Rost anul III, nr. 23, ianuarie 2005

j 
1 
i 


i o 
DP . E 0 7 
tă a ui D— P 


ş ea d 





A cultural, politic, religios 


pa E a , 
me ilie ai ăi piei 






a Zarea Nita, 2 pu 
+ ph Tara a Seti 
- - %, x = 


pila il 


m 





i a 
a ii a 
-- e = De si A e a msi = _— = — ca 
2 zi - - == — = a Ma, a —_— Fe — E = -. - —_ 
D = == SI să a a pi = = 





2 3 e a i 


an III e nr. 23 e ianuarie 2005 e 60 de pagini e 2 


- - Pe 


URII iii PARANA a 








Coperta |: Vasile Lovinescu 





EDINORIAL 
= Comunicarea șchioapă 
a Bisericii 
de Claudiu Târziu..........<< ee o....3 
DULAGROLAI CA VzENs UL) 


m Fapte, vorbe, gînduri..............4 


DOUA 
= Nostalgia după 
un mare guenon-ist 
realizat de Alexandru Anghel..10 





m Un veșnic marginal 
de Dan Stanca..........c cec: 


m Pentru cel dus și înviat 
de Roxana Cristian................15 


= Itinerar biografic..................+16 


= Vasile Lovinescu 
și mișcarea legionară 
de Claudio Mutti...................18 


pouhiiksii, A iz USI 


m Somnul Dreptei naște monștri 
de Claudiu Târziu...... =iaoiiaie 0 





= Băsescu și riscurile schimbării 
de Cristi Pantelimon.............23 


m Doar piața distruge corupția 
de Varujan Vosganian...........25 


m Protest împotriva 
numirii unui prefect UDMR 
în Covasna....... << cc... c....eeeeeeee2] 


(arii ROAD 


m Prima biserică românească din 
Timoc, ameninţată cu demolarea 
de Viorel Dolha....................30 





numărul 23 e ianuarie 2005 


= Sfânta Zlata și Mloscopole 
de Gheorghiță Ciocio.i............33 


ESENIII AL 


m Ce ne supără 
la învățământul românesc 
de Pr. Gabrie|...........c ce eeo0oe++35 


PORIIANDERIRANISGEDENIT/A 


= Superstiții de Anul Nou 
de Pr. Gheorghe Calciu..........37 


LISA 


= Jon Cristoiu și Actul de la 
23 August 1944 
de Mihail Albișteanu.............41 


AILTIERSEGO 





= Femeile, 
înainte de emancipare 
de Corina Bistriceanu............47 


CÂNT DOLIU) 


= Sfinţi contemporani 
de Rasofor Eftimie................50 





= Înnoirea Bisericii? 
de Arhim. Arsenie Papacioc...52 


DECANITARI 


a Marile religii, în oglinda 
reducționismului politic 
de Nicolae 
Stroescu-Stânişoară..............54 


= Tocqueville, imperialistul 
de Darie Cristea...................57 


SIN Ia DDOLIILNI, 


= Publicații pentru minte 
SI SUȚIER. «e se ea co oaia ooeaeaa sa 





i rost 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociaţia ROMFEST XXI 


DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 
tel.: 0740.103.621 

rost&romfest.org 


DIRECTOR 
ADMINISTRATIV 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
romfest 2 romfest.org 


REDACŢIA 
Mihail ALBIȘTEANU 
Cristi PANTELIMON 

Mircea PLATON 


COLABORATORI 
PERMANENȚI 
Corina BISTRICEANU 
Alexandru BOER 
Pr. Gheorghe CALCIU 
Răzvan CODRESCU 
George ENACHE 
Dumitru MANOLACHE 
Viorel PATRICHI 
Adrian Nicolae PETCU 
Marcel PETRIŞOR 
Nicolae STROESCU-STÎNIŞOARĂ 
Varujan VOSGANIAN 


DESIGN & GRAFICĂ 
Omni Press & Design 


EDIŢIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
C.P.62, O.P.66 = Bucureşti 


DIFUZARE 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-6312 


www.romfest.org/rost 


Reproducerea unor articole apărute în revista Rost 
este permisă numai cu acordul scris al redacției. 
Rost este difuzată în ţară și în comunitățile 


românești din Europa, SUA şi Canada. 


editorial 






| | N . 
EA INA 

Din afară, Biserica Ortodoxă 
e văzută ca o bătrînă doamnă con- 
templativă și cam coruptă. Din- 
lăuntru, Biserica e percepută ca un 
sever administrator al mîntuirii 
noastre, dar care întîi de toate tre- 
buie să ne dea. 

Vorbim, desigur, despre 1m- 
presiile lăsate majorităţii. 

Se înșală și cei care o acuză, 
ŞI cei care o percep ca pe o institu- 
ție de binefacere către care nu au 
NICI O datorie. Pentru imaginea de- 
formată a Bisericii sîntem vinovaţi 
noi, mădularele Bisericii, și ierar- 
hia ei, în egală măsură. 

Suspiciunea este alimentată 
mai ales de circuitul banilor în 
BOR. De la leii daţi pe-o lumînare, 
pînă la cei plătiți pe anumite ser- 
vicii religioase (botezuri, nunți, în- 
mormîntări), sumele încap anevole 
în formularele contabilicești. Și nu 
atît din cauza mărimii acestor cifre, 
cît mai ales din cauza slabei deprin- 
deri a administratorilor în reve- 
rendă de a le aşterne pe chitanţe, re- 
gistre de casă etc. Nu vrem să dis- 
cutăm aici despre motivele acestui 
obicei. Vom aborda cu alt prilej, pe 
larg, sistemul de salarizare a preo- 
ților, ca şi dările către Episcopi la 
care sînt obligate parohiile. 

Vrem să spunem doar că 
bănuielile vor exista pînă cînd se 
va schimba sistemul. 

Cît despre prejudecata că 
BOR este o instituție de stat, 
aceasta este principala cauză pen- 
tru comportamentul majorităţii ro- 
mânilor faţă de ea. BOR e văzută 
astfel pentru că încă nu a contrazis 
tradiția bizantină în virtutea căreia 


rost nr. 23 


Claudiu Târziu 


Comunicarea 


puterea politică şi ierarhia bi- 
sericească sînt două capete ale 
aceluiași trup. lar ca instituție de 
stat, evident că BOR este bănuită 
de corupţie şi nemulțumește că 
„nu dă destul“ (hrană, adăpost, 
educaţie etc.). 

Această percepție este ali- 
mentată în principal de o comuni- 
care internă şi externă şchioapă și 
de o slabă catehizare. 

Din pricina lipsei de comuni- 
care în Biserică se acumulează 
frustrări și tensiuni care ameninţă 
să provoace rupturi iremediabile. 
Comunicarea deficitară a Biserici 
cu exteriorul face ca mare parte 
din intelighenția să aibă numai 
motive de critică la adresa insti- 
tuției. ŞI tot inabilitatea de a co- 
munica stă la originea pierderii 
unor bătălii mediatice importante 
(preoții acuzaţi de colaborare cu 
Securitatea, construirea Catedralei 
Mîntuirii Neamului, legalizarea 
homosexualității etc.). 

Este nedreaptă părerea, destul 
de răspîndită, că Biserica Ortodo- 
xă Română nu are nici doctrină 
socială, nici vocație pentru ajutora- 
rea instituționalizată a oamenilor. 

În țară funcționează, pe lîngă 
biserici şi mănăstiri, o serie de 
centre de asistență medicală și de 
sprijin în special pentru bătrîni şi 
copil. Le amintesc doar pe acelea 
pe care le cunosc mai bine: cămi- 
nul de bătrîni de la Mănăstirea Pe- 
tru Vodă — Neamţ, făcut prin grija 
Părintelui stareț Iustin Pîrvu, și 
centrul de ocrotire a mamei și Co- 
pilului din Valea Plopului — Praho- 
va, organizat de Pr. Nicolae Tă- 


şchioapaă a Bisericii 


nase. De asemenea, BOR a avut 
mai multe inițiative de strîngere 
de fonduri pentru sinistraţi, ultima 
fund destinată năpăstuiților din 
Asia. 

În general, Biserica se sfieşte 
să facă publice astfel de acţiuni, 
fidelă principiului că fapta bună se 
face cu discreţie, fiind o datorie 
creștină şi nu un prilej de fală. Iată 
însă că această atitudine nu ajută 
la cunoaşterea Bisericii. E adevă- 
rat că BOR nu duce o politică de 
preozelitism prin oferirea de bu- 
nuri, medicamente şi hrană, ceea 
ce ar obliga-o să fie mai puţin mo- 
destă. Totuși, ar putea găsi o meto- 
dă decentă de comunicare a acţiu- 
nilor sale în plan social, pentru a 
arăta că este alături de credincioși 
și în această viaţă. În plus, prin- 
tr-un program coerent de catehi- 
zare a enoriașilor, clerul i-ar putea 
învăţa pe românii ortodocşi că Bi- 
serica nu este o entitate în afara 
comunității lor, că ei sînt Biserica 
şi că trebuie să-și asume această 
condiție. Biserica nu înseamnă 
doar ierarhia bisericească. 

Dacă sîntem nemulțumiți de 
Biserică, sîntem mulțumiți de noi. 

Prin urmare, trebuie să în- 
dreptăm lucrurile prin fapte bune. 
Să ne dovedim astfel credinţa. 

Închei, încredinţat că subiec- 
tul nu poate fi epuizat într-un scurt 
comentariu și că merită o dez- 
batere publică. Dar nu înainte de a 
spune că nu încerc să reduc pro- 
blemele complexe ale Bisericu 
doar la o chestiune de imagine. 
Problema comunicării nu mai este 
însă astăzi una secundară. m 


sa 
fapte, 


O Se naşte un Institut de 
Ştiinţe ale Religiilor. Noua 
instituţie va fi fondată în curînd, 
cu sprijinul Colegiului Noua 
Europă (condus de Andrei Pleșu) 
şi al Ministerului Culturii şi 
Cultelor. Ideea îi aparține 
tînărului cărturar Cristian 
Bădiliţă, care va fi directorul 
ISR. Bădiliţă este unul dintre 
tinerii intelectuali români foarte 
harnici, care au obținut succese 
notabile mai ales în străinătate. 
Doctor în istoria creştinismului 
timpuriu, cercetător tenace în 
domeniul teologic, scriitor 
preocupat de toate genurile, 
Bădiliţă coordonează un grup de 
traducători ai Septuagintei — din 
care au apărut deja două volume 
la Editura Polhrom. Institutul ar 
putea să poarte numele lui 
Mircea Eliade. Această 
propunere a început însă să fie 
combătută de anumite cercuri de 
intelectuali, pe motiv că Mircea 
Eliade a avut un trecut politic 
care ar putea produce deranj mai 
ales pe plan internațional. 

Prin urmare, a fost făcută o 
contrapropunere: institutul 

să se numească „„loan Petru 
Culianu“. Şi nu doar pentru că 
I.P. Culianu a fost un strălucit 
discipol al lui Eliade. 





O Povara patriotismului 
lucid. Pînă și între rîndurile 
membrilor Romfest XXI se 
găsesc destui pentru care 
patriotismul luminat, cu simţ 
critic este o povară. Și cedează. 
Ei admit, teoretic, că spiritul 
critic e necesar, dar nu suportă 
nici un accent critic pentru nimic 
din ceeea ce ține de lumea 
românească. Mai cu seamă dacă 





vorbe, ginduri 


îndrăznești să critici vreo 
practică urîtă a unora din 
Biserică sau din Armată, ţi-ai dat 
foc la valiză. Această intoleranță 
la critică vine din faptul că 
respectivii nu înţeleg un lucru: 
bolnavul nu poate fi vindecat 
pînă cînd nu recunoaşte că e 
bolnav şi începe să-şi caute 
leacul. Această neînțelegere stă 
la baza unei despărțiri pe care o 
regretăm, dar pe care n-am 
putut-o împiedica. Dr. Nicolae 
Colţoiu, șeful filialei Timiş a 
Romfest XXI, a demisionat din 
funcție supărat fiind pe un 
articol din rost. Un colaborator 
al nostru arăta amestecul de 
concepte — provenind din toate 
marile religii — din credinţa lui 
Vasile Andru, care altfel se 
afirmă un trăitor ortodox. 

Acel articol încerca să prevină 
căderea în erezie a unor cititori 
de bună credinţă ai scrierilor lui 
Vasile Andru. Regretăm decizia 
dr. Colţoiu, dar nu vom ezita nici 
de-aici înainte să spunem 
adevărul, indiferent pe cine va 
deranja. În definitiv, principiile 
şi valorile pe care le afirmăm 
trebuie să ne guverneze viața, iar 
idealul nostru comun să fie mai 
presus de o relaţie personală. 
Din păcate, acum mai bine de un 
an, un alt șef de filială, col. (1) 
Cozma Lucinshi a părăsit 
organizația dintr-un motiv 
similar. Col. (r) Lucinschi s-a 
supărat pentru că, într-un text 
din rost a apărut o observație 
critică la adresa chiulanguilor din 
armată. Am primit această 
despărțire cu aceeaşi amărăciune 
ca şi acum. Dar am mers mai 
departe. Facem cunoscute aceste 
cazuri, cu tristeţea pricinuită de 


martori ai veacului 





faptul că nici măcar toți oamenii 
Romfest XXI nu înţeleg să-și 
asume pînă la ultimele 
consecinţe un alt fel de a trăi, 
potrivit cu valorile și principule 
pe care le-am îmbrățișat. 
Nădăjduim că, pînă la urmă, 
vom învăţa ce este de învăţat 
din toate acestea. 


O La radio, despre 
rezistența anticommunistă. 
Claudiu Târziu, directorul 
revistei rost, a participat Joi, 
20 ianuarie a.c., la o nouă ediție 
a emisiunii Creatori între sacru 
şi profan — Ziduri de lumină, 
realizată de Cristian Curte la 
Radio România Cultural. 
Subiectul acestei ediţii a fost 





Nicolae Purcărea 


rezistența anticomunistă și a fost 
dedicată lui Nicolae Purcărea, 
fost luptător în munţi 

contra regimului bolşevic şi fost 
deținut politic (trecut şi prin 
„reeducarea“ de la Pitești). 
Astăzi, Nicolae Purcărea 

(n. 13 dec. 1923) este unul din 
sculptorii populari cei mai 
apreciaţi din ţară. Într-un 
interviu acordat lui Mădălin 
Iacob, pentru emisiunea Ziduri 
de lumină, Purcărea a povestit 
cîteva din experienţele 
traumatizante din temniță. 


rost nr. 23 


martori ai veacului 


Despre personalitatea și 
priceperea meșterului Purcărea a 
vorbit profesorul Sorin Apan, cel 
împreună cu care desfășoară un 
experiment artistic la Braşov 

în cadrul căruia îi învaţă pe 
copii să sculpteze respectînd 
canoanele populare ale simetriei, 
alternanţei şi ritmului. 

O intervenție telefonică avut şi 
Ion Gavrilă-Ogoranu, fost șef al 
unui grup de rezistenţă armată în 
Făgăraș, care a subliniat 
avatarurile prin care au trecut 
luptătorii supraviețuitori în 
încercarea de a obţine o cuvenită 
recunoaștere a jertfei lor din 
partea autorităților. Puterea 
politică, indiferent de culoare, a 
refuzat pînă acum să adopte o 
lege prin care foştii luptători 
anticomuniști cu arma în mînă 
să fie asimilați militarilor și să 
beneficieze de radierea 
cazierelor. Între cele trei 
interviuri, Cristian Curte și 
Claudiu Târziu — care a cercetat 
fenomenul rezistenţei 
anticomuniste — au discutat 
despre intensitatea, lungimea şi 
impactul luptelor de guenilă 
purtate de „partizani“ cu trupele 
de Securitate. Claudiu Târziu a 
arătat că rezistenţa armată 
anticomunistă este un fapt istoric 
mai important decît revoluția 
eşuată în 1956 din 

Ungaria și cel puţin egal — 

la nivelul semnificației 

de opoziţie — cu acțiunea 
Solidarităţii poloneze, deşi nu a 
avut rezultatul fericit al acesteia. 
EI a afirmat că rezistenţa armată 
anticomunistă ne-a salvat 
onoarea ca neam. Timp de 

18 ani, acei luptători, 

eroi necunoscuţi, au arătat lumii 
că românii nu primesc jugul fără 
împotrivire şi au întreținut 
speranţa spulberării unui regim 
criminal. Această demonstraţie 


rost nr. 23 


de demnitate națională a fost 
plătită cu mii de vieţii stinse 
în munți și în închisori. 


O Lansare de carte la 
Bacău. Bădia Ion Gavnlă- 
Ogoranu, fost luptător în 
rezistența armată anticomunistă, 
şi-a lansat, la 26 ianuarie a.c., 
la Casa de Cultură din Bacău cel 
de-al patrulea volum al cărții 
sale Brazii se fring, dar nu se 
îndoiesc, apărut la Editura 
Mesagerul Transilvan. 
Evenimentul a fost organizat de 
fihala Bacău a Romfest XXI, 
mai ales prin strădania lui 
George Leonte. lon Gavrilă a 
vorbit despre lupta sa şi a 
camarazilor săi și despre ce a 
descoperit în munţii de dosare 
întocmite de Securitate pe 
numele grupului pe care l-a 
condus. La finalul manifestări, 
într-o atmosferă încărcată de 
emoție, autorul a acordat 
autografe participanților, 

între care erau mulți studenţi. 


O Tupeu de securist. 
Generalul Nicolae Pleșiţă, fostul 
şef al Serviciului de Informații 
Externe de pe vremea lui 
Ceauşescu, a declarat, 

la emisiunea „Dan Diaconescu 
în direct“ de la OTV, că nu 
regretă că l-a bătut pe disidentul 
Paul Goma în timpul anchetei. 
„L-am luat de barbă şi am dat și 
cu stînga, și cu dreapta! Nu-mi 
pare rău, pentru că banditul ăsta 
a făcut mult rău României“, 

a adaugat Pleşiţă. El a adăugat 
că a avut misiunea de a-i urmări 
pe disidenții români exilați și 
chiar a pus să fie ucişi cîţiva. 
Este prima oară cînd un fost 
securist cu grad mare recunoaște 
cu nonşalanţă că a fost torționar. 
Generalului îi dă mîna să-i 
sfideze pe toţi luptătorii 


fă 


anticomuniști prin afirmații de 
acest fel, pentru că nu a fost pus 
să plătească pentru ce a făcut. 
Lucrurile ar putea fi îndreptate, 
căci Paul Goma a făcut 

o plingere la Parchetul General 
în care cere cercetarea și 
trimiterea în judecată a lui 
Pleșiţă, tcomai pe baza mărturiei 
sale făcute la televizor. 


O Prăznuirea Sf. lerarh 
Petru Movilă. Biserica 
Ortodoxă Română are sfinți. 
Trebuie să-i cunoaştem și să-i 
cinstim. Şi mai trebuie să facem 
eforturi să convingem Sf. Sinod 


—— 


Petru Movilă 









MOLDOVA_9 
să canonizeze şi alți români, 

a căror sfinţenie a fost dovedită 
prin fapte în timpul vieţii și/sau 
prin minuni după trecerea lor la 
Domnul. Petru Movilă s-a născut 
în 1596 la Suceava, ca fiu al 
viitorului domn al Moldovei, 
Simion Movilă. Mama sa, 
Marghita, s-a călugărit spre 
sfârşitul vieţii, sub numele 
Melania. Tânărul Petru a studiat 
la şcoala Frăției Ortodoxe din 
Lvov (Ucraina). S-a călugărit în 
1621, la Lavra Pecerska, al cărei 
egumen a devenit în 1627. 

În 1632 a fost ales în demnitatea 
de Mitropolit al Kievului. 

În anul 1642, a participat la 
Sinodul panortodox de la Iași, 
care a îndreptat și definitivat 
textul Mărturisirii de credință 
ortodoxă la care mitropolitul 
Kievului lucrase mai mulți ani. 
23 


=) 


fă 


A mai vizitat o dată meleagurile 
natale, în 1645, înaintea morții 
sale, la 22 decembne 1646. 
Sfântul Sinod al Bisericii 
Ortodoxe Române (BOR) a 
aprobat, în ședința de lucru din 
12-13 martie 2002, prăznuirea 
Sfântului Ierarh Petru Movilă, 
Mitropolitul Kievului, la 22 
decembrie (data mutării sale la 
Domnul). Canonizarea lerarhului 
Petru Movilă a fost săvârșită 

de Sfântul Sinod al Bisericii 
Ortodoxe Ucrainene la 

6 decembrie 1996, înscrisă în 
calendarul acestei Biserici 

la 31 decembrie. Mărturisirea de 
credinţă ortodoxă întocmită de 
Mitropolitul Petru Movilă al 
Kievului este o lucrare teologică 
care expune dogma ortodoxă, 
recunoscută la vremea aceea şi 
ulterior, până în secolul 

al XX-lea, de întreaga 
Ortodoxie. Spre sfârşitul 
secolului trecut, ea a fost 
contestată de unii teologi ruși 
care i-au reproșat metoda 
apuseană folosită la elaborare. 
Aceasta a fost prezentată la 
Sinodul de la Iași (1642) în 
cadrul căruia a fost îndreptat 

şi definitivat textul. 


O Inchizitorii noii ordini 
mondiale. Prinţul Harry al 
Marii Britanii a fost eroul unui 


EXIT 








ş DP WI, 
SE . . 








Prince 's swastika outfit at party 


scandal mediatic internațional, 
după ce presa a publicat o 
fotografie în care Alteța Sa 


apărea într-o uniformă de ofiţer 
Africakorps, pe mînecă avînd o 
brasardă cu zvastica, simbolul 
partidului nazist. Fotografia a 
fost făcută la un bal mascat. 

Ea a declanşat un adevărat linșaj 
mediatic. În Anglia, Danemarca, 
Spania, Rusia și Germania, 
ziarele, revistele sau posturile de 
televiziune s-au luat la întrecere 
în acuzaţii, şi lecţii de 

morală. lar politicienii s-au 
simțit și ei datori să-şi dea cu 
părerea. În Germania, de pildă, 
Markus Soeder, lider al 
partidului de opoziție CSU, 

a afirmat că „într-o Europă a 
păcii şi a libertăţii, simbolurile 
naziste nu au ce cauta“. Scuzele 
prezentate de Prinţul Harry 

n-au fost luate în seamă. 

I s-a recomandat să meargă în 
pelerinaj la Auschwitz și 1 s-a 
sugerat că nu are ce căuta în 
armata britanică. Întreaga 
familie regală și-a pus cenușă 

în cap, dar tot nu a fost cruţată 
de jurnaliştii care au insistat pe 
originele germane îndepărtate 
ale Prințului. Oare la fel de mare 
ar fi fost indignarea dacă 

Prinţul Harry ar fi îmbrăcat un 
tricou cu chipul lui Che Guevara 
sau ar fi purtat uniformă de 
ofiţer sovietic? 


O Ajutor pentru o nouă 
mănăstire. La Țigănești — 
Teleorman, începînd din 
primăvara anului trecut, se ridică 
o nouă mănăstire ortodoxă. 
Condiţiile de trai sînt, însă, 
vitrege: drumul spre locaș este 
greu accesibil, nu există curent 
electric, iar apa potabilă este 
puţină. Pînă acum au fost clădite 
un mic paraclis şi o casă din 
lemn pentru vieţuitorii 
mănăstirii, a fost realizat 
proiectul pentru mănăstire, 

s-a obținut autorizația de 


martori ai veacului 


construcție, s-a executat 
sistematizarea terenului de 
amplasare a ansamblului 
mănăstiresc și s-a turnat o parte 
din fundaţia viitoarelor chilu și 
a bisericii. Părintele Prodomos, 
starețul noii mănăstiri, face un 
apel către credincioși să pentru 
obținerea fondurilor necesare. 
„Nu uitaţi că prin participarea 
la ridicarea unui Sfînt Lăcaș 

de închinare călcați pe urma 
înaintaşilor noștri care și-au 
înscris cu litere de aur, pe liste 
ctitoricești, întregul lor neam“, 
ne îndeamnă sfinția sa. Pentru 
donații, mănăstirea are un cont 
deschis la BCR: 
RO29RNCB4400000178910001 
— sucursala Alexandria. 

Pentru alte detalii, puteţi scrie 
pe adresa Mănăstirea „Sfîntul 
Gheorghe“ — Comuna Țigănești, 
Judeţul Teleorman, cod 147420, 
România, sau îi puteţi telefona 
părintelui la 0745.819.248. 


0 Eminescu - 155. S-au 
împlinit 155 de ani de la 
naşterea lui Mihai Eminescu. 
Palida marcare a evenimentului 
pe alocuri a duhnit a muced 
sau a răutate. Detractorii 
dintotdeauna, sub pretextul 
necesarei demistificări, 

n-au pierdut prilejul să-l mai 
scuipe o dată pe poct, în semn 
de dispreţ pentru gînditorul 
politic. Lucizii nu s-au auzit. 
Iar patrioţii de paradă s-au gîndit 
să se mai lustruiască o dată pe ei 
cu numele „omului deplin al 
culturii române“. Majoritatea 
emisiunilor radio sau de 
televiziune, care I-au fost 
dedicate, au fost lipsite de 
farmec, imaginație și folos. 

Pe cînd ziarele au găzduit 
încondeieri veninoase. Cu sau 
fără astea, Eminescu rămîne ce 
este: un reper esențial în cultura 


rost nr. 23 


martori ai veacului 


română, un simbol naţional, dar 
om, nu divinitate, un om cu 
calități şi defecte, cu urcuşuri și 
coborîri. Eminescu nu poate fi 
şters din cultura română, nici nu 
poate fi minimalizat. Însă, nu e 
cazul nici să fie idolatrizat. 

O dreaptă cumpănă e necesară 
şi în cunoaşterea lui Eminescu. 
Oricum, e trist că 

Eminescu a ajuns să fie apărat 
de atacurile unor ipochimeni, 
fără operă şi fără viitor, de unul 
ca Adrian Păunescu. 


O Creştini în Israel. Biroul 
central de statistici din Ierusalim 
a anunţat recent că numărul 
creștinilor din Israel nu 
reprezintă mai mult de 2,1 la 
sută din populaţia acestei ţări, 
şi nu mai mult de 9 la sută din 
minoritatea arabă din Israel. 

În cifre, creștinii din Israel 
număra 144.000, iar dintre 
aceștia, 117.000 sînt arabi şi 
27.000 sînt descendenţi ai 
familiilor evreieşti emigrate din 
fosta URSS sau din alte ţări ale 
Europei. Aceeași sursă arată că 
Israelul are în prezent circa 
6.800.000 de locuitori. 


O BOR ajută victimele din 
Asia. Biserica Ortodoxă 
Română a dispus organizarea 
de colecte, pentru sinistraţii 
cutremurului din Asia, în toate 
bisericile din ţară. Este una din- 
tre multele acţiuni de ajutorare 
pe care le patronează BOR. 
Dar una dintre foarte puţinele 
pe care le-a făcut cunoscute. 
Presa nu prea a scris despre asta, 
iar unele ziare n-au ezitat să-și 
afirme suspiciunea că în spatele 
inițiativei se află un interes. 


O Popularii iar se unesc. 


PNTCD și URR au dat 
publicităţii un „Manifest 


rost nr. 23 


Popular“, care cheamă la unitate 
toate formațiunile cu această 
orientare. Cele două partide 

au afirmat că vor fuziona curînd 
sub numele de PPCD (PNŢCD). 
Iniţial, la „Manifest“ au aderat şi 
AP şi PDC. Cînd s-a pus 
problema ca vechile figuri ale 
guvernării CDR să nu mai fie în 
prim-plan, Emil Constantinescu 
şi-a luat partidul, AP, și-a plecat 
acasă. El a „dezvăluit“ că 
„Manifestul Popular“ este doar 
o operaţiune de imagine. 





Noi am mal spus și o repetăm: 
un partid creştin democrat 
important nu poate reapărea 
pînă cînd nu se vor strînge 
laolaltă toate grupările cu acestă 
direcție politică şi pînă ce 
Constantinescu, Ciorbea, Avram 
Mureşan etc. nu vor fi daţi la o 
parte. Unu au plecat singuri din 
PNŢCD, dar, uite, că Enul 
Constantinescu n-are de gînd 
să-şi vadă de pensie. Și pune 
frînă cît poate. În plus, s-a iscat 
o dezbatere aprinsă asupra 
oportunității schimbării numelui 
PNŢCD. Unii susțin că trebuie 
să se renunţe la orice ar aminti 
de dezamăgitoarea guvernare 
CDR. Ceilați fac apel la istorie, 
la tradiţie... Nu credem că 
numele contează, dacă nu se 
face o infuzie de oameni noi, 
dacă nu este formulat un mesaj 
clar și dacă nu sînt elaborate 


fă 


soluţii viabile la problemele 
concrete ale României. 


O Alianța PNL-PD încearcă 
să ia locul PNŢCD în PPE. 
Ideea nu-i rea, căci alianţa aflată 
la putere ar primi un sprijin 
serios din partea 

partidului care conduce Europa. 
Valeriu Stoica, fostul hder 
liberal, a fost primul care a 
propus public ca proiectul de 
fuziune a PNL cu PD, sub un 
nume nou, cu o ideologie și 
doctrină populară, care să adere 
la PPE. În acset nou partid ar 
urma să se topească, potrivit 
planului lui Stoica, PNTCD, AP, 
URR și alte formaţiuni 
minuscule de orientare creştin 
democrată, liberală sau chiar... 
conservatoare (deşi, nu există 
încă un partid de acest fel). 
Dacă adăugăm la acest amestec 
şi social-democraţia PD, 

iese o struţo-cămilă de toată 
frumuseţea. Da” n-are a face, 
dacă interesul de partid și, poate, 
de stat o cere. Este însă destul de 
puţin probabil ca proiectul să fie 
dus la bun sfîrşit. PNL are o 
tradiţie la care nu poate să 
renunţe, PD se simte 

pe cai mari, după ce a dat 
președintele ţării şi un 
vicepremier, care ar putea cîștiga 
alegerile pentru Primăria 
Generală a Capitalei. În plus, 
alde PNŢCD & Co au şi ele 
orgoliul lor, mai ales că ţărăniştii 
sînt deocamdată singurii 

admişi în PPE și mai au încă 
susținere pentru a redeveni 

un partid mare. 


O Constituţia Europeană, 
contestată puternic. 
Adversarii Constituţiei europene 
s-au coalizat pentru o campanie 
împotriva tratatului 
constituțional. Acţiunea, numită 
23 


A 


European No Campaign, foarte 
bine organizată și finanțată de 
oameni de afaceri britanici, este 
coordonată de germanul Thomas 
Rupp, care iși desfășoară 
activitatea în cartierul financiar 
al Londrei. Scopul acestei 
campanii este să furnizeze 
consiliere și elemente de strate- 
gie în timpul referendumurilor 
care vor avea loc în 11 dintre 
statele membre ale Uniunii 
Europene. O scrisoare transmisă 
publicațiilor europene, semnată 
de 42 de persoane din 14 state, 
inclusiv de mai mulți 
parlamentari britanici, cere ca 
„fondurile publice să nu fie 
utilizate pentru sprijinirea 
campaniei în favoarea 
Constituţiei“ și insistă ca 
guvernele „să respecte faptul 
că un răspuns negativ pe plan 
național înseamnă că proiectul 
de Constituţie trebuie respins“. 
Adversarii Constituţiei au 
motivații diferite: oamenii de 
afaceri britanici se tem că 
tratatul constituțional european 
va spori puterea sindicatelor, 
socialiștii francezi sînt refractari 
la o piaţă prea liberă, olandezii 
sînt ingrijoraţi că-și pierd 
identitatea naţională, iar 
militanții irlandezi pentru pace 
cred că UE se va transforma 
într-o putere militară. Sondajele 
de opinie arată că Marea 
Britanie, care va organiza un 
referendum privind Constituţia 
europeană în martie 2006, va 
respinge acest document, 

la fel ca și Polonia, Cehia și 
Danemarca. În cazul în care 
euroscepticismul cîştigă teren, 
un rezultat negativ s-ar putea 
înregistra şi în Franţa şi Olanda. 


O Schimbare necesară. 
Horia-Roman Patapievici a fost 
numit preşedinte al Institutului 





Cultural Român de către șeful 
statului, Traian Băsescu. EI l-a 
înlocuit pe Augustin Buzura, care 
demult era o frînă în dezvoltarea 
unor proiecte viabile la ICR. 

Ne amintim că din pricina 
imixitunilor sale politice — în 
favoarea lui ]. Iliescu şi a PSD —, 
echipa de la Dilema a căutat un 
sponsor particular pentru a 
continua să scoată revista sub 

un nou nume, Dilema Veche. 
Sîntem convinși că H.-R. 
Patapievici va fi un promotor 

al adevăratelor valori românești, 
rupînd şirul de finanţări culturale 
pe bază de cumetrie politică 

sau literară. H.-R. Patapievici s-a 
născut la 18 martie 1957. Este 
absolvent al Facultății de Fizică 
a Universităţii Bucureşti (1982); 
a fost cercetător ştiinţific (1985- 
1989), asistent universitar (1990- 
1994); a absolvit un masterat 
interdisciplinar la Facultatea de 
Filosofie (1994-1996); iar din 
anul 2000 este membru în 
Consiliul Naţional pentru 
Studierea Arhivelor Securității. 









Ema 94 


Dinei 3 


FEAT tai 
E m m mr 


[i 
. m 
mă am 

: na 


martori ai veacului 


O „Trianon“ penal. Parchetul 
Judecătoriei Cluj-Napoca îi 
cercetează pe liderii Asociației 
Tinerilor Maghiari din 
Transilvania, care au organizat 
proiecția controversatului film 
„Trianon. Aceştia sînt acuzaţi 
că au încălcat prevederile O.U. 
31/2002, referitoare la 
interzicerea organizaţiilor și a 
simbolurilor cu caracter rasist, 
xenofob sau fascist, precum şi a 
promovării cultului persoanelor 
vinovate de săvîrşirea unor 
infracțiuni contra păcii şi 
omenirii. Astfel de fapte sînt 
pedepsite cu închisoare pînă la 
cinci ani. Filmul documentar se 
referă la impactul Tratatului de 
la Trianon asupra maghiarilor 
din Bazinul Carpatic. EI a fost 
proiectat în Baia Mare, Oradea, 
Cluj-Napoca, Sfîntu Gheorghe, 
Tîrgu Secuiesc, Miercurea Ciuc 
şi Odorheiu Secuiesc. Ministerul 
Culturii și Cultelor susține că 
difuzarea filmului „„Inanon“ în 
România este ilegală întrucît nu 
a fost clasificat în Registrul 
Cinematografiei. De altfel, 
filmul este interzis şi în Ungaria, 
pentru conţinutul său nociv. 
Totuși, televiziunea Antena | 

a anunţat că va difuza, 

pe 20 februarie, filmul în cadrul 
emisiunii lui Marius Tucă, unde 
va avea loc apoi şi o dezbatere 
pe această temă. Unii ziariști 
s-au scandalizat în faţa reacțiilor 
firești ale autorităților române, 













4 | 


mm ai 
FEIELIL) 











rost nr. 23 


martori ai veacului 


reproşîndu-i mai ales ministrului 
Culturii, Mona Muscă, faptul că 
a apelat la lege deși este liberal! 
Carevasăzică liberalii ar trebui 
să fie un soi de anarhiști, cărora 
să nu le pese de lege. Nu știm 
dacă filmul conține vreun mesaj 
care încalcă legea, dar difuzarea 
lui s-a făcut fără respectarea 
unor prevederi legale. Iar legea 
trebuie să fie aceeași pentru toți, 
inclusiv pentru minoritari. 


