Constantin Papanace — Dupa doi ani de exil (10 martie 1943), popas de orientare vol. 2

CONSTANTIN PAPANACE 


DUPĂ DOI ANI DE EXIL 
10 MARTIE 1943 

POPAS DE ORIENTARE 

CRIZA DE CONDUCERE ÎN MIŞCARE 
ÎN RAPORT CU SITUAŢIA POLITICĂ 
INTERNĂ Şl EXTERNĂ 

VOL. 2 


Lagărul de concentrare Dachau. 
Arest Celula nr. 3. 


POPAS DE ORIENTARE 
(Judecarea situaţiei) 


Dachau (Munchen) 
Germania 

AL lll-LEA POPAS DE ORIENTARE 

CRIZA DE CONDUCERE ÎN MIŞCARE 
ÎN RAPORT CU SITUAŢIA POLITICĂ 
INTERNĂ Şl EXTERNĂ 


LĂMURIRI 

La facerea acestor popasuri anuale de orientare, ai posibilitatea de a vedea deplasările de 
poziţii ale Mişcării care altfel, în virtutea legii continuităţii, ar fi fost mai puţin sesizate şi mai ales 
precizate. 

în primul popas eram preocupat de probleme de guvernare încercând fundamentarea unui 
program. 

în cel de al doilea popas de cucerirea puterii ceea ce accentua caracterul opoziţionist de 
relativă lungă durata. 

în acest al treilea popas suntem forţaţi să întoarcem privirile mai mult înapoi spre a vedea 
rătăcirile (devierile de pe linia legionară) constatând efectele dezastruoase şi a schiţa şi 
răspunderile corespunzătoare. Dacă în situaţia în care ne găsim astăzi nu poate avea nici o 
eficacitate practică - fiind complet paralizaţi în acţiune, ea poate servi în tendinţa de a judeca 
problemele organic, mergând astfel spre absolut necesara maturizare politică. Pe de altă parte trebuie 
să se dea memorie organizaţiei altfel toată experienţa rămâne nevalorificată şi se pierde odată cu 
dispariţia celor care au făcut-o. în situaţia în care ne găsim însă, nu se cunoaşte soarta acestor 
manuscrise 

în acest popas a fost necesar să fie atinse şi unele probleme în legătură cu cei care ne-au dat 
ospitalitatea şi astăzi forţaţi de evenimente ne ţin aici. Sinceritatea cu care au fost discutate ar părea 
riscantă şi apolitică cel puţin personal, mai ales că poate exista şi primejdia denunţărilor neloiale 
pentru lucrături Concepţia de bază legionară însă este a afirma deschis adevărul cu sinceritate şi 
loialitate mai ales atunci când serveşte interesul ambelor părţi, politica noastră faţă de Germania 
naţional-socialistă trebuie să se bazeze pe sinceritate absolută şi nu pe pâcâieală care este 
primejdioasă şi să folosim partea bună şi luminoasă în adevărat stil arian şi nu iudaic, şi asta cu atât 
mai mult cu cat rupta de spaţii şi unităţi mari suntem legaţi aproape prin destin de poporul german 
spre a putea conjura primejdia de moarte iudeo-bolşevică şi panslavă. 

De altfel ştiu că poporul german organic dispreţuieşte pe cei laşi şi trădători. Dacă totuşi din 
necesităţi politice egoiste nu va fi ţinută această lege fundamentală (specifică) atunci înseamnă că ne¬ 
am înşelat şi în consecinţă această greşeală o ispăşim indiferent sub ce formă. 

Câmpul larg retrospectiv al acestui popas face să fie prin caracterul său foarte schematic, 
incomplet din cauză că lipseşte povestirea împrejurărilor iar situaţia din celulă cu toată grija 
obiectivitătii să dea şi răbufniri subiective de altfel foarte justificate pentru greşelile făcute şi în special 
cele rezultate din rea credinţă sau interes Când se va cunoaşte şi poziţia în care s-a fixat HORIA 
SIMA , atunci se vor putea trage concluzii definitive mai ales că vom afla şi de multe împrejurări de 
afară pe care acuma nu le cunoaştem. 

P S Expunerea ce urmează este rezultată din primul condei astfel că multe greşeli de stil sau 
exprimări sumare se datorează în mare parte şi acestui fapt. 


2 




I. SITUAŢIA 

t 


a) Cuvânt în pustiu 

în popasul de orientare făcut acum un an în şedinţele noastre, am expus cauzele principale în 
legătură cu "Criza politică din România în ciclul conjuncturilor germane". 

Cu acel prilej am fixat unele principii şi jaloane de orientare ieşite din realităţi. Pe lângă discuţiile 
noastre de fiecare zi, am recurs la această metodă cu speranţa că vom reuşi să evadăm din 
inerentele preocupări mărunte ieşite din o prelungită convieţuire în comun, care însă nu cadrau cu 
imensa sarcină ce apăsa asupra întregului grup de conducere. Găseam absolut necesar - cum 
spuneam textual atunci - "formularea unei judecăţi de ansamblu asupra poziţiei politice în care ne 
găsim după un an de exil, atât pentru orientarea noastră în etapele care se vor succede cât şi pentru a 
înfrâna păreri şi hotărâri ieşite din judecăţi fragmentare sau din sentimente şi resentimente în mod 
firesc tulburate de situaţia de exilaţi în care ne găsim." 

"Să relev necesitatea determinată de stadiul central în care se găseşte Mişcarea Legionară, 
precum şi marele sentiment de răspundere care rezultă din acest fapt, de a renunţa la metoda 
fragmentară şi empirică în orientare, potrivită pentru fazele anterioare dar insuficientă pentru stagiul 
actual şi viitor, întrucât problemele care se pun sunt mult mai complexe. Este necesar de a se adopta 
o metodă mai perfecţionată de orientare care să dea siguranţa şi unitatea de orientare la centru; iar 
elementelor principale executive să li se ofere un cadru de directive de ansamblu în care să-şi poată 
desfăşura şi iniţiativa proprie." (v. pag. 1) 

Sunt nevoit să constat în acest al treilea popas de orientare că scopul urmărit n-a fost atins iar 
sfatul meu cu totul dezinteresat, pornit din preocupările pentru binele Mişcării Legionare, n-a dat nici 
de data aceasta roade. Acest lucru mă determină să cred că cauza crizei politice în care se zbate atât 
statul român cât şi Mişcarea Legionară este mult mai adâncă, decât cea determinată de diferitele 
conjuncturi şi ea s-ar reduce, în ultima analiză, (pentru momentul actual) la o vădită incapacitate de 
conducere. în cele ce urmează vom cerceta unele din cauzele mai principale care au dus la actuala 
criză de conducere în Mişca-rea Legionară precum şi repercusiunile ce le-a avut şi le va avea asupra 
statului şi poporului român, în care Mişcarea Legionară îşi are rădăcinile înfipte. Ele vor constitui o 
completare sau mai bine zis, o fundamentare a celor spuse acum un an în (popasul) expozeul anual 
când am tratat despre „criza politică din România în ciclul conjuncturilor germane", astfel că multe din 
ideile expuse acolo, nu se vor mai repeta. Evident privirea retrospectivă va fi foarte sumară. 

b) Constatarea înfrângerii 

înfrângerea politică a Mişcării Legionare se poate marca prin următoarele constatări principale : 

I. Pe plan politic 

1. Etape materiale vizibile: Primul popas l-am făcut la vila din Ahornallee Berlin; al doilea la 
căminul de odihnă SS de la Berkenbruck şi cel de al treilea (actualul) în arestul faimosului lagăr de 
concentrare de la Dachau, unde trebuie să stăm alături de duşmanii lumii noi. 

2. Mişcarea Legionară nu participă oficial la războiul dintre "cele două lumi" pentru care a murit 
Căpitanul şi cei mai aleşi dintre camarazi, fiind exclusă de la această epopee de răscruce în care se 
hotărăşte soarta Europei pentru veacuri. Aceasta ar oferi pretext pentru anularea politică a luptelor 
crâncene de 20 de ani şi ca consecinţă ratarea misiunii politice a unei întregi generaţii, 

3. Nu rezolvăm radical problema iudaică în conjunctura cea mai propice, făcând un fapt împlinit 
din această arzătoare problemă care forma unul din punctele principale ale programului nostru politic. 
Dacă războiul se va încheia cu o pace moderată (de compromis) nu se ştie ce soluţie ar putea exista 
pentru România în problema jidovească. în nici un caz una radicală şi expeditivă aşa cum permitea 
conjunctura de acum. Singura speranţă rămâne cuvântul Fuhrerului care a spus "că problema 
jidovească nu se va considera rezolvata atâta timp cat va fi un singur jidan în Europa"! S-ar putea 
pune însă problema de despăgubiri şi alte clauze care în conjunctura de război nu se pun Protejarea 
care în fapt le-o face Antonescu acum nu poate servi la nimic în cazul când iudeo-comunismul iese 
învingător fiindcă poporul român tot va fi exterminat. 

4 . Lumea veche, aproape complet sufocată de acţiunea politică a Căpitanului şi condamnată la 
o dispariţie politică prin inaniţie îşi recapătă respiraţia şi începe să se consolideze în plină conjunctură 
germană, aşa cum n-a putut-o face nici în climatul democratic. S-a oferit clasei conducătoare vechi în 
momentul (conjunctura) cel mai greu pentru ea, posibilitatea de a se alimenta cu noi elemente, 
anulând astfel lupta de 20 de ani dusă în acest sens. Ca ilustrare a acestei situaţii este faptul că 
pentru prima dată - ceea ce nu s-a întâmplat sub toate prigoanele - anul acesta nu s-a spus nici un 
cuvânt la a XX-a aniversare a luptelor Mişcării studenţeşti din 10 Decembrie 1922. 

întărirea clasei conducătoare vechi va necesita noi eforturi pentru răsturnarea ei ceea ce va 
prelungi caracterul negativ al luptei legionare. 

5. Anemierea statului român prin prelungirea acestei crize poate sâ-i compromită chiar imensele 


3 



jertfe făcute de poporul român în actualul război. Nerezolvarea definitivă a crizei politice care a luat în 
mod inevitabil un caracter de luptă intre generaţii, împiedică ca tineretul să se angajeze într-o operă 
constructivă de uriaşe proporţii aşa cum plănuise Căpitanul. Răspunderea pentru acest lucru apasă 
mai mult asupra conducerii legionare decât asupra lumii vechi reprezentată de Mareşalul Antonescu - 
chiar în cazul când vina lor ar fi evidentă - fiindcă Mişcarea Legionară reprezintă speranţele de viitor 
ale neamului românesc. Persistă primejdia ca din adâncirea conflictului şi învolburarea pasiunilor, să 
nu se nască rătăciri care să facă dintr-un instrument salvator pentru neamul românesc care era 
Mişcarea Legionară intr-un instrument de aservire şi anulare a victoriilor dobândite cu arme şi sânge 

6. Se întăreşte credinţa şi se dă prilej adversarilor cum menţionam şi anul trecut - să spună că 
poporul român n-ar fi în stare să se conducă, fiindcă nu trebuie uitat că în momentul de faţă criza de 
conducere a Mişcării Legionare este în ultima analiză criza de conducere a statului şi poporului 
român Mişcarea Legionară nu poate rămâne la acţiunea negativă de a acţiona la distrugerea clasei 
conducătoare existente fără a-şi pune totodată şi problema plină de răspundere de a o înlocui 
pregătită în funcţiunile creatoare ce i-ar reveni, dacă lupta se continuă să se mărginească la 
supralicitare, determinată de ambiţii personale, atunci se va nărui atât prestigiul cat şi independenţa 
statului român. 

7. S-a luat posibilitatea ca în aceste momente cruciale interesele neamului românesc să fie 
apărate cu întreg elanul de Mişcarea Legionară, în cadrul luptei pentru Europa Nouă, fapt care ar fi 
adăugat la meritele trecutului, noi merite care ar fi întărit poziţia neamului românesc la viitoarea 
reorganizare europeană. S-ar fi înlăturat definitiv prin o politică de duplicitate pe care acuma o 
atenuează numai prin presiunea care se face prin menţinerea conducerii legionare în Germania. 

în judecarea situaţiei nu trebuie să nu uităm că Mişcarea Legionară nu este un scop, în sine ci 

un instrument pentru apărarea si mărirea neamului românesc conform misiunii încredinţată de 

Dumnezeu . Cele 3 jaloane fixate de Căpitan. Mişcare. Neam, Dumnezeu trebuie avute mereu în 
vedere . 

8. Paralizarea generală şi luarea oricărei posibilităţi de acţiune prin închiderea cadrelor atât din 
ţară cat şi din străinătate ceea ce se întâmplă pentru prima dată în cursul celor 20 de ani de când 
Mişcarea Legionară este prigonită 

9. Interzicerea de a se vorbi şi scrie despre Căpitan atât în ţară cât şi în străinătate, în ţările 
înrudite prin ideologie. Faptul că însuşi Mussolini a evitat să pronunţe numele Căpitanului atunci când 
făcea un obiectiv expozeu istoric al mişcărilor naţionaliste din Europa arată cât de precară este 
situaţia politică a Mişcării Legionare şi asta cu atât mai mult cu cât nu putem crede că există decât 
simpatie pentru figura de erou şi martir a Căpitanului. (Ronneberger a interzis acest subiect care altă 
dată era tratat. Din ordin. 9/V/1942.) 

10. Periclitarea raporturilor, dacă nu chiar definitiva compromitere, cu mişcările de aceeaşi 
esenţă din statele totalitare de care ne-a apropiat atât de mult jertfa şi lupta de douăzeci de ani a 
Căpitanului şi a celorlalţi camarazi. 

11. Eşuarea misiunii europene pentru perioada acestui război, fiindcă în loc ca Mişcarea 
Legionară să fi oferit un punct solid în România care să constituie şi un punct de sprijin pentru întreg 
sud-estul european, prin unele acţiuni nechibzuite şi chiar nesăbuite din ultima vreme, a devenit un 
factor perturbator. Acest fapt, dacă nu a aruncat suspiciuni în ceea ce priveşte buna credinţă, a 
pecetluit neseriozitatea conducerii legionare 

12. Faptul este mai grav că acest rezultat politic - adevărat dezastru - se produce în conjunctura 
cea mai bună pentru Mişcarea Legionară, adică în momentul când lupta pentru care s-a pregătit ea de 
20 de ani venea să se producă, iar prietenii noştri, cel puţin în vederea ducerii războiului, aveau 
interes să ne susţină, dacă am fi înţeles primatul realităţilor care în fond decideau şi bazele victoriei 
legionare. 

Pentru pierderea acestor conjuncturi nu se pot invoca nici considerente de ordin moral cerute de 

severa etică legionară, fiindcă cel care a avut răspunderea cea mai mare s-a dovedit a nu fi fost 

sensibil la asemene a principii, aşa cum rezultă din o serie întreagă de fapte mult mai mărunte, astfel 

că numai vădita incapacitate politică a adus la acest rezultat. 

Desigur vor fi existând şi unele justificări pentru acest lucru. Dar aceasta nu este suficient. în 
materie de acţiune politică rezultatul interesează, fie în bine fie în rău. în această privinţă cuvintele lui 
Frederic cel Mare sunt cele mai potrivite : "Em Politiker darf niemals sagen: ich habe nicht geglaubt 
dass sich diese oder jene Sache ereignen wurde. Sein Beruf ist alles vorauszusehen und auf alles 
vorbereitet zu sein". pag. 33/606) 

în loc de o asemenea concepţie sănătoasă ni s-a creat mentalitatea de a atribui adversarilor sau 
partenerilor Mişcării reaua credinţă când esenţialul este să cunoşti interesele lor din toate punctele de 
vedere pentru a le manevra şi a preveni acţiunile dăunătoare. 


4 











II. Pe plan moral 

Mai alarmant este faptul că odată cu eşecurile de ordin politic s-a produs şi o mare răvăşire 
morală în ultimii ani. 

Greşelile politice la urma urmei, se pot îndrepta cu timpul. Cele morale însă, ating însăşi esenţa 
Mişcării şi pot avea repercusiuni mai adânci. "O mişcare - spune Căpitanul - niciodată nu moare din 
cauza duşmanilor dinafară. Ea moare din cauza duşmanilor dinlăuntru. Ca orice organism omenesc. 
Nu moare omul decât unul la un milion din cauze exterioare (călcat de tren de maşină, împuşcat, 
înecat). Omul moare din cauza toxinelor interne Moare intoxicat', (Pentru Legionari, pag. 240). 

în ultimii ani Mişcarea Legionară a alunecat de pe imbatabilul său teren moral care îi garanta 
poziţia dominantă şi îi asigura forţa Pe acest teren prigoanele cele mai sălbatece îi verificau şi 
întăreau forţa Aceasta constituia originalitatea Mişcării în politica militantă. Pentru a o întări, 
Căpitanul a mers până la jertfa totală. Şirurile de martiri formează meterezele acestei invincibile 
cetăţi spirituale. De pe această înălţime chiar din înfrângerile politice trecătoare, poţi extrage forţă. 
Cât timp te găseşti ca legionar pe înălţimile terenului moral, orice suferinţă oricât de grea ar fi ea, te 
înalţă şi se transformă în surse de forţe noi pentru acţiune. Dacă nu te găseşti pe un asemenea teren, 
suferinţa are un caracter material şi te descompune Este anevoios terenul moral, dar el este al 
nostru propriu. Numai legionarii l-au afirmat pe plan politic. Aceasta este originalitatea si 

mândria legionară. 

Toate biruinţele noastre mari şi permanente au venit atunci când am stat înfipţi pe acest teren, 
după cum toate înfrângerile atunci când am început să alunecăm de pe el spre mlaştina combinaţiilor 
politicianiste. 

Aşadar mai mult decât toate înfrângerile politice primejdia cea mai mare pentru Mişcarea 
Legionară este atunci când legionarilor li se atrofiază simţul specific al esenţei lor şi se 
deplasează pe alt teren fără ca măcar să-şi dea seama. Aceasta ar fi o catastrofă fiindcă ar anula 
toate jertfele trecutului şi ne-ar pecetlui o înfrângere definitivă. 

Reflectând asupra evenimentelor din ultimii ani sunt îngrijorat nu atât de înfrângerile politice 
şi ele destul de grave - care însă se pot repara de altă generaţie, ci de această alunecare Tot 
trecutul de jertfă pentru păstrarea onoarei şi toate preocupările în acest sens au început să fie 
calificate drept măruntă bucătărie morală, iar şmecheria ieftină ridicată la rangul de doctrină de 
conducere 

Dintr-o asemenea mentalitate care în ultimii ani a început să carieze spiritualitatea legionară, 
mentalitate pe care personal am făcut toate eforturile să o denunţ şi să o combat în interiorul Mişcării, 
a ieşit încercarea de evadare a fostului conducător al Mişcării Legionare HORIA SIMA, dintr-o situaţie 
în care nu era ţinut decât prin cuvântul de onoare dat şi prin părăsirea neloială a camarazilor de luptă 
şi suferinţe comune care l-au însoţit în exil. 

Acest fapt pe lângă consecinţele grave de ordin politic, a pus în discuţie publică, ceea ce până 
atunci nimeni n-a îndrăznit să ne conteste, onoarea legionară, adică una din coloanele principale ale 
spiritualităţii legionare. 

Mişcarea, izbită de toate părţile, cu toate cadrele închise prin lagăre şi în închisori din Ţară şi din 
străinătate, se găseşte profund răvăşită chiar în esenţa ei. Faptul se agravează fiindcă nu există 
posibilităţi de contact pentru a atenua efectele dezorientării, astfel că tot capitalul moral al Mişcării ar 
risca să se irosească mai ales că elementele dubioase atât din sânul Mişcării cât şi din afară vor 
încerca să folosească acest moment critic. Totuşi nu disper fiindcă cred în tăria şi vigoarea 
spiritualităţii creată de Căpitan, încât sunt sigur că mai devreme sau mai târziu ea va învinge şi aceste 
greutăţi. Asta nu înseamnă însă că noi ne putem abandona în voia sorţii, lăsând lucrurile să meargă 
de la sine; dimpotrivă: în calitatea de conducători pe care am avut-o si o avem, suntem obligaţi să 
examinăm, cu toată obiectivitatea si întreg curajul ieşit din sentimentul de răspundere, spre a stabili 

cauzele acestei grave înfrângeri politice si morale, si a găsi soluţiile potrivite pentru ca Mişcarea 

Legionară să fie repusă pe linia Căpitanului . Cu această ocazie vom putea vedea şi propriile noastre 
greşeli pentru care trebuie să răspundem. 

"Orice înfrângere mare în război- spune, mi se pare, Clausewitz - are un mare vinovat Acelaşi 
lucru se poate spune şi pentru acţiunea politică". 

Criza de conducere care s-a deschis în Mişcarea Legionară este de o importanţă care 
depăşeşte cu mult interesul propriu al Mişcării. în actuala conjunctură politică rezolvarea organică a 
crizei interne româneşti depinde de Mişcarea Legionară. Dar Mişcarea Legionară având după moartea 
Căpitanului o criză de conducere, implicit criza interna a statului român este dependentă de criza de 
conducere a Mişcării Legionare. Deci soluţionarea crizei de conducere în Mişcarea Legionară poate 
aduce şi rezolvarea crizei interne în care se zbate statul şi poporul român. Acest lucru trebuie sâ-l 
avem în permanenţă în faţa noastră spre a putea măsura şi imensitatea răspunderii care apasă pe 
umerii noştri. 


5 










De aceea din această privire retrospectivă n-aş vrea să se degajeze numai un caracter negativ 
prin sublinierea răspunderilor pentru trecut - acest lucru m-am ferit să-l fac până acum şi aceasta ar 
putea constitui, după mine, o greşeală - ci şi învăţăminte pentru ieşirea din situaţia în care ne găsim 
şi evitarea aceloraşi greşeli pe viitor Mai mult: rostul acestor popasuri ar mai fi ca să dăm memorie 
organizaţiei, altfel toate experienţele riscă să rămână nevalorificate si se pierd odată cu dispariţia celor 
care le-au făcut . Continuitatea în acţiune şi iniţierea celor mai tineri în problemele de conducere 
numai aşa se pot face. Evident, în actualele împrejurări există şi neajunsul de a nu se putea vorbi 
prea deschis şi despre unele probleme mai ales de stat, fiindcă Mişcarea este prigonită în toate 
părţile. De aceea această privire retrospectivă îşi menţine caracterul ei sumar si schematic fată de 
timpul si spaţiul care îl îmbrăţişează . Ea urmează să fie completată atunci când vom avea întregul 
material la îndemână şi împrejurările vor permite. în acest caz proporţiile vor fi cu mult mai mari dacă 
s-ar menţiona şi ordinea cronologică a evenimentelor, cu toate amănuntele ieşite din amintirea lor 
direct trăite sau a documentelor create. Acum se limitează la o prezentare schematică a fazelor mai 
principale atât cât este necesar pentru a avea o imagine întreagă asupra "crizei de conducere din 
Mişcarea Legionară din ultimii ani, în raport cu evenimentele interne şi externe". Cauzele ar putea să 
fie de natură organică, determinate de greutăţile conjuncturii sau din incapacitate de orientare adică 
de direcţie greşită Ele trebuiesc cercetate fiindcă o criză nu se soluţionează temeinic decât dacă ii 
cunoşti căuşele în adâncimea lor. 


II. CAUZELE GENERALE ALE CRIZEI DE CONDUCERE 

Sunt o serie de cauze care nu se pot imputa nimănui ele fiind rezultanta structurii noastre rasiale 
sau a unui proces istoric şi a evoluţiei sociale. Să enumerăm câteva a căror efecte se fac mai simţite 
şi astăzi. 

1. O tendinţă particularistă a făcut ca poporul Trac, unul din cele mai mari popoare din 
antichitate, care formează elementul de bază a neamului românesc, să nu se valorifice în Istorie aşa 
cum îl îndreptăţeau calităţile sale de inteligenţă, energie şi vitejie. Această meteahnă aproape 
congenitală care a împiedicat crearea unui bloc românesc se remarcă în întreaga noastră evoluţie 
istorică şi datorită ei s-a ajuns de multe ori în umilitoarea situaţie de a fi dependenţi de străini în faţa 
cărora se strămutau conflictele interne. De aici au rezultat o serie întreagă de aptitudini degradante 
ca: servilismul, intriga, pâra, denigrarea, etc. care încă cariază societatea românească, fapt care 
constituie un permanent ferment de descompunere de energie, producând în ultima analiză, o criză de 
conducere. De aceasta au suferit în decursul istoriei lor şi alte popoare ca Italienii, Germanii, etc. Prin 
regimurile totalitare care le-au dat din sânul lor tind spre-o completă vindecare. De acest lucru neamul 
românesc încă n-a reuşit să se vindece şi prin neînţelegerile în care se zbate astăzi, dacă nu vor 
înceta, tinde să si le agraveze într-un mod care să-i pericliteze însăşi existenţa. 

2. Descompunerea clasei boiereşti, în climatul democratic al veacului al XIX i-a luat şi ultima 
osatură cristalizată de evoluţia istorică, iar elementele eterogene iudeo-fanariote care s-au infiltrat, au 
împiedicat crearea de noi elite autohtone nealterate, mărind prin aceasta criza de conducere. 

3. Provenienţa ţărăneasca a cadrelor de conducere, dacă nu reflectă unele complexe de 
inferioritate, râmase poate din epoca iobâgiei, aduce o pronunţată tendinţă spre lirism sau romântism 
în politică, fapt care dislocă de pe terenul riguros al realităţilor şi alterează simţul măsurii, esenţial 
pentru acţiunea politică. Această dislocare se manifestă fie printr-un spirit haiducesc, cel mai autentic 
românesc, dar anacronic pentru actuala evoluţie politică dacă se manifestă neadaptat; fie printr-un 
fanatism sau misticism nebulos care tulbură claritatea judecăţii, când se manifestă la elemente care 
au răspundere de conducători, fie decăzând în şmecherie, înarmându-se cu şiretenia curentă. 

Cu ocazia unei discuţii asupra cărţii "Pentru legionari", Căpitanul remarca la elementele 
provenite de la ţară, cu excepţia celor special dotate, lipsa de iniţiativă pentru situaţii mai complicate şi 
mai ales lipsa de măsură, simţind mereu necesitatea unui sprijin din afară, aceste neajunsuri erau cu 
mult atenuate după observaţiile Căpitanului, la elementele provenite din familiile de preoţi, învăţători, 
etc., adică din mica burghezie românească care păstrează contact strâns cu pământul şi nu este 
desrâdăcinată. 

Cunoscând toate aceste realităţi cu avantajele şi neajunsurile lor, Căpitanul îşi propusese ca 
prim obiectiv formarea unei elite conducătoare selecţionată în luptă severă - lupta în înţelesul larg al 
cuvântului -care să înlocuiască elita conducătoare degenerată. 

Prin crearea legionarului, acel năzdrăvan care să ştie să biruiască şi să înfăptuiască el urmărea 
propriu zis rezolvarea crizei de conducere care ţine în marasm energiile neamului românesc. 

Asasinarea Căpitanului a însemnat nu numai suprimarea conducâtoru-lui excepţional 


6 







deschizător de orizonturi şi drumuri noi, dar a împiedicat şi procesul de înjghebare a unei elite 
conducătoare Mişcarea Legionară care era chemată să rezolve criza de conducere a neamului şi 
statului român, a intrat ea însăşi intr-o criza de conducere, atât prin neparcurgerea tuturor etapelor de 
formaţie, cât şi prin derutările care au urmat după moartea Căpitanului. 

Cauzele principale care au dus la această situaţie ar fi următoarele, şi sunt atât de natură 
externă cât şi internă: 

A. Cauze externe 

1. Prigoana sângeroasă a lui Carol - Călinescu a surprins Mişcarea Legionară în plină 
dezvoltare - aş putea spune în plină fază de pubertate - şi înainte ca Căpitanul, după ce a pus 
fundamentul spiritual şi a turnat caracterul de fier, să fi rezolvat şi opera de educaţie specială a 
cadrelor, maturizându-le, pentru a putea stăpâni problemele de guvernare constructivă. 

Această fază de educaţie se pregătea să o înceapă metodic şi tenace, începând din anul 1938 
şi spera ca primele echipe să le desăvârşească până în 1940, pentru a fi gata în cazul când situaţia ar 
fi necesitat preluarea puterii, de către Mişcare. Aşadar la declanşarea prigoanei din 1938 Mişcarea 
Legionară avea încă marele neajuns de a nu-şi fi educat cadrele pentru toate fazele de luptă. Ea însă 
îşi păstra vigoarea şi toată siguranţa de orientare datorită excepţionalei personalităţi a Căpitanului 
care o ducea metodic spre desăvârşire. 

2. Suprimarea fruntaşilor legionari la 21 Septembrie 1939, a agravat criza de conducere prin 
dispariţia unor elemente de suprafaţă şi mai formate, atât din punct de vedere legionar cat şi din punct 
de vedere politic prin contactul direct ce l-au avut cu Căpitanul în timpul cat au colaborat cu el. Din 
cauza acestei sălbatice decapitări, Mişcarea s-a dezarticulat mai mult şi o serie întreagă de elemente 
valoroase care se cristalizaseră în jurul acestor personalităţi, rămâneau dezaxate şi nu puteau fi 
valorificate întrucât nu erau cunoscute noii conduceri mai ales că numeroasele percheziţii au făcut să 
dispară toate scriptele organizaţiilor. Acest fapt accentua criza de conducere. 

3. Victimele morale ale opresiunii sângeroase reprezentate de acele cadre care din slăbiciune 
sau considerente de ordin tactic au renunţat la linia intransigenţii absolute şi s-au strecurat prin 
anumite compromisuri în prigoană. Şi acest lucru a accentuat criza de conducere prin clătinarea 
structurării ierarhice de până atunci, fapt care va fi speculat mai târziu de elemente iresponsabile şi 
ambiţioase 

B. Cauze (interne) intrinseci 

Pe lângă cele generale menţionate mai sus în legătură cu structura noastră rasială şi evoluţia 
istorică şi socială, ar mai fi unele specifice Mişcării. 

1. Sistemul totalitar al Mişcării, cu mecanica unei discipline riguroase dezvoltă mai mult 
aptitudinile executive ale cadrelor decât cele de concepţie care rămâneau aproape exclusiv pe seama 
Căpitanului. Acest proces de formaţie se observa pană la cadrele cele mai înalte şi fenomenul se 
petrece şi la alte Mişcări cu structură similară, fiindcă este mai mult legat de sistem. Din cauza 
aceasta se observă adesea ori că elemente excelente în posturi de conducere unde predomină 
executivul se dovedesc incapabile, în posturile unde se cere concepţie largă şi viziuni de ansamblu. 
Numai o metodică şcoală politică - aşa cum fac de ex. Naţional-socialiştii - poate corecta acest 
neajuns inerent. Pregătirea în acest sens să fie organică şi nu însuşită (ciugulită) în mod sporadic. 
Numai aşa se poate cultiva simţul de măsură şi orientare realistă care este esenţial pentru activitatea 
politică. 

2. Osatura studenţească de la baza Mişcării Legionare i-a dat marele avantaj al captării forţei 
proaspete, necesară pentru înnoiri spirituale; dar i-a menţinut şi un climat permanent de exuberanţă 
tinerească care a împiedicat chiar în straturile superioare, formarea unei concepţii de conducere sobră 
şi realistă aşa cum reclamă realităţile politice. Centrul de greutate al Mişcării Legionare a rămas chiar 
în fazele ei mai evoluate, studenţimea, şi de mentalitatea ei juvenilă nu ne-am putut debarasa mulţi 
din noi chiar când vârsta a fost cu mult trecută de frumoşii şi agitaţii ani ai studenţiei. Poate aşa s-ar 
explica de ce într-un moment crucial pentru soarta Mişcării şi a Statului Român, care a fost încordarea 
din Ianuarie 1941, s-a recurs la demonstraţia studenţească, care aminteşte mai mult vremurile 
romantice ale mişcărilor studenţeşti, decât realităţile crude şi răspunderile implicate de momentele 
grave şi hotărâtoare de atunci. 

3. Concepţia morală - politică, care stă la baza Mişcării Legionare, aduce o permanentă 
încordare intre necesităţile de ordin tactic pentru atingerea obiectivelor politice şi linia morală pe care 
se bazează mesianismul său în timp şi în spaţiu. Păstrarea echilibrului, o operaţie de altfel foarte grea, 
este esenţială, fiindcă numai singură linia morală, înseamnă sectă de puritanism ; după cum numai 
linia politica fără scrupule, înseamnă politicianism ordinar şi lipsit de orice originalitate. Sinteza intre 
imoral şi politic este Legiunea. Această mare viziune devine prin ea însăşi o cauză de criză dramatică 
de conducere, dacă nu există o personalitate de proporţii corespunzătoare sau un sistem de 
organizare care să o suplinească temporar până la apariţia unei asemenea personalităţi. Situaţia 


7 




devine şi mai dramatică dacă ne gândim că această adâncă respiraţie trebuie să se producă în sânul 
unui popor comparativ nu prea numeros, situat într-o poziţie geopolitică foarte precară. Disproporţia 
intre realitate şi viziune este dar prin ea însăşi o cauză de perturbare, când conducerea nu poate 
stăpâni deopotrivă de bine aceste două laturi esenţiale ale Mişcării. în acest caz preponderenţa 
planului moral faţă de cel politic trebuie să fie asigurată pentru că numai aşa se salvează esenţa 
Mişcării care poate fecunda mereu şi forţă politică. 

Din cauza aceasta chiar revoluţia legionară trebuie să fie după concepţia Căpitanului, fruct a 
unui proces de interiorizare şi nu rezultatul determinat de forţe materiale exterioare, fiindcă un 
asemenea rezultat care nu corespunde cu esenţa fondului legionar mai mult răvăşeşte, fiind un 
ferment de descompunere 

în faza de evoluţie în care se găseşte poporul şi statul român cat şi Mişcarea Legionară, numai 
Căpitanul putea stăpâni toate aceste realităţi dându-le rezolvarea cea mai potrivită care să ducă la 
înălţarea neamului românesc. Apariţia sa avea un caracter providenţial fiind determinată de o 
necesitate istorică milenară. Şi el mergea cu paşi siguri pentru a crea condiţiile necesare pentru 
valorificarea integrală în istorie a sufletului şi energiei româneşti, acumulată şi menţinută veacuri de-a 
rândul în stare latentă. De aceea direct vinovată şi responsabila pentru împiedica-rea şi întârzierea 
acestui proces de desăvârşire rămâne degenerata clasă conducătoare românească care a asasinat, 
pe Căpitan provocând o gravă criză de conducere a neamului românesc într-un moment istoric 
crucial, aceşti trădători "vor fi blestemaţi din neam în neam". 

în ceea ce priveşte răspunderea noastră în desfăşurarea evenimentelor de la arestarea 
Căpitanului, ea poate avea două etape principale : 

1 Acţiunea desfăşurată până la asasinarea Căpitanului, 

2. Acţiunea desfăşurată mai târziu pentru apărarea, păstrarea şi valorificarea moştenirii politice 
şi morale lăsată prin Mişcarea Legionară de către Căpitan şi de către toţi aceia care şi-au dat sângele 
pentru ea. 

împrejurările au făcut ca să particip - din cauză că am scăpat nearestat - direct, în grupul de 
comandă al Mişcării rămas liber, în toate etapele pană astăzi. Acest lucru îmi oferă posibilitatea de a 
desprinde din fiecare etapă - chiar în mod sumar - elementele caracteristice, în legătură cu criza de 
conducere din Mişcarea Legionară şi prin repercusiune, din statul român. De asemenea se poate 
vedea şi gradul de merit şi responsabilităţi din diferitele etape care au dus la situaţia de astăzi a 
Mişcării Legionare 

Un post de comandă în Mişcarea Legionară este o mare onoare dar implică şi o covârşitoare 
răspundere. Trebuie să se termine cu mentalitatea aceia de a se lua răspunderi verbale, goale şi 
lipsite de urmări în fapt. Când cineva acceptă să ia un post de comandă, trebuie să ştie că răspunde 
efectiv, atât pentru capacitatea de orientare în complexul realităţilor cât şi pentru rezultatul acţiunilor 
întreprinse. Mai mult: ca legionar trebuie să-şi dea seama de greutăţile speciale de conducere care 
rezultă din structura morală a Mişcării care pretinde ca orice acţiune să se producă atunci când 
satisface interesele Legiunii, ale neamului şi ale ordinii naturale. Manevrarea trebuie să se facă cu 
partea bună din om aşa cum a dovedit magistral Căpitanul că se poate face. Echilibrul intre latura 
morală şi cea politică trebuie să fie ţinut permanent. Este deci demn şi îndreptăţit de a râvni la posturi 
de conducere în Mişcarea Legionară cel care poate acţiona şi învinge mergând pe legile 
fundamentale fixate de Căpitan. De altfel este o lege naturală că o Mişcare nu poate învinge durabil 
decât prin esenţa ei şi este sortită înfrângerilor şi chiar pierii când îşi părăseşte această esenţă Lupta 
trebuieşte angajată deci pe teren propriu. Schimbarea terenului de pildă din moral în amoral chiar 
dacă ar aduce unele avantaje momentane şi efemere în fapt dezaxează echilibrul stabilit şi răvăşeşte 
întreaga structură. 

Păcatul faţă de Mişcarea Legionară nu este numai atunci când te pui vizibil în contra intereselor 
ei, sau când nu-i dai sprijinul activând. Adevărata crima şi cel mai mare păcat este atunci când, deşi 
nu crezi în principiile Mişcării, totuşi continui să activezi sub masca ei, spre alte obiective şi cu alte 
scopuri care ii denaturează şi desfigurează principiile de bază. Printr-o asemenea prismă largă 
trebuiesc privite acţiunile şi rezultatele ultimilor cinci ani scurşi de la arestarea Căpitanului, care au 
adus la situaţia de astăzi. Şi din această cercetare să se tragă învăţăminte care să permită 
îndreptarea pentru viitor. 

Etapele asupra cărora se va arunca această privire retrospectivă ar fi: 

1 Comandamentul Mişcării în timpul prigoanei 1938 până la refugierea peste graniţă - Martie 

1939 

2. Primul exil de la Berlin (Martie 1939 - Septembrie 1940) 

3. Guvernarea Regimului Naţional-Legionar.(15 Septembrie 1940 -21 Ianuarie 1941) 

4 Al doilea exil în Germania (Februarie 1941 - şi până astăzi) 

5. Pe plan intern; poziţia şi atitudinea mea şi a lui HORIA SIMA în raport cu problemele 


8 


conducerii în Mişcare 

6. Pe plan exterior: poziţia lumii vechi reprezentată de Antonescu şi a factorului german în 
legătură cu criza de conducere în mişcare şi în statul Român. 

7. Deznodământul crizei prin fuga lui HORIA SIMA şi noua situaţie creată. 

(Pentru prescurtare, enumerarea va fi pe puncte şi schematică, având mai mult caracterul unor 
note sumare. ) 


III. ETAPA l-A A COMANDAMENTULUI 

I - Situaţia la arestarea Căpitanului 

La răspântia politică în care s-a găsit Căpitanul după lovitura de stat a lui Carol din februarie 
1938, el a optat pentru linia spirituală a Mişcării, renunţând la avantajele politice efemere şi dubioase 
pe care le-ar fi adus anumite compromisuri politice, a ales ca armă de luptă hotărârea de jertfă totală 
în locul unei refugieri peste graniţă care ar fi putut pune în discuţie - mai ales de către cei de rea 
credinţă - însăşi rectilinia atitudinii sale de o viaţă întreaga. Toate (succesele) bătăliile câştigate de 
Căpitan pană atunci au fost dobândite prin folosirea forţei izvorâte din sentimentele mari şi nobile ale 
omului A mobilizat numai partea bună şi a renunţat la tot ce a fost meschin şi de esenţă satanică. Ca 
instrumente pentru atingerea ţelurilor strategice ale concepţiei sale, cu un caracter dualist adică moral 
şi politic , a creat succesiv : I). Pentru faza revoluţionara: Legiunea centru spiritual ; iar Garda de Fier 
ca organizaţie de luptă. 2). Pentru faza politică : Legiunea rezerva spirituală iar partidul "Totul pentru 
Ţară" ca organ de manevră politică înzestrat cu mai multă flexibilitate. 

în fond toate acestea instituţii erau faţete ale aceleaşi spiritualităţi determinate de necesitatea 
adaptării în diferitele conjuncturi ale evoluţiei Mişcării. 

Linia tactică si strategică adoptată de Căpitan în primăvara anului 1938 urmărea : 

1) Din punct de vedere spiritual : 

în primul rând Desăvârşirea fundamentului spiritual al Mişcării, prin adoptarea în momentul cel 
mai critic pentru ea, a armei divine făurită din forţa inepuizabilă ieşită din martiriu. Avea conştiinţa 
lucidă că din jertfa lui - dacă va fi să se producă - va rezulta permanentul izvor de spiritualitate 
legionară care va alimenta Mişcarea peste veacuri. Prin jertfa lui a vrut să creeze religia 
naţionalismului românesc. 

2) Din punct de vedere politic : 

a) A vrut să cruţe statul şi poporul român de convulsiuni interne care ar fi putut să-i fie fatale, 
depăşind însă prin marele său sentiment de răspundere şi viziunea sa, întreaga clasă conducătoare în 
frunte cu regele Carol II. 

b) N-a vrut să angajeze o bătălie într-o conjunctură favorabilă unui adversar lipsit total de 
sentimentul răspunderii faţă de ţară, atât din punct de vedere intern cât şi extern. Prin retragerea pe 
poziţia non-rezistenţei a vrut să-l lase să dea în gol şi din aceasta sconta şi slăbirea coeziunei 
coaliţiilor politicianiste. 

c) Câştigarea de timp, pentru venirea unei conjuncturi din ce în ce mai favorabile determinată de 
extinderea influentei italo-germană în Europa care se găsea în plină ofensivă. 

Aceasta era soluţia legionară adoptată atunci de Căpitan de natură să evite o fugă peste graniţă 
sau un aranjament cu adversarii care in-cercau mai mult să-l compromită, decât să-l înţeleagă. 

Prin ea se satisfăceau gradat: interesele permanente ale Legiunii, Neamului şi ordinea naturală. 

Neajunsul rezultă însă din faptul că, Căpitanul care trebuia să orchestreze această luptă de non- 
rezistenţă era el însuşi închis adică pus în imposibilitate de a lua contact şi conduce pe legionari în 
această direcţie. Acest lucru se agrava şi prin faptul că mulţi din fruntaşii legionari erau şi ei închişi iar 
din cei rămaşi afară şi masa legionară puţini puteau înţelege, noua tactică adoptată de Căpitan în 
aceste critice împrejurări. Mişcarea Legionară educată mai mult în spirit ofensiv, era mai uşor să fie 
antrenată pe drumul agitaţiei ineficace decât să o înfrânezi pe acel al răbdării necesare, mai ales că 
singura frână potrivită pentru dinamismul legionar, care o forma voinţa Căpitanului, era împiedicată să 
funcţioneze. Problema care se punea pentru cei de afară era deci o optare intre impulsul acţiunii şi 
eroismul răbdării. Pentru elementele din comandamentul Mişcării aceasta forma tema care trebuia să 
o rezolve. Dar din aceasta rezulta că prin arestarea Căpitanului s-a produs deja primul început de 
criză în conducerea Mişcării Legionare 

Atitudinea adoptată 

Atitudinea adoptată de mine în problemele, de conducere şi acţiune ale Mişcării Legionare 
aveau un caracter particular fiind în funcţiune atât de provenienţa cat şi de formaţiunea şi structura 
mea personală care pe lângă fanatism mai da şi o supapă de siguranţă prin anumit scepticism rezultat 


9 







dintr-o concepţie largă despre zădărnicia acestei lumi. 

Această atitudine s-ar putea caracteriza în următoarele trăsături mai principale atât pentru 
perioada de dinainte cât şi după arestarea Căpitanului. 

1. înainte de arestarea Căpitanului: 

1) Atitudini determinate de provenienţa mea de român de peste hotare (macedo-român.) 

a) Acţiune pe două planuri. După cunoaşterea Căpitanului în anul 1930 în închisoarea de la 
Văcăreşti, am văzut că o rezolvare temeinică a problemei Românilor de peste hotare, nu poate veni 
decât printr-o Românie Legionară. în consecinţă forţele de care dispunea tineretul nostru au fost 
angajate de atunci în primul rând, pentru lupta legionară şi în al doilea rând, pentru apărarea 
intereselor românilor prigoniţi peste hotare sau în Cadrilater. Sincronizarea acestei duble acţiuni 
dădea o poziţie specială. 

b) Experienţa, sentimentele sau resentimentele legitimate de suferinţele şi luptele din 
Macedonia, dădeau un simţ mai ascuţit în identificarea primejdiei fanariote, care se traducea printr-o 
atitudine mai vehementă faţă de tendinţa de infiltrare în Mişcare, a elementelor de origine străina şi în 
special levantină (fanariotă). 

c) Venirea dintr-un alt mediu - sănătos prin moravurile lui sobre care ii caracterizează - dădea 
posibilitatea de a aduce perspective prin comparaţie, noi, şi o privire mai critică, asupra realităţilor din 
România. 

d) Exaltarea imaginii unei Românii văzute de departe în anii copilăriei, ne mărea exigenţa faţă 
de ceea ce se putea realiza în condiţiile de la început, fapt care stimula elanul revoluţionar; iar tradiţia 
luptelor de acolo, ne indica şi tehnica corespunzătoare de luptă. 

e) Frământarea timpurie cu problemele de conducere ale ramurii noastre care ne-a cultivat 
posibilităţile de a putea concepe un plan de ansamblu şi acţiunea pentru cauza Românilor din Balcani 
cat şi aceea din Cadrilater, ne-a familiarizat cu multe chestiuni interne şi externe. 

f) Spiritul practic caracteristic ramurii noastre, imprima şi acţiunilor cele mai idealiste sau 
exaltate, o notă realistă care le împiedica să se desprindă din cadrul realităţilor, etc. 

Toate aceste trăsături care contura concepţia noastră de luptă apropia grupul (nostru) din care 
făceam parte de Căpitan, într-un mod cu totul particular; iar Căpitanul aprecia sănătatea morală şi 
nota serioasă şi gravă care o aducea acest grup. 

2. Atitudini determinate de structura şi formaţia mea personală. 

a) Structura echilibrata m-a indicat spre misiunea de element de coordonare în sânul grupului 
nostru unde, pentru armonizarea temperamentelor vehemente şi individualiste mai pronunţate la 
ramura noastră, necesita eforturi de echilibru şi simţ pronunţat al măsurii pentru înfrânarea 
impulsivităţilor. 

b) Concepţia că în orice organism încadrarea individului trebuie să se facă în aşa fel, încât să se 
asigure o arhitectură durabilă a acelui organism prin fixarea unui centru de greutate cat mai stabil care 
să-i dea un echilibru permanent. 

c) în cadrul Mişcării şi în faza care se găsea după 1940 în sfătuirile cu Căpitanul accentuam 
nota (pozitivului) realismului politic în judecarea situaţiilor, ca o contrapondere a elanului romântic care 
în mod inerent pentru faza de atunci, lua amploare. Chiar poziţia elementului nostru în Mişcarea 
Legionară, am socotit-o poziţie de completa-re în buchetul românesc. 

d) Faţă de temperamentul Căpitanului, minunat echilibrat printr-un efort de voinţă călăuzită din 
instinctul şi simţul său de măsură dar cu impulsiuni naturale spre ieşiri eroice, găseam necesară 
afirmarea calculului rece şi despersonalizat, tocmai pentru uşurarea menţinerii echilibrului de care 
avea nevoie, deci era o atitudine de completare temperamentala, necesară echilibrului. De această 
necesitase m-am convins mai mult când ara văzut cum un caracter nobil ca al lui Alecu Cantacuzino 
dar cu similare impulsiuni eroice, rupea echilibrul şi ieşeau hotărâri care nu mai purtau pecetea 
simţului de măsură şi prudenţă caracteristică acţiunii Căpitanului. (Ex. terorismul demonstrativ 
spectaculos şi verbal de la congresul studenţesc de la Tg. Mureş ). Afirmarea deci a laturii politice. 

e) Faţă de neajunsul care tinde să se formeze în jurul unei personalităţi unde, în virtutea unei 
legi aproape mecanice determinată de forţa de atracţie, începea să se nască un gol determinat de 
consensul unanim ieşit din anularea personalităţilor, adulare sau interes, fiindcă acest lucru putea să 
împiedice claritatea orientării, afirmam fără reticenţa jaloane de adevăr pentru a înlesni o orientare 
realistă prin oferirea unor puncte de vedere deosebite. 

f) Discreţia cât mai mare şi evitarea de a intra în frământările inerente în anturajele marilor 
personalităţi, spre a nu trezi nici o susceptibilitate şi a păstra nealterată obiectivitatea, atât pentru 
judecarea problemelor puse în raport cu lumea din afară de Mişcare, cat şi cele din interior. Evitarea 
unei afirmări zgomotoase şi totalul dezinteres în judecarea situaţiilor fiindcă aşa puteai reprezenta mai 
bine linia legionară. 

g) Funcţiunea de sfătuitor intim, în condiţiile arătate mi-a cultivat mai mult perspicacitatea în 


10 


probleme de concepţie în conducere, în legătură cu liniile mari de strategie sau tactică ale Mişcării, pe 
teren neavând decât sectorul macedonean cu problemele noastre specifice atât din punct de vedere 
general cât şi legionar, şi asta mai limitat după ce am luat funcţiune la stat. Poziţia aceasta particulară 
- cum am spus - -făcea să fiu cunoscut şi poate apreciat de unele cadre de la centru dar puţîn 
cunoscut de marele mase legionare. în general poziţia era de afirmare a laturii politice realiste. 

Aceasta a fost situaţia la arestarea Căpitanului. 

II - După arestarea Căpitanului 

După arestarea Căpitanului atitudinea mea în problemele de conducere a Mişcării trebuia să se 
adapteze în raport cu noua situaţie creată Ea lua ca bază poziţia pe care se fixase Căpitanul când a 
refuzat rezistenţa activă sau să treacă peste graniţă şi s-a lăsat să fie arestat, adoptând pentru 
motivele arătate pe scurt mai sus ca armă non-rezistenţa. Dar problema nu va fi uşoară pentru că 
Căpitanul a fost simţit de mulţi dar înţeles de puţini. 

La aceste motive se adăugau acum două realităţi esenţiale : 

1. Căpitanul şi cei mai mulţi dintre fruntaşii legionari se găseau zălog în mâinile duşmanilor 
noştri de moarte. Grijea de viaţa lor in-lătura din principiu orice acţiune cu caracter de provocare care 
ar fi putut fi folosită de adversar pentru a-şi pune în aplicare planurile asasine nutrite de mult. Viaţa 
Căpitanului este esenţială pentru Mişcare. 

2. Tactica adoptată de Căpitan nu se poate schimba chiar dacă s-ar fi dovedit greşită, atâta timp 
cât Căpitanul se găseşte în mâna lor Dacă o schimbam, periclitam viaţa Căpitanului, nu câştigam 
nimic şi pierdeam avantajele care le oferea ea 

3. Obiectivul principal, trebuie să fie câştigarea de timp. Acest lucru se poate obţine mai bine 
prin răbdare, linişte şi calm şi chiar prin o totală dare la fund cum a preconizat Căpitanul 

4 . Legătura cu organizaţiile legionare să se facă cu cea mai mare discreţie şi rostul principal să 
fie pentru momentul actual, de a preîntâmpina orice încercare de recrutare a maselor legionare de 
către agenţi provocatori. 

5. Ca obiectiv de acţiune : a) sfărâmarea blocului politicianist creat împotriva Mişcării prin faptul 
solidarizării lor în faţa primejdiei comune, prin simularea dispariţiei acestei primejdii ; a). Nu se ataca 
regele: b) Răspunderea aruncată întreagă asupra lui Armând Călinescu; c) încercări de a rupe prin 
simpatii sau convingere directă din oamenii politici care dau concurs regimului de opresiune; d) 
Rivalităţile din sânul camarilei; e) Rivalităţile dintre oamenii politici (Călinescu, Tătărescu, etc. extinse 
la partizanii lor) etc. Deci prin darea la fund a Mişcării sunt şanse ca acestei solidarităţi negative sâ-i 
slăbească coeziunea Astea toate pentru câştigare de timp spre a apuca conjunctura externă 
favorabilă, aşa cum se desemnează evoluţia evenimentelor din afară, singură care poate aduce o 
reexaminare a situaţiei create prin condamnarea Căpitanului. 

6. Rămânerea nearestată a cât mai multe elemente legionare, fiindcă ele constituie siguranţa 
Căpitanului, planul guvernului fiind de a trece la lovitura decisivă după ce operaţia arestării tuturor 
cadrelor se va fi terminat. 

7. Menţinerea în opinia publică a psihozei "că dacă i se întâmplă ceva Căpitanului, vor urma 
reactiuni groaznice". 

8. Formarea unor echipe de elită care date la fund să fie totuşi la dispoziţie, pentru orice 
eventualitate. 

9. Acţiune discretă pe lângă Rege de a-l pune pe tema de a păstra pe Căpitan ca o rezerva cu 
care să poată conlucra pentru eventualitatea când împrejurările externe o vor cere. Pentru salvarea 
Căpitanului noi putem întreprinde şi unele acţiuni flexibile 

10. Consideram ca puerile şi foarte primejdioase proiectele de răpire a Căpitanului păzit de 
atâtea echipe ale lui Armând Călinescu mai ales că Căpitanul refuzase categoric o asemenea soluţie 
chiar pentru ipoteza când ar fi avut 100 % şanse de reuşită, 

11. De asemenea erau nechibzuite şi ieşite din romântism, impulsivitate sau lipsă de viziune 
justă a realităţilor, proiectele de revoluţie sau lovitură de stat într-un moment când Căpitanul era în 
mâna călăilor şi toată, poliţia şi siguranţa statului dictatorial concentrate asupra Mişcării. Oricare ar fi 
fost rezultatul unei asemenea încercări, adică chiar în ipoteza foarte puţin probabilă pentru momentele 
de atunci a unei reuşiri. 

12. Să fim prezenţi la orice schimbare adusă de imponderabil şi să folosim noile conjuncturi 
create prin evaluarea în special a evenimentelor externe. 

După arestarea lui Belqea şi însărcinarea mea de către Dl. Inginer Clime cu conducerea 
Comandamentului dădea posibilitatea de aplicare directă a acestei concepţii de conducere. 

