Revista Cinema/1990 — 1998/3_Noul_Cinema_anul_XXXI_nr-2-1992

REVISTÀ A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


[77а | ~~ E МАЛ Е 


ххх Nuy 
(е) 2660/12 ^N 


* 
LJ 


АОС өө, 
, өө 


Ф 


өө, 
Ф өө, 
ФФ өө, Ф 6 
Ф BOO Ф 9094 , 


Ф 


Ф 
е 


00000000 60 6 

9 LJ * 

.. ..... ... 
, e? 


or 
.€9 
зо» 


LJ 
..... 
o 


Ф . 
000060 6 6 6 

o Ф060 6 6 
t è © 0% 0 0 0 6 6 
* x50 
0.0.0..." 


© e 9 9 6 
өөөө ` 


, 


Ochiul nostru occidenta 


CE MAI DORESC 
CITITORII NOŞTRI 


PESTLE APR 

aniela Badea (Ploieşti). „o pasio- 

пай admiratoare a revistei Noul 

Cinema, care .asteapta cu nerab 

dare apariția fiecarui numar 

apreciaza nu numai fotografiile, 

dar și „articolele referitoare la 
amanunte din viata actorilor și 
cele despre filme“, „sondajele de opinie” etc., 
ar dori să publicam un poster cu actorul 
francez Philippe Caroit (Coplan) și un articol 
despre viata lui, precum si un poster cu Joe 
ын (Tarzan din Manhattan) insotit de un аг- 
ticol. 

Florentina Ghiţă (Craiova) dorește sa pu- 
blicam adresa Societati William Morris din 
S.U.A. precum şi „din fata. în întregime. daca 
puteți si color toate rochiile pe care anumite 
actrițe le рома in anumite filme, iar persoa- 
nele din fotografie sa nu fie mai mici de 15 
cm. pentru a putea observa bine rochia". Ne 
pare rau, dar nefiind o revista de moda, nu 
dispunem de fotografii atit de speciale... 

Petronela Gavrilovici (13!) ar vrea sa publi- 
cam „о poză, daca se poate color cu actrița 
Marilyn Monroe" (am mai publicat totuşi...) si 
date: cind s-a nascut, ce culoare aveau ochii 
ei, cum a devenit actrița de cinema, daca s-a 
sinucis sau a fost asasinata. Vom tine seama 
de dorința corespondentei. in limita spațiului. 

Mazilu (Motátei—Dolj vrea o 
poza a lui Larry Hagman. Am mai dat. De 
asemenea, 'doreste adresa lui, precum si a 
lui: Karim Allaoui, Michele Placido, Bruce 
Willis. Edward Higmore, Joe Penny. Incar- 
cata agenda! Mai doreste за nu publicam fo- 
tografii pe ambele fete ale foii, spre a nu-i 
crea problema de optiune la decuparea poze- 
er Singura soluție: sa cumpere doua exem- 

are. 

Mirela Rădulescu (Ploiești) ne roaga за no 
o lasam „prada nebuniei şi nefericirii” si за 
publicam un poster cu Jean Claude Van 
Damme. Citi nefericiti pe lume! Am incercat 
sa mai salvam citiva... publicind o copertà la 
nr. 12/91 si in pagina de fata 

Paris Trandafir (Ploiesti) nu e nefericit, dar 
e grabit: vrea urgent adresa lui Sergiu Nico- 
laescu pentru a-i scrie. Sa fie oare o legatura 
între numele corespondentului ploieştean și 
partidul pe care-l reprezinta ca senator dom- 
nul Sergiu Nicolaescu? 

Ana-Maria Zaharescu dorește adresa acto- 
rilor din serialul Dallas (vezi nr. 10/91, p. 18) 
şi a lui Julie Andrews. Pe cea a Victoriei 
Principal o gasiti in acest numar la pag. 19. 

R.M. (Craiova) ne roagà sa publicam un 
poster cu Christopher Reeve si sa nu renun- 
tam cumva la „rubrica in care prezentaţi date 
despre actori (viata particulara, cariera artis- 
tica, “adrese)". Am extins-o cu rubrica FAN- 
Club. 

Paula (jud. Bacau) ne spune ca. desi avind 
mijloace financiare modeste, cumpără in fie- 

_ care lună revista noastră. „Unele rubrici fmi 
plac, altele nu le inteleg deloc, în schimb îmi 
14 pozele cu actorii mei preferaţi”. Ne cere 
adresele lui Kathleen Turner (interviu pe 
scaunul electric), a Teodorei Mareș, a Bian- 
cái Brad si postere cu: Ornella Muti, Ursula 
Andress, Sarita Montiel, Madonna, Melanie 
Griffith, Liz Taylor, Jane Fonda, „în limita po- 
sibilitasor". Exact asta am vrut sá-i spunem 
si noi. 

Ana Niculescu (Giurgiu) ne solicita adresa 
lui Catalin Crișan. () o 

Melinda Leonida Famera (Anina — Ca- 
fas-Severin) ne cere imposibilul: sa difuzam 


„Magnum Spot 33* 


maginea in miscare si haina sonora 
ajung la dumneavoastră in mai multe 
moduri. Unul fundamental este televi- 
ziunea. instituția cu acelaşi nume are 
rolul de a transmite, ceea ce dumnea- 
voastra priviți şi, într-o masură mai 
mare sau mai mică, de a produce ceea 

ce transmite. as AA $ 
Magnum Spot 33 produce. precis, ceea 
ce face este productie film si TV, publicitate 
audio-video si advertising. Succesul firmei 
este garantat de faptul că aici si-au dat intil- 
nire cei mai buni profesionişti cu gele mai 
bune echipamente (SONY este un cuvint 
care ajunge să te obsedeze daca vizitezi stu- 
dioul Magnum Spot 33. Pentru profesiona- 
lism, doar două argumente: director general 
一 Mora; director artistic 一 Cain 
Ghibu. Echipa contine, se pare, cei mai buni 
cineasti. Reusita firmei li se datoreaza, ре 
de-o parte, si este argumentul care i-a atras, 
pe de altă parte. Totul se articulează într-o 
spirală” ascendentă: succesul.  - ede 
Si pentru ca orice demonstratie trebuie sa 
fie insotita de argumente, va rugam sa va 
amintiţi de campania electorală pentru alege- 
rile locale -- emisiunile Tinerilor Liberali 
(PNL — Aripa Tinara). Apoi de spotul publi- 
citar Electronum (onorat de personalitatea 
actorului Stefan tordache). Sau de clipul pu- 
blicitar al ziarului Libertatea. Dacă nu le-ali 
vazut, atunci aveti incredere in noi: Magnum 
Spot 33 produce intr-adevar tot ceea ce dum- 
neavoastrá v-ati putea dori. Si chiar mai mult 


Wad ENACHE 


一 一 一 一 一 一 一 一 一 一 一 


interesate. le oferim pe Jean Claude van Damme, 


ПИЗА 


dar cu sotia, Hopper Gladys 


diverse filme in localitatea Anina. O sfatuim 
sa se adreseze Intreprinderii cinematogratice 
județene. ? 

Fraţii Mironescu (Slobozia) ar fi foarte fer: 
citi daca am publica date despre si postere 
cu: Belmondo, Celentano, Karim Allaoui, tsa- 
belle Adjani. Rasfoind colectia. credem са 
sintem pe cale sà-i facem cit de cit fericiti pe 
cei patru frati... : 

Elena Codreanu (Slobozia) doreste si ea 
fotografii si date despre Alain Delon (v. 
nr.11/91) si Jean-Paul Belmondo. Vom re- 
veni, desigur. 


FOTOGRAFII, TEXTE 


51 CONTEXTE 
RE TIE EREI 


omnul Florin reanu din Bra- 
sov ne informează cá a fost abo- 
nat la revista Cinema înca din 
anii "30, „cind aveam doar 9 an 
Bun cunoscător al tuturor. editii- 
lor revistei, el le evocă si le ca- 
racterizează succesiv. Prima edi- 
he. care a aparut probabil pina în 1946 ii tre- 
zeste nostalgii legate de copilarie si adoles- 
сема. „A doua ediţie, executata grafic mai 
bine, a rezistat pinà prin 1973 — 1974, după 
care a aparut a treia ediție, care reprezenta 


S Elvis Presley, cel veritabil, 
un idol ce dáinuie prin generatii 


politicul, nu ceea ce trebuia! A patra editie 
este cea de astăzi, pe o hirtie ordinara”. In le- 
aatura cu hirtia, asa este, dar nu avem nici o 
posibilitate за o imbunatatim. DI. Florin Un- 
gureanu considera ca nu stim sa ле sco. 

tem banii", adica nu cunoastem economía de 
piata. In acest sens, el evoca albumul de fo- 
tografii in culori cu „30 de vedete de film" 
publicat in anii '30. „Asta trebuie si acum". 
Poate, dar nu e chiar atit de simplu, vezi pro- 
blema hirtiei amintită mai sus. Daca domnu- 
lui FI. U. i se pare prețul de 17 lei exagerat, 
cit ar trebui atunci sa coste o revista pe hirtie 
foarte buna sau un album foto!? Corespon- 
dentul nostru ne întreabă daca am ramas „cu 
frica in sin de a face educaţie sexuala. ero- 
tica" sau ne „atrage nostalgia filmului poli- 
tic", Nici una, nici alta. Dar aceste probleme 
nu se rezuma doar la fotografíi, cum crede 
domnia sa care ne propune o lista foarte 
lunga de actori ale caror fotografi: ar putea fi 
publicate in 3—4 albume! Multe dintre aces- 
tea au fost deja publicate in revista. Ne sfatu- 
ieste sa marim numarul pozelor si за redu- 
cem „vorbirea“, „comentariile“ care nu аг 
avea „priză la public". Alții vor invers. Sintem 
totuşi o revista de specialitate, iar critica face 
si ea educația artística a publicului. Macar cit 
o fac pozele. in sfirșit. reținem ideile utile dir 
scrisoarea domnului Florin Ungureanu. care. 
intre altele. ar dori adresa fui Liz Taylor spre 
a o felicita cu ocazia celei de-a 8-a casato- 
fii... 


суратест 


CRÉDINTA 
$1: EXTREMISMUL | 


issisippi Burning. Acest film 


cititorii 


ar trebui văzut şi de preacin- 3 


stitele fete bisericești, (ca) sa © 


incerce (sa dea) o explicație 
un raspuns la intrebarea care 
se ridica strigatoare (): de ce 
,* s-a dat foc bisericii negrilor? 
Oare acei oameni nu cred în același dumne- 
zeu in care cred și alții? Biserica lor nu era 
tot un lacas ridicat intru cinstirea lui Dumne- 


= 


C 


zeu? Sint siguri alții cà Dumnezeu e si el alb? | 
1-) N-a fost omul creat dupa chipul si ase- 7 


тапагеа sa?" lata intrebarile pe care si le pu- | 
ne Madi S.R.G. ВЖоу din Slatina vizionind 
filmul american. Dupa care aluneca gratios in 
confuzia dintre credința in Dumnezeu și ero- — 
rile capilor bisericești, vorbind de „crimele ta- 
cute în numele credinței in Dumnezeu“, de © 
„singele și crima pe veci legate de campania 
de crestinizare", dar si de faptul cà .Dumne- 
zeu n-a unit lumea, ci a dezbinat-o"; „observ © 
ca a fi ateu înseamnă, in societatea actuala, a 
fi comunist. Mie mi se pare ca exista prea 
multe asemanari intre credința si comunism. 
«Cine nu е cu noi e împotriva noastra». zic 
comuniştii.. -Si ajunge in lad», adaugă credin- 
cioşii“. Noi ştim, insa — si sint convins ca a 
stie si corespondenta noastra — ca nu poate 
fi identificata credinţa cu atrocitățile comise 
in numele ei. Dar. vorba cititoarei noastre: 
„M-am lansat în acest traze pentru ca filmul 
m-a zguduit şi m-a revoltat“. Şi mai departe: 
filmul este un dosar viu “impotriva extremisti- 
ior de orice fel, impotriva celor care au ucis 
în numele lui Dumnezeu (..) Exterminarea 
sau persecutarea unei nationalita nu se 
poate explica nicicum. Nici un motiv nu 
poate fi acceptat. de catre un om normal, 
pentru a explica asa ceva. (...) La un moment 
dat, un personaj intreaba retoric: De unde 
atita ura? Un raspuns clar nu se да, insa, se 
poate trage concluzia ca ura aceea vine din 
incultura, din needucatie. Prostia. incultura, 
needucatia au fost de-a lungul timpului (si 
înca sint) generatoare de tragedii. De ruşini 
planetare. De dureri planetare”. Aşadar pros- 
tia, incultura, lipsa de educație şi nu... cre- 
dinta. „Aştept. spune їп încheiere Mady 
S.R.G. Baloy. clipa in care omul va gindi, mai 
presus de toate. ca este pamintean si doar 
dupa asta cá e japonez, negru, tigan, evreu 
arab, italian (.) Dar va veni oare acea zi? O 
intrebare careia în orice caz nu filmul îi va 
putea da răspunsul așteptat. 


. Rubrica Dialog eu cititorii" 
este realizata de Dumitra SOLOMON 


———— 


O Richárd Chamberlain’ — 1а fel de fermecător 
si in ambianta nipona a Shogun-ului 


Criza '91 este un festival 
de film studentesc, avind carac- 
ter de competitie, deschis tuturor 
studenților de la facultățile cu 
profil cinematografic. 

Marea majoritate a filmelor in- 
scrise in festival aparțin studenti- 
lor Academiei de Teatru si Film, 
producția unor facultăți particu- 
lare fiind extrem de rarefiată, iar 
a altora inexistentă. 

Festivalul se doreşte a fi o ra- 
diogratie a produc de filme 
studențești a ultimilor doi ani. Е! 
s-a născut din dorința de comu- 
nicare a studenților cineaști, din 
convingerea lor că filmui nu este 
o lucrare de sertar, fiind intot- 
deauna destinat unui public, 
chiar şi atunci cind este vorba de 
crochiuri sau de lucrări ce tin de 
o anumită etapă de școlarizare. 


(din Caietul program) 


e Premiantii festivalului „Criza '91" 


CRIZA La vremuri de CRIZA, 


vine de la greci 


igur cà e crizá si de ce n-ar fi? 

rice om normal dotat cu inteli- 

деца e in crizà,si — în măsura in 

care mai stie, din grecește, са 

.chrysis" înseamnă „judecată“ — nu 

eee vede în asta 'sfirsitul lumii, сі chiar 

zilnicul ei inceput. Pe orice inchizi si deschizi 

pleoapa, ţipă a criză si cere judecată, mipte 一 

toate bibliotecile lumii şi cinematecile lor Sunt ale 

crizei si prelungesc, de veacuri, criza. Altfel n-ar 
fi. Totul e să nu te sperii. 

Dacă ieşi de la Pirandello, în întunericul bucu- 
reştean si ajungi în Piaţa Palatului, igi va sfişia pri- 
virea lumina noului magazin Christian Dior, stra- 
lucind ca un diamant în cenuşa imperiului. Cîndva 
fusese aici agenţia de bilete a teatrului CiFiRi Giu- 
lesti. Asta nu-i criză? Dior străluceşte — în noa 
tea oraşului — ca inteligența lui Pirandello. Ce 
vrea Dior la Bucureşti? t va explica elegant si 
concis — concizia e semnul sigur al civilizaţiei 一 
că e în criză. De Pirandello nu mai vorbesc, ce 
criză e la el. A doua zi — în ajun de 7 Noiembrie, 
în aceeași cenuşă imperială 一 Еп dizolvă Parti- 
dul Comunist din Rusia si în fostul Leningrad co- 
boară din avion strănepotul țarului Nicolae |, un 
bărbat care s-a născut la 1917 în Finlanda şi ca- 
re-ar trebui — conform crizei epicului din capul 
meu — să semene cu Vladimir Nabokov, ultimul 
împărat al povestirii. Nu seamănă nici măcar cu 
Soljenigin şi n-a călcat niciodată pămîntul poveşti 
lor lui Gogol. Romanovul ăsta nu e si el în criză. 
ca tot Roman-ul, ca tot românul? Bush, Кон si 
alţi scenariști notorii ai lumii sint înginduraţi de 
soarta Uniunii Sovietice, unii o numesc haos, dar 
economiștii, foarte serioşi se pronunţă asa Şi ce-i 
dacă e haos? Haosul nu e bun? Doar haosul asi- 
p" transformarea! Toţi, scenaristii lumii — de la 

aramount la Buftea — ar trebui sa bage bine la 
cap ce spun economiştii căci ei au lansat, la urma 
urmei, prototipul celui mai tragic si mai comic 
scenariu, prin total în formula economiei de piaţă 
şi de viață: „Mergi sau сгар!“. E formula „filmu- 
lui” explicat de economistul Milton Fridman lui 
Reagan, actorul de serie B care s-a dovedit cel 
mai bun preşedinte al SUA din ultimul veac de 
singurătate. „Mergi sau crápi!" e esența crizelor 
financiare, morale şi epice, de la greci si Shakes- 
eare, trecind' prin Swift. Stendhal, Kafka, Orson 

elles, Coppola, pină la scenaristul acesta din 


anul Il care vine şi întreabă: „E bine за facem un 
festival de filme studenţeşti numindu-l „Criza?“ 
Sigur că e bine! Cum altfel să numesti un festival 
de artă, fie al studenţilor, al pensionarilor, al рага- 
nilor sau al turnătorilor? Totul e să nu te sperii 
de criză — ori la noi, de la ziarele cele mai popu- 
liste pină la cele ale opoziției, toate se sperie cind 
aud de „mergi sau crăpi”. Ele socotesc asta un 
scandal. Nu e hici un scandal. E raportul clasic 
dintre zei şi oameni. Toate crizele pe acest raport 
s-au bazat, toate artele 5i dramele lor — de ase- 
menea. Drama e „atunci cînd” si oamenii și zeii au 
la fel de multă dreptate. Melodrama e strimbarea, 


patetică şi elocventă, a acestui raport în favoarea 
uneia din parti, eludindu-se contradictia, ciocni- 


rea, devorarea argumentelor lor. De aceea, mai 
gravă, mai periculoasă decit durerea ei, mai neno- 
rocită decit sfişierea la care supune lumea, este 
tratarea melodramatică a unei crize. A te lăsa în- 
hagat de ea, mincat de ea, răpus de ea, gindind-o 
melodramatic (tu, „victima inocentă a justiţiei”, 
precum în toate serialele) ca o catastrofă naturală, 
unilaterală, in care toate sint de partea zeilor și 
nimic de partea omului, doar bocetul martiriului 
sau oftatul miniştrilor demiși. Criza nu se discută, 
nu se refuză, ea se consumă fără mofturi, fără exa- 
дегарит, cu о oarecare bărbăţie, şi mai ales „cu 
gindiri şi cu imagini", cum spune simplu si divin 
poetul. Ea te hrăneşte, ea te inspiră, ea e falimen- 
tul, ea e alimentul. Avem „stomac“ tru ea? E 
toată întrebarea. Deloc liniştitoare, de acord. Dar 
cei care vor liniştea semenilor devin sau se gin- 
desc să devină — în melogenerozitatea lor — pre- 
sedingi de state sau pertide, in nici un caz organi- 


zatori de festivaluri artistice. E o evidenţă drama- ` 


tică, bună și ea să ne mai reducă din panica pă- 
trunsă pina-n máruntaiele inspiraţiei. Singur Yves 
Montand a avut ideea să se prezinte la televi- 
ziune, acum cîţiva ani, într-o emisiune numită 
„Vive la crise!“, după care, a doua zi, 26% din 
mulțimile care l-au ascultat îl doreau preşedinte 
al Franţei. Trebuie să fii cineast, trubadur ca să vi- 
sezi la putere sub lozinca asta aluritoare...? El a 
murit chiar cînd scriam acest articol, confirmin- 
du-l pe alt economist de anvergură, Galbraith, 
care a spus tot ce trebuia spus despre 
happy-end-ul tuturor crizelor: pe termen lung, 
toți sintem pierduţi! . 
Radu COSASU 


festival de CRIZA 


rta nu este feuda nimanui. Cu toate 

acestea, există anumite teritorii ale cul- 

turii româneşti care par tabu. Cinema- 

tografia autohtonă este un asemenea te- 

ritoriu, in care ciţiva samani oficiază ri- 

tualuri oculte. Din păcate pentru ei, 
tehnicile sint derizorii si vetuste, rezultatele fiind 
măsură. Incantagiile bilbiite, efectele piroteh- 
nice. răsuflate, fumul negru rezultat din.arderea 
mai vechilor deșeuri, a з. de de lilieci şi ciini va- 
gabonzi nu reușesc să mascheze stingăcia si greu- 
tatea cu care е! încearcă să perpetueze tehnici si 
tabieturi anacronice. Însuşi teritoriul care lor li se 
pare sacrosanct se: va transforma într-un maidan 
gol şi ridicol в se pare cá este nevoie de o aseme- 
nea metamorfoză pentru ca cinematografia romà- 
nească să capete vitalitate. În da acestei situa- 
gil, organizarea unul Festival de film studențesc — 
care nu se revendică deloc din mai vechea „Gală a 
filmului studenţesc”, manifestare cu iz de mucegai 
şi'aspect sablonard — nu înseamnă o ruptură defi- 
nitivă cu trecutul şi aceasta în primul rind fiindcă 
există in istoria filmului românesc. citiva realiza- 
tori şi citeva filme de care nu ne putem despărţi. 
n: al doilea rind, pentru că aceasta ruptură nu 
s-ar susţine printr-un program estetic coerent şi 
prin opere pe potrivă. Titlul de „Criza“ nu are 
doar o semnificaţie critică şi ironică, ci şi una au- 
tocritică şi autoironică... Suntem conştienţi, aşa- 
dar, că filmele noastre nu sint suficient de repre- 
zentative şi de conforme cu propriile idealuri es- 
tetice; cu toate acestea credem că Festivalul de 
film studenţesc trebuie să ființeze. Aceasta nu în- 
seamnă că el este o formă fără fond. Fondul există 
$i el trebuie judecat de public şi critică; iată prin- 
cipala rațiune de a fi a Festivalului. Suntem siguri 
că golurile de creaţie și de inspiraţie care par as- 
tăzi adevărate prăpăstii vor fi umplute în scurt 
timp. Nu în ultimul rind, Festivalul îşi propune 
un obiectiv pur pragmatic: să promoveze tinerii 
cirieaști, să le înlesnească acestora intilnirea cu cel 
cate ar putea să-i ajute să devină ceea ce ei doresc 
şi să nu ajungă muritori de foame cu diploma în 
buzunar. 22 


S-ar рагеа cá dusul rece de la Costinesti le-a prins 
bine studenţilor de la Academia noastră de cinema. Li 
s-a reprogat atunci, printre altele, lipsa de organizare. 
Acum, au dovedit ca sint capabili de organizare daca 
festivalul este cu adevărat al lor. — 

Garantia ne-a oferit-o încă înainte de începerea 
proiectiilor, „Caietul program“ conceput cu logică şi 
fantezie, două atribute fără de care e greu să faci ci- 
nema. Cită logică şi cită fantezie există însă şi in fil- 
mele studenţeşti veţi vedea din comentariile de mai 
jos. 

Reproducem citeva texte din „Caietul” amintit (in- 


grijit de- Lucian Georgescu, Dan Adrian, Mirela Dău- ` 


ceanu, Adrian Leu, Radu Corian); preambulul esenţial 
la Criza ‘ST, semnat de Radu Cosaşu, colaboratorul 
nostru care se află constant în grațiile studenţilor din 
diferite generaţii; minimanifestul semnat NOI şi două 
portrete subiective ale studentului-cineast. 


е Deliciul pauzei: happeningul, 
parodie la „мап Turbincă“ 


соо али 
o 


а Topul. spectatorilor 
citit cu atentie 


. Cioare" şi să-şi ducă gindul pina la capăt. 


