Revista Cinema/1990 — 1998/7-Noul_Cinema_anul-VII-nr-2-1996

REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Anul VII nr. 73 (395) 


Din balta mea... 


cu cititorii 


Octombrie 1977 


Din balta mea cu smârcuri 

M-am ridicat cu greu 

Si-ncet, încet, m-am întrupat din tind. 
Apoi cu pași nesiguri, 

Cu paşi de gelatină 

Purtatu-m-am prin veacuri 

Spre culmi, spre apogeu. 


Visam să fac din stele 
Cununi, cu car-să-nlănțui 


Frunţi plesuvite-n gânduri, 
Pierdute in visări, 


Voiam din zări în zări 
Al bucuriei cânt să-l dânţui... 


Dar mă întorc în smârcuri. 
Zvárl haina de pe mine. 
Fug, speriat de zgomot, 
De groaznicul tumult. 
Mě-ntorc la nemiscare, 

La tihna-mi de demult... 


Pud 
„out Gnuma H 


Horem ge, 


NOUL CINEMA pășește în al șaptelea an de 
existență 


Din sumar 


FEBRUARIE 1996 


BELGRAD: Noua viață a unui vechi festival 


PE ECRANE: În timp ce tu dormeai; Răpirea 


trenului cu bani; Vizitatorii; Suspecti de ser- 
viciu; Ace Ventura ll; Răzbunare infernalá 


PREMIILE Uniunii Cineaștilor pe anii 1994, 
1995 


JOCURILE VIDEO: Alienare sau alinare? 


PUB DE LA PUBLICITATE. ADS DE LA 
ADVERTISING: În numele pieţei libere; Fi- 
liera morţilor; Dacă publicitate nu e, film se 
face (aproape) degeaba; „Nu-i spuneţi maică- 
mii, că lucrez în publicitate...“; Esentá de ci- 
nema 


CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Ava Gardner 
și Frank Sinatra 


PROFILURI: Bruce Willis; Meg Ryan 


SCANDAL CU: Robert De Niro 


CINEGLOB; FILM FAX; FAN CLUB; BLOC 
NOTES 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Călin Căliman, 
Ilarion Ciobanu, Irina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, loana Eliad, Rolland Man, David 
Melville, laromira Popovici, Dumitru Solomon, 
Doina Stănescu. 


iudat sentiment, care pro- 
babil îi va fi întovărăşit 


NEPREVĂZUTUL 
deseori şi pe scepticii pe- 


DIN PLIC 
C ripatetici din antichitate, 


când dialogau cu unii dintre contempo- 
rani! După nenumărate schimburi de 
cuvinte menite să le lumineze minţile, 
ei declarau, dimpotrivă, cu amărăciune, 
precum cel mai faimos dintre ei: „ştiu 
că nu ştiu nimic”. Citesc de ani de zile 
scrisorile corespondentilor nostri, dia- 
loghez cu ei în fiecare lună si, după un 
timp, mi se pare că-l cunosc pe fiecare 
în parte, că ştiu ce-i place şi ce nu-i 
place, ce filme l-au încântat si ce filme 
l-au dezamăgit, care-i sunt actorii pre- 
ferati şi cam cu ce se mai indeletni- 
ceşte el — cititorul — în restul timpu- 
lui liber. Iluzii! Nu ştiu mai nimic des- 
pre ei! Descopăr, mirat (plăcut mirat!) 
că doi dintre ei au publicat volume de 
poezii, pe care mi le-au trimis să le ci- 
tesc, şi le-am citit, crezând că acum îi 
cunosc cu adevărat (alte iluzii?), o fată 
practică asiduu jurnalistica, dar vrea să 
se facă actriţă, alta doreşte să publice 
o carte despre cinema, altcineva scrie 
romanțe şi, în sfârşit, cei mai previzi- 
bili se încearcă in meseria de scena- 
risti. 

De curând, aflu că ALEXANDRU 
JURCAN din Ciucea, jud. Cluj, căruia 
i-am publicat în câteva rânduri câte un 
„jurnal de cinefil“, recunoscându-i insu- 
șirea de a se pronunța concis și esen- 
tial despre filme, scrie si poezii, si 
proză, și un „jurnal teatral“. Mi-a trimis 
câteva poezii și proze scurte publicate 
în reviste, care, trebuie să recunosc, 
mi-au plăcut pentru consistenţa și sus- 
pensul lor (împrumutat pesemne de la 
multele filme vizionate...) precum și 
niște însemnări teatrale, pe care le voi 
tipări, așa cum m-a rugat, în paginile 
revistei „Teatrul azi“. Aflu că profesorul 
A. Jurcan vine la fiecare trei săptămâni 
la București ca să vadă spectacole de 
teatru și, încerc să bănuiesc, filme care 
ajung probabil mai târziu în localitatea 
unde profesează. lată câte mi-a fost dat 
să descopăr într-o scrisoare a cores- 
pondentului nostru! Si, în plus, următo- 
rul „Jurnal de cinefil“: 

„Vestiges du jour“. Emma Leg teg 
tine un jurnal in timpul filmărilor. 


EE A DEE € Gavril Pătru în Terente, regele bălților 


re mai bun decât Retour à Howards 
End, pentru că există un mariaj perfect 
intre idee și formă, intre 
vieţi 3 i sti 
ses la vie. Sautet este altceva decát 
lui Rydell. La răscruce între 
depose și și moarte. Rydell elimină sub- 
le cotidiene, ca să nu mai 
vo! Bebe Deane, ca ăn mai 
via și în Un coeur en hiver. Aici, la Sau- 
tet, accidentul și după însumează 40 de 
minute. Vocea off — monologul celui 
rănit — în raport cu lumea pe care-o 
KAS, se scufundă, aidoma 


biică în revista „Première“. Filmul mi se 
pa 
ni 


diminea „lé Babilon! de frații Taviani, cei 
nedespărțiți, asemenea personajelor. 
De ce m-am gândit la Rubliov? Actul 
creaţiei, biserica, ajul celor doi 
rat in America (filmul lui Elia Kazan!), 
ch paharul gol de pe masă mi-a 
amintit de Tarkovski, deoarece capodo- 
perele au o magie aparte. ȘI ce omagiu 
adus cinematografului! Să-ţi plasezi ac- 
lunea in timpul turnării /ntoleranfei lui 
ritfith! inainte de a muri, cel dol se fil- 
mează pentru posteritate. E război, însă 
perenitatea artei smulge un zâmbet. Lé- 
on. Adică un adult și o fetiță intr-un 
„Petit Prince“ al ului, o- „a im- 
blánzi“ implică violenţă. să 
ucidă. Mutaţii ale SE Ka res- 
ponsen de-a pururi pentru ce al im- 
ânzit“ (Sin Exuperp). Floarea m 
film trimite tot pe eta Miculul 
O floare are nevole de rădăcini, o ființă 
de altă ființă. A avea sentimente in- 
seamnă a fi vulnerabil. De aceea Léon 
sucombă. Lunes de fiel. Polanski subli- 
niază că nu e obscen ce se petrece in- 
tre doi oameni ce se iubesc. Că in orice 
poveste există germenele farsei sau al 
. Nevoia de măcinare, ura, im- 
icarea in poveste, răzbunare, ambigu- 
le — toate luate ca sugestie din car- 
tea lui Bruckner, însă atât de cinemato- 
rafic redate, incât ajungem din nou la 
tincția netă dintre cele două arte, 
Lancelot. Reţin acurateţea transpunerii 
sentimentul de „acel ceva tá- 
cut“. Masca e debordant, proteic, inăl- 
por Confesiune. Da, latě jtschul, fără 
alte ezitări. Un 


pă- 
trat, într-o cavalcadă penibilă, la noi nu 
s-a mai văzut. Mulţi au criticat filmul lui 
Mihnea Columbeanu WNeinvinsă-i SH 
gostea, numai că nici n-are sens să le 
. Doi del I, desigur, insă 
Mihnea C. nu era penibil, in nici un 
caz. Time is money, sau cât de insupor- 
tabil poate fi un geniu. Despre ratare 
sau lubire subiimată, cu accente din 
Bergman sau din Noaptea iguanei. 
12:01, adică trecutul poate fi copiat? Se 


PE CARMEN A DEZAMĂGIT-O CĂ TERENTE 
E DOBITOC, EROU ȘI BRUNET 


A 


I n bălțile Brăilei s-a născut le- 
genda lui Terente, acolo s-a năs- 
cut și unul din scenariștii filmului TE- 
RENTE — REGELE BÁLTILOR și tot de 
acolo ne sosesc și primele ecouri de la 
spectatorii care au văzut filmul lui An- 
drei Blaier. CARMEN BĂNICĂ din 
Brăila se aștepta ca toate faptele lui Te- 
rente „să aibă la bază un t 
de ordin psihologic“. Carmen e supă- 
rată pe scenariști care „după ce-l pre- 
zentaseră pe Terente pe tot parcursul 
filmului ca fiind cel mal mare dobitoc, 
tâlhar şi altele care au putut fi întâlniți 
CDI — d.s.) la sfârșitul filmului îl pre- 
zintă ca pe un erou (...) După ce scena- 
riștii ne făcuseră să-l urám pe Terente, 
tot ee (să trăiască!) sunt cei 
stârnesc sentimentul de com- 
besna i ă de Terente care, să ul, 
vrând să-și vadă copilul, va fi omorât”. 
Toate acestea au dezamăgit-o pe C.B. 
Ca si faptul că Terente este, în filmul 
lui Blaier, brunet: „ați mal văzut un li- 
povean din Comorovca brunet?" Ori- 
cum, corespondenta noastră pare a fi 
categorică: „Vă rog să mă credeţi că eu 
n-am mai văzut -= brunet și nici... 
un film care să mă dezamăgească atât 
de mult“. D 


O TTT 


ui mp aata 


repetă aceeași buclă temporală, insă tu 
ai memoria intactă. Poţi reţine o iubire? 
Poţi depăși inerția? (subtext) Trimiteri 
la Casares cu Invenția lui Morel. La 
file de D'Artagnan. Tavemier in vacanţă, 
da! Filmul are vedete, e bine făcut, are 
ritm, accente parodice, insă cum va ră- 
mâne in memorie eliberat de atâtea cli- 
$ee? Marele regizor n-a creat vreo sec- 
venţă ieșită din comun“. 5 


DESPRE 
INTENSITATE 
ȘI IMENSITATE 


ouă scrisori de la loana 
Florea din Tg. Mureş, zia- 
rista visând să devină ac- 
- triță, despre care tocmai 
am vorbit. Ei bine, n-a intrat la facul- 
tate, dar s-a făcut actriță la Turda! 
După ce ne urează ce are de urat cu 
prilejul noului an, pentru care îi mulfu- 
mim, urându-i, la rându-ne, să-și reali- 
zeze dorințele (de a face „patru ani de 
actorie, cinci de regie și, apoi, eventual, 
teatrologia“!), loana Florea ne scrie 
despre filmul Confesiune, care i-a plá- 
cut foarte mult (l-a văzut de trei ori!), 
surprinzând-o cronica din revista noas- 
tră nu într-atât de binevoitoare cu fil- 
mul pe cât ar fi dorit-o I.F. Nu vreau să 
mai apăr — pentru a câta oară? — 
dreptul cronicarului de a avea punctul 
său de vedere asupra filmelor, așa că îi 
dau cuvântul corespondentei noastre. 
În fond, şi ea are dreptul la punctul său 
de vedere. loana Florea apreciază „in 
mod deosebit ideea cu totul originală a 
tânărului regizor care în dezgustul vieţii 
cotidiene (?) a incercat aducă o 
undă de lumină și speranţă prin «eterna 
reintoarcere» la credință“... Filmul este 
„O im pledoarie pentru puri- 
tate, neprihănire, iertare și evadare din 
cotidian spre spațiile «lunare» (aici 
chiar mi s-a părut că subiectul seamănă 
cu unul dintre filmele mele preferate 
Regele pescar, recent vizionat pe 
ecrane), prin care eternii EA și EL gă- 
sesc in intensitatea și IMENSITATI 
iubirii lor mai mult decât ar fi avut in 
«durabilitate». Un vis frumos care se 
termină o dată cu trezirea la realitate“. 
Corespondenta găsește că filmul e 
„aproape perfect“. Despre Marius Stă- 
nescu: „a fost superb in rol, iar eu, 
după ce l-am văzut in spectacolul „Ri- 
chard Ili“ (...) iar apoi in E pericoloso 
sporgersi, Undeva în Est și în teleplayul 
după proza fantastică a lui Eliade, sunt 
sigură că e unul dintre viitorii mari ac- 
tori ai noștri“. Vreau să cred că intuiţia 
loanei este bună și că Marius Stănescu 
va fi într-adevăr un mare actor. Are da- 
tele. D 


LUMEA APELOR 
ȘI A ANTI-EROILOR 


ndrei Gorzo din București 

despre Waterworld: „Nu 

vreau să spun că Lumea 

apelor e o calamitate (nu 
e) ci că pur și simplu singura sa dis- 
tinctie e bugetul obscen risipit pe o 
epopee apocaliptică — acvatică sufi- 
cient de dinamică pentru a lega privirile 
de ecranul panoramic timp de două 
ore, dar la fel de rezistentă ca bulele de 
săpun și castelele de cărţi de joc“. Ca- 
racterizarea e tăioasă. După ce consi- 
deră că „cele mai bune filme americane 
au extras dintotdeauna savoarea diver- 
tismentului de inaltă clasă (...) din an- 
tieroismul funciar al americanului“ și își 
susține opinia cu Bonnie si Clyde („ro- 
mantismul delirant al unui cuplu de in- 
surgenti iresponsabili în „no man's 
land“-ul Americii paralizate de sărăcia 
Marii Crize“) si cu Hoarda sălbatică, 
A.G. e de părere că producătorii lui 
Waterwold „nu au curajul de a persista 
in prezentarea anti-eroică a eroului și 
în final falsificá, sentimentalizează“. 
„Protagonistul devine un set de virtuți 
fără interes (James Bond-ul lui Roger 
Moore minus umorul), iar searbědul 
mesaj umanist din final devine intolera- 


bil cu sloganurile sale ecologice“. A.B. 
contează pe Clint Eastwood „ca să 
aducă filmul american inapoi la rădăci- 
nile sale culturale — la romantismul 


primitiv, aproape juvenil, al lui 
Hemingway, la Faulkner, și la O'Neill, și 
la Tennessee Williams“. Ideea nu mi se 
pare lipsită de interes, numai că nu văd 
întoarcerea filmului american la „ro- 
mantismul primitiv“, așa cum nu văd in- 
toarcerea romanului francez la roman- 
tismul lui Balzac, a filmului rusesc la 
Eisenstein, a poeziei românești la Emi- 
nescu, a prozei englezestis la Dickens 
etc. După părerea mea, arta nu evolu- 
ează prin „intoarceri“, ci, cel mult, prin 
citate mai ample sau mai puțin ample 
„din propriul trecut, prin pastișare și au- 
topastișare. Sau prin rupere. „Intoarce- 
rile“ sunt de obicei epigoni. LU 


UN SCENARIU 
BOLNAV DE SIDA 


abriel Andronache din lași 

îmi trimite un scenariu in- 

titulat „Noaptea cu lună 
plină“, a cărui acțiune se petrece în 
America. Deși student la Facultatea de 
Științe Economice, G.A. e preocupat de 
cinema: „Imi doresc foarte mult să de- 
vin scenarist și, de ce nu, regizor“. Mă 
roagă să-i spun părerea despre scena- 
riu. Fiindcă dorește neapărat să aibă 
părerea mea, G.A. va trebui să suporte 
consecinţele. „Scenariul“ este o colec- 
H de clișee, reminiscente din diverse 
ilme și seriale văzute, ceea ce, la urma 
urmei, nici nu e atât de grav, dat fiind 
că, de multă vreme, în cinematografia 
comercială subiectele se repetă, trec de 
la un film la altul cu dezinvoltură. Des- 
coperim de multe ori secvenţe întregi, 
cadre, chiar și detalii copiate din alte 
filme. Dar „scenariul“ lui GA suferă si 
de o boală mai gravă decât cea a repe- 
tării, boală de care, în general, scena- 
riștii americani, cum s-ar dori şi cores- 
pondentul nostru, se feresc: lipsa de 
motivație, gratuitatea, făcătura, sau, pe 
românește, cusătura cu aţă albă, trasul 
de păr. Câteva exemple: un cap mafiot 
este condamnat la închisoare pe viaţă. 
În drumul de la tribunal la închisoare, 
un' grup de necunoscuţi atacă mașina 
cu Care e transportat condamnatul și 
sunt omorâţi toţi, polițiști și condamnat. 


La înmormântarea acestuia din urmă, 
fiica sa jură că se va răzbuna. Pe cine 
credeţi că se va răzbuna fiica mafiotu- 
lui? Nu pe ucigași, nu pe judecător, nu 
pe jurati, nu pe alți mafioţi, ci pe... pro- 
curorul care a formulat rechizitoriul. De 
ce? Mister. Cum se va răzbuna? Într-un 


Cine — 


ghicitoare: 
Recunoașteţi cine e in fotografie? 


chip foarte... original. Îl face pe procu- 
ror să se indrágosteascá de ea, deși 
aceasta e o treabă care, oricât ai jura, 
poate să nu-ţi iasă. Ei îi iese. Nu numai 
atât, dar bietul procuror, care să nu 
credeți că e un babalác libidinos, ci un 
tânăr aspectuos și bogat, vrea să se şi 
însoare cu ea. Ce face justitiara? ÎI tri- 
mite sá-si efectueze testul HIV, care va 
fi falsificat la cererea ei, iar sármanul 
procuror, aflánd cá are SIDA, nu numai 
că suferă (moral), dar se și sinucide. 
Mai departe, totul e la fel de plin de au- 
tenticitate. Fratele procurorului desco- 
peră șmecheria și procedează întocmai 
ca fiica justiţiară: ii înscenează o SIDA 
tot printr-un fals şi o determină și pe ea 
să se sinucidă. Procurorul a fost răzbu- 
nat. Chestia ar putea continua, într-un 
serial de lungimea (și, poate, calitatea) 
Santei Barbara. Nu, dragă Gabriel, dacă 
vrei să devii scenarist, scrie despre ce 
știi, nu despre ce ai văzut (în grabă!) 
prin filme. Dacă nu, lasă-i pe făcătorii 
buni de scenarii, în speţă pe americani, 
să se ocupe ei de mafiotii si de procu- 
rorii lor. Americanii au învăţat — şi nu 
de pe o zi pe alta — să-și ascundă de- 
fectele și, din când în când, chiar să ne 
păcălească. a 


NOSTALGII 


n vechi colaborator al ru- 
bricii de faţă, Kolea Kure- 
Muk din Mărițeia Mică, jud. 
Suceava, ne aminteşte că în urmă cu 25 
de ani, în 1971, a debutat la revista „Ci- 
nema“ cu „scrisoarea lunii“. N-am infe- 
les dacă intenționează să-și reia cores- 
pondenta cu noi. a 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


ji 


E 
= 
P) 
© eg 
es 
fra 
> 
Si 
< 


d A vu 
| | 
| | 0 


REZULTATELE CONCURSULUI CU PREMII 


organizat de 


NOUL CINEMA 
în colaborare cu GUILD FILM ROMÂNIA 


Ediţia a V-a 


rebuie să vă měrturisim că nu există zile mai plăcute de lucru 
în redacţie ca acelea în care găsim birourile acoperite de scri- 
sori. Ca să nu mai vorbim de plăcerea pe care ne-o face des- 
facerea acelor plicuri care conțin, pe lângă răspunsuri și ta- 
loane, rânduri sau pagini de corespondenţă. A devenit unul 
din pariurile noastre preferate: are sau n-are scrisorică? Vă 
asigurăm că le-am citit cu atenţie pe toate și tocmai de aceea am simțit 
nevoia să vă răspundem pe o pagină separată (alta decât „Dialogul cu ci- 
titorii“) întrebărilor și sugestiilor formulate cu ocazia concursului. 

Nu putem să nu semnalăm la început numărul record de răspunsuri 
exacte. Se pare că nu miza (materialitatea premiilor), ci dificultatea între- 
bărilor i-a ambitionat mai mult pe concurenți. Oricum, e prima dată când 
nu s-a plâns nimeni că e un concurs prea ușor. Dar haideţi să vorbim pu- 
fin despre lucrurile comunicate de dumneavoastră în scris. 


© Vă mulțumim acelor dintre voi care ne-ati încurajat si ne-ati 
asigurat de fidelitatea față de „Noul Cinema“. Bineînţeles că ne-a făcut 
plăcere să citim: „Revista este scrisă cu mult profesionalism și o situez pe 
locul | dintre toate publicaţiile care au mai apărut si care descriu această 
lume misterioasă a filmului și a vedetelor sale“ (A.G., comuna 23 August, 
Constanţa); „...M-am îndrăgostit de dumneavoastră“ (N.F. din Buftea); 
s printre cele mai serioase publicatii de acest gen“ (Adriana M. Giur- 
giu). 

Ne vom strádui să nu vá dezamăgim niciodată. 


e Pentru toți cei care ni s-au plâns că trebuie „să ciopárteascá 
revista“ pentru a putea participa la concurs facem (pentru a nu știu câta 
oară) precizarea: e nevoie să decupati doar talonul, pátrátelul acela mic 
de 5 cm/5 cm, întrebările chestionarului (nume, adresă, vârstă etc) putând 
fi recopiate. Nici nouă nu ne plac revistele amputate, mai ales că știm ce 
preț exorbitant are frumoasa hârtie finlandeză pe care tipárim revista. 


ES A propos de chestionar. Mulţumim tuturor acelora care au răs- 
puns fără ezitare la întrebări. Am înţeles, din felul în care unii le-au sărit 
sau pur și simplu ne-au scris că ei n-ar vrea, în cazul în care câștigă ori li 
se răspunde la scrisoare, să li se precizeze vârsta sau profesia. Am înţeles 
aceste rezerve și vă promitem că nu vom publica în nici un caz aceste 
date. Răspunsurile la toate întrebările chestionarului ne sunt însă nouă de 


un mare ajutor. Fiecare concurs devine pentru noi o nouă ocazie de a afla 
mai exact pentru cine scriem, care e structura, pe vârste și profesiuni a 
publicului nostru. Aflând date în plus despre cititorii noștri putem răs- 
punde mai bine preferințelor lor. 


e Vom încerca să răspundem în continuare tuturor celor care ne 
solicită date despre actori sau adresele lor la rubrica Fan Club. 


æ Cei care solicită numere mai vechi din revistă sunt rugați, fie 
să ne telefoneze la redacție (222 33 32), fie să ne scrie ce numere caută. 
Le putem trimite și prin poștă cu plata ramburs. 


6 Ne pare ráu pentru cei care au gresit pentru cá nu au citit cu 
atenţie numărul 9/1995. Informaţia că Franco Nero joacă in Camelot rolul 
Lancelot (pag. 7) nu o contrazicea pe aceea că Richard Harris (în rolul re- 
gelui Arthur) e distribuit în același film (pag. 11). 


© Am preluat si sugestiile pentru rubrica despre cuplurile celebre 
(comunicate de Beatrice Popescu — Timişoara, Lucia Ana Ileana din In- 
torsura Buzăului si Cornelia Pleșa din Zărnești). 


3 Mulţumim în mod special domnului profesor M.B. (care ţine 
să-și păstreze anonimatul). Sugestiile sale sunt atât de prețioase încât le 
Kees fără a le publica. Contăm și în continuare pe ajutorul dumnea- 
voastră. 


S li asigurám pe acei (multi) cititori care ne-au cerut postere cu 
anumiţi actori că vom încerca să ţinem cont de preferinţele lor. Am reținut 
numele cerute. 


© Să trecem la partea cea mai așteptată, lista premiilor, nu 
înainte de a vă anunţa că acestea au fost suplimentate datorită numărului 
mare de răspunsuri exacte. e 


Câştigătorii 


e Marele premiu (100 000 lei): MIHAELA RADU (Câmpina) 

e Un tricou Braveheart: CLAUDIU GHERLAN (Târgu Mureș), MA- 
RIUS NARCIS MOCANU (București), CĂTĂLIN PASCARIU (lași) 

e Un tricou A Walk in the Clouds: RALUCA BIDIANU (Brașov), 
DANIELA-IOANA ANDRONIC (București), MIOARA OITÁ (com. 
Sepu-Galati) 

e O șapcă Braveheart: MIRCEA TRIF (Simeria), DANIEL BUJOR 
(București) 

O șapcă A Walk in the Clouds: CRISTIAN IONIȚĂ (București), 
OVIDIU CRISTIAN HORNOIU (Com. Rogora-Mehedinti) 

e Un pliant și un afiș Braveheart plus câte o insignă Power Ran- 
gers: DANA CERNAT (Buzău), DANIEL-VLAD POP (Satu Mare), 

LARISA SZILAGYI (Caransebeş), DANIEL HERESCU (Braşov), 
ADRIANA GROZAVU (Constanța) 

e Un volum „Marilyn, istoria unui asasinat“: ERIKA KOVACS 
(Marghita), GELU MIRON (Piatra-Neamţ), MIHAELA DRĂGAN (Si- 
meria), ELISA ENCIU (București), MARIANA BUDEANU (Suceava) 


Premiile au fost expediate la începutul lunii februarie. Vă ru- 
găm să confirmaţi primirea lor. 


e V-au purtat noroc: 
Mel Gibson P 


Ki Keanu Reeves 


Prima carte 
de cinema 
lansată 
la Cinemateca 
Română 
în 1996 
Autor: Eva Sîrbu 


W Acron NOȘTRI | 


Un foileton 
cu 33 de episoade 


ctorul — ce este el? Cine 

este el? 
Pentru unii, actorul este 
starul, cel pe care-l văd pe 
scenă sau pe ecran, trecând de la un 
personaj la altul, schimbând costume, 
călătorind în timp și spațiu. Ei îşi închi- 
puie o vedetă lipsită de griji, înconju- 
rată de dragoste și admiraţie, trăind 
într-o lume inaccesibilă muritorilor de 
rând, o lume a luxului, a fastului, un 


vis... 

Pentru alţii, actorul e doar un pion in 
mâna regizorilor care fac ce vor cu el. 
ÎI mută dintr-un loc în altul, îl obligă să 
râdă, să plângă, să iubească, să urască, 
să fie bun și generos sau rău si mes- 
chin. Apoi vin criticii și-i dau o notă, 
spunând cât de bun sau cât de rău a 
fost într-un rol, cum a evoluat de la un 
film la altul, câte speranţe a confirmat 
sau a înșelat. 

Şi iată cum actorul are mai multe fețe 
si în viața sa „civilă“, nu numai acolo 
unde își exercită profesia, la teatru sau 
la cinematograf. Ce există însă dincolo 
de aceste imagini incomplete pe care le 
avem despre el? Ce gândește el, ce 
simte, ce crede? Uneori ne punem 
aceste întrebări și nu știm unde putem 
găsi un răspuns. Și atunci citim inter- 
viuri. Dar interviul este un gen publicis- 
tic extrem de dificil. Să realizezi un in- 
terviu bun, care să reflecte cu adevărat 
personalitatea interlocutorului, nu este 
deloc ușor. Pentru că există interviuri și 
interviuri. Unele se mulțumesc doar să 

olească foamea de senzațional, la 
ntrebări superficiale se dau răspunsuri 
pe măsură — starea civilă, numărul co- 
piilor, aventuri amoroase, anecdote pi- 
cante, răfuieli personale. Altele sunt 
realizate doar în scopuri promoționale 
si se opresc asupra ultimului rol, des- 
pre care se vorbeşte numai de bine, 


E) oc 


pentru că spectatorul-cititor trebuie 
atras în sală. Puţine merg mai departe. 
pentru că puţini ştiu să meargă mai de- 
parte. 

Printre acei puțini oameni care știu 
să facă dintr-un interviu un adevărat 
portret se numără colega noastră Eva 
Sirbu (sper să accepte acest Sp sv 
care pare a spune puţin, dar de fapt 
exprimă mult). Când iei în mână volu- 
mul Interviuri uitate (dar de ce uitate?) 
— despre care, modestă, afirma că nu-i 
aparţine, și că ar trebui semnat de toţi 
cei intervievaţi în calitate de coautori — 
și începi să-l citeşti, simţi nevoia impe- 
rioasă să mergi mai departe. Fiecare in- 
terviu e un episod dintr-un foileton, cu 
un promițător „va urma“ la sfârșit, căci 
este anunțat și un al doilea volum. Per- 
sonajul comun tuturor episoadelor este 
autoarea interviurilor care, discretă, se 
retrage undeva, în planul doi, lăsându-l 
pe fiecare „invitat special“ să se desfă- 
Soare, să-și spună părerile, păsurile, 
bucuriile, dezvăluindu-se privirii noas- 
tre. Intervenţiile sale sunt scurte și la 
obiect, întotdeauna incitante. 

Mărturisesc că există un dram de in- 
vidie colegială în fata acestor convor- 
biri. Pentru că Eva Sârbu posedă acel 
talent special de a-l face pe celălalt să 
vorbească bine şi interesant despre 
sine, să spună lucruri pe care poate 
nici nu s-a gândit vreodată că le va de- 
clara public, practic să se expună. Prin- 
tre cei 33 de actori există și câțiva care 
nu se numără printre preferatii mei, dar 
am citit interviurile lor cu aceeași plă- 
cere ca si pe cele date de interpreti mei 
favoriţi. dei nu doar pentru că mi s-a 
propus să scriu despre această carte, ci 
pentru că ele sunt cu adevărat intere- 
sante. Se spun adevăruri pe care multi 
nu aveau curajul să le spună în pe- 
rioada respectivă (interviurile au fost 
realizate între 1971 și 1981 și au apărut 
în revista Cinema). Şi o bună parte sunt 
valabile și astăzi. 

