. 


CAPITOLUL 5 


Jaine stătu în tensiune pînă la terminarea programului, 
aşteptîndu-se ca acesta să se sfirşească la fel de rău cum 
începuse. Işi închipuia cît de nervoasă era TJ. la gîndul că, 
dacă povestea va ajunge şi la urechile lui Galan, acesta îi 
va face viaţa un iad. La urma urmei, TJ. ar fi avut cel mat 
mult de pierdut. Marci, măcar, nu era căsătorită cu Brick. 
Luna reluase aşa-zisa ei relaţie cu Shamal King, care ba 
mergea, ba era pe punctul de a se termina. 

Dintre ele patru, doar ea, Jaine, ar fi avut cele mai puţine 
probleme în cazul în care identitatea lor ar fi fost 
descoperită. Nu era implicată într-o relaţie, deoarece 
renunţase de mult la bărbaţi, aşa că nu avea obligaţii decit 
faţă de sine însăşi. Urma să îndure tachinărilor celor din jur, 


48 


dar asta ar fi fost tot. 

După ce analiză situaţia şi ajunse la această concluzie, 
renunţă să mai fie atit de preocupată. Şi ce dacă o parte a 
măscăricilor ăia de la birou ar încerca să-i arate că sînt cu 
mult mai inteligenţi? Putea face faţă cu brio oricărui înfu- 
murat. 

Starea de spirit bună dură doar pînă ajunse acasă, unde 
descoperi că BooBoo, în efortul lui de a-i demoslra cît de 
supărat era pentru că locuia într-o casă străină, distrusese 
în întregime una din perniţele de pe sofa. Măruntaiele 
acesteia erau împrăştiate de-a lungul livingului. Inchise 
ochii şi numără pînă la zece, şi apoi continuă pînă la 
douăzeci. Nu avea rost să se înfurie pe pisoi; probabil că el 
n-ar pricepe ce se întîmplă, iar dacă ar face-o, nu i-ar păsa 
cîtuşi de puţin. Şi el, şi ea erau doar victimele unor cir- 
cumstanţe. Cînd încercă să se apropie, BooBoo începu să 
pufăie. Atunci cînd proceda astfel, ea obişnuia să-l lase 
singur, însă acum, într-un acces de milă, se hotărî să-l ia 
de-acolo, înfigîndu-şi adînc degetele în blana lui şi masîndu- 
i uşor muşchii încordaţi ai gitului. 

— Biet pisoiaş, spuse ea pe un ton amical. Nu pricepi ce 
se petrece, nu-i aşa? 

BooBoo îşi arătă colții, dar efectul fu repede înlăturat de 
un tors cît se poate de zgomotos. A 

— Mai ai de răbdat doar patru săptămîni şi cinci zile. In 
total, treizeci şi trei de zile. Ai putea să mă suporţi măcar 
atita vreme? 

Pisoiul nu păru să fie de acord, dar nici nu protestă cit ea 
continuă să-i maseze spatele. IIl duse apoi pe sus pînă la 
bucătărie, îi oferi o gustare, şi îl lăsă pe podea, alături de 
un şoarece flocos de jucărie, cu care putea să se lupte în 
voie. 

Bun. Pisoiul îi distrusese locuinţa. Avea însă cum să facă 
faţă. Mama ei va fi îngrozită cînd va constata pagubele şi se 
va oferi să plătească pentru ele, aşa că, una peste alta, 
inconvenientele aveau să fie neînsemnate. 

Jaine se miră singură de blîndeţea de care dădea dovadă. 

Bău un pahar cu apă şi, în timp ce stătea în faţa 


49 


chiuvetei, sosi acasă şi vecinul său. Dînd cu ochii de 
Pontiacul maro, simţi cum blindeţea se prelinge uşor-uşor 
pe ţeava de scurgere. Maşina se dovedi însă silentioasă, 
semn că îi schimbase toba de eşapament. Dacă el îşi 
dăduse silinţa, putea face şi ea acelaşi lucru şi, mental 
vorbind, puse dop scurgerii. 

Jaine îl urmări pe fereastră cum descuia uşa bucătăriei, 
aflată faţă în faţă cu a ei. Purta pantaloni largi şi o cămaşă 
de un alb imaculat. Cravata îi atîrna la git într-un stil lejer, 
la fel ca şi jacheta pe care o purta pe umăr. Părea epuizat. 
Cînd se întoarse să intre în casă, Jaine observă pistolul 
mare şi negru care stătea în tocul lui, agăţat de centură. 
Era prima dată că îl vedea îmbrăcat cu altceva în afara 
zdrenţelor acelea jegoase, şi asta o descumpăni de parcă 
lumea s-ar fi întors cu susul în jos. A şti că e poliţist era una, 
a-l vedea ca atare era cu totul altceva. Faptul că umbla pe 
stradă îmbrăcat civil confirma că nu lucra ca ofiţer de 
patrulă, şi că putea foarte bine să fie detectiv. 

Pentru ea răminea acelaşi nemernic, doar că acum era 
un nemernic cu răspunderi importante, deci putea să se 
arate ceva mai înţelegătoare. Nu avea cum să-i afle 
programul de somn, decit dacă i-ar fi bătut la uşă pentru a-l 
întreba, un lucru în totală contradicţie cu dorinţa ei de a nu 
îl deranja atunci cînd doarme. De acum înainte nu va mai 
tunde gazonul cînd el va fi acasă. Asta nu însemna, în nici 
caz, că nu va scoate la înaintare colții, pe care deocamdată 
îi ţinea ascunși, dacă el o va deranja pe ea, dar va încerca 
totuşi să ajungă la pace. Pînă la urmă, mai mult ca sigur că 
vor fi vecini ani de zile. 

Doamne, ideea era de-a dreptul deprimantă. 

Blîndeţea şi caritatea nu durară din păcate mai mult de 
cîteva ore. 

La şapte şi jumătate se aşeză în fotoliul ei maro şi con- 
fortabil, cu intenţia de a privi o vreme la televizor, citind în 
acelaşi timp o carte. De multe ori practicase simultan 
aceste două îndeletniciri, zicîndu-şi că ecranul îi va atrage 
atenţia doar dacă s-ar difuza ceva interesant. Lîngă umărul 
ei stătea cuminte o cană aburindă de ceai verde, din care 


50 


sorbea din cînd în cînd cîte o înghiţitură, încercînd să se 
detoxifice. 

O bubuitură puternică risipi brusc liniştea. 

Sări de pe fotoliu, îşi încălţă la repezeală saboţii şi se 
duse în fuga pînă la uşa din faţă. Cunoştea prea bine 
sunetul acela, pentru că îl auzise de sute de ori în copilărie, 
cînd tatăl ei o lua cu el pe la tot soiul de teste, ca să vadă 
cum se ciocneau automobilele. 

Farurile Porsche-ului clipeau, luminînd intermitent strada. 
Uşile se deschideau rînd pe rînd, dînd la iveală capete 
curioase, semănind cu nişte țestoase care tocmai îşi 
părăsiseră carapacea. Cinci portiere fuseseră făcute praf. 
Sub lumina felinarului din colţul străzii, se vedea o grămadă 
de metal contorsionat. 

Jaine alergă pînă la capătul străzii, simțind un nod în 
stomac la gindul priveliştii ce avea să o întîmpine, 
străduindu-se în acelaşi timp să-şi aducă aminte regulile de 
bază pentru acordarea primului ajutor. 

Uşile caselor se deschiseră larg şi oamenii, în majoritatea 
lor persoane în vîrstă, în papuci de casă, se buluciră în 
stradă. Unii se îmbulzeau să ajungă în faţă, cîţiva copii 
ţipau agitindu-se, în timp ce mamele strigau la ei încereînd 
să-i ţină pe loc, iar taţii îi avertizau: 

— Daţi-vă înapoi, daţi-vă înapoi, ar putea avea loc o 
explozie. 

Cum la viaţa ei văzuse multe coliziuni de acest fel, Jaine 
era convinsă că o explozie era puţin probabilă, dar un 
incendiu nu era exclus. Exact în momentul cînd dădu să se 
apropie de maşina aflată în mijlocul străzii, portiera 
şoferului se deschise cu putere, şi de la volan sări ca ars un 
bărbat tînăr. 

— La dracu”! zbieră el, holbîndu-se la bara din faţă a 
maşinii sale, complet îndoită. Lovise partea din spate a unui 
automobil parcat în curbă. 

O tînără veni alergînd şi se opri lângă ei îngrozită. 

— O, Doamne, Doamne! Maşina mea! 

Tînărul pus pe ceartă se repezi cît ai clipi la ea. 

— Asta-i maşina ta, nenorocito? De ce dracu' te-ai apucat 


51 


să parchezi în mijlocul străzii? 

Bărbatul era băut. Damful lovi direct în nările lui Jaine, şi 
ea se dădu un pas înapoi. îngrijorarea grupului de vecini se 
transformă pe dată în dezgust. 

— Să se ducă cineva după Sam, zise un bărbat. 

— Mă duc eu. 

Doamna Kulavich o luă înapoi în josul străzii, grăbindu-se 
atit cît îi permiteau papucii de postav. 

Chiar aşa, unde era el? se întrebă Jaine. Toţi care locuiau 
pe strada respectivă erau prezenţi. 

Tînăra femeie plingea, holbîndu-se la resturile maşinii 
sale. În spatele ei, doi băieţi, unul de cinci, altul de şapte 
ani, rămăseseră pe carosabil, dezorientaţi. 

— Căţea blestemată, mirii beţivanul spre tînăra femeie. 

— Hei, îl repezi un bărbat ceva mai în vîrstă. Controlează- 
ţi limbajul. 

— Du-te în..., mortăciune. 

Individul se apropie de tînăra care continua să plîingă şi, 
punîndu-i o mînă grea pe umăr, o întoarse cu faţa spre el. 

Jaine înainta cîţiva paşi, simțind că e gata să explodeze 
de furie. 

— Hei, amice, spuse ea pe un ton autoritar. Dă-i pace. 

— Să te duci şi tu tot acolo, căţea. Scorpia asta idioată 
mi-a distrus maşina. 

— Ţi-ai distrus-o cu mîna ta. Eşti beat, şi ai lovit o maşină 
parcată, zise Jaine conştientă că efortul ei era unul 
zadarnic; cu un om beat nu aveai nici o şansă să porţi o 
discuţie raţională, însă tipul era suficient de beat pentru a 
deveni agresiv. El o îmbrînci pe tînăra femeie, iar ea căzu 
pe spate prinzindu-şi tocul pantofului în protuberanţa 
rădăcinii unuia dintre arborii care flancau strada. Femeia 
tipa speriată, iar copiii plingeau îngroziţi. 

Jaine se aruncă asupra bărbatului, lovindu-l cu putere 
dintr-o parte. Impactul îl făcu să se clatine. Incercă să-şi 
recapete echilibrul, însă nu reuşi şi căzu în fund. Sări 
imediat în picioare şi se repezi la Jaine. Ea îl evită şi îi puse 
piedică. Bărbatul se poticni, dar nu căzu, ci, răsucindu-se în 
loc, îşi cobori bărbia în piept, furios. 


52 


— Oh, rahat. De data asta am încurcat-o, îşi zise Jaine şi 
luă o poziţie de apărare, specifică boxerilor, pe care o 
învățase cu ocazia nenumăratelor bătăi dintre ea şi fraţii 
săi. Partidele respective se petrecuseră însă cu mulţi ani în 
urmă, aşa că acum avea toate şansele să fie snopită în 
bătaie. Oricum, cu puţin noroc, va putea să-i aplice 
individului cîţiva pumni pe cinste. 

Auzi glasurile alarmate, ce păreau să răzbată pînă la ea 
de undeva, de departe, în timp ce aştepta să facă faţă 
atacului. 

— Să sune cineva la 911. 

— Sadie s-a dus deja să-l cheme pe Sam. El va şti ce are 
de făcut. 

— Am sunat la 911. 

Vocea firavă părea să fie a unei fete. 

Beţivanul se afla în faţa ei, făcînd imposibilă orice şansă 
de a scăpa din calea lui. Luă şi ea poziţia de luptă, 
împărțind picioare şi pumni, încercînd în acelaşi timp să 
evite loviturile individului. Unul din pumnii lui o nimeri 
direct în stern, şi forţa loviturii o năuci. În clipa următoare, 
cei doi erau înconjurați de vecini. Bărbaţii mai tineri 
încercau să-l ţină la distanţă pe beţiv, iar cei mai în vîrstă le 
dădeau o mînă de ajutor, cărîndu-i acestuia cîteva lovituri 
de picior. Jaine şi beţivanul se prăbuşiră la pămînt, 
trăgindu-i după ei şi pe cîțiva dintre bărbaţii în etate. Capul 
ei se lovi zdravăn de pămînt, ca urmare a unei lovituri 
puternice în maxilar. Braţul îi fu imobilizat din pricina veci- 
nului care se prăbuşise peste ea, însă, cu cel rămas liber, 
apucă talia bărbatului răsucindu-l într-o parte şi ciupindu-l 
cu toată forţa de care era capabilă. Acesta urlă de durere. 

Deodată, o forţă nevăzută îl ridică - şi ea se simţi 
eliberată. Deşi ameţită, îl văzu prăbuşit lîngă ea, cu faţa în 
noroi şi cu mîinile prinse la spate în cătuşe. 

Jaine se ridică cu greu în şezut, şi se trezi nas în nas cu 
vecinul ei cel nemernic. 

— Fir-ar să fie, trebuia să-mi închipui că de dumneata era 
vorba, mirii el. Ar trebui să vă arestez pe amindoi pentru 
consum de alcool şi tulburarea liniştii publice. 


53 


— Eu n-am consumat alcool! spuse ea indignată. 

— Nu, e/ e în stare de ebrietate, iar dumneata eşti 
responsabilă de tulburarea liniştii! 

Acuzaţia lui nedreaptă o făcu să se înece cu propria furie, 
un lucru benefic în cele din urmă deoarece, dacă cuvintele 
nu i s-ar fi oprit în git, mai mult ca sigur ar fi fost arestată 
din pricina lor. 

În preajma ei, soțiile îşi ajutau grăbite soţii să se ridice în 
picioare, învirtindu-se în jurul lor, pentru a constata 
eventualele răni. Nici unul nu părea să fi avut de suferit 
prea mult de pe urma respectivei ciocniri. 

Citeva femei se strinseseră în jurul tinerei aruncate pe 
carosabil, sporovăind şi agitîndu-se. Femeia sîngera dintr-o 
rană de la cap şi copiii ei se smiorcăiau fără încetare, în 
semn de simpatie, sau considerînd că nu sînt băgaţi în 
seamă, alţi cîţiva le urmară exemplul. Undeva, în depărtare 
se auzea urletul sirenelor de la maşinile care se apropiau. 

Ghemuit lîngă beţivanul pe care tocmai îl arestase, 
ţintuindu-l la pămînt, Sam privi în jur plin de uimire. 

— lisuse, bigui el clătinînd din cap. 

Bătrîina care locuia pe partea cealaltă a străzii, cea cu 
părul pus pe bigudiuri, se apropie de Jaine. 

— Te simţi bine, draga mea? Femeia asta este cea mai 
curajoasă făptură pe care am văzut-o vreodată! Ar fi trebuit 
să o vezi, Sam. În clipa cînd acest... acest neisprăvit a 
trîintit-o pe Amy la pămînt, fetiţa asta s-a repezit şi i-a tras 
un şut zdravăn în fund. Cum te cheamă, scumpo? o întrebă 
ea pe Jaine. Numele meu este Eleanor Holland. Locuiesc 
vizavi de dumneata. 

— Jaine, o informă ea, privind către vecinul de alături. Ai 
auzit, Sam? Ar fi trebuit să vii mai repede. 

— Tocmai făceam duş, mormăi el. Făcu o pauză şi o 
întrebă: Te simţi bine? 

— Sînt în regulă. 

Jaine se ridică încet în picioare. Nu-şi dădea seama dacă 
era în regulă sau nu, dar se părea că nu avea oase rupte, şi 
nici amețeli, aşa că nu putea fi vorba de nimic grav. 

El îi privi picioarele desculţe. 


54 


— Îţi sîngerează genunchiul. 

Privind în jos, Jaine observă că buzunarul stîng al pan- 
talonilor ei scurţi era aproape sfişiat. Singele, care 
provenea dintr-o zgirietură suferită la genunchiul drept, se 
scurgea uşor spre tibie. Rupse partea întreagă a 
buzunarului sfişiat şi îşi presă cu el julitura. 

— E doar o zgirietură, spuse ea. 

Două maşini de patrulare, însoţite de un echipaj al 
ambulanţei şi unul al pompierilor, sosiră cu alarma pusă în 
funcţiune. Ofițerii în uniformă se îndreptară imediat spre 
mulţimea adunată, în timp ce vecinii le indicau medicilor 
persoanele rănite. 

Totul luă sfirsit după treizeci de minute. Cei de la 
descarcerare ridicară cele două maşini avariate, iar poliţiştii 
îl luară cu ei pe beţiv. Femeia rănită, împreună cu copiii, fu 
dusă la Urgenţă pentru a-i fi cusută rana de la cap. Rănile 
uşoare fură curățate şi bandajate corespunzător, bătrînii 
războinici fiind conduşi apoi către casă. 

Jaine aşteptă plecarea medicilor, după care îşi desfăcu 
bandajul imens care-i acoperea genunchiul. Acum că 
scăpase de emoţii, se simţea de-a dreptul extenuată; nu-şi 
dorea decit un duş fierbinte, o prăjitură cu ciocolată şi un 
pat. Căscă şi se îndreptă tîriş-grăpiş spre casă. 

Nesuferitul Sam o ajunse dintr-un salt. Ea îi aruncă o 
privire fugară, concentrindu-şi apoi atenţia la drumul pe 
care călca. Nu agrea expresia de pe chipul lui şi faptul că 
mergea aplecat deasupra ei precum un nor negru. La 
naiba, omul ăsta era foarte înalt, avea peste 1.80 m, şi 
nişte umeri foarte laţi. 

— Întotdeauna te străduieşti să fii prima cînd e vorba de 
necazuri? întrebă el pe un ton neutru. 

Jaine se gîndi o clipă înainte de a-i răspunde: 

— Cam aşa ceva. 

— Mi-am imaginat. 

Se opri în mijlocul străzii, întorcîndu-se cu faţa la el şi 
punîndu-şi mîinile în şolduri. 

— la ascultă, ce-ar fi trebuit să fac, să stau cu mîinile în 
sîn şi să văd cum îi trage femeii o bătaie soră cu moartea? 


55 


— Ar fi trebuit să-i laşi pe bărbaţi să intervină. 

— Ei, da, numai că nu dădea nimeni semn că vrea să-l ia 
în primire, aşa că n-am avut de ales. 

Un automobil dădu colţul, venind chiar în direcţia lor. El o 
apucă de mînă trăgind-o în afara părţii carosabile. 

— Cit ai, cincizeci şi trei? o întrebă el, măsurînd-o. 

Ea îi aruncă o privire răutăciosă. 

— Cincizeci şi cinci. 

El îşi dădu ochii peste cap, ca şi cum ar fi fost impre- 
sionat: oaaau, nemaipomenit. Ea strînse din dinţi. Avea 
cincizeci şi cinci - cu aproximaţie. Mai conta lipsa a doi 
centimetri? 

— Amy, tînăra care a fost rănită, are cel puţin şapte cen- 
timetri în plus faţă de tine, şi cred că e mai grea cu aproape 
şase kilograme. De ce ai avut impresia că nu-i va face faţă? 

— Nu am avut, admise ea. 

— Ce anume? Minte? Asta e foarte clar. 

Nu pot să stilcesc un politai, reflectă ea. Nu pot să 
stilcesc un politai. Îşi repetă fraza în gînd de mai multe ori, 
dar pînă la urmă reuşi să vorbească pe un ton neutru: 

-Nu m-am gîndit dacă sînt sau nu capabilă să-l înfrunt. 

— Şi cu toate astea, te-ai aruncat asupra lui. 

Ea ridică din umeri. 

— A fost o clipă de nebunie. 

— Cu asta sînt de acord. 

Jaine se înfurie. 

— Ştii ceva, m-am cam săturat de remarcile tale 
sarcastice. L-am împiedicat să o bată măr pe femeie în faţa 
copiilor ei. N-a fost o hotărîre prea inteligentă faptul să mă 
reped la el; iar acum îmi dau seama că puteam fi rănită 
grav. Dar aş face-o din nou. Şi acum, mişcă-ţi fundul mai 
încolo, că n-am chef să-mi continuu drumul alături de tine. 

— Mă gindeam eu, spuse el, prinzînd-o de braţ. 

Faptul că nu o lăsa să meargă singură spre casă o neli- 
niştea. Cu cît se despărţeau mai repede, cu atit era mai 
bine. 

— Eşti grăbită? întrebă el, strîngînd-o de braţ şi obligînd-o 
să meargă în acelaşi ritm cu el. 


56 


— Daaa. Trebuie să... 

Incercă să-şi amintească ce program era la TV, dar în 
mintea ei era un gol total. 

— BooBoo are planificat un meci cu o minge din păr, iar 
eu n-am de gind să lipsesc. 

— Te fascinează mingile din păr? 

— Oricum sînt mult mai interesante decit actuala mea 
companie. 

— Auuu, făcu el strimbîndu-se. 

Cum ajunseseră în apropierea casei ei, el fu nevoit să-i 
elibereze braţul. 

— Să pui nişte gheaţă la genunchi, altfel o să se învine- 
ţească, spuse el. 

Jaine dădu aprobator din cap, făcu cîţiva paşi, se întoarse 
şi privi în urmă. Bărbatul stătea în acelaşi loc şi se uita la 
ea. 

— Iţi mulţumesc că ţi-ai montat o nouă tobă. 

Intenţiona să fie sarcastică, însă el ridică din umeri şi 
abia catadicsi să-i răspundă. 

— Cu plăcere. 

Apoi făcu o pauză. 

— lţi mulţumesc pentru noua pubelă de gunoi. 

— Cu plăcere. 

Se priviră lung unul pe altul, ca şi cum ar fi vrut să 
descopere care din ei va da semnalul unei noi înfruntări. 
Jaine fu cea care puse capăt acestui suspans întorcîndu-i 
spatele şi intrînd în casă. Incuie uşa în urma ei şi o clipă 
privi livingul acela primitor care o făcea să se simtă cu 
adevărat acasă. 

BooBoo luase în primire o altă pernuţă; şi o făcuse 
ferfeniţă. 

Jaine oftă. 

— Să lăsăm baltă prăjiturelele cu ciocolată. Aşa ceva 
merită recompensat cu o îngheţată, rosti ea cu voce tare. 


CAPITOLUL 6 


57 


A doua zi, Jaine se trezi devreme, fără ajutorul ceasului. 
Se deşteptă la simpla răsucire a corpului, atunci cînd 
fiecare muşchi în parte protestă împotriva gestului său. O 
dureau coastele, genunchiul şi braţele; o durea pînă şi 
şezutul. Nu mai avusese parte de atitea dureri şi junghiuri 
de pe vremea primelor ei încercări de a merge cu rolele. 

Scoţind un geamăt, se aşeză ceva mai comod în şezut, 
împingîndu-şi uşor picioarele spre marginea patului. Dacă 
ea se simţea groaznic, oare cum s-or fi simțind ceilalţi? Ei 
nu fuseseră luaţi la bătaie, însă cu siguranţă că înghesuiala 
aceea fusese destul de brutală pentru ei. 

Apa rece era mult mai indicată pentru durerile musculare 
decit apa fierbinte, însă nu era sigură că în clipa aceea ar fi 
fost în stare să facă un duş rece. Ar fi preferat să înfrunte 
un beţivan pus pe harţă decit să-şi lase trupul sub jetul de 
apă rece ca gheaţa. Recurse la un compromis, combinînd 
apa caldă cu cea rece, pentru ca apoi să închidă puţin cîte 
puţin robinetul de apă caldă. Încercarea de a se obişnui 
treptat cu jetul de apă rece nu-i reuşi; rezistă vreme de 
două secunde, şi apoi sări afară din cabina de duş mult mai 
rapid decit intrase. 

Tremurînd toată, începu să se şteargă cu mişcări rapide, 
înfăşurîndu-se apoi în halatul lung, care se încheia în partea 
din faţă cu un fermoar. În timpul verii nu-l prea utiliza, însă 
acum acesta îi dădu o senzaţie extrem de plăcută. 

Faptul că se sculase mult mai devreme avea şi un 
avantaj: ea era cea care trebuia să îl trezească pe BooBoo, 
şi nu invers. 

Cotoiul se arătă nemulţumit de îndrăzneala ei de a-i 
tulbura somnul de frumuseţe şi îşi căută un loc unde să-şi 
poate continua siesta. 

Doarece se sculase atît de devreme, nu avea motive să 
se grăbească. Lucrul se dovedi benefic, căci muşchii ei 
dureroşi o avertizau că graba nu avea ce să caute astăzi pe 
agenda ei. Zăbovi ceva mai mult în faţa ceştii de cafea, un 
privilegiu destul de rar în timpul săptămînii. În locul ce- 
realelor pe care obişnuia să le consume îşi pregăti o feliuţă 
de pîine prăjită, pe care o unse cu gem de căpşuni. La urma 


58 


urmelor, o femeie care fusese implicată într-un scandal 
merita un tratament special. 

După ce termină de mîncat felia de piine, bău o a doua 
ceaşcă cu cafea. Apoi, ridică marginea halatului şi îşi exa- 
mina rana de la genunchi. Deşi aplicase o pungă cu gheaţă, 
conform indicaţiilor primite, avea o vînătaie de toată frumu- 
seţea. Cum nu putea umbla cit era ziua de lungă cu o 
pungă de gheaţă prinsă de picior, înghiţi două aspirine, 
zicîndu-şi că va trebui să suporte durerea timp de citeva 
zile. 

Prima surpriză a zilei veni însă în momentul în care vru 
să-şi pună sutienul. În clipa în care încercă să-l încheie în 
partea din faţă, elasticul se strînse uşor peste stern 
provocîndu-i dureri cumplite. Soluţia era să renunţe la 
sutien. Stînd doar în chiloţi în faţa dulapului cu haine, se 
întrebă: ce anume ar trebui să îmbrace o femeie care nu 
poartă sutien şi care, în plus, n-ar dori ca ceilalţi să-şi dea 
seama de acest lucru? 

Cu toate că la serviciu avea aer condiţionat, era suficient 
de cald pentru a nu purta toată ziua o jachetă pe deasupra. 
Avea citeva rochii şic, dar prin materialul lor fin s-ar fi 
observat cu siguranţă sfircurile. Işi aminti că citise odată 
despre fişiile de leucoplast care pot fi aplicate deasupra. 
Merita să încerce. Luă două bucăţi de leucoplast, le aplică 
peste sfircuri, îmbrăcă rochia şi se examina în oglindă. 
Leucoplastul nu era cea mai bună alegere. Ar fi trebuit să 
încerce cu o bandă chirurgicală lată, dar nu dispunea de 
aşa ceva. In plus, rochia dădea la iveală genunchiul rănit, 
iar acesta avea un aspect inestetic. 

In final se decise asupra unei fuste de un verde 
vînătoresc, un top croşetat de culoare albă, peste care 
îmbrăcă o cămăşuţă din mătase căreia îi înnodă capetele în 
dreptul taliei. Adăugă două brățări în nuanţe de verde şi 
albastru care-i prindeau fix încheietura miinii, astfel că, în 
final, se declară impresionată de imaginea reflectată în 
oglindă. 

— Nu-i rău, zise ea făcînd o piruetă pentru a se examina 
mai bine. Nu-i rău deloc. 


59 


Din fericire, părul nu-i dădea bătăi de cap. Era des şi 
lucios, de un castaniu-închis şi cu un volum satisfăcător. 
Stilul pe care îl adoptase era unul dezordonat, astfel că 
simpla periere a firelor de păr era mai mult decit suficientă 
şi cît se poate de benefică, ţinînd cont că simţea dureri 
ascuţite în coaste la fiece mişcare. 

Dar mai era şi vinătaia de pe obraz. Se privi în oglindă, 
atingînd cu blîndeţe pata vineţie. Nu era dureroasă, dar era 
albastră. De obicei recurgea la un machiaj rapid, însă acum 
trebuia să apeleze la întreaga ei măiestrie pentru a 
estompa acea vinătaie. 

Cînd se strecură afară pe uşă, avea o înfăţişare şic, 
machiajul ascunzîndu-i excelent urmele altercaţiei. Ba mai 
mult, arăta chiar al naibii de bine. 

În clipa cînd puse piciorul afară din casă, Sam - ne- 
mernicul -, tocmai descuia portiera maşinii. Jaine zăbovi, 
străduindu-se să încuie încet uşa aflată în spatele ei, 
sperînd că în tot acest timp el se va urca în maşină şi va 
pleca, însă nu avu noroc. 

— Te simţi bine? Vocea venind chiar din spatele ei o făcu 
să tresară. Se răsuci, înăbuşindu-şi un țipăt, o mişcare pe 
care nu trebuia să o facă; în secunda următoare coastele 
protestară energic. Scoţind un oftat involuntar, scăpă cheile 
din mînă. 

— Fir-ar al naibii! şuieră ea imediat ce îşi recapătă 
răsuflarea. Nu te mai apropia de mine în felul ăsta! 

— E unicul mod pe care îl cunosc, spuse el, impasibil. 
Dacă aşteptam să te întorci cu faţa spre mine, nu mai era 
nevoie să mă apropii. Făcu o pauză. Ai folosit o expresie 
injurioasă. 

Nervoasă la culme, Jaine se scotoci prin geantă, încercînd 
să găsească moneda de cinci cenți, ca să i-o trintească în 
palmă. 

El clipi privind derutat cei cinci cenți. 

— De ce mi-ai dat asta? 

— Pentru că am rostit o expresie pe care n-ar fi trebuit s- 
o folosesc. Cînd sînt surprinsă de cineva asupra faptului, 
trebuie să-i ofer persoanei respective o monedă de cinci 


60 


cenți. Astfel încerc să mă las de obiceiul ăsta prost. 

— Dacă aşa stau lucrurile, îmi datorezi mai mult decit 
cinci cenți. Aseară ai rostit cîteva expresii de genul ăsta. 

Jaine se strimbă. 

— N-ai decit să revii în trecut ca să faci rost de ei. Ar fi 
trebuit să mă prinzi asupra faptului. 

— Daaa, în fine, asta s-a întîmplat deja. Sîmbăta trecută, 
cînd te pregăteai să tunzi gazonul. Nici atunci nu mi-ai 
plătit. 

Strîngînd din dinţi, Jaine scoase o altă monedă. 

Sam băgă încîntat moneda în buzunar, într-o altă 
împrejurare, gestul lui ar fi făcut-o să izbucnească în ris, 
acum însă era supărată pe el pentru că o speriase. În clipa 
în care se aplecă să-şi ia cheile, durerea din coaste se 
accentua şi genunchiul refuză să se îndoaie. Jaine se 
încorda brusc şi îi aruncă o privire atit de furioasă, încit îl 
făcu să zimbească în colţul gurii. 

„Dacă izbucneşte în ris", gîndi ea, „am să-i aplic o 
lovitură zdravănă sub bărbie." Cum era încă aplecată, 
unghiul i se păru perfect. 

Sam nu rise. Poliţiştii erau obişnuiţi probabil să adopte o 
atitudine precaută. 

Se aplecă să ridice cheile. 

— Genunchiul nu vrea să se îndoaie, aşa-i? 

— La fel ca şi coastele, spuse ea ţifnoasă, luînd cheile şi 
coborînd încetişor cele trei trepte. 

— Ce-ai păţit la coaste? 

— Tipul mi-a aplicat o lovitură pe cinste. 

Sam rosti dintr-o suflare: 

— Şi aseară, de ce n-ai pomenit nimic despre asta? 

— Ce rost avea? În plus, coastele nu sînt rupte. 

— Eşti convinsă? Nu crezi că ar putea fi fracturate? 

— Nu par. 

— Cum de eşti atît de sigură, ai experienţă în privinţa 
coastelor rupte? 

Jaine strînse din dinţi. 

— Coastele sînt a/e mele, iar eu îţi spun că nu au suferit 
nici un fel de fractură. Şi cu asta, basta. 


61 


— Spune-mi un lucru, zise Sam pe un ton de conversaţie, 
păşind alături de ea în timp ce Jaine se străduia să ajungă 
la propriul automobil. Există vreo zi în care să nu sari la 
bătaie? 

— Exact acele zile în care n-am ocazia să te întîlnesc. În 
primul rînd, tu m-ai provocat! Eu voiam să fiu o vecină cît 
se poate de amabilă, însă tu te răţoiai la mine de fiecare 
dată, chiar şi atunci, dacă-mi amintesc eu bine, cînd ţi-am 
cerut scuze pentru urmele lăsate de BooBoo pe maşina ta. 
In plus, mi-am imaginat că nu eşti altceva decit un beţiv. 

E| se opri surprins. 

— Beţiv? 

— Ochi injectaţi, haine jegoase, ore de întoarcere acasă 
tîrzii, zgomotos, mereu pus pe harţă, ca şi cum ai fi veşnic 
mahmur... ce altceva aş fi putut să cred? 

El îşi frecă faţa. 

— Scuze, nu mi-am dat seama. Ar fi trebuit să fac mai 
întîi un duş, să mă bărbieresc, să îmbrac un costum, şi abia 
apoi să vin să-ţi atrag atenţia că faci atita zgomot, încît poţi 
trezi pînă şi morţii. 

— Era suficient să-ţi pui o pereche curată de jeans. 
Descuie Viperul, încercînd să găsească soluţia unei noi 
probleme: cum avea să se strecoare înăuntru, în locul acela 
care acum i se părea mult prea îngust? 

-Tocmai îmi repar mobilierul din bucătărie, îi răspunse el 
după o scurtă pauză. Pentru că lucrez întotdeauna pînă 
noaptea tîrziu, mă ocup de asta doar cînd am timp, astfel 
că uneori adorm îmbrăcat în hainele acelea murdare. 

— Te-ai gîndit că ai putea amina reparaţiile respective 
pentru zilele libere, cîştigînd în felul acesta cîteva ore de 
somn? Asta ti-ar îmbunătăţi considerabil starea de spirit. 

— Starea mea de spirit este cît se poate de bună. 

— Da, dacă ar aparţine unui sconcs turbat. Deschise 
portiera, aruncă înăuntru poşeta, încercînd să-şi menţină 
moralul intact în timp ce se străduia să se strecoare în 
spatele volanului. 

— Un volan pe cinste, zise el. 

— Mulţumesc. 


62 


Jaine aruncă o privire furişă spre Pontiacul lui, dar se 
abţinu de la orice comentariu. Tăcerea era uneori mult mai 
compătimitoare decît vorbele. 

Sam observase privirea aruncată maşinii lui şi zimbi. Ea 
şi-ar fi dorit să n-o facă. Zimbetul îi dădea o înfăţişare 
aproape umană. Ar fi vrut să nu stea amîndoi în bătaia 
soarelui de dimineaţă, pentru a nu avea ocazia să remarce 
privirea lui pătrunzătoare, irisul cu mii de striaţii maronii ai 
ochilor lui misterioşi. Bine, în concluzie, era un bărbat 
chipeş atunci cînd nu avea ochii injectaţi şi nici nu era pus 
pe harţă. 

Brusc, privirea îi deveni îngrijorată. Apropiindu-se ceva 
mai mult de ea, o mîngiie uşor cu degetul pe obraz. 

— Ai o vînătaie. 

— Fi... Se opri la timp, înainte ca buzele sale să rostească 
expresia cu pricina. Şi eu care credeam că am mascat-o 
destul de bine. 

— Ai făcut treabă bună. Am observat-o abia cînd te-ai 
aşezat în bătaia razelor de soare. Işi încrucişa braţele la 
piept şi o privi cu severitate. Ai şi alte răni? 

— Doar dureri musculare. Mi-a fost groază la gindul că va 
trebui să mă strecor în maşină. 

Sam privi mai întîi spre maşină, apoi se uită la ea, urmă- 
rind-o cum, ţinînd portiera întredeschisă, încearcă să-şi 
ridice piciorul drept şi să-l bage încetişor înăuntru. Răsuflă 
din greu, ca şi cum el însuşi ar fi fost pus în faţa unei sarcini 
neplăcute, şi o sprijini pentru a-şi menţine echilibrul în timp 
ce se strecura uşurel în spatele volanului. 

— Mulţam, spuse ea, bucuroasă că supliciul luase sfirşit. 

— N-ai pentru ce, zise el lăsîndu-se pe vine în dreptul 
portierei deschise. Ai de gind să depui plingere pentru că 
te-a atacat? 

— Eu am fost cea care a atacat. 

Îşi imagină că Sam îi va zîmbi din nou. Doamne, spera să 
n-o facă; nu voia să aibă parte de zimbetul acela atît de 
curînd. Asta ar fi făcut-o să creadă că el era într-adevăr o 
fiinţă omenească. 

— Avem dovada chiar aici, zise el, ridicîndu-se în picioare 


63 


şi închizind uşor portiera în locul ei. Pentru durerile 
musculare cel mai indicat este masajul. Şi o baie de aburi. 

Ea îi aruncă o privire ucigătoare. 

— Baie de aburi? Vrei să spui că duşul cu apă rece pe 
care l-am făcut azi-dimineaţă a fost absolut inutil? 

Sam pufni în ris, iar Jaine îşi dori ca el să n-o fi făcut. 
Avea un ris puternic, profund şi o dantură impecabilă. 

— Şi apa rece are efect, zise el. Incearcă să alternezi apa 
rece cu cea caldă pentru a reduce încordarea musculară. Și 
dacă ai ocazia, încearcă şi un masaj. 

Nu ştia dacă cei de la Hammerstead aveau la dispoziţie şi 
o sală de fitness, ascunsă pe undeva, însă intenţiona să se 
intereseze unde ar putea găsi un asemenea loc, chiar în 
după-amiaza aceea, după orele de program. 

— O idee excelentă. Mulţumesc, spuse ea, dînd apro- 
bator din cap. 

El răspunse tot printr-o mişcare a capului, închise por- 
tiera şi făcu un pas înapoi. 

Apoi ridică mîna în semn de salut şi o porni spre propria-i 
maşină. Înainte de-a apuca să deschidă portiera, Jaine şi 
Viperul dispăruseră deja în josul străzii. 

Deci, pînă la urmă, ar fi putut să cadă la pace, reflectă ea 
zimbind uşor. În seara precedentă, atit el, cît şi cătuşele din 
dotare picaseră la ţanc. 

Deşi pierduse ceva vreme discutind cu Sam, sosi la 
serviciu mai devreme, şi avu timp suficient pentru a cobori 
fără grabă din automobil. Afişul lipit în acea zi deasupra 
butoanelor ascensorului conţinea următorul text: 

EŞECUL NU ARE CARACTER OPŢIONAL; SE LIVREAZĂ ÎMPREUNĂ 
CU PROPRIUL SOFTWARE. 

Jaine îşi zise că, dintr-un anume punct de vedere, 
conducerea se va arăta şi mai contrariată în faţa acestui 
anunţ, în comparaţie cu cel din ziua precedentă, chiar dacă 
ochelariştii şi tăntălăii de la primele două etaje îl considerau 
probabil plin de umor. 

Biroul se umplu treptat. Conversaţia dimineţii se axă în 
exclusivitate pe articolul din gazetă. Jumătate discutau 
despre conţinutul acestuia, în vreme ce ceilalţi făceau spe- 


64 


culaţii în privinţa identităţii celor patru femei. Majoritatea 
celor prezenţi considerau că articolul era rezultatul unei 
minţi înapoiate şi că cele patru prietene nu fuseseră altceva 
decit o născocire, ipoteză care îi conveni de minune lui 
Jaine. Tăcu chitic, ţinînd mai departe pumnii strînşi. 

— Am scanat articolul şi i l-am trimis verişoarei mele din 
Chicago, spunea cineva în clipa cînd ea traversa coridorul. 

Bineînţeles că nu se făcea referire la vreun articol apărut 
în Detroit News. 

Grozav. Lucrurile luau amploare. 

Cutremurîndu-se la gindul că ar trebui să urce şi să 
coboare de mai multe ori din maşină pentru a merge să ia 
dejunul, preferă să măniînce, în sala destinată gustărilor, 
cîţiva biscuiţi cu unt de arahide şi să bea un suc. Ar fi putut 
s-o roage pe T.J. sau pe oricine altcineva să-i aducă ceva de 
mîncare, dar nu prea avea chef să se lanseze într-un şir 
lung de explicaţii cu privire la motivul pentru care îi era 
greu să urce în propria maşină. A povesti cum se aruncase 
asupra unui alcoolic ar fi sunat a lăudăroşenie, or, în 
realitate, era atît de furioasă pentru ceea ce făcuse, încît 
refuza pur şi simplu să mai reflecteze asupra faptelor. 

Leah Streat intră în încăpere şi îşi scoase pacheţelul cu 
mîncare din frigider. Avea un sandvici (piept de pui cu 
garnitură de lăptuci), o cană cu supă de legume, pe care o 
încălzi la cuptorul cu microunde, şi o portocală. Jaine oftă, 
pe jumătate furioasă, pe jumătate invidioasă. Cum putea fi 
cineva atit de organizat? 

Oamenii de genul lui Leah, îşi zise ea, fuseseră aduşi pe 
lume doar pentru a le arăta celorlalţi cît de ineficienţi sînt. 
In fond, ar fi putut şi ea să-şi aducă dejunul la pachet, în loc 
să apeleze la acei biscuiţi cu unt de arahide şi la băutura 
răcoritoare dietetică. 

— Pot să îţi ţin companie? întrebă Leah, făcînd-o pe Jaine 
să se simtă vinovată. 

Cum nu erau decit ele în sala pentru gustări, ar fi putut 
să o invite pe Leah să ia loc alături de ea. Oricare alt 
angajat de la Hammerstead s-ar fi aşezat pur şi simplu, însă 
mai mult ca sigur că Leah avusese de atitea ori impresia că 


65 


nu e bine venită, încît simţise nevoia să îi ceară voie. 

— Desigur, spuse Jaine, încercînd să imprime vocii sale 
puţină căldură. Mi-ar face chiar plăcere. 

Dacă ar fi fost catolică, cu siguranţă că ar fi trebuit să se 
spovedească pentru afirmaţia făcută; era o minciună şi mai 
gogonată decit aceea în care afirmase că tatăl ei nu se 
pricepea deloc la maşini. 

Leah îşi luă mîncarea, care avea un aspect apetisant, şi 
se aşeză la masă. Ea muşcă din sandvici, mestecă delicat, 
se şterse la gură, sorbi puţin din supă, şi se şterse din nou. 
Jaine o privi vrăjită. Işi zise că şi cei din epoca victoriană 
avuseseră probabil aceleaşi maniere. Şi ea ştia să mănince, 
însă Leah o făcu să se simtă inferioară. 

După citeva clipe, Leah spuse: 

— Bănuiesc că ai văzut deja articolul acela dezgustător 
care a apărut în ediţia de ieri a gazetei. 

„Dezgustător" părea să fie una din expresiile sale fa- 
vorite, observă Jaine. 

— Bănuiesc că faci referire la „acel" articol, răspunse ea, 
pentru că era inutil să se învirtă în jurul cozii. Am aruncat 
doar o privire, însă nu l-am citit pînă la sfîrşit. 

— Asemenea persoane mă fac să-mi fie ruşine că sînt 
femeie. 

Ei bine, asta era prea de tot. Jaine ştia că ar trebui să o 
lase în pace, pentru că Leah răminea Leah, şi nimic pe 
lumea asta n-ar fi făcut-o să se schimbe. Cu toate acestea 
un demon mititel din interiorul său - bine, acelaşi demon 
care o determina să deschidă întotdeauna gura cînd ar fi 
trebuit să tacă - o făcu să întrebe: 

— Şi de ce, mă rog? După părerea mea, au fost sincere. 

Leah lăsă jos sandviciul şi o privi îngrozită pe Jaine. 

— Sincere? Păreau mai degrabă nişte prostituate. Tot ce- 
şi doresc de la un bărbat sînt banii şi un mare... un mare... 

— Penis, completă Jaine, din moment ce Leah părea să 
nu cunoască cuvintul respectiv. În plus, nu cred că asta e 
tot ce îşi doresc. Din cîte îmi amintesc, spuneau ceva şi 
despre fidelitate, sprijin, despre simţul umorului... 

Leah respinse totul fluturînd uşor din mînă. 


66 


— N-ai decit să crezi ce vrei, dar esenţa articolului era 
sexul şi banii. O atitudine vicioasă şi plină de cruzime, 
pentru că îţi închipui cum s-au simţit acei bărbaţi care nu 
dispun nici de bani, şi nici de un mare...obiect... 

— Penis, o întrerupse Jaine. Obiectul acela poartă numele 
de penis. 

Leah strînse buzele. 

— Unele lucruri nu sînt destinate pentru a fi discutate în 
public, dar, după cum mi-am dat seama, tu ai o gură 
spurcată. 

— Nu-i adevărat! replică Jaine furioasă. Admit faptul că 
uneori mai scap cîte o înjurătură, însă fac eforturi să mă 
abţin, şi, în afară de asta, cuvîntul „penis" nu e unul 
murdar; el denumeşte cu exactitate o parte a corpului 
uman, aşa cum ai spune, de exemplu, „picior“. Sau ai 
cumva obiecţii şi în privinţa acestuia? 

Leah se apucă cu ambele miini de marginea mesei, 
stringind-o cu atita forţă, că i se albiseră articulațiile de- 
getelor. 

— Şi cum îţi spuneam, gîndeşte-te o clipă la acei bărbaţi. 
Trebuie că s-au simţit nişte netrebnici, nişte creaturi infe- 
rioare. 

— Unii dintre ei chiar sînt, mormăi Jaine. 

Ştia ea ce ştia. Fusese logodită cu trei astfel de creaturi, 
înscrise exact la categoria „inferioare", fără a lua în calcul 
neapărat organele lor genitale. 

— Nimeni nu are dreptul să-i facă să se simtă astfel, 
spuse Leah pe un ton ridicat. Muşcă din nou din sandvici, 
iar Jaine văzu, spre marea ei surpriză, cum mîinile femeii 
din faţa ei tremurau. Era într-adevăr necăjită. 

— Uite ce e, eu am impresia că majoritatea celor care au 
citit acel articol l-a găsit amuzant, spuse ea pe un ton 
conciliant. Evident că autorii au dorit să scrie un articol plin 
de umor. 

— Eu nu sînt deloc de aceeaşi părere. E vorba de un 
articol mizerabil, vulgar, rău intenţionat. 

Concilierea ar fi cerut deja un efort mult prea mare. 

— Nu sînt de acord, spuse pe un ton categoric Jaine, 


67 


aduniînd  firimiturile şi aruncîndu-le în coş. După mine, 
oamenii văd acolo exact ceea ce îşi doresc să vadă. Cei rău 
intenţionaţi au impresia că şi ceilalţi sînt asemenea lor, aşa 
cum şi cei cu mintea plină de ginduri obscene au obiceiul să 
vadă peste tot numai porcării. 

Leah păli, apoi se înroşi brusc. 

— Vrei să spui că eu sînt o persoană a cărei minte se 
pretează la tot felul de obscenităţi? 

— la-o cum vrei. 

Jaine o porni spre birou, înainte ca mica lor discuţie în 
contradictoriu să devină un război în toată regula. Oare ce 
se petrecea cu ea în ultima vreme? Mai întîi vecinul, şi 
acum Leah. Nu părea capabilă să se înţeleagă cu cei din 
jur, nici măcar cu BooBoo. Bineînţeles, nimeni nu se 
înţelesese vreodată cu Leah, deci nu ar trebui să o ia în 
calcul, însă va fi absolut necesar să facă un efort consi- 
derabil în privinţa lui Sam. El ştersese cu buretele toate 
greşelile ei şi era evident că ar fi bine să procedeze şi ea la 
fe în ce-l privea. Problema era însă alta, nu mai ştia cum să 
se poarte cu bărbaţii. După cea de a treia relaţie eşuată, îi 
lăsase la o parte în sensul cel mai strict al cuvîntului. Dar 
care femeie, după ce a trecut prin tot ceea ce trecuse ea, 
nu ar fi procedat la fel? Trei relaţii, toate trei eşuate, totul 
petrecîndu-se pînă la vîrstă de douăzeci şi trei de ani. Era 
un record deloc de invidiat. Şi asta nu pentru că era o 
„cantitate neglijabilă"; oglinda nu-i lipsea, iar în obiectul 
respectiv se reflecta o femeie subţirică, drăguță, cu gropiţe 
în obraji şi cu o gropiţă abia vizibilă în bărbie. 

În timpul liceului era fata cea mai populară din şcoală, 
atit de populară încît ajunsese să se logodească cu Brett, 
starul echipei de baseball, chiar în anul în care împlinise 
optsprezece ani. Cum ea intenţiona să meargă la colegiu, 
iar Brett voia să-şi încerce norocul la baseball, drumurile lor 
se despărţiseră mai mult sau mai puţin. Din nefericire, 
cariera sportivă a lui Brett fusese un eşec. 

Apoi apăruse Alan. Ea avea douăzeci şi unu de ani şi era 
proaspătă absolventă de colegiu. Alan aşteptase pînă în 
preziua căsătoriei lor, zi destinată repetiţiei generale, 


68 


pentru a-i aduce la cunoştinţă că o mai iubea pe fosta lui 
logodnică, şi că relaţia lui cu Jaine nu fusese decit o 
încercare de a-şi dovedi sieşi că sentimentele pentru fosta 
relaţie continuau să existe. Alan îi spusese că regretă şi că 
speră că ea nu-i va purta pică. 

După povestea cu Alan, se trezise logodită cu Warren. Nu 
era exclus ca la vremea aceea să fi fost mult prea timidă ca 
să se angajeze cu adevărat într-o relaţie. Din cine ştie ce 
motiv, după ce el enunţase întrebarea iar ea spusese „da", 
amindoi bătuseră în retragere, şi relaţia lor beneficiase de o 
moarte lentă. 

Jaine îşi zise că ar fi putut forţa lucrurile, căsătorindu-se 
în cele din urmă cu Warren, chiar dacă nu dăduseră dovadă 
de prea mult zel nici unul, nici celălalt, dar acum era fericită 
că n-o făcuse. Dacă ar fi avut copii, şi apoi s-ar fi despărţit? 
Jaine îşi dorea ca, dacă va avea vreodată copii, aceştia să 
vină pe lume într-o căsnicie trainică, asemenea celei pe 
care păreau să o aibă părinţii ei. 

Nu luase niciodată în calcul posibilitatea ca eşecul 
acestor relaţii să i se datoreze ei; în două dintre ele, 
deciziile fuseseră luate de comun acord, iar în relaţia cu 
Alan, vina îi aparținuse acestuia. Cu toate acestea s-ar 
putea ca ceva să fie în neregulă. Nu părea să inspire 
dorinţele şi cu atît mai puţin devoţiunea bărbaţilor cu care 
avusese de-a face. 

Tocmai cînd încerca să se smulgă din mijlocul acestor 
nefericite ginduri, capul lui T.J. apăru brusc în cadrul uşii 
biroului. T.J. era foarte palidă. 

— Un reporter de la ştiri stă acum de vorbă cu Dawna, 
spuse ea repede. Doamne, crezi că... 

Cele două femei se uitară înspăimiîntate una la alta. 

— Ah, la dracu', spuse Jaine dezgustată, iar T.J., necăjită, 
uită să-i mai ceară bănuţul. 

Ea 

În seara aceea, Corin citi şi reciti articolul din gazetă. Era 
o mizerie, nimic altceva decit o mizerie. 

Miîinile îi tremurau, făcînd să danseze acele litere de-o 
şchioapă. Nu-şi dădeau seama cît de tare doare? Cum de 


69 


puteau să ridă? 

Ar fi vrut să arunce cît colo gazeta, dar nu era în stare. 
Durerea îl rodea. Nu îi venea a crede că lucra alături de 
oamenii aceia care fuseseră în stare să spună toate acele 
lucruri dureroase, care îşi băteau joc, care erau capabili să 
terorizeze... 

Trase adînc aer în piept. Trebuia să se stăpinească. Aşa ÎI 
sfătuiseră doctorii. „Să îţi iei întotdeauna pilulele, şi să te 
autocontrolezi." lar el procedase întocmai. 

Pînă acum, totul funcţionase bine, chiar foarte bine, şi 
trecuse destul timp de atunci. 

Uneori, reuşea chiar să uite de sine însuşi, însă nu şi de 
data asta. 

Acum nu putea uita. Era o chestiune mult prea 
importantă. 

Cine erau ele? 

Simţea nevoia să afle. Trebuia să afle. 


CAPITOLUL 7 


E ca şi cum ai sta cu sabia lui Damocles deasupra 
capului, se gîndi Jaine posomorită, în dimineaţa următoare. 
Sabia nu lovise încă, dar urma să o facă. „Cînd", asta 
depindea de cît timp îi lua Dawnei să le arate cu degetul, 
acum că pusese mîna pe lista lui Marci. Din momentul în 
care identitatea lui Marci devenea publică, ele nu aveau 
altceva de făcut decit să poarte agăţate de git plăcuţe pe 
care să scrie: „Eu sînt vinovata". 

Biata T.J. era moartă de îngrijorare şi dacă Jaine ar fi fost 
măritată cu Galan Yother, la fel s-ar fi simţit. Cum de o 
glumă inocentă, o chestie amuzantă petrecută între patru 
prietene putea deveni un motiv serios pentru destrămarea 
unei căsnicii? 

Jaine dormise mizerabil. Înghiţise cîteva aspirine, numai 
bune pentru durerile musculare, apoi se cufundase într-o 
cadă plină cu apă fierbinte, astfel că la ora de culcare se 
simţise mult mai relaxată fizic. Chinuită însă de gindurile 


70 


referitoare la posibilele urmări ale acelui articol, adormise 
tîrziu şi se trezise mult înainte de ivirea zorilor. li era teamă 
să se uite pe ediţia de dimineaţă a ziarului, iar în ce privea 
plecarea la serviciu, ar fi preferat de o mie de ori o bătaie 
cu un beţiv. 

Îşi bău cafeaua, privind prin geam cerul senin. BooBoo o 
iertase cu siguranţă pentru că îl trezise din nou, deoarece 
îşi reluase locul alături de ea, lingindu-şi lăbuţele şi torcînd 
liniştit, în timp ce ea îl scărpina, absentă, după urechi. 

Ceea ce urmase fusese din vina ei. Stătea în faţa chiu- 
vetei, clătindu-şi ceaşca, în momentul în care în bucătăria 
de vizavi se aprinse brusc lumina, şi Sam îşi făcu apariţia în 
prim-plan. 

| se opri pentru cîteva clipe respiraţia. 

— Dumnezeule, rosti ea, reuşind în cele din urmă să 
inspire. 

Îl văzu pe Sam aşa cum nu ar fi crezut vreodată că l-ar 
putea vedea; văzu totul, de fapt. Sam stătea în faţa frigide- 
rului, în pielea goală. Abia avu timp să-i admire „chiftelele", 
că el se aplecă să-şi ia o sticlă cu suc de portocale din 
frigider. Apoi îi scoase capacul şi o duse la gură, în timp ce 
se răsucea. 

Jaine uită cît ai clipi de „chiftele", căci urmă „partea" cea 
mai impresionantă. Apoi el o luă din loc. „Mucul lui de 
ţigară" se dovedi a fi unul extrem de drăgălaş. 

— Doamne, Dumnezeule, BooBoo, zise ea cu răsuflarea 
tăiată. Uită-te şi tu! Adevărul era că Sam arăta al dracului 
de bine, indiferent din care parte îl priveai. Era înalt, cu 
talia zveltă, şi cu muşchii bine dezvoltați. Jaine îşi mută 
privirea ceva mai la nord şi observă că avea pectorali 
frumoşi, binecuvintaţi de o pilozitate bogată. Ştia deja că 
are un chip atractiv, deşi puţin cam dur, ochi misterioşi, 
dantură de un alb imaculat, şi un zîmbet frumos. 

Jaine îşi presă pieptul cu mîna. Inima nu executa doar 
nişte simple bătăi. Încerca pur şi simplu să-i sfişie sternul, 
iar celelalte părţi ale trupului ei participau din plin la acest 
joc al emoţiilor. Într-un moment de nebunie, ar fi alergat să- 
i ceară permisiunea de a-i servi pe post de saltea. 


71 


Nebăgind în seamă tumultul care o răvăşea pe dinăuntru, 
BooBoo continua să-şi lingă lăbuţele. Priorităţile lui erau în 
mod evident altele. 

Jaine se apucă zdravăn de marginea chiuvetei, încercînd 
să rămînă în picioare. Ori procedase bine lăsîndu-i baltă pe 
bărbaţi, ori era cazul să alerge peste drum, şi să bată pe 
nepusă masă la uşa bucătăriei lui. Cu sau fără bărbaţi, mai 
era în stare să aprecieze o operă de artă, iar vecinul ei se 
dovedise a fi chiar o capodoperă, ceva între o statuie 
grecească şi un star porno. 

Ura ceea ce urma să facă, dar trebuia să-i spună să-şi 
tragă draperiile; era o chestie firească între doi vecini, nu-i 
aşa? Pe pipăite, nedorind să piardă nici o secundă din 
spectacolul prezentat, porni în căutarea aparatului 
telefonic, dar renunţă repede. Nu numai că nu îi cunoştea 
numărul de telefon, dar nu îi ştia nici măcar numele de 
familie. Halal vecină mai era; locuia aici de două săptămîni 
şi jumătate şi nu fusese în stare să-i spună care era numele 
ei, cu toate că el, poliţist fiind, ar fi putut oricum să-l afle. 
Bineînţeles, nici e/ nu dăduse fuga să se prezinte. Dacă n-ar 
fi fost doamna Kulavich, ea nici n-ar fi ştiut că prenumele lui 
era Sam. 

Nu era chiar atit de aiurită, la urma urmei. Notase 
numărul de telefon al familiei Kulavich pe o bucată de hirtie 
ce se afla chiar lîngă aparat, astfel că reuşi să-şi ia o 
secundă ochii de la spectacolul de vizavi pentru a-l putea 
citi. Formă numărul, temîndu-se că la ora aceea dormeau. 

Doamna Kulavich răspunse după primul apel. 

— Alo, spuse ea entuziastă, lâsînd-o pe Jaine să înţeleagă 
că nu-i trezise. 

— Bună dimineaţa, doamna Kulavich, la telefon e Jaine 
Bright, vecina. Ce mai faceţi? 

Formalităţile acestea drăgălaşe nu trebuia ignorate, mai 
ales cînd aveai de-a face cu persoane în etate, chiar dacă 
răpeau ceva timp. Luase în calcul circa zece, cincisprezece 
minute. În timpul acesta, Sam termină sticla de suc de 
portocale şi o azvirli la coş. 

— Oh, Jaine! Cît mă bucur să te aud! spuse doamna 


72 


Kulavich, ca şi cum fusese plecată în străinătate ceva 
vreme. 

Doamna Kulavich era genul de persoană care vorbea 
exaltat, în „semne ale exclamării", cînd avea o conversaţie 
telefonică. 

— Noi sîntem bine, chiar foarte bine! Dar tu? 

— Foarte bine, răspunse ea automat, fară a pierde nici un 
minut din ceea ce se petrecea vizavi. Acum scosese cutia 
de lapte. Doar nu avea de gind să amestece laptele cu 
sucul de portocale? Sam desfăcu cutia şi bicepşii lui 
deveniră proeminenţi cînd o duse la gură şi dădu pe gît 
băutura. 

— Măiculiţa mea! şopti ea. 

În mod sigur laptele nu-i fusese de-ajuns, pentru că îşi 
vîri iar capul în frigider. 

— Ce-a fost asta? se interesă doamna Kulavich, auzind 
exclamaţia ei. 

— Oh... spuneam că sînt bine, foarte bine. 

Jaine îşi comută atenţia la dialogul cu vecina ei. 

— Doamnă Kulavich, care este numele de familie a lui 
Sam? Trebuie să discut ceva cu el la telefon. 

Era pe jumătate adevărat. 

— Donovan, draga mea. Sam Donovan. E acelaşi număr 
pe care îl aveau şi bunicii lui. Îmi pare tare bine că e aşa, 
pentru că astfel nu am cum să-l uit. De îmbătrinit 
îmbătrineşti, dar asta nu înseamnă că devii şi mai 
inteligent, ştii cum e. 

Rise de propria ei glumă. 

Jaine rise şi ea, deşi, dacă se gindea bine, nu ştia care 
era poanta. Căută un pix. Doamna Kulavich dictă răbdă- 
toare numărul, iar Jaine îl notă, o sarcină care nu era 
uşoară, deoarece ea nu era deloc atentă la ce avea de 
scris. Muşchii gitului îi rămăseseră blocaţi în poziţie 
verticală, astfel că nu-i răminea altceva de făcut decit să 
privească prin fereastra bucătăriei de alături. 

Îi mulţumi doamnei Kulavich, îşi luă la revedere, şi apoi 
inspiră adînc. Trebuia s-o facă. Cu orice risc. Chiar dacă o 
va trimite la naiba, trebuia să-l sune. Inspiră din nou în timp 


73 


ce forma numărul de telefon. Îl văzu cum traversează 
bucătăria şi ridică receptorul. Acum îl vedea din profil. Oh, 
uuuauuu. De două ori uuuauuu. 

Simţi că îi plouă în gură. 

— Donovan. 

Vocea lui suna de parcă nu s-ar fi trezit de-a binelea. 
Cuvîntul acela fusese rostit tăios, cu iritare. 

— Uh... Sam? 

— Mă rog? _ 

Răspunsul nu era dintre cele mai amabile. Incercă să 
înghită, descoperind că era o sarcină dificilă. 

— La telefon Jaine, vecina de vizavi. Îmi pare rău că 
trebuie să-ţi spun asta, dar poate vei fi de acord să ... tragi 
draperiile. 

El îşi schimbă poziţia, întorcîndu-se cu faţa la fereastră, 
astfel că acum se holbară unul la altul. Sam nu se dădu la o 
parte rapid, nici nu se ghemui încercînd să se ferească de 
privirile ei, şi nu făcu nici un gest care să-i demostreze că 
era cuprins de ruşine. Mai mult chiar, zîmbi plin de satis- 
facţie. La dracu', şi-ar fi dorit ca el să nu facă chestia asta. 

— Ai avut parte de o vizionare completă, nu-i aşa? 
întrebă el, ducîndu-se la fereastră şi punind mîna pe 
draperie. 

— Da, am avut. În ultimele cinci minute, nici măcar nu 
clipise. Mulţumesc, îngăimă ea. 

El trase draperiile, acoperind fereastra, iar ea simţi că 
moare puţin cîte puţin. 

— Plăcerea a fost de partea mea. Poate îmi vei întoarce 
favoarea asta cîndva. 

Sam închise telefonul înainte ca ea să-i poată da replica, 
un lucru care se dovedi înţelept, deoarece ea rămăsese 
oricum fără cuvinte. Apoi se duse să-şi coboare propriile 
jaluzele. Drăcia dracului, ar fi fost foarte simplu să-şi 
coboare ea jaluzelele. 

— Ei bine, cred că m-am tîmpit sau cam aşa ceva, i se 
adresă ea lui BooBoo, 

Simpla idee că ar fi fost capabilă să rămînă goală în faţa 
lui o făcu să se cutremure, dar o şi excită în acelaşi timp. 


74 


Oare era o exhibiţionistă? 

Sfircurile i se întăriseră şi arătau ca două boabe de 
zmeură, cît despre restul trupului... Foarte bine. Nu fusese 
niciodată adepta partidelor de sex ocazionale, dar pofta 
aceasta trupească provocată de Sam cel nemernic o făcuse 
una cu pămîntul. Cum de reuşise nemernicul ăla să îi 
sucească minţile doar fiindcă apăruse gol puşcă în faţa 
ochilor ei? 

— E posibil să fiu o creatură atît de copilăroasă? îl întrebă 
ea pe BooBoo şi, reflectînd cîteva secunde, dădu afirmativ 
din cap. Să fii sigur de asta. 

BooBoo mieună, aprobind-o. 

Oh, măiculiţă! Cum putea să mai dea ochii cu Sam acum 
că îl văzuse gol puşcă? Cum ar fi putut să stea în faţa lui 
fără să roşească ori fără să se dea de gol cu privire la 
poftele pe care i le trezise imaginea trupului său? Prefera 
să-l considere un posibil adversar decit un obiect al pro- 
priilor sale pofte. Prefera să ţină un asemenea obiect al 
dorințelor sale la o distanţă respectabilă cum ar fi... să 
spunem, într-o secvenţă de film la televizor. 

La urma urmei, lui nu-i fusese ruşine, atunci ei de ce i-ar 
fi? Era vorba de două persoane mature, nu-i aşa? Nu vedea 
pentru prima oară un bărbat gol, numai că pe Sam nu-l mai 
văzuse niciodată astfel. Oare de ce nu era şi el un băutor 
de bere pîntecos ori vreun zbircit oarecare, în loc să posede 
bicepşii aceia formidabili şi o erecţie matinală care să te 
lase cu gura căscată? 

Începu din nou să saliveze. 

— E de-a dreptul dezgustător, spuse ea pe un ton răstit. 
Sînt o femeie de treizeci de ani, nu o adolescentă care 
pofteşte la... la ce naiba or mai pofti ele în ziua de azi. Ar 
trebui măcar să-mi ţin în frîu glandele salivare. 

Numai că acele glande erau cu totul de altă părere. De 
cîte ori îi apărea în minte imaginea lui Sam, ceea ce se 
întîmpla cam o dată la zece secunde, tot de atitea ori 
saliva. 

leri plecase cu mult mai devreme la serviciu, la aceeaşi 
oră cu Sam. Dacă astăzi va pleca la ora ei obişnuită, nu-l va 


75 


mai întîlni, nu-i aşa? 

Dar Sam menţionase că lucrează în cadrul misiunilor 
speciale, şi are un orar de lucru neregulat, aşa că ar fi putut 
să plece la orice oră. Deci, ea nu putea să-şi modifice ora 
de plecare, astfel încît să nu coincidă cu a lui. Singura so- 
luţie era să plece de acasă ca de obicei, sperînd ca norocul 
să nu-i alunece printre degete. Poate că miine va fi capabilă 
să dea ochii cu el, şi să se comporte cu mai multă 
demnitate, dar nu şi acum cînd trupul ei era în plină 
revoluţie hormonală. Trebuia să dea totul uitării şi să se 
pregătească pentru ziua de lucru. 

Jaine stătu citeva clipe în faţa uşilor deschise ale dula- 
pului confruntată fiind cu o mare dilemă: ce ar fi trebuit să 
poarte astăzi, în caz că l-ar fi întîlnit pe vecinul ei, cel pe 
care tocmai avusese ocazia să-l vadă în costumul lui Adam? 

Slavă Domnului că se pricopsise cu rana aceea de la 
genunchi, pentru că datorită ei se decise. Va purta 
pantaloni lungi, pînă cînd genunchiul se va vindeca, lăsînd 
la o parte ideea de a îmbrăca pantalonii strimţi, cu bretele 
subţiri, pe care îi purta de obicei cînd mergea la petreceri, 
unii care transmiteau un mesaj de genul: „uită-te la mine, 
te rog, nu-i aşa că sînt o tipă sexy", dar care cu siguranţă 
nu erau potriviţi pentru o zi obişnuită de lucru. Şi astfel, 
rana de la genunchi o împiedică să comită o mare greşeală. 

Hotărîind că e mai bine să adopte o atitudine prevă- 
zătoare, alese în cele din urmă o pereche de pantaloni cu o 
croială cît se poate de masculină. Nu mai conta acum că îi 
plăcea la nebunie cum „cădeau'" perechile ei de pantaloni, 
scoţindu-i în evidenţă fundul, ceea ce atrăgea oarece 
remarci admirative din partea colegilor ei. Şi, oricum nu 
avea să-l întilnească astăzi pe Sam. Cu siguranţă că acesta 
era mult mai stînjenit decît ea după cele întîmplate. Dacă 
cineva era nevoit să evite pe altcineva, fără îndoială că e/ 
va fi acela care o va evita pe ea. 

Întrebarea era dacă se va simţi ruşinat un bărbat care se 
uitase spre ea rînjind şmechereşte. Era conştient că arată 
bine, chiar foarte bine, fir-ar să fie. 

încercînd să alunge din minte imaginea lui atrăgătoare, 


76 


deschise televizorul ca să vadă ştirile dimineţii, în timp ce 
se îmbrăca şi se machia. 

In clipa cînd încerca să-şi acopere vinătaia de pe obraz, o 
auzi pe prezentatoarea ştirilor dimineţii rostind pe un ton 
ciripitor: 

„Freud nu a reuşit niciodată să descopere ce îşi doresc 
femeile cu adevărat. Dar, dacă ar fi avut şansa să stea de 
vorbă cu patru doamne, care locuiesc chiar în această 
regiune, ar fi descoperit răspunsul la această întrebare. 
Ascultind mesajele care urmează, veţi avea şansa să aflaţi 
dacă soţul sau iubitul dumneavoastră se încadrează sau nu 
în categoria «Bărbatului Perfect»." 

Uimită, Jaine nu fu în stare nici măcar să găsească înju- 
rătura potrivită. Picioarele i se muiară, se aşeză pe capacul 
closetului. Dawna - scorpia aia nemernică - le dăduse de 
gol fără să stea prea mult pe ginduri. 

Şi totuşi, nu. Dacă ar fi pomenit numele lor, telefonul ar fi 
sunat acum fără încetare. În concluzie, rămăseseră încă în 
anonimat, însă situaţia putea să se schimbe chiar în 
decursul zilei. 

Jaine se duse în dormitor şi formă rapid numărul de 
telefon al lui T.J. rugîndu-se în gînd ca aceasta să nu fi 
plecat deja la serviciu. T.J. locuia într-o zonă mai înde- 
părtată, astfel că era nevoită se plece de acasă mult mai 
devreme. 

— Alo, răsună vocea grăbită şi oarecum iritată a lui T.J. 

— Sînt Jaine. Te-ai uitat cumva la ştirile dimineţii? 

— Nu, de ce? 

— Pentru că ştirea de senzaţie a fost însuşi „Bărbatul 
Perfect". 

— Oh, Dumnezeule! 

Vocea lui T.J. sună ca şi cum aceasta se pregătea să 
leşine, ori să vomite, sau ambele lucruri deodată, din cauza 
emoţiei. 

— Nu au obţinut şi numele noastre, cel puţin aşa cred, 
din moment ce pînă acum nu ne-au contactat. Sînt sigură, 
însă, că vreun angajat de la Hammerstead va pune lucrurile 
cap la cap în cursul zilei de astăzi, asta-i părerea mea, aşa 


77 


că în curînd vor afla toţi. 

— Dar nu vom fi mediatizate şi la TV, nu-i aşa? Galan 
urmăreşte întotdeauna programul de ştiri. 

— Cine ştie? Depinde de cît de încet va circula astăzi 
ştirea. In locul tău, aş deconecta toate aparatele telefonice, 
în special pe cel prevăzut cu robot. 

— S-a făcut, spuse T. J., apoi adăugă pe un ton sumbru: 
Bănuiesc că acum voi avea ocazia să descopăr dacă eu şi 
Galan ne putem baza unul pe celălalt. Nu mă aştept să 
zburde de fericire la auzul acestor lucruri, dar sper să se 
arate înţelegător. După discuţia noastră de săptămîna 
trecută referitoare la al nostru „Bărbat Perfect", m-am tot 
gîndit şi, pînă la urmă... 

Galan nu s-a potrivit pînă la urmă descrierii, îşi zise Jaine. 

— Dacă mă gindesc bine, continuă T.J. cu voce scăzută, 
n-o să deconectez telefoanele. Dacă o să se întîmple, prefer 
să se termine totul cît mai repede posibil. 

Jaine puse receptorul în furcă. Scurta convorbire tele- 
fonică nu-i răpise prea mult timp, şi reclamele TV tocmai se 
încheiaseră. Vocea obraznică a prezentatoarei o facu să se 
clatine. 

„Patru doamne care locuiesc în regiunea noastră au 
alcătuit o listă care însumează pretenţiile lor vizavi de 
«Bărbatul Perfect»." 

Trei minute mai tîrziu, Jaine închise ploapele, proferînd cu 
o voce firavă tot felul de „vorbe de duh" la adresa vanităţii. 
Trei minute! Trei minute erau de-a dreptul o veşnicie cînd 
era vorba de o emisiune în direct. Să nu se întîmple, cît e 
ziua de lungă, nici o încăierare armată, nici un accident 
care să fi blocat autostrada, ori ceva ce ar fi putut 
împiedica prezentarea unei ştiri atit de lipsite de 
importanţă? 

Ştirea trecu repede în revistă exigentele „pretenţii" în 
cauză, lămurindu-i însă pe telespectatori că vor avea posi- 
bilitatea să consulte atit lista, cît şi articolul, prezentate 
integral pe pagina de web a respectivului post TV. Urmă 
apoi un sondaj de opinie, realizat atît printre persoanele de 
sex feminin, cît şi printre cele de sex masculin, referitor la 


78 


punctele pe care le cuprindea lista cu pricina. Toată lumea 
părea să fie de acord în privinţa primelor cinci puncte, după 
care opiniile deveneau radical diferite, femeile gindind într- 
un fel, iar bărbaţii într-altuL 

Poate că luîndu-şi o săptămînă de vacanţă, începînd chiar 
din acea clipă, la întoarcerea ei din Mongolia, să zicem, 
povestea va fi uitată. 

Ar fi însă o laşitate. Dacă T. J. ar avea nevoie de ajutor, 
ea ar trebui să-i fie alături. Marci, la rîndul ei, ar putea să 
pună capăt relaţiei pe care o avea însă, după părerea lui 
Jaine, a-l pierde pe Brick cel insensibil n-ar fi fost o pierdere 
atit de mare. In plus, Marci merita o pedeapsă pentru faptul 
că îi mărturisise totul Dawnei. g 

Păşind cu prudenţă, Jaine se apropie de maşină. In se- 
cunda în care descuie portiera, auzi în spatele său zgomotul 
unei uşi care tocmai se deschidea. Instinctiv, privi peste 
umăr şi păli văzîndu-l pe Sam încuindu-şi uşa bucătăriei. 
Intră în panică, năpădită brusc de amintiri, în timp ce 
încerca, furioasă, să-şi descuie portiera. 

Atractivitatea, oricît ar fi ea de mică, o determină însă 
întotdeauna pe femeie să uite de intenţiile sale de a evita 
un anume personaj de gen masculin. 

— Te simţi mai bine astăzi? se interesă el, apropiindu-se 
cu pas vioi. 

— Perfect. 

Tocmai se pregătea să-şi arunce poşeta pe scaunul din 
dreapta, pentru a se strecura apoi la volan. 

— Nu ar trebui să o laşi acolo, o atenţiona el. La semafor 
poţi avea ghinionul ca cineva să bage repede mîna pe 
geam, să apuce geanta şi să fugă cu ea înainte ca tu să-ţi 
dai seama ce se întîmplă. 

Jaine îşi puse rapid ochelarii de soare, recunoscătoare 
pentru protecţia pe care aceştia i-o ofereau, şi îndrăzni să îl 
privească fără jenă. 

— In cazul acesta, unde ar trebui să o aşez? 

— Portbagajul e unul dintre cele mai sigure locuri. 

— Insă nu-i deloc comod. 

Sam ridică din umeri. Mişcarea cu pricina o făcu să 


79 


observe lăţimea impresionantă a umerilor, amintindu-i şi de 
celelalte părţi ale trupului lui. Căldura îi inundă obrajii. De 
ce nu era un beţiv? De ce nu mai purta aceiaşi pantaloni 
jegosi şi aceeaşi cămaşă pătată şi şifonată? Le înlocuise cu 
o pereche de pantaloni evazaţi de culoarea fulgilor de ovăz 
şi cu o cămaşă cu miînecă scurtă, din mătase, de un 
albastru intens. Cravata, un amestec de crem, roşu-stacojiu 
şi albastru, era legată neglijent în jurul gîtului puternic, iar 
în mînă ţinea o jachetă. Pistolul mare şi negru atîrna 
cuminte în teaca lui, pe şoldul drept. 