Exerciţii şi exorcizări 


-a potrivit de minune cu încheierea anului ci- 
nematografic trecut această „Criză '91". Ale- 
gind un asemenea titlu pentru Festivalul fil- 
mului studențesc, organizatorii ne-au cistigat 
ataşamentul pentru că am sesizat (înainte de 
a citi în spiritualul caiet-program) că el are 


semnificaţie ironică, dar și autoironică. Neindurători - 


cu mediocritatea, cligeele şi inconsecventele cineasti- 
lor consacrați, studenţii s-au arătat dispuşi să supună 
aceleiaşi judecăţi severe propriile epigonisme, ticuri, 
stingăcii. Exigenţa nu s-a manifestat si la nivelul se- 
lecţiei, deviza programului competiţiei párind a fi „o 
şansă pentru fiecare“. S-au înscris, deci, în concurs, 
filme (pe 16 mm, 35 mm.sau în tehnică video) de la 
Academia de Teatru şi Film, dar şi de la Universitatea 
Ecologică sau de la „Titu Maiorescu“. Trei zile de vi- 
zionare în care n-au lipsit pauzele agreabile, cu hap- 
pening, discuţii, bar asortat y compris. În pofida plă- 
cutelor momente de relaxare, am luat cit se poate de 
în serios invitaţia de a privi cu atenţie producţia stu- 
dengeasca. 

Ce-am putut remarca în cele 12 ore de proiecţie? E 

reu de făcut suma cînd intră în competiţie pelicule 

anul | cu unele de absolvire, filmele operatorilor 
cu ale regizorilor. Despre dificultatea stabilirii genu- 
rilor nu mai vorbim, graniţa dintre ele fiind de multă 
vreme abolită în creaţia de institut. Cum e şi normal, 
se face simțită libertatea opridnii tematice. Cu efecte 
benefice, dar şi nedorite, pentru că mulți tineri au- 
tori vor să spună totul dintr-odată. Pentru că tot am 
început de la „palierul“ subiectului, aş semnala ca bi- 
nevenită intervenţia. la acest capitol, a studenţilor de 
la scenaristică-filmologie. Le-am simţit prezenţa (nu 
numai pe generic) în citeva pelicule şi am reţinut 
nume precum Lucian Georgescu, scenarist la Ре 
lingá zinele ce trec (de Tudor Giurgiu) sau Ada Ma- 
па Ichim şi Şerban Alexandrescu, menţionaţi la „după 
o idee de“ în cazul documentarului Colonia peniten- 
сага (de Teodor Marius Barna) si al „ficțiuni“ 
02180/1991 (de Titus Munteanu). Dacă regizorii şi 
operatorii învață încă din studenţie să colaboreze cu 
un scenarist, m-am gindit că nu e totul pierdut pen- 
tru viitorul cinematografiei noastre, atit de descope- 
rită la capitolul dramaturgie. 

N-am uitat nici o clipă că ne aflam în Гара unor 
filme „de scoala", a unor exerciții menite să desăvir- 
şească formarea tinerilor cineasti, dar am sperat că 
multe dintre ele vor reuși „să se ţină pe дэрэн pi- 

şi nu e un 
secret pentru nimeni că dotarea tehnică se află la 
A.T.F. într-o stare încă şi mai precară ca „inainte“, 
cred că nu numai ea poartă vina unor cadraje şi ecle- 
raje neinspirate, a impresiei de confuzie lăsată de 
unele pelicule văzute. Concizia si precizia sint calităţi 
ce nu d a se bucura de aprecierea viitorilor ci- 
neasti. Fac excepţie studenţii de la operatorie: con- 


form tradiţiei, filmele lor sint mai riguroase decit ale 
celor de la regie. Am reţinut, pentru profesionalis-. 
mul neîndoielnic Memoria zidurilor de Malin Musa- 
tescu (ce a trecut de exigenta selectie a Festivalului 
internațional de la Poitiers), Cameleonul de Alexan- 
dru Solomon, Cădere liberă de Tudor Lucaciu și 
Constantin Apostolescu. 

Ceea ce subminează, în general, intențiile tinerilor 
'regizori gine, cred, de indecizia proiectului. Divagatia 
sufocá de multe ori firul narativ principal (în cazul cá 
' acesta. există). Chiar si un documentar solid ca Ver- 
dictul de Boqdan Cristian Dragan, care vorbeste 
emoţionant despre închisorile comuniste, nu rezistă 
tentatiei de a adăuga inutile ornamente formale. Am 
avut mereu impresia că studenţilor la regie le e 
teamă de simplitate. Tocmai pentru că nu o ocolește, 
tocmai pentru că evita cu bun simţ „punerea în pa- 
gină“, filmul Nucet de Mirona Tatu, impresionantă 
mărturie despre un sat transilvan care stă să moară, a 
cucerit atit publicul cit și juriul. ! 

Am remarcat, tot ca impresie generală, tonul poso- 
morit al peliculelor. Desigur, „tinerețea e virsta dis 
perárilor", cum: spune Lawrence Durrell. in plus, de 
unde atita voiosie în vreme de criză? $i totuşi, prea 
multi sinucigasi, marginali, cerşetori, prea voluptu- 
oasà răscolirea mizeriei. Din păcate, senzaţia de „fun- 
dătură“ nu este degajată numai de reprezentarea ce- 
lor mai sus pomenite, ci şi de terna lor tratare cine- 
matografica. Puginul umor apărut pe есѓап a marcat 
citeva filme cu o viziune inteligent ironică asupra de- 
zamăgitoarei noastre lumi post-revolugionare. Aş 
aminti, dintre aceste pelicule cu un umor deloc gra- 
tuit: Milona de Viorel Frangolea, 02180/1991 de Ti- 
tus Munteanu şi Cîntecul de dimineaţă al lordului 
Zero de Gheorghe Preda. Nu numai sarcasmul le-a 
deosebit de multe altele, ci si ritmul cu adevărat ci- 
nematografic. 

Oricum, cred că festivalul „Criza '91" şi-a atins o 
parte dintre ţintele alese. În primul rind a reuşit să 
creeze un climat de discuţie, avind drept calităţi fran- 
спереа, sinceritatea, luciditatea. Mai în glumă, mai in 
serios, ei au semnalat proporţiile crizei în Gare se află 
cinematograful nostru. Chiar dacă n-au indicat o cale 
de a ieşi din ea, au ajutat puţin la exorcizarea răului. 
În plus, ei s-au arătat mai pregătiți decit s-ar fi crezut 
pentru înfruntarea economiei de piață. S-au organizat 
singuri, au ştiut să-și găsească sponsori, să mobilizeze 
presa. Au dovedit că ştiu să-şi ia viața în propriile 
miini. Deocamdată nu s-a atins însă „obiectivul prag- 
matic“ al festivalului, acela al intilnirii dintre cineasti 
şi (viitorii lor?) producători. Cu mici excepţii, aceștia 
au absentat. Am simţit, în schimb, priviri pline de 
speranţă ale studenţilor îndreptate înspre „loja pre- 
sei“. Doamne, de i-am putea ajuta cu ceva! 


Dana DUMA 


A. sti sd pui punct 


şti să renunçi la balastul inutil. A şti sa pui 
punct. lata ce ar trebui să-i înveţe profeso- 
rii — in mare parte absenti de la festivalul 
„Criza '91* — ре studenţii lor, viitori ci- 
neasti. Căci lungindu-se şi diluindu-si inutil- 
substanţa .narativă (atunci cînd aceasta 
există cu adevărat) multe filme prezente în concurs 
au creat spectatorilor senzaţia că asistă la proiecția 
unor plicticoase filme în două serii, deşi durata lor 
reală era — cu citeva nenotabile excepţii — sub do- 


о Uazeci de minute. 


Printre multele crize despre care se tot vorbeste 
există şi o criză a tinerilor creatori care nu зе îndură 
să taie din materialul filmat, care ţin cu ghearele şi 
cu dinţii de fiecare metru de peliculă (si este o pro- 
blemă, într-adevăr procurarea acestei рейсше!), chiar 
dacă respectivele secvenţe nu fac altceva decit să lun- 
gească inutil un film şi aga prea lung. Filmele încep 
prea devreme $i se termină prea tirziu, astfel incit 
esenţialul se pierde înecat de platitudini şi lungimi. 

Dar unde trebuie să se sfirşească o secvenţă şi — in 
= instanţă — unde trebuie să se sfirgeascá un 

m 

O regulă de aur a dramaturgiei cinematografice (ṣi _ 
nu numai cinematografice) este că se povestește (fil- 
mează) pe scurt amănuntul neesenfial şi se dezvoltă 
pe larg faptele im te, revelatoare, care împing 
mai departe narațiunea filmică. Cind ai un exercițiu 
de 10—20 min. trebuie să fii concis la maximum, să: 
încerci să spui exact atît cit se poate spune în acest 
timp. 

- Dacă în unele filme de ficțiune lungimile nu au să- 
rit în ochi (deşi ele existau), în cazul documentarelor 
ele au fost vizibile şi deranjante. Pentru că documen- 
tarul, spre a avea efectul dorit trebuie să se oprească 
la esenţial, imaginile nu trebuie numai să arate, cl şi 


` să explice sau să-l oblige pe spectator să caute o ex- 


plicagie. La се bun — de exemplu — să filmezi o ca- 
pelă din cît mai multe unghiuri posibile, sau să înghe- 
sui în acelaşi film, de-a valma, cigiva deţinuţi politici, 


pe Dumitru Mazilu şi Regele Mihai, alături de desene 
pentru copii şi detalii arhitecturale ori să-l tot arăţi 
vreme de vreo douăzeci de minute pe un pictor ce se 
egi să picteze o biserică? La ce bun să încerci 
un film despre cazul Andrei Frumuganu cind nu ştii 
ce vrei să spui de fapt? 


lar cei ce încearcă să fie cit mai concisi cad în alte 
păcate, cum ar fi de exemplu un reportaj în Golania 
care adună cinci minute de locuri comune, de imagini 
văzute de zeci de ori despre demonstraţia din Piaţa 
Universităţii. 


Curios lucru, mai toţi văd lungimile în filmele cole- 
gilor. după cum au dovedit-o discuţiile cu realizatorii 
ce au urmat proiecţiilor, cînd s-au auzit întrebări de 
tipul: „Crezi că secvența X era neapărat necesară? “, 
întrebări adresate tinerilor cineaşti în formare, nu de 
către ziarişti ori spectatori, ci de propriii colegi. Ne- 
discutind aici lipşa de colegialitate dovedită cu acest 


-prilej (de ce au aşteptat acest moment pentru а 


adresa întrebări incomode, doar au avut destulă 
vreme să o facă la scoala?), aş vrea să subliniez doar 
că ochiul critic nu se dovedeşte și un ochi autocritic. 


E desigur greu să renunçi la o secvenţă la care ai 
muncit mult, dar cred că una dintre calităţile pe care 
orice cineast trebuie să le posede este această putere 
de a renunța, de a accepta că nu tot ce faci iese gro- 
там, în ultimă instanţă de a depăşi narcisismul in fa- 
voarea privirii critice. 


O ultimă constatare пісі unul dintre filmele repi- 
nute de palmaresul acestui festiva! de criză nu scapă 
de defectele mai sus semnalate. asta poate fi o 
consolare pentru cei care nu au ciştigat nici un pre- 
miu. : 


Rolland MAN 
5 


ele zece lung metraje de fic- 

piune prezentate in premieră in 

1990 nu ofereau o materie pro- 

pice unei analize deoarece toate 

fuseserá concepute si incepute 

inainte de decembrie 1989. Cri- 
tici $i spectatori am asteptat cu maxim in- 
teres cuvintul liber al cineaştilor. În anul 
încheiat s-au lansat 19 premiere. Cantitativ 
stăm mai bine. Intrebarea este: cite dintre 
filme şi-au cistigat un bilet de intrare in 
cinematecile noastre ? inainte de 
a încerca un răspuns, sintem obligați să 
observăm absenţa de pe ecran a multora 
dintre cineastii nostri importanți, în aceşti 
doi ani de la revoluţie. A acelor cineasti 
care, în ciuda tematicii impuse şi a ingradi- 
rii de expresie din anii dictaturii, au confi- 
gurat o ci afie românească iubită 
de public şi. nu o dată, recompensată la 
festivalurile internaţionale. Eram îndreptă- 
tigi să sperăm că, eliberaţi de constringeri, 
ei vor lua cu asalt platourile. Nu a fost aşa. 
Mulţi, în loc să facă filme, au optat pentru 
munca organizatorică. Cum se ştie, între 
creaţia artistică şi man: nu exista 
prea multe afinități. Poate a fost un expe- 
riment necesar, dar pentru mulți cineasti 
doi ani au trecut în zadar. 

Сима dintre cei ce au filmat — din ge- 
пегайа maturilor — s-au arătat marcați 
negativ de șocul libertăţii. Ne-a fost greu 
să acceptăm Flăcăul cu o bretea 
ca expresie a libertăţii de creaţie a unui 
regizor care în trecut a realizat Felix și 
Otilia sau Lumina palidă a durerii. Unul 
dintre cei trei regizori români, law 
геар la Cannes, а pentru divertis- 
ment (foarte bine), cu argumente fa- 
cile (foarte râu): Litoral nu-l poate 
reprezenta ca cineast liber. Un comedio- 


graf cu experienţă s-a lăsat şi el sedus de. 


stilul „şantan” ). Dintre regi- 
zorii consacraţi, singur Mircea Daneliuc 
şi-a asumat un discurs dificil: examinarea 
mecanismului dictaturii. Cineastul a glisat 
însă în virtejul unei simbolistici sufocante 
şi nu a interpus între tema aleasă si viziu- 
nea sa asupra ei un spaţiu al luciditāņii 
creatoare. orice regizor care s-a impus 
prin operă, are. pe drept, un pu- 
blic al său Laus деуссай. Din aceeaşi 
generaţie, Nicolae Mărgineanu а avut 
atu-ul prozei lui Augustin Buzura („Feţele 
tăcerii”). În registrul realist, Undeva în 
Est putea fi un film mare impotriva dicta- 
turii comuniste. A rămas doar un film cu 
multe secvențe acute, dar diminuat 
printr-un început rezumativ—enungiativ si 
mai multe finaluri. 

Ne-am întors privirea spre debutanţi. 
* Dintre cele şase filme de inceput, cinci 
ne-au părut, în ciuda inegalititilor, semni- 
ficative. 

Răminerea lui Laurenţiu Damian a fost 
debutul aşteptat cu cel mai înalt interes. 


filmul de autor 


si 
filmul de public 


nu poete fi 


Ф acceptat 


Raminerea de Laurentiu Damian 一 
selecționat in aceasta lună la Festivalul International de la Berlin. 
Sectiunea Panoramic 


Sobolanii roșii de Florin Codre - 


un cineroman în culori tari 
Undeva in Est de Nicolae Márgineanu si Augustin Buzura, 


citeva secvente memorabile- 


Excelenţa regizorului ca documentarist și 
critic de film o motiva. Cind așt ea e 
mare... Cred ca opțiunea sa, o dubla in- 
toarcere spre trecut, prin temă (rememo- 
rarea biografică a lumii unui sat românesc 
dunărean venit parcă din preistorie) şi 
prin formula estetică clasicizantă, nu 1-а 
avantajat. O epică stufoasă a -— cineas- 
tul la un exces descriptiv, de unde lungimi 
şi motive repetate, incárcind naraţiunea. 
Poate a fost reflexul acelui univers uman 
oarecum confuz, prezentat ca atare şi prin 
dialogul în care abundă interogatia „De ce 
am fost noi blestemaţi? De ce suntem noi 
vinovaţi? Ce aţi avut cu mine? De ce pleci, 
băiatule? Ce să fac cu voi? Cine ne-a pe- 
depsit pe noi? Unde duce drumul ăsta? Ce 
cauti aici? De ce ne înrudeşti cu neamul 
ăsta? De ce suntem noi nenorociți?” etc. 
etc. Sint tot atitea nedumeriri, programat 
urmărite, ce au căpătat valoare de incanta- 
ţie între bocetele si blestemele ce se fac 
auzite pe uliți sau în casele de chirpici. Si- 
gur, naraţiunea are fluiditate. Damian stie 
să construiască un film si să obțină o inten- 
sitate drămatică. Ştie să moduleze raportul 
real—ireal (asistat si de viziunea plastică a 
Ancăi Damian) reușind acele momente mis- 
ter. Cind acesta prevalează (ара de realis- 
mul crud, regizorul cheia. Atunci. 
lumea sa, redusă fa primitivism din lipsa de 
speranţă, capătă o aură de poezie. Altfel, 
această lume poaté fi de-a dreptul respin- 
gàtoare printr-un naturalism tranşant. 

Existenţa ei nu poate n Însă ignorată, 
cind lumea din filmul lui Damian se înru- 
deste cu lumea lui Pintilie din De ce trag 
clopotele, Mitică?. Aceeaşi lume a neno- 
rocului care a translat pe 

eneratii de la durerile satului la insatis- 
acţiile oraşului e regasita,in alte ipostaze; 
în filmele de debut Sobolanii roşii de Flo- 
rin Codre sau | şi-mi pare rău 
de Jon Gostin. O prelungire ce pune se- 
rioase semne de intrebare nu atit în pri- 
vinga opțiunii cineastilor. cit în privinţa so- 
cietaţii contemporane. 

Există şi alte exemente ce justifică aso- 
cierea acestor debuturi (la care adăugăm 
Pasaj de George Busecan) într-un început 
de curent. ce rează momentul cine- 
matografic actual. Lipsa unui autentic neo- 
realism la momentul cuvenit se resimte. 
De fapt, vedem în premieră filme care ar fi 
trebuit făcute de mult. De aici senzaţia că 
avem o cinematografie retardată. 

Tinerii cineaşti intuiesc acum corect ne- 
cesitatea unui nou realism mergind în sen- 
sul obiectivării subiectivităţii. Girul obiec- 
tivității în cele trei filme numite este ex- 


icit asumat de prezența jelor “din 
umea filmului: regizoru unist si 
cascadorii în p 
tor din .; cineastul matur la 


ceasul regăsirii de sine şi al căutării unui 
nou început în arta sa — Pasaj. Este 5! 
motivul pentru care fegizorilor nu le 
ajunge ficţiunea si simt nevoia să o forti- 
fice prin secvenţe de documentar. 

Indiferent de mediul în care se desfă- 
şoară acţiunile — intelectual, muncitoresc, 
artistic, interlop — eroii, în general tineri, 
trăiesc sub impactul revoluției din decem- 
brie '89 care le-a întors viata faţă“, 
fără să-i scutească însă de convulsii, deza- 
măgiri, nedumeriri şi reinnoite speranțe. 
Căci aga e viata. 

Obsesia politicului ia în stăpinire perso- 
najele. E firesc să fie aşa. intrucit nu numai 
viața socială, ci si cea intimă le-a fost mar- 
cată de dictatură (vezi moartea tinerei in- 
sărcinate, cascadorul accidentat în 
nii... moartea posesorului casetei din 
nebunesc...) 


h 


tăzi costă în jur de 20 milioane dolari, 
trebuie să ştii cit de cit la ce să te 2у- 
Us Мои ecu e 
ели 


de George Busecan, 
un ofertant motiv al dedublarilor 


Cel mai accesibil, la noi, s-a dovedit a fi 
ii roșii. Atu-ul sau imi pare a fi 
fost intensitatea trăirii şi o anume direc- 
сее ce face filmul mai comunicativ. Cali- 
сай nascute, cred. paradoxal, tocmai din 
faptul că regizorul, sculptor de profesie 
(filmul e avantajat de viziunea sa plastică). 
a învăţat cinema „din mers", direct la fil- 
mări unde participa în calitate de cascador. 
De unde lipsa sa de inhibifie, dar si destule 
inegalităţi în succesiunea de scenete dis- 
persate şi situaţii mai greu de înţeles pen- 
tru spectatorul ce пи cunoaşte 
background-ul momentului. in filmul lui 
Jon in se simte profesionistul: sigu- 
ranta în crearea unei atmosfere, precizia in 
portretizarea personajelor din citeva su- 
gestii, o naraţiune (cu excepţia finalurilor) 
bine controlată. Sint calități importante ce 
recomandă Înnebunesc şi-mi pare rău și 
unui public international. Filmul lui Buse- 
can, Pasaj, e mai elaborat, fiind stimulat 
în acest sens de un scenariu mai livresc, 
ofertant prin motivul dedublarilor, condus 
cu subtilitate de regizor în maniera сїпеау- 
tilor francezi, formaţi la scriitura „Noului 
roman”. 

Debuturile, peste tot în lume, pătimesc 
din dorinţa de а: spune prea multe, prin 
neputinţa autorilor de a renunţa la balast 
Este ceea ce se intimpla și cu debutanţi! 
nostri care ambitioneaza să cuprindă si dis- 
cursul intim, şi un tablou socio— politic 
complex. Materia nu mai poate fi stăpinita 
De aici şi nevoia lor de а recurge la rezo- 
neuri (sub diverse chipuri) deveniți arbitrii 
unei pedante filosofii a vieţii. Ceea ce fil- 
mele ciştigă pe terenul realului, se pierde 
prin replicile sententioase cu caracter de 
finalitate: 

Bogdan Dumitrescu, cel mai tînăr dintre 
debutanţi, este singurul care scapă de 
acest handicap in al sàu:Unde la soare e 
frig. Inteligența sa artistică a fost de a 
opta pentru alt limbaj şi de a alege un su- 
biect mai restrins — întîlnirea şi despărți: 
rea datorate hazardului, într-o poveste de 
dragoste. Filmul sau nu are fungimi,. nu 
are hiatusuri, situațiile au transparenţă. 
conflictul universal şi şansele sale de a co- 
munica micul său adevăr unui public de pe 
orice meridian sint mult mai mari (v. si 
Marele premiu la Festivalul international 
Аа Baule" din Franţa). 


lywood afirma cà toate companiile or- 
ganizeaza astfel de vizionări particulare 
chiar şi cele care nu recunosc că o fac. 

Creatorii nu sint obligaţi за fina 
seama întocmai de observaţiile făcute, 
dar ei declară că sint extrem de intere- 
зай de acest test in urma căruia de- 
seori isi remonteaza filmele. „Oricit a 


calcula un efect; spune ri David 
Zucker (етв pur şi 2 1/2 
Gustul egegti întotdeauna cu 


minimun 10%. La comedii e mult mai 
ușor: dacă nimeni nu ride la o scena. e 
clar că trebuie să o scoţi. Publicul are 
întotdeauna dreptate”. Regizorul 
Adrian Lyne (9 1/2 săptămini) este un 
fervent susţinător al acestor proiecţii. 
Ed urma unui asemenea test el a schim- 

t complet finalul la Atractie fatală, 
filmul sáu cu Glenn Close $i Michael 
Douglas. .Lucrind. iji pierzi obiectivi- 
tatea, declară regizorul, şi ai nevoie să 
te verifici stind în stal alături de spec- 
tatori. lar cind ei încep să manince flo- 
ricele ai motive sa fii cu adevărat ingri- 


Am reţinut cu interes din filmele anului 


1991 si afirmarea unor actori din mai ti- 
năra generaţie: Oana Ștefănescu, Maia 
Mor ern, Oana Pellea, Gheorghe Visu. 
Bogdan Uritescu, Lucian Мир, Bogdan 
Vodă, Marian Rilea, Marius Stănescu. Nu 
este puţin lucru, cu condiția ca — 
— regizori şi actori — să nu aştepte alti 
ani pina la următorul film, iar demersul lor 
за fie stimulat de noile filme ale regizori- 
lor noştri importanţi. 

Chiar dacă noi, criticii, nu am inclus în 
Cinemateca noastră personală decit sec- 


innebunesc 
si-mi pare rau 259 
de Jon Gostin, 
necesitatea 
unui nou . 
realism 


Unde 
la soare 
e frig 
de Bogdan 
Dumitrescu, 


un alt limbaj 
cinematografic 


Felix si Otilia de lulian Mihu, reprezentant de elita 
al cinematografiei noastre la festivalul celor mai bune filme 
ale anului... 1973, de la Londra 


Venge, ni se pare că acest nou i ut ne 
indreptageste să fim încrezători. Dar. 
există un dar esenţial: ce facem си publi- 
cul? În România se merge încă la cinema 
mai mult decit în ţările occidentale. Acest 
„mai mult” nu se referă însă la filmul ro- 
mânesc. Atita timp cit cineagtii noştri nu 


vor depăşi arbitrara distincţie dintre 
aşa-numitele „filme de festival“ şi „filme de 
public" nu vom ieşi din impas. Nu vom pu- 
tea cîştiga sau recistiga, cu onoare, încre- 
derea publicului. Niciuna dintre marile ci- 
nematografii ale lumii nu-şi permit o ase- 


menea Împarţire arbitrară. Fără public arta 
filmului nu poate exista. 