Unii cred că acești actori care inter- 
pretau de multe ori roiuri false în filme 
mincinoase își făceau meseria ca niște 
automate, trecând de la un rol la altul 
fără a gândi prea mult. Nu e așa, ne 
reamintesc aceste interviuri, realizate 


NOTES 


„atunci“, în care se vorbește despre fal- 
sitatea scenariilor, despre șabloane, lo- 
zinci. Vreti dovezi? lată câteva, alese 
aproape la întâmplare: „A machia ade- 
vărul. mi se pare astăzi un act retro- 
rad.“ (Irina Petrescu); „Problema de 
ond este absența din filmele noastre 
exact a problemelor de fond ale realită- 
ţii noastre.“ (Leopoldina Bălănuţă); 
„Poate că lucrurile s-ar schimba dacă 
cele trei-patru teme predilecte ale cine- 
matografiei noastre s-ar diversifica și 
ele.“ (Mircea Diaconu); „Din păcate, 
eforturile noastre de a transforma, cu- 
rent sau frecvent, un personaj care ve- 
hiculează gongoric «mari adevăruri», 
fără suportul artistic credibil necesar, 
într-un personaj viabil si convingător 
sunt, în ultima vreme, foarte mari.“ 
(Ovidiu luliu Moldovan); „Noi spunem 
că trebuie, si trebuie, ca omul potrivit 
să fie la locul potrivit, numai că-i potri- 
vim exact unde nu trebuie.“ (Dorel Vi- 
șan); „Creăm impresia că nu suntem în 
stare să vedem mai departe de pragul 
ușii noastre și nu este adevărat.“ (Clody 
Berthola) 

Dacă aveţi impresia că ne aflăm în 
fata unui volum politic, vă ingelati. Sunt 
păreri politice doar în măsura în care a 
spune ce gândești cu adevărat se tran- 
sformă într-un act politic. Interviurile 
acestea sunt însă mult mai mult decât 
atât. Sunt dovada unui interes pentru 
meseria pe care actorii o practică, a 
conștiinței că prin ceea ce fac ei îi pot 
influența și pe alții. Navigând printre 
cele 33 de interviuri, fi dai seama că de 
foarte multe ori actorii erau mai buni 
decât rolurile pe care le interpretau. 

Şi n-aş vrea să închei fără a-l cita pe 
Mitică Popescu: „Am observat că la noi 

ecul unui coleg bucură mai mult de- 
cât succesul.“ 

Volumul semnat de Eva Sârbu este 
un succes. Și-mi place să cred că 
acesta îi va bucura pe toți colegii 
noștri. 

Rolland MAN 


Eva Sârbu, Actorii noștri - interviuri 
uitate - 33 dintr-un deceniu, Editura 
Ara, București, 1995, 272 pag., 7 650 lei 


În atenţia cititorilor noştri 


În urma numeroaselor scrisori şi telefoane 
din partea cititorilor care ne semnalează că nu găsesc 
întotdeauna revista noastră la chioșcuri, comunicăm 
celor interesaţi că la sediul nostru din Piaţa Presei Libere 
nr. 1, Corp B, etaj. III, cam. 311, tel. 222.33.32 îşi pot 
procura exemplarul la zi. De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată postal, prin ramburs. - 


Între două centenare 


Cinematograful românesc 
sincronie şi asincronie 
cu filmul mondial 


A n cadrul manifestărilor prilejuite 
de centenarul artei a 7-a, în Sala 
de marmură a Uniunii Cineaștilor 
a avut loc Simpozionul organizet 
de Asociația Criticilor de Film pe 
această temă. 

S-au prezentat comunicări în ordine: 
„Sadoul, Lumière si Carol I“ — Manu- 
ela Cernat; „Primele proiectii cinemato- 
gratui — àrea si istoricul lui»“ — 
preocupări istoriografice“ — Bujor T. 
Râpeanu; „Una dintre primele cărți de- 
dicate popularizării artei a 7-a in fara 
noastră: Stelian Ionescu — «Cinemato- 
gal — descoprirea şi istoricul lui»“ — 

lin Stănculescu; „Ideologic si noni- 
deologic în filmul românesc“ — Adina 
Darian; „Trei momente de sincronie în 
animația românească“ — Dana Duma; 
„Tendinţe noi în critica de film“ — 
Magda Mihăilescu. Au participat la dis- 
cufii: Viorica Bucur (statutul incert al 
producătorului de film în România); 
Dan Predescu („foamea de real“); Vio- 
rel Domenico („Generalul Cinema"); 
Silvia Kerim (aportul deosebit al produ- 
cătorului delegat în vechiul sistem al ci- 
nematografiei); Aura Puran (necesitatea 
unei istorii a Oficiului National al Cine- 
matografiei — ONC); Mircea Muresan 
(martor întâmplător la distrugerea unor 
documente cinematografice din timpul 
războiului când își făcea stagiul militar 
la Studioul Armatei în anii '50); Con- 
stantin Pivniceru (semnal de alarmă 
privind scăderea numărului de specta- 
tori în sala de cinema la noi); Malvina 
Urșianu (crezul artistic și implicit opțiu- 
nea pentru subiectele filmelor SC 
Adina Brădeanu (din unghiul unui tânăr 
și iscusit critic: raportul cronicar-regi- 
zor). D 


Noutăţi editoriale 


um astăzi a devenit un lu- 
cru obișnuit întârzierea cu 
multe luni a apariției re- 
vistelor de cultură subven- 
tionate, facem abstracție 
de datele înscrise pe co- 
pertă și salutăm, la înce- 
put de an aniversar pentru cinema- 
tograful românesc, încă două elegante 
publicaţii (format A4) ale ANF, pe lângă 
de acum cunoscutul „Prim plan.“ 

„Fotograme“ reia în serie nouă valo- 
roasele „Caiete de documentare“ 
(ajunse la 233 numere!) și prezintă un 
sumar dens şi variat: povestea filmului 
Shadow of a Doubt de Alfred Hitch- 
cock; relatări despre conlucrarea regi- 
zorului cu operatorul si maistrul de lu- 
mini (articole semnate de Savel Stiopul, 
directorul ANF); informații detaliate 
despre cinematografia digitală (efecte 
speciale şi tehnologii de comprimare); 
portrete (anonime!) ale unor personali- 
táti ca Dan Pita si Roman Polanski 
(sursa de informare la cel de al doilea 
oprindu-se in... 1988); evocarea lui Pier 
Paolo Pasolini; o mini gramaticá a lim- 
bajului filmic, câteva fişe dintr-un dic- 
fionar de termeni cinematografici; o filă 
de istorie mondială și consemnarea re- 
primirii ANF în FIAF. 

„Restituiri cinematografice“ (si pro- 
pune să se ocupe de filmele inedite din 
colecția ANF. Acest prim număr, reali- 
zat având concursul Serviciului Arhive- 
lor de Film ale Franţei, prezintă copro- 
ductia franco-română România, țara 
dragostei, 1930, de reputatul cineast 
Camille Morlhon. 9 


Încă un premiu 


aureatul DaKINO În fie- 
care zi e noapte de Ale- 
xandru Maftei a obținut 
premiul FIPA d'Or la sec- 
țiunea programe scurte a 
Festivalului international 
de programe audiovizuale 

desfășurat la Biarritz între 16—21 ianu- 

arie, unde a mai participat și o altă pro- 
Madame Bov 


ductie ATF, ary de Gheor- 
ghe Preda. Din eg au făcut parte ac- 
trita Irina Movilă si regizorul Dan Pifa. 
H 
5 


Cu acest număr 


NOUL CINEMA 
păşeşte 


în al şaptelea an 
de existenţă. 

Sunt şase ani de când 
impătimiţii cinefili 
sunt alături de noi 

- și alți multi, 
> foarte multi tineri cititori 
au devenit iubitori de film 


si datorită nouă. 
„La Mulţi Ani! 


Vá reamintim filmul copertilor noastre » 


Ab? TN MAAT BAAL 


ET 


Wé 


K, Äech 


PS P 


Ce H S/ Ap 


Së 


Is CT CC Uff KKK KKK 


a KA eweg" 


EIEE 


ear 


P © 


y ` = z ` 
r Pa CS 


S 
A 


[ 
SN 
T 


sssoashinasasahinsa AET sa. LEX LSA 


—— 
A da A 


TEE EKK KE KKK EEN 


ee 


TTDL ssocosidoan | J ; TEE 


Enara 


Deg 
WIEST: AF 
s 
= o a 


UR 


= 


D A on 


e KG SA KRK RRE 
D Ws 


EO 00000000000000000008888n8 


ČC 


PREMIILE 
UNIUNII CINEASTILOR 


PE ANII 1994—1995 


LUNG METRAJ 
PREMII 


— Marele Premiu: O vară de neuitat de Lucian Pintilie; 

— Premiul special al juriului: Senatorul melcilor de Mircea Daneliuc; 
— Regie: Stere Gulea pentru Stare de fapt; 

— Premiul pentru imagine, ex-aequo: Vivi Drăgan Vasile pentru Stare 
de fapt și Dinu Tănase pentru Rosenemil, o tragică iubire; 

— Scenografie, ex-aequo: Paul Bortnovschi și Călin Papură pentru O 
vară de neuitat și Florin Gabrea pentru Rosenemil, o tragică iubire; 
— Costume: Miruna Boruzescu pentru O vară de neuitat; 

— Rol principal feminin: actriței Oana Pellea pentru rolul din Stare de 
fapt; 

— Rol principal masculin: actorului Dorel Vișan pentru rolul din Sena- 
torul melcilor; 

— Rol secundar feminin: actriței Tamara Creţulescu pentru rolul din O 
vară de neuitat; 

— Rol secundar masculin, ex-aequo: Răzvan Vasilescu pentru Stare de 
fapt si O vară de neuitat si Mircea Rusu pentru Stare de fapt; 
— Pentru montaj: Cristina lonescu pentru Pepe și Fifi; 

— Pentru coloana sonoră: Horea Murgu pentru Stare de fapt; 

— Debut: operatorului Dan Alexandru pentru Pepe și Fifi; 

— Critică de film: Eugenia Vodă pentru culegere de cronici și inter- 
viuri 


MENȚIUNI 


— Film experimental de televiziune: Jon Gostin pentru Spovedania; 
— Pentru debut: actorului Mihai Călin din Pepe și Fifi; 

— Actorului lon Siminie pentru rolul din Oglinda; 

— Actorului Cristian lacob pentru rolul din Pepe și Fifi; 

— Pentru rezolvarea unor portrete de epocă prin machiaj: Anastasia 
Vitanidis (Oglinda) 


SCURT METRAJ 
PREMII 


— Marele Premiu: Via Regis de Radu Igazsag și Alexandru Solomon; 

— Premiul special al juriului: Trepte către teatrul de mâine de Florin 

Mihăilescu; 

— Film documentar ex-aequo: Lindenfeld 1994 de Radu Muntean si 

„Prigoniţi, refugiaţi, condamnaţi de Vlad Plămădeală și Șerban Comă- 

nescu; 

— Regie film documentar: Nicolae Mărgineanu pentru Enescu - la răs- 

pântie de vremi; 

s Scenariu: Gabriel Liiceanu și Sorin Ilieglu pentru Apocalipsa după 
ioran; 

— Imagine: ex-aequo: Mircea Bunescu pentru Sfinții oșteni şi Liviu Po- 

joni pentru imaginea video a filmului Satul ascuns; 

— Montaj ex-aequo: Manuela Hodor pentru filmele de animaţie și Nita 

Chivulescu pentru montajul video al filmului Enescu - la răspântie de 

vremi; 

— Coloana sonoră: Horea Murgu pentru Dincolo de ora zero; 

— Animaţie: echipei de animatori ai serialului Caroline și prietenii săi: 

Călin Cazan, Adrian Bělujš, Dan Rebegea, Dan Oprea, Velica Vasile, 

Leonard Gheorghe, Adrian Gheorghe, Dinu Petrescu, Răzvan Vrabie, 

Manuela Vrabie; 

— Plastică de animaţie: Liana Petrutlu pentru Oglinda; 

— Film de animaţie: Zeno Bogdănescu pentru Punctul de fugă; 

— Opera prima: Gheorghe Preda pentru Apocalypsis cum figuris 


MENȚIUNI 


— Pentru film documentar: Mirona Tatu pentru Închisoarea; 

— Pentru film-reportaj: Irina Szas și Victor Prunaru pentru 
Transsexualii şi Orasul subteran. 

Fundaţia „Jean Negulescu” a acordat premiul de excelență Malvinei 
Ursianu. ne 


8 


The International Film 
Festival, Belgrade 


Belgrad 


arile festivaluri (Ber- 
lin-Cannes-Venetia) s-au 


predat în ultimele ediţii, in 
bună măsură, superspec- 
tacolului american. Festi- 
valurile din „eșalonul doi“ 


și-au propus, dimpotrivă, 

să reabiliteze în ochii ma- 
relui public filme ce au mai puţine 
șanse să ajungă în rețelele de difuzare 
comercială, întrucât nu vedetele sunt 
punctul lor forte. Festivalul de la Bel- 
grad este cunoscut de peste 20 de ani 
ca unul dintre cele mai spectaculoase, 
centrat pe superstaruri, ca de altfel și 
cel de la San Sebastian. Toate acestea 
se petreceau însă când Occidentul și, 
cât de cât, centrul Europei se aflau sub 
dinamica societăţii de consum și în 
echilibrul, artificial construit, dar totuși 
unul al zonelor de influenţă politică sta- 
bile. Vremurile s-au schimbat. Fapt ce 
se reflectă și în programu! festivalurilor 
pe care le-am numit de „esalon doi“. 
Dupá doi ani de intrerupere (1993, 
1994), din pricina războiului din zonă si 
a embargoului impus Serbiei și Munte- 
negrului (Noua Republică Federală lu- 
goslavia), festivalul de la Belgrad a fost 
reluat cu un an în urmă, preluând tradi- 
ţia de a fi (ca și festivalul de la Londra) 
un festival al festivalurilor și propunând 
publicului de acasă cele mai intere- 


sante filme premiate de-a lungul anului 
precedent în marile competiții cinema- 
tografice. 
isiunea de a „reinvia“ festivalul i-a 
revenit noului său director, criticul Ne- 
nad Dukié. El vine să se alăture unor 
eminent) critici din generaţia de mijloc 
care și-au asumat în ultimii ani, într-o 
perioadă economică mai dificilă, rolul 
de a readuce marele public în sălile de 
cinema nu doar la filmele pur comer- 
ciale. Am să amintesc dintre acești noi 
directori de festival pe: Pierre Henri De- 
leau care, pe lângă Chenzina realizato- 
rilor de la Cannes, a preluat acum Fes- 
tivalul de la Biarritz și se pregătește să 
lanseze altul la Strasbourg; Fernando 
Lara, directorul festivalului de la Valla- 
dolid; Diego Galan care a preluat tot de 
anul trecut destinele celui de la San Se- 
bastian; Jean Pârret de la Nyon și suita 
de critici din aceeași generaţie care au 
preluat în ultimii ani stafeta de la Lo- 
carno în frunte cu Marco Muller. 
Acum, au putut fi văzute în marea 
sală (6.500 locuri) de la Sava Center 
(impunătoarea clădire destinată con- 
greselor și conferințelor internaționale 
de anvergura şi totodată elegant centru 
comercial): Ceremonia lui Claude Cha- 
brol, Carrington de Christopher Hamp- 
ton, a lui Deus în regia lui Ce- 
sar Montero, Poştaşul de Jianjun, 
Omul stelelor de Giuseppe Tornatore, 
Sărutul fluturelui de Michael Winterbot- 
ton, Ttăind in uitare al americanului 
Tom Di Cilo; Declará Pereira de Ro- 
berto Faenza;' Patria și libertatea de 
Ken Loach; Romanul unui tânăr sărac 
de Ettore Scola; Ura de Mathieu Kasso- 
vitz; Fiesta de Pierre Boutron; Lisbon 
Story de Wim Wenders; Patru camere 
— cele patru scheciuri semnate de cei 
mai reputați dintre tinerii independenți 
americani: Anders, Rockwell, Rodri- 
guez, Tarantino. Retrospectiva festiva- 
lului a fost dedicată lui Zhang Yimou, 


% Curul de marmură de Zelimir Zilnik 


cu Vjeran Miladinovié si Nenad Rackovič 


DH S 


Noua via 


cineastul chinez care a acumulat în ulti- 
mii șase ani cele mai prestigioase pre- 
mii europene plus un Oscar. Nenad Du- 
ki€ și-a mărturisit dezamăgirea de a nu 
avea nici un film românesc în festival. A 
dorit să înscrie în program Thalassa de 
Bogdan Dumitrescu (Marele premiu la 
Rotterdam '95), dar co-producătorul 
german i-a refuzat participarea. lar re- 
centul Stare de fapt al lui Stere Gulea 
tocmai se pregătea să bată la poarta al- 
tor festivaluri, putând să ajungă la Bel- 
grad în anul următor. 

Enumerarea de mai sus are două 
scopuri. Primul, acela de a arăta citito- 
rilor nostri că pe parcursul anului tre- 
cut au fost ținuți la curent de „Noul Ci- 
nema“ cu aceste filme-eveniment de 
câtre echipa noastră. Al doilea este 
acela de a face evidentă, şi în același 
timp de a deplânge lipsa de posibilități 
a cinefililor nostri, ca şi a multor oa- 
meni din profesie, de a putea urmări fe- 
nomenul cinematografic curent văzând 
aceste filme. De altfel, acesta este ros- 
tul organizării unor „festivaluri ate festi- 


la realitate, deriziunea la tragedie şi bu- 
foneria, registrului dramatic. 

Un trio sentimental-ironic ne este în- 
fațișat in Terasa de pe acoperiș de Gor- 
don Mihić (realizator a 12 filme, scena- 
rist şi profesor la Academia de artă dra- 
matică de la Belgrad). Terasa este locul 
unde doi bărbaţi trecuți de 50 de ani, 
care și-au pierdut total pofta de viață, 
incearcă să supraviețuiască în condiţiile 
embargoului. Apariţia unei tinere femei 
le schimbă orizontul. Satira se concen- 
trează la adresa societății, eroii se sal- 
vează din marasm prin dragoste și fra- 
ternitate. Am avut prilejul să văd și fil- 
mul lui Goran Paskaljević, America al- 
tula încununat în octombrie trecut cu 
Marele premiu la Valladolid. Preocupat 
tot de tema emigrației, dar adusă la zi, 
regizorul demonstrează cu ușurință că 
un film poate fi si viguros, şi poetic, si 
realist (vezi și nr. 12/95). 

Semnalez alte două remarcabile filme 
vazute aici în avanpremieră. Un tânar 
regizor de teatru (29 ani), Gorcin Sto- 
janovic își face debutul in cinema cu 


Crimă premeditată de Gorcin Stojanovic, 


cu Branka Katić 


tá a unul vechi festival 


valurilor“, de care și noi am avea mare 
nevoie. Altfel, se creează un îngrijorător 
decalaj de cunoaștere, căci distribuitorii 
noștri nu pot să riște sume importante 
fárá acoperire. Doar un festival-reper 
de acest tip ne-ar asigura un contact 
necesar cu ceea ce se petrece în lume. 
Singurul adjuvant de care putem profita 
sunt „Zilele“ dedicate unor cinemato- 
grafii străine. 


Tragedii mai mult 
sau mai puțin 
burleşti 


Cineaștii din Republica Federală lu- 
goslavia au încheiat anul cu un bilanț 
ce poate fi invidiat de către numeroase 
țări europene: 15 premiere. Am văzut 
unele dintre ele si câteva din afii pre- 
cedenti. Unii dintre cititorii noștri își vor 
mai aminti probabil de acel patetic și 
exotic Am întâlnit și pan fericiți, care 
i-a adus regizorului Alexander Petrović 
Marele premiu special al juriului la 
Cannes în 1967. Ultimul său film Emi- 
grantii (Petrović a decedat la Paris, 
oraș unde se si născuse, la 67 ani) im- 
bracă haina epopeii naţionale, revenind 
cu două secole in urmă la destinul tra- 
gic al sârbilor înrolați în armata aus- 
tro-ungară să lupte pentru gloria impe- 
riului habsburgic, împotriva Franţei. 
„Război“ ce a dus la așezarea sârbilor 
în alte zone decât pe pământul lor, 
unde descendenții acestora se află si 
astăzi. Stilul ilustrativ pentru care a op- 
tat regizorul, nu ni-l prezintă în forma 
sa de altădată. Este evident că dorința 
sa a fost înainte de toate să aducă în 
fața noastră un fapt istoric. 

Pentru „modernitate“ prin temă şi 
spirit pledează Zelimir Zilnik (54 ani) 
deținătorul unui „Urs “de aur“ şi fost 
asistent al lui Dusan Makavejev*. În Cu- 
rul de marmură este vorba de un trans- 
sexual si de un soldat, fiecare încer- 
când să pună capăt în felul său conflic- 
tului armat din preajma muntelui Di- 
nara. Unul prin prostituție, celălalt prin 
crime! Titlul ca și subiectul sunt con- 
cludente în privința dorinţei regizorului 
de a șoca. Stridența ajunge însă, in 
mod paradoxal să plictisească, fiind 
„prea de tot“. In schimb, reușește să o 
facă prin expresie vizuală, asociind cu 
mare dexteritate elemente suprarealiste 


* Născut la Belgrad în 1923, a debu- 
tat în anii '50. Dragostea-moartea-poli- 
tica, o triadă regăsită în mai toate fil- 
mele sale. Cultivă paradoxul, satira și 
parabola, a avut o pronunțată înclinație 
către umorul negru, efecte suprarea- 
liste și a folosit mult tehnica colajului 
din pop art. Stilul său a creat o suită și 
de emuli, și de epigoni, printre cineaștii 
de azi. El reprezintă pentru spectatorii 
noștri o regretabilă lacună de informa- 
fie. 


a Terasa de pe acoperis 
cu Marco Nikolić, Ivana Mihić, Petar Bozovié 


+ Crima premeditată. Este ecranizarea ro- 
manului omonim apărut în 1994 si 
ajuns într-o lună best seller pentru că 
tratează despre situaţia tinerilor sârbi 
din Serbia care desi nu au fost implicați 
direct în război, nu pot trăi în afara 
acestuia și vieţile le sunt în mod drama- 
tic marcate. Autorul, Slobodan Selenié, 
care este și scenaristul filmului, a dece- 
dat anul trecut chiar când începeau fil- 
mările. Avea 62 de ani. Precizarea este 
importantă pentru tema filmului care 
așează față în față două tulburătoare 
povești de dragoste, ambele tragic 
sancţionate de istorie. Bunica eroinei 
fusese pusă cu 50 de ani în urmă să 
aleagă între dragostea unui maior din 
armata naţională de eliberare și vajnic 
soldat al instaurării comunismului prin 
forță (propria ei familie a avut de sufe- 
rit) și cererea în căsătorie a unui tânăr 
delicat și cultivat, dar învins de istorie. 
Dilema nepoatei este să deslușească 
după o jumătate de secol, din jurnalul 
ținut de bunică, dacă ea este descen- 
denta maiorului sau a tânărului aristo- 
crat, ştiind că amândoi s-au iubit cu 
bunica. Vine și rândul nepoatei, de pro- 
fesie fotoreporter și cu comportament 
de hippy, să opteze în dragoste. O 
alege pe cea frustă, a unui soldat sârb. 
Eli va pleca să lupte voluntar alături 
de ai săi și un glonţ... Patetic și lucid, 
cu o înaltă tensiune emoțională și cu o 
frază cinematografică precisă si alertă, 
filmul acuză în fond crimele premedi- 


de Gordon Mihić, 


tate... ale istoriei. Am văzut acest film 
într-un cerc foarte restrâns, căci filmul 
fusese reținut în programul Panorama 
al Berlinalei, din această lună. 

Tot un film de ultimă oră este și Tra- 
gedia burlescá de Goran Marcovic. 
Acesta descinde pe filiera deriziunii ab- 
solute parcă direct din faimosul Britan- 
nia Hospital al lui Lindsay Anderson. 
Numitorul lor comun este contextul de- 
mential în care trăiesc eroii mereu pe o 
margine de prăpastie, mereu amenințați 
de fatale confuzii. Directorul unui spital 
psihiatric se vede obligat, din lipsa to- 
tală de medicamente și alte mijloace 
necesare îngrijirii bolnavilor, să-i exter- 
neze în bloc, conducându-i la familiile 
lor. În acest periplu, într-adevăr de un 
tragic burlesc, se vede limpede că cei 
„de afară“ sunt adesea mai nevrozati — 
și au de ce — decât cei din ospiciu. 
„Iugoslavia Hospital“ expune realitatea 
curentă din Belgradul ultimilor patru 
ani. Rigoare în construcția dramatică 
detalii pertinente, inlántuiri într-o sara- 
bandă înrudită evident și ea cu stilul 
Makavejev. 

Un documentar intitulat Cine mai e la 
cronica mortuară (30 minute) și-a asu- 
mat riscul unor interviuri și reportaje cu 
noua mafie locală. Aflăm că înainte de 
1989 mulți dintre cei condamnați pentru 
crime erau expediati peste hotare. Din 
1990 ei au revenit în țară și au alcătuit 
rețele de traficanţi de droguri, prostitu- 
tie etc. Unii și-au aflat moartea, alții au 


fost închiși, mulți au acumulat în acest 
răstimp averi considerabile. Mărturiile 
acestora sunt absolut înfricoșătoare... 
De altfel, filmul se încheie cu o înmor- 
mântare. Cea a tânărului de 19 ani care. 
a luat respectivele interviuri în lumea 
interlopă, ajutând astfel la realizarea 
documentarului. 

Acestor secvențe din cotidian, o 
scenă trăită de oaspeţii festivalului pe 
viu a avut darul să ne explice de ce fil- 
mele lui Kusturica (cineastul iugoslav 
mondial cunoscut și recunoscut) sunt 
așa cum sunt. Ne aflam cu toții într-un 
mic restăurant particular, de felul celor 
ce sunt și la București. Orchestra, pa- 
tru-cinci instrumentişti, nelipsită din 
orice focal, cânta cu foc melodii sár- 
best și grecești, intonate în cor si de 
oaspeți. Când petrecerea era în toi, mi- 
cul local (o singură încăpere) a fost de- 
odată luat cu asalt de cinci polițiști cu 
automatele în poziţie de tragere care au 
imobilizat asistența. O situație ca-n 
filme. După momentele de stupefactie 
generală, am aflat că un camarad de-al 
lor fusese omorât cu câteva ore înainte 
în respectivul cartier. Se căutau făpta- 
şii. 


Comitetul 
filmului balcanic 


M-am aflat de asemenea printre parti- 
cipantii la adunarea de constituire a 
Comitetului filmului balcanic (Balkan 
Film Board). Exact în această lună cu 
62 de ani în urmă lua ființă Pactul inte- 
legerii Balcanice (1934—1940), iar cu 
66 de ani în urmă se constituiau pri- 
mele Conferințe generale balcanice 
(1930—1933) organisme nonguverna- 
mentale pentru strângerea legăturilor 
culturale, ştiinţifice etc. între ţările din 
zonă. În spiritul acestei tradiţii, după 
doi ani de repetate întâlniri, s-a creat 
acest comitet în vederea realizării de 
coproductii și a promovării filmelor din 
țările balcanice. Președintele de onoare 
nu a fost încă desemnat din dorința 
participanţilor de a obține acordul unei 
personalități din lumea filmului. Au fost 
avansate două propuneri: Cacoyannis 
și Kusturica. Din partea Greciei a fost 
ales președinte executiv Panos 
Papakyriacopoulos și vicepreședinte, 
Aris Fotiadis; din partea lugoslaviei, se- 
cretarul general Boidar Zecevié si vice- 
preşedinte Nenad Dukié; din partea 
Turciei, un vicepreședinte, Canan Ge- 
rede; din partea Bulgariei, vicepreșe- 
dinte Nikolai Volev; din partea 
României, vicepreședinte Sabina Pop. 
Menirea acestui comitet este să ajute la 
viefuirea și impunerea filmelor din țările 
balcanice în circuitul internațional. Așa 
după cum ele arătau în festivalul de la 
Belgrad o merită din plin. 


Adina DARIAN 


9 


ÎN TIMP 


rara w eme 


de avocatură. El n-ar re- 

marca-o niciodată dacă ea nu i-ar salva 

viața după ce e atacat huliganic. lată o 

bună premisă pentru o melodramă cu 

happy end care își cármeste însă rapid 

direcția înspre comedia romantică. 
Nu lipsesc ecourile din maestrul 


nului, Frank Capra. Familia excentrică 
şi numeroasă care o recunoaște pe 
eroină drept logodnică amintește de 
aceea din Nu o poți lua cu tine, iar felul 

în care se suspectează și „se urăsc“ 
salvatoarea fiului și fratele acestuia ne 

trimite cu gândul la S-a întâmplat într-o 

noapte. Nu numai Capra ne este evocat 

dëi acest film cu replici amuzante și în- 
demnuri de a da ascultare „glasului ini- 

mii“, dar și Norman Jewison cu al său 
Moonstruck unde romantica Cher avea 

de ales între doi fraţi: unul plicticos 
(Danny eg 14 și altul impetuos (Nico- 

las Cage). În În timp ce tu dormeai, 

noul idol feminin al anilor '90, Sandra 
Bullock, renunţă la nesperatul mire fai- 

mos (Peter Gallagher) pentru mezinul 
tamiliei, camionagiu dar tandru (Bill 


Pullman). Întorsăturile de situaţie sunt 
hazoase, eroina cu ghete grunge și pal- 
ton lălâu are un look pe 
centilor, dar lipsește par 


ustul adoles- 
un dram de 


Ka 


RĂPIREA 


acă cineva și-ar pune în 

minte să numere de câte 

ori au fost jefuite trenurile 

pe ecran de la The Great 

Train Robbery (1903) 

nă azi, ar obține o fil- 

Ge era de dimensiunile unei cărți. Fil- 

lui ECH, Ruben este (deocam- 

dată) cel mai nou sosit printre repre- 

zentantii temei și ambiționează să ega- 

leze dinamismul titlurilor de vârf. Si 

pentru ca drumul ales să nu fie unul 

prea bătătorit s-a decis unul pe sub pă- 

mânt, căci avem de-a face cu o garni- 
tură de metrou. 

