Constantin Papanace — Miscarea Legionara inainte si dupa moartea lui C.Z. Codreanu — manuscris nefinisat

CONSTANTIN PAPANACE 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA 


LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


| CONSTANTIN PAPANACE 


« MISCAREA 
"LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA 
LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Lucman 


% 


| 
| 
| 
| 
= 


Editor: Lucian BORLEANU 
Redactor: Dan OGREZEANU 
Tehnoredactare: Ramona ILCENCO 
Coperta: Mona SANDU 


Copyright O Editura Lucman, 2006 


Toate drepturile.pentru ediţia de faţă sunt rezervate 
Editurii Lucman. 
Reproducerea parțială sau integrală 
a textului fără acordul editurii este interzisă 
şi va fi pedepsită conform legilor în vigoare. 


Comenzile pot fi trimise pe adresa editurii: 
Editura Lucman, Bucureşti, Str. Miron Costin 
nr. 19, Sector | 
Telefon/fax: 021.222.53.17 
e-mail: comenzi(Qlucman.ro 
www.lucman.ro 


ISBN: 973-723-124-4 
978-973-723-124-6 


i at 


i CÂ TEVA LĂMURIRI 
IN LEGĂTURĂ CU STRUCTURA 
ŞI EVOLUŢIA POLITICĂ A MIŞCARII 


Aceste câteva lămuriri pornesc din necesitatea 
de a apăra prin restabilirea adevărului onoarea unei 
Mişcări şi a unei întregi generaţii de luptători expuşi 
atacurilor din afară şi anumitor rătăciri dinăuntru. 

În ultimii ani, deşi în plină tragedie naţională, 
unii foşti înalţi demnitari nu scapă nici un prilej pen- 
tru a ponegri Mişcarea Legionară şi a o denunța ca o 
primejdie. Un diplomat de carieră, fost ministru de 
Externe în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, perse- 
verează în perfide insinuări, afirmând, fără a aduce nici 
o dovadă, că “Garda de Fier, fruct hibrid al naţional: 
socialismului şi al bolşevismului, primea din afară înspi- 
raţii şi subsidii” (N. Petrescu-Comnen, Sugserimenti per 
la pace, ps 132), exprimându-și totodată regretul că 
“nici măcar guvernele de salvare publică“ — aşa cum 
îi plăcea să numească sângeroasa tiranie a lui Carol 


CONSTANTIN PAPANACE 


al II-lea —, “constituite în 1938 şi: 1939, n-au reuşit să 
extirpeze mişcarea subversivă.” (p. 00) 

Un alt fost ministru plenipotenţiar, de aceeaşi 
provenienţă dubioasă, declară într-un lagăr din 
lugoslavia că “pentru liniştea României ar mai trebui 
asasinați încă vreo 30 000 de legionari”! Şi asemenea 
porniri calomnioase şi răbufniri de ură se observă şi 
la alţi exponenţi ai lumii vechi. 

A trebuit să vină un diplomat străin, Sir Reginald 
Hoare, ministrul Marii Britanii la Bucureşti, timp de 
aproape un deceniu, să recunoască cu loialitate de 
Sentleman, care contrastează atât de mult cu mentali- 
tatea levantinilor noştri, precizând că, înainte de 1939, 
adică înainte de asasinarea lui Corneliu Zelea 
Codreanu, care — cum se ştie — a avut loc la 30 noiem- 
brie 1938: “La Garde de Fer n'tait pas dirisce par 'Alle- 
magne et elle demeurait une formation pre-nazie.”* (vezi 
La Roumanie Independante, nr. 40-41 dec. 1947) 

Acest adevăr, de altfel, s-ar putea dovedi cu docu- 
mente, dat fiind că după ultimul război mai toate arhivele 
secrete ale Reichului german au căzut în mâna Aliaților. 

Dar, paralel cu atacurile venite din afară şi mult 
mai primejdioase decât acestea, sunt loviturile pe care 
anumiţi inşi, conştient sau inconştient, le-au dat şi le 
dau Mişcării, încercând cu fel de fel de scrieri să o 
împovăreze cu toate isprăvile lor nedemne şi incompa- 


*Garda de Fier nu a fost condusă de Germania şi ea a fost o formaţiune 
pre-nazistă. (f.r., n. red.) 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOAR TEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


tibile cu linia legionară, după ce i-au cauzat atâta rău. 
Relevând unele din aceste isprăvi — cele mai multe 
comise după moartea Căpitanului — s-ar părea că se 
| aduce apă la moara oamenilor declaraţi duşmani ai 
(AMişcării, pentru justificarea calomniilor lor. Adevărul 
este că Mişcarea nu poate fi făcută responsabilă de 
i] fapte - care, cum vom vedea — s-au produs peste voinţa 
şi mai ales în detrimentul ei. Pe de altă parte, sistemul 
cocoloşirilor este repudiat de Mişcarea Legionară, fiind 
1 considerat ca foarte dăunător. “O mişcare — scrie Căpi- 
tanul — niciodată nu moare din cauza duşmanilor din 
afară. Ea moare din cauză duşmanilor din lăuntru.” 
(“Pentru lesionari”, p. 240); “Suntem cu toții pierduţi 
atunci când închidem ochii la sreşelile lesionarilor, pen- 
tru că ne sfărimăm linia de viaţă lesionară, legile noas- 
tre în virtutea cărora trăim ca legionari în lume.” (“Cir- 
culări şi manifeste”, p. 34) 
Pentru apărarea Mişcării deci va trebui să se lupte 
| pe două fronturi, primind lovituri din faţă şi din spate 
___ (din interior), aşa cum s-a întâmplat în tot timpul care 
q. a urmat de la arestarea Căpitanului, acum 12 ani. 
| Dar oricât de grea ar fi această luptă, ea trebuie 
dusă cu hotărâre şi seninătate, căci numai aşa s-ar 
| putea salva patrimoniul politic şi moral creat de jert- 
fele unei întregi generaţii martirizate, atât de nece- 
sar neamului românesc în grelele împrejurări pe care 
le străbate. Şi 


/ 


I. PENTRU CUNOAȘTEREA 
MIȘCĂRII 


O cunoaştere temeinică a Mişcării Legionare din 
România, precum şi a evoluţiei sale politice de mai târ- 
ziu nu s-ar putea dobândi decât citind lucrările de bază 
ale fondatorului acestei Mişcări, Corneliu Zelea 
Codreanu. Acestea sunt: 

“Pentru legionari” (apărută în traducere com- 
pletă italiană şi spaniolă şi în traducere incompletă 
Sermană), care cuprinde geneza Şi istoricul Mişcării 
de la 1919 până la 1933, precum şi fundamentul ei 
ideologic; 

“Cărticica şefului de cuib”, îndreptarul de bază 
pentru organizarea şi educaţia legionară; 

“Circulări şi manifeste” în care se pot vedea 
atitudinile şi soluţiile în diferite probleme de ordin 
politic şi social, în fazele politice care s-au succedat 


ui d! 


—. 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


până la ultima arestare a lui Corneliu Z. Codreanu, sur- 
venită la 16 aprilie 1938. 
“Insemnările de la Jilava”, apărute postum şi 


î în traducere italiană ca anexă la lucrarea “Mussolini 


e Codreanu”, descriu sub formă de jurnal împrejurările 
în care s-a produs această arestare, regimul de exter- 
minare la care a fost supus, înscenarea ultimului său 
proces, precum şi diferite reflexii politice, sociale şi 
religioase făcute până în iunie 1938, adică cu patru 
luni înainte de asasinarea lui în închisoare. 

- Singura şi marea lacună a scrisului legionar este 
că n-a putut fi scris în întregime, din cauza arestării 
şi asasinării sale — al doilea volum din “Pentru legionari” 
anunţat de însuşi Codreanu, care urma să cuprindă 
„continuarea istoricului Mişcării Lesionare, prisoana, 
procesul, trădarea - precum şi considerațiuni asupra 
problemelor sociale şi statale în România şi asupra 
omului nou: legionarul.” 

Totuşi lucrările apărute, pe care le-am menţio- 
nat mai sus, aduc o continuare bine distinctă a fizio- 
nomiei Mişcării Legionare şi a structurii ei intime — 
cum serie Corneliu Z. Codreanu: „cu simţirile, credinţa, 
Sândurile, faptele şi sreşelile ei“, care permite să se vadă 
afinităţile şi deosebirile de celelalte mişcări naţiona- 
liste din Europa, precum şi lumina falsă în care au 
căutat să o prezinte implacabilii săi duşmani şi, în 


Pa e 


CONSTANTIN PAPANACE 


ultimul timp, anumite elemente rătăcite,-desprinse din 
rândurile sale. 

Ar fi greu de redat într-un rezumat succint toate 
Sândurile şi faptele care au frământat vreme de trei 
decenii o întreagă generaţie de luptători, mai ales că 
Legiunea — cum scrie Corneliu Z. Codreanu — „nu este 
numai un sistem logic, o înlănţuire de argumente, ci 0 
trăire“ (“Pentru legionari”, p. 299). Totuşi în linii mari 
s-ar putea spune: 

La începutul ei (martie 1919). Mişcarea 
legionară a fost un act reflex de apărare faţă de imi- 
nenţa primejdiei bolşevice declanşată de Rusia, prin 
Revoluţia din octombrie 1917. 

A luat un caracter antisemit pe măsură ce mari- 
le mase sărace de evrei galiţieni invadate pe teritoriul 
românesc, ofereau suportul pentru propagarea 
comunismului în România, în vreme ce elementele lor 
înstărite, pentru a-şi putea face afacerile mai bine, 
cultivau scăderile unei clase conducătoare corupte, aşa 
că problema evreiască „mu naşte din ură de rasă“ (“Pen- 
tru legionari”, p. 89). 

A identificat originea tuturor relelor de ordin 
politic, social şi economic, care bântuiau o ţară bogată 
ca România, în primul rând în corupţia şi satrapismul 
unei clase conducătoare - în majoritatea ei de prove- 
nienţă levantină, degenerată fizic si moral. 


10 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


A văzut salvarea, atât pentru primejdiile din atară, 
cât şi cele dinăuntru, precum şi renaşterea poporului 


român, numai printr-un adânc proces de refacere 


morală, din care să rezulte o elită conducătoare sănă- 


f'Mtoasă. 


Eforturile Mişcării Legionare deci, se vor concen- 
tra în primul rând pe planul moral. „Piatra unshiulară 
de la care porneşte Legiunea este omul: nu programul 
politic. Reforma omului, nu reforma programelor 
politice“; „„Legiunea Arhanghelului Mihail“ va fi, prin 


urmare, mai mult o şcoală şi o oaste decât un partid 


politic. Poporul român, în aceste zile ale lui, nu are 


nevoie de un mare om politic, aşa cum sreşit se crede, 
ci de un mare educator şi conducător, care să biruiască 
puterile răului. Pentru aceasta însă. el va trebui să 
biruiască mai întâi răul din el şi din ai lui. Din această 
şcoală lesionară va trebui să iasă un om nou, un om 
cu calităţi de erou. |n uriaş în mijlocul istoriei noas- 

tre....”; „Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai fru- 


ep do o] 


'- mos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mân- 


dru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai înţelept, 
mai curat, mai muncitor şi mai viteaz, iată ce trebuie 
să dea şcoala legionară. Un om în care să fie dezvoltate 
până la maximum, toate posibilităţile de mărire ome- 
nească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele nea- 
mului nostru.“ (Pentru legionari, p. 286) 


1] 


= 


5 


) 


CD N AN AR ONU OO OO ONU ONU O OA, 


CONSTANTIN PAPANACE 


„Acest fel de om, care trăieşte astăzi în politica 
românească l-am mai întâlnit în istorie. Sub domnia 
lui au murit naţiuni şi S-cuu dănimat state.“ (“Pentru 

- legionari”, p. 285). 

„Necesitatea unei noi elite conducătoare va fi O 
problemă vitală pentru poporul şi statul român. In 
crearea ei nu se va pune bază nici pe bani, nici pe avere, 
nici pe haine, ci pe calităţi sufleteşti, pe virtuți.“ (“ Căr- 
ticica şefului de cuib”, p. 88). 

“Ideea de elită, în concepţia lesionară, este lesată 
de ideea de jertfă, de sărăcie, de tmăire aspră şi severă, 
a Vieţii, că unde încetează jertfirea de sine, acolo 
încetează elita legionară“ (“Circulări” p. 216). 

Principiul educativ de la care se porneşte este 
"Întâi să ne cunoaştem şi să ne îndreptăm păodiele. CU d 
noastre, şi pe urmă vom vedea dacă avem drep de 
a ne ocupa şi de ale altora.“ (“Pentru legionari”, p. 
179); 

Întreagă această educaţie se făcea în cuib. 
“Cuibul - serie Corneliu Z. Codreanu - este o mică fami- 
lie lesionană având la bază dragostea. Cuibul nu se con- 
duce după voinţa, bunul plac al şefului: aceasta ar fi 
dictatură. Ci după legi. Aceste legi sunt: 

Legea disciplinei: fii disciplinat, lesionar, căci 
numai aşa vei învinse. Urmează-ţi şeful şi la bine şi la 
TĂU. 


12 


F 
h 
E 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Lesea muncii: munceşte, munceşte în fiecure zi. 
Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ți fie nu 
câştisul, ci mulţumirea că ai pus o cânămidă la înălţarea 
Legiunii şi la înflorirea României. 

Lesea tăcerii: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. 
Vorbeşte când trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. 
Tu făptuieşte. Lasă-i pe alţii să vorbească. 

Lesea educaţiei: trebuie să devii altul Un erou. 
În cuib fă- -ți şcoala. Cunoagşte bine Legiunea. 

Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut 
în nenorocire. Nu-l lăsa. 

Lesea onoarei: mergi numai pe căile indicate de 
onoare. Luptă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alții 
căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai 
bine să cazi luptând pe drumul onoarei.“ (“Cărticica 
şefului de cuib”, p. 316). 

Coreciitutiiiea legionarului trebuie să fie 
desăvârşită: „În aşa fel să se poarte lesionarii încât să 
apană o formulă publică: este corect ca un lesionar 
Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în 
raport cu lumea din afară (ținută, atitudine, bună cre- 

dință, respect etc.), în raport cu organizaţia, în raport 
cu camarazii, în raport cu şefii săi, în raport cu țara 
sa, în raport cu Dumnezeu.” (“Circulări”, p. 51) „După 
dosma legionară nu ne este permis a ne purta fără 
onoare cu nici un adversar. Cum se poartă sau se va 
purta, el cu noi e treaba lui.“ (“Circulări” p. 74) 


13 


CONSTANTIN PAPANACE 


Toate aceste norme etice de viaţă legionară se vor 
caracteriza deci prin „cunăţenie sufletească, dezintere- 
sarea în luptă, avânt, credință, muncă, ordine, ierarhie, 
disciplină, dreptate. Lesiunea oa stimula enersia şi forta 
morală a neamului fără de care nu poate exista nicio- 
dată biruinţa. Legiunea va fi şcoala dreptăţii şi a 
energiei pe care s-o întroneze.“ (“Pentru legionari”, p. 
298) 

Principiul autorităţii este îmbinat cu principiul 
libertăţii în căldura dragostei creştine. 

“Toată istoria socială a omenirii - serie Corneliu 
Z. Codreanu -e plină de lupte, având la bază cele două 
mari principii care caută să-şi facă loc unul în pasu- 
ba celuilalt: Principiul autorităţii şi principiul libertăţii. 
Autoritatea a căutat să.se extindă în dauna libertăţii. 
lar aceasta, la rândil(său căutat să limiteze cât mai 
mult puterea cuutorităţii. Acestea două, faţă-n față, nu 
pot însemna decât conflict. A orienta o mişcare după 
unul sau celălalt din aceste două principiişînseamnă 
a continua linia istorică de tulburări şi războaie sociale. 
Înseamnă a continua, pe de o parte, linia de tiranie, 
împilări şi ISI iar pe de alta, linia de răzonătire 
sângeroasăştpermanent conflict. Mişcarea Lesionară 
nu se întemeiază exclusiv nici pe principiul autorităţi 
şi nici pe acela al libertăţii. Ea îşi are temeliile înfipte 
în principiul drasostei. În el îşi au rădăcinile atât autori- 
tatea cât şi libertatea. Dragostea e împăcarea între cele 


14 


DA. 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


două principii: autoritate şi libertate. Dragostea se află 
la mijloc, între ele şi deasupra lor, cuprinzându-le pe 
amândouă în tot ce au ele mai bun şi înlăturând con- 

flictele dintre ele. Dragostea nu poate aduce nici tiranie, 
î: dr) nici împilare, nici nedreptate, nici văzorătire sângeroasă, 
p nici războire socială. Ea nu poate însemna niciodată 


conflict. Dragostea aplicată înseamnă pace în suflete, 
în societate şi în lume. 


Pacea nu mai apare ca o biata expresie a unui 
echilibru mecanic şi rece între cele două principii: autori- 
tate şi libertate, condamnate la veşnica războire, adică 
la imposibilitate de echilibru. Pacea nu ne va da-o 
justiţia, ci numai bunătatea şi drasostea, pentru că 
justiția este foarte greu să se realizeze intesral şi chiar 


dacă s-ar găsi un aparat de realizare perfestă a aces-/ 
DO a a lM 
sesiza şi apre- — 


a teia, este imperfect omul care, nepută 
cia, va fi un veşnic nemulțumit. Dragostea este cheia 
= păcii pe care Mântuitorul a aruncat-o tuturor neamurilor 
+ din lume. hină la sfârşit, ele se vor convinse, după ce 
Py Vor fi rătăcit, cercetat şi încercat totul, că în afană de 
dragoste, pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletele oame- 
nilor ca 0 sinteză a tuturor însuşirilor omeneşti şi trim- 
ițându-ne-o prin însuşi Mântuitorul lisus Hristos, care 
a pus-o deasupra tuturor virtuţilor, nu există nimic cure 
| să ne poată, da linişte şi pace. Toate celelalte îşi au ridlăci- 
| na în dragoste: şi credința, şi munca, şi ordinea, şi dis- 
4 ciplina.“ (“Pentru legionari”, p. 300) 
| 
i 


15 


CONSTANTIN PAPANACE 


Încadrarea în societate se făcea după principiul: 
„Individul în cadrul şi în slujba neamului său. Neamul 
în cadrul şi în slujba lui Dumnezeu şi a legilor dum- 
nezeirii. (“Pentru legionari”, p. 65). 

„„Telul final al neamului - se întreabă Corneliu Z. 
Codreanu - este viaţa? Dacă este viaţa, atunci nu intere- 
sează mijloacele pe care neamurile le întrebuințează 
spre a şi-o asisura. Toate sunt bune, chiar şi cele mai 
rele.....Ţelul final nu este viaţa. Ci Învierea. Învierea 
neamurilor în numele Mântuitorului lisus IIristos. 
Creaţia, cultura nu-s decât un mijloc, nu un scop, cum 
s-a crezut, pentru a obţine această Înviere... Nouă, 
românilor, neamului nostru, ca şi oricărui neam din 
lume, Dumnezeu ne-a sădit o misiune, Dumnezeu 
ne-a hotănăt un destin istoric. Cea dintâi lese pe care 
un neam trebuie să o urmeze este aceea de a merse pe 
linia acestui destin, împlinindu-şi misiunea încredinţată. 
Neamul nostru n-a dezarmat şi nici n-a dezertat de la 
misiune, oricât de grea şi lungă i-a fost calea Golsotei 
lui. Şi acum, ni se ridică în faţă obstacole ca munţii. 
Fi-om noi, oare, generaţia debilă şi laşă, care să lesăm 
din mâinile noastre, sub presiunea amenințărilor, linia 
destinului românesc şi să părăsim misiunea noastnă 
ca neam în lume?“ (Pentru lesionari, p. 397-398) 


să 
i 
. 
E 
u 


. 
E 
a 
1 
a 
i 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Această înaltă concepţie etică de viaţă legionară 


12 n-a rămas numai formulată în principiu. Pe măsură ce 


se formau cadrele, ele roiau pe teren pentru a o trans- 
pune în fapte. Activitatea prin excelenţă constructivă 
desfăşurată mai ales în taberele de muncă voluntară 
constituiau o adevărată şcoală a naţiunii. Rostul lor 
era să obişnuiască tineretul cu concepţia sănătoasă că 

“nici o muncă nu este ruşinoasă“ (“Circulări”, p. 58). 
„În Europa - scrie Corneliu Z. Codreanu - nu s-a 


pus niciodată această problemă a construcţiei ca 


astăzi, când epoca războiului ne-a lăsat o ruină şi când 
epoca de după război ne lasă mai multe ruine, în fiecare 
zi câte o ruină. La noi în țară, după 15 ani de discur- 
suri pe la răspântii, discursuri umflate, dar sterile, de 
pe urma Cărora n-au rămas decât ruine, sufletul nos- 


tru fuge de vorbe şi caută di det /aptei. Voim şi noi 


da să construim: de la un pod "(2 nă la O şosea şi până 
a 


la captarea unei căderi de st transformarea ei în 
forțe MOLiCe, de lau construcţia unei sospodării 
ţărăneşti noipâă la aceea a unui sat românesc nou, 
a unui Ad i stat românesc nou. Aceasta este 
chemarea, istorică a generaţiei noastre: pe ruinele de 
astăzi să clădim o țară nouă, o ţară mândră. În ţara 
de astăzi, poporul român nu-şi poate împlini misiunea 


17 


Li 


CONSTANTIN PAPANACE 


lui în lume: creator de cultură şi civilizaţie proprie în . 


răsăritul Europei.“ (Pentru legionari”, p. 432) 
> Şi într-adevăr, de la 1924, când s-a înfiinţat prima 
tabără legionară de muncă voluntară şi prima din lume 
ca sistem educativ, şi până în 1937, când guvernul a 
interzis în mod definitiv această activitate construc- 
“tivă, au funcţionat pe întreg cuprinsul României 
aproape 30 de tabere de muncă voluntară şi peste 100 
de şantiere (tabere mai mici), construind cămine cul- 
turale, biserici, şcoli, şosele, poduri etc., în mod cu 
totul Sratuit. Începând cu anul 1935, această activi- 
tate constructivă s-a extins şi în domeniul comerţu- 
lui. „,Voim - serie Corneliu Z. Codreanu - să răsturnăm, 
să sfărămăm mentalitatea că românul nu este bun de 
comerț“ (“Circulări” p. 52). 
În această înaltă şcoală a muncii, la care partic- 
ipau ţărani, muncitori, intelectuali, foşti militari, pre- 
oţi etc., se producea o adevărată osmoză socială care 


făcea să apropie într-un climat de dragoste creştină 
şi stimă reciprocă, toate clasele sociale, făcându-le ast- 
SEL a REC IPL ate Casele ROCI aiacanau-le;ast 


fel refractare ideii comuniste cu ura ei de clasă. 

În acest spirit se organizează în octombrie 1936 
Corpul Muncitoresc Legionar care, împreună cu Cor- 
pul Studenţesc cu care s-a înfrățit prin interpenetrare 
reciprocă, vor forma avangărzile cele mai dinamice, 
pentru combaterea comunismului în România. 


18 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Din rândurile acestor două corpuri urma să se 
selecţioneze în primul rând, membrii corpului de elită 
“Moţa - Marin“ înfiinţat la 13 ian. 1938, al cărui număr 
era limitat la 10 000 de oameni, depozitarul cel mai 
7 calificat al credinţei legionare. 

Dar paralel cu aceste corpuri de luptă, Corneliu 
Z. Codreanu hotărăşte la 20 ian. 1938 înfiinţarea de 
şcoli speciale pentru legionari spre a pregăti cadrele 
în tehnica administraţiei publice. În mod deosebit se 
stăruia asupra corectitudinii, capacităţii, simțului 
ordinii şi al gospodăriei, bunei cuviinţe, dragostei de 
oameni, răbdării, tactului, zelului de a-şi face datoria 
dincolo de limită: În acelaşi sens s-au făcut şi comisi- 
ile de studiu pentru ministere. 

Întreagă această activitate constructivă, desfăşu- 

rată pe toate planurile de activitate, a avut atât de mare 
ecou în sufletul poporului român, încât calea celei mai 
desăvârşite legalităţi era cea mai potrivită pentru a 
ajunge, respectând toate regulile democratice, la 
m cârma statului. 
Acest lucru îl indica rezultatul alegerilor de la 
20 dec. 1937. Cu toate ingerinţele tăcute de aparatul 
de stat asupra alegătorilor, Mişcarea Legionară a obţi- 
nut 473.378 voturi reprezentând un procent de 15,0% 
şi a trimis în Parlament 66 de deputaţi. 


Dar afară de acest fapt, prin însăşi concepţia sa 


de bază, Mişcarea Legionară era contra sistemului de 


19 


E 5555555353555 


CONSTANTIN PAPANACE 


cucerire a puterii prin lovitură de stat: „Niciodată 
Mişcarea Legionană - scrie Corneliu Z. Codreanu în Cir- 
culara sa din 26 febr. 1937 adresată.sefilor de regiuni 
- pentru a birui, nu va recurse la ideea de complot sau 
lovitură de stat. Consider aceasta ca o prostie. Mişcarea 
Lesionană nu poate birui decât odată cu desăvârşirea 
unui proces interior, de conştiinţă a naţiunii române. 
Când acest proces va cuprinde pe majoritatea românilor 
şi se va desăvârşi, biruința va veni atunci automat, fără 
comploturi şi fănă lovituri de stat. Biruinţa pe care noi 
O aşteptăm în modul acesta este atât de mare, atât de 
luminoasă încât niciodată nu vom admite ca să fie 
înlocuită cu O biruinţă ieftină şi trecătoare, născută din 
complot sau lovitură de stat“ (“Cireulări”, p. 128). 

