C. Papanace — Miscarea Legionara inainte si dupa moartea lui Corneliu Zelea Codreanu — 2006

CONSTANTIN PAPANACE 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA 
LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


oa tii a a ii 


PI d : 
(Ii plz A 


CONSTANTIN PAPANACE 


MIŞCAREA 
LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA 


LUI CORNELIU ZELEA CODREANU |: 


Lucman 


ie; 


—— 


Editor: Lucian BORLEANU 
Redactor: Dan OGREZEANU 
Tehnoredactare: Ramona ILCENCO 
Coperta: Mona SANDU 


Copyright E Editura Lucman, 2006 


Toate drepturile-pentru ediţia de față sunt rezervate 
Editurii Lucman. 
Reproducerea parţială sau integrală 
a textului fără acordul editurii este interzisă 
şi va fi pedepsită conform legilor în vigoare. 


Comenzile pot fi trimise pe adresa editurii: 
Editura Lucman, Bucureşti, Str. Miron Costin 
nr. 19, Sector |] 

Telefon/fax: 021.222.53.17 
e-mail: comenzi(Alucman.ro 
www.lucman.ro 


ISBN: 973-723-124-4 
978-973-723-124-6 


3 CÂTEVA LĂMURIRI 
IN LEGĂTURĂ CU STRUCTURA 
ŞI EVOLUȚIA POLITICĂ A MIŞCĂRII 


Aceste câteva lămuriri pornesc din necesitatea 
de a apăra prin restabilirea adevărului onoarea unei 
Mişcări şi a unei întregi generaţii de luptători expuşi 
atacurilor din afară şi anumitor rătăciri dinăuntru. 

În ultimii ani, deşi în plină tragedie naţională, 
unii foşti înalţi demnitari nu scapă nici un prilej pen- 
tru a poncgri Mişcarea Legionară şi a o denunța ca o 
primejdie. Un diplomat de carieră, fost ministru de 
Externe în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, perse- 
verează în perfide insinuări, afirmând, fără a aduce nici 
o dovadă, că “Garda de Fier, fruct hibrid al naţional- 
socialismului şi al bolşevismului, primea din afară înspi- 
raţii şi subsidii” (N. Petrescu-Comnen, Suggerimenti per 
la pace, pg 132), exprimându-şi totodată regretul că 
“nici măcar guvernele de salvare publică“ — aşa cum 
îi plăcea să numească sângeroasa tiranie a lui Carol 


CONSTANTIN PAPANACE 


al Il-lea —, “constituite în 1938 şi.1939, n-au reuşit să 
extirpeze mişcurea subversivă.” (p. 66) 

Un alt fost ministru plenipotenţiar, de aceeaşi 
provenienţă dubioasă, declară într-un lagăr din 
lugoslavia că “pentru liniştea României ar mai trebui 
asasinați încă vreo 30 000 de legionari! Şi asemenea 
porniri calomnioase şi răbufniri de ură se observă şi 
la alţi exponenţi ai lumii vechi. 

A trebuit să vină un diplomat străin, Sir Reginald 
Hoare, ministrul Marii Britanii la Bucureşti, timp de 
aproape un deceniu, să recunoască cu loialitate de 
Sentleman, care contrastează atât de mult cu mentali- 
tatea levantinilor noştri, precizând că, înainte de 1939, 
adică înainte de asasinarea lui Corneliu Zelea 
Codreanu, care — cum se ştie — a avut loc la 30 noiem- 
brie 1938: “La Garde de Fer n'tait pas dirisce par L'Alle- 
magne et elle demeurait une formation pre-nazie.”* (vezi 
Lu Roumanie Independante, nr. 40-41 dec. 1947) 

Acest adevăr, de altfel, s-ar putea dovedi cu docu- 
mente, dat fiind că după ultimul război mai toate arhivele 
secrete ale Reichului german au căzut în mâna Aliaților. 

Dar, paralel cu atacurile venite din afară şi mult 
mai primejdioase decât acestea, sunt loviturile pe care 
anumiţi inşi, conştient sau inconştient, le-au dat şi le 
dau Mişcării, încercând cu fel de fel de scrieri să o 
împovăreze cu toate isprăvile lor nedemne şi incompa- 


“Garda de Fier nu a fost condusă de Germania şi ca a fost o formaţiune 


pre-nazistă. (f.r., n. red.) 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


tibile cu linia legionară, după ce i-au cauzat atâta rău. 
Relevând unele din aceste isprăvi — cele mai multe 
comise după moartea Căpitanului = s-ar părea că se 
aduce apă la moara oamenilor declaraţi duşmani ai 
Mişcării, pentru justificarea calomniilor lor. Adevărul 
este că Mişcarea nu poate fi făcută responsabilă de 
fapte - care, cum vom vedea — s-au produs peste voinţa 
şi mai ales în detrimentul ei. Pe de altă parte, sistemul 
cocoloşirilor este repudiat de Mişcarea Legionară, fiind 
considerat ca foarte dăunător. “O mişcare — scrie Căpi- 
tanul — niciodată nu moare din cauza duşmanilor din 
afară. Ea moare din cauză duşmanilor din lăuntru.” 
(“Pentru legionari”, p. 240); “Suntem cu toţii pierduţi 
atunci când închidem ochii la greşelile legionarilor pen- 
tru că ne sfărămăm linia de viaţă legionară, legile noas- 
tre în virtutea cărora trăim ca legionari în hime. > (“Car- 
culări şi manifeste”, p. 34) 
Pentru apărarea Mişcării deci va trebui să se lupte 
pe două fronturi, primind lovituri din faţă şi din spate 
_— (din interior), aşa cum s-a întâmplat în tot timpul care 
a urmat de la arestarea Căpitanului, acum 12 ani. 
Dar oricât de grea ar fi această luptă, ea trebuie 
dusă cu hotărâre şi seninătate, căci numai aşa s-ar 
putea salva patrimoniul politic şi moral creat de jert- 
fele unei întregi generaţii martirizate, atât de nece- 
sar neamului românesc în relele împrejurări pe care 
le străbate. i 


I. PENTRU CUNOAŞTEREA 
MIŞCĂRII 


O cunoaştere temeinică a Mişcării Legionare din 
România, precum şi a evoluţiei sale politice de mai târ- 
Ziu nu s-ar putea dobândi decât citind lucrările de bază 
ale fondatorului acestei Mişcări, Corneliu Zelea 
Codreanu. Acestea sunt: 

“Pentru legionari” (apărută în traducere COom- 
pletă italiană şi spaniolă şi în traducere incompletă 

Bermană), care cuprinde geneza şi istoricul Mişcării 
de la 1919 până la 1933, precum şi fundamentul ei 
ideologic; 

“Cărticica şefului de cuib ”, îndrept 
pentru organizarea şi educaţia legionară: 

“Circulări şi manifeste”- în care se 
atitudinile şi soluţiile în diferite proble 
politic şi social, în fazele politice care 


arul de bază 


pot vedea 
me de ordin 
S-au succedat 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


până la ultima arestare a lui Corneliu Z. Codreanu. sur- 
venită la 16 aprilie 1938. 

“Însemnările de la Jilava”, apărute postum şi 
în traducere italiană ca. anexă la lucrarea “Mussolini 
e Codreanu”, descriu sub formă de jurnal împrejurările 
în care s-a produs această arestare, regimul de exter- 
minare la care a fost supus, înscenarea ultimului său 
proces, precum şi diferite reflexii politice, sociale şi 
religioase făcute până în iunie 1938, adică cu patru 
luni înainte de asasinarea lui în închisoare. 

- Singura şi marea lacună a scrisului legionar este 
că n-a putut fi scris în întregime, din cauza arestării 
şi asasinării sale — al doilea volum din “Pentru legionari” 
anunţat de însuşi Codreanu, care urma să cuprindă 
„Continuarea istoricului Mişcării Legionare, prisouna, 
procesul, trădarea - precum şi consideraţiuni asupra 
problemelor sociale şi statale în România şi asupra 
omului nou: legionarul. ” 

Totuşi lucrările apărute, pe care le-am menţio- 
nat mai sus, aduc o continuare bine distinctă a fizio- 
nomiei Mişcării Legionare şi a structurii ei intime — 
cum scrie Corneliu Z. Codreanu: „cu simţirile, credinţa, 
gândurile, faptele şi greşelile ei“, care permite să se vadă 
afinităţile şi deosebirile de celelalte mişcări naţiona- 
liste din Europa, precum şi lumina falsă în care au 
căutat să o prezinte implacabilii săi duşmani şi, în 


CONSTANTIN PAPANACE 


ultimul timp, anumite elemente rătăcite,-desprinse din 
rândurile sale. 

Ar fi greu de redat într-un rezumat succint toate 
Sândurile şi faptele care au frământat vreme de trei 
decenii o întreagă generaţie de luptători, mai ales că 
Legiunea — cum scrie Corneliu Z. Codreanu — „nu este 
numai un sistem logic, o înlănţuire de argumente, ci o 
(rdire (“Pentru legionari”, p. 299). Totuşi în linii mari 
s-ar putea spune: 

La începutul ei (martie 1919). Mişcarea 
legionară a fost un act reflex de apărare faţă de imi- 
nenţa primejdiei bolşevice declanşată de Rusia, prin 
Revoluţia din octombrie 1917. 

A luat un caracter antisemit pe măsură ce mari- 
le mase sărace de evrei galiţieni invadate pe teritoriul 
românesc, ofereau suportul pentru propagarea 
comunismului în România, în vreme ce elementele lor 
înstărite, pentru a-şi putea face afacerile mai bine, 
cultivau scăderile unei clase conducătoare corupte, aşa 
că problema evreiască „nu naşte din ură de rusă“ (“Pen- 

tru legionari”, p. 89). 

A identificat originea tuturor relelor de ordin 
politic, social şi economic, care bântuiau o ţară bogată 


ca România, în primul rând în corupţia şi satrapismul 
unei clase conducătoare - în majoritatea ei de prove. 


niență levantină, degenerată fizic şi moral. 
ÎN 


10 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


A văzut salvarea..atât pentru primejdiile din afară, 
cât şi cele dinăuntru, precum şi renaşterca poporului 


român, numai printr-un adânc proces de refacere 


Eforturile Mişcării Legionare deci, se Vor CONCenI- 
tra în primul rând pe planul moral. „Piatra unghiulară 
de la care porneşte Legiunea este omul: nu programul 
politic. Reforma omului, nu reforma programelor 
politice“; „Legiunea Arhanghelului Mihail“ «a fi, prin 
urmare, mai mult o şcoală şi o oaste decât un parti 
politic. Poporul român, în aceste zile ale lui, nu are 


nevoie de un mare om politic, aşa cum greşit se crede, 
ci de un mare educator şi conducător, care să biruiuscă 
puterile miului. Pentru aceasta însă. el va trebui să 
biruiască mai întâi răul din el şi din ai lui. Din această 
şcoală legionară va trebui să iasă un om nou, un om 
cu calităţi de erou. |n uriaş în mijlocul istoriei noas- 
tre....”; „Tot ce-şi poute imagina mintea noastră mai fru- 
mos cu suflet, tot ce poute rodi rusa noastră mui nuin- 
dru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mui înţelept, 
mai curat, mai muncitor şi mai viteaz, iată ce trebuie 
să dea şcoala legionară. Un om în care să fie dezvoltate 
până la maximum, toate posibilităţile de mărire ome- 
nească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele nea- 
mului nostru.“ (Pentru legionari, p. 286) 


1] 


CONSTANTIN PAPANACE 


„Acest fel de om, cure trăieşte astăzi în politica | 
românească l-am mai întâlnit în istorie. Sub domniu 


lui au murit naţiuni şi s-uu dămimat State.“ (“Pentru 
legionari”, p. 285). 

„Necesitatea unei noi elite conducătoare va fi o 
problemă vitală pentru poporul şi statul român. In 
crearea ei nu se va pune bază nici pe bani, nici pe avere, | 
nici pe haine, ci pe calităţi sufleteşti, pe virtuți. “ (“Căr- 
ticica şefului de cuib”, p. 88). 


“Ideea de elită, în concepția legionară, este legată 
de ideea de jertfă, de sărăcie, de trăire aspră şi severă, 
U vieţii, că unde încetează jertfirea de sine, ucolo 
încetează elita legionară“ (“Circulări” p. 210) 

Principiul educativ de la care se porneşte este: 
"Întâi să ne cunoaştem şi să ne îndreptăm pă 
noastre, şi pe urmă vom vedea dacă avem di 
« ne ocupa şi de ale ultora.“ (“Pentru legionari”, p. 
179). 

Întreagă această educaţie se făcea în cuib. 
“Cuibul - serie Corneliu Z. Codreanu - este O mică famu- 
lie legionară având la bază dragostea, Cuibul nu se con. 
duce după voinţa, bunul plac al şefului: aceasta ar fi 
dictatură. Ci după legi. Aceste legi sunt: 

Lesea disciplinei: fii disciplinat, legionar, căci 
numai aşa vei învinge. Urmează-ţi şeful şi la bine şi la 
Tău. 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
E ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA C ODREANU 


ÎNAINT, 

Legea muncii: munceşte, munceşte în fiecure zi. 
Munceşte cu drag. Răsplatu muncii să-ţi fe nu 
câştigul, ci mulţumirea că ui pus O cărimidlă la înălţarea 

Legiunii şi la înflorirea României. 

Legea tăcerii: vorbeşte puțin. Vorbeşte ce trebuie. 
Vorbeşte când trebuie. Oratoria ta este oratoriu Juptei. 
Tu făptuieşte. Lasă-i pe alţii să vorbească. 

Legea educaţiei: trebuie să devii altul Un erou. 
În cuib fă-ți şcoala. Cunoaşte bine Legiunea. 

Legea ajutorului reciproc: ajută-ţi fratele căzut 
în nenorocire. Nu-l lăsa. 

Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de 
onoare. Luptă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii 
căile infamiei. Decât să învingi printr-o înfamie, mai 
bine să cazi luptând pe drumul onoarei.“ (“Cărticica 
şefului de cuib”, p. 316). 

Corectitudinea legionarului trebuie să fie 
desăvârşită: „În aşa fel să se poarte legionurii încât să 
apară o formulă publică: este corect ca un lesionur. 
Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în 
raport cu lumea din afară (ținută, atitudine, bună cre- 
dinţă, respect etc.), în ruport cu organizaţia, în ruport 
cu camarazii, în raport cu şefii săi, în raport cu țara 
sa, în raport cu Dumnezeu.” (“Circulări”, p. 51) „După 
dogma legionară nu ne este permis u ne purtu fără 
onoare cu nici un adversar. Cum se poartă sau se va 
purta el cu noi e treaba lui.“ (“Circulări” p. 74) 


13 


PE ua d 


CONSTANTIN PAPANACE 


Toate aceste norme etice de viaţă legionară se vor 
caracteriza deci prin „curăţenie sufletească, dezintere- 
sareu în luptă, avânt, credinţă, muncă, ordine, ierarhie, 
disciplină, dreptate. Legiunea va stimula energia şi forța 
morală a neamului fără de care nu poate exista nicio- 
dată biruinţa. Legiunea va fi şcoala dreptăţii şi a 
energiei pe care s-o întroneze.“ (“Pentru legionari”, p. 
298) 

Principiul autorităţii este îmbinat cu principiul 
libertăţii în căldura dragostei creştine. 

“Toată istoria socială a omenirii - serie Corneliu 
Z. Codreanu - e plină de lupte, având la bază cele două 
mari principii care caută să-şi facă loc unul în DASU- 
ba celuilalt: Principiul autorităţii şi principiul libert di. 
Autoritatea a căutat să se extindă în dauna libertăţii. 
lar aceasta, la rândul ) căutat să limiteze cât mai 
mult puterea autorităţii. Acestea două, faţă-n faţă, nu 
pot însemna decât conflict. A orienta o mişcare după 
unul sau celălalt din aceste două Drincipitsînseamnă 
« continua linia istorică de tulburări şi rizboaie sociule. 
Înseamnă a continua, pe de o parte, linia de tiranie, 
împilări şi e, iur pe de alta, linia de rizoritire 
sângeroas nent conflict. Mişcarea Legionană 
nu se întemeiasă exclusiv nici pe principiul autorităţi 
şi nici pe acela al libertăţii. Ea îşi are temeliile înfipte 
în principiul dragostei. În el îşi au rădăcinile atât Gutori- 
tatea, cât şi libertatea. Dragostea e împăcarea între cele 


14 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI C ORNELIU ZELEA CODREANU 


două principii: autoritate şi libertate. Dragostea se uflă 
la mijloc, între ele şi deasupra lor, cuprinzându-le pe 
amândouă în tot ce au ele mai bun şi înlăturând con- 
flictele dintre ele. Dragosteu nu poate «duce nici tiranie, 
nici împilare, nici nedreptute, nici rizsorăirire sângeroasă, 
„nici războire socială. Ea nu poate însemna niciodată 
conflict. Dragostea aplicată înseamnă pace în su te, 
în societate şi în lume. 
Pacea nu mai apare cu o biata expresie a unui 
echilibru mecanic şi rece între cele două Principii: CULOTI- 
tate şi libertate, condamnate la veşnica războire, culică 
la imposibilitate de echilibru. Pacea nu ne va du-o 
justiţia, ci numai bunătătea şi dragostea, pentru că 
justiţia este foarte greu să se realizeze integral şi chiar pe 
dacă s-ar găsi un aparat de realizare estă a aces- qi 


= Per 57 ae aa a [o 
teia, este imperfect omul care, neputârid Besiză ŞI apre- 


cia, va fi un veşnic nemulţumit. Dragostea este cheia 

ici pe care Mântuitorul a uruncat-o tuturor neamurilor 

» din lume. Rină la sfârşit, ele se vor convinge, după ce 

—. Dor fi rătăcit, cercetat şi încercat totul, că în ufară de 

: + dragoste, pe care Dumnezeu a săilit-o în sufletele oame- 

nilor ca O sinteză a tuturor însuşirilor omeneşti şi trim- 

iăndu-ne-o prin însuşi Mântuitorul lisus Hristos, cure 

a pus-o deasupra tuturor zirtuţilor, nu există nimic cure 

să ne poată da linişte şi pace. Tbate celelalte îşi acu ridiici- 

na în dragoste: şi credinţa, şi munca, şi ordinea, şi dis- 
ciplina. “(“Pentru legionari”, p. 300) 


15 


CONSTANTIN PAPANACE 


Încadrarea în societate se făcea după principiul: 
_ Individul în cadrul şi în slujba neamului său. Neamul 
în cadrul şi în slujbu lui Dumnezeu şi a legilor dum- 
nezeirii.” (“Pentru legionari”, p. 65). 

„Ţelul final al neamului - se întreabă Corneliu 7. 
Codreanu - este viaţa? Dacă este viaţa, atunci nu intere- 
sează mijloacele pe care neamurile le întrebuinţează 
spre a şi-o asigura. Tbate sunt bune, chiar şi cele mai 
rele..... Ţelul final nu este viaţa. Ci Învierea. Învierea 
neamurilor în numele Mântuitorului lisus Iristos. 
Creaţia, cultura nu-s decât un mijloc, nu un Scop, cum 
s-a crezut, pentru u obţine această Înviere... Nouă, 
românilor, neamului nostru, ca şi oricărui neam din 
lume, Dumnezeu ne-a sădit o misiune, Dumnezeu 
PE e oniu d25ti e I3torIa CC UEIAi 1E8E BE Care 
un neam trebuie să o urmeze este aceea de a merge pe 
linia acestui destin, împlinindu-şi misiunea încredințată. 
Neamul nostru n-a dezarmut şi nici n-a dezertat de la 
misiune, oricât de greu şi lungă i-a fost calea Golgotei 
lui. Şi acum, ni se ridică în faţă obstacole ca munţii. 
Fia:om noi, oare, generaţia debilă şi laşă, care să lăsăm 
din mâinile noastre, sub presiunea amenințărilor, linia 
destinului românesc şi să pănăsim misiunea noastră 


_ca neam în lume?“ (Pentru legionari, p. 397-398) 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Xua 


Această înaltă concepţie etică de viaţă legionară 

“n-a rămas numai formulată în principiu. Pe măsură ce 
„se formau cadrele, ele roiau pe teren pentru a o trans- 
pune în fapte. Activitatea prin excelenţă constructivă 
desfăşurată mai ales în taberele de muncă voluntară 
constituiau o adevărată şcoală a naţiunii. Rostul lor 
era să obişnuiască tineretul cu concepţia sănătoasă că 
“nici o muncă nu este ruşinoasă“ (“Circulări”, p. 58). 
„În Europa - scrie Corneliu Z. Codreanu - nu s-a 

pus niciodată aceustă problemă a construcţiei ca 
astăzi, când epoca războiului ne-a lăsat o ruină şi când 
epoca de după război ne lasă mai multe ruine, în fiecare 
zi câte o ruină. La noi în țară, după 15 ani de discur- 
suri pe la răspântii, discursuri umflate, dar sterile, de 
pe urmu cărora n-au rămas decăt ruine, sufletul nos- 
tru fuge de vorbe şi cuută direcţia faptei. Voim şi noi 
să construim: de la un pod 1 1ă la o şoseu şi până 
la captarea unei căuleri de aBă-s transformarea ei în 
forţe motrice, de lu construcţia unei gospoderii 
ţărăneşti pri la aceea a unui sat românesc nou, 
a unui or unui stut românesc nou. Aceustu este 
chemarea istorică a generaţiei noastre: pe ruinele de 
astăzi să clădim o ţară nouă, o ţară mândră. În ţara 
de astăzi, poporul român nu-şi poate împlini misiunea 


17 


CONSTANTIN PAPANACE 


lui în lume: creator de cultură şi civilizaţie proprie în - 
risăritul Europei.“ (Pentru legionari”, p. 432) 

Şi într-adevăr, de la 1924, când s-a înfiinţat prima 
tabără legionară de muncă voluntară şi prima din lume 
ca sistem educativ, şi până în 1937. când guvernul a 
interzis în mod definitiv această activitate construc- 

tivă, au funcţionat pe întreg cuprinsul României 
aproape 30 de tabere de muncă voluntară şi peste 100 
de şantiere (tabere mai mici), construind cămine cul- 
turale, biserici, şcoli, şosele, poduri etc., în mod cu 
totul gratuit. Începând cu anul 1935, această activi- 
tate constructivă s-a extins şi în domeniul comerţu- 
lui. „„Voim - scrie Corneliu Z. Codreanu - să "ăsturnăm, 
să sfănimăm mentalitatea că românul nu este bun de 
comerţ“ (“Circulări” p. 52). 

În această înaltă şcoală a muncii, la care partic- 
ipau ţărani, muncitori, intelectuali, foşti militari, pre- 
Oţi etc., se producea o adevărată osmoză socială care 
făcea să apropie într-un climat de dra Oste crestină 
i stimă reciprocă, toate clasele sociale, făcându- le ast- 
fel refractare ideii comuniste cu ura ei de clasă. 

În acest spirit se organizează în octombrie 1936 
Corpul Muncitoresc Legionar care, împreună cu Cor- 
pul Studenţesc cu care s-a înfrățit prin interpenetrare 
reciprocă, vor forma avangărzile cele mai dinamice, 
pentru combaterea comunismului în România. 


18 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA C ODREANU 


Din rândurile acestor două corpuri urma să se 
selecţioneze în primul rând, membrii corpului de elită 
“Moţa - Marin“ înfiinţat la 13 ian. 1938, al cărui număr 

__ era limitat la 10 000 de oameni, depozitarul cel mai 
î = calificat al credinţei legionare. 

Dar paralel cu aceste corpuri de luptă, Corneliu 
Z. Codreanu hotărăşte la 20 ian. 1938 înfiinţarea de 
şcoli speciale pentru legionari spre a pregăti cadrele 
în tehnica administraţiei publice. În mod deosebit se 
stăruia asupra corectitudinii, capacităţii, simțului 
ordinii şi al gospodăriei, bunei cuviinţe, dragostei de 
oameni, răbdării, tactului, zelului de a-şi face datoria 
dincolo de limită: În acelaşi sens s-au făcut şi comisi- 
ile de studiu pentru ministere. 

Întreasă această activitate constructivă, desfăşu- 
rată pe toate planurile de activitate, a avut atât de mare 
ecou în sufletul poporului român, încât calea celei mai 
desăvârşite legalităţi era cea mai potrivită pentru a 
ajunge, respectând toate regulile democratice, la 

—. cârma statului. 
| Acest lucru îl indica rezultatul alegerilor de la 
20 dec. 1937. Cu toate ingerinţele făcute de aparatul 
de stat asupra alegătorilor, Mişcarea legionară a obţi- 
nut 473.378 voturi reprezentând un procent de 15,6% 
şi a trimis în Parlament 66 de deputaţi. 