O Greenpeace vs „Roşia 
Montană“. Proiectul „Roşia 
Montană“ este un punct fiebinte 
pe harta poluării, utilizarea 
cianurii în procesul de producţie 
provocînd îngrijorare, au 
declarat reprezentanții 
Greenpeace în România, 

într-o conferinţă de presă care a 
marcat cinci ani de la accidentul 
ecologic de la Baia Mare. 
Poluarea rîului Tisa cu cianuri 
este considerat de Greenpeace 
drept „cea mai mare catastrofă 
ecologică din Estul Europei, de 
la Cernobîl încoace“. 

La 30 ianuarie 2000, iazul de 
decantare al uzinei de procesare 
a minereurilor aurifere „Aurul — 
Baia Mare“ s-a rupt şi peste 
100.000 de metri cubi de apă 
reziduală cu cianură şi metale 
grele au ajuns în rîurile Lăpuș 

şi Someș, iar apoi în Tisa. Peste 
1400 de tone de peşti au murit, 
iar în cîteva localităţi din 
Ungaria a fost nevoie de 
întreruperea apei potabile pentru 
mai multe zile. Greenpeace 
derulează o campanie 
internațională împotriva 
proiectului de la Roşia Montană. 
După decizia Tribunalului Alba- 
Iulia de suspendare a executării 
certificatului de descărcare de 
sarcină arheologică pentru 
masivul Cirnic, Greenpeace face 
apel către Guvernul român să 


rost nr. 23 





accepte această decizie, care ar 
opri „de facto“ proiectul minister 
de la Roșia Montană. 


O Conservatorii britanici, 
contra imigrației excesive. 
Liderul Partidului Conservator 
britanic, Michael Howard, 
susține că Londra cheltuie anual 
două miliarde de lire sterline 
(2.887.000.000 de euro) pentru 
imigranţi, relatează Sky News. 
Howard apreciază că solicitanții 
de azil abuzează de 
generozitatea Maru Britanii, 

în condiţiile în care cheltuielile 
consiliilor locale a crescut 

de 30 de ori de cînd Tony Blair 
a devenit premier. „Poporul 
britanic este decent și tolerant. 
Intotdeauna a dorit să îi ajute pe 





cei în nevoie. Dar mulți oameni 
cred că alții abuzează de 
toleranța și ajutorul lor“, este de 
părere liderul conservator. 
Corect. Şi tot mai mulţi membri 


1 


al UE vor simţi presiunea 
imigrației odată cu creşterea 
numărului de noi veniți în 
Uniune. Pe acest fond, 
intoleranţa faţă de imigranţi va 
crește. Acum, sperăm că Howard 
(evreu cu origini românești) nu 
va fi acuzat de extremism doar 
pentru că este liderul unui partid 
de dreapta și că ridică o 
problemă de bun-simţ. 


O Majoritatea românilor, 
creştini cu numele. Asta 
relevă un sondaj de opinie 
realizat recent de grupul GfK 
împreună cu Wall Street Journal, 
în 21 de ţări. 97% dintre români 
se identifică cu o anumită 
religie, dar numai 18% dintre ei 
participă săptămînal la slujbe 
religioase. Este cea mai mare 
diferenţă din lume între 
identitatea religioasă asumată şi 
practica efectivă. 

11% dintre români spun că nu 
participă niciodată sau aproape 
niciodată la astfel de servicii 
(excepţie făcînd nunțile sau 
botezurile). Potrivit studiului, 
românii sînt cel mai religios 
popor European, dar numai 
declarativ. Cele mai răspîndite 
religii din România sînt cea 
ortodoxă (88%), urmată de cea 
catolică (6%) și de cea 
protestantă (2%). m 


fă 


dosar 


ostzlejiza cluoz ui 
Iza SUN IS: 


interviu cu Florin Mihăiescu realizat de Alexandru Anghel 


— Cum l-aţi cunoscut 

pe Vasile Lovinescu? 

— Împrejurările au fost 
aparent accidentale, dar ținând 
seama de importanţa pe care 
această întâlnire a avut-o pentru 
mine și poate chiar și pentru Vasile 
Lovinescu, cred că au fost provi- 
dențiale. L-am cunoscut într-un fel 
indirect, printr-o concitadină a lui, 
poeta Lucreția Andriu. Ea îl știa 
din 1958, de la Fălticeni. Atunci 
au avut o lungă discuţie, la început 
culturală. Ulterior, discuţiile au 
trecut de la domeniul literar la cel 
spiritual și Lucreția Andriu a fost 
impresionată de lucrurile pe care 
le ştia, le spunea și chiar le trăia 
Vasile Lovinescu. Revenind în '58 
în București, e1 s-au întâlnit şi la 
locuința Lucreţiei Andriu și am 
fost și eu chemat la întâlnirea lor. 
S-a discutat mult de spiritualitate, 
despre tradiție... 

— În acea vreme dvs. ce 

înclinații aveaţi? 

Eu aveam preocupări literare 
şi artistice, deşi eram inginer con- 
structor. Totuşi, păstrasem legături 
destul de strânse cu literatura, cu 
filozofia şi cu arta. Dar eram şi un 
om credincios, așa încât, ceea ce 
spunea Vasile Lovinescu m-a 
atras. Am continuat să ne vedem. 
În anul următor, în 1959, pe lângă 
noi trei au mai apărut câteva 
cunoștințe interesate de pro- 
blemele spirituale, printre care o 
vară a Lucreţiei Andriu, Viorica 
Moşinschi, un prieten al lui 
Lovinescu pe care nu-l mai întâl- 
nise demult, Radu Vasiliu şi, ulte- 
TIOr, s-au adăugat și alții. 


10 


— Descrieţi-ne relaţia pe 
care a avut-o Vasile 
Lovinescu cu rudele sale, 
mă gândesc, evident, 
aici la Eugen Lovinescu, 
Horia Lovinescu și 
Monica Lovinescu. 

— Da, sigur, unele lucruri le 
ştiu direct de la Vasile Lovinescu. 
Pe membru familiei lui nu i-am 
cunoscut decât în parte. Pe Eugen 
Lovinescu nu-l ştiu decât din 
scrieri. E era, în fond, unchiul și 
omul de cultură cu cea mai mare 
vizibilitate la noi. Îl apreciam din 
liceu, deşi mai târziu mi-am dat 
seama că Eugen Lovinescu este 
un critic cu concepții raționaliste, 
care nu se potriveau cu concepții- 
le spirituale ale nepotului său. Pe 
Monica Lovinescu am cunoscut-o 
puţin în timpul facultăţii. Pe Horia 
Lovinescu l-am cunoscut destul 
de superficial. Vasile Lovinescu 


nu avea relații prea strânse cu verii 
lui, pentru că avea un alt mod de a 
privi viaţa, lumea. 

— Corespondau? 

— Cu Monica Lovinescu nu a 
schimbat nici o scrisoare. Monica 
era urmărită de Securitate la vre- 
mea respectivă și indirect era ur- 
mărit şi Vasile Lovinescu — chiar 
de câteva ori a fost „chestionat“ de 
oameni ai Securității dacă are sau 
nu legături cu ea. Cu Hora 
Lovinescu, care locuia în Bucu- 
reşti și devenise un scriitor foarte 
cunoscut, se întâlnea, dar destul de 
rar... Trăia încă mama lui Vasile 
Lovinescu, când l-am cunoscut eu 
în 1958, şi îmi aduc aminte chiar 
de momentul în care a aflat că 
aceasta a murit. Sigur, a simțit 
emoția dar a fost o emoție care nu 
s-a manifestat prin lacrimi sau 
printr-o atitudine sentimentală, 
mi-am dat seama atunci că pentru 





Florin Mihăiescu 


rost nr. 23 


dosar 


el moartea unui apropiat nu este o 
dispariție completă... 
— Era conștient, ca Să spun 
așa, că există viaţă 
după viaţă... 
— Evident. 
— Știm că Vasile Lovinescu, 
în 1936, a făcut o 
călătorie în Franţa. 
De ce a făcut această 
călătorie și de ce, ținând 
cont de faptul că putea să 
se stabilească acolo, s-a 
întors totuși la Fălticeni? 
— Cum am spus, Lovinescu 
era interesat de problemele spiri- 
tuale, atât cele religioase cât și, aș 
putea spune, cele para-religioasc, 
nu în sensul în care se înțelege azi 
prin acest cuvânt, ci în sensul că îl 
interesau aspectele mistice ale 
religiilor şi îl interesau nu numai 
religuile creştine. Pe Rene Guenon 
l-a cunoscut prin scrierile lui în 
1934, când a găsit o carte a lui R. 
Guenon, Le roi de Monde („Re- 
gele Lumii”), într-una din hbră- 
riile bucureştene. Întâlnind şi 
citind această carte, şi-a dat seama 
că R. Guenon are despre tradiţie o 


idee oarecum diferită de cea pe 
care o au în general oamenii de 
cultură despre tradiţie, pe care o 
pun într-un fel în planul doi sau în 
planul trei în raport cu operele 
scrise. Tradiţia însă este cea care 
se transmite oral și de aceea se 
consideră că nu comunică decât 
idei anexă doctrinelor. Deci, citin- 
du-l pe Guenon şi-a data seama ce 
lucruri extraordinare spune acesta. 
Din acel moment, Lovinescu a 
căutat să intre în legătură cu el. Nu 
a putut să facă acest lucru decât pe 
cale epistolară, pentru că Guenon 
nu mai era în Franţa, se mutase, 
încă din 1929 — 1930, în Egipt, la 
Cairo, unde s-a instalat definitiv, 
căsătorindu-se cu fiica unui şeic 
musulman cu care a avut patru 
copii. Revenind la relaţia Lovi- 
nescu-Guenon, cu care, după cum 
am spus, a început o legătură prin 
scrisori, legătură care a durat din 
"34 până în '38-'39, pe această 
cale Lovinescu a înțeles că 
Guenon are nu numai o percepție, 
aş zice, mai profundă și mai înaltă 
a spiritualității, dar că are ceea se 
cheamă o „iniţiere islamică“, 


iniţierea oferind inițiatului posibi- 
litatea de a înţelege nu numai o 
doctrină, c1 toate doctrinele tradi- 
ționale și o înţelegere profundă a 
aspectelor interioare, ezoterice, să 
spunem, ale doctrinelor respec- 
tive, lucru care l-a atras în mod 
deosebit pe Lovinescu. Din mo- 
mentul în care a înţeles acest 
lucru, atât din scnerile lui Guenon 
cât şi din scrisorile pe care le-a 
schimbat cu el, Lovinescu s-a 
hotărât să încerce să capete o 
inițiere. .. 

— Inițial și-a dorit iniţiere 

în isihasm? 

— Da, a încercat să obțină una 
în mediu ortodox. În România, la 
vremea respectivă, îl cunoscuse pe 
Sandu Tudor, care era poet, dar şi 
un ortodox foarte profund, care 
căuta, la fel, o iniţiere isihastă. 
Totuși, Lovinescu nu a găsit o cale 
de înţelegere cu mediul monahal, 
pentru a pătrunde în isihasm. Se 
pare că în anii '30 isihasmul la noi 
era foarte retras, foarte ascuns, nu 
numai în mănăstiri, ci chiar în 
anumite sihăstrii. Drept pentru 
care, Lovinescu s-a hotărât să 


Florin Mihăiescu s-a născut la 19 februarie 
1923, în Tomşani-Vâlcea. A absolvit Liceul „Al. 
Lahovary“ din Râmnicu Vâlcea (1942) și apoi 
Institutul Polhtehnic Bucureşti (1947), urmând 
(din 1945) în paralel cursurile Facultăţii de Litere. 

În 1958 l-a întâlnit pe Vasile Lovinescu, care 
a avut asupra sa o influenţă covârșitoare. A păstrat 
o legătură de prietenie strânsă cu acesta până la 
moartea lui Vasile Lovinescu, în 1984. După 
1989, începe să publice în ziare și reviste (Lumea 
creștină, LA&I-Cotidianul, Luceafărul, Steaua, 
Convorbiri Literare, Viaţa românească, dar şi în 
unele reviste străine ca: Vie della Tradizione, Con- 
naissance des Religions etc.) studii şi eseuri pe 
teme creştine şi tradiţionale, ca și câteva fragmen- 
te dintr-un studiu extins asupra întregii opere 
shakespeariene. În 1994 înființează, împreună cu 
Roxana Cristian și Dan Stanca, Editura Rosmarin, 
cu profil spiritual şi tradițional, în care apare cea 


rost nr. 23 


mai mare parte din opera lui V. Lovinescu. Face 
parte din conducerea revistei Rațiunea Mistică, 
editată de fundaţia Sf. Gheorghe-Vechi (Pr. Ion 
Buga). În 1997, publică volumul Hamlet, Prinţul 
melancoliei, un comentariu al tragediei Famlet de 
W. Shakespeare, care are pentru autor un sens 
sapienţial și existențial, precum şi studiul S/ake- 
speare și teatrul inițiatic (1998); alte lucrări: Omul 
în tradiția creștină, Cosmosul în tradiția creștină, 
Simbol și ortodoxie, Mit și simbol în Vechiul 
Testament, Ireptele cunoașterii la Vasile Lovines- 
cu etc., împreună cu Roxana Cristian, Minima 
Spiritualia, Rene Guenon și tradiția creștină, 
Vasile Lovinescu și funcțiunea tradițională. 

Florin Mihăiescu este unul dintre puţinii 
români care n-au renunţat la gîndul de a declanșa 
o mișcare de renaştere spirituală pe calea 
descoperită de Rene Guenon, pe care a adîncit-o la 
noi Vasile Lovinescu. 


11 


meargă la muntele Athos. Așa a şi 
făcut, în 1935, stînd aproape o 
lună pe muntele sfânt. Acolo a luat 
contact cu călugării români din 
cele trei sihăstrii româneşti de la 
muntele Athos și a înţeles că ar 
putea să primească o iniţiere 1s1- 
hastă dacă rămâne în munte și se 
călugăreşte. Or intenţia lui nu era 
să se călugărească, nu simţea o 
atracție deosebită pentru viaţa de 
călugăr. În consecință, s-a întors în 
țară și, reluând corespondenţa cu 
R. Gucnon, a înţeles că ar putea să 
obțină o iniţiere sufită, adică o 
inițiere în ezoterismul islamic. 
Pentru aceasta, a plecat, în '36, la 
recomandarea lui Guenon, în 
Franţa, unde era un discipol al lui 
R. Gucnon, Frithjof Schuon. 
Acesta din urmă avea o inițiere 
sufită, pe care putea să o transmită 
şi altora. Iniţierea propriu-zisă nu 
este numai comunicarea unei doc- 
trine sau a unor simboluri, ci pre- 
supune transmiterea unei influenţe 
spirituale, am spune noi, a unui 
har, pe care, ca să îl dai trebuie să 
îl ai. Deci, ducându-se în Franţa şi 
în Elveţia, după ce a fost pregătit 
de un ucenic al lui Schuon, Titus 
Burckhardt, cunoscut şi pentru 
studule lui de artă tradiţională, 
pentru că trebuia să cunoască un 
minim de limbă arabă ca să poată 
să spună rugăciuni şi versete din 
Coran; după această pregătire a 
venit în Elveţia, unde a primit 
iniţierea printr-un ritual special de 
la F. Schuon. EI n-a rămas totuşi în 
Elveţia, ci s-a întors în ţară, chiar 
în vara anului 1936. 

— De ce S-a întors? 

— Era foarte legat de tradițiile 
noastre, de Fălticeni... A continuat 
să practice ritualurile sufite care 
erau, sigur, diferite de cele orto- 
doxe. Doctrina însă era în multe 
puncte apropiată, aşa cum era 
apropiată și de doctrina altor mari 
religii. Există o corespondenţă, 


||? 


mai ales prin simboluri, între ma- 
rile tradiții ale lumii. 

— În aceste condiții, 
creștinismul ortodox ce rol 
mai juca în viaţa sa? 

— Sigur, el a rămas în conti- 
nuare atașat de creștinism și mai 
ales de lisus, pe care îl venera; 
continua să intre în biserici, să se 
închine, să sărute icoanele şi mai 
ales să citească Scripturile, Evan- 
gheluile, pe Sfinții Părinţi pe care îi 
cunoştea foarte bine. Apropierea 
lui de islam nu a fost o convertire, 
în sensul că ar fi renunțat la religia 
creştină și ar fi devenit musulman. 
EI era de părere, ca şi Guenon, că 
toate marile tradiții au o unitate 
metafizică, deci pleacă de la prin- 
cipii transcendente care au același 
sens în toate marile religii, chiar 
dacă sunt prezentate în forme 
diferite ca să se poată adapta la, să 
spunem, populaţiile, chiar conti- 
nentele unde au fost revelate. 

Lovinescu a întemeiat un 
grup de meditaţie și de trăire spi- 
rituală iniţiatică, grup pe care l-a 
condus până prin 1958, când s-a 
destrămat din diferite motive — 
sub presiunea comunismului și 
din cauza faptului că membrii nu 
au putut să se adapteze la cerințele 
ritualului respectiv. Atunci când 
l-am cunoscut pe Lovinescu, acest 
grup nu mai exista. Lovinescu 
rămăsese singur și a continuat să 
practice singur ritualurile sufite. 
Dar o dată cu întâlnirea cu 
Lucreția Andriu şi cu alți doi sau 
trei interesaţi de problemele spiri- 
tuale şi tradiționale, în jurul lui 
Lovinescu s-a coagulat un alt 
grup. De data aceasta, nu unul 
inițiatic, ci un grup de studiu și, 
după aceea, chiar de meditație, 
legat de diferitele tradiții spirituale 
universale. Lovinescu l-a numit, la 
un moment dat, „Fraternitatea Hy- 
perion“, pentru că în scrierile lui 
de mai târziu, în care vorbeşte și 


dosar 


despre „„Luceafăr“, Hyperion a 
avut un sens deosebit pentru 
Lovinescu. Această „Fraternitate““ 
a continuat, în timpul vieții lui, 
prin reuniuni săptămânale, întâi la 
Lucreția Andriu, apoi, după 
moartea acesteia, survenită pre- 
matur 1964, în casa mea și pentru 
o scurtă perioadă de timp în aceea 
a Vioricăi Moşinschi. În cursul 
acestor întâlniri se făceau lecturi 
din scrieri tradiționale, în bună 
măsură din opera lui Rene 
Guenon şi aveau loc discuţii ce 
încercau să pătrundă profunzimea 
temelor pe care le abordau. 
Ulterior, Lovinescu a început să 
scrie sau, mal bine zis, să rescrie, 
iar tot ce scria citea în cadrul aces- 
tui grup. 

— Cu se deosebește 

Vasile Lovinescu față de 
generaţia '30; îi putem 
găsi eventual un loc 
alături de Nae Ionescu, de 
Mircea Eliade sau de 
Constantin Noica? 

— În anii "30, în România 
existau multe cercuri spirituale. 
Lovinescu i-a cunoscut pe cei 
amintiți de dvs, dar nu s-a apropi- 
at de ei. S-a simţit mai mult atras 
de personalități mai puţin cunos- 
cute, cum este un Mihail Avra- 
mescu, un Mihai Vâlsan, care au 
intenționat, la rându-le, să obțină o 
iniţiere sufită. Mihai Vâlsan a și 
obținut-o, chiar în toamna anului 
1936, mergând în Elveţia şi în 
Franţa, tot de la Frithjof Schuon. 
Mihai Avramescu a renunțat până 
la urmă la această inițiere, deși a 
avut o corespondenţă cu R. Gue- 
non. Deşi era evreu, a trecut la 
ortodoxie, iar după război chiar 
s-a preoțit. 

Cu Mircea Ehade, Lovinescu 
s-a întâlnit de mai multe ori, dar 
drumurile lor mergeau totuși oare- 
cum divergent. Cu Noica, relaţiile 
au fost sporadice, Noica fiind un 


rost nr. 23 


dosar 


filozof pentru care raţiunea este 
cea care dă sens vieții... În perioa- 
da respectivă, el nu a practicat nici 
avocatura — deşi era licenţiat în 
drept —, nici nu a lucrat în justiție, 
Ci a scris. A publicat zeci de arti- 
cole în revistele vremii Adevărul 
literar și artistic, Azi, Vremea mai 
ales. 

—Subiectele erau oarecum 
diversificate, aborda 
și unele din sfera 

politicului... 

— Aborda şi subiecte politice, 
dar toate privite din punct de 
vedere spiritual. Atitudine ce se 
găseşte şi în discuţiile grupului, 
atunci când se abordau teme „de 
actualitate“, adică teme politice. 
Lovinescu totdeauna încerca să 
vadă dacă nu au un sens spiritual, 
sens spiritual nu numai benefic, ci 
şi malefic... Oricum, articolele lui 
din acea perioadă sunt în curs de a 
fi adunate din diferitele publicații 
pentru a putea fi republicate... 

— Rămânând în atmosfera 
anilor '30, îmi puteți 
spune dacă Vasile 
Lovinescu a fost membru 
al mișcării legionare și 
dacă nu, ce atitudine avea 
față de această mișcare? 

— Nu a făcut parte din Legiu- 
ne, aşa cum mi-a mărturisit-o şi 
cum rezultă de altfel şi din scriso- 
rile pe care le schimba în perioada 
respectivă, cum am spus, cu R. 
Gucnon. I-a scris despre spectele 
spirituale ale Gărzii de Fier și și-a 
exprimat părerea că aceasta ar 
putea să facă să renască în Româ- 
nia o linie de conduită deosebită. A 
primit de la Guenon un răspuns 
categoric că, pentru un inițiat, un 
partid politic nu poate să fie un 
mod de existenţă. Implicarea în 
politică presupune o îndepărtare de 
spiritualitate. Or, pentru un inițiat, 
o primă schimbare în viaţa lui tre- 
buie să fie adusă de detașarea de 


rost nr. 23 


viaţa socială, pentru a putea să se 
consacre unei realizări spirituale. 

— Putem vorbi însă despre 

Vasile Lovinescu ca 
despre un naţionalist? 

— Categoric nu! Cel puţin nu 
un naţionalist în sensul aproape 
extremist în care se înţelege astăzi; 
se poate spune că era un patriot, 
dar el iubea România nu pentru 
activităţile politice, naționaliste, ci 
o iubea pentru vechile ei tradiții, 
care nu fuseseră suficient scoase 
în relief sau fuseseră evidenţiate în 
mod exagerat... 

— Vă gândiţi la Nicolae 

Densușianu? 

— Mă gândesc mai puţin la 
Densuşianuși tocmai la naționaliş- 
tii care încercau să spună, plecând 
de la Densuşianu eventual, că aici 
fusese cel mai mare centru spiritu- 
al al antichităţii, că de aici plecas- 
eră toate migrațiile care, mai târ- 
Ziu, au conturat nu numai Europa 
ci și lumea. Toate „ideile“ care 
erau atunci răspândite, care și as- 
tăzi îşi găsesc unii aderenți, nu 
erau acceptate de Vasile Lovines- 
cu decât în parte și oricum nu 
într-un mod atât de extrem. 

— Ce ne puteţi spune 

despre Vasile Lovinescu 
scriitorul? 

Când a reînceput să scrie, în 
1964, s-a axat pe interpretarea 
basmelor, în general a producţiilor 
folclorice importante ale noastre. 
Interpretarea lui nu se face însă 
din punct de vedere literar, estetic. 
În primul rând interpretarea lui se 
baza pe simboluri, deci pe exis- 
tența sensului simbolic al bas- 
melor. Dar în afară de inter- 
pretarea basmelor, a baladelor și a 
altor creaţii folclorice, Lovinescu 
s-a ocupat şi de unele creaţii culte 
cu conținut spiritual şi simbolic. 
Chiar prima lui lucrare s-a ocupat 
de binecunoscutul roman al lui 
Mateiu Caragiale, Craii de Curte 


Veche. S-a aplecat asupra unor 
opere din patrimoniul literaturii 
universale. 

— Vasile Lovinescu are un 
limbaj puţin accesibil, pe 
care, pentru a-l înțelege 
trebuie să ai, în prealabil, 
un bagaj deloc neglijabil 
de cunoștințe tradiţionale. 

— Fără îndoială, nu este uşor 
de citit. Trebuie să ai acea putere 
de pătrundere în sensurile ezo- 
terice, în sensurile interioare ale 
simbolurilor. Nu este uşor pentru 
că poţi să cazi într-o extremă ca 
aceea a unor interpretări așa-zis 
originale, dar care pot fi fanteziste, 
sau poți să cazi într-o altă extremă, 
să mergi pe niște interpretări seci, 
fără rezonanţă spirituală. Cred că 
Vasile Lovinescu a deschis în cul- 
tura română și în spiritualitatea 
noastră un drum de interpretare 
profund originală şi în același 
timp şi profund universală, care 
sigur va da naștere, dacă nu a și 
dat, unor continuatori. Mai există 
însă şi latura meditaţiei, cuprinsă 
în „Jurnalul“ lui. 

— Ce ar putea să reprezinte 
Vasile Lovinescu pentru 
generaţia actuală? 

— Tradiţie spirituală nu poate 
să dispară. Tradiţia, sub diversele 
e1 aspecte, se poate retrage uneori, 
se poate oculta sub o anumită 
formă, dar continuaă să trăiască și 
va continua până la sfârşitul tim- 
purilor. Generaţia tânără ar trebui 
să conştientizeze că singurul lucru 
necesar este spiritualitatea, care 
este comunicată şi prin tradiție. 
Cei care nu mai cred în lumea de 
astăzi, atât de dată peste cap, pot 
să-și găsească punctul de sprijin, 
în jurul căruia să-și facă existenţa, 
pornind de la tradiţie. În această 
lumină, pentru orice tânăr care 
crede în viaţa veşnică, tradiția este 
cale şi sfetnic, tot aşa cum a fost şi 
pentru Vasile Lovinescu. m 


13 


fă 


Un veşnic marginal 


Primul text al lui Vasile Lovinescu l-am 
văzut în 1977. Am încercat să-l citesc, 
dar n-am înţeles nmic. Spre sfîrşitul 
anilor '70, l-am cunoscut pe Florin 





dosar 


Dan Stanca 





Mihăiescu, graţie căruia am pătruns într-un 
univers total străin mie, care-mi dădea o stare 
specială de ebrietate, pe care bunăoară cărțile 
pure de literatură, romanele, poezia nici pe 
departe nu reuşeau să mi-o transmită. Aceasta 
a fost de fapt întîlnirea mea cu opera lui 


Vasile Lovinescu. 


A fost, cum s-ar zice, o întîlnire prin ricoşeu, în 
sensul că am întîlnit la el ceea ce în literatura-lite- 
ratură nici pe departe nu puteam cunoaște. A fost 
bine, a fost rău? 

Fiundcă niciodată nu am fost în stare să devin 
un profesionist, deci un om care să aibă o meserie în 
sensul adevărat al cuvîntului. Am ales în domeniul 
literelor şi al ideilor tocmai acele drumuri riscante, 
abrupte, a căror străbatere nu-ți poate oferi, în nici 
un caz, liniştea unei specializări. Citindu-l pe Vasile 
Lovinescu și tot ceea ce pleca de la el, am înţeles că 
vol avea parte de o soartă specială, în sensul că nu 
voi ști nimic ca lumea, ci doar voi bîjbii într-un 
univers fascinant, dar extrem de primejdios, fiindcă 
tot ceea ce ţi se pare cunoscut te poate trăda cu mare 
ușurință, și doar treaz, de veghe poți să păstrezi ceea 
ce, de fapt, îţi fuge printre degete. 

Ezoterismul, opus atît teosofismului confuz cît 
şi unei forme organizate a religiei, reprezintă cel 
mai strîmt făgaș pe unde spiritul omului poate înain- 
ta. Dacă mai ești și o fiinţă rațională — şi aşa trebuie 
să fu — trăieşti momente cînd îți vine să rîzi de tine 
însuţi, ca să nu mai spun că auzi mai mereu în ure- 
chi hohotele de rîs ale celorlalți oameni cu 
picioarele pe pămînt. 

Nu ești ortodox-ortodox, nici nu faci spiri- 
tism, nu ești ideologul unei mișcări extremiste, 
atunci ce ești? 

De la Vasile Lovinescu am învăţat ce înseamnă 
simbologia. Am învăţat — e drept, foarte puţin — ce 
poate să însemne o știință a misterului, că pînă și 
realitățile cele mai delicate şi inefabile pot fi cunos- 


14 


cute dacă știi să te apropii de ele cu acel tact 
metafizic care nu le rănește şi nu le gonește. Tot de 
la el am aflat că trăiesc într-o lume grosolană, care 
depășește orizontul de plumb al comunismului în 
care am crescut şi de care am crezut, în decembrie 
1989, că am scăpat. ȘI tot de la el am învăţat că a-ţi 
1ubi ţara nu are nici o legătură cu naționalismul stri- 
dent. Totuşi, ce am învăţat? Cred că nimic sau... 
vidul. Vidul e licoarea stelelor. Iar stelele sînt ali- 
mentul celor veşnic marginali. m 





rost nr. 23 


dosar 


sf 


Poniru sal clu şi învie 


Bocet (1977) 


Redăm mai 
jos un bocet 
pe care 
l-am primit 
de la Vasile Lovinescu 
în 1977, pe cînd mă 
aflaa în Africa de 
Nord. Se cheamă 
„„Cîntare pentru cel 
dus“. În vara trecută, 
cînd s-au împlinit 

20 de ani de la 
moartea lui Vasile 
Lovinescu, am scris la 
rindul meu un bocet 
cu același titlu. 
Acum, în iarna lui 
2005, an în care 
aniversăm un veac 

de la nașterea 

acestui minunat 
cărturar și scriitor, 
bocetul capătă funcţie 
de colind. 

(Roxana Cristian) 





De cînd ai plecat 
Seara s-a-nserat, 
Noaptea s-a-nnoptat, 
Gazdă nu mai am 
Nici o dată-n an. 
După cum mi-ai spus, 
Vidra m-a ajuns. 
Să-mi aline-aleanul 
M-a trecut Oceanul. 
Cum mi-ai poruncit, 
Nu m-am spăimîntat 
Soră mi-am făcut-o 
Și am însorit-o 
Și mult am iubit-o 
ȘI am înverzit-o 


rost nr. 23 


„Seara va-nsera 
Gazdă n-ai avea 
ŞI-ţi va mai ieşi 
Vidra înainte 
Ca să te-spăimînte 
Să nu te spăimâînţi 
De soră s-o prinzi 
Că vidra mai ştie 
Seama apelor 
ŞI a vadurilor 
ȘI ea mi te-a trece 
Ca să nu te-nece 
ȘI mi te-a purta 
La izvoare reci 
Să te răcoreşti 


Colind (2004) 


Pînă ţi-am trimis-o 
Să te joci cu ea, 
În verdea vilcea 
S-o pui în finida 
Numită virida. 
ȘI mi-a mai ieşit 

Lupul înainte 


Ca să mă-nspăimînte. 


Cum m-ai învăţat, 
Nu m-am spăimâîntat 
ȘI mult l-am iubit 
De cînd a venit 
Că lupul ştia 
Seama codrilor 
Şi-a potecilor. 


De miini pînă-n coate 
De fiori de moarte 
ŞI-ţi va mai ieşi 
Lupul înainte 
Ca să te-nspăimînte 
Frate bun să-l prinzi 
Că lupul mai ştie 
Seama codrilor 
Şi-a potecilor 
ŞI el te va scoate 
La drumul de plai 
În dealul cu jocul 
C-acolo ţi-e locul 
În cîmp cu bujorul 

C-acolo ţi-e dorul.“ 





. pui 
e 
(Lae| 
=) 
= 
O 
= 
[i 
=) 
I=V) 
=) 
aa] 
5 
— 
=) 
23 


Bun-frate l-am prins. 
Pînă l-am învins 
ŞI ţi l-am trimis 

Să te joci cu el 
Blind ca şi un miel; 
Cînd s-a înserat, 
Jos m-am pitulat, 
Cînd s-a înnoptat, 
Sus m-am strecurat 
Pînă la miezul nopții, 
Ca să îmi Joc sorții, 
Să 1es la liman, 
În dealul de Halm, 
Că s-a prins bujorul 
Din care bem dorul. 


li 


dosar 


ltinerar biografic 


e 1905 — Vasile Lovinescu 
s-a născut la 30 (17) decembrie 
în Fălticeni, ca fiu mai mare al 
lui Octav Lovinescu, avocat, şi 
al Anei Cetăţeanu. Tatăl, frate 
cu criticul literar Eugen Lovi- 
nescu, se trăgea din comuna 
Rădășeni, iar mama din locali- 
tatea Subcetate, avînd în ascen- 
dență pe lon Budai-Deleanu. 
Scriitorul a mai avut doi frați: 
Octav, avocat (1913-1945), și 
Horia, dramaturg (1917-1983). 
El face parte, aşadar, dintr-o 
familie care a dat literelor noas- 
tre mai mulți scriitori, între care 
şi Anton Holban, văr (1902- 
1937), Monica Lovinescu, vară, 
şi Alexandrina Lovinescu, vară. 
Copilăria în Fălticeni, pe atunci 
un tîrg patriarhal, i-a fost nor- 
mală, adică „fabuloasă“, cum va 
spune scriitorul însuşi. Nici nu 
putea fi altfel, cînd s-a petre- 
cut între Nada Florilor şi Dum- 
brava Minunată, între bojdeu- 
ca lui Creangă, casa lui Sado- 
veanu și Buciumeniul lui loan 
Dragoslav. 

e 1912 — Școala primară și 
gimnaziul le face în „urbea na- 
tală“, la gimnaziul „Alexandru 
Donici“, unde bunicul său, Va- 
sile, era profesor și director. 

e 1920 — Familia mutin- 
du-se în București, unde tatăl 
său era avocat la diverse firme, 
Vasile Lovinescu urmează Cole- 
giul „Sfîntul Sava“. După reve- 
mirea familiei în Fălticeni, el ră- 
mîne în Capitală, unde face Fa- 
cultatea de Drept, nu pentru că 
ar fi avut vreo înclinaţie pentru 
această disciplină, ci pentru a ră- 
mîne în profesia tatălui său. În 
paralel, face și cîţiva ani la clasa 
de vioară a Conservatorului. 


