Tudor Pamfile — Comorile (1916)

ACADEMIA ROMANA 
DIN VIERTR POPORULUI ROMÂN 
CULEGERI ȘI STUDII 


 —— 


XXX 





MITOLOGIE ROMÁNEASCÁ 


COMORILE 


“TUDOR PAMFILE 





SEDINTA DELA 4 (17) DECEMVRIE 1915 


BUCUREȘTI 
LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SFETEA, PAVEL SURU. 
LEIPZIG VIENA 
OTTO HARRASSOWITZ GEROLD & Comp. 


1916 


BIBLIOTECA 
ASEZAMANTULUI CULTURAL 





„NICOLAE BĂLCESCU" 


КЖ 


L Hora din Cartal, de Pompiliu Párvescu, 1908. L. 
H. Cimilituri româneşti, de T. Рат е, 1908. . . . . . " 
VII. Poezii populare din Maramureş, de Tit Bud, 1908. у 
IV. Cântece şi urături, de Al. Vasiliu, 1909 ” 
V. Din literatura роршаға, de М. Pasculescu, 1909 . " 
VI. Jocuri de copi de T. Pamfile, 1900 i5 " 
VII.  Sarbátorile poporului, de C. Rădulescu-Codin şi D. Mihala- 
che, 1910 . А Г. 
УШ. Industria casnică la Români, de T. Partile, `Ргетїш 
„Neuschotz“ din 1909, 1910 . . . . 20" 
IX. Hore si chiuituri din Bucovina, de S. Fl. Marian, 191. 20” 
X. Legende, tradiții şi amintiri istorice, de С. Radulescu-Co- 
din, 1910... . . e. n 
XI. Sărbătorile de vară la Români. d T. Partile, 49. T E 
XII. Cântece de fară, adunate de T. Рат е, 1913. . . + + . » 
XII]. Boli gi leacuri la oameni, vite şi păsări, după datinile şi 
credintile poporului român, adunate din com. Тери, 
jud. Tecuciu, de T. Pamfile, 1911 . . . . scs " 
XIV. Cântece populare româneşti din Comitatul Bihor (Ungaria). 
culese şi notate de Béla Bartók, 1913. . . . боп 
XV. Vremuri înfelepte. Povestiri şi legende românești, айке 
de D. Furtună, 1913 . . . . corp sw 18 
XVI. Agricultura la Románi, de T. Panfile, 1913 АКЕГЕ. 
ХУП. Ingerul românului, poveşti şi legende din popor, culese de 
C. Rádulescu-Codin, 1913 . , . . . ” 
XVIII. Povestea lumii de demult, după credinţile poporului român, 
de T. Pamfile, 1913 . . . . . » 
XIX. Sărbătorile а Români. Sărbătorile de artă sí Postul 
Crăciunului, de T. Pamfile, 1914 . . . © < p 
XX. Sărbătorile la Români. Crăciunul, de T. Pamfile sj] n 
XXI. Superstifüle poporului român, de G. F. P DUE Premiul 
Adamachi din 1913, 1914 . . . . 2, wil Yer UH 
XXII. Colinde din Ardeal, culese de Alexiu Viciu, 1914 ¿ZQ usa М» 
XXIII. Cuvinte scumpe. Taclale, povestiri şi legende românești, culese 
de D. Furtună, 1914 . . . . " 
XXIV.  Cromatica poporului român, de T. Pamfile si M. Lupescu, 1914 А 
XXV. Diavolul învrăjbitor al lumii, după credintile E ro- 
шап, de T. Pamfile, 1914 " 
XXVI. Cerul si podoabele lui, dupa credinţile poporului român, 
de T. Рат е, 1915. . " 
XXVII. | Credinfi şi superstiții ale poporuiui robii, de Anur Go- 
rovei, 1915 . . .. Bog 20% n 
XXVIII. И@гапйш, după credinţile poporului român, de T. Pamfile, 
1916 . қ » 
ХХІХ. Mitologie românească, 1. Dusmani s mm: ai отиш, де 
T. Pamfile, 1916 . . . . 4 ” 
XXX. Mitologie românească, ЇЇ. Comorile, de T. Pamfile, 1916. " 


DIN VIEATA POPORULUI ROMAN 





PREFATÁ 


Stima banilor, — duhul păzitor al „scumpeturilor“ ascunse în 
sânul pământului, nu se poate desface cu ușurință din mul- 
Timea de credinţi și povestiri privitoare la Comori, în cât să ne 
prezente un capitol asemuitor celor ce ne vorbesc despre alli 
prieteni sau dușmani ai omului. In afară de legăturile dintre SZ- 
mă si Comori, despre acestea din urmă se mai pot spune numai 
foarte puţine lucruri, — dar se mai pot spune; pentru acest cuvânt 
lucrarea de faţă rămâne în afară de mănunchiul de cercetări re- 
feritor la acei Priefeni și dușmani ai omului, dar cu o fărâmă 
dintr'o Mitologie românească. 


CAPITOLUL 1. 
Ingroparea comorilor. 


Atátea împrejurări siliau pe cei dinaintea noastra să-și puna 
averile la adăpost, în pământ, şi tot atât de multe împrejurari îi 
îndepărtau apoi din locurile lor, ca să le rămâuă astfel comorile 
tăinuite pentru totdeauna sau până la scurmarea norocoasă a 
cuivă pe acolo. 

Dacă multe prilejuri rămân îmbrăcate în straiul povestirii care 
nu cere numaidecát adevarul, multe altele sunt adevărate, căci se 
mai ivesc si astăzi. 

Se fac «că/cări»,— «calca hoţii pe unul, îl pradă si până la o 
împărțeală dreaptă, tihnită si ferită, jaful se îngroapă chiar în 
noaptea dintâi, si astfel de câte ori nu rămâne acolo pentru vea- 
curi agoniseala răpită, mai ales după ce justiţia osándeste și viaţa 
de temniţă ucide pe făptaş!Şi dacă atâtea lucruri putrezesc cu vre- 
mea, rămân banii şi sculele, „odoarele“, pe cari rugina nu le poate 
măcină decât după veacuri. O întâmplare, şi cinevă o descopere: 
iată o comoară, cu atât mai mare, cu cât banii 51 „scumpeturile“ 
se pot preschimbă mai curând în bani cari „merg“, cari „umblă“, 
„bani buni“. 

Pentru trecut, fireşte, împrejurările erau numeroase; pe atunci, 
banul aveă atâta vreme preţ, cât eră în mâna omului, sub ochii 
lui sau în locul ştiut de dânsul. Deci se puteă păstră foarte bine 
în pământ, cum a făcut si stăpânul talantului din evanghelie. 

Numai locul trebuiă însemnat, ca să fie ţinut minte ușor, dar 
alegerea trebuiă să se facă astfel, ca să nu dea nimănui de bă- 
nuit: „în vatra focului (1), ori în casă, sub pat, ori sub pragul uşii, 


(1) A. Ciura, Amintiri, Orăştie 1912, pp. 29 30: „Noaptea, Malvina [care 
văzuse unde stăpânii săi îngropaseră comoara], s'a dus în grădină şi a scos co- 
moara dela tulpina părului. Erà o ladă ferecatá іп care zuruiau galbenii. Abia 
a putut-o ridică si a poposit de mai multe ori până s'o poata duce în casa, A 
ascuns-o apoi sub vatră şi a trimis vorbă la baciu-so din După-piatră, să vină 
cu un car cu boi, că аге să-i spună un lucru mare. Dar să vina noaptea!“ 


T. Pamfile, Mitologie, П. 1. 


2 


ri în grajd sub iesle, ori în dosul casei" (1). Locuri însemnate 
unt copacii de pe lângă o stâncă, dintrun vâri de munte, de 
lângă o carare sau un drum mare. „Dacă comoara este lângă o 
stâncă si în apropiere este un copac, atunci se găsește semn în 
copac; de-i comoara sub un copac, atunci este c/oplas în copac, 
sau sunt tăiate câtevă cepuri“ (2). 

In privinţa alegerii locului de ascuns banii, prin jud. Tecuciu, 
se crede că mai demult se folosiau inimile carelor chiar: se gău- 
riau, gaura se umpleà cu bani şi apoi în gură i se puneă cep, 
care se reteză astfel ca să nu se cunoască, 


În jud. Tutova, mi за spus de preotul slujitor la bisericuta 
de lemn dela Strâmba, că prisosul de bani, dela ridicarea unui 


locaş dumnezeiesc se pástrà pentru ,meremetisiri^ în astfel de 
$ p p 
eauri cu cepuri fícute in peretele bisericii chiar(3). 

Din jud. Dolj avem această interesantă povestire: 


; Omul se sfădiă furcă pentru un lucru de nimica-toată cu fe- 
meia. Erà vorba adică, de locul unde trebuiau păstrate nişte pă- 


гище strânse cu multă trudă și răbdare. Omul socotiă cá mai 
sfânt loc decât chimirul lui, nu se puteă: îl ауел totdeauna pe 
lângă dânsul. Dar femeia nu se împacă în ruptul capului: 

Să-i îngropi, bărbate, la furca pătulului. Acolo-i cel mai de 
taină loc pentru bánufii nostri; cui să-i dea în gând că ne-am 
ascuns acolo munculita si comándul nostru! 

Vedeţi? Femeia se temeà, Doamne fereşte, de-o întâmplare : îi 
iesă omului înainte cinevă, îl pocneşte odată în numele-tatălui 
şi-i iea chimirul până una-alta. 

lar bărbatului îi eră mai mult de femeie. Поатие fereşte de 
анга muierii: un cuvânt, peste gard, la vecină, aceea iarăş un 
cuvânt alteia, si nici nu ştii când îţi scurmă unul, tocmai din 
celalt capăt al satului la rădăcina pătulului şi-ţi iea paralele! 

Aşă, socoti omul în tot chipul şi la urmă iată ce Вси: merse 
la marginea satului si aduse de acolo o câpăfină de cal, care 
albià acolo de multă vreme, fară ca cinevà să se anine de dânsa. 
O aduse acasă şi în Zroaca ei puse grămadă banii pe cari îi ауей, 


(1) S. ГІ. Marian, Sărbatorile la Români, ІП, p. 250. 

(2) S«zutoarea, V, p. 107. 

(3) T. Pamfile şi V. C. Nicolu, [ssemnóri cu privire la moşia, satul si 
biserica С Та Strâmba, din comuna Puiești, jud. Tutova, Bàrlad 1914, p. 3. 


3 


După asta, infipse căpăţina intr'un stobor de gard și-o lăsa acolo (1. 

Dar cu nevasta, în casă, sfadă necurmatá în toata ziulica lasati 
de Dumnezeu sfântul. Că: 

Unde-ai pus banii, omule? Nu trebue să ştiu şi eu? Nu-s 
făcuţi din munca noastră, a amândurora? 

Lasă, femeie! Nu purtă tu grijă. Unde i-am pus eu, nici 
dracul nu-i ştie. Caută-ţi de treabă şi nu-ţi mai amâri sufletul 
pentru un fleac de nimica! 

După asta mai trece un AGrfal de vreme, si vine vara. Omul 
nostru îşi ост! nişte cosaşi, chiar în ziua în care se sfădise mai 
bine cu femeia, când dânsa îi spusese саге să-l facă de râs, 
când vor fi oameni mai mulţi în casă. 

— Sá pofteşti de seară, îi zise bărbatul, şi, să-i pice nasul 
cui sa supără! 

Pleacă omul la livezile cu fânul de cosit, dar igi iea in disagi 
şi căpăţina cea de cal, fără ca cinevă să bage de samă. Cum a- 
junge la livadă, făcându-se că măsoară în colo cu pasul, duce 
căpăţina şi o pune mai în colo, şi pe urmă se apucă de muncă. 

Trag cosasii, trag mereu, și numai iată că mai târziu unul 
dintr'ingii ajunge lângă Zroaca de cal. 

I! o căpăţină de cal! Tocmai unde şi-a lăsat potcoavele 
biata gloabá! Se vede că aici i-a ridicat lupul ралаоліа! 

Si fără ca să se mai gândească 51 la altcevà, îi айай cu căl- 
саш, înapoi, şi porni mai departe cu cositul. 

Stăpânul,— gospodarul nostru, trase cu ochii şi cu urechile, 
1454 pe cosas să se mai depărteze, luă apoi сарайпа de cal în 
care-şi păstră dânsul toată averea lui bănească, şi o puse mai 
departe înaintea altui cosas. 

Acela ajunse şi el cu trasul până la ciolan, şi văzându-l, îl ocoli 
binigor, са să nu-şi rupă coasa, și-i сй vânt înapoi cu piciorul 
zicând: 

De unde, ciorile, să fi ajuns aici cápátina asta de cal! 

Si tot аба rândui omul nostru căpăţina pe dinaintea muncito- 
rilor, până seara, când şi-a pus-o din nou în disagi și a adus-o 
acasă. 

Acasă, nevasta îl aşteptă си mare neastâmpăr. Aveà muncitori - 


(1) Prin unele sate din jud. Tecuciu se pun căpăfini de cai prin pini gnrdu- 
rilor, ca să fie feriti porcii de boală. 


4 


multi la masă, şi аба, puteà să se răsbune pe bărbatu-său, саге 
se jurase că „să-i pice nasul dacă s'o supără!“. 

Are să aducă ea vorba, pe departe, fireşte, са să nu-l facă. 
prea de tot râsul pupezii, dar asà ca să simtă cum se cade ibri- 
şinul pe la nas. Să vadă: are să fie bine? 

Vine omul dela muncă, vin oamenii toţi, şi gospodina le 
întinde masa. Se aşează cu toţii împrejurul mesei pe scăuieşe de 
lemn, da gospodarul scoate hârca ceea de cal şi se aşează pe 
dânsa. Şi încep cu toţii să îmbuce şi să vorbească. 

Că una, că alta... 

Că, da de ce te-ai aşezat tocmai dumneata acolo? laca 
poftim scaunul meu! 

— Ba, las! că stau minunat de bine! 

lar femeia : 

Apoi, aşa-i dumnealui! Când i-a zice cinevă că-i alb! 
dumnealui îndată îi răspunde că-i „negru“! 

— Se înţelege,—sare omul; se înțelege cá agà-i. Când tu zici 
să'ngrop banii la piciorul patului, eu zic că-i mai bine la rădă- 
cina nucului... 

Si prinse apoi să râdă cu hohot. 

Femeia atât a aşteptat. 

-- Аба? Apoi dacă {1-1 vorbă de-agà, să stăm strâmb şi 54 
judecăm drept. Să spună dumnealor, că poate or şti mai bine 
decât mine. Eu zic să îngroape banii la un loc însemnat, şi nu 
vrea dumnealui; nu vrea, să-l pici cu lumânarea. Îmi face în 
ciudă şi nu vrea! Spuneţi dumneavoastră, dacă am ori nu dreptate! 

lar unul din cei cari o ascultau cu băgare de samă, îi răspunse: 

— Ai dreptate! 

Atunci se sculă în picioare gospodarul, şi ridicând căpăţina 
cea de cal, îşi întrebă nevasta: 

— Spune tu, Cutare,—de când stă căpăţina asta іп stoborul 
gardului nostru ? 

— De patru ani,—răspunse femeia. 

— Şi s'a legat cinevă de dânsa? Dar dumneavoastră, oameni 
buni, cunoaşteţi căpăţina asta? Dumneata,— Cutare,—o cunoşti ? 
Ráspunde-mi! 

Si omul întrebat își aduse numaidecât aminte са isbit-o cu 
piciorul, cât colo, în livadă. 


5 


Si altul iar, si toţi сай se'mpiedecaseră la cosit de dânsa, o 
<unoscură : 

— Asta-i căpăţina de cal pe саге am întâlnit-o eu... şi eu... şi eu. 

— Ва nu!—strigă omul. Asta nu-i căpăţina саге stă de patru 
ani în gardul meu, în drumul tuturora, şi nu-i nici căpăţina pe 
care dumneavoastră cu toţii aţi isbit-o cu piciorul. Asta-i lada'n 
care-mi păstrez eu comoara ! Aici îmi stau paralele mele de patru 
ani de zile! 

Si destupând-o, au curs, pe masă o mulţime de galbeni frumoşi. 

Şi-a avut, aşă, omul dreptate, si femeia па avut. 

Si toţi au zis că agà este cu dreptul! (1). 

Acum, pe temeiul mărturiilor, să vedem  prilejurile când se 
îngropau comorile, cari, pentru oameni de rând, închipuesc numai 
grămezi mari ori mici de bani. 

Puţine au fost acele așezate acolo de omul pe care nu le pu- 
teà (ine în casa lui, de frica cheltuelii, ori în așteptarea unei 


folosințe de mai târziu, cum ar fi comândarea trecerii la меда 
de veci. Prin Bucovina se povesteşte despre un împărat, un vodă, 


care „a strâns comorile acelea şi le-a ascuns acolo, nu pentru 
lacomia oamenilor, ci să aibă cu ce plăti vămile sau punfile în 
Јитеа cealaltă“ (2). 

Mai deasă a fost însă grija ca acele agoniseli să nu încapă cu 
sila în mână străină. 

„De frica Zurcilor, — scrie un muscelean, Românii fugiau 
de-si făceau case pe dealuri si prin păduri. Porumbul îl puneau 
în gropi, şi ca să nu se recunoască, puneau deasupra pământ cu 
iarbă. Banii îi pitiau în căldări şi în borcane, și-i băgau în pă- 
mânt. Când fierbe cocleala pe ei, joacă comorile“ (3). 

Credinţile acestea le aflăm pretutindeni însă; alături de Turci, 
se pot numără Muscalii, chiar pentru părți din Transilvania (4), 
şi Tăfarii, pentru întreaga Moldovă. 

Multe comori au rămas de pe urma йо оғ, cum de altfel, 
am mai pomenit, „de pe vremurile când erau faiduci si hoti 
de codru, de-şi băgau banii în pământ prin păduri ori prin peş- 


(1) Culegere din Oltenia și împărt. de d-l P. Danilescu, înv, în com. Panaghia. 

(2) Marian, Tradiții poporane române, Bucureşti 1895, pp. 86 7. 

(3) C. Rădulescu-Codin, Legende, tradiții și amintiri istorice, Bucureşti 1910, 
p. 89. 

(4) Marian, Sărbătorile, MI, p. 251. 


6 


eri, si dacă se întâmplă să se prăpădească, rămâneau acolo“ (1) 

[n aceasta privinţă, iată o povestire bucovineani: 

„Pe timpul lui Vasile, Voievodul Moldovei, se află aproape 
de oraşul Siret o pădure deasă ca sâtă, ticsită de stejari si fagi 
umbroşi, înalţi si scorţoroși, şi de о băzrâneață însemnată. 

Adesea se auziă de acolo chiar în ziua mare urletul lupilor 
si mornăitul urşilor. In pădurea aceea, intro văgăună, sub o 
stâncă stragnicá de mare, eră ascunsul unei cete de hoţi, — doi- 
sprezece la număr,— cu un căpitan sfravân ca smeul si înalt ca 
bradul, cunoscut în toată fara, groaza bogătașilor si а neguţitorilor, 
dar milostivnicul vădanelor, orfanilor şi al săracilor. Cu toate ca 
nu lăsă nici când săracii pe cari-i întâlniă cu mâna goală, totus 
omorise mulţi oameni, cari nu se dau prădaţi. Dar şi casa егі 
după un astfel de omor pradă focului. Nimeni nu se află să 
poată face acestor tâlhării groaznice un capăt. 

Odinioară prădară hoţii şi o biserică. Nu mult după aceea se 
îmbolnăvi conducătorul һоШог greu. Zăcând el așă singur pe 
patul morţii în vizuina sa, văzu de odată o pară mare în al 
cărei mijloc se arătă chipul patronului bisericii prădate. 

Criminit de spaimă, auziă ca în vis: 

— Cu dureri sfâşietoare vei fini în curând viaţa ta cea păcă- 
toasă, dacă nu te vei întoarce de pe drumul cel spinos, şi nu te 
vei lepádà de mestesugul ist uricios și blástámat de Dumnezeu; 
iar lucrurile prádate din locagul dumnezeesc, să le duci îndărăpt! 

După aceste cuvinte nu mai ştii! hoţul hotilor ce se mai Аси 
cu dânsul; el leşină, și de-abiă după două zile se trezi in mij- 
locul tovarăşilor, cari-l deplánserá, tinándu-1 mort. El le povesti: 
despre vedenie si ameninţare, le spuse că se vor şterge de pe 
fata pământului, cum nu vor ascultă ei acele cuvinte sfinte, st 
după ce luă dela fiecare jurământul că se va lepădă de һойе, se 
împărţiră după însănătoşarea басішіші (2) cu odoarele şi banii 
prădaţi. 

Căpitanul dădu fiecărui partea sa, le aminti înainte de despăr- 
{те mai odată despre făgăduinţa lor, si după ce dori fiecărui o: 
cale bună şi noroc, gândi unde să-și ascundă el partea sa, trei- 


(1) Marian, Sărbătorile, ПІ, p. 251. 
(2) Se zice, prin urmare, baciu de hofi, căpetenie de hoți. 


7 


sprezece polohoace ticsite cu galbeni. [Intr'O pivnita, ре coasta 
ealuiui, 11 faţa oraşului Siret voiă să-şi cufunde averea. El ist 
aduse patru zidari, le fagădui multi bani, dacă vor zidi în timpul 
nopții o pivniţă. РіупЦа eră gata, dar în zadar se opintin sa 
bage toate buţile cu galbeni: numai douasprezece aveau loc. D 
aceea îngropase ai treisprezecelea poloboc înaintea pivniţii. Dupa 
toată munca le йй zidarilor voie să-şi iee din bufile | use in 
pivniţă atâţia bani cât vor puteă duce. Dar vai! басш. încuiă 
pivniţa şi іпігіпва, pe sărmanii zidari. Acuma de-abiă eră elsi ш 
că nu va şti nimeni de comoara ascunsă. Cu un săculeţ de 
galbeni se sui pe o trasură, cârnind spre un oraş învecinat, und 
aveă să se precestuiasca. Aproape de orașul amintit, pe când 
trecea el prin pădure, gândiă căpitanul hofilor cum să omoare 
şi viziteul, tovarisul său cel din urmă. Cu un cuţit ascuţit, il 
străpunse pe neştiute în spate, Viziteul cázü mort între cai, асеѕ- 


tia se speriară, răsturnară trăsura, şi aninat de un ргоар, fu 
nevrednicul hoţ Zariaz de moarte. Aşă fini el vieafa sa сеа páca- 


toasă. Comoara ascunsă încă n'a ridicat-o nimeni, măcar că 
pivnifa se deschide totdeauna de Paşti pe timpul Invierii Mân- 
tuitorului nostru“ (1). 