Cei desemnaţi să păzească trenul cu 
bani alcătuiesc un tandem de security 
guards pe cât de bătăios pe atât de 
bășcălios. Woody Harrelson si Wesley 
Snipes ne amintesc de cuplurile alb/ne- 
gre de polițiști nonconformiști Nick 

lte/Eddie Murphy din 48 de ore sau 
Mel Gibson/Danny Glover din Arma 
mortalá. Ca si ultimii doi citati, ei isi 
transformă echipajul în trio, moda res- 
pectării procentelor etnice făcând ca 
cea care le întregește formaţia să fie la- 
tino-americană. Vă lăsăm să ghiciţi (sau 
să vedeți) pe care dintre colegi îl va 
alege ea pentru nelipsita idilă. 

interludiul sentimental mai pune ceva 
cărbuni pe focul acțiunii căci fisurarea 
încrederii între rivalii în amor provoacă 
încurcarea firelor unei acţiuni în care 
nu numai răufăcătorii sunt urmăriți în 
viteză. Așa cum ne așteptam, 
happy-end-ul vine in goana trenului, ICH 
sându-ne însă destul timp să savurăm 
(dacă ne plac) recitalurile puţin cabo- 
tine ale unor actori îmbrăcați foarte 
modern de la Calvin Klein, deia remar- 
Cat Woody Harreison (Nascuti asasini, 
Propunere indecentă) și Wesley Snipes 
zeta 57, Parașutiștii, Febra jun- 


Dana DUMA 


Money Train e Producţie: SUA, 7995, 
Peters Entertainment © Regia: Joseph 
Ruben © Scenariul: Doug Richardson e 
Imaginea: John W. Lingley e Cu: Wes- 
ley Snipes, Woody Harrelson, Jennifer 
Lopez, Robert Blake © Distribuit de: 
Guild Film Románia 


s Wesley Snipes, 
Jennifer Lopez 
si Woody Harrelson 


EI 
© 


Fratele celălalt 


CE TU DORMEAI 


nebunie. Acea ieșire a lucrurilor din 
matca ce nu absenta din Moons 

unde secvența emblematică rămâne 
mersul în transă al protagonistei după 


Un duo alb-negru 


TRENULUI 
CU BANI 


: 


noaptea de amor cu fratele „celălalt“, 
suturile pe care le trage ea cu pantofi 
de o sutá de dolari unei cutii goale de 
Coca Cola ținând loc dansului de feri- 
cire. Ne-ar fi plăcut să ne amintim și 
aici de o astfel de scenă exuberantă și 


trăznită. 
Dana DUMA 


Se Peter Gallagher KE Sandra Bullock Se Bill Pullman 


VIZITATORII 


unt zeci, sute, mii de 

filme în care oameni ai 

unui timp ajung (prin 

felurite tuneluri, dato- 

rită unor capcane) 

într-o altă lume, tre- 
cută sau viitoare... Sunt zeci, sute, 
mii de filme în care oamenii unei 
epoci istorice se trezesc într-o altă 
civilizaţie, cum a pětit-o și indianul 
la Paris sau cum s-a întâmplat cu 
sălbaticii lui James Ivory care au 
descoperit mingile de golf ale unor 
englezi respectabili din secolul XX. 
Ca să nu mai vorbesc despre toți cei 
care se întorc în timp pentru a-și 
îmbuna destinul. Godefroy Amoury 
de Malfete, conte de Mortmirail, 
Apremont și Papincourt, eroul filmu- 
lui lui Jean-Marie Poiré, un brav se- 
nior am veacul al XII-lea, pațește alt- 
ceva: ajunge — cu ajutorul unei li- 
cori magice — printre „descenden- 
ţii“ săi din anii noștri, unde își intál- 
nește chiar aleasa inimii, în per- 
soana stră-stră- strá-stránepoatei 
Béatrice, si unde isi regáseste caste- 
lul, al cărui proprietar este nimeni 
altul decât valetul său. 

Poate că Vizitatorii ar fi fost un 
film de gag-uri chiar dacă ar fi ră- 
mas în anul de grație 1123, când — 
după cum ne-o arată filmul — săbi- 
ile retezau capete neplecate, dar de- 
capitatii îşi continuau existența pe 
propriile picioare. Gag-ul primordial 
rămâne, însă, călătoria în timp, pe 
parcursul căreia farsa populară și 
burlescul sunt rumenite la jarul sati- 
rei sociale. Christian Clavier si 
Jean-Marie Poiré, ca scenaristi si 
dialoghisti, au ce au cu ticurile lumii 
contemporane; intr-acolo „bate“ fil- 
mul, spre anacronismele de toate fe- 
lurile ale prezentului. Este dri 
primul lucru care îi supără pe călă- 
torii noștri în timp (același Christian 
Clavier, împreună cu „omul lui Luc 
Besson“, Jean Reno) este un biet 
automobil, pe care îl sfărâmă cu bâ- 
tele, în doi timpi şi trei mișcări. Dar 
cu „anacronismele“ tehnice oamenii 
cavernelor se obișnuiesc repede, 
chiar dacă șoselele lumii contempo- 
rane sunt cu adevărat înspăimântă- 
toare. Mai greu se vor descurca ei în 
hátisurile morale ale „civilizaţiei“. 
Castelele gonfiabile și armurile de 
pinguini rămân doar un fundal în 
comedia lui Jean-Marie Poire, în 
prim plan trec moravurile antago- 
nice ale celor două epoci. Autorii se 
amuză, trag cu ochiul la comicul de 
limbaj al fraților Marx (combinând 


While You Were Sleeping © Pr 

SUA, 1995, Hollywood cica ze m 
van Pictures e a: John Turteltaub 
e Scenariul: Daniel G. Sullivan, Frede- 
ric Lebow © Imaginea: Phedon Papa 
Michael © Cu: Sandra Bullock, Bill 
Pullman, Peter Gallagher, Peter Boyle 
© Distribuit de: Româniafilm 


= 


Călătorului îi stă bine 
cu... timpul 


latina cu vizigota, engleza cu fran- 
ceza), qui-pro quo-urile sunt la ele 
acasă, manierismele de comporta- 
ment, tot felul de tabu-uri sunt de- 
montate cu migală. Prin procedee 
similare, regizorul încercase să-și 
apropie spectatorii și cu vreo 13 ani 
în urmă, dar nu toată lumea a ac- 
ceptat, atunci, ipoteza că Mos Cră- 
ciun „c'est une ordure“. Acum, iată, 
numai în anul premierei, 12 milioane 
de spectatori francezi i-au însoțit pe 
vizitatorii lui Jean-Marie Poiré în 
veacul al XX-lea. Ceea ce nu în- 
seamnă, automat, că filmul e mai 
valoros din punct de vedere estetic. 
Rămâne o farsă agreabilă, a cărei 
ultimă săgeată ajunge până la dez- 
nodámánt... 


Călin CĂLIMAN 


Les visiteurs e le: Gaumont, | 
1993 e Regia: Jean-Marie Poiré © | 
Scenariul și dialogurile: Christian l 


Clavier si Jean-Marie Poiré e Imagi- 
nea: Jean-Yves Le Mener e Cu: 
Christian Clavier, Jean Reno, Vale- 
rie Lemercier, Marie-Anne Chazel e 
Distribuit de: Media Pictures Inter- 
național. 


christian Clavier, Jean Reno, 
Jean-Marie Poire 
şi Valerie Lemercteri. 


EREE e 


SUSPECTI 


ilmul va exercita incontes- 
tabil un nou tip de fasci- 
nație asupra admiratorilor 
policierului. Respectând 
regulile clasice de gen din 
anii '30—'40, dar aducân- 
du-le la zi ca ritm, tensiune si cazuis- 
lică, scenariști și regizori propun o 
dură partidă de-a v-aţi ascunselea 
spectatorului, fiind gata să sancfioneze 
orice clipă de neatentie a acestuia. Sus- 
pectii de serviciu sunt cinci. Interogati 
de poliție ca momeală pentru descope- 
rirea unui criminal, sunt eliberați din 
lipsă de probe. Răgazul le permite să 
pună la cale alt hold up. Cine va fi be- 
neficiarul? Aflăm răspunsul la finalul 
spre care suntem conduși într-o aritme- 
ticá ireproşabilă. Întâietate are suspen- 
sul psihologic. Cazul anchetat, ca și 
hold up-ul proiectat, devine obiect de 
palpitantă analiză.: Ceea ce nu in- 
seamnă că lipsesc momente de specta- 
culoasă acțiune, de “la explozii fulmi- 
nante la urmăriri fatale. 
lată cum a definit Bryan Singer filmul 
la Cannes (în mai trecut), unde a avut 
remiera europeană în Selecţia oficială, 
în afara competiției: „Sunt două feluri 
de a povesti filmul meu: 1. Căutarea 
unui criminal pe care toată lumea îl 
crede mort povestită de un poliţist de la 
vama americană; 2. Povestea unui as al 
crimei care se folosește de cinci mă- 
runti răufăcători pentru a se răzbuna". 
Logica demersului este susținută și de 


Suspecți de talent 


DE SERVICIU 


felul în care aparatul de filmat ne diri- 
jează privirea. Scenele evoluează cu 
precădere de la detalii la planuri gene- 
rale globale ceea ce dă adesea senzația 
că nu știi unde te afli, că nu poţi vedea 
ce se petrece, accentuând nelinistea si 
imprevizibilul. 

Filmul a fost extrem de bine primit de 
critică şi de public în Europa și în Ame- 
rica. Cei doi autori, Bryan Singer — re- 
gizor și Christopher McOuarrie — sce- 
narist, au captat atenţia de la primul lor 
film Public Access, obținând fn 1993 
Marele premiu la Festivalul tinerilor ci- 
neaști independenţi americani de la 
Sundance. Atunci Bryan avea 27 de ani 
(v. nr. 7/1995). El a fost coleg de liceu 
și amic cu McQuarrie iar „universităţile“ 
acestuia au fost cei patru ani când a 
activat la o Agenţie de detectivi din 
New Jersey. Amândoi sunt de acord 
când declară: „Ne-a ajutat foarte mult 
faptul că suntem prieteni și avem încre- 
dere unul în celălalt“. Filmul rămâne si 
o artă de echipă, de colaborare. 

„Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi “, 
este o altă observaţie fundamentală a 
regizorului exprimată și în esența aces- 
tui film. Comentariul îl plasează cu suc- 
ces pe Singer pe „filiera Friedkin“, regi- 
zor care a marcat o radicală schimbare 
a genului (ceea ce face acum și Sus- 


@ kovin Pollack, Stephen Baldwin, Benicio Del Toro, 
Gabriel Byrne, Kevin Spacey 


pecfil.. lui Singer). Autorul Fillerel fran- 
ceze și-a reînnoit observaţiile la Veneția 
cu P premierei ultimului său film 
Jade. Gangster-story rămâne la înăl- 
time. Cu o mică precizare: „În cazul de 
față suspecți de talent sunt opt: regizor, 
scenarist și actorii Stephen Baldwin, 
Gabriel Byrne, Chazz Palminteri, Kevin 
Pollack, Pete Postelthwaite, Kevin Spa- 
cey. 


Adina DARIAN 


The Usual Suspects e Producţie: SUA, 
1995, Spelling Films International, 
Polygram Filmed Entertainment © Re- 
gia: Bryan Singer e Scenariul: Chris- 
topher McQuarrie © Imaginea: Newton 
Thomas Ligel e Cu: Stephen Baldwin, 
Gabriel Byrne, Chazz Palminteri, Kevin 
Pollack, Pete Postelthwaite © Distribult 
de: Guild Film Románia 


ACE 
VENTURA II 


A D condiţiile kitsch-ului generali- 
zat e grou de discutat despre va- 
lori și limite, etice ori estetice. 

Prototipul de self-made-man 
omologat de societate relativ ra- 
pid (joacă de la 16 ani, dar abia 

după 30, devine star), Jim Carrey re- 
prezintă — mai mult decât un actor și o 
manieră de joc — un fenomen psihana- 


o Jim Carrev 


lizabil sub aspect social. Pentru că el 
nu a făcut altceva decât să vină în în- 
tâmpinarea publicului, unui anumit pu- 
blic subjugat spiritului gregar. 

De unde si titlul și subiectul prezen- 
tului sequel care dezvoltă fastidios de 
fastuos tocmai latura' „ecologistă“ a 
acestui as al aventurii. Reîntoarcerea /a 
și în natură reprezintă chiar cele două 
planuri pe care acțiunea jonglează, su- 
pradimensionată de ecranul lat. 

Modestul detectiv animalier e acum 
reputat expert mondial cu hobby-uri al- 
piniste și tabieturi meditativ-budiste, cu 
principii profesionale si teorii de viață 
proprii. Aleatorii si total nonconventio- 
nale. Angajat — de astă dată — să gă- 
sească „liliacul alb“, pasărea sfântă de 
care depinde pacea dintre două triburi, 
personajul pare mai mult interesat de 
cum ar putea să-i dea o lecţie colecțio- 
narului de trofee de vânătoare. Și — de 
altfel — aceasta 'va fi cea mai reușită 
scenă a filmului, când viețuitoarele jun- 
giei se-nfrățesc cu cele impšiate și 
brusc inviate. 

Discutabilă rămâne lipsa de măsură 


Kitsch cinetic 


UN NEBUN 
ÎN AFRICA! 


— culpă regizorală, în primul rând — în 
etalarea insolenţei eroului care, ancorat 
în tradiția americană a cinematografului 
burlesc, sfidează orice limite. 
Luându-se la întrecere cu sălbăticiu- 
nile, personajul are reacții imprevizibile, 
şocante, intenționate a fi amuzante. Si 


aici intervine culpa actorului — dacă se , 
poate vorbi în termeni juridici când se 
analizează o virtuală operă de artă! Or- 
donându-și gagurile în cascada unui 
comic... sălbatic, evident, interpretul, cu 
reputația sa de performer cinetic, alu- 
necă în pery tikel pe care regizorul are 
obligaţia să le tempereze, să le stilizeze, 
să le dirijeze. Dacă însă se alege calea 
exacerbării — gestul scabros devine și 
mai dezgustător, trivialitatea și mai res- 
pingătoare. lar cumulul de prost gust 
n-ar trebui servit drept artă, oricât de 
mare ar fi apetența și audiența! Pentru 
că cercul vicios tot se închide la un 


moment dat. 
Irina COROIU 


Ace Ventura. When Nature Calis e Pro- 
ducție: SUA, 1995, Warner Bros-Mor- 
gan Creek © Scenariul și regia: Steve 
Oedekerk e Scenografia: Stephen J. Li- 
neweaver © Muzica: Robert Folk e 

: Malcolm Cambell e Cu: Jim 
Carrey, lan Mc Niece, Simon Callow, 
Sophie Okonedo, Adewale © Distribult 
de: Ecran XXI 


RÁZBUNARE 


ilmele din seria Die 

Hard (Bătălie dispe- 

rată), avându-l pe 

Bruce Willis drept pro- 

tagonist fac parte din 

categoria peliculelor 
de acţiune cu un oarecare farmec. 
In ciuda durității și violenţei fipátor 
marcate a scenelor de „comando“, 
calmul ironic al sergentului 
McClane, chiar plin de sânge și vâ- 
nătăi, are darul de a linisti si, in ace- 
lasi timp, interesa spectatorul. Ori- 
cát de multi „rái“ ar fi, oricát de 
bine dotați tehnic, ești sigur, după 
ce ai intrat în convenția filmului, că 
polițistul mărunt și uman va ieși per- 
petuu învingător. Atuurile „nemuri- 
torului“ McClane (asociate cu im- 
perfectiunile inerente) sunt. drepta- 
tea, întotdeauna de partea sa, altru- 
ismul (sergentul-erou are de salvat 
numai de la 30 de vieţi în sus) si 
prietenia politic corectă cu cei de 
culoare. Dacă în primele filme 
McClane este doar ajutat de un poli- 
fist negru, aici tovarășul său este un 
cetățean afro-american, inteligent și 
principial. 

În Die Hard With a Vengeance, 
cuplul alb-negru se confruntă cu un 
rău foarte divers și bine dozat: îmbi- 
nând toate șabloanele mai mult sau 
mai puţin la modă, Simon (Jeremy 
Irons) este fascist, terorist, psihopat 
și tâlhar. El face parte din categoria 
„balaurilor“ grandomani care nu se 
mulțumesc să facă un rău simbolic 
sau individual, ci aspiră, nici mai 
mult, nici mai puțin, decât la distru- 


E Bruce Willis 


Dezordine la poliție 


INFERNALĂ 


erea întregii civilizatii occidentale. 

rtretul lui se înscrie pe linia in- 
fractorilor robotizati, dezumanizati si 
supra-specializati. Bombele, false 
sau adevárate, pe care le plaseazá 
ici-colo sunt fascinante prin lichidul 
rosu-cápsuná care tásneste uneori 
din ele. Filmul aduce si noi sau mai 
putin cunoscute elemente de ac- 
fiune: de pildă o urmărire, cu ca- 
mioanele, prin interiorul unei uriașe 
conducte, în timpul căreia poţi ad- 
mira un peisaj de suburbie 
muncitorească (subteranul fiind 
asociat cu subumanul); urmăririle se 
mută de pe pământ, sub pământ, pe 
apă și în aer (răul e pretutindeni). 
Imaginea poliției nu e cu totul nouă: 
e aceeași din primele serii Dle Hard, 
și anume cea a unei instituţii supra- 
aglomerate, confuze si dezorgani- 
zate. Haosul colectivitátii nu poate fi 
ordonat decât prin implicarea și par- 
ticiparea reală a fiecărui individ. 
Concluzia filmului cam asta ar fi. Un 
film care poate fi văzut pentru in- 
ventivitate și abila dozare a tensiu- 


Ai laromira POPOVICI 


Die Hard With a Vengeance © Pro- 
ducţie: SUA, 1995, Cinergi Pictures 
© Regia: John McTiernan © Scena- 
riul: Jonathan Hensleigh © ege 3 
nea: Peter Menzies e Cu: Bruce Wil- 
lis, Jeremy Irons, Samuel L. Jac- 
kson e Distribuit de: Media Pictures 
International ; 


© Jeremy Irons 


víDEo 


alienare alinare? 


„Nu văd nici un fel de diferență între enciclopedia lui Diderot, 


o enciclopedie hipertext pe CD-Rom sau CD-I, 
si o bibliotecă cu întregul său fişier” 
Pierre Levy 


nul trecut un sondaj de opi- 

nie îşi propunea să dezvă- 

luie cum îşi petrec timpul 

liber adolescenţii americani. 
Mersul la cinematograf apărea pe 
locul doi în preocupările lor. Pe lo- 
cul întâi nu întâlnim, aşa cum 
poate ne aşteptam, urmărirea pro- 
gramelor tv, ci jocurile video. lar 
statisticile arată că în anii '90 în- 
casările firmei Nintendo — cel 
mai mare producátor mondial de 
astfel de jocuri — depáseau bene- 
ficiile tuturor marilor studiouri hol- 
lywoodiene luate impreună. În loc 
să iasă în oraş, la film, tinerii pre- 
feră să stea acasă şi să joace sin- 
guri sau cu prietenii lor. Lovitura 
financiară pe care au primit-o ma- 
rile case producătoare a fost la în- 
ceput destul de dură. Dar respon- 
„sabilii studiourilor s-au refăcut ra- 
pid şi au început să se gândească 
în ce mod pot impăca cele două 
distracţii aducând beneficii ambe- 
lor părţi. 


Personajele desenelor animate 
ajunse eroi de jocuri 


Scurtă istorie 


(Oa, a sărbătorit anul trecut 100 
ani. Jocurile video abia au 20. Primele exemplare au 
apărut în Statele Unite în 1976 si, de la bun început, 
o mare parte erau inspirate din lumea filmului. Pen- 
tru moment, din cel de animaţie, cu personaje din fil- 
mele Disney, aducând acestor studiouri venituri su- 
plimentare, căci nu poţi folosi imagini cu Mickey 
Mouse, Donald, Pluto & Co., fără a plăti copyright. 
E clar că aceste jocuri erau destinate în primul rând 
copiilor, și că adolescenţii nu prea erau interesați. 
De altfel, ele erau destul de simple și, la începutul 
anilor '80, cererea a încetat să mai crească. Unii au 
crezut că lucrurile vor rămâne aici. 

Dar au intrat în scenă și, din 1983, supre- 
matia mondială aparține firmelor Nintendo si Sega, 
cea de-a doua concepând jocuri mai sofisticate, cu 
valențe educative, și jocuri pentru adulți. Pentru că 
strategia comercială include și diversificarea ofertei, 
în încercarea de a atrage cât mai multe categorii de 
vârstă. Multi părinți se declarau depășiți de jocurile 
copiilor lor, atunci când încercau să le fie parteneri 
de joc. Nici o problemă! — au spus producătorii care 
au conceput jocuri speciale pentru ei, în care este 
vorba de gestiunea unei întreprinderi, sau în care ju- 
cătorul devine primarul unui oraș și de talentul său 
administrativ depind prosperitatea localității și con- 
fortul cetățenilor. Mai târziu apărea și Desert Strike, 
care oferea prilejul de a lupta — prin intermediul jo- 
cului, bineînțeles — împotriva lui Saddam Hussein. 
Evenimentele erau astfel prinse din mers. 

Concurența între părinţi și copii dispare. Şi chiar 
îngrijorarea celor dintâi că odraslele lor petrec prea 
mult timp în compania jocurilor. lată ce spune un 
puști de 11 ani: „Când iau note proaste la școală, 
mama îmi confiscă jocul. Tata nu o face însă nicio- 
dată, pentru că și lui îi place să joace“. 

Căutând subiecte noi, creatorii jocurilor atacă și 
domeniul cinematografiei. Apar astfel jocuri Indiana 
Jones si Războiul stelelor, apoi Batman | si II, Pre- 
dator, Terminator | si II, Alien I, Il si III, Robocop | și 
li, Roger Rabitt, Addam's Family, Home Alone, Dra- 
cula etc. lar în 1993, cu Batman Returns, este sem- 
nalată o noutate: personajele din joc au chipurile 
actorilor din film — Michael Keaton si Michelle Pfeif- 
fer — ele putând fi animate după dorința jucătorului. 
Dar '93 nu înseamnă numai atât. În același an apar si 
jocurile pe CD Rom, un suport care poate stoca de 
400 ori mai multă informație decât clasicele „car- 
tușe“ de până atunci, Ceea ce înseamnă jocuri mai 
complexe, cu mai multe variante, cu o durată mai 
lungă. Satisfactie de ambele părți — producătorii vor 
vinde mai mult, consumatorii vor avea la îndemână 
noi posibilități de joc. Dar în atmosfera de euforie se 
insinuează norii. 


Încep necazurile 


M. de la clinicá londonezá David Le- 
wis — specializați în tratarea cazurilor de epilepsie 
— avertizează: „La pubertate, copiii sunt extrem de 
vulnerabili la o formă de fotosensibilitate produsă de 
anumite lumini intermitente, așa cum apar adesea pe 
ecranele jocurilor-video. Pot apărea chiar cazuri de 
epilepsie mortale“. Părinţii se alarmează, încep să re- 
fuze cumpărarea acestor jocuri — ele sunt prea peri- 
culoase. 

Firma Nintendo angajase deja psihologi şi socio- 
logi care de-a lungul anilor au explicat valoarea edu- 
cativă a jocurilor. Discursul se nuanțează, se ex- 
plică faptul că numai abuzul e nefast — ca și în alte 
domenii de altfel: tutunul, alcoolul... Acum pe cutiile 
consolelor Nintendo apare următorul avertisment: 
„Există foarte puţine persoane predispuse la crize de 
epilepsie în urma expunerii îndelungate în fața unor 
lumini intermitente. Acestea riscă asemenea crize 
privind la televizor sau jucând jocuri video. Vă sfă- 
tuim să consultați medicul dacă aveţi tendinţe spre 
epilepsie sau dacă jocurile video vă provoacă urmă- 
toarele simptome: tulburări de vedere, mișcări ne- 
eer pierderea cunoștinței, amețeli, convul- 
sii...“ 

În același timp se dezvoltă noile ecrane cu cristale 
lichide, care înlătură acele lumini ce clipesc, caracte- 
risticile ecranelor clasice cu tuburi catodice. Perico- 
lul pare a fi înlăturat. Ca să nu mai spunem că multe 
personalități din toate domeniile sar în apărarea jo- 
curilor video, considerând că este vorba doar de un 
fenomen cunoscut de mult: cei mai în vârstă resping 
noutatea, pentru că se tem de ea. Se amintește tutu- 
ror că la vremea lor benzile desenate și muzica rock 
erau considerate nocive, susceptibile de a otrăvi 
minţile tinerilor şi a le crea tulburări psihice. Ei bine, 
tinerii au supravieţuit și, astăzi, B.D.-urile şi rock-ul 
sunt ceva obișnuit. 


Funcţia educativă, 
funcţia afectivă 


EE merg chiar mai departe, și aici o să-l cităm 
pe eseistul francez Pierre Lévy, care spune: „Nu văd 
nici un fel de diferență între enciclopedia lui Dide- 


© Nicole Kidman 
în Batman Forever — 
mare succes al anului trecut, 
atât în cinematografe, 
cât si pe piața 
jocurilor video 


Lumea filmului încearcă să controleze imensa piață 
a jocurilor video. Legea profitului o cere. 


rot, o enciclopedie hiper-text pe CD-Rom sau CD-I, 
și o bibliotecă cu întregul său fișier. În toate aceste 
cazuri ne aflăm în fața unor rețele de concepte, prin 
care navigăm cu mai multă sau mai puțin ușurință 
Dar jocul video realizează cesa ce nici o altă 
încercare enciclopedică nu a reușit: crearea unui 
spaţiu ludic în care oamenii se afundă și se implică. 
Nu mai există clase, ca la școală. Nu poți juca fără a 
învăța şi fără a cunoaște e Ste Știința nu mai e 
exterioară plăcerii, cele două sunt strâns legate. Cu 
cât intri mai adânc în universul jocului video, cu atât 
această legătură funcționează mai bine. Trăiești o 
aventură. lar acest nou limbaj are un potenţial extra- 
ordinar: refii cu atât mai bine cu cât, practic, trăieşti 
o anumită situație ca și cum ai fi pilot de Formula 1 
sau astronaut“. 

Bun, am înțeles, aceasta ar fi funcția educativă a 
jocurilor video. Mai există însă și o alta, pe care am 
putea-o numi „funcție afectivă“. Vă vine să rádeti? 
Să-l ascultăm pe un adolescent de 19 ani: „Aveam 
doar opt ani pe vremea când părinții mei se aflau in 
divorţ. Tata mi-a cumpărat un joc video, și asta a 
fost cea mai frumo: zi a vieţii mele. În timp ce 
mama si tata se certau, eu mă pom ore intregi, si 
toți colegii mei de la școală má invidiau. Îndată ce 
situaţia se inráutátea între cei mari, îmi mai ofereau 
un nou joc sau un ecran cu cristale lichide, de parcă 
ar fi spus: «Du-te și joacă-te și lasă-ne în pace!» Așa 
am supraviețuit fără mari probleme divorțului părinți- 
or mei“. 

lată deci soluția pentru părinții prea ocupați, care 
nu mai au prea mult timp de oferit copiilor, fiind ab- 
sorbiti de cariera lor. Şi atunci le oferă jocuri video, 
în care copiii găsesc un refugiu. Ei își spun adesea: 
„Am să dovedesc că sunt cel mai puternic, cel mai 


tare. Pot să călătoresc cu acest joc, să fiu mai multe 
personaje, să-mi schimb identitatea rapid trecând de 
la un joc la altul. lar dacă joc bine, calculatorul mă 
premiază. Pe deasupra sunt cel mai bun din familie, 
nimeni nu mă întrece la acest joc“. 


Problema care se pune însă este: ce fel de simţ al 
realității vor mai avea acești copii, care nu au perce- 
put realitatea practic decât văzută printr-un ecran? 
Medicii au găsit și un nume acestui simptom — tau- 
tism. Tautismul ne transformă într-un fel de „sur- 
do-mufi“, acaparaţi de ecran, fie el de televizor sau 
de calculator. Lucrurile pe care le vedem repetate de 
nenumărate ori pe aceste ecrane devin adevăruri de 
nezdruncinat. Calculatoarele și consolele de joc par 
a gândi, a ne vorbi, a aduce fericirea și egalitatea în- 
tre oameni. Si astfel acest tip de comunicare se tran- 
sformă într-un fel de nouă religie mondială. 