— Imi cer scuze, în caz că te-am făcut să te simţi prost 
azi-dimineaţă, spuse el. Eram pe jumătate adormit, şi n-am 
fost atent la ferestre. 

Jaine reuşi să ridice cu nonşalanţă din umeri. 

-Nu m-am simţit nicidecum prost. Uneori avem parte şi 
de asemenea accidente. 

Ar fi vrut să plece, dar el stătea atît de aproape încît nu 
putea să închidă portiera. 

Sam se aplecă spre ea. 

— Eşti convinsă că e totul în regulă? Pînă acum, nu mi-ai 
adresat nici o insultă şi, chiar mai mult, am reuşit să stăm 
de vorbă - aruncă o privire fugară spre ceas - circa treizeci 
de secunde. 

— Momentan sînt într-o dispoziţie bună, spuse ea răs- 
picat, îmi păstrez energia pentru lucrurile importante care 
pot apărea pe parcurs. 

Sam rînji satisfăcut. 

— Aşa te vreau. Acum sînt mult mai liniştit. 

Se aplecă şi mai mult şi îi atinse pe neaşteptate obrazul. 

— Viînătaia aceea a dispărut? 

— Nu, e tot acolo. Machiajul face uneori adevărate 
minuni. 

— Ai dreptate. 

Degetul lui alunecă mai departe, pînă la gropiţa din 
bărbie, după care şi-l retrase. Jaine înţepeni, buimăcită din 
pricina revelaţiei avute, şi anume că el flirta pur şi simplu 
cu ea. Dumnezeule, inima ei bătea din nou cu forţa unui 
baros. 


80 


— Să nu cumva să mă săruţi, îl preveni ea, văzînd că se 
apropie şi mai mult, în timp ce în ochi i se citea acea insis- 
tenţă intensă pe care o afişează bărbaţii înainte de a trece 
la acţiune. 

— Nu intenţionez să fac una ca asta, replică el, arborînd 
un zîmbet vag. 

Sam se îndreptă, dar mîna îi rămase sprijinită pe por- 
tieră. 

— De altfel, nu e timp. Trebuie să ajungem la serviciu, iar 
mie îmi displac lucrurile făcute pe fugă. Mi-ar fi necesare 
cel puţin două ore. 

Jaine era conştientă că ar trebui să tacă, să închidă 
portiera şi s-o pornească la drum. Cu toate astea, se 
pomeni întrebînd nedumerită: 

— Două ore? 

— Cam aşa ceva. Sam o privi, afişind iar unul din acele 
zimbete lascive şi periculoase. Trei ore ar fi însă cu mult 
mai potrivite, deoarece îmi imaginez că în momentul în 
care te voi săruta cu adevărat, vom sfirşi prin a fi amîndoi 
goi puşcă. 


CAPITOLUL 8 


Oh, Jaine, murmură ea pentru sine în timp ce conducea 
spre serviciu, utilizînd comanda „autopilot" deoarece 
traficul din Detroit era o adevărată harababură. 

„Oh"? Fusese asta o reacţie vizavi de cele petrecute? De 
ce nu spusese, de exemplu: „Visează sănătos, amice" sau 
„Doamne, te pomeneşti că a îngheţat iadul, iar eu n-am 
aflat"? De ce nu reuşise să spună ceva în afara acelui oh, 
fir-ar să fie. Şi nici măcar n-o spusese pe un ton nonşalant, 
ca şi cum s-ar fi interesat de o informaţie oarecare, fără să 
considere răspunsul suficient de interesant. Nu, silaba 
aceea sunase atit de slab încît „0"-ul care conta nici nu se 
auzise. Mai mult ca sigur Sam îşi imagina că tot ce avea de 
făcut era să dea buzna în casa ei, iar ea se va abandona 
pur şi simplu în braţele lui. 


81 


Din nefericire, era posibil ca el să aibă dreptate. Nu. Nu, 
nu, nu, nu, nu. Nu avea de gind să facă sex ocazional, şi 
oricum nu era vorba de nimic serios astfel încît să-şi facă 
prea multe griji în privinţa capitolului romantism. Nu avea 
nici cea mai mică intenţie să înceapă o relaţie pasageră cu 
vecinul ei pe care, ieri - sau nu cumva alaltăieri? - îl 
considera un „nemernic". 

Nici măcar nu îl plăcea. În fine, nu prea mult. Sigur că 
admirase felul cum îl imobilizase, pe beţivanul acela. Uneori 
forţa brută este unica soluţie posibilă; fusese încîntată să-l 
vadă pe nenorocitul ăla beţiv cu faţa afundată în noroi şi cu 
mîinile încătuşate. 

Oare îi mai plăcea şi altceva la Sam, ceva care nu avea 
legătură cu trupul lui - un dar divin - şi cu abilitatea cu care 
ştia să pună la punct persoanele aflate în stare de 
ebrietate? Căzu o clipă pe gînduri. Te simţi atrasă de ceva 
anume în cazul bărbaţilor care ştiau să-şi repare singuri 
mobilierul bucătăriei, deşi nu putea preciza despre ce era 
vorba; să fie oare acea abia simțită duioşie? Era într-adevăr 
nevoie de ceva care să-i atenueze într-un fel stilul acela de 
macho, cu mers fudul. Numai că el nu avea un mers fudul, 
ci unul relaxat. De altfel, nici nu avea nevoie de un 
asemenea stil, cînd purta la centură un revolver la fel de 
mare ca un uscător de păr. 

Strînse tare volanul, încercînd să-şi controleze respiraţia. 
Apoi porni instalaţia de aer condiţionat, aranjind-o astfel 
încît aerul rece să-i bată direct în faţă. Îşi simţi sfircurile 
întărite şi descoperi că acestea stăteau în poziţie de drepţi, 
ca nişte soldăţei în miniatură. 

Bun. Avea de-a face în acest caz cu o criză hormonală. 
Asta era realitatea, iar ea trebuia să o înfrunte, să se com- 
porte ca o persoană cu capul pe umeri, inteligentă şi 
matură, şi să înghită cît mai repede posibil pilulele 
anticoncepţionale. 

Perioada menstruației se apropia, aşa că toate erau bune 
şi frumoase; putea să ia pilulele, şi asta cît mai repede. Lu; 
nu avea de gînd să-i spună nimic. Pilulele constituiau doar o 
simplă măsură de precauţie, în cazul în care hormonii ei 


82 


aveau de gind să o ia razna. Nu mai trecuse niciodată 
printr-o situaţie atit de absurdă, însă nici nu mai simţise 
vreodată că sc topeşte la vederea unui anume organ 
masculin. 

Ce dracu' se petrecea cu ea? se întrebă plină de miînie. 
Mai avusese ocazia să vadă şi altele, Sam dispunea de unul 
cu dimensiuni impresionante dar, fiind în timpul colegiului o 
tinăra suficient de curioasă ca să vizioneze citeva filme 
porno ori să frunzărească citeva ediţii ale publicaţiei 
Playgirl, avusese şansa să vadă unele cu mult mai mari. In 
plus, după toată discuţia aceea hazlie a lor despre 
„Bărbatul Perfect", şi despre dimensiunea ideală a penisului 
acestuia, ajunseseră la concluzia că nu penisul este, la 
urma urmei, cel mai important, ci bărbatul care îl posedă. 

Bărbatul Perfect. Amintirile o loviră precum o palmă 
peste obraz. La naiba, cum de putuse să uite? 

Puțin mai devreme uitase de Sam şi al său „domn feri- 
cire", concentrindu-se exclusiv asupra acelor ştiri absurde 
de pe micul ecran. lar acum, colac peste pupăză, cele două 
subiecte reveneau la suprafaţă, dărimînd-o, cum s-ar 
spune, definitiv. î 

Astăzi era nevoită să tacă milc. In afara celor opt sute 
patruzeci şi trei de oameni care lucrau la Hammerstead, 
mai existau, era sigură, alte persoane care urmăriseră 
ştirile cu pricina, şi care puteau să le descopere oricînd 
identitatea. Cineva ar putea să o întrebe despre asta chiar 
pe Dawna, iar aceasta ar dezvălui totul. Informaţia s-ar 
răspîndi astfel în întreaga clădire cu viteza unui mesaj 
electronic. Dacă informaţia nu se răspindea şi în afara 
firmei Hammerstead, T.J. o putea ţine cît mai departe de 
urechile lui Galan. Acesta nu obişnuia să se întilnească cu 
colegii de muncă ai soţiei sale, cu excepţia situaţiilor în 
care participa la petrecerile organizate de companie cu 
ocazia sărbătoririi Crăciunului, însă şi atunci se învirtea de 
colo-colo, afişind o mutră plictisită. 

Astăzi avea să se întîmple cu siguranţă ceva important, 
cel puţin pe plan local, dacă nu naţional. Se găseau în 
partea cea mai grozavă a verii, cînd Congresul nu se afla în 


83 


sesiune, cînd senatorii, împreună cu ceilalţi reprezentanţi ai 
statului, erau pe la casele lor sau bîntuiau prin lumea largă, 
astfel că ştirile de importanţă naţională erau ca şi 
inexistente, cu excepţia cazului în care s-ar fi produs o 
catastrofă. Bineînţeles că nu-şi dorea să se producă, de 
exemplu, un accident aviatic, dar spera să apară un 
eveniment asupra căruia să se concentreze atenţia tuturor. 
Şi-ar fi dorit o cădere vertiginoasă a preţului acţiunilor la 
Bursă, dacă exista posibilitatea, bineînţeles, ca acesta să-şi 
revină pînă la sfîrșitul zilei. La fel de interesantă ar fi fost o 
cădere bruscă a pieţei, ca apoi preţul ei să se menţină 
constant la un nivel ridicat. Şi astfel, reporterii fiind mai 
mult decît ocupați, l-ar lăsa pur şi simplu baltă pe „Bărbatul 
Perfect". 

Pe măsură ce se apropia de poarta companiei 
Hammerstead, devenea tot mai conştientă că speranţele ei 
de a avea o zi liniştită nu fuseseră altceva decit un exerciţiu 
de optimism. Carele departamentelor de ştiri de la trei 
posturi de televiziune erau parcate pe partea exterioară a 
clădirii. Trei  cameramani, purtind cu ei tot atitea 
minicamere, filmau trei indivizi, un bărbat şi două femei, 
care stăteau în faţa obiectivului, avînd ca fundal clădirea 
companiei. Cei trei reporteri erau poziţionaţi astfel încît să 
nu se deranjeze reciproc şi vorbeau cu sobrietate la propriul 
microfon. 

Jaine simţi un gol în stomac, dar încă mai spera, Bursa nu 
se deschisese încă. 

— Ce se petrece? 

Acestea fură primele cuvinte pe care le auzi la intrarea în 
sediul companiei. Doi bărbaţi mergeau înaintea ei, de-a 
lungul coridorului. 

— De ce erau acolo cei de la televiziune? Ne-a preluat 
careva, am dat faliment, sau ce se întîmplă? 

— N-ai urmărit ştirile dimineţii? 

— N-am avut timp. 

— Se pare că un grup de doamne care lucrează aici au 
alcătuit portretul-robot al Bărbatului Perfect. Şi acum, bă- 
nuiesc că toate staţiile de televiziune tratează acest subiect 


84 


ca pe o chestiune de care va depinde viitorul omenirii. 

— Care este, în opinia lor, definiţia Bărbatului Perfect? Nu 
cumva un bărbat care se dovedeşte întotdeauna un non- 
conformist? 

Ei drăcie, îşi zise Jaine în gînd. Uitaseră complet de regula 
asta. 

— Nu. Din cîte am înţeles, ar fi vorba de acelaşi cercetaş 
prăfuit: un bărbat loial, cinstit, care le ajută pe bătrînele 
doamne să treacă strada, un rahat de soiul ăsta. 

— Hei, şi eu aş putea face asta, exclamă primul bărbat, 
ca şi cum ar fi făcut o mare descoperire. 

— Arunci, ce mai aştepţi? 

— N-am spus însă că aş fi dispus s-o fac. 

Cei doi izbucniră în rîs. Jaine se amuză imaginîndu-şi cum 
ar fi să-i facă pe cei doi să zboare prin uşa de sticlă aflată în 
faţa lor, dar se mulţumi să pună următoarea întrebare: 

— Vrei să spui că eşti un bărbat infidel? Ce mai campion! 

Cei doi se uitară în jur. Păreau uimiţi de prezenţa ei în 
acel loc, deşi auziseră cu siguranţă paşii cuiva care venea 
în spatele lor. În consecinţă, Jaine nu se lăsă nicidecum 
păcălită de aerul lor inocent. Îi cunoştea din vedere, dar nu 
le ştia numele şi aveau înfăţişarea unor tineri manageri. 
Purtau cămăşi scrobite, made in France, de culoare albastră 
şi cravate conservatoare. 

— Scuze, spuse primul bărbat, mimînd mirarea, nu ştiam 
că eşti aici. 

— Sigur, replică ea, dar nu mai continuă. Nu avea de ce 
să se amestece în conversații de genul acesta. Era mai bine 
ca această bătălie a sexelor să se deruleze fără ajutorul ei. 
Nici ea, nici prietenele ei nu trebuiau să atragă atenţia 
asupra lor. 

Se îndreptară toţi trei spre lift, fără a scoate un cuvint. La 
lift, Jaine nu descoperi nici un afiş, ceea ce o întrista. 

Marci, într-o stare evidentă de nervozitate, o aştepta în 
birou. 

— Cred că ai urmărit programul de ştiri, i se adresă ea. 

Jaine aprobă. 

— Am sunat-o pe T.J. şi am pus-o la curent. 


85 


— Nici nu-ţi imaginezi cît de rău îmi pare pentru ceea ce 
se întîmplă, spuse Marci cu voce scăzută, deoarece pe lîngă 
uşa deschisă tocmai trecea cineva. 

— Ştiu, răspunse Jaine oftînd. 

Nu avea rost s-o mai chinuie pe Marci; ce a fost, a fost. 
Şi, la urma urmei, doar nu era sfîrşitul lumii, nici măcar 
pentru T.J. Dacă Galan ar afla totul, şi ar deveni atit de 
neîndurător încît să ajungă să divorţeze, însemna că 
mariajul lor nu era unul solid. 

— Dawna le-a dezvăluit numele meu, continuă Marci. 
Telefonul a sunat toată dimineaţa, scoţindu-mă din sărite. 
Toţi vor interviuri, inclusiv cei de la News. Ai citit articolul 
apărut în dimineaţa asta? 

Jaine uitase complet de ediţia de dimineaţă a publicaţiei; 
show-ul derulat în casa de vizavi fusese prea atractiv. 

— Nu l-am lecturat încă, spuse ea. 

— E unul destul de nostim, publicat în pagina dedicată de 
obicei reţetelor şi altor chestii de genul acesta, aşa că nu 
cred că va fi citit de un număr foarte mare de cititori. 

Asta era bine de ştiut; va fi tratat ca o informaţie de 
interes general-uman, şi nu ca o ştire; existau foarte mulţi 
cititori prea puţin interesaţi de ceea ce considerau a fi 
„domeniul universului feminin". Dacă nu era vorba de o 
poveste în care erau implicaţi o necuvîntătoare sau vreun 
bebeluş, informaţiile nu suscitau interes, iar această ştire îşi 
trăise deja vremea sa de glorie. 

— Ai de gînd să stai de vorbă cu ei? Mă refer la cei de la 
ştiri. 

Marci clătină din cap. 

— Nici gînd. Dacă aş fi fost doar eu implicată, mă rog, nu 
m-ar fi deranjat puţină distracţie - la urma urmelor, ce 
contează că Brick îşi udă puţin chiloţeii? Dar sînteţi şi voi 
implicate, dragelor, şi atunci e cu totul altceva. 

— T.J. ar fi cea mai afectată. Eu am reflectat ieri îndelung 
asupra acestei chestiuni şi am ajuns la concluzia că n-am 
nimic de pierdut, în cazul în care identitatea mea ar fi 
descoperită, aşa că nu-ţi face griji în privinţa mea. Nici Luna 
nu pare a fi preocupată. Insă T.J. ... 


86 


— Aici e marea problemă. 

— Clipa adevărului. Personal, nu consider că ar avea prea 
mult de pierdut în cazul în care s-ar despărţi de Galan, dar 
nu pot judeca în locul ei. Probabil că aşa gîndeşte şi ea în 
legătură cu Brick. 

— La naiba, adesea e şi părerea mea în ceea ce-l 
priveşte. „Nu te contrazic", replică Jaine în sinea ei. 

Gina Landretti, care lucra tot la departamentul de 
contabilitate intră în birou. Judecind după strălucirea 
apărută în privirea ei în clipa cînd le surprinse pe Marci şi 
Jaine discutînd, era clar că zarurile fuseseră deja aruncate. 

— Hei, spuse ea, surizînd. Voi eraţi! Vreau să spun că voi 
sînteţi cele patru prietene. Trebuia să-mi fi dat seama cînd 
am văzut numele lui Marci, însă abia acum mi-a căzut fisa. 
Celelalte două sînt două tinere simpatice care lucrează la 
departamentul de vinzări şi, respectiv, la cel de Resurse 
umane, nu-i aşa? V-am văzut adesea dejunînd împreună. 

Nu avea rost să nege. O privi pe Marci şi ridică din umeri. 

— E nemaipomenit! spuse Gina entuziasmată. leri i-am 
arătat gazeta soţului meu, iar el s-a necăjit foarte tare cînd 
a ajuns cu lectura la regula opt din lista cu pricina. A 
susţinut că nu obişnuieşte să întoarcă capul după tipele cu 
„balcoane" generoase, înţelegeţi? M-a pufnit risul. Nu 
vorbeşte nici acum cu mine. 

Gina nu părea prea îngrijorată de supărarea soţului ei. 

— Pentru noi a fost doar un joc nevinovat, spuse Jaine. 
Încet, încet, lucrurile au scăpat, însă, de sub control. 

— Oh, mie nu mi se pare. Cred că e o chestie super. l-am 
povestit despre asta surorii mele din New York, iar ea mi-a 
cerut o copie a întregului articol, nu doar a fragmentului 
care a fost publicat în ediţia de azi-dimineaţă. 

— Sora ta? Jaine simţi un gol în stomac. Cea care 
lucrează pentru unul din trusturile de televiziune de acolo? 

— La ABC. Face parte din echipa programului Good 
Morning America. 

Marci se arătă şi ea alarmată. 

— L-a solicitat doar în interes personal, nu-i aşa? 

— | s-a părut extrem de haios. N-ar fi exclus să vă 


87 


contacteze şi ei. Ea susţine că lista voastră va avea un 
viitor remarcabil. 

Gina se îndreptă, parcă plutind, spre propriul birou, 
fericită că avusese şansa să contribuie cu ceva la publici- 
tatea de care beneficiau în prezent. 

Jaine scoase din poşetă o bancnotă de un dolar şi i-o 
întinse lui Marci, după care rosti patru vorbe mai mult decît 
ruşinoase. 

— Uauuu. Nu te-am mai auzit niciodată rostind asemenea 
vorbe. 

— Le păstrez pentru cazuri de urgenţă. 

Telefonul lui Jaine începu să sune. Ea îl privi bănuitoare. 
Cum nu era încă ora opt, telefonul acela nu avea nici un 
motiv să sune. Trebuia să fie vorba de veşti rele, cărora va 
fi obligată să le facă faţă. 

La cel de-al treilea apel, Marci se repezi şi ridică 
receptorul. 

— Contabilitatea, rosti ea pe nerăsuflate. Oh... T.J. La 
telefon e Marci. Tocmai stăteam de vorbă. Fir-ar să fie, 
scumpo, îmi pare nespus de rău. Vocea ei trăda o 
îngrijorare fără margini. 

Jaine îi smulse receptorul lui Marci. 

— Ce s-a întîmplat? 

— Sînt terminată. Tocmai am găsit şapte mesaje pe 
mesagerul meu elecronic, şapte mesaje sonore din partea 
unor reporteri. Pun pariu că şi voi aţi primit acelaşi gen de 
mesaje. 

Jaine aruncă o privire către luminita de avertizare a 
receptorului de mesaje, care clipea fără încetare, ca şi cum 
ar fi avut un tic. 

— Poate că, dacă eu şi Marci vom sta de vorbă cu ei, vă 
vor lăsa în pace pe tine şi pe Luna, sugeră ea. Ei nu vor 
decit o poveste. Au nevoie de o persoană care să le spună 
povestea cu pricina; apoi totul se va sfirşi, iar ei îşi vor 
îndrepta interesul în altă parte. 

— Au aflat însă cine sîntem. 

— Asta nu înseamnă că vor avea nevoie de patru 
interviuri separate. Se vor mulţumi cu orice gen de co- 


88 


mentariu. 

Marci, care asistase la conversaţie doar prin intermediul 
replicilor lui Jaine, spuse: 

— Pot să acord eu aceste interviuri, dacă tu crezi că asta 
ar rezolva problema. 

— Cred că ar merita să încercăm, deşi nu am de gînd să 
evit povestea asta. Dacă nu se vor declara satisfăcuţi după 
ce vor discuta cu tine şi cu Marci, sau doar cu Marci, atunci 
ne vom aşeza toate patru la masa tratativelor, şi le vom 
acorda aceste interviuri, indiferent care vor fi urmările. Nu 
accept cu nici un chip să mă consider vinovată doar pentru 
că ne-am distrat cîteva clipe, alcătuind lista aceea stupidă. 

— OK, spuse Marci după ce Jaine puse receptorul în furcă. 
O voi suna pe Luna ca să-i comunic cele discutate, iar apoi 
voi lua legătura cu reporterii pentru a încerca să stabilesc o 
întîlnire în jurul prînzului. lau totul asupra mea, şi voi 
încerca să aplanez astfel lucrurile. S-ar putea să avem 
succes. 

Colegii îi deschiseră uşa toată dimineaţa, făcînd tot felul 
de comentarii hazlii la adresa sa; cel puţin aşa procedaseră 
persoanele de sex feminin. Jaine mai primi, aşa cum se 
aştepta de altfel, două oferte - în legătură directă cu 
„operaţiunea de măsurare", - din partea a doi reprezentanţi 
ai sexului tare, dar şi cîteva remarci pline de sarcasm din 
partea altora. Leah Street o privea oripilată, ţinîndu-se cît 
mai departe de ea, lucru care îi conveni de minune lui Jaine, 
care se aştepta din moment în moment ca pe biroul ei să 
apară semnele unui adevărat „război babilonian". Leah 
părea să aibă chiar mai multe probleme decit T.J., ceea ce 
spunea totul. 

Mesajele de pe mesagerul său electronic erau din partea 
reporterilor. 

Le şterse pe toate, fără a da vreun răspuns. Marci era 
mai mult ca sigur ocupată cu campania de „curăţare", 
deoarece după ora nouă Jaine nu mai primi nici un fel de 
apel. Rechinii înghiţiseră momeala, şi îi dădeau acum 
tîircoale lui Marci. 

Luîndu-şi măsuri de precauţie, în cazul că barbarii ăia ar 


89 


staţiona încă la poarta companiei, Jaine se strecură pînă la 
sala pentru gustări, pentru a-şi lua dejunul de la automatele 
aflate acolo. Chiar dacă diversiunea lui Marci nu va da 
rezultate, era hotărită să facă tot ce-i stătea în putinţă 
pentru a lămuri situaţia. 

Imediat ce îşi făcu apariţia, îşi dădu seama că nu va avea 
parte de linişte, deoarece sala era arhiplină cu cei care-şi 
aduseseră  pacheţelele pentru dejun, printre aceştia 
numărindu-se şi Leah Street, şezind singură la una dintre 
mese, deşi toate celelalte erau ocupate pînă la refuz. 

La apariţia lui Jaine, rumoarea conversaţiei generale se 
transformă deodată într-un amestec straniu de exclamaţii şi 
aplauze. Aplauzele veneau, desigur, din partea doamnelor. 

Lui Jaine nu-i rămase altceva de făcut decit să execute o 
reverență, atit cît îi permiteau genunchiul rănit şi coastele 
care o dureau. 

— Vă mulţumesc foarte mult, spuse ea, încercînd să-l 
imite pe Elvis. 

Introduse monedele în maşinărie, încercînd să scape de 
acolo cît mai repede posibil, străduindu-se să nu ia în 
seamă comentariile de genul: „A fost ceva al naibii de 
distractiv!" sau „Mdaaa, voi, femeile, vă transformați 
imediat în veritabile scorpii cînd un tip oarecare îndrăzneşte 
să facă o remarcă vizavi de...". 

Sala pentru gustări se transformă brusc într-un ring de 
box, cu compartimente distincte pentru femei şi bărbaţi. 

— Fir-ar să fie, fir-ar să fie, fir-ar să fie, murmură Jaine în 
timp ce se întorcea la biroul ei, ţinînd în mînă biscuiţii şi 
băutura dietetică. Acum pe cine ar trebui să plătească, din 
moment ce vorbele astea rele şi le adresa sieşi? vru ea să 
ştie. 

Ar trebui ca banii ăştia să fie depuşi într-un fond anume, 
pe care să-l utilizeze, pe viitor, în cazuri similare? 

Cînd se făcu aproape ora două a după-amiezii, sună 
Marci. Părea extenuată. 

— Interviurile au luat sfîrşit. Să vedem dacă am reuşit să- 
i temperez. 

Cînd Jaine plecă de la serviciu, reporterii dispăruseră de 


90 


la poartă. O porni ca din puşcă spre casă, pentru a nu 
pierde ediţia ştirilor. În dreptul unui semafor derapă, 
împroşcînd în toate părţile o grămăjoară de pietriş. Era 
fericită la gîndul că Sam nu va fi acasă, şi nu-i va ieşi în cale 
pentru a-i citi regulamentul împotriva tulburării ordinii 
publice. 

BooBoo se ocupase din nou de perniţă. Jaine ignoră 
resturile împrăştiate pe covor şi, apucînd telecomanda, 
puse în funcţiune televizorul, pentru a urmări raportul 
privind cotaţia acţiunilor la Bursă - nici urmă de falimente 
ori de căderi spectaculoase, fir-ar să fie. Urmară timpul 
probabil şi ştirile sportive. Chiar în clipa în care începuse să 
spere că interviurile acordate de Marci nu vor mai fi 
transmise, prezentatoarea anunţă pe un ton melodramatic: 
„Urmează lista. Patru doamne vă vor spune ce apreciază 
ele la un bărbat." 

Bodogănind, se lăsă pe spătarul fotoliului. BooBoo îi sări 
în poală, pentru prima oară de cînd locuia cu ea. Cu gesturi 
mecanice, începu să-l searpine după urechi, iar el se puse 
pe tors. 

Reclamele luară sfîrşit, şi prezentatoarea reluă ştirea. 
„Patru doamne din regiune, Marci Dean, Jaine Bright, T.J. 
Yother şi Luna Scissum, au întocmit o listă a calităţilor pe 
care ar trebui să le întrunească, în viziunea lor, bărbatul 
perfect. Cele patru prietene sînt angajate ale companiei 
Hammerstead Technology, iar lista cu pricina, după cum aţi 
aflat, a fost concepută în timpul unei recente întiîlniri a celor 
patru în timpul pauzei de prînz." 

Fals, spuse Jaine în sinea ei. Am fost la Ernie's, după 
program. Ori reporterul nu îi pusese întrebarea, 
presupunînd că luaseră dejunul împreună, ori „pauza de 
prînz" sunase cu mult mai bine decit „întîlnire într-un bar 
după programul de lucru". Dacă se gindea mai bine, pauza 
de prînz se dovedea mult mai potrivită pentru T.J., mai ales 
că Galan nu văzuse niciodată cu ochi buni întîlnirile lor de 
vineri după-amiaza. 

Chipul lui Marci apăru pe neaşteptate pe micul ecran. 
Zimbea, relaxată, iar cînd reporterul îi puse întrebarea, îşi 


91 


dădu brusc capul pe spate, rizînd din toată inima. 

„Cine nu l-ar vrea pe Bărbatul Perfect? Oh, desigur că 
fiecare femeie are propriile ei pretenţii, astfel că ceea ce 
am scris noi în aceea listă nu se va regăsi neapărat în cea 
alcătuită de către altcineva." E 

Bravo, dăduse dovadă de diplomaţie, reflectă Jaine. Asta 
era un lucru bun; pînă acum nu se iscase nici o controversă. 

Apoi Marci o zbirci. Reporterul, uitîndu-se politicos la 
pedichiura ei, îi adresă o întrebare ce viza intenţiile ascunse 
de pretenţiile de ordin fizic care se găseau în listă. Umerii 
lui Marci se arcuiră brusc, iar în priviri îi apăru un licăr 
răutăcios. Urmărind-o cu atenţie, Jaine nu putu decit să 
mormăie nemulțumită deoarece acesta era semnalul prin 
care Marci anunţa că are de gînd să treacă la atac. 

„Intenţii ascunse? ricană Marci. Mie mi se pare un lucru 
foarte corect. Visul oricărei femei este să aibă parte de un 
bărbat care să posede, dacă îmi permiteţi s-o spun, 
anumite părţi ale trupului mai generos dezvoltate, nu 
credeţi?" 

— Nu trebuia să transmiteţi aşa ceva! ţipă Jaine către 
micul ecran, sărind în picioare şi trîntindu-l pe jos pe bietul 
BooBoo. Reuşind să aterizeze în siguranţă, pisoiul se 
întoarse şi se holbă la ea, dar Jaine îl ignoră. E un program 
destinat întregii familii! Cum îndrăzniţi să transmiteţi în 
direct asemenea dialoguri? 

Raitingul! Asta era ceea ce conta. Oferind astfel de ştiri 
pe post de premiu, posturile de televiziune din întreaga ţară 
încercau să-şi mărească audiența. Vînzători de sex, asta 
erau, iar Marci fusese doar unealta lor. 


CAPITOLUL 9 


Sună telefonul. Jaine ezită, neştiind dacă să răspundă sau 
nu. Reporterii ar fi trebuit să se lase păgubaşi, acum că 
Marci le oferise povestea pe care o căutau. Luînd în consi- 
derare ora, trebuia să fie vorba de un cunoscut care, auzind 
vorbindu-se despre ea la TV, dorea amănunte, ca şi cum 


92 


cele cincisprezece minute de publicitate îndoielnică s-ar 
putea răsfringe cumva şi asupra lui/ori a ei, prin simplă 
asociere. Jaine nu voia să readucă pe tapet lista aceea 
nenorocită; mai bine murea. Dar dacă era Luna, T.J. sau 
Marci? 

Se hotărî să răspundă abia la cel de al şaptelea apel, 
pregătită să adopte un accent italienesc, ori să se dea drept 
altcineva. 

— Cum ai putut să-mi faci una ca asta? o repezi David, 
fratele ei. 

Jaine clipi, încercînd să se adapteze situaţiei. Doamne, 
oare n-o să-i treacă niciodată supărarea de a nu fi primit în 
custodie maşina tatălui lor? 

— Nu ţi-am făcut absolut nimic. Nu e vina mea că tata a 
dorit să-şi lase maşina aici. Aş fi preferat să o iei la tine, 
crede-mă, pentru că eu sînt nevoită s-o parchez pe a mea 
în stradă. 

— Nu e vorba de nici o maşină! spuse el aproape urlînd. 
E vorba de chestia aia de la televizor! Cum ai putut să faci 
aşa ceva? Cum crezi că mă simt? 

Lucrurile luau o turnură stranie. Jaine încercă să des- 
copere în ce fel l-ar putea afecta pe David toată povestea 
aceea, dar singura concluzie la care ajunse fii aceea că el 
nu corespundea tuturor criteriilor prezentate în listă. În 
acelaşi timp, el nu voia ca Valerie să descopere acele 
criterii. Nu, nu va pune în discuţie atributele fizice ale 
fratelui ei. 

— Sînt convinsă că Valerie nu se va preta la nici un fel de 
comparații, spuse ea pe un ton cît mai diplomatic. 

— Valerie? Ce legătură are ea cu afacerea asta? Vrei să 
spui că e şi ea amestecată în chestia cu... aşa-zisa //stă? 

Straniu, din ce în ce mai straniu. Jaine se scarpină în cap. 

— Nu-mi dau seama prea bine la ce anume te referi, 
spuse ea. 

— La porcăria aia de la televizor! 

— Ce e cu ea? În ce fel te poate afecta pe tine? 

— Ţi-ai dat numele pe post! Măcar de-ai fi fost căsătorită. 
Atunci n-ai mai fi figurat sub numele de „Bright" dar nu, tu 


93 


ai preferat să fii femeie nemăritată, deci purtăm acelaşi 
nume. Şi nici măcar nu e vorba de un nume frecvent 
întîlnit. Gîndeşte-te numai cum o să mă ia peste picior toată 
lumea la serviciu din pricina chestiei ăsteia! 

Lucrurile merseseră puţin prea departe, chiar dacă era 
vorba de David. De obicei, paranoia acestuia nu se exprima 
atit de evident. Ea îl iubea cu adevărat, fără a fi însă de 
acord cu convingerea lui, potrivit căreia întreg universul se 
învîrtea în jurul propriei persoane. Atitudinea lui ar fi părut 
mult mai explicabilă dacă el ar fi fost încă un elev de liceu. 
Pe atunci fusese un băiat înalt şi frumuşel, destul de 
popular în rîndul fetelor, dar perioada aceea luase sfîrşit în 
urmă cu cincisprezece ani. 

— Nu cred că va lua cineva în serios chestia asta, spuse 
ea, încercînd să fie cît se poate de prudentă. 

— In asta constă marea ta problemă; nu gindeşti înainte 
să dai drumul la gura aia mare pe care o ai... 

Jaine nu mai ezită şi acţiona la modul cel mai natural: 

— Să mă pupi în fund! îi zise ea, şi trînti receptorul. Nu 
fusese cea mai înţeleaptă dintre reacţii, dar cel puţin îi 
dăduse satisfacţie. 

Telefonul sună din nou. „Nu am de gînd să răspund", îşi 
comandă ea, dorindu-şi pentru prima oară ca aparatul să fi 
avut dispozitivul de identificare a apelantului. 

Telefonul suna fără încetare. După ce numără pînă la 
douăzeci, se repezi la receptor, ţipînd în el cît putu de tare: 

— Ce vrei? 

Dacă David avea de gind să o hărţuiască, atunci să 
vedem ce va avea de zis atunci cînd îi va telefona şi ea, la 
ora două noaptea. 

La capătul celălalt al firului era Shelley. 

— Ei bine, de data asta ai făcut-o de oaie, spuse sora ei 
pe nerăsuflate. 

Jaine se încruntă, simțind cum o cuprinde brusc durerea 
de cap. După schimbul de replici dintre ea şi David, era 
curioasă să afle în ce direcţie va evolua următoarea 
dispută. 

— Nu voi mai putea ridica privirea în biserică, urmă sora 


94 


ei. 

— Chiar aşa? Oh, Shelley, îmi pare nespus de rău, zise 
Jaine pe un ton mieros. Habar nu aveam că ai muşchii 
gitului înţepeniţi. Cînd ai fost diagnosticată cu boala 
respectivă? 

— Eşti imposibilă. Te gîndeşti întotdeauna doar la tine. Ti- 
ai imaginat, măcar o clipă, că un asemenea lucru mă poate 
afecta şi pe mine, şi pe copiii mei? Stefanie e de-a dreptul 
îngrozită. Toţi prietenii ei au aflat că eşti mătuşa ei... 

— De unde au aflat? Eu nu am făcut cunoştinţă cu 
prietenii ei. 

Shelley făcu o pauză. 

— Bănuiesc că au aflat de la Stefanie. 

— Se teme că îşi va pierde relaţia? Ciudat. 

— Ciudat sau nu, spuse Shelley, reuşind să se adune, ai 
comis o faptă dezgustătoare expunîndu-te astfel în public. 

Încet, încet, Jaine revăzu în minte apariţia televizată a lui 
Marci. 

Lucrurile nu se desfăşuraseră exact aşa. 

— Nu mi-am imaginat că Marci a făcut o impresie atît de 
proastă. 

— Marci? La ce te referi? 

— La reportajul acela TV, în urmă cu cîteva minute. 

— Oh! Vrei să spui că s-a transmis şi la televizor? întrebă 
Shelley îngrozită. 

— Dacă nu ai văzut reportajul acela, atunci despre ce 
anume vorbeşti? 

— Despre chestia aia apărută pe internet! De acolo a 
aflat şi Stefanie. 

Internet? Durerea de cap deveni brusc insuportabilă. 
Trebuie să fi fost opera unuia dintre ochelariştii de la 
serviciu, unul care a reprodus pe internet articolul. lar Ste- 
fanie, o fată de paisprezece de ani, dovedea încă o dată că 
e o persoană cu educaţie. 

— N-am fost eu cea care a reprodus articolul pe internet, 
spuse ea obosită. Cu siguranţă că a făcut-o cineva din 
cadrul companiei. 

— Puțin îmi pasă mie cine a făcut-o, chestia e că tu eşti 


95 


cea din spatele acelei... liste. 

Jaine simţi brusc că nu mai poate respira. Starea ei de 
stres ajunsese la cote maxime, iar oamenii care ar fi trebuit 
să îi fie alături, să-i ofere suport moral, o trimiteau pur şi 
simplu la naiba. Totul devenise insuportabil; nici măcar nu 
mai putea rosti o vorbă usturătoare. 

— Ştii ceva, spuse ea pe un ton jos, întrerupînd predica 
ţinută de Shelley, m-am cam săturat să văd cum tu şi David 
mă consideraţi din start vinovată, fără să mă întrebaţi cel 
puţin cum anume s-au petrecut lucrurile. El e furios pe 
mine din pricina automobilului, iar tu eşti la fel de supărată 
din cauza pisoiului, aşa că amindoi tăbăriţi pe mine, fără să 
mă întrebaţi ce părere am eu despre toată atenţia asta 
revărsată asupra mea din cauza acestei liste şi, dacă ai 
reflecta măcar o clipă, ai pricepe că nu sînt deloc de acord 
cu tot ce se petrece. Tocmai i-am comunicat lui David că n- 
are decit să mă pupe în fund, şi ştii ceva, Shelley? Poţi să 
mă pupi şi tu. 

Jaine trînti imediat receptorul în furcă. 

— Asta eram eu în timpul unei conferinţe pentru pace, 
încercînd să fiu cel mai bun mediator posibil, i se adresă ea 
lui BooBoo. Apoi clipi, încercînd să şteargă roua aceea 
nefirească din priviri. 

Telefonul sună din nou. Jaine îl închise. Numărul care 
indica cifra mesajelor recepționate prin intermediul robo- 
tului telefonic îi arătă că primise deja o mulţime. Le şterse 
pe toate, şi se duse apoi în dormitor ca să se schimbe. 
BooBoo o urmă. 

Nu se aştepta la prea multă compasiune din partea lui 
BooBoo, dar îl ridică în braţe, frecîndu-şi apoi bărbia de 
capul lui. El tolera mişcarea preţ de un minut, după care se 
eliberă, sărind imediat pe podea. 

Jaine era mult prea încordată şi deprimată ca să se 
odihnească, sau să  mănince. Poate că spălatul 
automobilului ar ajuta-o să-şi consume o parte din energia 
acumulată, îşi zise ea, îmbrăcînd repede o bluză cu miînecă 
scurtă şi o pereche de pantaloni scurţi. Viperul nu era chiar 
atit de murdar, dar ei îi plăcea să lucească. Operaţiunea de 


96 


curăţare şi lustruire nu i-ar fi diminuat doar stresul, ci i-ar fi 
oferit şi o satisfacţie de ordin afectiv. In acele clipe, avea 
nevoie de o satisfacţie sufletească, fie ea cît de mică. 

Grăbită, începu să adune toate lucrurile de care avea 
nevoie pentru ca Viperul ei să arate frumos în final. li trecu 
prin cap să-l ia pe BooBoo şi să i-l ducă lui Shelley, ca să-i 
distrugă şi acesteia perniţele de pe sofa. Shelley avea 
mobilier nou - întotdeauna mobilierul ei arătase ca nou =, 
dar s-ar putea ca aceasta să nu-şi facă atita sînge rău, cum 
îşi făcuse ea din cauza distrugerii perniţei. Singurul lucru 
care o împiedica să-şi pună în aplicare planul era faptul că 
mama îi încredinţase e; nepreţuitul pisoi, şi nu lui Shelley. 

În ceea ce-l privea pe David, ei bine, situaţia era aproape 
identică. Şi-ar fi dorit să transfere automobilul tatălui ei în 
garajul lui, numai că tatăl ei îi ceruse în mod expres să aibă 
grijă de el. În plus, dacă maşina ar fi păţit ceva ea s-ar fi 
simţit de două ori vinovată. 

Oricum o dădea, tot prost ieşea. 

După ce făcu rost de o bucată de piele de antilopă, de 
găleată, de şamponul special pentru maşină, care nu ataca 
luciul vopselii, de ceară şi de soluţia pentru curăţat gea- 
murile, îl lăsă pe BooBoo pe verandă, în dreptul uşii de la 
bucătărie, ca să poată urmări în voie desfăşurarea întregii 
operaţiuni. Pisicile nefiind mari amatoare de umezeală, pro- 
babil că BooBoo nu va arăta cine ştie ce interes, deşi ea 
simţea nevoia unei companii. Pisoiul se culcă cit ai clipi în 
bătaia soarelui de după-amiază şi adormi instantaneu. 

Cărarea de vizavi nu beneficia în acel moment de 
prezenţa Pontiacului de culoare maro, astfel că nu avea de 
ce să-şi facă griji că-l va stropiri accidental, stîrnind astfel 
furia lui Sam, deşi automobilului nu i-ar fi stricat o 
„igienizare" completă. Ar fi fost necesare cîteva ore bune 
de muncă pentru ca maşina aceea să arate cit de cit bine. 
Pentru ea, un automobil murdar reprezenta o adevărată 
ofensă, iar maşina lui Sam o ofensa în mod deosebit. 

jJaine se puse serios pe treabă, spălind şi clătind cu 
nădejde fiecare parte, astfel ca şamponul să nu se usuce şi 
să lase urme. Metoda aceasta de a spăla automobilul o 


97 


deprinsese de la tatăl ei, şi o considera ca fiind cea mai 
potrivită. 

— Bună. 

— La dracu'! ţipă ea, ridicînd un picior în aer, în timp ce 
bucata de antilopă plină de săpun îi alunecă din mînă. 
Inima mai avea puţin şi îi sărea din piept. Se răsuci, ţinînd 
în mînă furtunul de apă. 

Sam sări brusc într-o parte. 

— Fii dracului atentă la ce faci, o repezi el. 

Jaine simţi pe loc provocarea. 

— In regulă, replică ea amabil, îndreptînd jetul de apă 
direct spre faţa lui Sam. 

El ţipă scurt, şi se feri. Jaine aşteptă încordată, cu 
furtunul în mînă, urmărindu-l cum îşi ştergea cu o mînă faţa 
udă. Primul atac al apei, cu toate că fusese un simplu 
incident, reuşise să-i ude perechea de jeans de la genunchi 
în jos. Al doilea avusese grija de cămaşa lui cu mîneci 
scurte. Partea din faţă a acesteia era leoarcă şi i se lipise de 
trup precum un plasture. Jaine încercă să facă abstracţie de 
bustul lui musculos. 

Se priviră ca şi cum ar fi fost doi trăgători, separați de 
infima distanţă de zece picioare. 

— Eşti o isterică. Ai nevoie să fii f.....? întrebă el pe un ton 
doar pe jumătate ameninţător. 

Jaine reacţiona, îndreptind asupra lui jetul puternic de 
apă. El încercă să se ferească. 

— Să nu mă faci isterică! ţipă ea, punînd un deget dea- 
supra duzei furtunului, ca să mărească forţa şi lungimea 
jetului. M-am săturat ca oamenii să mă învinovăţească 
pentru orice fleac! Indreptă din nou furtunul spre faţa lui şi 
continuă furioasă: Să fiu a naibii dacă nu m-am săturat pînă 
peste cap de tine, de Shelley, de David, de colegii de 
serviciu, de reporterii ăia idioţi şi de BooBoo care îmi 
distruge pernele. 

Sam se hotărî să schimbe tactica, încercînd să evite 
astfel atacul ei. 

Se apropie încet, încet de ea, fără a se feri din calea 
jetului de apă pe care ea îl ţinea în continuare îndreptat în 


98 


direcţia lui. O clipă mai tîrziu, ea încercă să-l evite, dar 
umărul lui o izbi în plex. Lovitura o lipi cu spatele de 
caroseria Viperului. Rapid precum un şarpe care atacă, 
reuşi să smulgă furtunul de apă din mîna ei. Ea se întinse 
să-l apuce, dar el o forţă să rămînă pe loc, lăsîndu-se cu 
toată greutatea peste ea. 

Răsuflau amîndoi greu. El era ud leoarcă şi apa se îmbibă 
şi în hainele ei. 

Se priveau în ochi, nasurile lor fiind la o distanţă de 
numai cîțiva centimetri. 

Genele lui Sam erau ude. 

— M-ai stropit, o acuză el, ca şi cum nu-i venea a crede 
că fusese în stare de aşa ceva. 

— lar tu m-ai speriat, îl acuză ea. A fost un accident. 

— Prima dată, a fost. A doua oară ai făcut-o intenţionat. 

Ea aprobă, dînd din cap. 

— În plus, ai folosit expresiile „la dracu'" şi „să fiu a 
naibii". Îmi datorezi cincizeci de cenți. 

— Am stabilit un nou regulament. Mai întîi va trebui să 
mă provoci să fac scandal şi abia apoi vei putea să mă 
amendezi. 

— Încerci să mă duci de nas? întrebă el uimit. 

— Desigur. Totul s-a întîmplat din vina ta. 

— Cum adică? 

— M-ai speriat intenţionat, aşa că nu încerca s-o întorci, 
în concluzie tu eşti vinovat pentru prima injurie, spuse ea 
încercînd să-i aplice un ghiont, în ideea că astfel va reuşi să 
se elibereze de sub greutatea lui. Era al naibii de greu şi la 
fel de tare precum metalul de care stătea sprijinită cu 
spatele. 

Sam îi zădărnici planul, lăsîndu-se pe ea cu şi mai multă 
putere. Apa i se scurgea din haine direct pe picioarele ei. 

— Şi a doua oară? 

— Şi tu ai folosit cuvîntul „f...". Expresiile mele nu sînt 
mai grave decit cuvîntul rostit de tine. 

— Nu mai spune, adică s-a inventat între timp şi un 
sistem de evaluare? 

Aruncă spre el o privire neîndurătoare. 


99 


— Ideea e că n-aş fi spus nimic din toate astea dacă nu 
m-ai fi speriat şi n-ai fi înjurat primul. 

— Dacă tot căutăm vinovaţii, află că nici eu nu te-aş fi 
înjurat dacă nu mă stropeai. 

— lar eu, la rîndul meu, nu te-aş fi stropit dacă nu mă 
speriai. Vezi, tu porţi toată vina, spuse ea ridicînd semeaţă 
bărbia. 

Sam inspiră adînc. Mişcarea toracelui îi turti şi mai mult 
sînii, făcînd-o să-şi îndrepte brusc atenţia către propriile 
sfircuri. Sfîrcuri care, la rîndul lor, erau acum conştiente de 
prezenţa lui. Uh. Ochii ei se măriră de spaimă. 

Sam o privi cu o expresie greu de definit. 

— Dă-mi drumul, spuse ea, mult mai nervoasă decit ar fi 
dorit să pară. 

— Nu. 

— Nu! repetă ea. Nu poţi refuza. Legea îţi interzice să mă 
reţii împotriva voinţei mele. 

— Nu te rețin împotriva voinţei tale; te rețin lipită cu 
spatele de propria ta maşină. 

— Folosind forţa! 

Sam înclină capul în semn că era de acord. Nu părea să-l 
afecteze gîndul că ar încălca vreo lege despre relele 
tratamente aplicate unui vecin. 

— Dă-mi drumul, spuse ea din nou. 

— Nu pot. 

Jaine îl privi neîncrezătoare. 

— De ce? 

Întrebarea era formală deoarece bănuia care era motivul 
neputinței lui. 

Acel „nu pot" creştea vizibil, de cîteva minute bune, 
înăuntrul pantalonilor lui uzi fleaşcă. 

Ea se străduise din răsputeri să nu bage de seamă ceea 
ce se petrece şi, de la talie în sus - lăsînd la o parte cele 
două sfircuri obraznice -, înregistrase un succes aproape 
total. 

De la briu în jos însă, eşuase lamentabil. _ 

— Pentru că am de gînd să fac ceva regretabil. Işi scutură 
capul, ca şi cum nu ar mai fi fost conştient de acţiunile sale. 


100 


La dracu', îmi voi asuma riscul. 

— Opreşte-te, gemu ea, dar era deja prea tirziu. 

De pe partea cealaltă a străzii ajunse la urechile ei rîsul 
zgomotos al unui copil. Un automobil trecu în viteză pe 
lîngă ei. 

Auzi sunetul abia perceptibil al unei foarfece care tundea 
gardul viu. Toate astea veneau însă de departe, rupte parcă 
cu totul de realitate. Singurele lucruri reale rămăseseră 
acum buzele lui Sam care le cuprinseseră pe ale ei, aroma 
trupului lui care-i mîngiia nările, şi gustul lui. Avea gust de 
ciocolată Hershey. 

Jaine conştientiză că se agăţase cu putere de cămaşa lui 
udă. Fără a întrerupe sărutul, el îi desprinse uşor miinile de 
pe cămaşă, aşezindu-le apoi după gitul său, ceea ce Îi 
permise să se sprijine şi mai bine de ea, acoperind-o de la 
genunchi pînă la umeri. 

Era posibil ca un sărut să-i stîrnească toate simţurile? Dar 
acesta nu era un simplu sărut. Sam îşi frecă pieptul de sînii 
ei pînă cînd sfircurile îi deveniră tari şi dureroase. Jaine 
simţea sexul lui excitat şi mişcările lente şi subtile ale lui 
Sam îi aprinseră dorinţa. 

Jaine conştientiza acel sunet sălbatic şi înăbuşit care 
încerca să erupă din propriul gitlej. încercă să se ridice în 
braţele lui, astfel încît sexul lui să-şi poată găsi poziţia cea 
mai favorabilă. Trupul ei devenise o torţă, iar flăcările o 
mistuiau pe dinăuntru. Avu impresia că îşi va pierde minţile 
din pricina frustrării, şi în acelaşi timp al dorinţei. 

Furtunul de apă mai atîrna încă în mîna ei. El îşi încolăci 
braţele în jurul ei, ridicînd-o atît cît era nevoie. Jetul de apă 
țişni vijelios, îl lovi pe BooBoo direct în bot, făcîndu-l să sară 
îngrozit într-o parte. Apoi jetul se izbi de automobil, udîndu- 
i şi mai rău. Lui Jaine puţin îi păsa. Işi încolăcise picioarele 
în jurul şoldurilor lui Sam, astfel încît sexul acestuia 
ajunsese exact unde îşi dorise ea. 

El se mişcă - executind din nou una din rotaţiile acelea 
subtile şi alunecoase -, iar ea simţi că atinge punctul 
culminant. Unghiile i se înfipseră adînc în spinarea lui, 
scoase un sunet gutural, se arcui în braţele sale. 


101 


Sam îşi dezlipi gura de a ei. Gifiia, şi avea o privire 
aproape sălbatică. 

— Să mergem înăuntru, spuse el pe un ton atit de scăzut 
şi de aspru, încît semăna cu un miriit. 

— Nu, suspină ea. Nu te opri! Oh, Doamne, mai avea 
puţin, puţin de tot. 

— Jaine, mi-e imposibil să ţi-o trag chiar aici. Trebuie să 
intrăm în casă. 

Să i-o tragă? înăuntru? 

Oh, Dumnezeule, era gata să o facă cu el, şi nu-şi luase 
încă pilulele! 

— Aşteaptă! strigă ea intrînd în panică, împingîndu-l şi 
lovindu-l sălbatic cu pumnii. Opreşte-te! Dă-mi drumul! 

— Să mă opresc? În urmă cu o secundă spuneai: „Nu te 
opri". 

— M-am răzgindit. 

— Nu te poţi răzgiîndi! 

Sam părea de-a dreptul disperat. 

— Ba pot. 

— Ai cumva herpes? 

— Nu. 

— Sifilis? 

— Nu. 

— Gonoree? 

— Nu. 

— SIDA? 

— Nu! 

— Atunci, nu ai de ce să te răzgîndești. 

— Am un ovar ajuns la perioada fertilă. 

Era mai mult ca sigur o minciună. Aproape o minciună. 
Mai mult ca sigur că perioada aceea avea să debuteze abia 
mîine, dar ea nu voia să-şi asume riscul unei potenţiale 
sarcini. 

Vestea ovarului fertil îl făcu să se oprească. Pentru o 
clipă, căzu chiar pe gînduri. Apoi urmă oferta: 

— AŞ putea folosi un prezervativ. 

Îl privi perplexă. Spera ca şi el să rămînă perplex. Pînă în 
clipa aceea, se arătase nemaipomenit de sigur pe sine. 


102 


— Prezervativele au un procent de siguranţă de doar 
nouăzeci şi patru la sută, deci pot da greş în şase la sută 
din cazuri. 

— Hei, astea sînt nişte scorneli. 

— Oh, daaa? Îţi imaginezi ce s-ar putea întîmpla dacă 
unul din flăcăii tăi plecaţi după pradă ar reuşi să sară 
asupra „domnişoarei" mele? 

— Ar avea loc un adevărat meci, iar cei doi s-ar lupta ca 
două pisici în acelaşi sac. 

— Exact. La fel ca noi. 

Sam îi dădu drumul şi făcu cîţiva paşi înapoi. 

— Vor ajunge în sacul ăla înainte să se fi făcut pre- 
zentările. 

— Nici noi nu am făcut pînă acum prezentările, se simţi 
ea datoare să puncteze. 

— La naiba! Îşi trecu palma peste faţă. Sînt Sam 
Donovan. 

— Ştiu cine eşti. Am aflat de la doamna Kulavich. Eu sînt 
Jaine Bright. 

— Ştiu. Ea mi-a spus. Mi-a spus de asemenea cum îţi 
ortografiezi numele. 

Ei drăcie, cum aflase doamna Kulavich despre asta? 

— Numele meu ar fi trebuit să fie Janine, dar au uitat să 
treacă primul n în certificatul de naştere, iar mama a decis 
că-i îi place cum sună noul meu nume. 

Lui Jaine i-ar fi plăcut să se numească Janine. „Shelley', 
„David“, „Janine“ - o potrivire perfectă. „Jaine" avea o 
rezonanţă sălbatică, una care o scotea din sărite. 

— Mie îmi place mult mai mult „Jaine". Ţi se potriveşte. 
N-ai avea nimic în comun cu un nume ca „Janine". 

„Asta cam aşa e", îşi zise ea. Sam continuă: 

— Deci, ce probleme aveai cu... cu cine anume? Oh, 
daaa. Cu Shelley, cu David, cu colegii de serviciu, cu repor- 
terii şi cu BooBoo. De ce ai probleme cu reporterii? 

Se arătă impresionată de memoria lui. Ea n-ar fi fost 
capabilă să reţină o înşiruire de nume, mai ales dacă între 
timp cineva ar fi îndreptat furtunul de apă asupra ei. 

— Shelley e sora mea mai mare. E supărată pe mine 


103 


pentru că mama m-a rugat să am eu grijă de BooBoo; ar fi 
preferat să o roage pe ea. David e fratele meu. El e furios 
pentru că tata m-a rugat pe mine, şi nu pe el, să am grijă 
de maşina lui. lar pe BooBoo îl ştii deja. 

El privi peste umărul ei. 

— E pisoiul acela care stă cocoţat pe maşina ta. 

— Pe ma... 

Jaine se întoarse brusc. BooBoo se plimba tacticos de-a 
curmezişul  capotei automobilului ei. Se repezi la el, 
indignată, şi îl duse înapoi în casă. Cînd se întoarse, 
examina cu atenţie capota ca să vadă dacă nu cumva 
fusese zgiriată. 

— Cred că nici ţie nu-ţi plac pisicile care escaladează 
maşini, zise Sam cu satisfacţie. 

Ea încercă efectul unei alte priviri de gheaţă, mai ales că 
sesizase efectul avut asupra lui de vestea ovarului aflat la 
maturitate. 

— Nu există termen de comparaţie între automobilul meu 
şi maşina ta, mirii ea; apoi se uită spre cărare şi constată că 
nu era parcată nici o maşină. Pontiacul maro dispăruse. Nu 
însă şi Sam. 

— Unde este maşina ta? 

— Pontiacul nu este al meu. Aparține primăriei. Slavă 
Cerului. Mîndria ei ar fi suferit dacă s-ar fi culcat cu 
proprietarul unei asemenea rable. Pe de altă parte, Pon- 
tiacul ăla i-ar fi putut servi drept stavilă mentală împotriva 
impulsurilor ei sexuale. Dacă ar fi fost la locul lui, mai mult 
ca sigur că nu ar fi scăpat de sub control episodul ce se 
petrecuse. 

— Şi, cum ai ajuns pînă acasă? întrebă ea, aruncînd o 
privire în jur. 

— Îmi parchez camionul la garaj. 

— Camionul? Ce tip de camion? 

— Chevy. 

— Unul cu patru viteze? 

Avea alura unui tip care conducea unul cu patru viteze. El 
o privi cu un aer de superioritate. 

— Mai există şi alt model? 


104 


— Oh, măiculiţă, oftă ea. Aş putea să-l văd? 

— Mai întîi trebuie să încheiem negocierile. 

— Negocierile? 

— Exact. Să stabilim cînd vom duce la bun sfîrşit ceea ce 
am început. 

— Vrei să spui că nu-mi vei permite să-ţi văd camionul 
pînă cînd nu voi face sex cu tine? 

— Te-ai prins. 

— Eşti nebun dacă îţi imaginezi că sînt atit de disperată 
să-ţi văd camionul, se răsti ea. 

— E de culoare roşie. 

— Oh, măiculiţă, suspină ea. 

El îşi încrucişa braţele la piept. 

— Ori eşti de acord, ori taci. 

— Sper că nu vrei să spui „ori te întinzi"? 

— Spuneam că ar trebui să negociem asupra datei. Nu 
am spus că ar trebui să o facem chiar în clipa asta. Nici 
plătit nu m-ai putea determina să nu mă feresc de ovarul 
tău aflat la maturitate. 

Jaine aruncă spre el o privire care lăsa loc la speculaţii. 

— Dacă îmi arăţi camionul tău, îţi arăt şi eu uzina mea 
electrică. 

Sam scutură din cap. 

— Înțelegerea nu e valabilă. 

Nu pomenise nimănui despre automobilul tatălui ei, mult 
iubitul sedan al familiei. 

Acum acesta era asul din mînecă, garanţia succesului ei 
deplin. În plus, Sam era poliţist şi l-ar putea ţine sub atenta 
lui observaţie, asigurind o protecţie specială garajului ei. 
Asigurarea maşinii costase o avere, fiind vorba de un obiect 
de neînlocuit. 

— Dacă mă laşi să-ţi văd camionul, îţi dau şi eu voie să 
vezi maşina tatălui meu. 

Împotriva propriei voințe, Sam deveni brusc interesat. 
Expresia de pe chipul ei îl lăsase să înţeleagă că maşina era 
un model cu totul special. 

— Despre ce marcă e vorba? 

Ea ridică din umeri. 


105 


— Nu pot spune chestia asta în gura mare. 

Sam se aplecă spre ea. 

— Spune-o în şoaptă. 

Jaine îşi apropie buzele de urechea lui, simțind că mai are 
puţin şi leşină, imediat ce aroma aceea masculină îi 
pătrunse în nări. Şopti două vorbe. 

El îşi îndreptă spatele atît de brusc încît o lovi peste nas. 

— Auuu! 

— Lasă-mă să-l văd, spuse el răguşit. 

Ea îşi încrucişa braţele la piept aşa cum făcuse el mai 
devreme. 

— Avem deci o înţelegere? Eu îţi arăt maşina tatei, iar tu- 
mi arăţi camionul? 

— Pe dracu', îţi dau voie să-mi conduci camionul! 

Se răsuci, aruncînd o privire spre garajul ei, ca şi cum 
acolo ar fi fost depozitat Sfintul Graal. 

— E acolo? 

— În siguranţă şi nevătămat. 

— E vorba de o piesă originală? Nu e cumva o copie? 

— E original. 

— Măiculiţă, spuse el şi o porni cu paşi mari spre garaj. 

— Mă duc după cheie, spuse Jaine. 

Ea dispăru cît ai clipi înăuntru şi se întoarse cu cheia. 

— Să fii cu băgare de seamă şi să deschizi uşa doar atit 
cît să te poţi strecura înăuntru, îl preveni ea. Nu vreau să 
fie văzut din stradă. 

— Daaa, daaa. 

Luă cheia din mîna ei şi deschise lacătul. 

Intrară amîndoi în garajul cufundat în întuneric; Jaine se 
repezi să caute întrerupătorul. 

Luminile se aprinseră, dînd la iveală cocoaşa acoperită 
de prelată. 

— Cum a reuşit să facă rost de ea? întrebă Sam în 
şoaptă, de parcă s-ar fi aflat într-o biserică. 

— A făcut parte din echipa de proiectare. 

— Tatăl tău e Lyle Bright? 

Jaine confirmă dînd din cap. 

— Măi să fie, oftă el, ridicînd prelata. 


106 


Din gitul lui se auzi un soi de miriit abia perceptibil. 

Ea realiză pe loc ce sentimente îl încercau. Şi ei i se tăia 
respiraţia ori de cît ori se uita la maşina aceea, cu toate că 
o ştia din copilărie. 

Nu-ţi lua ochii. Luciul vopselei nu se compara cu cel al 
culorilor disponibile în zilele noastre. Era vorba de o nuanţă 
de gri-argintiu, în tonuri clare, fără a avea nimic din 
extravaganta de care au parte consumatorii din ziua de azi. 

— Măiculiţă, repetă el, aplecîndu-se pentru a vedea mai 
bine dotările interioare, avind grijă să nu atingă maşina. 
Majoritatea oamenilor nu ar fi rezistat. Unii ar fi avut chiar 
tupeul să apese pe pedala de acceleraţie, sau să se aşeze 
comod pe locul şoferului. Sam însă trată automobilul cu tot 
respectul cuvenit, ceea ce făcu ca în inima ei să apară un 
sentiment pe care nu ştia cum să-l definească. Se simţi ca 
şi cum o luminiţă i-ar fi străpuns pe neaşteptate gindurile, 
iar în garajul acela totul ar fi fost cuprins de întuneric, cu 
excepţia chipului lui, spre care îşi îndreptă întreaga atenţie. 
Sesiză că respiraţia i se accelerează, avu impresia că între- 
gul ei univers se face fărime. 

Ce să însemne oare toate astea? 

El acoperi maşina cu aceeaşi tandreţe cu care o mamă îşi 
înveleşte bebeluşul adormit. Fără o vorbă, scoase din 
buzunarul de la jeans cheile lui şi i le înmînă. 

Ea le luă, aruncînd apoi o privire spre propriile haine. 

— Sînt udă fleaşcă. 

— Ştiu. Ţi-am admirat deja sfircurile. 

Jaine rămase cu gura căscată şi instinctiv îşi acoperi sînii. 

— Şi de ce n-ai spus nimic? întrebă ea furioasă. 

Sam rise încetişor. 

— Doar nu mă crezi tîmpit? 

— Ai merita să-ţi conduc camionul îmbrăcată cu hainele 
astea! 

El ridică din umeri. 

— Acum, pentru că m-ai lăsat să văd piesa asta, şi 
sfircurile tale, bănuiesc că ţi-am rămas dator. 

Vru să protesteze, spunîndu-i că de fapt ea nu-l /ăsase 
să-i vadă sfircurile, şi că el le privise fără acordul ei. Apoi 


107 


amintindu-şi că şi ea văzuse „ceva" în dimineaţa aceea, se 
hotări să nu abordeze subiectul. Avea impresia că el îi 
ridica mingea la plasă, intenţionat. 

— Pe deasupra, punctă el, şi tu mi-ai văzut cocoşelul. 
Valorează oricum mai multe puncte decît nişte sfircuri. 

— Zău, spuse ea. Valoarea se citeşte în privirea 
purtătorului, iar eu chiar te-am rugat să-ţi tragi perdelele, 
dacă îţi aminteşti. 

— Înainte de asta, cît timp ai profitat de privelişte? 

— Cît mi-a luat s-o sun pe doamna Kulavich, pentru a afla 
numărul tău de telefon, replică Jaine cu convingere, ştiind 
că acesta era adevărul. Şi ce dacă stătuse de vorbă cu 
doamna Kulavich timp de un minut? De altfel, nici măcar nu 
îl considerai suficient de important încît să tragi perdelele. 
Te fiţiiai de colo-colo, ca şi cum te-ai fi pregătit să iei startul 
într-o cursă. 

— Voiam să te ispitesc. 

— Nu-i adevărat! Habar nu aveai că te privesc. 

Jaine îi aruncă cheile. 

— Nu voi conduce camionul ăla al tău, nici dacă mă 
implori! Mai mult ca sigur că e plină de riduri! Chestia aia, 
dezgustătoare...penisul-vedetă al tău. 

El prinse cheile cu o singură mînă. 

— Eşti sigură că nu te-a ispitit? 

Ar fi vrut să afirme că nu o ispitise cituşi de puţin, însă 
limba ei refuză să spună ceea ce ar fi fost cea mai mare 
minciună din viaţa sa. 

Sam arboră un zîmbet afectat. 

— Mă gindeam eu. 

Exista o singură modalitate de a-şi recăpăta superio- 
ritatea. Jaine îşi puse ambele miini în şolduri, lăsîndu-şi 
astfel sfircurile să împingă cu putere în materialul cămăşii 
ude. Privirea lui Sam se îndreptă ca un proiectil cu ghidare 
laser spre pieptul ei. 

— Nu joci cinstit, spuse el răguşit. 

Ea îi întoarse zimbetul afectat din urmă cu cîteva clipe. 

— Să nu cumva să uiţi chestia asta, spuse ea, întorcîndu-i 
spatele cu intenţia de a părăsi garajul. 


108 


Sam veni repede în urma ei. 

— Voi ieşi primul. Vreau să văd cum arăţi în bătaia 
razelor de soare. 

Jaine îşi acoperi din nou sînii cu palmele. 

— Manevre copilăreşti, bombăni el, precipitîndu-se prin 
deschizătura îngustă. Apoi reveni atît de brusc în garaj, 
încît Jaine se ciocni pur şi simplu de el. 

— Ai două probleme, spuse el. 

— Chiar aşa? 

— În primul rînd, ai lăsat apa să curgă, aşa că vei avea o 
factură pe cinste. 

Ea suspină. Cu siguranţă că în momentul ăsta aleea era 
deja inundată. 

Era evident că Sam o făcuse să-şi piardă minţile, pentru 
că altfel n-ar fi fost în stare de o asemenea imprudenţă. 

— Şi care ar fi cea de-a doua problemă? 

— Curtea casei tale e plină de reporterii de care vorbeai. 

— Oh, la dracu', bombăni ea. 


CAPITOLUL 10 


Sam rezolvă situaţia. leşi din garaj şi încuie lacătul, astfel 
încît nici unul dintre reporterii aceia băgăcioşi să nu se 
poată strecura înăuntru şi să dea peste ea. Jaine îşi imagină 
că el încerca să aibă mai mult grijă de maşină decit de ea. 
Ascultă la uşă, şi-l auzi spunînd: 

— Vă rog să mă scuzaţi, trebuie să ajung la furtunul acela 
pentru a opri apa. Faceţi-mi loc, vă rog. 

Era de o politeţe exagerată. Jaine se întrebă de ce nu se 
arătase la fel de politicos atunci cînd stătuse de vorba cu 
ea. 

— V-aş putea ajuta cu ceva, băieţi? îl auzi întrebiînd. 

— Am vrea să-i punem citeva întrebări lui Jaine Bright 
legate de lista aceea, spuse o voce ciudată. 

— Nu cunosc pe nimeni cu numele de Jaine Bright, minţi 
Sam. 

— Locuieşte chiar aici. De la Biroul de evidenţă a 


109 


populaţiei am aflat că a achiziţionat această casă cu două 
săptămîni în urmă. 

— Greşit. Eu sînt cel care a cumpărat această casă acum 
două săptămîni. La naiba, trebuie că s-a produs o greşeală 
în momentul înregistrării actelor. Va trebui să lămuresc 
chestia asta cît mai curind posibil. 

— Jaine Bright nu locuieşte aici? 

— V-am mai spus, habar nu am cine este Jaine Bright. 
Acum, băieţi, dacă nu vă supăraţi, aş vrea să îmi spăl 
maşina. 

— Dar... 

— Poate că ar trebui să mă prezint, spuse Syam, adoptînd 
pe neaşteptate un ton blind. Sînt detectivul Donovan, iar 
aceasta este o proprietate particulară. În clipa asta 
dumneavoastră încălcaţi legea. Mai e nevoie să continuăm 
această discuţie? 

Jaine rămase nemişcată, pînă ce auzi motoarele punîndu- 
se în funcţiune şi maşinile demarînd. Fusese o minune că 
reporterii nu-i auziseră pe ea şi pe Sam stînd de vorbă în 
garaj. In orice caz ei doi fuseseră atit de absorbiți de 
conversaţie încît nu sesizaseră sosirea reporterilor. 

Aşteptă ca Sam să deschidă garajul. Dar acesta nu 
apăru. Apoi auzi zgomotul apei, acompaniat de un fluierat 
Uşor. 

Nemernicul se apucase să îi spele maşina. 

— Ar fi cazul s-o faci cum trebuie, spuse ea printre dinţi. 
Dacă vei lăsa urme de şampon pe ea, te jupoi de viu. 

Jaine aştepta neputincioasă, neîndrăznind să strige ori să 
bată în uşa garajului, de teamă că reporterii ar putea sta la 
pîndă. Dacă unul dintre ei ar fi fost mai isteţ, şi-ar fi dat 
seama că Sam cu greu ar fi reuşit să se strecoare înăuntru 
Viperului, deci nu putea fi el proprietarul unui asemenea 
automobil. Viperul nu era destinat persoanelor înalte, 
încadrate în categoria „deşiraţi". Lui i se potrivea mult mai 
bine o camionetă. Mintea îi zbură cît ai clipi la acel Chevy 
cu patru viteze, de culoare roşie. Şi ea intenţionase să-şi 
cumpere unul, înainte ca Viperul să o cucerească definitiv. 

Nu avea ceasul la mînă, dar estimă că trecuse deja o oră, 


110 


dacă nu chiar o oră şi jumătate, pînă cînd Sam veni să 
descuie uşa. Amurgul lăsase deja locul nopţii, iar bluza ei se 
uscase în timp ce aşteptase nerăbdătoare ca el s-o 
elibereze. 

— Nu te-ai prea grăbit, mirii ea ieşind grăbită din garaj. 

— Ţi-am spălat maşina, apoi am lustruit-o şi am şters-o. 

— Mulţumesc. Ai făcut-o ca la carte? 

Se apropia în fugă de maşină, dar, cum nu mai era sufi- 
cientă lumină, nu reuşi să observe dacă nu cumva i-o 
zgiriase. 

Neîncrederea ei nu-l deranja pe Sam care spuse: 

— N-ai vrea să îmi povesteşti ce era cu reporterii ăia? 

— Nu. Vreau să dau totul uitării. 

— Cred că nu vei reuşi. Se vor întoarce imediat ce vor 
descoperi că eu sînt de fapt proprietarul casei de alături. 
Asta se va întîmpla miine-dimineaţă, la prima oră. 

— La ora aceea voi fi deja la serviciu. 

— Jaine, spuse el, iar în vocea lui se simţi autoritatea 
poliţistului. 

Oftînd, ea se aşeză pe treptele verandei. 

— E vorba de lista aceea stupidă. 

E| se aşeză turceşte alături de ea. 

— Care listă stupidă? 

— Aceea care face referire la bărbatul perfect. 

Sam o privi atent. 

— Acea listă? Cea care a apărut în ziar? 

Jaine înclină capul în semn de aprobare. 

— Tu ai scris-o? 

— Nu chiar. Eu sînt una dintre cele patru prietene care au 
conceput-o. Toată agitația care a urmat a fost un simplu 
accident. Nimeni nu trebuia să ştie de existenţa acestei 
liste, dar a ajuns în publicaţia editată de companie, apoi a 
aterizat pe intemet, şi apoi lucrurile au început să ia repede 
proporții. 

Işi înconjură genunchii cu braţele, sprijinindu-şi capul de 
ei. 

— Totul e o mizerie. Nici o altă veste nu a reuşit să 
deturneze atenţia exagerată care i s-a acordat acelei liste. 


111 


Am ajuns să mă rog pentru o cădere spectaculoasă la 
Bursă. 

— Muşcă-ţi limba. 

— Măcar o „cădere temporară". 

— Nu înţeleg, spuse el după o scurtă pauză. Ce naiba e 
atit de interesant în lista asta? Loial, amabil, cu slujbă. Mare 
scofală. 

— Există amănunte care nu au apărut în ziar, spuse ea 
stingherită. 

— Amănunte? Ce fel de amănunte? 

— Ştii tu. Ceva mai mult. 

El se gîndi o secundă, apoi spuse precaut: 

— Amănunte de ordin fizic? 

— Amănunte de ordin fizic, aprobă ea. 

Urmă o nouă pauză. 

— Cam cit de multe? 

— Nu am chef să vorbesc despre subiectul asta. 

— Am să-l caut pe internet. 

— Perfect. N-ai decit. Eu nu vreau să vorbesc despre 
asta. 

Sam o ciupi uşurel de obraz. 

— Nu poate fi chiar atît de grav. 

— Ba da. T. J. ar putea chiar să divorţeze din cauza asta. 
Shelley şi David sînt supăraţi pe mine pentru că i-am pus 
într-o lumină proastă. 

— Credeam că sînt supăraţi din pricina automobilului şi a 
pisoiului. 

— Chiar sînt, dar se folosesc de asta pentru a se arăta şi 
mai furioşi în privinţa listei. 

— Mie mi se pare că îi doare în dos. 

— Poate, dar fac parte din familia mea, şi îi iubesc. Mă 
duc să-ţi aduc banii. 

— Ce bani? 

— Pentru acele expresii injurioase. 

— Ai de gînd să-mi dai banii? 

— Asta-i singura soluţie onorabilă, însă acum ştii care 
este noul regulament în privinţa expresiilor injurioase. E 
ultima oară cînd îţi plătesc, cu toate că vina a fost a ta. 


112 


Şaptezeci şi cinci de cenți, nu? Două mai devreme, şi ultima 
cînd ai dat cu ochii de reporterii aceia. 

— Cred că e corect. 

Jaine intră în casă, pentru a căuta cei şaptezeci şi cinci de 
cenți. Nu mai avea monede de douăzeci şi cinci; aşa că era 
nevoită să-i dea unele cu valoare mult mai mică. Cînd se 
întoarse, Sam era tot pe verandă, dar se ridicase în picioare 
pentru a putea pune monedele în buzunar. 

— Ai de gînd să mă inviţi înăuntru, poate pentru a-mi 
pregăti cina? 

— Revino cu picioarele pe pămînt, pufni ea. 

— Da, asta ziceam şi eu. Bine, în cazul ăsta, n-ai vrea să 
ieşim să îmbucăm şi noi ceva? 