Printre prilejuri, să nu se uite răsmirifele, — vrdjbile, când lumea 
trebue să se pună la adăpost în grabă: 

Un „fâster“,— forestier, când cu „vrajba“, „într'o seară, când 
tocmai eră vorba să-şi vadă de drum... cu nevasta săpau cevă 
sub un păr... Îşi îngroapă galbenii şi auriturile“. Unei fete din 
casă îi spune: „Malvino, tu rămâi aici, că Це nare să {і se în- 
tâmple nimic. Aici sunt cheile dela case; poartă de grijă și când 
s'or mai potoli vremurile, ne întoarcem si ne-om îngriji şi de 
tine. Bani si aurifuri, n'a rămas nimic. Le-am luat noi" (2). 

Turcii, despre a căror bogăţie poporul nostru încă ісі mai 
aminteşte, ne-au lăsat, la isgonirea lor din părţile noastre, nume- 
roase comori (3). Prin Dobrogea mi sa povestit cum că cutare 
gospodar за îmbogăţit, numai fiind cá a dat pe din două cazanul 
de bani de care l-a aflat in ogorul său, după arătările cutărui 


(1) Sezáfoarea, V, pp. 76 9. 
(2) Ciura, ор. cit, pp. 25 36, bucata: Comoara. 
(3) Cred. Rom, din com, Тери, jud. Tecuciu. 


8 


Turc, care, călăuzit de arătările tatălui său, bejănărit după 
1877, a venit sí sape o uitată moștenire părintească. 

O astfel de comoară se află pe muntele Tetin de lângă Cernăuţi. 

„In Tetin sunt Draci. Oarecând au fost pe aici Turcii si au 
făcut celate acolo şi umblau toată fara. Veniau împărați cu bă- 
{Ше împotriva lor, de împușcau pe feresti, dar nu-i puteau birui. 
Pe urmă пи au avut ce face şi-au trebuit să se ducă. Da banii, 
cât prădaseră din ţară, au rămas, cu poloboacele cu tot, acolo; si 
pentru că пай putut să-i iea cu dânşii, i-au blăstămat să fie ai 
Dracului până s'or întoarce ei. Dará ei nu s'au înturnat mai mult, 
şi аси au rămas Dracii stăpâni acolo şi-i numară“(1). 

-Dar cele mai multe comori ne sunt rămase dela acei soiu de 
Oameni саге a trăit înaintea noastră, adică dela Urieși sau Jidovi, 
cari şi-au luat tălpăşița de prin părţile noastre îndată ce fata de 
Jidov a venit acasa dela câmp cu o sumă de-alde noi, în poală (2). 

Cu privire la comorile Jidovilor, iată câtevă povestiri: 

Întâia este culeasă din târgul Ştefăneşti, jud. Botoşani: 

„În vremea veche eră pe ici, prin împrejurimile târgului, o 
nație de oameni игі și mari de mama focului. Iştia erau Urieșii. 
Aşă erau de mari oamenii iştia, că unul din ei, dacă puneà un 
picior pe malul Prutului, ajungeă cu celălalt tocmai la Nistru. 

Urieşii aveau averi nenumărate, bănet mult, fièrăt de bani, 
să nu-l poti duce în zece care. lar atunci când типа vreunul 
aveau obiceiu să îngroape cu el, şi toate averile lui. 

Au trăit ei şi ац necájit lumea prin locurile acestea multă 
vreme, până a vrut Dumnezeu că într'o zi, nu ştie nimeni cum, 

a dat între Uriesi о boală, buba cea neagrá,—si curánd-curánd, 
s'au stins aproape toti din vieaţă. Puţini сагі au rămas, au îngro- 
pat pe morţi chiar în poiană, unde sălășluiseră, iar ei au plecat. 

Unde s'or fi dus, nu se ştie. Şi uite, vezi? Movilele cele din 
câmpul Burcilor sunt mormintele Uriesilor. 

La zile mari, când se revarsă zorile, dacă cinevă s'ar uită cu 
luare aminte spre Burci, ar vedeă într'acolo arzând focuri mari şi 
multe. Si focurile arată chiar locurile unde sunt îngropate como- 
rile Urieşilor. 

Da ferit-a Sfântul să poti pune mâna pe comorile istea! Te-ai 


(1) Voronca, op. cit, pp. 479 80. 
(2) СІ. T. Pamfile, Povestea lumii de demult, Bucureşti 1913, рр. 157 şi urm. 


9 


alege cu vreo poceală, dar cu ispravă nu. Câţi nu s'au încercat 
cu lucrul ăsta, fel şi chip. Zadarnică le-a fost însă truda. Că se 
duceau oamenii, făceau săpături în locurile unde zăriau focurile şi 
ajungeau chiar de loviau cu hárle(ul de cea; care sună de- 
desubt. Dar nu puteau să-l scoată nicidecum. De ce săpau, de 
aceea ceaunul se lăsă tot mai jos, si nici odată nu puteau să-l 
dea afară. 

Un sătean din Ştefăneşti, anume Macutá, a văzut si el într'o 
noapte arzând comoara. 

S'a intovárágit cu alţii şi sa dus să facă săpături şi s'o des- 
„roape. Au săpat ei până la miezul nopţii, fără a scoate lucrul 
la capăt. Atunci, odată, ce-au văzut, să vă ferească Dumnezeu, 
Veniă în spre ei despre Bnşău o латйа de om lungă, lunga, de 
nu-i mai aflai măsura, 

Acela, se vede, eră vrun Uries ; venià să-și apere comoara. 

Atât le-a trebuit oamenilor. Cum l-au văzut, au părăsit lucrul 
şi au rupt-o de fugă spre târg. lar în urmă-le au auzit un sgo- 
mot ѕігаѕпіс, adus de năruitura gropii, si au mai auzit un huruit 
si un sunet de bani. Nu s'au mai uitat însă înapoi, ca li eră 
teamă oamenilor, să nu rămâie neoameni. 

Urieşii ceia pociseră şi impietriserá multă lume care le cer- 
cetase comoara“ (1). 

Unii spun că şi comoara de pe Теріп e lăsată de Опаз, ре 
locul unei cetăţi, cum au mai avut la Rosa și Stânca, toate loca- 
ШЕҢ în Bucovina. În comoara dela Tetin stăpâneşte Necuraful, pe 
care, un osândit la spânzurătoare si svârlit acolo, l-a văzut cău- 
tându-i nevasta în cap (2). 

O altă povestire o aflăm în jud. Muscel. E vorba aici de 
Jidovi : 

»Jidovii ăştia, înainte de a se stinge de pe pământ, au făcut 
săpături, si mai cu samă pe la ráspántii, au îngropat cule de 
bani, că aveau de unde. 

Asà de pildă... piatra сеа mare de lângă ігоца din Țigănești 
tot de Jidovi е făcută acolo şi sub ea au pus ei о culă de bani, 

D'aia, in multe rânduri, si mai înainte vreme, si mai incoà, 
au stat oamenii la pândă, nopți întregi, să vază: joacă ori nu 





(1) C. R.-Codin, Legende, s. a., pp. 29 70. 
(2) Voronca, op. cit, p. 480. 


10 


joacă comoara acolo, şi în ce parte joacă. Le sfârâiă inima bietilor 
ameni sa scoa(í bani. Dar puteau să facă vreo isprava? De loc! 

Cum se duceau, venià la ei noaptea o aráfare de om си fes 
ros în cap; aveă în mână un săculeţ de bani. Se strâmbă la om 
îi arată săculefele, fără sa i-l dea, îi da cu „sic“ şi-i ziceà: 

Гирі mă, că banii nu sunt ai tăi! 

— Păi ai cui sunt? 

Sunt ai lui „оп“! răspundeă äl cu fesul ros şi pierit 
p'aci'n colo, fără să spuie cine e ăla Ion“ (1). 

Ori dela cine vor H rămas, comorile sunt de două feluri. 
comori bune, bani buni, şi comori rele, bani răi. Unele at 
fost lăsate spre norocul cui se va întâmplă să le afle, iar altele 
sunt legate, blăstămate, vrajite, ca nimănui să nu priească. Frau 
unii „de aveau bani şi n'aveau cui să-i lase, ori nu vreau ei să-i 
lase nimănui moştenire, și mai bine ziceau ca să-i găsească al 
cui va fi norocul; şi îi îngropau în pământ în câte o grădină, de 
făceau groapă, și băgau banii, si apoi, deasupra, sămănau câte un 
pomişor; ori îi îngropau lângă câte un pom mare, la rădăcina lui, 
ori îi băgau în câte o scorbură, ori îi ascundeau în altă parte, 
după cum credeau“ (2). 

Comorile rele, închinate 2/02, —сеЈе vrăjife, afurisite sau legate, — 
„le-au pus oamenii răi, oamenii sgârciţi, de erau siliți de vre- 
muri să se despărţească de bánigorii lor. Şi când îi îngropau, ii 
îngropau cu gândul de a-i scoate iar; de aia îi afurisiau, că 
oricine îi va găsi 51-1 va scoate înaintea lor, să-i fie si să рай 
așă si agà. Si apoi ei se întâmplă de muriau si banii rămâneau 
jurati in pámánt. 

Alţii iar, când vedeau că li se apropie sfârșitul, si aveau bani, 
şi de răutate, nu vreau să-i lase nimănui, mai bine îi îngropau 
în pământ şi-i afurisau: de găsit să se găsească, dar numai după 
atâta şi atâta vreme să se poate scoate. Şi cine va vedeă comoara 
mai întâiu, ori cine se va atinge mai întâiu de ea, iar să-i fie şi 
să pafá agà si agà!" (3). 

Aceste credinţi, legate totdeauna de zadarnicele scormoniri ale 


(1) К.-Сойіп, Legende, 5. а. pp. 29 30. СЕ şi o povestire ce vom da-o 
mai încolo după Jon Creangă, VII, pp. 262 6. 

(2) Marian, Sărbătorile, 1, p. 250. 

(3) /bidem, p. 252. 


11 


pamântului ce ascunde comorile, sunt de altfel îndeobşte cu- 
noscute. 

Vasul în care se puneă banii nu puteă fi de lemn, decât 
numai rare ori: ceaunul de schijá sau tuciul, ulciorul sau оа! 
de pământ ars, dar mai ales vasul sau „ca/darea“ de aramă, ci 
neapărata toartă, erau cele mai bune pentru păstrat banii, la cut. r 
loc, lesne de ţinut minte, sau în preajma unui semn, un borr 
Pentru „averi“, ale „prea Вора ог şi prea măriţilor împărați“ 
trebuiau beciuri mari, tainite adânci, unde să se întocmească s 
să se păstreze; ușile erau de fier si lacătele nu se mai pute u 
descuiă acolo decât cu cea mai mare greutate, cum vom vede 


CAPITOLUL Il. 
Legământul, 


Din cele de până aici se vede că mai întotdeauna, omul 
“îşi îngroapă comoara cu mânie si cu o dorință ca tot el să aibă 
parte de dânsa la o vreme prielnică, iar când aceasta n'o mai 
poate dori, din pricina unei уга е înaintate, răutatea sufletului 
său îl face să dorească mult ca agonisita lui să nu intre nici o- 
dată pe mânile nimănui, сі pe vecii vecilor să rămână neştiută 
si neclintită în pământ. 

Cinevă de pază n'ar strică, şi acela îl vom vedeă că este. Prin 
urmare acelui spirit i se lasă comoara în samă, și această lăsare 
am puteă-o numi legământ, ursire, blestem, vrajă, închinare sau 
altfel; comoara închinată nu se mai poate află nici odată, sau 
dacă se află, nu se poate scoate din pământ. Cel ce ar încercă 
s'o scoată, este supus feluritelor primejdii. Dacă totus, legámántul 
е е făcut са cinevà 50 descopere „odată și odată“, se pune o 
anumită condiţiune, pe care săpătorul, тиф тИЯ mai întotdeauna 
norocului său, o îndeplineşte. lată câtevă mărturii: 

Una din Oltenia: 

„Unii bani nu sunt curati, adică sunt blestemati ori jurafi, ca 
oricine îi va scoate, cu ei să nu poată face nici o ispravă. Asà 
i-a sorocit pe ei acei ce i-au îngropat: i-au dăruit Necuratului din 
necaz şi inimă rea. Oamenii cari caută și-i sapă, de multe ori 
rămân tâmpiţi şi betegi, șoimănifi,—din pricina spiritelor cari 
păzesc comorile şi aprind focul pe ele“ (1). 

A doua, din Transilvania: 

„Şi când îngropă comoara, dacă nu о lăsă, la noroc, să o gă- 
sească cui i-o fi dat, atunci o zrsià. Comoara se ursiă ада că 
Ziceà să o găsească după atá(i şi айі ani, să o găsească cutare 





(1) Смизш, 1, no. 11 12, p. 18. 


13 


sau culare, să fie băiat ori fată, să fie om mare ori bătrân, or 
că fie neam, cá mai ales se ursià să se găsească din neamuri. 5% 
agà o ursià, adică îi spunea că atunci să joace, când va fi ori o 
rudă, ori un nepot, ori cine vrea să o găsească“ (1). 

Din legăminte, pomenim următoarele, pe cari le-am întâlnit în 
povestiri si credinţi: 

Să n'aibá nimeni parte de-o comoară, dacă пи уа face cu o 
parte din bani milostenii: să dea sărindare pe la biserici si 
mânăstiri, să facă o fântână lângă un drum, să cumpere nişte 
vaci pentru case nevoiaşe cu mulţi copii, să facă case pentru 
femei vaduve, să cumpere pământ pentru copii orfani (2) si alte 
binefaceri de soiul acesta; numai astfel urmând, ceilalţi bani 
vor aduce sporul îi gospodăria lui, şi-i vor pregăti fericirile de 
pe lumea cealaltă, căci «dar din dar se face raiu». 

De comoară să m'aibă parte decât cel ce-a îngropat-o. Dacă 
hotărăşte ziua sau prilejul când se va duce s'o desgroape, 
nu va puteà face aceasta mai înainte, căci Nichidufá nu-l va lăsă (3) 

Astfel comoara din muntele Teţin de lângă Cernăuţi, care cu- 
prinde toată averea Împăratului Constantin, bine pecetluiti, nui 
poate fi deschisă de nimeni, căci atunci când acest împărat a pus 
deasupra pivniţii acea таге lespede de piatră pe care şi-a. 
scris numele, a hotărît că nimeni să nu poată umblă acolo, până 
nu va veni el singur (4). 

Să пай parte de comoară decât cel ce va intră în tainifa 
unde a fost încuiată, în ziua când uşile se vor deschide singure, 
cum de pildă, este ziug de Paşti. 

lată ce ne spune o povestire despre comoara din piscul Orlea 
din munţii din vecinătatea Hațegului : 

„Se zice că în interiorul piscului Orlea se află un palat ruinat 
care-i plin de toate avuţiile şi scumpetele lumii. Palatul întreg 
de aur, acoperit cu diamante, uşile, mesele, scaunile, podelile de 
argint, iar în palat, pe tronuri strălucitoare ca soarele, şed împă- 
rati, cu coroanele pe cap, rázemati pe toiege. In colo, prin palat. 
vrafuri de galbeni de-(i ieau ochii. Porţile acestui palat, spune 


(i) Marian, Săârbăforile, ІП, pp. 150 1. 
(2) Sezátoarea, V, p. 108. 

(3) Jon Creangă, IV, p. 210. 

(4) Voronca, op. cit., p. 709. 


14 


radifiunea, sunt jos, în undele râului ce curge pe sub pisc. Ele 
însă nu se deschid decât odată în an şi anume сапа dă intáiu 
^n toacă, în ziua de Paşti; atunci se dá apa în lături, se deschid 
porţile, şi stau deschise cât fine serviciul divin în dimineaţa de 
Paşti. 

Cine va pândi aceste momente, poate să intre în palat și să-şi 
Леа avufie cât voeşte. Dacă însă ar apucă să se închidă porţile 
înainte de a ieşi el, atunci trebue să stea închis până la anul. 

Când eram în şcoală în Haţeg,—scrie culegatorul acestei po- 
vestiri, eră un locuitor in oras, cam іпіго ureche de altfel, des- 
эге care se ziceă că a păţit-o de а şezut un an închis în palat. 
«Cu toate acestea, sarmanul eră sărac, lipit pământului. Se vede 
<А nu putuse luă nimic din avuţiile fermecate ale palatului“ (1). 

Să тайда parte de comoara decât cel ce уа descuiă lacatele 
azilor cu bani sau ale uşilor de la tainiță, cu iarba fiarelor. 

lată şi aici o povestire: 

„Pe valea Moldovei, în jud. Neamţ, întrun sat, un gospodar 
s apucase să-și facă un beciu în pământ, pentru ţinut zarzavaturi. 
Cum sapă omul, numai ce dă de o uşă de fier foarte groasă, 
încuiată со lăcată cát o oală de praznic de mare. Curios de-a 
<Í 1 omul unde duce acea ușă, dă 50 spargă оп 50 descuie, dar 
toate silinfele-i fură zadarnice. Văzând că nu poate reuşi de-a 
intrà ре ușă, face о borta ре alăturea de ușă, întrun perete de 
piatră foarte gros, şi greu tare de stricat. 

După o muncă neobosită, omul reuşeşte a sparge peretele si 
а privi în groapă spre care duceă uşa, dar се să vadă! Înăuntru 
eră о casă foarte spațioasă, luminată de patru stâlpi ce luminau 
<a ziua, in cari erau o mulţime de cosárci cu fel de fel de bani. 
© bogăţie ne mai pomenită zăceă sub casa omului nostru. 

Bolta aceasta eră păzită de o umbră ce stăteă în dreptul me- 
sei, pe care eră aşezată o carte deschisă si două şfeșnice си lu- 
mânări aprinse. 

Când omul voiă să se ducă încotrovă, umbra se luă după el 
51-1 arătă cu mâna masa. Omul, nefiind prost din fire, şi-a închi- 
puit că în carte trebue să fie scrise condiţiile cu cari sar puteà 
ridică banii din subterană. Si аба şi eră. Se duce omul după 


1) Revista critica-literară 1, p. 459. 


15 


cărturari iscusiţi si nici unul n'a putut deslegă се eră scris, decât 
o moaşă din Bacau. Si care eră prima condiţie? Cá nimene să 
lu îndrăsnească a luă vreo monedă din acea uriașă comoară, 
caci e vai şi amar de el. Cine vrea să aibă comoara, pe lângă 
alte condiţii de milosfenii, trebuiă să descuie lăcate dela uşă cu 
iarba fierului adusă'n potirul dela biserică. 

Multă lume a umblat după procletul de iarba fierului, dar pace! 
Iarba fierului nu s'a găsit și comoara zace tot acolo unde е“ (1). 

Prin unele parti însă mijlocul de a află iarba fiarelor se cu- 
noaste (2). 

Une ori cei ce-şi îngroapă comorile pun lecăminte cari trec 
peste margenile glumii. Astfel unul hotărăşte că acel ce va mâncă 
spurcatul de deasupra comorii, isi va luă comoara în stăpânire (3). 

Alte ori comoara este blăstămată să nu fie găsită si luată 
decât cu moarte de om, duvă cum, poate, sau si adunat acei 
bani. „Omul ingenunche lângă groapă şi zice: 

— Cum i-am luat, agà sa-i iea de aici cel cei-o găsi! 

Si atunci, Dracul se apropie de cel ce-şi îngroapă banii şi 
aude ce spune (4). 

Spurcatul, ştiind pe ce-i јигаій comoara, iesă înaintea comorii 
şi cere се are de cerut. „Unele comori sunt jurate pe câte un 
suflet, şi nu le poate scoate până nu-i dă un suflet: ori îi dă o 
lighioană, o găină, un cáne, un purcel cevă, ori îi dă un om, 
dacă cere suflet de om, când îi dă peste groapa de unde 
vrea să scoata comoara, şi zice ca al lui să fie. Câte unul isi 
darueste din copiii lui, dacă cere suflet de om, numai ca să o 
poate scoate, că zice că „dacă va muri, l-oiu îngropă eu!“ Da 
nu moare totdeauna il dăruit, că uneori nebunește, ori se po- 
ceste, de ajunge de chin, ajunge neom. Si numai după ce-i dă 
Răului ce a cerut, numai atunci o poate scoate, si o poate 
numai noaptea, că zice că-i iea norocul“ (5). 

Cel ce sapă peste legământ comoara şi pune stăpânire pe bani, 
nu are nici un folos de dânșii; unul ca acela, nu numai că nu 


(1) Şezătoarea, 1, pp. 286 7. 

(2) СІ. T. Pamiile, Jocuri de copii, Bucureşti 1906; vezi şi mai dep rte. 
(3) Șezătoarea, 1, p. 285. 

(D Ibidem, V, p. 107. 

(5) Marian, Sărbătorile, ІП, p. 253. 


16 


уа aveă nici un spor, dar îi va merge mai rău ca înainte: „lucrut 
Dracului se face lup în gospodăria aceluia şi mânâncă tot ce 
află primprejur (1). 

Prin jud. Suceava se povestește că un astfel de om, neputând 
pune mâna pe bani, sa rugat de umbra vrăjitoare, са să-l îm- 
prumute cu cevă. Umbra i-a dat, si оти! a socotit că va putei- 
înşelă, ne mai ducându-i împruinutul înapoi. N'a trecut însă mult 
după aceasta, şi omul s'a îmbolnăvit; pe când záceà, i за spus 
în vis să ducă banii luaţi cu împrumut înapoi, dacă vrea să se 
facă sănătos. Si astfel, urmând, omul s'a însănătoșat (2). 


(1) Cred. Rom. din com. Тери, jud. Tecuciu. 
(2) Sezátoarea, 1, p. 287. 


CAPITOLUL III. 
Stima banilor. 


Prin S£ima, Schima, Scima (1) banilor sau comorilor, sau Duhul 
banilor sau comorilor, se înțelege ființa nevăzută care are in 
stăpânire comoara de bani sau de lucruri scumpe, îngropată sau 
întăinițită în pământ. Această stăpânire o are prin legământ dela 
cel ce-a dat ființă comorii. 

Y. După credinţile populare, S#ma banilor are mai multe feluri 
de înfățișări. 

Stima comorilor bune sau curate este un om sau o femeie 
cu îmbrăcămitea albă. Dacă-i bărbat, are barba albă; dacă-i 
femeie, are cosifele albe (2). 

