Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0007

UNIVERSUL LIILDAL 


ANUL XLIX9 Nr. 7 
SAMBATA 10 Februarie 1940 


PROPRIETAR: 





ABONAMENTE: 





BOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 

DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, BTELIAN POPESCU autorităţi și instituţii 1000 les 

Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov de onoare 500 „ 
particulari 220 „ 











AL. ȚIPOIU 


Feisag:u bucureştean 


„Sata Ileana“ 





Eminescu intact (LV) :) 





Miracolul lui Eminescu 


de TOMA VLADESCU 


Dacă a trebuit sâ vedem aspectul negativ al raporturilor 
noastre cu Mihai Eminescu, dificultatea unor relaţii pe 
care le autoriză numai locul comun timorat al unei destul 
de calde mediocrităţi intelectuale, un lucru totuș, pozitiv 
acesta, există — şi de altfei chiar până aici ne va fi fost 
poate ușor să-l vedem. El sar exprima în numai câteva 
S.mple cuv:nte:; ne vrem — am zice; ne vrem POTUȘ—cu 
M.hai Eminescu... N'am îndrăsni să ne mărturisim îmmpo- 
triva lui — sau atunci foarte puţini sunt aceia cari, destul 
de timid de altfel, își îngădue acest lux pernicios și sărac, 
propr.u desigur celor mai grave erori. 

Dar ne vrem cu Mihai Eminescu. Când nu-l cunoaștem, 
suntem par'că mai liberi să prociamăm regalitatea lui... 
Când îl cunoaştem, dar nu-l putem urma — îl revendicăm 
cu toate astea chiar dacă atunci suntem obligaţi să găsim 
un cât de palid modus vivendi ca să putem exista în anu- 
mită ordine necesară. Când îl eunsaştem în sfârşit, dar 
uu isbutim să-l pricepem destul, când îl pricepem chiar, 
dar rigoarea iui ar solicita din partea noastră o sumă de 
calităţi — de inteligenţă şi libertate — pe care nu le âvem, 
în toaie aceste s:tuaţii noi revendicăm totuș pe Eminescu 
şi nu îndrăsnim să trecem fără acel gest care să-l identi- 
fice ca geniu tutelar, ca patron spiritual a tot ce suntem 
şi gândim. Dacă autoritate înseamnă mai întâi „antor“ 
— autor — atunei acesta e singurul cuvânt potrivit: noi 
ue reclamăm dela Mihai Eminescu, cerem pentru noi au- 
toritatea lui ca un sens care ne permite și ne rezumă toate 
manifestările. In sfârşit pentru noi toţi, și în atmosfera 
aceasta pe care nimeni n'ar putea s'o conteste, Eminescu 
reprez:ntă cam tot ce era în cetatea strămoșilor altarul fa- 
milial spre care mergeau cele mai pioase omagii, dar de 
unde se ridicau deopotrivă toate poruncile, toate povs- 
țele... Cine și-ar îngădui să atingă astăzi pe Mihai Emi- 
nescu s'ar face culpabil aproape de un fel de cr;mă de 
lese-națiune — după cum ar constitui cea mai gravă capitis 
d:minutio dacă cineva revendicând nu știu ce autonomie 
sar exclude din comunitatea eminesciană și sar cere 
liberat de umbra tutelară a poetului. 

Fenomen curios desigur, în condițiile lui pe care le știm 
— dar care nu invită mâi puţin a destul de interesante 
investigaţii. 

Această fervoare eminesciană aşa dar—fără „Eminescu“ 
totuș, fără nimic aproape din tot ce el este real! Dacă ar 
fi existat dimpotrivă această sinceră comuniune, totul 
fără îndoială sar fi putut pricepe: ar fi fost setea mare de 
un Eminescu nesfârşit, în care toţi am fi aspirat să ne 
desăvârșim... Ştim bine că n'ar puțtea fi vorba de asta! 

Dar atunci? Atunci faptul tocmai că noi suntem intrun 
fel constrânși de Eminescu, supuși par'că şi docili subt 
privirile lui de ghiaţă, faptul că nu-i putem refuza un cult 
fanatic aproape, deşi foarte greu ne-ar fi să ne dăm lui 


1) v. Universul Literar din 13 și 20 Ianuarie şi din 3 F'e- 
bruarie, 1940. 








(Urmare în pag. 8-a! 


S(ecredință 


Nu cred în nimeni, nu cred în nimic, 
Cred doar în mine, în adâncul meu. 
La toate lucrurile și la toţi din lume 
Eu le sânt cer şi tot cu Dumnezeu. 





Pot să fac noapte, stele pot să fac 

Şi viaţă pot să dau la tot ce vreau. 
Când mi-este foame de lumini înalte, 
Aplec de umeri noaptea şi le iau. 


De nimeni nu mă tem, nu am de cine. 
Pot, dacă vreau, să fac şi Dumnezei... 
Cu un cuvânt pe care-l ştiu doar eu, 
Pot să 'nfloresc câmpii de ghiocei, 


Şi când va fi să mor, o, n'o să mor 
Piângând sau să 'ngenunchi cerând iertare, 
N'o să mă uit, să mă bocesc la stele 

Sau să mă ghemui umbră lângă soare. 


O! nu, senin și liniștit ca sfinxul, 
Inalt, de voi putea din cer să mușc, 
Voi râde de nimicnicia lumii 

Şi voi ieşi în stradă să mă 'mpușe. 


VIRGIL CARIANOPOL 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23-28 
TELEFON 3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


„Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Baladă peniru miez de noapte 


Trei inşi beau, noaptea, întrun han. 


Fumează, lampă, în tavan, 
Vânt nordic, urlă'n bărăgan ! 
Și unu-a zis cu glas sticlos: 
Mi-e visul viermuit în os... 
Cazi, mână putredă, în jos. 
Altul gemu scrâșnit din dinţi: 
Iubito, azi pe cine-alinţi ? 
Iubito, azi pe cine minţi? 

Şi cel de-al treilea tăcea. 
Obraji de lut, frunte de stea, 
Sgudue, vânt, în gergevea! 
Cu ochii vineţi de venin, 
privea 'n paharul încă plin. 


Ce-arăți în fund, pahar cu vin?... 


Gemu întâiul: Mâine chiar 
să-ți colcăi viermii, leş murdar. 
Fii muşuroi şi furnicar! 


Iar celălalt : Chiar mâine 'n zori 
voi fi un scrânciob pentru ciori. 


Să ţipe corbi croncănitori !... 
Dar cel de-al treilea tăcea. 
Obraji de lut, frunte de stea. 
Privia paharul și nu bea. 





Şi ei i-au zis: Tu nu blestemi, 


nu bei și moartea nu ţi-o chemi, 
Tu, ochiu, nu plângi, tu, piept, nu gemi. 
Când noi vom coace stârvuri grele, 
vei trece troenit de stele, 

iubind, cântând, visând sub ele !... 

Și ei au plâns și au gemut, 

dar el a râs și a tăcut, 

a râs de ei și n'a băut. 

In zori s'au împărţit apoi 

pe trei poteci, spre zarişti noi, 

Să sune vânt, să bată ploi! 

Şi dimineaţa prinse 'n drum 

pe ?ntâiul călăreț de fum 


spre zări de vis, pe murg de scrum. 


Dormea al doilea din ei 

pe sâni și brațe de femei, 
De-acum să uite ochii ei! 

Ci luna a spoit cu var 

în ștreang pe-al treilea drumar... 
Leagănă-l, creangă de arțar! 
Cu fruntea mută de pământ, 

cu ochi adânci ca un mormânt... 
Intoarce-l, lună, — bate-A, vânt! 


RADU GYR 





Opera postumă a lui D. Russo 


Am în fața mea cele două masive 
volume de Studii istorice  greco- 
române, operele postume ale regre- 
tatului D. Russo, publicate subt în- 
grijirea d-lui prof. C. C. Giurescu, de 
către nepoţii marelui elenist, Ariadna 
și Neator Camariano (Fundaţia pen- 
tru Literatură și Artă „Regele Carol 
II', 1939, 692 pagini + 52 planşe). 

Moartea l-a doborit pe profesorul 
D. Russo înainte de a putea duce la 
bun sfârşit marea sa operă de sin- 
teză, Elenismul în România, pe care 
o făgăduise în 1935 Fundațiilor Re- 
gale. Cei care lau cunoscut, știu cu 
câtă. prudenţă redacta  protesorul 
Russo un studiu științific, câte ezi- 
tări trebuia să înfrângă ca să se ho- 
tărască să scrie o singură pagină. 
Alături de V. Bogrea, era fără îndo- 
ială savantul român cu cele mai pu- 
ternice inhibiţii, Avea despre con- 
ştiințiozitatea omului de ştiinţă o 
concepție ascetică. Nu se da înapoi 
în fața unei munci uriaşe, consumând 
o răbdare de benedictin, numai ca să 
verifice un citat, să precizeze o fili- 
aţie între manuscrisele aceluiaşi text, 
să corecteze o eroare în aparenţă de 
o minimă importanţă. 

Cu o asemenea pasiune pentru a- 
mănuntul exact, nu e de mirare că 
D. Russo n'a putut sfârși opera sa, 
Elenismul în România, începută încă 
din tinereţe. (Schița publicată sub 
acelaș titiu în 1912, și retipărită în 
vol, II al Studiilor, era dear pros- 
pectul marei sinteze, pentru care s'a 
pregătit 30 de an:). Pentru el, exac- 
titatea era o obsesie. Nu exista amă- 
nunt oricât de puţin important care 
să nu merite cea mai mare atenție. 
Adevărul era adevăr, fie că era vorba 
de autenticitatea unui vers homeric, 
sau de data nașterii unui obscur co- 
pist dintr'o cetate bizantină. D. Russo 
nu împărtășea părerea acelora care 
cred că nu orice eveniment istoric 
merită să fie reconstituit cu cea mai 
mare exactitate. Tot ce se întâmplase 
în istorie, tot ce se păstrase sub 
formă de mărturii, avea, pentru sa- 
vantul Russo, o valoare absoiută. 
Profesorul de bizantinologie dela Bu- 
cureşti nu-şi îngăduia trufia de a 
judeca faptele oamenilor în istorie, 
de a alege, de a afirma că după Ho- 
mer şi Eschile, scrierile unui Stavri- 
nos sau Gheorghe  Hypomenâs nu 
merită decât o repede cetire. El era 
pasionat de adevăr, şi îi era indife- 
rent dacă acest adevăr istoric îl des- 
coperea în studiul marelor capodo- 
pere ale antichității greco-latine, sau 
în cercetarea manuscriselor obscure 
din sec. XVIII. Faptui că a putut 
GQemonstra inautenticitatea unei scri- 
eri a Spătarului Milescu, echivala, 
pentru concepția sa asupra adevăru- 
lui istoric, cu descoperirea inauten- 
ticităţii unei tragedii eschiliane. 

Dar, în afară de această acridie 
aproape fără precedent în cultura ro- 
mânească (singurul cu care poate fi 
comparat este numai V.  Bogrea), 
profesorul Russo mai avea de luptat 
cu încă un mare obstacol: puținul 
interes pe care-l stârnea pe atunci 
(prin 1910) Bizanțul şi literatura neo- 
greacă. Cu toate contribuţiile lumi- 
noase ale d-lui N. Iorga, stăruia încă 
părerea că fanarioţii au fost un mare 


blestem în cultura românească, şi că 
influența școalei greceşti n'a adus 
decât rău. D. Russo a arătat încă de 
pe atunci că influența acestei școii 
grecești a avut şi rezultate binefă- 
cătoare ; a scos din circulaţie litera- 
tura manuscrisă de origine slavă, în 
majoritatea ei superstițioasă și in- 
cultă, şi a introdus luminile antichi- 
tăţii helene. A trebuit să treacă mulți 
ani ca această idee să-şi facă drum; 
acum în urmă, d. D. Popovici a do- 
verit că prin. Jiterstura. neo-groacă 
dela începutul secolului XIX au tozt 
făcute cunoscute elitelor românești 
ideiie progresiste și revoluționare din 
Apus ; cultura noastră a fost pregă- 
tivă să înţeleagă spiritul  revoiuțuei 
franceze prin „luminile secolului 
XVIII“ aduse la noi de către dascăiii 
greci şi cărţile lor, în majoritate tâl- 
mâăcite din limba franceză. Occiden- 
tul ne-a fost revelat, și de data 
aceasta, prin intermediul Orientu.ui. 

Prin devotamentul profesorului D. 
Russo, pentru Bizanţ şi cuitura bi- 
zantină, pentru literatura neo-greacă 
și civihzaţia balcanică în general, 
studiile acestea au căpătat un carac- 
ter mai doct la noi în ţară. Nu e 
locul aici să menţionăm toate desco- 
peririle şi preciziunile pe care le-au 
adus scrierile lui D. Russo în cunoaş- 
terea istoriei spiritua.e și culturale a 
Sud-Estului european. Interesantă 
pentru noi, românii, este orientarea 
generală pe care acest savant de 
origină greacă a dovedit-o în toată 
activitatea sa. Pentru D. Russo, isto- 
ria Sud-Estului european se leagă de 
istoria Orientului apropiat. Ochii sa- 
vantului bizantinolog erau furaţi de 
peisajul orientali, de oamenii Răsă- 
ritului, de istoria frământată a Ori- 
entului, Alături de d. N. Iorga, D. 
Russo a fost unul din cărturarii ro- 
mâni care au promovat interesul stu- 
diilor balcanologice şi orientalistice 
pentru înţelegerea trecutului româ- 
nesc. Occidental prin metode de lu- 
cru şi cultura sa științifică, riguroasă, 
D. Russo nu era totuşi un fanatic 
admirator al Occidentului. Ochiul 
său învățase să descopere aici, la 


de MIRCEA ELIADE 


porţile Răsăritului, și mai departe, 
în ţinuturile asiatice, frumuseți și 
valori spirituale pe care până atunci 
cărturarii de formație apuseană nu 
izbutiseră să le ghicească. 

In imensa lui bibliotecă, una din 
cele mai preţioase biblioteci particu- 
lare din toată Europa sud-estică, 
adunase cărți despre toată istoria şi 
cultura orientală. Când, acum câţiva 
ani, d. profesor Al. Rosetti m'a pre- 
zenţat  venerabilului maestru, D. 
Russo a căutat în fişierul său și a 
trimis să i se aducă dintr'o altă odaie, 
încărcată ca toate celelalte cu rafturi 
până în tavan, câteva cărți orienta- 
listice, invitându-mă să-mi aleg din 
ele ceeace mă interesează. Surpriza 
mea a fost cu atât mai mare, cu cât 
îmi era peste putință de înţeles cum 
ajunsese el, bizantinolog, în stăpâ- 
nirea acelor cărţi atât de preţioase şi 
de speciale, Erau acolo traducerile 
lui Legge din clasicii chinezi, Les 
Rite: des Tcheoo a lui Biot, carte 
foarte rară, și rarissima operă a lui 
Gustave Schlegel, Problemes geogra- 
phiques. Les peuples €trangers chez 
les historiens chinois, carte care acum 
se află în stăpânirea mea. Nu-mi dau 
seama cum a ajuns D. Russo să se 
intereseze de asemenea probleme, şi 
să consulte cărți atât de speciale. Dar 
asta dovedeşte încă odată cât de de- 


parte mergea iubirea lui pentru 
Orient... 
Cetitorii vor descoperi Orientul 


apropiat, alături de Grecia şi ţările 
balcanice, în aceste două masive vo- 
lume de Studii istorice greco-române. 
Lectura lor ne consolează anevoie de 
pierderea marelui cărturar. Căci ni- 
meni altul n'ar fi scris mai temeinic 
decât el  Elenismul în România, şi 
gândul că şi-a cheltuit viața fără 
să-și termine opera aceasta — întoc- 
mai cum na putut să-şi termine 
opera sa de sinteză nici celalt mare 
erudit, V. Bogrea — este un gând de 
o nesfârşită amărăciune. Te întrebi 
dacă pasiunea lui D. Russo pentru 
amănuntul exact, n'a fost duşmanul 
lui de moarte, toxicul care i-a surpat 
chiar propria sa operă... 


PPE at RR a E Ea E RR a PF E i e a a e E pi a Pap ERE E 





NIC. ŞTEFANESCU 


La Toboc 


“nea să 


toate acestea 





Revolta 
lui Werther 


de CONSTANTIN NOICA 


Există, în ,„,Werther“-ul 
lui Goethe, un loc la care te 
gândești adesea, când con- 
templi lumea contemporană. 
E un moment sufletesc din- 
tr'o discuţie între Werther 
şi Albert. Cei doi prieteni 
vorbesc despre sinucidere, 
iar Werther, sinucigaşul de 
mai târziu, pune, în discuţia 
de faţă, toată căldura şi în- 
ventivitatea unui spirit care 
gândeşte pe cont propriu lu- 
crurile. Dar Albert nu gân- 
dește pe cont propriu lu- 
crurile. Gândurilor pline de 
culoare personală ale prie- 
tenului său, el le va răspun- 
de cu idei comune, cu gata- 
făcuturi („sinuciderea e o 
laşitate“', de pildă), cu păre- 
rile aceea, ale nimănui și 
ale tuturor, sortite să exas- 
pereze pe oricine gândește 
mai viu într'o desbatere. Iar 
în faţa zidului de nepăsare 
şi rigiditate care i se opune, 
Werther isbucneşte, în gând: 
„Nimic nu mă scoate mai 


mult din sărite decât să văd 
pe un ins. căruia îi vorbesc 
din toată inima, înarmându- 
se, spre a-mi răspunde, cu 
cel mai de rând dintre locu- 
rile 'comune!'“ 

Să fie, aceasta, numai re- 
volta lui Werther? E șia 
noastră, câteodată. E a noa- 
stră, a celor de azi, ori 
de câte ori simţim bine cât 
gata-făcut domneşte în opi- 
niile care circulă şi se impun 
şi conduc şi devin necruţă- 
toare, în ordinea spirituală 
a lumii contemporane. Cine 
şlie dacă n'ar avea senso 
adevărată cruciadă impotri- 
va gata-făcutuiui! 

Unele spirite au şi des- 
chis lupta. Vorbind în nu- 
mele libertăţii care domneș- 


te în lumea lor, potrivit cu 
organizarea ce şi-au dat şi 
păstrează, ei se ridică îm- 
potriva autorităţii care dom=' 
neşte în alte părți, autorita- 
te care impune prin ordin 
opiniile şi convingerile vred- 
nice de profesat. Şi firește 
că într'un asemenea regim 
spiritual ideile sunt aproape 
în“tdeauna gata făcute, 
pentrucă sunt gata coman- 
date. 


Dar surpriza cea mare e 
să constaţi că, până şi în lu- 
mie unde autoritatea exte- 
rioară nu se exercită, până 
şi acolo se ivește din plin 


gata-făcutul. E de alt tip 
dar  îndep.ineşte aceeaşi - 
funcție: e „locul comun“. 
Lui Albert, prietenul lui 


Werther, nimeni nu-i impu- | 
profeseze anumite 
păreri. Cu toate acestea, Ii- : 
ber cum era el să gândească 
despre sinucidere ce vroeșle, 
Albert nu isbutea decât să 
vecadă în părerile altora; să 


"le adopte intocmai. 


Ce neașteptate lucruri se 
întâmp.ă uneori într'un cli- 
mat de libertate! Te-ai aș- 
tepta ca spiritele să se di- 
ferențieze din ce în ce mai 
mult; ca inteligențele să se 
duşmănească sau cel mult 
să se armonizeze, dar nicio- 
dată să se acopere. Și cu 
ele  sfârşesc 
prin a se acoperi aproape in 
totdeauna. Un curios proces 
de nivelare se întâmplă a- 
colo; o anumită tendinţă că- 
tre omogeneitate se face din 
ce în ce mai simțită, pe mă- 
sură ce o  sociatate rămâne 
liberă, —de parcă numai în 
Teiul acesta sar putea ajun- 
ge la un echilibru statornic. 


(Yrimmare in pagina 7-a) 





Dacă e mai greu să aflăm, în- 
trun volum de versuri, cum gân- 
dește autorul poezia, în schimb ne 
e ușor să vedem cum o face. N, 
Crevedia nu se sustrage regulii gene- 
rale. Citindu-i versurile, ne dăm seama, 
e crept, că un fel de a gândi liric, îl 
defineşte pe poet, dar tehnica îl carac- 
terizează mai precis şi-l impune aten- 
ţiei. Ultima culegere de versuri „Dă-mi 
înapoi grădinile“, trădează impresio- 
nanta luciditate de a construi, a lui N. 
Crevedia. De ea vom vorbi mai întâi, 
şi apoi de „gândirea“ lirică. Şi în poe- 
zie, ca şi în alte manifestări ale sale, N. 
Crevedia este un îndrăsneţ. IndrăsnealJa 
]ui îl situiază în categoria credincioșilor. 
Este în primul rând, un credincios al 
vieţii sale, lipsit cu totul de ezitări mai 
ales de acel fel de ezitări mărturi- 
site ca un rafinament. N. Crevedia îşi 
vede viața ca o consumare a unui imens 
aliment, aşezat în drumul lui, îmtre di- 
mineață şi seară. Nu poate trece spre 
somn şi vis, fără să se înfrupte din 
plin. Credincios temperamental al tra- 
iului întregei zi:e, poetul îndrăsneşte 
orice de dragul vieții, pe care nici soa- 
rele nu i-o ascunde. In versuri, cute- 
zanţa despre 'care vorbim, se luminează, 
să zicem, prin procedeul de a „asvârli“ 
cuvintele la distanțe mari, ca niște ra- 
chete, parcă spre a vâna de orişiunde, 
valuptăţi. N. Crevedia construeşte „ima- 
gini“, având pare-se grijă ca toată per- 
soana lui să participe la producerea lor, 
ca nu cumva să nemulţumească vre-un 
mădular sau un simţ al ființei nepus 
în funcționare. Exprimarea lui directă, 
ne opreşte să vedem simboluri în com- 
parații, și cuvintele se împlinesc cu 
senzaţii corporale şi nu cu idei. Imagi- 
nea „pâine“, stârnește la N. Crevedia, 
plinătatea simţirii de „foame“, fără 
vreun adaos prin analogie : 

„Căci un adio nu e, aşa cum rupi o 
[coală 

Şi-aice, sub cămașă, mi-eşti inimă 
[pâine“. 

Ca să vedem aieve luna, ne-o denun- 
ță cu gestul familiar al mânii: 


Rotundă, calmă, luna şi mare — 
[uite atât. 


Tot pentru „lună“, iată o imagine 

„asvârlită“ : 
Şi-o ţandără de lună, pe tot înaltul 
[lumii, 


Şi o senzaţie de impuritate, pentru 
plasticizarea timpului : 

Trec orele, ca niște otrepe. 

Spre a-şi mărturisi afecțiunea, re- 
curge la mijloace de om-copil, dotat cu 
reacţii spontane : 

Cu câtă grijă, iubire şi voluptate, 
Aş lua în cârcă ființa matale. 

Presupunem că poetul a păstrat fră- 
gezimea sensibilităţii de la vârsta când 
11 impresiona tot ce vedea în spaţiu. 
Credincios primelor prospeţimi vizuale 
din petrecerea în viața satului, compară 
acum neşovăelnic : 

Pâinea smeadă, ca un obraz de 
[mamă, 
Obuzele cât nişte copii, 
Degetele fine — cartușele 
Taler de nichel — luna logodnei 
[noastre... 


sau : 
Ziarele, ca nişte cimitire. 
sau : 





AŞTEPTAREA DIN VIS 


Visc=i ceva frumos, ceva ireal, ceva trist, 
Pomii umezi de lacrimi scriu în grabă două 


pagini 
Pe jrunzele lor de mătasă, brodate pe 
margini, 

Scriu că eşti, ca mulți dintre noi, un biet 
artist. 


Imtr'o noapte, aşa um vorbit noi despre viață, 


Despre fericire, despre nenorociţii care se 
sinucid, 


Am citit în nălucile din vis, ca întrun blid. 


De-atunci, în fiecare dimineaţă, visul dispare 
în ceață. 


Şi iată, azi, am mai găsit în palmă parfumul 
tău, 


In pumnul pe care l-am ţinut strâns, — 


Acum, parcă te văd undeva, printr'o pânză, 
prin plâns, 


Cum îmi arăţi cu degetul. cu unui mătărău, 


Cum te frămânți şi suferi în tine, 
Cum îmi dai o fărâmă din sufletul tău bun, 


Cum îmi spui: te înţeleg, şi eu sunt așa — 
ca prin fum, 


Parcă-mi întinzi mâna, cu un: hai cu mine! 
Florin Lucescu 
PSALMUL NOULUI TOMA... 


Domn eşti și întâia licărire; 
De ești lumină, Te laud şi-ţi strig: mărire! 
De eşti cuvânt 
Prin tine îţi cânt... un psalm. 
De ești duh, vreau să te cunosc! 
De ce jugi de mine, Doamne ? 


De ce nu mi-te descoperi 

Să te simt, prezența Ta s'o pipăi.. 
Că de nu mă vrei Stăpâne, 

Ți-o spun verde: 


"buţie piastică. Pe „a“, 





CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 








LITERARA 


lemn, din podul coșarului. La oplenii şi 
tălpiie săniei, sfărîmate. Mai erau acolo, 
grămadă: obezi de roate, coporii, cio- 


N. Crevedia: Dă-mi înapoi grădinile, 


Poszii, „Cartea Românească” 


Răsare pe lume o lună, 
Ca o bati:tă 'mpătrată. 