16 


e 1928 — După terminarea 
facultății V. Lovinescu lucrează 
ca jurisconsult la diverse firme, 
la Primăria municipiului și apoi, 
cu unele întreruperi, la Creditul 
Minier, pînă în 1947, cînd insta- 
larea dictaturii îl obligă să 
renunţe. În tot acest timp, însă, 
principala preocupare a tînărului 
rămîne spiritualitatea, sub toate 
formele ei tradiționale, de care 
se simţea atras încă din anii 
liceului şi pe care le studiază 
intens. În acest domeniu, el pu- 
blică în anii '30 numeroase arti- 
cole, eseuri și traduceri din lim- 
bile germană, franceză și en- 
gleză în: „Viaţa Literară“, „Viaţa 
Românească“, „Adevărul Lu- 
terar și Artistic“, „Credinţa“, 
„Familia“, „Azi“, „„Vremea“ etc. 
Figura care îl atrage în aceste 
începuturi de studii tradiționale 
este cea a misticului Bo Yin Ra, 
german de origine, care a avut, 
se pare, o ratasare inițiatică la o 
organizaţe cosmologică din Asia 
Centrală, ca și cea a scriitorului 
german Gustav Meyrink. Din 
cărțile lui Bo Yin Ra află Vasile 
Lovinescu de volumul lui Rene 
Guenon Le Roi du Monde, pe 
care o şi traduce (fără să o poată 
însă publica). Din acest moment, 
gînditorul tradițional francez 
devine mentorul lui spiritual. 

e 1934 — Începe corespon- 
denţa cu Rene Guenon, retras la 
Cairo, care va dura neîntrerupt 
pînă în 1940, în paralel cu o 
meditaţie susținută asupra cărți- 
lor lui şi a marilor texte ale eso- 
terismului universal. Chiar dacă 
va continua să scrie în reviste și 
să aibă relaţii cu unii scriitori 
români ca Dan Botta, Dan Petra- 
şincu, Anton Dumitriu, Mircea 


Eliade şi mai ales Sandu Tudor, 
atenţia lui principală se în- 
dreaptă spre obţinerea unei ini- 
ieri, adică a unei ratasări la o 
linie de spiritualitate esoterică 
efectivă. Legături strînse se sta- 
bilesc cu Marcel (Mihail) Avra- 
mescu, poet de avangardă la a 
cărui revistă Memra (Cuvintul) 
va colabora, și cu Mihai Vilsan, 
Şi ei în căutarea unei inițieri și în 
corespondenţă cu Rene Guenon. 
Primul va trece în curînd la orto- 
doxie (1936) şi apoi se va preoţi 
(1949); al doilea va obține o 
iniţiere în Franţa (1937). 

e 1935 — Face un pelerinaj 
la Muntele Athos, căutînd o 
binecuvîntare isihastă, pe care ar 
fi putut-o obține cu condiția să 
rămînă într-o mănăstire; nefiind 
cetăţean grec, lucrul nu era posi- 
bil pe vremea aceea. 

e 1936 — La sfatul lui Rene 
Guenon, pleacă în Franţa, la 
Amiens, şi în Elveţia, la Basel, 
unde obține o inițiere alawită, 
prin Titus Burckhardt și F. 
Schuon, după care se întoarce în 
țară. Nu e vorba de o convertire 
la Islam, cum greşit s-ar putea 
crede, ci de integrarea într-o or- 
ganizaţie esoterică universală 
(sufism), încă vie. De aici 
încolo, principala preocupare a 
lui Vasile Lovinescu, devenit 
„fiu al clipei“, va fi realizarea 
spirituală. Va mai publica, în 
1936-1937, în revista „Etudes 
Traditionnelles“, sub pseudo- 
nimul Geticus, un studiu în lim- 
ba franceză, de istorie și geogra- 
fie mitică, intitulat „La Dacie 
Hyperboreene“. 

e 1939 — Mai face o 
călătorie în Franţa, pentru a 
relua legătura cu F. Schuon, 


rost nr. 23 


dosar 


maestrul său spiritual. Aici îl 
reîntilnește și pe M.Vilsan, 
rămas la Paris ca diplomat, care 
primise şi el o iniţiere din 
aceeași sursă și care va întemeia 
în curînd, la Paris, o tarigah con- 
dusă de el. 

e 1940 — În timpul războiu- 
lui, reformat din cauza unei ve- 
deri slabe, V. Lovinescu își va 
împărți timpul între ritualul 
inițiatic și meditaţia asupra tex- 
telor sacre, între Fălticeni și 
Bucureşti — unde se va stabili 
definitiv, cu un scurt intermezzo 
administrativ la Primăria orașu- 
lui Fălticeni. 

e 1945 — Are loc căsătoria 
cu Steliana-Victoria Păunescu, 
care îl va fi o fidelă „păzitoare a 
pragului“ şi o constantă „piatră 
de șlefuire“. În timpul refugiului 
de la sfîrşitul războiului, casa și 
biblioteca de la Fălticeni îi vor fi 
devastate, ceea ce nu-l va rupe 
de locul natal, deși va continua 
să trăiască, într-o demnă sărăcie, 
în București. 

e 1948 — Întemeiază în Bu- 
curești, cu ajutorul lui M. Vil- 
san, un grup inițiatic pe care îl 
va conduce pînă prin 1958 cînd, 
din cauza izolării şi a ambianţei 
ostile, grupul se va dizolva. În 
toată această perioadă, V. Lovi- 
nescu renunţă la scris, con- 
sacrîndu-se ritualului şi reali- 
Zării spirituale, împreună cu 
grupul respectiv, totul rămînînd 
ascuns lumii profane. Întreține 
legături prin scrisori cu F. 
Schuon, T. Burckhardt şi M. 
Vilsan. 

e 1958 — Întîlnește la Fălti- 
ceni pe subtila, dar puţin cunos- 
cuta poetă Lucreția Andriu 
(1913-1964), în casa din Bucu- 
reşti a căreia întemeiază un cerc 
de studii și meditaţie tradi- 
tonală, pe care-l va numi mai 
tirziu, în unele scrisori, „fraterni- 


rost nr. 23 


tatea lui Hyperion“. Din acest 
grup vor face parte poetul Radu 
Vasiliu (1923-1990), Florin Mi- 
hăescu, Roxana Cristian, Viorica 
Moşinschi (1913-1980), Maria- 
na Veleanu (1922-1975), Ralu- 
ca Vasiliu, Margareta Vasiliu 
(1942-1996), Teodor Ghiondea, 
Dan Stanca. Activitatea acestui 
grup va continua aproape săp- 
tămînal, cu excepția lunilor de 
vară, cînd V. Lovinescu se 
retrăgea la Falticeni, menținînd 
legătura prin scrisori. Această 
insulă de libertate spirituală va 
continua astfel să existe în ano- 
nimat și să „activeze“, în ciuda 
ambianţei ostile și ameninţă- 
toare, puternic polarizată de pre- 
zența intelectuală a lui Lovi- 
nescu. Baza studiilor și medita- 
țiilor o va constitui opera lui 
Rene Guenon, dar şi textele 
sacre ale marilor tradiţii exo și 
esoterice universale. 

e După moartea prematură a 
Lucreţiei Andriu, grupul se va 
reuni cu aceeaşi regularitate, în 
alte locuri, pînă în anul 1980, 
cînd Vasile Lovinescu se retrage 
la Fălticeni. (Acest grup, gueno- 
nion şi lovinescian, îşi va contin- 
ua lucrarea, mai difuză dar nu 
mai puțin reală, în ciuda acțiunii 
separatoare a spațiului, timpului 
şi ambianţei, încercînd să men- 
țină o continuitate de tradiţie și 
simbol.) Încă din 1964, Vasile 
Lovinescu își reia scrisul, resim- 
țind nevoia de a fixa adevărurile 
tradiționale care, transmise nu- 
mai oral, riscau să se dilueze sau 
chiar să se piardă. Așa se închea- 
gă între 1964-1972 cele două 
studii, „Al patrulea hagialac“ şi 
„Creangă și Creanga de Aur“, pu- 
blicate mai târziu, care, pe mă- 
sura elaborării, erau citite în grup, 
ca, de altfel, aproape toate ce- 
lelalte scrieri ale sale, fund apoi 
difuzate în copii dactilografiate. 


e 1972 — După terminarea 
acestor studii, în anii '70, V. Lo- 
vinescu vă continua să scrie 
eseuri şi studii de mai mică 
întindere pe teme tradiționale, 
comentarii de folclor şi opere 
spirituale, studii de istorie şi 
ecografie sacră. El putea fi văzut 
aproape zilnic la Biblioteca 
Academiei, studiind texte sacre 
şi lucrări rare. Un timp, scriitorul 
a ţinut un jurnal conținînd medi- 
taţii de o mare pătrundere spiri- 
tuală, mergînd de la doctrină și 
simbol la tehnica iniţiatică. 

e 1980 — Scriitorul se 
retrage definitiv la Fălticeni, în 
casa parintească de pe Strada 
Sucevei, devenită între timp 
Galena Oamenilor de Seamă, 
prin donația şi grija soţiei sale 
(către Muzeul de Literatură). În 
acești ultimi ani, ca şi în toate 
vacanţele de vară, V. Lovinescu 
regăseşte ambianța acelui Făl- 
ticeni oniric, oraş al strămoşilor 
şi al copilăriei, în al cărui peisaj 
el descoperea sacralitatea lo- 
curilor de odinioară. Între medi- 
tațiile din camera-chilie, de o 
mare simplitate şi nobleţe, și 
plimbănile-pelerinaje, în care era 
însoţit uneori de prieteni, scri- 
itorul a dus o viață simplă, 
aproape ascetică. S-a stins la 14 
iulie 1984. 

După decembrie '89 apar în 
periodice numeroase fragmente 
din opera lui Vasile Lovinescu 
şi diferite prezentări ale omului 
șI operei („Caiete Critice“, 
„Româna Literară“, „Steaua“, 
„Cotidianul“, „L&AI“, „„Iim- 
pul“, „Manuscriptum, „Croni- 
ca“ etc.). Unele din aceste pre- 
zentări denotă însă o insufici- 
entă cunoaștere a duhului scrie- 
rilor şi personalității lui Vasile 
Lovinescu care, înainte de a fi 
un scriitor insolit, a fost un 
maestru spiritual. m 


IA 


fă 


dosar 


Claudio Mutti 


Vasile Lovinaseu 








şi mişcarea legionara* 


A fost Vasile Lovinescu membru al mișcării 
legionare? Există indicii că da. Cei care l-au 
cunoscut, afirmă că nu. lar cercetările de pînă 
acum nu au relevant probe indubitabile asupra 


apartenenţie sale la această organizaţie. Profesorul italian 
Claudio Mutti, preocupat cu precădere de studiile 
tradiţionale (pe urmele lui Guenon și Evola), dar şi de istoria 
ideilor în secolul XX (dintr-o mărturisită perspectivă de 
dreapta), subliniază citeva dintre elementele care ar putea 
proba legătura lui V. Lovinescu cu mișcarea legionară. 

Mutti este un profund cunoscător al istoriei și culturii 
româneşti moderne, îndeosebi al fenomenului interbelic. 


Julius Evola indică explicit în persoana lui 
Elhade pe mijlocitorul legăturii sale cu Corneliu 
Codreanu, şeful mișcării legionare. Dar în alt loc, 
același Evola îi atribuie rolul de intermediar unui 
„român interesat în studiile tradiționale“, cu care 
se afla în corespondenţă. Faptul că acestui cărtu- 
rar nu-i este citat numele ne-ar putea îndemna să 
bănuim că e vorba de altcineva, mai puţin celebru 
decît Eliade. ŞI, într-adevăr, în România mai 
exIsta un cititor foarte atent al lucrărilor lui Evola; 
o aflăm de la Eliade însuși, atunci cînd, recenzînd 
în 1935 Revolta împotriva lumii moderne, Scrie 
că, în afară de el, singurul din România care mai 
pomenise de Evola a fost, „în 1933, colegul nos- 
tru de redacţie V. Lovinescu“. (...) 

„Este posibil, dar nu se ştie sigur, în momen- 
tul de faţă al cercetării“ — scrie cu oportună pru- 
denţă Philippe Baillet în Prefaţa la Penele Arhan- 
ghelului — ca aprecierea mai degrabă negativă a 
lui Guenon despre Garda de Fier, conținută într-o 
scrisoare din 4 martie 1938 să se fi bazat pe infor- 
maţii furnizate de Vasile Lovinescu. Rene Guenon 
spunea în acea scrisoare: „Ceea ce se petrece în 
România devine tot mai neclar şi mai complicat. 


(...) Responsabile de toate acestea sînt personaje 
foarte stranii, ca de pildă acest Codreanu, care 
pretinde că acţionează în urma revelaţiilor pe care 
le primeşte de la Arhanghelul Mihail!“. 

Trebuie, într-adevăr, ţinut cont că, în afară de 
Lovinescu, existau și alții, precum Vilsan și 
Avramescu, care îl puteau informa pe Guenon în 
privinţa situaţiei din România, astfel că ultimul 
cuvînt în temă va putea fi spus abia cînd va fi pu- 
blicată corespondenţa cu românii a lui Guenon. 


Invocarea izbăvitoare 
a lui Ștefan cel Mare 


În ce-l priveşte pe Vasile Lovinescu, ceea ce 
putem spune cu siguranță despre raporturile sale 
cu mişcarea legionară este că un frate al său (dra- 
maturgul Horia Lovinescu) a îmbrăcat cămașa 
verde și că, în plus, el însuși a îndeplinit funcția de 
primar al Fălticeniului după revoluţia din septem- 
brie 1940, cîştigîndu-şi stima și recunoştinţa con- 
citadinilor. 

Totuşi, în scrierile sale — şi cu atît mai puţin în 
cele cunoscute nouă — Garda de Fier nu este nicio- 


“ fragmente dintr-un studiu amplu, apărut şi în volumul Penele Arhanghelului. Intelectualii români și Garda de Fier, 


publicat la Ed. Anastasia în anul 1997 


18 


rost nr. 23 


dosar 


dată menţionată, chiar dacă temele discutate une- 
ori nu sînt străine de cultura și tematicile 
legionare. În special, vrem să semnalăm, în acest 
context, eseul Icoana Arhanghelului Mihail, a 
cărui redactare este anterioară anului 1940. 
Autorul descrie o icoană din secolul XVII-lea: 
Arhanghelul Mihail stă în picioare deasupra unei 
peșteri, în care şade întins un voievod identifica- 
bil cu Ștefan cel Mare, una din figurile istorice 
care pot fi asociate cu arhetipul regelui ascuns sau 
adormit. „Nu există element mai pozitiv, 
binefăcător, vital, tămăduitor în viaţa unui popor, 
decît prezenţa în centrul lui ocult, în nodul lui 
vital, a unui personaj despre care se spune că n-a 
murit, că, ocult, pătimește şi înfloreşte odată cu el 
(...) Ştefan este arhetipul românesc, permanenţa 
noastră națională, dar nu trebuie să se dea nici un 
iz modern-patriotic acestui cuvînt“ — scrie V. 
Lovinescu. Și continuă: „Și arhetipurile particu- 
lare sînt localizate simbolic în caverne; echivalen- 
tul lor în microcosmos este inima. De aceea le- 
gendele, cîntecele despre Ştefan cel Mare îl dez- 
morțesc în caverna inimii, cu condiția să fie 
repetate, pomenite, reamintite într-una, devin o 
repetiție sacră, un japa — cum îi spun hindușii — 
mai ales dacă sînt încadrate de data (16; rituale 
pe care le dă creştinul. Și este 
foarte probabil că aceste incan- 
taţii, actualizînd pe Ștefan cel 
Mare, existau în organizaţiile 
inițiatice din Moldova“. Există 
în acest pasaj o sugestie a 
invocărilor, neautorizate în Ro- 
mânia acelei vremi, adresate lui 
Ştefan cel Mare: „Primejdii de 
interferenţe sumbre există pentru 
pasionatul care face asemenea 
invocaţii pe seama lui, fără în- 
cadrare, și asta s-a văzut în 1sto- 
ria foarte recentă a ţării“. 

După unii autori, o atare 
aluzie s-ar referi la mişcarea 
legionară. Într-adevăr, la o cer- 
cetare atentă a acelui adevărat 
corpus liturgic care este reperto- 
riul de cîntece legionare, se 
observă că invocările și evocă- 
rile privitoare la Ştefan cel Mare 
nu lipsesc. Unul din cîntecele 
cele mai celebre este intitulat 
tocmai „Ştefan Vodă“ și stabi- 


rost nr. 23 





lește o paralelă între domnitorul moldovean și 
Corneliu Codreanu (care, printre altele, prezidase 
şi un cerc studenţesc cu numele de „Ștefan cel 
Mare“). Ultima strofă din „Înainte!“ anunţă 
deşteptarea lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai 
Viteazul: „E ziua cînd, din criptele uitate,/Mihai şi 
Ștefan iarăși se trezesc“. Invocarea lui Ștefan 
(dar și a altor titani ai istoriei române) se regăsește 
şi într-un text al lui Simion Lefter: „Peste 
mormîntul tău sfînt de la Putna/ Lacrimi văsat-am 
şuvoi, / Că ţara-ntreagă se zbate în lanţuri, / 
Ștefane, vino la noi! (...) Mihai, Țepeș, Tudor și 
Ştefan, / Veniţi din vremuri la noi!“. La drept 
vorbind, legionarii nu au fost primii care au pop- 
ularizat această temă. Printre poeziile lui Mihai 
Eminescu, există una, „Doina“, care îl invocă pe 
Ştefan cel Mare în aceşti termeni: „Ștefa- 
ne, Măria-Ta, / Tu la Putna nu mai sta (...) Tu 
te-nalță din mormînt, / Să te-aud din corn sunînd/ 
Și Moldova adunînd“. lar „Doina“ a fost una din- 
tre poeziile eminesciene cele mai iubite și mai 
cunoscute de români. De aceea, dacă repetarea pe 
scară mare a acestui gen de invocări a presupus 
„riscul unor interferenţe obscure“, răspunderea nu 
poate cădea în exclusivitate pe seama mișcării 
legionare. m 


LS 


fă 


olitica, la descusut 





Claudiu Târziu 


SON IRDIEPLEI 
N2ŞEO Iom eri 


PNG-ul lui Gigi Becali şi 
Noua Dreaptă au bătut palma 
pentru o mezalianţă, speră «i, 
profitabilă. Becali a acceptat să le 
dea liderilor ND funcţii de con- 
ducere în partidul lui (căci, indis- 
cutabil, este al lui, ca orice altă 
proprietate). Junii din ND au 
promis, în schimb, să dinamizeze 
partidul SRL şi să-l facă mai 
atractiv pentru electorat, în pers- 
pectiva alegerilor anticipate. Ar fi 
culmea să aibă succes o făcătură 
bazată pe două grupări cu denu- 
miri mincinoase: Partidul Noua 
Generaţie — în care tinerii sînt re- 
prezentați de oameni de peste 50 
de ani — și Noua Dreaptă — ale că- 
rel concepții sînt de inspirație na- 
țional-comunistă. Însă, planurile, 
care-i pot părea salvatoare lui Be- 
cali, miros a înmormîntare colec- 
tivă. Cred că PNG şi ND vor 
muri ţinîndu-se de gît din pricina 
metehnelor de care suferă. 


„Fascistul“ Becali 


PNG-ND e o alianţă care va 
fi percepută negativ de media şi 
de o bună parte din opinia pu- 
blică. Și fără să beneficieze 
măcar de îngăduinţa presei, dacă 
nu de simpatia ei, nici un partid 
nu reuşeşte azi. Chiar dacă ND își 
va păstra formal independenţa și 
numai anumiţi oameni de la 
virful e1 vor intra în PNG, efectul 
de imagine este același. 

Presa strimbă din nas, pentru 
că ND trece drept grupare extre- 
mistă, care, pe de o parte și-a asu- 


20 


mat public doctrina legionară a 
lui Horia Sima, pe de alta agită 
idei de extracție comunistă și are 
atitudini radicale contra minorită- 
ților. PNG era şi el bănuit de fili- 
ație legionară, din pricina dis- 
cursului becalian, împănat cu zi- 
cerile unor fruntași legionari din 
interbelic. Chiar dacă acest dis- 
curs epigonic n-a fost decit o ca- 
ricatură tristă şi vulgară. 

Prin urmare, asocierea PNG 
cu ND face ca, în locul bănuieli 
de legionarism a noii grupări sau 
a partidului becalian împrospătat, 
să se instaleze certitudinea. Ceea 
ce s-ar putea să-i convină întru- 
cîtva fostului cioban, care își lus- 
truieşte astfel mărunta firmă pră- 
fuită cu faima unei mișcări care, 
orice s-ar spune, a avut şi mo- 
mente de glorie. 

Pe de altă parte, pofta de a se 
vedea slăvit ca un nou „Căpitan“ 
s-ar putea să-i iasă pe nas lui nea 
Gigi. De-acum, va fi tratat cu cir- 
cumspecţia și uneori cu nedrep- 
tatea, ce se vrea profilactică, re- 
zervată „extremiștilor“. Toate în- 
cercările sale de a se arăta un 
creștin-democrat, năzuind către 
Partidul Popular European, vor fi 
trecute în contul ipocriziei. Și să 
nu se mire Becali dacă presa nu-l 
va mal scoate din „fascist“. De 
altminteri, patronul Stelei pare 
să fi simţit acest risc, pentru că, 
într-o emisiune televizată, între- 
bat de doctrina și de ideologia 
Noii Drepte, a dat din colţ în colț. 
„Nu știu, dom'le, ce vrea Noua 
Dreaptă. N-am timp să citesc 


doctrine și alte de-astea. E treaba 
băieților de-acolo ce vor să facă 
cu organizația lor. Eu ştiu că sunt 
buni creștini și îi mai pune șefi în 
partid că n-or să mă fure ca cei de 
pînă acum“, s-a oțărit Becali la 
televizor. Drept e că nu-l bănuim 
pe Becali pasionat de lectură. Dar 
nu credem că nu ştie cu cine are 
de-a face. Mai ales că „băieţii“ de 
la ND i-au fost băgaţi în birou de 
profesorul lon Coja, „talibanul 
nostru“, cum l-a numit presa într- 
o vreme. 


Yesmeni 
pe post de elită 


PNG nu are o elită conducă- 
toare, în adevăratul sens al cuvîn- 
tului, care să gîndească etapele 
unei acțiuni politice de succes. 

Calitatea conducerii PNG o 
trădează numirea, în funcţia de 
președinte executiv al partidului, 
a lui Dumitru Sechelariu, unul 
dintre simbolurile corupției din 
guvernarea PSD. Între timp, pînă 
şi Sechelariu a abandonat PNG, 
spunînd că e o fundătură politică. 

În rest, tăcere, întreruptă 
uneori de un „da, șefu'“. Even- 
tualele „cadre“ venite dinspre 
ND nu promit nici ele vreo ispra- 
vă. De pildă, lon Coja, mentorul 
ND, are un traseu politic grăitor 
asupra statorniciei şi a intuiției 
sale politice. 

La începutul anilor 90, Ion 
Coja a fost membru PDAR și 
senator al României ales pe lis- 
tele acestui partid. Mai tirziu a 


rost nr. 23 


olitica, la descusut 


devenit președintele Filialei Bu- 
curești a „Vetrei Românești“ — 
organizație de extracție comunis- 
to-securistă, aripa care se voia 
civică a PUNR. A trecut, într-un 
timp, pe la conducerea Fundației 
„Buna Vestire“, a veteranilor 
legionari, şi a cochetat intens cu 
Partidul „Pentru Patrie“ al acelo- 
raşi supraviețuitori ai mișcării 
legionare. În primăvara lui 2004, 
profesorul Coja a candidat la 
Primăria Generală a Bucureştiu- 
lui pe listele Partidului Naţional 
Democrat Creștin (de care chiar 
n-a auzit nimeni). lar înainte de 
alegerile generale, s-a înrolat în 
PNG și a candidat la Constanţa 
pentru un scaun de senator. De 
scris, preferă să scrie în „Româ- 
nia mare“... 


Mult fotbal, 
ioc politică 


Structura şi modul de 
funcționare ale PNG ţin exclusiv 
de toanele şi interesele unei per- 
soane, care, în afară de o avere 
considerabilă, nu are nici o cali- 
tate. Becali nu este carismatic, nu 
a dovedit că are o gîndire pro- 
fundă sau vizionară, nici nu a 
demonstrat forță organizatorică 
(deși a dat cu banii-n cîini), nici 
darul oratoriei care înflăcărează 
nu-i este propriu. El nu şi-a 
depăşit statutul de mic bişniţar 
viclean. Or, ce fel de oameni pot 
fi atrași de un astfel de ins? S-a 
văzut: vulgul ignorant și obidit, 
şmecherii cărora le lucesc ochii 
după banii lui, cîteva cozi de 
topor care se vor remarcate în 
politică și n-au altă șansă decît să 
stea în umbra ciobanului. Cei 
cîțiva intelectuali naivi, care chiar 
au crezut că-l pot direcționa pe 
Becali pe calea dreaptă, l-au 
părăsit. l-au rămas o seamă de 
fani ai clubului de fotbal Steaua, 


rost nr. 23 





pe care îl patronează. De altfel, 
iacătă o altă asemănare dintre 
PNG şi ND: ambele şi-au recrutat 
grosul membrilor din galeriile de 
fotbal. Nici că se putea ca două 
organizații politice să fie legate 
mai strîns de aceeaşi pasiune. În 
plus, devine clar că, dacă se pri- 
cep la fotbal, liderii PNG şi ai ND 
trebuie că se pricep şi la politică. 
C-așa-i românul verde. 


Tovărâşie pe bani 


PNG nu are credibilitate. A 
avut şansa de a și-o cîştiga. O 
şansă irosită de însuşi „coman- 
dantul de comandanţi“, cum s-a 
autoproclamat nea Gigi. Şeful 
PNG s-a declarat om de dreapta, 
dar cînd a fost întrebat pe cine ar 
susține la guvernare — în cazul în 
care PNG ar accede în Parlament 
—, Becali a spus limpede: „pe 
PSD“. Mai mult, în turul doi al 
alegerilor prezidențiale, Becali l-a 





fă 


susținut pe Adrian Năstase, şeful 
PSD. Şi-atunci au văzut și orbii că 
PNG este jucat pe sfori de alde 
Hrebenciuc şi gaşca. De bună 
seamă că şi asta a contat în 
obținerea unui rezultat derizoriu 
în alegeri. Pe fondul campaniei de 
lunatic a lui Becali, care apărea ca 
un nou „Mihai Viteazul“ de un 
kitsch desăvîrșit. Scena în care 
Becali jura că va face „o ţară ca 
soarele sfînt de pe cer“ era prece- 
dată de aceea în care un Mihai 
Viteazul, jucat de Amza Pellea, se 
încorona ŞI era urmată de aceea în 
care personajul din film spunea 
apăsat „Asta-i pohta ce-am 
pohtit-o!“. 

Din păcate pentru el, Noua 
Dreaptă nu-i va aduce PNG un 
plus de credibilitate în electoratul 
naționalist. Pentru că şi ND are o 
problemă de credibilitate. 

Luderii ND au intrat în struc- 
turile de conducere ale PNDC, o 
dată cu profesorul lon Coja, în 


A 





2] 


fă 


primăvara anului trecut. Ei au 
cerut insistent tuturor grupărilor 
naționaliste să sprijinie PNDC, 
pe care îl numeau singura spe- 
ranţă a renașterii naţionalismului 
creștin românesc. Şeful ND, Tu- 
dor lonescu, și alți cîțiva tovarăși 
ai săi au candidat, la rîndu-le, pe 
listele PNDC în alegerile locale. 
Fără şanse. Numărul jalnic de 
voturi căpătat de PNDC 1-a făcut 
pe băieții de la ND să abandoneze 
Şi să încerce să uite partidul. 

De pe site-ul Noii Drepte au 
fost eliminate, fără explicaţii, 
comunicatele și informațiile care 
se refereau la PNDC, precum și 
legătura către site-ul partidului. 

Acum, liderii ND au pus la 
cale „infiltrarea“ altui partid, pe 
care, probabil, își imaginează că 
îl vor controla și că îl vor face 
cîştigător al proximelor alegeri. 
Presupun că ND va lansa iarăși 
mesaje către toate „forțele naţio- 
naliste responsabile“ din ţară, ca 
să 1 se alăture în PNG. 

Rămîne de văzut către ce altă 
formaţiune politică se vor îndrep- 
ta „noii dreptaci“ după ce vor 


eşua şi cu PNG. Este de aşteptat 
să fie unul condus de un bogătaş. 
Fiindcă, mai merită reţinut un 
aspect, şi PNDC, și PNG sînt 
conduse de oameni plini de bani. 
Vicepreședinte și sponsor al 
PNDC este un om de afaceri 
româno-olandez şi fiu al preșe- 
dintelui partidului. lar pe Becali îl 
ştie toată lumea cît e de avut. 

Şefii ND se vor fi gîndit că 
un partid care dispune de fonduri 
importante are mai multe şanse 
să intre în „divizia A“ a politicii 
româneşti decît altele, mai onora- 
bile dar lipsite de o finanţare cum 
se cade. Și n-au greșit. Numai că 
penuria de idei, hpsa de pro- 
grame viabile şi de oameni com- 
petenţi care să le pună în practică, 
nu sînt suplinite nici măcar de 
bani (fie ei cît de mulți). 


Slăbiciunea Dreptei 


În fine, n-am scris toate aces- 
tea pentru că PNG sau ND ar 
merita vreo atenţie specială. Nici 
ca să prohodim un „prunc“ mort 
la naștere. Ci pentru a atrage 


eee er 
& V Ă 


olitica, la descusut 





atenția încă o dată asupra slăbi- 
ciunii Dreptei românești (mă re- 
fer aici la oamenii de dreapta, nu 
la vreo formațiune politică), de 
care încearcă să profite tot soiul 
de neaveniți. 

Avem nevoie de o Dreaptă 
adevărată, conservatoare, solidă 
şi eficientă. Nădăjduim că o ast- 
fel de forţă va apărea într-un 
viitor cît mai apropiat şi va echili- 
bra salvator spectrul politic româ- 
nesc. Atunci, pitecantropi politici 
de tipul lui Becali, Vadim & Co 
nu vor mai avea tupeul să vor- 
bească în numele Dreptei, coco- 
țaţi pe grupări fundamental stîn- 
giste. Sigur, jocul de Dreapta a 
acestor bufoni a convenit de mi- 
nune stîngii pînă acum. Numai că 
şi stînga are motive să se teamă 
de un nou moment ca acela al 
alegerilor din 2000, cînd extre- 
mistul de serviciu, PRM, ame- 
ninţa să pună mîna pe putere. 

lată de ce, în semn de matu- 
ritate politică, pînă şi stînga ar 
trebui să aibă sentimente mai 
bune față de nașterea unui mare 
partid de dreapta la noi. m 





22 


rost nr. 23 


olitica, la descusut 


Cristi Pantelimon | 


Basescu 





În 1996 românii au votat „schimbarea“ şi pe 
Emil Constantinescu. S-au ales cu o putere 
politică labilă, sforăitoare, gălăgioasă, mai accen- 
tuat politicianistă decât guvernarea PDSR-istă și 
mult mai neeficientă. Episodul cu pricina nu poate 
fi trecut uşor cu vederea și tocmai acesta este 
motivul pentru care, la opt ani de la acele alegeri, 
PSD-ul este încă cel mai puternic partid. Pentru că 
a fost cel mai consecvent, cel mai „liniștit“ în a-şi 
duce la bun sfârșit proiectele (bune sau rele), cel 
mai „popular“, având în vedere impactul imaginii 
lui Ion Iliescu asupra electoratului ș.a.m.d. Nu cu 
mult timp în urmă, un membru destul de impor- 
tant al actualei Alianțe DA îmi spunea cu durere 
că ei, cei din opoziție, au multe de învăţat de la 
„colegii“ din PSD, partid a cărui viaţă internă este 
cu mult mai bine organizată decât a tuturor celor- 
lalte. Această opinie nu era și nu este singulară. 
„Maşinăria“ PSD-istă e o realitate de care toți 
contracandidaţii de pe scena politică au a se teme. 
ȘI, atenţie, dacă cineva își imaginează că victoria 
lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale a fost 
suficientă pentru a risipi forţa acestei mașinării, se 
înșală amarnic. De fapt, alegerea lui Traian 
Băsescu în fruntea statului reprezintă cu totul 
altceva decât o victorie împotriva PSD-ului şi a 
spiritului acestuia sau împotriva lui lon Iliescu și 
a fragmentului de istorie pe care persoana sa l-a 
marcat. Victoria lui Băsescu are un caracter con- 
junctural pe care, în euforia momentului, mulți 
analiști politici îl pierd din vedere. Nu vrem să 
minimalizăm deloc această victorie, dimpotrivă, o 
recunoaștem ca atare și suntem primii care cre- 
dem în semnificaţiile sale adânci. Dar nici nu 
vrem să ne îmbătăm cu apă rece și să afirmăm sus 
şi tare că victoria de care vorbim va rezolva toate 
problemele ţării. 

În altă ordine de idei, cele ce s-au petrecut în 
momentul alegerii președinților celor două ca- 
mere ale Parlamentului dovedesc că PSD-ul este 


rost nr. 23 








şi riscurile  |&/ 
schimbarii 


departe de a fi un partid învins. PSD-ul este pur şi 
simplu un partid în schimbare, iar marea schim- 
bare prin care trece se numește desprinderea de 
moştenirea iliesciană. Lucrul a fost vizibil în mo- 
mentul în care Ion Iliescu a semnat, inspirat de 
cele mai ciudate gânduri, decretul de grațiere a lui 
Miron Cozma (ceilalţi condamnaţi care beneficiau 
de același tratament aproape că nu mai intră în 
discuţie, deşi numărul lor nu e deloc neglijabil). În 
acel moment, PSD-ul „tânăr“ a ieșit la rampă prin 
vocea lui Mihai Tănăsescu și a atacat destul de 
dur. Este un moment de ruptură clară, care va avea 
consecinţe majore pe viitor. De asemenea, faptul 
că preşedintele Senatului este un iliescian, iar 
președintele Camerei este Adrian Năstase repre- 
zintă un alt semn că viitorul va însemna, pentru 
PSD, o luptă pentru supremația celor două tabere 
dusă chiar de la nivelurile cele mai înalte ale foru- 
lui legislativ. Chiar dacă învinsă la numărul de 
voturi, chiar dacă mult mai puţin populară, aripa 
reformatoare a PSD-ului (gen Năstase-Geoană) va 
câștiga în timp încrederea electoratului, pe măsură 
ce „elefanți“ partidului, adunaţi în jurul „buni- 
cuţei“, vor aluneca pe panta descendenţei biolo- 
gice. Lucru perfect natural, de altfel. Așadar, actu- 
ala opoziţie, deşi împinsă de vântul din pupa al lui 
Băsescu, are de ce să se teamă pe viitor. În afară 
de actualul „cârmaci“ de la Cotroceni, alianţa DA 
nu are un politician de talia lui Adrian Năstase, ba 
chiar a unora dintre cei care vin imediat în plu- 
tonul doi. 