Şi într-adevăr, acest proces de ecumenicitate 
naţională a început să se realizeze văzând cu ochii. În 
căldura dragostei legionare au început să se ştearsă 
toate reziduurile regionaliste determinate de evoluţia 
istorică, cu diferitele faze de stăpâniri străine. Chiar 
românii de peste hotare, până la cei mai răzleţi, s-au 
simţit puternic atraşi de această nouă solidaritate 
românească. După cum se ştie, Corneliu Z. Codreanu 
a săsit un puternic suport în elementul macedo-romăn 
cu etică şi moravuri austere, pentru promovarea curen- 
tului de întremare morală a societăţii româneşti şi 
difuzarea lui în Ţările din Peninsula Balcanică. 


20 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Li Am căutat să reproducem cât mai mult din scrisul 

17) tondatorului Mişcării şi a schiţa linia realizărilor sale 

inspirate profund de ideea creştină pentru a se vedea 

3 mai bine cât de neserioasă, dacă nu chiar de rea cre- 

dinţă, este părerea acelora care încearcă să prezinte 

Mişcarea Legionară ca “mişcare subversivă“ sau - cum 

î. am văzut că face dl. Comnen - „un hibrid fruct al naţio- 
nal-socialismului şi al bolşevismului“. 

Originalitatea ca sistem de gândire, organizare şi 

E acţiune a acestei Mişcări izvorâtă din adâncurile sufle- 

tului românesc este recunoscută de toţi cei care au cer- 

cetat cu obiectivitate şi seriozitate fenomenul legionar. 

ză O recunosc chiar oameni ca dl. Pamfil Şeicaru care 

numai de sentimente prieteneşti faţă de Mişcarea 

= Legionară nu poate îi bănuit. „„Ar fi sreşit - serie aces- 

ta - să se stabilească vreo filiaţiune între orisinea Mişcării 

Pa Gărzii de Fier şi Mişcarea Fascistă sau Naţional Social- 

„| stă“ (“Pax Americana — PaxSovietica”, voi. II, p. 24). 

O relevă înşişi scriitori din ţările fasciste: “hRevo- 

: a Legionară - scrie scriitorul italian Alfonso Panini 

ai] insă - este o revoluţie specifică românilor. În raport 

—————— Cu fascismul şi naţional-socialismul, revoluția legionară 

prezintă caractere cu totul speciale... Orisinalitatea lui 

ATA Corneliu Codreanu constă nu în obiectivitatea conceptuală, 


îi 


CONSTANTIN PAPANACE 


în ideologie sau prosrame, chiar dacă părerile sale 
asupra acestor realităţi au câştisat atâtea aderenţe şi 
eficienţă maximă prin alt mijloc decât aspectul curat 
tematic; actul său revoluționar constă într-o eminen- 
tă, fundamentală existenţă ontologică a acestor realităţi, 
întâlnindu-se astfel şi cu ultimele tendinţe ale celor mai 
avansate concepţii de viaţă europeană.” 

Trebuie notat, în concluzie, caracterul uman al 
întregii sale revoluţii. În timp ce revoluţia fascistă şi 
naţional-socialistă se efectuează cu o sforţare specifi- 
că de simplificare chiar, de-a dreptul de unilateralizare, 
cu o determinantă finalitate a naturii umane (extremă 
specializare, transformarea individului într-un instru- 
ment participant, dar cu totul la dispoziţia statului) 
şi resping liberalismul, revoluţia legionară prezintă 


aspectul de întoarcere a omului către om în sensul cel 
mai deplin al cuvântului. În această privinţă este 


într-adevăr impresionant pathosul uman al multor 
afirmaţii de ale lui Corneliu Z. Codreanu şi ale cama- 
razilor săi. 

„Prin experienţa lui Codreanu şi a Gărzii, sensi- 
bilitatea românească dobândeşte un caracter de dimen- 
siune majoră, de monumentalitate: cu alte cuvinte, un 
nou stil de viaţă.“ (“Da Codreanu a Antonescu”, p. 
106-107). 

A fost tocmai această originalitate inspirată de 


omenia românească şi morala creştină — la care unii 


D2 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


rătăciţi, mânaţi de oportunism, erau gata-să renunţe 
— care a determinat — cum vom vedea în cursul aces- 
tei expuneri — adversităţi în anumite cercuri naţional- 
socialiste, întrucât vedeau în ea un mare impediment 

// pentru realizarea intenţiilor de remorcare a Mişcării 
Legionare la o concepţie de viaţă păgână. 


185- Po Sf j 


23 | 


II. PRIGOANELE 
POLITICIANISTE 


Din cele arătate mai sus, rezultă clar că, atât prin 
concepţia sa profund creştină, cât şi prin sistemul său 
educativ care tindea să facă oameni corecţi, dezintere- 
saţi, constructivi şi de caracter, Mişcarea Legionară nu 
putea constitui nimic „subversiv“ pentru statul şi 
poporul român. Dimpotrivă, aducea contribuţia cea mai 
substanţială pentru însănătoşirea şi întărirea lui. Dar 
tocmai acest lucru nu convenea corupţiei clasei con- 
ducătoare în trunte cu regele Carol al II-lea şi cama- 
rila lui obişnuită să trăiască parazitar din jefuirea, sub 
toate formele, a avutului public. 

Toate prigoanele împotriva Mişcării Legionare au 
pornit din această preocupare a unei clase conducă- 


toare degenerate ŞI parazitare, de proveniență mai mult 


levantină, care vedea o primejdie — ceva subversiv — în 


întremarea morală a vieţii publice româneşti. 


24 


| n i 


- 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Pentru înăbuşirea curentului de înnoire morală 
şi spirituală pe care îl reprezenta Mişcarea Legionară 
şi înlăturarea unui temut concurent la conducerea sta- 
tului, s-a recurs mereu la sistemul ilegal şi abuziv al 


7 dizohărilor, cu întreg cortegiul de schingiuiri şi întem- 


niţări ale membrilor săi. Însuşi Corneliu Z. Codreanu, 
sub diferite pretexte sau înscenări ale Siguranţei, a fost 
arestat şi dat judecății. Dar atâta timp cât puterea 
judecătorească îşi păstra independenţa şi putea jude- 
ca potrivit legilor în vigoare, cu imparţialitate, totdeau- 
na a fost achitat. 

Prima dizolvare a Gărzii de Fier s-a făcut la 11 
Ianuarie 1931 de către Partidul Naţional-Ţărănesc, în 
timpul în care, în urma intrigilor lui Carol al II-lea, luliu 
Maniu era înlăturat de la conducerea acestui partid. 

Întrucât însă,la ălegerile care au urmat în mar- 
tie 1932, Mişcarea-s-a prezentat reconstituită sub 
numele .,Gruparea Corneliu Zelea Codreanu“, a tost 
dizolvată din nou de guvernul lorga - Argetoianu chiar 


/P în preajma alegerilor. 


A treia dizolvare s-a făcut la 10 decembrie 1933, 
de către guvernul Duca, adus la suvern cu mandat de 
a extirpa Mişcarea Legionară. Arestările şi schinsiui- 
rile au atins proporţii necunoscute până atunci. „A fost 
- scrie Corneliu Z. Codreanu — cel mai greu an pe care 
l-am întâlnit noi în lupta noastră; cel mai greu pe care 
poate sute de ani l-a întâlnit tineretul românesc. Bilanţul: 


25 Ș 


=] 


| 
| 


CONSTANTIN PAPANACE 


18.000 de arestări, cu 18.000 de case călcate de bar- 
bari şi umplute cu sânge nevinovat; 300 de bolnati în 
închisori, 16 morţi şi 3 înmormântați de vii, sub 
pământ.“ (“Circulări”, p. 29). 
La 20 martie 1935 că Legionară s-a recon- 
Sia de data aceasta în forma democratică a partidu- 
ui „Lotul pentru Ţară“ pus sub preşedinţia seneralu- 
ii Gh. Cantacuzino-Grănicerul, mutilat şi erou din 
războiul Întregirii Naţionale (1916). În această perioadă 


a încheiat cunoscutul pact pentru garantarea libertăţii 
în alegeri, cu partidul Naţional-Tărănesc de sub con- 


ducerea lui Iuliu Maniu şi cel Liberal de sub conduce- 
 ——————————————————— i II GI o DUU LUVUIIUULU- 
rea lui Gheorghe Brătianu, care a avut ca rezultat răs- 


turnarea guvernului personal al lui Carol al II-lea. 


Reacţiunea acestuia a fost - după o scurtă diver- 
siune făcută cu Partidul Naţional-Creştin al lui Goga 
— Cuza, lovitura de stat din 11 februarie 1938, care a 
suspendat Constituţia, a dizolvat partidele şi a insta- 
lat dictatura personală. În această acţiune, care în fond 
se îndrepta împotriva lui luliu Maniu şi în special a lui 
Corneliu Z. Codreanu şi a Mişcării Legionare, a avut 
concursul nelimitat al întregii clase conducătoare 
corupte, indiferent dacă făcea parte din aşa-zisele par- 
tide „„de dreapta“ sau „.de stânga“. În realitate era dic- 
tatura destrâului şi a imoralităţii contra năzuinţei de 
înnoire morală a poporului român ai cărei componenți 
erau luliu Maniu şi Corneliu Z. Codreanu. 


26 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Încercarea făcută de unii pentru a justifica 
această dictatură pe care Carol o clocise timp de 
aproape 10 ani, pulverizând partidele şi destrămând 
caracterele ca o necesitate de a „salva instituţiile 


(7 democratice“ apare ca o încercare, pe cât de cinică, 


pe atât de neserioasă. De altfel, simplul fapt al înfiin- 
ţării de către Carol a partidului unic „Frontul 
Renaşterii Naţionale“, care a avut loc după lovitura de 
stat, arată cât de absurde sunt aceste aserţiuni. 

Este demn de relevat, pentru a se cunoaşte cât 
de bizantinizate erau moravurile politicienilor români 
că, pe lângă măsurile ilegale luate împotriva Mişcării, 
s-a pus la cale o serie întreagă de atentate împotriva 
şefului ei, Corneliu Z. Codreanu. Spaţiul nu îngăduie 
să insistăm asupra tuturor. Este suficient să amintim 
complotul lui Stelescu pus la cale — s-a dovedit — de 
oamenii din camarila lui Carol, precum şi atentatele 
puse la cale pentru „înalte raţiuni de stat“ de Istrate 
Micescu, fost ministru de Externe şi Armand Călinescu, 
fost ministru de Interne, şi denunţate de avocatul 


“PP Bmilian şi generalul Sichitiu, fost şet al Marelui Stat 


Major (“Circulări”, p. 67). 

Pentru exterminarea Mişcării Legionare nu s-a 
cruțat, deci, nici un mijloc, oricât de ilegal, nedemn 
şi sângeros ar fi fost el. 


III. REACŢIUNILE 
LEGIONARE 


Faţă de toate aceste prigoane, pe cât de nedrepte, 
pe atât de sângeroase, care violau nu numai legile în 
vigoare, dar şi cele mai elementare drepturi umane, 
nu totdeauna legionarii au reuşit sa-şi stăpânească 
revoltele acumulate, rând pe rând, în anii srei de 
prisoană. Din tensiunea unor mari exasperări a unor 
oameni supuşi tuturor umilinţelor şi schingiuiţi cu 
cruzime, s-au declanşat unele atentate de răzbunare. 
Ele au fost, deci, acte sporadice şi individuale şi n-au 
constituit niciodată o dogmă de luptă a Mişcării. Dim- 
potrivă, conştiinţa păcatului din punct de vedere 
creştin era atât de vie la legionarii care s-au găsit în 
această dureroasă situaţie de a face o jertfă „de ispă- 
şire“, încât manitestau o adevărată voluptate a ispă- 
şirii. Nimeni nu a încercat să se sustragă judecății. Toţi 
s-au predat, au recunoscut faptele, şi-au mărturisit 


28 


care l-au umilit şi schingiuit, îşi mărturisea adesea 
intimilor săi că „Dumnezeu să-l învrednicească de o 
moarte violentă pentru a ispăşi, din punct de vedere 
personal, păcatul săvârşit prin răpunerea unui om“. 
Asemenea atitudini cavalereşti şi frământări de 
conştiinţă nu au membrii organizaţiilor conduse de 


MIȘCAREA LEGIONARA 

ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 
frământările şi au cerut maximum de pedeapsă. Însuşi 
Corneliu Z. Codreanu, care în tinereţea lui a fost pus 
în tragica situaţie de a trage pentru a se apăra de zbirii 


dogma terorismului în lupta politică, ca anarhismul, 
bolşevismul etc., unde se face şcoala cinismului, a 
economiei forţelor şi a sustragerii de la răspundere, 
pentru ca indivizii respectivi să fie folosiţi cât mai mult 


. în acţiunile teroriste. 

Aşadar, dogma terorismului este incompatibilă 
cu fondul creştin al spiritualităţii legionare. Adevăra- 
ta expresie a acestui fond este non-violenţa creştină, 
adică tocmai atitudinea pe care a adoptat-o Corneliu 
Z. Codreanu pentru a ieşi din cercul vicios al vende- 

PA tei, şi a aplicat-o în cea mai cumplită prisoană, cu toate 
că organizaţia sa era în plinătatea forţei sale comba- 
tive. Această atitudine — de mulţi încă neînţeleasă — 
era determinată şi din motive strict politice, de care 
un om cu răspundere şi dragoste de Ţară trebuia să 

| ţină seama şi anume: 
]. Vecinătatea Rusiei Sovietice care pândea pre- 
| textul tulburărilor interne pentru a ne invada Ţara; 


29 


CONSTANTIN PAPANACE 


2. lresponsabilitatea lui Carol ai II-lea şi a întregii 
clase conducătoare care îl asista, de a se juca cu focul 
războiului civil; 

3. Intenţia de a lăsa până la anumite limite, în 
criza internaţională care se agrava din ce în ce mai 
mult, posibilităţi de joc pentru noi adaptări, el păstrân- 
du-se în rezervă. 

Evitarea tulburărilor politice în România a fost, 
cu toate repetatele provocări, preocuparea lui de bază. 
În propaganda electorală ce s-a deschis la începutul 
lui Ianuarie 1938 — întrucât Parlamentul ales cu o lună 
înainte a fost dizolvat înainte de a se constitui — reco- 
manda legionarilor „0 notă de mare demnitate ... o linie 
de mare corectitudine. Nu atacați pe nimen Nu atacați pe nimeni. Nu mai 
întunecaţi sufletele oamenilor, ci mergeţi cu voie bună, 
vorbiţi-le numai de bine, de nădejdi, de biruință, 
împărtăşindu-le bucurie şi lumină.“ (“Circulări”, p. 
238); “Nu năispundeţi lu nici o provocare... Dacă în dru- 
mul vostru veţi întâlni oameni cuzişti, ţărănişti, 
vaidişti etc. înfipți într-o credinţă cu toată curăţenia 
inimii, nu-i 3druncinaţi în credința lor, încercând să-i 
câştisaţi pentru a voastră. Căci îi veţi pune într-un sreu 
impas sufletesc.“ (“Circulări”, p. 246) 

Cu toată această atitudine paşnică şi demnă, 
provocările făcute înadins de Guvern continuau, 
omorând legionari. „În faţa marei dureri — serie Cor- 
neliu Z. Codreanu legionarilor săi — păstraţi calmul de 


30 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


neînvins. “ (“Circulări”, p(25%. 5); “Legionari, cine din- 
tre voi îşi va pierde calmul, cine dintre voi nu va primi 
zâmbind orice suferinţă, cine sub dureri va încreţi frun- 
tea sau va încerca 0 cât de mică ripostă, pe acela îl 
(N vom privi cu milă, ca pe un frate care nu merită mumele 
de lesionar.“ (“Circulări”, p. 260); „„Nu poate nimeni 
să omoare atâţia dintre noi câţi suntem în stare să 
murim pentru credința noastră.“  (“Circulări”, p. 
263). 

Dar provocările continuau cu furie crescândă: “Le 
Jaceţi toate acestea pentru voturi? Pentru şase luni, un 
an sau doi de guvernare? Ei bine, ros pe toți duşmanii 
noştri, pe cei ce ne-au ucis camarazii, să afle că 
Mişcarea Lesionană s-a retras din propasunda elec- 
a-i torală. Ea nu mai apare în luptă, deoarece nu vrea să 
| facă umbră nimănui.“ (“Circulări”, p. 264); “Puterilor 

orăjmaşe din afara hotarelor sau din lăuntru, care-şi 

a închipuie că legionarii le pot face jocul printr-un început 
| de nizmeriţă, le rispund că se înşeală.” (“Circulări”, 
p. 265) 

TA 

Această atitudine de ordine şi înţelepciune a 
Mişcării n-a oferit pretextul lui Carol pentru justificarea 
loviturii de stat pe care o pregătea demult. De aceea 


| şi-a proclamat tirania lui în mod cinic şi brutal, făr fără 
nici un fel de acoperire de fapt şi nici o justificare de 
drept, faţă de poporul român. 


După lovitura de stat, Corneliu Z. Codreanu n-a 


| 31 


[..-] 


EEE, ON, ONU OO O, 


CONSTANTIN PAPANACE 


-aşteptat de data aceasta să fie dizolvat de guvern, ci 
(şi-a dizolvat singur expresia politică a Mişcării, Partidul 


“Totul Pentru Țară”. Cu acest prilej a scris printre 
altele, în Circulara către legionari din 27 februarie 
1938: „Deci suntem aruncaţi din raportul de DREPT, 
în raportul de FORŢĂ. Pe acesta, însă, noi nu-l prim- 
im. Noi am înţeles să acţionăm în cadrul legii, mani- 
festându-ne credinţele noastre. Dacă aceasta nu o 
putem face, şi dacă orice manifestare.de credinţă ne 
este interzisă, raţiunea de existență a partidului nos- 
tru a încetat. Noi nu voim să întrebuinţăm forța. Nu 
voim să întrebuinţăm violenţa. Ne este suficientă expe- 
rienţa din trecut, când fără voia noastră am fost atraşi 
pe calea violenţei. La orice violentare, noi nu mai 
răspundem în nici un fel. Suportăm. Și chiar atunci 
când întreaga naţiune română este tratată ca o turmă 
de animale inconștiente. 

Lovitură de stat nu voim să dăm. Prin esenţa 
însăşi a concepţiei noastre noi suntem contra acestui 
sistem. Ea însemnează o atitudine de bruscare, de 
natură exterioară, pe când noi aşteptăm biruinţa noas- 
că de la desăvârşirea în sufletul națiunei, a unui Dro- 
ces de perfecţiune omenească. Nu vom întrebuința aces- 
te mijloace, pentru că tineretul de astăzi are prea adânc 
înfiptă conştiinţa misiunei sale istorice şi a răspunderii 
sale, pentru a face acte necusetate, care să transforme 
homânia într-o Spanie însânserată.“ (“Cireulări”, p. 


32; 


| 
| 


+ pe 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


211) 

lar fostului prim ministru Vaida Voevod, membru 
în suvernul lui Carol care a dat lovitura de stat, îi scrie 
printre altele: 

„Dos. toţi care ne-aţi cântat nouă timp de 10 ani 
pe această strună: Lesalitatea, existenţa statului stă 
în ideea de legalitate, cine atinge acest principiu al lesal- 
ităţii, cine calcă legile ţării, este un criminal. Dos. care 
ne-aţi aruncat în închisori pentru cele mai mici aba- 
teri faţă de codul penal, terminaţi acum la sfârşitul aces- 
tui imn frumos prin a deveni cei mai mari infractori 
la legile fundamentale ale Statului, căleând în picioare 
Constituţia ţării, respectată de toţi de la înființarea Stat- 
ului român şi până astăzi. Sunt mărturie dosarele din 
Tribunale şi Consiliile de nizboi, şi închisorile în care 
am întrat; fiind acuzat, rând pe rând de Dos., că voiese 
să fac lozitună de stat Nu este proces al meu în care 
această formulă să nu fi apărut în toată amploarea şi 
viclenia ei. Pentru ca după zece ani de chinuri, pe care 
le-aţi imprimat Gărzii de Fier şi sufletului din mine, să 
terminaţi prin a da Dos. lovitura de stat. Prin a scvârşi 
Dos. delictul de care ne-aţi acuzat şi chinuit pe nedrept. 
Toate teoriile care ni s-au făcut nouă tineretului, ani 
de-a rândul de generația Dos. pe tema unică a lesal- 
ităţii, ordinei din respectul lesalităţii, se termină prin 
acest oribil exemplu. Priviţi-ne pe noi în cadrul lesal- 
îtății şi uitaţi-vă la Dos. cum termină cei mai mari dis- 


33 


5 


CONSTANTIN PAPANACE 


preţuitori de lege.“ (“Circulări”, p. 274-275) 

Pentru acoperirea şi legalizarea acestei situaţii 
degradante s-a improvizat în câteva zile un plebiscit 
obligator, cu vot oral şi liste negre pentru cei ce votau 
contra, care a adus o adeziune de 99.8% din voturi pen- 
tru noua Constituţie. Metodele bolşevice de care se 
vaită acum clasa noastră suprapusă, erau aplicate în 
România şi înainte de ocupaţia comunistă. 

Era evident că toate aceste măsuri pregăteau plat- 
forma pentru exterminarea Mişcării Legionare. Şi 
într-adevăr, după două luni, la 16 Aprilie 1938, 
Corneliu Z. Codreanu şi cei mai mulţi dintre fruntaşii 
legionari sunt arestaţi. 

La 27 mai al aceluiaşi an, el este condamnat pen- 
tru „complot contra statului“ şi crimă de înaltă tră- 
dare la 10 ani de muncă silnică. În tot acest interval 
de timp este ţinut în subteranele închisorii Jilava, 
aplicându-i-se un regim de exterminare; iar la 30 
noiembrie 1938 a fost asasinat prin ştrangulare, împre- 
ună cu alţi 13 fruntaşi legionari, în timpul când erau 
transportaţi cu duba de la închisoarea Râmnicu-Sărat 
la închisoarea Jilava din apropierea Bucureştilor. 

La 22 septembrie 1939, în urma atentatului 
săvârşit asupra lui Armand Călinescu, cel care în 
înţelegere cu Carol aranjase arestarea lui Corneliu Z. 
Codreanu, au fost masacrați 252 de fruntaşi legionari 
deţinuţi în lagărele de la Miercurea Ciucului, Vaslui, 


34 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Râmnieu-Sărat sau aflaţi bolnavi prin diferite spitale 
poliţieneşti. Cadavrele lor au fost expuse apoi prin 
pieţele publice ale oraşelor sau la răspântie de drumuri, 
stârnind oroarea şi indisnarea populaţiei contra 


Oat€ aceăte crime împotriva umanităţii făcute 


Regele Ferdinand când, pe patul de moarte, a spus 
despre acest nevrednic fiu al său: „Acest om nu tre- 
buie niciodată să urce pe tronul României“. 

Totuşi aceasta nu-l împiedică pe domnul Comnen, 
ca şi întreaga clasă conducătoare coruptă care l-a aju- 
tat la lovitura de stat, să numească această sângeroasă 
tiranie drept “guvern de salvare publică“! 

După un deceniu de la consumarea acestor ori- 
bile crime şi în toiul tragediei de astăzi a neamului 
românesc, pe care Corneliu Z. Codreanu a prevăzut-o 
şi a vrut cu orice preţ să o împiedice, diplomatul nos- 
tru nu are alt regret decât acela că acţiunea represivă 
a aşa-zisului „guvern de salvare publică“ n-a reuşit să 
extirpeze „mişcarea subversivă“ care — după el — ar fi 
Mişcarea Legionară. 

Asemenea porniri sanguinare s-au observat în 
ultimul timp şi la un alt diplomat, fost ministru 
plenipotenţiar care declara cu cinism unui grup de 
români aflaţi într-un lagăr din Iugoslavia că „pentru 
liniştea României (probabil o linişte de mormânt — n. 


TPN 


35 


7 Taul ceară e mbeebi 


tiraniei car iste. ue Cite dea die 4fe: eee 
A Boogie Lei ps a pai orz n 05 a 000 rr oder ep 


cu o cruzime de scelerat confirmă câtă dreptate a avut 


CONSTANTIN PAPANACE 


) 


n) ar mai trebui curăţaţi încă wreo 30.000 de legionari“! 
Toate aceste stranii manifestări constituie un 
simptom îngrijorător asupra stării de spirit de care este 
încă dominată o anumită categorie de oameni din aşa- 
zisa elită conducătoare românească. Ele caracterizează, 
încă o dată, raportul de ostilitate ce există între „pătu- 
ra super-pusă“ formată — cum spune Eminescu — “din 
scursorile levantului şi nobilul popor român”. + 
Explicaţia unor aşa cumplite prigoane la care a 
fost supusă o Mişcare idealistă, constructivă şi 
creştină, cum a fost Mişcarea Legionară, trebuie cău- 
tată nu numai în contingenţele politice din ultimele 
decenii, ci şi mult mai adânc. Diagnosticul pus de 
Eminescu acum şapte decenii şi mai bine în legătură 
CU „aprinsa ură înstinctivă a păturii super-puse Con- 
tra tuturor elementelor istorice şi autohtone“ (vol. II, 
p. 291) se dovedeşte şi astăzi valabil. „Fără îndoială, 
lupta aceasta e purtată în mod instinctix, fără claritate 
de vederi, cu tendinţe elementare, şi de atracţie şi repul- 
_siune. Poporul român simte instinctiv că e dominat de 
oameni care se pretind numai români, fără a fi, şi care 
n-au nici milă de el, nici percepere pentru Seniul lui. 
Geniul neamului românesc e o carte cu şapte peceţi pen- 
tru generaţia dominantă.“ (Eminescu, vol. II, p. 295) 
Pornind de la realităţi permanente, acest neîntre- 
cut vizionar al neamului românesc şi mare precursor 
al legionarismului, căruia „veniturile“ (ca şi lui Corneliu 


36 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
i ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


= Z. Codreanu), după ce l-au chinuit; i-au contestat până 

Ei şi originea românească, a prezis nu numai generaţia 

legionară „curățita prin abnesaţie si durere“, dar şi 

- moartea tragică a animatorului ei. În vreme ce poporul 

E | 77 român semea de durere, populaţia evreiască invadase 

la restaurantele de petrecere. Omul aşteptat cu înfri- 

3 Surare de neamul românesc “să pună pe străini la locul 

lor, să curețe România de tot ce a fost mai decrepit, 

mai ocolitor de muncă, mai stricat dincolo de Dunăre 

de ciuma asta orientală, va zace la puşcărie sau la 

ocnă, iar celor care l-au chinuit li „s-ar vota pensii 

= reversibile, pentru că ar fi scăpat Țara de acest om.“ 
îi (Eminescu, vol: II, p. 481) 

Însuşi Corneliu Z. Codreanu şi-a prevăzut sfârşitul 

= său tragic: „Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. 

ai Vom fugi; ne om ascunde; om lupta; iar la urmă, om 

fi desisur nipuşi. Căci noi vom fi puţini, urmăriţi de 


neamului românesc, şi cel din urmă.” (“Pentru Legio- 
FATE 2911); 

În perspectiva aceasta istorică 38 poate săsi expli- 
caţia atât a cruzimii şi a lipsei orifărui sentiment de 
răspundere de care a dat dovadă corupta pătură super 
pusă în prigoana legionarilor, cât şi a unor reacţiuni 
violente din partea acestora, dar mai ales a acelei ati- 


37 


batalioane şi de resimente româneşti. Atunci om primi 
moartea. Sângele nostru al tuturor va curse. Acest 
moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat 


CONSTANTIN PAPANACE 


tudini de non-violenţă adoptată atunci când ţara era 
primejduită de afară, întocmai ca şi mama adevărată 
din judecata lui Solomon, în faţa groaznicei perspec- 
tive ca Ţara lor şi a strămoşilor lor să fie sfâşiată, aşa 
cum tindea vitrega conducere a străinilor şi a înstrăi- 
naţilor, au preferat, chiar cu jertfa lor, să o lase 
întreagă. 