De ce am uitat lecţia lui Chaplin, a lui 
Hitchcock, a lui Tr е? 


Cronicile la aceste filme au apărut în „ 
Cinema" nr. 6/91, 7/91, 8/91 
11/791. 1/°92, 2/'92. 


| 


tatorul 


[73 
w 
Ly 

DX 
o 
ae 

ГЕ 

is 


c 


T 


Dictatorul 


Productie: S.U.A., 1940; Regia si scenariul: 
Charles Chaplin; Cu: Charles Chaplin. Pau- 
lette Goddard, Jack Oakie. ! 


Dictatorul este unul dintre acele filme 
„populare şi geniale" despre care Guido 
Aristarco spunea că anulează ideea ca 
„popularitatea şi calitatea se află într-un 
raport dificil“. Nimeni nu a mai reuşit per- 
formanţa acestei pelicule încheiată în zilele 
cînd trupele naziste invadau Parisul: aceea 
de a trata cu umor un subiect atit de teri- 
fiant ca dictatura lui Hitler. Chaplin a in- 
tuit cá, in Statele Unite aflate departe de 
ororile fascismului in ascensiune, avertis- 
mentul său împotriva acestui pericol îşi 
cîştiga ataşamentul publicului fiind incor- 
porat într-o comedie. El a avut grijă să 
nu-și dezamăgească admiratorii şi le-a ofe- 
rit cu . generozitate ingredientele comice 
care i-au adus faima: qui pro quo-ul (însuşi 
declanşatorul poveștii, bazată pe asemăna- 
rea dintre un bărbier evreu și dictatorul 
Hynkel), gagurile (antologice, ca acela cu 
globul pámintesc răsucit pe degete de ti- 
ran) şi chiar bătăile cu frişcă (vezi aceea 
care încheie disputa dintre Hynkel si acoli- 
tul său italian Napaloni). Inegalabilul mim 
Chaplin nu putea pierde ocazia de a paro- 
dia discursurile belicoase ale lui Hitler. ri- 

_diculizindu-le, prin exagerare, gestica gro- 
tescă. Aşa cum observa Jean Mitry, Dicta- 
torul „reflectă într-o imagine profetică 
toate caracteristicile de care Hitler a 
făcut dovadă în ultimele zile ale răz- 
boiului“: de la stupiditate la isterie, de la 
ferocitate la demenţă. Deși planul satiric 
este cel mai pregnant, nu lipsesc momen- 
tele de vervă burlescă, atit de tipice filme 


lor cu Charlot, ca secvenţa in care bărbie 


rul rade un client pe muzica unui dans un- 
gar de Brahms. Ca în toate comediile auto- 
rului, există pasaje de autentică poezie, ca 
interludiile sentimentale cu Hannah. În 
acest „palier“ poetic este inclus și discur- 
sul pacifist al lui Charlot care, confundat 
cu dictatorul, este pus să vorbească Mod 
lor care tocmai invadasera Austerlich. Cu- 
vintele emoţionante ale eroului conturează 
apelul autorului la rațiune. Savuroasă co- 
medie si neliniştitoare meditaţie asupra 
dictaturii, pelicula face. 54 vibreze sincer un 
cuvînt prea adesea maltratat: umanism. 


Conformistul 


„ Producție: /talia-Franfa, 1970; Regia: Ber- 
nardo Bertolucci; Scenariul: Bernardo Berto- 


lucci, după romanul lui Alberto Moravia; Cu: 


Jean-Louis Trintignant, Stefania Sandrelli, 
Dominigue Sanda, Pierre Clementi. 


O dictatură n-ar fi posibilă fără complici- 
tatea unor zelosi ca eroul Conformistului. 


8 


ICTATURII 


e Portretul colaborationistului: 


Jean Louis Trintignant 
in Conformistul _ 
de Bernardo Bertolucci 


Un adevárat rafinament al josniciei mani- 
festá acest burghez care din conformism se 
cásátoreste (cu o femeie pe care n-o iu- 


beste) şi se înregimentează politic (susti 


nind regimul fascist mussolinian). Mizind 
pe pasivitatea si pe lasitatea celorlalți, el 
reuşeşte să declanseze delagiuni 51 tradari 
în lang, facindu-si datoria cu ,discregie". 
Cu respingátoare abilitate el isi sterge ur- 
mele, nelásind nici un semn al implicării 
sale in crimele la care este complice. Cine 
ar putea bănui că visătorul profesor de 
provincie se ocupă de atragerea în capcană 


o Confesiunea unei victime 
a stalinismului: Márturia 
de Costa Gavras 
'(cu Yves Montand) 


a adversarilor Ducelui, lásindu-i apoi pe 
fascişti să-i lichideze? 

- Consecvent principiilor sale de om de 
stînga, Bertolucci se răfuieşte si de această 
dată cu burghezia, mereu gata să susţină 
partidul aflat la putere. El afirmă că a ales 
povestirea lui Moravia tru că îi permite 
„о analiză pe placul inimii: aceea a fas- 
cismului ca boală a burgheziei“. Pamfle- 
tul său împotriva acestei clase sociale nu 
abordează insă un punct de vedere „mar- 
xist". Cazul examinat de regizor „cu ră- 
ceală deliberată“ isi complică motivațiile 
pose cu unele de ordin psihanalitic. 

rotagonistul dovedeşte o “anume „апог- 
malitate", se crede marcat genetic de un 
tată nebun si de o mamă сагата. În plus, е! 
este màcinat de un bizar sentiment de cul- 
pabilitate, crezind cá a ucis un homosexual 
în copilărie. În finalul in care eroul paseste 
singur, contra curentului unei mulțimi bu- 
curoasă de căderea fascismului, acesta ză- 
reste presupusa sa victimă şi are o privire 
care sugerează o nouă explicaţie (tot freu- 
diană) a comportamentului său. Respin- 

ind, din conformism, tentatia homosexua- 
нар, el isi agravează înclinațiile spre vio- 
lentá, devenind fascist. Oricit de sofisti- 
cate, explicaţiile acestei opţiuni nu-l ab- 
solvă de culpabilitate pe profesorul crimi- 
nal din trăsăturile căruia Bertolucci con- 
struieşte portretul-robot al colaboraţionis- 
tului odios. 


Mărturia 


Producţie: Егаца-Найа, 1970; Regia: Costa 
Gavras; Scenariul: Jorge Semprün, dupa po- 
vestirea lui Arthur London; Cu: Yves Mon- 
tand, Simone Signoret, Gabriele Ferzetti, Mi- 
chel Vitold. 

Probabil cá altul ar fi fost tonul ecrani- 
zării T povestirea autobiografica a lui 
Arthur London (vice-ministru al afacerilor 
externe in Cehoslovacia incepind din 1949, 
condamnat pe viață in 1952) dacă filmările 
ar fi fost făcute la Praga, înaintea invaziei 
sovietice din 1968, cum fusese prevăzut. 
Autorul mărturiei este un caz destul de bi- 
zar si, deşi a fost victima dictaturii stali- 
niste si a absurdului angrenaj declanşat de 
aceasta în ţările „satelit“ ale Moscovei, a 
rămas, după eliberarea şi reabilitarea sa în 
1956, unul dintre cei dedicați cauzei „50- 
cialismului cu față umană“. O stranie coin- 
cidenta a facut ca povestirea lui Arthur 
London să ajungă la Paris chiar în ziua ocu- 
pării capitalei cehoslovace de tancurile so- 
vietice. Sperangele „primăverii de la Praga" 
erau brusc spulberate. 

Realizat din perspectiva acestei întorsă- 
turi a istoriei, o nouă dovadă că ideologia 
comunistă nu poate fi reformată, filmul lui 
Costa Gavras este o impresionantă mărtu- 
rie despre machiavelismul inchizitorilor 
stalinişti, despre torturile şi umilingele la 
care erau supuşi cei suspectaţi de a se fi 
„îndepărtat de linia partidului”. După cum 
constată criticul francez Guy Bracourt, re- 
gizorul nu supralicitează formula care îi 
adusese un imens succes cu pelicula prece- 
denta: „Cinematografului spectaculos 
мг îi succede un cinema apăsător 
psihic tru spectator si nu se pune 
ае ae aici, ca la aparitia celuilalt, 
de un anume sentiment de exaltare pe 
care adversarii lui Z l-au reproșat filmu- 
lui“. Mărturia rámine una dintre cele mai 
lucide analize cinematografice ale mecanis- 
mului dictaturilor de tip stalinist. 


E Adevárul despre 
„dictatura proletariatului“ 
Omul de marmură de œ 
Andrzej Wajda 


Omul ; 
de .marmura 


Producţie: Polonia, 1976 Regia: Andrzej 
Wajda; Scenariul: Aleksandr Scibor Rylski; 
Cu: Jerzy Radziwilowicz, Krystyna Janda, Ta- 
deusz Lomnicki, Jacek Lomnicki. 


Plasat in legendà datoritá numeroaselor 
piedici care au stat in calea realizarii si di- 
fuzárii sale in strainatate, Omul de mar- 
mura este un pasionant studiu asupra mi- 
turilor create de stalinism. Wajda nu exa- 
minează implicaţiile şi mecanismul unei 
dictaturi personale, ci pe cele ale „dictatu- 
rii proletariatului”. Această supralicitată 
sintagmă a demagogiei comuniste şi-a 
exercitat fascinația asupra milioanelor de 
oameni de bună credinţă care au crezut la 


„început in, sloganurile egalitariste. Printre 


aceştia se numără şi eroul peliculei, zidarul 
stahanovist Birkut, ales ca model pentru o 
igantică statuie de marmură. Сіпа incre- 
егеа acestuia în „viitorul luminos“ începe 
să se clatine, nu este îndepărtat numai el, 
ci şi triumfala lui imagine sculptată. 
Impactul dramatic al filmului „ţine, 


_ într-adevăr, de abilitatea construcţiei sce- 


nariului”, cum remarcă. Marcel Martin 
într-un comentariu. Conceputá ca o ап- 
chetă întreprinsă de o studentă la regie 
care face un film de diplomă despre ae 
novistul Birkut, pelicula acumulează ima- 
ini din trecut si din prezent ce participa 
a elucidarea enigmei statuii si a alte ie 
sau. Interesul este intensificat de trimite-. 
rile pe care Wajda le face, nu fara sarcasm, 
la cinematograful manipulat de puterea co- 
munistá. Un regizor de documentare de 
propagandá in anii '50 se laudá cá el a 
creat mitul „omului de marmură“. Faptul 
că acesta nu-și pune întrebări în legătură 
cu destinul subiectului său şi că se preface 
a nu şti că muncitorul a fost ucis în timpul 
grevei de la Gdansk din anii '70 este su 
rat cu discreţie, dar si cu durere de War 
да Omul de marmură este o zgudui- 
toare reflexie asupra relaţiei dintre cine- 
matograf şi dictatura comunistă, un 
film-far pentru tinerii cineaşti polonezi 
care au învăţat de la maestrul lor să-și as- 
culte “conştiinţa. 


: : | | „Popoarele care îşi uită greşelile sînt condamnate să le repete“. 


Crunta istorie 


inematogratul a fost si el revend- 

cat cu autoritate de catre orice 

sistem dictatorial. Puterea discre- 

fionara s-a temut intotdeauna de 

impactul acestui fenomen psi- 
ho-socio-cultural asupra maselor 

ce trebuiau supuse si apoi menti- 

пше într-o pasivitate linistitoare pentru ea. 
Mitry avea sa explice cum nu se poate mai 
bine acest ciudat apetit cinefil”. Filmul este 
cea mai periculoasa arta pentru ca poate 


spune adevarul. dar si minţi, folosindu-se in - 


ambele cazuri de înseși mijloacele realitatii 
De aceea. imaginea filmica nu poate fi con- 
trazisa! lata de ce creația cinematogratica 
trebuia pastrata sub cel mai strict control si 
utilizata cu abilitate pentru sustinerea unei 
propagande pe cît de ample, pe atit de minci- 
noase 


Este motivul pentru care егіп s-a si grabit 
sa semneze, inca din 1919, decretul privind 
naționalizarea cinematografiei si punerea ei 
neconditionata în slujba puterii sovietice. 

„Uzina de vise" a funcționat Та început im- 
pecabil. Capodoperele lui Eisenstein si Pu- 
dovkin (Crucișătorul Potemkin, Mama, Greva, 
Octombrie, Sfirsitul Sankt—Petersburgului) 
veneau parca sa confirme nu numai dimen- 
siunea de arta a filmului, dar şi discrepanta 
dramatica, adesea tragica. între realitatea fic- 
tivà a imaginilor de pe ecran si ceea ce rami- 
nea in afara cadrului, ori cadea là montaj. 

Cine-ochiul lui Dziga Vertov a legitimat do- 
cumentul in forma lui aşa-zis directa, de fapt 
зириза aceleiasi. operatii de selectie si 
transfigurare ce se exercita asupra cotidianu- 
lui în curs de a deveni istorie. Era, daca vreți, 
forma inițială care a precedat medierea si 
distorsiunea tele-vizuala a imaginii purtatoare 
de emoție, dar şi de informație. 

Regimurile puterii personale au adus o 
nouă și inestimabila contribuție la folosirea 
cinematografului ca modalitate de manipu- 
lare a constiintelor si de falsificare a adevaru- 
tui. 

Orice forma de originalitate creatoare a 

fost grabnic si desavirsit sufocata. Ideologia 
s-a substituit in totalitate ideilor. Filmul nu 
mai trebuia sa sugereze. doar sa arate. Între- 
barile, indoielile sau neliniştile erau inlocuite 
prin afirmaţii categorice. gaunoase si minci- 
noase. Devenit inca de pe timpul lui Stalin o 
gazeta de perete ceva mai perfectionata, ma- 
rele ecran a fost investit cu o functie unica: 
cea de agitatie si propaganda. inregimenta- 
rea cineastilor s-a facut in mod brutal, trata- 
ment aplicat de altfel tuturor categoriilor d 
creatori. 
_ Nu intimplátor, singurul film cu adevărat 
importaht „scapat“ printre rigorile salbatice 
ale cenzurii staliniste a fost Aleksandr Nevski 
(1938). in care ,Tatucul" — mare amator de 
filme, pe care le tot vedea si revedea — .a ci- 
tit" doar pledoaria pentru patriotism si apara- 
rea fiintei nationale, imperativ sub care erau 
in plina destasurare epurarile si execuțiile 
NKVD-iste! De altfel, acelasi S. Eisenstein 
avea sa fie ulterior pus, la index odata cu al 
sau мап cel Groaznic, ale carui similitudini 
Cu prezentul erau de natura sa deranjeze, fil- 
mul fiind, in consecinta,interzis timp de 13 
ага... 


Aproape concomitent, fascismul mussol- 
nian şi nazismul hitlerist au decretat si ele 
mobilizarea totala a industriei cinematogra- 
fice. 


La Cinecittă se produceau in serie cele 
brele filme „cu telefoane albe", expresie a 
unor deziderate de bunastare naționala pe 
care regimul nu le putea asigura decit prin 
butaforie şi numai pe ecran. Sub comanda lui 
Goebbels, filmul german a inceput sa exalte 
isteric virtuțile razboinice nationa! socialiste, 
dind o mina de ajutor la sporirea artificiala a 
natalitatii, îndeplinirea planului de patru аг! 
4 bineinteles, la edificarea cultului persora- 
тай lui Hitler. - 


Epigonii comunisti din perioada postbelica 
nu s-au îndepartat de la aceasta rețeta: pe de 


© parte, gituirea ferma a oricărei tendințe de 
reflectare veridica a realitatii, pe de alta con- 
tnbutia cu adevarat importanta la susținerea 
unet propagande imbecilizante si la consoli- 
darea cultului personalitatii noilor .fuhrer"-i. 


Cu mici deosebiri, cinematografiile alba- 
neză, chineza, coreeană si cubaneză au batut 
moneda pe același conflict" între bine si mai 
bine. demascind necruţător pe duşmanul de 
clasa, zgindarind refulări teritoriale antebe- 
lice și, fireşte, ridicind în slāvi figura neapárat 
inteleaptà a mult-stimatului și iubitului... Dife- 
renţierile, puține cite sint, tin mai mult de ac- 
cente locale cum ar fi: revolutia culturala si 
Cultura binefacatoare a orezului in China ma- 
oista (acum s-a trecut la lupta pentru pace 
prin... kung-fu}, ráfuielile ideologice си res- 
tul lumii si cultul saraciei in Albania lui Enver 
Нофа. conflictul pe viata si pe moarte cu su- 
dul capitalist, decazut si mereu periculos, ce 
anima lupta comuniştilor coreeni calauziti de 
„Kim ir Sen and Sen". ° 


Trecind pe scurt în revistă această deloc 
scurta istorie, concluzia este una singura 
dictatura nu-i prieşte deloc (dar deloc!) cine- 
matogratului! 


Filmul 


si 


a 


de Lucian Pintilie 
i 


Ime importante: 
cu irifa Petrescu 
j 


* 


-Au fost si 
icá la ora 


entru cineaştii romani, coexistenta 
cu dictatura ridica (poate mai acut 
ca în alte parti ale Europei comu- 
niste) o problema fundamentală: a fi 
sau... a nu fi. Altfel spus — „ne fa- 
cem frate cu dracul ca sa trecem 
puntea” sau „schimbam meseria“? 

Din aceasta dilema s-a infiripat producția 
de filme. incet, dar sigur. Chiar daca tributul 
ideologic platit se numea Răsună Valea si al- 
tele ca el. Si chiar daca investițiile initiale in 
baza tehnica a cinematografiei (Studiourile 
Buftea) s-au rascumparat o buna bucata de 
vreme prin distribuirea neconditionatà a „ас- 
tritei^ Lica Gheorghiu in ce-i poftea ei inima. 

Partidul comunist vedea in cinematografia 
autohtona o forma avantajoasa de propa- 
ganda, chiar „o armă ideologica”. Cineastii 
au folosit acest interes al puterii spre a-şi 
face treaba, care cum au știut mai bine. 
Adaptarea 8 fost comandamentul de baza. În- 
fruntarea a venit mai tirziu. la sfirşitul anilor 
'60, atunci cind structurile зе consolidasera, 
ceea ce conferea conflictului o necesară notă 
de forța. 

Filmele istorice, botezate pompos .epopee 
:cationala" au fost cele care solicitau о ma- 
xima mobilizare, in primul rind organizatorica 
si financiara. Citeva râmin şi azi valide (Dacii. 
Mihai Columna s.a.) in timp ce ur. 
Burebista, Stefan cei Mare — Vaslui 1475 sau 


Mircea, stirneau inca de pe atunci risul, fiind 


$ Orgolii (cu Traian Stánescu si Dorel Visan) si Pádureanca 
(cu Victor Rebengiuc si Melania Ursu) 


au avut 


un numitor comun: scenaristul Augustin Buzura 


Goethe 


foarfeca 


încărcate din belșug cu ridicolul tezelor 
ceausiste. = 

Un loc aparte ocupa acele pelicule a caror 
acțiune se mspira din „glorioasa lupta in ile- 
galitate a Partidului”. Umanizarea personaje- 
for si slalomul abil printre sabloane curălau 
terenul pentru o anumita autenticitate şi sin- 
ceritate, acceptate de catre cenzura de dra- 
gul infrumusetarii propriei imagini. Conexiu-. 
nea unor atari condiții cu creatori de mare 
valoare cum sint Lucian Pintilie si Mircea Ve- 
roiu au avut ca rezultat filme notabile ca Du- 
minică la ога 6 sau Să mori rănit din dra- 
goste de 

Dincolo de aceste determinari, relația dir: 
tre film si dictatura cunoaște trei variante dis- 
tincte: de maxima obedienta, avind ca rezul- 
tat acele rusinoase pelicule apologetice; de 
acceptare si, eventual, strecurare; de contes- 
tare. 


1. Din prima categorie fac parte acele titluri 
de trista amintire precum Cunună de lauri, 
Cei mai frumoşi 20 de ani, O viaţă inchinată 
fericirii і, Sărbătoare in mai si altcie 
Munca patriotica, ordin, indicație. șantaj sau 
comanda sociala? Desigur, în caz de refuz 
regizorul ar fi avut de înfruntat anumite diti- 
cultati, tot astfel cum compromitatorul „Па“ 
aducea cu sine destule avantaje. 


2. Filmele .de acceptare" sint cele mai difi- 
cil de evaluat azi. Ele erau, desigur, obligato- 
ги Pe scenarii mai mult sau mai putin rezo- 
nabile se puteau strecura accente de autenti- 
citate, unele de-a dreptul critice. Cotidianul 
primea uneori conotaţii de adevar, așa-zisele 
.sopirle" din care unele treceau de cenzura 
altele nu. Aici intervenea si devenea decisiva 
maiestria profesională a regizorului care. du- 
blata de combativitate sau tact, putea avea 
ciștig de cauză. Asa se explica cum au putut, 
totuși, sa treaca filme ca La capătul liniei 
(Dinu Tanase). Secvente si Rătăcire (Alexan- 
dru Tatos), Pas in doi (Dan Pita). Stirşitul 
nopții (Mircea Veroiu). Cursa si Proba de mi- 
crofon (Mircea Daneliuc) si inca vreo citeva. 

Sigur ca ele constituiau exceptia menita sa 
confirme regula, in aceasta din urma catego- 
rie intrind productii de genul Fapt divers, Sa- 
имай de la Agigea, Ramin cu tine, Săi vor- 
besc despre mine, Despre o anume fericire, 
Escapada, Nişte băieți grozavi si тий prea 
multe altele. 

Odihneasca-se in pace! 


3. Filmele de contestare n-au fost multe 
dar, de aceea, cu atit mai importante. Cap de 
serie (si de opera) ramine, indiscutabil Re- 
constituirea fui Lucian Pintilie. o radiografie 
lucida, fara drept de apel, a intregului sistem 
coercitiv. Personal, cred ca fara acest film si 
fara „Revizorul“ montat de același Pintilie ia 
Teatrul Bulandra in 1972. De ce trag clopo- 
tele, Mitică? ar fi putut avea, eventual, o 
soartă mai blinda 

Ma intreb şi acum cărei minuni se dato- 
reaza aprobarea scenariului și difuzarea inte- 
grala a Croazierei lui Daneliuc, parabola de o 
limpezime şi de un curaj extraordinare, care 
(culmea aberaţiei!) a fost interzis cu strásni- 
cie; dupa ce rutase în toata tara și obținuse 
toate premiile Uniunii Cineaştilor! Același 
efect de avertizare, datorat nu atit operei ur- 
matoare cit faimei autorului şi fricii de a reci- 
diva in pacaleală, a funcţionat ulterior în ca- 
zul lui Glissando, mai incifrat (deci mai greu 
accesibil) şi care pacatuia mult mai discret 
fata de sistem. 

Daca Orgolii a ratat sansa de a se ridica la 
valoarea prozei din care descindea, raminind 
doar un film ce ar fi putut sa fie important, 
Pădureanca (de Augustin Buzura si Nicolae 
Margineanu) a insemnat o manusa aruncata 
in obrazul dictaturii ceausiste. Att de direct 
si de transparent, inct pina și cenzura du (а)- 
lista a acceptat sa tacă milc, prefacindu-se са 
nu pricepe despre cine si ce este vorba 

in fine, o contestare extrem de directa si 
de corozivá, operind cu mijloacele greu de 
gituit ale umorului fin. a constituit-o Secretul 
armei secrete a! lui Alexandru Tatos, film pe 
care puterea a preferat să-l marginalizeze pe 
orbita producţiilor pentru copii, decit să fie 
întrebată direct „dar dv. la cine và ginditi?". 

Nu putem încheia această privire retros- 
pectiva fără a aminti cîteva documentare de 
excepție care au impartasit aceeași soarta a 
marginalizării sau chiar a interdictiei: Apoi 
s-a născut orașul (Constantin Vaeni), Cota 
zero (Laurenţiu Damian), Va veni o zi (Copel 
Moscu). 