Dintr'un material mai „nou“ și mai 
„rafinat“ parcă, este comparaţia : 
Și zilele se trec, ca nişte rochi, 


„Luna“ se bucură de cele mai ro- 
buste asemuiri : 
Și era o lună — cât o Biblie de aur. 
larăși ne place să bănuim că biblia 
despre care vorbește Crevedia, este cea 
văzută primadată, cu ochi de prunc, în 
mâinile preotului în biserica satului. 
Sensibilitatea. vizuală de o naivitate 
sănătoasă, a păstrat-o și după ce a înce- 
put traiul de oraș: 
Sclipesc araci de soare, în via cât 
[o oaste. 
sau: 
Și barza de-aluminiu, cât un 
[aeroplan. 
Preterinţele se întorc spre abundența 
de la inceput, căci iată lada „copilă- 
riei'“ ; 
Că se deschide seara, o lună, ca o 
[ladă. 
sau „cletele“ și „ia“: 
Şi, dimineaţa, în clete, și iie de 
| [zăpadă. 
Mai remarcăm o „comparaţie“, extrem 
de caracteristică prin intenţia ei pre- 
țuitoare şi afectuoasă : 
Crunt măcelar de zile, cu laba cât 
lo pâine, 
Intreabă Lina noastră ce mai gătim 
[pe mâine. 
Vrednic de reținut din acest mod de 
a concretiza al iui N. Crevedia, este 
taptul că e! nu e metaforizant, în sen- 
sul că nu topește într'o individualitate 
nouă, lucrurile asemuite între ele. 
Ele rămân separate, tără osmoză con- 
substanţială, iar împrejurarea că le 
vede totuși, că devin concrete sub sim- 
țuri, se datorește intervenţiei de care 
am pomenit, a întregei fiinţe a poetului. 
Autorui stă prezent şi le ajută, cu 
gesturi din mâini, sau prin mișcarea 
buzelor, și prin glas, ca să capete vo- 
lum, să se întipărească plastic. Deaceea, 
acestor figuri, nu le lipsește în genere, 
termenul intermediar care produce 
comparația. Ba chiar pe acest termen 
intermediar, — care ar putea lipsi, — 
se pare că pune accentul poetui, ca fi- 
ind, cu toată neutralitatea lui, plin to- 
tuşi de o rezervă vitală. Când N. Cre- 
vedia zice „cu laba cât o pâine“, din 
invariabilul „cât“, el așteaptă o contri- 
din particula 
comparativa „ca“, îl înzestrează dease- 
meni cu forţa plasticizantă, datorită 
plinităţii sale vocalice și randamentului 
ce-l are în limbajul vitalist al copiilor. 
Pronunţia „ca o labă“, de pildă, se des- 
prinde din depozitul vechi al admira- 
țiilor totale din vârsta fericită. Aceleași 
modalităţi de exprimare, îi aparţine și 
folosința deasă la N. Crevedia, a for- 
melor comparative : „uite atât“, „uite 
așa“, etc... Explicăm procedeul prin 
credincioşia poetului față de viaţă şi îl 
încărcăm cu gradul de valoare cuvenit. 
Totul se integrează însă într'un pro- 
gram de prelucrare a limbii poetice, că- 


Ea 
reia autorul se consacră cu mare zel. 
In atelierul poetului nu se păstrează 
numai tiparele bune găsite în viaţă, ci 
se croiesc și altele, din iniţiative îndrăs- 


neţe, admise înovatorilor graiului liric. 


Din substantive, N. Crevedia formează 
adjective şi zice : „vifora zăpadă“, „un 
soare greu noiembru'“, „dafina vară“. 
Verbul „premblu“ îl fasonează după 
trebuință spre a rima cu „rump“, în 
versul : „Cu gloria la braţ, să mă pre 
umb“. Pluralul „vecii“, se păstrează ne- 
diftongat, la simgular spre a produce un 
efect nou în distihui : 

Noi de-un vevci l-așteptăm să vină 

Pre Tatăl, pre Fiul. 


In cuvântul „miere“ schimbă pe a- 
mândoi „e“, cu un „a“ şi obţine: „Syl- 
van, rumân, prin sălcii, cu mirosul ca 
miara. Aşteaptă doar să iasă din gârlă, 
primăvara“. O vioaie întinerire imprimă 
latinescului „mulier'', pe care îl intro- 
duce ca neologism posibil în lirică : 


Și 'n pâinea moală, albă, care-o 
[frâng, 
Asemăn, fraged, trupul mulierei, 
Dela numele propriu „Moscova“, fa- 
ce un adjectiv: „Un clopot, popă 
moov, îngână-acelaş dangăt“. Trebue 
să recunoaştem că N. Crevedia dă ino- 
vaţiilor sale de limbaj, suficientă forță 
spre a putea trăi, pe seama lor, în gra- 
iul literar. O prelucrare formală, pe 
care autorul arată că şi-o prețuiește, 
prin frecventa utilizare, este și inver- 
siunea auxiliarului la timpurile şi mo- 
durile compuse ale verbelor : 
De anii optsprezece, fi-te-ar lăsa 
[săracă. 
sau : 
Cine ne-a pus paharul pe buze... 
Aibe-r-ar tristeţea noastră... 
sau: iza 
Eu sufletul nu ţi-l ştiu 
„Sări-r-aş într'ânsul cu calul. 
Postpunerea pronumelui intră în a- 
cela procedeu : 
Unde, unde templu-mi restauru-l ? 
Dă-mi înapoi tot soarele, tot aurul. 
Şi prin repetiţie: 
Nu sar mai deslega, nu-se! 


Trecem la alte aspecte ale tehnicei 
lui N. Crevedia, cum este rimarea inte- 
rioară, procedeu în care, caută să exce- 
leze : 

Mie, poame n'or să-mi mai dea 
[merii — 
Nu meriţi ninsorile lunii. 
sau : 
„Scriu frumos — în genul lui: 
Cu trăsnete, dar şi cu literele 
[cerului de argint... 
sau : 
Profilul de splendidă juncă — 

„Și eşti româncă de-a noastră. 

Sau următoarele trei, într'o aceeaş 
poemă : 

De când tot umbli prin lume 
[troina! 
„„Vino, să jucăm din nou cina 
[dragostei. 





Aduce-mi aminte 

„„De-atâtea cuvinte spuse 'n taină. 
* 

Ploaie înaltă, fată nouă! 

O, mai am, mai am mult 

Până voi împlini 39 de ani. 


Și ultimele două exemple, din „An 
bun“: 


De sus, mica noastră moșie, se vedea 
[cât un pașaport — 
„Am lăsat în urmă Bucureștii, ca 
[un port la zare. 
x 
Fusezse 'n vara aceea berechet. 
lată un buchet de vile: Sinaia, 


Remarcele tehnice au rostul să sub- 
linieze originalitatea vădită a autorului. 
Am spus însă că, în bună măsură, în- 
zestrarea limbajului, o datorează poatul 
unei vrednicii în faţa vieţii. Ori, în 
această direcţie, mergem spre ceeace am 
numit gândirea lirică, din „Dă-mi îna- 
poi grădinile“. Despre aşa zisul „ele- 
mentarism“, la acest „fiu al vieții“, s'a 
vorbit destul, şi ar fi prilejul să-l dis- 
cutăm şi noi, în versuri ca aceste: 


Mi-e ciudă. 
Eu sunt foarte invidios. 
Mă 'nţeapă, uite, pe os. 


Foarte — ambițios — 
Să nu-mi ia nimeni înainte! 
Să fiu eu ce-l dintâi, întotdeauna... 


Vreo patru principese mă desmiardă 

Și, uite, asta crunt mă bucură 

Şi-mi dă un cuget iute, ca o bardă ! 
+ 

In mine dorm adâncile Vlăsii 

Și neamul meu — un neam al 

[dracului. 

A 

O zi de Mai, — o maramă, 

Adie un vânt — ca un drapel. 

Ia să mai aprindă o ţigară 

Și să mai fumeze cu privirile 

O damă! 


Piesele de reziste ale volumului sunt 
baladele „Ana“, „Omul din veac“, 
„Tăcere“, „An bun“... 

Le numim balade fiindcă au intenția 
de a exprima un destin uman, surprins 
în conflictul său cu mediul social, cu 
moartea, cu conștiința unui sens trans- 
cendent, cu o etică pământească, etc... 
„Ana“ este odiseia unei fete din sat, 
trecută slujnică la oraş şi a cărei soartă 
se 'ncheie cu finalul clasic : „Conaşul i-a 
dat pe furiş o mie de lei. Dar ce să facă 
cu ei? Doctorul i-a spus că totul en 
zadar“. Crevedia isbuteşte portretul 
unei frumoase  ţărăncuţe, spre care 
cheamă compătimirea lectorului : „Ana 
mestecă *n cratiţă varza acră. In mân- 
care, i-au picat două lacrimi“. In „Omul 
din veac“ balada spune despre un stră- 
moş care cere o „permisie““ din moarte 
spre a veni în sat să-și „inspecteze“ gos- 
podăria: „Sa uitat lung la rariţa de 


Corespondenţa noastră 


N'am să mai bat mult 
La ușa ce nu mi-se deschide. 


Dar de mi-te arăţi 
Indrăznesc s'o spin 
Că-mi îngrop durerea, 
Demonul, plăcerea, 
Pământul din mine, 
Şi plângând promit 
Să alerg spre Tine. 
Nestor Dinseverin 


NĂZUINȚĂ 


Astăzi încerc să-ți fac colier 

Dim nisipul de vorbe-adunat dimadins, 
Să-l văd sclipitor în salba ta prins 
Cum noaptea îşi prinde colierul din cer. 


Armomiile limpezi ca un clinchet de-argint 
Le-am chemat din adâncuri și de sus ca 
să-mi vină, 
Să fac aliaj din cuvânt cu lumină. 
Cu aur curat şi rar mărgărint. 
+ 
Cuvântul să-mi fie un bob nestemat 
Cu adânci străluciri de mister și de vis, 
Marea şi munţii și câmpwmilorit mi-au trimis 
Ritmul în care Dumnezeu le-a creiat. 


Și dacă din toate ce cântă şi cor, 
N'oi smulge magia puterilor mele, 
Cum piere în noapte scânteia din stele, 
Eu însumi în piatra 'mcercării să mor. 


.- Simion Serghianu 
STROFE PENTRU INVOCAREA ZĂPEZII 


Drepţi, brazii, cu vârful muiat în sineală 
Te-așteaptă cerească, bălană găteală. 


Stânci înegrite, despicate și seci, 
Te cer, diademă pe frunţile reci. 
Pasărea liniştei, cheamă buimacă, 
Haina ta albă pe pana săracă. 


Păduri desbrăcate, cu creanga covrig, 
Te-aşteaptă și ţipă mereu că li-i frig. 
O veveriță tristă, cu coadă de val, 
Te roagă de-o albă rochiță de bal. 


Și inima mea, dintr'o besnă amară Ş 
Te-aşteaptă, prin tine, spre 'malturi să sară. 
Alexandru Baiculescu 
Braşov 


IN PARCUL AMINTIRILE... 


In parcul plimbărilor calme, de eri 
Vântul își acordă vioara funerar. 
Istorisesc în şoaptă aleele, rar, 
Despre seri cu lună, pline de tăceri,.. 


Nu mai este cerul pe brațe de platani. 
Prunzele, în răspăr freamătul şi-l sue. 


"E numai îcnet surd în lupta tehuie... 


Sunt uscați de vesteji, maldării de ani! 


Timi2 se opresc pașii aici, lângă havuz, 
Adânc cade ecoul, pe lespezi; de ciment, 
Detună nepăsarea unui continent 

De dorinți ucise, învăscute în auz. 


Streină e uitarea, când nu te mai am 
Așa cum ai vrut să fii o viață 'mtreagă, 
Nimeni nu se găsea, să ne înțeleagă 
De ce numai vară altcândva nutriam. 


In parcul cu statui, trist, autumnal, 
Doar vântul își mai sună vioara, funerar. 
Amintiri terestre îmi trec tot mai rar 
Și tu-mi surâzi, şi ele, şi nopțile de bal!.. 


Petru Homoceanul 


ADORAȚIE 


Domniţă, din nou tu pleci, lăsâna în urmă 
toamnă 


Şi gândurile-mi toate le duci din nou cu tine... 


Inmugurite lacrimi, plecarea ta mi-o'nseamnă 
Pe arumuri de-amintiri, de rugi şi plângeri 
pline. 


Nu mai pleca Domniţă, că țipătul durerii 
Imi va pătrunde 'n ochi să 'nfigă rădăcina 
Și 'ngenunchiat de rugă subt patrajirul serit, 
Te voi dori, cum orbul dorește. lumina. 


In trista 'msingurare, atâta freamăt greu, 

Va pune mir pe gânduri al nopţilor târziu). 

Nu mai pleca Domniţă, fii Dumnezeul meu, 

Ca prosternat de-apururi cu sufletul să-ţi fiu. 
Mircea Nicolescu 
Câmpulung-Muscel 


SCHIT PĂRĂSIT 


In mijloc de grinduri, prin spini şi zăpezi, 
Sub ceru 'ngheţut în albastru-i de mări, 
Pierdut în pustiul de largi depărtări, 

Se pleacă azi schitul cu bolta 'n grămezi. 


De sus, tencuiala-i se cerne în vânt 

Şi-i cade 'n mormanul de jos, sau în sbor, 
Se ciatină-o bârnă, un stâlp în priavor 
Şi-și sapă azi schitul, el singur, mormânt. 


Azi nicio făclie nu arde 'n altar 

Și niciun genunchiu nu se'ndozie p2 prag. 
„Doar timpul, cu-alintul lui aspru, pribeug, 
Işi mușcă *ncleștarea sbucnind de pe-ajar”. 


Și totuși, icoanele sfinte grăesc, 

Prin cruda scrijire, de vechiul lor rost, 

De sbuciumul sfânt de prin vremuri ce-au fost 
Şi cântul liturgic dintâtiu şi-amintesc. 


Și poate că-i cântul mai sfânt ca oricând 
In schitu 'n zăpezi părăsit şi uitat; 

Și poate icoanele 'n Sus au cătat 

Mai mult ca 'n întâiul lor gând, 


Aristotel Stănescu 


10 Februarie 





buri de coase și niște furci, ca nişte 
coase. A destupat gura pivniţei. In celar, 
a dat peste un fier de secure, veche cât 
o pădure. Satârul, găvanul, un ciocan de 
ferecat mori şi-o stinghie lungă de 'nţe- 
pat comori. Călca 'ncet ca un orb ce se 
duce singur de mână“. S'ar putea nota 
vagi rămăşiţe argheziene, dar bucata 
impresionează puternic. In „Tăcere“, N. 
Crevedia încearcă tema pretențioasă a 
unei conştiinţe în transcendent. 

Interesant este felu! prin care ni se 
sugerează o ,suterinţă” individuaiă, po- 
sibilă „dincolo“. Ea provine dintr'o de- 
monizare a timpului, care, pe pământ 
face raiul vieţii, iar „dincolo“, îi 
face „iadul“. Poetul exprimă demo- 
nizarea timpului, prin- senzația de 
„usturime'', tăcând-o să crească odată 
cu prelungirea vremii de aşteptare a 
învierii de apoi : „„Ustură timpul ca cea- 
pa“. „Ustură veşnicia ca o fişcă“. „Vecii 
ustură ca un bici“. Pentru întărirea sen- 
zației de „usturime“, asociază și „gerul“, 
despre care se zice deasemeni, câ „us- 
tură“ : „Tăcere. Ce ger e. Ce ger“. 

Reţinem această concretizare a răului 
absolut printr'o puternică senzaţie, să-i 
zicem, tactilă. „An Bun“ reia tema căs- 
niciei din „Maria“, pentru care autorul 
și-a găsit reală vocaţie de bard modern: 
„Şiam cumpărat spre miază-noaptea 
Cetăţii pămant. Pământ, numai icră şi 
unt. Să-mi clădesc acolo o casă, să se 'n- 
vârtească după soare... 

Fără îndoială, N. Crevedia atacă, atât 
tehnic cât şi reflexiv, temele centrale 
ale poeziei. Meritul său este de a-şi 
oferi puterile toate, în aceste eforturi 
majore. Devine aproape obligator pen- 
tru noi, să acordăm poetului creditul 
cuvenit al realizării. 


CONSTANTIN FÂNTAÂNERU 





D. Bazil Munteanu, la 
facultatea de litere şi 
filosofie din Bucureşti 


O veste îmbucurătoare pentru intelectuali- 
tatea românească a fost aceea a numirii d-lui 
Basil Munteanu la catedra de limbă franceză 
dela facultatea de litere şi filosofie din Bucu- 
veşti, rămasă vacantă prin moartea regretatu. 
lui projesor Charles Drouhet. Autor al unei 
recente și unanim apreciate prezentări a lite- 
raturii românești, publicată în cunoscuta co- 
lecție „Panoramas des literatures etrangeres*“ 
dela Paris, d. B. Munteanu a adus, cu această 
operă, o remarcabilă contribuţie critică de 
largă și obiectivă înțelegere a fenomenului 
cultural românesc. D-sa era fără îndoială cel 
mai autorizat să continue şi să desăvârșească, 
dela catedra de limba franceză a universităţii 
bucureştene, opera începută cu atâta prestigiu, 
a confruntării valorii de cultură autohtone cu 
acelea franceze, nu pentru a le subordona 
acestora prin imitație, ci pentru a le face 
cât mai rodnice, prin comparaţie așa cum a 
afirmat în lecțiunea inaugurală ţinută la în- 
ceputul săptămânii, la facultatea de litere și 
filosofie. 





IARNĂ PATRIARHALĂ 


Din clara şi mătăsoasa cerului hermină 

In salbe albe Julgii coboară pela geamuri 
Şin ruga lor curată cucernice se 'nclină, 
Peste zăplazuri sure, împovărate ramuri. 


Cu păr vâlvoiu și aspru — drumeț sosit pe 
seară — 
Imfuriat, Moș Crivăţ dă raite prin vâlcele 
Iar focul de pe vatră ca o flămândă fiară 
Plesneşte 'n biciu de flăcări şi mușcă din 
surcele. 


„A fost odată... — 'ncepe cu glas domol 
bunica = 
„Un craiu bătrân ca iarna care trăia 'm durere 
„Că nu avea odrasle. Adesea — din nimica — 
„Plângea crăiasa 'n şoaptă ascunsă prin 
unghere... 


E cald şi bine ?n casă îar basmul curge dulce: 

„Indurător şi darnic va fi cu moi, Domnul, 

„Ziceau mereu bătrânii...“ Şi, nevrând să se 

culce 

Nepoţii — lângă vatră — îi biruește somnul. 
Dem. Păsărescu 


CIREȘII ALBI 
Mamei 

Cireşii albi 
Au înflorit la noi în sat 
Șim floarea lor, e-atâta cer și vis scâldat, 
Cireșii albi, 
Se'mbracă în văluri de mătasă, 
Ca'm dimineața pură, o tânără mireasă, 
In dantela verde — boboci de museiină 
Scânteiază'n soare o boabă cristalină. 
In floarea lor, e-atâta zâmbet şi atâta soare 
Și-atâta ondularen parfumul plin de toare. 
lar cerul alb acoperă : alint și pelerină 
Cireşii ce se scuturăm grădina mică, plină. 


Cireșii dela noi — bătrâni și albi, 

De câte ori şi-au scuturat 

Florile de mirt şi crin, 

In părul tău de grâu buchat,,. 

De câte ori, în poala lor, din ciucuri mari de 
[malbă, 

Imi împleteai — cu suflet plin 

Inele mici și salbă... 


Ioan Cheregi 


mame [0 Februarie 1940 


TROIENELE LUI EURIPIDE 


Redăm, în versiunea domnului Dan Botta, finalul „Tro- 
ienelor“ lui Euripide — imensă dramă imobilă, cântec 
funebru pentru pieirea Troiei, evocare putetică a erori- 
lor unui mare răsboiu. Zilele în cari ne sbatem 0 repun 
în actualitate, Pustia, durerea şi moartea, geniile funeste 
ale oricărui câmp de bătaie se exaltă în aceste pagini. 
Decorul în care se petrece e acela al Troiei devastate 
de lancea Acheilor. Ruine şi fum, tristeţe desgoliță şi 
săracă. Priam regele, feciorii lui, în fruntea cărora stră- 
lucea ca un luceafăr Hector, Troienii bărbați au pierit. 
Troienele sunt duse în robie, Printre ele Hecabe, mama 
regina... 

Ea protagonista atâtor desastre, îşi plânge acum și ne- 
potul, Astyanazx copil, fiul lui Hector, smuls din braţele 
sale de Ache;j spre a fi aruncat de pe ziduri. 

Chorul evocă în cântecul lui — ultimul din cântecele 
dramei — liniştea finală, fumul care împacă pe zei... 
Nu Jără să arunce în ultima strofă un blestem Helenei. 


CHORUL 


Și așa, tu le-ai dat la Achei 
Templul din Ilion și 
Altarul pe care se ard 
Mirodenii, o Zeus, văpaia 
Azimei sacre şi fumul 
Smirnei ce suie “n either 
Şi Pergamui sacru şi Ida, 
Ida cu văile pline 

De iederă, mult străbătute 
De ape îiernatice, şi 
Culmea pe care întâia 
Rază a soarelui bate, 
Lăcaș strălucind în lumina 
Zeiască, 


S'au dus sacrificii, s'au dus 
Choruri în noapte cu freamăt 
Melodios şi serbări 

Ale tuturor nopților, pentru 
Nemuritori, şi statui 

Săpate în lemn și în aur, 

In van sfânta lună se umple 
Pe an de douăsprezece 

Ori de văpaie. Mă'ntreb, 
Mă'ntreb dacă-ţi pasă de asta, 
Doamne, acela ce stai 

Pe scaunul tău în tărie 

Și de aprinsa putere 

A flăcării că risipit-a 

Seninul cetăţii pierdute. 


O dragul, o soțul meu drag, 

Tu mort rătăceşti fără apă 

Și tără mormânt, şi pe mine 

O navă pe valuri, cu avântul 

In aripi m'o duce în Argos 

Pășune de cai, unde zidul 

De piatră al Cyclopilor suie 

Până lu ceruri. lar ceata 

Copiilor plânge în straiul 

Mamelor şi se agaţă 

De porţi și tot strigă și strigă: 

„Mamă, vai mie, singură sunt şi Acheii 
Departe mă duc de privirea 

Ta pe o navă albastră 

Ce spintecă marea cu vâsle 

In Salamina cea sfântă 

Sau creştelul Isthmului domn 

Pe două limanuri de apă 

Unde şi-au portile lor 

Ale lui Pelops lăcașuri”. 


De-ai îi ca Menslau trecând 
Pe mare cu navaii, de două 
Ori înălţat să se abată 

In mijlocul punţii sfânt focul 
Scânteietorului fulger, 

Acum când cu lacrime multe 
Plângându-mi robia mă duc 
Din Ilion, patria mea, 

In exil în Hellada. 

De-ar fi ca aceea ce are 

Din întâmplare oglinzi 

De aur, frumoase odoare 

Ale fecioarelor — fiica 

Lui Zeus — să n'ajungă odată 
In ţara Laconică a 
Străbunilor ei nici la vatra 
Unde își are culcușul. 

lar cel ce va lua-o pe ea, 
Blestemata soţie, oroarea 
Marei Hellade, pieirea 

Tristă a râului Simois, 
De-ar îi să n'ajungă'n cetatea 
Pitană şi nici înaintea 

Porții de aramă a Zânei. 


(Talthybios, crainicul Acheilor intră însoțit de oștenii 
cari duc în braţele lor pe Astyanax mort). 


Amarurui noui s'aștern pe acest pământ 
Peste amaruri noui, priviţi sărmane 

Soții ale Troienilor pe mortul 

Astyanax, ca discul aruncat 

Din turnuri fără milă. Ucigașii 

Danai îl aduc. 


TALTHYBIOS 


Hecabe, în svonul valurilor mării 
O navă aşteaptă prada cea lăsată 
De fiul lui Achille și e gata 

Să plece către țărmul Phtiotidei. 
Insuși Neoptolem a plecat 

La auzirea nouă a suferinţei 
Peleianului pe care din pământuri 
Akaştos, născutul din Pelias, 

L-a alungat. El repede şi fără 

Să aibe desfătarea amânării, 

S'a dus, cu el s'a dus și Andromacha 
Ce m'a împins la multe lacrimi când 
Eși dintr'a pământului strânsoare, 
Plângându-şi tara, binecuvântând 
Groapa lui Hector. Ea ceru să fie 
Lăsată să îngroape acest copil 

Al cărui suflet a sburat pe când 
Căzu din înălțimi, el fiul lui 

Hector ai tău. lar spaima Acheimii, 
Scutul cu spinare de aramă 

Pe care tatăl său îl tot ţinea 
Alăturea de el, nu va fi duz 

La vatra lui Peleu, nici în cămara 
Unde mireasa, Andromacha, mama 








Acestui mort; l-ar contempla'n durere. 

In loc să fie îmbrăcat în cedru 

Sau piatră, va fi 'nmormântat în scutul 
Cesta copilul. Initr'a tale braţe 

Da-vom trupul lui ca să-l acoperi 

Cu văluri și cununi sau cum ai 

Putinţa astăzi, căci plecat-a ea 

Şi a domnului ei pripă n'a lăsat-o 

Să-și pună în mormânt copilul. Noi 

După ce vei împodobi pe mort 

Cu lancea vom săpa țărâna şi 

Tu repede plineşte ceea ce 

L-om înveli înir'însa. 