O idee care circulă insistent în mediile de 
presă și în minţile analiștilor politici este aceea 
după care actualul președinte n-ar trebui să coabi- 
teze cu un guvern de factură PSD-istă, din motivul 
că nu şi-ar putea duce la îndeplinire promisiunile 
de luptă împotriva corupţiei. Un astfel de regim 
nu poate lupta împotriva corupției, PSD-ul fiind 
chiar generatorul acestui flagel. O atare idee ni se 
pare copilărească. Crede cineva sincer că în 

5 


23 





Alianţa DA s-au bulucit, în loc de politicieni și 
oameni de afaceri cu interese clare, cohorte de 
îngeri? Cine ne garantează că aceşti oameni, a 
căror mentalitate „liberală“ include fără doar și 
poate uşorul cinism al omului pragmatic faţă de 
problemele morale, nu vor manevra astfel puterea 
încât să ajungă, din critici ai baronilor locali, nişte 
baroni naţionali mai „soft“, adică mai puţin cretini 
şi scârbavnici (aruncători de mici și bere în popu- 
laţie, cu ocazia chiolhanurilor electorale), dar la 





olitica, la descusut 


fel de periculoși? Registrul răului este infinit mai 
mare decât cred analiştii noștri politici. 

În fine, se uită un lucru esenţial. Dincolo de 
meritul excepţional al învingerii lui Năstase în 
alegeri (un Năstase care, totuşi, are un alt poten- 
ial, după părerea nostră, fiind capabil oricând de 
revanşă!), Băsescu a câștigat și datorită voturilor 
adepților lui Corneliu Vadim Tudor. Lucrul acesta 
este trecut sub tăcere de toți cei care populează 
ecranele televizoarelor în chip de analişti, căci e 
inconfortabil să recunoști 
că Vadim a contribuit la 
eșecul șefului PSD-ului și 
la victoria omului Alianţei 
DA. Însă acesta este ade- 
vărul. lată unde stă carac- 
terul conjunctural al ale- 
gerii lui Băsescu, de care 
vorbeam mai sus. Acești 
simpatizanți ai lui Vadim 
nu sunt însă un electoral 
foarte fidel nici alianţei DA 
şi nici lui Băsescu. Pur şi 
simplu au fost atrași de dis- 
cursul anticorupţie al aces- 
tuia (care vine şi el pe o 
lungă tradiţie vadimistă, 
astăzi din ce în ce mai puțin 
creditată, dar reală), însă la 
prima „abatere“, ei vor 
părăsi imediat corabia lui 
Băsescu, cu tot cu alianţa 
care l-a propulsat. Așadar, 
atenție politicieni ai Ali- 
anței! Victoria lui Traian 
Băsescu nu este decât un 
prim pas în lunga bătălie pe 
care trebuie s-o duceţi, cu 
arme curate, împotriva spi- 
ritului nefast al PSD-ului. 
Orice eşec vă va arunca 
însă, ca şi pe ţărănişti, cel 
puțin două legislaturi în 
afara jocului puterii. Căci 
PSD-ul nu e numai partidul 
corupților locali, ci şi al 
unei generaţii noi de politi- 
cleni care, de ce să n-o spu- 
nem, promit mai mult decât 
lasă să se vadă anturajul 
vetust al lui Ion Iliescu. m 


rost nr. 23 


olitica, la descusut 


Doar piaţa distruge 
corupția 


Mai mult decit o pîine în plus pe masă, 
românul resimte nevoia de cinste şi de 

pricepere din partea guvernanţilor. Cu 
o administraţie onestă și competentă, 











românul poate înţelege că mai mult de atit, pe 
moment, nu se poate şi își va îndura cu înţelegere 
şi nu cu resemnare sărăcia, înapoierea și izolarea. 


Nici o temă n-a fost folosită 
cu mai mult sîrg şi cu mai multă 
ipocrizie în politica românească 
decît lupta împotriva corupției. 
Fără a fi asumată în mod real de 
vreunul din guvernele de după 
1989, lupta împotriva corupției a 
folosit mai degrabă ca armă poli- 
tică. A fost nu atit o luptă împotri- 
va corupției, ci o luptă a corupți- 
lor unora împotriva corupților ce- 
lorlalți. 

Viaţa politică românească 
este foarte scumpă. O campanie 
electorală serioasă costă un partid 
peste zece milioane de dolari. Cei 
care dau aceşti bani vor ceva în 
schimb: imunitate, acces la infor- 
maţii Și la resurse. 

Această clientelă, susținătoa- 
re a partidelor pentru a accede la 
putere, devine apoi principalul 
adversar al acestora. Sensul îna- 
inte al tranziției dezavantajează 
orice fel de clientelă. Din benzină 
pentru motor, clientela se trans- 
formă în piatră de moară. 

Apoi vin ceilalți la guvernare 
şi îi acuză pe cei dintii. Vîntură 
vreo doi-trei Moţoci, cu capul 
rămas pe umeri, dar cu cătușe la 
miîini, prin faţa camerelor de luat 
vederi şi prin editorialele gazete- 


rost nr. 23 


lor, apoi se bulucesc să le ia locul. 
Cam asta este istoria „luptei 
împotriva corupţiei“ în care, ca la 
orice circ, cine strigă mai tare se 
aude mai bine. 

Corupţia apare la confrun- 
tarea dintre interesul public şi cel 
privat. Fa nu poate fi eradicată 
doar cu slogane și cu apel la pre- 
ceptele morale. 

O abordare sinceră şi serioa- 
să a corupției trebuie să aibă în 
vedere, deopotrivă, dimensiunea 
punitivă, dar şi pe cea preventivă. 
E drept că aspectele de natură 
punitivă sînt mai tentante din 
punct de vedere propagandistic și 
mai ispititoare pentru hrănirea 
frustrărilor. Numai că cei care 
accentuează asupra dimensiunii 
punitive pierd din vedere un 
aspect: corupția nu e cauza proas- 
tei funcționări a sistemului. Co- 
rupţia este, mai ales, un efect al 
acesteia. 

Să ne înţelegem. În Româ- 
nia, resursele nu sînt puține din 
cauză că avem multă corupție. 
Relația de cauzalitate este exact 
pe dos: corupția este multă, pen- 
tru că resursele sînt puține. Vă 
puteți imagina astăzi ca cineva să 
dea bacșiș să-şi cumpere o butelie 


fă 


Varujan Vosganian 








sau să-şi umple rezervorul cu 
benzină? Nu, căci se găsesc cu 
uşurinţă. Dar nu același lucru se 
poate spune despre creditele ne- 
rambursabile, despre comenzile 
de la buget ori despre privatizări- 
le de tot felul. 

Printre cauzele extinderii 
corupției în România se pot 
aminti: menținerea unui impor- 
tant sector economic de stat; pro- 
liferarea birocraţiei, persistenţa 
unui statut incert al funcţionaru- 
lui public; menținerea unei struc- 
turi oligarhice a puterii politice; 
slaba dezvoltare a pieţelor; insta- 
bilitatea legislativă; numărul 
mare de reglementări. Cauzele 
sporirii corupției sînt, așadar, de 
natură politică, dar și economică, 
juridică şi legislativă. Sistemul 
este atît de contaminat, încît ajun- 
ge, adesea, să-i respingă pe cei 
care nu se supun regulilor sale și 
nu acceptă această regulă tacită a 
corupției generalizate. 

Avem, așadar, de-a face cu o 
criză de sistem. Cererea și oferta 
tind să se regleze pe căi străine 
economiei de piață, cum ar fi 
corupţia, economia paralelă (for- 
ma evolutivă a pieţei negre de pe 
vremea comunismului) și neplata 

23 


25 





Foto: Bogdan Onofrei 


obligaţiilor financiare. Sînt forme 
aberante, care intersectează ce- 
rerea și oferta într-un punct situat 
mult sub utilizarea normală a fac- 
torilor de producţie, ceea ce duce 
la irosirea de resurse și la deze- 
chilibre majore ale pieţei. 

Fiind o criză sistemică, co- 
rupția poate fi înlăturată numai 
prin schimbarea esenței sistemu- 
lui. De aceea, doar clamarea me- 
todei punitive este ineficientă şi 
ipocrită. A lupta împotriva corup- 
ției doar luptînd împotriva celor 
corupți e ca şi cum ai încerca să 
înlături o invazie de lăcuste, lo- 
vindu-le una cîte una cu pliciul. 
Privită astfel, lupta împotriva co- 
rupției rămâne doar un slogan 
electoral. 

Abordarea preventivă, sis- 
temică, a luptei împotriva corup- 
ției presupune: 

1. Diminuarea sectorului de stat. 
Pînă cînd în România nu se va 
împărți tot ce a rămas de 
împărțit din hambarele socia- 
lismului, nici mediul econo- 
MIC, NICI climatul social nu se 
vor limpezi; 

2. Stabilitatea și claritatea legisla- 
tivă, la care se adaugă deregle- 
mentarea. Cu cît mai puţine 
rînduieli și mai neschimbă- 
toare, cu atît mai puţini vor fi 


26 


A 





cel care să le aplice în folosul 
lor. Diminuarea numărului de 
avize și ștampile necesare fie- 
cărei inițiative reduce posibili- 
tatea funcţionarului public de a 
intra în contact direct cu con- 
tribuabilul. Cu alte cuvinte, 
„Jos ghişeele!“; 

3. Dezvoltarea pieţelor. Piaţa 
constituie, prin componentele 
ei: libera competeţie, acces la 
resurse, libertatea informaţii- 
lor, cea mai eficientă formă de 
acțiune împotriva corupției. 
Cu cît mai multe tranzacții se 
desfășoară în condiții de piață, 
cu atît mai redusă este influ- 
ența părtinitoare a deciziei 
publice. În procesul de dez- 
voltare a pieţelor un loc central 
îl joacă, în această privinţă, 
dezvoltarea pieţelor bursiere, 
atit în ce priveşte bursele de 
valori, cît şi în ce privește 
bursele de mărfuri. Pieţele bur- 
siere sînt formele cele mai 
avansate de democraţie eco- 
nomică. 

Aşadar, acțiunea preventivă, 
durabilă şi scoasă de sub inci- 
denţa politicianistă se face în 
principal în trei direcți: dimi- 
nuarea sectorului de stat, stabili- 
tatea şi simplificarea reglementă- 
rilor, dezvoltarea pieţelor, cu 


olitica, la descusut 


deosebire a pieţelor bursiere. lar 
motivația profundă a luptei îm- 
potriva corupției se face din con- 
siderente de natură morală, dar și 
din considerente de natură eco- 
nomică, fiind o cale de sporire a 
eficienței alocării și utilizării 
resurselor. 

Tolerarea actualei stări de 
lucruri duce la diminuarea res- 
pectului față de muncă, faţă de 
inițiativă şi faţă de asumarea ris- 
cului. Omul cinstit se va simţi tot 
mai izolat. El va considera că cin- 
stea lui e socotită drept naivitate. 
Fără să aştepte vreo răsplată de la 
societate pentru că e cinstit, va 
simți că este sancționat, tocmai 
pentru cinstea sa. Dacă lucrurile 
vor continua astfel, inițiativa 
deschisă şi cinstea vor ajunge, 
pentru cei animați de ele, de-a 
dreptul o povară. 

Piaţa trebuie să lupte împo- 
triva corupţiei, nu statul. În orga- 
nizarea sa actuală, cu instituţiile 
sale numeroase și politizate, sta- 
tul român nu poate supraviețui 
decît prin corupție. Sistemul biro- 
cratic şi oligarhic nu poate fi hră- 
nit doar pe căi legale: impozite, 
sponsorizări, donaţii și cotizaţii. 
Corupţia devine un fel de tribut 
pe care contribuabilu îl plătesc 
unui sistem hrăpăreţ și bicisnic, 
aşa cum tinerii Cretei se Jertfeau 
Minotaurului. Astfel, corupția 
este o lege fundamentală de func- 
ționare a sistemului. Iar actualele 
legi anticorupţie nu fac decît să 
nască noi surse de corupție, prin 
înființarea unor noi sisteme cen- 
tralizate. Piaţa este singurul leac 
eficient pentru relele economiei 
românești. Statul nu poate fi un 
instrument eficient de luptă pre- 
ventivă împotriva corupției. A-l 
considera ca atare, înseamnă să 
punem lupul paznic la oi. lar el ne 
va mîngîia părinteşte pe creștet, 
încotoșmănat în blana de oaie. m 


rost nr. 23 


olitica, la descusut 





Protest impotriva 


fă 





numirii unui prefect UDMR 
in Covasna 


Numirea unui membru UDMR în funcția de 
prefect al judeţului Covasna a declanşat un val de 
proteste din partea partidelor politice şi a nouă aso- 
ciații civice din zonă. Asociaţia Romfest XXI se 
alătură protestelor, pe care le consideră legitime, şi 
atrage atenţia asupra riscului izbucnirii de tulburări 
sociale și al declanșării unei instabilităţi politice de 
lungă durată în judeţul Covasna. 

Opoziția oamenilor politici locali şi a 
societății civile faţă de instalarea unui prefect 
aparținînd unui partid etnic este justificată. O 
probează documentarul pe care îl publicăm mai 
Jos, material întocmit de cîțiva activişti civici din 
Covasna, specializați în probleme juridice. 


Menţionăm că, potrivit principilor noastre, 
toți cetăţenii români — care îndeplinesc condiţiile 
legii — trebuie să aibă acces la funcțiile publice. 
Însă, nu putem fi de acord cu desemnarea drept re- 
prezentant al Guvernului în teritoriu a unui cetă- 
țean care face parte dintr-o grupare care militează 
pentru autonomie pe criterii etnice. Mai ales în 
condițiile în care în acest judeţ există o luptă surdă, 
de 15 ani, pentru obținerea autonomiei. Nimic nu 
ne garantează că prefectul de naţionalitate 
maghiară nu va susţine tendinţele de autonomie. 

Prin urmare, Asociația Romfest XXI cere 
guvernului să cerceteze situaţia din Covasna și să 
ia măsurile care se impun. 


După 1992, singura institu- 
ție care a rămas nemaghiarizată 
a fost Prefectura. Prin pârghule 
puse la dispoziţie de lege, pre- 
fectul, oricum se va fi numit el, 
a fost singurul care s-a opus de- 
mersurilor ce vizau înfăptuirea 
autonomiei pe criterii etnice. 
Inițiativele de creare a unei re- 
giuni autonome a maghiarilor în 
inima României au fost blocate 
pînă acum şi de prefecții din 
Harghita și Mureș. 

UDMR a încercat să reali- 
zeze autonomia teritorială a așa- 
Zisului inut Secuiesc prin: 

— înfunţarea unor regiuni cu 
personalitate juridică, cu vădit 
caracter teritorial, pe structura 
vechii organizări a Scaunelor 
Secuiești, desigur sub diverse 
alte motivații; 

— în plan simbolic, pentru 
prezentarea acestei zone ca o re- 


rost nr. 23 


Departamentul de Comunicare al Romfest XXI 


Lupta pentru Ţinutul Secuiesc 


giune cu caracteristici distincte 
de restul ţării, care să justifice 
autonomia locală, UDMR a ac- 
tonat în sensul denaturării reali- 
tăilor istorice, culturale, sociale 
şi politice ale zonei, prin atribui- 
rea de denumiri maghiare unor 
străzi şi obiective de interes Ju- 
deţean, inclusiv şcoli. În aceeași 
idee, edilii unguri au încercat 
aprobarea de steme de sorginte 
austro-ungară pentru localități 
şi pentru judeţul Covasna; 

— luarea în proprietate de 
terenuri agricole şi forestiere în 
mod abuziv, inclusiv prin cărți 
funciare false — cu concursul 
unor judecători de etnie maghia- 
ră —, pe motivul reconstituirii 
dreptului de proprietate, în timp 
ce parohiilor ortodoxe din judeţ 
nu li s-au retrocedat suprafeţele 
la care aveau dreptul. Aceste 
demersuri au fost blocate de 


prefecții județului Covasna, dar 
mai există litigii pe rol. Este clar 
că o dată cu numirea unui pre- 
fect provenind din UDMR, con- 
siliile locale, dominate de ma- 
ghiari, vor putea să-și impună, 
fără nici un fel de probleme, 
ideile autonomiste. 

Vom detalia în continuare 
litigiile dintre autoritățile locale 
şi prefect judecate în instanţă, 
pentru a vă lăsa să judecați sin- 
guri gravitatea numirii unui pre- 
fect UDMR în judeţul Covasna. 

1. În urma adresei cu nr. 
2851 din 25.07.2000 a Preşedin- 
telui Consiliului Judeţean Co- 
vasna, adresată consiliilor locale 
din judeţul Covasna, cuprinzând 
o adresă de înaintare, modelul 
de hotărâre pentru consiliile 
locale, procesul-verbal de con- 
stituire, statutul „microregiu- 
nii“, și actul constitutiv, 21 de 

2 


2/7 





consilii locale, din cele 39 exis- 
tente în judeţul Covasna, ho- 
tărăsc înfiinţarea a cinci „aso- 
ciații microregiuni“, cu perso- 
nalitate juridică proprie, după 
cum urmează: 

e Asociaţia ,, Microregiunea Er- 
dovidek* — constituită din 
Consiliile locale Baraolt, Bră- 
duţ, Vârghiș, Băţani, Aita 
Mare și Belin; 

e Asociaţia ,„Microregiunea 
Felsoharomszek** — constitu- 
ită din Consiliile locale Tg. 
Secuiesc, Turia, Catalina, 
Cernat, Lemnia, Ghelinţa, 
Ojdula, Poian, Sânzieni; 

e Asociaţia  „Microregiunea 
Orbai “ — constituită din Con- 
siliul local Brateş, Covasna și 
Comandău; 

e Asociaţia „, Microregiunea Zo- 
na Chichiș“ — constituită din 
Consiliul local Chichiș; 

e Asociaţia „Microregiunea Va- 
lea Oltului“ — constituită din 
Consiliul Local Sf. Gheorghce;. 

Din 21 hotărâri, au fost re- 
vocate, înainte de primul termen 
de judecată, trei, restul fiind 
anulate de către Tribunalul Ju- 
dețului Covasna, ca nelegale, în 
urma promovării acțiunii Pre- 
fectului. 

Opt consilii locale au pro- 
movat recurs la Curtea de Apel 
Braşov, împotriva sentinţelor 
Tribunalului Covasna, dar re- 
cursurile le-au fost respinse. 

Înfiinţarea acestor „asociaţii 
microregiuni“ este nelegală și 
neconstituțională pentru urmă- 
toarele considerente: 

* Potrivit adresei Preşedin- 
telui Consiliului Judeţean Co- 
vasna, înfiinţarea acestor „aso- 
ciații microregiuni“ avea ca 
scop promovarea intereselor re- 
gionale, precum și elaboarea şi 
întocmirea de proiecte de dez- 
voltare regională. 


28 


Aflându-ne în domeniul 
dezvoltării regionale, în mod 
firesc, pentru înfiinţarea regiu- 
nilor de dezvoltare trebuia să se 
aibă în vedere Legea 151/1998, 
privind dezvoltarea regională, 
(şi nicidecum 0O.G. 26/2000, 
privind asociaţiile și fundaţiile) 
lege în baza căreia potrivit art. 4, 
alin. (1) pot fii înfiinţate regiuni 
de dezvoltare prin hotărâri ale 
consiliilor judeţene cu acordul 
consiliilor locale interesate, prin 
alineatul (2) al aceluiaşi text de 
lege precizându-se că aceste 
regiuni de dezvoltare nu sunt noi 
unități administrativ-teritoriale 
şi nu au personalitate juridică. 

În context, menționăm că 
structurile teritoriale de dez- 
voltare regională sunt prevăzute 
limitativ de legea susmenţionată 
astfel că aceste „asociații mi- 
croregiuni“ nu numai că sunt lip- 
site de temeiul de drept material, 
dar prin intenția de a le dota cu 
personalitate juridică, prin tri- 
miterea la O.G. 26/2000, se în- 
calcă norma de drept imperativă 
conținută de legea dezvoltării 
regionale. 

Ulterior, s-a invocat dreptul 
de asociere al consiliilor locale 
pentru realizarea unor lucrări și 
servicii de interes public, pre- 
văzut de Legea administrației 
publice locale, în coroborare cu 
O.G. 26/2000, privind asociaţiile 
şi fundațiile. Nici această moti- 
vaţie nu este pertinentă deoarece 
potrivit art. 12, alin. (1) din 
Legea 189/ 1998, privind finan- 
țele publice locale, colaborarea 
sau asocierea consiliilor locale 
pentru realizarea unor servicii 
sau lucrări de interes public, are 
la bază un contract de asociere 
respectiv de colaborare — con- 
tracte prin care se determină în 
mod concret care este lucrarea 
sau serviciul de realizat, condi- 


olitica, la descusut 


țiile de realizare, termene, etc. — 
şi nicidecum înfiinţarea, în baza 
O.G. 26/2000, a unui nou su- 
biect de drept denumit „asocia- 
ție“, în fapt speculându-se sino- 
nimia dintre „dreptul de asociere 
al consiliilor locale“ şi „„Aso- 
ciație“ ca nou subiect de drept 
dotat cu personalitate juridică. 

Caracterul de teritorialitate 
al acestor „asociaţii“ este evi- 
dent. De altfel încă din denumiri 
se observă acest lucru — Asocia- 
ţia „Microregiunea...“. 

În acest context, înființarea 
acestor „microregiuni“ este şi 
neconstituțională, personalitatea 
juridică a unei regiuni condu- 
când de facto la înfiinţarea unor 
no1 structuri administrative, căre- 
ia consiliile locale îi cedau o par- 
te a atribuţiilor și autorităţii lor. 

2 Vizavi de cele expuse, 
arătăm că, printr-o altă adresă a 
Președintelui Consiliului Jude- 
țean Covasna, cu nr. 3405 din 
30.08.2000, expediată deci con- 
comitent cu cea privind înfiinţa- 
rea „microregiunilor“, se solicită 
participarea consiliilor locale 
din judeţul Covasna la înființa- 
rea „Fondului Cultural Judeţean 
Covasna“. 

Este de reţinut aspectul că 
singura diferență între acest 
„Fond Cultural Judeţean“ și 
„Microregiuni“ este dată de sfe- 
ra de competenţă teritorială, de 
denumire și număr de membri. 

9 Deasupra acestora, prin 
Hotărârea Consiliului Judeţean 
Covasna nr. 40/2001, în aceleași 
condiţii de mai sus, urma să se 
înfiinţeze Institutul Naţional de 
Dezvoltare a Ţării Secuilor, no- 
une ulterior reformulată în 
„Transilvana de Est“. 

Parte din aceste hotărâri au 
fost anulate de Tribunalul jude- 
țului Covasna, sentințele fiind 
confirmate de Curtea de Apel 


rost nr. 23 


olitica, la descusut 


Brașov, în timp ce o altă parte 
din hotărâri au fost revocate 
după introducerea acţiunii noas- 
tre, dar înainte de judecarea pe 
fond a cauzei. 

Concluzionând, sub acest 
aspect, înfiinţarea unor asociaţii 
cu personalitate juridică în sco- 
pul dezvoltării regionale con- 
travine atât art. 12 , alin. (1) din 
Legea 189/1998 cât și Legii 
151/1998 privind dezvoltarea 
regională. 

Mai mult, în judeţul Co- 
vasna, acest demers constituie o 
formă mascată de creare a unor 
entități administrativ-—teritoriale 
paralele celor organizate con- 
form Constituţiei României și 
legilor organice speciale. 

Subliniem faptul că, în ul- 
timul timp, conducerea locală a 
UDMR, conducerea Consiliului 
Judeţean Covasna, precum și 
alte persoane din conducerea 
autorităților administrativ-terito- 
riale covăsnene folosesc tot mai 
des teza Regiunii de Dezvoltare 
a Ţinutului Secuilor (Covasna, 
Harghita, Mureș). 

Cea mai recentă declaraţie 
în acest sens aparținând Preșe- 
dintelui Consiliului Judeţean 
Covasna, Demeter Janos, care, 
miercuri 22.10.2003, declara 
Agenţiei MEDIAFAX că se va 
„solicita sprijin diplomatic pre- 
şedintelui Ungariei, Madl Fe- 
renc, în vederea înființării Re- 
giunii de dezvoltare a Ţinutului 
Secuiesc“ cu ocazia vizitei par- 
ticulare pe care acesta o va face 
în judeţul Covasna în viitorul 
apropiat la invitaţia Bisericii 
Reformate. 

Considerăm că în acest con- 
text se înscriu manifestările 
unor parlamentari ai UDMR 
prin care se solicită, invocân- 
du-se diferite alte scopuri, înfi- 
ințarea unor asociaţii cu perso- 


rost nr. 23 





nalitate juridică, urmând ca 
odată aprobate acestea să 
servească cel puţin ca prece- 
dent. În condiţiile în care diferă 
doar scopul declarat al înființării 
asociaţiei, regimul juridic al 
asocierii fund acelaşi, evident 
că nu putem face o aplicare de la 
caz la caz a dispoziţiilor legale, 
funcție de acest scop. 

2. În plan simbolic, pentru 
crearea unei imagini distincte a 
acestei zone, imagine care să 
justifice crearea unei regiuni au- 
tonome, exemplificăm: 

— schimbarea denumirii 
principalului bulevard din SF. 
Gheorghe din „| Decembrie 
1918“ în „Petofi Sandor“, în 
condițiile în care această ultimă 
denumire putea fi acordată 
oricărei alte străzi. S-a urmărit 
însă eliminarea denumiri de 1 
Decembrie 1918. După un li- 
tigiu judecătoresc care a durat 
aproape patru ani, Hotărârea 
C.J.Cv. a fost anulată de Curtea 
Supremă de Justiţie, decizia 
acestei instanțe fund pusă în 
executare de Prefectura Covas- 
na prin intermediul unui execu- 
tor judecătoresc; 

— aprobarea de steme ale 
localităţilor, inclusiv a judeţului 
Covasna, de sorginte austro-un- 
gară care neagă cele 25% pro- 
cente populaţie românească. 
Demersul a fost oprit tot prin 
intermediul instanţei de judecată 
dat și prin Comisia de speciali- 
tate a cărui componenţă o sta- 
bilește prefectul prin ordin; 

— amplasarea de plăci cu de- 
numirea „Ținutul Secuiesc“. 

3. Dobândirea în propri- 
cetate, respectiv scoaterea din 
proprietatea statului, a unor su- 
prafeţe cât mai întinse de tere- 
nuri agricole şi forestiere cu în- 
călcarea legii: 

— eliminarea domeniului pu- 


fă 


blic al statului — ex. desfiinţarea 
Societății de Cercetare şi 
Dezvoltare a Cartofului Târgu 
Secuiesc, solicitată constant 
după 1997; 

— „transformarea“ păduri- 
lor comunale în composesorate 
private. Exemplu: cazul comu- 
nei Lemnia în care Judecătoria 
Sf. Gheorghe a eliberat trei 
extrase CF ajungând, din 
aproape în aproape, de la pădure 
comunală la composesorat. În 
prezent litigiul se află pe rolul 
Judecătoriei Oradea unde a fost 
strămutat la solicitarea Prefec- 
turii Covasna în urma informa- 
(lor certe privind părtinirea Ju- 
decătorilor de la Judecătoria Tg. 
Secuiesc care a și eliberat cele 
trei extrase CF. Mai mult au 
existat informaţii certe privind 
plata judecătorilor cu suma de 
100.000.000 lei. 

— utilizarea şi acceptarea de 
acte dinaintea reformei agra- 
re din 1923, care reconstitue 
proprietatea conform situației 
dinainte de 1918 şi nu dinainte 
de 1945. 

Acestea sunt doar o parte 
din exemplele ce susțin con- 
secinţele total negative ce se vor 
reflecta până la urma asupra 
ordinii constituționale în situaţia 
numirii unui Prefect UDMR. 

Toate aspectele de mai sus 
se pot proba cu înscrisuri din 
arhiva Prefecturii Covasna. 

De menţionat este faptul că 
numirea unui prefect român, 
spre exemplu, în judeţul Harghi- 
ta nu va contrabalansa numirea 
unui Prefect UDMR în judeţul 
Covasna, întrucât la nivelul pre- 
fecturii Harghita nu există nucle- 
ul de funcţionari publici care să 
joace rolul pe care l-au îndeplinit 
funcţionarii publici (direcția de 
verificarea legalităţii şi conten- 
c1os) din Prefectura Covasna. m 


2, 


fă 


cealaltă Românie 


Viorel Dolha“ 


Din ciclul „frăţia” ortodoxă: 
Prima biserica românească din 
Timoc, amenințată cu demolarea 





Românii din Voivodina (majoritari în 17 
localităţi) au unele drepturi naţionale 
(nu câte au sârbii din România, dar au 
câteva biserici şi şcoli). Însă, românii/ 


vlahii timoceni din judeţele Bor, Branicevo, 
Zajeciar, Pomoravlie (mult mai mulţi conform 
ultimului recensământ din 2002 și majoritari în 
161 localităţi) nu au dreptul să folosească limba 
română în şcoală, biserică şi presă. 


Din septembrie 2004, repre- 
zentanţi ai timocenilor au intrat în 
Consiliul Minorităţi Naţionale 
Române din Serbia — instituţie 
înfiinţată de statul sârb. 

Timoceanul Boian Alexan- 
drovici, preot din Malainiţa, ra1o- 
nul Negotin, este şi el membru al 
conducerii acestui consiliu. EI a 
înfiinţat Asociaţia pentru Cultura 
Românilor din Serbia „Românii 
Ortodocși-Malainiţa“ și, cu acor- 
dul credincioşilor români, a înce- 
put demersuri pentru ridicarea 
unei biserici care să fie sub juris- 
dicția Episcopiei Ortodoxe Ro- 
mâne din Vârșeț, a cărei binecu- 
vântare o are. 

Legislaţia sârbă consacră - 
bertatea cultelor. De asemenea, 
există o lege sârbă, aproape rezo- 
nabilă, a minorităţilor naţionale 
care detaliază drepturile minori- 
tarilor, inclusiv cele religioase. 
Cu toate acestea, instituțiile din 
Serbia au refuzat să autorizeze 
construirea unei biserici românești 
pentru românii din Malainiţa, care 
doresc să facă acest lucru pe chel- 
tuiala lor. Niciunde în lumea civi- 
lizată nu se cere pentru aprobarea 


ridicării unei biserici a unui cult 
avizul altui cult. Spunem aceasta 
încât se pare că instituţiile statului 
sârb nu iau decizii conform legii, 
ci ținînd cont de opoziția Bisericii 
Sârbe. Vă prezentăm mai Jos do- 
cumentele care certifică această 
încălcare a legii, care merge de la 
tergiversare şi refuz la presiuni şi 
ameninţări la adresa cuiva care nu 
doreşte decât să ridice o biserică 
ortodoxă în care să se roage în 
limba maternă. 

Cu adresa 06 din 10.01. 
2004, Episcopul Ortodox Sârb al 
Timocului-lustin îi comunică 
preotului român că „În ciuda în- 
cercărilor oamenilor cu intenții 
bune de a vă sfătui să vă lăsaţi de 
acest lucru aţi rămas cu ideea 
ridicări în Malainiţa a unei bi- 
serici ortodoxe româneşti făcând 
discordie între oameni. Vă sfă- 
tuim părinteşte să gândiţi logic și 
să reveniți la biserica ortodoxă 
sârbă“. Acelaşi mesaj de intimi- 
dare 1-l trimite, prin adresa nr. 03 
din 14.01.2004, arhiepiscopul 
Milan Radovici al Negotinului. 

Cu adresa nr. 350-194/03 
III/01 din 30.04.2004, primarul 


* Preşedintele Asociaţiei Învățătorilor Arădeni, tel.: 0744.195.155 


30 


din Negotin, Miriana Doicinovici, 
refuză acordarea autorizaţiei de 
construcție invocând lipsa de 
competenţă, care ar fi a Ministe- 
rului Cultelor. Or, în 9.06.2003, 
comitetul bisericesc din Malai- 
nița ceruse aprobarea ministrului 
Cultelor Voislav Milanovici. Mi- 
nistrul Cultelor a comunicat 
adunării bisericești din Malainiţa, 
prin adresa nr. 351-01-2/2003 din 
23 iunie, că nu este competent și 
că această competenţă ar aparține 
Primăriei. Oamenii se mai adre- 
saseră și Ministerului Investiţiilor 
de Capital, care, prin adresa 011- 
00-00013/2004-10 din 13.04. 
2004, îi îndrumă să se adreseze 
Ministerului Cultelor. În 2004, 
Alexandrovici revine cu o cerere 
la Ministerul Cultelor, însă, prin 
adresa 08-00-42 din 30 aprilie 
2004, ministrul îi comunică să se 
adreseze Primăriei. Nu mai re- 
petăm că aceasta tocmai îi spu- 
sese să se adreseze ministerului. 
Deci, intimidări și refuz pe 
lime făcute cu „binecuvântarea“ 
episcopului sârb. Preotul român 
începe să facă plângeri penale. În 
23.06.2004, Boian Alexandrovici 


rost nr. 23 


cealaltă Românie 


fă 


adresa Ambasadei Serbiei şi Mun- 
tenegru din București (Calea Do- 
robanţilor nr. 34 sect. 1) în spriji- 
nul românilor din Timocul sârbesc. 
Cei care vor să vină în întâm- 
pinarea cererii de sprijin financiar 
a preotului Boian Alexandrovici, 
necesar finalizării și funcționării 
primei biserici românești din Ti- 
mocul sârbesc, pot depune prin 
ordin de plată sau mandat în con- 
tul ROGOCECEARO137ROL000 
0091 al Asociaţiei Învățătorilor 
din jud. Arad deschis la CEC 
Arad (sucursala CEC are adresa 
Arad B-dul Revoluţiei nr. 5-7) 
neapărat cu mențiunea „Pentru 
Românii Ortodocşi-Malaniţa“. 
După vizita episcopului Da- 
niil de la Vârșeț la noua bisericuţă 
din Malainiţa, la 4 decembrie 


=. E 
E 
i 
] f E 
* . i 
E. 
LE | 
„€ . 
4 ie 
ă 
F * 
ai. 
| 4] 
ț 
x 
i i 
ș : 
. Î 
j a 
d 
Ă a 
x E 
Li PE | [i 
E ţa La 
i 
= = 
i 


i. 
RILE, | 


m A e aL LA 


— 
> 


a 
L 

L 

Li 


Ă 


Mea 


face plângere la Judecătorie îm- 
potriva Primăriei. Acelaşi neferi- 
cit preot român face plân- 
gere, înregistrată cu nr. 214 în 30. 
01.2004, la Poliţia Negotin împo- 
triva preotului sârb Jarco Nova- 
covici din laseniţa, care l-a ame- 
nințat cu bătaia dacă va continua 
proiectul ridicării bisericii româ- 
neşti. În 06.02. 2004, îl cheamă în 
judecată pe Ivan Puici pentru 
acelaşi tip de ameninţări făcute 
pentru a-l descuraja în demersul 
ridicării bisericii românești. 
Fiindu-i clar că este plimbat 
de la Ana la Caiafa, preotul înre- 
gistrează, cu nr. 78/07/01 din 
9.07.2007, o adresă Organizației 
pentru Drepturile Omului din Ne- 
gotin și în 12 iulie 2004 se adre- 


rost nr. 23 


Să 
&: a 





sează Președintelui Republicii 
Serbia, Boris Tadici. În toamna 
lui 2004 a ridicat fără să mai aș- 
tepte vreo aprobare o bisericuţă 
în grădina sa şi nu una mare în 
centrul satului așa cum ar fi dorit. 
Credea că de aceasta nu se va 
lega nimeni. Au început însă 
ameninţări cu dărâmarea el. 
Ajuns la capătul răbdărui, 
acest tânăr preot român umilit de 
statul al cărui cetăţean este a cerut 
sprijin, în 13 noiembrie 2004, 
Asociaţiei Învățătorilor Arădeni, 
căreia 1-a trimis copi după toate 
documentele pomenite mai sus. 
Această asociaţie a organizat un 
protest în 1 dec. 2004 în faţa Pri- 
măriei din Arad, unde a adunat 
300 semnături pe 300 scrisori pe 


2004, presa sârbă şi episcopul 
sârb Justin al Timocului au explo- 
dat în acuze de separatism, Inci- 
tând credincioșii sârbi la demola- 
rea acesteia și intimidând etnicii 
români/vlahi care în mod normal 
se pregăteau să jubileze împlinin- 
du-şi visul de a auzi slujba în 
chiar limba maternă. Preotul 
Boian predică exact în graiul 
popular al locului (ceva între 
graiul bănăţean și cel oltean). 