Cum nu pot fi trecute cu vederea scenarii 
de mare curaj care au fost — la DAN 
lor (Vocile — Augustin Buzura si Mir- 
cea Davus funt — Mircea Veroiu, Masa- 
crul — Lucian Pintilie), dintre 
care unele se află azi in curs de realizare 
(Hotel de lux — Dan Pita), iar altele (Undeva 
in Est — Augustin Buzura-si Nicolae Marai- 
neanu, A unsprezecea poruncă 一 Mircea Da- 
neliuc) au avut deja premiera. Spre cinstea 
autorilor si incintarea noastra... 


Bogdan BURILEANU 
9 


Oul de sarpe 


Productie: SUA - RFG, 1977. Regia si sce- 
пай: /ngmar Bergman. Cu: Liv Ullmann, 
David Carradine, Gert Froebe, Heinz Bannat, 


Moment de „ruptură“ in filarmonica lui 
Bergman, Ош! de загре marcheaza optiunea 
autorului pentru o tema de obicei ocolità de 
peliculele sale: raportul dintre individ si isto- 
rie. Atit de intensul sàu interes pentru preo- 
cuparile existentiale ramine predominant si 
de aceasta data, preferinta sa pentru eroi in 
criză găsindu-și fundalul potrivit: instalarea 
nazismului în Germania Este vorba despre 
apariția acestuia „mai degraba în spirite decit 
în instituții”, cum observă criticul francez 
Yves Alior. Cu rara sa capacitate de a exa- 
mina resorturile umane, regizorul nu putea sa 
$cape ocazia de a incerca sa explice cum a 
fost posibila instaurarea dictaturii lui Hitler 
cum а putut ideologia acestuia sa-și exercite 
fascinația asupra maselor. 

Germania anului 1923 cu nelinistitorul său 
climat social și politic este un spațiu- al соп- 


е Martori neputinciosi la instalarea nazismului: 
j Liv Ullmann si David Carradine in i 
Oul de şarpe de Ingmar Bergman 


fuziei si teroarei in care protagoniști, un tra- 
pezist evreu si o cíntáreata de cabaret, asistă 
Cu disperare si neputintá cum suspiciunea 
imbolnaveste mentalitátile. Locuitorii Berlinu- 
lui incep sá creadà cá raul vine de la 
„străini“, cá numai purificarea rasială si „o 
mină forte“ pot aduce salvarea. Întilnirea ar- 
tistului de circ cu un savant exaltat care face 
experiente monstruoase cu subiecti umani 
explicá sensul ascensiunii fascismului: el mi- 
zează pe resemnarea oamenilor. Filmul se in- 
cheie cu anuntul cà putsch-ul lui Hitler de la 
München a eșuat. Comentariul ironic preci- 
zeazá са „е! a subestimat forta democratiei 
germane". Ceea ce nu 1-а impiedicat sa fie 
plebiscitat apoi in alegeri libere. Sarcasmul 
din ultimele imagini nu diminueazá tragismu! 
peliculei lui Bergman, gindità de autor ca o 
exorcizare a unei traume din copilàrie: aceea 
de a fi aflat adevarul despre fascismu! de 
care, la prima impresie, fusese fascinat. 


Mephisto 


Producție: Ungaria, 1981. Regia: ístvan 
Szabo: Scenariul: /stvan Szabo, Peter Dobai, 
dupa romanul ononim de Klaus Mann. Cu: 
Klaus Maria Brandauer, Krystyna Janda, 小 
diko Bánsági, Rolf Hoppe. : 


Regizorul Istvan Szabo isi ехрїїса intr-un 
interviu intenţiile „În filmul meu am 
vrut să arăt cum a fost posibil ca oa- 
menii să fie i, cum s-a putut ca 
un actor să se încline în faţa dictaturii 
pentru a obține în schimb să fie ag i 
tat; căci numai în această acceptare isi 


noi cei de azi, într-o Germanie 
nazistă sau într-o Frantá colaboratio- 
nistá? ". 


E limpede cá autorul analizeazà cazul 
unui actor care a susţinut dictatura nazistă 

indindu-se la „monstruozitatea pactului 
„dintre orice om de artă si Putere. Roma 
nul inspirator al lui Klaus Mann transfigu- 
rează biografia lui Gustav Griindgens, care, 
pentru a obţine aprobarea naziștilor de a 


Càinta 


Producţie: „Gruziafilm“, 1984 Regia: Ten- 
ghiz Abuladze. Scenariul: Nana Djanelidze. 
Tenghiz Abuladze, Rezo Kveselava. Cu: Av- 
tandil Makharadze, іа Ninidze, Merab Ni- 
таге. 


Film condamnat де cenzura brejnevista 
şi repus în drepturi în zilele glasnostului, 
Cainta a pm impetuos in circuitul in- 
ternational. Primul semn al recunoasterii 
calităţilor sale de excepţie: Marele premiu 
special al jurului de la Cannes în 1987. 

piniile criticilor sint unanime pelicula 
este una dintre cele mai originale şi tulbu- 
rătoare parabole ale totalitarismului. Ne- 
văzută, "umbra lui Stalin planează asupra 
imaginilor. Cu toate acestea modelul tira- 
nului nu este numai losif Visarionovici, ci 
şi Beria, Mussolini si Hitler. Discretele tri- 
miteri la unul sau la altul dintre aceste si- 
nistre personae tin fie de înfățișarea pro- 
tagonistului, de gestica sau retorica 
acestuia. Cu toate că este numai un lider 


® Artistul ca stilp al dictaturii: Mephisto de Istvan Szabo 
, (cu Klaus Maria Brandauer) 


mai juca, şi-a renegat familia cu ascendență 
iudaică, a întreţinut, prin spectacolele sale, 
cultul Führerului și a acceptat o mulțime 
de compromisuri de dragul carierei. Pen- 
tru un actor chinuit de demonul succesului 
faptul de a nu juca echivalează cu o sinuci- 
dere. $i, totuși, prețul plătit de eroul саг- 
fii (şi al filmului) este prea umilitor. Cu 
admirabilă intuiție a detaliului psihologic 
Istvan Szabo examinează motivațiile рг#- 
Lern şi dezolanta sa decădere morală. 


„Devenit el însuși un mic Führer în teatrul 


a cărul conducere îi este încredințată, 
acesta isi umileste şi persecută colegii, de- 
vine el însuşi „о rotiță“ în angrenajul stri- 
vitor şi, în fine, complice la crimă. Pactul 
cu Mephisto isi confirmă si în cazul lui dez- 
nodámintul: in loc de fericire, coşmaruri 
torturante, in loc de siguranță, neliniste, 
in loc de glorie, dispreţ. Secvența finală in 


care actorul colaboragionist este alergat pe. 


un stadion, sub lumina refectoarelor de 
Generalul— protector devine simbolul con- 
іеї. artistului manipulat de puterea dic- 
tatoriala. Remarcabila forță ideatică şi ex- 
presivă a peliculei i-au adus premiul „Os- 
cae pentru cel mai bun film străin in 


local, tenebrosul Varlaam are gustul gigan- 
tismului si al puterii discregionare ce-i par- 
ticularizează pe dictatorii citați. El stri- 
veste cu nepásare destine, darima case si 
biserici, dar afișează un comportament ра- 
tern, de tátuc ce reamintește mereu oame- 
nilor cà sint în primejdie si că trebuie să 
rămină vigilengi. Replica sa: „Poporul nos- 
tru trebuie să se transforme într-un pumn 
strîns”, este unui dintre clişeele regăsite in 
discursurile tuturor dictatorilor comunişti. 
Abilitatea lui Varlaam şi a acoligilor săi de 
a întreține suspiciunea, plăcerea distruge- 
rii opozanților, sacrificarea unora dintre 
apropiații bănuiți cà şi-au pierdut zelul, 
evocă teroarea stalinistă prelungită pină în 
zilele noastre pe multe meridiane si para- 
lele. Principalul merit al peliculei lui Abu- 
ladze este cà vorbeste universalitatea 
tragediei totalitarismului. Ín plus, el aver- 
tizează cá un asemenea tiran ar putea să 
reapará dacá trecutul este uitat. Tocmai de 
aceea i se refuzà personajului Varlaam 
dreptul de a fi îngropat crestineste. „Da- 
că-l înmormintaţi, înseamnă că închideși 
ochii la ce-a fost”, declară eroina justifiara 
care cere să se facă dreptate. Depinde nu- 
таг de по! ca așa ceva 53 nu se mai intim- 


Un amestec de Mussolini, 

Beria, Hitler si Stalin 

în dictatorul. Varlaam (interpretat de 
Амапа! Makharadze in Cainta 

de Tenghiz Abuladze) 


ple. ne spune ,printre rinduri" regizorul, 
pentru că „sintem toți vinovaţi de exis- 
tenta lui Varlaam şi a celor asemănători 


lui” 2 


Istoria oficială 


Producţia: Argentina, 1985 Regia: Luis Pu- 
enzo. Scenariul: Aida Bortnik, Luis Puenzo 
Cu: Hector Айегіо, Norma Aleandro, Chela 
Ruiz, Chunchuna Villafane. 


О dictatură militară, tipic latino-ameri- ` 
cană, striveste destinele eroilor in acest 
film care are toate datele melodramei. O 
femeie bine plasată în societatea argenti- 
niană începe să-și pună întrebări asupra 
identităţii fetiţei înfiată cu cîţiva ani în 
urmă. Deţinător al secretului, soțul ei care 
susţine cu fervoare regimul dictatorial, re- 
fuză să-i spună adevărul. În loc să gliseze 
înspre o dramă conjugală, pelicula devine 
o dramă a conştiinţei: protagonista află că 
fiica ei este copilul unor opozanți ai juntei 
militare asasinați „fără urme“. Întreprinsă 
pe cont propriu, investigația pentru afla- 
rea adevărului pune într-o lumină crudă, la 
fel ca in Missing al lui Costa Gavras, o du- 
reroasă realitate contemporană: miile de 


' dispăruţi” de care se fac răspunzătoare 


dictaturile militare din America Latină. 
Partizan al unui „cinema intim”, Luis Pu- 
enzo nu abordează formula pamfletului po- 
ик şi nici nu ambiţionează o frescă so- 
cială. Tragedia trăită de eroina sa are va- 
loare de pars toto. „Puterea filmului 
stă în abilitatea sa de a insera ideile poli- 
tice în țesătura evenimentelor cotidiene“, 
observa criticul englez Nigel Floyd. Meta- 
morfoza parcursă de eroină, o burgheză cu 
o existenţă protejată care deschide ochii 
asupra unor realități brutale, este eps 
de zguduirea crezului sáu profesional. Pro- 
fesoară într-un colegiu particular, ea predă 
„istoria oficială“ ce escamotează adevăru- 
rile incomode. Refuzul protagonistei de a 
mai fi complice la manipularea constiinge- 
lor anunţă criza de încredere care a dus la 
căderea dictaturii militare în Argentina 
după războiul din Malvine. Incitanta poves- 
tire în cheie de suspens, dar și profunda sa 
vibrație omenească i-au adus Istoriei ofi- 
ciale Oscarul pentru cel mai bun film 
străin în 1986. - 


х 


- 


»Dreptul de a face orice si puterea 
de a ucide sînt un vin prea tare 
pentru а nu îmbăta oamenii“. 


5 x 

o Tragedia 

unei dictaturi militare: 
Istoria oficialá 

.* de Luis Puenzo 

(cu. Norma Aleandro) 


:Ф O tiranie dupa 
model' ceausist: 
Titania, Titania 
de Peter Bacso 


Titania, Titania 


Pri : Ungaria, 1989 Scenariul si regia: 
- Peter Bacsó. Cu: Gyulá Bodrogy, Dorottya 
Udvaros, Eva igo, Andreea Kiss. 


Curăjul acestei satire politice este acela de 
a fi ales pentru personajul dictatorului un 
model contemporan aflat in momentul reali- 
zării filmului în plină dezlănțuire a nefastelor 
sale iniţiative. Dictatura lui Ceaușescu este 
ușor de recunoscut în coi ia lui Peter 
Bácso in care tiranul este denumit Marele Ti- 
tan. Sint semnalate (evident, în cheie ironică) 
cunoscutele trăsături ale „anilor lumină“: 
aberantul cult al personalităţii, dezgustătoa- 
rele spectacole omagiale, mania demolării si 
a „ctitoriilor“ gigante, înfometarea populației, 
suspiciunea generalizată. Nu lipsește ideea 
dictaturii bicefale: tiránul din tara numită Ti- 
tania are o nevastă care-l ajută să-și pună in 
operă infernalele planuri. Bineinteles, o con- 
soartă cu veleitati de savantă. 

Arsenalul diabolic al tiraniei ceausiste ar fi 
fost incomplet fără practica sosiilor. Acest 
obicei inspiră chiar liniile de forță ale subiec- 
tului, filmul evotuind în principal ca povestea 
celor trei dubluri care, după moartea dictato- 
гиш, sint condamnate să dispară. Incurcátu- 
rile comice provocate de asemănarea celor 
trei cu nefastul răposat au cind factură de 
vodevil, cind una de farsă tragică. Preocupat 
constant de tratarea în cheie umoristică a te- 
mei totalitarismului și a strivirii unor destine 
de marele malaxor al comunismului, Peter 
Bacso nu-și regăsește în Titania, Titania 
verva si inventivitatea din Martorul. Nici nu e 
de mirare, gindindu-ne că monstruoasele 
forme ale dictaturii -la care filmul. său face 
transparente aluzii nu prea stirneau risuL Ori- 
cum, este o peliculă premonitorie despre sfir- 
şitul unuia dintre cei mai detestati dictatori 
comunisti, 


Hippolyte Тате 


[o e al 


A unsprezecea 
porunca 


Producţie: România, 1991. Regia si scena- 
riul: Mircea Daneliuc. Cu: Constantin Dinu- 
lescu, Mircea Andreescu, Bujor Macrin, Va- 
lentin Uritescu, lldico . Zamfirescu, Cecilia 
Birbora. 


O extraordinară vitalitate a răului domină 
lumea imaginată de parabola lui Mircea Da- 
neliuc. Un simbolic spaţiu concentrationar 
devine fundalul tragediei unui grup care, abia 
scăpat de teroarea unei dictaturi, asistă (si 
chiar participă) la întemeierea alteia Incrimi- 
nările ani relaţiile dintre personajele care 
se acuză reciproc de complicitate la ororile 
nazismului, dar si. la abuzurile și fărădelegile 
care se nasc sub ochii lor. Liderul care se 
impune prin forță, agită sloganuri comunitare 
şi o demagogie care cere sacrificiul interese- 
Дог personale pentru cele ale colectivități. 
Perfid și machiavelic, el reușește 584 invraj- 
bească pe unii impotriva altora, transforming 


pe fiecare in delator si tortionar. Trimiterilelà - 


„Tirania sfărîmă sau fortifică individul; 


libertatea 


il moleseste 


si face din el o fantomă“. 


experiența Pitesti, la injosirile practicate cu 
voluptate in inchisorile comuniste sint clare 
şi percutante. 

Ca si in Croaziera, Daneliuc studiaza prin 
reacţiile si relațiile unui grup care se con- 


fruntá cu „о incercare", anismul dictaturii 
si angrenajul sáu de lasitáti, compromisuri şi 
complicitáti. Degradarea peisajului uman in A 
unsprezecea poruncá este impinsa la ex- 
treme naturaliste si aminteste de cuvintele lui 
Cioran: „СЪ de fireşti si inatacabile sint in- 
stinctele josnice!“. Coşmarul acestor „suflete 
moarte“ care acceptă dictatura ca pe o fatali- 
tate este izvorit dintr-un аразапог sentiment 
de vinovatie. Povara acestei culpabilitati este 
senzaţia cea. mai acută desteptatá de pelicula 
lui Daneliuc. Ea aminteste puternic de acel 
moment din spectacolul din 1971 al lui Radu , 
Penciulescu cu „Regele Lear“ cînd, pe re 
plica decăzutului suveran, „Nimeni nu e vino- 
vat", lumina se aprinde brusc în sală, facind 
pe orice spectator de buna credința să ro- 


şească. : 


Grüpajul „Стефи impotriva: dictaturii" 
este realizat de Dana DUMA 


Emil Cioran 


Vene fia 


Logodnica 
lui Stalin 


Productie a studiourilor ungare. Scenariul: Mik 
fos Ko!ló. Regia: Peter Bacso. Cu: Juli Вази, 
Gyorgy Cserholmi, Nina Petri. < 

^ Peler Bacsó marturisea anul trecut la Mostra 
venetiand ca i-au trebuit citiva ani de zile buni са 
să poată obține dreptul de ecranizare, de fapt о 
adaptare libera a povestirii scriitorului rus Grigori 
Heridiakov. Ре Bacsó îl interesa povestea in pri- 
mul rind pentru că se întimpla în cei mai sumbri 
ani ai ёросіі Stalin фит '36—'37) cînd era sacrifi- 
cat, printre alții, mareșalul Tuchacevski, sub acu- 
таа de „inaltă trădare”. Acuzatia şi procesul in- 


scenat aveau за aibă loc după vizita oficiala ре, 


care mareșalul o făcuse la Londra. 

Povestea lui Tiendiakov se petrece într-o re- 
giune îndepărtată a Uniunii Sovietice. Într-o bună 
zi isi face apariţia în tirg o făptură stranie, Para- 
nia e numele ei, ființă ieșită parcă din neant. Cu 
greu i s-ar putea indica o virsta, are cautatura de 
animal haituit, e toată numai rani ce razbat de 
sub zdrentele care ii acoperá trupul. Pretinde nici 
mai mult nici mai putin decit ca e logodnica lui 
1506. Localnicii sint uimiti de aceasta aparitie, 
apoi inteleg cà e o femeie cu mintea ratacita:si 
incep sa-i arate o grija omeneasca. Parania isi 
alege ca loc preferat chiar unul aflat sub portre- 
tul lui Stalin care impodobeste piața tirgului. În- 
cet-incet incepe sa-si declare o pasiune devora- 
toare care, evident, nu se poate imparti intre Isus 
si Stalin asa inct ñ preferă pe dictator, procla- 
mindu-se „logodnica lui Stalin". Si daca Isus in 
nesfirsita lui ingaduinta n-a avut cum sa reactio- 
пеге fata de Parania, odată cu invocarea сака 
de logodnica a lui Stalin, un intreg mecanism se 
pune in miscare, pentru cá nimeni nu poate in- 
voca numele dictatorului sau cum s-ar spune ni- 
meni nu-l poate lua în desert, proclamindu-se ru- 
bedenie a lui. O ploaie de acuze dintre cele mai 
grave si exterminatoare se abat asupra cersetoa- 
rei, Ce urmeazá este usor de banuit: acuzatii de 
spionaj, sabotaj, дизтапа a poporului. Erau 
semnele vremii care de altfel aveau să se perpe- 
tueze şi să devină însemnele unui sistem. Ares- 
tare, judecată, pedeapsă aspră, Siberia. 

Prin povestea Paraniei, Bacsó face anatomia 
unui sistem si o face in asa fel incit te tine cu su- 
fletu! la gură 一 по știu daca pe toli cei din sala 
venetianá dar cu sigurantá pe unii dintre cei care 
veneau dinsgre soare-rásare. 

Mircea ALEXANDRESCU 


San Sebastian 


Noaptea 
cea mai lunga 


Producție spaniolă, 1991 Regia: José Luis 
Garcia Sanchez. Scenariul: Garcia Sanchez. Gu- 
tierez Aragon, Carmen Rico-Godoy. 


Spania încearcă să-și exorcizeze spaimele tre- 
cutului. Filmul Noaptea cea mai lungă porneşte 
de la romanul „Anul în care a murit Franco“ de 
Petro Ramirez. Acţiunea filmului se referă la un 
moment istoric — anul '75 — si la una din ulti- 
mele condamnări la moarte şi execuții coman- 
date de dictatorul fascist. Victimele sint.cinci ti- 
neri actionind într-un grup de comando care 
ucide un politist. Regizorul evitá trimiterile prea 
concrete la grupárile teroriste de atunci ETA si 
FRAP. Atitudinea filmului e de intelegere si com- 
pasiune pentru acesti tineri exaltati. De aici in- 
dignarea unor critici care reproşează autorului că 
face din teroriști erai, in timp ce alții considera, 
dimpotrivă, ca denigrează combatanții isti 
ce s-au opus regimului dictatorial, „N-am vrut să 
fac cronică istorică, ci film de ficțiune. Un recurs 
la memoria noastră, la o perioadă crincenă“, de- 
Clara regizorul la premieră. „Noaptea cea mai 
lungă a precedată de multe zile si nopţi de 
не са cind oricine putea fi executat fără multe 
dovezi... Eu nu mi-am propus să ага! călăi ori 
victime, ci doar să fac аре! la conștiința noastră 
dornică să uite prea repede. Ori, popoarele ca- 
re-şi uită sint condamnate să le repete.“ 

Intr-un tren se întilnesc, in 1990, avocatul care 
a incercat să apere în acele vremuri grele pe ti- 
nerii acuzaţi şi ex-procurorul militar care a rostit 
atunci sentința de condamnare la moarte. in rolul 
procurorului a fost distribuit un actor cunoscut 
pentru Partie lui politice profasciste pe atunci. 
In rolul avocatului apărător evoluează un actor 
cu vederi progresiste. „Democraţia din Spania de 
-azi face ca aceşti doi foști adversari să poată sta 
acum liniştiți de vorbă. Oamenii sînt dispuşi за 
ierte, dar greșelile trecutului nu trebuiesc uitate“. 
— conchide, pe același ton, evaziv, autorul filmu- 
lui acuzat, printre altele, cà „profanează amintiri 
și speranţe... Oare cine are dreptate? 


Y j Alice MANOIU 


ph 


ax. e^ 
Ato "i 


O 
92 
ae 
а 
2 
ва 
E 
18 
тъ 
92 
= 
sa: 
а 
es 
а 
ЕА 
ES) 
Tm 
< 
a 
зэ 
Un 
LL) 
а 


RIZA 
'91 


Portretul 
tinărului cineast 
ca artist trist 


rumos hauleste studentul cineast, 
minunat hâuleşte el pe coridoarele 
Academiei de teatru 
și film, 
şi cită istorie, si cîtă măreție.. 
Lasă-te purtat, lasá-te în voia unui 
travling се te plimbă 
parcă prin cimpii cu iasomii înflorite, 
şi ce minunată e Arta, şi ce minunată e Arta... 
Nu te opri pe coridoare, treci şi pașii 
vor răsuna tare, f 
opreste-te si iar înaintează, continuä, vei reusí 
cite 
sacrificii, 
даг nu degeaba, tu știi... 


Au poate cá acum privesti pe geam si-ti vezi 
confratele, 


Scriitorul, 

și-l invidiezi ca doar ascutitul creionului il 
desparte de 

scris? 

nu te opri, nu te opri, esti Cineastul-metafora, 
esti 


Cineastul de vis... 

Sau poate că-n curte Pictorul creează 

si tubul de roşu s-a terminat, 

și tubul de galben s-a terminat, 

și tubul de verde s-a terminat şi El smulge un 
smoc de 

iarbă și-l 

strivește de pinză, înverzind-o definitiv, înver- 
zind-o 

pentru National Gallery și tu-l vezi, și tu-l piz- 
muiești? 

nu-l pizmui, nu-l pizmui, tu eşti Cineastul de 


- miine, doar 


ştii... 


Continui să hăulești acum sublim pe scări și 
coridoare — 

cîte etaje vor mai fi fiind oare? 

esti Cineastul-parabolá, vei fi Cineastul slăvit, 
privesti in oglindá un chip ce-a albit, 

ce perspectiva 

minunata mi se deschide, Doamne, drept in 
fata mea, 

ei spun ca voi accede la semnificatie, cà are 
valoare de 

simbol si cá frustá e metafora mea, 

ce minunat, ce minunat... 

chiar critica zice asa... 


Ai ajuns la ultimul etaj al clădirii care ti-este 
atit de dragă 

acum, cu atit mai mult cu cît începi un nou 
drum, 

cu un bagaj de cunoștințe mult lărgit 

— în fond, ce dacă ai albit? 