Ti-am arătat. Eu ţi-am crulat o trudă 
Căci străbătând prin apa lui Scamandrul 
Am scăldat mortul, l-am spălat de sânge. 
Ci-i vom săpa o groapă adâncă și 

Așa, de-om merge repede și tu 

Si eu putea-vom ancora cu nava 
Noastră acasă. 


HECABE 


Puneţi pe ios rotundul scut al lui 
Hector. Tristă-i vederea lui și nu 
Mi-e drag s'o văd. 

O voi Achei, ce-aveţi mai mult trufia 
Armelor decât a minţii, pentru ce 
Temându-vă de un copil aţi fapt 
Această crimă nemaipomenită ? 
Vă era ieamă să nunalțe odată 
Troia căzută ? Nu sunteţi nimic 
Voi cari'n ciuda faptelor superbe 
Ale lui Hector în bătăi și a mii 
De alte braţe, ne-aţi răpus, acum 
Când Troia-i cucerită și Troienii 


-Infrânţi voi v'aţi temut de-un prunc. Urăsc 


Spaima de care se'nspăimântă omul 
Cel nepătruns de fioru 'nţelepciunii. 
O dragul meu, cât de ne'ndurătoare 
A venit moartea pentru tine, Dac'ai fi 
Murit pentru cetate după ce 

Ai fi sorbit plăcerea tinereţii, - 
A'nsurătoarei, a regalității 

Care te face zeilor asemeni, 

Ai fi fost fericit, dacă în ele 

E fericire, Acum văzând aceste 


Lucruri ce le-ai cunoscut, copile, 
Sufletul tău nimic nu știe. Tu 

In casa ta nu vei avea nevoie 

De ele. . 

Nefericiie, cât de crunt sfărmat-au 
Zidurile patriei şi ale 

Imi Phoibos turnuri capul tău pe care 
Adesea mama ta ca'ntr'o grădină 
Cosiţe desfătând, l-acoperea 

De sărutări, pe care ride'n hohot 
Sângele țestei tale sfărâmate, 

O mâini, în cari mă'ncânta icoana 
Mâinilor tatălui său, zăceţi 

In fața mea molatece și frGnte'n 
Incheieturi. O gură dragă care 

Ai aruncat atâtea nebunii 

Pierdută eşti, minţiai tu când pe patu-mi 
Culcândurte spuneai: „O mamă, 

Din păru-mi inelat eu voiu tăia 

















ţ: 


deea m sine 


GEO ZLOTESCU 


-.- 


UNIVERSUL LITERAR 


























Cosiţă lungă pentru tine și 

Voiu duce la mormântul tău alaiul 
Prietinilor mei și ţi-oi rosti 

Cuvinte de duioasă despărţire”. 
Şi-acum nu tu ci eu, bătrână fără 

De țară, fără de copii, îngrop 
Cadavrul tău sărman și atât de tânăr. 
Vai mie, alintări nenumărate, 

Veghi ale mele, somnuri nedormite 
Ce deșertăciuni mi-aţi fost. Odată 
Ce-ar putea scrie pe mormânt poetul: 
„Argeii cu ucis acest copil 
Temându-se de dânsul“. Rusinoasă 
Inscripţie pentru Hellada. Cum 
Părinţii tăi nu ţi-au lăsat nimica 
Avea-vei cel puţin ca un sicriu 
Scutul cu spinare de aramă. 

O tu, frumos brățar, ce apărai 

Braţul lui Hector, ai pierdut pe cel 
Mai mândru din stăpânii tăi. Ce dulce 


Se culcă prin inelul tău tiparul 
Braţului său și pe frumosul crug 

AL rotunzimei tale trăsătura 

Sudorii ce adesea de pe jruntea-i 
Mândră picura când în amarul 
Luptelor te-apropia de faţă. 
Mergeţi și aduceți ce mai este: 
Podoabă peniru bietul mort, căci soarta 
Pe care ne-o dau zenii nu ne lasă 
Ceva frumos. Ai să primești ce am 
Şi eu. 

Nebun e printre muritori acela 
Care se bucură crezând că fericirea 
Lui e fără capăt, căci ursita 

În focurile ei e ca paiața 

Ce saltă ici şi colo. Nimeni nu-i 
Intr'una fericit | 


(Femeile aduc podoabe pentru mort). 
CHORUL 


Și iată p emâinile lor îţi aduc 
Din ale Phrygilor scule podoaba 
Menită celui mort. 


HECABE 


Copile tu, n'ai fost învingător 

În alergări de cai, la încordarea 
Arcului şi Phrygienii nu 

Te-au celebrat în lupta dreaptă și 
La vânători de fiare totuși mama 
Tatălui tău ţi-oferă aceste lucruri 
Din câte odinioară ţi-au fost dragi. 
Acum ți le-a răpit cea blestemată 
De zei Helena. 

Și sufleiul ţi-a stins și casa 

Ţi-a spulberat-o. 


CHORUL 


Ei ei îmi sfâșii, 

Imi sfâşii inima cu vaetele tale. 
O tu, odată-mi puteai fi un mare 
Monarch al țării ! 

















ratia 


ilustrație pentru „Troienele” 








3 





Traducere din limba greacă 
de DAN BOTIA 


HECABE 


Ce se cuvenea să pui pe tine 
La cununia ia cu cea mai mândră 
Fiică a Asiei, podoaba 
Straielor phrygice, cu ele 
Ţi'nvestmânt trupul, 

Și tu, ce esti mândră'n victorii, 
Tu mumă a mii de trofee, 
Pavăză dragă a lui Hector 

Fii încununată, căci tu 

Deși ne'nchinată pieirii 
Pieri-vei odată cu el. 





CHORUL 
Vai, vai i 
Amară iale, Glia. o 
Copile, te primeşte, 
Gemi, o mamă... 

HECABE 
Vai, vai 

CHORUL 
Cântecul morţilor. 

HECABE 
Vai mie. 

CHORUL 


Vai mie, da, cumplite 
Sunt patimile tale. 


HECABE 


Cu fășii lega-voi rănile tale eu, 
Trist medic, cu numele doar, și care nu vindecă 
La morţi se va'ndeletnici cu tine 
Și tatăl tău, 
CHORUL 


Bate, bate cu pumnii capul tău, 
Mâinile tale ca vâslele să bată. 


Vai mie, vai. 
HECABE 


O dragi femei... 
CHORUL 


Hecabe grăește supuselor tale. 
Ce spune glasul tău ? | 

HECABE 
Nimic altceva nu era 
In al zeilor cuget afară 
De suferința mea și pe de-asupra 
Tuturor cetăților urau 
Troia. 
In van le aduceam iertfe de boi. 
Dacă un zeu, de sus fulgerându-ne, ne-ar 
Fi aruncat în fundul gliei, noi 
Am îi pierit şi n'am îi fost cântate 
De Muze'n imnuri și n'am da o temă 
De cântec muritorilor ce vin. 
Mergeţi, puneţi mortul în mormântul 
Cel trist căci are ce i se cuvine: 
Cununa morţilor. 
Cred că celor morți puțin le pasă 
Că cineva le-o făuri mărețe 
Immormântări. E numai o deșaită 
Infumurare a celor vii. 


CHORUL 
O, o, 
Neiericită mama ce prin tine 
Și-a spulberat speranța ei cea mare. 
Mult te-am crezu! fericit 
Că din mândri părinți te născuseşi 
Şi-ai pierit de o moarte haină. 
Ei, ei, 
Ce mâini înflăcărate de văpăi 
Văd sbuciumându-se pe creștetele Troiei ? 
Ce nou dezastru amenință Troia ? 


TALTHYBIOS 


Spun căpitanilor de cete cari 

Au fost meniţi să pună foc cetăţii 

Lui Priam, să nu ţină'n mâini 

Flacăra fără folos, ci focul 

Să'ncingă așa ca pustiind cetatea 
ilionului voioşi săncepem drumul 
Acasă dela Troia. 

lar voi — căci spusa-mi are două rosturi — 
Fiice de Troieni, când căpitanii 

Oastei vor Ha un sunet viu, din bucium 
Mergeţi către năvile acheie, 

Ca să fiți duse din această țară. 

Şi tu, bătrâno, cea mai oropsită 
Femeie, du-te după dânşii, ei 

Vin din partea lui Ulysse. Sorţii 

Te-au dus la el, șerbă să-i fii, departe 
De ţara ta. 


HECABE 


Vai mie, vai, sărmana, iată culmea 
Si capătul a toată suferinta, 

Mă duc din ţară şi cetatea mea 

E închinată focului. Băirâne 

Picioare, alergaţi din greu să duc 
Salutul meu cetăţii întristate. 

O tu, cea mare odată, tu cea plină 
Printre barbari de spiritul trufiei, 

O Troia, tu vei pierde în curând 
Gloriosul tău nume. 

Ei îţi dau fac, pe noi ne duc ca şerbe 
Din țară acum. O zei! Dar de ce oare 
Să mai invoc pe zei? Și altă dată 
Chemaţi au fost și nu m'au ascultat. 
Hai s'alergăm la rug, ce frumos este 
Să mor cu țara mea înilăcărată ! 


(Se repede spre flăcări). 


TALTHYBIOS 


Nebună ești, sărmano, de atâtea 
Dureri. Luaţi-o, n'o cruţaţi, se cade 
S'o dăm pe mâna lui Ulysse şi s'o ducem 
Pradă acestuia. 
HECABE 
Ohohohohoho ! 
Fiu al lui Chzonos, domn al Phrygiei, părinte 
Ce ne-ai născut, insulta 
Ce suferim, noi, gintea lui Da:dânos, 
O vezi ? 





(Urmare în pag. 6-a) 








4 











Ideile lui Charles Morgan”) 


„Se cunosc în istoria literară diferite 
idealuri de cultură sau literatură, pu- 
ternic legate de epocile ce le-a dat na- 
ştere. Fără să se poată face vreo afir- 
mație absolută, ni se pare că idealul 
literar al epocii noastre a început sa 
se contureze. El pare a se rezuma în 
efortul de a face cunoscut Omul, în 
toate manifestările spiritului său. 

Dacă diversele idealuri literare ce 
cunoaștem sunt produsul, iniţial, al 
unui Singur popor dela care a trecut 
alături prin contagiune, așa cum clasi- 
cismul este al francezilor şi romantis- 
mul al nemților, idealul epocii noastre 
a pierdut acest caracter fără ca prin 
aveasta să-l fi împrumutat pe cel al in- 
ternaţionalului. Faptul se datorește cir- 
culației rapide a modelelor de cultură 
dintr'o țară 'n alta, modele care creia- 
za o stare difuză, puţin întunecată, de 
aşteptare încordată a unor soluţii co- 
mune. Pământul, îmbibat peste tot lo- 
cul cu apă, permite isvoare ori și unde. 
Astfel ne explicăm pentru ce şi Andrâ 
Gide afirmă în idealul artei sale poetice 
„cunoașterea sensibilă“ şi Charles Mor- 
gan în Anglia, iar pentru noi la aceştia 
se adaugă mișcările poetice contempo- 
rane ultimului război mondial și de 
după el. In sbaterea suprarealistă și da- 
daistă se descifrează nevoia imperioasă 
de a atinge limite ultime ale spiritului 
omenex, de pe culmile cărora să se 
poată contempla, cu mai multă siguran- 
ță, unitatea acestui spirit, pe care toţi 
o bănuim, dar n'o putem proba. 

Dacă a cunoaște spiritul uman nu 
mai este o problemă pusă de o naţiune 
și rezolvată pe cont propriu de forțele 
ei, nu este logică întrebarea că idealul 
nostru de cultură tinde a fi interna- 
țional ? 

Trebue să negăm din toate puterile 
şi-aceasta până când noţiunea de in- 
ternaţional nu va locui în vecinătatea 
noţiunilor periculoase, viciate ae inter- 
pretări, cu care spiritul comun este sa- 
turat. Noi spunem că idealul nostru de 
cultură are un caracter filozofic. Dar 
a pune la un loc filozofia și literatura 
este iarăși periculos. Amestecul iese 
impur. Trebuie să strâmtăm domeniul 
şi să zicem că deşi filozofic, caracterul 
noului ideal este lipsit de abstracţiune, 
reducându-se la practic, sau la sensibil. 
Termenul este justificat întrucât mo- 
bilele care determină filozofia şi lito- 
ratura epocii noastre, locuesce în veci- 
nătate, se întretaie foarte deseori, dar 
nu se suprapun niciodată. 

Ceeace caută să ne ofere şi Charles 
Morgan în esseul său asupra „Unităţii 
spiritului“, rămas fără absolut nici un 
fel de răsunet la noi, este tot un model 
filozofic, cu nuanţă practică şi sensi- 
bilă. Că el este practice nu mai rămâne 
nicio discuţie de vreme ce ne dă mij- 
locul de a deveni fericiţi şi explică cum 
să întrebuințăm o metodă. Dar mai este 
şi sensibil atâta vreme cât pornește din 
experienţa vieţii iui și se bazează pe du- 
rerile ce-a reușit să înfrângă. Mai a- 
pare, ca o consecință și alt caracter 
al acestei filozofii practice. Caracterul 
soluției unice. Enigma spiritului lui 
Morgan așa sa rezolvat. Dar mai este 
posibilă aplicarea acestei metode asu- 
pra unei a doua persoană? Metoda sa 
va avea efect pe un alt individ? Dar 
mai întâi pentru ce spunem enigmă? 
Se ascunde ceva în dosul cunoașterii 
la îndemâna omului, în dosul faptelor 
în virtutea cărora trăim, ne căsătorim, 
avem copii şi 'n sfârșit murim? Cine 
ne-ar pune această întrebare sar găsi 
deja pe pragul răspunsului. Fericirea 
nu este o problemă de rezolvat la su- 
prafaţă. Ea ţine de esențe. Odată des- 
coperită vâna ei, ca la un animal pre 
istoric uşor de reconstituit după un os, 
trebuie să reconstituești, pe cont pro- 
priu, întreg sistemul social şi moral 
pentru a găsi un echilibru conform na- 
turii şi marilor învăţăminte. „Legile le 
facem noi“, propoziție a revoluţiei fran- 
ceze plină de sens, în eternitate. Tre- 
bue remarcat că rareori spiritele mari, 
acelea care au fost în contact cu esen- 





de MIHAIL CHIRNOAGĂ 


țele, au reușit să înfăptuiască, fie şi 
numai fragmentar, idealul lor. Deaceia, 
ne rămân &scunse, enigmatice, cele mai 
multe caracteristice ale spiritului ome- 
nesc. 

Esseul lui Morgan se împarte în trei 
părți explicative : i 

1. Locul său în istorie și Un instru- 
ment al inteligenţii omului. 

2. Condiţii preliminare : absolutismul 
şi concentrarea; pe urmă: acceptarea 
carnală şi a răsboiului. 

In fine: 

3. Natura sa şi inamicii săi. 

Nu totul este uşor de înțeles în a- 
cestă operă. 

Sunt expresii înconjurate de un her- 
metism perceptibil numai spiritelor în- 
rudite în acele puncte. Spre exemplu : 
„d'aspire ă vivre de telle sorte que j'en 
arrive ă pouvoir declarer, en toute sin- 
cerite qu'il n'y a rien dont je ne sau- 
rais me passer, sauf ma plume, et mon 
lieu de retraite personel“. (Pag. 48). Ce 
înţeles va fi având acest „.mon lieu de 
retraite personel“, e greu de găsit. Greu 
e să afirmi că e modul de viaţă în care 
se refugiază, căci atunci contraziceri 
țâșnesc cu nemiluita; cât privește a-i 
socoti sub aceste vorbe, înțelesul ma- 
terial, ni se pare penibil. Nu e numai 
un exemplu. Afirmând aceasta nu ne 
debarasăm de responsabilitatea ce ne 
incumbă de a fi pornit la o cercetare 
sumară, căci opera, în liniile ei gene- 
rale şi chiar în numeroase detalii, este 
limpede. Acolo unde percepția se do- 
vedeşte insuficientă nu e numai vina 
noastră ci şi a autorului, care expune 
un sistem exasperant de personal, un 
produs al celor mai ascunse mecanisme 
sufleteşti, numai ale sale. 

Am spus mai sus că sistemul lui 
Charies Morgan nu are șanse să poată 
fi aplicat. Sunt însă condiţii generale 
şi condiţii provenite din realizarea fe- 
ricirii proprii, pentru cazul său parti- 
cular. Ceeace înţelege prin absolutism, 
este aflarea unui punct de sprijin în 
spațiu care să-ţi dea o siguranţă, să te 
prezerve de  tragilitatea omenească. 
Ambiţiosui care crede cu toate forțe.e 
în destinul ce urmează să-l realizeze 
prin orice mijloc, ca și avarul care gă- 
seşte în ban bucurii eterne şi absolute, 
constituie două exemple de cucerire a 
acestui postulat, fără de care nu se 
poate obţine unitatea spiritului. Ca și 
omul care crede în Dumnezeu, ca și 
fata bătrână ce şi-a închinat viața bine- 
facerilor, ca şi omul de cultură care 
întrevede pe deasupra  sbuciumărilor 
sale, proectându-se limpede învățămân- 
tul că lumea se conduce pe o ideie a 
progresului, şi ele 'exemple ale unor 
credinţe absolute, ce dau o stabilitate 
existenţii, o „ancorează“ Ge ceva pre- 
cis, pentru a o feri de prăpădul nesigu- 
ranţei. Se văd, din cele de mai sus, două 
trepte ale acestui absolut. Una inferioa- 
ră şi una superioară. Morgan le spune 
un absolut falș și unul drept. Mobilul 
care produce pe unul și pe altul este 
astfel exprimat şi el ne arată atunci şi 
deosebirile dintre amândouă:  „Sous 
cette forme, et dans toutes ses autres 
deformations, l'amour de Ll'absolu a 
pour caractere dW'avoir ete atteint par 
un coup de force, dans un €tat momen- 
tan€ de crainte, tandis qu'on n'aboutit 
au veritable amour de labsolu, sem- 
ble-t-il, que par une serie d'acceptations 
raisonces, la passion qui Linspire etant 
impersonelle“ (Pag. 31). Cred că puțini 
sunt oamenii care nu descoperă abso- 
lutul ce le convine, ancora care să-i 
fixeze. Imi amintesc astăzi de plânge- 
rea unui pricten aflat în prada unei 
crize care se formula sub întrebarea 
pentru ce iubirea nu este absolută, iu- 
birea eternă pentru o femeie? pentru 
ce spiritul obosește şi legăturile celui 
dintâi avânt slăbe:c cu timpul? Și el 
cita supremul exemplu al unor insecte 
care mor după fecundare, scopul vieţii 
lor fiind acest absolut al iubirii, care 
împlinit, le libera de povara vieţii ! Ne- 
numărate consecinţe și poate toate, se 
trag cu răutate din instabilitatea na- 


Cronica ideilor 








Emil Cioran: Amurgul Gândurilor 


Dificultatea de a scria despre cărţile 
d-lui Emil Cioran încep2 de acolo că, par- 
sona!, însă nu suntem edificaţi asupra na- 
turti eforturilor a-sals. Daşi am cetit „Pe 
Cu'mile Disperării”, Deşi am citit „Cartea 
Amăgirilor“. Deşi am cetit „Sthimbarea 
la faţă a României”. 

Pentru că faptul că n2 aflăm în prezen- 
ţa unui autor, desigur inteligent, justifică 
dsopotrivă ori un entusiasm nemotivat ori 
o asprime motivată. Ce anume vrea să facă 
d. Emil Cioran, sau: de ce anum= d-sa nu 
preferă să își organizeze conciudent posi- 
bilităţile, iată întrebarea cara ns-a întâm- 
pinat oridecât:ori am închis una din căr- 
țila pe care le-a publicat. Evident că în fi- 
lozofi> nu este propriu a vorbi de gânduri 
începute, de gânduri realzate tematic, ca 
structură şi economie genarală. Esta pro- 
priu însă în filozofie, chiar cât 'sa poate 
de necesar, să te intrebi merzu, să cerce- 
tezi cât sa poate de stăruitor și să afirmi 
cât mai puţin. Prin urmare dacă este îngă- 
quit să îţi alzgi oricare metodă, dacă pu- 


de MIRCEA MATEESCU 


tem înţelege, în disperare d= causă (şi sub 
condiţiunea ca gânditorul să fie genial!) o 
lipsă de metodă în organizarea mâteria- 
lului ideativ — o condiţiune sine qua non 
prezidează  nszezar  munza  filosoiului: 
Consludenţa sau nonzoncludenţa cercetă- 
rilor. Altfel, cu talent sau fără talent, poţi 
pretinde că faci literatură (termenul! este 
foarte cuprinzător) — și aici începe o altă 
discuţie: vaicarea beletristă a  liricului. 
Când am cetit „Cartea Amăsiri:or” am 'e- 
marcat această pcsibilitate lirică a d-lui 
Emil Cioran, pe care d-sa o exploatează 
copios în filosofi, prevestindu-i o carizră 
psletristică. Credeam că 13. Cioran va sfâr- 
şi prin a scrie remane sau poeme în proză. 
Unui meșteşuzar talentat al vorbelor, chiar 
în împrejurarea în care, alături ds azasi 
meșteșug, trebue să îi mai recuno:ștem și 
o vibrantă sensibilizare a n'micului — era 
normal să îi acordăm alţf=l de credite, de 
aut ordin, în afara filozofisi propriu zise. 
Inaderenţa la metodă și nonzonformismul 
cu orice preţ sunt relevante în literatură 


UNIVERSUL LITERAR 








10 Februarie 1940 armn:ae=== 


Cronica plastică 


EXPOZIŢIILE W. ARNOLD, V. HOEFILAICH, 
G. :VÂNĂTORU, G. ZLOTESCU, AL. 
BASSARAB. (Sălile Dalles). 


Grupul de expoziţii dela Dalies, ec dintre 
cele mai interesante. Afară de aceea a d-uui 
Marius Bunescu, care nu era deschisă când 
scrim aceste rânduri, cei mai mulţi dintre 
actualii expozanţi sunt la prima lor expozi- 
ție personaiă, e întâia oară când au pr.iejul 
să infrunte judacata publicului sau să pri- 
mească încurajările preţuirii lui. In afară de 
a. Arnoid'cane nu e din generaţia d-lor, Hoc- 
fiich. Vânătoru, Bassarab şi Zlotescu au ex- 
pus mereu la Salonul Oficial unde, jud=cata 
juriitor, mai sigură, mai putin capricigasă 
dscâţ aceca: a  publicuiui i-a deosebit din 
muiţimea expozanţilur, încurajându-le elanu- 
riie şi eforturile priniro constantă preţuire. 
Astfe;, ei s'au descmnat ca printre cei ce 
reprezintă aspiraţiile şi.într'un fel. Xlealuriie 
ae artă ale celei ma: noui generaţii dz ar- 
tişti români. Vom încenca mai la vale — du- 


pă ce ne vom fi oprit în expoziţia d-lui M. 
W. Arnold să desluşim, desigur sumar, pro- 
jemeie şi idealurile acestui tineret atât de 
reprezentativ şi atât de interesant. 
d X 

D. Arnold face parte din frumoasa pleiadă 
a celor câţiva ieşeni cari au ştiut la timp să 
se scuture de dulcegăriile care bântuiau 
şcoala de la Iaşi. Băeşu, pierdut atât de tim- 
puiu pentru arta remânească, Bălţatu şi 
Arnoid şi-au acordat lirismul — atât de ne- 
cesar moldovenilor — cu o constantă grije 
pentru meşteşugul pictoricesc, frânând astfel 
înclinarea către o excesivă idealizare, 

D. Arnold, se exprimă cel mai nimerit în 
aquarelă. Chiar lucrările în ulei amintesc 
prin spontaneitatea și frăgezimea tonurilor, 
aquareia. D-sa mânueşște mai bine de cât on- 
cine la noi această tehnică. Cei mai mulţi 
încarcă prin reveniri succesive să obțină t- 
facte!e dorite făcând astfel o gravă confuzie 
de material. Arnoi:d îşi aşterne viziunea în 
câteva pate largi în cari cu o rară siguranţă 
a prins caracterul şi atmosfera peisagiului, 
E! are darul de a evoca un psisagiu cu o 
surprinzătoare economie de mijloace păs- 
trând totuşi calităţile esentiale ale aquarelei 
adică fluiditatea, transparenta și frăgez'mea. 
Lucrările cele mai recente — peisage dm Pa- 
ris, Bretania, — naturiie moarte în uli, ne 
arată clowvent virtuozitatea la care a ajuns 
G. Arno. 


* 

Intrând în sălile ocupate de acești patru 
artişti V. Hoafli:h, G. Ziotescu. G. Vânăteru. 
Al. Bassarab și cari sunt printre cei măi 
reprezentativi din această generzţie, ns-am 
dat seama de un lucru nespus de îmbucură- 
tor şi anume: fiecare pe drumul său, după 
temperament, urmăreşte un singur luciu, pic- 
tura, — pidtura în sine. 