Dar afară de acest fapt, prin însăşi concepţia sa 


de bază, Mişcarea Legionară era contra sistemului de 


19 


CONSTANTIN PAPANACE 


cucerire a puterii prin lovitură _de_stat: „Niciodată 


Mişcarea Legionară - scrie Corneliu Z. Codreanu în Gir- 
culara sa din 26 febr. 1937 adresată şefilor de regiuni 
- pentru u birui, nu va recurge lu ideea de complot sau 
lovitură de stat. Consider uceasta ca 0 prostie. Mişcarea 
Legionară nu poate birui decât odată cu desimârşirea 
unui proces interior, de conştiinţă a naţiunii române. 
Când acest proces va cuprinde pe majoritatea românilor 
şi se va des&vârşi, biruinţa va veni atunci automat, fără 
comploturi şi fără lovituri de stat. Biruinţa pe care noi 
O aşteptăm în modul ucestu este atât de mare, atât de 
luminoasă încât niciodată nu om admite ca să fie 
înlocuită cu o biruinţă ieftină şi trecătoare, născută din 
complot sau lovitură de stat“ (“Circulări”, D128). 

Şi într-adevăr, acest proces de ecumenicitate 
naţională a început să se realizeze văzând cu ochii. În 
căldura dragostei legionare au inceput să se şteargă 
toate reziduurile regionaliste determinate de evoluția 
istorică, cu diferitele faze de stăpâniri străine. Chiar 
românii de peste hotare, până la cei mai răzleţi, s-au 
simţit puternic atraşi de această nouă solidaritate 
românească. După cum se ştie, Corneliu Z. Codreanu 
a găsit un puternic suport în elementul macedo-romăn 
cu etică şi moravuri austere, pentru promovarea curen- 
tului de întremare morală a societăţii româneşti şi 
difuzarea lui în Ţările din Peninsula Balcanică. 


20 


7 


PE m i 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


+ &t d 


Am căutat să reproducem cât mai mult din scrisul 
fondatorului Mişcării şi a schiţa linia realizărilor sale 
inspirate profund de ideea creştină pentru a se vedea 
mai bine cât de neserioasă, dacă nu chiar de rea cre- 
dinţă, este părerea acelora care încearcă să prezinte 
Mişcarea Legionară ca “mişcare subversivă“ sau - cum 
am văzut că face dl. Comnen - „un hibrid fruct al naţio- 
nal-socialismului şi al bolşezismului“. 

Originalitatea ca sistem de gândire, organizare şi 
acţiune a acestei Mişcări izvorâtă din adâncurile sufle- 
tului românesc este recunoscută de toţi cei care au cer- 
cetat cu obiectivitate şi seriozitate fenomenul legionar. 
O recunosc chiar oameni ca dl. Pamfil Şeicaru care 
numai de sentimente prieteneşti faţă de Mişcarea 
legionară nu poate fi bănuit. „Ar fi greşit - serie aces- 
ta - să se stabileuscă vreo filiaţiune între originea Mişcării 
Gărzii de Fier şi Mişcareu Fuscistă sau Naţionul Social- 
istă“ (“Pax Americana — PaxSovieticu”, voi. II, p. 24). 
O relevă înşişi scriitori din ţările fasciste: “Rewo- 
Legionară - scrie scriitorul italian Alfonso Panini 
?- este o revoluţie specifică românilor. În raport 
Cu fascismul şi naţional-socialismul, revoluţia legionară 
prezintă caractere cu totul speciale... Originalitatea lui 
Corneliu Codreanu constă nu în obiectivitatea conceptuală, 


21 


CONSTANTIN PAPANACE 


în ideologie sau programe, chiar dacă părerile sale 
asupra ucestor realităţi au câştigat atâtea culerenţe şi 
eficienţă maximă prin alt mijloc decât aspectul curat 
tematic; actul său revoluţionar constă într-o eminen- 
tă, fundamentală existenţă ontologică a acestor realităţi, 
întâlnindu-se astfel şi cu ultimele tendinţe ale celor mai 
avansate concepţii de viaţă europeană.” 

Trebuie notat, în concluzie, caracterul uman al 
întregii sale revoluţii. În timp ce revoluţia fascistă şi 
naţional-socialistă se efectuează cu o sforţare specifi- 
că de simplificare chiar, de-a dreptul de unilateralizare, 
cu o determinantă finalitate a naturii umane (extremă 
specializare, transformarea individului într-un instru- 
ment participant, dar cu totul la dispoziţia statului) 
şi resping liberalismul, revoluția legionară rezintă 
aspectul de întoarcere a omului către om în sensul cel 


mai deplin al cuvântului. În această privinţă este 
într-adevăr impresionant pathosul uman al multor 
afirmaţii de ale lui Corneliu Z. Codreanu şi ale cama- 


razilor săi. 

„Prin experienţa lui Codreanu şi a Gărzii, sensi. 
bilitatea românească dobândeşte un caracter de dimen. 
stune majoră, de monumentalitate: cu alte cuzinte, un 
nou stil de ziaţă.“ (“Da Codreanu a Antonescu”, p. 
106-107). 

A fost toemai această originalitate inspirată de 


omenia românească şi morala crestină — la care unii 


22 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


rătăciţi, mânaţi de oportunism, erau gata-să renunţe 
— care a determinat — cum vom vedea în cursul aces- 
tei expuneri — adversităţi în anumite cercuri naţional- 
socialiste, întrucât vedeau în ea un mare impediment 


"pentru realizarea intenţiilor de remorcare a Mişcării 


Legionare la o concepţie de viaţă păgână. 


23 


II. PRIGOANELE 
POLITICIANISTE 


Din cele arătate mai sus, rezultă clar Că, atât prin 
concepţia sa profund creştină, cât şi prin sistemul său 
educativ care tindea să facă oameni corecţi, dezintere- 
saţi, constructivi şi de caracter, Mişcarea Legionară nu 
putea constitui nimic „subversiv“ pentru statul Şi 
poporul român. Dimpotrivă, aducea contribuţia cea mai 
substanţială pentru însănătoşirea şi întărirea lui. Dar 
tocmai acest lucru nu convenea corupţiei clasei con- 
ducătoare în frunte cu regele Carol al II-lea şi cama. 
rila lui obişnuită să trăiască parazitar din jefuirea, sub 
toate formele, a avutului public. 

Toate prisoanele împotriva Mişcării Legionare au 
pornit din această preocupare a unei clase conducă. 


toare degenerate şi parazitare, de provenienţă mai mult 


levantină, care vedea o primejdie — ceva subversiv — în 


întremarea morală a vieţii publice româneşti. 


24 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Pentru înăbuşirea curentului de înnoire morală 
şi spirituală pe care îl reprezenta Mişcarea Legionară 
şi înlăturarea unui temut concurent la conducerea sta- 
tului, s-a recurs mereu la sistemul ilegal şi abuziv al 
dizolvărilor, cu întreg cortegiul de schingiuiri şi întem- 
niţări ale membrilor săi. Însuşi Corneliu Z. Codreanu, 
sub diferite pretexte sau înscenări ale Siguranţei, a fost 
arestat şi dat judecăţii. Dar atâta timp cât puterea 
judecătorească îşi păstra independenţa şi putea jude- 
ca potrivit legilor în vigoare, cu imparţialitate, totdeau- 
na a fost achitat. 

Prima dizolvare a Gărzii de Fier s-a făcut la 11 
Ianuarie 1931 de către Partidul Naţional-Ţărănesc, în 
timpul în care, în urma intrigilor lui Carol al II-lea, Iuliu 
Maniu era înlăturat de la conducerea acestui partid. 

Întrucât SUA 34 il care au urmat în mar- 
tie 1932, Mişca s-a prezentat reconstituită sub 
numele .,Gruparea Corneliu Zelea Codreunu“, a fost 
dizolvată din nou de guvernul lorga - Argetoianu chiar 
în preajma alegerilor. 

A treia dizolvare s-a făcut la 10 decembrie 1933, 
de către guvernul Duca, adus la guvern cu mandat de 
a extirpa Mişcarea legionară. Arestările şi schinsiui- 
rile au atins proporţii necunoscute până atunci. „A fost 
— scrie Corneliu Z. Codreanu — cel mai greu an pe care 
l-am întâlnit noi în lupta noastră; cel mai greu pe care 
poate sute de ani l-a întâlnit tineretul românesc. Bilanţul: 


25 : 


CONSTANTIN PAPANACE 


15.000 de arestări, cu 18.090 de case călcate de bar- 
bari şi umplute cu sânge nevinovat; 300 de bolnazi în 
închisori, 16 morţi şi 3 înmormântați de zii, sub 
pămănu.“ (“Circulări”, p. 29). 

La 20 martie 1935 Mişcarea Legionară s-a recon- 
stituit, de data aceasta în forma democratică a partidu- 
lui „Iotul pentru Ţară“ pus sub preşedinţia generalu- 
lui Gh. Cantacuzino-Grănicerul, mutilat şi erou din 
războiul Întregirii Naţionale (1916). În această perioadă 
a încheiat cunoscutul pact pentru farantarea libertăţii 
în alegeri, cu partidul Naţional-Ţărănese de sub con- 
ducerea lui luliu Maniu şi cel Liberal de sub conduce- 
rea lui Gheorghe Brătianu, care a avut ca rezultat Tăs- 


turnarea guvernului personal al lui Carol al II-lea. 


Reacţiunea acestuia a fost - după o scurtă diver- 
siune făcută cu Partidul Naţional-Creştin al lui Goga 
— Cuza, lovitura de stat din 11 februarie 1938, care a 
suspendat Constituţia, a dizolvat partidele şi a insta- 
lat dictatura personală. În această acţiune, care în fond 
se îndrepta împotriva lui luliu Maniu şi în special a lui 
Corneliu Z. Codreanu şi a Mişcării Legionare, a avut 
concursul nelimitat al întregii clase conducătoare 
corupte, indiferent dacă făcea parte din aşa-zisele par- 
tide „de dreapta“ sau „de stânga“. În realitate era dic- 


tatura desfrâului şi a imoralităţii contra năzuinţei de 


înnoire morală a orului român ai cărei componenti 


erau luliu Maniu şi Corneliu Z. Codreanu. 


26 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Încercarea făcută de unii pentru a justifica 
această dictatură pe care Carol o elocise timp de 
aproape 10 ani, pulverizând partidele şi destrămând 
caracterele ca o necesitate de a „salva instituţiile 
democratice“ apare ca o încercare, pe cât de cinică, 
pe atât de neserioasă. De altfel, simplul fapt al înfiin- 
ţării de către Carol a partidului unic „„Frontul 
Renaşterii Naţionale“, care a avut loc după lovitura de 
stat, arată cât de absurde sunt aceste aserţiuni. 

Este demn de relevat, pentru a se cunoaşte cât 
de bizantinizate erau moravurile politicienilor români 
că, pe lângă măsurile ilegale luate împotriva Mişcării, 
s-a pus la cale o serie întreagă de atentate împotriva 
şeiului ei, Corneliu Z. Codreanu. Spaţiul nu îngăduie 
să insistăm asupra tuturor. Este suficient să amintim 
complotul lui Stelescu pus la cale — s-a dovedit — de 
oamenii din camarila lui Carol, precum şi atentatele 
puse la cale pentru „înalte raţiuni de stat“ de Istrate 
Micescu, fost ministru de Externe şi Armand Călinescu, 
fost ministru de Interne, şi denunţate de avocatul 
Emilian şi generalul Sichitiu, fost şef al Marelui Stat 
Major (“Cireulări”, p. 67). 

Pentru exterminarea Mişcării Legionare nu s-a 


cruțat, deci, nici un mijloc, oricât de ilegal, nedemn 
şi sângeros ar fi fost el. 


2] 


III. REACȚIUNILE 
LEGIONARE 


Faţă de toate aceste prigoane, pe cât de nedrepte, 
pe atât de sângeroase, care violau nu numai legile în 
vigoare, dar şi cele mai elementare drepturi umane, 
nu totdeauna legionarii au reuşit sa-şi stăpânească 
revoltele acumulate, rând pe rând, în anii grei de 
prisoană. Din tensiunea unor mari exasperări a unor 
oameni supuşi tuturor umilinţelor şi schingiuiţi cu 
cruzime, s-au declanşat unele atentate de răzbunare. 
Ele au fost, deci, acte sporadice şi individuale şi n-au 
constituit niciodată o dogmă de luptă a Mişcării. Dim- 
potrivă, conştiinţa păcatului din punct de vedere 
creştin era atât de vie la legionarii care s-au Săsit în 
această dureroasă situaţie de a face o jertfă „de ispă- 
şire“, încât manifestau o adevărată voluptate a ispă- 
şirii. Nimeni nu a încercat să se sustragă judecății. Toţi 
s-au predat, au recunoscut faptele, şi-au mărturisit 


28 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


frământările şi au cerut maximum de pedeapsă. Însuşi 
Corneliu Z. Codreanu, care în tinereţea lui a fost pus 
în tragica situaţie de a trage pentru a se apăra de zbirii 
care l-au umilit şi schingiuit, îşi mărturisea adesea 
intimilor săi că „Dumnezeu să-l învrednicească de o 
moarte violentă pentru a ispăşi, din punct de vedere 
personal, păcatul săvârşit prin răpunerea unui om“. 

Asemenea atitudini cavalereşti şi frământări de 
conştiinţă nu au membrii organizaţiilor conduse de 
dogma terorismului în lupta politică, ca anarhismul, 
bolşevismul etc., unde se face şcoala cinismului, a 
economiei forţelor şi a sustragerii de la răspundere, 
pentru ca indivizii respectivi să fie folosiţi cât mai mult 
în acţiunile teroriste. 

Aşadar, dogma terorismului este incompatibilă 
cu fondul creştin al spiritualităţii legionare. Adevăra- 
ta expresie a acestui fond este non-violenţa creştină, 
adică tocmai atitudinea pe care a adoptat-o Corneliu 
Z. Codreanu pentru a ieşi din cercul vicios al vende- 


„tei, şi a aplicat-o în cea mai cumplită prigoană, cu toate 


că organizaţia sa era în plinătatea forţei sale comba- 
tive. Această atitudine — de mulţi încă neînţeleasă — 
era determinată şi din motive strict politice, de care 
un om cu răspundere şi dragoste de Ţară trebuia să 
ţină seama şi anume: 

]. Vecinătatea Rusiei Sovietice care pândea pre- 


textul tulburărilor interne pentru a ne invada Ţara; 


29 


CONSTANTIN PAPANACE 


2. lresponsabilitatea lui Carol ai II-lea şi a întregii 
clase conducătoare care îl asista, de a se juca cu focul 
războiului civil; 

3. Intenţia de a lăsa până la anumite limite, în 
criza internaţională care se agrava din ce în ce mai 
mult, posibilităţi de joc pentru noi adaptări, el păstrân- 
du-se în rezervă. 

Evitarea tulburărilor politice în România a fost, 
cu toate repetatele provocări, preocuparea lui de bază. 
În propaganda electorală ce s-a deschis la începutul 
lui Ianuarie 1938 — întrucât Parlamentul ales cu o lună 
înainte a fost dizolvat înainte de a se constitui — reco- 
manda legionarilor „o notă de mare demnitate ... O linie 
de mare corectitudine. Nu atacați pe nimeni. Nu mai 
întunecaţi sufletele oamenilor, ci mergeţi cu voie bună, 
vorbiţi-le numai de bine, de nădejdi, de biruinţă, 
împărtăşindu-le bucurie şi lumină.“ (“Circulări”, p. 
238); “Nu rispundeţi lu nici o provocare... Dacă în dru- 

mul vostru veţi întâlni oameni Cuzişti, ţărănişti, 
zaidişti etc. înfipţi într-o credinţă cu toată curăţenia 
inimii, nu-i zdruncinaţi în credinţa lor, încercând să-i 
câştigaţi pentru au voastră. Căci îi veţi pune într-un sreu 
impas sufletesc.“ (“Circulări”, p. 246) 

Cu toată această atitudine paşnică şi demnă, 
provocările făcute înadins de Guvern continuau, 
omorând legionari. „În faţa marei dureri — scrie Cor- 
neliu Z. Codreanu legionarilor săi — păstraţi calmul de 


30 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


neînvins.“ (“Circulări”, p(25% “Legionari. cine din- 
tre toi îşi a pierde calmul, cine dintre voi nu vu primi 
zâmbind orice suferinţă, cine sub dureri ca încreţi frun- 
teu sau va încercu o cât de mică ripostă, pe ucelu îl 
„vom prizi cu milă, cu pe un frate care nu merită numele 
de legionar.“ (“Circulări”, p. 260); „„Nu poute nimeni 
să omoare atâţia dintre noi câţi suntem în stare să 
murim pentru credința noastră.“ (“Circulări”, p. 
263). 
Dar provocările continuau cu furie crescândă: “Le 

faceţi toate acestea pentru voturi? Pentru şase luni, un 
an sau doi de guvernare? Ei bine, rog pe toţi duşmanii 
noştri, pe cei ce ne-au ucis cumarazii, să afle că 
Mişcarea Legionară s-a retras din propaganda elec- 
torală. Ea nu mai apare în luptă, deoarece nu vrea să 
facă umbră nimănui.“ (“Circulări”, p. 264); “Puterilor 
orăjmaşe dia afara hotarelor sau din lăuntru, care-şi 
jocul printr-un început 
de nizmeriţă, le nispund că se înşeală.” (“Circulări”, 
p. 265) 

Această atitudine de ordine şi înţelepciune a 
Mişcării n-a oferit pretextul lui Carol pentru justificarea 
loviturii de stat pe care o pregătea demult. De aceez 


şi-a proclamat tirania lui în mod cinic şi brutal, fără 


nici un fel de acoperire de fapt şi nici o justificare de 
drept, faţă de poporul român. 


După lovitura de stat, Corneliu Z. Codreanu n-a 


31 


Pa 


CONSTANTIN PAPANACE 


-aşteptat de data aceasta să fie dizolvat de guvern; ci 
şi-a dizolvat singur expresia politică a Mişcării, Partidul 
“Totul Pentru ură”. Cu acest prilej a scris printre 
altele, în Circulara către legionari din 27 februarie 
1938: „Deci suntem aruncaţi din raportul de DREPT, 
în ruportul de F ORŢĂ. Pe acesta, însă, noi nu-l prim- 
im. Noi am înţeles să acţionim în cadrul legii, mani- 
festându-ne credinţele noastre. Dacă aceasta nu 0 
putem face, şi dacă orice manifestare.de credinţă ne 
este interzisă, raţiunea de existență a partidului nos- 
tru a încetat. Noi nu voim să întrebuinţăm forța. Nu 
voim să întrebuinţăm violenţa. Ne este suficientă expe- 
rienţa din trecut, când fără voia noastră am fost atraşi 
pe calea violenţei. La orice violentare, noi nu mai 
răspundem în nici un fel. Suportăm. Şi chiar atunci 
când întreaga naţiune română este tratată ca o turmă 
de animale inconştiente. 
Lovitură de stat nu voim să dăm. Prin esenţu 
însăşi u concepţiei noastre noi suntem contru ucestui 
sistem. Ea însemneuză o atitudine de bruscare, de 


natură exterioară, pe când noi aşteptăm biruinţa noas- 
trăi de la desăvârşirea în sufletul naţiunei, a unui DTO- 
ces de perfecţiune omenească. Nu om întrebuința aces- 
te mijloace, pentru că tineretul de astăzi are prea adânc 
înfiptă conştiinţa misiunei sale istorice şi a răspunderii 
sale, pentru a face acte necugetate, care să transforme 
România într-o Spanie însângerată.“ ( “Circulări”, p. 


32 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


271) 
lar fostului prim ministru Vaida Voevod, membru 
în guvernul lui Carol care a dat lovitura de stat, îi serie 
printre altele: 

„Dos. toţi care ne-aţi cântat nouă timp de 10 ani 


pe această strună: Lesalitutea, existenţa Stutului stă 


în ideea de legalitate, cine atinge acest principiu al legal- 
ităţii, cine calcă legile ţării, este un criminal. Dos. care 
ne-aţi aruncat în închisori pentru cele mai mici aba- 
teri faţă de codul penal, terminaţi acum la sfârşitul aces- 
tui imn frumos prin u deveni cei mai mari infractori 
la legile fundamentale ule Statului, căleând în picioare 
Constituţia ţării, respectată de toţi de la înfiinţarea Stat- 
ului român şi până astăzi. Sunt mărturie dosarele din 
Tribunale şi Consiliile de război, şi închisorile în care 
am întrat; fiind acuzat, rând pe rând de Ds., că voiesc 
să fac lovitură de stat Nu este proces al meu în care 
această formulă să nu fi apărut în toată amploarea şi 
viclenia ei. Pentru cu după zece uni de chinuri, pe care 


„le-aţi imprimat Gărzii de Fier şi sufletului din mine, să 
— terminaţi prin a da Des. lozitura de stat. Prin a smârşi 


Dos. delictul de care ne-aţi acuzat şi chinuit pe nedrept. 
Toate teoriile care ni s-au făcut nouă tineretului, ani 
de-a rândul de generaţia Das. pe tema unică a legal- 
ităţii, ordinei din respectul legalităţii, se termină prin 
acest oribil exemplu. Priviţi-ne pe noi în cadrul legal. 
ităţii şi uitaţi-vă la Dos. cum termină cei mai mari dis- 


33 


CONSTANTIN PAPANACE 


preţuitori de lege.“ (“Circulări”, p. ,274-275) 

Pentru acoperirea şi legalizarea acestei situaţii 
degradante s-a improvizat în câteva zile un plebiscit 
obligator, cu vot oral şi liste negre pentru cei ce votau 
contra, care a adus o adeziune de 99.8% din voturi pen- 
tru noua Constituţie. Metodele bolşevice de care se 
vaită acum clasa noastră suprapusă, erau aplicate în 
România şi înainte de ocupaţia comunistă. 

Era evident că toate aceste măsuri pregăteau plat- 
forma pentru exterminarea Mişcării Legionare. Şi 
într-adevăr, după două luni, la 16 Aprilie 1938, 
Corneliu Z. Codreanu şi cei mai mulţi dintre fruntaşii 
legionari sunt arestaţi. 

La 27 mai al aceluiaşi an, el este condamnat pen- 
tru „complot contra statului“ şi crimă de înaltă tră- 
dare la 10 ani de muncă silnică. În tot acest interval 
de timp este ţinut în subteranele închisorii Jilava, 
aplicându-i-se un regim de exterminare; iar la 30 
noiembrie 1938 a fost asasinat prin ştrangulare, împre- 

ună cu alţi 13 fruntaşi legionari, în timpul când erau 
transportaţi cu duba de la închisoarea Râmnicu-Sărat 
la închisoarea Jilava din apropierea Bucureştilor. 

La 22 septembrie 1939, în urma atentatului 
săvârşit asupra lui Armand Călinescu, cel care în 
înţelegere cu Carol aranjase arestarea lui Corneliu Z. 
Codreanu, au fost masacrați 252 de fruntaşi legionari 
deţinuţi în lagărele de la Miercurea Ciucului, Vaslui, 


34 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Râmnicu-Sărat sau aflaţi bolnavi prin diferite spitale 
poliţieneşti. Cadavrele lor au fost expuse apoi prin 
pieţele publice ale oraşelor sau la răspântie de drumuri, 
stârnind oroarea şi indisnarea populaţiei contra 
N tiraniei ISte. Garfield Arie 
Toate acezte crime împotriva TRI LEA ta 
cu o cruzime de scelerat confirmă câtă dreptate a avut . 
Regele Ferdinand când, pe patul de moarte, a spus 
despre acest nevrednic fiu al său: Acest om nu tre- 
buie niciodată să urce pe tronul României“. 

Totuşi aceasta nu-l împiedică pe domnul Comnen, 
ca şi întreaga clasă conducătoare coruptă care l-a aju- 
tat la lovitura de stat, să numească această sângeroasă 
tiranie drept “guvern de salvare publică“! 

După un deceniu de la consumarea acestor ori- 
bile crime şi în toiul tragediei de astăzi a neamului 
românesc, pe care Corneliu Z. Codreanu a prevăzut-o 
şi a vrut cu orice preţ să o împiedice, diplomatul nos- 
tru nu are alt regret decât acela că acţiunea represivă 
a aşa-zisului „Suvern de salvare publică“ n-a reuşit să 
„extirpeze „mişcarea subversivă“ care — după el — ar fi 
Mişcarea Legionară. 

Asemenea porniri sanguinare s-au observat în 
ultimul timp şi la un alt diplomat, fost ministru 
plenipotenţiar care declara cu cinism unui srup de 
români aflaţi într-un lagăr din Iugoslavia că „pentru 
liniştea României (probabil o linişte de mormânt — n. 