Cineaștii au sesizat rapid acest pericol — să ne în- 
telegem, real dar, repet, numai în cazul abuzului. Au 
apărut astfel pelicule cu caracter didactic și de cele 
mai multe ori insipide despre primejdiile jocurilor vi- 
deo, un exemplu în acest sens fiind Cosmarul, pre- 
zentat și pe ecranele noastre (vezi nr. 6/95), care în- 
cepea bine pentru a sfârși într-o lamentabilă dădă- 
ceală. Premonitoriu ne apare personajul grădinarului 
interpretat de Peter Sellers în Being There (Hal 
Ashby, 1980), care trăiește în spatele zidurilor, televi- 
zorul fiind singurul său contact cu lumea reală. 
Aruncat în această lume, el nu-i va înțelege regulile, 
dar — un fel de Forrest Gump avant la lettre — va 
deveni consilier al președintelui S.U.A. 


13 


| 


Alţi nemulţumiţi 


J ocurile astea sunt niște Idioten! pe care 
doar b etii le pot adora“ îi declara o elevă de 10 ani 
unui reporter al revistei Actuel. Dacă tonul declara- 
p sună oarecum familiar, nu trebuie să ne mire: și 
feministele au început de mici. Să vá mai spun, pen- 
tru a completa tabloul, că în școlile franceze elevele 
militează pentru dreptul de a folosi anticonceptiona- 
lele de la 13 ani. Despre lupta asociaţiilor feministe 
împotriva e: giel prea „macho” a filmelor am mai 
avut prilejul să vorbim (vezi nr. 8/93, 1 si 2/95). Nu e 
deci surprinzător că ele au pornit la luptă și împo- 
triva jocurilor video, în care de obicei eroii sunt băr- 
baţi puternici care înfruntă toate pericolele imagina- 
bile. Sau, mai bine zis, erau. Alertati, producătorii au 
început să conceapă noi jocuri pentru fete, care re- 
clamau că rolurile rezervate lor erau de tipul prințesa 
slabă răpită de un monstru, care așteaptă să fie sal- 
vată de erou. 

Primele jocuri pentru fete nu au avut însă prea 
mare succes. Explicabil, când reprezentantul tipic se 
numește Barbie merge la cumpărături, în care unicul 
scop al eroinei este să cumpere cât mai multe haine, 


HER s 


è Jean-Claude Van Damme în Street Fighter — 


de la joc la film și înapoi la joc 


de la costume sport la toalete de lux. „Prea támpit!“ 
au spus feministele. Atunci au apărut eroine puter- 
nice, care stăpânesc artele marţiale și se iau la 
întrecere cu bărbaţii în luptă. Problema părea rezol- 
vată. Dar... Dar există jocuri japoneze în care, dacă 
ieşi învingător, poți avea ca premiu imaginea unei 
fete care face strip-tease. Mai mult, poți alege ves- 
mintele la care aceasta renunță după fiecare etapă 
parcursă. E drept, în jocurile clasice, cele destinate 
adolescenților, eroina rămâne în bikini. Jignitor pen- 
tru demnitatea femeii, s-a spus. 

Şi mai multe proteste au stârnit jocurile propriu-zis 
erotice, destinate adulților. Tot felul de asociații pen- 
tru apărarea moralei tună și fulgeră împotriva lor. În 
asemenea cazuri jucătorul poate să-și satisfacă (vir- 
tual, desigur!) cele mai neașteptate capricii erotice, 
ceea ce în viață poate n-ar îndrăzni să ceară partene- 
rei sau partenerului îi poate ordona, prin intermediul 
manetelor si tastelor, personajului de pe ecran. E o 
formă de defulare. Acuzatiile de perversiune, de inci- 
tare la libertinaj curg însă din toate părțile. La sfársi- 
tul anului trecut un procuror german a încercat să 
interzică nu numai astfel de jocuri, ci chiar orice tip 
de conversaţie erotică de pe internet. Propunerea lui 
a avut o viață scurtă. În cazul unei rețele giobale e 
greu să controlezi toate mișcările. 

Ofensa politically correct a continuat, și asociațiile 
oamenilor de culoare s-au plâns împotriva rasismului 
dovedit de jocurile video, în care eroul este de obicei 
alb, ri și asiatici găsindu-se doar printre negativi. 
Receptivi, fabricantii au lansat pe piaţă și jocuri în 
care pozitivii au pielea închisă la culoare. S-a răs- 
puns și cererii ecologiștilor, prin jocuri în care tre- 
buie să ai grijă si de mediul înconjurător. Asemăna- 
rea cu lumea filmului este tot mai mare. 

Să ne intoarcem în 1993. Cifrele arătau că în ulti- 


14 


„Am supravieţuit 
fără mari probleme 
divorțului părinţilor mei 
datorită jocurilor video“. 


© Christopher Walken 


mii cinci ani s-au vándut 22 milioane console pentru 
jocuri. Un sondaj printre elevii americani în vârstă de 
10 ani relevă că 84% dintre aceștia posedă jocuri vi- 
deo. Notăm și alte rezultate ale acestui sondaj: 62% 
dintre subiecți îşi fac griji că poate colegii lor se vor 
imbolnávi de sida din cauza educaţiei sexuale neco- 
respunzătoare — și aceasta, atentie!, la 10 ani; 34% 
vor vota pentru republicani când vor crește mari; și 
100% au auzit de Magic Johnson. 

84% este un procent foarte mare. Producătorii de 
film s-au garon să exploateze și acest filon, altfel 
decât până atunci. De ce să împrumute doar jocurile 
video personaje și situaţii din filme, când transferul 
s-ar putea efectua și în sens invers? Începe sondarea 
pietii, se constată că cea mai populară serie de jo- 
curi este cea cu Super Mario (personaj azi mai cu- 
noscut de puștii americani decât Mickey Mouse!). 
Aşa s-a realizat o peliculă în care acest erou de jo- 
curi video devine erou de film. 


Un eşec, două eşecuri 


S ape Mario Bros, (vezi si nr. 9/93) s-a do- 
vedit un dezastru financiar. Regizat de Rocky Morton 
și Annabel Jankel, avându-l în rolul principal pe Bob 


„si Dennis Hopper — 
actori în filme interactive 


Hoskins, filmul îl transpunea pe Super Mario (un in- 
stalator grásut de origine italiană, purtând o mustață 
care devenise un fel semn de recunoaștere pentru 
copiii care se dădeau în vânt după jocurile in care el 
apărea) într-o infernală lume a viitorului, populată de 
monștri. De ce nu s-au înghesuit spectatorii pentru 
a-și vedea personajul favorit acum pe marele ecran? 
icatiile sunt multiple. 

tii se obisnuiserá cu un Super Mario al lor, cel 
pe care-l vedeau în imaginile din joc. EI avea o anu- 
mită înfățișare, o anume aură și era greu să fie înlo- 
cuit de un actor, oricât de popular ar fi fost el în Sta- 
tele Unite. Pe deasupra, Hoskins era identificat cu 
rolurile sale precedente — în special cu cel din Who 
Framed Roger Rabbit? (Robert Zemeckis, 1988), care 
fusese un imens succes. Cum putea el să fie Super 
Mario? 

Apoi jocul îl poți avea acasă, poți juca singur sau 
cu prietenii fără a te deplasa. De ce să mergi la ci- 
nema, unde te pierzi anonim în masa spectatorilor? 
Cinematograful înseamnă si o experienţă socială, jo- 
cul video e o experienţă solitară sau cel mult împăr- 
tășită într-un grup restrâns, un cerc de „alesi“. 

Şi, oricât de paradoxal ar părea, un joc video îţi 
oferă o experiență mai complexă decât un film care 
îl copiază. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor, poți 
alege dintr-o multitudine de posibilități pentru a ieși 
dintr-o anume situaţie în funcţie de complexitatea jo- 
cului și de fantezia jucătorului. Scenariul unui film 
trebuie să aleagă una singură dintre aceste posibili- 
táti, fără ca spectatorul să poată decide care. Orgo- ` 
liul său de jucător e rănit. Nu mai conduce el jocul. 
Stie de la inceput că personajul pozitiv va cástiga 
toate bătăliile, dar acel personaj nu mai e condus de 
el. Identificarea cu eroul e mai mică. Dacă in fata 
consolei cu jocuri sau în fața calculatorului simte că 


soarta jocului depinde doar de el, de imaginaţia și 
îndemânarea sa, la cinema rămâne doar un spectator 
pasiv. Ca să nu mai vorbim că, în multe filme, perso- 
najele negative sunt mai complexe și mai interesante 
decât „pozitivii“. Cu o oarecare perversitate, specta- 
torul de film ar putea fi înclinat să îi ajute pe cei răi 
să câștige bătălia. Dar nu poate. lată de ce astfel de 
transpuneri cinematografice ar fi mai degrabă potri- 
vite pentru noile tehnologii ale așa-numitului cine- 
matograf interactiv (vezi şi nr. 9/93), care combină 
lăcerea spectatorului de film cu cea a jucătorului, 
în care spectatorii pot influența direct, prin apăsarea 
pe un buton, desfășurarea ulterioară a acțiunii. 


Pentru ca filmul să câștige de partea sa pe fanii jo- 
curilor video, el trebuie să supraliciteze. Să aducă 
decoruri fastuoase, complexe, inedite, noi personaje, 
noi acțiuni, să păstreze spiritul jocului de la care a 
pornit, dar nu și litera lui, să brodeze pe marginea 
lui. Nici la o a doua încercare de transpunere a unui 
joc video, Double Dragon, responsabilii studiourilor 
nu au înțeles acest lucru. Filmul era atât de insipid, 
urmând practic pas cu pas schema jocului, încât a 
fost retras de pe ecrane după numai câteva săptă- 
mâni, fiind rapid scos în ediție video, sperándu-se ca 
măcar astfel să se recupereze banii investiţi în el. De 
altfel, după eșecul din Statele Unite, distribuitorii eu- 
ropeni nu au vrut să riște, si nu l-au cumpărat. 

Producătorii însă nu s-au lăsat bătuți. Cu Street 

ter/ Ultima bătălie, norocul a început să le su- 
râdă. De data aceasta sursa de inspiraţie era un joc 
extrem de violent, cu scene sângeroase de bătălie, 
un imens succes disponibil, la ora la care filmul a 
fost realizat, deja în a doua variantă, mai lex. 
Acesta e de altfel un fenomen eral, asemănător 
celui din cinematografie, când se turnează rapid un 
sequel dacă filmul are succes. Dacă jocul se vinde 
bine, i se adaugă noi situaţii, noi personaje, el devine 
tot mai complicat si se scoate o serie îl, III etc. 

În Ultima bătălie — versiunea cinematografică — a 
fost distribuit Jean-Claude Van Damme, actor ex- 
trem de popular printre iubitorii filmului de acțiune. 
Scenariul jocului a fost revăzut, îmbunătățit, decoru- 


„Când iau note proaste la școală, 
mama imi confiscă jocul. 
Tata nu o face însă niciodată, 
pentru că și lui 
ii place să E 


rile si trucajele fiind cu grijă concepute. Filmul a fă- 
cut încasări de 30 milioane dolari. Încă nu poate 
concura cu marile succese ale cinematografiei, dar 
oricum, a fost un semn bun pentru studiourile care 
mizau pe transpunerea jocurilor video; un succes 
modest după două eșecuri de proporţii. 

3 p- au avut succes de cauzá la 18 august 


Legea profitului 


L. acea dată ieșea pe ecrane Mortal Kom- 
bat, care în prima săptămână se va clasa în fruntea 
box-office-ului american, devansând filme in care 
studiourile își a perete mari speranțe — și care au 
fost succese casă — ca 13, Pocahontas 
sau Waterworld. Aparent, argumentele expuse mai 
sus, care explicau See transpunerii pe peli- 
culă a jocurilor video, erau contrazise. Lucrurile nu 
stau însă chiar așa. 

Timp de un an specialiști din toate domeniile (de 
la tehnicieni la psihologi, de la scenariști la sceno- 
grafi) au construit cu migală tot acest film, conceput 
cu scopul anunțat de a fi un succes de casă. Nici un 
amănunt nu a fost lăsat la voia întâmplării, căci după 
ce primele două versiuni ale jocului se vânduseră în 
peste 6 milioane de exempiare, se dorea și vinderea 


o Mathilda May 
a fost mulțumită 
de experienţa | 
turnării unui joc 

video i 


T Crui i apără d |] 
la inae. d Mislune anda 


cât mai multor bilete. Dacă scenariul poate părea să- 
rac cinefililor avizaţi, dacă lipsesc subtilitátile, nu are 
nici o importanţă. Pornind de la personajele deja cu- 
noscute de admiratorii jocului — Liu-Kang, 
Sub-Zero, Rayden — scenariștii au imaginat situaţii 
care nu se găseau în variantele aflate pe piață. Au 
fost distribuiți actori mai puţin cunoscuţi, cu excep- 
ţia lui Christopher Lambert (oricum, nici el nu este o 
mare vedetă peste ocean), pentru a nu risca reacția 
de respingere din partea publicului, care i-ar fi putut 
recunoaște ușor, amintindu-și de rolurile mai vechi 
pe care aceștia le-au făcut. Nefiind deci identificaţi 
cu alte personaje, ei au putut să fie mai credibili în 
pielea eroilor pe care îi interpretează. Alte atu-uri ale 
filmului sunt decorurile, efectele speciale, imaginea, 
concepute pentru a impresiona în mod special publi- 
cul tânăr. După succesul înregistrat, a apărut și jocul 
Mortal Kombat UL care reia situaţiile din film, lăsând 
de data aceasta inițiativa celui care se află în fața 
consolei. Același lucru se întâmplase mai înainte cu 
Street Fighter IL joc în care eroul avea chiar trăsă- 
tra lui Jean-Claude Van Damme. Un adevărat cerc 


os. 

lată cum industria cinematografică a găsit o nouă 
sursă de venituri: de-acum înainte pe lângă nelipsi- 
tele tricouri, sepcute, insigne, discuri care conțin 
banda sonoră, jucării (vezi și nr. 12/95), filmele vor 
fi lansate și Wi a de un joc video care poartă ace- 
lași nume cu pelicula si care ne aduce în fața ochilor 
personajele cu care deja ne-am familiarizat urmărind 
filmul. Afacerea merge foarte bine. Un studiu de 
piață arată că jocurile video care poartă numele unui 
film de succes înregistrează încasări cu 30—40% su- 

re celor obținute de jocurile „anonime“. 

Câteva exemple. Batman Forever, jocul, is ea 
imagini de sinteză pe care specialiștii le declară fan- 
tastice și holograme. S-a vândut în mai multe mi- 
lioane de exemplare. Urmează pe lista marilor înca- 
sări: Stargate, The Flintstones, The Mask, Judge 
Dredd, Apollo 13, Pocahontas, Johnny Mnemonic. 
Societatea Acclaim, cea care a lansat pe piaţă jocuri- 
le Judge Dredd si Mortal Kombat |, li si Ill, l-a con- 
vins chiar pe cineastul James Cameron să semneze 
un contract prin care cedează exclusivitatea adaptă- 
rii tuturor filmelor sale, deja realizate sau pe care le 
va regiza în viitor. Cameron a inclus însă o clauză 
prin care va superviza personal transpunerea. Ter- 
minator I și ll si True Lies au fost primele succese 
Coia serie care se anunță aducătoare de mari pro- 

turi. 

Din ce în ce mai mulți regizori și producători se 
implică în această afacere. Lucas' Art, societatea 
condusă de George Lucas, care a conceput de 
exemplu toate efectele speciale din Trilogia Star 
Wars, a început să producă jocuri proprii. lar marile 
studiouri creează artamente speciale sau cum- 
pără mici societăți. Viacom-Paramount, de exemplu, 
au cumpărat Virgin interactive Entertainment, care 
se făcuse cunoscută prin jocurile Aladdin sau The 
Lion King. lar trioul Spielberg-Geffen-Katzenberg, 
care a creat noua companie DreamWorks (vezi nr. 
5/95), a hotărât să se alieze cu cei de la Sega. Lu- 
mea filmului încearcă să controleze această imensă 
piață. Legea profitului o cere. În goana după câștig, 
producătorii uită chiar câteodată să-i anunţe pe cei 
direct implicaţi în ieșirea unui nou joc. 


15 


Jocurile video 
care poartă numele 
unui film 
de succes înregistrează 
încasări cu 30—40% superioare 
celor obținute 
de jocurile „anonime“. 


s Christopher Lambert, vedeta 
primului mare succes cinematografic 
inspirat dintr-un joc video — 
Mortal Kombat 


16 


Actori şi sosii 


Sp anul trecut la festivalul de la Deauville, 
Kevin Costner a fost întrebat în cursul unei confe- 
rinfe de presă ce părere are despre jocul video inspi- 
rat de Waterwold. A urmat un moment de tăcere, 
apoi actorul a recunoscut cinstit că nici măcar nu a 
auzit de acest joc si i-a rugat pe cei prezenţi să-i 
procure un exemplar. E vorba de unul din acele jo- 
curi în care nu sunt incluse şi secvenţe din filmul in- 
spirator, cum e cazul de exemplu cu Judge Dredd. 
Contractele semnate de Sylvester Stallone și de 
Wesley Snipes pentru Demolition Man specificau 
obligaţia de a participa la două zile suplimentare de 
filmare pentru „imagini reale care vor fi integrate în 
jocul video“. Astfel de clauze devin din ce în ce mai 
frecvente, dar nu toți actorii sunt dispuși să semneze 
contracte de acest gen. Sigur că vedetele își permit 
să refuze, producătorii fiind dispuși să le suporte ca- 
priciile. Astfel Geena Davis și Tom Cruise nu au ac- 
ceptat să-și împrumute chipul eroilor din jocurile in- 
spirate de ultimele lor filme — Cutihroat Island și 
Mission: ble. Și jocurile au apărut pe piață 
încă înainte de premiera filmelor. Judecând după 


Hurt si Christopher Walken, află cu uimire că nu e 
vorba de un film clasic, ci de unul interactiv, destinat 
jocurilor pe calculator. Putin dezorientată la început, 
după ce a văzut rezultatul se declară mulțumită de 
această experienţă. De altfel, cine știe, poate aceste 
jocuri vor avea succes și vor fi transpuse și pe ecran. 
n aceste cazuri nici nu va fi nevoie să se caute prea 
mult distribuția ideală, ea există deja. 


Paşii următori 


D e multe ori, după cum se vede, jocurile vi- 
deo o iau înaintea cinematografului. Ultimele exem- 
ple? În timp ce un Jurrasic Park li este așteptat abia 
în 1997, jocul video care continuă acţiunea filmului, 
The Chaos Continues, a apărut pe piaţă încă de anul 
trecut. De multă vreme se promit noi episoade din 
seriile indiana Jones și Războiul stelelor. Până ce ele 
vor apărea — dacă vor apărea — sunt disponibile în 
versiunea CD Rom jocurile care conțin posibilele lor 
urmări — Indy and the Fate of Atlantis, respectiv 
Dark Forces si Rebel Assault. 

Europa, care a rámas in urmě in acest domeniu, 


S-au creat sosii electronice ale vedetelor, 
iar alți actori fac „roluri“ speciale în jocurile video. 


succesul înregistrat, s-ar putea ca și peliculele să 
facă încasări de milioane. Cum s-au descurcat pro- 
ducătorii jocurilor? Au creat un fel de sosii electro- 
nice ale celor doi actori, nici foarte asemănătoare — 

ntru a nu risca un proces intentat de actorii care 
își apără dreptul la imagine —, dar nici prea departe 
de original — pentru a nu-i dezamăgi pe admiratori 
(vezi și nr. 11/94). 

Există in schimb alți actori care fac „roluri“ spe- 
ciale doar pentru un joc video. Pentru că acestea au 
devenit tot mai sofisticate, adevărate producţii multi- 
media cu bugete de milioane de dolari. Pe un fond 
albastru — celebrul „blue screen“ folosit și pentru 
anumite trucaje din filme — actorii înregistrează 
toate mișcările și atitudinile necesare „scenariilor“ 
posibile ale jocului. Aceste imagini vor fi apoi tran- 
spuse în decoruri virtuale sau chiar — în cazul în 
care bugetele sunt destul de mari — în decoruri 
reale. De altfel jocurile cu actori și cu decoruri reale 
sunt ultima modă, ele cucerindu-și fani. 

În Hell, de exemplu, apar Dennis Hopper, Grace 
Jones și Stephanie Seymour, în Wing Commander lli 
îi putem întâlni pe Mark Hamill si Malcolm McDo- 
well, iar in The Daedalus Encounter principalul per- 
sonaj teminin este Tia Carrere. 

Mathilda May a semnat in 1995 un contract pentru 
un film intitulat The Darkening. Ajunsă in Marea Bri- 
tanie și începând repetițiile cu partenerii ei, John 


Grupajul „Jocurile video“ 
este realizat de Rolland MAN 


încearcă acum să recupereze. Societatea Psygnosis 
pregătește pentru septembrie 1996 La Cité des en- 
fants perdus, după filmul lui Marc Caro si 
Jean-Pierre Jeunet. Ideea le-a fost propusă regizori- 
lor în timp ce ei se aflau in post-productie, așa că nu 
au putut interveni prea mult în conceperea jocului. 
Caro a declarat însă că e destul de mulțumit de re- 
zultat, dar... data viitoare va supraveghea îndea- 

oape translarea filmului în versiunea video-game. 

n același timp refuză ideea incorporării imaginilor 

de actori în joc: „Eu sunt destul de mulțumit să lu- 
crez cu actorii la un film. Într-un video, mi se 
pare că sunt supuși la prea multe eforturi, pentru că 
un personaj virtual trebuie să fie programat pentru 
orice situație“. 

Thierry Lhermitte în schimb nu vede nici un impe- 
diment in folosirea actorilor pentru jocul Un Indien 
dans la ville, apărut în urma imensului succes de pu- 
blic al filmului (care a rulat si la noi, cu titlul Un in- 

Paris). lar Gaumont intenționează să scoată 
odată cu cea de a doua serie din Les Visiteurs (vezi 
pag. 10) și un joc inspirat din aventurile cavalerului 
rătăcit prin timp. 

Rămâne de văzut până unde vor merge aceste 
schimburi între cinematograf. și jocuri video. Mulţi 
cred deja că ele anjjitá o adevărată revoluție în sfera 
audio-vizualului. Deocamdată însă, un lucru e sigur: 
câștigurile cresc de ambele părţi. 


s Europa contraatacă — La Cité des enfants perdus 
cu Dominigue Pinon in cvadruplá ipostazá 


> 


otul a început în 1976. Robert De Niro este 
văzut din ce în ce mai des la braț cu Diah- 
nne Abbott, superbă negresă și aspirantă 
la gloria artistică. O cunoscuse pe „prin- 
tesa neagră“ cum îi spunea el, în timpul fil- 
mărilor la Taxi: Driver (Şoferul de taxi). Ca 
să se documenteze, Robert De Niro cutreierase New 
York-ul la volanul unei mașini cu pătrăţele. În miez de 
noapte îi face semn o tânără femeie care crede că a 
oprit un taxi. Îi dă adresa şi apoi se lansează în confi- 
dente, șoferul inspirându-i, se pare, încredere: este di- 
vortatá, mama unei fetițe de 8 ani și își dorește să de- 
vină actriță; e drept, a apărut de câteva ori pe podiumul 
unor prezentări de modă, dar actoria este cu totul 
altceva... „Vrei să faci film?“ o întreabă omul de la volan. 
„N-o să-mi spui că-mi oferi un rol“, îl ia tânăra peste pi- 
cior. „Ba pot. Sunt Robert De Niro“. „Sigur! Atunci eu 
sunt regina Angliei“ îi răspunde ea, semn că nu i-a 
apreciat gluma, neinchipuindu-și că cel care o ducea 
acasă era într-adevăr De Niro. Peste trei luni s-au căsă- 
torit. Băiatul lor se numește Raphael, de la numele unui 
cunoscut hotel din Roma unde Bob și Diahnne și-au pe- 
trecut luna de miere. Actorul a adoptat-o și pe fetița 
Diahnnei, Dreena, astăzi în vârstă de 27 ani. 

În 1979, la o petrecere, Robert o cunoaște pe Helena 
Spring, și ea de culoare, cântăreață de cabaret. E irezis- 
tibil atras de frumusețea ei. Se văd rar si pe ascuns. 
Diahnne află, dar nu-și face probleme, cunoscând pa- 
siunea soțului ei pentru negresele superbe. Nu trece 
multă vreme și Bob o cunoaşte pe Tookie Smith, altă 
frumusețe de abanos si cunoscut top model. Amorul lui 
pentru Tookie ajunge de notorietate, cei doi se mută la 
New York si ies împreună în public, în baruri sau la pe- 
treceri. Diahnne își dă seama că lucrurile se complică și 
căsătoria lor este amenințată. Cei doi hotărăsc să 
trăiască separat, Diahnne refuzând însă să divorțeze. 

După doi ani, nestatornicul Robert o părăsește pe To- 
okie si se mută la Helena Spring, pe care nu incetase 
s-o vadă în toți acești ani. În 1983 se naște fiica lor, 
Nina Nadejda, pe care tatăl o recunoaște abia după un 
stresant proces de paternitate. În același an, la Festiva- 
lui de ia Cannes, actorul reapare împreună cu soția lui 
Diahnne Abbott. După festival, își trimite „jumătatea“ 
acasă, iar el face un mic ocol pe la Londra, pentru ao 
revedea pe balerina Gillian de Terville pe care o cunos- 
cuse într-un bar. Îi face cadou un bilet de avion pentru 
Los Angeles ca sá petreacă un weekend împreună. Gil- 
lian rămâne însă doi ani. Caruselul ameţitor al pasiuni- 
lor lui Bob De Niro nu se sfârșește aici. El reia amorul 
cu Tookie Smith, devenită între timp femeie de afaceri. 
Actorul are 44 de ani. Ea, 35. În primăvara lui '88, De 
Niro află că va fi tată. E nebun de fericire. Tookie pierde 
însă sarcina, iar medicul o anunţă că nu va mai putea 
avea copii. 

In octombrie, Robert,care o părăsise pe Tookie, se in- 
drăgostește lulea de Whitney Huston. Sunt deseori vě- 
Zut impreună, dar cântăreața va nega orice legătură 
amoroasă. De altfel, după trei luni, ea se căsătorește cu 
Bobby Brown. De Niro se întoarce, a câta oară? la... To- 
okie Smith. Pentru a marca evenimentul, cei doi înfiază 
o fetiță, La Toya, a cărei mamă murise de sida. Reconci- 
lierea lor va fi „zguduită“ de apariția celebrei Naomi 
Campbell, Are 20 de ani, corp de zeiță (1,77 m; 
85-58-86), ochi imensi, verzi si bridati, piele de abanos 
și o gură senzuală care ar face să păcătuiască până și 
pe un sfânt. Este considerată una din cele mai frumoase 
femei din lume. După aventurile ei furtunoase cu Mike 
Tyson, John Kennedy jr, Quincy Jones, Donald Trump, 
Sylvester Stallone, Prince, Naomi este îndrăgostită ne- 
bunește de Bob. Tookie Smith, la fel ca Diahnne altă- 
dată, ştie că a pierdut partida. Se retrage discret, între 
cei doi foști iubiți rămânând o prietenie clădită pe ani 
de pasiune. 

Şi povestea continuă. lubirea lui Bob cu Naomi va 
dura patru ani, timp în care ea se gândește tot mai des 
la căsătorie, copii, roluri în filme. Dar Robert nu-i pro- 
pune decât weekend-uri în doi, în chip de porumbei în- 
drágostiti. Naomi plusează și în cursul unui interviu lan- 
sează vestea cea mare: „Bob și cu mine ne vom căsători 
în curând“. Bob dă însă bir cu fugiţii, punând între el și 
iubita lui câteva mii de kilometri. „Măcar cumpără-mi un 
apartament“ tuná Naomi. Dar ei nu o va face. 

În 1993, De Niro — revenit la Cannes, să prezinte fil- 
mul Mad Dog and Glory — trăieşte o scurtă idilă cu 
partenera sa, Uma Thurman, singura „pată albă“ într-o 
pleiadă de frumuseți foarte brune. 1995 este „un an 
plin“ pentru viața sentimentală a lui Bob. In iulie o cu- 
noaște pe Anne Marie Fox, o fotografă de culoare. Ur- 
mează în aceeași tentă, Ashley Junot. Paparazzii sunt 
poradě deja cu preferinţele lui De Niro in materie de 
aventuri galante, dar nu bănuiau, nici pe departe, ce li 
se Pe 

La octombrie 1995, atașatul de presă al actorului, 
Stan Rosenfield declara: „Domnul De Niro are plăcerea 
de a vă anunța venirea pe lume a celor doi fii ai săi, ge- 
meni.“ Cum? Când? Cu cine? Copiii au fost conceputi 
prin mijloace de fecundare n vitro, părinții neavând nici 
un contact intim din 1990. Sarcina a fost dusă la bun 
sfârşit de o mamă purtătoare. „Domnul De Niro si dom- 
nișoara Tookie Smith vor continua să trăiască separat 
viața particulară și profesională. Așteaptă însă cu nerăb- 
dare să se ocupe împreună de educația celor doi copii 
ai lor!“. Comunicatul — demn de un scenariu à la Hol- 
lywood — a stârnit aprinse comentarii. În numele bio-e- 
ticii, cel mai tare s-au dezlántuit ligile de apărare a fami- 
liei si moralei care au declanșat o adevărată campanie 
împotriva celor doi. E 

bert De Niro continuă însă să-și trăiască viața 
personală cu aceeași intensitate cu care își interpretează 
personajele. 