E semnificativ pentru zilele noastre căci 
— Nicăeri nu e mai sensibii pulsul cont:m- 
poreneităţii de cât la cei mai tineri, trebue 
să te întorci totdeauna la ei pentru a în- 





turii omenești, căreia Charles Morgan 
caută a-i aduce corecțiuni prin impu- 
nerea anumitor procedee. Altădată, 
cineva îmi povestea că în urma unei 
profunde decepţii amicale, rămas cu 
sufletul pur și simplu în bătaia tuturor 
durerilor şi amărăciunilor, chinuit şi 
desperat de o decădere neașteptată a 
iluziilor, a luat drumul unui parc săl- 
batic, pentru a se răcori într'o plim- 
bare îndelungă. La un moment dat, în 
solitudinea naturii şi-a simţit ochii 
plini de lacrimi; pe neaşteptate tot spi- 
ritul i s'a umplut de recunoştinţă fără 
margini și apropiindu-se cu ochii în- 
chişi de un copac, l-a îmbrățișat, ca pe 
un frate. A avut impresia căn clipa 
aceia a simţit viaţa liniștită, netulbu- 
rată a copacului, neclințită. A privit 
cu recunoștință vârful său neîndoit de 
vânt şi'n acea clipă a avut revelarea 
acestui sentiment de liniştire care nu 
era altul decât acela de a-şi fi găsit un 
prieten netulburat de dureri, calm, pro- 
fună liniștit, Sub ochii lui trăia un 
exempiu de absolută neclintire, în con- 
trast cu sufletul său sbuciumat din a- 
cele momente, simțind nevoia adâncă 
de a şi-l face prieten, de a și-l apropia. 
Sunt exemple nenumărate. Căutarea 
unui sprijin în care să crezi de-o ma- 
nieră absolută, este una din cele mai 
adevărate caracteristici omeneşti. 





(Urmare în pag. 8-a) 





fără să fie conclwdente în filosofie, A răs- 
punde: nu ună interesează metoda, nu 
vreau să fiu conzludent, credem că nici 
nu rezolvă nici nu consolid2ază poziţia u- 
nui gânditor. „Amurgul Gândurilor“ oferă 
insă o dificultate în plus faţă de cărţile 
anterioare, Dacă în „Pe cu'mle D:spară- 
rii” ori în „Schimbarea la față a Romă- 
nisi“, cultivarsa paradoxului sera anga- 
jată, oricum, în sujba unor idei centrale 
cu cerţa rădăcini în gândirea urop2ană 
actuală, „Amurgul Gândutzilor” continuă 
până la exasparare ploaia terenţială a a- 
firmaţiunilor, începută de „Cartea Amă- 
girilor”, 

Este o carte simptematică pentru evo- 
luţia spirituală «a d-lui Emil Cioran, de na- 
tură să inspire îngrijorări. Dază d. Emi 
Cioran s'a lăsat sedus, în mcd Gzterm:nant, 
ds acel biestemat talent ide a exprima pa- 
radoxal banaităţile? Nu va fi într'adavăr 
o mare piznder= pentru fi-osofia românea- 
scă să constatăm că d-sa a optat cu ho- 
tărire pentru un g2n oarezare ds litera- 
tură, că stăruie cu nenvcasă încăpățânare 
în a elabora un joc perifrastie al ideilor, 
în loc să se adâncească organ:zat şi știin- 
țific ? Ce rost are dazibuzarea ta=oretisă și 
deznădejdea crepuszulară într'o cultură 
încă ne:dentificată, cum este aceia a noa- 
stră? Sau, gândind toate ipotezele, este 
admisibil să se susţină că, acest rost tre- 
bue aflat prin raport la cultura europea- 


țelege prezentul în evoluţia artei. Cei de azi 
beneticiază de experienţa înaintașiior cari au 
trăit zăpăceala ultimiior 30 de ani. 

O anumită pictură, (cât mai cerebrală) cu- 
bismui chiar, nu mai are nici un prestigiu 
pentru ei. Arta „modernistă“ nu-i mai im- 
presionează căci — unii îşi dau cu luciditate 
seama d= aceasta — alţii din instict, ştiu cât 
a costat pe artiştii de după răsbui teribila 
dipsă a meşteșugului pictural, crizele inexo- 
rab-le la cari a dus. Căci — trebue so spu- 
nem mereu: criza picturii contemporane se 





„Peisagiu Ghica Tei” 


George Vânătoru 


datorește relaxării acelui resort care a dis- 
cipiinat ex:stenţale tuturor marilor pictori; 
dragostea, pasiunea pentru meșteșug. Cei 
mai mulţi din pictorii Occidentului trăssc azi 
o dramatică incercare de a regăsi meşteşu- 
gul pierdut. 

Niciodată preocupările de meserie nu au 
fost mai; mari, niciodată nu sa vorbit atât 
de meșteșug. Dar azi se face o mare confu- 
zie între meserie, stil și expresie. De-alun- 





de PAUL MIRACOVICI 


gul istoriei artelor nici o epocă nu seamănă 
cu a noastră, în nicio vreme nu au fost atât 
Q2 mulți artiști care să dorească să fie cu 
totul deosebiți de ceilalți, să fie originali 
cu orice preţ, oricum. 

Dar în loc să-și îmbogăţească mijloacele 
tehnice, zorul individualismul excesiv i-au 
sărăcit câmpul și mijloacele de expresie. In- 
cet, încet s'a ajuns la ciudata concepție că 
un tablou cu cât e mai sumar, mai „făcut 
dintr'oaată“, cu atât mai mult» şanse are 
de a reprezenta mai bine „personalitatea“ 
pictorului. In nicio epocă nu s'a gândit ast- 
fel. De sigur o sfântă oroare de academism 
a contribuit în mare măsură la această stare 
de lucruri, Ne sunt încă prezente vieţile e- 
roice ale unui Corot, Manct, şi atâţi mari 
artiști din ultimul secoi. Prefcrăm orice de 
cât să părem continuatorii călăilor acestor 
artişti. Pilda lor, ne trezeşte gustul pentru . 
eroism uitând că nu mai sunt nici condiţiunile 
de atunci şi nici acel monopol pe care îl 
exercitau pictorii acadamici. Dimpotrivă, azi 
e mult prea multă libertate şi acei cari în- 
cearcă azi — după mode.ul lor — să fie eroi, 
dărimă uși cari sunt dascuiate,.. „Nous venons 
aprăs la f6te — spune Chapelaine-Midy. — 
Les carreaux depuis longtemps sont cassâs et 
Vherbe pousse sur lcs barricades, Notre be- 
sogsne cst moins h&-roique, sans nul doute, 
mais plus ingrate, psut-etre“... Intr'adevăr 
e mai ingrat să lucrezi zi cu zi să încerci 
să regăseşti măcar reflexele unui meșteșug 
pierdut, mai puţin ispititor când nu mai poţi 
visa de la o zi la alta să fii „lansat“ şi să 
închei un contract fabuios.. E mai greu dar 
infinit mai pasionant acest drum.  Expo- 
zanții dela Dalies îl încearcă azi. Tempera- 
mente deosebite, înzestrați nu numai cu ta- 
lent ci şi cu pasiune adevărată ei sunt cer- 
titudinea p:cturii noastre. 

G. Ziotescu, V. Hoeflich, G Vânătoru şi 
Al. Bassarab sunt nume cari de acum au 


partea lor de responsabilitate în pictura ro- 
mâncască. 





Doi dușmani ai meandrelor morale 


D. Mircea Eliade caracterizează un- 
deva epoca modernă astfel: „oroare de 
pur, de simplu, de angelic“, formulă 
valabilă nu numai pe plan spiritual- 
ştiinţific, ci pentru toate domeniile de 
„manifestare în care apare contempora- 
nul — fratele nostru din timp — cu 
bătrâneţea lui savantă, pedantă şi cu 
tiauri. 

lată dece nu găsesc nimic mai 
voluptuos decât să surprinzi în mij- 
locul acestei lumi diformată de pre- 


țiozități sterile și artificia.ităţi  co- 
mode — în care se scufundă ca 
'ntru'm fotoliu — doi din scriitorii 
cei mai „tipici“ ci, întâlnindu-se pe 


piscul unei atitudini de îrondă faţă de 
tot ceeace a devenit organic „suprarafi- 
namentului“ nostru intelectual; cred 
deaceea că ţine mai mult de curiozitate 
(nu lipsită de semnificaţii, de aitle]) 
decât de paradox, atitudinea lui J. Gi- 
raudoux sau J. Cocteau. 

Omul de azi se depărtează, în ade- 
văr,tot aşa de starea de puritate înge- 
rească, pe cât se depărtează de condiţia 
animală ; el alunecă întrun climat de 
meandre morale, de aparentă liniște ; o 
zonă de calm, cu culori estompate, de 
oboseală care-l transformă în jucăria u- 
nui destin neutru, fără finalitate, fără 
pasiuni. Omului veacului nostru — şi 
vorbesc de omul singur, rămas cu el în- 
suşi, nu de omul pierdut în colectivi- 
tate, pentrucă momentele de trăire co- 
lectivă îl redeșteaptă oarecum la o 
stare de  virilitate voluntară — este. 
„supt“ (fiziceşte chiar, nu numai sufle- 
teşte) de subtilităţi cerebrale sau mo- 
rale ; o stare de linişte care nu e pa- 
radisiacă pentrucă e adesea de supra- 
iață şi totdeauna impusă. Cocteau o nu- 
meşte chiar într'o piesă a sa: „ordine 
impusă“, iar o ondină exclamă în ul- 
tima piesă a lui Giraudoux: „Cest 
iout petit dans Lunivers, le milieu ou 
Von oubli, ou l'on change d'avis, ou l'on 
pandonne, lhumanite, comme vous di- 
tes“... Iaţă în adevăr câteva din elemen- 
tele esenţiale ale acestei ordini impuse 
care domnește în concepţia „modernu- 





nă ? Dacă Spengler autorul atât de drag 
d-lui Emil Cioran, a putut ins:mna îndo- 
iei fundamentale cu privire la destinul 
cultural al Apusului, ce ros: are să afirmi, 
uniemotiv și în româneşte, şi în Recmân:a. 
o tristeţa care nu ate metafizică, pentru- 
că îşi recuncaște originile aprepiata, în 
imed:atul unei singurătăţii, care nu este 
meditaţiz? i 

Am vrea să nu avzm dreptate. Am aci, 
adică, să se dessopere mai tâ:ziu, că scri- 
sul d-lui Cioran nu indică numai o parti- 
culară prolificitate afectivă, da? marchea- 
ză o tot atât de originală adâncire meta- 
fizică. Intâlnim însă în acest „Amurg“ 
unsie înzemnări cars ne d:szurajează, 
greu conciliabile cu ceizea ştim dela gân- 
ditorii cei mai  nesonformişti, cum ar fi 
d> ex. Martin Heidzogsr, mstafiz:cian 
prin vocaţie deși explcatează îndrăznzt şi 
paradoxal t:za existențială. Astfel, nu în- 
țsieg: „a fi? o lipsă de pudoare“. (pâg. 
177) — sau: „Mă va scuza cineva c'am 
fost? De-as avea genunthi ca, A'pi, să-mi 
cer iertar: oamenilor şi d>părtărilo”!” (pg. 
181) sau: „Putea-voi să-mi sfărâm gându- 
rile de propria mea umbră?” (109) sau: 
„In ultima etapă a spaimti, îţi vine să-ţi 
ceri scuze dela trecători, dza arbori, dîla 
cass, dela ape și dela tot ce a murit și n'a 
murit“. (181), Ca este această spaimă ? In 
oricare dintre rândurile cărţii, ni sa părut 
că întâlnim un panteism care cunoaşte 


lui“. Uitare, schimbare de păreri, iar- 
tare, ieftin trafic cu demnitatea şi puri- 
tatea umană, evadare nu numai de pe 
verlicala ce descinde în infern, ci şi 
depe aceia a urcării directe la cer. 

Giraudoux şi Cocteau au surprins 
mai bine ca nimeni altul acest proces 
de artificializare umană ; primul prin 
întreaga sa operă, dar cu un accent mai 
puternic ca niciodată în ultimele sale 
cărți „,Choix des Elues“ şi mai ales în 
„Ondine“, unde un primitivism sălba- 
tec în inflexibilitatea și rectitudinea 
lui, vine să împrospăteze și să salveze 
(deși până la sfârșit îl ucide) un om 
„sofisticat“; pentrucă Giraudoux — aşa 
cum remarca nu tocmai de mult John 
Charpentier, excelentul critic parizian, 
rămâne unul din cei mai mari dușmani 
„a ceeace omul a inventat pentru a 
corecta — și mai întâi prin morală — 
miseriei condiţiei animale“ şi aceasta cu 
toată aparenţa totală a operii sale la 
apoca noastră. lar Cocteau făcea aceas- 
tă remarcă, esenţială pentru  înțelege- 
rea sa, întrun postzcriptum din „Mon 
premier voyage“: „La force du vice 
c'est qu'il ne supporte pas la mediocrite. 
La faiblesse de notre vertu c'est qu'elle 
la suporte, qu'elle s'y condamne et en 
fait sa fin... Une merveille de l/'Orient 
c'est le vice vertueux; la noblesse du 
vice; son nature“. 

Din această nobleţe a naturaieţii in- 
stinctelor, decurge în opera sa acea 
„dezordine pură“ pe care el încearcă 
s'o opună „ordinei impuse“. Interesează 
desigur mai puțin faptul că amândoi 
scriitorii privesc problema acestei eva- 
dări pe poziţia eclectismului sufletesc 
actual, unilateral; adică numai cu 
ochii la iad. Pentrucă a porni spre iad, 
înseamnă a relua contactul cu verticala 
gesturilor mari, hotărite care urcă dela 
cer la iad; de unde decurge implicit şi 
posibilitatea urcării la cer. Datele pro- 
blemei nu se schimbă atâta vreme cât 
punctul de plecare rămâne acelaş: al 
tentativei de evadare dintr'o zonă de 
„aleasă“, „subtilă“, dar cenușie vegetare. 


COSTIN 1. MURGESCU 





emotiv ps Kierkzgaard, pe S-heler, poate p= 
Iankelaviteh și pe Heidegger, autorii mo- 
derni cara au incercat tsoratic o înteme- 
iere mstafizică a existenţei, Insă taţi ace- 
ştia nu au avut de suderit handicapul unui 
iirismn genztic, necruţător. Inţelegem, prin 
raport la posiblitat=a ori neputinţa d-lui 
emil Cioranu, rânduri ca cela următoara: 
„va descifra cineva cândva drama de a fi 
nevoit să traduci dialectic lacrimile, în loc 
să le lași să curgă în vers?” (167). Kierks- 
gaarăd deşi a iscălit una din cărţile lui: 
„Dialoctiză liriză de Johannes de Silent:o“* 
— însă drama etică pe care o trăiește, por- 
nind dela exempiui incomparabil al pa- 
triarhului Abraham, era o dramă metafi- 
zică, una a conștiinței 'sale de taolog para- 
doxal și alogic, nu una d ordin formal 
tehnic, cum ni sa pare că este acsia a d-lui 
Emil Cioran. Un gânditor poate lua o ati- 
tudine valabilă faţă de viaţă, față de 
moarte, faţă de finit și față de infinit, 
fără să afirme și fără să intrebe, patetic, 
dar cercetând, discret, deşi tot atât de a- 
tent. Niciunul dintre autorii acelei „cons- 
ciense malhereus=” de care vorbea Benja- 
min Fondane în cartea sa, n'au disprețuit 
echilibrul aintțre lucrul căuiat și lucrul a- 
firmat. 

Este insă un raport pe care d. Cioran, 
constrâns de realitatea unor certe posibi- 
lităţi literare, mereu îl va d-sconsidera, 
voluntar. 


=== 10 Februarie 1940 


Eu n'am mai mers niciodată pe stra- 
dă cu o femee şi nu știu cum să merg, 
ce să-i spun. Cu nevastă-mea... hehei! 
Cu nevastă-mea era altceva. Cu ea pu- 
team să merg pe stradă oricât, fără să 
am impresia că se uită toată lumea la 
mine ca la urs. 

Sunt atent la mersul meu și din a- 
ceastă pricină merg tont şi fără ţinută, 
ceea ce mă enervează peste măsură, 
Dacă asi vorbi, poate ași uita să-mi mai 
urmăresc mersul. Dar ce să-i spun a- 
cestei femei cu care mam schimbat 
până acum decât câteva vorbe, în viața 
mea şi care pe deasupra mai e și evrei- 
că : adică un om pe care nu știi cum 
să-l iei, care nu știi ce ar putea să-ti 
răspundă, până unde să te înţeleagă; 
un om în sfârşit, făcut din alte mate- 
riale decât tine; care deci primeşte 
senzațiile altfel și le tălmăcește cu alte 
mijloace aperceptive decât tine ? 

Nevastă-mea, ştiam că dacă i-aşi fi 
spus : acest lucru e negru, nu se îndoia 
că e așa. E născută în acelaș peisagiu 
ca mine; i-a venit lumina dela acelaș 
soare, umbra de la aceiaşi copaci, par- 
tumul de la aceleaşi flori ; s'a scăldat în 
aceleași ape, a călcat pe acelaș pământ; 
a spus în copilărie aceleaşi rugăciuni 
ca și mine; a învăţat-o să-și tălmă- 
cească primele impresii o mamă năs- 
cută pe acelaş pământ și crescută în 
acelaș mediu cosmic şi moral, ca și 
aceia care ma învăţat pe mine, ca și 
mamele lor, ca şi neam de neamul lor 
şi ca și noi. 

Pe câtă vreme femeea aceasta nu 
ştiu unde s'a născut, ce a învăţat, cum 
a crescut, în ce crede. Nu știu în ce 
jimbă strămoşii ei își tălrnăceau impre- 
siile şi nici din ce mediu cosmic şi mo- 
ral primeau aceste impresii. Imi e cu 
totul şi cu totul străină. Ce să vorbesc 
deci cu un om despre care nu ştiu de- 
cât atât cât văd? Să-i spun căare o 
rochie frumoasă și că albastrul acesta 
dens, ca cerul nopţilor de toamnă îmi 
place? Că e aproape cât mine de înaltă 
şi că şi acest lucru îmi place? Că mi- 
roase puternic și senzual a femee ? 

— „Unde să vă duc, domnişoară ? o 
întreb plictisit de. toată această încur- 
cătură. 

— „Unde vrei dumneata“, — îmi 
spune — şi nici măcar nu se uită la 
mine. Priveşte drept ca şi cum ar aş- 
tepta pe cineva să se ivească din mul- 
ţirne. 

Cotim la stânga pe Calea Victoriei şi 
mă uit distrat peste mesele de la 
„Caf& de la Paix“ scoase pe trotuar. 
„Vezi — mă gândesc — ce răspuns 
mi-a dat? Ce să înțeleg eu din acest 
răspuns? Dacă ar fi fost nevastă-mea, 
mi-ar fi spus precis: la croitoreasă, la 
modistă, ori la coafeur; iar dacă mi-ar 
fi răspuns ca ea, ași fi știut eu unde 
s'o duc: ași fi dus-o acasă. Cum o să 
duc însă acum, pe această femee pe 
care nici n'o cunosc bine, acasă? Am 
dreptate deci să fiu supărat, 

— „Spuneţi d-voastră ceva — îi 
spun în cele din urmă, — poate aveți 
mai multă imaginaţie ca mine“. 

— „D-ta n'ai? mă întreabă“. 

— „Cum vedeţi, — zic — n'am“. 

Ea tace. Trecem prin faţa Teatrului 
Naţional care la această epocă nare 
nici cel puţin afișe. E în vacanţă. Dacă 
ar fi vreo piesă anunţată, ași fi salvat. 
I-ași vorbi despre piesă, despre actori, 
despre interpretare; i-ași face în sfâr- 
şii, un mic curs de teatru, care sunt 
sigur că ar avea succes. Dar nu e şi mă 
simt foarte prost, extrem de prost. 

— „De ce n'ai?'' mă întreabă, pe ne- 
gândite. 

N'am? Ce n'am? mă gândesc. 

— „Ce n'am?“ 

— „Conversaţie — zice — parcă des: 
pre asta era vorba“, 

— „Aaa ! conversaţie ? — spun — de 
ce n'am conversație ?  Pentrucă n'am 
pur și simplu'. 

— „N'ai exerciţiu, zice ea. N'ai exer- 
cițiu de conversație. Am observat eu 
în cabinetul lui unchiu, Nu ştii să spui 
nimicurile cu ușurință. Dumneata spui 
numai lucruri grave. Eşti mereu în 
tensiune. Parcă toată lumea te muşcă 
şi eşti gata s'o loveşti“. 

— „Nu, — spun — n'aveţi dreptate. 
Ca să mă apăr de lume trebue să am 
frică de ea, ori mie nu mi-e frică de 
nimeni. Imi e doar ruşine să-mi pierd 
timpul flecărind“. 

— „Tot una e — închee ea cu logica 
sa tranşantă — n'ai exerciţiu“. 


—— „Aş! — spun — cu nevastă-mea 
eram foarte vorbăreţ'. 
— „Săraca — zice — trebue să fi 


fost foarte nenorocită auzindu-te vor- 
bind mereu lucruri serioase !“ 

Nu-mi place deloc întorsătura pe 
care a luat-o discuţia. Eu n'am chef s'o 
aud compătimind pe nevastă-mea. Am 
impresia că o atinge cu ceva şi nu e 
destul de curată ca să-i fie permis s'o 
atingă. 

— „Ba eram foarte amuzant — exa- 
gerez înadins — nevastă-mea mă înțe- 
legea şi o înțelegeam şi eu perfect“. 

— „Atunci de ce divorțați?“ mă în- 
treabă. 

— „Din vina mea” — răspund. Şi a- 
bia după ce răspund, îmi dau seama 
că e prea informată asupra mea, și că 
asta trebue să aibă neapărat un ascun- 
ZIŞ. 








UNIVERSUL LITERAR 








INTALNIRE 


Ne apropiem de Corso. Văd din 
dreptul Palatului: Regal, mesele da pe 
trotuar pline de lume și n'am deloc 
chef să trec cu femeea aceasta pe aco- 
lo. Aveam dreptate — mă gândesc — 
adineauri, când îmi spuneam că direc- 
torul a pus ochii pe mine. Vrea cu ori- 
ce preț să mă încurce cu nepoată-sa. 

— „Eu nu te înțeleg?“ mă întreabă. 

— „Nu ştiu — zice — dar sunt sigur 
că eu nu vă înţeleg pe d-voastră“. 

Păstrez tot timpul o ţinută respec- 
tuoasă. Obsery eforturile ei de a mă 
face să săr peste cal, dar nu mă dau 
bătut; întrebuințez fără greş, persoana 
Ti-a piurală. 

— „Nu mă înţelegi? se miră. Dar ce 
am spus eu atât de greu de înțeles, de 
când mă cunoşti dumneata?“ 

— „Ați spus — zic. Nu mai departe 
decât adineauri, când vam întrebat 
unde să vă conduc, mi-aţi răspuns: un- 
de vrei dumneata. Nu înţeleg ce-aţi 
vrut să spuneţi cu asta“. 

Fa tace. Tocmai trecem pe lângă 
Corso. Imi place că nu-și aruncă deloc 
privirile într'acolo, pentru că ştiu că 





sunt oameni cari o cunosc şi s'ar mira 
şi sar ridica s'o salute imediat. Gân- 
du! că sunt privit cu oarecare invidie 
de acești oameni şi faptul că ea e atât 
de atentă la mine, că nu le mai dă nici 
o importanţă, mă umple de orgoliu. 

— „Zici că pe nevasta d-tale o în- 
țelegeai?*“ mă întreabă. 

„Unde o fi vrând să ajungă, de mă 
întreabă așa de hotărită?'* mă gândesc. 
— „Da — spun — întotdeauna“. 

— „Ce-ai fi înțeles, dacă ea ţi-ar fi 
răspuns ca mine?“ 

Incep să râd. E nostimă fetița asta, 
mă gândesc. Iși pune exact întrebarea 
mea de adineauri. Hehei, şmechero, —— 
îmi zic — am răspunsul gata, ticluit de 
mult, la această întrebare nu mă 
prinzi. 

— „Ași fi înţeles că trebue s'o duc 
acasă“: — spun. 


— i, — zice — atunci e foarte u- 
şor: femeile gândesc toate la fel. 
E nebună — mă crucesc —n'o fi 


vrând s'o duc acasă la mine! Și-o pri- 
vesc cu coada ochiului tot nădăjduinăd 
că glumește. Dar e lucrul dracului, cu 
asta. 'Trebue să fiu foarte atent. Are 
asrul că ține morţiș să mă încurce. Da- 


că e așa, apoi şi-a găsit naşul — mă 
gândesc. 
— „Bine — zic — atunci s'o luăm 


pe una din străzile acestea la dreapta. 
Și schimb tonul. Să nu te mire că nu 
vom lua mașină, Cu nevastă-mea mer- 
geam totdeauna pe jos“. 

Să tie oare mai mult decât o glumă 
mă gândesc din nou când ajungem în 
fața porţii. Deşi cerul a început să se 
ofilească, e încă destul de cald la acea- 
stă oră. Dacă a suportat ea tot acest 
drum şi căldura până aici, a făcut-o de- 
sigur cu vreun scop. În orice caz, dacă 
e numai o glumă sunt foarte curios să 
văd, până unde o împinge. 

-— „Aici stau — spun oprindu-mă în 
fața porţii. 

— „Ut! zice, bine că am ajuns. Cra- 
deam că mă duci afară din București. 

Și pune singură mâna pe poartă și o 
împinge. 