În 13 decembrie, pentru pri- 
ma dată la o conferință de presă 
din Belgrad, problemele minori- 
tății românești din Serbia au fost 
făcute publice cerându-se guver- 
nului sârb rezolvarea lor în regim 
de urgenţă. 

Comunitatea Românilor din 
Serbia a organizat la Belgrad, la 
Media Center, o conferință de 
presă la care au fost invitaţi jur- 
nalişti reprezentând presa națio- 
nală sârbească și jurnaliştii redac- 
țiilor străine. 

Au fost prezenţi lon Cizmaș, 
președinte CRS, Pavel Greo- 
neanţ, secretar general CRS, Ion 
Sfera, preşedintele Alianţei Ro- 

5 


31 


mânilor din Voivodina, Nicu Cio- 
banu, vicepreședintele ARV şi 
Dimitrie Crăciunovici, preşedin- 
tele Mişcării Democrate a Româ- 
nilor din Serbia. 

A fost subliniat faptul că mi- 
no-ritatea românească este unica 
în Serbia căreia 1 se aplică stan- 
darde duble, un set de drepturi în 
Voivodina și nici un drept în 
Timoc. 

Un alt subiect a fost Biserica 
Ortodoxă Română, care este unica 
Biserică nerecunoscută de către 
statul sârb. CRS a făcut o propu- 
nere de completare a Legu Cul- 
telor, însă până acum nu a obținut 
nici un răspuns. Articolele antiro- 
mânești din presa sârbească pri- 
vind Biserica din Mălainiţa (Ti- 
moc) şi sfințirea ei de către Epis- 
copul român de Vârșeț, PS Danul, 
au fost de asemenea un punct 
important la conferinţa de presă. 
Reprezentanții organizațiilor ro- 
mânești au declarat că dispun de 
informaţii conform cărora se va 
încerca dărâmarea Bisericii din 
Mălainiţa la îndemnul episco-pu- 
lui sârb al Timocului. Acest epis- 
cop sârb Justin a anunțat că va da 
în judecată pe episcopul român. 

Reprezentanţii organizaţiilor 
românești au rămas surprinși că 
nu le-a fost adresată nici o între- 
bare din partea reprezentanţilor 
presei sârbești, în schimb cores- 
pondenții de presă străini au fost 
extrem de interesați de proble- 
mele românilor din Serbia, în 
special de problemele cu care se 
confruntă în Timoc. După con- 
ferinţa de presă din Belgrad, mai 
mulți corespondenți de presă 
străini şi-au exprimat dorința de a 
se deplasa în Timoc. 

În ultima perioadă, mai multe 
voci acuză Serbia de tratament 
nedemocratic faţă de români tim- 
oceni. Astfel, Oficiul pentru 
Drepturile Minorităţilor din Cen- 


32 


trul și Sud-Estul Europei, prin cu- 
vântul președintei Ancuţa Plăeşu, 
face apel la oficialii români, sârbi 
ŞI europeni în a acorda protecție 
preotului Boian Alexandrovici şi 
enoriaşilor care doresc biserică 
românească în Timoc. 

Acelaşi mesaj de sprijin l-a 
dat şi Fundația Naţională pentru 
Românii de Pretutindeni, care 
cheamă toate organizaţiile româ- 
nești să protesteze în faţa discri- 
minărilor la care este supusă co- 
munitatea românilor din Timocul 
sârbesc. 

Comitetul Helsinki pentru 
Drepturile Omului din Serbia (cu 
sediul în Belgrad) alocă 20 de 
pagini situației disperate a valahi- 
lor/românilor din Timocul sâr- 
besc în ultimul raport din octom- 
brie 2004 privind dreptul la iden- 
titate națională în ţara vecină. 
Sunt prezentate în amănunt date 
istorice, recensăminte, cazuri 
grave de intimidare şi lipsa celor 
mai elementare drepturi la culti- 
varea limbii materne. Oficialită- 
țile române şi BOR au tăcut până 
acum chitic. Este trist că pe alţii îi 
interesează mai mult de aceşti 
frați ai noștri și văd ceea ce Bucu- 
reştiul se face că nu vede. 

Situaţia însă se acutizează. 
Autoritățile civile sârbe, incitate 
de cele bisericești, au hotărât 
demolarea singurei biserici 


cealaltă Românie 


românești din Timocul sârbesc, şi 
anume cea construită de ipodia- 
conul Boian Alexandrovici în 
satul Mălainiţa. În ciuda faptului 
că nici o clădire din acest sat nu 
are o autorizaţie de construcție, 
neexistând un plan de urbanism, 
Inspectoratul pentru construcții al 
comunei Negotin 1-a transmis 
ipodiaconului Alexandrovici că 
va primi decizia de demolare a 
bisericii româneşti. Conform 1po- 
diaconului Alexandrovici, autori- 
tățile sârbe au fost montate în 
aceste acțiuni de episcopul sârb 
Justin, cel care și-a exprimat de- 
seori opoziția față de această bi- 
serică. Preotul Boian Alexan- 
drovici poate fi contactat la 
tel.: +381/63.81.57.209. 

Trebuie să fim solidari cu 
acest preot şi aceşti credincioşi ro- 
mâni, să percepem cele de mai 
sus ca un act de inamiciție și la 
adresa României şi să semnalăm 
public oficialilor sârbi și bisericii 
sârbe că trebuie să trateze cu mi- 
nim respect pe românii/vlahu din 
Timoc. De urgenţă, trebuie cerut 
să fie stopată demolarea primei 
biserici românești din zonă — a ce- 
lei din Malainiţa. Protestați de la 
orice tribună publică aveți acces, 
prin intermediul presei scrise, ra- 
dio sau tv. Faceţi cunoscute aces- 
te discriminări oricărei instituții 
naționale sau internaţionale. m 





cealaltă Românie 


sf 


Gheorghiţă Ciocioi 


Să nu-i uităm pe aromâni 


Sfelmez flat Şi 
Wlosevoola 


Am întâlnit în bisericile sud-dunărene — mai 
ales în Bulgaria şi Macedonia — icoana unei sfinte 
care este foarte puţin cunoscută la noi. Poate chiar 
deloc. Sfânta s-ar bucura cu siguranţă de comuni- 
unea cu poporul nostru drept credincios. 

Alături de sfântul loan de Rila şi sfânta 
Parascheva, sfânta Zlata (Hrisa în grecește) este la 
mare evlavie printre credincioşii ortodocşi din 
Balcani. Acatistul închinat ei, în limba slavonă, se 
aude cântat adesea în multe biserici. Aceasta a fost 
de neam megleno-român. Meglenia se afla în tim- 
pul pătimirii sale sub jurisdicție bisericească 
bulgărească — de aici evlavia poporului bulgar pen- 
tru această sfântă, considerată bulgăroaică. Me- 
gleno-românii o socotesc ca pe una de a lor. La fel 
şi macedonenii. Locul de naștere al sfintei Zlata a 
fost satul Slatina. În sinaxarul sfântului Nicodim 
Aghioritul, ca şi în calendarele slave, sfânta Zlata 
apare cu numele de Hrisa(Zlata) din Meslenia. A 
trăit la sfârșitul veacului al 18-lea. Tânără fecioară, 
de o frumuseţe nemaivăzută, plină de virtuți 
creştineşti, născută însă într-o familie foarte săracă, 
ori sărăcită, ca multe alte familii, de greaua asuprire 
turcească. Mai avea încă trei surori (după alte surse 
erau opt fete la părinți). Sfântul Nicodim Aghioritul 
consemnează că sfânta Zlata a avut ca duhovnic un 
părinte atonit, de la mănăstirea Stavronikita, pe 
nume Timotei. Era chiar egumenul mănăstirii. Poate 
că și părintele era vlah. Răpită de un turc, cucerit de 
frumuseţea înţeleptei fecioare, acesta se poartă cin- 
stit cu ea însă caută, mai întâi blând iar apoi din ce 
în ce mai crud, să o convertească la islamism, pen- 
tru a o lua de soţie. Zlata refuză. Mai multe femei 
musulmane încearcă să o convingă să se lepede de 
Hristos. Părinţii Zlatei sunt ameninţaţi cu bătaia și 
chiar cu moartea. Aceștia vin să o roage ca măcar 
pentru moment să se lepede de Hristos. Grea ispită, 
întâmpinată chiar din partea celor dragi. Zlata le 
răspunde tuturor: „Doar pe Hristos îl socotesc de 
Mire şi numai Lui mă închin! Nu mă voi lepăda de 


rost nr. 23 


El niciodată, chiar de mă veți supune la chinuri și 
voi fi tăiată în bucăţi“. A avut de pătimit trei luni. 
Furia musulmanilor întrece orice imaginaţie. Fe- 
cioarei i-au fost smulse fâșii de piele, apoi a fost 
arsă peste răni cu fierul încins. Este bătută şi schin- 
giuită în fel şi chip. Rezistă la tot acest calvar. Tri- 
mite vorbă duhovnicului său, printr-o cunoştinţă, ca 
să-şi înmulțească rugăciunea pentru ea căci este ga- 
ta de martiriu. Acesta vine tocmai de la Stavroniki- 
ta, pe ascuns, în ținutul meglenit, încercând să cer- 
ceteze pe ucenică și să o întărească în credință. Ne- 
clintită în hotărârea sa, Zlata este legată, precum un 
miel la tăiere, cu o frânghie, de un cârlig înalt. Se 
taie din trupul său bucăţi de carne, încetul cu înce- 
tul, până când își dă duhul său cel fecioresc în mâr- 
nile lui Hristos. Pătimirea Zlatei a fost pe data de 13 
octombrie 1795. În icoană apare asemenea sfintei 
Filofteia: port simplu, maramă pe cap, zveltă și 
demnă, arzând de dragoste pentru Hristos — Mirele 
său Ceresc, Mântuitorul lumii. Martiru erau atunci 
la vremea secerișului, printre aromâni mai ales. 
Erau martirizați mulți creştini, uneori sate întregi și 
chiar cetățile cele mai de seamă aromânești trecu- 
seră prin focul muceniciei. Puterea turcească râvnea 
nu numai la bogățiile aromânilor ci şi la sufletele 
lor. La data martiriului sfintei Zlata trecuseră doar 
şapte ani de la risipirea marii cetăți Moscopole 
(Voscopole), faima vlahilor sud-dunăreni. 


Moscopole — cel mai mare oraș 
din Balcani... 


Pare de necrezut astăzi că Moscopole, o 
comună de 800 de suflete (dintre care 600 sunt 
aromâni iar 200 albanezi), a fost în a doua jumătate 
a sec. al 18-lea cea mai vestită cetate din Balcani 
după Istanbul. Mărturisesc însă despre aceasta 
ambasadorii occidentali acreditați în imperiul 
turcesc din veacul al 18-lea, învățații timpului, 
călătorii străini, corespondenţa comercială a negus- 

2 


93 


torilor vlahi ori documentele unor procese ale aces- 
tora cu venețienii. Moscopole avea 60-70.000 de 
locuitori în 1760, în timp ce Atena număra doar 
10.000 de locuitori (dintre care doar 3 000 erau 
greci). Aromânii trăiau în acea perioadă și în alte 
aşezări mari din împrejurimile Moscopolei care 
ajungeau la rândul lor la zeci de mu de locuitori, 
precum: Gramostea, Nicea, Linca etc. Zona era 
compact aromânească. Aceste orașe mari aromâ- 
nești erau așezate la peste 1.100 m înălțime. Lacul 
Ohrid era un fel de mare vlahă, fiind înconjurat de 
nenumărate localităţi aromâne. Cetăți înfloritoare 
atunci, astăzi simple comune pline de ruine şi de le- 
gende. Cântecele lor de jale răzbat până la noi, ro- 
mânii nord-dunăreni, ce se pare că uităm rapid isto- 
ria neamului. Mulţi dintre vecini ori prietenii noştri 
poate că sunt aromâni, dar nu se mai interesează 
aproape nimeni de trecutul lor. Câţi nu se vor fi răs- 
pândit prin Europa de Vest ori Statele Unite? În anul 
1831, Cousinery, șeful misiunii consulare franceze 
la Salonic, scrie despre aromâni, într-o lucrare apă- 
rută la Paris, referitoare la o călătorie a sa în Mace- 
donia, următoarele: „Ei sunt recunoscuți datorită 
limbii lor. Vorbesc şi acum latina, și dacă îi întrebi: 
«Ce naţiune sunteţi voi?» Îţi răspund cu mândrie: 
«Suntem românvy“. Despre Moscopole se spune că 
avea 12 000 de case din piatră placată cu marmură, 
40 de biserici, o Academie, o mare tipografie, mai 
multe sute de ateliere şi prăvălii. Școlile Moscopolei 
erau nenumărate. Într-o perioadă şi-a avut reşedinţa 
aici mitropolitul de Berat care purta titlul de „al 
Belgradului şi al laninei“. Printre oamenii de seamă 
pe care i-a dat Moscopolea amintim pe loan Hal- 
chiu — doctor în filozofie şi teologie, pe Dimitrie 
Procopie Pamperi — secretar al lui Nicolae Mavro- 
cordat, Dimitrie Darvari — filosof şi matematician, 
pe Constantin Ucuta — protopop de Poznan... iar lis- 
ta ar putea continua cu multe alte nume celebre. 
Bandele criminale ale pașei de Ianina vor începe 
însă o campanie de jafuri, care va dura timp de 
aproape 20 de ani, asupra Moscopolei. Imperiul tur- 
cesc nu privea cu ochi buni cum din teascurile tipo- 
grafiei moscopolene ies atâtea cărți creștineşti, cum 
negustorii aromâni ridică în cetățile lor zeci de bi- 
Serici și nu moschei, cum casele aromânilor întrec 
pe cele ale înalților demnitari ai Porții. Bogăţule şi 
aurul vlahilor erau de asemenea o tentaţie perma- 
nentă. Nesiguranţa aromânilor în locul lor natal și 
neînțelegerile dintre locuitorii cetății fac ca aceasta 
să nu mai suporte presiunile turcești, grecești și al- 
baneze și să dispară în cele din urmă. În 1769, după 


34 


cealaltă Românie 


cum mărturiseşte Valeriu Papahagi în scrierile sale 
consacrate Moscopolei, are loc primul jaf turco- 
albanez asupra cetăţii. În 1788, se desfăşoară ultim- 
ul asalt asupra acestui faimos oraş. Întreaga Mosco- 
pole cade pradă flăcărilor şi va arde zile în șir. Fai- 
moasele biblioteci ale aromânilor, de care se minu- 
nau mulţi învăţaţi şi călători străini ai timpului, sunt 
distruse — asemenea și bisericile. Aromânii se în- 
dreaptă către ţările Române, Salonic, Viena ori Ve- 
neția într-o pribegie parcă fără de sfârșit. Puţini mai 
rămân la vatră. Bisericile Moscopolei de astăzi pre- 
cum Sfântul Ile, Sfinţii Arhanghel Mihail şi Ga- 
vril, Sfântul loan Botezătorul ori Sfântul Athanasie 
își așteaptă ora redeschiderii. Au mai rămas doar 
şase. La biserica Sfântul Nicolae (singura care func- 
ționează) slujeşte un preot aromân, însă slujba se 
desfășoară în limba albaneză. Mănăstirea Prodro- 
mu, de la marginea actualei comune, va fi reactivată 
în cursul lui 2005. Acum ea nu are nici un monah. 
Albania, declarată în perioada comunistă ca primul 
stat ateu din lume, a ieşit în democrație cu doar 20 
de preoţi ortodocși. Numai zece dintre aceștia mai 
erau în stare să slujească. Restul preoțimii albaneze 
a căzut pradă unui martiriu inimaginabil. Renaşte- 
rea Bisericii ortodoxe din Albania nu a adus deo- 
camdată pentru aromâni de aici bucuria liturghiei 
în limba maternă. Singurul loc în care se slujeşte în 
dialectul aromân (dar şi în românește), în întreaga 
Albanie, este o biserică din orașul Corcea. 

Nu există aromân care să nu cunoască de la 
bunici ori părinţi legende despre fabuloasa Mosco- 
pole. Moscopolenii mai ajung și astăzi la frați lor 
nord-dunăreni. Thanas Nicea este student la Facul- 
tatea de Medicină din București. La Bitola, dincolo 
de lacul Ohrid — în Macedonia, s-a deschis de cu- 
rând o altă biserică ortodoxă aromânească. Preotul 
din Bitola a studiat la Facultatea de Teologie din 
București. Este greu de crezut că cei aproximativ 
500.000 de aromâni care au mai rămas răspândiți 
prin Balcani vor reuși să-şi menţină identitatea lor 
culturală după zeci de ani de deznaționalizare. Poate 
că Bunul Dumnezeu, la acest început de mileniu, nu 
va lăsa pe acești frați ai noștri, cuminţi, dar dârji, 
pradă  asimilării. Martiriul aromânilor, precum şi 
rugăciunile lor fierbinți (aproape că nu este aromân 
care să nu frecventeze biserica duminica ori în 
sărbători) vor face ca aceştia să nu dispară. De la 
Corcea (în Albania, în aproprierea graniţei cu Gre- 
cia) până la Moscopole, drumul durează doar câte- 
va minute. Aceste minute pot recupera o parte din 
funţa noastră românească și creștină. m 


rost nr. 23 


esențial 





Părintele Gabriel 


Ce ne supară la 
învățământul românesc 


Mai mult ca niciodată, ve- 
dem cum în zilele noastre învăță- 
mântul românesc este supus unor 
nesfârşite frământări şi reașezări, 
unor schimbări semnificative, 
„de substanţă“. Termenul care in- 
dică pentru toată lumea acest 
zbucium este acela de criză. EI 
pare însă mai mult să ascundă 
decât să dezvăluie ce anume ne- 
mulțumește în legătură cu învăţă- 
mântul românesc. 

Cine priveşte cu atenție ce 
s-a întâmplat cu învățământul în 
ultimu ani, vede tabloul unei con- 
tinue descompunerii. Se vorbeşte 
mult despre lipsa banilor, despre 
salarizarea batjocoritoare a profe- 
sorilor, despre degradarea spaţii- 
lor școlare. O componentă a cri- 
zei este însă și demografia negati- 
vă, din ce în ce mai accentuată de 
după "89, care a ajuns să exercite 
o presiune mare asupra locurilor 
de muncă ale profesorilor. 

Ceea ce este însă evident 
pentru toată lumea o reprezintă 
degradarea calității învățământu- 
lui. Nu numai că nu se mai face 
educaţie în școlile românești, dar 
nici din punct de vedere al 
instrucției nu stăm mai bine, 
dovada fiind generaţiile de semi- 
analfabeți cu diplomă de bacalau- 
reat produşi după '89. 

În momentul de față, învă- 
țământul românesc pare a nu 
avea nici o finalitate. Scopul său 
este nebulos, supus mai curând 
unor imperative politice și sociale 
ale momentului (integrarea) şi nu 
mai are deloc în vedere liniile de 
forță ale învăţământului tradiţio- 


rost nr. 23 


nal românesc. În perioada de nor- 
malitate de dinainte de apariția 
comunismului în România, în în- 
vățământul mediu acestea erau 
reprezentate, pe de o parte, de 
solidele cunoștințe de cultură cla- 
Sică, iar pe de altă parte de com- 
ponenta spirituală și morală 
creștină. Rezultatul urmărit era 
construirea unui caracter puter- 
nic, accentul se punea în primul 
rând pe aspectul formativ. 

O dată cu reforma comunistă 
a învățământului s-a produs o 
fractură brutală cu trecutul, locul 
creștinismului în şcoli fiind luat 
de marxism-leninism, iar mo- 
delul uman de referință pentru 
elevi a fost ilustrat de eroul sta- 
hanovist al muncii socialiste. 

Falimentul generalizat al 
comunismului a antrenat şi 
prăbușirea idealul găunos al 
formării omului materialist 
„multilateral dezvoltat“, dar din 
păcate, în locul rămas gol a fost 
aşezată fantoma inconsistentă a 
omului „de consum“. Noul ideal 
uman răspunde cel mai bine pro- 
filului cerut de piaţa societăților 
trans-naționale. 

Abandonând valorile ferme 
ale societăților tradiționale, în- 
vățământul modern pare să pro- 
moveze o abordare mai curând 
pragmatică, care să ofere absol- 
venţilor o cât mai fructuoasă 
„integrare pe piaţa muncii“. 
Această sintagmă, „de piaţă“, 
revine obsesiv în toate strategiile 
urmărite de forurile care dirijează 
învăţământul românesc. Din 
păcate, și în această privinţă 


rezultatul obținut este sub orice 
aşteptări, dar în orice caz am 
depăși planul european la căp- 
şunari! 


O strategie 
anticreştină 


Problema fundamentală a 
învățământului românesc este 
însă absența idealului uman 
creștin. Lăsaţi în voia unui indi- 
vidualism pragmatic, inspirat 
parcă direct din penibilul ,„ameri- 
can way of life“, tineretul român 
se exilează de bunăvoie pe me- 
leagurile occidentale, unde crede 
că se împușcă ușor dolarul. Edu- 
cat în spiritul unui egocentrism 
cinic, elevul ajunge un bun cetă- 
țean al satului global, adică al 
acelui loc în care oamenii sunt 
„uniţi“ prin idealul lipsei oricărui 
ideal, unde fiecare își poate ur- 
mări în linişte bunăstarea proprie. 

Învățământul românesc nu 
poate oferi însă soluţii pentru o 
problemă pe care nu o conștien- 
tizează sau de care se fereşte a o 
lua în discuție. Cauza acestei 
orbiri voluntare este agresivitatea 
curentului globalist anticreştin, 
care a reuşit, prin cele mai abe- 
rante motivații, să-l alunge pe 
Hristos dintr-o bună parte a lumu, 
şi în special din învățământul 
occidental modern. Sub pretextul 
separării religiei de statul laic, 
principiu aplicat cu strășnicie, se 
practică o descreştinare feroce a 
tuturor structurilor educaţionale 
de stat occidentale, care ajunge 
până la măsuri de tip orwelian, ca 

5 


Ce 





E Proza Cr: CNI 
Servo ORE E eee. 





E ji Pa : 
i Lasă 


interzicerea oricăror simboluri 
creştine în școli. 

Scopul acestor măsuri este 
acela de a-i educa pe copii în spi- 
ritul unei noi „morale“, atee, a 
bunului plac ridicat la rangul de 
principiu. Ei sunt astfel lipsiţi de 
temelia metafizică solidă a mo- 
ralei creștine, care caută să întă- 
rească pe om prin exercițiul înfrâ- 
nării de la rău, prin convingerea 
că o viaţă sobră, pusă în slujba 
comunităţii oferă satisfacţii spiri- 
tuale infinit mai mari, cu ecouri 
în viaţa veşnică. 

Noua morală individualistă, 
axată pe exercitarea precumpă- 
nitoare a drepturilor personale, 
face din oamenii creați după chi- 
pul lui Dumnezeu, fiinţe robite 
poftelor și dorințelor. Stimulate 
cu dibăcie de societatea de con- 
sum, acestea devin principalul 
instrument de manipulare a 
maselor, a căror energie este diri- 
jată exclusiv spre obținerea de sa- 
tisfacții ieftine. Păpuşarii, cei care 


36 


i 


= RE | 
E SA, 





operează „reglajul fin“ al acestei 
strategii, ajung la rezultatul dorit, 
„minunata lume nouă“ în care 
gloatele amorfe, lipsite de 1denti- 
tate, sunt gata să se supună cu 
entuziasm stăpânilor şi să sărute 
papucul care le apasă ceafa. 
Învățământul românesc de 
stat doreşte cu fervoare să se ali- 
nieze acestei direcţii globaliste, și 
încearcă din răsputeri să imple- 
menteze tot felul de programe 
prin care integrarea în lumea fără 
Dumnezeu se poate săvârşi cât 
mai repede. Un exemplu de acest 
fel este recenta educare întru 
neruşinare, curvie şi alte păcate 
împotriva firii, denumită eufe- 
mistic „educație pentru sănătate“, 
care otrăvește copiii noștri încă 
de la cea mai fragedă vârstă. Aici 
au ocazia să înveţe „actul sexual 
responsabil“, adică „protejat“, 
planificarea familială sau cum să 
se ferească de facerea de copii și 
primesc o descriere amănunțită a 
perversiunilor sexuale, din care 


esenţial 


unele sunt rele iar altele sunt 
„normale“, ţin de „libertatea de 
alegere“, de ce să nu încerce și ei 
un pic — susură programa oficială 
de învățământ. 

O palidă rezistenţă o mai 
opune ora de religie, din ce în ce 
mai izolată în marea de necre- 
dință triumfătoare, dar acest 
nesemnificativ obstacol va fi mai 
mult ca sigur înlăturat o dată cu 
mult râvnita integrare. Antici- 
pând reacția lpsită de vlagă a 
Bisericii, pe fondul unei susținute 
campanii de discreditare a Orto- 
doxiei (care nu vrea să fie moder- 
nă, progresistă, liber-schimbistă 
şi pace!), eliminarea religiei din 
şcoală (în sfârşit!) se va produce 
mai mult ca sigur treptat, prin 
tehnica paşilor mărunți. 


O reacţie posibilă 


În aceste condiţii, creștinului 
responsabil și preocupat de vi- 
itorul sănătății sufletești al copi- 
ilor săi îi rămân puține alterna- 
tive. Educaţia făcută în particular 
este o măsură insuficientă și se 
resimte din ce în ce mai acut 
nevoia de structuri profesioniste 
private, care să rezolve coerent 
problema modelării caracterului 
copiilor noștri. 

O soluţie temeinică ar putea 
fi renașterea şcolilor de tip confe- 
sional, în care instrucția copiilor 
se îmbină în mod armonios cu 
educaţia, iar abilităţile tehnice ne- 
cesare vieții materiale se altoiesc 
într-un suflet curat și luminos, 
care să facă cinste părinților, nea- 
mului și Bisericii. Astfel de iniţia- 
tive nu pot veni însă decât din par- 
tea creștinilor care renunţă la apa- 
tia şi inactivitatea obișnuită şi în- 
țeleg că la provocările contempo- 
rane se răspunde aşa cum a răs- 
puns dintotdeauna Biserica: prin 
muncă, jertfă și mărturisire! m 


rost nr. 23 


orția de transcedenţă 











Lumea veche era superstițioasă din cauza 
unei duble ignoranţe: una religioasă şi una de 
cunoaștere. Ignoranţa religioasă cu conotaţie 
mistică îşi avea sursa în păcatul adamic, în urma 
căruia, rătăcind tot mai adânc, omul a pierdut 
într-o măsură ruinătoare legătura cu Dumnezeu. 
Inima lui dornică să regăsească „paradisul pier- 
dut““ — ceea ce Nichifor Crainic numea „nostalgia 
Paradisului“ — a alunecat în adorarea astrelor, con- 
fundând cauza cu efectul şi socotind că astrele îi 
trasează destinul prin puterea lor dumnezeiască, 
sau căutând să stăpânească energiile telurice sau 
astrale prin diverse practici oculte şi chiar adorând 
obiecte făcute de mâna lui, proiectând în acești 
idoli aspiraţiile sale spre desăvârşire sau spre 
mântuire. 

Din această ignoranță religioasă se naște și 
ignoranța de cunoaştere a lumii văzute. În general, 
omul caută stabilitate în toate domeniile: în 
locuinţă, în viaţă sa socială, în cunoaștere (încer- 
când să-şi construiasă nişte adevăruri temeinice) 
şi în stabilitatea cunoștințelor sale despre lumea 
văzută, acceptând cu greu schimbarea, mai ales 
când transferă cunoştinţelor primite forţa unor 
convingeri religioase. 

Una din aceste convingeri cu valori mistice o 
constituie calendarul. Nu intenționez să vorbesc 
în mod special despre calendarul de stil nou și cel 
de stil vechi şi de conflictul dintre cele două 
tabere, deși va trebui să vorbesc şi despre asta, ci 


rost nr. 23 


Superstiții 
ANII] No 


Acum câţiva, am mai vorbit despre 
Anul Nou ca prilej de petrecere şi de 
exercitare a unor superstiții ancestrale, 
mereu înnoite de adepţii grupărilor 
paranormale, or, pur şi simplu, de vrăjitoarele 
ţigănci care, profitând de terenul fertil al 
naivităţii unor persoane — şi nu puţine —, 
înmulţesc practicile cu tot felul de noi invenții, 
cel mai adesea stupide, spre înşelarea multora. 


sf 


Pr. Gheorghe Calciu 


de 








de calendar, în general, ca depozitar și determina- 
tor al unor conflicte sociale și ca generator de 
superstiții și credinţe cu consecinţe sociale şi per- 
sonale aproape incalculabile. 


Fetișul timpului 


Trebuie să pornim de la un adevăr indubitabil: 
calendarul este o măsură omenească de măsurare 
a timpului real. EI se stabilește, fie pe măsurarea 
fazelor lunii, fie pe mișcarea cerului, fie pe 
raportarea la soare. Calendarul european este unul 
solar, dar împărțirea lui ţine cont și de fazele lunii. 

Prima reformă a calendarului solar a fost 
făcută de Iulius Cezar, în anul 46. Acest calendar 
stabileşte anul calendaristic de 366 de zile, cu un 
plus de şase ore. Acest plus însumat ducea la 
adăugirea unei zile la fiecare patru ani, adică la 
anul bisextil (bisect). Calculul se referea la 
mișcarea de revoluție a pământului faţă de soare, 
care dădea naștere anotimpurilor. Este surprin- 
zător că, pentru starea științifică din vremea lui 
Cezar, timpul mișcării pământului în jurul soare- 
lui a fost calculat atât de aproape de exactitate. 
Totuşi a rămas o diferenţă care a scăpat calculului, 
de aceea, în anul 1582, papa Grigore al 13-lea, a 
făcut o nouă reformă calendaristică, corectând 
diferenţa calculului calendarului lui Cezar. 
Datorită celor doi conducători care au patronat 
reforma calendarului, cel al lui Cezar s-a numit 

23 


3/ 





Bia or == 





calendar Iulian și cel al papei Grigore s-a numit 
calendar gregorian. Acesta din urmă a corectat 
greşeala de zece zile, câte se adunaseră în plus de 
la reforma lui Cezar până la reforma papei 
Grigore. 

Calendarul Gregorian a fost introdus în ţara 
noastră în anul 1924, ceea ce a determinat creşte- 
rea diferenței la 13 zile. Fără îndoială că nici 
această reformă nu a dus la o măsurătoare exactă, 
astfel că măsurătoarea calendaristică rămâne me- 
reu în urmă, încât, după un anumit răstimp, va tre- 
bui o nouă reformă a calendarului, pentru repara- 
rea rămânerii în urmă. După cum se vede, errare 
humanum est. Desigur, ne putem întreba ce 
importanţă au zece sau 13 sau 20 de zile pentru 
istoria omenirii care trăiește sub ideea de eterni- 
tate. Şi chiar dacă, să zicem, după o mie de ani, 
creştinii vor serba Boboteaza în luna Mai, fără ger 
şi fără flori de zăpadă, ci cu flori de cireş auten- 
tice, ce importanţă ar avea? Între timp, ei se vor fi 
obișnuit cu vremea care, pe parcursul secolelor, 
s-a tot încălzit prin mutarea Bobotezei o dată 
cu greşeala de calcul și nici nu vor mai sesiza 
schimbarea. 

Fetișul timpului lucrează însă în spiritul uman 
prin supertiție și fanatism, și nu numai fetișul tim- 


98 


E 


orția de transcedenţă 


Mia | 
] 
DER PT i Li 
serile —N 


ANU 0] 


aa si tt rIiri a... 


ia 
- = 0 
= 


e 


e = 
z= as 


E ati 


Foto: Bogdan (ei: 


pului, ci și alte fetişuri: al textului scris, de exem- 
plu, şi al greșelilor din el. Mă refer la o reformă a 
cărților făcută de episcopul Conon în Rusia, în 
secolul al XIV-lea. 


Moarte pentru 
„reforma cărților“ 


Conon constatase că toate cărțile de cult în 
limba rusă cuprindeau greșeli grosolane. După 
creștinarea Rusiei, Constantinopolul trimisese o 
serie de călugări şi arhierei greci ca să traducă în 
rusește cărțile de cult scrise în greceşte. Aceşti că- 
lugări nu ştiau ruseşte, iar clericii ruși nu știau 
greceşte, astfel că din această colaborare au rezul- 
tat greşeli grave. Conon, care era un arhiereu cul- 
tivat, a decis corectarea greşelilor din cărțile de 
cult, ceea ce era normal. S-a izbit însă de rezisten- 
ţa credincioşilor şi a monahilor, care considerau 
textul cărților tot atât de sfânt ca și textul Sfintei 
Scripturi. Conflictul a fost sângeros, au fost morți 
martirice, exoduri care au continuat ani în șir. 
Mulţi din opozanţii la „reforma cărților“ și-au luat 
icoanele şi cărțile şi au plecat spre ţări mai tole- 
rante. inta lor erau ţările stăpânite de turci, care 
acceptau toate religiile cu obligaţia de a plăti taxe 


rost nr. 23 


orția de transcedență 


pentru ele, de a nu construi biserici mai înalte 
decât moscheile, de a nu tulbura ziua lor de vineri 
şi de a nu trage clopotele. 