După alte spuse, Stima comorilor curate ar fi Îngerul sau Cel 
alb (3), Omul cel alb, cum se numeşte prin unele părţi din Tran- 
silvania, şi după care, asemenea comori se cunosc: „Și când 
vezi că joacă comoara, să-ţi fie ochii într'acolo, са să nu o pierzi, 
că flacăra se înalță pâna de trei ori; şi dacă te duci să pui 
semn, joacă până te apropii de ea; şi dacă (i-e dat dela Dumne- 
zeu, si dacă e comoara bună si ai pus semn unde o ai văzut că 
joacă, atunci o poti scoate oricând, că comoara bună о păzeşte 
Îngerul. Și când o vezi că joacă, el ţi se arată in haine albe, de 
se zice că se arată Omul äl alb; şi te chiamă şi-ţi arată unde е; 
şi dacă nu vrei să te duci, vine el la tine şi-ţi cere un semn şi 
pune în locul unde e comoara“ (4). 

Alte ori, nehotárindu-se Stima, se zice că este o umbra, după 
cum am văzut-o în unele din şirele de mai sus, încunjurată de 


(1) Marian, Sărbătorile, ТЇЇ, p. 247. Academia Română, Ms. ло. 3418, p. 241: 
Comorile sunt păzite de nişte Porcoaie numite 5102/17. 

(2) Cred. Rom. din Vatra Dornei, Bucovina, împart. de d-l Teofil Bizom. 

(3) трап. de d-l P. Uglis, Ardeal. 

(4) Marian, Sărbătorile, ІП, р. 251. 


T. Pamfile, Mitologie, П. 2. 


18 


sfesnice (1). Ea pare а fi însăş ceea ce-a îngropat comoara (2), o- 
mul care îşi dí din comoară, cum ar da din banii săi, tuturor 
celor ce cer în ziua când se deschide beciul cu bogăţiile (3). 
Smeul, care după multe credinti păzeşte comoara, уга să spună 
puterea pe care un astfel de păzitor trehue s'o aibă, spre a se 
împotrivi celor ce-or căută să-i nesocotească slujba ce-o аге. 
Са şi umbra, el face cu banii încredinţaţi lui, aceea ce voeste. 
„Unui om din Meregyo îi promiseseră Smeii comori mari, dacă 


va veni la ei cu un tovarăş priincios. 

Unul merse cu femeia sa. Când se apropie de locul destinat, 
eră omul trudit, si adormi pe poalele femeii sale. Atunci veniră 
Smeii, şi-i plăcură femeii atât de mult, încât ea le fácü semn ca 
să se apropie şi să taie capul bărbatului, pentru ca să se poată 
apoi fâlni cu еа. Dar Smeii trezirá pe bărbat, îi descoperirá cele 
întâmplate şi-l respinserá cu cuvintele, cá să aducă o ființă mai 
priincioasă decât femeia sa. Omul merse acasă si aduse curând 
după aceea cânele sáu. Smeii il atacară acum în sagá, dar cánele 
îl apără cu curaj; ei îşi împliniră apoi promisiunea şi-i deteră 
omului comorile“ (4). 


(1) Şezătoarea, 1, 23). 
(2) Jon Creangă, VII, р. 262. С. Rădulescu-Codin, Legende, 5. a рр. 29 30. 
(3) Cred. Rom. din com. Vatra Dornei, Bucovina, împărt. de d-l Teofil Bizom. 
(4) Marian, Sărbătorile, ІП, p. 210. 
Povestirea e culeasa de Schmidt din Transilvania. O întâlnim însă, cuprinsă 
în altă povestire si prin judeţele de miazănoapte ale Moldovei. 
Un boier, căutând sa înfrângă cerbicia unui țăran, care se folosià de sfaturi- 
Je părintelui său batrân, îi zise: 
— „Маш sa vii la poruncă cu un prieten si doi neprieteni. 
Bine! 
Se duse iar la tată-său: 
Ce să fac, tată! Uite ce mi-a zis boierul! 
— Ма, du-te си femeia, máfa şi cánele! 
Ista se duce. 
Măi, trage un ciomag în motan! zice boierul. 
El îi rade un dârjău, de, cât ai scăpără, bietul motan eră tocmai pe şură. 
Chiamă-l înapoi : 
Pis, pis!.. 
Motanul nici nu se gândeşte să vie. 
Mai, dă şi în сапе un ceatlâu. 
Şterge iute si cânelui un felezău. 
Cheamă-l înapoi ! 


19 


Mai des, după acestea, întălnim Șfima sub felurite infáfigiri: 
de om (1), vulpe, lup,—cánd, să nu-i zici că-i vulpe ori lup, si 
care nu se poate apropià de cel ce sapá comoara mai mult de 
cát trei pagi (2), de câne, mâfă, cocoș, Neamț, frunză, —pe care 
nici n'o bagi de samă că sboará (3), — de capră(4) si tot soiul de 
Іевте cari caută să înspăimânte pe cel ce vrea să le fure comoara 
lăsată în păstrarea lor (5). 

Diavolul însă, cheme-se Nichiduţă sau ori cum, este cel ce 
mai întotdeauna, fie singur, fie că stă pe scaun cu cei „12 mi- 
niştri“, cum sentâmplă in lăcătuita comoară lăsată de-un раза 
în muntele Tetin, — stăpâneşte comorile rele, pentru care cuvânt 
este botezat chiar cu numele de Ce/-de-pe-comoară (6), — „Drăcuşor 
mic, negru ca ceaunul,cu fes ros în cap, cu ochii ca focul si cu 
niște cânci la mână, ca dinţii pieptenilor de са“, ceeace este 
tot una cu „Dracul-gol“, adică, „curat Dracul“. 

El vine la comoară în clipa când omul ce-o îngroapă ori o 
încuie, face legământul (7) şi rămâne stăpân atâta cât irebue, sau 
atâta cât poate, îngâduindu-și câte odată să facă si câte o în- 


Nea Tàrcus, nea Labaş, nea... nea, cufu, пеа..а! 
Cânele vine mișcând coada şi se gudură pe lângă stăpânu-său. 
Măi, mai dă si femeii doua palme. 

Cum а atins-o, —cu muierea ţi-ai pus în cârd, unde a început ea а racni si 
а zice: 

Руи ! luă-te-ar Dracul...” 

51-1 spune pe bărbat boierului, că аге pe tată-său ascuns în pivniţă. (Impárt. 
de d-l M. Barbu, Grămeşti, jud. Dorohoiu). 

In legătură cu Strigoii, a se vedeă această povestire in T. Pamfile, Mitologie 
românească, 1, pp. 154 5. 

(1) Voronca, op. cit., p. 480: bătrân care trage din ciubuc. 

(2) Șezătoarea, V, p. 109. 

(3) Marian, Sărbătorile, ІП, p. 244. 

(4) lon Creangă, Opere complete, glosar: Arătare ce apără comoara ; Creangă 
îi zice şi Chima, тип loc din „Harap-alb“. 

(5) Spus de N. Sutoianu, com. Câineni, jud. Vâlcea. — Convorbiri literare, 
XX, pp. 809 10. V. A. Ureche, cercând locul de înmormântare al lui Miron 
Costin Cronicarul, in Bărboși, a auzit pe-un țăran arătându-i „lângă iaz, unde 
unt şi acit multe sipote, un beciu, din care, dacă vrei să te bagi înlăuntru, iesă 
un билайн alb şi te omoară, că păzeşte comorile boierului celui tăiat...“ 

(6) Culegere din com. Тери, jud. Tecuciu . 

(7) Șezătoarea, V, p. 108. 


20 


lesnire muritorilor, cum deadreptul o face si în alte împrejurări. 
In această privință iată o povestire care se aude in Bucovina: 

La comoara din muntele Те{їп, de lângă Cernăuţi, de mult, 
eră acolo o gaură ca de fântână, unde alţii au vârit pe-un puş- 
cáriag са să vadă ce poate fi înăuntru. Pușcăriaşul а găsit acolo 
pe un bătrân ce trăgeă din ciubuc, care l-a întrebat dacă a 
venit cu voie ori fără voie. Auzind c'a venit fără voie, i-a dat o- 
cușmă de galbeni, îndemnându-l sa spună celor ce l-au trimis, sa-k 
lase în pace, că de nu, va face să fie târgul innecat. 

Altul, care a intrat de bună voie, a fost îndată prefăcut în 
bucăţi (1). 

Alţii, tot despre această comoară, povestesc următoarele: 

„Zice că erau trei frați săraci, si au pornit prin pădure. Unul 
din ei a zis са să jupească un copac să facă funie si să-și deie 
drumul acolo, să vadă ce-i. 

Au intrat doi şi cel mai mare a rămas afară. 

Necuratul sta la masă. I-a întrebat ce vreau? 

Cel mijlociu ceri un sac de cărbuni. Şi-i dădu. Cel mic, шт 
sac de galbeni. lar îi dădu. 

Au scuturat de funie si fratele lor i-a scos. 

A mers si acesta și a cerut trei saci de galbeni. Diavolul sa 
mâniat foc са cerut trei, fără soţ si l-a pus la lucrat fierul, шт 
an; a zis că de ce n'a cerut ca cel mic... După un an, când a 
ieșit cel mare, nu mai aveă piele pe trup; toată i-a fost ars de 
foc; numai ciolanele i-au fost rămas“ (2). 

Şi în sfârşit, altă povestire tot despre această comoară: 

„Un om din Ciucur zice că-și omorise femeia, si în loc 54-І 
spânzure, i-a dat drumul acolo. Dracii din lăuntru l-au întrebat 
ce caută între ei; nu se teme? 

— Faceţi cu mine ce-ţi vrea, că eu tot am să mor, că mi-am 
omorît femeia! 

— Te ştiu,—zice unul,—doară eu te-am ¿udit trei ani ca s'o- 
omori! 

Si pentru са să aibă semn că a fost acolo, i-au dat о pereche 
de pistoale de diamant ce lumină locul. 

Prezesul le-a luat dela el și le-a pus іп cuiu, dar Necuraţii 


(1) Voronca, ор. cit, р. 480. 
(2) дет, рр. 480 1. 


21 


1 le-au luat si au pus niste copite de cal in loc. Сапа s'a uitat 
prezesul, a avut ce уедей!“ (1). 

lată şi o povestire moldovenească: 

„Zice povestea că sub nişte dealuri ponorite, căptuşite cu pă- 
duri, erau nişte ріупің, unde, de multă vreme, de când cei та! 
bătrâni de azi nu ţin minte, erau zăcăminte de bani. Se spuneau 
multe pe socoteala banilor celora, că cine cum treceă pe acolo, 
«eră ispitit de hrubele acelea, de dealurile ce purtau în sânul lor 
atâta bănărit. 

Dar dela o vreme tot şi-ar îi luat lumea de o grijă; ar fi zis 
că cele ce se spun sunt minciuni băbești, dar în tot anul, Za 
Paști, banii răspundeau că sunt, prin flacăra | albástrie-vinefie 
«е pâcâiă în întunericul nopţii Invierii. 

Toţi erau ispitifi, dar nimeni nu îndrăsniă să se atingă, că 
obiceiul Ce/ui-cu-coarne e să-şi pună coada pe tot ce-i lăsat in 
părăsire. In pivnitile acelea sălășluiau mulţi Согпогай. 

Intr'o bună zi, un român treceă pe acolo, şi cum s'a gândit 
la sărăcia lui si la bogăţia ce stă degeaba in pivniţile Cornoraţi- 
lor, a oftat adânc. Si cum рима omul nostru spre pivniţi, numai 
vede că un cap negru, ce aduceă a cap de om, dacă i-ar fi 
lipsit corniţele, iesă la iveală și-l întreabă: 

—- Ce oftezi, măi române ? 

Cum să nu oftez, dacă îs sărac lipit pământului şi am o 
casă de copii ce trag a moarte, de foame! 

— Măi, hai cu mine în pivniță! zice Cornoratul. 

Românul nostru a cam sfeclit-o de-odată, dar pe urmă sa 
gândit că i-i tot una: ori o trăi, ori o muri; şi şi-a ţinut cuin- 
pătul si a intrat în intunecimea pivniţilor după Ucigă-l-toaca. 

Tine cugma!—ii zice Intunecatul. 

Si i-o umplă cu bani de aur ce străluciau ca soarele, de sa 
luminat in beciurile intunecoase si umede. 

Eu stiu, zise Dracul, cácele ce spui tu sunt adevárate, cá 
am fost aseară pe la tine, si am văzut cum se băteau copiii pen- 
tru o bucată de mămăligă. La altul nu i-ag da nimica, dar fie îţi 
dau, că te ştiu că eşti sărac! 

Pe urmă, Dracul se fícü nevăzut, iar omul nostru, zăpăcit si 


(1) Voronca, op. cit, p. 481. 


22 


de vedenia Necuratului si de strălucirea aurului, a ieșit din hru- 
bele celea si s'a dus acasă. 

За sfătuit cu femeia si s'au pus pe gospodărie. Іп cátivà ani 
nu-l mai сиподеа! de bogat ce eră. Si pentru că eră cu stare 
și-a făcut si fini, şi cumetri mulli. 

Adeseori se puneà in capul mesei la crâșină si mai trágeà câte 
oleacá de chef cu cumetrii, dar de plătit plătiă el tot. 

Cumetrii nu prea îndrăsniau să-l întrebe de unde are bani, dar 
într'o zi, când omul nostru eră mai cu chef, l-au întrebat. Și el 
a spus cum și de unde are el banii, 

Oamenii din sat auzind, şi-au pus în gând să se ducă si ei la 
ріупца, Da popa, auzind, i-a sfătuit să nu se duca, са să пи på- 
feasca cevà. Se gândiă însă la altcevà popa. 

Oameni l-au ascultat. 

Popa nostru a mai strâns şi alți popi, erau cam la douăzeci 
de toți, si au pornit cu icoane și în cântări bisericești spre piv- 
пу е stăpânite de Draci. 

Cum ajung, iesă Scaraoschi. 

— Ce căutaţi voi, bre? zice el. + 

— Bani!—ráspund popii. 

Măi, voi luaţi de pe vii si de pe morţi si tot nu vă sătur ți? 
Ia stafi sá vá arát eu baui! 

Si ca din pământ au ieșit multe cornite la gura pivniţii si Sau 
burzuluit Dracii si au fácut praf din icoane si din popi. 

Acum, malurile sau risipit de ploi si banii sau scufundat t t 
mai în inima pământului, dar de atunci, de când cu pàfania po- 
pilor, nu se mai apropie nimeni să caute bani" (1). 

In afară de aceste тр, Ştima banilor, sub orice înfăţişare 
ar fi, apără comorile cu toate puterile. 

„Dracul sau Stima, cum vede cá se apropie vreun om de co- 
moara ce o păzeşte cu scop ca să o degroape, o trage cu căl- 
darea, cu oala sau ulcica, în care e îngropată, în fundul pamân- 
tului, ca să nu poată da de dânsa; sau prefăcându-se în chipurile 
arătate mai sus, îl bagă în toate bolile şi-l alungă în toate părţile, 
lovindu-l peste сар, peste gură, etc., astfel că-i trece tot dorul de 
a săpă. 


(1) Топ Creangă, VII, pp. 198 200. 


23 


Аа se zice cá pe o samă de oameni, cari au văzut comori ar- 
zând şi s'au dus са să le desgroape, Necuraful, duce-s'ar pe 
pustii, i-a puriat toată noaptea, în toate раг е, iar dimineaţa, tot 
în acel loc au ajuns, de unde sau pornit. Altora le-a luat câte 
o mână sau câte un picior, astfel că n'au mai putut cu ele ni- 
mic lucră“ (1). 

„Cel ce află o comoară necurată şi voeşte să o sape, aude un 
glas care îl întreabă, ca să-i dea um suflet de om, că altfel nu i 
se va da, ci-l va preface în carbuni sau altcevă. Cei ce nu vo- 
esc să asculte de acest glas, ci fară să dea ceeace li se cere, se 
ating de comori necurate, nu li se arata, căci îndată H se pri- 
mejdueşte una sau mai multe vize sau lor înşişi li se stiámbt 
gura sau li se iea o mână sau un picior, sau altă boală „теа da 
fără veste peste Фази (2). 

Dacă Duhurile comorilor sunt supărate peste тазша, cum ar 
fi la o surpare a locurilor cu comorile, ele primejduesc nu numai 
pe cei cele supără, dar chiar şi localitatea întreagă a suri atorilor. 
Despre comoară din muntele Teţin de lângă Cernăuţi se spune са 
dacă ar luă cinevă piatra de acolo şi ar strică culcuşurile Necu- 
та ог, aceştia ar sfármà Cernăuţii (3). 

In stârşit, trebue sa тлі pomenim si urmatorul lucru : câte o- 
dată Duhul păzitor al comorii se aciuază şi prin locurile vecine, 
când acestea îi sunt prielnice; astfel sunt fántánile, cari se cu- 
nosc după apa lor care este „grea“. Dintr'o astfel de fântâna, ca 
să se alunge Duhurile necurate, trebue sa se facă în preajma ei 
sau pe ghizdele semnul crucii (4). 

La acestea vom adaugă un alt soiu de Stimá, pentru alt soiu 
de comori, acele ale pământului, îngheţate acolo dela „începutul 
începutului“,  Vâ/ve şi băi. 

Băile sunt, pentru Ardeal, minele ; deci sunt mine sau băi de 
aur, aşă de frumos descrise de 4-1 L Agârbiceanu în romanul 
sau „Arhanghelii“, cari sunt stăpânite de Vâlve, a,căror /иегйупе 
o dăm, după alt scriitor ardelean, d-l A. Ciura: 

«Válva băii! 

Isi aduceă aminte de vremea copilăriei, când tatăl său venià 


(1) Marian, Sărbătorile, ІП, p. 244. 
(2) Ibidem, p. 247. 

(3) Voronca, op. cit, p. 480. 

(4) Jon. Creangă, ТХ, p. 33. 


24 


acasă târziu, mirosind a băutură, cu doi-trei orfaci după el. Ма- 
mă-sa îi aşteptă cu de ale mâncării, si ei închinau din păhare 
până târziu după miezul nopții, şi spuneau la рап! din baie. 

Tu, muiere, să ştii că dăm de aur. aur mult; /ardg s'a 
prapădit unul dintre noi! 

Ortacii ciocniau păharele, cu dinţii strânși, ca să nu-i năpă- 
dească plânsul. 

— Cine е? întreabă femeia cu spaimă. 

— Cine să fie! Astăzi el, mâni eu, poimóni cumătru-meu, 
ăsta, apoi agà pe rând, ca la moară... 

Doamne fereşte!“ 

Apoi credinţile celor laolaltă: 

- „Vezi că cu Vâlva бди nu te poţi prinde, cá ea îi mai 
mare peste aur. Pe semne o fi bărână şi sgârcită, și se mânie 
când vede că pun oamenii mâna pe comorile ei. De aceea cred 
еп că se nápusteste asupra biefilor bàiesi si îi omoară așă din 


senin! 
— Nu-i asà, cumetre. Vâlva e o femeie tânără și frumoasă si 


nu imbitráneste nici odată. Doar tot aurul e în mâna ei, tot a- 
urul, mă, si cel de la noi şi cel din Corna, și din Roșia, și din 
Buciumani. 

Imi spuneă tata că Vâlva e tânără si frumoasă. Igi pune o- 
chii pe câte un fecior mai sdravăn și când îl întâlneşte singur 
prin vreun colt de știolnă, i se arată... 

Feciorul rămâne uimit de atâta frumuseţe şi nu poate scoa- 
te nici o vorbă. Atunci ea îl mângâie și îl desmeardă, spune că 
i-i drag de el și că are să-i arăte pe unde să cerce după aur (1). 
Si asà se pomenesc unii de odata în bielșug. Dar Vâlva le cere 
un singur lucru: să nu spună la suflet de om că au dat faţă cu 
ea, căci dacă vor cuteză să-și caste gura, sunt pierduţi. Și vezi, 
cum e omul, când dă de noroc: nu şiie să-și pue strajă gurii; 
și apoi Vâlva îi zugrumă ca pe niște pui de vrabie. Dar pe ur- 
mă tot ei îi pare rău, căci ce ţi-e drag, tot drag îți rămâne; si 
după ce a omorît un om, dă aur din bielșug celorlalţi, ca să-și 
ispăşească păcatul. De aceea e credinţa la băieși că dacă omoa- 
ră baia vreun om, dăm de aur gras! (2). 


(1) A. Viciu, Glosar de cuvinte dialectale, Bucureşti 1906, p. 08: „И та e- 
ste geniul Вай”. „Ре N. N. l-a dus Vàha la aur“. 
(2) Al. Ciura, op. cit, pp. 39 41. 


25 


După alte credinti, asemenea ardelene, Міха împarte aurul 
prin galerii, pe măsura norocului ce-l are stăpânul, și pleacă în 
alte părţi îndată ce aurul s'a isprăvit. 

Unii o văd câte odată: este înaltă, îmbrăcată ca  báiegii, dar 
си haine mai frumoase.’ Are șfearf,—lampă de baie, și ciocă- 
neste cu mâna slobodá prin baie (1). 

Când se mută prin alte părţi, Vá/va se înfăţişează ca o pară, 
ре care oamenii cred cá o pot уедей. 


(1) T. Frâncu şi G. Candrea, Românii din Мили! apuseni (Мой), Bucureşti 
1888, pp. 40 1. 


CAPITOLUL IV. 
Arderea si deschiderea comorilor. 


Comorile, fie îngropate, fie incuiate іп tainiţe, la anumite zile 
is: arată locul; cele îngropate ard sau Joaca,— ard comorile, ard 
banii, joacă comorile, joacă banii, iar cele încuiate, îşi deschid 
porţile. 

Ziua arderii sau deschiderii uşilor, după unele credinfi, o 
hotarăşte cel ce-o îngroapa (1); la comorile încuiate, рое le 
descuie Știma lor (2). 

Unele credinţi spun că arderea comorilor se întâmpla odata 
pe an, mai ales primăvara si toamna (3), când „răsare focul cu 
bălbătaie care se stinge şi se înalţă în sus de trei ori“ (4), jo.- 
că un fel de bâlbâre (5), o pară care nu are puterea de а ar- 
de (6). Prin unele locuri se spune ca această para, care este a- 
tât de înaltă, cát e comoara de adânc îngropată (7), este albas- 
trá (8) sau albăstruie-vineţie (9). După alte credinti, coloarea fla- 
саги este felurită, după cum și banii din comoară pot fi feluriţi. 
Astfel, prin unele părţi se zice că dacă para este gălbuie, co- 
moara este de aur; dacă para este roșcată, comoara este de ar- 
gint, iar dacă para este albăstruie, comoara este de aramă (10). 
Alte сгейіпі spun că comorile de argint au para albie, ілг 


(1) Șezăfoarea, V, p. 108. 