Doina STĂNESCU 


17. 


e 
4 Y Lä) 
+ ET 
Ti 
D 
n N ci 
i 
3 ` E a 
AA 
vý 
} 
j 


„Sunt nebun că te doresc 

Sunt nebun că nu pot sta fără tine 
Căutând sărutul pe care cu alţii îl împart 
Sărutul pe care şi Diavolul La cunoscut'. 


„Im a fool to want you 

Im fool to need you 

To seek a kiss not mine alone 

To share a kiss the Devil has known“. 


AA ntr-o carieră de cântăreț de 60 
ani, Frank Sinatra a semnat o 
singură melodie. La înregistrarea 
cântecului „I'm A Fool to Want 
You“ a reușit să-l interpreteze o 
singură dată. Apoi a izbucnit în 

lacrimi si a ieşit în grabă din studio. Era 
în anul 1951, și gloria interpretului nr. 1 
al anilor '40 începuse să apună. Cu un 
an înainte trecuse printr-o perioadă de- 
presivă, fiind nevoit să-și anuleze mai 
multe concerte. Filmele sale erau de- 
zastre la box-office. Începuse să circule 
zvonul că și-a pierdut vocea. Situaţia 
era inráutátitá de articolele ironice care 
apăreau în presa de scandal. Frank Si- 
natra, cel mai celebru Don Juan de la 
Hollywood, era îndrăgostit de o femeie 
care îl ignora. 

„m A Fool to Want You“ era un cân- 
tec despre Ava Gardner, o frumusețe 
senzuală, cu părul negru ca pana cor- 
bului, care în 1950 fusese desemnată 
„Cea mai frumoasă femeie din lume“ de 
către cititorii mai multor reviste. Renu- 
mele și l-a făcut în The Killers (1946), 


Ns într-o familie de imigranti 
italieni, in 1915, la Hoboken, New Jer- 
sey, Frank a párásit báncile liceului fá- 
cándu-si debutul in lumea spectacolului 
in chip de chelner-cántáret la Rustic 
Tavern, în Englewood. În 1940 a ince- 
put o serie de turnee cu orchestra con- 
dusă de Tommy Dorsey. Era extrem de 
slab, astfel încât ceilalți muzicieni glu- 
meau, spunând că are nevoie de micro- 
fon pentru a se agăța de el ca să nu-l ia 
vântul. Criticul Rex Reed a scris totuși 
despre el: „Sinatra are un ego la fel de 
mare ca şi deșertul Sahara“. Oricum, 
femeile erau vrăjite. 

Când Frank Sinatra cânta, fetele erau 
cuprinse de o adevărată frenezie ero- 
ticá — Upau, leșinau. Era nu numai o 
revoluție în muzica pop, ci si o imensă 
publicitate! Când Frank a cântat la ba- 
rul de noapte Riobamba din New York, 
în 1942, proprietarii sălii au avut grijă 
ca instalația de încălzire să funcţioneze 
la capacitatea maximă, ridicând tempe- 
ratura în interior, astfel încât să fie si- 


„Ava era intangibilă. 
Frumuseţea ei era mai presus de cuvinte. 


Şi, cu vocea ei dulce, spunea nişte cuvinte 


care l-ar face să roşească si pe un birjar. 
Ava era un mister pentru sine, 
la fel de mult cum era şi pentru Frank“. 


un film negru regizat de Robert Siod- 
mak, în care interpreta rolul unei femei 
fatale care juca bărbaţii degete. Dar 
Eva era la fel și în viață. Încă înainte de 
a împlini 30 ani, ea se căsătorise si di- 
vorțase de fostul copil-minune al Hol- 
tywoodului, Mickey Rooney, si de jaz- 
zmanul Artie Shaw. Miliardarul Howard 
Hughes, care era pasionat de aviație, o 
urma oriunde mergea. Ava l-a numit 
„pilotul meu personal“. 

Nu a fost o surpriză pentru nimeni că 
Frank nu a putut rezista farmecetor ei, 
dar ceea ce a șocat Hollywoodul a fost 
faptul că el era gata să divorțeze. 
Nancy Sinatra, cu care era căsătorit de 
11 ani, trecuse cu vederea aventurile lui 
cu o stea a cinematografului ca Lana 
Turner, cu o divă de pe Broadway — 
Marilyn Maxwell —, și cu celebra Mar- 
lene Dietrich, considerată o devora- 
toare de bărbaţi. Ea a spus despre 
Frank Sinatra că este „un campion al 
amorului — un fel de Mercedes-Benz 
masculin!“ De altfel apetitul sexual al 
lui Sinatra devenise legendar. La urma 
urmei, întreaga sa carieră era bazată pe 


20 


Shirley Maclaine 


guri că cel puțin o femeie leșină in fie- 
care seară. Fiind primul cântăreț care a 
produs asemenea fenomene de isterie, 
Frank Sinatra poate fi considerat pre- 
cursorul lui Elvis Presley, Mick Jagger 
sau Jim Morrison. A fost un fel de bu- 
nic al rock'n roll-ului. 

Dar erotismului exacerbat i se 
adăuga și o reputație periculoasă. S-a 
vorbit mult despre legăturile sale cu 
Mafia. În 1947 a plecat precipitat în 
Cuba pentru a-i duce gangsterului 
Lucky Luciano două milioane dolari. În 
1961 prietenia sa cu președintele John 
F. Kennedy a luat sfârșit din cauza fap- 
tului că Sinatra întreținea legături cu 
mafiotul Sam Giancana. Nu s-au adus 
niciodată probe în justiție împotriva lui 
Frank Sinatra. Dar când reporterii și fo- 
tografii îl enervau — și aceasta se în- 
tâmpla foarte des — Frank fipa: „Priete- 


nii mei or să aibă gri ă de voi! O să fiți 


găsiți într-un canal ate că o spunea 
doar în glumă, dar până astăzi nimeni 
nu e sigur. 

La începutul carierei sale de la Hol- 
lywood nu avea prea multe în comun 
cu actoria. Primului său film, Higher 


Călătorii 
Ava Gardne 


and H / Mai sus, tot mal sus 
(1943), i se spunea în glumă „Lower 
and Lower“ (În jos, tot mai jos). Despre 
The Kisssing Bandit (1948) chiar Frank 
glumea, spunând că ar trebui arestat 
casierul cinematografului pentru că în- 
drăznește să vândă bilete pentru un 
asemenea film. Până și un „clasic“ pre- 
cum Anchors Aweigh! (1945) a rămas 
în memoria cinefililor doar pentru cân- 
tecele lui Frank și numărul de step 
avându-i ca protagoniști pe Gene Kelly 
şi Mickey Mouse. Spre sfârșitul anilor 
'40 cariera lui Sinatra era în cădere li- 
beră. În 1949, a întâlnit-o pe Ava... 


D ar cine era Ava Gardner? Originea 
ei este obscură, ca și cea a lui Frank. 
Pe adevăratul ei nume Lucy Johnson, 
s-a născut în 1922, în Carolina de Nord, 
într-o familie de fermieri săraci. Infáti- 
șarea ei exotică a dat de bănuit că ar 
avea și strămoși de culoare. De altfel, a 
şi interpretat astfel de eroine în Show 
Boat (1952) și Bhowani Junction 
(1956). În anii '40—'50 — perioadă de 
recrudescentá a rasismului — astfel de 


zvonuri ar fi putut distruge o carieră. 
Oare crede cineva versiunea „oficială“ 
în legătură cu descoperirea ei? Într-o 
călătorie la New York, Ava — pe atunci 
în vârstă de 18 ani — ar fi pozat pentru 
cumnatul său — fotograf profesionist — 
urmând ca acest portret să constituie o 
reclamă pentru atelierul lui. Un salariat 
de la MGM a trecut din întâmplare pe 
acolo și a văzut fotografiile. Cinicii s-au 
întrebat ce căuta o fáráncutá superbă 
— dar pe jumătate analfabetá — la New 
York. În 1942, Ava era una dintre starle- 
tele de la MGM. 

În ciuda aparentelor, Ava Gardner nu 
avea nici un fel de încredere în sine. l-a 
mărturisit unui psihanalist: „Dacă aș fi 
bărbat, nu cred că m-aș simţi atras de 
mine!“ Cuvintele obscene pe care le fo- 
losea îi șocau chiar și pe cei mai duri ' 
directori de studiouri. Putea bea cot la | 
cot cu bărbaţii, până când aceștia că- 
deau sub masă. Și adora să se plimbe 
descultá — așa cum făcea la fermă, la 
țară, în copilărie. În filme ca The Huc- 
ksters (1947) sau One Touch of Venus 
(1948) tot ce i se cerea era să arate su- 
perb, așa că nici măcar ea nu se credea 


sentimentale 
Frank Sinatra 


o adevărată actriță. Spunea că dacă are 
un talent, acela ar fi cel de cântăreață. 
A apărut doar în două musicaluri dar — 
40 de ani mai târziu — Barbra Streisand 
a recunoscut că visul ei cel mai mare ar 
fi să poată cânta precum Ava Gardner. 

in 1949, Ava dansa cu Howard Hu- 
ghes la Palm Springs. Frank Sinatra era 
si el acolo, cu o prietenă a actriței — 
Lana Turner. (Soția lui, Nancy, rămă- 
sese acasă împreună cu cei trei copii). 
In joacă, cele două cupluri au făcut 
schimb de parteneri... câteva luni mai 
târziu, Frank și Ava apăreau împreună 
pe primele pagini ale ziarelor ameri- 
cane. 

Cu un an înainte, Frank s-ar fi amu- 
zat de scandalul provocat și i-ar fi cum- 
părat soției sale un alt mantou de 
nurcă. Dar când primele fotografii cu el 
şi Ava au apărut în ziare, Frank a anun- 
tat că vrea să divorțeze pentru a se că- 
sători cu „singura femeie din lume care 
contează pentru mine“. De ce această 
schimbare? Cariera sa aflându-se 
într-un impas, Frank era gata să-și 
schimbe viața. Timp de 15 ani avusese 
toate femeile pe care le dorise, dar în- 


totdeauna el fusese cel care impusese 
condiţiile relaţiei. Ava era prima femeie 
care îi dădea de furcă. Cu douăzeci de 
ani înainte de mișcarea de eliberare a 
femeilor, ea i-a spus fără ocolișuri că 
orice legătură în care se implică trebuie 
să se supună regulilor pe care ea le 
stabilește — altfel o rupe. 

Deși incepuse aventura cu el, Ava se 
mai întâlnea și cu alți bărbați. Frank pă- 
rea neajutorat. Nancy Sinatra, o cato- 
lică practicantă, refuza divorțul. Cum 
cei de la MGM se pricepeau să scoată 
bani din orice scandal pe care nu-l pu- 
teau înăbuși, s-au grăbit să o distribuie 
pe Ava Gardner intr-o ieftină melo- 
dramă conjugală — East Side, West Si- 
de (1949). A fost obligatá sá interpre- 
teze rolul usuraticei lipsitá de suflet 
care îl seduce pe bărbatul „soției mo- 
del“ jucate de Barbara Stanwyck. Să- 
tulá de atâta publicitate si aproape su- 
focată de insistenţele lui Frank, Ava de- 
clara: „Ar fi mai mult decât de prost 
gust să vorbim de căsătorie, odată ce 
Frank e însurat. Dar sunt sigură că el a 
pus practic capăt acestei căsnicii cu 
mult înainte de a mă întâlni“. 


Sg a ajuns la punctul culmi- 
nant în 1950, când s-a zvonit că Ava ar 
fi gravidă. Frank, despre care medicii 
au spus mai târziu că este maniaco-de- 
presiv, a încercat să se sinucidă - prima 
tentativă dintr-o lungă serie. A fost gă- 
sit de prieteni într-un ascensor din New 
York cu venele tăiate. Nemaiștiind ce să 
facă pentru a scăpa de el, Ava a plecat 
în Spania pentru filmul Pandora and 
bn una Dutchman (Albert Lewin, 

Ziaristii abia așteptau ca Frank să o 
urmeze. Și el chiar a făcut-o, dar ajuns 
acolo a constatat că Ava are o nouă pa- 
siune — corrida, dar și toreadorii! Ea a 
refuzat să confirme zvonurile privind le- 
gătura ei cu un chipeș toreador numit 
Mario. Tot așa cum n-a recunoscut nici 
că Frank i-a cumpărat un colier cu dia- 
mante de 10.000 dolari. „Doamne, 


Lana. S-au împăcat după o săptămână, 
la un miting pentru politicianul liberal 
Adlai Stevenson. 


Dar furtunoasele lor certuri nu erau 
decât partea vizibilă a icebergului. Ava 
îl ura și îl dispretuia pe Frank pentru 
prietenia sa cu matioții, si nu era ea ti- 
pul de om care să-și ascundă opiniile. 


Nu avea chef nici să-l asculte cum își 
plângea singur de milă când aducea 
vorba de cariera sa distrusă. Într-o 
seară Frank se lamenta că a cheltuit 8 
milioane dolari pentru „prieteni“ care 
acum l-au lăsat baltă. Ce a avut de 
spus Ava? „Rămâi tu aici să te plângi. 
Eu mă duc la culcare“. Ava achita toate 
cheltuielile casei, si tot ea i-a plătit că- 
lătoria lui Frank pentru a o însoți în 
Africa, unde filma în Mogambo (1953). 


„Frank era un amant grozav. 
Toate problemele noastre dispăreau în pat. 
Apoi începeam să ne certăm 
în drum spre baie“. 


Dumnezeule!" a exclamat ea furioasă. 
„Frank mi-a cumpărat șase sticle de 
Coca-Cola și niște gumă de mestecat.“ 
Rănit în amorul propriu de faptul că 
Ava nu-i dădea prea multă atenție, 
Frank s-a retras la Paris pentru a-și 
linge rănile „Toată lumea vorbește des- 
pre noi și spune că o să ne căsătorim, 
numai noi nu!“ Întors la New York, in- 
cearcă din nou să se sinucidă, de data 
aceasta cu somnifere. Dar în momentul 
când Ava revine din Europa, Frank se 
io sá o intámpine la aeroport. 

ei doi se aruncă într-un taxi si gonesc 
spre hotelul Waldorf Astoria — unde 
Frank refinuse apartamentul nuptial — 
uitánd pe aeroport cele 10 geamantane 
ale actriței. 

Joi, 2 noiembrie 1951, Nancy Sinatra 
se declară în sfârșit de acord cu divor- 
țul. Frank si Ava pleacă la Philadelphia, 
unde vor să se căsătorească. Dar ofite- 
rul stării civile refuză să-i cunune până 
după week-end, astfel că ei se întorc la 
New York. În acel sfârșit de săptămână 
s-au certat îngrozitor. Înturiat că Ava 
continua să se vadă și cu alți bărbați, 
Frank ia un revolver și trage în saltea; 
amândoi ameninţă cu sinuciderea; Ava 
aruncă inelul de logodnă cu diamant de 
la fereastra apartamentului situat la eta- 
jul 15. Luni, Frank anunța ziariștii că 
nici vorbă nu mai poate fi de cununie. 
Peste două zile, cei doi se căsătoreau. 

Acest „happy end“ n-a durat prea 
mult. După nuntă, Frank a devenit încă 
şi mai posesiv. Ava a ajuns si ea la fel 
de geloasă. Când el a apărut într-un 
concert la New York, Ava a zărit-o în 
public pe Marilyn Maxwell. Convinsă că 
Frank a reînnoit legătura cu fosta lui 
amantă, Ava i-a lăsat verigheta și un bi- 
let de adio si a fugit la reședința lor de 
la Palm Springs. Frank a pierdut veri- 
rai a cumpărat alta și a plecat în 

lifornia, așteptându-se să o găsească 
pe Ava singură și tristă. Dar ea o invi- 
tase pe vechea ei prietenă Lana Turner, 
pentru a petrece împreună o vacanţă. 
Unul dintre vecini, care trăgea cu ure- 
chea la ce se întâmpla în casa „bătăuși- 
lor Sinatra“, se plângea: „Era un adevă- 
rat război“. Frank a chemat poliția pen- 
tru a le da afară din casă pe Ava si pe 


Ava Gardner 


E. a fost însă singura persoană de 
la Hollywood care nu a râs de Frank în 
momentul în care acesta a mărturisit 
că-și dorește cu ardoare să interpreteze 
rolul Ge soldatul italo-american 
din filmul From Here to Eternity (1953), 
inspirat din romanul lui James Jone. 
Producătorul Harry Cohn l-a refuzat 
categoric: „Cred că ai luat-o razna. 
Este un rol pentru un actor, nu pentru 
un gurist“. Frank știa că nu e un actor, 
dar spunea: „Îl simt pe Maggio foarte 
apropiat“. Personajul nu numai că era 
de origine italiană, dar avea si durita- 
tea, și nesiguranța, și nestăpânita do- 
rință de a reuși care-l caracterizau pe 
Frank. Ava l-a sunat pe Cohn din Africa 
şi i-a pledat cauza: „Trebuie să-i dai ro- 
lul ăsta lui Frank. Dacă nu i-l dai, se si- 
nucide“. Si ea i-a plătit biletul de avion 
din Africa spre Hollywood, când Cohn 
a fost în sfârșit de acord să-i permită să 
dea o probă pentru rol. 

În Nașul (Francis Ford Coppola, 
1972) există un episod în care un cân- 
táret cam trecut, care are legături cu 
Mafia, primește un rol într-un film ame- 
rican după ce conducătorul studioului 
găsește dimineața în pat, alături de el, 
capul calului său de curse. Povestea 
provine din romanul lui Mario Puzo, 
care a preluat-o din zvonurile care cir- 
culau la Hollywood despre modul în 
care Frank Sinatra a obținut rolul lui 
Maggio în filmul lui Fred Zinneman, 
From Here to Eternity. Așa cum s-a in- 
támplat deseori în cazul lui Sinatra, 
zvonurile nu au fost niciodată confir- 
mate — dar nici dezminţite. Ştim doar 
că acest rol i-a adus lui Frank un Oscar 
pentru cel mai bun actor în rol secun- 
dar în 1953. A fost numită „cea mai 
strălucitoare revenire din istoria show- 
biz-ului“. 

Frank a avut o carierá in filme care 
nu erau musicaluri. Cele mai bune au 


(Continuare in pag 35) 
David MELVILLE 


21 


Pub de la publicit 


În numele pieţei 
libere 


upă ce s-au înfruntat în fel 
și chip pe terenul cinema- 
tografului, America şi Eu- 

ropa cad la invoialá. 
Sub imperativele acor- 
dului GATT (General 
reement for Tariffs and Taxes) Sta- 
tele Unite prin negociatorul lor Mike 
Cantor au pus mari probleme industriei 
cinematografice europene susținând că 


filmul nu poate fi sustras regulilor co- 
merciale trebuind să fie tratat ca orice 
altă marfă; așa cum, susținea Cantor, 
„America nu impune restricții celor 400 
de sorturi de brânzeturi franțuzești care 
sunt mai bune decât cele americane“. 
Franța s-a instituit atunci lider al cine- 
matografiilor EE desfășurând o 
vastă și concert campanie pentru a 
impune filmul ca excepție culturală în 


Marilyn Monroe — și dispărută, atinge 


cea mai înaltă cotă la box-office-ul publicitar 


cadrul GATT (vezi nr. 11/91; nr. 11/93), 
şi până la sfârșit a reușit. Atunci, la 
sfârșitul anului 1993, gloria a fost de 
partea Franţei, dar câștigul tot de par- 
tea Americii. Vă amintim că americanii 
au refuzat la rândul lor să te poli- 
tica restrictivă a cotelor privind difuza- 
rea de film în Europa, ceea ce ar fi dat 
o oarecare prioritate cinematografiilor 
naționale. În consecinţă, filmul de peste 
ocean, în toate ipostazele sale, a ocu- 
pa ene EE între ina J md 
ra țară in care procentu ifu- 
zá. filmului american a coborát la 
50% a fost Spania. Ca printr-o minune, 
în 1994, Statele Unite au incheiat un 
acord bilateral admițând ca în sălile de 
cinema hispanice la un film american 
să fie difuzate două filme spaniole. In- 
dustria filmului spaniol a beneficiat de 
acest statut înregistrând o creștere a 
producției naționale de film și tot în 
1994, un film spaniol, Belle epoque de 
Fernando Trueba, obținea Oscarul pen- 
tru cea mai bună producție străină. 
uatia părea că nu are ieșire. 

n ultima lună a anului trecut s-a pro- 
dus însă o surprinzătoare schimbare. 
poa Jack Valenti (75 ani, de peste 
50 ani președinte al Motion Picture As- 
sociation of America — MPAA, institu- 
ție cu puteri depline asupra difuzării fil- 
melor acasă și în străinătate), cel care a 
dirijat duelul cu filmul european, a des- 
cins la Paris cu prilejul tenarului, 
însoțit de un grup de producători exe- 
cutivi și regizori americani pentru a 
aduce omagiul lor Asociaţiei autorilor 
de film francez. (ARP). Președintele 
acesteia, Claude Lelouch, a fost în ulti- 
mii doi ani reprezentantul oficial al ci- 
nematografiei franceze în Statele Unite. 
La această intálnire Valenti a declarat: 
„Nimic nu mă bucură mai mult decât 
renaşterea filmului francez“, iar regizo- 
rul Taylor Hackford („Ofiţer și Gentle- 
man) aflat în suita sa, a ținut să 
enen 64 „Sprijinim propunerea euro- 
peană a cotelor si int să acor- 
dăm subsidii prin orice mijloace filmu- 
lui francez. Industria filmului american 
are nevoie să rară ve într-o stare pros- 
peră arta filmului în țara care a inven- 
tat-o“. 

Subsidiile se refereau și la sprijinul 
american în vederea dublării filmelor 
franceze în engleză. Acest deziderat al 
Centrului naţional al filmului francez 
s-a lovit până acum de un categoric re- 
fuz, deoarece un film dublat are șanse 
să ruleze in 25.000 de cinematografe 
americane, în vreme ce un film subtitrat 
ar putea avea acces în doar 250-300 
săli. Publicul american neputând fi se- 
dus cu adevărat decât în prima ipoteză. 
Până acum dorind să frâneze această 
posibilitate, M.P.A.A., ca si marile stu- 
diouri, optau pentru cumpărarea scena- 
riilor filmelor franceze de potenţial suc- 
ces, realizând după ele remake-uri (ca- 
zul lui Nikita) Acum, Lelouch a propus 
colegilor americani să sprijine și ideea 
sa de a crea un studio „mini-mini-ma- 
Jor" francez în Statele Unite care să-și 
proiecteze filmele într-un cinematograf 
propriu la New York. 

Toată această schimbare în privința 
difuzării filmului francez s-a produs 
concomitent cu prescrierea acordului 
GATT și înlocuirea sa cu un organism 
mai liberal, anume e mda Interna- 
tionalá a Comerțului ndial. Conexiu- 
nea se impune de la sine, dar ceea ce 
mi se pare de reținut este că nici una 
din țările dezvoltate nu-și permite să 
lase la voia întâmplării cinematograful 
național. Statul se implică prin forme 
directe sau indirecte ca apărător și sus- 
ținător al artei a șaptea. Este cred mo- 
mentul ca și la noi cinematografia să 
fie luată în seamă spre a nu o lăsa să 
se dizolve sub ochii noștri (anul trecut, 
șase producții iar pentru 1996 se preco- 
nizează maximum cinci, unele dintre 
acestea fiind realizate și cu capital pri- 
vat) în ciuda perseverentei și eforturilor 
cineaștilor. 


Luc Besson, dupi 
a realizat Leon în dubl 


Kevin Costner în 


Robin Hood — inabordabil; 


Ingrid Bergman in 
loana d'Arc, accesibilă 


s Steve McQueen mort, 
mai ieftin 
decât Belmondo viu 


celebrul thriller Nikita, 
ersiune, franceza și engleză 


Ea ultima Mostră venețiană mi-a apărut 
si mai evidentă obligaţia realizatorilor si ac- 
torilor de a susţine campania publicitară a 
filmului pe care tocmai l-au terminat, pe 
care îl însoțesc din festival în festival şi din 
premieră în premieră ca nişte vânzători am- 


bulanti (v. si „Nu contează ce film faci, ci - 


cum il vinzi“, nr. 11/95). Acest sindrom a 
căpătat în ultimii ani o formă organizată. 
De-a lungul timpului, atitudinea faţă de 
această obligaţie a variat: 


„Eu nu Sunt o starletă oarecare si nu am 
de ce să cedez presiunii mecanismului de pu- 
blicitate“. 

Frank Sinatra, 1966 


„Nu cred că a fost vreodată treaba actoru- 
lui să vândă filmul in care joacă. Găsesc 
această atitudine  demoralizantă. Dacă nu 
poate să facă față premierelor si să se ex- 
pună dezaprobării doamnelor mai în vârstă, 
nu văd de ce ar fi obligat să se ducă.“ 

Paul Newman; 1973 


„Doar n-o să mă aşez la picioarele publi- 
cului american spre a-l invita în sufletul meu. 
Sufletul meu este un loc privat. 


Marlon Brando, 1979. 


„Un film valorează cam 10.000 de cuvinte. 
Dacă vrei publicitate, nu poţi să stai pe 
scaun si s-o aştepţi să vină. Trebuie s-o pro- 
voci şi s-o lansezi câtre potenţialii specta- 
tori.“ 

Edy Williams, 1984 


„Au ţinut pe afiş Outlaw timp de cinci ani. 
Howard Hughes m-a obligat să-i fac publici- 
tate în fiecare zi, de cinci ori pe săptămână, 
timp de cinci ani!“ 

Jane Russell, 1985 


Ads de la advertising 


Filiera 
morților 


ot lecţia americană ne învaţă că nu te poți 

dezvolta în afara unei concurente. Termenul 

de comparaţie nu este doar necesar, ci și sti- 

mulativ întru ecționare. Același principiu 

concurential funcţionează și în acapararea 

pieţelor comerciale, ceea ce explică dezvolta- 
rea, uneori până la ultragiu, a publicităţii. Dar în prezent pe 
toate meridianele fără susținerea prin publicitate multe din 
actele de cultură n-ar exista. 

Prima silabă a cuvântului publicitate ca și cea a cuvântu- 
lui advertising la plural au devenit astfel un apelativ fami- 
liar. Pub nu defineşte doar reclama pentru lansarea unui 
produs sau altul, nu doar principala sursă de venituri a 
mass media în ansamblul ei, ci a ajuns să definească chiar 
o nouă formă de expresie vizuală. Este comunicarea unui 
mesaj cât mai lapidar și mai captivant, modalitate ce a sfâr- 
sit prin a influența chiar stilul și ritmul filmului de ficțiune. 
Asaltul publicitar audio-vizual la care suntem supuși per- 
manent urmărește necontenit să-și ascută agresivitatea. În 
căutarea de idei și efecte noi, creatorii de publicitate au 
descoperit și pus în funcțiune, în ultima vreme, o nouă 
mină de aur: „Filiera morţilor“. La zicalele cunoscute: „Banii 
se fac din bani“, „Cărţile se fac si din cărţi“, am putea 
adăuga și „Succesul se naște din succes“. 

Știm cu toţii că orice idee, atitudine sau modă puse în 
Circulaţie prin intermediul unui star capătă instantaneu o 
încărcătură magnetică, veritabilă. Vi-l mai amintiţi pe Kojak 
— Telly Savalas făcând reclamă pentru rom Baccardi si o 
vedeți pe Carole Bouquet slujind cu chipul ei parfumurile 
Chanel. Si câți alții... 

Noutatea este că publicitatea a început să recurgă si la fi- 
gurile cult de pe ecran, care continuă să-și exercite influ- 
enta încă multă vreme după ce cei ce le-au insufletit au tre- 
cut Styxul. Recent o mare companie de asigurări La Mon- 
diale și-a asumat gestiunea imaginii celor dispăruți pentru 
a lansa diferite produse. Dar legea dreptului de autor func- 
ționează și pentru cei trecuţi în neființă. Firma Mc Donald's 
a comandat o reclamă pentru a lansa un nou sandviș numit 
McWanted, solicitând un spot cu John Wayne. La Mondiale 
s-a gândit la Rio Bravo (1959), dar drepturile de autor în 
care el apărea alături de Angie Dickinson și Dean Martin 
erau colosale. Compania publicitară a propus atunci clien- 
tului câteva secunde din filmul She Wore a Yellow Ribbon, 
dar acolo Wayne apărea în scenele cavalcadei într-o mul- 
time de figuranti. Oricare dintre ei ar fi putut pretinde des- 
păgubiri dacă nu ar fi fost în prealabil incunostiintati și nu 
ar fi incuviinfat proiectul. Risc imposibil de asumat. Atunci 
s-a recurs tot la Rio Bravo, preluându-se pentru trei spoturi 
30 de secunde în care apărea doar John Wayne. Suma plă- 
titá în această situaţie pentru drepturile de autor a fost to- 
tusi un record: 70.000 de dolari. Tratativele au durat însă 
nouă luni. Pentru câteva secunde din filmele lui Woody Al- 
len reunite într-un spot,La Mondiale a plătit 25.000 dolari. 
Pentru lansarea ultimului Peugeot 30€ aceeași companie a 
recurs la serialul tv din anii '60-'70 (semipolitist-semispio- 
naj) interpretat de Roger Moore și Tony Curtis. Serialul a 
rulat in Franţa cu titlul Amicalement vâtre. Sloganul recla- 
mei a devenit „Amicalement votre Peugeot 306". Bineînțeles 
după ce ii vezi la volanul unui Peugeot fie el chiar si vechi 
nu dorești decât să te sui si tu la volanul noului automobil... 
Cine poate! A fost însă a doua variantă, prima apelând la 
Tarzan-Weissmůller. Dar pentru 30 de secunde ar fi trebuit 
plătite drepturile de autor pentru film, personaj, actor și 
imagine. Suma totală era inabordabilă. 

