Nicolae Filimon — Ciocoiǐ_vechǐ_și_noi l (1890)

A V AY N 
AINS 
N N 


ț 
d) iz ZA a, 
SA a Za 


VOLUMUL | 


d 


Pa 
„TI 


ZX y POGĪpUNVERSUL 
ZE LUi cyri | 
CASSA PĂORNE— 


Fascicula 1 10 bani în totă țara 


clocoli 


7 a CEI I ȘI N IOLE 


saă 


CE NASTE DIN PISICĂ SOARECI MĂNANCA 


PROLOG 


Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voesce a se 
georganisa, decât a da frânele guvernului în mâinele parveni- 
ţilor, meniţi- din concepțiune a fi slugi și educați întz'un mod 
cum să pótă scôte lapte din pâtră cu ori-ce preţ!... 

Platon a zis, cu două mii de ani înainte de a lua noi pana 
în mână ca să descrim pe ciocoi, că un om, ca să pâtă de- 
veni cetățean onest, mai întâiii de tóte cată ca să fie născut, 
bine, crescut în frica lui Dumnezei și, din copilărie până la 
anajoritate, să trăiască încunjurat de 6meni virtuoși gi drepți. 

Ciocoiul este tot-d’auna și în ori-ce ţară, un om venal, ipo- 
«rit, lag, orgolios, lacom, brutal până la barbariă şi dotat d'o 
ambițiune nemărginită, care eclată ca o bombă îndată ce “și-a 
ajuns ținta aspirațiilor sale. 

Pepiniera, în care cresc acești inamică aŭ omenirei şi ai tu- 


AER: (E 


turor virtuților cetățenescă, este mai tot-bauna casa bogatului 
şi mai cu, seamă a bogatului parvenit. Aci vine ciocorul umilit 
şi cere a servi pe boiărul pentru o bucată de pâine, o cameră 
de dormit și un veștmânt ca să se apere de asprimea frigului.. 

In anii dintâi aceste vulpi cu două picioare care intunecă în 
ipocrisiă și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui 
Esop şi Lafontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâ- 
niți în păcate de tot felnl. îi studiază cu cea mai mare aten- 
țiune în cât la etatea de donă-zeci de ani eï sciù forte bine- 
cum să fure clogca după ouă fără să cârâe; cu alte cuvinte, 
sciù cât să fure de la aprovisionarea de tâte zilele, cât de la 
aprovisionările cele mari, cât de la arendarea moșiilor și alte 
mai multe transacțiuni ale casei boeresci în care se aflu 
servind. 

Scim cu toţii că între slugile de la casele bogaţilor, ca în 
tote meseriile sociale, există o irarehie oare-care. Ciocoiul dar, 
își începe une-ori cariera de la postul de rindaș, iar alte-ori 
de la lacheă ce se pune în códa trăsurei boiătului; devine cu 
încetul sofragiă, apoi vătaf de curte, iar mai pe Grmă se face 
și el boiăr; și cu toate că unii alții îi zic în derisiune „buier 
făcut“, copiii lor însă devin boiări și fii de boiări. 

In timpul pe când ciocoiul umblă după trăsura boiărului, el 
află tâte slăbiciunile stăpânului săi și ajută cât pote ca săși 
le împlinească în paguba lui și în folosul săi. Se întâmplă 
însă de multe ori ca stăpânul ciocoiului să aibă și virtuţi, dar 
aceste lucruri pătrate nu pot să intre în capul şi în inima cea, 
triunghiulară și îngustă a ciocoiului, plecat pe drumul de a 
deveni om mare cu ori-ce preţ. ` 

Ca sofragiŭ se obicinuesce atât de mult cu mâncările deli- 
cate încât nu mai póte să trăiască fără friptură de fasan, brînză. 
de Parma, salami de Verona, icre moi, conserve de Francia și 


Ea pet: 


vinuri din cele maï celebre dealuri ale Europei. Ast-fel dar, 


când ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moralicește 
şi fisicește până la măduva oaselor. 


Inălțat la acest din urmă și mai suprem grad al slugăriti, 
cioooiul devine prevăzător ca un president de cabinet...... din 
Europa. Ideea ce’) preocupă zioa şi noaptea este de a afla me- 
todul prin care să'și facă stare. Diferite planuri i se presintă 
în imaginațiune, unul mai întunecos de căt cel-l-alt; le studiază 


pe toate și găsindu-le realisabile, le pune în lucrare fără mus- 
trare de consciință. 


S'a zis de mai mulți filosofi și cărturari că constiința este 
cel mai aspru jude al] criminalului. O fi, nu tăgăduese; dar vă- 
taful de curte cunósce secretul de a face din acest aspru ju- 
decător un consilier întocmai după cum îi trebuesce lui. 

El zice îu sine: tot omul este creat de Dumnezeii cu drep- 
tul de a se hrăni pe pământ; de ce dar unii oameni aŭ mai 
mult decât le trebue, cănd alții maù nici chiar mijlâcele 
necesare spre a se susține? De ce unii sunt puternici și alții 
nebătiți în seamă? De ce unii stăpănese pămănturi întinse, iar 
alţii nu aŭ chiar nică pământul necesar spre a se înmormânta ? 
Acésta este o stare de lucruri anormală,— zice înțeleptul vătaf 
de curte — și cată să o combat din tote puterile, adaogă el. 

Ast-fel dar omul nostru, mergând din raționament i rațio- 
nament gi din deducție în deducție, devine comunist fără scirea 
lui, şi începe a pune în lucrare această doctrină atât de fru- 
moasă și egalitară în aparență cât este de hidoasă în fond. 

Nu trece mult și ingeniosul vătaf de curte se pune cu ar- 
dâre a nivela starea societăței după un metod mult mpi prac- 
tic decăt al adevăraţilor comunişti. Incercarea, reuşesce de mi- 
nune ; starea comunistului nostru se îmhunătățesce cu aceeaşi 
repeziciune cu care se ruinează a stăpănului săi. Iși cumpără 


efigia 


moșidre, vitişre și alte diminutive de acestea, care fac viața 
lesne şi plină de plăceri. 

După ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boiăr care nu l'a; 
lăsat să peară de fóme pe drumuri, și după ce'și-a luat rangul 
de Pitar, la care nu este vătaf de curte care să nu aspire, o- 
mul nostru caută un pretext şi părăsesce casa stăpânului sti 
tocmai atunci când acesta simte mai mare nevoie de dânsul. 

Este cunoscut că omul îmbogăţit prin furtişag, nu se satură 
nică o dată de avere, ori cât de bogat ar deveni, ci dincontra, 
caută noui mijlce spre a'și mări bogăţiile. Căsătoria dar de- 
vine pentru dânsul o nouă mină de esploatat. Se propune ca 
ginere pe la tóte fetele bogate; trimite samsari de căsătorie în 
tótă țara și nu se însâră decât atunci când găsesce. o zestre 
după placul săă, fără a se turbura câtuși de puţiu dacă femeia; 
cu care'și leagă sorta este jună, frumâsă şi crescută bine, sait 
slută și depravată. 

Omul ee se îns6ră numai pentru ca să'și mărâscă starea, nică 
odată nu ia soție bună. Ciocoiul o știe și acesta, dar 49 pasă 
forte puţin, căci el nu are altă ţintă de cât realisarea planu- 
rilor sale celor ambiţi6se. N'apucă să trâcă luna de miere și: 
casa ciocoiului devine o cafenea în care se adună tótă lepra- 
societăței. Soţia lui devine o Mesalină ; copii se nase Dumne- 
zeŭ mai ştie cum; cresc împreună cu slugile, și tocmai când 
ajung la gradul cel maï înalt al corupțiunei, îi trimite în Fran- 
cia ca să înveţe carte. 

Nenorociţii copii, lipsiţi de educaţiunea morală și neintăriţi 
priu virtuți şi exemple de on6re, învățate din casa părinților, 
cum ajting la porțile Parisului, cad în mânile femeilor și juni- 
lor celor stricață, cari îl depravâză şi mai răi; iar când se 
întorc în patriă, în loc să aducă cu dânșii luminele Europei 
civilisate, nu aduc de cât viciul și depravarea sai dacă vre-u- 


Et a act 


nul dintr'ânșii reuşeşte a învăța câte ceva, acestă cultură inte- 
lectuală, nefiind susținută de o educaţiune morală, produce 
maï mult răi de cât bine nenorocitei țări ce hrăneşte ín sînui 
asemenea, vipere. 


Ciocoiul saii puiul de ciocoii, ajuns om de stat, se deosi- 
beşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seamă 
prin purtarea sa. El nu se pronunță definitiv pentru nici o doc- 
trină politică, nu se face adept credincios al nici-unui partid, 
nu d6ră că are spiritul drept şi nepărtinitor, ci ca să poată 
exploata de odată tote doctrinele și partitele în folosul săi. 

Amorul de patriă, libertatea, egalitatea și devotamentul, sunt 
vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le rostește prin a- 
dunări publice și private; dar aceste virtuţi cetățenești, de care 
face atâta pompă, nu sunt de cât treptele scării, pe care vo- 
eşte a se sui la putere; și une-ori, când ele nu'i servă de a- 
juns, el alârgă la străini și priimește de la dânşii posturi în 
tóra sa. 

Ajuns la gradul de mărire, pentru care a comis tóte mişe- 
liile, a suferit tote umilințile și a declamat fâră de a le simți 
tóte virtuțile din lume, ciocoiul își ridică masca ipocrisiei de 
la ochi și se arată lumei în miserabila și uriciósa nuditate a 
sufletului săi celui mic. 

Inima lui, asprită de suferințele, umilirile şi înjosirile prin 
care a trecut, devine incapabilă de ori-ce simțimânt frumos şi 
uman. Libertatea presei îl supără, căci descoperă inicuitățile 
vieței sale și nu'l lasă să despie de averi pe stat și pe par- 
ticolari ; funcțiunile statului le imparte la ciocoi cu cea mai 
mare prodigalitate, și ca să se pâtă folosi mai bine de orân- 
duirile în servicii, își recrutéză un ciocoii tot de calibrul să, 
și speculză printr'ânsul pânea nenorociţilor tuncţionari. 


Aga 


Iată tipul ciocoiului din tóte țările şi mai cu sémă din tóra 
nóstră, unde lumina, adevăratei civilisațiuni n'a risipit âncă no- 
ii cei groși ai ignoranței şi ai depravaţiunei. Iată tipul ce ne 
propunem a urmări în deosebitele fase prin care el a trecut în 
secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu și cu călămări la brău 
al timpilor fanariotici, până Ja ciocoiul cu frac şi cu mânuși 
albe din dilele nâstre. 


PARTEA ÎNTEIA 


——_ ——— 


CAPITOLUL I. 
Din a Păturică 


Intro dimiusțăe din luna lui Octombre anul 1814, un june 
de 22 de ani, scurt la statură, cu față 6cheșă, ochi negri plini 
de vicleniă, un nas drept și cu vârful cam ridicat în sus, ce 
indică ambiţiunea şi mândria grosolană ; imbrăcat cu un ante- 
riu de șamalagea rupt în Spate; cu caravani (pantaloni) da 
pânză de casă vEpsiţi cafeniu; încins cu o bucată de pânză cu 
mărginile cusute în gherghef; cu picidrele góle băgate în nisce 
imineă de safiian care fuseseră o dată roșii dar își perduseră 
colórea din causa vechimei ; la încingătóre cu nisce călimări co- 
losale de alamă; îu cap cu cauc de gal a căi col6re nu se 
putea distinge din causa peticelor de diferite materii cu care 
era cărpit, și purtâud ca vestmînt de căpetenie o fermenă de 
pambriu ca paiul griului căptușită cu bogasiă roșii; un ast-fel 
de june sta în scara caselor marelui postelnic Andronake Tuz- 
luc, rezimat de stălpii intrării și absorbit în nisce meditaţiuni, 
care reflectându-se în îrăsurele feţei sale, lăsaŭ ca să vază 


— 10 — 


până la evidență că gândirea ce'l preocupa nu era de cât pla- 
nuri ambițióse ce închipuirea lui cea viă îi punea înainte, şi 
obstacolile ce întâmpina în realisarea lor. 

In momentul acela, ușa scărei se deschise și se arată îna- 
intea, junelui un arnăut îmbrăcat numai în fir, cu pistâle și 
iatagan la brîù, şi cu tătarcă roșiă blânită cu vulpe nafe. 
Mândrul albanez, fără să privâscă cât de puţin pe bietul june 
ce % făcea temenele 1) până la pământ, strigă cu voce de 
stentor :—,„Ióne, trage butea boiărului la scară.“ 

Vizitiul, dupe ce plesni de câte-va ori din bicii şi mai făcu 
câte-va marafuturi prin care voia să arate abilitatea ce avea în 
meseria sa, trase butea la scară. 

Nu trecu mult și se auziră pașii cei leneși și gravi aŭ mare- 
lui postelnic ce cobora scara cu o cadență simetrică Junele a 
cărui atențiune era aţintită la cea mai mică mișcare ce se pe- 
trecea, auzi și el acest sgomot și cu un aef în care se vedea, 
forte curat neliniștea, ridică de la pământ două cutii cu păs- 
trăvi şi câte-va găini; apoi viri mașinalicește mâna în sîn și 
sc6se un plic sigilat; iar după ce își strînse fefmeneoa la 
pept şi 'și luă caucul din cap, lăsând să se vază o căpăţină. 
rasă peste tot, şi numai în creștet cu vre-o câte-va fire de păr, 
luă o posiție umilitore și aşteptă sosirea boiărului. 

In fiue postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu antiriă de 
cutnie ca gușa porumbului, încins peste mijloc cu un gal de Fa- 
rigrad, cu ișlicul în cap și învelit până la ochi cu o giubé 
de postav albastru îmblănită cu blană de ris. El zări pe june 
și “i zise cu gravitatea de boier de protipendada (1). 

— Cine ești, măi Dbăete, și ce voeşti de la mine? 


1) Compliments turcești. 
1) De prima clasă. 


SR TL 


Junele căzu în genuchi şi sărutând pulpana antiriului, răs- 
punse cu o voce lingedă ce inspira compătimire : 

— Să trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani! Sunt Dinu Pă- 
„turică, nemernirul fii al prea umilitei vóstre slugi treti logo- 
„ft Ghinea Păturică, fostul odini6ră vătaf de curte al inălţi- 
mei vóstre. 

— Ei bine, spune-mi ce vrei de la mine? 

— Am o scris6re de la tata către prea cinstitul şi de bun 
ném obraz al Măriei Vâstre. 

— Ad'0 ’ncoa, să vedem acea scrisdre. 

Junele se apropie de postelnicul ţinând capul plecat până 
la pământ şi "i dete scris6rea; apoi căzu iarăși în genuchi și 
stând în acestă posițiune, aștepta răspunsul. 

Boerul deschise ssris6rea și citi cele următóre : 


„Prea milostivului și de bun ném al mei stăpân cu cea de- 
„Slugă supunere më închin. 


„După sânta datorie ce am, ca un supus credincios vii a 
„cerceta, despre fericita și mie forte scumpă sănătate a Pan- 
„evgheniei tale, ca aflând'o pe deplin, să më bucur din rărun- 
„Chi inimii mele, căci eŭ din mila Domnului, mă aflu în t0tă 
„întregimea sănătăţei, și mă îndeletnicesc cu umilita mea sluj- 
„buliță de şameș ce te-ai milostivit a'mi da. Am primit prea 
„cinstita, scriscre a Biagorodniciei tale şi cele ce îmi poruncești 
„le-am pus în lucrare. Cele patru-zeci lude (1) scutelnici : pes- 
„cari, răcări, vănători şi dervari, i-am împrăștiat în tot jude- 
„țul, şi crez că, cu ajutorul lui Dumnezeii și sușkiuzaricul 
„Smeritului tăi rob, curtea Blagorodinciez tale în scurtă vreme- 
„se va umplea de tote cele trebuinci6se. 


1) Indiwde,. 


— 12 — 


„Alta am să te rog, archon postelnice; fiul mei, înfăţişăto- 
„Iul acestei umilite scrisori, a ajuns în îlâhie şi cu toate că 
„m'am silit a învăța tote iushiuzărlicurile şi marafeturile 
„cu care trebue să fie împodobit un adevărat calemgiă, dar 
„ne fiind de ajuns tote acestea, îl trămit la Domnia ta ca să 
„se maï 16dă, să poată eşi și el mâine poi-mâine la obraze+. 

„Primește, milostive stăpâne, două bote cu păstrăvi și zece 
gâini crescute și îngrășate de mine. 

A panevgheniei tale smerita 
şi umihtă slugă : 


Treti Logofet Ghiwmea Pi turcă 
Ot Bucov. sud Saa:*. 


După ce postelnicul Andronake citi scrisórea, chemă pe vă- 
taful săi de curte și % zise :— „Ia aceste butii cu păstrăvi și 
să le trămiți eolo, ştii tu! iar pe ștrengarul acesta de băiat 
să °l opreşti în curtea mea și să mi-l faci de o cam dată ciu- 
bukeiu“. 

La, aceste vorbe ale boerului, inima lui Dinu Păturică săltă 
de bucurie și avea mare dreptate, căci prin admitarea lui în 
serviciul postelnicului, devenise proprietar pe prima literă a 
alfabetului fortunei. 

In timpul acesta, vizitiul atinse caii cu biciul şi egi cu butea 
din curte, iar vătaful luă cutiile cu păstrăvi împreună cu găi- 
nile, și urmat de noul săi confrate în ciocoism, sui maï întâi 
scara cea mare a casti, trecu prin sală şi ajungând la o gale- 
rie cam întunecâsă, se opri în loc şi zise lui Dinu Păturică: 

— Iată odaia ce ţi-am gătit pentru locuinţă; intră într'în- 
„5a Și peste un ceas voii veni să te învăţ meseria de ciubuc- 
„cii cu care te-a cinstit stăpânul. 

Noul ciocoiii aşteptă până se depărtă vătaful, iar după aceia 
se cobori în curte și luând o păreche de desagi în care era o 


= E 


colecţiune de trențe ce compuneaii averea ce aducea el din casa 
părintească, sui scara cu repeziciunea vântului și intrând iarăși 
în camera sa, își așeză toate lucrurile pe la locul lor. 

Camera despre care vorbim era în periferiă de un stânjen 
pătrat} întrunul din cele patru unghiuri, era o vatră întocmai 
ca, cele obicinuite la cafenelile turceşti, pe care sta un ibric 
colusal încongiurat de toate părțile cu cărbuni stingi pe jumă- 
tate. In cel-Valt unghii era aşezat un dulap prin ale căruisti- 
cle se vedeaii o mulțime de ciubuce de antep și de iasomiă, 
cu ¿mamele de chihlibar limoniă ; iar mai sus, pe o despărţire 
făcută într'adins se vedeai o mulțime de feligene pentru café 
cu zarfurile lor de argint şi câte-va kisele de dulcéță. La 
extremitatea de jos a acestui dulap, se zărea un lighian de 
argint pe al cărui acoperământ era pusă o bucată de săpun 
mosc în formă sferică. Lăngă acest dulap era un miserabil pat 
ds scânduri acoperit cu o pătură de lână albastră; iar pe pe- 
reţi eraii țintuite câte-va cadre de hârtiă, zugrăvite cu vopseli 
prâste ; una dintr'ânsele reprezinta lupta navală de la Ceșme- 
Liman și arderea flotei turcești de către prințul Orlof, iar pe 
cea-l'altă era desemuată asasinarea principelui Hangeri de către 
trimisul Porţei otomane. 

Dinu Păturică dete o privire repede și despreţuitâre camerii 
sale ; apoi deschise fereastra și începu să se uite în curte.. 
Privi cu băgare de seamă mulțimea de găini, gâște, rațe, cla- 
poni, cocori şi califari ce furnica prin curtea boerească, apoi 
se întórse către bucătărie și la vederea mulțimei de tingiri de 
diferite capacități, în care se pregăteaii cele mai gustóse bu- 
cate din Fanar, fața lui se coloră de o bucurie nedeseriptibilă; 
iar după o reflecțiune de câte-va minute, zise în sine:-—„a- 
tă-mă în sfirșit ajuns în pământul făgăduinței; am pus mâna 
„pe pâue și pe cuţit; curagiii și răbdare! prefecătorie și tus- 
„kiusarlik, şi ca mâne voii avea și eŭ case mari și bogății 
„ca ale acestui fanariot“. 


CAP. II 


Fostelnicul Andronache 'Tuzluc 


Să lăsăm pe ambițiosul nostru ciocoii în pace a "și face pla- 
nurile sale pentru exploatarea averei stăpânului săi, și în loc 
da ?] întrerupe dir visările sale ambiţioase, să facem cunoscut 
lectorilor noștri pe postelnicul Andronache Tuzluc. 

Acest fanariot venise din Constantinopole în suita domnitorului 
George Caragea, gi făcuse meseria de Ciohodar în curtea acelui 
principe. 

Ca fanariot, născut în ulițele cele strimte ale Fanarului unde 
se urzesc şi se pun în lucrare cele mai întunecâse intrigi ce aŭ 
ruinat imperiul Greco-Roman, el moștenise din naștere un mare 
talent de intrigi și de lingușire ; știa din încercare că rziul 
ceresc şi pământese nu se póte face de cât prin femei; de 
aceia, își îndreptase tóte bateriile intrigilor sale în contra fe- 
meilor dâmnei și mai cu s6mă ale domniţei Ralu, fiica prea 
iubită a domnului Caragea. 

El făcu cunoștință cu acea, volubilă și capriţioasă principesă, 
prin mijlocul unei dame a ei de onóre, cu care se înamorase 
numai pentru împlinirea acestui scop. Un an întreg, fanariotul 
nostru făcu domniţei tot acele servicii ce făcea odinioară Mercur, 
celui mai mare dintre Zeii Olimpului elenie, cu deosebire nu- 


— 15 — 


mai că domnița neputând să dea fanariotului nemurirea, făcu să. 
cază în mâinile fanariotului pitacul domnesc, prin care 7 nu- 
mia, vel cămăraș. 

A fi mare cămăraș al unui principe care are un fiù fru- 
mos ca Paris şi desfrînat ca don Juan, şi a fi rădicat la a- 
ceastă demnitate prin intrigile unei principese, frumâsă ca He- 
Jena lui Menelaii și maï desfrinată de cât Frine și de cât Cleo- 
patra, este negreșit a poseda cheile minelor de aur ale Cali- 
forniei. 

Fauariotul nostru exploată cât se putu mai bine postul de 
pămăraş, iar când văzu că în cămară nu maï e nimic de furat 
„Cumpără mai întâiă calemul vinăriciului al oieritului și mai 
în urmă kuzmetul Spătăriei, și ast-fel unindu-se cu hoţii şi til- 
harii de drumuri, despuiă ţara în toate modurile, mai mult de 
„rei ani, până ce își cumpără vre-o zece moșii, câte-va familii 
de țigani, case, vii și altele; iar după aceia, isbuti, tot prin 
intrigă și baseță, a deveni mare postelnic. 

O singură dorință mai avea, să 'și împlinească ca să ajungă 
la culmea fericirei sale. 

El hrănia de mult timp un amor foarte tare pentru juna Maria, 
unica, fiică a banului C...,, român de naţiune; dar rangul tatălui 
frumoasei copile, sufletul ei nobil și curat, faptele eï pline de 
cuviință și de blândețe frângeai toate semețele dorințe ale de- 
pravatului venetic. De multe ori el se încercă a se duce la 
Banul ca să céră mâna fiicei sale ; dar tot-d'auna an simțimînt 
fatal îl oprea din această întreprindere. In acele momente de 
îndoială și descuragiare el devenia posomorit și teribil. Adevă- 
rul pe care Dumnezeii La pus şi în inima, celui mai: miserabil 
om, se presinta în acele momente dinaintea lui şi arătându'j 
oglinda în care se răsfrângeaii crimele prin care ajunsese la 
mărirea în care se afla, par'că i zicea: „Priveşte, miserabile, 


"e 


crimele tale și nu cuteza să păleşti cu suflarea ta cea înveni- 
nată acel crin semănat de mâna Domnului în această vale a la- 
crimelor !“ 

Dar dacă adevărul este pus în inima omului ca să'i arate 
calea ce duce la fericire, fatalitatea a voit ca pasiunele mate- 
riei să învingă mai tot-d'a-una acest sâut simțimânt ce se ma- 
nifestă în noi de câte ori voim să comitem vre-o nelegiuire. 

Ast-fel se întâmplă și cu fanariotul nostru; mustrarea de 
conștiință dispăru de la dânsul întocmai ca fulgerul sai ca 
spaima d'un minut ce simt copiii, când sunt certaţi cu frăge- 
zime de către părinții lor. El se hotărî într'o zi a merge „la 
Banul și după mai multe complimente şi  lingușiri reclamă de 
la dînsul onoarea de a deveni ginere al săi. 

Bătrânul rămase uimit de cutezarea cea mare a fanariotului ; 
cunoscând însă influinta ce exercita asupra principelui Caragea, 
și relele ce ar fi putut săi pricinuiască un refus da dreptul, 
se prefăcu că priimește cu bucuriă propunerea gi îl lăsă a se 
încânta de acest vis. 

Grecul înțelese însă din trăsurile feţei bătrânului, ura ce 
avea asupra lui; dar nu disperă, ci se duse la Principele Ca- 
ragea plin de speranță că va dobindi prin forță, ceia ce bë- 
trânul îi refuzase prin manieră diplomatică. 

Trei zile în urma acestei întrevorbiri, Banul C... se preâmbla 
prin grădina casei sale absorbit în cugetări melancolice, ce'i 
inspira trista stare în care adusese țara, jafurile acestei domnii 
derăpănătoare, iar mai cu seamă preocupat de un vis Žgroaznic 
ce'] tăcea, să se aștepte la o mare nenorocire. 

Intr'acest timp se presintă înainte”i un slujitor de ai ițcasei 
sale și îi anunță că un ciohodar domnesc cere a "vorbi! cu 
dinsul. 


=w i ceas 


Postelmica Andronacke Tuzluc 


Fascicula 2 


10 bani în totă ţara 


E E 


— „Să intre,“ — zise venerabilul bătrân îndesându'și cau- 
cul peste perii capului săi cei albi ca zăpada, și cercând a se 
distra privind și "mirosind florile unui neramz înflorit]). 

Ciohodarul întră în grădină și făcând câte-va complimente 
orientale, dete Banului un plic sigilat; apoi trăgându-se puțin 
luă o posiţiune respectuoasă. 

Banul deschise plicul şi găsi într'însul scrisoarea aceasta : 

„Archon Bane, mâne dimineaţă să vii la Curte, căci am să'ţi 
vorbesc ceva tainic. 

„Jon Gheorghe Caragea“ 


După ce bătrânul boier băgă scrisoarea iarăși în plic și pli- 
cul în buzunarul de la peptul anteriului, zise ciohodarului : 

— Spune Măriei sale că voii face ast-fel precum îmi po- 
ranceşte. 

Trămisul domnesc se închină până la pămiut și egind se 
duse ca să'și împlinească mesagiul; iar bătrânul apucă îngri- 
jat pe o eărare ornată de amândouă părţile cu roze și cu ia- 
somii, și se opri dinaintea unui pavilion lucrat în stil oriental. 
Până a nu pune piciorul pe treptele scărei, stătu puţin şi se 
gândi. Nu ştim care vor fi fost gândurile ce ’l preocupaii; 
ştim numai că trăsurile feţei sale une-ori devenea crunte, alte 
ori pline de îndurare, și câte odată un zîmbet dulce apărea pe 
buzele sale pălite, dar dispărea ca fulgerul, lăsând loc unei 
melancolii adânci. 

In fine, după puţină esitaţiune, sui seara pavilionului și in- 
tră în lăuntru. Acolo găsi patru femei dintre care două torceaŭ, 
una dărăcea in și cea-l-altă împletea la un ciorap. 


1) Românn! când se afă coprins de gânduri întristătoare obicinușet+ a'și ta- 


desa căciula pe cap. Acesta este un gest românes2 ce se păstrează până astăzi 
între loenitorii ţărani. 


— 19 — 


In mijlocul acestor femei şedea o copilă ca de patru-spre- 
zece ani și cosea la ciur un simizeti). Nici odată natura nu 
combinase mai multe nuanțe de frumusețe într’o ființă umană, 
de cât în această jună copilă: ochii regri umbriţi de niște gene 
Și sprâncene ca pana corbuluï ; pelita albă și colorată de pur- 
pură ; buze ce se întreceai cu rozele; dinţii albi şi frumoși; 
toate în fine harmonisaii de minune cu un trup deo formă mi- 
nunată, cu niște mâini delicate de nimfă; era în adevăr un te- 
saur de frumusețe ce nu se pote vedea de cât în statuele Gre- 
cilor antici. 

Pe dată ce intră venerabilul bătrân în pavilion, toate femeile 
ge sculară în sus și puseră mânile la pept. 

Bătrânul le făcu un semn să iasă ; apoi, rămâind numai cu 
juna copilă, ii zise: 

— Iubita mea copilă, cum te afli? 

— Forte bine, tătuţule. 

— Dară ce, nu vii să săruți mâna scumpului tăi tată ? 

— Ba da, tătuțule, da! — și deo dată cu vorba, se apropie 
de bătrân și depuse pe mâna lui un sărutat inocent şi plin 
de dulcéță, 

Bătrânul o strînse la pept și o sărută pe frunte cu acel a- 
mor pe care numai părinții îl simt. 

După ce tata și fiica își schimbară între dânșii câte-va pri- 
viri de o iubire nedeseriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu 
cn ciucuri albi de Veneția; iar după câte-va momente de tăcere 
și contemplajiune, bătrânul zise copilei: 

— Mario, tu te faci din în zi mai frumâsă şi te deschizi 
. întocmai ca un trandafir la razele, s6relui. Eù cată de acum 


înainte să më gândesc la fericirea ta, să "ți caut un tânăr de 
trébă ca să te mărit. 


1) Ciural ea instiumentul da festonat al damalor române din timpul lui Ca- 
*agea. 


— 20 — 


Frumoasa Marie auzind aceste cuvinte se rogi și își îndreptă 
ochii către pământ. 

— Ai? ce zică, draga mea copilă ? — adăogă bătrânul cu 
nerăbdare, — ce nu "mi răspunzi? Te temi oare de bătrânul 
tăi tată? 

Maria nu răspunse nimic la aceste din urmă cuvinte. Confu- 
siunea, și marea întristare ce acoperise fața ei făcură pe bătrân 
să crează mai multe lucruri de odată, și ca să poată pătrunde 
în secretul care fâcea pe juna copilă să sufere atât de mult 
hotărî să vie da dreptul la cestiune. 

— Ştii, dragă Mario, — urmă el — că Măria sa dâmna 
și toate cucoanele nu mai vorbesc de cât de frumuseţea ta? 
Ştii că Vodă a şi ales pe viitorul tăi soț? 

Aceste cuvinte fâcură pe Maria să tremure ; dară după ce'și 
reluă putere, ea privi pe bătrân cu ochi rugători și îi zise: 

— Pot să te întreb, tată, cine este acel soț de porun- 
ceală ? 

— De ce nu, fata mea. El este unul dintre cei mai iu- 
biți boieri aï Domnului Caragea ; este tinăr, frumos şi bogat. 

--— Numele lui? 

— Voești săi ştii numele ? 

— Da, tată. 

— Fă bine, copila mea, viitorul tăi soţ este Postelnicul 
Andronache 'Tuzluc. 

— Ah! taci, tată, nu mai îmi spune acest nume, sai de 
nu, mă vei vedea moartă dinaintea ta. Spune-mi, te rog, ce ’ți 
am greşit de voești să mă faci nenorocită pentru tot-dauna? 
Oare fii boierilor pământeni s’aŭ stins din ţară? nu mai gä- 
sești pe nimeni de cât pe acel fanariot nesuferit ? 

Ura, Mariei asupra grecului parvenit mulțumi foarte mult pe 
bătrân carele, voind să se încredințeze mai bine despre acâsta, 


AES IEI 


-se prefăcu că nu observase simțimântul de reprobare și de ură 
-al nobilei gopile. 

— Așa dară tu urăşti pe Postelnicul ? adaose el. 

Și de unde'ți vine această ură, fata mea? 

— Ura cea neîmpăcată ce am asupra acestui ticălos îmi 
vine mai mult din prevedere. 

— Poate că te înșeli, fata mea. 

— Nu tată, nică de cum. Un om care acum doi, trei ani 
nu era de cât un ticălos ciohodar, ce tremura de frig dinain- 
tea scării caselor noastre, iar acum înoată în atlasuri, catifele 
şi samuri, nu poate fi de cât un nemernic. Acâsta'mi o zice 
cugetul şi o cunosc chiar din vorbirile domnii-tale cu Serdarul 
D... Nu eşti domnia-ta acela, care ziceai Serdarului că acest 
fanariot n'a dobindit nimie de la stăpânu-săă, de cât prin 
slujbele mîrgave și umilitoare ce a săvărşit Domniței Ralu sı 
beizadelei ? Dar bine, tată, cum voeşti acum să unești pe unita 
ta copilă cu acel ciocoi mirșav, care a venit aci la noi cu tóte 
desfrinările și hoţiile din Fanarul lui, care fură și despoaie 
pe lume zioa în ameaza mare, ale cărui mâni păstrează încă 
mirosul nesuferit al curelelor buteei lui Caragea. Mai bine mă 
voi îngropa de viă într'o mănăstire și îmi voii plânge în sin- 
gurătate nenorocirile mele, de cât să primesc a fi soţia celui 
mai necinstit dintre ciocoii lui Caragea. 

Bătrânul boier, auzind aceste cuvinte pronunțate de Maria 
cu atâta ură și dispreț, tresăltă de bucuriă; apoi privind pe 
juna copilă cu un aer plin de dulceaţă, îl zise: 

— Vino în brațele mele, copilă, vrednică de sângele. mo- 
şilor și strămoșilor noştri. De astăzi înainte nu ai a te teme 
de nimic; neîmpăcata ură ce ai asupra acelui grec mârșav îmi 
dă inimă de ajuns ca să mě împotrivese poruncilor şi înfrico- 
gărilor lui Caragea. Mângăie-te, fata mea, și nădăjdneşte în dra- 


— 99 — 


„gostea ce are părintele tăi pentru tine. 

A doa zi pe la noă ore ale dimineţei, trăsura sta la scară 
așteptând pe bătrânul foier ca să între întinsa ; nu trecu 
mult timp şi venerabilul bătrân apăru în pridvorul caselor sale 
îmbrăcat cu anteriă, de atlas vișiniii, încins cu șal dn Țarigrad 
cu binis de postab albastru închis, încălțat cu mes? și papuci 
de saftian galben ; la brâi cu un kangér de aur, iar în cap 
cu un gugiuman (căciulă) de samur cu fuudul roşu. După dên- 
sul venea, fiă-sa cu oamenii și femeile casei, dintre cari un 
june ca de două-zeci ani, îmbrăcat cu anteriă de maniță, cu 
giubea de pambriă lungă până la pământ și legat la cap cu 
un tacht cuadrilat, egi înainte și coborind scara cu mare grabă, 
deschise ușa caretei, iar după ce intră boierul întinsa, se sui 
în c6dă zicând vizitiului: „La curtea Domnească ? 

Douë lovituri de biciii lăsate eu marafet pe spatele armă- 
sarilor, fară destul ca să pună trăsura în mișcare și să pornâscă 
pe calea curței principelui Caragea. 

Ne oprim puţin din această narațiune ca să dăm cititorilor 
noștri o idee repede despre locul unde se afta palatul domnesc 
pe acei timpi și despre forma asrchitectonică și alte amănunte 
originale ale acestui locaș în care domnea moliciunea amestecată 
cu umilirea şi depravaţia, 

Pe spațiul de pământ ce se coprinde astăzi între casele lui 
Resch giuvaergiul și vechia sală a lui Momolu, era clădită pe 
timpul lui Caragea, noua reședință domuească ce înlocuise pe 
cea, vechie din dealul Spirei, arsă la 1813. 

Posiţiunea topografică a acestui Palat era ast fel pe locul 
unde se află astăzi casele lui Bosel; era clădit palatul domnesc 
compus dintr'un șir de case cu două rînduri ce începeai din 
ulița Mogoșoaei și se terminaii înaintea, școalei. 


Architectura acestui palat era vagă şi nedeterminată ; era o 


— 93 — 


zidire sai o grămădire de material în care se vedeaŭ mai multe 
ordine de azehitectură, imitate în ceea ce aŭ ele mai grosolan 
Și mai neregulat. Fațada ce privia către podul Mogoșoaei avea, 
un balcon în formă de kiose turcesc, mobilat cu divanuri și 
lavițe tapețate cu catifea roşie, în care venia adesea principele 
de "și lua cafeaua, şi ciubucul, privind pe trecători. 

Pe partea despre Momolo era un șir de odăi în tormă de 
chilii călugărești, în care ședeai indiclii, neferii și iciolanii 
domnești. Fundul curţii saŭ partea despre Herăscu era consacrat 
grajdurilor unde se ținea armăsari de Misir și Arabia, cu 
care se servia domnitorul la solemnități și în preumblările sale, 
iar în fața Podului Mogoșdiei, pe o lungime aprâpe de una 
sută stânjeni, era un zid simplu care închidea în întregul să 
marele pătrat ce compunea reședința, și o ‘poartă mare nu- 
mită Pușa Capusi ce servia de intrarea principală, 

Curtea, domnească pe timpul acela se deosibea cu totul d» 
curțile domnitorilor din zilele noastre. Atuncă ea înfățișa ua 
centru unde se aduna tot ce avea Bucureștii mai intiligent, dur 
mai leneș și mai depravat. Palatul era phn de boieri și de 
calEmgii de tot felul, dintre cari fanarioții se deosebiaŭ prin 
chochetăria umbletului lor, prin desele complimente gi temenele 
ce făceau în dreapta și în stânga, iar mai cu s6mă prin ele- 
ganja veştmintelor, tăiate după ultima modă venită din Fanar. 
Interiorul curţii presinta vederii o panoramă forte curidasă şi 
variată ; în mijloc staii înșirate caretele și huteile boierilor ; mai 
încolo vizitii lui Vodă preâmblaii armăsarii îmbrăcaţi cu cioltare 
cusute cu șirmă de aur; dinaintea unui rând de odăi numai 
cu un rând tafekeiit, arnduțiă şi satîrașiă își curăța armele 
șuerînd printre dinți câte o ariă albaneză. In lăuntru și afmă 
de poartă, o adunătură de popol din clasele de jos căsca gwa 
la învirtelile şi strîmbăturile pehlivanilor şi ale măscăricilor 


— 24 — 


domnești. Simigii cu tablalele lor sferice puse pe cap, şi cu 
tripodele de lemn la subțioară, împreună cu bragagii şi salep- 
gii arnäuți, fáceaŭ contrast cu alunarii și cu vânzătorii ae şer- 
bet din Fanar, cari purtaŭ pe cap fesuri mici cu funde stu- 
foase de ibrișim, și cămăși de borangic subțiri care lăsa să 
se vază pe pepturile și pe braţele lor goale, figuri simbolice 
incrustate, precum obicinuiaii Ianicerii. In fundul curții se ve- 
deaii diferite” grupe de masalagii și pungași ; unii jucai nuci, 
alții zasâc și tura alții iarăși jucaii la o para cinci și stos 
pe despuiate. Acești tilhari, în mare parte fanarioți, scăpaţi 
din închisorile Stambulului, jăfuiai cu deplină libartate în cur- 
tea domnească, pe oamenii cei fără experiență și creduli. 

Pe când se petreceai aceste variate scene în curtea lui Vodă 
Caragea, butca Marelui Ban intră grav și măestoasă. Po- 
porul saluta din toate părțile pe venerabilul bătrâu, iar el le 
respundea printr'un suris dulce puindu'și mâna dreaptă la barbă 
și la frunte. 

Ajungând la scara palatului, feciorul deschise ușa buteei şi 
ajută bătrânului să se coboare; apoi îl urmări pe scară până 
Ja perdeaua, sălii de primire ; acolo boierul se opri puţin, iar 
feciorul îi trase cismele cele galbene de saftian, și scoțând de 
la brîù o părechiă de papuci ii puse în picioare; îi netezi 
puţin și binișul, pe spate şi apoi se trase la o parte cu res- 
pect. 

Era în acea zi priimire mare la curte; logofătul de obiceiuri 
îngrijise despre toate : sala tronului era împodobită cu o sofa 
pentru Prinţul și lavițe pentru boieri. Cafegii, ciubukeii și alți 
slujbași ai Palatului îmbrăcați în vestminte orientale de o ele- 
ganţă plăcută vederei, așteptai cu nerăbdare ordinul marelui 
Cămărași ca să dea probe de dexteritatea ce aveai în meseriile 
ior. 


— 25 - 


Jos în curte eraŭ așezate două bande de musică instrumen- 
tală: una se compuuea de tumbelechiuri,l) tobe mari și me- 


terhanele 2); iar cea-l-altă de douč-spre-zece tombe, sunate de 
ustași români, ale cărora vestminte de postav verde cu cia- 
prazuri albe şi căciuli de oaie cu fundurile roșii, fáceaŭ un 
contrast foarte curios cu binișele de postav roșu și cialmalele 
cele rotunde și pline de semeţie ale artiştilor musulmani. 

Cum intră Banul în sală, un slujitor strigă cu glas puter- 
nic: „Marele Ban C...“ Bâtrânul boier înaintă câți-va paşi; 
apoi se opri în loc și salută pe toți boierii, iar după aceea 
merse cu pași statornici și maestuși până la treptele tronului, 
privi pe domnitor cu un ochiă în care cel mat mare fisiono- 
mist war fi putut să descopere nică lingușire nici servilism, ci 
numai ură şi dispreț acoperite cu vălul indiferenței ; apoi după 
ce făcu un compliment orienta] sărută mâna asupritorului, cu 
o neplăcere destul de învederată. 

Caragea era destul de fin ca să nu "i scape din vedere a- 
Yersiunea ce avea banul către dânful; cu tóte acestea îi întinse 
mâna cu un zîmbet care ar fi amăgit pe ori-ce om nededat cu 
fineța fanariotică ; dar bătrânul stâlp al ţării văzuse și păţise 
în viaţa lui forte multe. El sărută-mâna fanariotului și făcând 
câță-va pași înapoi, se duse de “și ocupă locul cuvenit demni- 
tăței sale. 

În fine ceremonialul sărutării de mână se săvârși ; toţi boierii 


părăsiră sala, afară numai de Banul C... și Postelnicul Andro- 
nache care rămăseseră în urma tutulor. 


1) Tumbelechiul este un fel de timpan şi se întrebuința foarte mult în ve- 
țehime la musicele otomane. Suat maï multe maniere de a suua cu acest ins- 
arument, dar cea mai obicinuită la noi în timpiă Domnilor greci era aceasta: 
c8 care artist avea două tambelechiuri, unul acordat în sol iar cel-l-alt în do, 
ahiă pe bas, pe care le lovia cu ciocanul după oare care reguli și forma un 

companiament melodulor puse în executare. 

23) Meterhautoa este un fel de Hautbois imperfect cu sunetul foarte ascuțit gi 
ţipător Acest instrument asemănat foarte cu anticul shialuma al Celţilor, era 
foarte întrebuiuțat în muzicele otomane pentra executarea melodiilor. 


— 26 — 


Pe când se urma însă eşirea boerilor din sală Caragea se 
retrăsese în altă cameră, dar în momentul când cei doi boieri 
se găteai şi ei să se ducă pe la casele lor, una din ușile la- 
terale se deschise și apărând principele zise: „Arhon Bane, 
trecă în odaia, grămăticiei că am să “ți vorbesc.“ 

Banul se supuse ordinului, iar Postelnicul Andronache, după 
ce făcu lui Caragea un compliment adâne si plin de lingușire, 
părăsi sala cu inima coprinsă de bucurie, 


CAP. IU. 
ROMANUL și PANARIOTUL 


Era mai mult de o oră, de când Banul aștepta în camera 
grămăticei venirea domnitorului. In timpul acela, nenorocitul bë- 
trân r&mâind singur, începu a se gândi la toate nenorocirile ce 
apăsaii ţara: une-ori i se ridica sângele în faţă, și 
devenea, teribil, iar alte oră se concentra în inimă și devenea 
palid ca un mort In acele momente dureroase, el zicea în sine 
oftând din adâncul inimei: „Dâmne! de ce ne ai părăsit? pen- 
tru ce ne-ai dat în mâinile acestor nelegiuiți, cari ne omoară și 
sufletele și trupurile prin intrigile, tirania și scandalele lor? 
Până când vei suferi ca acești mirșavi să batjocorească biata 
țara nóstră pe care ai împodohbit'o cu tóte darurile Dumneze- 
eștii tale iubiri ? Sc6lă-te, Dâmne; apucă în mâini trăsnetele 
mâniei tale şi stârpește în sfârşit aceste feare nesăţioase !“ 

Pe când bătrânul se afla cufundat în aceste reflecțiuni triste 
şi dureróse, ușa secretăriei se deschise şi intră înlăuntru prin- 
cipele Caragea. 

După ce fanariotul şi românul schimbară intre dânșii câte-va 
complimente de convenență, se puseră amândoui pe un divan, 
se priviră câte-va momente unul pe altul; apoi principele Ca- 
ragea zise: 


— 98 —- 


— Imi pari cam neliniștit, Archon Bau. Ce ai? 

— Nam nimic, Măria ta. 

— Aşi dori să fie precum zică; dar ochii tăi turburați şi 
fatati pălită më fac să crez că în sufletul tăă se petrece ceva 
neobicinuit. 

— Te amăgești, Măria ta. TOtă această turburare îmi vine 
«dintro durere de cap de care sufer. 

— Imi place să te crez, și ca să te ajut a egi dintr'acâstă 
tristă stare, am să "ți spui un ce noii care te va înveseli. 

— i eŭ ca o slugă plecată a înălțimei tale, voiii asculta 
cu cea mai mare băgare de seamă. 

—  Postelnicul Andronake "mi a descoperit amorul ce de mult 
timp nutrește Pentru fiica ta, și ma rugat să "ți o cerde soţie 
pentru dânsul; mi-a spus iară-și că "ţi-a cerut'o da dreptul 
și maï voit să 7 asculți. Este oare adevărat? 

— Unul din obiceiurile mele, bune sai rele, este a spune 
adevărul ; nu voiă, Măria ta, să amăgesc pe nimeni şi cu atât 
mai puţin pe stăpânul mei. Postelnicul Andronache "mi-a vor- 
bit despre fie-mea, și nu m'am împotrivit; de cât Pam făcut 
“să înțeleagă că nu “i voii da-o de soție fără învoirea ei, 

— Și ea nu 7] voește; nu este aşa? 

— Tocmai așa precum zici Măria ta. 

— Ei bine, Archon Bane, zise Caragea cu un zimbet plin 
de r&utate şi de dispreţ, acum vii eŭ de "ţi o cer şi cată să 
"mi-o dai. 

— Iți daŭ viaţa, îţi daŭ tot ce am după sufletul mei, iar 
pe dânsa nu. 

— Nu? 

— Nu, Măria ta, 


— Acum înțeleg mai bine turburarea ta de adineaori; eşti 


— 29 — 


şi tu din taraful boierilor răvrătiți!). Nu te juca, însă ; nn cu- 
teza a te pune cu mine; tremură de răzbunarea mea. Ai uitat~ 
6re că  Padișahul 'mi-a dat sabia și topuz ca să vă sfárâm 
oasele când vă veți răsvrăti ? 

— Știu prea bine, Măria ta ; dar eŭ nu suntrăzvrătitor, ci 
un sărman părinte care 'și apără unica sa fiică. 

— Și care este nenorocirea de care voești a o apăra ? 

— Este aceia de a o vedea în braţele unui ciocoii mirșav, 
care și-a început meseria de la lingător de talere și, mergând 
din mârșăvie în mârșăvie, a ajuns astăzi biciul oamenilor cin- 
stiți și al țărei întregi. Da, Măria ta: poruncește să mi-se taie 
capul saii surghinește-mă ca pe toți alți boieri pământeni ai 
țărei ; iar nu cere de la mine să daŭ de bună voie pe fie mea 
în mâna acelui neomenos care pradă pe văduvă și pe sărac fără 
cea mai mică mustrare de cuget. 


Caragea, cu toată furia de care era stăpânit, nu răspunse ni- 
mic la toate înfruntările ce arunca bătrânul cu atâta aprindere 
și curagiŭ asupra favoritului săi; el era om politie şi nu voia 
să mai alarmeze din noŭ poporul în contra sa, prin surghinirea 
cutezătorului boier. Motivul ce °l îndemna și mai mult la pru- 
dință era scirile cele rele ce primea pe toată ziua de la Con- 
stantinopole. Ast-fel dar, își ascunse mânia cu fineţa aceia pro- 
prie fanarioților, și luând de o dată un aer mai vesel, zise: 

— Dacă tote câte 'mi spuseși despre Postelnicul vor fi a- 
devărate, ceată să'ţi mărturisesc că ai dreptate sa'l urăști atât 
de mult. 


— Tot ce am spus Măriei tale este adevărat. 
— Ai dovezi ? 


1). Caragea băinuind că boierii complotează în contra sa, exilă pe vornicul 
Constantin Bălăceanu și pe logofătul Grigore Ghica, sar maï în urmă pe banul 
Constantin Fihpescu carele dupe aceia și muri. Fotino Istoria. pag. 556—567. 


— 30 — 


— Aici nu încap dovezi. ai kusmetul din mână și vei 
vedea cum va veni țara întreagă cu jelbi împotriva lui. 

— Voi asculta bunele sfaturi ce'mi dai; îl voi depărta de 
la curte și voiii trămite oameni Domnești să cerceteze și să 
despăgubească pe săracii jăfuiți de dinsul. Iar tu, un boier cre- 
dincios ce eşti, de astăzi înainte n'ai a te teme de nimic. 

Bătrânul părăsi Curtea Domnească și se îndreptă către casa 
sa. Dar pe când butea sa trecea pe ulița Șelarilor, el întilni 
pe Postelnicul Andronache Tuzluc carele, salutându'l până la 
pământ, luă drumul către palatul princiar ca să afle rezultatul 
stratagemei sale. 


CAP. IV 
Kera Duduca. 


Trecuseră două luni de la întrevorbirea dintre principele Ca- 
ragea și Banul C..., fără ca secretul ei să poată fi cunoscut 
curtisanilor şi boierilor. Toți se întrebaii despre acest secret, 
căci pe timpul acela ca şi tot-d'a-una, secretele de cabinet in- 
teresaii pe toți şi eraii comentate de curtesani în tóte modu- 
zile; chiar Postelnicul Andronache, favoritul lui Caragea, când 
era întrebat în causa aceasta, răspundea evasiv și mai mult 
prin gesturi. 

Se observase însă o mare Bhimbare în felul de viață al 
Postelnicului; casa, lui, care înainte de acest eveniment era 
frecuentată numai de Omeni ce veneaii să implore vre-o favoare 
de la dinsul, devenise în urmă o casa publică, în eare intraii 
cei mai desfrânați juni, fanarioți și români. Mesele şi seratele 
ce dedea fanariotul apropriai în splendoare şi în bogăţiă pe 
ale lui Caragea, stăpânul săi. 

Cine sa, dedat cât de puţin cu plăcerile vieței destrămate, 
cunoaşte prea bine că femeia, joacă rolul cel mai principal în- 
trînsa ; ea singură, prin fatalul ei dar fermecătorese, poate să 
arunce un văl de poesiă asupra acelor plăceri mincinoase, care 
duc pe biata junime la sărăcie, la veştejire, la despoiare şi de 


OD 


multe ori chiar la o moarte prematură. 

Postelnicul Andronache se aruncă în brațele desfrănărei cu o» 
furie nedescriptibilă ; un fel de pornire furioasă, și nesocotită, îl 
făcea să caute pretutindeni, nu inime de iubit, ci victime ale 
plăcerii sale, atrase în laţuri prin ipocrisiă și minciuni. 

Dar natura a pus amorul în inima fie cărui om. Această p- 
siune cerească sai infernală, care une-ori ne înalță iar alte ori 
ne degradează, nu pote să se manifeste cu tărie de cât numai 
pentru un obiect 6re-care. Musica, poesia, pictura, architectura 
şi în fine tot ce este frumos în natură, place mai mult saŭ maï 
puțin fie-cărui om; el însă nu poate să se declare cu stator- 
nicie de cât pentru una din aceste arte, și numai pentru dânsa, 
va, avea o afecțiune durabilă. Tot asemenea se urmează şi 
cu pasiunile amoroase. Ochiul nostru este lacom; dorinţele 
se manifestă în noi abia ce zărim o jună femeie plăcută; dar 
acest neastâmpăr nu este amor ci o furie, un delir momentan + 
căci pe dată ce dorința care ne-a aprins imaginațiunea, se 
află înplinită, ne liniştim și mai adesea căutăm mijloace ca să 
ne desfacem de obiectul ce o aprinsese. Amorul cel adevărat care 
face să palpiteze inima și înalță „spiritul, nu'l putem da decât 
unei ființe pe care și-o alege inima noastră, 


Fanariotul, de şi depravat până la extremitate, poseda însă, 
o scînteie de amor în inima sa, și aceasta, îl făcea nefericit chiar 
în mijlocul celei mai mari veselii. 

Intr'o seară el se întorcea de la Cotroceni unde fuse trămis 
de stăpânul săă ca să dea niște scrisori viziriale unui Del 
Bașă trămis întradins de Sultanul ca să omoare pe Rami Pașa 
ce se întorcea atunci diu Rusial). 

1) Rami Pega luuse m re parte ia revoluți:naa Ianiceri'or în contra lui Mus- 
tafa Bawactar, gi fugise în Rusia ca să și sca. e viaţa. Sultanul Mahmud cunos-+ 
când mentele acestui Pașă și ca putea să) pricinuiască exist-nț+ lul în Peterse 
burg, îl scrise ds ma: multe ori să se întorci în Constantinopole și înduplecân- 


du-l, îl omori împrejurul Bucureșeilur tocmai cârd se pregătea să intre în acest 
orâș. 


Vodă Caragea primind pe Marele Ban C.. 


Fasacicula 8 10 buni în tâtă țara 


34 


Orele nopţii eraŭ înaintate; pe cer se aflaă o mulțime de nori 
mici, care împinși de vânt aci acopereaii luna și făcea să cază 
pe, fața pământului un întunerec adânc, aci iarăși se despărțeaŭ 
și  formaii o mulțime de grupe care, luminate de palida, lumină 
a luneï, presentaŭ privirei o panoramă fantastică și răpitoare. 

In momentele acestea Postelnicul Andronache trecea pe ulița 
Isvorului călare pe un armăsar arăbesc și însoțit de patru tu- 
fekciz ; dar pe cănd cugetarea şi privirea lui erau absorbite de 
frumoasa panoramă a cerului, o voce încăntătoare străbătu au- 
zul săi; el se opri în cale și ascultă cu mare atenţiune un fru- 
mos cântic fanariotic a căruia melodie plină pasiune, fiind căntată 
cu multă artă, produse în inima lui un efect extraordinar. 

Incântat de esclamaţiile amorâse de care este plină această 
cantilenă, se apropie de ferestrele fasei din care oșeaii suavele 
accente, şi văzu cu destulă surpriză o femee jună ca de dou&- 
zeci de ani, forte frumâsă, șezând răsturnată pe un divan de 
mătase şi cu părul eï negru ondulând în neorănduială, Cămaşa 
de borangic, singurul veștmânt ce acoperea trupul ei, era atât 
de transparagiş încât lăsa să se vadă un pept mai alb de cât 
marmura, 0 talie de nimfă. Ea ținea în mână 0 tambură cu 
care se acompania, Ochii ei cei mari şi negri. și plini de văpăi 
amoroase, absorbiți acum în arzătórele visări ce deșteptaii în i- 
nima eï dulcele accente ale melodiei, păreaii că cer o dulce 
mângâere la chinurile ce ea suferea. 

Cântul începea să devie din ce în ce mai slab; tambura îi 
căzu din mână și frumâsa jună adormi într'o poză atât de ră- 
pitoare în cât ar fi putut să piardă minţile celui mai stoic 
dintre filosofi. 

Grecul se deşteptă din letargie și după ce luă seama bine 
la posițiunea localităţei, se îndreptă către curtea domnească, 
dete socoteală de misiunea sa și întorcându-se acasă la dânsul, 


arag 


petrecu toatá noaptea gândindu-se la frumoasa femee ce'l încântase. 

A, doua zi se sculă forte de dimineață și se cobori în gră- 
dină ca să'şi răcorească pieptul de flacăra. ce] ardea; dar pe 
când se plimba cu pași repezi și cufundat în gânduri, el zări 
pe unul din oamenii curţei sale gil chemă la sine. Sluga, după 
câte-va salutări adânci, se puse dinaintea stăpânului săi cu 
mâinele la piept şi înfipt întocmai ca o statue. 

Postelnicul îl privi cu aţenţiune; apoi după ce se mai gândi 
puţin îi zise: 

-— Ióne, am să te întreb ceva. 

— Porunciţi, prea milostive cucoane, şi sunt gata a răspunde. 

— Cunosci tu mahalaua Isvorului ? 

— O0 cunosc. 

— Bine? 

—- Forte bine. 

— Dar pe îpokamenile ce locuesc într'ânsa ? 

— Pe toți, milostive cucóne, până la cârciumari și băcani. 

— Dacă este așa, spune'mi care este cea mai fruntoasă cu- 
«6nă din acea mahala ? 

— Sunt mai multe, milostivul mei stăpân.. 

— Asta, se înţelege, dar eŭ voiă să'mi spui care este cea 
mai frumoasă din toate, 

— Este cocâna Duduca, fiica lui Michale Ciohodaru. 

— Și unde locuesce această frumoasă cucoană ? 

— Ea locuesce împreună cu tată-sgi în nisce case boeresci 
peste drum de biserica Isvorului. 

— Casa are două ferestre cu cafaz în fața uliţei, nu 
este aşa? 

— Intocmai precum ziceți. 

— Ia spune'mi acum ceva semne despre boiul şi frumuse- 
“ea ei. 


— 36 — 


— Este frumoasă ca o zînă, naltă și subțirică; fața o are 
maï albă decăt zăpada; obrajii îi sunt rumeni ca două mere 
domnescă ; are ochi mari și negri ca murele; sprincene negre 
şi îmbinate; buzele ei sunt ca mărgeanul, iar dinții albi ca 
fildeşul; și peste tote aceste daruri firesci, căntă din gură și din 
tambură ca o Hanâmă din serasă. 

— Bravo I6ne, aferim! ai respuns tocmai dupe dorința 
mea. Acum dacă voeşti să te arăţi slugă credincioasă, să faci 
cum vei ști ca să mi-o dai în mână, și eitiți voii răsplăti oste- 
neala cu cinci-zeci de mahmudele. 

— Să trăești, milostive cocóne, întru mulți ani; și de o 
dată cu vorba sărută mâna stăpânului și se depărtă. 

Puțin dupe acestea, Postelnicul deveni posesor al acestei 
rare frumuseți și începu să petreacă o viaţă plină de dulceaţă 
în brațele amantei sale. 

Să lăsăm de o cam dată pe fanariotul nostru adormit pe 
pieptul odaliscei sale; să nu'i răpim acâstă fericire ilusoriă; 
căci el peste puţin o să se deștepte într'o lume reală, plină 
de amăgiri şi miserii iar pănă atunci noi să dăm cititorilor 
noștrii o ideă de prea cocheta și ambițioasa greacă. 

Această Veneră orientală, eșită din rămășițele spulberate ale 
popolațiunei grece din Fanar, precum odinioară strămoșa sa 
zeească eşise din spumele vânturate ale mărei, avea o frumu- 
sefe perfectă, o inteligență viă și un spirit fin și iscusit. Viața 
plină de r&sfățări părintesci ce primise din primii ani ai čopi- 
lăriei sale, și lipsa de educaţie, fâcuse să se desvelească într’ 
însa o mulțime de dorințe nepotrivite cu posiţiunea ei socială ; 
iubea luxul cu deosebire; îi plăcea forte mult viața sgomotâsă ; 
în fine tótă fericirea ei sta în împlinirea celor mai mici gi 
mai estravagarte capricii ale sale. 

Ajungând în flórea juneţei, ea devenise un magnet care tră- 


— 37 — 


gea spre sine tâte privirile şi tóte dorințele tinerilor din Bu- 
-curesci, 

Nu era seară lăsată de Dumuezei, în care să nu se cănte 
sub ferestrele ei cele mai plăcute serenade. Poeţii timpului se- 
easeră nesfărșitele comori ale închipuirei lor fără ca odele, ele- 
giile şi acrostichile lor, să gasească în inima vanitâsei femei 
alt-ceva decăt o stăncâ de granit de care se sfărămaii poeticele 
lor silințe, fâră să producă cel mai mic efect. 

Un singur june isbuti să înmóie inima ei de piatră; dar nu 
cu stihuri, nici cu căntări, ci numai pentru că era fiul domnito- 
rului de pe atunci, Acest noii Paris 1) care a făcut pe mai 
multe Elene din București să "și lase pe Menelaii lor cu buzele 
umflate, îndată ce văzu pe juna grâcă, îi aruncă o domnească 
privire de basilisc care ov făcu să cază ameţită la picioarele sale. 
Amorul acesta nu avu de cât durata unui vis frumos dar efemer, 
căci Beizadeaoa, după ce “şi îndestulă capriciul sti de un mo- 
ment, părăsi pe juna fanariotă, lăsăndu-i chinurile unui prim 
amor ce o amăgise și dorul nestins al viselor de aur ce o deg- 
mierdaseră iu trecut, 

Iată starea morală în care se afla Duduca în séra aceea 


1) Intre concuistele amor6se ale acestui frumos Beizadea, dăm aci 
una care a făcut mare sgomot în societate. Acest june se înamorase 
cu o coc6nă de cele mari, şi orbit de acâstă pasiune se ducea mai 
în tóte zilele și încă de câte donë ory pe zi de o vizita, Soţul acelei 
cucâoe, ne mai putând suferi desondrea, luă decisiunea extremă da a 
omori pe infamul amăgitor al consârtei sale, Astfel dar după ce luă 
+6te precauţiunile necesarie, se ascunsa într'una din odăile caselor sale, 
şi îl surprinse. Beizadeaua:, uitând tot prestigiul puterii sale, sări pe 
ferâstră și numal astfel se putu apăra de lovitura a două glonțe în- 
dreptate asupră ï. Principele Caragea află despre acâstă întâmplare dar 
nu luă nici o măsură în contra cutezătorului, care după ce goni pe 
femeea ce’! desonorase, plecă la moșiă și pus în fruntea unel legiuni 
de arnăuți urmaţi, aştepta cu nepăsare resbunarea Domnului Caragea. 

Există şi o baladă în care se explică fórte bine acest eveniment; 
dar espres.unile obscene ce se coprind într'însa ne opresc de a o 
publica, 


zs Bg-a 


când o văzu pentru prima óră Postelnicul și se înebuni de dânsa. 

Amorul cel înfocat al Postelnicului, pozițiunea strălucită ce 
avea el la curte și cheltuelile céle mari ce făcea pentru Împli- 
nirea dorințelor acestei vanitóse femei, fură de ajuns ca să o, 
facă să uite pe Beizadea. à 

Ea trăia acum o viaţă foarte dulce și plăcută. Diamantele 
şi rubinele, sfofele de mătase tesute cu aur, şalurile de Peisia, 
slugile, trăsurile, armăsarii şi ori ce poate dori o femeiă, ea le 
avea pe toate, îndată ce'şi arăta dorința. 

In primele luni ale acestei legături, sufletul Duducăi nu fa 
turburat de nici o pasiune contrariă amantului săi; dar a- 
coasta nu tinu mult timp. Inima femeei, chiar de se poate ameţi 
une-ori de ambiţioase aspiraţiuni la mărire, la bogăţie și la alte 
vanități atât de plăcute sexului femeesc, se deșteptă apoi cu 
pasiuni mai tari, mai nenfânate. Ast-fel se 'ntâmplă și cu 
frumâsa n6stră eroină. 

Natura a făcut din inima femeei ò carte scrisă cu litere caba- 
listice, pe care, înamoraţii, în vanitafea și egoismul lor, cred 
că o citesc și o înțeleg; în realitate însă sunt foarte puţini a- 
ceia, cari pot zice cu drept cuvînt că aŭ descifrat acele ieroglife 
de la care atârnă mai adesea fericirea şi nenorocirea oamenilor 
şi acești favoriți aï sortei nu sunt tot-d'auna cei nobili și avuţi 
nică cei frumoși sai cu spirit, ci une-ori cu totul din conta; 
căci amorul este o ființă curioasă. S'a zis că e orb; se pste. 
Dar și dacă vede, trebuie să mărturisim că foarte mult îi plac 
lucrurile bizare. 

Postelnicul Andronache credea că descifrase logogriful din i- 
nima greci, dar se amăgea, sărmanul ; căci meritul acesta era, 
pentru moment reservat unui june obscur, ce abia pusese pi- 
tioarele pe prima treaptă a ierarchiei boierești. 

Locuinţa în care fanariotul pusese pe amanta sa, era situată 


= NO 


în styada Caliţii, care pe timpii aceia devenise foburgul favorit 
al nobleţei și al amploiaţilor de toate gradele. 

Juna grâcă simţia, o plăcere din, cele mai mari a privi după 
fereastră pe toţi trecătorii, de la veliţii boieri cu bărbile albe și 
căciuli de samur, până la Catemgii și Iamaci cei cu iglice în 
patru colțuri și ragi pe cap chinezește. 

Un june din aceștia, care sub costumul stă ridicol, ascundea 
o figură cât se pote de plăcuţă, văzu pe gréça noastră şi se 
înamoră de dânsa. 

Tînărul ealemgii începu să treacă noaptea pe la ferestrele 
femeiei ce 7] încântase, și să "i facă serenade, acompaniate de 
oftările amoroase, care erai în stare să topească de compă- 
timire inima chiar a statuelor de marmură. 

Juna greacă nu lăsă pe calemgiă să ofteze mult timp; ci 
sa învoi cu plăcere a "i da gratis fericirea ce o vindea forte 
scump postelnicului. 

Trebue să, adăogăm însă că calemgiul era foarte înfocat și 
nesocotit în amorul săi. Aceste două cualităţi, tuneste amoruri- 
lor clandestine, fâcură pe înamoraţi să cânte, să jóce și să se 
expună în tot chipul, fără de a se gândi că pot fi observați. 
Cu toate acestea ei se înșela; sgomotul serenadelor și sărbă- 
torilor deșteptă atențiunea, vecinilor și vestea merse până la Pos- 
telnicul, Inima acestuia se aprinse de gelosie și văzând că a- 
cea, pasiune culpabilă, în loc de a se înfrâna, creștea mere, 
veni într'0 seară furios și, intrând în camera amantei sale, gezu 
pe divan, fără măcar să o salute. 

Gréca pricepu foarte bine de unde venea agitaţiunea și neo- 
bicinuita purtare a amantului ei; dar voind a se încredința și 
mai bine, se prefăcu să n'a observat nimic și luând un aer 
nevinovat și plin de giaţiă, îl strînse în brațe, și îl sărută pe 
frunte. 


— 40 — 


Acest fals sărutat irită şi mai mult pe amantul amăgit, care 
o respinse din brațele, sale cu furi; ea se prefăcu că plânge 
dar văzând că nici prin mijlocul acesta nu poate face pe a- 
mantul eï a se explica, căzu în genuuchi dinaintea lui şi cu 
ochii înmuiaţi în lacrimi mincinoase, îi zise: 

-— Ce ai, cocóne Andronache, de ești atât de supărat pe 
mine? Spune ce'ţi am greșit ? 

— Më întrebi, nemulțumitoreo, ce mi-ai greşit?... Și ce 
greşeală mai mare puteai face de cât aceia de a mă necinsti 
pe mine Postelnicul Andronache Tuzluc, favoritul lui Vodă pen- 
tru un calic de calemgiŭ? pe mine, care te-am scos din trențe 
şi te am făcut cocână mare ?... 

— Eŭ te-am necinstit!... "ți am călcat cinstea? 

— Da!... maï necinstit, tótă lumea știe acea mirşavă faptă. 

— Să n'am parte de viața mea, să nu'mi ajute Maica Dom- 
iului, dacă "ți voi fi călcat cinstea! gi de o dată cu aceste 
frase se repezi cu o disperare prefăcută și luând imaginea Mai- 
cei Domnului, o sărută cu multă devoțiune ca să atesteze ino- 
centa ei. 

— Să părășeşti casa mea, muiere prefăcută ; să te duci la 
calicul de calemgii, auzit'ai tu ? măne dimineață să nu te găsesc 
aici, căci te voi omori. 

N’apucă să sfirșească bine aceste cuvinte amenințătoare şi 
vicleana amañtă dete un chiot şi căzu jos leșinată. 

Postelnicul luând de adevărat acest legin perdu furia de mai 
"nainte gi printr'un salt repede o luă în braţe și o puse pe 
divan ; apoi chiamă slugile, și îi dere ajutorul necesariă. 

Iscusita femeiă remase în această stare de letargiă prefăcută 
până când văzu pe Postelnicul plângând ca un copil şi cerân- 
du'i iertare că a bănuit un moment virtutea ei; apoi se pre- 
făcu că se deşteaptă din legin, și prin această ingenioasă ma- 
nevră, nepóta Evei isbuti a mânca din pomul vieții, făra a 
perde raiul, ca străbuua sa, 


CAP, YV. 
EDUCAȚIUNEA CIOCOIULUI 


Lectorii noștri cunosc foarte bine agitațiunea în care am lăsat 
pa Păturică în primul capitol al acestei scrieri ; sciù asemenea 
ambițioasele lui visuri şi marea sete de bani și mărire ee îl 
muncea. Este datoria n6stră acum să le spunem mijlâcele în- 
trebuințate de dinsul pentru realisarea acestor aspirațiuni. 

Când acest șearpe veninat călca casa fanariotului, el intra în al 
două-zeci și doilea an al vieții sale. Educațiunea lui intelectnală, 
se compunea dir. citire și scriere în limba românească, şi 6re care 
începuturi slabe de limba grâcă modernă; scia să facă jelbicu 
pilde din scriptură, pitace, volniciă, catastișe de lude și alte 
forme cancelarice obicinuite în timpii aceia; mai scia, şi încă 
foarte bine, să tortureze pe nenorociţii țărani, puindu-le ouă 
ferbinți la subțiori și dându-le fum de ardeii la nas, ca să le 
ia cea mai din urmă para din pungă. 