Dar această problemă există şi astăzi şi dacă nu 
se va săsi înţelepciunea necesară, atât la cei bătrâni, 
cât şi la cei tineri, care au tragere de inimă pentru nea- 
mul lor românesc, ea va rămâne o sursă permanentă 


pentru alimentarea vrajbei interne din Ţară noastră şi 


o_mare piedică pentru renaşterea poporului român. 
i UI PORCI EDD ERIE ED RUDI ZE EEE E EP SEE 


IV ORIENTAREA EXTERNĂ 
A MIȘCĂRII LEGIONARE 


Au fost şi sunt unii interesaţi care încearcă să 
legitimeze prigoanele şi crimele împotriva - Mişcării 
Legionare prin aşa-zise „raţiuni de stat“ în legătură 
cu politica externă. Aserţiunea acestora nu corespunde 
realităţii. Adevărul este că până la 1936 Mişcarea 
Legionară a păstrat o atitudine asnostică în politica 
externă. Această rezervă se explică prin faptul că 
Mişcarea Legionară nu înţelegea să pună accentul pe 
probleme ştrict politice înainte de a fi soluţionat satis- 


 tăcător problemele de ordin educativ. În tot acest timp 


— cum obişnuia să spună Corneliu Z. Codreanu — ea 
nu lucra pentru prezent, ci pentru viitor. 

„Celor ce mă întreabă când vom începe acţiunea 
politică pentru suvernare le răspund: Atunci când şefii 
de regiuni şi de judeţe îmi vor raporta că în organiza- 
țiile lor nu mai există nici un om incorect. Incorect nu 


39 


CONSTANTIN PAPANACE 


înseamnă numaidecât hoţ. înseamnă şi insuficienţa de 


Srijă, ordine, scrupulozitate, severitate în materie de 


bani care nu-i aparțin.“ (“Circulări”, p. 107) 

Aşa că mare parte din prigoanele şi dizolvările 
Mişcării Legionare s-au produs în perioada de timp 
când ea nu se pronunţase în nici un fel în politica 
externă. Singura manifestare în această materie, până 
atuficijtansenţială şi condiţionată, a fost aceea făcută 
în şedinţa Parlamentului de la 3 decembrie 1931 cu 
ocazia Mesajului: „În ceea ce priveşte orientarea noas- 
tăi — a spus Corneliu Z. Codreanu — dacă este vorba 
să alesem între aceste două extreme (adică bolşevism 


şi fascism, n. n.),-suntem dintre aceia care cred că. 


2 


soarele nu năsa E tii Moscova, ci la Roma.“ 


O_atitudine=precisă şi categorică a fost luată 
numai când s-a aflat că politica românească externă 
convergea spre o _totală apropiere cu _Sovietele. 
mergând până la propunerea pentru încheierea unei 
alianţe. Printr-o asemenea orientare se _devia de la 
tradiționala linie a politicii externe a statului român 
Şi se nesocotea experienţa făcută cu acest rapace vecin, 
deopotrivă de primejdios ca duşman sau ca prieten. De 
data aceasta primejdia era şi mai mare, fiindcă la 
vechile tendinţe panslaviste_ se adăugase ideea 
revoluţiei comuniste universale cu _ mult mai mari 
posibilități de manevră pentru dezagregarea statelor 
care se opun în calea acestei expansiuni. Acest fapt a 


40 


nd 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


îngrijorat pe toţi filo-francezii din 
cu însuşi Generalul Cantacuzino, şeful Par ui „Iorul 
Pentru Țară“ (după mamă de origine francez), în Care 
primul război mondial lăsase atâta antipatie faţă de 


a Sermani. 


Prin Circulara sa din 30 mai 1936, Corneliu Z. 
Codreanu arăta toate aceste „îngrijorări din lumea 
românească“ precizând printre altele: “Apropierea de 
Rusia este un sest de tmudare, pe care poporul român 
îl face faţă de Dumnezeu şi faţă de ordinea morală a 


„acestei lumi şi faţă de popoarele care stau în slujba aces- 


tei ordini, în războiul cu puterile nimicitoare ale nului. 
De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi învinsă- 
toare, în numele Diavolului, cine poate să creadă, unde 
este mintea care să susțină, că ele vor pleca de la noi 
înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza? Dacă însă 
vor ieşi biruitoare armatele creştine, rezultatul va fi 
împotriva noastră, desființarea statului român, ca plată 
pentru trădarea noastră.“ (“Circulări”, p. 79) 
Întrucât însă se persevera pe acest drum prime- 
jdios, chiar când ceilalţi membri din „Mica înţelegere“ 
sau “Înțelegerea Balcanică“ începuseră să păşească la 
aranjamente cu Puterile Axei, a adresat la 5 noiem- 
brie 1936 cunoscutul memoriu Regelui, care printre 
altele constata: “Nu există Mica Înţelesere, nici 
Înţelegere Balcanică. Cine crede în acestea, dovedeşte 
că n-a înţeles nimic. Faţă în faţă stau numai două humi. 


4l 


.” 


CONSTANTIN PAPANACE 


| Sub presiunea lor, în clipa războiului, toate combinaţi- 
ile diplomatice se vor nărui cu nişte castele de carton. 
Aceste două lumi sunt: statele revoluțiilor naţionale care 
luptă pentru apărarea Crucii şi a unei civilizaţii 
| $ milenare, şi bolşevismul cu anexele sale care luptă pen- 
tru nimicirea neamurilor şi pentru prăbuşirea civiliza- 
| ției creştine.“ (“Circulări”, p. 102) + 
La 30 noiembrie 1937 când România rămase de 
fapt izolată, atât din cauza defecţiunei din Mica 
Înţelegere şi Înțelegerea Balcanică, cât şi mai ales că 
democraţiile occidentale, preocupate exclusiv de 
ameninţarea germană, evitau să dea vreo garanţie faţă 
de Rusia Sovietică, Corneliu Z. Codreanu a venit cu o 
nouă declaraţie şi mai categorică de ataşament faţă de 
Puterile Axei: „Eu sunt — declara el ziariştilor — pentru 
o politică externă a României alături de Roma şi Berlin. 
Alături de statele revoluțiilor naţionale. În contra bolşe- 
vismului. În 48 de ore după biruinţa Mişcării Legionare, 
România vu avea o alianţă cu Roma şi Berlinul, intrând 
astfel î în linia misiunei sale istorice în hume: apărătoarea 
turii şi a civilizaţiei creştine“. 
acestei declaraţii atât de categorice era să 
constituie o supapă de siguranţă şi o rezervă pentru 
| eventualitatea când Puterile Axei ar ieşi învingătoare, 
şi asta cu atât mai mult cu cât mai toate celelalte parti- 
de politice româneşti erau angajate pe linia unei politi- 
| ci de ostilitate faţă de aceste puteri. Faptul este 


| 42 


MIŞCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


recunoscut cu obiectivitate şi lealitate de Iuliu 
Maniu, când declara textual: „Orientarea în politica 
externă u_ Mişcării Legionare s-a făcut de către 
Corneliu Z. Codreanu din necesitatea de a constitui o 
rezervă pentru Țară în eventualitatea că Puterile Axei 
ar ieşi biruitoare.“ (vezi ziarul Alba Iulia, 3 septem- 
brie 1944). Aşa cerea adevărata rațiune de stat. 

Era o problemă de elementară înţelepciune pen- 
tru conducătorii unui stat să-şi pună toate ipotezele 
posibile şi să prevadă, din timp, soluţiile adevărate pen- 
tru fiecare din ele atunci când momentul ar cere, după 
cum este o dovadă de totală inaptitudine de condu- 
cere dacă se distrug fără rost variatele posibilităţi care 
ar putea servi fiecare la momentul său. În cazul cu 
Mişcarea Legionară problema era şi mai simplă, 
întrucât Corneliu Z. Codreanu, prin atitudinea sa non- 
violentă pe care s-a aşezat în acel moment de criză 
internaţională, a arătat că nu voia să forţeze nota pen- 
tru impunerea punctului său de vedere în politica 
externă şi a lăsat joc liber politicii oficiale, el aştep- 
tând momentul de la desfăşurarea evenimentelor. 

Aşadar, şi această aşa-zisă „rațiune de stat de 
ordin extern“ pentru justificarea sângeroaselor 
prigoane contra legionarilor apare puerilă. În această 
lumină, asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu a fost — 
ca să folosim expresia lui Talleyrand — „mai mult decât 
O crimă, a fost o sreşeală. 


43 


CONSTANTIN PAPANACE 


Şi într-adevăr, nu va trece mult timp «e la 
asasinarea lui Codreanu şi vom vedea pe aceşti conducă- 
tori siniştri;-pe eât de-iresponsabili pe atât de ahtiaţi 
după putere „urmând poliţiea victimelor lor, însă cu 
servilisfi arie 339-se va încheia oneroasa con- 
venţie economică-eu-Germania, iar când Rusia va răpi 
Basarabia şi jumătate din Bucovina, deschizând o gravă: 
criză politică pentru însăşi existenţa Statului Român 
rămas din punct de vedere extern complet izolat, va fi 
acelaşi Carol, cu întreaga lui clică, care va renunţa la 
Saranţiile anglo-franceze, se va retrage din Liga Naţiu- 
nilor, va proclama legi rasiste, făcând o lamentabilă 
supralicitare faţă de Germani pentru a-şi-menţine nefas- - 
ta lui dictatură. „Noua orientare a politicii noastre 
externe — spune Comunicatul Guvernului de la 21 lulie 
1940 — este determinată de noua ordine europeană“. 

Toate aceste abdicări făcute dincolo de limite 
pentru a obţine graţia Dictatorilor nu vor reuşi să risi- 
pească neîncrederea pe care o inspira caracterul său 
versatil şi venal şi, astfel, Statul Român va intra într-o 
vrilă care va aduce pierderea Dobrogei de Sud şi a 
Ardealului de Nord, fiind chiar ameninţat de a fi 
împărţit cu Ruşii, aşa cum s-a întâmplat cu Polonia. 
Poate numai existenţa Mişcării Legionare — fie şi deca- 
pitată şi răvăşită cum a rămas ea după nimicitoarele 
prigoane — a făcut să oprească vrila fatală şi să inspire 
încredere în deprimarea generală din acele zile 


” 


44 


] PR 


MIȘCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


întunecate în care lipsa de prevedere a elasei conducă- 
toare venale apărea în toată evidenţa. 2 

Numai puţină confirmare au găsit prevederile lui 
Codreanu în a doua fază a războiului care s-a încheiat 


ag cu victoria Aliaților. Pentru cine cunoaşte rezervele 


accentuatgpe căre le manifesta în intimitate Corneliu 
Z. Codreanu faţă de doctrina anticreştină şi păgână a 
naziştilor, precum şi faţă de unele pretenţii exagerate 
ale minorităţii germane din Ardeal, au constituit o sur- 
priză declaraţiile atât de categorice pentru apropiere 
de „Axă“. De asemenea, ar părea o contradicţie să 
aştepţi tocmai de la nazişti anticreştini „apărarea 
Crucii, a culturii şi a civilizaţiei creştine“. Şi totuşi, 
reduse lucrurile la esenţial, aşa este. Oricât de extrava- 
Sante ar fi doctrinele care ar face să devieze la un 
moment dat popoare ca cel german, enslez, francez 
sau italian, totuşi nu există primejdia distrugerii cul- 
turii şi a civilizaţiei creştine, fiindcă aceste popoare 
sunt legate cu mii de fire văzute şi nevăzute de esenţa 
acestei civilizaţii creştine, care formează însăşi sâm- 
burele naturii lor spirituale. Nu se afirmă deci un para- 
dox când se spune că naziştii cu concepţii păgâne apără 
civilizaţia creştină dacă luptă împotriva bolşevismului. 
Prin fondul său euroasiatic învolburat de concepţia 
materialistă a marxismului, bolşevismul a devenit 
organic antitetic spiritului european modelat de cele 
două milenii de tradiţie creştină. Faţă de această 


45 


CONSTANTIN PAPANACE 


problemă de viaţă şi de moarte; fiindcă “/aţă în faţă 
— cum spune Corneliu Z. Codreanu — stau două lumi“, 
celelalte probleme interne europene sau între 
popoarele de origine europeană, trec pe un plan cu 
totul secundar. 

Acest adevăr de bază nu l-au sesizat la timp con- 
ducătorii statelor europene şi în acest fapt îşi are origi- 
nea îngrijorătoarea criză internaţională din zilele noas- 
tre. Nu l-a sesizat Hitler când a încheiat pactul de 
neagresiune din august 1939 cu bolşevicii, nu l-au 
sesizat Churchill şi Roosevelt, când supralicitau prie- 
tenia lui Stalin la Teheran şi Ialta şi a scăpat chiar vigi- 
lenţei unor emeriţi reprezentanţi ai Vaticanului, de obi- 
cei atât de reflexivi şi prudenţi în cântărirea şi 
aprecierea lucrurilor. „Chiar în Vatican — serie Bova 
Scoppa - e vie pornirea antisermană, unde un anumit 
curent, în frunte cu Cardinalul Tisserand şi Moss. 
Tordini, susțin că Sovietele au făcut un mare pas exo- 
lucio în materie relisioasă dând libertate popoarelor, 
lăsând capelani în unităţile poloneze care luptă con- 
tra germanilor etc. După acest curent, adevăratul ina- 
mic al catolicismului este nazismul anticreştin şi nu 
bolşevismul.“ (Coloqui con due dittatori, p. 86) 

Este surprinzător cum s-au putut face asemenea 
erori de calcule, când se ştia că principiul de bază al 
strategiei politice comuniste fixat de însuşi Lenin pen- 
tru bolşevizarea Europei era tocmai specularea 


46 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 


L.A 


divergenţelor. şi conflictelor ţărilor europene zise 
şi „capitaliste“. 

Nu este în intenţia noastră de a arăta în această 

scurtă expunere ce anume influenţe au contribuit la 

Ay toate aceste derutări. Am amintit de acest lucru numai 

pentru a releva că nici un fel de „rațiune de politică 

i externă “, atât de ordin românesc, cât şi de ordin euro- 

pean, nu pot justifica sângeroasa prigoană împotriva 

Mişcării Legionare şi a conducătorului ei, Corneliu Z. 

Codreanu, a cărui viziune clară în politica externă 

românească şi cea europeană a confirmat integral tra- 

Sica situaţie de astăzi, atât pe plan naţional, cât şi 
internaţional. 

să 


74 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


V. ÎN PERIOADA 
ARESTĂRII CAPITANULUI 


Cum era şi firesc, arestarea lui Corneliu Z. 
Codreanu şi a majorităţii fruntaşilor legionari care, 
cum am spus, a avut loc la 16 aprilie 1938, a lăsat un 
mare sol în conducere. Totuşi, comandanții legionari 
care au reuşit să se sustragă acestor arestări, s-au 
regrupat şi constituit în comandament, pe ziua de 30 
aprilie 1938. Misiunea imediată a acestui comanda- 
ment era de a organiza apărarea şi întreţinerea celor 
arestaţi. La conducere s-au succedat: 

1. Radu Mironovici, comandant al Bunei Vestiri şi 
unul din cei ci ă ffndători ai Mişcării, care a stat până 
la sfârşitul lui măi, când a fost arestat şi internat; 

2. lon Belgea - până la data de 11 iulie, când a 
fost prins, internat şi, mai târziu, ucis; 


48 


PR 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


3. Constantin Papanace - până la sfârşitul lui 
octombrie 1938, când profesorul Vasile Cristescu, eva- 
dat din închisoare, s-a stabilit în Bucureşti, s-a format 
un $rup restrâns de comandă format din prof Vasile 


Ay Cristescu, fost locţiitor al generalului Cantacuzino la 


Partidul “Totul Pentru Ţară”, când acesta plecase cu 
echipa în Spania, Constantin Papanace şi Horia Sima. 

Linia de conduită pe care şi-a fixat-o dintru 
început comandamentul legionar de afară (cel aflat în 
libertate, pentru că adevăratul comandament în frunte 


cu Căpitanul se afla în închisoare —n. n.) a fost în esenţă: 


1. A nu se ataca sub nici o formă monarhia. 


2. Respectarea întocmai a dispoziţiilor de linişte 
absolută şi dare la fund ordonate de Corneliu Z. 


Codreanu pentru toate raţiunile amintite mai sus. 
3. A se aştepta cu calm desfăşurarea eveni- 
mentelor externe care nu vor întârzia să valorifice re- 
zerva politică pe care o constituie Mişcarea Legionară. 
4. Stabilirea şi păstrarea de legături discrete cu 
cadrele legionare pentru a le pune la adăpost de orice 


5. Menţinerea secretă a numelui celor care con- 
due comandamentul pentru a se evita cascada de 
arestări, aşa cum se întâmplase până atunci. 

6. Evitarea oricărei arestări de legionari stabilind 
principiul că orice legionar nearestat măreşte siguranţa 
vieţii celor arestaţi, întrucât se ştia că regele Carol şi 


49 


CONSTANTIN PAPANACE 


camarila lui vor fi cu atât mai tentaţi să-şi pună în apli- 
care sândurile asasine, cu cât vor fi mai puţini legionari 
afară. 

1. Proclamarea eroismului răbdării, ca armă pen- 
tru pararea provocărilor şi loviturilor pregătite de 


adversari. 

Tactica iniţială adoptată de Corneliu Z. Codreanu 
trebuia (chiar dacă ar fi fost greşită, ceea ce nu era 
cazul) cu atât mai mult continuată, cu cât seful Miş- 


Cării şi majoritatea fruntaşilor legionari se găseau zălog 


în mâinile duşmanilor. 

Scopul principal urmărit prin această tactică era, 
pe lângă lăsarea jocului liber în politica externă ofi- 
cială, şi simularea unei mari anemieri a Mişcării, adică 
dispariţia pericolului comun care a făcut să se uneas- 
că toate fracţiunile păturii conducătoare corupte. Apro- 
piata convocare a noului parlament emanat în baza 
partidului unic (totalitar) cu împărţirea diferitelor 
funcțiuni (demnități) publice începea deja să trezească 
animozităţile acestei lumi condusă numai de intere- 
sul personal. 

Tot în scopul de a nu stingheri politica oficială 
a Statului, Corneliu Z. Codreanu a dat din închisoare, 
în preajma vizitei regelui Carol la Londra, care a avut 
loc pe la jumătatea lui noiembrie 1938, o Circulară 
în facsimil care îndemna pe legionari la înţelepciune, 
linişte şi răbdare pentru interesele supreme ale ţării. 


50 


5! 


RR 


— 


MIŞCAREA LEGIONARA 
INAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Se vede însă că toate acestea nu conveneau anumitor 
cercuri duşmane, care vroiau cu orice preţ moartea 
lui Codreanu şi menţinerea tensiunei interne, singu- 
ra care putea menţine conslomeratul politicianist să 


"justifice regimul dictatorial. În acest sens se lansa, prin 


diferite părţi, zvonul că în timpul călătoriei Regelui 
la Londra se: va proceda la asasinarea lui Codreanu. 
Acest fapt a fost denunţat preventiv printr-un comu- 
nicat dat de Comandament în termeni sobri şi decenţi 
arătând nenorocirile ce ar decurge în asemenea even- 
tualitate pentru Țară şi îndemnând totodată la linişte 
şi calm. 

În această atmosferă înfrigurată şi contrar 
ordinelor categorice de linişte date de Corneliu Z. 
Codreanu, a dispoziţiilor amintite mai sus, luate de 
Comandament şi a elementarului bun simţ, Horia 
Sima, abuzând de faptul că era omul de legătură al 
Comandamentului cu organizaţiile din provincie, a 
indus în eroare buna credinţă a unor legionari şi a 
ordonat o serie de acte teroriste care nu puteau servi 
decât dusmanilor Mişcării. Astfel, pe durata călăto- 
riei Regelui la Londra, s-a aruncat o bombă într-un 
teatru evreiesc din Timişoara, a fost asasinat un bosă- 
taş evreu la Oradea, a fost aruncată în aer uzina de 
saz de la Cluj, s-a încercat un atentat împotriva rec- 
torului Ştefănescu Goangă de la Universitatea din Cluj. 


5] 


A a a |! 


CONSTANTIN PAPANACE 


Caracterul provocator al acestor acte teroriste 
care nu intrau în stilul de luptă al Mişcării, era €evi- 
dent, dar atunci era Sreu să se presupună că un 
lesionar - şi cu atât mai puţin un comandant legionar 
= ar fi făcut asemenea lucruri cu rea intenţie. S-a 
crezut mai mult că au _ ieşit din exasperarea unor 
camarazi care şi-au pierdut nervii. Ele însă au exci- 
tat pornirile asasine ale lui Carol al II-lea sau i-au 
oferit un pretext pentru a şi le pune în aplicare. A 


într-adevăr, în preajma întoarcerii lui în Bucureşti, 
ordonat asasinarea lui Codreanu şi a 13 Pe 
legionari în condiţiile pe care le-am amintit. Acesta este 
în esenţă aspectul problemei privite prin prisma internă. 
Pe plan extern chestiunea prezintă unele aspecte 
particulare care merită să fie amintite, fie şi în treacăt. 
Atitudinea duşmănoasă a anumitor cercuri din lumea 
anglo-franceză părea justificată întrucât ele — fără să 
ţină seama de fundamentul adevărat al politicii 
legionare — o considerau o Mişeare de tip fascist şi deci 
organic ostilă lor. În fapt însă - dacă ar fi să folosim 
un paradox — am spune că nu politica externă a Mişcării 
Legionare a determinat această ostilitate, ci dim- 
potrivă, ostilitatea şi neînţelegerea acestor cercuri 
anglo-franceze a determinat în mare parte atitudinea 
în politica externă a Mişcării faţă de aceste state. Dar 
dacă această ostilitate, în cele din urmă poate fi înţe- 
leasă, ar părea fără explicaţie şi lipsit de logică 


52 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


dezinteresul manifestat mult timp de conducătorii Axei 
faţă de Mişcarea „Legion ră. Poate aceasta să se 
datoreze viziunii lor Seas Și preocupărilor prea ego- 
iste care le-au fost fatale. Astfel pare simptomatic fap- 
 ) tul că în jurnalul lui Ciano, în care se găsesc inserate 
şi atâtea lucruri banale - nu se găseşte nici o menţiune 
(afară de cazul în care a tost cenzurată de cenzura invi- 
Zibilă) în legătură cu arestarea şi asasinarea lui 
Codreanu. Şi documentele vor arăta în adevărata lui 
valoare cât de mare şi sincer a fost interesul manifes- 
tat de conducătorii Axei faţă de Mişcare, pe care unii 


sau superlicialitate o prezintă caţ d fonduri şi 
sugestii de la aceste puteri. e 
Chiar în legătură cu evenimentele care au pre- 
cedat asasinarea Căpitanului, atitudinea acestor cer- 
curi din câte se cunoaşte până acum, pare ambiguă. 
În legătură cu conversaţia care a avut loc între Hitler 
şi Carol cu ocazia întoarcerii acestuia din urmă din 
?rp Vizita făcută la Londra, sunt două versiuni aproape con- 
"tradictorii pentru consecinţele care ar deriva. „În tim- 
pul conversaţiei - serie Şeicaru - resele Carol reproşează 
lui Hitler simpatia Suvernului german pentru Garda de 
Fier. Contestând, Hitler a făcut elosiul Mişcării şi şi-a 
exprimat stima sa faţă de valoarea politică a lui 
Corneliu Codreanu, arătându-şi surprinderea că Regele 
nu înţelege să se sprijine pe tineret, care reprezintă 


53 


a ada a II ȘI N ȘI N 3 N NI IE 59 


politicieni români - cum am văzut - din rea credinţă | 


CONSTANTIN PAPANACE 


viitorul Țării. Regele replică că nu admite ingerințe în 
politica internă românească şi amândoi s-au retranşat 
pe poziţiile lor.“ (Şeicaru, vol.II, p. 42) 

Cealaltă versiune este redată de ziarul “Semnalul” 
din 7 mai 1946 cu ocazia judecării procesului Antonescu: 
„A venit vorba acolo despre echilibrul politic. Hitler 
aducea vorba pe ocolite de Codreanu şi Cuza. În toiul 
discuţiei, Hitler spune că el nu cere nici O excepţie în 
jocul politic intern al României, dar că are impresia că 
acel joc nu funcţionează normal. Precizează: „Nu cer 
nimic pentru aceste srupări decât libertate de aețiune. 
Asisur că nu le dau Ci un sprijin Nu voi oi intepveni CIO 
dată pentru ele. — “Niciodată? Aaa bet CULĂNtU meu 
de onoare că niciodatăl“, întări dictatorul serma. ” 

Fie că a fost iritat de această conversaţie - cum 
reiese din prima versiune, fie că a tost încurajat de asis- 
urarea neintervenţiei - cum rezultă din cea de a doua 
întrevedere cu Hitler, Carol ordonă asasinarea lui 
Codreanu şi a celor 13 fruntaşi legionari. 