în fond, nu poti spune cá ei nu au făcut tot 
ceea ce le-a 

stat in putere, 

in fond, există ceva се tu nu le poti cere: ceea 
ce ei nu 

au... 

continui sa mergi, cálcind sec pe coridoare. 
in fond, ei ti-au spus, te-au avertizat: dar ce 
vrei mà, 

pustiule, tu nu stii ca Chiarini a zis cà cine- 
maul e si artá, 

dar si industrie? я 

pé даде de piatră, раз! răsună tare... 

de асееа noi ne-am gindit ca де astazi 
institutul să-l 

numim Școala de Arte și Meserii, 

unde veți fi admişi și voi, copii, 

cuminti de veți fi... 


Acum se înfundă şi ultimul culoar, 

acolo se află o fereastră doar 

5-1 zimbesti: „Doamne, ce simplu e, 

să filmez chiar aș putea (vai, ce nebunii imi 
trec prin cap!) ba $ 


Criza 91 а fost organizat de Via Media şi Academia de Teatru şi Film în 
colaborare cu ART. Susținătorii financiari si morali ai festivalului au fost: Mi- 
nisterul Culturii, Fundația Soros, Institutul Francez, Intreprinderea Cinemato- 
grafică a Municipiului Bucuresti, Departamentul de Film-Teatru al Televiziunii 
Române, Radio NOVA 22, Asociația profesioniştilor de televiziune din 
România, Teatrul National Bucuresti, AREXIM, Fundația de tineret Bucuresti, 
UNI-FAN si Optim Proiect. f 


chiar aş putea să panoramez de aici, numai sà .* ^ : 
дела Destepfi: sintem 


asa, lent, lent, dupá cum ni s-a explicat 


— in fond, nu-i chiar asa de complicat — 2 
doar за nu bruschez aparatul si spectatorul, 5! j noi acum ? 
наасан: е fácea cá tráiam din nou vremurile 


de. altádatá: ne intilneam, cind, 
unde, ne prezentam unul altuia, po- 


Si, cine stie, poate ca pina cind cineva liticoşi, virtuoasele noastre resem- 
va sesiza cà in, mine nari in timp ce státeam asa, mai de: 
zace un artist latent, oparte, să nu dea ăştia си marsurilé 
in stare за panorameze lent, — peste noi, за nu ne prinda elefantii sub labe, 
mi se va permite тасаг за rámin să nu ne pună vreo etichetă pe spate, vreo 
la această fereastră, -muscă pe căciulă... drepți si tristi stăturăm, ca 
pe acest culoar, faru-n noapte sau ca statuia Cișmigiului, cu 
pe aceste pietre, păsări ginguritoare pe frunte... Cind — Revo- 
pe aceste stinci, — PO! Axe lutiunea sună din a sa goarnă de alamă che- 
fără obligaţii, fără obligaţii si fara mind astfel la Desteptare Națiunea si, implicit, 
revendicări Poporul... venind EI, noi ne traserăm iar deo- 
şi voi panorama doar eu, ‘parte Să nu dea ástia cu basculantelé peste 
Cu inima mea, noi si ава ne-am si reintilnit de am făcut din 


cu sufletul meu, — E А : nou prezentarile... Cutare, Cutare... — Ce faci, 
in scrisnet de intestine pietrificate si folosite bre? — Се за fac, monser, pe criza asta 一 


i rame la stau deoparte, nu m-amestec, să nu-mi pună 
apidarea visurilor mele. vreo etichetă in spate, vreo pancartă in mină..: 
— Altfel? — i 


Lucian GEORGESCU Călin GEORGESCU 


v Festivalul Rencontres internationales Henri Lan- 

ров, care şi-a consumat anu! acesta a XV-a ediţie in 

u pa rumosul oras Poitiers in perioada 2—8 decembrie a 

reunit 49 de filme de diploma realizate in ultimii doi 

ani, alese din 400 de pelicule sosite de la Facultatile 

de cinema.din intreaga lume, Preselectia pentru 

4 acest festival а fost realizatà in Franta, sub semnul 

C a erea unei inalte profesionalitáti (fiecare film din preselec- 

lie a fost vizionat de trei sau chiar patru ori), astfel 

5 .incit concursul a demarat avind concurenți се repre- 

zentau scolile de film numai din Franta, Bulgaria, 

H 2 Anglia, Suedia, lugoslavia, Finlanda, URSS, Cehoslo- 

со rtinel vacia, Italia, Romania, Israel, Mexic, Australia, USA, 
Canada, Brazilia, Grecia si Irlanda. 

intreg festivalul s-a desfásurat intr-o organizare 

: Ў perfectá, cu un program extrem de dens al proiectii- 

2 lor, căci în paralel cu concursul au existat Seri ѕре-: 

e ler ciale: Roman Polanski, Janus Majewski, Zanussi si 

Andrzej Wajda, Kieslowski, Rybczynski, dar si douá 

Seri dedicate Scolii din Lodz, editia din acest an fi- 

Е ind сопсерша atit ca un gest де recunoastere а уа- 

n student al unei lorii scolii de film роюпеге, cit si ca un prilej de а 

facultăţi de; ci- demonstra cá montajul este apreciat la justa sa va- 

пета are posibili- ^ loare. În aceasta ultima direcție, toti participanții la 

tatea ca in timpul concurs au avut sansa de a asista Іа o lecție de mon- 

anilor de studiu за (ај expusă de Roberto Perpignani (a lucrat cu Orson 

realizeze filme Welles, fratii Taviani). Dupa proiectiile filmului Noap- 

р care sint de cele (еа Sfintului Lorenzo de Paolo si Vittorio Taviani, 

mai multe ori exerciţii (in Perpignani a remontat un act din acest film in fata 

lipsa marelui public, aceste publicului, imaginea din masa de montaj aflată pe 

exerciţii pot fi asimilate cu an- scenă, fiind reproiectată pe ecranul cinematografu- 

trenamente de dictie in fala lui. 

oglinzii), dar un film de di- Membrii juriului au fost Caludine Arnold, Marie-Jo- 

рота înseamnă o investiție — sephe Yoyote (printre alte numeroase filme a montat 

一 personală si de cele mai Testamentul lui Orfeu — Jean Cocteau si Cele 400 

multe ori financiară — care ^ de lovituri — Francois Truffaut), Alan Taylor (detina- 

reprezintă in fapt o sinteză a torul Marelui premiu H. Langlois, 1990) și regizorul 

cantităţii si calităţii informaţiei polonez Feliks Falk. Ei au decernat Marele Premiu al 

asimilate in scoala și în ace- acestui an filmului La Istanbul, cit mai repede posibil 

lași timp o măsură a talentu-. 一 Andreas Dresen, Germania. Dar organizatorii au 

lui, a maturității și promisiunii ținut să sublinieze că simpla participare la acest con- 

pe care o reprezintă proaspă- curs reprezintă un premiu nescris pentru toți concu- 

tul absolvent pentru viitorul rentii selecționați. Proiectiile s-au încheiat de fiecare 

cinema, dată cu o seară de discuţii la care au participat reali- 


e 
Tim 
„5 
R 
5 
А. 
S 
E 
S 
3 
~] 
“нээ 
4 


PALMARES 


- Cel mai bun film de ficțiune: Lumea pe care 
ti-o dorești (35 mm) de Emi! Stan; Milona (16 


тт). de Viorel Frangolea; Cintecul de dimineață 
al lordului Zero (video) de Gheorghe Preda si 
02180/1991 (video) de Titus Munteanu 

Cel mai bun documentar: Nucet de 
Mirona Tatu 


ne specială pentru imagine: 

Cameleonul de Alexandru Solomon 

Mentiune specială pentru scenariu: Anamneză 
de Dumitru Cristian 

Mentiune specială pentru interpretare: Sorin 
Cristea (Intolerantà) 
A Premiul publicului: 02180/1991 de Titus Mun- 
еапи 

Premii speciale (acordate de „Ма Media"): Me- 
moria zidurilor*de Malin Muşatescu si Verdictul 
de Bogdan Cristian Dragan 


O opinie 
de spectator 


Ginduri despre festivalul de film „Сига“ '91" 


. А simţi criza nu înseamnă şi a fi lucid. Luciditatea, 
existà,poate, doar în masura unei negatii „metafizice 
а coerentei Lumii. Ca lonescu, de pilda. în rest, lu- 
mea face „psihoze“. Nimic nu este a priori Normai 
pentru cá totul este Subiectivitate. Marcati de psi- 
hoza, ne trebuie uneori secole pentru а „vedea“ ai- 
ternativa. 

De aceea nici mentalitatea crizei nu scapă acestui 
factotum. Ceea ce degajă filmele acestui festiva! 
este, în primul rînd, ralierea la un timp istoric speci- 


fic; cel al revoluției. Pamfletele cinematografice pre- ` 


zentate stigmatizeazá, infiereaza. Si atit. (Cintecul de 
dimineaţă ai Lordului Zero, Cădere liberă, Linii de 
fuga). provoaca o luptà de idei, o másurare pro- 
custiana, ci sint strigătul revoltat al artistului sugru- 
mat de sistem. 

As mai remarca o anume contemplativitate expri- 
mind poate constient o situatie de fapt: absenta 
Omului ta impartirea norocului. Este cazul Cinteculul 
de а! Lordului Zero si a altora, exceptie fa- 
cind Milona Este singurul film in care, fara pic de 
ostentatie, autorul da soluţia. Mi se pare de aseme- 
nea a fi si cea mai subtilà metaforá a crizei din cele 
prezentate in concurs. 

Сгеф са nu ar trebui uitate creațiile care sondeazá 
spatiul transfigurator al constiintei, filme care ne 
spun, prin insasi conceptia fór, cá nu sintem altceva 
decit oglinzi deformante: interviu, încăperile sufletu- 
lui, Alesul, Anamneza. 

In-ceea ce priveste filmele apologetice, dedicate lui 
Mircea Vulcănescu, Geo Bogza sau deținuților poli- 
tici nu poate să nu se observe ,pleonasmul", o anu- 
mitá neputintá de a evolua à substantei filmice. Per- 
sonal, Memoria zidurilor mi s-a párut extrem de des- 
criptiv, convertind misterul imaginii in enunt. 

estivalul abia încheiat este însă o intilnire nece- 
sara, cinematografia avind si ea nevoie de generații 
гогбапісе de valoare si nu doar de flori primavaratice. 
Ori o generaţie nu se sudeaza decit prin dialog. Si 
cred de asemenea cà ar fi cu atit mai eficient acest 
festival, cu cit i s-ar conferi un caracter cit mai puţin 


ezoteric, 
Mădălina SLĂNINOIU 
studentă an IV istorie - București 


zatorii, publicul, alti cineasti, organizatori, jurnaliști, 


critici de cinema. Discuţiile au fost caracterizate — 
fara excepție — de un respect reciproc al interlocu- 
torilor, de convingerea cà în artă concurența agre- 
sivă este degradantă, că fair-play-ul măreşte valoarea 
creatorului. Mai importante decit topurile de prefe- 
rinte, decit criticile sau laudele, au fost clasificarile 
privitoare la problemele de limbaj cinematografic, 
opțiunile de stil, compoziție, simboluri şi recompu- 
nere creativă a realității, conturindu-se viziunea unui 
cinema modern care să răspundă cerințelor publicu- 
lui, dar în același timp să aibă puterea de a forma 
acest public în sensul emancipării sale estetice. Ma- 
rea luptă care se duce in prezent — cel putin la nive- 
lu! teoretizării venite de pe Bancile școlilor de ci- 
nema — este datá cu filmul de consum, existind in 
mod real credinta cá noul cinema se va naste din im- 
pactul dintre scoala vesticá de film si cea estica, 
prima venind cu atuul lucrului bine fácut, aga cum se 
spunea la Poitiers 一 „ambalajul strălucitor“ — iar 
cealaltă cu avantajul „conținutului“ mai complex si 
mai profund. 

Acest festival, conceput ca o intilnir& internatio- 
nala a absolventilor de la facultatile de cinema din 
Г а lume, а avut marele merit de a media con- 
“ceptii diferite, dar nu opuse, oferind un teren neutru 
pentru „disputa“ colegialá dintre modalităţile de a re- 
cepta si retransmite adevárurile fundamentale, acum 
cind cortina de fier care a impártit in mod artificial 
estul si vestul european s-a prăbușit sub propria ei 
greutate. Este adevarat cà reunificarea sensibilitatilor 
este insa mai dificila, iar criza poate fi si semnul unei 
virtuale renasteri. 


Malin MUSATESCU 


Memoria zidurilor ‘de Malin Mușatescu, scurt me- . 


traj de ficțiune — fiimul de diplomă, secția imagine, 
clasa prof. Florin Mihăilescu — a fost reținut în com- 
petiția Festivalului international al filmului studențesc 
„de la Poitiers, dintr-o preselecție de 400 de filme. 
Este prima dată cind filmul unui student român a 
participat la acest festival. 


m premiera 


entru o cinema- 
tografie etiche- 
tata са fiind „în 
criza”, nu e putin 
lucru un film de 
debut care să re- 
zoneze cu unele 
dintre cele mai acute ten- 
dinte ale cinematografului 
mondial, reactualizind si 
anumite tentative autoh- 
tone. 

Cáutindu-si iubita de pe 
vremea cind isi satisfácea 
stagiul militar, un bărbat 
se indrágosteste de o alta 
femeie. Nimic mai banal 
dacá acest tinàr n-ar fi re- 

izor, iar fiimu! n-ar fi de 
apt dilatarea in timp si 
spatiu a clipei sale de lim- 
pezire a gindurilor la o fil- 
mare, la care se simte 
brusc instráinat de indivi- 
zii ce-l inconjoará, cobo- 
riti din trenul propriilor 
amintiri. Metafora la moda 
(„obiect ideal in cinema" 
— Lars von Trier), trenul 
facilitează voiajul unui 
personaj in constiinta unei 
epoci. Protagonist anume 
conceput asemeni unei 
coli albe de hirtie, substi- 
tut perfect pentru imagi- 
natia spectatorului al cărui 
statut este în curs de mo- 
dificare printr-o activă im- 
plicare în facerea-desface- 
rea-refacerea naraţiunii fil- 
mice. Naratiune etalata si- 
multan pe mai multe nive- 
luri 一 obsedanta regresie 
în copilărie, idila „ca- 
zona“, idila ,elevatà" — 
care glisează permanent 
pástrindu-si fiecare in 
parte coordonatele de au- 
tenticitate si veridicitate, 
de onirism si cosmaresc, 
dar care treptat ajung sa 
fie deopotrivă puse sub 
semnul relativității. Ca de 
altfel intreaga poveste 
care, in cea de a doua 
parte a ei contine, ca 
orice opera (post)moder- 
nista, propria sa exegeza. 

Astfel, dupa ce — con- 
form unui uzitat procedeu 
contemporan — imagini 
(aparent) disparate ce isi 
Cautá un sens gásesc o 
idee cáláuzitoare — reme- 
morarea, reconstructia au- 
tobiografica, se insinueaza 
si tema creatiei — tehnica 
fabulatorie, perspectiva 
subiectivá alternind strate- 
gia dedublárii cu tactica 
detasarii, o luciditate halu- 
cinanta care deschide 
portile parapsihologiei. 
Conventie si artificiu. ilu- 
zie si devoalare, în ultimă 
instantá comunicare in stil 
Delvaux. 

Cum astazi universul ci- 


nematografului a devenit: 


un univers natural, un bun 
comun, cine si-a insusit 
cu talent alfabetul filmic 
isi poate permite sa ape- 
leze la patrimoniul genetic 
de procedee utilizind cli- 
see sau citate. 


Deruta in creatie, vidul 
existential’ pe care-l re- 
simte eroul trecut prin ex- 
perienta comunistă a fil- 
melor „сотапда“, evocata 
lapidar, devine pretext 
bergmaniano-fellinian (a- 
luzii transparente la 
tea saltimbancilor si 8'/,) 
tratat in maniera tarkov- 
skiana a sensibilizarii poe- 
tice a realităţii (nu intim- 
plátor e invocat verbal ul- 
timul film al maestrului, 


). 

Dinamica fluxului me- 
moriei, vizualizarea mono- 
logului interior, improviza- 
tia intuitiva sînt practicate 
după legile nouvelle va- 


"gue-ului. 


Amendate insa 
de optica recentă a unui 
Lynch, de exemplu, care 
reimpune nevoia де po- 
veste, de basm, de înci- 


` frare mai mult sau mai pu- 


tin puerilă, mai mult sau 
mai putin ezoterica. 
Verbiajul filozofard insa 
ajunge sa fie pe alocuri de 
© pretiozitate rizibila (per- 
sonajul superfluu al lui 
Miticá Popescu) in loc sà 
limpezească speculaţiile 
pur estetice legate de mo- 
tivul enunțat — regizorul: 
psiholog general, magister 
ludi, Se izbutește totuşi 
translarea din planul con- 
cret în planul morat, ab- 


M 


stract al unei grave pro- 
bleme de conștiință. Mes- 
chipăria, minciuna, 4гада- 
rea. disimulate in uitare 
pot ucide. La propriu. La 
figurat. Prin уга nu se 
trece orbeste. „Parabola 
orbilor", celebra pictură a 
lui Pieter Bruegel cel Ba- 
Ms (fundal de generic si 
unic cadru revitalizat la 
prima ráspintie a naratiu- 
nii) invità la reflectie, su- 
bliniind discret, dar ferm 
functia si forta imaginii ce 
sublimeaza ideea. 

Pentru cá dincolo de 
story, frumusețea acestui 
film: constă în capacitatea 
de seducţie a imaginii, or- 
chestrată deopotrivă de 
regizorul George Buse- 
can, aperatorul- Adrian 
Drăguşin și monteuza 
Adina trescu. Ambianta 
frustrá sau auster ele- 
gantà, mişcarile de aparat 
cînd lente,cind precipitate, 
eclerajul in consonantá cu 
sentimentele, racordurile 
rafinate, ritmurile elabo- 
rate închipuie o subtila al- 
chimie a emotiei plastice. 
Polarizată și reflectată in- 
zecit de personalitatea 
unei actrițe cu rol de Des- 
tin: Maia Morgenstern. 

Electrizantele sale apari- 
ţii sau alunecări prin ca- 
Фи confera o substanță 
aparte evanescentului per- 
sonaj declarat a fi o sim- 
pla proiectie subiectivà a 
eroului (Marian Rilea, 


orgenstern si Marian 


Rilea in 


intr-o inteligentá expecta- 
tiva) si un alter ego al ce- 
luilalt personaj feminin ca- 
ruia indirect й nuanteaza 
reacțiile (Luminiţa Bota la 
granița impusă de „realita- 
tea netrucatá") Aura de 
mister a acestei Moire se 
rasfringe benefic asupra 
lumii filmului sporindu-i 
stranietatea, apropiindu-! 
prin impactul asupra sen- 
sibilitatii cinefilului roman 
de Hyperion-ul lui Mircea 
Veroiu, de singura scenà 
memorabila a unui film 
derizoriu, Anotimpul iubi- 
rii în regia lui lulian Mihu, 
de Rochia albă de dantelă 
a lui Dan Pita, de scenele 
onirice ale Răminerii lui 
Laurenţiu Damian. 


irina COROIU 


Producţie a Studioului 
de „Gamma Film" 
— 1991. Regia: George 
Bușecan. Scenariul: Paul 
Ghitiu. Decorurile: arh. 
Cristian Niculescu. 
mele: arh. Andreea Has- 
nas. Machiajul: Ticulina 
Truica. Sunetul: ing. Ali 
Yener. Muzica: Mihaela 
Stánculecu. Montajul: 
Adina Petrescu. imaginea: 
„Adrian Drágusin.. Cu: Ma- 
rian Rilea, Maia rgen- 
stern, Mitică Popescu, Lu- 
minija Bota, Corado Ne- 
greanu, Puiu Lazar, Petre 
Nicolae. И 


Pasaj 


lier realist,-cel-pe care lucrurile se. destășoară 


la :vedere. . 


Ambiguitatea 
existenţei noastre 


aul Ghiţiu este de profesie inginer. 
Scenariul său a fost inaintat 
Casei de Filme 4 în vara lui 1989 
Factura inedită a acestuia în raport 
cu modelul momentului a stirnit ad- 
miratia —-fie ea platonică, fara prea 
multe șanse de concretizare - a 
producătorilor. Autorului i-au fost cerute 
niște „limpeziri“”, in speranța că poate, to- 
tusi.. Asa au apărut aceste ginduri. Ele nu 
explică, ci motivează scenariul. 

Un fel de prefață... De ce nu? 

„Nu cred decit in revelatiile profunde. La 
ce folosește să schimbi structurile, dacă oa- 
menii nu se schimba? Marii revoluționari sint 
cei care transformă omul. Singurii care au re- 
ușit cit de cit acest lucru sint fondatorii de 
religii: Moise, Isus, Confucius,  Mahomed...' 
spunea Emil Cioran. 

Exista, cred eu, doua realitati generale. 
Una minimă 一 realul si una maximă 一 
aceasta fiind a lui Dumnezeu. Realitatile fie- 
câruia dintre noi variază după plusul de sim- 
turi cu care sintem inzestrati, sau de calitatile 
pe care le avem în raport cu minimul. Acesta 
este compus din nouă dimensiuni: cele trei 
ale spaţiului, cinci simțuri, plus timpul. 

Obișnuim să stabilim o cauzalitate a intim- 
plárilor/evenimentelor. Cînd nu avem argu- 
mente, spunem: viata, soarta, intimplarea etc. 
Dar cine sint ele? Ce ştim despre noi, despre 
ceilalti, despre ceea ce ni se intimpla? Si cit 
stim? Desigur, foarte putin. Adicá — aproape 
nimic. 

Firul epic al Pasaj-ului se deplaseazá pe 
mai multe trasee. Exista in primul rind un pa- 


Există apoi un а! doilea palier — incursiu- 

nea în conştiinţă ca într-o-alță lume; cu alte 
legi. Acolo totu! este posibil. 
. Mai există și al treilea palier, al.unui lábi- 
rint in care eroul este, Ja rindul sáu, creator; 
astfel incit o parte mai mare sau mai mica 
din acest scenariu -reprezinta, de Тар! un ait 
scenariu — sau film — imaginat, scris, sau 
chiar transpus pe peliculă. Prin urmare. sirma 
pe care se deplasează, precum un- acrobat, 
scenariul — este ambiguitatea, cea cáre — la 
urma urmei — caracterizează existența поаз-. 
tră. 55223 9 E dE A 

La una din intrebárile-cheie ale scenariului: . 
„Cine este Mira", există citeva variante de 
rüspuns.. Poate fi Mara, саге a trecut printr-o 
transformare de tip ‘evolutiv. Sau. Mira, adică 
pur si-simplu o altă femeie din acelaşi oras. 
Ori, poate, o întruparea conștiinței, intr-o 
lume cu mult-mâi multe dimensiuni. Dar зГо- 
actrița, soție sau iubită 一 proiecție imaginară 
a lui Andrei. |: 9и - 

Prin aceastà priamă cu multe fete trebuie 
рими: și traseul de absolvire-recuperare ре 
care îl urmează eroul, un fel de ,recalificare 
ca от“. Reuseste el in final să-se recupereze - 
pe de-a-ntregul? Posibil, da, posibil nu... 


„іп tot acest pelerinaj, singurele. ajutoare şi. 


singurii prieteni аі personajului sint iposta- 
žele. lui trecute — deci tot el ивуф. 7. 
Căci remuscarile indică întotdeauna exis- 
tenta unei alte posibilități, Ele tin de viitor-5i 
adoptă un. punct де: vedere superior actului 
împlinit: într-o situație asemănătoare: va tre- 
bui за acționeze altfel. Cel Саге are тетиѕ-: 
cari isi renegă vechea" existenţă si crede în: 
posibilitatea. de a е schimba. Remușcătile: 
sint credința: omului în libertatea sa; cel care. 
acordă importanță ..remușcărilor, crede са 
оти! еве liber. = <: i Si LP ти 


Anul 


de la 


estivalurile internationale de film 
au ajuns sa se autoconcureze, fa- 
cindu:si un punct de onoare in a 
prezenta cit mai multe programe 
paralele. Devine astfel imposibil 53 
vezi ‘сеа mai mare parte dintre 
filme. Aşa s-a întimplat si la Valladolid 
unde, pe lingă selecţia competitivă, puteau 
fi urmărite: 1. Puncte de intilnire; 2. La 


amd 


el CINE ESPANOL 


ora istoriei; 3. Antologia cinematografului 
latino-american; 4. Ciclul Vicente Aranda si 
Victoria Abril; S. Retrospectiva Carl Rei- 
ner; 6. Retrospectivă Buster Keaton. 7. Ci- 
clul- animatorului Jan Svankmajer; 8. Filme 
studenţeşti de la Tisch School, New York; 
9. Cinematograful spaniol 1990—1991. Un 
total de 264 filme in nouă zile. Inevitabil 
trebuie să optezi. Am ales filmele ţării 
gazdă. 