În satul din Deltă unde m-am născut şi am 
copilărit erau două categorii de haholi, care veni- 
seră din Rusia și în Dobrogea stăpânită de Turci: 
popoveții și bezpopoveţii, adică ruși ortodocşi cu 
popă şi fără popă. Popoveţiu erau mai flexibili, 
aveau preoţii lor, tipăreau cărți de cult, pictau 
icoane etc. Bezpopoveţii erau foarte stricți. Preoții 
lor muriseră (cu sute de ani în urmă) şi, neavând 
episcopi adevăraţi, nu mai aveau preoţi. Veniseră 
cu întreaga catapeteasmă cu icoane foarte vechi, 
dinaitea reformei lui Conon, aveau cărţi nerefor- 
mate de Conon, foarte vechi, pe care specialiștii 
lor le reparau când se întâmpla ceva cu ele, nu 
aveau altar, slujba era făcută de un cântăreţ care 
nu trecea în domeniul preotului deloc şi așteptau 
vremea când episcopii lor şi preoţii vor învia în 
vederea judecății din urmă. 

Mi-aduc aminte ca mergeam uneori la 
bezpopoveţi cu copiii de lhpoveni ca să vedem 
icoanele străvechi și să ne mirăm. Vedeam acolo 
niște litografii colorate. Toate erau împărțite în 
două: în dreapta era liturghia bezpopoveţilor — 
preoţi și ierarhi de altădată, cu bărbi lungi și haine 
strălucitoare şi biserica era plină de îngeri care 
slujeau cu ei —; în stânga, era liturghia reformaţi- 
lor lui Conon — preoţi şi ierarhi raşi şi ferchezuiți, 
iar biserica foia de diavoli veseli care stăpâneau 
peste tot, până și pe sfânta masă. 

Am pomenit despre această reformă pentru 
legătura ei cu România prin migrația pravoslavni- 
cilor la noi şi pentru o anumită similitudine între 
reacția la reforma lui Conon și la reforma calen- 
darului. Introducerea noului calendar a creat tul- 
burări în ţara noastră. Mi-aduc aminte, prin 1938, 
cum unul din vecinii noștri, un ţăran, spunea cu 
convingere: „Nu mă dau pe nou, măcar de ar 
trage pielea de pe mine ca de pe Constantin Brân- 
coveanu “. După doi ani, se „dăduse“. Noul calen- 
dar a creat o diferenţă în satul meu: lipovenii au 
rămas pe stil vechi, iar românii „s-au dat pe nou“. 
Astfel ca la mine în sat lucrurile s-au aranjat fără 
drame. În alte părți însă nu. 

Îmi spunea cineva că nişte creştini au venit la 
părintele Cleopa să-l întrebe în legătură cu cele 
două calendare. Părintele Cleopa 1-a întrebat: 
„Este în calendarul vostru, sau al vostru (către 
stiliști), vreun sfânt care se numește Sfântul Ca- 
lendar? Și dacă nu este, de ce vă închinaţi lui? 


rost nr. 23 





Faceți voi Sfinți din lucrurile omeneşti? Faceți 
idol din calendar, care este lucrare omenească? 
EI nu are gură și nu vorbeşte, nu are urechi Și nu 
aude. Merseţi la casele voastre și nu puneţi calen- 
darul înaintea sfinților “. 


l ianuarie, 
o dată sterilă 


Studiul nostru încearcă însă să explice și să 
surpe toate superstițiile legate de anul nou, care 
începe pe 1 ianuarie. Din toate punctele de vedere 
religioase, această dată este absolut sterilă. Ea nu 
marchează nici un eveniment astronomic: nici sol- 
stițiul, nici echinocțiul. Dacă ar fi fost pe data de 
22 decembrie, putea marca începerea creşterii 
Zilei, sau dacă ar fi fost pe data de 22 iunie ar fi 
marcat ziua cea mai lungă a anului. Aceste 
momente au o anumită însemnătate pentru ciclul 
solar și lunar, ca și pentru agricultură. Anul nou 
la 1 ianuarie nu are însă nici o semnificaţie. El ar 
fi putut fi la 1 februarie, la 1 iulie, la | octombrie 
etc. cu aceeași sorţi de a nu semnifica nimic decât 
faptul că o autoritate omenească a decis așa. Prin 
urmare, toate tradițiile, toate superstiţiile şi vrăjile 
ar fi putut fi transmise începutului unei alte luni, 
decisă convenţional, cu aceeași sorți de neîm- 
plinire ca şi cele de la 1 ianuarie. 

Anul nou bisericesc începe la 1 septembrie. 
EI nu este legat nici de ciclul solar, nici de cel 
lunar, nici de activitatea agricolă, ci de ciclul litur- 
gic al anului. Toate cântările liturgice ale anului, 
glasurile și troparele sunt organizate într-un ciclu 
liturgic care se repetă an de an. Ciclul liturgic al 
anului ţine de divin și nu are nimic de a face cu 
evenimentele lumii acestea, fie ele astrale, fie 
sociale. EI nu crează confuzii, nu crează supersti- 
ţii, nu îngăduie vrăji și vrăjitoare, ci numai ado- 
rarea lui Dumnezeu şi venerarea sfinţilor. De 
aceea, începutul anului liturgic la 1 septembrie nu 
a creat nici un fel de superstiție, nici un fel de jus- 
tificare a abaterilor morale sau de la cinstirea 
sfinților, nu a dus la folosirea lucrurilor sfinte pen- 
tru vrăji sau blesteme, ci toate au rămas în ciclul 
sacru al adorării lui Dumnezeu. 

Influențele nocive ale unor obiceiuri și tradiții 
de anul nou, | ianuarie, se nasc din seria lungă de 
superstiții și obiceiuri imorale ale timpurile di- 
nainte de creştinism. 

Revenind la calendar, nimeni nu ştie ziua de 
naștere a Mântuitorului. La început, Biserica a 

5 


39 





prăznuit Nașterea și Botezul lui lisus în aceeași zi, 
ceea ce ducea la o anumită confuzie și, ulterior, 
s-au separat cele două sărbători împărăteşti. Cră- 
ciunul, adică Nașterea Domnului, ca zi, a fost ho- 
tărită de Biserică din motive strategice. La solsti- 
iul de iarnă, romanii prăznuiau Saturnaliile, o săr- 
bătoare păgână complicată, dedicată luptei dintre 
soare şi întuneric. Ziua începea să crească, forțele 
de germinare ale pământului mijeau, poporul cre- 
dea că prin focuri, prin dansuri rituale, pot ajuta 
soarele să biruie întunericul, iar preotesele fertili- 
tății credeau că prin prostituția sacră puteau ajuta 
pământul să devină fertil biruind moartea adusă 
de iarnă. Tot felul de vrăji și de ritualuri păgâne 
satanice și desfrânate erau practicate chiar după ce 
creştinismul fusese stabilit ca religie oficială. 
Atunci s-au gândit ierarhii bisericii să „încreștine- 
ze“ aceste sărbători necreștine. Și cum Naşterea 
lui lisus putea înlocui mai ușor ideea păgână a 
biruinţei luminii asupra întunericului prin sim- 
bolul creştin al „Luminii celei de sus“, I-au dat 
Mântuitorului numele de „Soare al dreptăţii și Ră- 
săritul cel de Sus“, anulând ideile păgâne şi prac- 
ticile neruşinate. Ziua de 25 decembrie, ca zi de 
Naştere a Pruncului sfânt, a fost aleasă convenţio- 
nal şi, legat de ea, şi Buna Vestire din 25 Martie. 


Crăciunul și Paștele, 
folosite pentru 
creșterea vinzărilor 


Vremurile moderne au încărcat sărbătoarea 
Crăciunului, ca și alte sărbători de altminteri, cu 
tot felul de interese şi superstiții. În primul rând, 
este interesul comercial. Încă din luna octombrie, 
încep să apară reclamele cu vânzări pentru 
Crăciun. Luna noiembrie este plină de aceleași 
reclame, de lumini și de cadouri, fără nici un fel 
de relație cu evenimentul mântuitor al întrupării 
lui lisus. Numele lui Hristos a fost epurat din toată 
această vânzoleală demonică a comerțului. La 
Paști, magazinele sunt pline cu iepurași care nu au 
nimic legat de patimele şi Învierea Domnului, ci 
sunt simbolul fertilităţii, ca și numele englezesc al 
Paștilor, Easter, care înlocuieşte termenul biblic 
cu numele zeiței gotice Aester, zeiţa feuilități. 
Paralel cu această desacralizare comercială și 
goană nebună după câștig, în zilele acestor 
sărbători de iarnă, vrăjitoarele sunt mai active 
decât în restul anului şi chiar tineretul creştin 
practică o serie de ritualuri păgâne şi vrăjitoreşti: 


40 


orția de transcedență 


turnarea de plumb topit în apă pentru a vedea în 
bucăţile de plumb răcit în forme ciudate 
întâmplări viitoare, sau vraja cu oglinzi paralele 
spre a crea un fel de culoar în care, după o fixare 
îndelungată a privirilor, fata își poate vedea ursi- 
tul etc. Toate aceste vrăji interzise de Biserică sunt 
rămășițe ale tradiţiilor și ritualelor păgâne. 

Biserica nu a fixat nici un fel de sărbătoare 
religioasă cu semnificație de început de vreme 
pentru | ianuarie. Toate sorcovelile, plugușoarele 
şi alte tradiţii, care nu au nimic de a face cu cre- 
dinţa, sunt ritualuri agricole, de creștere a vitelor 
etc. Uneori, aceste tradiții iau aspecte nocive și 
neruşinate, prin adaosul gustului pentru obscen al 
tinerilor care le practică. Dar nici acestea nu sunt 
cele mai rele exprimări ale unor credinţe și ră- 
mășiţe ale cultului fertilităţii. Unele dintre ele sunt 
chiar foarte decente, altele mai puţin. Este obi- 
ceiul ca instituţiile mediatice să practice gluma de 
anul nou. Acest umor, în decursul vremurilor, a 
devenit tot mai secătuit, prin epuizarea motivelor 
de humor și se încearcă îmbunătăţirea glumei stu- 
pide cu adaosuri obscene și aluzii nerușinate. Ast- 
fel, anul cel nou eşuează într-o lamentabilă prostie 
Şi în aluzii scabroase. Sensul beţiilor de anul nou, 
sensul „norocului“, îndelungile urări de mai bine 
în anul nou, se pierd într-un timp fară nici o sem- 
nificaţie şi într-o zi care nu are nici o valoare, în 
afară de valorile superstițioase pe care practicanţii 
moderni i le acordă. 

Dar dincolo de inocenţa aparentă a ceea ce se 
face de anul cel nou, dincolo de golul imens pe 
care această zi zgomotoasă și lamentabilă o are în 
sine, nerușinarea, beţia, stupiditatea și practica 
vrăjitorească fac din această zi o zi a satanei, o zi 
a bucuriei demonilor, o zi de pierzanie a multor 
suflete. Pentru că, așa cum spunea părintele 
Cleopa despre „sfântul calendar“ prin care „cei de 
pe nou“ și „cei de pe vechi“ pun măsura ome- 
nească a vremii înaintea sinaxarului, aşa şi aici, 
toate aceste ritualuri păgâne şi obscene sunt 
forme, mai mult sau mai puţin conştiente, de slu- 
jire a satanei. 

Acolo unde Dumnezeu nu stăpâneşte se 
instalează satana; acolo unde binele nu lucrează, 
lucrează răul; acolo unde Dumnezeu nu este 
pomenit cu reverență, diavolul cel cu o mie de 
nume își face tron din inimi. 

„Iar de basmele cele lumești și băbeşti fereş- 


te-te și deprinde-te cu credința cea adevărată “. 
(1 Tim. 4:7) m 


rost nr. 23 


historia 





În eseul său Lovitura de stat de la 23 
august 1944 — Varianta Mareșalului lon 
Antonescu, jurnalistul Ion Cristoiu face 
o cercetare amănunțită, dovedind 


acribia unui istoric. El face lumină asupra unor 
aspecte ale evenimentelor care au avut loc în acea 
zi de mare importanţă pentru evoluţia ulterioară 
al statului român. Este în fapt continuarea unui 
proces de demitizare, care a început după 
decembrie 1989, prin revelarea adevăratului rol 
al comuniștilor în acele evenimente, rol care 

nu a fost deloc decisiv, aşa cum ne-a tot împuiat 
capul propaganda oficială timp de decenii, 

ci mai degrabă a tins spre zero. 


Jon Sriseoiul Şi 
Actul de ia 


23 August 1944 





La începutul anilor '90, a în- 
ceput polemica între susținătorii 
Mareşalului Antonescu și cei ai 
Regelui Mihai I, ultimu apro- 
bând acțiunea monarhului, ca 
fiind singura soluție a momentu- 
lui, în timp ce primii au deza- 
vuat-o, susținând că, rămas la 
conducerea statului, Mareșalul ar 
fi promovat o soluție mai bună. 
Prin demersul său, pe care îl 
salut și îl consider ca reprezen- 
tând o contribuție importantă la 
soluționarea problemei în dez- 
batere, lon Cristoiu se înscrie, nu 
din motive emoționale, ci pentru 
că aşa îi dictează rezultatele 
cercetărilor efectuate, în tabăra 
„pro-Mareşal“. Fără a intenționa 
să mă situez în cealaltă tabără, 
voi îndrăzni totuşi să pun în 


discuţie unele dintre tezele susți- 
nute de Ion Cristoiu. 

Încă de la început (p. 1) Ion 
Cristoiu afirmă concluziv: „....la 
23 august 1944 a avut loc o lovi- 
tură de stat, pusă la cale de către 
Regele Mihai, membri ai Cama- 
rilei, comuniști și un grup de ge- 
nerali conspiratori.“ Nu cred că 
este ceva de comentat aici. Știm 
deja că la 23 August nu a fost nici 
revoluţie, nici insurecție armată. 
Însă, eseul lui Ion Cristoiu vrea să 
demonstreze că această lovitură 
de stat ar fi fost rezultată doar din 
ambițiile şi frustrările Regelui și 
ale Camarilei — formate din oa- 
meni politici şi militari — şi că a 
fost inutilă, ba chiar păguboasă 
pentru interesele României, pen- 
tru că Mareșalul avea o soluție 


fă 


Mihail Albişteanu 








mult mai bună pentru a scoate 
țara din situaţia limită în care se 
afla. Această concluzie reiese, 
pentru lon Cristoiu, din con- 
fruntarea declarațiilor Regelui 
Mihai cu cele, mai recent date 
publicității, ale celorlalți trei par- 
ticipanţi la audiența din după- 
amiaza zilei de 23 august 1944: 
generalul C. Sănătescu, şeful Ca- 
sei Militare Regale şi viitor pre- 
mier, Mihai Antonescu, al doilea 
om al regimului și Mareșalul lon 
Antonescu, „Conducătorul“ sta 
tului. Îmi voi permite să nu fiu 
întru totul de acord cu aserţiunile 
domnului Cristoiu. 

Voi începe totuși prin a 
spune că Ion Cristoiu reuşeşte să 
lanseze, cu destule argumente, o 
teorie interesantă: nu Regele a 


* comentarii la eseul lui Ion Cristoiu din revista „Dosarele Historia“ nr. 33, noiembrie 2004 


rost nr. 23 


5 
41 


fost cel care l-a convocat pe Ma- 
reşal la Palat, în după-amiaza 
zilei de 23 august 1944, devan- 
sând cu trei zile proiectatul puci 
(pentru că Mareșalul urma să 
plece pe front, ca urmare a ruperii 
acestuia de către ofensiva sovie- 
tică), ci Mareșalul, conștientizând 
gravitatea situaţiei frontului, i-a 
cerut Regelui o audienţă, pentru 
a-l informa că doreşte să încheie 
armistițiu cu Aliaţii. Să presupu- 
nem că aşa stăteau lucrurile — 
Mareșalul avea cele mai bune in- 
tenții. Dar se puteau ele realiza? 
Ion Cristoiu crede că da. Eu aş 
zice să analizăm puţin situația 
României, dar şi pe cea a Mareşa- 
lului la acea dată. Pentru a avea 
timp să-și finalizeze negocierile, 
fie că ele se desfășurau la Madnid, 
Ankara sau Stockholm, Anto- 
nescu trebuia în prealabil să 
oprească ofensiva sovietică şi să 
stabilizeze frontul din Moldova. 
Era însă posibil? 


Situaţia frontului 


Analizând situația frontului 
de Răsărit la 23 august 1944 
remarcăm că, în fapt, cu greu se 
mai putea vorbi de „front“. La 22 
iunie 1944, prin una dintre cele 
mai spectaculoase ofensive ale 
războiului, generalul de armată 
K.K. Rokossovski a anihilat 
practic Grupul de armate „Cen- 
tru“, izolând în acelaşi timp, până 
la sfârşitul războiului, Grupul de 
Armate „Nord“ în Pribaltica. 
Cum era și normal, toată atenţia 
sovieticilor s-a îndreptat apoi 
spre Grupul de armate „Ucraina — 
Sud“ (fost „Sud“. La 20 august a 
fost lansată ofensiva asupra fron- 
tului lași — Chișinău. La pagina 8, 
eseul lui lon Cristoiu consem- 
nează versiunea generalului Să- 
nătescu asupra zilei de 23 august 
1944, consemnată în Jurnalul 


42 


său, publicat în 1993. Conform 
lui Sănătescu, Mareșalul recu- 
noaște că nu este sigur că poate 
opri ofensiva sovietică: 

„Regele întreabă: 

— Care este situația, domnule 
Mareșal? 

— Disperată, Majestate. Fron- 
tul este străpuns şi în Moldova şi 
în Basarabia. (...) 

— Ce intenţionaţi să faceţi? 

— Vom încerca să rezistăm pe 
frontul fortificat Focşani — Oan- 
cea — Bolgrad, zice Mareșalul. 

— Cu ce?, întreb eu, întrucât 
lucrările de fortificaţii nu sunt 
gata și trupele germane şi române 
ce se retrag nu vor fi în stare să 
ocupe aceste poziții, fiindcă se 
retrag în mare dezordine. 

— Cu batalioanele de recruți, 
zice Mareșalul, pe care le-am 
trimis acolo, și cu alte trupe ce 
vor veni din interior. De altfel, 
dacă nu vom reuşi să oprim 
inamicul pe această linie, ne vom 
retrage în munţi şi vom încerca să 
mai rezistăm, ...“. Nu prea încu- 
rajator. Dar, fiind în tabăra 
Regelui, poate că Sănătescu a 
mințit. Există însă și alte mărturii, 
ale participanților direcţi la 
luptele din Moldova. Iată ce scrie 
în cartea sa (Calvarul meu în 
România, Bucureşti, Editura 


Foto: Bogdan d! 
Li 


ă 


7 





historia 


„Linerama“, 1992) Kurt Schie- 
boldt, militar german luat pri- 
zonier în România în acea perioa- 
dă, aflat în dispozitiv pe Nistru, la 
20 august 1944: 

„„„„de la orele 5 dimineața, 
zgomote surde de angajamente 
masive de artilerie se aud distinct. 
(...) Precis, după direcție, iadul 
trebuie să se fi dezlănţuit la lași!“ 
(p. 12). 

„Deja de ieri, încă din 22 au- 
gust deci, după-amiază, pe şosea- 
ua Vaslui — Birlad tancurile ru- 
seşti au calea deschisă și trec fără 
dificultate. Deci, încercuire pe 
front larg! Suntem închişi într-o 
pungă de dimensiuni uriașe! Deci 
nu avem nici o retragere. Ci tre- 
buie să dăm lupte de străpun- 
pere!“ (p. 13). 

„...0 armată întreagă, ce 
nefolosită în luptă va fi măcinată, 
puhoi în dezordine și căutându-și 
scăparea...“ (p.14). 

„Dușmanul are acum supre- 
maţie și în aer. Şi senzația că lup- 
ta este pierdută dă târcoale sufle- 
telor tuturor...“ (p. 15). 

„Două corpuri de armată, 7 
divizii, 21 de regimente şi nenu- 
mărate unități auxiliare, în total 
circa 70.000 de oameni sunt 
prinşi aici ca în cleşte. Aceeaşi 
soartă o au corpurile de armată de 


rost nr. 23 


historia 


la laşi şi Tighina. Astfel, sunt 
expuși pieirii sute de mii de 
soldați!!!“ (p. 23) 

lată şi soarta unor fortificaţii 
din Moldova: 

„Dincolo de cel de-al doilea 
braț al Prutului sunt poziții 
măiestrit întărite şi camuflate la 
începutul războiului. Ele au fost 
fortificate de unităţi ale noastre în 
rezervă şi constituite în linii de 
apărare în cazul unei retrageri ne- 
cesare, ca măsură înțeleaptă de 
prevedere. Numai că, în aceste 
adăposturi s-au instalat trupele 
sovietice...“ (p. 25). 

„„..după probabilități există 
20 de divizii închise în „punga“ şi 
„cleştele“ sovietic.“ (p. 36) 

„...prăbuşirea din România 
își are egalul, ca amploare și 
însemnătate, numai în catastrofa 
de la Stalingrad. Numai pe Volga 
s-au mai pierdut atâţia oameni și 
atât material fără folos, numai 
acolo ca și aici consecinţele poli- 
tice şi operative au fost atât de 
mari. Au fost nimicite sau îm- 
prăștiate peste 20 de mari unități, 
însumând 250.000 de oameni, 
combatanți de linie. La aceasta se 
adaugă, după un calcul aproxi- 
mativ, rezervele şi unitățile auxi- 
liare din spatele frontului. Deci în 
zona asta, în timp de o săptă- 
mână, s-a pecetluit soarta a peste 
300.000 de germani, bărbaţi și 
femei...“. (p. 134) Atenţie, au- 
torul nu ia în calcul şi acţiunea 
trupelor române, care „întor- 
seseră armele“, ci doar ofensiva 
sovietică. 

Cred că tabloul este elocvent 
şi nu mai este nevoie de alte 
exemple. Să adăugăm că, în 
aceeași perioadă, pe frontul de 
vest trupele germane din Franţa 
crau distruse sau capturate, în 
marea lor parte, în timp ce orașele 
Germaniei se năruiau sub bom- 
bardamentele anglo-americane. 


rost nr. 23 


Era mai mult decât suficient pen- 
tru oricine să înţeleagă că răz- 
boiul era pierdut de Axă. Putea 
deci Mareșalul să oprească ofen- 
siva sovietică pe lima fortificată 
din sud? Nu, nu putea; nu avea 
NICI O şansă. De dragul argumen- 
tației, vom presupune totuși că 
Mareșalul reușea imposibilul și 
sovieticii erau opriți. (Dar pentru 
cât timp?) Mareșalul trebuia să 
folosească răgazul obţinut pentru 
a definitiva negocierile. Sănătes- 
cu spune în Jurnal că în timpul 
audienței Mihai Antonescu cere 
să se amâne cu două zile cererea 
armistițiului, „...căci trebuie să 
vină nişte răspunsuri de la Ankara 
şi Madrid“. Sănătescu ar fi repli- 
cat: „Domnule vicepreşedinte, 
(...) nu credeţi că așteptând două 
zile riscăm să ni se retragă con- 
dițuile de armistițiu și să cădem în 
capitulare fără condiţii? Am im- 
presia că evenimentele se preci- 
pită și că e vorba de ore, nu de 
zile.“ Așa este, dar să nu ne 
legăm de „amănunte“. Oricum, 
nu se mai putea aştepta „câteva 
zile“, aşa cum sugerează în eseul 
său Ion Cristoiu (p. 26). 

Cine era mai îndreptățit să 
încheie armistițiul? 

Jurnalistul opinează că Ma- 
reşalul ar fi obţinut condiții mai 
bune de armistițiu de la sovietici 
decât Regele. Să plecăm de la 
ipoteza valabilității acestei afir- 
maţii. Trecând peste posibilitatea, 
deloc de neglijat, ca sovieticii să 
nu-și respecte cuvântul (nu ar fi 
fost nici o noutate), ce ar fi urmat 
apoi? Trebuia rezolvată problema 
cu germanii. Din punctul de 
vedere al Regelui, lucrurile erau 
simple. El nu-și dăduse cuvântul 
şi nu semnase nimic. Putea da o 
lovitură neașteptată germanilor, 
fără să-şi terfelească onoarea și 
beneficiind şi de avantajul militar 
al atacului-surpriză. Pe de altă 


parte, Mareșalul se simţea legat 
de angajamentele luate faţă de 
Hitler. El voia să-l anunţe cav- 
alerește că România iese din 
război şi să dea 15 zile ger- 
manilor pentru a-și retrage tru- 
pele din România. Desigur că 
dezbaterea este următoarea: ar fi 
plecat nemţii de bună voie, sau ar 
fi încercat să ocupe România, aşa 
cum procedaseră cu Ungaria, 
unde guvernul Szalassy, impus 
de germani în primăvara anului 
1944, nu era decât o marionetă a 
lui Hitler? Să remarcăm că în 
acest caz armata română ar fi 
pierdut și șansa atacului — sur- 
priză asupra trupelor germane. 
Înainte de orice argumentaţie pro 
şi contra aș observa că tocmai 
datorită considerentelor mai sus 
enunțate, ar fi fost convenabil 
pentru Mareșal să lase de bună 
voie puterea unui alt guvern, scă- 
pând astfel de orice responsabili- 
tate de a-și ține cuvântul faţă de 
Germania. Însă, probabil că 
onoarea de militar și cea a cuvân- 
tului dat l-au împiedicat să pro- 
cedeze într-o asemenea manieră. 

ȘI totuși, o retragere volun- 
tară de la conducerea statului, 
care să-i dea Regelui posibilitatea 
de a încheia armistițiul cu Aliații 
ar fi putut fi preferabilă și din alte 
considerente. Aliaţii ar fi putut să 
prefere să încheie armistițiul cu 
Regele, iar nu cu Mareşalul și 
pentru că: Regele și complotiști 
aveau cel puţin la fel de multe (şi 
la fel de vechi) contacte cu Aliații 
ca și Mareșalul și erau desigur 
mai concilianți. În plus, aveau o 
imagine mai bună, nefiind com- 
promişi, deoarece: 

Nu participaseră la guvernare 
alături de Antonescu şi de legio- 
nari, după abdicarea și fuga lui 
Carol al II-lea (4-6 sept. 1940). 

Casa Regală a fost (între 6 
sept. 1940 și 23 august 1944) 

5 


43 


total subordonată Mareşalului şi 
a rămas deci, necompromisă. 

lon Antonescu era perfect 
conștient de aceste două ele- 
mente. Nu era vorba „să lase ţara 
pe mâna unui copil (Regele), ci 
pe mâinile unor oameni politici 
experimentați (luliu Maniu, Dinu 
şi Gheorghe Brătianu, Ion Miha- 
lache, C. Titel-Petrescu), grupaţi 
politic în Blocul Naţional Demo- 
crat. Era vorba de crearea acelei 
alternative politice, pe care clasa 
politică românească a învăţat să o 
formeze și să o folosească în 
situații de cumpănă pentru ţară. 
Astfel s-a procedat în 1917-1918, 
când România era silită să sem- 
neze o pace separată cu Puterile 
Centrale. Atunci guvernul liberal 
a demisionat, — pentru a nu-și 
compromite șansele de a semna 
pacea în numele României, în 
cazul unei victorii, sperate, a An- 
tantei (ceea ce s-a şi întâmplat) —, 
lăsând locul unui guvern conser- 
vator, condus de germanofilul Al. 
Marghiloman. lon Antonescu 
avea alternativa de mult pregă- 
tită. De ce a ezitat să o folosească, 
deși situația o impunea? Ar putea 
fi valabile una sau mai multe din- 
tre variantele următoare: 

1. Era convins că va obţine 
condiţii de armistițiu mai bune. 

2. Era subjugat de instinctele 
sale dictatonale, el fund „„Condu- 
cătorul“ statului, „omul provi- 
dențial“, așa cum erau Hitler 
(„Fuhrerul“), Mussolini („Il 
Duce“) și Franco („„El Caudillo“) 
în statele lor și considera că nu 
are cine să-l înlocuiască (cu atât 
mai puţin Regele-,„copil““). 

3. Voia ca ţara să iasă din 
război cu onoarea nepătată. Cre- 
dea că-i poate opri pe ruși și că 
poate să-i convingă pe nemți să 
plece fără lupte (fund însă pre- 
gătit şi pentru o astfel de eventu- 
alitate). Vedea ca variantă de ur- 


da 


mat, exemplul Finlandei și al 
mareșalului Mannerheim, care a 
încheiat în 1944 armistițiul cu 
sovieticii, reuşind în acelaşi timp 
să lasă din război, fără a avea 
fricțiuni cu germanii. 


De ce nu se putea 
aplica în România 
modelul finlandez? 


Aprioric, voi considera pri- 
ma variantă ca adevărată, a doua 
ca fiind falsă și o voi discuta doar 
pe a treia. lon Cristoiu consideră 
că pentru România ar fi fost mai 
bine ca Mareșalul să încheie 
armistițiul. EI se declară convins 
că sovieticii 1-ar fi oferit condiții 
mai bune decât Regelui şi că, în 
plus, îi putea convinge pe ger- 
mani să plece fără luptă din 
România, aceştia salvându-și ast- 
fel trupele, care altfel ar fi fost 
prinse între români și sovietici, cu 
urmările de rigoare. Acesta este 
„modelul finlandez“, în care 
crede Ion Cristoiu. 

Eu nu cred în acest model și 
consider că reputatului jurnalist îi 
scapă din vedere mai multe ele- 
mente. Din nici un punct de 
vedere (geografic, psihologic, 
etc.) situația României nu seamă- 
nă cu cea a Finlandei şi acest lucru 
s-a văzut extrem de bine în 1939- 
1940. În timp ce mica armată fin- 
landeză obținea remiza în 
„războiul de iarnă“, Româna ceda 
fără luptă Basarabia și Bucovina 
de nord. În 1944, Finlanda nu era 
înțesată de trupe germane și nu 
trebuia să susţină o ofensivă sovI- 
etică, aşa cum se întâmpla în 
România. lată de ce a putut 
Mannerheim să încheie armistițiul 
cu sovieticii, deși luptase trei ani 
împotriva lor. lată de ce lui 
Antonescu îi era greu să o facă. 
Putea Antonescu să restabilească 
situaţia frontului (pentru că, să ne 


historia 


lămurim, dacă ofensiva sovietică 
nu era oprită pe linia fortificată, nu 
mai putea fi vorba de nici un 
armistițiu — de ce să negociezi 
pentru a obține ceva ce ai câștigat 
deja?) și în același timp să facă 
faţă unei intervenții germane? lon 
Cristoiu crede că da, pentru că 
Mareșalul dăduse deja ordine 
armatei să fie pregătită să intre în 
dispozitiv împotriva germanilor. 
Eu cred că, dată fiind situaţia fron- 
tului, era absolut utopic. În plus, 
trebuie observat că situația în 
armată era complicată. Exista un 
grup de generali „de cabinet“, care 
făcea parte din complotul regal; 
aceștia aveau însă bune legături cu 
mulți ofiţeri superiori de pe front, 
dispuși la armistițiu. Sănătescu 
arată că în timpul audienței din 23 
august Mareșalul, vorbind despre 
ruperea frontului, a făcut „răs- 
punzătoare de acest dezastru 
armata care nu mai vrea să lupte, 
ŞI aceasta din cauza agitației oa- 
menilor politici, și lăsând chiar să 
se înțeleagă că Regele şi cu mine 
avem parte de vină, căci am stat de 
vorbă cu oamenii politici, pe care 
i-am încurajat în acțiunea lor.“ În 
corpul ofițeresc şi în trupă, 
părerile erau împărțite: dacă unii 
erau dispuși să întoarcă armele, 
pentru alții, onoarea militară şi 
anii de suferință comună în tran- 
şee, ca și convingerile profund 
antibolşevice erau argumente sufi- 
ciente pentru a lupta alături de ger- 
mani până la capăt, aşa cum s-a și 
întâmplat de altfel, pe alocuri. 
Deci, Mareșalul nu mai controla 
în totalitate armata, fundu-i, în 
consecință, și mai greu să facă faţă 
sovieticilor și germanilor. 

În plus, era foarte greu pen- 
tru Mareșal să-și încalce cuvântul 
dat germanilor. Nu cra vorba 
numai de onoarea lui și a țării, ci 
şi de adâncile convingeri anti- 
bolșevice ale Mareșalului, care 


rost nr. 23 


historia 


crezuse cu tărie în „Cruciada“ 
dusă de Hitler în Est. În concepția 
sa, o Europă dominată de ger- 
mani era, fără discuţie, de prefe- 
rat uneia controlată de sovietici. 
Credinţa sa că bolşevismul repre- 
zintă răul suprem, care trebuie 
eradicat, a stat la baza multora 
dintre acțiunile sale considerate 
de către 1stonci ca fund „„dis- 
cutabile““, între care și aceea de a 
continua războiul dincolo de 
Nistru. lată părerile celui mai de 
seamă comandant german despre 
Mareșal și despre armata română 
(Feldmareșal Erich von Man- 
stein, Victorii pierdute, Buc., edi- 
tura „Eht): 

„Antonescu era un mare 
patriot, un excelent militar și cu 
siguranță, cel mai loial aliat al 
nostru. Era un militar care, din 
momentul în care a legat destinul 
țării sale de cel al Reichului, a 
făcut tot ce îi stătea în putere, 
până în momentul răsturnării 
sale, să pună forţa și potenţialul 
militar al României în slujba 
interesului nostru comun. (...) 
Însă indiferent ce s-a întâmplat, el 
a rămas întotdeauna credincios 
aliaților săi...“. (pp. 196-197) 

„În ciuda tuturor neajun- 
surilor (...) pot afirma că trupele 
române și-au făcut datoria cât de 
bine au putut. Mai presus de 
Orice, românii s-au supus întot- 
deauna fără obiecţiuni direc- 
tivelor primite de le comanda- 
mentul german și, spre deosebire 
de alţi aliați ai noștri, nu au sacri- 
ficat interesele militare pentru 
chestiuni de prestigiu. Fără îndo- 
ială, un rol hotărâtor în această 
privință l-a avut mentalitatea os- 
tăşească a Mareșalului Anto- 
nescu.“ (p. 198) 

„Dar indiferent de neajun- 
surile lor, românii rămâneau cei 
mai buni aliați ai noştri, și trebuie 
să spunem că au fost multe 


rost nr. 23 


situații în care au luptat cu un 
deosebit curaj.“ (pp. 292-293) 

La rândul său, Kurt Schie- 
boldt scrie (la pagina 60): „.... 
aflăm, pentru prima oară, că Ro- 
mânia nu mai luptă alături de noi. 
şi că unele părți ale armatei ţării 
chiar au fost puse în dispozitiv în 
contra Germaniei... Nu putem 
crede una ca asta... Este impo- 
sibil...“*. 