Această crimă care arată cât de scelerat şi ire- 
sponsabil era acest rege tiran, a fost considerată de 
Hitler ca un act de provocare. Aşa se explică de ce mai 
târziu - la 19 septembrie 1939 - cum notează Ciano 
în jurnalul său, dictatorul serman „a repetat de două 
ori că regele Carol va plăti scump asasinarea hui 
Codreanu“. 


S4 


m E OO OI ONE ONE ONE OI ONE E N 38 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOAR TEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


În această atmosferă de înaltă tensiune inter- 
naţională, cu atâtea sfori trase de după culise, în care 
se mişea fisura de paranoic neronian a lui Carol, se 
poate aprecia mai bine câtă valoare au putut avea 


Tăîn contribuţia pentru asasinarea lui Corneliu Z. 


Codreanu actele de terorism provocate fără rost de 
Sima, contrar tuturor dispoziţiilor. Gravitatea lor se 
va evidenția mai târziu când se vor corobora cu alte 
acţiuni tot atât de neînţelese, din punct de vedere 
legionar. 


In acest fapt îşi vor avea originea şi anumite diver- 


Senţe în sânul conducerii Mişcării, care vor duce 


. într-o zi la sciziunea ei, provocând, cum vom vedea mai 
târziu, o adevărată criză de conducere în Miscarea 


Legionară. 


> 


| 
| 


VI. PRIMUL EXOD 
LEGIONAR 


În 'tot timpul acestor cumplite prisoane, 
legionarii au găsit adăpost mai mult la lumea nele- 
gionară, care însă simpatiza cu Mişcarea. Mulţi chiar 
din aceşti simpatizanți figurau înscrişi la celelalte par- 
tide politice, fapt care îi făcea să nu fie suspectaţi de 
poliţia lui Carol. Erau, în general, oameni cinstiţi, care 
nu făceau din politică o meserie lucerativă: sângeroasa 
prisoană a lui Carol făcea să crească şi mai mult sim. 
patiile pentru Mişeare. Totuşi cercul poliţiei se 
strângea tot mai mult. Carol şi primul său ministru, 
Armand Călinescu, dăduseră ordin să tie împuşcaţi 
truntaşii legionari, fără nici un fel de somaţie, oriunde 
s-ar găsi ei. Problema refugierii peste graniţe a început 
să se pună din ce în ce mai presant. La 15 decembrie 
1938 trece graniţa spre Polonia primul Srup de 


56 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


legionari format din preotul Ion Dumitrescu, fost sec- 
retar seneral al Mişcării, inginer Horodniceanu şi avo- 
cat Stănicel de la biroul Căpitanului, iar la 8 ianua- 


E] rie 1939, tot în Polonia, trece un alt Srup în trunte 


cu Nicolae Pătraşcu, Viorel Trifa. Titi Cristescu şi It. 
Anghel Dragomir. Alte cadre legionare s-au refugiat 
în ţările balcanice (Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania 
- aşa cum făcuseră şi în timpul prigoanei din 1934), 
unde săsiră adăpost la legionari şi la rudele lor din 
aceste ţări. 

La 26 ianuarie 1939 a fost împuşcat fără 
somaţie în Bucureşti prof. Vasile Cristescu, iar săz- 
duitorul său, un sculptor; a murit în schingiuirile de 
la poliţie. Pentru intimidarea celor care ofereau azil 
legionarilor s-a introdus la 1 februarie „cartea imobilu- 
lui“ şi s-au decretat pedepse foarte grele (în fapt, 
moartea), cu ani de închisoare şi confiscarea întregii 
lor averi mobiliare şi imobiliare. Acest fapt va face ca 
legionarii să nu mai poată să se adăpostească decât 
la alţi legionari sau la simpatizanţii tot aşa de hotărâți 
să suporte consecinţele, însă, în general, uşor identi- 
ficabili de poliţie. Cercul poliţiei strângându-se tot mai 
mult, s-a hotărât strămutarea Comandamentului în 
străinătate. La 4 februarie Horia Sima trece frontiera 
spre Ungaria împreună cu legionarii Popovici şi 
Smultea, iar la 18 tebruarie părăseşte ţara, trecând în 
Cehoslovacia, Constantin Papanace împreună cu Gh. 


57 


Li 


atatea 


ba sl Lua 


CONSTANTIN PAPANACE 


Dragomir-Jilava, Nicolae Şeitan, ing. Smărăndescu şi 
Teodorescu. 

În acest interval de timp, zilnic erau împuşcaţi 
legionari. La 8 februarie au fost ucişi şi arşi la crema- 
toriul din Bucureşti, legionarii: Nadoleanu Enache, 
Vucu Marin, Gherman, Dragoş Popovici, dr. lancu Ion, 
iar a doua zi (9 februarie) la Huedin sunt asasinați 
legionarii: Fleschin Petre, Stănescu Petre, Popa Ion, 
Ghedion Ferdinand, locotenent Doe 0e abis, Petre 
Aurel Hodrea, Victor Gruiţa. _: —% 

Asemenea scene de atrocități au continuat în tot 
timpul până la răsturnarea dictaturii lui Carol, fapt care 
a determinat mereu refugieri peste hotare ale 
legionarilor (d-na Codreanu, Victor Silaghi, Vereş, 
Constant, Vojen etc.). Odată cu extinderea ocupaţiei 
şi influenţei sermane în Cehoslovacia, Polonia ete. mai 
toţi legionarii refugiaţi au ajuns în Germania care de 
fapt controla toate ţările limitrofe cu România, cu 
excepţia Rusiei Sovietice. Aşa se explică de ce cel mai 
mare număr de refugiaţi legionari s-a concentrat în 
Germania, pe lângă cei refugiaţi din Ţările Balcanice. 
În Italia numărul lor a fost mai restrâns, date fiind tron- 
tierele muntoase mai greu de trecut clandestin, iar în 
Franţa şi Anglia şi mai puţin din cauză că erau izolaţi 
de ţările aflate sub controlul Germaniei. La acestea 
se adaugă desigur şi o anumită nesiguranţă, dat fiind 
că autorităţile acestor ţări se găseau pe atunci în strâns 


58 


MIŞCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


anumită teamă de eventuale extinderi. 

Centrul Grupului de Comandă s-a stabilit la 
Berlin (Amalienhof) şi el era de fapt sub conducerea. 
lui C. Papanace. 

Liniile mari de orientări politice legionare erau 
trei: 
1) Făstrarea unei cât mai mari independenţe de 

Sândire şi acţiune faţă de Germani; 
2) Grija de a nu se anula poziţia Mişcării menită 
să constituie supapa de siguranţă şi rezerva pentru ţară; 
3) Împiedicarea ca politica oficială să nu arunce 
E, România într-o aventură similară cu aceea a Poloniei, 
care ar fi dus la împărţirea ei şi chiar la deportare de 
populaţii în ţinuturile ocupate de Ruşi şi nimicirea 

ÎI] + celor ocupați de Unguri. 

Pentru a-şi asigura independenţa de care am 
amintit, în tot timpul şederii în Germania, legionarii 
Î şi-au dobândit existenţa muncind ca simpli muncitori 
7A în fabricile germane, evitând astfel, orice formă, subsidii 
] de la guvernul german. Această rezervă s-a accentuat şi 
mai mult în urma pactului de neagresiune încheiat în 
august 1939 între Germania şi Soviete, care putea să 
| constituie şi un aranjament definitiv făcut pe spinarea 

"ţărilor mici aflate între aceşti doi coloşi totalitari. 

Perspectiva unui astfel de aranjament îngrijora 
| adânc pe conducătorii legionari, cu atât mai mult cu 


4 contact cu suvernanţii români, fapt care legitima o 


59 


CONSTANTIN PAPANACE 


cât şi în 1917-s-a pus în discuţie un proiect de 
împărţire a României între Germani şi Ruşi. 

Luând cunoştinţă de noua situaţie creată, con- 
ducerea Legiunii şi-a adaptat orientarea (vezi 
expunerea făcută de C. Papanace şi publicată în 
Buletinul Informativ 1940) faţă de Germania Naţion- 
al-Socialistă; adoptând formula „pericolului mai mic“, 
reducând cu totul elementul ideologic. Acest fapt 
rezultă şi din scrisorile adresate regelui Carol de C. 
Papanace şi H. Sima (vezi Buletinul Informatie 1940). 

De relevat este că tot în acest interval de timp al 
primului exil care a durat până în septembrie 1940, 
regele Carol şi lumea coruptă care îl ajutase la insta- 
larea dictaturii lui sângeroase, a început să supraliciteze 
Puterile Axei şi în special Germania, făcând mari con- 


cesii economice, invitând în ţară misiuni militare Ser- 
mane, decretând legi rasiste, toate cu speranţa că 


s-ar putea menţine tirania sa în noua conjunctură 
politică a Axei. Această supralicitare a devenit şi mai 
accentuată în urma crizei de stat determinată de ulti- 
matumul rusesc, după care a urmat răpirea Basarabiei 
şi a Bucovinei de Nord. Astfel, de către regimul perso- 


nal al lui Carol a fost făcută legea rasială din 22 ianua- 
rie 1938 completată apoi cu legea din 8 august 1940, 


oneroasa sa convenţie comercială cu Germania din 23 


martie 1939, convenţia militară pentru aducerea unei 

PIEDONE 2 pe oa EI IRI ap Nae tn o, 

misiuni militare în România în august 1940, precum 
e a O ——————O—O——— 


60 


MISCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


şi renunţarea la garanţiile anglo-franceze Şi retragerea 
de la Lisa Naţiunilor, care a avut loc la 10 iulie 1940. 
Această schimbare a politicii externe româneşti 
„cu 180 de grade, de către cei care au făcut crime peste 
erime ca să o combată, aducea însă toate dezavanta- 
jele concesiilor făcute din constrângere şi supralicitare 
personală, fără să aducă în schimb nici un avantaj. 
Persistarea suspiciunii asupra duplicităţii lui 
Carol făcea să se prevadă noi şi dureroase lovituri 
împotriva României. Pentru prevenirea lor, comanda- 
mentul legionar, în şedinţa de la 24 iunie 1940, în urma 
expunerii făcute de Constantin Papanace (vezi 
Bujetinul Informativ 1940) a: ajuns la concluzia că 
numai abdicarea regelui Carol ar putea ameliora situa- 
ţia. Orice continuare a politicii de duplicitate în acele 
momente când era în vigoare pactul sermano-sovie- 
tic ar fi putut aduce chiar împărţirea României, ruşii 
anexând întreaga Moldovă până la Carpaţi, realizând 
O Sraniţă strategică, iar germanii, folosind minoritatea 
lor şi pe cea maghiară din Ardeal, ar fi dezlipit această 
provincie de la România. PE A 
Asemenea ameninţări au transpirat ca formulate 2 WC A CA 
chiar de către Hitler ori de câte ori se observarrsemne 3 — 
de duplicitate din partea lui Carol şi Calea de 
politicieni. Situaţia era gravă - o împărţire, fie şi tem- 
porară a României, ar fi însemnat deportări de popu- 
laţii din zona ocupată de ruşi - aşa cum s-a întâmplat 


=? 


61 


i 
i 
u 
. 
v 
a 
a 
a 
a 
E 
i 


V 


WI N N E N 5 e 3 
| E) 


> 


CONSTANTIN PAPANACE 


în Polonia şi Ţările Baltice şi atrocități în- Ardeal, aşa 
cum au făcut ungurii în ţinuturile ocupate după 
dezmembrarea Cehoslovaciei şi cu deosebire în Rusia 
sub-carpatică. Regele Carol însă s-a cramponat de pu- 
tere cu o trenezie dusă până la demenţă, fapt care a 
dus la soluţia de la Viena, cu sfârtecarea Ardealului 
pentru extinderea frontierei până în apropierea tere- 
nurilor petrolifere, precum şi la pierderea Dobrogei de 
Sud. Abdicarea care a urmat a fost o consecinţă a de- 
Zastrului, în loc să fie un act de prevenire a lui. 


Pe plan intern, evoluţia politică, deşi a mers para- 


lel cu evenimentele externe, totuşi a avut şi anumite 
mobiluri speciale, ca urmare a tensiunii şi asasinatelor 


din ultimii ani. Între Mişcarea Legionară şi regele Carol 
era mormântul Căpitanului şi atâtor alţi camarazi. O 


împăcare sinceră nu era cu putinţă. Nici un lesionar 


demn de acest nume nu putea strânse o mână mân- 
jită de cel mai neprihănit sânse românesc. De aceea 


politica lui Carol, dirijată personal de acea stârpitură 
fizică şi morală care era Armand Călinescu, tindea, prin 
teroare, să pună pe legionarii din lagăre şi închisori 
în alternativa de a alege: sau o sinucidere morală prin 
declaraţii compromiţătoare de abjurare a credinţei şi 
detestarea Căpitanului; sau o moarte fizică sigură; sau, 
în anumite cazuri, şi una şi alta. 

Paralel cu aceasta, în rândurile legionarilor din 
afară apăsa problema răzbunării pe care însuşi Codreanu 


62 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


O formulase printr-o Circulară la data de 11 februarie 
1938 cu ocazia descoperirii unui complot organizat de 
anumiţi membri ai guvernului de atunci, pentru 
_ asasinarea sa. Denunţând faptul, Corneliu Z. Codreanu 
E) scria, printre altele: „Seful Legiunii văde de moarte şi 
nu se păzeşte niciodată de ea. Fac această circulană pen- 
tru Că vreau să fiu 'răzbunat. Aşa cum %-a Spus şi v-a 
orsanizat Mota. Şi nu dintr-o poftă personală de 
răzbunare, ci pentru că am convingerea că veţi face un 
mare bine naţiei româneşti.“ (“Circulări”, p- 267) 
Asupra acestor dispoziţiuni -testamentare nu 
putea nimeni reveni chiar dacă s-ar fi invocat represa- 
liile asupra sutelor de conducători legionari aflaţi prin 


lagăre şi închisori Singurul lucru care s-ar fi putut face 


era de a se amâna sau îndruma în asa tel. ca riscurile 
a apa 11, La 115 LUI 


alternativei amintite mai sus (sinuciderea morală sau 
moartea fizică) să fie diminuate cât mai mult Asta ar 


fi fost posibil numai dacă actul de răzbunare s-ar fi exe- 
cutat concomitent asupra celor doi responsabili 

(A (vinovaţi) de moartea lui Corneliu Z. Codreanu, şi 
anume regele Carol şi primul său ministru. Armand 
Călinescu. 

De acest lucru pare că a fost conştient avoca- 
tul Miti Dumitrescu care a condus echipa răzbună- 
torilor şi numai o intervenţie curioasă a lui Sima, 
sub pretextul unei aşa-zise lovituri de stat, pe care 


i MIȘCAREA LEGIONARĂ 


63 


CONSTANTIN PAPANACE 


a făcut ca lucrurile să ia cursul dez 
truos pe care l-a luat. 

a tost prins de poliţia românească în mai 1940 cu 
ocazia trecerii frontierei. În loc să aibă soarta tuturor 
Carol ca exponent al Mişcării Legionare, pe care tre- 
buia să o ducă în lotul „partidului unic“ excelent pe 
atunci în România. Explicaţia trebuie căutată în trata- 
tivele duse de un om de casă al lui Sima (Stoicănes- 
cu) pe când a venit la Berlin, în primăvara lui 1940, 
cu ataşatul militar român, col. Vorobchievici, omul lui 
Carol, pentru întoa esea lui ima în Ţară, dar nu pe 
cale oficială, care a (i ati repudierea lumii legionare, 
ci pe una “temerară” care în acelaşi timp ar oferi şi 
lui Carol prilejul să-şi arate „„mărinimia regală“. O anu- 
mită alarmă dată de oamenii lui Sima din Bucureşti, 
care a determinat audiența, în miez de noapte, a lui 
Şeicaru la Palat, a fost făcută pentru a masca jocul şi 
poate de a înlătura şi teama ca întreg aranjamentul 
făcut să nu fie în realitate o cursă întinsă pentru captu- 
rare. Relaţiile stabilite cu Carol au arătat, în curând, 
că combinaţia era sinceră. În_realitate, se urmărea 
obținerea sprijinului Mişcării pentru aranjarea lui Carol 
în noua conjunctură politică a Axei şi ca o recompen- 
să a acestuia pentru serviciile aduse, să consacre pe 


64 


MIȘCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


CR UN) 


Toate aceste combinaţii suspecte, tăcute- din 
. setea de parvenire personală, au determinat o accen- 
tuată rezervă a comandamentului legionar din strâi- 
] nătate condus de Constantin Papanace. EI a continuat 
4 acţiunea pe linia necesităţii abdicării lui Carol, singu- 
ra care putea feri România de primejdia împărţirii sau 
ij a dezmembrării. În acest sens s-a făcut la 3 august 1940 
o scrisoare manifest adresată lui Carol şi semnată de 
toate gradele legionare, prin care se cerea neîntârzi- 
ata abdicare a acestuia, pentru binele Ţării. Eveni- 
i mentele însă precipitându-se, au dus la arbitrajul de 

2 la Viena care a hotărât împărţirea Ardealului. 
Sub presiunea revoltei generale, toate combina- 
ţiile făcute cu Carol s-au prăbuşit şi Sima, paratrazând 
s manifestul comandamentului legionar, s-a pus şi el pe 
Î linia legionară care în acele momente devenise aspi- 
raţia întregului neam, cerând abdicarea regelui tiran. 
Explozia cea mai puternică a acestei revolte a tost 
[| făcută la Braşov şi mai ales în Dobrogea, la Constanţa, 
_unde elementul macedonean, după cedarea Dobrogei 

Ş de Sud, se găsea în plină fierbere. 

La 6 septembrie 1940, Regele Carol a fost silit 
să abdice, după ce a încercat o soluţie de temporizare 
(Ă în combinaţii cu generalul lon Antonescu. Totuşi a 
apărut straniu faptul că, în vreme ce tumultul mani- 
festărilor pe stradă era din ce în ce mai impetuos, acest 
| rege tiran a putut să plece în deplină linişte de la o 


[| 65 


CE 


CONSTANTIN PAPANACE 


Sară din Bucureşti împreună cu metresa lui, într-un 
tren special, unde a încărcat tot ce jefuise mai de preţ 
în cei zece ani de domnie plină de abuzuri şi corupţie. 
- Asta arată încă o dată că toate combinaţiile lui făcute 
| “a continuau să-şi producă efectul. Antonescu, continua- 

torul dictaturii lui Carol la conducerea Statului român, 
| ca exponent al lumii vechi, va continua să se 

folosească de acelaşi Sima care s-a dovedit lipsit de 
pregătire şi sata a se preta la orice atunci când i se 
satisface pofta de măriri. În acest sens lansarea făcută 
lui Sima de către Carol va fi consacrată de Antonescu 
prin numirea acestuia, prin decret resal, ca Şeful 
Mişcării, astfel ca legionarii din închisori sau cei din 
exil să se săsească în faţa unui fapt împlinit. 

Toate aceste combinaţiuni suspecte au determi- 
nat, poate, pe protesorul Codreanu, tatăl Căpitanului, 
senator IEgionar şi vechi Tuptător, să Tacă aprecieri 
foarte grave ca cele de mai jos asupra lui Şinra. “De 
la etate tatea OT o li ştiri că ei giepult se 
afla în stninse lesături cu Moruzoz, omul Liweştii şi 
ul tuturor prisonitorilor noştri, că el fiind însărcinat de 
Căpitan din închisoare să facă lesătura în mod provi- 
zoriu între srupuri de lesionari liberi ascunşi - ca unul 
ce era cel mai şters şi mai necunoscut ca acţiune 
legionară de agenţii prisonitorilor, prin minciuni şi-a 
asumat rolul de conducător. în care pseudo-calitate, 
minţind că lucrează după indicaţia Căpitanului, puse 


66 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


[3-2 AN | pa i AB 


la cale diferite atentate în mai multe părți ale ţării, în (> C| 

contra disposiţiunilor mereu repetate ale Căpitanului | 

de a păstra cea mai exemplană linişte. Se vede limpede 

a că atentatele şi tulburările oninduite de Sima, serveau 

Pa ca pretext acelora care pusesenăi la cale asasinarea > |: Ă 
Căpitanului şi a atâtor fruntaşi legionari, floarea nea- 
mului. Se vede limpede că numai inspirarea lui 
Moruzo» putea să-l determine pe Sima să lucreze din “ 
răsputeri la omorârea Căpitanului, stârnindu-i-se (3) SL 
pofta bolnavă şi satanică de a conduce el Legiunea.“ 
(Din declaraţia la judecătorul de instrucţie, „Asasi- 
natele de la Jilava“, p. 258) 


M o „bai, | Copa min pub 1 A j Z44 Xp, 
MUTAIAIVUA — 
i ec iai li 


7 


E] 


C7 


II 3 Ia 3 3 . 
p 


e 


it] E. Et] 
joi d | ea oa] [Pe A | 


w VII. PROBLEMA 
SUCCESIUNII LA. 
CONDUCEREA MIŞCĂRII 


După elementele cunoscute până acum, ar părea 
că această problemă n-ar fi fost reglementată de Cor- 
neliu Z. Codreanu într-o formă scrisă. Acest fapt însă 
pare puţin de crezut dat fiind că el se aştepta, după 
atâtea uneltiri şi comploturi împotriva persoanei sale, 
la o dispariţie violentă. Spiritul lui, de obicei prevăză- 
tor şi organizator până la cele mai mici amănunte, face 
să se creadă că n-ar ti lăsat să subziste o atât de impor- 
tantă lacună pentru viitorul Mişcării, cu atât mai mult 
cu cât aprecia că cel mai greu moment al unei Mişcări 
care se centrează pe comandamentul unic, exercitat de 
O singură persoană, este tocmai momentul dispariţiei 
sale fizice. De aceea pare foarte probabilă versiunea că 
un asemenea testament politic s-ar fi găsit în seiturile 


68 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


unei bănci din străinătate depus cu câteva luni înain- - 
tea ultimei sale arestări (sau acest testament a căzut 
în mâna cuiva care n-are interes să-l facă public). 


Cât timp trăia lon Moţa — căzut, cum se ştie, Ce C 


"9 voluntar pe frontul spaniol la Majadahonda (Madrid), 
la 13 ianuarie 1937 - problema succesiunii era rezol- + o 
"vată în fapt, dat fiind că Moţa era-e personalitate căre, A 
pe lânsă că făcea parte din (fitngătorii Mişcării, mai 
întrunea multe calităţi şi prestigiu ca să exercite o 
comandă unică. După moartea lui însă, Corneliu Z. 
Codreanu a indicat — mai mult „oeazional — „srupul 
Văcărăştenilor“, adică ceilalţi (mdaltori ai Mişcării, 
comandanţi ai Bunei-Vestiri cu care iniţiase el lupta: 
Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici. 

Adoptarea unei asemenea soluţii de conducere 
plurală era determinată, cum am spus, de sreutatea 
de a găsi personalitatea care să posede toate calităţile 
necesare care, după Corneliu Z. Codreanu, sunt: 

1. Putere lăuntrică de atracţie, 2. Capacitate de 
dragoste, 3. Știință şi simţ al organizării. 4. 
Cunoaşterea oamenilor, $. Putere de educaţie şi de însu- 
flețire a eroismului, 6. Stăpânirea legilor conducerii, 7. 
Simţul bătăliei, 8. Curajul, 9. Conştiinţa obiectivelor 
drepte şi morale. Pe lângă acestea trebuie să aibă şi 
toate virtuțile unui luptător: jertfă, rezistenţă, devota- 
ment etc. (vezi “Pentru legionari”, pag 244-245) 


69 


Li 


CONSTANTIN PAPANACE 


Poate speranţa că ar putea găsi şi cultiva o aseme- 
nea persoană cu calităţi multiple a făcut pe Corneliu 
Z. Codreanu să nu dea un caracter solemn soluţiei cu 
Văcăreştenii. 