35 


CONSTANTIN PAPANACE 
1 


n) ar mai trebui curăţaţi încă sreo 30.000 de legionari“! 
Toate aceste stranii manifestări constituie un 
simptom îngrijorător asupra stării de spirit de care este 
încă dominată o anumită categorie de oameni din aşa- 
zisa elită conducătoare românească. Ele caracterizează, 
încă o dată, raportul de ostilitate ce există între „pătu- 
ra super-pusă“ formată — cum spune Eminescu — “din 
scursorile levantului şi nobilul popor român”. + 
Explicaţia unor aşa cumplite prigoane la care a 
fost supusă o Mişeare idealistă, constructivă şi 
creştină, cum a fost Mişcarea Legionară, trebuie cău- 
tată nu numai în contingenţele politice din ultimele 
decenii, ci şi mult mai adânc. Diagnosticul pus de 
Eminescu acum şapte decenii şi mai bine în legătură 
cu „aprinsa ură instinctivă a păturii super-puse COn- 
tra tuturor elementelor istorice şi autohtone“ (vol. II, 
p. 291) se dovedeşte şi astăzi valabil. „kără îndoială, 
luptu uceastu e purtată în mod instinetis, fără claritate 
de vederi, cu tendinţe elementare, şi de atracţie şi repul- 
„Siune. Poporul român simte instinetiz că e dominat de 
oameni care se pretind numai români, Jănă a fi, şi care 
n-au nici milă de el, nici percepere pentru geniul lui. 
Creniul neamului românesc e o Carte cu şapte peceţi pen- 
tru generaţia dominantă. “ (Eminescu, vol. II, p. 295) 
Pornind de la realităţi permanente, acest neîntre- 
cut vizionar al neamului românesc şi mare precursor 
al legionarismului, căruia „veniturile“ (Ca şi lui Comeliu 


36 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Z. Codreanu). după ce l-au chinuit; i-au contestat până 
şi Originea românească. a prezis nu numai generaţia 
legionară „curățita prin abnegaţie şi durere“, dar şi 
moartea tragică a animatorului ei. În vreme ce poporul 
român gemea de durere, populaţia evreiască invadase 
la restaurantele de petrecere. Omul aşteptat cu înfri- 
Surare de neamul românesc “să pună pe străini la locul 
lor, să curețe România de tot ce a fost mai decrepit, 
mai ocolitor de muncă, mai stricut dincolo de Dunăre 
de ciuma asta orientală, «a zace lu puşcărie sau la 
ocnă“, iar celor care l-au chinuit li „s-ar votu pensii 
reversibile, pentru că ar fi scăpat Ţara de acest om.“ 
(Eminescu, vol: II, p. 481) 

Însuşi Corneliu Z. Codreanu şi-a prevăzut sfârşitul 
său tragic: „Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. 
Von fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urmă, vom 
fi desisur răpuşi. Căci noi om fi puţini, urmăriţi de 
batulioane şi de regimente româneşti. Atunci om primi 
moartea. Sângele nostru ul tuturor za Curge. Acest 
moment va fi cel mai mare discurs ul nostru adresat 
neamului românesc, şi cel din urmă.” (“Pentru Legio- 
nari”, p.. 291): 

În perspectiva aceasta pc poate găsi expli- 
caţia atât a cruzimii şi a lipsei o&ărui sentiment de 
răspundere de care a dat dovadă corupta pătură super- 
pusă în prigoana legionarilor, cât şi a unor reacţiuni 
violente din partea acestora, dar mai ales a acelei ati- 


37 


CONSTANTIN PAPANACE 


tudini de non-violenţă adoptată atunci când ţara era 
primejduită de afară, întocmai ca şi mama adevărată 
din judecata lui Solomon, în faţa groaznicei perspec- 
tive ca Tara lor şi a strămoşilor lor să fie sfâşiată, aşa 
cum tindea vitrega conducere a străinilor şi a înstrăi- 
nâţilor, au preferat, chiar cu jertfa lor, să o lase 
întreagă. 

Dar această problemă există şi astăzi şi dacă nu 
se va găsi înţelepciunea necesară, atât la cei bătrâni, 
Cât şi la cei tineri, care au tragere de inimă pentru nea- 
mul lor românesc, ea va rămâne 0 sursă permanentă 
pentru alimentarea vrajbei interne din Ţara noastră şi 


o mare piedică pentru renaşterea poporului român. 


IV ORIENTAREA EXTERNĂ 
A MIŞCĂRII LEGIONARE 


Au fost şi sunt unii interesaţi care încearcă să 
legitimeze prigoanele şi crimele împotriva Mişcării 
Legionare prin aşa-zise „raţiuni de stat“ în legătură 
cu politica externă. Aserţiunea acestora nu corespunde 
realităţii. Adevărul este că până la 1936 Mişcarea 
Legionară a păstrat o atitudine agnostică în politica 
externă. Această rezervă se explică prin faptul că 
Mişcarea Legionară nu înţelegea să pună accentul pe 
probleme strict politice înainte de a fi soluţionat satis- 
făcător problemele de ordin educativ. În tot acest timp 
— cum obişnuia să spună Corneliu Z. Codreanu — ea 
nu lucra pentru prezent, ci pentru viitor. 

„Celor ce mă întreabă când vom începe acțiunea 
politică pentru guvernare le rispund: Atunci când şefii 
de regiuni şi de judeţe îmi vor raporta că în organiza- 
țiile lor nu mai există nici un om incorect. Incorect nu 


39 


Pe doo 


CONSTANTIN PAPANACE 


înseamnă numaidecăât hoţ. înseamnă şi insuficienţa de 
Srijă, ordine, scrupulozitate, severitate în muterie de 
buni cure nu-i upurţin.“ (“Circulări”, p. 107) 

Aşa că mare parte din prigoanele şi dizolvările 
Mişcării Legionare s-au produs în perioada de timp 
când ea nu se pronunţase în nici un fel în politica 
exterpâ.-Gingura manifestare în această materie, până 
A, ei ay senţială şi condiţionată, a fost aceea făcută 
în AAA Parlamentului de la 3 decembrie 1931 cu 
ocazia Mesajului: „În ceea ce priveşte orientarea noas- 
tri — a spus Corneliu Z. Codreanu — dacă este vorbu 
să alegem între aceste două extreme (adică bolşezism 
şi fascism, n. n. Suntem dintre aceia care cred că: 
Moscova, ci la Roma.“ 
isă şi categorică a fost luat 
numai când s-a aflat că politica românească externă 
convergea spre o totală apropiere cu Sovietele 


mergând până la propunerea pentru încheierea unei 
alianţe. Printr-o asemenea orientare se devia de la 
tradiționala linie a politicii externe a statului român 
Şi se nesocotea experienţa făcută cu acest râpace vecin, 
deopotrivă de primejdios ca duşman sau ca prieten. De 


data aceasta primejdia era şi mai mare, fiindcă la 
vechile tendinţe panslaviste se adăugase ideea 


revoluţiei comuniste universale cu mult mai mari 


posibilităţi de manevră pentru dezagregarea statelor 


Care se opun în calea acestei expansiuni. Acest fapt a 


40 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


îngrijorat pe toţi filo-francezii din_Migc: 

cu însuşi Generalul Cantacuzino, şeful Partidului „Totul 

Pentru Ţară“ (după mamă de origine francez), în care 

primul război mondial lăsase atâta antipatie faţă de 
">. Sermani. 

Prin Circulara sa din 30 mai 1936. Corneliu Z. 
Codreanu arăta toate aceste „îngrijorări din lumea 
românească“ precizând printre altele: “Apropierea de 
Rusia este un gest de trădare, pe care poporul român 
îl face faţă de Dumnezeu şi faţă de ordinea morală a 

„acestei lumi şi faţă de popoarele care stau în slujba uces- 
tei ordini, în războiul cu puterile nimicitoare ale riului. 
De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi învingă- 
toare, în numele Diavolului, cine poate să creadă, unde 
este mintea care să susţină, că ele vor pleca de la noi 
înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza? Dacă însă 
vor ieşi biruitoare armatele creştine, rezultatul va fi 
împotriva noastră, desființarea statului român, cu plată 
pentru trădarea noastră.“ (“Circulări”, p. 79) 

Întrucât însă se persevera pe acest drum prime- 
jdios, chiar când ceilalţi membri din „Mica înţelegere“ 
sau “Înțelegerea Balcanică“ începuseră să păşească la 
aranjamente cu Puterile Axei, a adresat la 5 noiem- 
brie 1936 cunoscutul memoriu Regelui, care printre 
altele constata: “Nu există Mica Înţelegere, nici 
Înţelegere Balcanică. Cine crede în acestea, dovedeşte 
că n-a înţeles nimic. Faţă în faţă stau numai dou humi. 


pi 


4l 


CONSTANTIN PAPANACE 


Sub presiunea lor, în clipa războiului, toate combinaţi- 

ile diplomatice se or nărui cu nişte custele de carton. 

Aceste două lumi sunt: statele revoluțiilor naţionale care 

luptă pentru apărarea Crucii şi u unei civilizaţii 

milenare, şi bolşevismul cu unexele sale care luptă pen- 

ză tru nimicirea neamurilor şi pentru prăbuşirea civiliza- 

iei creştine.“ (“Circulări”, p..5102)5% 

La 30 noiembrie 1937 când România rămase de 

fapt izolată, atât din cauza defecţiunei din Mica 

Înţelegere şi Înțelegerea Balcanică, cât şi mai ales că 

democraţiile occidentale, preocupate exclusiv de 

ameninţarea germană, evitau să dea vreo Saranţie faţă 

de Rusia Sovietică, Corneliu 7, Codreanu a venit cu o 

nouă declaraţie şi mai categorică de ataşament faţă de 

Puterile Axei: „Eu sunt — declara el ziariştilor — pentru 

o politică externă a României alături de Roma şi Berlin. 

Alături de statele revoluțiilor naţionale. În contra bolşe- 

dismmului. În 48 de ore după biruinţa Mişcării Legionare, 

România vu avea 0 alianţă cu Romu Şi Berlinul, intrând 

astfel în linia misiunei sale istorice în lume: apănrtitoarea 
Cruciigeeeulturii şi a civilizaţiei creştine“, 

acestei declaraţii atât de categorice era să 

constituie o supapă de siguranţă şi o rezervă pentru 

- eventualitatea când Puterile Axei ar ieşi învingătoare, 

şi asta cu atât mai mult cu cât mai toate celelalte parti- 

de politice româneşti erau angajate pe linia unei politi- 

ci de ostilitate faţă de aceste puteri. Faptul este 


42 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


recunoscut cu obiectivitate şi lealitate de luliu 


Maniu, când declara textual: „Orientareu în politicu 


Ape iei e (vezi ziarul Albu Iuliu, 3 septem- 
brie 1944). Aşa cerea adevărata rațiune de stat. 

Era o problemă de elementară înţelepciune pen- 
tru conducătorii unui stat să-şi pună toate ipotezele 
posibile şi să prevadă, din timp, soluţiile adevărate pen- 
tru fiecare din ele atunci când momentul ar cere, după 
cum este o dovadă de totală inaptitudine de condu- 
cere dacă se distrug fără rost variatele posibilităţi care 
ar putea servi fiecare la momentul său. În cazul cu 
Mişcarea Legionară problema era şi mai simplă, 
întrucât Corneliu Z. Codreanu, prin atitudinea sa non- 
violentă pe care s-a aşezat în acel moment de criză 
internaţională, a arătat că nu voia să forţeze nota pen- 
tru impunerea punctului său de vedere în politica 
externă şi a lăsat joc liber politicii oficiale, el aştep- 
tând momentul de la desfăşurarea evenimentelor. 

Aşadar, şi această aşa-zisă „rațiune de stat de 
ordin extern“ pentru justificarea sângeroaselor 
prigoane contra legionarilor apare puerilă. În această 
lumină, asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu a fost — 
ca să folosim expresia lui Talleyrand — „mai mult decât 
o crimă, a fost o greşeală“. 


43 


CONSTANTIN PAPANACE 


Şi într-adevăr, nu va trece mult timp de la 
asasinarea lui Codreanu şi vom vedea pe aceşti conducă- 


venţie eco ania, iar când Rusia va răpi 
Basarabia şi jumătate din Bucovina, deschizând o Sravă- 
criză politică pentru însăşi existenţa Statului Român 
rămas din punct de vedere extern complet izolat, va fi 
acelaşi Carol, cu întreaga lui clică, care va renunţa la 
garanţiile anglo-franceze, se va retrage din Liga Naţiu- 
nilor, va proclama legi rasiste, făcând o lamentabilă 
supralicitare faţă de Germani pentru a-şi menţine nefas- 
ta lui dictatură. „Noua orientare a politicii noastre 
externe — spune Comunicatul Guvernului de la 2 1 lulie 
1940 — este determinată de noua ordine europeană. 
Toate aceste abdicări făcute dincolo de limite 
pentru a obţine graţia Dictatorilor nu vor reuşi să risi- 
pească neîncrederea pe care op inspira caracterul său 
versatil şi venal şi, astfel, Statul Român va intra într-o 
vrilă care va aduce pierderea Dobrogei de Sud şi a 
Ardealului de Nord, fiind chiar ameninţat de a fi 
împărţit cu Ruşii, aşa cum s-a întâmplat cu Polonia. 
Poate numai existenţa Mişcării Legionare — fie şi deca- 
pitată şi răvăşită cum a rămas ea după nimicitoarele 
prigoane — a făcut să oprească vrila fatală Şi să inspire 
încredere în deprimarea generală din acele zile 


44 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


întunecate în care lipsa de prevedere a elasei conducă- 
toare venale apărea în toată evidenţa. » 
Numai puţină confirmare au găsit prevederile lui 
Codreanu în a doua fază a războiului care s-a încheiat 
cu victoria Aliaților. Pentru cine cunoaşte rezervele 
accentua căre le manifesta în intimitate Corneliu 
Z. Codreaău faţă de doctrina anticreştină şi păgână a 
naziştilor, precum şi faţă de unele pretenţii exagerate 
ale minorităţii germane din Ardeal, au constituit o sur- 
priză declaraţiile atât de categorice pentru apropiere 


de „Axă“. De asemenea, ar părea o contradicţie să 


aştepţi tocmai de la nazişti anticreştini „apărarea 
Crucii, a culturii şi a civilizaţiei creştine“. Şi totuşi, 
reduse lucrurile la esenţial, aşa este. Oricât de extrava- 
Sante ar fi doctrinele care ar face să devieze la un 
moment dat popoare ca cel german, englez, francez 
sau italian, totuşi nu există primejdia distrugerii cul- 
turii şi a civilizaţiei creştine, fiindcă aceste popoare 
sunt legate cu mii de fire văzute şi nevăzute de esenţa 
acestei civilizaţii creştine, care formează î însăşi sâm- 


 burele naturii lor spirituale. Nu se afirmă deci un para- 


dox când se spune că naziştii cu concepţii păgâne apără 
civilizaţia creştină dacă luptă împotriva bolşevismului. 
Prin fondul său euroasiatie învolburat de concepţia 
materialistă a marxismului, bolşevismul a devenit 
organic antitetic spiritului european modelat de cele 
două milenii de tradiţie creştină. Faţă de această 


45 


CONSTANTIN PAPANACE 


problemă de viaţă şi de moarte; fiindcă “faţă în faţă 
— cum spune Corneliu Z. Codreanu — stuu două lumi“, 
celelalte probleme interne europene sau între 
popoarele de origine europeană. trec pe un plan cu 
totul secundar. 

Acest adevăr de bază nu l-au sesizat la timp con- 
ducătorii statelor europene şi în acest fapt îşi are origi- 
nea îngrijorătoarea criză internaţională din zilele noas- 
tre. Nu l-a sesizat Hitler când a încheiat pactul de 
neagresiune din august 1939 cu bolşevicii, nu l-au 
sesizat Churchill şi Roosevelt, când supralicitau prie- 
tenia lui Stalin la Teheran şi Ialta şi a scăpat chiar vigi- 
lenţei unor emeriţi reprezentanţi ai Vaticanului, de obi- 
cei atât de reflexivi şi prudenţi în cântărirea şi 
aprecierea lucrurilor. „Chiar în Vatican, — scrie Bova 
Scoppa - e vie pornirea antigermană, unde un anumit 
curent, în frunte cu Cardinalul Tisserand şi Moss. 
ordini, susţin că Sovietele uu făcut un mare Das evo- 
lutie în materie religioasă dând libertate popoarelor, 
lăsând capelani în unităţile poloneze care luptă con- 
tra germanilor ete. După acest curent, adevăratul ina- 
mic al catolicismului este nuzismul anticreştin şi nu 
bolşerismul.“ (Coloqui con due dittatori, p. 86) 

Este surprinzător cum s-au putut face asemenea 
erori de calcule, când se ştia că principiul de bază al 
strategiei politice comuniste fixat de însuşi Lenin pen- 
tru bolşevizarea Europei era tocmai specularea 


46 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


divergenţelor. şi conflictelor ţărilor europene. zise 
„capitaliste“. 

Nu este în intenţia noastră de a arăta în această 
scurtă expunere ce anume influenţe au contribuit la 
toate aceste derutări. Am amintit de acest lucru numai 


„Pentru a releva că nici un fel de „rațiune de politică 


externă“, atât de ordin românesc, cât şi de ordin euro- 
pean, nu pot justifica sângeroasa prigoană împotriva 
Mişcării Legionare şi a conducătorului ei, Corneliu Z. 
Codreanu, a cărui viziune clară în politica externă 
românească şi cea europeană a confirmat integral tra- 
Sica situaţie de astăzi, atât pe plan naţional, cât şi 
internaţional. 
da: 


AȚ 


V ÎN PERIOADA 
ARESTĂRII CĂPITANULUI 


Cum era şi firesc, arestarea lui Corneliu 7. 
Codreanu şi a majorităţii fruntaşilor legionari care, 
cum am spus, a avut loc la 16 aprilie 1938, a lăsat un 
mare sol în conducere. Totuşi, comandanții legionari 
care au reuşit să se sustragă acestor arestări, s-au 
regrupat şi constituit în comandament, pe ziua de 30 
aprilie 1938. Misiunea imediată a acestui comanda- 
ment era de a organiza apărarea şi întreţinerea celor 
arestaţi. La conducere s-au succedat: 

1. Radu Mironovici, comandant al Bunei Vestiri Şi 
unul din cei ci ndatori ai Mişcării, care a stat până 
la sfârşitul lui mai, când a fost arestat şi internat; 


2. lon Belgea - până la data de 11 iulie, când a 
fost prins, internat şi, mai târziu, UCIS; 


48 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


3. Constantin Papanace - până la sfârşitul lui 


octombrie 1938, când profesorul Vasile Cristescu, eva- 
dat din închisoare, s-a stabilit în Bucureşti, s-a format 
un rup restrâns de comandă format din prof Vasile 


» Cristescu, fost locţiitor al generalului Cantacuzino la 


Partidul “Totul Pentru Ţară”, când acesta plecase cu 
echipa în Spania, Constantin Papanace şi Horia Sima. 

Linia de conduită pe care şi-a fixat-o dintru 
început comandamentul legionar de afară (cel a/lat în 
libertate, pentru că adevăratul comandament în frunte 


cu Căpitanul se afla în închisoare — n. n.) a fost în esenţă: 


1. A nu se ataca sub nici o formă monarhia. 


2. Respectarea întocmai a dispoziţiilor de linişte 
absolută şi dare la fund ordonate de Corneliu Z. 


Codreanu pentru toate raţiunile amintite mai sus. 
3. A se aştepta cu calm desfăşurarea eveni- 
mentelor externe care nu vor întârzia să valorifice re- 
zerva politică pe care o constituie Mişcarea legionară. 
4. Stabilirea şi păstrarea de legături diserete cu 
cadrele legionare pentru a le pune la adăpost de orice 


manevră a agenţilor provocatori. 


5. Menţinerea secretă a numelui celor care con- 
duc comandamentul pentru a se evita cascada de 
arestări, aşa cum se întâmplase până atunci. 

6. Evitarea oricărei arestări de legionari stabilind 
principiul că orice legionar nearestat măreşte siguranța 
vieţii celor arestaţi, întrucât se ştia că regele Carol şi 


49 


CONSTANTIN PAPANACE 


camarila lui vor fi cu atât mai tentaţi să-şi pună în apli- 
care gândurile asasine, cu cât vor fi mai puţini legionari 
afară. 


7. Proclamarea eroismului răbdării, ca armă pen- 
tru pararea provocărilor şi loviturilor pregătite de 


adversari. 

Tactica iniţială adoptată de Corneliu Z. Codreanu 
trebuia (chiar dacă ar fi fost greşită, ceea ce nu era 
cazul) cu atât mai mult continuată, cu cât şeful Miş- 
Cârii şi majoritatea fruntaşilor legionari se găseau zălog 
în mâinile duşmanilor. 

Scopul principal urmărit prin această tactică era, 
pe lângă lăsarea jocului liber în politica externă ofi- 
cială, şi simularea unei mari anemieri a Mişcării, adică 
dispariţia pericolului comun care a făcut să se uneas- 
că toate fracţiunile păturii conducătoare corupte. Apro- 
piata convocare a noului parlament emanat în baza 
partidului unic (totalitar) cu împărţirea diferitelor 

funcțiuni (demnități) publice începea deja să trezească 
animozităţile acestei lumi condusă numai de intere- 
sul personal. 

Tot în scopul de a nu stingheri politica oficială 
a Statului, Corneliu Z. Codreanu a dat din închisoare, 
în preajma vizitei regelui Carol la Londra, care a avut 
loc pe la jumătatea lui noiembrie 1938, o Circulară 
în facsimil care îndemna pe legionari la înţelepciune, 
| 


inişte şi răbdare pentru interesele supreme ale ţării. 


50 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Se vede însă că toate acestea nu conveneau anumitor 
cercuri duşmane, care vroiau cu orice preţ moartea 
lui Codreanu şi menţinerea tensiunei interne, singu- 
ra care putea menţine conglomeratul politicianist să 
justifice regimul dictatorial. În acest sens se lansa, prin 
diferite părţi, zvonul că în timpul călătoriei Regelui 
la Londra se'va proceda la asasinarea lui Codreanu. 
Acest fapt a fost denunţat preventiv printr-un comu- 
nicat dat de Comandament în termeni sobri şi decenţi 
arătând nenorocirile ce ar decurge în asemenea even- 
tualitate pentru Ţară şi îndemnând totodată la linişte 
şi calm. | 
În această atmosferă înfrifurată şi contrar 
ordinelor categorice de linişte date de Corneliu Z. 
Codreanu, a dispoziţiilor amintite mai sus, luate de 
Comandament şi a elementarului bun simţ, Horia 
Sima, abuzând de faptul că era omul de legătură al 
Comandamentului cu organizaţiile din provincie, a 
indus în eroare buna credinţă a unor legionari şi a 
„ ordonat o serie de acte teroriste care nu puteau servi 
decât duşmanilor Mişcării. Astfel, pe durata călăto- 
riei Regelui la Londra, s-a aruncat o bombă într-un 
teatru evreiesc din Timişoara, a fost asasinat un bogă- 
taş evreu la Oradea, a fost aruncată în aer uzina de 
gaz de la Cluj, s-a încercat un atentat împotriva rec- 
torului Ştefănescu Goangă de la Universitatea din Cluj. 


SI 


CONSTANTIN PAPANACE 


aracterul provocator al acestor acte teroriste 


dent, dar atunci era greu să se presupună că un 
legionar - şi cu atât mai puţin un comandant legionar 
- ar fi făcut asemenea lucruri cu rea intenţie. S-a 
crezut mai mult că au _ ieşit din exasperarea unor 
camarazi care şi-au pierdut nervii. Ele însă au exci- 
tat pornirile asasine ale lui Carol al II-lea sau i-au 
oferit un pretext pentru a şi le pune în aplicare. Şi 


într-adevăr, în preajma întoarcerii lui în Bucureşti, a 
ordonat asasinarea lui Codreanu şi a 13 frun taşi 
legionari în condiţiile pe care le-am amintit. Acesta este 
în esenţă aspectul problemei privite prin prisma internă. 

Pe plan extern chestiunea prezintă unele aspecte 
particulare care merită să fie amintite, fie şi în treacăt. 
Atitudinea duşmănoasă a anumitor cercuri din lumea 
anglo-franceză părea justificată întrucât ele — fără să 
ţină seama de fundamentul adevărat al politicii 
legionare — o considerau O Mişeare de tip fascist şi deci 
organic ostilă lor. In fapt însă - dacă ar fi să folosim 
un paradox — am spune că nu politica externă a Mişcării 
Legionare a determinat această ostilitate, ci dim- 
potrivă, ostilitatea şi neînţelegerea acestor cercuri 
anglo-franceze a determinat în mare parte atitudinea 
in politica externă a Mişcării faţă de aceste state. Dar 
dacă această ostilitate, în cele din urmă poate fi înţe- 
leasă, ar părea fără explicaţie şi lipsit de logică 


52 


Pi 


Li 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA C ODREANU 


dezinteresul manifestat naut timp de conducătorii Axei 
faţă de Mişeare: Poate aceasta să se 
datoreze viziunii | ur SEFIA ipreocupărilor prea eBo- 
iste care le-au fost fatale. Astfel pare simptomatic fap- 
tul că în jurnalul lui Ciano, în care se găsesc inserate 
şi atâtea lucruri banale - nu se găseşte nici o menţiune 
(afară de cazul în care a fost cenzurată de cenzura invi- 
zibilă) în legătură cu arestarea şi asasinarea lui 
Codreanu. Şi documentele vor arăta în adevărata lui 
valoare cât de mare şi sincer a fost interesul manifes- 
tat de conducătorii Axei faţă de Mişcare, pe care unii 
politicieni români - cum am văzut. - din.rea credinţă 
sau superficialitate o prezintă ca4 ( 
sugestii de la aceste puteri. 
Chiar în legătură cu evenimentele care au pre- 
cedat asasinarea Căpitanului, atitudinea acestor cer- 
curi din câte se cunoaşte până acum, pare ambiguă. 
În legătură cu convers: iţia care a avut loc între Hitler 
şi Carol cu ocazia întoarcerii acestuia din urmă din 
vizita făcută la Londra, sunt două versiuni aproape con- 
tradictorii pentru consecinţele care ar deriva. „În tim- 
pul conversaţiei - scrie Şeicaru - regele Carol Teproşeuză 
lui Hitler simpatia suzernului german pentru Garda de 
Fier, Contestând, Hitler a făcut elogiul Mişcării şi şi-a 
exprimat stima sa fuţă de valoarea politică a ui 
Corneliu Codreanu, aritându-şi surprinderea că Regele 
nu întelege să se sprijine pe tineret, care reprezintă 


si 


CONSTANTIN PAPANACE 


viitorul Ţării. Regele replică că nu admite ingerințe în 
politica internă româneuscă şi amândoi s-au retranşat 
pe poziţiile lor.“ (Şeicaru, vol.I, p. 42) 

Cealaltă versiune este redată de ziarul “Semnal 
din 7 mai 1946 cu ocazia judecării procesului Antonescu: 
„A venit vorba acolo despre echilibrul politic. Hitler 
aducea vorba pe ocolite de Codreanu şi Cuza. În toiul 
discuţiei, Hitler spune că el nu cere nici O excepție în 
jocul politic intern al României, dar că are impresia că 
acel joc nu funcţionează normal. Precizează: „Nu cer 
nimic pentru aceste grupări decât 
Asigur că nu le dau nici un: 
dată pentru ele. — “Niciodatăe "CUvăn 
de onoare că niciodatăl“, întări dictatorul. pa z 

Fie că a fost iritat de această conversaţie - cum 
reiese din prima versiune, fie că a fost incurajat de asig- 
urarea neintervenţiei - cum rezultă din cea de a doua 
întrevedere cu Hitler, Carol ordonă asasinarea lui 

Codreanu şi a celor 13 fruntaşi legionari. 