Dar aceste talenturi nu'i mai serveaii nimic în noua sa ca- 
zieră; el cătă să se instrueze în ipocrisiă și intrigă, şi aceste 
două mari mijloace de parvenire nu se desvoltează nici se pot 
perfecționa de cât prin învățătură. Puiul de ciocoiii simți de 
sineși acest adevăr şi hotărî să'l puie în lucrare. 

A doua zi după sosirea lui, Pestelnicul îl chiămă la uânsul 


— 42 — 


ca săi examineze spiritul şi inteligința spre a vedea de poate 
face ceva dintr’ênsul ; iar când veni înainte, îi zise cu un 
ton îngâmfat, dar dulce : 

— Cum te numești, băiete? 

— Constantin, Cocóne, dar tată-meii îmi zice Dinu. 

— Ştii ceva carte ? 

— Știu să citesc și să seri. 

— Româneşte nu este așa? 

— Da, blagorodnice stăpâne. 

— Alt-ceva maï știi ? 

—" Știt să fac împliniri de bani; am fost cu vinărciul, cu 
oeritul și cu fumăritul 1). 

— Așa de tînăr? 

— Da stăpâne; tata mă lua cu dînsul prin judeţ de'i aju- 
tam la tazidărie. 

— Dar ceva emlinica te-a învăţat tată-tăi ? 

— De! ce să zic, stăpâne; mă cam pricep puţintel. Am 
învățat Pedagoghia şi Eclogarion din scoarță până în scorță ; 
dar atunci când era să'ncep la gramatiki, mwa trămis tata la 
înălțimea, voastră. 

Panariotului îi plăcu naivitatea ciocoiului, iar mai cu s6mă 
pompâsele titluri ce'i da cu atâta prodigalitate; şi avea drep- 
tate, căci nu èste om căruia să nui placă un titlu pe care nu 
îl are şi nw'l merită, dar la care aspiră foarte mult. El zimbi 
cu bunătate gi zise ciocoinlur: 


Îi 


1) Vinăriciul, oeritul şi fumăritul erai dăjdil indirecte ce plăteaii 
particolarii către stat; sub nume de vinăricuii domnesc era dator fie 
care stăpân de viă să dea din zece vedre una, afară de privilegiați și 
scutiți cu hrisóve domnești. O ritul era o dajdiă pentru care se plă- 
tea de fie care vită mare şi mică câte cinci apre-zece parale; fumă- 
ritul asemenea era o dajdie ce plătea stăpâni de pivnițe și cârciumi. 
Aceste dăjdii se vindeaii la particolari şi el le adunaii prin oamenik 
lor numiți taxidart. 


— 43 — 


== Să ştii, băiete, că de astăzi înainte am să te iaŭ subt 
îngrijirea mea; o să te daŭ la școala Domnească să înveți carte 
grecească multă, ca să te proeopsești, să te facă om. Slujba ce 
al sä’mï faci este aceasta: dimineața să vii să më freci le pi- 
cioare, să 'mi ajuţi să mă îmbrae, să "mi dai de spălat, să "mi 
aduci dulceaţă, cafea gi ciubuc; iar după aceia să te duci la 
școlă să înveți. Ai auzit? — Ai, du-te acum de “ți caută de 
treabă. 

Din ziua aceia Păturică se puse pe învățătură cu o silință 
extraordinară, și în mai puţin de doui ani învță limba, grecâscă 
ca un sofologiotatos ; dar el nu se mulțumea numai cu atât. 
Ce “i folesea lui cunoștința unei limbi moarte și a literaturei 
eï atât de antipatică earacterului și intențiunilor sale? — „0- 
mer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Sapho, etc., sunt bnni 
pentru femei și oameni ufemeiaţi, —— zicea ciocoiul în sine cu 
dispreț. Mie "mi trebuese cărți care să ?mi subțieze mintea, să 
mă învețe mijlocul de amă ridica la mărire. Plutarch îmi vine la 
socoteală, comentariele lui Cesar, istoria omenirei, vieţile marilor 
bărbaţi din veacurile trecute și acelea în care trăim, iată căr- 
tile pe care citindu-le cine-va pote să zică cu cuget înpăcat că. 
nu Și-a perdut timpul în zadar. 

Cu asemenea, reflecțiuni intră el în casa unde își avea fana- 
riotul bibioteca!) și àlese tot ce găsi într'ânsa mai bun. Intre 


1) Pe acei timpi ca şi în zilele noastre biblioticile eraii la modă; 
toţi junit mucleleft şz spudaziţi aveai câte o bibliotecă formată din 
cele mai bune cărţi al timpului, pe care nu le citea nici o dată. Bi- 
blioman'a era atât de întinsă în cât mulţi din cei prinşi de această 
patimă, nevoind să sacrifice bani şi timp, chiemaii câte un pictor meșter 
și le zugrăvia prin salóne și prin camerile de studii câte o bibliotecă 
de minune, în care se găsea tot ce ne-a lăsat mai sublim gândirea o- 
menească, de la creațiune şi până la timpii lui Caragea. Judecând în- 
tre oamenii cari aŭ biblioteci şi nu le citesc şi între cei care le aŭ 
numai zvgrăvite, ei cred mai cu minte pe cei din urmă. 


— 44 — 


alte cărți găsi un tractat de fisiologiă şi operile lui Machiavel 
pe care le citi şi le studiă cu mare băgare de seamă! în fine 
făcu tot ee putu spre a deveni perfect în arta pocrisiei și a 
perfidei. 

Se zice că voința tare și statornică învinge toate obstacolele. 
Nu ne putem pronunța asupra acestei maxime; zicem numai că 
Păturică ar fi fost în stare să dea contimporanilor sei o dovadă, 
strălucită că ea se realisă câte odată. Picătura găurește piatra, 
zice un alt proverb. Se poate și nu se poate; acela insă care 
realisă acest proverb, este un om mare în felul săi. 

Păturică era în adevăr un om extraordinar. El își luase ho- 
tărirea de a deveni om mare, și nică un obstacol nu putea să 
°] abată de la această idee fixă. Ca slugă, era dator să lucreze 
mai multe ore pe zi și a se supune la toate slugile cele mai 
vechi de cât dânsul; ca ambițios căta să învețe carte multă, 
precum îi zisese fanariotul şi să se gilească a înlătura toate 
obstacolele ce întâmpina în calea ambițiunei sale. Cum putu dar 
să învingă atâtea greutăți și să iasă triumfător? | 

lată modul ce întrebuința. Când se crăpa de ziuă, Păturică 
se afla lângă ușa Postelnicnlui stând în picioare spre a împlini 
cu exactitate ordinile stăpânului săi. Pe dată ce fanariotul se 
deștepta, el intra in casă, îl freca pe picioare, îl ajuta să se 
îmbrace; îi da de spălat, îi aducea dulceaţă, cafea gi ciubuc, 
Toate aceste mici servicie le executa cu cea mai mare iuțeală, 
graţiă și cu un fel de afecțiune, ce făcea pe fanariot să °l créză 
de cel mai credincios și devotat dintre servitorii săi. 

După ce pleca boierul la curte, se ducea la vătaf și "i făcea, 
o mulțime de lingușiri ; apoi după ce 'și spăla feligenele de ca- 
fea şi curăța bine ciubucele, se închidea în camera sa și se da cu 
totul la citire și la meditaţiuni petrecându-și astfel timpul până 
la ora prânzului, câud, după obiceiul săi, se așeza pe treptele 


sii raza 


scării de la intrarea casei, cu câte o carte în mână și sta a- 
acolo până ce venea stăpânul săi; iar după aceia când gedea 
la masă, el își Jua locul printre servitori și se silea să întrâcă, 
pe toți în zel și activitate. 

Osebit de aceasta, el se purta cu mare amabilitate către toți 
servitorii casei, fără excepțiune ; îi ajuta la lucrările lor şi le 
împlinea dorințele, puindu-se mijlocitor între dânșii gi vătaful 
de curte. 

Această purtare făcu pe Păturică să fie iubit și adorat de 
tote slugile, afară numai de vătaful curţii, care, înțelegând forte 
bine gândurile lui, se piefăcea că nu bagă de s6mă nimic gi ’l 
spiona în tăcere. 

Iu timpul acesta se întâmplă certa postelnicului cn amanta, 
sa, pe care credem că n'a uitat'o lectorii noștri. Fanariotul se 
afla coprins de o mare iritaţie; nu știa nenorocitul de urma să 
crează cele ce se vorbea despre amanta sa, saii jurămintele și 
istericalele prin care ea își proba inocența. Bietul om o iubea 
forte mult, și pentru marea lui nenorocire era gelos ca un turc. 
Ast-fel dar, după multă chibzauire şi reflecțiune, se decise a o 
pune sub privigerea unui Argus. Măsura nu era rea, dar pre- 
sinta mari dificultăți în privinţa alegerei unui individ care să 
împlinească acest impprtant servicii. Prima idee ce i se înfă- 
țiză fu de ao pune sub privigherei unei femei bătrâne ; dar după 
ce mai medită cât-va timp, el zise în sineși încruntând sprân- 
cenele ; „Muerile cele bătrâne se corump fârte lesne.“ Se gândi 
să aducă un eunuc din Constantinopole ; dar lepădă şi această 
idee, căci ştia din încercare căt prețuiește și credința eunucilor. 

Obosit în fine de a căuta și a nu găsi vindecarea grijei ce 
"1 muncea, se lăsă pe sofa oftând din băierile inimei ; dar după 
ee se mai gândi un minut se sculă cu repeziciune și bătu din 


palme, 


— 46 — 


La acest semn de chiemare, întrebuiuțat forte mult pe acei 
“timpi, ușa se deschisa și intră Păturică cu ochii plecaţi în jos 
și cu fața mai umilită de cât a unui călugăr. 

Panariotul îl privi cu mulțămirea ce simte tot omul când 
găseşte cr a căutat; apoi zise: 

— Apropie-te, Dinicule, că am să “ți vorbesc. 

— Porunceşte, stăpâne, zise prefăcutul ciocoii înaintând 
către stăpânul săi cu mâinile puse pe piept și ochii plecaţi 
către pământ. 

— Ia spune-mi, Diuicule, cum trăești tu în curtea mea? 
Te mulțumești de bucatele cu care te hrănesc și de hainele cu 
care te îmbrace ? 

— Foarte biue, stăpâne; nu sunt vrednic să mulțumesc 
lui Dumnezeii pentru marea bunătate ce ai arătat gi arăţi cu 
mine. 

— Ia spunemi acum, mă iubeşti tu pe mine? 

— Te iubese, stăpâne, mai mult de cât pe tatăl-mei, 

Fanariotul surîsé cu îngâmfâre; apoi după ce 'și răsuci de 
câte-va, ori negrele sale mustăți, zise : 

— Ascultă, Dinicule. Am să "ți îucredințez una din cele 
mai tari taine ale sufletului meŭ; bagă însă de seamă, să mă 
slujeşti cu dreptate, căci în alt chip nu nnmai că vei pierde 
-nădejdea de procopseala ta la care mă gândesc de atâta vreme, 
dar te și voi pedepsi fară milă. 

— Iti jur, stăpâne, să te slujesc cu credință la ori-ce 'mi 
“vei porunci. i 

—» Fï bine, Dinule, ascultă. Cunoşti tu pe Duduca? 

-— Nu o cunosc stăpâne. 

— Cum se poate să nu cunoşti tu pe ţiitoarea mea? 

— In adevăr, stăpând nu o cunosc. 

Asta nu face nimic. Duduca este o fată foarte frumôsă 


sist br e aut 


pe care o iubesc până la nebunie, şi fiind-că o fată ca dânsa, 
‘póte să placă și altora, m'am gândit că mar fi răi a o pune 
subt privegherea unui om credincios. Ai? ce zici tu; bine 
m'am gândit ? 

— Foarte bine, stăpâne. Paza bună trece primejdia cea rea, 
zice parimia. 

— De și Duduca, mea, este foarte înțeleaptă și n'am simţit 
până acum nimic despre dânsa... 

— Așa este, blagorodnice stăpâne ; ai dreptate. 

— Dar pentru mai mare siguranță, te-am. ales pe tine ca 
să o păzeşti. 

— Când este vorba să te slujesc pe Domnia ta, stăpâne, 
sunt, gata a trece chiar prin foc; spune-mi numai ce am să fac 
și vei vedea. : 

— Aferim, Dinicule, aferim ; să trăești, copilul mei ; cine 
slujește cu zilos pe stăpânul săă, pe acela nu'l părăseşte D-zeii. 
Duduca 'mi-a zis că "i trebue un fecior; cată dar să te muţi 
cu locuința la dânsa și să treci în fața ei ca o slugă credin- 
cioasă, să o asc "a ori-ce “ți va porunci; să te prefaci că 
mu bagi de seamă amic, să nu vezi și să nu auzi nimic, și 
să vii în toate zilele la mine să "mi spui tof ce seva petrece 
în casa ei, fără să treci cu vederea cel maï mic lucru. 

— Voiă nrma întocmai poruncilor blagorodniciei tale, și mă 
voiă sili cât voi putea ca să mă fac vrednic de îucrederea ce 
aï în mine. 

=— Să trăești, copilul mei; și de odată cu vorba băgă mâna 
în buzunarul anteriului şi scoțând cinci-zeci de rubiele, zise : 
Ține, Dinicule și să fă cu minte, mă 'nțelegi tu? 

Păturică, ca ciocoii fin ce era, îngenuchie dinaintea fanari- 
oului, îi sărută mâna cu cea mai mare umilință şi făcu să 
cază din ochii săi de şearpe, două lacrămi de acelea ce în: a~ 


— 48 — 


parență arăt o inimă plină de recunoștință, dar în realitate nu 
sunt de cât plânsul crocodilului prin care amăgeşte victima sa. 

După această scenă de tartufism jucată cu atâta măestriă, 
ciocoiul părăsi camera stăpânului săi şi intră într'a sa. 

Liber acum de povara simulării, începu a se preumbla prin 
eameră cu pași rari și precipitați. Trăsurile feței sale luară un 
aspect stranii, ce lăsa să se zărească, une-ori expresia unei 
nespuse bucurii de a'și vedea înplinite dorințele sale de atâta 
timp, câte o dată un nuor de neîncredere îu viitor, schimba 
într'o clipă faţa fisionomiei sale; apoi iar cădea într'un fel de 
apatiă, din care trecea cu iuțeală la o ferósă și amenințătóre 
veseliă.. 

Această criză morală ținu câte-va momente, iar dupe aceea, 
fisionomia ciocoiului se lumină și, cu liniștea ce'i redase încre- 
derea în sine şi în dibăcia sa, el exclamă cu bucuriă ; „lată-mă 
în sfârşit ajuns la ținta dorințelor mele! Am în mâni pe ți- 
tórea Grecului, patima lui cea mai de căpetenie; în sfârşit am 
cheia acelui strălucit viitor pe care”l visez de atâta timp. Ce 
fericire, ce neprețuită fericire !... Ac6sta est: irsheiă cu care 
cine-va poate deschide chiar porţile raiului ... i de ce nu?... 
Eva a scos pe Adam din Rai ca să dea prilej altei femei a i'l 
deschide mai în urmă. O femee a făcut pe Greci, după cum 
zic cărţile, să se bată zece ani de-a rîndul. Favoritele din 
harem țin în mână soarta împărăției turceşti; chiar aici la 
noi vedem pe Domnița întoreând curtea și ţara întreagă după 
plăcerea ei, și daca ea a făcut pe stăpânul mei din Cioho- 
dar, Postelnie mare şi Cămăraș, de ce óre dar Duduca să nu 
facă din mine un om puternic, fericit?... Pildele nu ne lipsesc. 
Câţi aŭ fost ca mine, ba încă și mai răi de cât mine; căcă 
slavă Domnului, nu sunt ţigan, şi cu tâte acestea prin mulieri 
i alte marafeturi ciocoieşti, chiar și țiganii aŭ ajuns azi la 


— 49 — 


> 


NN 


aai 


Kera Duduca, smanta Postelniculuï. 


Faseicula 4 10 bani în tâtă țara 


— 90 — 


noi în protipendada, în cât maï în cotro să te întorci de pos- 
telnici, logofeți și vistieri. Prinde inimă, dragul mei Păturică ! 
mâne vei pune îșlicul în cap, şi de va vrea Dumnezeu cu tine, 
nu va, trece mult și vei avea moșii, țigani și averi nenumărate, 
şi tiä atunci cine-va să'ți céră socoteală despre mijloacele prin 
care aŭ dobindit tâte astea? viš, de va putea! 

Pe când Păturică își creia în imaginaţia sa aceste realisabile 
visuri, ușa camerei sale se deschise și intră un ţigan înă- 
untru. 

— Ce cauţi dici, cióră? zise ciocoiul supărat. 

— Mě isrtă, logofete Dinule, dar am venit săți dai o 
carte de la băbaca dumitale. 

— Aďo "ncoace, cidră, și piei din ochii mei. 

Țiganul se retrase și Dinul Păturică deschizând scrisorea, 
citi cele următoare : 


„Cu părintâscă dragoste mă inchin dumitale, prea iubitul 
„mei fiù. 


„lată doi ani în cap de când te-am dat pe pricopseală la 
„Postelnicul, şi nu văz nică un spor de la tine; aceasta mă 
„pune în mare aporie. Se vede că tu în loc să te silești a 
„și la obraze, umbli haimana pe poduri cu derbedeit. Ba- 
„Să-ţi mințile în cap, măi băiete, vezi că eù sunt bătrân și să- 
„Tac; să mal la mine nici o nădejde. Cum îţi vei aşterne, așa 
„vei dormi, auzitu-m'ai ? Scris6rea ce'ți empericlisesc, este că- 
„tre d-lui Postelnicu; săi o dai negreşit, căci îi vorbesc pen- 
„tru tine și rog să te puie în vre-un mansup. 

Al tăi prea doritor 
părinte, 
Treti Logofet Ghinea Paturică ot Bucov sud. Saat. 
1816, Maiu 17 


ai E 


După ce Păturică citi această scrisoare, scâse călimările de 
la brîù, se aşeză pe un scăunel și puind piciorul drept peste 
cel stâng, scrise răspunsul acesta : 


„Cu fiască plecăciune, 

„Părinteasea  D-tale scrisoare de la 17 zile ale lunei lui 
„Mai, am primit-o cu nespusă veselie, și m'am bucurat din 
„Tărunchi că te afli sănătos căci ei, din mila cerescului pă- 
„tinte, mă aflu în toată întregimea sănătății. Bucură-te, taică, ş; 
„iarăşi bucură-te căcă de şi am slujit doi ani la Postelnicul pe 
„îmbrăcăminte și mâncare, și mi-am plecat capul la toți calici 
„fără osebire, dar acum, slavă Domnului, am pus mâna pe 
„pâine și pe cuţit. Am oprit roata norocului: n'am să mă mai 
„tem de nimic. 

„Postelnicul m'a ales sfetnic de taină al săi, și pe negân- 
„dite mi-a încredinţat o taină prin care în puțin timp pot să 
„ajung óm mare. Atât de o cam dată; iți voi maï serie.“ 


Prea plecat şi doritor 
Al D-tale fii, 
„Dinu Paturica“ 


După ce plicui şi precetlui acâstă scrisoare, chiămă de afară, 
pe ţigan, “i o dete în mână gii zise: „Du această carte la 
Postelnicie și spune să o trămiță la Bucov, tără cea mai mică 
zăbavă | al auzit ?,..“ 

Țiganul dispăru cu iuțeala vântului, jar ciocoiul se lăsă pe 
pat gi adormi gândindu-se la exploatarea minei sale. 


CAP. VI. 
IPOCRIȚII ÎN LUPTĂ 


A doua zi dupe intrevorbirea confidențială dintre Postelnicu 
Andronache și Dinul Păturică, acest din urmă străbătea strada 
Caliţei cufundat în meditațiuni serioase. Preocupaţiunea lui era, 
atât de mare, în cât de multe ori se lovea piept în piept cu 
trecătorii după drum; dar pe când se afla în dreptul caselor 
lui Armaş M. fu atras de sunetul cel nasal și ascuţit al unei 
voci ce striga: — Dinule! he, he, Dinule! ia fă-te în coace, 
ştrengarule ; unde-ai plecat așa de dimineaţă ? 

Păturică, deșteptai din asopișmul în care se afla, se uită în 
toate părţile, și văzând la poarta acelor case un omuleț cu 
statura scurtă și groasă, cu fața rotundă întocmai ca o lună 
plină desemńată pe păreţi ; cu ochii mici ca de tătar, cu nasul 
turtit și cu gura largă, armată cu niște dinți mici stricați, re- 
cunoscu într'ânsul pe Niculăiţă, vătaful de curte al armașului, 
carele, mai norocit de cât dânsul, începuse de mult timp a 
zeciui averile stăpânului săi și acum nu aștepta de cât rangul 
de tori Vistier drept plata ostenelilor sale, şi supranumele 
de Buclukei boier pentru multele șiretlicuri şi încurcături ce 
făcea, 


Păturică trecu drumul și salută pe îngâmfatul vătaf cu o 
închinăciune până la pământ. 


— 53 — 


— Ce mai veste poveste, Dinule? întrebă vătaful mândru de 
mosițiunea sa. 

— Nimic noŭ, nene Niculăiţă. 

— Unde te duceai așa iute și cu capul între urechi? 

— La cucoana Duduca. 

— A!a! înțeleg, la ţiitoarea stăpânului tăi. Și ce-ai să 
faci acolo aşa de dimineaţă ? 

— Ti duc un rëvag. 

— Din partea cui? 

— Dintra stăpânului mei. 

— Dar ce? s'a împăcat cu dânsa ? 

— Trebue maï întâi să știi de aŭ fost certați. 

— Va să zică nu știi nimic? prostule i 

— Nimic de tot; adaose Păturică cu o privire malițioasă. 

— Află dar de la mine că ek-aii fost certați foarte răi. 

— Și de ce, nene Nieulăiță ? 

— Auzi cole, de ce? fiind-că diavolița de greacă vrea să 
ție doi pepeni într'o mână, adică este amorezată după un ca- 
lemgii de la Vistierie. 

— Ași! nu crez! 

— Orede ce “ți spui eŭ. Postelnicul Andronake a aflat a- 
«est, amor tainic și s'a certat cu dânsa furcă. 

— Poate; dar ia spune-mi cine este acest calemgii ? 

— Este fiul lui Căpitan Gheorghe Basma de la Dorobănţie. 

— Ce fel de om este acela? 

— Este un băiat de doub-zeci și doi până la două-zeci şi 
inci de ani, frumos, gingaș și subțirel, parcă e tras prin- 
trun inel. 

— O fi iubind'o, mă nene Niculae ? ai, ce zici? 

— Mi se pare că da, fiind-că nu înțeleg cum ar putea să 
facă atâtea comedi dacă mar iubi-o ? 


— $4 — 


— Şi ce comedii face ? întrebă Păturică cu nerăbdare, 

— Trece cu lăutari pe Ja miezul nopții; se oprește dina- 
intea ferestrelor eï, oftează, cântă şi cele-Palte. 

— Numai atât ? 

— Ba şi ceva maï mult: sare prin grădina Mitropoliei ; 
dintr'6nsa trece întm'a grecei, acolo intră în curte și se as- 
cunde într'o claie de fân până pleacă Postelnicul; iar dupe 
aceea se duce dei ține locul lângă frumoasa greacă; cu alte 
cuvinte fericitul calemgii se bucură fără nică o cheltuială de 
femeia, pentru care stăpânul tăi varsă atâta aur și argint, 

— Eşti bine îucredințat despre aceasta ? 

— Mai bine nu se poate; omul care 'mi-a spus această 
taină este atât de credincios încât aşi putea să jur în biserică, 
pentru dânsul. Dar ia spune'mi, de ce "mi faci atâtea întrebări 
asupra acestei pricini ? Oare voești s'0 prinzi și să te arăţi cu. 
slujbă înaintea stăpânului tăi ? Să nu facă această nerozie, mă. 
băete, căci o să te căești forte mult, 

— Și de ce să nui daŭ pe față această neagră vânzare? 
adăogă Dinul, cu oare-care aprindere prefăcută, 

— Voeşti bă afli pricina pentru care te opresc ? 

— Da, căci ei iubesc pe stăpânul meă, şi nu voesce să ’} 
vëz înşelat de o femee desfrânată și fățarnică, 

— Eşti prost, băete! Tu nu ştii ce va să zică patima dra- 
gostei. Ascultă: tu o să te duci la stăpânul tăi şi o săi spui 
că greaca ’l înșeală, nu este așa? El de o cam dată o să te 
crează, 0 să "ţi zică: aferim Dinule! ba, încă poate să "ți dea 
şi un bunicel bacșiş; dar după aceia, o să se ducă la greacă, 
o să se certe cu dânsa, o s'o sperie c'o gonește din casă, și 
cele-Palte, Ea ca să’l încredințeze că e nevinovată o să înceapă 
să plângă, o să "Și smulgă părul din cap, o să jure pe tot ce 
are mai stânt; în cele după urmă o să se prefacă că leșină ; 


za Pie 


și atunci stăpânul tăi ca un fermecat ce este, o să se împace 
cu dânsa. 

— Atât mai răi pentru dânsul. 

— Zi mai bine că pentru tine o să fie răi, nerodule. 

— Dece? 

— Fiind-că pe dată ce se vor împăca, greaca o să între- 
buințeze toate mijloacele, ca să afle pe pârâtorul eï. 

-— Dar stăpânul mei nu o săi spuie. 

— Ţi-ai găsit! Ba o să'i spue, și încă chiar fără voia lui, 
căci ast-fel merg treburile dragostei. He! he! băete. Tu ești- 
un copil de eri d'a-laltă eri, nu ştii nimic. Ascultă-mă pe 
mine, că sunt lup bătrân, am dat cu capul de pragul de sus 
şi am văzut pe cel de jos. Când bărbatul şi femeia, se iubese 
şi țin în dreptate, viața lor curge dulce întocmai ca apele 
unui pârâi liniștit; dar când muierea începe să calce strâmb 
şi o simte bărbatul, inima lui arde, știi, ca peştele pe cărbuni. 
Ziua și noaptea se gândește tot la, necredința muierei; aci se 
ceartă cu dânsa și o lasă, aci iarăși se împacă, şi am băgat 
de seamă că la asemenea împăciuiri, omul face mai multe jertfe 
pentru o femee netrebnică de cât pentru una cinstită. Ast-fel 
dar greaca o să ceară de la stăpânul tăi, ca dar pentru îm- 
păcăciune, depărtarea ta din slujba, lui, şi poate chiar o falangă 
bunicică dată din'aintea porţei caselor ei, ca să te înveți minte 
a nu mai băga zâzănii între dânsa și Postelnicul. 

— Ai dreptate ; dar, ia spune-mi ce trebuie să fac? 

— Să închiză ochii şi să "ți cauţi de tr6bă, ca un băiat cin- 
stit ce ești, și vei vedea cât de mult o să te iubâscă amândoi 
iar trebșorele tale o să "ți mârgă de minune. 

Dinu Păturică salută pe Mentorul săi și plecă înainte, mul- 
tumit de poveţele lui, căci găsise într'6nsele o complectă apro- 
bare a politicei sale. Ajungând la casele Duducăi, el intră pe 


— 56 — 


portita cea mică, sui scara ei, se puse jos în pridvor pe un pat 
de scânduri acoperit cu un chilim de Țarigrad. 

Era pe la orele nouă de dimineață; greaca se sculase și se 
dusese la oglindă ca să “și puie în regulă grațiile maltratate 
de voluptâsele plăceri ale nopții trecute şi să mai adaoge 
câte-va, frumuseți artificiale, ca să dea mai mult interes celor 
fireşti. 

Toaleta femeilor cochete din zilele noastre de și a devenit o 
îndeletnicire forte grea și împovărătoare pentru bietele slujitore 
din causa nenumăratelor forme și pieptănări, de limpeziri cu ape 
aromatice şi chimice pentru lustruirea, dregerea, și împrospătarea 
pieliței obrazului și alte nenumărate nimicuri femeeşti ; cu tâte 
acestea, ea rămâne o jucărie de nimic, în comparație cu toa- 
leta elegantelor din timpii Domnilor Fanarioți. 

Kera Duduca, de şi se afla în anii cei mai frumoși ai virs- 
tei femeești; dar destrămata viaţă ce petrecea o făcuse să alerge 
forte de timpurii la ajutorul graţiilor împrumutate. Astfel 
dar toaleta din toate zilele se compunea, dintr'un șir de torture 
la care ea se supunea cu cea mai mare resignațiune, numai ca 
să "ȘI conserve acea frumusețe care făcea, pe Postelnic să depe 
la picioarele ei toate jafurile câte le storcea din biata țară, și 
pe frumosul calemgii a o numi cheruvimul săi și a o iubi cu 
o ardóre egală amoruluï ce avea ea către dânsul. 

In toate nopțile, după ce expedia pe amândoi adoratorii ei, 
se ungea pe obraz cu alifie vânătă; dimineața se ștergea cu 
albuș de oŭ, se aburea cu carămizi încălzite în foc și stropite 
cu apă de salcâm; apoi se spăla cu apă de pelin. Acestea, le 
făcea, să întindă pielea obrazului și să dispară sbârciturile ; a- 
poi se ştergea cu un burete muiat în apă de castraveți, ca să 
scótă petele, și se spoia cu dres ca să dea pieliței o culoare 
mai albă. 


= 503 


După toate aceste operațiuni care m'aveaii alt scop de cât 
a albi, a întinde și a întineri pelița obrazului, venea rumenéla 
cea mincinoasă cu care își colora obrajii și buzele, gogoșele de 
ristic arse cu care își înegrea sprâncele, și plasturele cele ne- 
gre cu care își făcea murse saŭ benghiuri falșe. 

După ce greaca, își săvirși acea toaletă complicată, și se mai 
întorse de câte-va ori pe dinaintea, oglindei, zimbind și gesticu- 
lând ca să se asigure dacă e de ajuns graţioasă, dete ordin ca 
să introducă în camera sa pe mesagerul postelnicului. 

O ţigancă frumușică se arătă în ușa sălei și făcu semn lui 
Păturică să intre înăuntru. El intră și dete scris6rea, apoi tră- 
gându-se înapoi către”ușă, se strânse la pept şi luă o posițiune 
atât de umilită și plină de smerenie în cât ar fi putut să a- 
măgească pe ori și cine. Dar Kera Duduca, care era personifi- 
carea, fineţei și a vicleșugului femeesc, pricepu fățărnicia, chiar 
sub acel văl de prostatică modestiă,. 

Ea citi scrisoarea până la un loc fără să lase a se zări pe 
figura’ vre-un semn de surprisă bună saii rea ; dar când ajunse 
la partea aceia prin care Postelnicul îi recomanda pe acel noŭ 
Argus înveștmântat cu anterii și giubea, ea își aruncă fără 
Yvie ochii asupra ciocoiului, și, întocmai ca vulpea ce vede și 
simte cursa întinsă, zîmbi cu amărăciune și îşi continuă lectura 
până la sfirșit. După aedia sărută serisórea și băgând-o în sîn, 
se puse a examina cu mai multă atențiune figura lui Dinul 
Păturică, care, de și în acele momente de prefâcătoriă exprima, 
un fel de nevinovăţiă amestecată cu stupiditate, dar tot lăsa 
a se străvedea, îndestule vicii, dintre care cele mai principale 
eraŭ rëutatea și laşitatea, 

Am zis că greaca era viclénă ca o vulpe; ca să dovedim 
însă cât de adâncă și pătrunzătoare era, fineţea spiritului ei, 
cată să arătăm că cu toată arta te puse Păturică în lucrare 


spre a face să dispară din trăsurile feței sale întunecâsele inten- 
țiuni și aspirări ce'i rodeaii inima, nu numai că nu putu să o 
amăgească dar o făcu chiar să înțeleagă și mai bine cu cine 
are a face. 

Trecură câte-va momente în care acești doui actori se pri- 
veaŭ unul pe altul fără să pronunţe o vorbă măcar. Acâstă, 
tăcere serutătoare sămăna fârte mult cu liniștea aparentă a 
două fâre ce staii de se observă cu o prefăcută nepăsare mai 
nainte de a sări cu asalt una asupra alteia, 

In fine gréca hotărî să dea asaltul; ea începu de la una 
din cele mai mari slăbiciuni ale ciocoilor, adecă de la mândriă. 

— Ei bine, logofete Dinule, îi zise ea cu un zîmbet des- 
preţuitor ;  Cilibi Andronache îmi serie că de astăzi înainte až 
să fii una dintre slugile casei mele. 

— Më bucur din toată inima, milostiva mea stăpână. 

— 0 fi precum zici; dar uite, te văz înbrăcat bine, cu 
giubea, cu anterii, cu fermenă, cu papuci galbeni și cu fes de 
Țarigrad ; pare că ești scos din cutiă şi asta nu'mi prea place. 
Să lepezi aceste haine boierești, și să te îmbraci cu haine de 
fecior prost, 

— Voi face după plăcerea domnii-tale, milostivă cocónă. 

— Da, negreșit, câci o să te trămiț cu coșnița în târg și 
nu voi ca pazarghideanul meii să poarte c&eșiră şi îşlic. 

— Voi face ori ce'mi vei porunci, milostivo. 

— Asta o crez, căci la din potrivă voi întrebuința gârba- 
ciul pe care îl vei fi văzut pote atârnat d'asupra ușii sakna- 
siului!). i 

— Më voiă supune în tăcere la ori ce va găsi cu cale mi- 
lostivirea, ta. 


iii 

1) Sacnasiii se numea o cameră mică situată în tundul săli, gi îm- 
podobită cu pat și perne, unde așteptaii cei ce veneaă cu trebuințe 
până ce îi primea boiăriă în casă. 


— 59 — 


Gréca văzând marea, ipocrisie și falşa resignaţiune cu care cio-— 
coiul primea, aceste lovituri groasnice, se spăimântă dar nu dis- 
peră. 

— Aşa precum îţi zic, răspunse ea, o să te puii să tai 
c6pă la bucătărie, să speli vasele, să tai lemne, să aduci apă 
cu sacaoa de la Filaret și alte mărunţișuri. de felul acesta. 

— Prea bine, stăpâna mea, le voii face toate acestea, ba 
încă şi mai multe; numai ca șă te văd mulțumită. 

— Vei şedea toată ziua în pridvor cu capul gol, căci la în- 
potrivire îţi voii pune cre, te voii unge cu miere și te voii 
lega de stâlpul porţii ca să te mănince muștele și să ridă lu- 
mea de tine !... ai înțeles? 

— Am înţeles, milostiva mea, și sunt gata a suferi și maï 
mari pedepse de cât acestea fără a mă plânge, căci stăpână-meii 
te iubește și eii trebuie să sufer ori ce mi-s'ar întâmpla după 
urma, domnii-sale. 

— Peste putință, zise grâca în sine, disperată de sângele rece. 
al ciocoiului; și avea dreptate, căci tote săgețile vicleșugului ei. 
se tâmpiseră în inima de pâtră a ciocoiului. Prima idee ce “i 
veni în minte fu de a rupe legăturile de amor ce avea cu ca- 
lemgiul, singurul mijloc dea se pune în siguranță despre spiona- 
giul lui Păturică ; pe dată însă ce se gândi la dulcele momente: 
ce petrecuse și încă petrecea, cu acel june fumos, sângele i-se 
concentră în inimă și fața i-se îngălbeni ca câra. Să ție pe a- 
maat, ciocoiul ar fi trădat’o negreşit și ar fi perdut pe postel- 
nicul Andronache, care o îngrijea ca pe o domniţă. 

Aceste două idei deveniseră în acel moment, Scylla şi Carybda- 
pentru grâca n6stră. Dar arsenalul vicleniilor femeești esta forte: 
mare; ajunge numai să știe cine-va să caute într'ânsul 
şi de sigur va găsi câte ceva pentru ori-ce împrejurare. Gréca 
căută şi găsi în adevăr mijlocul de a scăpa din tóte cu față. 


— 60 — 


curată. La această fericire negândită fruntea ei se lumină, trä- 
surile obrazului săă luară un aer dulce și zîmbitor ; atunci pri- 
vind pe Dinul cu dulcéță îi zise: 

— Ia spune-mi, Dinule dragă, cum ţi-s'a părut purtarea mea 
către tine ? Nu este așa că sunt o nebună ? Auzi colo! să sperie 
cine-va pe un flicăiaş aşa de frumos și muchelef! Să maï grijă 
de nimica; o să trăieşti în casa mea ca la peptul maicei tale ; 
tot ce fi am zis n'a fost de cât glume. Ai, de! fi mai cu i- 
nimă ! 

Dinul năbuși în mica sa inimă bucuria acestui mare triumf, 
Şi apropiindu-se de grâcă, cu o sfială prefăcută, făcu mătanie 
și “i sărută măna; apoi îşi luă ziua bună și se duse. 


CAP. VII. 


Penă nu facă foc, fum nu ese. 


a a. 


Două săptămâni în urma celor descrise în capitolul prece- 
dent, într’o noapte răcoroasă de primă-vară, Postelnicul Andro- 
nake eșea de la amoreaza sa cu ciubucul aprins și cu sluga 
după dânsul, care ţinea în mână o kissea de gal plină cu 
tutun, iar în cea-l'altă o pereche de papuci galbeni. Trăsurile 
feţii postelnicului, de și puțin cam descompuse, arăta acum o 
mulțumire pacinică și lipsită de grijile ce muncise pe bietul 
fanariot, cu vr’o cât-va timp mai n'ainte. 

Intro ulicioară întunecoasă ce duce în mahalaoa Dudescului 
sta de mai multe ore o butcă elegantă cu doi armăsari. Când 
boierul se apropie de acea uliţă, sluga alergă către locul unde 
sta ascunsă trăsura și strigă: „Trage, Ioniță !“ 

Fanariotul se sui în trăsură, şi ciocoiul în coadă, strigând 
cu o voce tare: „Acasă!“ 

Rog pe bunii noștri lectori să lase pe Postelnicul a dormi 
în pace pe sofaua sa, căci are mare necesitate de somn, ca 
nu cum-va să "și piarză deștept, illuşiile fericirei sale; iar noi 
să ne întoarcem iar în strada 'Caliţiei, ca să observăm ce se 
petrece în casa amanți salg 

Era o noapte frumoasă, o noapte tocmai bună pentru amo- 


— 62 — 


uri romantice Frumos este în adevăr amorul de inimă, căci 
el ne procură momerte de o fericire sublimă. Câte simţiri în- 
cântătoare nu încearcă un amant când pentru întâia dată sur- 
prinde surisul dorit al femeei ce ’l iubește! cât de înfocate 
sunt palpitaţiile inimei sale, când el depune primul sărutat pe 
buzele ei arzătoare ; apoi, câte încântări nu mai culege el din 
treacăt în dulcea viață a amorului, când într’o adunare sai la 
un bal, îi vine din timp în timp câte un semn de dulce su- 
venire făcut cu o graţioasă sfială, sai o privire plină de des- 
merdare, aruncată pe furiș și care îi zice în limba cea miste- 
rioasă a inimei : te iubesc !... te iubese!... din tot sufletul! 

Dar amorul este o medalie cu două fețe. Să întoarcem acum 
medalia pe partea cea opusă. 

Ce ziceţi d-voastră despre acele amoruri sgomotoase, care în- 
cep prin serenade de lăutari și une-ori de bande militare în- 
soţite cu tobe și cu tipsii întocmai ca la grădina lui Giafeh 
şi care se termină prin păruieli, în clasele de jos, și prin ceva, 
mai răii în cele de sus? Ce crimă aŭ săvârşit pacinicii locu- 
itori ai vecinătăţei, ca să fie deșteptaţi din somn în strigările 
birjarilor și oftările cele monotone și ascuţite ale amorezilor 
vulgari mai indiscreți de cât pisicile: căcă aceste dobitoace 
sentimentale miorlăesc și ele o lună pe fie-care an, și apoi ne 

„lasă în pace, în vreme co pisoi cef cu două picioare, nu nu- 
mai că miorlăe neîncetat, dar neavând destulă încredere în se- 
ducţiile vocei lor, mai iaŭ şi pe alţii de le ajută. Dar răul 
prin rěň se pierde, zice un vechi proverb. 

Asemenea 6meni nesocotiţi, care pun întristarea şi disperarea, 
în inimele biețilot consorți și părinţi, își iaŭ mai ádesea plata 
nelegiuirei lor, prin trădarea ce le fac femeile, corupte de 
dânșii ; căci femeia care a avut curagiul să calce jurămintele 
făcute înaintea altarului, și juna fată care a desonorat perii 


— 63 — 


albi ai părinților eï pentru vorbele dulei ale unui amant aprins 
de o patimă ilicită, ce preţ vor pune 6re pe niște angajamente 
trecătoare, dictate mai tot-d'a-una de capriciii şi prea rar de 
inimă ? 

O juni! daca aţi ști voi unde vă duc aceste amoruri neso- 
«otite, pâte aţi fi mai scumpi în răsipirea ilusiunilor juneței 
voastre ! Voi nu știți cu ce monedă vă plătește femeia care a, 
primit să'i sacrificați anii voștrii cei mai frumoși, timpul, ave- 
rea și chiar ondrea vostră. Voi nu știți că acea, ființă pe care 
voi o credeți ângerul vostru, scăparea și desmierdarea inimei 
vóstre, aceia este în stare a vă trăda pentru un diamant, pen- 
tru un şal, și de mai multe ori pentru câte o vorbă de spirit, 
care sfișie şi batjocorește sânțenia amorului vostru. Și ce cule- 
geţi voi 6re din tâte sacrificele ce faceți pentru aceste statue 
de marmură? In locul amorului, trădarea; în locul fericirei, 
disperarea, care slăbeşte și derimă focul şi energia facultățe- 
lor vóstre, şi, ce e mai răii, perderea iluziunei care aduce cu 
sine scepticismul mostru de sânge, părinte al turbării și al sin- 
ucidului. 

Fericire perfectă nu există pe acest pământ; acâsta s'a zis 
de mult timp și de oameni forte învățați; avem însă ceva care 
seamănă cu dânsa; avem ilusiunea, credința și speranța. Aceste 
„daruri divine compun aci pentru noi ceia ce numim fericire. 

Un june care a iubit pe o femeiă cu credință și devotament, 
şi a fost resplătit prin indiferință, ipocrisiă și trădare, acela 
perde încrederea în femei; pentru dânsul nu mai există fericire 
conjugală ; prin urmare el nu se mai îns6ră, séŭ chiar de se 
supune la acâstă datoriă socială, inocentul amor al soţiei sale, 
graţidsele ei surideri, fragedele ei îngrijiri, pentru dânsul trec 
de prefăcătorii ; femeia, simte tote acestea, cârcă a'l încredința, 
despre sinceritatea, amorului ei, dară nu reușește. In fine lu- 


SE pasi 


crul se termină ast-fel: dacă femeia este virtusă, suferă în 
tăcere, suspină și mâre; iar dacă are caracter slab, cade în 
haosul perzării, tărînd dupe sine în ruşine şi pe nevinovați 
săi copii. 

Dar să venim la subiect. 

Era una din acele nopți de vară, în care natura întreagă, 
îşi deschide comorile uimitorelor sale frumuseți spre a ne da o 
ideiă perfectă de sublimitatea eï; bolta cerului era de un al- 
bastru încântător ; stelele presărate pe spaţiul ei nemărginit, 
de astă dată erai pline de o lumină magică; luna a cării pa- 
lidă și dulce faţă umple de dor și de ardore inimele simţitore 
sta aninată printre turlele Mitropoliei și ne mai putând din 
acel loc sânt să'și urmeze infocatul ei amor cu junele păstor 
Endymion, amantul ei din vremile păgâne, ea părea a privi cu 
o nesațioasă bucuriă la atâția înamoraţi ce se desmierdei cu 
înfocare sub razele ei amoroase. Suflările cele caldeale vântului 
de primă-vară erai atât de line în cât abea frunzele plopului 
se cletinaă a lene. 

Ac6stă maiestosă și dulce tăcere era, întreruptă câte odată 
de suspinile unei privighetori care cânta durerile sale, ascunsă, 
într’o dumbravă de lilieci din grădina monăstirei Antim. 

Păturică îndemnat mai mult de bănuitorul inştinet al răului 
de cât de simținîntul frumosului, sta ţintit la fer6stra camerei 
sale luând foarte puțin aminte la acea minunată panoramă. Nu 
trecu mult timp și urechia lui fu isbită de sunetul unor instru- 
mente de musică. Acesta sunete, fiind un acord de acelea ce fac 
lăutarii înainte dea începe cântarea, de şi încetară numai decât, 
însă atraseră atențiunea ciocoiului. El se gândi câte-va momente 
apoi bătându-și fruntea cu palma, ca omul ce prinde o idee de 
wult timp așteptată, zise: „A! a! acum înțeleg! Acești lău- 
tară trebuie să fie puși de ibovnicul stăpânei mele!... Nicolăiţă 


Dinu Păturică apucă de piept pe tânărul calamgiă „.. 


Fasciculu 5 10 bani în tâtă țara 


— 66 — 


de la boierul armaș nu m'a înșelat. Pe muncă, Dinicule! pe 
muncă, băiete, ca să mai scurtăm calea ce duce la fericire!“ 
Zicând acestea, el luă ipingeaoa pe dânsul și coborindu-se în 
grădină, se ascunse dupe trunchiul anui arbore. 

Lăutarii începură din noŭ acordurile lor; de astă dată însă 
si cântară cum se cântă, adecă puseră capul pe umărul stâng 
şi prin ajutorul arcușelor şi al penelor de gîscă, scósera din 
viori şi cobze niște accente forte pathetice pentru timpii de ar 
inncă, dar care astă-ză mar avea nică cea mai mică putere asu- 
pra simțurilor nóstre, nică chiar pe aceea de a ne face ca să 
dormim. 

După ee lăutarii sunară câte-va arii melancolice ei încetară 
ca să dea loc unei voci de tenor ce întonă cu o dosă mare de 
simțimînt şi de pasiune aria pe care se cântaii versurile acestea : 


Pe pod pe la Spiridon, 
Toate păsările dorm, 
Numai -păsărica mea 
Toată. noaptea ciripia, 

De amor se jeluia.; 

Oh ! amor, amoras, “ 
Vede-te-aş călugăraș, 

Pân' la paţru-zeci de zile 
Să te văz la mănăstire 
Cu ochii pe la icoane 

Cu gândul pe la cucoane; 
Cu mâinile pe psaltire 

Cu ochii pe la copile, etc. 


Aria, acâsta fu terminată prin oftări din cele mai adânci; dar 
ferestrele grecii, ce se deschidea la primul accent al serena- 
delor înfocatului calemgiŭ, rămaseră de astă dată închise ca un 


mormint. Lucrul era de desperat; dar amorezii aŭ mai multe 
cârde la arc ; ei nu disperă așa lesne. 


— 67 — 


Calemgiul aruncă o privire duioasă asupra ferestrelor, apoi 
începu a cânta: 


Pâtră MWuj fi, te-ai desface 

Și la mine te-ai întrece! 

Of, of, of, of, keramu, of! 
etc. 


Această din urmă încercare reuși pe deplin, căcă gréca, după 
«0 luptă teribila între interes şi amor, neputând să maï resiste 
furioaselor bătăi ale inimei sale, deschise ferâstra şi făcu cu 
batista un semn apoi se cobori în grădină, intră într'o boltă 
de viţă în care abia pătrundeaii razele lunii, și așezându-se pe 
un divan móle, aștepta acolo pe amantul eï. 


Nu trecu mult timp și apăru o umbră în tundul grădinii. 
Această umbră luă o direcțiune către bolta de viţă, și de ce 
se apropia mai mult, ea lua forme mai distincte. Când fu la 
o distanță 6re-care de ascunzătârea lui Păturică, acesta deosebi 
într'ânsa un june ca de două zecă de ani, cu anterii de șa- 
malagea morico, cu fermenă de crozea pembe, încins cu un 
gal pătlăginiii și legat la cap turcește cu un zaclit în vărgulite. 

El înainta cu paşi rari şi nesiguri către locul în cate se 
afla dorita inimei sale fără a se găndi că acâstă întâlnire era 
să fie cea mai după urmă rază a fericirei lui. 

Păturică, care spionase tot ce se petrecea, aştepta acum mo- 
inentul favorabil da să se arunce asupra victimei sale. El lăsă 
pe june să se apropie cât-va de bolta de viță, iar când ră- 
mase între dinsul și prada sa o distanță de câți va paşi, zise 
încet: Doamne ajută ! și sărind ca o panteră, apucă de pept 
pe bietul june și începu să strige: „Tilharii, filharii !... săriţi 
creștini ! puneţi mâna pe hoţ, pe tilhar!* 


Sărmanul june, văzându-se strâns la braţ puternic, mai întâă 


AR |» se 


cercă să se libereze de dânsul, dar nepatând, începu a se ruge 
să'l "lase în pace că e om cinstit. 

— Nu, tilharule, nu te las din ghiarele mele. La spătăriă, 
hoţuie, să te învăţ ei minte a mai veni să furi orz din bamba- 
rul nostru. 

— Nam furat nimic, logofete ; priveşte-mă și vezi am eù 
caifet!) de hoţ. 

— He, he! şiretule, nu mă ingeli tu pe mine; sciă eù că 
te ai înhăitat cu ţiganii lni Velea, și Jefuiți mahalaoa. Eù mă- 
nânc pânea Coc6nei, Duduki gi nu sufer s'o jefuiască nişte ma- 
salagii ca tine. O să te leg bine cot la cot gi, mâne o să te 
daŭ pe mâua, zabetuluă.2) 

Acâstă stratagemă atât de ingenioasă puse pe grâcă într'o- 
posiţiune forte delicată ; o făcu în fine să se convingă că Pă- 
turică era, un demon împelițat, și avea dreptatea biata femee căci 
starea lucrurilor era atât de dificilă, încât nu mai putea nimic în 
favârea amantului săi. Să tacă nu putea, că ricleanul ciocoi ar 
fi dus Ja spătărie pe junele calemgiă, şi printracâsta sar fi 
dovedit amorul ei cel tainic: să'l libereze, nu putea de cât 
printr'o mărturisire care ar fi făcut pe ciocoi stăpân pe secre- 
tele sale. Din aceste două rele Duduca alese pe cel mai mic, 
Ea egi din boltă şi arătându-se dinaintea lui Păturică, zise : 

— Ce s'a întâmplat, ce este acest sgomot? 

— Să trăeștă, milostivă stăpână, — răspunse ciocoinl, — 
am pus mâna p'acest tâlhar care jefueşte mahalaoa întrâgă, care 
ne fură orzul și găinilę. 

— Bravo, Dinule, să trăești dar ia să văz şi eŭ p'acest 
tilhar. 

Junele înamorat se apropie de dânsa; iar Păturică. simțind, 

1) Asermănare, 

3) Stăpânire, 


— 69 — 


“că ei voesce a vorbi despre ale lor, se depărtă puţin, prefăcân- 
du-se că caută o funie ca să lege pe presupusul tâlhar. Greaca, 
observă și această viclenie, dar folosindu-se de dânsa, se apro- 
pie de amantul ei și "i zise: 

— De acum înaiate totul s'a rupt între noi]... 

— De ce, sufletul mei? răspunse calemgiul cu glas tre- 
murător. 

— Postelnicul a aflat amorul nostru și mi-a trimis pe cel 
mai afurisit ciocoi din lume să më păzească. Tu ești în mâna 
lui şi eŭ nu pot să te scap de cât mărturisind dragostea 
noastră. 

— Să 71 cumpărăm cu bani? 

— Eşti nebun, Iordache, (ăsta era numele calemgiului). 
“Crezi tu oare că acest dgripsor se va mulţumi cu aeia ce îi 
vom da noi? Lui îi trebue comori; mânâria lui merge până 
la protipendadă !... 

— Aga dar va să zică... ? 

— Nimic nu rămân6 de cât să ne despărțim pentru tot- 
Wa-una. 

— Şi crezi că voi putea trăi fără tine? 

— Te vei supune la această nevoe pentru asigurarea feri- 
«cirei mele. Rămâi sănătos şi 'mângâe-te cu alta de perderea mea. 

Zicând aceste cuvinte ea chiămă pe Dinul și i zise: 

— Dă drumul acestui flăcăii că "i păcat să 71] băgâm în 
spătărie ; iar dacă 7] vei mai prinde prin grădină, atunci să 
faci cu „dânsul cevei voi. 

— Prea bine, milostivo. Apoi intorcându-se către calemgii 
zise : Aide băete, cată”ţi de drum, și să nu mai te prinz prin 
grădină, că pre legea mea, te jupoi de vii. 

Sărmanul june privi pe greacă cu ochii plini de Jacrămi gi 


luând drumul către fundul grădinii, se fien nevăzut ; ; iar greaca 
i Păturică intrară în camerile lor, fără, să schimbe nici o vorbă. 


CAP. VIII. 
Mijlocul de a face foc, fără sa iasă fum. 


A doua zi greaca se sculă foarte de dimineață și își făcu 
toaleta cu o îngrijire mult mai mare de cât în cele-V'alte zile; 
după aceia, ea chemă pe țigancă şi 'i porunci să aducă două 
cafele, două duleeţe, un ciubuc şi o nerghelea. Chiămă apoi pe 
Păturică, și după ce rămase cu dînsul, îi făcu semn să gează 
lângă dânsa pe sofa. 

Păturică, de şi dorea de mult timp să ajungă aci, de şi în 
calitatea sa de om cu multă minte înțelegea pricina care o- 
silea să devie atât de blândă cu dinsul, nu priimi totuși să 
şează. 

— Ci șezi, Dinicule dragă, îi repetă greaca cu grație. 

— Vai de mine, cuconiță; cum aș putea să șez lângă mi- 
lostiva mea stăpână ? 

— Tu "mi-ai dat să ’nțeleg că dorești foarte mult de 
casa mea. 

— Mi-am împlinit datoria și nimic mai mult. 

— Aşa este, dar o slujbă ca aceasta câtă să fie 1ësplătită; 
şi eŭ voi să te răsplătesc; vino dar să luăm dulceaţă și cafea 
împreună, 

— Nu, nu cutez, milostivo. 


—-71 — 


Greaca văzând resistența ciocoiului, se ridică după sofa, și 
după ce dete o aruncătură de ochii la fereastră, îl luă de 
mână, îl puse lângă dânsa, și ca să "i insufle mai mult cura- 
giù, îi dete cu propria eï mână dulceaţa și cafeaua. 

In timpul cât ţinu bëutul cafelei, greaca examiuă cu mult 
interes trăsurile feței lui Păturică și rămase foarte mulțumită, 
căci, fie zis între noi, băiatul nu era de loc urât. După ce 
dar se gândi puţin, faţa ei luă un aer dulce şi amoros. 

Ce se va fi petrecut în inima ei în acele momente, nu ştim ; 
judecând însă dupe cele din afară, am putea zice numai că 
inima ei nu era stăpânită în acel minut de amor, ci mai cu 
seamă de temerea de a fi respinsă, dacă cumva din nenorocire 
pasiunea ei mar fi intrat în planurile ambiţioase ale ciocoiului. 

In fine se sculă după sofa, plină de turburare, şi eşind din 
cameră zise mai întâi câte-va cuvinte servitoarei sale credin- 
cioase; apoi se întoarse ţinând în mâini o sticlă cu anason de 
Chio din care bea numai Postelnicul, și un taler plin cu alune 
prăjite. 

— Să vedem, — zicea ea în sine, — va putea el să “și 
păstreze acest cumpăt sfieţ și rece, când această băutură va 
arunca turburarea în mințile și în simţurile lui ? Și puindu-se 
iarăși pe sofa, într’o posițiune voluptoasă, turnà licoarea de 
foc cu mâna eï cea albă și o presintă cu graţie lui-Păturică. 

— "Ține, — zise ea, — bea acest spirt în sănătatea mea! 

Dinu luă paharul şi zise : „In sănătatea cocânei Duducăi, 
cea mai frumósă din tóte femeile din București. 

— Astea sunt linguşiri, ștrengarule, răpunse grâca, luând o 
posițiune și mai învitătóre. 

— Nu, nici de cum; ba încă dacă voeşti să spui adevăru, 
ești mai frumosă de cât Afrodita di Mithologiă. 


ERE n pasta 


Gréca turnă încă un pahar, şi sorbind puţin dintr’ênsul, îl 

defe lui 'Pătrică cu mâna tremurândă. 
"39 'Giocoiul bind și acest pahar, simți un foc strecurăndu-se prin 
tot thugul săi şio turburare voluptósă îi coprinse mințile; el privi 
pe Duduca cu o sete de amor nedescriptibilă. Atunci grâca, vě- 
zându-se sigură de triumf, dete glasului săi o intonaţie și mai 
“dulce ‘și privind pe Dinu cu ochi galeși îl întrebă, : 

— Ia spune-mi, Dinicule dragă, ai iubit tu vre-o femeie până 
acum? 

— "Pe nici una, frumoasa mea stăpână. 

— Nu mă înșelr 6re?? 

— Nu ză; nici de cum. 

— Ştii tu că eŭ de mult te iubesc şi nu cutezam să “ți 
spui, căci mă temeam să nu fii vre-un berbant ; dar fapta ta de 
astă noapte, dragostea și credința despre care "mi-ai dat dovadă 
m: aŭ făcut să ?mi iaŭ hotărîrea... Vino dar, dragă, în brațele 
mele ! Nu te sfii, Dinule; eŭ te iubesc ; căci ești tinăr gi fru- 
mos, ești plin de foc şi de mândrețe. — Apoi lăsănd să iasă 
din adăncul pieptului un suspin înfocat, se aruncă în brațele 
ciocoiului şi °l strînse cu ardóre pe sînul ei. Gurile lor se li- 
piră ; ochii lor pe jumătate închiși de delirul pasiunei, clipeaii 
din cănd în când cu scântei de amor şi voluptate... Eraŭ beţi 
de fericire... 

Duă ore în urmaacestei scene de desfrânată şi uricioasă trădare, 
Dinu Păturică putea, să se laude că a învățat pe din afară al- 
tabetul norocului. Gréca asemenea dobindise un complice, cu 
care să pótă mânca, în siguranță starea Postelnicului. Numai 
Postelnicul sărmanul, el culegea în acele momente r6dele 6rbei 
sale încrederi. 


CAP IX. 
CONFIDENŢELE 


Trădarea începută cu atâta fineţă de Daduca şi Păturică din 
zi îu zi lua "aspectul unui amor sentiment. Ciocoiul, cufandat 
în plăceri, părea că renunțase la ori ce plan de ambițiune; 
dar asta era o nouă cursă ce el întindea fanaridtei. 

Tinta lui eradsă mănânce starea, Postelnicului. Gréca avea 
tot acâstă tendință vicl6nă. Păturică o simţise din purtarea, că- 
tre dânsul, dar, ca om cu minte ce era, el vrea să o aducă 
în stare a'și declara însăși acea, dorință ; cu alte cuvihte, el 
voia, să prinză șârpele cu mâna altuia; metod forte ingenios 
ce s'a practicat în toţi timpii, și se va practica până ce acest 
glob se va preface în cenușă saii se va prăvăli în chaos, 

Intro seară eï beaii cafeaoa în camera de culcare. Mai întâi 
vorbiră de amor, acunzându-se unul pe altul de îndiferență : 
dar acâstă conversație se sfirși forte curând prin jurăminte de 
cele ce întrebuințează adesea amanții ca să se pótă amăgi mai 
lesne unii pe alţii. 

— Așa, nemulțumitorule, — zicea grâca, — tu nu mă iu- 
peşti cu căldura ce aşteptam de la un om pentru care am fă- 
cut atâtea, jertfe. Sei tu că fără tine nu mai pot să trăesc? 


atu DĂ ae 


Când lipsești câte un cés de lângă mine, mi se pare acel 
timp un au, un veac. Oh! cât eram de liniștită până a nu 
mă înclina cu tine! Trăiam cu Postelnicul, fără să fii turbu- 
rată de nimic. i 

— Liniștește-te, Duducuţo fosmu, eŭ te iubesc mai mult de 
cât ori ce în lume; să n'am parte de Dumnezeul la care mă 
închin, să fii anathema dacă minț. 

— Lasă, lasă, nu te mai jura, că am simțit eŭ tote. Știă 
eŭ pricina care te răceşte de mine. 

— Spune-mi-o, așa să trăeşti, că'mi yine să 'nebunesc. 

— Tu mă temi de Postelnicul , și ai dreptate; dar de! 
ce oi săzfac; nu pot să'l las, căci el më îngrijește despre 
tóte. Dacă ai avea tu stare să mă ţii, chiar acum în acest 
cés lags lăsa. 

— Aï cuvânt. Da, te tem, şi cum cutezi să ceri de la un 
om care te iubește să stea cu sângele liniştit, când vine altul 
şi te sărută, chiar pe locul acela unde “și-a pus el buzele cu 
puțin mai înainte ; când cel-l-alt te stringe în brațe și doarme 
cu capul pe peptul tăă? Tu nu știi ce se petrece în inima 
mea când te văd in brațele Postelnicului. Tóte furiile Iadului 
se grămădesc împrejurul mei și îmi zic: Injunghie-te sai înjun- 
ghie’l. 

In timpul acesta se auzi pe drum un glas frumos căntând 
versurile acestea : 


Frunză verde ş'o lalea ! 
Nam cuțit că mag junghia 
Văzând ibowmica mea 

Pe brațele altuia ..... 


Amândoi amanți ascultară cu atențiune pathetica melodie” în 
care erai învelite acele versuri, iar ciocoiul exclamă cu un 
zîmbet neînțeles: — Sărmanul Chioftea ! 


— 75 — 


— Cine e acel Chioftea ? — întrebă greaca. 

“= Un vătaf de curte de la un boer. 

-— Şi de ce o fi cântând. el aceste stichuri întristătoare ? 

— Este amorezat, sărmanul, 

— După cine? 

— După amoreaza stăpânului săă. 

— A! a! înţeleg, după frumoasa Despina. 

— Da, după dânsa care la făcut vătif de curte şi calemgii 
la Postelnicie. 

Greaca pricepând simțul acestor vorbe, zise : 

— Ai dreptate. Ea a făcut tot pentru dânsul, și ei nimic 
pentru tine. 

— Nu este vorba de mine; răspunse Pătnrică cu nepăsare. 

— Ei biue, Dinule dragă, îmi cunosc greșeala, și încep 
chiar de astăzi a "mi-o îndrepta. Voii seri Postelnicului să te 
facă vătaf de curte în locul lui Gheorghe, pe care voește să’ 
facă zapciŭ de străini; dar am alt-cera să'ți spui; însă cer să 
fii tainic. Postelnicul e galanton, își cheltuește starea cu crai- 
donii pe la via Brâncoveanului şi pe la Cotroceni. 

— Ei şapoi, ce ese d'aci ? Lasă] să și'i cheltuiască cum îi 
va plăcea. 

— Așa este, ai dreptate; dar el poate să se amorezeze de 
alta, sai poate să afle că ne iubim amândoi, şi să ne orop-- 
gească și atunci vom rămâne calici pe drumuri. De ce să nu 
ne bucurăm noi de averea lui, căci suferim mojiciile şi fanta- 
siile lui. Eu ca ţiitoare și tu ca vătaf de curte, putem în 
scurt timp să ’l scoatem la silimet 1). Ai, ce zică? 

— Ce să zic, dragă Duduco; zic că Dumnezeii sai dracu 
ne-a făcut pe unul pentru altul. Apoi, strângând-o în braţe, și 


1) Desăvâraită sărăcie. 


= STR 


sărutând-o, zise; — De mâine, iubită mea, să be punem 
la lucru. 

— Tuo 71 vei încărca la socoteli. 

— Ñ ’i veï cere şealuri și mătăsării. 

— Tu "i vei specula moșiile. 

— Tu ` vei cere diamanticale. 

— Şi unind jafurile la un loc ne vom cumpăra moșii și 
țigani. 

— Şi apoi ne vom cununa; nu este așa,  Duducuţo 
dragă ? 

— Bravo, Dinule, ai ghicit !... 

— Bravo, Duduco. 

— Pe mâine, 

— Ia stăi puţintel; am uitat un lucră; exclamă greaca 
puinda-și degetul la buze spre a'și aduce amiute. Nonă ne mai 
trebue un om ca să ne stoarcă banii grecului, fără da ne da 
noi pe față. 

— Ai dreptate, Duduco. 

— Cunosci tu vre unul? 

— Cunosc, dar... 

— Cine e ? cum îl chiamă? 

— Kir Costea Chiorul. 

— O fi Costea hogasierul de la Sf. Gheorghe cel noi? 

-— "Tocmai acela. 

— De minune! 


CAP. X. 
KIR COSTEA CHIORUL 


Ne oprim puţin din povestirea noastră, ca să, introducem 
pe scenă încă un personagiii foarte interesant, care are së 
joace un rol însemnat în această istoriă. 

Cei ce cunosc cum era forma oraşului Bucuresci, înaintea 
focului de la 1847, maŭ de cât să se gândească puțin și și 
vor aduce aminte că mergând pe ulița Colţii spre Sf. Gheorghe 
noii, era pe timpii aceia o piață triunghiulară, din care își 
luaii începutul trei ulite: una ducea spre Bărăţie, alta către 
Hanul lui Filaret 1) și cea din urmă se îndrepta către Pescăria, 
vechie din mahalaua Scaunelor. Cea d'ântâi era locuită de bo- 
gasieri ; a doua de cojocari subțiri și groși; iar a treia, aco- 
peritä cu scânduri ca bazarele din Stambul, era locuită numai 
de abagii şi găitănari. 

Pe la 1814 aceste ulițe, cagmai toate”cele-l-alte, eraă aş- 
ternute cu scânduri de ștejar, și aveai pe de desubt, canaluri 
de lemn pentru scurgerea apelor. A umbla însă pe asemea po- 
duri era adevărat o tortură, căcă une-ori ele erai pline de no- 
reiii infectat din causa necurățirei canalelor ; alte-ori se rupea 


1) Două clădiri aŭ purtat acest nume, una este aceia despre care 
vorbim, iar cea de a doua este localitatea pe care s'a clădit Teatrul. 


7g 


câte ọ scândură tocmai când nenorocitul pedestru punea pi- 
ciorul pe dânsa și fără veste el se simļia cufundat în noroiù 
până la mijloc sai chiar;se pomenea cu o mână scrântită sai 
un picior frănt. Să mai adăogăm pe lângă acestea şi lipsa de 
felinare, şi abea ne vom putea face o idee despre trista stare 
în care se aflaii ulițile Bucureștilor pe timpii aceia. 

In una din acele trei ulițe, locuia un neguțător, căruia din 
causa deosebitelor obiecte de vînzare ce se ţinea în magasinul 
săi, nu “i putem da nici o cualificație definitivă; tot ce putem 
zice despre dânsul este că făcea parte din tóte braslele negu- 
țătoreștă, fară ca să plătească patentă la vre-una dintr'insele ; 
căci dacă starostia, voia să “i dea patentă de bogasiăr, el nu o 
primea, zicând că este ciaprazar ; iar din această corporație, el 
scăpa aruucându-se în alta, fâră ca nimeni să ’l poată dovedi 
ca mincinos. 

Acest neguțător, evreu de origină dar trăit gi naturalisat prin- 
tre fanarioți, se deosebia dintre colegii săi, printr’o rară dibăcie, 
întemeiată din nenorocire pe un caracter mirșav. 

A trămite la ocnă pe un nevinovat saii a fura cu paraoa de 
la marfă, pentru dânsul era tot una ; conștiința lui era obići- 
nuită cu tot felul de răutăţi, în cât cea mai mare nelegiuire 
nu putea să deştepte în inima sa, nici milă nică frică de Duw- 
nezeă. ; 

Ca să ajungă a dobîndi stare mare el întrebuințase tóte mij- 
loacele putincióse gi nu nesocotise câtugi de puțin folosul ce 
putea trage întru aceasta de la femei. Nu era un desfrânat în 
țară, pe a cărui cochetă să nu o cunoască Kyr Costea. El 
împrumuta pe toți juni cu bani, luându-le dobinzi nespuse ; fá- 
cea înlesniri amoroase chiar in casa lui; spiona pe toată lumea 
şi o trăda la spătărie. Tote acestea le făcea sub masca omt- 
niej gi a dreptății, și suntem încredințați că, dacă biata tară 


PS e 


Românească ar fi fost şi pe atunci un obiect de speculă, chiar 
peniru oamenii de jos, Kyr Costea negreșit că s'ar fi servit și 
cl de cuvintele de patrie şi libertate ca să-și sature lăcomia de 
bani. 

Când îi eșia înainte vre-o femeiă cochetă (de care nu era 
lipsă nici pe atunci), el, dintr'o simplă, căutătură, înţelegea, 
cu cine are a face şi ce profit pote să tragă de la dânsă. 

Dacă întreţinuta vre unui boiării cu trecere la Curte și bo- 

gat, se oprea cu butea dinaintea prăvăliei sale, el eșia afară 
cu capul descoperit şi o ameţia cu linguşiri de tot felul: — 
„Bine ai veuit, prea cinstită coconiță ! ce mare cinste pentru 
mine ! cu ce pot să vă slujesc? Am primit de curînd mătăsuri 
de Veneţia, tulpanuri, punglice, rățele și horbote de Lipsca, 
fesuri albe de Țarigrad, șaluri de Iraul). Am maï primit dia- 
manticale de tot felul; rubine, smaragde și mărgăritare, de Ta 
cei mai vestiți giuvaergii din Stambul.“ — Apoi întorcându-se 
către băieţii din prăvălie, le zicea : --- „Ei ce ședeți ca niște 
trântori? scâteţi tot ce avem mai frumos şi puneţi dinaintea, 
milostivei cocâne, ca să 'și aleagă ori ce "i o plăcea“. 
„In câte-va momente se prefira pe dinaintea cochetei toate 
borfele și falsele diamante ale inginiosului bogasier, fără ca el 
să lase pe vre-una a trece mai jos de un cap d'operă. In fine 
cocheta işi alegea un inel de diamant de mărgăritar saă o per- 
Diţă de odagaciii, și zicea surizênd : 

— Cât costiseşte acestea, Kir Costeo? 

c— Bă fac socoteala, milostivo. — Apoi luând în mâni obi- 
ectele în cestiune, respundea cu aer serios: — Pe mine mě 
ține gépte sute de lei; dar pentru prea cinstitul obraz al pan- 
evgheniei tale, le daŭ tot cu acest preţ, căci voesce să mă fac 


„3 m 
1). De Persia. 


— 80 — 


om al casei -Domniei sale. Ce știi! pote că te voi ruga și eŭ 
de ceva și roi fi ascultat, 

Cocheta numěra banii, și luându'și obiectele cumpărate, esia 
din prăvălie, petrecută de curtenitorul bogasior. 