Altă instituţie în ierarhia legionară constituită în 
ianuarie 1929 era „Senatul Legionar". „Un for com- 
pus din bătrâni de peste 50 de am, intelectuali, ţărani 
sau muncitori, care au trăit o viaţă de mare corectitu- 
dine, au dat dovadă de credinţă în viitorul lesionar şi 
de înțelepciune. Ei vor fi convocați în momente grele, 
ori de câte ori se va simţi nevoie de sfatul lor.“ (“Pen- 
tru legionari”, pag, 328). Din elementele mai tinere 


erau „Sradele legionare“ formate din totalitatea celor 
Sradaţi, de la comandant legionar la instructor 


legionar, care erau convocați din când în când pentru 
consultare atunci când împrejurările cereau. Prigoanele 
şi masacrele de care am amintit au decimat membrii 
acestor instituţii, printre care şi inginerul Clime, care 
din octombrie 1937 — după moartea generalului 
Cantacuzino — îndeplinea funcţia de şet al Partidului 
„Totul pentru Ţară“. Totuşi s-au salvat destui - print- 
re care şi cei trei Văcăreşteni - menţionaţi mai sus. 
Ar fi fost normal, deci, ca primul lucru care tre- 
buia să se facă în momentul când Mişearea a avut posi- 
bilitatea de a se manifesta, după ieşirea legionarilor 
din închisori şi întoarcerea lor din exil, să se convoace 
aceste instituţii legionare (Senatul şi Cadrele) pentru 


70 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


a se hotărî atât asupra desemnării noii conduceri, cât 
şi a tacticii de adoptat în noua fază politică cu pro- 
blemele de suvernare neîntâlnite în faza de opoziţie. 
ăşi problema participării imediate la guvern se 
79 punea în discuţie, întrucât erau mulţi conducători 
legionari, în frunte cu Constantin Papanace, care con- 
siderau neapărat necesară mai întâi o reorganizare a 
Mişcării decimate şi răvăşite de prigoane şi elaborarea 


scurta a perioadă de tranziţie, să E Alice ela E rs0 


nalităţi „competente de simpatizanți la departa- 


mentele tehnice şi cadre selecţionate î în instituţiile de 


— 


poliţie şi sisuranţa statului. 


In loc însă de aceasta, prin decretul regal din 14 


septembrie 1940, Antonescu improvizează Statul 
Naţional-Legionar, desemnându-se el ca şef, iar ca 


comandant al Mişcării Legionare pe Sima. Această 
soluţie dată printr-un act venit din afara Mişcării nu 
E cer fi considerată ca legală. Fără îndoială, calcule 
„străine de Mişeare au contribuit la adoptarea unei 
asemenea soluţii. Protesorul lon Zelea Codreanu, în 
declaraţia amintită, scrie că „Sima a obținut decretul 
resul de numire ca Comandant cl Lesiunii şi al Mişcării 
Legionare anume cu să nu-l pot desărcina eu, 
săvăârşind prin aceasta trădarea făţişă a Legiunii şi a 
Mişcării.“ (p. 258). Sunt motive deci să se creadă că 
atât Antonescu, cât şi lumea veche care îl înconjura, 


7] 


CONSTANTIN PAPANACE dt 
de Sax fa 


aveau interes să fie la conducerea Mişcării Legionare 
O persoană slabă, nepregătită şi Cennerrată pentru a 0 
manevra, aşa cum s-a întâmplat-de Ta arestarea Căpi- 
tanului încoace, şi apoi să o înlăture compromiţând, 
odată cu ea, şi Mişcarea Legionară. 

Cu alte cuvinte, desemnarea lui Sima ca şef al 
Mişcării Legionare venită din afară, a fost mai mult 
rezultatul incapacității lui pe care mizau calculele 
adversarilor Mişcării. Şi trista experienţă a Suvernării 
care a urmat a dovedit că, nici de data aceasta, cal- 
culele perfizilor noştri adversari nu au fost greşite. 

În faţa acestui fapt împlinit, fruct al unei 
manevre, produs la începutul unui regim, se punea pen- 
tru oamenii cu răspundere din Mişcare alternativa: 

a) De a recunoaşte, cu titlu de experienţă, soluţia 
de conducere adusă prin decretul regal amintit, încer- 
când o completare a ei în cadrul Mişcării pentru a pre- 
veni erorile pe care le scontau adversarii. 

b) Sau de a nu o recunoaşte, declarând lupta 
deschisă împotriva ei, fapt care ar fi aruncat Mişcarea 
Legionară în convulsiuni interne de care ar fi profitat, 
fără îndoială, atât lumea veche în frunte cu Antones- 
cu, Cât şi anumiţi prieteni nesinceri din afară ce voiau 
să exploateze cât mai mult noua conjunctură politică 
favorabilă. 

Ținând seama de aceste perspective, s-a considerat 
mai puţin dăunătoare intereselor Mişcării adoptarea 


72 


LS 


“tori şi comandanţi legionari, constituind un fel 'de 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


primei alternative prin recunoaşterea decretului regal 
privitor la problema şefiei din Mişcare, iar ca o garanţie 
de control permanent, s-a constituit-în forma defini- 
tivă FORUL LEGIONAR, menit să fie organul suprem 
al Mişcării. Această nouă instituţie legionară era com- 
pusă din cei trei ,.Văcăreşteni“ aflaţi în viaţă, din sena- 


comitet executiv de îndrumare spirituală şi practică 
care însă nu elimina răspunderea aceluia care îndepli- 
nea funcțiunea de „comandant al Mişcării“. Faptul că 
mai toţi membrii Forului îndeplineau funcțiuni în Stat 
ar fi înlesnit mai mult o transpunere în fapt a hotărârilor 
luate. După proveniența şi funcțiunile îndeplinite în 
cadrul Mişcării, compoziţia membrilor ,,Forului Le- 
sionar“ avea în ordinea alfabetică următoarea struc- 
tură: 


_] - Văcăreşteni 


/2 |) 

1. Gârneaţă Ilie | fAndator al Mişcării Legionare 
şi comandant al BuneiVestiri şi şetul Ajutorului 
Legionar (actualmente în Ameriea de Sud) 

2. Georgescu Corneliu + f/ndător al Mişcării 
Legionare, ministru subsecretar de stat la Colonizări 
(dat dispărut) 


73 


CONSTANTIN PAPANACE 


y Wii 
L 


ud 


/ 

3. Mironovid Radu alto al Mişcării Legio- 
nare, şeful Poliţiei Capitalei (actualmente în închisoare 
la Aiud) 

„4. Letter Mile - comandant al Bunei-Vestiri, direc- 
to sit rul Oficial (actualmente în America de Sud) 


II - Senatori legionari 


1. Brăileanu Traian — senator legionar, ministrul 
Instrucțiunii Publice (mort în închisoare la Aiud) 

2. Gheorghiu Aristotel — senator legionar, preşe- 
dintele Consiliului de Administraţie C.A.M. (în ţară) 

3. Popescu-Buzău — senator legionar, fost consi- 
lier de Curte, şetul justiţiei legionare (în ţară) 

4. Zăvoianu Ştefan — senator legionar, fost 
colonel, Prefectul Poliţiei Capitalei (executat de 
Antonescu în iunie 1941) 


III - Comandanți legionari 


li Dumitrescu-Borg — comandant legionar, fost 


secretar general al Mişcării Legionare (în ţară) 
2. lasinschi Vasile — comandant legionar, ministrul 
Muncii şi al Sănătăţii Publice (în Buropa Occidentală) 


74 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
| ÎNAINTE ȘI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


| 3. Papanace Constantin — comandant legionar, 
| subsecretar de Stat la Ministerul Finanţelor (în Europa 
Occidentală) 


ELE 4. Sima Horia — comandant legionar, Comandant 
| 199 al Mişcării, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (în 
Europa Occidentală). 
| Preşedintele acestui For era desemnat profesorul 
ia lon Zelea Codreanu, dar din cauză că-şi pierduse total 
| încrederea în Sima, n-a acceptat această sarcină. 
După încercarea lui din 12 noiembrie 1940, făcută 
ză împreună cu fostul secretar general al Mişcării, preot 
Dumitrescu:Borşa, cu scopul de a anula numirea lui 
Sima, Forul s-a descompletat. Funcțiunea de secretar 
= de şedinţă o îndeplinea însuşi secretarul general al 
] Mişcării, care pe atunci era Nicolae Pătraşcu, realizân- 
du-se astfel coordonarea între serviciile administrative 
ale Mişcării. Când la şedinţele Forului participa Gene- 
] ralul Antonescu, şedinţele erau prezidate de acesta. 
E Această instituţie, însă, nu şi-a putut aduce toate 
* roadele din cauza sabotărilor lui Sima. O justificată 
rezervă a legionarilor formaţi în adevărata spirituali- 
tate legionară a tăcut pe acesta să-şi caute punct de 
sprijin mai mult în elementele venite după victoria 
legionară din septembrie 1940, care manifestau ten- 


dinţe ariviste. In felul acesta nu numai că vor rămâne 
nefolosiţi atâţia legionari verificaţi din toate punctele 


75 


CONSTANTIN PAPANACE 


de vedere, dar locul lor va fi ocupat de oportunişti 
dubioşi — dacă nu chiar de agenţi provocatori înadins 
intiltraţi de adversari. Multe excese şi fapte urâte atât 
de incompatibile cu etica legionară, din timpul 
Suvernării, al “rebeliunei“ şi, mai târziu, din exil, vor 
fi făcute de această clientelă politicianistă. Din 
asemenea elemente va căuta mai târziu Sima, când va 
fi desărcinat de funcțiunea de ,,Comandant al 
Mişcării“, să-şi promoveze — în perioada aşa-zisului 
suvern de la Viena - gradele sale legionare sau funcţi- 
uni de guvern, menite mai mult prin invocarea de 
titluri nereale, să producă confuzie în masele legionare 
şi în lumea străină care nu cunoaşte toate aceste 
antecedente. 

Trebuie relevat că, după evenimentele din ultimii 
ani şi decesele produse, Forul Legionar s-a completat 
cu alţi fruntaşi legionari ale căror nume, din necesi- 
tate de luptă, nu se pot menţiona. 


e 


a 
4] 
Li 
| 
i. 
i 


(£ 
1 


VIII. EŞUAREA 
GUVERNĂRII 


sonal de persoane de provenienţă dubioasă, cu reduse 
posibilităţi de orientare în problemele mari, Sima va 
comite o serie întreagă de erori esenţiale care vor face 
ca Mişcarea Legionară să fie înlăturată de la putere 
în scurt timp şi în mod lamentabil, cu toate că con- 
junctura externă era favorabilă ei. 

Încercările Forului de a evita aceste erori vor 
rămâne infructuoase din cauză că sistemul, cu metodele 
lui nelegionare, era viciat de la cap şi până la cele mai 
periferice organe, .unde au fost improvizaţi ca conducă- 
TOROaIE neral necunoscuţi în lumea legionară 
şi selecționați sub criterii de partizanlăc. 

De aceea „pericolul — semnalat de Căpitan — 
amestecului în cadrul Mişcării a unor elemente 


77 


Lipsit de suficientă personalitate, înconjurat per- 


CONSTANTIN PAPANACE 


compromiţătoare şi primejdioase“ (“Pentru legionari, 
p. 240) n-a fost ţinut în seamă. Dimpotrivă, s-a făcut 
contrariul. De multe ori aceste elemente subalterne 
vor comite fapte grave din punct de vedere moral (scan- 
daluri, jafuri, abuzuri de putere şi chiar violuri) pe care 
însă Sima le va tolera pentru că aceştia erau „oamenii 
lui“ pe care se sprijinea. Speculate şi amplificate de 
adversarii care stăteau la pândă, aceste fapte urâte vor 
întuneca şi pune în umbră abnegaţia, spiritul construc- 
tiv, elanul creator al marii mase legionare care, în 
împrejurările grele de atunci, a făcut totuşi atâtea fapte 
demne de admirat. Este suficient să amintim că numai 
în patru luni de guvernare legionară:s-au făcut 5 744 
milioane economie în bugetul statului. 

Toleranţa pe care o manifestă Sima faţă de ele- 
mentele vinovate după toate legile legionare, a deter- 
minat reacțiune din partea celor mai mulţi membri 
din Forul Legionar şi în special a lui Constantin 
Papanace, fapt care crea de multe ori situaţii încor- 
date în sânul conducerii. Îmbunătăţirile însă n-au venit 
la timp şi nici n-au fost substanţiale. Şi acest lucru a 
ştiut să-l tolosească Antonescu pentru atingerea 
scopurilor sale. 

Preocupat numai de problema cum să se menţină 
la şefia Mişcării, unde a ajuns în condiţiile pe care 
le-am amintit mai sus, Sima n-a putut sesiza care este 
planul adversarilor Mişcării, conceput pentru 


78 


MIȘCAREA LEGIONARA 
INAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


compromiterea şi lichidarea ei. El nu şi-a putut da 
seama nici chiar atunci când i s-a atras atenţia. 
Dispozitivul tactic al lui Antonescu era: 
1) să angajeze Miscarea nepregătită la început 


| Mp de suvernare, în haosul cauzat de pierderea teritoriilor, 


| -.] 
| 


pentru a 0 uza în scurt timp; 

2) să tolereze abuzurile acelei speţe de membri, 
oameni de ai lui Sima - de care am amintit, pentru a 
o compromite în faţa opiniei publice; 

3) să tolereze dezordinea pentru a se prezenta 
el pe lângă germani ca omul ordinii de care aceştia 
aveau absolută nevoie în acele împrejurări; 

4) să suprasolicite prin concesiuni, angajamente 
şi combinaţii cu oamenii de afaceri germani avizi de 
a acapara cât mai mult din viaţa economică, prezen- 
tând naționalismul legionar ca un obstacol; 

5) să insinueze în acelaşi timp că legionarii vând 
Tara nemților. 

Dacă Mişcarea nu putea coborî pe planul 


PS supralicitărilor la care lumea veche, preocupată mai 


mult de interese personale, avea o tristă tradiţie, în 
schimb putea impune spiritul de ordine, disciplină, 
justiţie, cinste, simţ al măsurii, buna cuviinţă etc., care 
erau virtuţi esenţiale în educaţia legionară şi acum 
imperios cerute de atât de tulbura situaţie externă, 
cât şi de dezorganizata viaţă internă. Sima însă n-a înţe- 
les sau n-a putut din cauza slăbiciunilor amintite, să 


79 


CONSTANTIN PAPANACE 


facă acest lucru, şi Antonescu,.cu lumea lui veche care 
îl înconjura, a ştiut să scoată toate avantajele, con- 
solidându-şi poziţia şi disereditând Mişcarea faţă de 
opinia publică şi cercurile conducătoare germane. In 
special aceştia din urmă, care se găseau în faza de 
pregătire finală a campaniei de război ce urma să 
înceapă la primăvară, mai întâi în Balcani şi apoi în 
Rusia, erau foarte sensibili la ideea de ordine. Făcân- 
du-se din ce în ce mai indispensabil nemților, Antonescu 
a încercat, după o tergiversare de câteva luni, să sus- 
tragă justiţiei oamenii care în timpul dictaturii lui 
Carol s-au făcut vinovaţi de asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu şi a atâtor sute de fruntaşi legionari nevi- 
novaţi. Acest fapt a determinat ca reacțiune repre- 
siunea celor închişi la Jilava din partea elementelor 
exasperate care făceau de gardă, comiţându-se asttel, 


cum spunea prof Codreanu, o regretabilă greşeală, 
întrucât dreptatea Căpitanului nu s-a făcut pe calea 
Justiţiei, unde ignominia acestei lumi vechi ar fi apărut 
în toate aspectele ei respingătoare. În această tensi- 
une însă s-a produs şi nesogotita faptă a unor legionari 
prin asasinarea din sentimente de răzbunare a prof. 
lorga şi a prof. Virgil Madgearu care nu numai că n-a 
fost ostil Mişcării Legionare, dar chiar, în momente 
grele, le-a luat apărarea, refuzând să participe la suver- 


nele lui Carol. Această faptă a fost înfierată în termeni 
foarte aspri de însuşi profesorul Ion Zelea Codreanu, 


80 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


chinuitul tată al fândatorului Mişcării, care a avut trei 
fii nevinovaţi asasinați în prigoanele politicienilor (vezi 
declaraţiile „„Asasinatele de lu Jilava“, p. 284-288). 
___ Aceasta dovedea că Mişcarea nu era stăpânită şi con- 
9 ducerea nu putea să-şi controleze proprii săi membri. 
După această criză era clar că colaborarea cu 
Antonescu nu va putea continua mult timp dacă nu 
se vor revizui condiţiile de până atunci, fie în sensul 
de ierarhizare a Mişcării în cadrul statului, recunoscând 
comanda supremă a lui Antonescu, fie în sensul de a 
denunța această colaborare sau a se încerca o acţiune 
care să asigure primatul Mişcării şi asupra statului. În 
acest din urmă caz ar fi fost necesară o pregătire atât 
pe plan extern, în raport cu ţările Axei şi în special 
Germania, cât şi pe plan intern, căutând o apropiere 
Ni | de cadrele armatei care aveau aversiune faţă de 
Antonescu şi simpatizau cu Mişcarea. Nu s-a încercat 
nici una şi nici cealaltă. Dimpotrivă: în cercurile străine, 
ii | în general, ca şi în cele germane, în special, Sima era 
| 7 considerat ca un om submediocru, exaltat şi “necoptr“ 
i care nu are cele mai elementare noţiuni pentru con: 
ducerea unui stat, în vreme ce Antonescu, cum scrie 
Hitler lui Mussolini la 30 decembrie 1940, era foarte 
gi apreciat. După ce „a recunoscut că viitorul resimului 
| 
UL 


său şi chiar al persoanei sale depinde de victoria Axei, 
a tras consecinţe fănă echivoc care l-au ridicat în ochii 
lui Hitler ca soldat, pe când la început lăsase 


8l 


CONSTANTIN PAPANACE 


impresia de un luptător naţionalist fanatic şi de un ofiţer 
hotănit.“ (Corriere de la Sera, 19 octombrie 1945: 
Dosarul secret între cei doi dictatori) 

Faţă de armată nu numai că nu s-a continuat 
tradiționala atitudine de respect pe care o cultiva 
Corneliu Z. Codreanu, dar se produceau din partea 
aceloraşi elemente dubioase infiltrate în Mişcare ati- 
tudini insolente care creau o mare şi dăunătoare 
tensiune între această instituţie de bază a statului şi 
Mişcarea Legionară, mai ales în momentele de încor- 
dare internaţională. Se spunea chiar că un mare număr 
de generali ar fi făcut un memoriu lui Antonescu prin 
care cereau lichidarea Mişcării (Gazette de Lausanne 
din 7/3/1941). 

Această stare de spirit a căutat să o folosească 
Antonescu când prin ordinul său din 5 decembrie 1940 
interzicea elementelor din armată să intre în cuiburile 
legionare. Circulara dată de Mişcare la 12 decembrie 
prin care se arăta că „Armata şi Legiunea stau în ser- 
viciul aceloraşi idealuri şi îşi săsesc complecta expre- 
sie şi echilibrul în persoana Generalului Antonescu“ 
n-a putut nici remedia situaţia compromisă până atunci 
şi nici deruta pe Antonescu de la urmărirea planului 
său de lichidare a Mişcării. Şi, într-adevăr, la 19 decem- 
brie 1940 concedia în condiţii cu totul neobişnuite pe 
ministrul de Externe Sturza ale cărui calităţi nu prea 
s-au dovedit strălucite pentru acest post, fără însă să 


82 


„EG CR 0 


i | „ANEI ă i] „ Săi VE 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


numească alt legionar pentru a respecta raportul de 
forţe stabilit la începutul colaborării. Promisiunea 
făcută pentru numirea lui Greceanu n-a mai fost ţinu- 
tă, probabil la intrigile lui Mişu Antonescu care viza 
demult acest post. 

Replica dată de Sima la această provocare a fost 
invadarea la 13 ianuarie 1941 de către anumiţi oameni 
de ai săi, a lojilor masonice din Bucureşti, de unde 
s-au ridicat obiecte şi arhive. Această faptă însă nu nu- 
mai că nu rezolva chestiunea, dar o complica în mod 


inutil şi inoportun. Şi misterioasa restituire a obiec- 


telor confiscate venea să ilustreze acest lucru. 

În aceste împrejurări a venit invitaţia lui Hitler 
către Antonescu pentru 0 vizită în Germania. Trebuie 
relevat că în acest interval de timp Sima, preocupat 
mereu de consolidarea poziţiei sale de şef al Mişcării, 
îşi pregătea în ascuns şi fără ştirea Forului Legionar 
o vizită la Rudolf Hess, unde urma să meargă cu câţi- 
va oameni de ai săi. Prin intermediul acestuia urma 


_apoi să ceară audienţă la Hitler. Din cauză însă că noile 


uniforme, făcute în acest scop, nu erau confecţionate, 
s-a amânat această vizită, iar între timp a venit invi- 
taţia lui Hitler pentru Antonescu. 

Din iniţiativa germană şi poate la sugestia lui 
Mişu Antonescu care probabil vroia să torpileze vizita 
la Hess, dar şi din necesitatea de a se găsi o soluţie 
pentru aplanarea tensiunii între Mişcarea Legionară 


83 


CONSTANTIN PAPANACE 


şi Antonescu, s-a crezut oportun să se conexeze aces- 
te două vizite. Pentru acest scop s-a făcut şi o invitaţie 
lui Sima să meargă cu Antonescu la Berlin. Situaţia 
internaţională prezenta aspecte complicate. După cum 
se ştie, Molotov a fost la Berlin în noiembrie 1940, dar 
conflictul latent ce exista între Germania şi Rusia nu 
s-a putut lichida cu prilejul acestei vizite. Provocările 
din ce în ce mai îndrăzneţe pe care le făceau ruşii la 
Sraniţa românească şi în special în Delta Dunării 
prezentau simptome îngrijorătoare şi ridicau srave 
probleme pentru viitor. Pe de altă parte, momentul cel 
mai critic al frontului italo-grec din Albania a fost la 
17 ianuarie 1941, tapt care a determinat întâlnirea de 
la Berchtesgaden la 18-19 ianuarie 1941 între Hitler 
şi Mussolmi, când se decise modalitatea de intervenţie 
germană pentru Primăvara în Balcani. 

De acest lucru însă părea că nu era conştient 
Sima. Aşa se explică uşurinţa cu care a refuzat-o fără 
ca măcar să-şi acopere refuzul de anumite motive for- 
male, ca să nu nesocotim cerinţele protocolare. În 
toată chestiunea el a văzut partea cea mai_măruntă, 
şi anume intriga făcută de rivalul său, Ică Antonescu, 
de a-i torpila audiența la Hess. Când a adus faptul la 
cunoştinţa Forului Legionar i s-a atras atenţia asupri 
speculaţiei ce va face Antonescu, dat fiind că „cei 
absenţi n-au niciodată dreptate“ şi că era bine să 
participe pentru a vedea ce probleme se vor pune în 


84 


i 
L 


MIŞCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


discuţie. Încercarea de a repara greşeala n-a reuşit, 
întrucât avionul special plecase. Lipsit de experienţă 
şi prezenţă de spirit, a căzut lesne în plasa întinsă de 
rivalul său, Ică Antonescu, mai şiret şi mai versat în 
tragerea storilor. 

Adevărul este că neducerea la Hitler n-a fost 
determinată de cine ştie ce necesitate de a apăra 
demnitatea sau interesele ţării, ci de motive cu totul 
neserioase în raport cu gravitatea problemelor 
interne şi externe care se puneau în acele împrejurări, 
atât pentru Ţară, cât şi pentru Mişeare. Cu atât mai 
puţin a fost un act de frondă. Numeroasele memo- 
rii de justificare şi umilele atitudini adoptate ulte- 
rior pentru obţinerea clemenţei — fapt care va deter- 
mina 0 reacțiune a Forului — arată cu prisosinţă 
această realitate. Acum, când arhivele Reichului, 
secrete sau nesecrete, sunt de notorietate publică, este 
cel puţin superfluu dacă nu chiar copilăros să se facă 
caz de atitudini care, din nenorocire, n-au fost când 
trebuia să fie. Asemenea încercări nu pot avea alt efect 
decât să arate încă o dată neseriozitatea şi o menta- 

Cum era de prevăzut, refuzul de a merge la Hitler 
a fost speculat la maximum de Antonescu. Avea acum 
la îndemână un nou fapt cu totul concret prin care să 
dovedească totala lipsă de seriozitate a „Comandantu- 


lui Mişcării“, pe care el însuşi îl numise prin decret regal. 


85 


CONSTANTIN PAPANACE 


// Imposibilitatea de înţelegere“ fiind dovedită, 
Antonescu va căpăta mână liberă de la Hitler să pro- 
cedeze cum va crede mai bine de cuviinţă pentru asisu- 
rarea liniştii şi ordinii în România. Cu aceste asigurări 
obţinute, Antonescu se va întoarce cu mai multă fermi- 
tate faţă de Mişcare. 

Pentru repararea safei făcute. Sima va face anu- 
mite excese de adulare a Axei care vor constitui, ele 
însele, noi safe. A ordonat să se ţină în toate capi- 
talele de judeţ pentru ziua de 19 ianuarie 1941 (ziua 
când avea loc, cum am văzut, întâlnirea între Hitler 
şi Mussolini la Berchtesgaden) mari manifestații publi- 
ce, unde oratorii desemnaţi de Centru urmau să vor- 
bească „Pentru o politică alături de Axă“. Dacă aceas- 
ta putea fi un lucru firesc dat fiind poziţia de la început 
a Mişcării, în schimb era mai mult decât o greşeală 
de a impune oratorilor să atace poporul englez, nu 
suvernanţii lui - pentru „crime şi atrocități“ pe care 
nici cea mai exagerată propagandă nazistă nu le-a invo- 
at. Asta cu atât mai mult cu câtera într-un moment 
când se puteau vedea atâtea indicii de nesinceritate 
germană. 

Toate aceste manifestații n-au avut alt efect decât 
să ofere prilejul lui Antonescu să dea lovitura pe care 
o elocea demult. Asasinarea maiorului serman Doring 
făptuită de un agent străin, a avut ca urmare destitui- 
rea ministrului de Interne legionar, general Petrovicescu, 


86 


3 


a] 


a a. an. 2 3 3 SI SI SI E 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


şi toţi prefecţii legionari. Reacţiunea lui Sima, poate 
încurajată de unele elemente periferice germane, a fost 
o manifestaţie de protest făcută de studenţimea şi 
muncitorimea din Capitală — ca în vremurile roman- 


LX tice din timpul când Mişcarea era la începuturile ei şi 


nu la guvern. 