Dacă accepta, putea avea atit avantaje, cît şi deza- 
vantaje. Avantajul consta în aceea că nu ar mai fi fost 
obligată să cineze de una singură, asta în cazul în care s-ar 
fi decis să-şi prepare ceva de mincare, o chestie puţin 
probabilă. Dezavantajul era că ar fi petrecut cam mult timp 
în compania lui, lucru ce s-ar fi putut dovedi periculos. Mai 
devreme fuseseră salvaţi de faptul că se aflau într-un loc 
public, însă, dacă o prindea singură în camioneta lui, cine 
ştie ce se putea întîmpla. Pe de altă parte, își dorea din 
toată inima să facă o plimbare cu camioneta aceea... 

— Nu ţi-am cerut să cauţi adevăratul sens al existenţei, 
spuse el iritat. Vrei să măninci un burger sau nu? 

— Merg cu tine, dacă îmi promiţi că n-ai să mă atingi. 

— Jur. Ţi-am mai spus că nici plătit nu m-aş apropia de 
acel ovar periculos. In concluzie, cînd ai de gînd să-ţi iei 
pilulele? 

— Cine a pomenit de aşa ceva? 

— Eu cred că ar fi cazul s-o faci. 

— Dacă stai departe de mine, n-ai de ce să-ţi faci griji în 
privinţa asta. 

Nu avea de gind să recunoască faţă de el că intenţiona 
să ia pastilele. Astăzi uitase să sune la clinică, dar avea de 
gind să telefoneze a doua zi dimineaţă, la prima oră. 

Sam zîmbi ironic. 

— Jocul tău e interesant, scumpo, dar am ajuns deja la 


113 


bila cu numărul nouă, aşa că n-are rost să o mai căut şi pe 
cea cu numărul zece. Nu-ţi rămîne altceva se făcut decit să 
te predai. 

Dacă alt bărbat i-ar fi vorbit aşa, cu siguranţă că ar fi 
avut grijă să-l umilească. Acum însă, tot ce putea face era 
să tragă de timp. 

— Cu toate astea, eu sînt cea care are lovitura 
următoare? 

— Daaa, dar două dintre lovituri au o direcţie greşită, 
punînd-o la socoteală şi pe a treia, care e mai degrabă un 
oftat. 

— Aş putea să încerc o lovitură în direcţia casei. 

— Nu prea cred. 

— Mai vedem noi. 

— Oh, la naiba. Tu faci din chestia asta o întrecere, nu-i 
aşa? 

— Tu eşti cel care a provocat-o. Ai ajuns deja la nouă şi 
n-ai chef de bila cu numărul zece. Mă doare direct în fund. 

— Mai ai să-mi dai o monedă de douăzeci şi cinci. 

— „Fund" nu intră în categoria injuriilor. 

— Cine spune... 

Se întrerupse şi oftă. 

— Nu contează. M-ai abătut de la tema principală. Vrei să 
mergem să mincăm ceva? 

— Aş prefera mîncare chinezească, nu un burger. 

— Perfect. Servim mîncare chinezească. 

— Îmi place localul acela de pe Autostrada 12. 

— Bine. 

Ea îi aruncă un zimbet fermecător. 

— Mă duc să mă schimb. 

— Şi eu. Cinci minute. 

Jaine se repezi înăuntru, bănuind că şi el făcea acelaşi 
lucru. Nu o credea capabilă să se schimbe în cinci minute, 
nu? Atunci trebuia să-i demonstreze. 

Jaine îşi scoase hainele în drum spre dormitor. BooBoo se 
ţinu după ea mieunînd de mama focului. Ora lui de masă 
trecuse de mult. Imbrăcă o pereche de chiloţi uscați, un 
sutien, de culoare roşie, un tricou cu miînecă scurtă şi o 


114 


pereche de jeans. Apoi se duse fuga în bucătărie, deschise 
o conservă pentru BooBoo, i-o puse cît ai clipi pe farfu- 
rioară, îşi înhaţă poşeta şi ieşi pe uşa casei exact în clipa în 
care Sam punea piciorul pe veranda lui, pregătindu-se să se 
îndrepte spre garaj. 

— Ai întîrziat, spuse el. 

— Nu-i adevărat. În plus, tu n-ai făcut altceva decît să-ți 
schimbi hainele. Eu a trebuit să mă schimb şi să hrănesc 
pisoiul. 

Garajul lui dispunea de o uşă modernă. Imediat ce apăsă 
butonul telecomenzii pe care o avea în mînă, uşa se ridică. 
Ea oftă, cuprinsă brusc de o invidie de nedescris. Luminat 
de becul care se aprinsese automat, odată cu deschiderea 
uşii, îi apăru în faţa ochilor monstrul acela de un roşu- 
aprins. Ţeava de eşapament cromată. Bară de protecţie 
cromată. Pneurile atît de înalte încît ar fi trebuit să se 
caţăre pe scaun dacă automobilul n-ar fi avut nişte bare, şi 
ele cromate, pentru sprijinirea piciorului. 

— Oh, rosti ea, şi bătu din palme. Este exact maşina pe 
care mi-o doream înainte de a pune ochii pe Viper. 

— E dotat cu banchete, spuse el, privind-o semnificativ. 
Dacă vei fi cuminte, după ce-ţi iei pilulele, am să te las să 
mă seduci chiar aici, în camion. 

Reuşi să-şi stăpiînească cu greu reacţia. Slavă Domnului 
că el nu observase cît de slab se dovedea a fi autocontrolul 
ei; numai la gîndul că l-ar putea seduce, indiferent în ce loc 
s-ar produce lucrul acesta, simţi cum i se trezesc la viaţă 
toate simţurile. 

— N-ai nimic de spus? întrebă el. 

Ea scutură din cap. 

— Oh, fir-ar a naibii de treabă, replică el, luînd-o de 
mijloc şi ridicînd-o, fără efort, în cabină. Acum sînt de-a 
dreptul îngrijorat. 

X XE 

Planul lui Marci nu folosi la nimic. T.J. fu pusă în faţa 
inevitabilului imediat după apelul celui de-al treilea re- 
porter. Doamne, de ce nu lua sfîrşit toată povestea asta? 
Ce avea atit de fascinant o listă pe care o făcuseră doar 


115 


pentru a se amuza? „Galan n-ar găsi-o în nici un caz 
amuzantă", se gîndi ea, deprimată. Oricum, lui nu i se mai 
părea aproape nimic amuzant. Se distraseră atît de bine pe 
vremea cînd erau logodiţi. Rideau şi glumeau tot timpul. 
Unde dispăruse oare băiatul acela plin de viaţă? 

Nici de văzut nu se mai vedeau ca înainte. Programul ei 
de lucru era de la opt la cinci, iar al lui de la trei la 
unsprezece. La ora cînd el se întorcea acasă, ea dormea 
dusă, iar cînd se trezea el, ea era deja plecată la serviciu. 
Culmea era că nu fusese obligat să lucreze în schimbul care 
dura de la ora trei pînă la ora unsprezece. Pur şi simplu 
fusese alegerea lui. Dacă prin asta intenţionase să se înde- 
părteze de ea, atunci reuşise să-şi vadă visul cu ochii. 

Poate că mariajul lor se epuizase de mult şi ea nu accep- 
tase realitatea. Poate că Galan respinsese ideea de a avea 
copii tocmai din pricina situaţiei neclare în care se aflau. 

Gîndul ăsta o îndurera profund. Ea îl iubise. Sau cel puţin, 
iubise acel bărbat pe care crezuse că el îl întruchipa, în 
ciuda atitudinii lui ursuze din ultimi ani. Uneori chipul lui 
Galan revenea pe neaşteptate în gîndurile sale. Imaginea 
era aceea a tînărului, zimbitorului Galan, cel pe care îl 
iubise cu atita disperare pe vremea cînd erau elevi de liceu, 
îl iubise pe acel Galan stîngaci, nesigur, dornic şi iubitor, cel 
care făcuse dragoste cu ea, prima experienţă de acest fel 
pentru amindoi, pe bancheta din spate a bătrînului 
Oldsmobile al tatălui lui. II iubise pe bărbatul care, la prima 
lor aniversare, îi dăruise un singur trandafir roşu, pentru că 
nu avusese cu ce să cumpere o duzină. 

Nu-l mai iubea însă pe bărbatul care nu fusese în stare 
să-i spună „te iubesc" de atita amar de vreme. Nici nu-şi 
mai aducea aminte cînd rostise aceste vorbe ultima oară. 

Comparindu-se cu prietenele sale, T.J. se simţi neaju- 
torată. Dacă vreunul i-ar fi rîs în nas lui Marci, aceasta l-ar fi 
dat cît ai clipi afară pe uşă, şi ar fi găsit un înlocuitor pe 
măsură care să-i ţină patul cît mai cald. Luna era supărată 
din pricina lui Shamal, dar nu stătea acasă, aşteptindu-l, ci 
îşi vedea mai departe de propria viaţă. In ceea ce o privea 
pe Jaine, ea se dovedea a fi exact opusul lui T.J. Oricît de 


116 


greu o lovise viaţa, ştiuse să înfrunte situaţia cu umor şi 
îndrăzneală. Nici una dintre prietenele ei n-ar fi suportat 
durerea provocată de comportamentul lui Galan, cum 
făcuse ea în ultimii doi ani. 

Se ura pe sine pentru slăbiciunea de care dăduse 
dovadă. Ce s-ar întîmpla dacă ea şi Galan s-ar despărţi? Ar 
fi nevoiţi să vindă casa, cu toate că ea o iubea. Ei, şi? Ar 
putea foarte bine să locuiască într-un apartament asemeni 
lui Jaine înainte de a-şi cumpăra casa. T.J. nu 
experimentase asta pînă acum, dar ar putea învăţa să se 
descurce singură. Şi-ar cumpăra şi o pisică - nu, mai bine 
un căţel, pentru a-i asigura protecţia. Apoi ar începe o nouă 
relaţie. Cum ar fi să-şi poată petrece timpul în compania 
unui bărbat care să nu o insulte ori de cîte ori deschide 
gura? 

In clipa cînd sună telefonul, fii sigură că era Galan. Cînd 
ridică receptorul, mîna îi tremură. 

— Ţi-ai pierdut minţile? 

Galan respira greu, lăsînd-o să înţeleagă că era furios. 

— Nu, nu prea cred, răspunse ea calmă. 

— Din cauza ta am fost bătaia de joc a celor de la uzină... 

— Dacă cineva şi-a bătut joc de tine, a fost vina ta, 
pentru că le-ai permis s-o facă, îl întrerupse ea. Nu voi 
discuta însă despre asta la telefon. Dacă vrei să vorbeşti cu 
mine, pe un ton civilizat, voi aştepta să vii acasă. Dacă ai 
de gind să faci scandal, atunci să ştii că am altceva mai bun 
de făcut decit să te ascult. 

Galan îi trînti telefonul în nas. 

Cînd T.J. aşeză receptorul în furcă, mîna îi tremura şi ochii 
i se umplură de lacrimi. Dacă el îşi închipuia că are să-i 
ceară iertare în genunchi, se înşela amarnic. În ultimii doi 
ani trăise potrivit regulilor impuse de Galan, şi fusese o 
femeie nefericită. Poate că venise vremea să-şi conducă 
viaţa potrivit propriilor ei reguli. Chiar dacă îl va pierde 
astfel pe Galan, îşi va păstra respectul de sine. 

O oră şi jumătate mai tîrziu soneria telefonului se auzi din 
nou. 

T.J. înţepeni în timp ce se pregătea să răspundă. Nu 


117 


putea fi tot Galan, dar cine ştie? Poate că reflectase la felul 
în care îi răspunsese ea, şi înţelesese că nu avea de gînd să 
se prosterneze în faţa lui şi să facă din nou pe proasta. 

— Alo, rosti ea. 

— Care eşti tu? 

T.J. înţepeni. 

— Cum? Cine e acolo? 

-Eşti doamna A? B? Care din ele eşti? 

— Vezi-ţi de viaţa ta, replică noua T.J. pe un ton sfidător 
şi trînti receptorul în furcă. 


CAPITOLUL 11 


A doua zi, Jaine sări din pat mult mai devreme, hotărită 
să plece la serviciu înainte de a da ochii cu Sam. La gindul 
că s-ar putea ciorovăi din nou cu el respiraţia i se accelera 
din cauza emoţiei. Mintea o avertiza că, mai mult ca sigur, 
el căutase noaptea trecută lista pe web, imediat ce se 
întorseseră de la cina aceea copioasă. Sam se dovedise mai 
rău ca un pit bull, nelăsînd să-i scape absolut nimic, 
punîndu-i o mulţime de întrebări legate de partea 
necunoscută a listei, chiar în timpul cinei. Nu voia să afle ce 
părere avusese el despre regulile care urmau celei cu 
numărul şapte. 

La incredibila oră şapte dimineaţa se pregătea să iasă pe 
uşă, moment în care observă că robotul telefonic înre- 
gistrase o mulţime de mesaje. Vru să apese pe butonul 
pentru ştergere automată, dar ezită. Cum părinţii ei erau 
plecaţi în călătorie, se putea întîmpla orice: unul din ei 
putea fi bolnav, ori se ivise o altă situaţie de urgenţă. Mai 
ştii? Poate că Shelley şi David o căutaseră să-i ceară scuze. 

— Slabe speranţe, conchise ea, apăsînd pe butonul 
„play". 

Trei dintre mesaje veneau din partea unor reporteri. Unul 
din presă, ceilalți doi de la televiziune, toți solicitîndu-i 
interviuri. Urmară două convorbiri întrerupte, una după 
alta. Cel de-al şaselea aparținea Pamelei Morris, care se 


118 


recomanda a fi sora Ginei Landretti. Vorbea pe un ton 
moale, cu modulaţii, specific crainicelor TV, informînd-o pe 
Jaine că i-ar face o deosebită plăcere să o includă printre 
invitaţii emisiunii Good Morning America pentru a sta de 
vorbă despre „listă“, despre subiectul care râvâșise 
întreaga ţară. Al şaptelea mesaj era din partea revistei 
People, şi îi solicita acelaşi lucru. 

Jaine se luptă din greu cu isteria care părea să ia 
proporţii, ascultînd alte trei mesaje în care pur şi simplu se 
trîntise receptorul. Oricum, persoana care sunase aşteptase 
destul timp. În tăcere, înainte de a închide. Un idiot. 

Şterse apelurile; n-avea nici cea mai mică intenţie de a 
răspunde la vreunul din ele. Situaţia, care la început părea 
doar absurdă, tindea să devină periculoasă. 

Ajunse pe stradă fără să dea ochii cu Sam, ceea ce 
însemna că dimineaţa avea să fie scutită de un start 
zgomotos. Se simţea atit de bine încît se decise să deschidă 
radioul. Alese un post care difuza muzică country, şi o 
ascultă pe Dixie Chicks cîntînd despre un anume Earl care 
urma să moară. Începu chiar să fredoneze, întrebîndu-se în 
acelaşi timp dacă Sam-poliţaiul ar fi considerat moartea 
acelui Earl ca fiind o faptă justificabilă. Poate că subiectul 
respectiv s-ar fi dovedit un alt motiv de ceartă între ei. 

Era conştientă că greşea privind certurile cu Sam ca pe 
un lucru cu mult mai incitant decit un cîştig la loterie. Nu 
mai întîlnise pînă acum pe cineva care nu numai că nu 
clipise în faţa tirului ei verbal, ci se dovedise capabil să-i 
ţină piept - din punct de vedere verbal - fără cel mai mic 
efort. Era vorba de un înţeles special al libertăţii, faptul că 
ea putea spune absolut orice, fără ca el să se arate şocat. 
Uneori avusese impresia că lui îi făcea plăcere să o pro- 
voace. Era un adevărat cocoş - în sensul cel mai larg al 
cuvîntului - şi în acelaşi timp enervant, deştept şi al 
dracului de sexy. Se arătase cît se poate de respectuos faţă 
de automobilul tatălui ei şi, mai mult de atit, făcuse o 
treabă excelentă atunci cînd se ocupase de spălarea şi 
lustruirea Viperului. 

Era cazul să ia anticoncepţionalele, şi asta cît mai 


119 


repede. 

La porţile companiei Hammerstead erau prezenţi alţi 
reporteri. Cineva le vînduse cu siguranţă pontul în privinţa 
mărcii automobilului pe care-l conducea, deoarece, imediat 
ce încetini, aşteptind ca portarul să ridice bariera, aparatele 
de filmat începură brusc să funcţioneze. 

Portarul o privea rînjind cu satisfacţie. 

— N-ai vrea să participăm împreună la un test auto, ca să 
vezi dacă îndeplinesc toate condiţiile necesare? întrebă el. 

— Am să te caut eu. Carneţelul meu e deja completat 
pentru următorii doi ani şi jumătate. 

— Cred şi eu, spus el, făcîndu-i cu ochiul. 

Sosise mult prea devreme; coridorul îngust şi verde era 
pustiu. Constată însă că nu era prima sosită, deoarece 
cîţiva dintre ochelarişti veniseră la lucru înaintea ei. Se opri 
să citească afişul de deasupra ascensorului: 

ATENŢIE: MAI ÎNTÎI JEFUIEŞTI, ŞI ABIA DUPĂ ACEEA DAI FOC. 
CINE NU PROCEDEAZĂ ÎNTOCMAI, VA FI EXCLUS DIN ECHIPĂ. 

Ei, da, se simţea mult mai bine; o zi fără acele afişe de 
deasupra ascensorului era o zi mult mai grea. 

Pînă să-şi dea seama că nici reporterii, şi nici portarul nu 
reuşiseră să o enerveze, era deja în birou. Ei nu aveau nici 
cea mai mică importanţă. Bătălia ei cu Sam era de departe 
cu mult mai interesantă, mai ales acum cînd ştiau amîndoi 
care era ţinta pe care o urmăreau. Nu mai avusese parte de 
o asemenea relaţie amoroasă, dar îşi dădea seama că 
aceea pe care o experimenta acum cu Sam era una care ar 
fi ars pînă şi aşternutul. Asta nu însemna nicidecum că 
avea de gînd să fie o pradă uşoară; dacă voia să o aibă, 
trebuia să ducă o luptă crincenă, chiar şi după ce ea va lua 
pilulele anticoncepţionale. Era o chestiune de principiu. 

Pe de altă parte, o amuza să-l vadă frustrat. 

Gina Landretti sosi şi ea mai devreme la lucru. 

— Oh, Doamne, spuse ea, în timp ce ochii îi străluciră 
văzind-o pe Jaine la birou. Trebuie să vorbim. Sper că ai 
destul timp la dispoziţie pentru a putea discuta între patru 
ochi. 

Jaine îşi înăbuşi un oftat. Se vedea de la o poştă care va fi 


120 


urmarea. 

— Aseară m-a sunat Pam, începu ea. Ştii tu, sora mea. 
Una peste alta, a încercat să te contacteze, şi ştii ce? Vrea 
să te invite în emisiunea ei! La Good Morning America! Nu 
ţi se pare incitant? Ei bine, pe toate patru, bineînţeles, dar 
eu i-am spus că tu vei fi mai mult ca sigur purtătorul de 
cuvînt. 

— Ah... nu cred că avem un purtător de cuvînt, spuse 
Jaine, oarecum deranjată de presupunerea Ginei. 

— Ei bine, în caz că accepţi, cu siguranţă că tu vei fi. 

Gina părea atit de mîndră, încît Jaine se strădui să 
găsească un mod cît mai diplomatic de a spune: „Nici 
gînd". 

— Nu ştiam că sora ta e producător. 

— Oh, nici nu e, dar a vorbit cu producătoarea, iar ea s-a 
arătat la fel de interesată. Chestia asta va fi o adevărată 
provocare pentru Pam, mărturisi Gina. Se zvoneşte că 
astăzi vei fi contactată şi din partea altor trusturi TV, aşa că 
Gina ar dori să aibă prioritate. Asta ar constitui un pas 
nemaipomenit în cariera ei. Spusele ei voiau să sugereze 
că, în cazul în care Jaine ar fi refuzat să coopereze, ulterior 
putea fi învinovăţită de orice posibil eşec apărut în cariera 
surorii Ginei. 

— Ar mai fi o problemă, rosti Jaine, încercînd să pară 
descumpănită. Soţul lui T.J. nu pare deloc încîntat de toată 
publicitatea care s-a iscat... 

Gina ridică din umeri. 

— Atunci vor participa la emisiune doar trei. De fapt, cred 
că ar fi mai bine dacă ai participa doartu... 

— Luna e mult mai drăguță... 

— Da, mă rog, însă e mult prea tînără. Nu are autoritatea 
pe care o ai tu. 

Grozav. Acum avea şi „autoritate", încercă să-şi 
folosească nou-dobiîndita autoritate, im-primînd tonului său 
o notă de fermitate. 

— Nu ştiu. Nici mie nu-mi prea convine genul acesta de 
publicitate. Aş prefera ca subiectul să iasă din actualitate. 

Gina o privi îngrozită. 


121 


— Nu cred că vorbeşti serios! Chiar nu vrei să fii bogată 
şi celebră? 

— Bogată, poate. Celebră, nu. Şi nici nu văd cum aş 
putea deveni bogată prin simpla participare în cadrul 
emisiunii Good Morning America. 

— Ai putea scoate un beneficiu frumuşel din chestia asta! 
De exemplu, un avans de mai multe milioane de dolari, îţi 
dai seama, la fel ca femeile acelea care publică tot felul de 
cărţi despre tot felul de reguli. 

— Gina! Jaine aproape că ţipă. Trebuie să ne menţinem 
în limitele realului! Cum ar putea deveni lista aceea un 
volum? Poate dacă s-ar discuta pe marginea mărimii 
penisului pe parcursul a trei sute de pagini. 

— Trei sute? spuse Gina, privind-o neîncrezătoare. Cred 
că ar fi suficiente o sută cincizeci. 

Jaine se uită în jur, căutînd un loc în care să dea cu capul. 

— Te rog, te rog să accepţi propunerea lui Pam, o imploră 
Gina, împreunîndu-şi miinile a rugăciune. 

Cuprinsă brusc de inspiraţie, Jaine spuse: 

— Trebuie să vorbesc şi cu celelalte trei. Ori participăm 
toate, ori nu participăm deloc. 

— Dar parcă spuneai că T.J. ... 

— Voi sta de vorbă cu celelalte trei, repetă ea. 

Gina era tare nefericită, însă îi recunoştea lui Jaine acea 
misterioasă autoritate despre care pomenise. 

— Îmi închipuiam că vei fi mai mult decît încîntată, 
murmură ea. 

— Nu sînt. Ţin mult la intimitatea mea. 

— Atunci, de ce ai dat publicităţii lista aceea? 

— N-am facut-o eu. Marci s-a îmbătat, şi astfel i-a 
dezvăluit Dawnei despre ce era vorba. 

— Oh. 

Gina părea acum mult mai nefericită, dîndu-şi seama că 
Jaine nu era deloc încîntată aşa cum îşi imaginase ea. 

— Familia mea e supărată foc din cauza asta. 

În ciuda dezamăgirii suferite, Gina era totuşi o femeie de 
treabă. 

Aşezîndu-se pe marginea biroului lui Jaine, aborda o 


122 


expresie compătimitoare. 

— De ce? Ce legătură au ei cu toate astea? 

— Aşa mi-am zis şi eu. Sora mea crede că am făcut-o de 
ris şi că nu va mai fi capabilă să ridice capul în biserică, iar 
nepoata mea, care are paisprezece ani, a copiat tot arti- 
colul de pe web, şi la rîndul ei e furioasă din cauza acestei 
poveşti. Fratele meu s-a supărat, motivind că l-am făcut să 
se simtă prost în faţa colegilor de muncă... 

— Nu prea îmi dau seama cum s-ar fi putut întîmpla una 
ca asta, cu excepţia cazului în care s-ar fi apucat să se 
compare unii cu alţii, iar rezultatul ar fi fost că el deţine 
exemplarul cel mai puţin reprezentativ, comentă Gina, chi- 
cotind pe neaşteptate. 

Jaine replică: 

— Nici nu vreau să mă gîndesc la o asemenea variantă. 
Apoi se puse şi ea pe chicotit, iar cînd privirile li se întîlniră 
izbucniră în hohote de ris, un rîs cu lacrimi care le distruse 
machiajul. Trăgîndu-şi nasurile, o luară către toaleta 
doamnelor, pentru a repara dezastrul. 

La ora nouă, Jaine fu chemată în biroul şefului ei care se 
numea Ashford M. deWynter. De cîte ori auzea rostindu-se 
numele respectiv, gindul îi fugea la Manderley. Tare ar fi 
vrut să afle dacă M venea cumva de la „Max“, însă îi era 
teamă să afle răspunsul. Poate că făcea doar pe prostul, 
îmbrăcîndu-se în stil european, pronunţind afectat unele 
cuvinte. 

În plus, era un măgar. 

Unii bărbaţi sînt măgari înnăscuţi, iar alţii se străduie din 
greu să capete acest statut. Ashford deWynter făcea parte 
din ambele categorii. 

Cum nu o invită să se aşeze, Jaine luă loc, iar el se 
încruntă. Bănuind care era motivul acestei neaşteptate con- 
vocări, ea căută să se aşeze cît mai confortabil, cel puţin 
pînă în momentul în care se va hotări să o dea afară. 

— Domnişoară Bright, i se adresă el, strimbîndu-se ca şi 
cum un miros dezgustător i-ar fi pătruns în nări. 

— Domnule deWynter, replică ea. 

O altă cută între sprincene o făcu să înţeleagă că nu Îi 


123 


venise încă rîndul la cuvînt. 

— Situaţia de la poartă e de-a dreptul intolerabilă. 

— Aşa este. Poate ar fi cazul să obţineţi un ordin 
judecătoresc... 

Lasă însă deoparte această sugestie, ştiind foarte bine că 
el nu dispunea de suficientă autoritate ca să obţină un 
asemenea ordin, chiar dacă ar fi avut motive să o facă, 
lucru de care se cam îndoia. „Situaţia" nu reprezenta un 
pericol pentru nimeni, nici măcar pentru acei reporteri care 
îi stîinjeneau pe angajaţi. 

Cuta dintre spriîncene fu înlocuită de o privire fioroasă. 

— Glumele dumitale n-au nici un pic de haz. Ştii foarte 
bine că situaţia de faţă e opera dumitale. E de-a dreptul 
stînjenitoare, un lucru care îi deranjează pe oameni. 

„Oamenii" aceia, îşi zise ea, nu erau alţii decît „superiorii 
lui”. 

— Ce vreţi să spuneţi prin opera mea? întrebă ea pe un 
ton dulce. 

— Lista aceea vulgară a dumitale... 

Era posibil ca el şi Leah Street să fi fost separați după 
naştere. 

— Lista nu este a mea, aşa cum nu poate fi considerată 
nici ca aparţinîndu-i lui Marci Dean. Ea este rodul unui efort 
colectiv. 

De ce toată lumea o considera ca fiind singura res- 
ponsabilă în privinţa listei? Să fi fost din nou vorba despre 
acea misterioasă „autoritate"? Dacă era adevărat că deţine 
o asemenea putere, atunci ar fi cazul să o pună în aplicare 
cît se poate de des. Ar putea să-i convingă pe şoferi să o 
lase pe ea prima în rînd sau să pretindă ca strada ei să fie 
prima curățată de zăpadă. 

— Domnişoară Bright, spuse Ashford deWynter cu voce 
joasă. Te rog. Adică, te-aş ruga să nu mă iei drept un idiot. 

Rugămintea lui venise însă cam tirziu, deoarece ea Îl 
caracterizase deja. 

— Dumneata ai un simţ al umorului cu totul deosebit, 
adăugă el. E posibil să nu fi fost singura persoană implicată, 
dar în mod sigur ai fost instigatorul-şef. In consecinţă, 


124 


rezolvarea situaţiei cade în sarcina dumitale. 

Jaine ar fi putut pomeni atît despre Dawna, cît şi despre 
prietenele ei, însă se hotărî să nu menţioneze nici un nume 
în faţa lui deWynter. El cunoştea deja numele celorlalte trei. 
Dacă hotărise că ea era vinovata principală, nimic din ce i- 
ar fi spus ea nu i-ar fi schimbat părerea. 

— În regulă, spuse ea. În pauza de prînz mă voi duce 
pînă la poartă şi îi voi informa că dumneavoastră nu apre- 
ciaţi acest gen de publicitate, că doriţi ca ei să părăsească 
incinta Hammerstead şi că, în caz contrar, veţi solicita să 
fie arestaţi. 

Wynter arăta ca şi cum s-ar fi înecat cu o scrumbie. 

— Ah... nu prea cred că asta ar fi cea mai bună soluţie. 

— Ce propuneţi? 

Ei bine, întrebarea fusese lansată. Bărbatul rămase pri- 
vind în gol. 

Jaine se simţi uşurată. Orgoliul ei ar fi suferit cumplit în 
cazul în care deWynter ar fi fost capabil să găsească o 
soluţie viabilă, cînd ea nu descoperise nici măcar una 
fantezistă. 

— M-a contactat cineva care face parte din echipa de 
realizatori a emisiunii Good Morning America, adăugă ea. 
Am de gînd să o trimit la naiba. Trebuie să primesc un 
telefon şi din partea celor de la revista People, dar voi 
refuza şi apelul lor. Toată această publicitate gratuită ar 
aduce doar daune companiei... _ 

— Televiziunea? Televiziunea Naţională? întrebă el. Işi 
băgă apoi gitul între umeri precum un curcan. Ah... arfi o 
ocazie minunată, nu-i aşa? 

Ea ridică din umeri. Habar n-avea dacă ar fi una mi- 
nunată sau nu, dar, fără îndoială, reprezenta o 
oportunitate. Bineînţeles, ea s-ar fi retras cuminte în colţul 
ei; publicitatea era ultimul lucru pe care şi-l dorea. Fără 
îndoială că ar da dovadă de egoism dacă nu i-ar permite lui 
deWynter să valorifice ocazia ivită. 

— Poate că ar trebui să reflectaţi la influenţa benefică a 
acestor lucruri, îi sugeră ea, ridicîndu-se în picioare. 

Cu puţin noroc, cineva din eşaloanele superioare avea să 


125 


voteze în favoarea acestei idei. 

El se arătă încîntat, dar în acelaşi timp nehotărit, de 
parcă ar fi vrut să-i comunice că are nevoie să se consulte 
cu altcineva, de parcă ea nu ar fi ştiut care era cu 
exactitate poziţia lui sau de cîtă autoritate dispunea. 

Se afla pe undeva pe la mijloc în rîndul directorilor- 
adjuncţi, şi nu putea spera la mai mult. 

Imediat ce reveni în biroul ei, Jaine convocă un consiliu 
de război. Luna, Marci şi T.J. căzură de acord să se 
întîlnească, în pauza de prînz, la Marci în birou. Apoi îi 
explică Ginei cum stăteau lucrurile şi, cu ajutorul acesteia, 
evită o mulţime de apeluri telefonice. 

În pauza de masă, cele patru, înarmate fiecare cu biscuiţi 
şi cu o băutură dietetică, se adunară în biroul lui Marci. 

— Cred că putem declara în mod oficial că situaţia a 
scăpat definitiv de sub control, spuse Jaine posacă, 
informîndu-le apoi despre sora Ginei şi despre apelurile pe 
care le primise din partea celor de la NBC şi de la revista 
People. 

Privirile tuturor se îndreptară către T.J. T.J. ridică din 
umeri. 

— Nu văd de ce m-aş mai da înapoi din bătaia puştii. 
Galan a aflat. Aseară nu a venit acasă. 

— Oh, dulceaţă, spuse Marci plină de compătimire, 
dîndu-se mai aproape pentru a putea atinge braţul lui T.J., 
îmi pare nespus de rău. 

Ochii lui T.J. erau încercănaţi, ca şi cum şi-ar fi petrecut 
noaptea plîngînd, dar se dovedi destul de calmă. 

— Mie, nu, spuse ea. Chestia asta n-a făcut altceva decit 
să tranşeze situaţia. Fie mă iubeşte, fie nu mă iubeşte. 
Dacă nu mă iubeşte, atunci să iasă dracului din viaţa mea, 
ca să nu-mi mai pierd timpul. 

— Uauuu, spuse Luna, clipind cu genele ei superbe în 
direcţia lui T.J. Bravo ţie! 

— Dar tu? o întrebă Jaine pe Marci. Ai avut probleme cu 
Brick? 

Marci făcu o grimasă, şi o însoţi cu un rînjet ce purta 
următorul mesaj: „S-a văzut totul, s-a încercat aproape 


126 


orice". 

— Cu Brick ai întotdeauna probleme. Să spunem că a 
reacţionat în stilul lui, ţipînd cît îl ţinea gura şi bînd multă 
bere. Dimineaţă, cînd am plecat la serviciu, încă dormea. 

Se uitară toate la Luna. 

— N-am primit nici o veste de la el, declară ea, zimbindu- 
i lui Jaine. Ai avut dreptate în privinţa diversităţii ofertelor, a 
dimensiunilor şi a glumelor aferente. Eu le tot spun băieţilor 
că aş prefera treizeci de centimetri, în timp ce voi aţi alege 
măsuri mult mai mici. Comentariul ăsta îi transformă brusc 
în stane de piatră. 

După ce reuşiră să-şi stăpinească hohotele de ris, Marci 
spuse: 

— Faptul că le-am acordat celor de la postul local de 
televiziune un interviu s-a dovedit a nu fi o mare 
şmecherie. De ce mama naibii - ca să o spunem pe bune - 
încercăm noi să nu facem gălăgie, cînd am putea foarte 
bine să ne distrăm puţin pe socoteala poveştii ăsteia? 

— DeWynter sugera ideea publicităţii gratuite, bine- 
înţeles dacă şefii vor fi de acord, spuse Jaine. 

— Ca şi cum ei n-ar fi interesaţi, zise T.J. pe un ton ironic. 
Eu susţin propunerea lui Marci. Să-i dăm bătaie cu lista aia, 
şi să ne distrăm pe cinste, adică să-i mai adăugăm citeva 
puncte, să extindem comentariile pe care le-am făcut. 

— La dracu', de ce nu? spuse Jaine. 

— La dracu', de ce nu? o secondă Luna. 

Se uitară unele la altele, zimbind satisfăcute. Marci 
scoase repede la iveală un pix şi un carneţel. 

— Ar fi bine să ne punem pe treabă, şi să le oferim o 
poveste care să merite a fi publicată. 

T.J. dădu cu tristeţe din cap. 

— Asta îi va scoate definitiv din sărite. A primit vreuna 
dintre voi aseară apeluri mai ciudate? Un tip - eu cred că 
era un tip, deşi putea fi vorba şi de o femeie - care vorbea 
în şoaptă: „Care din ele eşti?" Voia să ştie dacă eu sînt 
„Domnişoara A". 

Luna le privi speriată. 

— Oh, am avut şi eu un apel asemănător. Şi mai multe 


127 


convorbiri întrerupte, pe care le-am pus tot pe seama 
tipului ăstuia. Însă ai dreptate; deoarece vorbea în şoaptă, 
nu poţi spune cu precizie dacă era vorba de un bărbat sau 
de o femeie. 

— Robotul meu telefonic a înregistrat cinci asemenea 
apeluri întrerupte, spuse Jaine. Am scos aparatul din priză. 

— Pe mine m-a exasperat, declară Marci. Brick a luat 
robotul telefonic şi l-a făcut zob, aşa că, pentru o vreme, nu 
mai pot primi mesaje. O să cumpăr un aparat nou în după- 
amiaza asta, în drum spre casă. 

— Deci, mai mult ca sigur, toate patru am primit apelurile 
din partea aceluiaşi tip, spuse Jaine, oarecum stînjenită, dar 
în acelaşi timp recunoscătoare pentru privilegiul că de a 
avea drept vecin un poliţist. 

T.J. rînji, ridicînd din umeri. 

— Preţul celebrităţii, spuse ea. 


CAPITOLUL 12 


Jaine îşi făcu reproşuri pe tot parcursul drumului spre 
casă. Îşi adusese totuşi aminte că trebuia să treacă pe la 
clinică pentru a-şi lua pilulele care urmau s-o scutească de 
griji timp de trei luni. Cei din conducere deciseseră să 
trateze situaţia creată cu mai multă blindeţe, ţinînd cont de 
publicitatea care le-ar fi adus doar beneficii. Lucrurile se 
desfăşuraseră în continuare cu repeziciune. În numele 
celorlalte trei, acceptase să acorde un interviu în cadrul 
emisiunii Good Morning America, deşi nu reuşea să 
înţeleagă interesul demonstrat de realizatori, mai ales că 
nu putea dezbate punctele cele mai „sensibile" ale listei. S- 
ar putea să fie vorba de interesul arătat de televiziune faţă 
de reacţia bărbaţilor la locul de muncă. Interesul presei 
scrise i se părea mai justificat - de exemplu, cel al 
publicaţiei Cosmopolitan, care avea suplimente lunare 
pentru domni. Dar ce-ar putea publica, de exemplu, revista 
People, în afara unor informaţii cu caracter personal despre 
ele, luînd în considerare şi impactul pe care-l avusese lista 


128 


asupra lor? 

Conotaţia sexuală era una evidentă, chiar dacă urma să 
fie evitată. 

În principiu aveau să se prezinte toate la filiala din 
Detroit a postului ABC, la ora patru dimineaţa, pentru 
înregistrarea interviului. Trebuiau să se prezinte acolo puse 
la patru ace, coafate şi machiate corespunzător. La faţa 
locului avea să sosească un corespondent de la ABC, dar nu 
Diane sau Charlie, ci unul de la Detroit. În loc să le 
poftească să se aşeze, cu căştile acelea minuscule virite în 
ureche, pentru o emisiune live, în care un reprezentant de 
la New York să le adreseze întrebările, o persoană în carne 
şi oase venea să le ia acel interviu, ceea ce trebuia să 
constituie un motiv de mare miîndrie pentru ele. Jaine în- 
cercă să se simtă miîndră, însă tot ce putu obţine fu o 
senzaţie anticipată de oboseală, la gîndul că avea să se tre- 
zească la ora două dimineaţa pentru a se îmbrăca, a se 
coafa şi a se machia singură. 

Pontiacul maro lipsea de pe aleea vecină şi casa părea 
lipsită de viaţă. 

Puturosul. 

BooBoo împrăştiase peste tot rămăşiţele altei perniţe, 
considerînd că-i va produce o imensă bucurie. Jaine nici 
măcar nu se uită spre living. Îi rămăsese un singur lucru de 
făcut, în încercarea de a salva cît de cît sofaua - să închidă 
uşa livingului, astfel ca BooBoo să nu mai poată intra acolo. 
Renunţă însă la idee, spunîindu-şi că pisoiul şi-ar fi 
manifestat frustrarea atacîind o altă piesă de mobilier. 
Sofaua necesita oricum reparaţii. 

O senzaţie bruscă, pe care o avu în drum spre baie, o 
asigură că sosise perioada cu pricina, exact la data preco- 
nizată. Oftă uşurată. Pentru cîteva zile, va putea controla 
inexplicabila slăbiciune pe care o arăta faţă de Sam. Poate 
că ar trebui să renunţe şi la epilarea picioarelor; nu s-ar 
angaja într-o relaţie dacă picioarele ei ar fi neepilate. Inten- 
ţiona să-l ţină la distanţă alte cîteva săptămîni, doar pentru 
a-l şti frustrat. O încînta ideea unui Sam cuprins de 
frustrare. 


129 


Intră în bucătărie şi aruncă o privire pe fereastră. 
Pontiacul lipsea, dar era posibil ca el să fi luat camioneta. 
Draperiile de la bucătăria lui acopereau fereastra. 

E dificil să creezi o stare de frustrare cuiva care nu e 
prezent. 

Pe alee apăru un automobil, care parcă în spatele 
Viperului. Din maşină coboriră două persoane, un bărbat şi 
o femeie. Bărbatul ţinea pe umăr o cameră de filmat şi căra 
cu el nişte valize. Femeia avea o geantă minusculă şi, în 
ciuda temperaturii de afară, purta un jerseu. 

Nu mai avea rost să se eschiveze, dar nici să-i invite în 
livingul ei plin de scame. Se duse la uşă, o deschise şi ieşi 
pe verandă. 

— Poftiţi înăuntru, spuse ea pe un ton obosit. Doriţi o 
cafea? Tocmai o preparam. 

wX XE e 

Corin se holbă la chipul reflectat în oglindă. Uneori 
dispărea pentru citeva săptămini ori luni, însă acum era din 
nou prezent acolo, ca şi cum n-ar fi fost niciodată plecat. 
Astăzi nu se simţise capabil să lucreze, temindu-se de ce-ar 
fi putut urma dacă i-ar fi apărut brusc în fata ochilor cele 
patru cățele. Cum de îndrăzniseră să-şi bată joc de el, 
chinuindu-l cu lista aia a lor? Cine se credeau? Işi închipuiau 
că nu e perfect, însă el ştia mai bine cum stăteau lucrurile. 

La urma urmei, mama lui fusese cea care îl antrenase. 

B+ E 

Cînd T.J. sosi acasă, îl găsi pe Galan acolo. Preţ de o 
secundă simţi cum stomacul i se întoarce pe dos, însă nu îşi 
permise nici cea mai mică ezitare. Respectul de sine avea 
acum prioritate. 

După ce îşi băgă maşina în garaj, intră în casă prin aripa 
laterală, aşa cum proceda de obicei. Aceasta comunica 
direct cu bucătăria, cu frumoasa ei bucătărie, cu dulapurile 
de culoare albă, cu toate acele ustensile şi oale 
strălucitoare din aramă care atîrnau în suportul lor. 
Bucătăria, decorată conform unui catalog de specialitate, 
era locul ei preferat - şi asta nu pentru că i-ar fi plăcut să 
gătească, ci pentru că îi plăcea ambianța. Mai exista şi un 


130 


colţ decorat cu ferigi, cu ierburi şi cu fiori viu colorate care 
împrăştiau în aer un parfum proaspăt. Înăuntru acestuia 
cuibărise două balansoare şi o măsuţă, alături de un suport 
pentru picioare. Alcovul era construit aproape în întregime 
din sticlă transparentă, care lăsa lumina să treacă în voie, 
dar era şi un excelent izolator contra frigului sau a căldurii. 
Adora să se cuibărească în spaţiul acela, alături de o carte 
bună şi de o cană de ceai fierbinte, mai ales pe timpul 
iernii. Afară drumurile erau troienite de zăpadă, în timp ce 
ea stătea confortabil înăuntru, înconjurată de grădina ei 
veşnic înflorită. 

Galan nu era în bucătărie. T.J. îşi aruncă poşeta şi cheile 
la locul lor, pe masa din centru, îşi scoase pantofii, şi umplu 
ibricul cu apă pentru ceai. 

Nu-l strigă şi nici nu plecă să-l caute. Bănuia că se afla 
deja în vizuina proprie, uitîndu-se la televizor. Dacă voia să 
stea de vorbă cu ea, va trebui să iasă din cuşcă. 

T.J. se schimbă într-o pereche de pantaloni scurţi şi un 
tricou destul de strîmt. Trupul ei era armonios alcătuit, deşi 
mult mai musculos decit şi-ar fi dorit; asta se datora anilor 
în care făcuse parte din echipa de fotbal. Ar fi preferat mai 
degrabă alura zveltă a Lunei, sau curbele ceva mai delicate 
ale lui Jaine, însă, una peste alta, era mulţumită de felul în 
care arăta. Ca majoritatea femeilor măritate, renunţase la 
obiceiul de a îmbrăca haine care să-i pună în evidenţă linia 
corpului. larna purta pulovere călduroase, iar vara cămăși 
lejere cu mîneci scurte. Poate că venise vremea să se pună 
mai bine în valoare, aşa cum procedase la începutul relaţiei 
sale cu Galan. 

Nu era obişnuită ca Galan să fie acasă la ora cinei. Pentru 
cină îşi comanda ceva sau apela la un preparat pe care îl 
încălzea în cuptorul cu microunde. Imaginîndu-şi că el nu ar 
fi mîncat chiar dacă ea s-ar fi apucat să-i gătească ceva, se 
întoarse în bucătărie şi scoase din frigider cina gata 
congelată, una din acelea pe care le consuma cu 
regularitate. Conţinea foarte puţine calorii, astfel că putea fi 
completată cu o porţie zdravănă de îngheţată. 

Galan apăru chiar în clipa în care ea lingea ultima 


131 


picătură de îngheţată din recipient. Stătea în prag, privind-o 
lung, ca şi cum s-ar fi aşteptat ca ea să-şi ceară scuze în 
secunda următoare, dindu-i astfel motiv să-şi înceapă 
peroraţia. 

T.J. nu se simţi nicidecum datoare, ci spuse: 

— Dacă ai lipsit de la lucru, bănuiesc că ţi-a fost într- 
adevăr rău. 

Buzele lui se subţiară. Era încă un bărbat atrăgător, 
reflectă ea, tristă. 

Avea o înfăţişare elegantă, tenul bronzat, iar părul doar 
cu puţin mai rar decit în anii adolescenţei. Se îmbrăca 
întotdeauna cu gust, în culorile care erau la modă. 

— Trebuie să vorbim, spuse el pe un ton aspru. 

Ea îl privi ridicînd din sprincene, exact aşa cum ar fi 
procedat Jaine. Jaine reuşea să obţină cu o simplă ridicare 
din sprinceană ceea ce majoritatea oamenilor n-ar fi obţinut 
nici dacă ar fi folosit un baros. 

— Pentru asta nu era nevoie să lipseşti de la serviciu. 
Văzîndu-i reacţia, înţelese că îi dăduse o replică la care nu 
se aşteptase. Poate că ar fi trebuit să acorde ceva mai 
multă importanţă relaţiei lor - şi stării lui de spirit. 

— Cred că nu-ţi dai seama cît de mult mi-ai afectat 
imaginea de la serviciu, începu el. Nu ştiu dacă voi putea 
vreodată să te iert pentru faptul că m-ai transformat în 
ţinta ironiilor. Ţine minte ce îţi spun: noi nu ne vom rezolva 
problemele atita vreme cit vei continua să fii alături de 
căţelele alea trei pe care tu le numeşti prietene. Nu vreau 
să te mai întîlneşti cu ele, ai priceput? 

— Ah, deci asta era, spuse TJ. ca şi cum abia acum 
pricepea totul. Crezi că te poţi folosi de chestia asta pentru 
a-mi impune cu cine să fiu prietenă şi cu cine nu. Bine. Să 
vedem... dacă eu renunţ la Marci, tu renunţi la Jason. 
Pentru Luna... ce spui de Curt? In ceea ce o priveşte pe 
Jaine - ei bine, dacă eu voi renunţa la Jaine, atunci tu va 
trebui să renunţi la Steve, cel puţin. Nu l-am avut niciodată 
la inimă pe Steve, aşa că ar fi bine să mai renunţi la cineva, 
ca să fim chit. 

Galan o privea atit de surprins, de parcă ea ar fi avut 


132 


două capete. El şi Steve erau buni prieteni încă de pe 
vremea liceului. Vara, îi urmăreau împreună pe cei de la 
Tigers, iar iarna procedau la fel cu cei de la Lions. Îşi 
sărbătoriseră împreună majoratul. 

— Eşti nebună, izbucni el. 

— Pentru că îţi cer să renunţi la prieteni? Asta e. Dacă eu 
renunţ, trebuie să o faci şi tu. 

— Nu eu sînt cel care distruge căsnicia din pricina listei 
aceleia stupide în care declari cum trebuie să fie un bărbat 
perfect! zbieră el. 

— Nu „cum trebuie", îl corectă ea, ci „cum este". Ştii tu, e 
vorba de respect şi de loialitate. 

Menţioniînd ultimul cuvînt, îl privi cu atenţie, întrebîndu- 
se dacă aceşti ultimi doi ani lipsiţi de afecţiune pe care îi 
oferise Galan nu se datoraseră unui motiv mult mai profund 
decît simpla lor distanţare. 

Galan privi în altă parte. 

T.J. alungă cu curaj sentimentul dureros care o cuprin- 
dea, îl luă pentru citeva clipe la pumni, trimiţindu-l în colţul 
cel mai îndepărtat al fiinţei ei, ca să poată raţiona cum 
trebuie în următoarele minute, zile, săptămîni. 

— Cine e ea? întrebă T.J. pe un ton normal, ca şi cum s-ar 
fi interesat dacă dusese rufele la spălătorie. 

— Cine să fie cine? Care ea? 

— Faimoasa cealaltă. Cea cu care mă compari mereu în 
mintea ta. 

El se înroşi şi-şi băgă miinile în buzunare. 

— Niciodată nu ţi-am fost necredincios. Tu încerci doar să 
schimbi subiectul... 

— Chiar dacă nu mi-ai fost necredincios din punct de 
vedere fizic, ceea ce nu prea cred, există totuşi cineva de 
care te simţi atras, nu-i aşa? 

Roşeaţa care-i invadase obrajii se accentua. 

T.J. se duse la dulap, luă o ceaşcă şi un pliculeţ de ceai, 
puse pliculeţul în ceaşcă şi turnă apa fierbinte deasupra. 
După un minut spuse: 

— Cred că ar fi cazul să te duci la un motel. 

Tiie 


133 


Ea ridică braţul, fără să-l privească. 

— N-am să iau nici o decizie pripită în privinţa divorţului 
sau a unei posibile despărţiri. Vreau să spun că în seara 
asta ar fi bine să mergi la un motel, pentru ca eu să pot 
reflecta fără să te am prin preajmă, fără să poţi răstălmăci 
lucrurile încercînd să arunci întreaga vină pe umerii mei. 

— Cum rămîne cu lista aceea blestemată... 

Ea făcu un gest nepăsător cu mina. 

— Lista nu are nici o importanţă. 

— N-are pe dracu'! Toţi băieţii de la serviciu mă iau peste 
picior, spunîndu-mi că ţie îţi plac cocoşeii giganţi... 

— l-ar tu n-ai decit să le spui că mă răsfeţi. Lista aia ţi se 
pare puţin cam dură. Şi ce dacă? Eu o găsesc destul de 
simpatică, aşa cum o consideră majoritatea oamenilor. 
Mîine-dimineaţă vom apărea în cadrul emisiunii Good 
Morning America. Cei de la revista People ne-au solicitat un 
interviu. Am hotărît să răspundem tuturor acestor solicitări, 
aşa că povestea va lua sfîrşit în curînd. Peste citeva zile, 
vor apărea alte subiecte, însă pînă atunci vom profita ca să 
ne distrăm. 

Se holbă la ea, scuturînd energic din cap. 

— Tu nu eşti femeia cu care m-am căsătorit, spuse el pe 
un ton cît se poate de acuzator. 

— N-are a face, pentru că nici tu nu eşti bărbatul cu care 
m-am măritat. 

Galan îi întoarse spatele şi părăsi bucătăria. T.J. fixă cu 
privirea ceaşca de ceai pe care o ţinea în mînă, încercînd 
să-şi stăpînească lacrimile. Ei bine, cărţile fuseseră puse pe 
masă. Ar fi trebuit să-şi dea seama ce se petrece cu mult 
timp în urmă. În fond, cine putea şti mai bine decît ea cum 
reacţiona Galan cînd era îndrăgostit? 

X XE 

Brick nu dormea pe canapea, aşa cum îl găsea Marci cînd 
sosea acasă, însă bătrînul lui pick-up era pus în funcţiune. 
Ea se îndreptă direct spre dormitor, şi descoperi că el îşi 
îndesa lucrurile într-o valijoară. 

— Pleci undeva? întrebă ea. 

— Mdaa, răspunse el ţifnos. 


134 


Marci îl privi în timp ce-şi stringea lucrurile. Arăta foarte 
bine pentru un băutor de bere, cu părul lui lung, poate prea 
lung, negru, cu înfăţişarea aceea masivă, îmbrăcat ca 
întotdeauna în jeans strimţi şi ghete din piele. Cu zece ani 
mai tînăr ca ea, incapabil să aibă o slujbă stabilă, evident 
nici una care să nu aibă tangenţă cu sportul, nu era nici- 
decum marea descoperire a secolului. Slavă Cerului, nu era 
îndrăgostită de el. Nu mai fusese îndrăgostită de foarte 
multă vreme. Tot ce-şi dorea era o companie şi un partener 
de sex. Brick era un bun partener, dar nu şi o companie 
potrivită. 

Brick trase fermoarul valijoarei, o apucă de miner şi trecu 
repede pe lingă ea. 

— Te mai întorci? Sau va trebui să-ţi trimit şi restul 
lucrurilor acolo unde te vei duce? 

— De ce întrebi? Poate vei găsi pe altul mai bun care să- 
mi ia locul. Unul care să aibă un drăcuşor lung de douăzeci 
şi cinci centimetri, cum îţi place ţie. 

Ea îşi dădu ochii peste cap. 

— Aşa m-ar feri Dumnezeu de toate reproşurile la adresa 
orgoliului masculilor. 

— Tot n-ai priceput, replică el şi, spre surpriza ei, tonul lui 
aspru avea o undă de regret. 

Marci rămase locului, urmărindu-l cum iese din casă. O 
clipă mai tirziu auzi portiera camionetei trîntindu-se şi 
pietrişul împroşcat cînd maşina demară în forţă. 

Lui Marci nu-i venea să creadă. Brick, rănit? Cine ar fi 
crezut? 

Ei bine, ori va veni înapoi, ori nu. Ridică din umeri şi se 
apucă să desfacă ambalajul noului robot telefonic. Cum 
acesta înregistră imediat un mesaj, se întrebă cîte astfel de 
apeluri pierduse numai din pricină că Brick trîntise vechiul 
aparat de perete. Chiar dacă s-ar fi obosit să ridice 
receptorul, cu siguranţă că n-ar fi preluat un mesaj care îi 
era adresat, mai ales în actuala lui stare de spirit. 

Cei care aveau ceva important de comunicat, reflectă ea, 
vor reveni. 

În secunda următoare, telefonul începu să sune. Ridică 


135 


receptorul. 
-Alo? 
— Care dintre ele eşti? şopti o voce misterioasă. 


CAPITOLUL 13 


Jaine deschise încet un ochi şi privi cadranul ceasului 
care emitea un beep extrem de sonor şi de enervant, îi 
trebuiră citeva secunde ca să-şi dea seama despre ce era 
vorba - la urma urmei, nu mai auzise niciodată ceasul la 
ora două dimineaţa. Întinse mîna, îl lovi cu palma şi se 
cuibări la loc, întrebîndu-se de ce naiba se apucase alarma 
aceea să sune la o oră atit de nenorocită. 

Pentru că ea o programase la ora aceea, de aia. 

— Nu, mormăi ea în întuneric. Nu pot să mă dau jos din 
pat. N-au trecut decit patru ore de cînd m-am băgat în 
aşternut! 

Oricum s-ar fi trezit. Avusese totuşi precauţia de a 
programa filtrul de cafea pentru ora două fix. Mirosul 
cafelei proaspete o conduse către bucătărie. Aprinse becul 
şi fu nevoită să stringă pleoapele pentru a se feri de lumina 
lui puternică. 

— Cei de la televiziune sînt nişte extraterestri, mormăi ea 
ducîndu-se să ia o ceaşcă. Oamenii în carne şi oase n-ar fi 
capabili să procedeze astfel în condiţii normale. 

După ce dădu o ceaşcă de cafea pe git, reuşi să se 
urnească spre duş. In timp ce apa caldă îi curgea şuvoi pe 
cap, îşi aduse brusc aminte că de fapt nu voia să-şi spele 
părul. Cum nu pusese la socoteală timpul necesar spălării şi 
uscării părului, atunci cînd calculase la ce oră ar fi trebuit 
să se trezească, era evident că se afla în întîrziere. 
Mormăind, se lăsă încet pe lîngă perete. 

— Nu sînt în stare să fac asta. 

Un minut mai tîrziu, se mobiliza. Se şamponă şi se săpuni 
cît putu de repede. Peste alte trei minute ieşi din duş. 
Punîndu-şi la îndemiînă o altă ceaşcă de cafea fierbinte, îşi 
uscă părul cît ai clipi, netezindu-şi firele rebele cu ajutorul 


136 


unui gel special. Cînd te trezeşti atit de devreme, e absolut 
necesar să acoperi cu ajutorul machiajului efectele unui 
somn insuficient. Se machie cît se poate de generos, optind 
pentru înfăţişarea aceea plină de strălucire specifică unui 
party. Ceea ce obţinu de fapt fu imaginea unei creaturi 
trezite din mahmureală, însă hotărî că era inutil să-şi mai 
piardă vremea cu o cauză pierdută. 

„Să nu fiţi îmbrăcată în alb sau negru", îi precizase 
doamna aceea de la televiziune. Jaine se îmbrăcă într-o 
fustă închisă la culoare, zicîndu-şi că doamna respectivă 
specificase să evite culoarea neagră doar de la briu în sus, 
partea care va fi vizibilă pe micul ecran. Căută o combinaţie 
de senzaţie, şi optă pentru un jerseu roşu, decoltat, cu 
mînecă trei-sferturi. Încălţă o pereche de pantofi negri fără 
tocuri, şi-şi prinse la urechi doi bumbi de aur, un model 
clasic. 

Aruncă ochii spre ceas. Era ora trei. La dracu”, se 
dovedise extrem de eficientă! 

Mai bine şi-ar muşca limba înainte să admită una ca asta. 

În regulă, ce mai avea de făcut? Mîncarea şi apa pentru 
BooBoo, care nu se arătase încă la faţă. „Deştept pisoi", 
gîndi ea. 

După ce rezolvă şi această mică îndatorire, ieşi pe uşă la 
ora trei şi cinci minute. 

Parcarea de alături era tot goală. Pontiacul maro lipsea, 
iar în timpul nopţii nu auzise un alt vehicul sosind. Asta 
însemna că Sam nu venise acasă. 

Are cu siguranţă o iubită, reflectă ea, strmgiînd din dinţi. 
Drăcia dracului! Se simţi precum o idioată. Bineînţeles că 
avea o iubită. Bărbaţii ca Sam aveau totdeauna prin 
preajmă o femeie, două sau chiar trei. Cum nu putuse 
obţine nimic de la ea, zburase frumuşel spre o altă floare. 

— Nemernicul, mormăi ea, urcîndu-se în Viper. Ar fi 
trebuit să-şi aducă aminte de experienţele deloc plăcute 
din fostele ei relaţii şi să nu se lase aşa de repede impre- 
sionată. Evident că hormonii ei o luaseră razna şi 
depăşiseră limita bunului-simţ, iar ea se trezise ameţită de 
aroma vinului de esenţă ovariană, cea mai distructivă 


137 


substanţă a universului. Pe scurt, dînd cu ochii de trupul lui 
gol, se simţise pe loc înfierbîntată. 

— Trebuie să dai totul uitării, bombăni ea pentru sine, în 
timp ce vira pe şoseaua cufundată în întuneric. „Nu te mai 
gîndi." Sigur. De parcă ar fi putut să dea uitării imaginea 
bărbăţiei lui lăsată la vedere. 

Mai că îi venea să plingă la gindul că va fi nevoită să 
renunţe la acel lucru care îi inspira respect, la erecţia aceea 
după care tînjea, deşi nu avusese încă parte de ea. Mîndria 
îi impunea acest lucru. Nu voia să stea la coadă nici măcar 
în mintea lui Sam, şi cu atît mai puţin în patul lui. 

În ce-l privea, singura scuză ar fi fost aceea că se afla 
întins pe un pat de spital, grav rănit, incapabil să dea 
măcar un telefon. Era convinsă că nu aşa stăteau lucrurile; 
dacă un poliţist ar fi fost rănit, s-ar fi anunţat imediat la 
ştiri. Doamna Kulavich i-ar fi telefonat în cazul în care Sam 
ar fi fost implicat într-un accident rutier. Nu, el hoinărea pe 
undeva viu şi nevătămat. Întrebarea era unde anume. 

Se simţi o clipă îngrijorată pentru el, însă imediat o 
cuprinse dorinţa de a-l schilodi. 

Ar fi putut să se comporte altfel, nu să-şi piardă capul din 
pricina unui bărbat. Asta era de fapt chestia cea mai 
umilitoare: putea să se comporte altfel. Trei relaţii care se 
terminaseră prost ar fi trebuit să o înveţe să dea dovadă 
de-o prezenţă de spirit deosebită atunci cînd are de-a face 
cu masculii, altfel va avea de suferit. Sam nu o făcuse să 
sufere - nu atît de mult. Oricum, fusese cît pe ce să comită 
o greşeală prostească, iar acum se ura pentru că se arătase 
atit de fraieră. 

„Naiba să-l ia, de ce n-a dat măcar un telefon?" 

Dacă ar fi avut o şuviţă din părul lui, ar fi putut să-i facă 
farmece, să-l blesteme, dar era convinsă că, văzînd-o cu o 
foarfecă în mînă, n-ar fi lăsat-o să se apropie de el. 

începu să-şi imagineze tot felul de blesteme, 
presupunînd că ar fi făcut rost de şuviţa respectivă. Ar fi 
vrut să găsească un blestem special, unul care să-l facă să 
se ofilească. Ha! Să vedem cite femei se vor mai arăta 
interesate în cazul în care beţigaşul lui zglobiu s-ar 


138 


transforma într-unul lipsit de viaţă. 

Pe de altă parte, poate că exagera. Un sărut nu însemna 
nicidecum că aveau o relaţie. Nu trebuia să aibă pretenţii în 
ce-l priveşte. Nu avea dreptul să-l controleze pe el şi erecţia 
lui. 

Nu avea, pe dracu'. 

Trebuia să-şi recunoască cu curaj sentimentele, nu avea 
altă alternativă. Ceea ce simţea pentru Sam era ceva cu 
totul neobişnuit, un amestec în părţi egale de furie şi 
pasiune. Avea capacitatea de a o scoate din sărite mai 
repede decit şi-ar fi putut închipui cineva. Pe deasupra, nu 
fusese departe de adevăr atunci cînd afirmase că, din 
moment ce o sărutase, vor ajunge amîndoi goi puşcă. Dacă 
el şi-ar fi ales o locaţie ceva mai potrivită, dacă n-ar fi fost 
chiar în mijlocul aleii care ducea spre casa ei, cu siguranţă 
că nu şi-ar fi recăpătat stăpînirea de sine pentru a-l opri la 
timp. 

Şi dacă tot venise momentul adevărului trebuia să 
admită că şi conflictele dintre ei o făcuseră să se simtă 
bine. Aşa se întîmplase şi cu cei trei foşti logodnici - de fapt 
cu toată lumea se apărase întotdeauna dînd din gură. 

Shelley şi David îi reproşaseră deseori asta. Mama ei 
încercase să ajungă la o înţelegere cu ea, să o tempereze, 
lucru care îi reuşise doar parţial. În timpul şcolii, se luptase 
din răsputeri cu sine pentru a-şi ţine gura închisă, deoarece 
rapidele ei asocieri mentale îi lăsau pe colegii de clasă cu 
gura căscată, incapabili să ţină pasul cu mintea ei ageră. 
Cu toate că nu voia să jignească pe nimeni, avea să 
descopere că o făcea prin simpla exprimare a gîndurilor. 

Reuşise să-şi păstreze prietenia cu Marci, T.J. şi Luna 
tocmai pentru că, dincolo de firile lor diferite, toate trei o 
acceptaseră şi nu se intimidaseră în faţa remarcilor ei 
caustice. Simţise aceeaşi uşurare şi în disputele avute cu 
Sam, un timpit la fel de descurcăreţ ca şi ea, care dădea 
dovadă de aceeaşi agilitate şi rapiditate verbală. 

Nu voia să se dea bătută. Odată stabilit acest lucru, îşi 
dădu seama că are la dispoziţie două variante: putea să-şi 
vadă de drumul ei, ceea ce înclina să facă, sau putea să-i 


139 


dea o lecţie pentru că... pentru că îndrăznise să se joace cu 
sentimentele ei, fir-ar să fie! Şi nu accepta să se joace 
nimeni cu ele. Şi mai era ceva - nu permitea nimănui să se 
ia de Viperul său. Însă Sam... Sam era ceva pentru care 
merita să lupţi. Dacă el avea în mintea sau în patul lui pe 
altcineva, atunci va avea grijă ca el să plătească pentru 
problemele pe care i le pricinuise. 

Gata. Acum se simţea mult mai bine. Hotărise ce avea de 
făcut. 

Jaine ajunse la postul de televiziune mult mai repede 
decit şi-ar fi putut închipui, deoarece la ora aceea a 
dimineţii traficul pe şosea şi pe străzi nu era aglomerat. 
Luna, care ajunsese şi ea, tocmai cobora din Camaroul ei 
de culoare albă. Arăta proaspătă şi odihnită, ca şi cum ar fi 
fost ora nouă şi nu aproape patru dimineaţa. Purta o rochie 
subţire de mătase care-i punea în evidenţă nuanţa 
ciocolatiu-aurie a pielii. 

— Pare ceva ireal, nu-i aşa? spuse ea în timp ce urcau 
împreună scările spre intrarea din spate a instituţiei, aşa 
cum fuseseră instruite. 

— Straniu, admise Jaine. E aproape anormal să pretinzi 
cuiva să se trezească şi să funcţioneze la întreaga sa ca- 
pacitate la o asemenea oră. 

Luna pufni în ris. 

— Sînt convinsă că cei care biîntuie la ora asta pe străzi 
sînt puşi pe rele, altfel de ce s-ar mai afla acolo? 

— Dealerii de droguri, perverşii, cei de soiul ăsta. 

— Prostituatele. 

— Jefuitorii de bănci. 

— Criminalii şi cei care îşi bat nevestele. 

— V.I.P.-urile de televiziune. 

Cînd Marci îşi făcu apariţia, ele încă mai rideau. 

— l-aţi văzut şi voi pe ciudaţii aceia care bintuie pe 
străzi? Parcă ar fi nişte creaturi ale nopţii, zise ea. 

— Tocmai despre asta discutam, îi răspunse Jaine. Putem 
afirma că ne aflăm în siguranţă tocmai pentru că nu sîntem 
nişte petrecăreţe care se tîrăsc spre casă în zori. 

Marci privi în jur. 


140 


-Nu pot să cred că am sosit înaintea lui TJ.; de obicei, ea 
e cea matinală, iar eu cea care întirzie. 

— Poate că Galan i-a făcut scandal, şi i-a interzis să vină, 
sugeră Luna. 

— Nu, dacă nu putea veni, ne-ar fi anunţat, replică Jaine, 
privindu-şi ceasul. E patru fără cinci minute. Haideţi să 
intrăm. Poate au şi cafea, pentru că eu am nevoie de una 
tare, ca să pot fi coerentă. 

Deoarece mai fusese în interiorul unui post de tele- 
viziune, Jaine nu se arătă deloc surprinsă de întunericul 
care domnea peste tot şi de mulţimea cablurilor încolăcite 
pe podea. Camerele şi reflectoarele păreau nişte santinele, 
iar monitoarele le urmăreau din toate părţile. Oamenii 
mişunau peste tot, îmbrăcaţi în jeans, avînd alături de ei o 
femeie care purta un frumos costum în nuanţa piersicii. 
Aceasta le întîmpină cu un zîmbet strălucitor şi profesional, 
şi le strînse pe rînd mîna. 

— Bună, numele meu este Julia Belotti, responsabilă cu 
GMA. Bănuiesc că dumneavoastră sînteţi Doamnele cu 
Lista? Rise de propria glumă, agitîndu-şi mîinile. Eu sînt cea 
care vă va lua interviul. Dar unde este a patra? 

— T.J. întîrzie, explică Marci. 

— T.J. Yother, nu? 

Domnişoara Belotti voia să le arate că îşi făcuse temele. 

— Ştiu că dumneavoastră sînteţi Marci Dean. Am urmărit 
reportajul transmis de staţia locală. 

O privi apoi pe Jaine. 

— Dumneavoastră sînteţi... 

— Jaine Bright. 

— Camera de filmat va zăbovi cu plăcere asupra chipului 
dumneavoastră, spuse domnişoara Belotti, întorcîndu-se 
zimbitoare spre Luna. Dumneavoastră trebuie să fiţi Luna 
Scissum. Daţi-mi voie să vă spun că, dacă şi doamna Yother 
este la fel de atrăgătoare ca voi, cu siguranţă că interviul se 
va dovedi un adevărat succes. Ştiţi, nu-i aşa, ce vilvă a 
provocat la New York lista voastră? 

— Nu chiar, spuse Luna. Pe noi ne-a surprins atenţia ce i- 
a fost acordată. 


141 


— În interviul pe care îl vom înregistra să povestiţi lucruri 
la fel de interesante, le instrui domnişoara Belotti, 
consultîndu-şi ceasul. Sprinceana ei începu să tremure a 
nerăbdare, moment în care uşa se deschise brusc, şi T.J., 
machiată şi coafată impecabil, purtînd o rochie în nuanţe 
de albastru, îşi făcu apariţia. 

— Scuze pentru întîrziere, spuse ea, alăturîndu-se micului 
grup. Nu dădu nici o explicaţie în plus, în timp ce Jaine o 
privea scrutător, dîndu-şi seama de starea de oboseală 
ascunsă abil sub stratul de machiaj. Toate erau obosite, 
avînd în vedere ora, însă T.J. părea chiar stresată. 

— Unde se află toaleta pentru doamne? întrebă Jaine. Aş 
dori să-mi verific machiajul şi, dacă mai avem timp, să beau 
o cafea, dacă aveţi aşa ceva pe aici. 

Domnişoara Belotti izbucni în ris. 

— Cafeaua e nelipsită într-un post TV. Toaleta pentru 
doamne e în direcţia aceea, o îndrumă ea indieîndu-i 
coridorul. 

Imediat ce uşa toaletei se trînti în urma lor, privirile li se 
îndreptară spre T.J. 

— Totul e în regulă? întrebă Jaine. 

— Dacă vă referiţi la Galan, mdaaa, totul e în ordine. 
Aseară l-am trimis la un motel. Probabil că şi-a chemat şi 
iubita acolo, dar asta-i alegerea lui. 

— lubita! rosti Luna facind ochii mari, semn că era 
şocată. 

— Fiu de căţea, spuse Marci, lăsînd-o pe T.J. să decidă 
dacă îl va numi astfel, sau va folosi expresia pe post de 
exclamaţie. 

Jaine spuse: 

— Acum nu mai are acelaşi tupeu să te atace în privinţa 
listei, nu-i aşa? 

T.J. rise. 

— Deloc, şi o ştie. 

Privi feţele prietenelor ei pe care se citea îngrijorarea. 

— Hei, sînt în regulă. Dacă el vrea să punem capăt 
mariajului, prefer să o aflu acum decit să-mi pierd vremea 
încercînd să aduc lucrurile pe linia de plutire. Odată decizia 


142 


luată, nu mai am de ce să-mi fac griji. 

— De cît timp durează aventura? întrebă Marci. 

— El jură că nici nu există, că nu mi-a fost infidel din 
punct de vedere fizic. Intrebaţi-mă însă dacă îi dau crezare. 

— Oh, sigur, spuse Jaine. Şi eu cred că soarele răsare din 
partea de vest. 

— S-ar putea să spună adevărul, interveni Luna. 

— Posibil, dar puţin probabil, spuse Marci folosind un ton 
de cunoscătoare. Ei o consideră întotdeauna ca pe un lucru 
lipsit de importanţă. E o trăsătură tipic umană. 

T.]. îşi verifică rujul de buze. 

— Nu cred că asta ar putea schimba lucrurile. În cazul în 
care e îndrăgostit de altcineva, ce importanţă are dacă se 
culcă cu ea sau nu? Oricum, nu vă mai giîndiţi la el. Eu asta 
fac; dacă cineva va trebui să ia o decizie, atunci el va fi 
acela. Eu voi merge pînă la capăt cu povestea listei ăsteia. 
Şi dacă la orizont va apărea şi publicarea unui volum, 
atunci aş spune că merită să-i dăm curs. S-ar putea să ne 
alegem cu nişte bani de pe urma efortului nostru. 

— Amin, spuse Marci şi adăugă: Brick a plecat. l-am rănit 
sentimentele. 

Toate trei se arătară mirate la gîndul că Brick era capabil 
de sentimente. 

— Dacă el nu se va întoarce, va trebui să recurg din nou 
la toate chestiile acelea specifice unei noi relaţii. Doamne, 
nici nu vreau să mă gindesc. Să merg la dans, să permit 
unui bărbat să-mi cumpere ceva de băut... e de-a dreptul 
îngrozitor. 

leşiră rîzînd din toaleta doamnelor. Domnişoara Belotti le 
aştepta şi le însoţi pînă la automatul pentru cafea, unde 
cineva pregătise cîte o cană pentru fiecare. 

— Echipamentele sînt gata pentru înregistrarea inter- 
viului atunci cînd veţi fi pregătite, spuse ea, o manieră 
subtilă de a le cere să tacă şi să stea jos. Cei de la sunet 
trebuie să vă monteze microfoanele. Urmează proba de 
sunet şi poziţionarea luminilor. Dacă mă veţi urma... 

Poşetele dispărură repede din peisaj, ca şi cănile, iar ele 
fură invitate să ia loc într-un decor care înfăţişa un living 


143 


confortabil, compus dintr-o sofa, două balansoare, două 
ferigi artificiale şi o veioză. Un tînăr, care nu părea să aibă 
mai mult de douăzeci de ani, se apucă să le instaleze cite 
un microfon minuscul. Domnişoara Belotti îşi prinse singură 
microforul la reverul jachetei. 

Nici uneia din ele nu-i trecuse prin minte să se îmbrace 
cu o jachetă. Rochia argintie şi subţire a Lunei nu ridica nici 
un fel de probleme, la fel ca şi gulerul rochiei lui T.J. Marci 
purta însă un pulover fără miîneci cu un guler fals care imita 
carapacea broaştei țestoase, astfel că microfonul nu putea 
fi poziţionat decît pe git. Trebuia să fie atentă la fiecare 
mişcare a capului, altfel zgomotul produs acoperea orice alt 
sunet. Cînd sunetistul dădu cu ochii de puloverul roşu şi 
decoltat al lui Jaine, exclamă: 

-Uh-oh. 

Jaine zîmbi, ridicînd mîna. 

— ÎI voi aşeza eu. Doriţi să fie poziţionat chiar pe mijloc? 

El îi întoarse zimbetul. 

— Mi-ar plăcea o poziţionare centrală, mulţumesc. 

— Fără flirt, îl admonesta ea, lăsînd microfonul să 
alunece sub pulover, pînă între sîni. E cam devreme. 

— O să fie în regulă. Îi prinse cablul într-o parte, şi reveni 
la echipamentul său. 

— Bun, acum va trebui să vorbiţi, una cîte una, ca să fac 
proba de sunet. 

Domnişoara Belotti începu o conversaţie lejeră, 
întrebîndu-le dacă toate patru locuiau în regiunea Detroit. 
După proba de sunet şi montarea camerelor de filmat, 
domnişoara Belotti aruncă o privire în direcția 
producătorului; începu imediat numărătoarea inversă, apoi 
îi facu semn, şi ea aborda cu calm tema principală cu 
privire la faimoasa listă care răvăşise întreaga ţară, fiind 
discutată la micul dejun, în fiecare stat. Apoi, prezentîndu- 
le pe fiecare, spuse: 

— Bărbatul Perfect face cumva parte din viaţa vreuneia 
dintre voi? 

Cele patru pufniră în ris. 

Luna îşi atinse uşor genunchiul de al lui Jaine. Pricepînd 


144 


aluzia, Jaine spuse: 

— Nimeni nu e perfect. Noi am declarat că lista aceasta e 
pură ficţiune. 

— Ficțiune sau nu, lumea a luat-o în serios. 

— Asta e treaba ei, punctă Marci. Calitățile pe care le-am 
consemnat reprezintă propriile noastre idei despre cum ar 
trebui să fie un bărbat perfect. Un alt grup de patru femei 
ar găsi, probabil, cu totul alte calităţi sau le-ar aşeza pe 
acestea într-o ordine diferită. 

— Să ştiţi că grupurile feministe s-au arătat de-a dreptul 
îngrozite de pretenţiile de ordin fizic şi sexual prezente în 
listă. Ele susţin că din moment ce femeia s-a străduit de-a 
lungul timpului să nu mai fie judecată potrivit înfăţişării ori 
mărimii bustului său, voi aţi adus un prejudiciu punctului lor 
de vedere, judecînd valoarea bărbatului în funcţie de 
atributele sale fizice. 