Se iveau urm dificultăţi: 

1. Din punct de vedere al Mişcării. 

Oricât de ponderată ar fi fost concepţia de conducere pe care o reprezentam în acel moment, 
faptul că eram de origine macedoneană putea să fie interpretat că acţiunea va lua un caracter terorist, 


11 




înlesnind astfel acte de provocare şi înscenări din partea agenţilor provocatori. 

2. Din punct de vedere macedonean. 

După cazul cu Duca unde a participat lancu Caranica şi Doru Belimace şi după cazul Stelescu 
unde a participat Caratânase pe care siguranţa îl considera tot macedonean, elementul nostru a fost 
supus la o prigoană colectivă, fiind luat drept reprezentantul terorismului în Mişcarea Legionară. 

Afirmarea mea pe primul plan în aceste momente grele i-ar fi atras noi suferinţe şi poate chiar o 
execuţie în masse mai ales că de la începutul prigoanei au fost instalate mitraliere în multe comune de 
colonişti şi luate masuri pentru a se trece la o represiune radicală în cazul când elemente 
macedonene vor întreprinde acţiuni teroriste Afirmarea prea mult a noastră ar fi particularizat acţiunea 
arătând-o ca străina de "sufletul românesc", iar ramura noastră ar fi avut şi prigoane speciale. 

3. Din punct de vedere personal. 

Făcându-mi studiile în Bucureşti şi având serviciu ani de-a rândul la diferite instituţii publice din 
Capitală, eram cunoscut de multă lume. Acest lucru împiedica Mişcarea pe teren, mai ales că şi mulţi 
cunoscuţi din judeţele apropiate (Ialomiţa, Durostor, Caliacra, etc.) circulau pe acolo. 

Pentru soluţionarea acestor neajunsuri şi ţinând seamă de faptul că doi conducători ai 
Comandamentului şi anume : Radu Mironovici şi Ion Belgea, au căzut în scurt timp unul după altul, din 
cauză că erau cunoscută calitatea lor, pentru asigurarea continuităţii am hotărât să nu se arate cine 
conduce comandamentul acreditându-se pentru derutare că îl conduce un colonel activ. 

HORIA SIMA însărcinat de Belgea pentru restabilirea legăturilor cu organizaţiile din provincie , 
avea avantajul că era complet necunoscut în Bucureşti, putând circula cu totul liber, în acest scop. 
Experienţa făcută pe teren în regiunea Timişoarei ii va servi în acest scop. De acolo va putea folosi 
mai uşor şi elementele auxiliare. întreaga conducere se baza deci pe sinceritate şi loialitatea 
colaborării intre noi. 

Atitudinea lui HORIA SIMA 

Această colaborare însă n-a putut da totdeauna roade pozitive din următoarele motive : 

1. HORIA SIMA n-a înţeles fundamentul tactic şi strategic al poziţiei pe care s-a fixat Căpitanul 

2. Cadrul strâmt în care se mişcase pană atunci îi împiedicase orice perspicacitate de orientare 
în ansamblul problemelor care se puneau şi în special a curselor întinse de adversar. 

<3. 3. Romântism revoluţionar şi parcă o obsesie de a face el o revoluţie, aşa cum ii indica numele 

de botez; indiferent de rezultat. 

4 . Un neastâmpăr mai mult de natură nervoasă ii făcea pripit şi ii dădea obsesia că totul este 
pierdut, dacă nu se reacţionează. 

5. Ambiţia pe care a manifestat-o de la început prin ieşiri împotriva D-lui Inginer Clime care nu I- 
a însărcinat pe el cu conducerea Comandamentului, fiindcă avea ranchiuni personale! Această 
ambiţie începea să roadă încrederea din ce în ce mai mult. 

6. Atitudinea ipocrită, nesinceră şi folosirea misterului pentru a-şi da o importanţă mai mare 
Ipocrizia ii va aduce multe avantaje personale prin faptul că în mediul nou legionar se putea mai uşor 
induce în eroare. 

7. Facerea legăturilor, de multe ori inutile, se făcea cu atâta ostentaţie încât nu numai că anula 
atitudinea fixată de Căpitan de dare la fund, dar înlesnea Siguranţei să captureze succesiv, valuri de 
cadre legionare, elemente de prima mână, deşi mai puţin cunoscute de poliţie. 

8. Evoluţia spre luarea unei atitudini de frondă faţă de guvern, afirmând că Mişcarea este mai 
tare de cat oricând, mai mult demonstrativ şi fără rost pentru ca duşmanii de moarte ai Mişcării ... să 
aibă prilej pentru accentuarea prigoanei. 

9. Planuri şi acţiuni de lovituri de stat cu elemente în mare parte neverificate, în care mişunau şi 
agenţi de la poliţie. Nu este exclus ca poliţia să fi lăsat la început manifestarea unor asemenea acţiuni 
a căror mişcări le urmărea de aproape, pentru a avea un pretext de nimicire totală a celor din lagăre şi 
închisori în frunte cu Căpitanul precum şi a cadrelor care ar fi încercat lovitura. 

10. Continuarea, unor asemenea acţiuni cu toate că Căpitanul le-a interzis categoric, atât lui 
Alecu Cantacuzino care cerea deslegare cât şi lui HORIA SIMA, reînnoind ordinul de linişte şi 
neprovocare. 

11. Informaţii exagerate şi tendenţioase asupra stării prerevoluţionare din Ardeal, inducând în 
eroare atât pe Vasile Cristescu şi prin acesta pe Căpitan 

12. Actele provocatoare şi de terorism izolat şi fără nici un rost în timpul călătoriei Regelui Carol 
în străinătate care au culminat cu atentatul asupra lui Goangă. Acest lucru părea cu atât mai 
provocator pentru rege cu cât el n-a putut face această călătorie decât după introducerea ordinii 
măcar aparentă. 

Acţiunea mea de temperare şi aducere la realitate n-a reuşit totdeauna (afară de zădărnicirea 
unor pretinse lovituri de stat pregătite pentru luna Septembrie care ar fi fost o catastrofă pentru 
Mişcare). 


12 



Situaţia era de aşa natură încât nu permitea luarea de măsuri pentru următoarele motive : 

1. De neînţelegerea noastră ar fi profitat organele poliţiei şi s-ar fi derutat cadrele intrând 
fermentul descompunerii în ele. 

2. Era oribil ca în timpul cât Căpitanul şi atâţia camarazi zăceau în închisoare să fie neînţelegeri 
pe chestii de ambiţie la cei de afară. 

3. Am considerat că o ruptură şi îndepărtare a lui HORIA SIMA care prin calitatea ce o deţinea 
până atunci în Comandament ca element de legătură, era mai primejdioasă fiindcă scăpa de 
supraveghere şi frână. Şi apoi în acele momente ori cine putea face acte necugetate dacă era lipsit de 
sentimentul răspunderii, care se răsfrângea în mod sigur asupra Căpitanului şi a Mişcării. 

4 . Când pe la începutul lui Noembrie 1938 am constatat că înfrâna-rea acestor manifestări 
primejdioase devenise extrem de anevoioasă am trecut comanda printr-o scrisoare cu data de 3 
Noembrie 1938 lui Vasile Cristescu, atrăgându-i atenţia asupra primejdiei ce poate rezulta din această 
psihoză revoluţionară ieşită din pierderea nervilor. Speram că în felul acesta, voi reuşi să trezesc 
sentimentul de răspundere a lui Vasile Cristescu care în consfătuirile noastre de la Comandament 
privea cu toleranţă aceste manifestări romantice dar care în fond conveneau lui Armând Călinescu. 

A fost în zadar. Insuficienţa aproape congenitală în judecarea situaţiilor a adus prin continuarea 
lor la dezastru care se poate marca în următoarele : 

1. Căpitanul, Nicadorii şi Decemvirii asasinaţi adică producerea ireparabilului pentru neamul 
românesc. 

2. Asasinarea lui Vasile Cristescu şi atâtor camarazi trâdati de agenţii infiltraţi pe lângă HORIA 

SIMA, 

3. Impotenţa pentru vreo reacţiune de răzbunare a Căpitanului, fapt care dovedea încă odată 
cat de neserioase au fost toate aşa zisele pregătiri supravegheate de poliţie, 

4 . Dezaxarea Mişcării Legionare şi producerea crizei de conducere care zguduie şi astăzi însăşi 
existenţa neamului românesc, 

5. Abandonarea terenului şi refugierea peste graniţe a cadrelor care au reuşit să rămână 
nearestate. 

6. Lăsarea de către HORIA SIMA a legăturilor în mâna lui Vârfureanu, dovedit mai târziu 
trădător, arată neseriozitatea cu care erau concepute toate acţiunile lui de care poliţia era atât de 
complet informată la timp Vârfureanu era în centrul tuturor pregătirilor pentru lovitura de stat. 

7. Nu este exclus ca în mod inconştient să fi servit prin acţiunea lui planurile adversarului, fapt 
care s-ar explica de ce el a reuşit să scape nearestat deşi lucra cu atâtea elemente suspecte Se 
crede că felul lui de acţiune a convenit poliţiei româneşti în momentele acelea. Chestiunea va trebui 
cercetată de aproape şi pe această pistă. 

Din toată această agitaţie negativă soldată cu un rezultat atât de sângeros şi dezastruos a 
început sa se înfiripeze o faimă personală de terorist a lui HORIA SIMA care cultiva partea neformatâ 
a sufletului Legionar şi lipsa de pregătire pentru problemele politice şi morale. Pe o temă, în aparenţă 
eroică romantică, se înregistra prima deturnare de la adevăratul eroism legionar care nu însemna 
aventură iresponsabilă şi nu este de esenţă exterioară, ci plin de adâncă înţelepciune creatoare Ou 
acest prilej s-a dovedit că cultivarea şi exaltarea tendinţelor nedisciplinate şi anarhice este mai uşoară 
decât acţiunea dusă pe linii mari şi scopuri superioare. Starea de spirit răvăşită de evenimente se 
preta mai mult la acţiuni de aventură . Meritul unui conducător este când o poate stăpâni cu 
înţelepciune. 

Din viaţa de erou şi moartea de martir a Căpitanului va ieşi însă forţa care să repare cu timpul 
toate ereziile şi greşelile care le-a suportat Mişcarea Legionară în decursul acestei perioade de mari 
greutăţi, umiliri şi mişelii. 


III. ETAPA PRIMULUI EXIL 

După moartea Căpitanului poziţia pe care m-am fixat în primul exil era următoarea: 

1. în principal afirmarea liniei morale şi ţinuta ortodoxă şi intransigentă pentru spiritualitatea 
legionară, întrucât îmi dădeam seama că după dispariţia Căpitanului, multe elemente din Mişcare care 
le ţinea în frână el, vor înclina spre compromis. O esenţială problemă de echilibru cerea acest lucru de 
la mine care în timpul când trăia Căpitanul afirmam latura calculului politic. Acum când Mişcarea 
Legionară era dezaxată prin moartea Căpitanului trebuia afirmat şi elementul de pondere. 
Intransigenţa însă era voinţa de a continua lupta orice durată şi perspective ar avea. 

2. Forţa elementului nostru să păzească masiv această linie legionară şi pentru inerentele 
dispute pentru succesiune la şefie ce se vor naşte să reprezinte prin imparţialitatea sa, interesul 


13 


legionar absolut, 

3. Renunţarea la orice ambiţie de şefie pentru a putea reprezenta o atitudine complet 
dezinteresată dând un centru de echilibru a Mişcării dezaxate. 

4 . Fiind în plină luptă şi întrucât pe lângă acţiunea politică era necesară şi o acţiune de 
pedepsire a acelora care au asasinat pe Căpitan, pentru înjghebarea unităţii, am crezut necesar să 
privesc înainte, fără a deschide procesul cu imputările asupra răspunderilor. Am considerat acţiunea 
lui HORIA SIMA ca făcută de bună credinţă, dar greşită din cauza lipsei de perspicacitate şi de 
experienţă politică, fapt care mi-a impus rezerve în ceea ce priveşte posibilităţile lui de conducere. 

5 . Acţiune matură pentru acoperirea spatelui la Berlin, fapt care în trecut nefiind, ne-a lipsit 
poate de un concurs mai eficace pentru salvarea Căpitanului. Informarea despre Mişcarea Legionară 
făcându-se mai mult prin legionarii din Bucureşti ştirile aveau uneori şi ceva caracter subiectiv sau 
unilateral. Completarea acestor informaţii prin legătura competentă făcută cu secţia externă a 
Partidului Naţional-Socialist. (Rosenberg.) 

6. Păstrarea unităţii tuturor celor refugiaţi în Germania spre a evita ţigănia denigrărilor reciproce 
pentru care mulţi au o înclinare bolnăvicioasă, fapt care ne-ar pune într-o lumină urată în faţa 
străinilor. Prin denigrări reciproce străinii cunosc mai bine şi exagerat tarele noastre naţionale iar 
poporul român îşi pierde din valoare în ochii lor şi implicit şi cei care denigrează. Cu atât mai mult 
pentru o mişcare spirituală . 

7 . Afirmarea poziţiei legionare în mod demn pentru a se înlătura orice atitudine dependentă şi 
subalternă umilitoare aşa cum se observau unele tendinţe ca urmare a nenorocitei mentalităţi rămasă 
la unii din timpul împilărilor, Grija ca Mişcarea Legionară să devină o soluţie serioasă în cazul când 
conjunctura o va impune 

8. Reorganizarea comandamentului sub conducerea Preotului Dumitrescu în care să aibă 
funcţiuni toţi comandanţii legionari refugiaţi pentru ca în felul acesta să folosim calitatea lui de fost 
secretar al Mişcării Legionare şi voluntar în Spania, coordonând totodată şi activitatea celorlalţi în 
diferite sectoare. 

9. în criza de conducere deschisă şi pentru faza de tranziţie, pană la selecţionarea noului 
conducător, crearea unui vad legionar (Comandament, for, senat, etc, ) care să asigure continuitatea 
adică crearea Bisericii (în sens de instituţie) legionară organizată şi cu prestigiu (Vezi: Scrisoarea- 
râspuns către legionari, citită în şedinţa colectivă în august 1939. ) 

10 . Stabilirea unei baze realiste de plecare a Mişcării răvăşite şi sincronizarea acţiunii cu factori 
externi dat fiind că ei intraseră în faza de executare a planului ofensiv în special după ocuparea 
Cehoslovaciei şi încheiaseră sub presiune un acord-economic cu oficialitatea românească, Vezi 
notele din 27 iulie 1939 date şi unei mari personalităţi politice prin Păr. Dumitrescu. 

11 . Păstrarea, cu fermitate a poziţiei externe a Mişcării fixată de Căpitan pe care guvernul 
român prin anumiţi legionari de la Berlin în legătură cu legaţia (Cazul Amzăr, Dumitrescu-Zăpadă) 
căuta să o clatine, urmărind risipirea în alte ţâri a grupului de legionari refugiat în Germania, (Vezi 
:Fixarea poziţiei Mişcării în şedinţa publică din 10 Septembrie 1939 după încheierea pactului 
germano-sovietic - Buletin Informativ,) 

12. înţelegerea acţiunii de pedepsire a lui Miti Dumitrescu pornită din propria lui iniţiativă şi 
reuşită parţial întrucât n-a prins în aceeaşi operaţie şi pe Carol ca sâ micşoreze primejdia pentru 
suprima-rea cadrelor din închisori, (Apărarea memoriei lui :Vezi: Scrisoarea , către Dr. Goebbels din 
22 Septembrie 1939 

13. După rărirea cadrelor prin masacrarea celor din închisori apropierea pe liniile mari cu HORIA 
SIMA pentru a crea un nucleu de credinţă intransigentă care să poarte steagul Mişcării neîntinat mai 
ales că sub teroarea sau din motive tactice mulţi legionari din Ţară, înclinau spre compromis. Prin 
actul de la 24 Martie 1940 (iniţiat, conceput şi citit în şedinţa legionară colectivă deschisă de mine) pe 
lângă că am fixat această poziţie, dar am apărat şi poziţia externă a Mişcării Legionare, care începea 
să fie pusă la îndoială. 

14 . Rezervă faţa de revenirea obsesiilor loviturilor de stat ale lui HORIA SIMA, concepute cu 
totul neserios şi justificarea lor ca o consecinţă a mustrărilor de conştiinţă pentru dezastrul cauzat în 
prima perioadă, crezând că îşi caută o ieşire onorabilă sub această formă disperată. 

15 . Asigurarea completă a liniei externe prin legături directe avute cu delegaţiile legionare venite 
de la Bucureşti, după audienţele avute la Regele Carol şi contactul făcut cu forurile germane.(Vezi : 
Scrisorile răspuns pentru Regele Carol şi notele lămuritoare pentru germani.) 

16 . Constituirea ultimei rezerve după plecarea lui HORIA SIMA în Ţară şi căderea lui în mâinile 
lui Carol şi afirmarea unei poziţii categorice pentru următoarele motive : 

a) Plecarea s-a făcut la 5 mai 1940 înainte de termenul pe care îl socoteam propice care urma 
să fie după rezultatele ofensivei pe frontul de Vest, aşa cum cereau necesităţile unei sincronizări. 
Ofensiva era în pregătire şi orice tulburare în România era prematură. 


14 


b) Acţiunea de compromis a lui HORIA SIMA faţă de Regele Carol nu reieşea -în cazul când era 
sincer- din planul cu care a mers în ţară şi părea foarte curioasă contrastând foarte mult faţă de 
intransigenţa pe care a manifestarăm atunci când Căpitanul era închis. (Nu s-a fixat pe linia eroică pe 
care o afirmase mereu).Tactica adoptată era de circumstanţă improvizată. Schimbarea macazului a 
fost o decepţie 

c) Lansarea lui HORIA SIMA ca conducător al Mişcării Legionare chiar de către Regele Carol mi 
s-a părut suspectă ţinând seamă şi de anumite conversaţii făcute de Stoicănescu cu Vorobchievici 
(mason de înalt grad, mâna dreaptă a lui Pangal şi ataşat militar la Berlin) suspectând toată 
chestiunea întoarcerii ca organizată şi montată pentru a da regelui Carol un conducător al Mişcării cu 
prestigiu şi mit. Afirmaţia lui Alexandru Popovici, că HORIA SIMA i-a spus înainte de plecare că în 
cazul când va cădea el va face totul să scape (Această bănuială am împârtăşit-o chiar atunci lui 
Stoicănescu, când a venit la Berlin să ne cheme în Ţară.) 

d) Teama ca Regele Carol să nu-l desumfle pe HORIA SIMA şi cu el Mişcarea Legionară la un 
moment mai potrivit care îl pregătea după câştigarea timpului pentru trecerea greutăţilor. 

e) Apărarea intransigenţei legionare faţă de asasinul Căpitanului (Regele Carol) 

f) Păstrarea poziţiei externe a Mişcării, mai ales că toate compromisurile făcute tactic de cei din 
ţară erau considerate ca o mască care folosea mai mult regelui Carol de a scăpa un moment greu şi 
de a continua după aceia vechea politică de ostilitate faţă de puterile Axei. 

g) Constituirea unei supape de, siguranţă pentru cei care manevrau pe teren, fiindcă existenţa 
unui grup constituit la Berlin, făcea îndoielnică eficacitatea unei noi exterminări a cadrelor din ţară, 
fiindcă tradiţia luptei s-ar fi continuat mai departe. 

h) Grija preventivă ca Ţara să ispăşească mai puţin, ca urmare a politicii externe dusă pană 
atunci şi deci necesitatea ca schimbările de regim în România să se facă înainte ca să fi venit 
arbitrajul de la Viena, folosindu-se deruta provocată prin pierderea Basarabiei. Deci, prevenirea 
dezastrului Ţării (vezi directivele din şedinţa publică de la 24 Iunie 1940 în Buletin Informativ Nr. 6 din 
8 Sept. 1940). 

i) Pentru înlăturarea posibilităţilor de manevră la Berlin ale lui Carol în grupul rămas s-a făcut şi 
apropierea elementelor mai dubioase, izolate până atunci, angajându-le într-o atitudine ostilă faţă de 
Rege (Vojen, Constant, Pr. Dumitrescu-Borşa). (Vezi scrisoarea către Rege pentru abdicare din 3 
August 1940 - în Buletin Informativ nr. 7 din 13 Sept. 1940.) 

j) Presiunea prin această scrisoare asupra lui HORIA SIMA să nu tergiverseze acţiunea, în 
cazul când este de bună credinţă, sau să i se strice combinaţia în cazul când totul a fost un 
aranjament pus la cale prin Siguranţă. Acest lucru şi-a avut rostul să accelereze acţiunea, căci altfel 
avea posibilitatea să înăbuşe în sânge toate pregătirile (Curier - Predescu). 

17 . Apărarea intereselor Ţârii arătând efortul de jertfe adus de Mişcarea Legionară angajată ca 
avangardă în lupta pentru Europa Nouă şi posibilitatea serioasă de câştigarea unui punct de sprijin 
sigur prin Mişcarea Legionară, torpilând combinaţiile lui Carol prin manevrele din Ţară făcute cu 
tratativele şi cele din străinătate prin misiunea iui Moldoveanu (memoriu către Rosenberg şi diferite 
note prin Otto Liess). 

în rezumat poziţia adoptată în această, perioadă a fost: 

1. Din punct de vedere spiritual . în primul rând păstrarea intransigenţei legionare pentru ca 
Mişcarea să aibă un punct fix care să evite dezorientarea şi destrămarea fiindcă aveam convingerea 
că criza de con-ducere în Mişcarea Legionară va deveni imposibil de rezolvat dacă va renunţa la 
esenţa spirituală a Mişcării Legionare dată de Căpitan. Numai sub forma aceasta se putea asigura un 
element de rezistenţă şi stabilite pentru echilibrul luptei de durată. 

2. Din punct de vedere politic . Supapa de siguranţă pentru ca politica oficială a statului Român 
să nu alunece pe drumul aventuros şi lipsit de interes al unei ostilităţi faţă de puterile Axei spre care 
împingea iudeo-masoneria şi care ar fi adus dispariţia Statului Român şi poate chiar a poporului 
român 

3. Din punct de vedere al manevrei tactice , constituia rezerva continuităţii şi prin această supapă 
de siguranţă pentru cei aflaţi în ţară, acoperindu-se totodată spatele Mişcării prin lămuririle date 
asupra importanţei Mişcării Legionare pentru o nouă ordine în sud-estul Europei 

Toată lumea avea tendinţa spre manevră Devenise o obsesie, în momentul când m-aş fi pus şi 
eu pe manevră, aşa cum îmi permiteau anumite posibilităţi, Mişcarea Legionară şi-ar fi pierdut orice 
punct de stabilitate morală; iar lumea veche ar fi profitat pentru a ne da lovituri decisive. Această 
raţiune de bază va perzista în situaţii similare şi mai târziu. Fidel jurământului legionar, am vrut sa 
apăr Mişcarea legionară de orice compromis care, "i -ar scădea măcar frumuseţea liniei morale". 

Păstrarea liniei morale mi s-a părut chiar din puncte de vedere politic mult mai esenţială decât 
rezultatul oricărei manevre de compromisuri. Aşa cerea structura Mişcării Legionare, intre planul 
politic şi cel moral am optat totdeauna pentru cel moral fiindcă el este esenţialul forţei, cu tendinţa insa 


15 





de a le împăca. 

Forţa Mişcării legionare izvorăşte de sub stanca intransigenţei morale Pentru mentalitatea 
politică curentă pare paradoxal acest lucru. De aceea păstrarea acestui izvor este esenţială pentru 
Mişcarea Legionara. Valorificarea şi amplificarea prin activitatea de toate felurile este o chestiune care 
urmează. Poziţia în care m-am aşezat a fost ca sa asigur în primul rând mai ales în perioada de 
completă criză în care ne găseam prin asasinarea Căpitanului şi a atâtor fruntaşi, acest izvor. 
Misiunea era foarte grea, în această ipostază trebuie să te privezi de posibilităţile de manevră în 
compromis mai ales că acest lucru devenea o bolnăvicioasă înclinare la mai mulţi. Pe de altă parte 
HORIA SIMA care căzuse în mâinile lui Carol, intenţionat sau forţat se pusese pe acest teren. 
Echilibrul trebuia restabilit printr-un exces în afirmarea intransigenţii morale şi a lupta fără compromis 
faţă de asasinii căpitanului. Deci reprezentarea liniei legionare care este dreaptă, nici la stânga şi nici 
la dreapta ci înainte. De aici rezulta şi echilibrul. Elementul macedonean să fie prin structura lui reduta 
onoarei şi a demnităţii. Să nu se antreneze în compromis şi în meschinărie. 

Am socotit că intransigenţa pentru liniile mari trebuie să o aibă orice legionar şi mai ales oricine 
a stat pe lângă Căpitan pentru a-i păzi comoara şi a-i valida linia. Poate exista şi maleabilitate pentru 
adaptare fără a se renunţa la principiile de bază. Nu se poate însă concepe adaptare cu orice preţ. 

4 . Sincronizarea acţiunii cu evenimentele externe. Mişcarea Legionară încleştată în interior cu 
iudaismul (forţa prin excelenţă internaţională), lupta se era strâns legată de evoluţia acestei lupte pe 
plan-internaţional. 

5. Constituirea unui frâu pentru orice acţiune care ar fi neserioasă, şi ar duce la ridicol rezultată 
din neexperienţâ şi neformarea noastră. 

6. Rezervă faţă de ambiţia lui HORIA SIMA de a tinde spre şefia Mişcării determinată de 
disproporţia ce există intre sarcina de conducător şi posibilităţile lui de realizare dat fiind că nici 
acestea nu sunt dezvoltate armonios şi mai ales că am văzut lipsuri esenţiale în experienţa din ţară. 
Pe de altă parte nu cunoşteam ce pot o serie întreagă de elemente cu prestigiu în mişcare, care n-au 
fost asasinate în masacrul de la 21 Septembrie 1939, Acest lucru îl puteam aprecia complet 
dezinteresat fiindcă nu m-am gândit vreodată să râvnesc la şefia Mişcării, dovadă că n-am schiţat nici 
o tendinţă de acţiune în acest sens, fiind de principiu că un conducător trebuie să aibă aderenţa 
directă cu masa care o conduce. Eu, în calitate de român de peste hotare, proaspăt venit, nu 
terminasem necesarul proces de adaptare. 

7. Alături de apărarea poziţiei morale a Mişcării, am urmărit şi indicarea şi păstrarea obiectivelor 
mari strategice pe care le-am urmărit cu tenacitate lăsând pe seama lui HORIA SIMA ca element de 
legătură partea tactică a luptei curente. 

8. Recunoaşterea necesităţii de colaborare pentru completare de funcţiuni şi de temperament 
pornită din concepţia de bază, că intr-un organism adevăratul proces de încadrare, se poate realiza 
numai când se face sincer şi lucid această recunoaştere, Tendinţa egocentrică atunci când nu-i 
corespunde o perfecţiune desăvârşită aduce la o hipertrofie canceroasă care se dezvoltă în 
detrimentul organismului. Interesul Mişcării Legionare, cerea înţelegerea şi colaborarea noastră. 
Pentru înlesnirea acestuia nu m-am uitat înapoi spre a face imputări în plină luptă. Am privit mereu 
înainte relevând unele greşeli ale trecutului spre a trage învăţăminte pentru îndreptare. Poate aceasta 
a fost o greşeală a mea fiindcă încercarea nu a reuşit de a îndrepta. Atunci însă era singura soluţie 
legionară. Astăzi când suntem complet paralizaţi şi doborâţi la pământ trebuie să reflectăm asupra 
trecutului şi să ne facem chiar şi imputări. 

Pe liniile mari era necesar să ne înţelegem fiindcă interesul Mişcării Legionare trebuia să 
primeze. Toţi băieţii recunoşteau şi doreau această colaborare. Faptul însă că el nu s-a pus, nici după 
ce evenimentele până atunci îmi dăduseră dreptate, pe principiul unei colaborări sincere a făcut să 
rezulte atâtea greşeli mari care au adus noi prăbuşiri politice şi morale. Ea a fost îngreunată şi de o 
diferenţă de structură. Eu aveam concepţia revoluţionară interioară manifestată echilibrat în exterior, 
HORIA SIMA prin structura lui căuta forme exterioare excentrice de manifestare. Mai mult însă, a fost 
egocentrismul şi teama de eclipsare prin prestigiul care îl aveam din care ieşea şi un complex de 
inferioritate, fiindcă îl rodea chestiunea şefiei, cu toate că eu nu manifestasem nici o aspiraţiune în 
acest sens Dimpotrivă, pentru a apăra cat mai dezinteresat liniile Mişcării, m-am pus lucid pe tema de 
a nu face caz de indicaţia d-lui inginer Clime şi de a nu da curs insistenţelor făcute de mulţi fruntaşi 
legionari de a primi sarcina conducerii. De aceea străduinţa mi-a fost ca neastâmpărul şi energia 
legionară a lui HORIA SIMA să fie captată şi să fie folosită raţional pentru Mişcare, făcând-o creatoare 
şi nu distructivă şi iresponsabilă, Asta cu atât mai mult cu cat acţiunea teroristă de altfel rămasă şi 
aceasta fără mici un rezultat pentru Mişcare - acţiunea lui Miti Dumitrescu fiind provenită din puterea 
lui de jertfă - l-a legat de Mişcare, fiindcă ca element de legătură a luat contact cu multe din cadrele 
legionare. 

Ştiam că egocentrismul va aduce noi greutăţi şi nenorociri. 


16 


Prevenirea lor şi deschiderea de perspective conform principiilor legionare, va fi misiunea care 
mă va apăsa mai mult. Principiile Căpitanului nu puteau fi lăsate ca să fie călcate şi nici interesele 
neamului desconsiderate cu uşurinţă. Nutream speranţa că evenimentele tragice care au culminat cu 
asasinarea Căpitanului şi a celorlalţi camarazi dând dreptate prevederilor mele, va releva pentru orice 
om de bună credinţă, necesitatea unei conlucrări în stilul şi cu sinceritatea legionară. 


IV. ETAPA GUVERNĂRII 

Judecând obiectiv se poate preciza: 

1) Răsturnarea regimului Carol a fost în primul rând un rezultat al noii conjuncturi externe ce s-a 
creat determinat de victoriile fulgerătoare german în Franţa, iar din punct de vedere intern prin, haosul 
rezultat după ciopârţirea Ţării. 

2) Punctul de vedere al Căpitanului în politica externa căpătând completa confirmare prin 
prăbuşirea graniţelor şi dezorganizarea aparatului de stat, impunea soluţia legionară singură care prin 
suferinţa acumulată prezenta o speranţă de îndreptare. 

3) Acţiunea lui HORIA SIMA plănuită prematur înainte de decizia victoriilor germane pe frontul 
de vest, a eşuat prin prinderea echipei la graniţa sârbească (asta în cazul când nu a fost o montare 
cum arată unele indicii). Nemerirea conjuncturii peste această acţiune, i-a dat valoare politică, prin 
specularea unui presupus atu german. 

4) Acţiunea de destindere concepută de regele Carol pentru a trece momentul critic, tinde să-i 
folosească mai mult acestuia, făcând un paravan din ea, fapt ce mi s-a relevat de către cercurile 
germane ca foarte primejdios atât pentru Mişcarea legionară cât şi pentru existenţa statului român. 

în acest scop am trimis la 5 Iulie pe Stoicănescu la Bucureşti să spună lui HORIA SIMA ca să 
demisioneze fapt care s-a întâmplat şi care a fost cu folos. Meritul manevrei dusă de HORIA SIMA în 
acest interval de timp este incontestabil (favorizat şi de calculele lui Carol) el reuşind să-şi ascundă 
gândurile şi să simuleze sentimente de loialitate cu o îndemânare puţin obişnuită la un legionar. La 
aceasta l-a ajutat şi lipsa lui de prestanţă în raport cu faima de terorist care o avea atunci fapt care a 
făcut pe Regele Carol să subevalueze fâcându-l să creadă că îl va utiliza ca un paravan comod. De 
aici a pornit şi tendinţa lui de lansare şi umflare urmând să-l desumfle după trecerea momentului critic, 

Pentru evitarea unei prelungiri a tratativelor şi izbirea Mişcării de către Carol - dat fiind că în 
acest joc care lua un caracter de tergiversare avea şanse să-l câştige cel care dădea primul lovitura - 
am insistat prin curierul special Predescu care făcea legătura cu HORIA SIMA, să dea lovitura, 
considerând orice întârziere dăunătoare şi primejdioasă. Ca presiune am trimis şi o scrisoare către 
Rege din partea grupului refugiat în Germania chiar prin Preotul Palaghiţă care era trimis de acolo ca 
să observe ce-i pe la Berlin, prin care se cerea abdicarea Regelui (vezi Buletin Informativ Nr. 7). 
Mijlocul mai potrivit şi mai economicos pe care îl preconizam era înlăturarea fizică a Regelui care 
rămăsese singurul stâlp al Regimului putred decât încercări de a lupta cu armata, prin revoluţie şi 
dezordini mai ales că acestea puteau fi fatale însăşi existenţii statului, în momentele acelea când 
apetiturile de pradă şi invazie ale statelor vecine şi în special ale Rusiei erau aţâţate 

încercarea de la 3 Sept, 1940 în care atâţia legionari s-au aruncat cu dispreţ de moarte în luptă, 
deşi n-a reuşit fiind anihilată de armată, a constituit totuşi semnalul iniţial. Aceasta dovedea încă odată 
cat de greu este să lupţi împotriva statului modern cu mijloacele de reacţiune de care dispune chiar 
când se găseşte în plină descompunere. Care ar fi fost soarta unor asemenea încercări în timpul când 
dictatura regală era în plină siguranţă externă şi aparatul poliţienesc a lui Armând Călinescu pus la 
punct şi concentrat întreg asupra Mişcării Legionare? însuşi HORIA SIMA recunoştea mai târziu 
mărturisindu-mi că " material încercarea de la 3 Sept. 1940 n-a reuşiţ i 

5) Intervenţia Generalului Antonescu adus de Rege pentru stabilirea ordinii folosindu-i prestigiul 
pentru a trece momentul greu a desăvârşit lovitura. Fiindcă generalul Antonescu care avea ranchiuni 
mai vechi împotriva regelui, sub impulsul mişcărilor de stradă, făcute sub egida legionară, a întors 
manevra regelui şi folosind investirea de conducător al Statului pe care el i-a dat-o l-a silit să abdice 
sub presiunea curentului popular răscolit de Mişcarea Legionară. Concursul Generalului Coroamă a 
fost decisiv. 

în aceste condiţiuni puterea oficială a statului n-a căzut în mâinile Mişcării, ci a rămas în mâna 
lui Antonescu care prin simpatiile, ce le avea în masele legionare ca urmare a legăturilor întreţinute cu 
Căpitanul se sprijinea pe mişcare folosind-o. 

Acest lucru îl dovedeşte mai mult decât orice faptul că Regele, la cuvântul dat de Antonescu, a 
putut să plece împreună cu Lupeasca în tren special încărcându-şi toată mobila, bagajele şi bijuteriile 
intr-un mod aproape sfidător. încercarea neizbutită şi chiar ridiculă de la Timişoara dovedeşte cată 


17 



putere aveau în mană legionarii la 6 Sept, 1940. HORIA SIMA îmi spunea că Antonescu nu şi-a dat 
cuvântul de a proteja viaţa decât Regelui. Pentru Lupeasca însă nu, astfel că acţiunea de prindere la 
Timişoara a fost în fapt tolerată de el, dar Jienescu în loc să dea avionul lui Boldeanu la orele 9 
dimineaţa l-ar fi dat la orele 12 ceea ce n-a dat timp pentru pregătirea operaţiunii. 

1 Noembrie 1941: Faţă de Rege, îmi spunea HORIA SIMA, că nu vrea să creeze cu noul Rege 
raporturi grele prin pedepsirea tatălui său, în acest sens îmi spunea Groza că el a cerut să meargă 
mai târziu şi nu i-a dat voie (13 Oct. 1941). Adevărul este că nu s-a putut. Şi asta o dovedeşte în mod 
izbitor plecarea lui cu Lupeasca, fiindcă aici nu putea fi decât sau neputinţă sau complicitate. 

Aşadar după cum recunoştea şi HORIA SIMA la comemorarea de la 6 Sept, 1941, victoria de la 
6 Sept. 1940 se datorează : 

1 Efortului concentric al celor doi ani de luptă legionară de la moartea atâtor camarazi; 

2. Puterea de jertfă a Căpitanului a ros rădăcina adversarului; 

3. Hotărârea de moarte a lui Miti Dumitrescu a distrus unealta cea mai tenace a lui Carol care a 
fost Armând Călinescu; 

4 Conjunctura externă a oferit climatul ca aceste jertfe să rodească. 

Menirea la guvern a Mişcării, în conjunctura de atunci era o necesitate politică de la care nu se 
putea sustrage nimeni. 

Problema care se punea deci era: 1). Cum se foloseşte această conjunctură pentru ca Mişcarea 
Legionară profitând de această situaţie să se instaleze cât nai temeinic la putere, fiindcă este mai uşor 
să cucereşti puterea decât să o păstrezi; 2) Cum manevrezi şi armonizezi situaţia cu partenerul Gl. 
Antonescu care deţine oficial puterea statului; 3) Mişcarea se angajează imediat şi total în opera de 
guvernare? 4) Mişcarea mai întâi se reorganizează susţinând un guvern format de persoane agreate 
şi pe urmă se angajează treptat prin colaborare sau infiltrare pentru ca să-şi pregătească cadrele etc. 
Aşadar problema care se punea era imediat la guvern sau reorganizare? 

Existau argumente intr-un sens sau altul. Esenţialul era ca odată adoptată o soluţie să se fixeze 
un plan de acţiune. 

Un asemenea plan însă n-a existat. 

înainte de 3 Septembrie 1940 cerându-mi-se de către cercurile''mane părerea asupra 
posibilităţilor de soluţionare a crizei din România, am dat două note consecutive (vezi notele scrise) în 
care preconizam : 

1 O soluţie reală a crizei este numai prin Garda de Fier. Orice altă soluţie este o diversiune 
pentru camuflare 

2. Mişcarea Legionară, după prigoanele sângeroase care i-a adus pm^erea 1 Căpitanului si a 

celorlalţi fruntaşi, nu poate prelua imediat si integral puterea . 

3. Necesitatea unui guvern tranzitoriu cu elemente agreate de Mişcare si cu experienţă de 

guvernare în care ea să ocupe toate posturile puterii executive, iar la celelalte departamente elemente 

tinere legionare de dublură ca subsecretari de stat pentru a impune noua spiritualitate, dinamism si a 

face experienţa necesară în opera de guvernare . Concepţia era deci de infiltrare în primul rând în 
centrele forţei executive. 

4 Posibilitatea unei conlucrări cu generalul Antonescu care poate fi utilizat, neoferind garanţii 
pentru actuala conjunctură externă decât numai în cadrul Mişcării Legionare, dat fiind părerile lui în 
politica externă şi caracterul său ambiţios. 

5. înainte de preluarea integrală a puterii. Mişcarea să-si reorganizeze cadrele răvăşite de 

prigoane şi să-şi pună la punct pentru noua perioadă de luptă cu mult deosebită de cele anterioare . 

Acum, după abdicarea Regelui Carol se puneau aceleaşi probleme poate în termeni diferiţi 
determinate de noua situaţie dar de aceeaşi esenţă. 

înainte de a mă întoarce în Ţară cu grupul refugiat, trei griji mă munceau pe care ii le-am 
împărtăşit lui Laurenţiu Vereş care locuia cu mine, spunându-i cu un simţ profetic să le noteze : 

1) Dat fiind caracterul ambiţios atât al lui Antonescu cât si al lui HORIA SIMA , aceşti doi oameni 
nu vor putea să se înţeleagă şi să colaboreze şi din acest lucru va ieşi o catastrofă pentru Mişcarea 
Legionară şi mari neajunsuri pentru statul Român. 

2) HORIA SIMA n-are nici pregătire si nici posibilităţi pentru noua misiune în opera de guvernare 

în care se angajează Mişcarea Legionară şi nici metodă de a valorifica şi utiliza alte elemente în acest 

scop, 

3) Nu m-aş fi întors dacă n-aş simţi ca o datorie de a face cât mai multe eforturi pentru a evita 
greşelile ieşite din aceste neajunsuri. 

4) . Mă întorc fiindcă nu vreau sa constitui o dificultate chiar prin simplul fapt al absenţei mele cu 
atât mai mult că nu vreau să las ramura macedo-română de care sunt atât de strâns legat, 
dezorientată. 

Atitudinea fixată pentru noua fază era o atitudine de sinteză intre latura morală şi cea politică. 


18 












Ea se rezuma în următoarele puncte : 

1. Soluţionarea crizei de şefie din Mişcarea prin consacrarea lui HORIA SIMA care şi-a căpătat 
un atu în plus după evenimente-din Septembrie. Satisfâcându-i-se această ambiţie perturbatoare, 
credea în posibilităţi de colaborare fecundă şi de completare reciprocă pentru a evita neajunsurile care 
mă îngrijorau deosebit. Am crezut chiar în posibilitatea adoptării principiilor mari şi la o maturizare 
determinată de funcţiune. 

2. Soluţionarea crizei de generaţii care zguduie viaţa politică a Statului român prin înţelegere cu 
generalul Antonescu. 

3. Conservarea puterii prin politică de stat realistă (flexibilă) şi cu simţul măsurii. 

4 Asigurarea spiritualităţii legionare la temelia noului regim pentru a se simţi aportul şi a noului 
om creat de şcoala Căpitanului, aşa cum îl redă jurământul legionar (vezi Cuvântul către camarazi - 
Buletin Informativ Nr. 7 din 13 Septembrie 1940) 

5. Reorganizarea Mişcării si elaborarea programului de guvernare pe care Mişcarea Legionară 

nu-l avea până atunci . 

Nu este cazul, după cum am spus, a discuta acum dacă soluţia participării la guvern sub forma 
care s-a făcut era cea mai potrivită sau aceia a infiltrării pe măsură reorganizării Mişcării. Esenţialul 
este să fi fost un plan de luptă şi de lucru pentru rezolvară odată ce o anumită soluţie a fost adoptată. 
Situaţia moştenită era foarte grea: 

1. Graniţe prăbuşite; 

2. România ruptă pe plan extern de orientarea ei şi părăsită în preajma furtunii; 

3. Populaţii refugiate masiv în urma evacuării Basarabiei, Ardealului de Nord şi a Dobrogei; 

4. Bugetul răvăşit prin noi cheltuieli neprevăzute şi pierderea de surse de venituri cu personal 
supra numerar şi epuizat prin concentrările continue făcute şi economia parcă înadins dezorganizată; 

5. Armata zdruncinată în moral şi dezorganizată prin materialul pierdut în Basarabia; 

6. Mişcarea decapitată şi dezorganizată, învolburată de elan eruptiv abia ieşită din prigoană; 

7. Puterea împărţită cu Gl. Antonescu care cu toate simpatiile ce ar fi existat în acel moment 
totuşi era un om ambiţios care reprezenta şi multă mentalitate veche; 

8. Aparatul de stat superior corupt şi ostil fiind dependent de politicianismul care l-a creat şi lipsit 
de tradiţie pe care acest corp o avea de ex. în Germania, etc, sabota şi el; 

9. Germania într-o expectativă; 

10. Situaţia internaţională cu perspective de noi complicaţii. 

Fată de aceste realităţi n-a existat nici un plan, nici obiective strategice si nici tactice pentru 

învingerea greutăţilor Nu s-a stabilit care este centrul de rezistenţă şi greutate al forţei legionare şi 
nici eşalonarea urgentelor . A lipsit complet o perspectivă de ansamblu, aşa cum cerea poziţia pe care 
o ocupa în Stat Mişcarea Legionară şi poziţia pe care o ocupa Statul român în situaţia tulbure 
internaţională. 

N-a existat un plan de luptă sau de lucru fiindcă nu s-a ştiut precis ce se urmăreşte. 

Singura preocupare care l-a absorbit a fost asigurarea şefiei, de altfel cu nimic ameninţată, care 

a tulburat în toate direcţiile si anume : 

1) Generalul Antonescu, în loc să fie folosit în prima fază, mai ales că şi el avea nevoie de 
Mişcare pentru a se purcede la o organizare liniştită a Mişcării, s-a început hârţuiala corespondenţei 
care l-a făcut pe acesta să se pună în poziţie de a înlătura Legiunea de la colaborare; 

2) Cadrele Mişcării consacrate, în loc să fie toate strânse şi folosite la greaua operă care trebuia 
împlinită atât în Mişcare cât şi în Stat, stabilind ordinea şi ierarhia, au început să fie subminate prin 
intrigă şi calomnii. Cazul Prof. Codreanu a purces din aceeaşi teamă de şefie; 

3) Raporturile cu Germania care ofereau suportul poziţiei externe a Mişcării n-au fost cultivate şi 
acolo unde existau relaţii stabilite, cum era cazul cu mine (căruia germanii s-au adresat pentru 
organizarea siguranţei Mişcării şi a statului prin B'şi H.^^u început opera negativă a subminării 

De asemenea nu s-a ţinut seamă de interesele de război si nici interesele economice 
determinate de aceeaşi situaţie. 

Este uluitor cum a fost posibil ca intr-un moment când din punct de vedere al forţei eşti 

inexistent, fiindcă n-ai nici arme si nici puncte de sprijin în politie sau în armată unde lumea veche este 

încă pe deplin stăpână, să te încurci în toate direcţiile, fără ca să cultivi măcar o singură parte pentru 

asigurarea spatelui. 

HORIA SIMA nu şi-a pus problema ce face cu elementele cinstite care nu figurau în Mişcarea 
Legionară, menţinându-le pe toate în aceeaşi ostracizare şi prin aceasta solidarizându-le, cu toate că 
existau la cele mai multe dintre ele tendinţe de adaptare. 

0 totală necunoaştere a realităţilor sau incapacitatea de orientare agravată de beţia puterii făcea 
ca activitatea să fie îndrumată spre sectoare cu totul secundare în ordinea importanţei. 

Pentru ca acest lucru să fie posibil a trebuit să se înconjoare şi menajeze elemente cu totul 


19 

















dubioase ca structură legionară, asa-zisele fidelităţi personale care constituiau focare de dezordine şi 

anarhie . Din cauza aceasta HORIA SIMA nu stăpânea Mişcarea; din necesitatea de a-şi menaja 
fidelitâţile, era propriu-zis stăpânit. Aşa se explică de ce actele dezordonate şi anarhice inerente la 
început oricărei revoluţii, mai ales una atât de comprimată şi sălbatic prigonită ca a noastră, care 
puteau găsi justificare în prima fază, au mers crescând cu trecerea timpului. 

Acest lucru a făcut pe Antonescu să conceapă un plan de înlăturare a Mişcării Legionare care 
era vizibil în liniile lui mari şi anume : 

1. Uzura Mişcării pentru desumflarea mitului, încurcându-i pe legionari în comisariate de 
românizare, consilii de administraţii, întreprinderi, etc, pentru a se mânji în partea materială, spre a le 
sfâşia nimbul purităţii şi imputa dezorganizarea economică; 

2. Compromiterea faţă de germani atât pentru dezorganizarea economică cât şi pentru starea 
de anarhie a Statului, invocând necesităţile de război în acest sector şi afişând mai multă înţelegere. 
Roaderea legăturilor cu Germania se făcea sistematic prin relevarea tuturor greşelilor făcute de 
legionari; 

3. Cultivarea disidenţelor din Mişcare create de însuşi HORIA SIMA sau acoliţii săi şi 
manevrarea lor pentru a slăbi Mişcarea arătând-o ca neunitară. Ambiţia lui Antonescu pentru 
obţinerea şefiei Mişcării îşi are originea în faptul că HORIA SIMA nu stăpâneşte Mişcarea Legionară, 
fapt ieşit mai mult din disidenţele create chiar de el. 

Reactiunea 

I. Faţă de Antonescu 

Fată de acest plan, HORIA SIMA n-a opus nici unul. Nici de apărare, înlăturând cazurile pe care 
le specula Antonescu prin aducerea armoniei în Mişcare şi cultivarea activă a raporturilor cu Germania 
sau menajând vizibil pe Antonescu pentru a aduce încrederea colaborării. Dacă acest lucru îl 
considera imposibil - deşi eu cred că era foarte posibil - atunci să fi conceput un plan activ şi anume 

1. întorcându-i manevra să-l uzeze el pe Antonescu cu inerentele greutăţi ale guvernării în 
situaţia de atunci, lăsându-i pe seama lui ministerele economice de care făcea caz pentru a-i arăta 
incapacitatea lumii vechi - specialiştii lui Antonescu - care au adus dezastrele până atunci. 

2. Să cultive în opinia publică sentimentul că Mişcarea Legionară încă n-are efectiv întreaga 
putere pentru a-şi aplica programul integral. 

3. Să cultive activ nemulţumirile din armată care, datorită temperamentului lui Antonescu, erau 
frecvente, menajând această instituţie esenţială intr-un stat prin forţa care o deţine De asemenea să 
câştige din lumea veche sfărâmându-i blocul care, din cauza lipsei de tact, se făcea pentru 
Antonescu, folosind predispoziţia acestei lumi de a se înţelege mai mult cu Mişcarea care reprezenta 
viitorul, decât cu Antonescu. 

4. Să fi lămurit din timp cercurile germane de intenţiile lumii vechi, înlăturând acuzaţiile 
nedrepte. 

5. Şi la rigoare să fi luat iniţiativa loviturii care, în ceea ce priveşte partea tehnică internă, era 
foarte uşoară - dacă vedea că Antonescu se pregătea în acest sens. 

Acesta ar fi fost un plan (chiar dacă după mine, ţinând seamă de situaţia externă şi necesităţile 
de război - cu vecinătatea Rusiei şi cu capacitatea noastră de guvernare - nu-l socoteam potrivit) şi 
oricât de rău ar fi fost el, totuşi ar fi fost mai bun decât lipsa oricărui plan. 

în loc însă de o atitudine în fond precisă care să ştie ce se vrea, s-a continuat cu o atitudine 
ambiguă Raporturi de colaborare oficială cu Antonescu şi înjurături şi ameninţări făcute de legionarii 
neorientaţi şi în special de oamenii anturajului său. Acestea, aduse la cunoştinţă şi speculate vădit în 
mod exagerat şi tendenţios de anturajul său, l-au făcut pe acesta să pregătească lovitura după ce va fi 
obţinut mână liberă de la Germani. 

II. Faţă de Germani 

Interesele Germaniei în România aveau două laturi. 

1. în primul rând introducerea ordinii cat mai repede pentru că România să devină un punct de 
sprijin cât mai cert, dat fiind evenimentele politice şi operaţiile militare care, după un plan prestabilit, 
trebuiau să se desfăşoare. 

în acest scop colaborarea cu Generalul Antonescu era absolut necesară fiindcă se făcea o 
completare a politicului cu a militarului, dat fiind că era climat de război şi mai ales imposibilitatea 
Mişcării de a prelua pentru asemenea grele momente întreaga conducere a Statului. 

HORIA SIMA nu era o personalitate formată spre a angaja un stat în momente aşa de grele. 
Lipsa de prestanţă şi pregătire organică era evidentă. 

2. în al doilea rând interese economice care aveau un caracter de revărsare dat fiind golul creat 
prin dislocarea rapidă a finanţei iudaice naţionale şi internaţionale şi comprimarea în care s-a găsit 
până atunci economia germană faţă de cea românească. 

Oricât de legitimă ar fi fost dorinţa de a umple întreg golul prin propriile forţe româneşti, privită 


20 







problema în mod realist, ea nu era posibilă. Armonizarea era absolut necesară atât pentru interesul 
românesc, cât şi pentru cel german, pentru a se evita excesele afaceriste şi de rapacitate posibile în 
asemenea momente. Este drept că şi unele elemente germane care nu erau pătrunse de idealurile 
naţional-socialiste au manifestat o rapacitate dăunătoare care a dat prilej evreilor să profite pentru a 
face afaceri mai bune, punând în concurenţă comercială pe români cu germani şi alimentând zvonurile 
de primejdia germană. 

Nici în această direcţie HORIA SIMA n-a avut un plan sau să fi ştiut ce vrea : 

1 în cazul când vroia să-şi ia răspunderea, recunoştea situaţia economică de fapt şi, judecând 
prin prisma intereselor generale, se oprea la o soluţie precisă care să armonizeze ambele tabere, 
indiferent de impresia făcută în cercurile care n-au posibilitatea de a judeca interesele mari ale ţării 
prin prisma largă politică, adică a posibilului. 

2. în cazul când totuşi impresia produsă prin anumite aranjamente economice ar fi constituit o 
realitate grevantă pentru prestigiul Mişcării, atunci, întorcându-i manevra lui Antonescu, îi lăsa lui 
departamentele economice pentru a-l uza pe el atât faţă de cercurile germane cât şi faţă de opinia 
publică tendenţios iritată de către cercurile iudeo-liberale şi naţional-ţărăniste. 

în loc de o atitudine hotărâtă într-un sens, el s-a lăsat balotat de excitaţiile patriotarde ale acelor 
cercuri afaceriste care pe de o parte imputau Mişcării Legionare că "vinde ţara la Nemţi", iar pe de alta 
relevau obstrucţia şi şovinismul legionar care dezorganizează viaţa economică. 

Pe plan general, lipsa de judecată de ansamblu asupra problemelor de stat cu care se pusese 
într-un moment foarte gingaş în plin război şi nepreocuparea de sincronizare a acţiunii interne cu 
conjunctura internaţională. 

Acest lucru a fost observat de germani şi afară de unele rezerve iniţiale, cu toate că nu aveau 
încredere în sinceritatea g-lui Antonescu, oficial tindeau să se apropie mai mult de el decât de Mişcare 
în caz când s-ar produce o ruptură, fiindcă el angaja mai mult. 

Pe de altă parte, rezervă ostentativă manifestată pentru Fabricius (în special greşeala lui 
Sturza) agrava situaţia fiindcă făcea din întreaga Legaţie un oficiu categoric ostil Mişcării. De 
asemenea, atitudinea ideologică faţă de Rusia mai mult decât politică!! Nu este exclus ca Rusia, 
invocând pretexte, să fi făcut anumite presiuni de echilibru în legătură cu regimul legionar pe care 
tactic germanii le-au ţinut în seamă. De asemenea zvonurile pe care le lansa Antonescu să fi fost 
făcute de conivenţă cu germanii şi acolo unde noi găseam unele acuzaţii să fi fost certificate de 
capacitate politică pentru el şi naivitate de oameni necopţi pentru noi! 