Dar fineța lui "și-o întrebuința mai cu s6mă asupra feciori- 
lor de boieri cu stare, și asupra acelora despre care afla că 
peste puţin timp aŭ să ia vre-un cuzmet gras. Către toți aceștia 
el se arăta generos ; ii împrumuta cu bani, le împlinea cure- 
peziciune ori ce serviciă, devenea chiar Mercurul lor fară plată, 
La tâte înșelătoriile însă de felul acesta, el se ajuta forte mult 
cu două copile ale sale, pe care le învățase atât de bine în 
arta prefăcătoriei, în cât, ele atrăgea pe tineri în casa lor în- 
tocmai ca niște adevărate sirene. 

Era forte curios a vedea pe aceste copile servindu-se de o-- 
dată cu modestia, şi cu cochetăria, două arme așa de opuse 
una alteia. Când pentru prima 6ră se presinta vre un tînăr în 
casa, bogasierului, fetele șezînd pe câte un scaun cu ochii ple- 
cați în jos, simula o modestiă, demnă de Sânta Cecilia) ; 
dar, dupe ce se mai familiarisaă cu dânsul, atunci își schimba 
rolul : dacâ tinărul era sărac saù se întroducea în casa boga- 
sierului cu scop de a solicita vre:o facere de bine, fetele mai 
adăogai pe lângă modestiă, un fel de mândriă grosolană care 
făcea îndată pe solicitor să înțeleagă că mar fi răi să se care 
de acolo și să le lase în pace; când însă tânărul era bogat 
și darnic, atunci smeritele fiice ale Evei își părăseai curând 
sfi6la, cea prefăcută, și devenind cochete, în tótă puterea cu- 
vântului, priimeaii cu cea mai destrămată resfățare, glumele, 
darurile şi sărutările junilor libertini. 


__1) Sânta Cecilia, patróna muzicei, era patiieiană Romani. Ea suna 
în perfecțiune organul şi era tipul modestiel. 


srp 


f 
Z. 
A 
A 
Vi 
ž 


NASN 
AERES 


Kyr Costes Chiorul. 


Fascicula 6 10 buni în totă țara 


— 82 — 


Pe când fetele întindeaii tóte aceste curse ca să amețească 
pe biata victimă, intra, în casă şi Kir Costea, cu o dulamă ve- 
chiă de postav putred, cusută cu fir mincinos, saŭ vre un alt 
veștmint rămas de ani în prăvălia sa, și cu un zimbet plin de 
vicleniă îi zicea: — „la priveşte, cocâne, acâstă dulamă; ce 
maï postav! ce mai sîrmă de aur! ce mai cusături! par'că”i 
un tifarichiŭt). Ia îmbrac'o, aşa să trăeştă! căci trebuie săţi? 
șează, forte bine cu dînsa. 

Junele, văzându-se pus între ciocan și nicovală, nu putea 
face alt-fel de cât a îmbrăca haina. După ce se termina ope- 
Pățiunea, grecul privea pe tânăr din toate părţile, cu o mi- 
rare prefăcută, strig: — „Bre! ce minune!... Luxăndriţo! 
Marghiolițe ! Ia priviţi, tată, pe coconașu! nu este aşa că sea- 
mână cu o Beizadea? Cât de bine te prinde, coconule! par’că’i 
cromtă pe trupul domnii-tale. Ai să facem un târg din două 
vorbe. Fii_te iubesc prea mult; nu știi ce ai, că maï fermecat! 
Pe mine, mă costă două-spre-zece mahmudele; dar pentru ha- 
tirul domniei-tale o daŭ cu zece?). Ai, să fie de bine !“ 

Nenorocitul tânăr, de și se vedea tot întrun timp și furat 
şi batjocorit, căta să primească haina, ca să nu'și strice opi- 
niunea de galantom ce aveaii fetele despre dânsul. Scotea dar 
punga din buzunar și număra cele zece mahmudele, cu ọ ne- 
păsare prefăcută, saii scădea preţul hairei din vre-o sumă cu 
care împrumutase pe grec mai "nainte, tot prin ast-fel de mij- 
Joace. 


Nu exista casă de boier în care să nu intre Kir Costea, sub 
diferite pretexte : la gastronomi se întroducea prin baclavale şi 


a) Cap d'operă de o industriă 6re-care, şi une or! primiţiă de póme. 

2) Monedele ce circulaii în timpul lu! Caragea sunt acestea: Mah- 
mudea, cu lef 38; Dodecarul, lei 12; funducul, lei 22; nesfiaoa, lei 
4; cercliul, lei 3 ; galbenul, lei 30; sgripţorul, lei 12 par. 20; sfan- 
tul, lei 2; diricliul, ler 12 par. 20; spețul lei 12; crontalerul, ley 
14; barbuta, lei 2.20. 


— 83 — 


-dulceţe de Țarigrad, pe care le prezinta pe la zile mari; la 
tinerele cocóne își deschidea intrarea prin glastre cu flori și 
alte nimicuri femeești, pe care le da cu prețul jumătate, ca să 
pótă câştiga mai pe urmă înzecit, prin intrigi și servicii de 
amor, 

In fine păgânul de fanariot făcea tot cei sta prin putință, 
<a să realiseze un proverb cunoscut al țării sale, 

Iată portretul moral al omului ce alesese Dinu și Duduca, 
spre a le ajuta, ca să mănânce starea Postelnicului Andronake, 


CAP. IX 
Adevărul e prostă marfă 


Postelnicul Andronake, credându-se asigurat de credinţa aman- 
tei sale prin punerea ei sub paza lui Păturică, își petrecea 
acum viéța în cele mai dulci plăceri ce pot să dea omului, 


posițiunea, aurul și amorul. 

Gelosia, unicul răi ce'l frământase cât-va timp, dispăruse cu 
totul prin bunele sciri ce primea despre Duduca, și mai cu 
seamă prin marea afecţiune şi înflăcăratul amor de care eai 
da dovezi pe fie-care zi. Unica grijă ce °l preocupa era aceia 
de a creia norocul credinciosului săi servitor, pe care 7] orândui 
mai întâi sameș la Hătmânie; dar necrezând de ajuns acestă, 
răsplătire, el rugă pe Caragea, de îl onoră cu rangul de Sluger, 
pe care, mai în urmă, îl prefăcu în cel de Pitart). 


1) Ceremonia dării rangurilor pe timpii luy Caragea era acâsta : In- 
dividul hotărît a lua rang, de era funcţionar, se recomanda domnito- 
torului de către ministru sub care servia; iar când se întâmpla să fie 
protegiatul vre-unuia din boieri, îl recomanda Postelnicul cel mare, 

Ceremonia începea ast-fel : Domnul şedea pe sofa în sala de primire 
iar când se apropia peţitorul de rang se scula în sus și îl înbrăca cu 
o haină de mătase albă cu vărgi de fir în formă de benig saŭ tunică; 
apoi adresându-se către persoana căftânită îi zicea cuvintele acestea: 
„Pentru osârdia şi credinţa cu care al slujit ţărei.“ Aceste cuvinte nu 
se ziceai tot într'un fel, ci după informaţiunile ce avea domnitorul des- 
pre persóna căreia voia să "i dea rang. Grigore Vodă Ghica, când a 
îmbrăcat cu caftan pe răposatul Barbu Catargiu s'a servit eu aceste cu- 
cuvinte : „Te cinstesc cu acest caftan ca să deștept în tine dragostea 


E. 


Am zis întrunul din capitolile precedente, că din toate slu- 
gile casei Postelnicului, numai vătaful de curte străbătu în a- 
dâncul inimei lui Păturică, numai el prevăzuse întunecósele lui 
planuri și îl urmăria de aproape, fără să lase a “i scăpa din 
vedere nică una din faptele sale. 

Din ziua însă când postelnicul avu nerozia de a orândui pe 
Păturică privighetor asupra faptelor amantei sale, vătaful îşi 
îndoi privigherile sale gi află tóte câte Pâturică voia să le ţie 
ascunse ; el descoperi nedemna trădare a ciocoiului gi hotărî să 
denunțe pe trădător ca să scape pe stăpânul săii de nenorocirea 
în care voia să 7] tragă. 

Into zi pe când Postelnicul se afla în odaia sa singur 
trântit pe o sofa şi îngânând pe nas un cântec de amor, vě- 
taful se prezintă dinainte’ și dupe ce'i făcu temeneal) până 
la pământ, Îi zise : 

— Coe6ne Andronache, să trăeștă întru mulți și fericiţi ani! 
Cinci ani sunt acum de când te slujesc cu credință și supu- 
nere. Aş dori dar să aflu din gura Domniei tale, dacă te-ai 
mulțămit de mine ori ba. 

— Fi bine, sunt mulțămit; ce vrei? 


către faptele cele bune.“ Cu ocasia îmbrăcării cu cuftan a răposatului 
Tache Ralet, îl zise: „Te cinstesc cu acest caftan pentru multa vre- 
me de când stai fâră chivernis6lă, şi pentru evghenia nsmului tăi.“ 

După aceia postelnicul cel mare comunica celor de faţă numele ran- 
gului, apoi după dânsul, egia Selém Ceauşul saii Bași Buluchaşa şi 
vestea mulțimei, numele individului şi rangul ce primise. 

După săvârzirea ceremoniei, cel ce primea rang, pleca din curtea, 
domnéscă pe jos, dacă rangul era mic; iar de era de la stolnic în sus 
îl punea călare pe cal Qomuesc înpodobit cu cioltare de fir şi caleane 
de argint, Şi îl petrecea până la locuinţa sa cu alaiul Domnesc. 

Ajungând la casa sa, venea meterhaneaoa şi "i cânta, apoi veneaii 
trăsuri domneşti având într'insele idiclii şi cafegi! cu tacimuri de dul- 
ceaţă, cafea şi ciubuce, tâte domnești, şi îl cinstea ca din partea dom- 
nului, iar cel cu rangul căta să plătâscă lei 400 pentru meterhane şi 
câte un bun bacşiş la idiclii, cafegii și ciubuccii. 


1) Compliment turcesc. 


ii BE 


— Voesc, coc6ne, să aflu ce părere ai despre mine? 

— Unde vrei să ajungi prin aceste întrebări ? 

— Voesc să știii dacă ești mulțămit de mine; aş voi iarăși 
să ştii de mă ai de om cinstit saŭ mă crezi hoţ ori giret. 

— Fi bine, ești cinstit, sunt mulțămit de tine, și la zioa 
mea o să te fac Șătrar, 

— Söt ajute Dumnezeii, cocóne ! "ți am mâncat pânea și 
sarea atâta vreme, şi voi să'ți mărturisesc o taină caremi a- 
pasă cugetul. 

Grecul, auzind aceste din urmă cuvinte, luă un aer mai se- 
ios şi aţintind ochii asupra vătafului, zise: 

— Spune'mi ce taină este aceea despre care-mi vorbești ? 

— Ifi aduci aminte, Cocóne, că acum patru ani, ai priimit 
în curtea domnii tale un copil trențăros şi smerit? 

— Despre Dinu voești să vorbeşti ? 

— 'Toemai despre dânsul, Coc6ne. P'acest copil sărac, dom- 
nia-ta Vai îmbrăcat, "l-ai hrănit, “i-ai dat locuință, "l-ai învățat 
elinica întocmai ca pe un gramatice domnesc; apoi "l-ai miluit 
cu cuzmet şi boiăriăl). Eï bine, Cocóne, ia spune'mi, așa să 
trăeștă, ce părere ai despre dânsul? 

— Forte bună ; este băiat cinstit și mă iubeşte ca pe un 
tată, 

— Uite, cocóne, la pontul acesta nu mă unesc cu părerea, 
domnii tale. Eù de și sunt un prost pe lângă domnia ta, dar 
din ziua când a venit în curtea Domniei tale, 'mi s'a părut 
un fațarnie și un giret de frunte; "l-am urmărit pas cu pas, 
crezând eă póte sunt amăgit; dar purtarea lui în loc să risi- 
péscă bănuielile mele, le întărea și mai mult. Duoi ani de fa- 
țărnicie fură de ajuns, ca să’l iei drept omul cel mai cinstit 


1) Slujbă cu rang. 


— 87 — 


din lume, și să! orânduești păzitor al Cocóneï Duducăi, despre 
care bănuiai că te îngeală. 

— De unde știi că më’ngea'ă ? 

— Lasă mă cocóne să isprăvesc, și vei judeca mai bine dacă 
mint sai spui adevărul. 

— Urmează ; dar gândeşte-te că de'mi vei spune minciuni 
îți voi da cincă zecă de topuze la tălpil). 

— 0 miä, milostive, de voi minți. 

— Aide, spune. 

— Pe dată ce Dinul s'a mutat la Cocóna Duduca, a înce- 
put so păzească dupe porunca domniei tale; însă nu cu soco- 
téla de ați spune adevătul și a te scăpa de necinste, ci ca 
să'I aibă de frică și să facă cu dânsa ce va voi. 

— Și ce s'a întâmplat după aceasta? 

— A prins'o în grădină cu calemsiul despre care o bănu_ 
ial, și în loc să'l aducă legat dinaintea domniei tale, a făcut 
alt-ceva. 

— Ce a făcut? spune, și gândește-te la cele cinci-zecă de 
topuze. 

— Sa unit cu grâca, care s'a dat la dragoste cu dânsul 
ca săți mănânce mai lesne averea și astăzi, pe când domnia. 
ta te silești să/l scoţi la obraze, el te necinsteşte și'ți mănâncă, 
și averea. 

— Și cu ce dovezi poţi tu să sprijinești aceste piri? 

— Cu nici o dovadă, afară de cinstea mea, căci, şireții aŭ 
luat măsuri ca să nu lase nici o urmă despre nelegiuirea, lor. 


Postelnicul, Inănd tot ce auzise drept minciuni și pîri născute 
din geloziă, încruntă figura, și cu un gest de mâniă și o gra- 


1) In timpii aceia se bătea, la [alangă cu nuiele de răchită sai cu 
topuzul. Acesta din urmă însă înfiicoșa mai mult pe pacient, căci o- 
sebit de durerea ce'l fâcea să simtă, de multe ori îl vâtăma 6sele tăl- 
pii piciorului. 


— 88 — 


vitate cu totnl otomană, zise bietului vătaf: 

— Afară, mișelule ; să nwţi mai calce piciorul prin curtea 
mea, că'ți voi înmuia spatele cu bătaia. 

Pe când vătaful eşia pe ușă, disperat că 'și a compromis vii- 
torul, fără cel puțin să scape pe stăpână-săi de nenorocire şi 
de desondre, o Butcă cu cai albi intră în curtea Postelnicului, 
şi dintr'6nsa eşi o femeiă învăluită, care se sui pe scări cu cea 
mai mare iuţâlă. 

Ac6stă femeiă era Duduca. Ea simțise de mult că vătaful o 
spionează, și printr'o coincidență, norocită pentru dinsa, ea 
avuse chiar atunci ideia de a veni la Postelnicul ca să preîn- 
tempine furtuna ce bănuia că pâte să se rădice asupra ca- 
pului «i. 

Cum intră în casă, își scóse malotâoa sa blănită cu samur, 
şi rădicând vălul dupe obraz lăsă să se vază acele frumuseți 
încântătâre care răpiseră atâtea inimi. Era, însă în frăsurile feţei 
ei ceva care dovedea o agitaținne intericră fârte mare. Postel- 
nicul simți acâsta şi prevăzând chiar din neaşteptata ei venire 
că o să se întâmple ceva, o privi cu amor și zise: 

— Vino lăngă mine, ângerul mei, lumina ochilor mei! 

Gréca răspunse printr'un suspin, dar nu se mișcă din loc. 

— Ce ai, Duducuţo, tu oftezi ? 

— Nam nimic. 

— Acésta nu se poate, sufletul meŭ ; spune de ce ești tristă. 
Iți lipsește ceva? te-a supărat cîne-va ? spune. 

Gréca începu să plângă şi înecată de suspine, îi zise: 

— Am venit să'ți spui că de astăzi înainte nu mai sunt 
amor6za, domniei tale; mě duc la călugăriă. 

— Și dr ce, inima mea? adaose Postelnicul cu mirare. 

sa Ştii domnia ta prea bine. 

— Să n'am parte de ochii mei dacă ştii ceva. 


— 89 — 


— Când ai venit întâia óră la mine gi 'mi ai spus că mă 
iubeşti, "mi aï zis că o să mă iei de soţiă, și o să mă faci să 
gust din tóte plăcerile lumii; iar acum, după ce mwai făcut 
să jertfesc tote gusturile vieţii mele pentru domnia ta, îţi baţi 
joc de mine ca de o ţigancă. 

— Eŭ îmi bat joc de tine, ești nebună, Duduco! 

— Tot ce am zis este adevărat. Și care luare în ris pote 
fi mai mare de cât aceia de a nu te încrede în mine? Ce bă- 
muieli "ți am dat eŭ de cănd trăim împreună, ca să'ți poți în- 
drepta asprimea ce de duci ani întrebuințezi asupră'mi ? 

— Ce asprime! ce nedreptăți sunt acelea despre care'mi 
vorbeşti? 

— Ajungem la fațărniciă, archon Postelnice. Dar ce crm- 
zime póte fi mai mare de căt aceia de a bănui cinstea unel 
femei ce fi s'a dat cu cea mai mare. dragoste, şi a mă pune 
sub paza unui nelegiuit care mă omóră cu nesuferitele lui pri- 
vegheri. Ei nu mai sunt volnică să'mi descoper nici una din 
«ele maï nevinovate plăceri femeești : de es puţin prin grădină 
ca să gonesc urîtul singurătăţii, ciocoiul domniei tale mă urmă- 
rește pe fariși; de cănt câte-ceva ca să mă desfătez, el aţin- 
t6ză la mine nişte ochi plini de venin, prin care pare car voi 
simi zică: — Tu iubeşti pe altul și pentru dînsul cânți, iar 
nu pentru stăpânu-meii.—Nelegiuitul me urmărește în tot locul 
până chiar și în sânta biserică, unde më duc să'mi vărs focul 
suferințelor și să cer întărirea, de care am trebuință ca să pot, 
răbda tâte chinuirile lui. 

— Acestea sunt năluciri. Păturică este un băiat cum se cade 
şi chiar de va, fi cutezat să te privegheze, îţi jur pe Dumnezeii 
că nu cunosc nimic din câte îmi spui, şi ca săți daŭ o do- 
vadă și mai mare despre aceasta, îți făgăduesc că'l voi dojeni 
cu asprime» l 


— 90 — 


— Nu mă mulțămesc cu atât. Cer ca să'l scoţi chiar astăzi 
din casa mea, saii părăsesc acea casă care s'a făcut o temniță 
pentru mine, Acesta, este singurul mijloc de a mai viețui îm- 
preună. Priimești sai nu? 

Postelnicul, fiind robit de această sirenă amăgitore, nu putu 
$ă resiste la teribilul asalt, ci i zise surîzênd: — Aidi, de, 
fie dupa voia domniei tale, vino în braţele mele să te sărut. 

Gréca căzu pe peptul lui și braţele ei fine se împletiră 
de corpul cel robust al fanariotului, întocmai precum se împle- 
ește edera pe un stejar virtos; buzele lor se împreunară gi, 
remaseră câte-va momente întrun extas febril. Pentru postelni- 
cul Andronache, ce era orbit cu totul de amorul Duducei, aceste 
momente erai o fericire nespusă căci se încredința din noŭ des- 
pre fidelitatea amantei sale. Pentru iscusita grâcă însă, aceste 
sărutări înfocate eraii numai o cursă, prin care'și înlesnia mij- 
lócele de a amăgi mai tare și mai bine pe acela ce ea voia 
să exploteze, 

Două ore în urma acestei scene de ipocrisiă și neruşinare, 
Dinu Păturică, complicele Duducăi, eșia din casa ei cu un zîm- 
bet de fericire pe buze, căci devenise vătaful de curte al pos- 
telnicului, Ceia ce mai avea acum de făcut era răpirea defini- 
ţivă a stării făcătorului săi de bine. 


CAP. XII 


UNA LA MANĂ! 


Dinu Păturică, cum se instală in postul de vătaf, pe care ’l 
dorise atât de mult, chiemă pe toate slugile curţii și le ţinu 
un cuvint prin care le fâcu cunoscut că în timpul fostului maï 
nainte vătaf se făcuse mare risipă în curtea stăpânului săi, și 
că el nu va suferi să se urmeze și în timpul săi, asemenea 
fapt: „Voi pedepsi, — zicea el, — fără milă pe toţi aceia ce 
vor cuteza să înșele pe boierul, măcar cu o para.“ — Apoi 
după aceia, numără paserile din curte, coti buţile cu vin, luă 
chieile pivniței din mâna, chielarului, și p'ale cămării din mâna, 
jupănesei, scoase pe sofragiii și pe stolnic, sub cuvînt de mân- 
cătorie, și puse în locul lor pe alții, aleşi de dânsul după 
sprîncână ! 

Aceste aspre măsuri ajunseră la urechia postelnicului și el se 
bucură fârte mult, căci găsise după părerea lui, un om cinstit 
ca să "| scape de ruina către care mergea cu paşi repezi; nu 
Ştia, însă că acel om în care se încredea atât de mult, era cel 
maj fin dintre toți hoţii, și că măsurile lui economice nu era 
de cât o cursă întinsă, prin care voia să 7] adoarmă ca să “i 
pótă mânca averea mai lesne. 

După ce Păturică făcu tot ce putu ca să 'și dea aer de om 


— 92 — 


cinstit şi cu durere de inimă de averea stăpânului să, el se 
înfățișă dinaintea lui şi "i dete socotâlă de toate măsurile ce 
luase. 

Grecul ascultă cu bucurie tâte proiectele de economie ce îi 
înfățișă ciocoiul ; apoi exclamă cu o mulțumire învederată : 

— Bravo, Dinule ! aferim, copilul mei! cum îngrijești tu 
de averea mea, așa să îngrijască Dumnezeii de tine. 

Aceste bine cuvîntări de al căror înțeles ecuivoc un om cu 
frica lui Dumnezeă sar fi înspăimântat, nu făcură nici o impre- 
siune în inima ciocoiului ; el plecă capul în jos spre semn de 
mulțămire şi zise: 

— Stăpâne, tot ce am fâcut pentru domnia ta, nu este de 
cât un mic semu de mulțumire pentru multe faceri de bine ce 
ai săvârșit asupra nevrednicului tăi rob. — Alta mai am să 
spui Panevgheniei tale. 

— Spune, Dinule; să vedem. 

— Domnia-ta ai moșii, vii, livezi de pomi, heleştaie şi zal- 
hanale. 

— Aşa precum zici; am din toate acestea, 

— Fă, bine! stăpâne, trebuie să facem cercetare pe la 
tote aceste acareturi, căci poate să fie călcate de vecini; 
poate ca arendaşii taiă, pădurile, strică livezile de pomi, lasă 
morile și hanurile în neîngrijire şi, bine vezi domnia ta, acestea 
aduc derăpănarea stării măririi tale. Trebuie dar să trămiți un 
om credincios să cerceteze, și să'ți aducă sciință lămurită despre 
tóte acestea. 

— Ai dreptate, Dinule, şi iată îți poruncese ca chiar de 
mâne să pui în lucrare această cercetare. 

Conversațiunea acâsta, se întrerupse prin venirea Postelnicului 
Vlahuţi, ca să invite pe fanariot la masa ce dedea trămisului 
împărătesc în pricina haraciului... 


— 93 — 


A doua zi pe la gépte ore dinmineața, un tînăr, îmbrăcat cu 
haine arnăuțești forte galante, şi însoțit de două-zeci şi cinci 


vu sv 


indiclii sub comanda marelui Satirgi-Başa, al Cămărășiei străbă- 
teaii întinsa pădure a Vlăsiei. 

Era pe la mijlocul lui Maiŭ; aerul dulce al dimineţii, îmbăl- 
sămat de mirosul florilor sălbatice și de acel parfum răcoros- 
al frunzelor de curînd crescute, răspândea peste tot o suflare 
învitătoare ; păsărelile, săltând prin crângi, cântaii acele melodii 
sublime, care inspiră în inima omului, și melancolie şi plăcere. 

Pe când călătorii își urmai drumul în tăcere, de odată se 
auzi ieşind dintre desișul pădurei, o voce care cânta cu multă 
expresiune, o melodie întristătore și eroică, 

Când cortegiul ajunse destul de aproape spre a deosebi cu- 
vintele cântărețului, el se opri de sineși ca să pâtă asculta a- 
eâstă baladă caracteristică pentru timpii de atuncă: 


„Frunză verde de secară 

Nu mai e dreptate ?n țară. 

De dai jalbă la Domnie, 

Te trezești la spătărie 

Și acolo la divan 

De "ţi perzi vremea câte-un an. 
Frunză verde de molotru ! 
Dacă astă zi sunt în codru, 

Cu pistol la cingătoare 

Și cu flinta pe spinare, 

De ce nu mă 'ntrebi, creștine, 
Să “ți spui focul ce-arde'n mine ? 
Am avut mamă și tată, 

Casă mare "'ndestulată, 

Zece vite în cogar 

Și parale în buzunar; 

Dar grecul afurisit 

Tot ce-am avut mi-a răpit; 
Părinți, nevastă, cop 

Nu 'mi a mai rămas pe lume 


— 94 — 


De cât eii și ce'i pe mine. 
Frunză verde iasomie ! 
Aide-ţi frați la haiducie 
Să scăpăm de lighioi 

De cochinții) şi de ciocoi.“ 

Simţul acestor versuri şi mai cu seamă focul cu care erai 
cântate, făcu o urită impresiune în inima călătorilor; dar mai 
ales junele ce părea a fi stăpânul, se gândi puțin; apoi ţintind 
ochii asupra lui Satirgi-Başa, îi zise : 

— Ce zică tu, Radule, despre acest cântec; war fi bine să 
pregătim armele ? 

— Armele !... şi de ce? 

— Auzi colo de ce? Par'cai uitat că suntem în Vlăsia, în 
cuibul tutulor tilharilor ? 

— Așa e, cocóne Dinule ; dar tot e mai bine să ne căutăm 
de drum, și să lăsăm pe bieţii creştini în pace să “și verse fo- 
„cul ce le arde inima, că mult sunt amăriți, sărmanii, 

— Dar dacă vor fi hoți şi vor năvăli asupra noastră, 

— Navea grijă, cocâne Dinule; îi cunosc eŭ. 

— Ai zis că "i cunoști? 

— Da; am zis. i 

— ȘI de unde "i cunoşti. 

— Când eram nefer la Spătărie, am văzut pe căpitanul lor 
venind la spătarul, 

— La spătarul ? și ce căuta la spătarul un căpitan de hoți? 
„adăogă Păturică cu aer de mirare prefăcută, 

— Venise să *și prenouiască huzmetul de hoţie. 

— Dar asta nu e de crezut, Radule. 

— Voeşti să te încredințezi că 'i adevărat? 

— Da, voesce. 


3) Cochinţi şi caţaoni, sunt numele obicinuite ce le daŭ țăranii, gre» 
ilor arendași. 


— 95 — 


Satirgi-Başa, scóse un flueraş de pământ, de la cingătâre, 
puindu-l în gură făcu să iasă dintr'insul câje-va sunete ascuţite. 
Nu trecu mult și suita călătorilor fu încongiurată de câți-va flă- 
căi scurți de stat, vînoși și înarmați până la dinţi. 


— Bine aţi venit sănătoși, flăcăi! — zise Satirgi-Bașa rä- 
sucindu-și mustața cea lungă și zîmbind. 

— Bine vam găsit, boieri domnia-voastră! — răspunseră 
tilharii. 


— Unde este Gheorghe? 

— Care Gheorghe? 

— Căpitanul vostru. 

— A! a! Căpitanul... sa dus cu câţi-va feciori să calce 
pe Mărgineanu. 

— Pe părintele Archimandritul ? 

— Da, boierule, pe dânsul, că "i gras la céfă. 

— Dar bine, mă, nu % păcat? 

— Păcat ... Dar el se gândește 6re la păcat, când ţine gépte- 
opt ţiitori în casă, și când nenorocește pe tot anul câte dou- 
zeci trei-zecă de fete ? 

— Ce spui, mă băiete; le face el toate acestea? 

— Şi mai mari de cât acestea, boieri domnia-voastră ; bate 
pe bieţii români din satele monăstirei, le ia și cenușa din va- 
trä, îi spânzură de picioare şi le dă fum ca la vulpi, apoi, a- 
rătându-le gârbaciul cu două-spre-zece sfircuri de plumb le 
zice: — Scoate banii, afurisit țăran, că "ţi crap pelea cu gêr- 
baciul acesta. — Sărmanul ţâran, răspunde: Nam părințele ; 
iartă-mă și Dumnezei să "ţi ierte păcatele. — Nu știi ei flé- 
curi astea; acești bani sunt ai Sântului Munte ; plăteşte ori 
te omor ca pe un dobitoc; —răspunde grecul. 

— Bre! da nelegiuit maï este ! 

— Nevoie mare, cocóne. Mai deună-zi s'a sculat satul Telega 


— 96 — 


și s'a dus la dânsul cu oușdre, cu puișori de găină, cu untigor 
de! ca creștinul, ca să °l roage să le facă o bisericuță în sat, 
să aibă și eï biet, unde să 'și îngrópe morții și să "și boteze 
copiii. Ei, bine, boieri domnia-voastră, ştiţi ce le-a făcut ? după 
ce le-a luat plocoanele, “i-a dat afară din casă cu înjurături. 
Bieţii săteni aŭ dat jalbă la domniă; dar el a aflat, şi cu ma- 
rafeturile şi drăciile lui, i-a pus pe toţi la închisoare de li se 
prăpădesc bucatele pe câmp. 

— Ia să lăsăm acestea la o parte, — zise Satirgi-Başa, — 
şi spune-mi cum vă merg trebile? V'aţi dres cu spătăria? 

— Mai al-altă-eri am dat spătarului două-zeci de pungi de 
banil). 

Satirgi-Bașa se apropie de Dinu Păturică și ŭi zise încetinel: 
Te maï îndoiești, cocóne ? 

— Ai dreptate, — răspunse Păturică cu un aer prefăcut; 
— dar ascultă, më Radule; de și te văd că ești bine cunos- 
cut cu acești oameni, eŭ îrsă drept să "ți spui, nu prea mă 
simț la siguranță aici. Spune-le ce le'j spune ca să ne lase să 
mergem mai nainte, 


-— Vai nici o temă, cocóne! "iam spus că am fost nefer 
la spătărie şi mor fi ei nebuni să se lege de óməni când îi 
văd cu mine. Ei! din câte ï am scăpat eŭ! Ia întreabă'i nu- 
mai, să "ţi spuie: ar mai fi astă-zi vre-unul din ei nepus în 
țeapă, dacă mar şti să se pârte cu oamenii stăpânirei? Mai 
bine de cât să fugim d'aică ca niște nemernici și să ne fa- 
cem de rușinea lumei, ia să descălicăm şi să facem frumos 
conacul de „amiazi, aci pe verdeață la umbră; să pu- 
nem pe flăcăii aceștia să ne gătească o masă cum să cade, 
căci negreşit drumul trebuie să te fi secat și pe d-ta la inimă. 


1). Zece mii lei, căci o pungă se socotea le! cinci sute. 


SE y al 


pa a Ar M F poy, 
Ti 
UARA i 
ti £ fa 4 
"IŢI 


e ÎN i A i 
Ay r E Hh f 
4 Y 
7/ it KA Aan! | 


dă (4 fd pie H 
A SE = ; 
S Z. | 7 Ya 47/37 A 
P, Z a 


waas Eo 
N ` 
JÈ ate =: = 
i h 5 


X 


Dinu Păturică cu suita lui, străbătean pă lurea Vlăsiei. 


TENCE N E E A m i 
Faseicula 7 10 bani în totă țara 


secete NO Pe cate, 


— Bine, adăogă Păturică, asigurat acum prin cuvintele voi- 
nicului Satirgi-Bași ; dar ce să mâncăm, căci, dacă e vorba da 
mâncare, aş mânca, și eŭ bucuros. 

— Hei! dacă e aşa, lasă-te pe mine; o să te fac să mă- 
nânci un miel fript hoţește. 

— Ba ză! şi ce fel frig hoţii mieii? 

— Ce'ţi pasă domniei-tale. Ia să vezi; îți făgăduesc o frip- 
tură, care să întrâcă tote chiabapurile!) de la masa lui Vodă. 

Zicând aceste vorbe, se întorse către idicliz și alegând, pe 
duci mai chipeși şi mai voinici, le zise: 

— Më, luaţi pitacul acesta ; duceți-vă cu dânsul în cel din- 
tâii sat ce veţi întâlni, şi cereţi să vă dea cinci miei grași, 
unt prâspăt, ouă şi vre-o patru cinci vedre de vin, și dacă vo 
cere bani, spuneţi-le că tote astea sunt pentru gătirea cona- 
cului isprăvnicesc. Dacă nu v'o crede, arătaţi-le pitacul; iar 
dacă şi după aceia, se vor împotrivi, muiaţe-le spinarea cu mu- 
chile iataganelor?). 

— Forte bine, stăpâne. Indiclii plecară şi Satirgi-Başa în- 
ţorcându-se către hoţi, le zise: 

— Băieți, coconu Dinu  Păturică, omul marelui Postel- 
nic Andronache Tuzluc, vesce să ospeteze la voi. Cu ce puteţi 
să ne slujiți ? 

— De o cam dată m'avem nimic, dar așteptăm să ne so- 
sească de la Ploești, de tóte. 


1) Fripturile turceşti. 


2) Acâstă poruncă dată de Satîrgi-Bașa către idiclii, ar trece drept 
o fabulă în ziua de astăzi: nimeni n'ar crede! că se fáceaŭ asemene 
tilhării de către oameni domnești, plătiţi ca să ţie liniştea gi să pro: 
tege pe cei săracă y cu toate acestea ea a existat, și pentru mat mare 
nenorocire, s'a exercitat chiar de oameni privaţi, carii se îmbrăcaii 
în costum de 6meni domnești și jăfuiaii pe bieţii ţărani, arătându-le 
pitace mincinse. — Vezi Condica Archivei Nr. 112 fóia 280. 


— 99 — 


— Ei dacă e așa, până atunci, odihniți-vă şi voi pe la col- 
nicele vóstre. 

Hoţii înaintară în pădure, iar Dinu şi comandantul idicliilor 
așternură un covor de Țarigrad sub un për sălbatic, și aprin- 
zându-și ciubucile, se trântiră la umbră ca să se odihnească. 

Nu trecu mult timp, și idiclii sosiră încărcați cu provisii de 
ajung pentru un regiment de soldați. 

Hoţii eșiră din pădure, junghiară într'o clipă miviă, le scóseră 
pântecele și, cosânduii iar la loc cu pelea pe dânșii, intrară în 
pădure și, rescolind cu niște pari un jăratec compus de cur- 
peni de viță sălbatecă, în care incuisiția ar fi putut să arză o 
sută de eretici, îngropară într'însul pe toți miei. 

Dinu, neiînţelegând nimic din acest mod noii de a face frip- 
turi, privia cu uimire pe acești bucătari improvisați, cari, prin 
figurile lor posomorite şi prin mișcările ce fáceaŭ, sămănaă în- 
tocmai cu demonii Iadului, cari torturează sufletele condamna- 
ților. 

In timpul acesta, o altă grupă de tîlhari întindea pe 6rbă 
verde, o masă de pânză; alții făcea mămăligă; câţi-va co- 
ceai ouă și curățaŭ cepe și usturoi verde, pe care le aşezaii pe 
locurile unde aveai să șează oaspeții. 

Pe când toată cesta tilharilor se ocupa cu pregătirea acestui 
"ospăț original, se auzi un pocnet ca al unei bombe ce ese din- 
trun tun. Păturică făcu o mișcare răpide și convulsivă, iar 
şeful tilharilor, acel om cu care conversase mai "nainte, văzân- 
du-l speriat, îi zise zîmbind : 

— Ce, cocoane, te-ai speriat ? 

— Ba nu, dar... ia spune-mi de unde vine acest sunet? 

— Acest sunet va să zică, cocoane, ca venit timpul să vă 
puneţi la masă, 


— Nu înțeleg nimica, 


— 100 — 


— Priveşte! — îi zise, arătându'i doui tălhari ce scoseseră 
un miel din mormântul de flăcări, şi îl uda cu un fel de salță 
compusă din vin amestecat cu usturoi pisat și cu sare. — Poc- 
netul care te-a speriat, venea de la acest miel. 

— Şi de cea poenit mielul, frăţidre ? 

— Fiind că s'a fript de ajuns. 

— Dar ce mai fac cei doui voinici cu dânsul? 

— Il stropesc cu vin și'l înfăşură în pânză, ca să nu'i 6să 
mirosul cel frumos, 

Conversaţiunea lor fu întreruptă de alte pocnete ce urmară u- 
nul după altul. Tilharul aruncă un ochii cercetoriă împrejurul 
săi, apoi strigă: 

— Gata, băieţi ? 

— Gata, căpitane. 

— Poftiţi la masă, boieri! — zise căpitanul lui Păturică și 
lui Satirgi-Başa. 

Eï făcură semn de primire, și înaintară către masă. 

Căpitanul chemă pe ajutorul să, și'i şopti câte-va cuvinte 
iar dupe aceia, se puse la masă, și după ce rupse mielul cw 
mâinile, în mici bucăţi și puse plosca pe masă, el zise: 

— Ospătaţi, boiări domnia-vâstră, şi ertaţi-ne dacă n'am pu- 
tnt să vă slujim mai bine. 

Oaspeți tilharului puseră mâna pe câte o bucată de miel 
şi începură a mânca cu o poftă nedescriptibilă, adăogând din 
timp în timp câte o căpățină de ceapă saŭ de usturoiit verde, 
și bînd vin de Cernăteşti. 

— Fă! boieri, cum vi se pare friptura noastră? — în- 
trebă tiharul. 

— De minune, căpitane ; dar ia spune-mi cum se numește 
felul acesta de friptură ? 

— Miel năbușit, boiări domnia-voastră ; miel fript hoțeşte. 


— 101 — 


— Să trăiască întru mulți ani născocitorul mielului năbuşit ! 
xespunseră de o dată Păturică și SatirgisBașa, cu gurile pline. 

După felul acesta de bucate, se pusę pe masă unt prospăt 
cu mămăligă şi ouă cópte. Oaspeţii noştri mâncară și dintr'a- 
cestea cu mare poftă ; apoi se sculară de la masă, și după ce 
mulțumiră căpitanului încălicară şi'și urmară drumul înainte. 

Moșia Răsucita, punctul principal al călătoriei lui Păturică, 
æra trei poști departe de București, și el nu făcuse nici dru- 
mul jumătate ; temându-se dar ca să nu'l apuce n6ptea în pă- 
dure, grăbi mult călătoria şi ajunse în sat'pe la sfințitul só- 
relui. i 

Pe dată ce se așeză în casele boiereşti, trămise pe isprăv- 
nicei să chieme satul ca să cerceteze despre asupririle ce cârcă 
din partea arendașului. 

A doua, zi, pe la revărsatul ziorilor, curtea caselor boiereşti 
era plină de săteni de tótă vârsta; unii țineaŭ în mâni pui 
de găină ; alţii câte o strachină de ouă saŭ o oală de unt. Toţi 
aceştia veniseră să reclame în contra arendașului şi nu aşteptaŭ 
de cât scularea lui Păturică. 

Nu trecu mult timp și ciocoiul se arătă mulțimei îmbrăcat, 
în haine amăuţești muiafe în fir, și cu un aer măreț el se 
aşgeză pe un scaun, ceru cafea și ciubuc, iar după ce'şi făcu 
tabietul, aruncă o privire severă şi observătóre asupra ţăranilor 
apoi zise cu un accent plin de îngâmfare: — „Creștini buni! 
Măria Sa Postelnicul Andronache Tuzluc, stăpânul nostru al tu- 
tulor, mwa trămis aci ca să ascult plângerile vóstre și sa vă 
daŭ dreptate, de veți avea; spuneți dar tte păsurile vóstre 
fără cea mai mică temere. lată că vă ascult.“ 

Țăranii deteră mai întâi plocnele în mâna indicliilor ; apoi, 
după ce se scărpinară în cap și frământară căciulele în mâini 
cât-va timp, începură a se jălui care de carp mai mult și toți 
de odată, în chipul următor: 


— 102 — 


„Să trăeșii, eoconaşule, bine că te-a adus Dumnezei la noi, 
să vezi şi să crezi urgia, în care am căzut: ne-a sărăcit co- 
cóne, hoțul de grec; ne-a lăsat în sapă de lemn. — Miemi 
a luat boii și vaca, sărac de maica mea! pentru un iuzlue de: 
șapte-zeci de parale. — Pe mine m'a împrumutat cu două ba- 
nițe de mălai, și sunt trei ani de când tot i le plătese păcă- 
tosul de mine, şi când gândeam că am scăpat de dinsul, m'am 
pomenit că’mï desjugă boii de la plug, șimii vinde de wa 
lăsat sărac lipit. — Mie'mi a necistit fata cu sila, bătind'o pâ- 
nă'și a egit din minți. — Pe mine m'a înjugat la carul cu 
lemne ca p'o vită, coconașule. — Pe mine ma spînzurat cu 
capul în jos şi mi-a dat fum de ardeii, și nu m'a lăsat până 
„nui am dat r&vaș că'i sunt dator trei-zeci de lei. — Mare nă- 
pastiă pe capul nostru, coconașule !... — strigară ml mulți 
de o dată,—o să ne ducem în lume, căci Dumnezeiă a luat drep- 
tatea după pământ ; arendașul ne jăfuește, zapciul ne jupóie de 
piei ; gazda de judeţ și ispravnicii de ung cu miere și ne l6gă, 
de copaci de ne mănâncă muștele și ţințarii!.. 

— Dar bine, buni creștini! de ce n'aţi venit sămi spuneți 
mie tote acestea? — răspunse Dinu cy aer de compătimire. 

— Nam îndrăznit, coconaşule. O dată'n viața noastră, am 
băgat jalbă la Măria sa, și în loc să ne facă dreptate, ne-am 
pomenit cu o ceată de armăuți, care ne-ai rupt oasele. Nu 
scim ce o să ne facem; o să trecem în țara turcească în cai- 
lea să ne omoare păgânii, de cât creştinii, carii se închină tot 
la” o cruce cu noi. 

In acestă mulțime de jeluitori, erai vre-o patru țărani, cari 
se băteaii cu pumnii în pept, își smulgeai părul din cap, și 
săruta fruntea imineilor lui Păturică. Aceşti jeluitori exage- 
rați aveai niște fisionomii de adevăraţi hoțomani. Dinul îi ob- 
servă şi tăcu; iar după ce congediă glóta de săteni cu fágă- 


— 103 — 


dueli mincinoase, făcu un semn isprăvnicelului. 

Isprăvnicelul se apropiă de dânsul, ţinând căciula în mâini. 

— Să "mi aduci mai pe urmă p'acei patru jeluitori carii se 
văietaii mai tare, auzitu-m'ai ? 

— Am auzit, cocoane. 

— Du-te acum de chiamă pe arendaș. 

— Să trăeşti, cocoane, este dus la târg. 

— Şi când vine îndărăt ? 

— Pe la chindiăl), cocoane. 

— Bine. 

Câte-va ore în urma, scenelor de mai sus, Păturică şedea pe 
sofa cu picioarele încrucişate ca un osmanliii, și fama dintr'un 
ciubuc, dulcea și parfumata plantă numită gebel), având dinain- 
tea sa pe cei patru țărani jeluitori. 

După ce lăsă să iasă din peptul săi, un nor gros de fum 
ce se înălța către tavanul camerii, formând o mulțime de grupe 
bizare, el privi cu atenţiune pe ţărani, şi le zise: 

— Ei bine, băeţi, acum suntem singuri; Dumnezeii stă de 
față; ia spune-ţi-mi, de când a venit acest arendaş pe moșiă, 
cum merg pădurile, hanul, morile, cârciumele? Sunt în stare 
bună, saŭ nu? 

— a făcut mare firos6lă5), cocoane ; pădurea cea mare cu 
copacii ca butea, de groși, a vândut-o și a ars-o la facere de 
rachiă ; iar acum a rămas numai o opritură în care nu găsești 
de cât pari și nuiele. Hanul s'a dărâmat de tot, și plouă în- 
tr'insul ; cârciumile asemenea. Din heleșteii secte pe fie-care 
săptămână, câte un car de peşte, şi °l trămite la târg la Ploești. 

— Sunt adevărate tote acestea ? 


1) Prin chindil, ţ&ranik înțeleg apunerea soarelui. 

3). Tutun de Arabia obicinuit forte mult pe timpii aceia pentru mi- 
rosul lut plăcut. 

%) Răsipă, pagubă. 


— 104 — 


— Uite, cucoane cum te văz și cum mă vezi. 

Ciocoiul chiemă un indicliă și porunci să "i gătească calul; 
apoi încălecând, luă cu sine pe țărani, împreună cu isprăvni- 
celul și plecă să facă cercetare ; se duse mai întâi la han și 
`l găsi în proastă stare ; visită cârciumile și morile şi le găsi 
asemenea ; apoi intră în pădure şi găsind-o în adevăr cu totul 
stricată, se întoarse acasă şi făcu fóie de ispaşă, iscălită de 
preoți şi de fruntașii satului. 

Pe când se petreceaŭ acestea în casa, boierească, arendașul 
se întorsese de la târg și se informase despre aspra cercetare 
făcută în lipsă”; el era coprins de frică, căci toate abusurile 
despre care vorbirăm erai în adever, săvârşite de dânsul. 

Aşteptă dar până ce rămase Păturică singur; apoi intră în 
odaie și printr'un compliment demn de un pașă cu trei tuiurt 
felicită pe ciocoii de bună venire. 

Ciocoiul îl primi cu un aer fórte sever și, fără să’l poftâscă 
să ș6ză sai să “i răspunză la compliment, îi zise: 

— Bune sunt astea kyr Cristodore ? (acesta era numele a- 
rendașului). Ast-fel îți păzeşti domnia-ta legăturile zapisului de 
arenduire ? 

— Da ce am gresit, cocoane Dinule, de te-ai supărat pe 
mine ? 

— Mě mai întrebi incă ce ai greșit? Priveşte. 

Arendașul citi foile de ispaşă și se spăimântă de mărimea 
sumelor ce văzu într'ânsele. 

Ciocoiul, observănd îngrozirea ce pricinuise arendașului, îi zise 
mai liniștit : 

— Bă nam ce să "ţi fac; trebuie în două-zeci și patru de 
c&suri să 'mi răspunzi suma, coprinsă în ispașă, căci am poruncă 
să "ți pui bumbașir două ortale de slujitori, Rămâne la dom- 


nia-ta să "ţi alegi din două una: ori să plăteşti de bună voie, 
sai prm silă. 


— 105 — 


-— Dar bine, cocoane Dinule, mă lași sărac pe drumuri! 

— Nu voi sà știii nimic despre aceasta. Plăteşti banii cu 
binele sai fac pitac la isprăvnicie, şi “ți pui în spinare o sută 
de slujitori ? Inţelegi româneşte ? 

Grecul plecă capul în jos şi după ce se gândi eât-va timp, 
zise : 

— Să facem cum e bine, cocâne, că e păcat de Dumnezeii 
să më dai pe mâna zabetului. 

Dinu care voia să ajungă la această conclusiune, privi pe 
grec cu un fel de mirare, apoi îi mai zise: 

— Fie cum zică. Ispaşa se ridică la o sută de pungi de 
bani. Cât dai dintr'această sumă ? 

— Două-zeci de pungi, cocoane. 

— Este puţin, forte puţin. Nu primesc. 

— Fie trei-zeci, să nu mai fie vorbă. 

— Mai jos de cincă-zeci, nu primese nici o lăscaie. Te mul- 
țumeștă, pri fac pitacul ? 

— Haide, fie, răspunse grecul scoțând din sîn o pungă verde 
lungă de doui cofi, şi desnodând-o cu acea întristare ce “simt 
amanții, când se despart de iubitele lor. Numărâ, cele cinci-zeci 
pungi de bani în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele ; apoi, 
după ce salută pe ciocoii, ieși din casă oftând și jurându-se 
pe toţi sfinții, că va scóte acei bani, îndoiți, din pielea bieţilor 
săteni. 

A doua zi Păturică plecă din moșia Răsucita la cele-l-alte 
moșii ale stăpănului săi, şi după ce făcu pe la toate, câte o 
cercetare de felul celei descrise mai sus, se întórse la București 
<u două sute de pungi de bani, pe care le puse de-o-cam-dată 
pe fundul sipetului, zicându-și în sine, cu o nespusă bucurie; 
»Dómne ajută !... Una la mână !“ 


CAP. XII. 
CEMI DAI SA TE FAC ISPRAVNIC. 


Vestea despre înfluința ce din zi în zi dobîndea Postel- 
nicul la curtea lui Caragea, se respândise atât de mult 
în cât mai toți cei ce voiaii să. dobândească vre-o funcțiune pu- 
blică nemeritată saii vre un alt favor de la domniă, se îndrep- 
taŭ către casa a-tot-putintelui fanariot și, prin dare de bani, 
își împlineaii dorința. 

Cată să spunem că în timpii aceia, ca în toți timpii, jafurile 
și mâncătoriile nu se făceaii așa d'a dreptul, De la domn până 
la zapciŭ, toți pe atunci furaii cu mijlóce delicate și cu o is- 
cugință atât de mare, în cât hoțul își asigura inviolabilitatea 
Şi nu se expunea, la umilire. 

Ca să ajungă aci, toți slujbașii mari și mici, își aveati pre- 
pelicarii lor, carii căutaii vânatul și] aduceaii înaitea, vânătoru- 
lui ca sil jumulească. 

Postelnicul Andronache, care făcea tot pentru interes, nu 
crezu de cuviință a lăsa o asemenea frumoasă ocaziune, fără a 
se folosi de dinsa,; el dar inițiă pe Păturică în acest noii fel 
de hoțiă, și din acea zi, nimeni nu mai dobîndi favorile curţii, 
de cât prin mijlocirea Postelnicului sai mai bine printr'a lui 
Păturică, carele câştiga de la fie-care treabă împlinită, de două 
ori mai mult de cât stăpânu-săă. 


— 107 — 


Intro zi se prezintă dinaintea lui un funcționar scos de 
mult timp din slujbă. După ce acest din urmă îi făcu o mul- 
time de complimente, ciocoiul îi zise să șează, și porunci săi 
dea dulceaţă și cafea!). 

Cât tinu acest tratament oriental, Dinu se ocupa cu mus- 
tățile sala cele negre, pe care le răsucea şi le netezea, cu multă 
grație ; iar după ce veni cafegiul și luă feligeanul din mâna 
funcţionarului, Dinu zise cu o delicateță prefăcută: 


— Ca întâmplare fericită œ aduce la mine, archon Medel- 
nicer ? 


— Nevoia, cocoane Dinule, şi nimic mai mult. 

— Nevoia? Domnia-ta să ai nevoie de un om mic ca mine? 
Mi se pare curios !... 

— Nici de cum, cocoane Dinule. Omul nu știe de de azi pe 
mâne, și de multe oră vine vremea de ai trebuință chiar și de 
un țigan. Astfel vine vorba, dar te rog să nu fie cu supărare. 

— Perească Dumnezei, bei-mu... — zise Dinu silindu-se a 
ascunde reaoa impresie ce "i făcuse mușcătoarea sentință a func- 
ționarului. 

— Vrei dar să afli nevoia care m'a adus în casa dom- 
niei-tale ? 

— Da, și a te sluji cu ce 'mi va sta prin putință. 

— Ascultă-mă dar. 

— Gata la poruncă, bei-mu. 

— Părinţii mei aŭ fost boieri mari din Craiova; ba încăi 
moșul mei a fost Caimacam în acel oraș mult timp; tatăl mei 
fiind om cu frica lui Dumnezeă și cu milă de țară, văzând ne- 
legiurile şi despoierile ce făceaii domnii greci, s'a tras la moșie 
şi trăia acolo o viață liniștită; dar, ori că mişeii de greci 71 


1) Acest ceremonial se făcea tutulor personelor ce veneaii să ceară 
ntervenirea sa în vre-o treabă. 


— 108 ~- 


aŭ bănuit de răsvrătitor, sai că așa a fost scris, știi numai că 
ne-am pomenit într’o zi cu două sute de pazvanthiăt) că ’l în- 
conjoară de toate părțile, iar câți-va se suiă la tata ca să ’l 
omoare. Bietul bătrân, Dumnezei să 7] ierte, simțind gândul 
năvălitorilor, a înarmat toate slugile, și s'a gătit de împotrivire. 
Pazvantlii, văzând acâstă pregătire, s'a înfuriat și mai mult și 
aŭ năvălit asupra tatălui mei. Lupta a ţinut până la prânz; 
mulți din păgâni aŭ căzut, dar în cele din urmă, prin numărul 
lor cel mare, aŭ omorît pe toți oamenii noștri, împreună cu 
tatăl mei. 

— Şi ce s'a mai întâmplat după aceasta? — adoăgă Pătu- 
rică, căscând de urit. 

— Să vedeţi, cocoane Dinule. După moartea tatălui mei, am 
fugit la Braşov, împreună cu mama și surorile mele ca să scă- 
păm de sabia Gmenilor lui Pazvantoglu ; şi ne-am înapoizt toc- 
mai după ce s'a liniștit tara. 

— Bine aţi putut să vă scăpați viaţa, — adaose Păturică 
dormitând. 

— Ne-am scăpat'o, cee drept, dar ne-am ales numai cu a- 
tât; căci la întrecerea noastră, am găsit casele arse, țiganii fu- 
giţi peste Dnnăre şi viile părăginite. O singură moşi6ră ne mai 
rămăsese, și am dato soră-mi de zestre, ca să nu îmbătrânâscă 
la uşa casei părintești. 

— Bravo, bei-mu; mă bucur că ești plin de itichi!). 

— O fi precum zică; dar dând moșidra am rămas sărac 
lipit. 

— Și cu ce te chivernisești acum? 

— Cu slujba. 

— La ce calem slujești? 


1). Rebelii ostași aï lut Pazvantoglu din Vidin. 
1). Morală sai virtute. 


— 109 — 


— Am slujit la Hătmănie, și mwa scos fiind că am dat pe 
pirlitură?) o mulțime de hoţi ce se încuibaseră în acea dre- 
pătorie. A , l 

— Dar bine, bei-mu, de ce nu “ţi căutai de treabă! Ce, 
Domnia-ta o să îndreptezi lumea? 

— Așa este; ai dreptate, și eŭ zic ca domnia ta; dar când 
văz pe fanarioți despoind văduve şi pe săraci, îmi vine furi de 
nebunie ; strig ca un egit din minți, și fac tot ce pet, ca să 
daŭ pe faţă tilhăriile lor. 

— Răi, foarte rěŭ. Domnia ta nu înţelegi nici vremea nici 
oamenii cu cari trăești. 

— Ce voiești să zici printr'aceasta ? tâlmăcește-mi. 

— Voiesc să zic că, într'o ţară ca a noastră, tot ce putem 
face mai bine, este să plecăm capul înaintea mai marilor noștri, 
ca să dobîndim chivernistlă, să strângem stare, cu ori-ce preţ. 

— Cu ori ce preţi? 

— Da, be-mu. 

— Cu alte cuvinte, să furăm, să jăfuim? 

— Și de ce nu? 

— Da bine, ce faci mustrării de cuget 2 

-— Acâstă slăbiciune să o lăsăm pe séma femeilor cu iste- 
ricale, iar noi bărbaţii, să facem ce face tótă lumea. He, he T 
archon Medelniceru, cunosci bine cum stai lucrurile în zioa de 
astăzi; ai bani, ești tare și mare; eşti sărac, nu te bagă nimeni 
în s6mă. Dar să lăsăm la o parte aceste nimicuri. Ia spune-mi, 
cu ce pot să te slujesc? 

— Venisem să te rog ca să pui o vorbă pentru mine la 
Postelnicul Andronake, ca să mă facă ispravnic la vre un judeţ. 
Săi spui că némul mei a slujit ţărei de la descălecătâre, că 


3). A descoperi sai a demasca pe hoți. 


— 110 — 


am și eŭ ceva, cunnoseințe de slujbă, că mă voii sili a nu ne- 
mulțumi lumea, pe unde voii fi, ci din potrivă a aduce laudă şi 
hine-cuvântări Domniei sale și Măriei sale lui Vodă... Aide de! 
fă-mi acâstă facere de bine și nu te voii uita, până la morte.“ 

Dinu ascultă aceste vorbe din urmă cu mare răcâlă, și încre- 
dințat că  postulantul nu cunâsce limbagiul diplomaţiei cio- 
coiești, îl zise: 

— Archon Medelnicere, tóte câte 'mi ai spus, sunt drepte 
şi frumoase. Dar nu se caută în ziua de astăzi. la spune-mi 
mai bine ce dai să'te fac ispravnic? 

— Ce ai zis! Mai zi încă o dată, că n'am auzit, 

— Am zis că isprăvniciile se daŭ cu rușfet; ai înţeles 
ori ba? 

— Dacă este aşa, ține'ţi isprăvnicia pentru altul, căci ei 
nu mă voii înjosi nică odată să cumpăr slujbă cu bani, de la 
o leşinătură de ciocoii ca tine! Şi postulantul indignat, eși din 
casă, fără să salute măcar pe Păturică. 

Acesta în loc să se supere de o asemenea insultă, zîmbi și 
zise în sine: 

— Iată un nebun precum n'am văzut întă. 

Un moment după aceia, intră oa dowa pers6nă, care după ce 
făcu ciocoiului un compliment demn de un seraschter, îi zise 
d'a dreptul : 

— Cucoane Dinule, am auzit că s'a mazilit ispravnicul de Te- 
leorman, și vii să cer ajutorul domniei-tale, ca să iaŭ acest 
MANSUP. 

— Aşa este, bei-mu; dar de! să mai vedem. Vremile sunt 
grele; isprăvniciile nu se daŭ la fie-cine! — răspunse Păturică 
cu vocea, îngânată. 

Noul venit, înțelegând pricina care făcea pe ciocoii să 
răspundă prin cuvinte evasive, reluă vorba. 


— 111 — 


— Da, da, nene Dinule, te rog să "mi faci această trebgórä 
căci om sunt şi eŭ; mână pe mână spală, și amândouă spală 
obrazul. Inţelegi domnia-ta. 

— Vezi, așa'mi vine la socotâlă. 

— Iar de vreme ce ne-am înțeles, să vorbim ca niște prie- 
teni adevăraţi. Ia spune-mi, ce o să 'mi ceri pentru acest 
mansup! 

— Cât despre mine, bei-mu, nu "ţi aș cere nimic, dar ce 
facem Postelnicului ? El nu este în stare să facă cel mai mic 
lucru fără interes şi încă interes nu glumă! 

La aceste din urmă frase, trăsurile feţei candidatului de is- 
prăvniciă luară un aspect posac. Să scărpină puţin în cap cu 
un aer meditativ, apoi zise: 

— Să, tăem preţul. 

— Bine! să'mi dai 2500 de rubiele. 

— Nu e prea mult? 

— Nici decum, bei-mu; Judeţul Teleorman este unul diu ce- 
le mai bogate: are zece plăşi, peste cinci-spre-zece mii de lo- 
cuitori, tot unu și “unu, și schelă la Dunăre. Domnia-ta poţi să 
scoţi acești bani în două săptămâni, numai din plocoane. Ce 
spui domniata ! acest judeţ este un capan!) împărătesc nesecat. 

— Așa est, dar uite, nu sunt învăţat să fur; îmi e milă 
să despoii pe săraci. 

— Astea sunt slăbiciuni care per ea visele, îndată ce te vei 
sui pe scaunul isprăvniciei, 

— Aşa, dar nu se póte mai jos? 

— Nici o para,tbei-mu. Vremile sunt grele ; s'aude de Domniă 
nouă, și noi trebue să ne folosim acum când ne âmblă móra. 


— Fiă dar precum zici. Poruncesce să'mi aducă chărtiă şi 
calimări. 


1) Magazie de aprovisionare. 


— 112 — 


Ciocoiul bătu de trei ori în palme, și tâte se aduseră într'o 
clipă; postulantul scrise biletul următor: 


„Archon Baron ! 


„Vei da în ordiniea mea, două mii cinci sute rubiele aducăto- 
rului acestui răvaș, și le vei trece în socotâla mea. 


Ciolănescu, “ 


După ce uscă scrierea prin puţin nisip pus peste dânsa, 
el strînse biletul în două şi l dete în mâna lui Dinu; acesta. 
citi, făcu temenea saŭ compliment otoman, și sculându-se în pi- 
cioare, se îndreptă către o masă. Deschise un mic sipet de 
lemn de chiparos, și scâse dintr’însul pitacul de orânduire, în- 
vestit cu subscrierea, și sigilul domnesc ; apoi, după ce trecu 
înt'însul numele noului ispravnic, i'l dete în mână zicândui: 
„Slujbă peutru slujbă ! Primeşte boierule, pitacul de vrânduire; 
du-te de sărută mâna Măriei sale Vodă, şi te aşează sănătos 
pe scaunul isprăvniciei de Teleorman. 


Postelnicul Andronache cerând iertare lui Vodă Carzgea, 


Fascicula 8 10 bani în tótă țara 


CAP. XIV 
ȚINTE BINE, ARCHON POSTELNICE 


Credem că lectorii noştrii maŭ uitat secreta întrevorbire dintre 
Principele Gheorghe Caragea și Banul C***, pe care am poves- 
tit'o pe la începutul acestei scrieri. Principele fanariot, de gi 
iritat forte mult prin refusul banului de a da pe fie-sa de soţie 
favoritului săi, nu putu cu tóte acestea, să nu admire simți- 
mîntul de onoare şi marele curagiii cu care bătrânul boier a- 
păra onoarea fiicei sale şi pe a naţiunei române. 

El încă sta nehotărît și se gândea ce sfârșit să dea acestei 
pricini, când logofătul săi de taină (secretariul), intrând în ca- 
mera lui și salutându-l până jos, după obicei, îi dete în mână, 
o scrisoare și se retrase, 

Caragea, aruncă o căutătură pătrunzătoare asupra adresei de 
pe scrisre şi prevăzând din instinct că o să coprinză vre o 
veste întristătoare, o deschise cu mare grabă și citi cele urmă- 
toare: 

„Padişahul şi Regelurile aŭ luat știri că jefuiești țara și sur- 
ghinești pe cei mai de frunte boieri; silește-te cât vei putea a 
te drege cu împărăţia, căci într'alt chip va fi rău de Măria ta, 
Atât; nu zic mai mult. 

A măriei tale supusă slugă, 
Ahmet Kelalaili Tefterdar!) 


1) Acesta era un amic credincios al luy Caragea, și "1 seria tot ce 
auzia vorbindu-se în Divan despre dînsul. 


— 115 — 


— Atât, nu zic mai mult!... Și ce va fi voind óre șă în- 
țeleagă Ahmet printr'aceste vorbe laconice și neînțelese? Oare 
Vizirul și Kapugi-başa yor fi găsit pe vre-unul care dă mai 
mult pentru domnia acestei țări? — Dar bine! eŭ le trămiț pe 
tot anul peșcheșură (daruri) de câte cinci-zecă mii pungă de bani; 
capanul împărătesc geme de berbecii, untul, mierea și grâul 
Valachiei; dorințele Sultanei-Valide și ale lui Câzlar Agassi, 
fost-aŭ 6re ele vre-o dată neîmplinite ? Țara întreagă geme sub 
biciul și casnele oamenilor domnești, cari despoaie norodul până 
la piele, numai ca să satur lăcomia Seraiului... și cu tâte astea 
ei tot nu sunt mulțumiți. O! de trei ori afurisiți Agareni! O! 
ném nelegiuit!... Cum faceți voi din oamenii cei mai cinstiți 
unelte nerușinate ale tiraniei voastre şi când nu mai aveți tre- 
buință de dânșii, îi aruncaţi în gunoi ca pe niște vase netre- 
buinci6se. Voiţi să mă maziliță, ca să puneţi în locul mei pe 
vre-unul dintre Șuţi saŭ Calimachi ? Voiţi poate să mă otrăviți 
sai să mă sugrumați ?... Dar voi nu mă cunoașteți bine! Eŭ nu 
sunt ambițios ca Mavrogheni, nici fermecat ca Hangerliu. Capul 
lui Caragea nu va fi pus în ţâpă dinaintea Inaltei Porți !!... 

Iată starea morală în care pusese pe Caragea citirea fatalei 
scrisori a lui Ahmet Kelalaili. El se primbla prin sala cea 
spațioasă a secretăriei frământat de gânduri negre; câte odată 
se oprea în loc și încruntând stufoasele lui sprâncene, strîngea, 
pumnii cu convulsiune și făcea gesturi amenințătoare, 

In aceste momente intră şi postelnicul Andronache Tuzluc ca, 
să afle cele petrecute între Caragea și Banul C***. Postelnicul 
înaintă către dânsul făcând neîncetat complimente până la pă- 
mânt, dar când voi să sărute mâna Principelui, el se întoarse 
înapoi cu groază, întocmai ca vinătorul când i-se arată înainte 
fără veste, o feară sălbatecă, și devenind palid de mânie, zise: 

— Ce vrei cu mine? spune în grabă. 


— 116 — 


— Venisem, Măria ta, să... să... 

— Spune în grabă, auzi tu? 

— Venisem, Măria ta, să aflu ce ai făcut cu pricina despre 
care te-am rugat cu umilință în zilele trecute. 

— Deslușește-te mai bine, că nu "mi aduc aminte. 

— Te rugasem, prea milostive doamne, să ceri de la Banul 
C*** pe fie-sa Maria pentru mine. 

— A! bine zică! am chiemat pe bătrânul boier, și "i am 
provahsit!). 

— Şi ce “ţi-a răspuns, Măria ta? — întrebă postelnicul cu 
o bucurie văzută. 

— "Mi a răspuns că maï bine 'și omoară copila cu mâinile 
sale de cât să o dea după unul ca tine. 

—— Dar bine, Măria ta, ce cusur am ef... 

— Mi-a spus că ești hoţ, răpitor, mirşav, lingușitor și în 
toate necinstit. 

— Şi măria ta aï crezut toate aceste categoril), 

— O parte din mișeliile tale le cunosc prin mine însumi; 
cât pentru ceia ce mai rămâne, nu am nică o îndoială căci te 
cunosc ce poamă ești. z 

— Nu crede, milostive doamne. Aceste piri vin de Ja vr% 
mașii mei, cari mă pizmuese pentru hatîrul şi trecerea ce am 
la Măria ta. — Apoi terminând aceste vorbe, se încercă să să- 
rute pulpana, anteriului domnitorului ; dar Caragea se retrase cu 
indignaţiune, și luând un aer amenințător, îi zise: 

— Indărăt, mișelule ! Nu te atinge de mine că'ți sdrobese 
capul. 

— Iartă-mă, Măria ta, că nu sunt vinovat. 

— Nu nemernicule. Voii da poruncă lui Vel-Vistier să 


1). Propus. 
1) Desfăimări, 


— 117 — 


cerceteze prin oameni domnești toate mâncătoriile tale, și de vor 
fi adevărate o să te ţintuesc în poarta curții domnești, ca [să 
daŭ pildă și la alți mâncători ca tine. 

— Să nu faci acest păcat, Măria ta. — adaose fanariotul, 
căzând în genuchi și atingând parchetul cu fruntea. 

— Un singur mijloc de scăpare îţi mai rămâne, — zise Ca- 
ragea mai liniștit. 

— Care este acel mijloc, Măria ta? 

— Să te duci la Banul și să "ţi ceri iertăciune. 

— Și pentru ce să "mi cer iertăciune, Măria ta? 

— Pentru că ai avut nerușinarea de a cere pe fie-sa în că- 
sătorie. 

— Dar bine, suferi Măria ta ca un Romei din ekpaiaoal) 
Miăriei tale să se înjosească înaintea unui cap gros de vlach? 

— Imi am ei sotelile mele. Eşi afară și nu uita că dacă 
până mâne nu mi vei înfățișa, scrisoarea Banului de iertare, më 
voi ţine de cuvînt, te voi ţintui în poartă. 

Postelnicul eşi răpide și se duse acasă la dinsul foarte tur- 
burat de reaua primire ce avusese la curte! aceea ce nu putea 
el să înțeleagă, era schimbarea cea mare ce văzuse în Caragea. 
„Cum — zicea el în sine, acest mândru și trufaş Caragea, care 
uraște atât de mult pe români, și 'și bate joc de dânșii de 
câte ori voeşte, cum se poate ca el să më supuie la această 
ne mai auzită înjosire ? Ei, Postelnicul Andronache Tuzluc, să 
îmi cer iertăciune de la un vlach? Dar ce o să zică capioldașiă 
(amicii) mei, când vor afla ? Ei o să 'și bată joc de mine, no 
să mă bage în seamă !,.. Aşa este în adevăr; dar iarăși de nu 
voi împlini voinţa lui Caragea, voii fi depărtat din huzmet, şi 
atunci o să fie și mai răi, căci nefiind la putere, lumea o să 


1) Un grec din suita Mărei tale. 


— 118 — 


rîză de mine cu mai multă îndrăzneală. 

Această din urmă idee decise pe fanariot, și ca să iasă mai 
curând din încurcătura, în care îl băgase ambiţiunea de a deveni 
ginere al Banului C***, porunci să "i pue armăsarii la butcă, 
și se duse d'a dreptul la banul. 

Când trăsura Postelnicului intră în curtea Banului, era pe 
la șease ore după amiazi. Slugile bătrânului boier ședeai pe 
treptele scării și își petrecoaii timpul vorbind şi rizând ; iar Ba- 
nul îmbrăcat în antereii de sevaiă subțire, cu o libadea de 
pichet alb pe d'asupra, și cu cauc cu cârșaf alb, şedea în priv- 
dorul (baleonul] casei, pe un colţ al unui pat lung, și citea 
pe Tetravanghel. Văzând butea, fanariotului intrând în curte, el 
Jăsă cartea din mâini și se puse în stare de a primi după 
cuviință pe favoritul lui Caragea. 

După ce fanariotul făcu banului câte va complimente lingu- 
şitoare, șezu pe marginea patului și, căutând un mijloc maï na- 
tural de a începe conversaţia, el zise: 

— Archon bane, te vei mira poate când vei afla scopul ve- 
nirei mele la domnia, ta, 

— Spune-mi boierule ; să vedem. 

— Ştii că îu zilele trecute “ţi-am cerut pe cuconița Mar- 
ghioala de soție. 