Luna ridică o sprinceană. 

— Credeam că rolul mişcării feministe este, printre altele, 
şi acela de a le oferi femeilor posibilitatea de a-şi exprima 
liber dorinţele. Noi am exprimat în listă ceea ce dorim. Am 
fost sincere. 

— De asemenea, nu ne-am imaginat niciodată că lista ar 
putea deveni publică, punctă T.J. Lansarea ei a fost 
accidentală. 

— Dacă aţi fi aflat că lista va fi dată publicităţii, aţi fi fost 
mai puţin oneste? 

— Nu, spuse Jaine brusc. Am fi mărit numărul regulilor. 
La naiba, de ce să nu se distreze puţin, aşa cum le 
sugerase T.].? 

— Aţi declarat că nu aveţi alături un asemenea Bărbat 
Perfect, spuse domnişoara Belotti pe un ton mieros. Aveţi 
totuşi un bărbat alături? 

Ei bine, drăcuşorul ăsta aluneca în slalomul conversaţiei 
ca un adevărat expert, reflectă Jaine, întrebîndu-se dacă nu 
cumva scopul acestui interviu era acela de a le prezenta pe 
ele ca pe nişte femei incapabile să susţină o relaţie. 
Zimbind, fu nevoită să admită, date fiind circumstanţele, că 
scopul era unul destul de limpede. Dar, dacă domnişoara 


145 


Belotti îşi doreşte o mică dispută, atunci de ce să nu i-o 
ofere? 

— Nu chiar, spuse ea. Nu toţi bărbaţii se dovedesc a fi 
corespunzători. 

Marci şi T.J. izbucniră în ris. Luna se mulţumi să 
zimbească. 

Din afara platoului se auzi un şuierat uşor. Domnişoara 
Belotti îşi îndreptă atenţia către T.J. 

— Înţeleg că sînteţi singura persoană căsătorită din grup, 
doamnă Yother. Ce părere are soţul dumneavoastră despre 
listă? 

— Una nu prea bună. Nici mie nu mi-ar conveni să-l văd 
sorbind din ochi o pereche de sîni generoşi. 

— Asta ar fi ceva de genul „dinte pentru dinte"? Nu era 
expresia cea mai potrivită. 

Bine că interviul era înregistrat, nu live. 

— Important este, interveni Luna, că majoritatea preten- 
ţiilor se referă la calităţi pe care ar trebui să le posede. 
Regula numărul unu se referea la loialitate, ţineţi minte? 
Dacă eşti angajat într-o relaţie, trebuie să fii loial. Punct. 

— Eu am parcurs în întregime acel articol referitor la 
listă, şi, dacă îl priviţi cu sinceritate, trebuie să admiteţi că 
cea mai mare parte a discuţiei voastre nu făcea referire la 
calităţi cum ar fi loialitatea sau posibilitatea de a te baza pe 
partener. Partea cea mai aprinsă a discuţiei a fost aceea 
referitoare la caracteristicile de ordin fizic ale bărbatului. 

— Ne amuzam doar, declară Jaine calmă. Şi, în plus, nu 
sîntem nebune; bineînţeles că ne dorim alături bărbaţi care 
să arate bine. 

Domnişoara Belotti îşi verifică notițele. 

— În articol nu sînteţi identificate după numele pe care îl 
purtaţi. Sînteţi notate prin folosirea literelor A, B, C şi D. 
Care din voi corespunde literei A? 

— Nu intenţionăm să dezvăluim amănuntul acesta, spuse 
Jaine. 

Marci se îndreptă puţin de spate. 

— Oamenii vor să ştie cine ce a spus, declară Marci. Eu 
am primit nişte telefoane anonime în care am fost întrebată 


146 


care din cele patru sînt. 

— Şi eu la fel, punctă T.J. Dar nu avem de gînd să o 
spunem. Opiniile noastre sînt unanime; fiecare s-a dovedit 
ataşată de un anume punct, în comparaţie cu celelalte trei, 
însă, sub acest aspect, dorim să ne protejăm intimitatea. 

O altă nefericită alegere a vorbelor. După ce risul lor se 
mai potoli, domnişoara Belotti reveni la aspectele cu 
caracter personal. 

— În prezent, aveţi o relaţie? i se adresă ea Lunei. 

— Nu la modul exclusiv. 

„Asta e pentru tine, Shamal", gîndi ea. Domnişoara 
Belotti i se adresă lui Marci: 

— Dar dumneavoastră? 

— În prezent, nu. 

„Asta e pentru tine, Brick", gîndi şi ea. 

— Deci singura implicată într-o relaţie este doamna 
Yother. Asta ar putea demonstra că aţi fost mult prea exi- 
gente în enunţarea regulilor voastre? 

— De ce să fim obligate să coborim ştacheta? întrebă 
Jaine, şi astfel interviul alunecă uşor pe o nouă pantă. 

Ea 

— Doamne, simt că mor de somn, spuse T.J., în clipa cînd 
părăsiră studioul. Era ora şase şi treizeci de minute. 
Domnişoara Belotti avea suficient material pentru cele 
cîteva minute care urmau să fie transmise pe post. La un 
moment dat, aceasta abandonase notițele şi susţinuse cu 
pasiune punctele de vedere ale mişcării feministe. Jaine se 
îndoia că vreun show matinal ar îndrăzni, pînă la urmă, să 
transmită ceea ce discutaseră, deşi echipa prezentă în stu- 
dio se arătase pur şi simplu fascinată. 

Indiferent de materialul ales, acesta urma să fie dat pe 
post lunea următoare. 

Poate că pînă atunci avea să scadă şi interesul. La urma 
urmei, cît puteau să mai dureze aceste discuţiile referitoare 
la listă? Oamenii trebuiau să-şi vadă mai departe de propria 
viaţă, iar lista aceea depăşise cu mult cele cincisprezece 
minute care îi fuseseră alocate. 

— Pe mine mă cam îngrijorează apelurile acelea, spuse 


147 


Marci, ridicînd privirea către cerul limpede şi strălucitor al 
dimineţii. Oamenii sînt tare ciudaţi. Nu ştii niciodată la ce te 
înhami. 

Jaine ştia foarte bine la al cui ham ar dori să se înhame. 
Dacă ar fi declarat acolo una ca asta, cu siguranţă că Sam 
ar fi considerat afirmaţia ca pe un afront. Ea şi-ar fi dorit o 
astfel de reacţie, pentru că asta şi intenţionase de fapt. 


CAPITOLUL 14 


— Şi acum, spuse Marci cînd chelnerul le aduse cafeaua 
în localul unde se opriseră să ia micul dejun, povesteşte-ne 
despre Galan. 

— Nu sînt prea multe de spus, replică T.J., ridicînd din 
umeri. Cînd am sosit ieri acasă, el era deja acolo. A început 
prin a-mi pretinde să renunţ la prietenele mele - în mod 
special la trei dintre ele, vă imaginaţi la cine anume s-a 
referit. Am venit, la rîndul meu, cu o altă cerere: să 
renunţe, în mod egal, la cîte un prieten, pentru fiecare 
prietenă de-a mea. Apoi... bănuiesc că a funcţionat intuiţia 
feminină, deoarece imediat mi-am pus întrebarea dacă nu 
cumva răceala lui din ultimii doi se datorează existenţei 
altei femei. 

— Ce naiba se petrece cu el? întrebă Luna, plină de 
indignare. N-a aflat nici acum cit de norocos este că te are 
alături? 

T.J. zîmbi. 

— Îți multumesc pentru vot. Nu mă dau bătută, să ştii. 
Vom încerca să rezolvăm această situaţie, însă, dacă nu 
vom ajunge la nici un rezultat, nu-l voi lăsa să mă distrugă. 
Aseară am reflectat îndelung şi am ajuns la concluzia că nu 
doar Galan este de vină. Eu nu sînt Femeia Perfectă, aşa 
cum nici el nu este Bărbatul Perfect. 

— Nu tu ai avut o aventură cu un alt bărbat, punctă Jaine. 

— Nici n-am spus că am fi în mod egal vinovaţi. Dacă 
vrea să ne salvăm căsnicia, atunci trebuie să depună un 
efort considerabil, însă şi eu va trebui să mă revanşez faţă 


148 


de el în anumite privinţe. 

— Cum ar fi? se interesă Marci. 

— Oh... prea m-am lăsat dusă de val, şi n-am făcut 
eforturi pentru a-l atrage. M-am dat peste cap să-i înde- 
plinesc dorinţele, pentru a-i face pe plac. Asta poate să 
sune convenabil în ceea ce îl priveşte, însă dacă doreşte să 
aibă alături o parteneră cu drepturi egale, atunci cu 
siguranţă că l-am exasperat. V-am mai spus ce anume 
făceam pentru el, însă acum mă întreb dacă ar trebui să-l 
privez de partea cea mai interesantă a fiinţei mele. l-am 
oferit-o pe femeia gospodină, cea care găteşte şi face 
curat, în loc să-i fiu iubită şi parteneră. Nu e de mirare că s- 
a săturat. 

— Îţi dai seama cît de tipic e acest aspect? spuse Jaine, 
indignată. Indiferent care ar fi cauzele, femeia sfirşeşte prin 
a fi considerată vinovată. 

Îşi agită ceaşca de cafea, aruncînd apoi o privire în 
interiorul acesteia. 

— Ştiu, ştiu, cîteodată o merităm. Urăsc să nu am 
dreptate, fir-ar să fie. 

— Asta merită o monedă de douăzeci şi cinci, spuseră 
trei voci la unison. 

Jaine se apucă să caute mărunţişul în geantă, dar nu găsi 
decit şaizeci şi cinci de cenți, aşa că puse pe masă o 
bacnotă de un dolar. 

— Una din voi le poate oferi celorlalte restul. Va trebui să 
fac rost din nou de mărunţiş. Mi l-a luat Sam pe tot. 

Urmă un moment de pauză, timp în care trei perechi de 
ochi se fixară asupra ei. 

Apoi Luna întreba pe un ton uşor mirat: 

— Sam? Care Sam? 

— Ştii care. Sam. Vecinul meu. 

Marci zîmbi. 

— E cumva acelaşi vecin care s-a dovedit a fi poliţist, 
deşi l-ai descris în mai multe rînduri drept un nemernic, un 
beţivan, un dealer de droguri, un fiu de căţea, o matahală 
care n-a făcut cunoştinţă cu lama de ras în ultimul mileniu? 

— Bine, bine, spuse Jaine. Mdaaa, e unul şi acelaşi tip. 


149 


— Şi ai ajuns deja să îl tutuieşti? întrebă T.J., amuzată. 

Chipul lui Jaine era în flăcări. 

— Cam aşa ceva. 

— Oh, Doamne, spuse Luna, făcînd ochii mari. S-a înroşit. 

— E de-a dreptul înspăimîntător, declară Marci. 

— Nu e vina mea, spuse Jaine repede. Are o camionetă 
roşie. Una cu patru viteze. 

— Acum îmi dau seama de ce diferenţa între aprecierile 
tale e atît de mare, spuse T.J. 

— În concluzie, nu e un nemernic chiar atît de mare, 
mormăi Jaine. Şi ce? În fond, tot nemernic rămîne, însă unul 
care are şi părţi bune. 

— lar cea mai bună dintre ele se ascunde în pantaloni, 
nu? Tonul lui Marci, ironic, nimeri direct la ţintă. 

— Termină! se răsti Jaine. Nu am făcut aşa ceva! 

— Oh-oho! spuse T.J. Dar ce anume ati făcut? 

— Ne-am sărutat o singură dată, deşteapto, asta a fost 
tot. 

— Un singur sărut nu te poate face să roşeşti, spuse 
Marci, rînjind cu satisfacţie. 

Jaine pufni. 

— Se vede că nu ai fost sărutată de Sam, altfel nu ai mai 
face o asemenea afirmaţie. 

— Atit de bine a fost? 

Nu putu să nu ofteze, amintindu-şi de sărutul lui. 

— Mdaaa. Atit de bine a fost. 

— În concluzie, cît de mult a durat? 

— V-am spus deja, n-am făcut sex! A fost doar un sărut. 
Aşa cum şi Viperul era doar o maşină, iar Everestul doar un 
munte. 

— La sărut m-am referit, spuse Marci, nerăbdătoare. Cit a 
durat? 

Jaine rămase perplexă. Nu avusese timp să cronometreze 
şi, în plus, atunci se întîmplaseră mai multe chestii, cum ar 
fi apropierea de acel punct culminant pe care îl anulaseră în 
ultima clipă. 

— Habar n-am. Cinci minute sau aşa ceva, cred. Toate 
trei o priveau curioase. 


150 


— Cinci minute? întrebă T.J. uimită. Un sărut? A durat 
cinci minute? 

Roşeaţa aceea blestemată îşi făcuse din nou apariţia, 
căci Jaine simţi cum căldura îi cuprinde obrajii. Luna scutură 
din cap, neîncrezătoare. 

— Sper că ai luat pilulele anticoncepţionale; sînt sigură 
că ai pătruns în zona roşie. El poate puncta în orice clipă. 

— Şi e/ e de aceeaşi părere, spuse Jaine, aruncîndu-i o 
căutătură urită. Pentru orice eventualitate, ieri mi-am 
reînnoit reţeta. 

— Evident că nu doar el se gîndeşte la o atare posibi- 
litate, spuse T.J. veselă. Hei, chestia asta merită 
sărbătorită! 

— Toate trei vă purtaţi ca şi cum aş fi o cauză pierdută. 

— Să spunem că viaţa ta socială lasă de dorit, spuse 
Marci. 

— Nu-i adevărat. 

— Cînd a avut loc ultima ta întîlnire romantică? 

Aici avea dreptate, deoarece o asemenea întîlnire avu- 
sese loc cu mult timp în urmă, atît de muh, încît Jaine nu 
putea preciza o dată anume. 

— In concluzie, nu am parte de prea multe întîlniri 
romantice. Asta e o chestie de opţiune, nu o necesitate. Nu 
deţin un record impresionant în privinţa „agăţării" bărba- 
ţilor, nu uitaţi asta. 

— Şi ce are atit de special Sam-poliţistul? 

— O mulţime de chestii, spuse Jaine într-o doară, 
rememorînd imaginea trupului gol al lui Sam. 

După o clipă de visare, scutură din cap, revenind la 
realitate. 

— Jumătate din timp îmi vine să-l sugrum. 

— Şi în cealaltă jumătate? 

Jaine zimbi. 

— Am un chef nebun să-i smulg hainele de pe el. 

— Mie mi se pare un început tocmai potrivit pentru o 
relaţie, spuse Marci. E ceva mai mult decit am trăit eu cu 
Brick, cu toate că l-am ţinut alături de mine un an de zile. 

Jaine se simţi uşurată văzînd că Sam nu mai era tema 


151 


principală a conversaţiei. Cum să explice ceva care nici 
pentru ea nu era foarte clar? El fusese exasperant, apoi se 
aprinsese brusc seînteia, iar noaptea trecută nu se 
întorsese acasă. În loc să încerce să-l păstreze pentru ea, ar 
trebui să fugă în direcţia opusă. 

— Şi Brick ce-a spus? 

— Mai nimic, ceea ce m-a surprins. Cînd se înfurie, 
seamănă cu un copil de doi ani care face scandal. M-a luat 
prin surprindere, recunosc. Mă aşteptam să ţipe, să înjure, 
dar în nici un caz să se arate jignit. 

— Poate că l-a afectat mai mult decit ţi-ai imaginat, 
spuse Luna, deşi i se părea şi ei la fel de dubios. 

Marci arboră un aer dispreţuitor. 

— Relaţia pe care o aveam era una convenabilă pentru 
amîndoi, dar nicidecum afacerea secolului. Dar tu? Ai veşti 
de la Shamal? 

Faptul că Marci schimbase subiectul demonstra că era 
pregătită să-l abandoneze, aşa cum şi Jaine dorea să 
discute despre orice altceva, numai despre Sam nu. 

— Ca să fiu sinceră, am. Luna părea absorbită de gînduri. 
A fost... nici nu ştiu... impresionat într-un fel anume de 
toată această publicitate. Ca şi cum m-aş fi transformat 
brusc într-o persoană mult mai importantă, dacă înţelegeţi 
ce vreau să spun. M-a invitat să cinăm în oraş, în loc să-mi 
spună, ca de obicei, că o să treacă pe la mine. 

Se lăsă o tăcere adîncă. Erau surprinse de brusca 
schimbare de atitudine a lui Shamal. 

— L-am refuzat, spuse Luna gînditoare. Dacă pînă acum 
nu i-am părut destul de interesantă, atunci nici de acum 
încolo nu mă voi dovedi astfel. 

— Bună alegere, spuse Jaine, simțindu-se mai mult decit 
uşurată. 

Bătură palma între ele. 

— Şi acum? O să-l dai uitării pe Shamal sau mai aştepţi? 

— Voi aştepta. Dar nu îl mai caut; dacă vrea să mă vadă, 
el va trebui să facă asta. 

— Dar l-ai refuzat, sublinie Marci. 

— Nu l-am trimis la naiba; pur şi simplu l-am refuzat, 


152 


pretinzind că am alte treburi. Ridică din umeri. Dacă vom 
continua relaţia, atunci va trebui să schimbăm regulile de 
bază, asta însemnînd că unele vor fi stabilite chiar de mine. 
Nu voi mai face doar aşa cum doreşte el. 

— Sîntem vraişte, spuse Jaine, oftînd. 

— Sîntem normale, o corectă T.J. 

— Asta spuneam şi eu. 

Încă mai chicoteau cînd ospătarii le aduseră comanda. 
Viaţa lor amoroasă se dovedea a fi un dezastru. Ei şi ce-i cu 
asta? Ouăle jumări le ridicară imediat moralul. 

Pentru că era vineri, se întilniră la Ernie's, după pro- 
gramul de lucru. Lui Jaine nu îi veni a crede că trecuse doar 
o săptămînă de cînd, cu inima deschisă, se apucaseră să 
compună lista cu pricina. Într-o singură săptămînă, se 
schimbaseră o mulţime de lucruri. În primul rînd, atmosfera 
de la Ernie's: cînd păşiră în local, izbucniră aplauze, acom- 
paniate de un cor de huiduieli. Cîteva femei, fără îndoială 
adepte ale mişcării feministe, se alăturară huiduielilor. 

— Puteţi crede una ca asta? murmură T.J în timp ce îşi 
ocupau locurile. Dacă eram profeţi, sigur ar fi aruncat cu 
pietre în noi. 

— Numai femeile uşoare au fost izgonite cu pietre, spuse 
Luna. 

— lar noi sîntem asemenea lor, spuse Marci, pufnind în 
ris. Şi oamenii reacţionează. Ei şi ce? Dacă vor să ne spună 
ceva verde-în faţă, le putem plăti cu aceeaşi monedă. 

Chelnerul le aduse băuturile pe care le comandau de 
fiecare dată. 

— Hei, fetelor, acum sînteţi faimoase, spuse el vesel. 
Chiar dacă era supărat din pricina anumitor puncte ale 
listei, nu o arăta. Era posibil să nu fi priceput adevărata 
semnificaţie a regulilor respective. 

Jaine spuse: 

— Imaginează-ţi, ideea ne-a venit chiar vinerea trecută, 
cînd stăteam la masa aceea. 

— Chiar aşa? Uauuu. 

Aruncă o privire către masa cu pricina. 

— Aşteptaţi să vedeţi ce va spune şefu'. 


153 


— Mdaaa, poate va hotărî să o poleiască sau ceva de 
genul ăsta. 

Chelnerul dădu din cap în semn că se îndoia. 

— Nu prea cred. 

Cina nu fu la fel de relaxată ca de obicei, deoarece la 
masa lor continuau să vină tot felul de persoane, facînd 
diverse comentarii, unele răutăcioase, altele admirative. 
Cînd sosi comanda, constatară că miîncarea era arsă, 
dovadă că bucătarul făcea parte din grupul celor care le 
erau ostili. 

— Haideţi să o ştergem de aici, spuse Marci, dezgustată. 
Chiar dacă am vrea să înghiţim această porţie de mangal, 
tot n-am avea nici o şansă, cu atitea întreruperi. 

— O să plătim aşa ceva? întrebă Luna, examinînd chestia 
aceea ce semăna cu un puc de hochei, nu cu un 
hamburger. 

— În mod normal, răspunsul meu ar fi „nu", replică Jaine. 
Dar dacă facem scandal în seara asta, miine vom fi mai 
mult ca sigur în ediţia de dimineaţă a unei publicaţii. 

Lăsînd neatinsă miîncarea, achitară consumaţia şi 
plecară. În mod normal, obişnuiau să prelungească masa 
dar, de data asta, cînd ieşiră din local ceasul arăta puţin 
peste ora şase; şi căldura era încă înăbuşitoare. 

Se îndreptară fiecare spre automobilul personal. Jaine 
porni Viperul, ascultind apoi toarcerea lină a motorului pu- 
ternic. Puse ventilatorul pe poziţia „high", orientînd 
supapele acestuia astfel încît aerul răcoritor să-i bată direct 
în faţă. 

Nu avea nici un chef să se ducă acasă şi să urmărească 
programul de ştiri, ca să vadă dacă lista aceea urma să fie 
dezbătută în continuare. În consecinţă, se hotărî să meargă 
la cumpărături. O porni spre nord, pe Van Dyke, şi viră în 
viteză la stînga pe lîngă uzina GM, rezistînd dorinţei de a o 
face la dreapta, pe drumul care ducea direct spre 
Departamentul de Poliţie din Warren. Nu avea chef să 
verifice dacă în parcare se aflau cumva o camionetă de 
culoare roşie sau un Pontiac maro buşit. Tot ce voia era să- 
şi facă aprovizionarea şi să ajungă acasă, la BooBoo. 


154 


Fusese plecată atita amar de vreme şi mai mult ca sigur că 
acesta se apucase să distrugă o nouă perniţă. 

Lui Jaine nu-i plăcea să meargă la cumpărături, aşa că 
intra în magazin ca şi cum ar fi fost pilot de curse. 
Conducîndu-şi căruciorul din dotare cu cea mai mare viteză, 
se îndreptă ca o săgeată spre raionul alimentar, aruncă în 
coş nişte varză, salată verde, şi o pungă cu fructe asortate, 
după care porni în fugă printre raioane. Nu prea obişnuia să 
gătească, considerind că era un efort prea mare pentru o 
singură persoană. Doar din cînd în cînd făcea friptură la 
grătar, ori ceva asemănător, în restul timpului mulţumindu- 
se cu sandviciuri. Mîncarea lui BooBoo era ceva absolut 
necesar, cu toate că... 

O mînă o cuprinse uşor de talie, în timp ce o voce joasă 
rosti: 

— Ţi-a fost dor? 

Jaine reuşi să-şi înăbuşe ţipătul, sunetul pe care îl emise 
semănind mai mult cu un chiţăit. Făcînd o întoarcere 
rapidă, reuşi să poziţioneze căruţul între ea şi Sam căruia îi 
aruncă o privire menită să-l pună în gardă. 

— Regret, spuse ea, dar nu vă cunosc. Cred că m-aţi 
confundat cu cineva. 

Sam îi aruncă o privire răutăcioasă. Ciîţiva cumpărători îi 
urmăreau cu un interes nedisimulat. O doamnă se uita la el 
şi părea pe punctul de a anunţa poliţia, pentru a reclama 
agresiunea. 

— Foarte drăguţ, mormăi Sam, lăsînd la vedere teaca 
agăţată de centura lui, împreună cu revolverul pe care 
aceasta îl conţinea. Deoarece purta şi insigna agăţată de 
centură, tensiunea provocată se risipi încetul cu încetul, şi 
la urechi le ajunseră şoapte care spuneau: „E poliţist". 

— Pleacă, spuse Jaine. Am treabă. 

— Am observat. Ce a fost chestia asta, o cursă cu cinci 
sute de kilometri pe oră? Am alergat după tine printre 
raioane timp de cinci minute. 

— Ba nu, i-o întoarse ea, privindu-şi ceasul. N-au trecut 
cinci minute de cînd am intrat aici. 

— Bine, trei. Am dat cu ochii de săgeata aceea roşie care 


155 


trecea pe Van Dyke, aşa că am întors şi am urmărit-o. 
Bănuiam că tu eşti. 

— Maşina ta are şi echipament radar? 

— Sînt cu camioneta, nu cu maşina de serviciu. 

— Atunci, n-ai cum să dovedeşti cu ce viteză conduceam. 

— La dracu', nu intenţionam să-ţi înmînez un tichet de 
amendă, spuse el, enervat. Dar dacă n-ai de gînd să 
încetezi, am să chem patrula să-şi facă datoria. 

— Deci ai venit după mine doar ca să mă hărţuieşti? 

— Nu, spuse el, dînd dovadă de multă răbdare. Am venit 
aici pentru că am fost plecat, şi voiam să fac o verificare. 

— Plecat? repetă ea, mirată. N-am ştiut. 

Sam strînse din dinţi. 

— Bine, trebuia să dau un telefon. 

Vorbele sunară ca şi cum ar fi fost smulse cu forcepsul. 

— Pe bune? Şi de ce, mă rog? 

— Pentru că sîntem... 

— Vecini? completă ea, văzînd că el nu găseşte cuvintul 
dorit. Incepu să îi placă situaţia, deşi avea ochii împăien- 
jeniţi din pricina atîtor ore de nesomn. 

— Din cauza acestor lucruri care se petrec cu noi... O 
privi încruntat, ca şi cum nu era prea fericit din pricina 
acestor „lucruri”. 

— Lucruri?... Eu n-am de-a face cu nici un fel de /ucruri. 

— Vei avea de-a face cu al meu, spuse el foarte încet. 

Ea deschise gura pentru a-i spune ceea ce merita, mo- 
ment în care un puşti, de vreo opt anişori, veni fuga în 
direcţia ei, înghiontind-o în coaste cu o armă-laser din 
material plastic, una care scotea tot felul de zgomote 
electronice. 

— Te-am ucis, declară el victorios. 

Mama sa veni în fugă, afişind o figură neajutorată şi 
stresată. 

— Opreşte-te, Damian! Nu te mai lega de persoanele 
cumsecade. 

— Taci din gură, spuse el aspru. Nu-ţi dai seama că sînt 
nişte locuitori ai planetei Vaniot? 

— Imi pare tare rău, spuse mama copilului, încercînd să-l 


156 


clintească pe neastimpărat de la locul lui. Să mergem, 
Damian, altfel vei fi pedepsit cînd vom ajunge acasă. 

Jaine încercă să se stăpînească, dar copilul o împunse iar 
între coaste. 

— Auuu! 

Puştiul apăsă pe trăgaci, bucurîndu-se din plin de durerea 
pe care i-o provocase. 

Ea afişă mai întîi un zîmbet larg, se apropie de micuțul 
Damian, şi rosti cu cea mai drăgălaşă voce de 
extraterestru: 

— Oh, ia priviţi, un micuţ pămîntean. Îndreptîndu-se de 
spate, îi aruncă lui Sam o privire poruncitoare: 

— Omoară-l. _ 

Damian rămase cu gura căscată. Işi roti apoi privirea şi 
dînd cu ochii de revolverul atîrnat de centura lui Sam 
începu să tipe. 

Sam mormăi o înjurătură, o prinse pe Jaine de braţ şi o 
trase după el, aproape alergind, spre ieşirea magazinului. 
Ea reuşi să-şi smulgă din fugă geanta care rămăsese în coş. 

— Hei, alimentele mele! protestă ea. 

— Miine îţi vei petrece aici alte trei minute, pentru a face 
rost de ele. Acum încerc să evit arestarea ta. 

— Pentru ce? întrebă ea indignată, în timp ce el o trăgea 
afară prin uşile cu deschidere automată. Unii îi priveau plini 
de curiozitate, în timp ce majoritatea era atentă la ţipetele 
lui Damian, aflat la raionul cu numărul şapte. 

— Ce-ai zice de ameninţarea cu moartea adresată 
puştiului acela, la care s-ar adăuga şi provocarea unui scan- 
dal? 

— Nu l-am ameninţat cu moartea! Eu doar ţi-am dat un 
ordin. 

Îi era greu să ţină pasul cu el; fusta ei mult prea lungă nu 
era tocmai potrivită pentru alergare. 

Sam o trase repede după colţ, scoţind-o din vizorul 
celorlalţi, şi o lipi cu spatele de peretele clădirii. 

— Nu pot să cred că au nevoie de aşa ceva, spuse el cu o 
voce schimbată. 

Ea îl privea, fără să scoată o vorbă. 


157 


— Am fost în Lansing, mirii el, aplecîndu-se atît de mult 
spre ea, încît nasurile lor aproape că se atingeau. Am dat 
un interviu pentru obţinerea unui grad superior. 

— Nu-mi datorezi nici un fel de explicaţii. 

El se îndreptă şi ridică ochii către cer, ca şi cum ar fi 
cerut ajutor din partea celui Atotputernic. Ea decise să facă 
prima mutare. 

— În fine, la urma urmei, un telefon n-ar fi fost un efort 
prea mare. 

Sam rosti ceva nedesluşit. Ea bănuia ce anume spusese 
însă, din nefericire, el nu avea obligaţia de a plăti pentru 
fiecare înjurătură pe care o profera. Dacă ar fi fost aşa, ea 
s-ar fi aflat acum în posesia marelui premiu. 

Îl prinse de urechi, îi trase capul spre ea şi îl sărută. 

În poziţia în care se afla, ţintuită de perete şi strînsă tare 
în braţe, abia dacă mai putu să respire, însă respiraţia nu 
era prioritatea ei numărul unu. Să-l ţină cît mai aproape de 
ea, să-i savureze gustul - asta era important. Pistolul se 
afla la locul lui, în teacă, aşa că nu putea fi acel ceva care o 
împungea în stomac. Se mişcă puţin, pentru a se asigura că 
are dreptate. Nu, în mod sigur nu era un revolver. 

Sam respira greoi. 

— Alegi întotdeauna cele mai afurisite locuri, spuse el, 
aruncînd o privire în jur. 

— Eu aleg? Eram înăuntru, îmi vedeam liniştită de 
treabă, încercînd să fac cîteva cumpărături, moment în care 
am fost asaltată nu de unul, ci de doi maniaci... 

— Nu îţi plac copiii? 

Ea clipi. 

— Cum? 

— Nu-ţi plac copiii? Mi-ai cerut să-l ucid pe puştiul ăla. 

— Îmi plac aproape toţi copiii, spuse ea nerăbdătoare, 
mai puţin acel copil. Mi-a tras ghionturi în coaste. 

— Eu ţi-am dat ghionturi în stomac. 

Ea îi zîimbi drăgălaş, atît de drăgălaş că îl trecură fiorii. 

— Mdaaa, dar nu cu ajutorul vreunei arme laser confec- 
ţionată din plastic. 

— Hai să o ştergem de-aici, spuse el, şi o duse aproape 


158 


pe sus spre maşina ei. 


CAPITOLUL 15 


— Vrei o cafea? întrebă Jaine în timp ce deschidea uşa 
bucătăriei şi-l poftea înăuntru. Sau ceai? adăugă ea, 
zicîndu-şi că un pahar de ceai rece şi mare era soluţia 
perfectă, ţinînd cont de arşiţa de afară. 

— Ceai, spuse el, distrugînd imaginea pe care o avea ea 
referitoare la acei poliţişti care se alimentau din belşug cu 
gogoşi şi cafea. 

Sam aruncă o privire prin bucătărie. 

— Cum se face că deşi locuieşti aici doar de două 
săptămîni, locul ăsta e cu mult mai primitor decît al meu? 

Ea se prefăcu a nu acorda atenţie întrebării. 

— Cred că poartă numele de „despachetare". 

El ridică ochii spre tavan. 

— Oare eu am omis chestia asta? mormăi el, privind 
către peretele de rigips slab luminat. 

Jaine îi aruncă citeva ocheade, în timp ce scotea două 
pahare din dulap şi le umplea cu gheaţă. Sîngele îi fierbea 
în vine, aşa cum se întîmpla întotdeauna cînd îl avea pe el 
prin preajmă, fie că era vorba de furie, veselie sau 
voluptate, ori de toate trei la un loc. Aflat acum în bucătăria 
ei primitoare, părea cu mult mai masiv. Umerii lui 
acopereau aproape în întregime cadrul uşii, micşorîind 
parcă şi mai mult măsuţa ei pentru patru persoane, cu blat 
de ceramică. 

— Pentru ce fel de slujbă a fost interviul? 

— Poliţia guvernamentală, Departamentul detectivi. 

Jaine luă din frigider cana cu ceai şi umplu pînă la refuz 
cele două pahare. 

— Lămiie? 

— Nu, simplu. 

Cînd Sam luă paharul din mîna ei, îi atinse uşor degetele. 
Gestul fu suficient pentru ca sfircurile ei să ia poziţia de 
drepţi, ieşind în evidenţă. El îşi concentra toată atenţia 


159 


asupra buzelor ei. 

— Felicitări, spuse el. 

Ea clipi nedumerită. 

— Pentru ce? 

Spera că nu se referă la publicitatea stîrnită în jurul 
acelei liste - oh, Dumnezeule, lista. Uitase cu desăvirşire. 
Oare el reuşise să o citească în întregime? 

Bineînţeles că da. 

— Nu ai proferat nici o injurie, cu toate că sîntem îm- 
preună de o jumătate de oră. N-ai rostit o vorbă urită nici 
măcar atunci cînd te-am scos cu forţa din acel 
supermarket. 

— Într-adevăr? 

Zimbi, mulţumită de sine. Poate că penalităţile plătite 
acţionaseră eficient asupra subconştientului ei. În mintea ei 
se găseau încă multe asemenea vorbe, dar chiar dacă nu 
reuşise să le elimine, cel puţin nu le mai rostea cu voce 
tare. Asta era un pas înainte. 

Sam dădu peste cap paharul cu ceai. Ea îl privi, de-a 
dreptul vrăjită, luptîndu-se cu apriga dorinţă de a-i sfişia 
hainele. Ce se petrecea cu ea? Văzuse atiţia bărbaţi care 
beau, dar niciodată nu o impresionase acest gest, nici 
măcar în cazul foştilor ei logodnici. 

— Mai vrei? întrebă ea după ce el goli paharul şi-l puse 
deoparte. 

— Nu, mulţumesc. 

Privirea lui fierbinte şi întunecată zăbovi o clipă asupra 
ei, şi se fixă în zona sînilor. 

— Eşti tare înţepată astăzi. Se petrece ceva deosebit? Nu 
avea de gînd să evite subiectul, oricît de sensibil ar fi fost. 

— Am acordat un interviu pentru Good Morning America, 
chiar în dimineaţa asta - la ora patru, dacă îţi vine să crezi 
aşa ceva! Am fost obligată să mă trezesc la ora două, şi din 
cauza asta toată ziua m-am simţit de parcă aş fi fost în 
comă. 

— Lista a căpătat o asemenea publicitate? întrebă el, 
surprins. 

— Mă tem că da, spuse ea bosumflată, aşezindu-se la 


160 


masă. 

Sam nu se aşeză pe locul de vizavi, ci îşi trase un scaun 
alături de ea. 

— Am copiat-o şi eu de pe web. Interesante chestii... 
Domnişoară C. 

Ea tăcu ochii mari. 

— Cum de ţi-ai dat seama? 

— Ca şi cum n-aş recunoaşte gura aia mare şi afurisită pe 
care o ai, chiar dacă e vorba de un articol. „Tot ce depă- 
şeşte opt centimetri e bun de pus în vitrină", cită el. 

— Trebuia să-mi închipui că tu poţi reţine doar chestiile 
de ordin sexual. 

— Zilelea astea, mintea mi-a stat mai mult la sex. Şi, 
doar cu caracter informativ, te anunţ că eu n-am absolut 
nimic de expus în vitrină. 

N-aş zice că îi lipseşte ceva, se gîndi Jaine, amintindu-și 
în cele mai mici amănunte imaginea lui din profil. El 
continuă: 

— Sînt fericit că nu fac parte din categoria celor care sînt 
arătaţi cu degetul. 

Jaine izbucni într-un rîs zgomotos şi se lăsa pe spătarul 
scaunului. Mişcarea fu atît de puternică încît se prăbuşi pe 
podea. Rămase acolo, ţinîndu-se cu mîna de coaste - care 
nu-i mai provocau o durere atît de mare, cu toate că nu se 
arătau mulţumite de un asemenea tratament -, fără să se 
poată opri din rîs. BooBoo se apropie precaut, dar apoi se 
hotări să păstreze o distanţă convenabilă şi se strecură sub 
scaunul lui Sam. 

Sam se aplecă, îl ridică şi-i aşeză în poală, masîndu-i 
trupul lung şi musculos. BooBoo închise pleoapele şi începu 
să toarcă în vreme ce Sam se uita la Jaine, aşteptind ca 
hohotele să se transforme în chicoteli. 

Ea rămase pe podea, ţinîndu-se cu mîinile de coaste, şi 
cu ochii umezi de atita ris. Dacă rămăsese ceva din 
machiajul ei, cu siguranţă că acum se întinsese pe obraji, îşi 
zise ea. 

— Vrei să te ajut să te ridici? întrebă Sam. Ar trebui să te 
previn că, atingîndu-te, nu garantez că apoi am să-mi pot 


161 


ţine miinile acasă. 

— Mă descurc singură, mulţumesc. 

Cu grijă şi cu oarecare dificultate, din pricina fustei lungi, 
se ridică, şi îşi şterse apoi ochii umezi cu un prosop. 

— Bravo. N-aş dori să-l deranjez pe... cum îl cheamă? 
BooBoo? Ce fel de nume mai e şi ăsta? 

— Nu da vina pe mine; învinovăţeşte-o pe mama. 

— O pisică are nevoie de un nume acceptabil. Spunîndu-i 
„BooBoo", e ca şi cum i-ai da fiului tău numele „Alice". 
BooBoo ar fi trebuit să poarte numele „Tiger', ori 
„Romeo"... 

Jaine scutură din cap. 

— „Romeo "? Exclus. 

— Vrei să spui că este... 

Ea aprobă. 

— In acest caz, bănuiesc că numele BooBoo e tocmai 
bun, deşi „BooHoo'" i s-ar potrivi şi mai bine. 

Jaine făcu eforturi disperate pentru a nu izbucni din nou 
în ris. 

— Ce mai tip eşti şi tu. 

— Ce naiba ai fi vrut să fiu, o balerină? 

Nu, ea nu voia să fie altceva decit era. Nimeni nu-i 
provocase asemenea efervescenţă prin vene, una 
asemătoare bulelor de şampanie. Era o schimbare majoră, 
dacă ţinea cont de faptul că doar cu o săptămînă în urmă îşi 
adresau numai injurii. Trecuseră doar două zile de la primul 
lor sărut, două zile care i se păruseră o eternitate. Nu mai 
avuseseră ocazia să se sărute pînă în clipa aceea, la 
supermarket, cînd ea îl apucase de urechi şi îl trăsese mai 
aproape. 

— Ce-ţi mai face ovarul? întrebă el, fixînd-o cu privirea i 
ceea misterioasă şi profundă, care îi spunea că se gîndeau 
amindoi la acelaşi lucru. 

— E de domeniul trecutului, replică ea. 

— Atunci hai să mergem în pat. 

— Crezi că voi cădea pe spate imediat ce vei rosti „Hai să 
mergem în pat"? întrebă ea indignată. 

— Nu, am speranţa că vom avea timp şi de alte chestii 


162 


înainte ca tu să cazi pe spate. 

— N-am de gînd să cad nicăieri. 

— De ce? 

— Pentru că sînt la ciclu. 

Ciudat, nu-şi amintea să mai fi spus aşa ceva unui 
bărbat, să o afirme fără cea mai mică jenă. Sprîncenele lui 
se arcuiră. 

— Eşti /a ce anume? întrebă el, furios. 

— Sînt în timpul perioadei. Poate că ai auzit vorbindu-se 
despre asta. E atunci cînd... 

— Am două surori; cred că ştiu cîteva ceva despre aceste 
perioade. Şi mai ştiu un lucru, că ovarul se află în perioada 
fertilă la mijlocul ciclului menstrual, nu la sfîrşitul acestuia! 

O prinsese. Jaine îşi muşcă buzele. 

— Bine, deci am minţit. Poţi oricînd să te înşeli în privinţa 
perioadei respective, aşa că n-am vrut să risc, înţelegi? 

Era evident că nu. 

— M-ai făcut să mă opresc, mormăi el strîingînd 
pleoapele, ca şi cum ar fi fost pradă unei dureri acute. Eu 
eram gata să-mi dau sufletul, iar tu m-ai oprit. 

— Vorbeşti ca şi cum ar fi ceva la fel de grav ca trădarea. 

— Şi dacă am face-o acum? 

Era la fel de romantic precum o stîncă, reflectă ea. 

— Tu îţi imaginezi că joaca asta se rezumă la întrebarea 
„Te-ai trezit?", mormăi ea. 

El făcu un gest de nerăbdare. 

— Ce-ai zice s-o facem acum? 

— Nu. 

— Dumnezeule! Se lăsă în scaun, şi închise din nou ochii. 
Ce se petrece cu tine? 

— i-am spus că sînt la ciclu. 

— Deci? 

— Deci... nu. 

— De ce? 

— Pentru că nu vreau! ţipă ea. Dă-mi pace! 

El oftă. 

— Am înţeles, sindromul premenstrual. 

— SPM-ul are loc înainte, timpitule. 


163 


— Aşa crezi tu. Dacă o să întrebi un bărbat, o să-ţi spună 
cu totul altceva. 

— De parcă aţi fi specialişti, spuse ea pe un ton bat- 
jocoritor. 

— Draga mea, bărbaţii sînt singurii experţi în problema 
sindromului premenstrual. De aceea se dovedesc bărbaţii 
atit de abili în războaie; învaţă în propria lor casă cum vine 
treaba cu Fuga şi cu Evadarea. 

Jaine îşi zise că ar trebui să arunce în el cu o tigaie, dar 
BooBoo se afla în raza ei de acţiune şi, oricum, ar fi fost 
nevoie să găsească mai întîi tigaia. 

Sam rînji satisfăcut la vederea expresiei de pe chipul ei. 

— Ştii de ce i se spune SPM-ului „SPM"? 

— Să nu îndrăzneşti, îl ameninţă ea. Doar femeile au 
dreptul să facă glume pe seama lui. 

— Pentru că nu i-au mai putut numi SVN, sindromul vacii 
nebune. 

Varianta cu tigaia căzu. Avea nevoie de un cuţit. 

— leşi afară din casa mea. 

Sam îl lăsă pe BooBoo jos, după care se ridică în picioare, 
pregătindu-se mai mult ca sigur pentru varianta Fugă- 
Evadare. 

— Stai jos, spuse el, aşezînd scaunul între ei. 

— Stau jos pe dracu'! 

„La naiba, unde o fi cuțitul meu pentru tranşat carnea?" 
Se uită frustrată în jur. Dacă s-ar fi mutat aici mai demult, 
acum ar fi ştiut unde sînt aşezate lucrurile. 

Sam ocoli scaunul şi o apucă zdravăn de încheieturile 
miîinilor, înainte ca ea să-şi aducă aminte în ce sertar avea 
instrumentele de tăiat. 

— Îmi datorezi cincizeci de cenți, spuse el rînjind, în timp 
ce o trăgea mai aproape. 

— Nici să nu te gîndeştii Ti-am spus că nu te plătesc în 
cazul în care eşti vinovat. 

Îşi îndepărtă pumnii din dreptul feţei pentru a-l privi mai 
bine. 

Sam o sărută. 

Timpul se opri iarăşi în loc. Mai mult ca sigur îi eliberase 


164 


mîinile, deoarece ea îşi încolăcise deja braţele în jurul 
gitului lui. Gura lui fierbinte şi nesăţioasă o săruta aşa cum 
nici un bărbat de pe lumea asta n-ar trebui să sărute şi apoi 
să umble în libertate. El o ridică pe virfuri, încercînd astfel 
să aducă cele două trupuri într-o postură cît mai 
avantajoasă. 

Fusta ei lungă acţiona precum un ham, împiedicînd-o să- 
şi arcuiască picioarele în jurul lui. Jaine turbă din pricina 
frustrării, gata să izbucnească în lacrimi. 

— E imposibil, şopti ea în secunda în care el îi eliberă 
buzele, îndepărtindu-se puţin. 

— Putem face o mulţime de chestii, murmură el, 
aşezindu-se şi luînd-o în poală. Apoi îşi strecură cu 
îndemînare mîna în decolteul puloverului ei. 

Jaine închise ochii, înnebunită de plăcere, în timp ce 
palma lui aspră îi mîngiia uşor sfircurile. Sam scoase un 
sunet prelung, asemănător unui oftat; apoi totul se petrecu 
ca şi cum palma însăşi îşi croia drum pe deasupra sînilor ei, 
descoperindu-le forma, delicateţea şi elasticitatea pielii. 

Fără o vorbă, îi trase puloverul peste cap, îi desfăcu cu 
pricepere sutienul, şi-l aruncă peste umărul ei, pe podea. 

Pe jumătate goală, respirind din ce în ce mai sacadat, îl 
urmări cum o studiază. Îşi cunoştea bine sînii, dar se 
întreba cum îi vedea un bărbat. Nu erau mari, dar erau 
fermi şi ridicaţi. Sfircurile aveau o nuanţă roz-maronie, o 
piele catifelată şi delicată, în comparaţie cu asprimea 
degetelor lui care îi mîngiiaseră provocator. 

Se simţi invadată de valul plăcerii, în timp ce-l încercui cu 
picioarele. 

El o împinse uşor ca sa-şi poată lipi capul de sînii ei. Era 
blînd şi răbdător. Jaine era uimită de grija cu care se purta, 
în ciuda sărutărilor lui agresive. Sam îi sărută sînii pînă cînd 
sfircurile acestora se întăriră. Cînd el începu să le sugă, 
exercitind o presiune fermă, dar domoală, ea era deja 
pregătită, şi se unduia sălbatic în braţele lui; inima îi bătea 
nebuneşte, pulsul i-o luase razna şi era pur şi simplu 
ameţită. 

Jaine se abandonase total; ar fi fost în stare să facă orice 


165 


i-ar fi cerut. Cînd Sam se opri, ea era total subjugată de 
voinţa lui. Îi simţea trupul greu şi puternic tremurînd 
deasupra ei. Sam o ridică, sprijinindu-şi fruntea de a ei, 
căutînd în jur cu privirea în timp ce mîinile lui aspre o 
apucară strîns de şolduri. 

— Dacă te voi avea vreodată, nu va dura mai mult de 
două secunde. Cu aproximaţie. 

Era nebună. Trebuia să se întimple, deoarece acele două 
secunde însemnau mai mult decit îşi putea ea imagina. Il 
privi arzînd de dorinţă, cu buzele întredeschise. Voia cu 
orice preţ acele două secunde. Le dorea cu disperare. 

El îşi cobori privirea spre sînii ei, scoţind un sunet pe 
jumătate scîncet, pe jumătate miriit. 

Apoi înjură printre dinţi, se aplecă, ridică puloverul ei de 
pe podea şi i-l aşeză peste piept. 

— Cred că ar fi mai bine să-l îmbraci. 

— Poate că da, spuse ea, cu o voce care pînă şi ei i se 
păru falsă. 

Braţele păreau să nu o asculte, căci rămăseseră împre- 
unate în jurul giîtului lui Sam. 

— Ori îţi pui puloverul, ori mergem în dormitor. 

Asta nu era ceva acceptabil. Fiecare celulă a trupului ei 
striga „Da!, Da!, Da!" Dacă reuşea să-şi ţină gura închisă, 
putea să se stăpinească, însă avea îndoieli din ce în ce mai 
mari că va reuşi să-l ţină departe de ea citeva zile, şi cu atit 
mai puţin cîteva săptămîni, aşa cum avusese de gînd. 

Ideea de a-l chinui nu i se mai părea atractivă, acum cînd 
înţelesese că urma să se chinuie pe ea însăşi. 

El îi vîî braţele în mînecile puloverului, trăgîndu-i-l apoi 
pe cap. Dar cui îi păsa de chestia asta? Ei nu. 

— Tu chiar vrei să mă omori, o acuză el. Ai să mi-o 
plăteşti, să ştii. 

— Cum? întrebă ea, aplecîndu-se deasupra lui. 

Avea probleme cu braţele, dar şi cu spatele; nu putea să 
mai stea dreaptă. 

— În locul acelor treizeci de minute de abandon total pe 
care le-ai solicitat, eu îţi pot oferi doar douăzeci şi nouă. 

Ea îi aruncă o privire duşmănoasă. 


166 


— Parcă spuneai ceva despre maximum două secunde. 

— Asta pentru prima rundă. A doua va fi una de-a dreptul 
incendiară. 

Era un avertisment, pentru a cobori din poala lui. Erecţia 
lui o împungea în şold, iar discuţia despre sex nu o ajuta. 
Dacă voia într-adevăr să nu ajungă în pat, alături de el, 
chiar în clipa aceea, trebuia să coboare. Dar în clipa aceea 
chiar voia să ajungă împreună în pat, deşi o parte a 
creierului ei îşi păstra luciditatea. 

Jaine îi dădu ascultare. Învăţase deja, într-o manieră 
lipsită de menajamente, că asemenea poveşti nu au un 
final fericit. Faptul că se simțeau atraşi unul de altul nu 
însemna că relaţia lor implica ceva mai mult decit sex. 

Jaine îşi drese vocea. 

— Ar trebui să mă ridic, nu-i aşa? 

— Dacă ai de gind să te mişti, atunci fă-o cu încetinitorul. 

— Eşti pe aproape, nu? 

— Poţi să consideri că sînt vulcanul Etna. 

— Şi cine e Etna? 

Jaine reuşi să ridă, dar risul ei suna ciudat. Chicotind, se 
ridica uşor din poala lui. El îi făcu cu ochiul, şi sări în 
picioare. 

— Vorbeşte-mi despre familia ta, spuse Jaine pe neaş- 
teptate. 

— Ce? întrebă el ca şi cum i-ar fi fost greu să se adapteze 
schimbării de subiect. 

— Familia ta. Vorbeşte-mi despre ea. 

— De ce? 

— Ca să-ţi poţi muta mintea de la... ştii tu. Spuneai că ai 
două surori. 

— Şi patru fraţi. Ea clipi. 

— Şapte. Uauuu. 

— Mda. Din păcate, sora mea, Dorothy, a fost al treilea 
copil. Ai mei au tot încercat să mai aibă încă o fată, aşa că 
au mai făcut încă trei băieţi, în încercarea de a-i oferi lui 
Doro o soră. 

— Şi tu, al cîtelea eşti? 

— Al doilea. 


167 


— Sînteţi o familie unită? 

— Destul de unită. Locuim cu toţi în acest stat, în afară 
de cea mai mică, Angie, care este la un colegiu din Chi- 
cago. 

Diversiunea dăduse rezultate. Sam părea ceva mai 
relaxat deşi, din cînd în cînd, îi mai aluneca privirea spre 
sînii ei. Ca să-i ocupe timpul cu ceva, Jaine îi mai turnă un 
pahar cu ceai şi i-l întinse. 

— Ai fost căsătorit? 

— Doar o dată, acum zece ani. 

— Şi ce s-a întîmplat? 

— Eşti curioasă, nu? Nu i-a plăcut să fie soţie de poliţist; 
iar mie nu mi-a plăcut să fiu soţul unei scorpii. Şi cu asta, 
basta. A plecat pe Coasta de Vest imediat după semnarea 
actelor. Dar tu? 

— Eşti curios, nu? i-o întoarse ea. Ezită puţin şi continuă: 
Tu crezi despre mine că sînt o scorpie? 

Dumnezeu era martor că nu se purtase întotdeauna 
frumos cu el. Dacă se gindea mai bine, niciodată nu se 
purtase frumos. 

— Nuuu. Eşti afurisită, dar nu scorpie. 

— Oh, mulţam, bombăni ea. Nu, nu am fost căsătorită, ci 
doar logodită... de trei ori. 

El o privi surprins. 

— De trei ori? 

— Da. Bănuiesc că nu sînt prea abilă cînd vine vorba de 
relaţia bărbat-femeie. 

Privirea lui se concentra din nou asupra sînilor ei. 

— Oh, nu ştiu ce să spun. În ce mă priveşte, ai ştiut al 
naibii de bine să-mi stîrneşti interesul. 

Ridică neajutorată din umeri. 

— Cel de-al doilea logodnic a decis că o mai iubeşte pe 
fosta sa logodnică, despre care înclin să cred că n-a fost 
niciodată o „ex", însă cu ceilalţi doi nu ştiu, pînă la urmă, 
care a fost problema. 

— Probabil că s-au speriat. 

Dintr-un motiv sau altul, observaţia o duru. Simţi cum 
buza de jos începe să îi tremure. 


168 


— Nu sînt chiar atît de rea, nu? 

— Cea mai rea, spuse el vesel. Eşti un adevărat drăcuşor. 
Ai noroc că-mi plac drăcuşorii. lar acum, dacă te duci să te 
aranjezi cum se cuvine, am să te scot în oraş, să cinăm. Ce- 
ai zice de un burger? 

— Aş prefera mîncarea chinezească, spuse ea, pornind-o 
pe coridor, spre dormitorul ei. 

— Mi-am închipuit. 

Replica lui fu mai mult o bombăneală, dar ea o auzi şi 
zimbi cînd închise uşa în urma ei. Dacă tot îi plăceau 
drăcuşorii, era cazul să-i demonstreze ce poate. 


CAPITOLUL 16 


Corin nu putea dormi. Se dădu jos din pat, aprinzînd 
lumina din dormitor, şi se privi în oglindă. Faţa aceea ce se 
holba la el era a unui străin, însă privirea i se părea 
cunoscută. Ochii aceia îl urmăriseră o viaţă întreagă, dar 
uneori el dispărea, iar ei nu-l mai vedeau. 

Sticluţe galbene conținînd medicamente erau aliniate 
după înălţime, pentru a le vedea atunci cînd se trezeşte şi a 
nu uita să-şi ia pilulele. Trecuseră deja cîteva zile - nu-şi 
mai aducea aminte cîte anume - de cînd îşi luase pastilele. 
Acum se putea vedea pe sine, însă atunci cînd lua 
medicamentele, totul devenea înceţoşat, iar el cădea pradă 
acelei lumi tulburi. Era mult mai bine, spuneau ei, să 
rămînă în ceaţă, ascuns în spatele acesteia. 

Uneori pilulele se dovedeau atit de eficiente, încît îl 
făceau să uite pînă şi de prezenţa lui acolo. 

Şi, totuşi, simţea că ceva nu merge cum trebuie, ca şi 
cum universul ar fi avut ceva de ascuns. Abia acum îşi dădu 
seama despre ce anume era vorba. Pilulele acelea îl 
ascundeau, dar nu-l puteau ajuta să dispară. 

Din clipa în care renunţase la pastile, nu mai reuşise să 
doarmă. Oh, da, moţăia, însă somnul nu se lipea de el. 
Uneori se simţea cuprins de un tremur interior, deşi atunci 
cînd întindea miinile, acestea nu-i tremurau. Conţineau 


169 


oare acele pilule o substanţă care crea dependenţă? Oare îl 
minţiseră? Nu voia să devină dependent de droguri; 
dependenţa era un semn de slăbiciune, aşa îi spusese tot 
timpul mama lui. Nu putea să fie un drogat, pentru că el nu 
era o persoană lipsită de voinţă. Trebuia să fie puternic, 
trebuia să fie perfect. 

În mintea lui auzi, precum un ecou, glasul mamei sale: 
„Băieţelul meu cel perfect". Aşa îl numea ea, ciupindu-l de 
amindoi obrajii. 

Ori de cite ori o dezamăgise, ori de cite ori nu se 
dovedise a fi perfect, ea devenea atit de minioasă, încît 
universul lui ameninţa să se transforme în fărime. Ar fi 
făcut tot posibilul pentru a nu o dezamăgi, dar cu toate 
astea păstrase un secret îngrozitor: uneori greşea 
intenţionat pentru plăcerea de a fi pedepsit. Ar fi fost 
îngrozitor de dezamăgită dacă ar fi descoperit cîtă plăcere îi 
provoca acel secret, aşa că se străduise din răsputeri să 
păstreze plăcerea aceea doar pentru sine. 

Uneori simţea acut lipsa ei. Ea ştiuse întotdeauna cum să 
acţioneze. 

De exemplu, ar fi ştiut cum trebuie să se poarte cu acele 
patru căţele care îşi bătuseră joc de el, prin intermediul 
acelei liste, pentru că era perfect. De parcă ele ştiau cum 
era să fi perfect! El ştia. Mama lui ştiuse. Încercase 
întotdeauna să fie băieţelul ei perfect, fiul ei perfect, dar 
eşua, chiar şi atunci cînd comitea doar mici greşeli 
intenţionate. Ştiuse mereu că avea în interiorul său o 
anume imperfecţiune, pe care n-ar fi fost în stare niciodată 
s-o corecteze, şi că ar fi dezamăgit-o pe mama lui prin 
simplul fapt că aceasta exista. 

Se credeau tare deştepte, cele patru căţele - îi plăcea 
cum sună, cele Patru Căţele, precum acele perverse zeități 
romane. Furiile, Graţiile, Căţelele. Au vrut să facă pe 
şmecherele, ascunzindu-şi identitatea în spatele literelor A, 
B, C şi D. Faţă de una dintre ele simţea o ură cu totul 
aparte, pentru că rostise următoarea replică: „Dacă un 
bărbat nu e perfect, atunci trebuie să se străduiască ceva 
mai mult". Ce ştiau ele? Oare încercaseră ele înşile să 


170 


atingă un standard atit de ridicat, perfecțiunea? O 
făcuseră? 

Îşi dădeau oare seama ce însemnase pentru el să încerce 
iar şi iar, cu toate că în sinea lui era conştient că nu va 
reuşi, astfel încît ajunsese în cele din urmă să savureze 
pedeapsa primită, aceasta fiind singura cale de a putea 
continua? /şi dădeau seama? 

Căţelele de felul lor nu meritau să trăiască! 

Simţi din nou acel tremur interior, şi încercă din răsputeri 
să se stăpinească. Numai ele erau de vină pentru că el nu 
putea dormi. 

Nu se putea opri să nu se gindească la ele, la vorbele lor. 

Care dintre ele era? Poate că blonda aceea platinată, 
Marci Dean, cea care îşi fiţiie dosul în faţa tuturor băr- 
baţilor, ca şi cum ea ar fi un fel de zeitate în timp ce ei sînt 
nişte bieţi căţeluşi obligaţi să o urmeze? Auzise că era 
receptivă la orice avans, dar că, în majoritatea cazurilor, 
respingea bărbaţii luîndu-i la bătaie. Mama lui ar fi de-a 
dreptul şocată de un comportament atît de mizerabil. 

„Unii oameni nu merită să trăiască. " Putea să audă vocea 
ei şoptită răsunîndu-i în minte, aşa cum i se întîmpla uneori 
atunci cînd nu îşi lua pilulele. Nu era singura care dispărea 
atunci cînd înghiţea medicamentele, aşa cum îl sfâtuiseră. 
Poate că vor reuşi să plece împreună. Nu ştia sigur, dar 
spera. Poate că îl pedepsea pentru că îşi luase pastilele, 
făcînd-o să dispară. Poate că din cauza asta lua pastilele, 
pentru ca mama lui să dispară şi... Nu, nu era corect. Cînd 
îşi lua pastilele, se simţea ca şi cum n-ar mai fi existat. 

Simţi cum gindul acela îşi ia zborul. Tot ce ştia era că el 
nu dorea să-şi administreze pastilele. Tot ce îşi dorea era să 
le identifice pe căţele. Chestia asta părea destul de 
amuzantă, astfel că o repetă de mai multe ori, rîzînd 
încetişor. Cine era fiecare căţea în parte. 

Ştia unde locuiesc. Le aflase adresele cercetînd dosarele 
de la serviciu. 

Fusese o treabă tare uşoară, mai ales pentru cineva care 
ştia cum să procedeze, şi bineînţeles că nu-l luase nimeni la 
întrebări. 


171 


Se va duce la Marci acasă şi va descoperi dacă ea fusese 
cea care spusese acel lucru îngrozitor şi stupid. Era mai 
mult ca sigur că aşa stăteau lucrurile. li va da o lecţie acelei 
căţele proaste. Mama lui va fi foarte mulţumită. 

E Ea 

Marci era ca o pasăre de noapte. Nu avea nevoie de prea 
multe ore de somn, cu toate că nu-şi mai petrecea timpul 
după pofta inimii, aşa cum o făcea - să spunem, pe la 
treizeci de ani - cînd se culca înainte de ora unu. Obişnuia 
să urmărească la televizor filme vechi, să citească sau să 
se ocupe de cusut. Ridea în sinea ei în clipa cînd lua în mînă 
goblenul cu pricina, acesta fiind dovada că petrecerile 
acelea între prietene rămăseseră undeva în urmă. In timp 
ce broda, putea să-şi golească mintea de gînduri. Cine mai 
avea nevoie să mediteze în căutarea calmului interior, cînd 
putea obţine exact acelaşi efect completind prin acele X-uri 
mici şi colorate spaţiile libere ce formau un model? Cel 
puţin atunci cînd reuşea să termine un model, avea ceva cu 
care se putea mîndri. 

De-a lungul timpului, încercase diverse metode pe care 
ceilalţi nu s-ar fi aşteptat ca ea să le aplice. Meditaţie. 
Yoga. Autohipnotism. In final, ajunsese la concluzia că o 
bere avea asupra ei acelaşi efect obţinut prin aplicarea 
respectivelor metode. Asta era ea. Dacă cineva n-o plăcea, 
putea să se ducă la dracu'. 

De obicei, vineri noaptea, ea şi Brick colindau prin baruri, 
dansînd şi bînd cîteva beri. Brick se dovedise un bun 
dansator, lucru surprinzător, avînd în vedere înfăţişarea lui, 
un amestec între un biciclist şi un camionagiu care n-ar 
catadicsi să se urce pe un ring de dans. Nu era cine ştie ce 
vorbăreţ, dar de mişcat se mişca destul de bine. 

O clipă, Marci se gîndi să iasă în oraş fără el, dar ideea nu 
o încîntă. Toată agitația stirnită în jurul listei o obosise, în 
cele din urmă hotărî să rămînă acasă şi să citească o carte. 
Cine ştie, poate că va ieşi miine în oraş. 

li era dor de Brick. De fapt, simţea lipsa prezenţei lui 
fizice şi nu a lui, ca persoană. Cînd nu făceau sex sau nu 
dansau, era destul de plictisitor. Dormea, bea bere, se uita 


172 


la televizor. Asta era tot. Nu era un iubit nemaipomenit, dar 
cel puţin se aprindea repede. Nu se arăta niciodată obosit, 
şi încerca să-i satisfacă orice capriciu. 

Dincolo de asta, Brick reprezenta cea mai palpabilă 
dovadă că nu avea talent în alegerea bărbaţilor. Bine măcar 
că se deşteptase şi nu se mai grăbea să se căsătorească. 
Trei încercări fuseseră de-ajuns. Jaine era necăjită din 
pricina celor trei logodne, dar cel puţin nu avea la activ trei 
mariaje. Pe de altă parte, Jaine nu avusese deocamdată 
şansa de a întîlni pe cineva capabil să ţină pasul cu ea. 
Poate că polițistul acela... 

Pe naiba, probabil că nu. Viaţa o învățase pe Marci că 
lucrurile nu ieşeau întotdeauna aşa cum le doreai. De obicei 
intervenea ceva, ceva care dădea peste cap programul 
softului. 

Soneria se auzi imediat după miezul nopţii. Aşeză mai 
întîi un semn de carte între pagini, şi apoi se dădu jos de pe 
canapea. Cine să fie? Nu putea fi vorba de Brick care 
hotărise să se întoarcă deoarece el avea cheie. Asta îi 
reaminti că trebuia să schimbe yala. Nu era suficient să-şi 
recupereze pur şi simplu cheia, deoarece Brick şi-ar fi putut 
face o dublură. Pînă acum nu se dovedise a fi un hoţ, însă 
niciodată nu puteai şti de ce e în stare un bărbat cînd îl 
umileşte o femeie. 

Din precauţie aruncă mai întîi o privire pe vizor. Se 
încruntă, făcu un pas în spate, scoase lanţul şi o descuie. 

— Bună, rosti ea, deschizînd uşa. S-a întîmplat ceva? 

— Nu, spuse Corin, lovind-o în cap cu ciocanul. 


CAPITOLUL 17 


În lunea care urmă, pe afişul de deasupra liftului se putea 
citi: 

APARATUL XEROX ÎMPREUNĂ CU SCANERUL AU ANUNŢAT CĂ 
VOR FUZIONA PE PIAŢA ORGANELOR REPRODUCTIVE. 

Cînd uşa liftului se deschise brusc, Jaine chicotea încă. Se 
simţea cuprinsă de un tremur interior, şi asta numai 


173 


datorită acelui weekend petrecut alături de Sam, deşi abia 
în dimineaţa aceea începuse să ia pilulele 
anticoncepţionale. Bineînţeles că nu-i povestise şi lui 
despre lucrul acesta. Frustrarea o adusese în pragul 
nebuniei, însă starea de anticipație o făcea să vadă totul 
într-o altă lumină. Nu-şi aducea aminte să se fi simţit 
vreodată atît de plină de viaţă, de parcă fiecare celulă a 
trupului său s-ar fi deşteptat brusc, şi ar fi început să 
freamăte. 

Derek Kellman făcu un pas mai în faţă, pregătindu-se să 
iasă din ascensor în timp ce ea păşea înăuntru. 

— Salutare, Kellman, spuse ea veselă. Cum îţi mai 


merge? 

El se înroşi puternic, şi mărul lui Adam i se săltă violent în 
gitlej. 

— Uh, foarte bine, mormăi el plecîndu-şi capul şi ieşind 
glonţ din lift. 


Jaine zimbi, şi apăsă apoi pe butonul corespunzător celui 
de-al treilea etaj. Nu şi-l putea închipui pe Kellman ciupind- 
o pe Marci de fund; atit ea, cît şi alte persoane din clădirea 
asta ar fi plătit bani grei pentru a putea fi martorii unei 
asemenea scene. 

Ca de obicei, ajunsese prima la birou. l-ar fi făcut plăcere 
să sară peste dimineaţa zilei de luni, ţinînd cont de toate 
plăţile de care era obligată să se ocupe. Dacă va reuşi să se 
concentreze asupra a ceea ce avea de făcut, va avea parte 
de un start satisfăcător. 

Probabil că lista o pornise deja pe un curs descendent. 
Cei care le solicitaseră un interviu îl şi obţinuseră, cu ex- 
cepţia celor de la revista People. Cum nu urmărise 
programul de ştiri al dimineţii, habar nu avea ce impresie 
făcuse interviul pe care îl acordaseră vinerea trecută. 
Oricum, cineva va face comentarii, iar dacă va avea chef 
să-l urmărească, ceea ce era puţin probabil, măcar una 
dintre cele trei prietene îl va fi înregistrat. 

Era ciudat cît de puţin îi păsa. Cum putea să se 
gîndească la lista aceea, acum cînd Sam îi captase toată 
atenţia? Făcea el pe nebunul, însă era un tip haios şi sexy, 


174 


iar ea îl dorea. 

După ce vineri seara o invitase să cineze în oraş, sîmbătă 
dimineaţa o trezise la ora şase şi jumătate, împroşcîndu-i 
fereastra de la dormitor cu furtunul de apă, ca apoi să o 
invite afară, pentru a-l ajuta să spele camioneta. Zicîndu-şi 
că îi era într-un fel datoare, deoarece şi el îi spălase Viperul, 
se îmbrăcă la repezeală, pregăti cafeaua, şi ieşi afară. Sam 
nu voia doar să spele camioneta; ci s-o lustruiasca, să-i 
verifice frinele, şi să curețe cu aspiratorul interiorul. După 
două ore de muncă susţinută, camioneta strălucea. După 
ce o parcase în garaj, o întrebase dacă avea de gînd să-i 
pregătească micul dejun. 

Îşi petrecuseră ziua împreună, certîndu-se şi amuzîndu- 
se, urmărind la televizor un meci de baseball. Apoi se 
pregătiseră să iasă în oraş pentru a cina, moment în care 
Sam primise un apel. Se folosise de telefonul ei pentru a 
suna, şi, înainte ca ea să priceapă ce se petrece, ieşise 
glonţ pe uşă, nu înainte de a-i da o sărutare. 

— N-am idee cînd mă întorc, spusese Sam. 

Era poliţist. Atiîta vreme cît dorea să rămînă în poliţie - şi 
se părea că vrea să-şi contruiască o carieră solidă în 
meserie, din moment ce dăduse acel interviu -, viaţa lui 
avea să fie un şir întreg de misiuni urgente. Întîlnirile 
aminate pe altă dată vor intra desigur la pachet. Reflectase 
asupra situaţiei, şi ajunsese pînă la urmă la concluzia că, la 
naiba, va putea să se adapteze. Totuşi, dacă el s-ar afla în 
pericol... nu mai era atît de sigură că ar reuşi să se 
adapteze. Mai lucra oare în unitatea aceea de intervenţie? 
Asta era îndatorirea lui permanentă sau fusese doar o 
chestie temporară? Ştia destul de puţine în privinţa celor 
care serveau legea, însă avea de gind să se informeze 
asupra acestui subiect. 

Sam se întorsese abia sîmbătă după-amiază, obosit, pus 
pe ceartă, refuzind să discute despre ceea ce făcuse. In loc 
să-l bombardeze cu tot soiul de întrebări, îl lăsase să tragă 
un pui de somn, în timp ce ea se apucase să citească, 
făcută ghem pe canapea, între cele două perniţe rămase 
intacte. 


175 


Faptul că îl ştia acolo îi creea o senzaţie de... bine. Putea 
să-l privească cum doarme, să se bucure de sunetul 
respirației lui, fără însă a îndrăzni, cel puţin deocamdată, să 
dea un nume, unul care debuta cu litera „l", sentimentelor 
de care era cuprinsă. Era mult prea devreme, iar ea era 
prudentă din cauza celor trei relaţii cu final nefericit. Nu 
putea fi sigură că atracţia dintre ei va rămîne mereu 
aceeaşi. Acesta fusese de fapt adevăratul motiv pentru 
care ezitase să se culce cu el. Mdaaa, era destul de 
distractiv să-i provoace o stare de frustrare şi să descopere 
în ochii lui pasiunea, însă în adîncul fiinţei ei încă se temea 
să-i permită o apropiere mai mare. 

Poate în săptămîna următoare. 

-Bună, Jaine! 

Ridică privirea şi o zări pe Dominica Flores care-şi băgase 
capul pe uşă, cu sprincenele ridicate a mirare. 

— Am văzut o parte din emisiunea care s-a difuzat 
dimineaţă la TV. Am plecat înainte să se termine, dar am 
pus o casetă pentru înregistrare. A fost nemaipomenit! lar 
tu arătai trăsnet, cu adevărat trăsnet. Toate arătaţi bine, 
înţelegi tu, dar tu arătai cel mai bine. 

— Nu m-am uitat, spuse Jaine. 

— Zău? Dacă aş fi fost eu cea care apărea pe un post 
naţional de televiziune, aş fi lipsit de la serviciu ca să mă 
văd pe micul ecran. 

Nu şi dacă te-ai fi săturat deja de toată povestea asta, îşi 
spuse Jaine, dar cu toate astea reuşi să zimbească. La ora 
opt şi treizeci de minute, sună Luna. 

— Ştii ceva despre Marci? întrebă ea. Nu a ajuns încă la 
serviciu, iar acasă la ea nu mi-a răspuns nimeni. 

— Nu, de vineri nu am mai vorbit cu ea. 

— Nu-i stă în obicei să lipsească de la lucru. 

Vocea Lunei trăda îngrijorare. Ea şi Marci fuseseră 
întotdeauna foarte apropiate, lucru surprinzător, avînd în 
vedere diferenţa de vîrstă dintre ele. 

— Şi nici măcar n-a dat un telefon să anunţe că e în 
întîrziere, că e bolnavă sau mai ştiu eu ce. 

Era adevărat că Marci n-ar fi neglijat una ca asta. N-ar fi 


176 


cîştigat poziţia de contabil-şef pe care o deţinea dacă nu ar 
fi fost într-adevăr o persoană de încredere. Jaine începu să 
se neliniştească. 

— Ai încercat să o suni şi pe telefonul mobil? 

— E închis. 

Gîndul lui Jaine fugi prima dată la un posibil accident 
rutier. Traficul din Detroit era un adevărat coşmar la orele 
de vîrf. 

— Am să dau şi eu nişte telefoane, să văd dacă o găsesc, 
îşi controla vocea astfel încît Luna să nu sesizeze îngrijo- 
rarea care o cuprinsese. 

— În regulă. Să mă anunţi şi pe mine. 

După ce puse receptorul în furcă, Jaine se gîndi unde ar 
trebui să sune pentru a afla dacă avusese cumva loc un 
accident rutier pe autostradă, pe porţiunea cuprinsă între 
Sterling Heights şi compania Hammerstead. Oare Marci o 
pornise pe Van Dyke, pentru a ajunge în final pe autostrada 
I-696 sau preferase să o ia pe una din rutele principale, ca 
să ajungă în Final pe autostrada l-75? 

Sam ştia cu siguranţă unde anume să se intereseze. 

Căută grăbită numărul Departamentului de Poliţie din 
Warren, îl formă şi-l ceru la telefon pe detectivul Donovan. 
Aşteptă cu mare nerăbdare, ciocănind cîteva minute bune 
cu un pix în lemnul propriului birou. Într-un tîrziu, aceeaşi 
voce care-i răspunsese îi comunică faptul că detectivul 
Donovan era ocupat, şi o întrebă dacă avea de transmis un 
mesaj. 

Jaine ezită. Ura să-l deranjeze pentru o chestiune care se 
putea dovedi un fleac, dar nu credea că altcineva în acel 
departament i-ar lua îngrijorarea în serios. La urma urmei, o 
prietenă întirziase o jumătate de oră de la serviciu; ăsta nu 
era un motiv de a apela la echipele de intervenţie. Poate că 
nici Sam nu va lua în serios lucrurile, dar cel puţin ar putea 
încerca să afle cîte ceva. 

— Ştiţi cumva numărul său de pager? E o chestiune im- 
portantă. 

Era importantă pentru ea, dar nu şi pentru ei. 

— Despre ce anume e vorba? 


177 


Brusc iritată, se întrebă dacă femeile obişnuiau să-l ape- 
leze pe Sam la serviciu. 

— Sînt unul din informatorii săi, spuse ea, sperind ca 
minciuna să prindă. 

— În cazul acesta ar trebui să-i cunoaşteţi numărul de 
pager. 

— Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Ar putea fi un caz 
de viaţă şi de moarte... Ei bine, cred că sînt însărcinată. M- 
am gindit că el ar vrea să afle chestia asta. 

Vocea de la capătul firului deveni amuzată. 

— Sînteţi cumva Jaine? 

Oh, Doamne, vorbise despre ea! Jaine roşi brusc. 

— Hmmm, da, murmură ea. Scuze. 

— Nu face nimic. Ne-a comunicat că, dacă vei suna, să te 
punem imediat în legătură cu el. 

Mda, oare cum o descrisese? Nu îndrăzni să întrebe, 
grăbindu-se să noteze pe ceva numărul lui de pager. 

— Mulţam, spuse ea. 

— Cu plăcere. Hmmm, în legătură cu sarcina aceea... 

— Am minţit, declară ea, încercînd să strecoare o notă de 
regret în vocea ei, însă constată că nu avea succes, 
deoarece femeia de la telefon ridea. 

— Dă-i bătaie, fetiţo, spuse femeia, şi închise lăsînd-o pe 
Jaine să se întrebe la ce anume se referise. 

Jaine formă numărul lui Sam la aparatul telefonic aflat pe 
biroul său. Cum nu era unul dintre acele pagere numerice, 
fu nevoită să-şi înregistreze numărul de telefon. Nefiind 
unul cunoscut lui Sam, se întrebă cît timp îi va lua ca să îi 
returneze apelul. În aşteptare sună la departamentul de 
contabilitate. 