III - Faţă de Mişcare 

Două serii de probleme se puneau conducerii Mişcării Legionare în faza de guvernare care 
începea: 1) în raport cu Statul şi 2) în raport cu structura Mişcării. 

La preluarea puterii accentul trebuia să cadă pe noile probleme de Stat, fără să se neglijeze 
problemele organizaţiei care va trebui - mai ales în cadrul statului totalitar - să constituie pivotul 
acţiunii politice pe noul teren. 

Lupta în opoziţie se poate duce cu partizani proprii şi hotărâţi. 

La guvern însă măcar trebuie şi alte calităţi, şi în special supleţe şi viziune realistă, fiindcă şi 
problemele care se pun sunt destul de complicate, mai ales în vremuri tulburi atât din punct de vedere 
politic, cât şi din punct de vedere economic, financiar şi social. 

Problemele care se puneau erau atât de variate şi de grele, încât trebuiau mobilizate şi folosite 
toate energiile - şi totuşi cu greu s-ar fi făcut faţă. 

Asta cu atât mai mult cu cât Mişcarea a fost decimată de cadre, iar prin ostilitatea surdă a lumii 
vechi şi prin faptul că în structura statului totalitar lipsesc elementele de elaborare şi control cu atâtea 
comisii şi para-comisii. 

S-a făcut însă contrariul. 

Elementele vechi care au stat pe lângă Căpitan au început să fie denigrate sau neutilizate. Se 
punea în discuţie însăşi desfiinţarea gradelor date de Căpitan. Intriga, calomnia, au început să 
înflorească Se năruia şi tot ce mai rămăsese după prigoană din disciplina Căpitanului. 

Fermenţii acestei descompuneri a Mişcării erau: 

- N. Petraşcu , un om mediocru din toate punctele de vedere şi capabil de nesecată ură ieşită din 
complexele lui de inferioritate şi sentimentul neputinţei creatoare. Acesta, în calitate de secretar 
general al Mişcării, pompa veninul de la centru spre periferie şi dizolva orice viaţă legionară. în loc de 
putere de atracţie, aşa cum se cere unui conducător legionar, stârnea repulsie. Sediul unde stătea el 
era pustiu ca şi inima lui. 

- un alt element apropiat era Stoicănescu, o structură de intrigant şi cabotin cu fantezie 
nebuloasă şi ruptă de lealitate şi cu o şmecherie educată parcă în hrube, cu anumite posibilităţi de 
insinuări mieroase. Voluptatea lui era de a descoperi mereu primejdii "pentru Comandant" de care 
începea în primul rând el să se sperie şi pentru ca să le prevină era necesar să ţeasă intrigârii peste 


21 





intrigârii pe plan intern şi chiar extern. 

Pentru ca HORIA SIMA să nu fie înlăturat de la şefie. Aici cădea accentul. 

La început alegerea de colaboratori am găsit-o legitimă pentru cel care are răspunderea până la 
o anumită măsură. Faptul că erau ardeleni era un motiv în plus fiindcă am considerat această ramură 
mai sănătoasă şi dârză, iar pe de altă parte se slăbea curentul regionalist. Elemente-le alese însă au 
fost o decepţie 

în ultima analiză, toate preocupările convergeau spre acest lucru. 

Restul erau afişări de cabotini şi joc de-a soldaţii şi oamenii de stat. 

Interesele Mişcării şi ale statului cădeau pe un plan cu totul secundar sau aproape că nu 
existau. HORIA SIMA n-a putut domina în sens constructiv Mişcarea Legionară şi s-a lăsat cârmuit de 
tendinţele oportuniste şi catilinare pentru a complace. Dinamismul Mişcării depăşea frâna 

Constituirea Forului Legionar din iniţiativa şi sub insistenţele colonelului Zâvoianu n-a putut să 
îndrepte lucrurile pentru HORIA SIMA care, în egocentrismul său mărginit, n-a vrut şi nici n-a putut să- 
i înţeleagă rostul. Vroia numai să-l folosească ca paravan pentru a-şi ascunde greşelile pe care le 
făcea atât de des cu oamenii de casă. 

Pe de altă parte, îi lipseau calităţile elementare pentru un conducător cu răspundere în Stat: 

1. N-avea puterea unei viziuni de ansamblu asupra tuturor problemelor pentru a putea fixa 
directive armonizate pe toate planurile aşa cum cereau în acel moment interesele Statului şi ale 
Mişcării; 

2. îi lipsea viziunea strategică pe un plan mai complicat din care cauză nu putea desprinde liniile 
pe care se mişcau adversarii sau prietenii interesaţi; 

3. Nu putea sesiza esenţialul din problemele puse în discuţie pentru a avea şi hotărârea potrivită 
în situaţia pe care o deţinea; 

4 . Nu avea experienţă si nici pregătire teoretică pentru problemele de Stat şi nici n-a făcut ceva 
ca să şi-o apropie; 

5. Nu avea metodă de organizare pe sectoare mari pentru ca să poată da directive şi posibilităţi 
de iniţiativă în cadrul fixat la colaboratorii săi, iar din cauză că n-a ştiut să-si aleagă colaboratorii care 
să amortizeze şi să soluţioneze ierarhic chestiunile de mai puţină importanţă, era invadat si zăpăcit de 
toate lucrurile mărunte atât din Stat cât şi din Mişcare. Nefiind însărcinări speciale în domenii de 
activitate şi atribuţii precizate s-a îngreunat organizarea şi din proprie iniţiativă. 

6. Din cauza acestor lipsuri conjugate cu ambiţia de mărire năştea un complex de inferioritate 
care îl făcea să fie refractar şi să nu utilizeze cele mai multe din sfaturi chiar când erau şi spre 
interesul său. Adesea mă întrebam dacă un sfat, oricât de bun ar fi el, dat fiind că este primit cu 
suspiciune, să nu-l determin să facă contrariul, ieşind astfel rău pentru Mişcare. Totdeauna când n-a 
ascultat a făcut greşeli care au păgubit şi Mişcarea şi pe el personal 

Pot releva acum aceste lucruri fiindcă pornind de la concepţia de a nu îndeplini decât funcţiuni 
efective şi nu decorative în calitatea de membru în Forul Legionar, am relevat preventiv, direct şi 
integral toate problemele menţionate care se puneau conducerii, chiar dacă pentru acest lucru păream 
de multe ori incomod. 

Dezinteresul total şi sinceritatea absolută le-am găsit calităţile esenţiale pentru ca un sfătuitor 
să-şi îndeplinească corect misiunea pe care o are atât în interesul aceluia pe care îl sfătuieşte, cât şi a 
cauzei comune Aşa am procedat totdeauna în sfătuirile avute cu Căpitanul fiindcă aşa am considerat 
că este legionăreşte. Aşa procedam şi cu HORIA SIMA în calitatea lui de conducător al Mişcării 
Legionare şi atunci când a ascultat, atât pentru el cât şi pentru Mişcarea Legionară a ieşit bine. 
Sfaturile indirecte le accepta mai uşor! 

Pentru a înlesni posibilităţile unei colaborări pe care o găseam absolut necesară în interesul 
Mişcării Legionare şi a înlătura obsesia temerii cu totul nejustificată că aş urmări să-i iau locul, mi-am 
impus ţinuta chiar ca formă, cea mai severă. Principiul meu era - cum am mai menţionat în cursul 
acestei expuneri- că criza de conducere să fie soluţionată, ca în această criză pentru ca să pot apăra 
mai dezinteresat liniile Mişcării Legionare să nu manifest nici un fel de aspiraţie dată fiind şi calitatea 
mea de macedonean. Din moment ce evenimentele de la 6 Sept. 1940 l-au impus pe HORIA SIMA, 
să fie întărit, cu speranţa că va dispărea lupta negativă pentru şefie şi va uşura colaborarea Acest 
lucru ii găseam cu atât mai necesar cu cat se formase Statul Naţional -Legionar şi ştiam ce misiuni 
grele vor aştepta Mişcarea în faza de guvernare. 

în vederea acestui scop am făcut printre altele următoarele fapte principale care să ilustreze 
această convingere : 

1 Am acceptat - în urma unei convorbiri telefonice cu HORIA SIMA - să mă întorc în ţară cu 
grupul, pentru a nu fi interpretată absenţa noastră ca o disidenţă în Mişcare şi a nu crea prin aceasta 
dificultăţi. 

2. Am acceptat să primesc postul de subsecretar de stat la Finanţe - cu un titular exponent al 


22 










Finanţei liberale - pentru care n-am fost întrebat - pentru ca să nu iasă dificultăţi şi pentru ca să fiu 
consecvent în politica de infiltrare preconizată pentru dobândirea experienţei. 

3. Potolirea Prof. Codreanu care, nemulţumit de anumite procedee ale lui HORIA SIMA, făcuse 
ruptură în mod public, mai ales că el punea mari speranţe în colaborarea mea, dat fiind că aflase 
despre rezervele asupra lui HORIA SIMA. Nu puteam admite ca Statul Legionar abia înfiripat să şi 
intre în convulsiuni. Acest lucru ar fi reuşit definitiv - cu toate că existau şi anumite influenţe aţâţătoare 
- dacă HORIA SIMA n-ar fi sabotat orice înţelegere. 

4 Refuzul de a admite să se polarizeze în jurul nostru a elementelor disidente care ar fi 
constituit un nucleu de forţă capabil să se opună forţei cu care ameninţa şi teroriza individual nucleul 
lui HORIA SIMA De asemenea vroiam să folosească în acest scop prestigiul meu personal L-am 
sfătuit pentru necesitatea de structurare şi ierarhizare a Mişcării este absolut necesară ierarhizarea şi 
încadrarea prin susţinerea şefiei lui HORIA SIMA. N-am folosit şi nici organizat sau polarizat curentul 
opoziţionist. 

5. Rezerva faţă de apropourile făcute de Mişu. Antonescu care, aflând de trecutele noastre 
divergenţe, încerca o apropiere pentru a diminua importanţa lui HORIA SIMA. De asemenea şi faţă de 
anumiţi factori politici ai lumii vechi. 

6. Rezervă faţă de unele tendinţe de apropiere ale Statului Major (Gen. Şteflea etc.) tot cu rostul 
de a manevra în Mişcare, spârgându-i unitatea spre a o ataşa la politica sa. 

7. Slăbirea contactului cu Gl. Antonescu pentru a nu trezi susceptibilităţi printr-o mai accentuată 
apropiere la HORIA SIMA şi să trezească neîncredere. Din felul cum au evoluat lucrurile poate 
aceasta să fie considerată ca o greşeală fiindcă dacă păstram un contact mai strâns prin influenţa pe 
care aş fi exercitat s-ar fi evitat poate multe nenorociri. Această influenţă n-am folosit-o în întregime. 

8 Evitarea eventualelor posibilităţi şi intenţii de supralicitare în cadrul Mişcării pe care le făceau 
unii prieteni (Cazul B.) 

9. Pentru a înlătura definitiv orice suspiciune de răsturnare care devenea coşmarul clicii şi a 
înlesni odată structurarea Mişcării, am evitat orice publicitate personală, dându-mă la fund şi n-am 
manifestat nici o tendinţă de organizare şi preocupare de aproape nici chiar cu familia "Armatolii" care 
era atât de strâns legată de mine 

10. Am recunoscut necesitatea pentru noul şef al Mişcării să-şi aleagă colaboratorii din moment 
ce poartă răspunderea, consacrând noi elemente care s-au distins în luptă. Am recomandat însă 
păstrarea echilibrului în cadrele vechi pentru ca Mişcarea să nu intre într-o criză de cadre vechi şi 
cadre noi, pentru a se putea asigura tradiţia. 

11 De asemenea am găsit într-o oarecare măsură justificată folosirea elementelor ardelene şi 
cu deosebire bănăţene în judeţele din vechiul Regat, atât pentru că era principiul stabilit de Căpitan ca 
să transfere elemente în judeţe străine, cât şi pentru faptul că acestea erau cunoscute şi verificate 
direct de cel care purta răspunderea Am recomandat însă măsură pentru a nu se zgândări o 
problemă regionalistă. De altfel, calităţile de ardelean ale lui HORIA SIMA au fost pentru mine în toate 
etapele de luptă un motiv în plus pentru a dezarma regionalismul specific ardelenesc întreţinut în 
special de Maniu. 

Deci, pe scurt, principiile de bază pe care m-am fixat au fost: 

a. Nu există rău mai mare de care pot profita adversarii Mişcării în aceste grele momente pentru 
a o compromite şi răsturna de la putere, decât desunirea noastră. 

b. Decât două comenzi, chiar dacă ar fi geniale, mai bine una singură, fie cât de mediocră. 

c. în consecinţă, orice acţiune de îndreptare să se facă prin cadrul interior al Mişcării şi nu prin 
acţiuni opoziţioniste exterioare. 

Acţiunea pozitivă era deci în două direcţii: 

1 Sfaturi cu totul dezinteresate şi ieşite dintr-o atentă cercetare a realităţilor date în consfătuirile 
noastre în şedinţele Forului, atât în ceea ce priveşte problemele de luptă cu lumea veche sau cele 
care se puneau în cadrul Mişcării, cât şi problemele de stat interne şi externe. N-au dat rezultatele 
cuvenite uneori din cauză că nu le-a sesizat importanţa; de cele mai multe ori însă din cauza 
complexului de inferioritate de care am vorbit. Au avut efect cele date indirect sau ieşite din climatul pe 
care îl cream în consfătuirile noastre. Faptul însă că nu ştia să folosească nişte sfaturi sincere şi 
dezinteresate venite de la cineva care reprezintă o realitate în Mişcare, care accepta să-l întărească la 
şefie - ambiţia şi preocuparea lui până la obsesie - mi s-a părut încă un indiciu de incapacitate pentru 
conducere. 

2. Acţiuni pozitive pentru întărirea regimului legionar. 

a) Pentru asigurarea unei puteri efective şi proprii. 

încă de la începutul guvernării (18 Sept. 1940) au venit la mine reprezentanţi ai guvernului 
german, care, îngrijoraţi şi ei de faptul că Mişcarea şi noul regim stă în vânt şi oricând poate fi 
răsturnat de adversari care agreau încă forţa materială, au propus organizarea unui serviciu de 


23 


siguranţă al Mişcării înzestrat după experienţa lor cu toate cele necesare. 

Cu proiectul pus la punct am mers împreună cu aceşti reprezentanţi la HORIA SIMA, 
expunându-i necesitatea şi urgenţa creerii acestui organ - dat fiind că iudeo-masoneria se pregătea de 
atac Pentru a înlătura orice urmă de suspiciune că aş vrea să conduc eu această operaţiune, i-am 
spus să numească pe cineva capabil în care să aibă toată încrederea. Fie că n-a înţeles importanţa, 
fie că nu i-a dispărut suspiciunea - poate de ce să vie prin mine acest lucru - n-a îmbrăţişat această 
propunere absolut necesară pentru situaţia de atunci, spre marea decepţie a celor care o propuneau. 
După insistenţe a numit pe llie N. 

Din cele ce mi-au spus mai târziu reprezentanţii germani, întrebându-mă asupra înţelegerii mele 
cu HORIA SIMA, fâcându-mi cunoscute calomniile răspândite de Biriş - omul lui HORIÂ SIMA - am 
înţeles că motive meschine au făcut ca acest lucru să avorteze sau să capete o realizare cu totul 
insuficientă şi neserioasă. 

Acest fapt se va simţi atât în desfăşurarea evenimentelor de mai târziu, cât şi în relaţiile cu 
Germania şi în posibilităţile de sincronizare a acţiunii în raport cu acţiunea internaţională a iudeo- 
comunismului. 

b) Pentru armonizarea intereselor economice în urma golului rămas după înlăturarea influenţei 
finanţei iudaice, propuneri concrete pentru ca interesele româneşti de emancipare economică să fie 
asigurate, satisfăcând totodată şi interesele de război ale Germaniei. 

în special soluţionarea cazului Malaxa. (La venirea regimului legionar acest corupător al vieţii 
publice româneşti a oferit statului 35% din acţiunile întreprinderilor sale pentru a fi luat sub protecţie 
faţă de noul regim. Când această ofertă n-a fost luată în consideraţie a schimbat macazul şi fâcându- 
şi paravan legionar a început să-şi continue vechea acţiune perturbatoare în viaţa statului, râvnind la 
menţinerea tuturor avantajelor scandaloase în detrimentul statului şi poporului român.) 

Situaţia n-a fost judecata nici politic - adică în raport cu posibilităţile existente şi cu survenirea 
altor soluţii mult mai dăunătoare - şi nici măcar moral, printr-o acţiune de trecere în patrimoniul statului 
cu ajutorul cărora s-a făcut, soluţionând şi problemele de război care se puneau cu această 
întreprindere. 

La fel şi cu alte cazuri care vor fi relevate odată pe larg. 

Lipsa unei politici precise în această direcţie şi a unor convenţii a făcut ca situaţia Mişcării să nu 
fie consolidată, iar din această cauză interesele Ţârii în general şi cele economice în special să sufere 
foarte mult în urma supralicitărilor care au urmat după înlăturarea regimului legionar, eşuarea acestor 
acţiuni de ordin politic şi economic din cauza neînţelegerii lui HORIA SIMA, au descoperit şi mai mult 
spatele faţă de factorul german. Faptul este cu atât mai inexplicabil cu cât el s-a angajat în direcţii 
esenţiale - poate sub pretextul tacticei păcălelii într-un mod inadmisibil, astfel că nu motive de 
intransigenţă naţională îl împiedicau de la aceste aranjamente, ci mai mult neprevederea politică sau 
faptul că erau venite prin mine! 

c) Pentru ridicarea prestigiului legionar în raport cu posibilităţile de guvernare, acţiunea de 
lămurire întreprinsă în străinătate cu ocazia vizitei la Roma şi Berlin. 

d) metode de conducere a sectorului încredinţat. 

Principiile de conducere şi obiectivele fixate izvorau din spiritualitatea legionară adaptată la 
conjunctura politică şi anume : 

1. Stabilitate într-un sector gingaş cum este cel al finanţelor publice de care depinde însăşi 
existenţa materială a statului cu atât mai mult cu cât viaţa de stat era răvăşită de prăbuşirea graniţelor 
şi sabotată organic de lumea veche şi cel puţin tactic de însuşi Antonescu. 

2. Orice reformă în asemenea conjuncturi este dăunătoare mai ales când nu exista un- plan de 
ansamblu şi criza politica intre partenerii regimului era în mod lent deschisă. Acest lucru îl consideram 
cu atât mai necesar cu cât de dragul reformelor cu orice preţ (aşa cu democrată, la multe 
departamente se veneau cu inovaţii izolate şi incomplete care contribuiau la mărirea haosului şi aşa 
destul de mare, însăşi lipsa de experienţă a Generalului Antonescu era o sursă pentru sabotare prin 
anumite măsuri pripite El însă avusese grijă să-şi creeze în aşa fel poziţia încât uzura să se răsfrângă 
asupra incapacităţii de guvernare a legionarilor a căror înlăturare o pregătea zi de zi. (Aşa mi s-a părut 
extrem de suspectă anunţarea trecerii în cadrul disponibil a funcţionarilor de stat aflaţi în surplus, fapt 
care a aruncat în incertitudine întregul aparat de stat, vehiculatorul cel mai primejdios al stărilor de 
spirit din România. De asemenea anunţarea cantinelor pe lângă ministere ca în Anglia aşa cum 
văzuse Dl. G-ral când era ca ataşat militar acolo.) în general probleme de reformă adâncă nu se 
puteau pune pentru că Mişcarea Legionară se găsea încă în faza de cucerire a puterii. Aceasta era 
problema centrală. încercări de reformă sporadice ciuntite şi nearmonizate sub masca dinamismului 
mai mult dăunau. 

3. Asigurarea burgheziei noastre ca să poată conlucra cu Mişcarea Legionară dacă renunţa la 
apucăturile conrupte de până atunci care erau în detrimentul statului şi a poporului român. în felul 


24 


acesta slăbea blocul care stătea la spatele lui Antonescu, cultivând predispoziţia acestei burghezii - în 
special a elementelor cinstite de a se împăca cu regimul legionar. Faza în care ne găseam fiind încă 
politică, acţiunea era îndreptată în primul rând ţinând seamă de această realitate ( Ca ex : în acest 
scop înadins eu n-am schimbat pe cei mai mulţi din reprezentanţii ministerului de Finanţe la diferite 
instituţii moşteniţi de la diferite partide politice. ) 

4 Orice schimbare sau înlocuire în funcţiuni să se facă având ca criteriu de selecţiune cinstea şi 
capacitatea şi atâta cat nu perturbeazâ normala funcţionare a serviciului. 

5. Ocuparea unui post de către un legionar să ofere garanţia că va aduce rezultate bune iar 
lipsa lui de experienţă să fie compensată prin cinste, zel şi energie Fiindcă pentru un post ocupat de 
un element vechi nu răspunde regimul legionar pe când cel nou numit consumă din prestigiul Mişcării 
legionare Deci simplul criteriu al partizanului să fie înlăturat ostentativ pentru a se vedea că este un 
regim nou. Acest criteriu l-am aplicat cat a fost posibil mai mult chiar dacă aducea nemulţumiri pentru 
legionarii neformaţi în şcoala Căpitanului sau cei deformaţi de mentalitatea arivistă. 

6. Spargerea blocului de ostilităţi din interiorul administraţiei care împreună cu politicianismul de 
afară putea prinde ca intre două pietre de moară. Această operaţie se face cu succes folosind 
elementele cinstite din interior care erau la curent cu şurubăria aparatului de stat împotriva celor 
necinstite. Elementul cinstei deci să fie ciocanul pentru spargerea blocului interesat de rezistenţe şi 
sabotaj. Cu ajutorul elementelor mai cinstite am identificat şi înlăturat, începând de sus în jos 
elementele conrupte de notorietate ale aparatului financiar, urmând ca treptat operaţia să meargă mai 
departe fără ca serviciul să sufere şi să fie paralizat. în felul acesta se intimida şi cu timpul se stârpea 
necinstea, această cangrenă degradantă a statului român iar Mişcarea Legionară îşi deschidea drum 
pentru climatul său spiritual. Lozinca era : Mişcarea Legionară vrea să creeze mediul propice ca toate 
inteligenţele cinstite şi creatoare să se poată valorifica. 

7. Facerea dovezii că se poate conlucra şi cu oamenii de bună credinţă a lumii vechi - cum era 
Ministrul titular de la Finanţe, Creţianu - aşa cum cerea în acel moment interesul statului şi al Mişcării 
care căpăta timp pentru a se iniţia dând totodată şi un element de certitudine pieţei financiare şi 
economice zguduită de atâtea întâmplări şi sabotată de puternica finanţa iudaică care avea rădăcini 
aşa de adânci. Pentru a nu dezaxa (dezorganiza) cu totul economia Ţarii trebuia menajată cea cu 
adevărat naţională pentru a putea umple golul creat de înlăturarea celei iudaice şi asta cu atât mai 
mult cu cat bunurile şi întreprinderile jidoveşti puteau cădea în mâna altor străini ca Greci, armeni, etc. 
Pe de altă parte menajarea burgheziei naţionale avea şi un obiectiv strategic fiindcă nu trebuie uitat că 
această burghezie dă atât elementele magistraturii cat şi ale armatei. Pentru consolidarea la putere şi 
atingerea scopului trebuie tactic menajată. Realitatea de bază pentru societatea românească era, în 
stadiul în care se găseşte că cele trei coloane ale statului :Armata, Magistratura şi Aparatul de stat 
sunt foarte intim legate. (Familie, ginere, nepot, etc. ) 

8. Schimbări imediate şi radicale Mişcarea legionară le-ar fi putut face dacă ar fi preluat puterea 
integral şi cu cadrele întregi în frunte cu Căpitanul cu program de guvernare bine cristalizat aşa cum s- 
a întâmplat cu Regimul Naţional-Socialist în Germania. Chiar şi în acest caz simţul măsurii trebuie să 
meargă conf. realităţilor existente pentru a fi creator. 

Pentru elementele neformate şi lipsite de simţul realităţii aceste adevăruri elementare de 
conducere păreau ceva static, de asemenea înţelepciunea politică şi simţul măsurii. Impulsiunile 
nervoase şi dezordonate ale dinamismului caricatural la modă, cerea răvăşiri. Această tendinţă avea 
aproape un caracter morbid. Lipsa de maturitate politică se făcea crunt simţită mai ales că HORIA 
SIMA de aceeaşi formaţie nu avea autoritate de înfrânare. Naivitatea şi aroganţa nu făcea posibilă - 
aşa cum cerea situaţia nici tactica infiltrării în posturile de comandă (centrele de conducere) mai ales 
că Antonescu nu avea elemente de ale lui şi nici tactica absorbirii elementelor cinstite cu pregătire 
tehnică şi experienţă şi lipsa de maturitate a elementelor de conducere ţinea pironită Mişcarea într-un 
minorism politic exasperant. Nu se observa nici o tendinţă de maturizare. Lipsa de pregătire se făcea 
simţită şi ciugulirea câtorva lucruri asupra guvernării luate la întâmplare mai mult derutau decât 
instruiau, fiindcă dădea naştere la confuzie într-o reformă care trebuie organic concepută după un 
plan constructiv încadrat în realităţi şi împrejurările existente şi nu răvăşiri numai de dragul de a 
reforma. Fiindcă o soluţie politică trebuie să ţină seamă de toate sectoarele de viaţă care sunt 
interdependente din care cauză ia un caracter relativ. Nu se apreciau realităţile la justa lor valoare. 
Este adevărat; că politica moderată este greu de dus fiindcă Mişcarea legionară nu deţinea întreaga 
forţă şi revendicările unei mişcări revoluţionare sunt greu de satisfăcut în vreme de război. Cauza este 
alta : După cum am mai spus Conducătorul Mişcării neavând nici un plan pentru a-şi stabili centrul de 
rezistenţă. 

în lupta surdă cu Antonescu care avea un plan bine conceput pentru uzarea Mişcării, în 
neînţelegere cu factorul german care era de aproape interesat de stările din România, cu Mişcarea 
răvăşită, cariată de intrigă prin nesocotirea cadrelor cu suprafaţă şi ridicarea oamenilor inferiori de 


25 


casă, s-a pornit haosul în faţa căruia însuşi HORIA SIMA - după cu spunea Borobaru - plângea de 
multe ori neputincios. Lipsa de personalitate în raport cu sarcina aici se dovedea, când trebuia să ia 
atitudine împotriva curentului, suflul spiritualităţii Căpitanului care dăduse in-credere poporului român 
în zilele cele mai întunecate ale lui Septembrie 1940, când s-au prăbuşit graniţele şi încălzise inimile 
în manifestările de la 6 Oct. şi 8 Nov. 1940 începea să fie din ce în ce mai mult alterat de miasmele 
politicianiste 

Sentimentul de libertate care l-a simţit poporul român de la oraşe şi sate ( prin intimidarea 
abuzurilor poliţiste şi jandarmereşti) - ca niciodată după răsturnarea regimului tiraniei carliste - începea 
să fie tulburat de abuzul elementelor iresponsabile. Energia, munca şi elanul de creaţie al atâtor 
elemente de elită depusă în funcţiuni de stat, la Centru, judeţe şi sate, care dădea atâtea atuuri faţă 
de putregaiul politicianist vechi, era anulat din lipsa de coordonare şi de abuzurile elementelor slabe. 
Eroarea fundamentală a fost că Mişcarea Legionară n-a călărit ostentativ pe elementul cinste unde 
era cel mal slab adversarul, satisfăcând milenara sete de dreptate a poporului român. 

Dezmăţul a început să crească pe toate laturile . însăşi esenţa spirituală a Mişcării era 
ameninţată. Jurământul legionar complet nefolosit. 

1. Sub pretextul românizării îşi făcuse apariţia afacerismul la multe elemente noi infiltrate care 
afişau zel pentru HORIA SIMA. 

2. Sub pretextul legionarizării întreprinderilor au apărut membrii în consiliile de administraţie în 
cămaşă verde! Era o liberalizare a Mişcării lipsită de experienţă şi pricepere! 

3. Sub pretextul menţinerii ordinii, au apărut abuzurile şi dezordinile elementelor chiar din garda 
personală a lui HORIA SIMA care făceau uz de pistol pe stradă, petreceri, nunţi, etc. , făcând pe 
muşchetarii sa Haiducii! 

4 Lăsat la iniţiativa fiecăruia problema umplerii golului lăsat de eliminarea jidanilor a ajuns un 
prilej de fricţiuni până la ultimul sat atât în concurenţa intre legionari căi şi faţă de nemţii din Ardeal din 
care ieşeau atâtea dificultăţi prin caracterul minor şi meschin pe care îl luau. Fără să aibă măcar 
justificarea eficacităţii, deplasa conflictul cu Antonescu spre factorul care îi acoperea pe plan extern 
spatele 

5. Lipsa de atribuţii fixate la elementele încadrate făcea ca să se ia diferite măsuri, în aceeaşi 
chestiune din care fapt ieşeau încurcături şi chiar ridicolul. 

6. Inundarea Mişcării de elemente dubioase, fără a se putea lua măsuri de stăvilire tocmai 
fiindcă cadrele care au rămas şi puteau face un control erau puse la index. Se umbla după adepţi 
zeloşi! 

7. Bunul plac în distribuirea fondurilor Mişcării şi lipsa oricărei posibilităţi de control, lată de ex. 
cum au fost repartizare fondurile de la Patrimoniu unde Stoicănescu a făcut ce a vrut: 

Din 110 milioane numai un milion s- a dat pentru vechiul Regat, restul distribuindu-se în anumite 
regiuni din Ardeal unda Stoicănescu şi Petraşcu aveau legături, fără să se ţină seamă de interesul 
general pe întreaga ţară. Numai în judeţul Timiş s-au dat 54 milioane: 


Regiunea Banat 

Puscaşu 

25.000.000 

Regiunea Sibiu 

Chioreanu 

15.000.000. 

Judeţul Caraş 

Cerbu 

7.000.000 

Arad 

1. Corbici 

5.000.000 

Braşov 

Trâmbiţaşu 

25,000,000 

Făgăraş 

Malene 

3.000,000 

Vlaşca 

Gorânescu 

500.000. 

Un jud.Moldova.. 


500,000. 

C.M.L. 

Tibi Teodorescu 

12,000,000 

Banca Timişoara 


22.000,000 



110.000.000- 


Lipsa de bunacuviinţă dusă pană la obrăznicie, în special a elementelor apropiate personal 
jignea toată lumea şi de multe ori cadrele ofiţereşti ale armatei. Această instituţie pe care Căpitanul în 
tot timpul o menajase atât de mult nu numai că nu era apropiată acum când erau atâtea posibilităţi, 
dat fiind că Antonescu nu era agreat dar era jignită şi astfel era împinsă prin spirit de corp să facă zid 
în jocul lui Antonescu. 

Mişcarea scoasă de pe liniile ei de bază mergea spre prăbuşire. întreg capitalul moral tindea să 
fie irosit. Toate forţele au fost provocate, Antonescu (forţa constituită), lumea veche, aliatul 
(suspiciune). Acest lucru i-a permis lui Antonescu şi clicii masonice care îi dirija ambiţiile din umbră să 
saboteze organizarea statului şi să compromită orice colaborare pentru conlucrare. (Vezi notele mele : 
"Criza politică din România" -note care au fost trecute în memoriul semnat de lasinschi către Killinger. 

Deci după cum am spus : 


26 










1) . Uzura prin relevarea dezastrului; 

2) . Roaderea încrederii faţă de Germani; 

3) . Cultivarea disensiunilor din Mişcare; 

4) . Facerea din armată un instrument pentru ca să reprime Mişcarea şi să aibă un atuu real în 
necesităţile de război. 

în denigrarea reciprocă ce se angajase într-un stil minor ce amintea tare de ale trecutului, lumea 
veche avea mai mari posibilităţi de denigrare fiindcă prin contactul zilnic în afaceri, baruri, mese, 
cadouri, putea să exagereze şi să calomnieze pe legionari folosindu-se de relaţiile avute. Şi când 
aceste probleme grave puneau în discuţie însăşi existenţa Mişcării şi a statului român, HORIA SIMA şi 
anturajul lui se ocupau de lucruri meschine; săparea, lucrătura şi denigrarea elementelor care aveau 
un trecut sau prestigiu în Mişcare şi erau apreciate de Căpitan. Eu am fost un obiectiv special în 
această privinţă fiindcă linia morală care o urmasem nu-mi crea nici un punct vulnerabil. Autoritatea 
morală mă făcea incomod pentru clica care se simţea vinovată de toate greşelile şi abuzurile, fiindcă 
mulţi legionari în aceste vremuri de decepţie îşi găseau un sprijin moral pentru a nu-şi pierde credinţa. 
Tot timpul am simţit o ostilitate ieşită din coaliţia viţiilor acelora care aveau teamă de adevăr. 
Afirmarea cu tărie a liniei Căpitanului mi-a trezit duşmănia tuturor acelora care o calcă sau vreau să o 
calce. Şi fiindcă nici problema de incapacitate nu o putea afişa şi nici de ţinută neloială se încerca sub 
toate formele lucrătura sub insinuarea că n-ar fi loială faţă de conducere 

Astfel câteva cazuri din atâtea : 

1. Eu propun organizarea forţei pentru siguranţa Mişcării şi îi dau întreg sfatul şi sprijinul lui Mie 
Niculescu, recomandat de HORIA SIMA iar acesta din sugestiile lui Petraşcu, insinuează la băieţi să 
fie atenţi cu macedonenii şi în special cu mine fiindcă aveam să răsturnâm pe HORIA SIMA ! 

2. Eu ii pun la dispoziţie lui HORIA SIMA toate legăturile cu nemţii pentru a le folosi în 
sincronizarea acţiunii în interesul luptei comune, el trimite pe Biriş ca să mă calomnieze la acele 
cercuri spunând chiar că n-aş fi român de origine ! ? , în orice caz arătând neîncrederea. Loialitatea 
mea însă cunoscută de aceştia a făcut să vază lucrurile invers ! 

3. Numesc pe Cengher ca secretar general pentru a avea un colaborator legionar în rezolvarea 
anumitor chestiuni mai discrete, primeşte sugestii de la anturaj ca să se rezerve pentru a ll-a echipă, 
ceea ce înseamnă că aceasta era provizorie şi era să urmeze alta de oameni ai lui HORIA SIMA ! 

4 încercarea de tragere pe linie moartă în chestiile economice era vizibilă, fiindcă deşi lua 
contact cu Neubacher, însărcinatul pentru problemele economice ale Germaniei în România, totuşi 
evita ostentativ luarea contactului cu mine cu toate dorinţele manifestate în acest sens ! 

5. Lansarea ostentativă a anumitor elemente bune pentru credinţa lor legionară dar mediocre 
pentru misiunile date, era făcută nu pentru considerarea acestora şi nici pentru interesul Mişcării, ci ca 
să fie buturugi aruncate în cale pentru distanţare. Efectul produs însă era contrariu şi obsesia creştea 
mai mult. 

6. Zvonuri de suprimare fizică. Din această mentalitate încărcată de ură şi invidie au ieşit poate 
intenţii care au transpirat în zvonuri că aş fi ameninţat de conspiraţiile clicii. Generalul Şteflea m-a 
informat personal . Alţi prieteni la fel. Nu era exclus, dat fiind mentalitatea loviturilor date pe la spate 
care devenea dominantă. Cunoscând însă şi grijea lor pentru pielea proprie am considerat mai mult ca 
o posibilitate de manevră a adversarilor poate chiar a Siguranţei, de a arunca germenul autodistrugerii 
în sânul Mişcării. Un atentat pregătit de ea să urmeze o răzbunare cruntă şi odată lucrul început să se 
dezlănţuie pană la autonimicirea completă. Aceste posibilităţi de manevră pe care inconştienţa le 
oferea adversarului în momente atât de critice, nu au putut fi înlăturate decât prin păstrarea calmului şi 
limpezimea judecăţii aşa cum cereau interesele Mişcării şi ale statului. Prin totală desconsiderare a 
ştirilor primite dezarmam fie manevra adversarilor fie eventualele intenţii laşe ale unor camarazi 
nedemni. 

Toate aceste lucruri nedemne ieşeau din o teama cu nimic justificată decât doar faptul că ştiau 
că ocupă locuri pe care nu le merită din punct de vedere al curăţeniei sufleteşti şi nici al capacităţii 
morale. Faptul că însuşi HORIA SIMA ţinea prin asemenea atmosferă de suspiciune o problemă de 
şefie care după 3 Sept. cu toate rezervele ce existau asupra posibilităţilor sale nimeni nu avea de 
gând să o conteste, arată încă o-dată că nu se putea ridica la un nivel mai înalt chiar atunci când era 
interesul lui personal, alături de acel al Mişcării şi al statului. 

Această atmosferă l-a încurajat pe Antonescu şi mai mult pe poziţia de a se debarasa de 
mişcare pe care el o considera frământată de adânci disensiuni interne. 

Oricât de mare ar fi fost desgustul pe care îl încercam, în faţa unor asemenea meschinării, totuşi 
sentimentul de răspundere faţă de Legiune şi Căpitan trebuia să biruiască cu atât mai mult. Răspunsul 
meu a fost lupta de înălţime fiindcă singura bătălia de înălţime, trecând peste toate meschinăriile, te 
poate ridica pe creasta liniei legionare Puterea de rezistenţă o găseam în conştiinţa mea. Aş fi fost 
cea mai sinistră farsă ca după jertfe atât de mari noi să ne bălăcim într-o atât de degradantă 


27 


meschinărie Din meschinărie n-a ieşit nimic mare, chiar atunci când s-au falsificat faptele pentru a o 
ascunde. 

în special m-au durut insinuările că aş fi grec sau bulgar făcute cu atâta rea credinţă. Dacă nici 
lupta unei familii continuă de trei generaţii de-a rândul nu este de ajuns ! Daca nici sângele bunicului 
vărsat pentru cauza naţională, dacă nici închisorile şi exilurile tatălui meu prigonit o viaţă întreagă de 
greci, dacă nici lupta mea din fragedă copilărie nu sunt dovezi al originii mele, atunci ce poate 
convinge pe aceşti mişei care au insinuat ? Nici n-am relevat această amărăciune în cercul nostru 
macedonean pentru a nu stârni pasiuni violente care cu greu s-ar fi potolit. Prevederea mea impusă 
de la început de a mă afişa pe primul plan se dovedea justificată. Asta nu pentru alt ceva decât spre a 
nu vedea mişelia care cum spunea Căpitanul - iţi încreţeşte carnea pe tine". Căci toată lumea ştie din 
scrisul Căpitanului că sunt macedo-român Pentru faptul că eram macedonean am avut, pe lângă 
aceste amărăciuni interne, şi unele neajunsuri care oricât m-au tulburat în activitatea generală în 
timpul guvernării şi în special cu gl. Antonescu, mi-au dat satisfacţie că am putut să-mi fac datoria faţă 
de ramura de care eram atât de mult legat prin suferinţele ei. 

1. Dislocarea coloniştilor din Cadrilater în urma schimbului de populaţie cu Bulgaria nu numai că 
nu le dădea posibilitatea să guste libertatea Regimului Legionar şi să dovedească ce pot crea, dar ii 
punea pe drumuri. Inerentele fricţiuni în noile aşezări erau folosite de greco-bulgărime şi în ultima 
analiză ajungeau încordate la mine şi gl. Antonescu. Cu cazul de la Cogealâc am simţit chiar că 
Rioşanu vroia să folosească materialul inflamabil macedonean pentru a provoca o ciocnire 
sângeroasă şi prin aceasta chiar o criză de guvern. 

2. Situaţia Românilor din Grecia gravă prin faptul că grecii vroiau să folosească războiul cu 
italienii pentru a distruge sub pretextul necesităţilor militare centrele compacte din Pind. Influenţa 
fanariotismului pe lângă Antonescu am simţit-o atunci foarte vie manifestată oficial prin impertinenţa 
lui Colas şi ascuns de atâta lume cu origine dubioasă (Scanavi - Rioşanu era canalul de scurgere a 
acestei influenţe) Aceste două probleme pe care sentimentul conştiinţei şi onoarea mă făcea să nu le 
neglijez, au fost câte odată piedici în raporturile cu Gl. Antonescu asupra căruia căpătasem, prin felul 
meu realist de a vedea lucrurile în Consiliul de miniştri şi prin comportarea mea, un vizibil ascendent. 

în aceste două probleme "particulare" de la HORIA SIMA n-am avut nici un concurs. Pentru 
prima dată, invocând raţiuni de stat (!), cerea (discuţia din For) de a nu li se exagera importanţa - asta 
în legătură cu măsurile de represalii împotriva grecilor din Ţară care trebuiau luate. 

în aceste frământări a venit criza în urma pedepsirii celor de la Jilava care pare că HORIA SIMA 
a fost pus în faţa unui fapt împlinit (vezi 13 Oct. 1941). Accentuarea ei s-a făcut prin asasinarea Prof. 
lorga şi Virgil Madgearu! (Motivele care au adus la acest desnodământ se vor arăta altă dată.) Aici 
menţionez că această criză era o criză de Regim, de conducere în Mişcare, şi sursa crizei în care se 
zbate Statul Român în momentul de faţă, căci de atunci pare că s-au zguduit profund bazele 
colaborării. 

Antonescu cerea şefia Mişcării pentru a avea o garanţie că se va realiza unitatea de comandă în 

Stat 

Pentru HORIA SIMA personal acest lucru era de neconceput, valorând în ochii săi mai mult 
decât orice interes al Mişcării sau al Statului. 

Iniţial deci poziţiile erau, în fond, ireductibile Situaţia era foarte grea pentru HORIA SIMA Dacă 
m-aş fi mişcat pe linia de resentimente personale, răsturnarea lui era foarte uşoară. Cuvântul meu în 
defavoarea lui putea fi hotărâtor. Eu însă, dimpotrivă, i-am apărat şefia. Asta nu din simpatie 
personală, ci fiindcă aşa mi s-a părut că cer în acel moment interesele Mişcării care se găsea la o 
mare răspântie. Problema avea două laturi: 

1. O latură politică : 

a) Colaborarea cu Antonescu trebuia continuată; b) Unitatea de comandă în Stat trebuia 
asigurată; c) HORIA SIMA s-a dovedit că nu poate stăpâni pentru fapte pozitive Mişcarea Legionară şi 
este depăşit de elementele anarhice şi iresponsabile; d) Dacă el ar înţelege situaţia, ar accepta 
situaţia de locţiitor al lui Antonescu la Mişcare, el rămânând tot conducător efectiv - pentru a-i 
satisface ambiţia personală a acestuia şi ieşind din guvern s-ar putea consacra reorganizării Mişcării; 
e) Antonescu să fie precursorul care sa-i pregătească drumul şi să dea posibilitatea de iniţiere a 
cadrelor. 

2. O latură morală. 

a) Schimbarea nu se poate face ca urmare a faptului că au fost pedepsiţi asasinii Căpitanului, 
(pentru lorga şi Madgearu măsuri în cadrul Mişcării); b) Antonescu se înfeudase în influenţa lumii 
vechi şi acum nu mai oferea garanţia că, odată luat postul de conducere al Mişcării, nu va încerca să 
o dilueze cu fel de fel de elemente dubioase; c) Chiar dacă ar fi de bună credinţă, el este incapabil 
structural să înţeleagă Mişcarea Legionară aşa cum pare că n-a înţeles nici pe Căpitan; d) Dacă 
HORIA SIMA nu înţelege să treacă în noua situaţie din convingere, orice trecere silită înseamnă 


28 



convulsiuni în Mişcare, pe care nu va întârzia să le folosească în primul rând Antonescu pentru a se 
debarasa definitiv de ea. 

Mie mi s-au făcut apropouri să iau succesiunea în colaborare cu Antonescu. Pentru principiul de 
bază al Mişcării Legionare care este în primul rând păstrarea unităţii, am refuzat şi am susţinut 
rămânerea lui HORIA SIMA, cu speranţa că odată trecută această criză, se va putea desăvârşi 
unitatea pentru a îndrepta relele constatate până atunci. într-un moment greu, deci, am fost mai mult 
ca loial faţă de HORIA SIMA Acesta era răspunsul prin faptă la toate meschinăriile de până atunci. Şi 
pentru cele ce au urmat mi-am angajat o răspundere. Ca legionar însă credeam că nu puteam face 
altfel. (Se vor arăta pe larg cândva aceste împrejurări. Acum se poate spune că datorită susţinerii şi 
Germanilor desnodâmântul rupturii nu s-a produs atunci - vezi conversaţiile cu Neubacher). Asta arată 
că până atunci Antonescu nu reuşise să ne rupă întreg creditul, iar pedepsirea de la Jilava, deşi 
ilegală ca formă, era considerată ca legitimă în fond. Antonescu a renunţat la lovitură atunci, dar a 
mers pe poziţia lui mai departe, mişcându-se pe planul stabilit. 

HORIA SIMA n-a tras nici un învăţământ si a mers pe aceeaşi totală lipsă de plan . 

1. Faţă de Antonescu n-a încercat nici o menajare de fond şi nici de formă, adică aceiaşi lipsă 
de plan precis: împăcare sau răsturnare! 

2. Pentru cazul lorga şi în special Madgearu, produs în condiţiuni dezonorante - fiindcă a fost 
ridicat prin darea cuvântului de legionar care apoi a fost călcat. (Rezultatul descompunerii morale! 
Groaznic!) (După informaţiile de la FCW nu s-a luat nici o măsură disciplinară, Mişcarea Legionară 
încărcându-se cu o pată morală pentru prima dată.) 

3. N-a încercat nici o rezolvare a conflictului cu Prof. Codreanu care reprezenta opoziţia 
deschisă, iar prilejul înmormântării Căpitanului care era cel mai bun, după pedepsirea asasinilor, a fost 
folosit mai mult pentru bruscare decât pentru apropiere (cazul decorărilor). 

4 în Mişcare aceeaşi atmosferă de intrigă şi dezordine, cazul de la Jilava nefiind, cum 
socoteam eu, o "supapă" de siguranţă a revoltei acumulate din care să urmeze liniştea sufletească 
pentru creaţie, ci un prilej de anarhizare a elementelor iresponsabile. Lipsa de autoritate şi disciplina 
creştea (B. 22.111 1942). Punerea la index a oricărui legionar considerat că este prieten cu mine (cazul 
Brt. destituit în condiţii cum n-a fost nimeni). Din aceeaşi tactică de provocare s-a suprimat 
"Părintească Dimândare". 

5. Nici o tendinţă de liniştire şi captare a elementelor corecte din lumea veche pentru a o scoate 
din coşmarul în care o întreţineau adversarii Regimului, după Jilava. 

6 Faţă de Germani aceeaşi lipsă de cultivare a legăturilor serioase, mărginindu-se la folosirea 
elementelor "fidele" lor, fanteziste şi neserioase, care a culminat cu uluitoarea greşeală de a refuza 
invitaţia Fuhrerului sau de a fi atras în cursă ca să o refuze! Singurul acest fapt este de natură să 
confirme totala incapacitate. 

Indiferent dacă a fost o cursă pregătită sau întâmplare, Antonescu a speculat nevenirea ca să 
arate cât de "necopt" şi neserios este HORIA SIMA şi că în aceste condiţiuni nu se poate conduce un 
stat în preajma unor evenimente atât de importante ca acelea care se pregăteau. 

Necesitatea unităţii de comandă era absolut necesară. Şi afară de sentimentul de jignire, 
Fuhrerul era îndreptăţit să dea lui Antonescu mână liberă pentru a soluţiona criza internă din 
România 

Chiar dacă n-ar fi fost invitat, el trebuia să facă tot posibilul ca să fie prezent, mai ales după 
discursul lui Antonescu de Anul Nou, fiindcă "cei absenţi n-au niciodată dreptate". Care au fost 
împrejurările care au adus aici se va arăta odată pe larg. 

Cauzele însă vor fi greu de găsit fiindcă n-au existat. Cele invocate mai târziu pentru justificare 
sunt puerile şi de circumstanţă, mai ales că Fabricius a repetat invitaţia şi în faţa Gen. Hansen. Nu 
stau în picioare la cea dintâi analiză. Singura explicaţie este că nu şi-a dat seama şi nu s-a consultat 
cu nimeni care sa-i atragă atenţia asupra gravităţii măcar ca chestiune de formă, dacă nu de fond. 
Problema n-a fost adusă înaintea Forului decât după ce se consumase. Singurul cu care vorbise 
înainte - îmi spunea chiar el - a fost lasinschi. Dar se vede că nici el - poate ca să fie pe plac! - n-a 
sesizat sau n-a relevat consecinţele refuzului. Ar putea exista două cauze, totuşi: 

1. HORIA SIMA, bănuind că Antonescu va pune problema şefiei la Fuhrer, n-a vrut să fie 
prezent! Dar în acest caz de ce n-a ştiut să ocolească problema măcar formal! 

2. HORIA SIMA se pregătea să meargă în vizită ca invitat al lui Hess. în acest scop îşi făcea 
uniforme Totul se făcea oarecum discret, nu s-a adus la For această chestiune, fiindcă tot pentru 
chestiuni mărunte nu trebuia să meargă decât cu elemente agreate ca reprezentanţi ai Mişcării - adică 
elemente docile (eu nu an fost anunţat). Producându-se invitaţia se anula în aparenţă vizita proiectată. 
El trebuia să meargă în Germania ca secund al lui Antonescu şi nu ca vedetă cum se pregătea. Şi 
pentru acest lucru n-a vrut să meargă - poate şi sfătuit de Petraşcu şi Stoicăneştii lui - fără să-şi dea 
seama măcar că după acest refuz şi vizita la Hess va cădea. Preocupările unui conducător de Mişcare 


29 



şi vicepreşedinte de Consiliu în vremuri atât de aprige: "Casa arde şi baba se piaptănă". Conflictul cu 
Rusia plutea în aer, armate peste armate treceau în Balcani şi HORIA SIMA avea preocupări de 
vedetă sau dacă nu el, Stoicănescu !! 

După întoarcerea lui Antonescu din Germania, Greceanu informase pe HORIA SIMA de 
succesul lui. A transpirat că a obţinut mână liberă. Am aflat indirect din cercurile lui Şteflea că singurul 
care are o poziţie bună la Germani "aş fi eu”, restul sunt compromişi!! 

Nu se ia nici de data aceasta o poziţie matură si chibzuită . Nu se pune problema în For. 

Se convoacă adunările de la 19 lan. 1941 pentru a arăta fidelitatea faţă de Axă. 

Dar nenorocitul acela de Petraşcu, fără nici un rost, ţine un discurs la Academia Comercială în 
ziua de 16 ian (?) prin care ameninţa că se va trage din toate ferestrele !! în loc ca să facă altceva mai 
serios - dacă găsea că este necesar să facă. Asemenea lucruri spuse de un om cu răspundere în 
mişcare (Secretarul General) l-au alarmat pe Antonescu şi, folosind cazul Doring - cine ştie dacă n-a 
fost şi provocat de anturajul său suspect - a dat lovitura prin destituirea lui Petrovicescu cu scop 
preventiv (informaţia Flondor, vezi 22 iulie 1942). 

Cum a reacţionat HORIA SIMA? 

1. Nu s-a consfătuit cu Forul şi nici individual cu fiecare. 

2. A făcut demonstraţie „cu studenţii" ca în vremurile romantice din epoca democrată şi după ce 
a răspândit manifestul prin care se cerea guvern legionar, într-un moment când miniştrii legionari erau 
destituiţi - şi s-a strigat sacadat "HORIA SIMA". Apoi s-a împrăştiat în linişte ! 

3. S-a ascuns , rupând orice legătură, cerând doar lui Antonescu guvern sub preşedinţia sa, pe 
Antonescu lăsându-l numai conducător al Statului (cât de puţină cunoaştere a oamenilor!). Cum se 
putea concepe ca Antonescu, cu armata în mână şi cu sprijinul german asigurat, va ceda lui HORIA 
SIMA care n-avea nimic, fiindcă realmente rupse legăturile şi cu Mişcarea Legionară şi cu organele de 
Stat (prefecţii, etc. )! Nici Trifa şi Groza care au fost însărcinaţi cu manifestaţia nu ştiau mai mult. Nici 
un membru din For şi nici nenorociţii din anturaj! 

4. Rezistenţa (aşa-zisa rebeliune) a izbucnit mai mult dintr-un sentiment de demnitate a 
legionarilor care nu se puteau lăsa aruncaţi peste bord ca nişte cârpe democratice. în această 
reacţiune s-au amestecat şi elemente dubioase de la periferii sau agenţi provocatori care aveau 
misiunea să facă dezordini pentru compromiterea Mişcării. 

5. în tot acest interval de timp, HORIA SIMA pe care nici noi (eu, lasinschi, Gârneaţă, absolut nu 
ştiam unde este ascuns) n-a fost capabil de nici un fel de iniţiativă şi hotărâre. Nici de atac şi nici de 
rezistenţă organizată. Nici de împăcare când Antonescu încă putea face acest lucru, dat fiind că nu 
avea deplină încredere în asigurările date de Germani, crezând că este vreo cursă pentru a prilejui 
ocuparea Ceilalţi conducători nu puteau lua nici ei vreo iniţiativă de linie mare fiindcă nu ştiau ce 
plănuise şi ce plănuieşte HORIA SIMA, conducătorul Mişcării. (Eu mă întorsesem bolnav de la 
Timişoara şi eram în pat la G. Pariza. ) Toate legăturile, curieri, etc., se dezorganizaseră. 

6. Completa dezorientare a lui HORIA SIMA şi totala incapacitate de a lua hotărâri în situaţii 
neprevăzute am văzut-o atunci când a trebuit să se dea ordinul pentru încetarea luptei. Atunci am 
văzut că a fost o aventură făcută din uşurinţă şi fără nici un plan sau o incapacitate de reacţiune 
sănătoasă 

Ce l-a făcut să se angajeze în această aventură sau mai bine zis cursă întinsă de Antonescu ? 
Nu se poate răspunde, ca şi pentru faptul refuzării venirii la Fuhrer - decât că nu şi-a dat seama. 
Totală uşurinţă 

Mai târziu (în exil 3 Februarie 1942) vorbindu-mi la o plimbare de neajunsurile pentru Ţară 
rezultate din neînţelegerea între Antonescu şi Mişcarea Legionară, cultivate de duşmani şi poate de 
prieteni interesaţi, mi-a strecurat ca justificare "că nu se va afla niciodată adevărata cauză care a adus 
la rebeliunea din Ianuarie 1941". Prin mister vrea să insinueze că a fost îndemnat de cineva care nu 
şi-ar fi respectat cuvântul. Nu cred să fi fost, judecând situaţia din acel moment. Dacă a fost, trebuie 
să fi fost elemente fără mare răspundere care nu angajau, sau informaţii date umflate de fideli care 
făceau legătura şi necercetate cu oameni de răspundere. Dacă au fost din cele care angajau, el a 
lucrat atât de neîndemânatic, încât cu toată bunăvoinţa acestora, tot nu mai putea fi ajutat. (A fost 
atâta dezorientare la 21 ian. 1941 (îmi spunea Few - 28. Febr. 1942) că nimeni nu mai ştia ce să 
facă, nici măcar un ordin prost). 