Această crimă care arată cât de scelerat şi ire- 
sponsabil era acest rege tiran, a fost considerată de 
Hitler ca un act de provocare. Aşa se explică de ce mai 
târziu - la 19 septembrie 1939 - cum notează Ciano 
în jurnalul său, dictatorul german „a repetat de dou 
ori că regele Carol va plăti scump asasinarea hui 
Codreanu“. 


54 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


În această atmosferă de înaltă tensiune inter- 
naţională, cu atâtea sfori trase de după culise, în care 
se mişca figura de paranoic neronian a lui Carol, se 
poate aprecia mai bine câtă valoare au putut avea 
în contribuţia pentru asasinarea lui Corneliu Z. 
„ Codreanu actele de terorism provocate fără rost de 
Sima, contrar tuturor dispoziţiilor. Gravitatea lor se 
va evidenția mai târziu când se vor corobora cu alte 
acţiuni tot atât de neînţelese, din punct de vedere 
legionar. 

În acest fapt îşi vor avea originea şi anumite diver- 
enţe_în_sânul conducerii Miscării, care vor duce 
. într-o zi la sciziunea ei. provocând, cum vom vedea mai 

târziu, O adevărată criză de conducere în Mişcarea 
Legionară. 


4b - 


VI. PRIMUL EXOD 
LEGIONAR 


În 'tot timpul acestor cumplite prigoane, 
legionarii au găsit adăpost mai mult la lumea nele- 
fionară, care însă simpatiza cu Mişcarea. Mulţi chiar 
din aceşti simpatizanți figurau înscrişi la celelalte par- 
tide politice. fapt care îi făcea să nu fie suspectaţi de 
poliţia lui Carol. Erau, în general, oameni cinstiţi, care 
nu făceau din politică o meserie lucrativă; sângeroasa 
prigoană a lui Carol făcea să crească şi mai mult sim- 
patiile pentru Mişcare. Totuşi cercul poliţiei se 
strângea tot mai mult. Carol şi primul său ministru, 
Armand Călinescu, dăduseră ordin să fie împuşcaţi 
fruntaşii legionari, fără nici un fel de somaţie, oriunde 
s-ar găsi ei. Problema refugierii peste graniţe a început 
să se pună din ce în ce mai presant. La 15 decembrie 
1938 trece graniţa spre Polonia primul Srup de 


56 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


legionari format din preotul lon Dumitrescu, fost sec- 
retar general al Mişcării, inginer Horodniceanu şi avo- 
cat Stănicel de la biroul Căpitanului, iar la 8 ianua- 
rie 1939, tot în Polonia, trece un alt grup în frunte 


„cu Nicolae Pătraşcu, Viorel Trifa, Titi Cristescu şi It. 


Anghel Dragomir. Alte cadre legionare s-au refugiat 
în ţările balcanice (Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania 
- aşa cum făcuseră şi în timpul prigoanei din 1934), 
unde găsiră adăpost la legionari şi la rudele lor din 
aceste ţări. 

La 26 ianuarie 1939 a fost împuşcat fără 
somaţie în Bucureşti prof. Vasile Cristescu, iar găz- 
duitorul său, un sculptor; a murit în schingiuirile de 
la poliţie. Pentru intimidarea celor care ofereau azil 
legionarilor s-a introdus la 1 februarie „cartea imobilu- 
lui“ şi s-au decretat pedepse foarte grele (în fapt, 
moartea), cu ani de închisoare şi confiscarea întregii 
lor averi mobiliare şi imobiliare. Acest fapt va face ca 
legionarii să nu mai poată să se adăpostească decât 


„la alţi legionari sau la simpatizanți tot aşa de hotărâți 


să suporte consecinţele, însă, în general, uşor identi- 
ficabili de poliţie. Cercul poliţiei strângându-se tot mai 
mult, s-a hotărât strămutarea Comandamentului în 
străinătate. La 4 februarie Horia Sima trece frontiera 
spre Ungaria împreună cu legionarii Popovici şi 
Smultea, iar la 18 februarie părăseşte ţara, trecând în 
Cehoslovacia, Constantin Papanace împreună cu Gh. 


57 


CONSTANTIN PAPANACE 


Dragomir-Jilava, Nicolae Şeitan, ing. Smărăndescu şi 


Teodorescu. 


In acest interval de timp, zilnic erau împuşcaţi 
legionari. La 8 februarie au fost ucişi şi arşi la crema- 


toriul din Bucureşti, legionarii: Nadoleanu Enache, 
Vucu Marin, Gherman, Dragoş Popovici, dr. lancu Ion, 
iar a doua zi (9 februarie) la Huedin sunt asasinați 
legionarii: FlEşchin Petre, Stănescu Petre, Popa Ion, 
Ghedion Ferdinand, locotenent OZ pape, Petre 
Aurel Hodrea, Victor Gruiţa. Z 

„__ Asemenea scene de atrocități au continuat în tot 
timpul până la răsturnarea dictaturii lui Carol, fapt care 
a determinat mereu refugieri peste hotare ale 


tierele muntoase mai greu de trecut clandestin, i 
Franţa şi Anglia şi mai puţin din cauză că erau izolaţi 
de ţările aflate sub controlul Germaniei. La acestea 
se adaugă desigur şi o anumită nesiguranţă, dat fiind 
că autorităţile acestor ţări se găseau pe atunci în strâns 


ar în 


58 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


contact cu guvernanţii români, fapt care legitima o 
anumită teamă de eventuale extinderi. 

Centrul Grupului de Comandă s-a stabilit la 
Berlin (Amalienhof) şi el era de fapt sub conducerea 
lui C. Papanace. 

Liniile mari de orientări politice legionare erau 
trei: 

1) Făstrarea unei cât mai mari independenţe de 
Sândire şi acţiune faţă de Germani; 

2) Grija de a nu se anula poziţia Mişcării menită 
să constituie supapa de siguranţă şi rezerva pentru ţară; 

3) Împiedicarea ca politica oficială să nu arunce 
România într-o aventură similară cu aceea a Poloniei, - 
care ar fi dus la împărţirea ei şi chiar la deportare de 
populaţii în ţinuturile ocupate de Ruşi şi nimicirea 
celor ocupați de Unguri. 

Pentru a-şi asigura independenţa de care am 
amintit, în tot timpul şederii în Germania, legionarii 
şi-au dobândit existenţa muncind ca simpli muncitori 
în fabricile germane, evitând astfel, orice formă, subsidii 
de la guvernul german. Această rezervă s-a accentuat şi 
mai mult în urma pactului de neagresiune încheiat în 
august 1939 între Germania şi Soviete, care putea să 
constituie şi un aranjament definitiv făcut pe spinarea 
ţărilor mici aflate între aceşti doi coloşi totalitari. 

Perspectiva unui astfel de aranjament îngrijora 
adânc pe conducătorii legionari, cu atât mai mult cu 


59 


CONSTANTIN PAPANACE 


cât şi în 1917-s-a pus în discuţie un proiect de 
împărţire a României între Germani şi Ruşi. 

Luând cunoştinţă de noua situaţie creată, con- 
ducerea Legiunii şi-a adaptat orientarea (vezi 
expunerea făcută de C. Papanace şi publicată în 
Buletinul Informuziz 1940) faţă de Germania Naţion- 
al-Socialistă; adoptând formula „pericolului mai mic“, 
reducând cu totul elementul ideologic. Acest fapt 
rezultă şi din scrisorile adresate regelui Carol de C. 
Papanace şi H. Sima (vezi Buletinul Informativ 1940). 

De relevat este că tot în acest interval de timp al 
primului exil care a durat până în septembrie 1940, 
regele Carol şi lumea coruptă care îl ajutase la insta- 


larea dictaturii lui sângeroase, a început să Supraliciteze 


erile Axei şi în special Germania, făcând mari con- 
cesii economice, invitând în ţară misiuni militare Ser- 
mane, decretând legi rasiste, toate cu speranta că 
s-ar putea menţine tirania sa în noua conjunctură 
politică a Axei. Această supralicitare a devenit şi mai 
accentuată în urma crizei de stat determinată de ulti- 
matumul rusesc, după care a urmat răpirea Basarabiei 
şi a Bucovinei de Nord. Astfel, de către regimul perso- 
nal al lui Carol a fost făcută legea rasială din 22 ianua- 
rie 1938 completată apoi cu legea din 8 ausust 1940, 
oneroasa sa convenţie comercială cu Germania din 23 
martie 1939, convenţia militară pentru aducerea unei 


60 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


şi renunţarea la garanţiile anglo-franceze şi 
Această schimbare a politicii externe româneşti 
cu 180 de grade, de către cei care au făcut crime peste 
„crime ca să o combată, aducea însă toate dezavanta- 
„ jele concesiilor făcute din constrângere şi supralicitare 
personală, fără să aducă în schimb nici un avantaj. 

Persistarea suspiciunii asupra duplicităţii lui 
Carol făcea să se prevadă noi şi dureroase lovituri 
împotriva României. Pentru prevenirea lor, comanda- 
mentul legionar, în şedinţa de la 24 iunie 1940, în urma 
expunerii făcute de Constantin Papanace (vezi 
Bujetinul Informatie 1940) a: ajuns la concluzia că 
numai abdicarea regelui Carol ar putea ameliora situa- 
ţia. Orice continuare a politicii de duplicitate în acele 
momente când era în vigoare pactul germano-sovie- 
tic ar fi putut aduce chiar împărţirea României. ruşii 
anexând întreaga Moldovă până la Carpaţi, realizând 
O graniţă strategică, iar germanii, folosind minoritatea 
lor şi pe cea maghiară din Ardeal, ar fi dezlipit această 
“ provincie de la România. 

Asemenea ameninţări au transpirat ca formulate 
chiar de către Hitler ori de câte ori se o . 
de duplicitate din partea lui Carol şi  aheigale de 
politicieni. Situaţia era gravă - o împărţire; fie şi tem- 
porară a României, ar fi însemnat deportări de popu- 
laţii din zona ocupată de ruşi - aşa cum s-a întâmplat 


6l 


emne > C 


[ice 


2 
> 


CONSTANTIN PAPANACE 


în Polonia şi Ţările Baltice şi atrocități în-Ardeal, aşa 
cum au făcut ungurii în ţinuturile ocupate după 
dezmembrarea (choslovaciei şi cu deosebire în Rusia 
sub-carpatică. Regele Carol însă s-a cramponat de pu- 
tere cu o frenezie dusă până la demenţă, fapt care a 
dus la soluţia de la Viena, cu sfârtecarea Ardealului 
pentru extinderea frontierei până în apropierea tere- 
nurilor petrolifere, precum şi la pierderea Dobrogei de 
Sud. Abdicarea care a urmat a fost o consecinţă a de- 
zastrului, în loc să fie un act de prevenire a lui. | 

„Pe plan intern, evoluţia politică, deşi a mers para- 
lel cu evenimentele externe, totuşi a avut şi anumite 
mobiluri speciale, ca urmare a tensiunii şi asasinatelor 


din ultimii ani. Între Mişcarea Legionară şi regele Carol 
era mormântul Căpitanului şi atâtor alţi camarazi. O 


împăcare sinceră nu era cu putinţă. Nici un legionar 


demn de acest nume nu putea strânse o mână mân- 
jită de cel mai neprihănit sânge românesc. De aceea 


politica lui Carol, dirijată personal de acea stârpitură 
fizică şi morală care era Armand Călinescu, tindea, prin 
teroare, să pună pe legionarii din lagăre şi închisori 
în alternativa de a alege: sau o sinucidere morală prin 
declaraţii compromiţătoare de abjurare a credinţei şi 
detestarea Căpitanului; sau o moarte fizică sisură; sau, 
în anumite cazuri, şi una şi alta. 

Paralel cu aceasta, în rândurile legionarilor din 
afară apăsa problema răzbunării pe care însuşi Codreanu 


62 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


o formulase printr-o Circulară la data de 11 februarie 
1938 cu ocazia descoperirii unui complot organizat de 
anumiţi membri ai guvernului de atunci, pentru 
asasinarea sa. Denunţând faptul, Corneliu Z. Codreanu 
scria, printre altele: „Seful Legiunii mude de moarte şi 
nu se păzeşte niciodată de ea. Fac această circulară pen- 
tru Că vreau să fiu 'răzbunat. Aşa cum v-a spus şi v-a 
organizat Moţa. Şi nu dintr-o poftă personală de 
răzbunare, ci pentru că am convingerea că veți face un 
mare bine naţiei româneşti.“ (“Circulări”, p. 267) 
Asupra acestor dispoziţiuni -testamentare nu 
putea nimeni reveni chiar dacă s-ar fi invocat represa- 
liile asupra sutelor de conducători legionari aflaţi prin 
lagăre şi închisori Singurul lucru care s-ar fi putut face 
era de a se amâna sau îndruma în aşa fel, ca riscurile 
alternativei amintite mai sus (sinuciderea morală sau 
moartea fizică) să fie diminuate cât mai mult Asta ar 
fi fost posibil numai dacă actul de răzbunare s-ar fi exe- 
__ cutat concomitent aspri celor so responsabili 


anume regele Carol şi Ati său a Cta Armand 

De acest lucru pare că a fost conştient avoca- 
tul Miti Dumitrescu care a condus echipa răzbună- 
torilor şi numai 0 intervenţie curioasă a lui Sima, 
sub pretextul unei aşa-zise lovituri de stat, pe care 


63 


CONSTANTIN PAPANACE 


să + 
a fost prins de poliţia românească în mai 1940 cu 
ocazia trecerii frontierei. În loc să aibă soarta tuturor 
legionarilor prinşi până atunci, care era împuşcarea 
lor pe loc, el] este pus în libertate şi lansat chiar de 
Carol ca exponent al Mişcării Legionare, pe care tre- 
buia să o ducă în lotul „partidului unic“ excelent pe 


atunci în România. Explicaţia trebuie căutată în trata- 
tivele duse de un om de casă al lui Sima (Stoicănes- 
cu) pe când a venit la Berlin, în primăvara lui 1940, 
cu ataşatul militar român, col. Vorobehievici, omul lui 
Carol, pentru întoage 
cale oficială, care ak(fi atins repudierea lumii legionare, 
ci pe una “temerară “în acelaşi timp ar oferi şi 
lui Carol prilejul să-şi arate „mărinimia regală“. O anu- 
mită alarmă dată de oamenii lui Sima din Bucureşti, 
care a determinat audiența, în miez de noapte, a lui 
Şeicaru la Palat, a fost făcută pentru a masca jocul şi 
poate de a înlătura şi teama ca întreg aranjamentul 
făcut să nu fie în realitate o cursă întinsă pentru Captu- 
rare. Relaţiile stabilite cu Carol au arătat, în curând, 
că combinaţia era sinceră. În_ realitate, se urmărea 


obţinerea sprijinului Mişcării pentru aranjarea lui Carol 
în noua conjunctură politică a Axei şi ca o recompen- 


să a acestuia pentru serviciile aduse, să consacre pe 
Sima la conducerea Mişcării. 


64 


ima în Ţară, dar nu pe 


or 


| 


Pi 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Toate aceste combinaţii suspecte, tăcute. din 
setea de parvenire personală, au determinat o accen- 
tuată rezervă a comandamentului legionar din străi- 
nătate condus de Constantin Papanace. El a continuat 
acţiunea pe linia necesităţii abdicării lui Carol, singu- 
ra care putea feri România de primejdia împărţirii sau 
a dezmembrării. În acest sens s-a făcut la 3 august 1940 
O scrisoare manifest adresată lui Carol şi semnată de 
toate gradele legionare, prin care se cerea neîntârzi- 
ata abdicare a acestuia, pentru binele Ţării. Eveni- 
mentele însă precipitându-se, au dus la arbitrajul de 
la Viena care a hotărât împărţirea Ardealului. 

Sub presiunea revoltei generale, toate combina- 
ţiile făcute cu Carol s-au prăbuşit şi Sima, parafrazând 
manifestul comandamentului legionar, s-a pus şi el pe 
linia legionară care în acele momente devenise aspi- 
raţia întregului neam, cerând abdicarea regelui tiran. 
Explozia cea mai puternică a acestei revolte a fost 
făcută la Braşov şi mai ales în Dobrogea, la Constanţa, 
unde elementul macedonean, după cedarea Dobrogei 
de Sud, se găsea în plină fierbere. 

La 6 septembrie 1940, Regele Carol a fost silit 
să abdice, după ce a încercat o soluţie de temporizare 
în combinaţii cu generalul lon Antonescu. Totuşi a 
apărut straniu faptul că, în vreme ce tumultul mani- 
festărilor pe stradă era din ce în ce mai impetuos, acest 
rege tiran a putut să plece în deplină linişte de la o 


65 


CONSTANTIN PAPANACE 


gară din Bucureşti împreună cu metresa lui, într-un 
tren special, unde a încărcat tot ce jefuise mai de preţ 
în cei zece ani de domnie plină de abuzuri şi corupţie. 
Asta arată încă o dată că toate combinaţiile lui făcute 
continuau să-şi producă efectul. Antonescu, continua- 


torul dictaturii lui Carol la conducerea Statului român. 
ca exponent al lumii vechi, va continua să se 
folosească de acelaşi Sima care s-a dovedit lipsit de 
preşătire şi gata a se preta la orice atunci când i se 
satisface pofta de măriri. În acest sens lansarea făcută 
lui Sima de către Carol va fi consacrată de Antonescu 
prin numirea acestuia, prin _decreţ regal, ca Şeful 


Mişcării 


Toate aceste combinaţiuni suspecte au determi- 
nat, poate, pe profesorul Codreanu, tatăl Căpitanului, 
senator legionar şi vechi luptător, să facă aprecieri 


foarte grave ca cele de mai jos asupra lui Şiar& “De 
la aflarea treptută « uluitoarelor ştiri că el lepyzit se 
aflu în strânse lesături cu Moruzov, omul Lipeştii şi 
ul tuturor prigonitorilor noştri, că el fiind însărcinat de 
Căpitan din închisoure să facă legătura în mod provi- 
zoriu între grupuri de legionari liberi ascunşi - ca unul 
ce era cel mui şters şi mai necunoscut ca acțiune 
legionară de agenţii prigonitorilor, prin minciuni şi-a 

rolul de conducător. în care pseudo-calitate, 
minţind că lucrează după indicaţia Căpitanului, puse 


66 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


la cale diferite atentate în muui multe părţi ale ţării, în 
contra dispoziţiunilor mereu repetate ule Căpitanului 


de u păstra cea mui exempluni linişte. Se vede limpede 
că atentatele şi tulburările orâruluite de Sima, serteau 


— ca pretext aceloru cure puseseră lu cule usasinareu 


Căpitanului şi a utâtor fruntaşi legionari, floarea nea- 
mului. Se vede limpede că numai inspirarea lua 
Moruzov putea să-l determine pe Sima să lucreze din 
răsputeri la omorârea Căpitanului, stârnindu-i-se 
pofta bolnavă şi satanică de a conduce el Legiunea. 
(Din declaraţia la judecătorul de instrucţie, „„Asasi- 
nutele de la Jilava“, p. 258) 


ur VII. PROBLEMA 
SUCCESIUNII LA 
CONDUCEREA MIŞCĂRII 


După elementele cunoscute până acum, ar părea 
că această problemă n-ar fi fost reglementată de Cor- 
neliu Z. Codreanu într-o formă scrisă. Acest fapt însă 
pare puţin de crezut dat fiind că el se aştepta, după 
atâtea uneltiri şi comploturi împotriva persoanei sale, 
la o dispariţie violentă. Spiritul lui, de obicei prevăză- 
tor şi organizator până la cele mai mici amănunte, face 
să se creadă că n-ar fi lăsat să subziste o atât de impor- 
tantă lacună pentru viitorul Mişcării, cu atât mai mult 
cu cât aprecia că cel mai greu moment al unei Mişcări 
care se centrează pe comandamentul unic, exercitat de 
O singură persoană, este tocmai momentul dispariţiei 
sale fizice. De aceea pare foarte probabilă versiunea că 
un asemenea testament politic s-ar fi găsit în seifurile 


68 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


unei bănci din străinătate depus cu câteva luni înain- - 
tea ultimei sale arestări (sau acest testament a căzut 

în mâna cuiva care n-are interes să-l facă public). + 

Cât timp trăia lon Moţa — căzut, cum sc ştie, ca Că 

"voluntar pe frontul spaniol la Majadahonda (Madrid), AX 

la 13 ianuarie 1937 - problema succesiunii era rezol- 

"vată în fapt, dat fiind că Moţaera-a personalitate care, je 
pe lângă că făcea parte dif Jatorii Mişcării, mai ; 
întrunea multe calităţi şi prestigiu ca să exercite o 
comandă unică. După moartea lui însă, Corneliu Z. 
Codreanu a indicat — mai mulț ional — „grupul 
Văcărăştenilor“, adică ceilalţi f/ndâtori ai Mişcării, 
comandanţi ai Bunei-Vestiri cu care iniţiase el lupta: 

Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici. 
Adoptarea unei asemenea soluţii de conducere 
plurală era determinată, cum am spus, de greutatea 

de a găsi personalitatea care să posede toate alităţile 
necesare care, după Corneliu Z. Codreanu, sunt: 

| ]. Putere lăuntrică de utrucţie, 2. Capucitate de 
“drugoste, 3. Ştiinţă şi simţ ul orsanisării. J. 
Cunoaşterea oumenilor, 5. Putere de educaţie şi de însu- 

fleţire a eroismului, 6. Stăpânirea legilor conducerii, 7. 
Simyul bătăliei, 8. Curajul, 9. Conştiinţa obiectivelor 
drepte şi morale. Pe lângă acestea trebuie să aibă şi 
toate virtuțile unui luptător: jertfă, rezistenţă, devota- 
ment etc. (vezi “Pentru legionari”, pag 244-245) 


69 


CONSTANTIN PAPANACE 


Poate speranţa că ar putea găsi şi cultiva o aseme- 
nea persoană cu calităţi multiple a făcut pe Corneliu 
Z. Codreanu să nu dea un caracter solemn soluţiei cu 
Văcăreştenii. 

Altă instituţie în ierarhia legionară constituită în 
ianuarie 1929 era „Senatul Legionar“. „Un for com- 
pus din bătrâni de peste 50 de am, intelectuali, ţărani 
sau muncitori, care au trăit o viaţă de mare corectitu- 
dine, au dat dovadă de credinţă în viitorul legionar şi 
de înţelepciune. Ei vor fi convocați în momente grele, 
ori de câte ori se va simţi nevoie de sfatul lor.“ (“Pen- 
tru legionari”, pag, 328). Din elementele mai tinere 
erau „Bradele legionare“ formate din totalitatea celor 


Sradaţi, de la comandant legionar la instructor 
legionar, care erau convocați din când în când pent, pentru 


consultare atunci când împrejurările cereau. Prigoanele 
şi masacrele de care am amintit au decimat membrii 
acestor instituţii, printre care şi inginerul Clime, care 
din octombrie 1937 — după moartea generalului 
Cantacuzino - îndeplinea funcţia de şef al Partidului 
„Totul pentru Ţară“. Totuşi s-au salvat destui - print- 
re care şi cei trei Văcăreşteni - menţionaţi mai sus. 
Ar fi fost normal, deci, ca primul lucru care tre- 
buia să se facă în momentul când Mişcarea a avut posi- 
bilitatea de a se manifesta, după ieşirea legionarilor 
din închisori şi întoarcerea lor din exil, să se convoace 
aceste instituţii legionare (Senatul şi Cadrele) pentru 


70 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


a se hotări atât asupra desemnării noii conduceri, cât 
şi a tacticii de adoptat în noua fază politică cu pro- 
blemele de guvernare neîntâlnite în faza de opoziţie. 