(2) Cred. Rom. din Vatra Поти, Bucovina, împart. de 4-1 T. Bizom. 

(3) Șezăfoarea, 1, p. 284. 

(4) Ghilușul, I, no. 11 12, p. 18. 

(5) Culegere din com. Câineni, jud. Vâlcea. 

(6) Marian, Sărbătorile, ПІ, p. 243: flacăra e rece; nu aprinde nimic, nici 
zipada n'o topeşte. 

(7) Ibidem. 

(8) Șezăfoarea, V, p. 108. 

(9) Jon Creangă, VII, p. 198. 

(10) бег оагеа, 1, p. 286. 


27 


cele de aur, gălbie (1) Altele, că cele de argint au para verde- 
albastră, iar cele de aur, galbenă (2). Altele că cele cu para alb. 
arată cá dedesubt eo comoară cu bani ruginifi, prin urmare ri 
iar para roșie este legată de banii buni (3). 

Prin unele părţi coloarea flăcării se pune іп legatură cu cel 
două feluri de comori ; comorile curate au para albie ori  galbi 
uneori (4) sau albastră alte ori (5), pe când comorile necurate 
au para albastrie (6). 

Comorile ard pe ori ce vreme din zi şi din noapte şi tocm. 
ceasul când ard poate arată daca o comoara este сила sau ne- 
curata, şi prin urmare, dacă <е ponte sau nu află. 

Comorile curate sau bani cei buni ard dulă miezul nopţii, du- 
pă се cântă cocoșii (7), până catre ziuă (8) si ziua (0) până d 
amiază (10), când Diavolul şi toate Duhurile necurate nu au nici 
o putere pe lume. 

Comorile necurate sau banii răi ard în cealalta jumătate de zt 
şi de noapte, adică dela amiază şi până la miezul nopții, fiind îi 
puterea Necuratului cu totul (11). 


(1) Marian, Sarbatorile, Ш, p. 243. 

(2) Cred. Rom. din com. Câineni, jud. Vâlcea, împart. de d-l N. Sut iai 

(3) Cred. Rom. din com. Tepu, jud. Tecuciu. 

(4) Marian, Sarbatorile, ІП, p. 243. 

(5) Ibidem, p. 249: „Sunt multe comori ascunse în pamânt, cred si spit 
Românii din Transilvania, si toate se pot cáutà şi află, dica le pándesti s| г 
zilele cele mari si mai ales spre ziua de Sân-Georz, caci atunci ard ele; si 
ard cu pati albastra, atunci nu-i poţi luă. Numai cât şi banii, cea mai mar 
paite sunt cu boboane, şi atunci sade Dracul ре ei, şi acela care umbla là 
bani, nu-i ponte folosi, caci Diavolul nu-i lasa. Insă îndata se pot cuno şte, + 
bani sunt buni şi cari nu, şi anume: când flacăra lor e albastră şi s art 
decuseară, atunci nu sunt buni, ci inchinati Diavolului şi din causa aceast. nu- 
poţi luă, caci vine Dinvolul şi te trânteşte“. 

(0) /bidem, p. 243. 

(7) Șezăfoarea, 1, p. 284. 

(8) /bidem, p. 127. Cred. Rom. din com. Тери, jud. Tecuciu. 

(0) Șezăfoarea, V. p. 108. 

(10) Marian, Sărbătorile, ІП, p. 242. 

(11) Şezăfoarea, V, p. 108. Marian, Sdrbdtorile, ТЇЇ, p. 242. Cred. Rom. din 
сот. Тери, jud. Tecuciu: Comorile сагі ard seara şi până la miezui nopţi 
sunt în stapânirea Necuratului. Comorile cari ard ziua, n'au bâni buni în ele 


28 


Zilele când comorile ard, sunt zilele mari sau însemnate (1), 
„adică sărbăforile (2), şi anume ajunul acestor sărbători. Astfel: 

Spre Sf. Vasile (3), cum cred si Rutenii (4). 

ӛрге Blagovistenie (5). 

Spre Florii (6). 

Joi noaptea, spre Joi-mari, din săptămâna cea mare (7). 

Spre /nviere, —spre întâia zi a Paştilor (8),—sau spre toate ce- 
Je trei zile ale Paştilor (9). 

Spre Sf. Gheorghe (10). 

Spre /spas (11). 

Spre Duminica mare şi Rusalii (12). 

Spre Sf. Petru (13). 

Spre Sf. Ше (14). 

Spre Sf. Dumitru (15). 

Spre Crăciun (16). 

Şi în sfârşit, după o scurgere de vreme, de o jumătate de 


(1) Șezăfoarea, 1, p. 284. Voronca, op. cit, р. 480. 

(2) Jon Creangă, IV, p. 240.— Șezătoarea, 1, p. 127 şi V, p. 105. Mari, 
Sărbătorile, ІП, p. 251. 

(3) Marian, Sărbătorile, MI, p. 242. 

(4) D. Dan, Rutenii din Bucovina, Bucureşti 1914, p. 13; cf. T. Рат! е 
Cerul și podoabele lui, p. 8. 

(5) Sezátoarea, 1, p. 285. 

(6) Ibidem. 

(7) Marian, Sărbătorile, ІП, p. 242. 

(8) Șezătoarea, l, p. 285. Cred. Rom. din com. Jorăşti, jud. Covurluiu, îm- 
part. de d-l P. Gh. Savin: Cine-i bun la Dumnezeu, în поарќеа Invierii vede 
Comoara. 

(9) Cred. Rom. din сот. Тери, jud. Tecuciu. Sezáfoarea, V, р. 79. Ion 
Creangă, IV, p. 240 si VII, p. 108. Marian, Sărbătorile, Ш, p. 242. 

(10) Cred. Rom. din сот. Тери, jud. Tecuciu. Șezăfoarea, 1, p. 285. Ma- 
rian, Sărbătorile, Ш, p. 242. 

(11) Șezătoarea, 1, p. 285. Marian, Sărbătorile, ПІ, p. 242. 

(12) /bidem. Cred. Rom. din Vatra Dornei, Bucovina, împart. de 4-1 T. Bi- 
zom. T. Рап е, Sărbătorile de vară, p. 37. 

(13) Cred. Rom. din Vatra Dornei, Bucovina, impárt. de 4-1 T. Bizom. 

(14) Idem. 

(15) Albina, XIX, p. 93: ,..uoaptea Sfántului Dumitru, când se zice că aco- 
lo unde se găsește vreo comoară sau cevà bani ascunși, din vremea de demult, 
jesă o vălvătaie luminoasă care se vede de departe“. 

(16) T. Pamfile, Crăciunul, p. 32. О. Ceauşanu, op. cit, p. 52. 


29 


veac, nu ne vom mirà dací, vom auzi cá fiind socotitá ca sár- 
bătoare si ziua de 70 Maiu, în ajunul ei ard comorile (1). 

După unele credmţi, comorile nu ard în fiecare an, ci numai 
la șapte ani odată (2). 

In sfârşit, dacă se vede pară pe câmp, aceasta nu trebue sa 
fie socotită neaparat ca fiind legată de o comoară; se poate în- 
tâmpla ca acolo să fie o gramadă de ceară, căci şi ceara arde cu 
bălbătaie (3). 


(1) Culegere din com. Тери, jud. Tecuciu. 
(2) Marian, Sarbătorile, ІШ, p. 243. 
(3) G. Ceauşanu, ор. cit, p. 54. 


CAPITOLUL V. 
Norocul. 


Dintre comori, am văzut, cele cari pot fi aflate şi săpate, 
sunt mai cu samă cele curate, banii buni; rămâne însă lucru 
firesc că nu oricine poate aveă norocul să dea peste dânsele, să 
le sape si să se folosească de banul ascuns sub pământ. 

Dar cine poate şti, dacă are sau nu noroc! Cel ce vrea să ştie 
«se duce, de pildă, ca prin jud. Teleorman, la о cărturăreasă si 
«cărturăreasa îi dă cu cărţile: 

Voi, douăzeci si patru de carți, 
Voi douăzeci şi patru de fraţi, 
Cum a știut croitorul a vă croi, 
Tiparul a va tipari, 

Zugravul a vă zugrăvi 

Și prin tari a vă risipi, 

Аза să știți de ştirea banilor. 
Dacă i-o găsi craiul de (tobă, roşu, verde sau grindă), 
Să-i daţi bucurie şi dragoste, 

Si banii în faţă; 

lar dacă nu i-o gasi, 

Să-i daţi nácazul si lacrámile! (1). 

Norocul acesta se poate află şi din gura бойо” cari vorbesc 
n noaptea despre Crăciun, însă, unii ca aceştia se pun in pri- 
nnejdie de a-şi află sfârşitul vieţii (2). 

Pentru a fi cinevă norocos, trebue însă să îndeplinească anu- 
mite lucruri: 


(1) Jon Creangă, VII, p. 210. 

(2) T. Pamfile, Crăciunul, p. 32. Gorovei, Credinfi, р. 358. Cred. din Bu- 
covina: „Se crede cá іп spre seara ( ziua) Crăciunului si a Sfântului Vasile, 
Bobotează si a Paştilor, vitele vorbesc între olaltă și-și destăinuesc unde se află 
comori ascunse în pământ, despre cari se zice că ar arde în spre seara acelor 
„ile“, 


31 


Să nu mânânce nimic în Ajunul Вобойеги; astfel urmând, cea 
dintâi comoară ce-i va ieşi în cale, va fi a lui (1). 

Să mânânce multă pâne mucezită (2). 

Când vede întâia dată curcubeul, să iea două cofe de apă şi 
să se ducă în coate şi în genunchi până acolo unde bea el apă, 
şi acolo va află o comoară (3). Şi, 

Să se pună în ziua de Sf. Gheorghe pe pântece lângă un iaz 
sau apă curgătoare și să se uite neclintit în apă până ce va ve- 
deă un pește. „Săpătorul de comori trebue însă ca să vadă în 
apă un șarpe alb; în contra muscaturii lui ajută chiar apa in 
care se mișcă el; trebue să-i taie capul cu o monetă de argint, 
să-l îngroape in pâmânt şi să sădească  usfuroiu pe el. Dacă 
mânâncă săpătorul de comori din acest usturoiu copt, nemijlocit 
înainte de ziua Sf. George, apoi, nu numai că câștigă darul de 
a vorbi cu toate pe câte le-a făcut Dumnezeu, ci poate chiar a- 
uzi cum creşte iarba. El câştigă prin aceasta şi puterea de а 
săpă comori observate (4). 

Un astfel de norocos, trebue să fie om credincios în cele 
sfinte, curat şi bun la inimă, căci Dumnezeu nu îndreaptă pasul 
spre bogăţie tuturor păcătoşilor. Unul ca acesta trebue să stea 
la pândă îmbrăcat în haine curate, şi când va vedeă para, să a- 
lerge și să pună semn (5). 

Această curățenie şi bunătate de suflet trebue 50 aibă si cát 
timp sapă comoara, căci dacă unul ar aveă gânduri vrăjmaşe a- 
supra altuia, comoara se va scufundă în pământ cu vuet mare 
$i nu va mai puteă-o scoate. 

„Dacă oamenii sunt intr'un gând si cu inimă bună unul asu- 
рга altuia, şi dacă banii sunt curafi, atunci pot să-i sape în voia 
cea Бипй, căci nimic rău nu poate să li se întâmple. Dacă însă 
banii sunt zecurafí, adică sunt în stăpânirea celui Necurat, a- 
tunci nu se poate scoate decât prin jertfirea unei уйе oarecare 
pentru cel ce i-a ascuns. Ba câte odată se cere şi jertfă de om. 


(1) Cred. Rom. din com. Balaci, jud. Teleorman, împărt. de d-l A. M. Nour. 
(2) Marian, Sărbătorile, III, p. 248. 

(3) T. Pamfile, Văzduhul, p. 162. 

44) Marian, Sărbătorile, Ш, p. 248. 

(5) Şezătoarea, |, p. 285. Marian, Sărbătorile, MI, p. 244. 


32 


Si cel ce vrea să sape comoara, trebue să juruiască ип copil, 
sau de nu, moare însuş (1). 

Norocosului i se arată comoara, când stă şi pándeste la zilele 
mari, când de obiceiu joacă banii, dar şi când пи pândeșşte; 
când comoara i se arată, la rândul lui, nu trebuie să arăte al- 
tuia, căci îi iea Necuratul o mână și un picior,ori îi dă o boală 
grea (2). 

Când comoara nu se arată  norocosului aidoma, i se arată în 
vis. Іп această privință iată o povestire tecuceană: 

Sunt vreo cincizeci de ani de când а fost asta. Un тосап, 
paremi-se din Caşin, a visat cá la un sat anume Negrilești, din 
ținutul nostru, cam la vreo doi pași mai sus de nişte velnife, 
lângă un spine, este o comoară, şi că de această comoară se va 
fulosi dânsul și cu Vasile Marin, stapânul acelui loc. 

Cum a visat mocanul, şi-a luat traista în băț, si întrebând din 
om іп om, a ajuns în satul nostru, in Negrileşti, de numele că- 
ruia nu auzise nici odată până atunci. Ajungând aici, a întrebat 
de Vasile Marin, ca și cum l-ar fi ştiut şi cunoscut, şi după ce a 
aflat, a tras în gazdă la dânsul. 

— aca agà, si agà, ce-am visat eu! şi-i spuse mocanul tot 
visul. 

— Apoi, spinele cela, dela deal de velni(á este pe locul meu. 

— Ash, c'asà am visat şi eu; comoara аге să fie a noastră, а 
amândurora. | 

Cum s'a innoptat, sau dus la spine si împreună au săpat la 
doi pagi mai la deal, asà cum visase mocanul. Acolo au dat de 
o căldare plină-plinuţă de aur. 

— Rămâi dumneata aici, cá eu má duc să vin cu ghiociul,— 
a zis Vasile Marin catre mocan, şi-apoi a plecat. 

A ajuns acasă, dar în loc de ghiociu, a luat puşca şi şi-a pus 
în gând să ucidă pe тосап, ca să-i rămâne numai lui comoara. 
Dar şi mocanul, раг'сӣ i-a fost şoptit Dumnezeu: a socotit lu- 
crurile aşă cum au fost, a încărcat dăsagii cu galbenii şi s'a tras 
într'o vălcică, să vadă ce-a face Vasile Marin. 

A stat cât a stat acolo, şi-a auzit de-odată: boat! Şi-a văzut 
cum s'a clătinat spinele. 


(1) Marian, Sărbătorile, Ш, pp. 246 7. 
(2) Топ Creangă, IV, p. 240. 


33 


Vasile Marin, bucuros că l-a împuşcat pe mocan, după 5о- 
coteala lui, s'a apropiat de comoară, dar acolo a găsit locul 
boştora, 

Mocanul, care a umblat cu dreptatea, sa cam mai dus cu ba- 
nii, iar Vasile Marin a rămas bătând în buze, căci partea lui de 
bani se scufundase în inima pământului (1). 

Scrisul trebue să se îndeplinească cu ori ce chip: nimeni nu 
poate intra în stăpânirea unei comori, dacă nu-i este dat sa in- 
tre. Aceasta rezultă din următorul început de povestire: 

A fost odată un Evreu care umblă prin ţară cu marfă, cu cal. 
Umblánd аза, trecând printr'o pădure, si vazând nişte iarba fru- 
moasá, dete marfa jos, ргфропі calul de un tufan si apoi, culcán- 
du-se, adormi şi dânsul. 

Cât a dormit, calul s'a împiedecat de-un tufan, şi împiedecân- 
du-se, a dat cu piciorul în pământ, pâna când a scos о piatra. 
Când за trezit, Ovreiul a văzut piatra şi-a се! pe dânsa ce eră 
scris, anume cá în munţii Carpaţi se afla o culă, adică o viste- 
rie de buni „şi cloşte, lei de aur“. 

Se vede că Ovreiul a mers până acolo, a aflat cula, dar a gă- 
sit-o încuiată cu ivere şi-un minunat lacăt de aur. 

Si se arătă, scris pe semne, că nimeni nu putea umblă acolo 
decât un cezuser. 

»Asà umblând Ovreiul prin ţară, nemereşte la un om sarac în 
gazdá. Románul aveà nouá feciori, si unul sedea in cenuga. Sezánd 
românul la masa cu ăi opt, şi dându-i şi ăluia de mâncare, [zise]: 

Tine si tu, cenuşerule! 

Da Ovreiul auzind: 

— Măi creştine, mulți copii ai; da nu-mi dai şi mie ипи, un 
an de zile, să-ți plătesc. 

Ba îți dau, jupáne! 

— Câte parale? 

[— Atâta!] 

— Nu, să-mi dai pe cenuşerul. 

— Vai de mine, jupâne, ce să faci cu el, păcatosul! 

— Ce-ţi pasă ţie, mă române! Eu îţi dau ţie o sută de gal- 
beni întrun an de zile, să mi-l dai să umblu cu el prin ţară, de 
tovarăşi“. 


(1) Dela Simion al Bordei, com. Negrilești. 
T. Pamfile, Mitologie, II. 3. 


34 


Ovreiul a luat copilul, l-a ţinut un an întreg pe mâncare si 
băutură, și peste un an, când „veni norocul 54 se deschidă 
cula“, plecă la drum cu cenugerul, spre visterie. Ajungând aco- 
lo, zjse Ovreiul: 

— Mii cenugerule, eu am dat pentru tine o sută de galbeni, 
când te-am luat dela tată-tău, si până acuma, nu te-am pus la 
nici o treabă. Acum să intri aici să ieai un /асд# de pe masă. 

Ușile s'au deschis de odată, cenușerul a intrat înăuntru, dar 
Ovreiul s'a speriat și a fugit. Copilul, din toate bogăţiile de-aco- 
lo, a pus mâna pe un lacăt, care-i va folosi la multe lucruri, mai 
pe urmă (1). , 

După următoarea povestire prahoveaná, insus Dracul, Stima со- 
morii, părtaş la o comoară, are grijă să dea partea străină, celui 
ce-i este legătuita: 

Este vorba de-o babă şi-un mogneag. „Ăștia erau bogaţi, si 
înainte să moară, au pus toţi banii la un loc într'o căldare și-au 
ineropat-o. 

Moşul întreabă: 

Tu cui dai, babo, banii ? 

Eu îi dau Dracului ! răspunse baba. 

Eu, zice mosul, îi dau copilului care Фо naşte în ceasul 
asta ! 

Au murit şi i-au îngropat, şi a trecut apoi o vreme. 

О ПИ se născuse tocma 'n ceasul când a vorbit moșul, si din 
ce colţ al lumii va fi fost, a venit în satul mogului si al babii. 

Intro zi, când duceă oile la pascut, îi iesá un om înainte și îi 
spune : 

Nu vii, fată, să-ţi iei banii, că m'am săturat de când (i-i pă- 
zesc! 

Fata se uimi, si seara, când se întoarse, îi spuse lui tată-său: 

Uite, tată, ада şi-așă... 

Tati-sau n'a crezut. 

A doua zi iar îi ieşi omul în cale. 

Nu vii, fată, să-ţi iei banii, că-i las acolo să [i-i ieai singu- 
ră de-i puteă! 

Fati iar se înspăimântă și-i spuse lui tată-său, că nu зе mai 


(1) 5 -cfonrea, XV, pp. 1 2. 


35 


«duce cu oile că i-i frică. Tată-său se duse cu ea si s'ascunse 
dupá o tufă. D'acolo vázü el cum vine omul şi-i vorbeşte fetii. 
Atunci îi spuse: 

— Dacă ţi-o mai zice de bani, tu să-i spui: „Nu ştiu de се 
bani vorbeşti; du-mă să-i ieau, că eu nu știu să-i găsesc! 

Аза a făcut, şi omul a dus-o întrun loc, a săpat pământul si 
a dat de căldarea moșului. A început să-i numere banii: unu 
fetii, unu lui... până rămase într'un galben; pe ăla îl rupse în 
dinţi şi айай jumătate fetii şi jumătate lui. Apoi își luă partea si 
dus a fost până azi. 

Fata cu banii şi-a făcut о mándrefe de case, cum mau mai 
fost altele 'n sat. 

A fost cinstit Dracul în felul lui!“ (1). 

Aceleași lucruri reies şi din următoarea povestire musceleană : 

«Jidovii ăştia, înainte de a se stinge de pe pământ, au facut pe 
unele locuri săpături şi au lăsat cule de bani în pământul nostru. 
Si ci-cá unii frăesc și astăzi ascunși, пеудіші de nimeni lângă 
оғата/ша de bani agonisită de vreun biet creștin, şi când dă 
cinevă să рше mâna pe mișună, sperie pe orice от, de nu se 
poate apropii. 

бі аба păţesc toți acei slabi de înger. 

Lucrul ăsta sa întâmplat si prin părţile astea unui bogătaş. 
Strânsese omul avere multă multă, şi umpluse chiar nouă bor- 


cane şi jumătate cu aur. Aproape de moarte, grăi către fecioru- 
sáu, că unul aveà, arátándu-i borcanul ce mai trebuiă umplut: 


Uite, mă, baiete, eu cât am trait, am muncit si ţi-am lăsat 
din bielşug, sa tot (езі. Vezi colo ? Nouă borcane şi jumătate 
cu aur! Singura grijă ce-ţi las е: să te trudesti să umpli si tu 
pe-al zecelea. Atâf ўі cer; încolo, să faci ce-i vrea! . 

Zise asta bogătașul şi închise ochii pentru totdeauna. 

Аа. Аси, fecioru-său, са să asculte de sfatul părintesc, îi face 
cele pentru suflet, apoi, în Duminica viitoare, se duce la târg, de 
Blagoviştenie, la unul din satele vecine. Incepe să târguiască : 
când dă să cumpere cevă, dă parale puţine, puţine de tot, ca să 
facă iconomie. Dacă nu plătiă lucrul, nici nu-l puteă luă, că nu 
ştiă, ca bogătașul, să negustorească banii. Lasă că 51 tată-său eră 
un сир d'áia, de-şi тапса de sub unghie. 


(1) Drum drept, X, pp. 719 20. 