Deci incapacitate, dezorientare si lipsă de sincronizare. 

Din punct de vedere legionar - cum scrie Căpitanul - legionarul nu face ceva decât din iniţiativă 
sau din ordin. Cu atât mai mult conducătorul legionar. El trebuie să-şi păstreze în permanenţă poziţia 
proprie şi de pe această poziţie sa judece acţiunile atât cu duşmanii cât şi cu prietenii. Simulând pe 
victima nu poţi găsi justificare, mai ales când faptul nu pare adevărat - pentru o asemenea ratare într-o 
conjunctură favorabilă. 


30 







Acţiunea mea în această împrejurare care m-a surprins bolnav în pat - a fost să merg - la 
venirea lui Gune - să iau contact cu cercurile germane spre a vedea punctul lor de vedere, fiind 
esenţial în conflict. N-avea nici o legătură cu HORIA SIMA sau alţii. Spre surprindere am constatat că 
nici lasinschi, Gârneaţă, Georgescu, care au fost aduşi şi ei acolo, nu aveau legătură. Nu ştiam ce 
face HORIA SIMA şi ce urmăreşte. Venind Neubacher am arătat că interesul lor în acest conflict este 
să dea concurs Mişcării Legionare fiindcă situaţia din Balcani este tulbure, intenţiile Rusiei foarte 
suspecte. Iugoslavia, prin starea de spirit, primejdioasă. România legionară este un punct de sprijin 
sigur care nu trebuie să-l piardă cu atât mai mult cu cât englezii şi iudeo-masoneria nu părăsesc aşa 
de uşor acest sector european care se pretează prin natura lui la tulburări şi surprize. Ei pregătesc un 
moment H când toate forţele începând cu Rusia, Iugoslavia, etc. se vor îndrepta în mod concentric 
împotriva lor. Pentru aceste momente ei trebuie să aibă România sigură fiindcă aşa îşi pot considera 
acoperit spatele pentru operaţiunile din Balcani. Deci nu expectativă în conflictul izbucnit, ci ajutarea 
Mişcării Legionare. Altfel Mişcarea Legionară are posibilităţi să se apere printr-o luptă de guerilă, 
organizată, care însă n-ar fi de dorit şi ar fi primejdioasă aici în vecinătatea Rusiei Sovietice. (De faţă 
mai erau von B şi lasinschi. ) Părea convins, dar era târziu. Mişcarea Legionară, prin politica lui 
HORIA SIMA, pierduse atuul din mână. Acest atuu îl luase acum Antonescu. Şi pentru motive de 
restabilirea ordinii, cu toate că atunci nu avea întreaga încredere a cercurilor germane, totuşi a fost 
ajutat. A ştiut să speculeze . necesităţile de război ale Germaniei, care cu armatele în plin transport 
spre sud se găseau într-o mare strâmtorare. Aşa se explică de ce nici respectarea armistiţiului stabilit 
prin care s-a promis legionarilor libertate şi neurmărire n-a putut cere să fie respectat. 

Conflictul era atât de avansat, cursese atâta sânge şi fusese închisă atâta lume nevinovată, 
încât o înţelegere în acele momente, când lumea veche devenise stăpână pe situaţie prin Antonescu, 
nu era avantajoasă şi onorabilă pentru Mişcare; mai ales că nemţii nu s-au pus pe tema să medieze 
această înţelegere! 

Mai mult decât loviturile de afară ale adversarilor, Regimul legionar, după o durată de 4 luni si 
lumătate, se prăbuşeşte mai mult din păcatele proprii făcute posibile de o conducere incapabilă. 

Această prăbuşire are loc în conjunctura politică cea mai favorabilă când regimul legionar era necesar 
pentru dezvoltarea războiului în sud-est. Era suficient dacă se administra bine poziţia si forţa lăsată de 
Căpitan , fără să fie nevoie de a se crea altă forţă, pentru a putea dura. 

De aici rezultă: cucerirea puterii, fruct al conjuncturii; pierderea ei. rezultat al incapacităţii. Dacă 
HORIA SIMA ar fi avut sinceritate în colaborarea cu mine, aşa cum am arătat-o eu, sunt sigur că 
această catastrofă ar fi fost evitată şi criza care bântuie Statul Român ar fi fost rezolvată Multe sfaturi 
nu au fost ascultate şi multe soluţii nu mi-a dat ocazia să le spun! ( Ex. Partidul „Totul pentru Ţară" 
etc.) 

Mişcarea răvăşită de pe liniile ei, capitalul moral lăsat de Căpitan - irosit sau compromis . Nimbul 
necunoscutului sfâşiat. 

Mişcarea trebuie să-si ispăşească păcatele pentru a-si căpăta echilibrul pierdut. 

Al doilea exil începe. 

Nesecata forţă a spiritualităţii legionare creată de Căpitan, sfinţită prin jertfa sa, ne va da puteri 
să ieşim şi din aceste greutăţi. Credem în ea ! 


V. ETAPA CELUI DE-AL TREILEA EXIL 

în popasul din anul trecut am fixat liniile de orientare pentru această etapă în raport cu laturile 
externe, atingând cele interne mai mult pentru fixarea principiilor de bază a acestei orientări. în 
enunţarea cu totul sumară (urmează a fi completată cronologic cu toate datele de amănunt), amintesc 
liniile de conduită avută de diferiţi factori în raport cu criza internă a Mişcării. 

I. Aspectul intern 

A. Poziţia adoptată de mine 

Se poate rezuma în următoarele puncte: 

I. înainte de declararea războiului cu Rusia 

1. Salvarea unităţii Mişcării în perioada critică în care intra potrivit principiului de bază al 
Căpitanului de a „merge şi în iad uniţi, căci prin unire se poate ieşi de acolo". Ştiam că din desunire nu 
poate ieşi decât dezastrul total pentru Mişcare dat fiind posibilităţile de manevră ce s-ar fi deschis 
pentru adversarii noştri. Pentru salvarea unităţii, n- am acceptat sondarea făcută de von. Bolschwing 
(12 martie 1941) la Berlin prin anunţarea unei telegrame trimisă de Mişu Antonescu, prin care m-ar 
chema în Ţară să începem tratative. Desigur a fost o sondare. 

2. Problema unei colaborări, de fond sau de manevră cu Antonescu să se pună după ce mai 


31 











întâi Mişcarea va fi dat examenul unităţii pentru ca greutatea cuvântului ei sâ aibă valoare şi pentru 
prieteni şi pentru adversari. 

3. Afirmarea unei poziţii proprii a Mişcării atât faţă de adversari, cât şi faţă de prieteni, care este 
mai greu de făcut dat fiind greutăţile care le aduce pentru cel care o face. Sentimentul continuităţii a 
luptei care a devenit o tradiţie în familia noastră, mi-a dat tăria pentru afirmarea luptei drepte cu orice 
risc Principalul meu punct de sprijin mi-a fost şi de data aceasta conştiinţa proprie. 

4 Funcţiune de supapă de siguranţă de a opri (ca şi în perioada primului exil) să alunece 
politica oficială în primejdiosul făgaş al duplicităţii. 

5. Permanentul sentiment al răspunderii pentru criza politică care anemiază statul şi poporul 
român năruindu-i prestigiul şi independenţa 

6. N-am criticat trecutul pentru a pune problema răspunderii ci ocazional s-au discutat diferite 
probleme spre a scoate învăţămintele necesare 

7. Redresarea Mişcării o vedeam printr-o structurare sănătoasă în care concepţia revoluţionară 
sâ fie printr-un proces de interiorizare şi nu prin manifestări exterioare (lovituri de stat). 

8. Bază largă de încredere în care să cuprindă toate cadrele legionare corecte, pentru a se 
putea face faţă zidului de mişelie din afară şi temperarea „zeloşilor personali" care sunt paraziţii ce 
trăiesc din prestigiul acelui în jurul căruia se îmbuibează. Baza de sprijin cat mai lărgită prin încredere 
reciprocă fiindcă numai aşa piedestalul poate fi mare şi se poate evita opera de Sisif. 

9. Evitarea tendinţelor spre denigrare cu orice preţ a instituţiilor şi stărilor din Ţară pornind de la 
concepţia că ele nu folosesc nici Mişcării şi nici neamului românesc, fiindcă în ultima analiză nu se 
capătă dreptate prin aceste metode ci se face rău neamului fiindcă din argumentele furnizate rezultă 
mai mult incapacitatea lui politică. 

10. Ridicarea nivelului, (mediului) la preocupări mai serioase compatibile cu problemele care se 
puneau în noua fază de guvernare a Mişcării pentru ca din acest mediu să se degajeze o atmosferă 
serioasă şi matură care sâ influenţeze în mod direct, binefăcător, asupra conducerii. Prin influenţa 
indirectă speram să se evite şi complexele de inferioritate -despre care am vorbit şi care xxxxxxxxx o 
colaborare normală astfel că sfaturile şi tehnica indicată să-şi dea toate roadele Punerea la punct a 
unui plan de luptă şi a unui program de guvernare pentru ca la o nouă conjunctură favorabilă să nu ne 
găsim în aceeaşi situaţie ca în Sept. 1940. Dacă atunci existau justificări, acum nu mai există. Timpul 
acesta trebuie folosit pentru pregătirea noastră. Consideram că este operă negativă faptul de a face 
dependentă rezolvarea crizei Statului român de Mişcare iar Mişcarea să nu fie pregătită sistematic, 
pentru sarcina guvernării căci menţinerea în infantilism după ce ai făcut ca criza statului român să 
depindă de Mişcarea Legionară este o crimă. 

11. Evitarea unei crize de şefie pentru a nu zădărnici structurarea Mişcării dat fiind că întreg 
sistemul ei este bazat pe unitatea de comanda cu toate neajunsurile observate la persoana lui HORIA 
SIMA pană atunci, in succesiunea conducerii mişcărilor totalitare ca şi a statelor totalitare problema 
şefiei formează punctul vulnerabil mai ales în vremurile dJP'opoziţie. Forţa conducătorului are două 
surse: 1) una ieşită din valoarea intrinsecă; 2) cealaltă din simbol şi mai târziu din mitul care se 
formează. 

Nu vroiam ca după o educaţie de mit făcută în cadrele largi ale Mişcării să se producă o nouă 
criză şi disensiuni. Pentru acest motiv am format blocul în jurul lui HORIA SIMA spre a nu dezaxa 
Mişcarea şi a-i da un centru de greutate. 

Această concepţie a asigurat unitatea Mişcării. Sentimentul de răspundere a stat mereu la bază. 

Evident acest sentiment de răspundere îşi creează poziţii mai grele faţă de cel care nu-l are. Dar 
prea mult sânge şi lacrămi s-au vărsat în nenorocirile care s-au abătut asupra Mişcării care au adăpat 
acest prestigiu, pentru ca să nu avem grijă de el. 

II. După declararea războiului cu Rusia 

După angajarea României în războiul împotriva Rusiei Sovietice şi ţinerea discursului 
Cancelarului Hitler, se năşteau două mari probleme pentru Mişcare. 

1. Problema de a participa la războiul împotriva bolşevismului pentru care Căpitanul a pregătit 
Mişcarea Legionară de 20 de ani. 

2. Problema şefiei sau a crizei de conducere în mişcare relevată de Fuhrer în mod public ceea 
ce făcea aproape imposibile raporturile lui HORIA SIMA cu oficialitatea germană. 

3. La acestea se adăuga ca factor nou atitudinea de fond a G-ralului Antonescu împotriva 
Mişcării Legionare prin publicarea ,,Pe marginea prăpastie!' în care era atacat Căpitanul şi esenţa 
spiritualităţii legionare precum şi urmărirea celor de la 3 Sept. 1940, ceea ce dezvăluia intenţiile de 
totală nimicire a Mişcării. Pe de altă parte executarea colonelului Zăvoianu şi a celorlalţi camarazi şi 
apărarea asasinilor Căpitanului prin publicaţia "Asasinatele de la Jilava", înseamnă un început de 
trecere în fapt a acestor intenţii. Lumea veche în mod meschin profita de conjunctura de război pentru 
a nimici Mişcarea Legionară. Preocupări oribil de meschine şi lipsite de orice sentiment de răspundere 


32 


de a agrava o criză internă într-un moment când începi un război atât de greu. Se repeta greşeala lui 
Carol. Poate intenţionat făcea iudeo-masoneria acest lucru. 

Atitudinea în linii mari în această situaţie cu atâtea laturi contradictorii era : 

1) Pentru ca Mişcarea Legionară să poată participa la război se poate pune principial problema 
unei împăcări cu G-ralul Antonescu în vederea colaborării spre a mobiliza întregul elan de luptă. 

2) Pentru ca o acţiune de apropiere să reuşească, dat fiind experienţa din trecut a lumii vechi cu 
cazul Carol al ll-lea şi pornirile lui Antonescu, manevra trebuieşte pornită cu elemente care nu sunt 
considerate ca „oameni ai lui HORIA SIMA ".Tendinţa să fie pentru netezirea drumului în vederea unei 
colaborări integrale. 

3) Până la reuşirea acestei acţiuni păstrarea unei rezerve, care să garanteze linia absolută a 
Mişcării Legionare să fie element preventiv daca regimul din ţară va fi rău intenţionat în tratative şi o 
supapă de siguranţă de a nu se renunţa la linia de luptă împotriva bolşevismului. 

4) Dat fiind resentimentele create, acţiunea de împăcare poate reuşi prin ajutorul unei mediator 
german. 

5) în problema şefiei care era definitiv deschisă din punct de vedere extern poziţia era : 

a) Principial, nu trebuie în mod absolut identificată persoana lui HORIA SIMA cu Mişcarea 
Legionară (aşa cum era cazul cu Căpitanul) şi când persoana lui constituie un inevitabil impediment, 
interesele Mişcării trebuie să primeze. 

în raport cu Germanii chestiunea trebuie să aibă trei aspecte: a) De conjunctură - atitudinea 
oficialităţii germane nu este de fond, ci pentru a menaja pe Antonescu de care au nevoie pană când 
se decide războiul pe frontul de răsărit; b) Problema personală pentru nevenirea la Fuhrer; c) Plan de 
anemiere a Mişcării pentru alte scopuri. 

Ne fixăm pe prima ipoteză şi stăm pe ea cât mai mult posibil pentru a vedea adevăratul punct de 
vedere şi a nu dezaxa Mişcarea în momente critice Dacă nu este posibil, soluţionăm al doilea punct, 
prin retragerea formală a lui HORIA SIMA spre a obţine clarificare. în nici un caz nu putem trece de la 
l-ul la al lll-lea. 

6) Convingerea de bază era că criza de şefie determinată în primul rând din necesităţi externe 
se poate soluţiona cu efecte pozitive pentru Mişcare numai cu consimţământul lui HORIA SIMA în 
mod silit poate ieşi mai mult râu fiindcă se va mări haosul. 

Aceste puncte de vedere în legătură cu şefia le-am împărtăşit în Sept 1941 lui lasinschi (vezi 
data 3 Sept. 1941) când se punea problema unei totale izolări pe care el însă din anumite 
considerente personale nu a vrut să le înţeleagă sau poate nu le-a putut înţelege 

7) Acceptarea chiar a unui rol minor de piesă de constrângere atâta timp cât foloseşte 
intereselor vitale ale neamului românesc pentru ca cei care îi conduc să aibă măsură şi echilibru 
înfrânând lipsa de scrupule şi tendinţele de aservire ale „faliilor" sau ale ambiţioşilor lipsiţi de scrupule 
şi aventurieri. 

Această poziţie a fost tot timpul dovedită prin fapte şi anume : 

1. Refuzul unui om menţionat de a trata separat cu Antonescu la sugestiile date de von B. 
(Cazul cu telegrama trimisă de Mişu Antonescu) la Berlin în ziua de 12 martie 1941? Poate ca urmare 
a conversaţiei avute între Antonescu şi Goring la Viena. De altfel aducerea mea şi a lui lasinschi la 
Berlin înaintea celorlalţi a fost ca să putem angaja tratative din stare de libertate şi fiindcă lasinschi nu 
era agreat de Antonescu fiind considerat ca nepotrivit s-a recurs la mine. Se vede că plecarea deşi 
făcută clandestin totuşi se ştia de autorităţi după cum spunea maiorul Proca care aflase de la 
Cristescu de plecarea noastră.(inform, oct. Roşu -1 apr. 1941) 

2. Cuvânt de ordine băieţilor noştri rămaşi pe teren să nu se angajeze în tratative cu Mişu 
Antonescu şi să nu semneze memorii sau să ia atitudine ostilă lui HORIA SIMA. 

3. Refuzul la apropourile lui Vojen când a venit la Berkenbruck (5 mai 1941) de a colabora 
spunând că „bătălia se dă aici", asta pentru a strămuta centrul de greutate al Mişcării în mijlocul 
grupului care reprezenta autoritatea Mişcării şi garanţii mai multe pentru păstrarea ei. 

Această atitudine poate a atras pornirea lui .Antonescu, manifestată atât prin implicarea mea în 
proces - cu toate că ştia să n-am nici un amestec în neserioasa aventură a rebeliunii - şi condamnarea 
la muncă silnică pe viaţă (aflat la 16 Iunie 1941) cât şi adresa oficială cu conţinut infam adresată lui 
Sole Taşcu de la Sofia prin care este jignită întreaga noastră ramură. Această adresă este semnată 
din „înalt ordin" de „Dumitrescu" 

4. Recomandat băieţilor noştri aflaţi în grupul de la Rostock, la plecarea de la Berkenbruck să 
nu facă nici un fel de dificultăţi, să se ţină pe linia legionară a unităţii, chiar dacă ştiam ca Petraşcu 
care fusese desemnat cu conducerea acelui grup nu va corespunde prin structura sa şi va aduce 
discordie acolo. 

5. Temperarea acelora din grupul de la Berkenbruck, Rostock sau Berlin care mi se spovedeau 
pentru durerile şi decepţiile pe care le încearcă. Oficiu de duhovnic pentru a amortiza nemulţumirile 


33 


(26 oct.) 

6. Apărarea cu toată dragostea şi căldura în faţa Germanilor (Rademacher, Legath etc.) 
reprezentanţii guvernului german pe lângă grup, a cauzei Mişcării şi a cauzei personale a lui HORIA 
SIMA punându-mi în joc întreg prestigiul de a face acest oficiu pe care nici HORIA SIMA şi aici 
lasinschi din cauză că erau consideraţi vinovaţi nu-l puteau face. Cuvântul meu avea mai multă 
valoare cu atât mai mult cu cat se ştia că eu n-am stat în raporturi tocmai bune cu HORIA SIMA în 
timpul guvernării şi aveau motive să se mire pentru că apăr o cauză atât de dificilă. Dacă n-ar fi fost 
toată sinceritatea puteam sta mai rezervat mai ales că imputările făcute lui HORIA SIMA erau în mare 
parte îndreptăţite. 

7. Reacţiunea pentru apărarea onoarei (cazul Wolf) atunci când cineva încerca să banalizeze şi 
să jignească conştient sau inconştient conducerea unei Mişcări. (20 oct. 1941) 

8 Lăsarea pe al doilea plan a problemei ramurii noastre pentru a nu crea dificultăţi Mişcării prin 
relevarea ei şi hotărârea de a sta pe poziţia fără a încerca să merg în alta parte unde i-aş fi fost de 
mai mare folos (scris. Găzdaru către Roşu) Asta cu toate că cei de acolo mai cereau instrucţiuni. 

9. Evitarea oricărei legături cu Ţara spre a înlătura orice suspiciune că aş lucra pe cont propriu 
şi spre a nu tulbura unitatea, de comanda lăsând totul să se facă prin cel cere avea răspunderea 
conducerii şi organele lui cărora am consimţit să le dau tot girul moral. 

10. Renunţarea de a cultiva relaţiile cu cercurile cunoscute din primul exil, pentru aceleaşi 
motive. 

11. Izolarea la început luni de-a rândul de a nu lua contact cu nici un băiat de ai noştri atât de la 
Berlin cât şi de la Rostock. 

12. Acordarea mai departe a întregii libertăţi de iniţiativă şi acţiune pe teren în care era angajată 
şi onoarea noastră. 

13. Toată această atitudine corecta şi loială o luam într-un moment când HORIA SIMA avea 
poziţia cea mai slabă şi când fără girul nostru şi mai ales cu ostilitatea noastră - după ce el îşi 
dovedise incapacitatea în ţară şi în Germania era desconsiderat. Şi meritul cred că este mai mare cu 
cat nu aveam nici un motiv personal ca alţii de recunoştinţă i*bţă de el, ci dimpotrivă faţă de 
comportarea lui din trecut orice resentiment -omeneşte - nu legionâreşte - era îndreptăţit. 

Am trecut peste toate pentru ca să se termine odată cu criza de conducere în mişcare şi sub 
ameninţarea zidului de mişelie care ne împresura să desăvârşim pentru totdeauna unitatea 
sufletească spre a birui şi începe opera creatoare atât în cadrul Mişcării cât şi în cadrul Statului. Tot 
prestigiul şi girul meu l-am dat pentru a apăra un om care se purtase incorect cu mine. Asta pentru a 
consacra principiul de bază al Mişcării care este servirea unităţii şi cu speranţa că lucrurile se vor 
îndrepta. Am făcut acest lucru din toată inima cu toate că adesea mă credeam în postul acelor 
înţelepţi care se străduiesc să scoată din puţ piatra aruncată de un nebun. Pe de altă parte îmi 
dădeam seama că HORIA SIMA a pus mana pe un steag pe care ii duce în toate părţile şi este urmat 
de mulţi în virtutea legilor fixate de Căpitan. O bătălie pentru acest steag poate ar face să cadă în 
noroi şi să-şi piardă strălucirea. Acest lucru am vrut să-l evit cu orice preţ. 

B. Poziţia lui HORIA SIMA si a anturajului în această perioadă 

în general un conducător se cunoaşte după felul cum îşi recrutează colaboratorii, aici se 
oglindeşte capacitatea de conducere. 

1. După primele derutâri şi atitudini mieroase, acelaşi egocentrism feroce faţă de cele două 
probleme ce erau deschise, a lui şi a Mişcării Legionare, acea personală prima. 

2 . Dorinţa de unitate speculată şi cariată de la început de acelaşi sistem de şoapte, intrigi şi 
incorectitudini semănătoare de neîncredere. 

3. Menţinerea elicei cu toată repulsia care o stârnea. în legionarii atât din Ţară care cer 
sancţionarea lui (9 Mai 1941) cat şi a celor din Germania. Numirea lui Petraşcu atât de odios pentru 
legionari ca şef al lagărului la Rostock era primul indiciu că nu se poate îndrepta. Conducătorii reali îşi 
apropie colaboratori aleşi. Acesta este meritul lor principal care ii recomandă şi cu cât îi saltă mai mult 
cu atât îşi ridică o platformă mai solidă. 

4 . Chircirea mai departe pe o bază strâmtă şi prin teama şi lipsa de încredere manifestată în 
majoritatea cadrelor se împiedică structurarea Mişcării. Atmosfera tenebroasă cu mister, şuşotiri etc. 
luată ea, manta pentru ascunderea incapacităţii şi mişeliilor. 

5 . Coborârea atmosferei în meschinărie prin intrigăriile şi lipsa de seriozitate a anturajului său 
(Stoicănescu, Petraşcu etc.) şi tăierea oricărui elan de luptă sau creaţie. 

6. Interesele Mişcării sau ale neamului văzute prin prisma intereselor personale. Astfel problema 
unei colaborări era condiţionată numai de participarea lui sau a oamenilor din clică şi nu de 
necesităţile Mişcării sau cele generale. 

7 . Nici o preocupare pentru problemele de guvernare cu toată că ţinta eforturilor făcute era 
revenirea la guvern şi nici un plan de acţiune matur conceput, aceiaşi improvizaţie minoră ieşită din 


34 



intrigă măruntă şi cancanuri meschine. Totul a fost lăsat pe pripeală şi fantezie bolnăvicioasă. 
Niciodată nu s-a putut urmări o problemă sistematic în timp şi spaţiu. Din cauza aceasta n-a ieşit nimic 
în legătură cu pregătirea pentru guvernare deşi noi urmăream acest lucru. 

8. Nici o preocupare pentru prestigiul sau interesele statului şi sub pretextul de considerente 
tactice renunţarea la cele mai vitale interese (vezi chestia Ardealului) fiindcă toate problemele erau 
privite prin prisma intereselor personale 

9 . Umilirea, până la totală degradare spre a obţine şi bunăvoinţa gazdelor, făcându-se cele mai 
desgustătoare atenţii la care nu s-ar fi pretat nici ultimul politician. Şi acest lucru pare cu atât mai 
straniu cu cât nu se răspunsese la invitaţia Fuhrerului iar după aceea se ţine paltonul lui Paudiss 
(şoferului)! Demnitatea ca şi umilirea stă şi ea în sânge. 

10 . Alterarea esenţei Mişcării prin introducerea spiritului de spionare intre legionari şi 
selecţionarea elementelor ariviste sau dubioase care se pretează în situaţii de linguşitori şi 
promovarea acelora care luau atitudini ostile faţă de mine. Tendinţa de fragmentare în generaţii între¬ 
ţinută de HORIA SIMA precum şi folosirea regionalismului odată cu denigrarea gradelor. 

11. Minciuna, şmecheria, ipocrizia ridicate la rangul de mari virtuţi politice, înţelegându-se prin 
politică şmecheria uşoară şi nu liniile mari ieşite din realităţi cu fond permanent care să se mişte 
conform principiilor Căpitanului. Păcăleala, lucrătura, promisiuni, cadouri, căpătuiri - elementele 
politicii lor. Un scut de şiretlicuri, se vorbeşte în şedinţă de dragoste şi se împroaşcă cu ură! (26 mai 
1941) Desgustâtoarea politică a cadourilor şi atitudinea lor linguşitoare. 

12. Denigrarea ori cărui element de valoare dacă nu se preta la rolul de om da casa şi în special 
denigrarea elementelor care au cunoscut pe Căpitan şi aveau un trecut în Mişcare şi încercarea de a 
cultiva criza de generaţii, lansând paravane pentru ascunderea murdăriei. Orice denigrare este o 
piedică a Mişcării Legionare. 

13. 0 reclamă deşănţată prin falsificări şi minciuni grosolane la care nu s-ar fi pretat nici ultimul 
politician. Studii despre HORIA SIMA şi cântece făcute din comandă. Comparaţia cu Horia, Cloşca, 
Crişan etc. 

14 . Ştiri trucate şi informaţii date tendenţios sau incomplet, pentru derutare. Cele bune pentru 
noi nu se aduceau. Cenzurarea corespondenţei în casă şi oprirea de scrisori (cazul Caranica). 
Carantina elicei devenise al doilea lagăr şi cel mai greu de suportat de legionari. Această pustiitoare 
mentalitate rodea din ce în ce mai mult substanţa legionară şi Mişcarea scoasă de pe liniile sale fireşti 
se politicianiza, iar elementele cinstite se năruiau sufleteşte în vreme ce cele incorecte căpătau o 
mentalitate de banda. în special la Rostock situaţia devenise îngrozitoare Tot fardul exterior cu reviste, 
şezători etc, nu putea ascunde acest marasm intern. 

15 . Ca ilustrare a mentalităţii de colaborare se poate face prin faptul că circulările pe care le 
trimitea HORIA SIMA la Rostock nu ni le-a arătat niciodată. Cred că erau idei care se frământau acolo 
şi pe care el şi le însuşea direct. 

Personal am simţit acţiunea acestei atitudini incorecte în următoarele împrejurări mai 
importante. Cu toată repulsia care o simt totuşi trebuie amintite spre a se vedea, pana la ce nivel s-au, 
coborât aceşti oameni. 

1. De la început, în timp ce eu apăram cu îndârjire poziţia Mişcării şi unitatea ei, apărând cauza 
personală a lui HORIA SIMA cu toată căldura faţă de cercurile germane, Petraşcu mă calomnia la 
Rostock că umblu să răstorn pe HORIA SIMA. Această mişelie a lovirii pe la spate se petrecea într-un 
timp când eu nu aveam nici măcar posibilitatea de a mă apăra, fiind întrerupt contactul luni de-a 
rândul pe care nu-l păstra decât HORIA SIMA personal. (Felonia a început de la 16 Aprilie 1941). 
Dacă cineva este mişel şi loveşte pe la spate şi continuă să fie tolerat într-un post de unde poate lovi 
este legitimă orice măsură de apărare de a nu se lăsa la discreţia mişeilor. 

2. Refuzul lui Cerna (un om cu trecut dubios, adus în mijlocul grupului de comandă) de a 
traduce în nemţeşte un memoriu adresat Fuhrerului şi ministrului de Externe Ribbentrop în chestia 
Aromânilor.(Era vorba să aibă loc o conferinţă la Viena pentru problemele din sud-estul Europei, 
motivul refuzului ar fi fost că eu aş fi "contra Comandantului". în fond întreaga „clică" în frunte cu 
HORIA SIMA era alarmată ca să nu circule numele meu prin forurile superioare germane mai ales că 
semnau "Comandant legionar". Cât de meschin mi s-a părut faţă de hotărârea mea de a nu renunţa la 
o problemă de care mă simt atât de legat şi care aparţine neamului românesc, pe considerente atât de 
meschine - destul am renunţat că am pus-o pe al doilea plan - s-a tradus memoriul, arătând o grijă 
deosebită ca Cerna să facă traducerea mai îngrijită. Eu simţind motivul ce-i durea, am renunţat de a. 
mai adăuga la semnătură titlul de „Comandant legionar". Câtă meschinărie prostească! 

3. Scotociri în absenţa mea, prin cameră, geamantane, sertare, buzunare, spre a vedea la ce 
lucrez şi ce activităţi am pe care ei nu o cunosc? (Locuiam singur în camera mică.) şi prin anumite 
semne am dedus precis că se umblă la lucrurile mele în absenţă, de asemenea sustragerea 
corespondenţei. 


4 Supravegherea poliţistă în timpul plimbărilor ieşită probabil din teama de a nu se lua contact 
şi asta atunci când apăram cauza lui cu ardoare în faţa Nemţilor. Se vede că un om organic incorect 
nu poate concepe corectitudine la alţii. Cu acest oficiu degradant a fost însărcinat şeful tineretului 
(frăţiilor de cruce) Smultea. Ce crimă pentru deformarea sufletească la care era supus acest tânăr 
care are misiunea să educe noua generaţie în spiritul Căpitanului?! (Am remarcat acest lucru de mai 
multe ori când mă întorceam pe pod în zilele 2 nov. 1941 orele 10,35 şi i-am împărtăşit lui Gârneaţă. 

Mi-a spus că acelaşi lucru îl observa atât el, cât şi alţii. 

5. Denunţul făcut la Externe că aş pregăti o carte împotriva lui Antonescu. De asemenea la 
Antonescu pentru intrigă (5 mai 1941). 

6 Lovirea în bieţii care ar fi bănuiţi că sunt apropiaţi sufleteşte de mine şi ar constitui puncte de 
sprijin! Făcuţi „trădători”! (Cazul Brătianu, îmi spunea Nae Smârăndescu) (Vezi 11 nov. 1941.) 

7. Campanie surdă de minimalizarea importanţei în faţa cercurilor germane oriunde li se ivea 
ocazia Deşi de multe ori efectul era contrariu şi mişelia lor apărea evidentă (cazul von V ), totuşi din 
acest lucru reieşea neînţelegerea între noi şi lipsa de caracter (aluzia lui Legath la 23 nov. 1941 cu 
plecarea în Ţară şi cu Papa Nazi. 

8. Acţiunea dusă de Petraşcu la Rostock pentru ruperea băieţilor noştri de mine prin adulări, 
promisiuni etc., punându-se întrebarea de cine ascultă băieţii. Şi când asemenea tentative au fost 
respinse cu scârbă de sănătatea morală a băieţilor, declararea întregului grup ca primejdios prin 
unitatea lui. Acesta a fost coşmarul lor şi singurul lucru care intimida oarecum mişelia de acolo prin 
linia superioara pe care o afirma. Era un reazem pentru mulţi clătinaţi în credinţă. Acţiunea de punere 
la index a întregului grup (cazul loraş cu cel de la Ialomiţa). Folosirea cazului Bitaracu, Cuţumina etc. 
pentru insinuări de rea credinţă. Ce contrast cu recomandarea ce o făcusem băieţilor de a se menţine 
pe linii mari, de a renunţa chiar la dorinţa de constituire în grup pentru a nu se introduce regionalisme! 

Murdăria sufletească a celor ce încercau sa-i rupă apare mai mult fiindcă se întâmplă într-un moment 

când te plângi că alţii nu fac la fel. * ^ 

9. Condiţia cu fanarioţii (elementele de origine dubioasă) pentru reabilitarea lor şi îndreptarea 
împotriva macedonenilor, lansându-se formula că nu există "primejdie fanariotă”, ci macedoneană! 

(cazul cu scrisul lui Eminescu - 6 iul. 1942). Se specula cazul relevat de Antonescu în "Pe marginea 
prăpastiei” în legătură cu răpirea grecilor, spunându-se că din cauza aceasta a căzut guvernul (cazul 
Boborodea - Bujin). Câtă mişelie! Ce-ar fi făcut dacă ei ar fi fost în situaţia mea, şi eu în a lor! Deci şi 
în cadrul Mişcării după cele avute în cadrul Statului român pe chestia fanarioţilor. De asemenea 
încercarea lor de a forma şi asmuţi alte grupe împotriva macedonenilor (fără succes), dar ca intenţie 
(cazul Rozu cu prahovenii). 

10. Insinuări făcute printre legionari că aş fi "omul nemţilor” şi că pentru acest motiv mă 
apreciază cu toate că ştia că eu afirmam poziţia de demnitate la care ei, din interese personale, 
renunţau într-un mod dezgustător. Asta o făceam cu toate neajunsurile ce au rezultat şi vor rezulta din 
ea (vezi 3 oct. 1942). 

11. Insinuarea că vreau să plec în Italia şi acolo să fac disidenţă în Mişcare, punându-mă în 
slujba italienilor. Pe această temă încerca să insinueze în cercurile germane, legându-se de faptul că 
problema noastră din Macedonia vine în atingere cu interesele Italiei în Balcani. Toată campania prin 
Cerna, Biriş etc. cred ca s-a dus pe această temă Mişelia este cu atât mai mare cu cât se ştia că 
nimeni altul ca mine în conducerea Mişcării n-a făcut o distincţie între cele două laturi. Problema 
macedoneană intră în sfera de interese ale Italiei pe când cea a Statului român în primul rând în sfera 
intereselor germane şi ar fi o mare eroare politică de a se face echilibristică în acest sens atâta timp 
cât independenţa statului şi interesele româneşti nu sunt ameninţate, (aflat la 3 oct. 1942.) 

12. Insinuarea cu pregătiri de comploturi pentru a lua şefia având ea complici pe Gârneaţă, 
Horodniceanu, Trifa, Dragomir, Groza, Virgil Mihăilescu etc. Raportul lui Nae Smârăndescu 22 Sept. 

1942 şi 5 oct. 1942). Şi multe alte asemenea calomnii care vor trebui pe larg denunţate odată. Dar câte 
îmi sunt necunoscute şi care într-o zi vor ieşi la iveală? 

Motivele din care izvorau aceste calomnii erau două principale: 

1. La început acelaşi incurabil complex de inferioritate excitat probabil de faptul că în unele 
cercuri s-ar fi vorbit despre mine mai ales în cercurile germane şi se temeau ca persoana mea să nu 
constituie o soluţie pentru criza în Mişcare 

2. Mai târziu însă provocările erau de aşa natură încât desvăluiau o intenţie de debarasare sub 
pretextul neînţelegerilor interne pentru ca după aceea să poată face un degradant compromis pentru 
a-şi salva situaţia personală, sacrificând onoarea Legiunii şi poate însuşi viitorul Ţării (se va vorbi 
odată pe larg). Toată ura pornea şi din această lipsă de libertate pentru a face compromisurile* 

Această psihoză de calomniere luase pentru aceleaşi motive un caracter general. Orice valoare 
a Mişcării care ar fi putut prezenta o soluţie trebuia torpilată. S-a lovit cu voluptate-în distrugerea 
personalităţilor fiindcă incapacitatea de înălţare a necesitat coborârea altora. Clica urăşte fiind 


36 


compusă de persoane anexe slabe 

I în faţa frontului la Rostock s-a vorbit că Comandanţii Bunei Vestiri nu sunt decât „nişte sfinte 
zdrenţe", punându-se problema de generaţii! 

2. Că lasinschi este slab dar că-i place să fie şef. 

3. Că Georgescu este un beţiv şi lacom (Cazul de la Rostock 29 ian. 1942). Curios este că 
aceşti doi oameni s-au făcut vinovaţi de mare docilitate şi toleranţă pentru toate turpitudinile lor şi 
totuşi erau terfeliţi după ce erau lansaţi aşa cum le cerea interesul. 

4 Că Gârneaţâ este un om de nimic şi afemeiat etc. 

5. Că Mironovici este o păpuşă care se poate vinde oricui. 

6 încercarea de înlocuire a lui Smărăndescu la Berlin pentru că este om drept. 

7. Denigrarea familiei Căpitanului, a Prof. Codreanu, a Mamei Căpitanului şi în special a 
surorilor lui cu epitete care încreţesc carnea. (Mama Căpitanului eră făcuta zgripţoroaicâ) Această 
mentalitate a făcut pe unii legionari să spună cinic că moartea profesorului Codreanu este un bine 
pentru Legiune pentru că "Comandantul" scapă de un concurent la "şefie". 

8. însăşi persoana Căpitanului - „a lui Corneliu Codreanu", cum i se spunea de cele mai multe 
ori de „clică” - a fost pusă, fie lansându-se Moţa într-un mod nu pentru a-i releva incontestabilele lui 
merite ci pentru a se diminua Căpitanul (aşa cum încercau politicienii să facă), fapt care l-ar scârbi pe 
Moţa fiindcă el însuşi recunoştea că fără Căpitan el nu s-ar fi putut valorifica); fie comparându-l cu 
HORIA SIMA. în acest sens i s-a dat material lui losif Dumitru la Viena pentru a se susţine la un 
seminar la Universitatea de acolo. Din această comparaţie reieşea că Căpitanul a fost un simplu 
"vizionar", iar HORIA SIMA o puternică personalitate politică plină de înţelepciune Ura împotriva 
Căpitanului, diminuarea lui .... Dar încercarea de a coborî Căpitanul este, după acelaşi criteriu 
masonic, atacul la temelie. Ce se ascundea? Acest caz, mai mult ca toate, a desvăluit o incurabilă 
infirmitate sufletească. Invidierea Căpitanului mi s-a părut o monstruozitate. 

9. Cultivarea unui regionalism abject şi de oameni de casă. 

10. Sistemul ameninţărilor completa pe acel al calomniilor. După cum spunea Fow la 9. 11. 

1942 Stoicănescu a dat ordin lui Boeru să ameninţe cu împuşcarea pe Cuţumina şi Nicu Caranica. 

Acest lucru i-a propus şi lui.. 18. 11. 1942. De asemenea şi HORIA SIMA i-a spus lui la . Se 

năruiau sufleteşte legionarii cei mai buni şi se transformau în canalii şi mişei cei slabi. în această 
mentalitate se poate cloci crima laşă. La 12 Febr. 1942 spunea Stoicănescu că-i pare rău că băieţii n- 
au curăţat pe ascuns pe Bâlănescu etc. încercare de punere în aplicare: ”în timpul marilor 
bombardamente la Rostock, spunea Lefter, i-a spus Ţâlnaru, - s-au găsit unii legionari care erau 
hotărâţi să folosească acest lucru pentru a lovi pe la spate şi curăţa pe Nicu Caranica şi Sţavre 
Cuţumina spre a se scăpa de ei". Cea mai oribilă degradare omenească pe care nici ultimul borfaş nu 
o atinge! lată unde a adus noua şcoală a mişeliei! Ţi se încreţeşte carnea! Se răsuceşte Căpitanul în 
mormânt! Când legionarii găseau pe cineva de pedepsit mergeau la lumină şi îşi luau răspunderea 
faptelor Dar Cuţumina şi Caranica sunt băieţi curaţi şi acest lucru constituie o piedică pentru cei care 
deviau de la linia Căpitanului. 

II Mentalitatea complotistă din ultimul timp a fost rezultatul climatului creat la Rostock. în acest 
climat a putut pescui orice iresponsabil din Mişcare şi orice adversar al Mişcării. Nu este exclus deci 
ceea ce s-a descoperit la începutul lui Decembrie 1942 să fie fructul: 1. Al şcoalei făcute de Petraşcu 
(suspectă este chestiunea pentru ce n-au venit informaţii asupra cercetărilor); 2. Al Siguranţei din Ţară 
care prin agenţii provocatori infiltraţi demult vroia să provoace în aceste momente grele tulburări chiar 
aici pentru ca apoi să pună problema poate a extrădării sau compromiterii; 3. A gazdelor pentru a 
justifica punerea la un loc sigur spre a proteja viaţa în cazul când nu s-ar fi ajuns la o înţelegere cu 
Antonescu. 

12. Tendinţe de sustragere la unii de la serviciul militar sub masca refugiatului politic. Este 

îngrozitor cum ar putea deveni un asemenea element legionar? Şi totuşi - îmi spunea Smărăndescu - 
Stoicănescu îi cultivă şi încurajează la Berlin (23 nov. 1942). >4 

13. Deformarea sufletească evidenţiată de mulţumirea sufletească ori de câte ori se anunţa un 
insucces militar al armatei noastre care putea fi speculat asupra lui Antonescu fără să se ţină seamă 
de răul care rezultă pentru Ţară şi pentru poporul român. Câtă deosebire de educaţia făcută de 
Căpitan de a judeca orice problemă prin prisma scării de valori: Legiunea, neamul şi Dumnezeu, 
pentru a avea certitudinea liniei legionare. Din această descompunere morală a Mişcării se încearcă 
să se extragă forţa materială pe criterii abjecte de esenţă iudaică. Mişcarea era atinsă în inima ei. 

Reacţiunea mea a fost dozată în mai multe etape de gândul constructiv de îndreptare. 

Era atât de lipsită de sens această inconştientă operă de disoluţie internă a Mişcării - chiar din 
punct de vedere personal al lui HORIA SIMA - încât la început am considerat că este rezultatul urii 
neputincioase a acelui nenorocit de Petraşou, multiplicat de fantezia intrigantă a lui Stoicănescu. Nu 
credeam pe HORIA SIMA să coboare atât de jos. 


37 



Mai târziu însă faptele m-au convins. Toată această operă de disoluţie era organizată. Chiar 
numirea şi menţinerea prin cramponare a lui Petraşcu ca şef al grupului de la Rostock avea mai mult 
rostul ca acesta să poată denigra din postul de acolo după necesitată iar facerea lui Stoicănescu ca 
curier de legătură pentru colportarea tuturor infamiilor. Cu aceşti doi, HORIA SIMA putea să pună la 
cale toate infamiile, el făcând pe inocentul. Toată criza şi toate eforturile celor doi ani de zile şi mai 
bine a fost că aceşti oameni să se cramponeze în aceste locuri de răspundere spre a putea face mal 
mare rău Mişcării. Dar rău Mişcării poate face oricine. Nu este lucru greu mai ales în actualele 
împrejurări. 

Această evoluţie primejdioasă am putut-o urmări mai de aproape cu toate încercările de 
camuflare prin împiedicarea contactului sau trucarea ştirilor pentru că: 

1. Cunoşteam metoda ipocrită de lucru a lui HORIA SIMA. 

2. Toţi băieţii buni veneau să-mi destăinuiascâ frământările lor sufleteşti în legătură eu ceea ce 
vedeau. Deci fără serviciu de iscodire eu aflam multe lucruri.(Fw. la 9 dec. 1941) 

3. Grupul băieţilor noştri (macedoneni) prin sănătatea lor şi linia morală superioară pe care se 
mişcau sesizau mai bine toate devierile morale sau rău intenţionate. De asemenea băieţii din Ţara 
(Ionel N ) m-a pus la curent de incorectitudinea lor sufletească (23 lan. 1942) 

4. Din atitudinile când arogante când mieroase şi linguşitoare atât ale lui HORIA SIMA cât şi ale 
anturajului. Acesta era barometrul cel mai sensibil şi tot odată destul de ridicul pentru că această 
variaţie era în funcţiune de lucruri cu totul lipsite de importanţă. Chiar ridicole! Toate aceste lucruri nu 
m-au făcut să pierd calmul necesar pentru urmărirea liniilor mari utilizând aproape clinic metode 
pentru îndreptare, pentru că principiul afirmării unităţii Mişcării pe care m-am pus de la începutul 
acestui de al doilea exil trebuia să primeze. 

Pentru acest motiv la început, cu toate calomniile ce le auzeam răspândite pe seama mea într- 
un moment când apăram cu ardoare pe HORIA SIMA, eu am continuat să recomand linia superioară 
tuturor celor care mi le aduceau la cunoştinţa. Mai ales nu vroiam să fac caz anume în împrejurări 
grele pentru ei, pentru că să nu se creadă că vreau să profit de situaţie pentru a le face dificultăţi. De 
acest sentiment de răspundere care mă anima s-a abuzat în mod ruşinos. Apărarea călduroasă, în 
momentul când atacul lor era mârşav şi poziţia foarte slabă era singurul răspuns legionar care se 
poate da Salvarea unităţii cu orice preţ personal. De multe ori îmi era scârbă de mine însumi pentru 
mişelia pe care o vedeam că se întâmplă în Legiune. Alteori vedeam în ura lor neputincioasă un 
omagiu adus poziţiei mele morale. M-am hotărât să dau lupta de înălţime pentru probleme interne 
Adică să-i depăşesc atât de mult cu neluarea în seamă a mârşăviilor lor şi continuarea liniei legionare 
încât sa se simtă şi ei ruşinaţi. Depăşirea în înălţime atrage antrenarea spre înălţime §i prin contrast 
punerea în lumina adevărata a celui meschin. Desigur pentru cei care au altă concepţie decât cea 
legionară lupta de înălţime ar părea o naivitate dacă nu chiar o slăbiciune. Pentru concepţia legionară 
însă este esenţială . Mi s-ar putea deci imputa greşeala de a fi mers pe linia legionară chiar când am 
văzut la ceilalţi incorectitudinea patentă. Totuşi ştiam că poziţia mea morală ii deruta fiindcă şi 
încercările lor de calomniere ricoşau. Mă înspăimântau însă proporţiile care începeau să le ia 
mârşăvia şi minciuna. Adesea mă întrebam disperat dacă n-au fost altoite în sânge în ultimii secoli de 
iobăgie şi trebuie educaţie multă pentru a fi smulse. Ce specimene de oameni şi ce suflete nesimţite 
trebuie să fie dacă nici cuvântul de foc al Căpitanului şi nici jertfa lor nu i-a putut îndreptă! Nici 
suferinţele şi lacrimile care au adăpat crezul legionari ani de-a rândul. Prin atâta suferinţă Legiunea a 
devenit un altar, şi în faţa altarului şi sălbaticii au respect (19 Mai 1942). Nu poate fi decât un blestem 
sau o mare încercare. 

M-am pus pe poziţia să încerc o îndreptare - tratând clinic acest fenomen de descompunere în 
următoarele direcţii. 

1. Sfătuirea sinceră a lui HORIA SIMA asupra diferitelor probleme interne şi în special asupra 
necesităţii de restabilirea încrederii faţă de toţi legionarii pentru a se desăvârşi structurarea iar 
Mişcarea să-şi capete siguranţa şi posibilităţi de acţiune noi şi sporite 

2. înlăturarea lui Petraşcu de la Rostock fiindcă se dovedeşte incapabil pentru a doua oară prin 
structura lui sufletească un element de discordie. Este un om care din cauza urii congenitale îşi 
devorează organizaţia, l-am spus că numai un duşman poate să-i dorească să-l ţină acolo pentru că 
în primul rând îi face rău lui fiindcă îi consumă din prestigiu care în aceste vremuri grele trebuie 
păstrat pentru Mişcare. De asemenea face rău Mişcării pentru atmosfera nelegionară care o 
răspândeşte la Rostock. Rezistenţa are şi ea o limită O mare putere de disciplină îl face pe legionar 
să suporte orice. Aceasta însă nu poate merge la infinit. Când se rupe zăgazul tot ce a fost comprimat 
se revarsă tumultuos. 

3. încercare de îndreptare a lui Stoicănescu printr-o apropiere sufletească, pornind de la 
concepţia care nu o aveam despre Petraşcu că acest om ar avea şi calităţi care pot fi valorificate 
pentru Mişcare. 


38 


Prin îndreptarea lui vedeam încă o posibilitate de a-l corecta şi pe HORIA SIMA în mod indirect: 
pe de o parte că l-aş feri de o influenţă rea sau fantezistă a acestuia iar pe de altă parte i s-ar da 
sfaturi mai bune, constituind o supapă de siguranţă. De asemenea el fiind elementul de legătură multe 
probleme rumegate i-ar da posibilitatea să nu alunece în aceste luări de contact în fantezii puerile sau 
perfide spre care are o predispoziţie organică. Astfel cele mai importante pe lângă sfaturile zilnice. La 
15 Noiembrie 1941 l-am chemat în odaia mea şi i-am atras atenţia asupra spionării arâtându-i crima 
ce se face pentru sufletul tânăr. 1) Cum va putea Smultea, deformat sufleteşte, să educe noi vlăstare 
în credinţa pură a copilului după ce şi-a pierdut puritatea printr-o asemenea misiune infamă? 2) Când 
cineva îţi dă toata încrederea şi onoarea în mână cât de josnic este să-l spionezi? 3) Cine are 
interesul să se nască asemenea problemă? 4) Să nu se facă abilităţi ieftine şi şmecherii 
desgustătoare; 5) Orice a-ar face eu nu voi clarifica aceste lucruri acum fiindcă mă gândesc la 
interesul Mişcării, cu toate - şi mai ales - că am poziţia de a răspunde masiv: 

1. La 20 febr. 1942. Prin încercarea de apropiere sufletească prin sinceritate i-am pus formula 
"Totul pentru Ţară" ca soluţie pontau criza politică. 

2. La 3 Martie 1942. Sfaturi (pană la 3 noaptea) de a nu se cădea în mentalitatea de clică - 
HORIA SIMA să nu adopte faţă de germani o poziţie înţepenită fiindcă nu este în interesul lui şi nici al 
Mişcării Să nu treacă de la soluţia (ipoteza 1-a la soluţia III şi nici la soluţia aservirii. în caz când se 
recurge la ultima formulă, sunt dispus pentru a o împiedica prin jertfa totală. Am manifestat intenţia de 
a scrie lui Rademacher pentru că nu pot exista dubluri în probleme vitale îmi luam răspunderea 
personal. 

3. La 17 Martie 1942. Mi s-a plâns că Smultea şi Cerna îl lucrează pe el la HORIA SIMA. 
Aceştia îi fac pe plac lui HORIA SIMA şi nu îi rezistă cum face el fiindcă pe el îl interesează în primul 
rând Mişcarea Indiferent dacă era sincer sau perfid - simulare - eu i-am recomandat să nu ajungă la o 
ruptură dar sâ-l influenţeze în bine şi i-am atras atenţia însă să nu se manifeste în condiţii ca să facă 
să fie atins prestigiul de conducător al lui HORIA SIMA, lăsând să se creadă că el trage sforile, aşa 
cum a început să se vorbească. 

4. La 28 Martie 1942: Mi-a spus că HORIA SIMA l-a certat pe Petraşcu. Că acesta este un om 
imposibil, spovedindu-mi greutăţile care i le-a făcut lui cu Biriş, când au fost în vizită oficială cu 
tineretul în Germania. De asemenea de cazul von V. - lonescu. l-am atras atenţia asupra primejdiilor 
cu ameninţările spunându-i că n-a făcut bine că a dat ordin lui Boeru, fiindcă s-ar putea ca cei 
ameninţaţi nu numai să nu se intimideze dar să acţioneze ei şi atunci iese un dezastru. (A rămas 
perplex de această demascare). (Desigur simularea certei cu Petraşcu era pentru derutare ). 

La 8 Iunie despre alunecarea lui HORIA SIMA la şedinţa din 22 mai, iar la 30 iulie 1942 despre 
ravagiile spiritului poliţist. 

5. De asemenea acest procedeu l-am întrebuinţat şi cu Borobaru - care pare cel mai curat dintre 
toţi oamenii de casă ai lui HORIA SIMA. El mi s-a g plâns că sunt foarte mulţi oameni care vin în jurul 
lui HORIA SIMA şi vor să-l îngroape în .minciună. Acei de la poliţie - spunea el - trebuiau împuşcaţi. 
De multe ori a plâns HORIA SIMA când auzea că aceştia nu-l ascultă. Au încercat să-l lucreze şi pe el 
(22 Martie 1942.) Borobaru însă nu se amesteca în probleme de conducere. (N-am exclus nici aici o 
notă de simulare.) 

Şi multe alte încercări. 

Rezultatul însă nu se vedea Dimpotrivă părea că se agravează prin o foarte gravă problemă de 
aservire. Se schiţa o tendinţă de debarasare pentru ca să poată, merge nestingherit pe acest, drum 
dezonorant. 