— „Mă miră, că ţi se pare atât de 
departe — spun — n'ai idee ce neîn- 
semnată și ce utilă pe de altă parte, 
este pentru mine această distanţă. 

— „O taci absolut numai pe jos? mă 
întreabă. 

— „Absolut! zic. 

— „Atunci — spune — de aceia eşti 
slab ca un ogar. Mersul pe jos slăbeşte. 

Dacă ar fi ceva mai durdulie — mă 
gândesc — ar fi un bun prilej să fac o 
răutate pe seama ei. Dar cum e cu un 
pas înaintea mea, îi văd foarte bine tot 
corpul subţire și mlădios şi mă abţin 
cu părere de rău. 

Câinii proprietarului o cred nevastă- 
mea și săr veseli și se gudură împre- 
jurul ei. Asta o amuză și mie îm place 
că iubește câinii. 

— „Sunt cele mai duioase animale“ 
spun. 

— „In special dulăii aceştia, zice ea 
— sunt extraordinar de copilăroşi. 


(nuvelă) 


Mă uit la ei încântat că sunt frumoşi 
și-i mângâi spunându-le grav pe nume: 
Botosul și Căţeaua, cum i-am botezat 
eu. pentrucă nu le ştiu numele adevă- 
rat, dat de proprietar. Pe Botosul îl a- 
trag poalele rochiei de mătase și vrea 
cu orice preț s'o apuce de ele. Ii dau o 
palmă peste urechi și-l invit să fie cu- 
minte. 

Căţeaua sare înaintea noastră și se 
dă de-a rostogolul. 

Pe deasupra ţarcului său, e acum 
rândul Lupului, să fie invidios. Prive- 
şte la noi grav şi mârâe la câini. 

In casă femeea își scoate pălăria şi o 
aruncă pe masa mea de lucru, unde 
dela plecarea nevesti-mi, țin în amin- 
tirea ei, o ordine impecabilă. 

— „Ce drăguță e casa aceasta cura- 
tă, în lumina amurgului!“, se miră fe- 
meea. 

— „Este chiar frumoasă — spun. N'o 
să mă mut din ea niciodată“, 

Uşile dintre sufragerie și camera de 
dormit, sunt deschise. In dormitorgnu 
e decât divanul cu măsuța lui de noap- 
te pe stânga, dulapul mare negru pe 
dreapta, biblioteca în continuare și 
masa mea de scris la mijloc. Lumina 
gălbue intră prin largile ferestre ale 
sufrageriei şi se cerne aproape de tot 
până aci, unde stăpâneşte o vagă um- 
bră. 

Cuprind cu o singură privire casa și 
o găsesc în adevăr extraordinar de fru- 
moasă. 

Femeea se trântește pe divan. Eu mă 
uit la ea din mijlocul odăii. In penum- 
bră corpul ei degajează ideea unui 
mister care se petrece în colţul diva- 
nului pe care s'a aruncat, indiferent de 
prezența mea şi parale]. 

— „N'ai — mă întreabă — un _li- 
chior, sau un sirop, ca să-mi răcoresc 
gura?“ 

Am. Nevastă-mea mi-a lăsat ca- 
sa încărcaţă cu de toate, dar nu vreau 
să mă ating de ele. 

— „Nam — spun — apă simplă da- 
că vrei!“ — şi mă trântesc şi eu la ca- 
pul celalt al divanului. 

— „Dă-mi atunci, un pahar cu apă 
— zice. Imi ia gura foc“. 

— „lua bae, pe lavabo este un pahar 
uitat de mine azi dimineaţă. Du-te şi 
ia-ți! — îi spun. 

Nu vreau să simtă în vreun fel că 
îi fac curte. N'am chef să mă încure 
cu nimeni acum. Am spus-o. Prefer 
viața singuratecă și lipsită de senzații 
a gândurilor şi necazurilor mele. Ea 
nu se ridică. Mă privește un timp, ne- 
știind ce să creadă. Probabil — mă 
gândesc — se întreabă dacă a auzit 
bine ce am spus. În orice caz, na în- 
tâlnit de multe ori în viaţa ei un mi- 
tocan mai mare ca mine. 

— „Nu te duci? o întreb. 

Ea se uită încă la mine și în penum- 
bra odăii îi văd luminile ochilor scăpă- 
rând. Mă urăște de moarte — mă gân- 
desc — şi-mi pare foarte bine. 


— „Tot aşa te purtai şi cu soţia 
dumitale?*“ mă întreabă. 
— „Nu — zic — cu ea eram foarte 


gentil“. 

—— „Și cu mine de ce nu ești?“ 

— „Fiindcă nu vreau!" — îi răspund. 

Ea se uită un timp la mine, dar eu 
mi-am pus mâinile sub cap și tac, pri- 
vind în tavan. Apoi se ridică, Din um- 
bră o pot urmări foarte bine cu coada 
ochiului. Se apropie de masă şi pune 
mâna nedecisă pe pălărie. Dacă e sin- 
ceră — mă gândesc — îmi face un ma- 
re serviciu că pleacă; dacă face însă 
numai goange, atunci să aștepte mult 
și bine: Nu voi încerca s'o rețin. 

„Unde e baia? mă întreabă în 
cele din urmă, hotărîtă. i 

— „Uşa din faţa cuerului, în vesti- 
bul — spun. Şi ea pleacă. O văd tur- 
burând cu mișcările trupului ei, apele 
liniștite ale umbrei și mă gândesc că 
am făcut foarte bine, umilind-o. Aud 
uşa dela bae deschizându-se și țârâitul 
apsi în lavabou. O mare pată de lumi- 
nă umple, în fața ușii băii, vestibului. 
Dar de ce o fi întârziind? Şi o las în 
pace. Ştiu că nevastă-mea ținea ordine 
perfectă în toate, iar servitoarei i-am 
dat pașaportul chiar din seara aceea, 
aşa că n'a avut cine să se mai atingă 
de lucruri. Eu nu întrebuințez din câte 
sunt acolo, decât săpunul, pieptenui, 
pasta şi peria de dinţi. Nimeni nu e 
curios să-și vâre nasul în aceste lu- 
cruri cari nu pot desvălui nimic. 

Mă vit mai departe în tavan. Il mai 
văd ca printr'o pânză de păianjen. In- 
serarea coboară de obiceiu vara, ume- 
zind plăcut aerul. Dacă nu mi sar fi 
întâmplat atâtea astăzi, ași adormi. În 
trup simt o uriaşe dorință de a nu mă 
mai deslipi de pat. 

Paşii femeii încep să se audă iarăși 
în bae: poc, poc. Apoi se aude și scurge- 
rea apei. Eu visez. Pentru nimic în lu- 
me nu m'ași trezi din această stare. 
Femeea își mişcă de colo, colo, trupul 
ei prin bae. Trupul ei înalt şi grațios, 
ca un fir de grâu frumos. Pașii ei, sunt 


de LUCA DUMITRESCU 


de fapt mișcările picioarelor, Picioarele 
nu ating cimentul, ci numai pantofii. 
Dar nici pantofii direct. Intre talpa 
pantofului și pielea picioruiui, e ţesă- 
tura invizibilă aproape, a ciorapului. 
De ce or mai fi purtând femeile degea- 
ba ciorapi, dacă nau niciun rost ca 
îmbrăcăminte? In orice caz, această 
pânză fină, este lucrul cu care vine în 
contact direct piciorul femeii. De aceea 
nu-i poţi privi, fără să ai o cât de mică 
emoție. Pașii din bae ai femeii, sunt de 
fapt mişcările picioarelor ei, cari până 
la oarecare distanţă, stau foarte bine 
în învelișul neutru al ciorapilor. Dar 
mai departe ce sunt pașii ei? Nu sunt 
tot mișcări ale picioarelor? Cum s'or fi 
mișcând picioarele ei? Care o fi culoa- 
rea adevărată a acestor picioare ? să [ie 
oare, albul condensat al fildeșului? 
Nu-mi vine să cred. Albul acesta e 
prea rece, ca să convină unor picioare 
de femee. Cred mai de grabă că e un alb 
îmbujorat, un alb fierbinte, ca al tran- 
dafirilor. Altminteri n'aşi putea înţe- 
lege de ce îmi excită astfel imaginaţia 
și îmi dă dorinţa să-mi pun obrazul 
pe el. 

Uşa se deschide încet. Femeea calcă 
în vârful picioarelor, și se apropie de 


„pat. Eu nu mă mișc. Se așează lângă 


mine și-și trece un braţ peste pieptul 
meu. Obrajii îi sunt aproape albaștri 
şi-mi dau seama că asta vine dela în- 
serarea de afară, care din ce în ce se 
îngroaşe. Gura nu-i mai are culoarea 
clară a sângelui. E neagră, ca întro 
fotografie. Iși ridică brațul pe pieptul 
meu și întinde mâna spre fruntea mea. 
Printre degetele exagerat de lungi îi 
atârnă păianjenii înserării, Am impre- 
sia că mâna aceasta iese din inima o- 
dăii mele şi mă mângâie pe frunte ca 
să mă consoleze de pierderea nevestii. 

— „Eşti foarte frumos!“ — șopte- 
şte — și căldura gurii ei îmi trece ca o 
flacără de parfum peste faţă. 

— „Ai ceva de zeu enigmatic şi chi- 
nuiţ în această greutate a frunții! E 
ceva genial în frumuseţea ta angulară 
şi recel“.., : 

„Ta!“ — mă gândesc. Ce frumos 
ştie să tutuiască această femee! 

— „p.B ca și cum te-ai fi născut din 
tenebrele încăpăţânate ale nopţii. N'ai 
chip de om. Nu pot crede că sub frun- 
tea ta, se petrec lucrurile, ca sub frun- 


tea ori cărui muritor. Nu pot crede că 
atingerea buzelor tale, nu e egală cu 
moartea, care te înghiaţă şi te termi- 
nă. Nu pot crede că îmbrățişarea ta e 
numai o otravă țrecătoare. Trebue să 
fie ceva definitiv și absolut în această 
îmbrățişare... ca în realitatea neîndo- 
ioasă a spaţiului“. 

O ascult şi-i înțeleg fiecare cuvânt. 
Nu mi-a mai spus nici o femee așa 
ceva. Nu cred să fie o metodă. E o in- 
spirație. Vorbește desigur cu graiul a- 
cestei inspiraţii, cu freamătul de mine 
iscat în trupul ei. Numai o evreică poa- 
te fi capabilă de asemenea inspiraţii. 
Ea descinde din amantele regelui Solo- 





mon, Îi curge în vine aurul acelei îm- 
brățişări. 

Imi trag mâinile de sub cap, le în- 
tind și o cuprind în ele. Inserarea s'a 
lăsat de tot şi odaia s'a umplut de fla- 
cările sufletu.ui femeii. 

L ] 

Sed pe marginea patului şi-mi ţin 
capul între mâini. E greu și fără viață, 
ca o măciucă de plumb. Palmele mă 
dor, unde îmi sprijin bărbia în ele, de 
atâta greutate. Intunerecul a devenit 
aspru şi dens. Nu-mi pot ridica achii 
în sus, ca să privesc prin casă. Imi e 
teamă că voi întâlni în dreptul feres- 
trelor, cerul şi că mai sus întunerecul 
va îi mai puțin dens. Ar urma să dis- 
ting în el, masseie lucrurilor şi desigur 
ele numai atât ar aștepta, ca să întin- 
dă pe deasupra pe lângă tavan, braţele 
lor fantastice, de care atârnă ghiare de 
fer şi să le lase să cadă în creştetul 
capului meu. Să cadă şi să se înfigă 
prin acest creştet, în creerul pietrificat, 
de dedesubt. 


Nu-mi pot ridica deci ochii în sus ca 
să-mi privesc toată casa. Mă uit numai 
acolo, în bucăţica cenușie de covor, 
dintre vârfurile picioarelor sale. Şi-mi 





5 


e indiferentă orice senzație; ostilă, ori- 
ce mișcare. 

Femeea a rămas la spatele meu, în 
poziția lubrică în care am lăsat-o. Iși 
savurează mai departe crunta volup- 
tate. 

Femeea nu-și poate explica această 
sguduire. Işi trezește un braţ și îl sire- 
coară din spate printre mâinile mele, 
cuprinzându-mi mijlocul. Mă trage cu 
lene spre ea. Nu pot să dau drumul ca- 
pului și să-mi mişc braţele, fiindcă sunt 
sigur că mi sar rupe din gât şi mi-ar 
cădea ca un dovleac rupt din vrej, :a 
picioare. Nu pot, căci i-aşi arăta cu, 
cât de desgustătoare e atingerea aces- 
tui braț rece și rotund, pe pielea pân- 
fecului meu. 

Tar eforturile pe care le face ca să 
mă tragă iângă ea, au trezit-o. Se în- 
tinde, îmi dă o mână la o parte, se în- 
toaree pe spate şi-și insinuiază şi culcă 
capul pe picioarele mele. Mă privește 
de jos în sus și se căsnește să mă în- 
doaie pe mine sau să şe ridice ea, ca să 
mă sărute. 

Obrazul îi e transpirat şi gura îi pu- 
te îngrozitor a carne stricată. 

Mă scutur şi o arunc cu desgust de 
pe mine. Se scoală contrariată în ge- 


- nunchi în pat și mă privește. 


— „Ce ai — zice — ai inebunit?“ 

Eu simtcă nu mai amun pic de 
sânge în vine. Trupul gol, îmi e ușor 
ca o teacă din care au sărit seminţele 
şi capul câinos de sincer. 

— „Nu — spun — îţi pute gura'. 

Ba se ridică supărată şi umilită toa- 
tă, coboară din pat și începe să se îm- 
brace prin întunerec. Mă gândesc că 
prea sunt fără inimă, dar nu mă mai 
gândesc. Nu fac un gest de împăcare, 
nu scot un cuvânt de explicaţie, ori de 
scuză. Ti ascult trupul fâșâind prin în- 
tunerec și mulțumesc lui Dumnezeu că 
nu e lumina aprinsă ca să-l văd, câte 
de ordinar, gol. 

Dar în capuleisa petrecut între 
timp, ceva. După ce și-a pus cămașa, 
se oprește dir îmbrăcat şi se aşează pe 
ua scaun în fața mea. 

— „Nu cred — spune — îmi îngri- 
jesc foarte bine gura. Ai spus-o numai 


se 


ca să te descotorosești de mine“. 

Ce nesimțită e — mă gândesc. De ce 
s'o fi așezat numai în cămașe atât de 
alături de mine? Nu și-o fi dâna sea- 
ma că deși n'o văd bine, fiindcă e în- 
tunerec, pot să mi-o închipui totuși, 
până în cele mai mici amănunte? Nu 
şi-o fi dând seama că ce vulgară şi des- 
gusztătoare ? Vreau să termin însă cât 
mai repede cu ea. 

— „Mirosul nu vine din gură — îi 
spun, — vine din altă parte. Dinlăun- 
trul tău, din ţesuţurile ultime ale că:- 
nii tale, din nămolurile putrede ale su- 
fletului“. 

Asta a dat-o gata. Se repede la mine 
cu pumnii strânși şi mi-i vâră sub nas. 
Nu îndrăsneşte însă să mă atingă. Eu 
mi-am reluat poziţia și stau tot aşa cu 
capul între mâni, nemișcat. 

— „Eşti o bestie — ţipă. Și are un 
glas şuerat care-mi taie şira spinării ca 
un bici de ghiaţă. 

— „Ascultă — spun  ridicându-mă 
deodată în picioare — eu nu sunt bat- 
jocura nimănui. Te rog să te imbraci 
imediat și să pleci. Să nu te mai prind 
pe-aici, ai înțeles?“ Şi nă uit la ea cu 
toată ura pământului și strămoşilor mei 
în ochi. 

Se îndreaptă şi-mi aruncă o privire 
sfidătoare. 

— „Bine — zice — vom vedea“, 

— „Dacă îţi închipui — spun — că 
ameninţarea mă va face să-mi schimb 
atitudinea, te înşeli“. 

Sunt rece şi calm. Scena s'a compli- 
cat. Nu e atacată numai liniştea m=a 
și gustul. Imi atacă mândria și asia n'o 
pot suporta. 

— „Să nu crezi — urmez — că-ţi voi 
lăsa satisfacția să mă vezi concediat de 
la ziarul lui unchiu-tău. Vei rămâne 
aci, până mă duc eu să-mi dau demi- 
sia“, Şi mă îmbrac cât ai clipi din ochi. 
Am aprins lumina dar nu mă uit lu 
ea. Imi e absolut indiferent ce face. O 
încui pe dinafară şi fug într'un suflet 
la un taxi. 

In sala de așteptare, iar e numai $e- 
ful de cabinet. Intreb dacă a plecat di- 
rectorul şi-mi răspunde uitându-se nă- 
ucit la mine că e înăuntru. Rup o foaie 
ds hârtie din blocul lui și-mi scriu re- 
pede demisia. Apoi, deschid ușa şi intru 
fără nici o formalitate. 

-— „Ai vreo bombă pentru astăseară? 
mă întreabă directorul văzându-mă cu 
foaia de bloc în mână. 

— „Da — spun — demisia mea“. 

— „Demisia dumita!e? şi sare ca un 
terteleac de pe arcurile roșii ale foi>- 
Jiului. Demisia dumitale domnule Man- 
ta? Glumești?'* 

— „Nu glumesc deloc — spun — ia- 
t-o. Și puțin mă interesează ce faci 
cu ea. 

Se uită fcarte atent la mine cu ochii 
aceia în care nu ştiu niri acum Gacâ € 
neastâmpărul inteligenţei ca la copii, 
sau al fricii ca la şoareri; apoi întinde 
mâna, ia hârtia de pz birou, o mototo- 
lește între degete zâmbind şi o aruncă 
la coş. : 





(Urmare în pag. 6-a) 














6 





Eră pe timpul acelor multe şi lichi- 
date partide... 

La Ciulniţa, când vagonul de Călă- 
raşi s'a atașat „Acceleratului 139“ pen- 
tru București, cei doi deputaţi de Ia- 
lomiţa, Tone Şuerea, guvernamental și 
Chiru Dinache, opoziţionist, trecură în 
vagonul-restaurant. Aici, în faţa sticle- 
lor cu bere rece, discuția urmă mai 
aprinsă. - 

— N'o să-mi spui că partidul tău, 
dragă Dinache, n'a făcut destule boro- 
boaţe de care mi-e și penibil să mai 
pomenesc, spuse 'Tone Șuerea, scutu- 
rându-şi țigarea în scrumiera de metal 
pe fundul căreia erau încrucişate lite- 
rele W şi L, 

— Boroboaţțe ? întrebă mirat Dina- 
che. Boroboaţe la partidul meu ?.. 

— Dragul meu, am spus cu indul- 
genţă „boroboaţe“, ca să înlătur expre- 
sia potrivită : „afaceri“, 

— Afaceri??... Mă mir că nu ne acuzi 
și de crime!.. Ori acestea, e drept, re- 
prezintă exclusivitatea partidului vos- 
tru, cu ajutorul cărora veniţi la putere... 

— "Ţara ne-a cerut. Alegerile noastre 


„au fost totdeauna din cele mai libere... 


— Par bine, dragă, nu-ţi reamintești 
că m'aţi arestat până şi pe mine, ca să 
nu-mi exercit dreptul de de.egat la lo- 
calul de vot?  Apăi, ăsta n'a fost un 
abuz ?... 

— Ei bine, cari alegeri n'au avut un 
„piculeţ“ de abuz ?.. 

— Alegerile noastre. Alegerile făcute 
de guvernul nostru naţional-popular... 

— Alegerile făcute de voi ?.. Mă faci 
să râd, dragă Dinache... Ar trebui să-ți 
reaminteşti numai de Ilie Zaharia care, 
ştii ?.. Chestia cu cuţitul!!... 

— Afară de asta, ai mai avea alt- 
ceva?.., 

— O mie. 

— 0ooo!.. exagerezi, dragul meu. !.. 
Dar voi cu „morţii“ cari votau şi „bar- 
ba“ cu contaminarea satelor, ca să uu 
pătrundă delegaţii opoziției?... 

— Măsuri inerente pentru asigurarea 
ordinei... 

— Da, da, asigurarea ordinei, ca să 
mnăsluiţi rezultatele şi apoi să guver- 
naţi, patronând fel de fel de fraude! 

— Aaa... fleacuri ! Spune ceva pre- 
cis, ca să ştiu că stau de vorbă cu un 
adevărat om politic „cunoscător în tai- 
nele vieţii publice... 

— Vrei exemplu ? 

— Măcar unul, ca să-ţi dovedești 


perspicacitatea... 
— Pe-tro-li-ferele... e 
— M'da... da... nimic de zis, îngână 


mai mult pentru el, Tone Şuerea. Apoi, 
revenindu-și explodă: Dar pădurile?... 
Formidabila „aiacere“ cu pădurile ?.. 
Ce zici?  N'o să-mi spui că Tuşinoasa 
voastră plecare dela guvern na fost 
cauzată de aceste... ghinioniste păduri!.. 
Lumea v'a scos până şi cântec pe ches- 
tia asta... 

— Exagerezi, dragă Tone! Regim 
mai cinstit, mai harnic şi mai construc- 


tiv ca al nostru, nu sa pomenit. Căna 


mers ?.. Asta-i altceva !.. Vezi, voi na- 
ționalii-centrali păcătuiţi prin a defor: 
ma grozav adevărul. Am avut şi noi 
„păcatoşii noștri“, Dar voi ?.. Voi cu 
minciuna bugetelor echilibrate şi cu 
pacostea lefegiilor pe spinarea bieţilor 
contribuabili... 

— Fii rezonabil și mărturiseşte cin- 
stit că armata cea mare de sinecure tot 
voi aţi avut-o... Când aţi venit la pu- 
tere, mamă, mamă, ce de răsturnări, de 
înlocuiri și de numiri aţi făcut, că se 
speriase poporul... Dar, în sfârşit, ce-a 
iost, a fost!.. Acum, de când am venit 


la putere, — cum era şi firesc, — am 
introdus cinstea, ordinea și munca în 
aşa fel... 


— Ordinea, cinstea?!.. Dece vorbeşti 
de lucruri aşa mari, amice? Uiţi de 
recenta „hoţie“ a lui Dumitrache „Șta- 
fetă'“, deputatul vostru de Sansânlar?.. 

— Ei bine, dragă, constat că nu mai 
este chip de discutat cu tine, atâta timp 
cât vrei neapărat să-mi demonstrezi 
presupuse hoţii, concepute numai de 
mintea unor indivizi iresponsabili, cari 
conduc niste efemere „lițuici-revolver“ 
prin provincie. Dar, ca să curmăm a- 
cest... duel, uite, am să-ţi dovedesc că 
noi am introdus, în adevăr, pretutin- 
deni cinstea şi ordinea pe cari tu — ca 
şi mine — le consideri — cu drept cu- 
vânt — lucruri mari, Indiferent dacă 
e vorba de vreun funcţionar superior 
sau un biet primar dintrun sat, fiecare, 
azi, este pătruns de simţul răspunde- 
rii şi al onoarei... 

— Cum?., 

— O să mă crezi, poate, excentric. 
Ei nu!.., Doresc numai să-ți probez că 
nu spun vorbe goale ca la întrunirile pe 
cari le ţinem înainte de alegeri. Am 
un portofel. Nu știu ce sumă va fi în 
el. In orice caz, o verificăm. Aşa!.. O 
sută... două... trei... patru... cinci... şase... 
şapte... opt şi acest mărunţiș de cinci- 
zeci şi opt de lei. Care vrea să zică, în 
total ar fi 858 lei. Mă vei întreba, poate, 
ce voi face cu el! Uite ce fac: Impa- 
chetez frumos într'o hârtie acest por- 
tofel cu conţinutul lui de 858 lei, și 
îl arunc pe fereastra vagonului, într'o 
stație unde, desigur, acceleratul nostru 
nu va opri. Dar înainte de toate 
să ne interesăm ce staţie vine, pentru 
a şti ce comună este mai aproape, spre 
a face câteva rânduri primarului res- 
pectiv, ca să ştie de rostul şi scopul a- 
cestor bani... 

— Chelner! Fii bun şi spune ce sta- 
ție vine?.., 

— Șăliu... 

— Aşa dar ,să facem repede o scri- 
soare primarului din Săliu: „Dom- 
nule primar, alăturata sumă de 858 lei 
te rog s'o dai celui mai sărac locuitor 








UNIVERSUL LITERAR 





„Resim politic“... 


din satul d-tale, avizându-mă la timp 
despre executare. Cu mulțumiri. Depu- 
tat Tone Șuerea, Călărași“. Așa !.. Acum 
să scriem și pe pacheţel: „Rog a se 
preda acest pacheţel domnului primar 
al comunei Săliu“. 

— Nu pui și adresa, așa, pentru orice 
eventualitate ? spuse ironic deputatul 
Dinache. 

— Apăi asta ridică valoarea celor ce 
vreau să-ţi dovedesc. In primul rând, 
vei vedea că pachetul cu bani va a- 
junge la destinaţie şi-apoi banii vor fi 
dăruiţi, aşa cum am scris primarului. 
In câteva zile, voi primi răspunsul pe 
care ţi-l voi arăta, putând și tu, la rân- 
dul tău, să cercetezi adevărul prin oa- 
menii tăi. Repet: regimul guvernului 
nostru „național-central“ a introdus 
cinstea şi ordinea pretutindeni... 