— Şi eŭ ţi-am zis că nu “ţi.0 dai fără voia ei. 

— Bă! bine! Archon Bane; ai întrebat'o ? ce zice ? mă pri- 
mește de sop saŭ nu? 

— Să'ţi spui curat, nici că vrea să auză de numele dom- 
niei tale. 

— Atât mai bine, căci Măria sa "mi-a poruncit să iaŭ pe o 
nepoată a lui Calimach Vodă din Iași. 

— Să'ţi ajute Dumnezei, boierule. 

— Aşa este, Archon Bane; dar este ceva care se împotriveșter 


— 119 — 


la această fericită căsătorie, și numai domnia ta poți să rădică 
această pedică. 

— Spune-mi, și voi vedea. 

— Măria sa Vodă ştie că am cerut pe cucoana Marghiolița, 
de soțiă și fiind că bănuiește că pâte să mijlocească vre-o în- 
curcătură de dragoste între mine și domnia-ei, voiește să aibă 
din partea domniei tale o scrisoare prin care să arăţi că am 
venit în adevăr la domniata și ne-am agriechisit!) în treaba 
aceasta. 


Banul fiind om cu minte forte ascuţită, pătrunse numai în- 
tro clipă șiretlicul fanariotului ; dar voind să se încredințeze și 
mai bine, îi răspunse: 

— Archon Postelnice, cu mare părere de răi și cu sdrobire 
de inimă, îţi fac cunoscut că nu pociă să "ți daŭ hărtia ce 
îmi ceri. 

— De ce, boierule? 

— Pentru că mă tem de vre-o întâmplare neplăcută, și de! 
eŭ sunt om bătrân. 

— Dar această scrisoare îmi trebuieşte; fără dinsa îmi pierz 
norocirea, 

— Më mir, archon Postelnice, cum domnia-ta, care ești mâna 
cea dreaptă a Măriei sale, să te plăngi de nenorociri?] 

Fanariotul, văzând că vicleșugurile sale maŭ trecere înaintea, 
bătrânului, căzu în genuchi și mărturisi tot ce se întâmplase 
între dânsul și Caragea, 

Bătrânul, neputând să sufere lașitatea și poltronăria grecului, 
îi zise să se ridice în sus; dar simțind tot de o dată mulță- 
mire a înfrunta nerușinarea, acelui venetie şi al pedepsi chiar 
cu armele lui, el luă condeiă și chârtie şi scrise lui Caragea, 
aceste cuvinte: 


— 120 — 
„Măria ta! 


„Postelnicul Andronache Tuzluc a venit la mine și "mi-a fä- 
„cut rugăciune în genuchi ca să”l iert pentru necinstea ce 'm; 
„a făcut cerând pe fie-mea de soție; lam iertat, Măria, ta, și 


„Dumnezei să "i dea bine. 


A Mării tale 
prea plecată slugă 
Banul C***, 

După ce Banul strînse scrisoarea și o pecetlui, o dete fana- 
riotului, zicându'i : 

— Ţine, boierule ; dă această scrisoare Măriei sale lui Vodă 
şi fii sănătos, 

A doua zi, după cântarea meterhanelelor, Postelnicul sui scara, 
caselor domnești plin de speranță că a scăpat de primejdia ce 
1 amenința. Dete scrisoarea stăpânului săi, și prin regealicul 
lui Beizadea Costache și a domniței Ralu, dobândi de aci nainte 
mult mai mare influință la Caragea. 


CAP. XV 


SCENE DIN VIAȚA SOCIALĂ 


Zilele cele frumoase ale toamnei din anul 1817, își luaseră 
sborul, împreună cu plăcerile ce procură ele locuitorilor Româ- 
nici. Iarna începuse cam de timpurii, și vintul de la m6ză- 
noapte începuse din vreme a sufla cu tărie acea r&câlă care a- 
morțește natura, despoaie arborii și acopere țarinele și orașele 
cu vălul întristărei și al monotoniei. 

Orașul Bucureşti, atât de sgomotos și de capricios în zilele 
noastre, nu era tot ast-fel în timpii lui Caragea. 

Locuitorii săi din clasade mijloc, deprinși de mult timp cu viața, 
orientală, cea plină de lene şi poesiă, vara, se adunai la gră- 
dinile Breslea, Barbă-lată, Cișmegii și Giafer. Acolo fie-care 
isnaf saŭ cap de familie își întindea masa și, împreună cu cas- 
nici și amicii, beaŭ şi mâncai; apoi începeaă a învîrti hora 
strămoșască și danțurile cele vesele, care se deosibese forte pu- 
țin de tarantela neapolitană și care plac atât de mult întregu- 
lui popor latin. 

Era însă cu deosebire plăcut a privi comica gravitate cu care 
oamenii din popor executa hora, danțul lor de predilecțiune. 
Provocarea la danț venea mai tot-d'auna din partea tinerilor ; 
bătrânii şedeaii răsturnați pe iarbă verde, sub umbra cea dâsă 


— 122 — 


a copacilor și fumaii; dar cu încetul o atracțiune neînvinsă se 
transmitea în inima oamenilor de or-ce vârstă ; jocul tinerimei, 
ca un electrism, mişca pe bătrânii patroni; ei se sculaii după 
iarbă, scoteaŭ binişele cele lungi, își sumeteaii pulpanele de la 
anterie și se aruncati cu exaltaţie în arena danțului. Era, comic 
a "i vedea cu ce gesturi şi cu ce mișcări se siliaŭ a dovedi 
junilor cum că nici bătrânii nu sunt tocmai de lăpădat. 

Ișlicul cu patru colțuri al marelui terzibașal) părea că re- 
clamă prioritatea, nobleţei asupra căciulei de cazaclii a cojoca- 
rului subțire care la rîndul ei, părea că disprețueşte căciula 
cu roată a bogasierului și calpacul de blană al armeanuluj i- 
brișimgiii. 

Când trecea furia danțului, tótă compania se punea iară pe 
bere şi pe mâncare și spre a da veseliei un ton de galanterie 
mai mare, eï complectaii orgia prin feluri de glume, turnând vin 
în ișlicile bărbaţilor și în condurii femeilor, şi dându-ți unii 
altor să bea, rizînd și gesticulând ca niște nebuni. 

In tot timpul acesta, lăutarii nu încetaii a trage din viori 
şi a cânta din gură, saii cântece de amor pline de dulceaţă, 
destinate a produce în inima, ascultătorilor dor şi înfocare, sai 
melodii de dan vesele și sâltărețe. 

Pe când însă tinerii și bătrânii de amândoă sexele se des- 
fätaŭ precum  arătarăm, copiii, adunați în mici grupe, 
îndopându-se cu ciurechi!), simiţi de brînză, alune prăjite și 
floricele de porumb, și adăpându-se mereii din donițele de ger- 
bet roșși cu bragă, luaŭ și ei o parte la veselia obștâscă, Bä- 
ieţii asverleaii cu mingea gi cu arșicele, iar fetiţele cele mică 
se jucaii l’a ascunsele saii da baba Grba, alergând ca niște 


1) Staroste de croitori. 
1) Un tel de cozonaci. 


— 123 — 


căpridre prin iarba cea verde și moale, spre a prinde fluturi 
saii a culege flori. 

Către séră toate aceste grupe înveselite, bărbaţi și femei, 
după c6'și netezaii giubelele şi trămiteaii pe slugi înainte cu 
ploscile și cu blidele de mâncare, plecai pe la casele lor în 
cete, dupe îzna/ury saii meserii. 

Așa trecea timpul în sărbătorile verei ; dar când venea epoca 
cea monotonă a jernei, toți acești oameni staii închiși prin case 
și serile cele lungi se petreceaii în tăcere: abia dacă une-ori 
se adunaii mai mulți la un loc spre a povesti cele ce se în- 
tâmplaii în cercul restrâns al mahalalei, saŭ spre a juca între 
ei confina, mariașul și curelușa. 

Atunci însă, ca și acum, boiării și oamenii cei cu averi 
mari, se deosebeaii forte mult de popor, în petrecerile lor. 

Boierii se primblai în caleşti și butei cu arcurile poleite 
spre a se deosebi de neguțători. Podul Mogoșoaiei și al Ter- 
gului de afară, erai cele de căpetenie pleumblări ale boiărilor. 
Mesele și petrecerile lor se făceaii în familii mai multe adunate 
la un loc; rar se întămpla să mânânce pe la grădini; dar și 
atunci prefera grădina lui Scufal), via Brâncoveanului din dé- 
lul Spirii şi grădina lui Belu de lângă Văcăreşti, spre a nu 
da, prilej norodului a surprinde vre-o necuviință a lor şi a li 
se perde printr'acâsta prestigiul. 

Boiării cei tineri, din cauza strânselor relaţiuni ce aveai cu 
fanarioți şi alți venetici depravaţi contractaseră încă dupe atunci 
o mulțime de viciuri, contrarii cu totul modului de viețuire al 
boierilor bătrâni. Sania mitologică a lui Beizadea C. Caragea, 
făcută în forma carului lui Apollon și cei șase cerbi ce o tră- 
geaŭ ; conteșul cel de postav alb, blănit cu samur de Moska ; 


1) Această grădină a devenit mal în urmă proprietate a Domnului 
Câmpineanu. 


— 124 — 


hangărul cel sămănat cu brilanturi și gugiumanul de samur 
cu fundul alb ale acestui frumos Principe, precum și rochile 
cele nepreţuite, șalurile și ferigelele Domniței Ralu întorseseră, 
atât de mult capul junilor boiări și cocâne, în cât de multe 
ori vindeaji moșii de mare preț ca să imiteze luxul și străluci- 
rea acelor Principi răsipitori. Răul poate că ar fi fost mai mic 
dacă sar fi oprit aci; dar viţa scandal6să și depravaţiunea, 
luând proporțiuni mari, infestară și demoralisară până la un 
mare grad societatea întrâgă. 

Din toate relele acestea jocul de cărți fu acela care răspândi 
mai mult demoralisarea ; el sărăcia pe boieri și funcționari, 
şii îndemna, la hrăpiri de tot felul. 

Unul din cei mai mari desfrănați și răsipitori din acei 
timpi era Postelnicul Andronache Tuzluc ; el fura ca un tâlhar 
de codru şi cheltuia ca un nebun. Mesele cele mai strălucite, 
seratele cele mai atrăgătore, jocurile de cărți cele mai derăpă- 
nătoare, care făceaă să trâcă dintro pungă întralta averea săra- 
cilor, toate acestea în casă la dînsul se petreceaii. Arghira, Ro- 
zolina și Kalmuca, frineele şi mesalinele de pe atunci ale Bu- 
eureștilor, erai în casa lui, ce devenise adevărat mormânt al 
ori-cărui amor curat şi statornic, a ori cării credințe conjugale. 

In zioa de trei-zeci Noembrie, fanariotul făcea în toți anii 
masă mare și ziafeiă, în ondrea Sântului Andrei, patro- 
nul săi. Ajuns în culmea favârei domnești, el voi jîn anul în 
care am sosit cu povestirea noastră, ca serbarea să fie cât se 
va putea mai strălucită. Cu acest scop, el aduse din Constan- 
tinopole tot ce se găsia acolo mai scump în pești, poame gi 
vinuri, pe care unindu-le cu delicatețele gastronomice ale țărei, 
păstrăvi, mibalţi și felurite alte mâncări fragede şi gustâse, pre- 
gătise de acea zi, un ospăț, care ar fi putut să ațîțe dorințele 
chiar ale vestiților noștrii străbuni în lăcomiă Luculu și Elio- 
gabal. 


— 125 — 


Timpul însă părea că contrariază înadins mania de lux gi 
opulenţă a fanariotului, căci la trei-zeci Nvembre sufla cu tărie 
vântul cel de mează-ndpte, aducând cu sine troiene de zăpadă 
deasă, care întunecaii, zioa la miaza mare, lumina s6relui; 
dar învitații Postelnicului erai 6meni de aceia ce nu se sperie 
de fie ce lucru. Era de ajuns pentru dînșii să scià că în casa 
amicului lor vor găsi prilej a comite trei sai patru din cele 
ș6pte păcate de moarte, și aceasta, îi făcea să trécă prin ger 
şi zăpadă. 

Camera pregătită pentru priimirea și ospătarea învitaților 
era un fel de salon pătrat, spoit cu var, și în mijlocul tava- 
nului cu un cere de fiori arăbese tot de var, lucrate în re- 
lief, dar fără gust nici maestriă. Mobilierul se compunea din 
două paturi de scânduri înfundate, acoperite cu saltele și perne, 
peste care erai întinse macaturi de lână de Brussa, cu ciucuri 
de Veneţia pe margini. Lângă zidul despre grădină era un si- 
pet mare, îmbrăcat cu piele de căpridră albastru și legat cu 
fier alb, iar asupra lui, era un alt sipetaș mai mic de 
lemn de nuc cu flori de sidef. In mijlocul camerei era un 
scaun de brad cu trei picidre, pe care erati puse patru sfeşnice 
de tumbac cu luminări de sei într'ânsele, și o perechiă mucări 
de alamă cu care o ţigancă frumuşică lua din când în când 
mucul lumânărilor ca să dea mai multă lumină. 

In fine pe la 121/, ore turceştil), începură învitații a sosi 
Cel dântâiă care sui scara, caselor lui Andronache fu Hatmanul 
Costache Cărăbuș, june frumuşel dară fără spirit, depravat 
până la măduva óselor, amic intim și părtaş al tuturor desfrâ- 
nărilor lui Beizadea Costache. După dinsul veniră Spătarul Di- 
mache Pingelescu, om ce se silea cât putea să nu demință 


1) Două ore după amiazi, 


— 126 — 


pronumele săi; Cămăraşul Stamate Birlic, Clucerul Ioniţă Mä- 
turică, Paharnicul Dimitrache Mână-lungă și Baronul Nichita 
Kalicewschi. Mai în urmă de toți veni şi Beizadeaua, intovă- 
răşit de 'Treti-logofăt Iordache Zlatonit, un om fârte cunoscut 
pe timpii aceia prin spiritul săi satiric plin de originalitatel). 

După ce mosafiriă se aşezară pe cele două paturi, o ţigancă 
bine îmbrăcată și purtând o scurteică cu gulerul rădicat în sus, 
se presintă înaintea, lor cu o tavă plină de dulcețe de tot fe- 
lul; după dînsa venea altă țigantă ţiind o tavă cu o mulțime 
de păhăruţe cu vutcă de ismă şi câte-va farfurii cu migdale cu- 
rățite şi cu năut prăjit. Indată apoi intră cafegiul boierului, în- 
brăcat cu un mintean de postav negru cusut cu fir, dar fără 
mâneci, spre a lăsa să se vază braţele sale albe, prin cămașe 
de borangic subțire şi refecată cu bibiluri ; mijlocul lui, svelt 
și mlădios, era încins cu un gal de mătase vărgată ale cărui 
extremităţi atârnaii cu graţiă pe șoldul cel stâng al piciorului; 
poturii săi de postav vişiniii, cu turiecii de fir; imineii cei sta- 
cojii şi fesul cel roșu cu fundă de ibrişim negru, așezat pe 
cap cu cochetăria cea minunată a fanarioţilor, făceaii din acel 
june servitor, un Ganymed care ar fi putut aţița gelozia vechi- 
lor zei din Olimpul lui Omer. El venea cu o tavă de argint 
în mănă, pe care eraŭ depuse, în zarfurile lor de filigram, maï 
multe filigene pline de o cafea de Arabia spumâsă și parfumată ; 
după dînsul intră ciubucciul cu ciubucele de antep și de iasomie 
din ale căror lulele umplute afânat cu tutun de cel mai ales, 
eșiaii nori de un fum mirositor. Intrarea sucesivă a acestor ser- 
vitori forma o reprezintare pitorâscă ; cunoscând forte bine re- 
gulele ierarchiei, ca slugi de casă mare, ei se duceai mai în- 


1) Acest on original, al cărui nume lam preschimbat aici puţin, 
mal în urmă "și-a perdut mințile și a veţuit până în zilele noastre 
într'o stare deplorabilă. 


— 127 — 


tâii la Beizadea Costache, apoi gradat la toți cei-l-alți, și-și 
împliniaŭ datoriile cu eleganță și exactitate, Terminându-se cere- 
momialul cafelei, mosafirii, ca 6meni în treburi, începură a 
vorbi politică şi a discuta despre pravilile ce se pregătiaii pen- 
tru țară de către principele Caragea, şi consilierii sei; dar Bei- 
zadeaua, voind să spargă acea conversaţiune a căreia seriositate 
ascundea numai minciuni și lingușiri ce'l făceaii să casce de 
urît, zise o dată: 

— Ia ascultați, boieri; la ce am venit noi óre aici? Să 
punem ţara la orânduială, saii să ne fveselim ? Lăsaţi trebile 
țării pe séma tată-mei și a sfetnicilor lui și aideţi să bem și 
să mâncăm, 

Apoi intorcându-se către stăpânul casei, zise: 

— Andronache ! zi băieţilor să puie masa, 

— Numai de cât, Măria ta! — respunse fanariotul cu obi- 
cinuitul săi aer de înjosire. -— Iar până atunci Măria ta și 
domnia-vâstră, cinstiți boiări, treceţi în odaia cea l-altă și vě 
englendisiți după plăcere, 

Invitaţii trecură în acea, odaie care era mobilată cu două 
sofale turcești ; pe una era o masă rotundă cu picioarele scurte 
pe care erai două sfeșnice și mai multe părechi cărți de joc; 
iar pe cea-l-altă eraŭ table pentru jocul de șatrange și pentru 
tintar. 

Cei mai mulți dintre invitați se aşezară împrejurul mesei cu 
cărțile. Beizadeaoa însă și- cu Hatmanul Cărăbuş, preferară jo- 
cul dexşatrange. i 

— Ce jucăm, boieri ? — zise Cămăraşul Stamate Birlic, ma- 
nevrând o perechie de cărți, —facem un otuz-biră, de englingea 
până se va găti masa? 

— Mai bine o panţarolă, Archon Cămărașe. — răspunse Di- 
mache Pingelescu, scoțând o punguliță cu mahmudele din bu- 
zunarul de jos al anteriului, 


— 128 — 


— Ştiţi una, boieri? — adăogă Baronul Kalicewski, scoțind 
cu lene vre-o trei carbânțe şi câte-va rubiele din buzunarul ji- 
leteei, cu otuz biră și cu panțarolă ne perdem timpul în za- 
dar; aideţi mai bine să facem un stosişor. 

— Dar ce dăndănaie o mai fi aceasta? că noi n'am auzit 
până acum vorbindu-se despre dînsa ? 


—  Stosul, boieri domnia-v6stră, este un joc forte frumos; el 
maduce somn jucătorilor, şi ceea ce are şi mai bun este că în 
puţin timp unul saă doui din jucători mătură toți banii din 
punga celor-l-alți ; cu puţină cheltuială de vreme, seii cu ce te 
alegi ? 

— Bree! da zdravăn joc! 

— Joc voinicesc! — zise Pingelescu cu entusiasm. — auzi 
acolo, să moțăim de somn t6tă noaptea pentru câte-va mah- 
mudele, dodecari saŭ rubiele, câștigate în otuz-bir ! Archon Ba- 
róne, fă bine de ne învaţă și pe noi acest minunat joc. 

— Bucuros, boierii mei; de ce nu. Sunt însă două feluri 
de stos: unul se numește curat stos şi este cam greil; iar 
tel-l-alt se numesce ce cef şi este mai lesne de învăţat. 

— Ce cer! Frumos nume! arată-ne dar cum se jócă acest 
ce cet al domnii-tale. 

— Bucuros. Priviţi boieri, — zise Kalicewski, luând în mâni 
o părechie de cărți; — unul dintre noi face cărţile, iar cei- 
l-alţi, ori câte unul, saŭ mai mulți de o dată, zic celui care 
face cărţile; — Dă'mi un birlic; dă'mi zece ochi, un popă, o 
preoteasă, sai ozi-ce altă carte va voi. — Cel care ţine cărțile 
în mână începe a da cărți, puind pe cea dntâi diraintea celui 
care a cerut, iar cea d'a doua dinaintea sa, și dacă cartea, 
cerută va cădea dinaintea celui cea cerut'o, câștigă el: iar de 
va gădea dinaintea celui eare face cărțile, câștigă acesta. 


6 e[norasea 


varj 209 UI MLG OF 


SS 


INS 


EEN 


Baronul Kaliceweki, explicând boerilor cum să jóce stos. 


NN 
N 
NY 

INN 


///// 
DZ 


ii 


N 
À 
Ñ 


— 130 — 


— Să începem acest frumos joé — ziseră mai mulți de o 
dată. 

Baron Kalicewski, văzând marele entusiasm ce aveaŭ boierii 
pentru acel joc propus de dînsul, simţi în sine o bucurie infer- 
nală, pe care o sugrumă în inima sa, căci el văzu succesul 
planurilor sale de jefuire, asigurat printr'acest mod de prădare 
necunoscut încă acelor boieri români și fanarioți, ce alt-fel erai 
foarte dedaţi la jefuiri. Luă dar îndată cărțile în mâuă gi în- 
îrebă : 

— Incepem boieri ? 

— Să începem. 

— Luaţi aminte că fac cărțile. 

— Bine, bine! 

— Tăieţi, boieri. 

Pingelescu tăiă cărţile, apoi zise cu semeție: — Cinci ochi 
pe zece rubiele. 

Kalicewski începu să dea cărțile rizând pe sub mustață și cu 
sânge rece, 

— Oprește-te, — strigi, Pingelescu, — am câștigat; dă'mi 
rubielele. 

Cei-l-alţi boieri, văzând cu câtă înlesnire se câștigaii banii în a- 
cest noii Joc, se impresionară în cât unii din ei începură să simtă, 
milă de bietul baron, carele plătea neîncetat cu cel mai mare 
stoicism perderile sale. Dar acesta era numai o manevră a șiretului 
muscal ; căci după câte-va minute toți incepură a perde. Agi- 
tațiunea şi sgomotul acestui joc infernal, făcu pe Beizadea Cos- 
tache şi pe Hatmanul Cărăbuș să părăsească liniștitul Joe al 
tablelor. 

— Popă, pe ce am în mână! — zise Beizadeaoa cu mân- 
dria aceia plină de fanfaronadă ce este particulară beizadelelor 
din ţara n6stră, 


— 131 — 


Baronul începu a da cărți, fâră să se preocupe cât de puțin 
dle suma ce putea să aibă principele în mână. 

— Aï câștigat, Măria-ta ! exelamară unanim cu surprisă toți 
jucătorii. 

Boizadeaoa, deschise mâna și găsi într'insa cinci-zeci și trei 
anahmudele, care fură plătite cu punctualitute de către Baron. 

— ease ochi pe toată suma, zise iarăși Beizadeaoa. 

Norocul fu și de astă dată în partea Beizadelei. Baronul îl 
dăsase într'adins să câștige, ca să'l incurce, căci la a treia, 
«carte, Beizad6oa perdu tot ce câștigase împreună şi cu banii săi. 

Această schimbare de noroc ambiționă și mai mult pe Cara- 
«gea. El scoase din buzunar o pungă plină cu mahmudele și 
după ce běŭù un pahar de mastică și fumă de câte-va ori din 
«ciubuc, zise cu ironie : 

— Arhon Bar6ne, câte parale ai în buzunar? 

— Am de ajuns, Măria ta, ca să plătesc tot ce voiii perde, 
— răspunse rusul cu mândrie. 

— Bine! ja să'mi dai un zece ochi pe punga aceasta. 

— E prea mult, Măria ta. 

— Fie dar pe jumătate. 

Baronul câștigă jumătate din ceia ce se afla în pungă şi 
gi la al doilea joc, o luă œ totul, 

— Eŭ mă prinz că Jocul ăsta are pe dracul într'însul, — 
zise Postelnicul Andronache Tuzluc. — Auzi acolo! să perz 
eŭ zece mii de lei într’o clipâlă de ochi? Şi unde pui bătaia 
de pept şi de inimă; unde pui iarășe acel îndemn nebiruit de 
-a cere pe popa și zece ochi, şi a tot scóte la dodecari din 
pungă, uitându-te la dânşii cum se duc la dracu. 

— Ba să mă ierţi, boierule ; banii domniei-tale nu s'aă dus 
da dracu ci în pungă Ja mine. — zise baronul. 


— 132 — 


— Tot atât face, archon baroane, — zise Beizadeaoa cu i- 
ronie. 

— Aşa, aşa! — adăogă Hatmanul Cărăbuş, cu un ris în- 
ghesuit şi prostatic, ca să linguşească pe Beizadeaoa. 

— Cât aï perdut, cocoane Andronache? — întrebă Treti- 
Logofăt, Iordache Zlatonitul, sculându-se după sofaoa unde ge- 
zuse nemișcat tut timpul căt ținuse jocul. 

— Vre-o zece mii de lei, — răspunse fanariotul cu ne- 
păsare. 

— Puțin, foarte puţin. Să trăiaspă îznafurile și sărăcimea, 
N'ai de cât să scoţi o cercătură!) în ţară, sai să dai câte-va, 
volnicii de furat pe la hoţi și banii aceștia vor veni la loc în- 


— Bravo, Zlatonitule, bravo! — exclamă Beizadeaoa bătând 
din palme şi râzind ca un nebun. 

— Dar bine, Măria ta, suferi să fiii batjocorit de acest ne- 
mernic chiar înaintea Măriei tale ? — zise Postelnicul, rănit la 
biata, cinste. 

— De ce te superi, Andronache ? Nu vezi că el glumește? 

— Dar domnia-ta, boier Pingelescule, cât ai perdut? — în- 
trebă iarăşi Zlatonitul. 

— Vre-o trei mii de lei. 

— A zecea parte din prețul cu care îţi vinzi obicinuit is- 
căliturile ce pui pe anaforalele Veliţilor boiări; nu te întrista 
de această perdere, căci din mila lui Dumnezeu pricinile se în- 
mulțese din zi în zi. 

Pingelescu plecă capul în jos și tăcu; dar Zlatonitul se afla, 


1). Cercătura era controlul ce făcea guvernul pe acâi timpi contrac- 
ciilor carii luai prin Sultan Mezat s!rîngerea veniturilor ţărei. Din a- 
cea cercătură egia un răă forte mare, căci se descoperiaŭ abusuri mari. 
Contraecii ca să scape de pedepsă, cumpăraii pe cerăctori, iar ba- 
nii ce le dedeaii îi adunaii tot de la contribuabili, 


— 133 — 


în vervă satirică şi hotărise să biciuiască pe toţi fără milă, 
căci nu trecu mult, și se adresă către Căminarul Stamate Bir- 
Jic : 

— Ia spune-ne, Archon Căminare, ai perdut și domnia-ta 
ceva ? 

— Vre-o mie cinci sute de lei; un bagatel. 

— Nu e nimic. O să avem vre-o câte-va podini lipsă la 
poduri şi vre-o sută de oameni cu picioarele serântitel). 

— ÎDar domnia-voastră, Clucer Măturică și Paharnice Mână- 
lungă, cum staţi? 

"— Noi am câştigat?). 

— Se vede că Dumnezeii privighează asupra văduvelor și a- 
supra, săracilor, căci de perdeaţi și voi, apoi negreșit era să vă 
băgați măturile și mâinile vóstre cele lungi în lada săracilor, 
și era să le luaţi hrana și îmbrăcămintea pe vre-o trei luni. 

— Dar domniata, Archon Baron Kalicewski, de unde ai ve- 
nit cu acest jec drăcesc, care o să ne aducă în stare să ne 
perdem averea, sufletul şi chiar mustrarea de cuget? Nu știai 
óre că Dumnezei ne-a pedepsit de ajuns pentru păcatele n6stre 
dându-ne în mâna străinilor care ne-ai stricat tote datinile și o- 
biceiurile n6stre cele bune ?... De ce ai venit şi domuia-ta să, 


1) Veniturile podurilor se vindeai prin mezat şi Stamate Birlic se 
afla contraeciii. Aceste venituri ce compuneaii din taxe puse asupra 
carelor ce intraii în capitală: Carul cu marfă de lipscăniă plătea bani 
240, cel încărcat cu blane loşezti, bani 180; se lua 6 bani de va- 
dra de rachiii, 12 bani pentru vadra de vin, 45 de bani carul cu 
postav românesc, 30 carul cu piei de miel, 45 carulcu piei ae vacă, 
60 carul cu bogasiii, 60 carul cu piei de epuri, 45 carul cu cóse, 60 
carul cu brașoveniă, 60 carul cu musuluri de Rumeli, 60 carul de ar- 
nici, 45 carul cu aba de Podolia, 30 carul cu aba de tuzlua, 60 
carul cu sticle de vin din lăuatru, 30 carul cu sticle legești, 60 
carul cu postav leșesc, 6U carul cu lînă de oaie, 60 carul cu lână de 
capră, 60 carul cu aramă lucrată, 30 carul cu fier, 120 carul cu butii 
„de vin, fie mănăstiresc ori boieresc saŭ țărănesc. 

2), Aceşti doi boieri se aflaii casieri la cutia de milostenie. 


— 184 — 


ne cnfunză în prăpastia, ticăloșieă prin jocul domniei-tale cel să- 
răcăcios ca și numele ce porți! 

— Ei! ei, nebunule, te-ai trecut — zise Beizadeava, atins- 
de vorbele cele aspre ale Zlatonitului. 

— Nu, Măria ta, nu m'am trecut şi nu pot să tac, că 
suni român, și văz de acum undă o să ne ducă jocul musca- 
lului acestuia. Boierimea ţării, atât de iubită de norod pentru 
faptele eï cele frumoase, fiii acelor stâlpi ai țării, cari aŭ jertfit- 
avuţia și "Și aŭ dat chiar viața pentru țară, o să ajungă să 
vânză mere pe pod ca precupeții, iar cei mai slabi dintre dinșii 
o să “și pârză cinstea, și sufletul, vânzându-se la cei ce le vor 
da bani de cheltuială la neavere! Da, boierilor, jocul acesta o 
să vë pârză,... 

Mușcările Zlatonitului ar fi mers mult mai departe, dacă în 
momentul când voia să reînceapă, war fi intrat Păturică invi- 
tându'i pe mosafiri la masă. 

Beizadeaoa se îndreptă către camera de mâncare, urmat 
de toţi cei-l-alți mosafiri, se puseră la masă și toți începură 
a gusta din bucatele cele delicate ale grecului și a bea din vi- 
nurile cele mai alese ale ţării. Dar când ajunseră la friptură 
și póme, începură lăutarii a cânta cele mai frumâse și mai pa- 
thetice cântice de masăl). 

Toţi oaspeţii ascultai pe lăutari cu mai multă sai mai pu- 
țină băgare de seamă; numai Caragea și Hatmanul Cărâbuş 
păreaii mai agitaţi de cât toţi cei-l-alți. Aceasta se vedea din 
mișcările capului, din alterarea feței și mai cu sémă de desele 
oftări ce eșiaii din pepturile lor. Vinul cel tămâios de Cernătești 
turnat necontenit în gâtlejul boierilor începu să "și facă efectul 
săi. Oaspeţii noştrii, carii până aci mâncaŭ și beaŭ liniștiți ca 


1), Pe atunci musica română se compunea din ari! de joc și arii de 
dilectare numite cântice de masă, 


— 135 — 


cei ș6pte filosofi ai Eladei, prinseră la limbă și deveniră mai 
sgomotoși de cât nemţii cei beţi. Respectul ce aveaii asupra 
Beizadelii se mai slăbise ; unii cânta, alții îndemnat pe ba- 
ronul Kalicewski să înceapă iarăși minunatul joc, care cu puțin 
maï înainte, le ușurase pungile ; numai Beizadeaoa ședea liniștit 
şi din când în când, arunca căte o vorbă de spint în socotéla 
bieţilor oaspeţi, cari, cu toată ameţeala, vinului, erai siliți să 
sufere, temându-se de a nn trage asupră-le urgia domnească. 

Ia fine cina se termină și mosafirii părăsiră casa. Postelnicul 
Andronache după ce dete câte-va instrucțiuni lui Păturică, se 
puse și el în sanie şi se duse la Kera Duduca. 


CAP. XVI 


FĂ TE OM DE LUMEA NOU 
SÄ FURI CLOȘCA DUPE OUL! 


Să părăsim partea de sus a caselor Postelnicului, căci nu 
mai are nică un interes pentru lectorii noştrii, și să ne coborim 
în partea de jos sai mai biue în beciuri, ca să vedem ce face 
Dinu Păturică. 

Acest ambițios ciocoii, nevoind a se lăsa nici de cum mai 
jos de cât stăpânul stii, prigătise și el o cină, la careinvitase 
câți-va din cei mai de aproape amici ai săi. 

Camera, în care dedea el ospăţul, era împodobită cu două 
paturi turcești înfundate, peste care eraŭ puse saltele de lină 
acoperite cu chilimuri vărgate de Idirnea, (Andrianopole), cusute 
pe margini cu ciucuri de bumbac alb; pe lângă păreți erai 
puse perne îmbrăcate cu cit tocati); prin unghiurile acestor 
paturi erai așezate pernițe mici umplute cu puf, pe ale căror 
fețe albe de batistă, se vedeaii mai multe arabescuri cusute cu 
fir şi mătase, iar pe una, dintr'insele erai cusuți doi amorași, 
ținând în mâni o ghirlandă de flori, în al căreia mijloc era o 
inimă pătrunsă de două săgeți și o inscripție. 

Zidul de lânga pat era acoperit cu un covor de Brusa pe 


1) Cel mai scump cit de pe atunci. 


Etc aaa 


care stai spânzurate în cuie, o pușcă arnăuțscă ghintuită, le- 
gată la mașină cu o sanguliă cusută cu fir și două părechi pis- 
tóle băgate în tocuri de pele ornate tot cu fir. Mai îu jos, tot 
pe acel perete, erai atârnate două săbii turceşti cu mânerile 
de sidef, iar în mijlocul lor, era aşezat un cauc oltenesc de 
hîrşie nâgră de miel al cărui fund era cusut cu fir de cel mai 
bun peste postav roșu și lăsa să atârne în jos o fundă de fir 
lucrată cu mare gust. 

Cele două ferestre despre uliţă erai împodobite cu mai multe 
glastre de flori, printre care se deosebea mai ales magiranii, 
trandafirii şi câţi-va, endrișaimi ce umpleaii atmosfera, camerii 
de un miros nu aşa de plăcut cât era de pătrunzător. 

Pe lângă păreți erai puse în rând câte-va scaune de Braşov 
văpsite şi un sipet mare legat în bande de fier alb peste pele 
de căpridră, albastră. 

La o înălţime 6re-care a unuia din păreţi, era un dulap mic 
săpat în zid, în care se afla depusă mica bibliothecă a ciocoiu- 
lui, compusă din câte-va cărți grecești gi românești, printre care 
figuraŭ Proorocia luă Agatanghel, Filosoful Sintipa, Alexan- 
dria, Tilu- Buh-oglindă și alte capete-d'opere ale literatureï 
naţionale de pe atunci, cărți glumețe care prin anecdote de 
spirit și poveţe filosofice făceaii petrecerea, favorită a poporului. 

Masa de mâncare era așezată între două paturi și împreju- 
rată cu scaunele pe care eraŭ să şează onorabilii oaspeți ai 
lui Păturică, 

Pe masă erai rânduite o mulţime de farfurii cu mezelicuri 
de tot felul: marinată de stacoji, farfurivare mai mici cu icre 
proaspete de morun, licurini jupuiți, sardele muiate în unt-de- 
lemn de Mitilene, amestecat cu piper și zeamă de lămâi de 
Mesina, măsline dulci de Thesalia, grămădite în formă pirami- 
dală, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva de 


— 138 — 


Andrianopole ; nimic din delicateţele gastronomice ale Orientului 
nu lipsia de pe masa ciocoiului, mai împodobită chiar de cât a 
stăpânului săi. Toatea aceste mezelicuri erai âșezate după o 
regulă militară, având la fie-care distanță de două palme, câte 
o carafă cu vin galben de Drăgășani, cu pelin roșu din viile 
mănăstirei Bistriţa, și cu vinuri orientale de diferite colori şi 
gusturi, fără a lipsi papornițele!) cu anason de Chio și cu 
mastică de Corinth. In fine Paturică luase dispozițiuni ca oas- 
petii săi să nu cerce cea mai mică lipsă întru îndeplinirea gus- 
tului lor rafinat. 

Dacă cine-va ar fi văzut luxul ce domnia la, masa Postelni- 
cului și la a yătafului săii de curte, fără îndoială sar fi con- 
vins că ospăţul slugei întrecea în tâte pe al stăpânului, și dacă 
Sar fi gândit: mai serios la miseriile acelor timpi de tristă me- 
morie, ar fi zis împreună cu noi, că fanariotul mavea de ce 
să se plângă pentru pagubele ce'i făcea vătaful sei de curte 
căci banii ee se cheltuiaŭ în aceste ospeţe nu eraŭ ai să, că 
ai săracilor și ai văduvelor căzuți victimă nesaţiului săi de 
averi, 

Intre 6speţii de căpeteniă învitaţi de Păturică, figuraŭ: Tu- 
dor Ciolănescu, vătaful de curte al Banului Grigorie B..., Négul 
Chioftea de la Banul Constautin Băl..., Zamfir Ploscă de la 
Isac R.... Vlad Boroboţă de la F..., şi alți mai mulți, aleși 
dintre corifeii ciocoismului și ai hoţomăniilor bucureștene dupe 
atunci. 

După ce se duseră mosafirii Postelnicului, pe la casele lor 
și el la amanta sa, Păturică se cobori în odăile de jos şi se 
puse la masă cu prietenii săi. 

Patru țigănași curat îmbrăcaţi, aduceaŭ bucate la masă, și 
două țigance tinere și frumușele erai însărcinate a turna prin 


1) Butilil îmbrăcate cu papură. 


— 139 — 


pahare, nectarul care de la căderea zeilor din Olimp încâce a 
luat prosaicile nume de vin şi rachiă. 

Una dintr'aceste două copile, luă dupe masă o paporniță cu 
anason și umplând mai multe feligene, dete fie-căruia din oas- 
peți câte unul. Oaspeţii sorbind rachiul, căzură pe farfuriile cu 
mezelicuri precum cad lăcustele peste holdele plugarilor. 

Dinul Păturică observă acâsta, și cu mare nerăbdare, în cua- 
litatea sa de ospătător, striga cu un glas ascuțit gi obrazmc: 

— Aduce-ţi ciorba, bre! 

— Numai de cât, coconașule! — răspunseră țigănașii ple- 
când toți de o dată ca să arate maï mult zel. După câte va, 
minute, ei puseră pe masă un castron colosal plin cu ciorbă 
de ștucă, feartă în zeamă de varză cu hrean; pe urmă aduse- 
ră două farfurii lunguieţe cu mihalți și păstrăvi rasol, muiaţi 
în oțet și unt-de-lemn; aduseră mai multe vase de cositor pline 
cu iachniă, cu plachi, cu morun gătit în măsline și foi de 
dafin, cu crapi împluți cu stafide și coconare, și alte felurite 
mâncări, care se ziceaii în vechime, Bucate cu chieltuială. 

Vinul asemenea, curgea fără'ncetare din pahare și aluneca pe 
gâtul ciocoilor care la fie-care deşertare de pahar, strigau: — 
„Să trăiască nenea Păturică !« — Numai Vlad, Boroboaţă sta, 
trist şi tăcut. 

— Da ce! mě Boroboaţă, de ce stai bosumflat? Ori ţi s'a 
necat niseai-va corăbii cu marfă? zise Neagul Chioftea, cel may 
sgomotos dintre toți 6speții. a 

— Parcă eşti o mireasă. -— adăogă Tudor Ciolănescu. 

—- Îmchină cu noi, bre! Fă-te om de lumea nouă, să furi 
eloșca după ou5! — ziseră toți ciocoii de o dată. 

— Ei bine, — răspunse Boroboaţă, impleți'mi un pahar să 
închin şi eŭ cu voi. 

Paharul se umplu și se dete în mâna lui Boreboaţă, carele 


— 140 — 


ridicându'l în sus zise: — „In sănătatea săracilor țărani cărora 
le dăm fum de ardeii şi le punem ferul roșu pe pept, ca să 
le luăm bănișorii din pungă! Să trăiască văduvele și copiii cei 
Sărmani, cărora le luăm pânea din gură ca să mâncăm noi ëg- 
tia peşte de Țarigrad, halvale de Idirn6 şi să bem vin chiprio- 
tic !... In sănătatea țării întregi, pe care am lăsat'o în sapă 
de lemn !!...* 

Zicând aceste cuvinte, trânti paharul pe masă și căzu iarăși 
în cugetările sale de mai nainte. 

Toastul lui Vlad Boroboaţă şi amărăciunea cu care el pro- 
nuntă vivatul sëŭ cel sinistru, făcură în inima ciocoilor tot 
acea împresiune ce făcu odinidră literile de foc, regelui Babilo- 
nici Balthazar și oaspeţilor săi cei desfrânați. 

Vătafii de curte se uitai unul la altul cu niște priviri spe- 
rióse ce dovedeaŭ îndestul cât de adevărate eraii cele zise de 
Borobâţă. Numai Dinul Păturică ascultă acest strigăt al mus- 
trării de conștiință, fără ca să se turbure câtuși de puţin, ba 
încă el aruncă asupra lui Boroboaţă o privire disprețuitore şi 
dând întrun ris sardonic, curmă tăcerea cu aceste cuvinte: 

— Cinstiţi boiări! Nu vă sinorisifi lui Borobvaţă, căci este 
cam nebun, sărmanul. Cine știe ce babă la obrocitI). Să bem 
fraţilor, și să lăsăm pe Boroboaţă să spuie la cazanii cât va voi. 
Apoi întorcându-se către slugi : 

— Aduceţi, bre! vin tămâios de Cernătești. 

— Și de cel de Drăgășani — adăogară çeï-l-alți 

Sticlele se umplură cu tămâioasă într'o clipă gi veselia, re- 
născu în sînul oaspeților amețiţi de băuturi și îmbuibaţi de 
grasele mâncări orientale. 

Acéstă cină, compusă ţ6tă din plăceri de contrabandă, ținuse 


1) A obroci, după limba poporului d'atunci, şi chiar de astăzi, este 
a fermeca, a dobitoci. i 


za fi 


câte-va ore, şi cu tot vinul ce se băuse, nici unul dintre cio- 
coï nu se îmbătase desăvârșit; ei ajunsese numai la gradul a- 
cela, al beţiei, când omul devine vesel şi spune adevărul fără 
reservă. Ast-fel dar, unii vorbiai, alții cântaii lovindu-se unii 
pe alții în glumă cu glânțe de pâine; numai Vlad Boroboţă, 
sta cufundat în niște cugetări sinistre, pe care le întrerupea 
câte o dată cu un suris amarnic. Dinu Păturică cel privia cu 
o vădită nemulțumire, observând că acea beție tristă a oaspe- 
lui săi putea să influențeze mai tare asupra celor-l-alți şi să 
stinjinească, libera, explosie a veseliei lor, se sculă însfârșit 
strigând : 

— Fi bine, boiări vă văz cam pe gânduri; eù vam chiămat 
aci ca să ne veselim, iar nu ca să punem cenușe în cap și 
să ne plângem păcatele ca proorocul Iona din scriptură! N'a- 
veţi bucate ? Mai aduceţi, bre! marinată de barbuni și vin de 
Tenedos ; să ne veselim cât ne âmblă móra, că destul ne vom 
pocăi în bătrâneţe. Iar tu, cobe rea, du-te de fă cazanii la bi- 
serică iat nu în casa mea!.. Auzit'ai tu? 

— Bravo, nene Păturică ; ai dreptate. Să se ducă la dracu 
acest, dăscăleciă, care ne-a stricat cheful cu iticaoa lui. 

— Da, la dracul!“ — exclamară toți de o dată. 

— Iar noi să ne veselim ca niște oameni de ispravă. — 
adaose Păturică. 

— Și să vorbim de trebșoarele noastre — răspunse Nea- 
gul Chioftea eurmându'i vorba. — Ştiţi boiăni, că am cam 
ajuns în vremea de apoi! Pare-mi-se că stăpânii noştrii aŭ 
cam băgat de sémă că le mâncăm stările, și s'a pus pe eco- 
nomie. Alte dăţi, când le înfățișa catastichul, nică că se uitai 
pe dânsul, șiță împleaii mâna de rubiele; iar acum, te ţine 
câte trei, patru c6suri în picioare şi te descoase din tâte în- 
chiăturile ca pe hoţii de cai. 


— 142 — 


— Bine vě face ciocârlanilor, — zise Păturică rizând. 
— Ce ai zis? — întrebă Négul Chioftea cu mirare. 


— Am zis că vă face forte bine, căci nu ştiţi să furați. 

— Noi nu scim să furăm? — observă Chioftea cu un zim- 
bet de :roniă. 

— Da, da, voi !—replică cu siguranță, — sunteți niște bo- 
jogart). 

— Dacă este așa apoi învață-ne tu meseria. 

— Bucuros. Ia spune-ți'mi, boieri domnea-vóstră, ați citit 
vre-o dată, cartea numită Floarea darurilor } 

— Nică n'am auzit vorbindu-se de dânsă: 

— Aveţi dreptate; nu s'a tâlmăcit încă în limba românâscă 
Și voi abia știți să citiţi românește. Ascultaţi dar, şi pricepeți 
în acea carte este o istorioară plină de noimă, care începe 
camo așa: „A fost o dată un împărat de la Hindiile răsăritu- 
„lui sai de prin ţara Sakizului2). Acel împărat avea șapte-zeci 
„Şi cinci de copii, tot unu și unu. Ajungând însă la adânci 
„bătrânețe, el chiămă pe fiul sei cel mai mare, gii zise să 
„facă un znop de șepte-zeci și cinci de nuiele și să'l aducă, 
„înaintea sa. Porunca se îndeplini într'o clipă ; împăratul chemă 
„pe toţi fiii săi, şi le zise: Ei am îmbătrânit și peste puţin 
„0 să mor; aş voi înaintea morții mele, să las întinsa mea, 
„împărățiă aceluia dintre voi care se va dovedi mai tare și mai 
„priceput. Hotărăsc dar, ca acela care din voi va putea să 
„rupă de o dată această legătură de nuiele, acela să ia împă- 
„Tăția după moartea mea. Feciorii de împărat se priviră mai 
„întâiă unii pe alții cu mirare şi apoi se cercară pe rând și 
„fia-care în parte să rupă legătura de nuiele; dar nici unul 


„nu putu. Impăratul îi privi rîzênd, și le zise: Dacă nu le pu- 


1) Hofi proşti. 
3) Insula Chio. 


— 143 — 


„teţi rupe de o dată pe tóte apoi rupeţi-le câte una în parte. 
„Copiii se  supuseră la noua poruncă a tatălui lor, și în 
„puţină vreme tâte nuielile fură rupte.“ 

„Ascultaţi, dragii mei copii, adaose atunci împăratul ; acest 
„Snop de nuiele sunteți voi; dacă veți rămânea uniţi după mór- 
„tea mea, nimeni nu vă va birui; iar dacă vě veți despărți, 
„va veni vrăjmașul și va face din voi aceia ce făcurăți dinaintea, 
„mea cu aceste nuiele.* 

Păturică se opri aci şi privind căte-va momente pe tovarășii 
să cu ochi pătrunzători, îi întrebă: 

— Ei bine, boieră domnia-voastră, cum vi se pare acâstă, 
istorie ? 

— Forte frumoasă, ce e drept, dar ware a face nimic cu 
necazurile n6stre, — răspunse Chioftea, 

— Vă înşelaţi, fraţii mei, adaose Păturică cu un aer de 
superioritate, — Dacă voi aţi fi urmat paradigma acestei isto- 
rióre, nu eraţi să vă plângeţi acum că stăpânii voștrii v'aii prins 
cu ocaoa mică, 

— Eï bine, învață-ne tu ce să facem. 

— Să vă învăţ, căcă uite sunteți proști ca niște băeți luaţi 
pe procopsâlă. Voi vă adunaţi în toate zilele la cafeneaoa de 
la Dorobănţie. Așa, este, ori ba? spuneți. 

— Ba așa. Ne adunăm în toate zilele precum zici. 


— Ar fi de mare folos pentru voi ca înainte de a părăsi 
cafeneana, să puneţi nart!) la toate lucrurile ce veți târgui ca, 


1) Din vechime şi până la regulament, carnea, pânea şi lumânările 
se vindeai la contraceii cu apalt și se însempa în contract preţul fix 
şi câți din anăcelari sai hrutari se dovediaii că vind cu cântare strîimbe 
sau articole proaste, se dedeai priu târg și se ţintuiaii de urechi pe 
la răspânțil, —Si explicăm avum ce însemuscă darea prin târg. Acăstă 
tortură, se urma ast-fel: Culpabilul era gesbrăcat până la brâŭ; mâ- 
nele eraii legate cu o funiă de care îl trăgea un arnăut al Spătăriei, 
pe când altul îl lovia cu nuiaoa peste spate, strigând tare. „Cine va 
face ca dinsul, ca dinsul să pată!“ și astfel îl plimba prin tot oraşul. 


— 144 — 


să. ştie fie-care din voi cât să încarce la scocotălă, 

— Vorbește mai deslușit că nu te înțelegem. 

— Iată ce voi să vă zic, să ne închipuim că pentru curtea: 
unuia din stăpânii voştri, se cumpără câte dout-zeci și cinc 
oca de carne pe zi. Ei bine, preţul nu poţi să 71 încarei, căci 
carnea este cu nart (preţ fix) dar poţi să încarcă la suma oca- 
lelor, cumpărind mai puţine, și trecând la .socotélă mai multe. 
Cu pânea faci tot aşa. Vînatul şi păsările nu aŭ nart: cur- 
canul se vinde un Je, pune’l șâpte-zeci de parale, gîsca ipac 
(idem), găina și rața se vînd câte o leiţă, pune-le câte un leii 
și cinci. De la unt-de-lemn, zahar, cafea, tutun, póme și chiar 
de la zarzavat, puteţi să vă folosiți în doue feluri, adică adăo- 
gănd la suma, ocalelor și la preț... 

— Flâcuri, nene Păturică, flcuri! Din aceste nimicuri cine- 
va abia își scóte zilnicile cheltuieli. Noë, mă rog dumitale bun, 
ne trebuie bani mulți, stări mari, ca să scăpăm de slugăriă. 

— Și cutezaţi voi să numiți nimicuri cheltuiala cuinei, acel 
izvor  nesecat din care un om cu minte póte în scurt 
timp să facă stare mare? Bree! Da proști mai sunteți!... Să 
vă fac o socotélă cu tachmin (aproximativă) ca să vedeţi cât de 
mult vë amăgiţi. 

— Fă-o, nene Dinule, să vedem ce bazaconii sunt acestea, 
ce ne tot spui. 

— Cioară! ado tălimără și chărtie! 

La, aceste cuvinte, un ţigan ce dormita lângă sobă, se sculă, 
răpide şi aduse numai de cât chărtie și o perechie călimări de 
argint cu c6dă. Păturică deschise códa călimărilor, se6se un 
condeiii de pană de curcă cu felurimi de flori făcute dintr'însul 
și după ce dete pe ţigan afară, urmă într'astfel : 

— Ei bine, boieri; fifi cu bägare de seamă, că am să vă 
fac o socotâlă cu tachmin, ca să vedeţi că vorba mea e vorbă; 


Cecen dle a E ea i 
IRIS E = ISS 
= A JS z 


a 
Sf 


— 145 — 


por 
DE 


a LAE 


ep 
PY 


er 
E e ae aa e 


ESELS 


10 bani în tâtă țara 


Maria, fata Banului C*. 


Fascicula 10 


— 146 — 


gi ca să nu ziceți că măresc sumele, voii începe chiar de la 
casa stăpânului mei. Aşa dar scrii aci: 


Socotâlă Socot6la 
Foie de socotélă a curţii marelui Postelnic] drâptă încărcată 


A. “uzluc. Luni ianuarie în 8, 1817 (bunioră) 3 | g 


Eal 
K 
Ss 

Q 


2 
2 
3 


„Trei-zecă oca carne, câte 10 parale ocaoa 
fac . . i 

„ Două-zeci pituşti pentru masă . 

„Moreori, pătrunjel, ceapă, făină, orez şi pi- 
pieri E za dă 0 a a ni E 


DO DO 


„Ciriviş . . 
„Enibahar și alte mirodă . 
„Doui curcani 
„Cinci claponi . i 
„Patru limbi afumate . 
„Ş6se ghiudeni . 
„Zece licurini 
„Sardele . 
„lcro negre de Taigan să 
„Arpagic şi usturoiii pentru stufat . 
„Apă de Filaret pentru boieri 
"„Apă de gârlă pentru slugi . 
„Stafide gi cogonari. 
„0uă pentru ochiuri şi jumără o i a 
E 18 


„Otot. . . și „ză Cea Să 
57728718 
57 |72 


„Struguri şi mere creţeşti. 
Rămâne câștig curat o o oo E [29| 66 


RS DO DD m DP ODO 
PR OD OO i pm OO PNI COPI 


Varză pentru calabalict). 
„Imiclhul?) oamenilor. . . . 
„Fac peste tot cheltuiţi . . . 


Să scădem cheltuiala cea dreaptă din cea în- 
cărcată 


A) 
| OO pa DD 
o0 
g| e m OD t 
[i] 
© 


*) Aci încărcătura vine de la ocale. 
1) Se înţelege slugile peste tot. 
2) Imicliul este porția de pâne ce se dă fie-cărnia slugi pentru o zi. 


PRE, | At 


Să îmulțim acum acest câștig cu zilele anului, şi veți vedea, 
că dă o sumă de talere 10,785 bani 90. Această sumă vine 
numai de la cuiniă ; dar unde puneţi dumnea-vâstră îmbrăcatnl 
ţiganilor, cumpărarea orzului, a fînului, a cărbunilor, a lemne- 
lor și altele mai multe de felul acesta, care aduc pe an alți 
opt saŭ zece mii de lei, cel puţin? 

— Toate aceste gheliruri, le scim ; sunt bune, nu tăză- 
duim, dar vin cu ţirăita. Noi voim să ne arăţi vrun mijloc 
prin care să câştigăm sume mari în puţin timp, ca să ne cum- 
părăm moșii și acareturi, să ne facem și noi boieri ca stăpânii 
noştrii. ` 

— Eŭ vam arătat mijloacele cele mai lesnïcióse ; aflați voi 
altele maï bune. 

— Și ce am putea să născocim noi mai mult de cât tine 
care știi câte în lună gi în sóre? 

— Mă linguşiţi, hoţomanilor ; dar fiind-că am început, cată 
să gi sfirşesc. Ascultaţi: voi știți ca, şi mine, că boiării noștrii 
trăesc în desfrânări și se ţin numai de zavistii (intrigi) ca să 
dea pe Domni jos după scaun, crezând să cei noui ce vor veni 
îi vor pune în trebi mai mari sai le vor da țara pe mână ea 
so smulgă și mai tare; iar la averile lor, rămase de la pä- 
rinți, nică că se gândesc. Fi aŭ moșii şi nu le cunosc hotarele. 
nici venitul ce pote să dea pe tot anul. Aŭ vii fără să le sciă 
numărul pogânelor ; aŭ zalhanale, heleștaie, livezi de pomi și 
câte altele de felul acesta pe care le arendează pe nimic: iar 
arendaşii, nemulțumiți cu sută la sută, scot din spinarea ţărani- 
lor, derapănă pădurile şi acaretele moșiilor, ba de multe ori 
înstrăin6ză chiar din pământul moşiei. Tóte acestea, boieri dom. 
nia-voastră, sunt o comóră nesecată din care un vătaf de curte 
îșchiuzaru pâte, în scurtă vreme, să ajungă bogat ca Iov din 
Biblie. 


— 148 — 


— Şi ce trebuie să facă el ca să se foloséscă din tóte aces- 
tea? — întrebară toți ciocoii de o dată, complectându se îe 
desvoltările ce da Păturică cu atâta elocuință, 

— Nimic, de tot nimic! — răspunse Dinul Păturică răsu- 
cindwși mustața, şi surîzând cu mândrie. 

— Nu te înţelegem. 

— Lăsaţi-mă să isprăvesc și veţi înțelege: când se apropie 
vremea, arenduireă moșiilor, înțelegeţi-vă maï întâi cu arendașul 
cel vechiii. Spuneți că pe. tótă zioa vin câte doi, trei mușterii 
ca să ia moșiile cu arendă îndoită și că numai din pricina prie- 
teşugului îi goniți pe toți; sedteți chiar mușterii mincinoși și 
veţi vedea cum o să "și deschiză grecul punga și o so verse 
într’a voastră, Osebit de aceasta, sunt ispășaniile de păduri, fa- 
cere de hanuri, mori şi altele mai multe, din care ați putea să 
câștigați sume însemnate, numai să sciți să pipăiţi lucrul cum 
se cade. Așa, dragii mei, trebuie ca fie-care din voi să se facă 
om de lumea nouă ca sa știe a fura cloșca după ouă! 


CAP. XVII 
Musica și choreografia în timpul lux Caragea 


Pe când Păturică se ocupa cu predarea acestei lecţii de co- 
munism practic, de o dată sé auzi resunând în spațioasa anti- 
«cameră, amestecul unor sunete ascuţite gi îngînate; o  păreche 
de lăutari începuse a cânta din gură și din viori, melodia adap- 
tată pe viersurile următoare : 


Cine la amor nu crede 
N’ar mai călca iarbă verde ; 
Să calce tot fin uscat, 


gi pe la timpi se auzea câte un oftat. 

— Pun prinsoare că este diavolul de Neculăiţă, —ziseră unii 
din speți. 

— El trebue să fie! — şi ciocoii alergară către ușă, să pri- 
amească pe confratele lor, 

Eï nu se înșelaii, căci abia se deschise uşa ei văzură pe 


Neculăiţă vătaful de la Armaş M.... sosind vesel în fruntea, 
ăutarilor. 


— Nene Neculăiţă! — esclamară toți. 
— Eŭ, bre! şi cu mine! ce gândeaţi voi c'o să scăpaţi de 
mine ? Unde e procopsitul de Dinul ca să'i mulțumesc de cinste ? 


— 150 — 


— Ifi cer de o miä de ori iertăciuns că nu te-am prosca-— 
lisit la masă; suut vinovat, ce e dreptul; dar m'am gândit 
că aveţi ziafet pentru coconul Andrei de la domnia-voastră şi 
credeam că n’o să poți veni. 

— Nu este nimic. Poroncesce ta numai să'mi aducă și mie 
de mâncat și de băut. 

La un semnal al lui Păturică, massa se umplu din noi de- 
bucate şi de vinuri prâspete. 

Vătaful Armașului începu să bea și să mănânce cu o mare 
poftă, iar dupe ce se cam ameţi și dinsul, începu să vorbâscă 
Şi verzi și uscate. 

— Seifi voi una, bre? zise el. — A dat norocul peste 
mine. Boiărul a hotărît să'și facă case nuoi, şi ma însărcinat 
pe mine cu stringerea celor trebuinci6se pentru. zidire. 

— Eï! şi ce ese de acolo? — zise Păturică cu un aer de 
invidiă, 

— Tocmai tu mi-o zici acâsta ? Ai uitat 6re parimia grecului= 

„De trei ori şapte fac două-zeci și una; mie două-zeci şi ție 
să-ți daŭ una“ 

He, he! unul e Neculăiţă ; nu sunt doui. O simi fac o 
păreche de case să le întrâcă pe ale Armașului ; saraiari bre E 
nu glumă, 

— Săţi ajute Dumnedeii! — ziseră ciocoii. 

— Așa să fiă! D'aceia am şi gust de veselie am venit 
aci ca să petrecem ; aideți dar să tragem un danț d'ale tătăresci, 
— adăogă Neculăiţă sugând un pahar cu vin. 

— La horă! — repetă cu sgomot adunarea întrâgă. 

Păturică chemă pe un țigan, și după ce îi şopti câte-va 
cuvinte la ureche, intră și el în hora ce se gi începuse. 

Era fórte curios lucru a vedea pe ciocoii noștrii cu pulpa- 
nele antereilor ridicate în brâii, ca să lase picioarelor libertate 


— 151 — 


de a lucra după cerințele jocului ; cu ceacşiri roșii, cu megi și 
papuci galbeni ; încinși cu taclite așezate ast-fel în cât le aco- 
pereaŭ pîntecile și o parte din pept ; cu fermenele de postav de 
diferite fețe, lăsate pe spate ; raşi pe cap gi cu fesurile pu- 
se cam pe ceafă, era curios lucru, zicem, a privi efectul grotese 
al acestor costume disgraţise, mai ales că posa jucătorilor, ple- 
câți cam pe spate, și aerul lor de gravitate în danț, îi făcea cu 
mult maï ridicoli de ceia ce eraŭ în realitate. 

Vinul, vorba, și în cele din urmă, sunetele lăutarilor, deștep- 
tase în oaspeții lui Păturică un gust de petreceri care nu pâte 
fi nici o dată complect, când din mijlocul bărbaţilor lipseşte fe- 
meea, cea mai plăcută desmierdare în asemenea cazuri, 

— Petrecerea fără femei, este ca nunta fără lăutari! — zise 
Chioftea cu o aprindere ce se vedea răspândită în trăsurile 
feţei sale. 

— Da! da! ne trebuie papuci roşii! — adaoseră cei-l alţi. 

— Lasă, Cam luat eŭ măsuri şi pentru acâsta — răspunse 
Păturică. 

— Așa este; dar noi vrem lucru bun, iar nu tălanițe 
din Scaunel). 

—- Tăceţi caii să ne vie tot puişori aleși: Arghira, Rozo- 
lina, Kalmuka,...2): 

— Bravo, nene Păturică ! Să trăieşti cât turnul Colţii! 

Nu trecu mult şi se auzi un sgomot de trăsură în curte. 
Păturică ascultă cu atențiune și încredinţându-se bine, zise cu 
enfas, ciocoilor : 


1), Pe timpii aceia gi chiar maï în urmă se numeai tălaniţe. 

*) Acestea erai Aspasiile şi Ninon de Lenclos din timpii lui Ca- 
ragea ; maï cu s6mă Arghira prin rara eì frumusețe, devenise un ac 
magnetic, care trăgea la sine pe toți junii; unii susţin că chiar dom- 
nitorul Caragea îi da visite secrete. 


— 152 — 


— Iată, boieri domnia-voastră, vin și kiramele5), gi ca să nu 
rămâiii mai jos de cât nenea Neculăiţă, vam adus şi musica 
nemțească. . 

— Aferim, nene Păturică ! tu nu facă lucrurile pe jumătate. 

Uşa, camerii se deschise şi intrară mai întâjii trei femei, în- 
brobodite la cap cu tulpanui albe și înfăşurate cu niște seur- 
teici căptușite cu blană, ca să póte învinge asprimea gerului. A- 
ceste femei, după ce salutură pe ciocoi și schimbară cu ei câ- 
te-va glume, își scoaseră blănile şi își descoperiră capetele- 
Scoţind acele îmbrobodeli ce le daŭ înfățișarea unor fâmei ieșite 
din haremurile turcești, ele rămaseră cu fețele ast-fel precum le 
făcuse Dumnezei, adică tinere şi plăcute ca ale unor zine. 

Arghira, cea mai frumoasă din toate, purta o rochie de mă- 
tase ca arderea Moskii cu trei rînduri de mangeturi pe póle, cu 
mănicile strimte şi cu peptul închis. Era încinsă cu un colan!) 
de canaveţ roșu cu paftale mici de aur; la gât avea un simi- 
zet cusut la ciur; capul îl avea acoperit cu un fes alb cu fundă 
de mătase neagră, și legat cu o sanguliă albă cusută cu fir 
ale cării căpătiie înodate la partea dreaptă a capului, formaŭ 
o flóre de o formă originală; picioarele îi erai încălțate cu cio- 
rapi de Lipsca forte albi și pantofi de saftian negru cu funde 
roşii de mătase ; la gât avea şi trei șiruri de mărgean ales, iar 
la urechi atârnaii o părechie de cercei lucraţi în aur și diamante; 
pe d'asupra tutulor veștmintelor, purta, o fermă de catifea négră 
scurtă la talie şi cusută cu fir în mangă. 

Kalmuka era îmbrăcată mai tot asemenea, cu deosebire nu- 
mai că avea capul gol și două c6de pe spate, ca fetele mari; 
iar Rozolina, credincioasă tradiţiunilor sale, purta costumul ger- 
man al epocei acelia. 


5 Kiramo pe românește însemnează dama mea, coeóna mea, la în- 
mulţit kiramrle, adică cucoanele gali damele, 
1) Colan se numeşte încingătoare. 


— 153 — 


Indatâ după dânsele, intrară și cei opt-spre-zece ţigani ce 
formaii musica nemțească a Niculescului!) cari, după ce se pu- 
seră în regulă, începură a suna mai întâiă margul zis al lui 
Napoleon și alte piese musicale de recreaţiune forte la modă 
pe atunci ; apoi începură a cânta menuetul?). 

Ciocoii, luând pe rînd damele la joc, se deteră cu furie la 
tóte exerciţiile cheorografice obicinuite în timpii aceia. — Mono- 
tonul menuet, danțul clasic al saloanelor europene, săltătórea 
cracoviană a Legilor, cotilionul franțuzesc, valțul nemților gi 
ecosesul, adus din fundul Britaniei ; tâte aceste danțuri etno- 
grafice deteră prilejul pe rînd oaspeţilor noștri de ași arăta, 
măestria ; dar se vede că aceste inovaţii străine nu erai încă 
destul de popularisate în ţară la noi, saii că ciocoii noştrii nu 
le prea știaii juca bine, căci ei se obosiră numai decât, şi ca, 
să facă diversie, ziseră lăutarilor să cânte pristoleanca, chindia, 
și jocul numit: ca la ușa cortului sai zoralia. Atunci să fi 
văzut zel şi înfocare ! Casele Pestelnicului rěsunaŭ sub papucii 
invitaţilor vătafului săi. Risetele femeilor, chiotele de 'veseliă, 
vorba sgomotoasă a bărbaţilor, sunetele ascuţite ale musicei, 


1), După informările ce am, în timpul lui Caragea existaŭ două mu- 
zici europene în ţară : una a lui Niculescu în Bucureşti, şi alta a lui 
Chrisoscoleii la Buzeii. Fie-cae dia membrii ce alcătuiaii aceste cor- 
puri armonica aveai câte un naiii (fistula Panis) aşezate dinaintea bu- 
zelor cu care executati melodia saii terțiele şi scetele armonice ale 
piesei puse în executare. Osebit de acest instrument ascesoriii, fie-care 
artist în parte era obligat a suna câte un instrument de córd4, adică 
violină primă, violină secundă, viola, violoncel și chiar contrabas, tobe 
mari şi tobe mici; numai maestrul direjetor era apărat de această da- 
torie; el suna numa! violina şi indica celor-l-alți timpul musicei şi 
diferite nuanţe de efect. 

Sunetul ce producea acâstă adunătură de instrumente nu corespundea 
în mare parte la tot ce se cere de la o bună orchestră din zilele n6s- 
żre; cu toate acestea servia de minune pentru musica de danț. 

3), Pe timpul lui Caragea erai la modă multe danțuri străine; ba- 
lunile ce se dedeaii prin casele boierilor celor mari, începeai prin po- 
loneză, după care veneaii : tampeta, matradu, manimasca, valț-mazurca, 
englezul, cracoviana. 


— 154 — 


isbirile cadențate din picicre ale dănţuitorilor; tâte acestea for- 
maŭ un sabat infernal al cărui echo se perdea în apartamentele 
pustii ale postelnicului Andronache ca un vuet cobitor pentru 
stăpânul absent. Abia aproape de ziuă se sparse petrecerea de 
la Dinu Păturică, și invitații lui se duseră pe la casele lor. 


CAP. XVIII 
CE NADUCE ANUL, ADUCE CEASUL 


Scim cât de răi fu răsplătit Gheorghe, vătaful de curte al 
lui Andronahe 'Tuzluc, pentru că se ridicase cu devotamentul 
până ași compromite posițiunea, spre a scăpa pe stăpânul săi 
de prăpastia în care'l tira Dinu Păturică și Chera Duduca. In 
urma gonirei sale, sta nenorocitul june şi se gândea prin ce 
mijloace să'și dobândească hrana sa și p'a bătrânei sale mume. 

A maï intra vătaf la vre-o casă mare, îi era cu neputinţă, 
căci firea 71 făcuse onest și nu putea, să sufere tilhăriile slugi.. 
lor. O singură speranță îi mai rămăsese. El cunoscea bine lim- 
ba elinească, scriea, foarte frumos românesce, mai știea, și ceva 
din legile și datinele ţărei ; hotărî dar a se da la brasla con- 
deiului şi fiind că nu cunoscea pe nimeni, sé făcu jelbar. 

Ac6stă carieră, de şi nu'i aducea un venit cu care săși în- 
tâmpine tóte necesitățile vieţii, el însă era mulțumit de dîn- 
sa, căci îl scutea de umilire și îl făcea stăpân pë voința sa, 

Intr'o zi, pe când se afla șezând pe scaun la ușa, vistieriei, 
așteptând săi viă ceva de lucru, de o dată se apropiă de 
dinsulă un boiăr bătrânii și cu faţa forte dulce, carele, privindu'l 
cu o bunătate ce era un dar firesc al interlocutorului să, îl. 
întrebă cu uni interes învederat: 


— 156 — 


— Tinere Logofețel, ia spune'mi cum îți mergi trebgórele ? 

— Nici bine, nici r&ă, boierule, — respunse junele, sculân- 
du-se cu grabă și dând scaunul bătrânului, 

— Va să zică pânea de toate zilele și nimic mai mult ? 

— Cam aşa, boerule. 

— Dar bine, çum de nu te-ai alăturaţ pe lăngă vre-o casă 
boerească, ca să te procopsesci ? 

La aceste vorbe, junele lăsă să 6să din peptul săi un 
suspin, care făcu multă, întipărire boiărului. 

—  Oftezi, fătul mei; spune-mi ce ai? 

Gheorghe rădică ochii în sus și întâlnind pe ai bătrânului 
plini de blândeţe, luă curagiu şi zise: 

— Mi ai zis, milostive boiărule, că de ce nu intru în vre-o 
curte de boer ca să mă procopsesc; dar mai 6e-unăzi am eșit 
dintr'o curte boerească în care am slujit cinci ani de zile, şi în 
loc de procopseală, mwa dat pe poartă afară cu urgie. 

— Și cine este acel nemilostiv și fără omenie boiăriă ? 