36 


Pe când tot sta asà feciorul bogătașului, iată cá vine la târg 
un fin al lui, om sarac. Ăsta însă, când cumpără cevà, да cát # 
se cereà, așă, din sărăcia lui. Așă s'a încotoșmat el cu brânză, 
peşte și... de toate de-ale mâncării. 

Nagu-sáu, tot cu gândul să umple borcanul, nici acuma пе 
plătiă preţul ce i se cereà,— dar vezi, râvniă la traiul sáracului. 

— Mă fine, noi am puteă trăi amândoi! 

Bine, násicule; hai cu mine! 

Si săracul, ca toti săracii. Slobod la inimă, a luat pe nașu-său 
acasă; apoi, pe traiu, neicuţule, că saracul puneà la mijloc tot ce 
rágáduise, cu dragă inimă. 

О duc аза câtevă zile în şir. Si lucrul ăsta a făcut o minune. 
Stifi care? A schimbat cu totul sufletul bogatului. 

Măi fine, zice el, iea dăsagii ăștia si du-te la mine acasă 
de-i încarcă cu galbeni, că am bani, nu glumă, în fundul butiei 
dela colţul din dreapta al pivnifei. Cară-mi-i aici, cá tot n'am eu 
ce le face. Mai bine să trăim amândoi împărătește ! 

Mare minune! se gândeşte finul. 

Și nu-i vine să plece, până nu se pune ăla cu sfichiu pe el. 

lea finul dăsagii și se duce la locul ştiut, acasă la nașul. Da 
când puse mâna pe un borcan, ce să auză? O voce hodorogita 
ca din fundul pământului. 

Mă, lasă banii aici, că ăia sunt ai lui Badea Radu! 

Vezi? Aia eră vocea Jidovului ascuns în pământ. 

Finul, când aude аа, începe să tremure și numa иго fugă 
se duce acasă la el, unde eră naşu-său. 

— Mă nașule! Uite, nu mă lasă să-i ieau: zice cá sunt ai lui 
Badea Radu. 

Ei aș! Ce vorbă-i asta? Hai acolo să văd și eu. Cine-i ala 
de se face stăpân pe banii miei? 

— Hai! 

Si se duc. Dar si băiatului de bogătaș îi îngheţă sângele în 
vine și nu mai zice nici cârc când aude: 

— Lasă banii, omule. Sunt ai lui Badea Radu. 

După ce se mai desșumenește, știți ce face feciorul bogătașu- 
lui? In loc să-și iea inima 'n dinţi si să рше mâna ca să încar- 
ce dăsagii, începe să 'njure de câte 'n lună şi 'n soare, şi pe ur- 
má? lea niște рії, trântește banii în ele, le îndoapă bine peste 
bănet și dă piile pe gârlă, аба încărcate cum erau. 


37 


Si vezi ? Dete omul cu piciorul norocului !, 

Asà. Acü, gárla aceea treceà prin mai multe sate. Cánd a a- 
1uns la al nouălea, acolo eră un om tare bogat. Ştiţi cum îl che- 
mà ? Chiar Badea Radu. 

Ăsta aveă obiceiul de se sculà de mult, în toate dimineţile. Ci- 
că ştiă Badea Radu că norocul umblă prin sat cu noaptea m cap 
şi nu s'abáteà decât pe la cei cari se sculaseră de mult. 

Într'o dimineaţă, când se spălă la gârlă, ce vede el? Trei lem- 
ne plutiau pe gârlă. Altu m locul lui, nici nu le-ar fi băgat in 
samă, dar el, fără să-şi dea cu gândul că ar fi altcevă decât lem- 
ne goale, nu stă cu mânile 'n sân. Pune slugile de le scoate cu 
boii şi le trage 'n curte. 

Acolo le-a lăsat el multă vreme, fără să stie el ce e în ele. In- 
папа din zile însă, socoti că s'au uscat şi puse să le spargă. 

Încep slugile, dar n'apucară să spargă bine un lemn de acela, 
că odată se isbeste securea de cevă tare, si. zing.. zing... zing! 
curse, neicutule, aurul pe pământ. Dă şi in alelalte, tot aşă. 

Mare e puterea ta, Doamne, zice Badea Radu; se vede că 
ban la ban trage. Ce să fac eu cu atâta bănet? 

Mai stă ce mai stă la gânduri, apoi, odată îl luminează Cel- 
de-sus şi zice: 

Ia, să fac un han mare, mare şi acolo să bag toată lumea 
să mânânce de pomană si să zică „bodaproste“. 

Аза. Si la o lună, hanul eră gata. In el se gătiau mâncări fel 
şi chip, şi se ospătau toți nevoiaşii. Badea Radu făceă milosteni 
în dreapta si 'n stânga la unul si altul, din orice sat ar fi fosti 
până s'a dus vestea si la feciorul bogătașului, ăla care dăduse pi- 
ile pe gârlă. 

Vine si el să vază şi să ceară de pomană, că la asta ajunsese 
acum, iar mâna pe lucru nu рипей, să moară naiba. 

La han, ce să vază? Lume după lume! Când isi aruncă ochii 
la scara casei lui Badea Radu, vede feciorul sărac, vede o spăr- 
tură de piuă din alea pe cari le dăduse pe gârlă. O cunoaște că 
e dela el, şi începe: 

— Nu, hm! 

Ce te uiţi, măi omule? întreabă Badea Radu. 
Cunosc lemnul ăsta că e dela mine. 
514 spune toată tanja. 


38 


Dacá-i asà, iacă: tu să fii de aici înainte mai mare peste 
slugile mele. Te invoesti ? 

Ма іпуоевс! 

Intră în slujbă si începe să-şi facă mestesugul. Da el eră lacom,. 
și acum iar îşi puse în gând să se îmbogăţească. Luă pe slugi 
la zor, le păcăliă si le duduia. Azi аза, mâini аза,- oamenii în- 
сер să Пре, să chifutască şi să spuie stăpânului că de l-o mai 
tine pe ăsta mai mare peste ei, îşi ieau Шішеге d'acolo. 

Acu, de, ce eră să facă Badea Radu? Si, cum să scape de el? 

Face patru páini cât una si alta: trei albe бі una neagră. In 
cele albe pune câte trei sute de galbeni iar în a neagră, nimic. 
I le dă feciorului de Бог аз și-i mai dá şi un cal: 

Măi bàete! Tu nu faci de mine! Mergi sănătos, da să nu 
pleci си mâna goală. lea calul ăsta si pâinele. De ţi-o fi foame: 
până acasă, să mânânci din pâinea neagră, iar pe cele albe să le 
duci până acasă la tine. Ai înţeles? 

Inţeles ! 

A plecat, dar de unde să asculte ticălosul de sfatul lui Badea 
Radu ? Pe drum і sa rupt pofilul: a dat о pâine albă să i-l. 
dreagă ; sa rupt chinga: a dat o pâine albă să i-o cárpeascá; i 
за rupt frâul: a dat si pentru ala tot o pâine albă. A rămas doar 
cu pâinea cea oacheșă, şi 5а tot dus spre casă. 

Acü, ăia cari-i dreserá lucruriie erau toti clăcași Фа! lui Badea 
Radu. Că pe fd/ámb îl duruseră, pe semne, mânile sí le coasă. 
Ce-şi zic ei? 

De се să mâncăm noi, măi vere, pâinile astea, agà albe sñ 
frumoase ? Маг! mai bine să le ducem plocon lui Badea Radu? 
Că dela el trăim! 

— Ba bine! 

Şi i le-ay dus. 

Le-a pus Badea Radu pe masă; se tot uită la ele şi se miră - 
cum dă el banii şi-i vin înapoi! 

Aşă. lar după сама timp, feciorul fără noroc, ne mai putând: 
trăi cu sărăcia, cá acum ajunsese vorba ăluia : 


Cu dare de паге, 
Cu curtea plină de bătătură, 
Având o capră, şi oi mai puţine, 


se întoarce înapoi la Badea Radu. 


39 


Ei, măi băiete, ce-ai făcut cu pâinile? 
Îi spune. 
— Ai făcut din capul tău ori te-a povăţuit cinevà ? 
— Ва eu cu fierul dela mine! 
— Păi, bine е agà, mái Zántdvare ? 
De, domnule, ce eră să fac! Să má canunesc pentru trei 
pàini ? 

— Аа. lată, mă ticălosule, pâinile. Vezi ce-a fost în ele? 

I le arată. Apoi începe să-l bată. Trage-i, ca la fasole. 51-1 tot 
judecă, şi-l goneste си bătaia. 

Şi atunci plecă de acolo pentru totdeauna feciorul cel fără no- 
roc şi minte, tot plângând şi blodogorind. 

Măre, măre! Tot ai lui Badea Radu au fost banii mei!“ (1). 


(1) Jon Creangă, VII, pp. 262 6. 


CAPITOLUL VI. 
Semnul si insemnarea comorilor. 


Sunt cátevà seinne după cari se cunoaşte locul unde este în- 
gropată o comoară, atunci când flacăra ei nu se vede. Astfel: 

Pământul ars de flacăra comorii se face sguros, va aveă o co- 
loare cenuşie-deschisa iar pietrele ce vor fi pe acolo, vor fi ru- 
ginii (1); luând din aceste pietre şi ducându-le la vrăjitori price- 
puti, ei vor puteă spune dacă din banii acelor comori s'a luat 
cevă vreodată ori ba (2). 

Pe locul sub care se află o comoară, nu creşte nimic, din pri- 
cină că para ei nevăzută arde verdeafa ; această pară de altfel ar 
frige si pe cel ce-ar trece pe-acolo (3). 

Sub locul unde cinevà a fost apucat de ducd-se-pe-pustiu, se 
afla comori (4). 

Dacă cinevă, dormind într'un loc, se trezeşte a doua zi cu ju- 
mătatea de cap cu care a stat [a pământ, înnălbită, să se ştie căa 
dormit pe-o comoară (5). 

În sfârșit, „alții mai spun că e comoară şi în locul unde зе 
înverzește pământul şi е crăpat, ori dacă întrun loc găseşti bani 
şi sunt banii muceziți şi îi găseşti pe pământ aşezaţi cumvă, a- 
tunci iar locul acela e comoară“ (6). 

Când aceste semne nu se văd, nu rămâne alt mijloc de aflat 


(1) Șezătoarea, V, p. 108. 

(2) /bidem, p. 111. 

(3) Cred. Rom. din com. Тери, jud. Tecuciu. Gorovei, Credinfü p. 73. 
Marian, Sărbătorile, ІП, p. 251: „Locul unde joacă comoara se cunoaște, că 
vine locul de e са pârlit, dar omul, dacă nu vede flacăra, si vede пита! locul 
pârlit, nu ştie dacă e pârlit de comoară, ori poate să fie pârlit că au jucat aco- 
lo 7elele". 

(4) Șezătoarea, V, p. 111; VI, p. 28. Gorovei, Credinfi, p. 73. 

(5) Cred. Rom. din com. Тери, jud. Tecuciu. Gorovei, op. cita p. 73. 

(6) Marian, Sărbătorile, ll, p. 251. 


41 


comoara decât pándirea clipei când trebue să joace banii, si in- 
semnarea locului, atunci sau alte ori, pentru ca săparea să se fa- 
că a doua zi, cu uneltele cari, fireşte, реве celui се vede аг- 
zánd сотоага. 

Însemnarea locului se face prin unul din mijloacele următoare: 

Când cinevă vede para de departe, infige un cufit în pământ, 
ca să ardă comoara până când va ajunge în locul acela, unde 
urmează să-l însemne (1). 

„Cei ce voesc să vadă comorile arzând, trebue să stea si să ve- 
gheze toată noaptea spre zilele cele mari cu o lumânare aprinsă 
şi cu foc în vatră, si să Tie pregătiți cu o batistă sau cu o pete- 
că albă. lar când văd banii arzând, atunci să nu fugă către 
ei, ci să arunce batista sau petica sau un alt obiect oaregicare de 
pe sine jos, căci atunci banii ard necontenit până ce merge şi 
ajunge omul la ei; atunci banii ies în sus si se opresc atât de 
aproape de fața pământului, cát de înalt e obiectul aruncat. Аза, 
bunăoară, dacă aruncă o opincă, atunci să se ştie că nu va săpă 
mai mult decât un lat de mână. Dacă aruncă un papuc sau o 
cioboată, atunci se zice că banii sunt asemenea foarte afară. Dacă 
arunca cureaua sau brâul, atunci [banii sunt] până la brâu de 
afund. Dacă lasă pălăria sau cușma, atunci sunt ei cât un stat 
de om de afunzi în pământ. lar dacă nu face aceasta, adică dacă 
nu aruncă nimic ca semn, atunci banii fug în fundul pământului, 
și nu poate da de dânșii. 

După ce a aruncat unul dintre obiectele sus arătate și după ce 
a ajuns la starea locului, trebue să împlânte pe locul acela unde 
arde, un băț sau să pună un alt semn, anume ca să cunoască a 
doua zi locul când va merge să-i desgroape, căci atunci, când 
i-a văzut că ard, nu e bine de desgropat, pentru că foarte lesne 
poate să se schimosească. Ва care зе implántá ca semn пи e 
bine să se împlânte tare afund,pentru că banii de comun se ri- 
dică până acolo, până cât de afund e băţul, si în altă zi poate 
foarte bine să-i desgroape“. 

Alte ori, „cel ce a văzut undevà arzând bani, iea un semn de 
acolo, de-i aproape, iar de e departe para, să iea cevă dela brâu 
să împlânte în pământ, unde se află, și apoi para stă până ce a- 
junge la ea, dară semnul să nu-l mai iea. 


(1) Sezdtoarea, V, p. 108. 


42 


După ce a luat semnul, să caute buricul pământului, — un fel 
de burete ce se întrebuinţează si ca leac contra tăieturilor, si a- 
ghiasmá din nouă case vecine, cari nu sunt adăogite, nici stăpâ- 
nii lor căsătoriţi a doua oară, să meargă la locul unde-s banii 
îngropaţi, să încunjure locul şi să-l stropească cu aghiasmă, zi- 
când următoarele cuvinte : 

— Acesta e buricul pământului; vă încunjur şi vă poruncesc, 
banilor, să ieşiţi afară, precum a poruncit Dumnezeu іп dealut 
Vavilonului de au ieșit multe feluri de hrană pentru cei cinci 
cuconi şi mai multe suflete; aşă poruncesc şi acestui loc, să ia- 
să banii afară! Până acum aţi fost ai pământului, dar de acuma 
înainle sunteţi ai noştri, cari suntem aici. Şi vă stropesc cu apă 
dela casa lui Dumnezeu, strânsă dela nouă locaşuri, ca să fugă 
ce este pe lângă voi, banilor, până nu stropesc; dar de n'a fugi, 
îl nimicesc! 

După rostirea acestor cuvinte, să vie acasă, să facă metane în 
crucis, şi apoi se arată Schima banilor, şi-i spune cum să-i sape 
бі се să facă cu dânşii, dupá ce i-a săpat“ (1). 

Prin Transilvania se crede 3 cel ce vede „para, să înfigă în 
locul £mdegefat de foc o furcă de fier sau chiar numai cufiful 
său, însă cu mult mai sigur este, dacă lasă iute să cadă cuțitul 
îndreptat cu vârful in jos, de trei ori, pe obiala piciorului diept 
și să-l ridice asemenea de iute, aruncându-l apoi în foc. Dacă 
face el aceasta dimpreună cu un al doilea, apoi să păstreze tă- 
cere, si anume tăcerea cea mai profundă. Dar încă și mai mult 
să se ferească de onestitate, pentrucă, precum în tot locul, аза 
bate ea şi aici ре însuş stăpânul său, aduce în casă pe Dracul, 
ca păzitor al comoarei astfel câştigate, iar acesta împărtăşeşte a- 
poi numai singur foarte puţin din comoara păzită, aducând ast- 
fel daună, nu numai celui neonest, dar şi tuturor casnicilor. De-a- 
semenea are şi aicea coloarea albă un farmec atât de silitor şi 
de învingător asupra reprezentanţilor întunerecului, în cât ei tre- 
bue să jertfeascá comorile lor... Vai însă şi de acela care astupá o 
groapă din care s'a scos o comoară. El 151 pierde меда sa si vi- 
eaţa sápátorului de comori“ (2). 


(1) Marian, Sârbăforile, ІП, pp. 244 6. 
(2) /bidem, p. 248. 


43 


Prin alte nàrti, asemenea, din Transilvania, se spune cá flacára 
care joacă de-asupra comorii nu-i altcevă decât Оли äl alb sau 
Îngerul, — pentru comorile curate, саге chiamă ре cel ce vede 
flacăra înălţindu-se de trei ori, ca să vină şi să pună semn pe 
locul unde s'a ridicat рага (1). 

Prin alte părți „dacă ţi s'a arătat comoara şi n'ai băgat bine 
de samă locul, atunci zice că să te duci să ieai pământ de acol 
şi să-l vezi, că se cunoaște, că e mai altfel decât în alte părţi. Ori 
dacă nu, să te duci şi pe unde ai văzut flacăra, să ieai şi să pre- 
sari cenușă şi să laşi noaptea așă, iar dimineaţa за te duci şi să. 
vezi că se întâmplă să calce, ori om, ori lighioană, ori cevă, şi 
unde se întâmplă să calce, acolo e comoara“ (2). 

Prin jud. Tecuciu se crede că pentru a puteă ajunge la locul 
unde arde o comoară, ca să pui acolo un semn, pe care să-l 
găseşti a doua zi, trebue să laşi în locul unde te afli, si de unde 
ai văzut pâlpâind para comorii, o haină; ne făcând astfel, par. 
se stânge până vei ajunge la dânsa (3). 

Tot prin aceste părţi, şi tot spre acest scop, se crede că este 
bine să înfigi în locul unde a ars comoara un cufif iar peste cu- 
tit să pui câciula (4). 

Prin jud. Vâlcea se zice că e bine dacă “pui semn o sframă 
de haină (5). 

In sfârșit prin alte părţi se crede că este bine să se facă pe- 
acel loc o groapă, căci comoara, de se va mută, se va mută şi 
groapa cu dânsa, şi astfel va fi uşor de aflat (6). 


(1) Marian, Sărbătorile, Ш, p. 251. 

(2) Ibidem, р. 253. 

(3) Cred Rom. din com. Tepu. 

(4) Idem. 

(5) G. Ceauganu, Superstifüle poporului român, p. 53. 
(6) A. Gorovei, Credinfi, p. 73. 


CAPITOLUL VII. 
$арагеа comorilor. 


Credintile cari se leagă de săparea sau desgroparea comorilor 
sunt urmátoarele: 

Macedo-Románii, inainte de a incepe sáparea locului visat cá 
ascunde o comoará, presará сепи$@ pe acel loc, dupá care taie 
animalul a carui urma va fi aflată, de bună samă cá а doua zi, 
—acolo. Astfel urmând, după săpare, se poate găsi comoara. 
Dacă nu se va urmă astfel, va fi primejdie de moarte pentru cel 
ce sapă (1). 

La săparea unei comori, să fie unul singur,—cel ce-a văzut-o, 
căci numai astfel acela va isbuti, de oarece, fiind mai mulţi, cu 
„reu se vor stăpâni şi nu se vor da la gâlcevire: 

„Trei oameni, fraţi, nu ştiu ce-or fi fost, ştiau o comoară şi 
s'au dus s'o sape tustrei. Inainte de a începe а săpă, a zis unul: 

Să fim oameni cum se cade; câţi bani ne-a dat Dumnezeu 
amù, să-i impártim fráfeste. 

Da, să-i impartim fráfeste, au zis ceilalţi întrun glas gi s'au 
dať cu toţii la săpat. 

Au săpat ei şi au scos banii, şi amù eră să-i împărţească. U- 
nul a zis: 

— Măi, lăsați să má duc eu acasă, să aduc cevà demáncare, că 
eu tare-s flămând, şi poate-(i fi şi voi. Tot i-am spus nevestei 
să facă nişte plăcinte. 

Dă, du-te, numai să nu zăboveşti!—au zis ceilalţi. 

Și-a plecat în sat. 

Ce gândiă el: 

Am să spuiu nevestii să facă nişte mâncare otrăvită şi am să le 


(1) Cosmulei, op. cit, p. 51. 


45 





duc ca să mânânce cei doi, și după ce-or mâncă ei, îndată au să 
moară si toţi banii au să-mi rămâie mie! (1). 

Când a ajuns acasă, i-a -spus nevestii cum să facă mâncarea, 
şi el a mâncat altă mâncare neotrăvită. Nevasta i-a făcut şi el s'a 
întors vesel înapoi ca şi cum ar fi pus mâna pe comoară. 

Cei ce-au rămas la comoară, ce sau gândit ? 

— Măi, ce să mai împărţim banii în trei părţi! Când va veni 
celalt cu-máncarea, să-i tragem amândoi câte un glonte în piept! 

— Măi, că bine ai zis!—răspunse celălalt. 

Şi-au încărcat puştile, că aveau puşti cu ei, бі când l-au zărit 
уйпа, i-au şi ars câte un glonte în piept. Cela a şi căzut la pământ. 

Unul sa dus de i-a luat mâncarea ce-o aduceà, și au mâncat 
bine amândoi. N'a trecut mult, şi-au închinat şi ei steagul“ (2). 

Şi Macedo-Românii cred că cel ce vrea să sape o comoară (3), 
să meargă singur, căci altfel făcând, „Stihiul va s'máncá părasli“, 
adică Statia (4) va mâncă paralele gi săparea se va face degeaba. 

Dimpotrivă, prin Bucovina aflăm credinţa că la săpatul unei co- 
mori, frebuie să fie mai mulți ingi : „Cel ce a văzut banii arzând 
şi şi-a însemnat locul, rar când poate singur să-i sape. De aceea 
trebue să meargă mai mulţi ingi ca să-i sape, însă să nu He cu 
sot, ci fără sof, adică trei, ori cinci, şi să fie toti întrun gând, 
să nu gândească unul una şi altul alta, căci atunci mau noroc. 


(1) Această pregătire a otrávii pentru altul, se întâlneşte şi în alte povestiri, 
cari au ca titlu: „Cine dă, lui îşi dă!“ Cf. Pamfile, Mitologie românească, I. 
pp. 351 şi urm, 

(2) Șezătoarea, V, p. 111. — Povestirea are o sumă de variante. 