Un şuerat prelung al locomotivei a- 
nunța trecerea acceleratului prin sta- 
ţia  Săliu. Deputatul Tone  Şuerea, 
lăsând geamul în jos, aruncă din fuga 
trenului — pe peronul gării — porto- 
felul cu cei 858 lei, învăluit într'o hâr- 
tie. 

* 

Săliu este un sat așezat cam în vale, 
pe jumătate încins de brâul unei coame 
de deluşoare, arvunite zărilor — din 
primăvară în toamnă —- să primească 
mijirea primelor trâmbe ale răsăritu- 
lui, dospind din ogoare pâinea pluga- 
rului. 

Este un sat în care, de cum intri, te 
latră câinii și te iau la ochi cârciuma- 
rii, cam vre-o opt la număr și cu... pri- 
marul nouă!... | 

Este satul cu „urlătoarea“ lui la răs- 
crucea drumurilor, cu un „Gheorghe 
prostu“, cu câţiva uitaţi „Firi Tranda- 
tri”... foști „delegați“ așpri pe timpul 
nemților și cu un „bancher“ — „apro- 
prietar de acareturi moșiereşti“ — de- 
venit mare jupân din jitar şi „chirigiu 
la gară“... 

In acest sat — Săliu — cu oameni 
cu stare şi fără stare, Anghel Fănescu 
era şi cârciumar și primar. Locui- 
torii vorbeau despre el că şi-ar 
cam încurcă funcțiunile. Dar ni- 
Mic sigur riu era în presupunerile lor. 
In schimb, Anghel Fănescu căuta să 
dovedească oricui priceperea-i în gos- 
podăria comunală, arătând monumen- 
tul „eroilor din război“ întăptuit prin 
sârguinţa lui, monument care păcă= 
tueşte prin iaptul că bietul soldat, aşe- 
zat în vârful soclului, este făcut nu- 
mai de-o șchioapă, taman cât îi mai 
rămăsese primarului Anghel Fănescu 
din fondul strâns dela țărani, vreo doi- 
trei ani în şir... 

Când Ion Dumitrache, factorul: dela 
gară, a adus pachetul trimis de şeful 
staţiei, la picioarele căruia se rostogo- 
lise când a fost aruncat din tren, dom- 
nul primar Anghel Fănescu era în câr- 
ciuma sa, unde servea ţuică la câțiva 
clienţi. A luat pachetul, l-a învârtit, la 





a A . * . . 
fânlânile tăcerii 


răsucit, fiindu-i teamă de vreo păcă- 
ieală. A tot descusut pe factor. Şi era 
gata-gata să nu-l primească, dacă Du- 
mitru Feraru nu-i spunea : 

— Deschide-l odată, domnule An- 
ghei, că doar n'o fi vreo bombă... 

Numai aşa, primarul se hotărî să-l 
desfacă. Toţi clienţii, curioși, făcură 
roată în jurul lui. Când ieși însă la 
iveală portofelul, Anghel Fănescu, des- 
tul de prudent, plecă din prăvălie și 
intră într'o cameră din fund, lăsând pe 
clienţi cu ochii holbaţi în gol. 

A citit de două-trei ori biletul şi tot 
de-atâtea ori a numărat şi banii. Ba, 
pentru o mai deplină siguranță, a veri- 
ficat culoarea şi zimţii monedelor, ca 
să nu fie false. In privinţa asta, Anghel 
Fănescu se considera expert. 

Din acel moment, gândurile au înce- 
put să i se frământe în chip și fel. 

In banalitatea zilnică a vieţii dela ţară, 
se ivise ceva nou pentru Fănescu. Ceva 
senzaţional. Domnul deputat Tone Şu- 
erea, se adresa, prin câteva rânduri, di- 
rect lui, chiar lui, Anghel Fănescu pri- 
marul comunei Săliu. Ce onoare!.. De- 
atâtea ori s'a trudit să dovedească con- 
ducării organizaţiei judeţene a parii- 
dului național-central, munca şi devo- 
tamentul de care el, Anghel Fănescu, 
vechiu membru al partidului, este a- 
dânc pătruns. A sosit momentul ca, în 
sfârşit, să probeze domnului deputat 
Tone Şuerea, toată inţelepciunea lui şi 
tot ajutorul ce-l dă tuturor celor mici, 
cari formează marele partid maţional- 
central. 

Iși făcuse socoteala cum să procedeze 
cu banii trimiși de domnul Tone Şue- 
rea, însă îl mai frământau unele mici 
amănunte : 

— Să pun chetiunea în consiliul 
comunal?... se tot întreba, 

— Dacă o pun, de-abia n'are să ştie 
domnul deputat Tone Şuerea că numai 
după socotința mea s'a hotărit ca lu- 
crurile să iasă cum e bine... 





a RR ii e im a mezi 


Pe-aici, nu trece niciodată nimeni, 
Incât e cerul nopţilor mereu închis, 


De parcă n'a îost tinereţe şi nici vis 


CHORUL 


O vede, dar marea cetate, 
Pierduta cetate pieril-a. 


de ION MINCU LEHLIU 


—Să n'o mai pun... ar însemna că... 

La acest gând nu mai găsise comple- 
tare, așa că sa hotărit să procedeze 
singur, neştiut de nimeni, la îndepli- 
nirea misiunii cu care domnul deputat 
Tone Şuerea îi făcuse „marea onoare“ 
să-l însărcineze, 

In consecință, procedă urgent la fa- 
cerea răspunsului: 


„Domnule deputat Tone Şuerea, să 
trăiţi! Să trăiască partidul naţional- 
central şi dv. Zic: Uraa!.. Uraa!. 
Uraa !.. de trei ori. Şi-acum, viu la ches- 
tie : Sunt membru al partidului dv. din 
tată în fiu. Sunt devotat, muncitor şi 
cinstit, așa cum scrieți în broșurile pe 
cari ni le-aţi dat. Respect marea fami- 
lie a partidului nostru, cu sfințenie. 
Dacă vreți, pentru ea îmi dau şi su- 
fletul, dar știu că nu foloseşte la ni- 
mic. La primărie muncesc din zori și 
până seara, ca să facem cât mai multe 
pentru... „ai noştri“. Despre suma de 
858 lei ce mi-aţi trimis s'o dau celui 
mai sărac om din sat, iată ce-am făcut, 





— 10 Februarie 1940 amare: 


conform crezului partidului nostru „na- 
țional-central“ : 

„Cel mai sărac om din comuna Săliu 
a fost Ion Buzatu, care a murit de foa- 
me acum 3—4 ani. 

„Ceilalți săraci din sat sunt național- 
populari. La ăștia nu le dau niciun 
ban, să ştiu de bine că au să crape. Așa 
că banii dv. i-am dat lui Gheorghe 
Topciu, Marin Chiose, Aurică Matache 
şi Vasile Ignat, cari, la alegerile comu- 
nale, au bătut pe naționali-populari de 
i-au smintit, făcâna să câştigăm bătă- 
lia, iar eu să mă aleg primar. 

„Procedând așa cum am găsit că e 
bine, strig din tot sufletul: „Trăiască 
partidul național-central şi dv. domnule 
deputat Tone Şuerea ! Al dv. devotat, 
Anghel Fănescu“. 

După ce lipi plicul, trecu în prăvă- 
lie, unde nu era ţipenie de om. Şi- 
atunci, simțind o gâdilare în suflet, se 
mai uită odată la culoarea și zimţii mo- 
nedelor de o sută de lei şi le vâri în... 
tejghea. 

Seara, la culcare, după ce soţia pri- 
marului făcuse „tejgheaua'“, îl întrebă: 

— Angheiuţă, dar ce făcurăm noi 
azi de ne ieşi aproape o mie de lei 
vânzare ?.. 

— Politică!... 





INTALNIRE 


(Urmare din pag. 5-a) 


— „Nu-mi trebue demisia dumitale, 
domnule Manta. Ai poate nevoe de un 
repaus. Nu te voi împiedica eu să ţi-l 
ici. Dar te rog să nu uiţi că paginile 
gazetei mele sunt totdcauna gata să 
primească scrisul dumitale. 

Mă uit la el năucit de atâta tact. Mă 
simt inferiorizat şi stupid. Fac o ultimă 
încercare adunându-mi toate puterile 
urii. 

— „Nici dacă vei afla că m'am cul- 
cat cu nepoata dumitale? Că acum 
m'am sculat cu scârbă de lângă ea și 
am dat-o afară din casa mea? şi am 
umilit-o ?', 


— Nici, — zice — asta n'are nici o 
legătură cu raporturile dintre noi.“ 
— „Bine — spun — devenind din 


nou respectuos. Dar eu nu mai pot co- 
labora cu d-voastră. 

— „Imi pare foarte rău — zice şi-mi 
întinde o mână iar pe cealaltă mi-o 
pune pe umăr şi mă conduce spre uşe 
îmi pare foarte rău, însă te rog din nou 
să nu uiţi că paginile ziarului meu sunt 
oricând libere pentru dumneata“. 


— „Mulţumesc“ — spun simțind ne- 
voia să fiu mai amabil. 
— „Bună seara — zice. Şi ne des- 


părțim în ușa sălii de așteptare până 
unde m'a condus. 

Nepoată-sa așteaptă să mă întorc, ui- 
tându-se prin caetele mele. 

-— „Este foarte frumoasă pagina a- 
ceasta de interiorizare, îmi spune, ridi- 
cându-şi ochii liniștiți spre mine. 





— „Știu — răspund scurt. Acum 
pleacă. 

Ea se ridică, își ia pălăria și și-o po- 
trivește în luciul dulapului. 

— „Soţia dumitale n'avea o oglindă 
în care se îmbrăca? mă întreabă. 

Ba avea, dar nu vreau să se uite și 
ea în oglinda nevestei mele. E pe fața 
interioară a uneia din uşile dulapului. 

— „Nu — spun, ducând o mână în 
buzunarul hainei şi îmi pare bine că 
găsesc acolo cheia de la dulap. Asta în- 
seamnă că nu şi-a putut vâri între timp 
nasul prin lucrurile nevestei mele, cari 
au rămas neatinse dela plecarea ei. 

— „Ciudată femee trebue să fie ne- 
vasta dumitale, ca să poată trăi fără 
oglindă“. 

— „E foarte frumoasă — spun -— 
şi-şi poartă cu un aer prea firesc fru- 
museţea ca să simtă nevoia de a se 
bucura de ea în oglindă“. 

— Este în adevăr atât 
oară?“ 

— „Cea mai superioară 
care am întâlnit-o, spun. 

A terminat. Îşi ia geanta și-mi întin- 
de mâna. 

— „Eu nu sunt o femee superioară 
— zice. 

— „Nu eşti“ — confirm. 

Yace un gest de nepăsare din buze. 

— „Ce importanţă are asta? Uitam. 
Cum a mers demisia?' întrebă. 

— „Bine răspund. 

Şi pleacă. 


de superi- 


femee pe 


LUCA DUMITRESCU 





Troienele lui Euripide 


(Urmare din pag. 3-a) 


Fără mormânt, fără prieteni. 


Nu vezi durerea mea. 


In pomul cu îrunzișul înspre oameni... 


Pe-aici, îmi las singurătatea numai eu 
Când toamna scutură rugină pe tuiani 
Şi drumurile-mi sue pulberea de ani 
In nouri grei, de rod, spre Dumnezeu. 


Pe-aici, e drumul cel mai scurt spre moarte 
Şi-un singur pom cu frunza tot mai rară; 
Pe-aici, fântânile tăcerii 'n fiecare seară. 
Aprind lumini şi urcă mai departe... 


Dar am în toate câte sunt o stea 
Şi-o casă mică unde pot muri... 
Grădinile din piept vor însori 
Şi vor cânta mereu, în urma mea. 


EMIL VORA 


Efegie 


Din lumina aminţirii 

Chipul tău în visuri trece, 
Când răsar, în moaptea rece, 
Florile nemărginii. 


Raza gândului, mereu, 
Negură de ani străbate. 
Umbre de singurătate 
Se întind în juzul meu. 


Singur te vol,u aştepta, 

Nopți şi zile fără număr, 

Cât, vestmânt de lut pe umăr, 
Sufletul, va mai purta. 


GEORGE MENIUC 


Nu mai e Troia. 

HECABE 
Ohohohohoho ! 
Ilion ne luminează. 
Focul a încins acoperișul 
Pergamului, cetatea 
Şi creștetele zidurilor. 


CHORUL 


Ei, ei 


Ca un jum risipit 

In aer de vânt, așa țara 
Căzută-i răpusă de lance, 
Palatele ei luminoase 
învadaie de ioc şi de arma 


Vrăjimașă, 
HECABE 
O Glie, care mi-ai crescut copiii 
CHORUL 
Ei, ei! 
HECABE 
O copii, ascultați, înțelegeți strigătul mamei. 
CHORUL 
Cu bocetul tău tu deștepți pe cei morţi. 
HECABE 


Intind pe ios mădularele mele bătrâne 
Şi cu amândouă 
Mâinile bat în pământ. 
CHORUL 
După tine și eu 
Pun la pământ genunchiu-mi 
Strigând dela cei morți 


CHORUL 


Neagra moarte așternu zăbranic 
Pe ochii lui. Neprihănit e el 
De moartea lui cea plină de prihană 


HECABE 


O, ale zeilor temple și dragă cetate ! 


CHORUL 


HECABE 


Cu flăcări de sânge şi fiare de lănci... 


CHORUL 


Curând veţi fi în patria mea dragă 
Ruine fără nume, 


HECABE 


Pulberea asemeni unui fum 
Intr'aripat îmi va ascunde'n faţa 
Cerului senin până și locul 
Caselor mele. 


CHORUL 


Numele țării însuși se va Sterge. 
Una după alta toate trec, 

Ea nu mai e acum, 

Sărmana Troia. 


(Se aude un vuet imens). 


HECABE 


Aţi priceput ? Aţi auzit ? 


CHORUL 


E vuetul Pergamului ce cade. 


HECABE 


Cutremurul, cutremurul cuprinde... 


Pe soțul meu sărmanul. CHORUL 
HECABE Toată cetatea 
Ne iau, ne duc... (Buciumele sună). 
CHORUL HECABE 
Siâșietor, Oh, oh. 
Siâșietor mai strigi. Tremurătoare, tremurânde membre. 
HECABE Puriaţi-mi pasul, mergeţi 
In casele în cari vom fi șerbe.,, Spre ziua de robie a vieţii. 
CHORUL CHORUL 
Departe de patria mea. O, o, sărmană 
HECABE Cetate ! lar acum 


O, 
Priame, Priame, ești mort 


Du-ţi paşii către năvile acheie. 


DAN BOTTA 


sm 10 Februarie 1940 


TEATRUL COMEDIA: TAIFUN 
DE MELCHIOR LENGYEL, IN 
ADAPTAREA D-LUI SICA ALE- 
XANDRESCU ; 


Reluarea piesei „Taifun“ pe 
scena teatrului Comedia a fost 
desigur un eveniment remarca- 
b:l, mai cu seamă dacă ne gân- 
dim la importanţa sa, în memen- 
tele când problema japoneză este 
acută, 

„Taifun'' este o cufundare, o 
minunată incursiune în momen- 
tele vieții unor japonezi, acești 
excepționali soldați ai rasei gal- 
bene, cu toațe frământări.e şi co- 
titurile pe cari soarta le-o impun. 

Când civilizaţia europeană, să 
spumem cibăjy se află la un sta- 
diu cmucial, când semne de c- 
boseală o caracterizează, studiul 
evoluţiei japoneze poate îi nu nu- 
mai interesant dar și piin de în- 
vățăminte pentău noi, părtași ai 
civilizaţiei Indo-Europene. Piesa 
Ta:fun, cu fineţe şi ușcare în- 
cursiuni dramatice, concretizează 
întregul fenomen al expansiunei 
galbene, fără a căuta să realizeze 
mememte de mare efect, fără a 
lua vreo atitudine pentru sau 
împotriva fenomenului, punân- 
du-ne în faţa lui, şi ncmă ră- 
mânându-ne latitud'nea de a ho- 
tări ce parte să luăm. 

Câtuși de puţin poiitic, închein- 


du-se pe un tărim mai mut sen- |, 


timental, Teifun nu este mai pu= 
fn o piesă cu rezonanie sociaie. 
Inspă:mântător şi plin de atrac- 
ție, exctic dar privinădu-me înrte- 
aproape, fenomenul galben se 
desvelește în faţa noastră, insi- 
nuant, grandios, în special peri- 
culos, 

Un doctor Japonez, în misiune 
secretă, trimis de guvern la Pa- 
ris, nu ştie de nimic în caiea sa 
decât îndeplinirea datoriei. Da- 
toria, patria, Mikadoul, sunt ter- 
meni cari întruchipează orizon- 
tul lui, şi în fața cărora se plea- 
că smerit. Ceeace nu-l împiedică 
să fie om, chiar el o va recu- 
moaşte la sfârșit, împreună cu un 
alt prieten, un francez, dar tot 
om, şi, să iubească. Grandios, pu- 
ternic, sentimentul iui e zârobi- 
tor, şi chiar când datoria l-a im- 
pins so omoare pe această fe- 
mee, cână viața ei se cufundă 
într'un trecut, el nu o poate uita, 
şi nu o va uita nici măcar în 
ciipele d'soariției pământeşti, şcp» 
tind au ultuma sufiare numee ei. 
Un mort, un om înfrânt, dar nu 
maj e Japonez, și aici ne loveşte 
în modul ce! mai crud ritmul de 

“aţă al imperiu  răsăriteean. 
căci compa'mioți să: dându-și 
se2ma de dragostea lui, nu-l a= 
jută să suave dala moarte Lăsân- 
du=l s* diswară. poate mai bine e 
așa. 

Sol:daritatea lor, curajul și vir- 
tutea, obligaţia care i-a mânat 
la cele mai sângeroase sacrificii, 
respectul unuia faţă de celalt, 
4oate cad, când cel înfrânt de 
dragoste a uitat să e japonez și 
a devenit om. Cumplit și înspăi- 
mântătec proces, răsunând până 
în adâncurile firii noastre, amin- 
tind puterile primare ale acestei 
naţii. 

In rolul principal, d. George 
Vraca, a realizat o creaţie stră- 
ucită, unu! din marie roiur: ale 
carierii d-sale. Cu un suflu dra- 
matic viu, nuanţând fin și în 
gradaţii juste, a îmbrăcat firea 
doctoruiui care pomind dela a- 
titudinea rezervată și impasibită 
de japonez, devine locuitor al pă- 
mântului, suferind, înfrânt, zdro- 
biţ, iubind. 

Niciodată nu ne-am înşelat 
asupra calităților d-lui Vraca, 
incă odată, și desigur nu ultima 
oară. s'a dovedit un interpret ad- 
mirabil, susținând piesa, meri- 
tând omagiul la scena deschisă, 
al publicului. 

D-ra Dina Cocea, secondând pe 
d. Vraca, la rândul ei sa între- 
cut pe sine. Cu o vervă și o scli- 











UNIVERSUL LITERAR 














pire occidentală, fina artistă ce 
este, a ştiut şi a înțe.es nervul 
ce se cerea roluiui ei, dând maxi- 
mum de efort, pentru a străluci 
şi a domina scena. Ne-am con- 
vins că în anumite: roluri, d-ra 
Dina Cocea, poate să creeze ati- 
vudini cum alte interprete nu 
vor fi nicicând capabile, 

D. Ciprian, în reprezentanţă, a 
susținut personagiul  europeanu- 
lui adevărat prieten cu doctorul 
Japonez, fiindcă amândoi sau 
afiat oameni. Nu putem decât să 
subiiniem tragismul violent şi 
discret de care a dat dovadă. 

O interpretare numeroasă a 
completat rolurile, din care r& 
marcăm pe d-nii lon Aurel Ma- 
nolescu, Eterl€, Hociung, Roner, 
etc. şi d-neie Fifi Hanand și M. 
Wauvrima, 

Piesa este fără îndoială o rea- 
lizare puternică. Interesantă și 
ca interpretare şi ca ideie, re- 
prezintă un subiect care poate 
da de gândit. 


VICTOR POPESCU 





Ecranul 


CINEMA  CARLION: Moartea 
obosită, 
Deoarece acum nu ne îngădue 


spaţiul, vom reveni în numirui 
viitor asupra acestui film uluitor. 
Pentru moment, vom remarca 
doar regia minunată a lui Julien 
Duvivier și jocul superior a lui 
Louis Jouvet. Giusul lui Pierre 
Fresnay e obsedant: glas dogit ue 
tuberculos chefiiu, 

Micheline Francey este o actriță 
plină de talent cu toate că şocul 
ei dulceag devine câteodată ener- 
vant. 

lar traducătorii trebuesc să fie 
felicitați: au găsit şi ci odată un 
titlu mai sugestiv decât cel ori- 
ginal, 

„[loartea obosită“ nu se poate 
compara cu filinul american ase- 
mănător: „Prietena noastră, 
moartea“, Spunând aceasta, nu 
mă gândesc doar wa fiim dar şi la 
titlul lui. 


Tr. L. 





Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Pentru a preveni lipsa de anga- 
jam?nt şi a face o mai bună se= 
lecțiune în rândul viitorilor ac- 
tori, Academia de artă dramati- 
că cere — umeori — elevilor, pen- 
tru a fi admişi, diploma de bara- 
iaureat și diferite taxe nu tocmai 
mici, 

Pe vremuri au se cereau aceste 
lucruri şi totuși numărul celor 
înscriși la clasa de artă dramatică 
ara ma! mic ca acum. 


Mărturisesc că cea mai mare 


parte erau eievi săraci, iar d.n 
punct de vedere al cuiturii ab- 
solvenți: conssravatoareior lăsau 


uneori de dorit. Dar nu pot tăgă- 
du: că printre acei înscriși se 
găssau frumoase talente. 

De câna s'a înlocuit talentul cu 
dip.oma Ga bacalaureat, numărul 
eleviior creşte în f:ecare an. Ti- 
meri inteligenți, cari ar putea să 
facă carieră frumoasă într'o altă 
ramură își inch:pue. că datorită 
bacalaureatului pot fi actori. Or, 
ce nenorocire este pentru un ac- 
tor să gândească dar care nu poa- 
te să nfăţişeze ceeace gândeşte. 

D=zce ?... Fiindcă îi lipsesc cali- 
tățile ce trebuesc cerute unui ac- 
tor... 

Pentru a dovedi importanța a- 
cestor calităţi, un exemplu pu- 
ternic îl găsim în celebra artistă 
Rachel, care a făcut guorie Co- 
mediei franceze, 

D= origine joasă şi făcându-și 
copiiăria dansând și cântând din 
tamburină în faţa cafemeleior, nu 
putuse să-şi apropie nici cele mai 
elementare cunoştinţe. 

Ia piesa lui Dumas: „Mademoi= 
selle de Belie-Işie" juca rolul ti- 
tular. 

Marchiza de Prie, dânduai un 
bilet ds liberă intrare să-și poată 
v=dea pe tatăl său, închis la Bas- 
tila, îi spune: „Dă-mi cuvântul 
de onoare, că nu vei destăinui 
nimănui umds ai petrecut noap- 
tea; ar fi un dzzastru. Gândeşte 
te ia nenorocirile lui  Fougquet“. 
Ascuitând aceste cuvinte, Rachel 
ava o expresie de groază, de cel 
mai perfect adevăr. Dumas, cure 
cunoştza pe Rachel a rămas uimit 
fiadcă ştia bine că mare artistă 
habar p'avea de isțoria Franței. 
A întrebat-o: 

— Joci aamirabil! Dar, ia spu- 
ne-mi, tu ştii cine a fost Foua 
quet ? 

— De !0c, i-a răspuns Rachel. 

— Poate ştii ce i s'a intâmpiat ? 

— Nici atât, 

— Atunci, cum poţi să joci ast- 
tel ? 

— Foarte simplu. Marchiza 
m--a spw să-mi aduc amiate de 
nenorozirile lui Fouquet, Ei, a- 
tunci m'am gândit la tot ce poate 
fi mai teribil. Asta mi-ajunge ca 


ÎN annie acd 


Prima lecţie de teatru” 


să mă ingrozesc. Ce nevos să mai 
știu cine a fost Fouquet?! 

Conoiuzia. Nu aceia cari cunosc 
istoria Franţei pot să-şi manifeste 
groaza când se cere pe scenă, ci 
aceia cari au mijioace pentru 
teatru. 

Discuţiile reteritoare la calită- 
țile viitorilor actori, au fost de 
când există ţeatrul, la no;, ca și 
pretutindeni. 

În teatrul antic, deoarece acto- 
rii jucau în arene de mii de spac= 
tatori, şi cu măști — obligator, in 
primul rând. era să posede un 
gas pătrunzător şi o bună pra- 
nunț:e. 

Cu timpulu, calitatea primă a 
actorului devine mimica. Actorul 
Garritz şi artista Clairon dato- 
rează acestui: dar mare partie din 
celebritatea lor. 

Astăzi însă, evoluția teatrului 
pretinde actorului ate calităţi, 
alte mijioace de expresie, potrivit 
Bemuiui literar și progreselor teh- 
nicei teatrale, referițor la optică 
şi acustică, 

Nu contest necesitatea acestor 
calități, dar accentuiez că ceeace 
ar trebui să aibă un elev care 
intră în conservator, este o pre- 
gătire sufletească pentru meser:a 
căreia i se dedică, şi în special, 
o stăruință de a găsi în el mijloa- 
cele necesare de expresie. (Ra- 
chel, Clairon). Fiindcă nu lipsa de 
mijlvace fizice aduce nenorocirea 
actorului în carieră (acestea pot 
fi corijate cu timpul), ci lipsa a- 
cestei pregățiri. 