Acest om și această armată 
trebuiau acum să întoarcă armele 
împotriva fostului aliat, în cazul 
în care acesta refuza să plece de 
bună voie. Era oare posibil? Să 
presupunem că da. Dar existau 
şanse de reușită? Am arătat deja 
că nu. 

Exista însă și posibilitatea ca 
germanii să plece de bună voie 
din România. lon Antonescu se 
arată încrezător în această posi- 
bilitate. La rândul său, lon Cristo- 
iu susține ideea: „Nemţii ar fi ple- 
cat fără scandal din România (...) 
... Mareșalul a considerat întoar- 
cerea armelor ca una dintre 
condițiile care se pot negocia. 
(...) Orice șef de stat, inclusiv 
Stalin, căuta să obţină victoria cu 
un efort economic și uman cât 
mai mic. Simpla ieşire din război 
a României era de preferat con- 
tinuării războiului și cu România. 
La condiția întoarcerii armelor, 
guvernul Antonescu vine cu un 
amendament: un termen de 15 
zile pentru retragerea trupelor 
germane. În caz contrar Armata 
română se va alătura trupelor ruse 
pentru a-i sili pe nemți să eva- 
cueze ţara. (...) Nemţii au lovit (la 
București, după 23 august — nn.) 
pentru că n-au crezut în posibili- 
tatea ca noua putere să le facă 
faţă. Dacă Ion Antonescu era cel 
care decidea Armistițiul, ar mai fi 
gândit ei astfel? Ne îndoim. (...) 
Ce-ar fi însemnat informarea lui 
Hitler? Pur şi simplu o notificare 


făcută de Mareşal în condiţiile în 
care avea Armata în mână. Dacă 
Hitler — să presupunem -— ar fi 
răspuns agresiv, România ar fi 
avut toată îndreptățirea să por- 
nească război împotriva Germa- 
nici.“ (pp. 33-34) 

Am arătat deja că, chiar dacă 
Mareșalul ar fi consimţit să lupte 
cu germanii, șansele întreprin- 
derii sale politico-militare erau 
minime, în condiţiile în care 
ofensiva sovietică se dezvolta 
nestingherită. Probabil că acţiu- 
nea Mareşalului, care nu apucase 
să ajungă la o înţelegere cu sovi- 
eticii și nu mai avea timp de 
negocieri (de unde 15 zile??), ar 
fi avut ca rezultat arestarea sa, în 
paralel cu sporirea, (cu încă una), 
a numărului de republici sovie- 
tice. Stalin nu avea ce să aleagă, 
pentru că nu mai avea cu cine 
lupta. Se pune deci întrebarea 
dacă ceea ce dorea Mareșalul era 
posibil, sau reprezenta doar o hi- 
meră a sa, care, în condiţiile date, 
putea deveni extrem de pericu- 
loasă pentru Româna. 

Ca şi Mareșalul, Ion Cristoiu 
mizează mai mult pe varianta în 
care germanii ar fi plecat de bună 
voie. Pentru a arăta că acest lucru 
era cu desăvârşire exclus, mă voi 
întoarce la exemplul finlandez. 
Mai întâi voi aminti însă că Hitler 
cra obsedat de ideea de a păstra 
teritoriile cucerite, indiferent de 
pierderi. Să ne amintim de stupi- 
da sa strategie, pe care a impus-o 
pe toate fronturile, în pofida 
oricărei logici, de a apăra fiecare 
bucată de pământ, „până la ultim- 
ul om şi ultimul glonţ“. Deci, din 
principiu, Hitler nu voia să se 
retragă de nicăieri. Să mai amin- 
tim şi că în urma atentatului nere- 
ușit împotriva sa, din 20 iulie 
1944, devenise mai suspicios şi 
mai paranoic ca oricând. Este 
adevărat că Finlanda a încheiat 

5 


45 


armistițiul, cu Mannerheim la 
cârmă. Însă importanţa Finlandei 
din punct de vedere strategic era 
nulă — Helsinki nu se afla în dru- 
mul spre centrul Europei. Apoi, 
Stalin nu uitase mormanele de 
cadavre de sovietici din timpul 
Războiului de iarnă, așa că a 
acceptat să încheie armistițiul cu 
Finlanda cu condiţia revenirii la 
granița din martie 1940, ceea ce-i 
satisfăcea orgoliul, dar, mai im- 
portant, asigura securitatea Le- 
ningradului. De altfel, în econo- 
mia situaţiei a contat mult faptul 
că, deşi Hitler insistase, finlan- 
dezii au refuzat să participe la 
încercuirea oraşului, alături de 
Grupul de armate „Nord“, ceea 
ce a permis aprovizionarea aces- 
tuia de către sovietici și deci 
supraviețuirea sa. Datorită finlan- 
dezilor Leningradul nu a căzut și 
Stalin a ţinut cont de asta. În plus, 
să nu uităm, Finlanda nu avea 
nici un strop de petrol. 


Problema petrolului 


Situaţia României era cu 
totul alta. Ocuparea sa însemna 
prăbușirea pozițiilor germane din 
întreaga Peninsulă Balcanică și 
deschiderea drumului spre Unga- 
ria și Austria. Dar, ceea ce ar fi 
hotărât atitudinea lui Hitler față 
de ieșirea României din război 
era problema petrolului. Germa- 
nia nu putea duce războiul fără 
petrolul românesc. Flota britanică 
îi interzicea aprovizionarea pe 
mare, iar rezervele din Ungaria și 
Austria erau mici. Germania pro- 
ducea benzină sintetică, dar 
aceasta era de proastă calitate, iar 
uzinele erau permanent bombar- 
date de Aliați. De aceea valea 
Prahovei era atât de bine apărată, 
mai ales împotriva atacurilor 
aeriene. Şi Aliaţii știau asta; de 
aceea au atacat Ploieştiul, chiar 


46 


de la 1 august 1943, când a intrat 
în raza de acţiune a bombardie- 
relor lor. Dar Stalin ştia și mai 
bine aceste lucruri: aviația sovie- 
tică a bombardat Ploieștiul prima 
dată la 26 iume 1941! Iată ce 
spune Manstein: „Un alt motiv 
(pentru cucerirea Crimeei — nn.), 
mai presant decât primul, era ani- 
hilarea marilor baze aeriene 
inamice din Crimeea care repre- 
zentau o ameninţare asupra câm- 
purilor petrolifere din România, 
vitale pentru armata germană“. 
(p. 199) Hitler era obsedat de 
problema petrolului. A desfășurat 
ofensive pentru a-l obţine sau a-l 
recupera: Caucaz (1942), Transil- 
vania (septembrie 1944), lacul 
Balaton (martie 1945). Catastrofa 
armatei germane din Crimeea, în 
1944, prin neretragerea la timp a 
trupelor, are la origine dorinţa lui 
Hitler de a menține petrolul în 
afara razei de acțiune a bom- 
bardierelor sovietice. Menţinerea 
controlului german asupra Penin- 
sulei Balcanice şi a insulelor gre- 
ceşti avea aceeași motivaţie: Plo- 
ieștiul trebuia să fie cât mai 
departe de acrodromurile aliate. 

Cred că sunt suficiente argu- 
mente care demonstrează că sub 
nici un motiv Hitler nu s-ar fi 
retras din România fără luptă. 
Germanii au apărat Ploieștiul 
până în ultimul moment. Kurt 
Schieboldt acuză Comandamen- 
tul german că nu a retras la timp 
trupele, în faţa ofensivei sovie- 
tice, în august 1944: „Conduce- 
rea noastră nu se gândise la ulti- 
ma picătură de sânge, ci, sperând 
să păstreze petrolul românesc, 
urmărea să salveze ultima pică- 
tură de ţiţei, ce le era mai scum- 
pă.... (pp. 75-76) 

ȘI un ultim argument, pentru 
care nu puteam evita confruntarea 
cu germanii: trebuia să elhberăm 
NV Transilvaniei de hortyşti. Or 


historia 


Ungaria continua lupta alături de 
Hitler şi Transilvania era înţesată 
de trupe germane... 


Concluzii 


Mareșalul nu avea timp să 
încheie Armistițiul; ofensiva 
sovietică nu-i dădea răgazul 
necesar. Pe de altă parte, conflic- 
tul cu Germania nu putea fi evi- 
tat, din cauza petrolului. Mareșa- 
lul nu putea asigura României o 
situație mai bună decât Regele, 
prin lovitura sa militară. Probabil 
că acțiunea Regelui a avut şi o 
componentă de revanșă faţă de 
Mareșal şi o încercare de a ieși de 
sub tutelă. Dar a reprezentat mai 
ales o încercare disperată de a 
mal salva ceva. Adică, ceva de 
genul: „știm că aţi câștigat, dar, 
uite, noi am vrut să schimbăm 
ceva, nu vreți să fiți băieţi buni, 
să ne premiaţi pentru asta și să nu 
ne înghițiți de tot?“. Nu Regele a 
contribuit la sovietizarea Româ- 
niei, cum afirmă lon Cristoiu. Pur 
şi simplu, după 20 august, situația 
României nu mai era în mâinile 
românilor, nici în ale Mareşalu- 
lui, nici în ale Regelui. 

Ion Cristoiu consemnează ul- 
tima declaraţie oficială a Regelui 
Mihai (p. 8). La 23 august 2004 
fostul suveran spunea: „Ideea că, 
în vara lui 1944, aliați ar fi fost 
pregătiți să accepte o pace negoci- 
ată cu Antonescu, sau că Antones- 
cu ar fi fost capabil să oprească 
Armata Roşie la frontierele noas- 
tre, pentru totdeauna, sunt inepții 
pe care numai oamenii care 
ignoră înadins realitatea acelei 
perioade le pot susține. (...) Actul 
pe care l-am condus (...) a fost o 
încercare a mea de a salva suvera- 
nitatea României, prin încercarea 
tuturor şanselor, oricât de subțiri, 
care ne mai erau la îndemână.“ 
Să-l credem pe cuvânt. m 


rost nr. 23 


alter eso 





Corina Bistriceanu 


remelile, inainte de 





Condiţia europencelor 
de sud-est 


În societăţile țărănești din sudul şi estul 
Europei, statutul social al femeii era diferit de cel 
din occident. De pildă, în societăţi cum erau cea 
greacă sau albaneză, în care vendetta şi micile 
războaie locale decimau populația masculină și în 
care nevoia de luptători dicta întâietatea bărbaţilor 
în cadrul comunităţii, statutul femeilor era foarte 
scăzut. Apariția pe lume a unei fete și nu a unui 
băiat era considerată aproape o catastrofă, iar ne- 
vasta care năștea doar fete era înlocuită. La aceste 
popoare, ca şi la sârbi, în lhpsa bărbaţilor, antrenați 
în conflicte, muncile agricole cădeau tot în sarcina 
femeilor, ca şi creșterea vitelor mari. În condiţiile 
unei asemenea stări de aservire față de condu- 
cătorul-patriarh al grupului domestic lărgit (mai 
puţin la greci, care cunoșteau gospodăria unifami- 
lială, ca și românii), adesea se întâmpla ca femeile 
să fie vândute sau împrumutate de la un bărbat la 
altul, fără ca voinţa ei să încerce sau să poată a se 
manifesta. Paul Stahl menţionează în volumul 
Triburi şi sate şi sud-estul Europei obiceiul ca soţii 
să nu își numească nevestele pe nume; ei li se 
adresau impersonal, iar când vorbeau despre ele le 
numeau „ea“ sau, cu o formulă care a rămas în 
memoria specialiștilor domeniului, „soţia mea, 
să-mi fie iertat“. Era o grosolănie să ceri informaţii 
despre aceste „pardon, soţii“ care, uneori, nici nu 
aparțineau de familia bărbatului lor, ci de cea a 
tatălui. Copiii, însă, erau revendicați exclusiv de 
către tată. 

La români, grupul domestic este compus din 
două persoane, soțul și soţia, care întemeiază, în 
momentul căsătoriei, noua gospodărie. Pentru naș- 
terea noii familii este nevoie de pământ, cu care, 
de regulă, sunt înzestrați feciorii şi de o locuinţă, 
care va fi clădită de tinerii însurăţei, împreună cu 
neamurile și tovarășii din sat, pe locul dinainte 
rezervat lor, tot de către socrii mari. Odată constru- 
ită, casa va rămâne în grija femeii, care o va zu- 


rost nr. 23 


emancipare 





grăvi, o va împodobi și păstra curată. Casa, bătă- 
tura cu păsările şi grădina vor fi domeniul pe care 
femeia nu îl va părăsi decât pentru câteva activităţi 
importante: cultivarea inului și cânepii pe câmpul 
arat de bărbat, strângerea gătejelor, a ramurilor 
ușoare din pădure şi, eventual, prășit sau cosit. 

Și la români, ierarhia familială o supune pe 
femeie bărbatului său, capul gospodăriei. El are 
chiar dreptul de a-și amenda nevasta cu bătaia, 
atunci când consideră că a greșit, iar acest drept 
este atestat de vechile coduri de drept cutumiar și 
acceptat chiar de către femei. Totuşi, pedepsele 
sale nu trebuie să atingă pragul dincolo de care pot 
fi calificate drept cruzime. Femeia își respectă băr- 
batul, adresându-i-se adesea cu „bădiţă“ și „dum- 
neata“. La masă, îl servește, ea rămânând să mă- 
nânce după aceea. Cu excepţia celor câteva zile de 
lăuzie care urmează unei nașteri, nevasta se află 
într-o activitate continuă. Paul Stahl remarcă: „Mi 


n 











DD 
i= 
=) 
= 
e) 
= 
(oi 
=) 
I=U) 
=) 
aa] 
5 
= 
=) 
Ei 


4/7 





s-a întâmplat adeseori să constat că criteriile de 
apreciere a frumuseţii unei femei sunt legate de 
calitățile ei de lucrătoare: e frumoasă pentru că 
este puternică este o afirmaţie curentă. Femeia tre- 
buie să muncească; ea începe s-o facă încă din 
copilărie și o va face toată viața, trezindu-se înain- 
tea soţului, culcându-se ultima. Ea servește la 
masă pe toată lumea și rămâne în picioare în timp 
ce ceilalți mănâncă sau se odihnesc.“ (op. cit. p. 
142) Cu toate acestea, comparativ cu mare parte 
din restul societăţilor balcanice, situația ţărăncii 
românce era mult mai bună. Un călător italian care 
a vizitat Moldova în 1612-1613, remarca 
dominaţia femeii în gospodăriile satelor româneşti. 
De asemenea, este uimit de libertatea acestora de a 
discuta în public și în particular cu bărbaţii, fără 
sfială sau ceremonie, acest lucru nefiindu-le 
interzis. Aceasta nu se traduce, însă, neapărat, prin 
lbertinajul moravurilor. Căci tot în secolul al 
XVII-lea, Miron Costin citează un episcop de 
asemenea din Italia care se arăta încântat de sfiala 
şi buna cuviinţă a moldovencelor, ce se feresc din 


alter eso 


calea străinilor și nu merg pe drum decât în urma 
bărbaţilor lor. În ceea ce priveşte, însă, remarca 
asupra dominaţiei femeii în gospodărie, este posi- 
bil să se fi referit la faptul că, în familiile noastre 
țărănești, cea care gestionează resursele, mai ales 
financiare, şi hotărăște destinaţia lor este în primul 
rând femeia. 

În ceea ce priveşte statutul ei în cadrul familiei 
de provenienţă, acesta era, în anumit privinţe, 
superior chiar celui al doamnelor din apusul 
Europei. Moștenirea averii părintești şi a numelui 
revenea, de obicei, feciorilor. Totuși, în familiile în 
care nu existau decât fete, numele şi averea nu se 
pierdeau, ca în cazul altor societăţi, ci erau pre- 
luate de una dintre fiice, al cărei soţ se integra în 
neamul și patrimoniul acesteia. Era cazul „îngine- 
ririi pe curte“ despre care vorbește pe larg Henri H. 
Stahl, în care căsătoria era uxorilocală; bărbatul se 
mărita, adică adopta numele de neam al nevestei și 
se considera moștenitorul socrului său. Chiar și în 
afara acestor cazuri, descendenții fiicelor aveau 
același drept de moştenire la averea bunicilor ca şi 





48 


rost nr. 23 


alter eso 


descendenţii feciorilor. Acest lucru este exclus în 
legislații precum cea a francilor, în care celebra 
lege salică excludea femeile şi descendenţii lor de 
la orice drept de moştenire. 


Nevasta: 
pacoste şi binecuvântare 


Dimitrie Cantemir, vorbind, în Descriptio 
Moldaviae despre obiceiurile celor peste care 
domnea, spunea următoarele: „Deşi femeile nu 
sunt oprite a se arăta în faţa bărbaţilor cu aceeași 
strășnicie ca la turci, totuși, dacă sunt de o stare 
puţin mai bună, rareori umblă fără rost în afara 
casei lor. Boieroaicele sunt frumoase într-adevăr, 
dar cu mult mai prejos în frumuseţe decât femeile 
din popor; acestea le întrec în frumuseţe, dar de 
cele mai multe ori sunt ușuratice şi pline de 
năravuri din cele mai rușinoase. Unele beau bine 
cât sunt între pereţii casei lor, dar în public rareori 
vei vedea o femeie beată. Căci o femeie cu cât 
mănâncă sau bea mai puţin, când sunt oaspeţi, cu 
atât este socotită mai de cinste. De aceea rareori o 
vei vedea ducând la gură o bucăţică de pâine, 
deschizându-și buzele ca să 1 se vadă dinţii, ci vâră 
mâncarea în gură cât mai ferit cu putință. Nu 
socotesc nimic mai de rușine decât să se vadă părul 
la o femeie măritată sau văduvă și se consideră o 
vină foarte mare descoperirea capului unei femei 
în public.“ (trad. de Gh. Guţu) Frumuseţea 
țărăncilor românce se pare că a fost remarcată de 
mulți călători străini. Cât despre eleganța portului, 
aceasta se bucura chiar de aprecierile celor veniți 
din capitalele modei. Un călător francez, Philippe 
Masson du Pont mărturisea, în secolul al XVII-lea, 
că „femeile sunt frumoase și chipeșe; ele au un fel 
de a fi, un farmec și o graţie care le sunt proprii şi 
la care ajută foarte mult felul lor de a se îmbrăca, 
mult deosebit de al turcoaicelor, dar care nu are 
mai puţină graţie și nu pune mai puțin în valoare 
frumuseţea lor“. În sfârșit, nordicilor româncele le 
păreau „atât de desăvârșit de frumoase cum nu se 
află nicicând la noi în Germania“. (cf. Dimitrie 
Cantemir, Descriptio Moldaviae, Ed. Academiei, 
București, 1973, p. 316-317) 

Frumuseţea a fost binecuvântarea de care s-au 
bucurat româncele, mai puțin bărbaţii lor. Căci 
„femeia (nevasta) frumoasă este pagubă la casă“, 
spune înțelepciunea populară a ţăranilor noştri. 
Dacă am încerca să schițăm un portret al femeii 
din popor, aşa cum însuși poporul o recomandă în 


rost nr. 23 





zicalele sale, acesta nu ar ieşi din cale-afară de 
măgulitor. Deşi inferioară bărbatului („decât 
muiere de aur, mai bine bărbat de paie“, „cea mai 
bună muiere, ca cel mai rău bărbat“), ea îi este 
nesupusă („decât să-ţi păzești nevasta, mai bine un 
sac de purici şi o turmă de iepuri), și nu îl 
îndrăgeşte, ba chiar îl ignoră(,„Lelea joacă până 
noapte, iar bărbatu-i e pe moarte“). Pe lângă aces- 
tea este făţarnică („Nu știe bărbatul ce știe tot 
satul“, „Ziua beau cu popa Ene, noaptea-l port fără 
izmene“), risipitoare („„Bărbatul să aducă cu sacul, 
femeia să scoţă cu acul, tot se isprăveşte“), minci- 
noasă și nerușinată („Nu crede, bărbate, ce vezi cu 
ochii, ci crede ce-ţi spun eu“). Este îndărătnică 
(„Ce naște-n cap de muiere/Într-însa neistovit nu 
piere“), capricioasă („Nimic mai schimbăcios ca 
vremea și ca muierile“) și guralivă („Când trei 
femei se întâlnesc o sută de gâște gârâlesc“). Dacă 
mai ai noroc şi de o nevastă leneșă („De lene și de 
urât tocmai sub pat s-a vârât“), puţină la minte 
(„Dintele de minte la muiere tocmai după moarte 
lese“),și rea („Nici otrava nu e rea ca muierea 
rea“), pe drept cuvânt își vine să o trimiţi la ducă- 
se-pe-pustii. Ce te faci dacă nici Sarsailă nu îi 
poate veni de hac? Se ştie doar că şi „cea mai bună 
dintre femei tot are o coastă de drac într-însa“ şi că 
„femeia are nouă suflete“! Într-adevăr, „femeia a 
îmbătrânit pe dracu cu descreţirea unui fir de păr“, 
„femeia hotărăște și Satana împlinește“, ba chiar 
„judecă pe dracu” și-l scoate dator“. Darămite un 
bărbat, „orice muiere îi potoale“. 

De ce se mai însoară românii? Ca să nu 
rămână „bărbatul fără muiere, parc'ar fi luat de 
iele“ şi pentru că „femeia bună e plug de aur în 
casa omului“. Pe de altă parte, „casa fără muiere se 
risipește“, iar rostul femeii este lângă bărbat 
(„muierea fără bărbat, ca furca fără fus“). În cele 
din urmă, o gospodărie nu se poate ţine de unul 
singur, căci „casa fără femeie e pustie pe 
dinăuntru; casa fără bărbat e pustie pe dinafară“. 

În ciuda nenumăratelor sale cusururi, femeia 
are, așadar, în satul românesc, un loc bine stabilit 
alături de bărbatul ei. Este indispensabilă în viaţa 
acestuia, ba, mai mult, este indispensabilă în viaţa 
comunitară. În faţa tribunalului social al satului, 
nici femeile și nici bărbații nu apar izolaţi, ci îm- 
preună, coagulaţi în micul univers al gospodăriei. 
A fi căsătorit, la români, înseamnă „a fi în rând cu 
lumea“, a-ţi împlini rostul. Odată atins acest echili- 
bru, jocul de-a „cine pe cine domină“ sau „papucul 
cui e deasupra“ capătă sensuri satirice. m 


49 


fă 


cuvintul monahului 


Rasofor Eftimie 


Sfinti soma porii 





Sfinţii, aceşti prieteni ai lui Dumnezeu, 
jertfindu-se şi rugându-se pentru lume, 
s-au învrednicit de slava Domnului. 
Ei sunt „zidiţi pe temelia apostolilor 


şi a proorocilor“şi vor fi părtași la judecata lumii. 
Biserica ne învaţă să-i luăm pe sfinţi ca modele 
de viaţă. În vieţile lor, vedem cum plăcuții lui 
Dumnezeu au petrecut în curăţenie şi rugăciune, 
în pace și armonie cu tot ce este în această lume. 
Vă dăm în continuare exemplul unui sfânt, 

care s-a dovedit astfel, dar care nu este cinstit 

cu binemerită: părintele Ilie Lăcătușu. 


Găsim nenumărate exemple 
de sfinţi care, nedorind a se închi- 
na idolilor și a se lepăda de Hris- 
tos, au fost chinuiţi și omorâți. B1- 
serica îi cinstește și astăzi pe toţi 
aceștia şi le acordă o prăznuire în 
calendar. 

Sfintele moaște sunt trupurile 
sfinților păstrate de-a lungul tim- 
pului (după moartea biologică a 
acestora), fără a fi atinse de stri- 
căciune, bine mirositoare și înzes- 
trate cu darul facerii de bine, căci 
trupurile lor s-au făcut, încă din 
viața pământească, Biserică a 
Duhului Sfânt. Sfinţenia moaș- 
telor este strâns legată de învă- 
țătura despre lucrarea energiilor 
divine necreate asupra omului, de 
legătura reală şi esențială dintre 
harul dumnezeiesc și firea umană, 
de lucrarea sfințitoare a Sfintelor 
Taine asupra primitorilor şi de 
Trupul înviat al Mântuitorului. 
Legătura sufletului cu trupul (a 
duhului cu materia) stă la temelia 
caracterului incoruptibil al sfin- 
telor moaște. Taina sfințirii moaș- 
telor reprezintă posibilitatea du- 
hului de a pătrunde şi înduhovni- 
ci materia, acțiune ce depăşeşte 


90 


logica şi limitele intelectului 
uman. Sfântul Irineu al Lionului 
spune: „Cum pot oamenii să 
spună că este incapabilă carnea de 
a primi darul lui Dumnezeu, con- 
stând în viaţă veșnică, atunci când 
ea este hrănită de Trupul și 
Sângele lui Hristos?*. Biserica, 
prin al VII-lea Sinod Ecumenic, a 
hotărât că, la sfinţirea unei bise- 
TICI, episcopul are obligația de a 
pune în Sfânta Masă părți din 
sfintele moaşte, iar „cei care 
defaimă moaştele sfinților care 
stau temelia vieții bisericești se 
caterisesc și se afurisesc.“ 


Viaţă de martir, 
sfârşit de sfint 


Părintele Ile s-a născut la 6 
decembrie 1909 în satul Crăpă- 
turile, judeţul Vâlcea, din părinți 
binecredincioși. Și-a dorit de mic 
copil să-i slujească lui Dumnezeu 
şi astfel, în 1934, a absolvit Facul- 
tatea de Teologie din Bucureşti. 
La puţin timp după aceea a fost 
hirotonit. Slujirea preoțească 1-a 
adus multe satisfacţii duhovni- 
ceşti. Pentru mărturisirea lui Hris- 


tos, a fost ca un ghimpe pentru 
regimul ateu al veacului trecut şi, 
din acest motiv, a avut mult de 
suferit. Aceasta nu l-a împiedicat 
deloc în propovăduirea „Cuvân- 
tului Adevărului“, căci el mai 
mult se temea de Dumnezeu de- 
cât de oameni. A suferit pentru 
biserica și neamul său, pe care l-a 
iubit, ducându-și crucea grea prin 
închisori, asemenea părintelui 
Dumitru Stăniloae, a 1eroschi- 
monahului Danul (Sandu) Tudor 
— mort la închisoarea Aud, a 
preotului Dimitrie Bejan, a proto- 
singherilor Nicodim Măndiţă, 
Arsenie Boca, Benedict Ghiuș, 
tânărului Constantin Oprişan — 
mort la închisoarea Piteşti, a stu- 
dentului Valeriu Gafencu şi a 
multor altora. 

Părintele Ilie Lăcătușu a fost 
arestat în anul 1952 şi dus în 
județul Constanţa, la coloniile 
Galeș și Peninsula. În 1954 a fost 
eliberat, iar din 1959 până în 
1964, a fost arestat şi condamnat 
la muncă silnică în Deltă, la 
Periprava, unde l-a întâlnit pe 
părintele Iustin Pârvu (stareţ la 
mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, 
unul dintre puținii mari duhovnici 
pe care îi mai avem printre no1). 
Acolo s-au petrecut fapte demne 
de vieţile sfinților. După ce a fost 
eliberat, s-a stabilit forțat la 
Bolintin, unde a lucrat ca zidar. 
Între anii 1965-2970, părintele 
Ile a sluţit într-o parohie din 
judeţul 'Teleorman, iar în 1970, a 
fost transferat în judeţul Ilfov la 
Cucuruz, unde, în ianuarie 1978, 
este pensionat. Suferințele din 
timpul vieţii i-au afectat foarte 
mult sănătatea și din acest motiv 
şi-a petrecut sfârşitul vieţii în spi- 


rost nr. 23 


cuvintul monahului 


tal, unde a spus că, dacă nu va 
muri până la 22 iulie, va mai trăi 
încă doi ani. lot atunci, a mai 
spus că, dacă soţia sa va înceta din 
viață peste 15 ani, să fie îngropată 
lângă el, ceea ce s-a împlinit. Du- 
pă cum a spus, părintele Ile a tre- 
cut la cele veşnice exact la 22 1u- 
[ie, același an (1983). La 22 sep- 
tembne 1998, la înmormântarea 
soției părintelui Ile, cei prezenți 
s-au aflat în faţa unui fapt neaș- 
teptat: trupul părintelui era ne- 
putrezit, uscat şi plăcut mirositor. 
Părintele și-a ştiut ziua morții şi a 
mai știut că Dumnezeu l-a umplut 
de har, ca pe un sfânt ce este. 

La aflarea sfintelor moaşte, 
fuca părintelui Ilie, Mania Sabina 
Spirache, singurul urmaș încă în 
viață, a sesizat descoperirea Ar- 
hiepiscopiei Bucureștilor, care a 
primit cu bucurie această veste. 
Câteva luni mai târziu, pe postul 
național de televiziune, a fost 
difuza filmul documentar ,,Sem- 
ne“, realizat de regizorul Cornel 
Ciomâzgă, în care este prezentată 
descoperirea. 

Moaştele părintelui Ilie Lăcă- 
tuşu au fost descoperite în data de 
29 septembrie 1998. Trupul nepu- 
tred al sfântului, în greutate de 7- 
8 kg, a fost găsit la 15 ani după 
moartea sa, în condițiile cores- 
punzătoare sfintelor moaşte: 
nestricăcios, frumos mirositor, 
uscat și ușor, pielea de culoarea 
alunului, păstrându-și dimensiu- 
nile și aspectul, pe care privindul 
nu provoacă spaimă, ci bucurie 
duhovnicească, dând impresia 
unui om care doarme. 


Omul rugăciunii 
neîncetate 

O altă minune de acest fel 
este descoperirea, în aceleași 


condiţii, în anul 1980, a moaștelor 
Sfântului loan Iacob de la Neamţ, 


rost nr. 23 


care a vieţuit în pustia Hozevei, 
din Ţara Sfântă, şi care a fost ca- 
nonizat în anul 1992. Asemenea 
moaștelor Sfântului Ilie Lăcătușu, 
în România mai sunt moaștele 
Sfintei Cuvioase Parascheva de la 
Iași, Sfântului loan cel Nou de la 
Suveava, Sfântului Dimitnie Ba- 
sarabov din Bucureşti, Sfintei 
Filofteia de la Curtea de Argeș, 
Sfântului Iosif de la Partoş. 
Părintele Ilie era un om al 
rugăciunii. Indiferent de ce se 
întâmpla în jurul său, era mereu 
cu mintea la Dumnezeu. Rugă- 
ciunea lui era profundă și neînce- 
tată, ceea ce-l făcea să vadă lu- 
crurile mai clare, în profunzimea 
lor, mai aproape de Adevăr. Era 
un bun sfătuitor și nu se implica 
decât în probleme de ordin du- 
hovnicesc. Stătea mereu retras şi 
medita, iar de câte ori apărea câte 
o problemă în cadrul închisorii, 
mereu găsea soluția duhovni- 
cească spre salvarea colegilor de 
suferință. Mulţi dintre deținuți nu 
rezistau presiunilor psihice și fi- 
zice la care erau supuşi, de aceea 
unii încercau să evadeze, alții 
intenționau să se sinucidă, iar 
alții să se lepede de Hristos, pen- 
tru a scăpa de chinurile la care îi 
supuneau călăii. Foamea și su- 
ferinţa atinseseră culmi maxime. 
În aceste împrejurări, părintele 
Lăcătușu pe mulți îi îmbărbăta, 
altora le era alinare, făcând ca 
sfaturile sale să fie un bun leac 
pentru cei închiși împreună cu el. 
Cu toate presiunile ce se făceau 
asupra lor, rugăciunea și răb- 
darea, iubirea, nădejdea sau mai 
ales credinţa, îl ajutau pe părin- 
tele Ilie să-și menţină pacea inte- 
rioară, rămânând astfel neclintit 
în faţa urii şi a răutăţii, a 
violenţei și a tuturor lucrărilor 
cu adevărat demonice ce se 
exercitau asupra celor întem- 
nițaţi. Mereu găsea soluţii pacifi- 


catoare, iar împotriva „ighemo- 
nii“ închisorii nu avea nimic de 
obiectat. Singura lui vină era că 
nu putea fi reeducat. 

Cazul părintelui Lăcătușu a 
stârnit o vie şi firească senzaţie în 
mass-media, dar mai ales în rân- 
dul credincioşilor. Mai multe aso- 
ciații non-guvernamentale au 
cerut Sfântului Sinod al Biserici 
Ortodoxe Române deschiderea 
unul dosar de canonizare, ceea ce 
înseamnă trecerea părintelui Ile 
în rândul sfinților Bisericii Orto- 
doxe Romane, în calendar și la 
sfintele slujbe. 

Vestea aflării moaștelor pă- 
rintelui Ihe Lăcătușu s-a răspân- 
dit în toate colţurile ţării. Cre- 
dincioși, călugări şi preoți îl cin- 
stesc pe părintele Ilie ca pe un 
sfânt și se roagă pentru grabnica 
sa canonizare. Astfel, prima 
icoană a Sfântului Ilie Mărturisi- 
torul a fost pictată pe peretele 
exterior al bisericii Mânăstirii 
Petru Vodă. Starețul mânăstirii, 
protos. lustin Pârvu, este unul 
dintre aceia care a petrecut ani 
grei de închisoare (17 ani) şi, cu- 
noscându-l pe părintele Ile, a 
rămas profund impresionat de 
viața sa duhovnicească. În pre- 
zent, moaștele părintelui Ilie se 
află în cripta de la cimitirul 
„Adormirea Maicii Domnului“ 
din cartierul Giulești (București), 
unde a fost înmormântat, într-un 
sicriu nou, din sticlă, pentru a 
putea fi văzut de oricine. Mulţi 
credincioși, preoți, călugări și 
chiar unii arhierei au fost şi merg 
în continuare să se închine şi să-i 
ceară ajutorul sfântului mărturisi- 
tor. Este foarte important de 
înțeles ce înseamnă părintele Ilie 
pentru fiecare dintre noi, un 
exemplu de trăire creştină a aces- 
tor vremuri, în care ni se arată că 
încă se mai poate dobândi Harul 
Duhulu Sfânt. m 


51 


Foto: Bogdan Onofrei 








Am fost rugat să-mi spun părerea în legătură 
cu soluţia de salvare — „înnoirea Bisericii“ și sunt 
întrebat de unde să vină din afară sau dinăuntru, 
de sus sau de jos. 

Înnoirea să vină din toate părţile, să fie o 
înnoire interioară, trăire şi răsuflare în Duhul lui 
Dumnezeu. Conştiinţa să fie rațională, fără în- 
dreptățire. Să plecăm la unirea cea mai mare de la 
cel mai micuţ creștin până la cel mai mare vladică. 