(3) I. Neniţescu, Dela Românii din Turcia europeană, Bucureşti 1895, p. 534: 
„Când cinevă visează că intr'un loc oarecare ar fi ascunsă o comoară, este ți- 
nut să nu spuie nimănui visul, ci să meafgă singur şi să sape în tăcere, şi va. 
găsi comoara“. 

(4) Ibidem, p. 535: „Prin Stafia aceasta se înțelege aici spiritul gardian al со- 
moarii, care prin blestemul sau menirea ce a făcut cel ce-a ascuns comoară, за 
legat a păzi averile ascunse, până ce va veni să le caute şi să le găsească acel. 
căruia a fost menită comoara. Această credință este în strânsă legătură cu cre- 
dinta că spiritele celor zidiţi în ziduri, se însărcinează а păzi trăinicia zidurilor, 
şi deci e legată şi cu credinţa în luarea zmzbra, cu сеа a tăierii cocoșului 
dela punerea temeliei şi altele“, 

Prescripțiuni legale, fac totuşi pe-alocuri să se producă cereri de autorizaţi 
pentru săpări de comori; cf. Anuarul Comisiunii Monumentelor istorice ре a- 
nul 1914, p. 51: Prefectul de Buzău care să se deseroape о comoară dr 
com. Cánesti, la locul numit „Crânguri“. 


46 


Incercándu-se unul care n'are noroc, ca să desgroape banii aceia, 
^| pedepseşte Dumnezeu, schimosindu-l in tot felul“ (1). 

Dacă comorile sunt necurate, „un băiaf din gemeni îşi unge 
unghiile dela degetele cele groase ale ambelor mâni cu mir sfin- 
it, se duce apoi peste locul unde se află comoara, si se uită 
prin unghiile cele unse, vede comoara, şi atunci, fie ea ori şi de 
cine păzită, o poate luă“ (2). 

Prin jud. Suceava, când merg mai mulţi inşi la săpat, se uită 
să vada dacă vreunul vede pe deasupra vre un lucru. Dacă lucrul 
acela, care poate fi masă, scaun ori altcevă, este de aur, şi co- 
moara va cuprinde aur; dacă va fi de argint, si comoara va fi 
de argint. Norocul la comoara săpată, va fi numai al acelui ce va 
уедей acel lucru (3). 

Prin jud. Botoşani, lucrul care se găsește pe comoară, se chiamă 
bour,  „bourul comorii^ (4); tot astfel şi eu îmi amintesc cum 
căutam în copilăria mea mmi cu dinadinsul bani prin preajma u- 
iui loc unde aflam un gologan (5). 

Mai pretutindeni se crede că înainte de a începe sa sape co- 
moara, trebue să se îndeplinească legământul pus de cel dela carea 
“Ап145 comoara. In această privință iată câtevă credinţi sucevene: 

„Când te duci să sapi o comoară, să-ţi ieai sapa, hárlet, cazmă 
бі încă următoarele lucruri : lumânare din ziua ае Paşti, smirnă 
din cadelniţa popii şi zs£uroiu. De ai lumânare de paroiu, nu-ţi 
nai trebue alt nimic; poti să te duci cu pieptul deschis; n'ai de 
ce să te temi. 

Cu usturoiu se unge în crucis pe față, când se apropie de 
< moară, şi zice nişte cuvinte [cari nu se pot şti decât de acei 
ce sapă]. 

In timpul când sapi comoara, Stima banilor, Dracul, iesă şi 
nereu umblă în jurul omului, prefacându-se în iepure, vulpe, 
lup, urs. La urmă se face om şi se apropie de acel care sapă 
comoara, ca de trei paşi şi zice: 

— Ce cauţi aici? 


(1) Marian, Sarbăforile, ТЇЇ, p. 246. 

-) Ibidem, pp. 249 50. 

3) Șezătoarea, V, p. 108. 

(4) Cred. Rom. din com. Trușeşti, împart. de 4-1 C. Atan sh. 
5) Com. Тери, jud. Tecuciu. 


47 


Vreau să sap si să теди banii! 
Ce ai să faci cu banii? 

— Am să dau milostenie pe la mânăstiri, după cum trebuie. 

Dacă banii au fost puşi în pământ cu condiţiunile aceste, a- 
tunci Știma zice: 

Fie după cum ai zis; numai să te ţii de cuvânt! 

Dacă cel ce a pus banii în pământ a zis „cum i-am luat eu, 
aşă să-i iea cel ce i-a găsi“, atunci Stima zice: 

— Să-mi dai cap Че om şi fi-oiu da banii! 

Dacă.cel ce sapă e lacom de bani, îi dă Știmei pe unul din 
familia lui. 

Dar vai de sufletul care-i dat Stimei pentru aşă fel de lucru!... 

Un om din satul Păltiniş, com. Neagra Șarului, a săpat о co- 
moară, si Stima banilor i-a cerut un cap de om. Dintru'ntâiu, mai 
nu-i venià la socoteală condifiunea asta, dar îndoindu-l lăcomia 
de bani, i-a dat Stimei pe o nepoatá a lui, ce o infiase el. 

Nepoata omului eră de opt ani, si după ce a dat-o z/#chesu- 
său Stimei, în timp de patru ani, copila sa făcut hâdă si închir- 
cise, de eră ca una de trei ani. Ea за din ce pricină i se în- 
tâmplase una ca asta, si mereu se rugă lui Dumnezeu să-l hră- 
nească de bani pe unchesu-sáu. 

Copila a murit in chinurile cele mai ingrozitoare, Dumnezeu a 
lucrat, da nici uncheşul copilei n'a avut moarte bună“. 

Apoi, o altă povestire: 

„Іп Transilvania, ни ştiu anume în ce localitate, eră o comoară. 
бі au umblat oameni de toate па Пе: Unguri, бесш, Nemti, ca 
să şi-o sape şi sa-și iee banii, dar Stima banilor le cere »с/оѕса 
Jor cu pui". Şi fiindcă nu înțelegeau се уга să zică Știma cu vor- 
bele acestea, nau putut să iee banii în ruptul capului. 

Acü, sa dus un Român, a săpat comoara si numai ce vine 
Stima banilor: 

— Ce-ţi trebue, mái? а zis răstit Stima. 

Bani; alt nimic! 
Dacă vrei sa-ţi dau bani, sa-mi dai si tu cloșca (a cu pui. 

Cloşca cu pui nu eră alta: femeia și copii, şi românut aveă 
nevastă cu patru copii. 

Ti-oiu da-o, dar întâiu să duc o pereche de desagi de bani 
cu calul acasă, şi сапа m'oiu întoarce, am să-ţi aduc cloşca cu 
pui, si atunci mi-i da şi banii aceştialalţi. 


48 


— Bine! 

Si l-a lăsat pe român de şi-a umplut o pereche de desagi si 
s'a dus acasă. Românul se întoarce înapoi fără să aducă pe ne- 
vastă-sa. 

— Ei, nai adus сіозса ? 

— Ti-am adus-o şi-am lăsat-o în cutare loc! 

Şi românul dă să-și umple iară desagii. 

— Să nu pui mâna nici pe un ban; întâiu să-mi aduci closca 
aici şi pe urmă iea-ţi-i! 

Eu agà-(i dau clogca: dacă mi-i face 40/10 de cenușă si 
după ce-i coace-o, să mă văd printr'insa cam oglindă. 

Ştima 5а necăjit fel si chip, da de unde să facă una са asta. 

— Ei, vezi? Cum nu poţi să faci tu aceasta, agà, nici eu пи 
pot să-ţi dau cloşca. 

Când a auzit Stima аба, a sărit de-o palmă dela pamânt; за 
mâniat foc si nu se lăsă de tot la român. 

Atunci românul a scos bricinarul dela berneveci, а rupt che- 
otoarea dela gura cămeşii şi a legat cu bricinarul degetul lui cel 
mic la rădăcină şi cheotoarea de vârful aceluiaș deget. Strángeà 
де deget si cu bricinarul si си cheotoarea. Stima se vâmjoliă pe 
jos, să moară, si tot nu se da. Românul n'o slăbiă; mereu strân- 
geà de deget. 

Ştima, văzând că nu-i chip, i-a zis Românului: 

— lea-ţi banii, si femeia Не a ta, numai dă-mi drumul, că tu 
eşti mai al Dracului şi decât mama Dracului. 

Românul întâiu a umplut desagii cu bani, sa dus cu dânșii 
acasă și iară s'a întors, până i-a gătit. Pe Stimá a tot chinuit-o 
până ce i-a zis iară: 

Mă rog la toti Dumnezeii cari-i ai, lasă-mă că nu ţi-oiu 
face nimic, nici ţie, nici la urmaşi de urmaşii tăi! şi abiă mai 
puteă suflă. 

Românul i-a dat drumul Stimei, de s'a dus pe pustii“ (1). 

Am văzut mai sus cum legământul, pe lângă că trebuie să fie 
greu de îndeplinit, să fie şi greu de înţeles; căci, cât trebue să 


se gândească cel ce sapă, de pildă, până 54-51 deslege ce-i aceea 
„Cloşca cu pui“? 


(1) Sezafoarea, V, pp. 103 10. 


49 


In urmátoarea povestire, iata un alt soiu de legamánt: 

„Omul se dusese la pădure după lemne. Pe la amurgul serei 
vede arzând o comoară, pe care se află un spurcat de от. Omul 
văzând comoara, s'apucá s'o sape. 

Odată i se arătă un Dracugor mic, negru ca ceaunul, cu fes 
ros іп cap, cu ochii ca focul si cu niste cánci la mână ca c | 
pieptenilor de са, şi-i zice: 

Ce faci, mái omule, acolo? 
Ia, sap tomoara asta! 
D'apoi ai împlinit condiţia pusă de stapânul ei când a in- 
gropat-o în pământ? 
Ce condiţie să îndeplinesc ? 
Са să mánánci spurcatul ista, șapoi s'o ieai. 
— Il mânânc, bre! 
Când l-ăi тапса, sa vii 50 ieai! 

Si оти! naibei, siret şi sucit cum eră, iea spurcatul, îl inva- 
le[ste] într'un stergar, îl duce acasă, îl pune în cuptor, îl usuca 
bine, îl pisează ca chiperul, şi când mâncă borg ori lapte dulce 
cu mămăligă, presără și câte puţina fainá din spurcatul uscat. 

Când găti de mâncat spurcatul, se duse sa-și iea comoara. 

Necuratul crápà de ciudă că ramâne si fara bani si făra om, 
și căută să рше omului bete în roate. Dar omul, prin cátevà 
cruci făcute cu duh curat, îl isgoni şi-şi lua comoara“ (1). 

Prin unele părţi se zice că dacă la sapare se gasesc masele 
de Ciumă, acestea nu se ieau, са să nu moară de ciuma cei се 
au săpat comoara“ (2). 

La sapat, nu trebue să cadă ţarână în groapa, căci orbesc cei 
ce sapă (3). 

Groapa nu se astupă (4); alte ori însă se zice ca groapa sa se 
astupe, după ce se pune ши” за grâu sau porumb, ca să nu 
moară cel ce-a săpat-o (5). 

In groapă trebue să se mai lase din banii găsiţi, ca să aiba ce 
numără Scima banilor în fiecare zi (6). 


(1) Şezdfoarea, І, pp. 285 6. 

(2) Ibidem, V, p. 111. 

(3) Ibidem, 1, p. 285. 

(4) Jbidem.— Gorovei, Credinţi, p. 73. 

(5) Marian, Sărbătorile, Ш, p. 251. 

(0) Ibidem, p. 247. 

T. Pamfile, Mitologie, И. а, 


50 


Din banii luaţi trebue să se dea la fete sărace si femei văduve 
ca cel ce i-a luat, să aiba parte de dânşii (1). 

De câte ori nu s'au ţinut în socoteală aceste lucruri, săpătorii 
тап ajuns la aceeace doriau. In această privință iată câtevă 
povestiri; 

Întâia este culeasă din jud. Tecuciu, în următoarea cuprindere: 

Doi ingi au dat de torţile unei clădiri într'o surpătură, pe malul 
Siretului. Au încercai s'o sape, dar îndată ce săpau oleacă, 
groapa se astupă la loc. 

Au săpat aşă degeaba mereu, până când într'o seară le ieși 
din pământ un călugăr bătrân, de-și ridică sprincenile cu сапа. 
Erà Necuratul, căruiă îi eră juruită comoara. 

Călugărul le grăi: 

De geaba vá trudi(i voi; comoara asta este a mea! 

Şi cum a zis, a şi pierit. 

Oamenii, dacă au văzut că nu mai pot umblă într'ascuns, au 
spus la primărie, şi de acolo s'a pornit lume multă la săpat la 
comoară. Dar, ori cât se trudiă norodul, eră în vânt: Călugărul 
veşnic le dărâmă din maluri şi veșnic le spuneă să nu mai sape, 
căci nu vor ajunge la nici un capăt. 


Oamenii au adus nouă popi şi popii au început cetanie mare, 
si numai аза au făcut oleacá de spor. Dar, cum tinchiau preoții 


din cetit, Necuratul iar se arătă, iar dărâmă, si iar îndemnă lu- 
mea să nu se mai trudească. 

Preoţii au cetit înainte, oamenii au zorit cu săpatul, dar când 
ajunseră să răstoarne comoara în lada primăriei, călugărul şi-a 
sprijinit toiagul în toarta căldării, şi când a apăsat-o odată, a а- 
fundat-o cu mult mai adânc decât cum eră la început(2). 

A doua povestire se aude prin jud. Prahova: 

„Acum să vezi, zice o bătrână,—să vezi dumneata ce-a tras 
bărbatu-meu cu o comoară pin grădina lui: 

S'a pus intro noapte s'o sape cu un frate а lui si cu unul Ion 
al Anichii. Cum începură să sape, s'auzi de sub pământ un 
sgomot mare, asà ca un reghiment de călăreţi, cu arme grele. Fi 


(1) Marian, Sărbătorile, Ш, p. 251: „Şi când [e] să cheltueşti din bani, se 
zice că e bine să faci mai întâiu o pomană, şi popii să-i cumperi un patrafir, 
și să faci şi o haină“. 

(2) Culegere din com. Negrilești, dela Simion al Bordei. 


51 


Зиагй cu ei icoane, apă sfințită, alea... Сит stătù sgomotul de 
sub pamânt, începură a trece în goană mare pe drum o turmă 
de mânji cari nechezau năprasnic... (1). 

Acum, după ce trecurá mánjii, iată cá vine pe ogoare un от 
înalt, înalt şi slab, care a trecut gardul págind și i-a întrebat: 

— Ce faceţi aci, oameni buni? 

Та, căutam și noi сеуа! 
Degeaba căutaţi, că nu sunt ai vostrii, ci ai mei! 

Si cum a zis, s'a lasat in groapá cu picioarele si s'agezat pe a 
margine. lon al Anichii care eră in groapă până la gât, n'a 
aşteptat multe si a ţâşnit afară. Au luat-o cu toții la fugă. Bárba- 
tu-meu a întors capul şi a văzut pe omul ăla lung cum puneă 
pământul la loc în groapa. 

Dracul, dacă sunt banii juraţi lui, nu lasă pe nimeni să-i iea. 
Dacă nu-s ai lui, mare hodină până nu-i dă cui se cuvine“(2). 

A treia povestire se aude prin Oltenia, cam tot în асееаз cuprindere: 

„In pământ se găsesc multe comori 51 visferii de bani în- 
gropate la locuri însemnate de oameni bogaţi din lumea veche. 
Noaptea, mulți oameni văd banii jucând, acolo unde este îngro- 
pata comoara. Pe locul acela răsare foc şi bălbataie. 

In lumea veche, intro ţară care azi nu mai e, trăiă un moș si 
ю babă. Ca copil, aveau un nepot, un baieţel, pe care îl botezase 
Si îi puseră numele Dragu, pentru că eră bun si drăguţ. Moşul 
aveă avere, bani mulţi, nenumărați, și nu ştiă cui să-i lase după 
moarte. Pe toţi i-a îngropat în pământ şi le-a pus semn. Baba 
1ineà la ei, căci şi ea muncise la strânsul lor. La moarte, pe patul 
de zăcere, s'a luat la ceartă cu baba. Moşul vrea să lase banii 
moştenire băiatului, iar baba nu voiă, în ruptul capului. 

— Să-i lăsăm lui Dragu!—ziceà moșul. 

— Ва să-i lăsăm lui Dracu /—răspundeă baba. 

Moşul а murit, şi baba, cu descântecile ei, a cântat şi a des- 
cântat banii mogului, până a pus Dracul stăpânire ре ei. Băiatul 
nu i-a mai putut luă şi au rămas în pământ ascunși. 


(1) Urmează: „că Dracul se poate preface în tot felul de lighioane, în om 
în femeie, în cal, în pisică, în ied; numai în oaze nu“, dându-se şi legenda. 
(2) Drum drept, X, p. 719. 


52 


Astăzi, dacă cinevà îi descopere, dracul îl poceste si se (ine 
de capul celui ce se foloseşte de ei(1). 

In această privinţă, iată și următoarea povestire a unor căutatori. 
de comori, pe cari le văzuseră arzând pe o pascătoare de cai: 

„Aveam în mână o nuieluşă de Нег lungă si subţire, cu саге 
dam în cai. Ajunsesem la o luncă din mijlocul pădurii, unde va- 
zurăm din loc în loc niște grămezi de pământ proaspăt scormo- 
nit. Par'că erau făcute intr'adins. Din doi in doi pagi, un muşu- 
roiu, alături cu o gaură lată de vre'o două degete... Mă siliiu şi 
făcuiu să intre [varga] toată în pământ. Începuiu sa ciocănesc, şi 
se auzi un sunet metalic, a plin, de vreo oală sau ulcică, care 
ne-a făcut sa ne îngheţe sângele în vine... Am dat peste comoara 
căutata de ceilalți. 

Lărgirăm gaura casa putem băgă mâna și să scoatem oala cu galbeni. 

Іпсериѕе să se arate zorii zilei, când, băgând mâna asta stânga 
înauntru, am dat de cevă tare şi ascuţit, ce-mi intră în degetul 
asta arátator. Mai lărgirăm niţel gaura, și după puţin timp eră 
scoasă afară. Când o văzurăm, scoaserăm amândoi câte un strigat. 
Am aruncat-o cát colo, si ne-am făcut cruce de frica. Ce găsisem > 
О cápátiná de mort, aproape putrezita si grea de pământul age- 
zat pe ea... 

Si nici nu știu când ne-am trezit acasă. Мат culcat, dar nu 
se lipiă somnul-de mine de loc; vedeam numai schelete si capa- 
fini de mort. A doua zi mă scol obosit. Ma dureau salele, oasele 
şi capul, par'cá muncisem e săptămână, iar mâna n'o simţeam 
de loc...“(2). 

Din unele parti transilvănene, avem următoarele credinţi ieșite 
tot din felurite povestiri: 

Despre o comoară, «Baia Buhii:». 

„Acolo e lucru necurat, ştiu eu. În vrăjbi, când oamenii nu-și 
aveau unde a-şi ascunde scumpeturile, zice că sau dus intro 
noapte doi stăpâni cu două slugi să-și ascundă bogăţia în pă- 
mânt. Două căldări mari pline cu galbeni, Le-au ascuns intro 
groapă săpată Za răcina unui fag. Când colo mai târziu, vroiau 
să vadă de ele: iea banii dacă ai de unde! Nu mai erau nici 
căldări, nici galbeni. Le înghiţise pământul. Adică le înghiţise 





(1) Ghilușul, 1, no. 11 2, рр. 18 9. 
(2) Albina, XIX, pp. 93 5. 


53 


Necuratul, cá bag sama el ii mai mare peste banii ascunsi in 
pământ. Cum umblau stăpânii necăjiţi, strizând in dreapta şi in 
stânga, iaca aud într'o seară cá băieşii dela Baia Buhii au dat 
peste două căldări în gura băii, că pe atunci lucrau şi pe acolo 
Ъаіеѕіі, ca la alte băi. Au cercat ei să ridice căldările, că erau 
întoarse cu fundul în sus, dar n'au putut. Și pe când se căsniau 
sa le urnească, iată Bază-/-ciuma іеѕа de sub căldare, scuipánd 
flăcări şi piatră pucioasa. Au rupt-o la fugă bieţii oameni, de le 
sfărâiau calcâiele. Când sa mearga în ziua cealalta la baie, mai 
intră dacă mai ai pe unde! Satana îngramădise doua stânci de- 
“asupra intrarii, de nu mai eră chip sa rasbaţi. Când sau pus sa le 
unească din loc, auziau zbierate si fipete, încât па mai cutez t 
nimeni să se apropie pe-acolo. S'asà baia a rămas pustie“ (1). 
Comorile legate se zice că nu se arata în ori ce vreme: se 
zice că ele joacă numai în puterea nopţii de Sf. Gheorghe şi de 
Í pas. Se întâmpla de vede comoara unul, cui nu e daruita, dar, 
„ori о vede de departe si пи o poate gasi, ori daca vrea sa о 
scoată, comoara fuge de odorogesfe şi face sgomot, ca şi cum ar 
umblă nişte care, dar de vazut nu vede nimica. Că de multe ori 
aude omul odorogind în tinda, aude trosnind mesele, scaunele şi 
rinzile dela casa, face festanie şi tot odorogeste, si atunci stie 
de buna samă că e comoară, si se duce la cărturareasă de-i da 
cu carțile, ori îi caută іп păscălie si îi spune verde că în casa 
la el, ori în grădina la el, ori în curte la el e comoara; dar daca 
е, mare ce face daca nu-i e dată. Și dacă 151 face intradins s'o 
scoata, când е să dea de ea, atunci îi piere, де se mai Бай 
încă pe atâta în pământ. 

La unii li sa întâmplat de au săpat comoara și au dat de ea, 
$i au văzut şi galbenii, dar mau putut să-i iea, că erau bani da- 
ruiti Аш din bolovani,si cànd dau 5й-1 apuce,le alunecau printte 
degete, cá ре banul dăruit Ucieagului, nu se poate face nimeni 
stapân. 

Alţii, iar, dacă li s'au arătat, şau început să sape, şi auziau că 
sună a comoară(2), cum vreau să o scoată mai iute, au pomenit 


(1) Al. Ciura, op. cit, pp. 109— 10. 
(2) Si prin jud. Tecuciu s crede са dedesnptul unui loc care sună а „01, se 
fà o comoará. 


54 


pe Ucigá-l-crucea si atunci numaidecát comoara a început sa 
odorogeasca ca cum tună Sânt-llie, si să fugă pe sub pământ. 
Căci пісі o comoară nu se poate scoate, dacă pomenesti de 
Necuratul ; şi când începi să sapi, gândul numai la Dumnezeu 
să-ți fie şi să-ți faci sfânta cruce si altcevă să nu vorbeşti decât 
tot de Dumnezeu. 