în şedinţa Forului de 5 de la 27 Dec. 1941 s-a pus problema vieţii legionare arătându-se că 
înfrângerea noastră din 21 lan. 1941 se datoreşte faptului că s-a ieşit de pe liniile trasate de Căpitan, 
lasinschi spunea impresia lui Hartig după ce a cetit cartea Căpitanului că nu suntem aşa cum cere 
Căpitanul!” A spus că el merge singur!! De omul nou, ţinuta arogantă, pentru disciplina sălbatică, iar la 
comemorarea unui an de la 21 Ianuarie a pretins că n-a făcut politică, s-a purtat loial cu Antonescu şi 
de aceea a fost lovit. Şi că de acum încolo "va face numai politică". (Nenorocirea a fost că n-a făcut 
politică şi a făcu politicianism.) La 30 ianuarie 1942 pune problema unei ocupări a Ţârii şi necesitatea 
pentru Mişcare de adaptare. De acest lucru s-a pomenit pentru prima dată la 30 August 1941 când se 
vorbea de o ocupare şi pe urmă de predare a puterii Mişcării Legionare. De asemenea la 4 Dec. 1941. 
Am înţeles ieşirile de mai înainte şi tendinţa de pregătire într-un anumit sens şi am făcut legătură cu 
apropourile lui Legath în legătură cu schimbarea titulaturii Mişcării - vizita lui Smd etc. (23 Nov. 1941) 
(?). Dedesubt desigur au fost mai multe (Vizita cu lasinschi la Gune. Berlin. Geissler. 3 ian. 1942.) 

La 28 Februarie 1942 îmi spune că dacă el „se face instrument... intră călare în ţară! Cinismul 
cu care mi-a spus nu exclude să fie chiar un început de hotărâre. 

Reactiunea (jertfa meat: 

Prima reacţiune publică. Imputări că nu se poate înţelege cu ... Smd. (10 mai1942) 



La 21 Aprilie 1942 aflăm de trimiterea lui Petrovicescu de către Langenecier de la Viena la 
Rostock să facă sugestia în sensul de a se schimba şefia, iar Mişcarea să facă ce se spune de 
Germani şi să renunţe la Ardeal. 

La 17 Martie 1942 limpezire prin facerea popasului sau mai bine zis împărtăşirea lui pentru a da 
jaloane de orientare după un an de exil şi a evita ieşiri excentrice fie într-un sens de aventură (soluţia 
III) , fie în degradare. Am stabilit linia Mişcării ţinând seamă de realităţi şi principiile de bază fixate de 
Căpitan. 0 tendinţă de împăcare a politicului cu a spiritualităţii. Optimismul arătat la 15 Martie 1942 
sau era pueril sau ieşit din perspectivele unei târguieli în plus. După ultimele simptome - spunea - am 
intrat în altă fază de unde se poate merge spre victorie. Din prizonieri am devenit iar factor politic...!! 

La 22 Mai 1942 tendinţa de provocare a fost evidentă. 

1. Imputare sieşi că a avut considerente morale faţă de Antonescu. Pe viitor nu va mai avea. 

2. înadins a numit pe Petraşcu. Să plece de la Rostock câţi vor, el tot îl va menţine pe Petraşcu 

acolo 

3. A fost îngăduitor! Pe viitor nu va mai fi. 

4 Există „hiatus" între el şi grupul de conducere şi ea se gândeşte la elementele de 25 de ani 
etc. 

Tonul arogant şi vădit provocator. De data aceasta în şedinţă comună. (Ce-I făcea pe acest om 
să aibă această aroganţă el care în momentele grele face pe mierosul? S-a aranjat?! în sensul celor 
spuse şi acuma se consideră călare pe situaţie! Fără a monopoliza patriotismul şi dragostea de neam 
şi ţară, dar un om care pentru ambiţia de mărire personală poate tolera cele mai mari mişelii, spionări, 
căutări prin buzunare, calomnii, desconsiderări ale intereselor mari ale neamului (cazul cu Ardealul) 
sub pretextul tacticei, poate fi suspectat - mai ales că sunt atâtea indicii - pentru alunecări degradante. 
La considerentele de menajare de până atunci se adăuga unul de natură negativă. Grija ca din 
observaţiile noastre să nu se simtă cu bază în Mişcare mai şubrezită fapt care să constituie un motiv 
de alunecare pe panta dezonoarei spre a-şi căuta punct de sprijin pentru ambiţia sa. Tendinţa 
sfaturilor şi- a observaţiilor va trebui deci dozată în aşa fel încât să îndrepte cât mai mult fără ca totuşi 
să ducă la o ruptură - mai ales că uneori acest lucru era dorit - periclitând astfel ca steagul Mişcării 
ţinut în mână ca acest om să fie compromis în mod definitiv. 

Această îngrijorare şi linie de conduită am împărtăşit-o lui llie Gârneaţă la 26 mai 1942 spre a fi 
atent şi a-i potoli revolta care o avea ca urmare a provocării de la şedinţa anterioară din 22 mai 1942. 

A doua reactiune publică a fost în legătură cu structura internă a Mişcării şi pentru a avea un 
caracter constructiv am evitat partea iritantă a enumerării faptelor şi am arătat răul numai în principiile 
de bază ale Mişcării Legionare. Pentru a evita răstălmăciri şi a da un caracter serios care să implice 
răspunderi an luat forma comunicărilor în scris. 

în următoarea şedinţă de Vineri (29 mai 1942) şi cea de la 5 iunie 1942 am tratat subiectele 
următoare, cu tot calmul ieşit din sentimentul răspunderii: 

1. Primejdia fragmentării în generaţii (în legătură cu începerea luptei cu cei de 25 de ani); 

2. Despre disciplina legionară (în legătură cu abuzul care se face de cei care conduc pe alte 
principii); 

3. Eliminări şi autoeliminâri (în legătură cu afirmaţia: să plece toţi, dar să rămână Petraşcu); 

4 Instituţii legionare (în legătură cu necesitatea de a se forma efectiv instituţia Forului); 

5. "Omul cuiva" (în legătură cu tendinţa de a-şi face oameni de casă şi selecţionarea pe acest 
criteriu); 

6. Regionalismul (în legătură cu tendinţa de a se cultiva regionalismul ardelean); 

7. Infiltrarea elementelor streine în Mişcare (comunicat la.în legătură cu acţiunea eteriştilor 

încurajaţi de Petraşcu şi Stoicănescu); 

8. Psihoza spiritului poliţist şi 

9. Primejdia fariseismului (comunicat la 9 oct. 1942 în legătură cu decăderea poliţismului intern 
şi cu anumite simptome degradante ale lui Stoicănescu şi alţii ca urmare a tendinţei de aservire). 

Imediat a doua zi am simţit anumite gesturi de vădită provocare ale lui Cerna (se vedea că 
consideră că nu-i reuşeşte misiunea din cauza mea, iar la 7 iunie 1942 HORI A SIMA mă avertiză că ii 
este frică ca şoferul lui Cerna care a fugit din lagărul de la Rostock să nu încerce vreun atentat 
împotriva noastră. Era avertisment sau ameninţare? în orice caz Cerna pare a fi fost infiltrat în grup cu 
vreo misiune. La 1 iunie HORIA SIMA şi Stoicănescu îmi spuneau că el insistă pentru admiterea 
condiţiilor pentru a nu lăsa ca alţii să o ia mai repede. Supralicitare. Neputând a îndeplini în sensul 
celor dorite s-a pus pe tema ruperii din grup încercând să rupă şi pe alţii. Cazul cu Ghiţă Dragomir 
căruia ii spunea să plece din grup, că cei de astăzi nu pot conduce ţara etc. (22-23 iunie 1942). 

De acum încolo tendinţa spre compromisul degradant a început să se manifeste vizibil şi 
rezistenţa în acest punct slab va trebui sporită. (Se va arăta succesiv când se va vorbi special de 
această problemă.) 


40 





Pe scurt a urmat: 

1. Pledoaria la 12 iunie 1942 indirecta pentru a se ajunge la distrugerea lumii vechi. La 23 iunie 

1942 vizita lui Dr Mauch: a vorbit de pe poziţia întărită a lui Antonescu, ameninţarea cu ocuparea, 
intrarea legionarilor în.cazul G. 

2. La 26 iunie 1942 mi-a spus :„De acceptarea schimbării numelui Mişcării depinde întoarcerea 
noastră în Ţară". 

La 3 iulie 1942 spune că trebuie să se schimbe conducerea pentru a se ieşi din impas, iar la 7 
iulie: „Cialera" să fie şeful nostru, sau concesii (Vezi P-P). 

3. La 8 Iulie 1942 repetă pretenţiile germane, l-am răspuns că asta înseamnă să ne sinucidem 
pentru a nu fi omorâţi 

4 La 10 iulie 1942 pune în şedinţa colectivă problema revizuirii tactice „Pentru ieşiri în larg 
dintre cele două primejdii (Scyla §i Caribda) trebuie sa vedem daca nu se poate renunţa la unele 
principii rigide fără am a se renunţa la esenţă"! Se referea la aceeaşi problema. Ceilalţi poate n-au 
sesizat problema şi în principiu au afirmat principiile de bază ale Mişcării. Văzând acest lucru am 
renunţat de a o pune precis. 

5. La 23 August 1942. îmi repeta: „Dacă ne dăm în mâinile acestora Mişcarea poate ieşi la 
suprafaţă" 

6. La 26 August 1942. într-o discuţie largă îmi spune că chiar dacă 100% din Mişcare ar fi contra 
el ar accepta condiţiile aservirii Mişcării (vezi nota 26-27-28 August 1942. Nu ştiu chiar dacă faptul 
ofertei gaj era consumat. Cred că Stoicănescu intrase deja în combinaţii - vezi 26 August 1942 şi 3 
August 1942). 

7. La 29 Sept 1942 aflu de acţiunea Consulului prin Mitică Predescu, începută în iulie 1942 în 
legătură cu concesiunile care trebuie făcute pentru ca să fie admis să rămână şef. 

8. La 22 oct. 1942 pune problema în For şi înclină să accepte compromisul pentru a fixa 
problema realist! 

Toată problema deci pentru a nu se retrage înclină să renunţe la principii de bază, să renunţăm 
la independenţă; să admită dizolvarea Mişcării Legionare etc. 

în acest timp au fost lansate şi întreţinute cu calcul că eu râvnesc la şefie, că macedonenii vor 
să se despartă în grup (7 Iulie 1942) că sunt omul germanilor sau al italienilor, că vreau să plec acolo 
ca să fac disidenţă etc.(3 August 1942) Asta pentru a se ascunde probabil incorectitudinea care se 
pregătea. 

La 26 August 1942 arătându-i primejdia acestor insinuări pentru Mişcare mi--a spus că el nu are 
nici un amestec. Asemenea insinuări au pătruns până la Frăţiile de Cruce.(Un frate de cruce întreba 
pe Voinea dacă eu urmăresc să devin şef al Mişcării (29 Sept. 1942). Intenţionat se urmărea deci 
deplasarea chestiunii pe terenul divergenţelor ambiţiilor pentru şefie? spre a sa camufla divergenţa în 
cazul aservirii. Acest lucru s-a auzit până şi în ţară şi Corneliu Georgescu îmi spunea la 13 oct. 1942 
că cei din ţară sunt mâhniţi, că nu ne înţelegem, eu cu HORIA SIMA. Acesta însă era rezultatul tocmai 
insinuărilor făcute de ei Se încercau insinuări în legătură cu cazul Bitaracu spunându-se că a fost 
trimis să ia contact cu Bidianu şi Noveanu, cu toate că se ştia câte eforturi s-au făcut din partea 
noastră ca să fie oprit (15 oct. 1942). Acesta cred ca a fost. o victimă a clicii de la Rostock Pentru 
crearea unui alibi erau chemaţi pe lângă băieţii, în grupuri de 20 (3 Oct. 1942 - 28 Sept. 1942.) în 
vederea stabilirii legăturii directe pentru ataşament personal, compensând ravagiile făcute de 
Petraşcu, dar şi băieţi mai răsăriţi cărora li se punea problema aservirii, montată de acolo (Rostook) 
pentru acceptare, iar el să ia poziţia intransigentă (contra) de dragul principiilor legionare Din acest 
plan a ieşit zvonul lansat de Ponta, în problema complotului făcut de mine în complicitate cu 
Gârneaţă, Horodniceanu, Trifa, Groza, Dragomir etc. Acesta să fie prilej de ruptură pentru ca ei să-şi 
poată consuma mişelia sub aceste alibiuri. 

Dacă totuşi chestiunea aservirii nu s-a consumat cauza cred că a fost că n-a fost găsită ca 
actuală fiindcă necesităţile de război cereau soluţia retragerii lui HORIA SIMA cu toate că el era 
dispus să accepte . 

A treia reactiune publică (în şedinţă comună) referitor la insinuările că complotul prilejuită de 
încercările de lămurire ale lui HORIA SIMA în sensul că totul a fost o exagerare a fantasiei 
bolnăvicioase a lui Ponta. Cu acest prilej am pus în plin toate racilele care rod Mişcarea amintind o 
serie întreagă de fapte pentru ilustrarea crimei care se face faţă de Mişcarea Legionară şi năruirea 
noastră interioară: ne sufocăm. Muze poate vorbi de centre de rezistenţă din moment ce atmosfera de 
intrigă, calomnie, mişelie, le descompune şi le sfarmă. Am arătat tot ce a făcut Petraşcu cu toate 
infamiile lui şi spiritul destructiv de la Rostock, am arătat toată intrigăria lui Stoicănescu care era de 
faţă (a început să plângă). Am vorbit două ceasuri de spovedanie descărcând prin aceasta atmosfera 
apăsătoare La sfârşit Horia Şina a declarat solemn că Petraşcu nu va mai fi secretar general al 
Mişcării Legionare (16 oct. 1942.) N-am vorbit de tendinţa lor spre compromis pentru că demascarea 


41 



planurilor ar fi iritat şi poate ar fi dus la rupturi - provocând tocmai ceea ce mă temeam: alunecarea lor 
pe acest teren greşit. Lucrurile spuse în aşa fel şi dozate cu toată gravitatea lor au făcut o descordare, 
părea că ar urma o îndreptare. Ce este în sângele omului însă cu greu se poate schimba. 

Frământată de asemenea zguduiri interne care atingeau însăşi esenţa ei, Mişcarea şi-a pierdut 
capacitatea de manevră Meschinăria i-a descompus această capacitate. Cramponarea lui HORIA 
SIMA la şefie şi spiritul de neîncredere o va face incapabilă să-şi cucerească în lupta politică poziţii 
mai bune sau să poată folosi conjuncturile favorabile. Sfaturile bune în asemenea atmosferă nu dau 
roade şi fiind suspectate pot face râu întrucât s-ar face invers de cum se spune. în această privinţă mi 
s-ar putea face imputare de ce am dat sfaturi bune şi dezinteresate. De asemenea mi s-ar putea 
imputa scrupulele excesive pe care le-am avut din punct de vedere moral. Ar putea fi considerate 
chiar slăbiciune, ar nu din punct de vedere legionar!. Nici la cele mai monstruoase minciuni şi insinuări 
cu "plecatul în Italia", care făceau râu în primul rând rău Mişcării, n-am răspuns cu contra insinuări. 
Căci puteam să întorc manevra şi să spun ;„Dacă Petraşcu sau Stoicănescu sau HORIA SIMA spune 
că plec în Italia este adevărat. Da, dar plec cu consimţământul lui. Mişelia însă este acum evidentă 
fiindcă ei îmi atribuiau planul pe care se dovedeşte că îl cloceau ei, încă de atunci pentru cazul când 
n-ar fi aranjat cealaltă soluţie a aservirii pentru satisfacerea ambiţiilor personale. 

Din asemenea mobile nici nu pot ieşi lucruri mari. Niciodată tendinţa bolnăvicioasă a 
egocentrismului n-a putut stimula energiile creatoare comune. Egocentrismul n-a creat niciodată 
condiţii prielnice pentru - fapte mari în colectivitate organizată fiindcă oamenii bolnavi şi otrăviţi de 
această meteahnă n-au nimic sfânt şi pot trece peste orice considerent moral sau interes colectiv 
dacă nu se satisfac ambiţiile lor personale, cei care sunt roşi de această meteahnă şi n-au viziuni 
mari, devin găinari politici. Trăiesc din minciună, ipocrizie şi păcăleală prin cultivarea părţii negative 
din om. Şi într-o zi totul se va descompune sau denatura. în acest sistem se intră în cerc vicios şi 
îndreptarea este grea. Elementele înconjurătoare se împart şi ele. Clica concură activ la agravarea 
răului. (Cazul Stoicănescu, Petraşcu). Elementele care nu văd sau se prefac că nu văd, punându-şi ca 
struţul capul în nisip, se\ fac vinovate de toleranţa fiindcă lasă răul să se întindă pentru a nu se pune 
rău. Deci atât intrigantul, calomniatorul cât şi laşul sau interesatul accentuează criza. De asemenea şi 
cel care se resemnează. Cei care văd şi nu lasă răul să se întindă trebuie să ia de multe ori atitudine 
protestatară care n-are nici darul măcar să îndrepte, fiindcă răul atinge însăşi sâmburele conducerii. 

De multe ori în acest al doilea exil mi-am pus întrebarea dacă Mişcarea noastră cariată acum de 
intrigă şi împănată de atâţia oameni incorecţi în posturi de conducere, ar putea, înainte de a-şi 
vindeca aceste metehne, să-şi îndeplinească misiunea sa politică şi educativă pe care i-a dat-o. 
Căpitanul. Aceasta chiar dacă conjunctura şi lupta ei ar aduce-o din nou la putere. 

Şi această îndoială a constituit tot timpul un balast pentru elanul de luptă cu forţele externe 
adverse. Totuşi ardoarea de a merge înainte n-a încetat nici o clipă. în special menţinerea unităţii a 
fost o condiţii esenţială pentru a putea duce lupta pe celelalte fronturi. în această privinţă adevărul 
rezultat din fapte este că HORIA SIMA si oamenii săi n-au servit niciodată unitatea Mişcării cu toate că 
îşi face din aceasta un principal merit. Unitatea s-a păstrat datorită abnegaţiei legionare de a-l accepta 
la conducerea Mişcării cu toate că se observau lipsuri fundamentale. Toate eforturile făcute pentru a 
crea un prestigiu conducătorului se anulau fiindcă era folosit de paraziţi (clică) spre a lovi în noi. (13 
August 1941) 

Omeneşte am făcut tot ce a fost posibil pentru a îndrepta lucrurile,: stăruind cu o răbdare şi un 
calm mai mult de cât poate suporta temperamentul meu. Sentimentul răspunderii mi-a dat această 
tărie! 

Aşadar criza de conducere din Mişcare va fi o criză principală spre a explica de ce pe plan - 
politic au ratat atâtea soluţii de rezolvare crizei interne care totuşi erau posibile. 

II. Aspectul extern 

După cum am mai spus, în popasul de orientare făcut acum un an, am relevat trăsăturile crizei 
din România privindu-le mai mult sub aspectul extern. Factorii principali au fost: 1) Mişcarea 
Legionară; 2) Lumea veche şi 3) Factorul german. 

Am văzut schematic aspectul intern al Mişcării. 

în cele ce urmează să vedem raporturile cu factorii externi, în raport cu criza de conducere în 
Mişcare. 

A. Poziţia lui Antonescu 

Pe plângă cele menţionate în popasul din anul trecut (ca exponent cu voie sau fără voie al lumii 
vechi) se pot menţiona următoarele: 

1. 0 greşeală istorică se va imputa lui Antonescu că n-a avut înţelepciunea şi tactul necesar să 
soluţioneze criza de generaţii care bântuie de 20 de ani Statul Român. Această răspundere apasă şi 
asupra noastră. 

2. Agravarea acestei crize va anemia mult Statul Român şi dacă Mişcarea va cădea în mâini 


42 



iresponsabile poate chiar să-i primejduiască însăşi existenţa fiindcă se poate uşor transforma în 
situaţia de a face rău fără să vrea. Pentru alunecarea în acest sens o vină ar avea şi Antonescu - 
judecat ca om de stat român - pentru că nu recunoaşte răul ce rezultă din această încordare internă în 
toiul unor evenimente atât de neprevăzute. 

3. Atacul de fond dat de Antonescu în cărţile "Pe marginea prăpastief' asupra esenţei legionare 
arată că el, fie că n-a înţeles nimic din lumea nouă a Căpitanului, fie că a fost şi este duşman calculat. 
Renunţând de a mai face diferenţa intre legionarii realmente bine crescuţi de Căpitan şi cei slabi 
denaturaţi în ultimul timp, înseamnă că este ostil Mişcării în întregime. 0 greşeală cel puţin tactic din 
punctul lui de vedere. 

4 Cererile de extrădare (dacă sunt adevărate) arată vechiul plan al lumii vechi de a extermina 
cadrele Mişcării, folosind această conjunctură pentru a scăpa de un pion de constrângere în 
orientarea externă şi la rigoare a invoca incapacitatea Mişcării Legionare că nu are cadre de 
guvernare. 

5. Regimul lui Antonescu lipsit de centru de greutate la început. A trăit din necesitatea de război 
şi din necesitatea de a câştiga timp a lumii vechi. Mult timp a trăit din prestigiul acordat de Fuhrer 
combinat cu şantajul făcut lumii vechi cu germanii şi vice versa. (Curios: în conjunctura favorabilă 
pentru Mişcarea Legionară Antonescu şi-a întărit situaţia prigonind pe legionari, aşa cum au făcut şi 
politicienii democraţi. Acum s-a stabilizat pe tripedul: lumea veche, armata şi necesitatea de război 
externă mărită şi prin lipsă de seriozitate pentru a fi o soluţie viabilă a conducerii Mişcării Legionare. 

6 Caracterul lui voluntar şi ambiţios l-a făcut de la început să se pună pe o temă intransigentă 
fapt ilustrat prin executarea Colonelului Zăvoianu şi a celorlalţi camarazi precum şi condamnarea celor 
de la 3 Septembrie 1940 pentru acţiunea care l-a adus la putere! De asemenea a respins, după 
mărturiile sale, încercarea de mediaţie a Mareşalului Goring. Ar fi spus: " Domnule Mareşal, în politica 
externă este o singura soluţie pentru România: alături de Axă. în politica interna sunt o sută de soluţii 
din care una fără Generatul Antonescu " Altă variantă spusă lui Lupu. "în politica internă sunt o sută 
de soluţii însă nici una nu este cu legionarii." Deci, profitând de conjunctură, afirmă intransigenţă 
absolută (2 dec. 1941) de la început cu mai mari posibilităţi de menţinere în actualele împrejurări când 
situaţia de pe frontul de răsărit reclamă o mai mare menajere a lui Antonescu. Pe de altă parte 
Antonescu are posibilităţi de presiune directă asupra legionarilor din închisori. 

7. Suportul de elan Antonescu crede că-l va găsi în spiritul tranşeelor, folosind asociaţiile 
(invalizilor) patriotice cu care crede că va depăşi Mişcarea Legionară hărţuită sub raport moral şi fizic. 

8. Tendinţa de creare a unui organism politic (partid) ca suport prin care să înlăture necesitatea 
formală a Mişcării Legionare, acest lucra făcut sub egida germană.(Ar fi fost chiar înţeles cu Fuhrerul 
în acest sens. (Inf. Fs) Eventual concentrarea cuziştilor. (4 Nov. 1942). 

9. Armata reprezentată, prin statul major are ambiţia de a-şi menţine rolul politic în stat şi deci - 
după cele întâmplate - ea este contra revenirii Mişcării la putere. Poate chiar lansarea lui Dragalina ca 
succesor al lui Antonescu în eventualitatea morţii lui să aibă şi acest tâlc în suportul lui Antonescu (pe 
lângă influenţa anturajului masonic există şi un punct de vedere al Statului Major şi el poate, în mare 
parte, masonizat. 

10. Tendinţa de a-şi asigura continuitatea prin Mişu Antonescu care este preocupat de a-şi găsi 
un loc de frunte în cadrul generaţiei sale. Toate încercările de manevră pornesc din această tendinţă 
care pare că înmoaie intransigenţa Mareşalului Antonescu. S-ar putea deci pune problema (ca 
tendinţă) a unei reconcilieri sub preşedinţia lui Mişu Antonescu. Concepţia de bază a lui Mişu 
Antonescu este că orice înţelegere cu legionarii înseamnă-pieirea lui. Această greşeală n-ar mai face- 
o el mai ales după experienţa din trecut (8 Martie 1942.) Din tendinţa lui de manevră ar trebui 
presupus că urmăreşte (Germanii au folosit acest lucru prin lansarea zvonului că după Mareşalul 
Antonescu urmează Mişu.): 

a. Faţă de Germani să arate că nu are o poziţie înţepenită şi că armata este aceea care nu 
admite înţelegerea iar Mareşalul se teme să nu iasă încurcături (îmi spunea Rademacher la 1 nov. 
1941 că Icâ ar fi spus că el îşi dă seama că nu se poate merge la infinit împotriva Mişcării Legionare); 

b. Să întreţină iluzia la legionari că nu este ostil pentru a nu atrage întreaga ură şi a slăbi 
coeziunea lor Aşa spunea el (M P.) că nu are nimic cu legionarii, că este prieten bun cu fruntaşii 
legionari, că s-a rupt definitiv de partidul liberal etc. (25 oct. 1942.); 

c. Colaborarea cu elemente care să-i ofere garanţia că nu sunt prepuşi ai lui HORIA SIMA şi 
care reprezintă o realitate în Mişcare pentru ca - sub forma aceasta - să ancoreze în Mişcarea 
Legionară. 

în mod real deci numai această posibilitate există şi există de când s-a făcut ruptura la 21 
Ianuarie 1941. Toate au convers spre această ţintă. Aşa a fost staţionarea maşinii preşedinţiale în 
timpul rebeliunii în faţa casei noastre Telegrama de care vorbea Bolschwing etc. Prin această 
manevră se satisfăcea şi tendinţa Mareşalului Antonescu de a realiza unitatea de comandă în stat prin 


43 


luarea şefiei Mişcării Legionare, care a fost mărul discordiei în guvernarea regimului naţional-legionar. 

11. Centrul politicii româneşti fiind Antonescu, iar germanii fiind din motive de război dependenţi 
de ăl fapt confirmat de atâtea ori prin numeroasele vizite şi declaraţii (vezi Rademacher, Ahrens -18 
Sept 1942) etc. nu aveam de ales decât următoarele căi: 

a. Să ieşim de pe arena politică şi să ne resemnăm în expectativă până după război. 

b. Să manevrăm speculând tendinţele amintite prin elemente care să inspire încredere 
partenerului în reuşită şi garanţii Mişcării, invocând totodată şi considerente superioare pentru 
soluţionarea crizei de generaţii şi evitarea fricţiunilor dăunătoare pentru prestigiul şi poziţia Statului 
Român în exterior. 

c. Să aşteptăm crezând ta imponderabilul făcut mult mal probabil prin exageratele şi desigur 
tendenţioasele zvonuri în legătură cu diferitele boli ale lui Antonescu care au început să circule de la 
sosirea noastră.(că suferă de cancer am auzit de la 21 ian. 1941; 11 Iunie 1941; sursa Pşc. că este 
nebun".) Necesităţile de război ale Germaniei o făceau să fie foarte de aproape interesată de criza 
politică internă românească şi prin forţa lucrurilor în neînţelegerile dintre Antonescu şi Mişcarea 
Legionară lor le revenea rolul de arbitru. Numai prin ei deci se puteau modifica sau accentua anumite 
tendinţe amintite mal sus. 

B Poziţia Germană 

Am schiţat-o mai pe larg în liniile ei mari în expozeul (popasul de orientare) făcut acum un an. 
Ea s-ar putea rezuma : 

1. Interesul militar al Germaniei a fost deservit prin ruptura colaborării Mişcării Legionare cu 
Mareşalul Antonescu ca urmare a rebeliunii din 21 Ianuarie 1941. 

2. Tendinţa era de revenire la colaborare în mod treptat prin infiltrare şi manevră, înlăturând 
piedicile care ar împiedica-o şi în primul rând prin renunţarea la şefie a lui HORIA SIMA, considerat 
vinovat pentru declanşarea acestei crize prin nevenirea la Fuhrer când poate s-ar fi putut aplana. 

3. Metodă până la desăvârşirea acestei operaţii şi până la dobândirea încrederii în regimul lui 
Antonescu: 

a) O aripă să se infiltreze în Ţară prin împăcare reprezentată de personalităţi care să angajeze, 
fapt care să le dea lor posibilităţi de mediaţie cu tendinţa de a despresura pe Antonescu de lumea 
veche, iar 

b) O altă aripă formată de grupul indezirabililor de Antonescu în frunte cu HORIA SIMA să 
rămână în Germania ca supapă de siguranţă dacă acţiunea primei aripi nu reuşeşte şi eventual ca 
mijloc de constrângere, urmând a se întoarce pentru colaborare totală imediat ce asperităţile vor fi 
netezite. 

c) Grija ca această operaţie să decurgă în condiţiuni care să nu aducă perspectivele unor noi 
tulburări ieşind dintr-un element relativ cert şi aruncându-se în necunoscut. 

d) Pivotul întregii acţiuni rămâne pentru perioada războiului Antonescu, Mişcarea Legionară 
oferindu-i cadrul de siguranţă şi elanul de masse. 

e) Această tendinţă principală de readucere a Mişcării pentru colaborare cu Antonescu a fost 
tulburată de două tendinţe accesorii: 

1) Una de necesităţile de presiune (şantaj) asupra lui Antonescu atunci când nu-şi satisfăcea 
obligaţiile sau făcea alte dificultăţi, fapt care făcea să înceteze presiunile în prima direcţie şi lăsa 
înadins impresia (pe care ei ştiau că va transpira în cercurile lui Antonescu) că situaţia Legiunii s-a 
îmbunătăţit şi deci poate râvni la întreaga conducere a Statului Român. Acest mijloc de presiune prin 
Mişcarea Legionară se adaugă la celelalte şi anume: Interne :1) Regele; 2) pretextul bolii sale; 
Externe: 1) Ungaria; 2) Retragerea girului german şi eventual chiar perspectiva unei ocupări armate 

2) Folosirea (exploatarea) într-un mod curios a unei tendinţe de supralicitare ieşită din ambiţia 
lui HORIA SIMA în legătură cu anumite soluţii care să atragă servituţi asupra Mişcării şi Statului 
Român, despre care vom vorbi mai departe. 

Tendinţa principală însă a rămas aceea a înţelegerii cu Antonescu pentru a întări frontul intern 
din România în vederea ducerii războiului. Aceasta era actuală fiindcă necesităţile de război primează 
în toată politica dusă de Cancelarul Hitler. 

0 recapitulare sumară a faptelor indică şi mai precis acest lucru. Din aceasta se va putea vedea 
şi de felul cum am ştiut noi să folosim posibilităţile oferite şi cât a stricat meschinăria şi incapacitatea 
conducerii în intervalul acestor doi ani de exil. 

Părerea de bază a conducerii germane este : 

1. Mişcarea Legionară după masacrarea cadrelor şi asasinarea Căpitanului şi-a pierdut 
capacitatea de guvernare 

2. Antonescu nu se poate susţine fără sprijinul lor 

3. Infiltrarea în conducere de stat a Mişcării Legionare este necesară pentru dobândirea 
experienţei (Kp. Iulie 1941) 


44 



I. Indicaţii pentru înlăturarea lui HORIA SIMA 

Acestea au fost făcute alternativ după cum cerea jocul politic. Firul conducător oficial însă a fost 
menţinut pentru înlăturare iar când necesităţile cereau se făceau atenuări mai mult cu caracter 
neoficial sau semioficial. în menţionarea acestor indicaţii care urmează, cele de atenuare vor fi 
prevăzute-cu semnul întrebării la început. 

încă de pe când eram la Legaţie contele de M mi-a strecurat aluzia că afară se vorbeşte că eu 
aş fi fost primit de Antonescu în vederea rezolvării crizei politice determinată de „rebeliune”, l-am spus 
că sunt zvonuri, fapt care se dovedeşte că mă găsesc aici încă de la începutul conflictului. Mi-a spus 
că totuşi aceste zvonuri au o semnificaţie. Se vede că prin aceasta vroia să facă o anumită sugestie 

în mod cronologic indicaţii într-un sens sau altul privitoare la schimbarea de şefie a lui HORIA 
SIMA s-au făcut în felul următor: 

I. La 1 martie 1941 Bolwsching a întrebat pe Cerna dacă Mişcarea Legionară se poate despărţi 
de HORIA SIMA. Acesta a răspuns că este imposibil. 

(?) 2. La 8 aprilie 1941 - Rademacher şi Legath n-au vrut că stea de vorbă cu HORIA SIMA în 
mod ostentativ când au venit în Ahornallee şi au vorbit cu lasinschi şi Papanace. 

(?) 3. La 8 Aprilie 1941 Hess ar fi spus lui Langenecker "Nu s-a jucat decât actul /.” 

4 . Discursul lui Killinger din aprilie 1941 net în favoarea lui Antonescu. 

(?) 5 . La 15 mai 1941 - vizita lui Rademacher şi Legath la Berkenbruck. Spune: "Germania va 
repune Mişcarea Legionară treptat, primul pas s-a făcut: amnistia parţială. ’’ 

6. La 20 mai 1941 vizita lui Rademacher şi Legath: Scrisoarea trimisă de HORIA SIMA 
Cancelarului Hitler a produs o impresie foarte proastă. A ameninţat cu extrădarea. 

7. Consulul de la Constanţa: "Rezerva cercurilor conducătoare germane nu este faţă de 
Mişcarea Legionară, ci faţă de HORIA SIMA. ” 

8. Killinger: "HORIA SIMA nu poate domina Mişcarea Legionară". 

(?) 9 . Wolf justifică la 14 Iunie 1941 de ce i s-a făcut primirea lui Antonescu în condiţiunile ştiute. 
Rostul justificării era restabilirea echilibrului nostru sufletesc! 

10. Clodius: păreri defavorabile despre Mişcare ca şi Legaţia. SS - păreri favorabile. (10 Iulie 
1942-Wolf). 

II. Rademacher refuză să stea de vorbă cu Petraşcu la Rostock. Recomandă mergerea în Ţară 
ca voluntari (11 Iulie 1941). 

(?) 12 . Imediat după cele spuse de Rademacher altcineva pus înadins ... i-a spus lui Petraşcu 
să nu se întoarcă în Ţară? (Deci Rademacher a spus de circumstanţă pentru a auzi Antonescu că 
celălalt a restabilit situaţia.) Sau sunt două atitudini? 

13. Acţiunea lui Schlim la Rostock (rupere şi izolare a conducerii sau infiltrare?) 

14. Kp. Kepler prin Flondor (Iulie 1941): Recomandă infiltrare pentru căpătarea experienţei de 
guvernare. 

15 . La 5 August 1941 vizita lui Rademacher. A spus: "în urma invitaţiei, Fuhrerul şi-a pierdut 
încrederea în HORIA SIMA şi în Mişcarea Legionară, atâta timp cât o conduce el. Are încredere în Gl. 
Antonescu şi atâta timp cât guvernează el, nu se poate pune problema unei schimbări. ” 

16 . La 19 august 1941 cu ocazia predării protestului pentru cazul Zâvoianu, Geissler a spus că 
problema legionară nu se va pune decât după terminarea războiului. 

(?) 17 . Articolul din Sudost-Echo (16 aug 1941) atacă lumea veche pe chestia conspiraţiei cu 
Belgradul. 

18 . Discursul cu epitete de "pigmei", "hoţi de drumul mare" etc. al lui Killinger, luarea mesei cu 
Prof. şi lauda lui după spusa lui Greceanu că ar urmări împărţirea Mişcării în două (Septembrie 1941) 

19 . Expunerea lui Killinger: "M/scarea eşţe bună , dar nu eşţe bună conducere a ". (12 Octombrie 

1941) 

20. în Octombrie Rademacher a spus la Rostock că "va merge în Ţară să înmormânteze 
Mişcarea." După ce a plecat i s-a imputat lui Petraşcu de ce n-a cerut să se împace cu Antonescu. 
(17 Oct. 1941) 

(?) 21 . La 19 Octombrie 1941 Legath spune că situaţia este rea de tot în ţară şi că tot ce se face 
este joc. 

(?) 22. După spusele lui Greceanu Neubacher ar fi spus să nu se dea concurs lui Ică 

23. Licos insinuează ... cu maşina (2 Nov. 1941) 

24. Vizita lui Rademacher. Printre altele spune: "Fuhrerul a ales între cele două forţe care. 
existau în România, între Antonescu şi Garda de Fier, pe Antonescu. Şi atâta timp cât durează 
războiul va avea necondiţionat acest sprijin cât timp va fi loial. Interesează ordinea. Dacă nu va fi, vom 
face orice pentru a o înfăptui. ” 

l-a spus lui HORIA SIMA "Dacă Legiunea a aiuns jn şiţuatia aceasta, cauza eşti D-ta". 

HORIA SIMA face declaraţii că este dispus să se retragă în anumite condiţii. 


45 




(Hartig spune că Rademacher este colaborator apropiat al lui Ribbentrop De asemenea 
Usatiuc.) 

(?) 25. La 10 Nov. 1941 Wolf spune că nu trebuie să ne grăbim pentru o înţelegere cu 
Antonescu (joc). t 

26 . Schimbarea lui Petraşţftj este cerută de Legath la 23 Nov. 1941 pentru că nu poate face 
faţă. (23 Nov 1941) 

27. Killinger spune Prof. Puşc.: "Greşelile lui HORI A SIMA sunt că: 1. N-a venit pregătit la 
guvern: 2 Credea că Antonescu nu face politică " 

28 . Lindscheid i-a spus lui Gula (fratele lui C-tin Papanace): "Să nu aşteptaţi să veniţi la putere 
cu HORIA SIMA." 

(?) 29 . Neubacher sfătuieşte să nu se intre în guvern (5 dec. 1941), iar acelaşi Lindscheid 
spune: "Băieţi, nu este nevoie să vă expuneţi, aveţi puţină răbdare, momentul Legiunii va veni imediat 
şi foarte curând". 

30 . Schimbarea lui Petraşcu este cerută de Schlim ca incapabil. (Venirea lui Crişu Axente) 

31 . Vizita lui Gune şi exprimarea de păreri foarte bune asupra lui Antonescu (30 dec. 1941) 
Antonescu este sincer şi fără el nu se poate face nimic. 

32. Imputarea făcută lui HORIA SIMA că n-a lăsat pe alţii să conlucreze cu Antonescu şi dacă 
va continua aşa va fi înlăturat (cu înţeles de ameninţare - lan. 1942). 

33 . Vizita Generalului Muller prin care a cerut declaraţia privitor la legăturile cu Ţara şi atitudinea 
lui tăioasă şi distantă indica situaţia reală. (7 ianuarie 1942) 

(?) 34 . Geissler i-a spus lui Dimitriu: "Că ar vrea să vadă Mişcarea odată stăpână pe situaţie şi 
atunci să ştie ce are de făcut în special eu ofiţerii'. (Obs. Intenţia de şantaj este vizibilă ştiind că de la 
Dimitriu va transpira.) 

(?) 35 . La 12 Ianuarie 1942 ne-a vizitat Rademacher când a făcut declaraţii de mare atenuare a 
celor spuse până atunci unde intenţia de şantaj asupra lui Antonescu era vizibilă, bănuind că transpiră 
de la noi. 1. Legiunea este ultima redută; 2. Timpul lucrează pentru Mişcarea Legionară; 3. Nu-şi 
poate închipui că HORIA SIMA a refuzat invitaţia Fuhrerului; 4 Că HORIA SIMA a făcut ce putea prin 
punerea la dispoziţie a şefiei în cazul când nu vor reuşi vor da libertate Mişcării; 5 . Că de acum încolo 
este suficient ca Mişcarea să nu comită greşeli; 6. Că se cunosc părerile şi tendinţele antigermane ale 
generalităţii etc. 

La Rostock a spus că au căzut toate acuzaţiile afară de aceea cu HORIA SIMA, cu el nu există 
speranţe. 

36 . Langenek: "Greşelile în politică nu se iartă". 

37. Discursul insultător pentru legionari al lui Killinger (30. I. 1942). 

38 . Legath spune: "Ministerul de Externe n-are ce face cu cartea pe care a pasat-o HORIA 
SIMA şi ar face bine să o ia înapoi şi să o joace singur adică în sensul ca chestiunea şefiei să fie 
rezolvată în cadrul Mişcării.” (Febr. 1942) (Obs. Acest lucru încânta pe unii - Sţoicănescu etc. - pentru 
deşteptâciune. în realitate însemna încetarea şantajului după vizita lui Antonescu şi revenirea la 
vechea situaţie 

39. Presiuni, cu ameninţări poliţiste prin Geg (ziarist) trimis de Fs care reprezintă anumite 
cercuri superioare. 1) Killinger a cerut de la Gâvănescul schimţarea lui HORIA SIMA; 2) Geg. a spus 
lui Zh. că HORIA SIMA să se retragă, altfel va suferi Mişcarea Antonescu se poate înţelege eu 
Mişcarea fără HORIA SIMA; 3) Fs. a spus lui Icâ să se înţeleagă cu Mişcarea, iar acesta a răspuns că 
a vorbit cu Fuhrerul pentru a se face un partid naţional-socialist (21 Februarie 1942). 

(?) 40 . La 24 Februarie 1942. Wolf poate pentru faptul că ieri am trimis pe Sţoicănescu cu 
propunerea „Totul pentru Ţară" a primit instrucţiuni să ne spună; "Voi nu sunteţi ca orice refugiaţi. 
Aveţi o misiune Până acum n-aţi făcut nici o greşeală. Să nu o faceţi prin apropiere. Antonescu o să 
arunce toate asupra voastră.’’ El a vorbit cu Muller şi o să vadă cum stă chestiunea. (24 februarie 
1942) 

41 . La 26 Februarie 1942 s-a prezentat la Zh. Geg., trimis din partea lui Fs. şi i-a spus să trimită 
vorbă lui HORIA SIMA pentru a-şi da în fapt demisia (cu adevărat) pentru că ce a făcut până acuma 
nu este decât pentru ca să nu se spună că n-a făcut. Acest lucru se ştie. Altfel va fi curăţat. 
(Diminuarea importanţei mai târziu pentru atenuare. Crist. spune că Fs. este omul lui Antonescu iar 
Fabr: este neserios, trimis de HORIA SIMA.) 

Legath a spus că şi Killinger a avizat pentru paza lui HORIA SIMA (Obs. Se vede presiunea 
fiindcă prin Fs. nu face aceasta fără un calcul. 

42 . Harţig spunea şi el că ne găsim pe o linie moartă dar cu Antonescu nu ne putem înţelege din 
moment ce urmăreşte să ne împuşte (2. II. 1942). 

(?) 43 . La Rostock Gaspar spune lui Petraşcu în acelaşi sens ca şi Wolf la 24. 2. 1942: "Trebuie 
să aveţi răbdare. Guvernarea macină. Germanii pot sprijini după ofensivă". (4 Martie 1942) 


46 


(?) 44. Wr spune: că s-a convins până şi Fabricius că revoluţia din 21 ianuarie 1941 a provocat- 
o Antonescu, dar greşeala lui HORIA SIMA a fost că n-a venit în vizită. "Pe Ică îl cunosc şi atunci când 
nu va mai da, va fi aruncat afară." (6 Martie 1942) 

45. Vizita lui Rademacher la 12 martie 1942 (ultima vizită la Berkenbruck) când s-a discutat 
formula Partidului "Totul pentru Ţară" (vezi discuţia pe larg după note bătute la maşină): 

1. Nu crede în viabilitatea formulei; 

2. Pe el nu-l interesează criza internă românească ci numai interesul Germaniei; 

3. Lumea veche s-a dovedit superioară în strategia politică fiindcă a ştiut să ţină seamă de 
necesităţile de război ale Germaniei; 

4. Greşeala de a ne fi lăsat provocaţi; 

5. Contribuim la victorie stând liniştiţi aici; 

6. Va comunica propunerea superiorilor. 

46. La 12 Aprilie 1942 îndemn din partea lui Legath pentru a ne repeta cererea de a fi primiţi ca 
voluntari, iar la 20 aprilie 1942 spune lui lasinschi că trebuie să stăm pentru a şti cum se conduce un 
popor. (Obs. Pentru a da prestigiu, şantaj sau lichidare onorabilă?) 

Hartig spune că nu se va admite fiindcă conducerea Mişcării trebuie conservată. 

(?) 47. Legath spune la 2 mai 1942: Că s-a îmbunătăţit situaţia Mişcării la Fuhrer şi că formula 
Dobre a căzut, că în nici un caz nu s-ar face extrădarea Legath a spus acelaşi lucru şi lui Petraşcu şi 
l-a întrebat de ce nu se bucură. Iar o persoană politică a întrebat dacă acum HORIA SIMA a fost la 
Hitler în audienţă. (11 Mai 1942) (Obs. Minunat şi abil sistem de şantaj asupra lui Antonescu.) 

(?) 48. Memoriu favorabil făcut pentru Mişcare de către Const. Papanace contra lui Antonescu 
(Legath) 

(?) 49. Plimbarea ostentativă a lui Wolf cu HORIA SIMA prin mijlocul Berlinului. (Obs Tot pentru 
şantaj) (13 mai 1942) 

(?) 50. La 4 Iunie 1942 când a venit Legath să ne recomande pe cel care îi va lua locul (Ahrens) 
a spus: Că guvernul Antonescu înclină spre Italia, că situaţia se va menţine pană la terminarea 
războiului cu Rusia şi că alta ar fi fost situaţia dacă la 3 Sept. 1940 era curăţenie radicală. Acum 
trebuie pregătit dosarul pentru viitor ca să se ştie ce trebuie făcut. 

51. La 8 Iunie 1942, sursa P.S.: "Antonescu face încurcături pe chestia Ungariei'. Interes pentru 
Dragalina 

(?) 52. în cercurile superioare germane ar fi acum Antonescu discutat! "Nu poate aduce 
România în lumea nouă" (MM.) 

(?) 53. Boala lui Antonescu confirmată insistent de cercurile germane cu care avem legătură. 
(Wolf confirmă la 19 Iulie 1942; Schuler, Langenek - la 24 Iulie 1942) 

(?) 54. Se relevă în cercurile germane (?) că scrisoarea în legătură cu Antonescu ar fi făcut 
impresie bună şi că Ribbentrop este nemulţumit de stările din România. (29 Iulie 1942 ). Langeneker 
spume că Mişcarea Legionară hotărăşte guvernul (27 Iulie 1942). 

55. Vizita lui Rademacher la Rostock (6 Aug. 1942) şi refuzul de a veni la Berkenbruck. 
Categoric pentru schimbarea lui HORIA SIMA. 

Aluzii la lagăr dacă nu se ajunge la o înţelegere (3 iulie şi 18). 

56. Killinger: "Atâta timp cât trăieşte Antonescu nu poate fi vorba de HORIA SIMA " 

57. Succesorul lui Antonescu este Mişu (Externele). 

58. Consulul de la Constanţa : „Fuhrerul nici nu vrea să audă de HORIA SIMA, şi atâta timp cât 
este el, Mişcarea va sta deoparte. (29 Sept. 1942.) 

59. Rademacher a făcut caz: „HORIA SIMA a promis că îşi dă demisia. S-o facă " 

60. Crist.: Atâta timp cât este HORIA SIMA nu se pot normaliza raporturile cu Germania. 
Cercurile dirigente legionare să rezolve criza. Germania nu se amestecă. Dacă nu se rezolvă 
problema conducerii Mişcarea Legionară nu poate ieşi la suprafaţă.(9 Oct. 1942) Relevă pe larg 
incapacitatea lui HORIA SIMA şi anunţă şi el mutarea de la Berkenbruck pentru a se evita contactul şi 
proteja viaţa. 

61. Desconsiderări: Spusa brutală a lui Wolf: „Toţi colaboratorii mei cu spus ca aceştia nu pot fi 
conducătorii românilor (5 Oct. 1942.) Bandă de ţigani: (D-na Hartig - 9 Oct. 1942) 

62. Inginerul L. din cercurile germane: „Germanii vor Mişcarea, dar nu vor pe HORIA SIMA." 

63. înfiinţarea condicii de prezenţă 17 Oct. 1942. Prim indiciu de presiune Geissler se 
eschivează de a primi în audienţă pe HORIA SIMA 

64. Lang. (Viena): "HORIA SIMA trebuie să se retragă şi să lase la conducere pe lasinschî' etc. 
(N B unele ştiri primite prin elemente din clică trebuiesc primite şi cu rezerva unor deformări 
tendenţioase.) 

65. La 20 nov. 1942 a invitat pe Stănicel, Roşu etc. şi le-a spus: „Nu trebuie să luaţi în 
consideraţie tot ce spune Rademacher.” 


47 


66. Avertisment cu lagărul făcut de Rademacher la Bety. (27 Nov. 1942). 

67. Foarte îndoielnică spusa lui Stoicănescu că la întrebarea făcută de Wolf lui Rademacher în 
ziua de . de ce nu-l schimbă ar fi spus că este imposibil. "Mişcarea Legionară este legată de el". 

68. Ultima vizită a lui Ahrens i-a pus problema retragerii. Cred, după cele precizate de gen. 
Muller la Buchenwald - că i s-a cerut categoric. Discuţia s-a făcut între patru ochi. HORIA SIMA a spus 
că se pune aceeaşi chestiune a retragerii (4 Dec. 1942). 

69. Izbucnirea aşa-zisului complot la Rostock, tot un mijloc de presiune pentru intimidare sau 
pentru justificarea internării în lagăr după obstrucţia şi cramponarea făcută de HORIA SIMA pe chestia 
şefiei. Evident sunt şi alte dedesubturi puse la cale de clică. Anunţarea telefonică a lui Ahrens că viaţa 
tuturor şi în special a lui HORIA SIMA este ameninţată. (Pază) (8 decembrie 1942). 

Din enumerarea acestor fapte - care nu sunt toate - rezultă că cercurile oficiale sau semioficiale 
cu care s-a luat contact, au precizat fără echivoc că raporturile intre Mişcarea Legionară şi Germania 
nu se pot restabili atâta timp cât HORIA SIMA va sta în fruntea Mişcării. 

Este de remarcat că nici un german care are o funcţiune în stat oricât de modest ar fi el, nu 
vorbeşte la întâmplare. Totul este sincronizat şi spus dozat pentru un anumit scop. Asta chiar când 
precizează că sunt păreri personale. Dacă Germanii ar fi vrut să rezolve numai criza de şefie din 
Mişcare chestiunea ar fi fost mai simplă: n-ar fi fost anumite contradicţii aparente. Oficial să te 
indemne la înţelegere cu Antonescu şi semioficial să spună contrariul. în cazul când totuşi aceasta a 
fost intenţia atunci fie că n-a fost îndemnare la cei ce aveau misiunea, fie neînţelegere între anumite 
foruri - ceea ce este greu de conceput. Această presupunere nu poate sta în picioare cu atât mai mult 
cu cât raţiunea presiunilor s-a văzut mai vizibil în următoarele cazuri: 

1. în legătură cu participarea pe front. 

2. Punerea problemei Ardealului. 

3. înclinarea guvernului Antonescu spre orbita italiană 

4. Probleme economice şi avantaje 

5. Anumite interese ale saşilor din Ardeal etc. 

N-au preconizat o soluţie pură legionară fiindcă convingerea lor de bază este că Mişcarea 
Legionară după pierderile de cadre avute, nu mai are capacitatea de guvernare. Pentru acest motiv în 
principal găseau mai eficace în vederea ducerii războiului, ca Mişcarea să fie un element de 
constrângere a lumii vechi de a duce războiul dacă ea nu putea colabora, direct la guvernare, sau 
după cum am spus, metode combinate. Pion de constrângere şi element de despresurare în interior a 
lui Antonescu. De asemenea chestiunea cu boala sau exagerarea ei erau poate tot un mijloc de 
presiune ca să justifice schimbarea atitudinii. 

Pe aceste linii s-au mişcat ei în primul rând în interesul războiului, de victoria căruia stă legat şi 
interesul neamului românesc, deci al Mişcării Legionare, Atitudinea faţă de elementele refugiate a 
variat după aceste necesităţi - mai ales că conducătorul Mişcării n-a putut sesiza realitatea sau n-a 
avut interesul să o sesizeze - astfel: La început tendinţa de concentrare a tuturor elementelor refugiate 
peste graniţă, asta ca întreg pionul să fie în mană (şi ca o problemă de siguranţă), când Antonescu s- 
a angajat în război parţial, dispersarea peste graniţă (cazul Zaharia, Şocariciu, Răuţă, etc ), iar când s- 
a angajat total, scoaterea din funcţiune şi conservarea în lagăr. Acest lucru era însă de prevăzut de 
acum 10 luni pentru cazul când nu se soluţiona problema şefiei. 

II. Indicaţii pentru soluţionarea crizei 

1. Aducerea mea şi a lui lasinschi pentru a putea începe tratative din libertate (Februarie 1941) 
Aceasta ca urmare a constatării făcute de Antonescu în lan. 1941 care după cum s-a aflat de la 
Şteflea: "Singur Papanace are poziţie bună la Berlin". 

2. Fiindcă se vede că lasinschi nu era agreat de Antonescu. sondarea lui von Bolschwing cu 
telegrama trimisă de Mişu Antonescu pentru tratative (12 martie 1941) pentru a începe eu tratative. (El 
a fost de părere să nu începem!). 

3. Cu ocazia vizitei la Rostock, în faţa lui Petraşcu, Legath mi-a spus că aş putea fi cu succes 
un "Gegensatz” al lui Mişu Anţonescu pe lângă Mareşalul Antonescu ("gegensatz": opoziţie, antiteză). 
Sugestii în acest sens! (30 Nov. 1941). 

4 Aceleaşi sugestii le dă Rademacher la 12 lan. 1942 spunând că: "Antoneştii au păreri foarte 
bune despre capacitatea Dvs. în problemele de stat şi la obiecţiunea mea că acestea sunt trucuri 
pentru divizare, el a asigurat că "le crede foarte sincere". (Obs. Nu este exclus ca tocmai aceste păreri 
bune să-i fi pus pe acţiunea de ponegrire.) Poate să fie juste căci despre acest lucru am aflat prin 
multe părţi şi am fost informat de Bw. că la întrevederea avută cu Mareşalul Goring la Viena s-ar fi 
exprimat la fel. 

5. Spusa lui Legath la 10 Martie 1942 că eu sunt văzut bine de Antonescu. 

6. Părerile exprimate de von Vabel în faţa celor 4 băieţi dintre care şi Petraşcu etc. 

7. încercarea lui Killlnger de a găsi o soluţie prin Prof. Ion Dobre (24 lan. 1942) şi susţinerea 


48 


acestei soluţii de către Lindscheid la Berlin (8 Febr. 1942) (Agreat de Statul Major). 

8. Soluţia Noveanu agreat de Antonescu pusă în mod serios de Geissler şi Ahrens la 3 Iulie 
1942 când sonda venirea lui Noveanu pentru a lua contact pentru uşurarea situaţiei. 