Nu este timp să facem procese (situându-și 
punctul de vedere în zona pluralului onorific, 
Părintele Arsenie Papacioc, de la înălțimea delica- 
teţei şi autorităţii sale, răspunde întrebării (de prin 
anii '90) a laicatului român: „Unde a fost Bise- 
rica?“* — Pr. Prof. lon Buga) care mai mult destra- 


2 


cuvintul monahului 





Arhimandrit Arsenie Papacioc 


innoirea Bisericii? 


mă valorile şi unirea în Biserică. Pe cine să jude- 
căm? La întrebarea tendenţioasă: „Unde a fost 
Biserica?“, răspundem: în puşcării crunte, umi- 
linţe grozave, bătăi păgâne, insulte pline de venin. 

Îi întrebăm și noi: dar ei până acum unde au 
fost? Putem condamna o ţară întreagă că a trăit 
sub rușinea unui tiran incompetent şi îndrăcit? Cei 
care au avut harul deosebit să înfrunte dușmanul 
pe te miri unde şi felul lor, au și merite de plină 
laudă. Sute de mii de preoți, călugări trăitori, fraţi 
de credinţă au purtat lanţuri grele bătute la nico- 
vală prin beciuri ascunse. Ne-au smuls bărbile și 
ne trăgeau de ele ca pe animale de căpăstru. 
Ne-au înfometat îngrozitor cu intenţii de exter- 
minare, ani nesfârșiți. Am fost aruncaţi în celule 


rost nr. 23 


cuvintul monahului 


fără lumină — celule negre — în haine de pușcărie 
şi murdare de puroi şi sânge închegat și uscat 
scoarță pe ele. Ne-au cerut lepădări de Hristos şi 
de sfinții Lui și nu ne-am lepădat ferească Dum- 
nezeu! O cât de mică amăgire nu am făcut, măcar 
că știam că trebuie să murim și mulţi au murit. 

Ne-au cerut aceste lepădări insistent și s1s- 
tematic, izolați şi băgaţi în congelatoare (camere 
frigorifice) ca să poată obține măcar un cuvânt 
împotriva învăţăturii Domnului nostru lisus 
Hristos. Și nu am cedat. Ne-au dat condamnări 
mari, ca tiranii cel mici să creadă cu adevărat că 
suntem mari criminali. Pe mine m-au condamnat 
patruzeci de ani. M-a distrat acest abuz de neso- 
cotinţă, dar m-a costat. 

Aici a fost Biserica: în temniţă. Aici unde 
erau mii de creştini care cereau întâlnire duhov- 
nicească, dezlegări, întâlniri şi speranţe pe care le 
dădeam prin bătăi în perete (morse). 

Am scăpat din închisori, cei care am mai 
scăpat, fericiți că am fost ajutaţi de bunul Dumne- 
zeu Să-L purtăm cu drag în suflete. Nu ne-a pără- 
sit! Simţeam că stă îndurerat lângă noi ca să înţe- 
legem marea taină a crucii Lui. Ca să înţelegem 
rostul grozav al eliberării prin suferință pentru EL. 
Și harul Lui ne-a ajutat să nădăjduim, să dăm un 
răspuns bun cândva, la răsplata cea din urmă. 

Am venit fără bărbi, fără carne pe noi, fără 
dinți, cu ochii ascunși în orbite dar care străluceau 
încă. Am venit fără chip de clerici. Aşa cum eram 
am mers smeriţi la superiorii noştri, fiindcă ei 
poartă harul harurilor, să ne blagoslovească pentru 
treabă la sfântul altar. Ei nu erau lepădaţi de 
Hristos pe nici o cât de mică fibră dogmatică. 

Sfântul Apostol Petru s-a lepădat cu jurământ 
de Hristos chiar când Îl privea. Dar Domnul lisus 
Hristos, Care suferise, a înţeles marele proces al 
neputinței şi cu câtă gingășie l-a menajat şi l-a ier- 
tat prin trei întrebări, întrebările iubirii, ca să 
poată paşte mielușeii şi oițele Lui. Petru, se înţe- 
lege, a rămas smerit toată viaţa, dar și-a făcut 
apostolia cu îndrăzneală, demnitate și putere. 

Vlădicii noştri nu s-au lepădat nici formal nici 
ascuns (unii! — n.r.). Au procedat cu înţelepciune 
şi nu le-a fost ușor şi bisericile aproape fără 
excepție au fost pline până la refuz și s-au cununat 
ŞI s-au botezat pe ascuns mii de suflete. 

Se observă că se vorbește cu pătimire. Noi nu 
suntem o instituție limitată de activitate. Noi sun- 
tem Biserica. Noi și toți aceștia, toți care vorbesc, 
suntem Biserica şi se vede că îi interesează prea pu- 


rost nr. 23 


țin unitatea acestei instituţii sacre și întreabă, pen- 
tru că sunt liberi acum, „Unde a fost Bisenica?“. 

Slujitori, mii de credincioşi au fost sub lacăte 
şi cătușe grele, sub sârmă ghimpată și sub cel mai 
diavolesc dispreţ și ură umană, fără semne de 
leșire sau de vreo mică ușurare. Se părea că scrie 
deasupra acestor inferne negre: „Lăsaţi orice spe- 
ranţă voi cei care intraţi!“ (ca la porțile infernului 
dantesc şi la cele aiudene — n.r.) 

Unii au fost aici alții și-au dus zilele cum au 
putut, dar şi-au pus râvnă să nu lipsească de la slu- 
jbele bisericești. Veneau la hramurile mari şi stă- 
teau zile în șir, în coloane nesfârșite ca să poată 
săruta sfintele moaște. 

Aceştia se îngrămădeau la sfânta spovedanie și 
la sfânta împărtășanie și se rugau, noi suntem mar- 
tori acestor sentimente, se rugau ca bunul Dum- 
nezeu să elibereze lumea și România de diavol. 

Întreb ca un duhovnic, aceștia care spun acum 
„Unde a fost Biserica?“ oare sunt spovediţi și îm- 
părtășiți? Pentru că acolo erau creştini, în biserici, 
la sfintele taine. Apoi să înţeleagă că ei fac parte 
din Biserică şi neliniştea lor poate să aducă destră- 
mare Și răsturnare de valori. Este nevoie de o mare 
unitate. Toate problemele din Biserică le va rezol- 
va Biserica cu harul ei, rânduielile ei canonice și 
după îndemnul Sfântului Duh. 

Nu proces de înnoire în scaune ci un proces 
de conștiinciozitate adevărată pentru fiecare din- 
tre noi şi cei care am fost comozi și lipsiţi de mare 
responsabilitate în calitatea ce o aveau, aceia se 
vor elimina singuri. 

Că noi așa credem, că avântul unei îndoiri de 
conștiință a unității Bisericii, înnoire în fiecare 
inimă din noi, va repara uşor și sigur orice deviere. 

Nu vă atingeţi de fiinţa Bisericii! Vreţi, adică, 
să spuneți despre anumiţi oameni din Biserică? 
Aceasta este altceva, dar și așa nici cultura și nici 
armonia, nici jertfa, nici bunul simţ şi mai ales în- 
cleştarea în luptă cu puterile întunericului nu ne dau 
voie să fim slobozi și lhpsiţi de condescendenţă. 

Nu este nimeni neprihănit și nu vom fi noi cei 
care vom plăti; numai Acela Care a împărțit talan- 
ţii, El va cere fiecăruia să dea socoteală la vreme. 

Am îndrăznit să îmi spun părerea pentru că 
prea mult am fost singur, în suferinţe, și prea mult 
doream să-mi văd frații de credinţă mici sau mari, 
să ne rugăm împreună şi să ne întâlnim împreună, 
inimă la inimă și îndreptățiți să spunem pentru 
oricine: e greu să ocârmuiești lumea fără marea 
putere a iubiri. m 


53 


decantări 


x : aa i 
Vazarile ralisii, 

in oglinda 
reducționismului 
politic 








Mai zilele 
trecute mi-a 
căzut în 
mină un 
articol care poate că 
vrea să fie un mic eseu 
într-un domeniu care 
devine din ce în ce 
mai stringent cu toate 
că opinia şi conștiința 
publică e încă departe 
de a-și fi dat seama de 
urgenţa reflecţiei şi 
acţiunii în această 
privinţă: relaţia dintre 
marile religii ale lumii 
şi potenţialul de cioc- 
nire nu numai psiho- 
logică sau ideologică, 
ci și politico-militară 
pe care ar putea sau 
nu să îl conţină. 





Cartea lui Samuel Hunting- 
ton despre conflictul culturilor 
sau al civilizaţiilor, apărută în 
1996, şi nu întodeauna înţeleasă 
în nuanţările ei, cîteodată totuși 
decisive, a creat, pe drept sau 
nedrept, o așteptare a creșterii 
motivelor de tensiune şi conflict 


54 


în timpul nostru între diferitele 
stiluri de civilizaţie sau cultură, 
care, la rîndul lor, își crează și 
asumă identitățile în primul rînd 
pronind de la un nucleu vital 
religios propriu. Indiferent de 
limitele cărții lui Huntington, ea 
oferă unele observaţii pertinente 
de natură a spulbera şabloane 
autocomplezente ale unor men- 
talități propagate în zilele noas- 
tre, de exemplu ideea optimistă 
preconcepută că extinderea ac- 
celerată a relaţiilor economice 
duce în mod necesar la o îmbu- 
nătățire a relaţiilor dintre oame- 
nii din diversele regiuni ale pla- 
netei. E adevărat că prin relaţiile 
economice se îmulţesc și extind 
contactele dintre oameni, dar 
aceasta nu înseamnă, în mod au- 
tomat și o creștere a acordului 
dintre €e1. Istoric, cotactul eco- 
nomic intensificat a dus adese- 
ori la o adîncire a conştiinţei 
diferențelor culturale şi reli- 
gioase dintre popoare şi a iscat 
temeri de ambele părți: „Comer- 
țul între ţări produce profit, dar 
şi conflict“ spune Huntington. 
Articolul pe care l-am citit eu 
acum în revista elvețiană Die 
Weltwoche îl rețin ca o încer- 
care de contribuție la discuţia 
tensiunilor posibile sau inerente 





dintre marile religii ale lumi, 
dar şi ca un exemplu al confuzi- 
ilor ce pot fi semănate la tot 
pasul cînd religiile sunt prea 
imperios interpretate din per- 
spectivă pur politică și mai ales 
cînd interpretul respectiv îşi 
arogă cu superioritate intelectu- 
ală competenţe asupra unui 
domeniu pe care îl privește din 
afara lui, fără capacitate de em- 
patie, ba chiar fără percepția au- 
tentică a fenomenului ca atare. 
Autorul articolului din săptămi- 
nalul elveţian se numește David 
Signer şi și-a intitulat contri- 
buţia: „Dumnezeu Deconectat“. 
Subtitlul glosează: „O com- 
paraţie lucidă a religiilor mon- 
diale arată că: islamul este cea 
mai rațională. Poate că tocmai 
în aceasta constă problema sa“. 

David Signer se întreabă, de 
aceea, dacă reproşul de iraţion- 
alism adus islamului de către 
laureatul Premului Nobel pentru 
literatură V.S. Naipaul, de Sa- 
muel Huntington și Oriana Fal- 
laci, nu este el însuşi irațional. 
Ca martori mai îndepărtați dar 
eminenți ai valabilității tezei 
sale, David Signer recurge la 
Gotthold Ephraim Lessing, 
care, încă în 1752, scria că în 
islam nu există credinţă în sen- 


rost nr. 23 


decantări 


sul strict al cuvîntului și îl punea 
în contrast cu „revelaţiile mai 
înalte a căror posibilitate nici 
măcar nu e dovedită“, pe care se 
întemeiază alte religii. În treacăt 
fie spus, nu știu cum s-ar putea 
dovedi afirmaţia islamului că 
Dumnezeu i-a dictat lui Moha- 
med Coranul printr-un înger sau 
că același a trăit o ascensiune la 
ceruri purtat de un cal înaripat. 
Este citat și Goethe, care, la 77 
de ani, spunea despre islam, în 
același diapazon cu Lessing că 
„acestei învățături nu-i lipsește 
NIMIC şi că absolut nimeni nu ar 
putea ajunge mai departe“. Sunt 
conținute în articol și citate mai 
nuanţate din Goethe, dar totul 
pus sub semnul ideei lui David 
Signer că cei doi mari scriitori 
germani vedeau ca şi el una din- 
tre cauzele raționalității islamu- 
lui în monoteismul lui necondi- 
ționat. În opoziţie, spune Signer, 
cu învățătura creştină despre 
Sfînta Treime, „îndemnuri 
aproape imposiblil de realizat“ 
ca cele din Predica de pe Munte, 
cultul sfinților etc. Cît despre 
islam „acesta, dimpotrivă, e 
adevărat că postulează relativi- 
tatea oricărei voințe omenești în 
comparaţie cu nesfîrşita atotpu- 
ternicire a lui Dumnezeu și deci 
o corespunzătoare modestie dar 
în nici un caz un «nu» faţă de 
lume (şi deasemenea nici faţă de 
trup și sexualitate precum în 
multe părți ale creştinismului)“. 

O întorsătură finală, dealtfel 
prefigurată în direcţia generală a 
articolului, este că, în ciuda fap- 
tului că Bin Laden și alți predi- 
catori musulmani ai războiului 
se reclamă dela islam, cauza nu 
trebuie căutată într-o pretinsă 
„iraționalitate inerentă“ a isla- 
mului, ci tocmai în acea nudă 
raționalitate a lui care, aş cum 
ne-a învățat Theodor Adorno, 


rost nr. 23 


din clipa în care devine excesivă 
se transformă cu adevărat în 
totalitarism şi iraționalism. lar 
David Signer se întreabă dacă 
nu cumva religia este „locul prin 
excelență unde ne putem adă- 
posti toate nebuniile noastre, 
pentru ca, după aceea, să func- 
țonăm mai bine în viaţa de toate 
zilele“. Rolul acesta acordat cu 
deplină nonşalanţă religiei de a 
fi camera de debara a sacralită- 
ilor patologice private sau co- 
lective de care astfel degajaţi 
devenim apți de un bun randa- 
ment în activitatea cotidiană, ne 
arată cît de puţin am putea conta 
pe comprehensiunea lui David 
Signer pentru esenţa oricărei 
religii, nu numai a islamului. 
Desigur, nu sunt de ignorat 
observaţiile autorului asupra ra- 
porturilor dintre decantarea mo- 
noteismului și un anumit raționa- 
lism care însă ar putea fi descris 
drept „raționalism religios“. 
Părăsind pentru o clipă isla- 
mul, putem verifica chiar în 
sînul istoriei teologiei și gîndirii 
religioase apusene o perioadă de 
puternice deplasări de accente 
spre o concordanţă înre ascensi- 
unea raționalismului de origine 
carteziană sau neoplatoniciană 
ŞI încercarea de a constitui o vi- 
ziune a Dumnezeirii traductibilă 
în sisteme teologice, filozofii, 
teorii ale cunoaşterii, interpre- 
tări ale relației om-Dumnezeu 
de esenţă raționalistă sau misti- 
co-rațională ca, de pildă, la 
Nicolas Malebranche, care în- 
cerca să împletească augustinis- 
mul cu cartesianismul sau în 
cadrul sintezei filozofico-teo- 
logice nelipsită de o anumită 
strălucire a școalei neoplatoni- 
ciene de la Cambridge. Paralel, 
în secolul al XVII-lea și al 
XVIII-lea, se constitue și influ- 
enta doctrină a deismului, puter- 


nic reprezentată în Anglia și 
Franţa dar cu rezonanţă şi răs- 
pîndire europeană şi care a în- 
semnat un pas hotărîtor în direc- 
ţia iluminismului. În cadrul 
deismului, existenţa lui Dumne- 
zeu este afirmată exclusiv în 
temeiul unei demonstraţii rațio- 
nale în timp ce revelația divină 
este negată sau devine cu totul 
superfluă, iar Biserica instituţio- 
nalizată este privită critic sau 
chiar contestată. Din această 
perspectivă, devine dominantă 
preferința pentru o aşa numită 
„religie naturală“. Deismul se 
mai caracterizează şi printr-o 
dublă tendință: primatul etic și 
estomparea pînă la extincție a 
trăirii religioase. Poziţia lui 
Goethe şi Lessing nu poate fi 
desprinsă de acest moment din 
istoria ideilor religioase din Eu- 
ropa. Dar categorisirea de către 
David Signer a islamului drept 
„cea mai rațională dintre marile 
religii ale lumii“ nu ţine seama 
nici de funcţia integratoare a 
diferitelor facultăţi şi aspirații 
omeneşti atît de caracteristică 
religiei, nici de realitatea poli- 
formă, crescută istoric, a religiei 
respective. E vorba de un reduc- 
tonism aplicat din motive de 
ingeniozitate jurnalistică unei 
dimensiuni care desfide simpli- 
ficările tocmai pentru că anga- 
jează însăși fundamentele exis- 
tenţei umane. 

O mai mare prudenţă s-ar fi 
cuvenit și pentru că islamul nu 
se prezintă ca o comunitate întru 
totul unitară. Au existat în sînul 
lui schisme și s-a desvoltat o 
anumită diversitate de direcții 
de practică şi doctrină. O parte 
din sectele şi şcolile teologice 
care adesea se combăteau între 
ele au dispărut, altele au subsis- 
tat cu o „remarcabilă vitalitate“, 
cum spune Mircea Eliade. 

5 


99 


Chiar dacă în islam găsim sunis- 
mul ca doctrină şi sistem reli- 
g1os majoritar (cu multe ramifi- 
caţii) nu mai puţin productiv în 
ceea ce priveşte interpretările 
teologice și religia trăită este 
şiitismul. Cît de sumară şi in- 
completă ar fi enumerarea ea 
trebuie să cuprindă și importan- 
ta comunitate a ismaeliților cu o 
puternică spiritualitate și o bo- 
gată esoterică. 

Cît despre sufism, acesta, 
departe de perspectiva reducțio- 
nistă raționalistă a lui David 
Signer, reprezintă o concentrare 
a misticei islamice. Sufiții și 
ordinele lor monahale pun în 
centrul relgiozității iubirea de 
Dumnezeu şi străduinţa de a se 
apropia de El. Simţul misterului 
divin şi experiența mistică joacă 
un rol central. Sunt cercetători 
care cred că sufiţii au avut inter- 
ferenţe cu creștinismul prin dia- 
logul cu călugării creștini. Încă 
odată fie spus, articolul din 
revista elveţiană die Weltwoche 
îmi pare reprezentativ pentru ce 





poate rezulta din tendinţa de a 
traduce teza lui Huntington 
despre „conflictul culturilor“ 
(acestea văzute ca distingîndu-se 
printr-un nucleu de natură reli- 
gioasă) în termenii relevanţei 
exclusiv politice a marilor religii 
candidate la marile ciocniri, fără 
luare aminte la dimensiunea 
supratemporală şi fără capacitate 
de percepție a fenomenului reli- 
gios în diferitele lui structurări și 
semnificaţii şi rămînînd cantonat 
în raționamentul şi condiționa- 
rea politică. Toate acestea, cu 
impresia că ai găsit cheia „re- 
structurării politicei mondiale în 
secolul al XXI-lea“. Ca şi cum 
omenirea secolului al XXI-lea ar 
putea fi programată, şi s-ar uita 
că însăşi noua teorie a reamintit 
unei civilizații hipnotizate de 
imanență că ultimul resort — 
indiferent de opacitățile filtrului 
hermeneutic prin care e între- 
văzut — ca şi cheia de boltă a cul- 
turii şi destinului uman ţin de 
chemarea religioasă, iar aceasta 
depăşeşte orice prevedere şi 


i mă ct Sp ale „Pia LA Ma TE ae 1 a DI ERE Pila 
ziuă: Mă SR - li E . 
7» i ai E, 
= . ina pe 


e fi ă 
E 
i = j 
Mi , y m. 
LA pai 
pă îi 
y Yi [i] Ta | 
ma R -? 
pi dt i “i 
4 h DL Da . a 
Hal: E, Ul 
i Si: 
i 
a mul a e 
a, 


i i a al Mai 


IL DL ” 


Foto: Bogdan Onofrei 


Oi 
0) 


i i că i a TD a E ER Pai 
pd ra E 
ri 


decantări 


orice instrumentalizare. Cînd 
Papa loan Paul al II-lea a vizitat 
Siria în mai, 2001, presa a relatat 
că cei mai importanți dintre con- 
ducătorii religioşi de acolo ai 
islamului, muftii şi marii șeici, 
vroiseră să-l facă o primire rece 
Papei în marea moschee din 
Damasc. Acolo se găsește capul 
tăiat al lui loan Botezătorul. 
Rămiînea cert că primul Papă 
care va intra într-o moschee nu 
va rosti nici o rugăciune creștină. 
Dar cînd Papa a păşit în mos- 
chee, şeicii s-au adunat în jurul 
lui, mulți au îngenunchiat și au 
vrut să-i sărute inelul papal. Cu 
toate că islamul interzice orice 
rugăciune înălțată lui Hristos 
într-o moschee, fruntașii musul- 
mani i-au cerut lui loan Paul al 
II-lea să facă o rugăciune. L-au 
însoțit la mormîntul lui loan 
Botezătorul și au ascultat în 
tăcere pe Papă care a ridicat bra- 
țele și s-a rugat Dumnezeului 
creştin. lar la ieșire, mulți musul- 
mani, mișcați pînă la lacrimi, 
l-au salutat cu evlavie. m 





rost nr. 23 


decantări 


Darie Cristea 


1 (e) (6 (e) 1V) 3/3, 


imperialistul 


În savuroasa prefaţă pe care o face primei versiuni 
româneşti a „Lucrării asupra Algeriei“, editorul, Cristi 
Pantelimon, proiectează și un soi de frustrare pe care 
oamenii de gând şi de litere o au întotdeauna faţă de cei 
așa-ziși de acţiune: „o lectură atentă şi interesată a aces- 
tor pagini ne va convinge că, până și în cadrul atât de 
aparent banal al căilor administrative sau militare ce ar 
trebui să ducă la implementarea unei colonii franceze în 
Africa, până şi în acest cadru aparent arid, oamenii de 
idei reuşesc să vadă mai clar și să detecteze implicații 
mai profunde (cazul lui Tocqueville) decât cei antrenați 
direct în munca propriu-zisă de teren“. 

Și avem de-a face, într-adevăr, cu o carte a unui ev 
în care nu prea scriau decât cei pe care azi i-am numi 
teoreticieni. lar arma acestor clasici rămâne, în ultimă 
instanţă, intuiţia, pe care, în „Lucrare asupra Algeriei“, 
Tocqueville o demonstrează, cum ne obișnuise, încă de 
la primele pagini. Cel puţin pentru cazul de faţă, sunt 
uimitoare cuvintele cu care gânditorul francez îşi 
deschide raportul (în fond, aşa ceva e lucrarea sa asupra 
Algeriei) privind situația a ceea ce va fi pivotul impe- 
riului colonial al Parisului în Africa de Nord. Ideea lor 
rămâne o reală obsesie pentru politica externă a Franţei 
în Orientul, să-i spunem, imediat, timp de peste 100 de 
ani: „Nu cred că Franţa se poate gândi serios la părăsirea 
Algeriei. Acest abandon ar fi în lume semnul cert al 
decăderii sale“ spune Tocqueville. Și, în același fel în 
care, pentru istoricul impresionist, scufundarea Tita- 
nicului înseamnă prăbuşirea Imperiului colonial brita- 
nic, renunțarea (probabil definitivă, cel puțin nominal) 
de către Paris la Algeria, la începutul anilor 1960, pare o 
probă certă a descreşterii, „vorba“ lui Dimitrie Can- 
temir, a puterii Hexagonului. 

Dar nu doar în intuiţia de a atribui un stimat 
geopolitic cu valabilitate seculară părăsirii Africu de 
nord de către trupele și coloniștii francezi stă sem- 
nificația raportului tocquevillian asupra Algeriei. „Lu- 
crarea“ se constituie şi ca o admirabilă clarificare con- 
ceptuală a unor noțiuni politice precum dominația şi 
colonizarea, dublată de o analiză foarte fină a cauzelor 
sociale care făceau, la jumătatea secolului al nouăspre- 
zecelea, ca războiul cu arabii din Algeria să fie altceva 
decât ceea ce întâlniseră şi erau pregătiți să aştepte mi- 


rost nr. 23 





—— 


Alexis de Tocqueville 


ltarii europeni. Dacă adă- 
ugăm și acel aspru rechi- 
zitoriu pe care Tocqueville 
îl face incipientei (atunci) 
administrații franceze din 
Algeria, taxată în speţă 
pentru incapacitatea de a 
distinge între gradele de dominație şi colonizare cerute 
de realitatea terenului, ajungem clar la concluzia, când 
afirmată, când lăsată să se impună de la sine, a editoru- 
lui, că repere precum acest eseu al lui Tocqueville nu 
au fost nicicum avute în vedere în marile intervenţii ale 
europenilor și americanilor în Orient. Exemplul asupra 
căruia editorul se opreşte, ultimul război din Irak, poate 
fi cu uşurinţă și mâhnire citat în acest caz. Şi, cum 
lunile acestea Belgradul contestă la forurile interna- 
ționale bombardamentele NATO îndreptate împotriva 
sa de la finele deceniului trecut, nu ne-ar mira ca, peste 
ani ȘI ani, vreun emir, cufundat în canapeaua din spate 
a unui Mercedes alergând pe autostrăzile Bagdadului, 
să-şi „clătească““ mintea înaintea vreunui proces inten- 
tat euroatlanticilor pentru intervențiile repetate în Irak 
lecturând din „Lucrare asupra Algeriei“ și pregătind 
argumente pentru a opune haoticelor lovituri preemp- 
tive impenialismul colonial și riguros al lui Tocqueville. 
Iar cine va citi „Războaiele cu arabi“ (titlul sub care s- 
a editat „Lucrare asupra Algeriei“) va înţelege că nu- 
mai de prea mult umanism nu poate fi suspectat gândi- 
torul francez. 

Dimpotrivă, cartea ni-l înfățișează ca pe un veri- 
tabil precursor al realismului politic. Tocqueville are 
însă un proiect, și încă unul foarte pragmatic. Nu e mai 
îndurător sau mai necruţător decât alţi, cum s-ar spune, 
policy makers ai vremii sale. Dar dă o rigoare de invidi- 
at modului în care lumea în care trăia își transpune va- 
lorile în chestiunea colonială. Departe de noi gândul de 
a sugera preluarea reţete: tocquevilliene în tratarea ches- 
tiunui orientale astăzi. Demersul ar fi mult sub standard- 
ele umane actuale. Dar atitudinea administrativă care 
francezului îi motiva scriitura lipsește clar în politica 
practică a marilor puteri în Orient. Altfel, cartea este 
nerecomandată celor cu veleități politice sau politolo- 
gice incapabili să o citească altfel decât ad /itteram. m 





Lp 


5)7/ 


fă 


lon Gavrilă — Ogoranu 


Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc (1V) z 


Ion Gavrilă — 


Gheorghiță Ciocioi 
Ghidul 
mănăstirilor din 
a: asarabia 
Volumul, apă- 
| rut la Ed. „Ar- 
ca Învierii“ 
5 (Bucureşti, 
1 2004), conţi- 
î ne informații 
esențiale de- 
+ spre schitunile 
şi mănăstirile din „România de 
Est“. De la hramul bisericilor din 
sfintele locașuri și numele sta- 
reților, pînă la descrierea împre- 
jurimilor și indicarea distanțelor 
faţă de principalele orașe, toate 
datele sînt aşezate cuminţi în 
texte scurte și dense. Gheorghiţă 
Ciocioi şi-a propus să-l familia- 
rizeze pe pelerinul român cu 
atmosfera mănăstirilor basarabe- 
ne şi a reuşit. Cartea poate fi 
comandată la editură (tel.: 021/ 
335.71.45). 








01 ANTI 


Le NC [i iLaă | 
ri DD 
„ [E | ! 


1 


| 


Ogoranu a ajuns la cel de-al patrulea volum al cărții sale de 
mărturii (Ed. Mesagerul de Făgăraș, 2004), care conţine în exclusivitate docu- 
mente din arhiva Securităţii. Cartea este bogat ilustrată cu fotografii ale celor 
cu care lon Gavrilă a luptat în rezistența armată anticomunistă. Documentele 
extrase din cele 122 de volume ale dosarului întocmit de Securitate pentru 
grupul de „bandiți“ conduşi de lon Gavrilă recompun istoria acelor ani, cu 
toate prigoanele, eroismele, trădările, cedările, bucuriile și mai ales mizeriile 
lor. Reies cu exactitate din aceste documente şi metodele folosite de Securitate. 


Traian Popescu 
File din 
procesul 
comunismului 


Cartea (Ed. FI 
Vi RALAN POPESCU 
Scara,  Bucu- 


rești, 2004) își 
propune să ofe- 
IIS RCA RE PeLiE 
CTONOLOBICE SO-  renosnra immsra 
cotite semnifi-— III + a 
cative pentru cei care vor vrea 
cîndva să declanșeze un necesar 
proces al comunismului. Autorul 
crede că un astfel de proces nu 
este posibil prea curînd pentru că 
ideea este indezirabilă atit pentru 
Rusia, ca moștenitoare a imperi- 
ului soviectic, cît și pentru Occi- 
dent, în frunte cu SUA, căci ar fi 
acuzator pentru ambele părți. 
Curajoasă și avansînd o serie de 
teorii care stirnesc interesul, car- 
tea este o lectură obligatorie pen- 
tru cei interesaţi de istoria recentă 
a României. 


LE DIN PROCE 
COMUNISMUL UI 





Porunca iubirii 
Nr. 4/ 2004 


Ultimul număr al revistei „Porunca iubirii“ 
(editat de Asociaţia Pentru Isishasm) este la fel de 


A | bogatca și cele de pînă acum și abordează reali- 


A 
a la li re cagină rca i 
Pi 


dl] E 





tatea din perspectivă creștină fără a ocoli temele 
sensibile. Din sumar: „Apel de conștiință privind 


dreptul la viaţă al copilului nenăscut“, „Mina invizibilă a Masoneriei 
la Vatican“, „Rugul aprins — aspecte inedite“. 


98 


semnal editorial 


ea brazii 


Lie |] Fi 
fica se frâng, 


dar nu se 
indoiesc 
vol. IV 





Petru C. Baciu 
Răstigniri 
ascunse 


Subintitulat „Mărturii“, 
volumul de peste 500 de pagini 
(Ed. Fundaţiei Culturale „Buna 
Vestire“, București, 2004) con- 
ține, pe de o parte, istoria trăită 
de un supravieţuitor al închiso- 
rilor comuniste și pe de alta, un 
grupaj de articole de atitudine 
ale aceluiași, apărute în perioa- 
da postdecembristă. Petru C. 
Baciu a fost unul dintre liderii 
mișcării legionare în judeţul 
Bacău, a inițiat și condus un 
grup de rezistență armată anti- 
comunistă în zonă și a ispășit 

16 ani de 
puşcărie 
politică. 
Baciu de- 
pune măr- 

turie asu- 
RI âstțgniri ascunse 
| mărturii- pra unor 
episoade 
importante 
din istoria recentă, cu lucidi- 
tate, bine informat şi tăios ca un 
brici. Textul este uşor de par- 
curs, chiar dacă are destule ara- 
bescuri retorice. El impresio- 
nează prin stilul direct, uneori 
extrem de dur, dar întotdeauna 
onest. Puteţi procura cartea 
direct de la autor (tel.: 0234/ 
56.14.29). 


Petru C. Baciu 





rost nr. 23 


Romfest XXI 


organizaţia românilor de pretutindeni 


PREȘEDINTE DE ONOARE 
Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa 


PREȘEDINTELE SENATULUI 
Prof. Marcel Petrişor 


PREȘEDINTE 
Claudiu Târziu 


VICEPREȘEDINȚI 
Mihail Albișteanu 
Răzvan Codrescu 


SECRETAR GENERAL 
Nicu Butnaru 
e-mail: romfest&romfest.org 
tel.: 0723.504.807 


Filiale 


BACĂU 
Mihai Moisă 
e-mail: bacau 2romfest.org 
tel.: 0234. 511.609 


BRAȘOV 
prof. Antonio Aroneasa 

e-mail: brasov Qromfest.org 
tel: 0726.329.098 0 agale ăai 

CONSTANȚA 

Marcel Bouroș 
e-mail: constanta 2romfest.org 

tel.: 0744.664.431 


GALAŢI 
prof. drd. Cătălin Maghiar 
e-mail: galati Oromfest.org 
tel.: 0721.412.360 


IAȘI 
prof. drd. Mihail Albişteanu 


e-mail: iasi Qromfest.org 
tel.: 0740 132 215 


PRAHOVA 
Jr. Dan Nicodim 
e-mail: prahova oromfest.org 
tel.: 0244.514.337 


TIMIȘ 
Alin Mihăiuţi 
e-mail: timis e romfest.org 
tel.: 0722.690.067 


Reprezentanţi 
teritoriali 


BIHOR 
dr. Virgil Colţoiu 
e-mail: bihorQromfest.org 
tel.: 0744.839.024 / 0726.339.049 


CLUJ 
Cristian Berce 
e-mail: cluj Gromfest.org 
tel.: 0744.399.582 


COVASNA 
Dan Tănasă 
e-mail: covasna Qromfest.org 
tel.: 0744.822.581 


Radu Gyr 


EEE ai ai 


= 


rnest Bere Constantin Noica 
la 0 


Bou neame E ii 
Da a 





Cei care doresc să-și completeze colecția 
publicaţiei sys€ pot trimite contravaloarea 
revistei (15.000 lei/ex. — numerele 1-9, şi 12, 
22.500 lei/ex. — numerele duble 10-11 şi 14-15, 
20.000 lei/ex. — numerele 16, 17, 18, 19 și 20, 
40.000 lei/ex. — numărul dublu 21-22), prin 
mandat poştal, pe numele: Târziu Claudiu 
Richard, CP 62, OP 66, Bucureşti. 
Precizaţi pe mandatul poștal ce număr al 
revistei doriţi, în câte exemplare și adresa dvs. 
Pentru informații sunați la tel.: 0740.103.621 


nGurA Aodonliomio Fost 


e-mail: harghita 2romfest.org 
tel.: 0742.065.332 


SATU MARE 
Marius Baloș 


tel.: 0742.279.277 


cultural, politic, religios 


Abonamentele se fac trimiţind un mandat poștal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă și perioada de abonament) pe numele Târziu Claudiu Richard, 
e-mail: satumare Qromfest.org CP 62, OP 66, Bucureşti. 

Preţul unui abonament: O 6 luni: 120.000 lei O 12 luni: 240.000 lei. 


SIBIU Pentru abonaţii din Europa abonamentul este de 25 Euro, iar pentru cei de pe 


Marius Săraru 


e-mail: sibiu Qromfest.org celelalte continente, 35 USD pe an. Taxele poştale sunt incluse în preţ. 





tel: 0269.231.387