A-şi închipui viața și meseria 
= actor aitfel dacât cum e in 
realitate, şi a nu stărui în cunoaa 
şterea ei, înseamnă a păși greşit 
dn primul an de  Conscrvaur. 
D= importanţa acestui lucru ş.-a 
dat bine seama, unul din cei mai 
mari artiști pe care i-a avut lu- 
mea. fostul profesor al Inalte: A- 
cademii de Artă Dramatică din 
Londra, Heari Irving. La :naugu- 
rarea acestei academii, dec: mai 
înainte de începerea învățămân- 
tului actoricesc, genialu! interpret 
a! lui Shakesp:are, a ț:nut să pue 
în curenț pe elevii săi, cu pre- 
cepiele ce l-zu călăuzit în carieră, 

„Luaţi: aminte dragii msi, le-a 
spus el, prin nesiguranța ei, me- 
seria de actor e grza dacă reuşești 
și foarte tristă dară nu reuşeşti. 
E bine dar ca printr'un autocon- 
troi, fiecare să-şi examineze bine 
mijloaceie actoriceşti, înainte de 
aintra în această meserie. Râvua, 
a plăcerea de a juca pe scenă vă 
poate înşela, d=ci încă odată, 
luaţi bine seama. 


E adevărat, că e o meserie în 
care poţi ajunge sus de tot ca ac- 
tor, dar poți şi să te ccbori ca 
om. Totuş să nu credeţi tot ce 
ss spune pe contul actori.or şi al 
actriţelor. In mare parte sunt 
numai mintiuni, născocite de că- 
tre ace! cari vor să pară iatimii 
noştri, Toate discuțiiie în jurui 
vieții de actor sunt isvorite din 
fapiui că major tatea  publ:cuiul 
face greşaa să ne jud:ce după 
senzațiile ce le primește prin jo- 
cul nostru. 

In cariera actoricească sunt ten- 
taţii ca în orice profesie în care 





D. V. MAXIMILIAN 


sexe, 
multe, 


sunt elemente de ambele 
Poate pe scenă sunt mai 


dar totul depinde de voinţă, ca 
să reziști. 
Pentru aceasta vă spun:  res- 


psotați-vă meseria. Se zice că ac- 
torii sau actrițele trebue să iase 
morala la o parte spre a avea sur- 
ces. Asta ar însemna ca și cum 
un avocat ar trebui să fie prn- 
gaș, un md'c să fie șariatan iar 
un preot să fie fățarnic. 

O să fiţi înjuraţi. Nu uitaţi că 
invidia n'a dispărut din inima 
acelora cari nu văd decât partea 


strâluzitoare a meseriei, nu și 
greutatea ei. 
Ua actor pe stradă îmbrăcat 


s:moiu, e un om respectat, altfel 
pare că vrea să se impună. 

Un actor nu are uevoie de cul- 
tură şi e :ndiferent dacă e de 
neam Sau de pe stradă. Talentul 
nu poata fi distrus prin aceste an- 
tecedente, iar cultutra nu  cons= 
îințeşte pe artiştii mari. Să ne 
bu.urâm imsă că astăz: au inceput 
să intre in meseria noastră şi e- 
lemente culte. Aportul lar cel ma- 
re constă în acsea că prin con= 





ORCHESTRA „RADIO“. In concertul 
popuiar trecut al orchestrei „Rado“, d. 
Alfred Alessandrescu a grupat cu dăr- 
nicie elementele programului 
întotdeauna a prezidat 


și ca 
cu judecată 


FILARMONICA, Am regretat că, 
noua apariţie la „Filarmonica“ a lui 
D.mnu Lipatti nu înscrisese în program 
decât foarte cunoscutul concert în mi 
minor de Chopin, dar, mărturisirea e 
obligatorie, acest regret s'a spulberat 
încă dela primele măsuri gravate în 
claviatură de admirabilul țânăr, pen- 
tru a face loc mulțumirei rare dea 
asculta această compoziţie superior in- 
terpretată. Şi, din nici un punct de 
vedere, concertul în mi minor de Cho- 
pin nu este o lucrare pentru odihnit 
p:aniștii, nici o sursă de succes lesni- 
cios și de efecte care cad în mână, 
Lirismul delicat, poezia de intimă ţesă- 
tură sufletească și vibrantă sensibili- 
tate a lui Chopin, sunt aci aproape as- 
cunse sub parura scl.pitor isvorindă a 
celor mai capricioase jocuri de sunete, 
sub  f.guraţia  ornâmentală  neintre- 
ruptă, care risipește în fel și chip șira- 
guri de tonuri preţioase, In faţa lot, 
virtuosul exclusiv rămâne străin fon- 
dului, iar muzicianul lipsit de mari şi 
rafinate resurse de mâestrie pianistică, 
prididit. Sentimentalizarea apăsată, îl 
devalorizează, execuţia de bravură sgo- 
motoasă îl falsifică, iar austeritatea, îl 
anchilozează, 

Dinu Lipatti sa comportat, faţă de 
toate  delicatele probieme întâlnite, 
exemplar, A dovedit nu numai o pose- 
siune excepțional de fermă și de stili- 
zată a elementului concertant, sub 
toate variatele iui aspecte, dar o sobrie- 


spzzializarea lucrului anonim, un= 


tate și distincție de gust artistic, ferite 
de orice ariditate sau răceală printr'o 
continuă prezenţă de simţ interior, de 
impregnare discretă dar elocventă, a 
expresiei în speculaţia instrumentală, 
a muzicalităţei de calitate, sub în- 
treaga urzeală tehnică acoperitoare, 

Ponderaţia sigură a tuturor âcesțtor 
condițiuni de vaioroasă redare, ven.tă 
odată cu desfășurarea unui mecan:sm 
strălucit, au putut contopi marele suc- 
ces pianistie al lui Lipatti, cu unul pur 
artistic, poate neintrecut încă în cursul 
carierei timpurii dar active a tânăru- 
lui maestru. 

Maestrul George Georgescu a colabo- 
rat dela pupitru cu concertistul, as':gu- 
rându-i tovărăşia punctuală și pr:ceput 
dozată a părței orchestrale. Am fi scris 
poate „simfonice“, dar nu este vorba, 
în concertul de Chopin, decât de un 
acompân:ament destul de firav și de 
palid ca dispoziţii instrumentale. 

Concertul a mai cuprins simfonia în 
re major de Brahms, într'o interpre- 
tare dirijorală în care ecoul frazei largi 
şi ondulate tipice compozitorului, pli- 
nătatea învăluitoire şi larga respiraţie 
creatoare caracteristic  brahmşsiene, 
Sau întipărit remarcabil. 

„Bolero“ul de Ravei, ciudată şi uimi- 
toare plasticizare sonoră a unei obsesii 
crescânde până la nebănuite limite, 
și-a găsiț deasemeni, în conducerea 
maestrului Georgescu, elementul pro- 
pice unei isbutite repercusiuni, 


lar actorul să nu fie nici 


muzicilă obiectivă şi cu i:mpede siabi- 
lite îndemnuri la realizarea bine con- 
ciliată cu conţinutul şi sensul operelor 
alese. O simifonie de Mozart și, „După 
ami:za unui faun“, de Ciaude Debussy, 
au fost insoţite de nu mai puțin de trei 
compoziţii cu concurs de soliști. 

Concertul de Mozart în mi 
executat de pianistul Teofil Demae- 
trescu, a pus în acţiune o încercată 
dexteritate mecanică şi un destul de 
constant chip de exter:or:zare, dar o 


tot atât de continuă înclinare către 
grăbirea jocului, bruscarea ritmului, cu 
atât mai resimţite cu cât alternau cu 
replici orchestrale menținute în tact, 


Poemul pentru vioară şi orchestră 
„Les enchântements d'Armide“ de Ion 
Nonna Otescu, incrare de caldă și poe- 
tică inspiraţie, nu fără de infiltraţii, 
franceze în despletirea simplă a ondu- 
Jaţiitor, în atmosfera armoniilor, dar 
cu permanent aport de muzică, de ex- 
presivitate şi simţire, de fericit isvor 
propriu, a fost pentru A. Alexandru 
Teodorescu un admirabil prilej de des- 
văluire a emoţ.ei s:ncere, a. tonului 
îmbelșuzat, și-a siguranței suple cu 
care știe să-şi contopească cursul jo- 
cului cu acela al orchestrei. 

Rapsodia de Stan Golestan, cu solo 
de tenor deosebit de pur executat de 
tenorul Aurel Alexandrescu, a fost alas 
drept încheiere a acestui excelent con- 
cert, 


benal, 


frizer cea lui, astăzi după o jumătate de 


Vocea actorului 


Scena este una dintre raarile 
cutii de rezonanță ale acestei 
lumi. Şi ca orice cutie de rezonan- 
ță, ampittă sunetu. pe care îl 
primeşte pentru a-l reda, majorat, 
ascultătorilor. Caracteristic func- 
ției acâstei cutii de rezonanţă este 
insă faptul că materialul sonor pe 
câre îl transformă nu este sunet 
pur şi simpiu ci, altceva mult mai 
compiex, vorba omenească, 

Im haosul orașdor și al vieţii 
noastre in general, vorba omului 
se pierde. de destramă  neauzită 
fiina un simplu mijioc de comu- 
nicare socială fără valoare pro 
prie. Cânâ vorbim între noi mai 
mult ne înţelegem d=cât ne au- 
zim, Scena însă, oarecum asermnă- 
nătoare cadrelor folosite da pice 
tori, izolează du haosui lumi! câ- 
teva întâmplări petrecute între 
oameni sau între oameni și zei, 
iar spaţiul ei amplifică o voce, vo. 
cea actorului care vorbeşte. Acea- 
stă vorbire nu mai e ca oricare 
ata. Fiind izolată şi expusă alen- 
ției noastre ea se aude. Prin a- 
ceasta se deosebește, fundamen.- 


tal, teatrul de cinematograf. Pe 
când la cinematograf vedem în 
primul rând la teatru mai întâ: 
auzim Îl) De aceea vocea actoru- 
lui este un element esenţial în 
viața scenei. 

E neîndoelnic faptul că vremea 
noastră suferă de o cumplită cri- 
ză a teatrului şi aceasta se vede 
mai accentuat acolo unde viața 
»olectivă nu şi-a definit încă o 
formă proprie. Cinematograful 
este în mare măsură arta acelor 
masse pe jumătate adormita, cari 
participă îa viaţa statelor şi na- 
țiuniior. animaiic, în chip obscur, 
fără conştiinţă. din întuneric. Este 
o artă a întunericului. a marelui 
anonimat al glostei mai mult 
sclave ale inerției biologice decât 
glorificatoare ale unui clan vital. 

Teatrul însă este arta celor cari 
participă în chip manifest. până 
la ultimul, na viața de orgnnizare 
a cetății. Este arta acelor masse 
cari au posibilitatea de a reflecta. 
Nu este curios că tocmi în Sta- 
tele Unite ale Americii de Nord, 
patria vieţii minimalizate prin 


de viaţa colecțivă nu are alt sens 
decât reciprocitatea unor interese 
materiale, lipsită de suflet adică 
de ethos, a reaiizat în ce! mai de- 
p.:n înţeles o arlă c:nematograt:- 
că ? Ni s'ar putea răspunde că 
sa întâmplat aşa pentrucă Ame- 
rica dispunea de capitaluri. Foar- 
te bine, dar aceste capitaluri se 
puteau iatrebuința foarte bine la 
construirea unor teatre imense în 
cari Americanii să se bucure de 
frumusețea cuvântului ?). Atunci 
când massele sau dasfăcut de 
vraja cuvântului viu, ele au căzut 
în ancuimet și au rămas simplă 
expresie amforă, pur cantitativă 
a vieţii colective, Iar atunci când 
inassele vor fi scoase din hrubele 
întunzcate ale cinematografului, 
când vor relua contactul viu cu 
această vraje a cuvântuiui, oame- 
nii vor putea spune că şi-au recă-_ 
pătat iibartatea. (Şi de atie! se 
pare că declinul artei cinemato= 
grafice se apropie). Pentru aceas- 
ta însă este nevoe da o voce, v0- 
cea actorului. Dar ca această voce 
să fia întradevăr eficientă tre- 
bue ca ea să rostească cuvinte 
demne de a fi izolate din nesfâr- 
șita bolboroscală a lumii acesteia, 


nic! măcelar, ci numai ceea ce ire= 
bue, actor. 

Funcţia supraomen»ască pe care 
o îndepl.naşte adevăratul actor îi 
cere, între aitele, ca vocea lui să 
se distingă printre atâtea pe cari 
le auzim fără să :e auzim. Adică 
să ne obligs so auzim, Pentru 
asta nu trebue nici să râgă, nici 
să miorlăe. Ci să vorbească, pur 
şi simplu, Ce însemnează, însă „a 
vorbi“, pentru un actor ? Ie aici 
pleacă toate confuziile şi, bine în- 
ț=les, toată nenorocirea. 

La sfârșitul- veacului trecut 3) 
pentru a se face opoziție teatru- 
iui declamatoriu impus de reper. 
ipriul nesfărşitelor tragedii clasi- 
ce în versuri, precum şi d> impe- 
tuoasele tirad= ate dramolor ro- 
mantice, s'a introdus pe scenă 
comportarea firească a omuiui de 


toate zilele. Pantrucă Ruy-Blas 
Tăgea prea tare şi nu lăsa lumea 
să doarmă în staluri, mice dramă 
de salon a venit cu o remarcabilă 
discreție ca să 2doarmă și pe cei 
cari altfel nu erau predispuşi la 
scmn, Lipsa de relief a! aşa nu- 
mitului „teatru modern“ (ca opus 
al celui costumat) a anemiat atât 
de rău pe bietul actor, încât vo- 


vaac, nu se mai aude din larma 
generală. 

Teatrul nu se face „ca acasă“, 
dzoare:e ps scenă totu. trebuz să 
aibă accent şi relief. In viaţa de 
tcate zilele rareori vocea noastră 
accentuează. Şi aceasta se întâm- 
pă numai atunci când trăim un 
conflict, adică propria noastră 
dramă se faces prezentă. In aceste 
cazuri vocea noastră trebue să se 
auă, Un o“ator se sue la tribună 
pentru a-și impune anumite idei. 
Intre el și cei cari îl ascultă este 
fără îndoială un conflict drama 
lic. EL sau ei trebue să învingă. 
Deaceea oratorul trebue <ă iasă 
d:asupra coru.u: mu:ț.mii, să în- 
vingă anonimatul făcându-se au- 
zit. E nevoe să ragă pentru asta 7 
Nu. Trebuce să aibă accent pro- 
priu. Numai aşa cut-a da rezo- 
nanță, care aici este întregul 
spaţiu ai iui și al mustţimii își în- 
deplineşta funcţia ei, altfel îl înă- 
buşe. 

Majoritatea actorilor noştri se 
înăbușe pe scenă, sunt astmatici 
D3 ce? Pentrucă ei nu mai își 
dau seama unde sunt, adică pe 
scenă 

Dala început până la sfârșit nu 


de V. MAXIMILIAN 


tactul acestora cu iumea cultă ri- 
dică breasla actoricească. 

Conservatorul discipiinează pe 
e:ev, dar nu-l invață nimic. Ta- 
lentul in s.h mb se modoiează du- 
pă arta profesoruiui. Lipsa de 
mijloace grăbeşte începutul ca= 
r:erai. 

Ori, nu există actor care să se 
fi plâuas, că a început să joace 
prea de vreme. Ars ionga, vita 
brevis, 

Gândiţi-vă mereu la frumuse- 
ţea meseriei voastre şi la impor- 
tanţa e;. Nu vorb-ţi n:c:odaiă cu 
amărăciune despre teatru, câci îl 
coboriţi, și succesul vostru va su- 
î=-i. Sa zice că arta dramațică e o 
copie a nature: şi deci fără va- 
oarea originalității. E o greșală. 
Da un obect fa.s nu te laşi inşe- 
'at, de jocul unui actor însă pre= 
feni să fii înşeiat. Raphael. Leo- 
nardo da Vinci şi ați. au cop.at 
natura. Frumusețea operelor lor 
însă, nu le-au găsit in natură, 
sunt creațiunea ior. Personagii ca 
Hamlet, Otheilo, Oedip şi multe 
a'tele, nu se intâinesc pe stradă. 
Eie trebuesc  creațe și asta cere 
maginaţie. 

Nu vorbiţi prea mult de dra- 
zostea ce o aveţi: de meserie. E o 
tipsă da modsstie Nu abuzaţi de 
cuvintele, artă. dragoste. viitor: 
ați putea produce decepţii. u- 
crați dar nu vorbiţi. 

Fiţi sinceri, simpli și neafectaţi. 
Aveţi convingere şi devotament. 


Coatinuați cu incredere cariera 
chiar dacă nu aveţi satisfacţie 
imediat, 


Nu vă luaţi după aceia cari aș- 
teaptă dela voi să fiţi anormali. 
D:samăgiţi-i din acesţ punct de 
vedere. 

Nu vă căsătoriți cu persoane de 
nsam, fiindcă un artist au poate 
oferi o viață de invidiat unei so- 
ţii care nu e din cercul lui. Ei 
nu-şi poate îngădui  distracţiile 
din imalta societate. 

Să cred:ți intodeauna că publi- 
cu nu poartă interes meseriei 
voastre... ci vouă personal. fiind- 

„că el vă dă verdictul asupra ta- 
jentului vostru şi de e! depinde 
dacă sunteţi sau nu acceptați. 

Aveţi incredare, răbdare, con- 


vingers, veseiie şi bumă d.pozi- 
ție. Aceste două din urmă sunt 
Ceie Ma: Mari cauilâț ale ariislu= 
lui. 

Ua astist egoist nu e simpatie. 
Dă şi ia! Asta să vă f.e deviza. 
Davi, arătaţi bunăvomuţă camara- 
zilor. Invăţaţi să suportaţi insuc- 
ces2.e, câci aşa e viața dz acicr. 

Citiţi criticile opt zi:e după 
premieră. E greu dar e posib.l. 
Consolaţi-vă că şi cei ma; mari 
artişti au fost înjurați, Ş: verd:c- 
tul s'a sech'mbat cu vremca. 

Inţelegeţi critica şi profilați de 
ea. 
Insuccesul este amar, dar te ţi- 
ne aterit asupra msseriei. 

Succusu! vine şi se duce. Asta-i 
partea tristă a msser:ei. noastie, 
Nu şti; n'ciodată ce va f: mâine. 
Dar to:mai n:siguranţa aceasta 
formează partea  intereseniă a 
meseriei actoricești. 

Puţir spirit de n:păsare nu 
strică... dar nu prea mut. Atât 
cât să poţi rămâne caim după 
un insucces, 

Suzcesul să-ţi fie o învăţătură 
pentru viitor. 

Nu poseszi nicicăztă meszria de 
actor. De aceia nu încetez: s'o în- 
veţi de.ât atunci când o părăsești. 

Joacă mult şi orice poț.. E de 
mare folos să fii văzut pe scenă. 

Rolul mic nu contează, 

Nu urmăriți saâarii mari 
usocese mari, 

Căutaţi-vă prieteni cari să vă 
fie d foos. Nu vo:biţi de voi 
între prieteni. Vorbiţi despre tea- 
tru fără insă să faceţi vre-o ie- 
gătură cu persoana voastră. 

Nu u.taţi un lucru, fiecare om 
e înlocuibil. Daci, nu faceţi prea 
mult caz de voi. 

Actorul după moarte nu trăeşte 
Gscât numai in mintea ceior cari 
vin după ei. Totuşi: Actoruiui, 
nu-i d=pua coroane pe mormânt 
succesori.“, 

Aceasta ar ţrebu: să fie prima 
lecție a prof:sorului de coaser- 
vator, iar e.evii să facă din acea- 


ci 





stă lecţie un adevărat crez in 
toată cariera lor. 
1) Introducere la „cursul de 


artă dramatică“ de V. Maximit:an 
ce va apare în curând în „.CO.ece 
ţia Universu: Literar", 





Revolta lui Werther 


(Urmare din pag. I-a) 


Poţi întâlni astfel, în lu- 
mile cele mai „liberale“, pă- 
reri gata făcute asupra creş- 
tinismului și a politicei, a is- 
toriei ori a vieţii spiritului, 
Si nu e vorba de păreri care 
circulă numai în anumite 
straturi.  Inteligenţele ce:e 
mai alese, spiritele cele mai 
e.iberate de prejudecăţi, se 
trezesc adesea contaminate 
de locul comun, care este, la 
origină, cuvântul  isbitor, 
adânc sau pur și simplu bine 
formulat al unui cuget gân- 
dind, fără s'o ştie, pentru 
toți. Ziarul şi toată apara- 
tura societăţii constituite, 
au dat prestigiu cuvântului 
aceluia şi l-au împrumutat 
altor cugete. 

Dar dacă e un păcat îm- 
potriva spiritului să-i res- 
trângi vroit libertatea, e de 
asemenea un păcat împotri- 
vă-i să înnăbuși spontana 
sa activitate. Ceea ce dă preţ 
spiritului, ceea ce te autori- 
ză să condamni pe cei cari-] 
asupresz, e tocmai desfăşu- 
rarea sa yie și dramatismul 
său personal colorat. Cum, 
altfel, poţi condamna pe cei 
cari ordonă spiritului, când 
tu îngădui spiritului să con- 
simtă? 

Dar știm; ni se va spune 
că, în definitiv, spiritul tre- 
bue să sfârşească prin a con- 
simţi, pentrucă e de nădăj- 
duit ca sfârșește prin a găsi 


sunt conștienți de acest lucru. Ș. 
s'a spus : uitaţi că suntați pe sce- 
nă, și ei bineînţeles au uitat, ceea 
ce pare a [i foarie rău. d-oarce 
nici noi nu mai ştim de existența 
lor pe scenă 

Nu domnilor actori, nu uitaţi 
nicio clipă că sunteți pe scenă şi 
vozea voastră trebue auzită intre 
miile de voci cari n2 asurzesc în 
viața de toate zilele. Vocea voas- 
tră trebue să ţină în echilibru 
tăcerea sutelor de oameni cari 
vă asevită. căci! aitfei vă aseur, 
o anihilează, o reduc şi pe ea la 
tăcere, ceeace nu pare a fi mai 
putin dacât chiar moartea voas- 
tră, 

In sala de cinematograf este. 
după cum am spus. întunericul 
din care se d=sprinde jocul figu_ 
rilor. In teatru esto tăcerea din 
care trebue să se desprindă vo- 
cea actorului. 

Pentru aceasta e nevoe ca tim- 
brul vocii să aibă calități specia- 
le? Nu. Să nu fie hârâită sau 
stinsă ajmge. Accentul vine din 
lăuntrul ființei actorului, adică 
sut.etu' este acel cara dă tăria şi 
moduiația cuvenită sunetului. Ge- 
niul lu: Moissi. dn pildă ar fi e- 
“istat chiar fără acel timbra unic 
a) vocii lui, după cum um timbru 


Adevărul, căruia toţi îi con- 
simt, Și te gândeşti, atunci, 
la tot aiscregitul pe care l-a 
aruncat lumea de azi, asu- 
pra Adevâruiui, oriunde l-a 
întâlnit, chiar și în Biserică. 
Are dreptul lumea aceasta, 
care sa complăcut în a re- 
lativiza totul, să recomande 
acum unele adevăruri în lu- 
cul altora și unele absolu- 
turi în locul altora? 

Iată de ce ni se pare că 
Werther sar mânia astăzi, 
în numele libertăţii spiritu- 
iui, atât pe cei cari o îngră- 
desc cât şi pe cei cari o apă- 
ră. Iar dacă ultimii i-ar ară- 
ta că în ciimatul durit de ei 
cel puţin elitele au dreptul 
să se împ.inească așa cum 
trebue, Werther ar răspun- 
de, poate: Mulţumesc dar e- 
litele își iau această liberta- 
te singure!“ 

CONSTANTIN NOICA 





Teatru radiofonic 


Teatrul radiofonic al Societăţii 
de Radio-Difuziunc, va transmite 
din studio Duminică 11 cor. la ora 
9 seara, o moită comeuie a d-lui lon 
Mincu Lehliu, intitulată „Cen- 
Arectul de inchaio-e“, în inter. 
pretarea d-lor: N. Soreanu, N. 
Athanasiu, Ghibericon, Conabie, 
Zirra, Milric și a d-neor: Dina 
Mihalcea și Virginia Theodoru, 
Diecţia de scenă d, Victor Bum= 
beşti. 


a n ap E a E ta a a CE pe TA er gg a Er Cd e a Ea E te Cine — CR e a O ERA a E CR E E e E RE Ce tg) Enea Cal ed Cre artar 


la fel de prețios nu poate scoate 
un cabotin d.a mediocritate. 

Actorul nu este un histiion. EL 
e doar 0 Liinţa cu LGlUL €x.ep- 
țională, dotată cu mare elastici- 
tate şi cuprindere sufletească 
pentru a putea concentra in sine 
toate pos.bilităţiue de a fi ale o- 
mului, 

D,, prin puterea !ui d> viaţă, 
trebue să scoată cuvintele din 
sonoritatea ştearsă a  bâiguclii 
furnicarulu: omenesc pentru a le 
reda toată strălucirea şi valoarea 
lor originară , 

Vocea actorului trebue să fie 
asemeni acelziă care în liniștea 
d atâi a d-siă-ut pământurie de 
ape. 