9. încercarea lui Killinger de a soluţiona criza prin Prof. I. Zelea Codreanu (Sept. 1941). 

10. Soluţie Vojen. Von Bw. cere lui HORI A SIMA să nu se opună la intrarea lui în guvern. Vojen 
pretinde că ar avea 30 % din Mişcare. 

11. Soluţia Prezan într-o anumită eventualitate 

12. Posibilităţile de acţiune ale lui losif Costea pe teren pentru tratative şi găsire de soluţii etc. 

(Vezi ştiri 28, 29 Oct 1942) (2 Dec 1942). 

13. Soluţia Radu Mironovici ca element al Mişcării Legionare 

III. Situaţii de fapt în Ţară 

1 închisorile pline de legionari suportând un tratament de uzură fizică şi morală insuportabil 
(problema nimicirii cadrelor); 

2. Acţiuni dezorientate în tară a cadrelor de acolo. Mulţi de acolo cer să-şi dea demisia HORIA 

SIMA; 

3. Psihoza de panică după executarea col. Zăvoianu -şi descurajarea masselor; 

4. Perspectivele înfiinţării unui partid sub egida Germaniei (N.S.); 

5. Diverse rupturi în cadrul Mişcării (Boldeanu etc ), închisorile împărţite în două; 

6 Formarea unei conduceri Dobre, Noveanu, Bideanu (29 lan. 1942); 

7. Acţiuni izolate ale lui Boldeanu pentru împăcare, şi Rotea; 

8. Disidenţa Decebal Codreanu, Mişcarea intrată în convulsiuni; 

9 în ultimul timp de la Ionel N. şi Costea: 

a Situaţia foarte grea; 

b. Necesitatea unei acţiuni repede pentru a se salva ce este posibil; 

c. Costea se plânge că HORIA SIMA nu-i dă voie să trateze; 

d. Cei din închisori ameninţaţi cu viaţa lor; 

e. Armata contra Mişcării Legionare; 

f. Politicienii îşi strâng rândurile; 

g. Antonescu este cu două feţe faţă de situaţia generală (2.12.1942). 

Situaţia de pe frontul Africii şi iarna de pe frontul rusesc unde ofensiva sovietică ia proporţii din 
ce în ce mai mari îngreunează situaţia prin faptul că încurajează lumea veche. Aceasta cu atât mai 
mult cu cât Antonescu avea convingerea de marile posibilităţi de luptă ale Angliei şi despre rolul iudaic 
la viitoarele congrese de pace. 

Toate aceste realităţi HORIA SIMA nu le-a putut îmbrăţişa eu vederile largi pe care le comportă A 

funcţiunea de şef al singurei Mişcări care putea soluţiona criza politică a Statului şi poporului român. 

N-a avut nici sentimentul de răspundere corespunzător. între problema Mişcării şi problema lui 
personală el a pus accentul pe aceasta din urmă. De multe ori a încercat pe toate căile să le identifice 
şi când nu s-a putut, a abandonat pur şi simplu interesul Mişcării Legionare. 

Liniile pe care s-a mişcat în aceşti aproape doi ani de exil au fost: 

1. 0 insistentă - aproape arogantă - acţiune de reabilitare şi justificare plină de milogeli şi lipsă 
de demnitate care nu cadra cu mândria de legionar şi cu atât mai mult cu aceea de conducător şi care 
nici măcar nu-şi atingea scopul fiindcă impresiona prost. (Memorii şi fel de fel de intervenţii cunoscute 
şi necunoscute prin M. Predescu, D-na Greceanu etc. - 3 Oct. 1942 - făcute chiar de el şi înaintate de 
alţii cu laude exagerate etc., cadouri, atenţii etc ). Deci toată libertatea în acest sens. Demnitatea stă 
şi ea în sânge. 

2. Acţiunea de denigrare a lui Antonescu, lipsită de eleganţă şi călărirea pe tema neloialităţii lui 
pe care cu toţii aveam motive să o presupunem. 

3. Tendinţa de a aluneca pe terenul supralicitărilor primejdioase fără ca să-şi dea seama că 
Mişcarea Legionară nu va putea concura pe un teren care nu este al său, cu oameni care au educaţie 
şi concepţie politică veche 

4 Admiterea manevrei numai dacă s-ar fi făcut cu câţiva oameni de casă de ai lui, lucru care de 
fapt era imposibil sâ se repete acum, şi torpilarea tuturor celorlalte posibilităţi prin suspiciune, 
denigrare şi sabotare. 

N-a fost dispus pentru-manevra de înţelegere decât cu Petraşcu (Cazul Schlim ...) şi a torpilat 
rând pe rând toate soluţiile reale care puteau scoate Mişcarea Legionară din impasul greu în care a 
pus-o. Groaza ca cineva să nu scoată Mişcarea din impas şi se consolidează. 

5. A jonglat pe chestia şefiei într-un mod care a agravat-o fiindcă a pus-o pe un teren de 
prestigiu pentru Germani în loc ca să evite acest lucru iar când situaţia a devenit foarte strâmtorată în 
loc ca să se retragă a cultivat problema aservirii a cărei evoluţie o vom arăta. Asta a făcut-o deşi în 
Sept 1942 i-am spus-o într-o formă categorică că şi din punct de vedere personal greşeşte dacă se 


49 



fixează pe o poziţie înţepenită, şi o face problemă de prestigiu. 

6. N-a prins esenţialul şi n-a ştiut să scoată avantaje pentru Mişcare şi chiar pentru el personal, 
călărind pe necesităţile de război ale Germaniei care cereau ca el retras să stea ca supapă de 
siguranţă în Germania iar alţii să despresureze pe Antonescu pe teren. Asta cu atât mai mult cu cât şi 
căderea de la guvern a venit din această cauză. Manevrele secundare nu trebuiau să deruteze acest 
lucru, indiferent care ar fi fost mobilul lor real. 

Cramponarea de situaţia a fost atât de feroce încât el a alternat între totală aservire sau totală 
ruptură indiferent de dezavantajele care rezultă pentru Mişcarea Legionară. Drumul politic de la mijloc 
oare îl ducea înainte, nu l-a ales. 

A spus într-o şedinţă că Mişcarea se găseşte între Scvla si Caribda si trebuie să aleagă. 

l-am spus: Cu Scyla împotriva Caribdei - te înghite Scyla. Trebuie şi cu Scyla şi cu Caribda 
pentru a distanţa Scyla de Caribda şi eventual a le opune. Nu poţi concura pe terenul renunţărilor 
fiindcă lumea veche are posibilităţi mai mari. Dacă Mişcarea Legionară se găseşte între Scyla şi 
Caribda unde a băgat-o să se dea la o parte pentru ca să vie altcineva să o scoată în larg. Deci nu cu 
Scyla şi nici cu Caribda. ci el la o parte şi Mişcarea cu direcţia înainte. 

Aşadar necunoaşterea situaţiei atât a adversarilor cât şi a prietenilor îţi ia posibilitatea de 
manevră. Cu atât mai mult când Intervine şi interesul personal care derutează. 

7. Incapacitatea de manevră nu venea nici din necesitatea fixării pe o poziţie intransigentă 
fiindcă tot timpul a încercat să sondeze în vederea unei înţelegeri personale cu Antonescu cu toaie că 
în şedinţele noastre (ale Forului) arăta imposibilitatea unei asemenea acţiuni (scrisoarea Olteanu etc.) 
şi multe alte lucruri care nu sunt cunoscute în întregime (contactul emisarilor săi cu fratele lui Mişu 
etc.). 

8. Toate nenorocirile pentru Mişcare şi chiar pentru el au provenit pentru că acest om n-a vrut să 
colaboreze sincer cu mine şi în permanenţă a avut teamă ca i-aş lua locul H Singura manevră de 
reuşită era astfel izbită de neîncredere şi ori de câte ori a lucrat singur a făcut greşeli iremediabile. 

Poziţia pe care am luat-o, precum şi acţiunea desfăşurată pe baza acestor realităţi a avut 
următoarele etape: 

1. Primatul unităţii Mişcării şi afirmarea ei cu intransigenţă. Toate discuţiile şi atitudinile faţă de 
reprezentanţii germani s-au manifestat hotărât şi de multe ori voit (calculat) vehement în această 
direcţie. Prin afirmarea masivă a unităţii noastre (care se datoreşte mai mult abnegaţiei noastre cu 
toate mişeliile despre care am vorbit) s-a putut cristaliza nucleul care să reprezinte Mişcarea şi să 
diminueze importanţa acţiunilor centrifugale din Ţară. Scopul a fost atins prin strămutarea centrului de 
greutate la Berkenbruck. Acesta a fost scopul discuţiei cu Neagoe Flondor la 3 Iulie 1941 Pe data de 
27 August 1941 Greceanu comunică că organizaţia s-a restabilit şi toate disidenţele împăcate. 

în această primă perioadă n-am socotit necesar angajări de manevre cu atât mai mult cu cât se 
tindea să se facă cu elemente prea colorat simiste şi sub auspicii îndoielnice, dat fiind că germanii nu 
se angajau direct ci manevrau (dacă manevrau) prin Schlim la Rostock, un funcţionar de la o 
întreprindere de acolo de importanţă cu totul secundară în partid. Pentru ca tactica tratativelor să 
poată prinde acum nu trebuia dusă decât cu elemente pe care Antonescu le consideră că n-ar sta 
bine cu HORIA SIMA Mai ales după experienţa din trecut. Ori Petraşcu era şi ca posibilităţi şi ca 
poziţie cel mai puţin indicat. Ţinta acestei manevre din partea adversă era izolarea conducerii de 
cadrele de la Rostock care urmau să fie scurse pe această cale lăturalnică în Ţară. Dacă ar fi fost 
vorba de & înţelegere în care Mişcarea Legionară să participe cu forţă trebuia să se adreseze 
conducerii. Totuşi la 18 Oct. 1941 prin Şeitan şi Crişu Axente, HORIA SIMA a dat ordin ca Petraşcu să 
manevreze iar clica, când s-a cerut ca manevra să nu fie dusă de Petraşcu ci de altcineva care stă 
bine cu Antonescu, Atunci Sima a întrerupt manevra în loc să o continue cu altcineva care realmente 
ar fi putut-o duce cu succes pentru Mişcare. Deci elementul personal era decisiv şi nu interesele 
tactice sau strategica ale Mişcării. Fiindcă Schlim punea insistent problema schimbării lui Petraşcu de 
la Rostock de altfel ca şi Legath (23 nov. 1941) raporturile s-au rupt în aşa fel ca să nu se mai poată 
relua chiar când ar fi fost interesul, pe această cale lăturalnică 

Deşi declararea războiului cu Sovietele la 22 Iunie 194ţ şi discursul Fuhrerului punea problema 
unei împăcări totuşi executarea colonelului Zăvoianu şi a celorlalţi camarazi care a urmat (august 
1941) şi apariţia cărţii "Pe marginea prăpastiet' în care se atacau principiile Mişcării şi pe Căpitan 
(august 1941) impunea o amânare unei acţiuni în acest sens până când se ivesc condiţii mai bune 
pentru Mişcare. 

în acest timp conducerea Mişcării se cristalizase formal. 

La 24 Iunie HORIA SIMA a pus şi problema unei eventuale retrageri a sa de la şefie fixând după 
principiul legionar succesori la şefie în următoarea ordine: V. lasinschi, C. Papanace şi C. Georgescu. 
în acest interval de timp el era balotat intre tendinţa sau poate numai simularea ei, de a se retrage 
manifestat la 24 iunie 1941 (de ziua Legiunii) şi tendinţa de ruptură cu Germania fiindcă aceasta nu-l 


50 



agreează şi orientare spre Italia pe care mi-a mărturisit-o la 26 Iunie 1941. Această a doua tendinţă i- 
am combătut-o categoric: nici interesul Ţării şi nici al Mişcării Legionare nu este să se facă o 
asemenea ruptură. 

Efortul deci pentru această perioadă de afirmare a unităţii a fost să-l scoatem şi pe HORIA SIMA 
din impasul personal în care se găsea pentru ca Mişcarea să nu aibă o criză de şefie. Fiindcă 
chestiunea însă nu părea uşoară, după afirmaţiile Fuhrerulul în discursul de la 22 Iunie 1941 prin care 
califica conducerea Legiunii ca necoaptă, i-am pus lui lasinschi la 3 Sept 1941 problema în termeni ei 
reali care în esenţă erau : 

1. Noi facem tot ce este posibil să-l salvăm pe HORIA SIMA; 

2. Când nu va fi posibil nu trebuie să se identifice persoana lui cu Mişcarea. 

3. Atitudinea Germaniei faţă de Mişcare poate fi determinată : 

a De o problemă de conjunctură de război 

b. 0 problemă personală a lui HORIA SIMA 

c. 0 atitudine de fond faţă de Mişcarea Legionară . 

Noi ne considerăm că suntem în prima fază şi mergem pe ea. Dacă vedem însă că este ipoteza 
a ll-a va trebui să soluţionăm în favoarea Mişcării şi nu a lui HORIA SIMA. Interesele Mişcării trebuie 
să primeze şi peste orice legături de prietenie noi trebuie, în calitatea de răspundere pe care o avem, 
să fim credincioşi intereselor permanente ale Mişcării. 

în nici un caz nu ne putem arunca dintr-o dată în soluţia a treia de a considera atitudinea 
cercurilor conducătoare germane faţă de HORIA SIMA ca o atitudine împotriva Mişcării şi să mergem 
la ruptură 

în cazul când va fi necesară soluţia a doua atunci este necesar pentru ca Mişcarea să nu aibă 
convulsiuni şi adeziunea (consimţământul) lui HORIA SIMA. Cred că lasinschi n-a sesizat în - 
întregime - fixarea acestor jaloane de prevedere, sau poate din recunoştinţă personală pentru HORIA 
SIMA pentru ca după cele întâmplate cu D-sa în timpul prigoanei i-a dat totuşi importanţă deosebită în 
Mişcare, el privea subiectiv problema în favoarea lui HORIA SIMA. 

Pe această temă m-am fixat şi mişcat în prima perioadă care la început a fost mai rigidă pana la 
afirmarea unităţii şi devenită treptat, treptat mai flexibilă cu cat această unitate era un fapt realizat şi 
cu cât anumite simptoame de alunecare în situaţii inadmisibile se făceau mai frecvente 

în această orientare trebuia ţinută seama de o serie întreagă de realităţi interne, externe cu 
diferitele tendinţe de manevre provenite din fel de fel de interese. Interesul Mişcării văzut în liniile lui 
mari, mi-a fost călăuză. 

2. Soluţie de ordin politic, în anul 1942 

După afirmarea unităţii legionare se putea păşi şi la o acţiune indirectă sau directă politică 
pentru a rezolva criza politică din România care anemiază Statul într-un moment atât de greu, ieşind 
din preocupările supralicitărilor dăunătoare şi pentru a călări pe necesităţile de război ale acestora 
(Germanilor). Aşa cereau şi interesele mari ale Mişcării. în principiu putea fi: 1. Flexibilitate cu cei din 
Ţară; 2. Fermitate pentru cei din Germania care constituie supapa de siguranţă (10.6.1942) 

La nevoie însă flexibilitatea se putea extinde astfel: 

a) Acţiune indirectă: 

Susţinerea oricărei schimbări căci o schimbare nu poate fi decât în bine în nici un caz mai rău, 
în actuala conjunctură. Concurs ori cărui guvern de tranziţie ca să uşureze manevrele şi să dea 
posibilităţi de respiraţie Chiar daca în această combinaţie va intra elemente legionare din ţară. Acum 
după ce Mişcarea şi-a afirmat unitatea şi a strămutat centrul de greutate la Berkenbruck, nu este nici o 
primejdie. Dimpotrivă. în cazul cel mai rău, se uzează nişte elemente deja uzate şi nu se slăbeşte 
poziţia Mişcării . Deci să fie lăsaţi să manevreze cei din Ţară. Este vorba de Dobre, Noveanu şi 
Bideanu. (29 lan. 1942) Indiferent de intenţiile lor, aceştia vor deschide drumul. De acest lucru însă 
avea groază HORIA SIMA. Credea că poziţia lui personală este pierdută daca aceştia reuşesc, cu 
toate că- noi, care reprezentăm intransigenţa eram şi ultima soluţie, fiindcă după angajarea acelora ar 
fi venit şi anumite concesiuni şi o relativă libertate pentru legionari spre a se afirma mai bine. S-a pus 
pe acţiune de torpilare, cu toate că în acest timp primea anumite sugestii inadmisibile. 

Această acţiune negativistă se va menţine tot timpul ori de câte ori va apărea o formulă cu cei 
din ţara fie politicieni, fie combinaţii cu legionarii de acolo. Faptul este cu atât mai puţin explicabil cu 
cât era clar că Mişcarea nu constituia o soluţie singură, iar constrângerea lui Antonescu de a o 
accepta în întregime (adică şi cu HORIA SIMA) imediat era cu desăvârşire exclusă atunci. După cum 
am spus nu o problemă de menţinerea unei intransigenţe, absolute care poate fi de conceput pentru o 
Mişcare revoluţionară cum este Mişcarea Legionară, determina această atitudine, ci faptul că manevra 
nu se făcea cu oameni de casă. Şi totuşi din asemenea manevre ar fi câştigat latura intransigenţă a 
Mişcării. 


51 


b) Acţiune directă: 

în preocuparea-de rezolvare a crizei politice printr-o acţiune directă am propus formula 
Partidului "Totul pentru Ţară”. Această formulă la care mă gândisem încă de pe timpul guvernării - ar fi 
satisfăcut ambiţia de şefie a lui Antonescu atunci şi ar fi evitat poate catastrofa -- era flexibilă şi se 
puteau rezolva multe lucruri. Era atunci în discuţi crearea unui partid politic în ţară care să fie bază a 
regimului lui Antonescu iar noi să facem anumite insistenţe care arată o desconsiderare totală a 
demnităţii noastre. Am sugerat-o la început prin Stoicănescu pentru a vedea cum reacţionează HORIA 
SIMA, luându-i orice suspiciuni care ar putea să facă să nu fie acceptată unanim. Avantajele care le 
prezenta în momentul acela : 

1. Preîntâmpinam prin aruncarea acestei formule intenţia de creare a unui partid care dacă s-ar 
realiza - cu tot caracterul său artificial - ar pune Mişcarea Legionară în greu impas, fiindcă ar face-o în 
mod formal inutilă, pe principiul partidului unic în statul totalitar. 

2. Preîntâmpinam în eventualitatea că s-ar face invitaţia făcută de germani de a intra în el sub 
motivul ca să se realizeze concentrarea de forţe pentru ducerea războiului. 

3. Dam un instrument flexibil Mişcării pentru manevre în faza când trebuiesc apropiate şi 
elemente care nu îndeplineau toate condiţiile pentru a deveni legionar. 

4 Puteam satisface ambiţia lui Antonescu pentru şefie dându-i rolul Generalului Cantacuzino, 
iar HORIA SIMA să se retragă pe planul spiritual reorganizând în acest timp şi educând cadrele 
Mişcării. 

5. Să se creeze un punct de contact mai neutralizat cu oamenii din lumea veche care nu sunt 
compromişi, 

6 Formula nu angajează total Mişcarea etc. 

La 22 Februarie 1942 am pus-o în discuţia Forului. (HORIA SIMA, eu, lasinschi, llie Gârneaţâ, 
Corneliu Georgescu). După discuţii am căzut de acord Am trimis pe Stoicănescu la Legath ca să o 
propună, el nefiind condamnat şi deci cu posibilităţi de a se angaja în tratative. Legath şi Geissler au 
găsit-o interesantă (23 Febr. 1942) şi au referit-o la Externe. 

La 12 Martie 1942 a venit Rademacher şi am discutat pe larg (vezi discuţiile bătute la maşina 
după note luate pe loc - note asupra discuţiilor avute la 12 martie 1942 între d-nii Franz Rademacher, 
Hanns Legath şi conducătorii legionari. Se vor reda în continuare notele luate simultan şi aproape 
cuvânt cu cuvânt de Viorel Trifa şi Virgil Mihăilescu). Rademacher a găsit-o artificială, dar a rămas să 
o supună superiorilor săi Poate teamă de tulburări din Ţară sau scăparea obiectului de presiune mai 
ales că s-a adus vorba şi despre această funcţiune a noastră, ca răspuns la sugestiile inadmisibile 
(şantaj contra şantaj). 

Poate erau anumite necesităţi de manevră momentană. Formula cred că ar fi reuşit dacă s-ar fi 
persistat sincer în ea. De altfel eu cred că este singura care poate satisface Mişcarea Legionară atât 
pe plan spiritual cât şi pe plan politic în perioada când vrea să-şi ia răspunderea guvernării. Pe de o 
parte nu se alterează Mişcarea păstrându-şi esenţa el iar pe de altă parte ii dă instrumentul politic. 
Eram hotărât să realizez acest lucru cu toate neajunsurile personale destul de numeroase care ar fi 
justificată o ezitare şi anume: 

Principial: După cele întâmplate şi cu poziţia care o avea acum Antonescu, rolul Mişcării era să 
fie mal minor decât cel din Septembrie 1940. 

a. Ştiam că aceşti oameni care încearcă să te izbească pe la spate în momentul când îi aperi şi 
ai poziţia morală cea mai bună, cu atât mai mult vor încerca când vei întreprinde o acţiune de 
compromis chiar dacă este necesară pentru Mişcare. 

b în fond se repeta o manevră astfel că lumea veche era mai atentă. HORIA SIMA în vara lui 
1940 a căzut în puţ şi a făcut tot posibilul să se salveze (fiindcă el nu concepe tactica compromisului 
afară dacă n-a fost aranjată întoarcerea) pe când eu trebuie şi intru de bună voie. 

c. Cu toate posibilităţile care le am totuşi nu-mi place o tactică care nu este de esenţă legionară, 
cu combinaţii şi sforării inerente mai ales într-un timp când colegii luptă pe front. 

d. Neavând spatele acoperit şi neavând restabilită încrederea intre noi, planurile unei manevre 
se desfăşurau mai greu mai ales că pândeşte şi intenţia de compromitere. 

e. Pretenţia de amestec ar fi tulburat manevra şi ar fi creat poate neînţelegere care odată 
angajat putea duce la o ruptură fiindcă manevra în actualele condiţii presupunea răbdare şi durată şi 
asta cu atât mai mult cu cat prin structură eu nu mă pretam la rol de paravan ci înţelegeam în cadrul 
mare, concepţia, iniţiativa şi aplicarea să-mi aparţină. 

f. Necesităţile politice pentru ţară şi pentru Mişcare erau atât de imperioase încât eram totuşi 
dispus să mă angajez cu toate că îmi puneam în joc tot prestigiul dobândit până atunci printr-o 
atitudine rectilinie legionară, fapt folositor Mişcării în diferite împrejurări grele 

Aceste lucruri le-am expus în şedinţa Forului de 5. Am observat la HORIA SIMA aceeaşi 
preocupare ca nu cumva eu să rezolv criza şi el să cadă pe al doilea plan. La 8 Aprilie 1942 a venit 


52 


precis cu ideea că nu se poate face nici o înţelegere cu Antonescu. Astfel s-a renunţat la această 
acţiune atâta timp cât nu era încrederea şi consemnul general, fiindcă făcută sub auspiciile unei 
rupturi nu avea şanse de reuşită, iar Mişcarea împărţită devenea o pradă mai uşoară pentru adversarii 
săi. Deci soluţia a fost torpilată de teamă de anu-şi pierde cumva situaţia. Aceeaşi torpilare s-a făcut 
unei soluţii prin care Radu Mironovici să ia conducerea Mişcării în Ţară, folosindu-se de elementele de 
acolo pentru destindere, sub pretextul că va conduce de fapt Noveanu. 

c) Tendinţa de apropiere a lui Antonescu 

A fost şansa cea mai bună care s-â oferit Mişcării de a intra onorabil pe scena politică sau cel 
puţin de a pune piciorul ca factor politic. Acest lucru s-ar fi făcut şi sub mediaţie germană ceea ce 
oferea o garanţie de reuşită. 

După ce ne-au anunţat de apropiata sosire a lui Noveanu la Berkenbruck ca trimis cu 
consimţământul mareşalului Antonescu pentru a găsi o soluţie cu Mişcarea, la 3 Iulie 1942, au venit 
Geissler şi Ahrens şi au sondat punând problema înţelegerii şi din punct de vedere german. în esenţa 
au spus (după notele de atunci - vezi: 3 Iulie 1942.): 

1. Noveanu trebuie considerat ca trimis al Mareşalului Antonescu şi deci persoana lui să nu fie 
un motiv de a nu-l primi. (Obs. Spunea acest lucru pentru că imediat s-a auzit, de venirea lui a început 
să fie torpilat în special pe chestia originii ca ar fi jidan Motivul adevărat este că HORIA SIMA şi 
Stoicânescu îl consideră primejdios pentru că şi acesta utiliza minciuna, lipsa de cuvânt şi poate chiar 
tragere pe sfoară - ca şi ei - astfel că era incomod şi nu oferea avantajul celorlalţi conducători legionari 
care nu renunţau la linia legionară, din sentiment de răspundere chiar can^-ei erau incorecţi ). 

2. Mareşalul Antonescu este acum definitiv angajat pe frontul de Est şi este imposibil de 
conceput că el ar putea duce o altă politică. 

3. Este o ocazie ce vi se oferă de a ieşi din situaţia în care vă găsiţi şi nu trebuie sa o scăpaţi. 

4. Situaţia externă este de aşa natură încât lumea veche ar vrea să-i ia locul lui Antonescu. 

5. Guvernul german care n-a adus în condiţiile ştiute a avut multe neplăceri de pe urma acestui 
fapt. Şi astăzi situaţia este încordată din această cauză. Pe viitor el na va mai lua asemenea iniţiative 
ca să aibă neplăceri 

6 Accidental - fără legătură aparentă dar în realitate cu, mult tale -a spus informaţia că s-ar 
pregăti un atentat împotriva lui HORIA SIMA, şi a celorlalţi conducători şi că ar fi necesar să ne mute 
din acest loc undeva unde supravegherea să se facă în condiţii de 100% fiindcă ar fi o mare ruşine 
pentru guvernul german să se întâmple aşa ceva într-un loc împrejmuit ar fi sigur (aluzie indirectă la 
lagăr). (N B La 18 iulie ne-a venit informaţia de la Ahrens că Himmler ar fi cerut internarea dar 
Externele s-au opus). 

7. Că ei ştiu că avem legături cu Berlinul şi Rostock şi că nici cei de la Externe nu sunt aşa de 
proşti ca să nu ştie & De remarcat a fost că această teză o reprezenta reprezentatul SS deci, de data 
aceasta atitudinea era unitară şi categorică, fără ca. să fi fost duplicitatea de altă dată. Amintirea cu 
atentatul, locul de siguranţă, legăturile cu Berlinul etc. erau aluzii pentru constrângere în cazul când nu 
se acceptă această acţiune agreată de ei. 

Poziţia noastră stabilită a fost acceptarea în principiu a înţelegerii obiecţiuni asupra persoanei lui 
Noveanu cu dorinţa de a veni un altul (de ex. Radu Mironovici) pentru ca şansele să fie 100%. 

în discuţia avută însă HORIA SIMA secondat de lasinschi au făcut atâta caz de Noveanu încât 
era supra vizibilă intenţia de obstrucţie şi zădărnicire a acestei acţiuni iniţiată de Antonescu şi admisă 
de guvernul german. La un moment dat a spus că el nu tratează, nu stă de vorbă cu Noveanu. 

S-ar putea ca această acţiune a cercurilor germane să fi izvorât din două motive presupuse 
ipotetic : 

1 Greutăţile economice ale lui Antonescu îi fac să aibă nevoie de suportul legionar. Acesta este 
şi interesul german (Clodius a arătat situaţia economică proastă) 

2. încetând piesa de şantaj din moment ce Antonescu este considerat că s-a angajat definitiv în 
cadrul actual al războiului vor să-i restituie această piesă. Şi fiindcă nu vor să o dea brutal pentru a 
ieşi din echivoc satisfăcându-l complet pe Antonescu se urmăreşte o lichidare prin tratative etc. Nu se 
pot cunoaşte intenţiile de acum. Trebuie presupus că se dă un atac de sfărâmarea unităţii de aici şi în 
special de la Rostock. 

Problema care se naşte: Ce facem? Ar fi mai multe soluţii: 

I. Prima soluţie: revenirea la o colaborare intre Mişcarea Legionară şi Antonescu cu toţi 
legionarii inclusiv HORIA SIMA. Dacă Mişcarea Legionară nu este pusă în această situaţie ea nu 
poate colabora. în cazul când Antonescu nu acceptă, soluţia este în afară de noi, s-ar putea să fie 
presiuni cu o completă izolare. Două lucruri vor trebui precizate: a. Guvernul german mediator, b. în 
caz de manevră: asigurarea rezervei. 

II. A doua soluţie: modus vivendi: Mişcarea Legionară nu participă la guvern ci dă numai sprijin 
şi se reorganizează 


III. Soluţie tranzitorie: temporizarea pună la toamnă pentru a ne lămuri şi a prinde o conjunctură 
mal bună. 

Toate aceste s-ar încadra în poziţia intransigenţa! dar problema are alte aspecte : 

1. Din simptomele de pana acum rezultă că se vrea folosirea Mişcării fără contur propriu; 

2. Spatele extern nu este asigurat; 

3. Ordinea nouă este durabilă; 

4 Antonescu are nevoie de un organism politic; 

5. Clasa conducătoare românească veche vrea să se aranjeze în noua situaţie; 

6. Pentru pierderea conturului şi ei vor să folosească elementele din Ţară ca dizidente. 

Aceste lucruri pun problema manevrei. Obiectivul principal ar fi să nu creeze un organism politic 

sub egida acestora în care lumea veche să intre întreagă şi să cadă iar în picioare iar Mişcarea 
Legionară împinsă pe panta subversivă. Asta ar însemna pierderea bătăliei şi ar fi repetarea unei 
greşeli ca aceea a nevenirii la Fuhrer. 

Toate aceste se pot torpila numai cu formula Partidului "Totul pentru Ţară". Evită înscăunarea 
lumii vechi, îţi creează casă proprie şi păstrez pentru orice eventualitate rezerva Mişcării prin HORIA 
SIMA şi alt grup de comandă. Antonescu este satisfăcut. Lumea veche poate în mică măsură 
escalada. Mişcarea este ferită iar aceştia nu au impresia că sabotăm. Aceste puncte am avut în 
discuţie cu băieţii (vezi notele 3 Iulie 1942). Pentru motive de ordin personal HORIA SIMA n-a vrut să 
folosească acest moment pentru a pune Mişcarea în picioare. Acest lucru nu este justificat nici prin 
adoptarea unei poziţii de intransigenţa pentru aşteptarea unor soluţii definitive în favoarea Mişcării. 

Imediat a început să agite problema aservirii de care vom vorbi punând problema revizuirii 
tacticii la 10 Iulie 1942, după ce la 8 Iulie 1942 a început să sondeze activ cu sugestiile făcute de 
cineva lui Ponta 

Poate ambiţia de cramponare care s-a observat cu această ocazie să fi încurajat formula 
aservirii spre care înclina. Imediat după conversaţia cu Geissler, i-am atras atenţia lui HORIA SIMA că 
se pierde un excepţional moment pentru Mişcare, dacă nu vrea să se resemneze să aştepte 
terminarea războiului pe o poziţie intransigentă. Simt cum Mişcarea eşuează din cauza unei 
neîndemânări în conducere ca un vas pe bancul de nisip. 

La 28 Iulie 1942 afirmarea necesităţii unui guvern de tranziţie în For (vezi discuţiile pe larg, 28 
Iulie 1942). 

in urma acestui refuz de tratative, Rademacher a pus la Rostock (6 August) în forma cea mal 
categorică problema şefiei lui HORIA SIMA şi tot în acest interval de timp s-a desfăşurat şi acţiunea 
pentru folosirea de aservire prin condiţiile puse prin Mitică Predescu. 

d) Acţiunea conducerii în Ţară din toamna lui 1942 

După multe eforturi era posibil să fie pusă Mişcarea în picioare în ţară dacă nu pentru 
soluţionarea crizei, cel puţin pentru deschiderea posibilităţilor de manevră. în acest sens venirea lui 
Sch. (29 Oct. 1942) trimis de Costea şi mai târziu a ing. 11. arată urgenţă şi părea ultimul moment. 
Pentru a zădărnici şi această încercare HORIA SIMA a început torpilarea prin ponegrirea lui Costea 
spunând că şi-a pierdut nervii şi că a căzut în mâna lui Noveanu. dându-se în acest sens instrucţiuni 
la Protopopescu. De altfel acţiunea începuse încă demult (9 Iunie 194§*) Să-ţi torpilezi propriul tău 
reprezentant fără ca măcar să-i spui cinstit propriul tău gând, iată metoda caracteristică! Venirea iernii 
şi situaţia de pe front făcea mai necesară ca oricând colaborarea Mişcării. Lumea veche încurajată de 
unele succese pe fronturile aliaţilor a început să scoată capul. Acest moment era după cum a 
menţionat în popasul de anul trecut, singurul care să facă necesară colaborarea Mişcării înainte de 
terminarea războiului. "Mareşalul Antonescu - spuneam atunci - lăsat în pană şi poate chiar izbit de 
forţele care acum se ascund după el de nevoie, va fi nevoit dacă va fi sincer cu Germania să 
colaboreze cu Mişcarea Legionară pentru a putea face faţă situaţiei' (pg. 80). Răspunsul dat lui 
Costea însă a fost tot negativ.(Scrisoarea venită de la el nici n-a fost arătată) 

Pentru a evita o totală dezorientare scris următoarele lui 11: 

1. Să intre într-o fază de lămurire precipitată. 

2. Trebuie păstrat calmul Manevră nu prea încinsă 

3 Se poate folosi şi chiar trebuie Noveanu. 

4. Elementele avansate: acţiune de parare a uneltirilor făcute de lumea veche: evitarea 
provocărilor şi înlăturarea conflictelor. 

5. Să se pledeze urgent: necesitatea câştigării războiului. 

6. întărirea lui Antonescu dacă este sincer pe poziţia germană. 

7. Să se releveze că din cauza neînţelegerii se anulează mult din jertfele făcute. Evitarea 
supralicitărilor dăunătoare. 

8. Se poate intra în guvern condiţionând ca eliberarea celor din închisori să aibă loc înainte de 
participare sau se poate intra condiţionând ca această eliberare să aibă loc imediat sau simultan. 


54 


Nu se poate intra pe simple promisiuni vagi. 

9. Să spună că a văzut pe mine şi C. Georgescu : Georgescu a stat mai rezervat. A spus că 
Bidianu să nu intre în nici un caz în guvern. 

e) Ultima acţiune a lui Ahrens 

La 4 Dec. 1942 Ahrens a venit la Berkenbrlick împreună cu înlocuitorul său Timan şi între patru 
ochi i-a pus problema renunţării la şefie în mod categoric urmând ca după aceea să vină la 
Berkenbruck Rademacher pentru a sta de vorbă cu noua conducere. HORIA SIMA ne-a spus că a pus 
aceeaşi problemă a şefiei, arătând că lasinschi ar fi agreat (aici nu este exclusă şi o denaturare) dar 
n-a subliniat - înadins - caracterul special aşa cum am aflat din cele spuse de Generalul Muller la 
Buchenwald că l-a avut această comunicare. Tot considerente de război impuneau, pentru situaţia 
internă a României, o înlesnire a înţelegerii între Mişcare şi Mareşalul Antonescu. Toate celelalte 
considerente lăturalnice (şantaj, aservire) se vede că au trecut în aceste momente grele pe un plan cu 
totul secundar. 

HORIA SIMA însă nu s-a gândit nici de data aceasta la interesul Mişcării, ci a căutat să-şi 
găsească o soluţie personală, indiferent ce consecinţe ar ieşi pentru Mişcare sau pentru cadrele 
legionare. Această ieşire disperată o găsea el cu atât mai necesară cu cât prin complotul care se 
descoperise la 2 Dec. 1942 la Rostock - pus la cale suspect) şi pentru presiune şi justificare de 
aducere în lagăr, i se lua posibilitatea pentru moment a aservirii. 

Pentru aceste motive el nu s-a gândit nici de data aceasta la necesităţile de război care, mai 
ales în toiul iernii cu ofensiva rusească dezlănţuită, erau hotărâtoare pentru însăşi existenţa neamului 
românesc şi n-a ales soluţia care să convină Mişcării, Ţării şi aliaţilor noştri, ci a căutat spre aventuri 
cu totul neserioase şi pregătite copilăreşte Cramponarea era şi mai evidentă. Prin acţiunea lui sub 
masca că vrea să înlesnească o soluţie în realitate încerca să o torpileze. 

Jonglarea cu renunţarea la şefie 

In legătură cu renunţarea la şefia Mişcării Legionare HORIA SIMA a jonglat de mai multe ori în 
cursul celor doi ani. Totul a fost făcut însă ca să-şi camufleze mal bina cramponarea. Astfel: 

1. La 26 mai 1941 a spus: fiindcă nu este agreat de aceştia (germani), să meargă cu ceilalţi! 
(italieni) 

2. La 24 iunie 1941 după declararea războiului şi discursul Fuhrerului a spus că este dispus să 
se retragă de la şefie în anumite condiţiuni. 

3. La 1 nov. 1941 a declarat oficial lui Rademacher că este dispus să se retragă în anumite 
condiţii pentru ca Mişcarea Legionară să ajungă la o colaborare. (După această declaraţie s-a început 
acţiunea de aservire.) 

4. La 10 august 1942 în legătură cu cererea lui Rademacher de a-şi respecta cuvântul şi a se 
retrage de la şefie, a făcut teoria destinului pentru a justifica cramponarea. 

5. la 26 august 1942 în lunga conversaţie care am avut-o cu chestiunea aservirii a spus că ar 
vrea să se retragă lăsând conducerea politică mie, lasinschi şi Georgescu iar el să se ocupe cu 
educaţia. 

6. La 23 Oct. 1942 după ce s-a înfiinţat condica de prezenţă la 17 Oct. a amintit că este dispus 
să se retragă de la şefie dacă va ieşi ceva bine pentru Mişcarea Legionară, repetând acelaşi lucru ca 
la 17 Oct că dă am acoperirea pentru cei care găsesc o soluţie 

Tendinţa de aservire 

în situaţia de deţinuţi în care ne găsim noi ar părea poate imprudent şi apolitic să aşterni pe 
hârtie unele gânduri care în aparenţă numai par a nu fi în interesul celor care ne-au dat ospitalitate în 
vremuri grele. Noi nu cunoaştem ce ne rezerva soarta şi nici ce se va alege de aceste manuscrise: 
întâmplarea face câ curtea rezervată nouă să fie curtea de execuţie a lagărului. Aici se găsesc toate 
instrumentale în acest scop. Totuşi sinceritatea şi loialitatea absolută şi fără subterfugii trebuie să fie 
la baza raporturilor noastre cu Germania naţional-socialistă. 

Cum am arătat şi în popasul din anul trecut consider cu totul inutilă şi primejdioasă 
nesinceritatea şi politica de păcăleli chiar dacă ar aduce unele avantaje personale efemere. Interesele 
mari insa ale celor doua Mişcări şi a celor două naţiuni, nu se servesc. Aceasta este concepţia de 
bază fixată de Căpitan şi ea constituie mândria noastră. Deci lucid şi sălbatic de apolitic în sensul 
vechi pentru a arăta cât de esenţială chiar din punct de vedere politic este linia Căpitanului. Şi îmi pare 
bine ca legionar că această subliniere o fac în preajma curţii marţiale. 

în repetate rânduri în decursul celor doi ani din acest refugiu i-au. venit lui HORIA SIMA sugestii 
de a accepta anumite condiţii de aservire a Mişcării şi a Ţării şi renunţare la Ardeal în schimbul 
scoaterii Mişcării la suprafaţă şi întoarcerii lui la şefie. 

Aceste sugestii au venit de la persoane mai mult sau mai puţin autorizate şi au constituit un 
element perturbator pentru rezolvarea crizei de şefie întrucât HORIA SIMA chiar dacă nu le-a provocat 
cel puţin s-a complăcut în ele poate chiar cu gândul de a le accepta fiindcă numai sub forma aceasta 


55 



spera la o soluţie favorabilă personală. 

în popasul din anul trecut am discutat ipotetic şi problema unui plan de aservire (vezi pg, 55 şi 
urm.) şi am ajuns la concluzia că chiar dacă ar fi existat un asemenea plan - ceea ce pentru noi ar fi 
constituit o decepţie, n-ar fi avut posibilităţi de aplicare în conjunctura ce război decât dacă România 
din aliată devenea duşmană. Altfel el s-ar fi amânat (în ipoteza că ar fi existat) Şi orice amânare aduce 
cu sine imponderabilii săi care, cum spuneam atunci, pot modifica sau adapta planurile iniţiale. Pentru 
asemenea eventualităţi te poţi gândi la problema de echilibru şi în primul rând cu Avlona fiindcă 
viziunea integrală a neamului românesc justifică asemenea preocupări. Şi tot în acest popas am 
precizat acum un an că linia de conduită 

- în legătură cu Mişcarea : "Orice renunţare legionară când interesele generale o cer, nu se 
poate face decât până la limita în care poziţia legionară mu-şi pierde conturul, întrucât după 
spiritualitatea, concepţia şi legămintele legionare, nu se poate concepe activitatea unul legionar în alt 
cadru decât al său, care l-ar lipsi de marea tradiţie dă jertfă şi de luptă", (vezi punctul II, pag. 96) 

- în legătură cu situaţia Tării : „în general în această perioadă critice Mişcarea Legionară să nu 
apară ca o piesă minoră de şantaj ci ca o supapă de siguranţă conştientă pentru ca politica oficială a 
României să nu se aventureze iar într-o politică de duplicitate primejdioasă intereselor româneşti şi 
dăunătoare luptei comune. Iar pentru cazul când influenţele străine ca şi în timpul lui Caro! al ll-lea 
împing România pe un drum primejdios, Mişcarea Legionară să fie o soluţie serioasă pentru 
rezolvarea crizei, evitând ocupaţia sau alte soluţii în care Mişcarea Legionară să aibă rosturi minore 
de camuflarea unor situaţii inadmisibile (pct. 26, pg. 108) 

- în chestia Ardealului : „Mare atenţie ca în problema Ardealului să nu fim folosiţi ca element de 
constrângere (şantaj) - fără ştirea noastră - pentru ca guvernul român să renunţe la punerea acestei 
probleme iar tăcerea noastră să pară o împăcare cu situaţia actuală Pentru a preîntâmpina o 
asemenea eventualitate, va trebui afirmat cu fermitate - aci orice considerent de tactică măruntă 
devine inutil - că nici un român nu poate admite ca definitivă actuala situaţie nedreaptă din Ardeal. Va 
trebui subliniat însă că în interesul luptei comune o asemenea problemă spinoasă poate găsi un 
moment mai potrivit de a se pune. Acest lucru căută să-l zădărnicească politica anglo-iudaică care 
manevrează şi îşi coordonează acţiunea de influenţă instigatoare deopotrivă de bine atât la 
Budapesta cât şi în cercurile masonice din Bucureşti, deci în acest caz vina să fie aruncată pe sistem 
şi nu numai pe oficialitatea românească " (pct. 27, pg. 108) 

în general : "Sublinierea fără echivoc a cadrului Mişcării Legionare din care nici un legionar nu 
poate ieşi, pentru a se preîntâmpina orice falsă credinţă că se poate lucra cu legionarii şi în afară de 
acest cadru, căci altfel dacă nu se arată acest lucru, s ar putea opri la soluţii defavorabile atât Mişcării 
Legionare cât şi Statului Român." (pct.25, pg. 106) 

A trebuit să fac aceste precizări şi altele în martie 1942 (acum un an) pentru că se anunţaseră o 
serie de simptome de înclinaţii spre renunţare - mascate de considerente tactice - la HORIA SIMA şi 
totodată începuturi de sugestii în acelaşi sens din anumite cercuri germane. Aceste două tendinţe se 
condiţionau reciproc şi se intra astfel într-un cerc vicios care tindea să se dezvolte primejdios atât 
pentru interesele Ţării cât şi pentru onoarea Mişcării. Pentru oprirea acestei tendinţe am încercat prin 
formula Partidului "Totul pentru Ţară" în conversaţia avută cu Rademacher la 12 martie 1942 pe lângă 
soluţia în sine, şi o presiune de contra şantaj în sensul că dintr-un abuz al lor de şantaj eu Mişcarea 
Legionară pot împinge la o împăcare cu Generalul Antonescu determinată de primejdia pentru Ţară. 
Am făcut aceasta pentru interesul Mişcării chiar dacă personal mi-a adus şi îmi va aduce mari 
neajunsuri. Pentru problemele mari ale naţiei şi Mişcării invocările aşa-zise tactice sunt pretexte 
pentru camuflarea interesului personal (cazul Ardealului). 

De unde a pornit totuşi zgândârirea unei asemenea chestiuni dacă nu cinice, pentru că se 
produce într-un moment când soldatul român îşi varsă sângele pe front, cel puţin cu totul apolitică prin 
inactualitatea ei 

Să vedem deci în mod schematic după datele care le avem la îndemână geneza acţiunii de 
aservire şi contribuţia fiecărei din părţi în această dăunătoare problemă: 

I Din partea germană 

Convingerea mea fermă este că de această acţiune de aservire prin Mişcarea Legionară este 
complet străină conducerea superioară germană. Nu pentru că dacă interesele germane ar cere-o ea 
nu ar recurge, ci tocmai pentru că interesele germane în actuala situaţie a războiului cereau imperios 
evitarea unor asemenea acţiuni perturbatoare care ar fi mărit neîncrederea. Asta cu atât mai mult cu 
cât întreaga propagandă străină se baza pe asemenea intenţii ale Germaniei iar pe de altă parte 
Statul român - chiar dacă oficialitatea lui era suspectă, ducea lupta alături pe front. Oricât ar prima 
interesul de stat şi politica rece a realităţilor şi intereselor totuşi există o marjă a sentimentului moral 
care nu poate fi trecută - nu din motive etice, ci chiar politice - fără mari neajunsuri. Cred că această 
conducere a primit în această perioadă Mişcarea ca o supapă de siguranţă pentru cazul când 







oficialitatea românească ar încerca o schimbare a politicii externe. 

Chestiunea a pornit şi a fost cultivată de cercuri periferice punându-se treptat în cercuri 
superioare ca o carte ce o pregătesc acum pentru viitor. Şi fiindcă, după cum am spus, nici un organ 
din aparatul de stat german sau din partid nu se mişcă necoordonat, această acţiune s-a bazat şi a 
avut aderenţe cu anumite lozinci generale în legătură cu organizarea Europei lansate pentru pregătire 
sufletească poate prematur. 

1. Psihoza victoriei 

a. Victoria strălucită din Franţa a dat certitudinea victoriei totale şi rapide şi faptul că s-au lansat 
înadins prin presă formule de inutilitatea armatelor naţionale a statelor mici, uniuni vamale, planuri 
economice centralizate etc., arată o vădiră subevaluare a potenţialului de luptă sovietic. Dacă forurile 
superioare îşi păstrau calmul şi măsură, fiind mai bine informate, cele periferice erau expuse 
primejdioasei beţii a puterii şi din aceasta euforie agravată poate dintr-o lipsă de simţ politic sau o 
nedesăvârşită educaţie politică, ieşeau păreri, iniţiative etc care puneau probleme vitale care nu erau 
de competenţa lor ca de ex. ocuparea unui stat aliat, aservirea unei Mişcări cu trecut eroic şi un 
pronunţat sentiment de demnitate, luarea unei provincii vitale ca Ardealul etc. Ceea ce este mai curios 
constituie faptul că asemenea tendinţe se manifestau în cercurile fără mare răspundere faţă de Italia 
care era un partener de prima mână şi fără de care chiar în acel stadiu al războiului avea prin poziţia 
ei, cheia victoriei. 

2. Principial 

- Reclasările popoarelor spre răsărit pentru ca în felul acesta popoarele europene să-şt 
lărgească fiecare spaţiul vital în detrimentul colosului sovietic. Acest principiu general însă poate avea 
nuanţe şi conjuncturi de aplicare care formează elementul politic. Tocmai de acest lucru n-an ţinut 
seamă elementele periferice şi au crezut că se poate aplica simultan şi în Polonia inamică învinsă şi în 
România aliată. 

3. Concepţia reanexării teritoriale aparţinute cândva Austriei reprezentată mai mult de 
elementele austriace în virtutea căreia noi eram izolaţi în problema Ardealului. (3 nov. 1942 Us.) 

4. Aspiraţiile după ei legitime şi eu le pot înţelege, ca român de peste hotare, ale Saşilor din 
Ardeal, de a fi mai interesaţi în soluţionarea prin deplasarea popoarelor spre răsărit şi prin extinderea 
Imperialismului german spre sud-est. Pentru acest motiv agitaţia lor poate fi mult mai avansată decât 
cercurile conducătoare germane care au răspunderea politicii întregului popor german. Ei vor căuta să 
găsească formule chiar artificiale pentru ca să convingă şi să ispitească aceste cercuri superioare 
spre satisfacerea integrală a intereselor lor locale. Mai ales relevarea ca o necesitate că între 
România şi Ungaria nu va fi pace decât dacă sunt despărţite printr-o unitate politică autonomă. 
Drepturi asupra Ardealului au şi Ungurii, şi Românii şi Germanii care sunt de 1000 de ani (4 
Septembrie 1942). 

Toate aceste acţiuni grăbite pot indica că educaţia politică a poporului german începută cu atâta 
tenacitate de Cancelarul Hitler şi Mişcarea Naţional-Socialistă, n-a reuşit încă să fie desăvârşită. Este 
o grabă - ceea ce arată oarecare lipsă de măsură - de a se parcurge rapid etape peste etape într-o 
evoluţie istorică* Acest lucru pare cu atât mai nejustificat cu cât posibilităţile şi vigoarea biologică a 
poporului german, susţinute de o politică activă, sunt atât de mari încât după ce îşi va asigura spaţiul 
de expansiune în detrimentul Rusiei în mod natural puterea şi influenţa lui se va putea revărsa în toate 
direcţiile. Esenţialul pentru el este deci să-şi asigure acest spaţiu şi asta presupune eşalonarea 
problemelor. Nemenajarea partenerilor şi punerea unor asemenea probleme iritante înseamnă în 
primul rând o greşeală faţă de interesele germane şi ale luptei comune. De asemenea „spiritualizarea 
graniţelor" ca metodă nu se poate face prin afirmări brutale ci prin depăşiri în fapt, care printr-o formă 
superioară şi în evoluţia necesară să arunce în desuetudine lucruri şi prejudecăţi vechi care ar 
împiedica această "spiritualizare a graniţelor". Dacă soarta statelor mici va fi să se înglobeze într-un 
sistem al unui stat mare, atunci statele totalitare vor trebui să menajere sensibilitate naţională a 
popoarelor mici fiindcă altfel în mod inevitabil se naşte în mase o adeziune spre comunism care, 
având concepţie egalitară, convin mai bine popoarelor mici. Acest lucru nu poate fi neglijat căci altfel 
stăpânirea iudeo-bolşevică câştigă teren. 

0 concepţie internaţionalistâ nu o poţi birui decât printr-o adeziune totală a popoarelor 
ameninţate 

Toate acestea - precum şi altele - arată mai mult climatul în care s-a putut cultiva problema 
aservirii Statului Român prin aservirea Mişcării. Faptul însă şi-a putut pune problema unei aserviri prin 
Mişcarea Legionară, adică Mişcare cunoscută pentru sentimentul ei de onoare, aceasta cred că se 
datoreşte uşurinţei unor conducători legionari. Deci: 

II Din partea legionară 

Convingerea mea fermă este că ideea aservirii prin Mişcarea Legionară a Statului Român a ieşit 
din un principiu tactic folosit de HORIA SIMA de a oferi adversarului sau partenerului cât mal multe 


57 



avantaje pentru a-l ispiti când ai nevoie de el sau eşti la strâmtoare, şi pe urmă a-l păcăli după ce ai 
trecut puntea. Acest principiu tactic - făcând abstracţie de concepţia legionară - ca orice principiu nu 
are o aplicare universală, adică în toate cazurile şi împrejurările. Din aplicarea cu totul greşită a 
acestui principiu a ieşit această încurcătură care a făcut şi va putea face atâta rău 

lată împrejurările: 

La 10 Aprilie 1941 imediat ce a venit în Germania mi-a spus HORIA SIMA că, faţă de nemţii de 
la Sibiu (unde era găzduit la Andreas Schmidt) s-a lăsat convins de teoria rasială (nota, vezi 10 Apr 
1941) în sensul că în poporul român sunt mari rămăşiţe germanice de la goţi şi gepizi iar în Ardeal a 
fost leagănul seminţiilor germane Acolo s-a găsit cea mai veche svasticâ. Noi ne vom putea pune mai 
categoric pe teza tracică Nemţii fac cercetări în Ardeal spre a justifica acest lucru. Andreas Schmidt 
spunea că lasinschi, Gârneaţă, el, HORIA SIMA etc au trăsături germane. Pentru motive tactice - el 
era adăpostit acolo şi spre a fi admis în Germania (spusa aceea a lui că n-ar fi venit dacă ar fi ştiut 
situaţia de aici este de circumstanţă, fiindcă el a făcut "diplomaţie" ca să poată veni) - s-a declarat de 
acord cu aceste teorii, l-am atras imediat atenţia că este o pantă primejdioasă. Evident saşilor le-a 
convenit de minune fiindcă în sfârşit găseau o nouă posibilitate de mari perspective de afirmare 
politică şi de convingere a cercurilor germane în acest sens. Caracterul rasist al expansiunii germane 
are în plan numai ţările nordice de anexare şi încrucişare întrucât în aceste ţări populaţia este de rasă 
nordică. Pentru restul Europei se iveşte piedica neamestecului de sânge care împiedică un 
imperialism în sens român care ar aduce „haos de. popoare". Cel mult, după cum spuneam în primul 
popas de acum doi ani, se pot face asimilări ale acelor indivizi din ţinuturile cucerite care au trăsături şi 
caracter nordic. 