Alţii, iar, dacă li s'a arătat comoara şi au văzut-o unde e şi au 
pus semn, când s'au dus 50 sape, sau dus noaptea prea târziu, 
si cum sápau si nu mai dau de ea, i-a apucat cântatul coco- 
silor si atunci au pierdut-o, pentru cá, cát au dat cocoșii în 
cántat, Dracul nu mai are putere; de atunci, nici comoara nu 
se mai aratá" (1). 

Avem destule mărturii cá sau săpat totdeauna comori. Atátea 
movili vechi, semne de hotar, au fost mai târziu scocioríte 
spre a se vedeă dacă nu cumvă ascund vre-o comoara; ele se 
întâlnesc mai târziu ca movili săpate (2) sau movili gauncase. 

Si fereşte, nu-i de mirare, dacă umblând după comori, se da 
peste alte bogății tăinuite, bune 51 acestea, dacă nu pentru sapa- 
tori, ci pentru istorici (3). 


(1) Marian, Sărbatorile, MI, p. 253. 

(2) G. Ghibanescu, Surete și Izvoade, IV, 174: „...movila ce este supata în 
vîrful ei, şi este şi piatra pusa într'însa“. Miron Costin, I, p. 333 într'un a 
din 1488: „Di acolo drept prin mijlocul loziilor pâna'n doi movile săpate . 

(3) Cf. V. Pârvan, Știri nouă din Dacia Malvensis, Bucureşti 1913, p. 20 
La 5 April, 1912, cinci locuitori din Balanoaia Vlașca, sapând o măgura, 
tumulus dau la 2 m. 50 de un vas de bronz. Miror Costin, WI, p. 5. 


CAPITOLUL VIII. 
Descuiarea comorilor. 


Când comorile sunt închise in pivniți, întâia şi cea mai mare 
greutate pentru cei ce le caută este descuiarea uşilor cari au lacáte, 
obişnuit, peste putinţă de deschis. Lucrul acesta se poate ocoli prin 
pândirea zilei când aceste uşi se deschid singure, съ și acei 
minunaţi тили ce veșnic se bat în capete, si cari odata, numai 
o clipă, se opresc, spre a da prilei voinicilor să iea un sipuşor 
de apă vie care izvorăște de sub dânșii. 

In această privință, iata întâia povestire: 

„Se zice că în interiorul piscului Orlea, în vecinatatea Haţe- 
gului,—se află un palat minunat, care-i plin de toate avuţiile si 
scumpeturile lumii. Palatul, întreg de aur, acoperit cu diamant, 
uşile, mesele, scaunile, toate de aur, batute cu pietre scumpe, 
podélele de argint, iar în palat, pe tronuri strălucitoare ca soa- 
rele, sed împărați cu coroanele (1) pe cap, rezemati pe toiege. In 
colo, prin palat, vrafuri de galbeni de-(i ieau ochii. Porţile aces- 
tui palat, spune tradifiunea, sunt jos, în undele râului ce curge 
pe sub pisc. Ele însă nu se deschid decât odată pe ап, şi a- 
nume când dă întâiu în toacă, în ziua de Paşti; atunci se dă 
ара înlături, se deschid porţile şi stau deschise, cât tine servi- 
ciul divin în dimineaţa de Pasti. 

Cine va pándi aceste momente, poate să intre în palat să-și 
lea ауийе cât voeste; daca însă ar apucă să se închiză porţile 
înainte de a ieşi el, atunci trebue să stea închis până la anul. 

..Erà un locuitor în oraş, cam într'o ureche de altfel, despre 
care se ziceà cá a păţit-o, de a șezut un an închis în palat. Cu 
toate acestea, sărmanul eră sărac lipit pământului. Se vede că nu 
putuse luă nimic din avuţiile fermecate ale palatului“ (2). 


(1) De sigur, gregala : coarnele, 
(2) O. Densuşeanu, Tradifii şi legende populare, Bucureşti, pp. 59 60. 


56 


Tot cam astfel se povesteste si prin Bucovina despre comoara 
din muntele Tetin de lângă Cernăuţi, rámasa acolo dela Turci, 
cari о închinara Diavolului : „Spre zile mari, cum sunt Pastile, 
se deschide ponrta cea de fier şi rămâne deschisă până ce iesa 
[preotul] cu liturghia. 

Odata, un от din Revna ізі caută boii, şi-a văzut uşile des- 
chise. Inlauntru nu eră nimeni, dar а vazut acolo o grămadă de 
bani. El a intrat si a luat o cuşma. Dracul l-a vazut, şi cáud da 
el sa iasa, Dracul iute a închis usi si i-a prins calcâiul de i l-a 
rupt. Sa dus cu durere acasa. Sângele curoeă după el ca din- 
іліп bou. D r boii nu i-a mai cautat cá a avut cu ce cum- 
pară“ (1). 

In al doilea rând, descuiarea este legata de porunca Sfimei; 
cel ce vrea sa aiba aceasta comoara, sa îndeplinească această po- 
runca, 

„Ре Медота-5 rului, ţinutul Sucevii, eră о vadana, care aveà 
numi un baiat şi zece capre, caci când nu-i locul larg de pas- 
саќоаге, greu-i de ţinut mai multe capete de vite. Așă se mul(á- 
mià femeia si copilul cu aceste uflețăle de caprioare, cát se 
po te de mult. 

Intr'o zi, pe la I pas, a pornit băiatul cu caprele sp'e munte, 
la p sune, prin poienile înnalbite de breaban si brándusi. Acolo, 
int/Inindu- e cu alți baieţi, sa apucat de joacă, lăsând caprele sa 
pa ca în voie. Şi jucându-se el esà, la o vreme a bagat de sama 
ca nu-s caprele: afurisitele, urmándu-si obiceiul, sau tot inde- 
pártat, pâna când nu s'au mai văzut. De asta, baiatul за luat 
Фира ele, și-a mers, și-a mers până când a ajuns la /zvorul Voi- 
vodesei. 

Acolo, la Izvorul Voivodesei este Беси! cu comorile lui Pintea 
Viteazul. 

Cum mergeà báiatul supárat, dá de o stáncá mare, si in stánca 
асеел vede о ușă. Sta el si se înhoalbă la ușa stâncii, 51 numai 
ce vede o femeie îmbrăcata toată în alb. 

Femeia aceea eră Șfima comorilor. 

Baiatul, n'a știut ce femeie-i; a întrebat-o dacă nu ситуа n'a 
văzut pe-acolo niste capre. Dar Stima a zis către baiat: 

Lasă caprele, si vino cu mine! 


(1) Voronca, op. cit, p. 480. 


57 


Baiatul, de voie, de nevoie, a intrat pe usa beciului, si pentru 
cele câte le-a vazut, s'a minunat peste măsură. In mijlocul be- 
ciului eră o masă de piatră şi pe masă eră o gâscă de diamant, 
dela care se vedeà în tot beciul. Pe lângă pereţi erau numai buţi 
cu galbeni. 

Cum sedeà baiatul inlemnit în mijlocul beciului, Stima 1 Теа 
de mână şi-i zice: 

Aceste comori sunt toate în norocul tau, dar sa ieai bine 
de sama la cele ce ti-oi spune. Din aceste buti să faci șapte po- 
duri peste аре, sa ridici trei biserici in trei sate, sa maiti noua 
fete sărace şi la noua vadani sa le cumperi vaci cu viței. Оша 
ce vei face toate acestea, ceilalți bani să-i întrebuinţezi pentru 
tine, facând în toata Joia câte o milostenie. 

Dupa ce i-a spus toate acestea, a luat Stima comanacul bai - 
tului, l-a desdoit, l-a umplut cu galbeni, l-a luat de mâna, l-a 
so [Апа in ușa beciului, si i-a zis: 

Ce-ai vazut, să nu sj ui la nimeni pâna peste trei ani; de 

i în trei ani, sa vii iarag la mine, dar baga de sama cá-(i m i 
spun inca odata: ă nu care ситуа sa mai afle si alţii, in afara 
de m. icá-ta ! 

Baiatul a uitat de capre, a luat comanacul cu galbeni și a 
1 oinit-o pe vale'n jos, spre ca a. Dupn се а ajuns acasa, a aratat 
m^ne- ei comănacul plin cu galbeni, i-a spus cum i-a ieşit Stima 
comorilor dela beciul lui Pintea înainte, tocmai la Izvorul Voivo- 
desei şi cum a stat de vorbă cu dânsa. 

Cu banii, văduva n'a facut mare lucru. Atâta numai, ca sm 
dus într'o Duminică la biserica şi-a platit popii leturghie un g l- 
benas. 

Popa, după се а gătit slujba, a chemat pe femeie numaide- 
cât la el, ca s'o ispitească, să afle, de unde are galbenul. Femeia 
la început, s'a ferit să răspundă, dar vazánd ca popa по slabeste, 
ba că chiar o si secremenfesfe că va da-o ре mâna stapânirii, a 
spus totul din fir în păr. 

Popa, lacom, pe obiceiu, a chemat îndata și băiatul, a pus 
slugile să înfarnife caii, şi cu toții, au plecat pe vale în sus, spre 
Izvorul Voivodesei, la beciul lui Pintea Viteazul. 

Acolo, băiatul mai să nu cunoască locul, căci, trecuse o bucată 
de vreme şi iarba crescuse mare, astupând usa din stâncă. Tocmai 


58 


după multă căutare, a aflat usa, dar atunci şi-a adus si băiatul 
aminte că Stima îi poruncise să nu vină înainte de împlinirea 
celor trei ani. 

Văzând astfel că s'au trudit de geaba, popa şi cu slugile sale 
au pornit spre casa. Nu mult după asta, popa a căzut la pat, a 
zăcut ce-a zăcut şi a murit. 

Au trecut şi cei trei ani şi într'o zi de Ispas, baiatul sa pornit 
iară pe cale în sus, pâna la Izvorul Voivodesei, la comorile lui 
Pintea Viteazul. Cum a ajuns lânga stâncă, a văzut de-odntă 
deschizându-se o uşă si în ușa a vazut pe Stima comorilor îm- 
brăcată în straie albe, care i-a zis: 

Daca п'аї ascultat ce te-am învăţat, de astazi înainte nu vei 
mai aveă nici un noroc, şi nici un fir de minte! 

Știma s'a făcut nevázuta iar baiatul a luat-o peste câmp, ne- 
bun. Nebun a trait, si nebun а murit in mânastirea Neamţu” 
lui (1). 

De cele mai multe ori, aceste comori nu se pot descuiă dacă 
nu se ating lacatele tainiţelor cu iarba fiarelor : 

Pe la mânăstirea lui Adam, din jud. Tutova, se zice ca este o 
comoară straşnică, pe care o poate vedeà ori şi cine. Este facuta 
în chip de beciu, cu ușă, și cu un lacăt sdravăn pe care stă 
scris: „Nimeni nu poate umblă aici, fara iarba hiarálor". 

S'a încercat „ştatul“ fel si chip, ba a trimis si оі, ca 54-51 
încerce puterea, dar degeaba. Mulţi au cheltuit averi, cautând 
iarba fiarelor, dar aceea nu se găseşte lesne, pentru ca nimeni 
n'o cunoaşte (2). 

Prin jud. Braila se zice că iarba fierului e aurie sau argin- 
ție (3), sau roşie (4). 

Prin Bucovina se spune că iarba fiarelor creşte pe locul unde 
a pierit trásnit un Diavol, „Ucigă-l-tunul“ (4). 

„Unii spun ca iarba fiarelor e neagră si subțire la fir şi creşte 
pe câmp pe unde creşte și cealată iarbă, doar atât că dacă în 
vara asta a crescut, de pildă, în poiana dumitale, iarna se pierde, 
şi la primăvară nu mai răsare tot aci, ci hát departe, pesfe Zrei 


(1) трап. de 4-1 T. Bizom, Vatra Dornei, Bucovina. 
(2) Dela Simion al Bordei, com. Negrileşti, jud. Tecuctu. 
(3) Academia română, Ms. no. 3418, p. 195. 

(4) Ibidem, p. 290. 

(5) Voronca, op. cit, p. 532. 


59 


ape curgătoare şi tocmai peste nouă ani mai răsare tot іп lo- 
cul ăla. 

Alţii spun că iarba fiarelor e roşie la fir, iar alţii spun ca e бъ 
roşie, si neagră, adică e de două feluri, dar cea neagra e тъ 
bună“. Ori cum, ceea ce-i sigur este că iarba fiarelor exista! (1) 

Prin jud. Muscel se crede că iarba fiarelor crește prin smâr- 
curi, pe lângă lacuri şi este de coloare roşie ca focul. Acensta 
faţa şi-o tine toată noaptea si dimineaţa, până'n răsăritul soarelui : 
după aceasta însă să înverzeşte şi nu se mai poate cunoaşte din 
celalte bălarii (2). 

Prin Bucovina se spune că „iarba fâlharilor“ creşte pe piatra 
si între ре ла. Ea аге cap, ca si omul, si e vie, umblă. Frunza 
mare: numai niște aripi din итеге, coadă si picioare. Е de co- 
loare galbie. Rădacină n'are. Pe piatră isi lasă o ţâră de rad'- 
cină 51 merge mai departe. Când e nour, о poti сарай. Atunci 
о cunoşti pe piatra, si atunci e mai groasă; dar când e soare, se 
subtie de tot. O bucăţică de aceea dacă ai luă în gura, mori pe 
loc. Ea, foarte rar unde se găseşte. Tâlharii o vâră în palmă. Pe 
lângă Noua-sulifá, se află“. 

Tot cam acestea pare а se crede şi prin jud. Botoşani: Iarba 
fierulul e o roată mare, — уга să zică: are chipul de roată, si 
fiecare creangă are 12 crăcuşori. 

In apropierea Botoganilor este undevă o comoară pusă de 7 
ani și n'o pot lua decât 7 fraţi cu trei fire de iarba fierului (3). 

Totuş locurile pe unde creşte iarba aceasta se cunosc, căci mai 
ales, păscând caii impiedecaţi in fiare, pe acolo, fiarele - încuiate, 
atingându-se de această iarbă, se descuie singure (4). Mai mult 
chiar, unii cai isi leapádá si pofcoavel* (5). 

Marturia vine îndată: 

„Eu, povesteşte un om din Adáncata-Dolj,— m'am încredințnt 


(1) Jon Creangă, V, p. 15. 

(2) Ibidem, 11, p. 239. 

(3) Voronca, op. cif., 532. 

(4) Șezătoarea, ХУ, р: 45: „In Spataresti, sat de lînga Folticeni, la 1 cul ni 
mit „la гӛрі” se spune că este iarba fierului, căci mai întotdeauna caii ce p у- 
{ели pe acolo, se despiedecau“, 

(5) /bidem. | Academia. Română, Ms. ло. 3418, р. 175 v°. 


60 


despre asta în vara când aveam islaz la Rovină. Noaptea bă- 
ъ‹1П сай în fiare, ne era teamă de hoţi, şi seara, noi, cu 
mânile noastre încuiam fiarele bine, şi dimineaţa, din 20 30 de 
cai basati în fiare, mai găsiam 5 б cu fiarele; ceilalţi le pierdeau 
pe poiana. Vezi că iarba fiarelor are putere sa descuie orice /acaf, 
orice broască, orice zăvor şi încuiefori. Numai cevă-cevă să apro- 
әй de lacat, si fac! lacátul sare cât colo. Si bag de sama, ре is- 
lazul dela Rovine anul ala eră vreun fir de iarba fiarelor, si când 
se apropii calul de ea, îi sariau fiarele dela picioare cát colo. 
Astfel ce sa fi fost?“ (1). 

Rupând din toate soiurile de ierburi şi punându-le intro co- 
aa cu apa, toate buruienile plutesc pe faţa apei, în afară de iar- 
ba fiaralor care cade la tund (2). 

Prin jud. Muscel, pe unde se crede ca iarba fiarelor este roșie, 

elor ce vor s'o ga ească, li-i mai ușor, căci o pot deosebi de alte 
soiuri de iarba (3). 

Un mijloc de a află aceasta iarba, ar mai fi: 

Sa târâi un /асаЁ încuiat prin locuri de fân бі sa bagi de samă 
cnd se descuie lacatul. Atunci, а te uiţi primprejur şi sa vezi 
ce buruiana rara este aceea pe care по cunoşti si sa ştii cá a- 
< ea este inrbn fiarelor (4). Sau: 

Prinzi doi pui de arici şi-i închizi undevà bine, incuindu-le 
14 cu un licit sdravan. Când îi va caută ariciul şi-i уа gasi, va 
plecă sa afle inrba fiarelor, cu care numai atingând lacatul, îl va 

г face în bucaţi. Daca iești pe-apioape, poti pândi şi pune mâ- 
1а pe iarba aceea, căci ariciul dupa ce își face treaba cu iarba, 
© lasă jos (5). 


1) Топ Creanga, V, p. 15. 

) Șezatoarea, XV, p. 45. 

3) Jon Creanga, II, p. 239. 

4) Cred. Rom. din com. Тери, jud. Tecuciu. Zon. Creangă, П, p, 239. 

5) Idem. Acad. Rom. Ms. ло. 3418, p. 10 v°, 76 у", 88, 162 у9, 256 v, 
21 v, 290 v. Sezátoarea, XV, p. 445: „Puţina lume cunoaşte iarba fierului. 

s'o caj ţi, ieai o aricioaica cu pui, îi închizi puii cu gard, în care faci о 
г огіца, ре care о închizi cu lacata. Aricioaica, neputând intră la pui, caută prin 

іле tarba fierului, cu care descuie lacata“. Jon Creanga, V, pp. 15 6. А. 

Gorovei, Credinfi, p. 11. Voronca, op. cit, p. 532. — M. Gaster, Literatură 
populara româna, p. 326: Legenda ierbii fiarelor „care se bucură de o reputa- 
te foarte mare in credintile poporului... nu este altcevă decât legenda solomo- 
n a despre балиғ". 


61 


Prin jud. Muscel se zice cá după ce ariciul lasă jos iarba fi - 
relor si intra in cuşcă la pui, „să fii acoleà adiba, Фо si ieai, съ 
pe urmă el, dupa ce şi-a scos puii, o mânâncă. Nu-i vorbă, ca 
de l-ai spintecă, şi tot i-o găseşti în burta“ (1). 

După unele credinti, iarba fierului se afla numai în cuibul ari- 
ciului (2). 

Se urmează la fel cu un dihor, ai cărui pui se închid (3). Sau. 

„Cel ce voeste numaidecát să aibă iarba fierelor, acea імЪл 
misterioasă, despre care se crede că are putere de-a descuiă orice 
incuietoare, se duce si bate împrejurul cuibului сосалйоати (4 
cuie de fier. Ciocanitoarea, ca sa poată intră în cuib, se duce şi 
nu se 'ntoarce înapoi pâna ce nu afla iarba fierelor, iar dupa ce 
o află şi aduce, cum o atinge de cuib, cuiele îndata pica jos, şi 
atunci, cel ce-i trebue iarba, o poate foarte lesne capată, da 
pune şi fine ситуа pe ascuns un vas dedesubtul cuibului, i 
ea pica dimpreună cu cuiele" (5). 

Sau: 

Sa pleci, cum fac unnele babe, în răsăritul soarelui, la câmi, 
când roua este inca nescuturată si dacă cunosti iarba fierului 
după felul cum straluceşte roua, întinzi pâna la acel fir de iarba 
capătul unei trestii sau al unei vergi lungi, dupa -care apoi о 
poti rupe (6). 

Sau: 

„Daca ai un fànaf cosit, făra nici un musuroiu, fară nici u 
ciot, şi daca acolo (i se rupe coasa, să ştii cá pe acolo crește 
iarba tâlharului. Deci, taie toata brazda aceea, în care ţi s'a ruj + 
coasă (7), dela un capăt pâna la altul, ridic'o şi du-o la o apa 
curgătoare, cum ar fi Prutul, bună oară, şi dă-i drumul pe apă. 
Ai sa vezi dumneata, om bun, minunăţie, că o parte din iarba 
apucă la vale, iar o parte se întoarce şi merge în contra apei. 
Asta care merge împotriva apei, să ştii dumneata, că-i iarba tâl- 


(1) Jon Creangă, II, p. 240. 

(2) Acad. Rom. Ms. no. 8418, p. 256 v°. 

(3) Voronca, op. cit, p. 532. 

(4) Picus martius, L. 

(5) Marian, Ornitologia, 1, pp. 75 6. 

(6) Academia Română, Ms. no. 3418, p. 256 v^. 

(7) Voronca, ор. cit, p. 548: „Coasa numai atunci se rupe în iarbă, сап 
dă de zarba fiarelor“. 


62 


harului sau iarba fiarălor. Dacă ieai un fir din iarba asta si о 
bagi într'o crestáturá ce ţi-o faci cu cuțitul în palma dreaptă, si 
dupa ce aștepți să se astupe rana, și te duci la furat, să găseşti 
dumneata, nu o lăcată, da zece lăcăţi şi încuietori, cum le-ai a: 
tins cu mâna dreaptă, se deschid, ca și cum nici таг fi fost în- 
chise şi încuiate“ (1). 

În sfârşit, aflăm şi povestiri după сагі uşile se sfărâmă, dar ba- 
nii comorii, cu toate cá Stima lipsește si prin urmare nu arată 
legamántul pe care-l păzeşte, nu se pot luă. lată o asemenea po- 
vestire, auzită în Bucovina : 

„Alăturea cu drumul împărătesc care trece prin oraşul Siret şi 
duce pe lângă satul Bălcăuţ la Suceava, se află o gârlă. La înce- 
putul gârlei acesteia,adică acolo unde se întâlnește Sasca cu Mie- 
zenii, două dealuri cari se află în partea despre amiazi a Sire- 
tului, se văd niște adâncituri în pământ. 

Adânciturile acestea însă, nu sunt adâncituri fireşti, ci ele sunt 
gurile а trei pivniti, în cari se află mai multe buţi cu bani. Таг 
butile acelea sunt aşezate acolo de un vodă, despre care se zice 
са a domnit oarecánd peste Moldova şi a locuit în Siret, si care, 
la ascunderea comorilor sale, a lăsat urice, cari spun cu cea mai 
mare acurateata unde-i sunt comorile ascunse si cát de mare е 
numărul banilor ce se află într'însele. 