— A sosit Marci? 

— Nu. Nu avem nici o veste de la ea. 

— Sînt Jaine, de la interiorul 3-6-2-1. Dacă apare, spuneți- 
i să ia urgent legătura cu mine. 

— Aşa vom face. 

La nouă şi treizeci de minute, telefonul sună din nou şi ea 
se repezi să răspundă sperînd că era Marci. 

— Jaine Bright. 


178 


— Am auzit că vom deveni părinţi, se auzi la capătul 
firului vocea profundă a lui Sam. 

Să o ia naiba de gură slobodă! îşi zise ea. 

— A trebuit să găsesc ceva, pentru că nu m-a crezut cînd 
i-am spus că sînt un informator de-al tău. 

— Am mare noroc că i-am prevenit deja în privinţa ta, 
spuse el, ca apoi să întrebe: Care e problema? 

— Nici una, sper. Prietena mea Marci... 

— Marci Dean, una din faimoasele doamne din listă? 
Trebuia să-şi închipuie că el deţinea toate detaliile 
referitoare la ele. 

— Nu a ajuns la serviciu, nu a sunat, nu răspunde nici la 
telefonul de acasă, şi nici la telefonul mobil. Mă tem să nu fi 
fost implicată într-un accident în drum spre serviciu, dar nu 
ştiu cu cine aş putea lua legătura ca să cer informaţii. M-ai 
putea îndruma? 

— Nu-ţi face griji. Voi lua legătura cu poliţiştii de la 
departamentul rutier, şi-i voi ruga să cerceteze rapoartele. 
Să vedem, locuieşte pe strada Sterling Heights, nu-i aşa? 

— Da. 

Jaine îi comunică rapid adresa, apoi făcu o pauză, pentru 
că în minte îi apăru un gînd cumplit. 

— Sam... iubitul ei era foarte supărat din pricina listei. A 
plecat joi seara, dar e posibil să se fi întors. 

Urmă o pauză scurtă, şi apoi tonul lui căpătă brusc un 
accent tăios, profesional. 

— Voi lua legătura cu biroul şerifului, dar şi cu cei care au 
în sarcină strada Sterling Heights; îi voi ruga să facă o 
verificare la ea acasă. S-ar putea să fie vorba de o alarmă 
falsă, însă merită să facem o verificare. 

— Multam, şopti Jaine. 

aE 

Lui Sam nu-i plăcu ideea lansată de Jaine, însă, polițist 
fiind, nu-şi putea permite să considere reacția ei ca una 
exagerată. Un iubit nervos, unul cu orgoliul rănit, la asta 
adăugîndu-se şi lista aceea blestemată; dacă se lua în 
considerare şi dispariţia femeii, se obțineau ingredientele 
care te duceau cu gindul la violenţă. Era posibil ca 


179 


automobilul domnişoarei Dean să fi fost jefuit, dar la fel de 
bine putea fi vorba de altceva. Jaine nu era genul de om 
care să-şi facă griji din nimic, iar acum părea de-a dreptul 
speriată. 

Poate că şi în cazul ei funcţionase acea intuiţie feminină 
pe care n-avea dreptul să o ignore. La naiba, mama lui 
avusese întotdeauna un ochi în ceafă, astfel că îi surprindea 
pe el şi pe fraţii lui ori de cite ori erau puşi pe rele. Nici pînă 
în ziua de astăzi nu reuşise să afle metoda pe care o 
folosea. 

Dădu două telefoane, unul la secţia de poliţie din Sterling 
Heights şi al doilea unui amic de la poliţia rutieră care 
putea verifica eventualele accidente produse în dimineaţa 
respectivă. Sergentul de la secţia din Sterling Heights îi 
promise că va trimite de urgenţă o maşină pentru a efectua 
un control la locuinţa domnişoarei Dean, astfel că renunţă 
să sune la biroul şerifului. În ambele cazuri, îşi lăsă şi 
numărul de mobil. 

Primul care îl contactă fu amicul lui de la poliţia rutieră. 

— În dimineaţa asta nu s-a produs nici un accident grav, 
spuse el. Citeva ciocniri uşoare, şi un tip care s-a răsturnat 
cu motoreta pe Gratiot Avenue, nimic mai mult. 

— Mulţumesc pentru amabilitate, spuse Sam. 

— Oricînd. 

La zece şi zece minute telefonul său mobil sună din nou. 
La aparat era un sergent de la secţia de poliţie din cartierul 
Sterling Heights. 

— În legătură cu apelul dumneavoastră, spuse el, din 
vocea sa răzbătind îngrijorarea. 

— E moartă? 

— Mda. O moarte violentă. Ai cumva numele acelui iubit? 
Nici unul dintre vecini nu era acasă, ca să ne putem 
interesa, însă va trebui să stăm neapărat de vorbă cu el. 

— Pot să-l aflu. Prietena mea este - a fost - cea mai bună 
prietenă a domnişoarei Dean. 

— Mulţumiri pentru ajutor. 

Sam era conştient că va încălca teritoriul alcuiva însă, 
pentru că el îi trimisese la locul incidentului, spera ca ser- 


180 


gentul să-i dea cîteva indicii. 

— Ai putea să-mi dai cîteva detalii? 

Sergentul făcu o pauză. 

— Ce fel de mobil utilizezi? 

— Unul digital. 

— Unul sigur? 

— Asta pînă cînd hackerii vor reuşi să-i intercepteze 
semnalul. 

— Bine. A lovit-o cu un ciocan, pe care l-a lăsat la locul 
crimei. Poate reuşim să descoperim ceva amprente. 

Sam tresări. Un ciocan provoca răni îngrozitoare. 

— N-a mai rămas aproape nimic din trăsăturile feţei şi, în 
plus, a fost înjunghiată de mai multe ori. Pe deasupra, a 
fost agresată sexual. 

Dacă iubitul lăsase acolo urme, era ca şi prins. 

— S-au găsit urme? 

— Deocamdată nu ştiu. Cei de la M.E. vor trebui să 
efectueze anumite teste. El - ah - i-a făcut tot felul de 
chestii folosindu-se de ciocan. 

lisuse! Sam trase adînc aer în piept. 

— In regulă. Mulţumesc. 

— Mulţumiri pentru sprijin. Prietena ta... este persoana 
de la care vei încerca să afli numele iubitului? 

— Exact. M-a sunat deoarece începuse să se îngrijoreze 
văzînd că domnişoara Dean nu apăruse la serviciu în dimi- 
neaţa asta. 

— Ai putea să o întrebi doar despre numele acelui iubit, 
fără să îi povesteşti şi restul? 

Sam fomăi. 

— Cred că mai repede aş reuşi să cobor soarele de pe 
boltă. 

— E una dintre acelea, eh? Poate să-şi ţină măcar gura? 
Noi sîntem mai mult ca siguri că e vorba de domnişoara 
Dean, dar pînă acum nu avem o certificare de sută la sută a 
identităţii şi nici nu am luat legătura cu familia ei. 

— Mă voi întilni cu ea după orele de program. Va fi cu 
siguranţă nespus de necăjită. 

Oricum, avea de gind să-i fie alături în momentul cînd va 


181 


afla vestea. 

— În regulă, detective, iar în cazul că nu vom reuşi să 
găsim o rudă care să locuiască în zonă, s-ar putea să avem 
nevoie de amica ta pentru identificarea cadavrului. 

— Ai numărul meu, spuse Sam pe un ton scăzut. După ce 
închise telefonul, rămase nemişcat cîteva clipe. 

Nu trebuia să apeleze la imaginaţie pentru detaliile acelei 
scene  sîngeroase. Avusese parte de o mulţime de 
asemenea privelişti. Ştia foarte bine ce consecinţe poate 
avea asupra capului o lovitură aplicată cu ajutorul unui 
ciocan sau al unei bite de baseball. Ştia cum arată rănile 
produse de loviturile acelea repetate. Şi, la fel ca şi 
sergentul, era convins că actul criminal fusese comis de 
cineva care cunoştea victima, deoarece atacul părea să 
aibă motivații personale; fusese unul frontal, în zona feţei. 
Repetarea loviturilor demonstra că fusese vorba de miînie. 
Cum majoritatea victimelor de sex feminin fuseseră ucise 
de către cineva din anturajul lor, de obicei de soţ, de iubit, 
ori de un „ex" - indiferent de categorie - toate dovezile 
duceau către o singură concluzie, şi anume că iubitul 
domnişoarei Dean era ucigaşul. 

Trăgînd adînc aer în piept, formă încă o dată numărul de 
telefon al lui Jaine. Cînd aceasta răspunse, el o întrebă: 

— Ştii care e numele iubitului lui Marci? 

O auzi cum inspiră profund, după care îl întrebă: 

— Ea e bine? 

— Nu am aflat nimic, deocamdată, minţi el. lubitul ei... 

— Oh. Se numeşte Brick Geurin. Ultima parte a numelui o 
dictă pe litere. 

— „Brick" e prenumele lui sau e o poreclă? 

— Habar n-am. Ea îl numea întotdeauna „Brick. 

— În regulă, e suficient. Te sun imediat ce aflu ceva. Oh - 
n-ai vrea să ne întîlnim la dejun? 

— Bineînţeles. Unde? 

Părea încă speriată dar, din cîte o cunoştea el, se 
străduia din răsputeri să-şi revină. 

— Dacă mă aştepţi la poartă, vin să te iau de acolo. 

— E în regulă. La douăsprezece? 


182 


El aruncă o privire spre ceas. Zece şi treizeci şi cinci. 

— Poţi s-ajungi mai devreme, să spunem la unsprezece şi 
jumătate? Avea timp să ajungă la Hammerstead, poate că 
pînă atunci ea va afla. 

Cînd paznicul îi deschise poarta, permiţindu-i să treacă, o 
văzu aşteptindu-l în faţa clădirii. Purta din nou una din acele 
fuste lungi care o făceau să arate trăsnet, şi te făceau să 
înţelegi că i-ar fi imposibil să se urce în camionetă fără să 
primească o mînă de ajutor. Sam cobori din maşină şi se 
duse să-i deschidă portiera. Ştia că mimica lui era aceea a 
unui poliţist, şi anume acea mască imună la orice tip de 
emoție. Jaine se albi brusc la faţă. 

Încojurîndu-i talia subţire cu braţele, o ridică în ca- 
mioneta, şi reveni la volan. 

O lacrimă aluneca uşor-uşor pe obrazul lui Jaine. 

— Spune-mi, spuse ea, înecîndu-se. 

Oftînd, el se apropie şi o cuprinse apoi în braţe. 

— Îmi pare rău, spuse el cu gura afundată în părul ei. Ea 
îşi strînse fusta pe lîngă trup. Simţind-o că tremură, 

Sam o îmbrăţişa cu mai multă putere. 

— E moartă, spuse Jaine într-o şoaptă tremurată. Nu 
fusese o întrebare, ci o afirmaţie. 


CAPITOLUL 18 


Jaine plînse atît de mult, încît i se înroşiră ochii. Sam o 
strinse în braţe, aşteptind să treacă prima furtună a 
lacrimilor. Maşina era parcată pe trotuarul din faţa com- 
paniei Hammerstead. După ce ea îşi mai reveni cît de cit, el 
o întrebă: 

— Ai să poţi mînca? 

Ea scutură din cap. 

-Nu. Trebuie să le anunţ pe Luna ... ṣi pe T.J... 

— Nu încă, scumpo. Imediat ce ele vor afla, vestea va 
face înconjurul clădirii; apoi se va găsi cineva care să 
anunţe presa, vreun post de radio sau TV. Familia ei n-a 
fost încă anunţată, şi nu cred că ar trebui să afle ce s-a 


183 


întîmplat într-un asemenea mod. 

— Nu avea o familie numeroasă. 

Jaine scoase o batistă din poşetă, îşi şterse ochii şi, după 
ce-şi suflă nasul, continuă: 

— Are o soră în Sagmaw şi, dacă mi-aduc bine aminte, o 
mătuşă şi un unchi în etate, în Florida. Doar despre ei am 
auzit-o pomenind. 

— Cunoşti numele surorii ei? 

— Cheryl. Numele de familie nu îl ştiu. 

— Sigur îl are notat acasă, într-o agendă. Am să le spun 
să caute o anume Cheryl care locuieşte în Saginaw. 

Formă un număr pe telefonul lui mobil, şi vorbi în şoaptă 
cu persoana cealaltă, oferindu-i informaţia referitoare la 
sora lui Marci. 

— Simt nevoia să mă duc acasă, spuse Jaine, privind fix 
pe geam. 

Întinse mîna după minerul uşii, însă Sam o opri, strîngînd- 
o ferm de braţ şi trăgind-o la locul ei. 

— În clipa asta nu eşti în stare să conduci. Dacă vrei să 
mergi acasă, te duc eu. 

— Dar maşina mea... 

— Nu va pleca nicăieri. E la loc sigur. Dacă vei avea 
nevoie să mergi undeva, te voi duce eu. 

— Dar poate va fi nevoie ca tu să pleci. 

— Mă descurc eu. Tu nu vei conduce. 

Dacă nu s-ar fi simţit atît de dărîmată, sigur s-ar fi certat 
cu el, însă lacrimile îşi făcură din nou apariţia. Oricum, nu s- 
ar mai fi putut întoarce în clădire, deoarece n-ar fi suportat 
să dea ochii cu cineva, şi să răspundă la acele întrebări 
inevitabile şi dureroase. 

— Trebuie să-i anunţ pe cei de la birou că plec acasă. 

— Te descurci, sau vrei să o fac eu? 

— Mă descurc, răspunse ea cu o voce tremurătoare. 
Dar... nu în clipa asta. 

— Bine. Aranjează-ţi centura. 

Ascultătoare, îşi fixă centura şi rămase nemişcată, 
aşteptind ca Sam să pună camioneta în mişcare. Sam 
conduse în tăcere, încercînd să n-o tulbure pînă cînd ea nu 


184 


va accepta că Marci murise. 

— Tu crezi că Brick e făptaşul, nu-i aşa? 

— Va fi interogat, spuse Sam pe un ton neutru. Deo- 
camdată Brick va fi considerat suspectul principal, dar 
lucrul acesta va trebui susţinut şi de probele existente. La 
un moment dat poţi crede că eşti în avantaj, însă adevărul 
îţi poate juca o festă. Cine ştie? S-ar putea ca ei să 
descopere că domnişoara Dean mai avea şi o altă relaţie. 

Jaine izbucni din nou în plins. Punîndu-şi palmele la ochi, 
se aplecă în faţă; umerii i se zguduiau. 

— Nu pot să cred că e adevărat, reuşi ea să rostească. 

— Ştiu, dulceaţă. 

Chiar ştia, se gîndi ea. în meseria lui văzuse probabil 
multe evenimente de genul acesta. 

— C-cuum a reuşit...? Adică, cum s-a petrecut totul? 

Sam ezită, nedorind să-i mărturisească faptul că Marci 
fusese brutalizată şi înjunghiată. Cum nu ştia cu exactitate 
care fusese cauza morţii, nu putea afirma că moartea 
victimei se datorase loviturii primite la cap sau faptului că 
fusese înjunghiată. 

— Nu cunosc toate detaliile, spuse el în cele din urmă. 
Ştiu doar că a fost înjunghiată. Nu cunosc nici ora la care a 
murit, şi nici alte lucruri de genul ăsta. 

Sam spunea adevărul, dar nu pe de-a-ntregul. 

— Înjunghiată, repetă Jaine, închizînd ochii, ca şi cum ar 
fi încercat să vizualizeze momentul crimei. 

— Nu e nevoie, spuse el. 

Ea deschise pleoapele, privindu-l întrebătoare. 

— Tocmai încercai să-ţi imaginezi cum s-a petrecut totul, 
cum arăta ea, dacă a suferit, spuse el pe un ton mult mai 
aspru decit şi-ar fi dorit. N-o face. 

Ea inspiră adînc, iar Sam îşi imagină cum în clipa urmă- 
toare se va repezi la el, transferînd toată durerea şi miînia 
pe care le resimțea asupra lui, dar în locul acestei reacţii 
Jaine clătină aprobator din cap zicîndu-şi că el avea 
dreptate. 

— Voi încerca, dar... cum să nu mă mai gîndesc la asta? 

— Încercînd să-ţi îndrepţi gîndurile către ea, spuse el, 


185 


ştiind că Jaine ar fi făcut oricum lucrul acesta. Asta făcea 
parte din procesul suferinţei. 

Ea vru să răspundă, însă lacrimile o podidiră din nou şi nu 
reuşi decit să dea uşor din cap. Tot drumul pînă la Warren, 
nu mai rosti nici un cuvînt. 

Păşind pe aleea care ducea spre casă, Jaine se simţea 
brusc îmbătrinită. Sam o susţinea cu braţul, şi ea îi era 
profund recunoscătoare, deoarece abia reuşi să urce 
treptele care duceau spre intrarea bucătăriei. BooBoo se 
apropie mieunînd şi răsucindu-şi coada, ca şi cum s-ar fi 
mirat că sosise atît de devreme. Ea se aplecă pentru a-l 
scărpina după urechi, şi se simţi reconfortată de căldura 
trupului şi moliciunea blăniţei. 

Aşezîndu-şi poşeta pe masă, Jaine se prăbuşi pe unul din 
scaune şi-l strînse la piept pe BooBoo, în timp ce Sam îi 
telefona sergentului, cu care vorbi în şoaptă. Pentru mo- 
ment, încercă să nu se gindească la Marci. Se gîndi însă la 
Luna şi la T.J., la neliniştea pe care o trăiau neavînd nici o 
veste despre Marci. Spera ca sora lui Marci să fie 
contactată cît mai curînd posibil, deoarece, dacă ea nu le 
va căuta pînă la sfirşitul zilei, prietenele ei îşi vor da seama 
că se petrecuse un lucru îngrozitor. Dacă ele vor suna, 
pentru a afla ce face, habar nu avea ce urma să le spună 
sau dacă va reuşi să stea de vorbă cu ele. 

Sam aşeză un pahar cu ceai în faţa ei. 

— Bea-l, spuse el. După cîtă apă a curs, trebuie să fii 
deshidratată. 

Părea imposibil, însă pe chipul ei apăru un zîmbet timid. 
O sărută pe creştet şi se aşeză apoi alături de ea. 

Ea îl puse jos pe BooBoo, ca să-şi poată sufla nasul şi să 
se şteargă la ochi. 

— Ce le-ai spus celor de la secţie despre mine? întrebă 
ea, încercînd să găsească un subiect de conversaţie. 

Sam se strădui să adopte o expresie inocentă. 

— Nu prea multe. Le-am spus doar cum poţi lua legătura 
cu mine, în cazul în care ai fi avut de gînd să mă suni. 
Oricum, ar fi trebuit să-ţi las numărul meu de pager. 

— Frumoasă încercare, comentă ea. 


186 


— A avut efect? 

— Nu prea. 

— În regulă. Le-am spus că înjuri la fel ca un marinar... 

— Nu-i adevărat! 

— ... că deţii cel mai apetisant dos din toată regiunea 
Munţilor Stîncoşi, şi, dacă vei suna cumva, să te pună 
urgent-urgent în legătură cu mine, deoarece am tot 
încercat să te bag între aşternuturi, şi s-ar putea să mă suni 
ca să-mi dai un răspuns afirmativ. 

Nu voia decît să-i ridice moralul, se gîndi ea, simțind cum 
îi tremură bărbia. 

— Ce drăguţ, reuşi ea să spună, şi izbucni din nou în 
lacrimi. 

Îşi încrucişă mîinile la piept şi începu să se legene înainte 
şi înapoi. Izbucnirea fu una mult mai puternică, dar destul 
de scurtă, ca şi cum mintea ei nu era capabilă să facă faţă 
prea mult timp unei asemenea dureri. Sam o aşeză pe 
genunchi şi îi sprijini capul de umărul lui. 

— Le-am spus că eşti o fiinţă specială, murmură el, iar 
dacă vei suna, voi dori să vorbesc cu tine, indiferent de 
locul în care m-aş afla. 

Şi asta era o minciună, se gîndi ea, dar una la fel de 
drăguță ca şi prima. 

Înghiţi şi reuşi să rostească: 

— Chiar dacă ai fi implicat într-o misiune specială? 

El făcu o pauză. 

— În cazul ăsta, poate că nu. 

O durea capul de atîta plins, şi simţea că faţa îi ia foc. In 
clipa aceea ar fi vrut să-l roage să facă dragoste cu ea, însă 
preferă să tacă. Oricit de tare avea nevoie de acea senzaţie 
de confort şi apropiere, ca o confirmare a faptului că erau 
vii, tot nu s-ar fi simţit în largul ei, date fiind circumstanţele, 
în loc de asta, îşi lipi faţa de gitul lui, inspirind aroma 
masculină, încereînd să se bucure de acea apropiere. 

— Care e, mai exact, îndatorirea unei unităţi de inter- 
venţie? 

— Depinde. Aceste unităţi sînt alcătuite în scopuri di- 
verse. 


187 


— Ce anume face unitatea ta? 

— Este un departament mulţi disciplinar care se ocupă 
de crimele comise cu violenţă. Noi îi prindem pe criminalii 
cei mai periculoşi. 

Lui Jaine nu-i plăcu deloc ceea ce auzi. S-ar fi simţit cu 
mult mai liniştită gîndindu-se la el ca la cineva care pune 
întrebări şi le notează într-un carneţel; pe scurt, muncă de 
investigaţie. A prinde criminali periculoşi suna ca şi cînd ar 
fi fost nevoit să dărime uşi, şi alte chestii de felul acesta, să 
înfrunte tot soiul de oameni răi care puteau să-l împuşte. 

— Aş dori să-ţi pun cîteva întrebări în legătură cu activi- 
tatea asta, spuse ea, ridieîndu-şi capul ca să-l poată privi în 
faţă. Însă nu acum. Mai tîrziu. 

Sam oftă uşurat, şi continuă să o ţină în braţe o bună 
bucată de vreme. O ţinu aproape de el în timp ce ea 
telefona la birou, anunţindu-i că în ziua aceea nu va reveni 
la serviciu. Reuşi să vorbească pe un ton neutru, cu toate 
că, în lipsa domnului deWynter, fu obligată să discute cu 
Gina, care se dovedi extrem de curioasă şi îi spuse că 
primise mai multe apeluri din partea Lunei şi a lui T.J. 

— Am să le caut eu, spuse Jaine, şi închise. 

Nefericită, îşi îngropa iar faţa în umărul lui Sam. 

— Cit timp va trebui să le evit? 

— Pînă vor pleca de la serviciu, cel puţin. Voi încerca să 
iau legătura cu sergentul de la secţia din Sterling Heights 
pentru a verifica dacă au contactat-o pe sora ei. Nu e 
nevoie să răspunzi la telefon; cine mă caută poate să o facă 
prin pager sau la telefonul mobil. 

În cele din urmă, Jaine se ridică şi porni către baie pentru 
a-şi răcori faţa cu apă rece. Apoi se privi lung în oglindă. 
Ochii îi erau roşii şi chipul umflat din pricina plînsului; arăta 
îngrozitor, însă nu îi păsa. Îmbrăcă o pereche de jeans şi un 
tricou, după care înghiţi două aspirine, tocmai bune pentru 
capul care stătea să-i explodeze. 

Cînd Sam intră, vrind să vadă cum se simte, o găsi 
aşezată pe marginea patului. 

Cînd apăru în uşă, în ciuda masivităţii, lui Jaine i se pâru 
că nu face notă discordantă cu decorul atît de feminin al 


188 


dormitorului ei. 

— Pari obosită. De ce nu dormi puţin? o întrebă Sam, 
aşezindu-se lingă ea. 

Chiar era obosită, nespus de obosită, dar în acelaşi timp 
incapabilă să doarmă. 

— Măcar întinde-te, spuse el, sesizind nehotărirea din 
privirea ei. Şi nu-ţi face griji; dacă am să aflu ceva în timp 
ce dormi, am să te trezesc imediat. 

— Pe cuvînt de cercetaş? 

— Pe cuvînt de cercetaş. 

— Ai fost cercetaş? 

— La naiba, nu. Am avut grijă să intru într-o mulţime de 
încurcături. 

Era atit de drăguţ, încît îi venea să-l strîngă în braţe, pînă 
s-ar fi făcut fărîme. În loc de asta, îl sărută spunînd: 

— Mulţumesc, Sam. Nici nu ştiu ce m-aş fi făcut astăzi 
fără tine. 

— Te-ai fi descurcat, spuse el, întorcîndu-i sărutul, dar 
retrăgîndu-se înainte ca acesta să se transforme în ceva 
mult mai serios. Încearcă să dormi, spuse el, după care 
părăsi în linişte încăperea şi închise uşa în urma sa. 

Jaine se întinse pe pat şi închise ochii care-i ardeau. Pînă 
la urmă, aspirinele îi alinaseră durerea de cap, astfel că 
atunci cînd deschise din nou pleoapele, constată că era 
deja tîrziu. Se uită spre ceas, nedumerită; şi văzu că trecu- 
seră trei ore. Asta însemna că reuşise să doarmă. 

Cum avea nişte perniţe speciale pentru pleoape obosite 
şi ochi înroşiţi, şi le aplică şi rămase întinsă încercînd să 
adune puţină energie pentru zilele deloc plăcute care aveau 
să urmeze. Cînd se ridică, observă că edemele erau mai 
puţin vizibile. 

Jaine fu uimită să-l găsească pe Sam în faţa televizorului, 
cu BooBoo dormind în poala lui. 

— Vreo veste? 

Sam deţinea detalii suplimentare, dar nu voia să vor- 
bească despre ele. 

— Sora ei a fost anunţată, iar presa a aflat că e vorba de 
Marci. Vestea va apărea probabil în ediţia de seară a 


189 


ştirilor, 

Jaine se întrista. 

— Luna? T.].? îl întrebă ea. 

— Ţi-am închis telefonul imediat ce ai adormit. Cred că ti- 
au lăsat cîteva mesaje pe robot. 

Jaine se uită la ceas. 

— E ora la care pleacă de la serviciu. Am să le telefonez 
peste cîteva minute. Nu vreau să afle totul de la televizor. 

Abia termină de rostit ultimele cuvinte, că pe alee 
apărură două automobile: Camaroul Lunei şi Buickul lui T.J. 
Jaine închise ochii, încercînd să-şi găsească echilibrul 
pentru minutele ce aveau să urmeze, şi apoi ieşi desculţă 
pe verandă, pentru a-şi întîimpina amicele. Sam o urmă. 

— Ce se întîmplă? întrebă TJ, aproape ţipînd, în timp ce 
chipul său frumos părea contorsionat de atita încordare. N- 
am dat de Marci, tu ai plecat de la serviciu, nu răspunzi la 
telefon - fir-ar să fie, Jaine... 

Jaine îşi duse palma la buze, încercînd să-şi înăbuşe 
oftatul. 

Luna se opri şi ochii i se umplură de lacrimi. 

— Jaine? întrebă ea cu o voce tremurătoare. Ce se 
petrece? 

Jaine înspiră adînc de mai multe ori, încercînd să se 
stăpiînească. 

— E... e vorba despre Marci, reuşi ea să articuleze. 

T. J. se opri, cu piciorul de prima treaptă. Îngrozită, reuşi 
totuşi să rostească: 

— Ce s-a întîmplat? A fost agresată? 

Jaine clătină din cap. 

-Nu. A... murit. A fost omorită. 

Luna şi T.J. se repeziră spre ea. Îmbrăţişindu-se strîns, 
cele trei prietene îşi plinseră împreună prietena pe care o 
iubiseră şi pe care o pierduseră pentru totdeauna. 

aee 

Corin şedea în fața televizorului, bălăbănindu-şi corpul 
cînd înainte, cînd înapoi, în aşteptare. De trei zile urmărea 
cu atenţie fiecare emisiune de ştiri, dar se părea că nimeni 
nu aflase de fapta lui, iar gîndul ăsta îl ţinea ca pe jar. Îşi 


190 


dorea ca lumea să afle că prima dintre căţele era deja 
moartă. 

Se întreba însă dacă ea fusese alegerea corectă. Nu ştia 
dacă ea era A, B, C, sau D. Spera ca ea să fi fost C. C fusese 
cea care rostise acel lucru îngrozitor, şi anume că trebuie 
să te străduieşti şi mai mult pentru a fi perfect. C era cea 
care merita cu adevărat, dar chiar cu adevărat, să moară. 

Dar cum putea fi sigur? El le telefonase, însă una dintre 
ele nu răspunsese la telefon, iar celelalte trei nu au vrut să- 
i spună nimic. 

Totuşi, scăpase deja de una din ele. Una mai puţin, iar 
celelalte aveau să o urmeze. 

În sfirşit! 

Crainica, abordînd o expresie gravă, rosti: 

„O crimă îngrozitoare petrecută în Sterling Heights a pus 
capăt vieţii uneia dintre cele mai noi celebrităţi a regiunii 
Detroit. Detalii după pauză." 

În sfirşit. Se simţi cuprins de uşurare. Acum va afla toată 
lumea că nimeni nu are voie să rostească asemenea vorbe 
la adresa băieţaşului perfect al Mamei. 

— Una mai puţin, iar celelalte trei o vor urma, şopti el. 


CAPITOLUL 19 


Găsirea lui Meldon Geurin, poreclit „Brick“, nu dură prea 
mult. Cîteva întrebări le conduseră paşii spre barul lui 
favorit, care la rîndul lui îi ajută să descopere numele 
cîtorva dintre prietenii acestuia. Unul dintre ei declarase: 

— Mda, Brick, uh, el şi coniţa lui, s-au luat la bătaie sau 
cam aşa ceva, iar acum am auzit că ar fi aterizat la Victor. 

— Şi care e numele de familie al acestui Victor? întrebă 
dectectivul Roger Bernsen pe un ton deosebit de amabil, cu 
toate că, oricît de amabil ar fi rostit întrebarea, aceasta 
suna mai mult a ameninţare, deoarece detectivul Bernsen 
avea vreo două sute de kilograme, un grumaz de taur şi o 
voce care semăna cu un orăcăit; expresia întipărită pe 
chipul lui lăsa impresia că mai avea puţin şi se înfuria. Cu 
vocea nu era nimic de făcut, despre greutate nici că îi păsa, 


191 


iar în privinţa expresiei, aceasta era îndelung exersată. Per 
total, înfăţişarea lui te întimida. 

— Uh - Ables. Victor Ables. 

— Ai cumva idee unde locuieşte Victor? 

— In oraş, omule. 

Detectivul secţiei din Sterling Heights luă legătura cu 
Departamentul de Poliţie din Detroit, iar Meldon „Brick" 
Geurin fu pe dată ridicat şi adus la secţie pentru intero- 
gatoriu. 

Domnul Geurin era extrem de nervos în clipa în care 
detectivul Bernsen luă loc în faţa lui pentru a sta de vorbă. 
Duhnea a băutură consumată cu o zi înainte, astfel că supă- 
rarea lui se putea datora şi efervescenţei licorii de struguri. 

— Domnule Geurin, rosti detectivul pe un ton politicos, 
ton care nu produse nici un efect asupra lui Geurin, cînd ai 
văzut-o ultima dată pe domnişoara Dean? 

Capul domnului Geurin se mişcă violent, gest pe care 
păru că îl regretă. Cînd reuşi să vorbească, rosti pe un ton 
ursuz: 

— Joi seara. 

— Joi? Sînteţi sigur? 

— Mda. De ce? V-a spus că i-am furat ceva? Era acolo 
cînd am plecat, şi dacă a declarat că aş fi furat ceva, atunci 
minte. 

Detectivul Bernsen nu-i răspunse. în schimb, îl întrebă: 

— Unde ai stat începînd de joi seara? 

— În puşcărie, spuse domnul Geurin şi mai posac. 

Detectivul se lăsă puţin pe spate, dar nu-şi trăda uimirea. 

— Unde anume la închisoare? 

— La Detroit. 

— Cînd te-au ridicat? 

— Joi noapte, nu ştiu exact ora. 

— Şi cînd te-au eliberat? 

— leri după-amiază. 

— Deci, timp de trei zile ai fost oaspetele oraşului 
Detroit? 

Domnul Geurin rînji răutăcios. 

— Oaspete. Mda. 


192 


— Care au fost acuzaţiile? 

— Conducere în stare de ebrietate; au spus şi că am opus 
rezistenţă. 

Toate datele puteau fi uşor verificate. Detectivul Bernen 
îi oferi domnului Geurin o ceaşcă cu cafea, dar nu fu 
surprins cînd acesta îl refuză. Lăsîndu-l singur, detectivul 
părăsi încăperea, pentru a telefona la poliţia din Detroit. 

Lucrurile se petrecuseră exact aşa cum declarase domnul 
Geurin. Începînd cu ora unsprezece şi jumătate a nopţii de 
joi, pînă la ora trei şi patruzeci a după-amiezii de duminică, 
Geurin fusese în închisoare. 

Ca alibi, era unul incontestabil. 

Domnişoara Dean fusese văzută ultima oară în viaţă în 
momentul în care ea şi cele trei prietene plecaseră de la 
Ernie's, vineri seara. Potrivit stării cadavrului, date fiind 
condiţiile de temperatură existente în locuinţa respectivă, 
reieşea că domnişoara Dean fusese ucisă în intervalul de 
timp cuprins între seara de vineri şi dimineaţa zilei de 
sîmbătă. Deci, nu domnul Geurin era ucigaşul. 

Această dovadă îl făcu pe detectiv să-şi dea seama că 
puzzle-ul era mult mai complicat decit îşi închipuise el. 
Dacă nu o făcuse Geurin, atunci cine? Pînă în clipa aceea, 
nu descoperiseră existenţa altei relaţii amoroase; nu exista 
nici un iubit furios pentru că ea ar fi refuzat să-l părăsească 
pe domnul Geurin. Şi cum ea şi Geurin puseseră capăt, în 
fapt, relaţiei lor joi seara, teoria unei crime pasionale nu 
ducea nicăieri. 

Şi, totuşi, atacul se dovedise a avea o motivaţie de ordin 
personal, prin continuarea lui şi după deces, ca şi prin 
încercarea de a face imposibilă identificarea victimei. 
Rănile prin înjughiere fuseseră produse post-mortem, 
loviturile de ciocan fiind acelea care-i provocaseră moartea. 
Ucigaşul, cuprins de furie, folosise abia la urmă cuțitul. 
Rănile sîngeraseră extrem de puţin, ceea ce indica faptul că 
inima ei nu mai bătea în clipa în care îi fuseseră aplicate 
loviturile. Agresiunea sexuală avusese loc tot după deces. 

Probabil că Marci Dean îl cunoştea pe ucigaş, şi îl invitase 
în casă, deoarece nu existau indicii ale unei pătrunderi prin 


193 


efracţie. 

Cum domnul Geurin ieşise din peisaj, detectivul trebuia 
să pornească imediat în căutarea altui suspect. Era necesar 
să-şi concentreze atenţia asupra celor petrecute vineri 
noaptea. 

Începînd cu Ernie's. Oare unde fusese ea după aceea? Să 
fi colindat prin baruri şi să fi agăţat un tip pe care să-l fi dus 
acasă? 

Gînditor, detectivul se întoarse la domnul Geurin. Acesta 
şedea pe scaun, cu ochii închişi. Cînd detectivul Bernsen 
intră, Geurin sări în picioare. 

— vă mulţumesc pentru cooperare, spuse detectivul 
Bernsen pe un ton politicos. Dacă e nevoie, vă pot pune la 
dispoziţie o maşină ca să vă ducă acasă. 

— Asta-i tot? Asta-i tot ce doriţi să mă întrebaţi? Ce 
înseamnă asta? 

Detectivul Bernsen avu o ezitare. Dacă ura cu adevărat 
ceva, atunci acel ceva era comunicarea decesului cuiva. Işi 
aminti de un preot militar care, în 1968, venise la ei acasă 
pentru a-i anunţa că tatăl lui nu se va întoarce viu din Viet- 
nam. Momentul dureros era încă viu în memoria sa. 

Totuşi, Geurin avusese oarece neplăceri nejustificate şi 
merita o explicaţie. 

— Domnişoara Dean a fost atacată în propria sa 
locuinţă... 

— Marci? Geurin sări în picioare, cuprins brusc de 
nelinişte. E rănită? E în regulă? 

Detectivul Bernsen ezită o clipă, cuprins de acea stare 
interioară dezagreabilă care avea legătură cu emoția fiinţei 
umane. 

— Îmi pare rău, rosti el cît mai blînd posibil, dîndu-şi 
seama că vestea îl va supăra mai mult decit prevăzuse el, 
domnişoara Dean n-a supravieţuit atacului. 

-N-a supravieţuit? Adică vreţi să spuneţi că... a murit? 

— Îmi pare rău, spuse detectivul. 

Brick Geurin rămase o clipă nemişcat apoi, acoperindu-şi 
obrajii nebărbieriţi cu palmele, începu să plingă. 


Mr Mr Mr 
E EE 


194 


Sora ei, Shelley, îşi făcu apariţia la uşa casei lui Jaine a 
doua zi de dimineaţă, puţin înainte de ora şapte. 

— Am vrut să te prind înainte să pleci la lucru, spuse ea 
pe nerăsuflate, cînd Jaine deschise uşa bucătăriei. 

— Astăzi nu merg la serviciu. 

Jaine luă în mod automat o altă ceaşcă din dulap, o 
umplu cu cafea, şi i-o dădu lui Shelley. 

— Acum ce mai e? întrebă ea. 

Nu se simţea în stare să facă faţă miniei surorii sale. 
Punînd ceaşca de cafea pe masă, Shelley o cuprinse pe 
Jaine cu braţele, strîngînd-o la piept. 

— Am aflat despre Marci la ştirile dimineţii, şi am venit 
direct aici. Eşti în regulă? 

Jaine îşi simţi din nou ochii umezi, deşi crezuse că nu mai 
poate vărsa o lacrimă. 

— Sînt în regulă, spuse ea. 

Nu mîncase aproape deloc, dormise puţin, iar de simţit, 
se simţea ca şi cum ar fi funcţionat doar la jumătate din 
capacitatea sa cilindrică. Oricît ar fi durut-o în clipa aceea 
moartea lui Marci, era conştientă că va trece şi peste asta. 
Chestia cu timpul care le vindecă pe toate era o zicală 
mereu valabilă tocmai pentru că exprima un mare adevăr. 

Shelley îi privi cu atenţie chipul palid şi ochii roşii de 
plîns. 

— Am cumpărat un castravete, spuse ea. Aşază-te. 

— Un castravete? De ce? Ce vrei să faci cu el? 

— Să-ţi pun citeva bucăţi pe pleoape, prostuţo. Asta le va 
ajuta să se dezumfle. 

— Am nişte perniţe care folosesc exact la asta. 

— Castravetele e mult mai eficient. Stai jos. 

Jaine se aşeză şi o urmări pe Shelley cum scoate un 
castravete enorm din rucsacul ei. După ce îl spală, aceasta 
privi înjur. 

— Unde ţii cuţitele? 

— Nu ştiu. În unul dintre sertare. 

— Nu ştii unde păstrezi cuţitele? 

— Te rog. N-am împlinit o lună de cînd locuiesc aici. Cît 
timp ţi-a luat să despachetezi după ce tu şi Al v-aţi mutat? 


195 


— Ei bine, să vedem, ne-am mutat acum opt ani, deci... 
opt ani. 

Veselia apăru brusc în ochii lui Shelley, în timp ce des- 
chidea şi închidea metodic fiecare sertar al dulapului. 

Se auzi o bătaie puternică în uşa bucătăriei. Uşa se des- 
chise înainte ca Jaine să ajungă în dreptul ei şi Sam intră în 
bucătărie. 

— Am văzut o maşină necunoscută şi am venit să mă 
asigur că nu te sicîie nici un reporter, i se adresă el lui 
Jaine. 

Cu o seară înainte, sunaseră o mulţime de reporteri, in- 
clusiv reprezentaţi ai patru posturi naţionale de televiziune. 
Shelley se răsuci, ţinînd în mînă castravetele uriaş. 

— Cine eşti tu? întrebă ea nepoliticos. 

— Vecinul ei, poliţaiul, spuse Sam, uitîndu-se la castra- 
vete. V-am întrerupt cumva? 

Jaine ar fi vrut să-l pocnească, dar nu dispunea de 
energia necesară. Cu toate acestea, simţi cum o cuprinde 
un val de căldură la vederea lui. 

— O să mi-l pună pe pleoape. 

Sam îi aruncă o privire piezişă, ceva de genul „cred că 
glumeşti" şi zise: 

— O să alunece. 

Jaine decise că oricum avea să-i tragă una. Mai tîrziu. 

— Bucățile de castravete, preciza ea. 

Expresia lui se schimbă, devenind una sceptică, adică 
„Vreau să văd şi eu una ca asta". Se duse apoi la dulap, luă 
o ceaşcă şi îşi turnă cafea. 

Sprijinindu-se cu spatele de dulap, îşi încrucişa picioarele 
lungi şi rămase în aşteptare. 

Shelley se întoarse spre Jaine, mai mult decît confuză. 

— Cine e omul acesta? se interesă ea. 

— Vecinul meu, spuse Jaine. Shelley, el e Sam Donovan. 
Sam, sora mea, Shelley. 

Sam întinse mîna. 

— Încîntat de cunoştinţă. 

Shelley îi scutură mîna, dar după expresia feţei părea că 
o face contra voinţei ei. Apoi reîncepu să caute un cuţit și i 


196 


se adresă lui Jaine: 

— Locuieşti aici abia de trei săptămîni, şi ai deja un vecin 
care dă buzna înăuntru, şi ştie unde anume sînt aşezate 
ceştile pentru cafea? 

— Sînt detectiv, îi răspunse Sam, rînjind. Asta e meseria 
mea, să descoper tot felul de chestii. 

Shelley aruncă spre el o privire potrivit căreia răspunsul 
lui nu o amuza. 

Jaine ar fi vrut să se ridice şi să-l îmbrăţişeze, pentru 
simplul motiv că o făcuse să se simtă ceva mai bine. Habar 
n-avea ce-ar fi făcut cu o zi înainte dacă n-ar fi fost el. O 
protejase de toate acele apeluri telefonice deranjante şi 
cînd Sam îi cerea cuiva să nu mai telefoneze, o făcea pe un 
ton care-l determina pe cel care suna să-i dea ascultare. 

Astăzi, însă, nu-i va fi alături. Era îmbrăcat cu hainele de 
serviciu, o pereche de pantaloni galben-deschis şi o cămaşă 
scrobită de culoare albă. Pagerul îi era agăţat la centură, iar 
pistolul îi atîrna pe şoldul drept. Shelley îl privea ca pe o 
creatură exotică, în timp ce continua să caute un cuţit. 

Pînă la urmă nimeri sertarul potrivit şi scoase un cuţit 
bine ascuţit. 

— Oh, spuse Jaine, acolo erau? 

Shelley se întoarse către Sam, ţinînd într-o mînă cuțitul, 
iar în cealaltă castravetele. 

— Voi doi vă culcaţi unul cu celălalt? întrebă ea pe un ton 
ostil 

— Shelley! spuse Jaine aspru. 

— Nu încă, răspunse Sam cu îndrăzneală. 

In bucătărie se aşternu liniştea. Shelley se apucă să taie 
castravetele. 

— Nu s-ar zice că sînteţi surori, observă Sam, ca şi cum 
conversaţia nu s-ar fi curmat brusc. 

Cele două surori mai avuseseră parte de comentariul 
acesta, sau cel puţin de o versiune a lui. 

— Shelley seamănă cu tata, dar are ochii mamei, iar eu 
semăn cu mama, dar am ochii tatei, spuse Jaine grăbită. 

Shelley era înaltă, aproape cu doisprezece centimetri mai 
înaltă decit Jaine, deşirată şi blondă. Nuanţa de blond nu 


197 


era una naturală, dar se potrivea de minune cu ochii ei 
căprui. 

— Îi vei ţine companie astăzi? o întrebă Sam pe Shelley. 

— Nu e nevoie să-mi ţină nimeni companie, zise Jaine. 

— Da, îi răspunse Shelley. 

— Alungă-i pe băgăcioşi, şi ţine-i pe reporteri cît mai 
departe de ea, ne-am înţeles? 

— Nu e nevoie să rămînă cineva cu mine, repetă Jaine. 

— Ne-am înţeles, îi spuse Shelley lui Sam. 

— Foarte bine, zise Jaine. Asta e casa mea. Nimeni nu e 
atent la ce spun. 

Shelley luă două bucăţi de castravete. 

— Lasă-ţi capul pe spate şi închide ochii. 

Jaine se execută. 

— Credeam că va fi nevoie să mă întind. 

— Prea tirziu, zise Shelley şi aşeză cele două bucăţi de 
castravete peste pleoapele lui Jaine. 

Oh, era minunat, atit de rece, răcoritor şi calmant. Pro- 
babil că va avea nevoie de kilograme de castraveți pînă se 
va încheia serviciul funerar al lui Marci, se gîndi Jaine, 
cuprinsă de tristeţe. Sam şi Shelley reuşiseră să i-o scoată 
din minte pentru cîteva clipe, iar ea le era recunoscătoare 
pentru asta. 

— Am primit un telefon din partea detectivului care se 
ocupă cu investigarea cazuhii, zise Sam. lubitul lui Marci, 
Brick, a fost la închisoarea din Detroit, începînd de joi 
noaptea şi pînă sîmbătă după-amiază. E curat. 

— Un străin a dat buzna înăuntru şi a ucis-o? se miră 
Jaine, ridicîndu-şi cele două bucăţi de castravete de pe 
pleoape, ca să-l poată privi. 

— Nu ştiu cum s-a întîmplat, dar n-a intrat prin efracţie. 
Asta citise şi ea în ediţia de dimineaţă a ziarului. 

— Tu ştii mai multe decit spui, nu-i aşa? 

Sam dădu din umeri. 

— Poliţiştii ştiu întotdeauna mai mult decit mărturisesc. 

Sam nu intenţiona să-i dea detalii; ea îşi dădu seama de 
asta deoarece el adoptase masca poliţistului. De altfel, ea 
nu voia să-şi imagineze despre ce fel de detalii era vorba. 


198 


Sam sorbi ultima picătură de cafea, spălă ceaşca, o 
aşeză cu faţa în jos în suportul pentru vase, apoi se aplecă 
spre Jaine şi o sărută scurt, dar drăgăstos. 

— Ai ambele numere, şi al pagerului, şi al mobilului. Dacă 
vei avea nevoie de mine, sună-mă. 

— Sînt în regulă, îl asigură ea. Oh... ştii cumva dacă sora 
lui Marci a venit? 

El clătină din cap. 

— S-a întors în Saginaw. Nu mai avea nimic de făcut aici, 
cel puţin deocamdată. Accesul în casă e încă interzis, iar în 
cazurile de omor este necesară autopsia. Durata va 
depinde de testele celor de la M.E. înmormintarea s-ar 
putea să nu aibă loc decit în weekend. 

Ăsta era un alt amănunt la care nu dorea să se 
gîndească, la trupul lui Marci zăcînd într-un dispozitiv de 
refrigerare. 

— În cazul ăsta, mîine mă voi duce la serviciu. Aş vrea s- 
o ajut pe sora ei la pregătirile pentru înmormiîntare, dacă e 
de acord, dar nu cred că se poate face mare lucru pentru 
moment. 

— Pentru moment, nu. 

Sam o sărută din nou, îi ridică miinile cu care ţinea feliile 
de castravete şi i le reaşeză din nou peste pleoape. 

— Ţine-le acolo. Arăţi ca naiba. 

— Daaa, mersi, spuse ea strimbîndu-se căci îl auzi 
chicotind. 

După plecarea lui Sam, Shelley declară: 

— E deosebit. 

Deosebit faţă de cei trei foşti logodnici, la asta se 
referea. 

— Mda, aprobă Jaine. 

— Pare o chestie destul de serioasă. Nu-l cunoşti de prea 
multă vreme, nu? 

Dacă ar şti Shelley! Probabil că ea lua în considerare cele 
trei săptămîni de cînd Jaine locuia aici. Oare ce-ar fi spus 
dacă ar fi ştiut că în primele două ea îl considerase pe Sam 
un beţiv ori un dealer de droguri. 

— Habar n-am cit e de serioasă, zise Jaine, conştientă că 


199 


minţea. Nu mă grăbesc. 

În ce-o privea, mai serios de atît nu putea fi. Era îndră- 
gostită de marele nemernic. Ceea ce simţea el sau cit 
simţea, asta răminea încă de discutat. 

— Asta-i bine. Ultimul lucru pe care ţi l-ai dori ar fi o nouă 
relaţie care să sfirşească prost. 

Ar fi putut să nu menţioneze nefericitul ei record, dar 
Shelley nu fusese niciodată o persoană plină de tact. Pe de 
altă parte, era convinsă că sora ei o iubea, aşa că îi scuză 
lipsa tactului. 

Se auzi soneria telefonului. Jaine dădu la o parte feliile de 
castravete şi se îndreptă spre aparat în acelaşi timp cu 
Shelley. 

— Sam mi-a spus să răspund eu la telefon. Shelley 
şuieră, ca şi cum persoana de la telefon ar fi putut s-o 
audă. 

Ţirrr. 

— De cînd primeşti tu ordine din partea cuiva pe care nu- 
| cunoşti? întrebă Jaine pe un ton sec. 

Tirrr. 

— Eu nu ţi-am... Țirrr. 

Ştiind că minidisputa lor ar putea dura chiar şi o jumătate 
de oră, Jaine apăsă pe butonul „talk" înainte ca apelul să fie 
preluat de robotul telefonic. 

— Alo? 

— Care dintre ele eşti tu? 

— Ce? întrebă ea uimită. 

— Care dintre ele eşti tu? 

Jaine întrerupse apelul şi puse receptorul la locul lui, 
speriată. 

— Cine era? întrebă Shelley. 

— Un maniac. Marci, T.J. şi Luna au primit şi ele 
asemenea apeluri după lansarea listei ăleia. E vorba de 
acelaşi tip. Spune mereu acelaşi lucru. 

— Ai comunicat celor de la compania de telefonie că 
primeşti apeluri obscene? 

— Nu sînt apeluri obscene. El spune mereu: „Care dintre 
ele eşti tu?'", cu glas straniu. Bănuiesc că e vorba de un 


200 


bărbat; e destul de greu să-ţi dai seama, deoarece vorbeşte 
şoptit. 

Shelley îşi dădu ochii peste cap. 

— Un maniac care se referă la lista? Poţi paria că e un 
tip. Al spune că la el la serviciu pe mulţi colegi i-a deranjat 
lista voastră. 

— Numai acele fragmente care aveau legătură cu părţile 
lor? 

— Bărbaţii sînt creaturi previzibile, nu-i aşa? Shelley se 
învîrtea prin bucătărie, deschizînd pe rînd sertarele şi uşile. 

— Ce faci? 

— Descopăr locul fiecărui lucru în parte ca să nu fiu 
nevoită să-l caut atunci cînd mă voi apuca să gătesc. 

— Te apuci de gătit? Ce anume? 

Jaine se întrebă dacă Shelley adusese cu ea şi ingre- 
dientele cu care dorea să gătească cina familiei sale, în 
acea seară. La urma urmei, scosese din propria-i geantă un 
ditamai castravetele; doar Dumnezeu ştia ce mai avea ea 
acolo. Poate o friptură? 

— Micul dejun, spuse Shelley. Pentru noi. Vei mînca şi tu. 

Lui Jaine chiar îi era foame, deoarece sărise peste cina 
din seara precedentă. 

— Mă voi strădui, spuse ea cuminte, aşezind la loc cele 
două felii de castravete, în timp ce sora ei se agita de colo- 
colo, prin bucătărie. 

wX XE 

Corin rămase buimac în faţa telefonului, simțind cum 
dezamăgirea i se prelinge uşor prin vene. Nici ea nu-i 
spusese, dar cel puţin nu-l repezise, cum procedaseră 
celelalte. Gîndindu-se că o va face, se pregătise pentru 
orice i-ar fi spus. Ea era o gură spartă, cum s-ar fi exprimat 
mama lui. Deseori îl deranjase felul ei de a vorbi la serviciu, 
căci folosea tot soiul de injurii. Mamei lui i-ar fi displăcut cu 
siguranţă. 

Nu mai ştia cum să procedeze. Uciderea primei căţele 
fusese ceva .... nemaipomenit. Nu se aşteptase la senzaţia 
aceea sălbatică, intensă de bucurie, care-l adusese în 
pragul extazului. A gustat mat întîi satisfacția momentului, 


201 


dar apoi a fost cuprins de teamă. Ce ar fi făcut oare mama 
lui dacă ar fi aflat că i-a plăcut? Intotdeauna îi fusese teamă 
că ea avea să descopere plăcerea secretă pe care o 
resimțea atunci cînd îl pedepsea. 

Dar crima ... oh, crima. Închise ochii, legănîndu-se cînd 
înainte, cînd înapoi, de parcă ar fi încercat să elibereze din 
mintea sa fiecare moment în parte. Şocul din privirea 
căţelei înainte ca ciocanul să o lovească, sunetul acela 
înfundat al loviturii, bucuria care-l invadase, sentimentul că 
el era cel mai puternic, şi că ea nu era în stare să îl 
oprească, din moment ce el era atît de puternic... Lacrimile 
îi împaienjeniră privirea. Se bucurase atit de mult, iar acum 
totul se terminase. 

Nu se mai bucurase atît de mult din ziua în care îşi 
ucisese mama. 

Nu - nu te gîndi la asta. Ei au spus că nu trebuie să te 
gîndeţti la asta. Ţi-au zis că trebuie să-ţi iei pilulele, însă au 
greţit, nu-i aţa? Pilulele îl făceau să dispară. Poate că ar 
trebui să se gîndească la mama. 

Se duse în dormitor şi se verifică în oglindă. Da, el era 
încă acolo. 

Avea un tub de ruj pe care îl luase din casa căţelei. Habar 
nu avea de ce. 

După ce ea murise, el se plimbase peste tot, iar cînd 
ajunsese în dormitor, cu intenţia de a se verifica în oglindă, 
dăduse cu ochii de o mulţime de produse de machiaj, 
răspîndite peste tot. Căţeaua credea că poate deveni mai 
frumoasă, nu-i aşa? Ei bine, nu mai avea nevoie de toate 
astea, îşi zise el. Din noaptea aceea, rujul rămăsese în 
poţeta din dormitorul lui. 

Corin scoase capacul tubului. Bastonaşul obscen şi 
stacojiu îşi făcu apariţia, precum penisul unui cîine. Ştia 
cum arăta penisul unui cîine pentru că ela - nu, nu te mai 
gîndi la asta. 

Aplecîndu-se ceva mai în faţă, îşi contură cu grijă buzele 
în nuanţa aceea de roşu-stacojiu. Ţuguindu-le, se holba 
atent la imaginea sa din oglindă. Zimbi, îşi întinse buzele 
roşii peste dinţi, şi spuse: 


202 


— Bună, mamă. 


CAPITOLUL 20 


Era uimitor, se gîndi Jaine a doua zi de dimineaţă cînd 
păşi în ascensorul de la serviciu, cît de mult se schimbase 
lumea ei interioară, în timp ce majoritatea angajaţilor de la 
Hammerstead nu părea afectată de moartea lui Marci. 
Bineînţeles că Luna şi TJ. erau şi ele îndurerate. Colegii din 
departamentul lui Marci erau şi ei trişti şi şocaţi, însă ceilalţi 
pe care îi întîlni în drumul ei nici măcar nu menţionară 
evenimentul şi nici nu spuseră ceva de genul: „Mda, am 
auzit ce s-a întîmplat. îngrozitor, nu?" 

Ochelariştii lumii computerelor nu erau niciodată afectaţi 
de ceva care nu avea legătură directă cu noţiunea de 
„gigabiţi". Afişul din ziua aceea avea următorul conţinut: 

NOUL COMUNICAT DE PRESĂ AL FDA: CARNEA 
ROŞIE E TOCMAI BUNĂ PENTRU TINE. REZULTATUL 
TESTELOR ARATĂ CĂ DĂUNĂTOARE ESTE CARNEA 
PROASPĂTĂ ŞI FIBROASĂ. 

Din moment ce carnea proaspătă şi fibroasă umplea de 
obicei conţinutul frigiderelor acestor genii ale computerului, 
atunci mai mult ca sigur că afişul respectiv avea o 
adresabilitate directă pentru fiecare dintre ei. în orice altă 
zi, ar fi pufnit în rîs. Astăzi însă nu schiţă nici măcar un 
zimbet. 

Luna şi T.J. nu se duseseră nici ele la serviciu, ci veniseră 
direct la ea. 

Shelley se apucase să facă alte clătite, lucru care le 
reconforta pe prietenele sale la fel cum o reconfortase şi pe 
Jaine. 

Shelley nu o cunoscuse pe Marci, însă se arătase dispusă 
să le asculte vorbind despre ea. Plinseseră puţin şi-şi 
petrecuseră mare parte din timp lansînd tot soiul de teorii 
referitoare la cele întimplate, din moment ce Brick fusese 
absolvit de orice fel de vină. Erau conştiente că nu vor 
descoperi adevărul, dar discuţiile le făceau bine. Moartea 


203 


lui Marci li se părea incredibilă, şi doar acele discuţii 
interminabile le puteau ajuta să se împace cu dispariţia ei. 

Jaine ştia că întîrziase. Domnul deWynter era deja acolo, 
şi o invită de urgenţă în biroul lui. 

Jaine oftă. Cu toate că era contabil-şef, nu făcea parte din 
conducere. Cum luni plecase mult mai devreme, iar marţi 
lipsise de la serviciu, îi lăsase cu siguranţă în încurcătură. 
DeWynter năduşise probabil, întrebîndu-se dacă vor reuşi 
să termine totul la timp; oamenii deveneau întotdeauna 
iraţionali în momentul în care cecurile nu erau încasate 
conform graficului. 

Pregătită să accepte orice fel de critică din partea lui, 
Jaine rămase înmărmurită cînd îl auzi spunînd: 

— Vreau să ştii cît de mult regret ceea ce i s-a întîmplat 
prietenei tale. E de-a dreptul îngrozitor. 

Îşi jurase că nu va plînge la serviciu, însă reacţia 
neaşteptată de simpatie venită din partea lui deWynter 
aproape că o făcu să lăcrimeze. 

— Vă mulţumesc. Este cu adevărat îngrozitor. Aş vrea să- 
mi cer scuze pentru plecarea mea de luni, după pauza de 
prînz... 

El clătină din cap. 

— Înţeleg. Îţi vom programa cîteva ore suplimentare, dar 
nimeni nu îţi face reproşuri. Cînd a fost stabilit serviciul 
funerar? 

— Pentru moment nu s-a stabilit nimic. Autopsia... 

— Desigur, desigur. Te rog să mă anunţi cînd va avea loc 
înmormiîntarea; mulţi dintre angajaţii firmei Hammerstead 
vor dori să asiste. 

Jaine dădu din cap şi porni grăbită spre biroul ei, pentru a 
se apuca de treabă. 

Gina şi ceilalţi colegi din departament veniră să-şi 
prezinte condoleanţele, moment în care fu din nou pe punc- 
tul de a plînge. Pentru că nu avea castravete la îndemiînă, 
fu nevoită să ţină piept lacrimilor pe tot parcursul zilei. 

T.J şi Luna îşi făcură apariţia la ora dejunului. 

— Railroad Pizza, propuse T.J., şi plecară toate trei cu 
maşina acesteia. 


204 


În clipa în care sosi comanda - pizza vegetariană -, Jaine 
îşi aminti că nu le pomenise nimic despre apelul telefonic 
primit cu o zi înainte. 

— Am primit şi eu, în sfirşit, unul din apelurile acelea, gen 
„Care dintre ele eşti tu?", spuse ea. 

— Nu-i aşa că sînt înfiorătoare? 

Luna muşcă fără chef din pizza. Chipul ei frumos părea 
îmbătrînit cu cel puţin zece ani. 

— Noi am primit cel puţin două asemenea apeluri, mă 
mir cum de te-a contactat atit de tîrziu. 

— Ei bine, am avut o mulţime de convorbiri întrerupte 
înregistrate de robot, dar am presupus că aparţineau unor 
reporteri. 

— Probabil. Dumnezeu ştie cîte asemenea apeluri am 
primit şi eu. T.J. îşi plecă fruntea. Simt că-mi plesneşte 
capul. Cred că durerea m-a pocnit cu adevărat aseară cînd 
am ajuns acasă şi am plins pînă n-am mai putut. Galan... 

Jaine ridică privirea. 

— Cum mai stau lucrurile cu Galan? Tot la motel îşi face 
veacul? 

— Nu. Luni, cînd am primit vestea, el era la lucru, dar mi- 
a lăsat mai multe mesaje, iar seara a venit acasă. Bănuiesc 
că situaţia e la fel de incertă. Cît despre Marci... nu m-am 
simţit în stare să discut cu el despre asta. A fost foarte 
tăcut, dar... respectuos. Poate că aşteaptă să-l iert. 

— Presupun ca şansele sînt mici, spuse Jaine, făcînd-o pe 
Luna să zirnbească. 

— În timpul acestei vieţi, în nici un caz, zise T.J. Hai să 
vorbim despre un subiect interesant, cum ar fi Sam, de 
exemplu. Nu-mi vine să cred că ţi-ai imaginat că acest 
bărbat zdravăn şi sexy ar putea fi un dealer de droguri sau 
un beţivan. 

Jaine descoperi că era capabilă să zirnbească. 

— Ce să vă spun? Arată bine cînd e pus la punct, dar ar 
trebui să-l vedeţi atunci cînd poartă nişte haine vechi, 
ponosite, cînd umblă nebărbierit sau cînd e într-o dispoziţie 
cu adevărat proastă. 

— Ochii aceia negri şi misterioşi...Uuauuu, exclamă Luna. 


205 


În plus, are nişte umeri remarcabili, asta dacă nu i-ai 
remarcat deja. 

Jaine se abţinu să mărturisească faptul că în ce-l privea 
pe Sam remarcase absolut totul. 

Ele nu trebuiau să afle despre acel episod care se petre- 
cuse prin intermediul ferestrei de la bucătărie. Ce ciudat, 
reflectă ea, le relata aproape zilnic disputele aprinse dintre 
ei pe vremea cînd îl credea un nemernic de beţivan, dar 
cînd relaţiile lor deveniseră mai apropiate, încetase să 
vorbească despre el. 

— Te-a băgat în priză, adăugă T J. Bărbatul ăsta are de 
gind să te facă fărime. Crede-mă pe cuvint. 

— Poate, spuse Jaine într-o doară. 

Nu voia să le spună cît de nerăbdătoare era ca el să o 
facă fărime, şi nici că fuseseră gata să facă dragoste. 

-Nu e necesar să fii psiholog ca să-ţi dai seama, spuse 
Luna privind semnificativ spre T.J. O să vină el să ţi-o spună 
direct în faţă. 

T.J. rise. 

— Aşa o să facă. Nu e deloc timid, nu-i aşa? 

Nu, Sam Donovan putea fi caracterizat în multe feluri, 
dar nu timid. Nesăbuit, încrezut, arogant, deştept, sexy, 
dulce - erau cuvintele care îl descriau în cele mai mici 
detalii. 

Mobilul lui T.J. sună. 

— Trebuie să fie Galan, spuse ea oftînd, în timp ce scotea 
aparatul din poşetă. 

Îl deschise şi apăsă pe butonul de recepţie. 

— Alo? 

Jaine observă cum T.J. roşeşte. 

— Cum ai făcut rost de numărul acesta? îl repezi ea pe 
cel care sunase şi apăsă pe butonul de închidere. 
Nenorocitule, murmură ea, băgînd telefonul la loc în poşetă. 

— Pariez că nu era Galan, spuse Jaine. 

— Era maniacul ăla, spuse T.J. furioasă. Mi-ar plăcea să 
ştiu cum a aflat numărul meu de mobil, pentru că eu l-am 
dat doar la citeva persoane. 

— Poate că există un serviciu de informaţii şi pentru 


206 


numerele telefoanelor mobile, spuse Luna. 

— Factura e pe numele lui Galan, nu pe al meu, aşa că n- 
avea de unde să ştie la care dintre noi este telefonul. 

— Ce a spus? 

— Aceeaşi porcărie ca întotdeauna: „Care dintre ele 
eşti?". Apoi a adăugat: „Marci". Doar numele ei. Naiba să-l 
ia, aşa ceva nu face decit un dement. 

Jaine puse jos bucata de pizza. Fiori reci îi trecură prin tot 
trupul. Dacă telefoanele aveau legătură cu uciderea lui 
Marci? Poate că era o prostie sau poate că nu. Poate că era 
vorba de un ciudat care le ura cu adevărat din pricina 
acelei liste, iar acum le urmărea. 

T.J. şi Luna se holbau la ea. 

— Ce s-a întîmplat? întrebă Luna alarmată. 

— Tocmai mi-a trecut prin minte o idee oribilă, şopti 
Jaine. Dacă el a ucis-o pe Marci? Dacă ne va urmări pe 
fiecare în parte? 

— Nu se poate, şopti Luna, şocată. 

— De ce nu? 

— De-aia! E o timpenie. Lucrurile astea nu se pot 
întîmpla. Ei bine, da, în cazul unei celebrităţi, dar nu şi în 
cazul oamenilor obişnuiţi. 

— Marci a fost asasinată, spuse Jaine, cu voce joasă. Ce e 
normal în chestia asta? Amînteşte-ţi de telefoanele primite. 
Nu le-am luat în serios, dar cred că T.J. are dreptate. De 
unde a făcut rost şi de numărul mobilului ei? Cred că există 
totuşi o modalitate, dar majoritatea oamenilor nu o cunosc. 
Ai fost urmărită? 

— Acum chiar sînt speriată, spuse Luna după o scurtă 
pauză. Tu locuieşti singură, eu locuiesc singură, Galan se 
întoarce acasă aproape de miezul nopţii, iar Marci era tot 
singură. 

— Dar de unde a aflat el chestia asta? Brick a locuit cu ea 
pînă în ziua dinaintea evenimentului, protestă T.J. 

Jaine simţi că i se face rău. 

— În ziar era menţionat că „nu a fost vorba de intrare 
prin efracţie". L-am auzit şi pe Sam vorbind la telefon 
despre asta. L-au suspectat pe Brick pentru că el avea 


207 


cheie. Apoi s-au gîndit că ar putea fi vorba de o altă 
cunoştinţă a lui Marci. Ea l-a lăsat să intre, iar el a ucis-o. E 
vorba de cineva pe care îl cunoaştem cu toatele. 

— Oh, Dumnezeule! 

Luna îşi puse palmele la gură; privirea ei exprima groază. 

T.J. scăpă din mînă bucata de pizza. Părea cuprinsă de o 
teamă subită. Incercă totuşi să ridă. 

— Ne speriem singure, la fel ca nişte copilaşi care 
deapănă poveşti cu fantome stînd în jurul focului de tabără. 

— Doamne! Dacă ne-am speriat, atunci ar trebui să fim 
mai atente. Îl voi suna pe Sam imediat ce mă voi întoarce la 
birou... 

T.J. scoase mobilul din poşetă. 

— Poftim, spuse ea, întinzîndu-i-l lui Jaine pe deasupra 
mesei. Sună-l chiar acum. 

Jaine căută în poşetă bucăţica de hirtie pe care notase 
cele două numere de telefon ale lui Sam. Miinile îi tremurau 
în timp ce încercă numărul de mobil. Conexiunea se 
produse şi ea auzi soneria telefonului. De două ori. De trei 
ori... 

— Donovan. 

— Sînt Jaine. Sam... ne-am speriat. Toate am primit 
apeluri telefonice din partea unui maniac din momentul în 
care a apărut lista, dar nu le-am dat importanţă pentru că 
nu ni s-au părut telefoane de ameninţare. Ne întreabă pur 
şi simplu care dintre ele sîntem - ştii tu, A, B, C sau D. 
Acum însă a sunat-o pe T.J. pe mobil, şi a pomenit numele 
lui Marci. Cum a făcut el rost de numărul lui T. J.? Telefonul 
e pe numele soţului ei, deci n-avea de unde să ştie că 
telefonul e folosit de ea şi nu de Galan. Te-am auzit spunînd 
că era posibil ca Marci să-l fi cunoscut pe criminal, şi de 
aceea l-a lăsat să intre în casă. Oricine ar fi apelat-o pe T.J., 
înseamnă că o cunoaşte, că altfel nu ar fi ştiut numărul de 
telefon. Ştiu că poate fi doar o impresie, însă sînt speriată, 
şi aş vrea să-mi spui că imaginaţia mea a luat-o razna... 

— Unde te afli? întrebă el calm. 

— La Railroad Pizza. Te rog, spune-mi că imaginaţia mea 
a luat-o razna. 


208 


— Cred că trebuie să-ţi cumperi un dispozitiv de iden- 
tificare a apelantului, spuse el, pe acelaşi ton neutru. Dacă 
T.J. şi Luna nu au aşa ceva, spune-le să-şi cumpere. Astăzi. 
la legătura cu compania de telefoane, ca să se apuce de 
treabă, şi opriţi-vă în drum spre casă să cumpăraţi dispo- 
zitivele. 

Jaine trase adînc aer în piept. 

— În regulă. Dispozitive de identificare a apelantului. 

— Tu ai telefon mobil? Dar Luna? 

— Nu, doar T.J. 

— Amîndouă trebuie să vă luaţi cîte unul, pentru cazul în 
care veţi avea nevoie de ajutor, dar nu puteţi ajunge la o 
linie telefonică fixă. E important să-l aveţi la îndemiînă, 
adică în buzunar, nu în poşetă sau în maşină. 

— Telefoane mobile. Bifat. 

— Aţi remarcat ceva familiar în vocea respectivă? 

— Nu, vorbeşte în şoaptă, dar sună destul de ciudat. 

— Ai reuşit să identifici vreun zgomot de fond? 

Ea repetă întrebarea pentru T.J. şi Luna. Cele două 
clătinară din cap. 

— Nu, nici unul. 

— În regulă. Unde anume locuiesc Luna şi T.].? 

Ea îi comunică adresele. T.J. locuia în Mount Clemens, iar 
Luna în Royal Oak, două orăşele la nord de Detroit. Sam 
pufni. 

— Royal Oak e situat în districtul Oakland. Asta înseamnă 
că patru departamente diferite din două districte trebuie să 
colaboreze pentru a da de cap acestei chestii. 

— Parcă urma să-mi spui că am înnebunit, zise ea cu o 
voce tremurătoare. 

— Marci e moartă, îi aminti fără menajamente. Toate 
patru aţi primit apeluri din partea aceluiaşi maniac. Vrei să- 
ţi laşi viaţa la voia întîmplării? 

Dacă el privea lucrurile astfel, însemna că ea nu era 
deloc nebună. Inspiră adînc. 

— Ce ar trebui să facem? 

— Să le comunici Lunei şi lui T.J. că, pînă nu vom reuşi 
să-l identificăm pe individ, nu trebuie să permită nimănui 


209 


accesul în locuinţă, cu excepţia membrilor familiei. De ase- 
menea, să nu se urce în maşina cuiva care nu face parte 
din familie, chiar dacă rămîn în pană şi cineva se oferă să le 
conducă. Să-şi încuie uşile şi ferestrele, iar dacă una dintre 
ele deţine un garaj cu deschidere automată, să se asigure 
că nu pătrunde nimeni înăuntru în momentul ridicării uşii 
respective. 

— Cit va dura pînă va fi descoperit acest individ ciudat? 

— Depinde. Dacă e vorba doar de un cretin căruia îi place 
să dea telefoane, atunci dispozitivul de intentificare s-ar 
putea să-l demaşte, şi să aflăm numărul de telefon de la 
care s-a făcut apelul. Dacă nu, vom monta un dispozitiv de 
ascultare a liniilor voastre. 

— Dar dacă el este un cretin atunci cum de a făcut rost 
de numărul de mobil al lui TJ.? 

— Exact aşa cum ai spus tu. O cunoaşte. 

Ea 

După ce T.J. parcă în faţa firmei Hammerstead, toate trei 
rămaseră cu ochii aţintiţi asupra construcţiei din cărămidă. 

— Probabil că e vorba de o persoană care lucrează chiar 
aici, spuse Jaine. 

— Cam aşa ar trebui să fie, declară Luna. Vreun 
nemernic căruia îi face plăcere să ne sperie. 

— Sam spune că nu ar trebui să ne lăsăm viaţa la voia 
întîmplării. Pînă la proba contrarie sîntem obligate să 
presupunem că individul cu telefoanele este cel care a ucis- 
o pe Marci. 

— Nu pot crede că sîntem colege cu un criminal, spuse 
T.J. înspăimîntată. Pur şi simplu nu pot. E de-a dreptul 
incredibil. Nemernici, da. Gîndiţi-vă la Bennett Trotter. 
Marci îl ura de moarte. 

— Toate îl urim. 

Bennett Trotter? Un gînd o făcu pe Jaine să înţepenească. 

— İn seara cînd am alcătuit lista, Marci ne povestea cum 
Kellman a apucat-o de fund. Nu Bennett a făcut un 
comentariu referitor la chestia asta? 

— Cred că da, spuse T.J., nesigură. Nu-mi amintesc exact. 

— Eu, da, spuse Luna. Bennett spunea că i-ar lua locul lui 


210 


Kellman dacă Marci ar fi atît de dornică. 

— E el un ahtiat după femei, dar eu nu-l văd în stare să 
ucidă pe cineva, spuse T.J., clătinînd din cap. 

— Da, dar nu putem fi sigure, deci trebuie să presu- 
punem că oricine poate fi vinovat. Cînd Sam va reuşi să 
descopere cine e autorul acelor apeluri, dacă individul 
acela, indiferent cine e, va avea un alibi, atunci vom putea 
sta liniştite. Deocamdată, trebuie să fim cît se poate de 
precaute. 

Jaine dorea să o trezească la realitate pe T.J.; după toate 
aparențele, aceasta nu voia să priceapă că şi ele puteau fi 
în pericol. Sau cel puţin spera. Apelul de astăzi însă pusese 
telefoanele acelui maniac într-o altă lumină şi ea era 
nespus de tulburată. Ar fi vrut să-i dea dreptate lui T.J.; 
supoziţia aceea părea mult prea fantezistă. Işi lăsase 
imaginaţia să zboare. In acelaşi timp o voce interioară îi 
şoptea că Marci era moartă, că fusese asasinată, iar 
criminalul, oricine ar fi fost acesta, se afla pe undeva pe 
acolo. 

Incercă o nouă tactică: 

— Dacă Sam consideră că trebuie să fim foarte atente, 
pentru mine e suficient. El se pricepe la lucrurile astea mult 
mai bine decit noi. 

— Ai dreptate, spuse T.J. Dacă el e îngrijorat, înseamnă 
că trebuie să facem exact cum ne-a spus. 

Jaine se simţi frustrată. După ce Sam le fusese prezentat, 
T.J., Luna şi, în cele din urmă, Shelley începuseră să se 
poarte ca şi cum el ar fi fost şeful. Ceea ce conta pînă la 
urmă era faptul că ele se dovedeau precaute. 

Intrară împreună în clădire, şi apoi fiecare o porni spre 
departamentul ei. Respectind instrucţiunile lui Sam, ea 
apelă imediat compania de telefonie, pentru a solicita acel 
dispozitiv de identificare a apelantului, împreună cu cele- 
lalte accesorii, printre care şi un dispozitiv de redirecţionare 
a apelurilor. li trecuse prin minte că ar fi bine ca apelurile 
pe care le va primi să fie redirecţionate, să spunem, acasă 
la Sam. 


Mr Mr Mr 
E EF 


211 


Sam îi telefona detectivului Bernsen. 

— Roger, instinctul îmi spune că problema e mult mai 
gravă decit ne-am închipuit. 

— Adică? 

— Ştii că domnişoara Dean era una dintre „domniţele" cu 
lista, nu-i aşa? 