Consimţământul lui HORIA SIMA, ca conducător al Mişcării Legionare, la asemenea teorii, a 
făcut probabil pe saşi să raporteze mai departe - dacă nu pentru chestiuni de fond - ca posibilităţi 
politice de acţionat în acest sector. Şi desigur datorită acestor perspective HORIA SIMA a fost adus în 
Germania şi s-a salvat personal dintr-o situaţie grea. Dar avantajul mărunt tactic îl încurcă strategic 
atât pentru el, care a dat în alb această misiune care mereu i se va invoca, cât şi pentru Mişcarea 
Legionară într-o perspectivă de a fi transformată şi pusă într-o funcţiune, incompatibilă cu 
spiritualitatea şi trecutul său de jertfă. Desigur poate, această încurcătură să îi fi creat lui HORIA SIMA 
dificultăţi sufleteşti care însă din modul cum s-a comportat mai târziu se vede că nu erau adânci. 

La 26 februarie 1941 într-o conversaţie avută cu toţii la vila de la Ahornallee în Berlin cu 
Andreas Schmidt, venind vorba despre o conversaţie pe care a avut-o cu generalul lacobici în legătură 
cu tendinţa minorităţii săseşti de a face armată proprie de muncă şi nu în aceea a statului, acesta 
râdea de „noţiunea suveranităţii" care este o noţiune veche. A spus cu această ocazie: "Acesfe lucruri 
au fost aranjate cu HORIA SIMA care le-a admis". 

La 23 noiembrie 1941 a pus problema schimbării Mişcării în partid Naţional-Socialist la care 
HORIA SIMA a răspuns negativ pe ocolite. Aceasta era prima scadenţă a promisiunilor făcute pe când 
era găzduit de A Schmidt, fiindcă problema a fost pusă în legătură cu o eventuală vizită a lui Andreas 
Schmidt la Berkenbruck care însă nu s-a produs. 

La 25 Noiembrie 1941 HORIA SIMA mi-a spus că germanii vor să pună în conducerea Mişcării 
un reprezentant de al lor fără de care să nu se facă nimic. Acest lucru l-a comunicat - aşa a spus el - 
numai mie şi lui lasinschi. 

Am avut impresia însă că după renunţarea în principiu la şefie care este dispus să o facă, aşa 
cum a spus lui Rademacher la 1 nov. 1941, mai mult el este înclinat spre asemenea aranjamente 
Poate tot o chestie de tactică (şiretlic) care în fapt însă va agrava încurcătura. De aceea am spus că 
trebuie să se fixeze o limită până unde pot coborî lipsa de scrupule şi copilăriile Altfel se merge spre 
un proces de deslegionarizare. (26 Nov. 1941) 

Au urmat apoi indicaţiile de la 27 Dec. 1941, 30 iunie 1942 (problema unei adaptări în caz de 
ocupaţie, 28 febr. 1942, în care spunea că este călare pe situaţie dacă acceptă condiţiile puse de 
germani sau poate invocate de el. (vezi pag. 274-275) 

l-am spus că nu se poate merge cu asemenea jonglerii, pe o problemă vitală şi care priveşte 
onoarea acelor care au murit şi a noastră, l-am spus că "Eu prefer moartea fizică decât o situaţie care 
înseamnă adevărată moarte morală. Sunt dispus să scriu personal în mod deschis lui Rademacher 
spre a vedea ce seriozitate prezintă diferitele sugestii. Să cer clarificări. ” 

La 17 martie 1942 această problemă care nu era încă publică, am fixat-o în popasul de acum un 
an în termeni generali şi cu aplicaţii cu deosebire la acest caz. 

Faţă de germani, în fond, principial, politică sinceră şi deschisă aşa cum a fixat-o Căpitanul 
dintru început, fiindcă cea dubioasă poate fi ca şi în trecut catastrofală. Păcăleala din aşa-zise motive 
de circumstanţă trebuie cu desăvârşire exclusă din raporturile cu Germania întrucât ea este în fond 
ineficace şi primejdioasă, dat fiind că se produce într-un ciclu de conjuncturi de lungă durată".(pct. 12, 
pag 105) Pentru motive personale însă HORIA SIMA a continuat eu această jonglerie primejdioasă 


prin încercarea de debarasare la 22 mai 1942 (pg. 276) pronunţându-se tendinţa prin pledoariile de la 
12 Iunie 1942, 26 Iunie, 8 Iulie 10 Iulie (schimbări tactice, în şedinţă colectivă), 23 August - semnalate 
deja (vezi pag. 279-280) şi 26 August 1942 când mi-a spus că mi-a comunicat că chiar dacă ar avea 
90% din Mişcare contra, el ar accepta condiţiile aservirii Mişcări. A avut loc următoarea discuţie pe 
care o dau după notele luate atunci, textual. 

Revine discuţia la cele două primejdii : a clasei conducătoare străine şi cea externă. îmi spune 
că este foarte muncit de această problemă şi că chiar dacă ar avea 90% din Mişcare contra el înclină 
sa se alieze cu factorul extern care este cei mai tare pentru a învinge factorul intern 

l-am spus că această soluţie foarte grea, nu poate fi adoptată în mod pripit mai ales că este 
prematură. 

Prin poziţia în care ne găsim noi se uşurează aservirea Ţării. Oricât de nevinovaţi am fi totuşi 
din ruptura noastră cu Antonescu s-a pierdut mult pentru Ţară. Trebuie să ieşim din această postură, 
în trecut această postură constituia o supapă de siguranţă. Acum nu mai constituie Situaţia trebuie 
judecată pe traiectoria care o are Mişcarea Legionară. Noi suntem chemaţi să validam politica 
Căpitanului. Dacă ajungea la aservire atunci politica Mişcării Legionare a fost greşită şi Carol al ll-lea 
a avut dreptate pentru tot ce a făcut. înseşi crimele i se vor justifica! Noi trebuie să intervenim în 
sensul ca să oprim primejdia. Nu putem deci face o curbă pentru a decădea în servilism şi aservire. 
Mai bine se rupe linia decât să se îndoaie Să rămână cel puţin direcţia. De altfel mă gândesc dacă 
generaţia noastră o reneagă, va veni o altă generaţie care se va lepăda de noi şi ne va imputa şi va 
relua firul traiectoriei înalte. Pentru prima dată neamul românesc, prin înaltă spiritualitate, tinde să intre 
în istorie în mod masiv. Noi nu putem minimaliza acest lucru. Avem multe scări de judecat situaţia* în 
primul rând trebuie să ne situăm pe linia mare şi treptat să vedem şi celelalte puncte de vedere mai de 
actualitate politică. 

Din prisma mare văzute lucrurile momentele politice sunt mal rare. Nu trebuie pripeală deci. 
Situaţia noi o putem judeca în raport cu liniile mari şi ale adversarilor şi prietenilor noştri. 

Eu cred că ne găsim. încă într-o fază de conjunctură de război. Hitler nu are decât aceste 
preocupări. Altfel chiar daca ai face oferte acum ele nu vor fi luate în considerare imediat şi 
soluţionare. Se vor înregistra şi va lua notă dar rezolvarea se va amâna pentru mai târziu. Astfel că te 
angajezi pe un drum rău, pripit şi fără rezultat imediat. Bat fiind intenţia lor, nici spatele nu-l vei avea 
asigurat fiindcă în loc ca să fii consolidat vei fi angajat pe pantă concesiunilor. Oferta ta o vor arăta lui 
Icâ pentru a obţine de la el mai mult şi aşa mai departe 

" Trebuie să fim convinşi că nu putem concura pe un teren de renegări cu clasa conducătoare 
străină. Ar fi şi oribil. Eu recomand răbdare încă câteva, luni. Să se decidă războiul măcar în Europa. 
Să vedem ce climat se proiectează fiindcă problema noastră este a întregii Europe. Nu are nici un rost 
să ne pripim. De altfel o ofertă sub forma aceasta ar impresiona foarte prost, ori ar crede-o nesinceră 
sau ne-ar crede fără sentiment de demnitate şi răspundere " 

An ieşit afară la plimbare. Mi-a spus că unitatea Mişcării Legionare este asigurată. Este grupul 
celor de afară care constituie o permanentă primejdie. Iar Găvănescul etc. sunt pe aceeaşi linie 
Mişcarea fiind unitară se poate manevra. Să încercăm manevra. 

l-am spus: „Prima grijă este să ieşim pe nesimţite din situaţia de prizonierat. Acest lucru cred că 
se poate manevra prin formula partidului "Totul pentru Ţară", fiindcă această formulă este maleabilă 
pentru manevră!" El îmi spune că se gândeşte să dea conducerea politică unui grup din for şi anume 
eu, lasinschi şi Georgescu, iar el să se ocupe de educaţie, l-am spus că problema nu s-a repus în faţa 
noastră. Discuţiile de la Rostock noi nu le cunoaştem! Dacă se vor pune atunci să nu arăţi o poziţie 
înţepenită fiindcă aceasta irită şi creezi o adversitate mai mare. Spune că aş vrea să rezolv problema 
şefiei dar nu pot. Forul legionar nu este aici. Vreau să-l întrunesc şi să-i expun situaţia A găsit o 
formulă bună. 

Am insistat asupra necesităţii întăririi prestigiului Forului Legionar fiindcă acest organism trebuie 
să ofere posibilităţi de flexibilitate pentru un popor mic, împreună cu corpul Moţa - Marin va forma 
stâlpii edificiului legionar. 

Mi-a vorbit de neajunsurile cu Consiliul de Coroană etc. Conversaţia a durat peste trei ceasuri 
(vezi notele 26 August 1942 şi continuarea). 

Dacă pentru chestiunea aservirii, cu toate că atunci la 26 August nu aflasem încă de propunerile 
făcute de Consulul de la Constanţa prin Mitică Predescu de care voi aminti mai jos, am vorbit răspicat, 
pentru chestiunea şefiei. !-am vorbit mai mult prin sugestii fiindcă ştiam că la 10 August el se 
demascase complet în cramponare făcând teoria destinului. Deci amintirea că ar vrea să se retragă 
era şi de data aceasta mai mult de circumstanţă. 

Abia la 12 oct. 1942 Mitică Predescu a cerut să aibă o întrevedere cu mine spre a vedea dacă 
sunt ţinut la curent cu anumite propuneri făcute de germani. Mai întâi mi-a comunicat N Şeitan., lată 
ce mi-a comunicat Mitică Predescu : Pe la sfârşitul lui Iulie 1942 a luat contact cu fostul Consul al 


59 


Germaniei în timpul guvernării legionare la Constanţa. Acesta i-a spus că HORIA SIMA să facă o 
cerere în care să propună prin Rademacher. 

1. Modificarea Legii administrative şi aplicarea celei germane ţinând, seama de condiţiile 
româneşti; 

2. Colaborarea Mişcării cu Partidul Naţional-Socialist având fiecare cate un reprezentant 
(reciproc); 

3. Saşii din România să intre în masă în Garda de Fier; 

4 Şeful lor să facă parte din Statul Major iar organizaţia lor existentă va aduce o formaţie gata. 

5. Formarea gărzilor legionare instruite de ofiţeri SS germani şi de tineri legionari educaţi în 
şcolile germane; 

6. Menţinerea Misiunii germane pentru armata română; 

7. Formarea unei armate legionare tot cu instructori germani; 

8. Consilieri tehnici germani la fiecare Minister; 

9. Diverse probleme economice; 

10. Organizarea sportului românesc se tot cu ofiţeri germani; 

11. Organizarea tineretului cu elemente legionare formate în Germania; 

12. Colonizarea românilor din străinătate inclusiv cei din Grecia în Transnistria (Nu s-a pus 
problema Ardealului). 

Aceste propuneri să le facă HORIA SIMA când îi va spune el, către Rademacher. 

Mitică Predescu mi-a spus că aceste condiţii nu vrea să le primească HORIA SIMA. în realitate 
era un truc a lui HORIA SIMA pentru a-şi crea alibiuri aşa cum făcea şi cu chemarea altor băieţi de la 
Rostock. El demult, de când a primit asemenea sugestii, s-a pus. pe tema să le accepte. Aşa se 
explică toate presiunile de care am amintit. îi era teamă însă că nu-l urmează Mişcarea şi de aceea 
bâtea în mod special la mine. De altfel cum voi arăta mai departe el şi după aceea a insistat pe 
această chestiune. 

Prin Mitică Predescu, HORIA SIMA a făcut la 13 August o cerere-memoriu (despre care m-a 
spus nimănui) în care arăta toate meritele sale legându-se de declaraţiile lui Rademacher de la 6 
August 1942 prin care cerea retragerea lui HORIA SIMA. Acesta i-a spus că a dat cererea mai 
departe la unul Wolf şi că n-a primit încă răspuns, dar i-a spus că atât timp cât trăieşte Antonescu nu 
se va pune problema şi nu se face nici o schimbare până la terminarea războiului. Pe la 8 Octombrie 
1942 s-a întâlnit din nou şi i-a spus cam aceleaşi lucruri. Atunci Predescu l-a întrebat dacă HORIA 
SIMA trebuie să facă cererea cu propunerile pe care el le-a sugerat pe la sfârşitul lui iulie. 

Acesta a lăsat problema baltă. Abia la 22 Oct. 1942 HORIA SIMA în şedinţa Forului Restrâns a 
adus problema despre care mi-a comunicat Mitica Predescu. Se vede că a bănuit că mi-a comunicat 
şi a spus că tot ce fac Germanii tind ca să obţină concesiuni. A arătat punctele (nu însă pe toate) unde 
trebuie făcute concesiuni şi anume : armata, Mişcarea şi Ministerele, iar el să ceară să fie conducător 
al Statului. A spus că trebuie să ne gândim bine şi să privim lucrurile în mod realist, înclinând spre 
soluţia compromisului. Am arătat că germanii lucrează pe două planuri: unul al prezentului, singur 
care contează pentru cercurile superioare şi care este acela de a menaja pentru necesităţi de război 
pe Antonescu şi altul al viitorului în care profitând de chestiunea cu şefia vrea să angajeze Mişcarea. 
Am demonstrat pe larg ideile discutate cu el la 26 August 1942 menţionate în rezumat mai sus, atunci 
când nu ştiam de propunerile făcute prin Mitică Predescu şi am conchis: "Chiar dacă D-ta faci cererea 
şi declari că accepţi condiţiile arătate tot ei nu te pot pune în situaţia care îţi promit fiindcă conjunctura 
de război nu permite. Rămâi legat numai pentru viitor. Ei cred că vrei să rămâi cu orice preţ la 
conducerea Mişcării Legionare. De aceea sugerează asemenea lucrurf. 

HORIA SIMA însă cred că nu a renunţat la ideea concesiunilor şi credea că prin ele se va salva. 
Pentru a evita eventuale dificultăţi din partea mea s-a lansat prin Ponta chestiunea complotului despre 
care am mai amintit făcut de mine pentru chestiune de şefie astfel (adică ambiţii personale) să nu se 
poată face caz de probleme de principiu. De altfel de când a început să se pună această problemă 
Stoicânescu, Dimitriu, Şocariciu etc. s-au şi angajat în anumite funcţiuni. 

Se vede însă că situaţia de pe front era de aşa natură încât problema care se punea acum 
pentru germani era cea prezentă şi anume de a face pe HORIA SIMA să se retragă de la şefie pentru 
a satisface pe Antonescu şi a crea condiţii de colaborare cu Mişcarea pentru a-l despresura de lumea 
veche care căpătase curaj în urma debarcării anglo-americane în Africa de Nord. Acum oferta lui 
HORIA SIMA de a accepta condiţiile propuse în Iulie nu aveau şanse să fie luate în consideraţie. Se 
presa numai în sensul înlăturării de la şefie. De la aluzia &a lagărul făcută de Geissler şi Ahrens la 3 
Iulie 1942, precum şi sfaturile date atunci de a găsi o soluţie cu Antonescu fiindcă ei nu ne mai pot 
duce. după somaţia dată de Rademacher la Rostock la 6 August 1942, după întrevederea pe care am 
avut-o cu Cristoph care a spus că este imperioasă retragerea (6 Oct. 1942), au început presiunile, 
înfiinţarea condicii (17 Oct ), zvonurile de pregătirea lagărului de lângă Weimar, spusele lui 


60 


Rademacher către Betty că legionarii trebuie puşi între sârme şi în sfârşit complotul de la 2 Dec. 1942 
de la Rostock. 

La 4 Dec. 1942 Ahrens i-a pus categoric problema retragerii (asta rezultă şi din cele ce spunea 
generalul Muller). S-a auzit că era vorba să vie Antonescu şi ei vroiau sa aibă soluţionată problema 
şefiei pentru a încerca o mediaţie de colaborare cerută imperios de situaţia interna din România. După 
acceptarea în principiu urma să vie Rademacher spre a o rezolva definitiv. Aşadar la 4 Dec. 1942 
datele care se puneau erau următoarele: 

1. Schimbarea de la şefie a lui HORIA SIMA era imperios şi categoric cerută de germani, 
celelalte elemente perturbatoare ale şantajului sau aservirii dispărând aproape complet; 

2. în caz când nu se accepta acest lucru aducerea în lagăr pentru a opri huzureala şi plimbările 
pe la Berlin, era sigură; 

3. înfiinţarea condicii de prezenţa şi fixarea triunghiului de plimbare: casă - sat - gară - 
Waldhaus era primul indiciu; 

4. Aşa-zisul complot izbucnit la Rostock era o ultimă presiune şi un preludiu pentru justificarea 
aducerii în lagăr în cazul când nu se retrage HORIA SIMA de la şefie sau din partea cealaltă folosit 
pentru plecare; 

5. Se ştia aproape - nu-mi amintesc de unde - că mutarea se va face după sărbătorile 
Crăciunului, în lagăr, dacă nu intervin schimbările în vederea unei soluţii cu Antonescu. 

Din punct de vedere politic situaţia se prezenta clar pentru ambele părţi după cum am mai spus. 

I Pentru Germani: 

Aveau interesul determinat de situaţia frontului: 

a. Să despresoare pe Antonescu de lumea veche prin o colaborare cu Mişcarea Legionară 

b. Să păstreze pe HORIA SIMA şi un grup de fruntaşi indezirabil de către Antonescu ca supapă 
de siguranţă pentru eventualitatea când încercarea nu reuşeşte. 

II. Pentru Mişcarea Legionară: 

1 Punea piciorul în situaţia politică interna revenind la suprafaţă; 

2. Păstra o rezervă ca supapă de siguranţă. 

III. Pentru Antonescu: 

Dacă era sincer în lupta care a început-o găsea un suport şi rezolva criza de generaţii în care se 
zbate Statul român. 

IV Pentru Ţară: 

Nemaifiind la mijloc persoana lui HORIA SIMA care pentru răscumpărarea greşelilor făcute se 
preta la anumite şantaje şi tendinţe de aservire speculând ambiţia lui, dispăreau asemenea elemente 
pentru relaţiile de prietenie durabile cu Germania 

V. Pentru lupta comună: 

Se întărea sectorul românesc ceea ce era şi este de o covârşitoare importanţa pentru întreg 
sud-estul European mai ales că deja se schiţase o viguroasă ofensivă rusească pe frontul de sud. 

VI. Pentru HORIA SIMA personal: 

Se degaja de o problemă de şantajară a ambiţiei sale care a provocat-o prin uşurinţa şi pentru a 
ieşi din încurcătură, în conversaţiile avute cu Andreas Schmidt pe când era ascuns la Sibiu şi oferea 
posibilitatea Mişcării de a se edifica asupra acestor intenţii, lichidând pretextul nevenirii la Fuhrer. Pe 
de altă parte nu se tulburau raporturile profund cu germanii şi rămâneau speranţe de îndreptare. 
Toate aceste realităţi însă n-au contat pentru HORIA SIMA când interesul lui personal şi ambiţia lui 
era lezată. 

Când a văzut că n-are şanse de a rămâne la şefie chiar prin admiterea condiţiunilor de aservire 
s-a pus pe tema rupturii, indiferent de consecinţele ce vor decurge pentru camarazii de exil, interesele 
prezente şi viitoare ale Ţării, interesele Ţării şi ale luptei comune, onoarea legionară etc. Toată toaleta 
alibiurilor forţate, a scrisorilor sentimentale lăsate către autorităţi etc., nu pot ascunde această 
realitate. Din cele ce cunosc pot afirma cu certitudine : HORIA SIMA nu s-a retras de la şefie şi a 
plecat nu cu intenţia ca să uşureze rezolvarea crizei de şefie, ci dimpotrivă ca să o torpileze. Mai ales 
că ştia că sunt şanse de rezolvare prin venirea lui Antonescu. De asemenea toaleta patriotică este de 
circumstanţă. Nu poţi invoca considerente patriotice pe care luni de-a rândul le-ai nesocotit fiind gata 
pentru orice compromis atât în ceea ce priveşte problema Ardealului cât şi a suveranităţii naţionale, 
numai pentru a-ţi salva şefia Această feroce - bolnăvicioasa cramponare - în proporţiile pe care le-am 
văzut, impune o revizuire a tuturor faptelor sale încă din timpul când era arestat Căpitanul. Garanţia că 
nu se va face o degradare sub forma amintita a Mişcării, eu o văd în primul rând în sentimentul înalt al 
Cancelarului Hitler care nu va admite să facă asemenea lucruri, cu HORIA SIMA 

în orice caz dacă Mişcarea Legionară va trebui să aibă un rol de instrument de aservire, mai 

bine să nu existe 




VI. URMĂRILE FUGII LUI HORIA SIMA 


Mai întâi o precizare: Din grupul de la Berkenbruck n-a ştiut de plecarea lui HORIA SIMA decât 
Borobaru care l-a însoţit pană la un punct şi Stoicănescu. Ceilalţi n-au ştiut. Nu cred să fi existând 
printre ei vreunul lipsit de caracter care a ştiut şi totuşi spune că n-a ştiut. Se vor arăta altă dată toate 
detaliile. De reţinut este că seara când băieţii erau îngrijoraţi ca HORIA SIMA nu se întoarce şi nici de 
urmă nu i s-a dat Stoicănescu râdea în ascuns plin de bucurie şi încredere şi satisfacţie şi oarecum 
ironizând alarma celorlalţi. Acest lucru - mai ales după ce am observat şi aluziile făcute lui Wolf care 
venise între timp - m-a făcut să-i fac imputări vehemente pentru asemenea comportări incorecte. Am 
precizat cu acea ocazie dacă HORIA SIMA a părăsit Germania călcându-şi cuvântul de onoare nu se 
poate duce decât în Italia sau Spania - nu cred că ar putea dezerta la inamic. Situaţia astăzi este de 
aşa natură încât oriunde ar fi, germanii îl pot lua înapoi. Acest lucru îl pot face chiar dacă ar avea 
asigurări că i se dă ospitalitate mai mult: chiar dacă însuşi Mussolini i-ar fi dat personal asemenea 
asigurări tot dat fiind situaţia frontului în Africa şi mai ales din Rusia, nu se va putea ţine de 
promisiune. Deci în cazul când a plecat într-acolo este o aventură cel puţin neserioasă, fiindcă va fi 
adus înapoi. 

Râsul, voioşia şi siguranţa lui Stoicănescu însă m-a derutat. Când am aflat precis că a plecat în 
Italia am presupus că poate să pornească: - 1. Sau din inconştienţă pentru că nu-şi dă seama de 
urmările care vor surveni pentru Mişcare; 2. Sau este un aranjament făcut secret cu germanii (poliţia 
germană) să se monteze această evadare pentru ca în dosul ei sa. se poată accepta condiţiile de 
aservire. Nu este exclusă însă să fie produs de agenţi provocatori, dat fiind unele indicii din trecut care 
se manifestau în acest sens mi-am adus aminte de extravaganta sugestie dată de Wolf la 11 Mai 
1942 când spunea în grup la Berkenbruck să cerem de a merge în Italia şi să rugăm pe Mussolini să 
se ocupe de problema noastră. Această sugestie dată atunci am considerat-o fie ca o manifestare 
posterioarâ a urmelor lăsate de tifosul exantematic de care a suferit recent, fie o sondare în 
sentimentele noastre Dat fiind însă că Stoicănesou a . păstrat strânse legături de meserie cu el am 
presupus ipoteza unui aranjament. Momentele erau însă prea grave pentru ca politica unui stat ca cel 
german să se angajeze în asemenea jocuri copilăreşti. Totuşi siguranţa lui Stoicănescu trebuie să 
aibă o bază pentru el fie oricât de puerilă. Am convingerea că s-au pus pe următoarea-temă: 

1. HORIA SIMA după ce a văzut că nici pentru/cazul când acceptă condiţiile aservirii n-are 
şanse să se menţină la şefie, pentru ca să nu se retragă, a fugit în Italia simulând retragerea formală 
cu scrisorile lăsate care o anulau în fapt prin luarea libertăţii de acţiune. 

2. Stoicănescu rămas aici urma să se ofere să accepte condiţiile în numele lui HORIA SIMA 
care este gata sa se întoarcă când nevoia va cere, bazându-se pe anumite servicii făcute în trecut, 
astfel caprin această ofertă extrem de avantajoasă tentezi ca pe de o parte să evite consecinţe 
personale - cu toată dispoziţia de jertfă pe care o simula teatral - iar pe de altă parte să împiedice o 
altă soluţie. 

Poate din această şmecherie ieşea siguranţa de care am vorbit, dacă nu un aranjament mai 
dezonorant pentru el n-a existat de mai înainte. 

Evadarea lui HORIA SIMA s-a produs într-un moment atât de critic pentru războiul din răsărit 
încât dacă conducătorii Germaniei n-ar fi considerat conducerea legionară necoaptă trebuia să 
presupună mâna unui agent provocator. în orice caz neseriozitatea afirmată nu mai dă garanţia că 
odată ajuns în Ţară n-ar face alte greşeli. 

Pentru a doua oară (prima dată a fost cu rebeliunea din Ianuarie 1941 când armata germană se 
găsea în cea mai primejdioasă formă a transporturilor) izbucneşte o năzbâtie din partea conducerii 
Mişcării fără să se ţină seama de cadrul exterior atât de gingaş. Aceasta mi-a pus problema unei 
suspiciunii a lui Stoicănescu de legături cu masoneria, luminând anumite indicii din trecut (jocul dublu 
din lagăr: făţiş intransigent, pe ascuns declaraţii; scăparea deşi afirmase atitudinea cea mai 
intransigentă, dacă chestiunea declaraţiilor ascunse nu este adevărată; legăturile cu colonelul 
Vorobchievici în timpul tratativelor şi libertatea de mişcare pe acel timp, frecventarea cercurilor 
masonice (informaţii Groza), scoaterea lui din procesul în care era implicat după rebeliune precum şi 
anumite tendinţe masonice în broşura lui despre Horia. întreaga construcţie sufletească şi educaţie îl 
predispune pentru asemenea misiuni degradante şi dubioase. 

Această problemă va rămâne deschisă şi va sta deasupra Mişcării ca o sabie a iui Damocles. 
Nu este exclus că oamenii roşi de asemenea mentalitate să pândească şi în cazul când cineva afirmă 
şi tinde să se consolideze în conducerea Mişcării să vină &n supralicitaţii degradante la străini 
(tendinţa de răspândire a diferiţilor băieţi să fi fost deja un început) (6 Noembrie 1942) 

Dar făcând abstracţie de asemenea tertipuri consecinţele defavorabile atât din punct de vedere 
moral cât şi politic erau evidente (vezi reflexiile pe larg la sfârşitul anului 1942). 


62 


Din punct de vedere moral: 

1. Călcarea cuvântului de onoare dat, ne lua marele nostru atuu moral care s-a câştigat cu 
atâtea jertfe şi suferinţe HORIA SIMA ca şi ceilalţi toţi nu era supravegheat material şi avea în fapt 
toată libertatea de mişcare. Niciodată legionarii n-au fost aşa de liberi în prigoane să se organizeze să 
cânte, să scoată reviste în care să se scrie tot ce vor etc. Dezavantajul mare care a rezultat este faptul 
că acuma imputarea ce se va face pe bună dreptate sau interesat nu se va lega de o greşeală în 
legătură cu un eveniment, ci o problemă permanentă de fond. Oricând se va. putea invoca acest lucru 
- mai ales dacă va fi interes de descotorosire. Pentru atenuarea ei i--am recomandat lui Stoicănescu 
care era complice ca să ia o atitudine din care sa rezulte voluptatea răspunderii spre a reabilita 
noţiunea de legionar în faţa germanilor.(18 Dec. 1942.) Asta în raport cu cei dinafară de Mişcare. Din 
punct de vedere al educaţiei interne Mişcarea este atinsă prin această călcare de cuvânt, chiar în 
miezul sistemului său. Cu acest precedent şcoala Căpitanului este cariată şi alterată în stâlpul central 
care ii susţine întreg edificiul. Prin fuga lui HORIA SIMA se face consacrarea unui principiu negativ şi 
nelegionar care s-a manifestat la început prin evadarea lui Boian, prin sisteme care răsfrângeau 
întreaga pornire asupra camarazilor legionari sau a lui Popa Boldeanu, bineînţeles dacă informaţiile 
primite prin Stoicănescu sunt exacte. Acest sistem pe lângă marile neajunsuri mai-are dezavantajul că 
roade încrederea şi solidaritatea într-o colectivitate care suferă în prigoane. Lipsa de loialitate sfarmă 
unitatea. 

2. Această călcare de cuvânt n-are nici măcar scuza apărării unei poziţii morale a Mişcării, ca 
urmare a sugestiilor de aservire făcute pentru că ea s-a produs după ce oferta de acceptare nu a fost 
admisa De asemenea nu are nici scuza acea de a lua piesa de şantaj păgubitoare Ţârii pentru că 
pretarea la care s-a supus HORIA SIMA pentru salvarea situaţiei personale în special în chestia 
Ardealului trecea de mult limita necesităţii de echilibru ca supapă de siguranţă în politica externă. 
Desigur se va încerca să se îmbrace haina patriotică pentru a se justifica această nechibzuinţâ. 
Această mistificare însă nu va putea înşela. Şi apoi :să te gândeşti doi ani şi să ajungi la un asemenea 
rezultat este exasperant. 

Din punct de vedere politic: 

1. Se pierde o poziţie externă - în cazul că persoana lui HORIA SIMA se va identifica cu 
Mişcarea - pentru care Mişcarea Legionară a făcut atâtea jertfe ca să o cucerească. Această pierdere 
se face într-un moment foarte important. 

2. Odată ruptura cu Mişcarea Legionară, germanii vor avea interes să consolideze în România 
pe adversarii Mişcării adică lumea veche împotriva căreia am luptat de aproape douăzeci de ani. 
Această lume deci urmează să cadă în picioare şi în ipoteza când Germanii ies biruitori iar Uscarea să 
alunece-pe panta opoziţiei negative. 

3. Dezorientează complet cadrele legionare prin paralizarea întregii conduceri şi oferă posibilităţi 
lumii iudeo-masonice să mărească curentul antigerman în momentul cel mai critic pentru lupta 
comună. 

Sunt convins, după cum am mai spus, că HORIA SIMA a plecat pentru a-şi salva situaţia 
personală şi a face impasibilă o soluţie în afară de el, după ce a văzut că nici pretarea lui la aservire n- 
avea şanse să-l scoată cel puţin până la terminarea războiului cu Rusia la suprafaţă. N-au existat 
calcule de altă natură. Dar făcând abstracţie de acest lucru şi presupunând că el s-a gândit în mod 
sincer la interesele Mişcării şi ale Ţării, totuşi fuga a constituit o mare greşeală politică. 

1 România se găseşte în spaţiul german mai mult decât în cel italian astfel că interesul 
Germaniei va fi principal (mai activ) decât acel al Italiei care este secundar şi mai mult de echilibru. 
Este clar că dacă Germania va duce o politică de aservire şi anulare a esenţei româneşti instinctul de 
conservare naţional sănătos te va duce să-ţi cauţi puncte de sprijin oriunde şi în primul rând spre 
Italia Dar acest lucru destul de grav nu-l poţi provoca prematur şi nici lega de probleme efemere 
personale, căci (sub forma aceasta) prin această lipsă de tact poţi împinge spre compromisuri clasa 
conducătoare veche care este capabilă de a face totul - aşa cum a făcut şi faţă de iudeo-masonerie, 
pentru a se aranja ea în detrimentul neamului românesc. Dacă totuşi o deplasare mai accentuată spre 
Italia ar fi fost necesară - ceea ce încă nu era cazul - ea trebuia să se facă în aşa fel încât să nu 
constituie o ruptură cu Germania. Dar tocmai şi pentru această ipoteză retragerea lui de la şefie ara 
necesară atât pentru a verifica sub noua conducere intenţiile lor cât şi pentru a se putea face eforturi 
de evitare dat fiind că acum n-ar fi fost chestiuni personale şi nici angajamente mai mult sau mai puţin 
tacite ca acelea luate faţă de A. Schmidt şi nici posibilităţi de specularea unei ambiţii personale 

2. Pentru a face o asemenea deplasare pe axă este esenţial asentimentul noului partener de 
care vrei să te apropii, în speţă al Italiei. 

Ori era clar că în Decembrie 1942, Italia şi regimul fascist pe lângă problemele interne acut 
ridicate de bombardamente, opoziţia surdă a lui Umberto etc., era absorbită atât de situaţia precară a 
frontului propriu în Africa de nord cât şi al acelui comun de est. Astfel că nu-şi putea pune asemenea 


63 




probleme secundare în momentul acela oricât de mult i-ar fi stat la inimă. Era deci momentul cel mai 
prost ales cu putinţă, fapt care venea să nemulţumească pe partenerul la care te îndreptai şi să 
confirme încă odată pripeala şi necoacerea politică care ţi se imputa pentru greşelile trecute 

Nu era cu putinţă ca Italia în asemenea momente decisive însăşi pentru existenţa ei, să fie 
preocupată de cazul HORIA SIMA, să se pună rău cu oficialitatea românească, să pericliteze 
contribuţia armatei române pe front şi să-şi încordeze raporturile cu Germania. 

Este uluitoare această incapacitate de orientare pentru un conducător spre a-şi sincroniza 
acţiunea în cadrul care se mişca. Poate egocentrismul să fie o cauză principală în tulburarea unei 
elementare lucidităţi. 

3. Problema fugii ar fi putut căpăta o bază mai serioasă - asta din punct de vedere politic - dacă 
de pildă, Mussolini ar fi luat sarcina unei mediaţiuni între Mişcarea Legionară şi Antonescu invocând în 
acest scop argumente convingătoare pentru Antonescu. Dar şi în acest caz - în ipoteza că reuşea - 
neajunsul se deplasa asupra Statului Român. Această vizibilă înclinare a României spre Italia ar fi 
adus ca contrapondere din partea Germaniei a Ungariei. Poate presiunea s-ar fi exercitat şi prin 
reînvierea vreunei Ucraine, cel puţin de circumstanţă. Rezultatul ar fi fost defavorabil României în 
legătură cu revendicările ei pentru că în cazul când axa va învinge cuvântul Germaniei va fi mai 
hotărâtor în viitoarea Europă decât al Italiei, în special pentru bazinul dunărean. Germania va fi pivotul 
principal al viitoarei politici europene 0 problemă elementară de prevedere te face să nu duci la 
ruptură cu o asemenea putere, mai ales că Mişcarea Legionară a fost aceea care păstra legături prin 
jertfele făcute pe altarul luptei comune. Chiar dacă asupra intenţiilor de aservire n-ar fi existat nici un 
dubiu, totuşi reacţiunea în acest sens nu se face pripit şi -fără tact şi mai ales înainte de se încerca 
soluţionarea lor pe cale amiabilă şi pe raţiuni de interese reciproce. 

4. Un aspect complet ar fi căpătat problema în ipoteza când Mussolini după ce ar fi rezolvat 
problema internă românească ar fi făcut şi a mediaţie de rezolvare a conflictului extern cu Ungaria, 
pacificând astfel acest sector şi luând posibilităţile de contra presiune. Ipotetic asemenea lucruri nu 
sunt excluse dat fiind că structural Italia are o tendinţă spre politica de echilibru. Astea sunt lucruri 
care depind de viitor şi care cred că se vor soluţiona printr-o înţelegere directă între Hitler şi Mussolini 
în repartizarea zonelor de influenţă. Momentul din Decembrie le excludea cu desăvârşire. Dar chiar 
dacă le-ar fi cerut era necesară o prealabilă pregătire. Acest lucru n-a existat pentru că nici HORIA 
SIMA nu şi-a pus aceste probleme în complexitatea lor realistă şi faptul că Mussolini l-a dat înapoi 
este cel mai bun indiciu dacă nu pentru altceva cel puţin să arate cât de prost a fost momentul fugii 
ales chiar când cineva ar face abstracţie de multe considerente arătate mai sus şi ar admite-o ca 
necesară în principiu. 

Amestecul interesului personal în probleme mari tind să compromită orice acţiune serioasă. 

5. Urmarea reală politică a fugii a fost că în momentul cel mai critic militar pentru Axă, a oferit un 
pretext (lumii vechi) lui Antonescu să amâne vizita în Germania proiectată pentru Decembrie 1942 şi 
să dea prilejul lumii vechi să dezorienteze cadrele răstălmăcind în acele momente de panică "că şi 
legionarii s-au rupt de Germania fiindcă au văzut că se prăbuşeşte". Deduc că aceasta a fost tema lor 
şi poate şi altele mult mai grave. Inevitabilele arestări, problema extrădării sau împuşcării noastre etc. 
au tulburat profund sufletul legionar. Acesta era aportul nostru în momentul suprem al încleştării între 
cele două lumi pentru care ne-a pregătit Căpitanul şi de care depindea însăşi existenţa noastră ea stat 
şi ca naţiune S-a ratat un moment care putea pune Mişcarea pe plan politic. 

Când HORIA SIMA a fost adus din Italia şi Antonescu a fost satisfăcut, s-a cristalizat prin 
întărirea lumii vechi reprezentată de Antonescu (bineînţeles tot aceia care îl sabotează pe Antonescu) 
şi prin faptul că ea a căpătat siguranţa că în urma fugii lui HORIA SIMA s-a lichidat cu echivocul 
legionar, A ieşit un avantaj pentru lupta comună, iar pentru Mişcarea Legionară scoaterea ei de pe 
teren politic si umilirea si paralizarea prin lagăre si închisori. 

La 18 Dec. 1942 dimineaţa am fost arestaţi şi au urmat umilirile de la beciul Gestapoului central 
(Albrechtstrasse) şi de la Spandau pe care le-am putut suporta-datorită conştiinţei greşelii făcute de 
cel care ne-a condus şi marii credinţe în dreptatea-legionarâ. 

De doi ani de zile s-a desfăşurat o activitate prin esenţă negativa, pentru reabilitarea şi- 
justificarea greşelilor făcute de HORIA SIMA Am fost in- postura acelor înţelepţi care se străduiesc să 
scoată din puţ piatra aruncată de un nebun. Acum o nouă piatră este aruncată. Parcă acest om a fost 
dominat de concepţia "după mine potopuf. Trebuie reţinută experienţa trecutului şi calmul necesar 
pentru a ne mişca pe linia legionară, lată poziţia pe care m-am fixat din prima zi a arestării (18 Dec. 
1942) pe care am împărtăşit-o şi camarazilor mei (o redau după note, vezi 18 Dec. 1942). 

Poziţia politică după elementele care le am la îndemână şi înainte de a lua contact cu organele 
anchetatoare, se fixează : 

1. Dispariţia lui HORIA SIMA oricâte justificări personale ar avea, tulbură profund şi chiar 
periclitează poziţia Mişcării Legionare faţă de Germania. 


64 




2. Ataşamentul Mişcării Legionare faţă de Germania Naţional-Socialistă trebuieşte afirmat cu 
toată fermitatea. Orice echivoc sau duplicitate periclitează toate jertfele şi atrage primejdii grave 
pentru Ţară, fiindcă România prin situaţia sa geopolitică are de apărat interese vitale alături de 
Germania atât acum, cât mai ales în viitor. 

3. Considerăm ca o greşeală politică dacă dispariţia lui s-a făcut fără consimţământul german ori 
cate justificări personaje ar exista. 

4 în evidenţierea fermităţii pentru poziţia alături de Germania n-au nici un sens dezavuări la 
adresa persoanei lui HORIA SIMA, cu atât mai puţin solidarizări, elementul etic fiind exclus în 
judecarea şi aprecierea situaţiei. 

5. Afirmarea necesităţii atât din punct de vedere legionar, cât şi din punct de vedere german de 
a se localiza acest caz la persoana iui HORIA SIMA, fără a se extinde asupra întregii Mişcări 
Legionare 

6. Afirmarea necesităţii de a se ajunge, atunci când găsesc ei necesar, la o colaborare activă a 
Mişcării în eforturile de război din România. 

7. Exprimarea convingerii că HORIA SIMA nu va face dificultăţi acestor eforturi fiindcă trebuie să 
presupunem că oriunde s-ar găsi el ara sentimentul gravei răspunderi pentru situaţia creată Mişcării 
Legionare prin dispariţia sa. 

8. Precizarea că toată această poziţie politică rezultă din necesitatea de a rezolva în spirit 
pozitiv situaţia care s-a creat şi nu din vreo teamă în ceea ce priveşte rigorile care ar veni fiindcă un 
legionar este gata să răspundă cu seninătate pentru orice.(Note 18 Dec., Spandau, celula 26/27) 

Această poziţie i-am recomandat-o lui lasinschi încă de la început în corpul de gardă de la 
Gestapoul din Albrechtstrasse Nu ştiu însă dacă a înţeles rostul politic şi sentimentul de răspundere 
care ii aveau în maz acel moment faţă de Mişcare. De asemenea i-am repetat la prima întâlnire care 
am avut-o în camera comună de la Spandau, când am fost aduşi la cancelarie pentru înregistrarea 
obiectelor depuse. Cred însă că poziţia de apărare a lui HORIA SIMA pe care s-au pus dintr-un 
început primii interogaţi: lasinschi, Stoicănescu şi Smultea au compromis apărarea intereselor 
Mişcării, fiindcă se vede că au întărit presupunerea unei complicităţi a întregii conduceri în această 
evadare. Lipsa aceasta de perspicacitate a lui lasinschi de a apăra interesul Mişcării la o grea 
răspântie (afară de cazul dacă n-a fost şi el complice) a contribuit şi de data aceasta de a se scăpa o 
ocazie ca Mişcarea să-şi menţină o poziţie necesară. 

Atitudinea mea a fost determinată în primul rând de interesul de a apăra o poziţie politică a 
Mişcării iar din punct de vedere legionar m-am pus pe poziţia de a nu dezavua în faţa unei autorităţi 
străine în mod ostentativ pe cel care l-am acceptat ca conducător pană atunci (deci am răspundere 
pentru acest fapt) spre a nu lăsa impresia că acest lucru porneşti dintr-o teamă de răspundere. Aşa 
am crezut că este legionăreşte chiar când am ştiut de toate comportările lipsite de loialitate, 
cavalerism şi corectitudine elementară. Mă gândesc ce atitudine ar fi avut ei dacă ar fi fost în situaţia 
mea şi eu în aceea a lor? Şi de data aceasta m-am pus pe tema luptei de înălţime şi acest lucru era 
cu atât mai clar pentru mine cu cat ştiam că ei înainte de a încerca această fugă în mod tendenţios - 
pentru a mă compromite în faţa Germanilor- a& lansat zvonul că eu aş urmări să plec cu Macedonenii 
în Italia spre a face disidenţă acolo. Câtă prostie şi câtă lipsă de caracter (mişelie)! 

Declaraţia scrisă care am dat-o la 19 dec. 1942 (sâmbătă după masă) mi-a luat-o un domn 
Keller care s-a purtat foarte politicos şi elegant) s-a mărginit numai la chestiuni de fapt. l-am arătat 
împrejurările plecării aşa cum le-am cunoscut eu. in închisoare i-am spus verbal că problema are un 
aspect poliţist pentru stabilirea împrejurărilor in care s-a produs fuga precum şi un aspect politic. 
Precizări în această a două chestiune se vor face atunci când se va pune problema. Un lucru se poate 
spune acum: 

1. Că dacă plecarea lui HORIA SIMA nu este făcută cu consimţământul german atunci este o 
greşeală politică; 2. Atât interesul german cât şi cel român şi legionar cer localizarea acestui caz la 
persoana lui HORIA SIMA, mai ales că el a renunţat la şefie. Ar fi o soluţie negativă dacă măsurile 
care se vor lua se vor răsfrânge asupra Mişcării Legionare. 

Toată problema însă se mărginea atunci la stabilirea condiţiilor de plecare şi la posibilităţile de 
aducere pentru a restabili condiţiile cerute de Antonescu spre a face vizita la Fuhrer. în aceste 
împrejurări critice era clar că măsurile represive care puteau fi luate puteau fi radicale. Problema 
extrădării nu era deloc exclusă, de asemenea darea mâinii libere guvernului din Ţară de a soluţiona 
cum crede de radical problema legionară. Jongleriile şmechereşti ale lui Stoicănescu făcute cu pathos 
de cabotin căruia i se oferă ocazia să joace pe o scenă mai importantă sublinia încă o dată 
neseriozitatea noastră. Sub masca că îşi ia toată răspunderea, cu afirmaţiile că el l-a expediat pe 
HORIA SIMA în Italia şi că el îşi ia angajamentul de a-l aduce oricând, devotamentul care îl arăta 
teatral, scotea din HORIA SIMA un adevărata: manechin cu care acesta face orice îi trăsneşte 
fantezia lui dezordonată. 0 terfelire mai gravă a lui HORIA SIMA personal cred că nu se putea face 


65 


Această postură m-a preocupat din punct de vedere legionar fiindcă vedeam că se iroseşte cu totul 
degeaba un prestigiu creat cu atâtea sacrificii de sânge. 

Datorită acestor scamatorii Stoicânescu a reuşit să meargă cu Ahrens până la Roma ca să-l 
aducă pe HORIA SIMA Asta înseamnă că după ce au dat de el se simţea nevoia convingerii din care 
rezultă că el s-a pus pe tema refuzului de a se întoarce. Când au ajuns la Roma chestiunea a fost 
aranjată şi deci n-a fost necesar contactul. HORIA SIMA urma să se întoarcă. Condiţiile de întoarcere 
însă nu le-a putut şti precis. La 28 Decembrie (Luni) 1942 Generalul Muller ne-a comunicat că HORIA 
SIMA este în drum spre Germania Nu se ştie nimic de Borobaru iar Tiana care ar şti despre el şi 
condiţiile plecării s-a pus şi ea pe poziţia lui Stoicânescu că ştie dar nu spune. 

în sfârşit, prin apariţia Tianei pe scena acestei tragedii jucate de cabotini a devenit bufă. Rămâi 
încremenit de atâta neseriozitate. Casa arde şi baba se piaptănă. Ţara românească, neamul 
românesc, Europa, ameninţai fi nai ne bălăcim în cabotinism. 

Problema care se punea în legătură cu situaţia era : 

1. Dacă HORIA SIMA s-a întors de bună voie atunci îşi dovedeşte buna intenţie şi deci partea 
morală se atenuează. Revenind însă la situaţia care a plecat după atâtea tulburări arată şi 
neseriozitatea faptului şi incapacitatea de orientare în realităţi şi chiar ridicolul. 

2. Dacă este adus forţat situaţia este cea mai proastă pentru că falimentul aventurii este total. 
HORIA SIMA n-a câştigat nimic şi Mişcarea Legionară vârâtă în lagăre a pierdut totul prin faptul că nu 
mai poate desfăşura nici un fel de activitate în momentul acesta al iernii - greu şi decisiv pentru soarta 
luptei comune, când Mişcarea Legionară putea deveni un factor politicţpe care ii prevedeam anul 
trecut) în mod onorabil a fa& pierdut. Fiindcă am văzut că lasinschi s-a pus pe tema fatalistă - chiar 
dacă era forţată - că ”din asta o să iasă ceva bine", am simţit necesitatea de a ne strânge forul spre a 
ne fixa o poziţie cu atât mal mult cu cât se anunţase vizita generalului Muller. Poziţia fixată a fost o 
dezvoltare a poziţiei luată la 18 Dec. 1942 despre care am amintit mai sus. Ea se rezuma în 
următoarele puncte pe care le redau după note.(vezi 29 Decembrie (Marţi) 1942.) 

a. Ţinuta serioasă şi sobră. Nici tânguiri şi nici înfruntări 

b. Evitarea unei discuţii pe plan moral al cazului, Putem invoca că faptul că se întoarce 
dovedeşte că intenţia a fost bună deşi procedeul greşit 

c. Localizarea cazului: distincţie între HORIA SIMA şi linia Mişcării Legionare 

d. Accentuarea necesităţii politice chiar daca el se menţine la consecinţe poliţiste. 

e Accentuarea tendinţei de a scoate partea pozitivă din această împrejurare şi a nu se limita la 
partea negativa a măsurilor poliţiste. 

f. Dacă se cere o precizare definitivă: răgaz pentru a lua cunoştinţă de scrisorile lăsate (trimise) 
şi consfătuirea pentru fixarea ei 

II. Perspectivele ce trebuie schiţate. 

a. Relevarea că acum există şanse de colaborare cu Antonescu în vederea ducerii războiului. 

b. Tratative se pot duce numai cu Mişcarea Legionară. 

c. Se garantează ordinea şi liniştea. 

d. Se poate asigura spatele lui Antonescu faţă de lumea veche devenită mai ostilă acum. 

e Formule tranzitorii se pot accepta dacă Mişcarea Legionară nu-şi pierde conturul. 

f. Contact strâns cu ei pentru sincronizarea acţiunii în vederea războiului. 

Complet izolaţi şi lipsiţi de gazete sau radio, noi nu putem gândi decât mai mult pe lucruri 
ipotetice, pe baza realităţilor care cunoscute mai înainte. 

Problema cea mai urgentă care se punea era aceea a conducerii Mişcării (a şefiei).Am aflat 
indirect ca HORIA SIMA în scrisorile adresate autorităţilor germane ar fi dat trei posibilităţi de 
rezolvare: una cu lasinschi, una cu mine şi una cu Corneliu Georgescu, lăsând pentru flecare caz şi 
câte un apel către legionari. De asemenea ar fi adresat şi p scrisoare către grup prin lasinschi. Nici 
unul din aceste lucruri nu ne-a parvenit. Problema succesiunii la şefie a fost reglementată în şedinţa 
de la 24 Iunie 1941 când s-au fixat înlocuitorii în ordinea: lasinschi, Papanace, C. Georgescu. 

Condiţiile în care se punea acum problema însă era mult mai diferite .pentru că o noua şi mare 
greşeală venea să arate pe lângă celelalte de până atunci adâncimea crizei de conducere în Mişcare. 


66 


VII. REZOLVAREA CRIZEI DE CONDUCERE 


Următoarele principii mi s-au părut absolut necesare pentru a fi avute în vedere la rezolvarea 
crizei de conducere: 

1. Din experienţa făcută cu conducerea Mişcării după asasinarea Căpitanului, rezultă că este 
primejdios de a da puteri discreţionare de la început celui care îi ia locul şi înainte să-şi fi dovedit 
calităţi superioare de conducător multilateral, chiar dacă structura totalitară a Mişcării reclamă acest 
lucru. Căpitanul nu poate fi înlocuit integral. Numai dacă se va ivi vreo personalitate puternică şi 
multilaterală care să se apropie de Căpitan, atunci să i se dea, după verificări, puteri cât mai largi. 

2. Pentru ca Mişcarea după moartea Căpitanului (fondatorul ei) să aibă posibilităţi de perpetuare 
trebuie creată instituţia de pondere care să formeze centrul de greutate şi un corectiv al tendinţelor 
excentrice. Ordinul comandanţilor Bunei Vestiri - organizat şi reglementat în aşa fel ca să fie capabil 
să îndeplinească o funcţiune în timp, printr-o selecţie foarte severă şi să iasă din caracterul de 
distincţie de până acum, poate constitui - dacă se afirmă ca instituţie efectiv - şi mediul pentru 
creşterea şi lansarea conducătorului unic, şi frâna pentru excesele lui. De asemenea structurarea 
Mişcării şi educarea cadrelor pe toate planurile. 

3. Evitarea inerentelor fricţiuni în legătură cu structurarea Mişcării după alegerea unui nou şef 
prin crearea obiectivităţii de conducere care să nu aprecieze şi selecţioneze decât după criteriile 
legionare şi nu după tendinţa noului conducător de a-şi aduce la posturi de conducere numai oameni 
de ai săi, scoţând din uz sau nefolosind valori încercate. 

4. Condiţiile în care se producea criza de şefie erau de natură să pună la grea încercare 
unitatea Mişcării şi ar fi oferit maxi posibilităţi de manevră prin supralicitare a adversarilor Mişcării, 
astfel că soluţia dată trebuia să ţină seamă şi de această situaţie de fapt. Mai mult: se deschideau 
posibilităţi de manevrare care să prevină anumite primejdii care s-au manifestat şi să ofere fundament 
pentru rezolvarea crizei de stat, restabilind totodată raporturile normale cu ţările prietene. 

5. Să fie efectivă şi pozitivă înlăturând orice tendinţe de camuflare - inadmisibilă, iresponsabilă 
şi dăunătoare - pentru ca să nu arunce Mişcarea în convulsiuni interne pe chestia răspunderilor care 
pot să o zdruncine profund în împrejurările actuale. 

Pentru asigurarea unui vad prin care curentul legionar să se poată scurge netulburat în timp şi 
spaţiu, conform principiilor şi necesităţile! arătate-mai sus am crezut că numai comandanţii Bunei 
Vestiri (ca fondatori ai Mişcării) pot constitui nucleul iniţial şi pivotul acţiunii de rezolvare a crizei de 
conducere şi scoaterea Mişcării din toate aventurile şi denaturarea în care a fost aruncată. în acest 
scop am avut mai multe consfătuiri atât cu comandantul Bunei Vestiri Gârneaţă cât şi cu Georgescu 

Teza susţinută a fost: 

1. Că ei poartă răspunderea cea mai mare dacă abdică şi de data aceasta de a constitui 
elementul de pondere şi continuitate al Mişcării, oarecum şi echilibrul ei; 

2. Să ia funcţiuni de răspundere; 

3. Să se pregătească cadrul pentru Mihai Moţa în cazul când acesta i pe lângă numele şi 
sângele moştenit va avea pi calităţile necesare unui conducător polarizând astfel noile generaţii şi 
rezolvând radical criza (vezi 7 Dec. 1942. - conversaţia cu Georgescu). 