A urmat apoi debandada în care fiecare legionar 
lua măsuri şi iniţiative aşa cum îl tăia capul şi îl îndem- 
na sufletul. Antonescu, ezitant în primele clipe — 
întrucât nu era sisur dacă asigurările date de germani 
erau sincere — a procedat apoi cu fermitate, susţinut 


de armata germană care îl ajuta şi pentru alte consi- 


derente ce reflectau situaţia internă din Germania, 
necunoscută până atunci. În această situaţie tulbure 
au apărut toate categoriile de agenţi provocatori stră- 
ini (sovietici, occidentali şi sermani), fiecare pentru 
scopurile sale proprii. De asemenea, s-au dezlănţuit 
toate patimile şi instinctele de crimă şi jat ale ele- 
mentelor care formaseră drojdia societăţii. După 
aproape trei zile de tulburări sângeroase, Sima, care 
rămăsese în tot acest timp dezorientat şi paralizat, a 
dat ordin de încetare a rezistenţei. În felul acesta s-a 
încheiat un regim în care majoritatea românilor îşi 
pusese cele mai mari speranţe. Devierile grave de la 
principiile legionare îşi dădeau acum roadele lor 
nefaste, nu numai pentru acele momente de încor- 
dare internaţională, dar şi pentru mai târziu. Dacă 


87 


Pad) 2 


PT 


| CONSTANTIN PAPANACE 


Sima n-a vrut acest lucru, înseamnă că încă o dată 
a făcut pe agentul provocator fără să-şi dea seama, 
ceea ce ar fi un indiciu şi mai grav pentru cel care 
| are pretenţia să conducă. - 


E 


IX. SITUAȚLA ÎN 
AL II-LEA EXIL 


Spre deosebire de primul exil determinat de-pri- 
„goana lui Carol, cel de al II-lea exil, care a urmat după 
aşa-zisa rebeliune, avea la bază, pe lângă prigoană, şi 
o convenţie între germani şi Antonescu. 
Cum se ştie, armata germană aflată în România 
a intervenit în favoarea lui Antonescu pentru “intro- 
ducerea ordinei“. Spre a lichida cât mai repede con- 
flictul, ei au mijlocit o înţelegere între legionari şi 
Antonescu pentru încetarea ostilităţilor care continuau 
atât în Capitală, cât şi în provincie. Pentru aceasta 
s-a dat cuvântul de onoare legionarilor că nu li se va 
întâmpla nimic şi că nu se va face nici un fel de 
urmărire judiciară. Antonescu însă n-a respectat 
această convenţie şi după ce a încarcerat pe legionarii 
care s-au predat, a deschis sute şi mii de procese. 


] 


LA Baa a a A DA... 


89 


CONSTANTIN PAPANACE 


Faţă de această situaţie Sermanii n-au mai COnN- 


semnat lui Antonescu pe legionarii care s-au predat 
lor ori s-au refugiat la instituţiile lor. Atunci s-a con- 
venit ca toţi aceştia să fie exilați în Germania şi menţin- 
uţi în câmpuri de muncă cu domiciliul forţat. 

Poate în această măsură o fi fost şi o preocupare 
a germanilor de a respecta, măcar în parte, cuvântul 
de onoare dat legionarilor că nu li se va întâmpla nimic. 
În mod sigur însă, a existat şi calculul de a face din 
aceşti legionari un obiect de şantaj şi presiune asupra 
lui Antonescu. Se realiza astfel tendinţa care au avut-o 
anumite cercuri de-ale Gestapoului, de a cultiva orice 
motive de disensiune internă în România pentru ca ei 
să rămână mereu şi arbitrii situaţiei interne, anulând 
cât mai mult din independenţa şi suveranitatea statu- 
lui român. În acest sens convergeau şi eforturile unor 
conducători ai minorităţii germane din România, 
ambiţie ce depăşea limitele justelor revendicări ale 
acestei minorităţi. Poate victima unor asemenea suges- 
tii interesate, care îi aţâţau setea de mărire, a căzut —— 
Sima când s-a antrenat cu atâta uşurinţă în cursa 
demonstrațiilor care au prefaţat rebeliunea. 

Această greşeală o repeta acum Antonescu, într-un 
stil mai mare întrucât, prin acţiunea sa, consacra Ser- 
manilor instrumentul de şantaj pe care râvneau de atâta 
timp să şi-l creeze, fapt care va stingheri în continuu o 
desfăşurare normala a politicii româneşti, atât pe plan 


90 


ea e ED a NN Sa |! 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


intern, Cât şi pe plan extern. Este adevărat că la început, 
când Antonescu mai păstra anumite îndoieli în legătură 
cu intenţia germanilor de a folosi tulburările din Româ- 
nia pentru a proceda la o ocupaţie militară, a făcut oferte 


Ps . . [3 A 
A de colaborare cu „legionarii cumsecade“. După 


declararea războiului însă (21 iunie 1941) nu numai că 
nu şi-a menţinut aceste oferte dar, îndemnat de antu- 
rajul său, a procedat la executarea mai multor legionari 
în frunte cu colonelul Zăvoianu, fostul prefect al Poliţiei 
Capitalei, senator legionar şi membru în Forul Legionar. 


Mormintele acestor camarazi vor fi un serios impedi- 


ment de apropiere. Dar şi mai înainte, cu toate că majori- 
tatea Forului Legionar recunoştea necesitatea unei sin- 
sure comenzi unice ca să armonizeze interesele statu- 
lui cu acelea ale Mişcării, totuşi a ezitat să recunoască lui 
Antonescu 0 asemenea funcţiune integrală. Pe lânsă 
orgoliul său nemăsurat care îl împingea de multe ori 
la măsuri lipsite de înţelepciune, era anturajul dubios 
cu influenţa lui nesănătoasă. Acceptând conducerea lui 
Antonescu şi în treburile Mişcării, ar fi însemnat de fapt 
darea de posibilitate ca această intluenţă nesănătoasă 
să se exercite în cadrul Mişcării. În special ambiția şi 
arivismul lui Mişu Antonescu va căuta să submineze 
orice posibilitate de înţelegere reală. Toată acţiunea 


“întreprinsă în acest sens se va reduce la acţiuni de 


manevră în vederea destrămării Mişcării şi apoi folosirea 
ei pentru alte scopuri decât cele proprii. 


91 


| 


CONSTANTIN PAPANACE 


Faţă de tendinţa Germaniei de a o transforma în 
instrument de şantaj contra statului român şi tendinţa 
lumii vechi de a o destrăma, Forul Legionar s-a pre- 
ocupat mai întâi de asigurarea unităţii Mişcării, lăsând 
de o parte justificatele incriminări pentru greşelile din 
timpul guvernării. Odată afirmat acest lucru, putea să 
intre în jocul tactic de a se apropia de Antonescu, fără 
teama de primejdii de care am amintit, anulând totoda- 
tă posibilităţile germane de şantaj. În felul acesta 
Mişcarea ar fi apărut din nou pe plan politic, regăsin- 
du-şi poziţia pierdută, pentru a-şi putea îndeplini o 
operă pozitivă. | 

Această acţiune ar fi fost cu mult înlesnită dacă 
Sima ar fi avut abnegaţia cerută de interesele supe- 
rioare ale Mişcării şi ale Ţării, să se retragă de bună 
voie de la conducerea Mişcării Legionare. În loc de 
aceasta însă, el a început să facă oferte peste oferte 
lui Himmler, arătându-se dispus să încadreze Mişcarea 
în organizaţiile SS. În telul acesta spera să-şi refacă 
poziţia personală compromisă oficial în urma nevenirii 
la Hitler. Ca prime indicii în acest sens, erau scoate- 
rea pasajelor de doctrină creştină din serierile lui 
Corneliu Z. Codreanu. În acest sens se pregătea în 
ascuns o nouă ediţie a cărţii „Pentru Lesionari“ 
(Piserne Garde), purgată de orice sentiment religios 
şi mistică creştină, adică de tot ce era mai original şi 
mai frumos în doctrina legionară. , 


92 


MIȘCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Tot în vederea acestui scop a început chiar o 
acţiune din interior în lagărul de la Rostock, unde se 
Săsea masa legionară, pentru minimalizarea elemen- 


„_tului moral din doctrina legionară ră de la care atâţia 
$ intruşi (oameni de ai lui Sima) se abăteau atât în viaţa 


lor privată, cât şi în cea publică. 

Această acţiune concentrică împotriva doctrinei 
legionare se făcea cu atât mai necesară cu cât cartea 
lui Corneliu Z. Codreanu găsea, toemai prin elemen- 
tul său moral şi religios, mare ecou şi în rândurile mul- 
tor germani şi chiar printre SS, fapt care a făcut să 
nu mai fie permisă editarea celei de a treia ediţii 


“înainte de a fi curățată de toate elementele care nu 


consonau cu doctrina nazistă. 

Cum era şi firesc, din partea legionarilor adevăraţi 
s-a produs o reacțiune, iar în conducerea legionară 
divergenţele se accentuau din ce în ce mai mult pe 
această chestiune. 

În fond, toate aceste supralicitări făcute de Sima 
pentru refacerea poziţiei sale nu puteau fi eficace şi 
din alt motiv. Succesele avute în prima fază a războiu- 
lui cu Rusia a îmbătat pe conducătorii germani în aşa 
fel încât îşi pierduseră orice măsură în raport cu cele- 
lalte popoare. Atitudinile dictatoriale ale lui Killinger, 
ministrul Germaniei la Bucureşti, precum şi limbajul 
său plin de trivialitate la adresa Mişcării Legionare 
constituiau un simptom îngrijorător. Pornind “de la 


93 


, 


. 


= 


CONSTANTIN PAPANACE 


concepţia de bază a doctrinei naţional-socialiste că 
„este moral tot ce serveşte naţiei lor“ au comis o serie 
întreagă de erori capitale cu urmări dezastruoase pen- 
tru ei. » 

Această concepţie era cultivată acum, „când viC- 
toria părea sigură, până la periferia cadrelor lor. Ast- 
fel s-au constatat cazuri la Rostock când elemente din 
Hitler Jugens spuneau deschis că Mişcarea Legionară 
din România trebuie distrusă pentru că constituie O 
piedică în expansiunea lor. La obiecţiunea făcută de 
cel care asculta aceste afirmaţii că legionarii le sunt 
prieteni, s-a răspuns că faptul nu prezintă POL Aută 
din moment ce sunt o piedică! 

Dar această mentalitate nu era apanajul numai 
al elementelor juvenile, ci a devenit o normă în poli- 
tica de stat. În momentul când soldaţii români mureau 
în cruntele bătălii din Cuban sau de pe Don, cercurile 
germane din toate categoriile şi cu deosebire din SS 
începeau să facă „pregătirea sufletească“, familiarizând 
ideea unei mişcări de translație a populaţiei româneşti 
din Ardeal în Transnistria pentru a se asigura mai bine 
spaţiul vital german. 

Această atitudine, pe cât de cinică, pe atât de 
neloială, a rupt orice legătură sufletească între 
Mişcarea Legionară şi Reichul nazist. Apărea clară ten- 
dinţa germană de a se servi de Mişcarea Legionară pen- 
tru şantaj în cele mai grave probleme naţionale. Atâta 


94 


MISCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


timp Cât presiunea se mărginea în a menţine pe 

J] Antonescu şi clasa conducătoare ce îl asista pe linia 

externă a Mişcării Legionare care era combaterea 

bolşevismului rusesc, inamicul numărul unu al poporu- 

JI La) lui român, putea fi acceptabil. Când însă această pre- 

siune a început să fie utilizată pentru contracararea 

i] eforturilor făcute de Antonescu în vederea recuperării 

Ardealului de Nord, pierdut după arbitrajul de la Viena, 

şi mai ales de a folosi în viitor pentru a anula în even- 

| tualitatea unui război victorios toate obligaţiile luate 

faţă de guvernul Antonescu, chestiunea devenea 

extrem de alarmantă. Singura ieşire din acest oribil 

| cleşte al şantajului era numai o înţelegere cu Antonescu. 

Pentru aceasta se făcea neapărat necesar ca înţelegerea 

: să se facă cu întreaga Mişcare, căci dacă ar fi contin- 

| uat să rămână mai departe o fracțiune în Germania 

care să nu adere la înţelegere, şi primejdia ar fi per- 

sistat. Sabotarea unei asemenea soluţii se va face pe 

] de o parte de Sima, iar pe de altă parte de Ică Antonescu, 

A două elemente pe cât de mediocre, pe atât de ariviste, 

| a căror rivalitate va căşuna toată drama acelor ani 

întunecaţi de atunci şi de mai târziu. Unul o făcea pen- 

tru a se menţine la şefia Mişcării, celălalt ca 
vicepreşedinte de Consiliu cu mâna liberă. 

Când se va vedea că nici campania din vara lui 

1942 nu a adus rezultatele scontate şi se deschideau 

|] tristele perspective ale prelungirii războiului cu 


95 


a ct) EA Lasa 


CONSTANTIN PAPANACE 


inevitabile dificultăţi, mai ales în ţările-satelite, înşişi 
Sermanii au tăcut sondări pentru reconcilierea 
Mişcării cu Antonescu. Agenţii lui Himmler, care până 
atunci sabotau tăţiş orice posibilitate de înţelegere, 
s-au lăsat acum aparent mai moale. Profitând însă de 
deruta în care se găsea Sima, dat fiind că eventual 
reconcilierea nu urma a se face prin el, au vrut să-i 
smulgă acestuia o serie de angajamente (12 puncte 
prezentate prin fostul consul de la Constanţa, Geiger), 
care, dacă ar fi fost acceptate, ar fi ia anularea 
independenţei statului român, Îi.o IA în schimb 
promisiunea de a-l readuăe fa pâtere. tere, 

lată, în rezumat, ce se  sugeră de către nemți, prin 
fostul consul al Germaniei la Constanţa în timpul 
suvernării legionare, Otto Geiger, pe la sfârşitul lui 
iulie 1942: 

1. Modificarea legii administrative şi aplicarea 
celei germane ţinând seama de condiţiile româneşti. 

2. Colaborarea Mişcării cu Partidul Naţional 
Socialist german având fiecare câte un reprezentant 
(prin reciprocitate); 

3. Saşii din România să intre în masă în Garda 
de Fier; 

4. Şetul lor să facă parte din Statul Major, iar orga- 
nizaţia lor existentă va aduce o formaţie sata; 


96 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 
5. Formarea gărzilor legionare instruite de 
ofiţeri SS sermani şi de tineri legionari educați în şco- 
lile germane; 
6. Menţinerea Misiunii Germane pentru armata 
Pi română; 
7. Formarea unei armate legionare cu instructori 
Sermani; 
8. Consilieri tehnici germani în fiecare minister; 
9. Diverse probleme economice; 
10. Organizarea sportului românesc tot cu 
ofiţeri germani; 
11. Organizarea tineretului cu elemente 
legionare formate în Germania; 
12. Colonizarea românilor din străinătate, inclu- 
siv din Macedonia, în Transnistria. 
Sima s-a arătat dispus să de cEper, propunerea, 
"chiar dacă ar fi toţi din Mişcare contra” - după expre- 


| sia lui. Împotriva acestei tendinţe s-a ridicat Papanace, 


4 


fapt care a creat o mare tensiune în conducere, Pen- 
A! (ru acesta din urmă părea o crimă ca cel mai desăvârşi it 


instrument de înălţare a neamului românesc, creat din 


jertfele unei întregi seneraţii, să se transforme 
într-unul de aservire a acestui neam. Nici din punct de_aservire a acestui neam. Nici din punct 
J de vedere tactie au putea să prezinte vedere tactic nu putea să prezinte interes, căci în 
toamna lui 1942, când domina factorul militar, era naiv 
să se creadă că s-ar putea adapta, chiar dacă s-ar fi 
acceptat condiţiile cerute de Himmler, o soluţie 


97 


Laser Lcd 


[i] * iba, +] L..] sa | 


“să-l şantajeze.  y 


CONSTANTIN PAPANACE 


legionară integrală în frunte cu Sima. Hitler nu se 
putea dispensa de serviciile calificate ale lui Antonescu 
care reprezenta factorul militar şi faţă de care avea 
— cum am văzut — atâta admiraţie, pentru incertele 
servicii ale Mişcării conduse de un om pe care îl con- 
sidera un cap "înfierbântat şi necopt”. Sima însă, ilu- 
minat de propria-i dorinţă că s-ar putea menţine la 
suprafaţă, a crezut că va fi preferat şi de aceea le-a 
acceptat aceste condiţii. El nu-şi putea da seama că 
valoarea angajamentelor nu era pentru prezent, ci pen- 
tru viitor, în eventualitatea că s-ar câştiga războiul, 
pentru ca să anuleze angajamentele lui Antonescu sau 
Când s-a convins că nu-i pot aduce nici un ben- 
eficiu imediat şi personal, s-a hotărât să-şi pună în apli- 
care idea plecării în Italia. Pentru crearea unui alibi 
s-a montat la Rostock de către oamenii lui un_com- 


plot ca venit din partea lui Antonescu, cu scopul de 
a asasina pe toţi conducătorii legionari aflaţi cu domi- 
ciliu forţat la Berkenbrucls. În realitate, acest complot 
făcut de Sima şi oamenii săi era destinat să reuşească 
numai împotriva adversarilor săi din For, justificând 
totodată plecarea sa şi a oamenilor săi. 

Cu acest atentat a fost însărcinată o echipă con- 
dusă de însuşi şeul gărzii sale personale, O. Găină, care 
se deplasase în apropierea localităţii Berkenbruck sub 
pretextul de a apăra pe cei de acolo de atentatorii 


98 


MIŞCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


imaginari. Şi numai 0 întâmplare a făcut ca aceste 
uneltiri criminale să nu reuşească asupra lui Papanace. 

De remarcat este că în toate aceste manitestări 
curioase, Gestapoul a păstrat o atitudine de expecta- 
% tivă foarte suspectă. Se vede că şi acestor cercuri COnN- 
venea dispariţia unor persoane care constituiau piedi- 

ci pentru planul lor de absorbire a Mişcării şi aservirii 
statului român. În acelaşi timp, aveau un pretext pen- 
tru conservarea elementului de şantaj în lagărele de 
concentrare, satisfăcând astfel şi dorinţa lui Antones- 
cu, angajat acum pe front şi care, profitând de situaţia 

a srea a frontului, începea şi el, la rândul său, să şanta- 
_j jeze. Evenimentele care au urmat'vor dovedi acest lucru. 
Într-adevăr, la 16 decembrie 1942, Sima, însoţit 

a de aghiotantul său, Borobaru, fără să spună nimic 
i camarazilor cu care locuia împreună, pleacă de la 
Berkenbruck şi trece în Italia, căleând peste angaja- 

ji mentul de onoare luat de a nu se părăsi această loca- 
Îl] litate. Perspectivele pentru inevitabile măsuri repre- 
sive — poate chiar duse până la executare, dată fiind 

_] 9 nervozitatea de atunci, contra celorlalţi membri din 


For, nu numai că nu l-a preocupat, dar poate le-a cal- 
culat cu o diabolică satisfacţie. Prin această plecare 


spera nu numai să dobândească libertatea personală, 

dar crea condiţiile ca să se scape şi de ultimul lot de 
e 

personalităţi legionare care prin linia lor dreaptă îl 


stinghereau în devierile lui interesate. pp 


99 


EP 8 E în 


e | 
C) 


CONSTANTIN PAPANACE 


Dar şi de data aceasta, din cauza incapacității 
sale de orientare, nu şi-a putut da seama că, chiar 
dacă ar fi vrut, Mussolini, în momentele de atunci, 
nu-i putea acorda azilul cert în condiţii atât de sus- 
pecte şi că, până la sfârşit, va fi readus acolo de unde 
a plecat. Fuga în Italia apare din acest punct de vedere 


un act cu totul neserios, în care se amestecă naivitate _ 


şi un anumit şiretlie balcanic, ambele împerecheate 
cu incapacitatea de orientare şi mizeria de caracter. » 


Nu se exclude ca acest pas care constituia o tul- 
burare şi chiar sabotare a eforturilor de război în acele 
momente srele când se consuma dezastrul de la 
Stalingrad, să fi fost inspirat şi înlesnit fără ca acesta 
să-şi dea seama, de anumite forţe adverse. În acest caz 
ar fi repetat acelaşi joc inconştient ca şi în rebeliunea 
din ianuarie 1941. Oricum, fuga în Italia - care atunci 
se găsea în cadrul Axei - nu putea avea semnificaţia 
politică pe care au vrut să şi-o atribuie cei interesaţi 
după prăbuşirea Axei, căci în acest caz ar apărea şi mai 
neserioasă formarea aşa-zisului guvern de la Viena. 
Desigur alta ar fi tost semnificaţia dacă această evadare . 
s-ar ti făcut într-o ţară aliată sau cel puţin neutră. VW 

Membrii Forului Legionar şi gradele şi tunețiu- 
nile legionare care funcționau pe lângă Comandament 

au fost arestaţi imediat şi duşi la Gestapou şi apoi la 
închisoarea de la Spandau unde au tost ţinuţi o săp- 
tămână. După aceea au fost transportaţi în lagărul de 


100 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


| ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


la Buchenwald, unde au stat complet izolaţi, într-o 


| baracă specială. De asemenea, arestări s-au făcut şi la 
Rostock şi pe întreg cuprinsul Germaniei — chiar şi din 

| spitale, unde se găseau legionari. | 

3 Arestări masive s-au făcut şi în ţară de către 
Antonescu. 

| Faţă de această situaţie haotică creată cu 


aceeaşi lipsă de răspundere pe care experienţele au 
Ş dovedit-o incurabilă, Forul Legionar a luat măsurile 
| pe care le cereau interesul Mişcării şi al arii în 
împrejurările de atunci. La 1 ianuarie 1943 hotărăşte 
= cu unanimitatea celor prezenţi, în esenţă, urmă- 
| toarele: 


= 1. Preluarea conducerii supreme a Mişcării de 
| către „Văcăreşteni“ în strânsă colaborare cu Forul 


Legionar; îi eco lau ÎN 
8 VA 2S/N95C/2, 9, 
2| Desemnarea cu diferite însărcinări speciale a 
lui V.—lasinaehi, C. Papanace, C. Georgescu, R. 
Mironovici, |. Gârneaţă; 
3. Făstrarea liniei tradiţionale în politica externă 


4. Normalizarea raporturilor Mişcării cu gener- 
alul Antonescu; 


101 


| şi normalizarea raporturilor cu Reichul German; 


FR 


| 
| 
| 
] 
] 
* 
] 
] 
J 


CONSTANTIN PAPANACE 


5. Definitivarea măsurilor luate pe linia Forului 
Legionar îndată ce împrejurările vor permite. 


Prin noua; Hotărâre se adopta o formă de condu- 
cere plurală star însăşi esenţa ei era mai democratică. 
Trista experienţă făcută cu sistemul conducerii unice 
a lui Sima, arată că acest sistem este foarte detectuos 
când se exercită de o persoană lipsită de personalitate 
excepţională. lă. Conducerea Mişcării se centra deci pe 
instituţie, nu pe persoană. Pe lângă aceasta, în cazul 
de faţă devenea necesară şi pentru faptul că, diluând 
răspunderea pe mai mulţi inşi, lua posibilitatea 
autorităţilor germane de a face constrângeri materia- 
le sau morale, aşa cum s-ar fi putut întâmpla cu o 
singură persoană. Ca acţiune imediată era cererea de 


a se lua contact cu seneralul Antonescu în vederea nor- 
malizării raporturilor De a putea ieşi din ssuele 


TRI si) 4 


Hotărârea a fost adusă la cunoştinţă într-o şedinţă 
solemnă la care au participat: C.B.V. Ilie Gârneaţă, 
C.B.V. Corneliu Georgescu, edt. leg. Vasile lasinschi, 
cdt. leg. Constantin Papanace, toţi membri din FOR 
şi cdt. ajut. Nae Horodniceanu, şetul Patrimoniului 
Legionar, cdt. ajut. Viorel Trifa, şetul tineretului 
legionar, cdt. ajut. Dumitru Groza, şeful muncitorimii 
legionare, leg. Virgil Mihăilescu, secretarul Ajutoru- 


102 


îi 


ue 


p 


| 
] 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


lui Legionar şi Ilie Smultea, şeful FD.C. Mai târziu, 
când a venit în acest grup şi C.B.V. Mile Lefter, a ade- 


rat şi el la hotărâre. 1% 
Hotărârea semnată în original în mai multe _ 7)/ 7 pu 
ale 2 A/5 7, -/ 


"E exemplare, a fost adusă oficial prin col. Rrieat bei! 


comandantul lagărului Buchenwald, la cunostinţa 
autorităţilor superioare germane, cerând totodată de 
a se permite afişarea ei în celelalte lagăre (Buchenwald, 
Rostock ete), unde era concentrată marea masă de 
legionari. Prin cunoaşterea acestei hotărâri luate în 
unanimitate de toţi conducătorii legionari, s-ar fi pus 
capăt dezorientării care domnea în rândurile maselor 
legionare şi s-ar fi dat o soluţie imediată şi definitivă i 
crizei de conducere legionare. !“ | => Pip 7] 24 
Autorităţile germane, în spatiale pe la = 
oficiul căruia treceau toate aceste hârtii provenite 
din lagărele de concentrare, n-a dat curs hotărârii 
luate. Apărea clar acum că ei aveau interes 
tive aceste agitaţii, menţinând însă la conducerea 
Mişcării pe Sima care între timp fusese adus din 


A 


= _ Li - - 
Italia. Acesta, se vede că pentru a-şi uşura situaţia, 


şi-a luat şi alte angajamente cerute de germani. pe 
lângă cele luate înainte de plecare. Pentru camu- 


flarea acestor angajamente în faţa masei legionare 
concentrate în lagăr, agenţii Gestapoului din aces- 
te lagăre vor simula făţiş că încurajează acţiunea de 
înţelegere cu Antonescu, dar pe ascuns vor îndem- 


103 


«saca a a a IN N N N N IN NI ŞI 


CONSTANTIN PAPANACE 


na la rezistenţă, pentru a se menţine formula Sima, 


sinsura care le, asisura, posibilitatea. de_ şa taj 
8 piu PA Sibilicace ge a „ou 
prezent şi vit ON Ptr a se evita Orice pos tate / 


de contact, membrii Forului Legionar au pe trans- 
portaţi la sfârşitul lui tebruarie 1943 în lagărul de 
concentrare Dachau, unde au fost deţinuţi până la 


(sosiasab: 1944, când au fost aduşi la Viena. Dacă 


Sagarile în aceşti ani grei au continuat în masele 
egionare, e fiindcă nu erau în măsură să CI n OAscă, 
p-ta : 


toate dedesubturile. Pentru membrii? ] 
Legionar jocul nemților cu Simu era clâk Şi 


Un asemenea joc, dar în sens invers, începuse şi în 
tabăra lui Antonescu, unde disensiunile între 
mareşalul Antonescu şi primul său colaborator, Mihai 
Antonescu, începeau în acest timp să se facă din ce 
în ce mai accentuate, pe măsura înfrângerilor militare 
germane. Mihai Antonescu, preocupat încă de la 
începutul războiului de o pace separată a României, 
sabota acum orice înţelegere cu legionarii care i-ar 
fi stingherit acest joc. 