— Mda, şi ce-i cu asta, în afară de faptul că le-au dat 
reporterilor apă la moară? 

— Toate patru au primit telefoane ciudate din partea 
aceluiaşi individ, care le-a cerut să se identifice. Ai citit 
lista? 

— N-am avut plăcerea. Soţia mea mi-a citat părţi ale 
acesteia, din nefericire. 

— Cele patru femei au fost identificate ca fiind A, B,C şi 
D. Individul doreşte să ştie cărei litere îi corespunde fiecare, 
ca şi cum asta ar fi un lucru important pentru el. Astăzi, în 
timp ce luau împreună dejunul, a sunat pe numărul de 
mobil al lui T.J}. După ce a pus obişnuita întrebare, a 
pomenit numele domnişoarei Dean. Nici un fel de 
ameninţare, ori altceva de genul ăsta, ci doar numele ei. 

Roger îşi drese glasul. 

— Telefonul mobil al lui T.J. este pe numele soţului, deci 
majoritatea oamenilor şi-ar imagina că el îl foloseşte. Tipul 
ăsta nu numai că ştie numărul, dar mai ştie şi că T.J. este 
cea care deţine telefonul. 

— In concluzie, ori e un apropiat al doamnelor, ori îl 
cunoaşte pe soţ. 

— Şi de ce ar da soţul numărul de telefon al soţiei altui 
bărbat? 

— Bine gindit. Ai dreptate. Cel care sună le cunoaşte. 

— Ciudat e că Marci Dean îl cunoştea pe asasin. l-a 
deschis uşa şi l-a poftit înăuntru, nu? 

— Exact. Avea vizor. Putea să vadă cine anume era. 

— Maniacul cu telefoanele îşi modifică timbrul vocii şi 
vorbeşte doar în şoaptă. 

— Se teme că ele ar putea să-i recunoască vocea în cazul 
că ar vorbi pe un ton normal. Tu crezi că ucigaşul şi 
maniacul cu telefoanele sînt una şi aceeaşi persoană? 


212 


— Ori este aşa, ori este vorba de o teribilă coincidenţă. 

— Fiu de căţea. 

Ca majoritatea poliţiştilor, Roger nu credea în 
coincidenţe. 

— De unde le cunoaşte individul ăsta pe toate? Ele 
lucrează în acelaşi loc? 

— Mda. La Hammerstead Technology, cum ieşi de pe 
autostrada 1-696, şi o iei spre Southfield. Probabil că şi el 
lucrează tot acolo. 

— E vorba de cineva care are acces la dosarele lor de 
personal. Asta ar trebui să-l demaşte. 

— Hammerstead e o companie specializată în tehnologia 
computerelor. Mulţi ştiu cum să acceseze dosarele cu ca- 
racter personal. 

— Ar fi floare la ureche, nu-i aşa? întrebă Roger îngrijorat. 

— Flerul îmi spune că ceva anume, din lista cu pricina, l-a 
scos din sărite şi l-a făcut să le ia urma. 

— lisuse! S-ar putea să ai dreptate. Ai numele şi adresele 
lor? 

— T.J. Yother, Mount Clemens, iar soţul se numeşte 
Galan. Luna Scissum, Royal Oak, necăsătorită, locuieşte 
singură. Jaine Bright, cea de a treia, e vecina mea. Şi ea e 
nemăritată. 

— Huh. E iubita ta? 

— Mda. 

— Deci îi faci curte uneia dintre „domniţele" cu lista? 
Băiete, asta înseamnă că ai cu ce. 

Roger rise de propria-i glumă. 

— N-ai nici cea mai vagă idee. 

Sam rînji, gîndindu-se la Jaine, la bărbia aceea încă- 
păţinată, cu gropiţa abia vizibilă, şi la ochii ei albaştri, 
strălucitori. Ea lua viaţa în piept, fără să se lase la voia 
întîmplării. Nu mai întîlnise niciodată o persoană atit de 
supărătoare, de amuzantă şi de isteaţă. Avea planuri mari 
în ce-o privea, imediat ce va reuşi să o supună. Nu va per- 
mite cu nici un chip să i se întîmple ceva, chiar dacă pentru 
asta ar fi obligat să renunţe la slujbă, şi să devină body- 
guardul ei, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. 


213 


— Bine, dacă ce spui tu e corect, avem un punct de 
pornire, zise Roger, revenind brusc la subiect. 
Hammerstead Technology. O să încerc să văd ce iese din 
chestia asta cu accesarea dosarelor personale, şi ce se 
poate afla în legătură cu cele trei. Dacă teoria ta referitoare 
la aceste genii ale computerelor se adevereşte, atunci 
chestia asta o să ne ia ceva timp. Oficial vorbind, nu ştiu 
cum am putea proceda pentru a le şti pe doamne în 
siguranţă. E vorba de mai multe oraşe... 

— Şi de două districte. Ştiu. 

Ar fi fost un hăţiş birocratic de nedescris. Pe Sam îl apuca 
durerea de cap numai gîndindu-se la asta. 

— Pînă la urmă, vom găsi noi o soluţie. Vom cere sprijin, 
şi poate cîțiva băieţi care să se ocupe de supraveghere. 
Doamnele ştiu că trebuie să dea dovadă de prudenţă, nu-i 
aşa? 

— Se presupune că toate îşi vor cumpăra cîte un 
dispozitiv de identificare a apelantului şi cîte un telefon 
mobil. O să ne considerăm norocoşi dacă o va apela din 
nou pe vreuna dintre ele. Le-am mai cerut să nu permită 
nimănui accesul în casă, şi să nu accepte să fie conduse cu 
maşina altcuiva. Nu vreau ca acest fiu de căţea să se 
apropie de ele. 


CAPITOLUL 21 


Jaine se surprinse studiind fiecare bărbat întîlnit la 
serviciu în ziua aceea. Nu-i venea să creadă că unul dintre 
ei era un asasin. Păreau cu toţii atit de normali, sau cel 
puţin la fel de normali ca oricare alt bărbat care lucra în 
industria computerelor. Pe unii îi cunoştea şi îi simpatiza, pe 
alţii îi cunoştea, dar nu îi simpatiza, însă nu-i putea 
considera criminali. Pe mulţi, mai ales pe cei de la primele 
două etaje, îi ştia din vedere, dar nu şi după nume. Oare 
Marci îl cunoscuse suficient de bine pe unul dintre ei, încît 
a-l lase să intre în casă? 

Jaine se întrebă cum ar fi procedat ea dacă cineva 


214 


moscut ar fi bătut noaptea la uşa ei, plingindu-se, de 
exemplu, că are probleme cu maşina. Pînă astăzi, i-ar fi 
deschis uşa fără nici o ezitare, dispusă să-i dea o mină de 
ajutor. Ucigaşul, chiar dacă era vorba de un necunoscut, îi 
distrusese pentru totdeauna încrederea. li plăcea să se 
considere o persoană deşteaptă, care nu se lasă uşor 
păcălită, dar de cîte ori nu deschisese uşa, auzind bătăi, 
fără a mai întreba cine anume se afla dincolo de ea? O 
trecură fiorii doar gindindu-se la lucrul acesta. 

Uşa ei de la intrare nici măcar nu era prevăzută cu vizor. 
Putea observa cine era în spatele uşii doar dacă se cocoţa 
pe canapea, trăgea perdelele şi se apleca ceva mai mult 
spre dreapta. In plus, partea superioară a uşii de la 
bucătărie era confecţionată din nouă bucăţi de sticlă, care 
se puteau sparge cu foarte mare uşurinţă; apoi, orice intrus 
nu avea altceva de făcut decit să-şi strecoare mina înăuntru 
şi să o descuie. Nu dispunea de un sistem de alarmă sau de 
alt mijloc care s-o protejeze. Singurul lucru în care îşi punea 
speranţele, dacă cineva ar fi pătruns în locuinţa ei în timp 
ce ea se afla acolo, era săritul pe fereastră, în cazul în care 
ar reuşi să o deschidă. 

Avea multe lucruri de rezolvat, înainte de a se simţi din 
nou în siguranţă în propria ei casă. 

Lucră cu o jumătate de oră mai mult decit de obicei, 
încercînd să rezolve hirtiile care se acumulaseră în absenţa 
ei. 

În timp ce se îndrepta spre parcare, observă că mai 
rămăseseră doar cinci maşini şi, pentru prima oară, îşi dădu 
seama cit era de lipsită de protecţie cînd pleca de la 
serviciu atit de tirziu. Toate trei, ea, Luna şi T.J. vor trebui 
să-şi sincronizeze plecările şi sosirile cu ale celorlalţi 
angajaţi, pentru a se proteja. Nici măcar nu le anunţase că 
avea de gînd să lucreze pînă tirziu. 

Existau o mulţime de lucruri la care era obligată să se 
gîindească, multe dintre ele neluate în considerare pînă în 
momentul de faţă. 

— Jaine! 

Trezită din gîndurile ei, Jaine conştientiza faptul că cineva 


215 


o strigase de cel puţin două ori. Privi înapoi şi rămase 
surprinsă văzind-o pe Leah Street care se apropia în fugă. 

— Imi pare rău, se scuză ea, întrebîndu-se în acelaşi timp 
ce anume dorea Leah. Eram îngîndurată şi nu te-am auzit 
de prima dată. 

Leah se opri. Miinile ei frumoase tremurau, iar pe chip i 
se citea stînjeneala. 

— Eu doar... voiam să-ţi spun cît de mult regret ce i s-a 
întîmplat lui Marci. Cînd va avea loc înmormîntarea? 

— Deocamdată nu ştiu. Sora lui Marci este cea care se 
ocupă de toate pregătirile. 

Leah dădu din cap compătimitor. 

— Da, desigur. Să mă anunţi şi pe mine, te rog, aş vrea 
să particip. 

Părea că Leah dorea să mai spună ceva sau poate că nu 
ştia ce anume ar putea să adauge. In cele din urmă, lăsă 
capul în jos, se întoarse şi porni repede spre maşina ei. 
Fusta lungă îi flutura în jurul gleznelor. Imprimeul în nuanţe 
de levăânţică şi gulerul de dantelă n-o avantajau. Arăta ca o 
paiaţă, deşi dispunea de un salariu foarte bun - Jaine ştia 
exact cuantumul acestuia. Probabil că îşi făcea cumpără- 
turile de la un magazin cu reputaţie, dar pur şi simplu era 
lipsită de gust. 

Pe de altă parte, murmură Jaine pentru sine în timp ce 
descuia Viperul, eu nu mă pricep la oameni. Cele două per- 
soane la care nu se aştepta să găsească compasiune şi 
sensibilitate - deWynter şi Leah Street - îi ieşiseră în 
întîmpinare pentru a-i mărturisi că regretă moartea lui 
Marci. 

Urmînd instrucţiunile lui Sam, se opri la un depozit de 
produse electronice, cumpără dispozitivul pentru identifi- 
carea apelantului, încheie un contract de telefonie mobilă, 
completă toate actele necesare. Alegerea telefonului o 
puse în încurcătură: să ia unul la care se puteau bloca 
tastele, sau unul care nu dispunea de această funcţie? Se 
decise pentru unul care nu se putea bloca. In cazul în care 
ar fi fost nevoită să se apere de un criminal nebun, i-ar fi 
fost mai greu să deblocheze tastele şi abia apoi să formeze 


216 


numărul. 

Nu se putea hotărî nici în privinţa culorii. Unul negru era 
prea banal. Galben-aprins? Era uşor de localizat. Culoarea 
albastră era exclusă. Pînă la urmă, se hotărî pentru 
culoarea roşie. Odată alegerea făcută, fu nevoită să aştepte 
pînă îi instalară programul. Cînd părăsi depozitul, soarele se 
afla la apus, norii se îngrămădeau pe cer venind dinspre 
sud-vest, iar ea era moartă de foame. 

Cum mai avea cîteva opriri în drum spre casă, se hotărî 
să-şi ia un burger de la un fast-food, şi o băutură 
răcoritoare, pe care le înghiţi în timp ce conducea. 

Hamburgerul nu se dovedi prea gustos, dar îi potoli 
senzaţia acută de foame. 

Următoarea oprire fu la o companie care se ocupa cu 
instalarea sistemelor de securitate. Răspunse la mai multe 
întrebări, alese sistemele de securitate pe care le dorea, şi 
completă un cec pentru o sumă frumuşică. Sistemul urma 
să fie instalat de sîmbătă într-o săptămînă. 

— Dar asta înseamnă zece zile, spuse Jaine surprinsă. 
Omul aruncă o privire peste un carnet cu comenzi. 

— Scuze, dar comanda nu poate fi onorată mai devreme. 

Furioasă, ea se aplecă peste birou şi luă cecul. 

— Am să dau citeva telefoane, să văd eu dacă găsesc pe 
cineva care să-mi onoreze comanda mai devreme. Îmi cer 
scuze că v-am irosit timpul. 

— Staţi aşa, staţi aşa, spuse el grăbit. E cumva vreo 
urgenţă? Dacă cineva are probleme, îl trecem în fruntea 
listei. Trebuia să spuneţi. 

— E vorba de o urgenţă. 

— Bine, lăsaţi-mă să văd ce pot face. 

Bărbatul examina comenzile, şterse una din fruntea listei, 
bătu cu pixul deasupra carnetului, şi declară: 

— Vă putem rezolva problema chiar în sîmbăta asta, din 
moment ce e vorba de o urgenţă. 

Avînd grijă să nu-şi trădeze satisfacția, Jaine îi returnă 
cecul. 

— Vă mulţumesc, spuse ea, şi nu minţea. 

Următoare oprire fu la un depozit cu materiale de 


217 


construcţii dotat cu tot ce era necesar pentru construirea 
unei case. Jaine cumpără un vizor pentru uşa principală şi o 
uşă nouă pentru bucătărie, fără geam. După ce făcu 
aranjamentele necesare astfel ca uşa să-i fie livrată 
sîmbătă, respiră uşurată şi o porni spre casă. 

Cînd intră pe strada pe care locuia începu să plouă, 
întunericul se lăsase deja. Spre vest apăru pe neaşteptate o 
străfulgerare şi în clipa următoare se auzi bubuitul unui 
tunet. 

Casa ei era scăldată în întuneric. Obişnuia să vină acasă 
înainte de căderea serii, şi nu lăsase nici o lumină aprinsă, 
în mod obişnuit nu-i era frică să intre într-o casă 
neluminată, dar în seara aceea simţi un fior straniu 
coborindu-i pe spinare. Era la capătul puterilor, mai 
vulnerabilă ca niciodată. 

Rămase un moment în maşină, nehotărită. Nu ştia dacă 
să coboare sau nu. Pe aleea de parcare a lui Sam nu se afla 
nici o maşină, dar zări o lumină aprinsă în bucătărie; poate 
că era acasă. l-ar fi plăcut ca el să-şi parcheze camioneta în 
stradă şi nu în garaj, astfel încît ea să-şi poată da seama 
cînd era sau cînd nu era acasă. 

Imediat ce stinse farurile, observă ceva ce se mişca în 
partea stîngă. In primul moment se sperie, dar apoi realiză 
că era Sam, care cobora treptele de la intrare. 

— Pe unde naiba ai umblat? strigă Sam în timp ce ea îşi 
încuia maşina. 

Speriată de vocea lui, Jaine scăpă din mînă una dintre 
sacoşe. 

— La dracu', rosti ea în timp ce se apleca să o ridice. Ţi-ai 
propus să-ţi faci un obicei din a mă speria? 

— E necesar să te sperie cineva. O apucă de braţ şi o 
obligă să se întoarcă cu faţa la el. E ora opt, puteai să ai un 
criminal pe urmele tale, iar tu nu te deranjezi să dai măcar 
un telefon şi să anunţi unde te afli? Meriţi ceva mai mult 
decit o sperietură. 

Era obosită, nervoasă, ploaia se înteţea şi nu avea chef 
să ţipe cineva la ea. 

— Tu mi-ai spus că am nevoie de un dispozitiv pentru 


218 


identificarea apelantului şi de un telefon mobil, aşa că, 
dacă am întîrziat, a fost din vina ta. 

— Ţi-au trebuit trei ore afurisite ca să faci un lucru pe 
care alţii îl rezolvă într-o jumătate de oră? 

Furioasă, ea îşi sprijini ambele miini pe pieptul lui gol şi îl 
zgirie. 

— De cînd am încetat să te mai înjur? 

— Cam de-o săptămînă, spuse el miînios, şi o sărută. 

Aşa cum se întîmpla de fiecare dată, timpul păru că se 
opreşte în loc. Aroma lui o îmbată; pielea lui era fierbinte la 
atingere, în ciuda ploii care îi uda. O lipi de el, strîngînd-o în 
braţe atit de tare încît abia mai reuşea să respire. 

Emoţia lui Sam o făcu să-şi dea seama cit de disperat 
fusese din cauza întîrzierii ei. Bărbatul acela aspru şi pu- 
ternic, care văzuse atitea în meseria lui, se speriase din 
pricina ei. 

Simţi un junghi neaşteptat în piept, ca şi cum inima i-ar fi 
cedat brusc. Genunchii i se înmuiară şi se agăţă de gitul lui 
pentru ca sărutarea ei să fie la fel de puternică. Furia cedă, 
lăsînd locul unei dorinţe nestăpiînite. Gura lui îi devora 
buzele şi Jaine se abandonă pasiunii lui covîrşitoare 

După tot acel torent emoţional de care avusese parte în 
ultimele trei zile, Jaine simţea nevoia acelui abandon fizic, 
pentru a-şi alunga teama şi furia şi a conştientiza doar 
prezenţa lui. Sam o luă pe sus şi porni spre casă, iar ea se 
ghemui în braţele lui. 

— La naiba, n-ai vrea să nu te mai legeni în halul ăsta? 
miîrîi el pe un ton ciudat, în timp ce urca treptele din faţă 
ale casei. 

— De ce? întrebă Jaine, pe un ton gutural, senzual. Habar 
n-avea că gitlejul îi era capabil să emită un astfel de sunet. 

— Pentru că nu mai rezist dacă nu te astimperi. 

Singura modalitate de a nu-l excita peste măsură era 
aceea de a se elibera din strinsoare, dar asta ar fi însemnat 
să se nedreptăţească pe sine. 

— Suferă, îi spuse ea. 

— Să sufăr? 

Sam reuşi să deschidă uşa. Livingul era luminat doar de 


219 


lampa din bucătărie. Jaine încercă să-i cuprindă umerii cu 
braţele, dar nu reuşi din pricina poşetei şi a sacoşelor cu 
cumpărături. Le trînti nerăbdătoare pe podea şi se lipi de el 
plină de dorinţă. 

Înjurînd printre dinţi, el făcu cîţiva paşi şi o lipi de perete. 
Îi scoase pantalonii cu mişcări bruşte, şi aceştia îi alunecară 
pînă la glezne. Jaine îşi zvirli cît colo pantofii şi îi încolăci 
mijlocul cu picioarele încercînd nerăbdătoare să se apropie 
şi mai mult, să devină una cu el, pentru a potoli acel foc 
sălbatic ce o mistuia pe dinăuntru. 

— Nu încă! 

Gifiind, se lăsă cu toată greutatea deasupra ei pentru a o 
forţa să rămînă locului, lipită de perete. Jaine suspină în 
semn de protest înainte ca el să apuce marginea chiloţilor 
ei şi să îi tragă în jos printr-o singură smucitură. 

Jaine căută un motiv pentru a-l amina încă două 
săptămîni, pînă după următorul ciclu. Nu-i veni în minte nici 
o motivaţie plauzibilă, acum cînd aşteptarea lui era şi a ei. 
În momentul acela îi era tare teamă ca nu cumva persoana 
aceea care o asasinase pe Marci să le urmărească şi pe ele 
trei. Nu voia să moară fără să afle cum era să facă dragoste 
cu Sam. Chiar aici, în secunda asta, nu exista nimic mai 
important decit plăcerea de a face sex cu el. 

Jaine îşi dădu jos chiloţii, Sam o ridică şi ea îi încolăci 
mijlocul cu picioarele. 

Sam îşi strecură mîna printre picioarele ei, îşi descheie 
jeanşii şi îi lăsă să cadă. Ea îşi opri respiraţia constatind că 
ultima barieră dintre ei căzuse şi bărbăţia lui o asalta plină 
de dorinţă. Un val de plăcere o străbătu şi dorinţa deveni 
mai intensă. 

El scrişni din dinţi şi o ridică puţin mai sus. Ea simţi 
penisul lui cercetînd-o, neted, tare şi fierbinte. Apoi pre- 
siunea crescu. Trupul ei se împotrivi o secundă, ca apoi să 
se relaxeze, admiţindu-l înăuntrul său, centimetru cu centi- 
metru. Simţi cum toată fiinţa ei se încordează, în timp ce 
valuri de senzaţii îi străbăteau trupul. 

Sam se opri, respirind din greu, sprijinindu-şi obrazul 
dogoritor de gitul ei şi o întrebă, cu o voce guturală: 


220 


— Ţi-ai luat pilulele? 

Jaine îşi afundă unghiile în umerii lui, aproape plingînd de 
dorinţă. De ce se oprea tocmai acum? O pătrunsese doar 
un pic şi asta nu era de-ajuns, nu era deloc de-ajuns. Il 
trase spre ea încercînd să-l determine să continue. 

— La dracu', Jaine, ţi-ai luat pilulele? spuse el printre 
dinţi. 

— Da, reuşi ea să rostească. 

El o lipi de perete, împingîndu-se înăuntru în întregime 
printr-o mişcare brutală. 

Jaine se auzi strigînd, dar sunetul era unul îndepărtat. 
Fiecare celulă era concentrată asupra zbaterii dinlăuntrul 
ei, cînd înainte, cînd înapoi, într-un ritm tot mai rapid. Sen- 
zaţiile  explodară în adincul fiinţei ei şi ea ţipă, 
cutremurîndu-se. 

Sam reveni, pătrunzind-o şi mai adînc, cu violenţă. Ea se 
izbea de perete pe măsură ce el i se încredința din ce în ce 
mai mult, şi începu să se mişte convulsiv, atingind pentru a 
doua oară punctul culminant. 

Apoi, el se lăsă greoi deasupra ei. Gifiia, încercînd să 
respire. Era întuneric şi zgomotul ploii ce cădea pe acoperiş 
acompania şuierul prelung al plăminilor lor avizi de aer. 

Jaine încercă să spună ceva inteligent, însă mintea ei 
refuza să coopereze. 

Era o treabă mult prea serioasă, mult prea importantă ca 
să mai aibă timp şi de sarcasme, aşa că închise ochii, 
rezemîndu-şi obrazul de umărul lui în timp ce galopul inimii 
ei se calmă încet-încet. 

Sam murmură ceva de neînțeles. Cu un braţ îi sprijini 
spatele, iar cu celălalt şezutul în timp ce-şi scotea 
picioarele din jeans. Apoi porni cu mişcări nesigure către 
dormitor. Era încă înăuntrul ei, trupul ei era ancorat de al 
lui, în clipa în care o lăsă uşor pe pat. 

Camera era întunecoasă şi rece. El îi scoase cămaşa de 
mătase şi sutienul, şi le aruncă pe podea. Acum erau 
amîndoi goi-goluţi. Pieptul lui îi atingea sfircurile cînd 
începu din nou balansul. Ritmul era de data aceasta cu 
mult mai lent, însă la fel de puternic. 


221 


Jaine se simţi iar cuprinsă de dorinţă. Crezuse că era mult 
prea obosită pentru a se excita iarăşi, dar descoperi con- 
trariul, îşi încolăci picioarele în jurul taliei lui, coborîndu-şi 
pelvisul astfel încît să se poată sincroniza cu fiecare din 
mişcările lui, iar în secunda următoare atinse o intensitate a 
plăcerii care o covirşi. El scoase un sunet gutural, atingînd 
punctul culminant în timp ce ea se cutremura sub el. 

Apoi, cînd pulsurile li se calmară şi muşchii se mai 
relaxară, el se eliberă. Răsucindu-se, Sam se întinse pe 
spate şi rosti încetişor: 

— Rahat! 

Cum în încăpere era linişte, Jaine îl auzi. O furie abia 
perceptibilă îi întunecă privirea. Se simţea neputincioasă, 
precum un tăiţel fiert, şi jignită. 

— Măi, cît romantism! spuse ea pe un ton sarcastic. 

Nu fusese în stare să-şi ţină miinile departe de ea timp 
de-o săptămînă, iar acum, cînd în sfirşit făcuseră dragoste, 
„rahat" se dovedise unicul comentariu de care era capabil, 
ca şi cum totul fusese doar o greşeală? Sam întoarse capul 
şi o privi. 

— Ştiam că vei fi o mare belea din clipa în care am dat 
ochii cu tine. 

— Cum adică, belea? Jaine se ridică şi-l privi cu atenţie. 
Nu sînt o belea! Sînt o persoană extrem de amabilă, cu 
excepţia cazului cînd am de-a face cu un nemernic! 

— Eşti cea mai afurisită belea posibilă, o repezi el. Eşti o 
belea bună de dus la altar. 

Cum existaseră deja trei bărbaţi care avuseseră lucruri 
mult mai bune de făcut decit să o ducă la altar, remarca lui 
se dovedi total lipsită de tact. Afirmația o duru pentru că 
venea din partea unui bărbat care-i dăruise trei orgasme 
de-a dreptul explozive. Ea apucă perna, i-o trînti în cap şi 
sări jos din pat. 

— O să rezolv beleaua pe care o ai, spuse ea, pufnind în 
timp ce-şi căuta în camera învăluită în întuneric sutienul şi 
cămaşa. La naiba, unde e întrerupătorul ăla de lumină? Din 
moment ce sînt aşa o belea, îmi voi vedea de drumul meu, 
iar tu îţi vei vedea dracului de al tău! 


222 


Ultima parte a frazei fu de fapt un țipăt. Acolo - pata 
aceea putea fi sutienul ei. Se aplecă să-l ridice, dar era o 
şosetă. O şosetă urit mirositoare. Ea o aruncă în direcţia lui. 
El se feri, iar apoi se întinse peste marginea patului, 
încercînd s-o prindă. 

— Ce ai făcut cu hainele mele? strigă ea, încercînd să 
evite mina lui întinsă. Şi unde naiba e întrerupătorul acela 
nenorocit? 

— Nu vrei să te linişteşti? spuse el, pe un ton tare ciudat, 
ca şi cum şi-ar fi stăpînit rîsul. 

Ridea de ea. Lacrimile îi împăienjeniră ochii. 

— La naiba, n-am să mă liniştesc! ţipă ea, şi o porni spre 
uşă. N-ai decit să păstrezi hainele, eu voi pleca acasă în 
pielea goală, fără să mai zăbovesc în locul ăsta nici măcar 
un minut, nemernic nesimtit... 

Un braţ puternic o prinse de talie, ridicînd-o în aer. Ea 
ţipă, şi ateriza pe pat, expirind forţat aerul rămas în 
plămiîni. Nu mai avu timp să-şi tragă sufletul că Sam se şi 
afla deasupra ei, strivind-o sub greutatea lui şi forţind-o să 
execute o nouă expiraţie. 

Spre mirarea şi furia ei, descoperi că el avea parte de o 
nouă erecţie; una ce tot dădea tircoale cochiliei ei. Dacă el 
îşi imagina că ea are să-şi depărteze iarăşi picioarele de 
dragul lui după ce... 

Sam schimbă tactica,  depărtindu-i picioarele cu 
genunchiul. O nouă mişcare, şi el pătrunse abil înăuntrul ei. 
Ea ar fi vrut să strige pentru că el o făcea să se simtă atît 
de bine, pentru că îl iubea, iar el era un nemernic. 
Ghinionul ei în legătură cu bărbaţii n-o părăsise. 

Izbucni în lacrimi. 

— Ah, iubito, nu plinge! spuse el pe un ton blind, 
mişcîndu-se încet înăuntrul ei. 

— Ba pling dacă vreau, zise ea pe acelaşi ton, 
cuprinzîndu-l cu braţele. 

— Te iubesc, Jaine Bright, Vrei să te măriţi cu mine? 

— Nici gînd! 

— Eşti obligată. Pentru înjurăturile din seara asta, îmi 
datorezi salariul tău pe luna următoare. Dacă te măriţi cu 


223 


mine, scapi de datorie. 

— Nu există o asemenea regulă. 

— Am născocit-o eu în clipa asta. 

li luă capul între palmele lui mari, şi îşi trecu degetele 
peste obrajii ei ştergîndu-i lacrimile. 

— Tu ai pronunţat „rahat". 

— Şi ce altceva poate pronunţa un bărbat care e la un 
pas de a-şi pierde definitiv şi irevocabil gloriosul său statut 
de burlac? 

— Ai mai fost căsătorit. 

— Mda, dar nu se pune la socoteală. Eram prea tînăr ca 
să-mi dau seama ce fac. Credeam că a ţi-o trage e acelaşi 
lucru cu a iubi. 

Jaine îşi dorea ca el să stea locului. Cum putea să facă 
conversaţie şi în acelaşi timp să facă ceea ce îi făcea în 
acele clipe? Nu - ea îşi dorea de fapt să tacă şi să facă ce 
făcea, dar într-un ritm ceva mai susţinut. Şi cu ceva mai 
multă forţă. 

El îi sărută timpla, obrazul şi gropiţa abia vizibilă din 
bărbie. 

— Intotdeauna am auzit spunindu-se că actul sexual are 
o conotaţie aparte atunci cînd o faci cu femeia pe care o 
iubeşti, dar n-am crezut că e aşa. Sexul era doar sex. Apoi 
am nimerit înăuntrul tău, şi a fost ca şi cum mi-aş fi vîrît 
cocoşelul într-un transformator de înaltă tensiune. 

— Oh. Deci aşa se explică toate ţipetele şi tremurâturile 
alea? 

— Şmechero. Mda, aşa se explică, că doar nu sînt eu 
primul bărbat de pe lumea asta care ţipă şi se cutremură. A 
fost ceva deosebit. Pasional. Puternic. lar cînd s-a terminat, 
mi-am dorit să o fac din nou. 

— Ai făcut-o din nou. 

— Atunci, iată dovada. Pentru numele lui Dumnezeu, o 
fac pentru a treia oară. Ori e un miracol în materie de sex, 
ori e vorba de dragoste. 

O sărută pe gură, încet şi profund, folosindu-şi limba. 

— Intotdeauna cînd te privesc făcînd scandal, mă excit. 

— Eu nu fac scandal. De ce cînd bărbatul se enervează, 


224 


se consideră supărat, iar cînd se enervează femeia, aceasta 
face scandal? Se opri, reamintindu-şi vorbele lui. Intot- 
deauna? 

— Întotdeauna. Aşa cum s-a întîmplat atunci cînd ai dat 
peste pubela mea de gunoi şi ai început să ţipi la mine. 

— Adică era tare? 

— Ca o piatră. Deci, răspunde-mi la întrebare, zise el. 

Jaine deschise gura, pregătindu-se să spună „da", însă 
precauţia o făcu să-i reamintească: 

— Nu prea mă descurc la capitolul „logodne". Asta le dă 
prea mult de gîndire bărbaţilor. 

— Eu voi sări peste partea cu logodna. Noi nu ne mai 
logodim, trecem direct la căsătorie. 

— În acest caz, da, mă căsătoresc cu tine. 

Jaine îşi frecă faţă de gitul lui, inhalîndu-i aroma trupului, 
şi-şi zise că, dacă vreodată creatorii de parfumuri din 
întreaga lume ar îmbutelia parfumul indescriptibil al lui 
Sam, populaţia feminină a globului ar fi stare de excitație 
permanentă. 

— Pentru că mă iubeşti? punctă el. 

Ea zîmbi, plimbîndu-şi buzele pe pielea lui. 

— Sînt foarte sălbatic, absolut, nebuneşte îndrăgostită de 
tine. 

— Ne căsătorim săptămîna viitoare. 

— Nu pot face asta! exclamă ea îngrozită, trăgîndu-se 
înapoi ca să-l vadă în timp ce el stătea ameninţător 
deasupra ei, mişcîndu-se înainte şi înapoi, precum marea 
aflată între flux şi reflux. 

— De ce naiba nu poţi? 

— Pentru că părinţii mei se întorc din vacanţă peste... Nu 
mai ştiu exact cîte zile. Peste trei săptămîni, cred. 

-Nu se pot întoarce mai devreme? Dar, chiar aşa, unde 
sînt? 

— Fac turul Europei. lar asta e vacanţa de vis a mamei, 
deoarece tata suferă de Parkinson şi situaţia lui s-a 
înrăutățit în ultima vreme, iar ei i-a fost teamă că nu vor 
mai avea o altă ocazie. Înainte de pensionare, a fost mult 
prea ocupat pentru a face o astfel de călătorie, aşa că e 


225 


vorba de o ocazie specială pentru ei, înţelegi? 

— Bine, bine. O vom face a doua zi după sosirea lor. 

— Mama nu va avea timp nici măcar să desfacă bagajele. 

— Cred. Dar pentru că nu ne logodim, nu vom face nici 
ceremonia aceea cu mare tam-tam de la biserică... 

— Slavă Cerului, spuse ea emoţionată. 

Trecuse deja prin experienţa asta cu cel de-al doilea, un 
nenorocit, cu toată cheltuiala, planificarea şi deranjul de 
rigoare, doar pentru a-l vedea cum dă înapoi în ultimul mo- 
ment. 

Sam oftă uşurat, deoarece îi fusese teamă că ea va dori o 
nuntă cu mare tam-tam. 

— O să fie totul pregătit. Părinţii tăi nu vor trebui decit să 
fie prezenţi. 

Jaine făcuse o treabă foarte bună concentrindu-se asupra 
conversaţiei în timp ce el făcea mai departe ce avea de 
făcut, însă trupul ei atinse pe neaşteptate senzaţia aceea 
intensă. Oftă, mişcîndu-şi convulsiv şoldurile. 

— Vorbim mai tirziu! spuse ea pe un ton răguşit, 
apucîndu-l de fund, ca să-l împingă şi mai adînc înăuntrul 
ei. 

E Ea 

Jaine făcu ochii mari şi scoase un țipăt. Ar fi lenevit cu 
plăcere în braţele lui întreaga noapte, însă un gînd 
neaşteptat o făcu să se ridice brusc. 

-BooBoo! 

Sam mormăi ceva de genul: „Ce s-a întîmplat?" 

— BooBoo. O fi murit de foame! Nu-mi vine să cred că 
am uitat de el, zise Jaine sărind din pat. Unde se află 
întrerupătorul? Şi de ce nu ai o veioză? 

— Lîngă uşă, în partea dreaptă. Şi de ce aş avea nevoie 
de o veioză? 

— Pentru citit. Găsi întrerupătorul şi îl răsuci. 

Camera fu inundată de o lumină puternică. Sam îşi puse 
mîna pavăză la ochi, şi apoi se întoarse pe burtă. 

— Eu citesc în living, spuse el. 

Cînd ochii i se adaptară la lumină, constată harababura 
din pat. 


226 


— Dumnezeule, spuse ea uimită de-a binelea, după care 
începu să-şi caute hainele. 

Sam deschise ochii şi ridică o sprinceană, în timp ce o 
urmărea cum căuta prin încăpere. Jaine îşi descoperi 
cămaşa printre cuverturi. Se lăsă în genunchi pentru a 
arunca o privire sub pat în căutarea sutienului; el se trase 
mai aproape pentru a privi mai bine posteriorul ei ridicat. 

— Cum naiba a ajuns sub pat? se enervă ea scoţind 
sutienul. 

— Prin tîrîre, îi sugeră el. 

Ea îi aruncă un zîmbet şi îşi roti privirea în jur. 

— lar pantalonii mei sînt... 

— În living. 

Jaine se duse în living şi aprinse una dintre veioze. Era pe 
punctul de a-şi îmbrăca pantalonii cînd Sam dădu buzna 
înăuntru, gol-goluţ, ţinînd în mînă o pereche de espadrile. 
Lui Jaine nu-i mai păsa de sutien, ci îşi puse în grabă 
cămaşa şi pantalonii. Sam sări şi el repede în jeans, şi se 
aşeză să-şi încalţe espadrilele. 

— Tu unde pleci? 

— Te conduc pînă la uşa casei tale. 

Ea deschise gura pentru a spune că nu era nevoie, dar îşi 
aminti că era, cel puţin în acel moment. Işi încălţă pantofii, 
îşi înghesui sutienul în poşetă şi îşi luă sacoşele cu 
cumpărături. Sam îşi scoase revolverul din teacă. 

— Dă-mi cheia şi rămii în spatele meu, spuse el. 

Ea îşi scoase cheile din poşetă, alese una şi i-o întinse. 

Ploaia se oprise. Noaptea era caldă şi umedă. Greierii 
cîntau, iar la capătul luminat al străzii se formase un halou 
de ceaţă. 

Traversară cele două alei şi o porniră spre treptele care 
duceau spre uşa bucătăriei. Sam băgă revolverul la centură 
pînă ce reuşi să descuie uşa. După ce îi returnă cheia, 
scoase din nou revolverul, deschise uşa, păşi înăuntru şi 
aprinse lumina. 

În clipa următoare trase o înjurătură. Jaine observă 
stricăciunile pe care le dădea la iveală lumina ce cădea din 
tavan, şi strigă „BooBoo!" încercînd să o ia înaintea lui Sam. 


227 


El o opri, blocîndu-i intrarea cu trupul lui masiv. 

— Du-te la mine acasă şi telefonează la 911. Acum! 

— Dar Boo... 

— Du-te! ţipă el, dîndu-i un brînci care o făcu aproape să 
zboare peste pragul uşii, şi apoi intră în casă. 

Era poliţist; trebuia să aibă încredere în el. Speriată, fugi 
spre casa lui, intră în bucătărie, luă receptorul şi formă 911. 

— De unde sunaţi? 

Vocea era una impersonală şi aproape nepăsătoare. 

— Uh, de alături. Adică, sun de la vecinul meu de alături. 
Casa mea a fost vandalizată. 

După ce îşi spuse adresa, adăugă: 

— Vecinul meu e poliţist, iar acum face un tur al casei. 
leşi pe verandă, cu receptorul în mînă, uitîndu-se în căsuţa 
ei care avea acum două ferestre luminate. În timp ce 
privea, se aprinse şi lumina de la dormitorul ei. E înarmat... 

— Cine anume? Dispecera păru brusc alarmată. 

— Vecinul meu! Spuneţi-le poliţiştilor că dacă vor vedea 
un bărbat cu bustul gol şi înarmat, să nu tragă, pentru că e 
vorba de unul de-al lor! Trase adînc aer în piept. Mă voi 
duce acolo. 

— Nu! Nu vă duceţi acolo, doamnă. Dacă vecinul 
dumneavoastră e poliţist, nu-l încurcaţi. Mă auziţi, doamnă? 

— Sînt aici. 

Nu spuse că o aude. Mina îi tremura, iar receptorul i se 
lovea de dinţi, clănţănind. 

— Rămiîneţi la telefon, doamnă, ca să-i pot ţine la curent 
pe poliţiştii din echipa de intervenţie cu ceea ce se petrece. 
Au plecat deja spre dumneavoastră. Vor sosi în cîteva 
minute. Aveţi puţină răbdare, vă rog. 

Nu putea fi răbdătoare, dar putea fi sensibilă. Rămase pe 
verandă, cu lacrimile şiroindu-i pe obraji, în timp ce se uita 
fără să clipească în direcţia casei, unde Sam executa o 
verificare metodică, punîndu-şi viaţa în pericol ori de cîte 
ori păşea într-o nouă încăpere. Nu îndrăzni să se gindească 
la BooBoo. Dispecera tocmai spunea ceva, dar ea nu o mai 
ascultă. Auzi în depărtare sunetul sirenelor. 

Sam îşi făcu apariţia în uşa bucătăriei, cu BooBoo în 


228 


braţe. 

— BooBoo! 

Jaine dădu drumul receptorului şi alergă spre ei. Sam îi 
dădu pisoiul şi îşi vîri revolverul sub centură. 

— Oricine ar fi fost, nu mai e prin preajmă, spuse el, 
înconjurîndu-i mijlocul cu braţul. 

Cu BooBoo, nevătămat, fără să miaune măcar, ea se 
inălţă pe vîrfuri. 

— Vreau să văd... 

— Nu încă. Deocamdată, lasă-i pe cei din echipă să-şi 
facă treaba, poate vor găsi ceva care ne va servi drept 
indiciu pentru a-l descoperi pe nemernicul ăsta. 

— Tu ai intrat... 

— Şi am avut grijă să nu deranjez nimic, spuse el, 
exasperat. Vino, hai să ne aşezăm. Băieţii vor fi aici într-o 
clipă. 

Ea îşi aminti că aruncase telefonul. Îl ridică şi i-l întinse. 

— Cea de la 911 este încă pe recepţie. 

Sam o urmări atent în timp ce dădea un raport succint 
asupra situaţiei, precizînd că în casă nu se afla nimeni. Apoi 
o cuprinse cu braţele pe Jaine, cu BooBoo cu tot, şi o strînse 
la piept. 

— Unde l-ai găsit pe BooBoo? 

— Stătea ascuns în spatele raftului din hol. 

Ea mîngiie capul pisoiului. Mama ei n-ar fi iertat-o în veci 
dacă BooBoo ar fi păţit ceva. 

— Crezi că a fost el? întrebă ea, cu o voce stinsă. 

Sam nu răspunse imediat. Sirenele se auzeau tot mai 
tare. Două maşini de poliţie apărură de după colţul străzii. 
Sam spuse: 

— Nu-mi pot permite să ignor posibilitatea asta. 


CAPITOLUL 22 


Luminile se aprindeau şi la uşi apăreau vecinii curioşi, în 
timp ce Sam şi Jaine se îndreptau spre echipajele poliţiei. 
— Detectiv Donovan, spuse zimbind un poliţist. Deci tu 


229 


erai bărbatul acela pe jumătate gol în care ni s-a comunicat 
să nu tragem. 

Sam o privi încruntat pe Jaine, care-l strînse mai tare pe 
BooBoo la piept. 

— Erai înarmat, se justifică ea. Nu voiam să fii împuşcat 
din greşeală. 

Sadie şi George Kulavich se aflau pe trotuar şi se holbau 
la luminile intermitente. Peste pijamale purtau nişte halate 
lungi; domnul Kulavich era în papuci de casă, iar doamna 
Kulavich încălţase cizmele de ploaie. 

Aceasta veni mai aproape. Pe partea cealaltă a străzii, 
doamna Holland tocmai ieşea pe uşă. 

Sam oftă. 

— Am verificat casa, îi spuse el poliţistului. A fost 
vandalizată, dar înăuntru nu se află nimeni. Ocupaţi-vă voi 
de asta, pînă îmi pun o cămaşă pe mine. 

Doamna Kulavich, care era destul de aproape, îl auzi. 

— Pentru mine nu e nevoie să te deranjezi, spuse ea. 

— Sadie! exclamă domnul Kulavich pe un ton mustrător. 

— Oh, la naiba, George! Sînt bătrînă, nu moartă! 

— O să-ţi reamintesc asta data viitoare cînd voi vrea să 
mă uit la Playboy Channel, mormăi el. 

Sam se strecură în casă, ţinîndu-şi revolverul lîngă picior 
astfel încît ochii ageri ai vecinilor să nu-l poată repera. 

Jaine deveni subiect de speculaţii pentru vecinii săi. Işi 
aminti că nu avea sutien, iar bluza de mătase lăsa să se 
vadă lucrul acesta. Nu cobori privirea să verifice, dar îl 
strinse pe BooBoo şi mai tare la piept. Nu se deranja să 
verifice nici cum îi stătea părul, convinsă fiind că acesta era 
în totală dezordine. Ploaia îl udase, iar ea şi Sam se 
hîrjoniseră în pat timp de cîteva ceasuri. 

Îi era mai uşor să se gîndească la vecini decît la propria 
ei casă. După ceea ce văzuse în bucătărie, nu era sigură că 
dorea să ştie ce era în restul casei. Cele petrecute şi 
trauma suferită din cauza morţii lui Marci erau mai mult 
decit putea suporta, aşa că preferă să se concentreze 
asupra altor lucruri, de exemplu asupra faptului că doamna 
Kulavich îi făcu cu ochiul atunci cînd Sam ieşi din casă 


230 


îmbrăcat într-o cămaşă curată şi cu insigna prinsă la 
centură. 

— Eşti în misiune? întrebă ea, dînd cu ochii de insignă. 

— S-ar putea să fiu. Sînt implicat, şi oricum, după ora 
unsprezece, intru de serviciu. 

Ea îl privi mirată. 

— După ora uns... dar cît e ceasul acum? 

— E aproape miezul nopţii. 

— Bietul BooBoo. Poţi să-mi aduci din casă o conservă, ca 
să-l hrănesc? 

Sam o privi, dîndu-i de înţeles că era conştient de faptul 
că ea încerca să evite realitatea faptelor petrecute în casă. 

— Bine, o să caut ceva pentru el. Apoi i se adresă 
doamnei Kulavich: 

— Sadie, ce-ar fi ca tu şi Eleanor s-o duceţi pe Jaine la 
mine acasă şi să pregătiţi un ibric cu cafea? 

— Bineînţeles, scumpule. 

Flancată de doamna Kulavich şi de doamna Holland. 
Jaine intră în bucătăria lui Sam, îl lăsă jos pe BooBovo, şi 
privi în jurul său; pentru prima oară vedea ceva mai mult 
din casa respectivă. Inainte, nu se sinchisiseră să aprindă 
lumina, aşa că reuşise să vadă doar dormitorul şi sufra- 
geria, ambele mobilate sumar. Bucătăria, la fel ca şi a ei, 
era dotată cu o masă cu patru scaune şi o maşina de gătit 
destul de veche. In schimb, frigiderul părea nou-nouţ, la fel 
ca şi cafetiera. Sam avea priorităţile lui. 

Doamna Kulavich prepară repede cafeaua. Jaine deveni 
conştientă de o nevoie urgentă. 

— Ştiţi cumva unde e sala de baie? întrebă ea. 

— Sigur, dragă, spuse doamna Holland. Baia cea mare e 
a două uşă pe stinga, pe coridor, dar mai există încă una 
lîngă dormitorul lui Sam. 

Ce ciudat! Ele cunoşteau casa. Oricum, i-ar fi fost greu să 
descopere prea multe stînd întinsă pe spate şi avînd peste 
ea un bărbat care cîntărea o sută de kilograme. 

Alese baia mare, care era mai aproape. Işi scoase repede 
hainele, se spălă şi îndepărtă urmele lăsate de cele patru 
ore de sex. Folosi propriul deodorant, îşi aranja părul 


231 


răvăşit, îşi puse sutienul şi se îmbrăcă. 

Simţindu-se mai stăpînă pe sine, se întoarse la bucătărie 
dornică să bea o cană de cafea. 

— E teribil ce s-a întîmplat în casa ta, spuse doamna 
Holland, dar mi se pare minunat ceea ce se petrece cu 
Sam. Ar trebui să vă felicit? 

— Eleanor, o admonesta doamna Kulavich. Acum sînt 
alte vremuri. Tineri nu se mai căsătoresc numai pentru că li 
s-au aprins călciiele. 

— Asta nu înseamnă că n-ar trebui s-o facă, spuse 
doamna Holland cu severitate. 

Jaine îşi drese glasul. Se întimplaseră atît de multe lucruri 
pe care nu le pricepea, însă orele petrecute în pat alături de 
Sam erau vii în mintea ei. 

— Mi-a cerut să mă căsătoresc cu el, iar eu am acceptat. 
Nu folosise cuvintul acela blestemat, „logodnă". 

— Oh, măiculiţă! zimbi doamna Kulavich. E minunat! Cînd 
va avea loc nunta? 

— Cam peste trei săptămîni, atunci cînd se vor întoarce 
părinţii mei din vacanţă. Şi sînt invitaţi toţi cei care locuiesc 
pe această stradă. 

Ceremonia nu va mai fi restrinsă. Şi ce dacă? 

— Vei avea nevoie de un plan de nuntă, spuse doamna 
Holland. Unde găsim un creion şi nişte hirtie? Trebuie să 
alcătuim un plan. 

— Dar eu n-am nevoie de..., începu Jaine, dar văzînd 
expresia de pe chipul lor se opri la mijlocul frazei. De altfel, 
avea nevoie de un plan de nuntă, pentru că lucrurile 
distruse trebuia să fie înlocuite. 

In clipa următoare un poliţist de la patrulă păşi în 
bucătărie, aducînd cu el două conserve cu hrană pentru 
pisici. 

— Detectivul Donovan vă trimite astea, spuse el. 

Bucuroasă că putea schimba subiectul, Jaine privi în jur în 
căutarea lui BooBoo care dispăruse. Supărat că fusese lăsat 
jos într-un loc care nu-i era familiar, mai mult ca sigur că se 
ascunsese. Acasă la ea ştia toate locurile unde îi plăcea să 
se ascundă, dar nu şi aici. 


232 


Ca să-l ademenească, deschise una din conserve şi o 
porni încet prin casă strigîndu-l. În cele din urmă, îl găsi în 
spatele canapelei, dar avu nevoie de ceva timp ca să-l de- 
termine să iasă din ascunzătoare. BooBoo începu să 
măniînce, timp în care Jaine îl mîngiia, regăsindu-şi liniştea 
prin atingerea trupului călduţ şi moale. 

Va trebui să-l ducă la Shelley. Nu mai putea risca să-l 
păstreze în preajma ei. Ochii i se umplură de lacrimi. In 
lipsa ei, maniacul îşi vărsase furia asupra lucrurilor din 
casă. Bine că fusese în patul lui Sam şi nu în al ei. Nu putea 
să-l pună pentru a doua oară în pericol pe BooBoo şi nici 
maşina tatălui ei... 

Maşina. Of, Doamne, maşina. 

Sări în picioare, speriindu-l pe BooBoo care se ascunse 
iar în spatele canapelei. 

— Mă întorc imediat, le spuse doamnelor Kulavich şi 
Holland, şi se repezi afară. Sam! strigă ea. Maşina! Ai 
verificat maşina? 

Curtea ei şi curtea lui Sam erau înţesate de oameni. Cum 
Viperul se afla acolo, pe locul de parcare, cîteva capete se 
întoarseră spre ea. Nu se duse să verifice Viperul, deşi ţinea 
mult la el. Automobilul tatălui ei era de cel puţin cinci ori 
mai scump, şi în acelaşi timp de neînlocuit. 

Sam îşi făcu apariţia în uşa de la bucătărie şi o luară 
împreună la fugă în direcţia garajului. Uşa era încuiată. 

— Nu avea cum să pătrundă înăuntru, nu-i aşa? şopti 
Jaine sfirşită. 

— Poate că nici n-a încercat. Văzindu-ţi maşina pe locul ei 
de parcare, a crezut că garajul e gol. Se poate intra şi prin 
altă parte? 

— Nu, numai dacă faci o gaură în perete. 

— Atunci maşina e în siguranţă. Sam o luă de mijloc şi o 
conduse spre casă. 

— Nu vrei să deschizi garajul cu toţi oamenii aceştia prin 
preajmă, nu-i aşa? 

Ea dădu din cap. 

— Va trebui să mut maşina, spuse ea. O s-o ia David. lar 
Shelley îl va lua pe BooBoo. Mama şi tata vor înţelege, date 


233 


fiind cele petrecute. 

— Putem muta maşina la mine în garaj, dacă vrei. 

Ea reflectă asupra propunerii şi o acceptă; maşina va fi 
aproape de ea, iar individul, neştiind de existenţa ei, n-o va 
căuta. 

— Bine. O mutăm acolo după ce pleacă toată lumea. Nu 
se uită la Viper cînd trecură pe lîngă el, dar se opri locului. 
Privind intens la luminile albastre ale maşinilor poliţiei, îl 
întrebă pe Sam: 

— Maşina mea e în regulă? 

Eu nu pot să mă uit. 

— Pare a fi în regulă. Nu văd să aibă zgirieturi sau vreun 
geam spart. 

Jaine oftă uşurată şi se strînse mai aproape de el. El o 
îmbrăţişa şi apoi o trimise înapoi, în bucătăria lui, lîngă 
Sadie şi Eleanor. 

Cînd îi dădură voie să intre în propria ei locuinţă, 
începuse să se lumineze de ziuă. Atenţia pe care poliţia o 
acordase acelui act de vandalism o impresiona, deşi era 
conştientă că totul i se datora lui Sam, care nu considera 
cele petrecute simple acte de vandalism. 

Ea era de aceeaşi părere. 

Privind dezastrul, sesiză imediat caracterul persona! al 
acestuia. Televizorul nu fusese atins - un lucru ciudat, 
ţinînd cont de faptul că era o marcă scumpă -, însă toate 
rochiile ei şi lenjeria intimă fuseseră distruse. Mai puţin 
jeanşii şi chiloţii. 

In dormitor, cearşafurile, pernele şi cuverturile fuseseră 
sfişiate în bucăţi, iar sticluţele cu parfum zăceau sparte pe 
jos. In bucătărie, fuseseră făcute ţăndări, toate farfuriile şi 
castroanele, paharele, ceştile, inclusiv serviciul din cristal 
pe care nu îl folosise niciodată. In sala de baie fuseseră 
distruse toate accesoriile pentru machiaj. Tuburile erau 
turtite, pudra  risipită, iar cutiuţele cu machiaj pentru 
cearcăne şi rujurile arătau ca şi cum ar fi fost strivite. 

— A distrus tot ce a considerat a fi feminin, şopti ea, 
uitîndu-se în jur. Pînă şi aşternuturile în culori pastelate, 
brodate cu dantelă. 


234 


— Urăşte femeile, conchise Sam. 

Jaine oftă lung, extenuată de nesomn şi deprimată de 
munca ce o aştepta. Ea îl privi cu atenţie pe Sam. Nici el nu 
dormise mai mult de două ore. 

— Astăzi te duci la serviciu? 

El o privi uimit. 

— Desigur. Trebuie să mă întîlnesc cu detectivul care se 
ocupă de asasinarea lui Marci şi să-l informez despre tot ce 
s-a întîmplat. _ 

— Eu n-am să mă duc. Imi va lua o săptămînă să curăţ 
toată mizeria asta. 

— Nu, nu-ţi va lua. Vei chema o firmă specializată, îi puse 
un deget pe bărbie, întorcîndu-i faţa, pentru a putea privi 
urmele lăsate de oboseală. 

— Apoi te vei duce să te culci în patul meu. De curăţenie 
se va ocupa doamna Kulavich. Va fi mai mult decit 
încîntată. 

— Dacă va fi, înseamnă că-i lipseşte o doagă. Va trebui 
să merg şi la cumpărături, să-mi reînnoiesc garderoba şi 
trusa de machiaj. 

— Vesela pentru bucătărie poate să aştepte. 

— Hei, eu ştiu ce e important. 

Se lipi de el înconjurîndu-i mijlocul cu braţele, convinsă 
fiind că şi el o va îmbrăţişa. 

Brusc îşi dădu seama că nu se gîndise o clipă în noaptea 
aceea la Luna şi la T.J. Creierul ei o luase razna, asta era 
singura explicaţie. 

— Am uitat de Luna şi de T.].! Doamne, ar fi trebuit să le 
sun imediat, să le avertizez.... 

— Am făcut-o eu, spuse Sam, stringind-o în braţe. Le-am 
sunat aseară. Sînt bine, dar îşi fac griji pentru tine. 

Jaine se relaxa, cuibărindu-şi capul la pieptul lui. Era 
extenuată, dar nu putea să nu se gindească la cele 
petrecute şi se îndoia că va reuşi să adoarmă. 

— Ce părere ai despre actul sexual privit ca medica- 
ment? 

Interesul străluci brusc în ochii lui negri. 

— Asta ar însemna că trebuie să-l şi înghiţi? 


235 


Jaine chicoti. 

— Nu acum. Poate diseară. Acum trebuie să mă relaxez 
pentru a putea dormi. Te interesează? 

Drept răspuns, el îi luă mîna şi i-o aşeză peste fermoarul 
pantalonilor lui. Ea se înfioră de plăcere în timp ce-şi trecu 
degetele în sus şi în jos, peste sexul lui tare. Simţind 
mişcările scurte şi spasmodice ale trupului lui şopti: 

— Doamne, ce rapid eşti. 

Mînă în mînă, o porniră către casa lui. 

wX XE e 

— Cei de la echipa de amprentare n-au găsit nimic, îi 
comunică Sam lui Roger Bernsen cîteva ore mai tîrziu. În 
schimb, au descoperit o amprentă parţială a unui pantof. 
Pare să fie unul sport; încerc să descoper marca acestuia 
ghidîndu-mă după urma lăsată. 

Detectivul Bernsen spuse ceea ce Sam deja ştia: 

— A dat spargerea cu scopul de a o ucide, şi a distrus 
totul văzînd că ea nu era acolo. Ai stabilit ora? 

— Între opt seara şi miezul nopţii, cu aproximaţie. 

Doamna Holland care era mereu atentă la ceea ce se 
petrece pe stradă nu observase nici o maşină străină sau 
pe cineva necunoscut înainte ca Sam să sosească acasă. 
După lăsarea întunericului, toţi vecinii intraseră în casă. 

— A avut noroc că nu a fost acasă. 

— Mda. 

Sam nu voia nici măcar să se gindească ce s-ar fi putut 
întîmpla. 

— Trebuie să mergem pe pista dosarelor cu caracter 
personal de la Hammerstead. 

— O să iau legătura cu CEO. Nu vreau să afle nimeni 
altcineva că noi facem verificarea dosarelor. Poate că el le- 
a sustras fără să fie observat. Poate că vor reuşi să ni le 
trimită în computerele noastre fără să ne mai asumăm 
riscuri, deplasîndu-ne la faţa locului. 

Roger mormăi. 

— Apropo, cei de la laboratorul de medicină legală au 
spus că nu mai au nevoie de cadavrul domnişoarei Dean. 
Am luat deja legătura cu sora ei. 


236 


— Mulţumesc. Vom avea nevoie de cineva care să 
înregistreze înmormiîntarea. 

— Crezi că va fi şi el acolo? 

— Pun rămâăşag că da, spuse Sam. 


CAPITOLUL 23 


Corin nu reuşise să doarmă, însă nu se simţea obosit. 
Frustrarea îl rodea pe dinăuntru. Unde o fi fost ea? 

In general, nu o simpatiza, dar cîteodată se arăta 
amabilă. Dacă ar fi fost amabilă, i-ar fi spus. 

Nu ştia ce să creadă despre ea. Nu se îmbrăca precum o 
tirfă, aşa cum obişnuia Marci Dean, dar bărbaţii întorceau 
capul după ea chiar şi atunci cînd purta pantaloni. Cînd se 
purta amabil, el o plăcea, însă cînd îi făcea praf pe oameni 
cu limba aia a ei ascuţită, îi venea să o lovească, şi să o tot 
lovească, săi facă terci capul ca să nu mai poată vorbi. 
Oare era ea, sau era mama? Rămase nemişcat, străduindu- 
se să-şi dea seama. Uneori lucrurile deveneau confuze. 
Probabil că pilulele alea îşi mai făceau încă efectul. 

Bărbaţii întorceau capul şi după Luna. Ea era drăguță cu 
el, însă se machia prea strident şi mama considera că purta 
fuste mult prea scurte. 

Fustele scurte le provoacă bărbaţilor tot soiul de gînduri 
uriîte, spunea mama. O femeie cumsecade nu trebuie să 
poarte niciodată fuste scurte. 

Poate Luna doar mima amabilitatea şi de fapt era o fiinţă 
cu adevărat rea. Poate că ea spusese acele lucruri, bătîndu- 
şi joc de el, făcînd-o pe mama să-l rănească. 

Corin închise ochii şi se gîndi la felul cum îl rănea mama; 
un fior de plăcere îi străbătu întregul corp. Işi puse mîna pe 
frunte, aşa cum n-ar fi trebui s-o facă, dar senzaţia era atit 
de plăcută, încît uneori nu se putea abţine. 

Nu. Asta era ceva rău. Şi cînd Mama îl rănea, îi arăta cît 
de rău era lucrul acesta. Nu ar fi trebuit să îi placă. 

Noaptea nu fusese total irosită. Avea un ruj nou. Corin îi 
scoase capacul, îl răsuci şi chestia aceea vulgară ţişni 


237 


afară. Nu era un roşu-aprins ca al lui Marci, ci mai degrabă 
roz, iar lui nu îi plăcea la fel de mult. 

Îşi pictă buzele, încruntîndu-se la imaginea lui reflectată 
în oglindă, după care le şterse dezgustat. 

Poate că una dintre cele rămase va avea un ruj care să-l 
prindă mult mai bine. 

Ea 

Laurence Strawn, unul dintre directorii de la 
Hammerstead Technology, nu se pricepea la detalii dar, la 
urma urmei, nici nu avea nevoie. 

În dimineaţa aceea primise un apel telefonic din partea 
unui detectiv din Warren, pe nume Donovan. Detectivul 
Donovan fusese extrem de convingător. Nu, nu aveau man- 
dat pentru a cerceta dosarele personale ale angajaţilor de 
la Hammerstead, şi doreau ca totul să se petreacă cît mai 
discret cu putinţă. Îi cerea de fapt cooperarea pentru prin- 
derea unui criminal înainte ca acesta să ucidă din nou. Ei 
bănuiau că acesta lucrează la Hammerstead. 

Cum vine asta? întrebase domnul Strawn. | se relatase 
despre apelul telefonic către mobilului lui T.J. Yother. Nu şi- 
ar fi putut da seama că era al ei dacă n-ar fi avut acces la 
un anumit gen de informaţii în ce o privea. Din moment ce 
erau convinşi că Marci Dean îl cunoştea pe cel care o 
asasinase, şi acelaşi bărbat o sunase pe T.J. pe telefonul 
mobil, rezulta că amindovă îl cunoşteau şi că, în realitate, 
toate cele patru prietene ar fi trebuit să-l ştie: Asta însemna 
că lucra împreună cu ele la Hammerstead. 

Reacţia imediată a domnului Strawn fusese aceea că nu- 
şi dorea ca lucrurile să ajungă la urechea presei. Era, la 
urma urmei, director executiv. Cea de a doua, o reacţie 
ceva mai nesăbuită, era dorinţa de a-l împiedica pe 
maniacul ăla să-i mai ucidă angajaţii. 

— Ce anume doriţi să fac? întrebă el. 

— Dacă va fi nevoie, vom veni la sediul Hammerstead 
pentru a cerceta dosarele respective, dar am prefera să nu 
alertăm pe nimeni în privinţa informaţiilor pe care le cău- 
tăm. Puteţi accesa dosarele respective ca apoi să mi le 
expediaţi prin intermediul poştei electronice? 


238 


— Dosarele sînt cuprinse într-un sistem separat, care nu 
poate fi accesat on-line. Va trebui să le copiez pe un CD din 
baza mea de date, şi abia apoi să vi le transmit. Care e 
adresa dumneavoastră de e-mail? 

La fel ca şi ceilalţi directori ai corporației, Laurence 
Strawn stăpînea destul de bine domeniul computerelor. 

— T.J. Yother lucrează la departamentul de resurse 
umane, adăugă el în timp ce nota adresa de e-mail a 
detectivului Donovan. Am s-o rog chiar pe ea să se ocupe. 
Aşa vom fi siguri că nu va exista nici o „scurgere". 

— Bună idee, spuse Sam. 

După ce obţin colaborarea domnului Strawn, îşi con- 
centră atenţia asupra amprentei de pantof pe care echipa 
tehnică o recoltase de pe podeaua dormitorului lui Jaine, 
unde nemernicul călcase în picioare toată trusa ei de 
machiaj, lăsînd o urmă îndeajuns de edificatoare. Spera să 
fie una suficient de bună pentru a-i putea identifica stilul. 
Cînd îl vor prinde pe individul ăsta, ar fi bine să poată 
dovedi că poartă exact acel tip de pantof ca acela care 
lăsase amprenta. Ar fi şi mai bine dacă ar rămîne urme de 
make-up între striaţiile de pe talpa pantofului. 

Işi petrecu aproape toată dimineaţa la telefon. Cine 
spunea că munca unui detectiv nu poate fi periculoasă şi 
excitantă? 

Noaptea trecută fusese chiar mai periculoasă şi excitantă 
decit şi-ar fi dorit, se gîndi el nemulţumit. Nu-i plăcea deloc 
să se joace cu „dacă", dar în cazul acesta era inevitabil. 
Dacă l-ar fi chemat undeva? Dacă Jaine n-ar fi întîrziat, el n- 
ar fi fost îngrijorat, iar ei doi nu s-ar fi certat? Ar fi putut să 
se despartă cu un sărut de noapte bună, şi Jaine să fi plecat 
acasă singură. După ce văzuse dezastrul din casa «ei, 
tremura gîndindu-se la ce s-ar fi putut întîmpla dacă ea ar fi 
fost acolo. Marci Dean fusese o persoană mai înaltă şi mai 
solidă decit Jaine, însă nu reuşise să se lupte cu atacatorul. 
Şansele ca Jaine să fi reuşit acest lucru erau practic nule. 

Se rezemă cu spatele de scaun, îşi duse palmele la ceafă, 
şi privi tavanul în timp ce se gindea. Avea o idee, dar nu 
putea pune punctul pe „i. Cel puţin pentru moment; mai 


239 


devreme sau mai tîrziu, va reuşi s-o facă, altfel nu-şi va găsi 
liniştea. Sora lui, Doro, spunea despre el că ar fi o 
combinaţie între o broască ţestoasă şi o cîrtiţă: dacă găsea 
ceva, nu mai lăsa să-i scape. Bineînţeles, Doro nu o 
spusese ca pe un compliment. 

Gîndindu-se la Doro, îşi aduse aminte de restul familiei şi 
de noutăţile pe care avea să le transmită. Îşi notă în 
agendă: Să-i vorbesc mamei despre Jaine. Asta va fi o mare 
surpriză pentru ei, deoarece ştiau că el nu avea o legătură 
stabilă. Rînji; la naiba, nici acum nu avea. Sărise pur şi 
simplu peste partea asta, aşa cum sărise şi peste faza cu 
logodna, şi ajunsese direct la căsătorie, ceea ce fusese 
probabil cea mai bună alegere pentru a o avea pe Jaine. 

Deocamdată, problemele de familie mai trebuiau să 
aştepte. În momentul ăsta avea în faţa lui două priorităţi: să 
prindă un asasin şi s-o protejeze pe Jaine. Aceste două 
îndatoriri nu mai lăsau loc pentru altceva. 

X XE 

Jaine se trezi în patul lui Sam puţin după ora unu după- 
amiază, nu neapărat odihnită, însă cu bateriile îndeajuns de 
încărcate pentru a putea înfrunta ceea ce urma. După ce se 
îmbrăcă cu o pereche de jeans şi o cămaşă cu mineci 
scurte, se duse să vadă cum se desfăşoară operaţiunile de 
curăţare. Doamna Kulavich se plimba dintr-o camera în 
alta, pentru a se asigura că nimic nu se făcea de mintuială. 
Cele două femei care fuseseră angajate pentru curăţenie 
păreau să nu ia în seamă faptul că sînt supravegheate. 

Erau eficiente, îşi zise Jaine. Dormitorul şi baia fuseseră 
deja curățate; cuverturile sfişiate şi cosmeticele sparte 
dispăruseră, bucăţile de îmbrăcăminte fuseseră adunate şi 
puse în saci. 

Inainte de a merge la culcare, Jaine îi telefonase 
agentului ei de asigurări, şi aflase că asigurarea pentru 
locuinţă, care fusese pînă de curînd o asigurare tip chirie, 
acoperea o parte din cheltuielile aferente înlocuirii bunurilor 
casnice distruse. Fără a lua în calcul şi garderoba 
personală. 

— Agentul tău de asigurări a trecut pe aici în urmă cu o 


240 


oră, spuse doamna Kulavich. S-a uitat pe aici, a făcut 
fotografii şi a plecat la secţia de poliţie pentru a lua de 
acolo o copie a procesului-verbal. A spus că nu crede că vor 
exista dificultăţi. 

Slavă Cerului! Cheltuise cam mult în ultima perioadă, iar 
contul din bancă scăzuse simţitor. 

Sună telefonul şi Jaine ridică receptorul. Nu fusese acasă 
pentru a i se putea monta dispozitivul de identificare a 
apelantului, îşi aminti ea, şi simţi un gol în stomac la gîndul 
că răspunsese fără a şti cine o căuta. 

Putea fi Sam, îşi zise ea apăsînd pe butonul de recepţie şi 
ducînd aparatul la ureche. 

— Alo? 

— Sînteţi Jaine? Jaine Bright? 

Era o voce de femeie pe care o recunoştea vag. Brusc 
uşurată, răspunse: 

— Da, eu sînt. 

— La telefon e Cheryl... Cheryl Lobello, sora lui Marci. 

O străbătu un fior. De aceea i se păruse vocea familiară; 
semăna cu vocea lui Marci. Jaine strînse mai tare 
receptorul. 

— Marci vorbea mereu despre tine, spuse ea, încercînd 
să-şi stăpînească lacrimile. 

— Asta mă pregăteam să spun şi eu în ce te priveşte, îmi 
dădea mereu telefon pentru a-mi comunica o remarcă de a 
ta care o făcuse praf. La fel de mult vorbea şi despre Luna. 
Doamne, nu-mi vine să cred. E îngrozitor, nu-i aşa? 

— Da, şopti Jaine. 

După o clipă de tăcere stînjenitoare, Cheryl reuşi să-şi 
recapete stăpînirea de sine. 

— Medicul legist mi-a permis să iau cadavrul. M-am 
ocupat de toate aranjamentele de înmormiîntare. Părinţii 
noştri au fost înmormîntaţi în Taylor. Cred că ea şi-ar fi dorit 
să fie alături de ei, nu? 

— Da, bineînţeles. 

— Am stabilit ca înhumarea să aibă loc sîmbătă, la ora 
unsprezece. 

Cheryl îi comunică numele capelei şi traseul pe care îl 


241 


avea de urmat pentru a ajunge la cimitir. Taylor se afla în 
partea de sud a Detroitului, în zona de est a staţiei de 
metrou a aeroportului din Detroit. Jaine nu era familiarizată 
cu zona respectivă, dar ştia să se orienteze. 

Incercă să se gindească la ceva care i-ar fi putut alina 
suferinţa lui Cheryl, dar cum să reuşească una ca asta cînd 
nu putea să-şi domolească propria durere? 

Apoi îi veni brusc o ideea, care lui Marci i-ar fi plăcut. 

— Noi o să organizăm un priveghi în memoria ei, spuse 
ea repede. Ai vrea să participi? 

— Un priveghi? 

Cheryl părea de-a dreptul surprinsă. 

— Ceva asemănător cu obiceiul irlandezilor? 

— Cam aşa ceva, cu toate că nu sîntem irlandezi. O să ne 
adunăm în jurul mesei şi o să închinăm o bere, două în 
memoria ei, povestind tot felul de lucruri despre ea. 

Cheryl rise. 

— Asta ar fi făcut-o praf. Mi-ar plăcea să particip. Cînd va 
avea loc? 

Cum nu discutase despre asta cu Luna şi T.J., nu ştia cînd 
anume, dar presupunea că vor opta pentru vineri noaptea. 

— Miine-noapte, spuse ea. O să-ţi comunic locul şi ora. 
Crezi că cei de la capelă ne vor permite să rămînem alături 
de ea şi să organizăm priveghiul acolo? 

— Inclin să cred că nu, spuse Cheryl. 

Vocea ei semăna atit de bine cu a lui Marci, încît Jaine 
simţi un nod în git. 

După ce notă numărul lui Cheryl, Jaine se duse acasă la 
Sam şi luă sacoşa care conţinea dispozitivul de identificare 
a apelantului şi noul telefon mobil. 

După ce citi cu atenţie instrucţiunile, le făcu ghemotoc şi 
le aruncă în coşul de gunoi. 

— Nu poate fi atît de complicat, mormăi ea. Trebuie doar 
să conectezi chestia asta la linia telefonică şi apoi la aparat. 
Altfel cum ar putea funcţiona? 

Judecind logic, părea să fie destul de simplu. Luă recep- 
torul din suportul său aflat în perete. Firul noului dispozitiv 
îl legă la suportul prins pe perete şi conecta receptorul. O 


242 


soluţie rapidă. Apoi se duse acasă la Sam şi formă propriul 
ei număr de telefon pentru a vedea dacă funcţionează. 

Funcţiona. Cînd apăsă pe butonul „display", numele lui 
Sam apăru imediat afişat pe ecranul mic al dispozitivului, 
avînd notat dedesubt şi numărul de telefon al acestuia. 

Avea o listă întreagă de telefoane pe care trebuia să le 
dea; primul dintre ele era acasă la Shelley. 

— Trebuie să-l iei tu pe BooBoo pentru restul de vacanţă 
pe care-l mai au mama şi tata, spuse ea. 

— De ce? întrebă Shelley, evident jignită. 

— Casa mea a fost vandalizată azi-noapte, şi mă tem că 
BooBoo ar putea fi agresat. 

— Cum? ţipă Shelley. Cineva ţi-a spart casa? Tu unde 
erai? Cum s-a întîmplat? 

— Eram cu Sam, spuse Jaine, fără alte amănunte. Casa a 
fost în mare parte făcută vraişte. 

— Slavă Domnului că nu erai acasă! 

Shelley se opri şi Jaine avu impresia că aude cum 
gindurile surorii ei se băteau cap în cap. Shelley nu era 
deloc fraieră. 

— Stai puţin. Casa a fost deja vandalizată, iar BooBoo nu 
a păţit nimic, nu-i aşa? 

— Da, dar mi-e teamă că va păţi. 

— Te aştepţi ca ei să se întoarcă? E vorba de listă, nu? Ai 
o bandă de nebuni pe urmele tale! 

— Doar unul, cel puţin aşa cred, spuse Jaine. 

— Oh, Dumnezeule! Tu crezi că bărbatul care a asasinat- 
o pe Marci e acelaşi cu cel care ţi-a spart casa? Asta crezi, 
nu-i aşa? Jaine, pentru Dumnezeu, ce ai de gind să faci? 
Trebuie să pleci de acolo. Vino să stai cu mine. Stai la un 
hotel. Fă ceva! 

— Mulţumesc pentru ofertă, însă Sam ţi-a luat-o înainte, 
şi alături de el mă simt în siguranţă. Are pistol. Unul mare. 

— Ştiu, l-am văzut. Shelley făcu o pauză. Sînt speriată. 

— Şi eu, admise Jaine. Sam lucrează la caz şi are vreo 
două indicii. Oh, apropo, ne vom căsători. 

Shelley începu iarăşi să ţipe. Jaine depărta telefonul de 
ureche. Cînd se făcu din nou linişte, spuse: 


243 


— Data planificată este a doua zi după sosirea mamei şi 
a tatei. 

— Dar nu sînt decit trei săptămîni! Nu vom avea nimic 
pregătit! Şi cum rămîne cu biserica? Cum rămîne cu 
recepţia? Cum rămine cu rochia ta? 

— Nici biserică, nici recepţie, spuse Jaine hotărită. Voi 
găsi eu o rochie. Nu e neapărat nevoie să fie făcută de co- 
mandă; una luată de pe umeraş se va potrivi perfect. 
Oricum, voi fi nevoită să merg la cumpărături, pentru că 
maniacul ăla mi-a distrus aproape toate hainele. Alte ţipete. 
Aşteptă ca disperarea lui Shelley să mai scadă puţin în 
intensitate şi continuă: Dă-mi voie să-ţi comunic numărul 
noului meu telefon mobil. Eşti prima. 

— Sînt? Şi Sam? 

— Nici măcar el nu-l ştie. 

— Uauuu, sînt onorată. Ai uitat să i-l dai, nu-i aşa? 

— Mada. 

— Bine, stai să iau un pix. 

— In regulă, dă-i drumul. 

— Ai găsit pixul? 

— Nu. Dar am găsit un Cheez-Whizzed, şi voi nota cu 
ajutorul lui numărul pe blat, iar apoi am să-l copiez. 

Jaine îi dictă numărul, ascultînd zgomotul pe care îl făcea 
Cheez-Whizzed-ul lui Shelley pe suprafaţa blatului. 