Orice cultură rațională își are punctele 
еі cardinale. „Citite“ prin intermediul 
ecranului celu mai important festival spa 
niol, acestea ti se profilează a fi: Columb, 
Cervantes, Don Juan, Lorca. Să nu vi se 
pară ciudată asocierea unor scriitori, con- 
chistadori, personaje mitice. in imaginara 
noastră roză a vinturilor, cei patru conso- 
nează peste secole, clădind o solidă punte 
între realitate si ficţiune ce te conduce in 
inima spiritualităţii spaniole. 


Е! Colon 


Cred că nu există oraş spaniol mare sau 
mic fara statuia lui Columb. La Valladolid 
sint mai multe. Este o recunoastere tirzie, 
dar totală a celui ce a sfirşit singur, in ui- 
tare, dupa ce a descoperit continentul 
american, asigurind pentru secole па 
şi grandoarea Spaniei. Datorită lui, Carol 
Quintul putea să spună că in imperiul său 
soarele nu apune niciodată. Tot graţie fap- 
tei lui Columb, limba spaniolă şi catolicis- 
mul şi-au extins atotputernicia dincolo de 
ocean de unde au venit şi resursele ce au 


Mitul lui Don Juan intrat în conştiinţa universală: 
Don Juan, minunata mea fantomă în regia lui Antonio Mercero, 
cu Juan Luis Galiardo si Maria Barranco 


poti da seama cà Qeon se simt mai de- 
graba din aceeaşi familie cu cei de peste 
ocean care le vorbesc limba. decit cu cei 
din comunitatea europeană din care ţara 
lor face parte. 

Dacă locul de naştere al navigatorului se 
presupune a fi fost pe pămint italian. la 
Genova, iar el a cerut întii sprijinul regelui 
Portugaliei şi abia pe urmă s-a adresat lui 
Ferdinand de Aragon si Isabellei de Castilia 


care după şapte ani i-au dat încuviințarea 
ca să-și înceapă visul sub culorile Spaniei, 
nu-i pot face pe spanioli să nu-l considere 
pe Columb integral al lor. Periplul său fa- 
bulos început la 17 mai 1492 cu cele trei 
corăbii Santa Maria, La Pinta, La Nina este 


; reconstituit în acest an, ce marchează cinci 


secole de la marea sa descoperire, în două 
premiere ci afice. Poate părea pa- 
radoxal cà un actor francez, Gérard Depar- 
dieu, şi altul britanic, Timothy Dalton, au 
fost aleşi să-l întruchipeze. Dar într-o 
Europă care se pregătește să aibă o mo- 
nedá şi chiar o cetățenie comună, lucrul nu 
trebuie să ni. se pară nepotrivit. 


Ext şi obstinagia lui Cristofor 
Columb, vaul și “сэр precum si sen- 
sul tragic al aventurii sale ca experiență 
umană se regăsesc şi astăzi in trăsăturile 
fundamentale ale spiritualităţii spaniole aşa 
cum ni s-au conturat şi din filmul spaniol 
contemporan. 

Cel mai pertinent exemplu este include- 
rea printre proiectele menite să celebreze 
„Н quinto centenario", realizarea unei 
ecranizări fluviu (351 de minute) a aventu- 
rilor lui Don Quijote de la Mancha si San- 
cho Panza. ; 

ЕІ Colon sărbătorit prin Cervantes! in 
fond,Columb a fost atras si de literaturá 
asa cum Cervantes a fost atras și de aven- 
tură. lar dacă ne gindim la curajul conchis- 


tadorului despre care astazi istoricii afirma 
că „se înşela adesea in calcularea distante- 
lor parcurse în fiecare zi ocean, a im 
ventat povestiri despre canibalii din Ca- 
raibe pe care nu i-a intiinit vreodată. şi 
avea о imaginaţie infierbintatà.." parca 
recunoaștem in nuce pe Don Quijote. Cei 
doi se intilnesc pe teritoriul imaginaţiei in 
acţiune şi al imaginaţiei în meditaţie, im- 
partind elanul spre ideal. 


Cervantes 


În toate oraşele mari sau mici ale Spaniei 
se află o statuie a lui Cervantes. La Valla- 
dolid sint mai multe. Casa în care el a lo- 
cult o vreme în acest Oraș, păstrată ai- 
doma, poate fi vizitată. Ea îţi pare un de- 
cor cunoscut твои spaniole, purtind 

nobletii hidalgoului si a spiritului 
pecetea 


In 1506, Columb murea Па Valladolid. 
Dupa exact 100 de ani, сос aici vedea lu- 
mina tiparului prima parte a lucrării lui 
Cervantes, m fácut a fi socotit piná 
azi „cel mai ingenios spirit pe care l-a avut 


Succesul lui Don Quijote a fost instanta- 
neu. În acelaşi an, cartea a fost retipărită 
de șase ori. doi eroi mitici. cu numai 
patru ani mai virstnici decit Hamlet, aveau, 
asemenea prinţului Danemarcei, să intre 
‘pentru totdeauna în conștiința universală. 

Cum noi revenim mereu la Eminescu și 

iale. ta Shakespeare, francezii 
la Molière. indienii la Mahabharata... tot 
aga spaniolii nu se pot sátura de Don Qui- 
jote şi Sancho Panza. Este ceea ce puteai 
constata măsurind coada de la casa de bi- 
lete, ce intrecea mult pe toate celelalte de 
la filmele din festival, în seara бад s-a pre- 
zentat prima a ecranizări! semnate 
de Gulterez Ar (de două ori laureat la 
Berlin, de trel ori la San Sebastian şi de ci- 


teva ori laureat al premiilor naţionale spa- 
niole). 

„Am dorit să scot în evidenţă în special 
aventura şi nu doar personajele așa cum 
s-a făcut pină acum", declară regizorul. To- 
tusi, în compania lui Fernando Rey (Don 
Quijote) cu privirea, profilul şi silueta co- 
borite parcă dintr-o pinza de El Greco și 
în cea a celui mai, popular actor al scenei si 
ecranului spaniol, Alfredo Landa (laureat la 
Cannes pentru interpretare în 1984 şi cu 
cele mai im ante ргет! cinematogra- 
fice spaniole), dind chip lui Sancho Panza, 

ersonajele nu puteau fi decit pregnante. 
ilmul este riguros si captivant aga cum 
captivante rámin toate povestile pe care le 
ştii si vrei mereu sa le mai asculgi. Vazind 
această nouă versiune a capodoperei soco- 
titá a sta la temelia prozei moderne, esti 
frapat că story-ul său ar putea sta (şi) la 
originea” filmului de aventuri cunoscut 
acum sub denumirea de „road-movie“. Su- 
blimul si derizoriul, bravura si ridicolul, 
misterul si fantezia au trecut firesc din pa- 
gina de carte pe ecran. 


Comemorind 
*Marea Descoperire, 
spaniolii se descopera, 

. тегем, 
pe «ei înşişi 


Don Juan 


Фм acelaşi teritoriu al imaginaţiei li se 
alatura; şi miticul Don Juan, -născut Іа 25 de 
ani după Don Quijote, din pana lui Tirso 
de Molina, (mijlocaşul tripletei marilor 
dramaturgi madrileni: Lope de Vega. Mo- 
lina, Calderon de la Barca). 

‘Columb isi luase avint de pe coastele 
vestice ае peninsulei; ,periplul" lui. Cer- 
vantes se desfăşura către nordul ţării. Se- 
ducătorul Don Juan îşi are originea in Se- 
villa şi poartă în singele său clocotul sudic 
al Andaluziei, recunoscută a fi patria picto- 
rilor şi a poeţilor Spaniei. Să numim doar 
pe Velasquez, Picasso, Lorca. 

Don Juan a sedus nu doar sexul frumos, 
ci şi creatori aparginind altor culturi. În 
1650, îl găsim dea in Italia în teatrul com- 
media dell arte; Moliăre îl — Mozart 
îi dedică o operă; Richard Strauss, un 
poem simfonic; Byron îi schimbă semnul, 
transformindu-l în seducătorul-sedus. Bal- 
zac, Merimée, Pușkin îi poartă şi ei torņa 
iubirii. Şi nu numai ei. in sfirşit, se rein- 
toarce în Spania secolului trecut, în piesele 
şi poeziile lui Zorilla, sub masca unui sata- 
nism romantic. 

Aşa l-am regăsit acum pe ecran în două 
comedii în regia lui Gonzalo Suares (Don 


juan în infern) şi a lui Antonio Mercero 


Don Juan, minunata mea fantomă). Li- 
rtinul fanfaron şi orgolios a rămas să-şi 
ispăşească păcatele doar pe scenă, „adevă- 
ratul" Don Juan, cel ce după 450 de ani are 
dreptul să lasă o singură noapte din sepul- 
cru spre a reveni la plăcerile vieţii, e ga- 
“lant, tandru, îndrăgostit. Nu pori seduce 
fără să fii generos. ă mostre de cinema 
popular de divertisment, inconjurind cu o 
caldă ironie legenda. 


& Spiritul lui Lorca 
prezent in tragedia Razboiului civil (Ah! Carmela 
de Carlos Saura cu Carmen Maura si Andres Pajares) 


Lorca 


La inceputul festivaluiui, un tinăr ziarist 
din Barcelona, aflat și el pentru prima oară 
in capitala Castiliei, îmi spusese că selecția 
spaniolă a reținut doar un singur film cata- 
lan. Celor veniţi de pe alte meridiane 
aceste diferenţe nu le spun mare lucru în 
afară de a le atrage atenţia că patimile re- 
gionale sînt departe de a fi stinse pe bătri- 
nul nostru continent. 

Nu am ştiut să dau pe loc replica tinăru- 
lui Ziarist, dar urma să constat că... un ir- 
treg ciclu (16 filme între 1969—1991) era 
dedicat celui mai important cineast spaniol 
în viaţă care este un autentic catalan: Vi- 
cente Aranda. 

Dacă ar fi să definesti printr-un singur 
cuvint opera lui Aranda, cel mai potrivit ar 
fi: pasionalitate. Un cinema al pasiunilor, 
mergind pe firul trăirilor lui Garcia Lorca, 
dar in care realitatea îmbracă adesea o ex- 
presie fantastică de sorginte salvatorda- 
lescă, semn că fantasmele nu sint străine 
catalanilor. Recunoastem crezul estetic al 
suprarealiştilor după care „tot ce e frumos 
e misterios“. Să mai amintim de „Caprici- 
ile“ lui Goya? Aşa este privită lumea gita- 
nilor de către Aranda în ciclul filmelor Е! 
Lute, reverberatie a poemelor „Roman- 
cero gitan“ de Lorca. Aceeaşi înrudire se 
face simțită si in marile iubiri dezlanguite, 
nascatoare de moarte (Amantes, cel mai 
nou film al lui Aranda). „Erotismul este 
miezul relaţiei dintre bărbat si femeie. 
Este firesc să se fi aflat şi în centrul filme- 
lor mele”, declară regizorul. Unde e dra- 
goste, e violenţă; unde e violență, e 
moarte. O sintagmă cu funcţie de destin in 
numeroase filme spaniole. O misterioasă 
fatalitate răzbate şi în filmele sale politice 
(Asasinatul de la Comitetul Central). 

La 65 de ani impliniti, Aranda spune 
„Nu vreau să fiu tinar, eu vreau să fiu ne- 
muritor.^ O fárimà de nemurire a cuce- 
rit-o, desigur, prin filmele sale. 

Carmen Maura — cea mai populara ac- 
triță a Spaniei, alături de Victoria Abril 
(cea mai cunoscută, internaţional) — fixează 
doua fațete. divergent-convergente ale fe- 
minitagii spaniole. Maura este mai aproape 
de concretetea frustá a unei carmencite 
imaginatá intre flamenco si portretul creat 
de Merimée. Abril se dovedeste mai apro- 
piata de sensibilitatea femeilor imaginate 
de Lorca. юси! ei este asemenea unei flă- 
cari ce se daruieste zglobiu spre a lumina 
$i încălzi ріпа se mistuie într-un pumn de 
сепиза. у 

Filmul la care se referise cronicarul cata- 
lan, ca fiind singurul reprezentant al Școlii 
de la Barcelona (mişcare estetică de avan- 


El Colon — o punte între realitate si ficțiune; 


și cei doi actori aleşi să-i rememoreze aventura. 


Dalton | Depardieu: 


8 După o ştire de ultimă oră, se pare că 
Dalton a fost schimbat cu Matt Dillon 


gardă care a marcat o reintoarcere spre“ 
realism, moment ce a coincis cu declararea 
Cataloniei drept. provincie autonomă). mi 
s-a părut interesant nu numai pentru: са 
nici el nu separa realitatea de'misterele ei, 
ci şi pentru descrierea coerentă a cauzelor, 
întotdeauna obiective, ce au dus şi aici là 
deruta tineretului (consumul de: droguri si 
alcool a atins un nivel îngrijorător). Cu tot 
progresul -secial şi economic, cu; toate li- 
Бегае prezente, tinerii își găsesc. cu 
greu drumul atit în viaţă cit si către ei în 
sisi. În contexte diferite, Nimeni nu e 
acasă de Juan Carlos: Bonete era surprin- 
zator de asemănător, in intenţie şi viziune: 
lastică, cu debutul lui Jon tin, Inne-. 
unesc şi-mi pare rău. O consonanţă de 


e Temperamentul catalan al 
regizorului Vicente Aranda 
(Victoria Abril și >. . 
Imanol Arias in El Lute) 


seori remartată la cineaşti de aceeaşi virstă 
de pe diferite meridiane, care firește nu 
şi-au văzut filmele si cu atit mai puţin au ` 
auzit unul de celălalt. Experiențele lor 
existenţiale: sînt însă gemene. 
Temperamentul spaniol înflăcărat se ci- 
teste si în deviza încrustată pe multe din- 
tre monumentele închinate eroilor Spaniei; 
„Por la Gloria. Por la Patria. Per е! Ho- 
nor." 2 
Onoarea înţeleasă cu un maximum de 
subiectivism este elementul cheie in. de- 
clangarea imprevizibilà a resorturilor tem- 
peramentului hispanic, fie cá e vorba dé 


amor sau de război. . » 
Am regăsit această triplă deviză cu tot 


reflexul ei tragic şi eroic în cel mai recent. 
film al lui: Carlos Saura, Ah, Carmelal, 
transpunind pe ecran o piesă de succes. Се 
straniu suna-,de succes" cînd e vorba deo 
povestire din timpul Războiului civil.ce a 
despărțit prin’ singe -şi moarte spaniolii: 
spre a eşua în dictatură. A fost o altă: 
noapte de 40 de ani şi tot ана ani de ti- 
cere impusă. O noapte trăită şi de noi 45 


de ani. Măi mulţi ziariști spanioli trecuţi - 


de 30 de ani mi-au povestit că toată copilă- 
ria le-a fost traumatizată de faptul cà pà- 
пор! lor, desi nu divortasera, erau despăr- 
ИЙ de convingerile lor politice. Sint multe 
similitudini între cele două experienţe is- 
torice. $i spaniolii şi-au împărţit o vreme 
existenţa între puşcării si exil, între impul- 
sul răzvrătirii şi acceptare. Acest trecut 
politic, încă prezent pentru cei ce l-au 
trăit, este surprins într-o cronică senti- 
mentală forte, decapitată tocmai prin con- 
flictul dintre republicani şi franchiști 
(Paisprezece staţii de Antonio Gimenez 
Rico). Exilati a căror inimă nu a încetat 
să bată pină în ultima lor clipă. „Por la 
Patria., Por Іа Gloria. Per el Honor” 


Adina DARIAN 
17 


(v 


Poster 


la o poveste de dragoste 
Cu suspense 
Noul Cinema nr. 11/1991) 


Nicole Kidman 
(v. pag. 23) 


Чапме! in viziunea lui Zeffirelli 
(Glenn Close si Alan Bates) 


HAMLET 
DE ZEFFIRELLI 


Unul din evenimentele cinema 
tografice ale anului si candidat la 
tot felul dé distincții ca sa cr 
tam consideratii ale unor сотег- 
tatori — este Hamlet in transpu- 
nerea realizatorului italian Zetfi- 
relli (la ога de tata cel mai inter- 
national dintre italienii filmului, 
alaturi de Bertolucci). 

Capodopera shakespeariana a 
incitat. in teatru ca si in film, pe 
multi interpreti, comentatori si nu 
ín ultimul rind pe teoreticienii 
operei bardului de la Strattford. E 
de ajuns sat amintim pe polo- 
no-americanul Jan Kott a carui 
lucrare „Shakespeare contempo- 
ranul nostru" a stirnit mare viva 
acum vreo trei decenii. raminind 
pina astazi un reper interpretativ 
critic depașit deseori de propria 
marturisire a autorului sau, potri- 
vit caruia „in Shakespeare afli in- 
totdeauna totul. absolut totul. 
Este peste timp și chiar peste oa- 
meni. Dar fapta e totdeauna pre- 
cedata de gindire“. (іп lucrarea 
sa, Kott se oprește cu precadere 
la acțiune, conflict, data nu chiar 
numai la complot). 

Care a fost unghiul de abordare 
al lui Zeffirelli l-am aflat chiar din 
gura autorului, cu prilejul unui in- 
terviu acordat unui ziarist francez 
de la Radio Paris. Dupa ce arata 
ca Evul Mediu nordic se caracte- 
rizeaza printr-o duritate. o stare 
de violenţă şi o dinamica puternic 
contrastante cu atmosfera sudului 
Europei din acea vreme. regizorul 
italian afirma. „Hamlet este în 
acest cadru de epoca expresia 
acelui tinar ‘саге nu se lamer 
Aenza, care nu ве pierde іг po 
teze, ci știe ce are de facut. Este 
cu totul deosebit, in text. fata de 
reprezentarile pe care le-a cunoz- 
cut. пе pe scena sau in film unde 
îşi fagaduie Wing: lameotouri, 
Hamlet vrea să scoată la lumină 
adevarul Prin aceasta el părăseşte 
cadul vremii lui, in primal fied prm 
calitatea intelectuală si sufleteasca 
pe care ie dovedeste simte iri- 
corsetat de epoca și este obsedat 
sa desluseasca un alt orizont si 
cum este print. intreprinde 
aceasta nu doar pentru sine, ci sí 
pentru cei ce-l urmeaza. Din 
ecest punct de vedere el este 
inaintasul, ba chiar modelul furio- 
silor din ап! "60 ai aceleiași An- 
сін" 

Sa nu uitam iaraşi, са timpurile 
erau glisante atunci ca și astazi, 
Hamlet — dupa cum (inea sa mai 
adauge Zeffirelli — pare ca sta 
singular sub un scut de lumina 
într-o lume cuprinsa de neguri iar 
cautarile lui nu pot fi lamentatii 
cum s-a procedat uneori in tran- 
spunerea scenica ori filmica ci, 
dupa parerea mea, totul trebuie 
invaluit intr-o actiune si in ceea 
ce englezii numesc quest care 
este mai mult decit o сашаге. 
este chiar cercetare. Scopul aces 
teia, a acelui timp ca si a опсап 
timp — este descifrarea adevaru 
lui. Ştiu са nu spun o noutate, г: 


Lena Olin si Robert Redford n-au uitat... 


Havana (regia Sydney Pollack) 


Cry Baby (Plingáciosul) in regia lui 
John Waters, „о capodopera a kitsch-ului" 
(cu Johnny Depp si Amy Locane) 


* Cind regizorul Billy Wilder 
а le place jazzul) а scos la 
citatie faimoasa sa colectie de 
arta formata din 93 de piese raris- 
sume, Hollywoodul a fost mai mult 
decit surprins. Regizorul a expli- 
cat: „Toata viata am trait cu 
teama ca vecinul de deasupra ar 
putea uita apa deschisa și o inun- 
datie mi-ar distruge colecția. 
Apoi. mai e ceva: ma costa o 
groaza de bani asigurarea atitor 
tablouri.” Recordul licitatiei l-a 
atins un desen de Picasso: 4 mi- 
Hoane si jumatate de dolari. De 
aceeaşi „boala“ sufera si vedetele 
generației mai tinere a Hollywoo- 


“айн, investindu-si banii in afa- 


ceri imobiliare, dar si in arta. Ast- 
fel, Jack Nicholson colectioneaza 
Chagall, Picasso, bronz etrusc si 
egiptean, Madonna а cumparat 
recent un Picasso si um Fernand 
Léger, .folia^ Barbrei Streisand 
este mobila stil, Stallone achizi- 
tioneaza sculpturi de Rodin si 
Bourdelle, Toata aceasta activi- 
tate febrila face ca preturile ope- 
relor de arta sa creasca vertiginos 
Па ei, ca la по"). Faimosul tablou 
„ris“ al lui Van Gogh а atins fa- 
buloasa cifra de 54 milioane do- 


lari. La prețul acesta, Jack Ni 
cholson 一 care incasase la vre 
mea aceea 11. milioane dolari 
pentru Batman -- a trebuit sa re- 
nunte la „visul vieții sale“. Cum 
s-ar spune niciodata nu esti prea 
bogat. Sau cum se spune la Hol- 
lywood: Niciodata nu esti sufi- 
cient de bogat si de... suplu. 

* Ei despre ei. Regizoru! Spike 
Lee despre Woody Allen: ..Filmeie 
lui nu au nimic de-a face cu lu- 
mea in care traim. Nici un negru 
nu se vede in filmele lui. Ma in- 
treb daca tipul asta a coborit vre- 
odata in strada". Woody Allen ri- 
dica manusa: „Negrii pe care ni-i 
arata Spike Lee sint aseptizati 
Romantizati. li intorc complimen- 
tul si-i spun: Filmele lui nu au ni- 
mic din lumea in care traim: nu tu 
arma, nu tu SIDA, nu tu dio- 


guri..." à 

ichel Piccoli despre: Alain 
Delon: ,Cind ne intilnim, ne vor- 
bim ca niste fosti colegi de ar- 
mată. Eu ii spun: а te ийа, cea 


„та! frumoasa mutra de actor. Sa 


stii, esti incà un tip bine" Si el 
imi raspunde: .Si tie cred ca iti 
merge! Te descurci? Te des- 
curci! Nu prea avem ce пе 


este o revelatie pe care o fac prin 
aceasta. desi se uita mere: са 
marea, reala cauza a luptei ume 
пиаш. condiţia insasi a ei este 
adevárul iar drumul spre el nu 
este unul singur ci cuprinde în 
același timp şi actul depasirii de 
sine care l-a incitat dintotdeauna 
pe om.“ 

Vom mai aminti ca acest film ii 
are ca interpreti pe Mel Gibson in 
Hamlet si pe Glenn Close in Re 
gina. 


CINEMATOGRAF 
LA RADIO 


Postut de radio Roma a înființat 
în cadrul emisiunilor sale o ru- 
brica ce poarta drept titlu „Cine- 
matograful la radio". Emisiunea 
care Se intinde pe circa 50 mi- 
rute. urmăreşte sa furnizeze as- 
cultatoftor maximum. de informa- 
tie despre filmul în lume, fie el 
comercial ori de calitate. O parti- 
cularitate a acestei inițiative a ra- 
dioului italian sta în faptul ca in- 
formația nu este mediata de critici 
sau specialişti. ci este furnizată în 
mod direct de catre realizatorii in- 
sisi, interpreti, scenaristi, regizori 
si chiar de catre tehnicienii de 
platou. Preocuparea realizatorilor 
este pe cit se pare de a evita pre- 
zentarile docte si plicticoase 
acestora preferindu-li-se un ton 
colocvial dar nu suburban, fara ri- 


spune. dar el este fermecator. In 
suportabil, dar fermecător.” Nu 
stim insa ce spune Delon despre 
Piccoli. 