La 1 Ianuarie 1943 Corneliu Georgescu şi llie Gârneaţă îmi spun că poate ar fi bine să 
desemnăm noi pe şeful Mişcării decât să lăsăm forma numirii prin HORIA SIMA sau cu sugestii din 
altă parte Am fost de părere să ne oprim la lasinschi ca să respectăm şi forma stabilită cu 
succesiunea noastră; şi să corespundă cu asentimentul Germanilor care l-ar agrea mai mult. 
(Chestiunea agreării aşa cum a ajuns la noi are mai multe dedesubturi ieşite din interese deosebite 
care vor fi discutate altădată.) Am fost de acord, dar simpla această desemnare nu ia în cercetare 
întreaga problemă a conducerii care este destul de gravă şi nu-i dă o soluţie efectivă. Am insistat 
asupra necesităţii ca să formăm instituţia legionară durabilă în care să-şi ia posturi de conducere 
activă 

Pornind de la această concepţie am formulat Hotărârea Forului de la 1 Ianuarie 1943 (vezi 
Hotărârea) care cuprinde în esenţă următoarele puncte: 

1. Comandanţii Bunei Vestiri preiau funcţiuni active: Familia jertfei legionare, Secretariat 
general, Corpul Moţa - Marin) pentru asigurarea linie morale a Legiunii 

2. lasinschi şi cu mine funcţiuni politice. 

3. Afirmarea de ataşament faţă de Axă. 

4. Exprimarea voinţei de normalizare a raporturilor cu Antonescu în vederea soluţionării crizei 
politice din România şi ducerea războiului cu mai mult elan. 

Această Hotărâre a fost adusă la cunoştinţa Reichsfuhrerului SS Himmler cu adresă-memoriu 
semnat de lasinschi (vezi adresa). 


67 



Rostul acestei hotărâri a fost: 

1. Să soluţionăm rapid problema şefiei Mişcării într-o formă solemnă , spre a preveni vreo 
eventuală soluţie în Ţară cu elemente incerte din punct de vedere legionar la care să ni se impună să 
aderăm. 

2. Această hotărâre să aibă un caracter independent si fără legătură cu recomandările lui 
HORIA SIMA pentru a fi un fapt efectiv, şi sustrasă suspiciunii de a fi considerată un paravan al vechii 
conduceri. Prin asta se lua şi posibilitatea de a se consacra principii vechi care au provocat criza 

3. Să afirme unitatea masivă legionară prin aderarea şi înţelegerea a exponenţilor mai principali 
ai Mişcării Legionare spre a preveni în aceste momente critice izbucnirea pasiunilor provocate de 
vechea conducere şi să constituie nucleul de structurare şi ierarhizare după absolută obiectivitate ă 
interesului Mişcării înlăturând criteriile care duc la formare de oameni de casă. (Aceasta a fost 
raţiunea ca Secretarul general să-l ia un comandant al Bunei Vestiri care prin faptul că a fost din 
primul cuib al Căpitanului, poate fi mai obiectiv în selecţionare, nefiind prin această situaţie dependent 
de nimeni.) 

4. Să se dea garanţia unor hotărâri noi mature ieşite din sfătuire spre a nu se repeta greşelile 

din ultimii ani care au dus Mişcarea Legionară în grele impasuri şi prin strămutarea centrului de 
greutate asupra nucleului să prevină eventuale constrângeri pentru acceptare de lucruri inadmisibile 
mai ales pentru eventualitatea când plecarea lui HORIA SIMA ar fi avut la bază un asemenea 
aranjament. în acest sens am făcut şi o încercare de demascare a planurilor lor prin mărturisire directă 
lui Stoicânescu când a venit. 

5. Prin constituirea noii conduceri să se ofere lui Antonescu în cazul când ia cunoştinţă şi vrea 
să colaboreze cu Mişcarea Legionară în vederea soluţionării crizei de generaţii, garanţia că 
schimbarea este efectivă si nu de formă , punând astfel bază pentru tratative. Acesta ar fi tentat şi pe 
cei din ţară care pot activa să încerce soluţia cu noua formulă de conducere. 

6. în totalul ei, spiritul Hotărârii a fost pozitiv în sensul de a rezolva criza mergând înainte fără a 
pune problema răspunderii şi pedepsirii cuvenite, dând posibilitatea chiar celor care au greşit de a se 
încadra onorabil în noua formă. 

Efectele de ordin politic produse până acum n-au fost cele scontate, Hotărârea constituind 
numai o bază pentru conservarea Mişcării (spre a evita o destrămare) conţinând toate posibilităţile 
pentru viitor. 

S-ar putea ca aceste nerezultate să se datoreze următoarelor cauze: 

1. Poate Antonescu, folosind fuga lut HORIA SIMA prin călcarea cuvântului, să vrea să dea 
lovitura decisivă Mişcării, sau poate prezenţa lui Vasile lasinschi în fruntea Mişcării - după 
antecedentele din trecut - să-i fi trezit suspiciuni că schimbarea nu este reală. Nu este exclus ca el să 
se fi oprit la soluţia acordării şefiei lui. 

2. Poate din diferite motive de a menaja susceptibilitatea lui Antonescu, cercurile germane nu i- 
au adus la cunoştinţă hotărârea, fie că au apreciat că în urma celor întâmplate, o colaborare îi arunca 
în necunoscut şi deci funcţiunea de îndeplinit a Mişcării Legionare este tot aceea negativa a pionului 
de eventuală constrângere. Iniţiativa stă întreagă în mâinile lui Antonesou. 

3. Poate angajarea totală a lui Antonescu să fi lichidat şi rostul negativ al constrângerii pe care I- 
a avut Mişcarea astfel că ambele părţi au găsit necesar să o scoată din actualitate pentru a nu mai fi 
în noua fază un element perturbator. Fuga lui HORIA SIMA oferea justificare morală unei asemenea 
măsuri şi chiar pretextul unei totale rupturi de orice angajament moral care ar fi rezultat din lupta 
noastră comună plină de abnegaţie de un deceniu şi mai bine. Din următoarea discuţie avută cu 
Generalul Muller la Buchenwald în ziua de 7 Februarie 1943 ar rezulta acest lucru: (Discuţia 
reconstituită imediat după note redată aproape textual): 

” Domnilor, 

După ce am trecut pe la legionarii din Rostock şi pe Iacei din lagărul de aici, cărora le-am adus 
la cunoştinţă îndatoririle la care au a se supune, am venit la Dvs. pentru a vă încunoştiinţa că 
împrejurările cer ca internarea Dvs să se prelungească pentru mai mult timp. 

Dvs Domnule lasinschi, vă rog să întrebuinţaţi autoritatea Dvs pentru ca grupul de faţă să se 
încadreze acestei situaţii, situaţie pe care n-am creat-o noi, ci este urmarea fugii lui HORIA SIMA, 
urmare ce ar fi putut să fie alta dacă soarta nu ar fi adus această întorsătură favorabilă Dvs. ca să 
rămâneţi şi pe mai departe în Germania. S-ar fi putut întâmpla ca să fiţi predaţi guvernului român. Dvs 
însă rămâneţi aici. Rămânând aici cred că înţelegeţi că orice activitate politică vă este oprită şi că 
neresepectarea acestei dispoziţii ca şi încercarea de a face legături cu România cât şi vreo eventuală 
încercare a Dvs. de evadare, nu va rămâne fără urmări. 

Totodată cred că sunteţi de acord, D-le lasinschi, dacă prin Dl Comandant al lagărului veţi fi 
repartizaţi şi Dvs în procesul de muncă în aceste momente în care nici o forţă nu trebuie să rămână 
neîntrebuinţată. Pentru aceasta va fi necesar ca să fiţi mutaţii în alt lagăr unde condiţiile vor fi mai 


68 













bune. eu însă neavând cunoştinţă de ele nu aş putea preciza cum vor fi. 

Timpul de faţă. domnilor, nu e propriu pentru a face politică (politisie-ren) ci numai pentru fapte. 
Eu vă rog să urmaţi întru totul acestei hotărâri pentru ca să nu se mai ivească prilejuri de diferende 
între noi şi Dvs." 

- Vasile lasinschi: "Războiul naţional-socialismului împotriva comunismului este şi războiul 
nostru, al Mişcării Legionare. Noi am dorit şi dorim din tot sufletul să participăm la acest război şi în 
acest scop am solicitat în două rânduri dreptul de a lupta pe front. Reînnoim în momentul de faţă, 
verbal, această cerere a noastră." 

- Generalul Muller: "Cunosc dorinţa Dvs dar în nici un caz nu puteţi fi trimişi carne de tun, iar 
pentru o instrucţie militară temeinică şi necesară în tehnica modernă a războiului, va trebui cel puţin 
un an ceea ce durează prea mult şi ar fi deja târziu.“ 

- Constantin Papanace: „îmi permit să întreb dacă cele spuse de Dvs Domnule General, 
constituie o hotărâre definitivă şi dacă eventual Dvs sunteţi dispus să ascultaţi şi părerea noastră în 
această chestiune. ” 

- Generalul Muller: "Este o hotărâre, sunt însă dispus să vă ascult." 

- Constantin Papanace: „Dată fiind susţinerea Dvs. D-le General, că măsurile ce ne-aţi adus la 
cunoştinţă sunt urmarea fugii lui HORIA SIMA, ar fi poate necesar să vedem dacă nu există şi 
posibilitatea să se scoată, ca urmare a acestui fapt, o soluţie pozitivă şi nu una negativă. Ne 
interesează hotărârea luată nu pentru că se referă la noi ca indivizi - nouă fiindu-ne indiferent orice s- 
ar întâmpla - însă noi reprezentăm Mişcarea Legionară. HORIA SIMA care ne-a condus a fost în urma 
unor anumite întâmplări un impediment în relaţiile dintre Mişcarea Legionară şi Germania şi intre 
Mişcarea Legionară şi Mareşalul Antonescu. El s-a retras pentru normalizarea acestor raporturi. 

în ceea ce priveşte modul în care s-a retras desigur constituie o greşeală şi politică şi morală, 
aspectul moral atenuându-se (anulându-se) în parte prin întoarcerea lui..." 

- Generalul Muller: "Dvs. vă găsiţi în greşeală. îmi permit să rectific: HORIA SIMA nu s-a întors, 
ci a fost adus!” 

- Constantin Papanace: "în situaţia noastră (în care ne găsim) nu avem informaţiile necesare. 
Totuşi după câte putem şti, lumea veche pe care Mareşalul Antonescu este nevoit să se sprijine, 
bănuim că n ar fi exclus să-i creeze tocmai în aceste momente grele dificultăţi serioase Acest lucru s- 
ar putea împiedica printr-o intervenţie a Mişcării Legionare în sprijinul său... Nu ştiu dacă aveţi timpul 
necesar la dispoziţie pentru a vă spune mai pe larg întreaga chestiune. ” 

- Generalul Muller: "Dacă Dvs D-le Papanace, mi-aţi fi spus aceste lucruri acum trei luni de zile, 
deci înainte de fuga în condiţiile ştiute şi de călcarea de cuvânt a lui HORIA SIMA şi dacă HORIA 
SIMA ar fi predat de fapt comanda aşa cum de altfel am discutat şi cu Dvs D-le lasinschi la Berlin (18 
Dec. 1942) şi după cum i-am comunicat (aici se întoarce spre Dl. Ahrens care confirmă; este vorba de 
ultima vizită, la 4 Dec. 1942) s-ar fi putut sta de vorbă asupra propunerii de a întinde mâna 
Mareşalului Antonescu şi lucrurile ar fi luat alt curs. 

Acum ar fi pierdere de timp discutarea unui fapt asupra căruia s-a luat deja o deciziune. 
Mareşalul Antonescu nu este dispus, nici nu are timp să se ocupe de problema legionară. El este 
ocupat cu războiul împotriva bolşevicilor ce presează de la răsărit şi de aceea ar fi inutil să încercaţi 
legături direct sau prin noi cu el. El s-a angajat total pe această linie de luptă comună la care toţi 
trebuie să contribuim prin fapte. Pe de altă parte guvernul german nu se amestecă sub nici o formă în 
chestiunile politicii interne ale României. Dacă Dvs. doriţi să participaţi la efortul comun, o puteţi face 
în modul comunicat. Vă rog să fiţi în clar că chiar daca presupunând că Dvs cei prezenţi aici aţi fi 
împinşi spre soluţii extreme, în încercări de evadare când desigur că soldatul va trage sau de 
sinucidere, asta nu ar folosi nimănui. Nici Mişcării Legionare şi nici Germaniei. Prin atitudinea şi 
înţelepciunea Dvs. veţi putea ieşi cu timpul din desişul în care vă găsiţi. 

Şi acum vă. rog să scuzaţi, timpul meu fiind scurt, va trebui să-mi iau rămas bun. Aş dori ca 
după ce ne despărţim să mai stau puţin de vorbă cu Dvs D-le lasinschi şi Papanace." 

Dă mâna cu cei de faţă. Ajungând la Stoicănescu îi spune că după D-nii lasinschi şi Papanace 
ar dori sa stea de vorbă şi cu dansul. în sală mai rămân: Generalul Muller, V lasinschi şi C. 
Papanace. Ca traducător Viorel Trifa. 

- Generalul Muller (luând o atitudine mai familiară): ” Desigur că în mintea Dvs. se pun în 
momentul de faţă, pe bună dreptate, fel de fel de întrebări. De ce aşa? Cum se poate asta? Cum s-a 
ajuns aici? etc. Eu n-am permisiunea şi nici posibilitatea a vă da toate amănuntele asupra dificultăţilor 
ce ne-au fost create prin fuga lai HORIA SIMA. Numai dacă aţi cunoaşte toate aspectele problemei aţi 
putea să vedeţi că a trebuit să procedăm aşa cam am procedat". 

- Consţantin Papanace: "Am avea următoarele două întrebări: 1. în situaţia de acum am dori să 
cunoaştem dacă o legătură de ordin strict familial cu familiile noastre va fi posibilă sau nu. Asta nu 
numai pentru legătura în sine, ci ca o liniştire necesară şi din punct de vedere politic deoarece nu este 


exclus să se fi răspândit în Ţară fel de fel de zvonuri. Astfel s-ar putea auzi acolo că legionarii la un 
moment dat au dispărut; 2. Dacă acum sau poate mai târziu ni s-ar deschide posibilitatea să ne 
ocupăm de-problemele programatice-şi studii în legătură cu Mişcarea Legionară, pentru ca astfel să 
avem conştiinţa împăcată că şi în asemenea situaţii facem ceva pentru Mişcare. ” 

- Generalul Muller: "Legături cu familiile nu veţi putea lua deoarece orice scrisoare, chiar dacă ar 
cuprinde doar textul: „sunt sănătos" ar putea fi socotită ca ascunzând indicaţii politice prin cifre 
secrete, cerneală simpatică sau alte mijloace Chiar vă rog nici prin camarazii SS să nu încercaţi 
legături, periclitându-i pe ei şi pe Dvs.. De altfel de-abia acum cinci zile am reuşit să-l eliberez şi pe 
Hartig. 

în ceea ce priveşte liniştea familiilor Dvs. în România, se va cunoaşte- în parte e şi cunoscut - 
că Dvs sunteţi internaţi aici şi vor putea să sa intereseze la reprezentanţii Germaniei în Bucureşti. 

în ce priveşte preocupările politice ale Dvs nimeni nu vă va împiedica să discutaţi politică fără 
însă să pară că sunteţi o celulă politică (eine Politische Zelle) şi mai ales fără să comunicaţi nimic în 
afară. Munca la care veţi fi supuşi cred că nu o să vă ia prea mult timp" 

Se desparte de C. Papanace şi V. lasinschi. în sală intră C. Stoicănescu. 

Generalul Muller asistat de Ahrens. 

- Generalul Muller: „Dl. Ahrens mi-a comunicat că Dvs vreţi să-mi faceţi cunoscută o scrisoare în 
care Dl. Mihail Antonescu arăta că e dispus să conlucreze cu Mişcarea Legionară Ai dori să vă întreb 
cui a fost trimisă această scrisoare şi în ce împrejurări?” 

- C Stoicănescu: "Un legionar de la Rostock care, după ce Dl. Leg Rat. Rademacher le 
spusese că trebuie să colaboreze cu Mareşalul Antonescu, a venit la mine să-mi comunice cele spuse 
şi totodată să mă întrebe dacă nu ar fi cazul să încerce la Mihail Antonescu dacă o asemenea 
colaborare e posibilă sau nu. Eu i-am răspuns să încerce şi el a primit ca răspuns scrisoarea despre 
care este vorba." 

- Generalul Muller: "Vă rog să aveţi toată încrederea şi să-i spuneţi numele pentru că vă declar 
că nu mă interesează pentru altceva decât pentru a şti dacă stă în grupul rămas la Rostock sau între 
cei aduşi aici, urmând ca D-ta împreună cu Dl Ahrens să luaţi contact* 

- C. Stoicănescu: "Vreau să am siguranţa că eu voi lua contact cu el pentru ca nu cumva să se 
distrugă scrisoarea. ” 

- Generalul Muller: "De asta vă asigur eu.” 

- C. Stoicănescu: "Se numeşte Olteanu" 

- Ahrens : ’’ Există doi Olteanu. Care este numele lui de botez, pentru că unul se găseşte aici?” 

- C Stoicănescu: ” Nu-mi aduc aminte precis, aşa că nu vă pot spune." 

- Generalul Muller (către Ahrens): „Atunci urmează să vedeţi dacă e aici sau dacă nu, să vie Dl 
Stoicănescu la Berlin pentru a pleca cu D-ta la Rostock' (Către Stoicănescu, mai mult în glumă): "Dar 
nu cumva să încercaţi să nu vă mai întoarceţi, mai ales că Dvs. sunteţi vinovatul ." 

- C. Stoicănescu: ”Da, sunt singurul vinovat. însuşi Comandantul nu este decât o victimă a 
intenţiei mele de a contribui la schimbarea şefiei în Mişcarea Legionară pentru a ieşi din impasul în 
care ne găsim." 

- Generalul Muller: "Timpul nu e pentru mea culpa, trebuie privit mereu înainte." 

(După notele restabilite de Trifa, Virgil Mihâilescu etc.) 

Prin hotărârea comunicată de Generalul Muller, Mişcarea a fost scoasă de pe arena politică şi 
paralizată în acţiunea ei, întrucât toate cadrele au reuşit să fie sechestrate. Din ea rezultă: 

1. Că dacă HORIA SIMA se retrăgea, aşa cum i-a comunicat Ahrens la 4 Decembrie 1942, 
efectiv de la şefie, lucrurile ar fi luat alt curs. 

2. HORIA SIMA nu s-a întors de bună voie, ci a fost adus. Deci toate mistificările încercate de 
Stoicănescu după ce s-a întors, erau spulberate prin această precizare, iar HORIA SIMA a dovedit 
încă o dată că afară de persoana lui nu contează nimic pentru el; nici onoare, nici lupta unei întregi 
generaţii şi nici extrădarea sau împuşcarea camarazilor de luptă. Prin aducerea forjată s-a rupt şi 
ultima posibilitate de îndreptare a lucrurilor dacă, bineînţeles, totul nu a fost o montare. 

3. Antonescu „s-a angajat total” pe această linie de luptă comună la care toţi trebuie să 
contribuie prin fapte, astfel că Mişcarea nu mai este pentru moment necesară. 

4 Inutilitatea încercărilor de legături cu Antonescu nici direct şi nici prin ei, asta ca răspuns la 
adresa făcută de noi la începutul lui ianuarie 1943, cât şi la sondarea făcută prin comandantul 
lagărului de a ne adresa printr-un memoriu direct lui Antonescu. 

5. Considerarea Mişcării ca dizolvată în toată perioada care urmează de aici încolo. 

Pe lângă această atitudine generală semnificative au apărut următoarele chestiuni: 

1. Schimbarea conducerii şi noua ei formă de constituire n-a fost amintită aşa cum am cerut 
oficial grupurilor de legionari de la Rostock şi Buchenwald spre a lua cunoştinţă de rezolvarea crizei 
(ne-a spus-o comandantul lagărului), Motivul ar fi fost că nu este recunoscută Mişcarea ca organizaţie 


70 


în Germania. Pe de altă parte legionarii sunt împărţiţi în trei grupe: unii cu HORIA SIMA, alţii cu 
lasinschi şi alţii cu Papanace. 

2. Clemenţa şi de multe ori chiar atenţia de care s-au bucurat cei care s au făcut vinovaţi de 
această perturbare - chiar dacă n-ar arăta un aranjament anterior, ar putea include posibilităţi de 
utilizare în viitor într-un mod inadmisibil. Dar este posibil să fie aranjament din moment ce sunt 
menţinuţi în aceeaşi situaţie ca şi ceilalţi legionari. 

3. Măsurile luate pentru a evita orice defecţiunea grupului ţinând în lagăr pe cel dubioşi precum 
şi faţă de cei-care cereau să fie predaţi guvernului român. Poate o justificare ar fi menţinerea intactă a 
pionului pentru orice eventualităţi, evitându-se destrămarea Se vede că au considerat că după 
plecare HORIA SIMA nu mai este suficient, mai ales că a-a retras de la conducere. 

4. Menţinerea într-o formă amorfă pentru a fi mai mari posibilităţi de utilizare în viitor folosind 
eventual diversiunile şi ambiţiile care ar aluneca repede pe panta renunţărilor prin supralicitare, 
încadrarea făcută să nu fi fost considerată o piedică?! (Vezi discuţia cu Colonelul; 6 Febr. 1943) 
(îngerul Păzitor). Aceste simptome ar putea îndreptăţi presupunerea ( a fost atâta incorectitudine încât 
chiar facerea unui păcat este justificată) - unui joc dublu. Se risipeşte echivocul prin plecare, 
satisfăcând pe Antonescu şi se pregăteşte pentru viitor aservirea. 

5. S-ar putea însă ca lipsa de fermitate a noastră (sau mai bine zis a lui lasinschi) să fi fost 
considerată ca o complicitate şi să fi atras suspiciunea asupra tuturor. Pentru siguranţă, deci 
paralizare. 

Cu toate aceste neajunsuri judecând după situaţia creată şi posibilităţile ce există această 
soluţie este cea mai bună ca să facă faţă necesităţilor prezente şi viitoare ale Mişcării. Este ultima 
soluţie înţeleaptă ca să evite convulsiuni care pot duce la sfărâmarea Mişcării şi întărirea adversarilor 
Mişcării. 

Cred că. poate reuşi să creeze vadul pană la selecţionarea unui şef destoinic (cu calităţile 
corespunzătoare misiunii) dacă toţi cart s-au angajat în această formulă sunt sinceri şi pătrunşi de 
sentimentul marii răspunderi care apasă asupra lor. Dacă nu reuşeşte, în mod inevitabil se va pune 
problema răspunderilor în mod anarhic de jos în sus. 

Greutăţile care pot veni deci ar fi următoarele părţi: 

1. Dacă cei care s-au angajat în această soluţie au caracter .energia şi conştiinţa să o afirme cu 
fermitate şi să o impună, adică dacă în primul rând Comandanţii Bunei Vestiri (fondatori ai Mişcării) 
corespund misiunii lor. Dacă şi acest fundament se va dovedi şubred, atunci descompunerea a 
pătruns adânc. 

2. Dacă HORIA SIMA, mânat de ambiţia lui nu-şi da seama nici acum de răul făcut Mişcării şi în 
loc să se încadreze continuă să acţioneze centrifugal folosind mitul la care cu toţii am contribuit. 
Fiindcă el are o dificultate de ordin extern, fiind compromis în cercurile conducătoare germane, ar 
putea să călărească: a) Sau pe formula aservirii totale spre a-şi repara poziţia precară făcând în 
situaţia care se găseşte concesiuni care să atingă onoarea Mişcării şi să. pericliteze chiar roadele 
sângelui vărsat; b) Sau dacă un asemenea joc nu l-ar admite sentimentul moral şi loial al acestora, 
atunci ar putea călări pe sentimentul antigerman cultivat de iudeo-masonerie, fapt care ar deruta 
masele legionare dând astfel posibilităţi lumii vechi să se întoarcă în aripa oportunistă (de la guvern) şi 
întărindu-i în acelaşi timp şi caracterul opoziţionist al acestei lumi; c) De asemenea în interiorul 
Mişcării s-ar putea călări pe acele sentimente minore sau mai bine zis negaturizate ale sufletului 
românesc, cu romantism haiducesc, acţiuni conspirative (revoluţionare) spre care are predispoziţii în 
special tineretul. Totul însă lipsit de vertebra morală şi chiurasa severităţii dată de Căpitan care scotea 
din aceste sentimente tinereşti forţa creatoare şi educativă pe toate laturile. Atunci se va aluneca în 
lupta de generaţii şi încordări chiar în aceeaşi generaţie. Ar fi crima cea mai mare împotriva Mişcării; 
d) Nu este exclus ca unitatea Mişcării să fie torpilată în viitor de clică pentru a se face caz că numai 
HORIA SIMA era acel care putea asigura unitatea 

Deci dacă HORIA SIMA nu se încadrează în soluţia dată, atitudinea lui va avea un caracter 
perturbator negativ şi primejdios pentru Mişcare. 

în asemenea eventualităţi - ceea ce eu însă cred că să poate exclude, aştept să văd pe ce 
atitudine se fixează - atunci se va tinde în mod inevitabil spre o luptă în sensul de a se distruge mitul 
creat, prin scoaterea adevărului şi de captarea elementelor tinere pe drumul Căpitanului încă de la 
sursă. De acest lucru vor. căuta să profite adversarii Mişcării. 

3. Nu este exclus ca cei rău intenţionaţi (lumea veche) faţă de Mişcare să încerce intenţionat să 
identifice Mişcarea Legionară cu persoana lui HORIA SIMA pentru a-i împiedica o afirmare politică în 
conjunctura germana iar prietenii spre a se debarasa de ea, sau a obţine concesii prin supralicitări şi 
aceştia vor avea tot interesul ca Mişcarea Legionară să nu-şi rezolve criza de conducere internă şi nici 
să-şi creeze cadrul care să ducă la această rezolvare în mod natural şi evolutiv. Nu este exclus că şi 
factorii externi interesaţi la slăbirea Statului român să albă interes ca Mişcarea Legionară să rămână 


în permanenţă un factor de slăbire şi anemie în loc ca să devină un instrument de înălţare a poporului 
român aşa cum a conceput-o Căpitanul. Prin fuga lui HORIA SIMA s-a produs o ruptură şi nu este 
exclus ca în cazul când este rea intenţie să se adâncească legând intenţionat Mişcarea de această 
faptă şi nu de jertfa Căpitanului. 


VIII. POZIŢII DE VIITOR 

9 


I. în general 

Faţă de faza în care se găseşte Mişcarea Legionară de la moartea Căpitanului şi în special 
după ultimele evenimente : 

1. Crearea instituţiei (Forului Legionar) care să fie nucleul şi centrul de greutate al 
Mişcării cu posibilităţi de adaptare fără ca Mişcarea să-şi piardă esenţa şi traiectoria ei. Mişcarea nu 
se poate scleroza în principii lipsite de viaţă. 0 adaptare deci este absolut necesară. Esenţialul este ca 
în evoluţia ei să se păstreze acelaşi unghi de proiecţie în infinit. Instituţia să garanteze tradiţia Mişcării 
şi să ofere mediu de dezvoltare a personalităţilor creatoare pe plan legionar. Rezolvarea crizei de 
conducere prin stabilirea unui centru de greutate pe o instituţie de bază legionară, adică crearea 
bisericii legionare în sens de instituţie. Oricine este sincer îşi poate aduce aportul. Cel care o 
sabotează trebuie considerat ca interesat şi tratat ca atare. 

2. Evitarea de a se acorda din început puteri discreţionare unui şef încă neverificat pe 
toate laturile de conducere, spre a evita şi tulburările bruşte de structurare. 

3. Recâstiqarea poziţiei de aici se poate face numai pe considerente înalte care împacă 
sentimentul de onoare, dreptate şi loialitate precum şi interesele comune şi în nici un caz prin umiliri 
degradante pentru că sunt şi inutile. Dacă naţionalismul pentru popoarele mai mici (puţin numeroase) 
este anacronic şi lipsa de personalitate este preferată, linia legionară impune de a lăsa pe alta să se 
adapteze în umiliri spre a arăta măcar că neamul românesc nu este producător numai de secături. 
Căci tendinţa de adaptare prin renunţare la esenţial, este trădare pentru interese personale care 
atrage desgustul chiar acelora care profită din asemenea umiliri. Drumul trasat de Căpitan este clar şi 
numai interese personale pot face pe cineva lipsit de caracter să nu-l vadă. Noua organizare a 
Europei în spaţii şi sfere de influenţă poate să nu fie propice elementelor idealiste din statele mici. 
Pentru România acest lucru poate răsturna situaţia în favoarea păturii conducătoare congenital 
servilă. 

4. Sentimentul de răspundere că de noi depinde validarea sau infirmarea politicii Căpitanului 
pe plan extern, trebuie să fie mai puternici ca oricând. Oprirea cu orice jertfă pentru ca Mişcarea să 
ajungă dintr-un instrument salvator care era, într-o unealtă de anulare a rezultatelor dobândit e prin 
lupt e crâncene. în ceea ce priveşte lupta: Un legionar este măreţ din felul senin cum acceptă 
moartea. Un conducător legionar însă pe lângă aceasta trebuie să ştie să conducă şi că creeze 
condiţii de luptă pentru ca să obţină victorii cu cât mai puţine jertfe, adică fără să-şi nimicească în mod 
inutil cadrele. Cinismul în a risipi vieţile altora este monstruos. 

5. Leqionarizarea legionarilor prin întoarcerea la principiile sănătoase ale Căpitanului. 

Prin suferinţa de acum se restabileşte echilibrul atât prin ispăşirea greşelilor cât şi prin învăţămintele 
trase. Dacă linia morală este salvată, este salvată şi forţa politică adânc revoluţionară a Mişcării 
Legionare Trebuie relevate faptele greşite din punct de vedere legionar pentru că altfel, dacă nu s-ar 
face acest lucru, ele vor putea fi invocate în viitor ca precedente si urmate denaturând spiritul Mişcării 

mai ales că cei care le-au comis vor rămâne cu o faimă nemeritată. Eroismul legionar este mai adânc 
şi se manifestă pe mai multe planuri. Nu se poate confunda numai cu vitejia. Această este un element 
principal dar încadrată. Fiindcă aşa se găsesc viteji şi în Tercio etc. Vitejia lui Moţa însă era de esenţă 
legionară Atitudinea legionară este armonică Inteligenţei i se preferă înţelepciunea, iar vitejia 
este în sensul legionar dacă este încadrată în întreg sistemul moral. Omul lipsit de scrupule 
oricât de viteaz ar fi el nu se încadrează spiritului legionar. Căpitanul s-a pus în gardă si fată de 
inteligenţii secături si fată de vitejii zurbagii . îndrăzneţul fără o etică înaltă poate deveni un 
monstru. 

Revenită pe liniile de bază şi dacă conjunctura externă nu este ostilă, Mişcarea Legionară are 
forţa proprie de a se valida prin procesul de interiorizare despre care vorbea Căpitanul. De aceea 
primejdia este ca oameni ambiţioşi să nu o împingă mânaţi de ambiţia lor oarbă pe drumuri rătăcite 
dând prilej lumii vechi să se aranjeze definitiv în noua conjunctură şi să o prigonească timp 
îndelungat. 

Din punct de vedere intern calitatea principală a unui legionar este că reprezintă în mod sincer şi 
dezinteresat năzuinţele adânci ale naţiei. Căci fără această calitate în primul rând n-ar avea dreptul să 


72 













aspire la posturi de conducere întrucât sub raport tehnic el este mal puţin pregătit şi lipsit de 
experienţă. Numai prin curăţenie sufletească se pot compensa la început aceste neajunsuri 
soluţionând crizele de conducere în stat care în primul rând, cum a spus Căpitanul, este o criză 
morală. Dacă se renunţă la acest atribut esenţial şi se judecă situaţia în mod sincer, atunci nu se vede 
rostul jertfelor făcute până acum - şi nici baza pretenţiilor legionare, fiindcă dacă era vorba de politică 
pentru politică în sens obişnuit se putea duce cu mai mult succes şi fără jertfe imense de sânge. 

Mesianismul spiritual legionar nu poate fi decât pur şi exclude atitudini de lingău, târâtor, poltron 
şi timorat. 

Mişcarea Legionară este tare atâta timp cât stă pe terenul său care este cel moral, fixat de 

Căpitan. Scoasă de pe acest teren îşi pierde orice forţă si devine un instrument mediocru 

fiindcă lumea veche cu care ea se găseşte în luptă este. atât de lipsită de şira spinării şi fără scrupule 
încât ea se poate adapta şi ploconi într-un mod uluitor. Ar fi cea mai mare greşeală să se creadă că 
poate fi concurată de Mişcarea Legionară pe acest teren, după cum s-a crezut, chiar dacă s-ar 
renunţa la criteriul moral. De asemenea stilul revoluţionar legionar este esenţial deosebit. 
Formula lui HORIA SIMA (vezi 15 iulie 1941) „că noi suntem o Mişcare revoluţionară şi deci nu 
interesează mijloacele” a adus şi poate duce la completa denaturare a spiritului. Din această 
deviere au ieşit dezastrele şi de ele nu poţi scăpa chiar dacă în aparenţă învingi fiindcă şi 
atunci în realitate învinge tot mişelia. (Dar pentru politica imorală se mai cere un lucru esenţial: 
inteligenţa politică, nu şmecherie ieftină.) 

Căpitanul a fost mare fiindcă a dat bătălii renunţând la şiretlicuri si a creat spaţiu pentru 

mari respiraţii istorice. 

Criza de conducere s-a produs din cauză că cei care au rămas n-au putut respira acest aer tare. 
Adaptarea la împrejurări a fost minoră. Nu adaptare cu orice preţ prin distrugerea esenţialului şi nici 
existenţa timorată. 

Tehnica curentă a omului mărginit este şiretlicul. Acesta este apanajul reminiscenţelor din 
iobăgie. în perioadele de afirmare însă nu este valabil. în conjunctura germană nu poate fi aplicată 
politica şiretlicurilor fiindcă devine primejdioasă întrucât nici nu se poate întoarce foaia şi nici nu 
trebuie ca să facă în mod iniţial pe prostul! 

De asemenea nici boala după celebritate prin senzaţional. Faima afirmării trebuie să rezulte din 
principiile sale sănătoase. Altfel ea este de aceeaşi calitate în fond ca a lui Terente sau Brandabura 

Aşadar relegionarizarea legionarilor şi întărirea Mişcării este esenţială pentru vremurile ce se 
anunţă şi mai necesară decât orice efemer succes politic care duce la slăbirea şi alterarea ei. Şi în 
acest sens lupta trebuie să fie permanentă pentru a se asigura superioritatea binelui în lupta cu răul, 
cu atât mai mult cu cât sunt mulţi care simulează o credinţă, astfel că şi în acest caz elementele bune 
să prevaleze. 

Jurământul gradelor legionare formulat de Căpitan să fie baza de plecare, înlâturându-se 
alunecările materializante din ultimii ani. 

6. Telurile politice rigoarea legionară nu le poate atinge prin renunţarea la fundamentul său 
moral şi adaptarea unei tehnici amorale, ci numai prin maturizarea cadrelor. Bătălia maturizării 
rămâne deci mereu actuală. Necesitatea Mişcării de a-şi forma cadre calificate şi specializata în toate 
domeniile de activitate ale vieţii de stat pentru a putea face faţă fazei de guvernare. Daca Mişcarea nu 
se maturizează mereu va rămâne în minorat, se vor căuta şefi străini sâ o facă aptă pentru guvernare 
Criza de conducere ar deveni permanentă din cauza acestui minorism. Numai maturizarea politică iţi 
dă priviri realiste pentru forţe creatoare. Marea nenorocire după moartea Căpitanului a fost că 
niciodată nu ne-am sforţat sâ înţelegem că poziţia în care ne-au aruncat evenimentele trebuie să aibă 
atât în concepţie cât şi în executare perspectiva situaţiei întregi şi nu aceea de luptători de cadre 
restrânse. Din cauza că o asemenea educaţie nu s-a făcut, urmărirea unei probleme în timp n-a fost 
ţinută în evidenţă. 

7. Folosirea cadrelor vechi selecţionate prin luptă si consacrate de Căpitan aste absolut 
necesară pentru a asigura osatura Mişcării fiindcă nesocotirea lor dezaxează Mişcarea şi se tulbură 
ierarhizarea dacă se urmăreşte înlocuirea lor prin ridicarea oamenilor de casă. Personalităţile, 
formează stâlpii unei Mişcări şi cum le dărâmă, dărâmă şi rezistenţa Mişcării. 

Deci toate cadrele legionare pot fi folosite potrivit pregătirii lor dacă se încadrează în ierarhia 
legionară. Elementele care în timpul prigoanelor au avut atitudini criticabile vor fi judecate. în nici un 
caz însă nu vor fi admise acele elemente care au înjurat pe Căpitan pentru a se salva sau a-şi crea 
avantaje. Judecarea cazurilor însă se va face cu aceeaşi unitate de măsură. Completările se pot face 
cu cei care s-au distins în ultimele prigoane precum şi cei de pe câmpul de luptă. 

8. Adâncirea educaţiei legionare . Ordinea şi disciplina nu trebuie considerate numai lucruri de 
paradă. Ele trebuie să-şi dea roade tocmai în vremurile grele. (Cu ocazia rebeliunii s-a constatat că 
nici o legătură n-a funcţionat normal.) 


73 










De asemenea orice iniţiativă presupune şi răspundere, căci iniţiativa fără răspundere este 
lucrul cel mai oribil. în ultimul timp răspunderea a devenit o vorbă goală fiindcă mulţi luau iniţiative 
spunând că răspund verbal, dar se eschivau de a trage consecinţele chiar când iniţiativa lor aducea 
dezastre. (La japonezi unde aceste două calităţi sunt împerecheate minunat - se naşte spiritul de faptă 
care duce şi la torpila vie, dar şi la harakiri atunci când o acţiune nu reuşeşte. Iniţiativa merge deci 
împerecheată cu sentimentul răspunderii. Dacă nu reuşeşti, tragi consecinţele, mai ales când aduci 
dezastre. Oamenii de onoare trag singuri consecinţele; numai laşii şi iresponsabilii se cramponează. 

9. Acţiunea politică va trebui să ţină totdeauna seamă de elementul spiritual al Mişcării care 
formează sursa sa de forţă Se poate acţiona politiceşte în stilul şi spiritul Căpitanului, ţinând 
mereu seamă de noile împrejurări şi de faza care se găseşte Mişcarea Căpitanul pentru a împăca 
cele două laturi ale Mişcării crease următoarele linii strategice; 

1 Pentru faza revoluţionară : Legiunea - centru spiritual; Garda de Fier - instrument de 
acţiune revoluţionară, 

2. Pentru’ faza politică : Legiunea - centru; Partidul "Totul pentru Ţară" - instrument de 
manevră politică. 

Toate însă erau străbătute de aceeaşi spiritualitate şi aveau margini minime sub care nu 
puteau coborî, spre a nu altera esenţa spiritualităţii legionare. Pe aceste şabloane se poate 
acţiona şi în faza actuală accentuându-se latura politică care să avanseze prin funcţiunea pe care o 
îndeplinea Partidul "Totul pentru Ţară” spre a se ajunge la perfectarea unui instrument de guvernare 

Acţiunea politică deci să fie dusă pe linii mari în manevrarea forţei creată de Mişcare, iar prin 
politică să nu se conceapă un lanţ de minciuni şi şmecherii ieftine (meschinărie) care în ultima analiză 
nu duc la nici un rezultat pozitiv politic şi riscă să compromită şi să anuleze atâtea jertfe. Fiindcă 
politica de şmecherii constituie o mare primejdie deoarece societatea românească este 
predispusă din cauza împreunărilor spre acest stil minor de la care l-a smuls Căpitanul. 

Deci politica, după concepţia Căpitanului, înseamnă acţiune dusă pentru atingerea unui 
scop (naţional sau social) care se desfăşoară conform legilor legionare, satisfăcând legile de 
bază ale neamului şi ale ordinei naturale create de Dumnezeu. 

II. în situaţia actuală: 

1. Internarea în arestul lagărului Dachau este o urmare a fugii lui HORIA SIMA şi prin 
severitatea ei - cu toată amabilitatea şi întreţinerea cu hrană mai deosebită - constituie o pedeapsă 
care poate tinde pana la ruptură definitivă. 

2. După interzicerea de a adresa propuneri de înţelegere direct sau indirect lui Antonescu şi 
întreruperea oricărui contact, noi suntem complet paralizaţi şi deci fără posibilitate de acţiune. 
Depindem total de necesităţile de afară şi de iniţiativa altora. 

3. Situaţia se poate schimba: 

a. Dacă Antonescu ia iniţiativa unei înţelegeri cu Mişcarea sau pentru pacificarea ţării, acum în 
preajma marii ofensive - imitând exemplul lui Franco - ar acorda o largă amnistie pentru a mări elanul 
şi a aduce o contrapondere celor care îl sabotează. După caracterul lui ranchiunos, mereu iritat de 
lumea veche, acest lucru, deşi este necesar din punct de vedere politic, totuşi este puţin probabil. Deci 
depindem de bunăvoinţa lui Antonescu. 

b Dacă Antonescu, câştigat de lumea veche, refuză să se angajeze în război, acum când 
poziţia Axei pare mai slăbită. Dar şi acest lucru pare exclus, întrucât atât din cele spuse de Generalul 
Muller, cât şi din primejdia bolşevică care s-a profilat în iarna aceasta, Antonescu, ca exponent al 
burgheziei noastre va duce războiul mal departe cu mai multă convingere. Nu este exclus să aibă şi 
ceva promisiuni pentru Ardeal. 

c. Dacă Antonescu, ca urmare a bolii de care s-a făcut odată caz şi de cercurile germane, 
sucombă Aceasta ar constitui o nouă situaţie din care însă, în situaţia în care ne găsim - după 
plecarea lui HORIA SIMA - nu se ştie în ce măsură ne mai poate favoriza. Pentru Ţară însă va fi un 
mare neajuns pentru ca o dezaxează într-un moment critic şi zădărniceşte multe probleme externe 
legate de persoana lui. Dar şi această posibilitate nu se pune cu şansele care se punea la început, 
fiindcă se vede că au pus zvonuri în legătură cu boala lui înadins lansate sau exagerate după anumite 
interese. 

4 Chiar paralizată de conducere Mişcarea îşi ţine instinctiv conturul şi canalizează multe 
nemulţumiri. Spre deosebire de trecut însă, când se afirma prin partea pozitivă, acum ea tindea să se 
menţină la suprafaţă mai mult prin partea negativă fiindcă situaţia este prea grea iar lumea veche 
incurabil de coruptă alimentează curentul legionar. 

5. Ieşiri din situaţia actuală trebuie încercate prin prisma Mişcării ţinând seama de întreg trecutul 
şi viitorul ei. 

Personal se pot găsi multe soluţii. Colectiv este mai greu. Chiurasa pentru străbaterea acestor 


74 





vremuri grele trebuie sa fie eroismul răbdării, calmul ieşit în special din sentimentul ispăşirii greşelilor 
făcute Dintr-o atitudine nervoasă au ieşit toate nenorocirile Mişcării Legionare de cinci ani încoace. 
Sângele rece pentru judecarea situaţiei este absolut necesar. 

Poziţia părţilor interesate în cazul nostru ar fi cam următoarea: 

a. . Lumea veche din România vrea să folosească această situaţie excepţională pentru a pune 
mâna prin extrădare pe toate cadrele legionare şi sub o formă oarecare să se scape de ele. 

b. Interesul german este să aibă o posibilitate de manevră pentru eventualitatea - mai puţin 
redusă acum - că Antonescu nu-şi satisface angajamentele luate în cazul însă când vor fi puşi în 
situaţia să termine într-un fel cred că momentul militar critic ii poate determina şi la sacrificarea 
Mişcării Legionare după cele întâmplate. 

c. Interesul Ţării este să existe Mişcarea Legionară în momentele actuale, dacă nu pentru 
speranţele care le poartă cel puţin să continue a constitui o frână, ca şi până acum, spre a evita 
alunecări primejdioase în politica externă. 

d. Interesul Legiunii este de a nu se ajunge la o ruptură ireparabilă cu Germania.. Fiindcă 
ruptură înseamnă pe lângă alte neajunsuri recunoaşterea dreptăţii lumii vechi şi că politica Căpitanului 
a fost greşită. Desigur de dragul acestei necesităţi nu se poate merge pană la infinit. Există o limită a 
demnităţii şi o onoare peste care nu se poate trece. Regimul pentru severă pază materială este 
justificat după călcarea cuvântului de HORIA SIMA. In ipoteza însă când se foloseşte acest lucru 
pentru a se umili şi a se ajunge la ruptură trebuie să ne amintim de formula lui Seneca pe care o 
trecuse printre lozinci legionare Căpitanul: "Cel ce ştie să moară nu va fi rob niciodată". Aşadar 
demnitatea de legionar impune ca să nu se admită umilirea morală - ceea ce cred după simptomele 
de până acum că nu va fi cazul. Ispăşirea de acum este necesară pentru repararea greşelilor făcute. 
Dacă n-ar fi fost greşeala evadării am fi scos forţa morală din suferinţa în cazul când am fi stat în 
lagăr. Linele măsuri excesive care au fost până acum (la Spandau şi în beciul poliţiei) pe lângă că ne 
pune în luptă pe terenul suferinţei, dar ne transformă din debitori iar în creditori şi pentru greşelile 
făcute să nu rămânem datori. 

Din unele menajări făcute pana acum rezultă că nici germanii nu vor să rupă definitiv cu 
Mişcarea Legionară Numai când o tendinţă va fi evidentă atunci se poate pune problema unei ieşiri 
onorabile prin: 

a. Cerere colectivă de extrădare pentru a ispăşi pedeapsa în Ţară atât pentru greşelile 
personale, cât şi pentru acele ale Mişcării de orientare. 

b Linia creştină a suferinţei şi jertfei pentru a deveni un strigător caz moral, mărind caracterul 
jertfelor 

c. Linia eroică.şi de onoare în stil dacic pentru greşeala ce a făcut-o Mişcarea de a se fi înşelat 
în alegerea prietenilor, fiindcă pentru orice greşeală trebuie să existe răspundere. Deci: ideea jertfei 
salvatoare când politica legionară va eşua. 

Astea însă sunt probleme care se pun ipotetic pentru eventualitatea când politica pentru care a 
luptat de 20 ani Mişcarea Legionară a eşuat complet sau s-a dezvoltat în detrimentul neamului 
românesc fiindcă drumul nostru trasat de Căpitan a fost atât de drept încât el nu are întoarcere. 
Plecarea lui HORIA SIMA a încurcat şi posibilitatea unei clarificări. 

Ar fi însă o mare greşeală dacă din pripeală sau sub starea de nervi creată de apăsătoarele 
ziduri, ar determina în mod prematur adoptarea unor asemenea soluţii. 

Datoria ceasului de faţă este să ne păstrăm încrederea în dragostea legionară şi să luptăm 
pentru validarea politicii Căpitanului, fiindcă sunt încă multe şanse. S-ar putea să se ivească din nou 
ocazia ca Antonescu să simtă nevoia unei înţelegeri cu Mişcarea Legionară, deşi pentru asemenea 
eventualitate există rezerve la germani că dinamul legionar lipsit în mare parte de frâna maturităţii este 
- cu toată bunăvoinţa - posibil de a aduce incertitudini şi chiar încurcături. 

Sub raport individual (personal) problema na se poate pune dacă se ţine seama de cadrul 
disciplinat al Mişcării. Totuşi pot exista soluţii combinate în momente mai grele - care însă nu justifica 
ruptură definitivă - se poate imagina situaţia- ca unii să ceara extrădarea - -chiar cu riscul de a fi 
împuşcat acolo, dar să existe certitudinea că rămân elemente care să păstreze onoarea Mişcării. Căci 
altfel ieşi-rea personală onorabilă cu preţul lăsării Mişcării în mâinile oamenilor incorecţi şi gata de fel 
de fel de tranzacţii, constituie o dezertare. 

Eu unul sunt gata să cer extrădarea mea când va fi nevoie dacă aici rămân oameni care să 
păzească Mişcarea Legionară de a aluneca pe panta degradărilor. 

Până la apariţia unui conducător cu toate calităţile, Mişcarea trebuie apărată spre a nu fi 
dusă şi rătăcita pe drumuri contrare esenţei sale. (vezi Reflexii - 25 Febr. 1943 - prima zi la 
Dachau) 

Personal singura problemă care mă leagă este cea macedoneană. Sunt convins că dacă n-aş fi 
eu şi problema noastră şi-ar pierde importanţa în Mişcare dat fiind actuala formaţie a cadrelor 


75 


legionare, fiindcă acum nu mai este garanţia Căpitanului, iar de respectul pentru jertfe mi-am dat 
seama după atitudinea care s-a avut faţă de familia Căpitanului. Şi mai avem ostilitatea lumii vechi. De 
asemenea toţi cei care au mers să se jertfească (lancu, Niki, Doru, Miti Dumitrescu) au văzut în mine 
o garanţie că nu se va părăsi linia legionară 


CONCLUZII: 

Mai întâi un principiu: greşelile politice se pot ierta fiindcă cu timpul ele se pot îndrepta. 
Cele morale însă nu, fiindcă ele ating esenţa Mişcării. 

Recapitulând în general şi comparativ atitudinile în diversele etape scurse de la arestarea 
Căpitanului pe care le-am avut eu şi HORIA SIMA cu care împrejurările au făcut să conlucrăm 
aproape în continuu, apar divergenţe şi completări determinate de structură, formaţie şi necesităţi 
tactice care însă reflectă: 

I. în cadrul Mişcării : 

în general, eu am reprezentat mai mult linia strategică, HORIA SIMA doar linii tactice. 

1. în prima perioadă când Căpitanul era închis eu am preconizat-politica moderată pentru a nu 
expune viaţa Căpitanului care era totul pe când HORIA SIMA reprezenta acţiunea excentrică şi de 
intransigenţă absolută cu caracter revoluţionar, terorist. 

2. în primul exil, după moartea Căpitanului, eu am reprezentat poziţia de absolută intransigenţă 
faţă de Regele asasin pe când HORIA SIMA, când a căzut în mâinile lui Carol, a adoptat politica 
compromiselor zise tactice care puteau duce la anularea poziţiei externe a Mişcării dacă nu se 
exercita frâna de grupul care a rămas în Germania. 

3. în timpul guvernării am preconizat politica matură, pentru noua faza care începe 
fundamentata pe eroismul şi abnegaţia legionara, dată de jurământul legionar, pe când HORIA SIMA 
s-a mişcat pe planul materialist (liberalizarea cadrelor) şi cel romantic revoluţionar prin menajarea 
elementelor exuberante şi iresponsabile care dezorganizau Statul şi măreau anarhia determinată de 
prăbuşirile de graniţe 

4. în al doilea exil am reprezentat ideea unităţii pentru a se soluţiona definitiv problema 
conducerii susţinând pe HORIA SIMA chiar după greşelile făcute în limita intereselor Mişcării precum 
şi interesele Statului român, în special pe chestia Ardealului chiar cu riscuri personale, pe când 
HORIA SIMA a reprezentat mai mult punctul personal într-o formă de cramponare care aruncă noi 
lumini asupra multor evenimente din trecut. Bolnăvicioasa sete de putere şi o psihoză de Erostrat 
pentru celebritate i-a tulburat adesea vederile dace. Pentru a se face necesar personal, abandona sau 
neglija probleme vitale pentru neamul românesc. în raporturile personale orice aş fi făcut tot nu 
realizam o destindere sinceră din cauza complexului de inferioritate pe care o tulbura. 

în toate aceste etape ideea unităţii Mişcării m-a pasionat într-o aşa largă măsură încât cred că a 
devenit o adevărată slăbiciune de care s-a abuzat de către acei care n-aveau nici un pic de sentiment 
de mare răspundere Dar şi aceasta care are însă o margine, fiindcă ar fi absurd ca să menţii unitatea 
cu preţul distrugerii însăşi a esenţei spirituale a Mişcării. Pe drumul dezonoarei nu se poate merge. N- 
ar avea rost după ce au murit atâţia camarazi şi nici sens politic. 

Criza de conducere în Mişcarea Legionară după moartea Căpitanului a fost agravată de interes 
şi mai ales din lipsă de sinceritate a lui HORIA SIMA. A fost o criză deci de sinceritate care n-a 
valorificat nici principiile şi nici forţele care i-au mai rămas Mişcării. Aceasta în primul rând a făcut ca 
Mişcarea să ajungă în situaţia de astăzi. Sfaturile date au fost totdeauna sincere şi dezinteresate 
fiindcă am considerat toleranţa şi închiderea ochilor ca o mare greşeală care atrăgea răspunderi tot 
aşa de grele. Politica struţului este detestabilă pentru un legionar. 

Ultimul act de înţelepciune este Hotărârea de la 1 Ianuarie 1943. Mai departe înseamnă 
slăbiciune şi chiar primă de încurajare dacă nu laşitate. Cel ce nu va înţelege situaţia grea a Mişcării, 
va fi blestemat din neam în neam. Atunci - în mod inevitabil - se va pune complet problema 
răspunderilor. 

Ca rezultate politice, făcând abstracţie de linia morală permanentă, evenimentele mi-au dat 
completă dreptate. 

II. în cadrul general : 

1. Criza de conducere atât a Mişcării cât şi a Statului Român a. fost determinată de 
asasinarea Căpitanului singurul care o putea soluţiona radical. Răspunderea o poartă toţi cei au 
contribuit la această moarte, 


76 




2. Organica soluţie a crizei politice în viitor nu se va putea face decât prin Mişcarea 
Legionară. 

3. Mişcarea Legionară, pentru a corespunde acestei misiuni, trebuie să revină total pe 
liniile Căpitanului şi să-şi compacteze educaţia pe direcţia acestor linii prin maturizarea cadrelor 
pentru a corespunde fazei de guvernare. Nu poate rămâne în postura minoră de a face joc de-a 
soldaţii. Fără această maturizare venirea la guvernare fi o nenorocire. 

4. Rezolvarea crizei de conducere care anemiază Statul Român poate avea loc dacă se 
pune problema pe plan larg pentru ca această necesitate să fie recunoscută şi de oameni de 
bună credinţă si cu sentiment de răspundere a societăţii noastre. 

5. Ieşirea din situaţia actuală este mai mult opera imponderabilului, care pentru Legiune 
este Arhanghelul Mihail. 

6. Rezistenţa trebuie să se bazeze pe conştiinţa că orice jertfă duce spre biruinţă şi în 
aceasta cred cu tărie. 


Dachau (celula Nr. 3) Martie 1943 


> 


77