Așa a început competiția dintre vii și morți. Există însă 
totuși câţiva dispăruţi mai accesibili decât vedetele în viaţă. 
De pildă, câteva secunde cu Steve McQueen costă mai pu- 
fin decât un Belmondo în Pierrot nebunul pentru care com- 
pania s-a lovit la prima propunere și de opoziţia lui J.L.Go- 
dard. Ceva mai abordabile sunt personajele din filmele isto- 
rice vechi. De pildă, Ingrid Bergman în loana D'Arc al lui 
Victor Fleming (1948). In schimb, Robin Hood interpretat 
de Kevin Costner este absolut inabordabil. În topul topului 
de p acum rámáne Marilyn Monroe pentru care o sin- 
gurá aparitie de cáteva secunde se solicitá un drept de au- 
tor de 100.000 dolari. 

Un nou box-office a luat ființă amestecând viii și morţii 
pentru nemurirea publicității, dar si a idolilor celei de-a 
şaptea arte. 


Pagini realizate 
de Adina DARIAN 


23 


Dacă 


| d A 1 > 
C > 


> 


LANCOME 


publicitate nu e, 


film se face 
(aproape) degeaba 


ublicitatea e pentru film 

precum femeia pentru 

bărbat: îi dă preț ori il ni- 
micește. Chiar si atunci când „impreu- 
narea“ e armonioasă, există riscurile 
nașterii premature ori cu cine știe ce 
complicaţii. Mai cu seamă când copilul 
mult dorit e năbădăios tare, crește 
într-o zi ca alţii într-un an şi i se spune 
Succes. Riscurile ca operația să reu- 
șească, pruncul sucombând din mers îl 
determină pe distribuitorul cu fler să 
meșterească un planning... cinemato- 
grafic cât mai aproape de interesele 
sale. Financiare. „Dacă o reclamă nu 
vinde produsul, nu e creativă“, declară, 
fără drept de apel unul dintre monștrii 
sacri ai industriei publicitare, David 
Ogilvy. De aceea, cumpărătorul-vânză- 
tor de povești din celuloid e nevoit să-și 
atinteascá bine ochii spre ecran în 
vreme ce duce mâna la buzunar. 

Statutul de „produs“, haină cu mâ- 
neci cam scurte, poate domina în ochii 
împătimitului cjnefil valoarea artistică. 
Doar nu discutăm aici, ni se reproșează 
vehement, de un săpun ori de nu știu 
care nou detergent pentru vase! Ei 
bine, să citiți si să nu vá vină să credeţi: 
chiar și cel mai avizat spectator (ori 
mai ales el), trebuie convins să intre în 
sala de cinema. Ca s-o facă, îndeobște 
cumpără bilet. Ca să cumpere, alege. 
Chestiunea aceasta, a opțiunii, e deli- 
cată rău. Deoarece nu ne e totuna dacă 
spălăm cu „Ariel“ ori cu „Tide“, nu-i 
așa? 

Bref, de o campanie publicitară efi- 
cientă poate depinde succesul de casă 
al unui film. Se cuvine să cităm în pro- 
cesul de față doi termeni de speciali- 
tate, insuficient cunoscuţi în România 
si aplicaţi de nenumărate ori láutáreste. 
Priza după ureche. Primul este acela 


FILM MARKETING 

Chiar așa. Piaţa. O strategie ce tre- 
buie construită minuţios pentru a asista 
un film pe parcursul întregii sale vieți. 


24 


Elemente diverse, cum ar fi lansarea, 
vânzarea, reclama scrisă, filmul filmului 
etc. sunt gândite special pentru a invita 
publicul plătitor să vadă un film. Răb- 
dător, am ajuns la cel de-al doilea 
punct-cheie: 


THE TARGET AUDIENCE 


Păstrăm formularea engleză nu din 
vreun snobism alunecos, ci din nevoia 
de a limpezi nuanțele. Căci publicul 
este cu adevărat o ţintă. Capricios de 
schimbătoare. Cei care elaborează 
schemele promoţionale nu operează cu 
individualitáti. În genere, fin cont de 
vârstă, sexul și venitul potenţialilor 
spectatori. Statisticile arată că principa- 
lul segment de populație care frecven- 
tează cinematografele este format din 
tineri între 14 și 24 de ani. Adică, exact 
aceia care sunt cel mai la-ndemână de 
câștigat, dar și cel mai ușor de pierdut. 
Supuși modei, rebelii care o provoacă 
se plictisesc repede și nu au scrupule 
în a ataca ceea ce nu le place. Cu peste 
cincizeci de ani în urmă, Chaplin, ci- 
neast de geniu cu un înnăscut simț al 
afacerilor, remarca, de altfel, cu tristețe, 
frivolitatea publicului care astăzi hu- 
lește ce-a iubit ieri. Și invers. Cu un 
astfel de anturaj sperjur drept principal 
judecător, distribuitorului, secondat de 
producător (în unele ţări, si de regizo- 
rul filmului) nu-i rămâne, după intrarea 
în cușcă, decât o alternativă: ori îm- 
ne leii, ori e fácut praf si pul- 
bere. Cum cea de-a doua poziție nu e 
deloc confortabilă, va trebui creeze 
o imagine a filmului pe măsura ambitii- 
lor sale. În acest scop, primul mijloc, 
iertat ca toate câte urmează, este 


LOCALIZAREA FILMULUI 


Contrar aparențelor, aceasta se referă 
nu la o coordonată spaţială, ci la gen. 
Publicul va alege cutare sau cutare pe- 
liculă și datorită faptului că știe exact 
că va vedea un horror erotic, un poli- 
cier ori music-hall. În majoritatea cazu- 
rilor, e relativ simplu să precizezi genul 


unui film. Situaţia se complică în mo- 
mentul în care ne confruntăm cu inter- 
ferența de genuri. K 

Un film ca „Cyrano de Bergerac“, de 
pildă, cu o largă audienţă în Franța da- 
torită actorilor foarte populari și su- 
biectului arhicunoscut, a necesitat o 
campanie publicitară sensibil diferită în 
celelalte teritorii unde a fost vândut. 

Complicatiile intervin atunci când un 
film nu e pur comercial, si nici nu 
pome fi catalogat drept un film de artă. 

multe ori, producătorul și distribui- 
torul încep campania publicitară chiar 
din perioada de pre-productie. Folosesc 
argumente puternice ce pot incita 
atenţia: ingredientele picante ale poveș- 
tii, câteva nume de actori din distribu- 
tie, filmografia regizorului, în situația în 
care acesta e popular. 

Fie că e vorba de un film cu un „sex“ 
bine precizat, fie de un androgin, distri- 
buitorii iau în considerare următoarele 
„detalii“ ce vor întregi rețeta strategiei 
lor publicitare: 


STARURILE 


Prezenţa pe generic a unor nume 
prestigioase nu e neapărat o garanție a 
succesului de casă. Dar are mari șanse 
să fie, dacă e speculată inteligent. Un 
Kevin Costner sau o Sharon Stone vor 
face întotdeauna coadă la bilete, in Sta- 
tele Unite sau aiurea. Până și starurile 
autohtone sunt uneori depășite de situ- 
atie în propriile ţări, publicul grábin- 
du-se la un action-movie cu Sylvester 
Stallone mai rabă decât să vadă un 
film cu Jeremy Irons sau Juliette Bino- 
che. Nu e mai puțin important amănun- 
tul că filme care nu vehiculează actori 
din prima linie reuşesc să spargă toate 
convențiile box-office-ului. 

Astfel, succesul imens al unor filme 
ca, Delicatessen , sau al celor semnate 
de Quentin Tarantino a demonstrat că 
se poate câștiga o popularitate consi- 
Gebai și în absenţa unui „cast“ cele- 

ru. 


PRINCIPALII REALIZATORI 


În Europa, regizorul, scenaristul şi 
operatorul sunt adesea persoane cu 
mare „trecere“ la zei. Ca și în cazul sta- 
rurilor, e preferabil ca regizorul să înso- 
țească efectiv filmul, fiind prezent la 
premieră, acordând interviuri ș.a. Car- 
los Saura, Pedro Almodovar și Wim 
Wenders sunt adevărate „cárlige“ pen- 
tru audiența europeană, prezențe cha- 
ratan pentru presă și public, deopo- 

vá. 


Jeremy Irons 


EXPLOATAREA GENULUI 
ȘI SCENARIUL 


Dificil de precizat care sunt retetele 
cele mai puţin riscante. Ecranizările sau 
așa-numitele „sequels“, continuările 
unor producţii ce au confirmat deja 
merg, de obicei, la sigur. O evaluare ra- 
pidă a genurilor arată că un box-office 
excelent au comediile. Distribuitorii 
sunt serioși, deci își păstrează simțul 
umorului: râsul e o formulă magică ce, 
de la fraţii Marx, Buster Keaton și 
Charlot încoace nu dă greș niciodată. 


PREMIILE 


Recunoașterea internaţională a valorii 
unui film poate constitui un argument 
publicitar. Participarea la festivaluri de 
gen e o carte de vizită ce va deschide 
multora apetitul de a viziona filmul res- 
pectiv. «Lista lui ", „Forrest 

ï, laureate cu Oscar, . Fic- 
tio, multipremiat la Cannes (lista 
poate continua) au trezit interesul mul- 
tor categorii de spectatori în întreaga 
lume. Cu toate că cealaltă parte a lumii 
nu e la fel de rotundă. Robert Altman 
se arăta foarte circumspect în privința 
„ajutorului“ comercial pe care i l-ar pu- 
tea oferi pranu pentru regie obținut la 
Cannes, în urmă cu câţiva ani. Nu de 
Europa îi era teamă, ci de indiferența 
americană. Din nefericire, avea drep- 
tate. 


BOX OFFICE-ul 


Performanţele unui film în alte ţări 
constituie, susținute în campaniile pu- 
blicitare mass-media, un element con- 
venabil de exploatat. Oricât de relevant 
ar fi însă numărul de spectatori înregis- 
trat, nu va fi nicidecum suficient pentru 
a umple cinematografele. 

Aruncând o privire fugară asupra me- 
todelor publicitare utilizate în România, 
situația ni se va părea, pe bună drep- 
tate, cam albastră. Dacă peliculele im- 

rtante se bucură de campanii mai de 

ne-ajută, cele românești suferă un 
tratament plin de indiferență. Faptul că 
aceste producții repară un eent 
scăzut nu scuză sărăcăcioasa publici- 
tate care li se face. Mai e nevoie să pre- 
cizăm că filme ca A doua cădere a 
Constantinopolului ` sau Paradisul în 
direct au beneficiat de o ariuență de 
public mult mai ridicată decât alte ti- 
Hurt românești în special datorită unui 
advertising imaginativ? 


„Nu-i spuneţi 


maică-mii că lucrez 
în publicitate — 
ea îşi închipuie 
că sunt pianist 
într-un bordel“ 


ilnic asasinată de „Ad'-u- 

rile pe diverse căi (TV, ra- 

dio, ziare etc.), societatea 
sfârşitului de veac e, în majoritatea ca- 
zurilor, departe de a-și iubi călăii. Chiar 
dacă fenomenul de hipnoză colectivă 
există. Nu ne plac ochii sarpelui. Dar 
ne atrag. Biete victime inocente, nu ne 
dăm seama că aproape nimic altceva 
nu se adresează atât de acut tuturor 
simţurilor noastre. În plus, nu-i așa că 
vă îndrăgostiți ușor de oamenii care vă 
fac să rádeti? 

Cineva spunea că „publicitatea este 
cel mai amuzant lucru pe care-l poți 
face cu hainele pe tine“, stârnind ilari- 
tate și îngrijorare deopotrivă. Remarcă 
surprinzătoare, dar plină de adevăr. Si 
cum tot ceea ce se află înaintea lui 
„dar“ e, vorba americanului, „bullshit“, 
nu ne rămâne altceva de făcut decât să 
admitem că acest domeniu -ce ne 
manipulează cotidian cele mai intime 
dorințe este guvernat de legile unor 
„copii mari“. Care se distrează de 
mama focului. Numai că există o dife- 
rență substanțială între joacă și joc. 
Deşi operează de nenumărate ori cu in- 
strumentele celei dintâi, publicitatea ră- 
mâne mai degrabă un joc. Si încă „pe 
bune“! 

În primul rând, pe bani. Una dintre 
cele mai concise definiţii ale publicității 
a fost scrisă de Jeremy Bullmore, 
cândva mai-marele „tribului“ uneia din- 
tre agenţiile „de top“, J. Walter 
Thompson: „un mod de comunicare 
pentru care plătești ca să informezi/in- 
fluențezi unul sau mai mulți indivizi“. 
Sec, limpede si relativ cuprinzător. Pu- 
tem să folosim majusculele. Pentru ca 
publicitatea să se facă, trebuie ca ci- 
neva să dea și altcineva să primească... 


BANI 


Un interviu cu directorul nu știu cărui 
departament al concernului „Procter 
and Gamble“ sau un articol într-o re- 
vistă, descriind cutare ori cutare pro- 
dus, nu vor fi în vecii vecilor publici- 
tate. Mai precis, vor fi liberă promoție, 
dar nu publicitate. Toată lumea are 
ceva de plătit: de la client la agenție, de 
la producătorul TV la tipografie. Re- 
zultă o... 


„COMUNICARE 


perfectă. Deoarece, așa cum am po- 
menit ceva mai înainte, principala me- 
nire a reclamei este să transmită un 
mesaj. Unde mesaj nu e, de comuni- 
care nici nu poate fi vorba. Odată 
ajunși aici, se cade să spunem câte 
ceva despre: 


INTENTIONALITATE 


Sclipitor, Oscar Wilde! Nicăieri altun- 
deva celebra sa butadă, cum că „iadul e 
pavat cu bune intenții“, nu se aplică așa 
de bine ca în publicitate. Ca în orice le- 
gătură amoroasă, n-ajunge să vrei. Tre- 
buie să te și vrea. El, stăpânul, consu- 
matorul. Aşadar, făcătorule de reclame, 
indiferent de mijloace, 


INFORMEAZĂ ȘI/ORI INFLUENȚEAZĂ 


„Divide et impera“ e un slogan (ia- 
cá-tá, ce rădăcini are moderna re- 
clamă). Publicitatea, dimpotrivă, adună. 
Strânge. Campaniile publicitare înghit 


prea multi bani pentru ca cineva să-și 
permită o adresare elitistă. Chiar și re- 
clamele ce uzează de subtilitate rămân, 
„in fond si la urma urmei“, foarte lim- 
pezi. 

Atâta vreme cât creatorii de publici- 
tate sunt „legali, decenti, onesti si de 
încredere“, lucrurile par a merge ca 
unse. Numai că publicul trebuie educat. 
Altfel, își va face zadarnic sânge rău în- 
cercând să găsească un televizor SAM- 
SUNG gonflabil, pe care să-l poată fâ- 
tái, după pofta sufletului, din bucătărie 
în sufragerie. Ca demersul publicitar sa 
funcționeze, e nevoie de atenție. Cea a 
consumatorului e un periculos teren 


Cele zece reguli 


COCO 


L'ESPRIT DE 


minat. Dacă nu crede, nu va cumpăra. 
Agenţia pierde clientul, clientul irosește 
avere. Şi toată lumea e profund 
nefericită. 


de aur ale firmei 


de advertising Saatchi and Saatchi 


e Reușim când clienţii noștri reușesc e Succesul naște succes, deci 
gândiţi ca un Tnvingator e Accentuati 


tá e Numai cel mai bun nu 


e îndeajuns de bun e 


rtea pozitivă EA Jucati în for- 
vitați lucrurile 


care se văd cu ochiul liber e Încercați să cunoasteti bine piața, pen- 


tru că a cunoaște înseamnă putere e Conce 


i o strategie pe o sin- 


gură idee de bază e 30 de secunde de publicitate ale companiei 
noastre trebuie să fie mai convingătoare decât 60 de secunde ale 
companiilor concurente e Nimic nu e imposibil e Indrázniti. 


Mulţumim agenţiei de publicitate BATES CENTRADE SAATCHI and 
SAATCHI pentru informaţiile furnizate 


8 Paul Newman a acceptat anul trecut sá laude 
calitățile sápunului „Lux“ într-un clip publicitar 


F. 


f 


CHANEL 


Deşi interesante, nu ne vom lega în 
cele ce urmează nici de planificarea 
medie, nici de a bugetelor sau de cea 
managerială. Ci vom încerca så punem 
sare și piper în bucate, scriind despre 


CREAȚIE 


Nici foarte-foarte pură, nici prea-prea 
simplă. Să zicem că am pus la punct 
strategia de marketing, am hotărât cui 
ne adresăm și de ce. Așa-numitul 
„creative brief“ (un rezumat de intenții, 
adică cine e clientul, care e produsul și 
ce vrea el) a fost pasat artamentului 
de Creaţie al agenţiei. Cum o să se 
transforme el în reclamă? Asta e o în- 
trebare de 154.000 de dolari! Zile sau 
săptămâni, copywriter-ul (să-i zicem, 
fără a insista de astă-dată, „responsabi- 
lul cu textele”) e nevoit să cerceteze 
„Cu ce se mănâncă“ respectivul produs. 
Asta mai înainte de a-şi consuma cer- 
neala pe vorbe. David Ogilvy, de pildă, 
susține că a petrecut mai mult de trei 
săptămâni cu nasul în cartea tehnică a 
Roll-Royce-ului, pentru a „scoate“ din 
ea un slogan inspirat: „La șaizeci de 
mile pe oră, singurul zgomot care se 
aude e de la ceasul electronic“. Silen- 
țioasă mașină, nu? 

Povestea cu 99% transpiratie nu Une 
însă dacă n-ai inspiraţie. Un alt 
copywriter binecunoscut, Terry Love- 
lock, s-a chinuit ore întregi să inventeze 
un „headline“ pentru „Heineken“. N-a 
ieşit si pace! Nu se știe ce a visat, cert 
este că s-a trezit noaptea la ora trei și a 
așternut pe hârtie aceste cuvinte, deve- 
nite celebre: „Heineken revigorează 
zone în care alte beri nu pot să 
ajungă“. Când vezi aceste cuvinte dea- 
supra unor desene reprezentând o larvă 
care, datorită unei halbe de bere se 
transformă în fluture multicolor ori o 
mustață pleoștită, supusă aceluiași „tra- 
tament“, brusc devenită țeapănă si in- 
covrigată ca a lui Salvador Dali, parcă 
ti se face sete! Lesne de observat, scris 
cu majuscule, disparat, pentru că ur- 
mează o enumerare de calităţi pe care 
creația le pretinde, simțul umorului e 
absolut necesar în realizarea de re- 
clame. Trebuie însă parcelat cu grijă și 
servit cu lingurița. Nu poți mânca în loc 
de felul întâi cozonac. 

„Când te afli pe locul 2, trebuie să te 
străduiești mai tare. Ori te lași de me- 
serie". Pe primul loc era... AVIS. Intere- 
sant de remarcat faptul că teritoriul cu 
cea mai mare pondere de reclame nos- 
time pe metru pătrat este Marea Brita- 
nie. E aproape imposibil de imaginat un 
spot TV care-să cucerească premii fără 
a fi haios! De la umor la 


(Continuare în pag. 26) 


Pagini realizate 
de loana ELIAD 


25 


unu 


Biga: 


KE Sharon Stone, 
protagonista 


i spot 


s Luna 


Au creat reclame: 


FRANCIS FORD COPPOLA pentru Fuji 
SERGIO LEONE pentru Renault 

RICHARD LESTER pentru Canada Dry 
DAVID LYNCH pentru Yves Saint Laurent și Giorgio Armani 
STEVEN SPIELBERG pentru Coca Cola 
FEDERICO FELLINI pentru Banco di Roma (cu Fernando 
Rey) 


A ntr-o posibilă retrospectivă a 


unui centenar de film publicitar, 

evoluția acestui gen ar fi jalonată 

de minune cu două coperţi em- 

blematice de inceput/sfársit: pe- 

licula fraților Lumière despre 
cramele Moët Chandon și clipul sofisti- 
cat despre modistul japonez Yamamoto 
semnat de Wim Wenders. Mai mult de 
nouăzeci de ani de existenţă ai cinema- 
tografului promoţional se pot ilustra cu 
nume faimoase de cineaști: Federico 
Fellini, Martin Scorsese, Roman Polan- 
ski, David Lynch, Bigas Luna, Alan Par- 
ker etc. Deși a rezistat multă vreme 
ofertelor, Woody Allen a acceptat și el, 
până la urmă, să regizeze reclame. 
Care sunt motivele care-i fac pe acești 
pei de marcă să lucreze în publici- 
tate 


O şcoală rapidă 


Cei mai multi declară că sunt atrași 
de șansa de a lucra cu cel mai nou tip 
de peliculă și de aparate, de a avea ac- 
ces la tehnica de ultimă oră. „E o 
școală foarte bună pentru noi, cei care 
suntem obișnuiți să povestim cu alte 
elemente și în alt tempo“ declara regi- 
zoarea spaniolă Pilar Miró. Spotul tre- 
buie să fie rotund, să aibă expresie la- 
pidară și fiecare cadru minuţios elabo- 
rat. Imaginile frapante din clipurile pu- 
blicitare fac deseori apel la o vastă cul- 
tură plastică și includ trimiteri culturale. 

Regizorii care își încep activitatea ci- 
nematograficá în acest domeniu dove- 
desc atunci când trec la filmul de 
lung-metraj, calități precum laconismul, 
puterea de sintetizare, talent de a crea 
imagini de mare impact vizual. Un 
exemplu celebru este Ridley Scott 
E Runner) care, ca si fratele său, 

ony (Top Gun) sau Adrian Lyne 
(Nouă să âni și jumătate) s-au năs- 
cut ca cineaști cu ajutorul publicității. 
Cei. numiţi fac parte dintr-o generație 
de regizor britanici pe care Ridley Scott 
o descrie astfel: „Nici unul dintre noi 
nu a apărut de la BBC sau din teatru, ci 
din reclame. Cu toții am avut posibilita- 
tea de a ne antrena făcând anunțuri 
pentru a ne stabili mai târziu în cinema. 
Și, ciudat, cred că ne-a folosit tuturor 
că am supraviețuit așa. Cred că asta se 
datorează faptului că în publicitate în- 
veţi repeziciunea, înveți un pic din 
toate, iei pulsul lucrurilor si eviti să te 
închizi într-un clopot de cristal. Eu da- 
torez publicității viziunea mea asupra 
lumii, concepția mea de viață. Sunt ob- 
sedat de frumusețe". 

Ridley Scott posedă acum trei com- 
panii publicitare (la Paris, Londra si 
Los Angeles) și are la activ sute de cli- 
puri, dintre care unele câștigătoare de 
premii în festivaluri internaționale. Prin- 
tre ele se numără unele comandate de 
Pepsi Cola, Chanel, Opel sau Apple 
Computer. Banii încasați pentru publi- 
citate sunt investiţi nu arareori în fil- 
mele de ficțiune, ceea ce pledează, o 
dată în plus, pentru prezența marilor ci- 
neaști în acest domeniu. : 


Money, money 


Nu toți regizorii își justifică trecerea 
la cinematograful de reclamă prin 
atracția exercitată de un alt limbaj sau 
de a lucra cu tehnologia de várf. Unii 

o sinceritate deconcertantă, 
ca Roman Polanski care recunoaște că 


STEPHEN FREARS pentru Coca Cola Diet 

BIGAS LUNA pentru Caja de Barcelona, Hellman's Freixenet 
(cu Sharon Stone si Antonio Banderas) 

ROMAN POLANSKI pentru Vanity Fair, Chanel 

ROB REINER pentru Coca Cola 


SPIKE LEE pentru Levi's 


Esentá de cinema 


nu rezistá la tentatia banilor cástigati 
mai usor si mai repede decát in cinema. 
„Când colegii mei vorbesc de „căutări 
creatoare“ si de „posibilitatea de a ex- 
perimenta tehnic“ mint cu stângăcie. 
Dacă accepti să faci publicitate, ca 
mine, este pentru că se câștigă o gră- 
madă de bani într-un timp foarte scurt“. 
Cineastul care a regizat spoturi pentru 
ediția italiană a revistei Marie Claire si, 
mai nou, pentru colonia Chanel 
„Egoiste“ recunoaște că, nemaiputând 
să găsească finanțare pentru un film de 
ficțiune în fiecare an, lucrează în publi- 
citate, „pentru a nu se atrofia“ dar mai 
ales pentru money. Diferențele de câș- 
tig între cele două domenii se adâncesc 
sever. În timp ce pentru un spot filmat 


FERNANDO TRUEBA pentru Ministerul Economiei din Spania 
MARTIN SCORSESE pentru Giorgio Armani X 
ROGER CORMAN pentru Greenpeace 

WIM WENDERS pentru Kenji Yamamoto 


„Nu-i spuneți maicá-mi“... 
(Urmare din pag. 25) 


SOC 


nu e decât un pas. Câteodată. A pro- 
voca teamă e o metodă folosită însă cu 
întemeiată precauție. Să spui: „Asta nu 
se întâmplă altcuiva, asta ti se poate in- 
tâmpla chiar ţie“, în vreme ce descrii un 
accident de mașină din punctul de ve- 
dere al șoferului care zboară prin par- 
briz direct pe masa de operație, com- 
portă, trebuie s-o recunoaştem, riscuri 
considerabile. Comandat de Consiliul 
Educaţiei și Sănătății din Londra, un in- 
genios anunț „contraceptiv“ pentru 
presa scrisă a fost creat de Saatchi and 
Saatchi: pe un fond negru — două pe- 
rechi de tălpi albe. El și Ea, înaintea ac- 
tului sexual. Ea: „Sper c-o să fie atent“. 
El: „Sper că a luat anticonceptionale“. 
Punct ochit, punct lovit, cu toate că 
această companie nu și-ar fi atins in in- 
tregime scopul dacă nu era însoțită de 
un text „body copy“ la fel de inteligent. 


EMOTIA 


nu este, slavă Creatorului, doar nega- 
tivă. În realitate, în proporție de peste 
70% reclamele se bazează pe ceea ce, 
în termeni „tehnici“, se numește „fac- 
tors/ah”'. Există tot felul de „ah“-uri: la 
dentist, la cinema, la o expoziție, la 
concert, la biserică, la nuntă, la mare... 
Intensitatea lor, „ce“ și „cum“, depind 
de loc, spațiu, timp și persoană. Chiar 
dacă (aparent) ni le explicăm diferit, 
avem totuși, o grămadă de emoții in co- 


cam in cinci zile un regizor primește 
cel puţin 100 000 dolari, pentru un lung 
metraj la care lucrează uneori mai mult 
de un an poate câștiga doar aproape de 
zece ori mai mult. 

Banii i-au atras multi cineasti 
americani din prima linie să ia parte la 
campaniile publicitare ale firmei care 
pláteste cel mai bine, Coca Cola. Com- 
pania Creative Artists Agency (condusă 
páná nu de mult de puternicul Michael 
Ovitz) care negociază interesele a peste 
o sută de actori și regizori a semnat cu 
aceasta un contract uriaș pe termen 
lung pentru promoționarea celui mai 
american dintre produse. Richard Don- 
ner, Steven Spielberg sau Rob Reiner 
sunt numai câţiva dintre cei care au fă- 
cut clipuri care laudă calitățile eferves- 
centei băuturi. Nu e de mirare că atunci 
când apar pe ecranul televizorului 
aceste filmuleţe acaparează brusc aten- 
ţia celor aflați prin casă care fredo- 
nează apoi „always Coca Cola“. 


Dana DUMA 


Martin Scorsese filmând 
un spot pentru Armani 


mun: nostalgia, tandretea, duioșia, in- 
grijorarea, nerăbdarea ș.a. „Gâdilarea“ 
sentimentelor dă rareori greș. Cu toate 
că anumite produse necesită o... 


„DEMONSTRAŢIE 


Acesta este primul instrument 
concret și tehnic din trusa creativă a 
celor care fac publicitate. Nu e comod 
si nu-ți prea lasă loc să te desfásori in 
imaginație. Arta, atât cât poate fi vorba 
despre ea, constă în a face atractivă in- 
een pen plicticoase. 

Profund controversată, adesea con- 
testată ori pricină de scandal public, 


COMPARATIA 


a înregistrat numeroase si notabile 
succese. Partial cunoscută si la noi, 
„Provocarea Pepsi“, pornește, în 
nere, de la testarea gustului a două ră- 
coritoare, adversarul favorit fiind CO- 
CA-COLA. N-o fi deontologic, dar 
spectatorilor — oameni suntem! — le 
plac la nebunie bătăliile. Și subcon- 
știentul lucrează: preferă gustul victo- 
riei! Si ei, și aceia care creează publici- 
tate. 

Industrie prosperă, presupunând — 
ca și cea cinematografică — bani și ta- 
lent, advertising-ul are un star-sistem 
închis. 

Cu toate acestea, când Jacques Se- 
guela, omul care a condus campania 
prezidențială a lui Mitterand, a scris 
prima sa carte, a intitulat-o așa cum ti- 
Uu! acestui articol o arată. Dulce-amar. 

Ce-i drept, dacă nu-ți place căldura, 
degeaba te omori după gătit: până la 
urmă tot ieși din bucătărie... 