— Eşti acasă sau la serviciu? 

— Acasă. 

— Voi veni chiar acum să-l iau pe BooBoo. 

— Mulţam, spuse Jaine, bucuroasă că va scăpa de grijă. 

Apoi le telefonă Lunei şi lui T.J., la serviciu, apelînd toate 
trei interioarele simultan. După ce le puse la curent, îşi 
dădu seama după vocile stinse că erau conştiente de ceea 
ce li s-ar putea întîmpla. Aşa cum se aşteptase Jaine, se 
arătară încîntate de ideea organizării unui priveghi pentru 
Marci. Luna îşi oferi imediat apartamentul, şi stabiliră ora 
potrivită. Apoi, le comunică şi lor numărul telefonului ei 
mobil. 

— Vreau să vă mărturisesesc ceva, amîndurora, spuse 
T.J., în şoaptă. Dar nu aici. 


244 


— Treci pe la mine cînd ieşi de la serviciu, spuse Jaine. 
Luna, crezi că vei putea veni? 

— Sigur. Shamal m-a căutat din nou, însă n-am nici un 
chef să mă întîlnesc cu el, nu acum cînd Marci... 

Se opri şi suspină. 

— Nici nu trebuie să te întilneşti cu el, spuse Jaine. Ţineţi 
minte ce a spus Sam: nimeni în afara familiei. Adică fără 
întîlniri romantice. 

— Dar Shamal nu este... E groaznic, nu pot fi sigură, nu-i 
aşa? Nu pot risca. 

— Nu, nu poţi. Nici una dintre noi n-o poate face. 

La puţin timp după ce termină conversaţia cu amicele 
sale, telefonul sună din nou. Numele şi numărul fură afişate 
în aceeaşi clipă. Ea ridică receptorul şi spuse: 

— Salutare, Shelley. 

— Ţi-ai luat pînă la urmă dispozitivul de identificare. 
Ascultă-mă, cred că ar trebui să le spunem mamei şi tatei, 

— Dacă ai de gînd să le spui că mă căsătoresc, n-ai decit, 
deşi aş dori să o fac eu. Dar nu cumva să-ți treacă prin 
minte să le ceri să vină acasă din cauza nebunului ăluia. 

-Nebunul ăla e un ucigaş şi e pe urmele tale! Nu crezi că 
ei şi-ar dori să fie aici? 

— Ce-ar putea face ei? De altfel, n-am de gînd să-l las să 
pună mîna pe mine. Mi-am instalat un sistem de alarmă şi 
am să locuiesc cu Sam. Mama şi tata se vor speria, iar tu 
ştii cît de mult au aşteptat această vacanţă. 

— Ar trebui să fie prezenţi, insistă Shelley. 

— Nu, n-ar trebui să fie. Lasă-i să se bucure de vacanţă. 
Crezi că îi voi permite unui individ nebun să stea în calea 
nunţii mele? Evenimentul ăsta va avea loc chiar dacă va 
trebui să-l fac bucăţi şi să-l tirăsc după mine la altar. Sau 
unde-o fi, adăugă ea, amintindu-şi că nu va fi vorba deo 
ceremonie religioasă. 

— Încerci să-mi distragi atenţia, dar ştii foarte bine că nu 
ţine. Am de gînd să-i sun. 

— Eu n-o voi face, şi cum despre mine e vorba, se va 
proceda aşa cum spun eu. 

— Am să-i spun lui David. 


245 


— Lui David poţi să-i spui, dar nimeni, absolut nimeni, n-o 
să le povestească mamei şi tatei. Promite-mi, Shel. Nimeni 
din familia ta, ori din familia lui David, nici măcar vreun 
prieten nu le va spune despre asta, nu le va scrie şi nu va 
folosi nici un alt tip de comunicare, incluzînd aici şi notarea 
mesajului pe bolta cerească. Am acoperit toate 
modalităţile? 

— Mă tem că da, spuse Shelley. 

— Perfect. Lasă-i să se bucure de vacanţă şi promit să fiu 
atentă. 

Ea 

Sam primi un telefon din partea lui Laurence Strawn în 
cursul după-amiezii. 

— Risc să fiu dat în judecată pentru încălcarea dreptului 
la confidenţialitate, însă un ordin judecătoresc cere timp, şi 
ar fi posibil să-l pună în gardă pe individ. Dacă chestia asta 
te va ajuta să o scoţi la capăt, atunci valorează mai mult 
decit o sută de ordine judecătoreşti. Verifică-ţi adresa de 
mail, continuă Strawn. E vorba de un mesaj al naibii de 
consistent, o să-ţi ia o bună bucată de vreme să-l copiezi. 

— Asta e o procedură rapidă. 

— Domnişoara Yother va primi o primă, spuse Strawn, şi 
închise. 

Sam reveni la propriul său computer şi iniţie operaţiunea 
de copiere a e-mailului primit. Cînd văzu care era 
dimensiunea, făcu o grimasă. 

— Sper să am suficientă memorie disponibilă, murmură 
el. 

Trecuse o jumătate de oră şi procesul de copiere con- 
tinua. Sam bău o cafea, rezolvă cîteva hirtii şi îl sună pe 
Bernsen, pentru a-i spune că era în posesia dosarelor 
personale. Bernsen era deja pe drum, ca să ia o copie a 
documentului, iar Sam spera că va termina copierea pînă la 
sosirea lui. 

În cele din urmă, ecranul computerului se limpezi. Puse 
tăviţa pentru coli dedesubtul imprimantei, şi le fixă înăuntru 
printerului. Cînd tăviţa se goli, o umplu din nou. La dracu', 
analiza unui număr atît de mare de dosare va dura o 


246 


veşnicie, chiar dacă el şi Bernsen s-ar concentra în 
exclusivitate asupra lor. Probabil că vor fi necesare multe 
nopţi pentru a le citi. 

Printerul rămase fără toner. Înjurînd, Sam întrerupse 
operaţiunea, caută un alt cartuş şi se chinui să-l fixeze, 
noment în care unuia dintre funcţionari i se făcu milă şi îl 
ajută. Printerul începu să funcţioneze din nou şi imprimă 
restul paginilor. 

Bernsen, care sosise între timp, rămase cu privirea fixată 
asupra imprimantei. 

— Simt cum mă cuprinde oboseala doar privindu-le, 
spuse el uitîndu-se la teancul enorm de hirtii. 

— Tu iei o jumătate, iar eu o iau pe cealaltă. O să fim 
atenţi la nume, să vedem ce selecţie a făcut computerul. 

— Slavă Domnului că vom căuta doar dosarele bărbaţilor. 

— Mda, însă industria computerelor are o componentă 
preponderent masculină. Nu e vorba de o selecţie în 
procente egale. 

Bernsen oftă. 

— Vreau să urmăresc meciul de diseară. Făcu o pauză. 
Am primit raportul celor de la medicină legală. Nu sînt urme 
de spermă. 

Sam nu se arătă prea surprins. în multe cazuri de abuz 
sexual nu se descoperiseră urme de spermă, fie pentru că 
criminalul folosise un prezarvativ, fie din lipsa ejeculării. Ar 
fi fost bine să poată face un test ADN pentru confirmarea 
identităţii, în cazul în care ar fi avut nevoie de aşa ceva. 

— S-a găsit un fir de păr, care nu aparţinea victimei. Mă 
mir că l-au descoperit, deoarece domnişoara Dean avea 
părul blond, la fel ca şi individul ăla. 

Pe chipul lui Sam apăru brusc un zîmbet ştrengăresc. Un 
fir de păr. Acel fir de păr avea să le ofere proba ADN care le 
era necesară. Cazul se rezolva pas cu pas. O urmă de 
pantof şi un fir de păr nu erau cine ştie ce, dar făceau 
progrese. 


CAPITOLUL 24 
247 


Cînd Sam sosi acasă, T.J. şi Luna tocmai intrau, ceea ce 
însemna că Jaine se afla la el. Îi plăcu chestia asta. Spera că 
ea se instalase deja, pentru că nu avea de gînd s-o lase să 
doarmă în propria ei casă pînă cînd ucigaşul lui Marci nu va 
fi prins. Şi, poate, nici atunci. Se simţea prea bine lingă ea 
ca să renunţe, fie şi temporar. 

Ziua era una incredibil de caldă, şi simţi transpiraţia 
alunecîndu-i pe piept în timp ce păşea înăuntru. Puse tean- 
cul imens de hirtii, reprezentind jumătate din dosarele 
printate ale angajaţilor de la Hammerstead, pe măsuţa 
pentru cafea, apoi rămase o clipă locului, inhalînd aerul 
răcoros, după care îşi scoase repede jacheta şi porni spre 
bucătărie de unde răsunau vocile celor trei femei. 

Jaine tocmai termina de turnat ceaiul cu gheaţă în cele 
patru pahare, ceea ce însemna că-l observase parcînd pe 
alee. 

— Ai picat la ţanc, spuse ea. 

Sam scoase rezolverul şi insigna şi le aşeză pe bufet. 

— Pentru ce? 

Luă unul dintre paharele cu ceai şi îl dădu cît ai clipi pe 
git. 

— Organizăm un priveghi în memoria lui Marci. Sora ei, 
Cheryl, va participa şi ea. 

— Unde şi cînd? întrebă el scurt. 

— Miine-noapte, în apartamentul meu, spuse Luna. 

— În regulă, pot să vin. 

Privindu-l uimită, Jaine spuse: 

— Dar vom fi toate acolo! Crezi că există vreun pericol? 

— Nu-i exclus. Îi poţi da o şansă nesperată de a vă prinde 
pe toate o dată. N-am să deranjez, dar am să fiu prezent. 

Jaine strimbă din nas. Indiferent unde s-ar afla, Sam 
deranja. Era unul dintre acei oameni pe care nu puteai să-i 
ignori. 

T.J. aruncă o privire jalnică în direcţia lui, 

— Înainte să începem, am noutăţi. 

— Eu am noutăţi, spuse Jaine. 

— Şi eu am, zise Sam. 


248 


Urmă o pauză. În cele din urmă, Luna luă iniţiativa: 

— Din moment ce eu sînt singura care nu are noutăţi, am 
să conduc lucrările. Arătă spre T.J. Spune tu prima. Mi-ai 
stîrnit curiozitatea încă de cînd am stat de vorba la telefon. 

T.J. ridică din umeri uitîndu-se la Sam, de parcă ar fi vrut 
să-l întrebe dacă era corect să le povestească şi celorlalte 
despre ceea ce făcuse. Deoarece ştia că oricum le-ar fi 
povestit chiar dacă el n-ar fi fost acolo, Sam îi spuse: 

— Dă-i drumul. 

— Am copiat toate dosarele conținînd informaţii cu ca- 
racter personal pentru domnul Strawn, zise T.J. Acesta mi-a 
spus că un anume detectiv a cerut să le vadă, şi că el a fost 
de acord. 

Trei perechi de ochi se întoarseră în direcţia lui Sam. 

— Am luat acasă o mulţime de hiîrţoage pe care trebuie 
să le cercetez. Căutăm absolut toate numele care ar fi 
putut suferi o condamnare sau care au probleme 
nerezolvate încă. 

— Cît timp va dura totul? întrebă Jaine. 

— Dacă computerul nu ne va semnala nimic care să ne 
conducă în direcţia corectă, vom fi obligaţi să cercetăm 
toate dosarele, ca să vedem dacă dăm peste ceva sau dacă 
trebuie să facem investigaţii mai aprofundate. 

— O zi? Două zile? 

— Eşti o mică optimistă căreia îi place să înjure, nu-i aşa? 

Sam luă o înghiţitură zdravănă de ceai rece. Luna făcu un 
„T" în aer cu mîinile, semn că timpul alocat expirase, apoi i 
se adresă lui Sam: 

— Acum e rîndul tău. 

— Asupra lui Marci s-a găsit un fir de păr blond, care nu 
provine de la ea. 

Sam le privi pe cele trei prietene şi îşi dădu seama că 
încercau să-şi amintească de toţi bărbaţii cu părul blond 
care lucrau la Hammerstead. 

— Vă gindiţi la cineva anume? întrebă el. 

— Nu chiar, spuse Jaine. Ceea ce numeşti tu blond poate 
fi şaten. 

Ea se uită spre celelalte două, iar acestea ridicară din 


249 


umeri. 

— La firmă lucrează mulţi asemenea indivizi. 

— Să nu vă lăsaţi păcălite, le avertiză el. Poate că firul 
acela de păr provine din cu totul altă parte. Dacă e vorba 
de un indiciu, atunci cînd îl vom prinde, şi testul ADN va 
dovedi că-i aparţine, înseamnă că vom avea o dovadă 
incontestabilă. Fiţi foarte atente arunci cînd vă veţi afla în 
preajma unor indivizi cu părul blond. 

— Asta chiar e o idee plină de haz, spuse Luna posacă. 
Cred că sînt singura brunetă de la departamentul de 
vînzări. 

— Am să analizez dosarele pe departamente, începînd cu 
contabilitatea, din moment ce Marci a fost prima dintre 
ţinte. Apropo, spuse el uitindu-se spre T.J., îţi mulţumesc că 
le-ai selectat separat, pe departamente. 

— Aş face orice ca să fiu de folos. 

Luna schimbă din nou cursul discuţiei, făcînd semn spre 
Jaine: 

— A venit rîndul tău. 

Jaine trase adînc aer în piept. După trei relaţii eşuate, 
trebuia să-şi facă singură curaj pentru a le anunţa că inten- 
ţiona din nou... să se căsătorească. Se uită pe furiş la Sam, 
iar el îi făcu cu ochiul. 

— Eu şi Sam ne vom căsători, spuse ea, pronunţind 
cuvintele repede ca şi cum aşa ar fi atras mai puţin atenţia. 

Sam îşi duse palmele la urechi pentru a le feri de 
zgomotul care erupse în secunda următoare. T.J. o 
îmbrăţişa pe Jaine. Luna îl îmbrăţişa pe Sam. Pînă la urmă 
se îmbrăţişară cu toţii. Cercul era mai mic în lipsa lui Marci, 
se gîndi Jaine, dar nu vru ca lacrimile să-i distrugă această 
mică sărbătoare. Viaţa îşi urma cursul. Era mult mai tristă 
fără Marci, mult mai goală, dar continua. 

— Cum? Adică, cînd anume? întrebă T.J. 

— Peste trei săptămîni, cînd se întorc ai ei acasă, 
răspunse Sam. M-am gindit la o sală de tribunal, dar acolo 
n-ar avea loc toţi membrii familiei mele, şi ştiu că vor dori 
să fie prezenţi cu toţii. 

— Poate într-un parc, spuse Jaine. 


250 


— De ce într-un parc? Vom găsi noi o casă destul de 
încăpătoare. Ai mei au o casă suficient de mare. Am fost 
şapte fraţi. 

— Ei bine, e vorba de familia ta, familia mea, de T.J. şi de 
Luna şi de amici tăi poliţişti; eu am... hm... i-am invitat şi pe 
toţi vecinii de pe stradă. 

— Ei, mda, George şi Sadie vor trebui să asiste, şi 
Eleanor, şi... şi, la naiba, nunta noastră cea restrînsă are 
deja o sută de invitaţi, nu-i aşa? 

— Mă tem că da, zise Jaine. 

— Asta înseamnă mincare, şi chestii de genul ăsta. 

— Te-ai prins. 

— Cine naiba se va ocupa de toate astea? 

Expresia de pe chipul lui lăsa să se înţeleagă că nu e/va 
fi acela. 

— Shelley. Ea adoră aceste chestii. Nu va fi nimic 
pretenţios, cred. Eu am un buget de austeritate, dacă ţin 
cont de rata pentru casă, sistemul de alarmă şi telefonul 
mobil. În plus, voi fi obligată să-mi cumpăr haine noi, o 
saltea nouă şi alte arcuri... 

— Nu ai nevoie de saltea şi de arcuri, preciza el, iar T.J. şi 
Luna izbucniră în ris. 

— Ţi-am spus eu, croncăni Luna. Jaine le privi acuzator. 

— Aţi pariat pe viaţa mea amoroasă, nu? 

— Da, şi dă-mi voie să-ţi spun că m-ai dezamăgit, zise 
T.J., încercînd să adopte un ton sever. Incă mai ridea, aşa 
că încercarea ei eşuă. Credeam că o să-l ţii departe de tine 
încă vreo două săptămîni. 

— N-a putut să-mi reziste, spuse Sam cu aroganță, 
turnîndu-şi încă un pahar cu ceai. 

— Mi-a fost milă de el, îl corectă Jaine. Numai gemete şi 
implorări. Era de-a dreptul jalnic. 

Rînjetul lui promitea o răsplată. Şi Jaine simţi un fior 
anticipativ. Poate că va trebui să facă dragoste cu el de trei 
sau patru ori la rînd pentru a-i vindeca orgoliul rănit. Ce mai 
sacrificiu! 

Îi plăcea că el se acomodase atit de bine cu prezenţa 
prietenelor ei. 


251 


Sam se aşeză la masă şi le ajută să facă planuri în 
privinţa priveghiului, deşi contribuţia lui s-a rezumat la; 
„Bere şi floricele de porumb. Ce altceva vă mai trebuie la 
un priveghi?" Asta demonstra că nu se pricepea la femei şi 
la capitolul mîncare. 

După plecarea Lunei şi a lui T.J., se duseră să mute 
automobilul tatălui ei în garajul lui. După ce o ajută să 
stringă prelata, el o întrebă: 

— Ai cheile la tine? 

Jaine le scoase din buzunar şi le zăngăni în faţa lui. 

— Vrei să conduci? 

— Vrei să mă linguşeşti, să te revanşezi pentru chestia 
aia cu gemete şi implorări? 

— Nu, pentru asta mă voi revanşa mai tîrziu. 

El zîmbi satisfăcut şi luă cheile din mîna ei. 

— Oh, măiculiţă, oftă Sam în timp ce se strecură înăuntru 
şi se aşeză pe locul şoferului. Işi plimbă palmele pe volan. 
Cum spuneai că a dobindit-o tatăl tău? 

— A cumpărat-o, în 1964. lţi dai seama: asamblată de cei 
de la Shelby, avînd un motor Ford. Tata a făcut parte din 
echipa care a conceput motorul. S-a îndrăgostit de maşină. 
Mama s-a supărat pe el din pricină că a cheltuit atiţia bani 
pe o maşină tocmai cînd se născuse Shelley şi aveau 
nevoie de o casă mai spațioasă. S-au asamblat doar o sută 
de exemplare. O sută unsprezece, mai exact. Acum tata 
deţine o Cobra originală care valorează cu mult peste preţul 
pe care l-au plătit pentru casă. 

El privi peste umăr la Viperul parcat pe alee. 

— Nu numai tatăl tău a cheltuit o avere pentru achizi- 
ţionarea unui automobil. A 

— Aşchia nu sare departe de trunchi. In plus, eu am luat 
Viperul la mîna a două, aşa că n-am fost obligată să plătesc 
şaizeci şi nouă de mii pentru el. M-am hrănit trei ani de zile 
cu produse de la Hamburger Helper şi cu conserve de ton 
ca să reuşesc să-l achit. 

— Dar l-ai plătit, nu? 

— L-am achitat integral. Nu mi-aş fi putut permite să 
cumpăr o casă dacă mai aveam de plătit rate la maşină. 


252 


Oricum, e vina tatei că am cumpărat-o. 

— Cum aşa? 

Ea făcu un semn din cap spre Cobra. 

— Pe ce crezi tu că m-a învăţat să conduc? 

Sam păru înspăimîntat. 

— A lăsat maşina asta pe mîna unui începător? 

— Asta a fost maniera lui de a ne învăţa să conducem. 
Spunea că dacă sîntem în stare să conducem o Cobra, 
atunci vom putea conduce orice altceva. Shelley şi David 
nu s-au arătat încîntaţi, şi au preferat Lincolnul mamei. Unii 
preferă confortul în locul vitezei. 

— lisuse! 

Sam se albi la faţă la gîndul că trei adolescenţi nesu- 
pravegheaţi fuseseră la volanul unei asemenea maşini. 

— Tata urăşte Viperul meu, mărturisi ea, zîmbind. În 
primul rînd, pentru că nu e un Ford, dar mai ales pentru că 
Viperul a depăşit-o pe a lui la capitolul viteză. Cobra are un 
demaraj mai bun, dar eu îl pot prinde din urmă. 

— Adică ați organizat o cursă? 

— N-a fost o cursă pe şosea, ci pe un poligon de testare. 

El închise ochii. 

— Tu şi tatăl tău semănaţi mult, aşa-i? Tonul lui exprima 
groază, deoarece tocmai descoperise că cei doi erau nişte 
împătimiţi ai vitezei. 

— Mda, o să-ţi placă tata. 

— De-abia aştept să-l cunosc. 

Ea 

Cînd ajunse acasă, Luna constată surprinsă că Shamal 
King o aştepta aşezat lîngă uşă. El sări în picioare imediat 
cînd o văzu. Luna se opri, cuprinsă de o frică iraţională. 
Shamal era înalt şi musculos. Pentru o clipă, îi trecu prin 
minte că el... dar nu, nu se putea. Ucigaşul era un individ 
blond, de rasă albă. Înghiţi în sec, simțindu-se dezorientată 
din pricina panicii şi a sentimentului de uşurare. 

— Ce cauţi aici? întrebă ea, reacţionind fără mena- 
jamente. 

Shamal părea surprins de primirea ei indiferentă. 

— Nu te-am văzut în ultima vreme, spuse el pe un ton 


233 


care le făcea pe femei să-i cadă la picioare, fără a mai ţine 
cont şi de milioanele obţinute de pe urma fotbalului. Avea 
întotdeauna un anturaj de linguşitori care se ţinea scai de 
el. 

— Ultimele două săptămîni au fost o adevărată nebunie, 
spuse ea. Mai întîi lista, şi apoi Marci... 

Se opri. Nu putea crede că Marci nu mai trăia. Pur şi 
simplu nu putea accepta asta. 

— Mda. Îmi pare rău pentru ceea ce s-a întîmplat. Eraţi 
foarte apropiate, nu? 

Era adevărat, Shamal nu ştia prea multe despre ea. 

— A fost cea mai bună prietenă pe care am avut-o, spuse 
ea, cu ochii scăldaţi în lacrimi. Uite ce e, Shamal, nu am 
dispoziţia necesară pentru... 

— Hei, nu de asta mă aflu aici, spuse el, îmbăţoşindu-se. 
Dacă aş fi vrut doar o partidă de sex, aş fi putut s-o fac cu... 
Se opri, dîindu-şi seama că nu fusese replica cea mai 
înţeleaptă. Mi-a fost dor de tine, continuă el neajutorat şi 
neliniştit. 

Nu era un lucru pe care Shamal King îl mărturisea 
femeilor. 

-Nu zău, spuse ea pe un ton sarcastic. 

Luna trecu pe lîngă el şi descuie uşa. 

Ce ciudat! De un an, din momentul în care îl cunoscuse 
pe Shamal, visase la clipa cînd el îi va da de înţeles că, într- 
un anume fel, ţinea la ea. Acum că o spusese, n-o mai 
impresiona. 

Shamal se muta de pe un picior pe celălalt. Fusese 
întotdeauna mult prea chipeş, mult prea talentat, iar acum 
era mult prea bogat; fetişcanele alergaseră întotdeauna 
după el, îl alintaseră încă de pe vremea cînd era elev de 
liceu, moment în care îşi dovedise deja talentul la capitolul 
întîlniri. Teritoriul ăsta era unul nou pentru Shamal King. 

— Vrei să intri? îl întrebă ea în cele din urmă. 

— Mda, bineînţeles. 

Shamal îşi roti privirea prin micul ei apartament, ca şi 
cum l-ar fi văzut pentru prima dată. Apoi se apropie de 
taftul cu cărţi pentru a examina volumele pe care ea le aşe- 


254 


zase acolo, alături de fotografiile de familie. 

— Tatăl tău? întrebă el, luînd fotografia care înfăţişa 
figura severă şi chipeşă a unui maior de marină. 

— Da, înainte de a trece în rezervă. 

— Deci eşti fiică de militar? 

— Fiica cuiva care a activat în marină, îl corectă ea. 

— Nu prea mă pricep la militărie. Eu am jucat întot- 
deauna fotbal. Cred că ai călătorit în întreaga lume. 

— Aproape. 

— Pot să spun că eşti o fire sofisticată. Aşeză fotografia 
exact în poziţia în care se aflase. Te pricepi la vinuri, şi la 
alte chestii de genul acesta. 

Luna era surprinsă. Părea oarecum nesigur, cuprins de o 
emoție de care nu l-ar fi crezut capabil. Fusese mereu un 
încrezut şi un nesăbuit, şi considerase că atenţia exagerată 
de care avea parte era un drept înnăscut. Locuia la un hotel 
particular, şi totuşi se arăta intimidat de faptul că ea călă- 
torise şi participase la cîteva dineuri oficiale. 

— Vrei ceva de băut? Nu am decit bere, suc de fructe şi 
lapte. 

— O bere, spuse el uşurat. 

Luna luă două sticle din frigider, le deschise şi îi întinse 
una. El o urmări, de-a dreptul fascinat, cum dă pe git o 
înghiţitură zdravănă. 

— Nu te-am văzut niciodată bînd bere. 

Ea dădu din umeri. 

— În bazele militare este o adevărată molimă. Îmi place. 

Shamal se aşeză şi începu să învirtă între palme sticla 
brumată. Apoi, adunîndu-şi curajul spuse: 

— Luna... motivul pentru care mă aflu aici... 

Se opri, răsucind în continuare sticla. 

Ea se aşeză în faţa lui, încrucişindu-şi picioarele lungi. El 
privi pielea fină a gambelor ei, îşi drese glasul şi continuă: 

— Cînd ai încetat să mai fii alături de mine, eu.... ei bine, 
am rămas într-un fel surprins. Am crezut că noi... că e... 

— Că făceam sex, spuse ea blind, încercînd să-l ajute să 
continue. 

— Se pare că doar asta îţi ofeream, asta era tot ceea ce 


255 


mi se părea că-ţi doreşti. Eu aş fi vrut ceva mai mult, dar 
bănuiesc că tu obţineai acel ceva din partea prietenelor 
tale. In ce mă priveşte, n-a fost vorba doar de sex. 

— Hmmm. De-aia ai tu mai mult de trei iubite pentru 
fiecare zi a săptămînii, şi de asta organizezi cîte un party în 
fiecare oraş în care poposeşti. Shamal, eu nu sînt o idioată. 
Mi-am dorit să fiu ceva special pentru tine, dar nu sînt. 

— Ba da, eşti, insistă el, îmbujorindu-se brusc. Mai 
specială decit ţi-ai putea imagina. Nu vreau să te pierd. 
Cum trebuie să procedez? 

— Renunţind la toate celelalte, spuse ea prompt. Dacă nu 
poţi fi loial, nu mă interesează. 

— Mda, ştiu. Zimbi cu jumătate de gură. Am citit lista. 
Parţial i-aş putea face faţă. 

Ea zîimbi. 

— Parţial a fost o glumă. Excepţie fac primele cinci 
puncte. 

— Deci dacă eu... aş renunţa la celelalte iubite, te-ai 
întoarce la mine? 

Luna reflectă atît de mult înainte de a-i răspunde încît el 
începu să transpire. În mintea ei, îl ştersese definitiv de pe 
listă, deşi inima nu se lăsase convinsă. Să revii la ceea cea 
fost presupune ceva efort. 

— Am să fac o încercare, spuse ea în cele din urmă, iarel 
se trînti pe canapea, scoţind un „uaaaash" de uşurare. 

Ea ridică o mînă în semn de avertisment. 

— Însă - dacă ai să mă înşeli, adică dacă ai să te apropii 
măcar de o tipă la vreo petrecere, aşa cum ţi-e obiceiul, 
atunci va fi mai bine să mă uiţi. Nu va mai exista o nouă 
şansă, pentru că deja ţi le-am acordat pe toate. 

— Jur, spuse el, ridicînd mîna dreaptă. De-acum încolo s- 
a terminat cu regulatul. 

— Cu înşurubatul, spuse ea. 

— Ce? 

— Cu înşurubatul. 

— Asta spuneam. Exact acelaşi lucru. 

— Nu, limbajul tău ar putea fi ceva mai îngrijit. Asta 
voiam să spun. 


256 


— lubito, sînt fotbalist. Noi avem un limbaj colorat. 

— Foarte bine, atunci cînd eşti pe teren, însă nu şi acum. 

— Măi să fie, se plinse el. Deja încerci să mă schimbi. 

Ea dădu din umeri, de parcă ar fi vrut să spună: „Dacă nu 
vrei, la revedere". 

— Cînd tatăl meu înjură, ţi se face pielea de găină, însă, 
atunci cînd e mama de faţă, îşi controlează limbajul pentru 
că ei îi displac chestiile astea. Nici eu nu mă dau în vint 
după ele. Prietena mea Jaine s-a străduit să nu mai înjure şi 
a făcut o treabă destul de bună. Dacă ea a reuşit, atunci 
oricine o poate face. 

— Bine, bine. Mă voi strădui. Chestia asta seamănă a 
familie, nu-i aşa? A domesticire. Tu mă îmblinzeşti, iar eu îţi 
promit că mă voi strădui. Ca într-un cuplu. 

Luna pufni în ris şi se aruncă în braţele lui. 

— Da, spuse ea. Exact ca într-un cuplu. 


CAPITOLUL 25 


Cu ochii împăienjeniţi de somn, Sam gemu şi se ridică de 
pe canapeaua Lunei. Pe la miezul nopţii, femeile hotăriseră 
că el putea supraveghea apartamentul şi dinăuntru, astfel 
că insistaseră să intre. Fiind obosit, acceptase propunerea. 
Nu prea reuşise să doarmă în ultimele două zile şi nopţi. De 
fapt, ar fi avut parte de mai mult somn dacă n-ar fi avut sub 
el o isteaţă care îi ceruse să-i legene poponeaţa drăgălaşă. 
După o zi întreagă de căutat indicii, nu găsise nici măcar o 
pistă pentru noul caz scotocind în dosarele de la 
Hammerstead. Computerul nu dăduse la iveală nimic 
important în privinţa numelor pe care le analizase, cu 
excepţia unor amenzi neplătite sau a unor scandaluri 
domestice. 

Pe la miezul nopţii, sătule de bere şi ciocolată, femeile 
încă mai rezistau. 

Cheryl se dovedi a fi cu o tonalitate mai jos, asemenea 
lui Marci, ca înfăţişare şi ca voce. Avea şi acelaşi simţ exa- 
cerbat al umorului. Au vorbit pînă la epuizare, au ris şi au 


257 


plîns, au băut bere şi au mîncat tot ce le-a căzut în mînă. 
Pînă la urmă, îşi mutară priveghiul la bucătărie, iar el se 
ghemui pe canapea. Adormi cu urechea ciulită la zgomotul 
ce răzbătea de la bucătărie. Nu se petrecu nimic 
îngrijorător, cu excepţia descoperirii sale referitoare la 
faptul că Jaine cînta cît o ţineau puterile, dacă lua ceva la 
bord. 

Cînd se trezi, sesiză că zgomotul scăzuse în intensitate. 
De fapt, era linişte. Deschise uşor uşa bucătăriei şi băgă 
capul înăuntru. Toate patru dormeau, respirind greu, şi 
duhneau a alcool. T.J, sforăia încetişor, scoţind un sunet 
delicat care nu putea fi numit un sforăit în toată regula. 

Jaine era sub masă. La propriu. Se făcuse covrig, cu 
mîinile pe post de pernă. Ce mai figură era fata asta! Prac- 
ticase probabil dormitul pe sub masă încă de pe vremea 
cînd era copilă. 

Luna îşi aşezase capul pe braţele încrucişate, precum o 
elevă de la şcoala elementară. Era o copilă drăgălaşă, se 
gîndi el, dar trebuia să se înăsprească puţin ca să poată 
ţine pasul cu celelalte. Cheryl dormea şi ea cu capul pe 
masă, însă îşi aşezase pe post de pernă un suport pentru 
oale. 

După ce ai băgat în tine atita bere, multe lucruri care nu 
păreau a avea sens încep să capete unul. 

Sam căută cafeaua şi puse ibricul pe foc, fără a se 
strădui în vreun fel să păstreze liniştea. Cînd cafeaua fu 
gata preparată, căută prin dulapuri ceştile şi puse pe masă 
cinci. Pe patru dintre ele le umplu doar pe jumătate, 
gîndindu-se că mîinile ar putea începe să tremure, apoi 
spuse: 

— În regulă, doamnelor, e timpul să vă treziţi. 

Era ca şi cum ar fi vorbit la pereţi. 

— Doamnelor! strigă el, mai tare. 

Nimic. 

— Jaine! Luna! T.].! Cheryl! 

Luna ridică puţin capul şi îl privi ca prin ceaţă, apoi îl lăsă 
să cadă înapoi pe braţe. Celelalte trei nu se clintiră. 

Sam zimbi. Ar fi putut să le zgilţiie ca să le trezească, dar 


258 


n-ar fi avut nici un haz. Luă un vas şi o lingură din metal şi 
începu să zdrăngăne lovindu-le. Cele patru femei săriră în 
sus, cu ochii cît cepele. Jaine se izbi cu capul de masă şi 
urlă: 

— Fiu de căţea! 

Misiunea fiind îndeplinită, Sam împărţi ceştile cu cafea, 
aplecîndu-se ca să i-o poată oferi şi lui Jaine care stătea sub 
masă, frecîndu-şi capul. Dumnezeule, o iubea pe femeia 
asta. 

— Băgaţi viteză, le spuse el. Înmormîntarea are loc peste 
aproximativ cinci ore. 

— Cinci ore? mirii Luna. Eşti sigur? 

— Sînt sigur. Asta înseamnă că va trebui să fiţi la capelă 
peste patru ore. 

— Nici o şansă, spuse T.J., reuşind să soarbă o gură de 
cafea. 

— Trebuie să vă treziţi din mahmureală.... 

— Nu ne-am îmbătat, se auzi de sub masă. 

-... mîncaţi ceva, dacă puteţi, faceţi un duş, spălaţi-vă pe 
cap, faceţi orice credeţi voi că e necesar. Nu e timp de stat 
şi de mormăit sub masă. 

— Eu nu mormăi. 

Nu, fusese mai degrabă un miriit. Poate că o repriză de 
sex terapeutic ar mai îmblînzi-o puţin. în clipa aceea, ştia 
cum anume se simţea masculul din el atunci cînd se 
apropia de domnişoara Carapace. Partida ar fi una 
extraordinară, însă capul lui ar avea de suferit. Mă rog. 
Există şi lucruri pentru care merită să-ţi pierzi capul. 

Cheryl se ridică în picioare. Pe obraz avea imprimată 
urma suportului pentru oale. Bău puţină cafea, îşi drese 
glasul, şi spuse: 

— Sam are dreptate. Trebuie să ne mişcăm repede, altfel 
vom întîrzia. 

De sub masă îşi făcu apariţia o mînă care ţinea o ceaşcă 
goală. Sam luă carafa şi umplu din nou ceaşca. 

Cu ajutorul Celui de Sus, spera să petreacă următorii 
patruzeci şi patru de ani alături de ea. Era înspăimîntător. 
Dar şi mai înspăimîntător era că lui îi plăcea ideea. 


259 


T.J. termină de băut cafeaua şi se ridică să-şi mai toarne 
una, semn că funcţiona: 

— E-n regulă, mă descurc. Lăsa-mă doar să fac un pipi şi 
să mă spăl pe faţă; apoi o să fiu în stare s-o pornesc spre 
casă. 

Acestea fiind spuse, plecă, împleticindu-se, de-a lungul 
micului coridor, bombănind: 

— Dumnezeule, nu-mi vine să cred că i-am putut spune 
lui Sam că mă duc să urinez! 

Peste un sfert de oră, toate patru erau aliniate în faţa lui 
şi-l priveau duşmănoase. 

— Nu pot să cred că ne obligi să facem una ca asta, îl 
repezi Jaine, suflind ascultătoare în aparatul de măsurare a 
alcoolemiei. 

— Sînt poliţist. Nu vă pot lăsa să vă urcați la volan pînă 
nu mă asigur că e totul în ordine. 

Se uită la afişaj şi rînji, clătinînd din cap. 

— E foarte bine că mă aflu aici, iubito, pentru că n-ai să 
conduci. Ai depăşit puţin limita. 

— Ba nu! 

— Ba ai depăşit-o. Mai bea nişte cafea şi stai cuminte 
pînă le verific şi pe celelalte. 

Cheryl era în regulă, T.J. de asemenea, iar Luna aproape. 

— Ai trişat! îl acuză Jaine, privindu-l furioasă. 

— Cum naiba să trişez? Tu eşti cea care a suflat! 

— Atunci e o greşeală! E defect. Toate am băut aceeaşi 
cantitate, deci cum se face că eu am depăşit limita, iar ele 
nu? 

— Luna a trecut puţin peste, dar se află la limita legală. 
Tu însă nu. Am să te conduc acasă. 

— Şi ce maşină ai de gind să laşi aici, pe ata sau pe a 
mea? 

— Pe a ta. Ca să lăsăm impresia că Luna are companie 
dacă cineva o să verifice locul de parcare. 

Argumentul funcţiona. 

— În regulă, spuse Jaine după o scurtă ezitare. 

Cu puţin efort, Sam reuşi să o urce în camionetă, unde ea 
adormi imediat. 


260 


Jaine se trezi doar atit cît să intre în casă pe propriile 
picioare, dar se holbă la el, urmărindu-l cum pune în 
funcţiune duşul. Sam o dezbracă, şi se dezbrăcă şi el. 

— Ai de gînd să te speli pe cap? o întrebă el. 

— Da. 

— Perfect. Atunci n-ai să te superi pe mine pentru asta. 

O luă pe sus şi o viri direct sub jetul de apă. Ea bolborosi 
şi tuşi, dar nu opuse rezistenţă. In schimb, oftă adînc, ca şi 
cum apa ar fi făcut-o să se relaxeze. 

După ce părul îi fu şamponat şi clătit, Jaine spuse: 

— Nu sînt în formă. 

— Am observat. 

— Intotdeauna sînt morăcănoasă atunci cînd nu dorm 
suficient. 

— Oh, asta e problema? 

— In cea mai mare parte. De obicei, după cîteva beri sînt 
foarte fericită. 

— Aseară erai fericită. Dimineaţă a fost cu totul altfel. 

— Crezi că sînt mahmură. Nu sînt. Mă rog, am o mică 
durere de cap, dar nu cine ştie ce. Asta o să-ţi servească 
drept avertisment dacă vei avea de gînd să mă ţii trează şi 
la noapte. 

— Eu te-am ţinut trează? Eu nu te-am lăsat pe tine să 
dormi? Eşti tot tu femeia care m-a trezit din somn la ora 
două noaptea? 

— Nu te-am zgilţiit. Am cam sărit pe tine, însă nu te-am 
zgilţiit. 

— Zgilţiit, repetă el. 

— Aveai o erecţie. Nu puteam s-o las să se irosească, nu? 

— Ai fi putut să mă trezeşti înainte de a hotărî că nu era 
cazul să se irosească. 

— Uite ce e, spuse ea exasperată, dacă nu ai chef s-o pui 
la treabă, atunci nu mai sta pe spate, cu ea ridicată. 

— Eu dormeam. Ea era de capul ei. 

Şi în clipa aia era de capul ei. Jaine zimbi, apoi îi întoarse 
spatele şi îl ignoră pînă cînd termină de făcut duş. 

— Hei, spuse el, încercînd să-i capteze atenţia. Doar n-ai 
de gind s-o laşi să se irosească, nu-i aşa? 


261 


X XE 

Sam şi Jaine ajunseră la timp la capelă, însă aceasta era 
închisă. El o condusese la apartamentul Lunei, pentru a-şi 
lua maşina. Dacă ucigaşul avea să participe la 
înmormiîntare, nu trebuia s-o vadă coborînd din camioneta 
lui Sam, ca să nu-şi dea seama unde anume locuia. Cum 
Cobra se afla în garajul lui, Sam parca fie pe alee, fie în 
garajul lui Jaine, ceea ce era o adevărată belea, deoarece 
ea nu dispunea de o uşă de garaj cu deschidere automată. 

Sam era relaxat, iar Jaine se simţea şi ea mult mai bine. 
Sexul terapeutic se dovedise o chestie excelentă. Reuşise 
să-i opună rezistenţă aproape cinci minute, dar exact în 
secunda cînd el începuse să o lase mai moale, ea îl strînse 
în braţe, şoptind: 

— Mă simt cam încordată. Cred că am nevoie de 
relaxare. 

Arată grozav, îşi spuse el, urmărind-o cu privirea din 
celălalt colţ al încăperii. 

Purta un costum în nuanţe de albastru, şi nişte pantofi 
fără toc extrem de sexy. Îi dăduse voie s-o privească în 
timp ce-şi aplica ceea ce ea numea „faţa de înmormîntare". 
În mod sigur femeile aveau o strategie a machiajului pentru 
fiecare ocazie în parte. Conturul pentru ochi şi mascara 
erau din cele rezistente la apă, ca să facă faţă cu bine 
smiorcăielii. Jaine folosise doar pudră, pentru că urma să 
sărute şi alte persoane, şi nu voia să le lase urme pe haine. 
Rujul fusese aplicat „într-o manieră discretă", cel puţin aşa 
susţinea ea. 

Femeile erau o specie aparte. Extraterestră. Asta era 
unica explicaţie posibilă. 

Cheryl, îmbrăcată în negru, avea o înfăţişare foarte 
demnă. O însoțea soţul ei, care o ţinea de mină. T.J. purta 
un costum verde-închis. Soţul ei era un tip spilcuit, un 
american tipic; avea părul castaniu şi trăsături regulate. O 
ţinea pe T.J. de mînă. Sam observă că T.J. nu se uita prea 
des în direcţia lui. Au necazuri, îşi spuse el în gînd. 

Luna îmbrăcase o rochie dreaptă, mulată, de culoare 
roşie, lungă pînă la glezne. 


262 


Era, pur şi simplu, minunată. Ea se îndreptă către Jaine, 
şi Sam se apropie, pentru a asculta ceea ce-şi spuneau. 

— Marci adora culoarea roşie, spuse Jaine, zimbindu-i 
Lunei şi prinzînd-o de mînă. Trebuia să mă fi gîndit la asta. 

Buzele Lunei începură să tremure. 

— Am vrut să-i copiez stilul. Nu e o chestie deplasată, nu- 
i aşa? 

— Glumeşti? Eşti minunată. Toţi cei care au cunoscut-o 
pe Marci vor înţelege, iar celor care nu au cunoscut-o nici 
nu le va păsa. 

Roger Bernsen era şi el prezent. Nu avea prea mult 
succes, dar se străduia să intre în vorbă cu ceilalţi. La urma 
urmei, nu venise pentru asta. Se învirtea de colo-colo, 
studiind mulţimea, ascultînd conversațiile. 

Printre cei prezenţi existau cîţiva tipi blonzi. Sam îi studie 
cu atenţie şi constată că nici unul dintre ei nu acorda o 
atenţie deosebită lui Jaine sau celorlalte. Unii erau însoţiţi 
de consoartele lor. Ucigaşul putea fi şi el căsătorit. Sam 
văzuse cazuri în care un bărbat ducea o viaţă normală în 
aparenţă, dar în acelaşi timp era un criminal în serie cu 
sînge rece care omora doar pentru plăcerea de a omori. 

Sam nu credea că aveau de-a face cu un asemenea 
ucigaş; atacurile avuseseră un caracter mult prea personal 
şi o implicare emoţională evidentă, ceea ce îl făcea să 
creadă că era opera cuiva care-şi pierduse definitiv 
controlul. 

Sam continuă supravegherea şi în timpul înhumării, care 
se desfăşură rapid. Căldura era deja înăbuşitoare, deşi 
Cheryl programase înmormiîntarea cît mai devreme posibil. 

Sam surprinse privirea lui Bernsen, iar acesta dădu încet 
din cap. Nu descoperise încă nimic. Totul era înregistrat. 
Aveau să urmărească mai tîrziu caseta, pentru a vedea 
dacă omiseseră vreun amănunt. Sam nu credea că vor găsi 
ceva. La naiba, fusese sigur că ucigaşul va fi prezent. 

Cheryl plînse puţin, dar reuşi să se stăpinească destul de 
bine. Sam observă cum Jaine îşi şterge ochii înlăcrimaţi cu 
colţul unei batiste împăturite: încă o strategie feminină 
pentru conservarea machiajului. Bănuia că surorile lui 


263 


habar n-aveau de trucul acesta. 

O tînără drăguță, îmbrăcată într-o rochie negră, se 
apropie de Cheryl pentru a-şi prezenta condoleanţele, dar 
se prăbuşi în braţele acesteia, smiorcăindu-se: 

— Nu-mi vine să cred, zise ea plîngînd. Biroul nu mai e 
acelaşi în absenţa ei. 

T.J. şi Luna se apropiară de Jaine. Amîndouă o priveau pe 
femeie întrebîndu-se ce se petrece. Sam veni şi el mai 
aproape. Oamenii se adunau în grupuri, ignorînd politicos 
acea izbucnire emoţională, astfel că mişcarea lui nu avea 
cum să trezească suspiciuni. 

— Ar fi trebuit să-mi dau seama că Leah va reacţiona 
astfel, murmură T.J. dezgustatată. E regina dramelor, 
adăugă ea, făcîndu-i un serviciu lui Sam. Lucrează în depar- 
tamentul meu şi are cu regularitate asemenea manifestări. 
Dacă îi dai un cît de mic motiv de supărare, transformă 
totul într-o tragedie. 

Jaine, care privea surprinsă scena, înclină capul şi spuse: 

— Morişca se învirte în continuare, dar hamsterul a murit 
de mult. 

T.J. pufni în ris, şi încercă să lase impresia că tuşeşte, 
Lunei începu să-i tremure buza de jos, dar pe neaşteptate 
se porni să chicotească. Sam îşi acoperi gura cu palma, dar 
umerii începură să-i tresalte. Poate că ceilalţi o să-şi închi- 
puie că plîngea. 

E ea 

O rochie roşie! Căţeaua purta o rochie roşie. Corin nu-şi 
putea crede ochilor. Era ceva atit de ruşinos, atit de degra- 
dant. N-ar fi crezut-o în stare. Era atît de şocat, încît abia 
putea să se stăpinească. Mama ar fi fost pur şi simplu ori- 
pilată, îşi zise el. 

Femeile de felul ăsta nu meritau să trăiască. Nici una 
dintre ele nu merita. Erau nişte mizerabile, nişte tirfe împu- 
tite, iar el va face un serviciu omenirii scăpînd-o de ele. 

paee 

Luna oftă uşurată în clipa cînd puse în sfîrşit piciorul în 
apartamentul ei şi reuşi să-şi scoată pantofii cu toc înalt. 
Picioarele o dureau îngrozitor, dar dorise să arate bine în 


264 


memoria lui Marci. 

Acum că înmormiîntarea trecuse, se simţi copleşită, 
extenuată. Priveghiul acela fusese de un real folos; faptul 
că vorbiseră despre Marci, că riseseră, că plinseseră, fusese 
ca un adevărat balsam care o ajutase să treacă cu bine 
peste ziua asta. lnhumarea în sine, ritualul, fuseseră şi ele 
un soi de alinare. Tatăl ei îi mărturisise că acele funeralii 
militare, cu pompa şi protocolul aferente, cu toate acele 
mişcări orchestrate cu o mare precizie, reprezentau o 
alinare pentru familiile în cauză. Ritualurile mărturiseau: 
Persona aceasta a fost importantă; persoana aceasta a fost 
respectată. Serviciul funerar aducea un omagiu celui 
dispărut, oferindu-le celor rămaşi un nou punct de pornire 
pentru cît le mai rămăsese de trăit. 

Era ciudat cît de apropiate se simţiseră faţă de Cheryl. 
Avuseseră impresia că Marci era cu ele, deşi Cheryl poseda 
o personalitate bine definită. Ar fi fost plăcut să păstreze 
legătura cu ea. 

Luna se pregătea să-şi desfacă fermoarul rochiei, cînd 
auzi soneria de la uşă. 

Frica paralizantă îi îngheţă sîngele în vene. Oh, Doamne! 
El era acolo, afară, o ştia. O urmărise pînă acasă. Ştia că 
este singură. 

Intinse cu prudenţă mîna spre telefon, ca şi cum el ar fi 
putut-o vedea de dincolo de uşă. Oare o s-o dărime? 
Pătrunsese în casa lui Jaine spărgind un geam. Oare este 
destul de puternic ca să poată dărîma o uşă? 

— Luna? Vocea era una descompusă, joasă. Sînt Leah. 
Leah Street. Te simţi bine? 

— Leah? spuse ea uşurată. Trase adînc aer în piept 
străduindu-se să-şi controleze tremurul. 

— Am încercat să te prind, dar tu erai mult prea grăbită, 
strigă Leah. 

Da, aşa fusese. Dorise cu disperare să ajungă acasă şi să 
scape de pantofii ăia. 

— Aşteaptă o clipă, tocmai mă schimbam. Ce Dumnezeu 
căuta Leah aici? se întrebă ea. Se duse la uşă şi desfăcu 
lanţul. Inainte să o descuie, se uită prin vizor pentru a se 


265 


asigura că era într-adevăr vorba de Leah. 

Leah avea o înfăţişare tristă şi obosită. Luna se simţi 
vinovată pentru felul în care riseseră de ea la 
înmormiîntare. Se întreba de ce voia Leah să stea de vorbă 
cu ea. Pe parcursul timpului nu schimbaseră mai mult decit 
cîteva vorbe, şi acelea în trecere. Descuie uşa. 

— Intră, o invită ea. A fost îngrozitor de cald în timpul 
înmormiîntării, nu-i aşa? Vrei să bei ceva rece? 

— Da, te rog. 

Leah avea o geantă încăpătoare pe umăr. Ea îşi mută 
povara de pe umăr, şi o strînse în braţe ca pe un bebeluş. 

În clipa în care Luna se întoarse cu spatele pentru a porni 
spre bucătărie, observă părul blond al lui Leah strălucind în 
bătaia luminii şi vru să se întoarcă. Din păcate, era prea 
tîrziu. 


CAPITOLUL 26 


Jaine se trezi la ora zece şi jumătate şi asta pentru că 
suna telefonul. Vru să ia receptorul, dar îşi aminti că se afla 
în casa lui Sam şi se cuibări înapoi pe pernă. Ce dacă 
acesta se afla pe partea ei de pat? Telefonul lui, responsa- 
bilitatea lui. 

Sam se agită lîngă ea. 

— Răspunde, vrei? 

— E pentru tine, mormăi ea. 

— De unde ştii? 

— E telefonul tău. 

Mormăind ceva de neînțeles, Sam fu obligat să se ridice 
într-un cot şi să se aplece peste ea pentru a ajunge la 
telefon. 

— Mda, spuse el. Donovan. Da, e aici. Aruncă receptorul 
pe pernă, lîngă Jaine, şi mirii: E Shelley. 

Ei îi veniră în minte cîteva vorbe de duh, dar nu le rosti. 
Sam nu îi ceruse încă banii pentru acel „fiu de căţea" pe 
care îl rostise cît putuse de tare atunci cînd nimerise cu 
capul de tăblia mesei, şi nu avea nici un chef să-i aducă 


266 


aminte. Duse receptorul la ureche, şi spuse „Alo", în timp 
ce Sam se culca lîngă ea. 

— Noapte lungă? întrebă Shelley ironică. 

— În jur de douăsprezece, treisprezece ore, aşa cum e 
normal în perioada aceasta a anului. 

Un trup cald se lipi de spinarea ei, şi o mînă fierbinte îi 
atinse pîntecul, urcînd încet către sîni. Altceva, care era tot 
fierbinte şi tare, se sprijinea de rundul ei. 

— Ha, ha, spuse Shelley. Trebuie să vii să iei pisoiul ăsta. 

După voce, nu părea dornică să negocieze. 

— Pe BooBoo? De ce? 

Sam îi mîngiia sfircurile. Jaine puse mîna deasupra pentru 
ca degetele lui să se potolească. Avea nevoie de 
concentrare, în caz contrar risca să se trezească cu BooBoo 
pe capul ei. 

— Îmi distruge mobilierul! Părea un pisoi atît de dulce, 
dar în realitate e un demon care distruge totul. 

— Pur şi simplu e supărat pentru că se află într-un spaţiu 
necunoscut. 

Nemaiavînd acces la sfircurile ei, Sam îşi cobori palma 
spre un spaţiu la fel de interesant. 

Ea îşi lipi picioarele unul de altul, încercînd să împiedice 
alunecarea degetelor lui. 

— Nu e nici pe departe atît de supărat cum sînt eu! 

Shelley părea de-a dreptul îngrozită. 

— Uite ce e, nu voi putea să mă ocup de nunta ta dacă 
voi fi nevoită să stau cu ochii pe drăcuşorul ăsta de pisoi în 
fiecare secundă. 

— Vrei să-ţi asumi riscul ca el să fie ucis? Vrei să-i spui 
mamei că ai preferat să laşi un criminal psihopat să-i muti- 
leze pisoiul pentru că ţie îţi pasă mai mult de mobilierul tău 
decit de sentimentele ei? 

Măi să fie, era magistrală. 

— Joci murdar, se plînse Shelley. 

Sam îşi smuci braţul şi alese un alt unghi de atac. Mina 
lui periculoasă alunecă de colo-colo, descoperind în sfîrșit 
locul pe care îl căuta. Jaine gifii, gata să scape receptorul. 

Shelley schimbă şi ea unghiul de atac. 


267 


— Nici măcar nu locuieşti la tine acasă, locuieşti la Sam. 
BooBoo va fi în siguranţă acolo. 

Oh, nu. Nu se putea concentra. Degetele lui o scoteau 
din minţi. Aşa se răzbuna el pentru faptul că-l obligase să 
răspundă la telefon. Dacă nu avea de gind să se oprească, 
se va pomeni pe cap cu un pisoi furios care-i va face praf 
casa. 

— Trebuie doar să-l răsfeţi mult, reuşi ea să şoptească. 
Se va potoli imediat. Mda, peste cîteva săptămîni. Îi place 
să-l scarpini după urechi. 

— Vino să-l iei. 

— Shel, nu pot aduce pisoiul în casa altcuiva! 

— Sigur că poţi. Sam ar accepta o hoardă de pisoi nebuni 
numai să aibă acces dincolo de chiloţeii tăi. Foloseşte-ţi 
influenţa acum, cît o poţi face! Peste cîteva luni nu se va 
mai deranja nici măcar să se bărbierească înainte de a se 
băga în pat, lingă tine. 

Minunat. Shelley încerca să transforme totul în problema 
dominaţiei dintre mascul şi femelă. Reuşi să spună: „Nu 
pot", deşi nu era sigură cui anume i-o spunea, lui Sam sau 
lui Shelley. „Ba poţi", îi şopti Sam, iar Shelley zbieră în 
urechea ei: 

— Oh, Doamne, voi o faceţi chiar în secunda asta, nu-i 
aşa? L-am auzit! Tu vorbeşti cu mine la telefon în timp ce 
Sam ţi-o trage! 

— Nu, nu, bolborosi Jaine, iar Sam o transformă într-o 
clipă într-o mincinoasă, asaltind-o cu o ditamai erecţie 
matinală. Ea îşi muşcă buzele, însă geamătul înăbuşit îi 
scăpă involuntar. 

— Văd că-mi pierd vremea vorbind cu tine în momentul 
ăsta, spuse Shelley. Am să sun din nou atunci cînd nu veţi 
mai fi ocupați. Cît durează de obicei? Cinci minute? Zece? 

Acum mai voia şi programare. Cum muşcatul buzelor nu 
avusese nici un efect, Jaine încercă să muşte din pernă. 
Căutînd cu disperare o secundă în care să se poată 
controla, reuşi să rostească: 

— Două ore. 

— Doua ore! Shelley făcu o pauză. Mai are fraţi? 


268 


— P-patru. 

— Măiculiţă! 

Urmă o pauză, în care Shelley încerca cu siguranţă să 
pună în balanţă avantajele şi dezavantajele variantei în 
care l-ar fi părăsit pe Al în favoarea unui Donovan. În final, 
oftă. 

— Va trebui să găsesc o altă strategie. Probabil că ai fi 
capabilă să-l laşi pe BooBoo să-mi distrugă casa definitiv, 
cărămidă cu cărămidă, înainte de a face ceva care să-l 
necăjească pe omul tău supradotat, nu-i aşa? 

— Te-ai prins, aprobă Jaine, închizînd ochii. 

Sam îşi schimbă poziţia, aşezîndu-se în genunchi. În- 
calecă piciorul ei drept, în timp ce stîngul atîrna peste 
braţul lui. Răstignind-o în felul acesta, reuşi să o penetreze 
mult mai adînc, coapsa lui stîngă presînd chiar în locul unde 
era nevoie. Ea fu nevoită să muşte iarăşi perna. 

— Bine, te las. 

Shelley se dădu bătută. 

— Am făcut o încercare. 

— Pa, spuse Jaine abia auzit. 

Incercă pe dibuite să aşeze telefonul la locul lui, dar nu 
reuşi. 

Sam se aplecă mult în faţă pentru a o ajuta, iar mişcarea 
asta îl împinse atit de adînc înăuntrul ei, încît ea ţipă, atin- 
gînd punctul culminant. 

In clipa cînd fu în stare să vorbească ea îi spuse: 

— Eşti o răutate. 

Jaine gifiia şi se simţea sfirşită. 

— Nu, iubito, sînt bun, o contrazise el, şi i-o dovedi. Cînd 
se întinse alături de ea, asudat şi vlăguit, spuse cu o voce 
somnoroasă: 

— Am înţeles că sîntem pe cale să-l luăm pe BooBoo 
înapoi. 

— Mda, iar tu nu mă ajuţi deloc, protestă ea. Şi-a dat 
seama cu ce te ocupai. N-o s-o mai potolesc niciodată. 

Telefonul sună din nou. 

— Dacă e Shelley, eu nu sînt aici. 

— Ca şi cum ar crede aşa ceva, spuse el şi se întinse 


269 


după receptor. 

— Nu mă interesează ce anume crede, atita timp cît nu 
sînt obligată să discut cu ea chiar în clipa asta. 

— Alo, rosti el. Mda, e aici. 

Sam îi întinse telefonul, iar ea îl privi întrebător. El 
mormăi „Cheryl", şi Jaine oftă a uşurare. 

— Bună, Cheryl. 

— Bună. Auzi, am încercat să o sun pe Luna. Am nişte 
poze de ale lui Marci după care voia să facă nişte copii. Ai 
adresa ca să i le trimit prin poştă? Am fost acolo ieri, dar 
cine a mai dat atenţie la străzi sau la numere? Oricum, nu 
răspunde la telefon. 

Jaine se ridică în capul oaselor, străbătută de un fior de 
teamă. 

— Nu răspunde? Cam pe la ce oră ai sunat-o? 

— In jur de ora opt, cred. Acum trei ore. Oh, Dumnezeule! 

Sam coborise din pat, şi îşi îmbrăca chiloţii. 

— Cine? întrebă el luîndu-şi telefonul mobil. 

— Luna, rosti Jaine, simțind că se sufocă. Ascultă, Cheryl, 
poate că nu s-a întîmplat nimic. Poate că e plecată la 
biserică sau ia micul dejun cu Shamal. Poate că e cu el. Am 
să verific şi am s-o rog să te sune după ce voi reuşi să dau 
de ea. Bine? 

Sam începu să formeze tot felul de numere de la 
telefonul lui mobil în timp ce scotea o cămaşă curată din 
dulap şi se chinuia să o îmbrace. Luîndu-şi cu el şosetele şi 
pantofii, ieşi din dormitor, vorbind atît de încet la telefonul 
acela minuscul, încît ea nu reuşi să înţeleagă ce spune. 

— Sam a dat deja citeva telefoane. O s-o găsească, 
închise fără să-şi ia la revedere, apoi sări jos din pat şi îşi 
căută hainele. Tremura toată. Acum cîteva momente era 
atit de fericită, în clipa următoare groaza o paralizase. 

Se duse împleticindu-se în living, trăgîndu-şi repede pe 
ea jeanşii. Sam se pregătea să iasă pe uşă. 

— Aşteaptă! strigă ea, panicată. 

— Nu. Se opri, cu mîna sprijinită de minerul uşii. Nu poţi 
veni. 

Pantofii erau în dormitor, fir-ar să fie. 


270 


— Aşteaptă-mă! 

— Jaine! Dacă într-adevăr s-a întîmplat ceva, tu o să ne 
încurci. Nu o să-ţi dea voie să pătrunzi înăuntru, iar afară e 
mult prea cald, ca să rămii în camionetă. Du-te la T.J. şi 
aşteaptă-mă acolo. Am să te sun imediat ce aflu ceva. 

Pe Jaine o podidi plînsul. Nu era de mirare că nu o voia în 
preajma lui. îşi trecu palma peste faţă. 

— P-promiţi? 

— Promit. Să fii atentă în drum spre T.J. Şi, iubito, să nu 
laşi pe nimeni să intre, bine? 

— Bine, aprobă ea, simțindu-se mai mult decît neaju- 
torată. 

— O să te sun, spuse el din nou, şi plecă. 

Jaine se trînti pe sofa şi începu să plîngă cu sughiţuri. Nu 
era în stare să treacă din nou prin aşa ceva; pur şi simplu 
nu mai putea. Nu Luna. Era atit de tînără şi de frumoasă, iar 
nemernicul ăla nu avea de ce să-i facă rău. Probabil că 
Luna era în clipa aceea cu Shamal; îşi petreceau fiecare 
clipă liberă împreună. Sam o va găsi. Numărul lui Shamal 
nu era trecut în cartea de telefoane, dar poliţiştii îl vor găsi. 
Luna o să fie alături de Shamal, iar ea se va simţi ca o 
fraieră pentru că se panicase în halul ăsta. 

Se opri în cele din urmă din plins şi îşi şterse faţa. 
Trebuia să ajungă acasă la T.J., şi să aştepte acolo apelul lui 
Sam. 

Peste douăzeci de minute se afla în faţa uşii lui T.J. 
întinse mîna şi sună. 

— T.J., sînt Jaine! Grăbeşte-te! 

Auzi paşi, şi lătratul cockerului. Apoi uşa de la intrare se 
întredeschise, dînd la iveală chipul îngrijorat al lui T.J. 

— Ce s-a întîmplat? întrebă aceasta, trăgînd-o înăuntru. 
Jaine fu incapabilă să-i spună. Lătrînd isteric, cockerul se 
învîrtea în jurul lor. 

— Trilby, potoleşte-te! spuse T.J. Bărbia începu să-i 
tremure, şi înghiţi cu dificultate. Luna? întrebă de ea. 

Jaine dădu din cap. T.J. îşi puse palma peste gură. 
Hohotele de plins răzbăteau încet la suprafaţă, iar ea 
aluneca pe lîngă perete. 


271 


— Nu, nu! reuşi Jaine să rostească, îmbrăţişind-o pe T.J. 
Îmi pare rău, îmi pare rău, n-am vrut să... Trase adînc aer în 
piept. Nu ştim încă nimic. Sam s-a dus acolo şi va suna 
imediat ce află... 

— Ce se petrece? întrebă Galan alarmat, intrînd în hol, cu 
o ediţie a ziarului de duminică în mînă. 

Tremurul ăla blestemat se declanşa din nou. Jaine 
încercă să se stăpinească. 

— Luna a dispărut. Cheryl n-a reuşit să dea de ea la 
telefon. 

— S-o fi dus să-şi cumpere de mîncare, spuse Galan, 
ridicînd din umeri. 

T.J. aruncă spre el o privire atit de furioasă de parcă ar fi 
vrut să-l jupoaie de viu. 

— El e de părere că Marci a fost omorită de un drogat. 

— Are mai mult sens decit bănuiala aceea a voastră că 
sînteţi urmărite de un maniac, i-o întoarse el. Nu mai dra- 
matizaţi atit. 

— Dacă noi dramatizăm, spuse Jaine, înseamnă că poliţia 
face exact acelaşi lucru. 

Îşi muşcă buza. Nu intenţiona să provoace o dispută. T.J. 
şi Galan aveau şi aşa destule probleme. Galan ridica iarăşi 
din umeri. 

— T.J. spunea că eşti pe cale să te măriţi cu un poliţist; 
probabil că vrea să se amuze pe seama ta. Vino, puiule. 

Le întoarse spatele şi ieşi din hol însoţit de Trilby. 

— lartă-l, spuse T.J. Povesteşte-mi ce s-a întîmplat. 

Jaine îi relată convorbirea cu Cheryl şi preciză ora la care 
se petrecuse. T.J. aruncă o privire spre ceas; mai era puţin 
pînă la amiază. 

— Patru ore, cel puţin. Nu e la cumpărături. Pe Shamal l-a 
căutat careva? 

— Numărul lui nu e înregistrat, dar Sam o să se ocupe de 
treaba asta. 

Merseră la bucătărie şi T.J. pregăti un ibric de cafea. Erau 
la a doua ceaşcă cînd telefonul sună. T.J. îl ridică repede. 

— Sam? 

Urmărindu-i expresia în timp ce asculta, Jaine simţi cum o 


272 


părăseşte şi ultima rază de speranţă. T.J. se albise la faţă. 

Jaine îi smulse telefonul din mînă. 

— Sam? Spune-mi. 

— lubito, îmi pare rău. Cred că s-a întîmplat aseară, 
probabil că imediat după ce s-a întors de la înmormîntare. 

T.J. plingea cu capul pe masă. Jaine întinse mina spre 
umărul ei, pentru a o alina, deşi simţea că e gata să se 
prăbuşească. 

— Rămii acolo, spuse Sam. Să nu pleci nicăieri. Am să vin 
cînd îmi termin treaba. Nu e jurisdicţia mea, dar încercăm 
să ne ajutăm unii pe alţii. S-ar putea să mai dureze citeva 
ceasuri. Să nu pleci nicăieri. 

— Bine, şopti Jaine, şi închise. 

Galan apăru în uşă şi o privi descumpănit pe T.J., sperînd 
că ea exagera şi de data asta. 

— Cine era? 

— Sam, spuse Jaine. Luna e moartă. 

X XE e 

Soarele apusese cînd Sam îşi făcu apariţia. Părea obosit 
şi nervos. li întinse mîna lui Galan şi îşi spuse numele. 

— Ai fost prezent şi la înmormiîntare, spuse Galan brusc, 
aruncîndu-i o privire pătrunzătoare. 

Sam aprobă cu o mişcare a capului. 

— A fost prezent şi un detectiv al secţiei dm Sterling 
Heights. Am crezut că-l vom demasca, însă ori a fost prea 
abil, ori n-a venit. 

Galan se uită pe furiş la soţia sa. T.J stringea absentă în 
braţe cockerul. Poate că ieri privirea lui Galan ar fi fost una 
nepăsătoare, dar nu şi astăzi. 

— Într-adevăr, le vinează cineva. Nu-mi vine să cred. 

— Trebuie să crezi, spuse Sam, cuprins de furie gîndindu- 
se la ce păţise Luna. Avusese parte de un atac la fel de 
brutal. Faţa îi fusese pur şi simplu zdrobită. Avea multiple 
plăgi prin înjunghiere, şi fusese abuzată sexual. Spre 
deosebire de Marci, nu era moartă în momentul în care 
criminalul o înjunghiase; podeaua apartamentului era toată 
stropită de sînge. Hainele fuseseră de asemenea făcute 
bucăţi, la fel ca şi ale lui Jaine. Cînd îşi aduse aminte ce ar fi 


273 


păţit Jaine dacă ar fi fost acasă miercuri noaptea, abia cu 
greu reuşi să-şi stăpînească furia. 

— Ai luat legătura cu părinţii ei? întrebă ea. Locuiesc în 
Toledo, deci nu e prea departe. 

— Da, sînt deja aici. 

Sam o îmbrăţişa, sprijinindu-i capul de umărul lui. 
Pagerul lui începu să dea bipuri. II scoase de la centură, se 
uită la numărul afişat şi trase o înjurătură. 

— Trebuie să plec. 

— Jaine poate rămîne aici, spuse T.J, luîndu-i-o înainte. 

— Nu am nimic de îmbrăcat, spuse Jaine, dar nu sub 
formă de protest, ci ca o constatare. 

— Te duc eu pînă acasă, spuse Galan. Merge şi T J. Poţi 
să stai la noi cît vrei. 

Sam dădu din cap aprobator. 

— Am să sun, spuse el şi părăsi grăbit încăperea. 

wX XE 

Corin se legăna înainte şi înapoi. Nu putea dormi, nu 
putea dormi, nu putea dormi. Incepu să fredoneze, ca 
atunci cînd era mic, însă cîntecul acela magic nu funcţiona. 
Se întrebă cînd oare începuse să nu mai funcţioneze. Nu-şi 
mai amintea. 

Căţeaua îmbrăcată în roşu era moartă. Mama era atit de 
fericită. Două doborite, celelalte vor urma. 

Se simţea bine. Pentru prima oară în viaţă era mulţumit. 
Nimic din tot ce făcuse pînă acum nu fusese destul de bun 
pentru ea. El se dovedise întotdeauna slab, oricît de mult se 
străduise ea să-l transforme într-un bărbat perfect. Chestia 
asta îi ieşise bine, însă; ea fusese foarte încîntată. Băiatul ei 
scăpase planeta de acele tirfe ordinare. Una cîte una. Nu. 
Prea mulţi de „unu". Nu ajunsese încă la numărul trei. 
Incercase, dar ea nu fusese acasă. 

Corin îşi aminti că o văzuse la înmormintare. Ridea. Sau 
fusese cealaltă? Era confuz, deoarece chipurile lor se 
amestecau în mintea lui. 

Care dintre ele risese? De ce nu putea să-şi amintească? 

Nu mai contează, îşi spuse el, şi imediat se simţi mult 
mai bine. Amîndouă trebuiau să moară, deci nu va mai 


274 


avea nici o importanţă care anume risese sau care dintre 
ele era „Domnişoara C". Nu mai conta, pentru că în sfîrşit 
Mama va fi fericită şi nu îl va mai răni niciodată, niciodată. 


CAPITOLUL 27 


În dimineaţa zilei de luni, Sam se afla la Departamentul 
de Poliţie din Warren, cercetînd iar şi iar dosarele firmei 
Hammerstead. Computerele de la departamentul NCIC nu 
le indicaseră nici un nume, astfel că el şi Bernsen fuseseră 
pur şi simplu obligaţi să le citească şi să le răscitească, 
căutînd indiciul de care aveau nevoie. 

Era acolo, Sam ştia asta, însă nu dăduseră încă peste el. 
Din cauza aceasta avea sentimentul că ceva îi scăpase. 

Nu putea pune punctul pe „i“, dar acel ceva se afla chiar 
acolo şi, mai devreme sau mai tîrziu, clopoţelul avea să 
sune. Spera să se întîimple cît mai repede, adică în secunda 
următoare. 

Tipul ăsta ura femeile. Nu putea să se înţeleagă cu ele, 
nu reuşea să comunice cu ele. Trebuia să existe în dosarul 
lui o notă referitoare la vreo plingere depusă de cineva, 
poate chiar o acuzaţie de hărţuire. O chestie ca asta i-ar fi 
sărit în ochi de la prima lectură. Exista însă posibilitatea ca 
plingerea să fi fost formulată de o asemenea manieră, încît 
acuzaţia nu a mai fost necesară. 

Nici Jaine şi nici T.J. nu se duseseră la serviciu. Erau tot 
împreună, dar se mutaseră de la T.j. acasă la Shelley, 
împreună cu acel gălăgios cocker care dădea alarma la cea 
mai mică mişcare, fie că era vorba de o pasăre din curte 
sau de cineva care intra pe alee. El se temuse că Jaine va 
dori să-şi petreacă ziua acasă, deoarece sistemul de alarmă 
fusese instalat, sub supravegherea doamnei Kulavich, care 
lua foarte în serios îndatoririle sale de supraveghetor. 
Sistemul de alarmă era perfect, dar nu putea opri un crimi- 
nal înverşunat. 

Bine că Jaine nu voia să fie singură. Ea şi T.J. rămăseseră 
împreună, şocate de ceea ce se întîmplase cu micul lor cerc 


275 


de prietene. Acum nu se mai îndoia absolut nimeni că lista 
aceea atrăsese după sine valul de violenţă. În consecinţă, 
departamentul de poliţie din zonă pusese la lucru o unitate 
de intervenţie. 

Organizaţia naţională a canalelor de ştiri se aruncase 
imediat asupra poveştii, 

„Cine le ucide pe autoarele listei?" se întrebase una 
dintre crainice. „Locuitorii din regiunea Detroit au fost 
şocaţi din pricina celor două crime oribile cărora le-au căzut 
victime autoarele amuzantei şi controversatei liste, cea 
care a bulversat națiunea cu numai două săptămîni în 
urmă." 

Reporterii se adunaseră din nou în faţa clădirii 
Hammerstead, aşteptind să intervieveze pe cineva care le 
cunoştea pe cele două victime. Echipa de intervenţie 
făcuse o înţelegere pentru a primi o copie a fiecărui interviu 
pe care reporterii reuşeau să-l obţină, în caz că „băiatul" lor 
ar fi dorit să se vadă la unul dintre posturile naţionale de 
televiziune plîngîndu-şi „prietenele". 

Reporterii fuseseră şi acasă la Jaine, dar plecaseră ime- 
diat ce descoperiseră că acolo nu se afla nimeni. Sam era 
convins că vor trece şi pe la T.J., şi de aceea îi telefonase lui 
Shelley cerîndu-i să le roage pe Jaine şi pe T.J, să rămînă 
cîteva zile la ea. 

Shelley se arătase mai mult decît încîntată să-i 
îndeplinească cererea. Sam ştia că pînă la urmă reporterii 
vor da de urma lor, dar cel puţin astăzi pe Jaine şi T.J. nu le 
va deranja nimeni. 

Sam se frecă la ochi. Dormise doar două ore, căci fusese 
chemat la locul altei crime, a cărei victimă era un adoles- 
cent. Totul se terminase cit se poate de repede cu 
arestarea fostului logodnic al iubitei puştiului. 

Sam îşi aminti raportul referitor la urma de pantof ce 
fusese descoperită acasă la Jaine. De obicei, găsirea unui 
răspuns nu le lua atita timp. Căută la el pe birou, însă 
nimeni nu-l lăsase acolo în absenţa sa. Poate că ajunsese la 
Bernsen, deoarece ei îşi transferaseră unul altuia tot felul 
de hirtii. Inainte de moartea Lunei, nu toţi erau convinşi că 


276 


spargerea de la locuinţa lui Jaine avea legătură cu uciderea 
lui Mărci, însă el şi Bernsen fuseseră siguri de lucrul acesta. 
Acum, bineînţeles, nu mai avea nimeni nici o îndoială. 

Îl sună pe Roger. 

— Raportul privind urma aceea de pantof a ajuns la tine? 

— Nu l-am văzut pînă acum. Vrei să spui că nu l-ai 
primit? 

— Nu încă. Trebuie că l-au rătăcit cei de la laborator. Am 
să-i contactez imediat. 

La naiba, rosti el în gînd, şi închise. Ultimul lucru de care 
aveau acum nevoie era o întirziere. Poate că urma aceea 
provenea de la o perechea de pantofi neobişnuită şi cineva 
de la Hammerstead avea să rostească: „Oh, mda, unul aşa 
şi aşa are o pereche ca asta. A plătit o avere pentru ea". 

Reveni la dosare, simțindu-se atit de frustrat, încît fu pe 
punctul de a sparge ceva. Se afla aici, chiar sub nasul lui, o 
ştia. Tot ce avea de făcut era să-şi dea seama. 

X XE 

Galan plecă devreme de la serviciu. Evenimentele de ieri 
îl tulburaseră atît de mult, încît nu era în stare să se 
concentreze. Îşi dorea s-o ia pe T.J. de la sora lui Jaine şi s-o 
ducă acasă, unde e/putea avea grijă de ea. 