е Anémone: „Trebuie sa fii un 
mare nesuferit in meseria asta 
imi aduc aminte ca pe tema asta 
ma certam deseori cu Coluche. 
„Fir'ar sa fie, n-ai putea sa fii si tu 
о data dragut?” Si el raspundea 
.Puicuto, n-ai inteles nimic din 
meseria asta. O sa vezi tu mai tir- 
пи. Cind o sa mai cresti. Daca 
esti un dragut, esti luat drep! 
prost" Si avea mare dreptate" 
Oare? 

€ Arnold Schwarzenegger a 
fost numit de catre președintele 
George Bush în fruntea comitetu 
lui de educație fizica şi sport (au 
şi ei asa ceva!) Deviza lui 
Schwarzenegger. „Toata lumea 
face sport." Ştirea a ajuns la ure 
chile lui Sylvester Stallone (vestile 
rele se propaga cu viteza luminii 
nu?) si l-a transformat in „Rambo 
furioso". Drept consolare, si-a co 
mandat o statuie de bronz de 2 
metri reprezentirdu-l in сто de 
discobol, pe care a asezat-o m 
gradina vilei sale, asa, pentru 
posteritate 


tualul intrebarilor si raspunsuritor 
с. asa cum declara Francesca 
Codispoti, realizatoarea rubricii, o 
abordare dominata de reala curio- 
zitate pentru interlocutori si pen- 
tru munca lor. Fiecare emisiune 
se incheie cu o incursiune ampla 
în cinematograful mondial si o 
prezentare a unor .tineri de suc- 
ces" dar nici virstnicii nu sint ne- 
glijati, caci li se rezerva in fiecare 
emisiune un portret de trei mi- 
nute, consacrat de obicei unei 
personalitați considerabile, dupa 
care urmeaza о marturisire a 
acesteia privind speranțele pe 
care le nutrește. 


La sfirsitul anului trecut, în de- 
cembrie, la Babelsberg, la porțile 
Berlinului (acolo unde in 1925 
Fritz Lang turnase ) au 
fost decernate premiile „Felix“ pe 
anul acesta (replica europeana a 
„Oscarului“ american). Filmul eu- 
ropean al anului pe care juriul 
Societăţii „Europa Cinema" l-a 
ales, este pelicula englezului Ken 
Loach intitulată Riff Raff. Pelicula 
belgíanului Jaco van Dormaed, 
Toto eroul à fost desemnata .Ti- 
nárul film european" al anului. 
Cel mai bun interpret a fost con- 
siderat Michel Bouquette (in Toto 
eroul) iar cea mai buna interpreta 
actrita Clotilde Coureau pentru 
rolul din filmul francez Micul cri- 
minal. 

Doua premii au revenit cineasti- 
lor italieni: lui Ricky Memphis, in- 
terpret in filmul lui Tognazzi 一 
fiul ce poarta titlul Ultra, precum 
si un premiu pentru montaj primit 
de Giancarla Simonelli tot pentru 
Ultra. 

S-a mai stabilit ca decernarea 
premiilor pe 1992 sa aiba loc in 
decembrie la Madrid. 


CE! DIN CLANUL 
SIOUX 


Probabil ca vom vedea si noi, si 
nu peste mult timp, Cel ce dan- 
sează cu lupii al lui Kevin Cóst- 
ner, film care a primit in 1990 
sapte premii Oscar, printre care 
pentru. regie si pentru cel mai bun 
film al anului. 

iată ce spune, între altele, co- 
mentatoarea americana Sheila 
Benson in „Sinteza“ despre reali- 
zarea lui Costner: „Ea transmite o 
viziune perfect lucida. La fel de 
autentic ca o fotografie de Ed- 
ward Curtis sau о pinza semnata 
George Catlin sau un peisaj de 
Kar! Bodmer. Este un film de o 
puritate pregnantá. Nu poti sa-l 
califici decit epic, date fiind scene 
cum ar 有 cutremurátoarea vina- 
toare de bizoni, filmata cv aparate 
care gonesc cu viteza animalelor 
inspaimintate, fugarite cu ‘agilitate 
ecvestra de Dunbar si tinerii din 
clanul Sioux. Desi scenariul, scris 
de Michael Blake, este axat pe 
personaj si nu pe spectaculozi- 
tate, calitatea epica a peliculei 
este antrenanta, condimentata 
frecvent cu umor viguros si nu se 
autoflateazà niciodata...” 


© PREMIUL JURIU- - 
LUI LA MONTREAL 


Este vorba despre distinctia pri- 
mita de un scurt metraj intitulat 
Serviciu de noapte de regizorul 
italian Martinotti, de fapt un epi- 
sod dintr-un serial consacrat lup- 
tei impotriva drogurilor. 

in episodul care роапа acest ti- 
Но este vorba despre un tinár 
care solicità ajutorul unei docto- 
те aflatà in tura de noapte pen- 
tru a veni astfel in sprijinul celor 
care se Doctorita il 
vegheazà pe tinár intreaga 
noapte, reușind astfel sa-l 
rească să. recurgă din nou la 
drog. Filmul, se spune în argu- 
mentarea premiului acordat de ju- 
riu, este impresionant prin devo- 
tamentul, umanitatea, spiritul de 
sacrificiu al medicului şi prin ser- 
viciul inestimabil pe care el i 
aduce unei cauze in care lupta 
este cel mai adesea rasplatita cu 


esec. 


Robin Givens, 
fosta sotie a boxerului 
Mike T : 
lansatà in in Harlem 
de Bill Duke 


FILM FAK 


Anii Zidului este titlul filmului pe care și-a propus 544 realizeze 
regizoarea germană Margarethe yon Trotta. Filmarile vor începe cufind, 
dupa o lunga perioada în care autoarea a luptat sa-și asigure bugetul 
necesar 


int 
cum este considerat, a luat ființa prin grija lui Robert Redfor i 
tate anexa a propriului sau institut de film. La 16 ianuarie a avut loc la 
Salt Lake City ediția din acest an la care au 50 
filme, urmate de conferinte de presă si chiar de seminarii. intre pelicu- 
lele aflate in primul plan al manifestarii s-au ай! 


pina la prezentare un anumit suspans _ a fost un documentar produs de 
Redford si regizat de Leonard Peltier: Întimplare la Ogala. 


Hiturile inceputului de an: pe ecranele europene Mot Shot cu 
Valeria Golino și Charlie Sheen, film destinat mai mult publicului tinár; 
Cosi fan tutte de Tinto Brass; iar în America in frunte rezistă de trei 
saptamini filmul Gran Canvon al lui Lawrence Kasdan 


145 Moyer cu Gene Rodenberry y-:cent decedat) joaca in 1804 săli din 


Cà de lungi pot 
Statele Unite se consider: 


i 
4 
Р 
288 
2 
: 


minute, Peter Pan al lui Spielberg, 143 de minute, 
la ora de fata in centru! atenţiei publice. J.F.K. де 

cu „Globul de aur" 1992) nu s-a sfiit sa atinga 180 de minute. Deci. 
nu se poate (totusi) povesti cu ochii pe ceas. 


Foarte asteptat in Italia filmul tinerei realizatoare Marina Ripa Di 
Meana. Filmul se intitulează, deocamdată, ce! putin, Fete cu păcat. 
Grimaldi detine rolul principal. Premiera a fost fixata pentru luna martie 


3 


O distributie de inaltà clasa: Philippe Noiret si Emmanuelle 
Béart in filmul regizorului francez André Techiné intitulat, са o somatie, 
Fara sărutări pe gură, te rog. 


Victoria Principal : 

c/o International Creative 
Man 

8899 erly Boulevard 

Los Angeles, CA 90048, USA 


Depeche Mode 
с/о Sire-Warner 
Brothers Records 

“3 East, 45 th Street 
New York, NY 10022 USA 


Carrie Fisher c/o Chasin Park Citron 
Agency 

9255 Sunset Boulevard 

Los Angeles, Ca 90069 USA 


Và răspunde: 


е Onisor Rodica. Valea Larga 
(Mureș); Anca Rágusitu (Tg. Jiu): 
Narcisa Ardelean (Satu Mare): 

Victoria Nascuta la 3 
ianuarie 1947, la Fukuoka, Japo- 
nia, unde tatal ei, colonelul ameri- 
can (de origine siciliană) Vittorio 
Principale fusese transferat (după 
cel de-al doilea război mondial), 


gura americană acceptată. Se in- 
scrie apoi la Actor's Studio din 
Miami si la Dade Jr. College. 


tarita să urmeze actoria. Își cis- 
tiga singura existența si isi pla- 
tește cursurile de actorie ind 
la diverse magazine de . Ho- 
taraste sa-si incerce norocul la 
Hollywood. Dupa sapte ani () i se 


imul rol mai important 


ТЕН 
și il 
ЫТЫ 

p 
Юра: 


d 
| 
| 
Че 


it 
as? 
р 

Se, 


91 


20 


Europa în criză, 


America în recesiune, 


Africa în ofensivă 


lecarea înapoi a rușilor veniți din 


Nord la Marea Caspică. condiţiile 
de muncă ale minerilor din Ar- 
entina, situaţia evreilor din Bu- 


ara, Nelson Mandela, Patrice Lu- 
mumba, Mickis Theodorakis, os- 
tracizarea bolnavilor de SIDA si regimul 
sever al leprozeriilor din lumea întreagă, 
demnitatea aborigenilor din Australia si 
secretul fericirii in gulag (Pavel Lunghin 
sub pavilion francez!), pornografia si pros- 
titutia sau. „unificarea erotica a Germa- 
nie(^, tragedia de la Katyn si biografia lui 
Beria, groapa de gunoi a istoriei, Jaruzelski 
— Troțki: 一 Gamsahurdia, noua eugenie 
şi banca de spermă, hippies după douăzeci 
de ani şi alternativa traiului cvasi-confor- 
mist, “femeile din -Santiago de Chile şi 
amintirea celor dispăruţi fără urmă, ecua- 
torienii afirmindu-si identitatea în plin 
New York, supraviețuitorii celor mai 
odioase mijloace -de tortură din sisteme 
politice diferite, migrarea de la sat la oraş 
a australienilor, socialism sau moarte 一 
despre inerția fanatismului cubanez, străi- 
nii şi homosexualii victime ale ignoranței 
şi intoleranţei... 
Focalizindu-şi selecţia pe acest spectru 
conflictual, Leipzig-ul .îşi reconfirmá renu- 


& Dintre colegii nostri prezenti la festival: 


Nord-Sud, 
ora 
confruntárilor 


Irina Coroiu, Alina Sálcudeanu si Anita Gîrbea.: Absenti 
din fotografie: Sabina Pop (membră în juriu) si Radu Igaszag 


mele, cunoscut sub deviza „Filmele lumii 
pentru demnitatea omului“, formulă relan-. 
sată de Dr. Christiane Mückenberger, di- 
rectoarea festivalului. şi de președinta ju- 
riului, braziliana Raquel Gerber: „Docu- 
mentarul — memoria naţiunilor“. Statutul 
acesta de natură „arhivistică“a fost uneori 
în detrimentul valengelor filmice. Abuzin- 
du-se de formula „talking heads“, se uită 
că imaginea este instrumentul principal al 
limbajului cinematografic (în m iut 
xal, o lecţie de cinema a fost un film ceh 
despre un artist fotograf: Între lumină si 
întuneric, Jan Spatal!), iar concizia un atu 
al forţei de persuasiune. 

Sesizind impasul în care se află acest gen 
de documentar, tributar didacticismului 
desuet, dar revenit în modă ca o reacţie la 
imixtiunea ficţiunii, trei studenți münche- 
nezi, Alaric Hamacher, Stefan Sarazin, 
Bernd Reufels şi-au propus şi au reuşit să 
dinamiteze acest tipar cu un filmuleţ còn- 
troversat, Jean-Luc Godard si Sfintul 
Graal, dedicat celui pe care ei şi l-au ales 
ca maestru: desi întilnirea pare ratată 
fiindcă li se refuză dialogul — sint chiar 
admonestaţi şi trimişi „la operă“ de către 


* irascibilul cineast 一 tinerii vor înțelege în 


cele din urmă cá esenţialul este nu atit 
adevărul, cit căutarea lui. 


Gilceava punctelor cardinale 


Perfecta sfericitate a globului pămintesc 
face posibil ca în vreme ce unii dintre lo- 
cuitorii săi sint preocupaţi de integrarea în 
Europa, alții să fie interesaţi de afrocen- 
trismul -ce sustine că civilizaţia s-a născut 
pe continentul negru a cărui populaţie a 
migrat forţat, în stare de sclavie, pe noul 
continent, iar acum se pregăteşte să-şi ia 
revanşa lansind întrebarea: „Unde s-a năs- 
cut Occidentul?” 

Mitul superiorității si implicit al supre- 
maţiei albe" este descoperit intact in 
Africa de Sud unde urmaşii legendarilor 
Boer-i colonizatori au intemeiat o organi- 
zatie neonazistă paramilitară de apărare 
împotriva pretinsei ameninţări a populaţiei 
de culoare: Ţara mea iubită (Saskia Vre- 


. develd, Ţările de Jos). Confruntarea dintre 


extremişti conduce la crime, dar este re- 
dată doar indirect prin cintece intonate de 
fiecare parte a baricadei (în schema docu- 


n octombrie 1991, la Palatul Naţiunilor Unite, 
i а ами loc o dezbatere asupra relaţiilor 
i Nord-Sud. Programul deschis cu tema emigra- 

rilor şi-a propus să susțină ideea solidarității 
dintre Nord şi Sud, amintind că Africa, cu nu- 
mai 6 milioane de persoane care beneficiază de asis- 
tenga socială, este continentul cel mai impovarat. 
Necesitatea de a face față distrugerilor mediului, 
temă încă nouă sub unghiul raporturilor Nord-Sud, a 
suscitat discuţii dense şi a dus la concluzia cooperării 
mai strînse a celor două emisfere. S-a apreciat că „Nu 
se poate cere Sudului să fie rezonabil dacă Nordul 
este atit de puţin rezonabil. Dacă societatea indus- 

„trială e dăunătoare trebuie oprită, dar nu se poate 

pretinde acest lucru Sudului dacă Nordul perseve- 
rează.“ În conştiinţa contemporană își face astfel loc 
ideea că ecologia va deveni o armă de şantaj cum a 
fost demografia în anii '60. Dezbaterile pe tema rela- 
Шог economice au rămas la nivel abstract, pentru, cá 
nu este posibil sá se explice impotmolirea in subder- 
voltare a farilor emisferei sudice doar prin responsa- 
bilitatea ţărilor industriale. Totuşi Nordul trebuie 
să-şi rezolve contradicţiile pentru. ca şi Sudul să de- 
mareze. S-a dezbătut de asemenea si natura politică a 
conceptului „dreptul la ingerință“. 


mentarului „en vogue" se recurge frecvent 
la această modalitate de comentariu paralel 
devenită stereotipá). Cintind „| am Ame- 
гіса!“, indienii de pe Rio Grande propun 
Amerindia (Corado Bernind) o privire 
critică asupra celor cinci sute de ani de 
convertire la creştinism, ani de suferinţă 
inimaginabilă în care au reușit Să-şi păs- 
treze demnitatea, cultura, credinţa, figu- 
rată simbolic printr-un localnic, scheletic 
Christ indian. 

După ce debutează ca o farsă de propor- 
gii guignoleşti — cu un soi de Cristofor 
Columb ce descoperă Brazilia — Cintecul 
pămîntului (Paulo Rufino) relatează meto- 
dic, pe etape si capitole, istoria unui г 
rămas fără pămînt care hotărăşte să-şi facă 
singur dreptate printr-o reformă agrară. 
Emoţionantă este şi îndirjirea femeilor ma- 
rocane care şi-au propus să surmonteze 
înapoierea cauzată de ocupaţia spaniolă: 
aflate într-un cantonament sub protecția 
ONU, ele studiază, muncesc, îngrijesc co- 
piii, dar şi pe ele însele, pregătindu-se de 
© integrare în viata modernă, care — sus- 
ţin ele — nu contravine Islamului 一 Gou- 
lili (Porumbelul de argint l.m. ex aequo. 
regie colectivă, Franţa). În sfera exemplari- 
tájii se situează şi filmul despre Fixarea 
dunelor (Robert Kudelka), un program 
ştiinţific de ameliorări ale fertilității solu- 
lui, rezultat al cooperării dintre Nord si 
Sud, respectiv dintre Franţa si Senegal. În- 
tre două lumi (Barry Greenwald) este de- 

icat unui eschimos care a ajuns efigie pe 

ncnota canadiană de doi dolari — ironie 
a soartei căci practic canadienii au distrus 
economia celor cărora; in 1950, le acordau 
cetățenia — un destin generic pentru 
compromisul acceptării obedienţei în 
schimbul favorurilor, dar şi oprobiului co- 
nationalilor. 


Pe meridianul Germaniei se rostește 
dramatic Adio unui drog numit speranţă. 
Revenindu-se într-o localitate din fosta 
RDG unde se mai filmase în 1985, se con- 
stată că: „nimic nu s-a schimbat, un partid 
a luat locul акша, situaţia e cu mici dife- 
renge ca înainte; un alt sistem, dar viata 
n-a devenit alta!". Un Porumbei de argint 
a recompensat filmul lui Peter Fleichmann 
Germania, Germania, incursiune printre 
indivizii din Est şi Vest care perseverează 
în aceleaşi idei preconcepute ce par a con- 
figura un nou zid, „zidul rece" al apatiei. 
De altfel, poemul filmic semnat de Stephah 


o 


Hanayagi Senshuu 
in 


Tha с 
KHIFE 
behind Я" 
tha 

FAH 


3eigi tts 274622 


1 


Ф Marele premiu 
Porumbelul de aur: 
Taisul evantaiului 
de Brigitte Krause 


Lejeunne si Heiner Müller captind Mur- 
murul- zidului defunct, sfirgeste cu excla- 
matia „Est-Vest, ce diferență!“. 

Pe lingă drama integrării, 51 cea а emi- 

raril şi-a avut enungurile sale in festival! 

a distanţă de 110 ani, existenţa Fara in- 
toarcere (Antonia D. Carnerus, Suedia) a 
două femei, o. siriancá stabilită în Suedia si 
o suedeză plecată în America, este compa- 
rată: același sentiment de outsider, aceleași 
dificultăţi de acomodare, acelaşi dor de 
casă, acelaşi mare vis al reîntoarcerii impo- 
sibile. Asemeni unei stele rătăcitoare 
(Peter Mostovoi), o evreică a părăsit Rusia 
pentru Palestina încă pe vremea ţarului, 


după revoluţie s-a stabilit in Germania, a _ 


„suportat mizeria şi represiunile, iar acum 
se_ întoarce în Israel. 

Tot un fel de emigrare este și cea a tru- 
pelor sovietice care pe. dupà 23 de 
ani, Cehoslovacia (Sfirsitul eternitatii, 
Vladislav Krasnicka) unii soldați vor sa 
termine cu serviciul militar, alţi s-au impa- 
cat cu gindul са şi-au facut . datoria, 
unii pur şi simplu sint impasibili. Diferite 


.. Animatorii 
nu se feresc nici ei 
'de subiectele acute 


е Epilogul de doar două minute al iu- 
goslavului Branco Ranitovic vizează două 
concepte indispensabile atit in existenta 
individului cit şi in cea a societății 一 
compromisul si intelegerea: daca un sin- 
gur ins da dovada de „anarhism“ si nu 
vrea sa sara prápastia, toti ceilalti se pra- 
busesc. Soluția „pluralismului“ de con- 
junctura este persiflatà in Cincl plese 
ușoare (Pet Lakih Kiomanda, Jugoslavia): 
sub aceeași emblemă tradițională „secera 
$i ciocanul“, indivizii stau la coadă să se 
vopsească unii roşii, alti? albaștri, lásin- 
du-se apoi manipulati în acordurile ,In- 
ternationalei". 

е Veritabilá „operă de artă lingvistică”, 
Vorbe, vorbe, vorbe (Michaela Pavlatova, 
Cehoslovacia -一 Porumbelul de argint) 
amendează în maniera BD verbozitatea 
ce impietează asupra comunicării firești. 
О zi (Radu (042540, România) din*viata 
unui soldat propune o meditație existen- 
tialá globală. : 

€ Sarcasmul jocului cu moartea, Moar- 
tea cu coasa, asigurá succesul unanim al 
filmului Amentsia (D. Ainutdinov, URSS 
— Porumbelu! de aur). impresionează vi- 
ziunea asupra istoriei recente 一 razboiui 
din Golf — o furtună de nisip dá la iveală, 
.grota-iesle-primordialá^ — creștinismul 
şi islamismul abandonindu-se deșertului; 
Ave (Peter Gotthardt, Germania). 

* Shanti (A. Gongade, India) ar fi putut 
fi emblema festivalului: palme de tot felul, 
albe, galbene, negre, netede sau muncite, 
se crispează în pumni de protest, se im- 
preună întru rugă si implorare, se string 
pentru conciliere, închipuie un porumbei 
ce-și desface aripile să zboare. 

Lc. 


_ pecetea 


sint motivațiile războiului. din Vietnam re- ` 


flectate indirect intr-un film al filmului 

l|, acum: inimi ale intuneri- 
cului. unui cineast, docu- 
mentar psihologic în care Eleonor. pola 
analizează trauma naţională care l-a afectat 
deopotrivă si Р soţul ei. Ironia — rara 
avis în peliculele actualei ediții — își pune 
e Versiunea j eză (Louis 
Avarez, Andrew Kolker): o ţară capabilă 
de un veritabil miracol economic continuă 
să fie tentată de mirajul „culturii wes- 
tern". 


Normalitate 一 anormalitate 


Revenind la vectorul Nord-Sud, un ope- 
rator globe-trotter a considerat cà merità 
să facă publică (filmind-o) povestea fiicei 
sale care, deși născută la Köln, a copilărit 
in Kenya, Pakistan 5! Africa de Sud: Sint 
Katja cea trăznită (Bernd Mosblech) se 
recomanda ea la 25 de ani cind, dupa ce fu- 
sese declarata de specialistii europeni han- 
dicapatà mental, revenind ín Africa, se re- 
găseşte pe еа însăși viepuind cu tribul Mas- 
sai. Africa revelată ca loc de vindecare şi 
inigiere, de incredere in spiritualitatea fie- 
căruia. Laitmotivul diferenței este decelat 
nu doar pe plan etnic sau socio-politic, ci 
si psihologic. Recuperarea celor retardati 
mental presupune, înainte de orice, afec- 


Afrocentrismul 


iscare bazată pe elaborarea 

unei viziuni diferite asupra 

lumii, afrocentrismul sus- 

line cà — timp de 500 de 

ani — europenii, obliterind 

influența tuturor civilizatii- 
ра Ap lor africane, au manipulat 
istoria si etnologia pentru a-și afirma'su- 
perioritatea si a sprijini cauza sclaviei. 
Afirmind că civilizația europeană este de- 
rivată din'cea africană, afrocentrisrnul isi 
revendică Egiptul, abuziv alipit la Orientul 
Apropiat de către. intelectualii secolului 
XIX, care nu puteau suporta ideea că afri- 
canii au ridicat piramidele. 5 
, ,Crearea unei istorii separate pentru si 
prin negrii americani, clase rezervate 
doar elevilor negri etc. seamana mult cu 
o formă de apartheid intelectual. Leonard 
Jeffries, ex-titularul catedrei de studii ne- 
gre de la Universitatea din New York, in- 
sinuează că există o conspirație pentru 
oprimarea negrilor si tot el a enunțat teo- 
па са personalitatea individului este de- 
terminată de un pigment, melanina, iar 
umanitatea se imparte in „ке People" — 
locuitorii cupizi Si belicosi din Nord. si 
„Sun People" — indigenii generosi si co- 
fraterni din Sud. 