—-— Este postelnicul Andronache 'Tuzlue, cel mai de aproape 
al lui Vodă Caragea, 

La numele acesta, fruntea bătrânului boier luă o expresiune 
de nemulțumire ; dar cu toate aceste el mai în urmă adăogă: 

— Se vede că nw'l ascultai, că de! voi tineri; sunteţi cu 
mințile cam sburătoare. 

— Pam iubit, boiărule, ca pe un părinte, și m'am supus lui 
ca lui Dumnezeii! 

— Ei bine, pentru ce dar te-a gonit cu atâta asprime ? 

— Pentru că am voit să'l scap de la perdere. 

— Și din ce primejdie voiaj să'l scapi? 

— Voiam să'i scap averea din ghiarele unor tilhari carii îl 
înșală, îl sărăcesc gi îl necinstesc. 

— Ja spne-mi cum te cheamă? 


— 157 — 


— Më numesc Gheorghe, boiărule. 

— Ascultă-mă Gheorghiţă, — zise boiărul, privindul tot cu 
mai mult interes, — voescă să intri în slujba mea? 

— Mai ăntâi să bine-voiţi ami spune cine sunteţi și voi vedea. 

— Eŭ, fătul mei, sânt Banul C..., şi fii pe pace că nu te 
voii resplăti ca postelnicul. 

— Primesc cu toată inima, milostivul mei stăpân. 

—®Eü nu te voi întrebuința în slujba, de vătaf, ci te voi nu- 
mi grămătic al mei, căci îmi trebue un asemenea slujbaş,și nu 
sciù de ce s'a părut mie că vei fi bun și vrednic. 

— Bunătatea ce arăţi către mine, mă face să'mi perd min- 
tile. Pronia, cerâscă v'a împins să'mi tindeți mână de ajutor,— 
răspunse tînărul cu ochii plini de lacrămi şi recunoștință și 
luând ca înfocare gi respect mâna bătrâuului boier spre a o 
săruta, 

— Să lăsăm acestea la o parte; ia, arată-mi să'ți văd con- 
“deiult). 

Gheorghe luă o cólă de chărtie şi se puse a scrie acea scri- 
sóre complicată care prin trăsuri fine și rotunjite, superpunea 
în două şi trei caturi diferitele litere ale unui cuvânt, încât 
ochiul trebuia să fiă deprins spre a descifra acel tainic și maes- 
trit dedal. 

— Forte bine; aferim ! Acum pune-ți călimările la brâii și 
vino după mine. 

Ei eşiră împreună .din palatul Vistieriei şi se duseră la casa, 
Banului. Nu era acâsta întâia dată, când bunul boiăr și mai 
toți boeri români luaii în curțele lor tineri fără protecţie gi le 
înlesneaii mijlâcele de ași face, prin munca și meritele lor, o 
carieră în lumea aceia, unde favórea și banii făceaii totul. 


) Arată-mi cum scrii, 


— 158 — 


Două luni fură de ajuns lui Gheorghe, ca să'şi arate capaci- 
“tatea și onestitatea, sa, jar Banului ca să prețuiască aceste rare 
şi -nestimate cualități, 

Acâsta se dovedi mai ales într’o zi când Banul chiămă pe 
Gheorghe și'i zise : ' 

— Archon grămătice, iea acest pitac domnesc și te du de 
îl dă îu mâna lui Vel-Vistier. 

Gheorghe se duse la Vistieriă şi dete pitacul în mâna gistie- 
rului, dar căt de mare fu mirarea lui când auzi pe Vistierul 
zicându-i, că este orânduit sameşia casa lefilor, și recomandându'l 
amploiaţilor de față cu cele mai lăudărâse cuvinte. 

El făcu metaniă până la pământ și sărută mâna Vistierului ; 
apoi întorcându-se la Banul, îi făcu și lui cuvenitele mulţumiri 
şi se aşeză în slujbă. 

Ocupajiunea, lui cea, maï mare era de a îngriji ca serviciul ce 
i se încredințase săli îndeplinâscă cu consciință și sălii îmbunătă- 
țescă pe cât ierta legile de pe atunci ; dar acâstă ocupaţiune 
nu'l împedica de a'și împlini cu exactitate datoriile de servicii 
şi de recunoscință cõtre Banul 0***, protectorul săil. 

Osebit de aceste cualități, el era respectuos către cei mai mari 
de cât dinsul, făre ai linguși ; éră. către cej mai mici, bun și 
amabil, fără a întrebuința acea popularitate trivială care în 
zilele nostre, deprinde pe atâți 6meni slabi de minte a fi im- 
pertinenți, sub cuvânt că sunt jndependinți. 

Nu trecu mult și aceste daruri firesci, acest zel la, serviciii ale 
tânărului sameș ajunseră până la auzul Domnitorului carele voind 
a se arăta că protege meritul și virtutea, — Domnitori, aŭ 
câte odată asemené slăbiciuni ! — onoră pe Gheorghe cu rangul 
de Medelnicer, pe care mai în urmă îl schimbă treptat până 
la, cel de Serdar ; ast fel dar junele foncţionar realisa, în scurt 
timp o fortună, pe care o invidiaii chiar feciori de boiări., 


— 159 — 


Toţi amicii biuelui se bucurai de progresele ce el făcea ; Banul 
(***. ânsă împingea bucuria până la un fel de pasiune. Con- 
versaţiile ce ţinea cu prietenii săi, mai tot-d'auna aveai de subiect 
meritele ce din zi în zi dobândia Gheorghe prin activitatea cu care 
își servia țéra sa. Casa și mâsa Banului eraă puse la disposiţiunea 
protegiatului săi, carele, spre a'și arăta marea sa recunoscință 
către bătrânul boiăr, îl iubia şi se supunea lui până la sacrficii. 

Aceste onori ce pe tâtă zioa se repetau în casa Banului, nu 
rămaseră, neobservate de juna Maria. Ea începu să se ocupe cu 
nevinovățiă de omul acela despre care se ziceai atât6 lucruri 
bune și frumoase; și atențiunea ce dete favoritului tătână-săi, 
o făcu curând să descopere într'însul tot ce poate să însufle 
simțuri dulci şi atrăgătâre. Bunătatea inimei sale se vedea, 
scrisă pe figura'i fraucă și plăcută ; blândeţea, ochilor săi făcură, 
adesea ori pe juna fecióră să se turbure, iar junele nu putu 
remânea, nesimțitor la aceste semite ale unui amor născând. 

Dar atunci pacea își luă sborul din inima Mariei şi din a 
ui Gheorghie; mica, familiaritate ce se formase între dânșii, 
din relaţiunile casnice, începu să dispară; ei evitau întâlnirele 
dar când întâmplarea îi punea pe unul în fața celui-l-alf, o 
confusiune neînțeleasă îi domina pe amândoi, în cât nu știaii ce 
să facă şi cum să iasă din acea situațiune nedomerită. Multe 
nopți trecură fără ca somnul să pótă închide ochii junei copile; 
cât despre Ghiorghe, lucrul mergea mai bine căci el, de șio 
iubea cu focul primului amor, dar occupaţiile lui cele multe 
şi variate, îl făceai să uite câte-va ore din zi, suferințele pasiunei 
sale celei fără speranță; pe dată ânsă ce se apropia de locuinţa 
Banului, inima lui începea, să simţă chinurile arzătâre ale unui 
amor care devenia cu atit mai puternic, cu cât el presinta mai 
puţine probabilităţi de un resultat fericit. 

Locul de predilecţiune al lui Gheorghe era chioșcul din grădină; 


— 160 — 


într'insul își ţinea, el cărțile de citit și hîrtiile sale. Pe dată ce 
se scula dela masă și îşi termina datoriile sale căte Banul, se 
suia în chioșc şi rămânea acolo meditând asupra tristei sale 
posiţiuni, De multe ori focul amorultă îl aducea pînă la nesocotitul 
proect de afura pe juna Maria, șia se ascunde cu dinsa în vre 
o parte mai puţin cunoscută a țării. Dar aceste rătăciri copilărești 
dispăreau înnaintea simțului de onóre și datoriă. — Ei bine f 
zicea el, - să fac -această faptă osândită de bunele obiceiuri; 
dar ce va zice lumea când va afla că un om gonit de nenorocire 
a fost ajutat şi căpătuit de un boier cu inimă milostivă; iar el, 
drept mulțumire, i a pătat perii cei albi și l-a omorît fără vreme? 
Nu! nu voi săvârşi această nelegiuire. Voi fugi cât se va putea 
maï mult de întâlnirele mele cu Maria, și dacă nu voi putea 
să sugrum în mine această patimă, voi părăsi casa făcătorului 
meă de bine și më voi duce unde mă va îndemna Dumnezei.. 

Maria, pătrunsă de nevinovata sa iubire, simția o mare plăcere 
a urmări pe Gheorghe cu ochii și cu imaginaţia ei, după ce el 
pleca la Visteriă, ea se suia în chioşc și privea cu mare interes 


locul unde ședea el, cărţile pe care citea și în fine ori ce obiect. 
pe care îl atingea el: 


—— 4 Sfârsitul Volumului I Ep 


VOLUMUL. T 


SR Ea ÎI Dle LI la les 
Faceicula 1! "10 ani în tâtă țaN 


ciocoii 


STECEZI ȘI NOUL 


saii 


CE NASTE DIN PISICĂ SOARECI MANANCĂ 


CAP. XIII 
WADUCE ANUL, CE ADUCE CEASUL 


— Irmare — 

Titro zi pe când se afla ea în chioșc cu femeile sale, o mică 
suflare de vint răsipi vre-o câteva chârtii de ale lui Gheorghe; 
Maria se repezi să le adune, dar mâna ei se opri fără voiă pe 
o chârtiă de Veneția cu muarginele poleite, pe care erai scrise 
versurile acestea : 


„Sus pe cer sunt multe stele; 
“„Câmpu'i plin de“ floricele ; 

„Dar nici una dintre ele 

„Nui ca ebipul puicii mele! 


Maria, citindu-le se simţi transportată de bucuriă gi strîngând 
«hârtia, o băgă în buzunarul fermenelii. După câte-va ore româ- 
ind singură, ea reciti de mai multe or: acele versuri, și îşi plăz- 
mui o mulțime de închipuiri frum ase, a căror conclusiune fu 
convingerea temeinică că versarile erai scrise pentru dinsa și că 
Gheorghə o iubesce. Singura ideă ce o turbură era că nu se 


— 164 — 


credea, așa de frumâsă precum o deserisese Gheorghe în versu- 
rile sale. Modestia ei nu'i permitea să crează că este mai frumó- 
să de cât stelele cerului și florile pământului ; cu toate acestea 
amorul propriii și cochetăria, aceste viciuri ce le posede până 
la un oare-care grad chiar femeile cele mai oneste, făcu pe noua 
nóstră Ero să'și îndrepteze pașii către oglindă, unde după ce 
schimbă de mai multe ori veșmintele și se privi într'însa zîm- 
bind gi gesticulând, se retrase plină de speranță că póte fi iu- 
bită de frumosul ei Leandru. 

Banul preocupat de grijele casii și de neputința bătrâneţelur, 
rămase mult timp în nesciință despre nascerea şi crescerea cen 
repede a acestui amor, dar p'stingăcia înamoraţilor și mai cu 
seamă întristarea ce se vedea pe tata Mariei când lipsea Gheor- 
ghe de lâmSă dinsa, deșteptară 6re cum bănuelile bătrânului. 
El însă, ca om înțelept ce era, rămase în óre care așteptare, 
până ce timpul şi împrejurările îi vor dicta măsurile ce urma să 
iea, și se îngriji numai de a chema pe o femeiă bătrână, cre- 
dincidsă a casei și a'i ordona, ca să privegheze pe fată de aprope. 

Pe cât timp amorul acestor juni rămase în periodul suspine- 
lor, al privirelor melancolice, al nălucirilor fantastice şi al vise- 
lor de aur neralisabile, ei putură să’l ascunză de privirele 6me- 
nilor ; dar toți seim cătacestă pasiune este teribilă ; este întoc- 
mai ca un vulcan, în arcăruia inimă geme balaurul de foc şi 
de văpae, carele se luptă neîncetat cu stincele ce'l acoper și 
care spărgându-le în fine, se revarsă cu flacări Și cu unde mis- 
tuitóre peste tot ce’l împresóră. 

Era o zi frumósă de tómnă; Banul împreună cu Cheorghe 
se dusese la biserică; Maria,dupë ce își făcu rugăciunea dimine- 
tei, intră în grădină ca să se plimbe cu două diu femeile sale. 
Fața ei era pălită ca a unei flori bătută de vântul iernei. Ochii 
ie cei negri şi plini de vița altă dată, erai acum stingi de 


— 165 — 


weghere și de lacrămi. Ea, sträbätea aleele cofundată în visurile 
inimei, și câte o dată se oprea în loc și privea grupele de ia- 
somii și vițele ce se încolăceaii pe arbori formând figuri fantas- 
tice și graţiose. 

Femeile, observând starea în care se afla copila și nevoind 
săi turbure gândurile, remaseră mai în wmă și schimbară în- 
tre dinsele vorbele următdro: 

— Ai! ce zici tu, Stanco? Mie mi se pare că cuconița are 
zmei ? Nu vezi tu că slăbesce din zi în zi? a ajuns ca o 
scândură. 

Ce spui tu, fă nebuno ? Nu are nici zmei, nică lipitură. 


— Ce are dar? 

— I-a căzut dragostea pe grămăticul cuconului. Asta e totul. 

— Ce spui tu, fă? pe cuconul Gheorghe ? Da sciă să alégă ; 
nu e próstă fetița. 

— Așa e, precum zici; dar să vedem boiărul o s’o dea după 
dînsul. i 

— Da de ce să no dea? ce are cuconul Gheorghe ? Nu e 
frumos ? Nu e pricopsit ? Auzi acolo! 

Conversaţia lor se întrerupse prin venirea Banului de la Bi- 
serică. 

Maria, cum văzu pe tată-săi întrând în grădină, își compuse 
Sre cum fisionomia? și îi sărută mâna cu respect; după aceia, 
ea dete ordin să aducă cafeaoa și dulceaţa în kioșk. 

În timpul acesta, bătrânul suia cu gravitate scările kioşkului 
urmat de Gheorghe şi de serdarul D***, amicul săi de casă, 

Femeile aduseră tăvile eu dulceaţă şi cafea, şi deteră tuturor, 
începând de la Banul; apoi se duseră, ca să dea.loc ciubueciilor, 
să'şi facă marafetul lor. 

Cât tinu această ceremoniă, Gheorghe și cu Maria, îşi aruncaŭ 
«din timp în timp câte e căutătură de amor cu așa de puţină 


— 166 — 


îngrijire, în cât Banul băgă de seamă şi se convinse de fatalul 
adevăr, pe care mult timp îl crezuse mai mult o chimeră a sa, 
şi ca să nu surprinză cine-va turburarea ce'i pricinuise acea, des- 
coperire, el părăsi kioșkul urmat de Serdarul D*** și de fiă-sa, 

Gheorghe înțelese totul şi îngălbeni ca ceara. Pus acum în 
luptă cu amorul și datoria, el căuta termenul de mijloc, ca să 
iasă din această teribilă posiţiune : a mai rămânea în casa 
făcătorului săi de bine, îi era cu neputinţă, căcă peste puţin 
ar fi devenit ingrat; a o părăsi pentru dînsul era o lovire fatală, 
căcă nu ar fi maï putut să vază pe Maria, sdrele vieţii sale, 
și ar fi sdrubit tâte speranțele unui vitor splendid ce abid se 
deschisese din-nainte'i. 

Nefericitul june se luptă mult timp cu ideile acestea; dar în 
sfârșit se hotărî a face sacrificiul cerut de onóre şi de recu- 
noscință. Luă chărtiă și condei şi scrise Banului acâstă scrisdre = 

„Blagorodnice și de bun neam al mei stăpân şi bine-fă— 
cător ! 


„Când vei citi această umilită scrisoare, veï şti că prea ple- 
cata domniei-tale slugă a părăsit curtea domniei-tale ca să nu 
plătească cu răŭ facerile de bine ce ai răvărsat asuprăi. Milos- 
tive stăpâne ! sunt în acâstă lume deşârtă, nenorociri care do: 
bâră pe omul cel mai tare. Intr’o nenorocire ca aceasta am că- 
zut şi eŭ nemernicul, şi ca să nu ajung a mânca cu nevred- 
nicie pânea domniei-tale, iată mă depărtez curat și nepătat de- 
nică o nelegiuire. Singura rugăciune ce cutez afti face, este să 
nu blestemi pomenirea, mea căci sunt nevinovat. 


Prea plecată și umilită slugă a domniei tale, 
Gheorghe Serdarul 


— 167 — 


După ce strînse gi pecetlui scrisoarea, chemă pe un fecior 
doï aduse o căruță, pe care o opri la portita din dos a gră- 
dinii ca să nn afle nimeni ceia ce voia să facă; îşi cără apoi 
bagagiul, și până a nu părăsi casa Banului, dete serisórea în 
mâna Slugei, zicându'i: — „Când mă va chiema boierul, să i 
dai acestă scrisóre. * 

Gheorghe ieși din curtea Banului, coprins de întristare, iar 
când ajunse la o mică distanţă, privi îrapoi, și zărind kiogcul 
acela unle petrecuse cele mai frumóse zile ale vieţii ale, ochii 
lui se umplură de lacrimi ... 

Să venim iarăși la Banul. 

Nefericitul bătrân, trăsnit ca de fu'ger de neaşteptata și fa- 
tala încredințare ce dobindise, se închise în camera sa, unde 
petrecu toată ziua, fără să ia nimic, spre restabilirea sănătăței 
sale ruinată de suferințe. Către seară, el intră în grădină cu 
scop de a chiema pe Gheorghe și a'l dojeni pentru marea lui 
cutezare. Nerâbditor de a afla până la ce grad se ridica ne- 
norocirea sa, porunci să “i chieme numai de cât pe ingratul; 
cât de mare fu mirarea lui, când îi spuse sluga că Gheorghe 
a părăsit curtea lăsându'i o scris6re. Luă scrisrea, o citi de 
mai multe ori şi apoi, rădicând ochii către cer, zise cu entu- 
siasm : — „Ce suflet îngeresc, ce suflet mare, Dumnezeule! 
Dar cu tâte acestea, ce pot face la o asemenea întâmplare ?.... 

Fata îl iubește; el o iubeşte pe dinsa; nu 'mi r&- 
mâne alta, de făcut de cât a chiema preotul să “i cunune....... 
Dar bine, ce o să zică boierimea cea mare a țării? Băiatul e 
înțelept, e procopsit, are inimă bună, dar este ieşit din pros- 
time ; lumea o să afle aceasta și o să mă facă de risul gre- 
cilor lui Caragea ; pare că auz de acum pe acei clevetitori zi- 
când: Ama, cap și la Banul! mai de ună-ză, nu voi să dea 
pe fiă-sa după Postelnicul Andronache, boier simandicos și 


— 168 — 


om al luă Caragea, și acum o dd slugii acelui boier tu. 
Cum voiă astupa ei gura lumii, pe care numai negrul pământ o 
astupă ? Dar nu! ce "mi pasă, voii da pe fie-mea lui Gheorghe 
şi când mă va întreba cine va, îi voii răspunde: Gheorghe e 
om cinstit și drept, și boieria luă nu °t a dai nică averile 
câștigate din asuprirea săracilor, nică linguşirea 1.. Noi wa- 
vem boieri de moştenire ca alte nâmuri streine de prin Europa. 
Letopisiţele nóstre şi archondologia ne arată curat că Stefan 
Vodă, Michaii Vodă și alți domni moldoveni și români au bo- 
ierit pe câmpul de bătaie, pe mai mulţi .opincară cu inimă de 
boeri; de ce dar să nu daŭ pe fie-mea lui Gheorghe, care și-a 
câștigat mica lui boierie prin muncă și isteţiunea minții sale ? 

Banul, luat de vîrtejul acestor idei liberale și umanitare tri- 
mise să cheme pe Ghvorghe; dar el plecase cu două ore mai 
nainte la Moldova unde credea că va găsi, de nu o alinare du- 
rerilor ce °l consuma, cel puţin uu refugii în contra relei 
ispite. 


CAP. XIX 
AVERTISMENTELE 


Unul dintre regii Ispaniei, ridicându-se la demnitatea de Impărat 
al Sacrului Imperiul) nu mai putea săra anul om nică să mănânce, 
nică să doarmă în pace din pricina poeţilor, cari îl sdrobiseră 
sub povara odeler și a sonetelor ce neîncetat „îi presentaii; câci, 
să nu fie cu supărare, această tagmă da literat—pe care Platon 
a dato afară din republica sa— dela începutul lumii şi până în 
ziua, de astăzi, a fost cam lingușitoare și vanitosă, 

Intro zi nefericitul Inpărat se plimba prin frumosele grădini 
ale Escurialului 2), preocupat de grijele Imperiului; dar toemai 
cînd se pregătea bietul creștin să mulțumească lui Dumnezeii că 
]-a scăpat cel puţin de poeţi, de odată se înfăţișă înainte'i un 
individ uscat ca un schelet și cu mustăţile și sabia mai mari 
decât ale vestitului Cid1). Nu trebui multă pricepere înpăratului, 
spre a cun6șto cu cine are aface, căci schimonositul individ 
purta vasmântul de licenţiat în litere, fericire ce sărmanii regi 
din zilele n6stre nu o mai aŭ. Complimentele cele ridicole și 
retorica cea afectată cu care poetul nostru citi composițiunea 
sa, aduseseră, ilaritatea pe fața înpăratului, şii dete curagiu să 

1) Imperiul German numit și al Romanilor. 


2?) Palatul regilor Ispaniel. 
3) Un eroi Ispaniol. 


— 170 — 


asculte peste cinci sute de ecsametri latini, furaţi negreşit din 
poeţii Cesarilor. 

După ce poetul se ridică dela pământ plin de praf, căci își 
citise oda, în geuuche, numai ca să arate că poeţii nu sunt de 
loc lingușitori, strînse pergamentul și îl dete împăratului, zicându'i: 
— Sire ! primește această poemă care cuez a vă în încredința, 
că este eșită din propria mea, inteligință. Regele aţintă ochii 
asupra poetului, și văzând vesminte:e lui cele sfişiate și unsuroase 
scoase o pungă plină cu pistoli de aur2), şi puind'o în mâna 
literatului, zise cu zîmbet comic : — „Primește, Domnule licenţiat, 
acâsta, şi află de la, mine că tot este vechii în lumea acèsta. 

Ne servirăm de această mică istorióră ca să arătăm lectorilor 
noştri că, avertismentele nu sunt o invențiune a guvernelor 
constituționale, ci din contra, ele sunt venite pe pământ mai de- 
odată cu omul. 

S 


pânitorul cerului trămițând la avertismente, și e-peduindu-le la 


ac 


deschidem cărțile religiunilor antice, şi vom vedea pe stă- 


adresa lor cu mai multă iuțeală de cât regi-tratorii de la Mi- 
nisterul din Lăuntru. Printr-unul vesteşte pe primul om să ésă 
din paradis căci mâncase din pomul inteligințeï, în contra averti- 
smentalui ce ise dedese. Prin altul vestește pe patriarhul Or- 
feŭ saŭ Lot, să iasă din Sodoma căci voia s'o arză, pentru că, 
locuitorii ei nu nu numai că nu voiseră să ia în con-iderați- 
une avertismentile ce le trămitea, dar cercaseră a desonora pe 
ângeri ce le aducea acele avertismente. Printr'un al treilea, aver- 
tisment stăpânul universului vestește pe Deucalion saŭ Noe că 
o să înece pamântul, și îi ordoană să facă o corabie de trei sute 
de cofi în lungime, și de cinci-zeci în lățime, în care să intre 
el înpreună cu familia sa foarte numeroasă, luând cu dânsul 


2) O monedă Ispaniolă. 


— 171 — 


câte şapte părechi din viețuitoaaele cele curate, și câte două 
din cele necurate spre a servi la crescerea unei lumi nouă fără 
să le pese cât de puţin autorilor cosmogoniei, de Bufon, Li- 
neŭ şi Cuvier, care ne arată peste o sută tre-zeci de mii de 
patrupede, pasări, insecte şi reptile, pentru a cărora conservare: 
în număr îndoit şi înșeptit, s'ar cere negreșit o flotilă compu- 
să din câte-va corăbii de liniă gi fregate. 

Pogorându-ne din cer pre pământ, găsim că avertismentele aŭ 
jucat şi joacă un mare rol în trebile omenirei. Ast-fel dar, Sul- 
tan Mahomed, marele stăpânitor al celor credincioşi și necre- 
dincioși, aflase din oare-care avertismente secrete, că principele 
Caragea se apucase la bătrâneţe să învețe musica vocală și căi 
plăcea foarte mult să cânte și vestitele peane ale Eterei grecești, 
și fiind că aceste cântice începuse a supăra înaltele urechi ale 
marelui Senior, escită dorința lui de a avea cu or ce preț capul 
musicantului Domnitor ; cât despre corp nu făcea nică o difi- 
cultate : putea să rămâe în Bucuresci séŭ or unde ar fi dorit 
principele. 

Spre acest sfărșit dar, se începu mai întâi o corespondență 
între Sultanul şi principele, și alta între acest din urmă cu 
amicii sí din Constantinopol; văzând însă Turcul că nu ese la 
socotoală cu avertismentele, începu, după obiceiul“ turcesc din 
acei timpi, a trămite la capugiă, peșchegil şi imbrohoră împă- 
rătesci ca să 1 ceară capul. 

Prințul însă avea un cap foarte frumos, şi o barbă atât de 
poetică şi delicioasă, în cât cel mai sânt dintre toţi sânții pa- 
triarhi și-ar fi dat fericirea raiului, numai ca să o poată purta 
câte-va zile lipită de fălcile sale cele prea sănţite. Nu'i venea 
dar neted bietului Caragea, să trămiță capul Sultanului, şi ca, 
să scape de supărări, făcea, nevăzuți pe toți trămișii împăăte- 
şti, strîngând tot întrun timp avuții însemnate ca să o ia lg, 
sănatoasa, când îi va veni bine, 


— 172 — 


Aceste simptome, ce prevesteai o mare criză politică, nu rë- 
maseră mult timp ascunse minţii celei agere a Postelnicului An- 
dronache şi a lui Păturică. De acea amândoi se sileau a strân- 
ge bani cu or ce preț, ca să se poată lupta în contra nenoro- 
cirilor ce puteai să'i ajungă prin căderea protectorului lor. 

În timp dar de câte-va luni iscusitul Păturică, făcu o mulțime 
de ispravnici și judecători, schimbă câţi-va igumeni, stărui să 
nu se depărteze din funcțiune un Episcop ce abusase forte mult 
de datoriele sale, fără a mai numi zăpeifcurile, Polcovniciile 
de poteră și căpităniile de județ care îl dederă şi ele un câștig 
bunicel. 

Să nu perdem din vedere cădouă părţi din aceste hrăpiri le 
lua Păturică, și numai a treia parte o da fanariotulni, din carb 
mai lua şi un pun Bacșiș însoțit de câţi-va aferim și bravo. 

Trecuse un an de zile de când Păturică devenise confident 
al stăpânului seii, și prin istețimea și însinuirile sale, realisase 
o stare bunicică, pe care o avea trecută într'un catastif de care 
nu se despărțea nică odată. 

Într'o seară el se afla siugur în odaia sa, şi se plimba cu 
pași rari, învîrtind pe degete niște mătanii de chihlibar ca să 
gonească mulțimea, gîndurilor ce'li preocupaii. Faţia lui palidă 
şi amenințătóre, läsa să se vază suferința morală de care sunt 
chinuiți toți aceia ce se înbogățese prin fapte rușinoase. 

Îu fine el se opri în loc, și după ce se mai gândi puțin, 
zise : — Este cu neputinţă ? Costea Chioru, de și este cel mai 
mirșav și maï calpuzan dintre toți grecii din teara Romănească, 
dar ce'mi pasă !...El nu va putea să'mi mănânce moșia, căci 
am înscrisul lui care dă pe față că moșia Postelnicului pe 
care a cumpărat'o de la Sultan mezat, este a mea, și el nu 
este de cât un vechil pus din parte'mi, ca să nu zică lumea 
că cumpăr moșiile stăpânului meii cu bani furați de la dânsul. 


— 173 — 


Să vedem acum la ce sumă se ridică micul mei căpitălaş. Să 
punem mai ănțâi moșia Răsucita, care până astă-zi a fost a 
prea iubitului mei stăpân iar de mânemn colo va fi a prea 
supusei sale slugi ; al doilea, am o sută pungi de bani la Baron 
Sachelarie și alți atâţea la Căminarul Polizache cu dobândă 
cinci la pungă ; al treilea am două vii în valea Călugărească. 
Toate acestea aduc pe an un venit de lei geai-zecă de mi. 
Bravo Dinule! bravo băete! Așa este în adevăr, dar sunt o 
slugă, o slugă boerească, meseria cea mai umilitre din toate 
meseriele țării. Tot omul este stăpân pe voința și pe gusturile 
sale: plugarul după ce asudă tótă ziua lucrând pământul, seara 
se ’ntórce la umilita, lui colibă cântând, şi găsește lângă femee 
şi copii sei răsplătirea ostenelelor sale: neguțătorul, mulțumit de 
micul seit câștig, cum apune sórele, își închide prăvălia, și 
dându-se cu încredere în braţele desfătării, este fericit; numai 
noi ciocoii de prin curțele boerești suntem ursii la cea maj aspră 
robiă. Noi nu trăim decât ca să ducem înainte (să perpetuăm) 
blestemu lui Cain ucigătoru de frate, tremurând la glasul stăpâni- 
lor noștri, precum tremura el când auzia glasul lui Dumnezei 
strigându'i: — Caine, ce ai făcut pe fratele tăi ? De ce folos 
ne sunt noă mâncările cele bune, când nu le putem gusta în 
linişte ? Ce prețuește o casă bine incâlzită și un pat móle și 
frumos, când noi dormm pe picidre ca pelicanii, săi cu ochii 
deschişi ca epurii, spre a fi gata la poruncile stăpânilor noștri 
în or ce ceas al nopții !.. Dar astă viaţă plină de chinuri va, 
înceta vro dată,!... Moșia, ceamare a grecului am înghiţit'o și 
nu m'am înecat. Viile din Valea Călugărească i le-am hrăpit 
fără cea maï mică greutate; a rămas acum cele doč moșii din 
Buzău şi casele; bun e Dumnezei și pentru dinsele și atunci 
voi lăsa pe fanariotu cu punga maï ușurică de cât a unui nefer 
de Spăthăriă, şi cu sufletul încărcat de blestemele săracilor, 
cu ale cărora sudori 'și a strâns acele bogății. 

După ce Păturică termină această filosofiă ciocoiască, scrise: 
un rěvaş și îl trimise lui Costea Chiorul. 


CAP. XX 
THEATRUL IN ȚARA ROMÂNEASCA 


De va fi esistat theatru în țara nóstră înainte de Caragea 
nu știm, istoria nu ne spune nimic, chiar tredițiunile populare 
nu ne arată de cât venirea unor scamatorii Arabi şi Turci, cari 
scoteaii panglice din gură, înfigeai ace prin mușchii mânilor, 
věrsaŭ mei pe nas și scotea din cap o mulțima de căciulil), 

Io timpul iui Caragea, veni pentru prima oară un întreprin- 
zător de dioramă, și elădi un teatru de scânduri în curtea Ba- 
nului Manolache Brăncoveanul?). Acest teatru optic, finu cât va, 
timp, iar mai în urmă Domnița Ralu clădi la Cișmeaua roșie 
o sală de bal în care se adunaii boierii și cucoanele de petre- 
ceai nopţile cele lungi ale iernei. 

Puțin însă după aceia, veni în București un antreprenor de 
theatru melo-dramatic, cu o trupă formată astfel în cât să potă 
Tepresinta: trgedii, drame, comadii și chiar opere. Artiştii cei 
mai principali ai acestei companii eraii: Gherghe (directorul), 
pentru rolele comice, madam Dilli pentru rolele forță de femeie, 
demoasela Dilli pentru rolele de jună amantă, iar domnul Steinfels 
era prim amant forte. 


1) Də la acel seamatori a rămas vorba populară: „altă căciulă“ 
2) După unii acest teatru a fost clădit pe locul Slătineanu. 


— 175 — 


Repertoriul lor se compunea din cele mai frumâse produc- 
țiuni dramatice şi opere musicale ale scoalelor italiană şi ger- 
mană; dar piesele care întâmpinaii o primire mai favorabilă 
în publicul teatrului nostru erai: Saul, Ida, Pia-de Tolomeŭ, 
Briganţii și Faust ; precum gi operile Gazza Ladra, Moise în 
Egipt, Cenerentola, Flautul magic, Idomeneii și câte-va altelel). 

In timpul acesta națiunea Elenă se pregătea sa rupă lanţu- 
zile ce de patru secol o ţineaii în sclavie. Bărbaţii cei mai lu- 
minați și mai patrioți ai acestei naţiuni se adunaseră din tâte 
părțile în România și în ţările vecine cu dinsa, și formaseră 
din București un centru de operațiune al mai multor comitete, 
ce Íucraŭ în unire, pentru binele patriei lor. 

Intre bărbaţii înscriși în registrele comitetului revoluționar Elenic 
din București, figurai : Athanasie Cristopol, noul Anacreon al gre- 
cilor moderni, Tacovache Rizu, poet cu mare reputațiune, Scufu, 
maí în urmă represintă pe Grecia libgră la mai multe curți ale 
Europei, Doctorul Christali, Costandin Buzăul ji Lozofătul 
Gheorghie Serurie. 

Aceş'i 6meni în adevăr mari şi îuzestrați cu inimi generóse, 
cunoscând cât de mult eontribueşte theatrul la formarea inimei 
unui popol primitiv şi la pregătirea lui pentru fapte eroice, se 
gîndi a înființa un teatru în limba Elinească. 

Ca să poată dar realisa această idee ce ţintia la pregătirea 
junilor elini din principate pentru sânta luptă a independenţei 
clasicului pământ al Eladei, formară repertoriul lor tot din 
piese pline de patriotism, virtute, abnegațiune şi ură în contra 
tiraniei. 

Prima pioducţiune ce se presentă pe scena acestui theatru, 
fu Mortea lui Iuliù Cesar de Voltaire, trădusă în Elineşte de 


1). Cele trel opere d'âutâiii sunt de Ro ini, iar cele alte de Mozart. 


— 176 — 


Logofătul Gheorghe Serurie. Succesul ei fu splendid, iar înti- 
părirea, ce lăsă în inima spectatorilor, fu atât de mare, în cât 
după eșirea din theatru mulți dintre elini întonaă pe ulița, 
peanul r&sbunării şi al morţii. 

După această piesă urmară: Mânia lui Achil, compusă de 
Athanasie Cristopolu ; Timoleon de Zampelius, Meropa, Zaira şi 
Mahomet. de Voltaire; Orest și Philip II de Alfierri; Polixeni 
de Iacovache Rizu și Aristodem de Monti. 

Cel ce voește să afle dacă aceste piese aŭ produs sai nu 
efectul lor, să întrebe câmpiile Drăgășanilor din România și pe 
ale Greciei sclave de pe atunci, şi ele vor răspunde arttându” 
un popol liber și un regat noii înscris în harta Europei. 

Actorii cari aŭ luat parte la representarea acestor produc- 
țiuni theatrale, erai mai toți studenți din şcoala Elinească; 
iar cei ce s’aŭ deosebit mai mult prin genii și talent aŭ fost: 
C.Aristias, Teodor Gazi, Constandin omache, Doctorul 
Formion şi Gheorghe Masu. 

La început tóte rolele femeeşti se jucaŭ de bărbați, și may 
cu seamă de tênčrul C. Aristia, al căruia fisic gi dexteritate, 
se conforma mai mult cu caracterul femeesç dar mai în urmă 
sa găsit o femeiă anume Marghiólat) care a primit cu mare 
plăcere să jóce aceste role în tote piesele repertoriului. 

Junii români ce'și făceai studiile în şcoala Elinească, văzena 
pe streini realisând întrun timp atât de scurt, o instrucțiune 
de cea mai mare necesitate pentru o naţiune, luară hotărîrea 
ai imita . 


Spre acest sfârgit se aleseră câți-va din cei mai cu talent 


1). Această femeiă română de origină, era soția Serdarului Dumitra- 
ehe Bogdănescul. 


A > 
AN 
fa 7 
AU ANS 

i X 


f 
pei 
4 


i 
j 
(4 


SAA 


Kir Costea arătând mătăsării şi şaluri la Kera Duduca și postelnicului 


Fascicula 12 10 bani în tâtă țara 


— 178 — 


şi în puţin timp ridicară pe scenă faimoasa tragedie a lui Euri- 
pide numită Ecubat). 

Această piesă ee pentru prima 6ră da ocasiune limbei române 
a intra în templul muselor, a avut un succes nu tocmai satisfăcă- 
tor, din causa gelosiei și a, rivalităților. După dânsa se repre- 
siptă Sgârcatul de Moliere?) și alte câte-va producțiuni, apoi 
încetă. 

Revoluţiunea lui Tudor Vladimirescu care dete naţiunei Ro- 
mâne drepturile ei cele strămoșești, o datorăm în mare parte 
ideilor de libertate și heroism, culese de junii remâni din pie- 
sele: Mórtea lui Cezar, Achil, Timoleon şi Ecuba. 

Cât durară aceste lucrări politice în care Românii cu arme- 
le în mâni smulseră de la tirani lor dreptul de a fi guvernațăi 
de principi români, theatrul stătu închis. Melpomene şi Talia.3 
părăsiră marginele Danubiului și se așezară în patria lui Leo- 
nidas, ca să aprinză în peptul descendinților lui focul cel sacru 
al libertăţei, care purifică pe naţiune de lepra sclaviei. 

După revoluţiune veni la Domnie Principele Grigore D. Ghica. 

Acest Domnitor Român, de și avea mare dorință ca să adu- 
că țara la cel maï înalt grad de fericire, dar ranele ei eraii multe, 
şi vindecarea lor reclama timp îndelungat și sacrificie colosale. 
El dar ca un adevărat părinte al naţiunei, studiă cu seriositate 
posițiunea, țărei, și începu opera regenerării prin îmbunătăţiri de 
prima necesitate : regulă financiele ţârei sleite de Domnii fana- 
rioțí și invasiunele precedente ; combătu abusurile amploiaţilor, 
înzestră capitala cu pavagiii de piatră, înființă școale în limba 

1). Tradusă din elinesce de A. Nănescu, unul dintre junit actori ro- 
mâni. Rolul Ecavei dintr'acâată operă s'a jucat (așa spun contiporanit 
de D. I. E. Rădulescu, carele dorind ca Tepresintaţiunăa să 6să întra 
tóte bine, împlinea și rolul de sufler. 


*) Tradusă de Herdelius amicul lu! George Lazăr. 
5) Musele tragediei şi a comediei. 


— 179 — 


română!) și poate că ar fi făcut mai multe îmbunătăţiri, dacă 
resbelul Turco-Rusesc nu'l da jos după scaunul Domniei. 

Guvernul provisor Rusesc, de şi în aparință se aršta că 
doresce luminarea românilor, în fond însă făcea tot ce putea, 
ca să întroducă confusiunea. spiritelor şi ignoranța2), dar la 1834 
tóte părţile începură a se deștepta din letargia în care se aflaiă 
pân'aci. „Curierul romănesc, “ singura foiă pe atunci, prin articolii 
sei plini de patriotism, începu a chema pe românii cei inte- 
liginți să depue pe altarul patriei renăscute rodal ostenelelor 
şi al veghiăriă lor. 

O societate filarmonică se înființă. Fondatorii ei fuseră : I. 
E. Rădulescu, I. Cămpineanu și C. Aristia. Cel d'ântâi -con- 
tribnia cu doi galbeni pe lună, lucrări literarie și sacrificie typo- 
grafice pentru imprimarea de piese theatrale, programe, înscințări, 
etc. ; cel de al doilea cu patru galbeni pe lună; iar Aristia cu 


1) In acești timp! se formă o societate secretă aï căreia capi și ze- 
1oși sprijinitori əraŭ Constandin Golescu şi I. Eliade. 

Iată şi programa acestei societăţi: 

I. Scoala din St. Sava să se împlinească și să se înalțe la gradul 
de colegii. După modelul acesteia să se creeze alta în Craiova. 

IL. Crearea scoalelor normale în capitala fie căruia județ prin elevi 
eșiți din colegii. 

III. Crearea scálelor primare în fie care sat. 

1V. Fondare de jurnale seii gazete în limba română. 

V Abolițiea monopolulu Tipografic. 

VI Incurajarea spre traducțiunt în limba patriei şi tipărirea aeestora. 

VII. Formarea unu! theatru Naţional 

VIII. Stăruirea spre a egi din regimul fanariot prin reforme 
înțelepte séŭ reînoirea primelor instituțiuni ale țărei. 

(Vezi Isahar pagina 77—78) 

3). In timpul guvarnului provisor, s'a fâcut o mică încercare din 
partea lui Aristia pentru deșteptarea gustului de Theatru. El a repre- 
gintat cu scolarii sei pe Iunius Brutus și Orest de Alfieri, iar mal în 
armă pe Zaira de Voltaire. Pa cele două d'ântâi în limba Elenă, iar 
pe cea din urmă în limba Francesă. Dintre junii scolari s'aii distins 
maï mult (așia se zice) Œ A. Roseti, carele a represintat pe Egist 
tiranul din tragedia Orest cu o ferociă atât de naturală în cât a spăi- 
mântat pe publie și chiar pe Aristia, profesorul săii. 


— 180 — 


un galben pe lună și îndatorirea de a da lecţiuni dramatice 
câte şease ore pe fie-care zi. 

După șease luni de lupte gigantice în contra dificultăţilor 
de tot felul, societatea isbuti a pune în scenă pe Mahomet de 
Voltaire, cu luxul şi îngrijirea putincioasă în acei timpi. 

Piesa în fine reuși de minune. Publicul, acusat astăzi că 


nu este în stare să înțeleagă producţiunile clasice, se entu- 
siasmase atât de mult în cât cerea prin manifestări sgomətóse 
reproducerea piesei. 

Junii elevi ce se distinseră în această piesă aŭ fost: Nicu 
Andronescu în rolul lui Mahomet, Ioau Curie într'al lui Zopir, 
Diamandi Nicolae a jucat bine pe Zeid şi Raliţa Michăileanu 
pe regina Palmira ; dar inemicii românilor, prevăzând moralitatea, 
şi patriotismul ce putea sa inspire asemenea piese în inima 
poporului, întrebuințară tóte mijlocele şi suiră pe scenă comedii 
și farse imorale care corump spiritul şi inima!). 


1) Iată ce zicea în această materiă răposatul B. Catargiu întrun ar- 
ticol făcut în urma represintării dramei: Misantropia şi  Pocăința de 
Coţebue : 

Lăsaţi dar, vot fil ai acelor mari domnitori ai lumei, lăsaţi bufonăria 
şi satira pe seama acelor suflete înghiesuite, pe séma acelor duhuri 
sărace. Părinţii voștrii aŭ fost marl și voi nu puteți fi mici. — Vef 
ca actorul român să arate cea ce esta? Fă'l să trăiască în elementele 
strămoşilor sei. Slava, Amorul, Generositatea, Patriotismul, Răsbunarea, 
Trufia, Dreptatea, iată ce'i trebuie luï ca să fie mare, Dă tragedii 
săngerâse şi drame scrise cu lacreme, şi le va juca bine. Nu”! da Far- 
să, că el nu scie să fie bufon; el n'a sciut a se slugăriși a se mai- 
muţa. Nu'l vef vedea nici odată să'și scie rolul, pentru că nu” place 
nici în glumă a fi măscărici. 

Priviţi theatrul ca o sc6lă do moral, și veţi afla pe actori mândri 
de a fi profesorii norodului, şi veţă vedea și actori buni. Faceţi pe 
actorul român să in6rgă, singur îmbulzit de sine, înecat în lacrămi 
pe amvonul seii, să înveţe, să înduplece, să mișce inimile, să se simtă 
fericit şi mândru de profesia sa. Nu "1 târiţi în silă a'i pune peruca 
Bufonului în cap, a'l face o caricatură și a'l umili spre a se scălîmba 
înaintea unui public, care și el e tot român, şi singur nu scie pentru 
ce nu "i plac scălimbăturile. 

Acesta este misterul Theatrului socotit în adevărata lui însemnare, 
şi ast-fel a fost socotit și între cei vechi, 

B. Catargiu. 


— 181 — 


Efectul moral ce produsese representarea lui Mahomet fu 
necalculabil : venitul societății filarmonice se înzeci; numărul 
membrilor, ei se ridică până la șâpte-zeci individe, între cari 
figura cei mai nobili şi mai inteligenți bărbaţi ai societăţei 
n6stre. Entusiasmul merse așa departe în cât unii dintre aso- 
ciaţi, și chiar dintre particolari în sacra și patriotica lor esal- 
tare, începură a dota societatea cu donațiuni testamentare!). Dar 
inemicul cel neîmpăcat al fericirei n6stre, văzând tóte aceste ma- 
rinimóse aspiraţiuni ale românilor către civilisare, aţiţă mai în- 
tâiŭù gelosiă între capii societăţii, apoi între I. Câmpineanu și 
Principele domnitor, iar după aceia prin corupțiune gi intrigă 
reuși a distruge acea, societate, care de ar fi esistat pân'acum 
negreşit că arta dramatică și literatura n6stră ar fi ajuns la 
mere grad de cultură. 

Mărul discordiei care adusese această nenorocire fu o medalie 
de aur proiectată de societate a se da prin vot membrilor so- 
cietățeï cară ar fi meritat Înai mult. Se zice că Câmpineanu ar 
fi dorit să i-se dea numai lui acea medalie, și de aceea, începuse 
a lua ton de dictator; pe de altă parte iarăși principele Ghica, 
văzând cu ochii răi crescânda popularitate a Câmpineanului, și 
temându-se a nu ajunge printr'insa la tron, aduse lucrurile ast- 
fel, în cât I. Eliade și C. Aristia își deteră demisiunea și prin- 
tr'acâsta totul se spulberă în vânt. 

Puțin ceva mai în urmă, se făcură noui încercări pentru re- 
înființarea societăței Filarmonice. ©. Aristia fu însărcinat cu a- 
ceastă lucrare. El conduse lucrurile cu mare stiiuță și amor 
proprii ; văzând însă că theatru și literatura eraii numai un pre- 
text, iar adevărătul scop era intriga politică, se retrase, 


1) C. Manu dete primul semnal înzestrând societatea cu două mii 
galbeni cari înmulţindu-se prin dobînzi, credem că se vor fi întrebuințat 
la clădirea theatrului. 


— 182 — 


După trecere de cât-va timp, iarăși începură a se ivi simp- 
tome pentru'redeschiderea, theatrului naţional. De astă dată însă 
domnitorul însuși se pusese în capul întreprinderi, cu seop,— 
după mărturisirea contimporanilor — de a paralisa influiența 
Câmpineanului și a surpa tot de odată și teatrul. 

Spre împlinirea, acestui scop, chiemă iarăși pe C. Aristia, și 
“i propuse Direcţiunea, Theatrului cu salarii de galbeni cinci- 
zeci pe lună, și tot venitul representaţiunilor. Este însă un pro- 
verb care zice: „Cine s'a fript cu ciorbă se teme și de iaurt. “ 

Bietul Aristia, se fripsese de doă ori cn ciorbă, și cea ce i 
se oferia acum nu era nici iaurt, nici apă rece. Spre a scăpa 
dar de această noă amăgire, ceru de la domnitor să i se dea, 
înscris ofertele ce'i făcuse. 

Acâstă dorință nu i se împlini de domnitor sub diferite 
pretecste între cari intra și acela că nu voeşce să se declare pe 
față protector al theatrului, ca să nu atingă susceptibilitatea 
Cămpineanului. Aristia, primi și se fripse pentru a treia 6ră, 
căci după snirea pe scenă a lui Saul de Alfieri cu un succes 
gigantic, în care se distinse forte mult junele Curie, începură 
persecuții indirecte cari aduseră căderea definitivă a teatrului!) 

La anul 1844—1845 Constantin Carageali, elev al lui Aristia, 
părăsi capitala Moldaviei, unde întreprindea arta dramatică cu 
mare succes și însoțindu-se cu C. Mihăileanu, și prin concursul 


D-lor Anesti Cronibace, Lăscărescu, Ralita Stoinescu și Caliope 
Carageali, deschiseră eară-și theatrul. 2) 


1) Cea mai mare lovire dată theatrului, fu oprirea lui Momolo de 
a maï închiria sala pentru repfesentațiuni Române. 

2) Nu vom zice nimic despre progresul suii regresul ce a făcut 
theatrul subt direcţiunea lui Carageali, ca se putem vorbi mai pe larg 
în romanţul „Ciocoii noi,“ despre tot ce sw petrecut în theatru până 
în ziua de astă-zi. 


CAP. XXI 
FEMEEA A SCOS PE OM DIN RAIU 


Lectorii noştrii cunosc planul lui Păturică și al Duduchi de a 
ruina pe fanariotul ; waŭ însă nică o ideiă despre igeniósele 
lor mijl6ce prin care'și puneaii în lucrare întunecâsa, lor intențiune. 
Este dar de datoria nóstră a da aci câte-va probe despre vicleniile 
acestor duoi șireți. 

Cunóştem cu toții că luxul este cel mai teribil agent al 
corupțiunei: pentru dînsul femeia cea mândră şi ușure de minte 
calcă în picidre credința jurată soţului ei, vestejește ondrea sa 
și a familiei, își face copii nefericiţi, cade în ura și disprețul 
societăței, înfine face totul și se perde în prăpastia celor mai 
mari crime, 

Acest flagel, inventat de Satan, ca să pearză pe om prin fe- 
meie, de și se întrodusese în țară la noi de către fanarioți, cu scop 
de a ne face să perdem simplitatea şi vi6ța cea aspră, ce ne 
da tăria de caracter, dar el fiind forte costisitor, se întinsese 
numai în clasele cele avute, iar poporul cel de jos remăsese 
neatins; dar invasiunile, ce neîncetat călcară ţara, inrodusese cu 


încetul manufactura Europeană, eare se compune în mare par- 
te din diamante și aurării falșe, precum și din postavuri şi 


— 184 — 


mătăsării arse, cu care neguțătorii cei fără cunostință înșelaii 
şi sărăceaii norodull). 

Răul acesta merse crescând, iar în timpii lni Caragea ajunse 
la culme. Luxul acum își avea, proseliții sei în tóte clasele socie- 
tăţei: femeile nu mai visai de cât diamanticale, stofe de mătase 
şi alte ţesături de acestea, pentru care eraii în stare a sacrifica, 
tot. 

Deschiderea, clubului de la Cișmeaoa Roşiă, și prefacerea lui 
mai în urmă în sală de theatru, dete o întindere și mai mare 
luxului. Tótă societatea doria să vază tragediile și operile ger- 
mane representațe de Gherghe. Nu era familiă în care să nu 
se vorbească despre theatru, și mai cu seamă despre găteala, 
cocónelor. Femeile își martirisaii bărbaţii, iar junele și junii pe 
părinţii lor, ca să le cumpere vestminte noi, diamante și parfu- 


1) Că lucsul a conrupt în mare parte societatea noastră, nu maï 
este îndoială. Dovadă la aceasta dăn ordinul Principelui Alexandru 
Moruz dat câtre marele Cămăraşii, prin care opresce pe neguțători de 
a mai aduce în ţsră, flude, lino, mătăsării și alte objecte de lux, căci 
aduc vătămare și sărăcie norodului. Iată acel ordin domnesc: 


Io Alexandru Constantin Moruz Vbevod şi Domn tëre Românești. 


Dum. vel. Cămărașiii, primind Domnescul nostru pitac, să chiemi pe 
toți lipscanii la Cămară, şi să le dai porunca dommei mele pentru 
flude şi linaș sadetica în cusături și în basmale ce sunt lucruri 
care  pricinuiese o cheituială zadarnică și e stingere de obşte; 
ca căte dintr'acestea se află acum la prăvălile lor, acelea numai 
să şi-le vânză ne popriţi, iar de aci înainte să scie că fără dea avea 
voiă să le deschiză și să le vănză, se vor pecetlui, și făcându-se zapt la 
Cámara Domnaască. se vor scóte din ţeara domniei mele afară, şi mai 
mult nu vor fi îngăduiţi a le deschide şi a le vinde aici. Drept a 
ceea ca să n'aibă pricină de îndreptare că maŭ sciut, să le arăţi po- 
runca Domnie mele hotăritâre ca să o scie ; așijderea să arăţi dumneata 
porunca aceasta la vel Vameși al Carvasarali ca de acum înainte oră 
câte de acest fel numite mai sus lucruri zadarnice va găsi intre 
mărfurile ce aduc lipscanii, pecetluindu-le de faţă cu stăpânu acelei 
mării, să le trimiţă la Cămara Domniei mele. Și însumi eŭ Domnul 
am poruncit, 1794 Martiel]. 


(După Condica Archive cu No. 112 roșiu foia 219 verso). 


— 185 — 


mării. În dam se opunea bietul calemgiă la pretenţiunele femeii 
sale, în darn îi repeta de o miă de ori că dintr'o leafă de 
cinci-zeci lei pe lunăl) nu pâte să ţie greutăţile familiei şi să 
facă și lux, căci femeia punea mânele în şolduri gi îi respundea 
prin aceste cuvinte : — Calicule! dacă maï stare, de ce te-ai 
însurat ? să'mi faci rochiă de malfef, și să'mi cumperi gal și 
cercei de Lpisca, auzi tu? C'apoi 'mi fac ei..... Inţelesu-m'ai ? 

Nenorocitul soţ tăcea și privea cu sufletul plin de întristare 
pe soţia sa îmbrăcată întocmai ca cele mai d'ăntâi cocóne, fără 
să'şi aducă aminte că a contribuit cât de puţin la strălucitul 
lux al soţiei sale 

Intr'o sâră Postelnicul Andronache, în contra obiceiului săi, 
se afla acasă la dânsul. El şedea pe o sofa fumându-și ciubu- 
cul cu o flegmă demnă de un osmalii şi vorbia din când în 
când cu Păturică. 

— Așa, Dinule dragă, zicea el, să ne maï măsurăm cheltu- 
ielile că nu mergem bine. Ce D-zeii! Eŭ câştig pe tot anul 
aproape la patru sute pungi de bani,și cu toate astea, vii neîn- 
cetat de'mi spui că n'avem bani şi mă sileșcă să fac înprumuturi. 

— Foarte bine te-ai gîndit, milostive coe6ne, numai este cam 
tărzii. Datoriile s'au mărit forte mult prin neplata dobânzelor ; 
Costea Chioru vine în toate zilele de'mt cere dobânda și capetile ; 
grămăticul lui Baron  Meitani asemenea, fâră a mai adăoga că 
de multe ori întîmpin cheltuelile curții din mica mea lefgóra de 
calemgiă, pe care'mi aţi dato blagorodnicia vóstră. 

— Dar bine, Dinule, îmi aduc aminte că chiar în luna tre- 
cută am căştigat peste o sută pungi de bani de la slujbele ce 


1) Şeful de masă pe atunci se plătia 50 lei pe lună, şişi scutea 
via din vinărici și individul sei de podvezi şi angarii; plătea însă la 
primirea ordinului de orînduire lei 5, sub numire de havaet (Condica, 
archivei No- 121 fóia 20—26 roșiu). 


— 186 — 


am dat la unii alții prin mijlocirea mea; ce s'aii făcut acești 


bani ? 


— aŭ cheltuit toţi, milostive cocoane. 


— Ei bine, pe ce? fă-mă să înţeleg. 


— Asta este forte cu putință; să adun catastiful să vezi. 


Ciocoiul se pogori Jos în camera lui și se întârse într’o 


clipă ţiind în mâni o carte mai mult lungă de cât lată pe care 


deschizând-o citi cu o manieră cancelarică : 


Catastih de dosolipsie!) al casei Dumnealui Marelui 


Talore, 


20,000“ 


6,585“ 
3,567“ 


8,600“ 
1,250“ 


2,500“ 
3,500“ 
2,000“ 


1,700“ 
297“ 


50,000“ 


Postelnic Andronache Tuzluc. 


Leatul 1818 Septembre 1 


Banï 


Primiți 
De la șâpte ispravni ce aŭ luat pitacele din 
mâna mea. 
Ipac de la alte huzmeturi date prin mine. 
Ipac de la noii căpitani de poteră, ce 'și-ai 
luat pitacele tot prin mine. 
Arenda moșiei Plânsurile pe leatu 1818. 


Ipac din vânzarea a două mii cinci sute vedre 
vin, vadra pə bani şase-zeci. 


Din vânzarea pădurei după moșia Chinuelele. 
De la igumeni pentru volnicii și alte madele. 


De la episcopul Râmnicului pentru prefacerea 
unui zapis de datorie. 


Ipac de la Episcopul Buzăi. 

De la doui nemți ca să aibă voie a juca pe 
la bilciură : la o para cinci?). 

Fac peste tot primirile. 


1) De dare şi luare 
3). Jocul Rolinei pe care poporul nostru ° numia „Ja o para cinci“ 
şi „baba rusu te îmbracă, baba rusu te desbracă.“ 


— 187 — 


Chieltuiţi pe leatu 1818 


Talere. Bani 


3,680« — 


1,560« — 
800, — 
600« — 
380% — 

1,800« — 
400« — 
15,000 — 


12,500“ — 
1,000« — 
250% — 
3,000« — 
8,000« — 
250 — 
250« — 
19,380« — 


1,200« — 


Cheltuiala cuinii, care se vede trecută condeiă 
cu condeiii în catastiful Stolnicului. 

Lemne pentru iarna, trecută. 

Cărbuni. 

Pen și orz. 

Imbrăcămintea ţiganilor. 

Pacerea unui han la moșia Chinuelele. 
Dregerea buteei și a râdvanelor.. 

La două ziafete: unul la sf. Andrei și altul 
la sf. Vasile. 

Daţi giuvaergiului pentru diadema de diamant 
şi alte giuvaericale date cocoanei Duduchi la 
sfintu Andrei. 

Chiria, caselor cucânei Duduchi. 

Ipac simbria slugilor Xumneaei. 

Ipac simbria arnăuţilor. 

Giuvaeruri, blane de samur, cacom și de bel- 
chiță i cumașuri de rochi coc6ni Duduchi de 
sf. Vasile. 

Daţi Iamaciilor și calemgiilor ce aŭ venit cu 
crăciunul domnesc). 

Daţi meterhanelii, indicliilor, fustașilor şi altor 
tagme de slujitori bacşig de sf. Vasile. 

Daţi blagorodnicei Vostre pentru buzunar în 
mai multe rînduri. 

Simbriele slugilor casei. 


1) După obiceiul de pe atunci, condicarii și logofeţii de Divan se 
duceaii cu erăciunul la domnitorul şi pe la toți boierii cei mari. 


— 188 — 


200“ — Baeşişul de sf. Vasile. 
66,670 Fac chieltuiți. 

50,000« — Se scad primiţi. 

16,670“ Chieltuiţi mai mult şi cari Vaii luat cu dobin- 

dă de la Costea Chiorul. 

Panariotul ascultă cu luare aminte socotelile ce "i înfăţișă 
Păturică, dar când ajunse la închiere şi văzu luate de vânt 
cele una sută pungi de bani, și o datorie nouă de lei 16,670 
cu dobindă ovreiască, oftă din adîncul inimei ; dar în momentul 


Yv o v v 


5 E a ii a EAN ; 
când era să tacă óre-cari băgări de seamă şi mustrări vătafului 


săi de curte, ajunse la urechia sa sgomotul unei trăsuri ce se 
oprise la scara caselor sale. 

Păturică eşi să vază pe visitator și revenind anunță pe Chira, 
Duduca. 

— Duduca ! esclamă fanariotul cu surprisă. 

— Da! milostive stăpâne, dumneaei. 

— Lasă-mă dar singur, și te voiii chema la trebuință. 

Păturică plecă capul în jos și ieși din cameră, se întâlni 
față în față cn Duduca, căreia îi șopti încet: — „să te vëz, 
acum este timpul.“ 

— Lasă pe mine, respunse ea cu un accent ce se stinse 
pe frumâsele ei buze, precum se stinge o armonie de tonuri 
musicale purtată pe aripile vîntului din locuri depărtate; apoi 
întră în iatacul grecului, și gezu lângă dînsul pe sofa. Vestmin- 
tele ei simple dar bine tăiate, coafiura cea împănată cu rose 
Şi micșunele, parfumurile cu care era stropită, și mai presus de 
tóte grațiosul aier ce avea în acea s6ră, arătă până la evidență 
necesitatea ce avea ea de a încânta și a ameţi pe fanariot mai 
mult de cât tot-d'auna. 

Scopul ei era deja pe jumătate înplinit, căci fanariotul cum 
o văzu deveni palid, și începu să'i tremure fibrele de emoțiune. 


salbi 


— Dumnezeule ! cât eşti de frumósă Duduco, esclamă el cu 
ochi retăciți, şi cercând cu mâna tremurătóre să apuce pe a 
frumâsei cochete 

— Râzi de mine, cocâne Andronache, eŭ nu sunt atât de 
frumâsă, precum zică. 

— Nu, Duduco, îți spui adevărul. 

Gréca se plecă gil sărută pe obraz cu un transport de amor 
prefăcut, luă mâna lui într'ale sale și o acoperi de sărutări, 
apoi căzu în niște meditaţuni, pe care fanariotul le tălmăcea 
în multe chipuri, dar tóte în favorea amorului săi. 

Mai multe scene de un amor delicios se petrece între dânșii, 
dar când greaca crezu că a sosit timpul să dea lovitura decisi- 
vă se prelăcu într'o udâncă întristare, oftă cu o prefacătorie 
ce nu s'a mai văzut pân'acum chiar la cei măi lăudaţi actori 
dramatici ài theatrului nostru, și vărsă câte-va lacrămi mincinose. 

Fanariotul o privi cu estas și durere de inimă, căci din ne- 
norocire o iubia până la nebunie. In momentele acestea, vicleană 
femeiă, scóse o gevrea albă din buzunarul unei scurteice blănită 
cu cacom alb, și își șterse ochii, apoi îmbrățișă pe fanariot și 
începu a’l săruta, cu buzele ei cele rumene şi arzătoare ca focul. 

Aceste fine prefăcătorii puse pe fanariot întm”o posiţiune forte 
critică ; el nu scia la ce să atribue lacrămile și furiile de amor 
ale amantei sale. 

Greaca începu iarăşi a ofta și a lăcrăma. 

— Ce ai Duduco, de ce plângi și oftezi ? o întrebă fanariotul cu 
un aer în care se vedea disperarea și curiositatea. Spune'mi 
cine te-a supărat ? 

— Nam nimic, nu ma supărat nimeni. 

-— De ce plângi dar ? De ce oftezi? 

— Plâng nenorocirile mele. 

— Şi care nenorociri; nu te îmbrac! nu'ți daŭ de mâncare 


— 190 — 


şi casă? în sfârșit, nu te iubesc mai mult da cât pe mine? 
Nu vezi că amorul tăi m'a zalisit ; am ajuns ca Manea nebunul. 

— Prefăcătorii bărbătesei și nimic mai mult. 

— Nu, duduco; pe viul Dumnezei, te iubesc din tótă inima. 

— Dacă wai iubi, mai lăsa și pe mine să mă duc la plim- 
bare, la theatrul nemtesc și la comedie ; ru m'ai ţine închisă ca 
pun papagal, și îmbrăcată cu trențele astea, ca o preoteasă 
de mahala . 

— Dar bine giuvaericalele ce'ți am trimis la zioa mea 
cumașurile de rochii, șalurile, tóte acestea le uumesci trențe? 
zise fanariotul ofensat și atins de nemulțumirea amantei sale 

— Nu sunt trente, dar nu sunt la modă. 

— Să le schimbăm şi să luăm altele de modă. 

La aceste cuvinte, Duduca începu să râză cu hohot. 

— De ce rizi? întrebă fanariotul. 

— Auzi acolo, să le schimb, da slavă Domnului nu sunt nică 
condicăr6să nici teleloaică. 

— Dar bine,/Duduco dragă, epăcat să șâază de géba în sipet. 

— Mam gîndit eŭ la acâsta și le-am văndut pe tóte la Tolba 
ovreica, + 

— ȘI acum? 

— Nam alte haine decât acestea ce le vezi, și cercei, aceștia, 
de tumbac (bronz). 

— Şi ce ai prins pe dinsele? 

— Mai nimici, o mie cinci sute de lei. 

— O mie cincă sute!... dar ştii tu Duduco, că acele lucruri 
costiseaii peste o sută pungi de bani? 

— Teleloica mi-a zis că petrele sunt proste. 

Grecul rămase pe gânduri apoi zise: 

— Ei bine, Dudnco, cu ce o să egi acum în lume? 


— Cn vesmintele ce vezi pe mine. 


m m 


— Să te ferească Dumnezeii de una ca acésta. 

Amor6sa Postelnicului Andronache nu va purta nici o dată 
rochi de mauiță și de bogasiii. 

Gréca, mulțumita fórte mult de ambiţiunea în care adusese 
pe amantul ej, shimbă vorba. 

— Am auzit, zise ea, că theatru nemtesc este fârte frumos 
şi nemţdica cea tânără a înebunit lumea; se mai zice iarăș 
că Hatmanul Cărăbuș more după dânsa. Când o să mă due 
să o văz gi eŭ? Ai? Spune-mi? 

— O să vič vremea, scumpa mea. 

— Am auzit că zilele astea o să parastisâscă Italiana în 
Algir, bucată cu cântece. O să mă duci să o văz și eŭ? 

— Da, da, o să te duc, îngînă fanariotul aprins de gelosiă. 

— Să văz şi eŭ cucónele și boerii cei mari. 

La zicerea boiări, gelosia fanariotului se irită şi mai mult; 
el se temea să o espue vederi lui Beizadea C. şi a eapioldașilor 
lui, căci îi scia cât erai de stricaţi. 

Duduca se prefăcu că voește să plece, dar în momentul când 
îşi luă r&mas bun dela amantul ei uşa camerei se deschise puţin 
şi lăsă să se vază capul cel pleșuv, şi faţa cea plină de viclenie 
a lui Costea Chioru bogasierul. 

— Kir Costea! zise Duduca cu o suprisă prefăcută. 

— Da, plecată slugă a Mării sale Marelui Postelnic, şi a 
dumitale pré strălucită coconiță, — respunse șiretul, lăsând să 
se vază cât se putea mai bine o cutie cu giuvaricale şi citeva 
Șaluri și cumașe de mătăsării. 

— e ne-aduci nuoŭ, Kir Costeo, esclamă fanariotulu cu 
gravitate 

— Să trăeşci, archon Postelnice! Am desfăcut astăzi taxidul 


de marfă ce am prmit de la Țarigrad, și după datorie am venit 
mai ăntii la Inălţimea ta, ca să'ţi alegi, ce'ţi va plăce. 


— 192 — 


— Aferim Kir Costeo ! să trăești; dar ia spune'mi ce ne-ai 
adus; deschide-ţi cutiile să vedem și noi. Ai, dă te mai fneóce. 

Costea, Chiorul deschise cutia pe care o adusese cu dânsul, 
şi începu a desface mărfile pronunțând cu îngâmfare numele 
fiă-căreia mătăsării sai giuveanca: asta este kataia de Vene- 
ţia, sadea, hataia Florantin, Camohus de Veneţia, cu fir, ca- 
mohus sadea, catifea, cu aur și sadea de Veneţia, Sandal ci- 
anfes, canavëju, tafta, atlas vărgat şi cu îlori; kares pugiuc, 
fesuri tuneshă, basmale de Triest, de Franţa și de Englitera, 
tulpan mos, alagea de Triest, gal de India ciceachă, șal boza- 
fer cu flori p'în colțuri, gear de India, sangulie, brâuri 
caragialar cusute, cutniă, alagea, citarit și gazit de Prusa, 
suvaele de Hale 1) 

Greaca privia cu ochii schinteiători mătăsăriele de Veneţia, 
de Franţa şi de Brusa, și când îi plăcea vre-una, fâcea lui 
Costea câte un semn de înțelegire, ear el punea la o parte 
materia, aleasă. A 

— Ceva, giuvaericale frumóse și eftine, esclamă Duduca cu 
vocea tare, și făcând un nuoii semn de înțelegire neguţătorului. 

— Avem, strălucită, coconiță, de cele mai frumâse, dar sunt 
cam scumpulețe. 

— Nu te teme de preţ, adaose Postelnicul cam atins la 
mândriă — scóte tot ce ai mai bun, şi voi plăti cu bani peșim. 

Aceste cuvinte umplură de bucurie pé amândoi amăgitarii. Co- 
stea Chiorul începu să scoată dintro cutie Coliere (gheordane) 
de diamante și de rubine, cercei de briliant şi matostat, făcând 
fie-căruia, obiect câte o laudă nemeritată. 

Duduca alese un colier de diamant, o păreche cercei de bir- 
liant, câte-va inele de rubin și smarand; vre-o câte-va carfițe 


1) Vezi catalogul vămilor din timpii lvi Caragea cese află trecut in 
condica Arhivei Nr. 121 fâia 210. 


— 193 — 


Slugile bosreşei 


Fascicula 13 10 bani în tâtă țara 


— 194 — 


(ace) de aur cu petre scumpe şi zece bucăţi de mătăsării din 
cele mai scumpe. 

— Ia să vedem, Duduco dragă, ce ţi-ai ales? Vicleana femeiă 
arătă fanariotului tóte obiectele, și ca să aţâțe și mai mult am- 
bițiunea lui, zise cu un zîmbet înrăutățit : 

— Iată lucrurile ce am ales, dar.... 

— Dar ce? respunse fanariotul ofensat. 

— Costisese prea mult, nu sunt pentru mine. 

— Aceste vorbe mă supără, Duduco. Ia ori ce'ţi place; și 
chiar toată marfa Iui Costea, ca să vezi că pentru amorul tăă 
sunt în stare să jertfesc chiar viaţa mea. Apoi întorcându-se 
către Costea, îi zise: 

— Fă socoteala, Costeo și spune-mi ce'ți sunt dator? 

— Numai de cât, Măria ta, şi scoțând un petic de chăntie 
din sân şi un condei de pană din călimările de alamă ce purta 
la brâu, se prefăcu că scrie și sumarisește ; iar după ce cletină 
capul de câte-va ori, ca să arate de câtă importanță era suma, 
ce avea să pronunțe, zise: 

— Giuvaericalele și cumașele de rochi costisesc una.... sută... 
do&-zeci pungi de bani. 