Vă răspunde: 


Sanda Vornicescu, București; Con- 
stantin Nicolae, București: 


Dacă este întrebată despre părinții ei, 


REBECCA DE MORNAY răspunde: 


„Singura persoană care contează pen- 
tru mine este mama. Tata a dispărut 
din viața mea când aveam 17 ani. M-a 
violat — abia după câţiva ani am avut 
curajul să vorbesc despre asta — și a 
părăsit-o pe mama pentru o femeie mai 
în vârstă, dar mai bogată. Este un tică- 
los și nu vreau să-i pronunt nici măcar 
numele“. De Mornay s-a ținut de cu- 
vânt. Tatăl ei a negat întotdeauna acu- 
zaţiile ce i le-a adus si a incercat de cá- 
teva ori să ia legătura cu ea. In zadar 
De la cinci ani, Rebecca și-a trăit copi- 
lăria străbătând lumea (tată! ei fiind di- 
plomat): Europa, Turcia, Jamaica, Ber- 
mude; liceul l-a terminat într-un oraș 
din Alpii Austrieci. A călătorit și după 
aceea, până la 23 de ani viața ei fiind o 


continuă trecere dintr-un avion în altul. 
„Nu eram nicăieri „Acasă“. Locuiam în 
apartamente închiriate, camere de ho- 
tel, e drept luxoase, dar fără personali- 
tate. Am câștigat ceva totuși: vorbesc 
nemțește ca la Berlin si franțuzește ca 
la Paris. $i, nu vreau sá mě laud, dar 
mă descurc în arabă, atât cât să pot citi 
Coranul“. În 1980, ea se întoarce în 
Statele Unite. „Nu ştiam ce voi face. 
Mama a avansat o idee: «Ce-ar fi să în- 
cerci să fii actritá».“ A început vânătoa- 
rea după o audiție, după un rol cât de 
mic. Norocul i-a surâs în 1983 când atât 
ea cât și un tânăr pe nume Tom Cruise, 
se lansau în Risky Business. Se vor în- 
drăgosti și idila lor va dura doi ani şi 
jumátate. Intrebatá de ce s-au despărțit, 
Rebecca spunea: „Relația noastră deve- 
nise un fei de cocteil exploziv. Şi asta 
mai ales dn cauza rivalitátii artistice. A 
fost prima mea greşeală A doua a fost 
căsătoria — im 1989 — cu scenaristul 
Bruce Wagner pe care -am cunoscut la 


festivalul. de la Cannes (unde De Mor- 
nay venise sá prezinte filmul britanic 
Dealers). Ne-am iubit, e drept (au fost 
căsătoriti doar zece luni) dar viata 
noastra semăna cu ochiui din mijlocul 
taifunului. Nu puteai sti niciodată cum 
se va termina. Am jurat că niciodată nu 
mă voi mai îndrăgosti de o persoană 
din show business“. Din cele 15 filme în 
care a jucat, se pot reține: Sluggers 
Wife (1985), The Trip to Bountiful 
(1985), And God Created Woman 
(1987), Runaway Train (1985), Cu mäi, 
nile pe leagán (1993), si un miniserial 
tv, O femeie incomodă, partener Jason 
Robards, difuzat și de televiziunea 
noastră. La 33 de ani, Rebecca locu- 
iește singură, într-o casă mare și puţin 
mobilată. „Ca orice femeie care nu este 
căsătorită, nu sunt hotărâtă cum să-mi 
aranjez interiorul. Poate că am să intál- 
nesc un bărbât care nu va avea aceleași 
gusturi ca ale mele... Poate că una din 
camere va fi camera copilului, dar nu 
știu care. Imi sunt suficiente deocam- 
dată, o cameră și o bucătărie. Am două 
pisici şi un câine care se înțeleg foarte 
bine. Ce mă sperie cel mai tare? Cred 
că singurătatea. Dar tot atât mă tem și 
de viața în doi“. 


Serena Popovici, București; Marilu 
Brădescu, Bucureşti; lleana-Tana 
Orosz, Cluj: 


În 1995, orice interviu luat lui 


GEORGE CLOONEY începea inva- 
riabil cu întrebarea: „What's up Doc?" 
(Ce mai e nou doctore?). Și asta dato- 
rită imensului succes de care s-a bucu- 
rat serialul tv ER (Emergency—Spitalul 
de urgenţă), succes datorat în primul 
rând acestui actor de 33 de ani, inter- 
pretul lui Doug Ross, medic pediatru 
sufletist, dar si un Casanova distrugător 
de inimi (nu numai ale asistentelor). 
Spitalul de urgenţă este cel de-al optu- 
lea serial tv în care joacă George Cloo- 
ney. „Asta în zece ani, ceea ce îi face 
pe cei din echipa lui ER să mă pri- 
vească puțin compătimitor și să încerce 
să fie extrem de dráguti cu mine. 
Mi-am promis că, orice s-ar întâmpla, 
n-am să părăsesc pentru nici un motiv 
serialul. Doar dacă nu mă vor da ei 
afară cumva“. Ceea ce este puțin pro- 
babil, după testele de audienţă organi- 
zate de Warner Bros. și Amblin Produc- 
tions (casa de producție aparţinând lui 
Steven Spielberg). Tatăl lui George, 
Nick Clooney a fost în anii '60 unul din 
cei mai cunoscuți realizatori de emi- 
siuni de varietăți din Cincinnati, de 
multe ori George şi Ada, sora lui cea 
mică, apărând pe micul ecran, dansând, 


cântând și spunând tot felul de glume. 
„Sigur, acum știu că ceea ce făcea tatăl 
meu era minunat. Dar pentru mine, cel 
de atunci, era foarte neplăcut ca de 
exemplu, mergând la circ, să nu pot ve- 
dea clownii pentru că o sumedenie de 
puști se inghesuiau să ceară un auto- 
graf tatălui meu. Şi-mi spuneam: «N-o 
să fiu niciodată celebru. E ceva oribil». 
Astăzi nu mai sunt de aceeași părere. 
Găsesc chiar că e destul de plăcut“. 
După ce a absolvit cursurile lui Nort- 
hern Kentucky University, în 1982, vărul 
său, actorul Miguel Ferrer (văzut la noi 
în Twin Peaks) La invitat să interpre- 
teze un rol secundar în And They're 
Off. „Mi-a plăcut așa de mult încât am 
hotărât să... recidivez. Când m-a auzit, 
tata mi-a spus: «George, ai înnebunit. 
Sunt 50 000 de tineri ca tine care bat la 
ușile studiourilor. Ce te face să crezi că 
tu vei fi unul din cei puţini care vor 
reuși?» A plecat de acasă cu 400 de 
dolari în buzunar și la volanul unei ma- 
șini prăpădite poreclită — în râs — 
„The Danger Car“ pentru că nu atingea 
mai mult de 60 km/h. Primul serial tv în 
care a jucat a fost E/R — (1984—1985) 
unde interpreta pentru prima oară un 
medic. Au urmat: The Facts of Life 
(1985—86): „N-am jucat decât în șase 
episoade, şi cu cât serialul se lungea, 
cu atât eu jucam mai prost“; Roseanne 
(88—'89); Sunset Beat (1990): „Este re- 
cordul meu. A fost doar un singur epi- 
sod în care ziua eram polițist, iar noap- 
tea — rocker, nu mă credeți, dar așa 
este“; Bodles of Evidence (1992); Sis- 
ters (1994): „Plăcerea cea mai mare a 
fost că am avut-o parteneră pe Sela 
Ward, pe care o admirasem în Fugarul. 
Păstrez niște amintiri minunate despre 
scenele de dragoste pe care le-am in- 
terpretat noi doi“; ER (1994): „Când am 
spus că mă prezint la probe, un prieten 
m-a sfătuit: La Warner Bros., dacă știi 
cum să intri pe ușă, rolul este al tău. 
Nu știu dacă am dat bine intrând pe 
ușă, dar rolul l-am căpătat.“ George 
Clooney este logodit cu actrița Kim- 
berly Russell. Locuiește într-un aparta- 
ment zugrăvit în alb strălucitor, cu 
stampe japoneze pe pereți și ferestrele 
pictate. Cel mai bun prieten al lui este 
Max, un purceluș dolofan care poartă 
zgardă și doarme într-un coteț de 
câine. Pasiunea lui George: automobi- 
lele. Are, deocamdată, un Oldsmobile 
1960, un Porsche si un Jeep pe care-i 
folosește doar o dată pe an când 
pleacă la o cabană în munți, cu câțiva 
prieteni. In weekend-uri este nelipsit de 
pe terenul de golf. 


Doina STĂNESCU 
27 


leri, săracă și necunoscută, 
exercita cea mai veche mese- 
rie din lume. Brusc, într-o 
noapte, devine celebră și... 
bogată. A fost de-ajuns nu o 
melodie, ca-n cântec, ci patru 
minute pentru ca viața unei 
prostituate din Hollywood să 
devină un soi de remake la 
Pretty Woman. Pentru Estelle 
Marie Thompson, zisă Divine, 
24 de ani, doi copii, divorțată, 
viața a luat o cu totul altă tur- 
nură după scandalul provocat 
de actorul britanic Hugh 


Grant (vezi nr. 7/95). Între 
timp, ecourile s-au mai stins, 
Hugh și-a făcut, spășit, mea 
culpa în fața camerelor de te- 
leviziune, Liz Hurley — iubita 
lui — l-a iertat, pentru ei viața 
merge înainte. Să vedem cum 
merge ea pentru Divine (a nu 
se confunda cu Divina). 
Impetuoasa negresă este 
hotárátá sá-si „fructifice“ la 
maximum aventura. Pentru 
100.000 dolari a vândut „Po- 
vestea celor patru minute“ 
unui ziar britanic; fiecare in- 
terviu al ei la radio şi TV este 
recompensat cu 20.000 do- 
lari; o firmă braziliană de len- 
jerie feminină a oferit 30.000 


dolari pentru un spot publici- 
tar de doar 3 minute; pentru 
o ședință de pozat obține 
câte 35.000 dolari, de patru 
ori mai mult decât manechi- 
nele unor faimoase cataloage 
de modă. Canalele tv axate 
pe emisiuni erotice și-o dis- 
pută, licitând pur şi simplu 
simpla ei apariție. Recent a 
primit 50.000 dolari pentru 
a-și spune povestea vieții 
într-o emisiune de mare au- 
dienţă pentru femei. Luna 
aceasta participă la străluci- 
torul carnaval de la Rio, 
unde, urcată pe un car alego- 
ric ce închipuie un decor 
preistoric ea va mima „ritua- 
luri sexuale“ primitive. D 

Divine ţintește mai sus. Hotă- 
râtă să devină o adevărată 
actriță, ea a refuzat o ofertă 
pentru film pornografic 
(300.000 dolari) precizând 
că-și doreşte un rol într-un 
film de aventuri, „dar și cu 
puțin erotism”. Cu toată cele- 
britatea dobândită, a trebuit 
să se prezinte în fata tribuna- 
lului pentru ultraj la bunele 
moravuri. A fost condamnată 
la 180 zile închisoare (fiind 
recidivistă). Divine speră să 
ispășească doar 20 de zile, 
pentru că, adaugă avocatul 
ei, „pușcăriile sunt pline si nu 
cred că or s-o ţină prea mult 
acolo“. Oricum, trei ani de-a- 
cum înainte, Divine nu va mai 
putea pási pe vreun trotuar al 
Hollywoodului, poliția inmá- 
nându-i „cartea roşie“ ce-i in- 
terzice accesul — pietonal — 
în cetatea filmului. Avocatul 
Richard Nahijian este sigur 
că dosarul ei va fi clasat și 
atunci Divine va putea să se 


dedice carierei artistice. Ră- 
mâne de văzut însă, dacă 
„sfertul de oră de glorie“ nu 
se va risipi între timp. 


O seară romantică sub ce- 
rul Romei petrecută împre- 
ună. El este magicianul magi- 
cienilor. Ea — top model ce- 
lebru, amintind de blonda 
BB. David Copperfield ii tele- 
foneazá Claudiei Schiffer de 
cel putin zece ori pe zi (ce 
notá de platá astronomicá, 
mai ceva decát notele telefo- 
nice plătite de părinţii tineri- 
lor „abonati“ la hot line). 
Cánd are putin timp liber, 
David închiriază un avion si 
zboară către iubita lui „să fim 
împreună măcar câteva ore“. 
Pe cei doi îndrăgostiţi i-a ales 
un alt magician — al modei, 
Karl Lagerfeld, — să fie eroii 
unui mit al iubirii: Faust și 
Margareta, într-o versiune... 
fotografică. Lagerfeld a rein- 
ventat astfel legenda, într-o 
manieră proprie — acțiunea 
se petrece la Monte Carlo, în 
anii '90, într-un cazinou. Fo- 
tografiile au fost deja expuse 
la New York. Şi vor fi strânse 
într-un album editat în Ger- 
mania. Moda și filmul şi-au 
dat mâna. Dintre cele două, 
care este oare mai... magică? 


Michael Douglas, fostul 
„amant teribil“ cum îl numea 
Sharon Stone după Basic In- 
stinct, este președintele Sta- 
telor Unite în filmul lui Rob 
Reiner, The American Presi- 
dent, o comedie tandrá si ro- 
mantică. La încheierea filmă- 
rilor, actorul declara: „Preşe- 
dintele este un om ca oricare 
altul. Popularitatea îți poate 
schimba anturajul, dar pe tine 
niciodată nu te poate 
schimba. „Nu mi-am dorit 
nici măcar în copilărie să fiu 
președinte. Dar recunosc, am 
fost tot timpul fascinat de... 
fascinația puterii. Datorită ba- 
nilor pe care i-am câștigat 
de-a lungul carierei mele de 
actor și producător am reușit 
să-mi fac mai multi dușmani 
decât prieteni. Se spune că 
sunt un om puternic la Hol- 
lywood. Dar lista asta, cu oa- 
menii puternici din industria 
filmului nu eu o fac, ci mass 
media. Puterea este un „pro- 
dus" al anilor '80. Pentru 
mine însă, puterea înseamnă 
viața si filmografia mea. Ade- 
várata putere este de fapt po- 
sibilitatea de a te orienta in 
asa fel incát sá poti urca tot 
mai sus. Și eu cred că am 
ajuns acolo unde mi-am do- 
rit“. 


3 „Actorii, sărmani clowni“ (Warren Beatty, 
Annette Bening și fiica lor) 


DP ACTORII, NISTE 
CLOWNI? 


Warren Beatty, -adept con- 
secvent al partidului demo- 
crat; a acordat un interviu lui 
John F. Kennedy jr. (fiul fos- 
tului președinte al Statelor 
Unite), redactorul șef al re- 
viste lunare „George“. Su- 
biectul: despre politică și 
Hollywood. „În politică, 
spune Beatty — principiul de 
bază este adevărul despre 
tine însuţi. Dacă ceea ce spui 
că ești nu corespunde cu 
ceea ce ești în realitate, ești 
terminat pentru cariera poli- 
ticá“. De ce se fac puţine 
filme politice? “Pentru că ele 
nu distrează pe nimeni. lar ci- 
nematograful s-a inventat mai 
ales pentru a destinde lu- 
mea“... „În politică, jucătorul 
ştie că viața sa va fi cercetată 
cu microscopul. Cam așa se 
întâmplă și în viața actorilor, 
dar din motive diferite. Întot- 
deauna atunci când s-a vorbit 
despre sex s-a vorbit cu ju- 
mătate de gură. Din ipocrizie, 
pentru că de fapt toți suntem 
atrași de ceea ce ne este in- 
terzis. E suficient să te uiţi 
cum viața noastră, a actorilor, 
mai ales cea sexuală, este 
aruncată, ca o pradă celor 
avizi de scandal. lar actorii, 
sărmani clowni, ajung în pa- 
ginile revistelor ridiculizati 
Criticaji sau admiraţi, invidiați 
sau arátati cu degetul. Cred 
că dacă nu s-ar interesa atât 
de mult de acest subiect, oa- 
menii ar avea timp să pri- 
vească în jur, să se ocupe de 
lucruri mult mai serioase, ca 
de pildă de cei care nu au ce 
mânca, sau nu au unde 
dormi. Evident nu sunt comu- 


nist, dar îl aprob pe Lenin 
când spunea: «Dacă vrei să 
distrugi un adversar politic 
trebuie să începi atacul asu- 
pra convingerilor lui sexuale, 
morale sau religioase. În acel 
moment, demolezi si ideile». In 
felul acesta se poate menţine 
structura puterii în societatea 
noastră. Dacă vreunul dintre 
copiii mei ar dori să devină 
actor sau om politic Las sfă- 


tui să se facă actor. Este mai 


creativ.“ 


(P NIXON VĂZUT DE 


UN LORD ENGLEZ 


„Am fost nebun cá am ac- 
ceptat rolul, dar as fi fost 
idiot să-l refuz“, declara de 
curând sir Anthony Hopkins 
referindu-se la personajul in- 
terpretat de el în filmul lui 
Oliver Stone, Nixon. (Stone 
este cunoscut ca un realiza- 
tor incomod pentru studiou- 
rile hollywoodiene, filme ca 
Platoon, Născut 4 iulie, 
JFK, Născuţi asasini, declan- 
șând, încă din perioada de 
pregătire, discuţii contradic- 
torii. Ceea ce s-a întâmplat și 
cu er 

„Spiritul fostului președinte 
m-a urmărit pe tot parcursul 
filmărilor — spune Anthony 
Hopkins. Înaintea fiecărei 
scene îi adresam în gând o 
rugăminte: «Richard Milhous 
Nixon, dacă mă vezi, aju- 
tă-mă!» Nu se știe dacă spiri- 
tul fostului președinte i-a fost 
pe aproape, dar sigur este că 
actorul britanic a oferit publi- 
cului o altă faţă a lui Nixon: 
paranoic, megaloman, alcoo- 
lic, inteligent, sincer şi spre 
sfârșit, patetic. Filmul a pro- 


vocat reacții diferite încă de 
la premiera ce a avut loc cu 
puţin timp înainte de Crăciun. 
Cele două fiice ale lui Nixon 
au protestat împotriva a ceea 
ce ele numesc „reacredinta“ 
lui Stone, care „n-a făcut alt- 
ceva decât să improaste cu 
noroi memoria tatălui nos- 
tru“. Fiica lui Walt Disney 
consideră că este „rușinos“ 
ca studiourile fondate de tatăl 
ei — partizan convins al lui 
Nixon — au produs „un ase- 
menea film care deformează 
în mod inacceptabil realitatea 
istorică“. Oliver Stone n-a 
adus în apărarea lui decât... 
cele 4.000 de documente, ca- 
sete audio și video pe care 
le-a folosit pentru a scrie sce- 
nariul filmului. Anthony Hop- 
kins încheia: „Am vrut să des- 
copăr latura tragică si emo- 
ționantă a personajului. Avea 
la un moment dat un rictus 
ciudat și dramatic al feței ca 
și când ar fi spus: «Cum am 
putut ajunge la așa ceva? 
Cum am ajuns să distrug to- 
tul?» Eu cred că Nixon nu a 
fost în stare să-și domine, 
cum să-i numesc? — demonii 
săi interiori. Unii oameni reu- 
șesc să imblánzeascá mon- 
strul ce sáláslujeste in ei. El 


cu pas, fiindu-i logodnic. „La 
25 de ani sunt cu adevárat fe- 
meie. Am stiut intotdeauna ce 
vreau. Am avut noroc desi am 
avut parte si de momente pe- 
nibile in cariera mea. Dar toc- 
mai din mitocánia si imorali- 
tatea unor fotografi am avut 
de învățat. Adevăratul pericol 
în meseria de manechin este 
lipsa de experienţă a tinereții. 
Trebuie să stai foarte bine cu 
nervii ca să reziști la singură- 
tatea călătoriilor și dezrădăci- 
nare, căci trăiești practic fără 
casă. Și, mai ales, trebuie să 
ştii să nu cedezi ușor bărbați- 
lor. Cele care au făcut-o, nu 
vor avea niciodată o carieră 
in adevaratul sens al cuvân- 
tului”, 


P SEDUCĂTORUL 
CU VOCE DE CATIFEA 


Julio Iglesias, în ultimii trei 
ani, a vândut peste 150 mi- 
lioane de discuri. Cel de-al 
70-lea album, La Carretera a 
apărut la Casa de discuri Co- 
lumbia în limba spaniolă. 
După o perioadă de declin în 
cariera sa timp în care a co- 
chetat cu ideea de a deveni 


o Michael Douglas: „Viaţa si cariera artistică 
reprezintă pentru mine puterea“ 


nu a reușit. Şi asta a fost tra- 
gedia lui.“ 


DP LA MANGANINA 


Cu sase sau opt kilograme 
mai puțin și cu un tempera- 
ment mai ascetic, bruna ita- 
liancă Monica Bellucci ar fi 
putut declara rázboi mane- 
chinelor aflate in fruntea lis- 
tei, ca Linda Evangelista sau 
Claudia Schiffer. Celebrele 
top modele pot dormi linis- 
tite, sau dimpotrivă! Monica, 
în afara clipurilor publicitare 
pe care le-a făcut pentru 
Dolce and Gabbana, Bluma- 
rine și Dior, a atras atenția 
celebrului Francis Ford Cop- 
pola. În timp ce manechinele 
cele mai bine plătite ar juca 
si pe gratis, dacă ar obține un 
rolisor cât de mic, Monica 
Bellucci a apărut deja pe ge- 
nericul a cinci filme italiene 
si... în Dracula lui Coppola. 
Dino Risi o numește „La 
Manganina“, aluzie la tempe- 
ramentul ei vulcanic și la ase- 
mánarea cu Silvana Man- 
gano. De curând, Monica a 
terminat filmările la Aparta- 
mentul (r. Giles Mimouni, 
parteneri Vincent Cassel — 
La Haine — si Romane Boh- 
ringer); a început lucrul la 
Méditérannée, tot cu Vincent 
Cassel care o urměreste pas 


actor, a avut forta sá reviná 
pe scenă. „Seducătorul cu 
voce de catifea“ și-a sărbăto- 
rit de curând cei 51 de ani 
alături de Miranda (27 ani) cu 
care este logodit de 5 ani. 
I-au fost aproape fani infocati 
din toată lumea care i-au tri- 
mis peste 10.000 scrisori de 
felicitare. Ce îl sperie acum, 
când a trecut pragul jumătăţii 
de secol? „Mi-e teamă că 
n-aș putea menține armonia 
între spiritul si trupul meu". 


> sur 
O CAPODOPERĂ. 


La 30 de ani (impliniti pe 
20 februarie) Cindy Crawford 
își face bilanţul: „Nimic din 
viața mea nu a fost întâmplă- 
tor. Hazardul pentru mine s-a 
numit întotdeauna muncă. 
Pentru tot ce am astăzi am 
muncit din greu. E adevărat, 
sunt milioanară (33 milioane 
dolari n.n.), dar am nevoie de 
50 milioane ca să pot spune 
oricui, oricând să se ducă la 
dracu'. Întotdeauna am fost o 
perfectionistá. Dacă mi se 
pare că lumina nu e pusă 
cum trebuie în cursul unei 
ședințe de pozat, o spun fără 
menajamente, pentru că pe 
fotografie eu o să apar ca lo- 
godnica lui Frankenstein. Lu- 
mea nu va spune că fotogra- 
ful este nepriceput ci: 
«Doamne, uite ce groaznic 
arată Cindy!» Niciodată nu 
am îndrăznit să mă duc la lu- 
cru cu ochii incercánati, un- 
ghiile roase sau nespălată pe 
cap. Am grijá intotdeauna sá 
fiu perfectá. Má implic sutě la 
sutá in meseria pe care o am 
si cer același lucru celor cu 
care colaborez.“ Despre rolul 
ei (comentat defavorabil) în 
filmul lui Andrew Sipes, Fair 
Games — pe care criticii l-au 
numit Flop Game — Cindy 
spune: „Nu prea îmi pasă. 
Regizorul m-a vrut ca pe un 
fel de element decorativ. 
Ştiam de la început că nu va 
fi o capodoperă. Adevărata 
capodoperă sunt eu!“ E 


© „As fi fost 


idiot sá refuz“ 


(Anthony Hopkins in rolul 


presedintelui Nixon 
în filmul regizorului 
Oliver Stone) 


HN 


Dintre filmele anului 1996, câteva sunt considerate de pe 
acum evenimente: 


Strip-tease (r. Andrew Bergman) cu Demi Moore şi Ar- 
mand Assante. Pentru 12 milioane de dolari, doamna Bruce 
Willis îndrăzneşte să PRN ecran) pom pu puşcă dar pentru 
o cauză nobilă: să-și întreține fetița de 6 ani. 


În Undisciosed (r. Ridley Scott), aceeași Demi Moore — 
ca să arate că poate orice — îmbracă uniforma U.S. Army și 
EE? rolul primei femei admisă într-o unitate de com- 
mando 


Twelve Monkeys (r. Terry Spell ler red deja co- 
mentarii aprinse în ce privește casti pe lângă Bruce 
Willis, îi vom vedea Brad Pitt şi Ma EE Stowe. Povestea: 
un om din viitor revine în prezent pentru a-l răpi pe un medic 
ce va descoperi la timp virusul care ar fi putut decima 
populaţia Terrei. 


Le 5-âme Elément este tot un science fiction. Regia: 
Luc Besson. Aláturi de Gary Oldman, acelasi Bruce Willis. Fil- 
mul este produs de Gaumont si a costat 70 milioane dolari. 


Seven (r. David Fincher) — Brad Pitt este aici un poliţist 
încăpățânat pornit în căutarea unui serial killer. Tot Brad Pitt 
este terorist IF.A in Devils Own (r. Alan Pakula); partenerul lui: 
Harrison Ford. Seven Days in Tibet (r. Jean Jacques Annaud) 
— eroul principal, din nou Brad Pitt este un alpinist ajuns 
intr-o mănăstire budistă unde face cunoştinţă cu Dalai Lama. 


Reven spectaculoasă după o lungă perioadă de 
eclipsă. John Travolta în White Man (r. Desmond Nakano) — o 
comedie în care situația este inversată: negrii au puterea, iar 
albii sunt cei care locuiesc în ghettouri; Get Shorty (r. Bari 
Sonnenfeld) — pentru rolul ucigașului plătit, Travolta a primit 
anul acesta Globul de aur pentru interpretare. Broken Arrow 
(r. John Woo): „Răul“ Travolta se înfruntă cu „Bunul“ Christian 
Slater într-o poveste cu o armă nucleară; Phenomenon (r. 
John Turteltaub): John Travolta, devine nici mai mult nici mai 
puțin, decât un geniu. 


Tot pe afiș, anul acesta Beaumarchais (r. Edouard Moli- 
naro, cu Fabrice Luchini); Heat (r. Michael Mann, cu Robert 
De Niro, Val Kilmer), Dead Man Walking (r. Tim Robbins, cu 
Susan Sarandon, Sean Penn). 


Woody Allen abandonează pentru un m platoul de fil- 
mare in favoarea clarinetului sáu. Se stie cá, orkez pěti- 
mas, Allen cântă la acest instrument de peste dou: i de ani, 
în fiecare luni seară, într-un ue de New Orleans-jazz la Mi- 
chael's Pub. Cu acest grup el a pornit la 25 februarie într-un 
turneu de 17 spectacole care vor avea loc la Madrid, Geneva, 
Viena, Veneția, Paris, Milano, Florența, Bologna, Roma, 
Frankfurt, Torino, Napoli și Londra. 


Richard Grieco 
nu-şi doreşte o soţie ă la Hollywood 


Julio Iglesias: o voce de catifea, 150 milioane discuri vândute 
și o logodnică de 27 de ani 


BABY MISS 


„Sunt născută ca să ajung 
Miss America. Îmi place să 
fiu pe scenă, să mă simt im- 
portantă si să văd privirile ad- 
mirative ale celor din sală!“ 
De pe ecran te privește o fe- 
titá de 7 ani, blondă, zulufată, 
pomponată, rochie roz cu 
strasuri şi gene false. Ea este 
una din cele 300 de partici- 
pante la concursul de frumu- 
sete „Baby Miss”, desfăşurat 
anual în cel mai mare hotel 
din Nashville. Documentarul 
cu același titlu semnat de An- 
drew Rottmayer, îşi propune 
să pătrundă în culisele unei 
asemenea „operaţiuni“. Con- 
curentele aflate la vârsta co- 
pilăriei, unele cu puțin mai 
înalte decât păpușile părăsite 
în dulapul cu jucării, sunt îm- 
pinse (de cele mai multe ori 
de mame ambitioase) in lu- 
mina reflectoarelor si a 
show-business-ului. Pentru a 
întruchipa la perfectie „visul 
american“ la categoria ju- 
niori, este obligatoriu ca mi- 
cutele — mai toate blonde 
(amintind de Marilyn Monroe 
sau Jean Harlow care au ră- 


mas blondele ideale) — să 
arată ca niște păpuși Barbie: 
coafate, îmbrăcate în toalete 
costisitoare și sclipitoare, ma- 
chiate și, doamne-ferește să 
le lipsească vreun dinfisor, 
accident destul de des la vâr- 
sta lor! Norocoasele „Fiice 
ale Sudului“ selecționate din- 
tre 5 000 de candidate, parti- 
cipă la mai multe „subcon- 
cursuri“ — de frumusețe, de 
ținută de cowboy, ținută 
sport și de cel mai spectacu- 
los costum retro, inspirat din 
Pe aripile vântului. In jurul fe- 
tițelor, tepene in taftaua fos- 
nitoare, roiesc mamele ingri- 
jorate, emotionate, iritate... 
Pentru reusita acestor vedete 
in miniaturá se pune in mis- 
care, de obicei, toatá familia, 
de la bunici, páná la unchi, 
veri, mătuși.. Cu toții speră că 
micuța lor va fi câștigătoarea 
coroanei de baby miss dar și 
a considerabilei sume de 
30.000 dolari, plus câteva ca- 
douri consistente. Dar... 


multe venite, doar cinci alese. 
Si la sfârșit, când toată lumea 
sărbătorește pe învingătoare, 
celelalte steluțe, mai puţin 
norocoase sunt uitate, un- 
deva în culise, cu rochitele 
botite și lacrimile prelingán- 
du-se pe obrájori, odată cu 
fardul... Consolarea lor? 
„Vom veni și la anul! Până 
împlinim 10 ani mai avem...” 