În aceste condiţii nu era uşor pentru Forul 
Legionar să afirme adevărata linie legionară care, prin 
dezinteresul său, era însăşi linia neamului. Pe lângă 
opacitatea orgoliului lui Antonescu şi lipsa de per- 
spectivă a rapacităţii conducerii germane, mai erau 
şi aceste două elemente ariviste (”Ică şi Horică” 


104 


mana Ia ea 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


cum li se spunea familiar) care împiedicau adevăra- 
ta soluţie, aşa cum cereau interesul românesc şi cel 
european faţă de primejdia euroasiatică. A fost, cum 
s-ar spune, o luptă pe două fronturi, între vechii politi- 
cieni din jurul lui Antonescu şi neopoliticienii care 
au apărut ca un vâsc pe corpul Legiunii, recrutaţi, 
în general, dintre ariviştii strecuraţi în ultimii ani în 
Mişcare şi polarizaţi în jurul lui Sima. , 


7/0 si 


P ) 


i 


C) 


& a Ș 3 3 3 3 3 3 3 E IX E E 3 


Ă. JOCUL 
„DE-A GUVERNUL 
DE LA VIENA 


După schimbarea de regim intervenită în 
România la 23 august 1944, germanii au rămas 
dezorientaţi în primele zile. Încă mai sperau să-l salveze 
pe Antonescu şi din cauza aceasta n-au lansat nici o 
formulă precisă pentru organizarea aşa-zisei rezistenţe 
peste graniţă. Când însă salvarea lui Antonescu n-a mai 
fost cu putinţă, au lansat formula unui comitet naţio- 
nal condus de Sima. La 30 august 1944 membrii Foru- 
lui Legionar au fost aduşi de la Dachau la Viena, unde 
li s-a cerut să adere la formula cu Sima pentru a se 
putea apoi constitui un suvern de exil. Doi dintre ei, 


106 


Și O 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ia ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


şi anume Vasile Vasile Iasinschi şi Corneliu Georgescu au - 


aderat. Ceilalţi: Ilie Gâi Ilie Gârneaţă, Constantin Papanace şi 


Mile Letter, precum şi Horodniceanu, Trifa, Groza. 


Mihăilescu, ca şi mulţi fruntaşi legionari aduşi de la 
; lagărul Buchenwald, în frunte cu Ghiţea, Dragomir- 
Jilava, Caranica, au refuzat categoric. = 
„Este adevărat faptul că tabăra care manifesta sau 
simula sentimente filo-aliate şi se bucura cu 
inconştienţă când sovieticii dădeau peste cap frontul 
din răsărit, deveneau acum “colaboraţionişti”, ceea ce 
îndreptăţeşte presupunerea că era o conivenţă cu 
Gestapoul sau, în cel mai bun caz, era condusă de un 
oportunism miop şi meschin. 
Cealaltă tabără care era adânc îngrijorată de 
avansarea hoardelor euroasiatice din răsărit şi preco- 
niza ca şi Mişcarea Legionară să-şi dea contribuţia pen- 
tru stăvilirea primejdiei când încă mai era timp, retuza 
acum colaborarea, când faptul era consumat, iar sta- 
tul român în frunte cu regele Mihai luase altă poziţie. 
Linia legionară permanentă fixată de Corneliu Z. 
a” Codreanu a tost de a se păstra în concordanţă cu poli- 
tica oficială a statului, atât timp cât el îşi păstrează 
continuitatea prin Regele care-l simbolizează. Orice 
opoziţie sau divergență de păreri se poate manitesta 
până în limitele acestui cadru. Exemple demne de 
admirat în această privinţă au dat bărbaţii de stat 
conservatori în primul război mondial, care, deşi 


P 


107 


[i LI | nenea Îmi 


CONSTANTIN PAPANACE 


adepţi ai unei intervenţii alături de Germania, odată 
ce s-a hotărât războiul contra ei, au refuzat orice cola- 
borare, cu excepţia unui nume de tristă memorie care 
îl vom întâlni şi pe lista aşa-zisului guvern de la Viena, 
stismatizat parcă de o tară ereditară. 

Motivarea oficială faţă de germani a refuzului Foru- 
lui de colaborare era în esenţă: nu se poate colabora cu 
o persoană care - înşişi ei recunoscuseră — 
s-a dovedit a fi lipsită de onoare şi caracter şi a cărei ire- 
sponsabilitate şi arivism pot crea şi pe viitor surprizele 
cele mai neaşteptate. Pentru a nu lăsa însă impresia unei 
obstrucţii cu orice preţ, s-a preconizat formula mai larsă 
a unui guvern de concentrare prezidat de mitropolitul 
Visarion Puiu sau de generalul lon Gheorghe, ministru 
plenipotenţiar la Berlin. Se putea prevedea că aceste tor- 
mule nu vor fi agreate de nemți pentru că pe ei, în acele 
momente, îi interesau tocmai oameni fără răspundere 

a să fie folosiţi indiferent de dezastrul care îl vor cauza 
ţării şi poporului lor ca sabotori sau aruncători de poduri, 
pentru a putea câştiga ceva timp în retragerea armatelor 
lor din ţările balcanice. Adevăratele motive de fond, însă, 
ale necolaborării, s-ar putea rezuma: 


1. O problemă de demnitate şi prevedere impunea 
refuzarea unei colaborări cu cei care se purtaseră 
neloial cu Mişcarea pe care şi acum vroiau să o 
folosească pe un plan meschin şi minor; 


108 


Ea 
a 


ni 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
INAINTE ŞI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


2. In desfăşurarea evenimentelor contribuţia unui 
asemenea suvern nu numai că era intimă, dar deve- 
nea chiar ridicolă; 

rap) 

j fă 

a i Î.oi Am fost pentru continuarea luptei în răsărit 
atâta timp cât statul român era angajat oficial în acest 
sens. După schimbarea politicii de la 23 august şi mai 
ales după ocuparea României de către trupele sovie- 
tice, această rațiune dispărea, chiar dacă am considerat 


prematură schimbarea produsă; 


4. Evitarea oricărui război tratricid dat fiind că 
statul român declarase război Germaniei: 


5 Deşi neîncrezători în promisiunile şi angaja- 
mentele ruseşti, şi tocmai pentru aceasta, vroiam să 
evităm orice pretext care ar fi putut servi ruşilor pen- 
tru a nu-şi respecta angajamentele luate sau de a lua 
măsuri de nimiciri sau deportări în masă; 


Ei 


6. Ne însrijora eventuala perspectivă (chiar dacă era 
minimă) de o reocupare din nou a ţării de către germani, 
dat fiind spiritul de vendetă feroce care stăpânea anumite 
cercuri germane pentru “pedepsirea tădării romdineşti . 


7. Vroiam să ferim Mişcarea Legionară în între- 
gimea ei de oprobriul colaboraţionismului, apărând pa- 


109 


CONSTANTIN PAPANACE 


trimoniul spiritual creat de suferinţa legionarilor din 
țară sau din Germania. 


8. Nu se putea acorda prietenia legionară, în 
momentele lor grele, celor care în momentele lor bune 
se sândiseră — cu tot sângele vărsat de soldatul român 
pe frontul comun — să ne dezmembreze ca stat şi să 


ne anuleze ca Mişcare. 


54 9. Ca rezervă şi supapă de siguranţă pentru even- 
tualitatea puţin probabilă a unei victorii germane (ca 
urmare a folosirii armelor secrete) săseam mai cores- 
punzător intereselor româneşti un guvern prezidat de 
cineva cum era generalul Gheorghe care, prin func- 
ţiunea îndeplinită până atunci, era în continuare cu 
eforturile de război şi angajamentele luate de germani, 
fără a avea aservirile lui Sima. 


10. Rezolvarea primejdiei sovietice — după 
inevitabilului dezechilibru ce se va produce în urma 
dispariţiei forţei germane — va deveni o problemă mon- 
dială şi poate pentru conflictul “între cele două lumi” 
care vor sta faţă în faţă Mişcarea să-şi păstreze pozi- 
ţia necompromisă de nici un servilism sau oportunism 
ieftin, tocmai pentru a putea participa în primele rân- 
duri ale acestei lupte pe care Corneliu Z. Codreanu 0 
prevăzuse cu 0 claritate impresionantă. n 


110 


a] 
| 
i? 
și 
ji 
L 


i MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


Cum era de aşteptat, fermitatea poziţiei necola- 
borării a atras persecuții din ce în ce mai mari care 
dezonorează atât pe cei care le-au sugerat, cât şi pe 
cei care le-au executat. Cu asemenea suflete meschine 


'Ș nu se puteau purta bătălii mari. Membrii Forului 


Legionar precum şi ceilalţi fruntaşi legionari care au 
refuzat colaborarea au fost evacuaţi din locuinţele lor - 
şi aruncaţi pe stradă, nu li se dădeau cartele, li se 
interzicea orice mişcare, li se refuza orice ocupaţie: 
ei erau numai liberi de a muri de foame sub cerul liber. 
La aceasta se adăugau ameninţări cu moartea din 
toate părţile, chiar şi de la persoane germane cu 
răspundere care preconizau “punerea lor la zid pen- 
tru sabotarea eforturilor de război”. 2 
La 8 noiembrie 1944 (ziua Arhanghelului Mihail) 
a fost arestat un srup de vreo douăzeci de legionari 
macedo-români şi duşi la Golz (Neu-Sidlersee) lângă 
Sraniţa ungară pentru a săpa în terenurile mlăștinoase 
şanţuri antitanc, alături de prizonierii de război. 
Aceeaşi presiune şi prisoană se exercita şi con- 
tra ofiţerilor sau soldaţilor români aflaţi în lagăre de 
prizonieri care refuzau să se înroleze în aşa-zisa armată 
naţională. Constrângerea acestora prin foamete a fost 
fapta cea mai mârşavă care s-ar putea imagina. 
Toată această neaderare, rezistenţa surdă sau cu 
frondă, a împiedicat mai bine de trei luni transformarea 
aşa-zisului comitet naţional în suvern. Abia la 10 


Il] 


CONSTANTIN PAPANACE 


decembrie, folosindu-se un truc, s-a simulat o adezi-- 


une a mitropolitului Visarion Puiu la un guvern Sima, 
fapt care a determinat aprobarea Berlinului în acest 
sens. La aceste zile întunecate de mare mizerie şi trage- 
dia naţională se va vedea o mână de oameni bine înţoliţi 
de curând şi hrăniţi în somptuosul hotel vienez “Impe- 
rial” jucându-se între ei “de-a suvernul”, făcând 
“decrete” care nu puteau avea nici un obiect real şi 
răguşind la un microton de radio pe care nimeni nu-l 
mai asculta. Singurele demersuri eficace ale aşa-zisu- 
lui “guvern naţional” au fost pentru internarea foştilor 
camarazi în lagăre de concentrare, care de data aceas- 
ta trebuia să ducă la nimicire. 

Precipitarea evenimentelor, apropierea frontului 
care a determinat mutarea “sediului guvernului şi a 
cartierului general (!) român” la Aussee, descom- 
punerea aparatului de stat din cauza bombarda- 
mentelor zilnice cu haosul creat, au contribuit cz 
această internare să nu aibă loc. Totuşi, amintirea aces- 
tor împrejurări triste şi pline de incorectitudine 
sufletească va rămâne ca un strigăt pentru toţi aceia 
care s-au pretat la acest joc pe cât de sinistru, pe atât 
de ridicol, pe care adevăratul suflet legionar l-a repu- 
diat şi-l va repudia totdeauna. V 


XI. DUPĂ 
PRĂBUȘIREA 
AXEI 


După prăbuşirea Axei, legionarii adevăraţi, care 
aveau conştiinţele curate, şi-au păstrat calmul în noua 
desfăşurare a evenimentelor, păstrându-se corecţi chiar 

faţă de cei care le-au făcut atâta rău. Cei însă care 

a) aveau conştiinţele încărcate încercau să-şi găsească 
cele mai absurde şi chiar ridicole alibiuri. 

i () Cei trimişi să facă acte de sabotaj în dosul fron- 
tului, în frunte cu lătraşcu, au primit dispoziţia să se 
pună în contact cu ruşii, chiar înainte de a se fi prăbuşit 
frontul. Alţii încercau să dovedească prin tel de tel de 
manevre că au făcut Guvernul de la Viena ca să 

E oprească pe ceilalţi să îl facă, care erau fideli 

| 


nemților, cu gândul ca să poată sabota. 


: 113 


Gas aa 5 5 55 E II E E 


CONSTANTIN PAPANACE 


Întometarea prizonierilor s-a făcut cu intenţia ca 
să-i determine să intre în Armata naţională pentru a 
se hrăni mai bine. Au scos cărţi ca să înjure în modul 
cel mai neloial pe foştii lor stăpâni la care s-au umilit 
fără demnitate când erau puternici. Marii chiar se lău- 
dau (cazul Puiu Traian, Obreja) că au la activul lor 
împuşcări de şefi legionari cu parale. Şi toate satele 
şi contradicţiile lui Sima au avut rostul să saboteze 
Germania. 

Nicicând nu s-a văzut o mai dezgustătoare fugă 
de răspunderi. Această speţă de oameni nu numai că 
nu aveau nimic din legionarul vizionat de Căpitan, dar 
erau la antipodul lui. Pentru a produce contuzie au 
inundat piaţa cu fel de fel de memorii semnate de indi- 
vizi care-şi atribuiau grade de mari comandanţi 
legionari sau titluri de miniştri, subsecretari de stat, 
secretari, generali etc., pe care nu le-au avut niciodată 
sau cel mult li le-a conferit Sima la Viena, adică atunci 
când acesta era desărcinat de Forul Legionar şi nu avea 
calitatea de a face asemenea acte. Trebuie relevat că 
printre aceste elemente cu purtări dubioase nu se săs- 
ese legionari formaţi la şcoala legionară. Ele provin, 
în general, din oportuniştii care au inundat Mişcarea 
în timpul victoriei (aşa-zişii septembrişti) şi care tot 
din oportunism sau pentru avantaje personale sunt 
gata să facă orice compromisuri. În general, sunt 
români de provenienţă „dubioasă“ (levantină), cum 


114 


Ă MIȘCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


spune Eminescu: „mâncători de români“, noi am spu- 
An [dă . ȘE)) - 
ne: “de legionari”, pentru ca să nu le scape puterea 
din mână. 
E : 3 ; 
Printre aceştia se găsesc chiar persoane - cum 


i SD ese lon Sân-Georgiu - a cărui lipsă de caracter cra 


(> lui Sima au tratat cu comuniştii, sperând să se aran- 


cunoscută de toată ţara românească, şi pe care însuşi 
Corneliu Z. Codreanu l-a înfierat pentru atitudinile sale 
incorecte faţă de Mişcare. De această speţă de 
oameni lipsiţi de caracter s-au făcut unele excese în 
timpul guvernării şi în special al rebeliunii, care au 
aruncat unele pete pe. o mişcare atât de idealistă şi 
curată cum este Mişcarea Legionară. Tot din această 
speţă fac parte aşa-zişii legionari neserioşi, turbulenţi 
şi obraznici şi incorecţi, care se văd îndesându-se pe 
la diferite comitete unde, de cele mai multe ori, prin 
mijloace neoneste, îşi formează avantaje personale. 
Faptul mai Srav însă este că tot din această cate- 
gorie se recrutează diferiţi agenţi ai jocurilor duble. 
Se ştie că, chiar înainte de prăbuşirea Axei, oamenii 


jeze în noua conjunctură politică rusească pe care 0 
considerau definitivă. În acest joc zis „tactic“ s-au anga- 
jat şi multe elemente de bună credinţă. 

Când însă li s-a părut că occidentalii vor lichida 
sfera rusească, au vrut să schimbe macazul. Acest lucru 
a costat pierderea multor cadre legionare. 


115 


CONSTANTIN PAPANACE 


În: lumina faptelor se poate vedea că, conştient 
sau inconştient, Sima a făcut jocul adversarilor 
Mişcării, nimicind-o fizic şi moral. Aceste calităţi neg- 
ative l-au adus la conducere. Dacă nu.era conştient 
înseamnă că era incapabil, lipsit de logică. 

Cei care erau de bună credinţă au înfundat 
închisorile. Mulţi însă, din rea credinţă sau derutaţi, - 
au continuat să facă mai departe „servicii“ comuniştilor, 
fapt care constituie o primejdie pentru elementele anti- 
comuniste din Ţară şi din străinătate şi vor fi un mare 
impediment pentru lupta de eliberare. 

Aşadar, în general, toate aceste acţiuni dezaxate 
şi dubioase au contribuit la crearea unei confuzii 
dăunătoare şi la coborârea nivelului moral la un grad 
cu mult inferior politicianismului pe care şi-a propus 
să-l combată Mişcarea Legionară. 

Privind chestiunea obiectiv, s-ar putea vedea că 
întreagă această activitate de dinainte şi de după 
prăbuşirea Axei, făcută de Sima şi adepţii săi, s-ar 
reduce la acea „pehlivănie“ politică - cum spune 
Eminescu - lipsită de orice logică şi plină de contra- 
dicţii. Căci dacă era cu adevărat convins de primejdia 
panslavo-comunistă de la răsărit, n-aveau nici un sens: 
agitaţiile din timpul suvernării, rebeliunea din lanuarie 
1941, nevenirea la Hitler, sabotarea înţelegerii cu 
Antonescu în timpul exilului, fuga în Italia, colaborarea 
cu comuniştii etc., toate produse în momentele grele 


116 


O ——————————— 


9 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ŞI DUPA MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


ale luptei contra acestei primejdii. Dacă dimpotrivă, 
era convins de primejdia germană, n-aveau nici un rost 
memoriile făcute lui Himmler pentru încadrarea Miş- 
cării în SS, colaborarea de la Viena etc. -* 

In realitate, însă, asemenea probleme de linie 
politică n-au preocupat această speţă de oameni. 
Mânaţi de un oportunism şi arivism avid, ei au căutat 
să profite de orice situaţie ar fi fost în disonanţă cu 
principiile de bază ale Mişcării şi chiar contrarie intere- 
selor ţării. Pe acest canal al arivismului, s-au exerci- 
tat după 1939 acele influenţe în Mişcare la care tace 
aluzie Sir Ringherald Hoare şi care erau cu desăvârşire 
excluse în tot timpul cât a trăit Căpitanul. 1% 

Din cele arătate mai sus însă se poate vedea că 
aceste influenţe n-au venit numai din partea germană, 
ci şi din alte părţi - chiar poate mai mult decât din 
cea germană. 

Anumite calităţi de agitator au folosit mai tot- 
deauna adversarilor Mişcării, fiindcă a lipsit axa unei 
concepţii politice şi a unui plan. Totul a fost pus în 
slujba unui arivism dus până la trenezie. Conştient sau 
inconştient, s-a făcut jocul adversarilor, joc care a adus 
atâtea prejudicii fizice şi morale Mişcării, a cărei atmos- 
feră senină a fost infectată de o mentalitate politicia- 
nistă de cea mai urâtă speţă care este repudiată de 
orice element sănătos din Mişeare sau din afara ei. 


117 


CONSTANTIN PAPANACE 


Aceste triste adevăruri nu se pot escamota, oricâtă 
jonglerie de vorbe mieroase s-ar face. 

Împotriva acestui sistem şi a mentalităţii politi- 
cianiste care îi stă la bază a reacţionat tot ce a rămas 
sănătos în lumea legionară. Şi în acest fapt trebuie cău- 
tate originea şi justificarea acţiunii Forului Legionar 
a cărui misiune este să readucă Mişcarea Legionară pe 
drumul ei adevărat, amputând orice organ infectat şi 
cangrenat de concepţii nesănătoase sau amorale. 


i] 
DI 
i] 
ai 
i) 
si 
şi 
“Ul 


XII. PROBLEMA 
ADAPTĂRII 


Toate aceste acţiuni amintite mai sus, dominate 
de oportunism şi arivism, cei interesaţi au vrut să le 
prezinte ca izvorâte dintr-o concepţie „realistă“ care 
va permite adaptarea Mişcării în noua conjunctură 
democratică. Este evident că se comite, cu voie sau 
fără voie, o primejdioasă eroare când se confundă ade- 
vărata democraţie cu mentalitatea politicianistă 
satrapică şi srotescă care domneşte în anumite ţări 
din Balcani. Lumea românească este prea sătulă de 
atracţia vechilor politicieni ce are, ca să fie alţi noi 
politicieni, pe cât de pretenţioşi, pe atât de nepregătiţi. 
Deci adaptarea Mişcării în spiritul democraţiei 
nu poate să însemne renunţarea ei la înalta-i linie 
morală printr-un proces de rupere a caracterelor. 
Dimpotrivă ea trebuie să însemne introducerea 


119 


CONSTANTIN PAPANACE 


spiritului de corectitudine pe toate planurile, aşa 
cum am văzut că scrie Corneliu Z. Codreanu. Fără 
omul corect, orice regim, cu orice program ar veni el, 
este menit eşecului. Cu atât mai mult regimul demo- 
cratic, unde egalitatea şi libertatea de mişcare garan- 
tate deopotrivă tuturor oferă mai mari posibilităţi de 
afirmare elementelor lipsite de scrupule morale. O 
societate sănătoasă bine organizată însă nu se poate 
baza - cum scrie Codreanu - decât pe omul corect, de 
cuvânt, de onoare, de nădejde. Pe omul cu cap, acela 
care judecă. Ea trebuie să înlăture cu desăvârşire de 
la posturi de conducere „pe omul haimana, fără 
căpătâi, pe omul secătună, fără sănătate interioară, pe 
omul lânudăros, pe omul vorbăreţ, pe cel cu scăderi în 
materie de corectitudine bănească etc., pe cel care 
n-ar putea trăi în armonie deplină“ (“Circulări”, p. 
120). Toleranţa cea mai desăvârşită faţă de părerile alto- 
ra trebuie să domolească orice propagandă care se face 
prin „ceartă şi războire“; propaganda trebuie să se facă 
prin „mărturisirea credinţei“ (“Circulări”, p. 132). 

De alttel, cum am văzut din cele reproduse la 
începutul acestei expuneri, baza pentru acest proces 
de adaptare a pus-o Corneliu Z. Codreanu de la înfți- 
inţarea Partidului “TOTUL PENTRU ȚARĂ”. 

Criza de conducere declarată prin moartea sa, 
trista experienţă făcută în anii care au urmat, au deter- 
minat pe fruntaşii legionari din Forul Legionar să 


120 


WI E E E E 


d 


. 
. 
» 
” 


MIȘCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


avanseze în acest proces de democratizare şi, cum am 
văzut, încă de la începutul lui 1943, adică înainte de 
prăbuşirea Axei, să introducă ca formă de organizare 
conducerea plurală, libertatea de discuţie şi critică, 
toleranţă faţă de credinţa altora etc., cu tendinţa spre 
cele mai desăvârsite forme democratice. 

In ceea ce priveşte fondul este evident că spi- 
ritul creştin, plin de caracteristică omenie româ- 
nească şi tendinţa educativă morală care stă la baza 
Mişcării Legionare, poate oferi suportul celor mai 
avansate concepţii adoptate de Organizaţia Naţiunilor 
Unite (O.N.U.), când în şedinţa de la 10 decembrie 
1948, a proclamat „Declaraţia Universală a Drep- 
turilor Omului“. | 

Dar pe lângă această aderenţă structurală, este 
o absolută necesitate politică pentru popoarele mici 
ca să fie adepte convinse ale acestor drepturi umane, 
singurele care pot saranta existenţa lor în vecinătatea 
statelor mari şi puternice. 