— A! A! E foarte scump, nu iaŭ nimic, esclamă greaca 
luând un aer de o sublimă prefăcătoară. 

—'Ţine-le pe toate, adaose fanariotul, și întorcându-se către 
neguțător, îi zise cu mândriă: 

— Vrei să'ţi plătesc acum îndată în bani nacht, sai săți 


fac zapis cu diorid?l) 

— Bine ar fi să'mi plătesci în nacht, dar ca să nu te supăr, 
primesc şi pe datoriă; să'mi dai însă o poliţă cu nume deschis 
către Baron’ Sachelarie, sai către Căminarul Polizache, gi totul 
se va isprăvi. 


1) Cu termen. 


— 195 — 


— Bine, fie după cum zici, 

Poliţa se scrise şi se dede în mâna lui Costea, care o primi 
“făcând închinăciuni până la pământ. 

În momentul când se termina această infernală tilhăriă, un 
gemăt răgușit se auzi în cameră. Nimeni nu bagă de seamă, 
afară de Duduca, care deveni palidă ca un cadavru. 

Acel gemet ce semăna cu urletul de bucuriă al demonilor 
când fac să cază un sânt în laţurile lor, era espresiunea infer- 
nalei bucurii a lui Păturică, carele prin stratagema de acum a 
Duduchi, devenia stăpân pe tot ce'i mai rămăsese bietului fana- 
riot, 


Duduca şi Costea eşiră amândoi din casa fanariotului, mulțu- 
miți de treburile ce făcuseră, 


CAP. XXII. 
ITALIANA ÎN ALGIR 1). 


În mahalaua numită în vechime Popa Dirvaș iar acum Bise- 
rica Albă după podul Mogogói, fațišn fațiă cu casele cele mari 
ale Deșliului2)se afla pe timpii lui Caragea o piață în mijlocul 
căreia clădise dâmna Ralu o sală de club care mai în urmă se 
prefăcu în theatru. Acest edificiu avea lungimea de opt-spre zece 


1) Subiectul acestei opere se vompune din fabula următâre : Corsarii 
Algirului într'una din espediţiunele lor, prinseră o corabiă florentină 
în care găsiră o mulțime de obiecte de mare preţ şi câte va sute de 
călători, pe cari ii făcură prisonieri. Intre aceşti nenorociţi era şi o damă 
foumâsă împreună cu un gentilom bătrân numit Don Thadeo, carele 
îl făcea curte de mai mult timp, dar în loc de amor nu  dobândea 
de cât ura frumâsei dame. Ajungând în fine corsarii la Algir, împăr- 
ţiră prăzile între eï, dând ọ parte Deiului, una armatorului corăbii, gi 
pe cea de a treia echipagiului. Frumósa damă și Don Thadeo ce trecea 
de frate al eï, (ură înfâţişaţi înaintea lui Mustafa, Deiul Algirului, 
carele înamorîndu-se de dânsa ca un smintit, dede ordin să o trans- 
pósta în harem, iar pe presupusul ei frate îl onoră cu rangul de mare 
Caimacam, şi se servea da dânsul cu să comunice frumâsel femei înfo- 
catul săi amor. Intr'o zi Deiul hotărî să termine acest umor de ca- 
priciii. Chiemă dar pe un sclav favorit, şi ît dete ordin să introducă 
la dânsul pe străina se "1 însuflase atâta pasiune; iar lu! Thadeo îl 
zise, că pe dată ce "1 va face semn printr'un strănutat repetat de tret 
oră, să iasă afară. Dama veni; Deiul se simţi aprins de uu foc neo- 
bicinuit; strănută de tre orí, dar Don Thadeo apring și maï mult de 
gelosiă, nu voi sà iasă afară, cu toate amerinţările Deiului. In fine 
comedia se tsrmină, că Deiul şi Thadeo sunt amăgiţi de frumâsa 
damă, iar ea părăsește Algirul împreună cu Liudoro, vechiul ei amant, 
pe care îl regăseşte între sclavii din Algir. 

2) Astăzi ale Slătineanului. 


— 197 — 


stinjeni, iar lățimea de nouă și câte-va palme; privit însă din 
puntul de vedere al stilului și altor amănunte architectonice, nu 
presinta nimic însemnător. Interiorul lui se compunea dintr’o 
sală de spectacol și câte-va camere situate la dreapta și la 
stânga sălii. Intwuna dintr'ânsele se ţinea dulceți, rachiuri și 
băuturi r&coritâre pentru trebuința publicului ; iar în cea de a 
doua, ședeai slugile boierilor pe timpul representațiunei. 

Sala theatrului, proprii zisă, avea trei rânduri de loji tape- 
tate cu postav roșiu, și împodobite cu perdele de chimbrică cu 
ciucuri albi. La drâpta era o sofa imbrăcată cu catifea roșie pe 
care şedea domnitorul, iar mijlocul sălii era acoperit cu laviţe 
căptuşite tot cu postav roșii. Scena se deosibea de restul sălii 
printo cortină pe pânză pe care era desemnat Apolon ţinând 
lyra pe genuchi. Intr'un spații mic ce despărțea scena de pu- 
blic, erai o mulțime de scaune și pupitrel) destinate pentru mu- 
sicanții ce compuneaii orchestra de pe atunci. Iluminația era în ade- 
văr curi6să, căci în loc de lampadariu și lampe, theatrul era 
peste tot iluminat cu lumânări de soŭ, puse în sfesnice de tinichea, 
spănzurate împrejurul sălii2). Preţul intrărei era regulat în mo- 

1). Bănci mic! pe care pun artiștii notele în timpul esecutării. A- 
céstă numirs mať servă şi spre a demostra gradul de perfecţiune al 
artistului de ork-ce instrument, 

2) In timpii domniei lui Grigore Vodă Ghica, trecând pe la noi 
Marchisul de Ribopiers Eliciul Rusiei la Constantinopole, Domnitorul 
luă măsuri spre a "% face o primire mai distinctă. Astfel dar între alte 
tratamente ce "1 fâcu, îl invită şi la un bal public dat în onoarea lui. 
Marchisul se duse la bal mai mult ca să observe giadul de civilisajie 
al societăţei nostre ; dar mătăsăriile, şalurile şi mai cu s6mă diaman- 
tele ce văzu la damele Române îl surprinse; căci numai diadema, 
cercei şi ghiordanul cucânei Z*** M*** costa peste un mihon; din în- 
tâmplare Marchisul își aruncă privirea şi asupra iluminaţii sălii, şi cu 
destulă surprindere văzu că era iluminată cu lumiînări de seii. A doua 
zi venind la curte şi fiind întrebat de către domnitorul, de a petrecut 
bine saŭ nu, Marchisul răspunse, că luxul cucânelor nóstre este epai 
cu al nobleţei din Petersburg, numai un lucru nu "mi a plăcut, zise 


el domnitorului. 
— Ce lucru? întrebă Vodă Ghica cu nerăbdare. 


— 198 — 


dul acesta: Lojile de mijloc se plătea câte un galbeu, și erat 
lăsate pe seama boierilor celor mari, a consulilor și altor per- 
soane de distincţiune; lojile do jos și cele de la al treilea, rînd 
se plăteaii cu lei zece, și eraŭ comune pentru toți, cei ce voiait 
a le închiria, iar parterul se plătea câte lei trei de fie-care 
pers6nă. 

La opt Septembrie 1818, pe faţada teatrului despre care 
vorbirăm, era lipit un afiș scris în limba grecească și tipărit 
în tipografia boierilor Clinceni. Acest afiș vestea înaltei nobilimi 
și respectabilului public de pe atunci, că în seara acelei zile 
era să vază și să auză opera „Italiana în Algir“ de compositorub 
Ioachim Rosini. 

Acâstă operă find anunţată de mai multe ori şi încă nerepre- 
sentată, aţiţase forte mult dorința publicului de a o vedé. 
Amatorii dar de teatru veniseră cu doă ore înainte deschiderei 
teatrului, spre a/și cumpăra bilete de intrare; și ca să fugă, 
de urîtul ce pricinueşce aşteptarea, unii se plimba formând 
mici grupe și discutând despre diferite cestiuni de care se 
interesaii; iar alții formaseră un mare cere împrejurul afișului, 
și comentau musica, şi intriga piesei cum se pricepea. — „E tra- 
gedie, ziceai unii.— „Ba este comedie, respundai alţii, afară de 
câți va învățați, cari luând cuvintelele drama „giocoso“ în sens 
materiali, afirmai cu aroganță că nu este nici tragediă, nică 
comediă, ci jalnică privelişte cu jocuri și cântice!. 

In timpul când se petreceaii tâte acestea, pe piaţa şi înaintea 
teatrului, se deschise o ușe, şi se văzu capul cel pleșuv și 
fața cea, galbenă şi rece a neamțului casier Privitorii ce până 
aci aștepta liniștiți, cum văzură pe casier, năvăliră toți de odată 
și începură a cere bilete cu un zgomot forte mare. 


— Lumînările cele de seii, al cărora fum strica aerul săli. 

— Cât despre aceasta, aï dreptate, archon Marchis; dar la noi nu- 
mai Domnul are voie să arză lumînări de câră, cel alți cată să aiză 
de sei. 


— 199 — 


Neamţul însă își vindea marfa sa cu sânge rece și după 
regulă, fără a se tulbura cât de puţin de cererile cei se adresat 
în numele celor maï mari boieri ai țărei, dar când auzi strigând: 
„Lojea, marelui Postelnic Andronache Tusluc“ tăiă numai de cât, 
biletul gil dede cu atăta grăbire, în cât era aprope să uite a 
cere costul eï. 

In fine pe la gépte ore şi jumătate după amézi, porțile 
teatrului se deschiseră; publicul începu a intra înăuntru salutat 
cu temenele de arnăuţii ce formaŭ garda de ondre, și în puţin 
timp lojile și parterul se umplură de privitori. 

Directorul teatrului, find înșciințat la timp, că în acea séră 
era să vie şi Domnitorul împreună cu tótă ecpaiaoa sa (suita sa) 
osebit de alte înfrumusețări de ocasie ce făcu, dede ordin a 
se lumina teatrul cu lumînări de céră, care de și producâă o 
lumină forte slabă, erai însă de ajuns, casă facă a schinteia 
în mii de culori diamantele şi alte petre nestimate grămădite 
pe cerceii, faliile și ghiordanele cocónelor. 

Intruna din lojele curţii, sta Beizadea Costache Caragea 
împreună cu doi fanarioți și cu, Hatmanul Cărăbuș, favoritul și 
neseparabilul seă amic. Acest frumos și libertin pricipe privea 
prin tóte lojile ca să găsâscă vre o frumuseţe necunoscută încă 
de dânsul, spre a o face victimă plăcerilor sale. După ce făcu 
un gir de privire peste tot teatrul, ochii lui rămaseră înfipți 
asupra unei june femei, care pe lîngă o rară frumuseţe şi ele- 
ganță avea şi un costum din cele mai la modă şi mai bogate. 
Ea era înbrăcată cu o rochiă de catifea pătlăginie cu pepţii 
Tădicaţi, şi cu mânicile strimte după moda de atunci. Mijlocul 
îl avea închis cu un colau ţesut în Ar sîrmă; iar în mijlo- 
cul peptului avea o mare floare de diamant, care fiind pusă pe 
rochia cea de coloare închisă, strălucea cu mai multă tărie. 
Gâtul ei era acoperit cu simiset de blonduri de Olandă şi cu 


— 200 — 


un ghiordan (coliet) de smaragde şi safire; în urechile sale 
cele delicate erai atârnați niște cercei de diamant mari şi stră- 
lucitori ; pe cap avea un fes alb de Tripoli legat împrejur cu 
o sanguliă albă cusută cu mătase şi fir, ale căreia estremități 
formaă un frumos nod în care eraii înfipte doğ flori de diamant. 
După ce Beizadeaua o privi cu multă luare aminte, se întârse 
către Hatmanul Cărăbușş şi îi zise: 

— Costache ? 

— Auz Măria ta. 

— Cunosci tu pe cocóna aceia? 

— Care, Măria ta? 

— Aceia care gade în loja de lângă a Conţului Prusienesc. 

Cărăbuş privi cu luare aminte locul indicat, apoi răspunse 
cu mare liniște : 

— O cunosc Măria ta. 

— Cine este, spune-mi? 

— Este fata lui Mihalache Ciohodarul. 

— Să vedem, pare că'mi aduc aminte; cum ai zis ?.. fata, 
lui...? 

— Fata lui Mihalache Ciohedarul din Isvor, și acum țiitóre 
a Postelnicului Andronache Tusluc. 

— Da, da! îmi aduc aminte, o cunosc. 

— Vei fi voind pâte să o visitezi, adaose Cărăbuş cu acel 
interes, ce mișcă pe toţi junii cei demoralisaţi, când lise pre- 
sintă noui ocasiuni de desmerdări simţuale. 

— "Ţi-am zis că o cunosc și credeam că înţelegi noima ace- 
stui cuvânt laconicesc. 

Pe când se petrecea acest discurs între beizadea și favori- 
tul să, Seleam Céuşul curţii domnești intră în teatru şi anunță 
venirea Domnitorului. 

Vestea aceasta făcu să se nască un freamăt în tot publicul, 


— 201 — 


carele aștepta venirea principelui cu acea nerăbdare și ruriosi- 
tate proprie mulțimei și glótelor societăţii. 

In fine principele intră în theatru cu aerul săi de mărire, 
pe care fanarioți sciu foarte bine a'l imita. Publicul strigă de 
trei ori: Să trăiască Măria sa! apoi se linisci. 

Representarea începu prin frumâsa uvertură, scrisă de cele- 
brul Rosini în momente de o fericită inspirațiune, și merse îna- 
inte până la faimosul terțet din care se formează finalul pri- 
mului act, după a căruia terminare cortina se lăsă, iar publicul 
din parter și chiar din loji egi afară ca să se răcorească. 

După o mică pausă clopoțelul dedese semnalul începeri actu- 
lui al doilea. Spectaiorii se așezară pe la locurile lor și se pu- 
seră a asculta cu mare atențiune frumâsele melodii ce se coprind 
și în acest act; dar pe când represintația ajunse la scena în 
care Mustafa Deiul Algirului trămite pe sclavul Lindoro să che- 
me pre Isabela, iar lui Thadeo aimacamul săi, îi zice că pe 
dată ce se va auzi strănutând de trei ori, să iasă afară... 

Pe acest timp doi Condicari de divan ce ședeai pe o laviță 
şi ascultaii opera, începură a vorbi între dânșii „șia ride ca ni- 
şte nebuni. 

— Este curios dar fârte adevărat, zise leşinând de ris unul 
dintre cei doi Condicari, adresându-se către cel-l-alt. 

— Despre ce este vorba, răspunse cel întrebat zâmbind fără 
să scie pentru ce ? 

— Priveşte te rog mai cu băgare de sémă la ceea ce să 
petrece pe scenă, şi vei vede că seamănă ca două picături de 
apă cu ce se petrece în casa Postelnicului Andronache 'Tuzluc. 

— Şi ce se petrece în casa acelui boier? 

— Lucruri mari nenişorule, gugumănii ne mai auzite! Vezi 
pe cucoana aceea care şade în loja de lângă Eliciul Prusiei ? 
uită-te bine Ja dânsa; vezi cât e de gătită ; diamantele și ru- 


— 202 — 


binele snnt aruncate pe dânsa cu lopata, par'că e brezaia, sait 
telel6ica, 

—- Eï bine, o văz, 

— Acea femeie este ţiitorea, Postelnicului Andronache Tuzluc. 

— Bravo, e frumósă de minune. 

— Așa este precum zici, dar eu unul m'aș lipsi de aseme- 
nea frumusețe și fericire, 

— Da de ce, bei-mu? 

— Pentru că Va lăsat în sapă de lemn ; l'a făcut pe om să'și 
vânză doğ moşii pân'acum, și mult puţin ce i-a nai rămas, o 
să se sirige mâine poi-mâine la mezat de către datornici. 

— Sârmanul om ! pote că lo fi iubind, și dragostea ameţește. 

— Așa nu mai crede, nul iubesce de loc; și pentru mai 
mare ocară a bietului om s'a îndrăgit cu vătaful lui de curte, 
șii tocă starea, fără mustrare de cuget. 

— Ciudat lucru ! Dar ia spune-mi, cine este acel vătaf de 
curte ? 

— Este un oare-care Dinu Păturică, un opincar de la Săcuieni 
și un giret de mare părechie. 

— Dar bine mă frate cum s'a alăturat el pe lingă Pos- 
telaic ? 

— A venit în curtea lui cu picioarele góle, și trențăros; 
bietului om i-s'a făcut milă de dânsul, Va îmbrăcat, Pa dat la 
şcoală ca să învețe carte grecească, la boierit, l'a pus în huz- 
met: și el drept mulţumire pentru toate aceste părintești fa- 
ceri de bine, îi mănâncă starea și "și bate joc de cinstea, lui, 

— Curios lucru! Dar bine, nu s'a găsit cineva să "i des- 
chiză ochii, şi să ’l scape de această prăpastie spăimântătore ? 

-— Nu știi zăi; ştii însă că eŭ unul de a-și fi dintre cei 
maï de aproape prieteni ai lui n'ași cuteza să "i daŭ sfat în 
madeaoa acâsta, 


— 203 — 


— Şi de ce să nu'i faci acest bine? 

— Pentru că mag învrăjbi cu dânsul. 

— Nu înţeleg nimic. 

— Ascultă măi frate: Omul dacă apucă să cază la o patimă 
oare-care, pote sl sfătuiască tótă lumea, chiar Dumnezeă de 
ar veni și "i-ar zice să "și vie în simțiri, el nu ’l ar asculta, 
ci va merge înainte până ce va da în prăpastie. 

Un mic sgomot ce venia despre ușa teatrului, dede ocasi- 
une unuia din spectatori a se rădica după laviţă, şi a privi în 
partea în care se afla cei doi Condicari. Acel om era Postelni- 
cul Andronache Tuzluc ; el auzise tot ce se vorbise de dânsul, 
şi voind să cundscă mai bine pe cele două persóne, ce se ocupaii 
de trebile sale, se servi de acea ocasiune, ca să'i potă privi în 
faţă. 


CAP XXIII. 
SLUGILE BOLERESCI. 


Pe când fidrea societăţii din Bucuresci petrecea în sala teatru- 
lui ascultând musica lui Rosini, și privind magnificul fast al 
lui Caragia şi al copiilor sei, într'o cameră alături cu sala 
teatrului eraŭ adunate tote slugile boieresci și asteptaii acolo 
eșirea boierilor din teatru, ca să le ajute a se sui în Dutci şi 
a'i duce pe la casele lor. 

Camera, această era forte spațiósă și mobilată cu paturi de 
lemn învălite cu rogojini. Un mangal de aramă plin cu cărbuni 
aprinși slujea de încălzit, și un felinar cu patru lumînări spânzu- 
rat în mijlocul casei, procura lumina trebuinci6să. 

Între slugi (feciorij„esistă de mult timp un fel de ierarchiă 
întoemai ca cea din clasele boierilor: boier este Marele Ban, 
tot boier este și Pitarul şi Șetrarul ; dar Banul și cei de seama, 
lui ged la masă cu Vodă, pe când boierașii cei mici tremură 
de frig prin săli sai aprind ciubuce boierilor celor mari. 

Feciorii de pe la boierii cei mari plecând de la această re- 
gulă de distincțiune, ocupaii în paturi locurile cele mai bune, 
iar cei-l-alți şedea unul lăngă altul înghesuiți ca pardelele în 
butâie. 

Feciorul Banului X*** după ce împlu ciubucul stăpânului 


sei și se înfăşură în giubeaoa îmblănită cu samur tot a stăpâ- 


— 205 — 


nului sei, se trînti în pat cu nepăsare și se puse a fuma ca 
un Cadiii. Feciorul Vornicesei G*** întârse maloteaoa stăpânes-ei 
pe dos și se îmbracă cu dânsa, apoi după ce făcu un fel de 
pernă din șalul și sanguliile ei cele de mare preț, puse capul 
pe dânsele și se lăsă în brațele somnului. Câţi-va din feciori 
ca să gonească urîtul începură a juca cărți pe fundul ișlicului 
Marelui Clucer T***, iar cei-l-alți rămaseră cât-va timp într” 
un fel de nemișcare amestecată cu o ugóră somnolență, 

Ioniţă, — ast-fel se numia feciorul Banului X*** — termi- 
nând famarea ciubucului, tugi de două trei ori cu ifos boieresc, 
apoi zise celor-l-alţi : 

— Ştiţi una băeţi ? mie'mi e sete; cine face cinste? 

— Eŭ, răspunse unul dintre feciori. 

— Bravo Dumitrache, bravo! ai semne de procopseală, adao- 
se Ioniță vesel pentru aprobarea propunerei sale. 

— Are dreptate să facă cinste, zise un alt fecior cu aer 
de gelosie învederată. 

— Da de ce? 

— E! E! Să trăiască stăpâna sa şi coconul Costache.... 

— Și de ce să trăiască spune-ne și nou? 

— Pentru că Dumitrache al dumneavâstră, Dumitrache ăl cu 
cinstea, este mijlocitorul lor, dar o să spargă dracu opincile, 
și par'că văz pe Dumitrăchiţă al dumneavostră bătut la falangă 
sai sdrobit cu topuzul. 

— Și de unde scii tu tote acestea? întrebă Ioniţă. 

— Më întrebi de unde ştii? E! e! băieți. Eù știi tot ce 
se vorbeşte p'în tote casele boieresci ; cunosc chiar cele mai 
ascunse sfaturi ale boierilor. 

— Dar bine cum le afli tote acestea ? 

— Asta, este iuschiuzarlicul mei. 

— Spune-ne şi noă cum facă tu de afli tote tainele boieresci ? 


— 206 — 


— Cât despre casa stăpânu-meii, știi tot ce petrece îutr'- 
ânsa, căci cum vine câte un boier străin sai alt cine-va, eŭ 
întru după dânsul şi ca să nu se bage de seamă şiretlicul mei, 
une-ori mă prefac că mut un scaun de la un loc la altul, alte 
ori netezesc macaturile pe pat, împlu căubuce, sai pun apă 
prâspătă în caramfile. În timpul acesta boiării vorbesc și verzi 
și uscate, fără să le treacă prin minte căi ascult; eŭ însă le 
Dag tote la cap şi mă folosesc de dânsele la timp. 

—— Fă bine cu stăpânu-tăi faci precum zică, dar cu cocâna 
lui ? 

— Mult maj bine : m'am împrietenit cu fata din casă şi'mi 
spune tâte tainele stăpâne-si. 

— Bună şi acâsta ; dar ia spune, cum afli taiuile celor-l'alte 
case boierescă ? aci să te vedem ! 

— Më duc în tâte zilele la pivnița de la Slătari, unde gä- 
sesc pe toți feciorii de la casele bouieresci; aduc numai de cât 
o arămesdl) de vin chihlibariu, și daŭ câte un ichilic?) la 
toți frații, apoi încep havadișurile; şi scim cu toţi că în adu- 
nările n6stre nu se vorbeşte de cât de trebile altora. Eu fac ca 
filosoful : vorbesc puţin și ascult mult, adică îmi fac capul 
ceaslov de havadișuri, fără ca, alții să potă afla ceva de la mine. 

—la spune acum də uude știi tu căo s'o paţă Dumitrache? 

— Ascultaţi: Astăzi m'am dus cu coconul la Mitropoliă și 
«după obiceiul meii, am intrat în cănțălariă și am auzit cu urechi- 
le mele pe Logofătul Mitropolitului luând tacrirul visitiului ; ca 
mâne o să vedeți și pe nenea Dumitrache închis la Spătărie 
şi bătut la tălpi. 

— Pune'ţi pofta'n cui, nene Tudorică, respunse Dumitrache 


1) Arămssă este măsnra ocalei saii ajumătăți! de oca, făcută din 
tinichea sai din alt metal. 
2)Ichilie se numește măsura de 50 dramuri. 


— 201 — 


æu nepăsare. Mi-am luat eŭ măsurele mele, adaoss el. Cum oi 
duce pe ciocdioa3) acasă, îmi strâng catrafusele (bagajele) gi 
ó apuc la sănătâsa, 

— Iar până atunci să bem vinișorul care nil ai făgăduit, 
esclamară mai mulți dintre feciori, lingându-și buzele de pofta 
băuturei. 

— Da! da! să bem, de ce nu? zise Dumitrahe trântind de 
pat un dodecar. 

— Iată băieți din partea mea, adăogă el; mai puneţi și 
voi ceva, și săi tragem o mâncare de cârnaţi și o băutură de 
vin, să ne fiue urechile. Í 

— Aferim Dumitrahe, aferim! esclamară toți ciocoii de odată, 
apoi doi dintre dânșii luând banii, se duseră să cumpere vin 
și cârnaţi. 

In fine aceste demoralisate slugi mâncară și băură cât-va 
timp, iar după ce se cam ameţiră de vin începură a petrece pe 
socot6la stăpânilor lor. 

— Ce am auzit, mă Gheorghe, că stăpânul tăi să ţine cu 
soră-sa ? Adevărat este mă, or minciuni î 

— Forte adevărat, ba încă îi tócă starea mai rău de câto 
tălaniță de cârciumă. 

— Dar stăpânu-tăi cum merge cu cărţile? zise Ioniţă, tn- 
dreptându-se către feciorul vornicului 1*%* P*** 

— Răi nenișorule, ră de tot. A rămas sărac lipit, mare 
mică cu ce să plătească imiclicul 1) slugilor. 

— Dar bine mă, cea făcut cu atâta bănet ce'i a rămas de la 
tată-sěŭ ? 

— A dat tot în cărţi. 


% Boierii numesc pe slugt ciocoï, iar slugile daŭ acest epitet boiărilor, 
1) Porţia de pâne şi mâncare ce se dă slugilor pe fie care zi 


— 208 — 


— Da stapâuă-ta, măi Tomo, cum merge ? 

— Foarte bine ; în lume se arată că este cea mai evlavidsă 
muiere, par'c'ar fi o călugăriță; dar într'ascuns, jócă pe bietni 
cocon tontoroiul, 

— Ai fugi d'aci, nu te crez, 

— Crede ce'ți spui ei; a prius'o alaltăeri cu Hatmanul 
Cărăbus, 

— Ce spui më Tomo!... Fi, și acum a prins'o? 

— Coconul aflase de mult vicleşugurile ei, și se prefăcea 
că nu știe nimic ba încă a chiemat pe Hatmanul Cărăbuș gii 
a zis săi lase femeia în pace căci la dimpotrivă îi va face: 
una de'l va pomeni cât va trăi. 

„Hatmanul, luând tóte acestea drept glume, își urma, dragostea, 
cu cocoana dar o păţi cât se pâte de bună, 

„Coconul scâse vorbă afară căplâcă la o moșiă tocmai pesta 
Olt, și ca să dea mai mult crezământ acestei născociri, chiămă 
pe vizitiu, și faţă cu cuc6na îi porunci să dea careta la neamț 
s'0 drâgă, să potcovescă cai și să ungă hamurile. Când tóte- 
acestea fură gata, porunci săi frigă un curcan săi cumpere 
icre, licurini și ghiudemuri, umplu și câteva clondire cu vin gi 
rachiii, și le puse la scatolcă; în sfirșit făcu atâtea pregătiri în 
cât nimeni nu se mai indoia despre călătoria sa, iar după acea 
se sui în caretă și plecă. Cocna cum îl văzu eşit pe portă, 
scrise un răvaș Hatmanului Cărăbuș ca să viă îndată, Hatmanul 
veni și petreeu tótă ziua în oftări și îmbrăţișări, iar colea pela 
două-spre-zece ceasuri se .desbrăcă de hainele sale gi se 
îmbrăcă cu anteriul de n6pte al cuconului; apoi după ce'și 
aprinse un ciubuc şi trase dintr'ânsul de câte-va ori, se sui în 
pat lîngă cucóna. Dumnezeii însă nu’ ajută, căci tocmai când era 
dragostea, mai mare, se pomeniră cu coconul în mijlocul iatacului 
cu un iatagan în mână, par-că eșise din pământ. Bietul Cărăbuș 


— 209 — 


La 


LA De 


Dina Pături ă învoindu-se cu Kir Kostea: 


dU vand 1 tolă ţara 


Fancirulu 14 


210 


înmărmuri, de frică, cocâni îi veni isterico. Coconul stete puțin 
-pe gânduri, apoi zise: Bine măr Cărăbuș, ast-fel răsplăteşti tu 
prieteșugul și increderea mea ? Nu răspunzi nimic ? aștâptă dar 
hoţ de cinste căsnicâscă, că te-oi învăța +u minte! 

Zicând aceste vorbe, deschise ușa puțin și incepu să striga: 
Gheorghe, Ión', Iordache, !... Nupucă să sfirșească, și numa; 
de cât veni vătaful, vizitiu și doui ţigani. , 

— Ce porunceşti cocóne, ziseră ei intrând în casă somnbroşi 
şi zăpăciți. 

— Luaţi pe cocouagul ăsta și duceți-l în sacnasiu. 

— Numai de cât cocóne. — Ei luară pe bietul Cărăbuș de 
supțiori și! duseră tiriș grăpiș în sacnasi. 

Coconul rămăind singur cu cucóna, încrucișă mânele la piept 
și cletinând din cap îi zise: 

—- Bune sunt astea Elen ufo dragă ? Asta este resplătirea, 
care”mi dai, pentru strădaniile mele? pentru dragostea mea? 
Să peri din casă, tălaniţo, căci pe viul Dumnezeii te omor !y 
După, acea trecu în sacnasii înfuriat gi trase o bătaiă fapănă 
ai Cărăbuș, apoi îl despuiă în pelea goală, îl unse cu păcură 
peste tot trupul, și după ce'i puse o părechiă de cârne închise 
cu lacătu ca să nu lr pótă seste, îi dete brînci din curte afară, 

Era pe la un cés din n6pte. Lumea furnica pe drum. Cum 
văzu dar pe Hatmanul negru ca un bivol și cu cornele 'n cap 
începu a “i da cu huideo în cât bietul om ne mai sciind če să 
facă, o luă la fugă şi se iscunse sub podișea de la sfintu Ilia 
după podul calicilor ; dar nică acolo nu 71 lăsară în pace cânâ 
maha:alii prin lătratul și urletele lor cele grozare. 

Tn sfârșit eşi de sub podişeă şi porni către strâjă la o via 
a sa, ca de acolo să trimiță să “i aducă haine de primineală 
şi cele-alte. 

Ajungând la vie, începu a bate cu tărie în ușa vierului carele 


— 211 — 


aflânduse tocmaï în somnul d'intâiii, şi nevoind să se scóle, 
trăise pe un argat să vază cine bate la ușă; Argatul, după 
ce să scărpină în cap de mai multe: ori, s6 duse să deschidă 
ușa; dar cum văzu pe Hatmanul în starea în care se atla, în- 
cepu să sbiere ca un nabădaios şi înthise ușa cu repeziciune. 

+— Dar ce ai, mă heghiobule, strigă vie:ul supărat că și stri- 
case somuul. 

— Co să am, 6că a,venit dracul să neia. 

» — Ba te-o tua pe tine, nevoiaşule. Deschide ușa, auzi tu şi 
vezi cine este ? 

— Da nu “ţi am spus măi omule, că este dracul? 

Vierul sari necăjit din pat, şi înbrâncind pe argat zise: 

— Cine bate la ușă? 

— Eu loane. 

— Cine eşti tu ? respunde. 

— Sunt stpânu tăi, nu më cunosci ? 

Vierul deschise uşa, dar o închise iarăși cu repeziciune, crezând 
că a văzut pe dracul în adevăr. 

—- Ci deschide odată mă I6ne, nu mă ţine în frig. 

— Nu deschiz eŭ dracului. 

— Dar eu sunt stăpânul tăă, nu sunt dracul. Deschide co 
mor de frig. 

— Nu deschiz căci eşti dracul cu glasul boierului. 

In sfârșit după mai multe sbuciumări, vierul îi deschise uşa 
şi îl priimi în casă, iar după aceia puse cazanul pe foc și'l îm- 
băiă ca p'un copil mic, apoi trămise la curte săi aducă haine 
gi un ferar ca să'i scótă coarnele. 

— Ce spui tu mě, Tomo! esclamară ciocoii cu mirare, sunt 
astea adevărate ? 

—- Adertrul curat fraţilor. 


— Bre dar asta seamănă a basm. 


— 212 — 


Abia se terminase povestirea acâsta, şi de odată intră un sei- 
men spătăresc şi zise cu glas resunător: S'a spart teatrul 
copii ; aide, eșiți de strigați caleșcile stăpânilor voştri. 

„Un om onest sar fi scandalisat privind pe acele slugi 
neruşinate cu ce grabă se desbrăcaii de hainile boierilor, şi cum, 
se sileaŭ a le scutura de praf și ale netezi, ca să nu se cu- 
noască reaua întrebuințare ce suferiseră ele în timpul reprectn- 

In fine privitorii se duseră toți pe la casele lor; teatrul se 
închise, şi totul intră într'o perfectă linişte. 


CAP. XXXIV 
COCHII VECHI 


Costea Chiorul, primind biletul lui Păturică, despre care am 
vorbit într'unul din capitolele precedente, se îmbrăcă în grabă 
«cu giubeaoa, și luând după masă un catastih de dare şi luare 
-80 duse cu mare iuțâlă ca să se întâlnâscă cu complicele soù. 

Ajungând la pârta caselor Postelnicului, iși ridică gulerul 
giubelei în sus și lăsă caucul pe ochi, casă nu fie cunoscut de 
slugele curții; apoi după ce aruncă o privire răpede peste tótá 
curtea, şi se asigură că nu l’a văzut nimeni, intră în galeria 
beciurilor de sub case, gi de acolo în odaia lui Păturică, 

Ciocoiul se afla în momentele acelea răsturnat pe pat, și 
absorbit în meditaţiuni; dar cum auzi sgomotul ușii gi văzu pe 
Costea intrând, se sculă după pat ca să'l primâscă. 

— Bine ai venit Kir Costeo, îi zise cu un suris silit. 

— Bine te-am găsit cucâne Dinule, răspunse şiretul neguțător 
-compuinduși trăsurile feței după împrejurare. 

— Ia spune-mi, cum mergi cu aligveligurile ? 

— După vremi, cocâne Dinule. 

— Sci la ce te-am chemat? 


— Nu scai, dar îmi închipuese că pentru răfairea socotelilor 
-dintre noi. 
— Bravo Kir Costeo! ai ghicit. Să începem dar? 


— 214 — 


— Să începem. 

Ciocoiul închise uga pe din lăuntru, și scoțând un catastih 
dintr'un sipet, zise lui Costea : 

— Să paravalisim mai întâi condeele ca să vedem dacă se 
potriveşte catastihul mei cu al dumitale. 

Costea deschise catastihul sei, și citi tote tirzuelele făcute 
de Kira Duduca şi de Postelnicul. Păturică văzând că se potri- 
veşte cu însemnătura sa, zise cu aer de încredere: 

— Destul Kir Costeo, nu mai citi că te crez; apoi scoțând 
de sub briă două hârtii îndoite zise € 

— Iată foia de socotâlă iscălită de dumndta, iată şi teșchereaoa 
prin care faci cunoscut căt6iă marfa vândută, ai primit'o înapoi 
prin mine. 

— E forte adevărat. 

— Ei Kir Costeo, ia spune-mi acum cât o să'mi ceri Ia 
sută pentru că ai luat parte la acest alișreriș (daraveră) 


prefăcut. 
Costea începu săși răsucească mustața cam pus pe gân- 


duri, apoi după ce privi pe ciocoi cu un zimbet perfid zise: 

— Să împărțim pe din două, 

— Ce ai zis! pe din două!.. 

— Da; pe din donă, 

— Dar bine, asta'i furtişag, nu mai e neguțătorie.: 

— Ba furtișag nu glumă ! cu deosebire numai că hoțul cel 
mai mare nu sunt eŭ, ci domnia-ta şi Kira Duduca. 

Păturică neașteptându-se la atâta obrăznicie din partea lui 
Costea, se cam uimi, dar viindu-și în sine, zise: 

— Ia lasă glumele la o parte Kir Costeo, și spune-mi cu 
ce te multumesti pentru trebşâra aceasta ? 

— Am ziso odată, 

— Dar bine măi omule, nu e prea mult? să'ți daŭ dou&- 
zeci şi cinci la sută. 


— 215 — 


E prea puțin, cocóne Dinule. Asta'i treabă de pușcărie, ` gi 
dumneata scapi cu una cu alta; dar pe mine mă dă p'in târg 
cu capu ras, și mă duce la ocna părăsită! 

— Ei bine, fie trei-zeci, fie trei-zeci şi cinci ? 

— Sci ce, cocâne Dinule, adu mâna’n có , patru-zeci la sută, 
şi să nu maï fie vorbă. 

— Fie precum zici, adăugă Dinu, gândindu-se la ocna pără- 
sită. - 

Fanariotul scóse banii ca să răfuiască socoteala, dar Păturică 
îl întrerupse zicînd : 

— Dar bine despre moşie nu'mi vorbesci nimic ? 

— Astai alta treabă. Dă-mi lei zece mii ce am cheltuit în 
rușfeturi, şi iată zapisul adeverit de Măria sa și de Hătmânie. 

— Dar ia spune-mi cui ai dat acele rușfeturi ? 

— Am dat, mă rog dumitale ban, lei cinci mii starostii de 
neguțătorii), ca să nu amâne vănzarea. Am dat lui Telal-baga 
lei 1,500, ta să nu strige p'in tâte răspintile, căci mă temeam 
să nu easă mușterii mulți să ne strice chilipirul. E!.... am cat 
zarafului (cazierului)de la Cochii vechi lei una mie, ca să nu'mi 
facă zădufuri (greutăţi) la numărătorea banilor, două mii de lei 
am dat havaetul mezatului, eară cei-l-alţi cinci snte, "i am dat 
baeşiş iamaccilor și ca'emgilor. Fă acum socoteală și vezi ? 

— Bine, fie precum zici. Ado șeapte-zeci pungi de bani gi 
zapisul moșiei. 

— Bucuros beimu ; şi pe dată îi numără banii, dândui. și 
zapisul în mână. 

— Acum să vorbim despre cele-l-al'e două moșii ale Postelni: 


tului ce se vând mâne la cochii vechi, 
FR 


1) Staroatea da nrgnţători era ales dintre hoiărinaşi: el presida 
adunarea neguțătorilor ce forma pe atunci Cochii vechi seaŭ Trb. de 
Cumerciă, şi avea dreptul ză pârte barbă. 


— 216 — 


Costea scóse orologiul, și văzând că arată 4 ore turcesti, 
zisg : 

— Pe mâne, coc6ne Dinule, căci e cam tărziă, şi mă ia 
streaja. 

— Dar unde ne vom găsi mâne ? 

— La Cochit Vechi. 

— Bine. 

A doa zi era să se facă mari vânzări prin mezat. Starostea 
de neguțători venise foarte de dimineață la stărostie, şi ca un 
bun amploiat ce era, își pusese în regulă hârtiile tuturor obiec- 
telor ce eraŭ să se vânză în acea zi, Neguţătorii ce compuneai 
Consiliul stărostiei, erai aleși dintre lipscani, ginveargii, argin- 
tari gi cojocari subțiri, oameni cu cunoştinţe speciale despre 
preţnl obiertelor ce se vindeai la mezat. 

In ziua aceia oraŭ puse spre vânzare mii multe moșii, între 
care figuraii şi cele două ale Post lnicului Andronache Tuzlue ; 
patru vii lucrătoare, duuă vii părăginite, gease perechi de case, 
diamanticale și blănării. 

Vânzarea începe de la haine gi giuvaericale. Aerul răsuna de 
glascl cel tare și ţipător al telalilor care făcea din caraghiosluc 
şi datoria fucțiunei lor un ce identic. — Acvști oameni fără 
pudoare, cei mai mulți armeni și greci de origină, voind să dea 
un aer comic meseriei lor, străbăteaii piața făcând gesturi comice 
şi strigând din toată puterea plămânilur: — două sute de lei 
binișul Boerului Z***; o sută lej maloteaua cucoanei E***, 
Areciă ? ! Areciă ?! .. odată....de de două ori..., cine dă maï 
mult ? 

Pra foarte trist pentru un om cugetător a privi cum aceste 
obiecte de mare preţ treceaii din stăpânirea boierilor într'a c10- 
coilor procopsiţi de dânși, care le cumpăraii cu prețuri foarte 
scăzute, şi le plătea cu bani furați de la stăpânii lor. 


— 217 — 


Printre mulţimea de curioși adunată acolo mai mult ca să'și 
petreacă timpul de cât spre a cumpăra ceva de la licitaţie, 
figura şi Costea Chiorul împreună cu Paturică. Ei gezură cât-va 
timp liniștiți ; dar când veni rândul moșiilor a se striga la mezat, 
Costea zise lui Păturică : 

—- Cocoane Dinule, facem vre-o trebşoară astăzi ? 

— Më mai întrebi ? dór n'oi fi venit aci de florile mărului. 

— Așa crez și eù; dar voiam să sciù, căci mai am şi 
alte trebi de fâcut. 

— Ei bine, ia spune-mi, ce o șă'mi ceri ca să'mi cumperi mo- 
şiile stăpânului mei ? 

— Cină la pungă după învoiala cea vechă. 

— Te-ai dedulcit de la moșia Răsucita, dar nu este în tâte 
zilele Paști. 

— Ei bine, fie patra. 

— Așa îmi mai vne la socoteală. 

— Să facem înscrisurile ? 

— Să le facem. 

Costea intrà într'o prăvălie, și făcu înscrisul acesta: 

Două moșii şi anume: Plânsurile şi Chinuelile din sud Buzăă 
ale Postelnicului Andronache Tuzluc le-am campărat pentru dum- 
nealui Marele Pitar * Dinu Păturică cn banii dumieale, iar 
ai sunt numai vechil din partei. 1818 Sept, 23 

Costea Bogasierul. 

— Poftim boierul, — zise Costea, dând înscrisul în mâna 
lui Păturică ; — dă-mi acum banii, și luc ul e isprăvit 

— Ce bani îmi ceri; nu știi că sunt Sameș la Hătmănie? 
Vino mâne săți daŭ teșcherea că aŭ primit prețul acestor 
moșii. 

— Voi face precum poruucesci. 

După ce acești tâlhari puseră la cale neruginoasa lor spe- 
culație, se despărțiră. Păturică se duse la Hâtmănie, iar Costea 
rămase lą Cochii vechi ca să cumpere moşiile. 


CAP. XXV. 


MAREA HATMANIE 


Hatmanul cel mare era e:ecutorul tuturor decretelor domnescă 
şi al hotărârilor divanului, relative la împlinirea de datorii, 
clironomii, vânzări de moşii case și altele de felul acestora. 
Hatmanul mai era dator a înfățișa pricinele de jude ăţi înaintea 
Divanului. In ceasul a'esta el sta pe picioare ţinând în mâni 
un baston de argint, semn al dregătoriei sale > iar când părerile 
boierilor divaniți ereaii împărţite, lua şi el parts în desbarere 
de o potrivă cu judecătorii. 

Personalul canerlariei acestei autorităţi era. compus de un Sa- 
meş însărcinat cu păstrarea banilor ce se depunea acolo și cu 
ținerea corespondinţei, un Condicar și câți-va, scriitori, şease zapciï 
pentru împlinire de bani şi înfățișări în Bucureşci, și câte unul 
de fie-care judeţ, tot cu asemenea îndatoriri. Osebit de aceștia 
Hătmănia avea un steag de slujitori și mnmbaşırı1) cu care se slu- 
jea la împliniri da bani gi esecuţiuni. 

Localul se compunea din opt camere ce tormaŭ o casă cu 
două rînduri: în rîndul de jos gedeaŭ slujitorii, iar în cel de 


sus era cancelaria Hătmăniei aşezată în felu acesta: una de 
pS et 


1) Mumbaşirii erai pe atunci acea ce este astă-zi esecuţiunea poliţi- 
eneuscă. 


— 219 — 


cele mai lumin6se camere era destinată pentru marelg Hatman, 
alta pentr sameșul €mpreună cu cei-l-alți amploiaţi ai săi, iar 
în cele-llalte două se păstraă banii împliniți și obiectele de 
preț lăsate în depositul Hâtmâniei. 

Odaia Hatmanului avea un pat Jung înfund=t şi înpododit cu 
așternuturi de cele obișnuite pe timpii de atunci; mai avea și 
câte-va scaune: pentru trebuința pers6nelor ce veneaii să reclame 
ajutorul acestei dregătorii în diferitele lor interese. 

Mobilierul Sămeșiei se compunea, dintr'un pat fârte mic pe care 
şedea Sameșul şi o masă rotundă pe care scria el. 

Lângă unul din păreţii camerii se afla o laviță lungă pe 
cară ședeaii Logofeţii și Iamacii trebuincioși pentru scrierea 
poruncilor şi trecerea în Condici a banilor Hitmăniei; iar în 
fahdul acestei camere eraii două lăzi vechi pe care ședeaii câți- 
va. copii luaţi pe pricopsâlă şi se esersaii la scris după modelu 
acesta: 

Cel ce se Bilește la învățătură și cu gîndurile shurdalnice, 
aceluia poți săi zici carne cu ochi, iar nu om cu Iproci. 

Pe la două ore turceşci 1), un szomot ce se făcea prin curtea 
Hătmăniei, anunță venirua Sameșului la cancelarie. Condicartl, 
logofeţeii şi iamacii în ciințându-se despre aceasta, își strinseră 
gibelele la pept şi puind mâna dreaptă d'asupra inimei, priimiră 
pe boierul Sameş cu capetele plecate până la pământ. 

Cum intră Sameșu lăuntru îşi scâse giubeaoa şi o dede 
unui slujitor carele o scutură și o puse pe un scaun; alt slujitor 
îi, truse din piciore cismele cele roşii de pele de țap; iar după 
acea Sameșul se sui în pat şi seóse dintr'o mică lădiță côte-va 
plicuri p2 care le puse pe mica sa mescidră şi începu a le desface: 
pe riad şi. a căuta, prin trânsele cu o nerăbdare văzută. 


1) Două ore turcesc fac nouă şi jumătate europenesci. 


— 220 — 


Hârtia, ce căuta el, era o jalbă dată de Banul R. Q. către 
principele Caragea în pricina unei petre mari de smarand sai 
asfiud pusă în păstrarea unui bancher şi mai în urmă la Hătmănie, 
se schimbase prin vicleșug și se pusese alta próstă în loculei. 

Dinu Păturică în cualitatea sa de Sameg al Hătmăniei cunoștea 
forte bine istoria schimbării acelei petre, căci era el însuși autorul a- 
celei hoţii; voind însă a rădica d'asupra sa responsabilitatea acestei 
fapte, scâse călimările dela brîù și scrise Mitrupolitului pitacul 


acesta: 
Ca fiească ev'aviă sărut blazoslovitore dreaptă a prea sfinţiei 


tale pă:inte Mitropolite. 

Din coprinderea acestei jălbi ce a dat către Măria sa, Dum. 
biv vel Ban R*** G*** pentru o peatră verde, care fiind în 
depositon la mai multe mâni, se zice că gar fi schimbat puindu- 
se în locu'i alta mincin6să. 

Ci dar din po unca Gospodl) iată trămit prea osfinției tale 
acea peatră ca să o aibi de păstrare, și să am sinetul sfinției 
iale de primire ei. Şi 

sunt 
al sfinţiei tale 
plecat fiù sufletesc și 
slugă 
Vel Hatman. 


Acest pitac fu înfățișat Marelui Hatmau, cară îl subscrise 
fără cea mai mică observaţiuue, și ordonă să! trimită la Mitro- 
polie împreună cu peatra cea mincindsă. 

În momentul când Păturică eșia din camera Hatmanului plin 
de bucurie, căci se pusese în singuranță despre relele urmări ce 
ar fi putut să aibă hoţia sa, i se presintă înainte un individ, 
care după îmbrăcăminte şi alte emărunte, semăna a fi boier de 
teară. 


1) Domnească. 


— 221 — 


Noul venit sq apropiă de Păturică făcând neîncetat compli- 
mente silite, iar când ajunse în apropiarea cuvenită, scóse dun: 
buzunar o jalbă și o dede în mâna lui. 

— Ce ceri boierule printr'această jalbă, zise Păturică cu aer 
de autoritate, 

— Cer de la cinstita Hătmănie si'mi slobâze lei gease mii 
preţul viei mele, ce s'a vândut la Cochii vechi de bună voia 
mea, 

— Așa este boierule, precum zici, răspunse Pătuică dând 
fesul pe ceafă și scărpinâudu-se în cap cu nepăsare, dar pâte 
să se ivească ceva datornici, şi noi trebue să cercetăm cu băgare 
de seamă această madea, ca sá nu cădem în răspundere. 

— ȘI în cât timp s'ar putea săvârși aceste marafeturi ale 
cinstitei Hătmănii. 

— Se cere timp îudelungat beimu. Trebue să strige pristavul 
în Bucuresci, să facem un tacim de pitace către zapcii hătmă- 
nesci de priu judeţe, și dacă după o lună de la darea acestui” 
nezaml), nu se va arăta nici un datornic, vino să'ți primescă 
banii. 

— Dar banii aceștia îmi trebuesc acum, căci sunt fără hus- 
met de atâta timp, și n'am cu ce să'mi hrănesc nevasta și 
copii. 

— Asta nu este treaba méa. Un slujbaş credincios trebue 
să se supue nezamului, 

— Aga este boierule, răspunse jăluitorul puind cu mare iu- 
țeală doă-zeci rubiele sub hartile Sâmeșiei, dar când vei vrea. 
dumniata treaba se face, căci slavă Domnului, nu sunt om per- 


dut. 
Păturică, care întrecea, la vedere chiar pe Argus nu numai 
că Tăzu rubielele, dar putu chiar să le numere din vedere, cu 


1) Begulă, ordin seai lege. 


— 222 — 


tótă iuțeala ce întrebuințase jăluitorul în punerea lor sub hăr- 
tii, se prefâcu însă că nu vede nimic, apoi luând un aer mai 
blând zise. 

— Aidea! fie după voinţa dumitale; o săți fac acest hatâr 
şi de voi păţi era, vei da seama la Dumnezei. 

— Log fete Radule, adăogă el întorcâudu-se către subalt rnii 
săi, ia condica de amansturi și trece bani boierului la partida 
plăți or, iar el se sculă din pat și se duse în cămară, de unde 
se întoarse peste puţin cu o pungă pecetluită; puse pe jeluitor 
să subscrie de primirea banilor, iar după aceia îi dete punga 
zicând : ă 

— lată hoierule banii dumita!e, ast-fel precum "i-am primiți 
de la stăroshe Privesce bine pecetea; vezi de are vre un cu- 
sur, ca să nu avem vorbe la urmă, 

Jelu'torul luă punga și egi plin de încredere că a scăpat nu- 
mai cu ce'e două zeci rubiele ce dedese sameșiilui, dar s+- amăgea, 
căci îndată ca egi din è n alaria Hătmăniei, fa înconjurat de con- 
dicari, logofeți, imaci și slujitori. Condicarul cer a să'i plătească 
pentru trec rea în condică, logofeţii pentru tacâmul de pitace, 
ce eraă să s rio, da'ă B'arfiivt vre-o pretenție asupra banilor 
-ce primise ; iar imacii și sujitorii, negăsind alt protest ta 
să s'oață și el ceva din punga nenarocitului împricinat, cereaă, 
“în numele protectorilor lor. Unul zice: dă'mi şi mie ceva căci 
-sunt al marelui Hatman, altul, dă'mi căci sunt luat pe pricop- 
seală de dumnealui Sameșşu, ete. 

In fine după ce astupă gurile tuturor acestor obraznici şi 
demoralisați amploianți, părăsi localul Hătmăniei b'estemând și 
dând tuturor râilor pe toți amploianții țărei, care în loc să pro- 
tege Soci Mien de la tare se puhos şi se înavuţese, o sperulează 
ei înșiși și o pun în desperare prin noterminatele lor şicane. 

Dar nenorocirea bietului om nu era încă -complectăa säe Pă- 


— 223 — 


turi &, ca hoțul p rfect ce era, nu făcea nito dati hoția pe 
jumătate; el l:a acasă la dânsul toţi bani ce se depuneaii în 
păstrarea Hitmăniei şii schimba la Costea Chiorul pe bani tăiaţi 
saŭ calpi, iar după acea cos a pungile întrun chip cum să nu 
*rămâe nică o urmă de violare. 

Jeluiţorul dar ajungând acasă, des hise punga şi găsi banii 
pe deplin, dar când Ñ trase la cunpină îigăsi lipsă, iar pe 
alții calpi gi fâră nică o valoare. Sărmanul om văzându-se furat 
în toate modurile, oftă din adâncul inimei, dar nu luă nici o 
măsură cont a despuetorilor să, căci atunci ca şi în timpii de 
astăzi, amploiaţii far.ii sub protecţiunea legilor. 

Dar în Hă'mănie nu se depunea numai bani, și de multe ort 
se lăsa în păstrarea ei diamanticale și alte obiecte de mare 
preț, pa care Păturică le falșifica în folosul săi şiîn pa- 
guba acelora ce căutau asisurarea averei lor la un guvern con- 
rupt până la măduva 63elor. 

In ziua aceia maï veniră și alți nenorociţi împricinaţi, pe care 
Păturică îi jifui binișor și fară cea mai mică mustrare de» con- 
sciință ; iar după acea, își p13e ișlicul în cap și giubeaua pe 
umeri și plecă foarte vesel de câștigul sii din acea zi. 

Ajurgând acasă la dânsul, oaltă bucuriă neașteptat; era 
aproape să sdrobească mica sa inimă. Costea Chiorul isbutise 
a cumpăra cele doă moșii də la mezat, şii tramisese un răvaş 
prin care îl înștiința despre aceasta. Unaltrăvaş de la Duduca 
îl vestea despre fuza lui Caragea. 


Aceste două sciri importante, făcu pe ciocoiă să se eslateze 
de bucmio, și iată causa. — Də la scena întămplată în teatrul, 
când cei doi Condicari descoperiseră Postelnicului Andronache toate 
hoțiile lui, Postelnicul deşi nu crezuse că un copil sărman, 
crescut și înaintat de dânsul ar fi putut sa ajungă cu nerecunoștința 
până la gradul da al sărăci şi a'l necinsti: cu toate acestea, 
mică bănuială tot rămăsese în sufletul lui. 


— 224 — 


Păturică încă simţise furtuna ce se ridicase asupra capului săi, 
şi luase măsuri de asigurare atât de bune în cât pe calea legală ar 
fi putut să se înpotrivească la toate prigonirile ce'i ar fi venit 
din partea stăpânului s5ă; dar Postelnicul era favorit a) luf 
Caragea, și acest din urmă scia pe din-afară celebrul „L'6tat c'est 
moi“ al lui Ludovic al XIV, n'avea dar, de cât să primească 
o rec'amație în contra lui Păturică, și lar fiaruneat în ocna 
părăsită pe toată viața. 

De aceia faimosul nostru ciocoi cum citi răvașul Duduchi, 
zise în sine cu un fel de aprindere, Caragea fuge! adevărat să 
fie oare? O! de s'ar adeveri acesta ași cr de că Dumnezei îl 
îndeamnă să fugă numa; ca să scap eŭ de ocnă, și să mă fac bo- 
ier mare. Cu starea fanariotulut am sfârşit ; mâne îi voii lua 
şi amoroasa, și atunci solia mea în casa acestui venetic va fi 
împlinită cu desăvârșire. 


Dapă o luptă grozavă posteluicul căzu fără sımțire 


Fu ascicula 15 10 vani on totă ţara 


CAP XXVI. 
O SCENĂ DRAMATICA 


Principele Caragea văzând că peţitorii de domnie aţițaseră 
asupră”i ura regealurilor; înșciințat iarăși din corespondinţele ce 
ţinea cu Țarigradul, că Alecsandru Vodă Șuțu era aprâpe să ia 
domnia țărei, hotâri a fuge în Europa împreună cu familia și 
comorile ce adunase din sudonle de sânge ale nefericiților români. 

Temerea însă ce avea de anu descoperi Sultanul fuga, sa, și 
a trimite oștiri să/] prinză, îl făcea, să ascunză acest secret de 
tótă lumea; și ca să amăgâscă și mai bine pe inamicii sei din 
ţ6ră, aduna divanul în tote zilele și desbătea proecte de reforme 
întocmai ca un domn suit pe tron de câte-va zile. 

Cu tóte acestea, conferințele secrete ce ținea cu consul rusesc 
și austriacesc; neobicinuita activitate ce se urma în serviciul sei 
particular, iar mai cu s6mă desele intrări și egiri din palat 
a celor mai însemnați capitaliști ai orașului deşteaptă bănuielile 
poporului, care de și vedea în tote acestea apropierea unui 
eveniment, dar ne putând să'l ghicâscă, se mulțumea a'1 comenta 
fie-care după capacitatea și interesele sale, 

Ast- fel se afla starea lucrurilor cu câte-va zile înaintea, 
fugii lui Caragea, 


— 227 — 


La 29 Septembre 1818, Caragea pofti la curte pe toți boierii, 
i le vorbi cu multă grație ; iar după săvîrşirea ceremoniei 
sărutării de mână 1), se puse în butea sa de călătorie și plecă, 
fără să spue cuiva unde se duce şi când o să se întórcă. 

Patru ore în urma acestui eveniment, pe tóte zidurile 
Bucureștilor, era lipit pitacul acesta: 

„Cu mila lui Dumnezeii Io. Ioan George Caragea Voevod I 
‘Gospodar Zemli Vlahscoe. 

„» Dumneavâstră, veliţilor boieri ai divanului domniei mele. 

„Cum veți primi acest pitac al domniei mele, să vă adunați 
„la Mitropolie, şi să faceţi cunoscut tuturor boierilor Hale gi 
„Mazili2) că eŭ am lăsat scaunul domniei pentru scoposuri ce 
„numai mie mi se cade a le sci; iar după aceea să alcătuiți 
„Căimăcămia, și să căutaţi trebile țărei cu osîrdie şi dreptate; 
„Şi pentru o mai bună pază a liniștei locuitorilor, să faceţi mehtup3) 
„către muhafiză4) Serhaturilor după marginea Dunării, ca să vă 
„dea ajutorul trebuincios, Tolico pisaho Gospodsvomi. 

„Leat 1818 luna Septembre 29. 


N N N 


„George Caragea. CL p?) 


tosa) 


1) Acest vechiŭ dar umilitor obicei s'a desfințat de pricipele Alecsandru 
Ghica prin ofisul de mal jos. 

„Noii Alecsandru Dimitre Ghica voevod, cu mila luy Dumnezei domn 
a tóte țěrei Romăneşti. 

»Vechiul obicei a fost consfințit sărutarea de mână ca un deosebit 
semn de cinste şi pe supunere către Domnul ţăreil. Socotind domnia 
mea drept destoinică dovadă de acel cuvenit respect îndeplinirea 
datoriilor din partea fişte căruia, supunerea la pravili şi la poruncile 
stăpânirii, şi adevărata dragoste către persóna n6stră, care nu suntem 
la îndoială că se vor păzi cu scumpătate de către toți. 

„Noi desființăm pe viitorime acel obicel al sărutări! de mână. 

„Sfatul Admistrativ este poftit a da acâsta a nóstră domnească 
punere la cale în cunoştinţa obştil. 

(sub scris) Alecsandru Ghica Y v. 
Anul 1834 Iulie 21 No. 5 Orașul Giurgiu. 

2) Hale şi mazili se înţelege boieri in funcții şi fără funcţii. 
2 Raport, arëtare saŭ petiție. 

4) Guvernatori militari ai forterețelor după malul Dunării, 


— 228 — 


Această însciințare, ce da pe față un secret politic, care turmen- 
tase cât-va timp pe toţi locuitorii Bucurescilor, fu citită cu mare 
lăcomie, dar impresiuuea ce produse ea fu deosebită : boisrii,. 
care nu luaseră slujbe în timpul acestui Domn, se bucura cre- 
zênd că sucesorul lui se va purta maï bine cu dânșii ; favoriţii 
îşi smulgeaii perii din 'cap de disperare, căci prin căderea protec- 
torului lor perdeaŭ pentru tot-d'auna acele husmeturi grase, ce 
le înlesnea o viață de satrapi. Numai neguțătorii și clasele 
muncit6re primiră noutatea fugii lui Caragea cu indiferință ; gi 
avea dreptate, căci ei, ca victime seculare ale lăcomiei Domni- 
lor fanarioți, se interesa forte puţin a sci deacă asupritorul lor 
se numesce Caragia sù Suţul. 

Din toți locuitorii orașului București, numai doč individe 
împingea simţimintul întristării şi al bucuriei până la estremi- 
tate. Aceştia, eraii Postelnicul Andronache Tuzluc și Dinu Păturică. 
Cel dintâi după o viață de Sultan ce trăise atât timp, se 
deştepta acum într'o miserie complectă. Sărmanul om ! în vicţa 
lui semănată cu atâtea, plăceri nu cutezase nici odată a se gândi 
că fericirea o săli părăsească vre odată 

Amici adevăraţi nu avea, căci în timpul trecutei sale fericiri 
întinsese mâna și îşi deschisese punga numai desfrânaţilor și 
linguşitorilor, iar pe Gmenii cei onești îi tratase cu asprime și 
dispreţ; în cotro dar întorcea privirile nu vedea de cât vi- 
sele sale cele de aur, ce înduleise atât de mult trecutul vieții 
sale, prefăcute acum într’o aspră miserie, care” strângea cu tărie 
în braţele ei cele topite de suferințe, 

O singură speranță îi mai rămăsese, dar și aceea nu era de 
cât e nălucire amăgitore. El îşi aduse: aminte de Duduca și de 
Păturică și zise în sine cu un zîmbet plin de melancolie: 
„Dumnezei m'a pedepsit în adevăr pentru păcatele mele, dar nu 
m'a părăsit cu toful. Pe Păturică Pam crescut în casa mea,. 


Pam învățat carte și lam procopsit; pe Duduca am acoperit'o 
de dăruiri şi alte faceri de bine; ei dar se vor sili a mă face 
să uit perderea trecutei mele fericiri. 

În momentul însă, când bietul fanariot cerea să se console 
de marea sa perdere prin aceste amăgitâre ilusiuni, ușa tamerei 
se deschise şi intră un aprod al Hătmăniei, carele îi dede pita- 
cul următor : 


MAREA HATMANIE. 


Dumnealui Postelnicului Andronake, 

Starostea de neguţători prin anafora de Ja 27 ale curgătorei 
luni Sept. face cunoscut acestei Hătmânii, că suma, ce a prins 
din vânzarea moșiilor dumitale, și anume Plânsurile și Chinuelile, 
nu ajunge ca să se plătească întrega sumă ce ești dator lui Costea, 
Bogasierul și altor ipochimeni, cerere făcând ca să se vânză și 
casa în care te afli locuind, ca prin tirtipul acesta să se des 
păgubească toți datornici. Ci dar Hătmănia te poftesce ca să 
vii a sta față la Cochii vechi, unde este a se face vânzare, spre 
a nwţi rămânea cuvânt de tagă. 

1818 Sept. 30. 
Vel Hatman 
Procit vel Pitar. 


De și prin acest pitac se dedea, cea mai din urmă lovitură 
stării fanariotului; el însă îl citi cu sânge rece, apoi bătu în 
palme ca să vie sluga să/l imbrace, dar nimeni nu se arătă; 
bătu deal doilea cu mai multă violență, și abia după trecere 
de cât-va timp se înfățișă înainte'i un rândaș de la bucătărie. 

La vederea acestui individ murdar, Fanariotul se umplu de 
mâniă, apoi zise slugii cu un accent brusc: 

— Cine tea trămis aici mojicule și ce voești ? 


— 230 — 


— Apoi de cocoane, auzii bătând din palme, şi de, venii... 

— Dar unde este arnăutul, jupâneasa, Logofătul Dinu, aí f 
unde sunt eï? De ce aï venit tu de la bucătărie, să'm îneci pep- 
tul cu mirosul tău de ceapă ? 

— Aşa, e coc6ne, ai „dreptate, dar de! sci ca omul, n'am 
venit eŭ de florile mărului, o fi ceva la mijloc. 

— Spune'mi curând ce este? 

— Apoi de cocoane ce să fie; iacă a fugittâte slugile din 
curte şi am rămas numai eù singur singurel. 

— Cum se pâte una ca aceasta? 

— Sci şi eŭ cocóne ? 

— Dar bine cum aŭ fugit ei fără să'şi'primească simbnile ? 

— E, e! cucâne; dumneata să trăesci, 'și le-ai primit, ba 
încă mai cu asupra. 

Fanariotul, auzind aceste cuvinte, tresări ca un lei rănit 
fără veste; el își aduse aminte de cele ce'i spusese Gheorghe 
vătaful săii de curte despre Păturică, și de vorbele celor doi 
condicari din teatru, şi oftă cu amar, dar era foarte târzii; 
voind însă ca să afle până unde ajunsese lașitatea lui Păturică,. 
se adresă iarăși către slugă. 

— Eŭ nu pricep nimic din câte îmi spui; ești beat? 

— O fişa asta cocoane, dar eŭ spui adevărul. 

— Dar bine cine le-a plătit simbria ? 

— Logofătu Dinu. 

— Dar el mare nici bani, nici poruncă din parte'mi să 
plătească. 

— Să vezi cocóne cum merge șiretenia: Logofttu Dinu s'a 
sculat de la cântatul cocoșilor, şi ne-a spus, că dumneata ai 
mofluzit ; apoi ne-aii Întrebat de simbrie avem să primim și ne-a 
plătit la toți; unora în bani gata, iar altora le-ai dat lucruri 
de ale casei, 


— 331 — 


— Urmează până la sfârșit zise fanariotul tremurând de mâ- 
nie și desperare. 

— După cea, plătit la toţi, aŭ scos armăsari și telegarii din 
grajd, și puinduii la butea dumisale, ce era încărcata cu calabalâ- 
curjle sale, s'a pus într'însa și a eșit pe poartă, iar eŭ am rě- 
mas să'mi strâng mult puţin ce mai am gio să mă ducșieă 
p'aci ?n colo. 

— Destul, destul, eşi afară! 

Sluga eși iar, postelnicul se îmbrăcă singur numai de cât şi 
se duse la curtea Domnească să întânlească pe spătarul, ca să se 
plângă în contra, hoțiilor lui Păturică, dar şi acolo ’I astepta o 
altă desamăgire, 

Obicinuit din timpul sei de mărire ca toţi să’l salute și să] 
linguşeacă, credea, în vanitatea, sa, că va fi tratat tot cu asemenea. 
onori, şi după căderea lui Caragea, dar se amăgea. Guarzii de 
la pârta Domnescă, care altă dată îi făcea temenea până la pă- 
mânt, acum nică că voiră al privi. Ajungând în anti-camera 
Căimăcămiei, întâlni mai multe grupe de boieri și amploianți, 
dar ei în loc să’l salute ca în trecut și săi facă acele lingușiri ' 
umilitoare, puseră capetele în jos gi se prefăcură că nul văd. 
In fine intră în odaia Spătarului, făcu o mulțime de temenele 
de tot felul și pline de cea mai mare înjosire; dar Spătarul, 
voind să-și r&sbune asupră'i pentru isolențele ce săvârşa, când 
se afla la putere, se prefăcu că nu'l vede, și începu a vorbi cu 
o altă pers6nă venită de mai naiute. 

Acest rece dispreț al Spătarului, încurcă în adevăr pe fana- 
riot, dar nu'l descuragiă ; el făcu puțin sgomot ca să atragă 
atențiunea marelui funcţionar, carele voind să se desfacă de dên- 
sul mai curând, îi zise cu nepăsare: 

— Ce te aduce la mine arhon Postelnice ? 

*— O mare nenorocire afendimu. 


— 232 — 


—  Nenorotire ? și chiar la dumneata, care ești cel mai 'ma- 
re prieten al norocului !.. asta nu e de crezut, 

Fanariotul simţi tótă greutatea acestor sarcasme, dar continuă 
povestirea nenorocirilor sale : 

— Da, arhon Spătare, adăogă el, o mare nenorocire, o tâl- 
harie ne mai auzită 

— Şi aŭ cutezat tâlharii să calce casa unui... om ca dumné- 
ta ? curios lucru! 

La aceste cuvinte fanariotul îngălbini, căci înțelese tot veni- 
nul satiric ce conţineai într'iînsele, dar tăcu. Spătarul însă vë- 
zând cât de mult lovise amorul proprii al bietului fanariot, și 
voind ai face posițiunea mai suferită, zise: 

— Ia spune mi boierule, cunosci pe hoţi! 

— Da arhon spătare; este vătaful meii de curte pe care'l 
am scos din trențe şi l-am procopsit, 

— Și cum se numește el? 

— Dinu Păturică, 

— Cunosc un om cu numele acesta, dar el este sameș la 
Hătmănie. 

— Acela este, nu te'nșeli. 

— Ei bine ce voesci să fac cu dânsul? 

— Săl bagi în pușcărie, să'i tai urechile nelegiuitului, să] 
pui în țépă! — zise fanariotul cu o agitațiune cel fâcu să'şi 
piarză mințile. 

— Asta este forte lesne de făcut pentru un om ca dumnâta, 
dar nu și pentru mine. 

— Dar de ce arhonda? 

— Pentru că Dinu Păturică este boier cu caftan, și se află 
în husmetul țărei. 

— Va să zică să rămâiii păgubaşi î 

— Ba nu boierule, dar trebue să luăm lucrurile cu usul 


— 233 — 


subțire, şi când voi dovedi că este adevărat cea ce'mi spui, a- 
tuncă îl voi pedepsi după vină. Atât de o cam dată, și lasă-mă 
că am trébă. 

Fanariotul eși din odae disperat de cruda ironie cu care fusese 
tratat de Spătarul, şi se duse ca să prânzească la unulde 
amici sei; iar după ceînoptă, luă drumul ce ducea la Kira 
Duduca cu scop de a se consola prin grațiósele ei mângăeri de 
însemnatele perderi ce suferise în așa scurt timp. 

Ajungând la pârtă, bătu de trei ori, dar nimeni nu veni săi 
deschiză. Supărat de această contrarietate, împinse cu tărie în 
pârtă, ea însă se deschise forte lesne. Intră în lăuntru turburat 
de o mulțime de cugetări triste ; privi ferestrele casei, dar în 
locul luminei ce altă dată îi încânta, vederile, de astă dată nu 
văzu de cât un întuneric forte gros. 