Nu mult după alipirea Bucovinii la Austria, zice că dând Mol- 
dova de uricile acestea, trimise în înţelegere cu împărăţia noas- 


(1) Cred. Rom. din com. Darabani, jud. Dorohoiu, împărt. de d-l P. G. Sa- 
vin. Sezátoarea, XV, p. 45: „Hoţii mari, carora nu le poate rezistă nici un 
ңе! de încuietoare, o au în palma dreaptă, sub piele. Ea se pune sub piele astfel : 
se jupoaie pielea dela mâna dreapta din palmă, se pune iarba fierului acolo, și 
apoi se coasa iar pielea. După câtevă zile, táietura se tămăduie si hoţul ramâne 
cu puterea de a sfărâmă toate încuietorile“. Ion Creangă, Il, p. 240: se 
poate pune şi la degetul cel mic dela mâna dreapta. Voronca, op.cit, р. 532: 
„Este o iarbă, se chiamă /arba fierului. Aceea rupe fierul. Când se rupe coasa 
în iarbă fară nici o pricină, e semn cá ai dat cu coasa іп arba fierului sau 
a tálharilor. Atunci sa ieai si să arunci buruienile ре apă, şi care va merge în 
susul apei, aceea е; 50 ieai și să tai în palmă о crapăturică şi 50 bagi sub piele, 
Şi ce-i prinde cu mâna aceea: fiare, lăcați, toate cad, se deschid. Sá fie chiar 
omu! în lanțuri, ori la închisoare, deschizi tot". Jon Creangă, IX, p. 48: „...nu- 
mai a atins cu iarba tâlharului о leacă zăvoarele cămărilor celora, si ele s'au 
deschis vraişte cát ai clipi, şi curgeau galbenii ca popuşoii din cogáriu". 


63 


trá (1) o comisie sa scaute pivniţile, să le destupe şi sa scoată 
comorile ascunse într'însele. 

Comisia, mergând şi sosind la starea locului, deschise planuri- 
le ce le-au fost luat cu dânsa, căută intrinsele si dând de urma 
pivnitilor, au pus pe mai mulţi oameni ca să sape şi să le des- 
tupe. 

Trei zile 51 trei пор! de-a rândul se munciră oamenii puşi cu 
săpatul fară să deie de pivniţi. La sfârşitul zilei a treia însă, să- 
pătorii au dat de trei uși de fier. 

Multă şi mare muncă au avut oamenii cu sapatul, dar şi mai 
mare chin au avut ei acuma cu deschiderea uşilor. În sfârşit, to- 
tuş isbutiră cu chiu şi vai, a le deschide. 

Si când le deschiseră, ce să le vadă ochii? O mulţime de биі 
stau ingirate pe lângă páretii pivniţilor, pline de aur lucitor ca faţa 
soarelui. 

Săpătorii, cum deteră cu ochii de aurul cel strălucitor, bucuria 
lor; îndată trimiseră soli în oraş sa cheme comisia care eră dusă 
la cină, ca să vie, să numere butile şi să scoată comorile. 

Dar până se adunară domnii din cari eră alcătuită comisia, la 
un loc, până se porniră şi sosiră, un izvor, care s'a iscat pe ne- 
aşteptate, umplu tustrele ріупі Ше cu apă. 

Săpătorii, văzând aceasta, prinseră de grabă a scoate apa, şi 
scoate azi, scoate mâni, scot mai multe săptămâni de-a rândul, 
fără s'o mai poată găti de scos, căci pare că eră lucru pocit: cu 
cât scoteau ei mai repede si mai bărbătesc, cu atât şi apa izvo- 
ră şi creşteă mai tare. Se vede că izvorul acela de apă eră blăs- 
tămul lui Vodă, căci el a strâns comorile acelea şi le-a ascuns a- 
colo, nu pentru lăcomia oamenilor, сі са să aibă cu ce plăti vã- 
mile sau punfile în lumea cealaltă. 

De aceea şi comisia, văzând dela o vreme că numai degea- 
ba se muncesc oamenii cu scosul apei, puse să încuie din nou 
uşile, 54 astupe gurile pivni(ilor şi se întoarse apoi cu nasul în 
pământ şi cu buzele umílate, de unde a venit. 

Și de-atunci şi până astăzi nimeni nu s'a mai íncumentat a 


„destupă ріупі е acelea si a scoate comorile cari se află intr'in- 
sele“ (2). 


(1) Scrie rapos. S. Fl. Marian, trăitor în Suceava Bucovina. 
(2) Marian, 7radifii poporane române, pp. 85 T. 





CAPITOLUL IX. 
Comorile la alte popoare. 


Fiind pretutindeni aproape aceleasi imprejurári cari au nascut 
credintile despre comori, ca si povestirile cari apoi le-au desvol- 
tat, nu ne va pareà ciudatá asemánarea care vom vedeà-o intre 
cele arătate până aici şi materialul paralele aflat în folclorul altor 
popoare. 

In toate рагШе comorile provin din Бора! îngropate de oa- 
meni. Franța are o mare suma de astfel de comori ascunse si 
rămase tăinuite în pământ din vremea lungilor şi nenumaratelor 
răsboaie religioase și civile, când atâtea castele s'au darâmat şi 
atâtea prădăciuni s'au făcut; fiecare ruina îşi are povestirea sa (1) 
бі fiecare povestire ісі are comoara ei, dupa care fuge gândul 
celor de azi. Când au lipsit гала е lanutrice, sa gasit, ca și la 
noi, un bogătaş care să-și îngroape averile de frica holerii (2) sau 
Sarrasini destui, сагі la isgonirea lor, să-și lase lucrurile scumpe 
în gropi nestiute de nimeni (3). 

Gândul celor ce le-au săpat locul si le-au inchis cu toata tai- 
na putincioasă, a fost, fireşte, ca sa le poata aflà mai târziu, sau, 
să facă astfel ca nimeni să nu se poată folosi de acele agoni- 
seli, daca împrejurările le-au despărțit de adevărații lor stapâni. 
Cu chipul acesta, se chemau duhurile rele si lor se  incredinfau, 
spre pază, acele comori, întocmai са sin credinţile noastre (4). 
De nu va fi o credință îinpumutată lela Români, vom constată 
că si Ungurii cred că unele comori se leagă, să nu fie descuiate 
decât cu iarba fiarelor (5). 


(1) Revue des traditions populaires, XIX, p. 306 cu multe exemple. 
(2) P. Sébillot, Le ciel e£ la ferre, p. 474. 

(3) /bidem, p. 475. - 

(4) Ibidem, p. 474. 

(5) C. Е. Ceauganu, op. cit, p. 54. 


65 


Stima comorilor româneşti nu lipseşte nicăieri. Francezii o nu- 
mesc la sing. Fée, care, de-i una singură, are şi numele propriu, 
cum e Mélandre sau Milandre. Aceasta (ine în dinţi cheile cu 
cari sar puteă descuiă comorile de ori şi cine, dacă ele n'ar fri- 
ge mai rau decât focul (1). Alte ori, pazitorul comorilor ascunse 
este un balaur, care de asemenea (ine cheia cea arzatoare între 
dinţi (2). Alteori pazaște în aş umbra care a îngropat acele lu- 
cruri scumpe (3), sau ori si ce arazare care se poate înfaţișă 
celor ce vor nazui să le sape, sub chip de тфа, șarpe, om 
fără cap calare pe un cal alb (4), oaie (5), cocos roșu (б) sau 
femeie roşie (Т). 

Germanii numesc aceste Stime unterirdische Zwerge. 

Danezii cred ca Stimele pot aveă înfăţişarea de сйл? negri cu 
limba de foc, cocoș sau от ghebos (8). 

Slavii le numesc la sing. Vila, care este duhul lor obstesc (9). 

Italienii încă le au, şi le numesc Mercanti (10). 

Pe-alocuri, le infatigeazí са nişte schelete, cari se întrupeza nu- 
mai atunci când omul lacom le primejdueste Ница (11). 

Ca si la noi, şi la alte popoare, comorile se arată din când în 
când. Francezii spun despre una că la fiecare sută de ani isi a- 
rată mulţimea banilor de aur, noaptea, la bătaia lunii; atunci, cel 
ce-i vede, îi poate luă (12). Alte ori crede că ріупі е ce cu- 
prind butoaiele cu bani, se deschid în noaptea Craciunului şi a- 
nume în acea clipă, când se aude întâiul dangăt de clopot al 


(1) Р. Sébillot, op. cit, p. 473. 

(2) Ibidem. 

(3) Ibidem, p. 474. 

(4) Ibidem, p. 473, 

(5) Ibidem, p. 474. 

(6) Ibídem, p. 475. 

(7) Revue des traditions populaires, ХІХ, p. 307. 
(8) Ibidem, VI p. 586. 

(9) Ceauşanu, op. cit, p. 54. 

(10) /ргает. 

(11) Revue des traditions populaires, WI, p. 619. 
(12) Sébillot, op. cit, p. 473. 


T. Pamfile, Mitologie, II. 5, 


66 


liturghiei (1). Peste alte soiuri de comori, atunci se vede arzánd 
o candela (2). 

Prin unele părți ale Pirineilor, capra care pázáste Бош de aur 
al coinorii, îl lasa să se vada de trei ori pe an (3). 

Elvefienii cred ca comorile se deschid la douăzeci de ani o- 
dată (4). 

„In Germania... comorile, cari sunt când de aur, când de ar- 
gint, când de nestemate,.. joacă tot din dorința de a fi stăpânite 
de cinevă. Ele joaca tot în nopţile spre zile mari. Când joacă 
banii, ţi se pare că vezi un cazan plin cu jăratec. Flacăra como- 
rilor e albastruie si joacă în noaptea de Sánziene" (5). 

Ungurii de pe lângă Bistriţa cred că jocul comorilor se în- 
tâmplă la 23 Aprilie; para care se vede este verzuie, iar locul 
se înseamnă со bucata de pânza albă (6), 

Ca si la noi, сгейіп е slave spun că norocul comorilor se a- 
rata în vis cui îi este dat sa le sape. Dacă unul ca acela spune 
visul sau si altuia, când va merge să sape, in loc de bani va a- 
flà cárbuni (7). 

De săparea unei comori se leaga de asemeni сгейіп{і paralèle 
cu ale noastre. 

Francezii cved ca de multe ori nu se ajunge la nici un capat 
cu saparea unei comori, de oarece tot ce se sapă ziua, noaptea 
se surpă si se acoperă la loc (8). 

Danezii стей ca este bine ca cel ce sapă să nu se uiteîn tot 
timpul lucrului în alta parte (9). 

Nemfii cred într'o anumită vraja care trebue să se spună, iar 
săparea să se facă în puterea nopții, fără a zice vreun cuvânt (10). 

Italienii recomanda de asemeni tăcerea (11). 

Fireşte, totul se leagă de nimerirea clipei când comoara se 


(1) Revue des traditions populaires, XIX, p. 307. 
(2) Ibidem, ПІ, р. 535. 

(3) Jbidem, VM, p. 335. 

(4) Ibidem. 

(5) Ceauganu, op. cit, p. 53. 

(0) Ibidem. 

(7) Ibidem, р. 54. 

(8) Revue des traditions populaires, XIX, p. 307 
(9) Jbidem, VII, p. 586. 
(10) Ceauganu, op. cit, р. 53. 
(11) Revue des traditions populaires, ІП, p. 619. 


6? 


deschide si in aceastá privinta iatá ce se povesteste despre o 
comoară din Ungaria, care este pazitá de o Zână: 

„In fiecare an, la miezul nopţii, іп Lunia Rusaliilor, poarta pes- 
terii, lungă de peste 40 de metri, se deschide şi sta două ceasuri 
deschisă. Intr'o zi veniră aci trei cavaleri, purtând fiecare câte un 
sac gol. Ei rugara pe un cioban să le ţină caii pâna se vor întoarce, 
însă ciobanul nu voi. Ce parere de rau pe el, când îi văzu în- 
torcându-se, după un ceas, cu saci plini de aur!“ (1). 

Tot de prin Ungaria avem si urmatoarele sire privitoare la 
iarba fierului: 

„Cine vrea sa găseasca iarba fierului, trebue să se scoale di- 
mineafá, când rasare soarele, 50 caute, tárindu-se până o gáseste. 
Are forma unei inimi şi de ea este aninată о picatuiá de aur 
sau de sânge; de pe aceasta se poate cunoaște. 

După ce sa gasit, se taie calcâiul palmei dela mâna stângă si 
se lasă ca să crească frunza în lăuntru. Pe urma, dacă numai a- 
tingi cu ea, ori si ce încuetură tare se descuie. 

La Cnopp, un loc lângă Sighişoara, mergeă un cal împie- 
decat peste livadă; s'a atins de iarba fierului si îndată s'a desfa- 
cut piedeca. 

Vestitul haiduc F. aveă şi el un fir în mâna sa, dar acum i-a 
tăiat-o poliția. 

Un om din Ciznădia şi-a legat nevasta ca să găsească iarba 
fierului şi a purtat-o în colo si în coace prin livezi, crezând că 
are s'o găsească acolo unde i se vor rupe legăturile“ (2). 


(1) Седизапи, ор. cit, p. 53. 
(2) Fr. Müller, Basme din Transilvania, Bucureşti 1014, p. 44. 


INDICE SI GLOSAR 


A. 


Adiba, adv., p. 61. 

afurisi, v. a о comoara, 10. 
aghiasma, s., 42. 

arătare, s. pazitoare de comori, 19. 
arde, v. a (despre comori), 26. 
argint, ва 31. 

arictioaica, s., 60. 

ariciu, 5., 60. 

aurituri, s. pl. ашаги, 7. 


Baciu, s. capetenie, 6, 7. 

baiat, s. din gemeni, 46. 

baie, s. mină, 23, 

balbătaie, s., 26, 29. 

bâlbâre, s., 26. 

ban, s. 1; știma, scima sau duhul 
banilor, 17; a arde (despre bani), 
26, 30; ruginit, 21; bun, 21; 

curat, 3]. 

bata-l-ciuma, s., dracul, 53. 

batistă, s., 41. 

batráneaía, s. bătrâneţa, 6. 

biserică, s., 57. 

Blagoviștenie, s., 28. 

Бата, v.a о comoară, 10. 

boboane, s. pl., 27. 

Boboteaza, s., 31. 

bou, s. ce vorbeşte, 30. 

bour, s., 11. 

broasca, s., 60. 

breaban, s., 56. 

buhaiu, s. alb, pazitor de comori, 19. 

buric, s. buricul pamântului, nume 
de burete, 42. 


C. 

Cal, s., 59. 

calcă, v.a (desj re hoti) 1. 

calcare, s. de hoţi, pradă, 1. 

caldare, s. de bani, 11. 

calugar, s. drac în chip de , 50. 

camilă, s., 43. 

cáne, s., 18, 19. 

căpațina, s. de cal, loc bun de as- 
cuns comoara, 2. 

capra, s., 19. 

casă, s., 13. 

ceaun, S. се păstrează comoara, 9. 

cel-alb, s., 17. 

cel-de-pe-comoară, S., 19. 

cel-din bolovani, s. dracul, 53. 

cel-cu-coarne, s., 21. 

ceară, s., 29. 

cenuga, s., 43, 44, 48. 

сепизег, s., 33. 

chiful, v.a pe cinevà, 38. 

chim, 5. 19. 

ciocănitoare, s., 61. 

cioplag, s. cioplitură într'un copac, 2. 

ciuma, s., 49. 

cloșca, S. » cu pui", femeie cu co- 
pii, 47. 

coasă, s., 61. 

cocoș, s., 19, 27, 45. 

comoară, s, 1 şi urm.; ф та, schi: 
ma, scima sau duhul comorilor, 17 ; 
a arde (despre ), 26; curata, 27, 
30; песиғай, 27. 

Constantin, в. împaratul (Sf. ), 13. 

corchezi, v. a , a încălzi puţin un 
lichid: „абыл să se desmorfească“. 


Crăciun, в. 28, 30. 

crimini, v.a , a incremeni, б. 
culă, в. de bani, 9, 33, 35. 
cupit, adj. 35. 

curcubeu, s., 31. 

cuțit, s, 41 3. 


D. 


Dárjdu, s., 18. 

deschide, v. a se (despre comori) 55. 
dihor, s., 61. 

drac, s., 8, 27, 34, 42, 51, 55 6. 
ducă-se-pe-pustiu, s., 40. 

dudui, у. а ре cinevà, 38. 
Duminică, s. mare, 28. 

Dumitru, s. Sf. , 28. 


г. 


Fântână, s., 13, 23. 

fata, s. —sáracá, 57. 

felezău, s., 18. 

femeie, s., 18. 

fier, s. zicala: „а face cevă cu dela 
sine", 39 ; iarba fierului, iarba 
fierelor, iarba fiarelor (fiaralor), 59 
şi urm. ; fiere, (fiare) de cai, 59. 

ftérat, s. banét, banarit, bani mulți, 8. 

Florii, s., 29. 

foc, s, 41; de сотдаға, 8. 

frunză, s., 19. 

furcă, s., 42. 


G. 


Gemene, adj. bărat Фи gemeni, 46. 


Gheorghe, s. Sf. , 28, 31, 53. 
grâu, 5., 49. 
groapă, s., 43. 
H. 
Haiduc, в. 5. 
haină, s., 43. 
hărtal, s., 3. 
hof, s., 5. 
, і 


larbă, s. fierului, s. a. forme, 14, 15, 
58 şi urm.; Мати! (tálhari- 
lor), 58 şi urm. 


69 


газта, s., 19. 

iele, s. pl., 40. 

Ше, s. Sf. , 28. 

încuietoare, s., 60. 

îndegetă, v.a , 42. 

înger, s., 17, 43. 

intámplare, s., 22. 

întărniță, v. a , a pune şaua (tar- 
nita) pe un cal, a-l înşăuă (пета). 

Înviere, s., 28, 

Ispas, s., 28, 53. 

iudi, v.a , 20. 


1. 


Jidov, s. uriaş, 8, 9, 35. 

Joi, s. mari, 28. 

Jucà, v. a (despre comori), 5, 9, 10, 
13, 26. 

Jurà, v. а o comoará, 12. 


L. 


Lacăt, s., 34, 60. 

legă, v. a o comoara, 10. 
lumánare, s., 41, 46. 

lup, s., 19. 


M. 
Mánz, s. dracul in chip de 


тауа, s., 18, 19. 
milostenie, s., 15, 57. 


, 51. 


mir, s. Sfinfit, 46. 
mişună, S., 35. 
movilă, s. săpată,  găunoasă, 54, 


Muscal, s., 5. 
N. 


Меат, s. 19. 
necurat, s. drac, 9, 12, 20, 23, 49, 50. 
nichidufd, s. drac, 13. 


0. 


Oaie, s., 51. 

odor, s. lucru scump ; mai adesea a- 
urárie si apoi alt lucru de pref, 1. 

odorogi v.a , 53. 

om, s. omul cel alb, 17, 43. 

oríac, s., 24. 


P. 


Panaghie, s. „a ridică cuivà pana- 
ghia", a-l ucide, 3. 

páne, s., 31. 

paroiu, s., 46. 

Pasti, s. pl., 7, 13, 46. 

pelinifd, s., 50. 

peste, s., 31. 

petecă, s., 41. 

Petru, s. Sf. 128. 

piatră, s. pucioasd, 53. 

Pintea Viteazul, 56. 

pivniță, в. de comoară, 7. 

piuă, 5. 36. 

рой, s., 51. 

porc, s., 2. 

porumb, s., 49. 

potcoavd, s., 50. 

prezes, s., 20. 

punte, s. -din cealaltă lume, 5, 63. 


R. 
Rüsmirifd, S. T. 
rău, s. drac, 10, 15. 
rusalii, s. pl., 28. 


S, S. 

Sărbătoare, S, 28. 

sărindar, s., 13. 

șarpe, s., 31. 

schimă, s. banilor, sau comorilor, T, 
46. 

schimosi, v.a , 41. 

scimă, s. banilor sau comorilor, T. 

sculă, s. lucru de pret, 1. 

scumpeturi, s. pl., 52. 

secremenfi, v. a , 5T. 

Smeu, S. pazitor de comari, 18. 

боітдпі, v. a. , 12. 

sof, s. „fără “, 45. 

spurcat, s., 15, 49. 

sfeart, s., 25. 

sfichiu, s., 36. 

ştimă, s. banilor sau comorilor, T, 
46. 

sframă, в. 43. 


10 


stravân, s. sdravăn, 6. 
suflet, s. daruit dracului, 23. 


T. 


Tálámb, adj., 38. 

tálhar, s. iarba tâlharului (tálhari- 
lor) 59. 

lálni, у. a , a întâlni 18. 

tanjă, s. tamjă, povestire de песге- 
zut, 37. 

tăntăvan, s., 30. 

făriă, v.a , гаі, 7. 

Tátar, s., 5. 

troacă, s., 2, 3. 

tulpină, s. de copac, bună de in- 
semnat locul unei comori, 1. 

Turc, s., 15. 


U. 


Ucigă-l-crucea, s., 54. 

umbră, в. păzitoare de comori, 14, 
17, 45. 

unchiag, s. mos, unchiu, 47. 

unghie, s., 46. 

uriaș, S., 8, 9. 

ursi, v.a о comoară, 12. 

usturoiu, s., 3l, 46. 


ү. 


Vacă, s., 13. 

vddand, s., 5T. 

válvd, s., 23, 24. 

vamă, s. vazduhului, 5, 63. 

vánjoli v. a se 48. 

Vasile, s. Sf. , 28. 

vatră, s. sub—, loc bun de ascuns 
comorile, 1. 

visterie, s., 33, 51. 

ийй, s., 23, 31. 

vrajbă, s., răscoală, neorânduială, 7, 
52. 

vulpe, s., 19. 

Z. 
Zăvor, s., 60. 


Zi, S. тат, 
zid, s., 45. 


însemnată, 28. 


i 


САР. 
САР. 
САР, 
CAP, 
CAP, 
CAP. 
CAP, 
САР. 
САР. 


CUPRINSUL 


Prefafá . 
I. Îngroparea comorilor 
П. Legământul š 
Ш, Ştima banilor 


IV. Arderea și deschiderea comorilor 
V, Norocul 
VI, Semnul și însemnarea comorilor 
VII. Sâparea comorilor 
VIII. Descuiarea comorilor А Я 
ІХ, Comorile la айе popoare 

Indice și glosar 


2 ТЕЛ f и Бо | 
EU 


ШІ 
Ж 


| 
/ D