Bazat pe aceste sentimente de profundă omenie, 
Corneliu Z. Codreanu vroia să pună temelie unei alte 
istorii românesti, la care acest popor are dreptul, 
datorită suferințelor şi răbdării lui milenare, precum 
şi curăţeniei şi nobleţei sale sufleteşti, căci este, poate, 
singurul popor din lume care, în toată istoria sa, n-a 


cunoscut păcatul robirii, încălcării sau nedreptăţii altor 


popoare. 


o) FETE 


121 


LA 


to 


& d 


| CONSTANTIN PAPANACE 


- Evident, elementele legionare sănătoase, inspirân- 

| du-se din asemenea concepţii înalte, vor lupta, în cea 
mai desăvârşită formă democratică, pentru pro- 

: movarea lor, contribuind astfel la crearea acelui cli- 

Ş mat spiritual fără de care nu se poate concepe o 
democraţie sănătoasă şi viabilă. 


| Aşadar, din cele arătate mai sus rezultă că funda- 

mentul spiritual al Mişcării Legionare nu numai că nu 
constituie un impediment de adaptare, dar dimpotrivă, 
| într-o democraţie sănătoasă ar putea să-şi găsească cele 


__mai bune condiţii de prosperare. În schimb, ar putea 
ă să fie impedimente politice de ordin local, ridicate de 
| anumiţi politicieni: români. Desigur, asemenea impe- 
dimente n-ar putea veni de la oamenii politici români 
serioşi, corecţi şi pătrunşi de adevărat spirit democra- 
tic ca luliu Maniu, (Gheorghe Brătianu ete. Aceştia nu Je 
numai că nu se(ctern-Ade”o încadrare a elementelor / // 
legionare în noua conjunctură democratică, dar o con- 
sideră absolut necesară pentru infuzarea unui nou spi- 
rit moral în viaţa publică românească. Toţi cei însă care 
(Ș n-au fost corecţi în trecut şi care mai speră că vechile 
şi urâtele lor moravuri să le continue şi după alungarea 
tiraniei sovietice, vor cu orice preţ să împiedice acest 
| 


lucru. De aici pornesc acele „discriminări“ care, pe lângă 
că sunt nedrepte, paralizează orice activitate pozitivă 
a celor din exil. Este aceeaşi categorie de oameni care 
poartă pe conştiinţă crimele din trecut contra atâtor 


122 


LE IEEE AAA AAA. 


legionari nevinovaţi, crime care întrunesc toate condiţi- 
ile pentru a fi declarate „crime împotriva umanităţii“. 
Aceştia vor să păstreze mai departe privilegiile politice 


în România, folosind toate metodele anacronice de 
() esenţă ale satrapismului oriental. 


Aşadar, problema adaptării într-un regim cu ade- 
vărat democratic este o problemă care se pune mai 
mult vechilor politicieni incorecţi şi abuzivi decât 
legionarilor idealişti. Acest fapt este de o importanţă 
capitală pentru însăşi ducerea cu succes a luptei anti- 
comuniste. Toţi cei care au studiat temeinic fenomenul 
comunist au ajuns la convingerea că acest curent popu- 
lar nu se poate combate numai cu forţa dacă în acelaşi 
timp nu i se opune o concepţie de viaţă morală care 
să depăşească ideologia comunistă, stârnind simpatia 
şi încrederea maselor populare. Aceasta a făcut 
Mişcarea Legionară în România şi acţiunea ei care a 
reuşit să imunizeze tineretul şi muncitorimea română 
faţă de visul comunist; Mişcarea nu trebuie privită cu 
prejudecăţi şi sufocată, căci s-ar pierde una din cele 
mai vii forţe de combatere a ilagelului comunist în 
această parte expusă a Europei. Având aderenţe organi- 


ce, dat fiind acelaşi substrat comun (tracic) şi aceea- 
şi evoluţie istorică, concepţia autohtonă legionară, cu 
virtuțile ei morale, ar putea oferi suport tuturor 
popoarelor din sectorul sud-est-ului european pentru 
combaterea panslavo-comunismului euroasiatic. 


123 


[zi 


ba [| 


a E A 


CONSTANTIN PAPANACE 


Evident, pentru o înlesnire a acestei adaptări, 
Mişcarea Legionară va trebui, pe lângă înlăturarea 
tuturor acelora care au făcut fapte incompatibile cu 
linia ei de onoare, să ceară trecerea pe un plan secun- 
dar a acelora din cadrele sale care au exercitat func- 
ţiuni importante şi prin actele lor s-au angajat prea 
mult în-vechea conjunctură politică. Acest spirit de 
abnegaţie nu va lipsi la cei care pun interesul Mişcării 
mai presus de interesele personale. Elementele tinere 
trebuie să joace un rol deosebit în acest proces de 
adaptare, întrucât ele au antenele sufleteşti mai 
ascuţite pentru intuirea noilor stări sufleteşti şi ale 
tuturor problemelor pe care le ridică războaiele şi 
frământările din ultimul deceniu. Numai aşa esenţa 
spiritualităţii legionare se va putea difuza organic în 
noua conjunctură. Ideile fondatorului Mişcării trebuie 
mai mult interpretate în spiritul lor decât în litera lor, 
dându-le astfel un sens dinamic. 

În actualele împrejurări, când este în joc însăşi 
existenţa neamului românesc, Mişcarea Legionară este 
hotărâtă să-şi dea toată contribuţia ei de luptă alături 
de toţi bunii români. Dar pentru a putea face acest lucru 
cât mai complet, trebuie să se revină asupra discrimi- 

nărilor nedrepte făcute oficial de actualul preşedinte 
al Consiliului Naţional Român din străinătate, dl. sene- 
ral Rădescu, Căci altfel s-ar crea o situaţie extrem de 
paradoxală: pe de o parte să se ceară contribuţia de 


124 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 


ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


jertfă a legionarilor, iar pe de alta să fie declaraţi, prin 
discriminări arbitrare, duşmani ai naţiei româneşti şi 
scoşi în afara legii. Acest fapt pare şi mai straniu dacă 
ne gândim că cel puţin până acum evenimentele 
î externe au dat dreptate tezei lor în legătură cu marea 
primejdie ce o prezintă bolşevismul. În această lumină, 
teoria „răscumpărării prin jertfă“ ce se recomandă 
legionarilor care nu-şi pot imputa nimic, căci totdeau- 
na au jertfit totul pentru neam şi ţară, apare nu numai 
injustă, dar şi jisnitoare. Asta, în general. 

Pentru legionarii care s-au făcut vinovaţi faţă de 
interesele naţionale şi prin aceasta faţă de Legiune, 
este însăşi Mişcarea Legionară care va cere judecarea 
şi pedepsirea lor, căci ea nu poate admite ca un întreg 
patrimoniu politic şi moral creat cu atâtea jertte şi 
suferinţe să fie compromis de faptele nechibzuite ale 
unor rătăciţi. Numai mergând pe un drum drept, 
Mişcarea se va putea adapta în mod drept şi loial, tără 
isterisme şi fără siumbuşlucuri. Dar pentru aceasta se 
cere comprehensiune reciprocă din ambele părţi. 

Soluţia sănătoasă ar fi ca bunii români, care incon- 
testabil se găsesc în generaţiile mai vechi, să nu lase pe 
vechii politicieni de a-şi face ca până acum de cap; iar 
legionarii adevăraţi, la rândul lor, să înlăture pe nepoliti- 
cienii turbulenţi care au ieşit din rândurile lor. În întreg 
acest proces de adaptare şi însănătoşire a vieţii publice 
româneşti un rol precumpănitor poate avea Regele. 


125 


rm 


CONSTANTIN PAPANACE 


Trecând peste deceniul tiraniei corupte şi- sângeroase, 
va trebui să se reînnoade firul tradiţiei sănătoase şi 
înțelepte care purcede de la fondatorul actualei dinas- 
tii, regele Carol |. Lozinca acestuia „„Daţi-mi caractere“ 
este mai mult ca oricând actuală, atât pentru întremarea 
morală a societăţii româneşti, cât şi pentru ridicarea pres- 
tisiului dinastiei, eclipsat la un moment dat de trista şi 
sângeroasa experienţă a lui Carol al II-lea. 

Dacă însă aceste condiţii nu se vor îndeplini şi 
o adaptare a Mişcării Legionare va fi condiţionată de 
o renunțare la linia ei morală, pentru a se contopi în 
corupţia de până acum, atunci este mai bine ca ea să 
renunţe la orice activitate politică. Decât să trăiască 
în prostituţia tuturor compromisurilor, mai bine să se 
retranşeze pe linia onoarei. În felul acesta va servi mai 
bine neamul, căci nu trebuie să aibă deziluzia că şi cea 
mai curată Miscare, după atâtea lupte eroice, sufer- 
inţe şi jertfe, s-a împotmolit şi ea în mlaştina 
deznădejdii şi în smârcurile corupţiei. 

În acest caz ar fi mult mai bine ca legionarii 
să-şi ia lumea în cap. Cum scrie Corneliu Z. Codreanu: 
„Mai bine să plecăm cu toţi din ţară. Să plecăm şi să 
blestemăm, să pribesim în lumea larsă. Mai bine să 
cerşim din ţcnă în țară decât să fim umiliţi aici, pe 
pământul nostru, până la ultima expresie a umilirii. “ 
(“Pentru legionari”, p. 198) 


aaa a în In In In 9 3 9 


XIII. ÎN REZUMAT 


Rezumând cele spuse mai sus, s-ar putea formu- 
la următoarele: 

„.1) Aceste precizări devin necesare pentru a pune 
în adevărata ei lumină structura şi evoluţia Mişcării 
Legionare, înainte şi după asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu, apărând-o astfel de calomniile adversarilor 
din afară şi de falsificările elementelor rătăcite 
dinăuntru. 

2) O cunoaştere temeinică a Mişcării Legionare 
atât în ceea ce priveşte ideologia, torma ei de organi- 
zare, precum şi evoluţia ei, nu s-ar putea face fără 
citirea celor scrise de fondatorul ei, CORNELIU ZELEA 
CODREANU, şi anume: “PENTRU LEGIONARI”, 
“CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB”, “CIRCULARI ŞI 
MANIFESTE”, “ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA”. 

3) Fundamentul ideologic al Mişcării a fost inspi- 
rat de învăţătura creştină, proclamând primatul spi- 


127 


CONSTANTIN PAPANACE 


ritului asupra materiei, în netă opoziţie cu concepţia 
materialistă în general şi cu cea bolşevică în special. 

Unele trăsături antisemite pe care le-a avut de 
la început nu pornese din concepţii rasiale, ci 
dintr-o situaţie de fapt, dat fiind ca masele sărace de 
evrei care au inundat România imediat după primul 
război mondial, ofereau suportul principal pentru 
propagarea ideilor revoluţiei bolşevice din 1917, în 
vreme ce elementele lor înstărite cultivau corupţia în 
viaţa publică pentru prosperarea afacerilor lor. 

Finalităţile_ ideologiei legionare sunt crearea 
tipului de om credincios, corect, viteaz, muncitor, 
drept, constructiv, care să ducă la o înnoire a vieţii 
publice româneşti. 

Metoda aleasă pentru ajungerea la conducerea 
statului a fost linia celei mai desăvârşite legalităţi în 
cadrul jocului de forţe democratice, Mişcarea fiind con- 
trarie oricărei lovituri de stat care, prin esenţa ei, 
reprezintă o constrângere exterioară. 

4) Mobilul prigoanelor sângeroase care de două 
decenii şi mai bine le îndură Mişcarea Legionară din 
partea vechii clase conducătoare, trebuie căutat în 
primul rând în teama pe care o are această clasă condu- 
cătoare coruptă şi parazitară de perspectiva unei 
însănătoşiri morale a societăţii româneşti. Consideren- 
tele invocate în legătură cu anumite forme totalitare 
de organizare sau în legătură cu orientarea ei în 


128 


A 


i 


l— 


E 


| 


d 


MIȘCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


politica externă s-au dovedit a fi simple pretexte, 
întrucât această elită conducătoare a recurs ea însăşi, 
prin lovitura de stat, la forma totalitară a partidului 
unic, zis „Frontul Renaşterii Naţionale“ şi a tratat 
alianţa cu Puterile Axei, renunțând la garanţiile anglo- 
franceze, ieşind din Liga Naţiunilor şi proclamând idei 
rasiale. 

Aşa că masacrarea sutelor de fruntaşi legionari 
nevinovaţi, din lagăre şi închisori, de către poliţia lui 
Carol al II-lea constituie adevărate crime împotriva 
umanităţii, pe care însă anumiţi reprezentanţi ai lumii 
vechi, cinici şi ipocriţi, să le prezinte ca făcute din 
“rațiune de stat” de către „guvernele de salvare 
publică“. 

5) Reacţiunea legionarilor la toate aceste 
prigoane, pe cât de nedrepte, pe atât de sângeroase, 
s-a produs în prima fază a Mişcării prin unele acte de 


răzbunare determinate de exasperările individuale ale 
celor schinsiuiţi. 


În cea de a doua fază însă, când Legiunea a 


3 devenit o mişcare de masă, s-a opus ca armă de apărare 


nonviolenţa creştină pentru a se evita asttel izbucnirea 
unui război civil în România, care ar fi oferit prilej unor 
vecini (şi cu deosebire Rusiei Sovietice) să o ocupe sau 
să o dezmembreze. 

O concepţie teroristă ca dogmă de luptă a fost 
totdeauna străină de ideologia legionară. Acest fapt 


129 


CONSTANTIN PAPANACE 


care au fost puşi în situaţia de a recurge la violenţe 
de a-şi ispăşi pedeapsa, cât şi din preconizarea de către 
Corneliu Zelea Codreanu a armei martirajului care este 
considerată ca cea mai potrivită pentru asigurarea unei 
biruinţe durabile. 

6) Orientarea externă a Mişcării Legionare spre 
Axă a fost făcută în 1936 şi asta determinată de fap- 
tul că politica oficială a statului român aluneca spre 
o alianţă cu Rusia Sovietică care totdeauna s-a dove- 
dit a fi deopotrivă de primejdioasă ca amică sau ina- 
Mică. 

Pe de altă parte, această orientare în politica 
externă pornea dintr-o viziune clară a situaţiei inter- 
naţionale, pe care astăzi evenimentele o confirmă atât 
de tragic. Peste diferitele pacte şi convenţii în esenţă, 
se dă lupta „între două lumi“ cu concepţii de viaţă 
diametral opuse. În acelaşi timp, era menită să con- 
stituie o rezervă şi o supapă de siguranţă pentru Sta- 
tul Român în eventualitate că Puterile Axei ar ieşi 
învingătoare, fapt pe care l-a recunoscut şi luliu Maniu, 
în declaraţiile publice făcute la 2 septembrie 1944. 

După încheierea pactului de neagresiune din 23 
august 1939 între Germania Naţional-Socialistă şi 
Rusia Sovietică, această orientare a devenit mai fermă; 
când, mai târziu, s-au observat anumite tendinţe 
germane de aservire a statului român, s-a retranşat în 


130 


= 


MIŞCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 
i formula de a alege între două primejdii - rusă şi ger- 
mană - pe cea mai mică, care era primejdia germană. 
| 


7) Arestarea lui Corneliu Z. Codreanu şi a 
majorităţii fruntaşilor legionari, care a avut loc la 
16 aprilie 1938, a răvăşit sistemul de conducere al 
Mişcării, fapt care a determinat adaptarea formei de 
conducere a Comandamentului. Acest comandament 
a fost condus rând pe rând de Radu Mironovici (ares- 
tat şi internat), lon Belsea (arestat şi asasinat). 
Constantin Papanace. După evadarea din închisoare a 
profesorului Vasile Cristescu, fost locţiitor al sene- 
ralului Cantacuzino-Grănicerul la Partidul “TOTUL 
PENTRU ŢARĂ” şi mai ales după înteţirea prigoanei, 
s-a format un grup restrâns de comandă format din 
Vasile Cristescu, Constantin Papanace şi Horia Sima. 
Misiunea principală a acestor comandamente de a 
întreţine legătura cu masa legionară pentru a o feri 
de manevrele agenţilor provocatori şi a păstra liniştea 
ordonată de Corneliu Z. Codreanu, aşteptând cu calm 
desfăşurarea evenimentelor, n-a reuşit din momentul 
când a fost sabotată din interiorul Mişcării. Sima, 
abuzând de încrederea care i s-a dat pentru a face 
legătura cu cadrele din provincie, a ordonat în 
timpul călătoriei la Londra a lui Carol (noiembrie 
1938) anumite acte teroriste lipsite de orice sens, 
oferind astfel pretextul căutat de Carol pentru a-şi 
pune în aplicare planul de asasinare a lui Corneliu 


13] 


În .—.. 


CONSTANTIN PAPANACE 


Z. Codreanu. Aici îşi au origine disensiunile din con- 
ducerea legionară. 

8) Problema succesiunii la conducerea Mişcării 
care s-a pus după moartea lui Corneliu Z. Codreanu, 
a fost o problemă greu de rezolvat, întrucât, în scurt 
interval de timp, a fost decimată cea mai mare parte 
din conducătorii Legiunii în frunte cu inginerul Clime, 
preşedintele Partidului “TOTUL PENTRU ŢARĂ” (aşa 
cum se numea ultima formă politică a Gărzii de Fier). 
O reglementare scrisă a problemei succesiunii nu se 
cunoaşte până acum să fi fost dată de Corneliu Z. 
Codreanu. În schimb, au existat indicaţii orale făcute 
în repetate rânduri cadrelor, pentru tormula 
„Văcăreştenilor“ (fundatorii Mişcării: lie Gârneaţă, 
Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu) rămaşi în viaţă 
după moartea lui lon Moţa, locotenentul său. Această 
soluţie însă a fost nesocotită din interese străine. 

lon Antonescu, prin Decretul Regal din 14 sep- 
tembrie 1940, a numit şet al Mişcării pe Sima. 

După o experienţă dăunătoare pentru Mişeare, 
făcută timp de doi ani şi mai bine, Forul Legionar, cu 
hotărârea de la 1 ianuarie 1943, a desărcinat pe Sima 
din această funcţie, adoptând o conducere plurală şi 
democratică. 

9) Refugierea legionarilor în timpul ultimelor 
prigoane s-a făcut, cu excepţia Rusiei Sovietice, spre 
ţările limitrofe: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi în 


132 


CO OO IN) 


MIŞCAREA LEGIONARA 
ÎNAINTE ŞI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


special ţările balcanice (Iugoslavia, Bulgaria, Albania 
şi Grecia), unde se găseau răspândite nuclee de 
legionari aromâni. După ce Germania a ocupat unele 
din aceste ţări şi şi-a extins influenţa asupra celorlalte, 
mai toată emigrația legionară s-a concentrat în 
această ţară care înconjura de fapt România şi numai 
puţini au reuşit să ajungă în Italia şi celelalte ţări occi- 
dentale (Franţa şi Anglia). 

10) Atitudinea conducătorilor nazişti faţă de 
Mişcarea Legionară a fost, în general, neînţelegătoare, 
şi de multe ori chiar de-a dreptul ostilă. Inspiraţi de 
o concepţie prea egoistă şi limitată ca orizont în raport 
cu noile probleme care se puneau în Europa, ei au con- 
siderat această Mişeare românească, viguroasă şi auten- 
tică, ca o piedică în politica de aservire a sud-estului 
european. Din cauza aceasta nu numai că n-au ajutat-o 
în momentele ei grele, cum au fost prigoanele care 
au dus la asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu, dar 
folosind şi ei greşelile şi arivismul lui Sima, au făcut 
mereu tentative de a slabi din interior, pentru a o des- 
puia tocmai de trăsăturile ei caracteristice (cum era, 
de exemplu, mistica ei creştină) şi a o încadra mai uşor 
în formaţiile SS. 

În felul acesta operau ca să o transforme nu nu- 
mai într-un obiect de şantaj, dar şi într-un instrument 
de aservire a Statului Român. În vederea acestui scop 
ei au încurajat mai mult lumea veche, ale cărei înclinări 


133 


CONSTANTIN PAPANACE 


ariviste şi corupte le-au cultivat tot timpul pentru a 
determina o supralicitare cu legionarii, acaparând ast- 
fel întreaga viaţă economică românească. Această ten- 
dinţă s-a menţinut permanent chiar atunci când se 
manifestau divergențe de păreri între conducătorii 
nazişti în ceea ce priveşte oportunităţile tactice. 

11) Oportunismul şi arivismul lumii vechi lipsite 
- cu rare excepţii - de orice credinţă sinceră, şi grăbită 
de a se aranja cu orice preţ şi în noua conjunctură 
politică a Axei, a înlesnit într-o oarecare măsură acest 
joc. A fost adâncul simţ de demnitate naţională al 
legionarilor în general, care a apărat asemenea mano- 
pere, chiar când unele elemente ariviste din conduce- 
rea Mişcării, cum a fost Sima, au vrut să se antreneze 
într-o supralicitare nedemnă de această lume. 

12) Criza de conducere care s-a produs după 
dispariţia puternicei personalităţi şi de factură cu 
totul excepţională care a fost Corneliu Zelea 
Codreanu, a făcut ca, în orientarea ei politică, Mişcarea 
Legionară să fie frământată de două tendinţe: 

- una reprezentând linia dreaptă legionară având 
ca exponenţi elemente cu trecut în Mişeare, ponde- 
rate şi cu sentimente de răspundere, care în tot 
timpul acestor grei ani de criză, ţinând permanent în 
vedere primejdia de la răsărit, a căutat să păstreze pe 
O linie corectă unitatea Mişcării şi să admită apropierea 
Axei până la limita în care această apropiere concorda 


134 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


cu interesele permanente ale neamului şi Statului 
Român. În vederea unei cât mai bune sincronizări, a 
adoptat o atitudine mai conciliantă faţă de conducă- 
torii din acele momente care aveau răspunderi în Stat, 
A pentru că aşa s-ar fi putut atenua şi chiar ieşi din 
cleştele şantajului german, atât de dăunător intere- 
sului românesc. 

- cealaltă linie, reprezentând tendinţe ariviste 
ale elementelor, în general, fără trecut legionar, în 
frunte cu Sima, şi ale căror preocupări determinate 
de interesul personal, au putut fi influențate de diferite 
interese străine de Mişcare, fapt care a făcut să fie sin- 
uoasă, plină de zig-zag-uri şi contradicții şi lipsită de 
orice logică politică. Pe o asemenea linie se marchează 
pe de o parte neducerea la Hitler, tulburările din ianua- 
rie 1941, tuga în Italia etc., iar pe de altă parte, servi- 
lismul faţă de Germania, angajamente de renunțare 
la esenţa Mişcării, aşa-zisul guvern de la Viena etc. 
După prăbuşirea Axei, acelaşi nesăţios arivism a împins 
în perioada de la început la trista colaborare cu ocu- 
panţii comunişti şi apoi la denunţarea acestei cola- 
borări, aducând prin contuzia creată atâtea nenorociri 
şi dezastre pentru Mişeare şi creând acel tip de pişicher 
fără credinţă şi caracter, care joacă pe toate tablourile. 

Este evident că pentru isprăvile ariviştilor 
Mişcarea Legionară nu poate fi făcută responsabilă. 
Asta cu atât mai mult cu cât majoritatea acestor isprăvi 


135 


DEEA m! 


id 
| 
| 


CONSTANTIN PAPANACE 


s-au produs după 1 ianuarie 1943, adică după desăr- 
cinarea lui Sima din funcţia de „Comandant al Miş- 
cării“, funcţie dată, după cum am văzut, de Antonescu. 

Pentru toate aceste nenorociri care s-au abătut 
asupra Mişcării şi Ţării, Mişcarea Legionară face respon- 
sabil nu numai pe Sima, dar şi clasa conducătoare care 
a participat la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, 
folosind apoi arivismul elementelor ariviste din 
Mişcare pentru a o submina din interior. 

13) Adaptarea Mişcării şi infuzarea ei cu spirit 
democratic este o necesitate care nu poate fi contes- 
tată. Ea îşi găseşte suportul în cele mai esenţiale prin- 
cipii legionare. 

În nici un caz adaptarea nu poate fi concepută 
ca politicianizare, adică ca adaptarea acelor moravuri 
viciate în treburile publice, care de obicei caracter- 
izează democraţiile bolnave sau degenerate. Societatea 
românească este prea sătulă de această atmosteră vicia- 
tă (Mişcarea Legionară netiind decât expresia reacţi- 
unii sale sănătoase) - pentru a îi nevoie tocmai de 
descompunerea acelor elemente politice care repre- 
zintă speranţa de însănătoşire. 

Tendinţa fundamentală a Mişcării Legionare de 
a forma în spirit creştin oameni muncitori cu simţul 
datoriei dezvoltat, constructivi şi de caracter, este nece- 
sară pentru orice viaţă organizată şi cu atât mai mult 
pentru o democraţie sănătoasă şi viabilă. În forma 


136 


MIŞCAREA LEGIONARĂ 
ÎNAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 


adaptării, desigur, se va ţine seama de prevederile tra- 
tatelor de pace. În orice caz însă ea va trebui să însem- 
ne o adaptare cu onoare şi nu una de prostituare. 

Pentru a-şi înlesni procesul de adaptare, Mişcarea 
3 Legionară va cere acelor membri ai săi care s-au antre- 
nat prea mult în vechea conjunctură politică să se 
retragă din posturile principale, lăsând loc elementelor 
tinere a căror curăţenie sufletească şi sensibilitate 
poate intui mai bine noul mers al vremurilor în care 
va trebui promovată spiritualitatea legionară. 

14) Împiedicarea Mişcării Legionare de adaptare, 
făcută de anumite cercuri externe şi mai ales de acea 
clasă conducătoare abuzivă şi coruptă, ar. constitui o 
măsură negativă şi perturbatoare. 

Liniştea internă a României şi echilibrul de stat 
nu vor fi posibile atâta timp cât se va persevera în 
tendinţa de a înăbuşi o Mişcare de înnoire morală 
şi spirituală ale cărei impulsuri pornesc din adâncu- 


rile istoriei româneşti, Mişcarea fiind o sinteză a tutu- 
ror aspirațiilor pe plan politic, economie, social şi 


3 moral.-———— A ce pa e, 75 /C, pă A 


79, SS e ol A SL. LI Za pi ki 
27hez he he Alo cl puf o du ft 1n duictote. 
A pica iasă cica jeeza. - ae Oh exafa — 


CUPRINS: 


Câteva lămuriri în legătură 
cu structura şi evoluţia politică a mişcării 


I. Pentru cunoaşterea Mişcării 

II. Prigoanele politicianiste 

III. Reacţiunile legionare 

IV. Orientarea externă a Mişcării iona 
V. În perioada arestării Căpitanului 

VI. Primul exod legionar 


VII. Problema succesiunii 
la conducerea Mişcării 


VIII. Eşuarea guvernării 


IX. Situaţia în al II-lea exil 


138 


747, 


89 


X. Jocul „de-a guvernul“ de la Viena 


XI. După prăbuşirea Axei 


o XII. Problema adaptării 


ÎI XIII. În rezumat 


] 
| 
pe 
| 

| 


| 


AI 


106 


113 


119 


127