9 Dramele emigrárii, ieri si azi: 
Fárá intoarcere de Antonia D. Carnerus 


tiune şi dorinţa de a-ţi ajuta semenii. 
Aceste sentimente îi animă şi pe profeso- 
rul de muzică din filmul polonez Anormal 
acek Blawut) şi pe profesoara de dans din 
Тито! german Vino să dansezi cu mine 
(Claudia Willkel — premiul juriului inter- 
naţional şi Premiul juriului ecumenic). 
ul zeilor muti ai Anitel Girbea, 
prin subiectul grav — ştergerea graniţelor 
dintre normalitate și anormalitate, odioasă 
practică a regimului totalitar care astfel 
sconta pe anihilarea oricărei contestări sau 
rezistențe — s-a plasat în aceeași sferă te- 
matică cu filmul sovieticului Boris Sunkov 


. La margine (Porumbelul de argint), con- 


siderat о metaforá a Rusiei, o elegie a te- 
rorii. Daca tinerii indieni din filmul engle- 
zoaicei Mira Hamermesch Predestinat 
prin naştere se rezumă doar să discute cu 
argumente pro şi contra despre discrimi- 
nările impuse de regulile religiilor budiste 
ale împărțirii pe caste din naştere, in 
schimb protagonista coproductiei germa- 
no-japoneze încununată cu Porumbelul de 
aur (|.т.) 一 Táisul evantaiului in regia 
Brigittei Krausse — îndrăznește să aten- 
teze la tradiția rigidă a artei nipone și va 
plăti cu libertatea. Această dansatoare-cin- 


ə Africa — loc de vindecare 
si iniţiere: Sint Katja 
cea traznita de Bernd Mosblech 


сагеара a devenit un simboi al non-confor- 
mismului, al revoltei insului impotriva pu- 
terii intr-o monarhie imperiala ce dateaza 
de mii de ani. Într-un peisaj hibernal, ea 
interpreteazá potrivit viziunii proprii -o 
alegorie dansantà ce reconsidera menirea 
femeii in lume. 


Ecocid — $.0.$.!- 


Vocatia militantismului o probează. 5 
eseul cinematografic despre mişcarea anti- 
nucleară în al 40-lea an al istoriei puterii 
atomice: Al optulea comandament a! 
pue Bertram Verhaag. Film care 
ace parte dintr-o trilogie consacrată de- 
тосгаре! şi violenţei, într-o frescă a pre- 
zentului ce consemnează deopotrivă tes- 
tele din Nevada şi dezastrul de la Cerno- 
bil. Zguduitor filmul englezului Clive Gor- 
don Copiii din Cernobil, care constatá 
simptomele contaminarii si evalueaza rata 
mortalităţii, evocind şi momentul catastro- 
fei, cele 48 de ore cit s-a ascuns lumii că 
radioactivitatea, „catifea neagră“, se întin- 
dea la Nord, la Sud, la Est, la Vest. Ame- 
ningarea globală a Naturii se face dramatic 
DNE prin afectarea treptată, dar irever- 
sibilă a mediului în care-şi trăiește viaţa 
şi-şi afirmă speranţele un băiețel lapon: 
jana un crescător de reni pentru anul 

(Stefan Jarl, Suedia — Porumbelul de 
aur — s.m.). Limbajul imaginilor este la fel 
de convingător şi în Aripi frinte al norve- 
gienei Lisbeth Dreyer, un montaj paralel 
între păsările de mare filmate astăzi si cele 
filmate în urmă cu 70 de ani. Ecosistemul 
nu se mai poate regia singur, între om şi 
natură există o strinsá interdependenţă că- 
reia îi este consacrat poemul Wasserland. 
Filmul lansează în eter patetica interoga- 
Ие: „Cine ne determină să acţionăm impo- 
triva propriilor interese şi să distrugem ce 
e bun pentru пой“. O mărturie persona- 
lá aduce un caricaturist german referitor 
la eforturile de supravieţuire în lupta cu 
p si poluarea a locuitorilor Bitter- 
eld-ului, considerat cel mai murdar loc 
din Europa. (Oare?). Acelaşi „calificativ“ îl 
deţine şi Copsa Mică, prezentă pe ecranul 
festivalului nu în filmul autohton Apoca- 
lips "90 al lui Viorel Branea, ci în Orașul 
negru de Ettlich Wolfgang. Dar dimensiu- 
nea cea mai exactă a ecocidului căruia se 
lasă pradă globul întreg a fost dată de fil- 
mul lui Axel Engstfeld: Sindromul Alaska 
p special al Ministerului mediului). 
n martie 1989-se pierd 40 milioane de litri 
de petrol la eșuarea tancului marin aparti- 
nind societăţii „Exxon“ care uzează de slo- 
ganul „Energie pentru o Americă inm 
treagă“. Filmul face lumină în raporturile 
obscure dintre industriași şi politicieni 
încă din timpurile îndepărtate ale colohizá- 
rii acestui „vițel de aur" сагша i s-au smuls 
pe rînd bogăţiile — aurul, cuprul, lemnul, 
petrolul şi acum însăși viaţa, fiindcă marea 
care-i hrănea pe localnici aduce la mal doar 
stirvuri macerate. Paradisul de la cercul 
Artic a devenit un periculos focar de infec- 
m care se propagá de la Nord la 

че. 


Cu siguranţă ediţia jubiliară a festivalului 
din 1992 consacrată temei „500 de ani de 


rezistență în emisfera sudică” va aduce 
unele răspunsuri. Poate şi speranțe! 


Irina COROIU 
21 


Pe ecrane 


VINCENT ŞI EU e е 


Film canadian, 1990 Regia si scenariul 
Michael Rubbo; Cu: Nina Petronzio, Tcheky 
Karyo, Chistopher Forrest, Paul Klerk. 

in timp ce francezul Maurice Pialat 3 oma- 
фага pe Van intr-un film meditativ si 
ient, canadianul Michael Rubbo evocă fata 
solara a pictorului într-o comedie cu pasaje 
пісе, dar si cu accelerări de- policier. Ce-i 
drept, Vincent si eu nu este o biografie a fra- 
mintatului artist. Povestea unei fetițe fasci- 
паѓа de pinzele lui este destul de imaginativ 
construita ca sa includa și elogiul inimitabile- 
lor sale culori. dar si tablouri de Van Gogh 
ca sursa de urmariri polițiste. Fetita devine 
din inocentá, colaboratoarea unor falsificatori 
de obiecte de artà, punct de pornire a curse- 
lor dupa copiile puse in circulație. inceputé 
ia Montreal şi incheiate la Amsterdam. inves- 
trgatiile aventuroase în cautarea lucrarilor fal- 
sificate sint agrementate cu umor si suspens, 
virsta frageda a detectivilor amatori (pictorita 
5 prietenii ei) neputind decît să sporească 
ataşamentul spectatorilor. Bine scris (cu re- 
plici de cuceritoare spontaneitate), excelent 
filmat si ritmat, Vincent si eu este o peliculă 
joviala sí delicata, ce vorbeste fara afectare 
despre bucuria de a picta. Un Van Gogh pe 


gustul adolescentilor 


POVESTE FARA SFÎRŞIT e e 


Coproductie H.F.G.-Anglía 1989, Regla; 
Wolfgang Petersen; Scenariul: Wolfgang Pe- 
tersen, după romanul lui Michael Ende Си: 
Barset Oliver. Noah Hathaway, Tami Sto- 
nach, Patricia Hays. 

nul st imaginile fabuloase ale acestui 
basm cinematografic ne sint familiare din fil- 
mete pe care George Lucas sau Steven Spiel- 
berg le-au dedicat copiilor. si copilariei. Ur: 
impresionant arsenal de efecte speciale ajută 
la descrierea calatoriei în Fantasia a micului 
Bastian, băiatul care prefera tovarasia cartilor 
companiei zgomotoșilor sai colegi de şcoală, 
Convenţia e veche de cind lumea: citind » 
arte care îl acapareaza. eroul ajunge sa pã- 
“unda şi sa se implice în ea. Dupa cum, Cu- 
oscută e şi morala filmului: imaginaţia e bu 
nul cel mai de pret al oamenilor. cu ajutorul 
el Raul poate fi învins. Cu toate acestea 
spectacolul este captivant, iar intervenția mi- 
raculosului de o frumusețe plastica neobis- 
nuita. Difuzorii nostri ar trebui sa se ingri- 


orinta noastra ar fi 

sa va prezentam 

in aceasta rubrica 

filme cit mai noi si 

cit mai bune. Cum 

ati remarcat in ut- 

timele şase luni, 
din 27 premiere, 21 au fost 
notate cu şi sub doua puncte. 
iar după cum se profileazá 
realitatea economica obiectiva 
in momentul de fata. importul 
de filme nu va doveni nici în 
1992 o prioritate în rînd cu 
petrolul, medicamentele, ali- 
mentele etc, etc. Acceptind 
evidenta si pina cind distribui- 
torii particulari isi vor face 
apariția — noi îi asteptam CR 
de curind — ca oameni de ci- 
nema resimtim decalajul între 
ceea ce vedem şi ceea ce ru- 
teaza in lume. ca un handicap. 
Este nu doar o pierdere a di- 
vertismentului in sine, СА o 


tru a ne face singe 
rau. сг doar spre edificare va 


Am intrat sa vad Incubus atrasa de pre- 


zenta pe generic a numelui lui John Cassave- 
tes, actorul-regizor decedat in 1989 Celebru 
pentru rolurile interpretate in Ucigașă de Don 
Segel, Cei 12 ticálosi de Robert Aldrich, 
Ro: 's Baby de Roman Polanski, Furie de 
Вчап de Palma. el este respectat mai ales 
pentru propriile sale pelicule ce au marcat 
afirmarea scolii new-yorkeze de cinema (Um- 


Cálátorie in regatul fanteziei: Poveste fara sfirsit 
de Wolfgang Petersen 


jeasca deja de procurarea partii a doua a Ро- 
vestii fără sfirgit (producție 1990 regia Ge- 


oce Miller). Copiii ar aprecia promptitudinea 


INCUBUS o 
一 一 一 一 一 一 一 一 一 一 一 一 一 -一 
Coproductie Canada-S UA, 1982. Regla: 
John Hough, Cu: John Cassavetes, Kerrie 
Keane, Helen Hughes, Erin Flanery. Duncan 
McIntosh. 


Béatrice Dalle, vedetà 


in Noapte pe pámint de Jim Jarmush 


bre. Fete, Soti, Minnie si Moskovitz etc ). la'^ 
de ce m-a indispus sa-l vad jucind in acest 
horror de duzina, cu maniaci sexuali si cu 
penibile forme de vrájitorie in timpurile mọ- 
derne Desi prestatia lui este demna де 104 
stima, intriga cusuta cu ata alba si asambia- 
fea cu stingacie a poncifelor genului nu sal- 
veaza de ridicol pelicula. in .Ghidu! filmelor 
video si Tv" ediția 1988 aceasta este clasifi- 
cata in categoria „bombă“, ceea ce s-ar 
traduce ca eșec sau fiasco. De acord. 


John Hurt erou de thriller 
în Obsesii de Patrick Dewolf 


Viaţa in ritm de rap 
cu un idol al genului: 
Mario Van Poebbles 


VIATA iN RITM DE RAP e 


Ейт american, 1985 ia şi scenariul: 
ие! Sielberg. Cu: Mario Van Роеб ез. 
Charies Pleche. Tasis Valenza. 


© întruntare între doua bande rivale amin- 
tind de Poveste din cartierul de Vest asigura 
pretextul unor numere muzicale ce pun în ve 
deta un gen la moda: rap. Realizatorii folo 
sesc prileju! pentru a sublinia semnificatia 
sociala a acestei muzici ай de prizate de 
adotescenti. Ritmul sau african şi textele sar 
castice tintind „виз“, permit populației ameri 
cane de culoare sa-si spuna of-urile. Saracia 
гама cu voiosie de protagonisti. cintecele io: 
indracite si happy-end-u! previzibil poripează 
Optimism in piepturile spectatorilor. Judecind 
dupa vibratia salii in care am vazut filmul, re- 
feta functioneaza. Ceea ce nu-i putin lucru. 


Dana DUMA 


roșii de Zhang 
Yimou (v. Noul Cinema гг, 
1792, pag. 20-21) , 

Hamlet de Franco Zeffirelli 
Cu Mel Gibson, Glenn Close 
Alan Bates. Clasat pe primel: 
locuri in Statele Unite, film. 
se confrunta cu o primire re 
zervata din partea criticii fran 
ceze. 

Obsesii de Patrick Dewolf 
in cáutarea memoriei pierdute 
in slalom de thriller, Cu John 
Hurt, Mathew Mackay, Marthe 
Keller. 

Micul bărbat. Primul! film re- 
gizat de Jodie Foster. Ea este 

i interpreta mamei micului 


poate inlocui dragostea”. Cel 
mai elogiat film la acest ince- 


put de an. 

de Robert 
Benton. Din nou in lumea fara 
milà a gangsterilor si a iubiri- 
lor готаписе. Cu: Dustin Hof- 
fman, Bruce Wilis, Nicole 
Kidman, Loren Dean (un tinár 
actor in. ascensiune), 

Tocuri inalte de Pedro Al- 
modovar. Noua melodrama a 
unuia dintre regizorii europeni 
laureati ai Oscarului, incinta, 
inlacrameaza, curentează! Cri- 
ticii saluta noua sa perfor- 
,mantà. Cu: Victoria Abril. Ma- 
risa Paredes, Miguel Bose 
(fiu! Luciei Bosé si а! toreado- 
rului Miguel Dominguin). 
idaho-ui meu de Gus Van 
Saint. Demolarea visului ame- 
rican cu inventivitate, indraz- 
neaia, emoție. Generaţia '70 
fu ofera un model de fericire, 
Cu: River Phoenix, Keanu 
Reaves. 

Etc. etc. etc. 


Zilele filmului suedez 


Tandrefe si abjectie 


inematografia suedeza are o repu- 
tatie prea solida pentru ca inde- 
lungata sa absenta de pe ecranele 
románesti sà i-o fi erodat. 
Asa se si face ca sala „Eforie“ a 
fost aproape pliná atit cit au durat 
„Zilele filmului suedez“. Selecția, 
compusă din producții recente (trei filme din 
1989 si doua din 1990) ne convinge in primul 
rind asupra osmozei petrecute intre genurile 
perpetuate prin traditie de cátre cinematogra- 
fia suedeză. Socialul a invadat pina și filmul 
cu si despre copii (Oameni buni de Stefan 
Jarl) dupa ce — in anii' 60 — pusese stapi- 
nire pe filmul despre tineret. Umorul, de la 
tandru pina la muscator, pune pete de cu- 
loare pe atmosfera mohoritá sau zbuciumatà 
а peisajului social ori psihologic (Егош de 
Agneta Fagerstróm-Olsson). Elementul erotic 
e prezent doar pentru a introduce clipa de fe- 
ricire, si ca atare, este rar (Cucuiul de Kar- 
sten Wedel). » 

Spre neplácerea simplilor amatori de deco- 
nectare prin „дерегаге“ (frantuzism ce in- 
seamná in cazul nostru a fi purtat cu imagi- 
natia departe de lumea ta si de problemele 
tale), filmele „Zilelor suedeze“ au fost — cu o 
singura exceptie — ancorate solid in proble- 
matica sociala а (ал! lor. E drept cà, in buna 
parte, motivele generatoare de conflicte nu 
ne sint comune — ele apartinind unei socie- 


(Inger) si Karsten Wedel (Cucuiul) nu fac de- 
cit sà isi plaseze respectivele creatii in con- 
stelatiile maeștrilor preferaţi. Si daca acest 
fapt denota ca in Suedia cultura cinemato- 
grafică este la pret printre cineasti, este un 
motiv in plus sa ii felicitam. 

Singura exceptie de care vorbeam, in sen- 
sul ca nu se inspira din realitatile suedeze 
contemporane, este un film intr-adevar de 
exceptie: Vreau за fiu un Rembrandt al Sue- 
diei sau să mor, dedicat pictorului Ernst Jo- 
sephson (1851 — 1906), creator zbuciumat! 
respins in timpul vietii de critica oficiala, glo- 
rificat dupa moartea sa tragica la casa de ne- 
buni. Formula scenaristica aleasa si folosirea 
inteligentà a documentelor epocii (scrisorile 
artistului, marturiile amicilor si inamicilor 
sai), demersul estetic, plin de îndrăzneala “în 
abordarea unui fel de corolar al „camerei su- 
biective", superbele imagini ale. naturii vii, dar 
si ale picturii lui Josephson, fac din acest 
jung metraj documentar despre arta nu nu- 
mai o mare izbindà a cinematografului sue- 
dez, dar si o dovada a posibilitatilor de rein- 
noire intr-un gen ale carui formule pareau 
epuizate. Reinnoire oriunde posibilà cind 
exista talent si gust. minte si voința. Autorul 
total al filmului se numeste Goran Guner si a 
debutat la 46 de ani, dupa ce multa vreme a 
fost producator. 

Aura PURAN 


e O cinematografie micá, dar cu un mare 
prestigiu international (Amanta de Vilgot Sjioman cu 
Bibi Andersson Si Un love-story suedez de Roy Andersson 


táji cu un nivel de viata foarte ridicat — dar 
in curind, s-ar putea sa пе fie: invadarea vieții 
де. familie de câtre automatele alienante 
mafginalizarea creatorilor de frumos si nive- 
lara“ individualitàtilor. 

Despre toate acestea ne povestește — din 
tericire,- distractiv și cu happy-end 一 Cucu- 
iul. Eroul, aiurit și pur, în genul (chiar și fizic) 
eroului din Vocea lunii, evadează din univer 
sul ultramecanizat de acasă și de la serviciu 
(excelent-debut de film sub semnul lui Tati) 


și. ajungind. să isi ciștige existența ca gunoier, 


— categoria mai puțin incorsetatà de conven- 
fiile sociale — cercetează rampa de gunoaie 
a orașului. Acolo, alături de hirburi sbresturi 
zac azvirliti, ca nefolositori, cintáreti, dansa- 
tori, pantofari, circari... A doua jumatate este 
un fel de Miracol la Milano in versiune sue- 
dezà: condusi de erou, cei aruncati la gunoi 
se unesc pentru a readuce in oras Sarbatoa- 
rea si reusesc sa-i infringà, ridiculizindu-i, pe 
semenii lor dezumanizati. 
Reversul dramatic al lucrurilor îl aflàm in 
. „Се! in cauză este un băiat blond, fru- 
mos la chip si la trup. De fapt, ingerul blond 
este un inger negru, pervers, care traieste 
pentru a-si bate joc de oameni, zapacind 
chinuind, seducind... El trece nonsalant de la 
un bárbat la o femeie, apoi la un cuplu si la 
un alt.bárbat (ca în filmele americanului 
Morissey), acordind generos o clipă de pia 
cere ‘si un infinit de abjectie. Aripa lui Fas 
Sbinder trece si ea peste acest film sumbru 
gíav, epurat de tot ce putea constitui un ele- 
ment de atracție ieftină. 
Multiplele referințe la mari cineasti făcute 
mai sus nu trebuie sà creeze impresia cà am 
vazut nişte imitații. Consider cà Stig Larsson 


Coperta | si IV: i actori 
Michele Placido si 
Adina Darian 


Echipa redacțională: 


Giuliana de Sio 


redactor-șef, 


NICOLE KIDMAN ta numai 23 
de ani, Nicole Kidman este una dintre 
cele mai invidiate actriţe de la Hol- 
lywood. Motivul nu ţine atit de poziţia 
sa in box office (destul de bună, de alt- 


„fel) cit de privilegiata sa situaţie mari- 
tala; de un an este soția lui Tom Cru-. 
„ise, aflat în topul seducătorilor есгапи- 


lui. Sosită nu de multă vreme din Aus- 
tralia, ea a învăţat repede strategia re- 
uşitei la Los Angeles pe care o rezumă 
lapidar: „Nu e timp pentru modestie la 
Hollywood". 

Primul rol mai important l-a deținut 
în superproductia Zilele tunetului ce 
Tony Scott unde a jucat alături de Tom 
Cruise. Şansa a făcut ca pe platou să-l 
cunoască pe „băiatul de aur" care, cu- 
cerit de prospetimea ei, s-a angajat să-i 
supravegheze. americanizarea, iar la 
sfirşitul anului 1990 a luat-o de nevastă. 
Proaspat casatoritii au mai jucat împre- 
ună în Far and Away (de Ron Ho- 
ward) un film despre imigranții irlan- 
дегі sosiți masiv pe „pămintul fagadu- 
ingei^ în urmă cu două secole. Nicole 
Kidman declară . că are „relații de 
muncă” excelente cu soţul ei 51 cá este 
stimulativ să lucreze alături de el. Tu- 
telată de Tom Cruise, cariera tinerei 
vedete se bizuie însă şi pe propriile 
sale calităţi. Anul trecut ea a jucat si în 
Billy Bathgate, peliculă ai carei regi- 
zor, Robert Benton (Kramer contra 
Kramer, Tootsie) se bucură de mare 
prestigiu. lată ce afirmă el despre Ni- 
cole Kidman: „E o actriță uimitor de 
talentată si chiar mai mult decit atit, 
dacă pui la socoteală cit de tînără este. 
Toţi o adoră Дре ро Jucind alături 
de Dustin Hoffman, ea a dovedit 


nostr! 
Сагасаща 


a! cititorilor 


serialul tv 


Mircea Alexandrescu — 


redactor-șef adjunct, Bogdan Burileanu, Irina Coroiu, Dana Duma, 
Alice Mànolu, loana Statie, Doina Stánescu, Victor Stroe 


Tiparul executat la Regia Autonoma a Imprimeriilor 一 


Imprimeria ,CORESI" Bucuresti 


Piaţa Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar lei 30 


— 


Abonamentele pentru strainatate se realizeazá prin ORION-SRL 


Splaiu! Independenter nr. 202 A, sectorul 6. Bucurest teleton: 17 34 07: 


FAX (400) — 42 41 69 
: j 


Aboname 


- poziţia 257 -- sau prir 


ent 


resurse dramatice nebanuite in rolul 
iubitei celebrului gangster Billy Bath- 
gate. Desi in copilarie australianca 
rogcatá se considera „сеа mai urita per- 
soana din lume", frumuseţea ei exotică 
este din ce în ce mai remarcată și mai 
exploatatá pe ecran. Nicole Kidman 
este un nume de care, cu siguranța, 
vom mai auzi. Sperám 54 o si vedem. 


BRAD PITT Presa cinematogra- 
fica din Statele Unite l-a declarat pe ti- 
nărul Brad Pitt „noul Robert Redford". 
Suplu, charismatic, el s-a impus instan- 
taneu cu rolul seducătorului din 
Thelma si Louise de Ridley Scott, 
unul dintre cele mai comentate filme 
ale anului trecut. Scena erotică jucata 
de el împreună cu Geena Davis este 
considerată antologică, iar magnetis- 
mul interpretului trece dincolo de 
ecran. 

Fiu al unui proprietar de companie 
de transporturi din Missouri, William 
Bradley Pitt nu visa la o carieră in ci- 
nema. Dupa ce a parasit universitatea 
in 1987 si a incercat citeva meserii, 
şansa i-a suris din direcţia televiziunii. 


Rolurile episodice. din seriale ca Dallas 
şi O altă lume şi unul mai consistent 
jucat în Zile glorioase l-au plasat pe 
Brad Pitt printre idolii telespectatori- 
lor. Această probă de priză la public fi- 


ind trecută, el a fost distribuit în 
Thelma şi Louise unde i s-au remarcat 
farmecul şi francheţea. Producatorul 
executiv Lou Di Giaimo care a influen- 
fat alegerea lui îi anticipează o carieră 
de star. оча prima sa izbinda pe ma- 
rele ecran, Brad Pitt. este foarte solici- 
tat la Hollywood. El joacá simultan in 
trei filme: Johnny Suede, Favoarea si 
O lume rece. Acesta din urma poarta 
semnátura lui Ralph Bakshi, autorul ce- 
lebrelor pelicule de animaţie Fritz co- 
toiul şi Heavy Traffic. Regizorul, care 
l-a distribuit alături de frumoasa Kim 
Basinger, afirmă despre interpretul lui 
că „poate fi senzual fără să-şi propună”. 
El pariază că Brad Pitt va fi desavirsit 
în rolul detectivului singuratic. Propul- 
sat rapid la rangul de vedetă, tinărul 
actor nu pare să-şi fi pierdut lucidita- 
tea * „Mă uimesc acești interpreti 
care încearcă să-l reinvie lames 
Dean in loc sá-si gáseascá o identi- 
tate proprie. De ce să-ţi modelezi 
viata după cineva care n-a fost un 
supravietuitor!". lată un „credo“ mai 
mult decit promiţător. DA 


23