Trebue să fie gi aici o taină, zise el în sine îndreptându-se 
către locuinţa Duduchi ; dar în loc săfie primit de dânsa după 
obiceiii, îi egi înainte o țigancă bătrână ținând un feșnic în mână. 

— Unde este cocóna Duduca bre? întrebă fanariotul cu mâ- 
nie și impaciență. 

— Sa mutat d'aicea coconașule. 

— Când și unde s'a mutat? Spune cióră de grabă, că te omor. 

— Spui coconașule mâncate-aș. 

— Spune curânnd. 

— Astă ză a venit boieru Dinu, și a vorbit cavrun ceas cu 
dumneaeï, apoi s'a dus, gi după câte-va minute ne-am pomenit 
cu vătaful de Arabagii că vine cu ş6se care, și încărcând tot 
din casă, aluat drumul spre sfintul Nicolae din ţigăni€. 

— Adevărat este cea ce'mi spui ? 

— Porte adevărat; coconașule. 

— Dar Duduca ce s'a făcut după plecarea carelor ? 

— A mai șezut până a venit coconu Dinu cu butea d-tale 


— 234 — 


şi a plecat cu dumnealui. 

— Eï bine n'ai patut şi tu so 'ntrebi unde se duce? 

— Am întrebat'o cocâne. 

— Și ce "ţi-a respuns? 

— Mi-a spus că se duce să se cunune cu coconu Dinu. 

— Când? 

— Astăzi. 

— Unde? 

— Nu mă lua iute, coconașule, că mă zăpăcesc. 

— Spune-mi curând. 

— La biserica Lucaci. 

— La ce ceas? 

— La doă-sprezece din n6pte; dar să nui spui cocâne; că-m 
pune cârnele. 

Fanariotul privi orologiu, și văzând că se apropia oracununiei, 
eşi pe pórtă și alergă cât putu ca că întîmpine răul. 

Când ajunse la biserica Lucaci, ceremonia cununiilor era pe la 
Isaia dănțueşte, după cum zice proverbul. El intră în biserică 
numai în anteriu și în fermenea, căci giubeoa "și-o scosese din 
causa marei călduri. Faţa sa de fel brună devenise întocmai ca 
a unui faur de fer din causa prafului ce se pusese pe dânsa 
în grozava alergare; ochii sei altă dată negri încadrați cu un 
alb perfect, acum eraii roşii ca sângele şi esprimaii ferocia tigrului 
iritat până la cel mai înalt grad. 

Cum intră în biserică se repezi cu furiă aspra lui Păturică, 
şi a Duduchi, cari văzânda!l atât de mult iritat și gata ai sugruma 
cu mânele sale cele robuste, intrară in altar, și se puseră sub 
apărarea, inviolabilă a religiunei. „A ! a! tilharilor, zise el.— V’ați 
ascuns în altar ca să scăpați de furia mea? dar sciți voi 
netrebnicilor, că sunt în stare să vě hrăpese chiar din braţele lui 
Christos, saii din ghiarele satanii, ca să'mi sting focul răsbunării. 


— 235 — 


în sîngele vostru cel mirșar ? și de odată cu vorba se repezi 
spre altar ca să siâșie victimele sale. 

— Opreşte te boierule, strigară cu uimire preoții, oprindu-i 
intrarea în altar. 

— Daţi-mi pe neleginiții care'mi aŭ mâncat starea, şi și-aii 
bătut joc de cinstea mea; daţi-mi'i vă zic, căci în starea de 
apelpisie în care mă aflu, daŭ foc bisericii de se duce pomina” 
Şi voi veți da seama înaintea lui Dumnezei. i 

— Dar bine boierule ce răi “ţi-ai făcut acești 6meni? spune 
să Știm și noi? 

— Ce răi "mi-ai făcut, ziceţi voi ? ei bine ascultați şi veţi afla: 

— „El se numesce Dinu Păturică, şi e fecior de opincar. 
Ei "l-am luat de mic copil în casa mea; lam crescut și lam 
procopsit, iar el drept mulțumire și răsplătire mi-a mâncat sta- 
rea și m'a lăsat în sapă de lemn. Pe dâusa am luat'o aseme- 
nea în casa mea ; am acoperit'o cu diamanticale, șaluri şi mătăsă- 
rii ca pe o domniță, dar ea nemernica s'a ónit cu acel tilhar, 
și tocmai acum când îmi pusesem t6tă nădejdea într'ânșii, eï 
"mi-a luat tot din casă și maŭ părăsit. Acum dar, când cun6- 
șteți nelegiuirea, lor dați-mil, saŭ intra cu sila trecând peste tru- 
purile vóstre. 

O luptă grozavă se ațâță între disperatul fanariot și între 
preoți. Această luptă dură numai câte-va minute, căci fauariotul, 
slăbit moralicesce și fisicesce din cauza moliciunii și a băuturilor 
ce'i dedea să bea vicleana Duduca, nu putu să resiste mult timp 
unei teribele crise morale; el dar ridică ochii către cer şi zise: 
„Dumnezeule ? m'ai pedepsit de ajuns pentru păcatele mele, nu 
mă lăsa nerăsbunat!... apoi căzu jos fără simţire, de unde nu 
se ridică de cât ca să ducă înainte o viață miserabilă. 

El era lovit de dambla și'şi perduse mințile. 

Puțin în urma acestei scene, Păturică și Duduca traversaŭ 
ulița Băltărețul, ca să se ducă acasă la dânșii, undei aştepta 
cina și cele-l alte veselii nupţiale. 


CAP. XXVIII 
BLĂSTEMUL PARINTESC 


Scena întâmplată în biserica Lucaci, produse un mare sgomot 
în societate. Cât-va timp nu se vorbi de cât de înebunirea pos- 
telnicului Andronache, și mai cu s6mă de mărturisirea lui prin 
care declară pe Păturică de autorul tuturor nenorocirilor sale. 
Este însă un proverb românesc vechii care zice: „Timpul face 
ș desface“. Societăţile umane, acest amalgam compus din fiinţe 
bune şi rele, înțelepte şi nebune, pline de curiositate şi impa- 
sibile, bizare şi nătinge ; de multe ori se alarmeaza de fuga 
unui principe, de căderea unui popor în sclavie, sai de fali- 
mentul unui bancher. 

In asemenea casuri, mulțimea se adună în grupe pe ulițe și 
în locurile publice, raționéză asupra evenimentului, vorbeşte cu 
sgomot, declamă, și se înfuriază. Jurnalişti, fac articoli fulge- 
rători şi plini de semnul mirării şi al întrebării, prin care se 
silesc a da faptului o importanță de o mie de ori mai mare de 
cât este în realitate ; dar pe dată ce trece timpul cerut pentru 
satisfacerea curiosităței publice, o tăcere mormintală se r&spân- 
„deşte asupra faptului : Principele căzut rămâne cu oasele săro- 
bite de cădere, poporul sclav geme cu lanţurile de braţe, iar cre- 
ditorii falitului fraudulos, se mulțumesc cu zece la sută din 


— 237 — 


capete, fără ca societatea să se turbure cât de puțin. Iată ce 
este societatea în varietatea ei ; de aceea Păturică ca om în- 
țelept ce era, lăsă lumea să vorbească ce “i va plăcea gi cât 
îi va plăcea, iar el își regulă casa gi interesele sale cât putu 
mai bine. 

Starea lui se compunea din trei moșii, două vii și o casă 
pe una din ċele mai frumoase ulițe ale Bucureștilor. Dacă el 
sar fi gândit mai bine la nestatornicia și ticăloşia lucrurilor 
omeneşti, negreşit că sar fi oprit aci, şi ar fi petrecut o viaţă 
dulce și liniștită; dar el era ambițios, gi ambiţiunea lui nu avea 
margini. De ce folos ar fi fost avuţia pentru dânsul, dacă 
i ar fi lipsit acea posiţiune socială, care ar fi putut săi des- 
chiză ușile boierilor celor mari, şi să °l faca egal cu dânșii? 
Iată ideile ce preocupaii pe Păturică în primile zile ale eman- 
cipărei sale din clasa vătafilor de curte. 

In timpul acela sosi și cartea vizirului Deriviș Mehmet,prin 
cara făcea cunoscut boerilor și poporului român, că Alesandru 
Şuţu s'a numit Domn al Țărei Românesti. 

Păturică, voind să profite de acest eveniment, mai întâi se 
informă despre starea lucrurilor și după ce află numele tutulor 
persânelor ce înconjuraii pe noul domnitor, începu a se duce des 
pe la curte, şi prin linguşiri pline de baseţă, dobândi cu înce- 
tul favorea tutu'or. Casa lui devenise un loc public unde se 
adunaii toți parasiţii Bucureştilor căci din nenorocice acestă 
lepră a societății esista și pe atunci, cu deosebire că, parasiții 
din zilile noastre sunt favorisaţii și puși în slujbe. 

Fanarioţii veniți din Țarigrad cu Alecu Vodă Șuţu, găseaŭ 
în acâstă casă un tesaur de tâte cele mai incântătâre plăceri. 
Vutcile şi cafelele cele mai hune, ciubucele și narghilelile cele 
umplute cu parfumatul tutun al Siriei ; jocurile la noroc cele 
1 mai despuietsre și femeile cu ochii mai fermecători de cât ai 


— 238 — 


Vasiliscului ; tâte aceste puternice baterii de corupțiune, erai 
adunate în casa lui Păturică. Iu fine ori cine intra în acest 
palat fermecăturesc, egia încântat de plăcerile ce gusta într'ân- 
sul, iar mai cu s6mă de buna primire și de îngrijirea cu care 
eraii tratați de gentila și mult iscusita fanariotă. 

Păturică ştia tot ce se petrecea în casa sa, dar în loc să 
se deştepte într'ânsul simțimântul de onoare, din contră, el se 
bucura când vedea pe fanarioți oftând și făcând ochi dulci fe- 
meiei sale. 

Aceste infamii îl făcură să fie foarte bine primit la curte, 
iar maï în urmă îi procurară rangul de mare stolnic gi func- 
ţiunea Isprăvniciei de străini, care 'l pusese în relațiune cu 
consulul Rusesc și Austriacesc, două mine noui de exploatat. 

Intro zi el dedea masă mare protectorilor şi nouilor să prie- 
tini. Toate dispozițiunile se luaseră ca să multumâscă cu desă- 
vîrşire pe oaspeți. Cornul abondinţei coprindea mai puţine bu- 
nătăţi în comparaţiune cu cele ce se vedeai pe masa parveni- 
tului. Aşi dori să descriii numărul oaspeţilor împreună cu ca- 
litățile morale şi fisice ale fie-căruia în parte, dar asta se a- 
tinge de epopeă și 'mi e frică să nu mě trântească Pegas. 
Mě mărginesc dar numai în povestirea unui incident, care tur- 
bură acest ospăț măreț și umili forte mult mândria lui Pă- 
turică. 

Pe când mulţimea fanarioților mânca și bea în ondrea lui 
Păturică, un sgomot de trăsură se auzi în uliţă. Acest sgomot 
venea de la o cărucidră de ţară fără coveltir (neacoperită). Ea 
era trasă de doi cai slabi ca niște iesme, și conduși de un 
băiat îmbrăcat țărăneşte. In lăuntru erea așternut fân peste 
care era așternută o scórță (covor) roșie cu vergi, pe care şedea 
ue boerinaș de provincie, îmbrăcat cu anteriii de dimie verde, cu 
caruvani (nădragi) de pânză albă de casă, cu tirlici și iminei 


— 239 — 


roşii în pici6re, cu libidea de aba albă împodobită cu găitan 
negra, și cu un cauc ascuţit îndesat pe cap. 

Dacă cineva ar fi calculat vârsta acestui boier de ţară după 
perii sei cei albi ca zăpada, negreşit că "i-ar fi dat de la gép- 
te-zecă până la şeapte-zeci şi cinci, de ani și nu ar fi greșit; 
judecat însă după falnica ţinere a corpului și după frăgezimea, 
feței sale şi ochii cei plini de intelegință şi mândrie, Par fi 
luat drept om matur, dar nu bătrân. 

Cum ajunse căruța în dreptul caselor lui Păturică, boierinașul 
zise vizitiului : opresce Stane. Căruţa încetă dea se mai mișca, 
iar boierul se dete jos, intră în curte, și de aci în sala de jos 
a caselor. 

Privirea lui se opri mai întâi asupra mulțimei de arnăuți și 
de feciori ce intraii şi eşiai, ținând în mâni farfurii pline de 
cele mai gustoase bucate ; după acea observă cele-l-alte amănu- 
nte ale casei și rămase uimit de luxul şi bogăţia ce coprindea, 
întmînsele. Oare nu mă voi fi amăgit, cugeta el în sine, asta, 
este casă de boier de proti-pendadă, e saltanat Domnesc; 
și ca să se încredințeze daca nu era un vis ceia ce vedea, opri 
pe un arnăut, şi'i zise. 

— Ia spune-mi dragul meii; ce boier şade în casa aceasta? 

Amăutul, luând pe bietul bătrân drept cerşetor, f zise cu 
ironie. 

— Să vii sâmbătă moșicule că astăzi nu face boieru milostenii. 

— Ia lasă milostenie la o parte, și răspunde-mi la ce te-am 
şntrebat, zise boierinașul cu un glas aspru, ce indica supărarea 
ce'i pricinuise umilitoarele aspresiuni ale arnăutului. 

— De ce nu, dacă voesci. Aci locuesce marele Stolnie Dinu 
Păturică Hale Îspravnicu de streini. 

— Dar saraiurile acestea şi cele ce se coprind într'ânsele 
sunt toate ale lui? 


— 240 — 


— Da, ale dumnâlui. 

— Apoi dacă este așa, spune’ cam venit să/l văz că sunt 
mulți ani de când nu lam văzut. 

— Și cine săi zic că esci? 

— Spune'i că sunt tatăl dumisale, și me numesc Treti Logo- 
făt Ghinea, Păturică ot Bucov sud Sac; ține minte băiete ot 
Bucov sud Sac. 

Arnăutul privi pe bătrân cu mai multă băgare de seamă» 
dar sărăcia ce se vedea întipărită pe veştmintele cu care era 
îmbrăcat, îl opri de a anunța mândrului săi stăpân un tată a- 
tât de umilit și sdrențăros. 

Bătrânul simţi aceasta, și înfuriindu-se de nebăgarea în s6mă 
cu care îl privea arnăutul zise : 

— Ascultă mojicule, du-te numai de cât de spune stăpânului 
tăi că am venit să/l văz, saii arată-mi odaia în care se află, 
să intru eŭ d'a dreptul. Oșă daci! (fugi d'aici !) 

Aceste cuvinte ale bătrânului, fiind pronunțate cu voce tare, 
pătrunseră până la auzul lui Păturică, carele înțelegând după 
accent că persóna ce întreba de dânsul era tatăl sei, eşi în sa- 
lä, și ordonă arnăutului să'l gonească. 

— Dar bine cocóne Dinule, cum pot cuteza eŭ să daŭ afară, 
pe un om care se numesce părinte al dumitale ? răspunse arnău- 
tul confusiat. 

— Da, fiule, sunt bătrânul tăi tată, Nu mă cunosci? 

—- Auzi acolo obrăsnicie ; un cerșeter de uliţă, să se numea- 
scă tată al meii! dați-l afară pe brînci, auzitaţi voi? Ei nu 
am tată, apoi se retrase în cameră, ca să nu turbure petrecerea 
amicilor sei. 

Bătrânul auzind pe fiul sei pronunțînd aceste omorît6re cuvinte, 
își perdu mințile; faţa lui deveni teribilă și amenințătoare ca 
a uni fiare sălbatice care voesce a sfârșia pe cel ce a rănit'o, 


— 241 — 


Se 


| 


că cu 'Tată-a8ă) 


— (Dina Pături 


intese. 


Blestemul Për 


10 bani în tótă țara 


16 


| 


| 


| 


i 
ji 


Fascicula 


— 242. — 


În paroxismul dar al furiei sale, se repezi în camera ospețului, 
şi puindu-se față'n față cu ingratul sei fiii, zise: „Ce, nn mă 
„mai cunoşti, fiule ? Ac st trup uscat de bătrâneţe și de sărăciă; 
„nu este el care "ţi-a dat viața? Aceste mâni sbircite de muncă, 
„nu sunt 6re ele care te-aii mingăiat în copilăria ta, și “ţi-a pus 
„în mână codeiul cu care te-ai procopsit și ai câștigat aceste 
„bogății ? Nu te gîndesci, nenorocitule, că săvirşesci un păcat 
„0sândit de legile firei şi de obicieiurile politicesci ? Iuda a 
„vândut pe învățătorul stii dar nu s'a lepădat de tatăl săi! 
„Riul cel măreț şi încongiurat de verdeață tăgădueşte óre u- 
„militul isvor din care 'și are începutul ? Incă o dată te rog, 
„fiule, vino în braţele mele să te sărut, şi să "ţi daŭ bine- 
„cuvântarea cea mai după urmă, căci sunt bătrân și poate să 
„mor fără să te mai vëz!“ 

Păturică, care nu vedea în acele momente de cât umilirea sa 
în fața celor mai de frunte boieri ai Domniei, porunci de al 
doilea și cu mai multă asprime ca să ’l scâţă afară din casă. 
Bătrânul văzând atâta, împietrire de inimă zise cu aer profetic : 
„Dummnezeii care cunoaște și vede toate, să nu "ți ajute, fiii 
„blestemat ce ești. El care te-a înălțat atât de mult, te va 
„pogori mult mai jos de cât unde te aflai. Aceste bogății câş- 
„tigate prin nelegiuiri, ţi-le va risipi, cum risipește vântul pra- 
„ful după arie. Cum mă gonești tu pe mine, să te gonâscă 
„ângerul domnului în t6tă viața; să nu aibi prietent în ne- 
„norocire, să umbli din casă în casă cerșind pâns ca săți as- 
„tâmperi foamea, şi o treanță, ca să "ți acoperi goliciunea; să 
„lingușești tóte tarafurile, și toți să 'și bată joc de tine. In 
„chinurile b6lei tale, să nu aibi pe nimeni care să te mângâie 
„Şi în vedenjile tale să “ți stea înainte tóte fără de legile 
„tale. Amin. Fie, fie |... 

După ce bătrânul rosti acest teribil blestem puse mâinile 


— 243 — 


la ochi și eşi din casa fiului săi cu repeziciune ; iar Păturică își 
continuă ospățul fără să se turbure cât de puţin de amarele 
imprecaţiuni ale părintelui săi. 

El se ocupă acum de noile sale cunoscinţe și de folosul ce 
putea să tragă dintr'ânsele ; dar tocmai pe când se ridică cu 
ambițiunea până la cele mai înalte demnități ale ţărei un nor 
politic veni să întunice puţin srele speranțelor sale. 

Încă de la anul 1814, Nicolae Scufu, grec din orașul 
Arta (în Pelopones) și Riga Palamide, formaseră o societate cu 
scop de a pregăti pe greci pentru liberarea patrii lor. Această 
societate numită : „Etairia ton philikon“ împreună cu cea nu- 
mită ; „philomousos etairia“ce staţiona în Athena, îşi aveai 
corespondinţii și comitetele lor în Odesa, Kișnev, Galaţi și Bu- 
cureştal). 

Membrii comitetului din Bucureşti, cunoscând însemnatele 
servicii ce ar fi putut să aducă Alecu Vodă Şuţu revoluţiunei 
grecesci, îi propuseră să intre și el in societate, dar Șuţul refusă. 
Prin această conduită neașteptată a principelui, secretul Socie- 
tăței putea să fie descoperit, şi sar fi pus în pericol viaţa, celor 
mai însemnați bărbaţi ai mișcării. Mijlocul dar cel mai proprii, 
spre a evita această. nenorocire, fu înveninarea lui Vodă Șuţu, 


la 19 Ianuarii 1821 prin doctorul Cristali medicul săi parti- 
colar. 


Acest eveniment, de și contrariu óre-cum planuriler ambițióse 
ale lui Pătwică, dar el în loc să dispere, aşteptă cu sâuge rece 
prefacerea ce putea să ia lucrurile ; și fiind că nu putea să pre- 
vază cele ce eraŭ să se înâmple, lingușea pe toți fără escep- 
ție ca să'și facă popularitate. 

Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, ce isbucni a doua zi după 


1) Vozi istoria principatelor dunărene de Palanzof, şi istoria revolu- 
ţiunei grecesci de Ioan Filimon. 


— 244 — 


mortea lui Şutu, părea venită într'adins ca să dea ocasiune lui 
Păturică a arăta lumii duplicitatea și lașitatea caracterului săi. 
El se gândea fârte mult asupra acestei mișcări, iar mai cu sé- 
mă asupra folóselor, ce ar fi putut trage dintr'ănsa. Ast-fel gar, 
pe cât timp revoluţiunea, se compunea din Tudor Vladimirescu, 
Macedonski și câţi-va panduri, el ţinea de partidul boerilor, și 
calomnia împreună cu dânșii pe acei bravi care își pericolaii via-- 
ţa spre a da țărei drepturile ei cele vechi, iar după ce revolu- 
țiunea triumfă și sili pe boieri a, o recundsce și a/i jura credință a- 
tunciPăturică deveni cel mai ferbinte apărător al ei şi o esploată cât 
putu mai bine; dar intrarea lui Ipsilant în țară şi proclamaţi- 
unea lui cea, măreaţă făcu pe ciocoi să'și schimbe politica. Ipsilant 
în țâră !... zise ciocoiul în sine; un fecior de domn cu o mul- 
țime de viteji după dânsul și ajutor de muscali! Asta este o 
minunată întîmplare, și caută să mă folosesc de dânsa. O să 
mă scriu între mavrofori! Dar bine, ce va zice Tudor când va 
afia? Ce vor zice atâți prieteni ai mei ce se află intraţi în oștirea 
lui ? E! şi ce'mi pasă mie de dânșii? Ei sunt niște calici care 
S'ai sculat cu răsmiriță înpotriva împărăției, ca mâne vin turcii 
şi'i risipesce ca pe puii de potirniche, în vreme ce Ipsilante 
de şi este și el apostat, dar este sprijinit de prea puternica 
împărăție a Rusiei, O Isbândă să facă numai şi pare cl văz 
Domn în ţâră și r&splătind cu galantomie pe toţi care laŭ aju- 
tat. Mă voi duce dar la dânsul și voi părăsi pe acești calici ce 
cântă tótă zioa: Ah! sabia lui Traian într'o mână de Român! 
şi le chiorăe mațele de fome. 

După ce ciocoiul se împăcă cu consciința sa în privința lagi- 
tății ce voia să comiţă, și după ce își făcu toate dresurile cu 
unul dintre consuli, porunci să înhame armăsarii la butcă, și se 
duse la Colintina ca să se presinte înaintea lui Ipsilaute. 

Trecuseră doă ore de când el aștepta rândul de a intra la 


prințul; dar acest timp nwl perdu în darn căci legă relaţiune 
de prieteșug cu Căpitan Iordache, Constantin Duca și Vasile 
Caravia, 

În momentul însă când el oferea acelor tâlhari de drumuri ziafe- 
turile cele mai delitioase ca să dobândească fayórea lor, și printr”- 
ânsa pe a lui Ipsilant, ușea, camerei de audiență se de chise,ș; 
eşi secretarul principelui, care făcu semn lui Păţurică să intre 
în lăuntru, 

Ciocoiul își scóse cismele cele de saftian roșu și rămâind 
numai cu meși își puse o păreche do papuci galbeni de Țari- 
grad, își strânse giubeaua la pept și intră în camera lui Ipsi- 
lant, însă după ce făcu vre-o câte-va complimente pline de lin- 
gușiri, voi să sărate haina principelui, dar fiind că principele 
refusă cu delicateță acest act înjositor, ciocoiul sărută ciucuri 
patului unde şedea fanariotul. 

Săvărşindu-se acâstă ceremonie, Păturică se trase puţin d'an- 
daratile și luând o posițiune umilitóre zise: 

— Să trăescă, Măria ta, întru mulți și fericiți ani! Eù sunt 
Stulnicul Dinu Păturică Hale Ispravnic de străini, şi am venit 
sâ mă închin Măriei tale ca o slugă plecată ce sunt, şi să pri- 
mesc strălucitele porunci ce te vei milostivi ami da.... 

Fanariotul fiind informat foarte bine de Păturică, se uită drept 
în ochii lui, și după ce'și termină observaţiunile sale fisionomice, 
zise cu un zîmbet rece și ironic : 

—- Am auzit, arhon Stolnice, că ești om deștept și cu pri- 
cepere în trebuințele țărei. 

— Laude, Măriea ta; fac și ei cum pot ca un om mic ce sunt. 


— Am mai auzit că.... dar asta nu e trâba mea; se zice 
iarăşi prin lume că, fiind Sameș la Hătmănie, w'ar fi pierdut o 
piatră verde de mare preţ; dar nici asta nu mă privesce. 

— Nu crede, Măria ta! astea sunt defăimări ce vin din pis- 
me, căcă am prea mulţi vrăjmași. 


— 246 — 


— Ai dreptate, arhon Stolnice, tot ce e mare e pismuit. Dar 
să lăsăm la o parte tite acestea, şi să vorbim ceva despre in- 
teresele noastre. Te rog citesce acest răvaș, şi de odată îi dete 
o bucată de hârtie strânsă în formă de răvaș. 

Păturică privi r&vaşul şi recunoscu forma de scriere a unuia, 
dintre consulii puterilor străine. 

— Citesce-l, archon Stolnice, nu te sfii, zise Ipsilant văzând 
pe ciocoii încurcat. 

Păturică deschise de al doilea r&vaşul și citi frasele acestea = 


Ilustre Principe ! 

» Cunoscând greutatea misiunei ce aveți a împlini, cred că 
„Vč aduc un mare servicii, recomandându-vă pe Stolnicul Dinu 
„Păturică, carele prin iscusința și cunoscințele ce are despre 
trebile ţerei, vă póte ajuta în multe împrejurări. El trebue să 
„vie astăzi saii mâine pe la Înălţimea Vostră căci Pam vestit 
„prin osebit bilet din parte-mi. Informaţiunele ce'ți am dat în: 
„trecutele zile despre acest boiăr, sunt destul de precise, rămâne 
„la Inălţimea Vostră să profitați de marile lui talente. 

sunt al În.. 
N. 


Acest răvaș răspăndi multă lumină asupra neînțelesei posiţi- 
uni în care pusese Ipsilant pe Păturică prin mușcăterele lui 
cuvinte. Ciocoiul înțelese imensele fol6se ce putea să tragă, 
servind interesele capului eteriei grecesci, Strînse dar răvașul 
şi dede cu mult respect în mâna prințului, carele după ce îl 
rupse în mici bucăţi zise : | 

— Ei bine, archon Stolnice, eù am să'ți împărtășesc o taină 
care pote să te rădice la mărire și bogățiă, dacă mă vei gluji 
cu credință, dar care negreşit te va perde dacă mă vei înșela 
sai mă vel vinde ; ai auzit? 

— Spune-mi, Măria ta, ce am de făcut și răspunz cu capul, 
că nu vet fi nici înșelat, nici vândut. 

— Ascultă archon, Stolnice. Cunosci pe Domnul Tudor? 


— 247 — 


— Îl cunosc Măria ta! 

— ÎL cunoscă bine ? 

---  Pârte bine, Măria ta. 

— Spune-mi dar, ce fel de om este? 

— Este viteaz și drept, Măria ta. 

— Astea sunt darurile ce pâte avea, eŭ voi să aflu cusuru- 
rile lui. 

— Are şi cusururi. 

— Care sunt acele cusururi, spune-mi. 

— Este mândru și furios la mâniă. 

— Astea'mi place; dar ia spune-mi, iubește banii ? 

—- Nici de cum Măria ta. 

— Dar muerile ? 

— Nici pe dânsele. 

La aceste cuvinte, prin care Păturică fără voia sa făcea 
panegiricul omului pe care voia să'l vănză, Ipsilant rămase ui- 
mit. Viteaz ! zise fanariotul în sine; drept! n-iubitor de bani 
şi de femei! Iată calităţi care pote să facă dintr'ânsul un Ca- 
ton, un Brutus. Prin vitejiă el își va face un nume mare în 
tótă fara! prin dreptate va dobăndi iubirea norodului; el dar 
va fi mare și puternic ! iar eŭ voi fi mic! Eŭ Alesandru Ipsi- 
lant, fii de principe şi general de brigadă, eŭ care am stat 
cu capul rădicat înaintea lui Napoleon ; eù care nu am tremu- 
rat în faţa morţii, ce venea asupră-mi din mili6ne de guri vărsă- 
tóre de foc ; să mă văz silit a pleca capul înaintea lui Tudor? 
asta’ cu neputinţă ! Ce voi face dar? voi porni numai de cât 
la Cotroceni, ca să smulg din peptul şi inima protivnicului mei 
acele virtuți care astăzi chiar îl fas mai iubit și mai respectat 
de cât pe mine !.. Dar bine, ei am jurat ca să mă lupt îm- 
potriva nectedincioșilor ! iar nu se vărs sângele creștinilor. 

După ce trecu aceste gânduri sinistrie, ce sfâșiaii fără milă 


— 248 — 


pe fanariot, o linişte se răspândi pe fața lui, și un zîmbet 
uşure se arătă pe buzele sale. 

Păturică, care examinase cu multă luare aminte fața fana- 
riotrlui, ştia acum ca și dânsul care erai pasiunile ce "i sfà- 
giaŭ inima; cu tote acestea el sta în picidre nemișcat ţinând 
într’o mână ișlicul şi cu cea-Paltă giubeaoa strinsă la pept, fără 
să lase a se vedea pe fața sa de cât nepăsarea și nevinovăția 
reproduse cu cea mai mare fineţă. 

— Ei bine, archon Stolnice, esclamă fanariotul, îmi spuneai 
că domnul Tudor este cam furios? 

— Ba furios cum se cade; el socotește pe om ca pe un 
puii de vrabie. 

— Ce spui, archon Stolnice, să fie 6re adevărat ceea ce 
zici ? 

— Chiar eri a spânzurat pe unul din cei mai de frunte 
viteji, numai și numai pentru că s'a dus cu vre-o câți-va neferi 
şi a spart o cârciumă din Dealul Spiri. 

— Și Va omorît ai? 

— Ca pun puii de găină Măria ta. 

— Ei bine, ce zice oștirea lui despre aceasta ? 

— Nemulțumirea se vede zugrăvită pe tote feţele, dar nu 
cutâză nimeni să "i facă băgări de sémă. 

— De ce? 

— Fiind că se pomenesc cu gizii lui eșiți ca din pământ, 
și totul se isprăvește într'o clipă. 

Ispilant se puse iarăși pe gânduri. De astă dată însă fața 
lui era, acoperită de o veselie sinistră ; el se sculă după pat, 
şi netezindu-și cât-va, m stăţile, zise lui Păturică: 

— Ascultă, archon Stolnice, dar bagă de seamă la ceea ce 
am să "ți spuiă, căci aci atârnă fericirea și nenorocirea ta. 

— Ascult, Măria ta. 


— 249 — 


— Două sabii pot să intre într'o tâcă? 

— Nu, Măria ta. 

— Dar o ţară poate fi stăpânită de doi domni de o dată? 

— Nică asta nu se poate, Măria ta. 

— Ei bine! ţara Românească are astăzi doi domni sai cel 
puţin doui peţitgri la domnie: unul este Tudor și cel-l-alt sunt 
eŭ. Më îuţelegi? 

— Te înţeleg, Măria ta. 

— Unul dar dintre noi trebuie să péră. 

— Şi cel care trebue să péră este Tudor, Măria ta. 

— El însuși, şi aceasta o cer de la tine. Răvaşul consu- 
lului zice curatcă ești cel mai întreprinzător și mai îndemânatic 
dintre boieri ? fă-mi dar acâstă slujbă şi te voii face cel mai 
bogat dintre toți. 

— Gata la poruncă, Măria ta, dar n'ar fi răi să "mi arăţi 
și mijloacele prin care să pot săvirși această mare faptă. 

— Mijloacele zici ? dar tu însuți mi-ai spus că el este mân- 
dru și nesocotit la mânie. Strămoșul nostru Adam a perdut 
raiul numai pentru nerăbdare ; de ce dar Tudor să nu pârză 
raiul numai prin nerăbdare ; de ce dar Tudor să nu "și pârză 
capul când are două din cusururile cele mai de căpetenie? 

— Te înţeleg, Măria ta. 

— Du-te dar în lagărul lui, și îndeamnă pe unii din ostaşi 
la nesupunere, iar pe alții la jafuri și silnicii; apoi fă ca, 
să le afle Tudor pe toate acestea ; și fii sigur că cucât spân- 
zurătorile se vor înmulți în lagărul lui, cu atât noi vom isbuti 
maï bine. Cunoști puterea, mea, știi că sunt ocrotit de marea 
îmapărățiă ; lucréză pentru mine și norocirea ta e făcută. 

— Să trăieşti, măria ta, exlamă Păturică făcând o temenea 
până la pământ, dar aș vrea să știi și ei plecatul măriei 
tale rob, cu ce o să mă aleg din toate acestea ? Măria ta este 


— 250 — 


luminat şi cu praxis şi ştii mai bine de cât mine prin câte 
primejdii am să trec eù nemernicul, ca să săvârşese poruncile 
Măriei tale. 

Ispilant se gândi puţin, apoi luă pana în mână și scrise pe 
o c6lă de hârtie cuviutele acestea: 

„Eù Alexandru Ispilant, principe de naştere şi general de 
„brigadă al nebiruitei oştiri rusești, mă îndatottz a răsplăti pe 
„boierul român Stolnicul Dinu Păturică, pentru slujbele săvâr- 
„şite de dânsul eteriei elineşti, numindu'l de o cam dată Is- 
„pravnic peste două judeţe din cele ce se află acum în stăpâ- 
„uirea mea ; iar dacă milostivul Dumnezei îm! va ajuta să 
„Stăpânesc ţara întrâgă, îl voii face Caimacan al Craiovei. 


A. Ispilant. 


— Ține chărtia aceasta și silește-te cât vei putea să împh- 
nești poruncile mele, iar când lucrul va fi săvârşit, vino cu 
dânsa să “ţi iei resplătirea. 

Păturică sărută mâna fanariotului și se retrase. 


CAP XXIX. 
UN SUFLET NOBIL, 


La estremitatea, despre miază-n6pte a mahalalei Oţetarilor, 
era pe timpii lui Caragea o uliţă înfundată, strimtă și neînce- 
tat plină de noroi. În acea uliţă se aflaii mai multe căsuțe înve- 
lite cu trestiă, în care locuiaii numai sacagii și căruțaşi, În mij- 
locul acestor bordeie miserabile era o casă care prin architec- 
tura ei de ordin otoman și prin mica grădină compusă din 
arbori roditori și flori, atrăgea forte mult băgarea de seamă a 
trecătorilor, 

Curtea acestei case era îngrădită cu uluci de stejar ascuţite 
la vîrf şi fârte înalte, iar în partea despre fațada uliței, avea 
parmaclicuri cioplite şi așezate cu mare gust. În mij'ocul îngrădi- 
ræ era o pârtă cu două canaturi, învelită cu streașină de uluci 
măruuțele, ca să o apere de stricăciunea ploilor. În vârful ace- 
lui înveliș erai doi căpriori în formă de sceptru, având fie-care 
la estremitatea de sus câte un cocoș lucrat în lemn fârte gros, 
iar pe faţada stilpilor erai sculptați doi șerpi ținând câte un măr 
în gură. 

Casa era ds zid cu un singur etaj și împărțită în două came- 
rə şi un pridvor. Învelitorea eï era de olane, iar la cele două 
punturi unde se unesc doliile, avea câte o băşică de pământ 
smănțuit, cu virful în formă de pasăre. 


— 252 — 


Ușa principală, ce conducea în năuntrul casei, era compusă 
din mai multe bucăţi de lemn lustruit cu rîndeaua și legate 
de căptuşeala principală prin cuie de fier alb cu capetele ro- 
tunde și lustruite. 

Lângă pridvor era o grădiniță compusă din câte-va viţe le- 
gate în formă de boltă, un corcoduş, doi zarzări şi câţi-va per- 
sici, printre cari rrai câte-va brasde despărțite între dânsele cu 
bucăţi mici de cărămizi fârte frumos aşezate. Aceste brasde 
erai pline de Gardfe sălbatice, Ochiul boului, Lemnul Domnului 
şi Limba melușelului!) ; iar pe lângă îngrădirea de trestie a 
micei grădini şi pe prispa caselor, erai așezate o mulțime de 
óle cu Magheran, Indreşiaim și alte flori scumpe după atunci. 
În unul din colțurile curţii era un puț cu rótă, lingă care se 
formase un lac de apă, ce servea de scăldătâre la câte-va rațe 
românești gi leșeşti. 

Interiorul caselor era ast-fel arangeat: una din cele două 
camere servia drept cămara pentru conservarea provisiunelor, 
iar cea de a doua, destinată pentru locuință, era pardosită 
(pavată) eu cărămizi spoite cu vopsea roșiă și avea două paturi 
turcești acoperite cu saltele, perne gi macaturi de cit. Aprópe 
de ferestre era o masă de brad acoperită cu o pânză albă cu 
marginile de borangic galben, pe care erai puse câte-va cărți 
una peste alta, hârtie de scris şi o perechie de călimări de alamă ; 
iar sub această masă se vedea un ișlic învelit în roșu, şi o 
atrachină cu ouă. 

Pe păretele despre răsărit eraŭ două icoane așezate pe o bu- 
cată de gştofă. Lîngă dânsele se afla o sticluță cu aiasmă, un 
mănuchiă (buchet) de busuioc uscat şi câte-va spice de grâi; 
iar în fața acestor obiecte de devoțiune, era spânzurată o can- 


1) Nume de flori ce se cultiva pe atunci şi chiar acum prin grădi- 
mile meseriașilor, % 


— 253 — 


delă ce ardea neîncetat dând o lumină slabă și melancolică- 
Tavanul acestei camere era de grinzi şi nuci de stejar frumos lu- 
crate. Lîngă un alt părete şi cam aproape de tavan, era o cul- 
me pe care steteai atîrnate un anteriă, o giubea blănită, 
niște ceacșiri de gial roșu şi câte-va rochi. Osebit de aceste mo- 
bile, ce indicarăm, maj era în această cameră o ladă de Braşov, 
câte-va urcioare cu apă de băut și o sobă oarbă, d'asupra că- 
reia erea pusă o tavă cu tacâmul dulceţei și al cafelei; iar în fi- 
ridele de jos se vedea câte-va gheme de lână și o donicioară cu 
fuse. 

În unul din cele două paturi zăcea un om ca de patru-zeci şi 
cinci de ani, dar care după sbârciturile feței și perii capului 
cei cărunți, semăna să fie de o etate mult mai înaintată. Acest 
nenorocit area capul rezimat pe o pernă, și părea adâncit într'un 
somn forte grei. 

Lîngă pat geade o femeiă bătrână, care se îndeletnicea 
fâcând colţişori şi bibiluri de mătase la pepții şi mânecile unei 
cămăși, ațintând din când în când ochii asupra suferindului. 

Era pe la nouă ore din n6pte. Tristul cuadru ce puserăm 
înaint-a lectorilor noștri, fiind luminat numai de lumina palidă a 
candelei, devenia mult mai atingător și mai interesant. În mo- 
mentul însă când bătrâna se silea să alimenteze slaba lumină a 
candelei ca să poată lucra mai cu spor, se auzi câtă-va lovituri 
în poarta curții. Bătrâna se duse să deschizăși după câte-va 
momente se întoarse împreună cu un june frumos, bine îmbrăcat 
și cu ochii plini de o bunătate îngerâscă 

— Dórme, zisa streinul, adresându-se către bătrână, 

— Abia dete Dumnezoi de adormi, că n'a închis ochii de 
trei nopți. 

— Din ce pricină? 

— Apoi de mamă, sciă și eŭ? 


— 254 — 


— Şi ce făcu în acel timp de înedormire? 

— Ce face tot-d'auna: se posomorăsce, strigă, își rupe hainele 
după dânsul, apoi pare că se linişteşte, dar de odată sare tre- 
murând şi îmi zice: 

— Ascunde-mă de acești ticăloşi, ce voesc să mă omóre! 

—- Şi de cine să teme el? cei se năluceste? 

— O mie de bazaconii, mamă, dar aceia ce'l face să se în- 
farieze şi maï mult, este aducerea aminte despre un vătaf de 
curte și o ţiitoare Mea, care %-a mâncat averea şi l'a lăsat pe 
drumuri, 

— Aşi dori să sciù, buna mea bătrână, dacă vine cineva să'l 
vază saii să'l ajute cu ceva. 

— Nimeni, boierule. 

— Dar bine cine'i plătește chiria casei, mâncarea căutarea și 
cele-l alte ? 

— Tóte acestea, le-am întâmpinat singură până la un timp, 
dar tocmai când sfârșeam de cheltuială și mă ducém în târg ca 
să'mi vânz maloteaua, un boer tânăr ca dumneata, fiei umbrile, 
mă luă la cătare, apoi apropiindu-se de mine, îmi zise: 

— Nu cumva ești dumneata baba Iana spitalagioaica ? 

— Eŭ sunt boerule, îi respunseiă. 

— În ce mahala locuegti ? 

— În Oţetari, 

— În ulița înfundată, nu este așa? 

— Este întocmai precum zică, boerule. 

— Vino dar după mine, zise el. — Ei îl urmai până la o 
boltă ds lipscănie, unde intrând împreună cu mine, zise stăpâ- 
nului bolții: — „Dă acestei femei lei una sută, și să urmeză 
„tot ast-fel pe fie care lună până la o altă poruncă a mea“ 
apoi apropiindu-se de mine, îmi zise încet: — „Să cauţi bine 
„pe bolnavui ce'l ai în casă, căci o să viii câte o dată säl 


— 255 — 


„văz.“ Sfârșind aceste cuvinte, egi repede din boltă şi se facu 
nevăzut. 

=— Cunosci pe acel june boer? 

— Nu'l cunosc, că n'am avut timp ca să'l privesc bine în 
față; dar ori cum va fi, Dumnezeă săi dea bine și săl noro- 
câscă, că de nu venea el în ajutorui s&rmanul bolnav, numai Du- 
mnezei scie ce s'ar fi întâmplat. 

— Dar bine bonlavulera odată bogat, ce s'a făcut starea, lui ? 

— Am cercetat mamă, și am aflat că i-a vândut'o datornici 
la Cochi vechi, şi la lăsat numai ca hainile după dânsul. 

— Dar casa lui, acea casă atât de îmbelșugată ? 

— Tot s'a vândut. 

— Şi cine aŭ fost acei. nelegiuiți care aŭ cutezat să lase pe 
drumuri pe un om cu mințile rătăcite și strein în astă țâră? 

— Apoi de mamă, mai sciii și ei? lumea vorbesce multe. 

—— Și ce zice lumea? 

— Zice căela avut o ţiitore, și că ea s'a unit cu vitaful 
lui de curte, şi “i-a mâncat tótă averea. 

— Ticăloșii și nemernicii ! dar am auzit vorbindu-se și despre 
un bogasier.... lipscan...., ceva cam așea, 

— ÎL cunosc și pe acel ticălos, e bun de pus în ţeapă. 

— Da de ce? 

— Find că m'a lăsat pe drumuri; 

— Și cum s'a întâmplat aceasta? 

— Ia strânsesem și eŭ în tinerețe câte-va părăluțe ca să le 
am la bătrânețe, scii povestea, vorbii: „bani albi de zile negre“ 
şi el mi-i-a mâncat mânca-l-ar coţofenile. 

— Şi cum ţiii-a mâncat, ia spne-mi? 

— A făcut maflusluc mincinos gi ma lăsat pe drumuri, nu 
Var maï lăsa de la inimă. 

— Dar bine n'aă dat jalbă la stăpânire ? 


— 256 — 


— Ba am dat, da-l-ar p'în târg cu nasu tăiat, 

— Și ce ai ales? 

— Mai nimic, mama: din două miișre de lei, m'am ales 
numai cu două sute, din care'mi-a oprit și havaetul judecății. 

— Ia spune-mi, cum îl chiamă pe acel hoţ de ștreang? 

— Costea. 

— O fi Costea Chiorul, bogasierul ? 

— El este mamă. 

Tânărul căzu într'o adâncă întristare, apoi după ce aruncă o 
privire asupra bolnavului, zise în sine: „Unul zace în pat lipsit 
„de minte și sărac, cel-l alt moflus mincinos şi gata a merge la, 
„ocnă pe tótă viața, numai cel d'al treilea, şi cel mai răi din 
„toţi, se bucură încă de râdele nelegiuirilor sale; puţin înse și 
voi auzi și de numele lui! 

Pe când străinul se afla absorbit in aceste triste gânduri, 
bolnavul începu a tipa și a gesticula din mâini strigând cu glas 
răgușit şi tremurător : Lăsaţi-mă, nelegiuiţilor! nu vă e de a- 
„juns că mati sărăcit? voiți acum să'mi luaţi şi vieaţa? 
„apoi deschizând ochii săi înflăcărați de mâniă, incepu a lovi 
cu pumnii pereţii casei, crezând că lovește acele umbre imaginare ; 
iar după aceea începu iarăși a striga: „Luaţi de lingă mine pe 
„această muiere desfrânată, căci privirile ei më îngheață ft nu 
„vedeţi voi că ea vueşte să mă sugrume cu prefăcutela ei îmbrăţi- 
gări ?... 

— Liniştește-te, boierule, zise străinul sărind după scaun şi 
alergând către bolnav ca săi dea ajutorul necesar în acele 
teribile momente. 

— Daţi-mi un pahar de apă să'mi r&coresc peptul, zise ne- 
norocitul bolnav cu voce mai de tot stinsă, şi sdrobită de 
oboseala agoniei. 

Apa cea rece cu care fu adăpat și stropit bolnavul, produse 


20 aaa e p m deina e, pia ama e 


mere mabe are mimi mea menean,» 


EE «+ Pe Pama 38 3 ma mm cret se. 


— 


Mnie t 


H 


Vi 


Tu aci? Tu la capul mâă? 


Fascicule 17. 10 bani în tâtă țara 


— 258 — 


wn mare efect. El doschise ochii și'i aţiută asupra făcătorului 
seii de bine, apoi lăsâni să curgă dintr'âușii două giróe de la- 
crămi, zise cu glas liniștit dar întrerupt de suspine: 

` «— Tu aică? tu la capul mei? dar acesta este locul lui,, 
Diuu pe care ?l-am procopsit, iar nu al tăă pe care te-am isgo- 
nit fără milă din curtea mea? ; 

Tânărul luă cu trausport mâua suferiudului gi udâud-o cu 
Tacrămi şi sărutări, zise: 

` — Am voit, stăpâne, să te scap din mâna acelor tilhari, dar 
Dumnezeii nu mi-a ajutat. 

— Jar eŭ ticălosul, drept mulțumire pentru binele ce voiaă 
simi faci, team scos cu urziă din curtea mea. ' 

Cât tiuu această scenă atingătóre, bătrâna stete în picioare 
priviud cu băgare de seamă trăsurile feţei gi glasul străiuului, 
apoi se apropiă de patul bolnavului și îi zise cu o privire pli- 
nă de uimire: 

— Stăvâne ! Acest june atât de milostiv şi cu iuimă bună, 
este boierul cel necunoscut, care de atât timp ne dă mijlâce de 
vieţuire ; banuelile mele nu mě amăgeai, acum îl cunose cu 
desăvărgire : este grămăticul marelui Ban 0*** ; este sărdarul 
Gheorghe, zarafal Vistariei. Să îngenuchem înaiutea acestui ân- 
ger şi să'i mulțumim pentru mila ce a arătat către noi. 

Necunoscutul, văzându-se descoperit, și nevoind să stea faţă 
Ja o scenă ce'i atingea modestia, egi din casă cu repeziciune gi 
şi se duse la alesale. ta i 

Buna bătrână nn se amăgea de loc în aprecierile sale. Persoana 
cea, misterioasă era în adevăr Gheorghe Serdarul, acel june plin 
de virtute, care părăsi casa Banului C*** și'și sacrifică arzăto- 
rul amor ce avea pentru fica acelui boier, numai ca să nurăs- 
plătească cu răi bine-facerea ce priimise de la dânsul. 


El se refugiase în Moldova crezând că schimbarea aerului, 


— 259 — 


priveliștea frumoșilor munți din acea ţ6ră și deosebirea obiceiuri- 
lor, vor stinge cu încetul flacările amorului ce'i ardea peptul și 
inima. 

Ajungând dar în capitala Moldovei se înfâţișă înaintea lui 
Mihaii Vodă Șuţul, tare din puţinele cuvinte ce schimbă cu 
dânsul, descoperind rarele lui cualităţi și profunda cunoștință ce 


a! 


avea despre limba elinească, îi oferi postul de secretar parti- 
colar al săi. 


Junele primi această cinste domnească, sperând că prin 
ocupațiunb își va micșora suferințile dar se amăgea: căci marea 
încredere ce din zi în zi îi arăta principele, onorile ce primea 
de la boierimea moldoveană, caftanul de mare Comis și darurile 
Domnesci cele bogate, în loc să'i micșoreze suferințele din contră 
i le mărea mai mult. 

În fine părăsi Moldova și să întorse iarăşi în București, dar 
aci avea să întâmpine noui lovituri: Mariea, fata Banului qaw 
sdrobită şi dênsa de patima amorului, căzuse la o bólá care Ñ 
amenința viața. Bătrânul ei părinte, văzând acest r&ă care voia 
să'i răpească comóra fericirei sale, se sfătui cu cei maï învățați 
doctori după acei timpi, și după povaţa lor, se stremută cu Jo- 
-cuința la una din moşiile sale de munte. 

Gheorghee aflând despre tóte amănuntele acestei împrejurări și 
"necutezând să se infăţişeze înaintea Banului, nici să vestească 
pe Maria despre sosirea sa, căzu într'o adâncă, melancoliă, care 


negreşit Var ñ târât în mormânt, dacă s himbarea epocei nu 
aduce cu sine o mare schimbare în posițiunea sa. 

Singura, mângăere ce'i mai rămăsese după atâtea nenorociri, 
era de a contempla, din depărtare chioșcul din grădina Banului, 
arel local în care văzuse pentru primă 6ră s6rele trecutei sale 
fericiri, și a face bina celor nenorociți. El dar aflase jalnica 
stare în care adusese Păturică pe Comisul Andronache 'Tuzluc, 


vechiul săi stăpân, și îl ajuța în secret. 


CAP XXX 
LAGARUL DE LA COTROCENI ȘI TRADAREA. 


Tudor Vladimirescu, luând scire că Ipsilant a intrat în ţsră, 
îşi împărți oștirea în două părți: dintr'una formă mici garnis6- 
ne pentru apărarea mânăstirilor din Valahia mică, în care își 
avea depuse provisiunile necesare pentru hrana oștirei ; iar cuo 
parte compusă din șase mii de panduri aleși gi două mii cinci 
sute de arnăuţi comandaţi de Macedonski şi Prodan, luă calea 
spre București, şi se așeză în mână tirea Cotroceni, și pre câm- 
pia din prejurul ei, formând din acâstă localitate un lagăr for- 
tificat, din care observa mişcările lui Ipsilant, pe boieri și po- 
litica turcească, 

După regulele stabilite de acest căpitan, intrarea în lagăr a 
Smenilor particolari nu era poprită nici ziua nică n6ptea, daca 
ei cunosceail cuvântul de ordin. 

Dinu Păturică, profitând de acestă neîngrijire, încă de la so- 
sirea lui' Tudor, visita neîncetat lagărul, și prin manierile lui 
însânuitre, dodândi amiciea şi încrederea tuturor căpitanilor ar- 
mateï, și chiar pe a lui Tudor. 

Ast-fel stai lucrurile cu câte-va zile înaintea întrevederei lui 
Păturică eu Ipsilante, în care se stabili vânzarea liberatorului 
României. 

A treia zi după încheierea acestui pactinfam, pe la două ore 


— 261 — 


turcescă din n6pte, Păturică încinse iataganul, puse două pistó- 
le la brâu și alte două la ciochina șelei, apoi încălică pe un 
armăsar şi luă drumul către Cotroceni urmat de un arnăut ar- 
mat cu o șișinea boșnegească. 

Era pe la 20 Martie, timpul cel mai nestatornicit al climei 
noastre : un întuneric des acoperea fața cerului, vântul austru 
sufla cu repeziciune, glasul paserilor de nópte unit cu fremătul si- 
nistru al copacilor, făcea o armonie infernală, iar plâia ce cădea 
în torente, complecta acest cadru fioros. 

Cei doi călători, înfâşurați în ipingelele lor, își urmaii călătoria 
în linişte, privind acest desordin al naturei cu nepăsarea şi bu- 
“curia ce simţiră demonii, când cel a tot putinte deschise sghia- 
burile adâncului ca să pearză o lume nedemnă de amórea și 
intenţiunea sa. Dar când ajunseră în dreptul caselor lui Buluc- 
Başa Giafer, Păturică zise tovarăşului seii de călătorie: 

— Să fie óre adevărat tot ce'mi ai spus? răspunde? 

— Precum mă vezi și te văz, coc6ne Dinule. 

— Nu mă minți tu 6re? 

-— "Îţi jur pe Dumnezei și pe sfintu Gheorghe ajutătorul 
mei. 

Ciocoiul, mulțumit de acest jurământ, ce tot-d'auna e sacru 
pentru hoți şi bigoți, înaintă conversaţiunea: 

— Ja mai spune-mi încă odată, câte spargeri de case s'a 
“făcut ? 

— Șeapte, stăpâne. 

— În ce mahalale ? 

— La biserica Albă din Postăvari și la Spirea din deal. 

— Jaful a fost mare? 

— S’a luat peste tot ca la două sute mii lei afară de argintă- ` 
rii și borfe, 

— Câte femei s'aii siluit ? 


— 262 — 


— Zece, dintre care două aŭ murit, neputând suferi până în 
sfirșit casnele arnăuţilor și ale pandurilor, 

—, Dar uciderile cum pii mers? 

— Trei cârcimari, doui băcani și un boiărinași. 

— Le scie astea Domnul Tudor ? 

— Nu numai că le stie, dar a gi spînzurat azi dimineață 
cincă dintre cei ce aŭ săvârşit aceste fapte. 

— „Spui adevărul ? 

— Adevărul, stăpâne; şi dacă nu mă crezi, poţi să'i vezi cu 
ochii, căcă sunt spânzurați în grădina Brâncoveanului, şi acea 
grădină este în drumul nostru. 

— Să mergem dar să vedem. 

Pătuică îşi îndreptă calul către grădina Brâncoveanului ur- 
mat de complicele sei; intră într'ânsa și merse cu coraj până 
dinaintea, unei fântâni ocolită de sălcii, apoi se opri în loc și 
privi cn „sângele cel mai rece nefericitele victime ale ambițiunei 
sale. 

— Acum crezi cocóne Dinule ? ‘zise arnăutul. 

— Da, răspunse Dinul; ași dori însă să sciii prin ce mijl6ce 
ai săvîrşit această mare faptă ? 

— Forte lesne, cocóne. 

— Cum? 

— Mam strecurat în ordia (lagărul) pandurilor cu meșteșug ș 
leam spus că sunt dintre mavroforii lui Ipsilant; ei aŭ început 
să mă întrebe despre multe, după obiceiul ostașilor, Atuncă am 
început şi eŭ să laud pe Ipsilant, și săl rădic până la cer; 
le-am spus că avem căte trei-zeti de lei pe lună, şi tain îm- 
belșugat de carne, pâine și vin. Bieţii olteni, auzind aceste 
laude, rămaseră cu gurele căscate. Le-am mai spus că ostașii 
lui Ipsilant sparg biserici, necinstesc femei și Ipsilanţ se preface 
că nu scie nimic, și ast-fel precum vă spui, le ziceam eŭ, nu e 


— 263 — 


nefer în oștirea nóstră care să nu aibă câte un pungoi plin cu 
pahmudele și dodecari. După ce le înșirai verzi și uscate, luai 

vre-o doi-spre- zece dintre ei gi mě pusei pe băatură, apoi către 
seară mai veniră “alţi două-zecă și plecarăm împreună după jafuri ; 
iar după ce s'a săvârşit tote nelegiuirile, silniciile şi omorurile 
ce ţi le-am povestit, m'am dus la căpitanul Orcă gii am spus 
tot ce se petrecuse ; el a spus lui Domnul Tudor, şi cele-l- 
alte le văzurăm amândoui. 

— Bravo, Năstase, eşti un mare om. 

Întrevorbirea acestor doui tilhari putea să urmeze mai de- 
parte, dar fu întreruptă de vocea strejarilor, cə păzeaŭ prima rază 
a lagărului. 

— Stareţi măre, — strigară panduri olteni văzând pe Pä- 
turică și pe sluga lui. — Cuvântul, bre! saŭ vă chitul la pă- 
mânt ca pe brabeți. 

— Suntem 6meni buni, voinicilor, zise Păturică, voindsă se 
încredințeze despre starea morală a sanetarilor. f 

— Cuvântul, înțelegeți voi, séŭ dăm foc flintelor! și de o- 
dată cu vorba îndreptară puscele spre dânșii. 

— Gorju, răspunse Păturică mulţumit și nemulțumit de cura: 
giul și statorniciea, oltenilor. 

— Pe cine căutaţi în ordiă ? 

— Pe căpitan Urdărânu. 

— Aide, intrați. 

Păturică dete pinteni calului şi înaintă în lagàr. 

Până ce Păturică va găsi pe căpitănul Urdărânul, noi vom 
atrage băgarea de s6mă a lectorilor noştri asupra stări morale a 
trupelor lui Tudor Vladimirescu, căci de la moralitatea gi dis- 
ciplina, oștirei depinde succesul bătăliilor şi cele mai strălucite 
fapte de arme. 

Oştirea lui Tudor, ca toate oștirile de aventurieri, nu avea şi 


— 264 — 


nici țeă putea să aibă acea disciplină rigurosă ceo întimpinăm 
în armatele regulate. Disciplina şi moralitatea nu se pot stabili 
în cinci, șease luni, şi armata lui Tndor nu avea o vechime 
mai marejde cât aceasta. 

Trebuia dar ca Tudor să fie mai puţin aspru cu nisce juni ce 
părăsiseră dulcețile vieţei liniștite, ca să se lupte pentru libe- 
rarea patriei lor, lipsiți de multe ori chiar de hrană gi alte ne- 
cisități ale vieţei; el însă servise în armata rusă gi moșt:nise 
de la dânsa acea asprime fără esemplu, care fu principala ca- 
usă a perderei sale: spargerea unei prăvălii, siluirea unei femei 
şi alte desordine de felul acesta și chiar de mai puţină impor- 
tanță, asprul căpitan le pedepsea cu decapitarea séŭ spânzura- 
rea; dar aceste cruzimi, în loc să producă efectul dorit, ele 
aduseră ura între căpeteniă şi ostaşi, iar resultatul acestei pasi- 
nni deveni funest pentru amândouă părţilel) 

Suntem în lagăr, să mergem înainte. 

Într'o căsuță de scânduri învelită cu trestie, erai patru juni 
căpitani legaţi de mult timp printr'un amor de acelea ce nuse 
găsesc de cât în cadrele militare. Doui dintr'ânșii fumaii, unul 
citea pe o carte, iar cel l-alt mângăia un câne de vânat, ce ge- 
dea încolăcit la picidrele sale. F.ţele lor erai coprinse de acea 
întristare profundă, ce vine din meditațiuni dureroase. Tăcerea 
ce domina în acel locaș trist întocmai ca inimile celor ce locu- 
iaŭ într'ensul, se rupse în fine; unul din junii ostași zise 
«elor l-alți: 

— Eï bine tovarăși, ce hotărire luaţi voi? 

— Dar tu, ce hotărire ai luat? 

— Eù unul nu iscălesc înserisul, gi întimple-se ori ce s'ar 
întâmpla. 


1) Vezi Cinran pag. 50 şi Istoria revoluţiunei elinesci de Tricupi şi 
Joan Filimon. 


— 265 — 


— Dar bine, nu te temi de mânia Domnului Tudor? 

— Nu mă tem de loc, pentru că doi iscăli sai moi iscăli, 
tot una face. 

— De ce? 

— Fiind că iscălind, plătesc cu capul ori ce neorînduieli 
vor face pandurii de sub căpetenia mea; de nu voi iscăli, mai 
zăă, căci Tudor mă va spânzura ca pe un nesupus!.. 

— Bine zici tu, mă Euescule. 

— Auzi acolo, reluă Urdăreanu ce tăcuse pân'aci. Auzi vorbă, 
să răspundem noi de faptele neferilor noştri; dar am văzut oști- 
rea lui Cutusof, oștirea, împărătească, cu hasna mare de bani, 
cu zaherele după dânsa, cu doftcri, cu spițerii; şi cu tote a- 
xestea ostașii spărgeaii prăvălii, furaŭ fete și nu li se tăia capul, 
nică îi punea în spânzurăt6re precum pune Tudor pe neferiții 
noştri, ce nu sunt de cât niște copii aduniți după cum s'a 
putut şi fără cea mai mică cunoștință despre datoria ostășească,. 

— Urdăreanul are dreptate, zise Enescu, reluând vorba. Noi 
m'am descărcat până acum nici o puşcă în vrăjmașii ţărei, şi 
vre-o câte va sute dintr'ai noștri aŭ căzut jertfă mâniei lui Tudor. 
Asta este o zaveră tainică împotriva vieţii n6stre şi nimic mai 
mult. Pentru aceasta ne-am părăsit noi părinții şi pacinicile 
îndeletniciri, ca să ne omóre ca pe niște vite ? 

— Ce trebue dar să facem? rostiră toți căpitanii de odată, 
ajintând ochii asupra Enescului și strângând mânerele iatagane- 
lor cu convulsiune. 

— Să nu iscălim neomenosul înscris ce ni se cere. 

— Să nul iscălim, repetară tinerii ostaşi. 

— Juraţi ? 

— Jurăm. 

În momentul când cei patru căpitani întorceaŭ fețele către 
răsărit și îngenuchiaii să jure, o lovitură se auzi în ușa casti. 


— 266 — 


— Cina este? întrebă Enescul puind mâna pe iatagan. 

— Omeni buni, răspunse o voce de afară. 

— Numele vóstre. 

— Căpitan Macedonski, Buluc-bașa Prodan şi Stolnicul Dinu 
Pătu ică, 

— Voi sunteți ? întrebă Enescul deschizând ușa, 

— Da bine, ce faceţi voi aci singuri? întrebară nouii veniţi; 
mă tem că vă sfătuiți ceva împotriva stăpânirei, adaose Mace- 
donschi cu un zâmbet întunecat, 

— Eŭ nucrez una ca aceasta, zise Păturică, silindu-se a da 
feţei sale un aer de încredere. 

— Nici eu, adaose Buluc-başa, Prodan. 

— Ia să lăsăm la o parte aceste secâturi, şi să venim la 
lucrul cel de căpeteniă, zise Macedonski, Ia spuneți, băeți, cum 
vi 8a părut omorurile de alaltă-eri ? l 

— Care omorui? întreba Păturică prefácêndu-se că nu scje 
nimic despre dânsele.. 

— Cei doi căpitani și trei panduri spânzurați de Domnul Tu- 
dor în sălciile din grădina Brâncov6nului. 

— Sermanii băeţi ! și pentru ce'i a spânzurat? 

— Pentru lucru de nimic, pentru că vrea şi pote, 

— Şi fiind că suntem proşti de ne supunem unui gide, res- 
punseră cei patru juni căpitani. 

— Aveţi dreptate, copii, zise Macedonscki, darce o să facem? 
el este stăpân și noi slugi: trebue dar să ne supunem. 

— Nu este adevărat, căpitane, zise Enescul înfuriat. Noi ne 
am sculat ca să ne luptăm pentr drepturile ţărei; să ne tră- 
miță dar în potriva, turcilor, care aŭ intrat în ţară că să mu- 
murim ca niște viteji, iar nu să ne omâre cu mârtea cea mai 
ruginósă. 

— Căpitanul Enescu are dreptate, zise Păturică văzând intri- 


— 267 — 


gilo sale reușind pe deplin. Astă tiranienu mai e de suferit, şi 
dacă nu veți lua măsuri, să sciți cu hotărâre, că toți câți sun- 
teți aici veți muri în spânzurătre. 

— Așa este, Stolnicul Păturică are mare dreptate, rosti 
adunarea întreagă. 

-— Oștirea, lui Ipsilant, pe ori unda trece, arde și jefuesce 
și cu toate acestea, Ipsilant n’a spânzurat nică un căpitan, nici 
măcar un nefer până acum, adaose Păturică. 

— Așa este precum zici; dar ia învaţă-ne Arhon Stolnice, 
ce trebue să facem, ca să scăpăm de acâstă fiară sălbatică ? 

— Nimic mai mult, de cât să vă alegeți altă căpetenie. 

— Dar Vine, noi am jurat să'i fim supuși și credincioși, zise 
adunarea întreagă a căpitanilor. 

— Aţi jurat, replică Păturică cu un zîmbet plin de amără- 
ciune și dispreţ, dar nu sciți voi că jurămiutele nu sunt decât 
niște marafeturi născocite de Domnii și căpeteniile norâdelor ca 
să despde şi să omoare pe supușii lor mai cu înlesnire și fără 
temere ? 

— Ce vorbescă dar să facem? 

— Faceți ce veți voi; lăsaţi pe Tudor să vă tae ca pe yite. 

Aceste din urmă cuvinte, fiind pronunțate de Păturică cu 
un mare dispreț, ascuns sub masca nevinovăţiei, produse un 
efect stranii în inimile căpitanilor ; cei mai maturi dintr'ânșii 
erai pentru călcarea jurământului şi alegerea altor căpetenii ? 
junii din contră ţineaii mult la jurământ, dar ereaii de părere să 
facă o revoluțiune, prin care să silească pe Domnul Tudor a le 
da garanţii solide, pentru încetarea vărsării de sânge pe viitor. 

Aceste idei fură discutate cu sgomot mare; partidele începură 
a se incrimina și a se amenința una pe alta; se pâte că ar fi 
vărsat chiar sânge nevinovat, dacă nu intervenea Păturică, care 
vedea în această atitudine zădărnicirea viselor sale cele ambiţi6se. 


— 268 — 


— Opriţi-vă, fraţilor, zise el intrând în mijlocul înfuriaţilor că- 
pitani. Și unii și alții aveţi dreptate, dar înțelepciunea cere să 
alegem un mijloc prin care să putem ajunge la luarea măsurilor 
de asigurare pentru viitor. Mijlocul acesta îl cunosce numai eŭ. 

— Arată-ni’l și nouă. 

— Bucuros, dacă făgăduiți că veţi urma poveţile mele. 

— Făgăduim, ziseră toți de odată. 

— Să aşteptaţi șeapte zile, și dacă pân'atunci Tudor nu va 
mai omori pe nimeni, să ne adunăm iarăși aici și să chibzuim ` 
despre cele ce trebue să facem; iar dacă în cursul acestor gea- 
pte zile omoruri vor urma ca în trecut, atunci să părăsiți pe 
“Tudor şi să vă alegeţi de căpitan pe Macedonski, și hagi Pro- 
dan. Vë mulţumiţi flăcăi, ori ba? 

— Ne mulțumim. 

— Din tótă inima ? 

— Din tótă inima. 

— Atunci dar, faceţi amândouă tarafurile câte un înscris, şi 
după ce le veţi iscăli, să mi-le dați mie în păstrare, ca după 
“trecerea celor șapte zile, să no adunăm iarăşi aici, ca să pede- 
psim pe cel ce'și va călca cinstea și iscălitura. 

— Să se facă înscrisurile, zise Macedonski, silindu-se să 
ascunză bucuriea ce simțea în inimă. 

Înscrisurile se făcură și se dederă în mâna lui Păturică, iar 
după aceia chemară doi panduri şi'i trimiseră să aducă de mân- 
«care ȘI băutură. 

Cina, dură mai mult de două ore, și pot încredința pe Jec- 
torii noștri, că nu avea nică cea mai mică asemănare cu cina 
celor geapte înţelepţi ai Eladiei; iar pe la mezul nopţii, 6speţii 
își luară rămas bun uni de la alți, şi se duseră fii-care la lo- 
cuința sa. 

Păturică încălică pe armăsar și se îndreptă spre București 


— 269 — 


urmat de complicele sei. Bucuria lui era nemărginită din causa 
marelui resultat ce dobândise cu atâta înlesnire. 

— Fi, Năstase, zise el arnăutului, aruncând câte-va priviri 
în lături ca să se asigureze despre vre-o cursă, ce is'ar fipu- 
tut întinde de inamicii sei, ia spune-mi, cum ţi-ai petrecut tim- 
pul cât ai lipsit de lângă mine? 

— Bând şi mâncând cocóne, să fie cu ertăciune. 

— Și cu cine ai fâcut tote acestea? 

— Cu amăuţii lui Buluc baga Prodan. 

— Ia, spue-mi ce mai zic ei despre mersul treburilor ? 

— Omorurile de a-l-altă eri “i-a turburat forte mult, coe6ne: 
unii vor să fugă la Ipsilant, alții la Buluc-bașa Sava, și sunt 
forte puţini cei care voesce să mai rămâe în ordia lui Tudor; 
apoi unde mai pui şi blestematele de înscrisuri ce... 

— Ce înscrisuri sunt acelea ? 

— Domnul Tudor cere înscris chezăşie de la toţi căpitanii, 
pentru purtarea neferilor de sub ascultarea lor. 

— Și ei o să dea? 

— Vai de ei de vor da, 

— Da de ce? 

— Pentru că mâne s6ră o să se calce patru case boieresci. 

— De unde scii tu acâsta? 

— 0 sciù, că “iam îndemnat eŭ. 

— Aferim, Năstase, dar ia spune-mi, o să seţie ei de cuvânt? 

— Negreşit, fiind că o să fiii cu dânşii şi o să'i ţii de scurt. 

— Silește-te Năstase cât vel putea s'o scoţi la cale cu bine, 
şi vei avea de la mine o sută de mahmudele bacșiș. 

— Sci ce cucdue Dinule? Fă-mă mai bine Polocovnie de 
judeţ, și nu'mi mai da acele mahmudele. 

— Prea iute mergi, dragul mei Năstase. 

— Ba nici de cum, cocóne Dinule. Moruz Vodă a făcut pe 


— 270 — 


Arnăutul săi Ispravnic; de ce oare Domnia ta să nu mă faci 
pe mine Polcovnic? 

— Fii cu minte și te voi face. 