Nu ştia cum de intervenise răceala între ei. Bine, ştia. 
Poate că flirtul de la serviciu cu Xandrea Conaway nu 
fusese, în realitate, o chestie chiar nevinovată. Oare cînd 
anume începuse să o compare pe T.J. cu Xandrea, cea care 
era întotdeauna pusă la patru ace şi nu-l cicălea niciodată? 

Bineînţeles că T.J. nu se îmbrăca elegant cînd era acasă, 
îşi zise el. 

Nici el n-o făcea. Ăsta era rostul casei, să te relaxeze şi 
să te facă să te simţi confortabil. Şi ce dacă era nemul- 
tumită atunci cînd el uita să ducă gunoiul? Şi el se arăta 
nemulţumit cînd ea îşi lăsa cutiuţele cu farduri răspîndite 
pe etajeră. Oamenii care locuiesc împreună se enervează 
unii pe alţii în mod inevitabil. Asta face parte din mariaj. 

O iubea pe T.J. de cînd avea paisprezece ani. Cum de 
uitase amănuntul asta, şi tot ceea ce trăiseră împreună? 
Cum de a fost nevoie să apară maniacul care se afla pe 


277 


urmele lui T.J. şi ale prietenelor ei, ca el să poată realiza că 
pierderea ei l-ar ucide? 

Nu ştia cum să procedeze pentru a se împăca cu ea. Se 
întreba dacă ea i-ar permite să facă pasul acesta. De 
aproape o săptămînă, din momentul în care ea ghicise că el 
era interesat de Xandrea, se îndepărtase de el. Poate că-şi 
imagina că o înşală, cu toate că ţinuse sub control relaţia 
dintre el şi Xandrea. Se sărutaseră, da, dar nimic mai mult. 

Incercă să-şi închipuie ce anume ar simţi el dacă un alt 
bărbat ar sărut-o pe T.J., şi simţi că îl cuprinde furia. Poate 
că sărutările nu puteau fi iertate atit de uşor. Ar fi vrut ca 
T.J. să-i zimbească, demonstrîndu-i astfel că încă mai conta 
pentru ea. 

Sora lui Jaine locuia în cartierul St. Clair Shores, într-o 
casă mare, cu două etaje, construită în stil colonial. Uşile 
garajului cu trei locuri de parcare erau coborite, iar camio- 
neta roşie şi masivă al lui Sam se afla pe alee. Galan parcă 
în spatele ei, şi o luă pe cărarea sinuoasă care ducea la 
uşile duble de la intrare. Apăsă pe sonerie şi aşteptă. 

li deschise Donovan. Galan remarcă faptul că Sam era 
înarmat. Dacă ar fi avut un revolver, l-ar fi purtat şi el, fie 
că era legal, fie că nu. 

— Cum se simt? întrebă Galan, păşind înăuntru. 

— Obosite. Încă în stare de şoc. Shelley spune că au 
dormit aproape toată ziua, ceea ce mă face să cred că au 
avut o noapte albă. 

— Au fost treze aproape toată noaptea. Ciudat, n-au 
discutat prea mult despre criminal, sau despre cît de 
aproape de moarte a fost Jaine acum două nopţi, cînd 
individul i-a spart casa. Au vorbit numai despre Luna şi 
despre Marci. 

— E ca şi cum au pierdut doi membri de familie de care 
erau ataşate. Le va trebui ceva vreme pentru a-şi reveni. 

Sam avusese mereu de-a face cu durerea şi era convins 
că Jaine îşi va reveni, că nu se va da bătută. Va dura însă 
cîteva săptămîni, poate chiar luni, pînă cînd privirea ei nu 
va mai fi umbrită de durere. 

Soţul lui Shelley, Al, se uita la televizor. Fiica lor, aflată la 


278 


vîrsta adolescenţei, Stefanie, se afla la etaj şi vorbea la 
telefon, în timp ce fiul lor în vîrstă de unsprezece ani, 
Nicholas, se juca pe computer. 

Ravagiile suferinţei erau evidente, Jaine şi T.J. îşi pier- 
duseră culoarea din obraji, însă de plîns, nu mai plîngeau. 

T.J. făcu ochii mari văzîndu-l pe soţul ei. 

— Ce cauţi aici? 

Nu părea prea încîntată de prezenţa lui. 

— Voiam să-ţi fiu alături. Ştiu că eşti obosită, aşa că n-am 
vrut să aştepţi pînă la miezul nopţii ca să te întorci acasă. 
Ca să nu mai spun că Shelley şi familia vor dori să meargă 
la culcare mai înainte. 

Shelley clătină din cap în semn de dezaprobare. 

— Nu-ţi face griji în privinţa asta. De obicei ne culcăm 
tîrziu. 

— Cum rămîne cu reporterii? întrebă T.J. Nu vom avea 
linişte atît timp cît vor da tircoale pe acasă. 

— Mă îndoiesc că îşi vor face veacul acolo, spuse Sam. Ei 
vor să obţină nişte interviuri, însă pot face rost de declaraţii 
şi de la alte persoane. Cum astăzi nu ai fost acasă, au 
preferat să dea telefoane în loc să stea să aştepte în faţa 
curţii tale. 

— În cazul acesta, aş prefera să mă întorc acasă, spuse 
T.J., ridicîndu-se şi îmbrăţişind-o pe Shelley. Mii de 
mulţumiri. Astăzi ai fost un adevărat salvamar. 

Shelley îi întoarse îmbrăţişarea. _ 

— Oricînd. Vino şi miine, dacă nu mergi la serviciu. In 
orice caz, să nu rămii singură acasă! 

— Mulţumesc, însă... cred că miine mă voi întoarce la 
lucru. Întoarcerea la rutină mă va ajuta să trec mai uşor 
peste toate astea. 

— Cred că Sam şi cu mine ne vom duce acasă. Şi el pare 
la fel de obosit. 

— Miine vii la serviciu? o întrebă T.J. 

— Nu ştiu. Poate. Am să-ţi dau telefon să te anunţ. 

— Trilby, strigă T.J., şi căţeluşa se ridică imediat. Hai, 
fetiţo, să mergem acasă. 

Trilby lătră şi se agită în jurul picioarelor lui T.J., Galan se 


279 


aplecă s-o mîngiie. 

— Unde ţi-e lesa? o întrebă el, şi ea plecă în fugă să o 
caute. 

De regulă, giumbuşlucurile căţeluşei o făceau pe T.J. să 
ridă, dar în seara asta nu reuşi să schiţeze nici măcar un 
zimbet. 

Pe drum, T.J. rămase o vreme privind pe geam. 

— Nu era nevoie să pleci mai devreme de la serviciu, 
spuse ea apoi. Mă simt bine. 

— Voiam să-ţi fiu alături, repetă el, trăgînd adînc aer în 
piept. 

Ar fi preferat să discute despre asta acasă, unde ar fi 
putut s-o stringă în braţe, dar poate că acesta era 
momentul cel mai potrivit. Măcar ea nu avea cum să plece. 

— Îmi pare rău, spuse el cu blîndeţe. 

— Pentru ce? 

— Pentru că m-am purtat ca un măgar. Te iubesc mai 
mult decît orice altceva de pe lumea asta şi nu pot suporta 
gîndul că aş putea să te pierd. 

— Şi cu iubita ta cum rămîne? 

— Ştiu că nu mă crezi, dar îţi jur că n-am fost chiar atft 
de idiot. 

— Şi cam cit de idiot ai fost? 

Niciodată nu lăsase să-i scape ceva legat de persoana lui. 
Chiar şi pe vremea liceului, T.J. îl făcea una cu peretele 
dacă încerca să nu-i spună ceea ce voia ea să afle. 

— Un flirt prostesc, sărutări prosteşti. Dar nimic mai mult, 
zise el fără s-o privească. 

— Nici măcar pipăieli? 

Tonul vocii ei demonstra că nu-l crede. 

— Nici măcar, repetă el cu fermitate. Eu... La naiba, T.J., 
nu e corect, eu nu mă refeream la ceva fizic. Nu ştiu, poate 
că am lăsat ca orgoliul masculului să-mi răpească tot ce 
aveam mai bun. Mi-a plăcut emoția pe care o trăiam, dar 
nu era bine, iar eu ştiam asta. 

— Cine este „ea", mai exact? întrebă T.J. 

Avea nevoie de tot curajul, fiindcă, rostindu-i numele, îi 
dădea femeii o personalitate, o transforma în ceva real. 


280 


— Xandrea Conaway. 

— O cunosc? 

Galan clătină din cap. 

— Nu, nu cred. 

— Xandrea, repetă ea. Are sonorități de cocktail. 

El ştia că nu trebuia să rostească nici o vorbă bună 
despre Xandrea aşa că spuse: 

— Te iubesc cu adevărat. leri, cînd ai aflat ce i s-a 
întîmplat Lunei, iar eu mi-am dat seama... Vocea i se frînse 
brusc. Cînd mi-am dat seama că eşti în pericol, m-am trezit 
la realitate. 

— Cînd eşti urmărită de un ucigaş psihopat, stîrneşti 
atenţia, spuse ea pe un ton rece. 

El se decise să meargă direct la ţintă: 

— Ai să-mi mai dai o şansă? 

— Nu ştiu, spuse ea, şi inima i se frînse. Ţi-am spus deja 
că n-am de gind să mă pripesc sau să iau o hotărire 
drastică, şi nu o voi face. Atenţia mea e oarecum disipată în 
momentul ăsta, aşa că sînt de părere să amînăm pentru o 
vreme discuţia asta. 

Bine, se gîndi el, suna într-un fel a ratare, dar deo- 
camdată nu era decis să renunţe. 

— Pot să mă culc cu tine? 

— Adică să facem sex? 

— Nu, adică să dorm cu tine. În patul nostru. Mi-ar plăcea 
să facem dragoste, dar dacă tu nu vrei lasă-mă cel puţin să 
dorm alături de tine. 

Ea se gîndi atit de mult încît el începu să creadă că 
ratase din nou o bilă. In final, T.J. spuse: 

— Bine. 

Galan oftă uşurat. T.j. nu se arătase plină de entuziasm, 
însă nici nu-l trimisese la plimbare. Mai exista o şansă. 
Aveau mulţi ani de convieţuire, iar asta îi unea în 
momentele cînd alte cupluri poate că s-ar fi despărţit. De 
altfel, nu se aştepta să poată şterge într-o singură noapte 
toate greşelile acumulate în ultimii doi ani. 

T.J. se afla încă alături şi el n-avea de gînd să renunţe 
tocmai acum, indiferent cît de supărată era ea sau cit timp 


281 


i-ar fi fost necesar lui pentru a o convinge că o iubea sincer. 
Important era să o ţină în viaţă, chiar dacă avea să-l pără- 
sească în cele din urmă. Nu ştia dacă va putea suporta 
gîndul de a o pierde, dar era convins că ar suferi cumplit. 

X XE e 

— Mă simt atit de obosită, spuse Jaine. Cred că şi tu eşti 
extenuat. 

— Am băut cafea toată ziua. Zbenguiala iese din discuţie, 
bănuiesc. Ai de gînd să te culci devreme? 

Jaine căscă. 

— Nu cred că am de ales. Mă îndoiesc că aş fi în stare să 
stau trează. Îşi masă fruntea. Am avut toată ziua o durere 
cumplită de cap, şi nimic din ce am luat n-a reuşit s-o 
calmeze. 

— La naiba, spuse el. Nici nu am apucat să ne căsătorim 
şi te-au şi apucat migrenele. Shelley a tăiat şi astăzi un 
castravete? 

Jaine zimbi. 

— Mda. Ori de cîte ori închideam pleoapele, punea 
deasupra lor cîte o bucată de castravete. Nu ştiu dacă şi-au 
făcut efectul, dar ne făceau să ne simţim mult mai bine. Se 
opri brusc, apoi îl întrebă: Astăzi aţi făcut progrese? 

— Computerul nu ne-a semnalat nimic, aşa că eu şi 
Bernsen am fost obligaţi să ne uităm iar peste dosare 
pentru a vedea dacă ne-a scăpat ceva. |ţi aminteşti despre 
nişte plingeri de hărţuire sau orice altă problemă apărută 
între doi angajaţi? 

— Mi-aduc aminte de momentul cînd Sada Whited l-a 
surprins pe soţul ei hîrjonindu-se cu Emily Hearst. Au avut o 
dispută chiar în parcare, dar mă îndoiesc că ăsta e 
amănuntul pe care-l cauţi. Plîngeri de hărţuire, zici? Nu-mi 
aduc aminte de nici una. Bennett Trotter ar merita să aibă 
parte de o mulţime de plingeri pentru hărţuire sexuală, dar 
nu cred că a recurs nimeni la aşa ceva. lar el este brunet. 

— Noi nu i-am exclus pe bruneţi. Nu am exclus pe 
nimeni. Marci putea să ia firul acela de păr blond de la 
cineva de care s-a atins la magazinul alimentar. Mai spune- 
mi ceva despre Bennett Trotter. 


282 


— E un nesimţit. Mereu face comentarii pe care le 
consideră sexy, dar e singurul care o crede. Cunoşti genul. 

Il cunoştea. Se întrebă dacă Bennett Trotter putea să 
dovedească pe unde l-au purtat paşii în ultimele două zile. 

— Sînt cîţiva pe care nu-i simpatizează nimeni, continuă 
Jaine. Şeful meu, Ashford deWynter, e unul dintre ei. Era 
foarte pornit contra listei, pînă cînd compania a decis să 
profite de pe urma publicităţii gratuite. 

Sam îl adăugă pe Ashford deWynter pe lista lui mentală. 

— Altcineva? 

— Nu-i cunosc pe toţi. Să vedem. Nimeni n-o place pe 
Leah Street, dar cred că ea nu contează. 

Numele suna familiar. li trebuiră doar două secunde ca 
să o dibuiască. 

— Ea e regina dramelor. 

— Şi o mare belea. Mă bucur că nu face parte din 
departamentul meu. T.J. trebuie să-i facă faţă zi de zi. 

— Altcineva în afară de Trotter şi deWynter? 

— Nu-mi vine nimeni în minte. Mi-aduc aminte de un tip 
pe care îl cheamă Cary sau ceva de genul ăsta, unul care s- 
a enervat rău de tot atunci cînd s-a aflat despre listă, 
pentru că o parte dintre femei îl luaseră peste picior apropo 
de asta, dar nu s-a dovedit violent, ci doar ţifnos. 

— Poţi să afli care e de fapt numele lui? 

— Sigur. Dominica Flores a fost una dintre femeile care îl 
tachinau. Am s-o sun miine-dimineaţă. 


wo ow wW 
AR AR AR 


Ciudat cum toate fuseseră date peste cap, se gîndi T.J. a 
doua zi dimineaţa în timp ce păşea în clădirea firmei 
Hammerstead. Marci şi Luna nu erau aici. Nu aveau să mai 
fie niciodată aici. Dacă dispariţia lui Marci fusese greu de 
acceptat, moartea Lunei părea ceva imposibil. Luna fusese 
o fiinţă atit de deşteaptă şi de dulce. Cum putuse cineva să 
o ucidă din pricina unei liste stupide? 

„Ucigaşul este în clădirea asta", îşi zise ea. Poate că va 
trece pe coridor chiar pe lîngă el. Poate că venirea la 
serviciu nu fusese cea mai înţeleaptă idee, dar, într-un fel 
straniu, ea trebuia să fie aici pentru că el era prezent. Poate 


283 


că el va spune ceva care să-l trădeze, poate că va reuşi să 
surprindă ceva pe chipul lui - ceva, orice, ceva care să-i 
ajute să-şi dea seama despre cine e vorba. Nu era ea 
Sherlock Holmes, dar nici proastă nu era. 

Jaine fusese întotdeauna cea mai întreprinzătoare din 
grupul lor, dar T.J. îşi zise că şi ea putea fi îndrăzneață. A 
veni astăzi la lucru părea o îndrăzneală; Jaine nu venise; 
migrena de ieri nu-i trecuse, aşa că îşi petrecea încă o zi 
alături de Shelley, lăsîndu-se răsfăţată. 

T.J. fu nevoită să admită că şi ei îi plăcuse faptul că Galan 
îşi făcuse griji pentru ea. 

Fusese o adevărată prostie, poate chiar o stupizenie, să 
se prezinte la serviciu cînd ştia foarte bine că pe el îl 
alarma chestia asta; dar el o ignorase atît de mult timp încît 
grija lui de acum era ca un adevărat balsam pentru rănile ei 
sufleteşti. Noaptea trecută o surprinsese cu vorbele lui. 

Poate că vor reuşi să se împace. Nu trebuia să se 
grăbească acceptindu-i scuzele, aşa cum nici nu trebuia să 
se gindească la divorţ doar pentru că mariajul lor alunecase 
pentru prima dată pe o pantă descendentă. Ea îl iubea şi, 
acum, după o bună bucată de timp, îşi zise că şi el o iubea. 

Luna şi Shamal reuşiseră să-şi rezolve neînțelegerile, 
chiar înainte ca ea să fie ucisă. Avusese parte de două zile 
de fericire alături de el. Două zile, cînd ar fi trebuit să aibă 
parte de asta o viaţă întreagă. 

Pe T.J. o străbătu brusc un fior. Oare ea şi Galan vor avea 
parte tot de două zile, pentru a încerca să-şi pună la punct 
fragilul lor armistițiu? 

Nu. Ucigaşul nu va reuşi să o doboare. Nu-şi putea 
imagina cum de Luna îl lăsase să intre în apartamentul ei 
aşa cum susţinea poliţia. Poate că el se afla deja înăuntru, 
şi o aşteptase. Sam spusese că nu fusese vorba de o intrare 
prin efracţie, dar poate că el descuiase cumva uşa. Poate 
că reuşise să pună mîna pe o cheie. 

Dacă Galan nu va fi acasă atunci cînd ea se va întoarce 
de la serviciu, nu va intra de una singură în casă. Va ruga 
un vecin să o însoţească. Mai era şi Trilby; căţeluşei nu-i 
scăpa absolut nimic. Lătratul ei o enerva de obicei, dar 


284 


acum era bucuroasa că avea căţeluşa. 

Leah Street o privi surprinsă văzînd-o intrînd. 

— Nu mă aşteptam să vii astăzi, spuse ea. 

T.J. îşi ascunse propria mirare. Hainele lui Leah nu 
fuseseră niciodată elegante, dar cel puţin erau curate. 
Astăzi însă arăta de parcă le luase de la gunoi. Purta o fustă 
şi o bluză, însă fusta îi atîrna într-o parte, dîndu-i la iveală 
marginea slipului. T.J. nu-şi imagina cum putea purta cineva 
slip atunci cînd nu era obligată s-o facă. Bluza lui Leah era 
şifonată, şi pătată pe piept. Chiar şi părul ei, de obicei 
ordonat, arăta ca şi cum nu s-ar fi pieptănat înainte de a 
veni la lucru. 

Dîndu-şi seama că Leah se uita la ea cu o privire 
întrebătoare, T.J. se întoarse imediat cu gindul la ceea ce 
avea de spus. 

— Am considerat că munca îmi va fi de ajutor. Ştii tu, 
rutina. 

— Rutina. 

Leah dădu din cap, ca şi cum cuvintul ar fi avut un sens 
profund. 

Ciudat. Dar la urma urmei, Leah fusese întotdeauna cam 
sărită de pe fix. Nimic grav, doar puţin... sărită. 

Din cîte îşi dădea seama T.J., Leah era astăzi aeriană. Ea 
fredona o melodie, îşi pili unghiile, şi răspunse la cîteva 
apeluri telefonice. 

Părea raţională, chiar dacă nu era eficientă. „Nu sînt 
sigură, am să te sun eu", părea să fie răspunsul la ordinea 
zilei. 

Puțin după ora nouă, Leah se făcu nevăzută şi reapăru 
peste zece minute, cu bluza mai pătată decit înainte. 
Apropiindu-se de T.J., se aplecă şi îi şopti: 

— Nu reuşesc să găsesc nişte dosare. Mă ajuţi să mut 
cîteva cutii? 

Care cutii? Care dosare? Aproape toate dosarele lor se 
aflau stocate în computer. T.J. se pregăti s-o întrebe despre 
ce dosare vorbea, dar Leah aruncă o privire fugară şi 
ruşinată prin birou, ca şi cum ar fi avut o problemă care nu 
avea legătură cu dosarele, însă nu voia ca ceilalţi să afle. 


285 


De ce eu? se gîndi T.J., însă oftă şi spuse: 

— Desigur. 

În drum spre lift o întrebă: 

— Unde anume se află aceste dosare? 

— La parter. În depozit. 

— Eu nu ştiu să se afle ceva stocat în „Depozit“, glumi 
T.J., dar se părea că Leah n-a priceput poanta. 

— Bineînţeles că sînt acolo, spuse ea, părînd tulburată. 
Ascensorul era gol, iar pe holul de la etajul unu nu întîlniră 
pe nimeni, lucru deloc surprinzător, ţinind cont de ora 
matinală. Toţi se aflau în birourile lor, iar geniile 
computerelor erau probabil antrenati într-o partidă de scui- 
pat la distanţă. 

Merseră pe holul îngust, zugrăvit în verde. Leah deschise 
uşa pe care stătea scris „Depozit", păşind înaintea lui T.J. 
pentru a intra prima înăuntru. T.J. strimbă imediat din nas 
din pricina mirosului umed şi înţepător. Nimeni nu părea să 
fi trecut pe acolo de multă vreme. Pe deasupra, era şi 
întuneric. 

— Unde e întrerupătorul? întrebă ea. 

Ceva greu o izbi în spinare, împingînd-o în camera aceea 
întunecată şi urit mirositoare. T.J. căzu pe podeaua goală şi 
aspră, julindu-şi mîinile şi genunchii. În mintea ei explodă 
brusc adevărul oribil. Ea reuşi să se ferească şi să se ridice 
din nou în picioare exact în clipa în care o ţeava de metal 
şuieră izbind podeaua. 

T.J. ţipă, sau cel puţin aşa crezu. Nu era prea sigură, 
pentru că în urechi bubuia precum un tunet sunetul propriei 
sale inimi. Încercă să apuce ţeava, şi o vreme se luptă să 
intre în posesia ei, însă Leah era puternică, foarte 
puternică, şi o lovi pe T.J. cu toată forţa peste picioare. 

T.J. sesiză din nou şuierul acela, apoi luminile explodară 
în capul ei şi nu mai auzi nimic. 


CAPITOLUL 28 


Pe hol se auzi o uşă deschizindu-se. Corin îngheţă, 
286 


ascultind atent paşii aceia grei care străbăteau coridorul; 
apoi se auzi din nou o uşă deschizîndu-se şi închizîndu-se în 
aceeaşi clipă. E cineva din personalul de întreţinere, îşi zise 
el. Dacă omul s-ar fi uitat în direcţia unde se afla el şi ar fi 
observat că depozitul avea uşa deschisă, ar fi venit cu 
siguranţă să facă cercetări. 

Corin se sperie. Cum de nu se gîndise la posibilitatea ca 
cineva din personalul de întreţinere să se afle prin preajmă? 
Ar fi trebuit s-o facă; nu fusese destul de precaut, iar Mama 
va fi furioasă. 

Se uită la femeia care zăcea întinsă pe podeaua jegoasă, 
abia vizibilă în lumina slabă care răzbătea prin uşa deschisă 
a depozitului. Oare mai respira? Nu era sigur, dar se temea 
să facă chiar şi cel mai mic zgomot. 

Nu procedase ca la carte. Nu plănuise totul foarte bine, 
iar chestia asta îl băgă în sperieţi, deoarece atunci cînd nu 
executa totul la perfecţie, Mama era furioasă. Trebuia să o 
mulţumească, să se gindească la ceva anume, la o 
modalitate de a-şi îndrepta greşelile. 

Cealaltă. Cea cu gura mare. Făcuse o greşeală şi în 
privinţa ei, dar nu fusese de vină pentru că ea lipsea de 
acasă, nu? Oare Mama va înţelege? 

Nu. Mama nu admitea niciodată scuze. 

El trebuia să se întoarcă şi să facă treaba aşa cum se 
cuvine. 

Dar ce era de făcut dacă ea nu va fi acasă nici de data 
asta? Ea nu era la serviciu. Verificase lucrul acesta. Atunci, 
unde putea fi? 

O va găsi. Ştia cine îi sînt părinţii şi unde anume locuiau, 
ştia numele fratelui şi al surorii ei şi adresele acestora. Ştia 
o mulţime de lucruri despre ea. Cunoştea o mulţime de 
chestii despre fiecare persoană care lucra aici, pentru că îi 
făcea plăcere să-şi bage nasul prin dosarele oamenilor. Ar fi 
fost în stare să pună pe hirtie numerele aferente asigurării 
lor sociale şi data de naştere a fiecăruia ca apoi să afle tot 
felul de lucruri despre ei folosindu-se de computerul lui de 
acasă. 

Ea era ultima. El nu putea să mai aştepte. Trebuia să dea 


287 


de ea imediat, trebuia să ducă la bun sfîrşit misiunea pe 
care i-o încredinţase Mama. 

Corin aşeză încet ţeava de metal lîngă trupul ţeapăn al 
femeii, întredeschise uşa depozitului, se furişă afară, o 
închise fără să facă zgomot şi se îndepărtă păşind pe 
vîrfuri. 

wX XE 

Detectivul Wayne Satran veni lîngă biroul lui Sam cu o 
foaie de fax în mînă. 

— lată raportul referitor la amprenta de pantof pe care-l 
aşteptai. 

Lăsă hiîrtia deasupra altui teanc de rapoarte şi o porni 
spre biroul lui. 

Sam luă raportul şi citi primul rînd: „Amprenta nu se 
potriveşte...". 

Cum naiba? Toate laboratoare criminalistice deţin 
registre sau baze de date cu privire la amprentele de 
pantofi ale  hoţilor, iar datele sînt actualizate cu 
regularitate. Uneori se întîmplă ca un producător să nu 
trimită aceste informaţii la timp şi actualizate, cînd se 
produce o schimbare de stil sau refuză să facă acest lucru 
dintr-un motiv de ordin personal. Cînd se întîmpla aşa ceva, 
laboratorul cumpăra de obicei o pereche de pantofi din 
modelul respectiv, pentru a-i monitoriza amprenta. 

Poate că pantofii fuseseră cumpăraţi dintr-o altă ţară. 
Poate că erau o marcă ce se demodase deja sau individul 
fusese destul de isteţ încît să se folosească de un cuţit 
pentru a schimba modelul amprentei. Lui Sam nu-i venea 
să creadă. Nu era un ucigaş organizat; tipul acţiona sub im- 
pulsul emoţiei şi al oportunității. 

Privi din nou raportul, dar îşi dădu seama că aceasta 
conţinea destule cuvinte în afara acelei părţi care spunea: 
„nu se potriveşte". Nu îşi putea permite să rateze vreun 
amănunt, aşa că începu din nou lectura. „Amprenta nu se 
potriveşte cu nici unul dintre pantofii pentru alergare des- 
tinaţi bărbaţilor, ci cu un model destinat exclusiv persoa- 
nelor de sex feminin. Secţiunea pe care am avut-o la 
dispoziţie nu ne-a permis însă să determinăm cu exactitate 


288 


măsura, dar pare a fi vorba de o dimensiune cuprinsă între 
opt şi zece." 

Un pantof pentru femei? Tipul purta încălţăminte pentru 
femei? 

Sau... tipul era femeie. 

— Fiu de cățea! spuse Sam printre dinţi, întinzîndu-se 
după telefon şi tastind numărul lui Bernsen. Cînd Roger 
răspunse, el zise agitat: Am primit raportul referitor la am- 
prenta de pantof. E un pantof pentru femei. 

Pentru o clipă se aşternu o linişte mormiîntală; apoi Roger 
spuse: 

— M-ai făcut praf. 

Părea la fel de bulversat ca şi Sam. 

— Noi am exclus femeile din cercetările efectuate de cei 
de la NCIC. Ne-am făcut singuri de rahat. Trebuie să 
analizăm şi dosarele acelea. 

— Tu vrei să-mi spui că e vorba de o femeie... 

Roger tăcu. 

Sam ştia că acesta se gindea la modul în care fuseseră 
măcelărite trupurile lui Marci şi al Lunei. 

— lisuse! 

— Acum ştiu de ce Luna a deschis uşa. Gestul ei părea de 
neînțeles, însă ea fusese pusă în gardă în privinţa unui 
bărbat, nu a unei femei. 

Sentimentul că ceva le scăpase printre degete devenea 
din ce în ce mai puternic. 

O femeie. Gîndeşte-te la o femeie cu părul blond. Se duse 
imediat cu gîndul la momentul înhumării lui Marci, şi la 
femeia aceea înaltă şi blondă care se prăbuşise plingînd în 
braţele lui Cheryl. O regină a dramelor, spusese T.J., dar 
Jaine fusese de altă părere: Morişca se învirte mai departe, 
dar hamsterul e deja mort. Ea credea că femeii îi lipsea o 
doagă, că la mijloc era ceva putred. La dracu'! Ea chiar o 
pomenise cînd el o întrebase despre angajaţii care au 
dificultăţi în privinţa acomodării cu colegii. 

T.J. pomenise despre cu totul altceva, ceva la care el nu 
fusese atent în momentul respectiv: femeia lucra în 
departamentul ei, la resurse umane. Femeia avea acces la 


289 


absolut orice, la toate acele informaţii stocate, inclusiv la 
numerele de telefon private şi la adresele rudelor care tre- 
buia contactate în caz de urgenţă. 

Asta era. Acesta era amănuntul care nu-i dăduse pace. 
Laurence Strawn îi specificase în mod expres că dosarele 
conținînd informaţii de ordin personal nu se aflau în baza de 
date a computerelor ce dispuneau de o conexiune de tip 
internet pentru a nu fi la dispoziţia vreunui hacker. 
Persoana care apelase numărul de mobil al lui T.J. îl 
obținuse probabil din dosarul ei personal, dar dosarul în 
cauză, fără a necesita o autorizaţie specială, putea fi 
accesibil doar celor care lucrau la departamentul de resurse 
umane. 

Cum o chema? Cum dracu' se numea? 

Sam întinse mîna după telefon pentru a o suna pe Jaine, 
dar numele îi veni în minte înainte de a forma în întregime 
numărul lui Shelley: Street. Leah Street. 

Formă imediat numărul lui Bernsen. 

— Leah Street, zise el dintr-o suflare cînd Roger răspunse 
la telefon. Cea care vărsa lacrimi de crocodil pe umărul 
surorii lui Marci, la înmormiîntare. 

— Blonda! spuse Roger. La dracu'! Se potriveşte şi ca 
profil. 

O potrivire perfectă, se gîndi Sam. Nervozitate, emoție în 
exces, imposibilitatea de a sta deoparte. 

— Am chiar aici dosarul, spuse Roger. Au fost formulate 
cîteva plîngeri vizavi de comportamentul ei. Nu se înţelege 
cu semenii. Doamne, asta e o poveste clasică. O s-o 
interogăm, să vedem ce putem scoate de la ea dacă o scu- 
turăm puţin. 

— Trebuie să fie la serviciu. Sam se alarmă brusc. T.J. s-a 
dus astăzi la serviciu. Lucrează în cadrul aceluiaşi depar- 
tament. Resurse umane. 

— Sun-o pe T.]. Eu plec chiar acum într-acolo. 

Sam căută repede numărul de telefon al companiei 
Hammerstead. După primul apel, convorbirea fu preluată 
de un robot automat. Strîngînd din dinţi, ascultă înregis- 
trarea pînă ce i se făcu legătura cu departamentul de 


290 


resurse umane. Pierduse un timp preţios. La dracu'! Oare 
de ce companiile nu angajează oameni în carne şi oase 
care să preia apelurile? Mesajele înregistrate costau mult 
mai puţin, dar în cazuri de urgenţă o astfel de întirziere 
putea crea probleme grave. 

În sfîrşit, serviciul de mesagerie îi comunică interiorul 
dorit. După al patrulea apel îi răspunse o voce grăbită. 

-Resurse umane, sînt Fallon. 

— Cu T.J. Yother, vă rog. 

— Îmi pare rău, doamna Yother nu se află în birou. 

— De cînd timp a plecat de la birou? întrebă Sam pe un 
ton aspru. 

Fallon nu era însă o persoană care să-şi depăşească 
atribuţiile. 

— Cine sînteţi? întrebă ea la fel de aspru. 

— Detectivul Donovan. Trebuie să o găsesc neapărat. 
Ascultaţi-mă: Leah Street e cumva acolo? 

— Nu. 

Tonul lui Fallon se schimbă. Femeia deveni mult mai 
cooperantă. 

— Ea şi T.J. au plecat împreună acum o jumătate de oră. 
Telefonul a sunat în draci şi, cum ele sînt plecate, de-abia 
am putut face faţă. Ele... 

Sam o întrerupse: 

— Dacă T.J. se întoarce, spuneţi-i să-l sune imediat pe 
detectivul Sam Donovan. 

Îi dictă numărul. O clipă se gîndi să o avertizeze pe 
această Fallon în privinţa situaţiei, dar se decise pe loc să 
n-o facă. Nu voia să o alarmeze pe Leah. 

— Îmi puteţi face legătura cu biroul domnului Strawn? 
Doar Laurence Strawn dispunea de auroritatea necesară 
pentru a acţiona aşa cum dorea el. 

— Da, sigur. Bineînţeles. Vreţi să v-o fac eu? 

Sam închise pleoapele şi expedie o înjurătură pe cinste. 

— Da, vă rog. 

— În regulă. Aşteptaţi. 

După o serie de tonuri electronice, auzi vocea plată a 
secretarei directorului Strawn. Sam îi tăie frazele introduc- 


291 


tive îndelung exersate. 

— La telefon detectivul Donovan. Aş putea vorbi cu 
domnul Strawn? E o chestiune urgentă. 

Cele două cuvinte - „detectiv" şi „urgentă" - avură efect 
şi fu pus imediat în legătură cu Strawn. Sam îi explică rapid 
situaţia. 

— Anunţaţi paznicii şi nu permiteţi nimănui să iasă, şi 
căutaţi-o imediat pe T.J. Verificaţi fiecare dulap pentru 
mături sau cabină de duş. Nu e nevoie să-i cereţi socoteală 
domnişoarei Street, însă nu-i daţi voie să plece. Detectivul 
Bernsen a pornit deja spre dumneavoastră. 

— Rămiîneţi pe fir, spuse Strawn. Am să anunţ paznicii 
chiar în clipa asta. 

Reveni pe fir peste treizeci de secunde. 

— Domnişoara Street a părăsit incinta în urmă cu 
aproximativ douăzeci de minute. 

— Era şi T.J. cu ea? 

— Nu. Paznicul spune că era singură. 

— Atunci, căutaţi-o pe T.J., zise Sam repede, în timp ce 
scria un bileţel şi i-1 arăta lui Wayne Satran. Wayne luă 
bileţelul, îl citi şi o porni în grabă la acţiune. 

— Ea se află pe undeva prin clădire. E posibil să fie încă 
în viaţă. 

Marci murise după prima lovitură de ciocan. Luna nu 
decedase imediat, dar primise o lovitură atît de puternică la 
nivelul craniului, încît îşi dăduse sfîrşitul înainte ca rănile 
prin înjunghiere să-i provoace o hemoragie masivă. Cel de 
la M.E. estimase, bazindu-se exclusiv pe propria sa expe- 
rienţă, că aceasta mai trăise, cu aproximaţie, citeva minute 
după atacul iniţial. 

— Trebuie să fiu discret? întrebă Strawn. 

— In acest moment, găsirea ei e lucrul cel mai important. 
Leah Street ne-a scăpat deja. Alertaţi pe toţi cei prezenţi în 
clădire pentru a participa la acţiunea de căutare. Cînd o 
găsiţi, dacă mai trăieşte, faceţi tot ce este posibil pentru a 
o ajuta. Dacă e moartă, încercaţi să conservaţi locul faptei. 
Cei de la urgenţe sînt deja pe drum. 

Wayne puse tot angrenajul în mişcare. Trupe de ofiţeri 


292 


făcînd parte din jurisdicții diferite se îndreptau spre 
Hammerstead, ca şi echipele de medici şi tehnicienii care 
se ocupau cu prelevarea probelor. 

— O vom găsi, spuse Laurence Strawn în şoaptă. 
Instinctul îi dicta lui Sam să fie prezent la locul faptei, 

Însă el rămase pe loc, conştient că putea fi mai util acolo 
unde se găsea. 

Dosarul lui Leah Street se afla pe biroul lui Roger. Sam 
telefona la secţia de poliţie din Sterling Heights şi îl rugă pe 
detectivul care prelua apelul să caute în dosar şi să-i 
comunice adresa de acasă, numărul de telefon şi numărul 
asigurării ei sociale. 

După numai un minut, detectivul ridică receptorul şi 
spuse; 

— Nu am găsit pe nimeni cu numele de Leah Street. Aici 
apare un „Corin Lee Street", dar nici o Leah. 

— Corin Lee? 

lisuse! Sam îşi frecă fruntea, încercînd să-şi dea seama 
ce naiba se petrecea. Leah era bărbat sau femeie? Numele 
semănau prea mult ca să fie vorba de o coincidenţă. 

— Corin Street e femeie sau bărbat? 

— Un moment. Urmă o pauză. Am găsit. Femeie. 

Posibil, se gîndi Sam şi adăugă: 

— Bine, mulţam. Asta e tot ce voiam să ştiu. 

Sam copie informaţiile primite de la departamentul 
pentru autovehicule şi obţinu numărul plăcuței de înmatri- 
culare şi descrierea maşinii lui Leah. 

El transmise apoi un avertisment pentru cei care 
urmăreau maşina. Nu ştia dacă suspecta era înarmată; nu 
folosise o armă de foc, dar asta nu însemna că nu deţinea 
una, aşa cum putea foarte bine să aibă asupra ei un cuţit. 
Era o persoană a dracului de instabilă, la fel ca nitrogli- 
cerina, şi trebuia să te apropii de ea cu precauţie. 

Oare unde se dusese? Acasă? Doar un nebun ar fi făcut 
aşa ceva - însă Leah Street era nebună de legat. El 
trimisese deja cîțiva ofiţeri spre casa acesteia. 

Cît timp pusese totul în mişcare, încercase să nu se 
gîndească la T.J. Acum se întreba dacă o găsiseră în viaţă 


293 


sau ajunseseră prea tîrziu. 

Oare cît timp trecuse? Işi verifică ceasul; zece minute de 
cînd vorbise cu Strawn, asta însemna treizeci de minute de 
cînd Leah Street părăsise sediul Hammerstead. Putea să fi 
ajuns deja la graniţa dintre două state şi într-o jumătate de 
oră în oricare zonă a regiunii Detroit. Exista şi posibilitatea 
de a fi trecut în Canada. Erau implicate deja patru sau cinci 
jurisdicții, atunci de ce nu ar implica şi altă naţiune? 

Intenţionase să-i telefoneze lui Jaine, dar se hotărî să mai 
aştepte. Nu avea nici o informaţie exactă despre T.J., şi nu 
putea să o supună la chinul aşteptării unei veşti. 

Slavă Cerului că Jaine se afla acasă la Shelley, în 
siguranţă. Leah nu ştia cine era Shelley şi nici unde locuia... 
Asta dacă nu cumva Jaine o menţionase la rubrica 
„persoană de contactat în caz de urgenţă". 

Cum împărţiseră dosarele în ordine alfabetică, Sam pre- 
luase prima jumătate a documentelor prelucrate de printer, 
iar Roger pe cea de a doua. În consecinţă, Roger deţinea 
dosarul lui Leah Street, iar el pe cel al lui Jaine. Existau mai 
multe dosare listate la litera B decit la celelalte litere ale 
alfabetului şi el începu să caute repede prin teanc. Cînd 
dădu peste cel al lui Jaine, extrase paginile respective din 
teanc şi le scana rapid. Shelley figura pe listă. 

Simţi un gol în stomac. Nu mai apelă la o linie fixă de 
telefonie, ci formă numărul lui Shelley de pe mobil în timp 
ce ieşea în fugă pe uşă. 

Ea 

Reporterii reuşiseră să afle adresa lui Shelley. Sunetul 
neîntrerupt al telefonului îi scosese pur şi simplu din minţi. 
Shelley deconectase linia telefonică, şi apoi ieşiseră în curte 
lîngă piscină. Sam insistase atit de mult să nu se despartă 
de mobil, încît Jaine îl luase cu ea. 

O umbrelă largă, postată deasupra capului, împiedica 
razele soarelui să pătrundă. Jaine moţăia în timp ce Shelley 
citea. Casa era cufundată într-o linişte binefăcătoare; ştiind 
că nervii lui Jaine erau încordaţi la maximum, Shelley îl 
trimisese pe Nicholas acasă la un prieten pentru a se juca 
împreună; Stefanie era plecată la mall împreună cu 


294 


pritenele sale. 

Jaine simţi cum migrena începe să scadă în intensitate, 
ca un val ce bătea în retragere. Nu mai era capabilă să se 
gîindească la Marci şi la Luna, nu în această clipă. 

In starea ei de amorţeală, gindul îi fugi la Sam. Cit de 
puternic putea fi! Oare de ce cu numai trei săptămîni în 
urmă îşi închipuise ca era spaima cartierului? Se 
întîimplaseră atitea între ei încît pierduse noţiunea timpului; 
i se părea că îl ştia de luni de zile. 

Legătura lor dura de o lună, şi peste cîteva săptămîni 
aveau să se căsătorească. Nu-i venea să creadă că face o 
mişcare atît de pripită, dar avea un sentiment plăcut. Sam 
părea omul potrivit. Nu se arătase pripită în cazul celor trei 
logodne anterioare şi toate trei se sfirşiseră prost. La naiba 
cu precauţia; se va mărita cu Sam Donovan. 

Erau atitea de făcut, atitea detalii de rezolvat. Slavă 
Domnului că exista Shelley. Ea era aceea care se ocupa de 
tot, de locaţie, meniu, muzică, flori, invitaţii, construirea 
unui cort special. Shelley discutase deja cu mama lui Sam 
şi cu sora cea mare a acestuia, Doro, implicîndu-le şi pe ele 
în desfăşurarea pregătirilor. Jaine îşi zise cu tristeţe că nu 
reuşise să cunoască nici măcar un membru al familiei lui 
Sam. Moartea lui Marci şi înmormîntarea acesteia, şi apoi 
decesul Lunei nu-i dăduseră ocazia s-o facă. Era fericită 
ştiind că Sam le vorbise părinţilor despre eveniment înainte 
de telefonul lui Shelley, altfel şocul ar fi fost poate şi mai 
mare. 

Soneria o trezi din reverie. Oftă şi se uită la Shelley, care 
nu schiţa nici o mişcare. 

— Nu te duci să vezi cine sună la uşă? 

— Nici gînd. Probabil e vreun reporter. 

— Poate că a venit Sam, 

— Sam ar fi dat telefon... Oh, am deconectat aparatele. 
La naiba, mormăi Shelley, aşezînd cartea cu faţa în jos pe 
măsuţa aflată între cele două scaune. Am ajuns la o parte 
foarte interesantă. Mi-ar plăcea să pot citi măcar o dată o 
carte fără să fiu deranjată. Dacă n-o fac copiii, atunci o face 
telefonul. Dacă nu-i telefonul, atunci e soneria. Stai să vină 


295 


şi clipa cînd tu şi Sam veţi avea copii, o avertiză ea, în timp 
ce se îndrepta spre uşă. 

aee 

Sam oscila între înjurături şi rugăciuni, în timp ce făcea 
slalom printre maşini, cu luminile de averizare clipind 
neîncetat. Acasă la Shelley nu răspundea nimeni. Îi lăsase 
un mesaj pe robot, dar se întreba unde ar putea fi. Jaine n- 
ar fi plecat nicăieri fără să-l anunţe, nu în circumstanţele 
actuale. În viaţa lui nu fusese mai speriat. Trimisese deja 
maşinile de patrulare spre casa lui Shelley, şi spera să nu 
fie mult prea tirziu. 

Îşi aminti numărul de mobil al lui Jaine. Manevrînd 
volanul cu o singură mînă, cu pedala de acceleraţie presată 
pînă la podea, apăsă pe tasta de formare rapidă a 
numărului lui Jaine. Aşteptind să se producă legătura se 
ruga în gînd. 

Ea 

Poarta din bare de fier zăngăni. Gardul care împrejmuia 
piscina avea o înălţime de opt picioare şi era construit din 
lemn. Speriată, Jaine sări în picioare şi privi neliniştită în jur. 

— Jaine! 

Nu-i venea să creadă. Leah Street zgilţiia înnebunită 
poarta. 

— Leah! Ce s-a întîmplat? E vorba de T.].? 

Jaine sări de pe scaun şi o porni în fugă spre poartă. 
Inima stătea să-i sară din piept, atit de mare era panica ce 
o cuprinsese. 

Leah clipi, ca şi cum ar fi fost surprinsă de întrebarea lui 
Jaine. Privirea ei stranie şi intensă se concentra asupra lui 
Jaine. 

— Da, despre T.J. e vorba, spuse ea, zgilţiind încă o dată 
poarta. Deschide! 

— Ce se petrece? E teafără? 

Jaine se opri brusc în faţa porţii, dîndu-şi seama că nu 
avea cheia. 

— Deschide poarta, repetă Leah. 

— Nu pot, nu am cheia! Am s-o chem pe Shelley... în 
clipa în care se întoarse cu spatele, Leah o apucă de braţ 


296 


printre barele de fier. 

— Hei! 

Trezită din starea de panică, Jaine se eliberă şi se răsuci 
spre Leah. 

— Ce dracu”... 

Cuvintele i se opriră în git. Mîna pe care Leah o stre- 
curase spre ea era pătată de sînge, ca şi fusta. Femeia se 
lipi şi mai mult de poartă. 

Instinctul o determină pe Jaine să facă un pas înapoi. 

— Deschide poarta asta blestemată! şuieră Leah, 
zgilţiind-o cu ajutorul miinii stîngi precum un cimpanzeu 
furios închis într-o cuşcă. Părul răvăşit şi blond îi flutura în 
jurul obrajilor. 

Privirea lui Jaine se muta de la petele de sînge la părul 
acela blond. Remarcînd strălucirea stranie din ochii lui Leah 
şi chipul schimonosit, simţi că înţepeneşte. 

— Căţea ucigaşă! şuieră ea aproape în şoaptă. 

Leah se mişcă rapid precum un şarpe. Işi ridică braţul 
drept şi, strecurîndu-l printre barele porţii, aruncă ceva în 
direcţia capului lui Jaine. Jaine se dădu înapoi, pierzîndu-şi 
brusc echilibrul, şi făcu cîţiva paşi împleticiţi înainte de a 
cădea. Răsucindu-se pe o parte în momentul căderii, 
ateriză pe şold. Minată de adrenalină, sari imediat în 
picioare fără a se lăsa pradă durerii pe care i-o provocase 
căderea. 

Leah încercă s-o lovească din nou cu un levier. Jaine se 
îndepărtă şi mai mult de poartă şi strigă: 

— Shelley! Cheamă poliţia! Repede! 

Telefonul mobil aflat pe scaun începu să sune. Ea se uită 
involuntar în direcţia lui, iar Leah, într-un acces de nebunie, 
începu să lovească poarta cu levierul. Metalul se îndoi sub 
forţa loviturilor şi lacătul cedă. 

Leah deschise poarta. Chipul îi era desfigurat de ură. 

— Eşti o tirfă, şuieră ea, ridicînd levierul. Eşti o tîrfă 
desfrinată şi vulgară care nu merită să trăiască. 

Neîndrăznind să-şi ia ochii de la Leah, Jaine se mişcă într- 
o parte, încercînd să interpună unul din scaunele din lemn 
între ea şi Leah. Petele de sînge de pe mîna şi de pe 


297 


hainele lui Leah îi spuneau că T.J. murise. 

Jaine ajunsese la un pas de marginea piscinei. Îşi 
modifică rapid poziţia. 

Shelley ieşi afară din casă, palidă la faţă, ţinînd în mînă 
una din bitele de baseball ale lui Nicholas. 

— Am anunţat poliţia, spuse ea, cu vocea tremurătoare, 
privind-o fix pe Leah, precum o mangustă ce se holbează la 
o cobră. Şi precum o cobră, Leah îşi mută atenţia la Shelley. 

Nu, se gîndi Jaine, cuvîntul apărînd în mintea ei precum o 
şoaptă sfişietoare. Nu şi Shelley. 

— Nu! 

Strigătul explodă din gitlejul ei în timp ce îşi simţi trupul 
străbătut de un fior fierbinte de furie căruia pielea nu-i mai 
putea face faţă. In faţa ochilor ei se formă un cerc de 
culoare roşie, în centrul căruia se afla Leah. Jaine nu putea 
înainta, dar o determină pe Leah să-şi concentreze atenţia 
asupra ei, ţinînd levierul ridicat. 

Shelley aruncă bita de baseball, încercînd să creeze o 
diversiune. Bita din lemn o lovi pe Leah în umăr. Aceasta 
scoase un strigăt plin de miînie, însă nu scăpă levierul, ci 
aruncă, lovind-o pe Shelley peste stern. Shelley urlă de 
durere şi căzu pe burtă. Leah ridică bara grea de metal, 
pregătindu-se să o izbească în cap, moment în care Jaine se 
năpusti asupra ei cu o forţă dublată de furia pe care o 
resimțea. 

Leah era mai înaltă şi mai corpolentă. Ea reuşi să evite 
atacul lui Jaine şi o lovi peste spate cu levierul. Cum Jaine 
se afla mult prea aproape de ea, lovitura nu avu efectul 
dorit. Leah se cabra, recuperîndu-şi echilibrul, şi o împinse 
pe Jaine cît-colo. Apoi făcu doi paşi rapizi spre ea. Shelley 
îşi adună forţele şi se repezi şi ea înainte. 

Piciorul lui Jaine alunecă brusc peste marginea piscinei şi, 
asemenea unor piese de domino, toate trei se prăbuşiră în 
apă. 

Agăţindu-se unele de altele, luptîndu-se, ieşiră la supra- 
faţă. Leah ţinea încă levierul în mînă, dar apa o împiedica 
să-l manevreze. În plus, era în inferioritate numerică. Se 
smuci sălbatic, încercînd să se elibereze. 


298 


Jaine nu avusese timp să inspire înainte de a se 
scufunda. Plămiînii o ardeau, în timp ce încerca să nu 
înghită apă. Reuşind să se desprindă, ţişni la suprafaţă, 
pentru a inspira. Cînd privi în jur, nu le văzu nici pe Shelley, 
nici pe Leah. Jaine trase adînc aer în piept şi se scufundă 
din nou. Lupta le purtase în partea mai adiîncă a piscinei. Ea 
văzu bulele de aer, formele lor contorsionate şi fusta lui 
Leah care plutea în jurul lor. Cu o mişcare energică a picioa- 
relor, ţişni în direcţia celor două femei. 

Leah o strîingea de git pe Shelley cu un braţ. Furioasă, 
Jaine îşi înfipse mîna în părul lui Leah şi o trase în spate cu 
toată forţa de care era capabilă, obligînd-o să-i dea drumul 
lui Shelly. 

Leah se răsuci şi îşi înfipse o mînă în gitul lui Jaine, 
strîngînd cu toată forţa. 

Presiunea incredibilă o făcu pe Jaine să icnească, şi apa îi 
năvăli în gură. Ea îşi ridică ambele picioare şi o izbi pe Leah 
în stomac, împingînd-o. Unghiile acesteia îi brăzdară gitul, 
dar reuşi să scape din strinsoare. 

Shelley reveni şi o împinse pe Leah spre fundul piscinei. 
Jaine se apropie prin apă pentru a adăuga forţa ei la cea 
exercitată de Shelley,  împingind şi luptîndu-se, 
neîndrăznind să se îndepărteze, deşi simţea nevoia de aer. 
Miîinile lui Leah se agăţară de bluza ei, însă zbaterile lui 
Leah deveniră din ce în ce mai slabe. Ochii ieşiţi din orbite 
se holbau la ele prin apa limpede pînă deveniră lipsiţi de 
expresie. 

Stropii de apă explodară deasupra lor. Epuizată, Jaine 
întoarse capul şi dădu cu ochii de o umbră neagră, apoi de 
alta, care se apropiau grăbite printr-o ploaie de bule. Două 
mîini puternice o smulseră din strinsoarea lui Leah, în timp 
ce alte două o trăgeau la suprafaţă, Jaine observă cum 
picioarele goale ale surorii sale loveau apa, şi încercă să o 
urmeze, însă fusese prea multă vreme privată de aer şi nu 
mai avu puterea s-o facă. Simţi cum alunecă spre fundul 
piscinei, însă unul dintre poliţişti o apucă zdravăn, 
îndreptîndu-se cu mişcări rapide spre suprafaţă, spre aerul 
dătător de viaţă. 


299 


Era pe jumătate afară din piscină. Icni, tuşind convulsiv şi 
încovoindu-se pentru a permite aerului să treacă prin 
gitlejul ei umflat. Auzi horcăielile lui Shelley şi pe poliţişti 
vorbind simultan, dar cuvintele se amestecau ilogic în min- 
tea ei. Oamenii se învirteau de colo-colo. Cineva sări în apă. 
Picăturile săltară în lumina orbitoare a soarelui, stropindu-i 
faţa. 

Apoi apăru Sam, cu un chip incredibil de alb, şi o aşeză 
pe marginea bazinului, strîngînd-o cu putere în braţe. 

— Nu intra în panică, spuse el pe un ton liniştitor. Vocea 
îi era sigură, însă braţele îi tremurau. Poţi să respiri. Nu te 
agita. Respiră lent. Uşor, iubito. Aşa. Respiră normal şi uşor. 

Jaine îi urmă sfaturile. Încetul cu încetul se relaxa şi 
începu să respire normal. Slăbită, îşi sprijini capul pe piep- 
tul lui şi îi atinse braţul, pentru a-l asigura că e conştientă. 

— N-am reuşit să ajung la timp, spuse el necăjit. 
Doamne, n-am fost în stare să ajung la timp. Am încercat să 
te sun, dar nu mi-ai răspuns. De ce n-ai ridicat afurisitul ăla 
de telefon? 

— Reporterii sunau întruna, oftă Shelley. Eu am deco- 
nectat telefoanele. 

O sută de sirene păreau că străpung aerul, sunetul lor 
reverberînd în urechile lui Jaine. Apoi se auzi un şuierat 
prelung şi, un minut mai tirziu, medicii îmbrăcaţi în halate 
albe se adunară în jurul ei şi al lui Shelley, smulgînd-o din 
braţele ocrotitoare ale lui Sam. 

— Nu, aşteptaţi! Strigătul lui Jaine sună stins. 

Sam le făcu semn medicilor să se oprească şi o strînse 
iarăşi în braţe. 

— T.].? reuşi ea să întrebe, în timp ce lacrimile îi inundau 
faţa. 

— Trăieşte, spuse Sam, cu o voce sufocată de emoție. M- 
au anunţat în timp ce veneam încoace. Au găsit-o la 
serviciu, într-un depozit. 

Ochii lui Jaine puseră întrebarea care trebuia pusă. Sam 
ezită. 

— E rănită, iubito. Nu ştiu cît de grav, dar important e că 
trăieşte. 


300 


X XE 

Sam nu aşteptă să vadă cum corpul lui Leah - Corin Lee - 
era scos din piscină. Ofițerii aflaţi acolo se puteau ocupa de 
tot, mai ales că nu era jurisdicţia sa. El avea lucruri mult 
mai importante de făcut, cum ar fi, de exemplu, să stea 
alături de Jaine. Cînd ea şi Shelley au fost duse la spitalul 
din localitate, el le-a urmat în camioneta sa. 

După ce se asigură că spitalul îl va anunţa pe Al, Sam se 
rezemă cu spatele de un perete. Ca poliţist, jurase că va 
lupta împotriva infractorilor, dar nu fusese capabil s-o pro- 
tejeze pe femeia pe care o iubea mai mult decit orice pe 
lumea asta. Ştia că nu va uita niciodată acel sentiment de 
groază neputincioasă de care se simţise cuprins în timp ce 
gonea pe străzi, conştient că ar putea fi prea tirziu, că nu 
va ajunge la timp ca s-o salveze pe Jaine. 

Reuşise să pună piesele acelui puzzle cap la cap, dar asta 
se întimplase mult prea tirziu pentru a le mai scuti de 
suferinţă pe ea şi pe T.J. 

Starea lui T.J era critică. După cum declarase Bernsen, 
singurul lucru care contribuise la salvarea ei fusese faptul 
că, în cădere, se răsucise astfel încît capul îi fusese protejat 
parţial de un scaun de birou. Ceva anume trebuie că o 
speriase pe Leah înainte de a-şi duce treaba la bun sfirşit, şi 
plecase în căutarea lui Jaine. 

Sam tocmai se prăbuşea într-un scaun inconfortabil din 
plastic aflat în sala de aşteptare, cînd Bernsen îşi făcu 
apariţia. 

— lisuse, ce coşmar! spuse Roger, lăsîndu-se să cadă pe 
scaunul de lîngă Sam. Am înţeles că au suferit răni minore. 
De ce durează atit de mult? 

— Bănuiesc că nimeni nu se grăbeşte. Lui Shelley - sora 
lui Jaine - i s-a făcut o radiografie toracică. Acum 
examinează gitul lui Jaine. Asta-i tot ce ştiu. Am fost cît pe- 
aci s-o dau în bară, Roger. N-am reuşit să fac legătura 
înainte de a fi prea tirziu şi n-am putut să ajung la Jaine în 
timp util. 

— Hei, ai priceput cum stau lucrurile, şi ai trimis acolo pe 
alţii. T.J. e în viaţă, ceea ce nu ar fi fost posibil dacă n-ar fi 


301 


găsit-o în timp util. Băieţii în uniformă au reuşit să le scoată 
pe femei din piscină cînd mai aveau puţin şi se înecau. 
Dacă nu i-ai fi alertat tu, dacă nu i-ai fi trimis acolo... Roger 
făcu o pauză şi apoi continuă: După opinia mea, ai făcut o 
treabă al naibii de bună. 

Medicul de la Urgenţe ieşi în sfirşit din sala unde se afla 
Jaine. 

— O vom interna pentru a o ţine sub observaţie în cursul 
nopţii, spuse el. Gitul ei e vinăt şi umflat, dar laringele nu a 
fost afectat, iar clavicula este intactă. În aceste condiţii, 
recuperarea va fi una totală. O internăm doar ca o măsură 
de precauţie. 

— O pot vedea? întrebă Sam. 

— Desigur. Oh... sora ei are două coaste rupte, dar şi ea 
este în regulă. Se pare că a fost vorba de o luptă pe cinste. 

— A fost, spuse Sam şi intră în sala de tratamente. 

Jaine era întinsă pe o masă de consultaţie acoperită cu 
vinilin. Ochii îi străluciră în clipa cînd îl văzu, şi cu toate 
astea nu rosti nici un cuvint, expresia de pe chipul ei 
vorbea de la sine. Ea întinse mîna şi Sam i-o strînse uşor. 

paee 

Douăzeci de ore mai tîrziu, T.J. reuşi să întredeschidă un 
ochi umflat şi să-şi mişte degetele doar atit cît să îl stringă 
pe Galan de mină. 


CAPITOLUL 29 


— Nu-mi vine să cred că nu i-ai anunţat pe părinţii tăi, 
spuse T.J. Vocea îi era încă slabă şi uşor tremurată, dar 
vorbea destul de clar. Să zicem că tu nu le-ai spus, dar nu- 
mi vine să cred că n-au facut-o nici Shelley şi nici David. 
Cum să nu le povesteşti părinţilor că cineva a încercat să 
vă ucidă şi pe tine şi pe Shelley, şi că aproape a reuşit? 

Jaine îşi frecă nasul. 

— Îţi aminteşti că atunci cînd erai copil făceai tot posibilul 
ca părinţii tăi să nu afle că ai dat de necazuri? A fost ceva 
de felul ăsta. Acum s-a terminat. Tu eşti vie, iar eu şi 


302 


Shelley sîntem în regulă, şi nu mai vreau să vorbesc despre 
asta. Toată această mediatizare m-a scos din minţi. Apoi a 
fost înmormintarea Lunei la care a trebuit să asist, şi nu m- 
am putut ocupa de nimic altceva. 

T.J. îşi răsuci capul cu grijă, pentru a privi afară pe 
fereastră. leşise de o săptămînă de la terapie intensivă şi 
începea să-şi revină, dar mare parte din evenimentele 
ultimei săptămîni aveau să rămînă definitiv pierdute pentru 
ea. Nu îşi mai amintea nimic în legătură cu ziua în care 
avusese loc atacul, astfel că nimeni nu ştia cu exactitate ce 
se petrecuse atunci. Sam, împreună cu detectivul Bernsen, 
avansaseră o teorie, dar nimeni nu putea şti nimic cert. 

— Mi-aş fi dorit să pot participa la înmormiîntarea Lunei, 
spuse T.J. cu amărăciune. 

Jaine nu comentă, dar ridică încet din umeri. Nu, sigur nu 
ti-ai fi dorit asta, se gîndi ea. Nimeni nu şi-ar dori să aibă 
parte de asemenea amintiri. 

Trecuseră două săptămîni, dar în fiecare noapte se 
trezea brusc dintr-un somn agitat, asudată toată, cu inima 
bătîndu-i nebuneşte din pricina unui vis îngrozitor pe care 
nu putea să şi-l amintească. 

Sam avusese şi el parte de cîteva nopţi proaste, mai ales 
la început. Era necăjit din pricină că nu el reuşise să o 
salveze. Totul dură pînă într-o seară cînd ea intră la duş, îşi 
vîri capul sub jetul de apă şi începu să strige: 

— Ajutor, ajutor, mă înec! 

De fapt, se străduise să strige, dar gitul ei era încă rănit 
şi umflat, iar Sam declarase că ţipătul ei semănase cu un 
orăcăit de broască. El trăsese perdelele de la duş şi 
rămăsese locului privind-o cum îşi scutura părul ud. 

— Tu îţi baţi joc de mine? 

— Mda, spuse ea, vîrindu-şi din nou capul sub jetul de 
apă. 

Sam opri apa, o pocni peste fundul gol suficient de tare 
încît s-o facă să spună un „Hei" plin de indignare, după care 
o îmbrăţişa şi o trase afară din cadă. 

— Va trebui să plăteşti pentru asta, mormăi el, grăbindu- 
se spre pat. 


303 


— Oh, da? 

Goală şi cu pielea udă, ea se undui provocator, arcuindu- 
şi spatele şi-l întrebă: 

— La ce te-ai gîndit? 

— La asta, spuse el, sărutînd-o cu pasiune. 

Mai mult decît orice, atitudinea lui o ajutase să treacă 
peste traumă. El nu o răsfăţase. O iubise, îi dăduse curaj, 
făcuse dragoste cu ea, astfel încît încet, încet Jaine ajunse 
din nou să rîdă. 

Pe T.J. o vizitase zilnic. T.J. începuse deja recuperarea 
fizică pentru a putea depăşi mai uşor urmările loviturii 
primite în cap. Vorbirea era încă nesigură, dar cu fiecare zi 
care trecea făcea progrese. 

Galan fusese permanent alături de ea, iar devoţiunea cei 
se citea în priviri spunea că problemele mariajului lor 
rămăseseră undeva în urmă. 

— Să revenim la părinţii tăi, spuse T.J. Le vei povesti totul 
astăzi, cînd te vei duce la aeroport să-i întîmpini? 

— Nu imediat, spuse Jaine. Mai întîi va trebui să le fac 
cunoştinţă cu Sam. Şi să discutăm despre nuntă. Va trebui 
ca Shelly să fie cu mine atunci cînd le vom povesti. 

— Ar fi bine să o faci înainte ca ei să ajungă acasă, 
pentru că vecinii se vor grăbi să treacă direct la subiect în 
clipa cînd vor observa că s-au întors. 

— Bine, bine, am să le spun. 

T.J. zîmbi. 

— Şi spune-le că vor fi nevoiţi să-mi mulţumească pentru 
faptul că ţi-am întirziat nunta cu o săptămînă. Vor avea 
timp să se odihnească. 

Jaine pufni. Era adevărat, amînarea nunţii cu o săptămînă 
i-ar fi permis lui T.J. să participe la eveniment, chiar dacă o 
va face stînd într-un scaun cu rotile. Ea însă se îndoia că 
tatăl său îi va mulţumi. Lui i-ar fi convenit ca nunta să aibă 
loc imdiat, pentru a nu fi obligat să îndure atita agitaţie. 

Jaine se uită la ceas. 

— Trebuie să plec. Am întîlnire cu Sam peste o oră. Se 
aplecă şi o sărută pe T.J. pe obraz. Ne vedem miine. 

Galan intră pe uşă purtînd în braţe un buchet imens de 


304 


liliac. 

— Exact la ţanc, spuse Jaine, făcîndu-i cu ochiul în timp 
ce trecea repede pe lîngă el. 

X a 

— Da, spuse J. Clarence Cosgrove, îmi amintesc foarte 
bine de Corin Street. A fost o situație tare stranie, dar noi n- 
am putut face nimic. Nici n-am ştiut că de fapt Corin era 
fetiţă pînă n-a ajuns la virsta pubertăţii. Oh, sexul ei era 
menţionat în certificatul său de naştere, desigur, dar cine 
se uită la amănunte de genul acesta? Mama ei a declarat 
că e băiat, aşa că noi... am luat-o ca atare. 

— A fost educată ca un băiat? 

Sam se afla la biroul său, cu picioarele rezemate de un 
sertar întredeschis şi cu telefonul lipit de ureche. 

— Din cîte ştiu eu, mama nu s-a comportat niciodată ca 
şi cum Corin ar fi fost fată. Corin era un copil tare rău. Tare 
rău, repetă domnul Cosgrove. Avea tot timpul probleme cu 
disciplina. A ucis un animal care aparţinea şcolii, însă 
doamna Street n-a vrut în ruptul capului să accepte că ar fi 
făcut una ca asta. A declarat, destul de des şi în gura mare, 
că băieţelul ei era perfect. , 

Bingo, îşi spuse Sam. Bărbatul Perfect. Asta fusese 
motivul care o făcuse pe Corin Lee Street să acționase 
precum o bombă cu efect întîrziat. Nu conținutul listei fu- 
sese problema, ci mai degrabă titlul acesteia pe care ea îl 
considerase intolerabil. 

— Ea a luat-o pe Corin de la şcoala pe care o conduceam, 
continuă domnul Cosgrove. Dar m-am străduit mereu să 
aflu ce se întîmplă cu copilul. Problemele de comportament 
s-au agravat, cu trecerea anilor. Cînd a împlinit cincispre- 
zece ani, Corin şi-a ucis mama. Mi-aduc aminte că a fost 
vorba de o crimă cu violenţă. Corin a petrecut mai mulţi ani 
într-un sanatoriu de boli mentale, dar n-a fost niciodată 
acuzată de crimă. 

— Crima a avut loc acolo, în Denver? 

— Da, chiar aici. 

— vă mulţumesc, domnule Cosgrove. Mi-aţi clarificat 
multe aspecte nelămurite. 


305 


După ce puse receptorul în furcă, Sam începu să bată cu 
creionul în birou, reflectînd la cele aflate despre Corin Lee 
Street. Intrase în sanatoriul de boli mentale sub numele de 
Corin, dar ea îşi zicea Leah - un nume ales evident datorită 
potrivirii sale cu „Lee'". Devenise o femeie extrem de 
instabilă şi periculoasă, abuzată psihic şi fizic de către 
propria-i mamă, Pînă la urmă, violenţa care i-a perturbat 
constant viaţa a scăpat definitiv de sub control. Psihiatrii 
puteau să se contrazică în privinţa priorităţii factorului 
determinant - abuzul sau personalitatea agresivă, însă lui 
Sam nu-i păsa. El voia doar să-şi formeze o imagine clară în 
legătură cu femeia care fusese în stare să producă un 
asemenea dezastru. 

După discuţia sa cu Cosgrove, directorul şcolii medii 
unde studiase Corin, el telefonă la poliţia oraşului Denver şi 
reuşi în cele din urmă să stea de vorbă cu detectivul care 
investigase crima oribilă a cărei victimă fusese doamna 
Street. Corin o bătuse pe mama ei cu un lampadar pînă ce 
aceasta îşi dăduse sfîrşitul; apoi turnase alcool pe faţa 
femeii şi îi dăduse foc. În clipa cînd descoperiseră cadavrul, 
Corin era incoerentă şi cu mintea puternic alterată. În con- 
secinţă, a fost internată într-un sanatoriu de boli mentale 
unde a stat timp de şapte ani. 

Mai multe amănunte obţinu Sam din partea psihiatrului 
care se ocupase de Corin. Aflînd despre moartea lui Corin şi 
despre circumstanţele acesteia, femeia oftă şi spuse: 

— A fost externată împotriva voinţei mele. Totuşi, ea a 
reacţionat mult mai bine decit m-aş fi aşteptat, deoarece 
au trecut destui ani înainte ca starea ei să se deterioreze. 
Atunci cînd se afla sub efectul medicaţiei, era cooperantă, 
dar - urăsc să folosesc aceste categorisiri, oricît de exacte 
ar fi ele - psihotică. După părerea mea, era o chestiune de 
timp ca ea să ucidă din nou. Avea toate simptomele clasice. 

— Cum de şi-a schimbat numele din Corin în Leah? 

— Corin era numele bunicului ei din partea mamei. Mama 
ei refuza pur şi simplu să accepte că avea un copil de sex 
feminin. Femeile erau... „nevolnice" şi „murdare", aşa le 
caracteriza şi Corin. Doamna Street i-a dat lui Corin un 


306 


nume de băiat, a educat-o ca atare, a îmbrăcat-o ca pe un 
băiat, şi a spus tuturor că are un fiu. Cînd Corin comitea o 
greşeală minoră, chiar şi atunci cînd era foarte mică, mama 
ei o bătea, o lovea cu piciorul sau o încuia în spaţii 
întunecoase. Apoi a ajuns la vîrsta pubertăţii, iar în clipa 
aceea s-a dezlănţuit iadul, metaforic vorbind. Doamna 
Street nu putea accepta transformările suferite de trupul lui 
Corin. Menstruaţia era cea care o necăjea în mod special. 

— Sînt convins, spuse Sam, simțind cum i se face pur şi 
simplu greață ascultînd litania atitor abuzuri. 

— După pubertate, ori de cîte ori Corin comitea o gre- 
şeală, era pedepsită de o manieră cu implicaţii sexuale. 
Detatiile le las la discreţia propriei dumneavoastră ima- 
ginaţii. 

— Mulţumesc, spuse Sam sec. 

— lşi detesta propriul trup, detesta sexualitatea feminină. 
Cu ajutorul terapiei şi a medicaţiei, a reuşit în cele din urmă 
să dezvolte o personalitate feminină mai degrabă rudimen- 
tară, alegîndu-şi singură numele de Leah. S-a străduit din 
greu să devină femeie. Cu toate astea, n-am sperat 
niciodată că va avea parte de o relaţie sexuală normală sau 
o relaţie normală de oricare alt tip. A învăţat cîteva maniere 
specific feminine, iar medicaţia i-a ţinut sub control 
izbucnirile violente, dar simţul realităţii i-a fost serios 
perturbat. Sînt cu adevărat surprinsă de faptul că a fost 
capabilă să aibă acelaşi loc de muncă mai mulţi ani la rînd. 
Mai doriţi să aflaţi şi alte detalii? 

— Nu, cred că mi-aţi răspuns deja la toate întrebările. 

Sam fusese nevoit să afle. Dacă Jaine va dori să afle, 
atunci el va avea răspunsurile pregătite, însă pînă acum nu- 
i adresase nici măcar o singură întrebare în privinţa lui Leah 
Street. 

Poate că era un lucru bun. O ştia pe Jaine ca pe o luptă- 
toare, dar fusese surprins să constate cu cîtă încrîncenare 
luptase ca să-şi revină. Nu se lăsase deloc învinsă de Leah 
Street. 

Îşi privi ceasul şi constată că era în întîrziere. 

— La dracu', mormăi el. 


307 


Jaine l-ar trimite la plimbare fără menajamente dacă ar 
întîrzia la întîlnirea de la aeroport cu părinţii ei. Avea citeva 
veşti importante pentru ea, veşti care nu sufereau amiînare, 
şi nu voia ca ea să fie nervoasă în momentul cînd el i le va 
aduce la cunoştinţă. 

Conduse ca un nebun pînă la casa părinţilor ei. Cum ei 
patru, şi bagajul aferent celor şase săptămîni n-ar fi încăput 
nici în Viperul ei, dar nici în camioneta tui, trebuiau să se 
deplaseze la aeroport cu Lincolnul mamei ei. Jaine era deja 
instalată pe locul şoferului, în clipa în care el opri şi cobori 
repede din camionetă. 

— Ai întîrziat, spuse ea, făcînd roţile să scrişnească 
imediat ce fundul lui atinse scaunul. 

Sam întinse mîna după centura de siguranţă. 

— O să ajungem, spuse el încrezător. 

Cu Jaine la volan, n-avea nici cel mai mic dubiu. Poate că 
trebuia să o avertizeze în privinţa vitezei, se gîndi el, dar 
renunţă în aceeaşi clipă. 

— Îţi aminteşti de interviul pe care l-am dat pentru slujba 
aceea guvernamentală, acum cîteva săptămîni? 

— Ai obţinut slujba. 

— Cum ţi-ai dat seama? 

— Altfel ce rost avea să aduci vorba despre ea? 

— Am învăţat într-o academie de poliţie guvernamentală, 
şi nu e necesar să reiau pregătirea. Pot să activez deja ca 
detectiv. Problema e alta, va trebui să mă transfer. 

— Şi? Jaine îşi dădu ochii peste cap. 

— Nu face asta! Fii atentă la drum. 

— Sînt atentă! 

— Nu te deranjează că va trebui să ne mutăm? Tocmai ți- 
ai cumpărat o casă, 

— Ceea ce m-ar deranja ar fi ca tu să locuieşti într-un 
oraş, iar eu în altul. Ar fi o mizerie. 

Oh, Doamne, asta era expresia lui favorită. Ajunseră la 
aeroport în timp record. În vreme ce se îndreptau grăbiţi 
spre poarta destinată sosirilor, ea spuse: 

— Nu uita, tata suferă de Parkinson, aşa că dacă-i va 
tremura mîna, asta este explicaţia. 


308 


— N-am să uit, spuse el, ţinînd pasul cu ea. 

Ajunseră în dreptul porţii exact cînd pasagerii începuseră 
să iasă. Părinţii ei îşi făcură apariţia printre primii. Jaine le 
făcu semn şi porni alergînd în direcţia mamei ei pe care o 
îmbrăţişa, aşa cum procedă şi cu tatăl ei. 

— El e Sam! spuse ea trăgindu-l mai în faţă. Părinţii ei 
aflaseră deja de căsătoria lor rapidă, astfel că mama ei îl 
îmbrăţişa. 

Tatăl lui Jaine întinse spre el mîna dreaptă care tremura 
foarte tare. 

— Poftim, spuse el. Tu o să mă ţii de mînă pînă mă ocup 
de tremuratul ăsta. 

Sam izbucni în rîs. Mama lui Jaine spuse: 

— Lyle! Ce naiba! 

— Ce? întrebă el, părînd ofensat de reproşul ei. Dacă nu 
pot glumi pe seama lui, atunci ce rost mai are să îl am? 

În ochii albaştri, strălucitori, Sam zări acel licăr care-i 
demonstra că Jaine era o aşchie care nu sărise departe de 
trunchi. 

— Avem o mulţime de noutăţi, spuse Jaine, agăţindu-se 
de braţul mamei. Trebuie să-mi promiteţi că nu vă veţi 
enerva. 

Precis că vor ţine seama de cererea ei, îşi zise Sam 
zimbind ironic. 

— Atita vreme cît nu mi-ai distrus maşina, totul e în 
regulă, spuse Lyle Bright. 


SFÎRŞIT 


309