Însăşi problema participării imediate la guvern se 
punea în discuţie, întrucât erau mulţi conducători 
legionari, în frunte cu Constantin Papanace, care con- 
siderau neapărat necesară mai întâi o reorganizare a 
Mişcării decimate şi răvăşite de prigoane şi elaborarea 
unui program organic de Suvernare, rămânând ca, în 
scurta perioadă de tranziţie, să participe prin perso- __ 
nalită i Competente de simpatizanți la departa- 


mentele tehnice şi cadre selecţionate în instituţiile « de 


poliţie şi sisuranţa statului. 

“În loc însă de aceasta, prin decretul regal din 14 
septembrie 1940, Antonescu improvizează Statul 
Naţional-Legionar, desemnându-se el ca aţional-Legionar, desemnându-se el ca şef, iar ca 


comandant al Mişcării Legionare pe Sima ACEASTĂ Mişcării Legionare pe Sima. Această 


soluţie dată printr-un act venit din afara Miscării nu nu 


putea fi considerată ca legală. Fără îndoială, calcule 


străine de _Mişcare au contribuit la „adoptarea unei 


asemenea soluţii. Profesorul Ion Zelea Ci odreanu, în 
declaraţia amintită, scrie că „Simu u obţinut decretul 
regal de numire ca Comandant ul Legiunii şi al Mişcării 
Legionare anume cu să nu-l pot desărcina eu, 
săvârşind prin aceasta trădarea făţişă a Legiunii şi a 
Mişcării.“ (p. 258). Sunt motive deci să se creadă că 
atât Antoraaată cât şi lumea veche care îl înconjura, 


7] 


CONSTANTIN PAPANACE a 
desaxeă fa 


aveau interes să fie la conducerea.) dăzil | gionare 
O persoană slabă, nepregătită rd pentru a 0 
manevra, aşa cum s-a întâmplakde- fa arestarea Căpi- 
tanului încoace, şi apoi să o înlăture compromiţând, 
odată cu ea, şi Mişcarea Legionară. 

Cu alte cuvinte, desemnarea lui Sima ca şef al 
Mişcării Legionare venită din afară, a fost mai mult 
rezultatul incapacității lui pe care mizau calculele 
adversarilor Mişcării. Şi trista experienţă a suvernării 
care a urmat a dovedit că, nici de data aceasta, cal- 
culele perfizilor noştri adversari nu au fost greşite. 

În faţa acestui fapt împlinit, fruct al unei 
manevre, produs la începutul unui regim, se punea pen.- 
tru oamenii cu răspundere din Mişcare alternativa: 

a) De a recunoaşte, cu titlu de experienţă, soluţia 
de conducere adusă prin decretul regal amintit, încer- 
când o completare a ei în cadrul Mişcării pentru a pre- 
veni erorile pe care le scontau adversarii. 

b) Sau de a nu o recunoaşte, declarând lupta 
deschisă împotriva ei, fapt care ar fi aruncat Mişcarea 
Legionară în convulsiuni interne de care ar fi profitat, 
fără îndoială, atât lumea veche în frunte cu Antones- 
cu, Cât şi anumiţi prieteni nesinceri din afară ce voiau 
să exploateze cât mai mult noua conjunctură politică 
favorabilă. 

Ţinând seama de aceste perspective, s-a considerat 
mai puţin dăunătoare intereselor Mişcării adoptarea 


72 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


primei alternative prin recunoaşterea decretului regal - 
privitor la problema şefiei din Mişcare, iar ca o garanţie 
de control permanent, s-a constituit-în forma defini- 


_tivă FORUL LEGIONAR. menit să fie organul suprem 


al Mişcării. Această nouă instituţie legionară era com- 
pusă din cei trei „.Văcăreşteni“ aflaţi în viaţă, din sena- 


“tori şi comandanţi legionari, constituind un fel :de 


comitet executiv de îndrumare spirituală şi practică 
care însă nu elimina răspunderea aceluia care îndepli- 
nea funcțiunea de „comandant al Mişcării“. Faptul că 
mai toţi membrii Forului îndeplineau funcțiuni în Stat 
ar fi înlesnit mai mult o transpunere în fapt a hotărârilor 
luate. După proveniența şi funcțiunile îndeplinite în 
cadrul Mişcării, compoziţia membrilor „„Forului Le- 
gionar“ avea în ordinea alfabetică următoarea struc- 
tură: 


] - Văcăreşteni 


[a 
1. Gârneaţă Ilie  findător al Mişcării Legionare 
şi comandant al BuneiVestiri şi şeful Ajutorului 
Legionar (actualmente în Amerie av de Sud) 
n 


2. Georgescu Corneliu ( ddtor al Mişcării 


Legionare, ministru subsecretar de stat la Colonizări 


(dat dispărut) 


73 


CONSTANTIN PAPANACE |, 


PP nor ea 


du ((faator al Mişcării Legio- 


nare, ia | Poliţiei Capitalei (actualmente în închisoare 
la Aiud) 


4, ge Mile - comandant al Bunei-Vestiri, direc- 
tota Monitorul Oficial (actualmente în America de Sud) 


II - Senatori legionari 


1. Brăileanu Traian — senator legionar, ministrul 
Instrucțiunii Publice (mort în închisoare la Aiud) 


2. Gheorghiu Aristotel — — senator legionar, preşe- 


dintele Consiliului de Administraţie C.A.M. (în ţară) 


3. Popescu-Buzău - senator legionar, fost consi- 
lier de Curte, şeful justiţiei legionare (în (ară) 


Zăvoianu Ştefan — senator legionar, fost 
colonel, Prefectul Poliţiei Capitalei (executat de 
Antonescu în iunie 1941) 


III - Comandanți legionari 


1. Dumitrescu-Borşâ — comandant legionar, fost 


secretar general al Mişcării Legionare (în ţară) 
2. lasinschi Vasile — comandant legionar, ministrul 
Muncii şi al Sănătăţii Publice (în Europa Occidentală) 


74 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


3. Papanace Constantin — comandant legionar, 
subsecretar de Stat la Ministerul Finanţelor (în Europa 
Occidentală) 

4. Sima Horia — comandant legionar, Comandant 
al Mişcării, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (în 
Europa Occidentală). 


Preşedintele acestui For era desemnat profesorul 
lon Zelea Codreanu, dar din cauză că-şi pierduse total 
încrederea în Sima, n-a acceptat această sarcină. 

După încercarea lui din 12 noiembrie 1940. făcută 
împreună cu fostul secretar general al Mişcării, preot 
Dumitrescu:Borşa, cu scopul de a anula numirea lui 
Sima, Forul s-a descompletat. Funcțiunea de secretar 
de şedinţă o îndeplinea însuşi secretarul general al 
Mişcării, care pe atunci era Nicolae Pătraşcu, realizân- 
du-se astfel coordonarea între serviciile administrative 
ale Mişcării. Când la şedinţele Forului participa Gene- 
ralul Antonescu, şedinţele erau prezidate de acesta, 

Această instituţie, însă, nu şi-a putut aduce toate 
roadele din cauza sabotărilor lui Sima. O justificată 
rezervă a legionarilor formaţi în adevărata spirituali- 
tate legionară a făcut pe acesta să-şi caute punct de 
sprijin mai mult în elementele venite după victoria 
legionară din septembrie 1940, care manifestau ten- 
dinţe ariviste. În felul acesta nu numai că vor rămâne 
nefolosiţi atâţia legionari verificaţi din toate punctele 


75 


CONSTANTIN PAPANACE 


de vedere, dar locul lor va fi ocupat de oportunişti 
dubioşi — dacă nu chiar de agenţi provocatori înadins 
infiltraţi de adversari. Multe excese şi fapte urâte atât 
de incompatibile cu etica legionară, din timpul 
Suvernării, al “rebeliunei“ şi, mai târziu, din exil, vor 
fi făcute de această clientelă politicianistă. Din 
asemenea elemente va căuta mai târziu Sima, când va 
fi desărcinat de funcțiunea de „,„Comandant al 
Mişcării“, să-şi promoveze — în perioada aşa-zisului 
guvern de la Viena - gradele sale legionare sau funcţi- 
uni de guvern, menite mai mult prin invocarea de 
titluri nereale, să producă confuzie în inasele legionare 
şi în lumea străină care nu cunoaşte toate aceste 
antecedente. 

Trebuie relevat că, după evenimentele din ultimii 
ani şi decesele produse, Forul Legionar s-a completat 
cu alţi fruntaşi legionari ale căror nume, din necesi- 
tate de luptă, nu se pot menţiona. . 


TE - 


> POTI ae Da PRati, 


f 


Pi 


ap 


VIII. EŞUAREA 
GUVERNĂRII 


Lipsit de suficientă personalitate, înconjurat per- 
sonal de persoane de provenienţă dubioasă, cu reduse 
posibilităţi de orientare în problemele mari, Sima va 
comite 0 serie întreagă de erori esenţiale care vor face 
ca Mişcarea Legionară să fie înlăturată de la putere 
în scurt timp şi în mod lamentabil, cu toate că con- 
junctura externă era favorabilă ei. 

Încercările _Forului de a evita aceste erori vor 
rămâne infructuoase din cauză că sistemul, cu metodele 
lui nelegionare, era viciat de la cap şi până la cele mai 


periferice organe,.unde au fost improvizaţi ca conducă- 
Ei sat Naru. EXT ț Ze: 3 E 
(O neral necunoscuţi în lumea legionară 


şi selecționați sub criterii de partizanlăc. 
De aceea „pericolul — semnalat de Căpitan — 
amestecului în cadrul Mişcării a unor elemente 


77 


CONSTANTIN PAPANACE 


compromiţătoare şi primejdioase“ (“Pentru legionari”, 
p. 240) n-a fost ţinut în seamă. Dimpotrivă, s-a făcut 
contrariul. De multe ori aceste elemente subalterne 
vor comite fapte grave din punct de vedere moral (scan- 
daluri, jafuri, abuzuri de putere şi chiar violuri) pe care 
însă Sima le va tolera pentru că aceştia erau „oamenii 
lui“ pe care se sprijinea. Speculate şi amplificate de 
adversarii care stăteau la pândă, aceste fapte urâte vor 
întuneca şi pune în umbră abnegaţia, spiritul construc- 
tiv, elanul creator al marii mase legionare care, în 
împrejurările grele de atunci, a făcut totuşi atâtea fapte 
demne de admirat. Este suficient să amintim că numai 
în patru luni de guvernare legionară:s-au făcut 5 744 
milioane economie în bugetul statului. 

Toleranţa pe care o manifestă Sima faţă de ele- 
mentele vinovate după toate legile legionare, a deter- 
minat reacțiune din partea celor mai mulţi membri 
din Forul Legionar şi în special a lui Constantin 
Papanace, fapt care crea de multe ori situaţii încor- 
date în sânul conducerii. Imbunătăţirile însă n-au venit 
la timp şi nici n-au fost substanţiale. Şi acest lucru a 
ştiut să-l folosească Antonescu pentru atingerea 
scopurilor sale. 

Preocupat numai de problema cum să se menţină 
la şefia Mişcării, unde a ajuns în condiţiile pe care 
le-am amintit mai sus, Sima n-a putut sesiza care este 
planul adversarilor Mişcării, conceput pentru 


78 


a 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


compromiterea şi lichidarea ei. EI nu şi-a putut da 
seama nici chiar atunci când i s-a atras atenţia. 

Dispozitivul tactic al lui Antonescu era: 

1) să angajeze Mişcarea nepregătită la început 
de guvernare, în haosul cauzat de pierderea teritoriilor, 
pentru a o uza în scurt timp: 

2) să tolereze abuzurile acelei speţe de membri, 
oameni de ai lui Sima - de care am amintit, pentru a 
o compromite în faţa opiniei publice; 

3) să tolereze dezordinea pentru a se prezenta 
el pe lângă germani ca omul ordinii de care aceştia 
aveau absolută nevoie în acele împrejurări; 

4) să suprasolicite prin concesiuni, angajamente 
şi combinaţii cu oamenii de afaceri germani avizi de 
a acapara cât mai mult din viaţa economică, prezen- 
tând naționalismul legionar ca un obstacol; 

5) să insinueze în acelaşi timp că legionarii vând 
Ţara nemților. 

Dacă Mişcarea nu putea cobori pe planul 
supralicitărilor la care lumea veche. preocupată mai 


“mult de interese personale. avea o tristă tradiţie, în 


schimb putea impune spiritul de ordine, disciplină, 
justiţie, cinste, simţ al măsurii, buna cuviinţă ete., care 
erau virtuţi esenţiale în educaţia legionară şi acum 
imperios cerute de atât de tulbura situaţie externă, 
cât şi de dezorganizata viaţă internă. Sima însă n-a înţe- 
les sau n-a putut din cauza slăbiciunilor amintite, să 


79 


() 


CONSTANTIN PAPANACE 


facă acest lucru, şi Antonescu, cu lumea lui veche care 
îl înconjura. a ştiut să scoată toate avantajele, con- 
solidându-şi poziţia şi discreditând Mişcarea faţă de 
opinia publică şi cercurile conducătoare germane. În 
special aceştia din urmă, care se găseau în faza de 
pregătire finală a campaniei de război ce urma să 
înceapă la primăvară, mai întâi în Balcani şi apoi în 
Rusia, erau foarte sensibili la ideea de ordine. Făcân- 
du-se din ce în ce mai indispensabil nemților, Antonescu 
a încercat, după o tergiversare de câteva luni, să sus- 
tragă justiţiei oamenii care în timpul dictaturii lui 
Carol s-au făcut vinovaţi de asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu şi a atâtor sute de fruntaşi legionari nevi- 
novaţi. Acest fapt a determinat ca reacțiune repre- 
siunea celor închişi la Jilava din partea elementelor 
exasperate care făceau de gardă, comiţându-se astfel. 


cum spunea prof Codreanu, o_regretabilă Sreşeală, 
întrucât dreptatea Căpitanului nu s-a făcut pe calea 


Justiţiei, unde isnominia acestei lumi vechi ar fi apărut 
în toate aspectele ei respingătoare. În această tensi- 
une însă s-a produs şi nesogotita faptă a unor legionari 
prin asasinarea din sentimente de răzbunare a prot. 
lorga şi a prof. Virgil Madgearu care nu numai că n-a 
fost ostil Mişcării Legionare, dar chiar, în momente 
grele, le-a luat apărarea, refuzând să participe la suver- 
nele lui Carol. Această faptă a fost înfierată în termeni 


foarte aspri de însuşi profesorul lon Zelea Codreanu, 


80 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


a EP 
chinuitul tată ed au Mişcării, care a avut trei 


fii nevinovaţi asasinați în prigoanele politicienilor (vezi 
declaraţiile „Asasinarele de lu Jiluva“, p. 284-288). 
Aceasta dovedea că Mişcarea nu era stăpânită şi con- 
ducerea nu putea să-şi controleze proprii săi membri. 

După această criză era clar că colaborarea cu 
Antonescu nu va putea continua mult timp dacă nu 
se vor revizui condiţiile de până atunci, fie în sensul 
de ierarhizare a Mişcării în cadrul statului, recunoscând 
comanda supremă a lui Antonescu, fie în sensul de a 
denunța această colaborare sau a se încerca o acţiune 
care să asigure primatul Mişcării şi asupra statului. În 
acest din urmă caz ar fi fost necesară o pregătire atât 
pe plan extern, în raport cu ţările Axei şi în special 
Germania, cât şi pe plan intern, căutând o apropiere 
de cadrele armatei care aveau aversiune faţă de 
Antonescu şi simpatizau cu Mişcarea. Nu s-a încercat 
nici una şi nici cealaltă. Dimpotrivă: în cercurile străine, 
în general, ca şi în cele germane, în special, Sima era 


„considerat ca un om submedioeru. exaltat şi “necopt“ 
"care nu are cele mai elementare noţiuni pentru COn- 


ducerea unui staț, în vreme ce Antonescu, cum serie 
Hitler lui Mussolini la 30 decembrie 1940, era foarte 
apreciat. După ce „u recunoscut că viitorul regimului 
său şi chiar al persoanei sale depinde de victoria Axei, 
a tras consecinţe fără echivoc care l-au ridicat în ochii 
lui Hitler ca soldat, pe când la început lăsase 


8l 


CONSTANTIN PAPANACE 


impresia de un luptător naţionalist funatic şi «de un ofiţer 

hotăniu.* (Corriere de lu Seru, 19 octombrie 1945: 

Dosarul secret între cei doi dictatori) 

Faţă de armată nu numai că nu s-a continuat 

tradiționala atitudine de respect pe care o cultiva 

Corneliu Z. Codreanu, dar se produceau din parte: 

aceloraşi elemente dubioase infiltrate în Mişcare ati- 

tudini insolente care creau o mare şi dăunătoare 

tensiune între această instituţie de bază a statului şi 

Mişcarea Legionară, mai ales în momentele de încor- 

dare internaţională. Se spunea chiar că un mare număr 

de generali ar fi făcut un memoriu lui Antonescu prin 

care cereau lichidarea Mişcării (Gazette de Lausanne 

din 7/3/1941). 

) Această stare de spirit a căutat să o folosească 

Antonescu când prin ordinul său din 5 decembrie 1940 

interzicea elementelor din armată să intre în cuiburile 

legionare. Circulara dată de Mişcare la 12 decembrie 

prin care se arăta că „Armata şi Legiunea stau în ser- 

— viciul uceloraşi idealuri şi îşi găsese complecta expre- 
— sie şi echilibrul în persounu Generalului Antonescu“ 
n-a putut nici remedia situaţia compromisă până atunci 

şi nici deruta pe Antonescu de la urmărirea planului 

său de lichidare a Mişcării. Şi, într-adevăr, la 19 decem- 

brie 1940 concedia în condiţii cu totul neobişnuite pe 

ministrul de Externe Sturza ale cărui calităţi nu prea 

s-au dovedit strălucite pentru acest post, fără însă să 


82 


ia 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


numească alt legionar pentru a respecta raportul de 
forţe stabilit la începutul colaborării. Promisiunea 
făcută pentru numirea lui Greceanu n-a mai fost ţinu- 
tă, probabil la intrigile lui Mişu Antonescu care viza 
demult acest post. 

Replica dată de Sima la această provocare a fost 
invadarea la 13 ianuarie 1941 de către anumiţi oameni 
de ai săi, a lojilor masonice din Bucureşti, de unde 
s-au ridicat obiecte şi arhive. Această faptă însă nu nu- 
mai că nu rezolva chestiunea, dar o complica în mod 


inutil şi inoportun. Şi misterioasa restituire a obiec- 


telor confiscate venea să ilustreze acest lucru. 

În aceste împrejurări a venit invitaţia lui Hitler 
către Antonescu pentru 0 vizită în Germania. Trebuie 
relevat că în acest interval de timp Sima, preocupat 
mereu de consolidarea poziţiei sale de şef al Mişcării, 
îşi pregătea în ascuns şi fără ştirea Forului Legionar 
o vizită la Rudolf Hess, unde urma să meargă cu câţi- 
va oameni de ai săi. Prin intermediul acestuia urma 


_apoi să ceară audienţă la Hitler. Din cauză însă că noile 


uniforme, făcute în acest scop, nu erau confecţionate. 
s-a amânat această vizită, iar între timp a venit invi- 
taţia lui Hitler pentru Antonescu. 

Din iniţiativa germană şi poate la sugestia lui 
Mişu Antonescu care probabil vroia să torpileze vizita 
la Hess, dar şi din necesitatea de a se găsi o soluţie 
pentru aplanarea tensiunii între Mişcarea Legionară 


83 


CONSTANTIN PAPANACE 


şi Antonescu, s-a crezut oportun să se COnexceze aces- 
te două vizite. Pentru acest scop s-a făcut şi o invitaţie 
lui Sima să meargă cu Antonescu la Berlin. Situaţia 
internaţională prezenta aspecte complicate. După cum 
se ştie, Molotov a fost la Berlin în noiembrie 1940, dar 
conflictul latent ce exista între Germania şi Rusia nu 
s-a putut lichida cu prilejul acestei vizite. Provocările 
din ce în ce mai îndrăzneţe pe care le făceau ruşii la 
Sraniţa românească şi în special în Delta Dunării 
prezentau simptome îngrijorătoare şi ridicau grave 
probleme pentru viitor. Pe de altă parte, momentul cel 
mai critic al frontului italo-grec din Albania a fost la 
17 ianuarie 1941, fapt care a determinat întâlnirea de 
la Berchtesgaden la 18-19 ianuarie 1941 între Hitler 
şi Mussolmi, când se decise modalitatea de intervenţie 
Bermană pentru Primăvara în Balcani. 

De acest lucru însă părea că nu era conştient 
Sima. Aşa se explică uşurinţa cu care a refuzat-o fără 
ca măcar să-şi acopere refuzul de anumite motive for- 
male, ca să nu nesocotim cerinţele protocolare. În 
toată chestiunea el a văzut partea cea mai _măruntă, 
şi anume intriga făcută de rivalul său, Ică Antonescu. 
de a-i torpila audiența la Hess. Când a adus faptul la 
cunoştinţa Forului Legionar i s-a atras atenţia asupra 
speculaţiei ce va face Antonescu, dat fiind că „cei 
absenţi n-au niciodată dreptate“ şi că era bine să 
participe pentru a vedea ce probleme se vor pune în 


84 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


discuţie. Încercarea de a repara greşeala n-a reuşit, 
întrucât avionul special plecase. Lipsit de experienţă 
şi prezenţă de spirit, a căzut lesne în plasa întinsă de 
rivalul său. Ică Antonescu, mai şiret şi mai versat în 
"tragerea sforilor. 

Adevărul este că neducerea la Hitler n-a fost 
determinată de cine ştie ce necesitate de a apăra 
demnitatea sau interesele ţării, ci de motive cu totul 
neserioase în raport cu gravitatea problemelor 
interne şi externe care se puneau în acele împrejurări, 
atât pentru Ţară, cât şi pentru Mişcare. Cu atât mai 
puţin a fost un act de frondă. Numeroasele memo- 
rii de justificare şi umilele atitudini adoptate ulte- 
rior pentru obţinerea clemenţei — fapt care va deter- 
mina 0 reacțiune a Forului — arată cu prisosinţă 
această realitate. Acum, când arhivele Reichului. 
secrete sau nesecrete, sunt de notorietate publică, este 
cel puţin superfluu dacă nu chiar copilăros să se facă 
caz de atitudini care, din nenorocire, n-au fost când 
trebuia să fie. Asemenea încercări nu pot avea alt efect 
- decât să arate încă o dată neseriozitatea şi o menta- 
litate infantilă congenitală politică. 

Cum era de prevăzut, refuzul de a merge la Hitler 
a fost speculat la maximum de Antonescu. Avea acum 
la îndemână un nou fapt cu totul coneret prin care să 
dovedească totala lipsă de seriozitate a „Comandantu- 


lui Mişcării“, pe care el însuşi îl numise prin decret regal. 


85 


CONSTANTIN PAPANACE 


// Imposibilitatea de înţelegere“ fiind dovedită, 
Antonescu va căpăta mână liberă de la Hitler să pro- 
cedeze cum va crede mai bine de cuviinţă pentru asigu- 
rarea liniştii şi ordinii în România. Cu aceste asigurări 
obţinute, Antonescu se va întoarce cu mai multă fermi- 
tate faţă de Mişcare. 

Pentru repararea safei făcute. Sima va face anu- 
mite excese de adulare a Axei care vor constitui, ele 
însele, noi gafe. A ordonat să se ţină în toate capi- 
talele de judeţ pentru ziua de 19 ianuarie 1941 (ziua 
când avea loc, cum am văzut, întâlnirea între Hitler 
şi Mussolini la Berchtesgaden) mari manifestații publi- 


ce, unde oratorii desemnaţi de Centru urmau să vor- * 


bească „Pentru o politică alături de Axă“. Dacă aceas- 
ta putea fi un lucru firesc dat fiind poziţia de la început 
a Mişcării, în schimb era mai mult decât o greşeală 
de a impune oratorilor să atace l englez, nu 
guvernanţii lui - pentru „crime şi atrocități“ pe care 
nici cea mai exagerată propagandă nazistă nu le-a invo- 
at. Asta cu atât mai mult cu cât era într-un moment 
când se puteau vedea atâtea indicii de nesinceritate 
germană. 

Toate aceste manifestații n-au avut alt efect decât 
să ofere prilejul lui Antonescu să dea lovitura pe care 
o elocea demult. Asasinarea maiorului german Doring 
făptuită de un agent străin, a avut ca urmare destitui- 
rea ministrului de Interne legionar, general Petrovicescu, 


86 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


şi toţi prefecţii legionari. Reacţiunea lui Sima, poate 
încurajată de unele elemente periferice germane, a fost 
o manifestaţie de protest făcută de studenţimea şi 
muncitorimea din Capitală — ca în vremurile roman- 
tice din timpul când Mişcarea era la începuturile ei şi 
nu la guvern. 