Conversaţia călătorilor noștri trecu de la o cestiune la alta, 
şi numai atunci se întrerupse, când caii se opriră ca din instinct 
la porţile caselor lui Păturică. 

Arnăntnl descălică după cal, și deschise porta stăpânului sei, 
carele sărind cu iuțeală după frumosul armăsar, se duse drept 
în iatacul săii de dormit ca să'și aline printr'un dulce somn 
agitaţiunea ce'i pricinuise marele seii succes. 

Acum vino tu Morfeă, care închiză ca duleâță ochii plugaru- 
lui ostenit de munca zilei, şi pe al tinerei mume ce vegheasă 
lângă micul ei copilașii; veniți și voi vise amăgitbre, care 
deschideţi avarilor minele de aur ale Americei și prin închipuiri 
măgulitâre uşuraţi suferințile sclavilor, și faceţi pe devoți să gu- 
ste din fericirea paradisului. Părăsiţi întnnecósele vóstre locașuri 
şi veniți în camera acestui infam, ca să'i închideţi ochii prin 
narcotica vâstră- suflare; daţi”i vise fiumâse; faceţi să dispară 
după fruntea, lui acele încrețituri săpate de infamie și crimă. 
Dar mă tem că voi nu veți putea să/l adorniți, căcă pasiunea 
care mușcă fâră milă din rărunchi lui, este mult mai mare de cât 
magica vóstră putere. Este setea de mărire care îndâmnă pe Cesar 
a trece Rubiconul înarmat, ca să înfigă pumnalul în inima re- 
publicei romane; ceste mândria și r&sbunarea, care silește pe tyranul 
Hipias a veni în patria sa cu Perși lui Darii, spre a o face să 
piară prin foc şi sabie!..... El va fi mâne stăpân absolut peste 
o parte din țéră, şi dacă fatalitatea va voi, pote să devie 
biciul țârei întregi. 

Ciocoiul avea în adevăr necesitate de repaos, ea să'și restai 
bileze puterile fisice slăbite de atâtea, sguduiri morale; dar som- 
nul na puted să închiză pleopile ochilor sei, cui tâtă silința ce 


— 271 — 


întrebuința, ca să pótă adormi un moment măcar. 

Orele nopţei sunt forte lungi pentru cei ce nu aŭ somn, și 
mai cu seamă pentru aceia a căror consciință este pătată de crimă. 

Păturică vazând neputinţa de a dormi, cearcă a se distra prin 
lectură; luă dat o carte după masă, și deschizându-o citi din 
întîmplare, aceste cuvinte: „Văzut'am pe cel fără de lege înăl- 
„țându-se ca chedril Libanului, puţin însă şi el nu mai era, pu- 
„terea și mândria lui perise cu sunet.“ Acest verset din psalmii 
regelui poet, ce făcea alusiă la dânsul, îl făcu să închiză cartea 
şi să puie mâna pealta, dar deschizând-o și pe aceia, dete peste 
maxima ac6sta: „Şi ce va folosi omului de va câștiga tóte avu- 
tiile lumei acesteia şi își va perde sufletul ?* Trinti cu mâniă și 
această carte ; sculându-se după pat începu a se preumbla prin 
cameră cu fața descompusă de nedormire. 

Nóptea în fine se pregătea a părăsi emisferul nostru. Un 
sgomot de căruțe şi voci omenești anunța deșteptarea poporului 
şi punerea lui în mișcarea obicinuită de tóte zilele. 

Ciocoiul se plimba neîncetat căutând în osteneala corpului 
somnul ce'l părăsise, dar de odată urechia lui fu lovită de vo- 
cea nasală și ascuțită a unui precupeţ, care cânta întrun fel 
comic cântecul acesta : 


„Ispilanti feld-marşal 
„Deca pende vinărar 
„Ofițerii cei mai mari 
„Bragagii și covrigari.“ 


Nu scim caro va fi fost adevărata impresiune ce produse în 
spiritul crocoiului aceste versuri, care cu multă contisiune de- 
scrieaŭ atât de bine pe capii eteriei greceşti ; scim numai că un 


zîmbet de feară sălbatică apăru pe buzele sale, și se perdu cu 


-iuţeala fulgerului. 
Sunt crime care spăimântă pe cel mai mirșav și mai degradat 


— 272 — 


tilhar, dar Pătmică avea o natură de fer; el se afla în preziua 
vânzării celui mai mare bărbat al Romăniei, şi cu tótă groză- 
via acestei crime, consciința lui nu eră încă turburată ; şi dacă 
îl văzurăm neliriştit, acesta este efectul acelui neastîmpăr, ce 
simte tot omul ambițios când reușește în planuril sale, iar nu 
al remușcării. 

În fine, după câte va momente de cugetări adânci, el se puse 
pe pat și adormi, 


— 273 — 


Alex Ipsilant, mare gcneral de Brigadă al armet GQrecescă. 


n ———— 


Fi acicula 18. 10 bani în tótå ţara 


' 


CAP XXXI. 
ALESANDRU IPSILANT ȘI ETERIA GRECEASCĂ. 


Revoluţiunea grecilor din Elada și din cele-l-alte provincii ale 
imperiului Othoman, privită din adevăratul ei punct de vedere, 
este plină de severitate și de o lugubră maestate. Când grecii: 
bătrâni și tiueri, femei și copii, luară armele în mâni, nu o 
făcură aceasta pentru desființarea uuei legi apăsătâre 6re-cum, 
nică pentru gonirea unui tiran ordinar, care întârzie dar nu di- 
struge cu totul progresul unui popul. Eí se rădicaseră ca să se 
libereze de sălbaticele orde othomane, ce de mai mulţi secoli le 
viola cons6rtele şi fecirele, le pângărea religiunea și îi omora 
după capricii prin cele mai nesuferite torture. 

' Planul acestei revoluțiuni era să rescóle tite popbrele din 
Orient, şi la o zi hotărită, să se arunce asupra turcilor şi să'i 
sărobească de odată. 

Între comandirii aleși de comitetul revoluționar ca să pue în 
lucrare această mișcare, de la care atirna liberarea saù desăvir- 
şita peire a Greciei, era și Alesandru Ip-ilant, 

Consiliul yevoluționar, basat pe sentimentele patriotice ale 
acestui june, şi pe esperienţele lui în arta resbelului, îi încredin- 
fase una din cele mai grele părți ale întinsului plau de re- 
voltă, 


— 275 — 


El dar căta să treacă Dunărea prin Romănia, ca să revolteze 
“populaţiunele slave din Turcia, și pus în capul lor să străbată 
Bulgaria, Tracia şi Macedonia, spre a se uni cu grecii din E- 
lada, Ipir şi Thesalia, și a combate împreuuă și cu succes ar- 
matele othomane puse în confusiune prin această, generală insurecţi- 


ure. 
Planul era bine combinat şi póte că ar fi reușit în tótă 


întinderea sa, dacă armata lui Ipsilant ar fi avut disciplina gi 
moralitatea ce s'ar fi pretins de la niște ómenï cari Inaseră ar- 
mele în mâini pentru o cauză atât de sacră. Dar aceste virtuţi 
lipseaii, sai cel puţin eraŭ forte rari în armata lui Ipsilanti) 


1) Ca să nu trecem de calomniatori, punem în fața lectorilor noştri 
proclamația lut Ipsilant, dată către armit: sa, câvd s'a văzut silit a 
o părăsi şi a trec> în Austria Dintr'acest document necontestabil se 
póte convinge fiă-care, că armata lui Ipailant eră în mare parte com- 
pusă din tilhari de drumuri, laşi şi trădători. 


Proclamaţia Principelui Al-sandru Ipsilant dată în fuga sa 
din Romănia, 


“ Raebeloici ! Nu! nu mat voesc a profana acest savru și onest nume 
„chemânda vă pe vol ast ful. Turmă frie6să de 6meni! Trădârde şi 
„actele vóstre sediţid:e mă silesc a vă părăsi. Da aci înainte ori ce 
„legătură între voi şi mine este ruptă. Atât numai că îmi va rămânea 
„în fundul snfl-tului rușinea că vam comandat. Vot aţi calcat j trămin- 
„tele, aţi vândut pe Dumnezeă și patria, m'aţi vândut și pe mine 
„Chiar îu minutul în care speram a învinge saii a muri cu vol. Ast- 
„fel dar vă părăsesc. Adresaţi-vă turciior, cari singuri sunt demni de 
„ideile și t-ndiuţele vóstre. Pârăsiţi pădurile, coboriţi vă din manţi, 
„aceste asiluri ale fricei vóstre, şi mergeţi la turci să le sărutiţi mì- 
„nele încă fumegând de sacrul sânge al supremilor preoți, patriarhi, 
„episcopi şi o mă de alți fraţi de af voştri inocenți, masacrați fără 
„milă. Dar grâbiţi-vă a vă cumpăra sclavagiul cu vieața vóstrá, ca 
„preţul ondrel femeilor şi copiilor vostri. 

„lar vul, umbre ale adevăraţilor elint din sacrul batalion, care ca 
„trădare aţi căzut victimă fericirei patriei vóstre ! Vuvu6, recunoacința 
„compatrioţ lor vostri. Puțin va trece şi se va înâlţa Col6na, ce va 
„face nemuritâre numele vóstre. 

„In htere aprinse suut îns-mnata în fundul inimei mele numele 
„amisilor mae', cari mi-ai arătat pâuă în sfîrșit încrederea şi sinceri- 
„tatea lor, Adacerea lor aminte va recori tot d'auna sufletul mei. 

» Daă dispreţului general, dreptăţii legilor şi blăstomului compatrioţilor 


— 276 — 


Să mai adăugăm gi disprețul ce aveai grecii asupra românilor” 
și slavilor, plus ideile de pan-elinism, ee Ipsilant și căpitanii 
lui le manifestaă cu atâta nşurință în fața acestor populi pe 
cari trebuia săi lingușească, şi ne vom convinge despre tris- 
tul resultat, ce avu mișcarea, grecilor în principate. 

La 22 Februare din anul 1821, Ipsilant trecu în Moldova 
şi se declară liberator al naţiunei grece, iar după acea dete 
mai multe proclamațiuni priu care asigura pe moldoveni, că pe 
cât timp va sta armata, sa acolo, nu vor suferi nici un răă de 
la dânsa; dar faptele deteră o aspră desmintire acelor frum6se 
proclamajiuni, căci pe dată urmă asasinarea neguțătorilor turci 
din laşi şi Galaţi şi jafurile cele ne mai auzite. 

În fine armata eteriei, mărită prin corpul lui Vasile Caravia 
și Iordache Olimpie, intră în țara Românească, iar la 25 Mai 
ajunse la satul Colintina și formă acolo cuartirul ei general’). 


„pe călcătorul da jurământ și vânzătorul Ciminar Sava, pe spionii şi 
„pe cel d'ântâi ce îulesniră desertările, pe Constantin Duca, Vasilie 
„Barla, Gheorghe Manu fanariotul, Crigorie Şuţu fanarivtul şi pe 
" depravatul Nicolae Scufu. 

„àse uenea arilis gi lui Vasilie Caravia titlul de camarad de arme- 
„pentru nesupunerea și necuviinciósa lui purtare. 

Râmnic, 8 Iunie 1821. 
Alesanăru Ipsilant 


(Vezi istoria Romăniei de Palanzof) 
1) Mil“ţia Eteriştilor era compusă din corpurile gi despărțirile acestea : 


Intâiul corp sub comanda lui Nicolae Ipsilant se 
alcătuia din : 


Tagmatarchia In! Duca. . . . . ne te a eee e 1,930 
Biliarchia lut O-fana. . 3u0 
Despărțirea lul Ghica Gin escorta lat AI. Ipsilanti alcătuită din 
sri. ... . a); "e 60 
Despârţirea vi Minu. . a tetat an can ae Ar i aria DOR 
i lui Costa Balticos St DVE OR i aie e. cl e uta ai 60 
= lui Caloiani . . a a a’ ‘ʻe 100 
Cazacit . a a a a OO 


— 277 — 


Ipsilant priimi închinăciunele Dboiărilor, ale clerului şi pe ale 
“tuturor tagmelor ostăşeşti şi neguțătoreşti. Lingușirile însă ce 
i se făcea în tóto zilele de către fanariotă și câți-va români 
corupți, ce voia să esploateze eteria în interesul lor, ameţise 
forte mult capul acestui căpitan ; dar tocmai când bietul om 
se obicinuise cu viaţa şi pompa Domnească la care începuse se 
aspire, primi trista scire să turcii aŭ intrat în ţară prin mai 
multe părți, și că ei se îndreptează asupră'i cu forțe considera- 
bile ca să'l sdrobească de odată. 

Aceste sciri nefavorabile îndemnă pe Ipsilant să'și rădice 
lagărul de la Colintina și să/l aşeaze la Tirgovişte, loc forte 
priincios pentru apărare şi mânuirea intrigilor sale în contra lui 
Tudor Vladimirescu. 

După ce el işi așeză oștirea în lagăr fortificat ca șanțuri, 
şi trămiso despărțiri mici de arnăuți ca se coprinză strimtorile 
muuţilor, spre a se putea refugia la cas când oştirile turceşti 
ar fi îuvins pe ale sale, se deda apoi cu totol la realizarea pla- 
nurilor sale celor ambițidse. 


Al dnagilea corp sub comanda luni George Ipsilant. 


Tragmatirchia Iut Caravia . . . o. cc cc... 350 
Hiliurchia lut Colocotroni . , . . cc... . 275 
> lur Vasile Tudorov . . . . . . . . . . 350 
Despărțirea lui Mihail e o. cata e Tafta căiapete E E a S K: 
Ulaniy lui Tarcovski . . ip CE an a a al zei tai aula ode 70 
Ecorta principelui Cantacuzin. . .. aa a aa PE AS 50 
1.275 
Al treilea corp al Olimpianului Iordache. 
Ara e a a e e e e e a e e da d a00 
Al patrulea corp al lui Căminaru Sava 
Arnăuţi de sub comanda lui Sava . . rit odată a da 800 
à = 3 lui D-li bai Michale d său fi Ea 120 
k š s lu Ghencea . . . : . . e 100 
1,020 
Batalionul am, O E A 45u 


. Despărțirea Moldovenilor. 


— 278 — 


Într'o zi el se afla singur în camera sa absorbit; în meditaţi- 
uni, dar când se deșteptă din acea momentaneă uimire, văzu 
pe Păturică stând cu mâinele la pept şi smerit ca un călugăr. 

Fanariotul îl fixă puţin, apoi îi zise fără preambule : 

— Ja spune-mi, archon Stolnice, cum merg trebile nâstre? 

— Forte bine, măria ta. 

— Tălmăcește-mi, ce înţelegi dumniata prin acest forte bine? 

— Chârtiile acestea te vor pliroforisi mai bine de cât mine, 
măria, ta, răspunse ciocoiul cu aer triumfător și presintând lui 
Ipsilant cu mândri înserisurile căpitanilor. 

Fanariotul le citi cu multă nerăbdare, apoi după ce privi pe 
Păturică cu un fel de admirara amestecată cu dispreţ, zise: 

— Încep acrede, arhon Stolnice, că Elciul care te-a sistisit 
la mine, wa cunoscut bine darurile ce aï; damniata ești un om 
mare! întrecă în isteţime chiar pe Neserlode al Rusiei! dar ești 
cam... adaose fanariotul cu aer badjocoritor. 

Ciocoiul suferi acâstă umilire cu sânge rece prefăcut, ba încă 
făcu și cite-va complimente ca să ascunză și mai bine turbu- 
rarea sa. 

— Dar dacă omorurile vor înceta? adaose Ipsilant, atuncă 
aceste înscrisuri vor rămânea chârtiă albă; ai, cezici? 

— Zic, măria ta, că omorurile s'aii săvirșit ; doui arnăuţi de 
ai lui Prodan s'a spânzurat la puţul de piatră după podul Ca- 
licilor, doui în dealul Spiri şi unul dinainteu lagărului de la 
CotruceLi. 

— Dar căpitanii cu înscrisurile, ce zic ei despre acesta ? 

— Nimic pe față, dar într'ascuns aŭ și ales de căpetenii 
ale lor pe Macedonski și Prodan, și acun nu așteaptă de cât 
vreme cu prilej ca să omâre pe Tudor. 

— Forte bine, dar ei pote să'şi schimbe gândul. 

— Nu, măria ta; sunt atât de bine încredințat despre acâsta 


— 279 — 


în cât aşi putea chezășui cu capul mei, că de astă dată ei se 
vor ţine de cuvânt. 

— Astea suut vorbe arhon Stolnice; et cunosc forte bine 
pe români. Ei îți făgăduesc astăzi totul şi mâne no'ţi dă nimic. 

— Ai dreptate măria ta să te îndoestă, fiind că na cunosc 
întîmplările din urmă. 

— Care întîmplări, vorbeșee. 

— Omorurile din nrmă. 

— Altele prâspete! spune-mi de grab. 

— De la rădicarea lagarului din Cotroceni gi până la Gole- 
sci, a spânznrat peste trei-zecă de panduri, tot băieți tineri unul 
şi unul. 

— Ce spui arhon Stolnice! s'a întîmplat tote acestea? 

— Ai răbdare măria ta că n'am sfirșit, esclamă ciocoiul 
mândra de triumful stă. 

— Vorbesce, căci mor de nerăbdare, 

— După ce ajunse Tudor la Golesti, află prin iscodele (spioni') 
sale, că patru din cei mai voinici căpitanil) nu voesce să dea 
înserisurile cerute, și numai de cât spânzară pe doui dintre dân- 
gii în niște sălcii; în sfirșit daca măria ta voescă să te încre- 
dințeză și mai bine, că m'am tinut de cuvânt, dă-mi pe căpitan 
Iordache cu două sute de arnăuţi gi îţi jur că'ţi voi aduce pe 
Tudor legat cot la cot. 

— Bravo arhon Stolnice! acum te înțeleg; și deschizând ușa, 
chemă pe grămălicul sei și îi zise: — Spune lui Iordache să iea 
două ortale de arnăuți aleși, și să se ducă la Golesti cu dumn6- 
lui, şi să împlinească cu strășnicie ori ce'i va porunci. 

Grămăticul plecă capul până la pământ şi eși împreună ca 
Păturică, 


1) Aceşti patra căpitan! se numiaă: I6a Oireă, Ghiţă Cutui, Ene, 
Enescul şi I6n Uidireanul. Doi dintre e, cunoscând gâ dul lui Tudor, 
grăpară prin fugă, iar pe ce-l alţi "i aŭ spânzurat. (Vezi Oiorarul pag. 
83—84). 


CAP. XXXII 


CU ROGOJINA APRINSĂ 'N CAP ȘI CU JALBA 
IN PROȚAB. 


România, acâstă țéră măndsa și împodobită de natură cu tóte 
darurile, a fost ursită de s6rtă să sufere tote relile fisice gi 
morale; cutremurile de pământ, inundări!e riurilor, epidemiile 
omorîtóre, incursiunile ordelor barbare, jafarile domnilor fanari- 
oți şi spoliarea sistematică a  oștirilor rusesci; tóte aceste 
flagele pustiitore păreau create de fatalitate numai ca să nimic6- 
scă acâstă nenorocită ț6ră. Dar ea a resistat cu bărbăţie la tóte 
lovirile, a mers pe calea însemnată ei de provedință purtând pe 
umeri crucea martyrului ca mântuitorul lumii. . 

Au fost în adevăr timpi când suferinţile sdrobiseră enragiul ro- 
mânilor. Inimicii noștri crezând că luxul şi moliciunea întrodusă 
de dânşi, aŭ stins în inima poporului român simțimîntul de na- 
ţionalitate și libertate, săltaŭ de bucurie, dar se amăgeaii; căci 
românul se descepta tocmai la timp, şi cu armele în mână, le 
proba că este incă iii și gata a se lupta pentru drepturile sale. 

Rovoluţiunea de la 1821, ce este ea re, ducă nu vocea di- 
sperări ridicată în contra apăsării? Oare mu arată ea de ajuns 
pe un popul vii şi hotărît a muri séŭa trăi pentru libertate ? 

Dar să ne oprim aci şi să arătăm lectorilor noștri posițiunea 
țerei înainte şi după 1sbucnirea acestei revoluţiuni sociale. 


— 281 — 


Desele năvăliri ale oștirilor lui Pasvantoglu și ale altor paşi 

resvretiți în contra împărăției turceşti, spăimântaseră atât de 
mult pe locuitorii ţerei, în cât îi făcuse să devie un popul apró- 
pe nomad şi gata în tot momentul ași părăsi locuința şi ro- 
dul ostenelilor sale, ca să'și scape viața în crăpăturiie munţilor 
saii peste hotarile țerei, unde nu putea să'i ajungă iataganul 
manafului şi lăcomia de bani a fanariotului. 
t Resbelul Ruso-Tarcese, început la 1806 şi terminat la 1812, 
slei țéra și pe locuitori ei atât de mut, în cât comandiri arma- 
telor rusesci, supuseră chiar pe preoţi și diaconi ale da proviant 
gi care de transport; ba încă pentru rușinea omenirei, s'a văzut 
în acea campanie fapte, care indignase pe tot omul cu inimă 
'drâptă. Comisarii de aprovizionare ruși după ce că cerea mai 
multe provisiuni de cât le trebuia, apoila plecare le vindea 
inapoi sărmanilor locuitori stricate și cu prețul întreit mai mult 
de ceia ce costaŭ. 

Domnia lui Caragea, de gi pe la început promite ceva pentru 
uşurarea țerei, dar maï îu urmă căzu și dânsa în greșelile do- 
mniilor trecute : funcțiunile cele maï însemnate se dedea, greci- 
lor veniți cu domnul din Stambul, iar boerii români eraŭ dispre- 
țuiță şi esi'ați dacă cutezaui a'şi apăra onórea. 

Veniturile țerei se vindeaă în total la favoriţii greci, care de- 
spoiaŭ fără milă pe nenorociţii locuitori. Dreptatea se vindea pe 
bani, gi când se intimpla vre-o judecată între un fanariot și un 
român, ori cât de lămurit ar fi fost dreptul românului, procesul 
se câștiga de fanariot. 

Aceste mari şi ne mai auzite nedreptăți siliră pe dianul, 
Grua şi alţi, a se face tilhari de drumuri şi ași răsbuna, omo- 
rînd pe fanarioți și pe ciocoii parvenți, și ajutând pe săraci. 

Jată jalnica stare în care se afla țéra înaintea revoluțiunei, 
dar ea deveni mai rea sub revoluţiune ; căci dacă sub un guvern 


— 282 — 


legal se comiteaă atâtea abusuri, 6re câte nu s'ar fi putut comite 
când o parte din ţâră se guverna deo căimăcămie slabă și fâră 
prestigii, alta de Ipsilant, iar restul de Tudor Vladimirescu ? 

Dinu Păturică, ca om dibacă în jafuri și mâncătorii, prevăzuse 
cât de mari treburi putea să facă într’o asemenea stare de lucruri, 
prevăzuse în fine că a sosit împărăţia ciocoilor, şi se pregătea, 
a se folosi de dânsa, 

Ast-fel dar după ce acest monstru comise fără cea mai mică 
sfială tote crimile ; după ce făcu să se verse atâta sânge nevi- 
novat pentru realisarea amhiţiselor sale planuri, el vându chiar 
pe Tudor Vladimirescu, omul cel mai mare al României, precum 
arătarăm în capitolul precedent. 

În ziua dar când el făgădui lui Ipsilant, căi va aduce pe 
Tudor legat, se puse în fruntea cohorte de asanini şi se în- 
dreptă către satul Golesci. Ajungând acolo se sfătui mai întâi 
cu Iordache, (Ghencia și Farmache, căpeteniile arnăuţilor ce'i de- 
dese Ipsilant pentru esecutarea trădării, apoi după aceia intră 
în lagăr și ațiță revolta. În fine Tudor fu prins și dus între 
arnăuți la Câmpu-lung, iar de acolo ha Tirgovişte unde mai în 
urmă fu asasinat. 

A doua zi după împlinirea acestei grozave trădări, Păturică se 
înfățișă înaintea lui Ipsilant cu acel aer de impertinență proprii 
asasinilor plătiți, şi după ce făcu închinăciunile obicinuite 
fanariotului, îi zise: 

— Să trăesci măria ta! Tudor Vladimirescu nufi va ma 
turbura, liniștea, de acum înainte. 

— Da dece? 

— Fiind că el nu mai trăesce. 

— Tămâlcesee-mi arhon Stolnice. 

— Astă n6pte, eŭ împreuuă cu căpitanul Caravia și câţi-va 
arnăuți lam luat din temniță și Pam dus pe malul iazului, apoi 


— 283 — 


după ce lam tăiat în mici bucăţi Pam aruncat în puţul de lângă 
grădina lui Geartolu. 

Ipsilant luă după masă o chârtie îndoită și dând-o lui Pătu- 
mică, îi zise: „Slujbă pentru slujbă arhon Stolrice. — Ține 
acest pitac; printrânsul te orînduese Ispravnic la Prahova şi 
Săcueni, şi dacă Dumnezei îmi va ajuta, precum nădăjduesc, te 
voi face Caimacam al Craiovei. 

Ciocoiul făcu trei temenele până la pământ, și sărută mâna, 
lui Ipsilant cu o recunoștință prefăcută, apoi ridicându-se în sus 
esclamă cu voce declamată : 

— Să trăeşti, măria ta; — să'ți ajute Dumnezeii, a te pune 
pe scaunul strămoșilor măriei tale pentru fericirea n6stră a ne- 
mernicilor măriei tale slugi. 

— Destul arhon Stolnice, destul; du-mi-te acum la Dumnezeii 
şi te silesce să faci fericirea locuitorilor acestor două judeţe 
ce'i am încredințat; dar bagă bine de s6mă să nu” facă prea 
fericiţi, mă întelegi? căci pâte să ţi se întâmple vre un ră. 

Ori cât era de prefăcut Păturică, tot nu putea să resiste 
acestor cuvinte pline de ironiă $i cu două înţelesuri; plecă dar 
capul în jos ca să ascunză întipărirea ce'i făcuseră, și după ce 
mai făcu o mătaniă până la pământ, se duse. 

După câte-va zile de ospeţe și veselii date amicilor săi pentru 
rădicarea sa la această mare și băn6să funcție, el plecă să ia 
în posesiune judeţile pe care devenise stăpân. Pe atunci ca și 
în zioa de astăzi erai la modă proclamaţiile gi profesiunile de 
crediuță. Ipsilant da pe î6tă zioa câte una, Tudor Vladimirescu 
asemenea, fără a mai vorbi de pitacile căimăcămiei lui Calimach 
Vodă, ce se lipia pe ziduri în tote zilile. 

Ciocoiul ajungând la Bucov, locul nascerei sale, porunci să: 
adugă pe toți boierii din amâ ıdouë judeţile, tóte isnafurile și 
pe opincari ; iar când mulțimea celor chemaţi umpluseră curtea 


— 284 — 


Isprăvniciei, el se arătă în privdor (balcon) şi le citi acâstă 
proclamaţiune- 
„Fiaţi, boeri, neguţători şi opincari, 

„Dumnezeiasca pronie milostivindu-se asupra acestei nenorocite 
„patrii, ma ridicat la vredniciea de Ispravnic al acestor două 
„judeţe. Dumnezeiă cel'a tot puternic scie mai bine de cât voi 
„toți libovul1) cel ferbinte ce arde îu inima mea penrru feri- 
„cirea vóstră. Să sciți dar cu hotărâre fraţi'or, că pe cât timp 
„voi fi cu voi, nimini nu va fi asuprit cu o para mai mult 
„peste ceia ce hotărasce nezamul. Ludele şi cele-l alte iraturi 
„ale stăpânirei, de acu înainte se vor împlini de către 6meni 
„cinstiți şi cu frica lui Dumnezei; mituelile şi mâncătoriile 
„tor lipsi cu totul. Cei năpăstuiți să vie la mine, și'și vor afla 
„dreptatea; căci doresc ca razele fericirei să străbată până la 
„bordeiul cel mai ticălos al opincarului. Amin, fiš, fiè. 

Coprinderea acestei proclamzțiuni și mai cu seamă accentul 
dramatic şi gesturile ritoricesci cu care o pronunțase Păturică, 
făcu o mare întipărire între auditori, căci ei nu cunosceaă încă 
adevăratul înțeles al proclamaţiunilor.. 

Primele zile ale administrărei lui Păturică, fură consacrate 
în scoterea amploiaților celor vechi și orînduirea altora, cari 
să corespunză cu inteuțiunile sale. Intre aceşti noui ciocoi aleşi 
de Păturică după chipul şi asemănarea sa, era și unul numit 
Nâgu Rupe-pele, om născut să fie calăi, şi care se silea prin 
cruzimi nè mai auzite a nu'și strica reputațiunea pronumelui săă. 
Pe acesta îl alese Păturică de împlinitor al tuturor jafurilor ce făcea. 

A descrie cu de amenuntul despoiåyile şi casnele ce suferea 
locuitorii de tote clasele, de la acest monstru, ar fi o lucrare 

"de care peana n6stră B'ar indigna. E de ajuns a spune numai 


1) Dragostea sai amorul. 


— 285 — 


că birul se împlina, de la sărmanii săteni de câte tre! și patru 
ori pe an trimestru; taxidarii luai întreită zeciueală pentru oe- 
Tit, erbărit, tutunărit şi vinărit, și când sătenii nu mai avea cu 
ce să plătească, îi ungea cu păcnră și îi lega de copati casă 
i înţepe viespele și țințani, apoi le vindea dubitocele gi după 
ca îi sărăcea cu desăvirșire, îi închidea în coșiare cà să nu p6- 
tă reclama le st&pâuire. 

Într'o zı Dinu Păturică sta închis într'o odaiă împreună cu 
Neagul Rupe-piele, şi încheia socotelele trimestriale. Suma adu- 
nată se rădica la o ţifră de patru ori mai mare de ce s'ar fi 
cuvenit după lege. 

— Puţini bani, Neagule, forte puţini, zise ciocoiul ; eii cre- 
deam sa'mi aduci trei mii pungi de bani. 

— E! e! cocóne Dinule, mulțumește-te și pe atât. 

— Și de ce așa, când am fi putut să strângem mai mult? 

— Dar bine cocâne Dinu'e, de unde eram să adun atiîţi bani ? 

— De la țărani nerodule! săi legi cot la cot și să le pră- 
jeşti pepturile pe lângă foc, și vei vedea cum o să scóță la bani. 

— Tâte acestea le am făcut, ba încă și mai mult: "i am 
spinzurat cu capul în jos, le am bătut țepușe de trestii pe sub 
unghii, le am luat chiar lucrurile din case și leam vândut; ce 
voesci să mai fac? 

— Ia spune-mi ce ai făcut cu cele două Bute ae vaci care 
le cere Ipsilant? 

— Am urmat poruneei ce'mi ai dat: am luat opt-zecă de 
slujitori cu mine, şi în puterea gârbacilor șia trâutelelor, am 
strâus opt sute de vaci în loc de două sute. 

— Bravo Nâgule; și cu ce preţ le ai cumpărat, ia spune-mi ? 

— Câte lei trei de vită.! 

— Iar după acea ce ai făcut? 

— Am trimis două sute lui Ipsilant; iar pe cele-t-alte le- 


— 286 — 


am vândut iarăși țăranilor cu câte lei cincj-spre-zece una. 

— Ado bani *nc6ce, zise Păturică cu o lăcomie nedescriptibilă. 

— Nâgu Rupe-pele începu să numere banii şi Păturică săi 
stringă cu lăcomie; dar când se- afluii amândoi ocupați cu licu- 
idarea acestei îngrozitâre hoţii, 6re cine bătu în ușa camerei cu 
multă violență. 

Păturică strînse banii în grabă; apoi zise; 

— Cine bate la ugă? 

— Eŭ Cocóne. 

— Şi ce vrei, spune? 

— Ifi aduc o ștafetă de la Ipsilant. 

— Ado'nedce. 

— Poftim cocóne, adaose Năstase «Arnăutul. 
Ciocoiul deschise ușa și luă ștafeta din mâna lui Năstase arnă- 
utul, care devenise acum Polcovnie de judeţ, apoi citi ștafeta, 
şi o trânti pe masă. 

— Se vede că nu sunt bune mujdelele din această ștafetă, 
zise Nâgu Rupe-pele. 

— Nici de cum, răspunse Păturică distrat. Imi cere două 
sute mii lei. 

— Dar bine abia sunt trei zile de când i-ai trimis bani. 

— Îmi mai scrie iar că turciia intrat în ţ6ră, și asta numi 
place de loc. 
Și mie asemenea. 

— la spune N6agule, cum am face noi să scăpăm aceste două 
sute mii lei din mâna lui Ipsilant? 

— Să nu trămitem. 

— Ba săi trimetem, dar să găsim vre-un tirtip, ca să'i luăm 
înapoi; ia caută tu un marafet, de să te văz? 

La aceste cuvinte Nâgu deveni palid; el înțelesese întunecâsa 


— 281— 


cugetare a lui Păturică, şi cu tótă fioritatea taracterului săi se 
înspăimântă. 

— Ai găsit mijlocul Neagule ? 

— Da cocâne Dinule. 

— Ia să vedem: 

— Pe de o parte numărăm banii pe mâna trimisalui şi luăm 
teşcherea, de primire, iar pe de alta, doui flăcăi îl ascâptă în pă- 
dure, îi dă... şi... 

— Și ne aduce banii înapoi. Aierim Nâgule! 

Cât tinu acest regim de terorism ciocorse, nenorotiți locui- 
tori din aceste două judeţe dederă jelbi neîncetat în contra til- 
harilor lui Păturică; dar aurul ciocoinlui paralisa tóte măsurile 
stăpânirei. In fine revoluțiunea căzu. Grigore Ghica Vodă se 
orîndui Domn, iar turcii se retraseră peste Dunăre. 

Aceste schimbări politice îndemnară pe țărani a se scula cu 
mic cu mare și a se înfățișa cu jalbă la Domniă. 

Era o privelişte jalnică pentru unom cu inimă a vedea pe 
nenorociții țărani în număr de patru cinci sute, îmbrăcaţi în 
trenje, desculți, veștezi la faţă, şi cu ochii stingi de sărăcie și 
alte suferințe; ba încă unii dintr'ânşii purtai pe corpul lor chiar 
semnile torturelor abia cicatrisate, iar cei de tot schidoliţi erai 
transportaţi în care cu boi. 

Ei intră îu Bucuresci pe la opt ore de diminâță, tocmai pe 
când Domnitorul se afla în divan, și ca să atragă mai mult 
atențiunea publică, unul dintr'ănșii făcu un sul de rogojină,și 
dându'i foc la partea de sus, îl puse în cap, apoi scoțând jalba, 
din sâu, o puse în vârful unui protap lung, şi intră în curtea 
domnească, 

Sgomotul ce produse acâstă procesiune mărită forte mult prin 
mulțimea norodului atras de curiositatea, lucrului, ajunse până 
la auzul domnului, carele eşi în privdorul palatului, şi primi 


— 288 — 


jalba din proțap chiar cu mâna sa. 

Domnul dede jalba marelui logofăt să o citéscă, și pe când 
acesta arăta cu vore tare tóte nelegiuirile lui Păturică, el le 
constata pe figurile gi în starea de miseriă în care erai ajunși 
nenorociţii jeluitori. In fine mânia lui ajungând pâuă la indignare 
strigă ca un lei: 

— Să vie ’ncoa Spătarul. 

Spătarul se presintă înaintea Domnitorului. 

— Archon Spătare, zise Ghica, să trămiți patru zeci de 
„arnăuți la Bucov, ca să ridice pe acel nelegiuit Ispravnic, să] 
„pecetluiească, și săl bage în ocna părăsită. Iar dnmniata, 
„archon Logofăt, să vinzi t6tă starea acelui tilhar, și să des- 
„păgubeşti pe acești săraci. 

Țăranii auzind cele poruncite de Domnu, ridicară mânile spre 
cer şi începură a striga: „Să trăești întru mulți ani măria ta! 
„Dumnezei să'ți răsplătească cu bine mila ce ai arătat către 
„Oi, nemernicii robi ai măriei tale“. 

Domnitorul aruncă asupra lor o privire plină de amor părin- 
tesc gi după ce îi încredință încă odată, că le va face dreptate, 
întră iarăși h divan. 


CAP XXXII. 
OCNA PĂRĂSITĂ. 


Intro dimineaţă din luna lui Mai, -doj slujitori de judeţ 
străbăteai plaiul ce duce la ocna Telega călări pe cai mici de 
munte. Aceşti cai, de şi eraă mai slabi de cât caii iesme ai lui 
Alesandru Dumas, aveai însă și ei calităţile lor, căci suiaŭ fără 
osteneală cele mai repezi dealuri, și conduceaŭ. pe călăreți pe 
marginea celor mai adiuci prăpăstii fără a'i espune la cel ma; 
mic pericol. 

Unul dintre cei doi slujitori era june şi purta la spate o 
flintă haiducească iar Ja brîù area două pistóle mari turcești ; 
cel d'al doilea era mai înaintat în virstă ; trăsurile feței sale 
pline de asprime, ochii săi sângeroși și sprincenele cele dese şi 
sbircite, arăta pe omul crud și gata a săvârși ori ce nelegiuire. 
El avea o geantă cu scrisori atârnată de gât, şi un cuțit mare 
arnăuțese pus la brâă. 

Era pe la opt ore ale dimineței; srele sta înfipt cu mân- 
driă pe bolta cea albastră a cerului, şi arunca de acolo dulcea 
sa lumină asupra munţilor plini de zăpadă și a câmpiilor în- 
verzite, iar razele lui străbătând prin norii de aburi, compuși 
din roua nopții, forma o mulţime de cureubee tricolore ce în- 
cântaă privirea. 

Fascicula 19 10 bani în tâtă ţara 


— 290 — 


Cintisa, și petrușelul făceaiă să răsune colnicele prin vocea lor 
ascuțită dar plină de dulceaţă ; ciocârliile se înălțaii în aer 
întocmai ca niște mici bombe, apoi se oprea în loc și bătând 
din aripi, umpleaii aerul de melodi6sele lor cântări. Prepeliţele, 
aceste inocente și fricóse păsări, ce se nasc și mor în iarba 
livezilor, şi în frunzele cele dese ale dumbrărilor, prin vocea 
lor monotonă, dar ritmică, părea că servă de regulator al cadenţe- 
lor acestui concert divin. 

In aceste momente, câud natura întreagă părea că înalță 
rugi de mulțumire către creatorul ei, cei doi slujitori de și de- 
dați cu asemenee sublime spectacole, nu rămaseră nesimţitori 
Îa priveliștea ceri înconjura. Eï se opriră pe loc gi priviră în 
tăcere magnifica panoramă ce 'le absorbis6 simțirile, iar maï în 
urmă unul din &i rupse tăcerea. 

— De multe ori am trecut prin plaiul acesta, măi Bádeo, 
dar nici odată nu mi s'a părut atât de mândru ca astăzi : munţii 
bare că’'nótă "în pară de foc, pasăriile ciripese cu mai multă 
dulceaţă de cât alte dăți ; chiar apele Doftanei par că dorm. Ce 
mândreţe LI 

— Aşia este, măi Vlade, tóte sunt precum zici, dar eŭ nu 
simţ nimic ; mì e inima închisă. 

— Și de ce, më Badeo? 

— De multe, măre! 

— Ți o fi mâncat lupul vre ò vită, sai te-o fi prădat zà- 
peiu ? 

'L Nu mi sa intimplat nici una din câte zici. 

— Ce ai dar de gezi aşia bosumflat $ 

— Ia mă gândesc la bietul cocânu Dinu, fostul nostra Îspră- 
vnic, că sunt trei luni de când şeade închis la ocna părăsită. 

“— Lasă să gează, că prea era nemilostiv și hrăpitor ; ţipă 
judeţul în mâna lui ca brâsca în gnra șearpelui: ' 


' 


— 291 — 


— ‘Aga este mă, da de, e păcat şi de dânsul. 

— Păcat ! dar bine, ai uitat cum ardea şi.căsnia pe Băraci? 
"Nu scii zicăt6rea românească : după taptă și. răsplată? 

— Ai dreptate, măi Vlade, a făcut în adevăr multe nelegiairi, 
dar l-a pedepsit Dumnezei de,ajuns. Ți aduci aminte, când pleca 
cu cercetarea prin judeţ ? ce mândru era, măre ! şi cât de bine 
îi şedea călare pe bidicul sei cel roib și pintenogl)! parcă 
-æra Făt-frumos din poveste, Ei bine, mă Vlade, wagi prinde cu 
“tine p'o vadră de vin, că, săl vezi acum, nu l-ai mai cunóşte. 

— Şi de ce, măi Badeo? 

— Ia mâncat necazul şi ocna părăsită. 

— Ce spui tu mă; se vede dar că este rii în ocna pără- 
sită ? 

—  Nevoiă mare, măi Vlade! ei de ași fi ca Vodă, în loe 
de a osândi pe tilhari la ocna părăsită, le ași tăia mai ‘bins 
capetele. 

— Da de ce, măi Badeo ? 

— Pentru că este de o miă de ori mai bine să omori pa 
om dintr’o lovitură, de cât să/l acizi cu încetul. Am văzut pe 
Radu haiducul pe care la băgat Caragea în ocna părăsită: 
era scii colea voinic din patru-zecă, rupea peatra 'n mână ; dar 
după ce a șezut numai șease luni în ocna părăsită, nu Pam mai 
cunoscut : îi crescuse barba de trei coți, ochii luceaă ca de stri- 
goi, surzise și ologise. 

— Şi a mai trăit mult, măi Badeo ? 

— Să vezi. Intro zi m'am coborit în ocnă săi due de mân- 
care, şi'lam găsit cu dinții rinjiţi şi sgârcit ca un ghem în 
culcuşul sei de pae; îl strigai odată, de doă, de trei ori şi 
nu'mi răspunse, îl mişeai cu mâna, dar cesă vezi? el murise! 


1) "Țăranii numesc bidie or! cè cal frumos, și iute la fugă. Simţul 
însă cel adevărat al cuvântului însemnează : cal pitic.ds Arabia. 


— 293 — 


— Murise ! 

— Ba încă negrijit și nespovedit ca un câine. 

— Sărmanul, ce păcat ! 

Cei doi slujitori își urmară mai mult timp călătoria absorbiți 
în povestirea "lor, dar caii de odată se opriră. Atunci ei văzură 
cu 6re care surprisă- că se aflai dinaintea Cămărăşiei ocnelor, 

Camărașul se plimba în acel timp pe prispa caselor, absor- 
bit cu totul in fumarea ciubucului sei. 

Slujitorii descălicară de pe cai, îi dederă poruncile şi se 
retraseră. Unul însă dintre dânșii făcu un semu de înţelegere 
cămărașului, apoi intră împreună cu dânsul în Cămărășiă, și 
după ce se așezară unul pe pat iar cel-l-alt pe o laviţă, înce- 
pură această întrevorbire : 

— EA bine, Neagule, zise Cămărașul așezându-se pe pat, ce 
mujdele mi aduci despre bietul coconu Dinu? 

— Forte bune, archon Cămăraș: am dou5 scrisori, una de 
la conțu, iar cea de a doua dela un boier, pe care nu'l cunosc.. 
Eŭ crez că Conţul a isbutit să scóță poruncă Domnească de 
ertare, ai ce zici ? 

— Pâte, dar eă unul nu crez. 

— Și de ce aga? 

— Fiind că cunosc prea bine pe Gmenii cei mari: ei ne 
linguşesc pe noi ăștia micii numai când aŭ trebuință de noi, 
ar când ne văd căzuţi în nevoi, ne dă cu piciorul ca la niște 
vase netrebnice 

— Ori cum va fi însă, te rog să'i dai aceste două scrisori 
mai în grabă, şi bi voi veni mâine de dimineață să ieaŭ 
răspunsul, 

Acest slujitor ce se interesa atât de mult, pentru scăparea, 
lui Pâturică, era Neagu Rupe-pele vestital mumbașir, prin care 
ciocoiul își săvirşea tote despoiările și cruzimile sale pe când 


— 293 — 


se afla ispravnic; el scăpase de urgie domnească numai prin 
fugă şi deguisare, iar acum se făcuse purtător al corespondinței 
dintre Păturică şi câte-va, persóna mari din Bucureşti ce se în- 
cercaŭ a'l scăpa din ocnă. 

Să zicem acum câte-va cuvinte și despre ocna părăsită de la 
Telega : 

Ocnele de la Telega sunt situate pe o câmpiă înconjurată 


de dealuri acoperite de păduri și udată de riul Doftaua ce o 
“traversează. 


Puţurile din care se scotea sarea se înpart în ocne lucrătóre, 
gi ocne părăsite. Aceste din urmă se numesc ast-fel că sunt 
lăsate în nelucrare, une-ori pentru că minerii le cred esploatate 
de ajuns și se tem să nu se surpe peste dânșii, iar câte odată 
din cauză că se găsesc isvóre de apă, ce împedică lucrarea. 

In timpul domnilor fanarioți, esista la Telega mai multe guri 
de ocne părăsite, dintre care uua servia de închistre pentru 
tilharii cei mai vestiți prin omoruri și cruzimi. 

Acestă temniță subterană avea o intrare pătrată, susținută de 
tóte părțile cu ghizduri de lemn întocmai ca ale puţurilor din 
care se scote apă. Acâstă formă pătrată, ține până la e profun- 
ditate de 10—12 stânjeni, iar de acolea în jos se lărgea gra- 
dat în circomferință, şi când ajungea la profunditatea cerută de 
sciința mineralogiei, devenea un chaos înspăimântători) Păreți 
ei eraă um ezi și de mai multe ori pica apă dintr'ânşii; aeru 
era iute, infectat de miasme și omoritor; o lumină palidă abia 
străbătea câte o dată spațiul nemăsuratei adâncimi, ca să măré- 
scă şi mai mult grozăvia acestui mormânt teribil. 

Tilharii, condamnaţi a locui în acest iad pământesc, erai tot 
din cei osândiți de Divan la morte, și ale cărora sentințe le 


1) Oameni speciali în mineralogie m'aii încredințat că adâncimea 
ocnelor de sistema veche, nu se întinde mai mult de 150—155 maxi- 
mum 160 metre. 


E o 


presehimbaii Domnitorii în munca perpetuă ;dar nici unul din câţi: 

s6. închideaii acolo nu putea să trăiască mai mult de doui până: 

la. trei ani, căci umezeala şi aerul cel înecător le curma zilele- 
In fine dacă faimosul vers al Dante: 


„Lasciate ogni speranza voi ch'entratel) 


S'ar fi putut scri undeva, negreşit că acel loc nu ar fi putut 
să fie de cât pe porţile ocnei părăsite, căci ori cine 'intra a- 
colo își perdea speranța de a mai eși viii vre odată. 

Iată, locașul in care se afla de trei luni Diuu Păturică, acel 
om mândru și ambițios, carele comisese t6te laşităţile și crimele 
cele mai îngrozitâre numai ca să ajungă la marire. Ar fi cre- 
zut el vre odată că o să părăsească atât de curând palatele sale- 
cele lumin6se, mâncările cele alese şi acea mulțime de linguși- 
tori, cari se supunea orbește la tóte capriciele lui, și se credâii 
fericiți când puteai să fure câte un zîmbet de mulțumire după 
fața lui cea severă ? Dar averile lui cele nenumărate, dar soţia, 
şi fii săi, speranța bătrâneților sale, pentru a cărora fericire 


pote că săvârşise cea mai mare parte din nelegiuirile sale, ce 
vor fi devenit? Vom vedea. 


` Primele zile ce petrecu în ocna părăsită fură prea 'durerâse 
pentru dânsul, Intunericul cel mare, singurătatea, patul sei de- 
paie şi mâncarea, cea puţin hrănitóre, îl adusese într'o stare 
grozavă de paroxism și de furiă, încât urla ocna de vaetele și 
tinguirile lui. 

În darn chiăma somnul ca săi aline durerile fisice și morale, 
căci el fugea, de dânsul, saŭ de şi venea câte odată să închiză ochii 
lui cei slăbiți de lacrămi, dar la sgomotul unei petricele séŭ a 
unei picături de apă ce cădea din păreții ocnei, fugea și 1 lăsa, 
iarăși în prada turburării sale. Dar după ce trecu cât-ra timp: 


1) Dante. Infernul. Cântul NI, versul IV. 


— 295 — 


el începu a se maï ọbicinui cu noua sa locuinţă și deveni mai 
liniştit, ba încă după scrisorile ce scria pe la protectorii săi, 
şi răspunsurile încuragiătre ce primea, începuse a spera că pe- 
ste puţin va părăsi ocna, ca să se mute iarăşi în palaturile sale. 
Çu tâte astsea răul ocnei începuse să r6ză cu încetul acea, "or- 
ganizaţiune robustă: reumatismul ii coprinsese tot corpul, ochă 
ise umflaseră, facultatea auzului i se paralisase, și o tuse violentă 
amenința din ce în ce mai mult esistența lui. 

Această era starea, fisică și morală în care se afla Păturică, 
în ziua când priimi cele două scrisori cei le adusese Nâgul. 

El şedea lungit pe patul săi de paie, și ` aştepta cu nerăbdare 
ora prânzului, ca să'și astâmpere fomea, ce începuse a'l turmenta. 
De astă dată însă, cămărașul îi trimese porțiunea înaintea orei 
ficsate. Păturică văzând dintr această schimbare ceva, estraordinar și 
pâte chiar în favârea sa, se repezi cu furiă asupra coşului cu mhe: 
rinde ce se cobora încet legat deo sferă. Caută într'êusul şi 
găsi doă scrisori pe care le luă cu o nerăbdare nervâsă, şi apio- 
piindu-se de felinarul ce sta atîmat de asupra patului săă, de: 
schise mai ăntăi pe una dintr'ânsele și citi cuvintele acestea: 


Cocóne Dinule ! 


„Cu destulă mâhnire te vestesc că, cocóna Duduca, soția d-tale, 
„a luat tot din casă și a fugit cu un ture peste Dunăre, lăsând 
„pe bieții copilași pe drumuri; moșiile, viile şi casele dumitale 
„Wait vândut la sultan-mezat, iar banii sai trimis cu om dd- 
„mnesc, casă se împărță la țăranii ce se zice că'i ai sărăcit când 
„erai Ispravnic. Vei sei iarăși că bătrânul d-tale tată a muriţ de 
„inimă rea, pentry afrontul ce'i ai făcut, când ai pus arnăuțiă 


„de laŭ dat afară din casă. 
Al dumitale : 
de apr6pe prieten 
și frate. 


Şi 


— 296 — 
Iată gi coprinderea celei de a doua scrisori: 
Dinule ! 


„M'am dus de mai multe ori la Vodă să'l rog pentru tine, 
„sil-am găsit tot d'a una ncînduplicat, iar în cele după urmă 
„mi a spus-o ritos, că o să te lase să putrezesci în ocna pă- 
„Tăsită, ca să slujes.i de pildă și altor hoțomani ca tine. Vodă 


a ais aceasta, 
Nk 


Aceste doă scrisori fură pentru Păturică o lovitură de trăsnet. 
Averile sale, câştigate prin nenumărate crime şi laşităţi, acum 
erai risipite ca praful în vânt; soţia fugită, copii lăsaţi în voia 
întimplărei, el chiar condamnat a muri cu încetul în fundul oc- 
nel părăsite, chinuiț de durere și disperare. 

Ar fi fost o mare fericire pentru dânsul dacă aceste scrisori 
teribile ar fi omorât de odată, sai "1 ar fi paralisat intelegința, 
căci ar fi scăpat de tóte suferințele morale şi fisice; dar pro- 
vedința, în decretele sale cele nepătrunse de mintea omenâscă, 
voise a'i lăsa neatinse tóte facultățile, ca să guste și el acel 
venin amar cu care adăpase societatea atâta timp. 

După ce se mai alinară durerdsele impresiuni ce lăsase în 
inima lui acele fatale scrisori, el căzu pe patul sei cel de paie 
şi începu a plânge cu amar şi a se lovi cu pumnii în chip de 
disperare. 

Se zice că hoţii și tilharii sunt superstițioși și fără curaj la 
loviturile sârtei. Nu scim pâuă la ce grad pote fi adevărată a- 
ceastă maximă ; scim numai că Păturică, acel om de fer, care 
în furia ambițiunei sale disprețuise mustrarea de consciință și 
chiar pe dumnezeii, atum devenise atât de fricos, în cât cel mai 
mic sgomot îl făcea “să tremure 

Une ori i se părea că vede umbra tatălui sei egind dintre 


— 297 — 


stincele titanice ale ocne, și zicându-i cu voce mormântală: 
„Fiù nelegiuit ! privește starea în care mwa adus răutatea şi 
„mândria ta! Dumnezei pe care Vai disprețuit atâta timp te 
„vestește prin mine, ca, să "ţi mântuesci sufletul prin căință, 
căci trupul ţăă nu va mai eși cu vieață de aici. 

Alte dăți iarăși i se părea că vede 6meni spânzurați, eu 
limbele egite afară din gură, pline de sânge, și femei slabe și 
urite la față, mâncându-și copii și dându-i și lui să guste din 
cărnurile lor reci și putrede, ca unui pricinuitor al morții lor, 

In momentele unor asemenea, oribile alucinațiuni, mintea îl 
părăsea cu totul, capul i se înflăcăra, își rodea mâinele de 
disperare și striga cu o voce răgușită şi tremurătore : „Stafiile! 
„stafiile ! săriți creștini buni ! nu mă lăsaţi să mă strângă de 
„git aceste umbre ale lui Satana“ ; apoi deschizând ochii sei 
înflacărați și rătăciți de teróre, se repezia. dintr'un loc într'altul 
și începea iarăși a striga: „Luaţi de lingă mine pe aceste femei 
„Scliil6de, căcă mâinele lor cele uscate și sângele ce varsă din 
„guri mă îngheaţă de frică. 

Dar tóte rugăciunele lui erai în darn, nimeni -nu'l auzia, ni- 
məni nu venia să'i răcorească fruntea sa cea plină de sudori, 
saii să'i stingă acea sete infernală, ce "i usca gura şi pieptul. 

In fine după o existență miserabilă de șeapte luni îşi dede 
sufletul în spasmuri şi părăsit de tótă lumea. 

A doua zi după mârtea acestui monstru, populaţiunea Bucuresci- 
lor se afla intr'o mare agitațiune. Causa ce pusese în mișcare 
pe acești adevărați strănepoţi ai Grach lor!) venea de la vestea 


„) Tiberiu şi Caiu Gracus eraŭ fii aï lui Semproniu Gracus și ai Corne- 
liey fica lui Scipion. Acești adevâreți patrioți romani, văzând deplora- 
bila stare în care ajunsese Roma, p-tria lor, din-causa resbelului so- 
cial, se încercară a o ajuta ca să scape din peiere, dar amândoi că- 
zură victime ale furiei poporului. Mai mulţi scriitori de romanțe s'aii 
servit de numele acestor doui celebri romani, numai ca să arate 
populațiunea cea fluctâsă a Romei teii vechi. 


— 298 — 


ce se răspândise, că în acea zi era să se dea prin tirg: un fa- 
lit fraudulos, iar după aceea erai să/l ţintuească dinaintea prăvă- 
liei lui, ca să serve de pildă poporului. 

O mulţime de curioși de tóte etăţile și clasele societăţii i- 
nunda piața Sf. George cel noŭ, iar o altă grupă destul de 
numeróse intrase în curtea Spătăriei, și cu tote că timpul era 
ploios în acea zi şi vântul nordului sufla cu tăriă, ei însă în- 
fruntaă cu bărbăţiă și plóia și frigul, numai ca să potă vedea 
acel spectacol barbar care'i dilecta atât demult. 

In fine logofătul Spătăriei văzând nerăbdarea şi curiositatea, 
gl6telor, se arată înaintea mulțimei, şi citi cu voce tare hotărî- 
rea departamentului de. Criminalion, prin care condamna pe 
moflusul mincinos a fi bătut la spete prin tote pieţele neguţăto- 
rești şi a se ţintui de urechi în fața prăvălii sale. 

După ce se termină citirea hotărîrei, patru arnăuți spătăreşti 
intrară în temniță și scoseră pe nefericitul falit cu capul. rass 
desbrăcat până la mijloc şi cu mâinele legate una lîngă alta cu 
o funiă lungă; iar după aceea unul dintre arnăuți apucă funia 
de căpătii și începu a trage pe pacient după sine, pe când alți 
doui, puși unul d'a dreapta şi cel-l alt d'a stinga pacientului, 
îl loviaii pe spinare cu nuiele de salciă. 

Sângele, ce săria din pelea nefericitului om, ruptă neîncetat 
de lovituri, și tipetele lui de durere, produceaiă diferite impresi- 
uni în inima poporului : femeile şi 6menii cei miloși cereaii erta- 
rea lui, iar glóta cea mare în care intra și cei sărăciți prin 
falimentul cel fraudulos, simțiaii o nedescriptibilă bucuriă pen- 
tru tot ce suferia pacientul, şi la ori ce gemet de durere, eï îl 
apostrofai cu cuvinte ca acestea: „bine "ți face tilharule, c'ai 
„sărăcit lumnea — Șă'i dea la nuiele pânăi va cădea tótă 
„carnea după spinare, fără a mai numi și pe unii cari strigaii: să'l 
„Spânzure s'aii săl pue în ţeapă.“ 


— 299 — 


Vederea toreatelor de sânge și pofta de răsbunăre iritase a- 
tât de mult pe popor în cât dacă gar fi aflat la această 
priveliște barbară vre unul din acei filosofi umanitari, negreșit 
ar fi crezut că se află în Roma gladiatorilor, în Roma martyri- 
lor, şi pe români i-ar fi luat drept acel miserabil şi degradat 
popol al Romei imperiale, care suferia sclavia şi umilirea fără 
să murmure și se revolta numai atunci când îi lipsea pâinea şi . 
circull), 

Această procesiune îngrozit6re trecu mai ântâi prin piața sf. 
George cel noŭ, de acolo intră în ulița Şelarilor gi eşind pe la 
Curtea cea Vechiă, merse spre sf. George cel vechii, jar de aci 
intră în ulița cea strimtă din dosul Bărăţiei, unde era să se 
petreacă partea cea mai îngrozitâre a acestei oribile drame. 

Poporul ce părea sătul óre cum de ceea ce văzuse până ací, 
pe dată ce se însciință că a sosit timpul ţintuirei, năvăli cu 
furiă asupra locului unde era să se sěvîrgească această barbară, 
faptă. Curiositatea era atât de mare în cât unii din mulțime in- 
traŭ prin silă în casele și prăvăliile neguţătorilor, ca să poată 
privi maï bine esecuțiunea, iar alții se suiaii chiar pe acoperișul 
caselor cu riscul de a cădea şi a se sdrobi. 

In momentul însă când esecutorul rădicase pe pacient în vîr- 
ful picidrelor şi se pregătia săi ţintuiască urechile la stâlp, 
clopotele de la câte-va biserică începură a suna, și o psalmodiă 
tristă ajunse până la auzul mulțimei. 

Aceste cântări eșiajii din gurile câtor-va preoți şi cântăreţi, ce 
petreceaji la mormânt un cadarer aşezat într'un cosciug modest 
şi purtat de patru postelnicei pe un pat mortuar compus din 
lemn simplu şi căptușit cu chembrică verde. 

li E iz 


1) Poporul Roman din timpul imperiului era așia de demoralisat, 
în cât se revolta numai când îl lipsia pâinea şi spectacolele, și striga: 
„panem et circensem. “ 


— 300 — 


Poporul ale eărnia sentimente se schimb forte lesne, cum 
auzi cântările preoților şi r &zu cortegiul funeral apropiindu-se, 
începu să se tragă înapoi cu respect sa să'i înleanească trece- 
rea, dar această bună voință fu nefolositâre, căci din partea op- 
pusă a uliței venia o căruță de teară cu doui cai, în care era 
asemenea un cosciug închis și un preot care citea: cadavrului 
dintr'ânsul, rugăciunele de odihnă. 

Aceste două procesiuni mortuare, neputându-se vedea una pe 
alta din cansa poporului ce era adunat în centrul uliței, înaintară 
una în'contra alteia până la locul esecuţiunei și se oprirâ, căcă ulița, 
era atât de strîmtă în cât era cu neputinţă a trece una lingă alta, 
sai a se întârce una din ele înapoi, spre a putea trece cea-l-altă 

In fine Baş- buluc-başia al Spătăriei, însărcinat cu esecuta- 
rea hotarirei, văzând această încurcătură, făcu semn esecutoru- 
lui să'și termine lucrarea. Un ţipet ascuţit și nervos repetat de 
mai multe ori, anunță poporului că ţintuirea s'a terminat. Gló- 
tele dispărură într'o clipă; totul intră în tăcere, numai cele două 
procesiuni steteai una în fața celei-l-alte dinaintea falitului țintuit. 

Ar fi zis cine-va, că între morții din cele două cosciuge şi 
neguţătorul cel țintuit esistă o legătură fatală sea o ură ne- 
împăcată. Ei biue, această legătură esista în adevăr, căci cada- 
vrul cel purtat pe pat mortuar şi însoțit de preoţi și cântăreţi 
era al Postelnicului Andronake 'Tuzluc : cel d'al doilea cadavru, 
tras de doui cai de sat în acea căruță miserabilă era al lui 
Dinu Păturică : iar moflusul cel țintuit era Costea Chioral, ca- 
rele, de şi cam târzii, luă însă o aspră răsplătire pentru tóte 
crimele ce săvirșise. 

Iată cum își terminară cariera, vieţii acești trei sceleraţi. 
Intimplarea voise ca ei să se mai întilnească încă odată, înainte 
-de a se presiuta lui Dumnezei spre a'și da seama de relele ce 
'săvârşiseră pe acest pământ. 

Cât despre Kera Duduca, am aflat mai în urmă, că ea vo- 
ind să fară pe cocheta și în casa noului ei bărbat, fu descope- 
rită de dânsul și trămisă înaintea, Cadiului, carele ordonă să o 
c6se întrun sac și apoi să o arunce în valurile Dunării, după 
coprinderea legilor musulmane. 


EPILOG 
DIN OPINCAR MARE SPĂTAR. 


La 23 April, anul 1825, locuitorii Bucureștilor eraŭ coprinși 
de frigurile veseliei și ale plăceri; ei serba ziua Sfântului 
Gheorghe, vechiul patron al României. Uliţele mari şi mică erai 
măturate şi stropite cu apă ; prăvăliele neguțătorilor și casele 
boiărilor erai împodobite cu ramuri de salcie și earbă verde. Un 
cer senin şi un sóre dulce de primă-vară venia să complecteze 
acest cadru magnific ce prefăcuse orașul într'o grădină jm- 
provisată,. 

Podul Mogoşei era plin de privitori de amândouă secsele şi 
din tote clasele so ietății, bine înveșmântaţi și cu fețele zimbi- 
tore ; ei se îndrepta către mănăstirea Mihai Vodă unde era să 
se săvirşească într'acea zi o nuntă Domnească. 

Pe amândouă laturile uliței de pe podul Dimboviţei ce duce 
la Mihai-Vodă, erai brazi înfipţi în pământ, și împodobiți cu 
panglice și beteală de fir. Inaintea acestor brazi erai două rîn- 
duri de catane spătăreşti îmbrăcate cu mintene, poturi (nădragi) 
şi ghebe scurte, împodobite cu găitane tricolori; iar pe cap 
purtaii căciuli cu fióce albastre, şi drept tóte armele aveai câte 
o puşcă pusă pe umeri şi câte un pistol la briii. 

La spatele acestor ostași se formase pe amândouă părţile 
piramide de curioși cari aștepta cu nerăbdare trecerea alaiului 


— 302 — 


Domnesc. Dar așteptarea nu fu lungă, căci peste puțin se a- 
rătă înaintea lor spectacolul ce le aţițase atât de mult curiosita- 
tea, Alaiul sosia. 

Acest cortegii princiar era orînduit ast-fel : 

Avangarda se compunea din brasla Agiei alcătuită din călă- 
refi polcovnicești călări şi armaţi, Vel-Căpitan de Cazaci cu stea- 
pul şi toboșarul săii, Talpaşii dorobănțești pedestri cu tobele, 
chiverele și cimpóele lor ; Vel Căpitan de Dorobanţi cu zapcii 
săi şi cu câți va din brasla Armenească, cu steag şi tobe du- 
pă dânși. Podarii pedestrii cu topórele pe umeri, cazacii Agiești 
pedestri, cu cimpóe şi tobe ; vânătorii asemenea. Căpitanii de 
Agie înarmați ; Ciauşul Agiesc cu logofătul Agiesc ; Polcovuicul 
de poduri cu Polcovriicul de ciocli; Polcovnicul de vânătdri. eu 
Polcovnicul de Târgovişte ; apoi marele Agă cu podoabele lui 
după obicei. 

După aceștiea venia brasla spătărească alcătuită din lefegii 
cu steagul, călări; Marele Căpitan de lefegii cu zapcii, Buciu- 
cul, toboşarii şi Sărmaciul*) săi; Seimenii călări înarmați și 
îmbrăcați cu haine roșii și moțuri galbene, Baș-Bulue başa cu 
steagul cel mare, cu tobe și Sărmaciu; scutelnicii Spătărești 
înarmaţi ; apoi marele Spătar. 

După dëngi venea brasla marelui Portar cu toată, ecpaiaoa 
(suita) sa; Marele Armaş cu steagurile 'Țărei, cu trimbiţile și 
cu armășeii săi. Apoi venea careta Domnâscă trasă de şase armăsari 
vineți cu doi ciohodari pe capră, doi în coadă și alți şease îm- 
prejurul caretsei, toți îmbrăcaţi în haine roșii cu fir şi cu iglice 
rotunzi de samur, 

În această caretă şedea un june și o tânără fată: El era în- 
veșmântat cu anteriă de suvai alb cu vărgulițe de fir bun, avea 


*) Sirmaci, se numea ua fel de gărbaci sai biciă de sârmă, 


— 303 — 


fermenă de buhur ca paiul grâului şi ginbea de guf albastru 
deschis. Peste mijloc era încins cu un briu de tulpan . alb, 
iar pe cap avea un fes roșu de Țarigrad. Juna fată era îm- 
brăcată cu o roche albă de tulpan și încinsă cu un cordon de 
panglică roșie închieiată cu o eataramă ferecată cu diamante ; pe 
cap purta o diademă de birliante și -beteală; la gît avea un 
giordan de rubiele, iar în urechi cercei de smarand înconjurați 
de diamante. Amândoi acesti juni eraii de o frumuseţe rară, și 
după privirile furie ce își dedeaii unul altuia, semănau a fi coprinși 
de un amor înflăcărat. 

Careta, mergea în pasul cailor ocolită de ciohodari, iar după 
dânsa venea restul alaiului compus din tagmele acestea: Calemul 
Armășiei cu ftore și treti Armașiii cu ecpaiaoa lor, în mijlocul 
cărora era marele Armaş cu haine muiate în fir. Steagul cel 
mare al Țărei, lăutarii şi trâmbiţașii Domnesci, Urucu-Bauram, 
Tuiurile, Sacagii domnești şi galahori cu bețile în mâini; apoi 
cei doi-spre-zece cai domnesci împodobiţi cu cioltare (valtrape) 
de fir şi cu caleane de argint suflate cu aur, și cu pene de 
ştruț în frunte. Aceşti cai eraii conduși de Comiși domnești și 
înconjurați de ciohodari. 

După aceștia veneaii Comişii, Rahtivanii şi Postelnici călări, 
îmbrăcaţi cu capoturi roşii şi purtând în mâni semne domnesci. 
Apoi venea treti logofătu tu treti vistierul, ftori logofetu cu 
ftori vistieru, iar în mijlocul lor era marete Comis cu ceaușii și 
capugii împărătesci, însoțiți de călăreți turci și români. 

După dânși venea ecpaiaoa Domnească şi se încheia cortegiul 
prin ortaua, ciohodarilor și a Satirașilor, căpitanii agiești şi Spă- 
tăreşti, 'Tufecii, Mataragi lamac, Sarai Imac, Icioglanii cu Agaua 
lor, Peicii şi Has-Ahârlii;1) iar în urmă de tot venia Tagma 
Divanului purtând 'Topuzul, Sangeacul gi semnul D6mnei, încon- 
jurat de copii din casă purtând prapurile 'Ţărei. 


„Garda de corp a Domnitorului, saŭ a curți Domnești, 


— 304 — 


Pe când acest alai defila pe ulița Mihai-Vudă cu acea pompă 
şi mărire cunoscută numai la Curțile orientale, Grigore Vodă 
Ghica împreună cu Mitropolitul 'Țâri, Domna cn boiării cei ma- 
ri şi Binișlii săi, așteptaii în ușa Bisericei sosirea mirilor, In 
fine ei sosiră și intrară în Biserică unde se săvârşi ceromonia, 
religi6să a cununiei cu mare magnificență ; iar după săvîrşirea 
cununiei, Domnitorul zise ginerelui cu glas tare şi majestuos : 
„lată te cinstesc cu caftanul de mare Spătar şi te fac Caima- 
cam al Craiovei ca să răsplătesc vunătatea sufletului tăi și 
slujbele ce ai făcut ţării ; fii fericit !“ Juuele făcu metanie şi 
sărută mâna Domnitorului apoi se retrase plin de bucurie că 
își ajunsese ținta aspirațiunilor sale, eară juna lui soție căzu pe 
brațele păriutelui ei obosită de neașteptata fericire și sărută 
mâna cu fierbințeală. 

Acest soţ fericit era Gheorghe, fostul vătaf de Curte al 
Comisului Andronache Tuzluc ; era acel june mărinimos ce 1” 
am văzut sacrificându-se ca să scape pe stăpânul săi de sărăciă 
și de rușine. El venia să arate Românilor că este de ajuns ca 
omul să fiă bun și înzestrat de natură cu virtuți și inteligenţă, 
şi fie condițiunea sa ori cât de obscură la început el va ajun- 
ge la mărire. Cât despre juna sa socie, ea este frumâsa Maria, 
fata Banului C*** care, de gi iubise pe Gheorghe cu multă pasi- 
une, dar preferase mai bine mortea de cât o fericire trecătore 
şi dobindită prin călcarea datoriiior sale de bună fiică ; suferin- 
tele și disperarea ei eraii acum răsplătite de ajuns. 


— + Fine Di 


Na 


PREȚUL 2 LEÏ 


SOON SI NI ISOPOR OO OO O 


lee Pi 
apei ai 


Da lipi - n E zare emam e 


REA e E r PP E 
miine eat e e r e a aa 


eai mape area a s eent DE a a a a tată 
re S Aj Pe ati o: h 
R- 


bl na apa 


i dea aa TOA a dă amane”