AGATHON 


i) Sccatem dn discuţie filmele 
muz oale, cere sunt doar muzică 
mee.-moi sau conservată, precum 
şi teatrul cinematogrefiat, al cărui 
exemrilu străluci; rămâne „Remeo 
și Julieta“ interpretat de Leslie 
Howaă şi Norma Shearer, 

2) Se ştie că înainte de epoca 
cinematogrefului, Americanii eu 
avut ceie măi bune circuri din 
dume. 

3) Când a apărut şi așa numiia 
operă „veristă“. Ă 

















8 











UNIVERSUL LITERAR 








10 Februarie 1940 


emite me nt 
Dr rare 


Azi şi maine, șezătorile revistei : 


„Universul Literar“, in Banat 


Astăzi este la Lugoj, o șe- 
zătoare a revistei „Univer- 
sul literar“, ia care va con- 
ferenţia d. Dan Botta. 

Vor ceti din operele lor 
următorii scriitori din gru- 
parea „Universului literar”: 
Victor Popescu, N. Crevedia, 
Matei Alexandrescu, Virgil 
Carianopol, Ştefan Baciu, 
Teodor Scariat, Traian La: 
escu, Ladmiss Andreescu și 
Constantin Fântâneru. 


Dintre scriitorii locali par- 
ticipă la şezătoare, d-nii: 
Ion Th. ea, Miu Lerca, Pa- 


vel P. Belu, Grigore Buga- 
rin şi alţii. 

Sezătoarea se ţine în 
Sala Teatrului comunal, 
sub patroonajul „Astrei bă- 
nățene, despărţământul cen- 
tral, Lugoj“. 

Beneficiul realizat se va 
dărui Ministerului apărării 
naționale, la fondul pentru 
înzestrarea armatei. Mâi- 
ne, după manifestarea dela 
Lugoj, grupul „Universul 
literar“, va ţine o şezătoare 
la Timișoara, sub președin- 
ţia d-lui rezident regal al 
ținutului Timiș, Al. Maria. 


ca a a ta a a ea aa at ta i ea 


REZULTATUL CONCURSULUI 
„TH. D. SPERANTIA“ 


Luând în cercetare lucrările 
prezentate la concursul  des- 
chis de noi cu subiectul: 
„Anecdotele lui Th. D. Spe- 
ranția (analiză literară“), co- 
misiunea compusă din d-nii: 
prof. D. Burileanu, ca  preşe- 
dinte; prof. Eugeniu Sperantia 
şi Mihail Niculescu ca mem- 
bri, acordă premiul I (de 3000 
lei) lucrării cu motto: „Omne 
tulit punctum qui miscuit utile 
dulci“ etc. lar premiul al II-lea 
este împărţit în două părți 
egale şi atribuit, o parte lucră- 


rii cu motto : Quid vetat quem- 
qam videntem dicere verum“, 
şi cealaltă parte lucrării cu 
motto : „Anecdota şi comedia 
sunt mijloace de  moralizare, 
de profilaxie morală“. 

Deschizându-se plicurile ce 
cuprindeau numele concuren- 
ților, s'a constatat că premiul 1 
a fost obţinut de elevul Pre- 
descu I. Nicolae (cl. VII-a Li- 
ceul Titu Maiorescu,  Bucu- 
rești), iar premiul al doilea se 
împarte între eleva Sanda Dia- 
conescu (cl. VIll-a Liceiul he- 
gina Maria, Bucureşti) şi ele- 
vul Dinu Lungulescu (clasa 
VIII-a, Lic. Mihai  Viteazut, 
Bucureşti). 


Lucrarea elevului Predescu 
Nicolae va fi publicată în 
„Universul Literar“. 

Pentru încasarea sumelor 
cuvenite, cei în drept se vor 
adresa redacţiei noastre, înce- 
Dând de Marţi, 13 cr. 


ENCICLOPEDIA ROMANIEI 
VOL. III 


A apărut vol. III, din „Enri- 
clopedia României“, de aproape 
1200 pagini, impozantă lucrare 
tipărită de asociaţia „Enciclope- 
dia României“, de sub patrona- 
jul M. S. Resclui. 

Acest al treilea volum al vas- 
tei opere, se ocupă de viața eco- 
nomică a țării, materie pe care o 
tratează în capitole largi, autorii 
cei mai ind'cați ai spec:alităţii, 

Amintim că ncul director al 
„Enciclopediei României“, este d. 
Dan Botta, In calitatea sa de di- 
rector, d. Dan Botta, pe lângă 
roânica sa îndrumare științifică, 
mai are și meritul de a fi căutat 
să-şi facă o echipă dintre scrii- 
torii tineri, folosind astfel, la o 
muncă aleasă, talentul şi cultura 
câtorva dintre aceia a căror „în- 
cadrare socială“ constitue încă o 
probicmă. 

Strânşi în jurul d-lui Dan 
Botta, scriitori cu mume afirmat 
astăzi în literatura nouă, și-am 
dat contribuţia ia întocmirea în 
condiţii excelente a vol. III, din 
„Enciclopedia României“, reali- 
zare masivă. ce împodobește 
vitrinele librăriilor. 


ACTIVITATEA 
FUNDAȚIILOR REGALE 


Activitatea Fundaţiei pentru 
literaţură şi artă „Regele Carol 


“1I“ a fost foarte îmbelșugată în 


anul ce a trecut. 
Organizată sistematic, pe bi- 


blioteci şi colecţii, fiecare cu rost 
definit, editura Regaiă a reușit să 
realizeze un program ce lipseşte 
altor insțituţii de editură. Lucrul 
acesta a fost constatat și verifi- 
cat de publicul cetitor. Aceasta 
pentrucă fiecare colecţie sau bi- 
bliotecă a fost întocmită ţinân- 
du-se seamă de un anumit pu- 
blic către care se îndreaptă. O 
pildă ; :deea Suveranuiui de a se 
creia o bibliotecă „Energia“ care 
să tipărească opere şi tălmăciri 
din literatura streină, a opere= 
lor ce pot organiza spiritul ti- 
nerii generaţii — a fost minunat 
tradusă în practică. 

'Transformarea ideilor regale, 
în faptă se datoreşte d-lui prof. 
Al. Rosetti cel care conduce Fun- 
daţia pentru literatură şi artă 
„Regele Carol II. 

Numai Qatorită spiritului cri- 
tie al d-lui prof. Rosetti, ce a 
prezidat la alegerea autorilor 
colecţiilor şi bibliotecilor, (multe 
din operele apărute în aceste co- 
lecții fiind comandate) cărţile 
sau impus în pubiicul cetitor. 


ANDREA MAJOCCHI: 
VIAȚĂ DE CHIRURG 


Fruct al unei vieţi dedicate 
munci de chirurg, cartea aceasta 
aduce, pe lângă materialul docu- 
mentar al practicianului și ex- 
psrienţța omului și a scriitorului. 

Povestindu-rie întâmplările pe 
care le trăieşte un mânuitor al 
bisturiului în cariera lui, per:ipe- 
țiile prin care trece autorul trans- 
figurează materia medicinei cu o 
notă de emoție şi lumină. Astfel 
practica omului de știință se îm- 
pietește cu meditaţia psihologu- 
lui, făcând âin „Viaţă de chi- 
rurg“, o lectură atrăgătoare și 
instructivă, 


CEVA „ȘTIINȚIFIC“ DESPRE 
MOARTE 


Instructiv articolul „Legea 
morții ca factor de evoluţie“, de 
d. Eugen A. Pora, din revista 
c.ujeană „Symposion'“, Decem- 
brie, 1939. 

Autorul culege din cercetă- 
rile ultime ale ştiinţei, un bogat 
materiâl despre „moartea orga- 
nismelor ca o necesitate impe- 
rioasă a vieţii“, Ştiinţa afirmă 
astăzi că. nu viața este inde- 
structibiiă în cosmos, ci energia 
(legea ijui A. Mayer) și mațeria 
(egea lui Lavoisier). Moartea, 
ca deztrucţie, se manifestă  ne- 
curmat, în organisme. Este şi o 
moarte parţială, care se observă 
în premenireațezuturilor, a ce'u- 
lelor, etc... Iar moartea totală, 
îmcepe toideauna, înainte ds 
sfârșitul vaii. Graba, face de 
muite ori să socotim morţi oa- 
meni care nu au murit încă, sau 
cărora moartea definitivă, încă 
nu le-a sosit. Acești pseudo- 
morţi inviază din morminte sau 
și din cossiuge în mij'ocul rube- 
denillor cari în'ocuizs bozetul 
cu spaima. Fachirii își provoacă 


o moarte aparentă, spre a leşi 
din letargie după zile și săptă- 
mâni, etc. 


SPRE O ESTETICĂ 
VITALISTA 


In n-rul pe Decembrie, 1939, 
al revistei „Gând Românese“, d. 
prof. Eugeniu Speranţia publică 
um rezumat al ideilor din comu- 
nicarea făcutţă la „Al doilea con- 
gres internaţional de estetică şi 
Ştiinţa Artei“, din Paris, 1937, 
Autorul expune câteva din prin- 
cipiile unei esţetizi vitaliste, 
Contemplaţia, estetică urmărește 
unitatea formală a obiectelor. 
Unitatea, aceasta se realizează 
din impresia că individualitatea 


artistică tinda să persevereza, ca 
o vie,uitoare. O pană intr'o că- 
limară pare că așteaptă să fie 
cuprinsă între degetțs; arborii, 
iarna suferă, greul inghețului, 
etc... Spiritul contempiativ atri- 
bue viața individualităţilor rea- 
lizate estetic. Arta tinde spre 
ființă, iar valoarea se înteme- 
iază deci, pe un principiu vital. 
Adeziunea d-lui prof. Eugeniu 
Sp?rantia la o estetică viţaiistă, 
ne bucură ca o aprobare a încer- 
cărilor noastre de a ne adânci 
vederile în acest sens. 


UPTON SINCLAIR 


Sa tradus în românește un 
nou roman al lui Upton Sinclair, 
cu titlul „Mi-se spime Duisherul“, 
şi publicat de „Cutura Româ- 
nsasză“, Cartea curinde „0 ve- 
che și sublimă poveste“ pe cae o 
actualizează, autorul, închipuin- 
du-și că, lisus „coboară“, la Naw- 
Yo:k şi se lasă să fie condus de 
romancier pe Broadway. 


UN PROCEDEU 


__D. Pon Pillat publică o poemă 
în „Preozupări Literare“,  (Ia- 
nuar.e 1940). Se intitulează „Iar- 
nă țârzie“ şi este un simplu „pa- 
stel“ compus domol în tradiţia 
lui A'ecsand:i. Câteva e:emente 
de animaţie ver impresiona pe 
lector, prin evocarea lor nega- 
tivă. In peisagiul de iarnă, obo- 
sitor, care nu mai este necesar 
ca anotimp, „Sâlciile mugur 
nau încă, Nici floare, zarzării 
goi“. O barză a, „greșit“ vremea 
și rătăceşte „buimacă“. Intensi- 
tatea, lirică a peisagiului o dau, 
tot prin procedeul negației, ver- 
surile: „In cuibul de mut pără- 
sit, revin anii vechi să-și ascun- 
ză nostalgicul lor fâşâit“, 


AMVONUL DE AZUR 


Se intitulează un volum de 
versuri al d-iui  Gherghinescu 
Vania, apărut de curând în edâi- 
tura „Cărții Româneşti“. Stilul 
domniei sale viguros, isbucnit ca 
un strigăt al pământului, esţe des- 
tul de binecunoscut celor ce au 
apreciat arta sa de până acum. 
Versurile d-lui  Gherghinescu 
Vania sunt curate şi tăiate în 
îraze puternice, proaspete, cu 
expresii limpezi, 

Mă aplec spre pământ să-i respir 
Nesăţios, sufletul, din brazda 
fertilă 

Este o poezie a naturii româ- 
neşti iegată de glie, tradițională, 
piină de incursiuni discrete prin 
Feat unei  intelectualități 
ine. 


Erată 


In articctul nostru din numă- 
rul  brezut — „Confruntări — 
Eminescu şi timpul nostru“  — 
ia ultima pagină (8), coloana TI 
(jos) şi coctana III (205), câteva 
rândumi care au fost sămite, fac 
sensul cu totul ininteligibil. 

Inzepând dela coloama II (ic), 
pag. 8, textul trebue citit pre- 
cum Urmează : 

„„„.Dar tocmai de aceea, tocmai 
pentrucă îl iq atât de grăbit şi 
de larg, atât de mult pe deusu- 
pra lui, se pricepe dece d. Ră- 
dulescu Motru n'ar fi putut să-l 
primească pe Eminescu, AŞA 
CUM EL E, ADEVARAT ŞI IN- 
TREG. IMBRAȚIŞEAZA PREA 
MULT, CA SA NU SE SIMTA 
INTRADEVAR CA NU-I TRE- 
BUE SA STRANGA MAI A- 
PROAPE DE EL NIMIC...“ 


T. V. 





Miracolul lui Eminescu 


pi 


(Urmare din pag. 1) 


cu totul, să-l apropiem chiar, să-l atingem, — faptul a- 
cesta nu constitue el însuş un fenomen de o semnif:caţie 
fără egal] ? Acest cult unei vaste figuri din care noi totuș 
ru cunoaștem aproape n:mic — şi de care de cele mai 
multe ori ne izolăm chiar, nu fără să-i fi dat însă mai 
întâi toate semnele unei perfecte devoţiuni! Această 
„teamă“ însfârşit de Eminescu, — această nu știu ce alifel 
de „obligaţie“ pe care el ne-o impune totuş, ne-o impune 
par'că indiferent de noi! 

„.Conform:sm, loc comun, sunt lucruri pe cari le-am 
spus, care au desigur adevărul lor, — totuş n'ar putea fi 
numai atât, Ele nu pot fi o cauză iniţială. 

Dar venerând o atât de înaltă umbră pentru care nu 
avem totuș nicio adesiune deliberată, intimă, şi mai ales 
nicio rațiune proprie — să nu existe atunci o misterioasă 
corespondenţă între Eminescu și o anumită lume secretă 
care suntem noi deopotrivă? Să nu existe relații, de data 
asta însă între Eminescu şi alte puteri din noi, dar de care 
noi înşine este foarte probabil că nu mai dispunem?... 

Căutând mult, ca într'un puternic câmp de lumină, 
unde privirile se pot ușor rătăci, acesta totuş ne apare a fi 
adevărul, Dacă noi n'avem nicio posesiune, niciun contact 
real cu Mihai Eminescu — el, iată, ne stăpâneşte totuş, 
ne domină pe toţi! Figura noastră, toţi care ne uităm spre 
steaua fixă a poetului, este de o pastă conruptă, incertă, 
tremurătoare, nesigură... Cum am fi 2vut cu Eminescu 
această perfectă solidaritate a substanţelor pe care le 
€evoacă Luceafărul? El ne va întâlni totuş altundeva, dar 
peste aceste căderi care pot să nu mai intereseze. D ncolo 
de ele într'adevăr, în compoziţia noastră primordială, în 
însăşi natura particulară care suntem, în esențele noastre 
cu un cuvânt, — aici şi-a stabilit Eminescu prezenţa lui 
vigilentă și sigură, 

De aici el nec comândă, ne ţine și ne determină. Acest 
corp naţional care suntem noi toţi, nimeni nu l-a cuprins 
mai bine decât Mihai Eminescu — care i-a fixat conturul 
întreg, întreaga f:gură cașicând el singur avea menirea 
s'o încarneze aproape. Se pricepe astfel dece Eminescu 
apare, și împotriva noastră când e nevoe, dar atât de uni- 
versal stăpân peste această comunitate românească în 
care el va trebui natural să fie cuvântul pr:m, direcţia, 
autoritatea, — autorul — toate unitățile de măsură. Şi 
dacă Eminescu n'a isbutit încă să supună, așa cum 2m 
văzut, atâtea oarbe raţiuni divergente, el ne comandă 
totuş în altă solidaritate, în necesitatea aceasta chiar care 
ne obligă să durăm şi care ne impune vieţei. 

Iată dece se poate privi fără grijă destinul poetului ca 
şi procesul sigur al apropiatelor noastre transfigurări, 
care nu va fi decât miracolul lui. Pentru ziua de azi, nu e 
aproape nim:c, am văzut — sau numai lucrarea simplă a 
necesităţii. Dar prin aceasta chiar, Eminescu nu Sar mai 
teme de timp: îl are în favoarea lui — este ineluctabil, e 
în virtualitatea sigură, 








Că este admirat fără reticenţă, dar fără să fie înțeles și 
fără să fie urmat, că în atâtea cărți care încă circulă se 
găsesc destule pagini care nu pricep din Eminescu aproape 
nimic, sau nim:c pur şi simplu — cum ar putea să ne in- 
tereseze, cum să ne mai reţină! 

Pricepem că „glorificând“ pe Eminescu, dar igno- 
rându-l, dar confundându-l, dar trăind împotriva și în 
sensul opus legilor pe care el le-a fixat, — pricepem că nu 
poate fi aici decât sbaterea efemeră a unui moment cul- 
tural fără maturitate. 

Dar am văzut că Eminescu ne comandă, dispune altfel 
și mult mai adânc. De aceia sensul lui n'ar putea fi decât 
ascendent ! 


Şi dacă toată lumea încă n'a ajuns să „accepte“, toată 
lumea în orice caz, oricât de greu, dar suportă direcţia 
lui — fiindcă Eminescu este necesitatea noastră; el ne 
cheamă astfel şi ne unește, în ființa lui, prin simpla vir- 
tute a unui orgânism acelaș, a corpului nostru întreg care 
n'ar putea fi decâţ solidar. Acestui particularism ireduc- 
tibil care suntem, acestui fenomen aşa dar egal numai 
cu el și unic în concertul univesral cum ar fi spus Ren2n, — 
Eminescu i-a fixat identitatea, modul lui de a fi, făcân- 
du-l legitim astfel dincolo de sfemer, în lumea sigură de 
permanențe şi de durată. E: n'a vrut să fie, Eminestu, 
acest „maniac de cerebralitate“ pe care Papini îl arată 
„suspendat în atmosfera noţiunilor“ — dar, bogat de toate 
sensurile culţurii, el a ştiut că n'ar colabora cu univer- 
salul, nu l-ar îmbogăţi, decât oferind unul din aspectele 
lui, şi a fost acest partieularism care ne rezumă, al nostru, 
formele noastre întregi. Exprimând însă atât de adânc 
esenţele care ne fac pe noi, care nu sunt decât ale noastre 
— acestea, ln rândul lor, cum ar putea să nu-i răspundă. 
cum nu s'âr fi recunoscuţ în el instinciiv ? 

Acesta este miracolul, acesta este secretul prin care Emi- 
nescu ne „ţine“ totuş — şi deaceea rătăcirile noastre 
chiar nu ne mai lasă liber de el... Deaceea îl căutăm, şi 
t vrem — „impotriva“ noastră chiar? 

Ca o altă auroră m2i limpede, infinit de clară, ca un alt 
„luceafăr“ într'adevăr, Eminescu începe lent să apară. 
Fruntea lui se ridică peste tăcerile noastre. Curând vom 
putea să-l vedem, de după atâtea umbre care încă îl aco- 
peră... Și este puţin sensul confuz din toate lucrurile pe 
care le-am spus. E poate chiar aurora aceasta... 

Există, creşte în jurul lui Mihai Eminescu o serrrifica- 
tivă adoraţie mută c2 în fața unei figuri religioase, — şi 
chiar dacă nu stăpânim toate raţiunile, ne vedem  totus 
căutându-l, ca acei călători biblici care mergezu după 
slea știind că numai într'acolo era adevărul. Eminescu 
este fiinţa noastră întreagă, se exprimă în el puternica 
sinceritate a rasei care suntem — şi numai asttel ne 
putem explica dece, chiar şi astăzi când totul nu e încă 
destul de clar, Ramânii de pretutindeni murmură cu fa- 
natism numele poetului, făcându-și din figura lui o icoană 
pe care dâcă mau descoperit-o întreagă, o simt totuş nu 
mai puţin până în cele mai secrete vibrații ale ființei lor. 

Destinul poetului, al nostru, este în T:mpul acesta care 
soarbe golurile, care suprimă puterile nopții, — în aceste 
albe incandescenţe zale perfectei dimineţi care vine. 


TOMA VLADESCU 





— Sergent! Arestează imediat pe Voinescu; mi-a furat sticleţii! 





Ideile lui Charles Morgan 


(Urmare din pag. 4-a) 


Trebue să mărturisim că nu tot de 
aceeași valoare ni s'a părut a doua con- 
diție, formulată sub numele de „con- 
centraţie“. Este un capitol mult prea 
confuz din care cauză nici o ideie clară 
nu se poate degaja și poate astiel să se 
explice pentru ce nu am reuşit să prin- 
dem importanţa sa adevărată. 

In ceeace privește „acceptarea car- 
nală“, pentrucă problema a fost cerce- 
tată în fel şi chip, meritul lui Charles 
Morgan este de a se bizui pe texte bi- 
blice, şi-anume pe Noul Testament, fără 
de care discuţia ar fi pierdut enorm. 
lată textul biblic: „Tous ne sont pas 
capables de cela (de ne pas se marier) 
mais ceux-lă seulement â qui il a ete 
donne. Car il y a des eunuques qui 
sont nes tels dans le sein de leur mere; 
il y en a qui ont 6t€ faits eunuques par 
les hommes; et îl y en a qui se sont 
faits eunuques eux-m&mes pour le ro- 
yaume des cieux. Que celui qui peut 
comprendre ceci, le comprenne“. 

De aici se deduce că lisus nu face 
exaltarea celibatului, ci din starea na- 
turală a fiecăruia să se tragă consecin- 
țele ce decurg. Nu celibatul este su- 
perior căsătoriei. Toate sunt egale, căci 
toate sunt ale naturii. Căci și voința 
celor care sau făcut eunuci ei înşişi 
pentru împărăţia cerurilor, tot naturii 
aparține. li sunt însă demni de res- 
pectul nostru. Concluziile care se trag 
de-aici şi privesc întreaga problemă 
sexuală așa cum este ea adânc impreg- 
nată în societatea noastră, schimbă cu 
totul fața lumii. Deaceia am spus mai 
sus că cei care vin în contact cu esen- 
țele spiritului trebue să-și construiască 
sisteme sociale și morale, întrucât to- 
tul este de refăcut dela capăt. 

Acceptarea războiului ne arată sur- 
prinzătoarea faţă egoistă a teoriei lui 
Charles Morgan. Tot sistemul care con- 
duce spre unitatea spiritului se vede 
dintr'odată sub o lumină nouă, care nu 
anulează nimic, dar îl pivotează subit. 
Nu este nimic din dragostea pentru 
umanitate în teoria scriitorului englez. 
Propria satisfacție, propria mulţumire, 
obținută prin unitatea spiritului care 
nu este altceva decât reușita definitivă 
în urma luptelor cu natura rea, aceasta 


este tot ceeace vizează Morgan. El sin- 
gur mărturiseşte că tristețea de a se 
separa de viaţă nu este un motiv ca să 
renunţe la moarte. Sacrificiul pe care-l 
acceptă, murind, este demn de a fi luat 
în iconsiderare. Dar el este lipsit de 
semnificație. Tot sistemul fericirii ob- 
ținută prin „unitatea spiritului“ ne de- 
monstrează un ideal de solitudine e 
goistă și rece. Maniera de a întrevedea 
o atare unitate este cu totul personală. 
Aş putea spune că numai un englez a 
putut să aibă viziunea ei. Nici o căl- 
dură pentru destinul omenirii, nici o 
transcendenţă, totul limitându-se la du- 
rata unei vieți de om, fără a lăsa des- 
chisă posibilitatea spre o aventură în 
afara existenţei personale. Sistem închis 
în platoşe reci de metal, zid chinezesc, 
iată cum ne apare sistemul lui Morgan 
în urma acestei acceptări a morţii ar- 
bitrare. Dar cât de puternic se contra- 
zice astfel arta sa literară „găsită câteva 
pagini mai înainte: „Le devoir dun 
artiste, quelle que soit sa forme d'ex- 
pression, n'est pas d'entraîner les hom- 
mes ă Vaction, mais d'attirer au jour 
les idees qui existent dejă fortement 
dans les recoins sombres de l'humaine 
conscience et peut-âtre de rependre sur 
leur nature et sur celle des choses une 
lumiere qui les eclaire“. (Pag. 27). Nu 
de a-i antrena la acţiune, ci de a le 
lumina colțurile obscure ale conștiinței 
lor! (Contrazicerea există chiar în ci- 
tat, căci de vreme ce arunci o lumină 
care să le descopere, le faci cunoscute 
și implicit ajuţi reacţiunea, activitatea). 

Cele două caractere ale sistemului 
morganian, de a fi un produs sensibil 
care vizează o normă practică, 'nu-și 
adaugă un al treilea, de a fi transcen- 
dent. Nu mai putem judeca acum des- 
pre coloarea lui. Pentru noi, faptul re 
duce importanţa locului până la limite. 

Insă problema unei soluţii oferită pe 
baza cunoașterii literare s'a pus. Aici 
este meritul lui Charles Morgan. Un 
merit de consecințe neprevăzute, deși 


sistemul lui este insuficient, 
MIHAIL CHIRNOAGA 





*) Din esseul „Sur Punit& de Pesprit“. Trad. 
franc. STOCK. 





CA N 


TIPOGRAFIA ZIARULUI UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938,