A urmat apoi debandada în care fiecare legionar 
lua măsuri şi iniţiative aşa cum îl tăia capul şi îl îndem- 
na sufletul. Antonescu, ezitant în primele clipe — 


Pi a c/ate a 


întrucât nu era sigur dacă asigurările date de germani 4 


j 


erau sincere — a procedat apoi cu fermitate, susţinut 


de armata germană care îl ajuta şi pentru alte consi- 
derente ce reflectau situaţia internă din Cxermania, 
necunoscută până atunci. În această situaţie tulbure 
au apărut toate categoriile de agenţi provocatori stră- 
ini (sovietici, occidentali şi germani), fiecare pentru 
scopurile sale proprii. De asemenea, s-au dezlănţuit 
toate patimile şi instinctele de crimă şi jaf ale ele- 
mentelor care formaseră drojdia societăţii. După 
aproape trei zile de tulburări sângeroase. Sima, care 
rămăsese în tot acest timp dezorientat şi paralizat, a 
dat ordin de încetare a rezistenţei. În felul acesta s-a 
încheiat un regim în care majoritatea românilor îşi 
pusese cele mai mari speranţe. Devierile grave de la 
principiile legionare îşi dădeau acum roadele lor 
nefaste, nu numai pentru acele momente de încor- 
dare internaţională, dar şi pentru mai târziu. Dacă 


87 


pi» 


CONSTANTIN PAPANACE 


Sima n-a vrut acest lucru, înseamnă că încă o dată 
a făcut pe agentul provocator fără să-şi dea seama, 
ceea ce ar fi un indiciu şi mai grav pentru cel care 
are pretenţia să conducă. „ 


IX. SITUAŢIA ÎN 
AL II-LEA EXIL 


Spre deosebire de primul exil determinat de-pri- 
goana lui Carol, cel de al II-lea exil, care a urmat după 
_ aşa-zisa rebeliune, avea la bază, pe lângă prigoană, şi 

O convenţie între germani şi Antonescu. 
Cum se ştie, armata germană aflată în România 
a intervenit în favoarea lui Antonescu pentru “intro- 
ducerea ordinei“. Spre a lichida cât mai repede con- 
—, flietul, ei au mijlocit o înţelegere între legionari şi 
— Antonescu pentru încetarea ostilităţilor care continuau 
atât în Capitală, cât şi în provincie. Pentru aceasta 


s-a dat cuvântul de onoare legionarilor că nu li se va 


„ 


întâmpla nimic şi că nu se va face nici un fel de 


urmărire judiciară. Antonescu însă n-a respectat 


această convenţie şi după ce a încarcerat pe legionarii 
care s-au predat, a deschis sute şi mii de procese. 


89 


e. 


CONSTANTIN PAPANACE 


Faţă de această situaţie germanii n-au mai COnN- 


semnat lui Antonescu pe legionarii care s-au predat 
lor ori s-au refugiat la instituţiile lor. Atunci s-a con- 
venit ca toţi aceştia să fie exilați în Germania şi menţin- 
uţi în câmpuri de muncă cu domiciliul forțat. 

Poate în această măsură o fi fost şi o preocupare 
a germanilor de a respecta, măcar în parte, cuvântul 
de onoare dat legionarilor că nu li se va întâmpla nimic. 
În mod sigur însă, a existat şi calculul de a face din 
aceşti legionari un obiect de şantaj şi presiune asupra 
lui Antonescu. Se realiza astfel tendinţa care au avut-o 
anumite cercuri de-ale Gestapoului, de a cultiva orice 
motive de disensiune internă în România pentru ca ei 
să rămână mereu şi arbitrii situaţiei interne, anulând 
cât mai mult din independenţa şi suveranitatea statu- 
lui român. În acest sens convergeau şi eforturile unor 
conducători ai minorităţii germane din România, 
ambiţie ce depăşea limitele justelor revendicări ale 
acestei minorităţi. Poate victima unor asemenea suges- 
tii interesate, care îi aţâţau setea de mărire, a căzut 
Sima când s-a antrenat cu atâta uşurinţă în cursa 
demonstrațiilor care au prefaţat rebeliunea. 

Această greşeală o repeta acum Antonescu, întrun 
stil mai mare întrucât, prin acţiunea sa, consacra Ser- 
manilor instrumentul de şantaj pe care râvneau de atâta 
timp să şi-l creeze, fapt care va stingheri în continuu o 
desfăşurare normala a politicii româneşti, atât pe plan 


90 


„eta, 


E i 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


intern, Cât şi pe plan extern. Este adevărat că la început, 
când Antonescu mai păstra anumite îndoieli în legătură 
cu intenţia sermanilor de a folosi tulburările din Româ- 
nia pentru a proceda la o ocupaţie militară. a făcut oferte 


„de colaborare cu „legionarii cumsecude“. După 


declararea războiului însă (21 iunie 1941) nu numai că 
nu şi-a menţinut aceste oferte dar, îndemnat de antu- 
rajul său, a procedat la executarea mai multor legionari 
în frunte cu colonelul Zăvoianu, fostul prefect al Poliţiei 
Capitalei, senator legionar şi membru în Forul Legionar. 
Mormintele acestor camarazi vor fi un serios impedi- 
ment de apropiere. Dar şi mai înainte, cu toate că majori- 
tatea Forului Legionar recunoştea necesitatea unei sin- 
Sure comenzi unice ca să armonizeze interesele statu- 
lui cu acelea ale Mişcării, totuşi a ezitat să recunoască lui 
Antonescu o asemenea funcţiune integrală. Pe lângă 
orgoliul său nemăsurat care îl împingea de multe ori 
la măsuri lipsite de înţelepciune, era antur: 


ajul dubios 
cu influenţa lui nesănătoasă. Acceptând conducerea lui 


Antonescu şi în treburile Mişcării, ar fi însemnat de fapt 
darea de posibilitate ca această influenţă nesănătoasă 
să se exercite în cadrul Mişcării. În special ambiția şi 
arivismul lui Mişu Antonescu va căuta să submineze 
orice posibilitate de înţelegere reală. Toată acţiunea 
întreprinsă în acest sens se va reduce la acţiuni de 
manevră în vederea destrămării Mişcării şi apoi folosirea 
ei pentru alte scopuri decât cele proprii. 


9] 


CONSTANTIN PAPANACE 


Faţă de tendinţa Germaniei de a o transforma în 
instrument de şantaj contra statului român şi tendinţa 
lumii vechi de a o destrăma, Forul Legionar s-a pre- 
ocupat mai întâi de asigurarea unităţii Mişcării, lăsând 
de o parte justificatele incriminări pentru greşelile din 
timpul guvernării. Odată afirmat acest lucru, putea să 
intre în jocul tactic de a se apropia de Antonescu, fără 
teama de primejdii de care am amintit, anulând totoda- 
tă posibilităţile germane de şantaj. În felul acesta 
Mişcarea ar fi apărut din nou pe plan politic, regăsin- 
du-şi poziţia pierdută, pentru a-şi putea îndeplini o 
operă pozitivă. 

Această acţiune ar fi fost cu mult înlesnită dacă 
Sima ar fi avut abnegaţia cerută de interesele supe- 
rioare ale Mişcării şi ale Ţării, să se retrasă de bună 
voie de la conducerea Mişcării Legionare. În loc de 
aceasta însă, el a început să facă oferte peste oferte 
lui Himmler, arătându-se dispus să încadreze Mişcarea 
în organizaţiile SS. În felul acesta spera să-şi refacă 
poziţia personală compromisă oficial în urma nevenirii 
la Hitler. Ca prime indicii în acest SeNS, erau scoate- 
rea pasajelor de doctrină creştină din scrierile lui 
Corneliu Z. Codreanu. În acest sens se pregătea în 
ascuns 0 nouă ediţie a cărţii „Peruru Legionari“ 
(Piserne Garde), purgată de orice sentiment religios 
şi mistică creştină, adică de tot ce era mai original şi 
mai frumos în doctrina legionară. 


92 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Tot în vederea acestui scop a început chiar o 
acţiune din interior în lagărul de la Rostock, unde se 
Băsea masa legionară, pentru minimalizarea elemen- 
tului moral din doctrina legionară de la care atâţia 


intruşi (oameni de ai lui Sima) se abăteau atât în viaţa 
lor privată, cât şi în cea publică. 

Această acţiune concentrică împotriva doctrinei 

legionare se făcea cu atât mai necesară cu cât cartea 
lui Corneliu Z. Codreanu găsea, tocmai prin elemen- 
tul său moral şi religios, mare ecou şi în rândurile mul: 
tor germani şi chiar printre SS, fapt care a făcut să 
nu mai fie permisă editarea celei de a treia ediţii 
“înainte de a fi curățată de toate elementele care nu 
consonau cu doctrina nazistă. 
Cum era şi firesc, din partea legionarilor adevăraţi 
s-a produs o reacțiune, iar în conducerea legionară 
divergenţele se accentuau din ce în ce mai mult pe 
această chestiune. 

În fond, toate aceste supralicitări făcute de Sima 
pentru refacerea poziţiei sale nu puteau fi eficace şi 
din alt motiv. Succesele avute în prima fază a războiu- 
lui cu Rusia a îmbătat pe conducătorii germani în aşa 
fel încât îşi pierduseră orice măsură în raport cu cele- 
lalte popoare. Atitudinile dictatoriale ale lui Killinger, 
ministrul Germaniei la Bucureşti, precum şi limbajul 
său plin de trivialitate la adresa Mişcării Legionare 
constituiau un simptom îngrijorător. Pornind *de la 


93 


W/ 


CONSTANTIN PAPANACE 


concepţia de bază a doctrinei naţional-socialiste că 
„este moral tot ce serveşte naţiei lor“ au comis 0 serie 
întreagă de erori capitale cu urmări dezastruoase pen- 
CRUCI 2 

Această concepţie era cultivată acum, când vic- 
toria părea sigură, până la periferia cadrelor lor. Ast- 
fel s-au constatat cazuri la Rostock când elemente din 
Hitler Jugeng spuneau deschis că Mişcarea Legionară 
din România trebuie distrusă pentru că constituie o 
piedică în expansiunea lor. La obiecţiunea făcută de 
cel care asculta aceste afirmaţii că legionarii le sunt 
prieteni, s-a răspuns că faptul nu prezintă IO: caută 
din moment ce sunt o piedică! 

Dar această mentalitate nu era apanajul numai 
al elementelor juvenile, ci a devenit o normă în poli- 
tica de stat. În momentul când soldaţii români mureau 
în cruntele bătălii din Cuban sau de pe Don, cercurile 
germane din toate categoriile şi cu deosebire din SS 
începeau să facă „pregătirea sufletească“, familiarizând 
ideea unei mişcări de translație a populaţiei româneşti 
din Ardeal în Transnistria pentru a se asigura mai bine 
spaţiul vital german. 

Această atitudine, pe cât de cinică, pe atât de 
neloială, a rupt orice legătură sufletească între 
Mişcarea Legionară şi Reichul nazist. Apărea clară ten. 
dinţa germană de a se servi de Mişcarea Legionară pen- 
tru şantaj în cele mai grave probleme naţionale. Atâta 


94 


iara 


b 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


timp Cât presiunea se mărginea în a menţine pe 
Antonescu şi clasa conducătoare ce îl asista pe linia 
externă a Mişcării Legionare care era combatere: 
bolşevismului rusesc, inamicul numărul unu al poporu- 
lui român, putea fi acceptabil. Când însă această pre- 
siune a început să fie utilizată pentru contracararea 
eforturilor făcute de Antonescu în vederea recuperării 
Ardealului de Nord, pierdut după arbitrajul de la Viena, 
şi mai ales de a folosi în viitor pentru a anula în even- 
tualitatea unui război victorios toate obligaţiile luate 
faţă de guvernul Antonescu, chestiunea devenea 
extrem de alarmantă. Singura ieşire din acest oribil 
cleşte al şantajului era numai o înţelegere cu Antonescu. 
Pentru aceasta se făcea neapărat necesar ca înţelegerea 
să se facă cu întreaga Mişcare, căci dacă ar fi contin- 
uat să rămână mai departe o fracțiune în Germania 
care să nu adere la înţelegere, şi primejdia ar fi per- 
sistat. Sabotarea unei asemenea soluţii se va face pe 
de o parte de Sima, iar pe de altă parte de Ică Antonescu, 
două elemente pe cât de mediocre, pe atât de ariviste. 
a căror rivalitate va căşuna toată drama acelor ani 
întunecaţi de atunci şi de mai târziu. Unul o făcea pen- 
tru a se menţine la şefia Mişcării. celălalt ca 
vicepreşedinte de Consiliu cu mâna liberă. 

Când se va vedea că nici campania din vara lui 
1942 nu a adus rezultatele scontate şi se deschideau 
tristele perspective ale prelungirii războiului cu 


95 


() 


CONSTANTIN PAPANACE 


inevitabile dificultăţi, mai ales în ţările-satelite, înşişi 
Sermanii au făcut sondări pentru reconcilierea 
Mişcării cu Antonescu. Agenţii lui Himmler, care până 
atunci sabotau făţiş orice posibilitate de înţelegere, 
s-au lăsat acum aparent mai moale. Profitând însă de 
deruta în care se găsea Sima, dat fiind că eventual 
reconcilierea nu urma a se face prin el, au vrut să-i 
smulgă acestuia o serie de angajamente (12 puncte 
prezentate prin fostul consul de la Constanţa, Geiger), 
care, dacă ar fi fost acceptate, ar fi însemnat anularea 
independenţei statului r i ol cău în schimb 
promisiunea de a-l read 

lată, în rezumat, ce se sugera de către nemți, prin 
fostul consul al Germaniei la Constanţa în timpul 
Suvernării legionare, Otto Geiger, pe la sfârşitul lui 
iulie 1942: 

1. Modificarea legii administrative şi aplicarea 
celei germane ţinând seama de condiţiile româneşti. 

2. Colaborarea Mişcării cu Partidul Naţional 
Socialist german având fiecare câte un reprezentant 
(prin reciprocitate); 

3. Saşii din România să intre în masă în Garda 
de Fier; 

4. Şeful lor să facă parte din Statul Major, iar orga- 
nizaţia lor existentă va aduce o formaţie sata; 


96 


Y 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


5. Formarea gărzilor legionare instruite de 
ofiţeri SS germani şi de tineri legionari educați în şco- 
lile germane; 

6. Menţinerea Misiunii Germane pentru armata 
română; 

7. Formarea unei armate legionare cu instructori 
Sermani; 

8. Consilieri tehnici germani în fiecare minister; 

9. Diverse probleme economice; 

10. Organizarea sportului românesc tot cu 
ofiţeri germani; 

11. Organizarea tineretului cu elemente 
legionare formate în Germania; 

12. Colonizarea românilor din străinătate, inclu- 
siv din Macedonia, în Transnistria. 

Sima s-a arătat dispus să accepte propunerea, 
"chiar dacă ar fi toţi din Mişcare contra” - după expre- 


sia lui. Impotriva acestei tendinţe s-a ridicat Papanace, 
fapt care a creat o mare tensiune în conducere; Pen- 


vru acesta din urmă părea o crimă ca cel mai desăvârşit 


instrument de înălţare a neamului românesc. creat din 


jertfele unei întregi generaţii, să se transforme 
de vedere tactic nu putea să prezinte interes, căci în 
toamna lui 1942, când domina factorul militar, era naiv 
să se creadă că s-ar putea adapta, chiar dacă s-ar fi 
acceptat condiţiile cerute de Himmler, o soluţie 


97 


CONSTANTIN PAPANACE 


legionară integrală în frunte cu Sima. Hitler nu se 
putea dispensa de serviciile calificate ale lui Antonescu 
care reprezenta factorul militar şi faţă de care avea 
— cum am văzut — atâta admiraţie, pentru încertele 
servicii ale Mişcării conduse de un om pe care îl con- 
sidera un cap "înfierbântut şi necopt. Sima însă, ilu- 
minat de propria-i dorinţă că s-ar putea menţine la 
suprafaţă, a crezut că va fi preferat şi de aceea le-a 
acceptat aceste condiţii. El nu-şi putea da seama că 
valoarea angajamentelor nu era pentru prezent, ci pen- 
tru Viitor, în eventualitatea că s-ar câştiga războiul, 
pentru ca să anuleze angajamentele lui Antonescu sau 


“să-l şantajeze. y 


, Când s-a convins că nu-i pot aduce nici un ben- 
eficiu imediat şi personal, s-a hotărât să-şi pună în apli- 
care idea plecării în Italia. Pentru crearea unui alibi 
s-a montat la Rostock de către oamenii lui un_com- 


plot ca venit din partea lui Antonescu, cu scopul de 


a asasina pe toţi conducătorii legionari aflaţi cu domi- 
ciliu forţat la Berkenbruck. In realitate, acest complot 
făcut de Sima şi oamenii săi era destinat să reuşească 
numai împotriva adversarilor săi din For, justificând 
totodată plecarea sa şi a oamenilor săi. 


Cu acest atentat a fost însărcinată o echipă con- 
dusă de însuşi şeful gărzii sale personale, Q). Găină, care 
se deplasase în apropierea localităţii Berkenbruek sub 
pretextul de a apăra pe cei de acolo de atentatorii 


98 


| 


Pa 


” nervozitatea de atunci, contra celorlalţi membri din 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


imaginari. Şi numai o întâmplare a făcut ca aceste 


uneltiri criminale să nu reuşească asupra lui Papanace. 
De remarcat este că în toate aceste manifestări 
curioase, Gestapoul a păstrat o atitudine de expecta- 


»tivă foarte suspectă. Se vede că şi acestor cercuri con- 


venea dispariția unor persoane care constituiau piedi- 


ci pentru planul lor de absorbire a Mişcării şi aservirii 


statului român. În acelaşi timp, aveau un pretext pen- 


tru conservarea elementului de şantaj în lagărele de 
concentrare, satisfăcând astfel şi dorinţa lui Antones- 
cu, angajat acum pe front şi care, profitând de situaţia 
grea a frontului, începea şi el, la rândul său, să şanta- 
jeze. Evenimentele care au urmat:vor dovedi acest lucru. 

Într-adevăr, la 16 decembrie 1942, Sima, însoţit 
de aghiotantul său, Borobaru, fără să spună nimic 
camarazilor cu care locuia împreună, pleacă de la 
Berkenbruck şi trece în Italia, călcând peste angaja- 
mentul de onoare luat de a nu se părăsi această loca- 
litate. Perspectivele pentru inevitabile măsuri repre- 
sive — poate chiar duse până la executare, dată fiind 


For, nu numai că nu l-a preocupat, dar poate le-a cal- 
culat cu o diabolică satisfacţie. Prin această plecare 
spera nu numai să dobândească libertatea personală, 
dar crea condiţiile ca să se scape şi de ultimul lot de 


stinghereau în devierile lui interesate. >, 


99 


CONSTANTIN PAPANACE 


Dar şi de data aceasta, din cauza incapacității 
sale de orientare, nu şi-a putut da seama că, chiar 
dacă ar fi vrut, Mussolini, în momentele de atunci, 
nu-i putea acorda azilul ecPut în condiţii atât de sus- 
pecte şi că, până la sfârşit, va fi readus acolo de unde 
a plecat. Fuga în Italia apare din acest punct de vedere 
un act cu totul neserios, în care se amestecă naivitate 


şi un anumit şiretlic balcanic, ambele împerecheate 
cu incapacitatea de orientare şi mizeria de caracter. PA 


Nu se exclude ca acest pas care constituia o tul. 
burare şi chiar sabotare a eforturilor de război în acele 
momente grele când se consuma dezastrul de la 
Stalingrad, să fi fost inspirat şi înlesnit fără ca acesta 
să-şi dea seama, de anumite forţe adverse. În acest caz 
ar fi repetat acelaşi joc inconştient ca şi în rebeliunea 
din ianuarie 1941. Oricum, fuga în Italia - care atunci 
se găsea în cadrul Axei - nu putea avea semnificaţia 
politică pe care au vrut să şi-o atribuie cei interesaţi 
după prăbuşirea Axei, căci în acest caz ar apărea şi mai 
neserioasă formarea aşa-zisului guvern de la Viena. 
Desigur alta ar fi fost semnificaţia dacă această evadare | 
s-ar fi făcut într-o ţară aliată sau ce] puţin neutră. W! 

Membrii Forului Legionar şi gradele şi funcţiu- 
nile legionare care funcționau pe lângă Comandament 
au fost arestaţi imediat şi duşi la Gestapou şi apoi la 
închisoarea de la Spandau unde au fost ţinuţi o săp- 
tămână. După aceea au fost transportaţi în lagărul de 


100 


Di 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


la Buchenwald, unde au stat complet izolaţi, într-o 
baracă specială. De asemenea, arestări s-au făcut şi la 
Rostock şi pe întreg cuprinsul Germaniei — chiar şi din 
spitale, unde se găseau legionari. /7 

Arestări masive s-au făcut şi în ţară de către 
Antonescu 

Faţă de această situaţie haotică creată cu 
aceeaşi lipsă de răspundere pe care experienţele au 
dovedit-o incurabilă, Forul Legionar a luat măsurile 
pe care le cereau interesul Mişcării şi al Ţarii în 
împrejurările de atunci. La 1 ianuarie 1943 hotărăşte 
cu unanimitatea celor prezenţi, în esenţă, urmă- 
toarele: 


1. Preluarea conducerii supreme a Mişcării de 
către „Văcăreşteni“_în i colaborare cu Forul 


[e si ogairi (Jos/nschi pi) 


2 Desemnarea a cu diferite î insăreinări speciale a 
4 „ C. Papanace, C. Georgescu, R. 
Mironovici, |. Gârneaţă; 


3. Făstrarea liniei tradiţionale în politica externă 
şi normalizarea raporturilor cu Reichul German; 


4. Normalizarea raporturilor Mişcării cu gener- 
alul Antonescu; 


101 


CONSTANTIN PAPANACE 


5. Definitivarea măsurilor luate pe linia Forului 
Legionar îndată ce împrejurările vor permite. 


Prin pouaiotărâre se adopta o formă de condu- 
cere plurâdă XE insâşi esenţa ei era mai democratică. 
Trista experienţă făcută cu sistemul conducerii unice 
a lui Sima, arată că acest sistem este foarte defectuos 
când se exercită de o persoană lipsită de personalitate 
excepţională. Conducerea Mişcării se centra deci pe 
instituţie, nu pe persoană. Pe lângă aceasta, în cazul 
de faţă devenea necesară şi pentru faptul că, diluând 
răspunderea pe mai mulţi inşi, lua posibilitatea 
autorităţilor germane de a face constrângeri materia- 
le sau morale, aşa cum s-ar fi putut întâmpla cu o 


singură persoană. Ca acţiune imediată era cererea de 
a se lua contact cu generalul Antonescu în vederea nor- 


malizării raporturilor pentru a putea ieşi din cleştele 


şantajului de care am amintit în cursul acestei 
expuneri. +ș/ | | 
Hotărârea a fost adusă la cunoştinţă într-o şedinţă 
solemnă la care au participat: C.B.V. Ilie Gârneaţă, 
C.B.X. Corneliu Georgescu, cdt. leg. Vasile Iasinschi, 
edt. leg. Constantin Papanace, toţi membri din FOR 
şi cdt. ajut. Nae Horodniceanu, şeful Patrimoniului 
Legionar, cdt. ajut. Viorel Trifa, şeful tineretului 
legionar, edt. ajut. Dumitru Groza, şeful muncitorimii 
legionare, leg. Virgil Mihăilescu, secretarul Ajutoru- 


102 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


lui Legionar şi Ilie Smultea, şeful F.D.C. Mai târziu, 
când a venit în acest grup şi C.B.X. Mile Lefter, a ade- 
rat şi el la hotărâre. 1 

Hotărârea semnată în original în mai multe 
"exemplare, a fost adusă oficial prin col. 
„comandantul lagărului Buchenwald, la cunoştinţa 
autorităţilor superioare germane, cerând totodată de 
a se permite afişarea ei în celelalte lagăre (Buchenwald, 
Rostock etc), unde era concentrată marea masă de 
legionari. Prin cunoaşterea acestei hotărâri luate în 


unanimitate de toţi conducătorii legionari, s-ar fi pus 


capăt dezorientării care domnea în rândurile maselor 


legionare şi s-ar fi dat o soluţie imedi 
crizei de conducere legionare. 1! 
Autorităţile germane, în speţă 
oficiul căruia treceau toate aceste hârtii ILIE 
din lagărele de concentrare, n-a dat curs hotărârii 
luate. Apărea clar acum că ei aveaui j 


ă şi definitivă 
A 


tive aceste agitaţii, menţinând însă la conducerea 


Mişcării pe Sima care între timp fusese adus din 


talia. ia. Acesta, se vede că pentru a-şi uşura situaţia, 


si-a luat şi alte angajamente cerute de germani. pe 
lângă cele luate înainte de plecare. Pentru camu- 


flarea acestor angajamente în faţa masei legionare 
concentrate în lagăr, agenţii Gestapoului din aces- 
te lagăre vor simula făţiş că încurajează acţiunea de 
înţelegere cu Antonescu, dar pe ascuns vor îndem- 


103 


su Psfez, 


CONSTANTIN PAPANACE 


na la rezistenţă, pentru a se menţine formula Sima, 


singura care le as igura „ posibilitatea, de şantaj art, 
Wace 


w 
prezent şi viitoWY Pe a sc evita orite possbilitate 
de contact, membrii Forului Legionar au fost trans- 
Sportați la sfârşitul lui februarie 1943 în lagărul de 


Un asemenea joc, dar în sens invers, începuse şi în 
tabăra lui Antonescu, unde disensiunile între 
mareşalul Antonescu şi primul său colaborator, Mihai 
Antonescu, începeau în acest timp să se facă din ce 
în ce mai accentuate, pe măsura înfrângerilor militare 
fermane. Mihai Antonescu, preocupat încă de la 
începutul războiului de o pace separată a României, 
sabota acum orice înţelegere cu legionarii care i-ar 
fi stingherit acest joc. 