CICLIȘTI 


Pentru a scăpa de kilogra- 
mele în plus — „achizifio- 
nate“ în timpul vacanței in 
Europa, Antonio Banderas s: 
Melanie Griffith fac lungi 
plimbări pe bicicletă in juru 
vilei lor pe care au inchiriat-o 
lui Michelle Pfeiffer. Oare o 
regretá? 


Cineglob - realizat de Doina STĂNESCU 


© În septembrie 1994, Julia 
Roberts se despărțea — fără 
mare tam-tam — de soțul ei, 
cântărețul country, Lyle Lo- 
vett. Tot cam pe atunci, un 
alt cuplu ce părea indestruc- 
tibil — Richard Gere si Cindy 
Crawford — își anunţa divor- 
tul. După câteva idile pasa- 
gere, Richard își făcea baga- 
jul și se muta în apartamentul 
new yorkez al fostei sale par- 
tenere (și iubite) din Pretty 
Woman. Era un fel de rein- 
toarcere. Câteva săptămâni 
mai târziu, Richard alegea, în 
sfársit...pleca in Tibet să fie 
aproape de Dalai Lama. Julia, 
după câteva ezitări, s-a întors 
la soțul ei. Nu pentru mult 
timp, însă. Într-o bună zi ea a 
„fugit“ la Paris, să joace in ul- 
timul film al lui Woody Allen. 
Era însoţită de un frumos și 
brun manechin al firmei Cal- 
vin Klein. Cât despre Cindy 
Crawford ea continuă in li- 
niște să „colectioneze“ ce-i 


place ei mai mult si mai mult: 
contracte cu marile case de 


modă și roluri în cinema. 
(vezi p. 29). 

© La două luni după nașterea 
micutei Ireland Eliesse, Kim 
Basinger si Alec Baldwin au 
hotárát sá ia masa in oras, 
sperând într-un tête-à-tête ro- 
mantic. Cánd au ajuns la res- 
taurant, masa pe care o re- 
zervaserá era încă ocupată. 
Atunci, cei doi s-au asezat pe 
o bancă, într-un parc din 
apropiere si au asteptat cu- 
minti sá fie chemati de seful 
de salá. Cánd cauti roman- 
tism îl poţi găsi acolo unde 
nu te aștepți. 

e Shannen Doherty s-a îm- 
păcat cu sine însăși. „Am 24 
de ani si cred că a venit tim- 
pul să spun: Gata! Am făcut 
în ultimii trei ani o grămadă 
de tâmpenii. Nu le regret, 
pentru că aşa am ajuns să mă 
cunosc mai bine, dar nici nu 
vreau s-o iau de la capăt. 


După ce a schimbat iubiții la ` 


două-trei luni, acum este lo- 
godită de un an cu regizorul 
Rob Weiss. Despre serialul 
care i-a adus celebritatea, 


spune:„Beveriy Hilis 90210 
era prea moralizator, prea 
sclipitor, prea artificial. E 
greu să găsești în realitate la 
un loc atâția tineri cu Por- 
sche, vilă cu nu știu câte ca- 
mere, și îmbrăcăminte de pe 
Rodeo Drive. Mulţi care au 
văzut serialul și-au spus: «Ce 
naiba, cum de nu reușesc ăș- 
tia să fie fericiți, când au ab- 
solut tot ce le trebuie?»“ 
© Fără zgomot, pe sest, aşa 
u căsătorit, așa și di- 
vorteazá. Michael Jackson si 
Lisa Marie Presley nu se vor 
prezenta la tribunal. Avocat 
lor se vor ocupa de toate for- 
malitátile referitoare la divorţ. 
Nu este problemě de partaj. 
Ambii au averi considerabile 
— Michael Jackson — 150 
milioane dolari; Lisa Marie — 
100 milioane dolari . Despăr- 
firea dă dreptate celor care 
au susținut că mariajul staru- 
lui a fost unul de convenientá 
pentru a pune capăt zvonuri- 


lor privitoare la înclinațiile 
sale pentru minori. 
© Ce mai spun ei: Richard 
Grieco: „Nu-mi doresc o soție 
din mediul artistic al Hol- 
lywoodului. Ar fi ca si când 
m-aș însura cu un fluture de 
noapte“. Recunoscut Don 
Juan, Grieco știe el ce ştie. 
e Sylvester Stallone: „Am 
vorbit deunázi cu mama la te- 
lefon. Era neagră de supărare 
că o revistă — nu știu care — 
îi publicase adevărata vârstă. 
l-am spus că exagerează. 
Dacă ar fi să se scrie cum 
vrea ea, ar însemna că m-a 
adus pe lume cu vreo 30 de 
ani înainte de a se fi născut“. 
e După cele declarate des- 
pre Steven Seagal, soțul ei 
(vezi nr. 1/96), Kelly Le Brock 
l-a părăsit, brusc, pentru Jef- 
frey Moore, fiul lui Roger Mo- 
ore (Sfântul). „Este mult mai 
distins decât Steven. Este un 
adevărat gentleman“. 
a 


„Câştig enorm când lucrez în echipă. 
Învăț multe despre natura umană, 
despre mine şi despre alții“. 


Concurs cu premii 


Talon 2 


cea mai agreabilă 
variantă contempo- 
rană a personajului 


„fetei de alături“. 

Frumoasă dar acce- 

sibilă, gratioasá dar 
nu serafică, Meg Ryan rămâne 
interpreta favorită a comediilor 
romantice în anii '90. 
Vârsta: 34 ani (pe care nu-i 
arată) 
Debut: Precoce, la 19 ani, în fil- 
mul Bogati și celebri (1980) 
unde juca rolul unei adolescente 
cu o preafrumoasă mamă (Can- 
dice Bergen). 
Gate celebre: Nu reușea să pro- 
nunte corect numele regizorului 
legendar al filmului de debut, 
George Cukor, pe care îl rostea 
Cooker (coker). 
Parteneri pe ecran: De la Tom 
Cruise (Top Gun), la Tom 
Hanks (Nopți albe la Seattle), de 
la Kieffer Sutherland (Pământul 
fágádulntei) la Billy Crystal! 
(Cánd Harry o intálneste pe 
Sally), de la Val Kilmer (The Do- 
ors) la Andy Garcia (Čánd un 
bărbat iubește o femele). 
Parteneri in viață: S-a căsătorit 
într-o zi de Sfântul Valentin, în 
1991, cu actorul Dennis Quaid 
partenerul din filmele Innerspa- 
ce și D.O.A. A fost o căsătorie 
romantică: aflați la hotelul Bel 
Air din Los Angeles, cei doi au 
sunat la recepție și-au cerut să li 
se trimită un preot; acesta a so- 
sit în mai puțin de o oră și i-a 
cununat. 
Convieţuire de celebrităţi: Deși 
atunci când s-au cunoscut Den- 
nis Quaid era mai celebru, Meg 
l-a ajuns şi l-a întrecut în faimă 
(si în venituri). Cu toate astea 
ea declară că nu au probleme 
de orgoliu și că îl consideră pe 
el „un actor extraordinar“. 
Oferte respinse: | s-a propus să 
joace în Pretty Woman dar nu a 
atras-o rolul (desi consideră că 
Juliei Roberts i s-a potrivit 
foarte bine). A respins oferta de 


a juca în Tăcerea miellor (perso- 
najul jucat de Jodie Foster) pen- 
tru că o înspăimânta aspectul 
sordid al thriller-ului. Regretă, 
într-un fel, că nu a jucat în 
aceste filme, dar consideră că 
„înveţi din greșeli“. 

Regizori preferaţi: A lucrat cu 
plăcere cu Oliver Stone (The 
Doors), Peter Hyams (Presti- 
giul), Rob Reiner (Când Harry o 
întâlnește pe Sally) și Nora Ep- 
hron (Nopți albe la Seattle). 
Primul rol dificil: Interpreta fete- 
lor adorabile aflate mereu in 
căutarea perechii ideale a abor- 
dat o partitură dificilă în Când 
un bărbat lubește o femeie de 
Luis Mandoki (1994) unde joacă 
rolul unei mame alcoolice. Fără 
să îngroașe accentele dramatice 
și fără să cadă în histrionism ea 
a cucerit prin sinceritate și sim- 
tul măsurii atât publicul cât și 
critica. 


Teme dificile: Într-un registru le- 
jer comedia romantică a lui Rob 
Reiner Când Harry o întâlnește 
pe Sally atacă o problemă totuși 
dificilă, aceea a orgasmului si- 
mulat. A trebuit să refilmeze 
prima scenă de amor cu Billy 
Crystall de mai mult de 20 de 
ori. Recunoaște că a fost foarte 
stânjenită.. Filmul a incitat-o să 
citească mult pe această temă și 
iată ce a impresionat-o mai tare: 
„Intr-o zi am citit o anchetă des- 
pre orgasmul simulat. Nouă fe- 
mei au spus că recurg la așa 
ceva iar șapte au răspuns că nu. 
Când rezultatul a fost arătat în- 
tregului grup de femei, cele 
nouă au comentat că celelalte 
şapte mint, cu siguranță“. 
Cel mai nou film: Sărutul fran- 
cez de Lawrence Kasdan, o 
nouă comedie romantică unde 
joacă alături de Kevin Kline. 
Proiectul cel mai drag: Un re- 
make după filmul lui George 
Cukor Women. 

D.D. 


Noua ediţia a Concursului nostru cu premii, în trei etape, se referă la informaţii legate de filmele Vouă luni, Re- 


țeaua, Trenul cu bani, Podurile din Madison County, Jumanji şi Sense and Sensibility, distribuite de compania Guild 
Film România dar şi de articole publicate în revista noastră. Urmăriţi aceste filme şi citiți cu atenţie numerele 
12/1995, 1, 2 şi 3/1996 pentru a deveni câştigătorii unor nostime obiecte promoţionale puse la dispoziţie de Guild 
Film România sau a unui Mare premiu în valoare de 100.000 lei. Răspunsurile pentru toate etapele pot fi trimise îm- 
preună, în acelaşi plic, însoţite de taloanele decupate, până la 20 aprilie 1996 (data poştei). Reamintim că trebuie de- 
cupat numai talonul, chestionarul putând fi copiat după revistă. 


organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMÂNIA 
ediţia a Vl-a 


NUMELE EE PREU ze o: B Mk nosy A ese a 
PODENI A kn EE TEE aere 
TALON HERE e EE e TELEFON E 


Ftapa a doua 


1. Cine a regizat filmul Reţeaua? 


32 


Demi Moore 


este pentru a patra oară 


însărcinată. 


Dacă va fi băiat, 


Bruce i-a promis cadou 


5 milioane dolari. 


BRUCE 


WILLIS 


ariera hollywoodiană cu 

urcușuri și coborâșuri a 

starului cu faimă de glu- 

mei a inspirat adesea pre- 

viziuni sumbre. Deși de 

vreo trei ani încoace i se 
anticipa căderea de pe piedestalul de 
vedetă, el a revenit în forță cel puţin de 
două ori: în 1994 cu strălucitorul Pulp 
Fiction de Quentin Tarantino si în 1995 
cu pelicula de mare calibru comercial 
Die Hard 3 de John McTiernan. Care ar 
putea fi secretul deselor întoarceri în 
box-office ale unuia dintre fondatorii 
celebrei rețelei de fast food „Planet 
Hollywood“? 


Umorul autoironic 


Nimeni nu poate contesta câ Bruce 
Willis are umor. Încă din serialul de te- 
leviziune Maddle și David (inceput în 
1983) care a făcut o vedetă din inter- 
pretul detectivului mototolit. neras s 
îndrăgostit cu năbădăi de bionda is 


şefă, el cucerea pentru că reușea să 
facă cu ochiul spectatorului, amintin- 
du-i mereu că „it's only a movie“, vorba 
lui Hitchcock. În Capcana de cristal, 
prima parte a seriei de succes Die 
Hard, el a impus personajul polifistului 
McClane tot datorită ingredientelor 
umoristice, replicile și grimasele co- 
mice ale eroului în cele mai periculoase 
confruntări fiind de tot hazul. Ca s-o 
spunem mai pe românește, Bruce Willis 
acceptă rolul unor viteji care curăţă lu- 
mea de ticăloși, dar refuză poza eroică 
şi vorbește ca un smecher oarecare. 
Modelul american al personajului „mai 
mare decât viața“ e permanent submi- 
nat de jocul acestui actor care batjoco- 
reste vorbele mari si face bășcălie de 
tot și de toate și mai ales de propria lui 
imagine de macho invincibil. 


Un tip lucid 


Deși succesul, tradus în sume fabu- 
ioase (se spune că pentru Die Hard 2 a 


primit 8 milioane de dolari iar pentru 
Die Hard 3 — 15 milioane) ar putea să-l 
amețească, Bruce Willis rămâne un tip 
lucid și conștient că totul se poate 
pierde peste noapte. După eșecurile fi- 
nanciare înregistrate de unele din peli- 
culele în care a jucat, precum Hudson 
Hawk sau Culoarea nopții, el a învățat 
să nu-și facă iluzii prea mari: „Nu am 
un mare plan global. Trăiesc de lao 
peliculă la alta“. 

De când a ajuns la o avere personală 
considerabilă întregită de câștigurile fa- 
buloase ale soției sale, Demi Moore 
(plătită, de pildă cu 12,5 milioane de 
dolari la Striptease), Bruce Willis in- 
cearcă o adevărată plăcere de a juca 
roluri mai mici, dar mai nuantate. Unul 
este acela al boxerului ratat din Pulp 
Fiction de Quentin Tarantino pentru 
care a primit un salariu modest de 1685 
de dolari pe săptămână, cu un acord 
initial care îi dădea dreptul de a parti- 
cipa la beneficii. 

Succesul neașteptat al peliculei câști- 
gătoare a Marelui Premiu la Cannes 
(1994) care, deși a costat numai opt mi- 
lioane de dolari a adus un profit de 
peste 100 de milioane, a dat un nou im- 
puls carierei lui Bruce Willis. 

In 1995 el a fost distribuit în rolul 
principal dintr-un S.F. regizat de cele- 
brul Terry Gilliam, Douăsprezece mal- 
mute, unde joacă alături de Brad Pitt, 
care i-a devenit prieten. Metamorfoza- 
rea rapidă a acestuia într-un megastar 
îi inspiră lui Bruce Willis reflecţii de fe- 
lul: „Celebritatea te ameteste. E intere- 
sant să vezi cum se întâmplă unei alte 
persoane ceea ce mi s-a întâmplat mie, 
să privesti cum se convertește în acel 
lucru. în oarece timp. Sunt foarte mulțu- 
mit că nu mi se întâmplă mie“. Detașa- 
rea l-a ajutat să nu-și dea aere de mare 


Filmografie 


1985 — 1987 Maddie și David (Mo- 
onlighting — serial de 
Glenn Gordon Caron) 
1987 — Blind Date de Blake Ed- 
wards 
1988 — Die Hard 1 de John 
McTiernan 
— Sunset de Blake Edwards 
1989 — In Country de Norman Je- 
wison 
1990 — Die Hard 2 de Renny Harlin 
— Rugul vanitějilor (The Bon- 
fire of the Vanities) de 
Brian De Palma 
1991 — Hudson Hawk de Michael 
Lehmann 
— Mortal Thoughts de Alan 
Rudolph 
— Billy Bathgate de Robert 
Benton 
— Ultimul samaritean (The 
Last Boyscout) de Tony 


Scott 
1992 — Death Becomes Her de Ro- 
bert Zemeckis 
1993 — Striking Distance de Rowdy 
Herrington 
1994 — Pulp Fiction de Ouentin 
Tarantino 
— North de Rob Reiner 
— Culoarea nopții (Colour of 
Night) de Richard Rush 
1995 — Die Hard With a Vengeance 
de John McTiernan 
— Nobody's Fool de Robert 
Benton 


„Am citit undeva ců páně si Casablanca 
a avut parte de cronici rele. 
Cronicile nu înseamnă nimic. 

Adevărata probă a unei pelicule este: 
rezistă sau nu trecerii timpului?“ 


vedetă nici după ce a încasat onorariul 
uriaș pentru Die Hard 3 unde a câștigat 
mult mai mult decât partenerul său 
care e fără doar și poate un mare actor, 
Jeremy Irons. 
O imagine idilică 

Clasificat la inceputul carierei printre 
„băieții răi“ ai Hollywoodului, cam 
scandalagii și afemeiati, Bruce Willis 
este una dintre vedetele care au suferit 
o radicală modificare de imagine la ca- 
pitolul viață personală. Căsătorit din 
1987 cu Demi Moore, el asistă mulțumit 
la creșterea celebritátii ei și nu-l deran- 
jează că ea filmează goală (Striptease). 
Se ocupă împreună destul de mult de 
cele trei fetițe ale lor. Temperamentul 
vulcanic al nevestei îi taie orice chef de 
aventuri extraconjugale. Declará că au 
planificat să mai facă încă cinci copii 
(tot fete) — o echipă de base ball — și 
să rămână o familie model. Pentru a 
demonstra cât de mult fine la el, Demi 
Moore a aranjat, pentru a patruzecea 
aniversare a bărbatului ei (născut pe 19 
mai 1955) o „petrecere-surpriză“ cu 125 
de invitați. Distracţia a costat, se pare, 
aproape un milion de dolari, dar cine se 
uită la bani când sărbătoritul e atât de 
preţios! Foarte sarcastică, Demi devine 
duioasă când vorbește de el: „Are o 
inimă atât de mare și de sinceră încât 
îmi amintește mereu cât de fragil este 
de fapt“. lată o imagine foarte idilică a 
„noului Bruce“. Numai de-ar dura! 


Dana DUMA 


P.S. Aș vrea să răspund cu această 
ocazie simpaticei noastre cititoare E.E. 
care întreabă într-o scrisoare dacă îmi 
place Bruce Willis. Imi asum riscul de 
a fi tachinată de colegii care nu se prea 
dau în vânt după el și răspund da. Mai 
precis, ador autoironia lui care nu 
poate fi decât un semn de inteligență. 
Mă bucur că aici sunt de aceeași părere 
cu marele actor Jeremy Irons care a 
acceptat, de dragul lui, să joace în Die 
Hard 3. 


33 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL. 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


FORCE ON FORCE regia: Jonathan Winfrey 
cu: Stacie Randall 


ruleazá din 8 martie la cinema Luceafárul 


Un antrenant thriller, cu arte marţiale, acţiune alertă si multe intorsáturi neașteptate. 

Agentul Harly Cordell, a cărei înfățișare atrăgătoare este deopotrivă cu îndemânarea ei de luptătoare, își propune să se 
răzbune pe șeful unei bande de asasini plătiți din Los Angeles, Frank Lydell. Harly îl iubise pe Frank, dar acesta îi trădase dra- 
gostea și o implicase într-o afacere murdară care o costase libertatea. Întrucât își dă seama că totul este pierdut, Harly se anga- 
jează într-o confruntare decisivă cu bărbatul pe care l-a iubit, dar pe care acum e hotărâtă să-l omoare. 


UNDE NE SUNT regia: Forest Whitaker 
BĂRBAŢII? cu: Whitney Houston, Angela Bassett, Lela Rochon 


rulează din 15 martie la cinema Studio, Corso 


Filmul începe și se încheie în ultima zi a sfârșitului de an. Povestea despre „el“ și „ea“ urmează același drum mereu, cu mici va- 
riafii, dar cu aceeași morală a aventurii care eșuează. Savannah, Bernardine, Robin si Gloria sunt frumoase, pline de inițiativă, 
înțelepte “ sătule de minciunile propriilor soți. Din întâmplare, sunt negrese, dar jocul dragostei este valabil si deceptionant pen- 
tru orice femeie. 

Savannah încearcă să reincălzească supa cu fostul ei prieten. Bernardine face față cu furie unui proces complicat de im- 
pártire a afacerilor la care a contribuit în aceeași măsură ca și soțul său. Robin îşi dorește un bărbat care să o iubească și s-o 
facă fericită. Gloria e mai modestă, dar speranţele ei sunt și mai deșarte, pentru că fostul ei soț a devenit între timp homosexual. 

Cele patru femei sunt speriate, înfrânte, noile legături prefigurate la orizont transformându-se în complicaţii, pentru că băr- 
bett de care ele încearcă să-și lege destinele aparţin deja altor femei. Cele patru destine creează împreună imaginea femeii mo- 
derne la 30 de ani, care caută să știe ce să facă cu propria ei independenţă. 


JUMANJI regia: Joe Johnston 
cu: Robin Williams, Kirsten Dunst, David Alan Grier 
rulează din 22 martie la cinema Patria, Bucureşti si Corso 


O noapte misterioasă a anului 1869 in care doi hoți îngroapă o cutie. Peste o sută de ani, patronul fabricii de pantofi Perrish îşi 
ceartă fiul pentru timiditate, pentru că nu știe să înfrunte primejdia, pentru că evită ieșirea de sub tutela părintească. Trist, bătut 
de colegi, băiatul zărește în săpătura unei construcţii cutia: un joc misterios care are un avertisment ca regulă de bază. Nu începe 
dacă nu ești curajos. Dă cu zarul și declanșează magia, dispărând într-o lume a aventurii. Coin 

26 de ani mai târziu, casa lor este vândută unor orfani. Cei doi copii și-au pierdut părinţii într-un accident, rămânând în în- 
grijirea mătușii lor. Cotrobăind prin pod, ei găsesc la un moment dat cutia cu jocul acționat prin zaruri. Astfel apare copilul dis- 
părut, Alan, acum un tânăr experimentat care a hoinărit în tot acest timp printr-o lume fantastică unde te așteaptă primejdii la fie- 
care pas. Insecte veninoase uriașe, plante tropicale ce cresc homeric cu viteze ameţitoare, flori carnivore, animale ce te pot 
zdrobi, p biceps distrugătoare, lavă care te poate înghiţi și multă violență umană. Coșmaruri pe care trebuie să înveţi să le in- 
vingi, să li te opui. 

Jocul poate să sperie, dar el aplică o psihoterapie celui care îl acceptă. Trebuie să infrunti întotdeauna lucrul de care îţi e 
teamă. Câștigând, răul se retrage, dispare, iar copiii sunt pregătiți pentru viața de adulţi. Filmul se adresează în egală măsură atât 
copilului cât și adultului, sugerând necesitatea unei introspective, a unei analize a propriei personalități. 


DANGEROUS regia: John N. Smith 
MINDS ` cu: Michelle Pfeiffer, George Dzundza, Courtney B. Vance 


ruleazá din 29 martie la cinema Scala, Bucuresti 


Lou Anne Johnson renunţă la o carieră de nouă ani in marina militară americană pentru a-și urma visul copilariei de a preda 
limba și literatura engleză. Constată însă cu stupoare că pentru studenții ei de la un liceu din nordul statului California, educația 
nu a fost niciodată o opțiune, iar existenţa lor se desfășoară foarte aproape de crimă. Viaţa i-a învățat deja să nu creadă în nimeni 
şi să nu conteze pe nimic. 

Lou Anne Johnson dărâmă bariera comunicării, câștigând încrederea si respectul studenţilor săi, lucru foarte rar în școală. 
Sfidând regulile si creând propriile ei principii, Lou Anne introduce poezia și oportunitatea unei viet! mai bune pentru tinerii duri 
din comunitatea orașului american. 


Informaţii furnizate de Romaniafilm RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


CINE INTEGR AM Ă de Constantin Grigore 


Călătorii sentimentale 


(Urmare din pag 21) 


fost The Man with the Golden Arm de 
Otto Preminger, 1956; Some Came 
Running de Vincente Minnelli în 1958 şi 
The Manchurian Candidate de John 
Frankenheimer, 1962, un thriller care 
reflectă fascinația lui Frank pentru jo- 
curile puterii politice. Și a mai înregis- 
trat și primul mare succes după ani de 
zile în cariera sa muzicală — „Young at 
Heart“. Revigorarea carierei lui Frank a 
dus la distrugerea căsniciei cu Ava. Ea 
a afirmat în 1954, cu caracteristica-i 
franchete: „Acum, că are din nou suc- 
ces, a redevenit același egoist arogant 
dinainte. Eram mai fericiţi când eram 
faliti“. Ava a plecat în Spania pentru fil- 
mările la The Baretoot Contessa/ Con- 
tesa desculță (Joseph L. Mankiewicz, 
1954). A fost cel mai-mare rol al ei, căci 
personajul — o dansatoare spaniolă 
analfabetá care e distrusă de vârtejul în 
care o prinde lumea filmului — semăna 
cu Ava tot atât de mult cât Maggio se- 
mănase cu Frank. În Europa a avut 
aventuri cu actorul italian Walter Chiari 
și cu toreadorul spaniol Luis Miguel 
Dominguin. Frank si Ava au divorţat in 

1956. 

„Nefiind în stare să trăiască împreună, 
ei au rămas totuși prieteni apropiați 
după despărțire. În 1959 circula zvonul 
că se vor impáca, în momentul in care 
Frank a pleca! in Australia, unde Ava 
filma în Om te Beach/Ultimul țărm (r. 


Stanley Kramer) Awa a comentat cu 
dispret casa îi Frank cu Mia Far- 
row, Cars me ZD de am. in 1966 (O 
căsnicie de soră Zare isi ză 
o fotografie 2 mrasa. Cu busi 
şi cu până sout Zeg 2 
dintotdeaumz cë e 
trăi cu um a” 

Ava nu se ci Dume si 


bea peste mări zem = 
Maxine Fauk zem e r 
tea Iguanei (> = sr =e 


își trăiește ultimii ani ai tinereţii găsind 
alinare în alcool și într-un ménage A 
trois cu doi gigolo mexicani, e aproape 
un portret cinéma vérité al unei Ava în 
declin. A ajuns să joace în ceea ce s-a 
numit — cu un nume foarte potrivit — 
„filme-catastrotá“, ca Earthquake 
(1974) si The Cassandra Crossin 
(1976). A murit la Londra, in 1989, dupá 
ce în ultimii ani a trăit retrasă de lume 
în apartamentul ei. 

Frank însă a dus o viaţă din ce în ce 
mai publică, fiind cântăreț, actor, prie- 
ten al gangsterilor și al președinților. 


Echipa 


Repudiat de familia Kennedy pentru le- 
găturile sale cu Mafia, și-a schimbat ta- 
băra, sprijinindu-l pe Ronald Reagan — 
om de dreapta despre care spusese 
cândva că este „tâmpit şi periculos“. În 
anii '80 se spunea că Don Juanul îmbă- 
trânit se culcă cu Nancy Reagan chiar 
la Casa Albă, în timp ce soțul ei este 
plecat pentru a conduce „lumea liberă”. 
Poate că puterea, și nu sexul, era ade- 
vărata pasiune a lui Frank. Dar chiar și 
când o seducea pe Prima doamnă — 
sau pe Lauren Bacall, Kim Novak, 
Grace Kelly, Marilyn Monroe, Jill St. 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: lrina Coroiu, Rolland Man. 
Sei de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 


București, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 


Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti Ber Se 


Abonamentele din 


țară se pot face prin Oficille poştale, Catalog Presă 


1993. editat de RODIPET poziţia 4070: 3 luni — 3 900; 6 luni — 7 800; 
12 kmi — 15 600. Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. 
PO. Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 222 64 07; Telefon: 222 41 26; 
Plate Presei Libere nr. 1, sector 1, București 


John ori pe a patra si ultima sa sotie; 
Barbara Marx — cei din anturajul sáu 
susțineau că singura femeie pe care el 
a iubit-o cu adevărat a fost Ava Gar- 
dner. În anii '70 Ava a văzut o fotogra- 
fie în mărime naturală a lui Frank 
într-un bar de noapte la New York. A 
sărutat fotografia pe gură și, întorcân- 
du-se spre barman, a spus: „Ai grijă de 
el! Ştii că e al meu.“ 

D. M. 


s Ava Gardner in Naked Maja 
de Henry Koster (1958) 


BANCOREX BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA ROMANIAN BANK FOR FOREIGN TRADE 


O bancă dinamică 
pentru 


parteneri dinamici! 


BANCOREX, înființată în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter uni- 
versal, cu experiență în efectuarea ope- 
ratiilor de comerț exterior 


W BANCOREX este cea mai bine capitalizatá. 
bancă românească, cu participări de capital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, 
Frankfurt/Main, Cairo 


v BANCOREX dispune de o reţea externă de 
bănci corespondente în 150 de țări . 


v BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă pe- 
rioadă de timp, o reţea internă de sucursale, 
situate în peste 20 de oraşe din ţară precum 
şi 4 sucursale în Bucureşti 


BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
comunităţii financiar-bancare internaţionale: 
membru direct al Camerei de Comerţ Inter- 
naţională de la Paris, membru SWIFT din sep- 
tembrie 1992, membru al VISA INTERNA- 

TIONAL 


Bee 


Sediul central: 
Calea Victoriei 22- E 
70012 BUCURESTI - MANIA 
Tel.: (+40) 1-614 91 90; (+40) 1-614 73 78 
Fax: (+40) 1-614 15 98 
Telex: 11235 


|