În aceste condiţii nu era uşor pentru Forul 
Legionar să afirme adevărata linie legionară care, prin 
dezinteresul său, era însăşi linia neamului. Pe lângă 
opacitatea orsoliului lui Antonescu şi lipsa de per- 
spectivă a rapacităţii conducerii Sermane, mai erau 
şi aceste două elemente ariviste ("Ică şi Horică” — 


104 


Di 


nul de la Viena va lumina pia acest sinistru joc. e 


est [Me RD SIP ACN 


(i ) 
+ 


7 Wu) 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


cum li se spunea familiar) -care împiedicau adevăra- 
ta soluţie, aşa cum cereau interesul românesc şi cel 
european faţă de primejdia euroasiatică. A fost, cum 
s-ar spune, o luptă pe două fronturi, între vechii politi- 
cieni din jurul lui Antonescu şi neopoliticienii care 
au apărut ca un vâsc pe corpul Legiunii, recrutaţi, 
în general, dintre ariviştii strecuraţi în ultimii ani în 


Mişcare şi polarizaţi în jurul lui Sima. DZ, 


Jo 


Ă. JOCUL 
„DE-A GUVERNUL“ 
. | DE LA VIENA 


După schimbarea de regim intervenită în 
România la 23 august 1944, germanii au rămas 
dezorientaţi în primele zile. Incă mai sperau să-l salveze 


— pe Antonescu şi din cauza aceasta n-au lansat nici o 
= formulă precisă pentru organizarea aşa-zisei rezistenţe 


peste graniţă. Când însă salvarea lui Antonescu n-a mai 
fost cu putinţă, au lansat formula unui comitet natio- 
. nal condus de Sima. La 30 august 1944 membrii Foru- 
lui Legionar au fost aduşi de la Dachau la Viena, unde 
li s-a cerut să adere la formula cu Sima pentru a se 
putea apoi constitui un guvern de exil. Doi dintre ei, 


106 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


şi anume Vasile Iasinschi şi Corneliu Georgescu A 
aderat. Ceilalţi: Ilie Gârneaţă, Constantin Papanace şi 
Mile Lefter, precum şi Horodniceanu, Trifa. Groza, 
Mihăilescu, ca şi mulţi fruntaşi legionari aduşi de la 
lagărul Buchenwald, în frunte cu Ghiţea, Dragomir 
Jilava, Caranica, au refuzat categoric. - 

-Y Este adevărat faptul că tabăra care manifesta sau 
simula sentimente filo-aliate şi se bucura cu 
inconştienţă când sovieticii dădeau peste cap frontul 
din răsărit, deveneau acum “colaboraţionişti””, ceea ce 
îndreptăţeşte presupunerea că era o conivenţă cu 
Gestapoul sau, în cel mai bun caz, era condusă de un 
oportunism miop şi meschin. 

Cealaltă tabără care era adânc îngrijorată de 
avansarea hoardelor euroasiatice din răsărit şi preco- 
niza ca şi Mişcarea Legionară să-şi dea contribuţia pen- 
tru stăvilirea primejdiei când încă mai era timp, refuza 
acum colaborarea, când faptul era consumat, iar sta- 
tul român în frunte cu regele Mihai luase altă poziţie. 

Linia legionară permanentă fixată de Corneliu 7. 
Codreanu a fost de a se păstra în concordanţă cu poli- 
tica oficială a statului, atât timp cât el îşi păstrează 
continuitatea prin Regele care-l simbolizează. Orice 
RPOZAȘ sau divergență de păreri se poate manifesta 
până în limitele acestui cadru. Exemple demne de 
admirat în această privinţă au dat bărbaţii de stat 
conservatori în primul război mondial, care, deşi 


107 


CONSTANTIN PAPANACE 


adepţi ai unei intervenţii alături de Germania, odată 
ce s-a hotărât războiul contra ei, au refuzat orice cola- 
borare, cu excepţia unui nume de tristă Ne ei care 
îl vom întâlni şi pe lista aşa-zisului guvern de la Viena, 
sti&matizat parcă de o tară ereditară.  — is 

Motivarea oficială faţă de germani a refuzului Foru- 
lui de colaborare era în esenţă: nu se poate colabora cu 
O persoană care - înşişi ei recunoscuseră -— 
s-a dovedit a fi lipsită de onoare şi caracter şi a cărei ire- 
sponsabilitate şi arivism pot crea şi pe viitor surprizele 
cele mai neaşteptate. Pentru a nu lăsa însă impresia unei 
obstrucţii cu orice preţ, s-a preconizat formula mai largă 
a unui guvern de concentrare prezidat de mitropolitul 
Visarion Puiu sau de generalul lon Gheorghe, ministru 
plenipotenţiar la Berlin. Se putea prevedea că aceste for- 
mule nu vor fi agreate de nemți pentru că pe ei, în acele 
momente, îi interesau tocmai oameni fără răspundere 
ca să fie folosiţi indiferent de dezastrul care îl vor Cauza 
ţării şi poporului lor ca sabotori sau aruncători de poduri, 
pentru a putea câştiga ceva timp în retraserea armatelor 
lor din ţările balcanice. Adevăratele motive de fond, însă, 
ale necolaborării, s-ar putea rezuma: 


1. O problemă de demnitate 
refuzarea unei colaborări e 


neloial cu Mişcarea pe ca 
folosească pe un plan mesc 


şi prevedere impunea 
U cei care se Purtaseră 
re şi acum vroiau să 
hin şi minor; 


108 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


2. În desfăşurarea evenimentelor contribuţia unui 
asemenea guvern nu numai că era infimă, dar deve- 
nea chiar ridicolă; 

ani 


PA ta 
: fost pentru continuarea luptei în răsărit 
atâta timp cât statul român era angajat oficial în acest 
sens. După schimbarea politicii de la 23 august şi mai 
ales după ocuparea României de către trupele sovie- 
tice, această rațiune dispărea, chiar dacă am considerat 
prematură schimbarea produsă; +7 


4. Evitarea oricărui război fratricid dat fiind că 
statul român declarase război Germaniei: 


5. Deşi neîncrezători în promisiunile şi angaja- 
mentele ruseşti, şi tocmai pentru aceasta, vroiam să 
evităm orice pretext care ar fi putut servi ruşilor pen- 
tru a nu-şi respecta angajamentele luate sau de a lua 
măsuri de nimiciri sau deportări în masă; 

6. Ne îngrijora eventuala perspectivă (chiar da 
minimă) de o reocupare din nou a ţării de 
dat fiind spiritul de vendetă feroce 
cercuri germane pentru “pedeps 


că era 
către germani, 
care stăpânea anumite 
ireu trădării romuineşti”. 


1. Vroiam să ferim Mişcare 


a Legionară în între- 
Bimea ei de oprobriul colaboraţio 


nismului, apărând pa- 


109 


CONSTANTIN PAPANACE 


trimoniul spiritual creat de suferinţa legionarilor din 
ţară sau din Germania. 


8. Nu se putea acorda prietenia legionară, în 
momentele lor grele, celor care în momentele lor bune 
se gândiseră — cu tot sângele vărsat de soldatul român 
pe frontul comun — să ne dezmembreze ca stat şi să 
ne anuleze ca Mişcare. 


ra > 
9. Ca rezervă şi supapă de siguranţă pentru even- 


tualitatea puţin probabilă a unei victorii sermane (ca 
urmare a folosirii armelor secrete) găseam mai cores- 
punzător intereselor româneşti un guvern prezidat de 
cineva cum era generalul Gheorghe care, prin func- 
ţiunea îndeplinită până atunci, era în continuare cu 
eforturile de război şi angajamentele luate de germani, 
fără a avea aservirile lui Sima, 


10. Rezolvarea primejdiei sovietice -— după 
inevitabilului dezechilibru ce se va produce în urma 
dispariţiei forţei germane — va deveni o problemă mon- 
dială şi poate pentru conflictul “între cele două lumi” 
care vor sta faţă în faţă Mişcarea să-şi pă 
ţia necompromisă de nici un 
ieftin, tocmai pentru a putea participa în primele TÂn- 
duri ale acestei lupte pe care Corneliu 7. Codreanu o 
prevăzuse cu o claritate impresionantă. W 


streze pozi- 
servilism sau oportunism 


110 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Cum era de aşteptat, fermitatea poziţiei necola- 
borării a atras persecuții din ce în ce mai mari care 
dezonorează atât pe cei care le-au sugerat, cât şi pe 
cei care le-au executat. Cu asemenea suflete meschine 

nu se puteau purta bătălii mari. Membrii Forului 
„ Legionar precum şi ceilalţi fruntaşi legionari care au 
refuzat colaborarea au fost evacuaţi din locuinţele lor : 
şi aruncaţi pe stradă, nu li se dădeau cartele, li se 
interzicea orice mişcare, li se refuza orice ocupaţie: 
ei erau numai liberi de a muri de foame sub cerul liber. . 

La aceasta se adăugau ameninţări cu moartea din 
toate părţile, chiar şi de la persoane germane cu 
răspundere care preconizau “punerea lor la zid pen- 
tru sabotarea eforturilor de război”. 2 

La 8 noiembrie 1944 (ziua Arhanghelului M ihail) 
a fost arestat un grup de vreo douăzeci de legionari 
macedo-români şi duşi la Golz (Neu-Sidlersee) lângă 
graniţa ungară pentru a săpa în terenurile mlăştinoase 
şanţuri antitanc, alături de prizonierii de război. 

i Aceeaşi presiune şi prigoană se exercita şi con- 
— tra ofiţerilor sau soldaţilor români aflaţi în lagăre de 
prizonieri care refuzau să se înroleze în aşa-zisa armată 
naţională. Constrângerea acestora prin foamete a fost 
fapta cea mai mârşavă care s-ar putea imagina. 

Toată această neaderare, rezistenţa surdă sau cu 
frondă, a împiedicat mai bine de trei luni transformarea 
aşa-zisului comitet naţional în guvern. Abia la 10 


11] 


CONSTANTIN PAPANACE 


decembrie, folosindu-se un truc, s-a simulat o adezi-- 
une a mitropolitului Visarion Puiu la un guvern Sima, 
fapt care a determinat aprobarea Berlinului în acest 
sens. La aceste zile întunecate de mare mizerie şi trage- 
dia naţională se va vedea o mână de oameni bine înţoliţi 
de curând şi hrăniţi în somptuosul hotel vienez “Impe- 


.rial” jucându-se între ei “de-a guvernul”, făcând 


“decrete” care nu puteau avea nici un obiect real şi 
răguşind la un microfon de radio pe care nimeni nu-l 
mai asculta. Singurele demersuri eficace ale aşa-zisu- 
lui “guvern naţional” au fost pentru internarea foştilor 
camarazi în lagăre de concentrare, care de data aceas- 
ta trebuia să ducă la nimicire.  b 

Precipitarea evenimentelor, apropierea frontului 
care a determinat mutarea “sediului Suvernului şi a 
cartierului general (!) român” la Aussee, descom- 
punerea aparatului de stat din cauza bombarda. 
mentelor zilnice cu haosul creat, au contribuit ca 
această internare să nu aibă loc. Totuşi, amintirea aces- 
tor împrejurări triste şi pline de incoreetitudine 
sufletească va rămâne ca un strigăt pentru toţi aceia 
care s-au pretat la acest joc pe cât de sinistru, pe atât 
de ridicol, pe care adevăratul suflet legionar l-a repu- 
diat şi-l va repudia totdeauna. ZA 


Aaa] 


| 


XI. DUPA 
PRĂBUŞIREA 
AXEI 


După prăbuşirea Axei, legionarii adevăraţi, care 
aveau conştiinţele curate, şi-au păstrat calmul în noua 
desfăşurare a evenimentelor, păstrându-se corecţi chiar 
faţă de cei care le-au făcut atâta rău. Cei însă care 
aveau conştiinţele încărcate încercau să-şi găsească 
cele mai absurde şi chiar ridicole alibiuri. 

Cei trimişi să facă acte de sabotaj în dosul fron- 
tului, în frunte cu lătraşeu, au primit dispoziţia să se 
pună în contact cu ruşii, chiar înainte de a se fi prăbuşit 
frontul. Alţii încercau să dovedească prin fel de fel de 
manevre că au făcut Guvernul de la Viena ca să 
oprească pe ceilalţi să îl facă, care erau fideli 
nemților, cu gândul ca să poată sabota. 


113 


CONSTANTIN PAPANACE 


ÎInfometarea prizonierilor s-a făcut cu intenţia ca 
să-i determine să intre în Armata naţională pentru a 
se hrăni mai bine. Au scos cărţi ca să înjure în modul 
cel mai neloial pe foştii lor stăpâni la care s-au umilit 
fără demnitate când erau puternici. Marii chiar se lău- 
dau (cazul Puiu Traian, Obreja) că au la activul lor 
împuşcări de şefi legionari cu parale. Şi toate gafele 
şi contradicţiile lui Sima au avut rostul să saboteze 
Germania. 

Nicicând nu s-a văzut o mai dezgustătoare fugă 
de răspunderi. Această speţă de oameni nu numai că 
nu aveau nimic din legionarul vizionat de Căpitan, dar 
erau la antipodul lui. Pentru a produce confuzie au 
inundat piaţa cu fel de fel de memorii semnate de indi- 
vizi care-şi atribuiau grade de mari comandanţi 
legionari sau titluri de miniştri, subsecretari de stat, 
secretari, generali etc., pe care nu le-au avut niciodată 
sau cel mult li le-a conferit Sima la Viena, adică atunci 
când acesta era desărcinat de Forul Legionar şi nu avea 
calitatea de a face asemenea acte. Trebuie relevat că 
printre aceste elemente cu purtări dubioase nu se săs- 
ese legionari formaţi la şcoala legionară. Ele provin, 
în general, din oportuniştii care au inundat Mişcarea 
în timpul victoriei (aşa-zişii septembrişti) şi care tot 
din oportunism sau pentru avantaje personale sunt 
gata să facă orice compromisuri. În general, sunt 
români de provenienţă „dubioasă“ (levantină), cum 


114 


n 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


spune Eminescu: „mâncători de români“, noi am spu- 
ne: “de legionari”, pentru ca să nu le scape puterea 
din mână. 

Printre aceştia se găsesc chiar persoane - cum 
este lon Sân-Georgiu - a cărui lipsă de caracter era 
cunoscută de toată ţara românească, şi pe care însuşi 
Corneliu Z. Codreanu l-a înfierat pentru atitudinile sale 
incorecte faţă de Mişeare. De această speţă de 
oameni lipsiţi de caracter s-au făcut unele excese în 
timpul guvernării şi în special al rebeliunii, care au 
aruncat unele pete pe-o mişcare atât de idealistă şi 
curată cum este Mişcarea Legionară. Tot din această 
speţă fac parte aşa-zişii legionari neserioşi, turbulenţi 
şi obraznici şi incorecţi, care se văd îndesându-se pe 
la diferite comitete unde, de cele mai multe ori, prin 
mijloace neoneste, îşi formează avantaje personale. 

Faptul mai Srav însă este că tot din această cate- 
gorie se recrutează diferiţi agenţi ai jocurilor duble. 
Se ştie că, chiar înainte de prăbuşirea Axei, oamenii 


„ lui Sima au tratat cu comuniştii, sperând să se aran- 


jeze în noua conjunctură politică rusească pe care o 
considerau definitivă. În acest Joc zis „tactic“ s-au anga- 
jat şi multe elemente de bună credinţă. 

Când însă li s-a părut că occidentalii vor lichida 
sfera rusească, au vrut să schimbe macazul. Acest lucru 
a costat pierderea multor cadre legionare. 


115 


CONSTANTIN PAPANACE 


În lumina faptelor se poate vedea că, conştient 
sau inconştient, Sima a făcut jocul adversarilor 
Mişcării, nimicind-o fizic şi moral. Aceste calităţi neg- 
ative l-au adus la conducere. Dacă nu era conştient 
înseamnă că era incapabil, lipsit de logică. 

Cei care erau de bună credinţă au înfundat 
închisorile. Mulţi însă, din rea credinţă sau derutaţi, - 
au continuat să facă mai departe „servicii“ comuniştilor, 
fapt care constituie o primejdie pentru elementele anti- 
comuniste din Ţară şi din străinătate şi vor fi un mare 
impediment pentru lupta de eliberare. 

Aşadar, în general, toate aceste acţiuni dezaxate 
şi dubioase au contribuit la crearea unei confuzii 
dăunătoare şi la coborârea nivelului moral la un grad 
cu mult inferior politicianismului pe care şi-a propus 
să-l combată Mişcarea Legionară. 

Privind chestiunea obiectiv, s-ar putea vedea că 
întreagă această activitate de dinainte şi de după 
prăbuşirea Axei, făcută de Sima şi adepţii săi, s-ar 
reduce la acea „pehlivănie“ politică - cum spune 
Eminescu - lipsită de orice logică şi plină de contra- 
dicţii. Căci dacă era cu adevărat convins de primejdia 
panslavo-comunistă de la răsărit, n-aveau nici un sens: 
agitaţiile din timpul guvernării, rebeliunea din Ianuarie 
1941, nevenirea la Hitler, sabotarea înţelegerii cu 
Antonescu în timpul exilului, fuga în Italia, colaborarea 
cu comuniştii etc., toate produse în momentele grele 


116 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


ale luptei contra acestei primejdii. Dacă dimpotrivă, 
era convins de primejdia germană, n-aveau nici un rost 
memoriile făcute lui Himmler pentru încadrarea Miş- 
cării în SS, colaborarea de la Viena ete. ve 

În realitate, însă. asemenea probleme de linie 
politică n-au preocupat această speţă de oameni. 
Mânaţi de un oportunism ŞI arivism avid, ei au căutat 
să profite de orice situaţie ar fi fost în disonanţă cu 
principiile de bază ale Mişcării şi chiar contrarie intere- 
selor ţării. Pe acest canal al arivismului, s-au exerci- 
tat după 1939 acele influenţe în Mişcare la care face 
aluzie Sir Ringherald Hoare şi care erau cu desăvârşire 
excluse în tot timpul cât a trăit Căpitanul. mp 

Din cele arătate mai sus însă se poate vedea că 
aceste influenţe n-au venit numai din partea sermană, 
ci şi din alte părţi - chiar poate mai mult decât din 
cea germană. 

Anumite calităţi de agitator au folosit mai tot- 
deauna adversarilor Mişcării, fiindcă a lipsit axa unei 
concepţii politice şi a unui plan. Totul a fost pus în 
Slujba unui arivism dus până la frenezie. Conştient sau 
inconştient, s-a făcut jocul adversarilor, joc care a adus 
atâtea prejudicii fizice şi morale Mişcării, a cărei atmos- 
feră senină a fost infectată de o mentalitate politicia- 
nistă de cea mai urâtă speţă care este repudiată de 
orice element sănătos din Mişcare sau din afara cei. 


117 


CONSTANTIN PAPANACE 


Aceste triste adevăruri nu se pot escamota, oricâtă 
jonglerie de vorbe mieroase s-ar face. 

Împotriva acestui sistem şi a mentalităţii politi- 
cianiste care îi stă la bază a reacţionat tot ce a rămas 
sănătos în lumea legionară. Şi în acest fapt trebuie cău- 
tate originea şi justificarea acţiunii Forului Legionar 
a cărui misiune este să readucă Mişcarea Legionară pe 
drumul ei adevărat, amputând orice organ infectat şi 
cangrenat de concepţii nesănătoase sau amorale. 


pr 


XII. PROBLEMA 
ADAPTĂRII 


Toate aceste acţiuni amintite mai sus, dominate 
de oportunism şi arivism, cei interesaţi au vrut să le 
prezinte ca izvorâte dintr-o concepţie „realistă“ care 
va permite adaptarea Mişcării în noua conjunctură 
democratică. Este evident că se comite. cu voie sau 
fără voie, o primejdioasă eroare când se confundă ade- 
vărata democraţie cu mentalitatea politicianistă 
satrapică şi grotescă care domneşte în anumite ţări 


/ din Balcani. Lumea românească este prea sătulă de 


atracţia vechilor politicieni ce are, ca să fie alţi noi 
politicieni, pe cât de pretenţioşi, pe atât de nepregătiţi. 

Deci adaptarea Mişcării în spiritul democraţiei 
nu poate să însemne renunţarea ei la înalta-i linie 
morală printr-un proces de rupere a caracterelor. 
Dimpotrivă ea trebuie să însemne introducerea 


119 


CONSTANTIN PAPANACE 


spiritului de corectitudine pe toate planurile, Sa 
cum am văzut că scrie Corneliu Z. Codreanu. Fără 
omul corect, orice regim, cu orice program ar veni el, 
este menit eşecului. Cu atât mai mult regimul demo- 
cratic, unde egalitatea şi libertatea de mişcare garan- 
tate deopotrivă tuturor oferă mai mari posibilităţi de 
afirmare elementelor lipsite de scrupule morale. Q 
societate sănătoasă bine organizată însă nu se poate 
baza - cum scrie Codreanu - decât pe omul corect, de 
cuvânt, de onoare, de nădejde. Pe omul cu e 
care judecă. Ea trebuie să înlăture cu desăvârşire de 
la posturi de conducere „pe omul haimana, fără 
căpătâi, pe omul secătură, fără sănătate interioară, pe 
omul lăudăros, pe omul vorbăreţ, pe cel CU scăderi în 
materie de corectitudine bănească etc., pe cel Care 
n-ar putea trăi în armonie deplină“ (“Circulări”, p. 
120). Toleranţa cea mai desăvârşită faţă de părerile alto- 
ra trebuie să domolească orice propagand 
Prin „ceartă şi războire“; Propaganda tre 
prin „mărturisirea credinţei“ (“Cipo 

De altfel, cum am văzut din 
începutul aceste 
de adaptare 


ap, acela 


ă care se face 
buie să se facă 
ulări”, p. 132). 

cele reproduse ]a 
i expuneri, baza Pentru acest proces 
a pus-o Corneliu Z. C 


:Odreanu de la înți. 
inţarea Partidului “TOTUL PENTRU di a sali 


120 


, 3 


a 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


avanseze în acest proces de democratizare şi, cum am 
văzut, încă de la începutul lui 1943, adică înainte de 
prăbuşirea Axei, să introducă ca formă de organizare 
conducerea plurală, libertatea de discuţie şi critică, 
toleranţă faţă de credinţa altora etc., cu tendinţa spre 
cele mai desăvârşite forme democratice. 

În ceea ce priveşte fondul este evident că spi- 
ritul creştin, plin de caracteristică omenie româ- 
nească şi tendinţa educativă morală care stă la baza 
Mişcării Legionare, poate oferi suportul celor mai 
avansate concepţii adoptate de Organizaţia Naţiunilor 
Unite (O.N.U.), când în şedinţa de la 10 decembrie 
1948, a proclamat „Declaraţia Universală a Drep- 
turilor Omului“. 

Dar pe lângă această aderenţă structurală, este 
o absolută necesitate politică pentru popoarele mici 
ca să fie adepte convinse ale acestor drepturi umane, 
singurele care pot garanta existenţa lor în vecinătatea 
statelor mari şi puternice. 


Bazat pe aceste sentimente de profundă omenie, 


Corneliu Z. Codreanu vroia să pună temelie unei alte 


istorii româneşti, la care acest popor are dreptul, 

„datorită suferințelor şi răbdării lui milenare. precum 
i curățeniei şi nobleţei sale sufleteşti, căci este, poate, 

singurul popor din lume care, în toată istoria sa, n-a 
cunoscut păcatul robirii, încălcării sau nedreptății altor 
popoare. 

3 sta sta: 


121 


CONSTANTIN PAPANACE 


Evident, elementele legionare sănătoase, inspirân- 
du-se din asemenea concepţii înalte, vor lupta, în cea 
mai desăvârşită formă democratică, pentru pro- 
movarea lor, contribuind astfel la crearea acelui cli- 
mat spiritual fără de care nu se poate concepe o 
democraţie sănătoasă şi viabilă. 

Aşadar, din cele arătate mai sus rezultă că funda- 
mentul spiritual al Mişcării Legionare nu numai că nu 
constituie un impediment de adaptare, dar dimpotrivă, 
într-o democraţie sănătoasă ar putea să-şi săsească cele 
mai bune condiţii de prosperare. În schimb, ar putea 
să fie impedimente politice de ordin local, ridicate de 
anumiţi politicieni: români. Desigur, asemenea impe- 
dimente n-ar putea veni de la oamenii politici români 
serioşi, corecţi şi pătrunşi de adevărat spirit democra- 
tic ca luliu Maniu,43H66i 


sideră absolut necesară pentru infuzarea unui nou spi- 
rit moral în viaţa publică românească. Toţi cei însă care 
n-au fost corecţi în trecut şi care mai speră că vechile 
şi urâtele lor moravuri să le continue şi după alungarea 
tiraniei sovietice, vor cu orice preţ să împiedice acest 
lucru. De aici pornesc acele „discriminări“ care, pe lângă 
că sunt nedrepte, paralizează orice activitate pozitivă 
a celor din exil. Este aceeaşi categorie de oameni care 
poartă pe conştiinţă crimele din trecut contra atâtor 


122 


taie. 


legionari nevinovaţi, crime care întrunesc toate condiţi- 
ile pentru a fi declarate „crime împotriva umanităţii“. 
Aceştia vor să păstreze mai departe privilegiile politice 


în România, folosind toate metodele anacronice de 


esenţă ale satrapismului oriental. 

Aşadar, problema adaptării într-un regim cu ade- 
vărat democratic este o problemă care se pune mai 
mult vechilor politicieni incorecți şi abuzivi decât 
legionarilor idealişti. Acest fapt este de o importanţă 
capitală pentru însăşi ducerea cu succes a luptei anti- 
comuniste. Toţi cei care au studiat temeinic fenomenul 
comunist au ajuns la convingerea că acest curent popu- 
lar nu se poate combate numai cu forţa dacă în acelaşi 
timp nu i se opune o concepţie de viaţă morală care 
să depăşească ideologia comunistă, stârnind simpatia 
şi încrederea maselor populare. Aceasta a făcut 
Mişcarea Legionară în România şi acţiunea ei care a 
reuşit să imunizeze tineretul şi muncitorimea română 
faţă de visul comunist; Mişcarea nu trebuie privită cu 
prejudecăţi şi sufocată, căci s-ar pierde una din cele 
mai vii forţe de combatere a flagelului comunist în 
această parte expusă a Europei. Având aderenţe organi- 
ce, dat fiind acelaşi substrat comun (tracic) şi aceea- 
şi evoluţie istorică. concepţia autohtonă legionară, cu 
virtuțile ei morale, ar putea oferi suport tuturor 
popoarelor din sectorul sud-est-ului european pentru 
combaterea panslavo-comunismului euroasiatic. 


123 


4 


CONSTANTIN PAPANACE 


Evident, pentru o înlesnire a acestei adaptări, 
Mişcarea Legionară va trebui, pe lângă înlăturarea 
tuturor acelora care au făcut fapte incompatibile cu 
linia ei de onoare. să ceară trecerea pe un plan secun- 
dar a acelora din cadrele sale care au exercitat func- 
ţiuni importante şi prin actele lor s-au angajat prea 
mult în-vechea conjunctură politică. Acest spirit de 
abnegaţie nu va lipsi la cei care pun interesul Mişcării 
mai presus de interesele personale. Elementele tinere 
trebuie să joace un rol deosebit în acest proces de 
adaptare, întrucât ele „au antenele sufleteşti mai 
ascuţite pentru intuirea noilor stări sufleteşti şi ale 
tuturor problemelor pe care le ridică războaiele şi 
frământările din ultimul deceniu. Numai aşa esenţa 
spiritualităţii legionare se va putea difuza Organic în 
noua conjunctură. Ideile fondatorului Mişcării trebuie 
mai mult interpretate în spiritul lor decât în litera lor, 
dându-le astfel un sens dinamic. 

În actualele împrejurări, când este în joc însăşi 
a existenţa neamului românesc, Mişcarea Legionară este 
hotărâtă să-şi dea toată contribuţia ei de luptă alături 
de toţi bunii români. Dar pentru a putea face acest lucru 
cât mai complet, trebuie să se revină asupra discrimi. 
nărilor nedrepte făcute oficial de actualul preşedinte 
al Consiliului Naţional Român din străinătate, d. gene- 
ral Rădescu, Căci altfel s-ar crea o situaţie extrem de 
paradoxală: pe de o parte să se ceară contribuţia de 


( 


124 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


jertfă a legionarilor, iar pe de alta să fie declaraţi, prin 
discriminări arbitrare, duşmani ai naţiei româneşti şi 
scoşi în afara legii. Acest fapt pare şi mai straniu dacă 
ne gândim că cel puţin până acum evenimentele 
externe au dat dreptate tezei lor în legătură cu marea 
primejdie ce o prezintă bolşevismul. În această lumină, 
teoria „răscumpărării prin jertfă“ ce se recomandă 
legionarilor care nu-şi pot imputa nimic, căci totdeau- 
na au jertfit totul pentru neam şi ţară, apare nu numai 
injustă, dar şi jignitoare. Asta, în general. 

Pentru legionarii care s-au făcut vinovaţi faţă de 
interesele naţionale şi prin aceasta faţă de Legiune, 
este însăşi Mişcarea Legionară care va cere judecarea 
şi pedepsirea lor, căci ea nu poate admite ca un întreg 
patrimoniu politic şi moral creat cu atâtea jertfe şi 
suferinţe să fie compromis de faptele nechibzuite ale 
unor rătăciţi. Numai mergând pe un drum drept, 
Mişcarea se va putea adapta în mod drept şi loial, fără 
isterisme şi fără giumbuşlucuri. Dar pentru aceasta se 
cere comprehensiune reciprocă din ambele părţi. 

Soluţia sănătoasă ar fi ca bunii români. care incon- 
testabil se găsesc în generaţiile mai vechi. să nu lase pe 
vechii politicieni de a-şi face ca până acum de cap; iar 
legionarii adevăraţi. la rândul lor, să înlăture pe nepoliti- 
cienii turbulenţi care au ieşit din rândurile lor. În întreg 
acest proces de adaptare şi însănătoşire a vieţii publice 
româneşti un rol precumpănitor poate avea Regele. 


125 


CONSTANTIN PAPANACE 


Trecând peste deceniul tiraniei corupte şi- sângeroase, 
va trebui să se reînnoade firul tradiţiei sănătoase şi 
înțelepte care purcede de la fondatorul actualei dinas- 
tii, regele Carol 1. Lozinca acestuia „Daţi-mi curactere“ 
este mai mult ca oricând actuală, atât pentru întremarea 
morală a societăţii româneşti, cât şi pentru ridicarea pres- 
tigiului dinastiei, eclipsat la un moment dat de trista şi 
sângeroasa experienţă a lui Carol al Il-lea. 

Dacă însă aceste condiţii nu se vor îndeplini şi 
o adaptare a Mişcării Legionare va fi condiţionată de 
O renunțare Ia linia ei morală, pentru a se contopi în 


corupţia de până acum, atunci este mai bine ca ea să: 


renunţe la orice activitate politică. Decât să trăiască 
în prostituţia tuturor compromisurilor, mai bine să se 
retranşeze pe linia onoarei. În felul acest 
bine neamul, căci nu trebuie să aibă deziluzia că şi cea 
mai Curată Mişcare, după atâtea lupte eroice, sufer. 
inţe şi jertfe, s-a împotmolit şi ea în mlaştina 
deznădejdii şi în smârcurile corupţiei. 

In acest caz ar fi mult mai bine ca legionarii 
să-şi ia lumea în cap. Cum scrie Corneliu Z. ( odreanu: 
„Mai bine să plecăm cu toţi din ţară. Să plecăm şi să 
blestemăm, să pribesim în lumeu lursă. Mai bine să 
cerşim din ţară în ţară decât să fim umiliţi Gici, pe 
pământul nostru, până la ultima expresie a umilirii. + 
(“Pentru legionari”, p. 198) 


4 Va servi mai 


126 


XIII. ÎN REZUMAT 


Rezumând cele spuse mai sus, s-ar putea formu- 
la următoarele: 

. 1) Aceste precizări devin necesare pentru a pune 
în adevărata ei lumină structura şi evoluţia Mişcării 
Legionare, înainte şi după asasinarea lui Corneliu A 
Codreanu, apărând-o astfel de calomniile adversarilor 
din afară şi de falsificările elementelor rătăcite 
dinăuntru. 

2) O cunoaştere temeinică a Mişcării Legionare 
atât în ceea ce priveşte ideologia, forma ei de organi- 
zare, precum şi evoluţia cei, nu s-ar putea face fără 
citirea celor scrise de fondatorul ei, CORNELIU ZELEA 
CODREANU, şi anume: “PENTRU LEGIONARII i 
“CĂRTICICA ŞEPULUI DE CUIB”, “CIRCULARI ȘI 
MANIFESTE”, “ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA”. 

3) Fundamentul ideologic al Mişcării a fost inspi- 
rat de învăţătura creştină, proclamând primatul spi- 


127 


CONSTANTIN PAPANACE 


ritului asupra materiei, în netă opoziţie cu concepţia 
materialistă în general şi cu cea bolşevică în special. 

Unele trăsături antisemite pe care le-a avut de 
la început nu pornesc din concepţii rasiale, ci 
dintr-o situaţie de fapt, dat fiind ca masele sărace de 
evrei care au inundat România imediat după primul 
război mondial, ofereau suportul principal pentru 
propagarea ideilor revoluţiei bolşevice din 1917, în 
vreme ce elementele lor înstărite cultivau corupţia în 
viaţa publică pentru prosperarea afacerilor lor. 

Finalităţile ideologiei legionare sunt creared 
tipului de om credincios, corect, viteaz, muncitor, 
drept, constructiv, care să ducă la o înnoire a vieţii 
publice româneşti. 

Metoda aleasă pentru aiun crea |] 
Statului a fost linia celei mai desăvârşite legalităţi în 
cadrul jocului de forţe democratice, Mişcarea fiind con- 
trarie oricărei lovituri de stat care, prin esenţa ei, 
reprezintă o constrângere exterioară. 

4) Mobilul prisoanelor sângeroase care de două 
decenii şi mai bine le îndură Mişcarea Legionară din 
partea vechii clase conducătoare, trebuie e 
primul rând în teama pe care o 
cătoare coruptă şi par a unei 
însănătoşiri morale a societăţii româneşti. Consideren- 
tele invocate în legătură cu anumite forme totalitare 
de organizare sau în legătură cu Orientarea ei în 


ăutat în 
are această clasă condu- 
azitară de perspectiv 


128 


onducerea 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


politica externă s-au dovedit a fi simple pretexte, 
întrucât această clasă conducătoare a recurs ca însăşi, 
prin lovitura de stat, la forma totalitară a partidului 
unic, zis „Frontul Renaşterii Naţionale“ şi a tratat 
” alianţa cu Puterile Axei, renunțând la garanţiile anglo- 
franceze, ieşind din Liga Naţiunilor şi proclamând idei 
rasiale. 

Aşa că masacrarea sutelor de fruntaşi legionari 
nevinovaţi, din lagăre şi închisori, de către poliţia lui 
Carol al II-lea constituie adevărate crime împotriva 
umanităţii, pe care însă anumiţi reprezentanţi ai lumii 
vechi, cinici şi ipocriţi, să le prezinte ca făcute din 
“rațiune de stat” de către „guvernele de salvare 
publică“. 

5) Reacţiunea legionarilor la toate aceste 
prigoane, pe cât de nedrepte, pe atât de sângeroase, 
s-a produs în prima fază a Mişcării prin unele acte de 
răzbunare determinate de exasperă 
celor schingiuiţi. 

În cea de a doua fază însă, când Legiunea a 
devenit o mişcare de masă, s-a opus ca armă de apărare 
nonviolenţa creştină pentru a se evita astfel izbucnirea 
unui război civil în România, care ar fi oferit prilej unor 
vecini (şi cu deosebire Rusiei Sovietice) să o ocupe sau 
să o dezmembreze. 


O concepţie teroristă ca dogmă de luptă a fost 


totdeauna străină de ideologia lesionară. Acest fapt 


. 
P, 


rile indivi 


129 


CONSTANTIN PAPANACE 


care au fost puşi în situaţia de a recurge la violenţe, 


de a-şi ispăşi pedea ât şi din preconizarea de către 
considerată ca cea mai potrivită pentru asigurarea unei 
biruinţe durabile. 

6) Orientarea externă a Mişcării Legionare spre 
Axă a fost făcută în 1936 şi asta determinată de fap- 
tul că politica oficială a statului român aluneca spre 
o alianţă cu Rusia Sovietică care totdeauna s-a dove- 
dit a fi deopotrivă de primejdioasă ca amică sau ina- 
MICĂ. 

Pe de altă parte, această orientare în politica 
externă pornea dintr-o viziune clară a situaţiei inter- 
naţionale, pe care astăzi evenimentele o confirmă atât 
de tragic. Peste diferitele pacte şi convenţii în esenţă, 
se dă lupta „între două lumi“ cu concepţii de viaţă 
diametral opuse. În acelaşi timp, era menită să CON- 
stituie o rezervă şi o supapă de sisuranţă pentru Sta- 
tul Român în eventualitate că Puterile Axei ar ieşi 
învingătoare, fapt pe care l-a recunoscut şi luliu Maniu, 
in declaraţiile publice făcute la 2 septembrie 1944. 

După încheierea pactului de neagresiune din 23 
august 1939 între Germania Naţional-Socialistă. şi 
Rusia Sovietică, această orientare a devenit mai fermă; 
când, mai târziu, s-au observat anumite tendinţe 
germane de aservire a statului român, s-a retranşat în 


130 


Pi 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


formula de a alege între două primejdii - rusă şi ger- 
mană - pe cea mai mică, care era primejdia germană. 

7) Arestarea lui Corneliu Z. Codreanu şi a 
majorităţii fruntaşilor legionari, care a avut loc la 
16 aprilie 1938, a răvăşit sistemul de conducere al 
Mişcării, fapt care a determinat adaptarea formei de 
conducere a Comandamentului. Acest comandament 
a fost condus rând pe rând de Radu Mironovici (ares- 
tat şi internat), lon Belgea (arestat şi asasinat). 
Constantin Papanace. După evadarea din închisoare a 
profesorului Vasile Cristescu, fost locţiitor al gene- 
ralului Cantacuzino-Grănicerul la Partidul “TOPUL 
PENTRU ŢARĂ” şi mai ales după înteţirea prigoanei, 
s-a format un grup restrâns de comandă format din 
Vasile Cristescu, Constantin Papanace şi Horia Sima. 
Misiunea principală a acestor comandamente de a 
întreţine legătura cu masa legionară pentru a o feri 
de manevrele agenţilor provocatori ŞI a păstra liniştez 
ordonată de Corneliu Z. Codreanu, aşteptând cu calm 
desfăşurarea evenimentelor. n-a reuşit din momentul 
când a fost sabotată din interiorul Mişcării. Sima, 
abuzând de încrederea care i s-a dat pentru a face 
legătura cu cadrele din provincie, a ordonat în 
timpul călătoriei la Londra a lui Caro] (noiembrie 
1938) anumite acte teroriste lipsite de orice sens, 
oferind astfel pretextul căutat de Carol pentru a-şi 
pune în aplicare planul de asasinare a lui Corneliu 


131 


CONSTANTIN PAPANACE 


Z. Codreanu. Aici îşi au origine disensiunile din con- 
ducerea legionară. a 
8) Problema succesiunii la go ducerea Mişcării 
care s-a pus după moartea lui Corneliu Z. odreanu, 
a fost o problemă greu de rezolvat, întrucât, în scurt 
interval de timp, a fost decimată cea mai mare parte 
din conducătorii Legiunii în frunte cu inginerul Clime, 
preşedintele Partidului “TOTUL PENTRU ȚARA” (aşa 
cum se numea ultima formă politică a Gărzii de Fier). 
O reglementare scrisă a problemei succesiunii n 
cunoaşte până acum să fi fost dată de Corneliu Z. 
Codreanu. În schimb, au existat indicaţii orale făcute 
în repetate rânduri cadrelor, pentru formula 
„Văcăreştenilor“ (fundatorii Mişcării: Ilie Gârneaţă, 
Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu) rămaşi în viaţă 
după moartea lui lon Moţa, locotenentul său. Această 
soluţie însă a fost nesocotită din interese străine. 
lon Antonescu, prin Decretul Regal din 14 sep- 
tembrie 1940, a numit şef al Mişcării pe Sima. 

După o experienţă dăunătoare pentru Mişcare, 
făcută timp de doi ani şi mai bine, Foru] Legionar, cu 
hotărârea de la 1 ianuarie 1943, a desărcinat pe Sima 
din această funcţie, adoptând o conducere plura] 
democratică. 

9) Refugierea legionar 
prigoane s-a făcut, cu exe 
ţările limitrofe: Polonia, 


u se 


ă şi 


ilor în timpul ult 
epţia Rusiei Sovi 
Cehoslovacia, | 


imelor 
etice, spre 
nSaria şi în 


132 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


special ţările balcanice (Iugoslavia. Bulgaria, Albania 
şi Grecia), unde se găseau răspândite nuclee de 
legionari aromâni. După ce Germania a ocupat unele 
din aceste ţări şi şi-a extins influenţa asupra celorlalte, 
mai toată emigrația legionară s-a concentrat. în 
această ţară care înconjura de fapt România şi numai 
puţini au reuşit să ajungă în Italia şi celelalte ţări occi- 
dentale (Franţa şi Anglia). 

10) Atitudinea conducătorilor nazişti faţă de 
Mişcarea Legionară a fost, în general, neînţelegătoare, 
şi de multe ori chiar de-a dreptul ostilă. Inspiraţi de 
O concepţie prea egoistă şi limitată ca orizont în raport 
cu noile probleme care se puneau în Europa, ei au con- 
siderat această Mişeare românească, viguroasă şi auten- 
tică, ca o piedică în politica de aservire a sud-estului 
european. Din cauza aceasta nu numai că n-au ajutat-o 
în momentele ei grele, cum au fost prigoanele care 
au dus la asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu, dar 
folosind şi ei greşelile şi arivismul lui Sima, au făcut 
mereu tentative de a slabi din interior, pentru a o des- 
puia tocmai de trăsăturile ei caracteristice (cum era, 
de exemplu, mistica ei creştină) şi a o încadra mai uşor 
în formaţiile SS. 

În felul acesta operau ca să o transforme nu nu- 
mai într-un obiect de şantaj, dar şi într-un instrument 
de aservire a Statului Român. În vederea acestui scop 
ei au încurajat mai mult lumea veche, ale cărei înclinări 


133 


CONSTANTIN PAPANACE 


ariviste şi corupte le-au cultivat tot timpul pentru a 
determina o supralicitare cu legionarii, acaparând ast- 
tel întreaga viaţă economică românească. Această ten- 
dinţă s-a menţinut permanent chiar atunci când se 
manifestau divergențe de păreri între conducătorii 
nazişti în ceea ce priveşte oportunităţile tactice. 

11) Oportunismul şi arivismul lumii vechi lipsite 
” cu rare excepţii - de orice credinţă sinceră, şi grăbită 
de a se aranja cu orice preţ şi în noua conjunctură 
politică a Axei, a înlesnit într-o oarecare măsură acest 
joc. A fost adâncul simţ de demnitate naţională al 
legionarilor în general, care a apărat asemenea mano- 
pere, chiar când unele elemente ariviste din conduce- 
rea Mişcării, cum a fost Sima, au vrut să se antreneze 
într-o supralicitare nedemnă de această lume. 

12) Criza de conducere care s-a produs după 
dispariţia puternicei personalităţi şi de factură cu 
totul excepţională care a fost Corneliu Zelea 
Codreanu, a făcut ca, în orientarea ei politică, Mişe 
Legionară să fie frământată de două tendinţe: 

- una reprezentând linia dreaptă legionară având 
ca exponenţi elemente cu trecut în Mişcare, ponde- 
rate şi cu sentimente de răspundere, care în tot 
timpul acestor grei ani de criză, ţinând permanent în 
vedere primejdia de la răsărit, a căutat să pă 
O linie corectă unitatea Mişcării şi să admită a 
Axei până la limita în care această apropiere 


area 


streze pe 
Propierea 
concorda 


134 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


cu interesele permanente ale neamului şi Statului 
Român. În vederea unei cât mai bune sincronizări, a 
adoptat o atitudine mai conciliantă faţă de conducă- 
torii din acele momente care aveau răspunderi în Stat, 
pentru că aşa s-ar fi putut atenua şi chiar ieşi din 
cleştele şantajului german, atât de dăunător intere- 
sului românesc. 

- cealaltă linie, reprezentând tendinţe ariviste 
ale elementelor, în general, fără trecut legionar, în 
frunte cu Sima, şi ale căror preocupări determinate 
de interesul personal, au putut fi influențate de diferite 
interese străine de Mişcare, fapt care a făcut să fie sin- 
uoasă, plină de zis-zag-uri şi contradicții şi lipsită de 
orice logică politică. Pe o asemenea linie se marchează 
pe de o parte neducerea la Hitler, tulburările din ianua- 
rie 1941, fuga în Italia etc., iar pe de altă parte, servi- 
lismul faţă de Germania, angajamente de renunțare 
la esenţa Mişcării, aşa-zisul guvern de la Viena ete. 
După prăbuşirea Axei, acelaşi nesăţios arivism a împins 
în perioada de la început la trista colaborare cu ocu- 
panţii comunişti şi apoi la denunţarea acestei cola- 
borări, aducând prin confuzia creată atâtea nenorociri 
şi dezastre pentru Mişcare şi creând acel tip de pişicher 
fără credinţă şi caracter, care joacă pe toate tablourile. 

Este evident că pentru isprăvile ariviştilor 
Mişcarea Legionară nu poate fi făcută responsabilă. 
Asta cu atât mai mult cu cât majoritatea acestor isprăvi 


p33 


CONSTANTIN PAPANACE 


s-au produs după 1 ianuarie 1943, adică după desăr- 
cinarea lui Sima din funcţia de „Comandant al Miş- 
cării“, funcţie dată, după cum am văzut, de Antonescu. 

Pentru toate aceste nenorociri care s-au abătut 
asupra Mişcării şi Ţării, Mişcarea Legionară face respon- 
sabil nu numai pe Sima, dar şi clasa conducătoare care 
a participat la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, 
folosind apoi arivismul elementelor ariviste din 
Mişcare pentru a o submina din interior, 

13) Adaptarea Mişcării şi infuzarea ei cu spirit 
democratic este o necesitate care nu poate fi contes- 
tată. Ea îşi găseşte suportul în cele mai esenţiale prin- 
cipii legionare. 

În nici un caz adaptarea nu poate fi concepută 
ca politicianizare, adică ca adaptarea acelor moravuri 
viciate în treburile publice, care de obicei caracter- 
izează democraţiile bolnave sau degenerate. Societatea 
românească este prea sătulă de această atmosferă viCia- 
tă (Mişcarea Legionară nefiind decât expresia reacţi- 
unii sale sănătoase) - pentru a fi nevoie tocmai de 
descompunerea acelor elemente politice care repre- 
zintă speranţa de însănătoşire. 

Tendinţa fundamentală a Mişcării Legionare de 
a forma în spirit creştin oameni muncitori cu simţul 
datoriei dezvoltat, construectivi şi de caracter, este nece.- 
sară pentru orice viaţă organizată şi cu atât mai mult 
pentru o democraţie sănătoasă şi viabilă. În forma 


136 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


adaptării, desigur, se va ţine seama de prevederile tra- 
tatelor de pace. În orice caz însă ea va trebui să însem- 
ne o adaptare cu onoare şi nu una de prostituare. 

Pentru a-şi înlesni procesul de adaptare, Mişcarea 
Legionară va cere acelor membri ai săi care s-au antre- 
nat prea mult în vechea conjunctură politică să se 
retragă din posturile principale, lăsând loc elementelor 
tinere a căror curăţenie sufletească şi sensibilitate 
poate intui mai bine noul mers al vremurilor în care 
va trebui promovată spiritualitatea legionară. 

14) Împiedicarea Mişcării Legionare de adaptare, 
făcută de anumite cercuri externe şi mai ales de acea 
clasă conducătoare abuzivă şi coruptă, ar. constitui o 
măsură negativă şi perturbatoare. 

Liniştea internă a României şi echilibrul de stat 
nu vor fi posibile atâta timp cât se va persevera în 
tendinţa de a înăbuşi o Mişcare de înnoire morală 
şi spirituală ale cărei impulsuri pornesc din adâncu- 
rile istoriei româneşti, Mişcarea fiind o sinteză a tutu- 
ror aspirațiilor pe plan politie, econosiigi social 


moral.——— 4/4/peaa (unele /e 7/3; /G, 


7931 20-/Ae 40 
co/a709 he Vreo (teze: Lea fa ra 


737 


/n duc a a 
vize Der] ra Joe. - e Onexala 


Pina 


[în 


CUPRINS: 


Câteva lămuriri în legătură 
cu structura şi evoluţia politică a mişcării 


I. Pentru cunoaşterea Mişcării 

II. Prigoanele politicianiste 

III. Reacţiunile legionare 

IV. Orientarea externă a Mişcării Legia e 
V. În perioada arestării Căpitanului 

VI. Primul exod legionar 


VII. Problema succesiunii 
la conducerea Mişcării 


VIII. Eşuarea guvernării 


IX. Situaţia în al II-lea exi] 


138 


56 


68 


2-A 


89 


X. Jocul „de-a guvernul“ de la Viena 


XI. După prăbuşirea Axei 


XIII. În rezumat 


„XII. Problema adaptării 


A 


106 


113 


119 


124 


| 
|